Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0046

An XLII, Nr. 46. 


14 Noembrie 1926. 


sr sir 


a voga ta 


GEORGES SEURAT; CIRCUL 


€ 
Ş 
ă 
$ 

$ 





Lei 5, 








POVESTE DE LUCRURI ŞI -FAPTURI CU DATE NOUA 


Despre îacerea lumei 


O siulactită, un pitic hărhos şi-o pință 
Incremenise-odată într'o peşteră, 
De-ai îi zis că-o mână meşteră, 
Din câte trei făcea acum o ființă 


Dar peştera lor iată că se“ncarcă 
Cu vremile dintâi şi, ca şi când 
Ieşa din nou o lume dintrun gând 
Pământul tot intra în ea şi par'că... 


Exa într'un palat aşa precum 

Doar întunericul în stare e să urce 
Suh stelele căzuteiri el din furce 
De vrăjitoare şi făcute fum 
De-atâta drum, 

Și una prin aceasta 

Cu vremea care îşi arată creasta 


In munţii suri—ca'n nişte legământuri 


* De-apururi între cer şi sub pământuri. 


Era într'un palat în care vin 
Cursese din cămările *nserărei 

Şi 'n care, ca un ccp al înirupiărei 
Din vajnica beție de senin, 

Mijea'n luceferi candela lui Aladin ; 


Palat de-atâta taină pogorâtă, 
Şi luminat de-aşa de albă pace 
Că toată Immea noastră anmârâtă | 
Şedea în el pe veci ca'mtrto găoace, 


Intradevăr, la capul de pământ 
Care siârşea aici dintru 'nceput 
Veneau toi vieţi ce-aiurea au stătut 
Şi amuţea tot ce din grai sta frant. 


Veneau aicea burbă-coți — cam ciungi - 


Cu trupu-adus de veacuri întrto -rână, 
Purcă-ascultând pe drumurile lungi 
Tălăngi de jos, dela spurcata stână. 


Vencau măranţi, cu părul în harapnie 
Laponi primari din cra cuaternară, 
Ce stau acum cu crabii în liorduri, * 
Albiţi de neguri şi stârpiți de îrig, 

Şi ies la soare 'n doinele lui Grig ; 


— Mongoli mărunți, cu suțleţul satrapnie 


*Cu mână de copil şi dinţi de jiară 


Şi-un nas ca mucul vechi de lumânară. 


Veneau sbârliți şi hâtrii şi ceapcâni | 
Cu părun vânt şi inimi de ceangău 
Cu irunţi turtite par'că sub ilău, . : 
Cu bărbi şi totuşi de apururi spâni, 
Copiii mici ai marelui Fatuur, - > 
- Din umerii aduşi sub cloşti de: aur 
Urnind comori jurate-unui balaur 
Şin botul lor de ştiucă uns cu ştir. 
Rânjind mister din burţi de covillir,..: 


Din miazăzi, mai mici ca Niehelunghii 


Râzând din degetele fără “inghii - 
O ceată de pitici loviți cu leuca * 


Se năpusteau apoi din neagra *noagte” î 


In care-şi deşertase toţi--bojdeuca 

De mâţe, broaşte şi căţei de lapte. . 
Şi cu şervet la gât făcut din prapuri, 
In mâini cu scurtă şi băşici de crap . 
Călări pe mături şi ţipând din pupuri 
Loveau pământu'n cel mai vesel. trap; 


Aşa sosiau din funduri de păduri 


Toţi cei făcuţi din ceartă şi din negyti 


Cu sex nelămurit de mici iăpiuri, 


Mae a 


"E 
5, 





PI 


Cu suiletul pe ei ca niște zgsuri 
Ce nu se pot desface de întreguri 


- Și trap crescut din el pe vre-un meleag, 


Dar la lumină dându-se m vileag 


Când de-a'n picioare dorm sau stau pe vine 


Și-unul la altul cată fără de ruşine 
Şi se miroase şi îşi simt, în aiurări 
De buhne, pe cârpitele pleoupe 
Un duh comun şi răbuînit pe nări 
Ca să le-aducă lutul mai aproape, 


Din urma lor mama-pădurei 

Cu fuța arsă-a arselor pripoară 

Cu un picior de iepure la subsuoară 
Se apleca pe'mpiclițaia droae 

Şi cu toi părul ci din cerul gurei 
Stropşind o binecuvântată ploae, 


„ Din barbă ciocănindu-i ca o ghionoae 
Le da blestemul cuminecăturei : 


- „“Veniţi la naiba dracilor 
In subpământul ce va. scos 
"La soare de prisos. . 
Cu ghiarele, uracilor 
Infigeţi-vă “n lut 
Şi staţi 
Culcaţi 
Să vadă lumea caţi tăcut. 


Ca mine'n păr puneţi-vă 
Uscate ierbi 
Cu scu de cerbi 
Pe trup ungeţi-vă 
“Pe nas de pretutindeni 
Daţi iumul de Armindeni, 
" Mixonosiţi-vă 
Şi-acoperiţi-vă 
Apoi cu prat, 
Ca una cu pământul 
Să înceţi legământuJ 
Din nou cu el, 
Şi între părul vostru 
Şi-un lir de pătrunjel, 
Și între oseminte 
De mort şi-ul vostru dinte, 
Să nu mai îie n îire 
Niei o deosebire 
— Să fie toate una 
Ca omul cu minciuna. 


Şi au tăcut. Şi pe măsură 


Ce baba îi cumineca 


“ Şin peşteră intrau, se“ntuneca 


Şi peştera în noapte lunecz 
Şi noaptea era toită o făptură, 


Cătundu-se din vâriuri de mustăţi 


„Şi pipăindu-se din mârti cu păr,. 


Ei își vorbeau cu grai de: victăţi 
Când bun, păcatul, ca în alte dăţi 
Punea în ei un fel de adevăr. 


- Şin plămădirea: veche de urât 


De trupuri goale:n aer sau pe brânci 


- Creştea pământul şi sălta în fânei, 
Arat cu licrul roşu-al unui răt, 


Un chiot străbătea de la un capăt. * 


„„Lă celălalt şi-o lungă chihotire 


Urma leșinului care curgea prin şire. 


- Era Sabat 


Neasemănat. 


„ "De-atâtea sarcine 
„Pământul se-apleca par'că pe-o margine, 



















„UNIVERSUL LITE 


Viaţa din adâncuri se ivea 
Căci noaptea zămislea. 


Şiin frământarea mistică a hunei 
Cu pofta strigătoare a huidumei 
Era o facere dintru'nceput a lumi 
Co-au fost să fie toate astea nu şti] 
Da“ntr'un târziu, de pe-o fereastră 
A ccrului un cap de om 

Cu zâmbetu-i molcom 

Făcu să se'mntioare mușchiul, 

Și pc un dâmb 

Răwase *ulipt ca un carâmb, 


Curând se desfiicu pe'ntinderi 
Din soarele acesta-o bunătate : 
De rază pe'noptate. 

Sub tremuru-i 

Făgaşuri se goliră 

De linii şi de melodii 

Ca de sub degete zglobii 

De armanii o liră; 

|n puiul lor de jos i 

Acele neguri vii se desveliră 
Şinioarseră aproape cu prisos 
Din tinpuri potolite drăgăstos 
Ia cer un chip frumos. 

Jar doi din cci întinşi, călcând ini 
Pe-un şatpe, sa numit aceasta pa 


De-atunei o prietenie 

S'a *ncins, precum s'a spus; 
Iutre ce-i jos şi sus; 

O sfântă prictenie mai 
Cu nunc și mai sfânt de omenie, 


Şi-aceasta rumai fiindcă la lumini 
Toţi cei cari-au păcătuit s'au cu 


Şi asticl tot ce'n vremi sia petrece 

A fost o noupte. Şi rămuse 

Din frământări vân joase 

Aşa numitul lut 

Rănit cu muşunoae 

De îiinţc-a căror droae 

Pe secmne-că iubindu-se-au tăcul. 

lar pe deasupra: cerul 

— Un fel de-amestee ce te furi, 

De om şi de literatură, 

Uurigurând cu gerul 

Indepărtărei lui 

Atâtea polite calde, 

Invăluind cu taina 

Apropierei lui 

Atâtea alelui 

De veşnice — nesătui ; 

Da, pe de-asupra, cerul 

Un ici de patrahir 

Pe. care să îşi şteargă 

Toţi cei ce ştiu să meargă, 

Un bot mânijit cu ştir 

Şi burţi de coviltir, 

La taina cuminecăturii A 

Din mâna nuumelor-pădurei, 

În temple ce-au urcat din peştere 

Sul, harul vremei meştere 

Şi:n care'n faptul dimincţei 

Suind în preajma vieței 

Or mai îi'ncremenind Dă eu, 
ptis 

Vre-o stalactită, um pitiz bărbe 


DRAGOŞ PRO'TOPOPE 


a] 


VERSUL LITERAR 


Pesiea unchiului unui co:ni-voiajor 


























4 
re aceslea, unchiul meu băgă de 
ici tânăra părea speriată şi că a 
către el o privire rugătoare. Re- 
asemenea că tânărul cu peruca 
RU, cu toate aparențele de respect 
fe plauterie, i-a strâns grozav mânu. 
pniru a o ridica şi o urmă imediat. 
Vll iudivid, cu o prea proastă mutră, 
iei, EL avea o perucă brună, un 
i ca stafida de Corint, o enormă 
Miu pardă largă şi cisme ce-i ajun- 
pini în şolduri. Cum se așeză lân- 
iiulătourea ludy, ea luă o figură şa 
oasă în colţişorul ei şi unchiul 
confirmă prima ideea că o dra- 
i: bră și misterioasă urma să se pe- 
"sau, cum spunea el însu-şi, eră 
iscrintit la mijloc. Intro clipită se 
eşa ajute tânăra damă, dacă ar avea 
le ajutor. 
se și trăsnet ! strigă tânărul gen 
hpuând mâna pe spadă când un- 
Ineu intră în trăsură. 
carte și iad ! vociferă celalt indi- 
ltizând spada de-abinele și fandând 
tă ceremone. 
lu meu n'avea, arme; dar, cu 
pinlemânare, înşfăcă pălăria cu trei 
ia adversarului său şi primind 
 spudei în mijlocul formei, strân- 
ie două părţi din lături şi înhăţa 


Wijapă-l pe la spate, strigă omul 
mura gravă tovarăşului său,  sfor- 
să-şi retragă spada. 
Nei în glumă să nu încerce, strigă 
meu ribhcând ameninţător tocul 
cismele sale poucovite, îi sbor 
„dacă are, iar, dacă n'are, îi crăp 
Intrebuinţând în acelaş timp 
iiizoarea, smulse spada adversaru- 
ibaruncă vitejeşte prin portieră. 
Sigu și trăsnet! ţipă din nou tâ- 
eutilom, punând iar mâna pe mă- 
ti sjadei sale, dar fără să o tragă. 
i după cum zicea unchiul cu un 
iti poate de frică că sperie tânăra 
cum, gentlemeni, zise unchiul, 
hui liniştit locul, este inutil să: 
in de moarte cu sau fără infern, 
a unei cucoane, şi sânge şi trăs- 
in avut destul pentru călătoria 
Mii Asilel, vă rog, ne vom așeza pa- 
Ha locurile noastre ca voiajori li- 
i dci conductor! Ridică  satârul 
puli | 
Bliul meu n'a sfârşit cu aceste cu- 
kcând conductorul şi apăru cu spa- 
wportieră. Trecând înăuntru, ridică 
| și privi fix pe unchiul meu, care 
upriza lui, zări în jurul trăsurilor 
imicar de  conductor:, având toți 
Maţintiţi asupra lui. Niciodată în 
ş, na văzut un mai mare număr 
fe palide, de haine roşii şi de pri- 


iure, 


Mi tea mai stranie întâmplare ce am 
bi până azi, gândi unchiul meu. 
Wii să vă înapoez pălăria, 
mule”, 

ilul cu mutra uricioasă primi în 
pălăria cu tre: coarne, privi cu 
leaura ce se găsea în mijloc şi, in 
opuse pe vârtul perucii, cu o so- 
iale al cărui efect fu imediat mic- 
de un violent strănut ce făcu să-i 
di tricornul pe genunchi. 

idum!* strigă conductorul înar- 
ide felinar, urcând la micul său loc 
spate, Trăsura plecă. Unchiul meu, 
pl curte, privi prin pgiumuri și 





(Phe Pickwick Club, partea 2-a cap. XX) 


de CHARLES DICKENS 


văzu că celelalte diligenţe, cu vizitii lor, 
cu gărzile lor, cu ca: şi cu călători, se 
înturnau înjuru-le ca  într'o horă, la 
trapul mic, cu o viteză de aproape cinci 
mile pe oră!). Unchiul meu lierbea de 
necaz, gentlemeni. Ca negustor găsea ca 
nu trebue să se joace cineva cu depe- 
şele și se hotări a scri direcţ:unii poşte- 
lor de îndată ce se va rcîntoarce în 
Londra. 

Numai decât după aceia toate gându- 
rile i se concenirară asupra tinerei da- 
me, care era aşezată în cel-lalt colţ ai 
interiorului, figura îngrijit îniăşurata 
în fişiul-capuşon. Gentiiomul cu haina 


albasiră se găsea în faţa ei şi alături de” 


ea cellalt individ cu haina stanidă de 
Corint. Câteşi doi supravegheau cu a- 
tenţie. Dacă ea mişca cutele „capuşonu- 
lui, unchiul meu auzea omul, cu mina 
groaznică cum își apipie spâdoiul şi era 
Sivur, după respiraţia tânărului sperie- 
vânt, că-i făcea o mutră (căci noaptea 
cra prea neagră ca să distingă figurile) 
şi nișe ochi ca şi cum ar fi vroit să o 
înghită. Aceste marafeturi zgândăriau pe 
unchiul meu din ce în ce mai mult şi 
luă rezoluta hotărire să vadă stârşitui 
cu orice chip. El avea o mare admiraţie 
pentru ochii strălucitori, pentru feţele 
frumoase, pentru picioruşele mignone ş 
pentru gambele bine fasonate; întru: 
cuvânt, era pasionat pentru sexul con- 
tar lui. E ceva care curge în sângele 
familiei, gentlemeni, eu sunt leit el 
Unchiul meu întrebuinţă multe chi- 
chiţe pentru a atrage atenţiunea tinerei 
cucoane, sau cel puţin să angajeze + 
conversaţie cu misterioşii lui tovarăşi 
de călătorie, dar îu în zadar. boerii 
nu vroiau să vorbească şi  tinerica 
nu îndrăznea. Din timp în timp un- 
chiul meu'băga capul prin poriieră şi 
întreba cu vocea plină de ce nu se dă 
bice calior; dar răguşi de-abinele stri- 
gând, nimeni nu-i da atenţiune. Se în- 
tări atunci în colţul său şi gândi la faţa 
frumoasă, la picioruşul mignon, la gam: 
ba fină a tovăraşe: sale de voiaj; ast 
) Mila terestră engleză — 1609 m., deci 
viteza era de aproximativ 8 km. pe oră. 


2 Ş 
teuşi să-l facă a trece vremea împiedi- 
cându-l să se îngrijească de strania si- 
tuaţie în care se găsea, mergând într'u- 
na fără să ştie unde. Nu e mai puţin a- 
devărat că nu l-ar îi turmentat cine ştie 
cât asemenea faraiastâcuri, căci, unchiul 
meu, d-lor, era un zurbagiu cutezător 
pribeag, tără frică şi tără grijă. 

De o dată trăsura se opri: 

— Hei! surigă unchiul me ce vi s'a 
mai întâmplat acum ? 

— Scoboriţi aci, zise conductorul lă- 
sând scăriţa. 

— Aci? tăcu unchiul meu. 

— Aci, repetă garda. 

— Nu fac una, ca asta. 

— Bravo! Rămâneţi unde sunteţi, 

—- Asta mi-e şi intenţiunea, 

-- Foarte bine. . 

Ceilalţi călători au ascultat convorbi- 
rea foarte  atentiv. Văzând că unchiul 
meu cra determinat să rămâe, tânărul 
gentilom trecu înaintea lui, omul cu 
mura înfricoşătoare inspectă minuţios 
gaura ce  dezonora fundul  tricornului 
său. Tânăra trecând, lăsă să-i cadă e 
mânuşă în mâna unchiului şi apropiin- 
du-și buzele de mutra lui, atât de a- 
proape că simţi pe nas o adiere căldi- 
cică, îi murmură încetişor aceste două 
cuvinte : „Ajută-mă, domnule !* Unchiul 
meu se asvârli în afară de trăsură cu 
ioată violența făcând-o să se hâţie din 
toate arcurile. 

— Ah, vaţi răsgândit, zise conducto- 
rul, când văzu pe unchiul meu în pi- 
cioare. 

pi o et e 

Unchiul meu îl privi timp de câteva 
secunde,  nehotării dacă trebuia să-i 
smulgă puşea cu cremene cu toi, să tra- 
să în matra lui flueră-vânt, să spargă 
capul restului tovărăşiei cu patul, să ia 
tânăra şi să dipsară în mijlocul fumului. 
Refleciând, totuşi, abandonă acest plan, 
fiind de o execuţiune cam melodrama- 
tică şi se mulţumi să urmărească cei do. 
oameni misterioşi într'o casă veche în 
faţa căreia trăsura se oprise.  Condu- 
când între ci tânăra. doamnă, cotiră în 
coridor și unchiul meu: se înfundă în 
urma lor. 

„Din toate paraginele ruinate şi dezo- 
late ce unchiul meu întâlnise vre-odată 
în viaţă, aceasta era cea mai dezolată 
: cea mai ruinată. Se vedea că fusese o 


lată un vast hotel, dar acoperișul era . 


străpuns în multe locuri, scările erau 
gloduroase şi desfundate. In camera un. 
de voiajorii intrară, era un cămin vast, 





QEORGES SEURAT : DUMINICA „A LA GRANDE JATIE* 


E? 
negru tot de fum, cu toate că nu era în- 
veselit de nici un foc. Cenuşa albăstrie 
a lemnului ars era încă risipită pe va- 
tră, dar totul era rece şi totul părea 
mohorit și trist, 

— lată ceva frumos ! zise unchiul meu 
privind în juru-i ; o diligenţă care face 
şase mile jumătate pe ceas şi care se 
opreşte la vrerea ei, într'o cocioabă ca 
asta ! E ceva prea—prea |!!, dar va fi cu- 
noscut ; voi scri la gazete. 

Unchiul meu zise acestea cu o voce 
destul de ridicată şi de o manieră des- 
chisă şi fără rezervă, încercând să an- 
gajeze conversaţia cui cei doi stră.ni; 
dar aceștia se mulţumiră să vorbească 
între «ei în şoapte, aruncându-i priviri 
sălbatece. Cucoana era în cel-lalt colţ ai 
camerii şi se aventură o dată să agite 
mâna, ca şi cum ar fi cerut ajutorul un- 
chiului meu. 

La urmă cei doi streini înaintară pu- 
țin şi conversaţia începu. 

— Brav om, zise gentilomul în haine 
albastre, nu ştiţi, presupun, că aci sun- 
teţ. întrun cabinet particular. 

— Brav om, nu; nu știu de loc, i- 
întoarse unchiul. Numai că dacă aci e 
un cabinet particular, preparat expres, 
mi“nchipui că sala publică trebue să fie 
teribil de confortabilă. 

Spunând acestea unchiul meu se sta- 
bili întrun fototlu mare şi măsură din 
ochi pe cei doi gentlemeni, tocmai ca şi 
cui Tiggin şi Welps le-ar fi luat măsură 
de cite un costum, fără să greşească cu 
wii deget mai mult sau cu unul mai 
puțin. 

—- Părăsiţi camera aceasta |! ziseră ce' 
dui oameni împreună, înhăfând spadele. 

— Ai! făcu unchiul meu, fără să-şi dea 
aerul că înţelege ce vor să facă, 

—- Părăsiţi camera aceasta, ori sunteţi 
mort! Zise omul cu mina teribilă, flu- 
turând  flamberga 1) şi făcând  nume- 
roase voliije pe deasupra capului. 

Cucoana aruncă un strigăt. 

— Ucide, ucide ! strigă omul cu haina 
albastră, descătărămându-şi  săbiuţa şi 
reculând doi sau trei paşi. Ucide, ucide! 

Unchiul meu, gentlemeni, era remarca- 
bil prin îndrăzneala sa, prin prezenţa sa 
de spirit. In tot timpul ce avu păruse atâi 
«de indiferent la cele ce se petreceau, era, 
însă, ocupat, fără să se trădeze, în cău- 
area unor proectile sau a vre unei arme 
d€iensive ; iar în momentul chiar cînd 
spadele fură trase, zări întrun colţ al 
căminului, o veche rapieră 2) cu o gardă 
în formă de scoică, cu teaca ruginită. 
Dintro săritură unchiul meu o înșfăcă, 
o trase, o învirti repede pe deasupra. ca- 
pului, strigă tinerei dame să se retragă 
întrun colţ, aruncă cu teaca în omul cu 
muira grozavă, svirli un scaun in genti- 
lomul cu haina albastră şi luând superio- 
rilate faţă de zăpăceala lor, căzu peste 
amândoi de-a valma. 


1) „Flamberga“ (în fr. la flamberge) e 
nuiriele odinioară propriu, azi căzut în 
comun, dat spadei. eroului Renaud, vărul 
lui Roland (Vezi  „Rolando  Furioso”), 
ambii cântaţi de Ariosto. Renaud, care că- 
lărea pe Bayart şi mânuia invulnerabila 
flambergă, îşi completă armura cu coiful 
fermecat al regelui maur Mambrin (ucis 
in luptă). In împrejurări misterioase a 
dispărut armura. Coiful, odată găsit, a 
fosi cucerit de cavalerul La Mancha. 
(Vezi Don Quichot), deş. gurile rele pre- 
tind că era un lighian de tinichea arun- 
at de un bărbier în drumul pe unde ca: 
valerul trecuse. 

De invulnerabila flambergă n'avem alte 
noutăţi pînă la interesanta descoperire a 
unchiului comi-voiajorului nostru, care 
promite a ne ţine în curent. 

2) Alt soi de spadă. E fă 


E o istorie veche, care nu e cu nimica 
mai putin bună pentru a fi chiar şi mai 
veche, în privința unui nobil irlandez, 
căruia i se pusese întrebarea dacă cîntă 
din vioară : „Nu ştiu de loc, răspunse el, 
căci n'am încercat nici o dată“ Aceasta 
sar putea prea bine aplica unchiului 
meu şi serii: sale. Na ţinut nici o dată 
în viaţa lui o spadă, afară numai într-o 
singură ocazie, jucând pe Richard Il în- 
iun teatru de amutori; şi încă, în acea- 
stă împrejurare, se  convenise ca hich- 
mond să-l omoare pe la spaie, fără u face 
vre un simulacru de luptă ; dar aci, iată-l 
dâud asalt cu doi îndemânatici trăgători, 
impingînd la terţe și quarte, parînd, fan- 
«lind, luptînd în fine, în felul ecl mai cu- 
rajos şi plin de dibăcie, cu toate că pînă 
în acel moment nu se îndoia că ar fi avut 
cea mai uşoară noțiune despre ştiinţa 
scrimii. Aceasta demonstrează adevărul 
acelui vechi proverb că un om nu știe 
ce poate face pînă ce nu încearcă. 

Zgomotul luptei era teribil. Cei trei 
şumpioni înjurau ca ţoapele şi spadele 
lor făceau zăngănete mai zgomotoase ca 
toate cuţitele şi toate tocilele din Newprt, 
cicenindu-se între ele în măsură. In mo- 
mentul cel mai animat al iureşului. î- 
nără damă, pentru a încuraja pe unchiul 
mei — fără îndoială —, retrase de tot 
glugulița şi arătă o atît de strălucitoare 
frumuseţe că l-ar fi îndârjit să combată 
contra a cincizeci de demoni pentru a 
obține dela ca un surîs şi să moară în 
ace! moment. Făcuse minuni pînă atunc, 
dar acum începu să se desfăşure ca un 
uriaş turbat. 


Gentilomul cu haina albastră zări, întor. 
cându-se, că tînăra îşi descoperise obra- 
zul, aruncă o exclamaţie de furie și de 
gelozie şi. întorcînd spada către ca, îi 
aruucă o împunsătură, ceia ce făcu pe 
unchiul meu să arunce un răcnet de te- 
mut. Dar tînăra damă făcu un salt în 
lături şi apucând spada tinărului înainte 
cu să-şi recapete poziţia, i-o smulse. îl 
împinse spre perete şi treciîndu-i spada 
prin corp, pînă în gardă, îl pironi solid în 
lemnărie. Era un magnific exemplu. Un- 
chiul meu. cu un strigăt de triumf şi cu 
o putere irezistibilă, făcu adversarul să 
se dea înapoi chiar în aceiaş: direcțiune 


GEORGES SEURAT : 





UNIVERSUL LI 





MODELELE, 





































şi împlântindu-i vechea rapierăi 
centrul uncia din florile jile 
îl pironi alături de amiculă 
acolo amîndoi, d-lor, biţiind & 
şi din picioare în agonia lor, Îi 
paiaţele de carton ce le mișcă 
gîndu-le de o aţă. Unchiul m 
adese ori, în continuare, că acei 
fasonul cel mai sigur de-a tb 
de un inamic şi că el nu prez 
uu singur inconvenient, ant 
iala ce cere, căci e de pierdă 
spadă de: fiecare om scos afarăd 

-— Diligenţa, diligența | zină 
damăe precipitindu-se către ună 
aruncindu-i ambele braţe în ju 
lui ; putem să ne salvăm! 

— În adevăr, draga mea, El 
asta nu mi se pare de loc înl 
seama că numai e nimeni dei 

Unchiul meu era oare-cum | 
sil, d-lor, căci el gîndea că uni 
mezzo de dragoste i-ar fi în 
dupe acest masacru, chiar dB 
fost din cauza contrastului. 

— N'avem nici un moment dej 


aci, reluă tinăra Lady. Acestaii 
gentilonul cu haina albastră) | 
puternicului marchiz de Filletg 

— [i bine, draga mea, tare 
că nu-şi va mai purta titlul să 
răspunse unchiul meu, privind 
tinărul prins de perete ca taji 
Aţi atins majoratul, amorul mel 

— Am fost ridicată din sînul 
si de lîngă prieteni, de acesti 
sirigă tînăra, a cărei privire 
de indignare. Acest mizerabil 
luat cu forţa de nevastă întrun 

— Neruşinat  pore-de-ciine!, 
chiul meu aruncînd o privire 
moştenitorului muribund al Fă 
ilor, i 
— Puteţi judeca singur câd 
că complicii lor sunt gata săli 
neze dacă veţi chema în ajutorp 
De ne găsesc aci, suntem i 
două minute va fi poate preati 
tru a fugi. Diligenţa, diligenjal 

Pronunțind aceste cuvinte, îi 
zată de emoţiune şi de sforța 
cuse trăgînd în frigare pe Li 
kilietoville, se lăsă să cadă în) 





























IPRSUL LITERAR 


lieu care o scoase numai de cii 
i ușa casei. Diligenţa era acolo, 
(al negri, păroşi ca aricii, erau 
dar fără vizitiu şi chiar fără 
in capul cailor. 

il mei, sper că nu stric cu nimic 
junchiului meu spunînd, că, 
Îi cind era băeţandru, ţinuse, pe 
krile-va cucoane în braţe. Cred 
ea că avea obiceiul să îmbrâ- 
vizele de han şi mai ştiu că, de 
ori a fost văzut de martori 
bkitoată crezarea, depunînd cîte 
Wii pe gîtul vre unei stăpîne de 
o manieră destul de percepti- 
iitojionez aceste circumstanţe ca 
d [i frumuseţea acestei june lady 
fie să fi fost de necomparat, pen- 
aecta pe unchiul meu ceea ce şi 
spunea dese ori, că văzînd lun- 
zegru fluturînd pe braţul său şi 
i oclii negri întorcîndu-se către 
iși reveni, el se simţi atît de 
it de curios, că picioarele în 
ub el. Dar cine poate privi «e 
de ochi negri fără să se simtă 
nos t Pentru mine, nu pot, d-lor, 
sr niște ochi ce nași îndrăzni să-i 
e cinstea mea ! 

iai să mă părăseşti 
pi tinăra. 

Hui o dată! răspunse unchiul. Şi 
id, aşa cum spusese. 

dul meu  liberator.  excelentul 
xumpul meu liberator ! r 
lui spune lucruri de astea! 

le ce nu ? 

îetru că guriţa d-tale este atit de 
moare când vorbeşti că tare mi-e 
Wu nu fiu atît de impertinent să 


i 


nici o «lată, 


ridică mina ca şi cum să aver- 
unchiul meu să nu facă care 
iau cova şi zise,.. nu, nu zise n:- 
suie, Cînd priveşii o pereche de 
urle mai delicioase din lume, și 
ve înfloresc: dulce într'un surîs şă- 
ilaci ești aproape de cle şi fără 
ru nu-ţi poti mărturisi admiraţia 
ilor, culorii lor şarmanie, de cît 
iile: ceia ce şi făcu unchiul 
mulru care fapt îl şi onorez. 
Acultă, zise tînăra tresărind, auz: 
de roţi şi ropot de cai? 
mlevărat, zise unchiul aplecîn- 
dureche fină si cra oDicinuit să 
wii huruitul trăsurilor : dar cele 
apropiau de ei păreau atît de nu- 
asi făceau atîta tapaj că-i fu im- 
isi le ghicească numărul. Părea 
ciuci zeci de căruțe trase fie-care 
Ele sase cai. 
Sunlem urmăriți ! strigă tînăra fră- 
iulu-si miinele.* Suntem urmăriţi! 
tă speranţă de cît pe d-ta singur. 
dexpresie de atîta groază în chipul 
lumecător că unehiul meu se decise 
jodală. O duse în trăsură. îi spuse 
% sperie, apăsă încă o dată buzele 
ei şi o făcu să ridice geamurile 
la se apăra de frig, urcă pe capră. 
Aeaptă. salvatorul meu. zise tînăra 





ie este? întrebă  uunrhinl ie pe 
Si 

Pit iol să-ti vorbesc. Un cuvînt. un 
Hoânt, dragul meu, 


Mehue să scobor ? întrebă unchiul 












] 
ăra nu răspunse, dar suriîse încă 
lun suwris atit de frumos, d-lor, 
lu gata. Unchiul meu fu la pămînt 
pă. 

ee scumpa mea? zise el băgînd 
prin portieră. 

zoana se aplecă în acelaş timp ca 
intimplare şi lui i se păru -atunci 
Miimoasă ca ori cînd. Era atît de 


aproape de ea în ucest moment, — astici 
că nu se putea înşela. 

— Ce e scumpa mea ? întrebă unchiul. 

— N'ai să mai iubeşti altă femee de 
cît pe mine? N'ai să te căsătoreşti cu 
alta decit cu mine ? 

Unchiul meu jură pe toţi sfinţii că 
nare să se însoare nici o dată cu altă 
femee şi tînăra lady retrase căpşorul şi 
ridică iarăş geamul. 

Unchiul meu se aruncă din nou pe 
capră, suflecă mâînecile, întinse hăţurile, 
luă biciul după imperială, îl trosni în 
mod savant şi... la drum! Cei patru cai 
negri, cu părul de arici. se avintară cu 
vechea diligență dupe ei, devorînd cin- 
cisprezece mile bune întrun ceas. Brr! 
brr ! cum mai galopau! 

Cu toate acestea zgomotul trăsurilor 
din urmă devenea mai tare. Bătrîna bra- 
şoveancă mergea destul de repede, cei ce 
o urmăreau mergeau încă şi mai iute. 
Oameni, ceai. cîni. păreau aliați să e 
prindă ; zarva era de speriat şi pe dea- 
supra la toate se înălța vocea tinerei 
dame, ce ațița pe unchiul meu, şi-i stri- 
ga : „mai repede !- mai repede!“ h 

Sburau ca un fulger. Arborii mohoriţi, 
căpițele de îîn, casele, bisericele, toate 
obiectele fugeau în dreapta şi în stînga, 
ca firele de pae luate de un uragan. 
Roatele răsunau ca un torent ce-şi nărue 
zăgazurile şi, cu toate acestea, sgomotul 
urmăririi devenea mai tare şi unchiul 
meu auzea iarăşi pe tînăra lady strigînd 
cu o voce sfişietoare : „mai repede ! mai 
repede'! mai repede !“ 

Unchiul meu întrebuinţă biciul şi hă- 
turile și caii întindeau în hamuri cu atîta 
rapiditate că crau toţi albi de spume și 
cu toate acestea cucoana striga încă: 
„mai repede ! mai repede ! mai repede!“. 


In întărîtarea momentului, unchiul meu 
dădu o lovitură violentă cu tocul cismei 
sale... şi băgă de seamă că zorile albeau 
şi că el era aşezat pe capra unei vechi 


diligenți de Edimburg, în ograda care-. 


tasului, rebegit de frig şi de udătură, 
dîud din picioare să. se încălzească. Sco- 
hori la repezeală şi căută  încîntătoarea 
lady în interior... dar vai! nu era nici 
portieră, nici perini la trăsură, ci era un 
simplu schelet. 


Vnchiul meu văzu bine că aci era un 
mister si că totul s'a petrecut exact cun 
avea obiceiul să povestească.  Rămase 
totuş fidel jurămîntului ce făcuse tinere 
dame, refuză de dragul ei, multe proprie- 
tăvese de hanuri. foarte de dorit, şi mur: 
flăcău. în cele din urmă. El făcea adese 
ori să se remarce, ce mare drăcoveme 
era ceia ce cl descoperise, sărind peste 
acele uluei: că umbrele  diligențelor. 
cailor, gărzilor. vizitiilor şi  voiajorilor 
au obiceiul să facă călători: regulate în 
fie-care noapte. Adăoga că credea a fi 
singurul individ viețuitor care a fost vre- 
odată luat ca pasager într'una din aceste 
excursii. Eu cred că de fapt avea drep- 
tate, domnilor. sau ori-cum eu. cel puţin, 
n'am mai auzit nici odată vorbindu-se de 
o alta. 

— Nu înțeleg ce ar purta în sacii lor 
aceste umbre ale diligenţelor ? zise gaz- 
da. care ascultase istorioara cu profundă 
atențiune. S 

-— Pe dracu, — scrisorile moarte 1). 

— O, da! e adevărat. Nu mă gândi- 
sem. , Ei E 


In româneşte de ÎI. CRIVAŢ 


1) Dead letters, scrisori căzute în re- 
but. 


REmy de Gourmont: M. Croquant 
Despre femei 


— O femeie preţuieşte cât alta. Ro- 
chiile sunt singura lor distincţie. 

— După zece minute, iubirea devine 
plictisitoare, 

—  Virtuosul Petrarca iubi pe Laura 
numai fiindeă avea patrusprezece copii. 

— După sfaturile doctorului meu tot= 
deauna am schimbat femeia. 

— Iubirea este o practică  higienică. 
Toate femeile nu convin la toate tempe- 
ramentele. + i 

— Explic pasiunea prin  obişnuinţă. 
Bărbaţii ţin la femeia lor ca la pipa lor. 
En nu sunt-fumător. 

— Femeile iubesc totdeauna pe acel 
care le iubeşte. Ele sunt cu totul venale. 

— E împotriva egalităţei co toate fe-: 
meile să nu fie la dispoziţia bărbaţilor. 

— E drept ca totdeauna să fie aceleaş 
cele ce trăiese închise în stabilimentele 
plăcerilor ? Nu va trebui să se stabilea- 
scă o recrutare a: femeilor pentru iubire? 

— Viitorul rasei e în iubirea liberă şi 
în promiscuitatea universală. 


Gânduri literare 


— Victor Hugo a fosi un mare poet 
pentrucă a fost un mare umanitar. 

— Stilul schilodeşte cele mai bune cu- 
getări. 

— Trebuie să scrii cum se vorbeşte, 
cum vorbeşte toată lumea. 

— O carte care n'are de scop educația 
umanităţei este o carte absurdă. 

— Eu n'am înţeles niciodată poezia. 

—: Dacă scriam un roman, n'aş fi pus 
decât lucruri simple, cum se face la bu- 
cătărie, cum se lucrează, ca o culcare în- 
preună, ca o plimbare, în sfârşit o oglin- 
dă a vieţii. 4 

— Un bun subiect de roman şi pe care 
îl recomand să zugrăveşti viața cu mai 
multe mii de ani. Acolo se poate da dru- 
mul torentelor unei inimi filantropice. 

— Literatura va fi vrednică de stimă 
ducă va zugrăvi viaţa aşa cum trebuie 
să fie. 

— Inainte de a fi un creator, adevăra- 
tul scriitor este un reformator. 

— Imi place ca un roman să fie o pildă 
bună. Nu găsesc nimic mai nesănătos ca 


zugrăvirea pasiunilor. Un om cinstit 
nare pasiuni, 
— Dealtminteri eu nu citese *romane. 


Sociologia şi higiena îmi sunt suficiente. 

— Imi pare că aş îngădui poezia dacă 
star ține de constatări foarte simple ca : 
Cerul era înstelat, vântul sufla liniştit. 
afară era bine ; sau: florile dorm, râul 
cântă. Tată gânduri cari îmi convin. Ti- 
nereței i-ar fi (deajuns a însera oarecari 
consideraţii erotice şi aceasta va plăcea 
la toată lumea. Pentru a seduce mai 
mult, adaptează bine cuvintele cu un aer 
cunoscut. 

— Un cetăţean ciustit crede în nemuri- 
rea sufletului. El nu se teme de moarte. 
căci are încredere în justiţia imanentă. 


Trad. de N. F. 


9 
(AS 


ISPĂSIREA 


Li 


După ora de clinică. 

Toată cohorta în sala intimă a înter- 
nilor ; intimitate de după dejun, la ier- 
mometrul cronicilor picante,, într'o at- 
mosferă încropită, în care trăeşte du- 
hcarea particulară a spitalelor: aburi 
de cataplasmă râncedă prin care se pre- 
linge tăişul formoului şi al acidului-fe- 
nic. - 

Prin uşa întredeschisă cupola necrop- 
sei se conturează vag pe fondul brazilor 
din parc, ca jumătatea unui balon re- 
morcat de sulițele unor buchete de pini, 
în vârful cărora fulgera câte un dia- 
mant picat din soare. O rază de argint 
viu prelinsă tot din soare, sterilizată de 
"o 'boare răşinoasă de toamnă târzie, se 
frânge în sticlele dulapului din sala in- 
ternilor şi de aci, firimiţită într'o sume- 
denie de stropi de aur, se înfige în 
organele ermetic - închise în borcane, 
bronzând un ficat de alcoolic sau po 
Veind un ercer de nebun. O alta tot atât 
de orbitoare dă foc caricaturei șefului 
serviciului, de- deasupra patului inter- 
nului de gardă, înjshebată într'o noapte 
de insomnie și agăţată acolo ca o măr- 


turie a unui talent rebel, lâncezit în 
silnicia doctoratelor. Deasupra  tăbliţa 
şi tibișirul internului, care va aştepta 


eroii orgiilor cari aduce după miezul nop 
ţii fracturi şi sinucideri. 

O masă comună, masivă, grea, clasică, 
masă a vieţii de student, care păstrează 
îniro duioasă și bizară antologie, sem- 
năturile tuturor generaţiilor, o masă care 
a sprijinit atâtea perechi de coate sau a 
primit atâţia pumni în orele de „cer cu- 
vântul domnilor în chestiunea biitecului 
dela dejun“, sau u analfabetismului vre 
unui şef de clinică, care nu mai voia să 
dasă la pensie. 

Pe un altt dulap, în pântecul căruia 
surâd ademenitor donicioarele cu  dul- 
ceaţă ale supraveghetoarei, un craniu 
care se topeşte în undele strălucitoare 
ale prânzului, sau ia foc în zăbranicul 
îndoliat al fînscrării, purtându-şi zâm- 
betul şi martiriul în încăperea împăen- 
jenită până când apele revărsatului îl 
potolese din nou pe tribuna lui de re- 
semnare în aceiaşi atitudine de umilinţă 
macabră.: Un glob al pământului, un 
schelet având permanent pe capul său 
de fildeş calota internului de gardă, o 
bibliotecă fără uși în care tânjesc resturi 
din nişte autori, de care nu sia lipit în 
demnul nici unui student, încălțăminte 
uzată, umbrele fără arcuri, borcane ce 
oţet de trandafiri, păianjeni daţi peste 
cap, tacâmuri schiloade, şi un violoncel 
tembel, - demontat, răguşit, lipsindu-i 
din coarde și din lustru, înăbuşind parca 
şi el în plămânii lui de scândură, dure- 
rea unei fracturi, svârlit acolo la întâm- 
plare, într'o rână, ironizând o  durae 
siranie, înclinat şi lingav ca un semn de 
Întrebare pentru rostul tinereţei ăştia 
«lin jurul lui, care se scurge în neştire, 
an cuan,examen cu examen—un fiorător 
semn de întrebare pentru recompensa vre- 
murilor viitoare, cari vor număra mult mai 
puţine roade decât stropii de sudoare 
cu cari candidatul se ridică dela tribuna 
juriului, dispărând în aulă, cu teza sub- 
suoară, trecând prin fața disecţiei şi 
eşind pentru prima oară în lume. 


Și în această dezordine ştiinţifică, a. 
vând ceva din nota unei boemii deli- 
cioase -—- dezordinea artistică a unui 


după FRAŢII GONCOURT 


Conservator de Artă dramatică în vacan- 
ță, trece convoiul firii, înbucătăţit, ca 
un trofeu macabru, impasibil, lugubru — 
tombola infernală a vieţii, pornind din 
marginea unui pat în care geme o lăuză 
lângă gelatina noului venit pe lume, şue- 
rând pe deasupra pansamenielor, clătind 
mulagiile din amfiteatru,  coborându-se 
mai departe, pe ,ivapele celor adormiţi 
dea:pururi, :ronizând văzduhul cu rânje- 
tul nesațivlui şi chircindu-se apoi, mai 
îndârjită pe erucea  necropsiei, unde o 
aşteaptă o cucuvae somnoroasă, zguduind 
din temelii această academie a morţii 
întrun zumzet de apropiere de cranii, 
de încrucișări de lanţete, de irosnet de 
oase care se frâng, de dureri care se po- 
tolesc, de regrete care se sfârşese, de 
'speranţe care mor. 
Ed 

Toată lumea la postul ei. 

Cea dintâi selipire de reînviere a unei 
zile care potoleşte o dimineaţă  proas- 
pătă, înfăşoară spitalul cu un zăbranie 
de _ însufleţire, strecurând în sufletele 
bolnavilor, stropi de îmbărbătare. 

Aparatul clinicei, administrativ și toţi 
cei ce se socotesc că ar fi trebuincioşi 
la ceva, cel puţin pe la marginea acestui 
convoiu şi care în realitate sunt mai mult 
a piedică decât un cât de mic folos, trec 
dela pat la pat, ascultând un  geamăt, 
oprind un delir, aruncând un zâmbet, 
învelind o tumoară, ştergând o lacrimă, 
oprind o rază care orbeşte o orbită în 
care a murit de mult lumina —_toţi su- 
vâzători şi buni, miloşi şi încrezători în 
“uterea ştiinţei lor, având în frunte pe 
şeful de serviciu, profesorul cu atitud:- 
nea demnă, enmpătat, alb ca un soare şi 
semeţ ca un marchiz, expansiv ca o pri- 
măvară, țeapăn de mândrie şi de auto- 
vitate, plin de carte, trecut adânc prin 
vreme, dispus să extirpe într'o clipă, 
tot cancerul din saloane, ba chiar şi 
epitalul din temelii, atingând în treacăt 
“umerii studenţilor din primul plan şi 
făcând o risipă de glume înțelepte, cari 
se strecoară până în urechile ciulite ale 
bolnavilor ca nişte perle vaporoase, prin- 
tre buzele pârguite de o vineţeală aris- 
tecratică. 

Și când se crede că slujba va trebui 
să ia de îndată locul zbeguirilor, convor- 
birea se reduce la un murmur, iar râăsc- 
tele cari mai clătinau încă ficuşii supra- 
veghetoarei, se topesc în zâmbetele căz- 
nite. Pentru cei întârziaţi și cari cred că 
au şi ei un rost în această îngrămădire 
de lumină şi altruism, salutările se fac 
pe soțiite, pe la urechi, cu uşoare în- 
clinări din gene, însoţite de uşoare şue- 
rături de ghete lăcuite. Pâlcul trece apo:, 
spre unmbrele salonului, unde examenul 
se fuce în surdină, mistic, aproape enig. 
imatic. cu adânci nedumeriri pentru bol- 
navi. lar când se apropie vremea în care 
saga trehue potoliiă deabinelea. iar da- 
toria să-i rea pe dată locul, parcă dis- 
pare şi mirosul tăios al atmosferei de 
boală, reducându-se la o boare umedă 


” încropită de parfumul prelins din colţul 


bătistei care atârnă pe reveul redingotei 
profesorului, deasupra insignei unui mare 
ord'n. Unele din paturi adumbrind în aş- 
ternutul lor afânat, trupuri mult mai 
slabe, par goale, cele mai multe dintr'- 
însele, morminte albe şi în care se tân- 
gue cadaviul-viu al celui ce aşteaptă 
apropicrea doctorului. Maestrul  înain- 
tează impunător, având pe figură, mul- 
|umirea şi mândria aceluia dela care se 
aşteaptă totul şi fără de care nu se 


UNIVERSUL LITEA 


Scrisoare 


Dac-ai veni, hulubii*n sbor rotat 
Ar împleti cunună peste casă 
Şi soarele lângă poteci culcat 
i-ar săruta pantofii de mătasă, 


Prisaca ar trimite o albină 

Ca să-ţi aducă miere în ulcior 

Şi merii rezemaţi întrun picior 
Te-ar îmbia cu freamăte'n grădină 


Şi eu ţi-aş cere mâna eu brățară 
Și te-aş ruga să-ţi porți cu mine 
Pe unde veseli fluieră cosaşii 

In ochi cu ziuă blândă şi sprințară, 


Am rătăci pe câmpurile ude 

Să vezi cum se desfoaie dimineața 
Şi-ai asculta cum colcăie viaţa 
In ierburile proaspete şi crude, 


Ar creşte galben soarele din grâu 
Şi apele star arginta în zare 

Tu ai culege “n ochi privelişti clare 
Şi te-ai scălda“n lumină ca întrun! 


La un răzor te-ai frânge de mijlu 
Şi de pe-un rug ghimpos ai rupe-oi 
De pe-un măceş sălbatic o răsură 

Şi ţi-ai prindea-o *'n plete ca la j% 


Un smoc de spice-ai treera în pâini 
Să afli de e bobul copt şi plin 
Şi-un greer negru şi-o lăcustă, ii, 
Ar năvăli în sânul tău deavalmă, 


Pe lunci am întâlni cirezi de boi 
Şi bivoli goi cu şoldurile strâmbe 
Şi-amiaza le-ar svârli pe spate trânj 
De vălvătăi, ca nişte şaluri moi, 


Şi-aceleaşi drumuri ne-ar aduce 
Lângă căsuţa albă, cu livadă, 

Şi ne-am lăsa făpturile să cadă 
De dor și trudă, “n umbră deasă, ar 


Şi când amurgul ar suna tălăngi | 
Ingenunchiaţi, smeriţi, cu suilet gr 
Noi l-am vedea plutind pe Dumita 


Cu aripele sfâşicte'n crângi... 


ZAHARIA STAE 















poale face n:mic, economisind pr 
articulaţia picioarelor în zvâcnili 
loc, surde, cari fac să se frângă! 
dunga pantalonului proaspăt călăi 
care dispare şi revine cu trepidaj 
care-i zgudue călcâiele, r:dicânduiih 
apropiat de oglinda mozaicului, în 
mintea sa fină. “Toate acestea se! 
într'o tăcere academică. Numai co 
celui desemnat cu transcrierea or 
țelor. şueră lent, poiicnindu-se dir: 
în când îrur'un strop violet de cari 

— timda.... No. 14, să ne oprim 

Touic veetele amuţesc. Bolnava și 
dică trage în silă ploapele tatuate 4 
somnie, dând drumul la doi ochi! 
muri decât orbitele, sticloşi ca o ş 
de răgace, fără urmă de umezeală 
prejmuiţi de fuioarele uscate aEj 
lor ecurbate în două semicercuri. 
bele, cari îi aşează la f-ece ochi, 


























































INIVERSUL LITERAR 


mu uegru. La un semn al profesorului 
ii aduse cu anevoinţă o mână la piept 
eolindu-şi sânul din care parcă, se 
ceara topită. Perdeaua dată în 
dă lu o parte, amândoi sânii de 
iguză ele o rumeneală aprinsă, făcând 
in bolnavă un tablou. Profesorul privi 
lent, mormă. ceva pentru sine, perdeaua 
ji la loc, iar bolnava reuni ploapele 
iiro mişcare de desperare. 


— Domnul Daniel se află cumva prin- 
ite noi ? 

Convoiul se răsuci maşinal pe călcâc. 
(e] chemat se apropiă de patul unde se 
rise medicul, așteptând. 

—- Ah Daniel, ce aveţi de gând cu 
mme? se redeşteptă iabloul miraculos 
dk adincaurea, scăldat în acelaş lumină 
dk durere ! 

— Cum, tu draga mea Jana? 

1— Ascultă Daniel, te întreb încă odată, 
aveţi de gând să puneţi la cale cu 
mine ? 

î-— Domnule Daniel, începu profesorul 
And din salon, — doresc să te pun la 
uzrea încercare ; ocupă-te de cazul. de 
i No. 14. Vei aplica... incizia curbă... 
u encefaloid lardaceu al mamelei drepte 
- să te vedem! 

|Și savantul continuă să peroreze asu- 
Ha diagnosticului de-abia aplicat, pre- 
tntându-l într'o atmosferă de exage- 
te și punând în funcţiune o sumedenie 
fe ticuri, 

Dar Daniel nu-l auzia. Jana era prima 
ki aventură de amor, primul lui fior de 
dtavoste care îndoliază o iluzie și în- 
vsmântă dezamăgirea — cea dintâi nă- 
kjle și cea din urmă dorinţă. Era din 
aul lui: un târguşor bogat şi patriar- 
bl cu.păduri de ulmi, cu apă tăioasă, 
a bordee scânieetoare, cu sosele lungi 
îi visătoare ; pe una din acele şosele, 
m și casa Jane:, în stuful căreia se 
liigcau razele soarelui, semănau pul- 
lerea aurrlui lor, în acest loc de iu- 
je, roleind cuibul berzei, ceardacul de 
mdrilă, obrajii pârguiţi ai Janci şi zi- 
bl vunat de ploi pe deasupra căruia, 
au împrumutat cele dintâi alipiri în- 
limrate ale buzelor. 

După plecarea profesorului Daniel se 
intoarse la patul bolnavei. 

— Ce aţi hotărât dar? Haide omorâ- 
îmă, dar nu-mi luaţi şi amintirea dra- 
lei ce ţi-am păstrat! Luaţi-l luaţp-l 
um laţi botezat în legca voastră, — 
ncerul ; omorâți-mă odată cu el, dar 
lsaţi-mi iubirea-pentru a o duce mai 
bpante în lumea deapururi, unde toţi 
păstuiții de aci. sunt trimişi de neîn- 
tmânarca voastră ! Am întâlnit din ne- 
procire si oameni cari vor să distrugă 
tul după ce au băut. Furia unuia din- 
fe aceștia a trebuit să mă atingă şi pe 
gre — uite! 

Și Jeana desgoli cu sfiiciune, sânii can- 
nenaţi, 

î— Ce zic:, va trebui tăiat? 





la ora 10, în ziua următoare, două 
ifirmiere împingeau spre salonul eli- 
voi chirurgicale, un cărucior în caru 
sia un geamăt surd şi doi ochi imenși, 
leii cu picuri de sudoare, prelinsă 
itrun breton bifurcat în golurile di- 
aroia orbitelor. 

Daniel culcă cu mare precauţiune pe 
imana operată și când Jeana se află 
n nou în pat putu să strige: 

1— Daniel tot te iubesc chiar dacă mu- 
dul, star descoperi cândva, că ai avut 
lenți a mă nimici! Apoi cu o patimă 
sranie, aproape sălbatecă, dete drumul 
i neștire. unui potop de mărturisiri dră- 
stoase. Daniel o rugă să se potolească, 
oi fugi în camera lui. Aci se ivi din 
mu corpul divin al operatei. Privirile lui 
astrau încă în luminile înlăcrămate, con- 


Ş 


turul sânului de tildeş, în adâncul căruia 
aşezase oţelul. | se părea că operează din 
wou, apoi pentru a treia oară şi a patra 
oară şi operaţia nu se mai sfârșia. Se In- 
tearse în salon. Din umbră, Jeana îi ir:- 
mise un zâmbet de înger mort, — un zâm- 
het alcătuit din priviri îndumnezeite, cu 
mii și mii de înţelesuri — zâmbetul do- 
rinței şi al dragoste, — elanul unei vieţi 
nouă — viaţa prelinsă din mâna lui şi 
care i-ar fi trebuii atât de mult acum! 

Şi Daniel fugi iar în camera lui de tor- 
tură. 

— Trebue să-ţi păstrezi tot calmul, se 
adresă profesorul către Jeana, la vizita 
de a doua zi după operaţie ; apoi întor- 
cându-se către convoi: 

— Domnilor, departe de a mă gândi la 
un compliment, eu nu aşi fi procedat mai 
strălucit decât colegul dvs. în cazul No. 14. 
Observ cu o vie satisfacţiune, că nu este 
vorba de flegmon, nici de erizipel şi nici 
de vre-un simptom. de peritonită, de pleu- 
mezic, sau de vre-o leziune abdominală; 
totuşi sunt îngrijorat. Apoi către Daniel : 

— Tot la d-ta domnule Daniel ni sunt 
îndreptate speranţele ; alifel străduința 
noastră nu foloseşte la nimic! Un acci- 
dent, un simplu accident, atâta tot şi... 
voinţa celui de sus! 

Şi întregul salon se uşură, 
oliat prelung. 


printr'un 


— Daţi-mi de băut izbucni Jeana după 
plecarea convoiului ; nu vreau să mor! 

Se plânse apoi că o astupă. Daniel ră- 
mase la capul Janei tot restul zilei şi în- 
treaga noapte următoare. Setea  predo- 
mina. Jeana cerea mereu de băut, în neş- 
tive, strigând, amenințând şi făcând pla- 
uuri pentru viitor — aiura! Dimineaţa 
profesorul înălţă pansamentul. Rana era 
în perfectă stare, totuşi frământările 
bolnavei continuă cu aceiaşi  exaltare 
îngrijitoare. Bolnava cerea mereu de 
băut. În timpul zilei când Daniel fu a- 
dus la capul ei de către supraveghetoare, 
Jana îi ceru mâinile, pe care le apucă 
cu furie într'ale sale. 

— Nu vreau să mor. Am să mă fac bi- 
ne, de sipur că... am să mă fac bine și a- 
tunci am să plec şi... am să te iau şi pe 
tine de ac.; nu este asa Daniel? Vor- 
beşte Daniel! Acum nu ai să-mi mai 
scapi ; cât priveşte că m'ai îmbucă- 
lățit cu atâta nelegiuire, poți să mai tai 
in nou, cât îţi va plăcea, numa: să tră- 
ese, vreau să trăesc, să triăesc cu orice 
preț. cât de puţin! 

Și izbucni într“un plâns care se zdrobi 
întrun hohot macabru de râs. 

— Du-te sceleratule 

Şi-i dete drumul lui Daniel. 

— Jana! 

Bolnava se agăţă din nou de gâtul in- 
ternului. 

= Ah îmi era dor nebun de tine, dra- 
eul meu măcelar! Daţi-mi, daţi-mi de 
băut! 

Şi iar se desprinse de gâtul lui Daniel, 
căzând întrun sonin care nu era prea 
departe de cel de veci. Dar peste puţin 
timp linistea salonului fu sfâșiată de un 
răget surd : : 

-— Ilaide, ia-ţi stârvul înapoi, ciopârțit 
aşa precum dorința ta de a scăpa de 
mine, a Pais | ia-l, acum nu mai am ce 
face cu el fSSi Ileana încleştă grumazul 
înternului, în mâinile sale aproape fepw- 
ne. Daniel suferea sub greutatea apă- 
sărci braţelor muribundei care împru- 
mutau puterea celui ce nu vrea să: se 
despartă de viaţă, sperând într'o scăpare 
a propriilor ei forţe. 

Și rămasc asa împietrit, mult timp, 
până ce simţi în vine răceala braţelo: 


Janei care murea. 
Li 


A doua zi Daniel se întoarse spre în- 





GEORGES SHURAT: DESEN 


secerat, plin de noro-ul drumurilor pe unde 
alergase pentru a-şi căuta ascunzătoarea 
unde să-şi înăbușe durerea care îl scotea 
din minți. Intră direct în sala interniloi. 
Avea privirea vagă, fără elipiri, imobilă, 
cu resfrângeri de lacrimi, care nu se mai 
sfârşeau. Mesteca automat „lără gust, in 
silă, dintrun rest de ţigară, aducând 
foarte des la gură, într'o tresărire rătă- 
cită, o ceaşcă cu rachiu. Jana revenea 
des în mintea lui, cu trecutul ei funest 
şi cu sfârsitul ei tragic, La prima întâl- 
nire în spital avu împresia că o revedu 
după o călătorie îndelungată și că dra: 
postea lor nu a fost intreruptă decât de 
faptul de a fi uitat să-i scrie. Şi acum 
se sfârşise pentru totdeauna. Și altă îm- 
bărbătare nu mai găsi decât să bea, să 
bea cât de des şi cât de mult, spre a în- 
tuneca ideia morţe!: Janei, izolând amin- 
tirea asta atroce, între cel şi moartea pri- 
mei şi celei din urmă a lui dragoste. ȘI 
merse asa, în neştire, către o alinare 
false, către închivnita binefacere a  al- 
coolului, pe care-l bea cu convingerea 0- 
mului devenit de prisos sic-şi chiar, în- 
drăgostindu-se zi cu zi, de otrava per- 
versă și nimicitoare care îi dogorea cre- 
cerul ca o alinare stranie înfernală, — « 
alinare de nebunie duioasă, de visare 
la infinit, depărtându-l tot mai mult de 
amintirea Janei. Turna cu furie în pahar, 
zâmbind cu sughițuri disgraţioase, urmă- 
rind parcă aroma ucigătoare ce se de- 
gaja ademenitor, deasupra paharului şi 
pe care o prelingea cu icneli de clepto- 
man, printre buzele albăstrite de abuzul 
drojdiei, adâncindu-se întrun vis care 
nu se ma: sfârşea, din care dorea să nu 
se mai deştepte si. în lumea căreia Jana 
nu se mai ivea. Şi se bucura mult de a- 
ceastă binefacere delirantă, falsă care ?] 
izola oarecum de durerea acestei pier- 
«eri, gchimbându-i radical parcă, dest- 
națiuna funețiunei întregului sistem: or- 
ganic, punându-l asifel la adăpostul du- 
rerilor morale. Şi această chimeră făţar- 
nică, setoâsă de  distracțiuni perverse, 
care îl renova în rău pe deantregul, con- 
struind din această ruină a alcoolului, 
un Daniel nou, cra departe de a fi o mr- 
meală plină de sburdălnicia care o adu- 
ce beţia: propriu zis, sau senzualitatea 
strict alcoolică. Era mai mult o terapeu- 
tică bizară, de 9 extravaganţă bolnavă, 
pe care Daniel o preserisese sufletului de 
a doua zi de la pierderea Janei, care nu 
mai avea nimiccomuncu corpul îmbibat 
de alcool şi care în credinţa lui, sar fi 


Considerațiuni asapra catharsis-alui aristotelic 


VII 


Inbadevăr reprezentările în sensul, 
in care noi suntem obişnuiţi să înţele- 
gem acest cuvânt implică o dualitate 
în unitate. Obiectul este dat subiectu- 


lui, deci, într'o anumită măsură, deose- 
bit de el. Mentalitatea  primitivului 
nu-și  veprezintă obiectul, ci îl stăpâ- 


neşte şi este stăpânită de el. E o ade- 
vărată comuniune între subiect şi; o- 
biect. E o participare, nu numai în în- 
jelesul reprezentativ, ci în acelaş timp 
şi în înţelesul fizic și mistie al cuvân- 
tului. Primitivul, nu numai că-şi cu- 
gctă obiectul, ci îl şi trăeşte. Op. cit. 
Quatrieme partie, ch. LX, p. 462). 

Levy Bruh! insistă asupra faptului că 
în genere întrun anumit stadiu al men- 
talităţii primitive, fenomenul participa- 
țiunii tinde a fi reprezentat. De aci în- 
trebuințarea simbolurilor. Toată  eflo- 
rescenţa mitologică n'ar fi decât couse- 
cința necesităţii de a reprezenta parti- 
cipările mistice. 

Toată această eflorescenţă se reazimă 
pe structura mentalităţii primitive, pen- 
tru care, orice poate f. cauza unui orice, 
după cum spunea cu un alt prilej llume. 

Pentru primitivi nu există metamor- 
foză, naştere. acţiune de la distanţă ori 
cât de ciudată şi de neconceput ar fi ea 
care să nu fie acceptată de această men- 
talitaie (pag. 444). 

Un om poate să se nască dintro stân- 

„ pietrele pot vorbi: focul poate să nu 
ardă, morţii pot trăi, femee poate 
naşte un şarpe, sau un crocodil; toate 
acestea primitivul le admite graţie par- 
ticipăriii mistice. No. cei cu mentalita. 
tea logică refuzăm să primim călearea 
legilor naturii. 

Și cn toate acestea chiar în meritalita- 
tea logică un concept purificat în mod 
absolut de elemente de acestea mistic- 
participante este o adevărată excepţie. 
Conceptul logic, după cum spune Levy 
Bruh]. este un precipitat, care  antre- 
nează cu sine un rezidu mai mult sau 
mai puţin considerabil de elemente mis- 
tce (pag. 447). 

Şi nu numai în viaţa cotidiană, ci şi în 
unele sisteme filosofice sau religioase 


găsim reveniri către o participare mis- 
tică obținute însă prin dialectică logică. 
Sistemul lui Plotin, spre pildă, sau mis- 
ticismul creştin în genere readuc la lu- 
mină -vestigiile acestei substrueturi su- 
fleteşti pe care încăperea minţii noas- 
tre o ţine ascunsă în escunzişurile sale. 
„(Logica) ne luminează“ scrie Levy 
Brubhl, ip propriei noastre activi- 
tăţi mintale. [a ne conduce să recunoaş- 
tem că unitatea logică a subiectului cu- 
getător, care este considerată drept a- 
cordată pentru cei mai mulţi «dintre fi- 
lesofi, devine în realitate un desidera 
tum, nu un fapt. Chiar în societatea 
voastră reprezentările şi legăturile re- 
prezentărilor mânate de legea partici- 
pațiunii n'au dispărut de tot, Ele sub- 
sistă, mai mult sau mai puţin indepen- 
dente, mai mult sau mai puţin ameste- 
cate, dar nedecrădăcinatele, alături cu a- 
celea, care se supun legilor logice. Înţele- 
gerea propriu zisă tinde către o unitate 
lagică şi îi proclamă necesitatea. Dar, de 
fept, activitatea noastră mintală este în 
acelaș timp raţională şi iraţională. Pre- 
iogicul şi misticul coexistă cu logicul. 
De o parte, existența logică vrea să -e 
tsnpună pentru tot ce este reprezentat şi 
cugeta. De altă parte reprezentările 
cclective ale, gupului social, chiar când 
au un caracter în mod net prelogie șI 





mistic, tind să se menţină nedefinut, ca 
jinstiluțiile  relimoase, politice, ete" 
(pag. 455). 


Levy Bruhl nu a amintit arta printre 
vestigiile ancestrale al  misticulu pri- 


mitiv. Şi eu toate acestea niciuna dintre 
manifestările sufletului omenese nu co- 
respunde mai categorie acestui rest a 
tavie decât arta. 

Nu trebue însă nimănuia să-i treacă 
prin minte, că primitivi ar fi trebuit să 
fie. prin excelenţă, creatori şi contem- 


plaiori ai operei de artă. 

Mecanismul mintal al primitivului 1$. 
găsea în această activitate prelogică o 
manifestare naturală şi unică. 

Stadiul logic. formal-analitic al cuge- 
ării omului istoric este oarecum o; arti- 








numai la suflet, 


peferit 
lui rănită amar, la tainele lui 
de durere, şi care transforma iluzia în 


la profunditatea 
umbrite 


deliciu. In mirajul unei astfel de îndelet- 
niciri. durerea se purifica. se filtra me: 
tamorfozându-se prin  imaginațiunea a- 
nrinsă de alcool. mergând la suflet şi a- 
jungând. aci transformată, poetizată a- 
proape, creindu-: astfel o nouă viaţă, în 
care amintirea  Janei murea si pe cart, 
pentru a nu-i fugi de sub picioare, o în. 
dopa, cu alcool. mult, mult de tot. până 
când toate supapele astupându-se, venea 
beţia spirituală a acestei vieţi noi. 

Și pe măsură ce-Daniel aluneca spre 
astfel de delicii supranaturale, cu atâta 
beţie necugetată. antrenată la rându-i 
«de abuzul ce i se crea. îl ducea mai în 
grabă la ruina închipuirilor lui bolnave. 

Viaţa cealaltă, viața comună şi banală, 
viața de toate zilele stupidă și incertă, 
îi era o povară şi abea-dacă o mai per- 
cepea | O uitase. Trăia pentru alcool şi 
numai prin el. Şi nici odată mintea lu: 
astfel întraripată, nu antrenase cu mai 
multă facil'tate planurile. şi nici odată 
mâna lui dibace nu depănase mai des- 


toinic gutaperca, ca în această lume ne- 
muritoare a beţiei spiritului. Dar se în- 
tâmplă câteodată ca amintirea Janei să 
revie subit, deoarece întrebuinţarea fără 
margini a alcoolului îl obişnuise cu a 
ceustă viaţă de fericire falsă. asa că bău. 
tura îl mai ținea de data asta. prea pu- 
țin timp în vraja chimerei, smulgându-l 
nu cu mare anevoe, din tortura aminti- 
vei. pentru ca atunci să apară îndată 
chipul îndurerat al Janei, Bău dar. din 
ce în ce mai cu îndârjire, sperând să; per. 
petueze artificialitatea unei bucurii stra. 
nii. Și ceeace această nouă gnchipuire la 


rândul ci i-ar fi putut furniza, nu era 
toemai vraja care îl  fascinase  câtăva 
vreme la începutul decăderei. cât mai 


mult cra sfârşitul primelor delicii neno- 
rocite şi preludiul dezastrului definitiv. 
De aceca. Daniel înțelegând destul de 
«lar noua întorsătură a funestei lui doc- 
torii. continuă să bea cu o voluptate săl- 
'botecă, 
(Va urma) 


SARMANUL KLOPŞIOCK 











































UNIVERSUL LITERĂ 





PAUL VERONA : INTERIOR DE 
BISERICA LA MERŢA 





cugetare. Esta o transformare derii 
a mecanismului mintal de la înceg 
grăjie nevoilor sociale deosebite în 
istoria a silit pe om să se fixeze şi f 
ție, mai ales a necesităţii de perfecă 
nare pentru acest apamat mintal, 
trebuia să înregistreze ȘI :să cucerei 
o cât mai mare zonă din înfimitul nă 
nosecut ce-l înconjura. k 

Abstracţiunea cu claviatura — nofiu 
lor ce lucrează prin sferă şi conțină 
creat o economie de forță mintală şi 
smuls pe om în aceluş limp din oblig 
iunea de a-și trăi concret obiectul a 
xetării sale. 

Dar funcțiunea 





primară a partid 
țiunii mistice, şi a reprezentării pri 
simbeoluzi, a acceptării fantasticul 
drepi realitate și a spaţializării timp 
lui subsistă în mod potenţial în încă 
vea minţii noastre. Şi o eliberare ap 
tențialităţii, despre care e vorba, 
actualizare constitue o înclinare elen 
a spiritului nostru, 

Yuncțiunea acestui strat 
structurii noastre mintale. ca și ti 
funcțiunile fiziologice sau, în caz 
tru. psihice cere satisfacerea ci spre 
produce plăcere. Decât că desfășuri 
acestei funcțiuni se găsește, după î 
vom vexlea înt“o condițiune specialăi 

În genere vorbind, după cum sui 
cu drept cuvânt Ribot (Psychologie 4 
sentimenis, Paris. 1896) funeţiunile, i 
re, spre a fi satisfăcute presupună 
efort, cum ar fi nutriţiunea, se in 
prin tendinţe. 

Foamea şi setea sunt cele două fori 
al acestei tendinţe. Când funeţiunilei 
o satisfacere asigurată în mod stricte 
tural, cum ar fi respiraţia. ele nu 
traduc prin tendinţe. Dacă aerul ari 
bui cucerit ca hrana, respirația star d 
duce în conştiinţă ca şi foamea, si 
setea, L ge Pe FA 

Funcțiunea acelei cunoașteri par 
pante a omului pr.mitiv nu întră nici 
prima, nici în a două categorie. 4 
psihologia modernă (G. Dumas), adui 
tendinţe psihice superioare, care cor 
pund funcliunilor intelectuale de raj 
nament. de maginaţie. de reverie, 
creaţiune (nevoia de a imagina, de an 
flecta, de a crea, de a visa în stare 
veghe. 

Cunoaşterea participantă a omu 
primitiv adormită în fundul sufletul 
nostru de către desvoliarea formei |) 


primar 


VERSUL LITERAR 


i a reușit încă de la început să amal- 
ee această logică. Misticismul reli- 
pin genere este cea mai francă ma- 
tare. a. acestei amalgamări. 
fila timp cât îndeplinirea tuturor 
piunilor intelectuale şi afective este 
rată”, zice C. Dumas, „Viaţa min- 
i se aprope de automatism şi ten- 
ude ca 'şi nevoia de a respira sau 
hăția de asfixiere la omul, care nu 
iele în atmosferă 1/5 oxigen, nu mai 
bu De îndată ce funcțiunile şi habitu- 
ie mintale sunt împiedicate, primej- 
ie, nesatisfăcute, tendinţele corela- 
apar imediat. Este deci o opozipe 
eautomatism şi tendinţă şi, cum au- 
basmul nu este niciodată realizat po 
bintregul şi în. mod continuu, viața 
jiră este neîncetat brăzdată de ten- 
ie slabe sau puternice, care traduc 
lonștință, şi pentru cel mai mare 
ial activităţii noastre, o: adaptare 
wlientă a funcţiunilor noastre între 
ki faţă de obiectul lor (Op. cit., vol. 
i III, Les €tats affectiis, p. 451. 452). 
l'cazul nostru amalgamarea cunoaş- 
i participante pe cunoaşterea logică 
impiedica automatismul funcţiunilor 
icctuale in genere și posibilitatea din 
jul în când de a suspenda aproape for- 
ismul logic al cunoaşterii spre a 
reni la funcțiunea primară a minţii 
site articulată însă pe un formalism 
ie exterior, desființează definitiv 
glucereu automatismului. Această, po- 
jiiate ne-o poate da numai arta ce 
pază pe o realitate plăsmuită rela- 
ii mistic-participante. De ac şi ro- 
jde igienă sufletească, în care a fost 
nod vag considerată contemplarea 
bei de artă încă «de la început. 
hiradevăr opera de artă — şi ne vom 
di la arta poetică — constitue un o- 
bei de cunoaştere, în care găsim o %- 
k fundamentală, aşa numita concep 
a creaţiunii artistice ce se rezolvă în 
uiea noastră, grație funcţiunii strict 
ince Raţional.zând o impresie artisti- 
alea analitică și discursivă ne duce 
(lormalismul logic. 
i ne gândim, spre pildă, la „Rața 
Hhatică“ a lui Ibsen. Concepţia de artă 
i această operă este imposibilitatea 
partea voinței omeneşti de a dicta 
in modul de conducere al sufletu- 
ice se va mişca în totdeauna după 
iritm dictat de dincolo de marginile 
jiririlor umane. « 
feimenii acestor judecăţi se găsesc în 
kțiuni pur logice şi în afară, de acea- 
; chiar caracterul general al acestei 
buule ucuză calitatea logică a relaţiu- 
lor stabilite, fără să mai vorbim de 
ucipiul :dentităţii logice care veghia- 
i aci. 
[a realitate autorul nu ne spune nici- 
kli direct lucrul acesta. Noi ajungem 
această rezolvare logică, după ce an. 
krcurs un traect, în mod absolut, con- 
e! și în care principiul fundamentat 
minţii noastre nu este “dentitatea, ci 
uiatea ; nu analiza, ci sinteza. 
orsonagiile deşi diferite în esența lor 
ltească, deci distincte în perspectiva 
kici a cunoaşterii, sunt acceptate în 
dletul nostru într-o stringentă legă- 
i, ca firele îngemânate ale unui ţe: 
i uriaş ce acoperă un relief a cărui 
imă în felul acesta țesutul o indică. 
vlicful acoperit este concepţia pe care 
|surprinlem deci prin procedeul pre 
ru minţii primitive, adică prin simboli- 
ie, Arta, ca esenţă adevărată, este o 
iholizare. 
In desfășurarea dramatică a exemplu- 
i-nostru, fiecare moment în timp, con- 
ie tot traectul anterior şi anunță vag 
sul acestui traect. 
iceasia este aşa zisa motivare este- 
li sau sinteză estetică ce şterge tim 










Mistreţul - 


lui V. V. STANCIU 


Lune, sta cuibărit în vechiul stejar, 

galbeni şi rotundă ca un ban străvechi, 
Mistueţul, la rădăcină clefăe rar, = 
mâncând ghindă, grohăind, şi ciulind din urechi. 


Ziua, cât soarele rătăcise pe cer, 

hăuliseră hăitaşii. vânaserq vânătorii, 

si de sgomotul puştilor şi de svoana gurilor, 
jivinele, săgetau prin hatişuri, iar cocorii 
țipau şi zburau pedeasupra pădurilor, 


Toate, cât soarele rătăcise pe cer, 

Dar noupțea, ieşită din râpi, din rugii de mure, 
sa aplecat, blândă şi tristă peste pădure. 
Acum... doar, stelele prin frunzar, răsar și pier 
şi luna sta cuibărit în vechiul stejar. 


Mistreţul, îşi simte trupul de jar, 

Cu toate că reci adicri, clatină stele şi frunze. 
Luna-i albește şi mai mult colții lui sidefii, 2 
Insă, din răni, pe sub gât, în şipote vii, 
Gâlgâec roşii şuviţe cleioase, 

de parctar puria mărgean *n şiruri frumoase... 


Prin trup îi străbate un junghiu ascuțit, 
Departe, pe Dunăre, pescari au chiuit. 
şi văi au chiuit. 


Atuneca, mistrețul își aminteşte 

de-o japşă cu peşti de argint în negrul nomol 
Vrea să pornească -— dar junghiul se înteţeşte, 
Şi sângele curge —şi viaţa se scu i rsu-i domol,” 





Sunt pete de umbră în codru — sunt pete de lună, 
irunzişul freamătă, iar cioturile sunt păreri, 
Mistreţul îşi strânge cele din urmă puteri, 

și se repede prin îrunzișul de-argint—ce răsună. 


Ficee şiejar întruchipează un vânător, 

Im fața ochilor însângeraţi şi grei. : 
Cu strigăte mustrătoare se izbeşte ca un zăpor 
Şi după tufişuri, sar Licuricii ca nişte scântei... 


Acum, mistrețul şi-a domolit necazul. 
Și zace răsturnat. la rădăcina unui copac. 
Sângele, curge din ce în ce mai sărac, 
Până viaţa îşi ci aie zăgazul... 
Şi totuşi, stelele prin frunzar, răsar şi pier, 
Clintite de răsufletul nopții. din ce în ce mai rar, 
Şi luna se mută din ştejar în stejar... 
RADU BOUREANUL. 
Din volumul de poeme . „Balta Rea“. 


„2 — 8-9 —.-— i Ai paie etc :.-.-g 


SIA AA III-A 


9 — e -9 — 9. ..- 9 = e-9-e-0-.-.- e - 





pul dintre formele apriorice ale minţii 


noastre logice.  Primitivul în sintezele 
sale mintale înciemenea realitatea în 
simbolur:, superficiale fără îndoială, și 
în felul acesta mintea sa mistică nu cu- 
noștea principiul  contradicțiunii, după 
cum nici contemplatorul de artă aproape 
că nu-l cunoaşte. înlocuindu-l cu princi- 
piul _unstăţii sintetice misticismul  pri- 
mitivului cra însă aproape mecanic, La 
emul modern misticismul estetic rezultă 
dintro simultaneizare a sucedsiunii în 
timp, căci la omul evoluat cele două 
forme de cunoaștere, amalgamate una 
pe alia, distruge automatismul mintal, 
sar forma logică a concepţiei împreună 


cu cea prelogică a încorporării estetice 


cristalizează un proces mintal, pe care 
nici primitivul nu-l putea avea şi nici 


străinul de contemplarea estitică, nu-i 
poate încerca. Acest proces rezultă prin 
urmare din vestigiile cunoaşterii primi- 
tive articulate pe planul evoluat al cu. 
nouşierii logice. 

Primenirea continuă a încăperii noas- 
tre sufleteşti prin formarea acestui tel 
de cunoaştere constitue plăcerea elibe- 
rării de conţinutul rigid al cunoaşterii 
pur logice ce distruge frăgezimea şi e- 
lastăcitatea sufletului nostru. 


(Va urma) 


SCARLAT STRUŢEANU 


AVATAR 


Trăsura urca încet un deal lung, soa- 
rele de amiază cădea greu pe frunţile 
visiitoare, un gând dureror părea a fi în 
penii fiecăruia, învingător al frumuseţi- 
lor dimprejur. Frunzele se mişcau re 
pezi, clipeau la soare cu ochi lucitori, 
în vale apa curgea limpede, nepăsătoa- 
re, artistă veşnică ea cioplea pietrele în 
chipuri ciudate, aci o minge ce ar sta 
bine îh mâna Suzanei Lenglen. o minge 
azu de rotundă încât părea uşoară şi 
gata să salte peste un filit iransparent 
ca pânza de păiajen coborită par'că din 
cerul cu o singură culoare  nesfârşită, 
colo o cască uitată, aruncată în fuga ca- 
lusu' de un jocheu pe care mintea îl ve- 


dea ca o nălucă dispărând în zare, cu 
kaina în dungi galbene şi negre. 
Mimi îşi plecă privirea obosită, chi- 


nuită de un gând dureros... O floare al- 
bastră ruptă de un val lunecă în apă şi 
pe o piatră cioplită în trup de femee se 
aşternu cu o licărire de ochiu. 
Vorbese.cei din jurul ci, vorbe care 
nu ajung până la ea decât ca sgomote 
neînţelese, par'că sunt zumzete de albi- 
ne, aripi frecate de bondari care sboară. 


Incearcă să ridice capul. Fiecare om 
trebue să'şi trăiască viaţa până la ca.- 
păt, viața măruntă care-i este dată? 


Mim: încercă să alunge himera din o- 
chi, să răspundă la cei din jurul ei, nu 
pricepe şi renunţă, își pironeşte a?unci 
privirea în valea fermecată ; coline ar- 
monioase până în zare sunt par'că o ma- 
re frământată şi împietrită... şi deodată 
brusc îşi aduce aminte, se duce departe 
cu gândul... A mai treent odată pe aci, 
da a mai trecut, nu era trăsura uşoară ci 
un rădvan greu, greu, şedea în fund 
lângă o bătrână cc. depăna mătănii, lân- 
gă cucoana mare, în faţa căreia slugile 
tremurau căci buzele uscate şi subțiri 
scoteau strigăte violente şi niciodată nu 
ar fi crezut cineva că din pieptul slab 
ar f: putut să iasă vocea puternică care 
domina o lume de oameni simpli... dar 
cu tăria pământului în gesturile lor. 

Mimi timidă lângă ea își pleca capul 
mie îi tremura mânuţa lipită de haină şi 
„deabia ridica ochii par'că ţinuţi în în- 
chisoare de gene grele ; deşi numai pen- 
tru ea privirea bunicei se făcea blândă. 
- Părăsiseră în grabă conacul unde .în 
razele verii se împreunau trandafirii... 
numai albi şi numa: roșii, trandafirii de 
pe vremea când bunica fată mare, tână- 
ră, frumoasă ca o arătare îi spusese ti- 
midă dumnealui — care-i era logodnic— 
că numai acele flori îi plac pe lume şi 
dumnealui om strașnic dar foarte în- 
drăeostit de bunica se grăbi să-i sădeas- 
că fără ştirea ei, aşa încât când bunica ve- 
nise mireasă noaptea târziu la conacul lui 
şi dormi prima noapte înaltă casă decât 
a părinţilor ci... în ziua următoare par- 
fumul prin fereastra deschisă desteptă 
pe bunica în zori şi când mirată sări la 
fereastră, ochii de peruzea se plimbau 
fermecaţi pe simfonia de roşu şi alb cât 
era zarea în adierea vântului. Bunicul, 
mare craiu, u:tă repede pe bunica; cu 
ochi plângi privi ea atunci trandafirii şi 
curând îmbrăcată pentru totdeauna în 
haina neagră a renunțărilor ea nu mai 
avu alt drag de lume decât să îngrijeas- 
că de florile ei și să rămână umbră ui- 
tată în preajma lor la conacul ei de vă- 
duvă. 

Aci veni Mimi ultimul vlăstar, ultimul 
surâs al bunicei. In zori se deşteptă şi 
ea în mirosul trandafirilor şi alţi oc 
de peruzea înodau versuri de iubire. Co- 
nacul însă trebuia părăsit îndată. Focuri 
de pustiire ardeau văzduhul, venea be- 
jenia, veneau Tătarii... Prostimea se adu- 


na la conac sub aripa cucoanci, călugării 
făceau rugăciuni, spaima era pe toate 
feţele. 

De dragul fetei, într'o bună zi, bunica 
plecă cu ochi de dor spre trandafirii pă- 
răsiţi... Mimi mergea pe acelaş: drum, 
urca acelaş deal, aceiaşi apă artistă cio- 
plea pietrele în drum şi Mimi retrăi a- 
tunci cu atâta aducere aminte încât dom- 
nul de alături î: spuse: 

— Cât sunteţi de gânditoare coniţă ? 
Doriţi o ţigare ? 

— Da, mulţumesc. 

O aprinse şi simți şi ea că trebue să 
spue ceva, să'şi trăiască cu îndărătnicie 
viaţa de toate zilele. 

Când ajungem sus la Brebu? 

— In curând. Vedeţi colo este Doftana. 
dincolo Slănicul şi ce mică a rămas Câm- 
pina ! 

— Ce agreabilă plimbare — îngăimă 
Mimi — aş vrea să nu se mai sfârşească 
niciodată. 

El surâse cu îngâmfare şi când voi să 
facă un compl:ment se întâlni brusc cu 
privirea străină, împietrită, îndepărtată 
a lui Mimi, bolborosi doar ceva neînţe- 
les fumând nervos din ţigare. 

Cum a trecut ziua pentru Mimi nu 
poate spune, sclavă docilă a momenţțului 
ea răspundea silită, întretăiat, de multe 
ori alături... în sfârșit în noapte se în- 
toarseră şi Mimi se trezi alături de bu- 
nica, în rădvanul ce acum mergea în fu- 
pa cailor înspăimântați căci o ceată de 
tătari le luaseră urmele. Rădvanul fu 
prins, bătrâna cu o mână strânse fata 
lângă ca cu cealaltă depăna mătăniile şi 
gura murmura rugăciune... 

—. Uite coniţă ce foc frumos şi ţiganii 
cum joacă la para lui! Nu este oare pi- 
toresc ? Coniţă unde vi sunt gândurile ? 

Ce însrăimântată tresăr! Mimi !.... 

— A da, foarte frumos, foarte frumos. 
vă mulţumesc că m:-aţi atras atenţia, cu 
adevărat frumos este aci! 

— Vezi coniţă, eu sunt un mare admi- 
rator al.naturei, cu mine să mergeţi me- 
reu la excursii şi nu vă veţi plictisi-şi 
nici eu... lângă o coniţă aşa de frumoasă 
numai cam tăcută azi... 

Și când iar plin de îngâmfare pironi 
ochii, rămase iar încurcat, figura mică 
a lui Mimi se împietr: iar străină și a- 





UNIVERSUL LITERA 


tunci cu un uşor căscat o lăsă în pag 

— Ne ajung Tătari:, bunico, mi-e | 
şi ochii de peruzea se stinseră în 
crămi, 

Rădvanul fu oprit în noapte, unul 
pă altul cădeau capetele slugilor ce 
conjurau pe coana mare. Mim: fu sm 
de un braţ puternic şi leşină la pig 
ce parcă o aştepta. î 

In zare ea văzu visul trandafirilor 
şi roşii. ) | 

Când se deşteptă înfășurată în lj 
groasă de lână, el o privi cu ochi:le 
stepă, îi cra frică să nu se împrăgi: 
un vis din raiu, îi sărută mâna, oră 
ușor în braţe și porni cu ea în noni: 
ferindu-se de ai să, o duse la com 
ci. Ce bine își aducea Mimi aminte 
tainicul drum prin noapte, de inimaţ 
re-i bătea sub haina de lână, de a 
care sbura fantastic, de holdele care 
cau, de pustietatea înfiorătoare 1 
înflorea visul ei de iubire. 

Ajunşi au stat închişi. ferindu-se 
toţi, până sa împrăștiat bejania şi îi 
au eșit la lumina zilei, un căluairi 
mâna de o sută de ani i-a unit în ră 
bisericei din sat. 

Când peste câtă-va vreme se Zi 
cu el și îi privi ochii de stepă și fig 
lui alta, atât de alta decât a tuturor, 
tro seară de vară, la marginea Î 
râu verde ca marea, Mimi îl int 
blând. * ] 

— Nu e așa, că este foarte frumos 
alea Doftanei, ai fost vre-odaiă? | 

— Da am fost acum de curând şi ji 
te şi altădată... când parcă te-am în 
nit pe tine, da îmi aduc bine aminte 
am întâlnit qe tine, erai într'un rădu 
lângă o bătrână ca maica precisa 
când te-am furat erai încurcată în 
mătănii... da îmi aduc aminte, cuma 
rupt mătăniile ca să te iau mai repei 
așa încât capul bătrânei despărțit | 
trup să nu te stropească cu sângeleei 

Apa curgea la vale... aburii se rd 
în lumina lunei.. un preot bătrân pară 
apărea îa zare... un miros de trandil 
cra în aer... aducerile aminte fiu 
scară între amândoi... şi trecutul iubi 
lor se depăna ca firul unu: ghem... n 
veu mai mult, mercu mai mult... 

Unde şi cum se vor mai întâlni dep 
te în viitor. în înfinitul destinului?! 


MIA FROLU 


4 ] | 


GEORGES SEURAT: PARADA 














































i VNIVERSUL LITERAR 


“Mu omul cu personalitate surprinză- 
br de multiplă, nu artistul inteligent şi 
alorul talentat — complectându-se mi- 
mrat unul pe altul — va fi obiectul 
iionăvilor marginale de azi, ci genul 
uamatic pe care-l ilustrează, gen care 
i fi trebuit să dea titlul acestor creio- 
uiti. Dar a vorbi de teatrul de bulevard 
i România și mai cu seamă de impor- 
unța pescare razi mai mult ca ori când 
Isla noi mai mult ca ori unde o are a- 
It teatru, înseamnă a vorbide Iancoves- 
dinsă nu de fantoşa aproape identică pe 
jare acest. nume o trezeşte în mintea ce- 
lo ce stau delectat în fotoliile „Teatru- 
Iu Mic* și cari nau văzut în el decât 
p dandy-ul în frac, cu gulere înalte și 
iorapi «e mătase lavande; nu despre 
visfățatul frivol al unui anumit public, 
ti despre acela pe care puţini îl cunose 
ipe care și mai puţini îl bănuc, des- 
je intelectualul rafinat, despre omul 
fe teatru, al cărui bun simţ şi experi- 
ință îi îngădue să vadă clar, să-și dea 
lama de realitate şi să-şi formeze con- 
ungeri nestrămutate pentru punerea în 
ijlicare a cărora munceşte aproape pâ- 
ni la epuizare. 

Contractele „Teatrului Mic“ şi „Fan- 
Masio” nu se datorese unui capriciu sau 
luei preferinţe frivole şi comode ci toc- 
mai acelor convingeri: războiul abia 
Wfirsit urmările lui începeau să se între- 
hală. lancovescu a văzut, şi-a dat seama 
isa pus pe lucru. 
| Li 

i Vice spectacol are două laturi: una 
[pu estetică cu o sferă riguros restrânsă 
una... utilă cu o sferă destul de încă- 
jloare, ce cuprinde ca note noţiunile 
fajie cărora acest cuvânt de „util“ se 
pate alătura de acela de „teatru“ In- 
run spectacol corect — şi dacă piesa are 
dle două laturi — -ambele laturi tre- 
le să fie egal de îngrijite. Sunt însă 
momente în cari — lăsând pe cea dintâi 
ln extrema limită dincolo de care nu 
late îngăduit să se treacă fără a dimi- 
jia calitatea speetaeolului — se simte 
licvoia de a se insista până la exagerare 
iar asupra celei de a doua și anume 
asupra laturei utile. Momente în cari 
iutrul trebue să fie luminător, în cari 
use aibă în vedere rolul de educator 
pe. care-l împlineşte străbătând cu o lu- 
hină fie și de opaiţ bezna apăsătoare în 
jare se sbat atâtea mentalități desorien- 
ie în urma transformării prea bruște, 
“Astăzi trecem prin astfel de momente 
cred că numai este nimeni care să nu 
ie convins de importanța teatrului ca 
actor cultural. Prin teatru însă, marele 
public nu are atâta nevoe de cultură li- 
iitască, al cărei prim efect ar fi deştep- 
area pedanterici latentă în orice om 
îi şi pretențios tocmai pentrucă 


zi 








iuliocru, ci de culturi sufletească în 
il mai larg sens al cuvântului, 

liste un adevăr pe care-l poate certi- 
lia oricine a avut prilejul să se ames- 
ie printre publicul împestriţat şi ano- 
m, să prindă frânturi de conversații — 
wiuroase de altfel — şi să cunoască pu- 
îi mentalitatea acestui „mare public“. 
Mrol de învăţător să aibă teatrul, ci 
la educator și după ce acesta din urmă 
Bu fi împlinit, numai atunci se va putea 
orbi de cultură estetică. A face întâi 
vultura inteligenţei, lăsând la urmă pe 
aceea a sufletului — ca şi cum aceasta 
u veni dela sine — este a.cădea într'o 
moare foarte gravă. 

Or ţinând seamă de nevoia educaţiei 





Carnet fantezist 


Ion lancovescu 


sufleteşti, educaţiei sociale a marelui 
public — care trebue so recunoaştem 
este neînchipuit de redusă cel mai bun 
factor de îndreptare, care poate avea 
maximul de efect este teatrul de bule- 
vard. 

Pentru ce ? 

Tocmai pentru că el este atât de se- 
ver judecat şi la noi mai sever ca ori 
unde ; „teatru uşor“ cum superb dar 
înduioşător îl numesc acei inamovibili 
uzurpatori ai subsolului câtorva  coti- 
diane şi cari își arogă titlul de „critici“, 
Să răspundă în mod demn acestui titlu, 
la noi nu sunt decât Ton Marin Sadoveu 
nu, Camil Petrescu, Nae Ionescu, uneori 
Scvastos şi atunci când are curajul sin- 
cerităței Scarlat Froda. Restul * inexis- 


tenti. 
L 
Anul trecut cu prilejul unei astfel de 
reprezentații, un mare cotidian — mare 


doar. prin numărul cititorilor — da o 
notă în chip de cronică a cărei conclu- 
zice era cam aceasta : 





ION IANCOVESCU 


„A reprezenta astăzi astfel de piese 
este o crimă. După perturbarea stratu- 
rilor sociale, sdruncinarea conştiinţelor, 
provocată de răsboi, teatrul trebue să 
aibă un vol etc, etc... 

Ti bine tocmai din cauza stărei pome- 
nite de zisul cotidian teatrul uşor trebue 
oferit marelui public şi iată dece; 

A da piese „ă these“ ca „Faust“ (căci 
Faust — ipartea I-a şi a Il-a reunite — 
este cea mai perfectă piesă cu tendinţă, 
cel mai frumos imn al muncii şi totuşi 
nici un critice nu a spus-o) sau studii 
psihologice de complexitatea lui „Ham- 
let“ sau de rafinamentul „Heddei Gab- 
ler“, publicului amestecat ce frequen- 
tează teatrele de azi, înseamnă a-l ului, 
a-l face:să plece fără nici o idee precisă; 
ci cu crâmpee de sentințe  cabalistice. 

Chiar piese mai  „terre-ă-terre“, în 
tare ideea autorului e uşor de prins, 
piese însă de reală valoare, p'ese puter: 
nice, nu pot avea decât un minimum de 
cfect. 

Când se poate spune că o piesă are 
efect satisfăcător ? 

Atunci când ceva din sufletul acela 
care animă personagiile trece peste ram- 
pă, pluteşte deasupra sălei, înfiorând u- 
sor adâncul secret al simţirei fiecărui 
spectator, care evadează dintrodată din 
el însuşi ; atunci când felul de a gândi, 
de a simţi al autorului se întrevede din 


1 


ue în “ce mai clar şi tinde a deveni şi a- 
cela al spectatorului ;atunci când tot ce 
este superior în delicateja sufletească a 
personagiilor este înţeles de acest spec- 
talor care eşind din sala spectacolului 
involuntar simte în noapte răsunându-i 
în auz replicele cele mai caracteristice 
ce-i rămân întipărite în minte ca ade- 
văruri incontestabile, 

Poate o piesă serioasă să aibă 
efect asupra marelui public ? 

Nu! 

Ori cât de vanitos e omul mărginit, o- 
mul care n'a avut încă prilejul să fie 
pus față în faţă cu cel însuși sub influ- 
ența unei sguduiri externe, totuși îşi dă 
seama cel puţin în sinca lui, că e depar- 
te de acei ce se poartă sub ochii lui ca 
eroi. Dacă piesa le un îndemn spre mai 
bine, nu îl urmează căci ar însemna să 
sacrifice plăcerea, comoditatea ce-i pro- 
cură răul în care se complace şi un sa- 
crificiu ori cât de mic ar fi, rămâne un 
sacrificiu deci ceva greu de obţinut dela 
cineva. Un sacrificiu nu se face decât a- 
tunci când eşti convins de utilitatea e- 
fectelor lui. Ori ţinând seama de ideea 
preconcepută că ceeace se petrece pe 
scenă este antipodul vieţei reale, un bur- 
vhez pentru nimic în lume n'ar consimţi 
să, urmeze îndemnurile autorului căci el 
nu concepe ca ideile preconizate pe sce- 
nă să fie aplicabile în viață cu atât mai 
mult că piesa i se pare atât de departe 
de realitate, prin gravitatea ei însăşi. 

Din contră teatrul de bulevard e mult 
mai aproape de public, de viața obici- 
nuită ce nu are nimic eroice — cel puţir 
în aparență — personagiile de pe scenă 
se aseamănă perfect cu publicul care 
nu face eforturi pentru a înțelege, căci 
el socoteşte că nu a venit acolo decât să 
râdă. şi înțelegerea vine dela sine. Totul 
e glumă la început, totul pare ușor, ne- 
însemnat, însă puţin câte. puţin, în dosul 
situațiilor hilariante, replicilor spirituale 
începe a se preciza un pic de gândire, ce 
ia formă distinctă, subliniată dintr'odată 
printrio scenă foarte puternică în fond, 
foarte uşoară în aparenţă căci a fost a- 
dusă pe: neanunțate în râsetele publicu- 
lui a cărui emoție creşte în mod subcon- 
ştient. Nu sguduiri evrusie și austere 
cari trec peste publicul nepregăiit ca o 
ploaie repede şi scurtă de primăvară 
ce nu lasă nici o urmă, ci o emoție con- 
ținută și simplă.care sc insinuează, pă- 
trunde şi rămâne. A 

Tată pentru ce este mai util teatrul de 


bulevard. 


acest 


Evident nu orice comedie este bună, 
după cum nici ozice dramă este reuşită, 
Totul este să ştii să alegi. 

Şi Iancovescu are arta alegerii. 

Afară de unele excepţii constituind 
scurte „relache-uri“ în activitatea desă- 
vârşirei programului său, piesele repre- 
zentate la „Teatru Mic“; ascundeau sub 
rochiia uşoară înviorată de culorile vii 
ale glumci, idei şi tendinţe ce sc întreve- 
deau dintr'odată foarte clar la o întar- 
sătură de situație, minunat subliniate de 
Iancovescu care e neîntrecut în felul de 


„a trece „du plaisant au severe“. 


Din ultimi doi ani e destul să reamin- 
tim atât de fina „L'6cole des cocottes"— 
a cărei ultimă scenă e o discretă dar to- 
tuşi energică lecţie. — „Cusătoreasa din 
Luneville“, „Une &toile nouvelle“ şi mai 
cu scamă „Aşa-i Simona“ care sa bucu- 
rat de o interpretare a'cărei perfectă 
omogenitate nu am mai regăsit-o la nici 
una din reprezentațiile „Teatrului Mic“. 
Ritmul era atât de adequat piesei, încât 
din fiecare replică, scenă cu scenă, se 
desprindea clar şi perfect  sezizabila 
ideea autorului. 


Ardealul şi problemele culturale 


Politică si cultură 


Ziarul „Tribuna“ a luat fiinţă în zile 
încărcate de o atmosferă foarte grea. La 
Budapesta se inagurase, în mod conş- 
licnt şi sistematic, politica de maghiari- 
zare, care nu mai recunoştea „statul un- 
eur” ca formaţiune politică, a tuturor 
cetăţenilor, ci transformase acest stat 
întrun simplu reprezentant al „ideei de 
stat maghiar“. 

Lucrul acesta a fost considerat de ro- 
mâni ca o utopie şi în. consecinţă combă- 
tut cu înverşunare. Răsboiul mondial a 
dat dreptate Românilor. 

Maghiarii erau însă atât de orbiţi de 
această utopie încât nu mai aveau sim- 
tul prevederei. „Ideea de stat maghiar” 
a fost obiectul principal de ciocnire între 
națiunea română și cea maghiară. Ro- 
mânii voiau să fic şi erau de fapt cetă- 
ţeni credincioşi ai statului ungar, dar Ma- 
ghiarii confundau această noţiune cu 1- 
deca nenorocită de-a transforma pe toţi 
cetățenii în maghiari veritabili. Urmarea 
fatală a acestei utopii maghiare, care 
cuprinsese nu numai pe factorii respon- 
sabili ci şi întreaga  opiniune publică 
maghiară, fu că guvernanţii dela Buda- 
pesta îşi schimbară tactica politică și 
faţă de politica culturală a naţionalită- 
ților din Ungaria, care fusese inaugurată 
sub marii şi .înţelegătoriii bărbaţi de 
stat ai Uingarici Utvâs şi Deak. Astfel şi 
manifestările culturale ale „românilor ar- 
deleni, făcute mai cu seamă sub egide şi 
în cadrele „Astrei“, se resimţeau tot mai 
mult de influenţa politicei cu tendinţe 
de maghirizare. 

Situaţia devenea astfel tot mai greu de 
suportat şi în anul 1880, când „Asociaţi- 


unca transilvană pentru literatura ro- 
mână. şi cultura poporului român îşi 


ținuse. congresul anual la Turda, câţiva 
congresişti fruntaşi sau întrunit în ca- 
sele lui dr. loan Raţiu, advocat, devenit 
mai târziu preşedinte al partidului na- 
țional. Consfătuirea aceasta nu mai avea 
caracterul cultural, ci trecu cu totul în 
domeniul politic. De utunci toate congre- 
sele „Astrei“ aveau în mod oficial şi pu: 
blie caracterul unor preocupări curat 
culturale, dar în mod intim aceste con- 
grese erau totodată şi prilejuri bineve- 
nite de-a se discuta chestiunile politice 
dela ordinea zilei. Obiceiul acesta a tre- 
cut apoi şi la întrunirile ce se făceau la 
sate, căci după terminarea părţii ofi- 
ciale, care era publică şi numai cultu- 
rală, oamenii mai de seamă din sat se 


întruneau la „un pahar de vin“ cu con- 
ferenţiarii veniţi dela oraşe şi în această 
intimitate se „făcea“ politică. Cu timpul 
obiceiul acesta se generaliză la tot felul 
de întruniri publice, ca adunări de bănci, 
conferinţe preoțești sau învățătoreşti, ş. 
a. In tot locul şi cu toate ocaziunile la 
suprafaţă se făcea cultură, dar în intimi- 
tate se discuta politică. 

Metoda aceasta a fost impusă de îm- 
prejurări, dar ea a dat roade foarte bu- 
ne, căci în felul acesta sta format la pu. 
porul român din Ardeal o unitate de ve- 
deri în toate chestiunile politice, fără de 
care grandioasele manifestări de care a 
dat dovezi strălucite acest popor nu sar 
fi putut produce. 

Consfătuirea intimă dela Turda, unde 
Sau cercetat cauzele. care au provocat 
uituația politică extrem «le gravă a po- 
porului român, şi s'au căutat posibilită- 
țile de îndreptare, a dus la ţinerea pri- 
me! conferințe naționale. Conferinţa a- 
ceasta sa ținut la Sibiu în zilele de 12— 
14 Maiu 1881. Fa are o deosebită impor- 
tanţă pentru istoria politică a Ardealu- 
lui, pentru că atunci s'a făcut începutul 
unei noui epoci în viaţa poporului ro- 
mân ardelean. 

La această conferinț(, care şi ca exte- 
vor a fostoimpozantă manifestare, s'au 
făcut trei lucruri cu urmări însemnate : 


1. Sa revizuit propramul naţional sta- 
bilit pe câmpia libertăţii din Blaj în a- 
nul 1848. 

2. Sa făcut unirea politică a tuturor 
românilor din Transilvania, Ungaria şi 
Banat, cari până atunci luptau separat, 
în vederea unei lupte comune împotriva 
guvernelor dela Budapesta. 

3. Sa decretat pasivitatea politică. 


Dela adunarea naţională din 1848 a- 
ceasta a fost prima afirmare politică m 
stil mare a românismului transilvănean 
şi ea a produs un puternic val de ură şi 
aluşmănie în toate] straturile societăţii 
ungurești, care a şi izbucnit cu toată fu- 
via, mai eu seamă la studențimea dir 
Cluj, care sa dedat la cele mai grave 
și odioase insulte la adresa românilor 
Nici chiar doamnele şi domnişoarele ro- 
mâne din Cluj nu erau scutite de bruscă- 
rile acelei studenţimi  fanatizate de o 


presă judeo-maghiară, care nu putea de 
cât să câștige de pe urma unci! astfel de 
atitudini, 


Luni de zile studențimea din 





Scena din ultimul act, în care Simone 
mărturisește lui Andrâ că îşi dă seama 
în. mod obscur că s'a transformat, atita- 
dinea aceea contrastând cu felul de ex- 
primare, chipul ireproşabil în care d-na 
Marilena Bodescu (dealtfel a fost singura 
creație a sa în acest gen. meritând nu- 
mele de creație) a nuanţat această si- 
imaţie alături de d. Iancovescu care 
parcă sa întrecut pe el însuși, a fost 
un regal pentru acei ce au putut sto în- 
jeleagă. 

Aceste piese au fost — comme de 
juste — acelea în contra cărora critica 
s'a ridicat mai vehement ca oricând. E 
curios ușurinja cu care se trataează la 
noi un spectacol de „imoral“, 

Tmi amintesc de revolta justificată a 
d-lui Nanu — al cărui puritanism mistic 


YI 


este în deobgte cunoscut -— la ultima re- 
prezentaţie a piesei „In familie“ la care 
îl adusese curiozitatea enormităţilor <e- 
Ditate pe” contul ci. 

— „E posibil oare — îmi spunea el — 
să Ai critica atât de obtuză, cu atât de 
puțină libertate de apreciere, încât să ţi- 
nă drept imorală o piesă a cărei morali- 
tate merge chiar până la naivitate. 

Astfel de aprecieri sunt făcute să te 
desguste pentru totdeauna de teatru“. 

lancovescu însă nu sta desgustat. In- 
credințat de importanţa rolului ce avea 
să-l împlinească a perseverat pe dru- 
murile apucate şi perseverează încă spre 
cea mai mare bucurie a celor cai îl 
înţeleg. 


P. IGIROŞIANU 


UNIVERSUL LITERARI 


| 





Cluj a cântat la toate ocaziunile un câr 
tec trivial „O, tu, opincă puturoasă“ | 
_ Purtarea studenţimei din Cluj a revol 
tat adânc opinia publică românească. (a 
o reacțiune, cu tendința de-a schimba pe 
vecla în renume, mai mulți fruntași di 
Sibiu au hotărît să înființeze o societatii 
pentru cultivarea naționalismului sub] 
numele de „Opinca română“. Statutele 
acestei societăți au şi fost înaintate spre 
aprobare guvernului, care a refuzat Însă 
să le aprobe. E interesant a  cunoaşit 
punctele principale în care se fixau sc: 
pul şi: mijloacele acestei societăţi. 

In $ 2 se definea astfel scopal: „Se: 
pul societății este susținerea, cultivata 
şi desvoltarea prin mijloace legale şi mt. 
vale a naționalismului român în ținute 
vile locuite de români în imperiul au 
tro-ungar“. 


După cum se vede românii sibiieni ni 
se pândeau numai la Transilvania, 
Ungaria, ci se duceau cu gândul și h 
frații lor din Bucovina, ceeace dovedește 
că ideea unităţii naţionale era pe cale d 
gencralizare. 

In privința mijloacelor, cu cari sat 
wuiea realiza acest scop, autorii statult, 
lor din chestiune ne dau un program, că 
renu şi-a perdut încă din actualitate ni 
chiar pentru zilele noastre. Iată ce sp: 
ne $5: 

„Societatea si membrii ci vor stăru: 

a) Ca în familiile si casele româneşii 
atât la ţară cât şi prin oraşe, să se vor 
bească. scrie şi citească româneşte; 

b) Să se cultive moravurile naţionale 
românești, muzica, cântări, dansuri, sti 
bări şi alte datini şi obiceiuri naţionale! 
româneşti ; 

c) Să se susţină şi respective reîntre 
duce portul naţional român, mai alesi 
poporațiunea dela sate, pe unde s'a per. 
dut în cursul timpului.“ 

Tar în $ 4: „Societatea şi membrii ei 
vor ajutora şi promova învățământul po: 
blie românesc în  şcoalele primare 4 
medii : 


a) prin înzestrarea de şcoale confese 
nale- române, prin ajutorarea şi  înzes 
trarca acestora cu mijloace de învăţ: 
mânt ; 

b) prin provederea şcolarilor români 
dela orice şcoală publică cu cărți romi: 
neşti de scoală şi de lectură şi prin înfi- 
ințarea de biblictec: şcolare româneții; 

c) prin darea de ajutoare și burse spre 
creşterea de învățători și învăţătoare 
pentru scoalele primare române confe: 
sionale“. 

Din acest program bogat de problene 
culturale nu putea lipsi nici preocupa: 
rea politică, căci cultura şi politica în 
Ardeal „mergea pe acele vremuri mâni| 
în mână. Pentru aceca se spune la $5; 

„Spre salvarea faţă de orice amalgani.] 
zare a rassei române, societatea și men! 
brii ei vor stărui, ca numele de familie! 
a acelor români, cari susținându-și naiv. 
nalitatea genetică cu nume ncromâne, să 
se shimbe pe cale legală în nume roni: 
neşti“. 

(Dispoziţiunea aceasta, care c impera. 
tivă, e de-o actualitate atât de mare, în: 
cât ar trebui să fie reluată în programul 
unci societăţi, care sar creia special spre 
acest scop), 

lupta politică între românism și mu: 
ghiarism era îusă cu totul inegală, fiind. 
că aceasta din urmă dispunea de mult 
mijloace. pe cari români. nu puteau si 
le aibă Mai mult sa simţit însă lipsa n: 
nui organ de publicitate. care să apară. 
cotidian şi să fie în stare de-a riposta! 
imediat tuturor atacurilor. Pentru aceea 
se lansase chiar la prima conferință UL 
țională dela Sibiu ideea înființării unui 
astfel de ziar. 

In scopul acesia se constitui un consor. 














GEORGES SEURAP? 


llep!... hep!.. hep! 

„Msipul din arenă, ireproşabil, e 
“urit de copitele calului, care, aler- 
del în jurul bordurii albe, poartă pe 
suiurile lui rotunde şi pline ca un 
Inc, piciorușele fine şi silueta sprin- 
id a călăreţii, cu fustanela e: de gaz 
inolt și braţele fragede, subțiri şi gra- 
țlouse ca două tulpine de crin, în vi- 
jelie. 

Hep!... hep!... 
| lomnul director, în haina lui neagră, 
W ensantema la butonieră, frizura ca 
u şarpe uleios, pe frunte, patinează e- 
hgant cu ghetele de lac, şi biciul lui 
— vierme fantastice — se  zvârcoleşte 
i odihnă spre şoldurile calului, poc- 
Mn. 

lep !... hep!... 
| Un acrobat — ca un diavol — se ros- 
woleşte în salturi savante şi caraghioa- 
se pe urma călăreţii, îngrijorat zâmb:- 
tare : 
Î Hept.. hepl.: 

Un clown, cu nădragi multicolori și 
iutră tragic nevinovată, se demenează, 
ibicajma acrobatului, grăbit şi încurcă 
| lume. i 


Viu, pentru înființarea unei societăţii pe 

atjiuni sub firma „Ateneul român, insti- 
ut tipografic“. Capitalul social era sia- 
Vilit la 100.000 florini (peste 200 mii lei), 
impărțit în 1000 acţiuni a 100 fl. Scopul 
acestei societăţi era; „de a desvolta şi în- 
auţi literatura română şi a întemeia un 
iar de zi, ca organ al partidului naţio- 
nul român“. 

Planul acesta n'a reuşit însă. şi anume 
din următorul motiv, pe care-l găsim ex- 
pus în raportul comitetului central al 
jartidului, citit în a doua conferinţă na- 
finală ținută în 1884 tot la Sibiu. 

„Pe când însă comitetul delibera, spu- 
ne raportul cu aceeaşi candoare ca și 
cânl ar vorbi de  „pertractările“ dela 
(W20—1926, alţi bărbaţi particulari l-au 
qievenit, înființând deodată două aseme- 
eu ziare, cari ne fac bune servicii în 
cauza națională“. 

Aceşti „bărbaţi particulari“ erau tribu- 
nişiii, cari făceau săaparăla Sibiu, Tri- 

Vbuna“, iar la Braşov transformau „Ga- 
zela Transilvaniei“ din foaie săptămâna .- 
li în zar cotidian. 

Ziarele acestea au devenit mai târziu 
organe oficiale ale partidului naţional 
mmân. „Tribuna“ a sucombat în anul 
1905 în urma grelelor pedepse în bâni şi 
temniță dictate de justiţia magiară, dar 
și din cauza nepăsării şi insuficienţei în 
leul de redactare din ultimul timp al 
existenței ei, „Gazeta Transilvariei* a- 
pare şi acum, dar în condițiuni nedemne 
de trecutul ei . 

In articolul viitor ne vom ocupa de e: 
xoluția presei ardelene şi vom arăta, că 
țănă la răsboiu în Ardeal nu se putea 
concepe politică fără cultură şi cultură 
fără politică. Aceste două condițiuni erau 
adânc săpate în sufletul poporului de a- 
tele. O comparaţie între trecut şi pre- 
int ar fi cu totul dezolantă. 


i i 1ON BAILA 





var şi: rânjetul în 


Cu faţa lui de 
susţine, atent, un 


tristeţță, alt clown 


curcubeu de fular sub care, cal și că- 


lăreaţă, trec ca săgeți prin nour. 
Etajaţi în staluri, balcoane şi galerii 
— domni şi doamne, în costumele epo- 
cii, cari astăzi ni se par bizare — au, 
iun atitudinile lor ruguros verticale, o 
expresiune de teamă extatică 2— şi de 


„udâne copilărească : fericire... 


Reprezentaţia sa terminat. 

Circul se goleşte de lume, oamenii de 
serviciu curăţă şi greblează arena fră- 
mântată — şi Georges Seurat, ieşind în 
piaţa bâlciului, ma: întârzia prin preaj- 
mă, cu ochii încă  vibrători de lumina 
interiorului şi sufletul plin de o caldă 
prietenie pentru semenii aceia a: lui, 
fardaţi, trudiţi şi — în  caraghiozlâcul 
lor aparent — eroici, fără vreve şi fără 
ştire. 

In curând estrada circului, o clipă 
goală. e invadată de câţiva muzicanți 
cu instrumente ţipătoare. 

Domnul” director, cu  frizura ca un 
şearpe de catran pe frunte, în haina 
lui neagră şi biciul, răsucit, sub bra, se 
preumbiă, obosit şi grav, aruncând 
— peste publicul curios, dar totuşi in- 
dolent şi neîncrezători, care aşteaptă 
lu marginea scării — priviri laolaltă a- 
rogante şi. rugătoare. 

Acrobatul caraghios, care mai  adi- 
ncaore, în arenă, îşi răsucea trupul în 
salturi înfricoşate şi diavoleşti, e sin- 
gurul care, pe estradă, pare, din pricina 
machiajului ridicol — alegru, neobosit 
şi întreprinzător, 

El porunceşte muzicii să tacă şi, prin 
schime şi expresii familiare, convinge 
publicul să urce scara, căci „muzica in- 
tră înlăuntru şi reprezentația începe, i- 
mediat... 


E târziu. 
Georges Seurat, ca un copil cuminte, 
îşi îndreaptă trupul bolnav spre casă. 

Pe cheiul Senei, — copăcei schingiuiţi 
de foame,  ofticoşi de înghesuială şi 
trişti de dorul câmpului, îşi profilează 
rămuşoarele anemice peste griurile  noc- 
tambuleşti, în cari se bănuiesc, grave, 
tăcute şi reci, străvechile palate de pe 
celalt mal. 

Cineva stă aplecat peste balustradă şi 
priveşte în ape. 

Stă acolo de multă vreme şi priveşte 
încremenit — de parcă apele, cari lu- 
necă, sub ei, nevăzute, în şuşur greu în- 
vălurate, lar chemă în adâncuri cu gla- 
suri vrăjite de sirenă. 


Georges Seurat îşi urneşie mai de- 
parte trupul bolnav — şi din pieptul 
lui, o tuse seacă, asemeni unui fe- 


răstrău. pe sicriu, sună uscat în griul 
umed al nopții. 

Ajuns în atelierul lui, unde miroase 
a mucigai —, o lampă sărmană fume- 
gă. iluminând pereţii coşcoviți şi reu- 
matici —, peste car:, ici colo, se vădesc. 
prinse în cuie, fragmente de pictură şi 
crochiuri în cărbune. 

Nu poate adormi curând, 

Impresiile de peste zi îl obsedează. 

Ar vrea să le traducă pe pânză, dar 
nave încă meseria necesară. 

Bătrânii maeștri, academici, ai Pari- 
sului îl sufocă. . 

Cei tineri, pe care el nu-i frecventea 
ză, — din timiditate, sau poate din mân 
drie -— nu-l satisface. 

E. în ei, mai mult țipăt şi frământare 
decât convingere şi viziune nouă. 

A auzit spuindu-i-se că, nu ştiu care 
anuime pictor, a descoperii o tehnică, 
care va face şcoală. i 

O tehnică prin care e posibilă trans: 
crierea, pe pânză, a jocurilor de lumi- 
nă colorată. 

Astfel! tabloul nu va mai porni dela 


13 


desemn către coloare, ci, direct, dela 
puta colorată, dela impresiunea, de cu- 
loare, momentană, de pe retină. 


-— Evident — meditează Seurat — cu- 
„Joarea trăieşte prin lumină. Soarele e 
un generator chromatic. Tabloul este 


fătul soarelui. Impresiile noastre vi» 
zuale — ca simple impresii — sunt, fi- 
reşte, bune călăuze pentru munca unui 
pictor, dar, numai cu impresii putem 
oare exprima întregul vizibil şi invizi- 
bil? Pot oare traduce pe pânză, specn 
lând numai lumina şi culoarea — ceeace 
sufletul meu cere, în afară de natura a- 
parentă ? Impresia de pe retina mea e 
provocată de realitatea materială.  Iu- 
cercând să traduc această „impresiune“, 
fac operă de copist. Spiritul meu e a- 
lungat din lucrare, sufletul meu cons- 
trâns să rămână spectator inactiv, faţă 
de imensa, tragica — şi totuşi poetica — 
privelişte a omenirii contemporane. 
Ah 1... or fi prea puţin lucru: o impre- 
sie ! Universul e o uriaşă angrenart, 
cu aspecte multiple şi necontenit noi. 
Lniversul nu ce numai lumină şi culoare, 
Universul e o forţă organizată şi adânc 
expresivă. Dar mai presus de toate, 
organizată. Nu puilem realiza nimic te- 
meinic, conduş: numai de impresii  fu- 
gitive. Opera noastră se cuvine  cons- 
truită, potrivit pildei creatorului, utili- 
zând tot ceia ce-i poate asigura izbânda 
si _trăinicie. Un tablou nu poate să 
joace ca un fluid — sau ca un sunet. 
Ridicat din materiale pozitive, tabloul 
urmează să fie construit pe temelii po- 
zitive. Un tablou e o arhitectură. Con 
templat de un individ Lipsit de simţul 
culorilor, ori reprodus îu gravură, tab: 
loul trebue să trăiască şi să rămână grăi- 
tor şi fără atributele lui coloristice. E- 
loevenţa unci pânze stă, în primul rând, 
în echilibrul şi armonia masselor şi li- 
niilor lui. Şi, totuşi, Doanine !... culoarea 
rămâne singurul mijloc de  expresiune 
al pictorului — iar lumina, elementul 
care intensifică, variază, modelează, şi 
spiritualizează culoarea... Dar,  într'uv 
tablou, culoarea şi lumina, nu pot fi, şi 
ele, ştiinţificeşie organizate,  deoarecu 
optica are şi ea legile «e: nestrămutate, 
cărora în lipsă de orice altă experienţă, 
trebuie —— mai întâi — să ne  confor- 
măm ? Pictura, ca orice îndeletnicire 
omenească înaltă poate ea despreţui re- 
zuliatele cercetărilor ştiinţifice 2...“ 





Multă lume a crezut că divizionismul 
— (metodă eminamente ştiinţifică), a ur- 
mat după cum părea şi firesc — impre- 
sionismului, metodă aproape exclusiv 
instinetuală, deşi, usor influențat de ul- 
timile cercetări ale. opticianilor, asupra 
spectrului solar. 

Contemporan cu  impresioniştii, Ger- 
ges Seurat ua lucrat independent de ei 
şi, aproape fără să cunoască, amănunţit, 
metodele lor, a determinat (prin cerce 
tări detailate şi etorturi supra omeneşti, 
—- la care se mai adăoga o superioară 
sensibilitate şi o incontestabilă distinc- 
țiune intelectuală) — curentul denumit 
divizionist, carc, logic, trebuia să ur- 
meze impresion:smului. 

Fiveşte, cercetătorul acesta, care în 
1891, moare, deabea la vârsia de 52 de 
ani, a 'fost, în: tot timpul vieţii lui, 
dacă nu aproape, un disprețuit, în orice 
caz un ignorat. 

De după războiul cel mare — mai ales 
— critica şi amatorii au dibuit, în opera 
lui, elementele de nestrămutată valoare 
technică și de originalitate în viziune, 
şi... l-au reclamat posterităţii. 

Astăzi tablourile lui se reîntore dn 
America, răscumpărate cu sulme fabu- 
loase de către Statul francez — iar La- 
vrul, muzeul nemuritorilor din toate e- 
pocile şi de pe întreg globul, i-a deschis 


14 


Cronica muzicală 


PREMIERA „REGELE YSULUI* 


Direcţiunea Operei române manifestă 
o aprigă dorință de a se scutura de po- 
mosul repestoriului învechit, Anchilozat 
în aceiaşi regie roasă de rugina străve- 
chei moştenir: rutinare, zădărnicit ca po- 
sibilități dramatice de aceiaşi confuzie 
permanentă a rolului muzicei în teatrul 
de operă, acest repertoriu nu pare hotă- 
xît pentru alt rost, de cât spre a sluji ca 
ambianţă muzicală pentru desfășurarea 
copacităţii vocale a soliștilor.  Heauzim 
de când am început a asculta muzică, a- 
celaş „higoleito“, cu aceiaşi corişti  im- 
provizaţi în curteni şi halebardieri cari 
dansează menuetul, cu grațiile lui „Pas- 
tolache“ al uvsarului nostru, sau cari în 
„Bărbierul“, făcând pe „sonatori“, bandă 
de muzicanți, suni mai sgribuliți ca o 
ceată de copi! colindătorni la Moş Ajun. 
lar ca decor „Sala magnifica nel palazzo 
Ducale”, bunăoară, este aceiaş chembri- 
că pe care-am pomenit'o, după care se 
cojeşte, ca de pe unu zid igrusios, văp- 
seuua evocatoare a dbuirilor teatru- 
lui nostru muzical. Opera română în 
cearcă.a se smulge acestor vesugi: ale 
începuturilor. Diiicultăţiie reorganizării 
ca operă de stat, abia acum i-au îngăduit 
să atace o piesă nouă, necunoscuta încă 
pe scena noastră lirică, isbutind, deci, să 
ne dea premiera de săptămâna treculă. 
Regele Ysului, muzica de Edouard Lalo, 
poemul de kdouarud Blau. 

Formal, primenirea repertoriului la 
carc ţine cu tot dinadinsul noua direcţiu- 
ue, este'clar relevată şi satistăcută;—satis- 
făcută în pante, de sigur. bucu şi de rupi, 
este mai.greu de susţinut. Căci ne svapă, 
în primul rând, cruieriul de selecphuune, 
adoptat de direcţiune în fixarea reperto- 
riului, Esie unul istoric ? bste gustul pu- 
blic ? Sau este acel al unei şcoli naţio: 
nale ? Niciun punct de vedere cui acesie 
trei, nu pledează pentru înscrierea în re- 
pertoriul Operei Române a Regelui 
Xsuiui. Proprietăţi stilistice,  particuare 
şi caracteristice, care să aşeze opera lui 
Lalo într'un loc aparitie în evoluţia muzi- 
cii dramatice, nu se descoper în Regele 
Ysului, Nici deosebite 'propleme de teh- 
nică teatrală, sau muzicală nu se văd re- 
zoivațe în opera lui Lalo. Este incontes- 
tabil, o lucrare care nu poate fi aşezată 
la acelaș nivel de experienţă a „lelelor* 
lui Puccini, înscenată la Opera română, 
anul trecut. Socotim, totuşi, că acelaş 
criteriu, impresiuni şi reminiscențe de 
prin teatrele de operă din Apus, au pre- 
sidat şi la alegerea operei lui Lalo. Nu 
este cel mai nimerit criteriu. Nu este, în 
tot cazul, cel pe care trebue să-l ţină în 
vedere, instituţiile de cultură muzicală 
ale statului. Şi considerat din acest punct 
de privire al culiurii muzicale, reperto- 
riul „Operei Române“ nu poate îi înioc- 
mit după amintirea şi nici după impre- 
siunile personale ale nimănui. Jocul de 





uşile, în pragul. cărora, profesorii şi. cri- 
tieii oficiali, au înmărmurit cu mintea 
clăpăugă, aiuriți de nedumerire. 

: N. N. TONITZA 


N.A. Intrunul din numerile viitoare 
vom încerca să stabilim amănunţit — 
pentru cetitorii cari vor fi ignorând — 
deosebirea technică dintre impresionism 
şi divisionism, aşa de adeseori confun: 
date, chiar de către specialiștii paletei 
şi ai criticii cotuliane, 


„să-l scuture critica franceză 


la Opera Română 


a introduce în repertoriul Operii române 
sau în programele lilarmonicii lucrări 
care privesc experienţa personală a ori- 
cui, primejdueşte ceiace statul are dato- 
ria să organizeze sistematic : cultura mu- 
zicală a poporului. Astfel socotind lucru- 
rile, Regele Ysului este introdus în reper- 
toriu nu apărând ca o necesira:e, ci ca un 
capriciu pe care rar şi-l îngădue chiar 
cele două instituţii fruntașe ale teatrului 
muzical francez: lopsra şi lopera-co- 
mique. 

Să nu tăgăduim însă o risipă de bună- 
voinţă, de cheltuială bănească şi de e- 
nergie, de grije şi ambiţie ca să se ofere 
ceva revoluţionar de nou. Prima oară se 
profilează la Opera română intenţiile cla- 
re ale unui regisor, Nu te învoeşti cu 
tot ce face d. Pavel, este posibil. Va tre- 
bui să mărturiseşii însă că  domnia-sa 
este conştient de ce face, chiar când vio- 
lentează prescripţiunile partiturii, fie în 
«ecor, fie în mişcarea materialului u- 
man. Numai cam monoton apare specta- 
colul, din pricina tendinței de unitate, 
urmărită cu atenţiune de d. Pavel. Con- 
testabile sunt apoi îngrămădirile de per- 
sonal şi chiar de decoruri cum e în actul 
al doilea, tabloul al doilea. Partitura in- 
dică : „Une plaine immense. A l'horizon 
la silhouette de la ville d'Ys. A droit. 
une antique chapelle“. Ingrămădirite din 
acest tablou cu întunerecul specific dra- 
melor wagneriene, cu Mylio ca un Sieg- 
fried, acuză şi mai evident influenţa ma- 
estrului dela Bayreuth, de care caută 
pe  Lalo. 
Distins gust şi bine păstrat în decora- 
țiuni şi în costume. Ar fi fost de dorit 
totuşi mai mult relief rustic în „nunta 
bretonă“ — aşa a vrut-o Lalo — din pri- 
mu! tablou al actului al treilea, în care, 
şi d. Apostolescu, rămâne, şi în ațitudine 
şi în cânt, un Lohengrin, chiar când cân- 
tă minunata aubade : Vainement ma bien 
aimee. In care apoi d-na Babici mecani- 
zează delicioasa melodie populară (Chan- 
son de la Murice), răpindu-i tocmai fră- 
gezimea ei primitivă. Dar, să nu intrăm 
în amănunţim:. Spectacolul este, aşa 
cum am spus, cu multă îngrijire pus la 
punct. 

Coruri destul de bine dresate în mers, 
isbutite ca ansamblu în dosul scenei. Or- 
chestra sub conducerea d-lui  Massim, 
bine stăpânită, dar prea desechilibrată a- 
tunci când alămurile, după buna tradiţie 
franceză, face muzică răsboinică. La a 
doua reprezentaţie, d. Alfred Alexandres- 
cu a ţinut bagheta, atenuând pe-alocu- 
rea şi temperând elanul marţial al ală- 
murilor, Şovăitoare ca şi în rolul Anto- 
niei, al cântăreţei suferinde de piept din 
„Povestirile lui Holfmann“, a apărut 
“l-na Babici, care, pe lângă răceala ce dă 


“rolului — în loc de candoare inocentă, 


mai păstrează aceleaşi defecte de  pro- 
nunţie românească. Cu puteri suficiente, 
dramatice şi muzicale, deşi rolurile sunt 
lipsite de vână dramatică şi de contraste 
în economia piesei, au interpretat d-na 
Snegina şi d. Atanasiu pe cele două sp:- 
rite negre ale operei, iar d. Apostolescu, 
amplu ca voce, rămâne încă nedumerit 
asupra rolului lui Mylio. Stângăciile ba- 
letului nupţial vor f; înlăturate cu vre- 
rea şi nici nu se vor mai înghesui pere- 
chile, (alese tocmai pentru a arăta o i- 
deală armonie a gesturilor şi mişcărilor), 
î. neorânduiala şi nes:guranța care nu 
poate fi tolerată specialiştilor coregra- 
fici, Regele d-lui Folescu hieratic și cu 


"caldă și generoasă voce, 


GEORGE DIACU 


i ] 





UNIVERSUL LITERA 





































= t zi ca: Z Aa 
A BEA 


Te gemea mea 
> OPRI IFR 


ini e er Ai 8.4 


PREA MULT MOLNAR 











EX ce Atonaiăi ara la teatrele at 
culare, de a juca des câ i ia 
prea, da j cât mai des, pi 

A părut cumva directorilor, că pita 
lui Molnar ispitese publicul ? Publieuli 
reacționat însă. 

Au crezut directorii, că în piesele Îi 
Molnar sunt roluri cari să dea izbână 
unor artiști ? Şi aceasta sa dovedi, i 
a fost o iluzie. Mai ales după reprezemi 
taţia „Moarei roşii“ la teatrul Regi 
Maria“. 

Sau poate au socotit unii directori d 
scenă, că au prilejul să apropie cât mu 
mult teatrul de cinematograf, la adăp 
tul pieselor, de trucuri dramatice, qi 
lui Molnar ? 

Poate. Dar publicul n'a fost câştigat 
strădaniile au fost aproape iluzorii, 


SCHIMBAREA DELA NAȚIONAL 


„Direcţia teatrului Naţional a fost înce 
dințată, ziaristului şi incidental deputz 
tului Alex. Al. Hodoș, 

Chemarea unui ziarist la un post 
aşa de mare răspundere, e desigur pent 
breasla noastră o măgulire. In ceasul 
grele, pentru unele instituţii a începutş 
la noi să se facă apel la ziarişti, la price 
perea lor, la repedea :lor hotărire şi al 
putinţele lor de a examina în cât m 
scurt timp şi nevoile instituţiei şi noee 
sarele îndrumări imediate, 

Chemarea lui llodos să conducă teatri 
Naţional, mă bucură, fiindcă îl socotes 
demn să-și îndeplinească şi cu inteligegi 
ță şi cu energie şi cu hotărire, indatori) 
rile; 

Din prima zi, a şi început să revizua 
scă valorile neutilizate ale teatrului, 

Ii doresc din toată inima, tenacitate, 


Ei 


Al. Hodoș a înlocuit pe Ion Minulesea 
care avusese o temporară delegaţie k 
d.recţia teatrului Naţional. 

„Cred, că dacă ar fi fost mai multă, maj 
sinceră şi mai leală prietenie, în jur 
lui Minulescu, el ar fi putut să facă! 
nele lucruri foarte bune. 

Direcţia lui însă a fost considerată e 
un provizorat, — dintro zi într'alta —ş 
nici el nu sa înfipt la munca necesarăd 
îndreptare, dar nici ceilalţi n'au sărit săi 
«ea camaradreesc sprijin. ; 

pi A B. C, 


Cinematograful 
CINEMA CAPITOL „Le Vertige" 


Jacques Catelain. Un film corect Te în 
trebi foarte mirat de ce nu te lasă ini 
ma să îi: dai un calificativ mai generos 
Subiectul nu este într'atât de banal ș 
să se confunde în cenuşiul atâtor film 
văzute, şi apoi montarea e din toab 
puvetele remarcabilă. “Poate că fără a 
ceastă montare nu ai fi putut da nid 
măcar, — destul de ferocele calificati: 
de corect interesante, foarte interesanie 
aplicaţii, ale artei decorative super mo, 
derne, inteligent realizate de  Marerli 
Lherbier. Interpretarea şi ea cu aproxi| 
maţie corectă. Jacques Catelain e o cu] 
tie cu ciudate surprise, când plăcut, 
când neplăcute. 
Bi 





















INYBRSUL LITERAR 


RASSEGNA CULTURALE 
La 

uțimul număr al excelentei publicațiuni 
lisezma Culturale“, cel mai bun organ de 
mgandă românească pentru Italia, care a- 
sub îngrijirea „Fundaţiei Principele Ca- 
ei Apostol Culea tipăreşte un admirabil 
ne documentat studiu asupra „culturei 
sue în România“. 

îvanem din acest articol pasagiul de mai 
it de interesant prin bogăţia de date, 
ia învățământului primar şi răspândirii ti- 
E lor în straturile mai largi ale populaţiei 
dțură: 

[tirant primar în România se predă în 
zanit de 18.000 şcoli primare, de către un 
didacțic care numără 36.598 de membri. 
i prea puțin pentru cele 17 milioane de 
i ai Regatului. 


zi acum câtva timp, durata acestui învă- 
pin era de patru ani. Noua lege de orga- 
ii a învățământului popular, intrată de 
pre curând în vigoare, cere pentru forma- 
eu le bază a tuturor cetăţenilor români, cel 
3 seaote ani de învăţământ obligatoriu, 
i ultimii ani pregătirii practice şi 
mmării către agricultură, industrie şi 
Es după cerinţele mediului. Cursurile pen- 
3 adulţi Sunt obligatorii şi durează dela 4 la 
i pe an; pentru analfabeți, trei ani. In 
isul trecutului an scolar, şcolile pentru a- 
dau avut 800.000 de auditori. 

jiaru îndrumarea oficială a culturii popu- 
misterul instrucţiunii publice are la dis- 
dia sa o instituţie autonomă: Casa şcoale- 
wși Culturii populare. Aceasta a organizat 
me biblioteci. populare, cicluri de confe- 
i sărbători populare şi puse bazele aso- 
Gajilor agricole. 

| Casa şcoalelor“* a înzestrat până azi 14.279 
t kblioteci populare şi şcolare cu câte cel 
imi 150 de volume fiecare. Acordă sprijinul 
ii material la 520 de societăţi culturale şi 
Vi de ciminuri culturale. 


|irun înterval de 25 de ani a tipărit 1.512.337 
adi populare şi 535.620 volume pentru educa- 
ja treritor (teatru pentru şcolari şi popular). 
iară de editura sa; Casa şcoalelor cumpără 
i, în mediu, pentru circa o jumătate milion 
E, diferite publicaţii pentru bibliotecile popu- 
it, Subvenţionează în afară de aceasta multe 
daire „industriile casnice“, prin care se des- 
iii patrimoniul: artei naţionale. Ţine la dis- 
xiie un serviciu cinematografic, care procură 
urate de proecţie pentru cultura populară; 
în sfârșit se foloseşte de conferenţiari ambu- 
dn şi de profesori, care desfăşoară o 
ilțitate extra-scolară, cu caracter cultural“. 
ai departe, autorul articolului arată acti- 
flatea pe tărâmul cultural al ministerului mun- 
E care anul trecut a dat 7176 volume pentru 
otecile muncitoreşti şi al ministerului culte- 
i şi artelor, care a cumpărat în ultimii ani 





E, 


PT: 


10 foarte largă atenţie acordă d. Culea, Ate- 
or, populare, societăţii „Astra“, „Ligii cul- 
ale”, „Caselor Naţionale“ şi „Fundaţiei 
acipele Carol“, a. căror activitate este ur- 
irită în. toate manifestările lor. 
Revista mai cuprinde sintetice studii asupra 
gării literare şi teatrale. obiective şi pe 
jbantregul „folositoare străinilor care ar vrea 
[ii ne cunoască. 
|Mebue menţionat articolul despre pictorul 
E 


DE MAX ŞI PITOEFF 











Ronveyre,  desenatorul, 
giticul, esseistul . şi care continuă, la 
Mercure de France, după Maurice Bois- 
rd și Henri Beraud, cronica dramatică, 
lee, vorbind de un spectacol cu 
pia (în  Sardanapale) următoarea 
nfuzie: „Cu voinţă sau:nu, d. Pitoeff 
aminteşte, în mod cu totul particu- 
i jie De Max, compatriotul său. El joa- 
«cu obișnuita şi uniforma sa morbi- 
lţă un rol care i se potriveşte de m:- 
de genului său“, 





CONTIMPORANUL 
Nunărul V. (70), din Noembrie, aduce 
un articol al d-lui T. Arghezi: „Lim- 
bile“, din care extragem, pentru adevă- 
rul pe cât de simplu, pe atât de poetic 
formulat, următoarele : 


Atâta timp cât ceri tutun, te bărbiereşti şi 
umbli cu trăsura, noţiunea nu greşeşte. Eroa- 
rea începe abia acolo unde limbile devin lite- 
rare, în cărţi, în Babel, adică exact în locul 
unde limbile se despărţesc 'ioţi scriitorii fran- 
cezi de pildă, cei remarcabili, sunt semnalaţi, 
de pildă, pentru excelența limbei franţuzeşti pe 
care o pun în cărţi. 

De fapt, niciunul din bunii scriitori francezi 
nu scrie franţuzeşte, fiecare — afară de scrii- 
torii curgători, de scriitori-cişmele — scrie o 
limbă particulară. Această limbă nu e idiomul, 
nici vocabularul; este o limbă strict personală, 
e limba inteligenţii sau a geniului, dacă pre- 
îcraţi. i 

Ceeace face că cinci scriitori străini pot fi 
mai apropiaţi în limba lor, în aparenţă străină, 
de cât alţi cinci scriitori naţionali şi contim- 
porani. Nimeni nu ar îi în stare să susţie că 
do; paraleli, ca Remy de Gourmont şi ca d; 
Ren€ Bazin, au scris vreodată aceeaş limbă, 
cu toate că verbele avoir şi 6tre mişună în ei 
deopotrivă. 

Rostul artistic, se pare, al scriitorului este să 
Genatureze şi să complice limba la intinit, în 
aşa îcl, ar părea, în cât într'un moment cul- 
minant al. vieţii intelectuale, fiecare cuvânt 
dintr'o limbă oarecare, să reflecteze, să evoce, 
să înlocuiască toate celelalte cuvinte, perin- 
date prin cadrul lui, ca peisagiul schimbător 
şi îugace în cuprinsul succesiv al unui geam 
de tren... 

Limba e un metru elastic, divizat în cuvinte, 
cu care poţi măsura întinderea odăii sau dis- 
tatța dintre stele, fără să-i muţi capetele şi 
numai trăgând opus de amândouă. Intr'un cu- 
vânt poate să încapă mult mai mult decât în- 
vaţă Academia; atârnă de arhitect. Intr'o limbă 
zac sute- şi mii de limbi şi diferenţa esenţială 
dintre asemenea limbi e infinit mai pronunţată 
decât chiar aceca dintre două limbi naţionale. 

Când nu ştiam nici o vorbă englezească, am 
ascultat timp de două ore, cu viu interes, un 
conferenţiar englez, pe care l-am înţeles. Nu 
l-am înțeles în ceeace era, vulgar vorbind, 
limba engleză ci în limba particulară a în- 
văţatului englez. Rezonantţa ideilor lui, timbrul 
intelectului, corespondeau cu ecourile ascultă- 
torului ignorant şi figurile geometrice ale unuia 
se suprapuneau exact peste schemele latente 
ale scusibilităţilor intelectuale ale celuilalt. Este 
de crezut că intelectul se comportă, în ana- 
logice cu electricitatea ca un curent primar față 
de curentul secundar, care se iscă numai prin 
vecinătate şi afinități, în bobinele de electro- 
magneţi. Şi este probabil că mintea, talentul, 
geniul sunt electricități deosebite şi la voltage 
deosebite şi că între scriitori se petrec ase- 
mănările şi deosebirile, pur de potenţial sau 
intensitate ca între bateriile uscate de buzu- 
nar, becurile de 25 lumini şi curenţii de înaltă 
frecvenţă. 


ROMANELE LUI PANAIT ISTRATI 


In Mercure de France, dela 1 Noem- 
brie. criticul romanelor, d. John Char- 
pentier, continuă să refere asupra ro- 
manelor exotice şi coloniale din litera- 
tura franceză.  Reproducem rândurile 
în care vorbeşte despre romanele lui 
Panait Istrati: 


HAIDUCII, de Panait Istrati. Este o epopee, 
de bună scamă, şi cu un caracter de o surprin- 
„ătoare noutate, aceea pe care o compune d. 
Panait Istrati, ale cărui două dintre lucrări: 
Kyra Kyralina şi Mos Anghel, au fost primite 
cu o admiraţie aproape unanimă. Aceste „.po- 
vestiri ale lui Adrian Zugravul“ amintesc, de 
fapt, rapsodia omerică, sagalele şi gestele. fără 
să meargă de fel spre o imitare. din pricina 
aerului primitiv pe care li l-a imprimat inspi- 
raţia populară din care au ieşit sau care le-a 
hrănit cu seva si puternică. Deoareci, ds bună 


15 


seamă, d. Panait Istrati, care a rătăcit înde- 
Imug prin țările balcanice, n'a inventat pe 
de-a'ntregul poveştile pe care le pune în gura 
personagiilor sale şi pe care imaginaţia sa le 
îmbogăţeşte cu detalii brutale, pe care le co- 
lorează cu o prodigalitate bizantină. 

Haiducii săi nu sunt atât bandiți cât revol- 
taţi, nişte ontlaw, ca şi tovarăşii lui Robin 
Hood, eroul independenţii saxone. De altfel se 
şi vede, din al doilea volum, pe care-l publică 
astăzi (Domnitza de Snagov) cum se degajă un 
sentiment naţional din tumultoasa evocare le- 
gendară pe care o face. Astiel, opera d-lui 
Panait Istrati se înalţă, chiar de pe acum, ca 
un monument desăvârşit, de o impresionantă 
frumuseţe composită şi pe care, fără exagerare 
o putem pune în rangul acelora care ilustrează 
literatura cea mai veche. Ea ne oferă savoarea-i 
sălbatecă şi din fericire neobişnuită într'o epocă 
de civilizaţie aşa de înaintată, ca a noastră. 


CERCUL „SBURATORUL* 

In şedinţa de Duminică 7 c., d. F. A- 
derca şi-a citit penultima nuvelă din se- 
ria „Grădinăriilor“, 

D. G. Ciprian a citit actele 5 şi 4 din 
comedia sa originală „Mârţoaga lui Chi- 
rică”. Actorul, fatalmente s'a confundat 
de data aceasta mai bine ca oricând cu 
rolurile interpretate. 

Sau citit reuşite traduceri din Petrar- 
ca şi Leopardi precum și poezi: origi- 
nale de C. Stelian, Şt. V. lonescu şi C. 
Baltazar. . 

Au asistat: d-na şi d. E. Lovinescu, 
d-rele Cella şi Bebs Delavrancea, Sanda 
Movilă, M. Nicolau, Sarina Pas şi d-nii 
Pompiliu Constantinescu, G. Nichita, 
Anton Holban, |. Valerian, ete, 


CALENDAR 
CITE S ASP 


[Edi saca Sa e toli male one ta 8 ta taie Catel fc E e a că 








14 Noembrie, 1848: S'a născut în Cer- 
năuţi Zamfir C .Arbore. 

1873: Apare în Bucureşti gazeta „0l- 
tul“ condusă de Alexandru Macedonski. 

15 Noembrie, 1845: S'a născut în Ghin- 
dăuani, judeţul Neamţ, filosoiul Vasile 
Conta. 

1872: S'a născut în Bârlad, poetul G. 
Tutoveanu. 

1886: Apare în Bucureşti „Revista bi- 
bliografică“, condusă de Ion C. Yuga. 

1905 : Apare la Galaţi „Curentul nou“, 
revistă literară, condusă de H. Sanie- 
ulevici. 

16 Noembrie, 1852: Moare la Palermo, 
în Italia. istoricul N. Bălcescu. 

1862: Titu Maiorescu a fost numit 
prufesor la Universitatea din Iaşi. 

1867; C. Stăncescu a vorbit la Ateneul 
Român despre „Cum se critică operile 
de artă“. 

1885: Apare în Bucureşti ziarul „E- 
poca'“, condus de Gr. G. Peucescu, Barbu 
Şt. Delavrancea, N. Filipescu, Alexandru! 
Vlahuţă, etc. , 

-1887 : Apare în Craiova revista „Ami- 
cul libertăţii“, condusă de Traian De- 
metrescu. 

17 Noembrie, 1888: A murit d-rul 1. 
Cibac. 

A murit la Florenţa scriitoarea Dora 
d'Istria. i 

1891 : Apare „Veselia“, în editura zia- 
rului „Universul“. 

1906: Apare în București, ziarul poli- 
tic şi literar„Patria“, condus de Virgil 
Arion. 

18 Noembrie, 1883: A murit în Paris 
jurisconsultul Vasile Boerescu. 

1909: A murit istoricul ardelean Au- 
gustin Bunea. 

19 Noembrie, 1867: V. A. Urechiă a 
vorbit la Ateneul Român, despre „Sati- 
ra, Satirici români, Cantemir,  Dăscă- 
lescu, Gr. Alexandrescu, Bălăcescu, He- 
liade, sto, : 


16 


E CO URI 


REDACŢIONALE 
DJ Continuarea „Micului tratat de este- 
tcă“ al d-lui FE. Aderca nu apare, din- 
trio eroare tehnică, în numărul «le faţă. 


SCRIITORII 





0] Cu numărul de faţă „Universul Li- 


terar“ începe publicarea unei întregi 
serii de poezii datorite - d-lui Dragoş, 


Protopopescu, care îşi reia în chipul a- 
cesta, după o lungă tăcere, contactul cu 
literatura beletristică. 

D-sa are gata pentru tipar un volum 
care pe lângă inedite va conţine şi poe- 
ziile publicate în ultimii şase ani de 
zile, sub nume propriu sau sub pseudo- 
nimul Dinu Lance, în „Viaţa  Romă- 
nească“, „Cusetul Românesc“,  „Gândi- 
vea“ şi „Sburătorul Literar“. 

[] D. lon Ojog. pune sub tipar în edi- 
tura „Semănătorul dim Arad, un volum 
de poezii : „Pridvoare'“, i 

(] D. P. Igiroşanu, a prezentat teatru- 
lu: Fantasio o comedie : A fost odată 
o oglindă. Pi 

Cl Im cursul lunci Noembrie va. apare 
al doilea voluin din „Istoria literaturii 
contimpgrane“ de d. Eugen: Lovinescu, 
iratând „lvoluția. critieei literare“, - 
C] In curând upâre sub îngrijirea d-lui 
Ramiro Ortiz, în editura „Cartea Romî- 
nească” a doua parte din „Divina Come- 
die“, — Purgatoriul — tradusă de Gh. 
Cosbuc. i - 





INSTITUVUL DE LITERATURA 


Ziarele au înregistrat o veste, menită 
să bucure pe toţi iubitorii de literatură 
şi mai ales de critică decentă. 

In ulţima şedinţă a Senatului Univer- 
sitar d. profesor O. Densuşianu a cerut, 
Senatul a aprobat și d. ministru LI. Pe- 
troviei şi-a însuşit — pare-se — desfiinţa- 


rea institutului de literatură al d-lui Mi- 


bhail Dragomirescu. . 

Operația, e drept, a cam întârziat. Im- 
portiuni c:să nu mai întârzie şi mai ales 
să fie radicală, Nu ne pricem în ale chi- 
rurgiei. Am auzit că sarcomul se recon- 
stitue, totuşi. poate că o. cauterizare abilă 
ar izbutisă neuțralizeze această - exeres- 
cență universitară. de pe urma căreia li- 
tesile române sau ales cu o serioasă .a- 
tecţiune : CONFUZIA ESTETICA POST.-. 
BELICA. 


EXPOZIŢII 


Cl Paul Verona: Ateneul Român : să- 
lile. V si VI (fostă Pinacoteca statului). 
Deschisă de la 1—25' Noembrie. 


ARHITECTURA :BUCUREȘTI;.OR: 
D. Marcel Iancy a fost fericit inspi- 
tal, numind arhitectura de astăzi a 
Bucureştilor, o. arhitectură de accidente. 
Cuvintele d-sale au ponderea stigmațu- 


lui şi curajul manifestului: 


Accidente sunt. chiar şi regulamentele, curi 
„orgunizează““ construcţia fiindcă nu. există râs- 
pundere nici, orientare. 

Accidente sunt nenorocitele raporturi “dintre 
piața Lahovari şi Academia de Comerţ. pre- 
cum este „accident şi dosul industrial şi, fan- 
tomatie al acelei construcţii văzute din aceeaş 
iuți, 

Accident, arhitectura reconstruită a gărei de 
Nord, accident dacă în mijlocul căiei Victoriei 
cu aspect de bâlci cresc în fiecare zi alte 
stiluri. 


Accidente suni şi surprize necunoscute în 
analele construcţiei oraşelor, întâlnirea dusmă- 
noasă şi oribilă a celor două institute de cul- 
tură superioară: Şcoala de arhitectură şi Uni- 
„Versitatea. 

Accidente sunt însă şi şcoala de arhitectură 
(arhaică)? şi universitatea (modernistă?). 

Accident este şi distrugerea vechei univer- 
sități, un ultim vestigiu de artă şi bun simț al 
Capitalei. 

Accident este şi aşa numitul stil românesc. 

Dacă vreodată călătorilor străini Bucureştii 
Suu înfăţişat sub o formă simpatică, azi ei 
vor pleca cu amintirea unui oraş de bâlci, 
unui conglimerat fără armonie, fără ordine, 
fară stil şi fără suflet, 

Unde sunt edilii noştri? Dar a cui poate fi 
răspunderea în cetatea hasardului şi a “nepă- 
sării? Soarta desorientării domină. 


Numărul e compleciat cu poezii, fan- 
tezii şi critică de: L G. Costin, Ion Bar- 
bu, Ion Vinea, Al. O. Teodoreanu, Ro- 
mulus Dianu, Sergiu Dan, etc. 


REVISTE 


Sburătorul 


Numărul de după vacanţă (1V. 5 Noem- 
brie) al revistei d-lui Li. Lovinescu se 
deschide cu un fragment din „Evoluţia 
Criticei literare”, ul doilea volum din 
Istoria literaturii române contimporane, 
al d-lui E. Lovinescu.  . : 

I. vorba de estetica integrală „a d-lui 
Mihail Dragomirescu. Cu o logică strânsă 
şi de bonhomie periculoasă, «|. Lovinescu 
„analizează efectele esteticei integrale a 
d-lui Mihail Dragomirescu. E. un model 
de satiră critică, Din lipsă de spaţiu vom 
reproduce încheerea : 


„Contestând teoria kantiană a lipsei de 
uziversalitate obiectivă a judecăților este- 
tice, d. Dragomirescu susține că din mo- 
mentul aplicării condiţiilor : Esteticei in- 
iegrale -u- d-sule, universalitatea. judecăţi: 
estetice din subiectivă ce se pare că e, 
devine obiectivă, ca şi judecăţile ştiinţi- 
fice. ju frumosul este tot atât de univer- 
sal -şi obiectiv, neschimbător şi adevărat, 
ca şi adevărul“. Uitând însă mai pe ur- 
mă universalitatea obiectivă a judecăților 
estetice, d. Dragomirescu pune totuşi fun- 
dumeniul” judecăjii estetice în gust.. „Şi 
c.ne nare gust, zadarnic va cunoaşte toa- 
ie principiile estetice din lume. Cu ele şi 
numai cu ele, mai cu seamă când e vor- 
bu de o aplicaţiune superiicială, putem 
oricând arăta ca frumos ceeace nu e 
frumos de loc şi ceeace este o simplă îmi- 
tuție fără valoare ca o adevărată crea- 
ție. Din acest punct de vedere nimic nu e 
mai see şi mai rebarbativ decât o aplicare 
de principii fără fundamentul gustului. 
Ş. în acest .cuz, fireşte, e preferabil să at 
gust fără principii, decât principii fără 
gust“. Cum gustul nu-i o valoare fixă ci 
o mutanţă, de o valoare sţrict individuală, 
construcția estetice: d-lui Dragomirescu 
clădită pe un fundament atât de instabil, 
nu poate avea, aşa dar, o valoare ştiinţi- 
fică. 

In restul sumarului literatură  selectă 
şi critică subseriu : (4. Brăescu, [H. Papa- 
dat Bengescu, Gh, Nichita, Cami! Balta- 
zar, lon- Barbu, Vladimir Streinu, Pompi- 


“Liu Constantinescu, etc, 


SOCIETATEA DE MÂINE 


Studioasa revistă clujană în care au 
văzut lumina tiparului atâtea importante 
contribuţii în domeniul soclogiei apli- 





ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL”, STR. BREZOIANU No, îi, 





































UNIVERSUL LIT 


cale, aduce cu ultimu-i număr (Il; 
QOetomprie) o bucurie mai mult &ă 
lor săi: Un supliment literar de 8p 
în care se publică versur,, tradug 
probleme literare sau culturale. 
Reţinem pentru simplicitatea și 
ția-i discretă, poema d-lui Emil Îș 
Intrun articol: „Credinţa stră 
scă şi cultura naţională în Basarab 
lon Băilă pledează judicios pentru 
țarea facultăţei de teologie la Ch 


„Clujul şi-a recăpătat un caracter 
nesc nu prin procesele verbale del 
vanţă şi dela poliţie, ci prin vorba 
tineretului şcolar. sburdalnic care; 
firmă impetuos ori unde, Astfel şi 
năul ar căpăta mai curând un nepei 
românesc dacă am avea acolo câter 
superioare. Inceputul trebue făcut 
cu facultatea teologică, fiindcă elez 
de bază al  renaţionalizării — Basa 
trebue să fie biserica ortodoxă. Bia 
relig'oasă a poporului basarabean în 
făcută treptat şi cu trecere bine ch 
dela starea de azi, care e aproapti 
tică cu “bigotţismul, la starea de en 
pare ce-o avem în celelalie regiuti 
țării, | 

Având în vedere acest lucru cm 
că primele generaţii de teologi bu 
beni ar corespunde mai bine nuisiung 
locale, dacă și-ar face “pregătirea În 
diul mai apropiat de sufletul lori 
lu universitatea din laşi, despre cat 
distins profesor au spus că este cei 
antireligioaă. In timp de câţiva anii 
taţea teologică din Chişinău ar pulă 
veni: un adevărat focar de cultură 
givasă -şi naţională, luând locul ceh 
vut în lumea ortodoxă facultatea k 
logie din Chiev. 

Nu trebue să uităm nici îmrejui 
că dincolo de' Nistru bântuie, învăţ 
lui Antichrist, 'căreia trebue să-i ni 
un puternic val de apărare prin întă 
credinţe: strămoşeşti în cea mai e 
provincie românească, 


RASPUNSI 
Dl O. PAPADIMA, Tg.-Muveş:] 


scarea dv, a irezit în inima noastră 
couri de adâncă simpatie. Reviste | 
n'am primit-o. Ponte că, ne-o puleţi 
mite; din nou, pe adresa redacion 
str. Brezoianu, 9. 


ERAI 
In arțicolul + Ion Ciorănescu dă 
mărul precedenti, pag. 1 coloană 


rândul 31 vedeam în loc «le vedeai 
rândul 35, văd în loc de râd. 


A 









CARŢI PRI 
DACIA TRAIANA. Calendar pe 


1927, (redactat «le Eloria Petrescu), îi 
„Dacia Traiană”, Sibiu 1926. 

Dr. GH. PREDA : Nicolae Petra-P 
cu (Moşul), un amic-al poporului (bu 
nul 45 al dep. Sibiu al „„Asociaţiuni 
Sibiu 196, 

CAROL DRIMER : Biblia Ester (Pun 
trad. din ebraică cu un studiu, Iași! 
lei 20. 





Redactor PERPESSICIUS 








BUCU REŞI?