Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0043

VERBUL 
SAE ENERAR 


, 
! i 
e p o 


ee e n 09 Mag a 
-. pe E Cebanu 
3 .. ea 


pi it agp 





C. BACALU: CARTIER DIN SIBI 


In acest număr: M. CELARIANU, H. PAPADAT-BENGESCU, V. SAVEL, MIHAIL. DRAGOMIRESCU, F. ADERCA, : 
EMII. RIEGLER, SERGIU DAN, CONST. NANI, RUD. A. EKNAPP, B. CECROPIDE, N. MILCU, GEORGE 3 
* EMIL RIEGLER, SERGIU DAN, C. M. TEODORESCU, CONST. NANI, RUD. A. KNAPP, B. CECROPIDE, N. MILCU, GEORGE 
î DIACU, N. N. TONITZA şi PERPESSICIUS. | 


An XLUI, Nr. 43 


24 Octombrie 1926.: | % 


Lă+d 


UNIVERSUL LITERAR 





Tufănelele 


Toumna a trecut, cu urări, călătoare, 
Ca prin înnduri de scene un cor depărtat, 
Pasări cu pene de foc au venit şi-au cântat 
Si-aa plecat, stotari-stoluri, în zare. 


Să mai slăm sfauzim cum se frânge 
Cântul ior sub tavane de plumb, 
Ostenit, depărtat, parcă plânge, 


Din raormânt în mormânt să păşim, 
Cu toiaguri din crengi retezate, 
Ca doi îngeri — şi fără să știm. 


Ca să smulgem, cu degete seci, 
| De pe brazde de piatră, “ngheţate, 
Inserând, tufănelele reci, 3 


S'aduuăm tufănelele mute: 
Primii fulgi din zăpezi nevăzute, 


MIHAU, CELARTANU 


“o i 


AVATAR 


Amicului meu Hurafiu Stăncescu-fraiova 


Prin udâncimea siderală mă depărtai de paradise. 
Lângă dezert şi piramide, râsei de-al vitelor altar. 
Etruria, după masacru, m'adăposti sub țărm bizar, 
Strângeam la pieptu-mi o săgeată, roşind fantasma unor vise. 


Barbarii, Roma dărâmase şi toţi augurii ne miuţise, 

Sa stins miracolul hesperic sub larg linfoliu milenar. 
RENAŞTEREA mă descleştase prin cel mai splendid avatar, 
Tar torţele creştinătăţei : titanic rug îmi dăruise. 


Către dorite columbare se *nchiagă cea din urmă punte; 
O, Zevs, mii fulgere lăsat-ai de-au colorat albita-mi Irunte ; 
Sicari de peste munţi şi fluvii, pe seytic drum ui tolerat. 


N'am răspândit, pe glob,teroarea; căminul meu ai spulberat, 
Resoarbe-mi nopțile de patimi şi vraja ce ptimii din Soare; 
Blestem rămâne re'nvierea prin haose devoratoare, 


ALEXANDRU OBEDENARU 





"UNIVERSUL LITERAR 


Sgomotele 


„Am stat eri ia un balcon, privind 
- furnicarul de lume care se tălăzuia 
pe calea Victoriei şi mi-am amintit 
“de timpul când urmăriam dela an 
geam. din dispăruta clădire a Luuru- 
lui reclădită de mult, mişcarea siră- 
zii şi mi se părea că nimic hu sa 
- schimbat. 

Aceleaşi sgomole, eternele slriyăte 
„ ule vînzător.lor de ziare, vibrările 
" trompelelor dela automobile, răsune- 
tul copilelor cailor. pe asfalt, Țrinimi 
de vorbă, hohote de ris întretăiale de 

fluerele vardiştilor, 'toate sgomotele 
Capitalei dn suburbii, din Târgul Mo” 
şilor ori dela Băneasa, din subterane 
„oră din mansarde, loale urcau, sco- 
borau, alergau din cele patru puncte 
“cardinale şi se opreau la timpanul 
urechei mele care le înregistra pe 
toate, 

Eu căulam să le deosibesc, încurcum 
o clasificare a 'lor, le desprindeam 
“unele de altele şi le analizam. 





VASILE SAVEL 


Mi se părea că sgomlele reprez,n- 
tuu cuvinte pe care limba nu le-a 
creaț, că în diversilatea  vibrațiilor 
se sbat suflele necunoscute nouă, ci 
.Hecare ecou e un amestec de suflete 
moarte şi vii, de jerife şi satisfacţii, 
“de chinuri şi apăsări, de plins şi tis ; 
o plictiseală purtau unele, un sunet 
victorios de fanțară aduceau allele. 

Slabe sau puternice, oricum ur fi, 
cu timpul ele râpesc liniștea sufletu- 
lui nostru, se infiltrează în noi, pă- 
lrund țesăturile care nu le pot rezista 
înultă vreme şi înlr'o bună zi opera 
de prejacere e consumată. 

Din ziua aceia nu le. mal dăm nici 
d alenție şi nici nu ne mai impresio- 
Hează, 

În schimb, în organismul ' nostru 
S'uau petrecut schimbări adinci. 0bo- 


seala uşoară la început, irascibilita- 
lea crescândă, trecerea, bruscă dela o 
stare sufletească la alia şi alte mani- 
festări miorbide nu sunt oare dalorite 
inhăbiţiei sgomotelor şi nu: uu creat 
gle oare maladia pe care discipolii 
“lui Esculap au denumit-o neuraste- 
ni 2 A 

Eu nu mă îndoesc de aceasta, şi 
ştiu că în societatea modernă, în 
„oraşele tentaculare“ smgur nu poți 
fi niciodată. 

Valul omenesc bate la poaria gân- 
diril tale şi clipele de meditație noi 
nu le putem cunoaşte. 

Sgomotele, ca nişte duşmani rătă- 
citori, ne urmăresc pretutindeni. 

Şi mi-am explicat asițel, de ce me- 
dicii recunosc ca suveran înlăritor, 
liniştea. 

Ce leac minunat şi cîtă trudă nu 
le-a trebuit stărmanilor discipol, ca 
să ajungă aci! 


Dar sgomolele, odată ce noaptea 
cade, capălă o putere îndoită parcă. 
Un strigăt în „tăcerea“ noplii e mal 
înfiarător ; căderea unui obiect în 
„liniştea“ odăii îa proporțile unei 
adevărate nenorociri. 

Și numai târziu după miezul nopții 
ele se aud uşoare, can surdină, dulce 
îmi pare glasul lor atuncea şi cântec 
mai plin de armonie nu vei duzi ni- 
ciodată. 

Peste un ceas oraşul se deşleaplă 


şi sgomotele reîncep. 
VASILE SAVEL 


8 2722 8) 





Căluşarii 


Revine în suflet şi'n fară seninul. 

Să frisem iar mielul hoţeşte, pelinul 

Să-l bem sub umbrare de frunze prin care 
Lumina de seare se cerne'n pahare. 


Iubito, îmi adă urciorul cu vin — 

Din vremuri bătrâne ca basmul sabin 
Să-mi chiemi în poiană la umbră de-arțari, 
Cu mutul lor rege, cei cinci căluşari. 


Senșiră cu steagul ; cu toţii deodată 
Pornesc, stând pe loc, o fugă ciudată — 
Piciorul lor iute cum e căprioara 
Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici 
[vioara 


In alb, cinci mcsteceni se leagănă“n vânt— 
Stă mortul lor rege înfins pe pământ 
Şin juzu-i se strâng şi iar se desfac 
Cinci aripe albe de iebezi pe lac. 


' Acuma, spre seară, e jocul mai lesne. 
Cu pene ct soare din creşte lu glesne, 
Cinci flacări lumina o scad şi o suie, 
In umbră stiugând-o pe vre-o cărăruie... 


E goală poiana, e gol şi paharul, 

Işi lasă iar noaptea pe cer călindarul 
Şi măine m'oi'pierde ca jocul latin — 
tubite, îm; adă urciorul cu vin. 


+ TON: PILLAT, 


3 


e. i e 
Daimonion 
XIII, METAMORFOZA DEMONICULUI 


Între cercetătorii cari au închinat cu 
entuziasm cel puțin câteva pagini s„de- 
inonicului“. lui Goethe, amintim  îndeo- 
sebi pe Ricarda Huch. Dacă ar fi să luăm 
o atitudine faţă de interpretarea pe care 
scriitoarea aceasta o dă mitului goethean, 
um face rezerve mai ales în ce privește 
elementele de cosmologie creştină pe 
care ea, tcologă cu înclinări protestanti- 
zante, le împleteşte în jurul acestui mil. 
Dar aceste diformări ne interesează prea 
puțin aici. De altfel Ricarda Huch n'a 
intenționat analizarea complectă a mitu- 
lui. ka mai mult îl citează în; vexlerca 
scopurilor literare urmărite de ea. 

D)e aceea va lrebui să-i trecem cu ve- 
derea şi confuzia cam pripită de care se 
face vinovată când spune: „Despre fi- 
inţa demonicului sa exprimat adeseori 
Goethe. El il vedea în productivitate, în 
puterea creatoare şi acesta era deci pen. 
“tru dânsul cum dela sine senţelege, 1- 
dentic cu geniul“, (R, Huch, Entpersân- 
lichung, pag. 81. Insel Verlag, 1922). Ori 
tocmai atâi de netedă şi fără se colțuri, 
cari să iasă din simetrie, nu e această 
presupusă identitate. Identificarea demo- 
nicului cu geniul se poate face cel mul: 
într“o primă aproximație, “după care ne- 
condiționat trebuie să urmeze corecturile 
ecvaţiei. Cert lucru e că Goethe de câie 
ori vorbeşte despre oameni demonici şi 
geniali aminteşte cam aceleaşi rare exem- 
plare ale speciei umane; Shakespeare, 
Mozart, Rafael, Napoleon, Byron etc. 
Goethe ştie chiar să fie foarte amănunţit 
când scoate în relief demonicul acestor 
gcnii. Dar tot Goethe spune în „Dieh- 
tung unde Wahrheit” şi următoarele lu- 
cruri despre demonic: „Deşi demonicul 
se poate manifesta în tot ce e material 
şi imaterial, la animale se vădeşte în 
tr'un mod chiar foarte ciudat, el stă to. 
tuşi îndeosebi. cu omul în legătură mi- 
nunată'',.. lată deci demonicul ca ele- 
ment cosmic de a cărui prezenţă în pie- 
tre şi animale Goethe nu se îndoiește de 
loc. Cum ar putea prin urmare demonicul 
să fie identic cu geniul? Şi mai departe 
Goethe are o observaţie care deasemeneu 
dă de gândit celui ce are răgazul diso- 
ciaţiilor : „Mai teribil 'apare Demonicul 
când se iveşte într'un om oarecare — co- 
pleșitor. In timpul vieţii mele am putui 
să observ şi mai deaproape şi mai de 
departe vre-o câţiva 1). Nu sunt totdeauna 
cei mai străluciți oameni, nici prin spu- 
rit nici prin talente, rar ţi sc imbie prin 
bunătatea inimei, dar o putere de necre-. 
zut purcede din ci, şi exercită o înrâuri- 
re de neinchipuit asupra tuturor ființe- 
lor, ba şi asupra elementelor“... (Goethes 
Ausgewăhlie  Werke, Stuttgart  Cotha 
Verlag, XI. pag. 260). Evident, există şi 
demonici fără geniu. După aceste câteva 
hotăritoare citate mai amintim că Goe- 
the însuşi nu se socolia pe sine un de- 
monic „reprezentativ“, deşi probabil aiât 
de modest nu a fost să nu se considere 
un „geniu reprezentativ“, 

Demonicul pare deci în concepţia goe- 
theană o noţiune mai largă decâi geniul. 
Poaie nu ne înşelăm dacă formulăm i- 
deile olimpicului in chestiunea aceasia 
astfel : există demonici fără geniu, dar 
nu există geniu fără demonic. In once 
geniu demonicul e un factor sine qua 





1) In „Dichtung u. Wahrheit“ puterea 
demonicul încurcă şi descurcă iţele, 
Planând peste toate fiinţele și evenimen- 
tele. 





% 


larnă 


4 Cu fâlfâirea leneş — cadențată 

Unor aripi de străvezii vedenii, 
Zăpada-şi creşte încet-încet troenii — 
Indiferentă, rece — aristocrată. 


Tu, visătoare, stai la foc, dând lenii 
“Cel mai de preţ tribut ce-avu vre-odată 
Un zâmbeţ şi o lacrimă uitată 
Se răsboiese în tremuratul genii. 


Azi, când trecutul nu ne mai îmbată 
Cu vaga vraje — a serilor cu denii, 
Potirul amintirii — dintro dată 

Si pânda fund golit de mirodenii — 
Hai să-l sfărmăm de bustul Melpomenii 
Ce doarme pe clavir, îngândurată. 

| CONST. NANI 





non. O disociație în cadrul demonicului 
se impune, 

In concepţia lui Goethe demonicul în- 
seamnă originar o putere de înrâurire 
magnetică, căreia nimic nu i se poate vi 
pune. Demonicul e . oarecum entitatea 
absolută, impersonală, a vrăjii magice. 
În geniu demonicul pare a fi aceeaş pu- 
tere, dar parcă sublimată pe planul 
creaţiunii sau al productivităţii indife- 
rent în ce domeniu spiritual sau practic. 
Ne folosim chiar cu riscul de a fi su- 
biectivi de-un termen curent în ştiinţa 
de azi, de. termenul „sublimaţiune“ pen- 


tru a înlătura unele dificultăţi ale con-" 


cepţiei goetheane despre demonia geni- 
ilor. In geniu puterea demonicului se 
sublimează, îndură o abatere din drum, 
o schimbare de direcţie, subtilizându-se 
în <creaţii.— păstrându-şi însă totdeauna 
ceva din magia. primordială. Printr'o a- 
naliză mai şisințilică am putea să deose- 
bim un demonic primar „magic“ şi un 
demonice derivat „creator“. Goethe însă 
n'a făcut ştiinţă ci a plăsmuit un mit, 
Astfel pentru el demonicul creator, fiind 
singurul factor productiv — preţios în 
planul spiritualităţii, devine esenţial și 
principala formă a demonicului, ba am 
putea. zice — singura formă, care înghite 
simla magie a demonici celeilalte. 
„Nu e de mirai că Demonicul, cu sen- 
sul ştiinţific atât de labil, devine uneori 
in scrierile lui Goethe o noţiune care a- 
proape se acopere -cu aceea a geniului. 
i cazurile acestea „geniu“ pare a în: 
semna la Goethe mai mult o anaiomie 
spirituală, un organism anume - alcătuit 
pentru a mijloci posibilități de creaţie, 
un aparat sufletesc, în vreme ce „demo- 
nicul“* denumeşte mai curând o fiziolo- 
gie spirituală, dinamica unei vieţi, şi e- 
nergia, puterea iraţională în virtutea că- 
reia aparatul psihic „creiază”. «+. 
Pentru o mai puţin penibilă înţelegere 
a tuturor. locurilor în care se vorbeşte 
în scrierile lui Goethe despre demonic, 
ne-am îngăduit schijarea unei deosebiri 
între demonicul magic şi demaonicul crea- 
tor. In termeni limpezi el na făcut a- 
ceastă diferenţiere, dar din toate spusele 
sale ea rezultă cu. necesitate de conclu- 
zie. Astfel nu înțelegem cum am putea 
introduce o ordine logică în' ordinea vi- 
tală, aforistică, a ideilor sale. In lumina 
acestui dublu far dispar multe greutăţi 
exegetice. Demonicul magic e posibil şi 
fără geniu. Demonicul creator e în geniu. 
Dacă ne-ar întreba cineva ; cum devine 


demopnicul magic — demonic creator,am 


răspunde :.prin geniu, adecă prin mijlo- 
cirea unei anumite anatomii spirituale, 
care transformă puterea demonică ma- 
__gică, de obiceiu primejdioasă, — în crea- 
ție pozitivă, binefăcătoare. 

"LUCIAN BLAGA 


UNIVERSUL LITERAR 


Intre Styx și Empireu 


(SAU 


Garleanu. — Te-ai supărat rău, cucoa- 
ne Grigore ! 

Gr. Alexandrescu. — M'aș fi supărat, 
e drept, dacă  mergînd spre malurile 


„mociloasc ale Stynului, naş avea me- 


reu în vedere lumina Empireului, Acum 
numai par că sînt supărat. Dar nu sînt. 
Adică nu prea siut. 

Chendi. — Dar ce sa intimplat, cu- 
coane Grigore ? 

Gr. Alexandrescu. — Ia, unul din ad- 
miraţii tineretului dumneavoastră, mi-a 
aruncat în treacăt o gazetă cu vorba: 


„Poltim  integralism ! Poftim  capodo- 
pere“. ! 

Trivale, — Ce ţi-a aruncat, cueoane ? 
Şi cine? 


Gr. Alexandrescu, Anghel al dum- 
neavoastră cu un gest care aminteşte 
stilul lui manierat sau, mai bine, isme- 
nit, — mi-a dat să citesc un articol din 
„Adevărul“ de la 24 Septembrie, unde 
unul vorbeşte de „Boul şi viţelul“ meu. 

Gârleanu. — Păi foarte bine, dacă cei 
de pe pămînt îşi mai aduc aminte de 
roi și mai cu seamă de dumneata, pă- 
rinte. al poeziei munieneşti, 

Chendi. — Ei şi tu, Girlene, începi să 
faci repgionalism literar ca Ibrăileanu ! 


De ce nu părinte al poeziei noastre 
vechi ? 
Gr. Alexandrescu, — Cu toate că 


nu-mi place. linguşirea, pe care uneori 
am şi biciuit-o, totuşi văd că e bună şi 
eu la ceva. Imi siîmpără supărarea ce 
începuşe să mă cuprindă. 

Ghendi. — Dar tot nu ne-ai spus de 
ce te-a supărat articolul acela din „A- 
devărui“ ? 

Gr. Alexandrescu. — Fiindcă am văzut 
de-acolo că publicistica  romiînească a& 
dat rău îndărăt! In „Adevărul“ pe vre> 
muri sclau altfel de scriitori. Dar ca 
ăsta !.., i, 

Gârleanu.—Dar cine e acela, cucoane ? 

Gr. Alexandrescu. — Nu vreau să i 
sc știe numele. E mai pre jos de-o nota- 
rietate publicistă — fie şi proastă — E 
unul care nu înțelege nimic. Nu vrea să 
înţeleagă nimic. Ii pare ca unul, care 
chiar de i-ai sfărâma capul cu cărămida, 
el tot nu ese din neînțelegerea lui. 

Chendi. — O fi având o convingere 
nestrămutată, cucoane Grigore. Noi ţi- 
nem la: oameni de-aceştia, mai cu seamă 
de tând am venit aici. 

Gr. Alexandrescu, — O să vedeţi voi 
îndată dacă e vorba de convingere sau 
de ceva şi mai riu decât ceeace spun eu, 

Gârleanu. — Ascultăm ! 

" Gr. Alexandrescu, — In contactul ce-l 
ap. decâtă-va vreme cu Maiorescu, Vasi- 
le Conta şi cu cițiva poeţi cu Caragiale 
în frunte, am dobândit şi eu o vedere fi- 
losofică în privința scrisului nostru. Imi 
pare că o cunoaşteţi şi voi? E vorba de 
filosofia cea nouă |... 

Trivale, — Sigur că vrei să vorbeşti 
de integralism. 

Gr. Alexandrescu. — Da. Mi-a plăcut 
în deosebi teoria capodoperei, deși Dela- 
vrancea mi-a spus pe şleau că n'am de 
cât trei fabule, ce se pot făli cu această 


calitate, Mi-a plăcut să ştiu că, din con- 


ştiinţa mea, a puiut răsări, fie şi numai 
trei, fiinţe de sine stătătoare, având corp 
şi suflet şi sufletul întreg după asemăna- 
vea sufletului cel mai sănătos, sufletul 
integral. Mi-a plăcut să ştiu că aceste 


Un emul minor al domnului Charles Drouhet 


fiinţe de sine stătătoare nu fac parte nici 
din lumea fizică, nici din cea sufletească, 


“ci dintro lume nouă, în care orice e îl. 


zic e şi sufletesc şi orice e sufletesc nu 
se poate să nu fie fizic, Mi-a plăcut să 
ştiu că, într'o capodoperă de-a mea, aici 
mn Cuvâni nu se poate schimba, pentru 


„că, în această concepţie, el e necesar le- 
“gat de toate celelalte cuvinte, de la care, 


îşi trage înţelesuri şi rezonanţe secun- 
dare unice, şi că, apoi, nici o idee sau 
imagine dintr'o capodoperă nu poate fi 
prinsă în adevărul ei, decât fn forma pe 
care i-am dat-o eu. 

Mi-a „plăcut iarăşi să ştiu, precum se 
spune in cartea nouă, „Știința Literatu- 
rii”, că această ființă de sine stătătoare, 
numită, capodoperă, psihotizică şi  inte- 
grală, nu este un individ, ci prototipul 
unei specii nou venită pe lume. Nu pu. 
tea să nu-mi placă să ştiu că sunt pă: 
rinte a unor specii, care, ca toate speciile, 
sunt nemuritoare, mai cu seamă că ele 
nu sunt din lumea fizică a speciilor mi- 
nerale, vegetale și animale, ci din br 
mea aceasta psihofizică, sau, cum ziceam 
uoi, ideală, 

Gârleanu. — Fireşte | 

Ghendi. — Şi noi suntem de aceeaşi 
părere, Dar ce spune scriitorul — vorba 
lui Caragiale —- de la „Adevărul“ ? 

Gr. Alexandrescu. — lată ce spun. Să 
mnă credeţi pe cuvânt, că spun textual. 
Ştiţi că am avut o memorie verbală îe- 
nomenală — şi-o am şi acum. Ascultaţi 
numa : i 


(Autorul) e cam laconic în lămuririle 
sale. Nu ne spune dacă fiinţele acestea 
numite capodopere dic regim vegetarian, 
sau, dacă se înscriu în partidele politice, 
dacă umblă cu tramvaiul, dacă vin“la ca- 
fenea şi dacă sunt supuse la plata impo- 
zitului către stat, judeţ şi comună...“ 


Anghel (plutind în spre adunare). — 
Stai, cucoane Grigore, nu 'negri omul pe 
degeaba | Și, oricât te-ai supăra, mai 
sunt şi eu pe-aici, 

Grigore Alexandrescu, — Şi dacă eşti ? 
Cum califici dumneata 'bazaconia asta ? 
„Anghel, — Cum so calific? Nicicum. 
E o simplă neînțelegere. Autorul integru- 
lismului a numit capodoperă „ființa“ ; şi 
pentru că, la ciasele primare, când se în- 
vaţă gramatică, se vorbeşte de „nume de 
fiinţă sau de lucruri“, colaboratorul „A- 
devărului“ şi-a închipuit că, dacă zici u- 
avi lucru „fiinţă“, el trebue să aihă şi un 
aparat digestiv sau alte organe de-ale 
ființelor animale. 

Gr. Alexandrescu. — Cu alte cuvinte, 
acum nu-i mai iei apărarea, cum credeam 
că faci adincauri ? 

Anghel, — Dar cum am făcut adi- 
neauri ? 

Gr. Alexandrescu. — Mi-ai aruncat 
gazeta şi mi-ai zis „Poftim integralism ! 
Poftim capodopere |!” 

Anghel. — bine, asta o pot spune şi 
acum, fără ca prinir'aceasta să batjoco- 
resc filosofia ce simpatizezi. Eu ţi-am 
zis aşa, pentruca să vezi ce copilării se 
scriu în gazetele noastre serioase ! 

Gr, Alexandrescu. — Aga, mai vii de 
acasă, Anghele, 

Gârleanu. — Dar mult mai ţii la inte- 
gralism cucoane Grigore ? 

Gr. Alexandrescu. — Adică dumneata 
care ai făcut două-trei capodopere nu ţii? 


H 


* UNIVERSUL LITERAR 


Clopote, în amurg 


Au prins să sune clopote prelung 
Și glasul lor nătâng cântând mă doare. 
Armncă'n aer vaer lung-prelang. 
— Mai poate fi vr'odată sărbătoare ? 

îi er 
In dangăt trist, de-abea se-aud în port, 
Când, cercuite'n nimbul! lor fcerie, 
Galeze mari de'nchipuiri, plutese 
Şi, se afund sub lespezi de 'atuneric, 


Nauiragiaţii visului flămânzi. 

Tihnim în noi p rugă de-altădată, 
Când ceru'n asfinţit de toamnă roş 
Şi-a “nfors pe dos pleoapa injectată. 


N. MICU. 


. 


Gârleanu. — Eu să-ţi spun drept: filo- 
sofia mă lasă indiferent. Mi-aduc aminte 
numai, că, odată autorul integralismului 
ne-a vorbit cu atâta căldură despre filo- 
sofia asta. că am căzut muliă vreme pe 
gânduri. Dar un artist nu trebue să se 
îmniedice de nici o filosofie. 

Ghendi. — Bine zici tu. Gârlene: dar 
«ducă nu, trehue să te impiedici de nici o 
filosofie, trebne totusi să treci prin toate. 
Gândeşte-te numai la En.inescu, la Ca- 
ragiale și chiar la Cerna, pe care acum 
în adevăr îl prețuesc mai mult ca tot: 
deauna. 

Trivale. —- Staţi., fraţilor, să vedem 
cum rămâne cu foiletonul ..Adevărului“. 

Chendi. — Cum să rămâie? Dacă an- 
tarul lui, la vârsta lui n'a ajuns nici la 
atâta întelegere filosofică. de nu ştie că 
numele ide „fiimţă“ se dă la tot ce fiin- 
fează. asta însemnează că n'a trecut de 
invătătură celor patru clase nrimare. 

Gârleanu. — Poate o fi dela ţară — 
şi-a făcut cinci ! 

Ghendi. — Dela ţară. ori dela oras. pa- 
tru ori cinci, — tot atâta e. Dar vorba e 
re fac directorii de gazete de la noi, de 
iau în redacţie ziaristi atât de învățați ? 

Trivale. — Păi o singură calitate se 
vede că le cere. 

Gr. Alexandrescu. — Vezi daia eram 
cn amărit. Că. după 100 de ani de ziaris- 
tică, nar'că stăm mai prost ca pe vremea 
„Curiorului“ lui Heliade, 

Anghel.— Aşa e, măi băeți! Ziaristica 
noastră. afară de câteva ziare. nna cere 
dela redactorii ci. Să ştie să înjure! Şi 
de'njurat ati “văzut ce spiritual e colabo- 
ratarul .. Adevărului“. 


Chendf. — Bine dragă. dar înjurătura 
lui îl nlesneşte întâi pe el în obraz. Ş 
Anghel. — Il plesneşte pentru mine, 


pentru tine, pentrn Cuconu Grigore : dar 
pentru marea mulțime, înaintea căreia 
tat ce e strălucit trebue întunecat. tot ce 
e înalt trebue scăzut. tot ce e limnede 
trebue turburat — înjurătura prinde nu 
în contra înjurătorului, ci în contra în- 
juratului ! 

'Trivale. — 
sunra ! 

Gr. Alexandrescu, — Atâta mângâere 
ne mai rămâne 


MISIAIL DRAGOMIRESCU 


Dar adevărul toi ese dea- 


vea nici o consecinţă. Îşi 


Sărbătorile în familie 


Printre ceilalți circulă o privire des- 
pre acel dar costisitor,.. o privire care 
cuprindea şi pe Alexe. Doctorul şopti: 
Nota 10, lui papa peniru „gaffă“! — Care 
gaffă ? Alexei i se părn că aude pe ve- 
rişoara Maricica : => Bijuterii cu banii 
tăi ! — Atunci se grăbi să aprobe, să ad- 
mire, să gătească pe Didi-Bu. Nu cumva 
să se nască vre-o discuţie: Nu cumva 
zidul acela chinez care o înconjura să 
aibă vre-o spărtură |. dar „papa“ ra- 
dios, fără scrupule, îşi desmierda băr- 
bița mucegăită care iotuşi nu se risipea 
ca un scrum. Alexe îl privea acum. 1 se 
părea că n'a încctat nici o zi să-l vadă, 
să-l audă. Nu îl iubea şi nici el pe ea. 
Sta un minut să ge întrebe; E], era ta- 
tăl ei bun? Cealaltă fusese, vitregă ?... 
și fraţii toţi erau din a doua căsătorie! 
Nici ei nu iubeau prea mult pe papa! 
Il judecau fără cruțare... Şi între ei se 
iubeau oare mult? De îndată ce unul 


lipsea pornea: o recenzie nemiloasă a: 


păcatelor lui mici şi mari. Aşa cum erau, 
aveau însă un egoism, o solidaritate, o 
idee comună. Erau familia... Ce inven- 
ție! Ce minunată invențic! In casa a- 
ceea toţi crau la ei acasă, chiar ea, A- 
lexe. Se certau, se ocărau dar asta nu a- 
imprumutau, 
ba chiar îşi luau unul altuia fără voie 
bani, obiecte, şi era îngăduit. 

Dacă se iubeau sau nu, nu însemna 
nimic. Fran datori să se acopere să se 
sufcre. Cine oare avusese ideea asta mă. 
reață ! Natura nu! Ar fi procedat prin 
instincte, prin sentimente. Fra o uriaşă 
invențic omenească ! Mărcaţă în adevăr. 

Să te poată cineva prăda, insulta, uri, 
nesocoti şi totuşi să nu te poată respiu- 
ge, nici tu pe el. Şi casa aceea mai ales, 
unde să te adăposteşti... Işi aminti că 
Maricica nu i-a răspuns la cartea de 
sărbători, ilustrată cu corăbii multe. 
Poate că nu o mai așteptau şi iată că se 
sfârşise vacanţa. Avea acum mereu un 
vid în piept, în stomac din acel gând. 
Socoti că ar. putea poate să rămână mai 
mult timp la Galaţi ? 

Veni problema revelionului, Invitaţiile 
la cercul militar şi la clubul Comercial 


Dă 


= 





de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU 


nu avură unanimitate. Paulică propuse 
un revelion „fain“ la caf€ varieteu unde 
făcuse recunoaştere, Didi-Bu făcu ovaţii 
si „papa“ aprobă. 

Alexe ar fi vroit să stea cu toţii acasă, 
să fie sgomot, mult sgomot, dar Didi-Bu 
veni lângă ea, o linguşi, o diesmierdă: 
fără de ea nu mai merg nici ei şi se stri- 
că tot. Sai 

Alexe nu se gândea să rămână singu- 
ră... nici nu putea refuza pe Didi-Bu, pe 
fina, pe gazda ei mică. 

O masă specială rezervată de „papa”, 
in menu special comandat de doctorul 
Paulică, totul în comptul fabricei Dines- 
cu, îi aştepta. Spre bucuria lui Didi-Bu 
petrecerea avea loc în subsolul localului 
nu în sala de teatru. 

Sala cra încărcată de serpentine ; glo- 
burile electrice aveau toate culorile ; pe- 
reţii erau aproape pictaţi cu panouri ale- 
gorice și cu peisagii. 

Când grupul lor nimeros și select sosi, 
mesele bine decorate cu pânzeturi albe, 
tacâmuri nickelate şi flori naturale erau 
pline de un publice amestecat. Erau totuşi 
câteva familii cunoscute care avusese la 
fel ideea să vină la cabaret. Pe o estradă 
mică, apropiată, o rusoaică cu păr creț, 
grasă şi urâtă, răenea un aşa zis cântec 
de stepă. Sălbatec în adevăr! Fu aplau- 
dată, 

Pe Alexe localul o nemulțumea dar 
era acolo zidul chinez de apărare şi era 
sgomot. Fu o succesiune de dame cu ro- 
chii bizare, care cântau triste cu mâini 
încrucișate, câniece vesele şi deodată 
porneau gesturi  ştrengărești,  surâsuri 
studiate la sfârşitul cupletului. Erau nu- 
merile slabe. Cei dela masa lor discutau 
aprins chestia purcelnlui sau a curcanu- 
lui. Un chelner asculta răbdător contro- 
versa Didi-Bu, nu pirdea nimie din pro- 
eram nici din public şi comunica evenl- 
mentele şi impresiile. 

Apăru un irio-buf. Două fete frumoase 
costumate în păpuşi de lux şi un bidos 
gigolo cu gura ruptă până la urechile 
blegi. Dezarticulat şi sluţit se vede pentru 
vre-un circ. Avură succes. Faniopina a- 

BR | 


ROMUL LADEA: DECOR AȚIE „STRAMBA LEMNE“ 


L 


Dimineaţă 


Ca niciodată azi 
Sbueneşti cu voe bună dintre jnepeni, 
Păr hlomil pe vânt, bujorii în obraz, 
De ciugulirea vântului gropiţele fac haz, 
Pe cetină fior de aur depeni.... 
Din vâlva lor în pumni trandafirii 
Alegi acum beteala, pluiitoarea, 
Sin hohot de lumini cobori cărarea. 
(lobori în foc pe trepte de verdeață, 
Corolele de-o bună dimineaţă 
Se“nvolbură “n sclipiri 

Iar brazii uzi, 
Desprinsi de neguri, picură de ciripiri,.. 
Şi-auzi în chei umbroase, le auzi 
Isvoarele cum câută, cum sapă 

Poiana toată 
Cu muşchi și stânci, cu stropii vii de apă? 


EMIL RIEGLER 





morului între acele femei frumoase şi 
partenarul hidos înfioră de desgust pe 
Alexe. 5 ; : 

Pentru ca ora sacră să-i păsească la 
masă, începu serviciul. Un defect elec- 
tric aduse o mică confuzie Mai erau 160 
minute. Două baletiste englezoaice aco- 
perite cu baldachine albe pe cap, care 
reprezentau capacul unei cutii de pălă- 
vie, printr'un pas abil tocmai scufundau 
bustul în butoiașul rigid al fustelor, for- 
mând asifel .cuţia complectă când lumina 
se stinse cn adevărat pentru lovitura de 
miezul nopţii a pendulei. 


Un huei de surprindere apoi de ovație 
consacră minutul în care Alexe îşi as- 
cunse tăcerea .Festivul urmă acum mai 
încetenit. Se da atenție mai mare nume- 
rilor : Doi dansatori mondeni făcură mi- 
nuni geometrice pe melodie de Java și 
de Chimmy. El un echer în frac., ea 
coardă 'mlădioasă în rochie de tulle per- 
lat transparentă pe un maillot mic. Toa- 
te artistele aveau. picioarele goale în pan- 
toți de fir. 

O subretă pariziană zise cu fineţă câte- 
va cuplete scabroase „nour son petit hom- 
me“ şi le adresă lui Paulică care însă îi 
întoarse spatele, dispretuitor pentru ve- 
detele piovinciale. Didi-Bu se simți o- 
fensată până la lacrimi ; nu era frumos 
din partea lui. Subreta warodiă sniritual 
vefuzul și îşi adresă cupletul lui Didi-Bu. 
Fra liga nouă a femeilor. Refrenul fu bi- 
sat frenetic : „Dis que tu veux... comme 


“cerci et puis comme cela... par gi, par la 


parlait en aimer. 

Apoi o primadonă apăru în aplauze. 
Avea faţa cam fanată, corp superb şi bi- 
juterii frumoase, Vocea era desmierdă- 
toare şi atitudinele plastice. Dirdi-Bu 'po- 
vesti cu entuziasm că a cântat la Scala 
apoi la Caf6 de Paris şi că acum e logo- 
dită cu consulul olandez, acela roșcovanu 
dela masa din fund. 


Primadona cu brațele întinse  într'un 
rest de implorare luă în adevăr un „Si“ 
=dmirabil. Ovaţionată furtunos, doamne- 
le îi trimiseră salutări ; fu aruncată chiar 
câte o floare şi ca delicată atenţie pri- 
viri avprobative se îndreptară spre masa 
“onsulului olandez. 

Era numărul culminant. Cu o manta 
bogală pe umeri, contesa Nadia împărți 
strângeri de mâini şi trecu la masa mare 
a consulului. Tot acolo era şi un italian 


A 5/6 CA at NIL NA 


Confesiuni: 


Dacă am fost apă prin fântâni 
însctați puțini am răcorit. 
M'am îinpărțil ca miezul unei pâni, 
cu pasările toate, am ciripit, 


Neam cutezat să fac minuni 

să suflu viaţă“n piatră, lemn ori lut. 

Ţi-uwm scris literar dar respectuos 
SI rugăciuni 

şi peniru tine ceasuri am făcut. 


Nam cercetat stilul tău ascuns 

în fulgerul scris simplu cu lumină, 
Niam așteptat post-scriptum şi răspuns 
trimişii tăi călări când au să vină. 

La suferința mea nu te-am adus 
<uprins cum eşti în cele patru zări 
fiindcă, sfinții hotărît au spus 

să nu te tulbur Doamne, cu întrebări. 


192.4 ă SERGIU DAN 





cu care Didi-Bu flirtase pe stradă, dar a- 
flase că face comision, Ce păcat ! Se pre- 


zinta aşa de bine! 


Acum se dansa între mese Clovnul hi- 
los şi dansatorul monden învitau pe rând 
artistele. Treptat câte una sc strecura 
pela mese. Se auzea câte un râset prea 
ascuțit. Când pela donă noaptea tânărul 
Hascali fiul marelui bijutier se  sculă 
pentru un tango cu subreta pariziană, 
„papa“ declară că deşi totul era foarie 
convenabil, e timpul să plece acasă, 

Nu erau trăsuri dar strada lungea albă 
şi uscată, aerul era dulce. Tory luând de 
braț pc Alexe constată că noaptea anului 
non e minunată și aiârnâdu-i-se greoaie 
şi languroasă de celalt braţ Didi-Bu de- 
clară că e „poetic“, Alexe privind în sus 
constată că pe un carton albastru închis 
«i pnucte argintii noi era din hârtie trare 
sparentă şi un sfert de lună. Aşa dar de. 
corul reprezinta în adevăr poezie nov 
turnă, 

Dinm protesia împotriva lipsei de auto- 
mobile : —- Am fi mers până Ia zăvoiu. 
vu e așa frumoaso! — spnse Alexei cu 
glas muviat, Era liric si somnoros. Aproa- 
pe de casă un urvit îi ajunse din urmă 
Doctorul Paulică rechiziționase o birjă 
de noapte și venea cu d-ra George şi pa 
pa. Fra patru dimineața când totul îm 
sfârsit. Pe când Didi-Bu recapitula petru 
cerea Alexe gândi că în adevăr părea că 
a trecut un an deatunci de cânăd plecase 
dela cl, un an decând venise în familie 

A doua zi la dejun Paulică vorbi de 
plerare. Atunci liniştea ei încetă cu to- 
îmi. Acel vid se accentuă. Aşa dar aveau 
să plece toți pe rând şi ea va trebui iar 
sau să plece sau să rămână, două lucruri 
deopotrivă de inrburătoare... Maricica nu 
răspunsese ! Unde să se ducă? Mai era 
si chestia gravă a banilor despre care 
încă nu vorbise. In ziua aceea chiar la 
cafele hotări să aducă vorba pe departe, 
foarte pe departe. 

— Și casa din centru e bine închiriată ? 
— întrebă pe papa. Intrebarea căzu toc- 
mai în spaţiul unci tăceri şi sună grozav 
de limpede, deşi ea avusese plasul mic. 

— Dacă vorbiţi afaceri !... zise Paulică 
si luând de umeri pe Georgeta trecu a- 
lături ; Didi-Bu luă o mutră de copil buf- 
nos şi papa mut îşi încruntă fața înrăită; 
numai menajul Dinu rămase imparţial, 

Alexe se simţi foarte nevinovată. 1 se 


UNIVERSUL LITERAR, 


păru că a comis cu acele cuvinte simple 
o necuviință către aceea casă unde mân-: 


„ca, dormea, se ocrotea. Prin spărtura fă- 


cută zidului chinez al familiei din greşa- 
la ei, o ajungea vântul rece al vieţei din- 
afară. Fu aşa sdruncinată că adormi în 
plină ziuă, greu fără vise, 

La ora ceaiului papa lipsea dar ceilalţi 
toți erau iarăşi foarte bine dispuşi : Pau: 
lică veni chiar lângă ea şi îi vorbi mai 
mult : — Ce avea de gând acum? Seter- 
mivase ciclul Nyu! Trebuia să găsească 
ceva tot atât de epatant, 

La ce teatru avea să se angajeze, în 
țară sau în străinătate ? Citise în Rampa 
că 'Teatrul arta a închis. Desigur avea 
să contracteze numai în condiţii foarte 
avantagioase. Oricât de mult câștigase 
nu trebuia să se lase speculată ! Sau poa- 
te avea de gând să lucreze cu acelaşi im- 
presariu ? 

Ce vrea Paulică cu acele cuvinte îna- 
dins nesocotite, ce ştia ? Ce scop avea? 
— Vrea să o jicnească, să o pedepsească 
fiindcă cutezase să ccară banii lor; pe 
papa, cât despre Georgeta „declarase că 
ia bani deacasă chiar dacă nu are nevoie. 
ca să nu se piardă obiceiul ;ciar lui Didi- 
Bu, papa îi cumpără — tot ce vrea ea. 

Paulică o mai întrebă dacă nu are co-. 
oaie, de oarece pleacă în aceea noap- 
e. 

— Nu... da! — Alexe nu ştia dacă tre- 
bmie să-l trimită la Maricica. Renunţă. 

Dinu se apropiă de ei şi cu ochii Iui 
albaştri îndulciţi, cu vorba lui dulce: 
Ce prostii snune Paulică? Te supără 
frumoaso !... Tu ești frumoasă şi bogată ! 
Fsti o minune !... Ce spune de teatru ?... 
Cine mi-a trădat frumoasa ! Cine mi-a 
sunărat-o ? 

Ce vroia și acela cu  solicititudinea 
Iwi 2... Ce teatru ? Cine trădase? Pe ca 
nu o trădase nimeni... Ea avusese o îni- 
mă mare de tot, de aur, care numai în- 
căpuse în pieptul micului Nyn. Atât! 

Didi-Bu se urcă pe divan lângă'ea şi 
trimise pe Dinu la pian! — Ai dreptate! 
— sopti Alexei — ai, dreptate să ceri par- 
tea ta ca și noi! — Fetiţa găsise soluțiu. 
nea asta... dreaptă. Parte egală. 


Paulică ceru lui Dinn să cânte Deduc- 
tion... o folie ? —. D-ra George întră cuo 
basma de hatic la gât, animând perfect 
dansul apas ! Cu părul ei arămiu sburli! 
si rochia la fel, părea o Viesne. Fu aplau- 
dată. Panlică declară numărul „bun a-. 
probat. contrasemnat“. Fu iarăşi sgomot 
şi veselie, 

„Atunci, Alexe pe divanul ci revăzu 
brusc în minte tot ceeace fusese... tot... 
limpede... asa cum se petrecuse: — El, 
intrase pe uşă la amiază cu pălăria moa- 
le ghemuită în mâini. ca de nbiceiu... En 
era la birou şi consulia unele schițe de 
decor... li spusese așa deodată: — Am 
vorbit cu mititica Ketty pentru dublare. . 
atâta m'a plictisit... dealtfel cred foarte 
ximerit... Nu răspunzi nimic ?... 

— Care... dublare ?... 

EI eziiase, deprins cu afirmarea ci per- 
maneniă, imediată. 

— Kettv cere să dnbleze pe Nyu!.. ai 
ceva de obiectat ?.... zisese iritat ca atunci 
când cineva îl contrazicea, desi nu îl 
contrazisese decât poate: conştiinţa lui, 
dar nici ne aceea nu ar fi îngăduit-o, 

— Dealtfel pe tine vrea să te vadă... să 
să se înţeleagă cu tine... pe tine tc 
priveste. i 

--- Pe mine nu!--atât răspunsese, fiindcă 
simţise că nu are voce... Nici nu vrea să 
vadă pe mica Ketty... Nu îi plăcuse nici- 
odată glasul ei micros care grasya aşa 
de obositor, firea ei linguşitoare, adjec- 
tivele superlative de care Alexe avea 
groază 1... Nu vrea să o vadă... Nu numai- 
decât pentru că'cerea să dubleze pe Nyu. 





UNIVERSUL LITERAR 


Nici pentru că prin lingușiri şi adjective 
grasvate captase promisiunea lui... Nici 
chiar pentru mica Keity avusese proba- 
bil cinstea să placă marelui om.... Toate 
astea erau, dar rămânea undeva prejos, 
mult prejos... Era altceva! Ideea unei 
dublări îi putuse deci veni lui)... sau o 
„putere asculta ! Putuse aproba astfel de 
propunere... Era un fapt care schimba 
batul... tot ce stia Alexe, tot ce credea. 

Cum tăcuse absorbită de aceea mare 
descoperire, el frământase în mâini pă- 
lăria moale şi ieşise. Intra tocmai atunci 
eu blănuri malie Dora tragediana. Alexe 
îi spusese în treacăt proiectul, ca pe un 
amănunt profesional. 

“ Dora era o.femee plină de experienţe 
pe care Alexe o stima ca şi pe o bună 
cum&radă. : 

— Trebuia să refuzi scurt şi totul se 
aşeza la loc ! — 

Aşa dar Dora înțelesese. 

Doya avea dreptate. Aşa ar fi trebuit... 
Fra sigur că nu.ar fi trecut peste voința 
ei și mica Ketty sar fi dus să-și caute 
norocul auirea... Dar era cu totul altceva 
care nu avea deaface cu mica Kelty nici 
cu altele de felul ei... Aşa cum erau lu- 
crurile pentru ei doi nu mai crau aşa cum 
trebuia... deaceea ea Alexe trebuia să 
plece... Era simplu şi hotărît. Nu avusese 
timp să sufere. Se întrebase ce să ia cu 
ea... Socoteala a ce era al ei şi al lui se 
dovedise cu neputinţă atât era de insepa- 
rabilă. Al ei nu era nimic Ea era Nyu şi 
plecând lua cu ea pe Nyu... şi tot ce era 
acolo era făcut de el pentru ea... 

Totuşi trebuia să plece şi să ia acel sin- 
gur lucru pe care îl adusese o inimă mare 
imensă, o imimă de aur care acolo numai 
încăpea, ză i 

Aruncase în primul geamantan câte-va 
obiecte găsite la îndemână apoi încuiase 
camera şi ieşise pe stradă ca să vadă unde 
s'ar putea duce. O luase drept pe Griviţa, 
apoi pe calea Victoriei și nu știa dacă 
trebuie să cotească pe Amzei când zărise 
şi recunoscuse pe Maricica, verişoara a- 
ceea de treabă, cam ridicolă la vorbă şi 
port, pe care nu o văzuse de mult... Vroi- 
se să treacă drumul, sio ocolească făţiş, 
dar Maricica voioasă venise spre ea cu 
mâini întinse, cu pălăria strâmbă. — Ce 
bucurie, ce bucurie! Alexe a noastră! 
mândria noastră, n'âhi pretenţia să vii la 


mine, dar aș îi aşa de fericită!.. unde 





tind ochii în jos? 
Să vii la noi Să vii!.. Să stiim la un putea vorbi nici a doua zi, nici a treia. 


i , 
stai 1... Vorbesc de tine în toate zilele, — E | | O 
mă laud cu tinel... : p =4 
— 'Toamai sunt cam necăjită în ches- E. A ap te A 
tia locuiuţei... de aceca să mă scuzi, mă În inima-i, eu voi trăi pe veci, 
grăbesc — — îi răspunsese searbăd. Ca slovcle 'ncrustate, : 
— Cauţi casă ?... Te muţi? Te rog... te Pe lespezile zeci. 
rog mult! Vino la mine până când găseşti. Pe lespezile vremei, 
Poţi sta cât de mult... Te voi ţine ca pe n cari, ploaia bate, 
o regină... Vino chiar acum.!... La margini de poteci 
Alexe se gândise la coincidenţă, la des- 
tin |... Primise !... Cealaltă vroia să o ia: În trupul tău, mă vei simți oricând, 
cu sila, atunci pe loc. Promiscse că va  Slăşietoare ghiară, î 
veni îndată... Luase o trăsură, se întorsese lat, amintiri, 
repede, my întâlnise pe nimeni pe cori- Ca stropi ferhinţi de ceară, 
doare, nici chiar vre-un uvrier.... luase  Ţi-cr arde fruntea, 
geamanianul ca o hoaţă, pusese cheia la  Veșnic picurând! 
locul știut şi se dusese la verişoara Mari. 
cica... 'Fugise ! „ ŢEov arde tâmplele încăranţite, 
Nu suferise, nu-și ghemuise întrun un. De ani şi trudă, 
gher trupul frânt, nu plimbase pe pereţi Vor picura mereu, 
ca o oarbă mâini care să ţeasă durerea Și nimeni, nu va îi ca să te-audă, 
ca un paianjen, nu se atârnase de ivăre. În ceusul frist şi greu! 
nu Javise încet apoi tot mai tare fruntea d catea 
de muchea ferestrei, pe faţa palidă, a lui  Imbrăţişări trecute, ca un iu, 
Nyu nu se înfiorasc toată suferința de [ii XDE cuprinde trupul gârbov, 
pe lume... Şi totuşi atunci ca si acum,un. Cu 'nflăcăratul brâu, 
deva departe în adânc, o formă mobilă Şi sărutările de eri. NE 
nvdesluşită aşa cum apare pe ecran ove- Vor naşte iar, cum nasc în primăveri, 
denie când aparatul scade, o formă pie- Din creanga moartă flori de lilieci, 
rită își proiecta trupul frânt, mâinile du- ÎN inima-ți, eu, VOL trăi pe veci! 


reroase acum ca şi atunci... “ARTUR ENAŞESCU 


A doua zi pleca menajul Dinu. Alexe 
tobori în subsol unde Tory călca singură 
cămăşile de mătase ale bărbatului ei. 
Stătură de vorbă. Tory rugă mult pe A- 
lexe să vie la ei, negreşit să vie... acum 
când se cunosc maj. bine, când sau de- 
prins iarăşi împreună. 

Promise. Poate că totuşi Dinu era nu- 
mai un copil aliniat. Când urcă înapoi „Ştiu eu... poate am să  dejunez a- 
scara strâmtă, Dinu scobora în fugă lângă casă”. 
nevestică. Intâlnind pe neaşteptate pe A- —— Mai târziu... disearii.., când vei 
lexe se opri, se rezemă de rampă lipit, putea. 
ca să nu o atingă, palid cu răsuflarea sta. „Sunt foarte ocupat... nu știu dacă 
cadată. ] ui o să am vreme — şi în fugă plecă. 

— Te-am, speriat ! — zise Alexe. Taiăl ei nu era niciodată ocupat, nici- 

Ti șopti, uitându-se împrejur apoi ţin- odată grăbit, nici nu lipsea deacasă la 
ora meselor, Alexe înţelese că nu se va 


loc ! Frumoase... Nu avea ce mai căuta acolo. Aşa dar îi 
Să vii! Te aștept. va trimite pentru ca să stea de vorbă 
Aşa dar nu se va putea duce la sora cu avocaţi, oameni de afaceri, deoarece 
ci Tory... Dar ce era cu Dinu! Nu nu sc putea ocoli procesul de familie. 
cumva o iubea... adevărat ?... Ce  cu- Se îmbrăcă repede şi ieşi în oraş sin- 
vânt ?.... Nu Cumva ca cra, amorul Îui —: aură. La poştă află că pleacă un tren 
cur zicea. Ce ironie! O iubea adevărat  cbiar la amiază. Se hotărî. Telegrafiă 
cine ?,... Dinu ! tui Torv. că sâseşte... De ce Îni Tory? 
Georgeta pleca odată cu ei. Mai nainte Nu avea intenția să stea la iei, să audă 
veni grațios spre Alexe şi o întrebă mai  cântecelul lui Dinu... dar trebuia să ia 
amănunţit despre Nyu. - o măsură, şi era prea dezorientată. Fie 
De ce alesese o singură piesă şi toc:aşjică ar fi. mers la Maricica, fic că ar fi 
mai pe aceasta ? citi locuință, avea mevoie de Tory, 
Alexe explică că în teatru ca şi înMWavea încredere în Tory. 
viaţă, faptele unele sau altele nu erau Acasă abia avu timpul să-şi aşeze va- 
cel mai important lucru. În Nyu trăia  liza. Didi-Bu o privea în tăcere. Fata 
o fiinţă şi un suflet, de aceea pe masca părea deodată mai timidă, mai înstrăi- 
ei unică puteai experimenta toată emo-  nată. Alexe îi explică că are afaceri ui- 
jia existenţei. gente care o cheamă. O rugă să o scuze 
Georgeta păru că înțelege, că apre. către tatăl lor. Nu-şi spuseră nimic alt. 
ciază. Îşi luă ziua bună cu oarecare mo- Deoarece nu era cruţare, trebuia să o- 
destie. Avea pe semne un mic depozit  colească duioşia. În trăsură se gândi la 
de stimă, dar pe care prudentă nu îl ci toți... la fraţii ei... Erau destul de 
punea în circulație. puni.. erau ca toată lumea... Fa, îi pri- 
Aşa dar ea cra cea din urmă! Nu se vise prea deaproape. Acum zidul chinez 
mai gândea că ar putea rămâne acolo. o despresurase. Ş = 
Intârziase pentru a putea vorbi de afa- Fu mulțumită- că a scăpat de discuţia 
cerile băneşti care nu sc mai puteau 0- - penibilă cu tatăl ei. Îşi aminti de el pe 
coli nici întârzia. Avea să mai stea o zi, timpul când era la şcoli: mereu ingrat, 
două, câteva poate, în kaz că se rosiea indiferent; apoi violențele, necumpăta- 
ceva, apoi va pleca unde, nu știa. Din a- rea lui când se decisese să învețe dic- 
ceastă nesiguranță avea mereu mai ac-  ţiunea: „Comedianta!  Paiaţă? Să-mi 
centuate în ea acel vid, aceea teamă. faci mumele de râs?" Fa nu avea atunci 
A doua zi dimineaţă la cafea, spuse: nici intenţia, nici curajul scenei. Altce- 
— Aş vrea să-ți vorbesc tată ? va, altcineva i le dase pe urmă... ]şi a- 
„Dar... sunt foarte grăbit...“ minti mica pensiune trimisă neregulat, 
* — Atunci la dejun! meschineriile de tot felul... Pe urmă rup- 





8 


iura şi ecourile aprecierilor paterne: 


— „O nebună care joacă o - singură 
piesă !“* . 
Venise succesul ei şi acel: „Să ve- 


dem ? să vedem până la urmă?“ cobu-. 


tor, egoist. Și acum era rândul socote- 
llor. 
Prinse trenul gaia de plecare, Din u- 


niea hârtie fină, albastră, acum sehim-! 


laiă, umplu poşeta cu hârtii multe. 1 se 
păru că are bani destui, Didi-Bu îi 6fe- 
rise peniru drum. o carte. Era drăguță 
fetița aceia ! Pentru a nu se gândi la 
ce o aştepia citi cu atenţie. Romanul a- 
vea 550 de pagini şi nu era leşinat. Când 
sfârgi, aproape sosise. Se întrebă dacă 
Tory va fi în gară. Simţea mereu ace- 
laş vid tot mai mare deşi luase în drum 
două ccaiuri, 

Se aglecă pe geam să vadă peronul. 
Auzi; — Frumoase, ai venit !, Dinu ?.,. 
Aşa dar însoţise pe Tory. : 

Nu! Fra singur. El primise telegrama 
și nu o arătase lui Tory ca să.., îi facă 
surpriză. i 

— La automobil! — porunci hama- 
luiui... Dete şoferului o stradă și un nn. 
măr. Alexe ezită întrebătoare, 

-— ba tine acasă! — zise scurt. Dinu, 
apoi se urcă lângă şofer, dar nu con- 
ducea el, supraveghea “numai, 

Se întorcea spre ea necontenit ca să-i 
avunce un cuvânt. Curios! Avea un ton, 
un aer serios care nu era al lui obig- 
nuit, 

Explică în  vâjâitul .maşinei: — De 
când ne-am întors alerg. pentru tine. 
Ți-am găsit în sfârşit cuib frumos... tot 
confortul ? Cum Alexe tăcea nedume- 
vită: — Mă priveşte pe mine. Tu nai 
nici o urijă! 

Ce vrea să spună! Nu înțelegea bine, 
dar felul lui de a fi o neliniştea : așa de 
serios, de hotărit., Părea un om care 
are un scop în vedere şi aceste scop se 
arăta extrem de neliniștitor pentru ea... 
Nu şi-l formula desluşit.., ştia numai că 
din partea ei va fi: Nu! 

Cum auntoul făcea o manevră: — 
Vezi ce Cytroăn frumos | Sunt în vorbă 
să-l cumpăr eu... şi ție un Peugeot mic! 
- Aşa dar nu era automobilul fami- 
liei !... şi Dinu recădea în basmele lui... 
IL: regăsi... Se linişti puţin. 

— Ta joci acum undeva ? 

Nu! — zise. : 

—— Poarţe bine! Eu am să-ți compun 
o trupă şi am să-ţi fac uu teatru! 

Alexe vrai. să zâmbească, dar uu eru 
destul 'de linistilă, 

— Îi Lory? — îl întrebă. 

-- Lui tţory am să-i spun eu mai pe 
urnă că ai sosit şi mâine ai să vii să 
o vezi. i 

Hoatării lucrurile aveau o formă plic- 
lisuoare... Totuşi pentru un astfel de 
proiect nr fi trebuit : consultată şi ea. 
Dinu însă pămea mereu un om preocu- 
pat de o idee şi care are ceva bine ho- 
tării în vedere. Ce întâmplare  nepre- 
văzută ? Autoul sbura. Nu-ţi puteai bine 
aduna mintea la un loc, 

— Vezi cum „filăm“!... Te-am răpit |... 
Visul meu! i i 

De sigir Dinu nu nemerea azi niei 
un cuvânt la locul lui. Aceea simplă 
cu”să, îutre gară şi casă, în miez de oraș 
păru Ini Alexe că seamănă în adevăr a 
răpire... și telul acela al lui arbitrar, 
"care o descumpăna,. Ar fi vroit să-l au- 
dă  ahutându-se:  Frumoaso!... Minu- 
neo i. să poață râde. 

O cursă desiul de scurtă. Pe b-dul 
Brătianu c casă mare, nouă, Dinu sări 
jus, dete oriâine. Erau acolo şi un por- 
tar, ua picolo, un ascensgr. 

— Cheia mea!, cern Dinu, Alexe 
tresări.- - ra, 


. 


— A ta!, se corectă, Dar ei mă cu- 
nose pe mine. 

Alexe ni mișca. In gară fusese sur- 
prinsă, apoi în drum nedumerită; toc- 
mai pentrucă Dinu îi era cumnat nupu- 
tuse întreba, lămuri, pentru a nu pro: 
nunţa ea cuvinte despre lucruri... care 
poate totuși au erau. Ştia atât că va îi 
nu. dar cum?.. ce fel!., 

Acum Alexe sta lângă ascensor, dar 
fară: a se putea decide. Dinu aştepta 
și el. 

—- Te mai urci şi tu?, îl întrebă. 

— Da, mă ure!, răspunse ca cineva 
distrat şi care n'a prins întrebarea, 

Donă doamne cereau şi ele etajul. In- 
irară în mica lojă a ascensorului invi- 
tând şi pe Alexe care mecanic le urmă. 

— Eu atunci urc cu piciorul!, zise 
Dinu şi porni pe scară după băiatul cu 
valiza. Trecură pe lângă el, care suia 
încet. 

Alexe intră repede ca cineva 'care nu 
are limp de pierdut. E drept că nu avea 
decât timpul strict pentru a găsi o îi- 
dee. Se duse spre geamul deschis; pa- 
norăma era frumoasă, odaia asemeni. 
Trebuia si găsească atunci repede, un 
subierfugiu. o modalitate... Uşa se des- 
chise încet. Era Dinu! Dintro privire 
îi văzu schimbat, Ceva din aceea ho- 
lărire i se  încetinise pe scară... Era 
turburat... ceeace proba că Alexe nu de 
peaba se temuse.. dar nu mai era cel 
de adineaorea aşa de arbitrar. Il simţi 
slab şi se simți salvată. Acum orice ar 
găsi o va sluşi, dar nu știa încă ce va 
giisi, 

— ţi place?, o întrebă cu glas a- 
suzi. . i i 

— Da... aa. foarte frumos! Era încă 
lângă geam, el lângă masă, Sta în- 
curcat... .aştepta parcă... Alexe, se uită 
la- el o secundă caşicum întâia oară ve- 
dea băiatul ăsta bălan, voinic, cu ra- 
glanul de automobil deschis cu cămaşa 
le mătase .roz, călcată cu îngrijire de 
Tory. Băiatul acela; despre. kare xdira 
George spunea că sărută proaspăt şi 
scamănă cu 0. livadă... ra totuşi: Nu. 

Dinu, ca un gest stângaci scoase 
cascheţa şi o puse pe.masă. | . $ 

— Eu, zise Alexe. Eu... nici nam mă- 
car limp. să-mi scot pălăria... sunt așa 
de zăpăcită.. am uitat că trebuia să 
merg deadreptul la Maricica... Mi-a te- 
legrafiat în ultimul moment că mă 


aşteaptă, Avea vocea grăbită, dar na- 
turală. . | N: 

— „Cum 9... plecă? 

— Dal. chiar am întârziat... Sunt 


foarte grăbită... | 

— Am concediat automobilul !, luptă 
slab Dinu. L : 

„„E aproape! doi paşi... Mă con- 
duci... Da cum nu mam gândit“... şi 
porni spre ușă. Se făcuse! Fra nu. 
„Soobori sprinten! Dinu tăcut în ur- 
mai ei, _ 

— Şi... nai să ie mai întorci aci? 

„Ştiu eu [.. Tu te-ai deranjat... Foar- 
te drăguţ din partea tal!... Ce cameră 
frumoasă !.. Parcă văd că Maricica, mă 
reține. M'a găzduit atâta timp |... A fost 
aşa de amabilă! Totuşi... poate... dar nu 
cred... 

— Trebuie să ştiu precis !, zise Dinu, 
aț.roape brutal. 

„Atunci... e bine să concediezi...!” 

Frau acum pe stradă. Alexe mergea 
cu pas sigur spre locuinţa Maricicăi. Se 
uita uneori pe jumătate la Dinu, ală- 
turi de «ea, tăcut] dezorientat. Atletul 
acela cu ochi albaştri era un băiat bun, 
docil şi pare-se înamorat de ea mult !... 
In repeziciunea faptelor aproape uitase 
că e cumnatul. Ştiuse atât, că e na. 
pentru el şi pentru oricine alt... De 


UNIVERSUL LITERAR 





SPIRITUL LUI ENRIC IV 


IÎntr'o zi, un gentilom de serviciu băw, - 
din nebăgare de seamă, paharul destinat 
monarhului. Enric 1V spuse doar:  . 

— Cel puţin să fi băut în sănătatea 
mea şi am fi croat 


" IYAulvigny, care dormia în camera re- 
gelui, şopti înir'o seară Ini La Force, ve-" 
cinul său de pat. i 

— Stăpânul nostru e murilorul cdl: mai 
ingrat ce există pe pământ. 

La Force, care dormita, îl întrebă ce-a 
spus. i Ă 

— Surdule ce eşi, îi strigă Enric IV, pe. 
care-l credeau adormit, spune că sunt o- 
urul cel mai ingrat din lume! 

— Dormi, Sire, răspunse” D'Aubigny, 
mai avem 'multe de spus. 

ȘI, incidentul navu nicio urmare. 

e 


In ziua când remise colierul ordinului 
lui La Vicuville, acesta, . în genunchi. 
pronunţă fraza obligatorie din  ceremo- 
nial : i 

— Doinine, non sum dignus. 

— Știu, știu, răspunse Enric IV, dar 
nepotul meu ma rugati atât să vă dau co- 
lierul acesta. 

3 : 

Enrie IV, striga soldaţilor săi, arătân- 
du-le penajul său alb : : 

—— Copii, când.nu ceţi avea vort-dra- 
pol, iată semnalul de adunare, îl veţi 
găsi totdeauna pe. drumul victoriei si a- 
noarci | ă R 


RUD. A. KNAPP. 


ee ?... De. ce nu vrea Alexe pe nimeni!.,. 
Nici un alt... impresariul!... Ce vrea? 
Ce planuri de viitor avea? .Cel care 
mergca lângă ea tăcut şi trist ar îi pu- 
tut fi o anexă comodă a sentimentelor 
de familie... Discreţie şi “confort !... Nu 
vrea 7... Pentru cine?... Cum îşi închi- 
puia că va fi viaţa ei?... Nu îşi închi- 
puia mci un fel... Nici un altfel! 

La colț, încurcat, abătut, Dinu se o- 
pri. Te las aci ?... Am să te mai văd? Sc , 
vila la ea cu o privire de naufragiat. 
Alexe era liniștită şi nu avea nici o 
milă. Trecuse prin destulă încurcătură 
din pricina acelui tânăr, domn între- 


: prinzător..» Mai inviorat, Dinu îşi re- 


găsi cântecelul : Frumoaso !.. Să vii! 
Să vii curând la noi!:.. Minuneoi Să 
stăm împreună |, cașicum din nou mai 
spera cu candoare, în -vihța conforta- 
bilă de familie. 

„Am să viu: de sigur”, zise Alexe, si- 
gură că nu se va duce. 

„Rămasă singură se găsi deodată în 
fața uliței care tăia bulevardul, ca în 
faţa unui ocean. Fu cuprinsă de spaimă, 
Pe strada accea trecea el totdeauna 
ca să se ducă la ateliere, Ii fu frică să, 
nu o fi văzut cu Dinu... O îrică. naivă 
<are uita 'că Teatrul artei era închis... 
care uita totul... Apoi numai ştiu de ce 
îi e frică: să-l întâlnească sau să nn... 
Nu se nita în jur... Ce:să facă dacă vi: 








- UNIVERSUL LITERAR 


ae... | se păru că e lângă ea. Auzi vo- 

"ua: joasă, poruncitoare şi vorbele: Nu 

vii-ecasă ? Apoi răspensul ei: Da viu! 

„„Nu era nimeni. Tiiecu strada cum 

calci peste un mormânt. Apoi se grăbi 

"de teamă să nu apară din urmă. Se bu- 

„cură că nu l-a întâlnit. Ar fi trebuit să 

„keacă pe lângă -el ca pe lângă un 

Pa „..: Atunci recunoscu băcănia din 

4 colţ. Se apropia de “casa Maricicăi.,. dar 

Maricica nu o aştepta... Cum avea să 

: intre! Cum să-i spună că vine să stea 
iar la ea ?... Cum avea să o primească ?... 

: „Dacă nu se pronumţase între ele cu- 

i vintele necesare ca să se înțeleagă!.. 

„ atunci unde să se ducă? La Tory nu! 

1 «ln b-dul Brătianu, nu! A doua oară 
m ar mai fi încăput manopere.. nat 

„fi fost cinstit. 

.. Atunci în loc de vidul, nici acela pe 
care îl simţea de zile, fu cuprinsă bruse 

"de o panică. O panică cumplită pe care 

mu o putea stăpâni, care creştea, îi lua 
minţile, pe măsură ce se apropia. O a- 

": larmă care îi suna clopote în urechi, îi 

Ă rostogolea vâriejumi în piept, în pânte- 

„de... Îşi pierduse 'cadenţa, își pierduse 
măsura. 

: ca împinsă, ca să a: 
jungă odată.,. să vadă... să ştie. Inapoia 
ei simţi un pas care o urmăreşte. Se 
uită împăienjenit, un necunoscut. Trecu 
pe celalt trotuar al Maricicăi, individul 
ămase, dar mergea pas în pas cu ea. 

Fără văsuflare aproape în brânci, a- 

- junse: Celalt se cpri şi el. Alexe îm- 

pinse poarta grea de fier. Nu se des- 

chidea... mai împinse... Se uită la feres- 
tre: Întuneric !... la subsol întuneric !.. 
lipseau... Ce era de făcut!... Impinse 
iar, Nu ceda... Văzu lanţul pus, lanţul 
en care inchidea noaptea... Erau ple- 
cați... toți. departe. pentru mult 
timp... Bătu acum în geamuri jos... ni- 


Mergea repede 


meni ! Celalt curios, privea... Ea nu ît 


vedea... Aşa dar se întâmplase ceva... 
Se aplecă, arumcă o  pietricică în fe- 
reastra copiilor... Nu-şi da seama.. Ni- 
mic ! 
Sgâlţâi, strigă ! 

ATA ali Auzi în urechi, aproa- 
ue: Așa fată frumoasă nu rămâne în 
drum !... Vino la mine! 

Se uită la el cu ochi zănateci, fără 
să-l vadă. Impresionat, plecă dar se tot 
întorcea... Fa împingea mereu, sguduia, 
striga... La un moment trecătomil n'o 
mai zări. Se adresă unei slujnici care 
scutura un şervet pe geam: Cine stă 
la 38? „Nu şti“!, era o basarabeacă. A- 
păru o basma... Era cucoana. : 

— Mă rog, cine locuieşte la 38..., sa 
înțâmplat o dramă. Pronunţă „dramă“ 
cu. glas afectat. 

Basmaua bombăni, apoi dispăru clăm- 
pănind : Avea şi papuci. Cine stă la 38?, 
mai întrebă pe slujnică. „Nu şti!“ Se 
uită înapoi. O sorbise parcă pământul. 

„Brusc, poaria cedase şi Alexe fuse- 
se târită in curte ca întrun haos, 

— Am pus lanţul numai de formă.. 
Noi eram toţi la magazie... Bine ai ve- 
nit |... Te aşteptam în toate zilele. 

Auzi pe Maricica ca prinir'o vijelie... 
Erau aşa dar acolo! O asteptau 1... Asa 
cum doresc, cum spera. Nedesmeticită 
încă simţi o mare ușurare... apoi un ina- 
re necaz, o ură pentru spaima prin care 
trecuse... şi undeva departe, în fund, a- 
colo unde înapoia ecranului o formă 
mobilă se frământa, simți o desamăgire 
ca şi cum ar fi aştepiat, ar fi sperat 
altceva dela  neprevăzutul lucrurilor... 
Ce ?... O nouă expresie a viejei pe a- 

_ceeaşi mască. Nyu! 


HORTENSIA PAPADAT BENGESCU 


O cuprinse o furie, o disperare. 


Mic 
Tratat de estetică literara 
SAU : “ 


Lumea văzută estetic z 


4 


(CE NU ESTE FENOMENUL ESTEIIC ?) 


c) Artistul „bine-crescut şi moral“, 


Opera de artă a artistului „bine-cres- 
cut şi moral“ nu este o iscodire a bone- 
lor sau editorilor de biblioteci roze, pen- 
tru uzul fetelor până la 11 ani. 

Precum s'a făcut o confuzie înire să- 
nătate (funcţia normală a organelor) şi 
estetică. cu atât mai lesne s'a făcut con- 


fuzia între educaţie gi estetică. 


Viaţa oarecum desordonată a unor 
mari scriitori: din veacul trecuti, înce- 
pâud cu romanticul Byron și sfârşind.cu 
estetul Oscar Wilde san perechea Ver- 
laine-Rimbaud, a pus în discuţie proble- 
ma din rezolvarea căreia trebuia să re- 
zulte în sfârşit eliberarea definitivă a 
valorilor estetice, din ganga și zgura va- 
lorilor de alt ordin. Se pare că estetica 
a eşit de aci eliberată — dar cu o mare 
ruşine, despre care e mai bine să nu se 
vorbească, „feceoara nebună“, al cărei 
liberiinaj e tolerat numai în societăți 
închise, 

Confuzia, de data aceasta, își are ori- 
ginea în faptul că valorile estetice având 
curs social, au fost asimilate cu unele 
coudiţii absolut necesare viețuirii oame- 
nilor în societate. O societate nu poate 
exista fără respectarea unor anumite 
principii morale, de toţi cunoscute, Ope- 
ra de arlă care ar zdruncina prin cupriu- 
sul ei temelia morală a societăței (a fa- 
miliei, a statului, a omenirei) ar zdrun- 
cina temelia propriei ei existențe de o- 
peră de artă. Fără societate aria nepu- 
lâud exista, de unde ia arta atâta ne- 
credinţă şi desigur, inconştienţă, încât să 
pue în lumină, fără a le osândi cu toată 
asprimea, „furtul, adulterul, asasinatui, 
trădarea de patrie, violul minorelor şi 
alte crime ? Şi iată-ne în această dilemă - 
Sau nu mai suntem oameni morali (ceia- 
ce este exclus) sau nu vom mai recu- 
noașie valoarea estetică a unor ast- 
fel de opere de artă (ceeace deaseme- 
nea este exclus, întrucât se'ntâmplă ca 
valoarea estetică să fie evidentă) ! 

Şi peste alte noduri de acestea dăm, 
dacă urmăm firul impletit al moralei şi 
esteticei. Se ştie, bunăoară, că în şcoli, 
până foarte târziu, e opriţ să se rosteas- 
că vre-un cuvânt asupra atracției sexua- 
le. Deodată pe neaşteptate, prin clasa a 
5-a de liceu i se oferă elevului şi elevei 
texte de literatură universală care presu- 
pun o îndelungă practică şi experienţă 
amoroasă. Sar puiea eluda, pentru ocro- 
tirea moralei, capodoperile literaturei u- 
niversale din programele de învățămâni? 

Se ştie apoi din cele mai elementare 
tratate de istorie că moravurile au dife- 
rit (nau „evoluat“, cum; se crede îndeob- 
şte) de la popor la. popor şi de la epocă 
la epocă. Moravurile cetăților greceşti au 
fost altele decât ale oraşelor de azi, mo- 
ravurile din timpul Renaşterii, altele de 
cât cele din timpul regilor italici.  Mora- 
vurile veacului XX nu vor conveni vea- 
cului XXI. Ceia ce-i era îngăduit lui So- 
crate nu-i mai e îngăduit lui Andr€ Gide, 
Cum vom trata operile de artă dinir'o e- 
pocă şi o cultură ale cărei moravuri con- 
trazic, umilesc şi jignese moravurile de 
azi ? Acele opere nu pot îi nesocotite ca 


opere de artă, lără a eşi din domeniul 
artei -— cu atât mai mult cu cât unii cri- 


“ tici, de artă dovedesc că fără moravurile 


lui Alcibiade nfar fi fost cu putinţă arta 
lui Fidias... 

Ne dăm bine seama de toată gravita- 
tea problemei şi n'avem de loc intenţia să 
micşorăm pericolul artei imorale, pen- 
tru societatea din care, uneori, şi-a luat 
elementele esenţiale. 

Dar cu toate pericolele care ar decurge 
pentru existența societăţei, noi vom: sus- 
ține supremaţia artei numai pentru acest 
simplu cuvânt: că ne găsim aci întrun 
tratat de estetică şi nu unul de morală. 
"Ni se va obiecta, şi pe drept, că un a- 
devărat tratat de estețică are menirea 
să lămurească şi să găsească un mijloe 
de împăciuire a valorilor etice şi esteti- 
ce în societate, Căci — ni se afirmă — 
socielăți care au pierit prin desagregare 
morală s'au văzut, dar nu se cunose sw- 
cietăţi salvate şi menținute prin estetică ! 

Făgăduim şi. noi .o încercare de împă- 
ciuire. Nu de luăm însă câtuşi de puţin 
îndatorirea să dăm oamenilor bine cres- 
cuți în societate, deplină satisfacție lo- 
gică şi sentimentală. Sar putea ca încer- 
carea noastră să naibă nici un succes, 
biruită de observaţii acute şi judecăţi 
sintetice dar şi în acest caz destul de 
tist, noi vom continua să dăm în Iucra- 
rea noastră valorii estetice calitatea de 
prima inter pares, din aceiaşi situație mai 
sus amintită. 

Se va recunoaște totuşi că vina grelei 
desarmonii între valori, nu poate cădea 
în întregime asupra autorului acestor 
rânduri. Noi n'am contribuit cu prea muli 
-— poate chiar cu nimic — prin stilul şi 
credința noastră de artă, h existența 
reală şi vădită la tot pasul în lume, a u- 
mor atât de dureroase antinomii. Focul, 
apa, uliul, puiul, rugina, fierul nu sau 
împăcat niciodată. Aşa a voit Dumnezeu 
— şi ele sunt cu atât mai dumnezeeşti, 
cu cât rămân ceiace sunt. Tot astfel, cu 
toate pericolele şi relele lui, artistul nu 
e mai puţin dumnezeese în lume. 


Ar reeşi, din cele de mai sus, că am 
vorbit numai de acele opere de artă care 
pri cuprinsul lor zdruncină temelia mo- 
rală a societăţii. Operele de artă morală 
sc înpacă oare cu societatea ? 

Luând seama de-aproape, arta în esen- 
ţa ei şi artistul prin structura-i sufleteas- 
că sunt întruparea deplină a imoralităţii, 
chiar când se pun în slujba moralității. 
Ideile morale, obiceiurile şi tendinţele 
morale, prin sajeial ciudat că sunt scoase 
din domeniul lor firesc, viața sociali, 
unde sau iscat şi radiază — spre a fi 
transpuse în alt domeniu, nefiresc, în- 
ir“un joc, fără alt scop decât un farmec, 
îşi pierd viabilitatea şi imperativul. De- 
venind valori negociabile, suiletește, — 
ele în societate nu vor mai fi valori 
atât de aspre, multă vreme... 

Sar pulea explica pe această cale în 
bună măsură de ce marii artişti nu exce- 
lează prin tărie de caracter, se desbară 
uneori atât de lesne de cele mai legitime 
sentimente și obiceiuri, spre  dezolarea 
capilor de familie şi a întregei societăţi. 





- 


10 





0. BRIESE: AUTOPORTRET 


d) Artistul reprezentant al unei clase. 


Literatura franceză din veacul al 17-lea 
ua avut alt scop mărturisit decât amuza- 
mucntele curţii Regelui Soare. Acei scri- 
itori—care nu sunt alţii decât Corneille, 
Racine, Moliăre — se aflau .pe cel mai 
prielnic tărâm 'de creaţie: nici un jug 
nu se punea fățiş pe grumajii lor, afară 
de cel de a place, care e însăşi libertatea 
artei, Incepând cu veacul următor, scri- 
itarul a devenit — mai mult sau mai pu- 
tin deghizat — instrument politic, şi este 
încă, şi azi. Toate clasele sociale au dat 
glowie şi — atunci când aveau — bani, 
scriitorului care, în proză sau versuri, a 
cântat privilegiile şi beneficiile trecute, 
prezente sau viitoare ale clasei. 

Am arătat din primele pagini ale aces- 
ici Incrări, ce curente sunt la noi ideile 
că, scriitorul trebue să fie în serisul său 
un bun. cctăţean (Caragiale spunea „pom- 
piar-cetățean şi cetăţean pompiar”) şi să 
Inpte pentru „mai! bine“. În istoria literi- 
Ier române există o întreagă mişcare, 
însullețită de socialistul Gherea, care 
voia o literatură de revendicări proleta- 
re. Am avut apoi o literatură de 
veveudicări * ţărăneşti,  sămănătorismul 
şi  poporanismul, care susțineau . că 
făranul român  nebucnrându-se de nici 
una din fericirile civilizaţiei române, 
deşi el este stâlpul ei de sprijin, „talpa 
țării“, se cade ca scriitorul român să-şi 
arate gratitudinea în numele ţărei, seri 
ind cât mai multe sau exclusiv nuvele 
simpatice din viața de la ţară. E drept 
că literatura sămănătoristă şi poporanis- 
tă tot la oraş era citită, şi câtuşi de pu- 
țin de iobagul de la coarnele plugului 
care habar navea de osteneala şi amo- 
rul literar al „esteţilor“ sămănătorişti și 
poporanişti. Na lipsit mult ea înşişi seri- 
itorii să apară pe străzi în cuşmă şi 
ijari...) 

T'roarea are două „obârşii: o milă (de 
ecenţă ruscască) pentru bietul țăran şi 
ideia lui Taine, că opera de artă se ex- 
plică si caracierizează prin mediu. 

Când un romancier saw nuvelist des- 
erie împrejunări, peisagii şi figuri din 
mediul său, înscamnă că a luat materia- 
lul cel mai la ndemână, şi câtuși de pu- 
țin că valoarea estetică a operii sale stă 

*) Țăranul fiind văzut cu aceiași in- 
tenţicnată simpatie, nu e de mirare că 
această literatură care a bântuit între 
1906—41926, deși scrisă de mulţi autori, 
pare a unuia singur, foarte monoton, 


în chiar acest material, oricât de verdie 
si de bogat. Când un critie (d. G. Ibrăr- 


'Jeanu) regretă că pătura noastră cultă 


mu e reprezentată în literatură, sau că 
Bolintineanu şi. Alecsahdri sunt valoroşi 
mal cu seamă prin consemnarea epocei 
şi mediului lor, el e sociolog şi nu critic 
literar, căci pune accentul pe documen- 
tul sociologic iar nu pe numărul carate- 
lor aurului estetic. 


Paptul că scriitorul nu poate scăpa de 
influenţa mediului — deci a clasei din 
care face parte — cum nu poate scăpa 
de legea gravităjii, nare aface cu se. 
senta operei de artă, a cărei menire nu 
e să fie o monografie cu poveste a stări. 
lor seriale. Toţi scriitorii aceleiaşi clase 
sociale sunt, în privința materialului ce 
li se oferă, identici; scriitorii aceleiaşi 
clase sociale trăesc însă prin ceiace-i de- 
osibeşte, nu prin ceeace le este comun. 

De: altfel chiar valoarea sociologică e 
uuor alari monografii, construite în pil- 


de, ca pentru copii, e îndoelnică. Nu cre-! 


dem fă tragediile lui Racine sau roma- 
nele lui Balzac să ofere istoricului sau 
sociologului, material ştiinţific mai de 
preț decât memoriile, arhivele şi statis- 
ticile departamentale. 

Nu trebue să uităm apoi că o bună 
parie din scriitori an fost mai totdeauna 
în conflict cu „realităţile“ clasei lor. A- 
cești „desechilibraţi“, „neadaptaţi“, au 
creat opere originale tocmai prin opune 
re “față de realitatea înconjurătoare ?), 

Dacă mai adăogăm şi faptul că mulți 
scriitori dintr'o anumită clasă sunt aple- 
cațji să facă operă de artă din materialul 
oferit de viața altor clase, că poezia Ii- 
vică, în ce are ea mai subiil și mai de 
preț nu ţine de „realităţile“ clasei sociale, 
şi dacă ne mai amintim că buni descri- 
itori de medii sociale pot fi și scriitori 
lipsiţi de talent și de originalitate — vom 
trage încheerea că principiul artistului 
reprezentant al unei clase sociale — din 
naştere san obligaţie morală — este o 
mare eroare şi una -din numeroasele con- 
fuzii din care trebue să eliberăm valoa- 
rea estetică 3), 


F. ADERCA 


.—n 





2) „Literatura idealistă, fadă şi evinte- 
zențiata a acelor „cours d'amour“ din 
evul mediu, e leciura unor generaţii bru 
talc şi de care au întradevăr nevoe. Cri- 
zele politice şi militare ale Revoluţiei 
Franceze se desfăşoară în mijlocul pas- 
toralelor poetice, muzicale, plastice, iar 
pacea burgheză de sub Louis-Philippe, e 
plină de crizele artistice ale romantismu- 
ni zvăpăiat. A treia Republică, deşt prin 
toate iustituţiile ei cea mai profund laică 
din tate regimurile Franţei, va fi carac- 
torizată în istorie prinir'o literatură ne- 
ocatolică foarte militantă, prin înființa 
rea primelor „saloane religioase“ şi „a- 
teliere de artă sfântă“ şi printr'o adovă- 
rată nolimă de conversiuni în mediile 
artistice. Democratică, ba adesea dema- 
gogică, în aceiași Republică au succes 
operile ermetice şi safinate ale simbo- 
liştilor, decadenţilor, debussiștilor, cu- 
biştilor,  viitoriştilor,  supra-realiștilor : 
contruriul artei populare !... (Chales Lalo, 
Esttâtique p. 80). 

3) D. G, Ibrăileanu socoate că în vea- 
cul irecut seriitorii români cari sau ins- 
pirat din Lamartine, rău ar Îi făcui da- 
că, sar fi inspirat din... Vigny, care nu 
corespundea „realităților” noastre! Tot 
astfel, d. Ibrăileanu socoate că azi n'a- 
vem încă dreptul să ne inspirăm din 
Baudelaire sau Marcel Proust 1... („Viaţa 


„Românească“, Februarie 1925), 


UNIVERSUL LITERAR 


“Sărbătorirea unui profesor. 


„memorandist* 


In ziua de 26 Octombrie, praznicul 
Si-tului Dumitru, vă îi sărbătorit la' 
Sibiiu,  octogenarul profesor Dumitru 
Comşa. Sărbătorirea aceasta ară” 6 în 
dojtă- semnificaţie, căci în. persoana ve- 
nerabilului profesor D. Comsa, Ardea»: 
lul serbează atât triumtul luptelor po-. 
litice, care au culminat pe vremuri în 
vestitul proces al „Memorandului“, cât 
și triumiul -unei munci culturale, mo- 
deste dar stăruitoare, desfăşurate pe al- 
tarul cauzei naţionale, : 


Sărbătoritul profesor s'a născui în a- 
nul 1846. în orasul Sibiiu, unde şi:a fă: 
cut studiile liceale și a absolvaţ semi- 
narul. teologie „Anârciu Şaguna“. “In: 
clinaţiunile sale fireşti îl îndrumau: 
însă, spre studii şi ocupaţiuni mai rea- 
liste și astfel tânărul teolog a mai fă-: 
cut și studiile de economie și agricul- 
tură la Academia din Altenburg (Un- 
garia) și la alte şcoli Superioare de spe- 
cialitate din Germania şi Boemia. In 
ie A a fost numit profesor de eco-: 

omie la institulul  teologic-ped j 
al arhidiecozei ortodoxe ata Si ase 
a funcţionat ca profesor până la esirea 
sa la pensie. De atunci trăieşte ca: pen- 
sionar în oraşul său natal, iubit și. sti- 
mat de toţi cunoscuţii săi. 

In activitatea sa publică, prof, D. 
Comşa s'a remarcat în două direcţii, 
Ca profesor nu sa mărginit numai ja 
cursurile de pe cateră, ci a căutat ca: 
sfaturile teoretice să le exemplifice prin 
lucrări practice. In 'scopul acesta i se 
pusese la dispoziţie grădina seminaru- 
Jui, care era situată pe locul uride azi 
se ridică palatul tribunalului din Sibiu, 
În acea grădină, elevii seminarului An: 
dreian, erau obligați să execute perso- 
nal, sub conducerea prof. D. Comşa, 
toate muncile  împreunate cu cultura 
zarzavaturilor şi altoirii pomilor. Ast- 
fel an fost crescute multe generaţii 
de elevi, cari mai târziu s'au răspândit 

„prin toate unpbhiurile Ardealului, ca 
preoţi și învățători la sate, făcând prin 
exemple practice educaţia economică a 
poporului, : 

Dar pe lângă această activitate şco- 

„lară, prof. Comşa a. mai. desvoltat. şi o 
activitate publicistică, a căreia justă a- 
preciere se poate face numai ţinându-se 
scamă de împrejurările în care se gă- 
sea în acele vremuri, poporul român 
din Ardeal, Asttel a publicat: „Pomă- 
ritul” (1877); .,. Calendarul bunului eco- 
rom” (1R77—81); „Prăsirea pomilor“; 
„Grânarele bisericesti“ ş. a. In anii 1893- 
1894 a redactat foaia poporală „Econo- 
mii“ și a colaborat la diversele publi- 
caţiuni ponorale care au apărut în tim- 
purile acelea în Ardeal. | 

O activitate rodnică a desvoliat pe 
teren econonnc şi câ preşedinte al „Re- 
uniunii române de agriculţură din ju- 
detul Sibiiu“, dând un larg şi preţios 
concurs la înfiinţarea de tovărăsii să- 


testi și la organizarea de expoziţii 'agri- - ; 


cole. 


Cea mai prețioasă muncă a depils-o 
însă pe terenul etnografic, nebătătorit 
înainte de dânsul în Ardeal. Cu o stă- 
ruintă uimitoare a cutreierat sate din 
diferite regiuni ardelene, adunând: cu 
multă, pricepere și gust, - obiectele de: 
artă pepulară, care zăceau uitate prin 
casele - şi colibile. țăranilor noştri. Din 
obiectele -astiel colecţionate a compus 
două albumuri, unul de modele de cu- 
sături şi altul de crestături: în lemn, 
cari sunt opere de o excepţională va- 
loare estetică şi documentară. | 

După război şi-a revăzut lucrările 
sale economice şi le-a adaptat nouilor 


'" UNIVERSUL LITERAR 


Când a îost biruit 


Cei doi plopi de sub ruinatul eastel 
” Pelley se înălțau până la cer. Erau plopii 
cei mai înalți din lume. Aci totul era al 
nostru. Și liliecii şi plopii. Şi flăcările 
cari isbucneau albastre în noaptea de 
Sân-George, şi Mikşa, lunganul cela de 
şvab, cărnţaşul nostru, care le vedea; 

— Acum comorile ascunse sub castelul 
Pelley se lămuresc. 

Aşa îmi povestea Mikșa dimineaţa, iar 
cu îmi aminteam, că la miezul nopţii Bo- 
dri fusese tare furios. Şi, vai, ce grozăvie 
era, când se înfuria Bodri. Căci plopii 
noşiri atingeau cerul. Sub nuinele cas- 
telului Pelley ardea comoara comori. 
lor, Şi Bodri era cel mai puternic câine 
de pe pământ. i 

Zilele mele se scurgeau pe atunci pline 
de visuri. înfrigurate și măreţe. Ograda 
sărăcioasă, pe lângă care tata a cumpă- 
rat dărăpănatul castel Pelley, era pentru 
mine o curte împărătească. Aşa era bă- 
trâna noastră reşedinţă. Noaptea nu um.- 
blay prin castel decât stafiile nobile ale 
vechilor lui stăpâni. De pildă, căpitanul 
de kuruţi Adam Pelley. De câteori se a- 
propia vremea culcării, îmi clănțăneau 
dinţii ; dar peste zi ne jucam  curagioşi 
prin ruine de-a „asediul Eger-ului“. Din 
turnul de cărămizi viteaza Catiţa Dob6*) 
turna, în loc da răşină aprinsă, apă. De 
altfel pe această Catiţa Dob6 o mai che- 
ma şi Clari Tabay. Era o fetiţă din ve- 
cini, de vre'o opt ani, cu care mă jucam 
adeseori pe sub plopi. Ziua n'aveam tea- 





*) Eroină maghiară, moartă la asediul 
cetăţii Eger (1552). Nota trad. 





condițiuni de viaţă din Ardeal, punând 
astfel în mâna ţăranului ardelean. o 
carte instructivă și un bun îndrumător 
în treburile gospodăreşti dela ţară. 
Apreciind această laborioasă aectivi- 
tate pe teren cultural şi social, Acade- 
mia Română l-a ales de curând mem- 
bru onorat al său. Această, distincţiune, 
precum și faptul că în anul acesta ve- 
nerabilul profesor Dumitru Comşa îm- 
plineşte 80 de ani, au îndemnat socie- 
tatea română din Sibiiu, în mijlocul 
căreia trăieşte ca pensionar, să-l săr- 
bătorească, cu toate onorurile ce se cu- 
vin unui intelectual, care şi-a -pus viaţa 
sa în serviciul cauzei nâţionala, 
Octogenarul profesor e şi azi tot atât 
de viguros şi sănătos ca, şi în anul 1894, 
când a siat, cu alţi tovarăşi de luptă, 
pe banca acuzaților, în fața curţii cu 
jurați maghiari din Clui, pentru a răs- 
punde de „Memorandul“ prezentat în 
numele poporului român din Ardeal, 


de căire comitetul pariidului naţional, : 


împăratului Francisc Iosif [. Profesorul 
D. Comşa, era atunci membru Și secre- 
tar al acelui comitet şi ca atare a fost 
condamnat la 3 ani -temniţă de stat. 
Pedeapsa lui a fost, după aceea, a de- 
functului „Părinte Dr. Vasile Lucaciu, 
care primise 5 ani, cea mai mare. 

Suferințele de atunci sunt răsplătite 
acum prin mulţumirea ce o simte când 
vede că răsrlata luptelor din trecut a 
fost tot; atât, de mare precum de dreap- 
tă a fost cauza pentru care a luptat 
şi a suferit temniţa ungurească, 


ION BĂILĂ 


Bodri... 
de ANDREI ADY 


mă : Bodri era cu noi. Chiar dacă ar fi 
venit un balaur, care varsă foc pe nări : 
Bodri l-ar fi răpus. Şi seara numai: atât 
ne mai da un pic de curaj : Bodri e afără. 
Bodri se bătea cu zece câini deodată, 

la şcoală, la joc, pe stradă tovarășii 
cei sdrențuroşi mi se căciuleau. Citeam 
in snfletul lor. Aştia se tem de Bodri, de 
neînfricatul  Bodri. Bodri făcea să-mi 
bată eroic inimioara mea de opt ani. 
Tiaho, încerce cineva să se lege de Bodri. 

Uneori mergeam până la dealul lui 
Bence. Departe — departe vârful Avas 
îumega. In zilele albăstrii de toamnă ve- 
deam, răsărind din hău, Măgura. Câte 
odată vedeam plutind înir'o ceaţă ciudată 
chiar Munţii Bihorului. Auzeam, că oa- 
menii se duc până la Tusnad, până la 
Carei şi până departe, în Zălau. Odată 
sa întâmplat să nu mai văd pe “mama 
câteva săptămâni. Ai noştrii povesteau 
că a fost prin Budapesta. Avas şi Măgu- 
ra sunt munţi. Tuşnad, Careii şi Zalăul 
sunt oraşe. lar Budapesta este un oraș 
groav de frumos şi nespus de mare. 

Satele, cari, se văd din câmpie, înlăn- 
țuindu-se ca o cunună : există cu aldevă- 
rat. Intr'o zi un copil îmi spuse la şcoală, 
că în Sâneraiu este un câine, care-i mai 
puternic decât Bodri. Eu şi Clarica am 
râs mult, stând sub plopi, de povestea 
asta. Vai Doamne, cât sunt de proşti unii 
copii. Şi Lajko, băiatul care ne-a povestii 
despre câinele din Sâncraiu, e mai prost 
și mai mincinos decât toți. 

Sub dealul lui Bence se află râul. Apoi 
dincolo de el nu mai este nimic. Nici Sân. 
craiu, nici nimic altceva. Aici sunt cei doi 
plopi şi castelul Pelley. Celelalte sunt 
minciuni, Ni le spun nouă, numai așa... 
Și mai este şi Bodri, 

Şi geografia spune minciuni, Aşa, ca po- 
veştile bătrânci Carolina. .„Mama” Caro- 
lina“ mă adormia adeseori cu movești. 
Nu-mi spunca decât Incruri copilărești 
Cum șoricelul conduce pe Şari cea să- 
racă... Cum lupul mănâncă păpuşa cu na. 
sul de fier... Fu mă ascundeam în perne 
şi râdeam pe înfundate. 

Vodgam totul limpede. Cei mari san 
înțeles cu taţii, ca să ne prostească. Sar 
putea să mai fie şi alte sate. Dar pe un- 
deva, tare departe. Şoaricele însă nici 
întrun chin nu poate vorbi. Iar lup n'a 
existat niciodată. Sunt iazme, dar acestea 
shoară prin văzduh. Și an înfăţişare de 
om. Tată. de pildă, bătrânni Mitru. L-au 
îngropat săptimâna trecută, dar noantea 
iese din mormânt.  Lunganul de Mikşo 
l-a văzut şi pe e]. Şi noantea de Sânziene 
zânele joacă hora ne sub plopi. Și rin 
castel se arată umbrele vechilor Pelley. 
Dar pe vremea aceea oamenii dorm. lar 
afară păzeşte Bodri. Bodri e aşa de 
straşnic. încât săptămâna trecută a lătrat 
chiar şi la umbra bunicii Yulica. Măcar 
că doar hunicii Jalica i-ar fi iertat să 
umble pe aici. Doar ea ne-a lăsat ograda 
asta, când a murit. Dar chiar şi ea se 
teme de Bodri. Poate că şi Pelley-eştii 
sunt mânioși pe noi. pentrucă acuma e 
al nostru castelul cel dărăpănat. Dar în- 
drăznească numai să stea de vorbă cu 
Bodri. i 

Uneori“ umblam cu Clari prin sat. Ne 
nitam.la câini ; la robii lui Boari Fiecare 
avea câte-o rană scârboasă. Noi însă nu-i 
compătimeam : Pentru ce stau legat de 
Bosdri ? Badri i-a învăţat omenie. 

Ne închipuiam Imcrurile cam așa : toa- 
tă lumea atârnă de Bodri. De dulăul ăsta 
nespălat şi sălbatic. Bodri e mare, Bodri 
e tare, Bodri e regele câinilor. 


ăi 


Dar, vai, cât de repede am priceput to- 
iul. Ce ciwdați mai erau plopii aceia: 


"primăvara se .revărsau din ei flori roşii, 


ameţitoare. 


*- Mândru de isteţimea și descoperirea 


„mea, i-am spus micuţei Clari : 


-— Clari, din florile acestea fac ai noş- 
trii apa aceia parfumată, cu care se siro- 
pesc la Paşti: Clari luă un pumn de flori 
şi mi-l asvârli în faţă. Şi altădată mat 
fusese ea sburdalnică, dar în noaptea a-- 
eeea n'am putut dormi de loc din pricina 
asta. Cum ațipeam ; Clari apărea înain- 
tea mea. Şi îmi arunca în obraz flori de 
plop. lar afară Bodri urla furios. Mam 


„frecat uşor cu mâna la ochi : pe vremea 


asta Clari doarme acasă. Dar auzeam 
Jătrăturile lui Bodri. Și iar aţipii... Deo- 
dată văzui că cineva vroia să taie cei doi 
plopi. Un român uriaş. încins'cu serpar, 
izheşte în ci cu securea. Astfel de români 
erau mulți la noi în sat. Dar faţa aces- 
tuia îmi era necunoscută. 

— Ce vrei să faci, român nebun și nc- 
cunoscut, 

— Vă, tai plopii. 

De spaima cea grozavă mam trezit. 
Bodri tot mai urla. Niciodată până atunci 
nu urlase asa de ciudat. 

Şi somnul mă fură din nou. Deodată, 
numai ce văd? Cărămizile castelului le 
încarcă cineva pe nişte care mari. Afară 
Bodri latră într'una, şi eu iarăş tresar 
speriat. Frăţiorul meu cel mic horcăie în 
patul vecin. Luna bate în odaie cu lumi- 
na ei ciudată, de sofran. 

Tarăs mă. prinde somnul. şi întreb : 

— Unde duweeţi cărămizile ? 

— In Tusnad. Acolo clădim cu elc. Aici 
în sat nu ne trebuesc cărămizi, 

Și în visul meu, neliniștit şi asudat am 
strigat mânios + 

— Pe mine să nu mă prostiţi. Nu este 
nici un Tusnad. De unde aţi venit aici? 
O să chem îndată pe Mikșa. ȘT o să-l as- 
mut. pe Bodri la voi. 

Dar la drept vorbind, aş fi voit mai bu- 
euros să plâns, căci văzui si pe Clari. De 
bunnăscama că prinire florile de plop as- 
cundea şi ciulini. Și cum mă lovea cu 
florile meste obraz. mă durea. 

Bodri urla, si inima mea sta să se sfâ- 
sie. Oare ce duşman putea să-l atace pe 
Bodri ? - 

Oare acuma să fie sfârsitul lumii ? Și 
în minte îmi năvăliră înfricosate icoane 
biblice. Să fie. oare, adevărat ? Sau poate 
că mai sunt şi alte sate, şi duşmani înfri- 
cosați şi necunoscuţi ? A 

Acuma eram treaz de-a-binelea. Clari 
îmi întepa buzele cu un ac. Nu mai pu- 
team dormi. Vroiam să văd ce se petrece 
afară. Bodri urla jalnic, prelung. Am des. 
chis încetişor fereastra şi dinir'o săritură 
dureroasă am fost afară. Mă. temeam, tre- 
muram şi mergeam spre castelul Pellev. 
'Aiungeau până. la mine gemetele și urle- 
tele meogoiate ale câinelui. Luna podise 
ograda noastră cu o lumină pălbuie. bat- 
jocoritoare. Si îl văzui pe Bodri... Se sbă- 
tea cu labele sore lună. Un câine negru, 
urias. îl ținea de gât. Bodri horcăia urât, 
înspăimântător. De parcă lumea întreagă 
trăgea să moară... 

Nu mai văzusem niciodată câinele ăsta 
negru. Cumoştcam toți câinii din sat. Aşa 
dar e adevărat ? Imumca se întinde si din- 
colo de plopi, si dincolo de sat și dincolo 
de dealul tui Bence şi dincolo de castelul 
Pelley... 

Tremurând şi cuprins de frizuri, m'am 
urcat pe fereasiră în odaie şi m'am as- 
cuns în pat. , 

A douazi, plângând. am sărutat pe Cla- 
ri, pe buze. Pentru întâia oară pe buze. 
Peste câteva săptămâni tata ma dus în 
oras. la învățătură, 

Trad. dia ungurești de IOAN LUPU 











i 


- cu pasiunea olarului, 


12 





CAMIL. BALTAZAR : BibMce, cd. au- 
torului, „tip. Luceafărul“, 1926. 


Nici o pasiune nu sa, irosit în zadar. 
A lui Camil Baltazar pentru poezie a în- 
ceput' să-şi dea roadele. Şi nu înţeleg 
numai volumele pe cari poetul „Vecer. 
niilor“ şi „Flautelor da mătase“ le-a ri- 
dieat la, patru, în scurtul răstimp al ca- 
rierei lui poetice. Cât mai curând, mă 
gândesc la evoluţia acestei poezii, ser- 
puind în arabescuri de iederă capri- 
cioasă, pe unul şi acelaş trunchiu na- 
ted, de ulm. celest. Căci este o evoluţie 
în poezia, lui Camil Baltazar, oricât de 
aderentă ar fi ea de temperamentul lui 
originar, şi ascensiunea, aceasta n'ar fi 
fos, cu putinţă dacă poetul, rob viselor 
din el, nar îi închis ochii şi nw gi-ar 
fi astupat urechile de către toate glasu- 
rile. din afară. Şi noi am fost dintre 
aceia, — mărturisind. sau nu, — ce se 
temeau ca lira lui Camil Baltazar să 
nu rămâie la 0 coardă numai şi cânte- 
cul, aerian şi serafic, Îngânat pe pajis- 
tile cerului, să nu apară dela un timp 
un ecou, oricât de înduioşător, însă e- 
cou, din primele acorduri, 


„Reculegerile în nemurirea“ acelui 
suflet pornit pe drumul netators al ar- 
girtului selenar, nu puteau înăbuși, cu 
tcată strălucirea lor intensă, acele deti- 
nitive litanii cu cari poetul se apropiase 
de izvoare e muzicei, în „Flaute, de mă- 
tase”. Camil Baltazar sa dovedit mai 
Strur pei gine și tuturor temerilor, vine 
să le răspundă această culegere de „Bi- 
blice“, în cari talentul poetului adaogă 
inetşirilor de până acum, o vigoare a 
verbului, un contur, o compoziţie, un 
dar portretistic, o forţă de evocart, ca- 
lităţi schiţate până acum şi pe cari nu- 
mai pasiunea, lui de poezie le-a putut 
Tnvoriza într'o aşa de subliniată mă- 
sură, Iată pentru ce cortegiul acestor 9 
pasiuni biblice, ca alte fiice ale uni 
Mnemosyne sensuale, trebuiesc întâm- 
pinate cu mirodenii şi cântece, ca mire- 
sele Domnului lisus Christos. Cu toate 
că dacă e să credem proverbului, — nu 
al lui Solomon, e adevărat, — nu toate 
riaicile sunt surorile lui Christos. Vol- 
taire, “căruia nu-i scăpa nici unul din 
tâlcurile ascunse ale anecdotelor, măr. 
turisea, că dacă Sfânta Scriptură nu 
l-ar fi asigurat că fiicele lui Loth avu. 
sesetă copii chiar dela tatăl lor, iar 
Thamar dela socru-său, nu sar fi în- 
cumetat să. le acuze. „Il faut tre dis- 
cret”, recomanda cu nevinovată ipocti- 
zie, admirabilul indiscret, al păţaniilor 
frumoasei Cunegunda, fiica baronului 
de Wesifalia şi amanta. optimistului 
Candide. 

Ca si cum un astfel de consemn sar 
putea ţine. şi-ar folosi cuiva , să punem 
strajă ochilor când istoria, — şi încă, 
istoria 'sfântă,. — ne oferă atâtea spec- 
tacole sensaţionale, din care puisează 
și, istoricii şi poeţii. 


Camil Baltazar nu sa. sfiit de marile. 


Bă Dotien(e şi cu dragostea Tu care a 
mudrigalat peniru surorile de caritate 
sau pentru imaculatele fecioare dintre 
pământ și cer, a frământat cuvântul 
şi a pictat pe 
smalţul rar al şoldurilor — de amioră 
şi de femee — câteva motive de o dis 
creţie pasională şi da o pregnanţă plas- 


tică, cu adevărat fericite. Am putea ză- 
bovi, fără îndoială, îndelung la căpă- 
tâiul acestor creaţiuni, dacă cititorul nu 
sar neliniști, pe bună dreptate şi nu 
ne-ar cere îngăduinţa să, privească şi el 
prin ochianul termecat, în ovalul că- 





CAMIL BALTAZAR 
(desen de $. MAUR) 


ruia, decor de miniatură, în lumini de 
nacru şi reflexe de Tiberiadă, evoluiază, 
în ritmul undelor biblice; aceste nouă, 
sirene, cu îorme şi glas de pierzanio: 


In veacul biblicelor pastorale, 

plimbai o turmă peste trei colnice, 

şi dintr'um îluer prelung lăsa; să pice, 
pieziş, o tristețe a genelor tale. 


Din trâmbiţi ai cântat sub Ierihon 
aşa cum cânţi pe sub atâtea ziduri 
de-atunci încoace ebraice lieduri, 
os din osut cântecelor lui Satomon. 


Ai fost la curţile vestitor împărați, 
carnea a aveai precum străbunele 

fecioare crescute goale sub dunele 
fierbinţi şi cu sânii învolţi minunaţi. 


Şi-ai vorbit cu o linie a șoldului, 

cu um danţ din subţirele glesne, 

galbeni sunau pe buzele tale şi lesne 
ţi-era dansul. urcând cum. sborui coboldului ; 


"sunt numai primele acorduri de .har- 
pă ce însoțesc pe Ebreea, fecioara sinte- 
tică a Ierihonului, sosind întfiia, din 
umbra străveche, resuscitată de verbul 
incantator, Sosesc apoi Miryam, pe care 
Camil Baltazar o înduplecă în cuvinte 
desmerdătoare : 


Urcă-ţi clar pe hariă mânile, 
giasul vrcă-ţi-i în noapte plin, 
păstorițele au părăsit fântânile, 
pasul lor cu pasul lumii vine lin; 


* 


1 


N 


UNIVERSUL LITERAR - 


Ruth, faimoasa secerătoare, ate cărei 
farmece n'au epuizat şi nu vor epuiza 
în vecii vecilor, secerişul laudelor: 


Ea, ultima dintre secerătoare, 

la Vooz întâi aflat-a har, 

Şi-acuma sub ovalul lunii chilimbar, 
li-s inimile paseri grăitoare; 


Ester, nepoata lui Mardoheu, de-care 
sc îndrăgeşte Ahașşveroş, cel ce împă- 
răţea din India până 'n Etiopia, şi care 
ia, în inima împăratului, locul frumoa- 
sei Vasti, împărăteasa, răzvrătită. Şase 
luni şi-a îmbăiat ea trupul în uleiuri de 
mirt şi alte gase luni în uleiuri de 
cinam şi când Saasgaz, păzitorul ţii- 
toarelor a dus-o la împăratul, acesta a 
păstrat-o şi a făcut din ea împărăteasă, 
--- aşa cum stă scris în cărtea Esterei 
din vechiul  Testament—Ester,  peniru 
care Camil Baltazar alege cuvinte de 
basm şi-o aduce înaintea împăratului 
întrun tablou de sobră solemnitate, dar. 
nu mai puţin împărătesc, pentru aceea: 


Mirat privi din jetu-i de porfir 
Negru-impărat la alba ei halucinare. 

Şi 'n timp ce 'ndreaptă către ea mustrare, 
ei dintre gene — i-a picat o boabă de safir. 


Şi trupul care nu purtase 

de cât povara propriului său cer, 

acum sub grea povară se iîncovaiase, 
suind în plâusct, plânsul ncamului stimgber. 
Desferecând izvoare care nu au mai sunat 
cu atâta desnădeide şi puhoaie 

de mumte, întreaga |ale şi-a ţipat, 
împăratului cerând inima să-i ogoaie. 


A strălucit o mână?'n curcubee şi inele 
un glas cum soare după ploaie s'a aprins 
şi-un braţ spre-un mijloc moale s'a prelins, 
Esterei să-i preschimbe lacrimile ?n stele... ; 


apoi Sulamita — exemplar de dură fru- 
m.useţe şi de obstinată pasiune — 


e Neagră sunt şi pulpa mea de smoală 
soldul cald caval si umerii lăute;. 


Sephora — camce de vis gravată în 
silabe : ad i dai 


Ai tăcut, o tăcere ovală 

s'a lăsat pe "ugustele mâni, 

şi-au fost ca. 'ntr'o biblică pastorală, 
trupul fluer şi ochii blânde fântâni; 


Tamar, a, cărei imagine alunecă gra- 
țios întrun pastel de cea mai autentică 
aimosteră biblică; Salomeea, dansatoare 
și criminală de rasă, și în ultima firidă, 
Noemi, a noua muză a poetului, pentru 
care Camil Baltazar află culori şi linii 
la fel de scumpe: : 


Ţi-i trupul lema de cedru si migdală 

din care au cioplit lui Salomon 

ciipriorii albi pentru amvon, a Autet 
templul când 1-a ridicat în rugă şi migală, 


Desculţă mergi tu în Terusatim, 
pe la răspântii paşii-ţi întârzii, 
te-apleci şi te amesteci blând în Jocurile 
; [de copii 
așa precum Sar apleca un heruvim, 


Sara te-ajunge limpede si-tți sue 

de fiecare braţ o aripă, apoi 

adormi pe uliţe de veche cetăţue, 

luna desvelimdu-ți nevinovaţii umeri goi. 


Portrete, evocări, incântați: ce fac 
din „Biblicele“ lui Camil Baltazar o 
treaptă, de ascensiune pentru domul la 
care poetul lucrează cu atâta râvnă şi 
cu atâta iscusinţă. 


UNIVERSUL LITERAR 


VIRGIL HUZUM: A la manidre de... 
(lon Pillat, Lucian Blaga, Gh. Bacovia, 
Camil Baltazar, Claudia Milian, etc., 
ste...) tip. „Invăţătorul Român“, Foc- 
şani, 1926. , 


Titlul pastişelor lui Reboux şi Muller, 
a fost împământenit în limba noastră, 
de poetul Gh. Topârceanu, cu ale sale 
„Parodii originale”, Aşi imputa d-lui 
Huzum acest titlu francez căruia neapă- 
„rat trebuia să-i găsească un echivalent, 
„mai ales întro carte de fac-simil-are, 
„dacă m'aşi avea să-i imput altele. Pas- 
“tişa trebue să surprindă tot specificul 
autorului parodiat, dar şi să adaoge o 
"picătură din veninul personal şi detor- 
mant al autorului de parodii. Altminteri 
“rămânem la graniţele simplei imitații, 
exerciţii de mistificare, favorabile jocu- 
rilor de societate (variantă la acel „De 
qui est-ce?' — operă tot a lui Re- 
boux). Intr'un text parodiat trebue să-l 
aflăm şi pe el, şi pe tine şi chiar — dacă 
“56 poate spune — pe siântul duh. De 
aceea autorul nu se va ţine de pulpana 
autorului parodiat, ca să nu cadă; ci 
numai ca să nu-l scape din vedere şi 
să-i dea — cu toată ireverența imagi- 
„Bei — din când în când câte o tiflă. 
„De aceea. nu se pot concepe pastişe şi 
parodii triste. Oricât de reținut, dar să 
râdă. Thibaudet înapoindu-se cu trenul 
„dela Lyon sau Marsilia spre Paris citia 
_mârta perfectului plagiar“ a lui Geor- 
ges Armand Masson. Hohotele de râs 
care-l  sguduiau la lectura parodiilor 
claudeliane, alarmaseră pe un onorabil 
călător din acelaş compartiment, care 
începuse să studieze întrebuinţarea sem- 
nalului de alarmă. Si era vorba de 
Claudel şi cetitorul nu era altul de cât 
i şi esteticianul Albert Thibau- 
Let, 

- N'aşi cere cărţii d-lui Huzum, hoho- 
tele de râs ale exemplului preciiat, Sunt 


atâtea varietăți de descreţire a frunţii. 


-şi a spiritului, încât d. Huzum avea nu- 
„mai greutatea alegerii. Se pare însă, că 
drumul — din ce pricină, rămâne de 
stabilit — a fost rău ales. D-sa a rămas 
prea la periferia disecţiei. Ticurile de 
limbă, cele mai ușor de pastișat, l-au 
tentat. Spiritul fiecărui autor i-a scăpat 
însă. Şi e interesant de notat, de pildă, 
cum în pastișarea lui Bacovia, cu tot 
vocabularul propriu poetului „Scântei- 
lcr galbene“, d. Huzum a reprodus ver- 
suri aidoma şi totuşi nu e Bacovia. Aşa 
se explică, pe de altă parte, cum în imi- 
tarea poeţilor din epocile culturale, un 
-Conaki, un Heliade, latinizantul mai a- 
les, poeţi la cari expresia în fașă con- 
stituia emblema personalităţii lor, în 
„primul rând, d. Huzum reuşeşte câteva 
pitoreşti reconstituiri. „Jălania de amo- 
riu“” după Conaki şi „La Garibaldi” după 
jleliade sunt excelente: 


Cântaţi vergini, Națiunea 
Şi-a lui Garibaldi nume, 
Daţi stimă la erou. 
Cântaţi acum Rațiunea 
Să sc audă 'n lume 
Superb si div ecou, 


Antepenultimele-gen-Topârceanu aduc 
câteva strofe bune în „Rapsodia de pri- 
măvară“ : 


Vântul şueră şi de pe 
Dealuri mişcă morile, 
Primăvara iar începe 
Ca să tragă sforile, 


in schimb, Blaga, Camil Petrescu, Mi- 
nulescu şi atâţia alţii sunt de nerecu- 
noscut. Libertatea îl răsplăteşte în mă- 
“sura în care cochetează mai mult cu 
dânsa. De aceea argumentul analitic la 
„Adam şi Eva" din Rebreanu, nu e lip- 


sit de calităţi. 
PERPESSICIUS 





PE MARGINEA ULTIMELOR EXPOZIŢII 


Paudclaire, călăuza fantomă îmi grăi- 
aşte astfel : 


—— m m 


„Eritica ziarelor — când nătângă „când 
furioasă, nicicdată însă independentă — 
a dezgustat pe burghez prin minciunile 
și prieteniile ei neruşinate... 


+ 
„Tot ceiace place are rațiune să placă. 
Dar disprețul pentru cei rătăciii nu «e 
an mijloc de a-i readuce la matca sănă- 
loasă. 

* 

E dureros să vezi un om de spirit bă- 
lăcindu-se în oribil... 
* . 

„Drept este, că publicul are o conştiinţă 
și o bună voinţă care îl mână către ade- 
văr — dar 'e necesar să-l încălzeşti, pen. 
tru aceasta, şi să-i imprimi un i pda 

E 


De ce atâta paradă de erudiție, dacă ai 

talent ? , 
. * Ă 

Pictore : nu cugetarea ta, ci pictura ta 

o vreau... 
* i Ă 

Ivjeleg, întrucâtva, pe muzicianul care 
se munceşte să imite, în arta lui, pe pic- 
tor, i 

Dar sculptorul ? 

O 1... cioplitorule în piatră, de ce te 
incăpăţinezi să cânţi din violină ?| 


* i 
Toate portretele pictorului X sunt fă- 

cute cu aceiaşi probitate, minuțioasă şi 
oarbă — cu aceiaşi conştiinţă, răbdătoare 
şi monotonă. . 

* 
„Gândesc, în fața tabloului acestuia: 
iată un pictor tare savant şi prodigios 
culorist, care tobişi ne lasă reci — fiind- 
că e lipsit de temperament. 


+ 

„tabloul acesta are, coloristice, o înfăți. 

şare uniformă de cafea cu lapte... 

Desenul — desen de vignete și 
traţii. 

Oare de ce autorul stăruieşte în pictu- 

ra serioasă, dacă, nu-i nici colorist, nici 
desenator ? 


ilus- 


„e 
Tablourile lui de  genre — adevărate 
tablouri: de genre ; foarte bine pictate, 
Dealtminteri, astăzi, toată lumea  pic- 
tcază foarte bine. 


2 
Când eşti colorist — nu înseamnă nu- 
mai decât că ai şi gust... 


3 

Pictorul 7 are o pânză galantă, cu as- 

pect agreabil -— dar care, din nenoroci- 

re, ne aminteşte de pictorul Y, precum 

pictorul Y ne aminteşte de pictorul X... 
* 


Pictura sa e amabilă — (vorba negus- 
torului de tablouri) Ă 
* 


„O lucrare de geniu, — sau, mai bine 
zis, o lucrare de duh — unde îictul e 
foarte bine observat, bine înţeles, binele 


închipuit — e întotdeauna și foarte bine 
executată — când e ?ndestulător execu- 
tată. 


Dar e mare deosebire între o pânză 
isprăvită și o pânză finită, | 
În general ceiace e isprăvit, nu e finit 


13 


— şi o lucrare prea finită poate să nu fie 
deloc isprăvită.. 

- Oamenii prea siguri de ei înseşi, îmi 
sunt dezagreabili. i 


“Nu-i nimie mai greu decât să vorbeşti 
de operile cari, în fiece an, se vădesc cu 
aceleaşi exasperante, perfecţiuni... 


In “măsura în care meşterul se trădea- 
ză mai puţin întito lucrare de artă, în a- 
ceiaşi măsură intențiunea apare mal pu- 
ră şi mai limpede — iar spectatorul e 
mai vrăjitţ. E 

In artă, gustul e una — şi adevărul e 


alta... 
- 


Acela e pictor, adevărat pictor, care 
ştie să smulgă vieţii actuale, înfăţişarea 
ei epică — şi poate să ne facă să vedem 
şi să înțelegem — prin culoare şi desen— 
căt suntem de mari şi pioetici, cu crava- 


ieie noastre şi pantofii noştri de lac... 
* 


O, burghezi : trebuie să fiţi în stare să 
simţiţi Îrumuseţea ! 

Căci, aşa cum nici unul dintre voi nu 
se poate lipsi astăzi de putere — tot ast- 
fe! nici unul nare dreptul să se lipsească 
da poesie. 

Cel ce se lasă luat înainte, în artă şi 
în politică — inseataă că se sinucide... 


— — 


Ignoraţi mereu în ce anume doze a- 
mestecă natura, în fiecare spirit, gustul 
pentru linie şi gustul peniru culoare — 
şi prin ce misterios procedeu operează 


"ea această fuziune, al cărei rezultat este 


un tablou... . 
- 

Cine nu are temperameni, nui demn 
să zugrăvească tablouri, i 

Şi cum omenirea e sătulă de imitatori 
și de eclectici — pictorii tără  tempera- 
ment ar trebui să se bage uceniti la cei 
ou temperament. 


Critica se cuvine să'şi împlinească da- 
toria eu pasiune. Căci criticul este și el 
om — iar pasiunea apropie temperamen- 
tele analoage şi înalţă gândirea spre pis- 
curi nebănuite. 


In aytă hazardul intră tot aşa de puţin 
ca și în mecanică... 

in tablou e o maşină unde toate sis- 
temele sunt inteligibile pentru un ochi 
exercitat ; unde fiecare lucru are raţiu- 
nea .lui de a fi dacă tabloul e bun, unde 
un ton evidenţiază, fatal, valoarea altuia; 
şi unde a greșală ocazională de desen «e 
câteodată necesară ca să nu se sacrifice 
altceta mai interesant. : : 


Exerciţiul unei dominante nu are loc, 
legitima, decât în detrimentul restului. 
n: gust excesiv necesită sacrificii. 
Capo Yoperile nu sunt de cât diverse 
extracte ale naturii. - 
lată pentru ce trebue să suferim con- 


secinţele unei. pasiuni mari, ori care a 


fi ea, să acceptăm fatalitatea unui talem 
— şi să nu precupețim cu geniul, 
PS 


Ceniile nu se înșeală niciodată pe ju- 
mătate. 

Ele au, în toate sensurile, privilegiul 
enormităţii. 


: . 
Poeţii, artiștii, întreaga omenire ar fi 
foarte nenorocită, dacă această imposibi- 
litaie, această absurditate, — idealul — 
ar îi descoperită. 


Suvenirul este marele criteriu al arie), 
Arta e mnemotechuia frumosului. 
imitaţia exactă sfărâmă suvenirul, 


14 . 
Particularizarea excesivă, ca și generu- 
lizarea excesivă, împiedică, deasemeneu, 
suvenirul. 
- i. 

Cu toate că principiul universal e unul 
şi acelaş, natura nu dă nimic absolut, 
nici măcar complect. 

Nimic absolut ; idealul 
cea mai groaznică prostie. 
"Nimic complect: de aceia trebuie să 
coinplectăm şi să regăsim fiecare ideal, 

: a ă 

Călăuzită de principiul că: sublimul 
trebuie să fugă de amănunt — arta, ca 
să atingă poriecjiunea, se întoarce la co- 
pilărie. 


compasului e 


- 


Amănuntul încântă vulgul. Căci ochiul 
vulgului nu se deschide de cât pentru 
ceiace csle mic, 


PR == 


Baudelaire, călăuza iantomă, sai des- 
prinde dela braţul mcu, îmi surâde trist 
şi se stinge, în mulţime — ca un suspin. 

Pe umărul meu, unde el îşi sprijinise 
odineoară capul palid — licuresc, stra- 
niu, două firișoare de păr verde... 


N, N. T.. 





24 Octombrie, 1993: A murit scriitorul 
Zaharia Boiu. 

26 Octombrie, 1673: Sa născut la Or- 
hei, în Basarabia, Dimitrie Cantemir. 

1807: S'a născut politicianul Barbu 
Catargiu. 7 | 

„18214: Sa născut în Bucureşti, politi- 
cianul Gheorghe Costaforu. 

1844: Sa născui în satul Preuţeşti, de 
lângă Fălticeni, poetul Neculai Beldi- 
ceanu. 

„1856: Sa născut în Straja (Bucovina), 
istoricul Dimitrie Onciul. 

1860: S'a înființat sub Domnitorul 
Cuza, după propunerea ministrului M. 
Kogălniceanu, Universitatea din Iaşi. 

1873 : S'a născut în Câmpulung (Mus- 
ccl), poetul Dimitrie Nanu. 

27 Octombrie, 1850: S'a născut în Plo- 
ești, istoricul Grigore Tocilbscu. 

28 Octombrie, 189%: Titu Maiorescu a 
fost numit rector al Universităţii din 
Bucureşti, 

1918: A murit 
Giurescu, . 

29 Octombrie, 1844: Cenzura din Mol- 
deva suprimă revista „Propăşirea“. 

1865: Sa născut în Bucureşti artista 
dramatică, Ana Ciupagea. . 

„30 Octombrie, 1858: S'a născut în Plă- 
ginești _ (Râmnicu-Sărat), romancierul 
Duiliu Zamfirescu. . 


istoricul -Constantin 





“vingerea temeinică a cauzei, 


“arlistice şi 


„rit noştri pentru muzica “pură, 


UNIVERSUL LITERAR 


- Cronica muzicală 


DESCHIDEREA STAGIUNEI LA „OPERA“ şi „FILARMONICA: 


- Două din așezările fundamentale pen- 
tru: susținerea şi creşterea  avântului 
vieţii muzicale româneşti, și-au reluat 
aciivitatea întreruptă în timpul verii. 


' Atât. „Opera română“ cât şi „Filarmo 


nica“, — ambele instituţiuni cu sediul 
și activitatea mărginită, pânacum cel 
puţin, în Bucureșii — au deschis stagiu- 
neu muzicală, nu numai €u entusiasmul 
prapriu începuturilor noastre rbmânești, 
dar cu siguranţa, cu conştiinţa şi cu im- 
punătearea ţinută ce o dă acţiunii con- 
blăduirea 
statului şi grija unei organizațiuni cul- 
twole de ctitorie domnească împărtă- 
şeşie fiecăreia dintre cele două aşeză- 
niinte muzicale prestigiul întreprinderii 
siimulează ambiţiunile de 
progres. Muzica pură şi muzica drama. 
iică îşi află deci, în cele două institu- 
țiuni'o întregire şi o emulare reciprocă 
din ccle mai favorabile progresului mu- 


„zical, 


Este adevărat că peniru oricine ține 
în seamă şi judecă gustul publicului, a 
însemnat o surprinzătoare constatare în- 
teresul” precumpănitor arătat de amato- 

interes 
care distanțează cu mult şi îngrijitor pe 
cel arăiat pentru complexul gen, mai 
sugceptibi] de înţelegere, mai la îndemâ- 
ra cuprinderii generale, al operii, Pu- 
blicul bucureștean vădeşte astfel încli- 
napuni manifeste pentru muzica pură. 
„Este un indiciu de maturitate incontes- 
iebilă, cu tot balastul de superficialitate 
și snobism care se înglobează în râvna 
cu. care sala Teatrului Naţional se um- 


ple până la ultima bancă de galerie, pen- | 


tru a asculta primul concert simfonic al 
„bilarmonicii“, Nu trebue apoi, scos din 
discuţie şi motivul principal de interes 
şi atracţie: maestrul Enescu, la pupi- 
crul dirigenţial, deschizând seziunea de 


„concerte a „Filarmonicii“. 


Descurajetoare au este situația dela 
„Operă“. Grăbită să-şi deschidă sta- 


“giunea la 1 ale lunei în curs, o dată cam 


timpurie Îaţă de perturbările ce sau 
produs pin  denunţarea  concesiunii și 
lormalităţile de reorganizare după nor- 
mele date de stat, „Opera“ nu și-a putut 
încropi de cât o activitate, nu deadrep- 
tul pripită, dar, oricum, în strictă depen- 
denţă de activitatea din trecuta seziune. 
Așa că, dispunând de aproape acelaş per- 
sonal, interpretând acelaş repertoriu — 
doar cu uşoare ameliorării de decor, — 
'ba chiar pierzând din calitatea de omo- 
genitaie și supleţe a orchestre: dinnaintu, 
„Opera“ n'avea nici cum susţine intere- 
sul de odinioară, necum al trezi şi sti- 
mula prin. zelul său de-acum. 

"- În fruntea owchestrei. „Filarmonicii“, 
constituite acum, — spre deosebire de a- 
nul trecut, — independent de orchestra 
„Cperei“, şi încă, din elementele cele 
mai reputate ale instrumentiştilor noștri, 
“primele pupitre numărând pe eminenții 
noştri profesori dela Conservatorul din 
Bucureşti, maestrul Enescu deschide cu 
totul alte perspective şi posibilități de 
realizare producţiunilor: de muzică pură. 
iără îndoială, mult mai atrăgătoare şi 
mai convingătoare. 

Ceence, deasemenea, nu trebue trecut 
cu vederea în judecarea împrejurărilor 
şi condiţiunilor în care se desfăşoară ac- 
'tivitatea celor două instituțiuni de cul- 
"ură muzicală despre care vorbim, este, 
bine îujeles, programul. lar din acest 
punct de vedere, maestrul Enescu a ştiut 
să organizeze atât de armonic gusturile 
şi necesităţile muzicale general resimțite, 


încât programul ce a dirijat Duminică ln 
Teatrui Naţional întruchipează nu  nu- 
mai schița unei sinteze a diferitelor <a: - 
ractere stilistice ale sonorului, dar cu- 
prinde întro minunată contopire de an: 
samblu, un mănunchi original de felurt- 
te culturi. Roger-Ducasse, Marcel Miha- 
Jovici. Johann Sebastian Bach şi Rimsky 
horsakow ; Suite francaise, Introduciion 
et mouvement  symphonique,  Branden- 
burgisches Konzert (Nr. 5. Dedur) şi Ca- 
priceio espagnol. Toiul pare a fi conce- 
put spre a confirma principiul de eclec- 
iismn cultural de care vorbim. 

Modul cum a fost interpretat acest va- 
viat program, atât de împovărător ca 
tenică şi atât de încărcat de contradicții 
stilisiice, constitue cea mai legitimă mân- 
de pentru însuşirile »eamului nostru, 
care şi-a atwmat prin Enescu exponen- 
tul cel mai desăvârşit de putere muzica- 
lă. Impresionanta figură de muzician a 
maestrului ia în hipostaza de dirigent as- 
pectul magicianului ce poartă în ondula- 
rea baghetei, nu numai mlădierea ele. 
centelor, dar cufundă spiritul general a! 
vicjii noastre în, ritmul artei sale, conte- 
pind sufleiele în vraja misterioasă şi fe- 
ricitoarea sonurilor. Este, crexdem, cel 
mai înalt îdeal râvnit de un exerciţiu ar- 


tistic. 
GEORGE DIAC 


Noua generaţie critică... 


Primim dela d. F. Aderca următoarele 
rânduri : 


Receuzeutul: revistelor româneşti de 
la „Viaţa literară“, d. Pompiliu Cons- 
tantinescu îmi tot face procesul „Micu- 
lui tratal de estetică“, ba că titlul ar fi 
„prezumţios*“ (să-i fi zis oare „Un tratat 
de box“ ?), ba că n'ar putea .da „orien- 
tări abstracte“. A ascultat poate d. Con- 
stantinescu lectura acestui tratat în 
cercul ,Sburătorului“ ? Na ascultat bi- 
ne şi în tot cazul e periculos să judece 
„după ureche“... O primă greşală co- 
mite, bunăoară, când serie în numărul 
trecut al „Viejei literare“, că pornesc 
de la „noțiunea crociană a expresiei“, 
Croce suprapuse perfect arta cuvintelor 
limbugiului general. „Estetica“ lui se şi 
numeşte, în titlu, ştiinţa limbagiului. 
(Croce : Esthâtique, comme science de 
lexpression et  linguistique  gânerale, 
Paris 1904, trad. Bigot). Croce mărturi- 
seşte apoi că nu poate face nicio deose- 
bire înire un cuvânt şi o epigramă în- 
ire o anecdotă şi o nuvelă. A afirma 
deci cu seninătate că în câpitolul meu 
„Arta cuvintelor“ unde fac tocmai dis- 
tincţia esenţială între cele două funcţii 
ale limbagiului — funcția de artă şi 
funcţia de relaţii sociale — pornesc de - 
la „noțiunea crociană a expresiei“, în- 
seumnă a nu fi citit nici pe Croce, a nu 
mă fi înţeles nici pe mine! (De alifel 
„Micul iratat“ cuprinde, precum se va 
vedea, un întreg capitol împotriva teo- 
riei lui Croce). 

Hecenzentul face paria din cea mai 
nouă generaţie critică... 

Penirun respectul axlevărului şi al cins- 


1ci literare n'ar fi mai bine ca d. Cons- 


tantinescu, să aştepte apariția tuturor 
capitolelor „Micului tratat“ ?... Ar putea 
serie după aceia, fără teamă de confu- 
zii, o întâmpinare viguroasă şi temeinică 
de la care, sunt sigur, vom avea cu toţii 
ceva de învățat. — FF. A, 


“UNIVERSUL! LITERAR 






Car 
N ast 7 


SSI 
AR ai 4 










25 >.) 









- LA “REGINA MARIA“: Cântecul iza. - 


"pustei, 4 acte de Bisson, 


Cowpania ' dramatică a teatrului „Re. 


“pina Maria“ este fără îndoială cea mai - 


aleasă şcoală dramatică, acum. E acolo 


«0. disciplină::până, la. măestrie. şi e. res- . 


pectul armoniei ca 'ntro muzică simfo- 
nică. 

„Cântecul dragostei“ a fost: jucat, cum 
tareori am avut prilejul să. văd piesă 
bine. jucată, . 

__Aş greşi din toate punctele de vedere, 
„acă mi-aş îngădui să spun, că, protago- 
niştii companiei dramatice au fost. în- 
irun concurş de afirmarea succesului, 

„Nu. Armonia interpretării a fost profund 
„iuiţiesionantă, Silinţele fiecăruia a fost 

„să realizeze toate nuanţările rolului şi 
toţ., la olaltă să vădească aproape ca îu- 
tro. orhestră de maeştri, unitatea emo- 
ţională, 

Am avut impresia, că publicul din sală 
“ ara pătruns de toată atmosfera sentimen- 
tală a piesci, participa contagiat de sen- 
timente)e de care erau pătrunși inter- 
'preții. Era parcă şi respirarea vânduită 
întrun ritm, 

” Im aceasta constă marea virtute a in- 
terpreţilor. | . i 

"A putut piesa să n'aibă destulă acţiune, 
să sc destășoare în dialoguri sentimen- 
tale, să aibă uneori caracterul unei po- 
vestiri dialogate. Actorii, însă i-au redat 
„vrajă, au încălzit atmosfera şi au deter- 
minat acel freamăt de viaţă, care impul- 
sează contagiune, propagare, 'sbuciurm. 

Sunt desigur în „Cântecul dragostei” 
multe uote, — să le zic — căutate, voite, 
găsite cu mare meşteşug de autor. Este 
și o notă de vădit artificial. Dar sunt a 
cesiea aşa de strâns împletite, aşa de 
frumos lucrate, — ca o ornamentaţie pe un 
bibelou, — pe o canavu de patetism, încât 
nu mai dau răgaz inteligenţii reci, anali- 
ste să, iscudească şi să sfărâme, 

: | î | 
“Delmuin (Tony Bulandra) «e picior 
mare, lace în genere portrete. Femeile 
sunt impătimiite şi de arta lui şi de el, 
căci e şi tânăr şi frumos. | | 

Miss Jane (d-na Lucia Bulandra) e « 
fntă cain bătrână, dar distinsă. Cântă la 
“o serată şi Delmaiu se îndrăgosteşte de 
ea. ji propune să-i fie soţie. Îl iubeşte 
şi ea. Ar vrea să-i răspundă afirmativ. 
Dar... aude o convorbire despre 9 căsni- 
ci, în care d-na e mai vârstaică decât 
“d-nul, Şi atunci din mândria de a evita 
chiar proceția unei atari bănueli pentru 
ed, Jane respiuge propunerea. i 
” Jane pleacă intro lungă călătorie, 
Pitorul se rttrage la moşia sa şi dintr'un 
accident, rămâne orb. 

Pe Jane 9 iubeşte demult, din vremea 
studenţiei şi. d-rul Brand  (lonel Mano- 
lesen),. care ucum. e chemat să îngri- 
jească de neforicitul orb. 


Când se înapoiază din călătorie, însuşi, 


_d-ful Brand spune lui Miss Jane despre 
nenorocirea lui Delmain. 
„Fa vrea să-l vadă şi cu ajutorul d-rulul 
Brand. ajunge. Ja Delmain, ca infirinieră 
Lângă orb e, d-rul Mackensie (d. Maxi- 
miliun),.- . 
Piesai'adevărată;  susțizintă,; de adâncă 
cniolivitate, de aici începe. i 


Jane lângă orb. D-rul Brand între ei. 


Orbul nervos, cunbăşte 'glasul iubitei, 
care la respins. E convins în cele diu 


; ; urmă, că' e. o: simplă coincidenţă (artiţi. 
cin). Se împrieteneşte cu infirmiera, A 


simte lipsa. D-rul Brand îl încurajează. 


„Sar putea spune, că d-rul Makenzie şi 


caută o. apropiere de temee.. 
In cele din urmă, prin mijlocul UnOL 
scrisori, pe cari le citeşte infirmiera (iar 


-avriliciu) îndrăgostiţii îşi desvălue. taina. 
EA 


"Ca subiect, piesa .na înfăţişează nici o 
poutate. Ba poate c încadrată în reminis- 
cenţe sentimentale și melodramatism. 
“lotuş ce frumos e jucată ! Ă 
D-na Lucia Sturdza-Bulandra a obţinul 


an succes, pe care greu i lar putea ega- - 
"la cineva, 


In lungul șir de momente când trebuia 
să-şi înlrâugă şi dragostea şi mila lângă 
orb, ca şi în acea gamă de nuanţată to- 
nalitate, când urmărea desvăluirea se- 


“cretului, a fost hotărit admirabilă. 


D. Tony Bulandra, cu. raMierea aşa de 


“proprie de simpatie, cu avântul său de 


impunătoare mândrie, cu mijloacele sale 
de suplă distingere a manifestărilor su- 
feriuţei,, şi-a câştigai încă. un. mare suc- 
ces, 
D, lonel Manolescu cu tonul său fer- 
mecător melancolic şi' foarte inteligent 
slătuitor, deşi a avut de susținut nn. rol 
ivai mic, i-a dat puterea faimei sale, 

Foarte bine, d. Maximilian în rolul 
d-rului Makenzie, — o împletitură de 
naivitate şi izolare,. 

In roluri secundare : pitorească, d-na 
Manolescu ; cu distincţie d-na Sadovea- 
nu; sprintară d-na L. Constantinescu ; şi 


“în justă notă d. Talianu. 


LA  FANTASIO;  matineuri pentru 
7 id 


copii şi tineret „Micul 


Sub direcţia poetului Adrian Maniu se 
vor reprezinta la teatrul Fantasio, în 
matineuri, piese pentru copii şi tineret, 

ideea ministerului artelor de a sprijini 
reprezentații de acest fel, pentru educa- 
fia artistică, e fără îndoială apreciată 
cum se cuvine. 

Cea dintâi piesă cu care își începe acest 
„teatru activitatea e „Micul Lord“ de Le- 
inaire, Burnet şi Schurm. 

Povestea e în general cunoscută. Are 
acel temeiu de bunătate, care înfrânge 
şi capriciile şi pornirile răutăcioase. Și 
la tineri şi la bătrâni, E ceeace place cu- 
'piilor şi poate să contagieze: mila, sin- 
“ceritatea, bunătatea. să birue, 

Peniru noi, cei maturi, cari am asistat 
ia -reprezentaţia de deschidere, sau. de 
încercare, — a fost o bucurie reprezenia- 
vea Micului Lowd. E o reprezentaţie bună 
şi, suntem hotăriţi să ne duceni copiii la 
teatru. Va trebui atunci să le cunoaștem 
şi aprecierile lor, 

D-ra Leni Caler dă dovadă că şiie să 
muncească, 

D. N, lăzăreseu merită fără îndoială 
o deosebită atenţie, ca şi d-na Nelly 
Stenari.. 

Sterian. 


LA NAȚIONAL : Patima Roşie de Mihail 
Sorbul, 


Foarte bine a făcut d. Minulescu, di- 
rectorul teatrului Naţional, că a repre- 
„zentat. această . piesă . originală, ca să-i 
votitice rezistenţa şi. prin instituţia na- 
țională a teairului de stat să se aducă 


„omagiu unui talentat scriitor, 


Piesa a stârnit, când a fost întâia oară 
reprerentată, largă discuţie. Dar sa im- 
pus şi auiorul a fost consacrat. Au con- 


“iribuit şi-la una şi la alta, desigur şi va- 


loarea reali a piesii, dar şi talentele 1u- 
terpreților. y PI : : 
“Acum la reluare, piesa ne-a părut tot 
aşa de proaspătă ca şi acum 10 ani. 


- cântece populare 


„de carte, 


15 


Interpretarea a fost pe acelaş plan 
înalt. 

Marele lon Brezeanu şi-a păstrat rolul 
lui Sbilţ şi l-a redat cu aceiași vigoare. 

Ja 'Jofana a apărut d-na Marioara Zim. 
niceanu, 

E, fără îndoială o greşală, că nu se dă 
prilejul acestei foarte talentate artiste 
să apară mai des pe scenă. Are atâtea 
mijloace de a înălța roluri şi de a pildui 
prin inteligenţă scenică şi nuanjare ar- 
tistică, 

9 e cana d-nei Zimniceanu este admira- 
ilă. 

In rolul Crinei a apărat d-na Lulu 


„ Cruceanu, demonstrând alese însuşiri de 


ingenuitate. 

„D-nii Atanasescu (Castriş) şi Pop: Mar- 
țian (Rudy) au susținut roiuri şi dificile 
şi frumoase. Au colaborat cu o silință 
demnă de talentele lor făcând ca repre- 


“zentaţia. „Patimei Roșii“ să însemne un 


succes pentru teatrul Naţional. 


B. CECROPIDE 





” pi REVISTE 
CELE TREI CRIŞURI (VII, Aug 


Sept. 1926): 


Despre „Cartea românească veche” 
scrie un recapitulativ articol, bbgat în 
informaţie, d, profesor L Bianu; în mar- 
ginea  antologiei  Pillai-—Perpessicius, 
an registru de vioae şi interesante ca- 
racterizări ale poeţilor din antologie, 
âe d. G. Bogadan-Duică; poezii de i Pil- 
lat, Emil Isac; pagini de comemorare a 
regretatului compozitor muzical Gireor= 
ghe Dima; cronici de P. 1, Papadopol; 
I. Gane, Al. Negură, etc.; o sugestivă 
schiţă, de istorie literară : „B. Balassu şi 
poezia populară română“,de d. Gheor- 
gheo Kristof, în care e vorba de' două 
româneşti, cari au 
servit de material liricului ungur Ba- 
lassa, fost prizonier al lui Şteian Bă- 
țhori, în Ardeal, prin 1576. D. Eugeniu 
Sperantia va publica în revistă, o serie 
de impresii poloneze, pe care le preia- 
ţează cu o caldă pledoarie pentru re 


„ciprocitaiea amiciţiei. polono-române ; 


Şi e bine să se ştia şi să meargă vestea şi 
pola alții că această prietenie ni-se oiară şi 
că o primim bucuros, din toată inima. Cormdu- 
cătorii noştri au văzut şi au înțeles. Maniies= 
tările oficiale, actele dipiomotice, cunoscute de 
oticinc o dovedesc cu prisosinţă. 

Imsă aceasta nu e totul. 

Politica extemă ca şi cca internă presupune, 
tot mai mult o participare a opiniei publice. 

Raporturile dintre state nu se pot consolida 
decât prin contactul dintre naţiuni. 

Şi cum se stabilește comwtactul dintre naţiuni 


„mai bine decât prin reciproca cunoaștere? 


Jată însă că publicul nostru e cu toful ne- 
imiormat cu privire la ţara și națiunea polo- 
neză. 

Bărbaţi de frunte, oameni politici şi oameni 
de acolo se ocupă de aproape de 
țara noastră, Se scrie, se țin conierințe. Pu- 
blicul ceteşte, 'se interesează. De sigur, sunt 
încă multe de tăcut şi acolo. Dar Ja noi totul 


"este încă de făcut, 


lată de ce e de cea mai mare utilitate să . 
se dea publicului nostru cât mai des pyilejul 
să cunoască şi deci să se apropie sufletește 
de poporiui polonez de care „totul ne leagă şi 
niinic nu ue desparte”: .