Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0047

a 4 () * * ) - * * * * * a e CI 


VRNBVERSPUL 
AB ENERAR 








YIN IN IN IN In Ioa 4334 aa Iona a DI] 





C. BACAIU: PE DUNARE 


An XLII, No. 47. 


21 Noembrie 1926. Pa Lei 5, 





UNIVERSUL LITERA 





Reconstrucţie 


unei prietene moarte 


In atelier, pe paletă, au vibrat cândva fiori 
Din liniile-ţi, calde ținuturi de sud, 
Din alb. din negru și din roşu crud 
Viinţa-ţi toată am prefăcut-o 'n culori : 


Din buze am stors roşu pentru maci Si garoale; 
Din trup, virginale şerpuiri de izvoară : 

Din piele, smalţ pur pentru funduri de cer; 

Din ochi, umbre pentru orizonturi de sară. 


Şi-acum, de te-ai dus reîntoarcere nu-i, 
Cere-te-aşi cere din moarie, dar cui, 

Si totuşi cu ochii atâta mai pot: 

Din ţărmul cellali când vreau să te îrâng, 
Risipa culorii din pânze mi-o strâng 

De pari lângă mine întreagă şi vie. 


G. NICIIITA 





Pastel ireal 


După ce sta frecat peste orbită cu palma unui nor, 
soarele roşu si plictisit 

s'a uitat 

nedumerit, înapoi peste sat, 

ca un ochi hlajin de bou obosit, — 

apoi sa lăsut pe-o rână înapoia cramei lui moş Terinte; 


soarele sta culcat ca un copil cuminte. 


lar seara, ca o vițeluşe cenuşie şi bolnavă 
care-a fost la păşune, — 
sta apropiat tristă de cătune; 
la marginea satului, lângă biserică, sa oprit 
şi seulurând din cap, şi-a făcut clopotul dela gât să răsune; 
apoi, crezând că locuinţele 

sunt grunji de sare 

lăsaţi lângă drum. 

a *nceput să le lingă, până când a topit 
întregul sat; — 
iar acum, 
pesta vatra satului, vițeluşa s'a culcat. 


Ţăranii crezând ca murit dintr'atât, > 
i-au aprins la cap lumânările de seu, care miroase urât. 


A. POP, MARȚIAN 








UNIVERSUL LITERAR 


ISPĂSIREA 


Două după miezul nopţei. 

Toată încăperea lumei e plină de în- 
iuneric. Numai ochiul de mică al para- 
ginei din mijlocul salonului mai trăeşte 
în acest imperiu al suferinţei. Mai de- 
parte, un sâmbure de aur prelins din 
păhărelul candelei, frige albeaţa de crin 
ul unui pat, se sbegueşte în loc într'o 
țopăială caldă şi lentă, apoi se înfige în 
coasta unui paravan, încrustând un bri- 
liant, de unde fuge pentru a se topi în 
colțul unde o pereche de ochi se închid 
pentru totdeauna,  aşezând pe cran-ul 
incă ferbinte, un al treilea ochi de foc. 
Aerul e jilav, cu miros de toate nuan- 
țele în care predomină cataplasma în 
auzită. La răstimpur:, dau ungherele în 
care tremura câte o fantomă se aud sus- 
pinele durerei înfinite. O umbră sa pre- 
lins dela un fuud la celalalt fund al sa- 
lonului, s'a oprit în dreptul ochiului de 
foc, La sculat din somnul lui adânc, hot- 
hându-l într*o lucire stranie, fixă, orbi- 
toare, spre poalele aşternuturilor, apot 
fantoma sa topit în umbră. Dintrun 
al. colţ, altă fantomă vine spre ochiul 
de foc, oprindu-se întro vibrare  dia- 
fană, mărindu-şi volumul care trece 
peste liniile de zugrăveală ale salonu- 
lui. Îi sora Tana care-şi face rondul. 
Rece şi posomorită, mai palidă ca lu- 
mânarea care o plimbă la toate căpă- 
iile patului, lăsând în treacăt la ure- 
chea Fiecărui adormit, sompte  duioase 
cari îi măreşte aureola de blândeţe su- 
raomenească, în care o îmbracă unl- 
forma sobră şi lumânarea vie, învă- 
luindu-i chipul cu o duioşie îngerească 
su pe care adesea moartea o lipeşte pe 
hunţile celor ce au adormit de veci! 
rece lumânarea pe la toate capetele, 
desgolind o gură arsă de pojarul cance- 
rului, un cap care dispare într'o frac- 
tură a occipitalului înămolit în faţă, o 
pereche de mări cari sau imobilizat în 
junghiul operaţiei, sau o pereche de ge 
unchi care sa înfipt în abdomen pen- 
teu a potoli nişte colici. Și lumina trece 
tremurătoare, înainte, din pat în po? 
jonzând obrajii surorei Tana cu o an. 
reolă de sfinţenie, luând-o cu ea mai de- 
parle, întro lume îmlumuezeită, între 
ume de jerile, de devotament măreț — 
intro lume suprapământească şi în care 
nu trăeşte decât elanul, rugăciunea şi 
abnegaţia. 

Sora Tana visase spitalul ca o rege: 
merare a ci morală, şi de unde nu ar 
mai fi dorit să iasă. Totuşi, ajunsă aci. 
amosfera lui îi micşoră avântul, um- 
plâmilu-i sufletul de o nedumerire înfri- 
surată. Râsetele studenților o  înspăi- 
mântă ! Vedea la fiecare pas moartea, 
moartea care se plimba incontinuu dela 
pat la disecţie şi înapoi, în cutia aceea 
lugubră, purtată după miezul nopţei de 
doi infirmieri pe sălile cari se  conto- 
pesc întrun infinit sombru, macabru, e- 
vocându-i brusc, emoţiunile din timpul 
pansamentului. Şi de câte ori trecea 
pe lângă căruciorul care aștepta la uşa 
salonului pentru a purta pe roţile lui 
de gumă figur: palide, cari se reîntor- 
ceau la salon mai palide, sura Tana 
simțea o căldură siranie în şale, care 
se repercută cu o înțepătură surdă în 
vârful degetelor, prelingându-se în căl- 
câe. O bună bucată de timp se luptă în- 
cercând să  îngenunehe această slăbi- 
ciune, îndreptându-şi suferințele spre o 
alinare divină şi implorând pe Dumne- 
zeu pentru statornicia ob:şnuinţei. 

Şi astfel, încet, încerca zi cu zi, un 








după FRAŢII GONCOURT 


fel de senzaţiune de antrenament bi- 
zar, care îi deslugşea intuitiv mai mult, 
veconfortări stranii. Sgomotul surd dar 
ordonat, rămas în urma aparatului ad. 
ministrativ care face coada convoiului 
clinic, sau ecoul sălilor adânci cari încă 
vibrează şi după ce au pierit toţi paşii, 
îi procurară nădejdea unei lumi de o 
oră înviorătoare, de răgaz sufletesc, de 
vagă uitare de sine. O mândrie stra: 
nie, contribuia la înfiriparea sufletului 
ei sfios, dându-i o înfăţişare de sfinţe: 
nic, de altruism răpitor, uwmplâmd-o de 
mulțumirea unei biruinţi delicioase în 
jurul ci. Şi sora Tana nădăjduia cu e 
semejie duioasă, că moartea nu va avea 





SARMANUL KLOPŞTOCK 


Lă 
"aterea să-i smulgă triumful, din rva- 
țele-i puternic încolăcite în jurul aces 
tei mulţumiri voluptoase. La rândul lor 
bolnavii, îi sorbeau din ochi îngrijirile, 
citind în făptura ei întreagă, toată bu-. 
nătatea şi desinteresarea care se degaja 
sublim din aureola ci îngerască şi cu 
care o împresura divina ei menire! O 
iubeau, o adorau frenetic ca pe o mân- 
tuire, văzând în apropierea ei, scăparea 
lor întârziată. Studenţii, la ora mesei îi 
rosteau numele cu o înflăcărare ames- 
tecată cu respect, păstrând fiecare în a- 
dâncul aprecierilor lor, un fel de mân- 
drie stranie pentru această fiinţă nouă 
şi curată si al cărui suflet trăia intens 
şi poetic în ochii ei focoşi, între dege- 
tele ci: de cmail, prin cutele vestmântu- 
lui ei sacru. Dar muncea mult, peste 
puterile ei aproape. De cele mai multe 
ori oboseala zilei o trimitea în chilie 
sdrobită, renunțând adesea la. săvârşi- 
rca obişnuitelor rugăciuni, căzând frân- 
tă pe patul alb, în prada unor friguri 
de virginitate târzie, cari îi du senza- 
țiunile unor  turburări  înfricoşătoare. 
Târziu după potolirea unui astfel de a- 
lac avea vedenii bizare ghemuindlu-se în 
asternutul ci de smântână şi căutând în 
grabă părţi mai reci spre a-şi răcori tăl- 
pile cari frigeau. Această jumăţiie de 
somn, îi făurea dorinţi extravagante, o- 
pace ca şi intunericul nopţei care îi mă- 


5 


tea iurburările, cutremurându-i corpul cu 
o senzaţiune de nenorocire apopiată ! Şi 
continua să se lupte aprig cu puterea u- 
hei astfel de viziuni, cari deobiceiu pre- 
vestesc prăbuşirile definitive şi duc la 
lesnădejde, pe astfel de prizioneze de 
bună, voe. Nu de puţine dăţi, se trezea 
între bae de lumini şi irizări de cur, fără 
cu să poată privi în fundul ei clar, în 
văpaia strălucirei ci regească, — un fel. 
de reflex incert, asemenea încrucişăre! 
unor snopi de aţe de lumini şi la întâlm- 
rea cărora, apărea «lureros toată fericirea 
ei veştejită de leşuiala deziluziei. Din 
acest relief de nedumerire, se desprin- 
deau ințiuderi nesfârşite, din care se tru- 
dea amar să-şi înscileze certitudinea ce- 
lor ce avea să vie ! Dintr'acolo se apropia 
lent, adierea unei vieţi senine, d'ntracolo 
uimmle dispăreau dorinţele deşarte de eri 
și frământările de astăzi ;  dinir'acolo, 
unde avea să-și ducă imaculată virginita- 
tea ş: unde suspina fiorul unei însufle- 
țivi noi — ceva asemănător cu fjrigurile 
anilor de pension şi care tremura în qua- 
drilul fantastice al chimerelor, topindu-se 
apoi în înfinit, pentru a mări descuraja- 
rea, a dobori fecioria şi a potoli de veci 
nădejdea şi de unde totuşi, vin armonii 
«de făgăduinţi turburătoare — visul satanic 
al simţurilor supraexcitate. 

Ş: în lumea unor astfel de stări, sora 
Tana simțea în suflet o învălmăşeală uc- 
iluzii abea potolite, un fior bizat de re 
deşteptare, care-i frângea trupul întrio a 
patie de voluptate ucigătoare, care îi tor- 
tura fiinţa stăruitor, primenindu-se mai 
in urmă întro aţâţare suavă, asemenea 
senzațiunei atingerei vagi, a unei aripi 
de fluture sau a sărutărei focoase, înde- 
lung chinuită de aşteptare şi care topese 
patru buze arse, în prima sărutare aprigă, 
care aduce sfârşitul feciorici ! 

+ 

După conira-viziță. 

Tumult infernal în camera internilor ; 
anul al patrulea, sărbătoreşte finele de 
stagiu. Prin  rotogoalele de fum, năpă: 
deşte larg şi vertiginos, tot disprețul si 
veselia fără de margini a acestor corifei 
ai generaţiei noi şi care plimbă din umăr 
în umăr, butelii cu alcool, şi din gură în 
gură, glume de tot soiul, întțriun zumzet 
de_sburdălnicie, de şagă şi voe bună, ! 

Şi într'un timp, când o sticlă se opri din 
întâmplare deasupra capului lui Daniel, 
adunarea isbucni întrun glas : 

— Ah surorile, surorile dragii mei ca- 
marazi ! Dar pentru numele lui Dumnce 
zeu, de ce nu le-aţi convocat ? 

— la slăbiţ-mă strigă un somnoros, cu 
astfel de colegi ! 

-— Mai la o parte cu egumenele astea 
cari urăsc de moarte pe bolnavii cari re- 
fuză împărtăşania şi în schimb se duc la 
mahala pentru a-şi ascunde un avorţ! 

Daniel plecă uşor capul cu ţigară cu 
tot, deasupra unei scrumiere. 

— — Foarte înălțătoare menire Domni- 
lor, adause un altul, dar luaţi aminte că 
aci avem personal de gardă tot atât de 
harnic ca şi D-lor, dar despre meritele 
cărora nu se pomenește nimic! Apoi ast- 
fel de mironosițe în uniformă de vestală, 
suni în stare să luase să putrezească în 
aşternut cadavrul unei biete lăuze care 
nu ar avea cu ea actul de curunie, soco- 
tind că spitalul ar fi un locaş de peniten- 
ță dacă nu chiar un colț al raiului! 

— La dzacu ! sbieră Daniel. Un astfel 
de rechizitor lam mai ascultat cândva 
într'o pagină a lui Voltaire. Așa să știți, 
că nici voi nici Voltaire nu aveţi drep- 
tate ! Sunteţi nişte. călăi cu aceste bicte 
martire desinteresate, care renunță la 
tot spre a se devota împărăției puroiului, 
muncind ca nişte automate, martirizân- 
du-se_ în atmosfera asta de grozăvie şi 
scârbă, nerâvnind la nimic şi mulțumin- 
duse cu nimic! Luaţi pe orcare altă fe- 





mee din afara regatului ăsta, al formolu- 
lui şi aduceţi-o vă rog în faţa unei astfel 
de înfrânte de bună voe, la ora când scor- 
moneşte întro rană! Se va cutremura 
desigur, din toate mădularele şi nu va 
întârzia să-i pună, la picioare toată admi- 
raţia și salutul ei. Şi vo: dar trebue să vă 
prosternaţi dacă aveţi o inimă, înainte 
ide a o bârfi |! 

— Nu mă miră de loc adause ţipătul 
unui alt student care se frângea întrun 
colţ. Este desigur o pricină personală la 
mijloc, care are darul să îngrijească în- 
tr'astfel pe suror. ! 

— Care anume pricină, isbucni, Daniel 
muşcând din pahar ?l 

— Haide, toată lumea şiie, — la naiba 
cu ipocrizia — adause ţipătul din ce în 
ce mai beat. 

— Sfârşeşte urlă Daniel, greblând cu 
degetele, firele de bectemis, ale bărbii 
cari scânteiau într'o spuză strălucitoare 
de broboane de rachiu. 

— Oare tăgădueşti că aifi îndrăgostit la 
nebunie ? continuă cel de al doilea țipăt. 

Daniel rămase într'o mişcare de silni- 
cie, de nehotărâre. Apoi tresări. Un in- 
tern, adause : 

— În orice caz este ştiut de toți că şi 
ea nu e mai puţin sedusă |! 

— Sunteţi cu toţii nişte beţivi, izbucni 
Daniel. 

— Dar cine s'a îndurat vre-odată să în- 
chidă ochii, când ea se gudură pe lângă 
sorţul tău, numărându-ţi firele din gene, 
în vreme ce tu îi urmăreşti pierdut ra- 
zele ochilor ei mari, cum se frâng în al- 
beaţa halatului ? întări primul țipăt. 

— Ori cum e vorba de o tactică de mu. 
tism, care spune atâtea şi atâtea, când pui 
pe lemee într'o astfel de dilemă. 

— Ergo, izbucni corul, toată lumea e 
beţivă ? Şi pentrucă din întâmplare (!) 
ştim şi noi, ceeace ştie toată lumea, sun- 
tem dar cu toţii niște beţivi? Poftiţi lo- 
g:că, cu carul nu altceva! Şi apoi mai 
pe scurt domnilor, toate infirmierele în 
orele libere, nu vorbesc decât de ei, aşa 
să ştiţi | 

Şi în vârtejul chefului ăsta, care se to- 
pea în beatitudinea unei fără de margini 
uitări de sine, mintea lui Daniel pă- 
ru că, se trezeşte întro lumină de re- 
centă amintire. Toate mărunţişurile în- 
tâmplărilor, toate nimicurile trecutului 
cari scăpărară în năvălnicia aducerilor- 
aminte în timpul boalei Janei, apăru în 
ochii lui orbiţi de rachiu, conturându-i 
adevăratul sens al acestui scurt dar du- 
reros trecut şi pe care nu-l putuse încă 
înmormânta |! 

-- Ei bine Daniel, reluă corul, încă nn 
te-ai hotărît ? 

— Nu am pentru ce, răspunse internul 
automat, aducând la gură un pahar plin; 
apoi se aplecă în coate făcând să părâe 
masa cea lungă şi grea, şi care nu tros- 
nise nici odată până atunci ! Avea în pri- 
viri clipiri care arătau că în dosul lor să 
ia o hotărîre în vreme ce buzele 'conti- 
nuau să morfolească o ţigare care nu fu- 
sese aprinsă deloc până atunci. Apoi a- 
propiindu-se de un student, la întâm- 
plare : 

— "Care va să zică este adevărată po- 
vestea mea ? Şi e hotării că şi ea are un 
sentiment ? 

Dar studentul interpelat, continua să 
moţăe. Daniel se apropie mai mult, luân- 
du-l de mijloc : : 

— Cum ? E posibilă o astfel de închi- 
.puire ? S'ar putea oare proiana un vest- 
mânt care lasă în urma lui atmosfera 
sfântă a altarului şi care totuşi te îmbie 
la o dragoste atroce, având ceva din poe- 
zia unei spovedanii ? Şi cu toate acestea 
săvârşeşti sacrilegiul pentru că este divi- 
nă numai voalul acela sublim care închi- 
de chipul de ceară al surorei, ca într'o 


UNIVERSUL LITERAR 





Din 


cutie a fecioriei şi pe capacul căreia stă 
sigiliul ispitei. 

Dar avântul lui Daniel trebui să se 
curme, când corul risipindu-se prin săli, 
îi aminti că e dejurnă. 

* 


Cei ma: mulţi erau de părere că Daniel 
ar trebui să se odihnească şi că în odaia 
de gardă ar putea să moţăe un altul, Dar 
Daniel dispăruse. Traversă în goană gră- 
dina adormită şi când intră în sală, se ivi 
în capăt Sora Tana care se îndrepta spre 
mansarda ei. O urmă pe furiș, intrând 
direct după ea, în odae. Căldura secundei 
încăperi răspândea o mireasmă de or- 
dine şi de castitate care Tăcea să fcarbă 
în tâmplele lui Daniel tot rachiul ce bău- 
se. Dar sora Tana simțind paşi lângă ea, 
se întoarse într'o atitudine de răstignire, 
cecace buimăci într'atâta pe Daniel, încât 
acesta se repezi, înăbuşind pe acest Krist 
transfigurat în cea mai divină dintre fe- 
cioare. Sora Tana se smuci cu o sforjare 
de indignare supremă, aducându-i la loc 
braţele şi lovindu-l. Daniel se strecură 
înfrânt, străbătu înebunit spitalul care 
dormea, traversă din nou grădina în care 
trăia numai suspinul stelelor şi plânsoa- 
rea cucuvaelor, scobori scara, şi rămase 
înlemnit pe cea din urmă treaptă care 
esparte parcul de curtea necropsici. 

Ziua următoare simţi în locul lovitura 
ce căpătase, pata unei mustrări amare. 
Ma: cu seamă nu se domirea dacă, isprava 
din noaptea trecută era imboldul unei a- 
fecţiuni ce ar fi nutrit într'ascuns suro- 
rei Tana. ]şi amintea lămurit chiar, că 
niciodată nu iubise pe sora Tana. In gla. 
sul, în gestul şi în întreaga ei făptură, în 
mireasma de purificare şi de sfinţenie a 
chilioarei ei, văzuse ceva din apucăturile 
şi amintirea Janei — şi atâta tot. Şi când 
beţia trecuse marginile abuzului, îi ven: 
ideia tentativei, unei consolări. Nici odată 
însă, gândul său cinstit nu trecuse din- 
colo de pieptarul ei de atlas, străbătut de 
crucifixul de abanos şi care învălue cu o 
înfăţişare de nevinovăție îngerească, In 
chiar cele mai intime împrejurări, la ora 
pansamentului, când răsuflarea ei parfu. 
mată înfiora petalele unui trandafir care 
se odihnea pe bluza lui argintie, sora Ta. 
na nu era pentru el de cât tovarăşa înăl- 
țătoarei lor meseri: aşa cum îi surprindea 
acel mare moment de altruism divin, care 


„EXPOZIŢIA ACADEMIEI ARTELOR DECORATIVE“ 


îi imobilizau deasupra ranei celui ce le 
cereau din ochi. mântuirea. Se gândise 
doară la această încercare de incorectitu. 
dire, mai mult sub imperiul intenţiunei 
perversă a absolvenţilor care înadins îl 
imbărbătase pentru această nesăbuită ne- 
cuviinţă, pentru ca, chiar a doua zi, să 
poată pune în gura clevetitorilor, cinstea 
sorei 'Tana. Dar acum Daniel recules, 
Jana luase locul surorei Tana. Isi aminti 
cu durere de prima lor întâlnire în spital, 
la ora clinicei, când maestrul îi recoman- 
da cazul dela nr, 14, de lunga lor des- 
părţire, de prima lor sărutare, de proec- 
tele viitorului, de viața lor de noctam- 
buli, de toate. uitând d'abinele pe sora 
Tana şi regăsind-o acum gata să se înlăn- 
țuiască pentru vecinicie. Dar Jana murise 
şi Daniel abea după ce fusese huiduit de 
sora Tana simţi mai atroce lipsa ei. Nu 
mai păstra nimic dela ea, decât amintirea 
ochilor grozavi de mar: şi de frumoşi şi 
a gurei care se desbobocia în două petale 
de purpură mată, alcătuind chimeric for. 
ma unui idol imortalizat în memoria sim: 
țurilor. Desnădăjduit, se afundă în lumea 
acestei scumpe reveri:, sub povara căreia 
se înăbuşia, se sleia. Şi împotriva acestui 
chin care nu-l mai slăbea o clipă, negă 
sind nici o altă îmbărbătare, se apucă din 
nou să bea. 


III 


La câtă-va vreme după întâmplarea din 
chilia sorei Tana, toată lumea ştia că, in- 
ternul Daniel sgăriat în ajun la disecția 
vnui cadavru atins de infecţie purulentă, 
se chinuia în spasmuri groasnice. La ora 
vizite: de după amiază, când un coleg de 
internat părăsind căpătâiul în care se 
sdrobea de durere Daniel peniru a-l în- 
locui în salon, fu văzut urmat în goană 
de sora Tana, Mergeau alături, din bol- 
nav în bolnav, muţi, schimbând la inter- 
vale scurte, priviri cari înăbuşiau în do- 
sul lor îndurerări adânc:. 

Intrun târziu Daniel şopti studentului 
care veghia : 

Scrie mamei explicându-i că o astfel de 
întâmplare este destul de cunoscută în 
meseria noastră. | 

— Dar bine, isbucni internul, noi ne 
trudim să-ți redăm viața gi tu aiurezi 
într'astfel ? id ă 


UNIVERSUL LITERAR 











































— Nu, nu, şopti din nou Daniel cu îru- 
ie; nu vă fie teamă mi-am ales eu bine 
mul care să-mi asigure „ispășirea“! 

Şi buzele-i înălbite, se deslipiră întrun 
âmbet de o amărăciune înfiorătoare, 

— Inţelegeţi, ar fi fost prea banal pen- 
iu un doctorand să-şi facă singur, de 
ap, ca orice puşcăriaş de rând, mai cu 
seamă când ai o biată mamă care ar vrea 
si trăiască | Dar este hotărit mai dina- 
inte, ca o întâmplare, o stupidă de în- 
limplare să poată realiza tot ceia ce 
muă ni se pare cu neputinţă! Vino mai 
aproape. 

Sindentul îşi aduse scaunul lângă pat. 
Dniel continuă în şoaptă, având în pri- 
iri urmele unei satisfacțiuni stranii. 

— Viaţa mea nu mai era decâta ei; 
wi nu aţ: avut de unde cunoaşte acest 
eru! Apoi holbând ochii în taran: 
_— Ah sărmana mea Jana, așteaptă-mă ! 
analie ce am fost, putu să strige ceva 
ui târziu, după o pauză în care se pă- 
“eau că ochii ţintesc în tavan, prima fÂâl- 
iire a morţei care se apropia. Nu-i dă- 
disem îndeajuns <loroform ! Ce crimă ti- 
iloasă am săvârşit ! Vai, țipătul ei, acel 
năt straniu care exprima cea mai groa. 
«că dintre dureri, când s'a trezit până 
uca nu apucasem să închid  dabinelea 
:na ! Şi acum îl aud şi de atunc!: o clipă 
1 ma părăsit şi mereu îmi strigă: „tâl- 
Wrule, tu cu neghiobia şi nepriceperea 
la ai omorit-o! le utunci ant revăzut-o 
mereu, în nopțile mele de insomnie alco- 
Jică, rânjindu-m: dintro  învălmăşeală 
le sânge şi din care păstrez şi azi pe 
orțul ce purtam când am omorât-o, — 
lo în dulapul supraveghetoarei, cocolo- 
şt şi uscat, într'o pată mare, ca o remuș- 
tare fără de sfârşii, 

Pieptul lui Daniel se înălța sub greuta- 
la unui oftat prelung, venit din fundui 
uei vieţi care se sfârşea. Înir'un târzia 
putu iarăşi să şoptească: 

— Spune-i mamei că aşa a fost să fie, 
adăugând că numai atât îi pot trimite din 
sărăcia mea, şuvița asta; e din părul 
meu ; îl iubea atât de mult! 

Şi aţip: în horcăelile agoniei. 


Se luminează. 

Pereţii dansează în jurul lumânărei. Pe 
fereastră se strecoară adierca unci dimi- 
zeți plină de doliu şi de mâhnire. Din lu- 
mânare se desprind strop: de aur topit 
i se sparg de mozaic. Pe patul alb ca 
:mântâna, acoperământul coniurează in: 
Mxibil, rigiditatea mortului ce învelește. 
(ineva — o fantomă — apare după uşă, 
sucând cu ea o umbră care trece peste 
iimensiunile celui ce o poartă, sleindu-se 
le mort şi topindu-se apoi prin fereastra 
deschisă, în văpăile de afară. După ea, 
wra Tana îngenunchiând. Se ridică apoi, 
ntrun târziu, luându-și umbra cu care 
tenise şi dispărând cu ea fără să pri- 
vească undeva. 


A doua zi studentul, în brațele căruia 
je sfârşise Daniel, amintirdu-şi vag de 
apariţia din cursul nopții, instinctiv, se 
repezi la măsuța de noapte, și înţelese 
ti, la căpătâiul mortului încremen'se 
ineva într'o vreme, căci șuviţa de păr 
m mai cra la locul ei? 

SFÂRȘIT 


SARMANUL KLOPŞTOCK 





Mic 
Tratat de estetică literara 
SAU 


Lumea văzută estetic 


(GE ESTE FENOMENUL 


Cele două aiitudini. — Expresia estetică 


Am văzut cauzele psihologice ale crea- 
jiei artistice. Care sunt atitudinile funda- 
inentale ale artistului în faţa lumei ? 

Artistul nu poate avea decât două ati- 
tudini fundamentale : lir'că sau epică, 
vemantică sau clasică, subiectivă sau o- 
bicctivă. Ă 

Nimic nu îndreptățeşte o supremație a 
uncia din cele două atitudini — care e 
în fond una s'ngură, întrucât chiar în 
restul lumei artistul nu se poate vedea 
decât pe sine, iar în opera de artă nu se 
poate reda decât pe sine. In ultimul veae 
cel puţin, istoria literară ne arată o al: 
ternație ritmică strictă, sub formă dv 
şcoli literare, a celor două atitudini. 

Scriitorul care se descrie pe sine — 
sentimentele şi preferinţele sale — sau 
care descriind lumea din afară o defor= 
mează în chip conștient, după gustul sau 
intenţiile sale literare, se supune de-a 
dreptul marelui imperativ al naturei care 
a creat pe individ fără asemănare cu ve- 
cinul său, şi în acelaş timp marelui im- 
perativ al artei care nu îngădue sim-litu- 
dini de creaţie. 

In chipul acesta scriitorul este și mate- 
rialul brut, din adâncul căruia scoaie ele- 
mentele socotite de el ca fiind specifice 
şi deci cu drept de viaţă proprie, ferite 
de pericolul morţii prin identitate ; şi 
creatorul artistic, cel care dă farmecul 
autenticittăţei. , 

Scriitorul de această categorie e ame- 
ninţat însă de două pericole (mai amă- 
nuațit discutate în partea întâi a lucrării 
de faţă, Ce nu este fenomenul estetic?) : 

Primul pericol îl constitue propria-i 
psihologie, pe care artistul o satisface 
prin crearea operelor de arti. Dacă a- 
ceastă psihologie pusă în stare de f.er- 
bere printr'o excitație sau depresiune, 
poate constitui un punct de plecare, pre- 
cum văzurăm în originile psihologice ale 
creaţiei artistice, ea nu poate constitui 
însăşi valoarea estetică, decât în măsura 
în care a înţeles să invertească elemen- 
tele psihologiei sale în clemente estetice : 
în primul plan să domine jocul original 
al facultăţilor ps'hologice, cu această ca- 
litate de joc (adică fără vre-un scop prac- 
tic) şi cu farmecul autenticităţei artistu- 
lui (spre deosebire de jocurile psihologice 
originale posibile ale indivizilor lipsiţi de 
talent „adică de darul de a imprima crea- 
țiilor lor farmecul autenticităţii artistice). 

Al doilea pericol îl constitue ideologia 
filosofico-polit'că a scriițorului. In lite- 
ratura română acest pericol a fost desbă- 
tut de mulţi autori, și a fost sâmburele 
faimouselor discuţii ale „artei pentru ar- 
tă“ şi „artă cu tendinţă“. 

Trebue să recunoaştem că până'n vea- 
cul nostru nu cunoaştem mulți scriitori 


care să fi prelucrat materialul lor ideo- “ 


logic sau politic în vederea unor _reaţii 
artistice, numai de dragul jocului cu far- 
mec al individualităţii lor. Fenomenul es.- 
tetic n'a fost totdeauna prețuit în starea 
lui pură şi nici educaţia estetică nu sa 
făcut — din pricina nenumăratelor peri- 
cole ce decurg pentru viața socială — 


! aia, 


1) Romantism — naturalism, simbolism 
— neoclasicism, suprarealism — ... 


7 
AR TISTIC ! ARTISTUL) 


până azi în chip mulțumitor, necum inte- 
gral. 

Şi nici nu ştim — când originile operei 
de artă sunt de natură psihologică — 
dacă e cu putinţă totdeauna ca scriitorul 
să se ridice de-asupra propriilor credin- 
je şi dureri, ca de-asupra unui peisagiu 
străin si cu acest material care-i fră- 
mântă măruntacle şi îi aprinde imagina- 
ţia, să facă doar un joc iermecat, să-şi 
transforme întreaga lui fiinţă în valoare 
estetică, pentru plăceri rămase azi ale 
unei infime aristrocraţii... Prin nimic — 
nici prin educaţia părintească, nici prin 
educaţia de stai — artistul nici până'n 
veacul nostru (şi cine ştie câte veacuri 
de-aci înainte !) n'a mers cu perfecţia es- 
tetică atât de departe încât să înţeleagtt 
şi să vrea ca, începând dela el şi sfâr- 
şind cu restul lumei, tot universul să fie 
preschimbat — cu jocul plin de farmecai 
unităţilor originale, al raporturilor pu- 
ruri schimbătoare înjre înfăţişările nici- 
odată acelcaşi alc lumei, în poezie. Cine 
să creadă că în fluviul uniform al timpu- 
lui terestru, continentele trăesc în ace- 
laș timp în veacuri diferite, în acelaş 
continent ţările, în aceiaşi ţară oraşele, 
în acelaş oraş oamenii care preumblân- 
du-se pe străz: şi surâzându-şi, îşi surâd 
de la distanţe seculare, şi în câte o criză, 
milenare ?... Cine să admită că natura în- 
să-şi nu face decât să se joace, plină de 
farmec, prin tot ceiace vedem şi nu ve- 
dem, în constelații, în continente, în flori 
şi faune, prin neîntrerupte destrămare a 
lucrurilor, dintr'o veche destrămare care 
părea sfârşit de ev, dar care e iotuş în 
altă direcție şi cu alţe dimensiuni, un în- 
ccput de leat în pururi ineditul timpu. 
lui ?... 

Poate că îngrozit, scriitorul nici n'ar 
ma: serie, mâna i-ar amorţi când izvorul 
credinţei. n'ar trece de-a dreptul în ope- 
ra de artă, dându-şi scama că această 
creaţie de artă este numai o imensă 
farsă. că el este într'un fel doar un actor, 
trecând printre lucruri, peisagii, oameni 
şi idei ca prin decoruri şi că totul, îm- 
preună cu el, joacă fermecat în teatrul 
instabil al lumei... 

Deaceia să nu lărgim prea mult clipa 
estetică prin care scriitorul ar vedea u- 
niversul cel non. Pentru înţelegerea a- 
cestui un:vers n'ar fi îndestulătoare eli- 
berarea scriitorului, pe care adesea plin 
de râvnă o încearcă el însuşi, ci crea- 
Ca unei alte ființe pentru o altă reali- 
ate, 


A doua atitudine fundamentală este a- 
titudinea obiectivă în elaborarea elemen- 
telor pe care le procură scriitorului pro- 
pria sa psihologie sau lumea exterioară 
(natura şi viața socială). 

“ar părea că această a doua atitudine 
stârpește definitiv principiul personali- 
tăţi” artistice care stă la temelia lucrării 
de faţă... 

Să recunoaştem deocamdată că nu nu- 
mai omului îi c dat graiul; că acest fe. 
nomen al exprese: n'a fosț o excepţie i- 
vită bruscpeo treaptă biologică oarecare 
in evoluţia globului nostru. Nu prea mult 
greşim dacă acceptăm să credem că toa- 
te înfăţişările naturei îşi au expresia lor 
în chiar aceste înfățișări, iar omul, ani- 








Din „EXPOZIȚIA ACADEMIEI 


mal cure grăcşie, se hucură doar de w 
modauliiate articulată u unui fenomen u- 
niversul. 

Peisagiul spune lodeauna ceva, pe care 
prin ințuiţie îl simțim perfect limpede și 
unele peisagii rostese ceva caracterizat 
afectiv atât de puternic, încât oamenii 
cei mai putin educați esteticeşte, îşi dau 
numailecât scama. Fără deosebire de cul- 
tură san dlasă socială, oamenii recunosc 
cu toții unele discursuri speciale ale pei- 
sugiuiui, „declarate frumuseți ale natu- 
roi“ ; un apus de soare pe marc, munţi a- 
coperiți de nouri, ete. 

(Redus la proporţii de miniatură — bu. 
năoară : fotografia mică a unui lanţ de 
munţi în sare, sau, pe uliţă scurgerea 
unui pârâiaş cu, multiple ramificații din- 
tun troian de zăpadă — peisapiul spun 
ucelas hrevu. în cazul nostru : îndrăzneala 
cosmică a munților, nostalgiu lâncedă a 
unor lazune, etc.). 

Afirmaţiu lu Amiel: Le  paysage 
cest un Gtat lâme“, e numai declarația 
perfectă ui unui suflet livie. Peisagiul arc 
propria lui „stare de suflet“, pe care vu 
rostegie cu propria sa înfăţişare. 

Priseliştele sociale (urbane, rurale) îşi 
at şi ele expresia lor-- și sunt gânditori 


„care ut incercat să descopere o corespon- 


dență tainică intre peisagiul fizic şi su- 
Hetul diferitelor civilizații. 

Pe aceste fenomene se Dizuesc în lite- 
rulura noastră acei critici de artă ziși 
„dradiționalişţi”, rare urmăresc şi cer 





ARTELOR DECORATIVE“ 


ea pi, 


tu - 

scriitorilor o cojie credinclousă a peisa- 
giului natal şi social, Asemenea critici nu 
suut în afară de sfera artei, dar se gă- 
sese în situația astronomilor dinaintea lui 
Galileu şi Copernic ș ei cred dârz că soa- 
vele eşteticei se învârte în jurul peisa- 
giului natal, iar peisagiul natal e centrul 
întregei lumi avtisiiee ! 

Această a doua atitudine, care-şi zice 
obiectivă pentrucă nu face decât să tran- 
serie expresia peisapiului fizic şi social, 
fără intervenţia capricioasă a seriitoru 
lui, este de fapt o mare iluzie. Fără inter- 
venția scriitorului care dă  peisagiului 
farmecul autenticițății, peisagiul ce foto- 
„rafie sau cel mult eromolitogrulie. În 
faţa peisapiulu: natal, mai mult sau mai 
puțin imobil, se perindeaziă seria nesfâr- 
şită a personalităților artistice — ale că- 
vor creații nu vor trăi prin „obiectivita, 
ten“ cu care au redat peisagiul (căci sar 
anula prin identițate) ci prin [armecul 
autenticității, care farmec emană d'n ori- 
&înalitatea proprie fiecărui creator. 

O duzină de poeti stradiționulişii” puşi 
în fața râului Argeş vor reda acest pe' 
sagiu în ce are el mai caracteristice; e cu 
|utință ca în creaţiile lor să săsian oare- 
curi trăsături comune, dar ci fiind 12, va- 
loavea creații lor va sta în diferenţele de 
jercenere si redare, iar farmecul Iiterar, 
adică viaţa propie artistică a operilor 
lor. în diferențele specifice ale originali- 
tăţii lor — de-ar [i cei 12 poeţi „trad ţio- 
nulisti”, 22 fii aj aceluiaș tată! Dacă dot 
din acesti creatori, priu absurd — sau 


Măi 7 13000 Lan 3 0.3 


Idila 


lu străveziul zilelor de vară 
Ne-atăt zăduf şi timpul stă din cale, 
Isvorul dear neabosit în vale 
Mereu îsi fusăreşte unda clară. 


Pe malul Îmi, o floare solitară 
Invesmântală-n haina-i de petale 
Priveste “ndurerată cum agale 
Nepăsătoare unda omnconjoară 


Iar întro zi uscată de-atât soare, | 
Işi aplecă tulpina. --- biata foare -- 
Spre apele ce-acum din plin o scaldă. 


Issor şi Hoare adormiţi de noapte, 
Si-au stat asa într'o strânsoare caldă 
iar unda tremură prin ni de şoapte. 


MIRCEA PAVELESCU 


"o pp. 
pa Pee fe De Pe 
._ —. — 


în sirtuiea critieci „tradiţioualiste”  — 
vor apare în creuțiile lor absolut identici, 
adică absoluț „ohbiectivi” în Faţa acelu 
iaşi peisagiu, uuul din ci va fs eliminat 
sat amândoi vor constitui o singură uni 
tate (eviace e tot uni) în rapori cu fiecare 
din ceilalţi 11 creatori. 

[sonesleilo Crbee ne oicră imaginea cea 
mai perfectă a iluziei artistului „obiee 
tis”: Omul în fața frumuseţilor naturei 
e întocmai ca Narcis aplecat deasupra 
izvorului... î). 

Dar oricare ar ti Fost atitudinea artis. 
înlui, el a ţinut pururea seamă, intrun 
sustinet carc adesea. a biruit propriu=, in- 
teleet — hotel pentru musafiri suspeeii 
«deşi bine gătiţi, veniţi de pe tărâmuri 
streine şi provocâil creația artistică — 
«de expresia estetică, Dacă celelalte mate. 
rii ale operei de artă, marmura, suneiu, 
culoarea, mișcarea ritm'că, impuneau cu 
tiranic exclusivă expresia estelică, mute. 
rialul verbal oferă scriitorului artist nu- 
mai un minereu, o gangă împură, dn 
care trebuc să exiragă metalul de preţ ai 
expresiei sale originale, 

ȘI cum personalitatea este „ireduciibilă“ 
iar înțelegerea ci se face printrio cores 
pondenţă ta:nică ale cărei fire se înmul- 
țesc pe măsură ce veacul aduce o înimul. 
țire a încrucişărilor trupeşti şi sufletest 
dintre oameni, expresia estețică va fi tot 
atât de ireductibilă şi, teoreticeşte, lo 
atât de personală, 

Înțelegerea expresie! estetice atunei 
când nu este imițație, nici sarlatante. nid 
mască a unci sterililăți sau banalități sn. 
Feteşti — se face prin aceasi tainică și 
mecfabilă corespondenţă. 

Astfel că expresia estetică  uutentică 
îsi este suficieală ; ca nu are nevoe de 
confirmarea uimănni altuia decât conşție 
ința creatorului artist, Treptele care des 
part expresia estetică dle expresia vulgu- 
Înii nu  tucbuese socotite ca ioț atâtea 
irepte de osândă peniru scriitorul a că 
rul singură menire e să creeze originul. 
In măsura în care expresia estetică îşi 
pierde din specificitate, devenind + ulgavă 
destin de ncînlăturat ! — ca îşi pierde e. 
fectiv din lorţă si deci valoarea că artis 
tică, Unghiul «le deschidere al expresiei 














"estetice ciitre public, este măsura vulga- 


rităței ei. 'Feoreticeşte, expresia estelică 
perfectă. ext un unghi perfect închis, adi- 
că un punct : conştiinţa maternă a artis 
tului. creutov. 

(nea ză) p. ADERCA 


1) Op cit. pag. 95. 


aa 5 diane ra ate amper 





Fragment din Păcală 


ACEUI. îl 
Scena [II 


PACALA. AGIULUEA şi STARTUL — 


|n curtea mânăstirei de caș 


AGHIUȚA 


STANEȚUL 
Slujba noastră-i 
(arătând în dreapta) 


Dar slujba ? 


la stupi și la araci 


arătând în stânga) 
Pe la bucătărie 
a tarătăud în fund) 


la peşte si la raci. 


PACALA 
Iar chefuri ? 
STAREŢUL 
Dia adesea, 
PACALA 
Dar muncă ? 
SPAREŢUL 
Nu prea des, 
PACALA 


Lun tel de lcturghie cu bragă-am înțeles, 
STAREŢUL 

gospodăria nu 
PACALA 

Mă. du de la tămâe te duzi la tămâivasă, 

SPARILTUL (liudându-si  gospoduria) 
Colo am ditai scroafa pe care-o fin... 
PACALA 


SPAREŢUL 
SI (im şi unsprezece claponi, 
PACALA 


Fac slujba, însă mă usa, 


De milă. 


Da. De prăsilă. 
AGIHUȚA  ţinvercând să rupă din zid) 
Dar mânăstirea nu e de cuş, 

STAREŢUL 
i A fost. ehvi. 
Ie muult. Asta-i mai nouă. dai tot pelocul ci, 


Si tot asa îi zice, 


AGIHIUŢA 
De ce? 
STAREŢUL 
Că e ta lel. 
AGHIUŢA 


fosi cu ailaltă ? 
STAREŢUL (acriătănl pe Păcală) 
Ce-a fost? să-ţi spuc ul. 
PACALA 
lume cu $atreleu nceştire 


Dar ce-a 


Toi pribhegind prin 


Viganit-au vrut să-si facă şieio mânăstire 

Din ce so facă însă. că din fier rugineşte 

Div piatră se dărâmă și din oțel plezneşte 

- - Din caş! a zis vsătatul cel negru ca pământul 

e bate vântul 


Din caş să-i curgă untul gras câud 









NLORIA FURTUNA 


Şi au adus [anii şi-al tineri si-ăi batrani 

Pot caşul cel găsiră la nouă zeci de stări, 
Zideiu cu lupte acru în loc de var la va 

lar cărămida albă era de telemea. 

Și-au înălțat lăcăşul rădea şi Dumnezeu — 
Cu turele de urdă și cruci de penteleu. 

Dar soarele de vară îi trase un zăduf 

Si-a scofăleii tazanul din brânză de burdul 
Si toată mănăstirea se prefăcu “n caimace 

Sin caşcaval cu abur fierbinte, la capac, 

Sau repezit țiganii cu ghiara și cu dinţii 

Şi-au început să rupă şi să-și mănânce sfinții 
Li se băteau calicii la gura 'mtometată 
Mâncând din mânăstire. - pantau mâncat-o tcată. 


HORLA FURTUNA 


"e 
(bac peer 


02 
“Z 

„ÎN 
i. 





. 


INTRUN LABORATOR 


(Din „La possession du monde“) 


Am intrat, deunăzi, într'un laborator, 
în inima unei privelişti de sticlă şi por- 
jelan, cu plutiri de mirosuri neomeneşti, 
Trăia, acolo, un prieten. Am văzut un 
vas mare de cleştar , plin cu apă disti- 
lată; în el, palpita soarele, ușor şi mă- 
reț. Mi-am zis: iată pustiul. Apa nimic 
nu conţine, e improprie vieții, ce goală 
ca o lume inoartă. 

Apoi, am zgâriat fundul vasului şi ne- 
am uitat prin microscop. Alge mici, verzi 
și rotunde, vegetau în pustiu. Curenţi de 
aer purtaseră germeni şi ele se înfiripa- 
seră, creşteau. Acolo, unde nu aveau ce- 
va de prins, găsiseră ce le trebuia. Gus- 
tul sticlei sgârcite, fire de praf rătăcite, 
apa fără suflet, şi soarele, nu cereau mai 
mult ca să dăinuiască, să elaboreze hu. 
curia lor umilă. 

Putere de viaţă, îndârjire, la ele m'am 
gândit ca la un imn închinat fericirei, 
imn tăcut, ridicat deasupra tunetelor de 
izbâmdă, 

Nimie nu desnădăjdueşte viaja, de nu 
sminteala ei însăşi. 

Dacă Europa, prea bogată şi prea fru- 
moasă, e, de-acum încolo, albia tuturor 
mâhnirilor, înseamnă că fericirea şa 
acoperit faţa cu mască] hâdă ; masca pe- 
trecerei. Dar petrecerea nu-i bucurie, 

Răbdare ! Lumea întreagă nu-i otră- 
vită.. : 

Ştiu că mucegaiuri sunt, că ele ajung 
să trăiască deasupra acizilor.  Antisep- 
ticele, cu proprietatea de-a distruge vie- 
juitoare, sunt uneori cuprinse de ciu- 
perci încăpățânate, care se înfiug, se a- 
climatizează şi îşi împlinesc, tăcut, des- 
tinul, 

Să avem încredere în fericire. Să a- 
vei, mai mult de cât oricând încredere. 
căci n.ciodată nu ne-a lipsit, tuturora, 
mai jalnice, E atât de crudă greşeala lu- 
mei, atât de întinsă, atât de mult se a. 
rată, în cât nu vom aștepta să se sfâr- 
şeescă pentru a o denunța şi da în lă- 
turi cu tărie. 

Precuan alea, şi mușchiul, şi laboriosul 
lichen, prinzându-și de ruine chiar, nes- 
fârşita lor nevoie de fericire, ne vom 
căuta hucuria în stihia de azi şi o vom 
înflori ca pe o plantă bătută de vân- 
turi, în pustiul unei lumi veştejite. 


Intţeleg să mă bucur de bunurile mele, 
după gustul meu. 

Imi place, mai întâi, să-mi stăpânese 
tovarăşul. 

Nu să-i fu singur stăpânitor, nici a- 
supra unuia singur să trag fruntaria 
puterii. Vreau cuceririle, rând pe rând, 
Cuvântul nu însemnează seducţiune, ci 
cunoaştere cuviincioasă, interes adânc 
şi clurabil, elan, cvlavie. 

Tovarăşii tăi, de's douăzeci si trei, te 
văd în douăzeci şi trei deosebite chi- 
puri, oricât te-ai împotrivi, prin sim- 
plul joc al vieţii. Unul. cunoaşte, ma! 
ales, răbdarea ta fără de margin; al- 
tul, alături de tine zilnic, ştie că ai scru- 
pule şi că te  necăjeşti uşor, dar nu, 
ceeace al treilea ştie, prieten al cămi- 
nului tău, că eşii părinte cu băgare de 
seamă şi plin de griji. Şi pentru alții. 
eşti, înainte de orice, suilet chinuit de 
religie, san cap făcut pentru probleme 
sociale, sau mare amator de cărți. Câ- 
țiva, în sfârşit, te văd doar jucător di- 
baci de biliard, sau îndemânatec vână- 
tor, şi plăcut la drum. ' 

Est: și unul, şi altul fără îndoială. 
Eşti suma reprezentărilor deosebite, la 


GEORGES DUHAMEL 


care altele se  udaogă, nici măcar bă- 
unite, Fiecare dintre ui tăi are un as- 
peci diu tine. fără potrivire cu ceeace 
are vecinul. "Te fereşte, dar, de confuzie 
si amestec. Cheltueşte-te şi ici, şi din- 
colo, dar fi, de la început cu ochii des- 
chişi. zgârcit cu însuşirile tale şi price- 
pui în arta grupărilor. 

Cine poalc fura lumea noasiră de a- 
mintiri ? Nimeni. Cine ar cuteza? De 
asemenea stăpânire, suntem mai pătl- 
maş legaţi decât de oricare alta. 

Tzbutește, nncori, o mână stâugace 
sau rea, să întineze o dragă amintire, 
Atunci ne fintuesc indignarea și  des- 
nădeţdea, adânci şi durabile, ca şi cum 
star urea până la pierderea sau decăde- 
rea unei făpturi iubite. 





GEORGES DUMAMEL 


Zic «lespre un om. crud lovit în suflet 
şi trup. dar păstrându-și vie credința şi 
sugrumându-şi «iurerea despre un ase- 
menea om zic că-și are fruntea de Du- 
hul Sfânt luminată. 

Despre un adevărat om, privimdu-se 
cum lucrează, şi nestingherit gârmleşte, 
timp de un ceas, zic că-i binecuvântat 
de Sfântul Duh, şi vreau ca ceasul să-! 
fie zi, și ziua viaţă întreagă. 

Fii, lume a Domnului, binecuvântată, 
căci m-ai scăpat de mânie, descoperin- 
«lu-mi la vreme ftoarca în tremur a rân- 
dunelii. 

Yi. lume a Domnului. binecuvântată, 
căci în cumplită oboseală și în vălmii- 
şag de piciri, mi-ai ules cii tainice şi 
m-ai luminat cu zâmbelul din mine. 


Se cuvine să revizuim vulorile noaslre, 
și definițiile, și cuvintele noaslre toate. 

Spiritele fervenite să meargă într“a- 
colo, şi le va fi cu atât mai grea sar- 
cinu, cu cât mui bine vor şti pânămn ce 
Vavauri îsi vor duce humina. 

Se cuvine să învăţăm, cu strădanii. pe 
semcnii noşiri miraţi. că fericirea nu-i 
parcursul a o sută hilometri pe oră, 
zbaenil pe o biaşină, cuvântul zvârlit până, 
dincolo de oceane, ci. ma: ales, bogăţia 
de gânduri frumoase, mulțumirca mun- 
tii. onoarea iubirilor vii, 

Se cuvine să restanrăni cultul artelor, 
căci și ele curăță  enfletul, mângâteri 
„In vremi de restrisle“, și în  nestare, 
pein firea lor, să slujească țeluri nemer- 
nice, 


UNIVERSUL LITERAR 





De căie ori, împăratul Iosif II se plim- 
ba pe jos, îl înconiura o mare mulţime 
de oameni, Nuci plăcea lucrul acesta şi 


(de aceia întreba întotdeauna > 
— Dar ce, c sărbătoare ustăz: ? 
Dacă îi se răspundea negativ, striga: 


- - Aiunci căvaţi-vă la tweburile voa- 
slre | 
- 
In cartierul de YEurope, un bijutier 


vomân şi-a deschis un magazin şi şi-a 
pus firma cu numele său: Maison Mano- 
lesco. 

O grisetă "trece prin fața magazinului, 
citeşte firma și snune ; 

-- Lite, uite ! Probabil um unmaș al lui 
Manon Lescaut | 

Probabil că da! 

+ 

Renumitul pictor Leibl fusese copil de 
țiirani. Se spunea că ar fi fost şi păzitor 
de boi. 

intro zi, Leibl era invitat într'o socie- 
tate foarte distinsă. La masă şedea lân- 
gă un domn, căruia nu-i convenea veci- 
nătatea „țărănoiului“. Câtva timp domnul 
ucesta nu pronunţă nici un cuvânt, apoi 
se udresă lui Leib eu un ton arogunt: 

— Domnule Leibl, vă rog, mi sa spus 
ci d-voastră... da!,.. aţi avut o tinereţe 


tristă. 

—- Cum aşa ? 

— Cred... da!.. naţi păzit boi altă 
dată ? 


-- De sigur, Dar de ce e trist lucrul a- 
vesta ? 

— Vă rog... a păzi boi... 

— Cum vrei să iei, zise Leibl liniştii, 
dur am avut un mare avantaj. De atunci 
recunosc orice bou dela prima vedere. 

e 

Vasco de Gama avca un şir de stră- 
masi glorioși, toți căpitani viteji sau ma. 
viuari îndrăzneți. In timpul celei de a 
treia călătorii, Vasco de Gama, avu să 
sufere mali din pricina uriaşelor talazuri 
ale mării, cari îngrozia pe oameni: săi. 

— De ce vă temeţi? le zise el, vedeţi 
ÎpIre că marea e aceea care tremură de 
noi ! 


RUD. A. KNAPP. 





Se cuvine. întrebuinţând puterile noa- 
stie, si schimbăm rostul vorbelor „boa- 
găție”, „stăpânire“, „antoritate“, și să 
arătăm că ele numai „bunuri sufleşti”, 
că înţelesul lor material, corespunde 
unop reuttăți perlide sau derizorii, 

Şi se cuvine să schimbăm noțiunile 
de Finefacere sau de ambiţie, să dăm 
ulle înțelesuri ăstor vivinţi, să le su- 
Măwm viață. pentru alte scopuri și alte 
mulțumiri. 

Ai trăit a zi întreagă, Priveşte fără 
durere cum îti pune somnul capăt, căci 
vot irăt-o până ce, clipi cun clipă, te vei 
stinge. Și de a fost cu adevărat frumoa- 
să. nu stii că alliio soretrăt după tine, 
departe. mai deparie, în mersul vecine 
al vremilor ? 

lasă, fără temere si grijă, pe fiul tău 
să crească. arbore fenmos: copilul de 
ici, copilul «le odiniaură. copilul de a. 
cuma, nu-i vei pierde, în'mă fără saţ; 
te vor duce, pas cu pas, spre bătrâneţe, 
ca o mulțime dragă, mărită zilnic şi fă- 
ră de moarte. 

ILENA PROTOPOPESCU 


Traducere de 


1 NIVERSUL LITERAR 


Ritmuri frânte cu privire la moarte 


Trup al meu î€ vei înălța cuminte 
Şi-mi vei păşi în viață, ştiu, 
De'ndută ce lumea care minte 

Va spune că te-au aşezat în sicriu, 


Censeamnă să mori, ce înseamnă 

Să dormi, si încă al nimănui 

Când moartea-i un vis ce te'ndcamnă 
Povara numai să-ţi depui: 

NE A 
Făptura cea caldă şi umbletul 
De gânduri ancvoioase 
Și mima vie şi sufletul 
Ce sade d'asurda în oase. 


— In oasc-ăi porni, nu sc zice 
Că duhul ne trece dincolo ?.., 
Când oarc-om rămâne pe-aice 
Ca cl să se piardă pe-acolo ? 


In oase-aşa dar călătoare 

Din fărnă urea-vei pe'ncetul 

—— Ifi trebuie fiinţă ce doare 
Și-aşa când te poartă scheletul ? 


La groapă rămâne-va insul | 
Cu rude şi-un hohot de râs; 

Pe chipul de var din tot plânsul 

Păstra-vei şi tu un surâs, | 


Din ochii scobiţi care-adună i 
Tot golul din preajmă, te vei mira ; 
Pe jos picurând clar de lună 
Din gol, goliciune vei lumina 
Intreaga noapte cu lăptura ta, 


Şi îji vei duce singur umbletul 
Vei wespira ca îlcăra fără plămâni 
In inimă nu-ți va mai bate suiletul 
De moarte pentru zilele de mâni. 


Vei merge singur, şi-asta sar numi 

Cu-o vorbă cunoscută : înviere; PI 
Când soare cucurigu'n frig va cere 

Un om, ca sfântul Petre, iară va minţi. 


Ci tu, strigoi, îmi vei păşi 'nainte 

Si instala de-abinem casă, ştiu, 

Pc când în glumă lumca înainte 

Va spune că te-au aşezat în sicriu, 
DRAGOS PROTOPOPESCU 


i i E 


Inchinări 


IV. 
EU PE-AM ALLAT, TE-ASCULT ȘI TE 'TRAESC... 


Eu Te-am allat; Te strius acum în suflet, 
Precute, în palme, apa de isvor, 

Cind însetat, sărmanul călător, 

Mult rătăcise fără de răsuflet. 


Eu Te csculi ; îmi sîngeră simţirea 
De hucuria marilor dureri, 

Co-și revărsară tristele poveri 
Asupra tot «e a atins iubirea. 


Eu Pe trăesc, — aşa cum se trăeşte 
O dimineaţă “a munte — şi când ştii, 
Că, în oraşul zilelor pustii, 

Plîng clopotele, oameni, nebuneşte,.. 


„Al meu esti — şi sînt om: Mărturisese, 
Precum se spovedește un copil. 
Va Pasti, de bucuria lui April 
Eu Te-am aflat, Te-asculi şi Te trăesc... 


V. 
TE LAS SA CRESTI IN SUFLET, IN VISE ŞI IN GIND.. 


Aa zi că 
Tenvălue simiirea şi gîndul Te priveşte 

Uimii, ca pe-o icoană de cînd eră copil ; 

Genunchii închipuirii se pleacă-aşă fragil 

Sub magica povară a liniştii, ce creşte... 


Fu Te-am temut odată şi Te-am negat apoi, 
Cu-acciași voluptate şi îndărătnicie, 

Cu care. astăzi, nobil şi plin de vrednicie 
“Ve las să evesti în mine, ca grîul după ploi: 


Te las să cereşti în mine, spre a-mi sluji drept piine — 
Si scut, înfiorării de ziua de apoi; 

Să cereşti — aşa cum creşte-o iluzie în noi, 

Prin care se sirăvede, suav, ziua de mîine... 


„„Te las să cereşti în suflet, în vise şi în gînd 
Și gindul. mut, priveste fluidu-ţi, ce sporeşte ; 
Genunchii mchipuirii se pleacă omeneşte, 

lar a simţirii undă Tenvălue plingind... 


VI, 
NU TE-ASTEPTAM, NU TE-AM DORIT, NU 
TE-AM CAȚAT,.. 


Nu Te-am cătat cu vrerea. nu Te-am chemat cu plînsul, 
Ci cu înstrăinasea, doar, c-am adulmecat 

Și cu singurătatea acelui izolat 

În mijlocul iubirii şi chinului —— de dînsul... 


Nu Te-am dorit cu simțul, nu Te-am gîndit cu gîndul, 
Ci cu nefericirea şi moartea ăstui cuget; 

Cu liniştea. ce-aşteaptă. să se preschimbe“n muget; 
Cu taina ce ne-ascază cu vitele de-arindul,.. 


Nu Te-asteptam cu nici o sărmană bucurie 

Cu carc-asteaptă omul răpus. divinul har: 

Am vrut sii sorb al sorții. din urmă, trist pahar, 
Fără-a giudi o clipă la cer sau veșnicie... 


„„Nu "Te aşizptan, nu Te-am dorit. nu Te am cătat: 
In nici un chip cu n'am voit de Tine: 

De-aceia, poate — ai răsărit în mine 

Atât de simplu. ea un viers nitat.,. 


MIRCEA GHEORGHIU 








19 


DAIMONION 


XIV. Puteri impersonale 


La începutul acestui studiu am vorbit 
despre mit si gândire  stiiniifică.  Spu- 
neiun că atât mitul cât si gâmbrea ştii 
țiflică coviţin de fapt atâc elemente ima- 
sinative cât şi elemente abstracte.  A- 
mestecut acestor elemente în cazul i- 
tului și în cel al gâudirei științifice di- 
feră soi prin proportie. În anândouă 
cazurile clementele sunt cantitativ în 
«lesechilibru 2 în mit imaginea absoavhe 
aprope până la mere uuoastere abstrac- 
tone, în gândirea ştiinţifică abstrac- 
iunea înghite imaginea. Făceam deja u- 
iuni iluzie la o E AIA mitică” îu ca- 
re elementul înaginativ si eel abstract 
si sica Orei în cumpănă dreaptă. 
Las bcind ciclul celor ce aveunu «le Spit 
aupra „demonicului” ne întoarcem îiu- 


răşi în poarta ce într. re spre i vedea 
dacă un sar putea proc za iai sigur Îe- 
cul „gănlirei anitice” între mit și gân- 
dire. “i acesta um ţinut «le iubea tace a 
tât de îngust îucât, pentru a-l cuireiera, 
trehuc să ai adesea inăscută în picioa- 
rele miziţii echilibristica unu dănţuitor 
pe sârmi. A ugânsli mitic”. în sensul cun 
«opiu delimitată această expresie, ua 
iuscarnnă nici a gândi propriu zis, nic! 
o creia mituri. Gândirea mitică se dese- 
vcază pe ambele planuri: si pe cel ul 
săndirei si pe cel al mitului : în gândi- 
za sulică milul nu se realizează până 
li „personificare, iar gândirea nu se 
avântă până la absiracţiunea pură. Plăs- 
miile sândirei mitice sunt deci mai 
imtujtive, mui palpabile decâr ale gândi: 
vei «Îscursive, dar nn atât de concrete 
«a ale mitului propriu zis: abstracţin= 
nile devin un fel de puteri impersonale, 
ui (el de entitiiţi cari prin Dune obis- 
uunjese nu arareori să facă aluzie la sârn- 
burele cutărui sau cutării ut. Plăsmui- 
vile gândirei mitice se deosebese «le cele 
cu mult mat plastice ale „umitizării” prin 
acecu că nu suni fine personificate în- 
zelrate cu toată psihofiziologia uuui 
orgaaism îuchipuit, ci simple puteri îm- 
peorsenale linear reduse lu o unică ir 
sute. Cât suni de simţite totusi, «le pi- 
păite.. aceste entități se vede si dun fap- 
iul că uneori sunt mitice denumite, Ile 
vepreziniă experienţe adânci, aaleseori 
«(iviuatorie, cari în loc să se subțieze în 
abstrucţiuni se îngrouşă în clip de veale- 
sii Văunirice. 

Asemenea „puteri impersonale“ denu- 
mite miiic sunt bunăoară „apollinicul“ 
si „«lionisicul”, cei doi factori spin “tuali 
cu cari Nietzsche a iucereat să  Vămu- 
vească cultura grecească, Asemenea en 
tnăți impersonale suni şi apollinicul lui 
Spengler „faustescul” cu cure gândi- 











torul „prăbugirilou”, catastrofelor”, sa 
încumetă. înlro inspiraţie pliuă de am- 
ploare, să organizeze cdlinirun punct de 


vedere unitar cele «ouă ansambluri cul- 
turale ale istorici vuvropene ; antichitatea 
grecească şi lumea modernă. Apollini- 
cul, dionisicul, faustescul sunt absirac- 
uni concretizate, dar cuin concretiza 
rea nu suie pe trepto «le inaginaţie pâ- 
nă ia „.personilicare”, cele acceptă un bo- 
1ez, — nu cu nume de zei, ci doar nn bo- 
tez în care zeii joacă cel mult rolul de 
nași, Lui Apcllo, zeul luminei Şi al mă- 
supii, îi corespunde o putere împerso- 
nală creaioare de opere, de ide, şi fapte, 
toate deopotrivă caracterizate prin lu- 
iminoasă plasticitate și măsurat cchili- 
beu : apolliuicul. l.ui Dionysos, zeul be- 
jici, în corespunde în filozofia nictzs- 


de LUCIAN BLAGA 


«heană : dionisicul, o putere ale desmăr- 
gintre, o stare de beţie muzicală, în vir- 
tutea căveia orice fiinţă limitată în Spu- 
jiu poate sări peste propria umbră, i- 
dentif'cându-se în dănțuitor ccstaz cu nu 
ulânc si cosmic. Tot mui presus de orice 
rudiv luai iz. Ini Faust. legendara fi- 
aură vrăjitercască a evului medi, = ca- 
ve prin nimic nu se simte saiisfăcul - = 
ii corespunde în filozofia culturală a lui 
Spengle» -  faustescul,  juraşi o putere 
inpersouila : setea «le nemărginire, me- 
astânipărul de a trece veznic dela sn lu- 
«ru la aul si dea nu se opri niciolată 
-— ca sullui ul unei întregi cultusi (a A- 
| isului). 

lu ijilozolha culturii, sau cel puţin în 
cele ouă ogere ma fuserunate ale filo- 
zalice a culturii ce le avem până uzi (iu 
„Originea tragediei” si în „brăbuşirea 
upusului”) găsim mai curat cristatizată 
in forme cir nuchi lăivase, ceeace an 
vreu să numi „gândire mită” 

„Demonicul” lui Goethe face parte 
cmire aceleaşi plăsmmiri ale gâmlbirei 
milice ca și muli discutatul apollinic san 
dionjsic, cu deosebirea doar că demoni 
cul e unecri și mui apropiat de-un anii 





Din „EXPOZIȚIA ACADEMIEI 


„azele“ 


UNIVERSUL LITERAR 


propriu zis <ecâi celelalte. Ju orice caz, 
oricât de original, Nietzsche nu a fost 
cel «dintâi care a denumit miric: niste pu 
ievi impersonale creatoare «de cultură. 
Dacă închiegi îulrun mic sisteni (ceeace 
ani intenționat noi aici). tot ce a spus 
Goethe despre creaţiile Demonicului a- 
juna! chiar li rezultatul că cel vedea toa 
te creaţiile preţioase. insondabile. toate 
creaţiile cari nu se poi rajionaliza ale 
culurii îimane izvorând din demo- 
nic, l-ar [i irebuit un nume pentru PESs- 
tul raționalizabil al culturi pentruca Să 
sibă o polaritate de puteri or! ginare, în- 
iocamai ca Nietzsche. Lu anume privinte 
Î)e asateui jui Goethe se ascază «leci pe 
acelas plan de mitică filozotlie culturală 


ca si  dionricul sau apollinicul hui 
Nietzsche, ca si fausiescul lui. Spengler, 
Gândul „Demenicului” e ut din vele 


mal sodluice ici ale lui Goethe: din 
orice punct de vedere-l privesti te îm- 
logăteste cu noul Si iarăși noul su 
gestii. Au cun gâtul solar care să Jun 
neze precis. Ave mai mult ceva «lin fi 
mecul care iransfigureuza totul al lu 
minei selenure, Si pe rimă  PDemonicul 
nu-si arată touie feţele, întocmai ca hu 
na care maf are un obraz pre care nici- 
odată nu-l vedem. Ș în acelas timp De- 
monicul ni se urată în atâtea chipuri 
căle namai âcecas lună are între Lumi- 
Dile cerului. 

Vom rula în faţa cititorilor 
Demaomnicului întrun 
înrlicicțe, 








încă. odală 
si vitior ar 
ijcobl ude 

| UCIAN BIAGA 


DECORATIVE 


ARTELOR 


UNIVINSUL LITERAR 


AMBROSE BIERCE 


Cavalerul cerului 


In tona anului ISOL. intro după a- 
miază plivă de soare, un soldat se odili- 
nuca întrun desiş de lauri depe margi- 
uca unui drum din Western Virginia, Se 
jotbusese săâl vera de lung, cn faţatn Jos. 
cu capul culcat pe naiul stâng. Sani 
dieaptă. întinsă, srăugeu 0 cavabină. 
Dar. dună dispoziția oarecitin melodică 
a membrelor si după mişcarea uşoară si 
viimicră a carlusicrii dela sputele centu- 
rii. el pnica Ti socoiit de-acuma că mort; 
Mloemise in post: si dacă ar Fi fost des- 
eujeril. peste puţină vreme lupă aceia 
ar li fost mort. căci arccusta cra pedeap- 
sa legală a crimei lui. 

Lesişul de lauri în care dermea crimă- 
nului se afla. la cotitura unui drum care, 
dpă ce urca, spre ml un povărniş râ- 
pus, sec tuloreru hrasc spre vest, jinând-u 
apoi depui spre creştet vre-o sută de 
metri încă, Acolo din nou o lua spre sud 
şi mergea in zigzag, la vale, prin pădu- 
re. a icsitura acestui de-al doilea un- 
ehiu se afla o stâncă neiedă, rotungin- 
unse cela regiei în spre nord. domi- 





uăând valea adâncă de unile urra drumul. 
Stânca acoperia 0 coastă inalti: o pliu 


tră slobozită din marginea râpei ar fi 
căzut deodată bi o adâncime de o mie 
«de picioare peste vârfurile de brazi. Vu 
ghiul în care dormea soldatul se afla 
pe un alt pinten al aceleiaşi râpi. Dacă 
sare fi «lesteptat ar fi avut înaiute-i o 
vedete, nu uumai a brațului scurt al 
drumului și u stâncit proeminente, ci şi 
a profilului întreg al coastei din vale. 
Dealilel priveliștea l-ar Î amejit uşor. 

Ţinuiul era pese tot împădurit, în u- 
fură de fundul văi. spre nord, unde se 
vedea o mică livadă naturală, prin care 
curgea un vâuleț ubia vizibil din margt- 
nca văi. Locul acesta deschis părea că 
nu ce ma: mare decât o porută de ogradă, 
dar in realitate avea mai multe mii de 
imciri îutindlere. 

Verdele lui cra mai viu decât acel al 
pădurii  iuconjnrătoare. Dincolo de a- 
ccusla se ridică un sie de stânei uriaşe 
ascmeniea acelora pe car stăm noi pri- 
unul sălbatecul decor, prin cari drumul 
cu anevoce si-a croit urcușul lui spre 
cveşiet. Coulizuraţia văii ceru, înir'ade- 
văr, de asa pătură încât din punctul 
nostru de observație ca părea a fi în- 
chisă din toate părţile, si oricine ar fi 
privit-a nu puiea decât să te mire cum 
drumul care și-a găsit un loc ca să jasă 
«de aci a putui giisi un altul ca să sc stire» 
core diu uou înăuntru-i, «e uude ve- 
ncau, si iucoteo mergeau, apele râule- 
juluii care împărțea livada la două mii 
de paşi mai la vale. 





Totusi ținuiul nu cra aşa de sălbatice 
si anevoios ci oamenii au făcut din el 
tcatrul războiului : în pădurea din fun- 
dătrra acelei capcane militare, în care 
o jumătate de sută de oameni: în pose- 
sia cşirilor ar Îi vutut sili să se predea 
prin foame, o armată întreagu, stăteau 
ascunse rinci  regimenie de infanterie. 
Merseseră ziuu de ieri toată, si noaptea, 
iaz acum se odihueau. Odată cu căderea 
intunericului aveau de "pân so  por- 
nească din nou La drum, să urce spre lo- 
cul unde sentinela lor cea nceredincioa- 
să darmeu, si. coborînd cealaltă culme a 
povârntşuilui, să cadă peste tabăra duş- 
manului cam pela miezul nopții. Spe- 
tanța lor era să-l surpriudă, pentru că 
drumul ducea tocmai spre ariergarda î- 

ică, lu cuz de nereusilă poziţia lor 
ar fi fost extrem de periculoasă, 

Sentinela care dormea în desisul de 






lauiri cra un lânăr Virginian numit Car- 
ter Druse. baa fiul unor oameni bogaţi, 
singurul copil la părinți. crescut în plă- 
ceri și belsug. 

locuia la câteva mile de locul unde 
se aflu acu. Îniro dinineaţă se rilică 
delu nui ă si sau linistit si grai i „Ta- 
tă. la Grafton a sosit um regiment de-ai 
| niunui, Mă duc cu cb 

Tusăl îsi înalță căgnl Int de leu. îl pri- 
vi timp de a clipă, și răspunse aDu-te, 
Carier. şi orice star întâmpla. tu fă ceca- 
ce crezi că e de datoria ti, Virginia. faţă 
de care tu cesti un Ivădator. trebue să 
în“ inză şi fără tine, De om trăi amândoi 
până la” sfârsitul războiului. o să vorbim 
nei iai mult despre asta. Muma fa. pre 
cam si doctorul. fica spus-o: e foarte 
grai bolnavă : în cel mai fericit caz. cu 
Du sia muti Fi cu uoi ui mult de câteva 











„săptămâni, clar timpul acesta e scump, 


Ar fi inai Dhine să no nui net stim, 

Asttel Carter Druse. făcând o plecă 
cinue respecinoasă în faţa talalui san. 
acesta răspunzându-i cu o inclinare phi- 
ni de dleiunitate care masca o inimă 
sdrcbita. părăsi caca copităriei sale pen 
tiu a se face soldat, 

Prin conștiinciozitate si curaj. prin 
fapicle pline de îndrăzneală si devota- 
ment. în curând se impuse în faţa vama- 
razilor şi ofițerilor săi; si multunită a- 
cestor calități ca şi qentru faptul că el 
ctinositea întru câtva [inutul. cl fu  de- 
semnul să păzească cel mai înaiatiu:i post, 

Cu toate acestea. ohoseala fusese mai 
fuve decâi voința lui. şi cizuse mort de 
SON. 

Cine ur putea spune ce inger Du sau 
vint i se arătă în vis pentru a-l deştept 
din somnul acesia criminal? Fără nici-o 
iișcare, fără vre-un zgomot, în tăcerea 
adâncă şi în ioropeala după amiezii îna- 
iniate. pure că un trimis nevăzut al soar 
tei aiinse ochii conștiinței lui — îi şopli 
in urechea gândului său envântul iainice 
al deşiepiării, pe care niciodată buze o- 
aneneşti nu l-au rosti şi nici nu Pa ţinui 
minte vreodată gândul omului, FI îsi n. 
d:că încet fruntea cepe braj si privi priu- 
irc tulpinele de luni cari Îl aseunlear 
strângâml instinctiv în mâna dreaptă pa- 
tul carabinei. Vizu. ca pyvin Farmec. ne 
un piedestal colosul. stânca. pe mari 
nea extremă a pietrei celei încoronate și 
ridicaic drept spre cer. slaiuia unui ca 
vuler de o demiilate impresionantă. 

Cavalerul călare pe val. drept si mar 
țial avea jiuuia de odihauă asemenea, u- 
nui zen grec sculptat în marmura care 
slăvitegle avântul.  Diubrăcăminiea cena 
şie armoniza cn fondul ţesut din săzdue 
tsi metalul costumului sin ca si al 
păturei dape cal părea mai puiin dur în 
umbră. Pielea animalului: nu avea nici o 
pată de lumină mai puternică, O cara- 
bină. foarte scurtă, lângă şea. era strâns 
ținuiă de mâna dreaptă a călărelalu. 
mâna stângă, care apuca [răul nu se 
vedea. Silueta calului polilată pe cer 
era Lăiaiă cu asprimea unci camee: pri 
virea-i străbătea înălțimile aeralui spre 
rocile divainte-i. Dia faţa călărejmut 
întors uşor spre stânga. se vedea numat 
o parte din frunte si bărbie. Privea în 
jos. spre fundul văii. Inălat prin nă- 
zuința lut spre cer si prin aspectul de 
înfruntare parcă a unui inamic groaznic 
si apropiat, grupul păreau a fi de e colu- 
sală măriune. 

La îuceput Druc avu simțământul 
straniu e jumălate precis, că udormise 
Ja <Fâvsilut războinlui și că privea la uu 





A. VESPREMIE : CIINVECI DE METAT, 

Expoziţia Academiei artelor decorative 

a. 
inivutat monument «de artă ruheat pe 
culnea uceia pentru a comemora morţii 
unu! trecul eroic din care el fusese o 
paste neglorioasă, Sinmlămâniul se şterse 
jusă printre usoară miscare a grupului, 
calul. fără să-si fi cliniit picioarele, se 
puțin  îndăvăi: omul rămase ne- 
mişcat ca si pănă acra.  Desmeticit 
deabinelea si lămurit asupra situaţiei, 
VDruse aduse paiul  puziii lângă obraz, 
inaţiinse eloniul în țeavă şi punând puş- 
ca la ochi [inti spre înimna călărelului. 
O sinsură atingere a trăgătorulni şi to- 
ini ar fi fost bine penru Career Dwusc. 
|n <Ypa aceca călăcțul îşi întoase capul 
si privi în direcția dușmanului săi as- 
«nise -- sar fi zis în fagi lui-—în ochii 
Tui. în imima lui curagioasi. 

Este. întradevăr. asa de grouzuic lu- 
Crai să omori un srăjmas în răsboiu — 
ut Cusa cate a surprins o tatuă de 
cure atârnă. viața ta si a camarazilor tăi 
-— un dusman mai îdre prin informaţia 
pe care o deţine decâi întreaga ui ar- 
matii prin mulţimea ci ? 

Caricr Druse se îngălbeni ca un mori; 
ircimura tot; simi: cum se pierde ; gru- 
pul-statue îi apăru ca nişte momăi negre 
cari sc ridicau, cădeau si se miscau ne- 
sigur in arcuri de cercuri pe cerul aprins. 
Mâua-i alunecă depe armă și încet-încet 
capul îi căzu pe frunzele depe pământ. 

Omul acesta cumsecade şi curagios, el, 
-clâaiul cel aspru, cra să leşine de 
cuie. 

lir accasia nu ținu multi: în clipa 
vemăloare îşi înălță privirile, mâinite îşi 
pehunră locul lor pe carubină, arătătorul 
cânta pieslica  creerul, inima și ochii sc 
Imipeziră. constiiua si judecata începură 
să lucreze, Să-l priudă viu. pe acel duş- 
min ceru greu: să-l alavmezi insemua 
si-l avărli în tabăra sa cn veştile lui 
iiale,  Daioria soldatului era clară: 
omul cela leebuta să Ge împuşcat în 


lise 

















12 





A, VESPREMIE ; SCUIPTURA IN 
FILDEŞ : 
Expoziţia Academiei artelor decorative 


chiar locul lui de pândă -- fără preve- 
nire, fără gând de-o singură clipă, în- 
ir'un timp mai scurt decât sar cere peu- 
tru o rugăciune nevorbită, irebuia trimis 
pe lumea cealaltă. Dar nu — mai e o 
speranță ; poae că na desooperit nimic 
— poate că admiră numai frumuseţea 
peisagiului. 

Poate că de-ur fi lăsat în voe, sar în- 
toarce şi ar pleca fără grije înspre locul 
de unde a venit. Fără îndoială că va fi 
mosibil să vezi în clipa retragerii lui dacă 
stie ceva sau nu. Se prea poaie ca aten. 
jia lui fixă să..... Druse îşi întoarse capul 
și privi în jos, în abis, ca dela suprafaţa 
urui lac limpede în spre fundul lui.. 
Vizu strecurându-se de-alungul livezii 
celei verzi, o linie şerpuită în care se 
«istingeau chipuri de oameni şi de cai — 
desigur vre-un comandant trăsnit care 
permisese soldaţilor escortei să-şi adape 
caii în loc deschis, loc spre care priviri 
din o sută de culmi puteau să se îndrepte. 

Druse îşi luă ochii din vale şi fixă din 
zou grupul calului și călăreţului; apor 
iarăşi şi apiru înaintea ochilor carabina, 
Dar, de daia aceasta, ținta lui fu calul. 

In amintirea lui, ca o poruncă divină, 
sunară cuvintele tatălui său spuse la 
plecare, „Orice sar întâmpla, tu fă ceea 
ce crezi că e datoria ta“. Acum era calm. 
Nu mai strângea din dinţi ; nervii îi eraa 
tot aşa de linişiiţi ca și acei ai unui co- 
pil care doarme -— nici-un muşchi nu i 
se m:şca ; respiraţia care i se oprise când 
luase hotărârea, era acum liniştită şi în- 
ceată, Datoria triumfase ; cugettul spu- 
sese trupului; „Pace, fii liniştit“, Și 
trasc. 

În clipa aceia un ofițer al forţei Fede- 
rale, în spirit de aventurier sau în cău- 
tarea de cunoștințe, părăsise  bivuacul 
ascuns în valc, şi, cu pasi fără ţintă, o 
luase înspre marginea mai colorată a unui 
locşor deschis de lângă piciorul stâncii, 
socotind câștigul pe care Far avea dacă 
ar mai înainta încă. La o depăriare de 
un sfert de milă de la cl, dar în aparenţă 
numai la o aruncătură de piatră, sc ri- 
dica din ciucurul ei de brazi fața gigan- 
tică a rocii, dominând dela o așa de mare 
înălţime încât ameţeai privind coasta așa 
de abruptă, conturu-i atât de colțuros. 
I.a oarecare distanță mai încolo şi spre 
dreapta se profila o linie neștirbită şi 
verticală pe fondul cerului albastru în 
jos până la jumătatea înălțimii şi a 
dealurilor celea depărtate, aproape tot 


oşa de albastre, ajungând până la vâr- 
furile pomilor din vale. 

Nidicându-și ochii spre această înăl- 
ține ameţitoare, ofiţerul avu o privelişte 
care-l înmărmuri — un om călare lăsân- 
«lu-se prin aer, în acea vale! 

Călăretul stătea drept în şea, ca un 
militar, ținând frâul strâns pentru a pre- 
veni o săritură prea mare a calului. Cu 
capul gol fiind, părul îi flutura ca pana 
în vânt, Mâna-i dreaptă nn i se vedea din 
pricina norului pe care îl făcea coama 
vidlicată a calului. Trupul animalului 
avea o poziţie asa de orizontală în cât 
sar fi zis că stă cu toate copitele pe 
pământ lare. Miscările-i erau acelca ale 
unui galop sălhatec; dar tocmai când ofi- 
terul le privea ele încctară, şi animalul 
îşi aruncă înainte picioarele ca și cum 
se lăsa jos în urma unei sărituri. Ci ace- 
sta cra cu adevărat un sbhor! 

Inmărmurit si îngrozil de această ară- 
tare a unni cavaler al cerului — crezân. 
du-se pe jumătate scriitorul ales al vre- 
unui Apocalips — ofițerul fu doborit de 
puierea emoţiei. Picioarele îi slăbiră şi 
căzu. 

Aproape în aceiaşi clipă el auzi sgomo- 
iul une: sfărâmări în copaci — un sunet 
care muri fără ecou, şi apoi totul se 
linişti. 

Ofiţerul se ridică, tremurând. Se re- 
culese. Fugi repede de lângă stâncă în- 
spre un loc aflat cam la o jumătate de 
milă dela piciorul ei. Spcra să-și găsească 
«mul, aproape de acolo dar nu-l află. In 
clipa repede ca vântul a visiune;: sale, 
iinaginația îi fusese întratâta influen- 
țată de graţia aparentă, ușurința şi in- 
tenția minunatului  „sbor”* încât nu-i 
trecuse prin cap că linia marșului cava- 
lerului aerian era îndreptată spre pământ 
şi că ar fi putut să găsească cecace căuta 
tocmai la piciorul stâncii. După o jumătate 
de oră se întoarse în lagăr. 

Ofiţerul era om cuminte; era prea 
cuminte chiar ca să povestească un 
„adevăr“ care nu putea fi crezut. Nu 
spuse deci nimic despre ceeace văzuse. 
lar când comandantul îl întrebă dacă în 
cercetarea Ini nu constatase vreun fapt 
folositor expediției, el răspunse ; 

„Ba da, domnule comandant, nu există 
nici un drun care să meargă dinspre sud 
în vale“, 

Comandantul, stiind aceasta mai bine 
decât el, zâmbi. 

După împușcătura 'sa soldatul Carter 
Druse îs: încărcă din nou arma continu- 
ându-şi paza. 

Nu trecură bine zece minute şi un ser- 
nent federal veni cu multă grije sprecl 
târându-se în genunchi și mâini. Druse 
nic nu-și întoarse capul ci rămase ne- 
iniscat ca şi când nu lar fi cunoscut, 

in au cai tras ?'* şopt! sergentul, 

-- „In ce ?2* 

— Intr'un cal. Era pe stânca aceea. 
Precum vezi, acum nn mai e acolo. Sia 
us în prăpastie, 

Faţa omului era albă. dar nn citeai 
pe ca vre-un alt semn de emoție. După 
ce răspunse. își întoarse aiurea fala şi 
nu mai vorbi, Sergentul însă, nu înţere- 
sese. 

— „Uită-te *ncoace Drusc“, zise el, du- 
pă o clipă de tăcere, „nu prea avem 
obiceiul să ascundem. Îţi. ordon să-mi ra- 
portezi. Tira cineva pe cal?“ 

— „Da“, 

— „Cine 2* 

„Tata“. 

Sergeniul sc ridică si 
zise făcându-şi cruce: 
Sfinte !* 


depărtându-se 
„0h, Doamne 


trad. din englezește de 
TRAIAN ŞTEFANOVICI 


UNIVERSUL LITERAR 


Despre un volum de 
epigrame sau: 
Cine poate... 


In cele de mai jos intenţionez să mă o- 
presc asupra unui proaspăt volum de... 
„epigrame politice şi soaiale“, suprainti- 
vulaic : „De-a lungul vremii“ pe care 
tipografia românească le-u dat la iveală 
în anul de graţie 1926. Demne de remar- 
cat sânt —— în deaschi — 2 contraste : 

1) Pedeoparte — acela dintre : eleganța 
broșurii (tipărită pe hârtiea cea mai ve- 
lină şi cu litera cea mai frumoasă) și 
numele fundamental necunoscut al autv- 
rului (N. Gudin) pentru existența căruia, 
în literatura românească, nu ni se spune 
nici măcar cărei provincii îi datorim e- 
ternă recunoştinţă ; 

3i Pe dealta, dintre pretenţiile a- 
cestuia care ne atrage serioasa atențiune 
asupra faptului că: 

„Primele 200 de exemplare din această 
ediție sânt numerotate şi semnafe de au- 
tor“, pretinzând ca echivalent material 
al celor 48 de păginuțe, la început, 
190, mai târziu, 60 de lei -- și calitatea 
epigramclor dintre care subsemnatul, cu 
toată bunăvoința, n'a putut să aleagă 
nimie pentru o antologie a epigramei ro- 
mâneşii, gata de tipar. 

Natural că nu ne mulţămim să însinu- 
ăn. Verba docent, exempla trahunt, Câ- 
tevă dintre acestea vor fi suficiente spre 
a se vedeă că noul epigramist — care tre- 
ce în revistă galerica tuturor oamenilor 
noştri politici, stropindu-i cu „epigrame” 
datate aşă de disperat — nu are idee, nu 
de spirit, nu de epigramă — dar nici mă- 
car de vers şi limbă românească. lată-le : 

i INCHINARE 
Ridendo 


Pildelc care urmează 
Din vieţi şi clipe trăite 
Inchin, "Țări obijduite 


Râzând — multe se 'ndreptează. 
Avem oare dreptul să zicem: mersi de 
ascmenea închinare în care versurile 2—5 
contin atâtea cuvinte barbarizate? Vrei să 
fii bun Român, domnule epigramist ? 
Învață româneşte — şi atât! Pe urmă — 
versuri. 

Și mai pe urmă: cpigrema — dacă 
intervine spiritul care, deocamdată, e 
invizibil... 

Cem în acelaș sens — acciaş scîlceală 
verbală în : 


IN ȚARA ORBILOR 
Vulturi și şoimi de loc nu sânt; 
Rimas-au ȘOBOLANI şi corbi : 
Azi toți SE >NCHIN PAN'LA pământ 
Alesului... ŞEF DINTRE orbi. 


ACELUIAȘI 
D. prim ministru doarme. 
(Ziarele) 
Având norocul din născare — 
Statuia-ţi este garantată, 
Şi spre PERFECT "asemănare, 
So pue la Senat... culcată. 


Natural că vricât am continuă cu ci: 
tarea unor astiel de extrase — sănătatea 
cetitorilor nu va fi cu nimic atinsă, spl- 
ritul din ele fiind cu desăvârşire absent, 

Fără calități formale şi fără fond — 


priu urmare — aceste înseilări, pe care 


un curaj demn de admirat le numește e- 
pigrame, — legate de nişte momente atât 
de puţin valabile și de efemere — nu au 
nimic în stare să le justifice apariţiu- 
nuca pe piața literară: Căci — se va 
recunoaște -- a apelă la insanităţi stilis- 
tice ca aceia din: 


UNIVERSUL LITERAR 


Ardealul şi problemele cuituraie 


Presa memorandistă 


Anul 1584, înseamnă începutul epoci 
presei cotidiane în Ardeal. Provincia a- 
ceasta avusese şi ma! înainte publica: 
țiuni poliiice şi culturale, care apăreau 
săptămânal. Ajunge să amintim de „Ga- 
zela Lransilvaniei” care a văzut pentru 
întâia oară îmmina zilei în lulie 1837, a- 
vând caracter polțic, iar după un an 
şi-au adăagat şi partea culturală prin în- 
Hiinţarea „foii pentru minte, imimă şi I- 
teratură. Ambele publicațiuni crau  re- 
dactate de Gheorghe Bariţu, pe atunca 
profesor în Braşov, şi apăreau in ediţura 
tipogralului sus Johann Gott, singurul 
autorizat de către guvern de-a tipări 
ziare. 

Intre timpul dela 1837 şi până la era 
„lribunei“ uu mai apărut şi alte publ- 
caţiuni in Ardeal, având fiecare rostul 
ci. Chiar şi „Guzeita Tfransilvaniei“ şi 
„Foaia pentru minte, înimă și litera- 
tură” au trecut în acest restimp prin 
multe peripeții şi prefaceri. Relevăm 
aici faptul că aceste două publicaţiuni 
erau tot aşa de răspândite și în Priuci- 
patele Române şi în Bucovina ca şi în 
Ardeal. 

Cu apaiiţia „Lribunei“ şi cu transfor- 
marea „Gazetei lransilvaniei“ in ziar 
cotidian începe o eră nouă, carc e bine 
conturată prin principiile precis defi- 
uite cele politicei şi culturei naţionale. 
După cum am arătat şi în articolele 
precedente aceste două ziare au luat 
lupte pe două fronturi; politie şi cul- 
inral. 

„lribuna“ a revoluţionat limba lite- 
vară în Ardeal, indicând noui  orizon- 
tuți de orienture culturală, iar „Gazeta 
Transilvaniei deschisese drumul cultu- 
ra, lilerare spre massele poporului prin 
înființarea „XNumărului de Duminică” 
pentru pătura dela sate, care apărea în 
3 pagini, ceeace pentru împrejurările de 
atunci însemna foarte mult. Aceste nu- 
mere de Duminică, adoptate mai târziu 
şi de alte ziare, am avut un covârşito» 





D-lui N. TITULESCU 


Reuşeşie cu o vorbă 

Liga, 'mtreagă s'o transporte ; 

Noi insă PENTRU'ASA CLORBĂ— 
Plătim scump, valuta forte. 


suu la jocuri de cuvinie forțaie (şi, din 
această cauză : desgustătoare) ca în: 


D-lui PREŞEDINTE ORLEANU 
Ca preşedinte-al adunării 
FOARTE puţin te-ai remarcat, 
In schimb, toţi amploiaţii gării 
Știu că „Orteanu-i regulat“, 


său îu: 


OAMENI NOUI 
Că ne-a scăzut fantastic banu 
O vede orice nespălat; 
Ce na putut el, BRE-TI- ANU 
O să INDREPTE - UN... Lepădat. 


nui insemnează, numai a nu face poezie, 
dur mici măcar literatură elementară. 

Dacă totuşi uc-am oprit puţin asupra 
acestei broşuri, am făcut-o spre a doveăt 
că şi în literatură „cine poate, oase 
PoRde ace 


PAUL I. PAPADOPOL 


efect asupra masselor dela ţară, care 
nu-şi puteau permite luxul de-a abona 
ediţiile cotidiane ale  publicațiunilor. 
Conţinutţul acestor numere speciale pen 
tru popor satistăcea pe deplin atât ce: 
vințele cititorilor dela sate cât şi inten: 
țiunile conducătorilor politici şi intelec- 
iuali. În numerele de I)uminică se făcea 
educaţia politică a poporului şi în ace 
las timp i se dădea înur'o formă uşor de 
înțeles şi o îndrumare economică săuă- 
tousă, E 

Fxemplul „Gazetei Transilvaniei“ a 
fosr urmat câţiva ani mai târziu (1893) 
şi de „lribuna“, care în locul numărului 
de Duwmimică a scos însă o foaie peniru 
popor independentă : „boaia Poporului”. 
Pusă sub direcţia vigurosului publicist 
de pie memorie lo Russu-Șirianu, a- 
ceastă publicaţiune a avut la massele de 
la sate acelaş vol pe care l-a avut lu 
pătura intelectuală „Tribuna“. 

Grandioasa manifestare politică, care 
a avut loc la Cluj cu prilejul procesului 
„Memorandului“, se datoreşie în mare 
parie propagandei făcute prin această 
foaie, Din punct de vedere culturale 
meriiul deosebit al „E. P.“ a fost că a 
scormmonit imensa comoară de folklor a 
țărănimei din Ardeal, făcând ca această 
bogată şi interesantă literațură să fie 
dată la iveală de însuşi cărturarii ţă- 
rani dela sate, cari în mod abil au fosi 
puşi la o contribuţie prețioasă, care in 
cercetările viitoare va face  neprejuite 
servicii studiului poeziei şi  literaturei 
popoarele din Ardeal. In acelaş timp 
ziarul „Lribuna“ edița o bibliotecă de 
popularizare, carc în fond înfățișa, Imn 
mare partie, acceaşi. literatură poporală 
însă într'o formă mai literară, trecuia 
prin penele unor  scriiiori recunoscuți. 
Aceste broşuri, extrem de cltine, uu 
format mulţ: ani de-arândul „premiile“ 
școlare pentru elevii din şcolile primare 
cari se distingeau la îuvăţătură. Păcai 
că această bibliotecă nu se mai reedi- 
tează. Ar forma, printro continuitate 
bine susținută, o leciură plăcută pentru 
tineretul pueril şi o legătură de amintiri 
cu un trecui glorios al presei române 
din Ardeal, 

Din cele expuse pâuă acum e vredare 
de remarcat fapţul, că aproape toată 
inișcarea politică-culturală a românilui 
ardeleni sa produs în cele două oraşe 
săsesti: Sibiul şi Braşovul. Lucrul a- 
cesta se explică în primul rând prin 
faiul, că în aceste oraşe administraţia 
cra în mâna saşilor, cari erau mai in- 
«ulsenţi față de români, car în al dot- 
lea rând prin împrejurarea, că românii 
din județele de sud ale Ardealului a- 
veau contacle continuu cu vechiul Re- 
pat, cecace a făcut o mentalitate la u- 
cești români să se formeze cu caracter 
mai pronunțat româneşc decât în par- 
tea de nord a Ardeulului,. 

Curentul naţionalist, puternic. ali- 
mentat de populaţia sătească dela Bra 
şov şi Sibiu, care forma cititorii numaă- 
vului de Duminică ai „Gazetei Transil- 
vanie* şi ai „l'oii Poporului“, se res- 
frânse în decada ce a urmai după în- 
Hirţarea „Tribunei” peste întreg Ardea- 
lul şi cuprinse chiar şi Banatul, care 
era sau părea mai conservator în pri- 
vinţa politicei naționale. Astfel când re- 
pretatul Cornel Diaconovici, bănățean 
de baştină, încercă în anul 1894 să scon- 
tă la Timişoara publicațiunea  „Drepta- 
tea“ cu programul unci politici mode- 
rate, întâmpină o complectă răceală la 
publicul românesc, care nu mai voia să 


13 


audă de nici un compromis cu guvernui 
ungar. „Dreptatea“, deşi foarte bine re- 
dactață, trebui să-şi înceteze apariţia 
după doi ani, fiindcă publicul nu ma: 
putea fi îmbătat cu apă rece. Banatui, 
sub inflmenţa putemică a curentului 
iribunist din Ardeal, a reacţionat hotă- 
rît împotriva politicei moderate, Peste 
puţin timp trebui să vină şi în acest colj 
de ţară omul şi organul care să ridice 
și aci nivelul de luptă la acelaș grad cun. 
era în Ardeal, și îndeosebi în judeţeie 
de sud. 

Se vede că politicianul român a fost 
totdeauna preocupat de mici interese 
personale, căci după impozanta mani- 
testare în procesul Memorandului la 
Cluj în anul 1894 sa produs în sânul 
partidului național o criză internă atât 
de acută şi de gravă încât efecțul ei a 
dăvâmat până şi în străinătate tot 
nimbul şi întreaga aureolă ce le câști- 
pase cauza româncască prin luptele date 
în ultimii zece ani impotriva guvernte- 
lor ungaide. Procesele Replica: şi al Me: 
morandului câştigaseră în ţările din A- 
pus mulţi prietini politici pentru ro- 
mânii din Austro-Ungaria și unii dintre 
cei mai distinși bărbaţi de stat şi publi- 
ciști poliuui din marile capitale apu- 
sene şi-au pus toată autoritatea lor în 
serviciul cauzei noastre. Dar blăstemul 
strămoşese al invidiei n'a îngăduit ca 
poporul român să cenleagă în linişte și. 
cu folos roadele unor lupte pline de a- 
vânt frumos cum an fost cele date între 
anii 1881-—1804. 

Criza din anii 1895 şi 18% a înscris în 
istoria politicei din Ardeal pagini uriîte 
şi durercase şi a dus la desbinarea din- 
tre conducători. Criza fiind de naturi 
politică nu avem s'o cercetăm aia, decâi 
în efcelcle ci asupra culiurei naţionale. 

Din norocire s'a adeverit şi aici pro- 
verbul că în tot răul este şi un bine. 
Deshinarea produsă în cercul celor gru- 
pați în jurul „lrbunci“ a avut ca ime» 
diat efect înfiinlarea unui nou ziar poli= 
iic „Tribuna Poporului“ la Arad. la Sr 
biu au rămas bătrânii mai conservatori, 
tar la Arad s'au dus tinerii mai liberali. 
În fruntea acestora se găseşte cel mat 
combativ dintre publiciștii de pe-atunci, 
Ion Russu-Şirianu. 

linportanța nouei mişcări constă în 
faptul, că pin transpunerea câmpului 
de luptă naţională la Arad acţunea po- 
litică a românilor din statul ungar în- 
tră în contact direct cu  maghiarimea 
care îşi creiase acolo cel mai avansat 
posi de atac împotriva politicianilor ro- 
mâni, cari erau oarecum vetranşaţi fa 
Sibiu sub ocrotirea unei ncdministraţii 
mai îngădu'toare a saşilor. Aradul era 
un puleruic centru politic maghiar, deşi 
“va situat întro regiune vrurată curat ro- 
mâncască. Infigerea drapelului de luptă 
în acest centru a fost bună inspiraţie 
din partea românilor si cu apariția prr- 
mului număn din „Tribuna Poporului” 
se începe o nouă epocă în viața politicii 
şi culturală a poporului român din Ar- 
deal. Crecetarea acestei cepioet va forimna 
subiectul articolului viitor. 


ION BAILA 











14 


Cronica muzicală 


OPERA DE ARTA MUZICALA ŞI INTERPRETUI, 


(Cu prilejul concertelor Iiurbi) 


[ste ucvoie de o anumită pulere de 
discernământ şi de oarecare experienţii 
avalitică peniru a puieu distinge cceuce 
hotărăște asupra succesului unei produc 
țiun: muzicale. O împrejurare socială 
sau politică, un motiv culurral, o parti- 
culară dispozijie sau însușire a execu 
tantului, adescaori suobismul, rar necce 
siăţi de instrucţie si educaţie muzicali 
si aproape de loc opera due artă muzi- 
cală. — iată spre exemplu, un număr din 
sumă de factori ce se impun pentru par- 
ticiparca la o audijiume nuzicală, con- 
ceri sau reprezentație de operă, și pen 
tru aprecierea şi deci determinarea suc 
cosului producţiunii muzicale. Gradaţia 
cire vezuliă «din această enumerare nu 
este riguros reală în fapt, pentrucă in. 
teresul arătat unuia din acești  faclori 
este relaiiv. Iudividualul şi subiectivul, 
pe de aliă parte, imprimă şi mai multă 
relativitate şi claslicitate nu numai gra- 
dajici de care vorbim, dar chiar fiecărui 
factor în paric ; şi cu atât mai muli și 
mai grav penlru o mai sigură judecati 
a productului de artă sonoră, cu cât su- 
bicetivul se impune până Ja desmăţ, ca 
principiu unie şi cu cât obiectivitatea 
este mai înlăturată. Cunoaşterea şi însu- 
şirea câtorva elemente fundamentale şi 
Ucievminante asupra esenței frumosulit 
muzical ar constitui o serioasă buză de 
culiură muzicală. Care perfecționată 
peindeleie, prin control şi verificare, pe 
snăsura contnciului cu producţia arici 
sonurilor, ur putea tinde şi ajunge la 
stabilea criteriilor, fie şi personale, dar 
estetic valabile, pentru judecarea şi a- 
similarea operei de artă muzicală. In fc- 
lul acesta sur recunoaşte opera de arti 
stând în cenţrul oricărei preocupări mu- 
zicale, — fie chiar de natură speculati- 
vă, ştiințilică sau istorică, — interpretul 
sau cercetătorul neputându-și afirma și 
imstifica o activiiate în domeniul muzi- 
cat decât în îuncliune de opera de artă. 
Este însă atât de iremquentă intervertireii 





CAE E ENE AER] 


Ci TES AS 


A NN Aare 









21 Noembrie, 1557: A munii în Bucu- 
veşti povestitorul Petre Ispirescu, 

22 Noembrie, 1590): A murit folkloris- 
tul Simeon Măngiucă. 

23 Noembrie, 1$%): loan Ghica. îşi «los- 
chide cuwvsul său de economie politică 
la Academia Mihăileană dia lași. i 

1901: A murit istoricul Vasile A. U- 
rechiu. 

21 Noembrie, [$4J: Mihuil hkogăinicea- 
nu îşi deschide cursul său de Istorie na- 
țională la Academia Mihăileană din 
lași. 

1838: Apare ultimul număr» din „Albi- 
na Romînească“ a lui Gh. Asachi. i 

25 Noembrie, 185: Apare în Bucuresti 
„literatură şi artă romină“, revistă con- 
dusă de N. Petrașcu, 

1904: Apare în Piatra-Neaniţ reviria 
literară „Munca“, 

26 Noembrie, 1875: Su măscut în Vas- 
lui nuvehistul loan Acta. 

27 Noembrie, 15|: Sa născul 
gul Aron Pumnul. 

1885: Sa născut în saitul Tirlişina, ţi- 
nutul Solnic-Dobica, marele nostru ro: 
manciar Liviu Rebreanu. 


filolo- 


si văsturnavea ordinei naturale a lucru 
vilor, în cât în  producțiunea muzicală, 
consitacratii grosso mode, excentanți şi 
aiciiori == «nobisul nu apare ca tea 
mai rasă deleciiune a vieții muzicale. 
Cea mai primejdioasă pentru adâncirea 
vulturii noastre muzicate. tai atentă, pen- 
tru superficalizarea gustului public și, în 
«dujinitis, cea mai indeobste zi lacit con- 
simlită este vinovata şi aproape perna 
ventii uitate a operei de artă muzicală, 
Prairie urtei sonnrilor este dificulțatea 
ce îi nastere din caracterul si modul de 
a Îi percepută o piesă de muzică, peniru 
care nu este suficient creatorul ei, ci în 
iotdeaunu este necesară intervenția unu: 
intermediar, unci sa doua persoane, san 
a duuă, tre, patru, ba chiar a uuui în- 
reg evup «de zeci, sute și chiar o mie 
(vezi simfonia celor o mie, a VIll-a a lui 
Maliler, de persoane, Aceşti interme- 
diari, executiuţi, îinstrumentali sau vo- 
cali, sunt interpreți operei de ariă mu- 
zicală. Iixistenţa tor este îu strictă de- 
peudenlă de opera de artă muzicală. Lu 
ticagu lor artă csie de exercitat pentru 
a materializa, a sensibiliza şi a inter- 
preta cri mijloace proprii depozitul artis- 
tic cuprins în schiţa sralică a creatoru: 
lui operei, a comţozitorului. Pregăţirea 
și [uncțiunea artistică a executantului 
este «leternunată de necesităţile de ex- 
pimare a piesii muzicale. Cu cât exccu- 
țantul se  îndepăviează dela acest rost 
interprelaliv şi-i utlă o Tinatitate în în- 
săşi exerciţiul lelhunie zi malerial, în dex- 
teritatea, abilitatea sau  velocitaiea în 
sine, tiuzând deci, spre o existenţă inde- 
pendemă, ridicând prestigiul tehnicii și 
volul de mijlocito» deasupra şi în detri- 
mentul operii de artă, cu atât echilibrul 
hresc csie mai anienințat şi cu atât cxe- 
cutautul își picrde drepiul de interpret. 
Mijloacele sale care nu pot fi valorifi- 
cate decât în slujba operii de artă mu- 
ziculă, sunt cultivate aparte, ca un meş- 
eşuz special, care în niciun Chip nu sunt 
artă; nu sunt muzică, ci, utâla vreme 
cât prelind şi se constituesc ca un exer- 
cițiu, afirmându-se ca valori altele decât 
cele ce decurg din prodecțiunea frumo- 
sului artiste muzical, mijloacele execu- 
tanțului sunt cextrinhuzicale, Sunt acus- 
tice, sunt sonore. Acusiicul suu sonorul 
tu cate însă ruuzită, cum nu ioi auzibi- 
lul nu poate li sunet muzical, Stabilind 
rosiui. său în sine însăşi, exercițiul teh- 
nic devine virtuozitate, în accepţia sear- 
bădă şi mecanică a termenului. 

O elementară înidatorire a criticii este 
de u releva că primordial în producţiu- 
nea muzicali este opera de artă. Devie- 
vreu atenţiuni» spre mijleaceie de expri- 
mire ale interpretului, este un indiciu 
sigur că ordinca naturală a inţeresului 
iu percepția muzicală este distrusă. Că, 
«cci. tehnica executaniului dăunează în. 
săsi aperii de artă, dendată ce dă nas- 
cite lu admiraţia auditorului pentru 
virtuozitatea poală a mâinilor sau a gă- 
wejului, în loc să stimuleze entuziasmul 
şi să susțină contemplațiunea operei de 
artă muzicală. 

Gândurile jusemnaie aci ne-au fost 
sugeraie de apariţia pe estrada Ateneu 
lei a pianistului spaniol liurbi. Succesele 
obținute de acest iveproşabil tehnician, 
dovedesc  încdleajuns cât de greşite cri- 
Lerii îrăcsc in vublicul nostru şi cât de 
serioase datorii incumbă criticii pentru 
a orienla poporul în fregquentarea și a- 
precicrea audijiilor muzicale. 


GEORGE DIACU 











UNIVERSUL LITERAR 





PE MARGINEA ULTIMELOR MANI 
FESTARI PLASTICE 


In ultimul tunp Parchetul a fost întlor- 
Mat despre o sumă de afaceri necurate, 
din, cari 0 Clasă întreagă de samsarr 
iai mule sa mai purţia excroci, trăiesc 
imbelşugat, Spre dauna piriorilor şi îns 
jestrea ariei româneşti. 

In artă. ca şi în celelalte tărămuri de 
activitate ale României de după război, 
profiteurii San înmulţit consulerabil 
ina businl iunea cinstită, prostiluâna 
pe producător, pălmuind buna enviință 
la transacții și terfelind orica comeep- 
june care cată să iasă din comun pen- 
tru înălțarea sufleţească a obștei. 

In deosebi — vezumându-ne la artă 
ial = piciori. sunt aceia cari sufăr 
şi materialimente si motraliuenie, mai in- 
fricoșiător de pe urina au zişilor ne- 
gustori ş. intermediari, cari fac legătura 
zilnică îutre artist și publicul cumpără- 
tor, 

Folosindu-se de grelele nevoi în cari 
necurat se zbate artistul, haimanalele 
icestea sociale au darul de a ţese în ju- 
rul pictorului un sistem foarte abil s: 
fourte complicai de sfori, care-i incurci 
wmişcărite, făcându-l prizonierul nepu- 
tinctos al hanului servil cu picătura, ca 
o drogă stupetiantă, 

Din zi în zi, producţia pictorilor nos- 
tri, nai ales a celor tineri, se resinmle. 
alarmant, de pe urma acestei stranii si- 
iuați:. 

lar iată că, întro atmosferă asfixiau- 
tă, Fundaţia Princepelui Carol aprinde 
un far de nădejile. 

Sub privegherea rizuroasă a criticul 
de arta dela revista „Gândirea“, d. Os- 
har Walther Ciseck — Fundaţia Price- 
pelui Carol a organizat, începând din 
luna Noembeie, uu ciclu «de expoziţii. co: 
jective, cu lucrări selecționate, a pictori- 
jor şi sculptorilor român: în viaţă, 

Pentru publicul  amațor, înjghebarea 
acestor saloane, din strada Doamnei 20. 
înseamnă pe lângă o călăuză ciustitiă. ur 
prilej de înalte satisfacţii sufleteşti, pe 
curi nicăiri, în alte aranjamente similare, 
nu le-ar fi putut afla. 

Pentiu aceleași pricini şi mânat de a- 
celeaşi sențimente, un nou salon colec- 





tiv e pe cale să ia ființă, în str, Kara- 
ghiorghievici 9, în una din sălile spe- 


cial umenujaie ale Dbrăriet Hassefter, 
care a usut rarul bun simţ de u înere- 
dinli triajul lucrărilor unui ali critice de 
arlă — d. Nenilescu — a cărui delicată 
scusibilitaie e unanim recunoscută, în 
vurcirile amatorilor şi artiştilor noştri. 

Voate acestea suni, netăgăduit, munai 
inceputuri. 

Organizări ideale de comerț si demons- 
truți: urtistice, ma se pot întocmi decât 
cu Loarte mulţi bani si istovitoare saeri- 
Ticii — mai ales în vremuri ca acestea, 
cânml publicul mare e încă sub teroarea 
sarlatanească a bandelor interesate, de 
speculaivri. 

Sperăm fusă că, foarice curând, ama- 
teorii noştri se vor dunuri de necesiialea 
de a Îi călăuzit în achizițiile lor; ar 
publicul mare — graţie câtorva centre 
de expunere, decente, va puntea fi for- 
mat ca mentalitate şi glefuit suileteşte, 
până la aproximativă desăvârșire, 


UNIVERSUL LITERAR 
















































LA NAȚIONAL. ; Societatea atleţilor 
spiritnali de Georges Duhumel 


Iu slârşit, Sa reprezentat pe scena teu- 
ruiui Naţ.oral, o comedie care au satis- 
cut publicul din toate punctele de ve- 
icre. Comedia în sine e frumoasă, e foar- 
e frumoasă şi ca justelă de ton şi ca 
implicitute de acțiune şi prin sincerita- 
ea situaţiilor şi prin pictura tipurilor 
eprezenta tive. 

Distinsul scriitor Duhamel a înfățișat 
4 măestric atiludinea scriitorilor, filoso- 
ilor, velormatorilor, cari-şi zice noui, Îi- 
indcă iau poze ţantoge, gângăvesc cuvinte 
heințelese,  bâlbâese în scris expresii 
ai uu se pot lega şi caută să ia ochii 
nici naive, pe cate o exploatează maeş- 
ri, pavazui, înfumurați şi escroc. 

lu fond, comedia d-lui Duhamel curu 
dmitrabil pamflet împotriva acelor par 
eniţi, cari au prins din atmosfera ideilor 
iteva cuvinte, şi le exploatează ca să u- 


stuenăiii valorilor, prin  mediocrităţi 
inisire şi carăghioase, să dărâme glorii 
rain ice, 

Peoţi, cari vor să se ilustreze prin 0- 
hăeniciau de a tăgădai valorile artistice 
le scrietilor lui tlugo, Pamartine, cte.; 
avre de cafenea, cari mărâe impotriva 
btvităpi pozitive a unor  sărguincioşi 
hincitori reocunuscuţi, suit eroii come: 
ici d-lui Duhamel, Aceştia, întruniţi în 
„ocictițeiu atleţilor spirituali“,  cearcă 
iugușitori şi şireţi, cabotini şi bârtitori, 
i escroeheze pe naivii cari se uluese 
e formulele hazaconioasc, pe care le în. 
iră, 

A face rezumatul piesei, mi se pare si 




















Din clipa aceia numai vom putea spu- 

ke că avem o mişcare artistică, 

Până atunci : Simulacru. 

Atâta vreme cât arta plasticului zace 
atelier, izolată de contactul luminat 
sincer al amatorului — nu poale conta 

E factor de spor sufletesc al unci co- 

etivităţi sociale. 

fa rămâne o graţioasă inutilitate — şi 

it, 

Dar aceasta c prea puţin. 

Intristător de puţin ! 


Intre ultimele expoziţii — din cari 
ilcva interesante, unele plate, iar ma- 
witatea exasperante — a izbutit să se 
pună cercetătorului, dornic de serios, 
poziţia academiei artelor decorative; 
i struda Câmpineanu 17. 

Cubismul, integralismul, construetivis- 
ml si restul inovaţiilor ultramoderne 
rau dat aici întâlnire, întrun ansamblu 
(mobilier, vase, bibelouri, desene, ta- 
ouri, etc.) — cari constituese unu inte- 
br agreabil, deşi nu în totdeauna rc- 
wfortant, din pricina câtorva piese 
ari ies dim nota generală, fie prin voită 
ntravagunță, fie, dm potrisă, prin con- 
suni făcute gustului contur, 

Cu toate aceste mici scăderi, neobser- 
hte de marea mulţime a vizitatorilor 
expoziția academiei artelor decora» 


>>. 


ereu şi înestetic, Timdeă iipii trebue vă- 
puli pe scenă şi acțiunea apreciată mn 
dvsfăşurarea ci antrenantă, 

Dar dacă piesa e întradevăr bună, ar- 
tișiii teatrului Naţional sau silit să-i dea 
o interpretare meritorie. 

A fost un excelent ansamblu. 

D, Pop Marțian, care a ținut rolul prin- 
cipal. a câştigat considerabil prin jocul 
său, prin măsura atitudinilor şi prin ţi 
nută, Acest artisc su impus «a una din 
tomeinicile nădejdi ale teatrului Naţional. 
line, foarte bine d. Victor  Antonescn, 
iutrun rol de favmacist cu ticuri, bur- 
ehez cu familie, dar furat de năzbătiile 
uovatoare ule „setului atleţilor  spiritu- 
ali“. D. Yalentineanu a avut unele fi 
culţăți de înlăturat şi le-a biruit cu suc- 
ces, ciici avea rolul unui băiat de 17 ani. 
Svelt, ncbunatie, cinstit în fond, rolui 
d-iui Vateniincanu a fost susținut cu căl- 
dură. Tot aşa de bine a fost d. Srăncescu, 
in rolul unui lubovaut de farmacie, con- 
dus de bun simţ şi gata ori când să bi- 
ciuiască năzdrăvâniite cabotinilor,  înti- 
tulați „atleți spirituali”. 

In rolul mamei familiei farmacistului, 
iu casu căruia își găsise azil de exploata- 
re parazitul şet al atleţilor, a fost cum- 
pătatuu şi sârgnincioasa d-na Gusti. 

In roluri tinereşti de fetiţe, d-ncle Toto 
Joncscu şi Elena Cruceanu. Cea  dintăr 
su afirmat şi altădată destul de temeinic ; 
cea de a doua câstigă din zi în zi apre- 
cieri tot mai satisfăcătoare, Doamna 
Cruceanu ure loute miiloaceie de a fi 
unit din cele mai inteligente ingenue ale 
teatrului Naţional. 

lu rolul unui „macstuu Tilerar” opus 
sc tului atleţilor, a fost d. lon Morţun. Ce 
steasnie ştie să emploateze acest artist, 
iluruia cu belşug de mijloace, orice sehi- 
ture de rol! 

Si toţi ceilalți artişti, cari au avut ro- 
lui secundare «le ciraci scriitori, lingu- 
sitori și cegoiști, încrezuţi şi ridiculi, au 
tos bine, dând un ansamble Fără pri 
hi nă, 


B. CECROPIDE 






1 Pad A: 


i 


tive a interesat în dajuns pe amatori şi 
a stârnii în public curiozitatea şi plăce- 
vea pentru interioarele stlizate unitar 
si armonie, 

Din punctul acesta de vedere, meritul 
celor ce au organizat această expoziţie 
nu poate ii contestat, 

Arhiţectura noastră; orăşenească, mo- 
bilievul oamenilor noştri înstăriți... mir- 


cile nimicuri cari transformă un tr-st 
cub de zidărie întrun decor resfân- 
sâni, pipăilăl, mentalitatea,  tempera- 


mentul, preocupările, pasiunile şi capri- 
ciile noastre — sunt la noi. incă, pro- 
bhleme necercetațe, 

Jlaosul, lipsa de bun gust, lipsa de per 
sonalitate şi — mai ales — lipsa - unei 
înclinări fireşti pentru luxul simplu şi 
estetie — face din Bucureştiul nostru, 
un bâlci monstruos în exterior și un 
brie ă Drac de o trivialitate insuportu- 
Vilă, în interior. 

Dacă spectacolul acesta, de o cosmo- 
jolit balcanică barbarie, poate constitui 
o curlvasă notă locală și încânta uneori 
ochiul pictorului amator de pilorese de- 
primant — cl na mai poate ti îngăduit. 

Pentru ochiul încercat al străinului, 
bunul nostru simț cade în legendă, 


N. N. TONITZA. 


15 


Cinematograful 
CINEMA VLAICU : Harold Loyd 


Delicios : păcat că este inegal, inegal 
din punct de vedere al... idioțici. Intr'a- 
devăr sunt unele părţi ce nu sunt des- 
tul de idioate pentru a fi delicioase. Pri- 
mele acte însă, călătoria pe vapor, de- 
barcarea şi mai cu seamă prima plim- 
bare prin Republica Paradiso sunt mi- 
nunaăte. 

hiconsolabililor de «desființarea institn- 
iutni d-lui [Dragomirescu le  recoinaris 
dăm foarte călduros acest film, 


CINEMA LUX: Fetița Dulce 


Dulce, dulce, foarte dulce, tot alăt de 
dulce ca versurile prea des jucatului ca 
să zicem aşa ; „antor“, atât de slulee că 


până la urmă [i se acreşte, 


P-U IG. 


Pentru domnul Raul 


Paginele unui ziar de novă generaţie, 
bat un record. Prim domnul aul. Cu o 
peniță şi o sticlă «de antracin, distrug pe 
Arghezi, artilictos, spulberă pe Aderca, 
emulul Smarei, condamnă pe Vinea, ne- 
vropat, ridiculizează pe Zarifopol,  li- 
vresc, sun aprobriului pe lubrifianiul 
lomel Teodoreanu, Toate acestea, nici 
măcar cu sinjaxa renovată. Meritul re- 
vive «lomnului Raul, Piecare slovă îl re- 
vendică, fiecare sir de cuvinte îl reve 
lează. 

Intre urbe şi mahala, se ridică baraca 
tuxatorului, Juslăciar, el nu se pretează 
la renovații. LI vrem indulgent, El este 
implhucabil. Pe vede curând, te agaţă a- 
Dil şi, astuţios, te întreabă cine eşti, Eşti 
tu Alexundri, esti tu Alexandrescu ? De 
nu eşti unul sau altul), cum îţi permiţi a 
fi cineva ? 

Avghezi, Vinea, Aderca?  Autoriza- 
țin 12! de Ja centrala pieței, de la căr- 
turari, de la periferie ? 

— Nu. Atunci ?] 

Dacă nu  prezinţi asemenea justili 
cări, rămâi în carantină, până ce tiche- 
tul halei, dobândit, învoirea  vameşului 
şi pergamentele grănicerilor, te vor li- 
era, 

Cunosc pe domnul Raul din recoman- 
duta scrisoare a nnci prietene, atente 
mai mult decâi ceream. Mi l-a semnalat. 
„lalanga”*  compleciează amănuntele a 
cestei literare fizionomii. Amica cea bu- 
nă «loreşte pentru domnul Raul, un răs- 
puns din parte-mi. Fu nu-l pot găsi, răs- 
punsul, Incerc, dar, o diversiune, 

Agitaţia tinereţii se iarță şi, de-i isco- 
ditoare, se încurajează cu bonomie şi cw 
abilitate. Dar sfidarea primatului şi in- 
cultura vizibilă întru tot, dar injuriile 
precugetate alc vechilului, nu, 

Sunteţi sensibil, domnule Perpessicius, 
la toate nuanțele gândirei şi la toate ex- 
primările ei delicate, ca să mă simt da. 
toare să vă utrag atenţia, fie şi ocolit, a- 
supra penibilului cflort al unei „dudui- 
țe”, de a replica domnului Raul. Singura 
bună replică, în această împrejurart, 
ar fi, sucolese, desființarea, prin general 
consens, a  păcătuirei, efemere chiar, 
contra disciplinei elementare a bunului 
shuţ în scris, şi conira bunei creşteri, la 
indemâna oricut. 

Pentru mine, vedeţi bine, e jenant să 
lupt cu utâtea calambururi, care-şi fac 
joc Hterar din „condările atente“ şi „câr- 
ma nervoasă” ale unei „unoderniste“ cn 
„istorioară”,  Incăpătoare şi de  variale 
cupminsuri, vulgaritatea mă derutează. 


ELENA PROTOPOPESCU 











16 


ECOURI 


CAPITULARE 
in ciuda tuturor previziunilor, premiul 
literar al „Universului Literar nu mai 
poate îi acordat, 

Regretele noastre nu vor atenua nicio- 
dată sângele rău pe care acest premiu 
l-a făcut celor peste donă sute de conen- 
renţi, 

" Cu toate scuzele pe care o astiel de si- 
tuaţic, le comportă, ținem manuserisele 
la dispoziția d-lor autori-concurenţi, 

Ele poț îi sau ridicate dela redacţie, 
sau expediate, de către noi, la adresele 
originare şi după un aviz anume al 


d-lor autori. 
REDACŢIONALE 

D] Arhitectura de accidente, îragmen- 
tul — reprodus la  lcourile numărului 
nostru fîrecut — din articolul d-lui Mar 
cel Iancu, făcea parte din darea de sea- 
mă a xevistei ,„Contemporanul”, 

[Il In numărul viitor vom publica o lu- 
crare inedită a d-lui Gib 1. Mihăescu 

CI Zinu si orele de redacţie, la „Uni- 
versul Literar: se fixează: Joi, dela 


5—7, 
GREŞALA LUI DUMNEZEU 

D. Caton Theodorian, autorul bine cu- 
noscut al Bujoreştilor, a citit în penulti- 
mul comitet de feudă. dela 4  Noene- 
brie, prezidat de d. lon Minulescu, noua 
sa lucrare dramatică : Greşala lui Dum- 
nezeu. 

Admisă cu unanimitate, piesa d-lui Ca- 
ton Thcodorian se va pune în repetiție, 
luna viitoare, sub direcţia de scenă a 
d-lui Gusti, având de intempreţi princl- 
pali pe d, Soreanu şi d-şoara Puia Jo- 
nescu. Autoritatea dramatică de carc se 
bucură: d. Caton -Theodorian, în cercu- 
rile scriitorilor noştri de teairu, legiţi- 
miează curiozitatea cu care e aşicptată 
Greşala lui Dumnezeu. 

Literatura dramatică originală va a- 
vea prilejul să înscrie um nou succes. 
Dujoreştii, Nevestele lui Pleşu, Stăpânu, 
ete, etc., suni o garanţie că speranţele 
nu-i vor fi desmințiie. 

BERNARD SHAW SI D. 
MIHAIL DRAGOMIRESCU 

Rocentţul laureat al marelui prem.u 
Nobel pentru literatură, este, după cum 
se ştie, în disgrația din ce în ce mai pro- 
nunţată a d-lui Mihail Dragomirescu. Di- 
rectorul Institutului de literatură nu 
scapă nici un prilej să arunce cu ple- 
trele verdictelor sale în mărul încărcat 
de roade al celebrului ivlandez, a cărui 
peuialitate o contesiă cu hotărire. 

JI adevărat că Bernard Shaw nu se 
prea sperie și pentru acești detractori, 
a compus urmăţorul cuvânt, pe care-i 
relatează ultimul nunăr dinu „Les Non 
velles liti6raices“, în cele ce urmează: 
„Există la New-York o „ligă peniru 
protecţia geniului”: (League for fosterinu 
genius). Aţi bănui cumva care este prin- 
cipalul scop al acestei ligi ? lată-l: ea u 
cumpărat, întrun cimitir new-yorkez, 
un imens teren pc căre a ridicat un mo- 
nument central de unde pleacă o seric 
de mici concesiuni particulare, toate con- 
struite pe acelaş model, împodobite cu 
aceleaşi flori şi frutize verzi de aceleaşi 
plante. Apoi, u scris unui număr conside- 
rabil de „genii“ pentru a le angaja să vie 
să guste ultimul repaos în aceste terenuri 
astfel amenajate. Cea mai mare parte 
dintre invitaţi nici nu sa sinchisit să 
răspundă. Bernard Shaw e unul dintre 
puţinii care au răspuns. 

EI refuză oferta ce i-a fost adresată în 
termeni aşa de amabili. O refuză nu atât 
din afecţiune pentru jara de naştere, 


cât, zice dânsul: „Inţeleg să pun să mi 
sc construiască un cavou grandios cn 
ivaie pictrele cu cari am fost lapidat în 
timpul vieţii mele, dacă m'aș hotări să 
le transport în America, drepturile mele 
de autor nu mi-ar ajunge“. 


CERCUL „SBURATORUL: 

Duminică, 14 c., d. G. Brăescu a cutit 
pentru a doua oară în cercul „Sburiăto- 
rul“, piesa originală în 3 acte „Minis- 
tvul““, Lucrarea e o comedie de moravuri 
sociale, în care autorul zugrăveşte me- 
diui din care se recrutează astăzi oamo- 
aii politici, D. E. Lovinescu citeşte un 
fragment din rol II, al ist. literaturei 
române contemporane, în care schițcază 
personalitatea critică a d-lui Mihail Dra- 
gomirescu, concis şi definitiv. Poezii a 
citit d-ra Sanda Movilă şi d. Gulian. 

Au asistat: d-na T. Ivinescu, d-na 
Mia Frallo, d-rele B. Delavrancea, Pa- 
padat, Ticu Archip şi M. Nicolau; pre- 
cum şi d-nii Ramiro Ortiz, N. Davi- 
«escu, E. Aderca, G. Nichita, ÎI, Valertan, 
D. N. Teodorescu, P. Constantinescu, Ste. 


lan Mateescu, ete. 
SCRIITORII 

[] Micul tratat de esţetică pe care d. 
F. Aderca îl publică în coloanele re- 
vistei noastre va apare (completat cu 
partea Il-a, în care se fac aplicaţii) în 
editura „Senrănătorul” din Arad. 

DI] Editura „Ancora“ a pus sub tipar 
un volum de nuvele: Femeea cu carnea 
albă (din Carnetul intim al domnului 
Anrcl) de F. Aderca. 

„IN AMINTIREA 
LUI ILARIE CHENDI 

Duminică, 2t Noembrie cor., se va des- 
roperi lu bDârlos (Gara Mediaş) judeţul 
Târnava Mare, placa comemorativă aşe- 
zată de ministerul cultelor şi artelor, pe 
casa. unde sta născut Ilarie Ghenidi. 

Plecarea din Bucureşti-Nord, Sâmbătă 
scara cu trenul personal la 22.45 ; sosirea 
li Mediaş : Duminică la orele 10.45 dimi- 
ncața. N 

Plecarea din Cluj: Duminică dim. cu 
trenul accelerat lu orele 9.36, sosirea la 
Mediaş la orele 14.14 d. a. 

Masa se va lua la Mediaş de unde se 
va pleca la Dâslos cu trăsuri şi automo- 
hile, (distanța 5 km.). 

lrapoirea la Bucureşti si Cluj în acelaș 
seară, ia 
ATP. S. 
„san Asociaţia scriitorilor tineri. In Via- 
ja literară (|, 26, 6 Noembrie) d. Al. Bă- 
dăuță, revine cu precizări, Precizări care 
mai mult întunecă, e adevărat, dar nece- 
sure oricum. De data aceasta nu mai e 
vorba de o autonomie perfectă. Societa 
tou să fie dependentă de $. S. R. Şi să 
h:pie mai puţin peniru cele materiale 
cât pentru o „comuniune de spirit“. Şi deşi 
a. celor tinevi, simembrii ci vor fi toţi 
scriitorii care aderă uleci. Limeri sau bă- 
trâni”, 

ȘI totuşi întradevăr trebueşie  aplau- 
dată. Mai ales pentru tinerescul idealism. 
Aceşti scriitori tineri nu sunt nişte re- 
voliaţi, deşi ar avea dreptul. In locul 
rondei ci preferă protocolul academic. 
Scepticismul nostru îi însoţeşte, însă, ca 
siinpatie, şi le doreşte izbândă, 

REVISTE 

A apărut „Sburătorul“, No. 5, cu arti- 
cole, proză și poezii semnate de: E. La- 
vinescu, G. Brăescu, Hortensia Papadat 
Bengescu, lon Barbu, G. Nichita, Simion 
Stolnicu, C. Baltazar, V. Streinu, P. Cons- 
tantinescu, etc, 





UNIVERSUL LITERAR 


DIN STRAINATATE 

Cl În curând se împlinese 600 de ani de 
la moartea Laurei „sloamnă ilustră pria 
viriuțile sale” făcută nemuritoare de Pe 
travcu prin celebrul „Cauzoniere“, 

Lupta cuve sa dus de utâta vreme pen. 
tru u se şt: care din cele «două Laure; 
Laura de Noves sau Laura do Beaux a 
fost celebrată de Petrarca, sa reîncepul 
cu furie în lranţa. 

Aviguonezi: susțin pe Laura de Nov, 
peiirucă manuscrisul lui Virgiliu, de 
care Petrarca nn se despărţea niciodată 
ar li indicat biserica braţilor minori din 
Avignon ca loc de înhumare al iubitei, 

D. Andeberi, nn provențai răsboinie, 
apărător al Laurei de Beaux, declară & 
pocrifă nota lui Petrarea, şi invoacă păre 
vreu d-rului Locard, experi în grafologie, 
directorul laboratorului tehnic din Lyon, 
cate comparând manuscrisele lui Petrarea 
cu mota atribuită lui de pe manuscrisul 
tui Virgiliu, atât de valoroasă pentr 
gloria Laurei de Noves, o găseşie apr 
criia, 

D. Pierre de Nolhac, renumit ca u 
bun cunoscător al lui Petrarca, întreba, 
a răspuns printrio întrebare: Pentrue 
nu Laura de Sabran ? sau o a patra Law 
ră ? Căci sunt cel puţin patru... Nu von 
şti niciodată care e cea adevărată. Dar 
ce importanță arc ? Nu e destul că sun: 
tem siguri de existența Laurei şi de fap 
tul că a trăit în Avignon. 

— Dar dacă nota e apocrila ? | 

—- Asta nu se poate susține, a răspuns 
d. de Nolhac. Cum pot fi apocrife, aceste 
rânduri scrise pe un manuscris de cam 
Petrarca nu se despărţea niciodată şi pri 
care îşi însemna gândurile cele mai inţi- 
me şi ma; ales veştile care îl îndure 
rau mai mult... | 

la: d. Maurice Mignon, profesor de li- 
teratură, provenţală la Umiwversitatea da 
Aix, a spus: 

--- Afucerea Andibert ? Ah. ah! e haz 
lie de tot! Da, da... Cunosc, dedesubtu: 
rile un complot, o farsă de mare anver- 
gură pe care numai autorii ei o iau în 
serios... 

A fi vorba de un industriaş din Toulon, 
mare admrator al lui Petrarca şi care. 
etc, eic, etc, 

Cititorii noştri să tragă concluzia |! 

Cl Juriul premiului „La femme d 
France“ a decernat cele două premii ale 
sale de 6000 franci astfel: Premiul feme 
tin «d-nei Mureelte Gasion-Martiu, por 
tru romanul său „La belle Treute mor 
sine” şi premiul pentru bărbaţi, d-lui 
Georges Barbarin, pentru volumul : LA 
mour et la Mer. 

UI lu Juma Mai, 1997, se va deschide la 
Geneva o expoziţie înlernaţională de ma 
zică, ce va cuprinde două secţiuni, una 
comurciulă si alta istorică. Iutre delegaţi 
țărilor cure vor participa la expoziție nu 
firurează încă nici un român. Să sperăm 
că până la Mai... 

(CI Lu Paris a încetat din viaţă James 
Tlachett „socolit col mai Inure uctor a 
uiosicu”, şi unul din marii interpreți 
shakespearicni din lumea întreagă. Ro 
lul care La făcut celebru a fost: Mach 
bet. Moare în vârstă de 57 ani 

Li D. T. L. Bouvier, membru al Insiu. 
iului, xa scoate în curând o nouă lucrare 
care prin titlul ei, e așteptată cu curiozi 
tate : Comunismul la insecte. 

O In colecţia „Le roman de grande 
existences“ apare, datorită d-lui Louis 
Dimer „La vie raisonnable de Deseartes" 


Redactor PERPESSICIUS 

















ATELIERELE SOC, ANONIME „UNIVER SUL", STR, BREZOIANU No. 11, BUCUREŞII