Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0037

* e pia Ala Ya at - DB 





* 





O U 4< O O 


URNIVER OUL 
LITERAR 


. 





a 





P. IORGULESCU-YOR; DIN PORT 


în acest număr: N. N. 'TONIYZA, LUGIAN BLAGA, SĂRMANUL RLOPŞTOCE, MIHAIL CELARIAN, EMIL ISAC, 
MARCEL ROMANESCU, SCARLAT STRUȚEANU, GH. BĂGULESCU, MARY COLERIDGE, SERGIU DAN, C. 1. ŞICLO- 
VANU, ION CĂLUGĂRU, TANA QVIL, GH. CARDAŞ, ION 0JOG, RUD. A. KNAPP, GEORCE PETRE, B. CECROPIDE, 
AL. SADI IONESCU. 


An. XLI, Nr. 37. | 


12 Septembrie 1926. Lei 





UNIVERSUL IITERAR 






K.) 
AS 
zi 


teza 
Bz CE, 


EIN 
Fa AS Aa bă 









0 
ENI LA E LA a RAA 
VISURI 
— MARIA — | 


Te-am visat copilărie, te-am visat scumpă Marie, 
Visul mi-a clădit altarul, ce vieața dărâmat, 
Mi-a cântat din depărtare“ codru glas de ciocârlie, 
Apele venind din munte ce îrumos au maritat !... 


Ne duceam cu mânun mână. cu Sutye şi tu o zână, 

Mii de genduri, rânduri-rânduri, pe şoptite ne-au urmat 
Părul tău aveau mirosul unui măr purtat în mânii, 

Şi în ochii tăi albaștri, cerul serii sa "necatua 


Te-um visat, mireasă albă, albă cum este mireasa 

Ce se duce:n lumea nopţii să renască dorul mort. 

Liunina ființa-ți caldă, floarea, bradul, fruntea, casa, 

Şi pawcă părea zâmbeta-ţi prea de tot greu ca să-i port. 


O, Marie. ciocârlie, primăvară, tinereţe, 

Vot ce-u fost mai scump în lume, totul iar a remviat, 
Şi au revenii din viaţă palidele —- triste fețe, 

Ctărora Mario — bună, fu vicaţa:i le-ai dat... 


. . Ei . . . a . Li - . . Pi 


Visul ziua îl destramă, şi Muria iar“ dispare, 

Mă trezesc simțind în mine, cum aluneci țot mai mult, 
Moartea bate poarta vicii tot mai tare, fot mai tare, 
Cum am îndrăznit în noapte, grâiut Sloarei să-l ascult? 


PMI. ISAC 


Mesaj câire 
tratele mort 


La goarna cocoşilor, în zi 

sa deschis iung coridor, 

alb să străbaţi prin negre draperii. 
can ilustrate biblii englezeşti 
contortabil rai sauzi crescând 
unde îngeri trec cadelnițând 
glorioase miresme cereşti, 


Acolo, din cât ţi-a rămas în memorie 
tainic te-ai adunat din vis, 

ai întâlnit prinții din cavtea de istorie, 
torțe-n beznă drumuri fi-au deschis, 


Toţi spun cum ai fost coborit jos, 
mama ta nu crede, cu lumînări 
a plecat la cel mai aproape Christos. 


Eu jur că te-ai dus în cer pe albe cărări. 
MI i 


SERGIU DAN 





UNIVERSUL LITERAR 


CAMELEONUL 


— Nedumerirea unei lăuze — 


Salonul este înalt, adânc şi alb, tăiat în 
două. de minaretul pendulci în care plân- 
gc vremea și durerea. Ferestrele largi 
cari ocupă aproape un părete întreg şi 
în cglinzile cărora se restrânge deodatiă, 
ca înti'o macabră ironic, tipareţea și. pri- 
măvara de afară şi suferința şi desnădej- 
dea din'năuntru, intocmesc un Şaseu gl- 
gantie în rama căreia se înfinge podoaba 
verde a parcului de din dosul spitalului. 
Smirna mirodeniilor florilor care năvă- 
leşte prin perdelele de dril, îae îngrețoşu- 
rea de acid-lenie a salonului, înbălsă- 
mând nările bolnavilor. In umbrela unor 
plute, fulgeră steaşina de zinc a diseețier, 
In fund, printre nuiele sfioase de tube- 
roze, se strecoară țuguwiul de ardezie a 
cloptnijei capelei, din piscul cărefa se 
înalţă, dreaptă şi imobilă, lumina de aur 
a crucei Iniv'un colţ e un paravan de ce- 
iuioid alb. în dosul căruia sunt înghesuite, 
în grală, până să fie svârlite dimincaţa, 
afară, la disecţie, bolnavsele cari îşi dau 
sfărşiiul noaptea, târziu. In pertele răsă- 
ritului o candelă care nu se stinge nici- 
odaiă învoşește crinul alb din icoana Bu- 
nei-Vestiri. La căpătăsele bolnavelor mai 
cu dare de mână, al acelora ce au, în oraș 
parica lor de milă, de compătimire sau 
de atenţie, plâng continuu flori ofilile 
de sezon. Doamova Profetha, supraveghe- 
toarea, ne păstrează câi e ziua de mure, 
zâmbetul ei regesc de bunătate, tivit de 
luminile bonetelor ci albe ca smântâna, 
şi cari îi aşează pe figură, o aurecolă de 
anliniiă jerttire de sine, de înaltă şi în- 
Jumnezeită abnegație, de puritană, si 
slâută îmlatorire sufletească, lutr'un colţ, 
intro cabină cu pereţii de olandă, este 
culuuzul gardianei care horcăie ziua co- 
pleşită de insomnie, iar noapiea străju- 
ieşite accesele, toarnă untudeiemn în cin- 
Jelă, şi anunță preotul pentru sfânta în 
păirfăşanic, când vre-o bolnavă cere cu 
orice preţ să se împuce cu l)umnezen. 
Doctorii se'abat rar pe dinaintea noastră, 
în treacăt vorbind între ei, neluâna bol- 
navele în seamă, ba chiar privindu-le u- 
rât, pândind numâi... cazurile interesanic 
şi qalăvrăgind asupra lor îndelung, în 
sală, afectuos, amestecând  prinire  de- 
moasirările lor savante, hohote aristo- 
cratice de râs, baricadând culoarele şi 
făcând astiel ca infirmierele să ocolească 
inutil şi dureros cărucioarele de gumă 
în cari operatele mior pe jumătate, loată 
nădejdea este în doamna Profetha a că- 
rel experienţă spitalicească de mai bine 
de treizeci de ani, i-a creiaț în sociciate, 
faima unei docioriţe, iar în lipsa ei. „me- 
dicul“ cel mai upropiat de noi ese som- 
noroasa Vecera, gardiuna cu ochii bobo- 
şați Cam acesta este decorul în silnicia 
căruia ne dumecăm ceasurile aşteptării 
însănăleşirii sau a tărpilor cari să ne tâ- 
rască mai târziu, dupe miezul nopții, 
spre necropsie ca pe nişte criminali exe- 
cutați. Nota cea nouă, adusă de câteva 
zile în urmă, acestei spălăcite, infecte şi 
odioase aimosfere, este bolnava dela 
Nr, 3 din rândul întâiu al paturilor, dela 
stânga «pre drcapta, inumărând dela in- 
trarea spre masa sfintei împărtăşanii. A 
venit cu o maşimă închisă, a cărei trom= 
petă a piruii îndată pe drumul din sze- 
tele spitalului, dispărând întrio fugă 
dubioasă. Polnava a fost lăsată o vreme 
în iarbă, apoi adusă aci de doi brancar- 
dieri. Nimeni nu a putut da vre-o lămu- 
rire asupra ecesiei muribunde de elită, 
nici cliar Pancotă cel mai flecar cel 
mai bine informat dintre autopsieri. Hai. 


nele cele scumpe cari par'că îmbrăcau 
distinețiunea unui paj înfrânt, au fost 
suite în podul spitalului şi frumuseţea 
înfiorător de jabidă. pe care automobilul 
a lăsase în liătătura spitalului, a  fosr 
saită grabnic pe braţele de ojal ale ce- 
lor dui brancarilieri. Un intern proaspăt 
ras, Sa apropiat de capul de înger mor 
şi palmele lui aibe şi fine au desfăcut 
cămaşa de mătuse prinsă în nenumărate 
cordele roz şi pe sânii căreia străluceau 
Huturi muri brodaţi cu aur, Bolnava a 
deschis jumaâtăţile de jos ale ochilor, n 
ottat prelung, a făcui un semn nehotă- 
rât şi pe buzele crăpate şi înălbite, sa 
aşteruul îndată desnudejdea unei  sufe- 
rii ucigătoare. La căpătâiul ei sa ri- 
dicat apoi, mai în urmă, un imprimat — 
un fel” de buletin... antropomietrie adus 
de econom în virtutea aceleaşi increnţe 
administrative care ohliză Ja fel o cance- 
larie de spitul ca şi pe accea, a unei in- 
chisori, ca. şi cum un bolnav ar fi un uci- 
gaş şi pe care stă scris cu litere groso- 
tane : „tumoare anexială“. Din capul bol- 
navei a curs îndată părate blonde, pre- 
lise din revărsurea de aur a părului $ 
diu care su «lesprins anevoios un splen- 
did ac de os de sepie în care lmecau la- 
crimi albe de picire scumpe. În îusera- 
reu care înfrumusceţa înfiorător de nelă- 
murit suferinţa din obrajii bolnavei, a în: 
trat, par-că lugărit, grozav de furtunos, 
de dezerientat și de iurburai, un. domn 
sdus de o frământare bizară, lăuntrică, 
sufceuntă și care îi punca în întreaga 
lui fufăţişare de faialist desorientat, dis: 
tineţivica unui spadasin răpus, plimbânil 
cu e mână o batistă scumpă cu care u- 
duna de pe fruntea-i congestionăiă o 
trauspiriţie prixcipitată, și întru jr- 
nând o pălărie umbroasă şi fină” care 
iş. lăsase conturul ci larg pe niste bucle 
visătoare, mutându-și privirile  năucite 
delta pat la pat şi rememorând parcă 
conturul unzi fiinţe scumpe, într'o ame: 
jitoare reverie, şi pe care trebuia so 





găsească aci. Doamna Profetha sa scu- 
turat din somnolența gi cronică  expli- 
când domnului că întrevederile nejusti- 
licate de considerațiuni cari vin în con- 
tact cu interesele hbolnavelor sunt strict 
interzise. Musalirul şi-a înclinat precaut 
înfățişarea-i de marchiz, trimise numă- 
rului 5 un salut cumpănit urmat de un 
zâmbet diserei, în gravitatea căruia avu 
grija săşi aştearnă toată tristețea sufle- 
tului său doborât şi eși. Boluava se îm- 
poiriv cu un suspin profund şi stprave- 
ehetoarea îşi plimbă îndată mâna ci de 
sfântă peste fruntea pacientei împodobită 
cu inele multe de aur. O vreme trecu aşa, 
în nehotărârea desesperantă a vieţei de 
spital. 'Tumoarea anexială dela No. 3 se 
înrăutăţea. Lin medic străin veghea zil- 
nic la capul frumoasei înlemniţate. Pa- 
chete soluminoase erau snile în fugă, pe 
scări, de braţele gratificate cu bacşişuri 
simţitoare ale lui Pancotă autopsierut. 
Fe poliţa de foniă de deasupra patului se 
înşirau coniinuu, glasire, cadouri, pu 
driere, medalioane, crini, nesesere, pli- 
curi, buchete, panglici, embleme, biblouri, 
şi felurimi de întrumuseţări, afară de 
mezelurile şi frauzelele cu lapte pe cate 
Pancotă le împărțea cu sonimnoroasa gar- 
diană  Vecera, deoarece „doctorul ăl 
mare“ face moarte de om când holuavele 
calcă rigorile dietei ! 

Iutro zi a fost adusă la căpătâiul pa- 
tului Nr. 3 între alte noui surprize ale 
consoliărei şi... o fotografie în robă, pe 
care bolnava a pitii-o suh pernă, după 
ce mai îniâi i-a sărutat mucavana înde 
lung, stronind aripile fluturitor din piepţii 
ciimăşii cu lacrini mari calde. Intro du- 
pă amiază bolnava fu operată de doctorul 
cel străin care risipi îu sfârşit tumoarea 
anexială, în douăsprezece sonde cu materii 
purulente si în putul Nr. 5 zâmbiră în- 
dlată razele moi şi blânde ale soarelui în. 
sănăoșirii. la cancelarie se dete „ordiu” 
„pentru  desinfeetarea  vestminislor de 
preț dinu podul spitalului. Portretul în 
robă se ivi atunci din nou pei'straşina pa- 
inlui, cu îngăduinia îngcrească a doam- 
nei Profetha şi sărutări arzătoare acope- 
viză curtonul adorat. Capul de egumen. 
al economului înhuibat cu dumicaţii dela 
gura bolnavelor, se ivi mironosit, cu o- 





D. GHIAȚĂ: BISERICĂ 








FĂ . 


chelarii pe nas, în pervazul salonului, a- 
sezând pe noptiera dela Nr. 3, hârtiile de 
eliberare. Danielele fanate de etuva spi- 
talului îm podobiră la loc cu. aceiaşi graţie 
de heruvim, trupul amevoie înpiciorogat, 
ul “divinei operete. Bocancii de puşcărias ai 
udmuinistraţiei spitalului, fură înlocuiţi 
cu puntoli cilibii de satin cu mari cata- 
same de fildeş în scobiiura cărora se.pre- 
lise felin, gambele snple ca două con- 
uee de Toledo. Câteva nimicuri dragi de 
pe lirida patului fură strecurate în sânul 
descărnat de zăcere şi peste zvâeviturile 
ărnurilor se înbucă pârâind, jacheta de 
amazoană, ale cărei reveruri prinse în 
bumbi de urmuz, se resfrânse până sub 
bărbie, acoperind fluturii cămeşii şi adu- 
câmi în pometele scurse ale boinavei, 
flori obosite de măr. O centură lumină 
întunerecul salonului cu fulgerarea o- 
bitoare a gătelilor ei de bronz şi paftalele 
împreunându-şi încuietorile, a căror a- 
prapiere recoustituia în scuinpetea meta- 
inlui, emblema unei adorațiuni idolatri- 
zătă în inperturbabila nepăsare a unui 
stinx în faţa căruia dunsa o Frimec, în 
piresură marțial, talia de principesă a e- 
văcuatei dela No. 3 punându-i în priviri 
gravitatea siluetei ei de neam, o vreme 
lrântă în aşternuturile abia părăsite. Nu- 
anult după aceea, cioulii Pancotă şi Vece- 
ra. sătui de belşuzul cartoanelor înpan- 
glicate cari sau îngrămădii trei săptă- 
mâui dearândul îruprejurul tumoarel a- 
nexiale dela No. 3, coborau pe aceleaşi 
scări pe care se aducea sus, acum două- 
zeci şi una de zile, în salonul lăuzelor, 
năreția unci regine a iubixei, detronată, 
pe boluuva din care doctorul cel străin 
reimirona cu douăsprezece sonde de pu- 
roi pe aceiaşi suverană au dragostei! O 
maşină sforăi în parcul necropsiei şi pre- 
oteasa iubirilor regeşti, alunecă din bra- 
țele Vecerei pe bicepsul de centaur al lui 
Pancotă, dispărând in cutia mătăsoasă a 
limuzinei şi în fereastra: căreia tremura 
fulgerarea de aur u unui... chipiu „Re 
răbdător“ încărcat cu galoane grele de 
fir ! 

Matricolele spitalului au refuzat să în- 
vegistreze alte detalii. 

Ne-am înălțat cu toatele în capul oase- 
lor, privind aiurite împrejur. 

Nu mi-am închipuit totuşi că şi dure. 
+ca, —- durerea călită în asupririle „uma- 
nitare“ ale unei case de sănătate, poate. 
fi bencficiara luxului, a fanfaronagei şi 
a necuviinţei | Ş 

Im lunga şi atrofianta noastră lăuzie a 
cămei resemnare crudă ase cel puţin me- 
riiul străduinţei unui „nou venit pe lu- 


me“, am văzut că la căpătâiul unei tu-: 


mori anexiale a y:utut să se prosterne la 
iutervale calculate, adoraţiunea exaspe- 
rată a domnului cu pălăria cea moale și 
fimă. şi roba misterioasă de sub căpătâi, 
— care nu era a aceluia care fusese go 
uit de doamna Profetha. precum colone 
lul de infawterie ncrăbdător, in fereastra 
limuzinei, nu era amantul îmbrăcat în 
vobă şi nici cel cu pălăria mare umbroa- 
să şi visătoare, — pentru preoteasa al 
ciirei merit era acela al celor... douăspre- 
zece seringi cu inaterii purulente „selec. 
ționate" de doctorul cel străin. 


SARMANUL KLOPŞTOCK 








UNIVERSUL LITERAR 


MARY COLERIDGE 
Regele a murit, să traiască regele 


Au prea cra linişte îu caniera în care 
zegele irăgea să moară. Oameni veutau 
şi se duceau, sirecurându-se îunăunjru sau 
aiară în vârful picioarelor, şoptindu-şi in 
grabă unul altuna ; şi, când o mulţime de 
oameni nu are altă grije de cât să facă 
sgomot câi mai mic posibil, rezultatul 
poate îi un tel de „mişcarea, pe care ner- 
vii obosiţi cu greu pot să o îndure. 

Dar despre ce era vorba? Doctorii 
spuntau că el nu mui aude de acum ui- 
mic, De altfel nici nu se părea 'că ar fi 
îu stare să înţeleagă ceva, 

De sigur însă “ă hohotelc de plâns ale 
Hruimoasci şi tiuerci lui soții, îngenun- 
chiată lângă pat, îl mişcau mult, 

Câteva zile lumina tusese cu grije as- 
tupată. 

Acuma însă, în giubă, harababură, du- 
rere, nimănui nu-i trecea prin gând să 
tragă perdelele, asifei ca ochii obosiţi să 
uu liv orbiți de lumină. 

lDar... despre ce esa vorba? Doctorii 
spuneau doară că ei nu mai poate vedea 
uinlic. 

Câteva zile nimeni, afară de. servitorii 
săi, nu avu voie să se apropie de el pe 
când acum putea să intre care cum voia. 
Despre ce să fie vorba oare?  Dociori, 
spuseseră doar, că nu cunoaşie pe ni- 
aneni. 

Zicea astfel de muliă vreme, cu un 
braţ afară pe cuvertură, par'că în căuta- 
rca unui lucru. Regina i-o lua întriale ei 
dar mâna regelui nu se strângea în semn 
de răspuns. 

n cele din urmă ochii şi gura se închi- 
seră şi inima încetă să. mai bată. : 

„Ce frumos arată”, şoptiră unul altuia. 

Când regele îşi reveni, toiul în jur, era 
liniştit — minunat şi fermecător de liniş- 
tii, şi precum credea el, noapie încântă- 
toare, noapte pliră de farmec, Simţea e 


“olinanetinespusă, curioasă — se simţea 


par'că plutind. Camera era plină de par: 
funml florilor şi aerul răcoros al nopți! 
intra plăcut printr'o fereastră lăsată des- 
chisă. Un rând de făclii de ceară împrăş- 
iiivd lumină blândă ardeau la piciorul pa- 
tului pe care el stătea culcat, acoperii cu 
catifea de sub care numai faţa şi capul i 
se vedeau. Patru sau cinci oameni fuse- 
seră puşi de gardă în juru-i dar şi aceş- 
tia căzuseră morţi de somn, 

Era aşa de adânc simțământul de mul- 
jumire pe care îl încerca încât nici nu 
îndrăznia să se migte, Şi nu se mișcă 
cliiar deloc până când ceasul cel mare al 
palatului nu bătu ora unsprezece. Atunci 
se ridică, râzând fericit. 

şi amintea cum atunci când începuse 
să-şi piardă conştiinţa şi el îşi adunase 
ecle din urmă puteri întrun ultim şi pa- 
sionat apel în contra nadreptăţii ce i se 
făcea luându-l din lume tocmai atunci 
când lumea avea mai multă nevoe de el, 
auzise un glas spunându-i : 

„Iți voiu da încă o oră după moarte. 
Dacă, în timpul acesia vei. putea găsi trei 
fiinţe cari să dorească să mai  trăeşti, 
trăeşte !*, 

Aceasta era ora să, ceasul pe care îl 
smulsese morţii. Oare cât să fi trecut deja 
din el ? SE; 

Lusese un rege bun ; lucrase zi şi noap- 
te pentru supușii săi , n'avea de ce să se 
teamă ; ştia că era foarte plăcut să tră- 
eşti, cât de plăcut însă nar fi putut spu- 
ne fiindcă, să-i dăm dreptate: n'a fost 
niciodată egoist ; îl întrista mai ales gân 
dul că pleacă înainte de a-si :sn-ăvi one 
ra. 


Cu toate acestea, în timp ce părăsea 

camera în care puznicii săi dormeau greu 
iuerurile ii părură întrucâtva schimbate. 
Gânalul arzător al nedreptăţii dispăruse. 
Acum când se gândia mai serios la acea- 
sia, văzu că foarte puţin lucruse până a- 
cuma, E drept că el făcuse tot ce-i sta în 
putere, dar se găsesc mulţi oameni mai 
buni, în lume, şi lumea era mare, foarta 
naze 1 se părea acum. Piecare lucru ares- 
cuse parcă. Îşi iubea țara şi căminul tot 
aşa de mult ca şi altă dată, dar în noap- 
te i se păruse că ele trebuiau să piară 
odată cu el; şi acum constată, totuşi că 
foate erau încă naschimbate. 
„ Afară, se opri un moment, neștiind 
„IICOiro să meargă întâi, Spre regina, nu | 
Gâudul că vu e mâhnită îl chinuia. N'ar fi 
vrut sio vadă până ce nu o va putea sirân- 
ge din non în braţe şi va schimba lăară- 
mile ei de durere în lacrimi de bucurie 
că a revenit la ea, Dar, în deiinitiv, nu 
iai avea decăt o oră de așteptat. Inainte 
ca orologiul castelului .să bată miezul 
nopţii, el va fi din nou în viaţă şi îşi va 
aminti de aceste lucruri ca de un, vis, 

ŞI ofta gândindu-se la aceasta. 

„ Loate acestea au să se rapete într'o 
bună zi îşi spuse, reamintindu-și ultime- 
le olipe. 

Căt pe-aci să se întoarcă spre patul pe 
cure îl părăsise de așa de puțină vreme. 
„ui totuşi, niciodată warm făcut ceva sub 
imboldul fricii“ zise regele. 

Surâdea gâudiundu-se la termenul con- 
venţiiuii, Oraşul lui era înainte-i sub 
bătaia lunii, 

„âş fi putut să găsesc trui mii tot asa 
de uşor ca şi trei” îşi spuse ; „Oare ei toţi 
nu-mi sunt prieteni 2“, 

Pe când eşia pe poartă, văzu un copil 
stând pe trepte şi plângând de ţi se ru- 
pea inima, . 

„Ce ţi sa întâmplat, micuţule“ întrebă 
seminela, oprindu-se un moment. 

„ata şi mama stau dus la castel, fiindcă 
a marit regele“, suspină copilul, „şi nu 
sau mai întors acusă; şi mi-e somn şi 
foame ! Nam mâncat nimic, și păpuşa 


„mea sa spart. Oh! Ce bine ar fi să tră- 


iască regele ! „şi copilul spunând acesteu 
izbueni în hohote de plâns. Nu puţin se 
iuveseli regele. i 

„lată deei prima ființă care mă do: 
reşte !. 

Săracul copil ! Mult i-ar fi plăcut să con- 
soleze pe copil, dar acum avea cu totul 
alte gânduri. Mergea spre casa prietenu- 
lui său cel bun, omul pe care îl iubea mai 
mult ca pe ceilalți. Un fel de bucurie 
răutăcioasă. îl cuprinse gândindu-se la în- 
tristarea adâncă în care îl va'găsi, 

„Sărmane Amyas“ zise. „Eu știu ce aşr 
fi simţit în. locu-i, Sumt fericit că nu s'a 
aus el înaintea mea. N'aş fi putut suporta 
pierderea lui“, 

Când intră în curtea casei prietenlui 
său, lumini alergau de colo până colo, cai 
esau înșeuaţi, o atmosteră de activitate şi 
grabă în toate părțile. Oriunde se uita, 
nu putu să vadă faţa care îi era așa de 
cunoscută. Intră pe uşa deschisă. Prietenul 
său nu era în sală. |n zadar cercetă came- 
ră dmpă cameră : toate erau goale. Il cu- 
prinse deodată groaza. Nu cumva Amyas 
a murit de durere ? 

Ajunse în cele din urmă la un aparta- 
ment mik, retras, în care multe ore feri- 
cite, ore de lucru, au petrecut împreună ; 
'dar prietenul său nu era nici ari, cu toate 
că judecând după aparenţe, pare că ple- 
case de curând. Cărţi şi hârtii erau îm- 


UNIVERSUL LITER AN 


prăştiate pe jos şi bucăţi de geam spart 
acopereau duşumeaua. 

Un tablou mic era aruncat la pământ. 

Regele îl ridică, şi recunoscu în el e 
miniatură a sa, a cărei ramă se rupsese 
în cădere. 

' O lăsă să-i cadă ca şi cum lar fi fribt, 

Focul ardea bine, şi fragmentele unei 
scrisori pe jumătate distrusă zăceau, ne- 
consumate încă, pe galeria sobei : Scrisul 
lui. O ridică repede, şi văzu că era ultima 
sa scrisoare, cuprinzând amănuntele umui 
plan la care ţinea mult. D'abia le arun: 
case îndărăt în foc când, dovă persoane, 
o doamnă şi un bărbat, intrară în cameră, 
vorbind între ele. Erau încălţaţi cu cisme 
cu pinteni ca şi cum veniau de departe. 

„Unde e Amyas ?* întrebă el. 

„Fără îndoială, a plecat să ofere servi- 
ciile sale noului rege!” spuse doamna. Sun- 
tem, cum şi dumneata îţi închipui, foarte 
îngrijaţi. Noul rege nu are principii ridi- 
cute ca predecesorul său, pe care, vă asi- 
gur, îl ura din toată inima. Favoarea de 
care sa bucurat până acum Amyas o să-i 
[ie o piedică bună la curtea cea nouă. Un 
lucru mai sper : că va isbuti să ajungă la 
timp pentru ca să-și îndrepte situaţia. EI 
puute, prin credinţă, să dovedească că de- 
zaproba în totul reformele absurde pe 
care fostul lui „stăpân“ era pe cale să le 
înfăptuiască. E drept, că ţinea mult Ja el; 
dar trebue să ne gândim la noi, şiiţi. Oa. 
menii de rangul! nostru njau timp să fie 
sentimentali. 

A plecat aproape imediat după moartea 
regelui, 

li trimit suite după. 

„Minunat“, spuse gentlemanul, în care 
regele recunoscu acum pe 'unul din am- 
basadorii săi. „Îl voiu urma de îndată. 
Acel biet băiat nici idee navea despre 
politică. M'a silit să închei o pace care ar 
fi fost dezastruoasă din toate punctele de 
vedere. Din fericire, o să avem acum fără 
doar şi poate război. Inaintările în armată 
ar fi rămas baltă dacă ne luam după el“. 

Regele nu mai rămase pentru a nu mai 
auzi. 

„Mă voiu duce la poporul meu“, spuse 
el. “E cel puțin nu au nici un interes să 
sc pună bine cu succerorul meu. Acesta 
poate cel mult, să le ia ceeace eu le-am 
dat”. zi 

In drum auzi ceasul bătând primul sfert 
de oră“, 

Fra, întradevăr, un rege bun , cunoştea 
drumul chiar prin părţile cele mai sără- 
căcioase ale domeniilor sale. Fusese pc 
acolo altădată, des de toi, fără să fie cu- 
noscut de cineva ; mizeria pe care o vă- 
zuse prin acele Jocuri îl mâhnise şi hotă- 
rise să încerce să facă ceeace niciodată 
până la el nu se încercase. 

Nimeni la palat nu ştia de unde luase 
el frigurile groaznice cari l-au doborii. 
Indemnat de un gând duşman lui însuși, 
o luă drept spre mahalaua aceia. 

„N'or să-mi mai facă vreun rău frigu- 
vile“ spuse el râzând. Casele erau tot aşa 
de dărăpănate, oumeaii bolnăvidioşi şi 
murdari ca totdeauna. Formau cete-cete 
pe străzi, deşi era târziu, flecârind. Vor 
biau de el. Numele lui era pe buzele tu- 
taror. Amănuntele asupra bolii sale şi 
ziua probabilă a funerariilor lui păreau 
a-i interesa mai mult ca orice. 


Cinei sau șase bărbaţi beau la o masă, 
întrun local cu faimă rea. Se opri să 
prindă conversaţia. 

„Şi pe deasupra. am scăpat de el” spuse 
unul din «i pe care îl cunoștea bine“. Ce 
folos avem noi dela un rege care totdaa- 
una mai bine cheltueşte un ban mai mult 
decât să ajuta cu el pe cineva ? Nu spri- 
jineşti comerțul nu îl ai. 'Tovarăşul cel 


ut 


Viaţă 


Cuprinde-o strâns cu nervi topiţi în voluptate, 

Ca pe-o femee, 'n braţ de muşchi și vine, noduros 

Şi în crispări uervnase-i suge sângele vâscos — 

Fricoşi doar pustnicii au scornit că sunt plăcerile păcate, 


Viața izimenegte'n mistuirea forții — 

Nu o căuta ascunsă'n doyme yin probleme. 

In glasul tău să chiue străvechi blesteme 

Și gându-adânc nu-ţi fie spasm de îrfca morții, 


Se scurge viaţa pe la cotituri de drum 

Și o absorb avid adânconrile prin pustii — 

Trăeşti picraut o clipă între două veşnicii, 

Incheagă din plămada de speranțe şi-amintiri pe-,„acunu” 


Târziu, când trupul stors ţi -stanchircit, 


— Odihnă caldă în culcuşul moale — 


Iţi pune căpătâi un braţ şi liniştit 
Adormi în cripla gândurilor tale, 


C. 1. ŞICLOVANU 





nou e cu totul altfel. O să arem în curând 
ireburi bune de făcut. 

„Sigur !* „sări un altul,, era un tip în. 
sâmiai își vira nasul în toate şi veşnice 
ne tot spnea că e bine să avem case cu- 
rate şi altele d'astea. Cu ce drept se a- 
nesteca el, aş vrea să ştiu ?“. i 
: „Jos cu toţi regii ! interveni um al trei- 
lea ; „sau dacă îi avem să se poarte altfel. 
Să fie, colo un băiat tânăr. curajos. şi care 
să poată să deosebească un vin ce Porto 
de unv]l de Xeres. 

„Voia să desființeze pedeapsa cu moar. 
te el de colo!“ strigă un al patrulea”. 
Credea că o să iragă mare folos de pe ur- 
ma sărmanilor puşcării.şi, gândesc? As- 
cultați-mă pe mine ; trebue să fie vreun 
plan la mijloc. 

Nu ne îngrijim „noi“ aşa de mult de 
viața supuşilor noştri fără câştig, nu“; 
această părere toţi ceilalţi o împărtăşiră 
din toată inima. Ceasornicul bătu din noa. 
Regele se îndepăriă ; simţea că o ploaie 
de insulte venita din partea vre-unul duş- 
man ar fi peniru. el acuma un balsam mi- 
nunai. 

Intră în închisoarea statului şi se m- 
dreeptă spre celula” condamnaților. Pe 
deupsa cu moarte nu fusese încă desfiin- 
lată şi în această clipă fu foarte vesel că 
uecasta nu se întâmplase. ' 

Celula era ocupată numai de un om cu 
privirea rătăcită, care scria găbit pe ge- 

Regele îl mai văzuse o singură ceată. şi 
îl privi acun Curios. 
nunchi, i 

Nu peste mult intră temaicerul, şi odată 
cu el si primul consilier, un bărbat Ja ca- 
re foslul lui stăpân linuse mult şi-l sti- 
mase. Ozânditul îşi ridică ochii. ' 

„Mâine nto să mai fiu“, spuse cl. Apoi 
sperial parcă „de a nu fi părnt că îi e Îri- 
că. adăugă „dar sunt gata în orice mo- 
ment. Pot să vă rog să daţi această scri- 
soare soției mele ?*. A ES 

„Regele a murit“, zise primul consilier 
grav. fidea a 
„Execuţia s'a amânat. Majestatea Sa, 
Regele actual, are alte vederi. După toa- 


. 


te probabilitățile, mâine vei fi pus în li- 
bertate“. 

„A murit ? spuse omul privind zăpăcit, 

Mort !* zise primul consilier, cn tonul 
grav ca al unui întreg consiliu, 

Omul se ridică, trecându-şi mâna pe 
frunte. 

„Domnule“ spuse e] cu căldură, „Eu îl 
respectam, Pentru că deşi era rege pe mr- 
ne mia tratat ca pe un boier. 

1], deasemenea, avea o saţie tânără. 
Sărman prieten, ce- naş da să-l văd din 
nou în viaţă !“. 

Si în timp ce vorbea ochii îi se umplură 
de lacrimi. 

A! treilea sfert bătu când regele părăsi 
închisoarea. Se simţi nespus de umslit 
Mila dusmanului său era mai greu de su- 
ferit decât batjoenra prietenilor. Ar îi 
preferat să moară de o mie de ori decâi 
să datorească viaţa unui astfal de om. Şi 
totusi. pentracă el însnşi era nobil, mu 
putu decât să fie mulțumit că găsia noble- 
te la altcineva. Işi zise că tot cceace fă- 
cuse până acum nau era mara lucrau. Îşi 
revizui siinația în chip puţin mnlţuanitor 
pentru e]. Afecţiunea pe.care cu atâta în- 
credere se bizuise nu era decâ! uu vis 
Oamenii pentru carc dl lucrase en ira- 
gere de imimă nu crau încă pregătiţi ipen- 


“tru propria lor îmbunătăţire de soartă. 


1In copilaş prosluţ, un duşman generos, a- 
ceştia erau singurii Ini prieteni, Şi la ur- 
ma urmei, da ce bun să mai trăeşti ? Nur 
fi mai bine să se întoarcă linistit și re: 
semnal, fără a se mai trudi încă ? Își în- 
vătase Îceţia ; putea „să doariră și să se 
odihnească în pace“. Eternele puteri ce- 
reşti se arătaseră. Ce să mai sperii când 
ficcare om e 0 minciună.  Amiărăciunca 
trecuse : î se păru că vede limpede. 
Noi grosi acoperiseră luna şi frigul îl 
păirunse. Si pesie toate um simtământ, de 
<ingurătate de nedescris îl cuprinse, şi ini- 
ma i se strânse. Nu era întradevăr ni- 
meni care să-l iubească — nimeni? Ar 
f; dat orice în clipa aceia pentru o privire. 
un sineur cuvânt de dragoste adevăsată. 





Muntele 


Leagăn de stânci, misterios 

ce taină adâncă aprinde pe văi 
sufletu-ţi aspru, suiletu-ţi ros 
când liniştit şi departe ne porţi 
până la albele cerului porți... 


Negru adăpost 

casă de gânduri şi de primejdii grea: 
pe Dumnezeu nu-I ajungi nicăieri 
oricât ai căuta, 


Bradul urcă muntele 

neobosit şi el pelerin 

întăşurat în lunga lui manta 

iată, unul... şi încă unul... mulţi, 

cine-i mai ştie ! 

aşteaptă toţi la poarta cerului — vecie-— 


Şi în uarc cântă muzica vecinica poezie 
Marşul Nupţial de Lohengrin. 


TANA QVIL 


Papp 


Doria, cu seiea npui bolnav, să aibă o iu- 
bire sigură. 

Ii mai rămăseseră puţine clipe: Cum pu- 
tuse răbda atâta vreme ? De soţia sa, cel 
puţin, era sigur, şi în ea cra lumca toată. 
Şi gândul cesta îl întări şi. consolă, ertă 
—- şi chiar aproape uită — restul. Cu toate 
acestea curajul îi slăbise, căci, înaintea 
ușii camerei în care locuia soţia sa el 
esită să intre. Dar dacă, aceasia dedscme- 
nea, era o iluzie ? Nur fi fost mai bine să 
se întoarcă înainte de a se convinge ?, 
„„Ci până acuma încă n'am făcut ceva 
ce frică“, „spuse regele. 

„Soția lui sta singură lângă foc, cu faţa 
întoarsă, și părul ei cel.lung căzut în ju- 
ru-i ca un văl. De cum o privi, îl fulgeră 
gândut mustrării faţă de el însnsi. Cum 
a puint vreodată să se îndoiască ? 

__ Avea un inal pe care îl dăduse el — un 
incl pe care ca totdeauna îl purta. Jaumi- 
Tia schinteia și ţâşnia -din bijuterie. Iu a. 
fară de aceasta, nimic nu eru strălucitor în 
cameră. i 

Doria din suflet să o mângâie. Se miră 
dece o părăsiseră toate doamnele ei de 
onoare. Sigur una din ele ar fi putut să 
rămână cu ca în această primă noapte u 
durerii ei, 

Părea a fi pierdută în gânduri. Dacă ar 
vorbi numai sau Yar striga pe nume!.... 
Dar ea lăcea. 

Un sgomot ușor făcu pe rege să tresară. 
O uşeeseeretă, de existența căreia cl gân- 
dea că numai el şi cu regina lui au cunoş- 
tință se deschise în perete, şi un bărbat 
apăru înaintea ei. 

Fa îşi puse un deget pe buze, ca şi cum 
Var fi sfătuit să nu facă sgomot, şi apoi se 
aruncă în braţele lui. 

„Ai veniti, zise ea. — „Oh, sunt așa de 
fericită ! A trebuit să-i ţin mâna când a 
murit. Mi-cra frică să stau aci singură. Mi 
se părea că sufletul lui se întoarec, dar 
el no să mai vie niciodată îndărăt. De- 
acum veşnice fii-vom fericiți“ si scoţându-si 
iuelu! din deget, îl sărută, lăcrimând, și 
il dădu, Imi. 

Când miezul nopţii bătu, păzitorii se 
deşteplară tresărind când văzură pe rege 
nemişcat și înfepcenit, ca şi mai înainte, 
dar foarte schimbat la faţă. 

„Nu trebue să mai lăsăm pe regina să-l 

ă“ spuscră el. 


vadă 
(Trad. din engtezește de) 


TRAIAN ȘTEFANOVICI 


DAIMONIE 


UNIVERSUL LITERAR 


ON 


de LUCIAN BLAGA 


X. INTRE INTUIŢE ŞI RAȚIUNE 


In iceria spe care Schopenhauer o face 
aenpra geniului se reflectează ca într'o 
oghrdă diformaniă calităţile şi defectele 
acestui gânditor, care cu o dezolantă în- 
târziere pentru cl şi-a ştiut totuşi asigu- 
ra o faimă de modă de câte-va decenii, 
Schiţată dim libertatea înaripală a unei 
veritabile inspiraţii, teoria sa poartă în- 
că urmele acelei pedante pasiuni, ce-l ea- 
sacierizează de a preface capriciile ins- 
piraţiei în ncecesilăţi de sistem. În orice 
caz cl e cel mai subiectiv dintre toți gân- 
«iiorii cari stau încercat să determine fiin- 
ța geniului, şi tocmai el vede în geniu o- 
biectivitatea prin excelenţă. După Scho- 
penhaner,omul pus în faţa lumii proble- 
maiice din preajma sa are două posibilități 
inegal de rodnice, de comunicare cu ca: 
una mai mult exterioară, prin mijlocirea 
inteligenţii. a raţiunei, care încorsetează 
eparenţele fugare ale lumii în cele câteva 
forwe ale  motivaţiunii  (înşelăciunile 
Mavei), — si una mâi interioară prin mij- 
locirea întuițici, care prinde lumea în în- 
timitatea ci mai presus «le timp, de spațiu 
şi de cauzalitate. Întâiul fel de cunoaştere 
stii în serviciul voinţei de a trăi, şi produ- 
sul. ei cal mai nobil e şiiinta (şi filozofiile 
de obârşie aristotelică). Al doilea fel de 
cunoaştere se emancipează de subt dix- 
tatura voinţei, devenind pură contempla- 
ție obiectivă a esenjelor cosmice; produsul 
său e în primul -rând arta. şi filozofiile 
ca afinități plastice. Intelectul e  dis- 
cursiv și înaintând dela un punct ha altui 
nu e nicodată satisfăcut de surpnizele 
momentane ce i le oferă părelnicul spaţiu 
şi păreluicul timp. Intelectul angajat în- 
tun conflict irațional de imbolduri ob- 
secure, vede interesant, întrucât e în imuta- 
Vilă dependență funejională de voinţa inc- 
ventă îninror existenjelor. Intuiţia e pre- 
tatindeni la țintă întrucât sa lăpădat de 
tirania voinici. Intuiţia vede desinteresat 
şi deci, dnpă credința lui Schopenhauer, 





- apiectiv. Fa păirunde în esența metafizi- 


că. a lumii şi contemplează formele pri- 
mare de veşnică manifestare ale aces- 
teia : ideile platonice, proiuberanţele de 
linie elegantă ale iumescului soare în- 
tunecat. Geniul e definii de Schopenhau- 
ce rin acest dar ai întuiţiei, care ca fel, 
ca arigină si posibiltate sc împotriveşte 
oricărei rațiovalizări. Fireşul foiletonist 
Filozofie Sehopenhauer are merilul de a 
f: arătat ca nimenea înaintea lut prăpas- 
tia de netrecut cu nici o punte între în- 
tuițiie si rațiune. Acesta e de altfel pune- 
tul rodlnic care în teoria sa despre ge- 
niu cucerește mai mult. Geniul ca dar 
al iniuiției iraționale a devenit o monc- 
dă cureniă, şi cuvântul de argint im- 
pregnat un cligia acestui vag şi sugestiv 
înțeles a intrat în dicționarul interna- 
ional al tuiuror literatorilor. 

La Schopenhauer sensul cuvântului e 
însă destul de inelegant îngreuiat încă 
de câteva prisosuri colinroate pe cari 
geometria „sistemului“ filozofic îi le a- 
daugă complicându-l, Fără îndoială a ho- 


tărnici geniul esclusiv ptin contempla-. 


rea obiectivă a ideilor platonice  de- 
poiă o lipsă de criticism vrednic de-un 
metafizician. Schopenhauer era aproape 
superstițios convins de realitatea ideilor 
platonice ca corscie de obiectivare ale 
voinței universale. Prin urmare a definit 
geniul prin suprema  obieciivitale pe 
care în cadrul sistemului său de gândire 
şi-o putea imagina. Nu se gândia că ar 


fi tu putinţă ca într'o frumoasă zi să nu 
mai creadă aproape nimenea în idolii 
platonici, prin cecace Sar compromite 
iremediabil şi credința în. „obicetivita- 
tea“ goniului, Nespaus. de puţin prevăză- 
toare ni se pare încercarea schopenha 
ueriană de a determina geniul în funcţie 
de-un. accident filozofic ca „ideile plato- 
mice” și condiționarea implicită a geniu- 
lui de existenţa sau neexistenţa acestora. 
Pe cât de adâncă şi de sugestivă e înzes- 
trarea geniului cu darul intuiţici iraţio- 
nale, care poate să fie şi fictivă, imagi- 
rară. creatoare, subicciivă, tot atât de 
strâmtă şi de pedantă e îngrădirea lui 
în contemplarea obiectivă a ideilor pla- 
tonice (Goethe, gânditorul cel mai lipsit 
de sgura greoaic pe care un sistem o a- 
daugă toideauna unci idei, a întrebuințat 
cuvântul „geniu“ în înțelesul de  facul- 
tute a intuiţiei mai presus de orice ra- 
fionalizare. El dă intuiţiei geniale carac 
terul de creaţie, spre: deosebire de Scho- 
penhauer care vede în ea „obictivitate”). 


Ca să se varlă de altfel excesul de su- 
bicelivism. de care cu toate acestea e 
capabil Schopenhauer, mai amintim că 
cl airibuia „geniului în genere propia 
sa, faimoasă şi caraghioasă sfiali de ma- 
tematică. „Experienţa a verificat, spune 
el că marile genii în artă nu au nici o îu- 
clinare spre mutematică. Incă niciodată 
un om na excelat în am?ndouă. Alfieri 
povesteşte că uia înţeles niciodată măcar 
propoziţia a patra din Euclid. Lui Gocthe 
i sa reproșat cu prisosință lipsa de cu- 
noşlințe matematice de către  vrăşmasşii 
neînțelegători ai teoriei culorilor“. (Die 
Wolt als Witle mul Varstellung, pag. 257 
id. Recl) Am arătat şi noi în aliă parte 
(„Fenomenul originar”) că stiala de ma- 
temaiică caracterizează aproape  fiziolo- 
gic o serie întreagă de remarcabili gân- 
ditori. de unde fireşte un ummează deloc 
că, matematica ac fi prin firea şi structura 
ei antigenială. Ajumge să amintim câteva 
nume de rare spizite în cari arta se În» 
chi«gă în preţios aliagiu cu matematica, 
numele unui sfânt şi echilibrat artist şi 
inginer ca a lui Lionardo, nunvele unui 
gotic beat de geameirie ca Diirer, numele 
unui contemplativ spiritualizat prin te- 
oreme ca Paul Valery, penteuca să annl- 
țească în ruşinare orice presumpţie de 
iuconciliahilă nepotrivire între noţiunea 
de artist si aceea de spirit matematic. 
Şi “pe urmă însuş Platon, gânditorul idei- 
lor văzute cu ochii, la cari se releră neo- 
bosiji” advewsarii absiractului diseursiy, 
n'a fost oare între altele şi un strălucit 
cap matematic ? N'a avut el oare dincolo 
de matematica plastică a antichităţii ge- 
niala intuiţie a algebrei viitoare ? 





Geniile cu sfială de matemuiică între 
cari sc înșiră si Schopenhauer, confundă 
pwea mult țâșnirea creatoare de forme a 

e matematici au sicrilitatea logicei. In tim- 
pul său nu putea încă să şhe că inv2m- 
țiile mazi în matematică reprezintă fie- 
care un impuls primar de zămislire, în 
muti» privinte înafară de logică. După 
ce Newton şi Teibniz au erciăt calcului 
infinitesimal sau ivit o seamă de. obicc- 
țiuni. nici astăzi încă definitiv înlăturate, 
cari, demonstrau iraționalul creaţiei lor." 
(Orice înccpător inițiat în matematica su- 
perioară ştie bună oară că infinitul mic e 
luat când egal cu o mărime, când egal 


. 


UNIVERSUL LILERAR 


Miliardarii din panoptic 


Amicii mei, nimeni na vărsat la râs 
piutii praf de diamant şi prundiş de aur. 


Călătorium fămă destimajie. Descope- 
miscm că se poate fugi de sine însuși, te 
poți uita ca pe o monctă întrun buzunar, 
vurificat de luciditate, ascultam dela al- 
titudinea unei terase; vreme sunând în 
zinc, spaţiul râşnit, curgând troeme prin 
pâlnii cerebrale, cxpresul plescăind uni- 
term — Marţi, Miercuri, Joi, zile de scur- 
tă durată — paşii pădurilor, alergând 
mărunt cu sprinteneală de  prepeliţe... 

In profuziunea de muzici, trupul se 
subtiliză, intre curenții  violeţi, surpri- 
zele nopţii, şi cerul rozătoare prntiu 
stele, spiritul sburdă. 

Brusc trenul a stopat în gară. 

Prin cețuri şi împăienjeniri, ochii sur- 
prind trei pete concentrate. 

— Eşti curios s'afli scopul celor îrei 
pete? m'am întrebat cu politeță. — Destin- 
de-te pe geam, mai ales că în vis trupul 
e gamă, sau orice materie ductilă, după 
preferinţă, —- A! trei mineri, cu pipe de 
turbă ! — o vedenie care te ameţegte cu 
miros de cocs şi căuciue încins. 

— Priviam Sirctul şi gândiam : de sar 
oţeli aceste ape cuminţi şi fără pretenţia, 
ce fabrici de prese hidraulice, ce plaje 
cu nisip și fete goale, ce cuburi de zid ar 
răsări ;... Pe unde-i tăcere ar vâjâi turbine 
clectrice, ar mişuna :norod, siar auzi gla- 
sul ficrului mânuit de om... Dar avem o 
descoperire mai mare... | 

— Amicii mei, deşi nu pricep nimia din 
visul vostru, nu greşesc când spun ciaţi 
descoperit v mină de aur? 

— Dimpotrivă ! Pământul sa stârpii: 
a fost cu omul ca doica: îl alaptă până 
înțarcă. Scurmă acum până în inima ia- 
dului, nu mai găseşti nimic. Strădania și 
mimunea mai află aurul şi belşugul pitii 
în unghere. Numai creerul înjţeleptulu; 
străluce —ai văzut flacărea de oxigen ? 
—- şi smulge întumecimei atevărul as- 
cuns, Nouă ne-au spus camarazi belgieni : 
«ine rupe floarea de ferigă în noaptea 
de Sâmziene le ia draailor comorile pră- 
date... 

— Feriga e, după cât ştiu, plantă 
tegamă ! 

-- Păi, de aceia ne-am şi hotării, Tru- 
da de dobitoc, domnule Călugăru, e peb- 
tru motor. Dece sar canoni oamenii Și 
mar trăi ea păsările ? Ă 

“'ufele de ferigă suni în crâng. De irci 


Sf (o (o c5) 


crip: 








cu zero ! Astlel de fapte ilogice *) uumă- 
ră imatematica întve trucurile ei). Supia- 
logicul, ilogicul, amtilogicul — devin ast- 
fel, prin faptele unor genii inspirate, îs- 
vcare creatoare şi in matematică, 

Şi oure ce-ar fi spus Schopenhauer da- 
că din intâmplare ar fi stiut că Descaries, 
unul din cei mai de seamă inventatori de 
construcții matematice, a fost un caleu- 


loior nu tocmai așa de strălucit pe cât 
Sar crede ? Poute că ar [i revenit naiY 
satisfăcut asupra teoriei sale despre 


antigenialituiea matematieri. 
LUCIAN BLAGA 


”) e I], Vaihinger, Philosophic des 


Als ob, 


de ION CALUGAĂRU 


nopii pândim : să vie diavolul să descue 
farmecele. Peste două ceasuri vine —= 
suntem anunțați — Scaraoschi să înclee 
fiorile în măduvă de bivoliţă... Ar trebui 
însă să fim patru ca să biruim ispitele 
hi... 

— Amicii mei. cu suni nebun, voi. dea- 
senreni. Nu nam confundat încă cu ne- 
bunia voastră, dar mă va molipsi desigur 
— ce ar fi să mă luaţi cu voi ?... 

— Ai jurat sub tufani şi ai suflat asu- 
pra vâniului să orbească, şerpăria de 
draci ?.. i NE 

— Nu — dar sc uoate ? Spumeaţi însă— 
vreau să fiu cinstit — că e nevoie de 
patru... eu, cu amicii mei, suni o clădire 
în multe ctaje, cu apartamente închiriate 
forjat, 

— Nu-i nimic. Chiriașii crapă de groa- 
ză, când au să-i supună la cazne dia: 
volii. 


Pornim peste privelişti ca pinguiuii. Ia 
zuri de ghiaţă îşi înalţă trupuri de peşte, 
peşte cu glas de clopot, care sună după 
noi: gaițe frunzărese durerile  utinot:- 
fexelor, se opreșc la o foaic pe care o pi- 
păte ca orbi, repetă în cor. apele cântă 
fe]ș... o flotilă ueriană de draci acrobați 
„fac loaping, catâri speriaţi sau înălțat 
călărind pe sârme de telegraf, mânji go- 
acsc, copite crupese sârimnceile, sunete se 
împart automat ca bomboane de mentă, 
vâniul sta aprins violet — subtil sus- 
pina orchestra stălpilor de telegraf, în 
scan şoselelor... 

_— Prieteni, vă spun drept, muzica e 
incompletă cât lipseşte primudona... 

— Taci ! nu spune vorbe de ruşine. Că- 
dem şi ne prefacem în mătrăgună, dacă 
ne gândim la -mueri. 

Mă supun. În ascensiune, desferecăm 
vănnile, văzduhul. Până sus: ochiul ur- 
măveşte linia conului străfulgerând ca 
un semafor. Plutim în cercuri late, late 
ac sute de km. -— ca vârstele copacului. 
Parcurgem cercul târzelor tocite, fără vi- 
brare; cercul muerilor svârcolite în deli- 
cii: cercul fetelor bătrâne cu sentimentali- 
tate beşicată la tălpi—în sfârsat, cercul ec- 
lest suprapus peste întuneric. În acea lu- 
mină de toamnă precoce, cu Punigei dul- 
ceață mălăcoță e un cere zugrăvit cu rele. 
furi. Purle se gonesc şi-şi frâng crucile, 
popi poartă planete cu cruci, în sacra 
droapti şi flanele ca pieile de zebră. Stau 
încremenviţi. tin vivaj : Snniem iar pe pă- 
mânt. 

— Am trecut, Fraţilor, cu bine de îu- 
tâta ispită, Dar ce facem mai. departe? 
Cc] mai bătrân dintre mineri se propuse 
»vantgardă, să ne evite surprizele neplă- 
cute, lam gata sadnit. Din principiu, ui 
contrazice. Al doilea miner îşi simți în- 
sii bravura jignită de curajul confratelua. 

— Au! uu se poate. La mine, pisica nu 
mănâncă oțet şi buza calului no cos cu 
sula, Yoţi: patru sau nimeni! 

— Prieteni, dece să nc certăm pentru 
potcoave ? Unul din voi doi are, desigur, 
dremiaie, şi acela sunt eu, Vaş sfătui 
deaceea,.. 

— Nu e nevoie de sfaturi. Să pornim cu 
iotii să nu ne apuce ziua. 

Cercuri se îndeasă mereu, concentric, 
Au culori de ciocolată, cafea, cafea cu 
lapte și produse industriale. O linişte 
suavă ne îmbie la melancolie. E marea. 
ispită care te umflă şi prăbuşă. | 

Suprema tentațic a viciului delicat şi 


Bunicii 


O n'am uitat povestea cea cu zmei, 
Ce ne-o spunea în nopţi de Sânt-Andrei ! 
Tot cu atunci, mi-atârnă lacrime de gene 
La amintirea lristei Cosânzene. 

Câud ochii mei se'nchid sub văl de şeară 
Mă văd în casa veche dela ţară, 

Şin timp ce-alară se boceşte vântul, 
Ți-aud aşa de limpede cuvântul :, 

„A fost odată, hăt, demult, demult...“ 


A Cosânzenei şi-a lui Făt-Frumos poveste, 
Ca un copil cuminte eu te-ascult —— 
Dar azi, bunico, şi mai tristă mi-este 


Ca Făt-Frumos pornii şi en în larg 
Cu piepi de fier cărări în stânci să sparg 
Dar ţinta mea, ascunsă stă mereu, 
Ca o Ileană 'ntr'ur castel de zmeu. 


_Un bici de foc mi-e 'nflăcăratul dor 


Ce-mi mână pasul veşnic călător, 

Şi gândul meu în goane nebunești 

E murgul furtunatic din poveşti... 

Mă duc aşa, mă duc neîncetat, 

lar viaţa, ea un zmeu înfuriat, 

Pela răseruci de drumuri stă la pândă, 
Ca să mă prindă 'n lanţuri de osândă— 
Şi Cosânzeana stă'n palatul fermecat 
Ce'n apa depărtării s'a “nnecat.., 


Bunico_ dacă serile târzii 

Mai spui povesteu asta la copii, 
Priveşte *n locul unde stam. de mult: 
Eu sunt acolo. stau smerit, și-ascalt,., 


A. PETRE 


GLORGE 





ucigaș. lezoiele somnului se turbură ca da 
vânat de peşte cu dinamita. Descărcări de 
forţe electrice scântee ulbăstrii și, iată 
am ajuns — în sbor spiralat — aproape 
de piscul conului. Coloane în marş sa 
îndreaptă înmpotriva noastră : infanteria 
dacilor, cu salturi «le puurică ;  miriade, 
miriade de insecte negre, săltărețe ns 
înconjoară, tind să ne covârșrască, O as- 
censiune nouă şi vertiginoasă și pipăim 
cu ereştetul cipului vidut... Vârful se des- 
cluitie cu un rât de pore. Am înfrânt inate 
îspitele ! tiha ! un strigăt ce triumf. Sun- 
tem miliardari... ladă toate avuţiile nei- 
magimate încă! — Dar unde sunt mi- 
njerii—unde's eu? O cataractă nedefini- 
tă ne înghite.., 


A LA "E i 


Noaptea de Sâ:nziene, amicii mei, « 
noapte — pur și simplu — ca eri ca poi- 
mâine. Cerbul şi-a lepădat poate coarnele, 
priveliştele au năpârlit, visele au prins 
hrumă... dar interior stăruie cu bătăi de 
ornice,  ornice nenumărate, . chiriaşi. 
Noaptea de Sâmziene nu-ți suprimă cele 
câteva suflete în plus pe care le ai. 


ION CALUGARU 


= 


„Antiquitas Rediviva“ 


(Vremuriiae revin) 
— Romanul credinţei eroice — 


Soarele dimincţei, dimineaţa păcii, icşi- 
se râzând din adâncul mării ; atmosfera 
eru răcoroasă în timp ce nisipul dormea 
încă liniștit şi rece nesupărat de vânturi, 

Sunete de tubă, strigăte, curse de cai 
ce alergau întru întâmpinare,  salutară 
răsăritul, apoi, rând pe rând, cetele veni- 
ră să se aşeze, din pouncu lui Decebal, în 
jurul cortului, 

Aici li se arătă prietenia încheiată cu 
Histrienii. 

Vestea fu primită cu aceleaşi 
ca şi răsăritul soarelui. 

După obiceiul dac, un luptător trebuia 
să meargă 
cele petrecute, la tatăl Zamolxis. 

Un dac de statură înaltă — pe braţele 
şi picioarele căruia se ridicau  inuşchii 
bolovănoşi. iar vinele gâtului păreau şo- 
pârle — cu barba încurcată şi părul că- 
rându-i incle peste umerii luaţi şi aduşi, 
se. aruncă, din una din cetele inai apro- 
piale. la picioarele lui Decebal. 

— Stăpâne, atotputernice stăpâne. stă- 
pânitor de la Tapae până lu Tomis, îndu- 
ră-ie de mine -şi hotărăşte să încerc cu 
drumul până la tatăl nostru al tuturora 
Zamolxis. Copiii mei te vor sluji cu cre- 
dință, iar părinţii mei, cât vor mai tră?, 
se vor rugă pentru fericirea ta, 

— Așa va fi,'răspnnse scurt Decebal şi 
vwriașul Dac, transporiat de fericire, îm- 
brăţisă picioarele stăpânului, 

Era acum nevoe de un luptător din cca 
laltă tabără. Nu fn nevoe să se arate decât 
în ochi accastă dorință, şi din grupul ce- 
lor trei Romani păsi înainte fastul rejiar, 
însemnând spre Decebal îrumosul şi dem 
nul gest al satului roman. 

Donă gladiuri şi două scuturi de aramă 
au fost aduse. Pe arena unui cerc cu raza 
de zece pași avea să se desfăşoare lupta. 

Trei călugări din clasa Ctistelor, ur- 
maşi de-ai lui Deceneu și Vesina, ridicați 
pe câte un scut sprijinit de suliţele mul- 
tim. îniilțară rugăciuni către atotputer- 
nicul zeu, după care lupta începu cu toa- 
tă furia si brutalitatea atacului din partea 
vriaşului dac — şi toată mândria, sigu- 
ranța în mișcări şi liniştea rcțiarulni, în- 
fruntătorul deprins al atâtor primejdii. 

Roma cisclată în marmoră de Carara 
lupta cu blocul rudimentar al granitului 
carpatic. 

Prăvălirea Dacului în atacul năvalnic 
era tot atât de puternică, pe cât de vioae 
eru apărarea Romanului, urmată de ful- 
gerul gladiului, ii 

De două ori fierul Dacului în drumul 
spre pieptul Romanului întâlnise scutul, 
toi de atâtea ori scutul dac fu lovit n 
pliu de gladiul roman. 


Odată cu numărul loviturilor, muşchi 
şi mișcările Dacului creşteau, în timp ce 
Nomanul, ca un drumeţ încercat ce plea- 
că la drum lung, prin mişări cumpănite 
aştepta clipa în care dușmanul-uriaș, ar 
fi fost cuprins în lațul obosclii. 

Acesta, încercând lovitura htăritoare, 
năpustirea îi fu atât de năprasnică încât 
veîntâlnind nici scutul şi nici pieptul Ro- 
wanului, poticnindu-se, căzu într'un gc- 
uuwchiu. i 

Sângele ambiţiei încremenise în vinele 
Dacilor. Diniro săritură, adversarul fu 
lângă e], dar în loc de lovitura mortală. 
Romanul îi întinse mâna drept ajutor. 


strigăte 


sol; pentru a duce vestea de - 


de MAIORUL GH. BĂGULESCU 


Gestul umplu de uimire pe Decebal şi 
de mândrie pe legionarul roman. 

in strâmtul spaţiu a câtorva paşi — 
căci anbiţia luptătorilor şi curiozitatea 
privitorilor strimtase cercul mişcărilor — 
lupta reîncepu, De data aceasta, afară de 
puierea muşchilor, toate celelalte calităţi 
de luptător erau, vădit, de partea Ro- 
manului. 

O nouă lovitură încercată de colosul 
dac, fu zădărnicită de Roman printr'o să- 
riiură în lături, după care urmă răspun- 
sul atât de repede şi scurt în cât stânga 
Dacului rămânând descoperită, primi o 
lovitură puternică de gladiu deasupra 
soldului stâng. 

Lupia cra deci terminată prin victoria 
Romanului. 

Dar ca întotdeauna primele clipe de 
izbândă nu sunt decât începutul unei alte 
furtuni. 

Intâmplarea făcuse, ca' în fulgerătoa- 
rea-i năvulă, sfârşită prin lovitura hotă- 
ritoare, gladiul dac să îi sgâriat întâmplă- 
tor, brațul Romanului. 

Focul luptei şi primele clipe de victorie 
îi făcuse nesimţită durerea  sgârieturiu, 
dar sângele roşu venea să-i aducă vestea, 
«lealtfel fără însemnătate la început. 

Decebal, apropiindu-se, sărută  deopo- 
irivă pe Dac şi pe Roman. 

Junius tocmai se pregătea să lege sgâ- 
rielura tovarăşului de arme, când fu s- 
prit de șeful tribului : 





UNIVERSUL LITERAR ! 


— Zamolxis a voit astfel. Datina noa- 
siră nu dă vae să se lege rănile căpătate 
în astfel de lupte. Dealtfel, totul este :n 
zadar, Amândoi fericiţii vor vedeă chiar 
astăzi pe marele nostru zeu, care se va 
îndura chemându-i la el — gladiurile au 
fost otrăvite ! | 

Cuvintele acesica muşcară pe Junius 
sp puternice decât o împunsătură de su- 
„a. 

Credinciosul lui tovarăș, alături de 
care îndurase utâtea, avea să-l părăsea- 
scă astăzi... 

Umilul rejiar avea să rămână în răsă- 
ritul imperiului chezăşie de credință şi 
virtute romană. 

In ochii lui Junius răsăriră lacrimile, 
ce adesea se văd în privirile caracterelor 
de oţel, față de durerea altora. In ochii 
luptătorului era senin şi pace, semnul în- 
deplinirii datoriei. 

Pe fața Dacului rănit, coborise razele 
unei lumini din altă hume şi a unei feri- 
ciri negrăite. 

Inconjurat de ai lui, cu ochii aţintiţi 
spre discul soarelui, întovărăşit de mulţi- 
me, fără să ţie seamă de sângele ce-i cur- 
eu din coapsă, începu să cânteo ru- 
găciune : 


Zumolxis părinte, 

Din înaltul cealuai senin, 

Apără Istrul de secetă 

Şi munții de prăbuşire. 

Apără Dacia de fierul duşman, 
Și întinde, Divule, hotarele țării noastre 
Atât, în cât faţa soarelui tău, 


„a 


„De la Răsărit la Apus, 


Să nn vadă alt pământ 

Decât al urmaşilor lui Deceneu. 

Viuţa pe pământ ne este de-o zi, 

Viața lângă tine durează o veşnieie. 
Pe mulți fierul meu i-a trimis, părinte, 


desen de 1. STOICA Sai 


UNIVERSUL LITERAR 


În hotarele umbrelor negre. 

Dar nici odată, hunule Zamolxis, 

N'am minţit, n'am băut vin şi n'am înşelat 
: pe nimeni... 


Din amforele mprăştiate, se ridica fu- 
mul mirositor de smirnă. Pe altarele înăl- 
țate, preoţii aduceau sacrificii zeului. 
Zumzetul se depăria din ce în ce mai 
mult ; mai încet, tot mai încet şi mai rar 
se auzeau cuvintele Dacului. 

Ochii i se împăejeniră, mâinile crispate 
„se înfipse în nisipul încă  neincălzit de 
soare, capul îi căzu pe umărul stâng, în 
timp ce buzele tot urmau să se mai mi- 
ştie, pramărinil pe atotputernicul zeu, 

Şi Dacul încremeni astfel cu trăsăturile 
bucuriei pe faţă, isvorite din puterea cre- 
dinței, peste care puterea otrăvii nu se 
putuse aştene. : 

Romanul rămase încă 'în picioare, pre- 
umblându-se linişitit .şi gânditor, prin 
mijlocul arenci. 

Sănătatea dacică apărea în sufletul ro- 
man cu atât mai înaltă cu cât mai adâncă 
era prăpastia bolnâvicioasă a societăţii 
romane, 

Fi, Dacii. aveau un zeu, care-i făceau 
să moară cântând, şi un Imperator ce lup- 
ta și dormea în mijlocul lor. In sufletul 
lui cât şi în sufletul lui Junius pătrunsese 
pe tăcute, un fel de teamă, că odată. 
când-va. puterea aceasta uriașă a barba- 
rilor se va năpusli asupra Romei. 

Reţiarul mai străbătu de două ori are- 

na „simțind că viata îl părăseşie, el se 
opri cu fața spre Apus. 
Picioarele  îndoite dela genuchi mai 
făcură doi paşi înainte, apoi corpul cu 
brațul drept întins spre Vesi se prăbuşi 
în ţărână. 3 

— Roma, Roma ! 

Fra strigătul de alarmă al străjerului 
de la Istru. 

— Roma ! 

In cele din urmă clipe, Romanul ţinuse să 
scurteze cu: doi paşi, drumul ce-l despăr- 
ţea de Roma. 

Sutletele a doi eroi plecase împreună. 
să ducă, unul lui Zamolxis, altul lui 
piter, vestea păcii bincfăcătoare. 

Împreună au fost îngropate și corpurile 
lor, în vârful movilei din faţa cetăţii. Pe- 
sie mormântul Jor, o stană de piatră pusi 
de Junius şi Histrienii recunoscători  — 
la două zile după înmormântare — purta 
inscripţia : 


XXIII JYVNIE ANVL LXXIX 
AICI ODIHNESC DOI EROI, 
VN ROMAN ŞI VN DAC MORŢI PEN- 
TRV PATRIE. 
EAI VS POPVLYSQVE HISTRIANO- 


Mormântul era sigiliul pus pe tratatul 
a două naţii ce doreau să trăiască în 
pace, 

Pax Vobiscum ! 


MAIORUL GH. BXGULESCU 





Ju 


Puterea logicei 


Sunt un om nici cu prea multă fan- 
tezie, dar nici prea logic. Am şi oare- 
care prezenţă de spirit. Nu sunt nici 
prea inteligent, dar nici prea prost 
Cred, însă, că omului nu-i trebuie cine 
ştie ce minte, ca să poată trăi onest, 
confortabil... 

Cu toate cusururile şi calităţile melc, 
urmă răspicat prietenul meu Frmil 
txeorgescu, izbutesc totdeauna să mă țin 
binişor în societate ; între spirite scă- 
părătoare, găsesc şi eu câte unul buni- 
cel; când sunt între camenii de fante- 
zie, am Şi eu contribuţia mea de năs- 
cocri ; între oameni proşti, sunt şi eu... 
vreati să zic, însfârşit, că ştiu să ies 
cu faţă curată din toate împrejurările. 

Ei bine, dragă, cu un singur prieten 
Tam scos-o nici odată la capăt în dia- 
lectică ; pot să-l şi spun: Mircea Plo- 
pescu. Nu-ţi poţi închipui cum găseşte 
omu" ăsta, în orice împrejurare, în orice 
dispoziţie sufletească, replica cea mai 
ingenioasă, pe care o lansează din fun- 
dul convingerii, cu un ton covârşitor. 

O sută de dueluri am avut până a- 
stăzi cu el, fără să pot spune că o sin- 
sură dată lam atins si. eu, cât de ușor, 
cu toate că ceasuri întregi. năduşeam, 
incortindu-mă să-l prind întrun nh0- 
ment de neatenţie, de neprevedere, de 
nesiguranţă. Peste putinţă! Ca și cum 
mi-ar fi ştiut ma: dinainte toate gân- 
duril» şi toate întrebările, avea, pentru 
fiecare, răspunsul prompt. rostit cu o 
linişte şi convingere omoritoare. 

Orice vroiam să-i spun, era caraghios 
de inutil. Și, ca să evit cel puţin o se- 
re întreagă de gafe şi copilării ce tre- 
buia să urmeze, la un moment dat iă- 
ceam, tăcearm, tăceam, — până ne dbs- 
părțeam. Deabia atunci ofiam şi eu, u- 
șurat, dar cu o ură cumplită pe el şi 
cu un desgust penibil de mine însumi. 
Până când, cu toate că altfel era băiat 
bun, mă hotării să-l evit, Şi, de astă 
dată fui cu cel care câștigă bătălia: 
orice făcea, pe cine întreba, pe unde mă 
căuta, nu era chip să dea peste mine: 
îl învingcam prin absență. 

Dar trebuie să ştii. că 'preponderența 
mea nu ținu mult. Intr'o dimineaţă, mă 
sculei cam târziu şi, după toate sono- 
tolile, nu mai puteam să fac ocolul zil- 
nic, pentru a-l ocol, în drum spre mi- 
nister ; asa incât, cu gulerul paltonului 
ridicat. cu pălăria îndesată pe ochi, să 
nu 2nă recurioască, tăiai strada; Petrescu 
al doilea, direct spre tramvai. 

Dar, „ce ţi-e: scris, în frunte ţi-e pus!'; 
— la cotitura cu bulevardul, Mircea 
Plopescu mă înhăţă de braţ. Un fior de 
frig mă străpunse, glasul îmi pieri, ină 
oprii buimăcit, aruncând asupra lui o 
privire spălăcită şi resemnatiă, ca de 


martir. El, însă, îmi tsurâse îngăduitor . 


(asta m'a nimicit tota sauna 1), îmi dete 
pălăria spre ceafă, înâi desfăcu gulerul 
de peste bărbie, apoit mă luă din nou 
de braţ și... nu stiu ce sa mai întâm- 
plat !... Eram zăpăci t! Uffff 1... Ascultă 
dragă, numai ascu iă şi să vezi dacă 
nu-ţi vine să te orr „ori: Prima vorbă pe 
care i-o spusei fu, foarte natural: bună 
ziua !... Ce găsești dumneata fals, nepo- 
trivit, în vorba tasta ? Ei, ştii ce mi-a 
răspuns ? ...,l-as + că asta ştiu eu! E 
vorba ce te tot ascunzi de mine 9“. 
„Din primu! 1 oment fui unit; nu vro- 
iam, însă, în r uptul capului, să-l las în 
apel> lui: 

— Mă PriV eşte! — io retezai, scurt. 

-— Dar cre zi cX asta e deajuns?!?.. 

Ma. polti m de adaogă ceva! Şi, cu 
toate astec, făcui din pou uz de pre- 
zenţu me? de spirif, : i Te 


de MIHAIL CELARIANU 


—- Parcă... te-ai mai înareptat... 

--- Ce, pân' acum eram strâmb ?... 

— Vromea s'a încălzit... 

-- tim! (aci râse) —- suntem de acord! 

—. Dar tot o să mai ningă... 

-- Asta nu se poate preciza. 

-- Ai văzut că Rusa sa făcut repu- 
blică ? 

— Fiecare popor cu destinele sale! 

—- Ce mai faci, altfel ? 

--- Nu mă vezi ? 

— N'ai de gând să te nsori?! 

-- Asta numai D-zeu ştie! Dar dum- 
neata ? 

— Eu. eu... n'am... majoratul. 

-- Poţi cere emanciparea. 

--- Dar îmi susţin familia... = îi 

--- Găsești un colţişor, nai grije, și 
ventru nevastă! 

--- Viaţa e scumpă... 

-- Dar, dacă găteşti în familie... 

-— Pe urmă... soacra... 

-- Atât mai'bine: îți vede de copii! 


* 
> di 


Dă-mi un pahar cu apă, dragă, că nu 
mai pot! Până la minister asta ne-a 
fcsi conversaţia ! Cred, însă, că e pen- 
imn uliima dată! Ş;... vezi bine care e 
arma lui: numai cu logica te omoară! 
Dar, de azi înainte. adio 1... Nu mă mai 
prinde! 


MIIHAIL CELABIANU 







RE paitas ii 
orei 


ă N 
ci Lt 





Gr: dina lui Teocrit 
Dori:s 


Se şterge'n noapte ultimul pătrar * 
şi eu rămân cu stelele în mine; 
vârtețul lor mă poartă după tine 
şi totuşi mi-eşti în soilet şi tresar. 


Din întuneric ochii tăi răsar 

ca ochiuri de fântâni pe căi străine; 

si frăgezimea ta pe buze-mi vine 

prin pâcla blondă-a prafului stelar. 
„ 


„._- 


Un pas de mâţă a mişcat în umbră 
şi dintrodată-ți simt statura sumbră 
: bănuitor cum lunecă la geam. 


Ș — O, lasă-mă gă tremur... Tu eşti oare? 
4 Vreau să te spăl ca roaba pe picioare, 


3 că tu eşti pomul meu — și eu sînt ram. 


MARCEL ROMANESCU 


PR. gpl e IE a mă 


10 


Cousiderațiuni asupra catharsis-uiui aristotelice 


Trecutul, după Freud, lucrează în pre- 
zeni, săzinu din inconştient peste sanţu- 
rile întortochiate ale preconştientului în 
conştient, uga în cât retrovarsiunea des- 
pre care am vorbit, este înregistrarea în 
prezent a glasului îndepărtat al trecau- 
tului. ” 

“Trecutul acesta este copilăria individu. 
lui, san copilăria omenirii întregi, și astfel 
derisarea prin sublimare prezintă o ori- 
gină aiavică foarte depărtată. 

Freud a interpretat prin psihoanaliză 
viața socială a popoarelor primitive (To- 
tem et Tabou), tr. fr. Paris 1924). 

Plecând de la faptul, că primitivul cu- 
gstă sexual, de unde atotputernicia idei- 
lor, de unde şi convingerea sa, că poate 
domina natura reflectată într'o concepție 
animistă, 'reud regăsește — după ce ana- 
lizează toi materialul adunat de antropo- 
iegistii - lnazer, A, Lang. Wundt, Gillen, 
E. B. Tylor eic., ete. — în natura nevro- 
zaiului o bună parte din atitudinea pri- 
mitivuiui ; apoi constată, că represiunea 
sexuală, care sa produs la el, a determi. 
nat 6 nouă sexualizare a proceselor inte- 
lectuale. Efectele psihice trebue să fie a 
celeaşi în ambele cazuri de transformare. 
libidivoasă a cugetării, adică şi în tran. 
sformarea primitivă şi în transformarea 
regresivă, 

Arta,ar fi-singurul domeniu, zice Freud, 
ande atot puternicia ideilor s'a menţinut 
până în zilele moastre. Numai în arte se 
întâmplă ca un om turmentat de dorinp 
să facă ceva, care să semene cu o saiis- 
facţie și numai graţie iluziei artistice, a- 
cest ac produce aceleaşi efecte, ca şt 
când ar fi vorba de ceva real. 

Pentru Freud nevrozele prezimtă ana. 
logii izhitoavre şi profunde cu marile pro- 
dacţiuni sociale ale artei, religiei şi filo- 
sofiei ; aşa în cât nevrozele apar ca nişte 
deformări ale acestor producţiuni, cele 
din urmă rămânând demivări quasi-nor- 
male, pe când mevrozele sunt  derivări 
petologice, ” 

Frewul susține, că. o isterie este o operă 
«de artă deformată, că o nevroză obsedan- 
tă este o religie deformată, iar o manie 
paranoică, un sistem filosofic delomnat. 

„Aceste deformări se explică în ultima 
analiză, prin faptul, că nevrozele sunt 
formaţiuni  asociale, care  caulă să 
realizeze prin mijloace particulare ceeace 
sotietutea realizează prin muncă colecti- 
vă. Analizând elementele, care sunt la 
baza” nevrozelor găsim că tendinţele se- 
xuale joacă un rol decisiv, în timp ce 
manifestările sociale, (arta, religia, filoso- 
fia) se reazămă pe tendințe născute din 
intersecția factorilor egoişti şi a celor e- 
vatici,... Din punct «le veder: genetice na- 
tura asocială a mevrozei. decurge din ten- 
dinţa sa cxiginală de a evada lin reatita. 
tea, care nu-i oferă satisfacție, spre a se 
refugia intre lume imaginară plină de 
făgăducli ispilitoare. In această lume 
reală, 'diu care nevropatul fuge, domneşte 
societatea omenească cu toate iustitnţiile 
create re munca colectivă ; evadând din 
această realitate, nevrozatul se exclude 
cl însusi «lin comunitatea umană“, (Totem 
ci Tabou, cap III, p. 127). 

Inainte de treud, Lombroso arătase, că 
nosnentele de inspiraţie artistică sunt 
nişte echivalente de epilepsie larvată, ge- 
niul fiind caraterizat printa'o inconştien- 
ță surprinzăicare, printr'o areaţiune in- 
stantanec şi 6 intermitenţă analoagă stă- 
rilor epileptiforme. 

„In sicagul amestecat al faptelor“, zice 


IV 


]. Viuchoa, mai mult strălucitoare de cât 
uumeroase, medicii noştri străbuni, de la 
le Camus la Lombroso au confunuilal cou- 
sceințele uzurei sistemului nervos la 
oamenii de geniu cu însuși geniul, „pă- 
nele“ unei naişini perfecționate cu gier- 
fecţiunea nanismului său”. (Lari et la 
folie, Faris, 1624). 

Max Nordau imtrevăzuse şi el ceva din 
accet punct de vedere, din car: privea 
Lombroso, Nordau a susținut în logătură 
cu Verlaine, că trebue să-i căutăm in anii 
de copilărie origina nevrozei, care făcuse 
din cl un „degenerat“, 

Si Lombroso şi Nordau asemănascră ge- 
niul cu nehiinia, de cât că etiologia a- 
fecţiunii este înfăţişată la înaintașii lui 
Freud drepti un proces analogic ce nu se 
rcazimă pe altceva, mai ales la Lombro- 
so, de cât pe ziiște simple desericri clini- 
ce ale aşa numiţilor degencraţi superiori. 

Freud însă arată, că mebunia şi geniul 
artistic suni derivate corelative, nu iden- 
tice, Pentmu Freud nevrozele în genvre 
sunt formaţiuni asociale cu un caracter 
sexual hpreape exclusiv, sau în tat cazul, 
'ucând un rol precumpărilor ; arta însă 
co formaţiune socială, în care găsim iu- 
tersecţia factorilor rcrotici cu cci egoişti. 

Derivarea pâlologică e o păriisire a; rea- 
lităţii ; derivarea arlistică prin sublimare 
consistă din trecerea de la fantazie la 
realiiate, i 

Darwinismul izolase și el fenomenul 
sexuul, ca eicment genetic oare cum, pen- 
tru producerea frumosului; Problema era 
îusă pusă alifel.! 

Print-e fermele  selecţiunii naturale, 
Darwin ue-a arăiat şi aşa numitta selec- 
țiune sexuală. Animalele se reproduc, 
zice Darwin, după ce femela a făcut o 
alegere în fiinta, care v& servi ca eleinent 
de acuplure. 

Alegerea aceasta se face numai graţie 
unor calităţi, pe cure le-ar avea mascu- 
lul. Cvloarea strălucitoare şi cântecul la 
păsări ; mărimea „şi vigoarea în genere la 
celelalte animale ; frumusețea și câteo- 
dată talentul artistic la oameni ; toate a- 
cestea constitue după Darwin, mijloacele 
de excitare sexuală, Efectul excitant fiind 


UNIVERSUI, LITERAR 


întărit priu culorile, formele, sau atitudi- 
nile thaumalice, care încântă ochiul; prin 
cântecele, care farmecă urechea; sau prin 
frumuscțea trupească, ori admiraţia ta- 
lentului uriislic la oameni, urmează, că 
selecţiunea sexuală ajinge să aibă şi ea 
o influenți esupra acestor forme, culori, 
sau asupra frumuseții în genere. pa 
frumuseţea activează instinctul  seXual, 
tar instinctul sexual selectează frumuse- 
ea, întrucât prin crewditate acest proces 
asigură propășirea unei specii către un 
lip din ec în ce mai frunos sau mai prr- 
fecționat în evoluție. 

Considerinulu-se apoi transformarea în- 
stinctului sexual în joc, cevace de altfel 
au susținut şi Spencer şi K. Groos, iar în 
timpurile uoastre Ch. Lalo; sau consta. 
iânidu-se, «că strălucirea florilor la vege- 
tale, activitatea împodobirilor, a cântece- 
Jor, sau a consiruchiilor de cuiburi încep 
şi se sfârşesa cu perioada de reproducere; 
ba, mai mult, că la oameni trezirea facul. 
tăților enezice fac din toți adolescenţii, 
poeți mai mult sau mai puțin talentaţi. 
curmându-se avântul odată cu trecerea 
vârstei criiice, — toate acestea aduc în 
linie seria ; frumuseţe, artă, sexualitate, 
«dur de aci şi până la doctrina freudiană 
distanțe e insurmontabiiit, 





Li 


Creatorul de artă, după concepția freu- 
diană, îşi descarcă aşa dar prin creațiu- 
nea sa conţinutul obsesiunii sale erotico- 
egoiste. Pe Freud nu l-a preocupat pro- 
plema coutemplatorului. Cu toate acestea 
soluţia freudiană conţine şi rezolvarea fe- 
nomenului cetetie pentru conterplator 
printi“o lvarte facilă interpretare a doc- 
trinei, pe care o studiem. 

[ntr'adevăr prin contemplarea operei 
de arlă noi ne trezim din formalismul co- 
tidian în care dormim, scoțându-ni-se li 
iveală veritabilul nostru cu ce a fosi soli- 
citat de sinteza stărilor sufleteşti incluse 
în țesutul operei de artă. 

Viaţa cotidiană, ar putea să zică Freul, 
ajunsă la o anumită treaptă de voluție 
ne-a petrificat sufletul întrun veritabil 
automaiism ce da forme embrionare sau 
larvare, Atunci arta liberatoare însufle- 
jeşte fantomele omeneşti, înlăturând pro- 
cosul «le înerementre psihică prin adu- 
cerea în planul conștiinței a impresiilor 
încercate uliă dată, şi arc au fost alun- 





HRANDT AVACHIAN; Cartier țigănesc (Balcic) , 


UNIVERSUL LITERAR : 


gate în inconștient de cenzura socială sau 
morală. 

Opera de artă ne-ar aduce aminte, ne-ar 
solicita adâncurile noastre sufleieşii, a: 
najizându-ni-se sufletul (psihoanaliză). 

Cyeajiunca de artă ar fi psihoanalistul 
ce ne vindecă, conștientificând mecaniti- 
zarea straturilor de conştiinţă comprimate 
în inconşticuiul nostru, 

Retrăind momentele creaţiunii de ariă, 
pi se trezeşie toată subsiructura psihică 
al cărui fundament ne rămâne ascuns 
după cum spune P. Bourget şi nouă şi al- 
zora. In felul acesta coniemplatorul în 
înța operei de arlă îşi deschide căile de 
scurgere ale inconştientului, care îl încar- 
că, lată cum contemplarea, după doctrina 
freudiană, apare ca un mijloc de igieni 
psihică graţie purgării sufleieşti de ele- 
mentele susceptibile de patogenie, iar 
sublimarea prin derivare a complexului 
egoist şi sexual ce este alungat în incon- 
ştient, aduce aminte formula aristotelică 
a fonomenului catharlic. 

Fireşie, Freud nu ne dă o explicaţie dc- 
finitivă a emoţiunii estetice, 

Singura vină serioasă ce sa adus lui 
Freud din partea psihiatrilor este că, el 
consideră — în afara principiului iniţial 
al întoarcerii derivate în conştiinţă din 
partea impresiilor alungate în inconștient, 
—: numai conţinutul nevrozelor, nu gi e- 
tiologia, forma, evoluţia şi mecanismul 
lor original, ceeace îl interesează mai a. 
les pe Freud, în melancolia delirantă, 
spre pildă, este câracierul particular al 
cutărci vemușşcări, sau al cutărei idei de 
umilire a boiravului, nu tendinţa spre 
auio-icuzare, spre deprecizrea de sine, 
care revelează şi traduce în afară unul 
div asprecieler cele mai caracteristice ale 
afecțiunii sale, nu-l interesează nici chiar 


corelatul fizielagic al depresiunii şi'denu. . 


trițici sistemului nervos, care într'o an 
mită măsură explică acest delir. (Vezi : 
G. Dumas, op, cit. Psychologie pathologi- 
que, p. 1023;. 

Acecaş vină o pulcm aduce explicării 
sale şi în domeniul estetic. Freud ne dă 
mai ales o explicure a artei prim conținu- 
tul său, nu prin forma sa, căci precupat 
aproape exclusiv de punctul de vedere 
medicai, ne vorbeşte despre artă totdea- 
ura alături de vis, religie sau filosofie, 
adăugând mercu, că derivatul sublimatal 
arici are loc numai când individul are 
daruri ercatoare, 

„În felul acesta legătura dintre biogra- 
fia autorului, sau a familiei sale şi opera 
creată sc definește şi mai strâns ; însă 
legătura despre care e vorba, nu consti- 
tuc o explicure a fenomenului estetic. 

Un complex de factori sexuali prin îm- 
troversiune și derivare ulterioară poate 
duce pe cineva lu nevroză ; dur factorii 
erotici sc pot intersecta cu voi egoişti şi 
atunci derivarea se poate sublima şi în 
opera de ariă. Când? Atunci când indi- 
vidul are talent: 

Sublimarea artistică e posibilă, prin 
urmare, numai în ipoteza că există talen- 
tul în prealabil. Dacă talentul artistic na 
există, sublimarea te poale duce spre... 
hlosefie, religie sau spre visuri şi chiar 
vise mai mult sau mai puțin plăcute. A 
ceastii cauzalitate prin sublimare nu e 
eficientă, în tot cazul explicarea nu e 
«eterminantă. 

Aşa în cât legătura între biografia au- 
torului şi opera creată rămâne tot cu ve- 
chea fizionomie, adică sc va putea, până 
la un punci să se explice elementele de 
conținut ale operei prin ajutorul vieții 
autorului sau a ascendenților săi, dar ta- 
lentul va contiuna să rămână ascuns în 
acelaş zaimf misterios. 

Freud nu a răuşșii să rezolve această 


cititorii săi de astăzi, 


ii 


Prelegerile scriitorului Gala Galaction 


DELA UNIVERSITATEA 
POPULARA „COASTA 
DE ARGINT“ BALCIC 


Printre coastele de mit oriental ale Bal- 
cicului, se strecoară figuri de epocă cul- 
turală. Lumina orgisiacă transfigurează 
şi demonizează tumnltuozitatea culmilor 
dezolante, ?n coloratură,iar printre smo- 


+hini, migdali şi rodii, casele arhaice şi 


masive deschid perspective patriarhale 
şi biblice... Printre culmi pleşuve şi albe, 
între marca şi corul care arde, pe ori- 
zontul albastru şi mat, părintele Gala 
Galaction, îşi flutura sutana cernită de 
cavaler al idealului creştin, Semănătiorul 
posedat de porunca vremilor, îşi seamănă 
talanții de vier credincios, coborând în: 
irc coastele Balcicului, ca altă dată între 
pescarii Thebaudei, feciorul Marici. 

Valuri de pusiune revarsă şi'n predica- 
tar numai vibrează glas uman ci se ire- 
zese și ferb acorduri lungi și grave de 
orgă. lar verbul de foc, aprinde unrori 
răzvrăttiri de leu. Din expunerea cu con- 
tur şi viu colorată a părintelui Gala Ga- 
lzetion, cauzele cari au adus transforma- 
vea spirituală a societăţii româneşti în- 
cepând dela, 1821 până în vreanile actuale, 
ies luminoase şi limpezi cu preciziuni de 
baso-relief. 

Spaţiul însă carc ne înfrânează elanul, 
şi ne limitează ca rând, omagiul de gra 
titudine pe cure auditorul înbelşugat şi 
Universitatea Populară a „Coastei de 
Argini“, îl datorează ostenelii conferen- 
țiarului, — nu va da, din toată expu- 
merca cauzelor, alese aproximativ şi ar- 
Ditrar de scriitorul acestor rânduri, de- 
cât o bicisnică icoană, egală cu aceia a 


“ unei flori presalc, dintrun album. Cau- 


zele crizei morale actuale sunt impletite 
şi legate direct de ediliciul de stat al bi- 
scricei ortodoxe, care şi-a perdut autori- 
tetea şi posibilităţile de secuzilate socială 
şi națională, 

Dar cauzele care la rândul lor'au făcut 
ca biserica strămoşească să piardă o ma- 
re parte din activitatea di pentru viaţa 
noastră sunt : i 

i. Luptătorii generaţiei entuziaste, fău- 
ritori ai Unirei Principatelor sunt crescuți 
în şcoala Occidentului, până la un punct, 
dincolo, de realitățile societăţii româneşti. 
Animaţi de spirit iconoclast, intră în con- 
flict intr'un moinent, cu generaţia veche, 
în tcoscbi religioasă și pravoslavnică, a 
boexilor cu antereu şi ișlic, din care bi- 
serica pierde, 

2. Antipatia acerbă şi precipitată, a- 
ptoape ncînţelegătoare, a tinerilor refor- 





taină, cure a torturat minţile atâtor iscu- 
siți cugetăicri, 

[n schimb, eliborarea cathartică prin 
artă de acea vegetație subconştientă, care 
ne îneacă, tocmai, Simdcă nu știm de unde 
vine, închizându-ne comunicarea cu pro- 
prinl nostru eu, şi apoi explicarea acestei 
substructuri psihice ca un caz de rever- 
shune sau de regresiune spre un primiti- 
vism articulat pe planul evoluat al unei 
mentalități post-primiiive, constitue din 
partea lui Freud după metafizica nictz- 
scheină o serioasă contribuţie pentru. po. 
sibililatea modernului de a descifra for- 
mula lui Aristotel atât de avară pentru 


(Va urma) 


SCARLAT STRUŢEANU 


matori, pe care o simţiau pentru vechii 
retrograzi în cari vedeau rusofilismul— 
Rusia pravoslvnica pe de altă parte, sunt 
noui prilejuri de antipatie împotriva bi- 


*scricci. 4 


5. Grecii posesori ai averilor mâniăsti- 
eşti, sunt ultimul prilej de îngenun: 
chiere a creştinismului ortodox, în pro- 
pria-i vatră, prin sccularizare, 





acte pr 





GALA GALACTION 


A doua prelegere e epilog, şi gontinui- 
tatea ei, tratează despre : Mijloacele prin 
cari vom putea să remedien şi revitaliza 
societalea noastră. 

Cu virtuozitate de adevărat vrăjitor, 
îmbracă întrun farmec gradat cugetarea 
eccleziastică pură, izvorâtă div. disciplina 
s»veră a doctrinei evanghelice şi din sa- 
crificiul pentru o ideie. Şarjează şi di- 
secă sistemele filozofice protivuice bise- 
ricei demascând cu o logică de far spiri- 
tul lor distructiv, arătând ca peste rea- 
lităţi evidente nu pun decât oratorie pro- 
fană, elegaută şi sclipitoare, mimunate 
flori de stil; aparenie, adevăruri false, 
vreimelnicie. Paralelizează viața noastră 
în începuturile ci, moravurile și spiritul 
crescut în umbra bisericilor şi mânăstiri 
lor de odinioară, cu societatea prezentă. 
Lasă să se întrevadă, abia simţit dar mo- 
tivat posibilitatea unei desvoltări a vieţei 
noastre statale întrun cadru ortodox. 
Politica de stat ar avea de profitat ca 
atunci când biserica nu numai că a cola- 
borat dar a şi patronat-o într-o anumită 
perioadă, fără de nici un fel de velcităţi 
pământene, ” 

2. Atinge chestia învățământului reli- 
gios din școlile secundare are trebue 
complectat viguros. 

5. Iducaţie, educaţie şi iar educaţie în 
spirit religios orlodtox dela vârsta cea 
mai fragedă. j 

4, Cei 10 mii de preoți din ţara româ- 
cască ducă ar şii să se pregătetască prin 
creştere şi să pregătească — în afară de 
miasmele politice şi materiale — sar 
iranstorma în zece mii de legionari sa- 
cri, în apostoli naţionali, de purificație şi 
cautorizare a plăgilor noastre actuale. 


ION O0JOG 


12 


NICOLAE NICOLEANU 


N. Nicoleanu face parte din pleiada de. 
poeți ce au urmat lui Vasile Alecsandri 
și au pregătit spiritul publia, pentru poe- 
sia superioară şi desăvârşită a marelui 
[iminescu. Din această serie de poeţi: 
Alexandru Depărăţeanu, Alexandre Si- 
hleanu şi N. Nicoleanu sunt cei mai în- 
semnaţi 

Având de multe ori, o formă literară 
ict aşa de armonioasă ca şi a lui Vasile 
Alecsandri, ei încearcă să creeze motive 
noi în poezie deosebite de acele ale bar- 
duini dela Mirceşti. Izvoarele lor de ins- 
pirație sunt poeții. străimi. Poesia popu- 
lară le este necunoscută, Nota optimistă 
a generaţiei anterioare, mai ales.din Mol- 
dovu, este abandonată de acești poeţi, 
care caută să introducă poesie pesimistă 
şi decepționistă. În acest genei au avut un 
precursor de mare talent, pe Grigore A- 
lexandrescu ; şi un urmaş genial, pe Mi- 
bâil Eminescu. 





N. NICOLEANU 


Dacă am urmări imelul care leagă poe- 
sia noastră în desvoltarea ei evolutivă 
din veacul ul 19-lea, am vedea că opera 
poetică a lui N. Nicoleanu şi a celorlalţi 
doi-irei poeţi de talent din epoca lui for- 
mează perioada de tranziţie dela poesia 
veselă şi optimistă a lui, Vasile Alecsan- 
dri Ja acea pesimistă a lui; Eminescu. Prin 
accustă observaţie nu voiim să  demon- 
străm că marele Eminescu sar fi furmat 
suh influența acestor poeţi. Ceeace scoa- 
tem în evidenţă, sunt numai diferitele e- 
tape evolutive ce le-a suferit poesia noa- 
stră în decursul veacului al 19-lea, 

Urmărind producţiunea literară şi poe- 
tică din toate vremurile, ne explicăm 
mai uşor și înțelegem mai bine, progre- 
sul realizat de un seriitor în opera sa. 

Iu epoca dintre 1850—1870 figura poeti- 
că a lui N. Nicoleanu apare într'o înfă- 
țişare originală şi destul de interesantă. 

De origine ardelean, născut la 1835 în 
satul Cenmnatu Săcelelor de lângă Braşov, 
Nicoleanu trece cu familia sa pe la 1848 


în ţară şi se stabileşte pentru câtăva vre- ! 


me la Buzău, unde avea rude. Deda Bu. 
zău pleacă la Craiova cu un prieten al 
său profesorul V. Caloianu. Aici Nico- 


1871 


deanu începe să scrie - primele versuri, 
care se zice, circulau în manuscris prin: 
tre prietenii lui. Fire sociabilă, poetul îşi 
câştigă repede dragostea craiovenilor en- 
tuziusmaţi de talentul lui precoce. După 
câțiva ani Nicoleanu pleacă la Paris pen- 
tru siudiul literilor şi se- întoarce în ţară 
la Bucureşti în anul 1861. Silit de îm- 
prejurări şi de firea lui  nestatornică, 
pociul îşi schimbă mereu funcțiunile sale. 
În 1864 este numit ca directox al liceului 
internat din laşi, Această mutare a lui 
în capitala Moldovei, îşi arc importanţa 
ei. Nicoleanu a găsii un cerc literar de 
curând înjghebat, dar care avea să joace 
un rol important în literatura noastră. 
Este vorba de societatea „Junimea“ unde 
Nicoleanu şi-a găsit prieteni şi protec- 
tori. mai ales în, amiciţia şi autoritatea 
lui Titu Maiorescu.! ” 

Tot la lași, are prilejul Nicoleanu să-și 
tipărească primul său volum de versuri, 
ascuns sub inițialele : N. N. Intorcându- 
se în Bucureşti, Nicoleanu intră în gru- 
parea lui B. P. Haşdeu şi devine cotabo- 
retor la revista acestuia „Satyrul“, Tot în 
acea vreme apărea şi revista „Ateneul 
Român“ în care scriau toți membrii şi 
couferențiarii institutului de cultură cu 
acelaş nume. 

Aici publică Nicoleanu interesanta sa 
conferinţă : „Despre influența  lecturei 
romerițelor străine“. 

Opera lui Nicoleamu nu este mare: câ- 
tova poezii şi două-trei încercări în pro- 
ză sau cronici teatrale. 

Numele lui sa făcut cunoscut dim cele 
câteva versuri reuşite. Astăzi ele sunt 
mitate cu desăvârşire. Nici una din ele nu 
sa bucurat de vre-o popularitate mai în- 
tiasă şi mai durabilă, deşi autorul lor 
est: cu muli mai talentat, decât atâția 
alţi alcătuitori de romanțe uşoare şi ba- 
nale ce se cântă şi acum cu vie pasiune şi 
admiraţie. i 

[n viitoarea antologie critică a poesici 
româneşti Nicolcanu va avea și el um 
loe, cel puţin, cu, frumoasa elegie „Dor şi 


jale“ 
GH. CARDAŞ 


A. — OPERA, EDIŢII: 


1. Poesii de N. N. lassii. Tipografia Bu- 
ciumului român, 1865. | 
72. Nicolae Nicoleanu, Poesii. Ediţiunea 
a cioua (cu portretul autorului), Buc. Li- 
po-ltografia naţională M. Klein. Editura 
revistei „Farul tinerimei“ 1888. 

5. Poesii în Biblioteca Şaraga Nr. 2. Cu 
o prefaţă de Iacob Negruzzi, Iaşi, f. a. 

4. Poesii şi pruză în „Biblioteca scriito- 
rilor Români“ (împreună cu Vasile Câr- 
lova şi C. Stamaii) ediţie îngrijită de G. 
Bogdan-Duică. Buc. Edit. Minerva, 1906 


PUBLICAȚII 


CD. £. VALERIAN a pus sub tipar vo- 
lumul de poezii: Noaptea: Stâncilor. 

D] D. LUCIAN COSTIN a pus sub ti- 
par la '„Cartea Românească“ o mare au- 
ttologic Tălmăciri din liricii germani 
contiporani (63 poeţi). st 

Tot de d-sa apare, iot la „Cartea Ro- 
mânească“ : Graiul bănăţean (studii şi 
cercetări), 


UNIVERSUL LITERAR 


pu 


Pt 





Filosoful Mendelsohn era invitat la 
niasă de Friderie II. Spre a-l tachina, re- 
gele scrise sub numele filosofului pe 
menu, cuvintele „e un măgar. Friderie Il”, 

Fără să spună ceva, Mendelsohn băgă 
cartonul în buzunar. Văzând aceasta, re- 
gcle îl rugă să dea citire menu-lui. 
Mendelsohn ceti : 

— Moses Mendelsohn, E un măgar Fri- 
deric al doilea !”. Ş 


O Americană cumpără de curând un 
desen de Picasso, maestrul cubist, şi nu 
mai înceta cu elogiile. Exclamările admi- 
vative încetând, frumoasa cumpărătoare 
întrebă: 

— Ce reprezintă asta. macstre? 

— Exact trei mii de franci, doamnă! 


Merbey d'Aurvvilly, leul literelor, cu 
toată vârsta sa inainiată, rămăsese un 
„dandy“. Perii lui albi îl  nenoroceau 
însă. De aceia îi vopsea de douărtrei ori 
pe săptămână. 

Într'o dimineață, totuşi, un prieten îl 
surprinse în pat înainte de a-și fi vopsit 
părul, 

Scriitorul luat de scurt, căută atunci o 
scuză, 3 

— Oh! dragul meu, dacă ai ști ce mi 
sa întâmlpat! i 

— Ce scumpe, maestre? 

— Am avut un vis... un vis îngrozitor. 

— Adevărat? 

— O viziune iugrozitoare. Mă vezi încă 
impresionat... l)oar părul meu îţi va do- 
vedi aceasta..., i 

— Părul dumneavoastră... cum? 

— Hei, îl vezi... a albii între singură 
noapte! 4 

. e 


Brillat-Savariu, care era un mâncăcios 
fin și un om de spirit, fu întrebui la un 
prânz de o bătrână marchiză, ce vin 
preferă, de Bordeaux sau Bourgogne. Au- 
terul „Fiziologici gustului“ răspunse : 


— Doamnă e un proces la care îmi 
place să revăd mereu actele din dosar, 
aşa că amân necontenit pronunţarea 
sentinţei. 


Georges Feydeau, autorul Damei de la 

Musim asista într'o seară la o serată de 
famitic şi fiul casei. un băețel de 12 ani, 
scârţii la vioară trei sferturi de oră. 

— Ce părere aveţi? întrebă la urmă 
stăpâna casei. 

-— Scumpă doamnă, răspunse Feydeau, 
e foarte bine... Acest copil are un ta- 
lent... sar crede că numai asla a făcut 
toată viaţa lui ! 


Şalom Alechem, marele humorist, so- 
sind în America, luă parte la o şezătoa- 
ve organizată în onoarea lui. 
__Fu salutat de către un orator 
Mark Twain al evreilor, 

La sfârşitul serbării, celebrul seriitor 
american, Mark Twain, care se afla din 
întinplare în sală veni spre Șalom Ale- 
chem și dându-i mâna se recomandă : 

— Mă recomand: „Șalom Alechem al 
Americanilor“, 


drept 


RUD. A. ENAPP, 


“UNIVERSUL LITERAR 





FLOAREA DE CICOARE 
(Din psihologia artistului contemporan) 
III 


Artist de eşti, vei umbla, viaţa în- 
trcaga, cu ochii aţintiţi la vedenia ta 
ue frumuseţe, te vei împiedeca de 
toate pietrele din drum, vei incurca 
Şi amări viaţa intimilor tăi... şi vei 
muri pustiu, ...croncănit de carbii cei 
mai nemiloşi — ai gloriei deşarte... 


Gala Galaction, 


Colas de Pontoise, urmează astfel în 
scrisorile sale ; 


. s: 
id . . . 


Vierul nostru, tot aşa de bătrân la cas 
noastră ca şi argatul, nimeri peste mine 
in ascunzătoarea din fundul  livedei — 
zugrăvind, 

Ochii lui osteniţi mă priviră stialos, u- 

pui sc ațintiră asupra paletei, penelelor şi 
canoanelor răvăşite prin iarbă — cu o 
căutătură de dihunie surprinsă, 
„Cu băţul lui de paznic, atinse precaut 
lieoăre din ustensilele mele, îşi îndoi apoi 
suleie cari trozniră surd, şi culegând de 
jos un tub de vopsea galbenă, îl învârti 
cu băga de seamă pirimtre degete, îl mi- 
rosi: gânditor şi experient, pe urmă îl 
lipi de limba neagră ca şi pipa — şi ples- 
«ăi, savurârul uleiul, cu aerul unui înțe- 
lept care se lămureşte. 

Mă mai privi odată cu ochii lui de sti- 
clă opacă şi, fără să spuna nimic, porni 
devi-le, rezemat în cârga lungă şi veche. 

Nu m'am uitat după el. Omul acesta 
nu-nii fusese niciodată simpatie. Era urât, 
era surd, vortea cu mine ţipând zi nu 
ştia să-mi spură alie poveşti de cât des- 
pre copiii oamenilor din sat, p2 care i-a 
ptins la struguri şi wa bătut, 


[e . . cc. Î. 


Soarele scăpătă spre asfinţit şi, lune- 
când în spatele nucului din vale, nucul 
se îmbrăcă deodată cu frunze de aur mat 
şi creste de cocoș nenumărate, scăldate în 
jurpuriuri violente. 

u-l văzusem niciodată împodobit ast- 
fel şi nici atât de viu... 

„„ Vedenie extraordinară, ieşită din 


. mărumtaiele pământului, să cânte bucurie 


soarelui... 

„„ Palat fermecat cu mii de ferestruici 
telurit crestate, in dosul cărora ardeau 
juminiţele unei sărbători a Paradisului... 

„. Colosal nour sumbru cu întreţesătu- 
ri de întunecimi şi fulgere... 

„„ Cap de monstru cu părul încâlcit şi 
imlioaue de ochi fosforescenţi, do jivimă 
turbată... 


O ieamă neobișnuită mă cupri şi 
trupul meu, tot, tremura înfiorat în 


iarbă. ş 

O teamă neobişnuită : amestec de groa- 
ză şi fericire, de biruinţă și îngenunchie- 
re, de îndrăzneală şi laşitate, de înţele- 
gere supraterestră şi tâmpenie mută. 

În sutletul meu, ca întrum cazan de o- 
țel, clocotean laolaltă bucurii cerești, în- 
grijorări de noapte, nădejdi înflorite şi 
epaime grele. i 

Incetul cu încetul, din ce în ce mai a- 


dâne, nucul din vale se posomori — și 


din friinzișul lui veni până la mire un 
freamăt înăbuşit, un geamăt de durere, o: 
îngânare, ultimă, de agonisant. 

Pe nesimţite, în locul nucului se nă 
zări —- peste cerul calm; cu vioriuri som- 
noleuie — spinarea neagră a unui ani- 
mal anfernal, dormind greoi şi neliniștit. 

Priveam încremenit ritmul răsuflării 
lui agitate şi ursuze. 

O pală de fum veni de undeva şi, lent 
ca un gând wrât, înfăzură arătarea aceia 
întunecată şi rea, înti'un lințoliu cenuşiu, 

Stam locului, în iarba umedă fără pu- 
tert şi fără voinţă. i 

Un muget prelung, de vită, izbucni de- 
pari, umpilând de jale tot cuprinsul ne- 
lărivurit, în pâclă. 

Sufletul meu înlemnise. Nu mai aveam 
acum nimic fin fierberea lăuntrică de a- 
rlineoare. 

Aveam sentimeniul că fac parte din ce- 
le ce mă împrejmuiau, că am aceiași ori- 
pime, aceluş rost şi aceiuşi soariă, întorc 
nai ca tufele de cătină cari împrejmuiau 
via, ca firele de trifoi sau ca bănaţii si- 
nilii, de cicoare. 

... O tresărire --- şi mâna mea amorţiiă 
prinse a pipăi în iarbă, după cartonaşele 
zugrăvite în după ameaza aceia; câte 
cartonaşa, atâtea perechi de floricele de 
cicoare. i 

Le ayezai ou grijă pioasă în fundul cu- 
ției, îmi adunai penelcle şi tuburile ră- 
văşite — şi porni pe cărăruia care &co- 
Dora sub pieptul dealului, spre casă. 

Gândul că mă îndrept spre .casă, îmi 
j:ogori peste iniuiă o lespede grea și rece. 

De când căpătasem cutia cu  vapsele. 
absenjete mele erau mai îndelungi şi mai 
uumeroase. 

Pentru aceia, când întârziam, bunica 
mă întâmpina întotdeauna cu o vorbă as- 
pră ; iar mama mă lovea peste ochi, fn- 
dâcit şi fără judecare. Până şi vierul 
bătrân, cu ochii sticloşi — când mă în- 
arudișa prin curte — se uita la mine, pe 
snbh spriucenele cărămizii, ca la van duş- 
man al viei şi al casei. 

lata mă evită, pe cât cu putinţă. 

Peniru ochii lui buni cu care mă învă- 
luia, tăcând, mama îl dojenea în cuvinte 


je cari le imţeani grele, deşi nu le bă- - 


nuiam înțelesul. i 
După tăceri de săptămâni întregi, tata 
avea câie odată izbucniri sufleteşti de o 


" înfricoşătoare violenţă. 


Intro zi, da, dejun, mama nu mai con 
tenea ocărându-l, fiindcă îmi  îngăduise 
să plec pentru trei zile la conacul unui 
vecin, prieten. La sfârşitul mesei, când 
sc servea prăjitura, pe care eu de mult 
no mai căpătam, — mama mesteca, Yor- 
hea fără întrerupere, gesticulând furioa- 
să, cu lingurița, spre tata. 

Fl a privit-o multă vreme, aşa, adânc 
şi sever. Apoi — nu ştiu la ce vorbă, far- 
furia cu prăjituri zbură, fulgerător, spre 
fruntea mamei şi se sparse în sute 
țăndări, în perete, deasupra capului meu, 

Nu voi putea uita niciodată ochii halu- 
cinaţi ai tatei, din clipa aceia, paliditatea 
Imi spăimântătoare şi urletul lui, sugru- 
mat şi teribil : 

— Termină... pentru Dumnezeu... cap 
de găină, mic !].... 

Mama s'a sculat brusc, tremurând de 
spaimă, de indignare şi de dispreţ — a 
intrat în iutacul de alături, de unde o au- 
ziam păşind în lung şi în lat şi suflându-ş: 
[ucisă Lire. 

După câteva minule de tăcere, în care 
bunica avn timp să mestece tacticos pră- 
situra -- tata spuse, cu glas tremurat, ca 

cntru <iue 
E — „Nu există ființă mai de bi iceci de 
simţul presirmţirii şi mai pângăritoare de 
dei: ca femeia... Soarta ei e o parodie : 


13 


să se înşele, să fie îngelată și să îngele”. 

Bunica zise : 

— „Fleacuri !.. Mănâncă prăjitura şi 
mai lasă filosofia“... 

Crâmpeiul acesta de convorbire — deşi 
nu-i pricepusem înţelesul — mi-a rămas 
infipt în minte. fără tâlc, ca o poesie în- 
văjată pe de rost, pentru examen. 

Dela o vreme scenele acestea se repe- 
au aporape regulat, la săptămână, —- şi 
pe mine mă doborau 'de neliniște, de du- 
rere şi de scârbă. 

Obişnuit, după fiecare ceartă, mama se 
răzbuna pe mine. 

Asifel, în ziua aceia, spre seară, sur- 
pzinzându-mă desenând pe faţa de masă 
din sufragerie, mama mă izbi cu pum- 
nul peste cap și mă răsturnă pe parchet, 
zdrobindu-mi coastele 'sub picioare. 

Nu jipam nici odată şi nici nu mă jă 
lia cui-va. Aşieptam să vină noaptea, 
şi atunoi, cu capul ascuns sub pătură, 
plângeam ceasuri lu 
ușurare, de copil obidit,.. 


II PP SPC e E e MN e . 


Pe 'cărăruşa de supt pieptul dealului, 
care mă ducea dela vie spe casă, se ivi o 
siluetă măruaţică, de copilă, ce ducea în 
spate un coş încărcat, de bună scamă, cu 
roade. 

Mergea încvvoiară sub povară şi pasul 
ii ara nesigur. 

Gândurile mele, felurit şi greu întune: 
cae, cn cari seoboram dealul — se îm. 
prăștiară deodută, şi pieptul meu începu 
u sorbi: adânc aerul cam şi rece al în- 
serării. Sufletul meu tot se umplu de 
pace înaltă, de speranțe suave şi de lu- 
vină lunară. 

O dorință nare de înfrățire cu sufletul 
altuia ; un îndemn adânc de neprihăniti 
coutopire cu gândusile, cu bucuriile şi 
tristeţele  samenului meu, de aceiaşi 
vârslă cu mine; nu știu ce surplus de 
tinerească vlagă, devotament, generozi- 
tate şi croism mă făcură să arunce din 
spate cutia mea de vopsele şi să mă răpăii 
în calea copilei aceleia, cu hotărârea de 
a-i duce povara prea grea pentru dânsu. 
mai departe. 

Cu încălțămintea 'aspră a piciorului ci, 
copila accia îmi fulgeră fluerul picioru- 


lui, mă privi cu ură — cu nişte ochi cari 


totuşi nu mă-măniră — si ţipă la mine, 
cu o voce răguşită şi rea ; i 

— „Am să te spun mă-tţi, păcătosule !. 
. . 1. | . . . . 1. . |. . 1. . . . 

Când mi-am dat seamă că ochii acera 
cari mă priviseră cu ură — (când cu le 
ceream îndurare şi frăţie) — crau și 
uilia, ca flodile mele de cicoare şi ca v- 
chii scumpi ai Dorei — mintea mea se 
întunecă, sufletul meu se tulbură ca un 
torent şi simţurile mele  cedară ca sub 
greutatea unei  înfricoşate lovituri de 
maiu, ,. 


. . . . 


A doua zi dimineaţă, vierul bătrân și 
urât mă duse în braţe acasă : „mă găsise 
dormind în şanţul cărăruiei, după ce mă 
legusem de nepoată-sa“.., 

După raportul acesta, am intrati ne- 
cesluşit cu mintea goală şi sufletul gol, 
în odaia, unde mă aștepta mama, cu bu- 
zele subțiri și albe. 


N. N. TONITZA 





lungi -— plâns lără 


a ia i ei ai 3 i 


14 












Lg Mat re 


Doe 4 












„IIVADA CU VIŞINI“ LA TEATRUL 
„REGINA MARIA, 


Ce anume va fi îndemnat pe distinşii 
artişti, —- toți de planul întâi, — dela tea- 
trul itegina Maria, să 'deschidă stagiunea 
cu-o piesă exotică, e greu de lămurit. 

„Livada cu vişini“ nu este o piesă, care 
să fie înţeleasă, întâi de actorii noşiri, a- 
poi de publicul iubitor de tcairu. Și nare 
nici roluri, care.să se potrivească tempe 
rameutului - vreunuia din  pratagoniștii 
teatrului Regina Maria. Poate să fic 1o- 
tuşi o explicaţie, a faptului că s'a des- 
chis stagiunea cu o piesă slabă, care, fără 
îndoială, aduce -prejudiţii unor artişti de 
mare talent. Ar îi explicaţia, că direcţia 
teatrului sta încrezut prea mult în dibu- 
icea şi originala punere în scenă de către 
d. Soare, după anume indicaţii, cum sa 
şi anunţat anterior, 

Am avut însă impresia, pe care mi-arn 
controlat-o în antracte, cu spectatori de 
toate categoriile, căi punerea în scenă a 
apăsat reprezentația. Poate să fi fost alt- 
fel la premieră ; dar eu mam avut putin- 
ja sto apreciez dela cea dintâi reprezen- 
tație, lăsând mai muli întriadins să văa 
piesa și pe actori, într'un antren mai pro- 
nanţat, la reprezeniaţiile celelalte. 
„Piesa nu-i piesă , e mai mult o poves- 
tire dialogată, cu destule nepoiriviri de 
limbă în traducere. 4 

Poate că nu suntem noi destul de; pre. 
găliji să înțelegem o piesă  ruscască; 
poate ci uncori suntem porniţi împotriva 
manifestărilor de artă rusă, dar când e 
vorba de Cehov, aceasta nu se poate a- 
plica. Cehov ne e drag, prin liniştea lui, 
prin ironia lui sobră, prim scormonişul 
analizei delicate a personagiilor sale ciu- 
date şi prin admirabilele  caracterizări 
ale unor tipuri, cărora să ni se ierte cu- 
vântul, nusmăându-le zăbăuce. - i 

in „Livada cu vişini“, sunt o serie ds 
personagii de. prisos. lar drama, provo- 
cată de necesitatea vinderii livezii cu vi- 


şini, — prin urmare, durerea simţiţă de - 


despărţirea de .un lucru drag, o simțian, 
fiindcă o diuloghează actorii pe scenă, dar 
nu fiindcă rezultă din durcrea persona: 
giilor. . 

S'au încercat artiştii teatrului „Regina 
Maria“ să dea rolurilor ceva din forţele 
lor artistice, Dar piesa nu sa prins de 
sufletul spectatorilor. 


„JUDITHA SI HOLOFERN“* LA "TEA. 
TRUL NAȚONAL. : 
Subiecutl piesei socotim inutil să-l re 

zumăm. Il știu și elevii de liceu, care se 

chivuesc adesea, la cursul de literatură 
germană, cu textul piesei „Juditha și Ho. 
lofern“*. Ii ştin toţi ceilalți dacă nu din 
cercetarea poveştilor biblice, desigur din 
cunoaşterea istoriei universale, căci Heb- 
bel a luat episodul istoric al jertfei, pe 

care Juditha a fost silită sto facă spre a 

scăpa poporul evreu de  înfricoşătorul 

tirau asirian. 

Piesa e veche, din vremea romantismu- 
lui şi e apreciată şi acum, atât prin sin6 
cât şi prim partea de spectacol, cu care « 
înfăţişată. Poate însă, că însuşirea roman- 
tică nu prea convenabilă azi, poate că şi 
paztea spectaculoasă să sufere din cauza 
unei lipse de armonie. i 


Totuși, reprezentarea „Judithei și Holo- 
fern“ u fost un succes pentru teatrul Na- 
ional, care a pus în valoare pe tragedia- 
nii : Marioara Voiculescu, Bulfinsky, şi pe 
foarte talentatul tânăr, Calboreanu. 

Că în piesă e mult convenţional, că 
sunt elemente nclogice și unele naive, 
iar altele disonanta, nimeni nu poate tă- 
gădui. Dar reprezentaţia sa desfăşurat, 
în ce priveşte rolurile protagoniste, într'o 
atmosferă de impunătoure tragedie. 


B. CECROPIDE 


O CASA A PICTORILOR PE MALUL 
MARU 


Primăria orășelului Mangalia a donat 
gratuit Sindicatului Artelor  L'rumoase, 
un loc în cea mai bună poziţie din noul 
cartier al oraşului pe malul mărei, cu 
scopul precis ca Sindicatul să-şi . ridice 
un cămin frumos şi. confortabil, pentru 
mnembrii săi. 

wesiul actualilor conducători ai Man- 
galici, cari feriţi de preocupări prea ma- 
terialiste, au făcut această donaţie unei 
asociaţii artistice ; înţelegându-le şi în- 
lesnindu-le în acest fel scopul lor cultu- 
ral, e de un deosebit interes şi merită 
toată. stima şi lauda noastră. 

Socieiăţile noastre urtisiice suni în ge- 
reral sărace, iar activitatea lor culturală 
se împlineşte cu mari sacrificii din par- 
tca memibrilor. 

Lotuşi râvna unora printre care so nu- 
miără şi tânăra Asociaţie a pictorilor, a 
impus întrun mod „strălucit atenţiei pu- 
blice. 

Nu ne îndoim că construirea casei lor 
de pie malul mărci, va lua fiinţă cât de 
curând, graţie actualului comitet al Sin- 
dicatului care nunără pe cci mai repre- 
zentativi artişti şi cei mai inimoși orga- 
nizatori dintre ei — iar oficialitatea nu 
va trebui să piardă frumosul prilej de 
a-şi arăta deplina solicitudine şi grija 
ce trebue s'o poarte activităţei artistice, 


CARȚI PRIMITE 


GH. TOMA (profesor) : Spice din la- 
nul credinţii (mică antologie religioasă); 
Constanţa, tip. Comercială, 1926 ; lei 20, 

TUCLAN COSTIN : Trei pălării de 
damă, comedie întrun acte cu un prelu- 
diu, trad. după  Siraudin-A. Brentano, 
„Cartea Românească“ (1926) ; lei 18. 

I. PETROVICI: Văzutfe şi trăite (Bi- 
blioteca Dimineaţa, Nr./69), ed. „Ade- 
vărul“ ; lei 6. 


. REVISTE 


. 

Di FAMILIA (1, 6, August): Despre 
„Renașterea naţionalismului“ scrie d-l 
George Bota şi concluzia d-sale ni se 
pare judicioasă: 


- Să ne trezim dar şi noi cu o oră mai de 
vreme şi să ne ascultăm glasu! neamului o- 
dată cu glasul omenirii. Să lucrăm cu toată 
vigoarea ca să renască tradiţia atât de bogată 
şi sublimă a neamului românesc şi să pornim 
unt curent nou de trezire națională la razele 
iubirii de oameni. Nu cu măciuci, nici cu scan- 
dalul de stradă, nici cu suspiciuni neghioabe 
vom croi drumul cel nou, ci cu renaşterea a 
tot ceeace a avut neamul acesta mai sfânt, mai 
nobil şi mai omenesc în el. Cu acestea vom 
putea zidi naționalismul cel nou cu care să 
putem trăi fericiţi în noua formă si în nouile 
credinți de viaţă ale neamului, : 


O schiță de amintiri de şcoală, „Dom: 
nul Sgârcea'“, scrie a-l Cezar Petrescu ; 


" Insemnări istorice ; „Oameni şi vremuri 


trecute la Românii din Bihor, d-l M. 
Pripor. 


“UNIVERSUL LITERAR | 


Teatrul în China. 


Dintr'o cronică teatrală, publicată de 
Maurice Courtois-Suffii în „Le Temps”, 
în marginea studiului „Teatrul şi muzica, 
moderne, în China“ de George Soulis de 
Morani : ! 


Revoluţia din 19îl a adus o transformare 
considerabilă în situaţia socială .a actorilor. 
Din sclavi exploataţi (până ia începutul sec. 
XVIII, ci eran clasați ca „plebeieni şi josnicii” 
şi înscrişi într'un registru de cens special), an 
devenit ezalii celor mai sus situate personagii. 

Printre satisiacţiile de toate felurile, de a- 
mor propriu, plăcerea de a încasa î. mari ve- 
nituri ocupă un loc important. Vedetele dispun 
de. numeroase mijloace de publicitate. Nu meş- 
teşugul, câi celebritatea şi consecinţele ei, sure 
meneazii la vârsta de treisprezece ani câteva 
tinere fiice ale Cerului, Patru suu cinci iurna- 
le speciale — a căror ultimă pagină e consa- 
crată adreselor şi fotograțiilor de curtezane — 
ţin publicul marilor oraşe în curent cu eve- 
nimentele muzicale şi dramatice... 

„. Orice comedian sau comediană, trebue să 
fie gata să. joace, să cânte şi. să danseze — nu 
există piesă îără cânt si dans — într'una din 
cele 40 sau 50 din piesele repertorului trupci. 
căreia aparține, şi fără repetiţie prealabiti. 
Munca lor e desigur mai grea şi viaţa cu mult 
mai trudnică decât a colegilor lor din Oc- 
cident... 

„„Comedia, drama, vodevilul sunt reprezen- 
tate pe aceiaşi scenă şi de obicei în acelaş- 
program. Principalul îmteres al pieselor e: în 
grija de moralitate. Viaţa reală e aceea care 
deosibeşte în teatru, arta chineză de acea j& 
poneză — aceasta din urmă nefiind constituită 
decât din decorative panouri cCavalereşti. 

Timp de secole singuri bărbaţii fură autori- 
zaţi să apară pe scenă. Mai apoi în rândul fe- 
meilor simgure. Dela revoluția din 1911, se ad- 
mite ca bărbaţii şi femeile să joace împreună. 

Repertoriul modern, furnizat de secolul al 
XIX şi începutul sec. XX cuprinde între cinci 
si şase sute de piese cunoscute de toţi şi re- 
luate neincetat, 


In salele lor moderne, decorurile sunt rudi- 
mentare. Sunt de ajuns gesturile. Nimeni nu se 
indignează să vadă un actor mânuind o pră- 
jină şi închipuind sforţările unui dumtraş, sau 
mişcând piciorul drept şi lăsând să-i cadă bi 
ciul, voind adică să arate că a sărit jos de 
pe cal. Umiiiiţile de acţiune, de timp şi de loc 
sunt dispreţuite. Clădirile de teatru sunt deobi- 
ceiu ascunse privirilor în străduleţele cele mai 
puţin frecventate. Fațada n'arc nimic impună- 
tor. Interiorul ziua e luminat doar de ilumina 
zilei, noaptea de lămpi cu ulei. Edificiile ne- 
fiind încălzite în timp de iarnă, Chinezii asistă 
la reprezentații în mantale şi cisme blănite... 

„„Cw toate că se țin foarte aproape de viaţa 
reală, comedienii chinezi se îndepărtează de 
dânsa prin costume şi sulemeneli. Mătăsurile 
cu muanţe strălucitoare, eşarpele şi centurele 
sunt celedin antichitate; pieptănături cu pene 
lungi, surmontate de alice tremurătoare. Su- 
lemenitul 'obrazulu: e o artă cu totul nouă 
pentru noi. El este aşa de desăvârşit că e 
foarte greu să ştii dacă faţa e într'adevăr văp- 
sită sau mascată. Figuranţii desenează perso- 
najul pe feţele lor, cu ajutorul umor tonuri, con- 
venţionale, ceea ce ar putea, la nevoe să sim= 
plifice dificultatea jocului sau să-l suprime, de 
oarece, de pildă, culoarea albă întinsă într'uu 
anume fel pe nas şi obraji înseamnă că omul 
e un îarsor, un prost sau un trădător. Câte- 
odată, capul întreg acoperit în alb, este al u- 
nui pcctru. Feţele pictate ce au de scop să 
reprezinte leoparzi, maimuțe, purcei sunt, poate 
cele mai reuşite. Dar nimic nu ce la înălțimea 
„bărbilor**, Cele mai frecuente sunt albă şi 
rară (pentru bătrân. de peste 60 de ani); albă 
şi în trei părţi (purtată de unii războinici); 
Scurtă şi neagră (a unor consiieri); Scurtă 
si roşie, etc. Actrițele senumesc „rochii-albas- 
tre“ când joacă roluri de ingenue, de amoreze, 
de soţii sau de prințese ; „bătrâne“ când fac . 
pe mamele ; „înflorite“ saw „împestriţate“ 
când fac pe curtezanele şi concubinele, 


UNIVERSUL LITERAR 


Buletin bibliografic săptămânal ” 


OPERE GENERALE. ANUARE GENE- 
RALE. i 

Oschanitzky (losif). — Registrul comer- 
ciul şi industria! şi imdicatorul adre- 
selor locuitorilor din oraşul Sibiu. 
1926. Handels- und Industrie: Hegi- 
ster und  Einwohnernachweis der 
Stadt, Hermaustadt. 1926. Sibiu, bdi- 
tura Kobra,| 1926], XX A+ 2% n. 

33 ECONOMIE POLITICA. 

Angelescu (br. 1. N.). — Massa de mune- 
vră valutară. Bucureşti, (Tip. Cu- 
rierul judiciar), 1926, li p. 

Solacolu (i)r. Birbu). —- Impunerea. pro- 
duselor alcoolice în ltomânia. Bucu- 
veşti, Editura Buletinului Industrii, 
1920, 44 p. Diazramo. 

Ja Roamanie 6conomique en 1926. Buca- 
vest, Union des chambres de com- 
merce de Roumanie, [1926], 9î p. +28 
pl. Fig, hartă, diugrarme. 

Chicoş (Dr. Şieian). — Criterii de încu- 
vajare a industriei naţionale, Bucu- 
veşti, (Tip. Lupta, N. Siwoilă), 1926, 
21 p. Lei 40. 

CGhicoş (Dr. Şietan). — Groupement teu- 
ritorial de quelques industries en 
Roumanie. lucureşti, (Tip. Gurierul 
judiciar), 1926), 19 n. 

34. DREPY, LEGISLAȚIE. 

Peretz (Ion), -- Curs de istoria dreptu- 

lui român, Ediţia II vevăzută. Vol, 
1. Originile dreptului român. Bucu- 
reşt”, îditat de Alex, Th. Doicescu, 
1926, 456 p. Lei. 450. 

le projet du code de justice militaire. 
Bucarest, (Typ. Curierul Judiciar), 
[192], 160 pp. 

Vrăbiescu (Nicolae G).—Studii de drept 
civil. Bucureşti. (Tip. Curierul jidi- 
ciar), 1926, 64 p. Lei BO, 

35. ADMINISTRAȚIE, 

Ministerul Finanţelor, Consideraţi- 
uni rezumative relative la organiza- 
rea departamentelor și a serviciilor 
publice. București, (Împr. Statului), 

1926, 69 p. - 
5 STIUNŢE PURE. 

Sanielevici (Henry). — Ia vie des ma- 
Mifăres et des hommes fossiles de- 
chiffrâa ă Vaide de lanutomie ct de 
la physiologie compartes (dle lapa- 
reil masticateur. Avec 459 figures et 
ilustrations. Bucarest, (Impr. de PE- 
tat), 1926, XCIV + 660 p. Fie. 

Meţianu (Ing. Traian 1.). — Congresul 
internaţional do geologie (Madrid 
1926). Bucuresti, (Tip. Lupta, N. Stro- 
ilă), 1926, 7 p. +2 pl. Fig. 


Contribuţiuni Ja studiul faunei, florei. 


şi geologiei ţării (Contributiona & 

l'€tude de la faune, de la îlore et de 

la geologie du pays). Rucureşiti, 

(Impr. Statului), 1926, LXXĂXVILL + 

G64 p. Fig. (Publicuţiunile societăţii 

naturaliștilor din România No. 8). 
„63 ŞTIINŢE AGRICOLE. 

Popovici Lupa (N. 0.). -— Metode de 
estimaţiune a capitalului fondiar în 
agricultură, (Conferinţă ţinută în 
Ianuarie 1926,. la casa centrală a 
împroprietăririi). Bucuresti, Minis- 
terui Agrioculturiii şi Domeniilor, 
1926, 24 p. 

Saidel (Dr. T.). — Legea acțiunii facto- 
rilor de vegetaţie şi consecinţele ei 
practice. (Conferinţă ţinută în Ianu- 
arie 19%;,... la casa centrală a îm- 
proprietărurii). Bucureşti, Ministe- 
rul Agriculturii şi Dameniilor, 1936, 
40 p. Diagrame. 

Ritter Gusziâv. — A hâri kert, Nyolca- 
dik bâvitett kiadas. Cluj, (Nyom 


“A se vedea tabloul clasificaţiunii ze- 
simale în numărul 1. 


de AL.SADI IONESCU 


Minerva), 1936, 52 p. Fig. (Az erdelyi 
pazdasăgi euylei kânyavkiado-val- 
jalatânak XIi îuzete). 

Sandu-Ville (C.). — Râia neagră. a cai- 
iofului în România. Bucureşti, Mi- 
nisterol Agriculturii şi Domeniilor, 
1926, 12 p.4+bpl Fig. i 

Ionescu (Med. Vot. Vasile N.). — Cer: 
cotâvi  biometrice asupra  raseL 
Schwyz şi produsilor de încrucișat 
eu vitele moldoveneşti şi de munte 
în vechiul Regat român. Bucureşti, 
(Tip. Bucovina), 1926, 60 p. 

Padulovici (Med. Vet. lulu). — Rasa 
Simmental în judeţele Caraş şi Se- 
votin. București, (Cip. Bucovina), 
1926, 8 p. Lig. | 

Constantinescu (Dr. (G. K). —- Cercetări 
azupta compoziției și ereQităţii co- 
lovii brumării la rasa  ţureană, 
Bucureşti, (Tip. Bucovina), 1926, 24 
p. + 4 pl. Fig (Din puhiicaţiunile 
Alinisierului Agriculturii şi Dome- 
miilor.  Direcţiunea generulă Z00- 
tehnică „nr. 47). 

Bengescu (Med. Vet. Florin). — Cultura 
albinolor. Indrumări de apicultură 
vațienmă. Rudiţia L-a. București. An- 
cara, (1996), VIil + 518 p. Fig. Lei 
30, 

Ș LITERATURĂ. 
i LITERATURA ROMANA. 

Săineanu (Const.). — Recenzii (1924)— 
19255. Hucuroşti. Adevărul, [196], 
IV + 955 p. lei 60. 

a) Poezie 

Tovescu-Olt (C). —- Se 'ntore cocoriii. Po- 
ezii. Sighetul-Marmaţiei, (Tip. Aso- 
ciațiunii Pentru Cultura Poporului 
Român din Maramureş), 1996, 47 ). 
Joi 49. 

b) Teatru 

Fânieţ (Constantin). -- Baia Domniței. 
Drumă în 4 acte, jucată la Teatrul 
Naţional din București și la Tea- 

„ trul Maghiar din Cluj. Slobozia, 
Lumina Poporului, 1926, 144 p. Fig. 
J.ei 20. (Teatrul de mâine No. 3 şi 4). 

: c) Proză 
(Roman. Nuvelă. fiec.) 


Greculescu (1). — Domnisoara Celina 


Noman. Bucureşti, (Tip, Universul), 


1926, 214 p. Fig. lei 40. Dustraţiile 
de V. Feodorov, 

Dongorozi (Ion). -— Socoteli greşite... 
Craiova, Scrisul Românesc, 1936, 
169 p. Lei 40. 

Răduliescu-Niger (N.). — Cheful lupului, 
Bucureşti, I. Negreanu, 1926, 64 p. 
Lei 6. (Clipe de uitare No. 15). 

Petrovici (1). — Văzute şi trăite. Bucu- 
veşti, Adevărul, [1926], 48 p. Lei 8. 
(Biblioteca Dimineaţa No. 60). 

III LViERATURA STRAINA TRADUSA 

lLamartine. — Graziella. Traducere de 
Jon Pas. Bucureşti, Cugetarea, S$. 
Ciornei şi P. Georgeseu, [1926] 120 
p. Lei 25 (Romanele Celebre). 

Loți (Piârre). -— Aziyad6. Note şi scri 
sori ule unui locotenent din mari- 
na engleză. Bucureştii, Cugetarea, S. 
Ciornei şi P. C. Georgescu, [1926], 270 
p. Lei 50. 

Andreev (Leonid). — Viaţa părintelui 
Vasile Fiveischi. In românoşte de 
Al, Molda şi B. Ceamartan.: Bucu- 
reşti, Adevărul, (1936), 119 p. Lei 8. 
(B'blioteca Dimineaţa No. 67—68). 

9 ISTORIE. BIOGRAFIE. 

Lăpădatu (Alex.) — și loan Lupaş. — A- 
nuarul institutului ae istorie naţio- 
nală, Universiiaiea din Cluj. IN 
1924125. Cluj, (Tip. Ardealul), 1923 
E —- 104% p. 

n) Războiul României 1916—1918. 
(Istorie, Memorii, Impresii, etc.) 
Vântu (General! Teodor). — Carnet de 


15 


câmp Cuprinzând aprecieri şi note 
în slujba adevărului istoric asupra 
luptelor “dela Cerna 14 August—R3 
Noembrie 1916. Ploeşti, Editura Uni . 
versității libere şi populare din 
Ploeşti, 1926, 132 p. -- 13 pl. Lei 80. 


CAE END AR 


12 Septembrie, 1825: Sa născut în 
Hucureşti marele om politic lon C. Can: 
„tacuziuo, 

13 Septembrie, 18?7?: Bogdan P. Has- 
dcu a fost ales membru al Academiei 
liomâue, 

14 Septembrie, 1858: Sa născut în 
Botoşani scriitoarea Sofia Nădejde. 

iS69: A. Papiu-llarian şi-a ţinul dis- 
cursul de recepţie în Academia Română 
vorb'nd despre „Viaţa, operele şi ideile 
lui Gheorghe Şincai“, Răspunsul a fost 
dat de G. Bariț. 3 

15 Septembrie, 1497: A murit scriito- 
rul Alexandru Roman. * 

1398: . Apare la Constanţa „Ovidiu“, 
prima revistă literară dobrogeană. 

16 Septembrie, 1868: Mihail Kogălni- 
counu afost ales membru al Academiei 
ltonâne, 

17 Septembrie, 1523; A muvit în Avrig 
Gh. Luzăr. 

INST: A murit Iacob» Mureşanu. 

58: A murit Iulia Haşdeu. 








CONGRESUL ASTREI 
Societatea culturală din Ardeal „Astra, 


al cărei sediu e în Sibiu, îşi va ţinea 
congresul anual în zilele de 12—14 Sept. 
în orășelul Zălau, din jud. Sălagiu, în 
no”.jul Ardealului. Congresele acestei 
societăți deveniseră în ultimul timp chiar 
sub regimul ungar adevărate manifestări 
naţionale ale românilor din Ardeal, care 
eşeau din cadrele culturale, fixate de 
programul de acțiune al „Astrei“. E des- 
ful să amintim serbările jnbiliare dela 
Blaj, la care au pa'ticipat foarte multe 
personalități politice şi culturale diu ve- 
chiul Regat. 

La eonsresul dela Zălau sc va produce 
un eveniment de o deosebită importanță 
prin faptul că vor veni acolo mulţi băsa- 
vabeni şi a delegație a românilor traus- 
uistrieni refugiaţi în Basarabia. Astfel se 
va face o adevărată înfrățire între Ar- 
deal şi Basarabia pe baze cultural-na- 
ționale, creindu-se astiel posibilitatea ca 
„Astra“ să-şi exlindă rodnica sa activi- 


4 
SII N FEȚE 
Pe A fl E TR 


REDACȚIONALE 

(I In numărul viitor vom publica un al 
doilea fragment inedii, din piesa de tea- 
tru u d-lui Mircea Ştefănescu : „Frămân- 
tări“, cu care Teatrul Naţional va deschi- 
de seria vemicrelor originale. 

Piesa d-lui Mircea Ştefănescu se repe- 
tă, în prezent, pe scenă, cu decoruri și 
costume, 

O Primim dela nenumărați cetitori. 
din diferite unghiuri ale țării, dar mai cu 
scamă din mari capitale şi centre de 
artă şi viață culturală, propuneri de co- 
respondenţă regională. Orice propunere 
e binevenită, Numai că ea trebueşte ur- 
mată de o corespondență de probă des- 
pre cvenimentele mai însemnate de ordin 
cultural, literar sau artistic. Informaţia 
cinstită trebue să primeze peste ispitele 
de stil și literatură. 












16 


VACANŢA 'SCRIITORILOR 


Există. In orice caz anul acesta a subli- 
niat-o mai mult ca oricând. Castelul 
Brâncovenesc dela Sâmbătta şi-a aşteptat 
zadarnic oaspeţii indrmaţi cu liră. Serii- 
torul a devenit un căutat element politie. 
- Si ustfel simguul poet care își îmsarisese 
— se păreu — pentru 'vecie flauiul de 
mătase în registrele castelului, a lipsit 
de pe olişnuita telegramă; pe cure caste- 
lanii o triinit, în fiecare an, de Sft, Ale- 
xandru, mecenatului ex-minăstru, d.. AI, 
Constantinescu, E adevărat, că banchetul 
cu care noul ministru alinstrueţiunii, serii- 
torul |. Petrovici, a fosi sărbătorit de 5. 
S. R., acerut, concentrându-i, multe sacri- 
ficiă în rândurile vilegiaturiştilor scriitori, 

Depărăţeanu a fosti multă vreme, idea. 
In]  vilogiaturic al scriitorului român: 
„Locuinţa nea de vară, e,la fară”, Astăzi 
lucrurile s'au niai schimbat. Nam auzit 
pe de altă parte, de auigi un scriitor (ba 
parcă o scriitoare dând prilej de polemi- 
că) să ti Tuat drumul Borsecului, ca allă- 
dată simpaticul Daniil Scavinschi, pe care 
penelul lui Costache Negruzzi ni la pie- 
tai în tumini de argint viu. 

Cel mai patriarhal dintre scriitorii 
oşiri (deşi drumeţ şi pasionat vânător 
de altminteri), poetul siupilor -de albine 
şi al livezilor de pometuui, Mihail Sado- 
veanu şi-a siricat vacanţa în căutarea u- 
nui inandat de deputat, în Bihor. Livin 
Rebreanu, marele-i rival. în epică, ru 
si-a cruțat „Chevrolet“-ul pe cure i-l în- 
vidiază atâţia dintre contraţi, pe drumurile 
Ardealului, fără de nici un gând politic. 
iu toate că partizan şi idolatru al Tui lu- 
liu Maniu, in repdos mai îndelung la 
Mehadia, =: repus în ritmul aşezat şi 


le lungă durată, al noului roman, căruia. 


intimii îi prevăd o formidabilă reuşită. 
Tan Minulescu, singur pe direcţia Teatru. 
lui Năţional, a. părăsit definitiv Capşa. 
Călimăneştii, Sinaia şi Constanţa l-au 
dansolat de plorioascle ecouri, —. vechi 
«de donă. decenii — din Xeres, [istremadu- 
la şi Alicante. Corneliu Moldovanu şi-a 
xetrăit eroul din „Purgaioriul” şi Mircea 
“Vrestian a fost văzut pe schelele unui c- 
dificiu din parcul  Bonaparic, prezidând 
ucrările. In curând mansardele vor fi gata 
şi cu ele încă un vis de tinereţe consa- 
cvat. N. Davidescu a vizitat Iugoslavia, 
inde a întâlnit de sigur pe eroina viito- 
vuwlui său roman. (Se ştiie că autorul lui 
Tory Clopotaru, e unigam în materie de 
romane). N. Dragomirescu şi-a tradus 


Sistemul - de estetică, la Paris şi-şi scon-. 


iează, cu elogioasele foiletoane din „Vii- 
torul“ — o. stradă cu numele său, în veş- 
nica, Luteţie. Victor Eftimiu şi-a eşit din 
obicei şi pentru întâia bară a făcut o 
vacanță de vară, între graniţe. Camil Pe- 
irescu 'făuri din nămolul 'Tekirghiolului, 
pe Mitică Popescu, ca pe un Adam au. 
tochton. Nobilă dar plină de riscuri în- 
treprindere. Colonelul Brăescu, în costum 
colonial, experimentă din nou, farmecul 
vilegiaturii la domiciliu şi hotărît să ter. 
mine cariera lui „Moş Belea“, împlini 
până la ultimile replici piesa de teatru 
„Ministrul“, Caton Theodorian bine me.- 
vită, după emoţiile sterile pentru directo- 
ratul Naţionalului, odihna dela Mehadia. 
AL. T. Stamatiad clamă din trâmbiţi de 
aur, occidentalismul băilor Herculane. 
I)em. Teodorescu ubia întors dela Paris, 
trehui să .sc martirizeze citind toate cri- 
ticile — şi încă elogioase ! — 'stârnite de 
„Flamua roşie“. Vasile Savel medită la 


ECOURI 


caracterul funesta] titlurilor printre băile 
de sulf: deta Mangalia. lon Pillat făcu o 
cură la Căimăncști, agrementată cu Vir- 
piliu. Cezar Petrescu apreciă brazii din 
Neamţ. Gib IL. Mihăescu la Drăgăşani stu- 
diă propunerile câtorva editori, îmbulziţi 
pe întinsa. lui operă; Perpessicius, glori- 
fică în versuri inexprimate raiul dela 
Cisnădioara; E. Lovinescu, scrise în sihas- 
tria Făliicenilor, o nouă istorie a literatu- 
vii, Lucian Blaga plimbă pe Dumnezeu de 
mână pe dealurile Lugojului. Jon Vinea 
vedaciă romanul politic al vacanței în aş- 
teptarea revoluției suprarealiste. Nichifor 
Craimic, cu regretul  adumbroasei Lis- 
mana, În mediatorul cântăreților de operă. 
(Va urma) i 
Pentapolin 


REVISTE 


( SOCIETATEA DE MAINE (Lil, 35.— 
36, 29 August şi 5 Septembrie): D-l N. 
Ghiulea publică un întins studiu: „Li 
ceu-Bacalaureat-Universitate” a cărui 
concluzie trebuicşte pentru justeţa ei 
vemareată : i 

Examenul de bacalaureat nu-şi 
control — fără reorganizarea învăţământului 
secundar: i 

Bacalaureatul împiedică supraincărcarea (ui- 
versităţilor, nu trimite acestor şcoli. însă ele- 
mente superioare. 

Acei cari au răspuus mulțumitor întrebărilor 
de amănunt şi au căpitat diploma de baca- 
laureat, nu totdeauna vor îi buni studenţi, şi 
în speciul elemente pe care le aşteaptă Univer- 
sitatea. 

Acei elevi „huni" vor învăţa şi la Univer- 
sitate cursul sau rezumatul cursului, pe dina- 
tari Uneori, vor trece examenele regulat, vor 
absolvi şi Universitatea, dar nu vor fi elemen- 
tele pe care le doreşte Universitatea, care să 
slujească la altarul ştiinţei. 

Liceul trebuie reorgunizat. El trebuie să for- 
meze sufleteşte pe viitorii studenţi. El nu are 
numai a îmboiba capul copiilor cu un număr 
nesiârşit de cunoştinţe, de amănunţimi pe <are 
le vor..uita şi nu le vor folosi nici odată în 
viaţă, ci a-i pregăti suileteşte pentru şcoala 
de specializare, unde se va duce, îie ea teore- 
tică (Universitatea), îie ca practică (Scoala 
speciala). El are a ridica moralmente şi suile- 
teşte pe adolescenţi. Liceul trebuie să fie o 
scoală de idealism, 'de' iubire de - muncă, de 
iubire de .ştiinţă.. El trebuie să trezească şi să 
desvolte în sufletul copiilor curiozitatea ştiin- 
țifică, iubirea: de adevăr şi irwmos, dragostea 
de cunoştinţă, de .carte, de idee. Liceul trebuie 
să trezească conştiinţă disciplinată, să nască 
tăria -în- convingeri, să nască iubirea de muncă 
ordonată. să “trezească conștiința probităţii şi 
scriozităţii în muncă.” 


Liceul arc datoria să crească oameni con 


ştienţi, disciplinaţi atât intelectual cât şi moral, 
activi, întreprinzători, cercetători, iubitori de 
adevăr, frumos şi dreptate, muncitori, 

Asemeni elevi asteaptă Universitatea dela 
licec, 

Dacă bacalaureatul va fi grăbit noua orien- 
tare a şcoalei noastre secundare, întemeietorii 
lui vor avea cu ce să se mândrească, 


D-l Şt. Bezdechi scrie despre „Re- 
forma agrară a lui Tiberius Gracchus, 
D-l Emanoil Bucuţa, cronica literară 
despre lonel Teodoreanu şi M. Sado- 
veanu. Interesantă. ancheta economică 
a d-lui Ion Clopojel: „Cum trăiesc pa- 
tru zeci de mii de Moţi“. 

CD GRAIUL NOSTRU (11, 8—9, Aug.— 
Sept.) : Paul Papadopol: „Prin litera- 
tură“; L A. Bassarabescu: „Un om în 


va alunge Ă 
scopul —- de altfel el nu ce decât un examen de 


UNIVERSUL LITERALĂ 


toată firea“ ; D. Nanu: „Doi vorbitori“; 
“Versuri de G. Tutoveanu, Al. T; Stama- 
tiad, pagini postume din Tador Pamţile. 
Cronică bogată semnată : Paul L Papa. 


dopol, G. Ponetti și Lieana Luncă, 


POEMUL CASIERIȚEI 

Amintirile publicate de Maurice Don- 
uay, azi membru al Academici franceze. 
asupra renumitului cabaret artistic „Chat 
Noir“, cuprind, între altela. versuri, cu 
un duios — dar şi profetic —'aer retros- 
pectiv, precum următorul poem al ca- 
sieriței : | ; 
De ioarte multă vreme, în fiecare seară, 
În fața contvarului tău de stelar, 
Vin, o casieriţă, să mă aşez 
Sclav îndrăgostit de lanţul men, 


Preot al zeităţii tale, 

Poet obscur şi leşinat de foame,. 
"Conswuând, iarna ca şi vara, 
Un trist absint, 


in timp ce'n calcule protunde 
Im cari te-aiundă dorul de câşiig, 
Inapoia marilor clondire 

Şi-a micilor bucăţi de zahăr, 


Tu faci vre-o adunare oarecare 
Eu uranăresc soluţia 
Unei probleme cu mult mai gruvă 
-- Şi iată de ce's înarte palid! 
Are 
Asti soluţie, vreau, 
S'o um, o! neomenoasă, casieriţă: 
= Pot să-ţi fac astă mărturisire — 
E singurul motiv, de altfel, care 1n'aduce 


De “atâta vreme fiecare seară 
In faţa contoarului tău de stejar, 
I.cgănat -de cea mai nebună speranţă, 
Sclav îndrăgostit de lanţul meu, 


Preot 'al zeități tale, 

Poet ubscur şi Ieşinat de foame, 
Consumând iarna ca şi vara, 
Un trist absint. 


Unde îţi sunt picioarele? -Romanţă' în Si 
Bemoul, deoarece te văd înapoia 
Cuontoarului ce te ascunde ca şi 

O barieră "n veci. de netrecut. 


Şi cu inate ci te pândesc de-atâta vreme. 
— Zaresc din tine numai bustul — 
Picioarele nu ţi-le văd niciodată 

Cecact nu-mi pare, de loc just. 


A! să, ştii cu-ce să te mulţumeşti! N 
Eu insă, poct din calc-afară blând, 

Dacă vreodată, în viitor, 

Voiw lucra la dicționar *) 


Voiu scrie: — Casieriţă, animal 
Straniu, foarte enigmatic, 
Monstru bizar, fiinţă anormală, 
Vestigiu dintr'un mit străvechiu; 


Casieriţă, sfinx frumos „cu ochii negri, 
A cărei talie suplă, aeriană 

Sfârşeşte în formă de contoar, 
Casieriţă, himeră, sirenă. 





*) Dacă, va îi academician — adică. 


Redactor PERPESSICIUS 














z D donate 


A m Pi 
(a Ep EA 









a 





ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVER SUL“, STR. BREZOIANU No. 11, BUCU REȘI?