Carpatii anul II, nr. 9-11, 10 sept. 1955 — 10 ian. 1956

Director : Aron Cotrus 





a SP» 








i i 

A + 

£ 

A Desen de E Pragutescu 
E- 


Si ca'n zi de sărbătoare 
Să întindem hora mare. 
Hora mare haiducească 
Peste Ţara românească. 
La anal și la mulţi ani! 


CANTA MAICA DOMNULUI 


cântă Maica Domnalai... 
Livaliuilini şi lmilinilimi. 
pentru fiul cerului! .. 


Ca pe bolia raiului. 
crrul Betleemaului 

ia aprins la căpătui. 
sina ca steaua nimănui. 
Și de-atunci, fiinţa Lai 
4 pet stiri 
alb izvor cuvântului. 


Fie "n veci mărirea Lui, 
pe [ata pământului, 
şi'n cerul cuvântului: 
în vuetul mărilor. 





cumpănă văzduhului, sin schimbărilor: 
vals âtae. dubului : în ra huomelor 
impărai al moarelai și'n sbuciumul inumelor 
şi Măpia al harului... subt biciul argiilor 

La editie a i în ţara robiilor! 

pe leagănul somnului, Și în sufletul oricui, 
cu-ochi câprui aibă tron di ;, 
mear- Lui, din tronul Lui 


azi și'n veacul veacului, 
mărirea măririlor, 
Maria Mariilor?... 


cantă-un dalee liuiliuilini, 
hasbiuilini, cama altul mu-i 
pe pânza pământului ; 


3 rănită Maica pruncului. Aroma COTRUS 











REVISTA CULTURALA 


PO E LAB 


3 


Redactor : Traian Popesen 


POLITICA 





OCTAVIAN GOGA 


NCERC să desprind din ceața anilor și să-mi 
fixez când am auzit pentru prima oară, rostindu- 
se numele lui Octavian Goca. Imi aduc aminte 
că era in iarna anului 1908. prin preajma t-ră 
ciunului. | 
Intr'o , î€ [ Le 
profesorul de latină și germană, Justi se: Î 
i | Ţ vraca Li 
anu, în lo € ; 
= aaa i ele A late — 
limbii peTI i Li 1 a me i) 
pă i „> 
„7 z Li 2 rba 
J i | lușanu prin părțile Sibiul 
E ? vrofesi dulgeni fată de nevoiașele noastre 
Dr ze la gerr vă latină. | ] se aincur un elev la ger- 
n ] inând der. d d m'ai 1 sau la lati- 
n l . i fo | Ss a ai ri ao. 2. 
În ziua aceia a uita! conjugările și deciinariie ș o 
semnătatea acestei uniri Mai Mici reia ii Va UDA SA 
4 urmal o pauză, părea ca-și svârle zand 


cu o _induiog 


tal viitorului, apor, 
va fi dat Șă cunoască 

a fi o singiiăe 

î”; 


SI 3 
mape 
Pa a 


Dee Ab 


= DĂ 
shui și mesa citit «Oltul» 
ei treizeci de elevi ai cl: a IV-a a zim- 
mu auzisem nici unul de Octavian Goga. Cei 


2 


star air 





de Pamfil SEICARU 


care începuseră să indrăgească literatara cunoșteau pe Coșbuc, 


citeau «Balade și Idile», «Fire de tort», cunoștean nuvelele lux 


lon Slavici. dar nu stiau măcar de existența acestui mare poet 
|] Ardealului. pe care, ni-l revela Brândușanu. 
Mi-a revenit mie sarcina de a recita la serbare «Olrule. Arma 


obținut favoarea de a lua volumul cu mine. Am uitat de lecţia și 

cn nesaţiul pe care ţi-l stimulează o fer- 
descoperire. Era un sufla nou, un ritm abrupt. an 
vocabular proaspat, an Lirism bărbătesc, care puneau stăpânire 

pm sensibilitatea mea de copil în preajma adolescenței. Poezia 

lui Octavian Goga contrasta cu ceace ne inițiase poezia lui Emi- 
escu. nu avea nici o inrudire cu poezia Îni Cosbur. Alături de 
versurile aspre, metalice, ale poeziilor lui Octavian Goga. ni se 
părea ștearsă ca expresie melancolia Imi Al. Vlăhuţă, 

zingășia sentimentală a lui Traian Demetrescu (Tradem era foari =, 
iubit în acea vreme) iar lirismal lui Se. 0. Ie i driarhalea, 


am citit întreg volumul 


mecaloari 








un .“. 
doar un cântec duios şapli ocu 


ine me 








7! 













p de || an: și volumul de 
săvarșit invazia unei 






sugestii ir 
vela umperauivrul lezaL de un sineur 


ian Goga, s'a 
spre a-mi re 


| Pet: 
aleclivitatea mea, 







LPT 53 
Pe A Sl gtcă 


* „cu atmasf satele 










Je ducale d 


Dmmete. 











Urmează pagima 3. 








Scrisoare Secretariatului General al O. NU. 


Domnule Secretar General. 


Votul aproape unanim pe baza căruia Republica Po- 
pulară «Română» a fost admisă în Organizația Naţiuni- 
lor Unite constitue o flagrantă violare a principiilor cari 
stau la temelia acelui organism, care a condamnat. la 15 
Decembrie 1955 națiunea română a trăi sub cea mai săl- 
batică opresiune, și teroare din câte a cunoscut istoria 
Emropei până în zilele noastre, 

Pactizarea cu călăii neamului românesc și-ai țărilor 
de dincolo de cortina de fier, văudute la Yalta. va plana 
ca o faptă de rușine asupra Organizaţiei Naţiunilor Uni- 
te si va spori ura celor vânduți, împotriva Occidentului. 
întrucât mirajul coexistenţei nu poate justifica măsuri 
atăt de nesocotite și de monstruoase de care va benefitia 
din plin numai Rusia bolsevică și expansiunea tot mai 
viguroasă a comunismului internaţional. d 

Noi, cei grupaţi în jurul Editurii şi Revistei româ- 
nesti «Carpaţii», din Madrid, protestăm cu toată energia 
si indiznarea împotriva pripitei și nechibeuitei hotăriri 
dela 15 Decembrie 1955 și cerem ca reprezentanţi au- 
tentici ai Românilor destăraţi să fie acceptaţi ca ab- 
servatori în sânul acestui for internațional. pentruca 
imteresrle superioare ale neemului nostru să nu fie me- 
ren călcate în picioare de “purtătorii de cuvânt ai Mos- 
covei și de netrebnicele lor unelte din Republica Popu- 
lară «Română», recrutate, în majoritatea lor. din adușii 
de vânturi. 

Publicăr mai sas textul protestului pe care l-am trimis Secreta- 
ralai General al O. N. U.-lui „rugând pe cititorii şi compatrioţii 
noțiri, cari împărtășesc amăriciunea și indignarea noastră să iri. 
mită, direct, Organizaţiei de care este vorba, scrisori de raliere la 
protestul nostru. Este una din puţinele arme care ne mai rămâne, 
deocamdată. Cu cât vom fi mai uaolți și mai dârji, eu arăt vama 


Ca Români, dorim din tot sufletul ca neamul nostru 
să colaboreze frăţește cu celelalte neamuri ale lumii, 
dar nu este drept ca o asemenea colaborare să fie lăsată 
pe mâna unor trădători de neam, cari nu reprezintă 
decât interesele fățișe sau ascunse ale Rusici i 

De pe toate drumurile pămăntului, pe unde ne-a 
aruncat cutropirea roşă a țării noastre, cerem dreptate 
pentru neamul românesc și numai moartea ne va putea 
opri în gat strigătul acesta în care am strans toată indig- 
narea noastră, și pe care suntem gata să-l pecetlnim cu 
sânge. 

Dacă cei dela conducerea lumii nu au urechi decăt 


pentru cântecele de sirenă ale Rusiei roșii. s'ar putea ca j 
blestemul națiunilor subjugate și minţite să zreu 3 
asupra Organizaţiei Naţiunilor Unite, care si-a trădat pe « 
toată linia idealurile atât de trâmbițate. sub semnal 

cărora a luat fiinţă în San Francisco. 3 

La 15 Decembrie 1955, 0. N. L.-ul a semănat vânt în 

țările din Europa centrală și orientală. Va fi ea în stare 

intr'o zi să 


urazanele de indignare, şi de ură 
ale acelor naţiuni batjocorite şi vândute?! 
Primiţi, vă rog, ete. 


ARON COTRUŞ e 
Revistei «Carpaţii». 


spori posibilităţile de izbândă ale lupiei noastre pentru desobinea O 

Romăâniei. „7 RUM 

1919 aloe ia pe Aglae i A 
pe 

se grăbesc să-i sape marmântal. i ie 









Sb de plumb 
năsdrăvan, 
de Columb 
făr'de-ocean, 


Unde eu. 
Dave nu» 
drumul, greu, 
creşten sus... 


Sue strâmb 
către cer. 

damb de dâmb, 
drum stingher... 


Şi pe «el 

ca de-oţel, 
hâd haiduc 
dus mă duc. 


Cale dârz 

fac de cap:— 
spr'nălțimi 
piatra crap... 
Sin silhui 
pas de dor, 
parcă sui. 


parcă sbor 


După-un semn 
de-undeva, 

îmi însemn 
trecerea... 


Crese mereu, 


fără frău:— 


păn's'ajung 
ceru in p 


printre gropi 
de strămoși, 


Prins de-alean, 
cu-ochi semeţi 





Şi'm hoţese 
brusc puhoi, 
mă izbese 
innapoi... 


Când mă ntrunt 
şi mă prad,: 
prin ce sunt 
sui şi cad... 


Anu 

paşi-haiduci, 
smuls din rai 
foc s'aduci?! 


le lui 
Zări şi limbi, 
în sfinți şui 
să ne schimbi... 


Mă frământ, 
Mă răscol, 
biet cuvânt 
fulger gol. 


Năsdrăvan 
mers surd, sau 
de-uragan, 

um să-ți dau? 


Rob îl vreai? 
creşte : pisc, 
peste plai, 

peste risc... 


Aspru neam, 
ca pe-o stea 
datu-ţi-am 


inima... 


Ca pe-un dar 
de strigoi, 
mi-o dai iar 
înnapoi? ! 


Mut mă prăd 


—ecrâncen bard—, : 


prin prăpăd 
cresc şi ard... 


Rege-Duh, 

te ascult: 
prin văzduh, 
sfânt tumult.., 


An de an, 
tu m'aduni : 
Caraiman 


Și destund 
Dunărea 
fără fund + 
inima... 


buni şi răi, 
neam valah, 
zorii tăi! 


Simt ca'n somn 
pasul tău : 

rob şi domn 
peste hău... 


IL aud 

peste sând: 
roşu, ud, 
alod bătând... 


Drept, durut, 
greu şi greu, 
cum a vrut 
Dumnezeu. 


e dy 


de silhui + 
„sarcofag 
gândului? 1. 


Treaz rămân, 
să te văd: 
surd te striz, 
pe prăpăd... 


Să sărut 

ca pe-o stea, 
neam durut 
urma-ți grea... 


Trupu-mi mâne, 
ard de fri 

din adâne 

sur te strig, 


Anii șterși 
să'nmănunchi, 
foc să-ţi verşi 
în genunchi... 


ci 5 — 


şi spor dac, 
întrun an 
ca'ntr'un veac. 


duh drăcese, : 
unde dai 
cremeni ereae!.., 


Poţi cu fier 
fereca, 
pân'la cer 
teraniţ, 


Să ne duci, 
să ne'ngropi, 
fără cruci, 
fără popi 


Gazii-ţi cruzi 
te-or scăpa, 


€ 








dinu cu Muma di mijloc 
5 smre volerțiile 
DT E i 
u anale senat de 
„n penale trmembară. 















Su] 





pere aderi 
sub forma de 








valorile su fst 
să viata dori sd me vera 


pe e boeme 








mate sropre 


a add 





1 vane de înpa 
pere batarul + 






cademtple minute ale verilor 
pură și vreuna e e imtemaltate îndată 
în vane sa'mi semi predevimai de poezia 
jeeregi posi dim vata pemeruției mule, “dela 
8, ve proerteara fara poemliii imtregiriă maţimveule 
sai plnzați în Aga IV, care dintre alierii ve en 
male hurtmrele smei vitregi matlemere ale btaiai, ete peruan 
pura vamile srenari din rbimarea goeriei Îsi torta 
droga” ea a vinu voma breslei prob petre rime lui? 
de puterii. ape de miră n lomi brmmată pemtie, min 
prima pal ardatemane, pulăeția rental epaţia rome 








tnt 





în hmopetuarri 


A 

















mandrară vezrari rehoratars poeziei hei fir ma 
sin rira ex dim Ardeal mo catia d 5 regim emeţiile 

pe mare poezia hui mi Mee înfip pemtre m momit banat 

mi le-o trai în mmmetivittiea mimaari mniemee Cind mădverii 





La rima 
m sue mări va și pămltal 
portii rolul 


sătile mor anaţi, cănd perumile vreme pe 
srp reall 















j 


i 
i 


st 


































ma e imlvtomre biburmieie. 
Vâura În mima me geme 
e Soma eri sai spriaea ema 
de meri, ca e fn 
de volane iamia. putind 
molii, e beep ca 
mine mezi 3 periei 
Ca) sarate eaagurile îni de mm 
oaie rabeoră faruri și imoriră, fraza 
Li mel maternal al abate, 
arienieler bai. Vii m 
(Demi, ca în mei ami de 

n scoperii, pe medrep, talentul de 
i 35 Donatie Coma. Dopă amare deo Ptate de dh 
premeunora vhumenie de prmere. pere camere e polen vatatrl 
N Do o foot. etovăde aste fedimez Pine 
seră ri d e cabenal cad mai porii, se mmmsai pemre 
5 mania defien area srmmetmtreeă e tri dei, ri di dim merematatera 
dn e inv adea covimtai în razi fra ctmmmata să rade prebeațiile 
To popă De dem îm mea. Tema mi 
I PI vdinmulia mată vreme imbata de a immmeea de veslirere. 
Campimea îmbine emare fra dap ce md să gume 
mimai. semimaiea meleniei e ideii: Metan Ca, de pa 
mi 5 hero pae ta e e core 
me pare meet mmaleă ra în sealeamrra În 
mari. Criza mie să de - în e vre atente 
1 FI n aa ii aa 
“ei mă tema meaieeze tă sie creta 


i 
i 
A 


i 








LE ARPAȚII 


OCTAVIAN 


si de u mare repae ata de aliați, feb vei 
vane me cnomturau tonere me delimita dee 
tate, lulu Maniu me sea het inertia și met 
Mratnri armani Mate, enunta be patat 

remi atiopiate e eter i arta, rar 

îmebimnee geanta a porn d tape ma 
trai : 

foetavian Coza avea rribinil nerwuariă, al sera alle 
miomările vi. 10 pote politia, se 4 

dintr a imrtinare eproriivă, tape de eomleetbe late tetgeereiieaie 
lui, der a velarat puterile cler 
mimi mă e m malalior leton, 
intre (ooaa și Manrire Bertiai 4 muri 
putina vuluarnatea elerierală, totii, 
de dopati raba dopă toate reptile eleciuti 
în Parin: halele, Oetarian 
verhenirii atertorale. Ca mar Ani tale de 
maldă rampele pe mate e fi oma pita 
răsar de mate, dacă m ar fi mt o 
de tmcbtăria vleriorală, În fond, Orarian 
feommaatiaa în reporterilor, rea 0 respingere 
feri petru ten ce ate valeur, Dim metericiee, betetieia 
vali vomtime mita vulgaritate! 

Formatia boirlertesiă de porii n ni falie Miamin, me datate 
stnilraei de canaginata cpteaat mamaia Plaja, mele a trăi în 
Tineresy, sa avort și Mitropoliei mite, Bra îm epeca semlai emotii 


s roza 


Lă 


Vadu Vent. Zinrsă Tribmme 

sie îmretat mperițin înr rodurția Va ratei ca aria a Maniu 

lui, e crai romădarare e îna Vasile Cold 

ricin de mase mea îm ema Vreme premigini lui € 
sperigei 


mamut amapre value 


i 






neea 


pirati Tebea, dă m e 
pare 





] sade dem 








ul doza cuplată în Aedenle, ste 
| si de cănmru Peinberg— 4, Sete e exerci NU 
ţ Ă vstulsi din sam 1912 






2 aia pat operata ae 


1 









| 


î 
[] 


| 


i 
e 
i 
LX 3 
Li 





ii 
| 
i 








Tribeama e arâia aaa 
arm, pe catei veitica sera, 
ai tere, m apart megane zu 
rome. Vara meat are 
member rate de vremea 


i 
i 
i 


ji 
i 


A | 
i 


Il 


i 


iu 
Al 
| | 


| 
: 


" megutmentele cele mai temeinice, ca cea msi impecabilă, 
„npra opiniei publice înflnența capabilă să 
1 imperoasă, acaparatonre, a nui curent de 
motivă. Take foneteu a dat o admirabilă definiţ 
politicii de intrate a României în războju nlăari de puterile aliate 
pentrn dislori imperialii habsburgic: politica instinorului 
național, Şi când eve ani de nentralitate și i istă 
oamenii politici, ideile pe care le-au susţinut. ve 
arelei exclamaţii a lui Maurice Barrăs: «Pintellipenee quelle pet 
se chose a lu surface de nons meme» 

Teuma de Rusia era prezentă și 
primol moment alesese drumul Roi 
vierile duse ca Franţa și cu Anglia, [ 
aia pentru țară maximul de ce priveşte Romă 
Ca 


mant martor a războiului nostru, Saint Aulaire, în 
astă mărturi 


lui. faţ 
dar la or 


în conștiința celui care din 
aceia în tonte hego- 
Brătianu că 


aConfession d'un vicux diplomile» reținea n 
mare îm făcu-o lonel Brăianu, explicând poziţia 
i ireaponsabilin: «Sunt hotărit să merg cu Dv 
care-mi convine u garanţiile pe cure le ce 
Bate vorha de o luptă în care își joacă exist 
csitat să violeze neutralitatea Belgiei, vor czit 
ocupe o țară, jnridic vorbind, aliata | De cealaltă parte, 
mu a Îuat încă angajamentele pe care le cred indispensabile, cu 
foste că semnătura ei nu are nici o valoare, dar pentru că Franţa 
0 garanlcază | 
0. dacă cei cari În 23 August 1044 au îmbrâncit țara în prăpastie 
ar fi claş simţ al răspunderii! ' 
Qeravian Goga nu vroia să apară în faţa vechiului regat dominat 
de irezintibila dorinţă de a trece! Carpaţii ca un glas izolat al 
Ardealul mul conducătorilor partidului naţional rămași 
acasă, comstrânși de guvernul maghiar, erau nevoiţi să dea de- 
clarații de fidelitate Statului austro-un La funeraliile regelui 
Carol | a venit la București o dele conducerii partidului na- 
ţional, îm frun AL. Vaida od, Vosile Gold 
părintele Moţa. Pentru O m Goga, ne la Bucure 
declaraţie a or fruntaşi, ar fi constituit un act politic de s - 
ţie a poporului romă AL de Octavian Goga era și 
preotul unit Vasile Lucaci de 
Toate argumentele lui Octav 
Lucaci mu au putut clinti | 
de a se întoare pre: 
dapesta, putea împiedica desi 
resc asupra popalatici româneşti. Ii era rezerv 
Vaida Voevod misiunea de a rosti în Octombrie 1918, 
mentul de la Budapesta, declaraţia de rupere a legăturilor popo- 
ului român cu Ungaria. 
suferi mult văzându-se neputincios în faţa 
neclintitei hotăriri a conducătorilor delegaţiei. Și în momentul 
spărțirii a rostit cu amărăciune: «Rămân să agite ideia desrobii 
porului român de dincolo de Carpaţi. un popă nebun gi un poet 
zănatec. Puteţi să vă întoarceţi și peste declaraţiile voastre de fide- 
litate către drăguțul împărat, vor trece vijelioși dorobanţii ro- 
mânin. 

Din delegaţie a rămas totuși unul: părin 
decisese din prima zi a războiului și. lua 
iile regelui Carol, îşi adusese toată familia la 
şi ginerele lui, Sebastian Bornemisa, direetoral 


puțin să 
Rasia 


de Ungaria 
la Siseşti 
n Goga, toată elocvenţa părin 
rirea fruntașilor partidului nați 
nţa lor în parlamentul de la Bu- 
țuirea teroarei guvernului ungu: 
lui Alexandru 


e ene 1 talent, aviun 

a trăia cu o emoţii te ideia uniri 
d Ion ȘI us rul «Ziua». in care susținea intrareu 
a alături de puterile centrale, Goga a publica! 
pamilei iri «A mori! un oms. În 1915 Iuliu 


trimis pe front ca ofițer întrun regiment de art 


leric și Octavian Goga a publicat în «Adevărul» un inspirat ar- 
tieol; «A plecat și laliu Mania» în care prezenta vechiului regat 
di politică a frumașului ardelan. Un splendid articol 
iza, lirism, evocând cu o reală și profundă 

niin » primeau 


lipi taia i 


u nea 


nul notare reda vința dimetan sat din Tea 
legere. care provoacă conflictul îmre 


ancă neclintătă E tradițiile ci milenara, 


mocnindvrăjmiig mira stăpânirii vinguregti, Eram studena 
m asistat la premiera dramei «Domnul notare. Ca cronicar dra. 
mitic am asistat In sute de premiere, lar nioiodată mu main fost 
văd un triumf de egale proporții, Speetutorii me conte. 

ă formareră o singură ființă ale cărei bităi de 

năceren de biserică n Vuxtei Băli n Teatrului 

nd în vând tăcerea era brusc înțreruptă de rapo. 

ploae torențială, și tăcerea punea 

p ccare cuvânt, rostit de petori ceru 

cu 0 atenţie re ară, cum vor fi ascultat Grecii din 

traged Fsehyle. Când s'a lăsat cortina am avut 

se pribuș nl sub potopul aclamnţiilor, Prea cu 

are spectator dădea vocii o intensitate aşa de mare, ca aclama: 

să spargă zidurile şi să se ducă departe, departe peste Car. 

e transilvane și să mângăle pe cei cari așteptau 

e treceau peste poet, erau expresia unui act 


românească. Succesul literar al dramei «Domnul notar 


pei osință scâderile volumului «Cântece Fără țară 
m intrat în riizboiu. După primele succese a venit ca o lovi: 
tură de trăznet, dezastrul de la Turtucaia, A urmat, după retra- 
rea din Transilvania, incleştarea pe linia Carpaţilor, încordarea 
patetică după Argeş şi retragereu din Moldova, Se resimțise Octa. 
vian Goga de cnmplitele vitregii ale războiului, dar continua să 
păstreze aceiași neînvinsă credință în victoria finală: peste 
prăpădul care abătuse asupra vechiului regat, poetul vedea 
cum se luminează drumul suitor al naţiunii, 

In momentul păcii dela București, Octavian Goga a plecat prin 
Rusia Suedis, ca de acolo să poată ajunge la Paris, Ce a 
fost a drum prin vastul imperiu bicinit de uragunul revoluţiei 
bols i bstacole a trebuit “să învingă, într'o călătorie în 
care moartea îl pândea la tot pasul, ne putem imagina. Ajuns la 
Paris, a luat contact cu Take lonescu şi s'a integrat acelei înten 
activităţi de combatere a efectelor pe care le produsese în opiniu 
publică franceză pacea dela Bucureşti, Nu a fost mult de ușiepta!. 
La 1 Decembrie, la Alba Iulia, poporul român din toate tinnturilu 
de dincolo de Carpaţi, proclama Unirea cu vechiul regat. Se 
forma la Sibiu Consiliul dirigent, sub președinția lui Iuliu Maniu. 
Din acest Consiliu făcea parte și Octavian Goga. 

De la început Sa precizat antagonismul dintre Goga și Maniu. 
Când a ţinut marea adunare de la Alba Iulia. Octavian Goga 
se afla încă la Paris, dar prietenii lui devotați erau prezenți 
pentru a susţine teza ui: unirea necondiționată, opusă tezei lui 
Maniu, unirea cu condiţii. ; 

Dintre toţi conducatorii partidului naţional, luliu Mani 
singurul care nu cunoștea vechiul regaț, nu 


ep 
La Ie i 


noscut. Din nefericire luliu Maniu nu era un pasionat al lecturii 
iar literatura o cunoștea foarte sumar din revistele ardelente: și 
“um nu era abonat la nici un ziar din București, nu putea urmă 
printr'un contact direct evoluţia vieţii publice din țara 

bună parte din prejudecățile pe care le avea asupra vechiului regat 
îsi aflaufără ca el să-și dea seama-originlle în lectura ziarelor din 
Budapesta, lectură evident obligatorie pentru cine era strategul 
luptei pe care o ducea partidul naţional român contra Statului mia» 
ghiar. Se explică de ce uliu Maniu, în constătuirea conducătorilor 
care a precedat Adunarea de la Alba lulia, a pledat pentru stipu: 
larea unor condiţii care trebuiau cuprin ii 


transilvane. În Aprilie 17%, pi > 
politică printr'a hmm măeneă d 
dirimem și a ea vartmntă pa Ă 
sentiment de are e vertlbitee 
dmirabil incepea supă aa Pa rai dem 


Agia 

titlul de în 

Fra acest parți 

pre însușirile lui, 

imeres pentru procesul de 

silvane în noua ordine de Star. 

Ardealului, na a acas o reti 

inceput să-l publice îi. era 

își aminteau de Tribuna sera 

că a fost o mare și dureroasă desmăgiri 

tinuat până la „rârșital vieții să ma st 

ținuturilor transilvane, Când a cumpărat 

maghiar Ady Endre--unul dintre cei mai 

secolul al XX-a-—, cu care fusese bun prieten, 

așezare în Transilvania va prilejui lui Octavian 

de vechi legătari, hoinărind prin toate tinuturile, 

căutat doar un loc de retragere, de meditaţie penteu 

prietenii să-l vadă, dar el nu-și da osteneala. să cd 

posească intrun sar la un preot, sau la un ri 

vransilvare este atât de plin de încântare că p 

încarcă la nesfârșit memoria cu îi 

neînțeles lipsa de râvnă vagubondă a unui 
Octavian Goga a pierdut în 1920 bătălia 

1909; scriitorul militant s'a regăsit în 1923 când a 

ce revista de polemică «Țara noastră, 

regionalismul. Când hotarele vitregi 

când unitatea românească și 

se loalalt 


românese. Impotriva acestor prizonieri suflet 
va celor care se găseau stingheri în caza puri 
Goga a început o implacabi 
Octavian boga regăse e unei retransări 
t-o impotriva re; ismulai., 
marea Îui pasiune di 
știrbită, așa cum un cuvânt nepotri 
strica armonia unui vers. Regio- 
„ci 0 tristă realitate, | 
Imi amintese de ceiace mi-a 


unitate, pe care mu ov 

vit, o silabă greșiă, poat 

nalismul nu era 0 niscoi 
usa țărănească, 





furia pe .. regățeni. Ca 0 a soi 


ales. De airi 
mai mare se căsătorise cu bn căpitan vânător de i 
Argetoaia. Această alegere sentimentală a fiice 
i mai mai tare pe dna Chirtop, care dexe 
exact pornită contra regățenilor, Și esle un 
dintr'o su are mi-au arătat temeinicia campaniei lui 
Goga contra regionalismului. Verva lui polemică afla în p irtădi 
naţional un subiect care-l anima exact ca în anii de la Tribun 
a fost atacat: armura unei credinţe l-a 





Dacă Iulia Maniu putea să scule impasibil şi totuşi 
1 încordată cele mai violente atacuri fără sh schițeze 
lorga era excesiv de irascibil. Câteva 
au deviat discorxul, transformându 








mrerupere, N 















ţii mani 
ică acerk Dacă în atac N, lor 

tnox, plin de înspi și mai ales în hărțuieli era, din 

eaura imensei ui vanități care nu concepea decât admirația totală 





|. Invectivele lui N. lorga 





ca abdicarea spiritului critic, foarte ine) 
erau neindurate dar le anulau ironiile Ini Octavian Goga care îi 
cunoștea lui N. orga punctul nevralgie: N. lorga nu putea «nporta 
ironia folosită de a cu o savantă măestrie, Din aces duel, 
Octavian Goga a ieşit clasat ca un dehater parlamentar de mare 
ralent, succesul obţinut îl consacra. 

Incă din Februarie, signr de succesinnea la guvern, a început 

le tainice n eu o parte din fruntașii partidalui naţional, 
ca participării înur'un guvern Averescu. Negocierile au fost 
n așa de mare secret, că a fost unanimă surprinderea la 
6 Aprilie 1926, când au apărut în guvern alâturi de Octavian Goga, 
fruntașii partidului naţional Vasile Goldis, Lon Lapedatu și pă- 
rinele Lupaș, fără să mai ținem seamă de personalităţile de a 
doua mină care părăsrau pe luliv Maniu. Un spectacol deprimant 
al unui târg de conștiințe pe care N. lorga l-u stismatizat întrun 
1 de mare răsuner: aFripturiştiiv, publicat în «Neamul româ- 
Octawan pa dăduse o mare lovitură Imi Iuliu Manu. dar 
se la periferia politicianismalui deic nu justifica 
ţia din Aprilie 1926, în afară doar atea partidului 
al de a avea un guvern de simplu provizorat. Un guvern fără 
an reazim în opinia publică putea fi cu uşurinţă înlăturat de 
«unoseutul mecanism al camarilei prezidate de Darbn Știrbey. Da- 
rata guvernului era în funcție de sănâtatea așa de șubredă a rege- 
lu; Ferdinand 

Partidul popornlni na putea câștiga alegerile decât printr'o te- 
roare fără precedem, când p: e naţional şi țărănesc prezentau 
unica. Ministru de inter bea a realizat miracolul urnelor 
care transformă voturile date opoziției în voturi pentru guvern. 
Când agenţii electorali, conștienți de impopularitatea partidului 
au mână liberă. atunci toate abuzurile sunt posibile, Și agenţii elec- 
torali și-au făcut de cap. Gnvernul Averescu a obţinut prima majo- 
ritară, dar cu ce preţ? Partidul naţional şi partidul tărânesc fuzio 
nau. Julian Mania a rrescut ca prestimia politic, pe când Oc- 
tavian Goga politie ea, pe cât de inutil. pe atit de vertiginos. 
1ru de interne. odată terminate alegerile. a fost diletant și 
ate administrativă absem. Aveai senimentul întristător 
că Goga nu avea nici o noţiune de ceiace este nn Stat. La Monitorul 
Oiâcial Mihai Sadoveanu tipărea «Comoara satelor» pe socoteala 
Statului și v distribmia prin jandarmi ca să culturalizeze pe țărani, 
învușinda-și produsul acestei vânzări forțate. Un  poei-Ciurezu- 
acănat la cabinetul lui Octavian Goga, a avut ideia ingenioasă de 
a tipări tot la Monitorul Oficial. un volum «Mustal care fierbe», în 
Tara noastră». Era o dulce anarhie insta 
Raporturile cu presa erau cor- 
zetar-dar nu puţin. 










































art 






































care a strins articolele din » 


mmele ideiei ritate 








ca un i 
ca e parodie a lui Mamolini. Pemre a talia ziarul a«Univer- 
Brătianu a promis Stelian Popescu. ministerul Jas- 


ţia 'e plan extern, generalal Averescu schi! o orientare spre 
Naliaovizita la Roma din Septembrie 1526 a şefi guvernului-ceiace 
pravnease îngrijorări la Paris. Deci atmoslera era pregătită și 
demilerea-acesta este termenul-suvernulgi Averescu putea [i ptezen- 
tată ca e măsură de apărare a libertăţilor fandamentale prevăzute 
de Constituţie. Ca trecerea la un guvern liberal să nu fie directă 
s'a recur» la Barbu Știrbey care avea misiunea de a forma un gu. 
vern de iţie. Ca în opereta muzicală Mile Niiouwehe, se pulea 
E, est Celestin, Celemin cen Flondor. După 

Barbu ay reintra în umbra camarilei jar lonel Bră. 

"om atiepiat, jinta nui aia concentric al 

presei. Dimineaţa, Universul, Adevarul, Lupta, Viitoral, se între- 
vea în atatarile furioase pe care le dădeau fostului ministre de 
interne. Până și corertimdinea îi era pusă la îndoială. Ceiace dădea 


OCTAVIAN GOGA . 


vian Goga ln o Innă după formarea guvernului Maniu: era incantat 
și cu spiritul Imi analitic a examinat situaţia: eluliia Mani este 
an mit explicabil în Ardeal, paradoxal în vechiul regat, Incerc să 










runoscându-și prea bine insuficiențele. Cât a rămas 
e tăcerile au alimentat mitul, acum mitul va fi verificat 
vedea ce neant politie acoperă aceste tăceri. Lada de zestre pe 
care o aduce Iuliu Maniu este o ladă gonlăv. Era în aceste aprerieri 
așa de severe, un sentiment de invidie care se strecura în răntăcioasele 
Se simţea Octavian Goga învins de popularitatea lui luliu 
Nici un moment n'am avut impresia că era chinnit de 
mită de succesul obținut de adversarul Îmi de tat- 
deauna. Octavian Goga suferea de un complex de superioritate care 
exlude invidia; aprecierile erau expresia unei convingeri profande, 
In viața politică, judecăţi obiei i 














nu există, domină elementul 
asional. Temperamente, formaţii intelectuale, origini sociale dife- 
rit â ne politică deosebită. 

Fără îndoială că în Noembrie 1924 democraţia a repurtat a vie- 
torie_ asupra sistemului de falsificare a regimului constituțional, 
falsificare pe care o înlesnea, ceva mai mult, o prezida, însuşi 
A fost o revoluţie fără acu de violență, dar nu m pu- 
țin. o revoluţie care a impus intrarea în legalitate, Orice victorie 
pune la grea încercare pe cei care su isbulit să mobilizeze toate ne- 
mulțumirile, să aducă o adiere de idealuri în lupta politină, dărârmănd 
o ordine stal la. Complexul problemelor societăţii moderne face 
erantă simpla bună intenţie, idealismul politic, dacă cei cari 
conducerea Statului aduşi de un val de popularitate, sant 
lipsiţi de pregătirea necesară. Eate chiar surprinzător că prima 
guvernare naţioni irănistă nu s'a soldat cu o i alu. 
rie, când oamenii care forman guvernul erau lipsiţi de experiență, 
oameni deprinși cu negativismul unei îndelungate opoziții. Pentru 
Octavian Goga, incapacitatea ni Maniu de a conduce o guvernare, 
cgala capacitatea lui de a conduce o acţiune de opozitie. Continua 
argumentarea Îmi 1, lipsit de orice pornire, ca și când 
ar [i făcat o anal „Este uşor să lingugești masele; 
naivitatea mulțimilor, o concepţie copilărească a Statului, pot fi 
exploatate de oi sarlatan politie. La noi cu atât mai ușor se 
poate opera, cu câr suntem la înțelegerea statală a eroului lui Ca- 
agiale din «Conu Leonida faţă cu reacţiunea». Guvernarea este 
scadenţa polițelor emise de naţional-țărăniști. Și în atâţi ani de opo- 
ziţie au emis continu, obligaţii de o supzal re demagogică 
mai mari sforțări şi admițând că ar fi guvernul com 
pas din cei mai specialiști, nu ar putea să acopere 
nța atâtor făsădaieli. Este matematic imposibil. Demagogia 
timpul opoziţiei pune guvernele în acest împas. Masele iau drept 
bune făgăduielile ce li se fac şi cum sunt imposibile de adus la 

linir ele se e 1 ate. Este un pi 
















































Chiar ca 





desăvâri 

















s de lentă 


In casa lui Al. Vlăhaţă de la Dragoslaveni (în județul Răranicul 
Sărat pe o masă de tei bine lusroită, scriitorii care îl vizitau erau 


„Petele de cerneala pe nasa lornlui sunt ca petele 


de sânge pe un câmp de laptăv. Numai cine a cunoscut lupta pe 


care o dădea Octavian Goga cu fiecare cuvânt până isbutea să-l 
rânduiască ideal în economia unei (raze, poate ințelege adevărul 
cuprins în acea mărturisire svârliu, sub forma unei inscripţii, pe 
o masă de lemn de tei. 






i runtași naţional-țărăniști 
prezidat de Coga. Oetavian Goza a avut ezitări Ei 
pensa prezența în gnvern a unor naţional-tără 
vrăjmiași ai gărzii de fier, a Perez. 
accepiarea ca ministru al armatei a 


lalai Ion Antonexra. 
așa de dramatică strâmorarea regel at Ai, 


« ui Carol că a consimțit să 

credințeze ministerului armatei generalului care îşi po ai: 
în 1935. In acelaș guvern, lon Antoneseu prieten cu Corneliu Ca- 
dreanu și Armand Călinescu, categoric ostil mişcării naţionaliste, 
dădea o clară indicație în ceiace privește lipsa de viabi 
formulei. Această formaţie eteroclită era de la inceput sa 
nu imbutească. Contradicţiile interne ale acestei improvizații Înaw 
uneori aspecte violente chiar cartea ministerului de interne, 
Petre Pandrea-naţion: ist de extrema stângă-a fost ciomăgit 
de cuziști, cari | cat să depună jurământul de prefect. 
traţie ţii formulei. Octavian Goga acceplase 
avernalui, ca dorinţa de a face o nouă consultare clee. 
a țării Era preocupat să serie un manifest câtre țară, îl 






























rânâni p 















casă mai 





Ox Luis Gonsălea de Vereara a ajuns 
preocupat ca deobiceiu. Nevastăsa râdea tot 
timpul, îi întreba, îi vorbea, și el aproape că 
nu auzea nimic, O singură [rază pe care i-o repe: 
tase nevastăsa de nenumărate ori, îi rănvăsese 
în minte: Tănase s'a facut de râs 

Dar el nu era de aceiaşi părere. Fuseseră să 
vadă pe Josephine Hacker, pe care 
cheltuieli, vestitul Tănase o au 
veşti. Se făcuse o reclamă nebună, v 
cercurile bogate ale 











eu mari 
la Bucu: 
ne 








gresei era subiectul principal de conversație 
Capitalei, în ultimul timp, şi totuşi spectacolul fusese un fiasco total. 
Din cauza căldurilor teribile din vara aceasta, spectacolul fusese 
prevăzut în aer liber. Dimineața fuesese sufocantă, apăsătoare. 
La ora 4 începuseră să se arate câteva puncte negre pe cer, la 
7 cetul era acoperit mai mult de jumătate iar la 9, la începerea 
spentacolului, era negru că smoala. Şi lumea venise buluc, nu 
mai rămăsese un singur locuşor liber. Au început să cadă întâ 
nişte picături rare şi reci, iar când negresa a apărut pe scenă cv 
un colier de banane în jurul şoldurilor, a început să ploaie dea- 
îndrăcit, după care, Josephina a 

i. Ploaia a în- 








i 








binelea. Câteva clipe de joc 
început să lunece, ceiace a stârnit râsetele e 
ceput să se întețească și atunci a venit dezastrul. Cozile 





sananelor 













au început să se moaje, a căzut mai întâi una și pe urmă mai 
mule şi răsetele galeriei s'au întins ca o pecingene, au cuprins 
stalurile şi pe urmă lojile. Era un râset general şi tot de la g 
lerie au început primele fuerături. Spectacolul s'a terminat, T 





mase a anunțat un altul cn aceleași bilete, dar vocea îi era aco 
perită de râsete şi fluerătari. Când au ajuns la mașină, și Don 
Luis şi oana Ilenuţa erau uzi ciu 





mlete 


Odată lumina stinsă, coana lenuţa adoarme imediat, dar de 
resei 





Don Luis nu e chip să sc lipească somnul. Spectacolul n; 
așa de lameniahil sfârșit, î-a dat o ideie şi această id, 
pace să doarmă. In fond, nici nearesa şi nici bananele 








ei nu-l 
interesează, ci Tănase. 

Don Luis e din Sevilla. Acum zece ani l-a trimis la Bucureşti 
e mare societate spaniolă, pentru a trata un export de portocale. 
Și la Bucureşti a rămas. l-ar fi greu lui Don Luis săşi explice 
de ce a rămas. În orice caz, când a păși! prima dată pe străzile 
Bucureștilor, a avut presia că se găseşte undeva întrun oraş 
din ţara ui. Când a întrat în Cişmigiu, a crezut că se află în 
erădina Rctiro din Madrid și când a ridicat ochii spre cer, imite 
mu l-ar fi putut face să creadă că nu e cerul Spaniei, pa lui. 











cu cunvi 








Ce păcat, ce păcat nea el, că în mentul 





limbii române. țara lui Spania, era i întrun fel d 
lenţă, că atâtea țări se interpuneau între 


s'a exercitat infuența Fra 


patria lui şi România 
ei şi mu 





şi asupra acesteia din urmă 
a bătrânei lui patrii. 0 asemenea influență ar fi folosit ambelor 
Ani patrii.. Căci acm, Don Luis are două patrii: Spania şi Ro- 
mânia. Și. la dreprul vorbind, dacă cineva l-ar întreba care din 
două primul plan, iar fi greu de răspuns. Şi-a păstrat ce- 
„spaniolă, mai mult dinir'an fel de inerție şi apoi, de 


a DE de ză 






1 
li 


ii 
[i 





CORRIDA LA 


când a văzut că ultimul loc era oempat la 
al Josephinei Backer, ideia corridei la Bu- 
cureşti i-a revenit sistent, aproape dureros de insistent. 
Don Luis îşi aprinde prin întuneric o țigară, atent să nu tre 
zească pe roana Nenuţa tare doarme liniştită alături, şi se în- 
treabă : «De ce nu m'am gândit până acuma la Tă 
Inir'adevăr, dintre toţi Românii care se oenpă cu montarea de 
spectacole la Bucureşti, Constantin Tănase este cel mai original, 
cel mai îndrăzneţ. A început de jos, a fost de toate, până a 
ajuns artistul cel mai iubit din Român Cn mijloace redus, 
en un public redus şi el la număr, Tănase montează revistele 
cele mai frumoase din țările situate în acest colț al Europei. 
—Da, da, de ce nu m'am gândit până acumasla Tănase? îşi «pu: 
s Gonrâlez de Vergara când, in zorii zilei, reuşeşte 


Şi în seara aceasta 
spectacolul de di 









minte 






























ne Don l 






să adoarn 





DNA niciodată, timpul este hotărit contra lui Tănase. Pe la 12 
( j noaptea ploaia încetează, cerul devine albastru clar, a doua 
zi dimineata e frumos, dar pe la două, pe un colț de cer 
apare un punct negru. Pe În 4 cerul e jumătate acoperit, la 6 e 
la î începe să plo en păleata. A treia zi 
scena se repetă iar a patra zi dimineaţa, Josophina Hacker e ne- 
voită să plece, chemată de alte angajumente în alte ţări și 
Tănase e obligat să restitmie cea mai mare parte a costului bi: 
letelor. 

Don Luis îşi dă că nu e momentul să se ducă la 
Tănase. Dar peste Zece zile nu mai poate suporta tortura gândurilor 
și se prezintă la teatrul «Cărăbuş». Il primeşte în cabinetul di- 
rectorial Constantin Tănase şi Don Luis nu se poate împie 
să nu zâmbească, deşi pe celebrul artist l-a văzut de atâtea o 
fie la teatru, fic în diferite localuri de petrecere, fie pe stradă. 
Tănase are un nas ale cărui dimensiuni exagerate fac pe toată 
lumea să râdă. Unii spun că tot succesul lui pe scenă Sar datora 
acestor dimensiuni ale nasului, ceiace desigur este exagerat. 

Don Luis îşi expune planul, Tănase şi-aprinde, o țigară de 
foi, priveşte pe fereastră, se ă din fotoliu şi face câtiva 
pași mari prin cobinetnl directorial, după care se reaşează, des- 
chide un sertar, scoate o foaie de hârtie şi începe să facă exner 
ca toți impresarii cărora li se adresase până acum; adună gi scade, 
înmulțește şi împarte. Speranţele Imi Don Luis scad la zece 
sub e 








negru ca smoala 









seama 






























onzălez nu 
corride, o corridă 
din țara lui și încă, un scandal car 
cu nasul cât un 





îm toate 





unei simple din acelea care uu loc 





orașele şi oră şelel 





Dar el are încredere în omul a 
ul înalt, nervos şi totuşi cald, o căldură care 
a întrat în cabinetul 


dorit 
bine crescul, în oi 
i Sa transmit şi lui, din momentul în care 
directorial al teatrului «Cărăbuş 

-Dar, continnă Tănase, după ce a mai făcut câteva tururi prin 
cameră și s'a oprit din non în faţa lui Don Luis, avem nevoie de 
bani. Bani mulţi... 

Lui Don Lui 
tnit şi cheltaie 





















SUCURESTI 


de Stefanita NIC „OARA 


—In Moldova se găsesc Pmhai “plendizi, dle Gonailea, ș 
sese Tănase. [i cumpărăr la Kilogram. La oeanadeniițe, ai PE 
+e plăteşte un taur ca și cum ar fi vorba de mn len sam am Inopasd, 

Din tot ce mu aranjat, chesinnea necasa a tarilor, ÎN mel 
teşte. Ei, ce știe Tănase? Tawrii ştia din ganaderiile 
îşi au tradiţia lor, sunt €fescaţi cu grijă. vacile [i eee 
care descind sum aleşi, teiaţi. No numai prin faţa Pena = 
lor din care descină sta flaturat capa și late îi A 





cehilor vacilor, pentru a vedea cum reacționează. Voritii 

buhaii aceștia moldovenești ai lui Tinaze, superbi ine 
roci, aşa cum sunt taurii din ganaderiile spaniulei pe fe 
blemă care avea să-l bărțuiască pe Dan Lois pană în ali 


În seara ca. 





rridei, faimoasa corridă de la Bucureşti 
Şi mai era o chestiune care-l hărțuia pe Don Luie ehestiunea 
„Se obligase să acopere jumătate din eventualele pie, 






—Şi ln căt sar putea ridica aceste pierderi, da dinase: 
reuşise să întrebe timid Don Luis Gonzilea, — para Ș 
—E greu de precizat. Cu negresa am pi 
i e p pierdut 1.200.000 de le 
Cu aurii dumitale sar putea pierde 3 E 
căciulă, pre, ACE ARII 
Ce va face dacă va trebui să plătească 1.500 
a „300.000 de Li 
treabă ingrozit Don Luis. Și nu are decăt e pile e 
cele căteva zeci de hectare de itaăi “mal 
apropierea. Sevillei. Nu fusese de Sei e a rr 
această proprietate, administratorul încă o teribilă Pot sl, 
“are o găsise Don Luis între Spanioli şi Români fara The 
dar, în afară de câştigul pe care i-l aducea annal, moșia aresta 
reprezenta pentru el ceva mai mul: reprezenta legătura lui 
strămoşii, un ce în care Românii se deosehese de Spanioli, pe 
prezenta tradiția, care se părea că lui Tănase nu-i spunea mare 
lucru, de „moment ce pentru el e tot una dacă e vorba de un taur 
spaniol și un buhai moldovenesc. Dar a semnat contractul ca 
aer: şi lui Don Luis de Vergara nuci rămâne decât să auană > 
farurile sunt aruncate sau, şi mai plastic, Îi N 
„aru saga cum învă 
de la Români, ai intrat în horă, trebuie să joci, pu 












N apartamentul ei din calea Dorobanţi, ca în toate 'partanren 
] tele din București, în această după amiază de Atena e cald, 
o căldură înăbușitoare. Doamna Lucia Jianu s'a sealut din 

călduri Siraprinde o țigară, işi uraze potul şi sună. Dar 



















îpraple 
















de bucătărie, nu are ce face 

Doamna Jiann e fata unui boier moldovan. Transplantată la Bu- 
cureşti, ea îşi continuă vabieturile de acasă, După masă ua acei 
de un ceas-două, apoi o cafea turcească cu ţigara reăpediăvăi gi 


chestiune rapitală, un şerbet de vrandabiri sau a dulceaţă de vișine:. 
Doamna Jianu ştie să gătească perfect-—eel puţin aşa se laudă 
ea—, dar nu-i place să intre în bucătărie decât atunci când Maria 
nu răspunde la apelurile ei la ora cafelei. Când intră în bucătărie 
trebuie să spargă ceva, motiv pentru rare, atunci când e cati A să 
aude vocea batjocoritoare a soțului domnieisale, avocatul Jana 
nanul în bucătărie. 
pus domnul Jianu. soaței domniei sale, fi a 
țiamtul Tutovei. Prima e wwatman să 
toare, acul de tramwaio. “ie 0 
aul Jianu, avocat înseris în baroul Caps 
E înseris în barou de doisprezece ai 
a pledat o singură dată. La început. Domnul Jianu 
dent strălucit, dar nu poate pleda. Când vorbeşte faţă de. 
persoane, începe să se bâlbăie. Şi din canza ac 
reduce şi el tot vocabularul la câteva cuvinte: aPasse. 
şi eu .. plus potula când e vorba de poker şi so pic.» 
sehlimm mare sau sehlimm mie, când e vorba de | 
un adevărat as. Numai că aceste donă 
iman» și «cal dle tramvain, se potrivese de 
alea nervousei doamne Jianu, Iri special. 
în, toți „şi prietenele o găseste 




















Inima donmnei Jin we 






ca ochii în sus și line 
a un bmlgăre de e 

care îl 
de ele căci pi 
cu răbdare şi dragoste 


tr'o cuie de rmblă an fe 






utornl sfori. Fără 


n suni în parte sălbatire, zi 





coboară 


mufertag, pr 
poată apropia 






să le cunon să 





n ajuns 





„să lo desosibească pi, și mai curios, n ajuns ca acesie 

jipodii să înveţe mai cunonscă numele: 
Jidamca!, strică donmua Jianu ilin bulcon, când incepe să co 
poare suferingul. Şi ca prin minune, una dintre pisici iese din rân 


cu labele, 
Suferiașul 
dicaţia 


elelalte se trag înapoi. Snferințul ajunge Jon și 


duri iar e 
phurit în hârtie 


Jidonfea Aşi sconte pachetul framo 
spe să urce. Donmnn anu pune în el alt pachet și, 
din rânduri dese Râionsn, i 
borit şi urcat de douăreci și cinci de ori și, 
e douăzeci i cinci de jigodii stan în pa 
cute. Doamna Jianu descopere în 
suni capabili cei 








Sufertagul 
după jumătate 
ra labe i privi 
aceste priviri 
ce-și vic oameni, wpune ea sentenţios 










oră, « 









e în sms pati 
naştinţă profundă—de care nu 
la 






























cărei președintă este—, delica pan 
r de memenea adjective, ș mulțumirea 

se interesează unde umblă soțul ei, ce face când lipsește 

chiar câte patruzeci și op! de ore șinici nu se neliniştește 

vând simte în hainele lai sl parfum decât cel întrebuințat de dom- 
nina. Bărbaţii son toţi nişte porci» spune la adunările societă 
ţii și cu ana baia Can 
După A, îmbrăcată, gătită, cu geanta sub braţ, co scă- 
rile. In 1 are un memoriu, studiat, documentat, prin care cere 





lei să convoace de urgență consiliul co- 


domnului primar nl Capita 
imalelor, cu despărțituri 


munal, pentru a organiza mn cimitir al 
pentru cai, pentru măgari, pentru bi 
meaștia din urmă, ke înţelege că doamna Jianu ce 





și pentru câini. Pentru 
subdespărțitari, 











după rase, 
oamnA Lucia Jiano merge pe stradă cu foarte mare atenţie 
O cunose și copii care au font desvățaţi să mai lege tinichele 
de coada câinilor sau să spânzare p . după cum o cu 


au încărcat căruțele pes: 
la necaz, au plesnit cam 


nosc şi bieţii din lăcomie 
1e măsură sau, la un pahar de vin si 


boturile cailor, Pe 


câruţaşi care, 







i pe copii, doamna 





sonor crupele 
Jianu îi ia 
torilor, îi d 
riat, după ce a chemat în ajutor 

Amăzi este preocupată de chestia cimitiralni de animale și-și 
pregăteşte mintal frazele pe care vrei » în faţa prima 
vului. Dar, după vreo cinci sute de metri de mer» pe jos. în faţa 
unui zid vede vreo 20-30 de gură 


le gospodinelor și trecă 





bsmoară i, cu toate p 
e la comisariat iar pe ceilalţi îi duce tot la comisa- 








ergenţii de stradă 





majoritatea biieţi și fete 











dar și vreo câțiva oameni în toată puterea cuvântului 
şi ea şi atunci vede rd ochilor. Cele 20-30 de 
sun! oprite în faţa unui mensinni neobișnuit 


w corridă. Doamna Jianu are în Cred, 


su nevoie să vadă sângele curzână, Je privește. Corridă? La Bar 

verona. la Madrid, la Valencia, în Mexic, în Peru, în Paraguay. .: 

Orimnde. La București niciodată, 

Și pentru a le aduce pe toate membrele comitetului la unison 
cu ea, le povesteste rorrida vărută la Barrelona, cu lux de amă- 
munte, întrebuințând envinte vi imagini care să miște pietrele. 

Când sa agezu liniștii în nisipul cald al arenei, cu bande- 
villele înfipte în grumazi, cu szopele gileăind, taurul avea lacrimi 
în eehu. Da, da, avea lacrimi în oc doamnele mele! 

Mișcarea de uroare e generală, majoritatea cucoanelor sot ba- 
tintele și le due la ochi. 

—Nu vom admite asemenea barbarie la București, striză dumna 
Jianu isbind ce pumnul în masă pentru nltima dată. Vom bate 
la ușile muiuror ziarelor, la uşile suiaror autorităților şi, dară va 
fi nevoie, vom irşi în stradă. Să studiem fiecare câteva slogane, 
pentru a le jpune pe pancarte. Șeiţi, ceva eur dar cuprinzător, 
Cine dimre Dumneavoastră cunoaşte pe acest Luis Gonzălez şi 
mu sin cam Îl mai chramă? 

—Eu duarană preşedintă, răspunde o vore piţigăiată. 

Le del de om e? Cum armtăt 

E anul scuri . foarte, foare Aisins. 

—Da? Fi bine, am să-i infană eo pălăria pe cap cu o paneartă 

de are săi se ducă dracului distincţia. lar lui Tănase, dacă mam 
măi mul nasul din loc, văzai ziceţi mie cuţo. 














A” Alo! .. Allooo! 








CARPAȚII 





Do, en. Cine mă cană? 

Eu, Tănase, 

—Tu eşti Comică? Ce vrei? 

Sa schimbat planul, dragă doctore. Inţelegi? A intervenit 
ceva non. Nu mai treboieşte să vorbeşti contra corridei. 

Ce face?... Dar ce crezi, că ba merge? Am pregătit soată 
noaptea discursul, am consultat tratate de ranromachie și acoma 
dai înapoi? Te priveşte. Cecul l-am încasat aşa căă 

Nu, nu, stai dragă docture, nu te grăbi. Vorbegti... dar mm 
pro corrida. 








mai vorbeşii contra corrida ci 

_Pro corrida... Şi de ce? 

Am fost informat că contra corrida vorbeşte Brâncu- Huşi. 
L-a montat nebuna de Jianca 

-Ain cu pisicile? 

—Da dragă, aim, Aga că trebuie schimbat macazul. ÎL vei com- 
bate pe Brâncu-Hnşi și vei susține corrida. 

Bine, bine, dar... când mă pregătesc? Ca să vorbesr contra, 
am lucrat toată noaptea. i - 

Lasă dragă doctore... o învârtești cu îscusinţă din condei, 
că doar nm ești degeaba doctorul Vulpe, teribilul doctor Vulpe, 
de frica cărnia tremură guvernul? Mie-mi spui? 

_Nu dragă, mire imposibil. Nu am timp. . Ce erezi că'a ma- 
şină? Contra corrida m'am angajat... am încasat și cecul... dar. 

Doctore, mu mă înnebuni. Diseară ne întâlnim la Capga pi-ţi 
dau alt cec De acord? 

—De acord, e răsponsul, de astădată ser, al doctorului Vulpe, 

Pentru a provoca scandal, Tănase angajase pe doctorul Vulpe, 
să facă o interpelare la cameră, combătând corrida. Ştia Tănase 
interpelare nu va duce la interzicerea spectacolului că 
a trezirea de interes în publice, Dar intervenţia ni Brâncu- 
ns, nm-i convenea. Trebuia ca doctorul Vulpe, 
reiotă, să combată pe Brâncu-Huși şi, din două 
na pro și una comra—, care aveau să se anuleze 
una pe alia, nu avea să iasă decăt ceeiace urmărea el: scandalul. 
Vor seric ziarele, lumea va începe să discute, unii vor aproba 
vor condamna, și şi unii, și alţii vor veni la parcul Carol. 
Și dacă vor veni vor plăti şi asta e principalul, 
la Camera e o adevărată corridă... oratorică, Se 
i puţin de tauri şi de toreadori și mai mult de me- 
invârtelile, afacerile, matrapazlăcu elor doi deputaţi. 
parte din lume, membrele Socir- 
taţii pentru protecţia animalelor, cu surorile, mamele, cumnatele, 
tele şi prietenele lor, din tribune, aruncă priviri amenin- 
țătoare 
Matchul de la ( 

e nul. dar problema intră chiar de 











Huși în acelaș 

















Ce urm 












Lume râde, adică numai d 








ne 








meră dintre doctorul Vulpe și avocatul Brâncu- 









Hu a doua zi în de 


z a d icole pro şi i 
frumoase sau mai puţin frumoase, sucește 
te. 

Constantin Tănase îşi freacă mâinile, 

—Ascultă, don Gonzălez, zece corride cu casa închisă și avem 
fiecare câte un milion, 

Don Luis e încântat. Nu pentru milionul in sine-Don Luis e 
un om care nu sa bucurat niciodată când a câgligat banii ci 
numai sa înăcrit când i-a pierdut-ci pentru speranța care i sa 
aprins în suflet că luptele de tauri vor prinde și în România, că 
aceste fromoase spectacole vor avea loc şi în noua lui patrie și 
că de San lsidor nu va mai lâncezi de dorul Sevillei, căci dacă 
va avea corridă la Bucureși, va avea impresia că însăși Sevilla 
a venit în ţara de la gurile Dunării, lar cu milionul câstigat va 
face o aganaderien. Peste uci ani, la o corridă pe care o vede 
frumoasă ca la illa, toreadorii se vor lupta cu tauri adevăraţi 
crescuţi cu grijă, selecționați, tauri în care tradiţia curge prin 
sângele lor şi nu cu bubai moldovenești, cumpăraţi la kilogram, 
ca de data aceasta. 


i i 








vo zi înainte de venirea toreadorilor de la Madrid, alături 
de afimele lipite de Tănase, prin care se anunța Venirea 
luptătorilor, au apărui şi alele, puse prin grija Societăţii 
pentru protecţia animalelor, recte a doamnei Jianu. Prin aceste 
alişe erau chemaţi să manilesteze contra corridei lui Tănase toţi 
Românii iubitori de animale, şi, în speciul, femeile, lar când 
arenul oprește în gara de Nord, în spatele gării sunt masate căteva 
mii de peroane, majoritatea curioși, veniţi să vadă rezultatul 
rorridei parti i doamna Jianu. Căci doamna Jianu sa 





La care Tănase îşi examinează în oglindă 
iar coana Tlenuţa nu se poate stăpâni 


lui dela Madrid nu putea desigur 
“Manolete, dar oricum, el spera că 
mai răsăriţi. De când scăpase din mâna 


Vallecas. Ori nn aceasta voia Don Luis. EL voia nime maeștri ai 
nobilei arte, niște toreadori care să trezească interesul, care să 
pună prima piatră la prima wplaza de toroe» cate se va ridica în 
Bucureşti. 


aceasta a început să î se accentuieze cand a văzut că 
beau sănătos. Toate încercările Îmi de a-i tempera ma 
nici un rezultat, din cauza lui Tănase care-i îmbie la 
suflecat paharele. EL e fericit. Prima corridă are loe peste trei 
zile şi biletele wau' vândut toate de ieri. 

greutate seapă Don Luis de compatrioți numai în 
d acestia pleacă cu Tănase. Se culcă dar somnul nu se 
Lip e el. Pe la zece, când abia renșise să adoarmă, e trezit 


1 anetnl stridem al irlefonaloi E 















Cu ma 


zori, e 








:- Dorobatrție 


toare, queria solamente | le | 
iii To. Da a ÎN sala aaa 


faptul că n'a mai rămas nici un loci 
vin spre parc, sunt negre de lume. $ 
lumea bună a Bucureştilor. Datorită duel 

şi Brâncu-Huşi de la cameră, cu sigur 

nii, în această zi de început de 


Preţurile biletelor? Tănase n! 
Cu toate acestea, Don Luis nu 





arenă a toreadorilor, picadorilor, «ban 
personal. In'notele unui marş ial, datorit 
regimentelor de gardă din Capitală, Spaniolii își fac 

Imi Don Luis se umezese, inima îi bate în tactul marțial 
lui, Toţi luptătorii au apărut în ținută stră 
cel mai patetic al corridei, moment care încântă 






nioli ci şi pe sirăinii veniţi să vadă o piti 






















ORRIDA LA BUCURESTI 


sh. sfârși. cn privirile pierdute, ea limba scoasă afară. se așex 
în genunr! oamna Jinmu eredea că la toate torridele se 
plă ce a văzut ea la Barcelona). E momentul în 
spbttarorilor imertează să mai bată. În 
e cele mai împietrite, imimile cele mai « 
un val de milă pentra urzisitul animal se re 
moneni trebuie exploatat. În acest moment 
este doar o cârpă fără voinţă, fă 
moment deci, vom escalada barierele și vom inv 
na pe sus pe arest pișpindache impopoțonat ca o pai 
rupe pantalonii şi ca umbrelele. îi 
Vă asirur că acestui năsos care se 
che Panza carei zice Den G 
pieri pofta să mai organizeze 
î-am înfundat pă 
că are să mă ţină 
facem ridicol. Ridicolel acide. 
La cererea lui Tănase, poliția fasese [i 
e san ca pa fi putut 
spre surprinderea tuturor, 
fasie mu avea nici pan 
aveau umbrele, dar ziua e 
lui Tănase ar incoli o 


zarul na mai este 
putere. În acest 


- Rândul trecut 
ama vă asigar 


cozapărat de Tănase la 
mător. Ieşii dela î 
partea opusă vede 


roşie dar-fără tradiţia confraţilor lui 


luze desisur-buhaiul 2des de la unai prieten al lui Tanase 


săgeată şi îl aruntă 
Spaniolulai nu i se 
dar publicul < în delir. Se râde teribil. se 
a mâini, se ţipă. se fineră. In lojile ambasa- 
dei spaniole e consternare. Don Lmis Gonzălez începe să tremaure 
ca o păpădie în bătaia vântalai. Buhaial se 
l asalt spre al doilea inamic, dar acesta dânda-şi seama probabil 
că se găsește în fața unni vulear buhai moldovenesc care nu vrea 
să ştie nici de capă niri de mraletă, inte de picior, pune între el 


banderilla ă 
aie. Îl ia 


să-l. atrasă capele desfăşurate, dar 


CARPAŢII 


irande în aremă. Ceilalţi doi îi îmită și acea 

rioși. Bohaiul se apropie mirat și se repede 

și Kiki fac un col, se reped pe ln «pate şi-l m 

piscai de un țânţar. buhaiul se intmsree spre i 
timp să-si exerme plamal. Acuma e el n evada animalalai ș 

- rândul lui să-l maşte de picior. 

Pablical. zăpăcit pentra o clipă, începe să aplzade fartenme 
pe moii actori. Taurul se intoarce cu spatele la barieră și Incetisor, 
înretisor se dă înapoi până când simte lipite de snlduri sându- 
rile salvatoare. Şeful m rare privise îngrozit isprava javrelor 
Imi. temându-se că fara îi ve face una ca pământul, fără să-ș 
dea seama ce face, dă semnalul unui marş. 


TU a mai fost nevoie de intervenția doamnei Jana 
N rentelor domnieisale. Pe Malagvena și pe tovarășii lui din 
Valleca ao făcut ridicoli vulearul buhai din ținntal Do- 
roboinlui şi. mai ales. cei trei căţei ai şefulmi mnzieii militare a 
rezimentului 6 Mihai Vitearol. 

De atunci trecut ani. Don Luis Gonzilez de Vergara a fosa 
nevoit să părâteasră patria lni adoptivă, la revărsarea pubninlui 
roșu de peste Nistru. A + și mstalai la Madrid si, acuma, 
1l roade nostalzia verdelni crud, verdelui catilelat, verdelai odib- 
nitor din țara dela Dunăre, tot așa cum pe acele vremuri îl rodea 
nostalgia sierrelor sterpe <paniole. Şi cine ştie, poate că acuma 
nostaleia este mai dureroasă, mai chinuitoare. 

Na sa instalat la Sevilla, pentrocă a trebuit să-i vândă proprie- 
tatea. pentra a acoperi cheltmielile faimoasei corride dela Bu- 
curești. 

In Maăriă nn se simte bine decât între Români. Na e Dumi 
mică în care casa lui să no fie umplută pără la refuz de pribezii 
români, aruneaţi aici de valnrile înfrângerii. 

Valurile nemiloase so aupcat-e și pe doamna Lacia Jiann. tot 
la Madrid. Acuma e prietenă cu Don Luis Gonzălez, ce a fost 
dușmănie, sa nita: dermuh. În eciace privește dragostea ei penira 

e tot puternică, dar nu mai este atât de asresivă ca shă- 


altei societăți pentra protecţia Diaz ma există, efectiv, 
nici e societate pentru prutecția omelai. 


Dior Leia Cemailex tn a. roca Ie ăia eta cae Sea 
mr mă ele 
intoarcere. 


întoarcerii, 
poriricorg A peliiee e 
Panel orpaia e a 
dintre ei astăzi, «a&cionados» ca și el. Dintre toți, în 
un popă care nm lipsește de la mici ici o evrriilă. A 
Manoiete, a vizitat rhiar și 


- crin în vada mumifeneaă 
- G 
fipării: Ceterian Goga ceara să creadă că venele în 
Peste câteva zile (Jetarian (cmza 
rezelmi. Gestnl lui Cosa a surprima pe lalia 
că va accepta propunerea rezelmi. Primei 
Goga câștigate cea mai frumoasă victorie 
În Mai 1938, Cetavian Goga a marie 
lezm îmeerra să emitem e 
politică fa „riepit. 





. 


uSă nu uitaţi a veacurilor carte... n 


OcraviiN Goca, 


init nu demult o jumătate de dela 
un eveniment însemnat în Viaţa Românilor din 
„ Transilvania şi nelipsit de repercusiuni asupra 
marci Uniri. In 1905, în cadrul Confe- 
rinței lor periodice din Sibiu, fruntașii români 
horărau, întradevăr, reluarea luptei politice 
în Parlamentul din Budapesta. aPasivitatea» lu 
astfel sfârșit după 36 ani zbuciumaţi, în cursul cărora o generaţie 
în frunte cu Raţiu şi Lucaci, a servit cu abne- 
iza naţională». 

jearen acestei perioade (cât mai îndepărtată pare decăt este 
a realitate!) reînvie o lume apusă, induioșătoare în candoarea 
ei, în stilul de Viaţă cesă era propriu, în imaginaţia, gândirea şi slova 

arhaică. dar aproape uimitoare —în perspectiva i de a 
prin rectitmădinea şi dârzenia caracterelor, prin simţul demnităţii 
a răspunderei naţionale. 
iile şi paralele istorice sunt de cele mai multe ori 
învățături și pilde, Istoria Neamului întreagă e 
cerul: și inima tuturor acelora ce simt românește, 
i acelaș îndemn. Nu un astfel 
rânduri unei schiţe 


FE ul 


pentru a pune în evidență un unic şi 
de obiectiv se poate urmări consacrând câteva 
fugare n anilor premergători împlinirei idealului naţional, ci 
la un acord al acelor emoţiuni ce întovărăşese 


poate a contribui | 
comun. 


umintiri desprinse dintr'un album de fam 


„nunţase promiţător pentru 


Ja atea 'veacnlui al XIX-lea se 


Jin Transilvania. Anii revoluționari 


1 popor român 
Simion 


înceri 
1849 afirmaseră, 
Balini, Axente Sev f resrândă 


rotodat dură mai 


prin acțiunea aprefecţilor» Avram lancu 


»mânismului, confirmând 
eleităților he 


să pă bata Ai d iad a tău, PRET ITI PITAR IRT? 


Transilvania este încorporată la Ungaria. Vocea emailul, Die 
Măcelariu, protestând energic în numele majorităţii. absolui 
populaţiei provinciei, este acoperită de invectivele a 

unguri, reprezentând 37,1 % din populaţie. 

La fel va ramâne fără urmare «Pronunciament 
Alexandru Roman şi reclamând autonomia Transilvaniei, publicat 
în anul următor, cu ocaziunea sărbătorirei a 20 ani dela Adunarea 
depe Câmpia Libertăţii. 

Şi, în sfârşit, oasa lege XLIV mpentru egala îndreptăţire a 
naţionalităţiloru inaugura în acelaș an, în mod legal, politica de 
desnaţionalizare brutală şi de asuprirea elementelor alogene din 
noua monarhie austro-ungară. 

Faţă de situaţiunea deplorabilă ereiată astfel Românilor, cereu- 
rile conducătoare cestora începură aşi pune întrebarea dacă a 
lua parte —în condiţiunile date— la viaţa politică activă, nu era o 
adevărată dezerțiune dela idealul național, precum şi un act de 
complicitate la un simulacru de parlamentarism îndreptat în mod 
principal împotriva propriei lor existenţe, 

In lanuarie 1869, Adunarea Românilor din Timişoara se pronun- 
ță însă pentru continuarea activităţii în părţile ungurene. Dar, nu 
aceleaşi condițiuni erau prezente în Ardeal, unde legea electorală, 
diferită de cea din Ungaria, urmărea a împiedeca pe Români sa 
aleagă şi să fie aleşi. 

După ce Raţiu, ales deputat în 1868, refuză sa între în Parlamen- 
tul din Budapesta —Ilie Măcelariu convoacă pentru ziua de 7 Martie 
1369 o conferință naţională a Ardelenilor, la Miercurea, lânga Si- 
biu-—, conferință al cărei obiect era de a se pronunța asupra alter- 
nat : ectivitate-pasivitate. Din 400 delegaţi prezenţi, numai pa- 
tru votară pentru imitarea Românilor din părţile ungurene. Formu- 
la «pasi parlamentare» triumfă astfel, şi în acelas timp luă 
naştere Partidul Naţional Român, care îşi va desfășura acţiunea cu 
virulență, în cursul anilor următori. 

Chestiunea pasivităţii fu ulterior readusă în discuţiune de mai 


ecare da 


multe ori, obținână de majorităţii. Astfel, 


. după n riatului 


hiar de Hajdudorogh | și dupa formarea Gu 


vernului Ti irobitarul de naţiona în 1 
Ik nia 1 ] ive depe urma 





i azi 
Ca pe-un model de jerja poi 
Şi dragostea obşteuscă în juri 
Staţi drept, sublimi apostoli, că 
Lăsaţi inchizitorii să-și facă datoria. 
Vedea-veţi scris pe ziduri, cu slove de lumină, 
In temnițele voastre: "Trăiască România”... 


lor ucătre străinătate» —nelipsit de răsunet— în care redactorii, 
5. Mehedinţi şi P. P. Negulescu, pledau cu juvenil entuziasra 
cauza Ardelenilor asupriţi. 

Reacţiunea Guvernului austro-ungar faţă de «duplicitatean 
ticei urmărită la Bucnreşt a 
Wekerle, 


nistrul di 


al contelui Sznpâry, - Hieronymi, mi- 
ă pentru sectorul transilvan, 
Partidului 


are urma pe ac 

obţinând mâ 

1894, la disolvare: 
a lovitură 


intern 
procedă la 6 luni 
Naţional | n. Er 


vitate parlamentari 5 ani- era 


lintiră însă 





PASIVITATE 


jrile jubiliare pentru comemorarea bicentenari 
119%, n d ul din Roinay fură, peatta Români 
anni an nou prilej de afirmare n crezului naţional. Preorupa: 
o al loa “obmorea o. prudeniăi rege 
din condescendență faţă de imenrațările publice cu cari Papa 
veni tal. 
2: tb , PE euiIaB. arie un an mai târziu, în mod indirect 
Romo e Apceceare. Feldmareşalul Beck, get) Statului No. 
da re e rezingate. făta, a vinită În Sinaia 22 AERRIE AREA 
d paza acd n mod simbolic, fu redusă 
ată nu împiedecă însă 
nţă militară între România 
or cărora faptul este pu 


eva ore. 
ci ventiuni 
semnarea unci conveni e 
ia, e tipulațiuni 
i Austro-Ungaria, conform. s ra = 
sil i România lua angajamentul de a participa la un eventual 
îtorr r comun, cu opt corpuri de armată totalizând un efec 
i casta în cazul în care Ru 
puţin 250.000 ee ra a (A i ga in ca! 
îl ea forţelor sale 
r fi procedat la mobi re țeloc, să n sii : 
ă As i tă de 20 ani la Tripla Alianţă şi temând pe bună dreptate 
si e România acţiona asifel în mod coherent 
tale, în mijlocul unui angrenaj po- 
tatea unei iniţitative proprii era 


secrete de a 


expansionismul rusesc, 
şi pe măsura intereselor sale 
litico-diplomatic în care po 


ine înţeles exclusă, A a 
ss, ia din Transilvania, însă, eventualitatea unei atât 
e o 


de strânse colaborări româno-ungare în caz de CR a i 
re al cărei preț erau presupuși a-l pl PENE ana pată dă 
i siderată ca o monstruozitat ără ca o e 

i alee e gândi politice a A tele, Era gas: 
prinzătoare— se găsiră totuşi cinţă, unele vota e 
să exprime un nou argument pentru e p ţii : pieri a 
ineluctabilă a augmentării eforturilor și prin acţiunea direi 


Un ultim apel la pasivitate mai fu aprobat în 1901, dar ru pică 
cultate. Din ace moment, atacurile împotriva pasivită furi 
tot mai intense şi prinse rădăcini ideea susţinerei în mod pa is 
şi pe toate căile —cât de neînsemnate sau spinoase ar fi fost ale: 
a cauzei naționale, în scopul de a încuraja astlel ai stenţa căi 1 se 
mânia liberă, uneori desminţită în aparență de politica oficială 
uvernului din Bucureşti. 
: ca vmuliuosusi talent, înflăcăratul Goga răscolea 


palriotice, reamintind că 


Parlamentul ungar. 


imţămintele 


tâvitatea ginea aceiaşi, infle- 
i i ă. Confirmându- 

ibilă şi s tica se vedea modifi E, e 
2 batea tea faţă de programul din 1881, „care 
se, o ; a 81, care 
preconiza autonomia Transilvaniei, se decise reluarea luptei parla 


"Don 14 candidaţi români fură aleşi, după o campanie electorală 


RAG mi-a fost satul meu, Murfatlar 
după ce Viața m-a prins în cleştele «i 
purtat pe alte tărâmuri, cu alte feţe şi izvoade, 
întotdeauna m-am. reinte cu neostoiță mul- 
tumire în suflet, li locurile copilăriei mele, 
Ti e dat omului să întâmpine, cât trăeşte, 
bucurii sau dezimăgiri, să trăiască în belşug 
său strâmtorat, să urce până. în slăvi sau nu- 
mai cu o palmă deasupri nilor săi sau 
să scoboure lin, pe nesimtite, ori să sa prăvă- 
nă, de unde să nu se mai ridice; dar ori unde l-ar 
arta, chiar când I-a răsfățat cu darurile ei, linişte şi îm- 
= cu sine nu-i e dat omului să aibă, decât atunci când, 
mânat de o tainica putere lăuntrică, se întoarce înapoi, la pămân- 
tul de unde a pornit, Că s ică în vecii vecilor e legă- 
tura dintre om şi pământ. Ea îsi are izvorul înainte de naştere 
e odată cu viața: când se zami leşte pruncul, 
cle mamei —spun bunicu-meu— îngerul Domnului 
din pământul muncit de părinţii lui şi-i 
care-l însufleteste duhul lui Dumnezeu r când viaţa de pe 
sta îşi va fi îndeplinit rostul ei, tot în pământ se 
omul, pentru deplină şi veșnică. odihi 
ei, rânduite de Cel de sus şi 
ne supunem voii Lui suntem 
vrednici. Vremea trece pe nesimţite şi preface lumea. Ea-l mână 
pe fie-care, cu voia sau împotriva voii lui şi-l i la locul 
ce-i e sortit. Şi iată-mă şi pe mine, copil măricel, gata de plecare 
li carte, la Steng& —cum îi spuneau tătarii din sat 
Consanţa— cum începusem să-i spunem noi-unde eră, pe atunci, 
un gimnaziu cu pu i: câţi-vă feciori de târgoveţi, dar 
mai mulţi de plugari înstăriți de prin satele dobrogene. 

—uSă înveţi carte, maică, imi spuneă duios biata mama-mea, 
s?o ierte pe când mă pregătiam de plecare; să ajungi 
nânci ii : ica și să fi if rândul oamenilor 

: 4 Pș 
rd: a cheia 


i chiar 


Vrea 


veţi, cole îi, dar 
aveă pe lângă « 


neştiinţ nu arareori îndărătn 


la munc: îi împiedicase 
Ne intorceam la Murfatlar în vacanţa mare, în preajma Dră- 

Saicii, când începeă coasa, strânsul şi «armănitul», cum 

în Dobrogea treeratului. Veniă toiul. muncilor şi îi 

i ile | 


minicite şi sară 


[i 





la mână şi fa chimir și de amâgit de negustori di de 
misiţi. Cum spuntă în ua fată-meu, primarul pis A a un 
Brec înşală pe doui rumâni, un avrei înșală căt dou reci, un 
armean înşală căt doui ovrei; dăr dacă pise în tu le um 
Tumân, un grec, un ovrei şi un armean, amesteeii bine > 
şi-l plămâdeşti, din aluatul acesta abiă scoţi un mocăn. 
daproste, urmă el; că La lăsat Dumnezeu așă, fiindeă, în 

Neau ungurii. Decât utăta, băgasem cu de si i 

după unire, fraţii noştri de dincolo se poartă cu 

tot cum se purtaseră cu ungurii și mie mi se 

târgoveţul, care ţine umbrela desehisă şi 

şi a ieşit soarele. Dar aşă se întâmplă 

tnânii trăiesc departe unul de altul, pri 

sunt stăpâni, 


De part 
rumâni veni 
pute 
legătură cu un cuman ja, care a prin părţi 
tre, după cum spune uCodez cumanicusn ore. ea 
fiindcă neamul acesta de rumâni duce la greu Şi ev 
jarul cu coaja pe el. 
Printre cojani erau uturcanii rumâni aflați in Dobrogie 
dinaintea stăpânirii turcești, de pe mea lui Mir 


Aetoe, cui 


ând spre soare ră e un loc neted s-a înălțat 
iseri mareaţă şi monument clădire, numai din piatră 
cioplită, scoasă din ucanaralele» dinspre cimitir ra de la 
Murfatlar e bună şi de i asemănătoare marmurei 
e, decât că ar: ca fildeșul niţel ingălbenit de timp. Biserica 
ridicat numai vam din sat, fără nici un ajutor. bănese, 
fără sfat sau îndemn de nicăieri, nici de altă lume, nici de 
a stăpânire. poporenii au scos piatra din ucanarav, au Căralia [a 
bină, au tocmit mester: zidari, dulgheri şi tâmplari și când a 
fost s'o impodobiască, pe dinăuntru, pictorul Petre Serafim, 

în i cu o mână de ajutor, învârtind Ia morişca de ame: 
e de lei şi dând cu pensula, de zor, acole 

de 


i bine de un pătrar 


la prima lor întâlnire : un tânăr, pe atunci, intors din săzb 


pentru, independenţă, unde plecase voluni 
ră, să se. 


prea mu 
şi cevă cărăuşie 
proprietari, la 


spuncă că, pe vremea turcilor, la bucătăria împără- 
tească din Stambul, nu se gătiă, pentru masa Sultanului, de- 
cât chivirgien, cel mai bun soi de oi, trimise din Dobrogea, 
unde Seraiul aveă un slujitor anume wcoiun bagă = căpetenia 
ailor, cum am zice acum - pus ca să îndestuleze ucapanuln = că. 
mara - Padisahutui e un alt temir, creştin acesta si din 
„ Dimitrie i criptio Molda- 
viaew, scriind despre acest soi de oi - ristarum ozium Kyr i! 
diclarum» - spune că, pe fiece an, peste sasezeci de m 
Sultani culina adducuntiurv. 
Şi astăzi e în Dobrogea un sat care se chiamă uCatargien, 
iar nt”conu Mihalachen, cum î se zică fam 
tuas, reinoiă, în plină independenţă şi 


te turcească. 
ă odată, cuvin- 


nărazurile rămân, 

Moșia lui Cogălniteanu a cumpărat-o Theodor Miulescu, m, 
Tatifundiar, eu moşii pe Bărăgan şi senator de Ialomiţa. Noul 
proprietar şi-a durat o vilă cât un castel, cu turnuri pătrate, cu 
balcoane şi cu o terasă mare în fată, iar casa lui Cogălniceanu a 


i-o pe seama loge ască de locuinţă ând 


ut un nou drum echi, construit de 


inlocuind pe « 
vrem „la minister şi 
le fier să se 


Asta 


cut 


carten « spuneau ci de 


tul servitiului interior— se mărginiă tot concursul 
fiindcă nu puteă aveă vre-o putere asupra oamenii NI 
vedeau de treaba lor şi nici pământ nu-i cereau arendaşului, 
nici alt ajutor, de nici un fel, 2 
întâmplă uncori în viaţă, că lucrurile o iau razna, pe alte 
nu numai pe făgașul bătătorit. In loc de rugămintea oame- 
nilor din sat, uboieru noun a fost nevoit să le ceară el aj 
Făcuse cu vitele, argaţii şi uneltele lui, toate muncile 
arase, semănase şi la sapa porumbului, pusese o m de 
sârbi, aduși din țara lor. La tăiat, unda nu se puteă Sau nu 
ajungeau secerătorile, cosiseră lipoveni, veniţi de la Jurilovea 
și de la Slava rusească; dar după secerat, mecanicul neamţ î-a 
spus că el are nevoie umusain, la maşină de treerat, de care 
cu drugi, multe, mult mai multe decât erau la ncurte», fiindcă, 
altfel, nu-si ia răspunderea dacă se scutură grâul şi orzul în 
znopi ori. Încolțeşte şi putrezeste în căpiţe, în cazul când ar 
începe ploile. Domnul căpitan Ionescu nu primise serviciile lui 
Tăpăloagă, care-l asigurase pe «paroldoneruln lui, că-i scoate 
«momental imediat care cu cai şi oameni, câte puftește şi ceru- 
se prieteneşte, primarului şi oamenilor din sat, să-i trimită, la 
maşina de treerat, oricâte care vor vroi ei, dar cât mai multe; 
cu plată, fireşte, patru Iei pe zi de car, cu doui cai şi un om, 
să mâlie caii şi să încarce şi să descarca carul. —uMai dă Dum- 
i câte-un lup mâncat de oaie —spuncă primarul oameni 
să dea o mână de ajutor arendașului, să ma 
se irosiască bunătate de grâu și câţi au putut - așă cum e 
rumânul, cu ini bună, că el uită uşor răul făcut şi gândul 
duşmânos ce î s-a purtat = au trimis câte-un băiat cu carul cu 
cai, la mașina de treerat a arendașului. Primarul m-a trimis 
pe mine, care tocmai venisem acasă, în vacanța mare, de la 
gimnaziul din Constanta. Dacă toți trimiseseră câte-un băiat 
-al lor, cu carul, asta nu eră din priei 
fatlar vroiau să-şi dea copilul, zălog, în mâna 
-l îimbunez ă cum, de mult, imi 
Sultanului, Nici! gând de aceasta u mai mult 
munc de pe urma argat sau a unui băiat 
cât de pe urma unui băiat, care use spurcase la 


curtea 
ei socotiau că 
spor la unui 


rămas acasă, 
«Tinerimea studioasăn, so- 
fic-ce an, din virtu 
Albu r 


Con 


noi, din 
oras, la pierdem pe 


R Ilie 


a se hotăr 


a avut 
oamenii din Murfatlar socotind că, munca la 
zori şi până seara, târziu, întăreşte trupul, pe puţin cât 4 
mingici cu piciorul ori lăsatul pe vine, cu asvârlitul mâinilor în 
lături. Mai ales că erau sătui ei, de la armată, de umlădieriv, 
la şcoala soldatului şi a grupei apoi —spuneau Dumi- 
nica e lăsată de la Dumnezeu, omului, să se ducă dimineaţa, la 
biserică și după arniezi, la horă sau să se hodine, nu să alerge 

nebunul după minge ori să umble hoin , fără rost. 

Tot «Monsieur Raoul» a fost un inovator Şi un precursor, 
in. felul lui Şi la n A e primul, A venit cu un 

tomobil în Murfatlar sau, în cu automobilul, 

Murfati 

i pe d 


i în sat: cr 


mul bătătorit, 





A: 


n 


sie adrbraţie 
Hage 'n Domnul căpl 


9 ame, Po ame ci 
ale pull 3 o dei vpr 
fan one rime ma 
sirul, Nun ap 
Mă eu tonul, e 
pu jromule 
drebturi iu, primarul, o 
să pun eu să mă 


pvege vi pe r cr mâini emeli agricolen și să lată 


Jar mă pir pietie și 
sină, Adresărduae 
cazari unei 


Țaci mediat de 
pentru ei, Auzi 


irtăi mei. 
a familiei si a munnfirilee lui, 


pa Vnetigatoru! printre 
După pl arendagului, . 
mat sub umbrarul cei făcut pe 


de chte cinei bei gi 


Corr 
+ numărat demă ș 
tata tit pe patru îi ziua de 


aria de troerat și mi 


patru Iei, pentru erei zile și jur 


trei ec », de 
Un leu mi La cprit 
cotitul şi număratul banilor» 


a omului, eu carul 


muncă doui cai, ză de 


când se lumineaz 
togolătul, pentru 
=—după cum mpuneă ei 
«Tocmelile. agricolen, 
si încheiau și se impliniau în stânga Dunării, 
născocire de chinuit, de jeluit și de robit rumânul, fiindca lan- 
jul îmvizibil, cu care câ pe bietul ţar 
dându-i cu chirie, un pogon de loc, să-i semene 
îbă de eră mai greu de sfârbmat 
cenaşilor și sfâşierea în cibevârte a osânditilor pentru omor de 
domnitor sau tragerea pe roată ori uciderea prin foame și uitare 


derdepae mai omenesti decât Mjăpiânzirea și 


„nsteneala lui la e 


pomenite de arenday, erau, cum 


a.mmal drăceusci 


i porumb, 
nui le 


Niirnberg i enturnii trânge 

. vomandu i e din 

inchieturi și sacii ciopliți în blocuri de granit, de la pușcăria 

muscălească Petropavioak, din Schlisne Iberg, de 75 uşi de 

uchiau pe Dot îi vârau sa pe erep in că şi chiar 
instrumentele de 


tortură drăcegti ale câ- 


au picioarele și patul ce lunga omul 





CARPAȚII 


MURFAILAR 


trerrat n arendngului, mimetipaltan, de care ai îmi ţine pe 
primar, că o face printre sârbi și ugor i-ar convine, să merge 
cu toţii cărti de mhip unde munea vrh moi omenească, plata 
mai cinmită și pe de-asupra, ne mai puteam scăl4ă in Jaetai de 
ta Agigea sau de la Tekirghi, Bi aceasta prividerţiai 
neașteptată, în zilele de dogoare, a cântărit pentru eri 
u Tinerimea studia», mai mult decât pl mai mare si 
ei mai cu socoteală de cum erh la maginu de trverat a mrend 
ului. Eu mni vedeam în noua învoială și un prilej de răzvrătire 
și de plata după faptă, împotriva cioeriului, care mă ahungase, 
de la muncă ; dar bunici Nicola 
Aregt o derlasare, o lheomie şi a neomenie, fii 
eădeam în rândul băjenarilor fără pământ i 
inu de la gură ph când, 
sluva Dor aveam destulă acasă. Cât pre cioc, sd 
las în plata Domnului, că are EI grije pi de bun şi de rău. Cu 
teta aprelișiea hui și a primarului, cu care, 
se potriwvib la gânduri, dar de dat îi 
scr drugii de la car, arm pus asandâcul 
cum « în Dobrogea— și am plecat cu toţi 
vul de la Comervator, cu zece chruțe, să ne învă la cărat 
de nisip. La P, un picher, ajutorul inginerului, ne-a făcut 
măâsurâtoarea ckruțelor. Nei eram îneredințaţi că usandâcule 
fiecăruia ţine, pe puţin, un îmetru cub şi erau toate de-opotriv 
dar picherul a făcut tot felul de socoteti, singur şi la urmă nu 
nea găsit la tei, la un loc, decât nouă metri cubi. Cum ne 
cunoşteam sculele, am în să strigăm nemultumiţi, ce 
măsoare el căruțele 
spuse 


ea pe un netrebmie, 
peanu, o sr 
că prin aceasta 


mă Mican a omului sărac, 


ca orite soeru, răt 
spuneau la fel, am 
lada mare a căruții, 
printre noi și Nicu, 


rând agora sa Vie să ne 

—uHo, br o ini lui Dumnizeu, ne 
scânduri, undei avea biroul, șe 
i o vint agamburul» 


inginerul îegind 
şi spâ- 
tătărese, 


dinte'o uri de 
riet a o larmă, parti 
udic vala de tatari prădalniei 


at de 


Se prifărră că e tare îngri- 
nemulţumirea moast facă, să 
între ta voie, Dar larma nu | 
dintre noi, mai colşaţi și cel m 
elevul de | Declamă, ca pe 
prieten şi rădrunător poporului. muncitor, 
Inginerul soase atunci, din buzunarul de la haină, un metru, 
un carnet cu creion şi veni în dreptul căruței myle, cu gând să 
inceapă măsurătoare. / 


nu ştie ce să m: 


sfârşit, că erau vreo trei 
anţog și guraliv eră Nicu, 


Conservator scenă, în rolul unui 


! ț platit + 
tot felu 
cu un ton liniştitor şi credea el, 
ţincule, că-i soc eu Şi cât aer îti ma 


s'a răsturnă harabaua pistă tin, Nu4i 


După ceai căru 
rieli în carnet, îmi vor n nou, de data asta 
convingător : «Hi pi pași, bri 
rămâni să răsulli, când 


i îeu, de mi-a 


rabă, n ie, nişi pelorialţi, Că pm eu mi-s dară tăt fimor di 





fie mă fi (mt 

mmm brrtotitene 

că starul def cge 

de Ming Polermm 
"frâgezn earna 

vremi Asha ra; le tengo 

urmă îi Mama srhori, 88 poe și 

numirea « artă, note mii intreg 

un foc mare, de acharlanin Amar 

Dobrogea, rotii 

ne strânge în jarul feri 

câmteea de tame, sharnisn și 

din faut i + 


i în marimea terti 


numai în 
cre aer 

sgrunezm ip 
n pieutină ti ne declemb vla icoană 
Viibiuţă sau partea n doua fim aber marar 


Pe 


Mă culca pe imicipte, în întărea 
în faţa mda head 
dinerio de lua 


bataia fun 


eter, 
a copied de arma; 
după a firma de mii premarată ca dee e e 
părehu ctpățiri ura de vai 
ca 0 nesâryită pată întunecată, băată 
AIbă, Când eră fapta surle mârume fie 
mototeiti și ajung pi urenien —pe plaje 
bâgieată ; cor rmugea când eră Anaciun 
fiu, Amprogelin malul 4 înerână nitel, 
Licuricii hicimu prin îmrbă, că n 
de foc, Gr 


căra 


tacut liniştit să neted, 


i până tn tag, 
îtea părea bitută în fm 
îi jrtiau în ascunzipurile Moe Si câni în cm 
chem căuhurez. Se udă ft trestii i MMA 
de aripi. Stoluri de Tpiţe se ridica din tul frigul Vacile, ae 
rând drept în sus şi apei indrepându-me spre lee. Lama pita 
iiă agale din valuri pi urcă incert, pe cer, Părea ture piele pe, 
tocatiu cu pete negre, care inchiputene chatul cei vmtaelă ciie 
tele la vânt. Razele m reci Vinzu în mare o fâșie Maminaaati, ex 
un râu de argint via, care învorând din zare $ curgea până Be 
mal. Pe mâsură ce luna urcă pe cer, râul de lummieă în Sade 
pârtă malurile gi cână luna eră sus, întreaga encre. stralucite fm 
ficăriri de valuri și chpociă sub amâne ei, 

Bolta cerului eră limpede și stelele mirăluceau si 
aproape tt albastrul 
răsărită din mare, 


prinzind 
arița me ridieane 08 şi cloteza eta pula: 
junsese de-asupra capului meu. În ze, 


a se desprinse de pe cer i cobor demo, spre mare, 20Â de Aa 


porii iute, 


ârâmânduae în fară mărunte și lstmd 
în urma ei dâră de pulbere de aur, O urmăriarn eu privirea 
capul mi se intorcea inertigor spre dreapta, cbutiind să ic 

locul urle să cadă pulterea aprinsă. Ochii mi 
închideau pe măsură ee urma stelei me topiă în abamtrul dar 
i în miniliul mării Li adorimiam, 










CARPAȚII 





trebat_€w-ce ne poate iăervin, că ele cu totul, ln dispoziţia M R A [ A R 
Cu puţină benzină. = = 


> Ca Să scot o minusculă pată, aproape 
de pe pantaloni», i-a răspuns foarte serios Nicu, ară- 
intalonii lui, mai mult petice decât pantaloni. ieşiţi din 
itorului, plini de praf, de noroi şi de păcură și pe îţi face numai supărăre şi necazuri Şi cu vremea o să-ţi fe 
îndoitura lor de jas, o mică pată de grăsime 3 de scurtare de viaţă. Mai dai de cheltuială, cu ea, pe 





invizibil 





mâna € 





















Armeanul n'a măi spus nici un cuvânt. A scos o sticluță cu tată-tau. Cu cât plăteşte el pentru tine, gazda la Constanţa, pe 
apă de Colonia, din geanta dinăuntru a automobilului, s-a dat un an, şi-ar mai cumpără două vite de muncă şi ar aveă de pe 
jos din el, a deşertat sticluța, pă care a umphit-o apoi cu ben. — siermtăl Ioa ali ERIE ROBII aie RU pe a şcolii de ugeamnazw a 
zină şi cu cuvinte alese, i-a oferit-o, cu o temenea, lui Nicu ta. Vino mai bine şi învață fierăria, că e meserie bună. nilor şi al utilizării raţionale iri de mu 
Găsise subit şi instinctiv şi cuvintele şi gesturile, cu care ne- —uAşă o fi, nene Niculae, dar să intreb şi pe tata», iam răs- şinilor, pe care le formulă el, pe cât de pil 
nii Iui, prin târguri, ofereau covoarele spre vânzare, trecatorilor,  puns e pe Bânduri: lapidar şi exact ; ucând nu Iueri tu, Îcră meseria 





spunândule umilit şi însinuant : uchilipir, paşă» —uPai ce? o să spună tată-tău ca nu c fierăria meserie bună? * uşi asă-ni potrivesc eu şi Jievul şi sculele şi, 
Nicu îi mulțumi politicos şi-l sfatui, ca alta dată, «sa ție caii E mai bun: e celelalte meserii, că la alte meserii, când Ireaba ibrişim si-mi cruț şi pers şi fierut 
hățuri», când trece pe lângă el, ca să nu ridice praful de te opreştii din 1 opreşte şi lucrul şi dacă se opreşte şi îrupulu. Nenea Niculae Ciutură, fierar. 
pe şosea, că ast uzat pantalonii lui şi la despărţire i-a spus lucrul, se opreşte şi câștigul; dir Ja fierărie nu € 1şă : când nu apare acum ca un, rival şi precursor nec 


atea murlă sănătos», repetat de noi toţi, în lucri tu, lucră meseria pentru tine. Stachanov şi ca pedagogul de iz îi miile, 


cor, în loc de «umblă 






di 











cu toată serioz 




















ănâtosw. Asta ca să-şi adune şi să-şi —uŞi cum vine asta, nene Niculaen, l-am întrebat eu nedu- vârşit, 
reimprospăteze armeanul, cunoştinţele de româneaseă. merit, că nu vedeam în fierarie nici 0 maşină, care să lucreze Fierăria nu am învăţat-o, dar. pilda si „dinte 
Se terminase și cu nisipul de la Agigea şi ne-am întors cu în locul omului. uitat şi întotdeauna m-am. folosit iza, în 
toții la Murfatlar. Vacanţa mare nu se sfârșise şi noi cei din —uUite, vezi tu, Stefăniţă baiatule», reîncepu nenea Niculae fost dat să fac în viaţă. 
«Timerimea stiudioasăw eram fie-care pe la casele noastre, în fierarul de-o pildă acum: eu cu mâna stângă şi cu piciorul î 
aşteptarea Duminicii, cu întâlnirea, dimineaţa la biserică și stâng, umflu foalele, suflu în foc şi-l mai încing şi cu praftorița. 
după masă la horă Şi acum, uită-te încoa îmi atrase el băgarea de seamă, pu- 
Treceam într'o zi prin fața fierărici lui Nicolae Ciutu Meş- d o şină de roată de car în cărbunii aprinşi numai fac ni- 
terul tocmai ieşise în prag, încins cu şorţul lui de le şi în » mă hodin sau dacă vreau, mă apuc şi de alt lucru şi treaba 





mână cu un cleşte. Ii dădui buna ziua şi el, după ce-mi mul- merge înainte, sporeşte. Şina, uite-o acum, că s-a roşit. O pui 
țumi, mă chemă la el, spunându-mi că arc cevă, de tăinuit cu » 9 ud şi iar o las în voia ri și ea se strange și strânge 
mine Intrarăm în fierărie, unde mă pofti să şed pe un butuc e. Vezi tu, eu lucru cu mâna stângă, cu piciorul stâng şi 

. el începu să umile foalele, suflând în cărbuni, a dreaptă, la foc şi cu sculele şi dacă vreau ori am ne- 
mai învioră, stropindu-i cu pra „ftorița muiată în apă voie, cu piciorul drept învârt o roată şi roata învârte o sculă şi 














După ce focul îsi luă avânt, începi să-mi vorbiască, oare-cum scula lucrează şi ea. Şi aşă potrivesc eu şi sculele şi focul, că 
dojenitor, dar având cu totul alt gând, decât acela de a-mi merge treaba îbrişim şi-mi cruț şi focul şi fierul şi sculele şi 
face mustrări, timpul şi trupul. O scot eu la capăt cu fierăria mea şi singur, 

—«Văzuşi tu, mă Stefaniţă, băiatule, ce-ai făcut cu cartea dar pe tine, dacă vreau să te iau ucenic, e ca să te învăţ 








= bine de tine în viaţă şi să ajungi fruntaş, 


ta? Te-ai pus contra cu boierul, la maşina de treerat, de l-ai în- meserie bună 
; prin sat.» 


furiat, că te-a trimis acasă; te. 





i pus contra cu inginerul, la nu să Întă 









Palas şi ţ scos inginerul uţa mai mică decât la toți, Bietul nenea Niculaie Ciutură, fierar din Murfatlar, cum îmi 
câţi eraţi voi acolo, la nisip. Par'că nu cunosc eu căruța? N'am spuncă el într'o formă simplă şi naivă, dar lapidară şi plas- 
dres'o de atâtea ori? Cum văd eu, Stefâniţă băiatule, cartea ta tică, adevăruri și învățăminte, pe care eu, din cărţi, nu le-am 


2 Lui UR A i ia 


"DIN ADANCURI PE Ec pan miting ca dumicat DUH isi i a mia a sai 


istignit în dram 











La 
Imr'un ungher de pustiu 
O rază din nemărginire, 


UCIGA-L TOACA Paeă vant îngropat de iu 


un paing din cimitire 
i Dn co moartea în privire 
Mohorât și co zămbre la gură Sab scândura unui sicriu. 
Desatăta. slacă i. miablătaiă 
Mă'ntorceam la miezul nopţii din sat Pe câne-aștepi, nu ştiu pe cine 
“Ca un pui de satană nţărcat. Ci'n ochi cu raza morţii-ascunsă 


de Aievea s și plutesc în 
lia »renn De iei e Ira Visez!și mori mă smulg din mine. 


Că la foc nici ţipenic, pe Priveselde ochiul meu străpunsă, 
Aripa inimei va "nehis. 








Pagini din scriitorii disparuti 


GHEUOR GIL SOSI 


mire pe care le trăim astăzi sunt pline de emoţii. 
. de câţiva ani, se ţese istoria 
neamului, srâcnind palpitările ei de fiecare clipă 
cu o putere necunascută îndă. Sunt generaţii pri 
în viaţa taturor popourelor, cărora | 
a primească roadele unor indelunzi 
energii și în a căror fericire fulge- 
rătoare se răspl veacuri întregi de amară. 
ciune. Noi suntem 0 asemenea generație, pe 
care destinul acestui neam a dăruit i 
amândo-să, făcând-o să vadă împlinirea găndu- 
n suferințele de-o mie de ani 
Unitatea na e încoronarea unei opere de stră- 
duinți mecurmate. Ea a venit ca Jtantă a frământărilor de 
ieri msecință lozică a unui proces normal de exoluțiane 
un ultim acord într'o sbuciumată simfonie. Trecutul din a cărui 
labor: a desprins ace <uălucitoare isbândă târzie 
e imunecat și trist. Neamul nostru și-a răscumpărat în cursul vremii 
Existența pe prețul unor jertfe şi încordări mari. După gloi 
de tinerețe incununal vitregia sorții 
piţat subt diverse stăpâniri străine, ea pietre pe 
pieptul lui. care respirația liberă veacuri dearânăul. 
Granițele. infipt rile acestui organism EA alărie, 
su durut ca niște piroane în o . 

e boală vremelnică. findcă au stânjeni! în permanenţă creșterea 
unai trap viguros. Am Irăit perioade tulburi de apăsare, subt 
loviturile lor ar fi putut usor să intervie stingerea noastră. Tot- 
deauna însă. cu rezistența îndârjită a sănătăților robuste, masele 
românești de pretutindeni au păstrat, m ele mai oroptite zile, 
instinctul sigur al unei inrudiri organice. Unitatea de suflet 

mţinai astfel făra ști! 
ză dee mari, viforele au bătut valurile de la suprafaţă şi au 
pătat adese oglinda lor: în alvia de jos insă unda a rămas limpede 
si pură. Trebmia, pe lângă această frățietate a pătarii populare, 
prebnaia și conștiința ității de aspirații, crezul care <mulze 
del din amorţire sil fortifică. trâmbiţa fermecată menită să 
enerziile şi să le înșiruie în linie de bătaie, trebuia o 


Sa patut im. 
în avânturi ii 
după ce poezia eu culmile ei eterne a săvârșit logod 
< deoparte geniul lui Eminescu şi de alta pazinile nepie: 
toare ale lui Gheorghe Coşbuc. 
Ardealul 





ţi milenare, și a 
ănimea deci 
cu larga ei armonie primitivă, era însăşi afirma 
stre. Din sânul ei plecau unde de energie, solii călă- 
toare rare reveneau iarăşi la matcă, cu toată agoniseala lor. Tot 
ce cădea dincolo de raza acestui câmp eraa sbueni 
deplasate, așchii 

Di împletit 
aşi dori so evoc în 
e, unde mi-aţi făcut 
onoarea de a răsplăti strădaințele mele, chemându-mă la scaunul 
lui văduvit. 

In județul Bistriţa-Năsăud se găseşte satul Hordou, de căteva 
sute de fumuri. Case albe la poala de deal, strânse imprejurui 
unei bisericuțe cu turnul țuguiat, între plopi: sătenii, toți ro- 
mâni puleari. temători de Dumnezeu, harni 
cn lumină în ochi şi en sufletul muiat în basme. Sunt din nea- 
mul grăniţerilor, nn fel de răzeși paznici de hotare, care şi-au se 
imănat oasele pe toate câmpiile Eoropei subt pajura Habsburgilor. 
De pe vremea Mariei Terezia soarta lor ă- 
giei aur scăzut în jurul lor. Satul Hordon însă e sărăcuț și puţintel. 
Cam la mijlocul lui este o căsuță cu acoperişul de pai ii 
gârbovi. cu zard de nuiele împrejurul ogrăzii scunde 
diniță în față. Aici t încă părintele 
preoteasa Maria acum o jumătate de veac. 
preoţiei se adapostean de vre-o două sute de ani <ubt tavanul de 
grinzi. Părintele Sebastian, şi înaintașii lui, era preot de legea 
veche, chipal cunoscut al istoricului «popă românesc» așa cum 
l-am văzut pe prispă aproape cu toţii in copilăria noastră tâlcuitor 
de psaltire, îndrumător al poporului și cel mai puternic 
al vieţii noastre în Ardeal. 

Copilul lui e Gheorghe Coșbuc, născut la 8 Sepiemvrie 1866. In 
mijlocul unui peisaj câmpenese, deci in aer și în lumină, au privit 
pentru întâia oară imprejur ochii poetului. Tabloul acestei clipe, 
cu misterul lui, nu l-a mai părăsit niciodată. 


Zările de farmec pline, 
Strălucese in luminiş, 


Bistriţei. Era ace e şi graiu 
mânism ferit de orice infiltra 

Câteva sute de elevi, copii dela ţară veniţi din toate 
părțile, ca mâncare în dă: iuiţi în gazdă la câte-un gospodar 
din capul satului. Coşbuc ne-o spune undeva: aDois rezece din 
patrusprezece, câţi urmau clasa a opta lic ului din Nasăad, 
eram băieţi de țărani oieri şi purtam căciuli şi ițari. Vacanţele ni 
le prin păduri şi prin că mi la şcoală er: 


— 


linele munţile 
an colț de 


de Octavian GOGA * 


i mată 
panteiemal estetic al peimitivilor cală și 


în tă din lumea lui Homer, înte'am 
- Era apoi educaţia particulară a căr- 
moderne. 


tararului ferit de toate aspectele frământă 
ţiunea de esenţă pură (ără sgomot și complicaţii. prelunsirea bine- 
făcătoare a anui basm. Toate aceste, brodandu-se pe nn tempera- 
ment de visător deslegat de obezile realității, au dat naștere unei 
poezii impersonale, al cărei fond se pierdea cu vechimea lui în 
negura vrem era snsținut de mijloace artistice noui şi «a- 
perioare. 

Coşbuc scăpat de pe băncile liceului, trecând un an 
pe la Universitatea din Clmj, care l-a desgustat ca 
sirăină și respinzătoare a centry-lor unguri de pe atanei. s'a înehia 
in turnul Îni vrăjit și pe unde sa dus a imins pretutindeni im 
părăția satului eu svon cămpenese şi cn freamăt de pădure. La 
Sibiu, unde sa ocrotit la ul «Tribuna» vreo trei ani și mai 
bine, talentul lui precoce a inceput tă închege într'an mănunehiu 
frasmemele mitului și o întreagă serie de povesti în versari a 
văzut lumina tiparului. E o adevărată epopee populară care a facut 
şcoală în Ardeal. plină de imagini și culoare. În alzror de apă 
tie. Pe pământul Turcului. Blăstăm de mamă, Fata Craiului din 
[i „ Fulger, Tilinca, Patru portărei și Crăiasa Zânelor», autorul 
lui Pepelea din cenuşe ţese mai departe firul de aur. E o năvală de 
eroi din basme in scrisul lui, o nomenclatură sugestivă pe lângă 
cea consacrată, Truzner bătrânul, incetinat, Tabără impărat, o 
invenţie specială în conducerea acțiunii, frânturi de grai dela 
ţară, erâmpee de înțelepciune din batrâni şi peste tot o. înrudire 
organică cu minunatele producții ale folklorului nostru . Coșbue 

a gândit, ne-o spune el. la un mare epos național în care să se 
încadreze mitologia românească și care să reoglini ca o Iliadă 
zau Aeneidă copilăria neamului, perioadă de lezendă şi de 
mister, când în intimitate cu natura se plămădea sufletul nostra. 
Fără îndoială că pentru romanţa acestui trecut viziun îi 
cea mai indicată. nimeni na sa a 


ca într'un val 
Şi sau pornit bărboșii regi 
Ș: sfetnicii nvechiţi în legi, 
Şi patruzeci de zile ntregi 
Au tot nuntit..- 





i i i 


IE 





purtaţi prin atâtea lupte. In clipele cele dintâi a privit cu timiditate 
în nrul Imi. en onrecare nepăsate apoi, și cu o linie de amărăciu: 
ne În urmă... În alergarea nepotolită n Capital si-l fi ocrotit 
pe pribengul Yânturător de ri frate ruce cu «Pepelea din 
cennşen, dar atât de desarmat în faţa vieţii? O simceră recunoaştere 
a talentului la începu! angere de mână —lumea e atât de 
grăbită en tinerii poeți—, și în curând o slujbă la minister, ajutor 
île inginer, dacă nu mă înşel, o răsbunare postumă a matewmati: 




















ilor 
Dar şi configuraţia Literară a anilor nouăzeci era puţin prielnică 


concepției Imi Coşbuc. Geniul lui Eminescu îşi proiecta pe toată 
îminderea lumina orbitoare. Poezia lui asemenea unui samum co 
tropitor pârj toată vegetația literară dimprejur şi deasupra 
slarelor căzute rnine strălucea aureola care încununa fruntea 
bolnavă a maestrului, O tristoţă vagă stăruia peste tot, sirofele Îmi 
Eminesen își strecurau în inimi plângerea lor în surdină, Moarea 
albastră își scutura petalele ofilite şi o morbideță ostenită se râs 
pândea în zare. Literatura întreagă la modă, si un aer de spital te 
prindea din vitrinele librârilor, pline de «he rupte» și de afoi 

In descurajarea generală care năvălise îmtelectualitatea 
pominească ca o extenuare subită poate, după «forțarea pripită 
n trecerii noastre dela stările patriarhal ivilizaţia Decidentului, 
se afişau şi multe dureri închipmite, teorii de import de peste Prut, 
alături cu atâtea doctrine de circumstantă din fierberea fără 
răgaz a Parisului. 

Toate acestea au contribuit și mai mult la izolarea lui Coșbuc, 
Din strigătul pestriţ al bulevardelor, el se cerea în svon de miriști 
și pădure, iar împotriva tânguirii anonime care năpădise literatura 
corentă se ridicau instinctele de sănătate robustă moștenite din 
raunţii Bistriţei. Zi cu zi se mărea distanța între cl și mediu, de: 
venise un soliloc, un singuratic cu ochii rătăciţi în larg. Cand l-am 
văzul înâia vară-suni vre-o 20 de ani de atunci —strecurându-se 
pe calea Griviței, cu trupul ui uscăţiv. adus puţin din spate, cu 
privirile pierdute sub pălăria cu borduri largi, am simţit că nu vede 
nimic din apropiere, n'aude nimic, că înaintează ca un iluminat 
cu fanatism spre o ţintă care e undeva departe, foarte departe 
Aşa mi-l închipui că u fost dela incepul. Copilăria, amintirile, 
chipul de apostol al părintelui Sebastian, glumele dela Năsăud, 
mama depe prispă basmele cu Pipăruși si Pricolici, toate au veni! cu 
el, toate le ducea ca o nemărturisită povară pe umerii îndoiţi prea 
devreme. EI le alinta în fiecare ceas, Je orânduia, le netezea cu 
patimă și ca delicateţe, le înfășura îndantelele lor uşoare, le stro- 
pea cu plâns și cu flori de busuior, iar inur'o zi le-a dunat una 
Tângă ulta, scompeturi într'o ladă de zestre țărănească, minunată, 
cu crestături şi arabescuri înflorite și le-a zis: Balade si Idile. 

Volumul lui Coșbuc, ca un proaspăt vânt de primăvară pătruns 
bruse în liniştea obosită a unui intar, a sguduit puternic nervii 
discordaţi dimprejur. a înviorat atmosfera, a deschis un orizont 
nou gi a avul marele merit de a reintroduce principiul sănătăţii 
or a descina d 

















veşteden 



















































în literatura noastră. Autorul delor şi idil 
lumea basmelor, dar a făcut popas în satul lui. Ne- a dat o lumi- 
să monografie a satului românesc. Firește, el nu venca cu con 

cu un sistem fil 


| chinuit a lui Eminescu 





cepția de intelectu 
sau cu o doctrină s 
clipă, nu era nici fericitul exc 


să-l fa 





ială, menit nalistul crud de 


din balconul c 





boresti în mijlorul anci lumi 


turele, pipernicind 





decorativă 
floent 








E 


căci 
Sunt toate câte sunt să fie. ' 
—Lm Dumnezeu : 


—Tu laudă mereu 
Sujlere, pe Domnul... 





Şi 


In această horă nesfârsită a naturii se însiruie şi oamenit cu ochi 
limpezi, plumeţi, cuviinciosi, iubitori de snoave, eucernici, rhb. 
durii, ştiutori de dreptul lor şi turbuţi ca marea înviforată când 
nedreptatea le-a amplu paharul, Sunt țăranii noștri pe care Coşbuc, 
solul lor, nisi arată într'o lungă şi variată apologie. Ei vin dela 
seara hăalind, când carele scârțăie şi fumul iese alene din 
n, ei iuba ei cântă, ei se sbar, se duc In războin și mor 
făcând trei cruci, iar peste casele lor crește iarba verde ca o bine: 
cuvântare de sus. E o oglindă senină n sufletului dela țară în 
aceste srofe vionie, pe care criticii le vor drămui, vor descifra 
din ele o erotică populară cu toată gama ei de simţire, vor cântări 
măestria alcămirilor epice dela povestirile sprintene țărănești 
până la evocările arhaice ale trecutulni istoric, tonte în cea mai 
românească limbă și cu o particulară prozodie, cu o structură de 
vers când tmenată în bronz, când grava ca un dangăt de clopot în 
ceasul morţii, când nşoară și fină ca un picurat de flner păstoresc 
în pacea adormită a unei păduri, Credincios şi neînduplecat cân: 
tăreţ al satului, el îmbracă în haina, în obiceiurile şi în graiul 
lui. scene «mule din negura veacurilor, file de cronici și pagini 
de istorie, pretutindeni cu o rară intuiție de artist, făcând sa vor- 
bească sufletul nostru, he că încalecă prefâniță Vodă, fie că dela 
Moseli Selo rănitul trimite carte acasă la ai săi. Mai mult, chiar 
și ritmalul mortuar păstrează formele consacrate din vechime. 


Fulger moarese plâns ş : 


























ingropat ţărănește: 





Pe pept, colac de grâu de-un an 

Sin loc de galben buzdugan 

Făclii de ceară ți-au Jăcut, 

In dreapta cea |ăra temut, 

Sin mâna care poartă scut, 
Ți-au pus un ban. 





Cu lăelioura pe-unde treci 
Dai zare negrelor poteci 
In noaptea largului pustiu, 
lar banu-i vamă peste râu, 
- Merinde ai colac de grâu 
Pe-un drum de veci. 


i urmărind astfel un popor în toate 





vele lui de revoltă ca niște pumnale ascuţite 
Mle iai de renală Să ID a A ma ed, z aa a ea a a 


geau ufirele de tort» şi doina noastră ne infiora în vreştet: 


așiri, plângeri, sori, stele, purced după 0 tataică păranaăt de m 






Cum să nu se fi cutremurat de 
vrăjilor idilice, smuls din feeria ui 
tabloului brutal de mizerie şi | 
Intrebări de conștiință l-au n 
fibrele, a fixat răspunderi, n 
treagu Ei Tni și atunci din 
pomtea lui înfrigurată pentru cei ci 
păt desnădăjduit, ca o trâmbiţă 
aptă, s'a închegat cântecul furtunos: 
Voi ce-aveţi înaroj 
Voi pe 
Noi mame şi 
Pămăi lei 
ntul nostru-i 
Căci el ni-i lee 
Cu sânge cald l-am apărat 
Şi câte ape lau udat 
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat: 
Noi vrem pământ! 3 ci 


Spre gloria poetului şi spre binele tutnror, trâmbiţa a auzit 
şi o largă transformare a intervenit în stractura țării, 

, Pentru Coşbuc satisfacția a venit prea târziu, el a concretizat 
insă cel dintăiu într'o superioară formă artistică nevoia acestei 
transformări. 

In vuctul oraşului în care Sa zămislit curitmia versurilor sonore, 
«el mai purta cu sine un fir ascuns, o neîntreraptă chemare pasio- 
mată, puternică. Era dragostea de ai lui, rămaşi ncasă, ncolo în 
fundătura dela Hordou, dorul de Năsăudul :opilăriei cu grănițerii și 














cu plopii, erau amintirile ce se deslipenu din n, băteau 
eam în nopți de insomnie. Ce crize, ce sbu vor fi 
inţuit în acest suflet delicat purtat în prib > valuri de 
indoeli îl vor fi străbătut în saltul vertiginos care l-a dus dela dus- 


rită şi la terzinele lui Dante? 
e ori nu l-a oprit în drum 
ori nu l-au durut poverile 
fel de clipe, optii 


ilul Tănă i pana la filozofia 





vrămoşi? In 
















CONCURSUL DE 


LA CAPAL 


NSănAnvA cădea o piatră de moară peste 
orăşlul provinelal. Fiecare seară, cădea la fel 
de greoiu peste sufletele locuitorilor din Var: 
vița. de când cu noua xtăpinire. Teama i se 
vulbărea în unghere uscunte de suflet, le otră: 
vea somnul și nuci părăsea de 
sorile se îveau la ferestre, albe. 
şi ci mari, cei bogați şi sei săr 
și cei bănăni, trăiau aceleași senzaţi 
țeau cnprinşi de acelaşi riguri ale morții 
de câte ori, seu ăpăta după 
“Varnița. orăzlul acesta micuț şi atăt de liniștit altădată. Zi după 
zi. săptămână, lină, după lună, an după am, ci aşteptaseră ca 
ceva să se schimbe, va isbăvirea lor să vie de undeva, Dar alle 
anii, trecuseră. Unii după alţii. Opt n nw- 
n cati, speranţele 
Mulţi din lo: 
eră ridicaţi între timp, noap- 
muriseră din cauza mizeriei ce 
Mulţi îşi puseseră singuri capăt zile- 
a îndara, luaseră drumul codrilor și 


lineri 


= 


grei de sguân 
se năşteau și mureau în 
arii de alădată din Vârni 
a gi dispăruseră fără urme 
se abătuse peste capetele Lo 
lor, iar alţii, ne mai pu 
haiduceau acum 
Dumitru Zdrupariu stătea la geam şi privea cum Înserarea 
i spre vale, Nimgea. Ningea liniştit. Ca fulgi 
mari şi ciululiți ca nişte vrii De două zile ningea la fel 
Fără întrerupere. Şi zăpada creştea. Din ce we mai mare. Din 
co în ce mai albă, mai pufoasă gi mai rece. Coparii luaseră form 
fantastice în haina lor groasă de nea. Din când în când, câte 
o pală de zăpadă cădea şi agomotul ei înfundat, îl făcea să tresa- 
ră şi să privească cu teamă spre uşe, 
An, a bătut cineva la wșe?, întreba el pe nevastă-sa, o fe- 
cârpă mare, alături de sobă, 


i ia 


ra greoiu de pe di 
teme 


| ] 
urm 


dimineaţă + 
suflet spera oate astăzi, poştaşul le va b 


e viață dela careva din ei. Ş 
n aceiaşi amară desiluzii 


rindu 
uşe pi le va aduce un 


seară îi găsea înveliţi 


Şi vilele treceau. Una după alta. Triste. Apăsătoare. In nceiaşi 


așteptare chinuitoare. Dezolantă. Ucigașe, 
—De ce m'o mai fi seriind Valeria, tu Ană? 
mai ştiu şi eu? | so fi întâmplat ceva. Doamne, ce bles- 
IL peste 


capul nostru!» 





Bătrâna făcu lumină. Dumitru Zdeugariu se ridică incet, greoiu, 
depe seaun. Ea veni lângă e], îl sprijini, îl duse apoi şi-l așeză 
pe marginea patului, îl descălță șisi ajută să se desbrace, apoi îi 
luă bastonul de lângă pat și-l întinse în așternutul rece, alături 
de el 

Ohă. 

De ce ottezi? o întrebă el, p 

Doamne și tu, cum să nu oftez când din trei copii 
nu mai am acum nici unul, Ducă isag şti morți purca 
ușor, Dar aşa... Unul privare streini Unul ln puscărie 
Dumnezeu ştie pe unde-o tai fi şi ca și ceso face, 

In ochii bătrânei apărură lacrimi. 

Se duse la dulap, scotoci în el şi seoase o fotografie. Se nită 
lung la ea, apoi o duse la buze și o sărută. 

—Pupe-l maica de îngeras! Cum te-ar fi ținut bunica pe genun- 
chi, cum te-ar [i strâns ea la piept cu dragoste 
Dar n'am avut n Mâini streine te crese şi te alință pe undeva 
prin lumea vea mare 

In patul lui, Dumitru Zdruanriu plângea şi el. 


im avut, 
sar fi m 
Şi far 


Când primiseră fotografia nepoţelului lor, cei doi blurâni plân- 
sesenă de bueurie. Fra primul lor nepot. Şii semăna aidoma lui 
Valeriu. 

—Uiră-te la el, Dumitre, spusese bătrâna, aşa a fost și Valeriu 
când a fost mic. 

—0 fi, răspunsese el. 

De atunci, ori de câtre ori priveau fotografii 
de tristeţe. Durerea de n nu fi putut să-l aibe, 
meţele cu nebuniile lui capilărești, îi rănea. 


peou amândoi 
mângâie bătră: 


Dânuţ Dumiure, Dănuţ « 
Nu-ţi fa 
Dumitre i-am cunoscut glasul. E cl 

Mâinile alergau nervoase pe masă fără nici o ţintă. 

—Nu păsese chibriturile... Doamne 

—Deschide uşa, Ană. 

—latăsle Le-am găsit. 

In cameră se făcu lumină. Băirâna alergă ca o nălucă la uşe și 


năluci, femee, *p 


puiul mamei 


îi idmehite: a 
ic dag 





IL. DRUM 


de Nicolae NOVAC 


Dămuţ se întonrse pe senunul lui spre bătrân. 
e e simţi, tată? 
= Cum să mă sint? Pro. Nam crezi să afărgese 
să fnc, apa a fost vota Îni Thurn, enilzea ditic. 
—Grele vremuri am ajuns să trăim, spase bătrâna, 
-Da! imeână Dănuţ Apoi continuă: dacă vom mai 
vreo-dată din ele, cred că e să stim să ne prețuim libertatea 


Grăciunul venise şi irecuse. Sărac pi trist, Fără colinde și bad, 
O ciorbă de sfecle, donă capete și damă 
în mleiu de floarea soarelui și câtao 


Fără cadouri și coronn 
cozi de sceumbie prăj 
bucăţică de pi 
Cu zile inainte, bătrâna făvuse condă in faţa diferitele magaaii 
pentru a primi orațiile de inrnăw. Nu re să adune însă mai 
malt. Făina de porumb se sfărgine toemni În dânsa. 
Se întorsese în ziua aceen acasă mai tristă decât de la o inmor. 
tare. 
Stătmse şase ore în ger, pentru a se innapola cu mâna poală. 
Era totuşi bucuroasă că cel puţin beaţul de lemne și mâna de 
cărbuni o primiseră, aşa că nu vor trebui să treacă peste sărbăta 
făcând pe lângă foame și frig, 
i mare caznă şi după ruăminți şi implorări repetate, rengine 
să inmoaie inima Martei, vecina și prietena ei din copilărie care 
avea o vacă a ci și să primenscă pe ascuns pentru Dan, zilnic, 
câte un pahar de lapte. 
ii ze mar fi blestemata asta de scotăv pe care trebue s'a văr 
ulăptăria centrala pentru distribuirea rațională a luptelui 
da bucuroasă, Ană, mai mult. Dar iei ia pot. Și de end 
alungite cu apă nu-l pot lungi că mi-l măsoară in fiecare zi tartorul 


ru 


însă era au prin apropiere care 


nimeni de faţă 
putut auzi şi denunța 
Mama plecă cu inima 
sorț paharul de lapte pentra Dănuţ. O durea că nu putea să-i 
împărtășească Martei nimic în legătură cu Valeriu. Să-i apună că 
urăeşte. C insurat. Că are un copilaș. Că ea, Ana Zdrugariu, 
este bunică, Era insă mai bine așa, Pentru moment era mai bine 
aşa, Valeriu urebuia să rămână incă, război, 
putea ca să spună « că 


asenuzănd sub 


rea din curtea prietenei 












CARPAŢII 





cipii de conduită ale conducerii noului stat, Dănuţ a simţit pentru 
prima vară în viaţă Ini că urăște. Şi ura hceasta crescuse mereu 
în el, cu fiecare zi ce trecea, tu fiecare crimă pe care bes 
muniste o făvârțean pe spiharea bictului popor îndobite 
teamă. În taţi acei ani de groază gi blestem, cand: muse 
osmenii lor îşi făceau de cap peste tot, o singură nădejde mai Lică: 
rea în sufletul mulțimilor: Regele. Sperau că, intr'o bună ki, Re- 
pele va pune capăt suferințelor lor. Nimânui nu i-ar fi 
putut trece prin gând că într'o bună zi, cel spre care își îndreptau 
razăciunile lor tacute, îi va lăsa pradă în mâinile lupilor turbaţi și 









co- 




















setoşi de sânge. Dar ziua aceea venise. Atât de neașteptat. Atât de 





zmmduitor. Regele îi trădase. Iși trădase țara. rădase poporul. 
Pleca. Ei rămâneau însă. Infrânţi. Sdrobiţi. Știu că de-acum. 
numai Dumnezeu îi anai putea salva. Că numai el ar mai putea 
face o minume 

In ziua aceea, când vestea abdicării Regelui străfulgeraze mulţi- 
mile, Dănuţ îşi spusese resemnat: «De-acum, facă-se voia ta, 
Doamne!» ...Şi Neamul întreg, spusese odată cu el, aceleaşi cu- 
vinte 

Şi astăzi, ca şi atanci, Dănnţ îşi repeta mereu de parcă ar fi 
cântat un psalm: «Facă-se Voia ta. Doamne. . Fi se voia ta...a 

Cu capul plecat, privind omătul murdar al străzii, Dănuț păgea 
legănat, fără să vadă pe nimeni. Nu simţea nici frigul care i se 
cuibărea în trupul prost îmbrăcat și slăbit. Trecea ca o umbră. Ca 
o stafie. Ca una din zecile, din sutele, din miile de stafii ce po: 
pulan orășelul acesta, atât de wescl, de plin de viață altădată şi 
atât de tăcut și mort astăzi. 

In dreptul chioşcului cu ziare, se opri automat, Ferestruica se 
deschise. Dănuţ işi scoase mâna din buzunarul paltonului și pase 
banii în mâna întinsă cu acelaș aer cu care, inainte, punea banii 
întinse ale cerșetorilor dela colțuri de stradă. Nu spu- 
sese nici un cuvânt. Îşi Iuă ziarul, îl impături și dădu să plece. 
Dar o voce caldă de dincolo de geamul aburit, îl făcu să se 
oprească. 

— Restul, tovarăşe! 

Dănuţ se vită mirat la femeia care-i intindea mâna prin des- 
chizăvura ferestrei. 

—Am plătit exact, murmură el. 

—Dinuţ!... 

Tresări. Numele îi sunase atât de dulce, atât de melodios depe 
buzele necunoscntei de dincolo de geam. Pentru o clij 
ochii, așteptând parcă s'audă în continuare acel veșnic 
acântat cu aceiași căldură și pasiune în voce cu cari 
munţat numele. Dar in locul unei romantice declaraţii de dragos- 
te, străină continuă : 

—la te rog banii aceștia 
veche! 

Dănuț și incordă privirile căutând să d 
de stamul aburi! uşor. Cu greu. recun 
fata pentru care Valeriu scrise 
dragoste 


















«te iubesc, 





Sant pentru mama ta!... O datorie 


_ Si a 


freze fizara de dincolo 





a în femeia cu tâmplel 





pe vremuri, cele mai (ru 





albite, 










miioase poeme de 
=—lleana.. Dumneat 


Eu Dinu! 1 


—Câsmţa mică de lângă cimitir. O ș > FIA 

—Voi fi acolo! AI RE = 

Plecă. Zăpada scărțăia sub tălpile pantofilor vechi. Frigul îl 
pătrandea şi-l înjunehia prin toate mădularele, acum. «Ce bine 
mi-ar face o ceașeă fierbinte de ceaiu cu rom», îşi spuse cl în- 
gând. oM'ar desmorți un pie». Și gândul acesta se lepase de el. 
Vedea veașca albă de porțelan fin cu buza-aurie, aburind dinain- 
1e-i. Sirţea în nări mirosul plăcut şi aromat al romului. Şi mintea-i 
fredona înainte, fără încetare, o muzică suavă: ceaiu .. rom... 
şi iarăși și farăși... In melodia acestor două cuvinte. era atâta ar- 

















LA GAPATUL DRUMULUI 


am fost obișnuiți. Crăciunul venea cu daruri... en cole pe 
masă. ru porcul atârnat la afumat... cu nuci, en miere, fo 
colindători,... Anul nou, cu purcelul de lapte fript la 

uşorul... Ce-avem din toate astea astăzi? . Nimi, 
ri de iarnă» muscăleşti, en frig, foamete. ca lacrimi 
si ofaturi . Astea ne sunt sărbătorile: jale seraşnire de dinţi. 

Să nu te-audă cineva, copile, 

— Audă-mă, tată... De-acu', nu-mi mai pasă .. 

—Copile, nu re juca cu viaţa 

—Cu care viaţă, tată?! Asta numești dumneata Viaţă? 
drept, dumneata, care ai trăit viața in toată plinătatea 
cunoscut bucui pe toate feţele, numeşti ceea ce trăim noi asi 
viaţă? Spune-mi! 






Spune 








—E drept, copile, dar ce putem noi face acum? Crezi tu că 
revolta noastră mai are vre-un rost?.., Nici unul, Dănuţ! .. Nici 


unul! .. Am fost trădați și jpărăsiți de toată lumea. Nu ne-a mai 
rămas nimic altceva decât resemnarea 
—Da, resemnarea... Stupida resemnare Resemnarea aceasta 





care ne îndobitoceşte şi ne ucide... Tată, resemnarea aceasta de 
a făcut şi se face atâta caz, fiind dată drept virtute romă- 
a dus ţara şi neamul aici unde 'se eăsește. . Resemnarea 
ta bolândă ndă, a transformat ţara intr'an 
cimitir. De nu ne-ar fi avantat» Dumnezeu cu ea, altul 
fi fost-destinul in istorie 
Poate că pile 














overbial de 








«bine 





ai dreptate, « dar 





Am tată. am... Ne-am făcut de cap cu resemnarea ne 
Spune-r făce lumr a 1 nebunul de Caro 





în țara aceasta? .. Carol?,.. Antonescu?... Nemţii r 
biala resemnare românească „tată! . Acesta-i adevărul . Și dacă 
suferim astăzi şi murim bătuţi și schineiniţi de toţi aduşii de 
vânturi, apoi aceasta este poate pedeapsa lui Dumnezcu pentru 
nebunia noastră, 

—Na vorbi așa, copile!... 

—Dar cum, tată? Cum 

—Ce vrei w să facem, astăzi? 

—Nimic, firește! Să stăm resemnaţi ca vitele la abator şi să ne 
așteptăm moartea... Ce-am mai putea [ace altceva?! 

—E prea tărziu, Dănu! 

—Da, tată... Amarnic de tărziu!... 

Tăcereu se lăsă grea, apăsătoare, în cămăruța mică şi friguroasă. 

Dănuţ se așeză obosit pe un scaun în fața mesei, proptindu și 
fruntea în palmă, în timp ce tatăl său, scoase un oftat dureros. 

Afară, seara se lăsa încet peste oraşul trist, peste casele moborite, 
peste oamenii flămânzi și infricogaţi. 

Venea o altă noapte cu chinurile ei. 











Când sa deschis ușa şi-a intrat bătrâna, cei doi au tresărit spe- 

riaţi. 

—Tu eşti, Ana! 

—Eu, Dumitre . Da ce n'aprindeţi lampa? 

—Am mai cruțat şi noi ceva petrol, răspunse bărbatul. 

—Craţăm... cruţa-ne-ar nevoile să ne cruțe, că nu ştiu până când 
Și Dănuţ că mi-s mâinile inghe- 


Se făcu iarăși Tnigee, o 

zca mâinile în jurul lămpii, Și 

tomatic pe pereţi. Mari. Calosal d ÎN 
Dănuţ îşi aminți de ziar. Şi de . TI scoste 

pahonului în care rămăsese 1at timpul îmbrăcat, 


pi începu să citească 
—Accultă aici, mă, spuse el întrun tărziu. 
de foame. Ruşii ne-an trimia optzeci de 
cele mai renumite și mai moderne fabrici. fa ; 
—Câre sute de vagoane de grâu vor lua „pentrn 
aie Dănuţ? întrehă mama .. 4 
ma a făcut focul în sohă. Și căldura începea să - 
prăștie în încăpere ca o tan Ale A A 
inuț și-a scos paltonul. Tata, a aruncat lângă 
păturile în care stămse învelit. Odată cu pair apa pri 
în cameră ceva din atmosfera din trecut. Mama pregătea de cină. 
Dănuţ citea ziarul, Tata își torceu caerul Toţi tă 


ceau 

După o bucată de vreme, mirosul mămăli le ala 
nările. Dănuţ se gândea cât de mult Ea dr ze 
măliză caldă, mirositoare, în închisoare. y : 

—Hai la masă, Dumitre, 

Dătrânul s'a ridicat. Dănuţ s'a repezit să-l sprijine și la condus 
până la masă. 4 

—Șezi, tată. 

—Mai întâi, să spunem rugăciunea, copile. 

In jurul mesei, în picivare, cu mâinile impreunate în rugăciune, 
sub lumina palidă a lămpii de petrol şin aburul mămăligii, cei 
trei păreau niște vedenii dintro altă lume. 

— In numele Tatălui... şal Fiului şial Sfântului Duh» 
văsună vocea tatălui între cei patru pereți şi ecoul ei stră- 
bătu inimile celor aplecaţt în rugăciune . «Tatăl nostru, carele 
eşti în ceruri»... Ruzăciunea plutea materială în încăpere... «Pâinea 
no cea de toate zilele, dăne-o nouă astă: 

Din och i 
ciunii 















“tatălui, cureeau şiroaie de lacrimi. lar cuvintele ruză- 

rupeau din 
“a Ta 
rirea A 





mai des. 
impă.... răția 
a Fiu... lui 








este terea 


şi mă 
Duh 


şi pu 


Tatălui şa Sân tului 


A... min» 


obrajii 





al termină chinuita-i rugăriune, pe 


tăiaseră brazd 





d fiecăruia în farfu. 


dela unul la 








= pofta, Luce 
















Zi TR i 
mn serie 
Ltd 


alul, 





















cn o misiune, Venise desigur aici sa 
îndeplinească ceva, Să dea, poi lecţie nsupritorilor și celor 
ce lincezean în apele resemnări orbeancă în numele neamu 


In numele ndevăratulni Neam Românesc. 
Dănuţ era un pumn de 

Nu ştia ce să mai facă, Du 
ată ca luate en mâna, Parcă şi tusea 
mile se aprinseră în otaș, Dănuţ 
vreme. Ştia. Dar nu 


wrecara În țară decât 


piept pieri 
rară acum. Şi când lun 
nul. Era încă mult prea de 
Trebuia să iasă 
m aer, 


mai putea sta locului 
— Mamă, ies puţin să 
-0 fi prea frig, Dănuţ 
Am Îmbrăcat pe dedesub' cojocelul. 
să răcesc 
Să nu întârzii prea mult, 
Nu, mamă 
O sărută pi 
Acrul re 
de boală fără să 
un plan 


Nu ţi fie teamă că no 
Dănuţ 


ii 


Il sorbea adăne nănii răvășiţi 


ră durere 


„Să vadă 
observat, 


Să treacă prin faţa casei Ilea 


se putea strecura ne 


intrarea, pentru a 


pi să studieze 
apoi 

înd ieşi în strada princip 
dată strada cra populată. Işi dădu inv 
înte'an singur sens. Se Misă purtat -de 
din fața parcului «Mihail Eminescu 
unde strada se împărțea în două, mulțimea 
dădu seama că oamenii aceştia mergeau la teatrul orașului. M 


ă, îl nedumeri forfota. € 
liat seama că lumea m 
valurile mulțimii. Când 
—astăzi, ullie Pinti 

ti spre stânga, 


aci. 


atrul era luminat şi pay intrare, 


zat în roşu. Pe stâlpii del 

ciocanul şi portretele lui Lenin, Stalin şi Gheorghiu-Dej, 
imi supranaturale. Un placat de mărimi ur anța în 
reprezentaţia unică, dată de baletul Operei din 
îşi spuse Dănuţ și trecu inainte. 
spre cimitir. Trecu pe lângă 


secera 
în mi 
litere 

Odessa 
Traversă pi 
biserica ad 
Coti reped 

geană de lumină « 


şe, a 


mari rași 
«Carnaval 
cul şi strada și urc 


comunist 


tă în întuneric 


In sus şi'n jos, strad 


la stânga. Căsuţa mică de lân, 
cura în noapte prin inimioarele tăiate 
în lemnul celor două obluane de lemn, Ileana era acasă. ÎL aştepta. 
Se apropie incet. Ascultă, Nici o mişcare. Nu-l urmărise nimeni. 
Nu-l văzuse nimeni. Bătu încet în oblon. Apoi trecu in spatele 
casei. aSă intri prin spatev îi spusese Ileana, Ușa se deschise în 
întuneric. 

—Dănnţ? se auzi o şoaptă în noapte. 

—Chiar el, răspuanse Dăni 

Fină! i 


Dacă vrei 
La Valeria 
Apropos şti că 


a căsătorit in 


mele pentru dum 


neata 
Șuiu, Dănnţ 
-Are un băieţel, 
-S'o ferită, 


—Nu! 











LA GAPATUL DRUMULUI 
se petrece aici?n, se întrebă el, imoreănd capul spre Deana 
care rămăsese În spatele lui, 
Niri nu mi-aş fi putut inchipui că semeni 
Valeriu, spuse sublocotenentul. 
Henna interveni. 
—Dănuţ, acesta este domnul Tănhseacu de care ţi-am vorbit, 
— Din armata soviet Pardon, din oglorioasa armată 
tică? 
Pentru ua moment, răspunse Tănăsescu. 
— mmm da... făcu el, apoi continuă : 
ma de ceea ce se petrece aitin, 
la loc, Dănuţ. 
Mulţumesc, Ileana, 


făt de male, 


Cred că-mi dau sea. 


Dănuţ işi desbrăcă paltanul, îl dădu Ilenei odată cu pălării 
şe așeză comod pe canapea, 

—Ce preferi, Dănuţ; ceaiu sau cafea! 

Dănuţ tresări. Prin mintea lui incepu să se cearnă melodia de 
acum câteva zile: aq, ceaiu.. rom... ceaiu... rom ». Răspunse 
scurt: uCeaiu 

—Cu, sau fără rom? 

„li ce cred cu despre. 


îl intrerupse ca, 


mânt 
ear 


mult, şi pământul nu vorbei 
tăcu. Tăcu şi Dănuţ. T 
in cămăruța mică și 


Vorbele Ile 
duhul m 


Tănăsescu 
aduseseră caldă, pe aripile lo 
ţii 

Intr'un târziu, Ileana se desprinse din mrejele tăcerii. 

aduc ceaiul, Dănuţ. 
use el... Dealifel, asta voiam să-ţi spun: că mi-ai 

ghicit gândul, când mi-ai vorbit de ceaiu cu rom, ca o vrăjitoare 

—Dooo, făcu Ileuna lung, şi ieși. 

Tinăseseu se mită Jung la ceasul brățară, 


râsprernae 
—Canoţti bine 
Biata palmă... Copilăria mea n barat scale printre divele 
lemne. 
—Ai phtea să faci o schiţă amdrmnţită.. en tote detaliile me 
cesare. a locnlni 
—Na prea sunt en maesten la desen, datntile Tirneve, de 
mă voi strădui. 
— Încearcă... Şi nu mita nici un mrmăwant 
Voi incerca să mă achit conmiineios de acenstă misiune. 
Ea am să plec nenm 
E timpul? intrebă Ileana, 
—Da, doamnă, răspui el seart, 
—Nu mai serviţi ni 
n donmnă, mulțumesc Poate altădaă! 
nim peste patru sămâni în fața aLibrăriei Poporului 
seara exc... Vei avea ziarul «Scânteia» mb braț el. planul 
de care ţi-am vorbit. Eu voi veni lângă dumneata, voi privi vs 
tina... Sar putea să fin îmbrăcat civil și să no mai am cienttieea 
din obraz şi nici să mai fin blond Să nu-ți fie teamă, 1 
lua ziarul de sub braţ și fără nici un alt cavâm. ne despărțim. 
Se ridică şi-i intime mâna. 
Dănuț se ridică şi el. Se priviră lung in luminile ochilor si 
mâinile lor se încloştară pnternic. i 
—La revedere, Dănuţ!  IPR 
—La revedere, domnule Tănăsescu. 
—Doamnă, vă mulțumesc pentru ospi s&- 
cu bine! A 
Plecă. In urma lui rămase în încăpere mirosul de ceniu și rom. 
Când Ileana se intoarse, Dănuţ își sorbea liniştit ceaiul. 
—Dănuţ, îmi mai ţii puțin de urât? 
—Cu plăcere, Ileana. 
Ileana se aşeză alături de el pe cannpea. 
—Mi-e teamă, Dănuţ. 


Dăânan, ne imtăl. 
la orele same 


litate 


rită. 
— ice frică de moarte, Ileana? 
—Na mi-am pus niviodată această i 
tă. Am i 


ufleteste Nm tit cam 
Atâta timp 


Bester 


liniştită 


Nu n 


el lângă mine, mă n împă 
0 pace albă cobor 
a dorință... Chinurile cărnii nu le mai simşeam .. Pluteam ex el 
în lumea visurilor lui... Dănuţ, clipele acelea erau divine... Ple- 
carea lui, mă asvărlea din nou din cerul dragostei albe în infernul 

Și prietenia Îmi cu Ioana, vecina voastră, imi otrăvea 


gândurile... Eram pelousă.. “Cecea ce iuseamuă 


mii disp în m 


pute STARE 


















CARPAȚII 





rup târziu, sa ridicat uşor sprijininducse în col mâi 









şi-a revenit «0 lumânare aprinsă, 
Dânnţ zăcea inert. Galben, Din colțul gurei se prelingea pe 
vor o guviță de sânge 












Ce-am făcm, Doumne?.. Dece mai pedepeit mpa? De ce 
mi-ai luat minţile?... De ce mi-ai semănat în carne acest blestem? 
Dece?,.. Dece?... De ce? 

Jeana plân 









Ceasul pendulă bătu melodic orele nouă. 

Alergă din nou în bucătărie şi reveni c'o sticlă de oțer în 
mână. li desfăcu cravata şi cămaşa. Incepu să-l frece cu oţet pe 
piept. pe tâmple, la încheieturile braţelor. 





Târzin, Dănuţ, îşi re 
Teana „de ce ai făcut anta? 
Dânut, iartă Iar 

Dănuţ se ridi 

«Treb 








- spuse el stins. 
Dănuţ... Te rog! 
şterse guvița de 
să mă intorc acas», puse el. 
Te conduc. Dănuţ 
—Nu! . Te rog 
Mă urăgti, Dănuţ? 
No, Meanu!... De ce te-oş uri? 
=—Pemru ceea ce am făcut. 
Să nm mai vorbim de asta... Să uităm, Ileana 
Acesta e blestemul men, Dănuţ! 
Neana, blestemul care pluteşte deasupra capului tău, nu inseamnă 
nimic pe lângă blestemul eare u căzut peste țara oi Ceea 
ce faci tu, Ileana, e un joc cu moartea. . Ştin că teama de moarte 
te-a impins spre beţia cărnii. Nu tu eşti vinovată, Ileana, ci frica 
ce s'a cuibărit în sufletul tău... Ta Drumul 
tău spre izbăvire este anevoios 
Cu văi adânci şi prăpăstioase urcuguri obositoare... Tu 
cauţi refugiu în clocorul sângelui... Te minţi cu inherbântarea căr- 
mii. Vrei să furi prezentului ceea cesi va Îi interzis viitorului 
Meuna, pe fiecare dintre noi, la capătul drmului pe care mergem 
wcum, neaştcaptă moartea! ... 
—Da Dănmţ. Moartea este izbăvirea noastră... Singura noastra 
imbăvire din această vale a plângerii și a păcatului 
—La revedere, eana. 
—Nu pleca încă .. Tănăsescu a lăsat la mine o cutie cu alimente 
pentru tine... Nu ştiu dacă n'o să fie prea grea. . Mai bine să merg 
şi eu cu tine 








lartă-mă! 


sânge din colțul gurei 





Să na ţi se întâmple ceva pe drum 














leana 





Cu ocolişuri 


Cu 















Nu, Ileana, te rog, rămâi acasă .. Am so duc cu cumva 
— Bine, dacă ţii neapărat astfel 
Tieană aduse un carton din bucătărie. Diinuj îl luă sab braţ și icşi 
Lu revedere, Neana. 
la. revedere Dănuţ! 
Jlcuna rămase plângând irindu-l 
întuneric. Când nn 


= 


PI 

In casă. lampa de petrol ardea incă. Uşa era deschisă. Intră. 

-Dănnt. mamă, unde-ai fost? 

—La Moș Crăciun, mamă. 

Aşeză cartonul pe masă. 

—Desfă-l mamă ș'ascunde cutiile din el bine, iar cartonul arde-l 
obă. 

—Ce-ai făcut, Dinuţ? 

—Nimic, mamă, ţi-am mai spus-o... N'am dreptul să mă interesez 
pi eu de casă. de ale mâncării?.-. Am și cu prietenii mei!... Câte 
sipămâni ar fi trebuit să stai dumneata în frig făcand coadă, 
până să primeşti atâtea conserve câte suni în pachetul acesta? 
Spuneami? 

Cum ar fi putm să-i «pună ce se perrecuse în casă la Ileana 

Dănuţ, mu nu ști nimic? 

—Ce să știu, mamă Ştia că o s'avera de-acum ceva mai ca la- 
mea de mâncare cel puţin pentru câteva zile 

—TDhimaţ, tu n'ai văzut că-i intuneric pe stradă? 

—S'a fi mricat iar uzina. 

=S'a stricat? Au pus bombe la uzină, Dănuţ! 

—Ba nu, zăut! 

Dănuţ, maică, nu mă omori cu zile . Spune-mi că mai los cu ci. 

—Fi liniștită mamă, că n'am fost cu ei. 

—Nici la teatru? 

—Nici!... De ce? 

—Dinuţ, unde a-i fost tn de nu stii nimic 
morţi și răniţi... N'ai auzit ambulanța?. . 
acra. 

Mamă, fii linișuită Nam fost niri la uzină nici la teatru 

Tusea îi tăie ultimele vorbe depe buze. Gândul continua însă: 
sTănăsescu!.. Desigur că «] a fos... Mai bine mă duceam cu el 
decât să rămân cu Ileana» Simţi o arsură cumplită în piept. 
Lumina lămpii începu să devină palidă și din ce în ce mai 
mită până ce se făcu îmunerie deplin. 


... 











La teatru au fom 
Dănuţ, tu Îmi ascunzi 


urez; în bătăile repetate și sălbatice dela ușă. Afară 

era lingă el. 

voce brutală răsunând de-afară. 
de uşă. A 


de ama deschise. 
ea & sui nai dela mit. 


care stătea el lun- 
ae Cai ien da și? 








drepte. Se făcuse frig în oda. Dănuţ, fespira greu nlături. Sa 
aplecăt peste el şi l-a sărutat pe bu nd ce d, sărat, 
pe busele ei. A sărit în picioare, înspăimântat, 
Dănuţ! 
Sa repezit nebună în bucătărie lovindu-se de pareți și uși 





LA GAPATUL DRUMULUI 


—Unde:a fost aseară intre opt şi how? 
Du unde să fie, păcatele mele, nici, pe cai 
se luptă cu moartea... Na vedeţi că are hemoragie 
—0 vă vedem noi ce fel de hemoragie... O fi rănit 
lenză-l tovarăse! 
Dănuţ văzu aplecată densupra lui o față mâncată de vărsat și 
despuiat... Inchise ochii. Ii era seirbă 
o rană, tovarăge, auzi Dănuţ întrun târziu, după ce fu: 
sese întors pe toate feţele şi controlat cu deanmnuntul. 
Norocul Imi, răspunte celălalt, 
Na vam spus eu, încheie mama 


en Densenră 











Ta contro- 












Timp de zece zile, Dănuţ a zăcut între viaţă şi moarte, 

In dimineața celei de a unsprezecea zi dela intălnirea cu Tă- 
năsescu în casa Ienei, Dănuţ sa simţit mai bine şi sa ridicat 
între perne. În camera, nu era ni . Dănuţ a rămas surprins 
să vadă patul tatălui gol. aUnde-o fi tatan, se întrebă el mereu, 
«lor fi ridicat wa pa ? 












?. n Gândurile îl chinuinu, 








nd uşa s'a deschis și mama a intrat, primele lui cuvinte au 





Mamă tata? 
Mama a isbucnit în plâns, 
ce-a lăsat, Dănuţ... Ne-a lăsat și sn dus... Mai bine mă lua 
şi pe mine... și pe tine... cu el... Mai bine muream toţi trei 
Ochii Imi Dănuţ sau umplut de lacrimi, Și-a ascuns capul în 
perini pica plâns până ce a adormit, 
Când wa tre mama stătea la căpătâiul lui. 

Ţi-e mai Dănuţ? 

Mai bine, mamă, 

Ţi-o fi foame? 
Da, mamă, 
Mama se ridică, 

Mamă! 

Dănuţ. 
ă, nu vrei 


unde 








Să-ţi facă mama o supă? 









i o fugă până ln mătușa Marta şi să ceri 
n mlimele zile. Aş vrea să citese 
Am lâncezit destul aşa in patul ăsta 


ziarele să fac 





-i ata supa 





maică, mă duc 
Când mama se intoarse cn ziarele pe ultimele rece zile, Dănuţ 
aproape să i le să din mână. Tremura. Nu mai era stăpân 
pe nervi. Ardea de nerăbdare să afle ce se petrecuse. Şi privirile-i 
parcurseră în fugă literele mari ale titlurilor din gazeta locală 
a partidului: «Omul No DRAMA DE LA TEATRUL PO 
PORULUI ISPRA ŢIO ILOR  FASCIȘTI 


CŢIONARII CAMI 


E UCID 


mate sovietice, 
le bilete intrate, aparţineau Ileanei Drazomir. Aceasta s'a 
putut stabili după numerile de ordine pe care le purtau 
biletele şi a confruntării lor cu listele nominale, despre 
existenţa cărora, Ileana Dragomir, desizur că nu șlinse, 
dar ochiul poporului muncitor, stă de veghe.» (Continna- 
re ultima pagină.) 


Dănuţ întoarse ziarul și rămase trăznit. In mijlocul pasinei, 
fotografia unei femei în cămaşa de noapte, căzută în zăpadă peste 
un pistol mitralieră, cu şoldurile goale, într'o baltă de sânge și 
păzită de doi jeeni cu puştile indreptate spre cadavru. lar 
dedesubt; «Vipera fascistă se scaldă în propriul ei sânge. 

SA căzut Ileana», își spuse Dănuţ. «ln sfârșit, trupul ei a găsit 
liniștea Drumul purificării fusese mai scurt de cât şi-ar fi putut 
inchipui...» 

Continuă să citească: 





a. Când oamenii poporului s'au prezentat la casa tră- 
dătoarei, aceasta i-a întâmpinat cu foc de armă şi grena 
de de mână. In luptă cu vipera fascistă an fost uciși doi 
paznici ai poporului, tovăraşul Gheorghe Dăneţ şi Lon 
Prună din miliția orașului „n 


Dănuţ auzea aievea vocea Ieanei: «Dănuţ. . ai milă de mine... 
Sunt o femeie O biată femeie . Dănuţ. aceasta e ultimu mea 
moapte de dragoste . Ultima, m'auzi tu?» 

Auncă ziarele la o parte cu scârbă. Și'n sufletul lui cobori ierta» 
rea pentru femeia rare simțind moartea plutind în jurui, ceruse 
cărnii o ultimă satisfacţie... 


Dănuţ și-a făcu un plan bine calculat în Alele care-au urmat 
și care-l mai despărțeau de imâlnirea cu Tănăsescu. Și'n seara 
aceia, l-a așteptat, aşa cum le fusese vorba, în faţa vitrinei ali» 
brăriei Poporului». 

Era frig. Un vân cumplit bătea de-alungul străzii pustiu. Abia 


se oprise în faţa vitrinei când cineva, ca din pământ fu alături, Re 


de ei tarrrână si smulgă ial je edit i) 
—Nu-l lua, că mam nimic în el, spuse Dănuţ, privească 
la stânga lui. ul ; j N 

—Parcă ne fusese vorba. 


Da... . Um că de la dinanță. 
Pr a DA rama nad Ar a mii 














porinment, îi plăem A 
iar E ete 
aceasta. 


Trecuse de miezul nopții. Vântul sufla. 
purtând cu el fnlgă de nea ce ţi e 
ace, Pădurea, vula sinistru. Intanerival 
pășea încet, sigur, pe cărărtiia pe care-a 
în copilărie, în drum spre depozitul de lemne vinde 
panic şi înnpoi, În wrma ni, se steeenrau alta teei 
Când ajunse în marginea pădurii se opri, 


Sub privirile lui, uvea deporitul de ezitat rage, tă mai 


încolo, gara. 

—Aduceţi materialul nici, Puneţi-l jos! As timp o jumă 
tme de oră Timp destul pentrn a fi Na i 

— Dănuţ. . ai inebunit?! 

—Am spus, le tăie vorba Dănuţ. Ea singur canoe locul Ea 


singur lucrez, lar daco fi să cad, spumețisi lui Valeria când sa 
intoarce acasă că am murit ftumos Atât! 


— Dănuţ. nu se poate... înţelegi... 


—Ei bine, spuse el, dnvă nu se ponte așa, faceţi ce vreți, cu mă 
întore acasă, 


—Uite ce, interveni Tănăsescu, merg și eu, 
—Nu! îl întrerapse scurt Dănuţ, Dumneata mai ui de făcut 


şi altceva decât să-ţi joci viața peso carte atât de neintemnată. 
Merg singur... sau nu merg ileloc... 


căpățănării ni, Tanăseseu ceda, 
facă-se voin tn, spuse el. 
—Facă-se voia lui Dumnezeu, răspunse Dănuţ. 

Îşi stranseră mâinile cu căldură şi cei trei plecară pierzându-se 
în întunericul pădurii. 

Rămas: singur în marsinea pădurii, Dânnţ se văza copil, aler- 
gând deseulţ printre stivele de lemne, în joacă nevinovată cu 
prietenii de-a ahoţii şi pandurii». De data aceasta, avea să jonee 
cm vizilenţa ruşilor, acelaș joc, pe viață şi pe moarte. «0 să 
ardă rusnacii ca şobolanii în noaptea astan iși spune el. Şi gândul 
acesta îi dădu o deosebită satisfacție. Se gândi apoi la Valerin, 
lu ce va spune când va auzi cum a murit tata, Jeana, el. Cât 
de tristă-i va fi întoarcerea acasă, cînd nu va mai phisi pe nici 
unul din ei... În cele din urmă, icoana mamei îi apăru dinainte 
şi-i fâșia inima de durere, când se pândea cât de trintă și de 

rămâne să-și ducă umărâtaci batrâneţe. Simţi că ochii î se 
Ar fi vrut so aibă ari lângă el in censul aceata greu, 
sărate obrajii. Şi să aibe binecuvântarea ei. Dar drumul era 


























ezesc, 





fără de intoarcere. 





Când iși privi ceasul b 


















ră, trecuseră şapte minute peste ju- 
măt de oră. Cei trei desigur departe acum. Cu voia lui 
Dumnezeu, putea să'nce apropie tiptil de sârma ghimpată, 
tăie cu foarfeca o breșă i aşteptă o bucată de vreme. Ştia 
că pe furtuna ce se deslănțuise cu atâta furie, ori ce sgomor ar 
face. mar putea fi auzit de sentinela din turnul de pază ce se în- 
Li a d talui e o ameninţare, Li era mumai teamă 
z ! ra delu gardul de sârmă 
meinii, Cand se stredar 


Erau orele trei după miezul nopţii. E s “e 
«Mama mă așteaptă și plânge sărmuna... Sinzură .. în cămăruța 
rece şi tristă! ş 

Vântul vuia cu aceiași furie, Era sigur că sentinela din turn 
sau se culcase, pentru a evita vântul, san ingheţase, sau, în sfărșit, 
nici nu era acolo. 

La ora trei şi-un sfert, făcu din nou ocolul şi apăsă butoanele 
aprinzătoarelor electrice, pe rând, așa enm fuseseră așezate, Veri- 
ficând încăodată contactele, Când isprăvi inspecția la cel de al 
şaselea tanc, în apropierea barăcii în cate alădata îşi avusese tatăl 
său biroul, ușa se deschise şi se'nchise cu furie. Dănuţ se afla în 
plina lumină a reflectoarelor și numai la câțiva pași de rusnacul 
ce îeșiese din baracă cu pistolul mitrelieră sub braţ, «Sentinel» 
îşi spuse Dănuţ și-și dădu repede semna că nu mai era timp de 
pierdut. Cu inteală de fulger aruncă grenada de mână ce-o 
avea prestătită, spre rusnac, În acelaș moment, pistolul rusu- 
lui, începu să latre. Dănuţ simţi o arsură sub umărul drept și se 
prăbuși. Auzi limpede explozia grenadei şi țipătul de moarte al 
rusului. Apoi tot mai de departe, tot mai de departe, auzea ex 
ploziile repetate ale tancurilor de benzină. In ochii lui larg des - 
chişi, Măcările ve se înălțou uriașe, invelite”a fum, jucau halus 
cinunt. ALE 

Când valurile de benzină aprinsă se revărsau peste trupul lui, 
Dănuţ nu mai simţea nici nu mai vedea nimic, Ajunsese la vapă- 
tul drumului, 





„Nicolae NOVAC 





Ea 


IL A 
ACTUALITATE 


sa dlui D. Murătagu, consa: 
0 primă întrebare se 


Eminescu? Acţiune 


păiura aCarpațin n. tipărit Iuornre 
annlismalui lut Fminencn. 
onnlismul lui 
ilor generaţii mu 

i să buchinoască di 
do paradoxal, toc 
n climat n 


ceată nu 
mai poate fi actual na 


marxistă 


1rinare 
inţ 

lim a întori 
ne fi 


Oricât sar pi 
opr A pi, mai ales, morală, erelază 


extremist 
Li unanim ind Î a 
puternic avânt principiului. naționalităților 


"n politique internaţionale). aDe atunci, 
la politia tiu mal volt să îndure jugul unei limbi, străine 


la nivelul unei culturi intelectuale, EA n'au mai 
mţit să lucreze pentru ea alte naţiuni sh profite de trada lor. 
ală capătă în principiile și practica 
losivă pe care nimeni şi nimic nu o poate 
tă în cuprinsul Rusi 
«pre a o folosi ca vehicul al 
le a că 


1 că Revoluţia franceză a dat cel mai 
cum remarcă Novicov 
ţi în pro: 


prin 
pentru n se ridica 
con 
1deia 

forţă exp ; 
faptul că regimul sovietic en 
simba naţională a fiecărui popor; 
ideilor comuniste, cate o indicație, 
tei primă manifestare este limba. Emil a 
nement dans la di Paris 1802) stabilea le 
dintre a princip 


murea idei 
naţional. devi 
pretutindeni p 
al civiliza 
smnt nimic altceva decât n 
care se mândreşi 


"în de feroce că aspiră la izolare, când aproape 
rulcularităţile naţionale se şterg sub lustrul uniform 
europene? Cuuzele acestor fapte contradictorii nu 

Iele cucei cele mai mari prin: 

ca modernă, egalitatea taturor, suve- 

ional şi parlamentar, democra- 
cultara filologie rară, difuzarea 
naţionaliătilor are rădăcinile în 
constituie caracterul distructiv al societăților nctuale. și își 
trage puterea din ce face puterea lor. Reiesc că pentru a opri 
mișcarea naționalităților, ar trebui oprit de usemanea progresul 
și readuce popoarele. la vechiul regimn. 

Instaurarea regimului comunist la noi este indisolubil legată de 
ocupaţia rusească, ari nu se putea executa de chtre Moscova dowă 
operaţii în acelaș timp: transformarea a struci 

iu i acelei, 


populară, ra 


ceinei 


riinţa. împrim TENTAT 


energie voit. M că nu 


a interpreta lumea ci de n o schimba prin 
revoluţ din 
a deavoltat în nânul realităţii. 
atăt cât eme legată de conceptul 
individuală și de clasă, constituie 
baza şi posulatul necesar al concepţiei la Marx şi Engels, 
Arturo Labriola seria despre Marx: vel a pășit în muncă prin: 
căpiul activ ul istoriei și din mişcarea producției condiţiile muncii a 


4 istoria ca un apraxi 


este vorba 


dialectica acelui narn, născut interpretari 


tradicţici care 


apraxii 
tică a 


Filozofia «praxis -ulu 











CR ” i] 


CARPAȚII 


iii 


A LUI EMINESCU 


tepte cănd m atina vel m alt grad, În situnţia 
de msi n tări pastra, eneralile volitive stimulate de suferință 
și împinse la ncţiunea conştientă de înţelegerea multiplelor eu pe 
şi n cauzelor lor, prepară revoluţia naţională, 
n susținut că muncitarii sunt împinși In revoltă de 
a care există între natura lor umană și condiţiile lor 
de viață. Această contradicție n fost împinsă de regimul comunist 
la paroxism, de ncela sentimentul Nhbertăţii în viaţa poporului 
român capătă din ce în ce mai puternic ncreninat aspectul unei 
imense forţe creatoare care mișcă și tranalipui Bata pe om 
ci și intorla naţinnii. Noi nu ne dăm senma de ncest proces care 
ste În cun exilaţii suntem în afară nren miscare de 
pntetică 
Editura «Carpaţin, retipi Emi: 
n, apărut în 1942 în editura Torouţiu, L să ne 
cască o preparare spiritnală pentru climatul pe care îl vom 
găsi la întoarcere, Dacă poezia lui Fminescu a cucerit din primul 
1 sensibilitatea românească, pe care am putea spune ca 
n conliscat—o, gândirea lui politică si-a făcut mai anevolon drum 
spre înţelegerea prețuirea nonstră, Prima culegere de articole 
politice apărute în «Timpul», o face Grigore Peucescu, care lu 
1851 n Inat conducerea ziarului, Această ediţie n apărut la 1891; 
trecuseră doar doi ani dela moartea lui Eminescu, deci nu se 
erclase perspectiva de timp, spre a putea judeca ubjetiv gândirea 
lui politidă. Prefaţa scrisă de Grigore Peucescu la această culege- 
re de articole, era plină de căldură și de cuprinzătoare înţelegere 
n valorii acestor articole de ziar, dar stăruia încă în atmosferă 
dogoarea pasinnilor răscolite de gazelarul cure folosise cu atâta 
invectiva pamiletarnlu editura Minerva publică 
diţii [i Îşi trecuse doctoratul în 
cemania cu o lucrare despre Eminescu și aducea în cercetarea 
seriselor o riguroasă metodă, lon Scurtu avea calităţi deose- 
ie, dar seriozitatea, răbdarea cu care căuta să pună rânduială 
în munuserisele lui Eminescu, îi dădea autoritate, Colabora la 
«Somănhtorul», In 1912 a publicat o foarte bună ediţie de poezii, 
intitulând volumul lui Eminescu «Lumină de lună. Găsise în 
maldărul de manuscrise rămase pe urma poetului, fixat ucest titlu 
pe care Eminesen inenţionase să-l dea volumului, 
In ica o 


te să nu med 


Marxism 
vontea die 


astere exactă 


inde, în 


nindu-ne gandirii p 
Ediţia ma 
ductiv: a Er 


familiarizat cu 


nexcu scriitor p 
gândirea politică a lui 

mitatea manuscriselor, îşi formose 
naţionalismului lui Eminescu, Studiul pe care îl repub 

ra «Carpaţi», pre toată seriozitatea de interpretare n paru 
politice a lui Eminescu, gândire rămasa valabilă, după treceri 
trei sferturi de secol. Ce impresionează în această Iuetare, este serio- 
zitatea cu care autorul a cercetat fiecure articol, desprinzând 









dem politicii ni se pregătega ata cconemieiv, seria Diemiate Pap 
Marțian, în 1858, 

imn cate rromii 
1459), Sar în 1940 scame «Analele matietice 
răstoin cele dană vobame Me Anale din 
prinde ronfianrația și steereea ecermemiră m ee 
în epoca primei nniri, Deşi nvesp a foarte termeinieă 
tică (qi fhcase sindiile jnridice și aronomiee În 
Pop Marțian dă prima vmdinlna reslităților ee emit 
fură de care ru ne ponte formala o judecată politie valabilă, 
interesante concluziile la care ajunga în 196% Diontale Pop Mar 
țian: ea economică [nţă de strbinătate și aepatarea 
câtre străini a bogățiilor ță i exploata popornlni român prin 
comerţ și camătă, Aceste do fenomene sant datorita manei poliriei 
economice de libertate generală și a one ideologii de impera 


drmetae a Ofietelmi mtatintie (ntre în 
scenice. (me a 


1 petice, poeme dee 
Drrcemiate 


Vrmonză păginm 21, 


GHEORGHE COSBUC 


însă în fiecare vară la Predeal și d îl vedeam În 
toamna, ne spunea ca un zâmbet obomir că a fost până la sl 
de frontieră și că l-a nlungar de acolo nn jandarm eu pene d 
cocoș, Ce fartuni mute vor fi batut atunci în adâncurile, din es 
nu țâșnit accentele sumbre de baladă? Abia prin anii 1910, e a 
nestie colectivă îsa deschia poarta, Cu cel dintăin tren Sa do 
săud, și apoi înfrigurat, a lun centrele noastre dearandul 
aminte la Sibiu, când a căleat înâtu după [20 pi câțiva 
bolnav, neurastenie, coplesit de amintirile « 
revederii îl durea, Se nemerise tormal o pre & 
dimprejur era ndunată înw'o sală de conferințe, Mia cer 
duc acolo, fără să suflăm un cuvânt. Iram dus, Sa retras într'an 
colţ de balcon și sa pitit să nul vadă ni 
tremur de “pleoape în toate părțile, Ja ţi 
costumele dela Sălişte, la ceata de preați, 
roşii... O mişcare sa produs subit în „cineva La recunosen 
lumea întreagă s'a ridicat în picioare să-l vadă, să-l D 
dată un glas de popă trăgănat a început cântecul apare. 
Lea și 


femei, bărbaţi, copii Sau asociat și a cântat toată Î 
şi el plângând 
Pe umeri pletele-i curg rău 
Mlădie ca un spic de grâu 
Atâta. mi-e de dragă, 


um când sruie înnintea noastră umbra h 
m si ci cuvini scrise pe mormântul marelui flori 


Santa Croc 


îi închini 


in biseric 


Onorate Laltissimo poetal 











De-o inim 


Ș 


CARPAȚII 





ACTUALITATEA LUI EMINESCU 

























orientare clasic Iiberală, «Toate relele de care este bântaii 
dimrug viitorul, provin din cauză că Români 
economie și economie în ăn, seria Dionisie Pop 
aAnalelev din 1864. Exe 


de a exprima Iapidar, al a 
Eminescu 
sa nu ti £ 





mană. Mă surprind scăpat 
anul politic al generaţiei romantie- 
mului german. „ Novalis. In cartea lui Adam Măller 
«Elemente de polilicăv nte des Staatskunst) vom găsi foarte 
din ideile bazice ale gândirii politice ce străbate toată acti- 
paretarului. 
ă îndoială că Eminesru-— gânditorul politic—a fost sub arest 
aspect mai puțin studiat și meritul lucrării dlui D. Murărașu este 
fi făcut prima încercare de a înfățișa a lea de gazetar 
a celai care este destinat să ne inspire i în acțiunea 
nstrire i ii evidentă mul- 
spatele cri- 
ticii lui vehemente, în spatele invectivei de o rară violentă. simţim 
prezența omului de o excepţională pregătire intelectuală. 

Intr'an articol, lon Ghica seria: «Departe de aceste lupte, urma- 


TARA MEA 


Sub Alphonse al Xill-a, a fost nevoit să se exileze pentru câtva 
timp, Miguel de Unamuno. marele scriitor <paniol. 

A stat da Paris și ca orice exilat căuta și Unamuno să regăsească 
atmosfera din patrie, fecventănd cercurile spaniole. Intr'o zi, po: 
vestește Jean Casson, în apartamențul pe care romancierul Blasco 
Ibiiăez îl ocupa la hotel Louvre și in timp re Unamuno Sa retras 
îmr'un colț, adăncit într'o mânioasă meditație, având în preajma 
ni gazetari, poli î şi conspiratori cari se agitau, la un mo- 
ment romancierul î se adresă: uEi, don Miguel, lasă gândurile 
întunecate și vina cu mine în balcon, ca să contempli avenue de 

TOpăru. Nu ai făcut înconjurul lumii dar eu care l-am făcu! și 


ennose toate capitalele, îți jor că nu este nici una așa de fromoa- 


din cultura sor 
tocmai Adam MI 
































iindcă în 
să i-l aprojurdeze. În special săpăturile făcu- 
re la noi în țară, ar ji adus multă lumină în 
istoria poporului român, care-i considerată 


şii când vor citi câte san seris 
mâhnire sărăcia de idei şi avaţia 
timp atât de ic, întrun timp ci 
să aducă contingentul său la o luerare AR ile mare, atât de ane: 
voioasă, ca renașterea unei naţiuni», 

masianilor și din toată agitația, din intarea 

zane, rămâne ca un îndreptat Valabil, bogăţia de jdei risipite de 
Eminescu în harnica lui dăruire ca gazetar, 

Fditura «Carpaţi» a făcut un mare servici Românilor exilați 
ărind lucrarea dlui D. Murărașu «Naţionahsrul lui Eminesca», 
e vom trebui să începem reconstruirea Statulni român sti 
lui Eminescu. 

Democratie? Fără îndoială dar încadrată masiv emoţionantei 
realități românești: țărănimea. De acenstă realitate se isbește 
marea ofensivă marxistă de desnnţionalizare şi apraxien—ul țără. 
sub dominația comunistă duce la concluzia revoluției na- 
ționale. 

Dacă ne-am fi tradit toţi intelectualii să facem timp de un secol 
educaţia naționalistă a poporului romi nu am fi putut realiza 
cât a realizat opresiunea marxistă. âine, după eliberare, ne 
vom da seama de actualitatea gândirii politice a lui Finineseu, 

Editura «Carpaţi» are intuiţia direcţiei pe care o va lua gândi- 
rea politică a poporului român. 






























* Note pe marginea cărții «Naţionalismul lui Eminescun 
„părută recent in editura «Carpaţi». 


ESTE ILACA 


să. așa de exaltantă, ca Paris. Centrul Înmii nu poate fi altol 
decăt Parisu, Și atunci Unamuno ridică fața lui ca un poriret de 
Ureco (exact portretul lui Antonio Covarruhias, care se găsește 
la Toledo) și cu un ton religios răspunde laconic: aSierra de 
Gredosm. 

Blasco Ibăitez n'a știut în primul moment ce să răspundă, apoi 
“a recules: «Sierra de Gredos? Dar sunt munţi prea puţin înalţi. 
Eu care am văzut Himalnia, te asigur că Sierra de Gredos, este 
un nimic. «Don Miguel Unamuno a privit îndelung pe Blasco 
Ibiier şi sa mulțumit şă repete: «Sierra de Gredos» 

Pentru Miguel de Unamuno, asprul peisaj al Castiliei îi vorbea 
sufletului mai mângăietor decât toate splendorile lumii, el se sim 


(1866-1904), 


mereu ca o enigmă. Afară de Pârvan, na 


e altădată despre viața şi aci: 
i prol. C. Lupi, care este unul 









Ce puţină bogăţie de imagini, de 
Peretii cl ae A 
re-au lăsat în Eta Dap pulb 
«omunități național lete ce, 

de nicitiri, purtaţi de vântul întâmplării, 
Frunza 





aruncă 
uni srnulai. înzălbenită ze de pe r 
Imi amintesc figura uluită a lui Octavian Se 
scrisoarea romancierului Szabo Deszo, prin care îi e 
de a deveni cetățean român, Inând numele Mille, numele m; 
Y ibo Deszo era unul dintre cei mai mari romaneieri de 
ră, Trăia la Budapesta și <ub impulsul revoltei co 
ordine sociale de structură feudală, a voit să se separe de 
nitatea lui națională, iar poţi da m 
ți să îndrepți i că dăunează pronresului n = 
rămâi pănă la mormânt strâns legat de soarta luin. Este hine 
fie amintite cuvintele lui Ortavian Goga. pentru cei ce 
cetățenia cu hanurile în care poposesti vremelnic, cât te simți bine, 
Când neamul tău este la tragică strâmtorare, nu-i svârli ca an 
dispreţ al mmeeniciei lui, demisia. Este doctrina lui aUbi bene, 
îbi Patria şi, în ial pentru intelectoalii, —deşi sant cei mai 
vitregiţi în această prelungită pribegic—condamnarea este fără cir- 






enmstanțe atennante și fără apel, 
Dar poate constitui o pierdere lepădarea de nație a nnor oameni 
rari nu Sau simţit înrădăcinați en toată fiinţa lor în pământul 


românesc? Fără ezitare răspundem: nu! 


P. $. 


OTE PF MARGINEA CARTILOR 





româneşti 1800 până în prezeni. 
impizțit asfel: 1. Formarea literaturii na- 
ționale (1800-1966). II. Perioada lui Carol | 
înglobând formarea spiritului 
C Bră sitera- 


ehinat  soriitorilor _dde-b_ importanță mai 

mici, între cari Bohac, C. A. Roseti, De 

părățeanu, Doniri, A. Mureşanu, ( 

. Neari, ete. dar cari sunt caracleri 

cu justețe. Date biografice. puse a punct 
etare minuțioasă a studiilor de 


I-a este denumită 
4 1866-1914) și mare acest 
lucru ca pa o adevărată, revelație. Ii revine 
a dlui praf. G. Lupi, căci 
Ș mai rodni 
noastra, astjel că a legat-o de măreața « 
mie a Monarhului creator al României m 
derme. Dsa este primul care 
asujel materialul literaturii noastre, Este_un 
act de pioasă amintire Jață de un adevărat 
î de culiură, cum a Jost 
şi îndreptățește desigur pa orice 
or să adaoze epocii lui Ştelan, Ma 
tei Basarab, etc.. şi o epocă a lui Carol | 
epoca de creație a Neamului. După 0 scur 
să vedere istorico politică a epocii, anali 
cză epoca crinică şi “Jummea”, momeni 
culminant în istarin culturii. românesți, 
lui Titu Maiorescu, ma 
politică și culturală care 


dexprinzând fizu 
rea personalitate 
romană dela 1866 viața spirituală a Romă- 
miei. Atmosjera junimistă este prezentată 
într'o jormă deosebită până acum şi rolul 
„minge pe orice cerce: 
atoare a acestei 
grupări. şi endințelor bol: 
nave, infiltrate în. literatură, Sunt eviden- 
țiate de autor cu elocvență. 


jucat de ea po 
zător al nostru. Lupta c 
ctoria asupra 


Niciun curent literar ma putut să aibă 
întâietate în cultura românească, afară de 
curentul junimist, condus cu atâta sim; li- 
terar și critic, de Titu Maiorescu. Sunt mo: 
mente literare demne de reținut istoric, dar 

au constituit şcoli cu idealuri esăetice 
serioase, deaceia au şi dispărut odată cu 
initiatorii lor, 

Tradiționalismul romantic, sub. steazul 
lui B. P. Haşdeu, mare jilolog, istoric, fi- 
lozoj, etc. mare viață şi trăiește doar. prin 


ap 
marea jigură a lui Haşdeu, latiniștii din 
Ardeal cu Aron Densuşanu în frunte nu 
pot crea nimic literar şi sbaterea de a crea 
n altă limbă artijicială, moartă, n'a avut 
ici un succes, Şcoala ardeleană. şi ine: 


şi proletar! 

şi "Noi vrem pământ”, au Jost scrise « 
naționaliști, scârbiți. de _politicianismul 
odios şi abject din Țară. Simbolismul lui 
Macedonski sarăş nu sa putut impune, nici 
măcar prin condeiul poetic al "selului” 
e şi-a atras antipatia generală prin ja: 

mă la moartea lui E 

ontra lui 


CARPAŢII 


TORIA DELLA LETTERATURA 


Micle cu lucrările lor mai mult san 
mai puţin, apreciate, dar pentru care dl prof. 
G. Lupi are o vorbă bună, en şi pentru 
cei mai răsăriți ca frații Ja şi Leon 
Negri E cu Gane, etc. Intreaga nimos: 
Jeră dela "Junimea" este privită cu sim- 
patie de autor. 

La fel procedează cu scriitorii mai mici 

ari au seri sub înjluenja altor cercuri li- 
terare. Sunt citați erele lor şi cu o ca: 
ractei ă într'adevăr 
să fi urol Serob, 
Rădulescu-N „o pomenire le este 

ujicientă. Credem că pentru lon Bianu 
Vasile Conta, Anghel Demetrescu, Sim. Fl. 
Marian, Tudor Pamjile. G. Dem. Teodores- 
cu, etc. ar [i trebuit capitol special, căci 
sunt și oameni de ştiinţă (chiar dacă i-am 
onsidera numai oameni de cultură și tot 
ar trebui remarcaţi). 

Pentru epoca dintre 1885-1914, din mani- 
jestările junimiste şi cele semănătoriste, 
studiază minuțios pe Duiliu Zamfirescu. şi 

1. Al. Brătescu Voineşti. Poezia şi 
proza sunt analizate cu fineţe şi dl proj. 
Lupi remarcă clasicismul poeziei lui Zam- 
Jirescu care nu lezează iubirea de glie și 
tradiție din seria Comăneştenilor. Este dea: 
semenea aproape de lumea eroilor lui Bră- 
iesen Voineşti, căci îi desprinde cu ușurintăă 
din paginile maestre şi ni-i arată aşa cum 
sunt, inadaptabili, care vor cădea în lupta 
cu viața nouă, în care nu por trăi. 

1. Popovici-Bănăţeanu şi Victor Vlad. 
Delamarina, sunt reprezentanții Banatului 
şi sunt zugrăviți cu simpatie de către autor. 
La jel proza lui I. A. Basarabescu este ana 
lizată cu atenţie, dar poate că ar Ji trobuit 

insiste asupra nuvelistiei i 
Jice și a technicei schijei în care scriitorul 
este maestru. 

Nu sunt trecuți cu vederea nici A, C. Cu: 
za, 0. Carp, Ion Gorun, Constanţa Hodoş, 
Haralamb G. Lecca, Radu D. Roseti, etc. 
ca să se piei asupra lui Barbu Dela- 
vrancea şi să ni-l prezinte ca pe un natu- 
ali: ar ă, şi un distins 

de 


stă cu regele la masă 
ii dă lu 

cuvenit in literatură, după ce cu ani inain- 
te N. Iorga, la publicarea ei, o categorisise 
că "miroase a alijie de muscă văduvă 

Intreaga operă bazată pe folklorul şi su- 
perstițiile poporului român este cercetată 
de istoric şi analizată cu atenţie. Problema 


lebrei balade "Nunta Zamlirei 


Fă 


aşa ziselor plagiate literare, pe. care le-ar 
nlă ni 


un inte- 


ciouse, spre n ne expliea cele opt volume 
intitulate "In preajma revoluției”, raman 
social, autobiografic, ul luptătorului Stere, 
«lesimterosat. Ura lui Stere impo- 
a asupritorilor noștri de astăzi a fost 
îndreptăţită, dar oamenii zilei nu L-au în- 
țel i i . Criticul Ibrăileanu este 
studiat rat,. psicholoa,. romanti 
iar C. Hogaş cu cele două voluma de călă. 
torii. prin munţii Neamţului este un în- 
drăgosti! de natura po care o doserie pa- 
stonant, Pontru D. D. Pătrășcanu, care adu- 
ce un umor sănătos, ar [i trebuit mai multă 
insistenţă, spre ai [ixa categoria comicului 
superior, Simboliştii de soamă sunt Ovid 
Densușianu, D. Anghel şi Și, Petică, pri- 
mul ca un mare animator. al spiritului nea. 
Iatin, miltand pentru uniunea sufletească 
a neoromanicilor, al doilea apoetul grăzdi. 
nilor” e 


alți pon- 
însemnați, ca Nemţeanu, laco- 
u, Stoica, Oreste, Alice Călugăru, Ele- 
na Farago, sunt analizaţi cu atenţie deose- 
bită de autor. Mihail Dragomirescu, profe- 
sor şi critic, reprezentant al estetismului 
literar, redactorul revistelor "Convorbiri 
critice” și "Falanga", ce nu reuşit într” 
adevăr să creeze şcoală, dar care a reușit 
să imprime generațiilor de tineri prolesori 
suflul pentru admirarea frumosului în artă, 
şi Jelul metodologic de a privi o operă în 
sine. Studiile "Critica ştiințijică şi Emi. 
Teoria poeziei” 
sunt opere de frunte pentru pa: 
trimoniul romanesc. Nu putem vorbi de 
discipoli, ci“de artişti cari au înţeles idea: 
lul lui poetic: lon Trivale, P. Cerna, un 
mare liric optimist care promitea mult, D. 
Nanu, un clasic adevărat și emerit traducă. 
„or, superbul Cincinat Pavelescu, un tru- 
badur întârziat în vremurile noastre, Mi- 
hail Săulescu, poet şi dramaturg psicholog, 
cum şi Murnu, poet, traducător de 
“seamă şi dialectul d îi 
Cu 


Cr Ac 


Mile 
căci a cultivat imaginea şi muzica ci 
nimeni altul, Bacovia poetul plumbul 
al ojticei rămâne neintrecut prin sugerările 
lui, misticul Stamatiad influenţat de simba 
lismul francez, Raşcu, Talaz, Emil Isac, 


etc. sunt valori. intrinsece. 

In cercul moderniştilor care gravitau în 
jurul lui Eugen Lovinescu enumărăm pe 
Ion Barbu, a cărui. poezie nu-i 


rului, nte., condițiuni mecesare spre n me 
încuşi cu mdlerărat opera. 

Este interesantă evoluția veriloriler, mei 
ales râml este enzul cu cei români, | nii am 
evoluat spre universalismm, seri în limbă 
străină, sunt obrodați de idei și comeepte 
generale, alții stu în lupă cu demonii, 
poeți luptători, mu ridicat imaginile his 
nuite cu care înjloreau posziile lor de pă 
nă mai ieri, la_o plastică neintălnită în 
literatura română, Unii poeţi ma transa: 
mat în romancieri Jără valoare, unii file 
zofi eseiși sunt prețuiţi în cercurile seăi- 
ne pe unde locuiesc şi scriu, unii râvnese 
spre nemurire inafara literelor române: al 
ţii mar neștiuţi de canjraţii lor. Se pom 
te numi: un destin românesc. 

Teatrul românesc cu Eftimiu, Blaza, 
Minulescu, Rebreanu, Victor lon Popa, 
Davila, Sorbul, Musătescu, Ciprian, ereu 

lipsit de Lon Sângeorgiu, 

te bine prinsă în condeiul dlui 

lupi, dar cam redusă. Vrem să 
im mai mult despre pleiada de critică 
crescuţi în spiritul lui Dragomirescu și Lo. 
vinescu. Cel mai reprezentativ critic al 
generației. noastre rămâne Pompiliu Cons- 


mantinescu, dota cu o rară obiecti x 
cu un stil elegant i clasic cu o rio 
psihologică neobişnuită, Pontru i să 


ceanu, Zarifopol, Tudor Vianu (WW einbera), 
Cioculescu, Perpessicius, fot re da al 
te explicaţii e AR 
Din literatura pribegiei nu sc 
paţi din vedere Novac, lon Țolescu, lerun- 
ca, și alții. Pentru Nae Ionescu trebuia să 
Jie rezervat loc într'un capital al filozoților. 
„Despre. scriitorii din România ocupată, 
ințeleg pe scriitorii veridicis nu mai trebuia 
să se pomenească la inele vol căci 
ci intră deja în patrimoniul literaturii de 
până la 23 August 1044, Ceilalţi nu pot 
intra într'o. istorie. i căci nu sunt 
verificați da public, nici de o critică * 
să, ştiinţifică, şi chiar prin ver sau 
proza care ar [i ajuns in Occident pe calea 
propagandei, nu corepsund nici măcar ne 
cesității de a-i avea. Nu justia e- 
zenja lor. în iiânuai, dată Pita 
inspiră din noua stare socială şi politică 
României, căci “inspirația”, chiar și 


lect, nedreptățită până acuma 088 

ricii literari (dialectul macedoromân — și 
raiul bănăţean) cum și un capitol cu scrii 

torii români de limbă străină (cu condiția 

sau nu de a [i scris şi în româneşte, ceaj. 
Inchei această dare de seamă, Succi 


i 


dealtfel și cu lipsuri inerente, cu credii E 
Jermă că avem o excelentă lucrare în îmla 
“călăuzi pe răi 


italiană, care poate căl 
in mod lect. Literati 
„la 1940, este tratată cu comp 
„rul p amic bun al Ro 








,-———._—— 


ă 





RUNANO FARA La 


7 Gistiaguide coasi 


GONGRESUL UNIUNII LATINE 


va celebra | 


cară la 15 


Roma cel de al 3-lea 
Mai 54 la Madrid. 
arăta lumii libere o 





al Uuiunii Latine 






pentru « izinea latină a 
și pentru a încerca solidarizarea țărilor lati- 


noastră pentru eliberărea Rominiei de jugul 


) 
d 





Neamului re 


rori, cu luptă 





sovieti 

Nu trebue pierdur nici-un prilej ivit pe plan internațional. şi 
ue neglija nici-un mijloc de propagandă pentru a face 
ca strigătul de dreaptate Neamului românese să se facă auzit. 

Ca o sugestie pentru viitorul congres al țărilor latine, credem 
ă este uril să reamintim compatrioților propaganda  jăcută la 
Madrid In cel de al 2lea Congres, de către Cercul Român pentru 
Uniunea Latină, Comunitatea Românilor din Spania, Comitetul 









de actiune penru România liberă și Editura Carpaţii. 
La invitația olicială făcută de Gătre Guvernul Spaniol, 
dusă in ul Nr. 1 pentru evidențierea gestului de înțelegere 


Imină făcut de nobilul popor spaniol, au fost pregătite și prezen. 


repro- 





Madrid, 29 Enaro de 1954 





CIRCULO RUMANO PARA La UNICE LATISA 
MADRID 


DE LA 
UNION LATINA 


acordada por el Oobierno espatol, eu cunpliniento 


de los ecuardoa coatraldoe sn si I Conereso de la Unido latina 


cmlabrado en R(o ds Janairo del 14 al 16 de cctubre de 1951, 


Suya Acta Final e» sâjurte e la prezente invitaciân, de acuerto 


con ln propusnta de la Coaisida Macional tspatole de le Vida 
ecutiva Permanente para la preparacida 





Latina 3 la Cosisicr 





dei II Comgreso, que ze honro er pregidir, y de scuerdo con dag 


Soumultaa celubradus con ln toteliasi de Los pa(ses firaantea 


isi icta de Rio de Jansiro, la celsbracida en Madrid del II 


CoBEPORe Inrernncicaal 4e la Uaiân Latina; 3 


Pahdo que sa cel aaxizo interâs la represen- 





tatica en la= Organizecionas, guberza- 





Emtales o 





7oaec în - 
Datol 3 de la Comiaii 2 
Pazaso 2194 LA DIGI LATIEI, e Baeata - 
de 108-observaderaa qua a - a biec scretitar en debite forma 
aa les sesicnss de cico II Congrese Internacional de le Daia 
latizu, Ciyss sesiores tenâran iugar ec Maâriă 7 Sevilla ea ei 
prâzino mes de cayo de 1954, en fecha que daberi s.r pre 


cissda ultericrasnte. 





Aprove 


9 gustos in ocasidn pare expranar sl CIRCELO 
JIION ȚAZIEA ei testimonio de mi anis alta 


cite, 

US. : 
RR, 

Pâo:Bailio de Ravanqtis 


Dubsecretario de asuntos Exteriores 7 
Presidente de op Eepiiea 
Zerascente para Oreanizaeida dei 
II Congresc în: eicnal de ie Dita 
Lat 








MADRID 


10 DE MAYO 1954 


SEGUNDO CONGRESO DE LA UNION LATINA 





omin (lume m dea millm dd onola, poa ep do sefa 1. ai 
femela optoriim vomantule, solide pei media de so Apei data, 
n în dmtu macina dnteme verpigela îm ododud en sl mpund, 
oprea de e Aneta Sea ş epea ma fratanal ape e za data 


poe dei fn Vloiiod pd dale 3 mamii come poa (da, cn d 


„ enteto le (on oma patut hioe dul ard, d 
a 


A 


ANUL -Nr.i 








POR LA LIBERTAD 
DE RUMANIA 


Por Amromo IRAIZOZ 
Latina pinta e re 
Intre-ale hrroai gl 








tate lucrările din cliseul Nr. "România", broșură în | jrance- 
ză, ilustrată şi cuprinzând un rezumat al Istoriei Românilor. 
Nrul 1 din revista "Carpaţii”, dedicat în intregime acestui con- 
gre cuprinzând articole în limbile Jranceză, spaniolă, italiană 
și română, "La Persecuciân de la religiân en Rumania”, sub 
ambele aspecte ortodox și greco-catolic, "Rapsodia Ibărica” imn 
de slavă hispanitaţii şi 
breviar al luptelor duse de 
cutropirilor ruseşti. 

Replică la mistificările cure impun marionetelor 
dela București personagii streine de geniul și cultura. rominească, 
persanagii reproduse pe timbrele pomale ale Republieei aproape 
în copii identice cu orișinele rusești [vezi clisul Nr. 3) au fost 
imprimate vignetele “România” evocând personagiile a trei mo- 
mente măreţe ale istoriei noastre 


geniului latin al poporului iberic şi *Y 
existimos”, Neumul nostru contra 


Sovietelor, 


1/_ nașterea poporului romăn din lupta titanică a lui Traian 
cu Decebal. 

2/ prima srupare politică sub Mihai Viteazul. 

3/ imiregirea, sub marele Rege Ferdinand |, 


complectate cu evocarea nostalgică a muntilor, padurilor și Deltei 
noastre cu |auna si flora tipică lor. Toate pe conturul României 
Mari, aşa cum penerajia noastră a primit-o dela părinții noștri 
pi cum are datoria să lupte peniru a o rejace, 

Prezentarea acestor vigneie a fost insoțiă de un apel al Comu- 

nitaţii românilor din Spania—cliseele nr. 3, 6, 1, cu următorul 
tezi: 
"”Rogmânia, jara latină dela urile Dunării, care suferă astăzi 
cea mai îngrozitoare opresiune comunistă, salută prin interme- 
dial fiilor ei desțărați, pe celelalte natiuni latine adunate la Ma- 
“drid în cel de al 2-lea Congres al Uniunii Lasine și așteaptă un 
sprijin în lupta ei pentru aşi recâștiga liberatea și dreptul 
de a văi ca Țară liberă în concernul celorlalte naţiunii libere 
ale lumii.” 

Inutil să adăugăm ceva despre succesul propagandistic al uces- 
tor manițestizi. 





CANTECUL GINTEI LATINE Areta ie 


De Vasna ALECBANDRI 
Por Lore MATEO 


Latina ginta are parte 


De-ale pamântului comer Ma sotnos los espafiiies los măs propen- 












In acest sens um crezut că este bine-să reamintim. aceste. reali» 
zări, pentru, a |i un imbold pentru compatrioţii noșatri din la 
lia, care nădăjduim că nu var lăsa să treacă momentul interna: 
tional creat de cel de al 3-lea Congres al Uniunii Latine, jră 
șă contribue pe aceaș linie pentru cuuza comună-eliberurea Pa: 
sriei robite, ă i 

EJicienţa permaneniei ugitaţii a exilațilar români exe pa deplin 
conjirmată de ucțiunea de proporții, declanșată in scopul repu- 
trierii prin "Glasul Patriei” și slugile dela Berlin. Cântecul de 
sirenă va provoca pierderi numerice în rândurile exilaților romă. 
ni- Acei care le cunoajem intenţiile și procedeele, și nu ne 
lăsăm amăgiți și desprinzându-ne din ghiarele desbinării cure. ne 
macină forțele, uniţi ca pe vremuri in uţa marilor primejdii să 
“ontinuam bătălia până la victoria finală” România Mare pi Hard, 


- Sub ritul "L" ajjaire de Berne” şi sub sem: 
măturu Dolor Sylvăre Galard și Pierre W idal, 
a i! în editura Andr& Martel din Civors 
Rivâne) sub Jormă romanțară, povestea com- 
pairiojilor noştri care în zilele de 14 şi 15 Fe- 
bruarie 1955, întrun gest de palelic eroism au 
reuși să elibereze pentu 48 de ore Lesaţia 
României din Berna. 

Na ne vom opri asupra calităzilor sau defec- 
selor literare ale cărții D-lor Galard şi W'idal, 
cari dacă pentru lumea din afara mediului ro- 
mănese au reușit un roman gen polițist pasio- 
ant și acaparator, pentru noi Românii au 
reușit ceva infinit mai mult şi pentru care, 
indiferent de senul literar în care au încadrat 
eul eroic al compatrioților noștri, trebue 
să le Jim recunoscători. 

Este pentru prima dată dela catastrofala pră- 
a neamului românesc sub sclavia mos 
când măcar sub jormă romanțată se 
exaltă eroismul și abnegajia rezistenţei __ro- 
mâneşti, recunoscându-se existența ei alăt pe 
teritoriul României căt și în lumea liberă. 

Aceasta au jăcul-o doi streini în timp ce 
talentele românești, care nu lipsesc in exilul 
mosiru, au rămas inerte la dramalicele acţiuni 
ale Românilor cari nu admit capitularea și 
nici coexistența și a caror prezență este con- 
Jirmată ările, sabotajele, și zecile 
de condamnări la moarte de care presa R. P. 
R-isă este plină. 

Înlănțuind peripețiile acestora i 

României cu îndră 


corită, 


* DI Matei Hojbotă, ne trimite spre pu- 


opi Romănii și străinii din Statele Uni- 
ze ale Americii și Canada, cari au luat parte 


la frumoasele manifestări naţional-culturale, 
oganizate de tineretul din "Uniunea Jun 

a “Uniunii şi Ligii — Asociaţia tuturor s0- 

cietăţilor româneşti din Nord America. de , 
sub preşidenţia dlui avocat Solron Fekete— 

în zilele de 22 şi 23 Octombrie 1955 in ora- 

sul Cleveland-Ohio au trăit momente de inăl- 

are sufletească in duhul tradițiilor și obi- 

ceiurilor noastre strămoşeși. Cu această 

ocazie, Părintele Vasile Haţezan, a desol- 

tat o interesantă conferinţă cu caracter edu- 

cativ-religios-patriotic 

Două echipe de tineri chipeşi 
în frumoase costume naţionale, într'o ținută 
impeca şi sub priceputa conducere a 
tănărului I. Moga, preşedintele "Uniunii 

au executat admirabil, mai multe 
jocuri naționale. 

Câţiva tineri şi copii au recita! cu mult 
entuziasm, poezii partiotice iar o echipă de 
băieţi şi fete, acompaniați de instrumente 
muzicale, au cântat fermecătoare arii popu- 
lare. Rularea a două |ilme documentare- 
istoric-culturale, făcute în Țară în timpu: 
rile bune, prin evocarea piloreştilor imazini 
din România Mare, precum și a vieţii po- 
porului român, a produs o profundă im- 
presie. Nici un discurs și nici un alt mijloc 
de propagandă nu ar fi putut aduce mai 
inten: 


îmbrăcaţi 


mului nas prilejuit! una dintre cele 
manijestări romă 


mai reuşite şi plăcute 
spre cinstea Ro- 


neşti ce poale |i socotită 
mânilor Americani—o reală contribuţie de 

s omagiu, adus culturii naţionale şi Pa- 
triei subjugate.” 





n partea dlui M. Hojbotă. primim spre 
publicare: 

n orașul Chicago, a avut loc între 2-3 
Septembrie. a. c., Congresul Naţional al 
Tineretului ortodox Româh din America 
(AROY). Au participat delegaţi din toate 
parohiile, cu tineret organizat, prilejuind 
una dintre cele mai însemnate manifestații 
de solidaritate naţională și acțiune ortodoxă 
română-americană. Pe lângă delegaţii ofi- 
ciali, au luat parte sute de oaspe, din 
toate din apropierea orașului 


„5. Episeopul Valerian Trifa, a fost 
tor timpul Congresului prezent, luând par- 
la toate 
nd și încurajând pe conducători. și 
tori, pentru strălucita contribuţie a 
tinerimii noastre la progresul ortodoxiei. şi 
la sonsolidarea Episcopi precum şi a 
culturii noastre naţionale. 
Cu ocazia Congresului-Duminică 4 Sept. 
. $. S. Episcopul Valerian Trifa a pont 
1 S]. Liturehie în biserica S/. Maria din 
Chicago, asistat Jiind de un sobor de preoți, 
Jormat din Preot Prot. Victor Bărbulescu, 
Preot Ad. Prot. lon Popovici. Preot Eugen 
Lazăr, Preot Vasile Haţegan şi Diaconul 
Episcopiei. Teodor Sideraș. 
Cu ocazia Convenţiei Tineretului din 
Chicago, a Jost numit în postul de director 


și Oliciului Tinererului din Episcopie, SI. 


Marei HoJBori 


* La Salamanca a apărut recent o interesan- 
tă Antologie a poeziei populare române, 
datorită dlui Luis L. Cortes. Asupra acestei 


— Creutăţi technice și materiale, 
și abundența de lucru provocată la 
srajii de Sărbătorile Crăciunului, axa 


na. Yom face elorturi ca 
apară la data fixată, 

— Aducem la cunștința celor 
termenul pentru trimiterea 
“Concursul de Nuvela” a jos 
pănă Ia 31 Decembrie 1956. 


legături directe cu cititorii 
cărţile la librării și de 
procurau. În exil, edi 


o casă de editură + 


colo amatorii ; 
ura face. pachete 


le duce la poștă şi tot editura 
pondenţa cu cititorii împrăștiați pe 
continente. 
Când a apărut prii 
toria Românilor), ei 


parte din adresele 


precum şi 


mai demult 


pe acele ale 
din Ţară. 


brante ale confratelui 
ficille 


sau 


în 


noastre 


lenţa 


le tuturora, reaua Y 
unora dintre compatrioți 


ul unei acţiuni de, sabol