Carpatii anul IV, nr. 20, 10 iulie 1957

ANUL 1V No. 20 


10 lalie 1957 








Director: Aron Cotrus 








REVISTA CULTURALA 


+. LORGA 


de Pamfil Seicaru 





Redactor: Traian Popescu 


RA, deci, natural ca N. 






: Iorga prin ideile susţinute uj 
"Neamul Românesc” să desbată şi Este inte Brin „Neamul Românesc” de i 
re: ş profesor. “ A i 
25, nec apă țărănească de care E, N. Iorga în Moldopa: enervat erdetrația publicaţiei lui iară piara a N. Iorga nu le-a avut, Şi, to- 
pr ase în 1889 prin «Opinii sincere”.  Berior erau lectori asidui ai "Neamului Remes Mi Moise cau reprezentanţii oligarhiei lati- 
jinită ; eni i ? nesc”, gi : j 
sprijinită pe date statistice şi cu in. Ia ăn Aria elevii aa NANE de LEE ȘI din Ploeşti şi Brăi- unându-şi candidatura în mai multe 


ales deputat la Iaşi 1 


judeţe, a fost 
N. Iorga în Cameră i 
















tenția de a găsi o soluție, ci, putem itorilor era ca şi în Moldova. Ajtingi 18 ea erau mĂTU ci- 
i ietaațai > cae sentimentală: admi- cei cari nu luaseră contact cu revista LNezza cip Sat 
Statului, chemate sa pa Oeanele — Câna, fi ugreede, influențați de ambianța universitară. 
dreptăţii, invariabil o încl rea : 06, după 13 Martie, a apărut revista lui 
ină în tavo- ga, multe din temerile stârni NI Lor: 
red Ş ârnite de întâm; i i 
pui N. Zorga ca în O RriEter sean ai aren- Sea niuie au ș103E împrăştiate. Oanei oo sţa 
daș E a insă, d ică asupra resantă “Săptămâna”, i 
marelui pr boerul, în judecata lui, poseda toate decât “Neamul Românesc”. 3 pr E ui eareue anus 
lipsiţi, se purta A msi Cuprins care, faţă de cei Răscoalele din Martie 1907 au 
ne ip a fa pepene i iubire părintească ate pe N. Iorga. Când sa tras 
Bea i „cea ză E arăiată a raporturilor dintre Eotoşani, N. Iorga a scris un articol de o cut ă 
a a mai teii Piedicat să pună problema ţă emoție. Fiecare rând, fiecare cuvânt, ritmul Eco Satie 
aie a ii de i Şi  primau o durere şi o revoltă de abia stăpânită, cec Eee: ă 
aş ax, pe care îl încercăm.în faţa unei mons- cxeiind o ambianţă de emotivate, cirese E Ei pir 
e ad 3 pe. făptaşi, “Ertei tiv al oratorului, pie LE Aa 































jinit cel puţin de o minori 
pus din nou în actugli- la tribună un sensitiv inoritate. Am putea spune că era 


î dz ;. inspi i - 
în ţăranii răsculați din rii frazelor, calitatea pirația lui, siguranţa mânui- 








































ţinea necesitatea 1 rtiă de A ţi aia x 
nesc, reluând ideia lui Dobrescu-Argeş. Creearea unui ele de ziar se ofilesc repede; ceace e 
partid de classă a combătut-o N. Iorga printro serie de vibrant al unor evenimente, sau al unui moment de in- 
articole publicate în “Neamul Românesc”, De aceea, za- tensă încordare a spiritului public, nu mai prezintă nici ia - Liber: 
darnic vom căute în colecţia acestei reviste, apărută un interes, aşa cum rămân. noaptea, vitrinile după ce BETE, Cameră se mai 
în Martie 1907, articole in care N. Iorga să îi pre- s'au stins luminile. Recitit după şapte ani, acest articol  q irita. care nu avea nici o simpatie pentru N. Iorga şi 
văzut o reformă radicală a structurii proprietăţii agrare. cu care N. Iorga deschidea seria de articole consacrate ticale pa Agonia Rae Petre Carp țuise nici ar- 
Este adevărat că a denunţat o administraţie ticăloasă, răscoalelor țărănești, pata, aceeaş căldură comunicati- it de a le Anu Pirele ea E motiv. Păre- 
exploatarea neomenoasă a arendaşilor, dar nu a depăşit vă a revoltei. Articolele au provocat ură şi îngrijorare deputaţilor E ata Toi orga apru e strâmb” împărtăşită 
" eritica făcută în 1888 de Petre P. Carp. Chiar după răs- în rândurile classei dominante care nu uitase, şi nu pu- E dia ie Susiiuate i a ta sia cărora Iorga avea 
oalele ţărăneşti, care au pus intreaga clasă conducă- tea să uite, momentele de spaimă din seara lui 13 Martie.  svancea nu exa de le erupe AR XA ADERE Bă Barbu Dela- 
toare în faţa propriilor ei râspunderi, N, Iorga nu a avut N. Iorga a fost bănuit de a fi unul dintre instigatorii cat a vorbia N. Iorea, conforma ADE etaee atei za 
curajul să preconizeze o soluție radicală, revoluţionară a răscoalelor ţărăneşti. Comparate, însă, articolele publica- sa plimbat prin Tata Pboatei, 2 E. aie dr sa ara 
problemei ţărăneşti. te de N. Iorga în “Neamul Românesc” în timpul răscoa- SĂ spre a cai orator, ECE ea monaeiui e 
Petre P. Carp a preconizat o sănătoasă organizare lelor şi după aceea, cu cele publiate de C. Mille în “Ade- şi cum ar rii us; ela unei observaţii mute. a. 
economică a ţăranilor în cadrul drepturilor câștigate vărul”, fără îndoială că sunt prin nobleţa inspiraţiei, PUR. SI 
prin lovitura de Stat a lui Cuza din 1864 şi posibilităţile prin tonalitatea lirică şi forma literară cu totul superioa- 
pe care le oferea împărţirea moșiilor Statului la țărani; re, dar dârjenia, curajul politic al lui Mille arătate în 
dar €l nu a conceput exproprierea latilundiilor. Conser- 
vatorii limitau chestia agrară la reaua stare economică 
a țărănului atribuind-o lipsei de organizare, de educa- 
ue şi alcoolismului. 
N. Iorga, întro lucrare publicată în 1908 “Constatări 
istorice cu privire la viaţa agrară a Românilor şi poli- 
tica agrară”, făcând critica tacticei tuturor guvernelor 
de a escamota aplicarea onestă a legii de amancipare 
a ţăranilor, scria: “Casa de credit Pia de Kogălni- 
ceanu nu s'a întemeiat așa încât fie la îndemâna să- 
tenilor. Nici o învoială cu preţul excesiv na fost decla- 
rată nulă. Comitetele permanente n'au făcut liste de pre 
țuri şi mici un guvern nu le-a publicat. Libertatea în 
soielilor a funcţionat, nu ca în Franţa, mama libertă- 
ților, ei ca în Honolulu sau Siberia, batjocora lor”. 
ua acţiune de zădărnicire a efectelor legii de 
emancipare a țăranilor, cu toate că era în programul 
tuturor guvernelor, are o explicaţie pe care N. Iorga 
evita să o mărturisească: marea proprietate contiscase 
ra interesele. Deci, sub 
ist revoluţionar, el ducea 
junimiştilor. De aceea, problema 
3 trecea înaintea problemii ţărăneşti, iar atacu- 
rile erau înâr arendaşilor evrei, contra câr- 
ciumerilor e: i 
țărănimea 



















(Urmează în pagina 2.) 


NEAGOIE CATRE 
TEODOSIE 












“Iubitul meu cocon, să bagi de samă 
Căci ţi-am tocmit o carte'mpărătească, 
Să-ţi hie pentru calea cea lumească 
S'o ai pe lângă tine ca pe-o mamă 

Şi'n vieaţa ta să te călăuzească. 






Lui Dumnezeu slăveşte-i mânăstirea, 
Aşişdere norodul să-l iubeşti, 

Boiarii ţării'n slujbe să-i cinsteşti 
Şi tuturora să le afli hirea, 


Dacă în anilor putem să ne dăm seama 
de consei i N, 10 în 1906, din cauza 

te în Neamul Românesc” e] apărea con: 

7 ca un periculos a un pregătitor el 


demne de cele ase 
e de ele mai frume 


Că doar aşa domni-vei cu noroc, 
Tu să nu-ţi caţi pricină cu răsboaie, 
Ci toate chibzuieşte-le'n soroc, 


Durerea din norod să te inmoaie, 
Trădarea s'o insemni însă cu foc, 


Ca alta'n locu-i să nu mai răsaie... 


studenţimea, câțiva ani mai 
A 


deveniţ liceu, au 
provincie 


entuziasm pentru 





Țărani din Sibiu. în drum spre târg. LG, Dimitriu 


CARPATII 













si monoclului îl irita nespus de mult de Iorga, care ve- 
dea în acest gest manifestarea unei trufage ş: dispre- 
ţuitoare superiorităţi. Târziu, prin 1935, cu ocazia unei 
călătorii în care îl întovărăşiam, N. Iorga, vorbind de 
Petre P. Carp'1$i amintea de *gimnastica impertinentă a 
monoclului”, . 
Cu timpul N. Iorga s'a deprins cu atmosfera Camerii, 
cu totul deosebită de atmosfera unei săli de curs unde 
nimeni nu înt: iar studenţii ascultă cu o religioasă 
atenţie. In şedinţele Camerii, a întrerupe este o regulă şi 
nu totdeauna întreruperea este respectuasă, său cel pu- 
țin cuviincioasă. L 
Fără să fi obţinut succese răsunătoare in primul par- 
lament, şi-a consolidat situaţia, devenind un orator ale 
cărui intervenţii în desbateri erau ascultate cu interes, 
In 1909 şi-a publicat în volum “In era reformelor” dis- 
cursurile rostite în Cameră între 1907 şi 1909. 
Atât la Cameră, la Universitate cât şi în opinia pu- 
blică, prestigiul lui Iorga era în contintă ascendență. In 
1909, împreună cu A. C. Cuza, a întemeiat partidul na- 
ţionalist-democrat care aducea nou în program numai 
votul obştesc şi fixarea unei politici de restricţii pentru 
Evrei. In acelaş an, N. Iorga a inaugurat cursurile de 
vâră de la Vălenii de Munte. In acel an a ţinut la vă- 
leni o prelege “Cuza Vodă şi dușmanii săi a doua zi 
după detronare”. Intre cei cari au participat la complot, 
fiind factor decisiv, a fost Dimitrie Sturza, care era se- 
cretarul domnitorului. Viitorul şef al partidului liberal a 
deţinut rolul cel mai infam. N. Iorga se răsbuna. ă 
Cursurile de la Văleni au fost o inovaţie fericită în via- 
ţa culturală a României; cursurile erau audiate de preg- 
ţi, de învăţători, de studenţi şi de elevii de liceu din ul- 
timele clase. In 1910, Iorga a fost ales membru al Acaz 
demiei Române, susţinut cu căldură de A. D. Xenopol 
Treptat, nu sa mai proectat ca un pericol pentru liniş- 
tita digestie a politicianismului român. Ca o atenţie pu- 
blică şi o consacrare al cursurilor de la Văleni, bătrânul 
rege Carol, parcimonios în atenţii, a trimis, în 1912 pe 
principele Carol să audieze cursurile de vară dela Văle- 
ni. N. Iorga îşi publicase în volum, în 1910, lecţiile ţinute 
la şcoala de răsboiu “Istoria armatei româneşti”; regele 
citise cartea şi o apreciase. Prezenţa tânărului principe 
la cursuri a constituit cea mai mare satisfacţie şi prima 
atenţie din partea palatului regal Cu această ocazie, 
N. Iorga a ţinut trei lecţii: “Insemnătatea Românilor în 
istoria universală”. 
Putem măsura dimensiunile pe care le avea N. Iorga 
în viaţa publică din simpla apariţie, în 1910, a revistei 
“Facla” scoasă de N. D. Cocea şi consacrată exclusiv 
combaterii lui N. Iorga naţionalismului antisemit. Iar 
în 1912, ca pui atenţiei dată de regele Carol 1 cursu- 
rilor de la i (alături de Iorga ţineau conferinţe: 
A. C. Cuza, Şumuleanu, etc.) “Facla” a publicat cel mai 
violent atac contra bătrânului rege, articolul “Ploşniţa” 
semnat de Al. Filimon a depăşit tot ce se publicase 
regelui Carol 1. Revista “Facla” a inut 
un si care nu unui climat anfi- 
de fron 




















fecu. 1u i Ş 
erea, la Botoşani cu Petre Irimescu, în jude- 

țul Dorohoi cu Buţureanu, în Suceava cu Ion Zelea Co- 
dreanu, în Vâlcea, în Dolj, în Mehedinţi. Partidul na- 
ționalist-democrat dispunea în ţară de rezerve de entu- 
ziasm, ar fi putut capta acea dorinţă de primenire a 
vieţii politice, ţara toată fiind sătulă de rotativa cons- 
tituţională; din nefericire, N. Iorga nu mai era agitato- 
rul din 1906. Este adevărat că făcea [patit critica 
tuturor guvernelor, dar fâră acel accent de îndârjire care 
cucereşte opinia pene fără acel fanatism al convin- 
care dă fidelităţilor; era o opoziţie foarte 


In 1907, după răscoalele ţărăneşti, Take Ionescu pără- 
sise conservator Intemeiind partidul conserva- 
tor. ocrat. Toate notele polemice “Neamul Româ- 
nesc” erau te împotriva lui Take Ionescu care, 

a cum reegia violența atacurilor, se situa, în erar- 

primejdiilor naţionale, imediat după Evrei. O ase- 
menea atitudine nu Sispiă a conservatorilor şi, mai ales, 
lui Nicolae Filipescu, şi nici nu supăra pe liberali. 

O acţiune ică. spre a impune un partid opiniei 
publice, că un contact permanent, cu afirmarea 
unui gram şi confruntarea acestui program cu defi- 

e poeme artide. N. Iorga consimţea cu greu- 

tate să p: e o intrunire publică, să facă acele 
corvezi, adesea penibile, pe care impune viaţa poli- 
tică. Inlocuia Tunirile prin pacinice conterinți, fără 
interesante, ergipaiia de vre'o semnificaţie po- 
JCălătorea prin ţară ca profesor, dar nici decum 

ca şef al unui partid politic, călătorea prin ţară ca un 
animator cultural (ca să întrebuinţez un termen de mul- 
tă vreme ahisruls). iar nu ca un răscolitor de pasiuni 
politici. Işi a aminte că este şeful unui partid nu- 
constrâns de partizani şi spre a'şi asigura mandatul 

de deputat, Politica te cere integral, în tot timpul şi cu 
energia paslopală de care este capabil un om, 

nu Ingădue să i te dărueşti cu intermitențe gi fără pa- 
- Ori fără exagerare, putem spune câ N. Iorga a 

fost de o constantă infidelitate faţă de partidul pe care 

[1 creiase. ee | profesor şi vroia sa se impună ca 







tică Este cazul lui Maurice Barres 
technicei politice, consacrând două ore 
alegătorii din arondismentul 

patibilitate între exigenţele 

ice şi viaţa intelectuală a unui 

însă timp pierdut această tech- 


i de a roviza, inspirându- 
unei de tnttuni a un debit vera 
încălzindu- putând comunice să 
ra unei convingeri, N. Iorga avea int ce 
entru a im- 


a e nicodata acest 





N. lorga- 


comeni modeşti, sfioşi, de o exemplară onestitate şi de 
reale calităţi intelectuale, cari continuau să-l urmeze în 
ziezagul fantezist al atitudinilor lui fanteziste, nu le ad- 
mitea opinia. 

Intr'o zi, la Cameră, împreună cu D. V, Țoni, am nu- 
mărat deputaţii liberali şi naţionalţărănişti cari au în- 
ceput prin a fi iorgiști şi am constatat că 36 din 
aceşti deputaţi fuseseră membri ai partidului naționalist- 
democrat. Şi, nu o dată, N, Iorga a declarat partizanilor 
lui; “sunteţi liberi, eu nu am nevoe de partid, mă încur- 
că, îmi impune obligaţii şi sacrificii pe care nu le pot 
accepta”. Mâhhiţi de acest tratament, sau convinşi că 
Iorga are intenţia să dizolve partidul, rând pe rând, per- 
sonalităţile din partidul naţionalist-democrat treceau în 
alte partide. Aceste retrageri, dacă erau aduse la cunoş- 
tinţa lui Iorga într'un moment contrar dispoziţiei de a 
minimaliza partidul, il înfuriau scriind un articol în care 
invectiva pe cei plecaţi: “secături entuziaste” era ca- 
lificarea nedreaptă. 

In 1918, la Iaşi, naţionaliştii-democraţi s'au decis să 

ublice un ziar “Vremea Nouă”, rămânand ziarul par- 

ului, “Neamul Românesch“ziar personal al lui Iorga. 
Bine înţeles, Şeful şi-a dat imediat consimţământul; dar 
“Vremea Nouă” fiind bine redacțată şi menţinând prin 


articole contactul cu realităţile social-politice, N. Iorga 
şi-a arătat umirea, ddată chiag mânia. Noul 
Ziar era cohdus“de D. Tom care, din 8, a fost în 


critica literară un reprezentant al ideologiei semănăto- 
riste, militând naționalismul tradiţionalist al lui Iorga 
cu o intransigenţă doctrinară şi energie în stil Despre 
acest exeget al iorgismului scrisese N. Iorga în “Drum 
Drept” (1915): “dl D. Tomescu este cel mai original din- 
tre cugetătorii asupra literaturii, culturii şi vieţii noas- 
tre publice în ultimii ani”. 

Articolele publicate de D. Tomescu în “Vremea Nouă” 
(laşi 1918) erau cumpănite ca judecată, iar concluziile 
politice la care ajunsese după experienţa răsboiului se 
dovedeau valabile; expunerea lui clară, logica argumen- 
tării, le impunea atenţiei cititorilor, mai toţi ofiţeri de 
rezervă întorşi depe front. Intr'o cameră din strada Lo- 
zonschi, unde era redacţia şi clubul partidului, veneau 
ofiţerii în trecere prin Iaşi la consfătuiri, aducând o altă 
cop eRRe asupra vieţii politice, concepţie formată în 
timpul nopţilor de veghe din tranşee. Erau tineri profe- 
sori de liceu, avocaţi, învăţători, toţiinsufleţiţi de o ma- 
re iubire pentru ţărani, revoltați contra classei condu- 
cătoare şi dornici de o radicală înnoire a vieţii publice. 
In aceste consfătuiri s'a pus şi problema menţinerii sau 
schimbării titulaturii partidului: naţionalist-democrat 
sau naţionalist-țărănesc? Ion Mihalache ii 


“intransigent la formula unui 
e der 









izentată concluzia şi proec- 
tul de manifest, N. Ioreg s'd mâninat tare, adresându-se 
cu chiar cuvinte de ocară comitelului care se formase şi 
în fruntea căruia se afla Ştefan Bogdan, cumnatul lui 
Iorga. 

*N'am nevoe de partid, mă încurca acest moft, eu con- 
sider partidul inexistent, un vâsc crescut pe activitatea 
mea. Sunteţi liberi să vă duceţi unde poftiţi. Imi este 
perfect indiferent”, şi-a încheiat cu trufie îmbufneala. 
Chiar cele mai tenace devotamente nu rezistă unui tra- 
tament ofensator. Rezultatul: unii naţionalişti-democra- 
ţi (Petre Irimescu, Berea), s'au inscris în “Liga op 
rului” de abia întemeiată de generalul Averescu; alţii 
(Ştefan Bogdan, D. Tomescu, Vârvoreanu) s'au dus la 
liberali. In “Neamul Românesc”, N. Iorga a publicat o 
violentă anatemă contra celora cari luaseră în serios 
afirmaţiile şefului şi anume să'şi caute fiecare o nouă 
orientare. pă : î 

Şi dealungul activităţii lui politice, soarta partidului 
naţionalist-democrat a fost invariabil aceeaş: supus 
schimbărilor de toane ale profesorului. Şi câte entuzias- 
me au pălit, câte devotamente au fost descurajate, fă- 
când aproape imposibilă desvoltarea organică a parti- 
dului naţionalist-democrat. 

Şi această destrămare nu l-a împiedicat ca o lună mai 
târziu să convoace, în sala Bejan, o întrunire a tuturor 
Românilor “de bine”. Il supăra “Liga Poporului” care se 
desvolta mulţumită popularității generalului Averescu, 
una din figurile e pen ice de după răsboiu. 

Din primele e ale neutralității —Septembrie 1914— 
N. Iorga şi-a impus 0 rezervă în care s'a menţinut cu o 
neașteptată consecvență. In gruparea creiată pentru in- 
trarea în acţiune a şi ale cărei întruniri aveau 
un mare răsunet în conştiinta ţării, se găseau oratori 
de recunoscut talent ca: Take Ionescu, Nicolae Filipes- 
cu, Barbu Delavrancea, Toma Stelian, părintele Lucaci, 
Octavian Goga, dar nici unul nu putea să egaleze pe N. 
Iorga dacă acesta ar fi agitat mulțimile în favoarea in- 
trării României în răsboiu. Nu pieri nici o îndoială 
că Iorga ar fi putut mobiliza pasii e populare, ar fi 
incendiat imaginaţia celor tineri şi ar fi ins, prin 
cine ştie ce incident, Apele pote dacă ar fi fost co- 
borâtă în neastâmpărul străzii. Şi nimic nu putea să fie 

mai ispititor pentru temperamentul lui decât agitarea 
opiniei  Piblige contra Puterilor Centrale. 

A fost una dintre cele mai isbutite acţiuni de captare 
a lui Ionel I. C. Brătianu aceea de a convinge pe Iorga 
să se menţină intr'o totală rezervă. Şi cu atât a fost mai 
importantă atitudinea lui, cu cât era preşedintele “Ligii 

”. In “Neamul Românesc” prin articolele lui 
Inclinarea pentru Tran- 
tonul ponderat: 
presiunea forţelor ger- 
din Nord şi din 


35 Eat egă a e uru 
a ucov 

, Noembrie 1916, 
an care Ra 








natie 


opunând o zadarnică rezistenţă ofensivii 
armatelor coalizaţe. fermano- austro-bălgart- turcă, N Aa 
ră rostit um adevărat iun de credință în victoria & 
Am citit, cu camarazii mei front la Morii 
torul Varnița tpe Braille. Cani domină vant ae 
„ numărul din Monitorul Oficial în care se publicane 
discursul lui Iorga. Incerc gi azi, scriind aceste evocări 
emoția de atunci şi mi amintese de finalul în care eve 
Petru Rareş îmbărbătând, după o înfrângere, pe ot 
și cu vorbele: “Vom fi ce am fost Şi mai mult decat 
am fost”. Acolo, întrun cotlon al tr T, Un cara- 
rad citea, cu glasul innecat de plâns, îndemnul pe care 
ni-l trimetea N. Iorga de a nu ne lăsa cotropiţi 


cesc pribeag şi în fiezare zi caut în ziare 
e pa E întoarcerii acasă. Tepet, ca Pg 
credinţei mele, “Vom fi ce am fos i 
am fost”. ip, tei 
In Septembrie 1917, interpret al stării de spiri 
marazilor mei, mam dus la Iaşi, acasă la 5. jad 
locuia pe strada Catargi. Ma primit cu multă sim, ati 
şi m'a ascultat fără să mă întrerupă. I-am ivi 
sufletească a celor din trangee, care asistau în 
la săparea unei prăpăstii între cei cari pe front se în- 
fruntau cu moartea şi cei din spatele frontului. I-am 
înşiruit toate uitările de care aveau parte cei din tran- 
şee, de ticăloşia, intendenţii, ca şi când cei depe front 
camarad câte, după ce a părăsit spitalul, a renunțat la 


să se îndri iile guvernului. I-am citat cazul i 
camarat căzeş ce a părăsit spitalul, a renunțat ui 
concediul n iieacență şi sa Intors pe.front. La ne- 
dumerirea moast: ne-a răspuns: “Ca să pot continua 


să'mi fac datoria, a trebuit să nu mai rămân | i 
o altă lume pentru care răsboiul nu există, Perma eari 
trăesc, o lume străină de idealurile noastre. Dracul să 
acte a ei”. Şi cu uşurinţa tinereții în identificarea 
ersoai 
seta p nă, noi designam responsabil pe Ionel 
Când am terminat, N. Iorga era vizibil i 

cultând acest ecou al traseelor. Mi-a oa s= 
ton de blândă înţelegere şi mi-a arătat un teanc de scri- 
sori primite de la ofiţerii de pe front. In toate erau ace- 
leaşi răbufniri de revoltă. Scrisorile nu erau trimise prin 
poştă, ca să evite cenzura, ci erau lăsate de ofiţerii în 
trecere pa Iaşi. Veneau, lăsau scrisorile şi plecau fără 
Săepumn aie, Cu o răbdare impresionantă 

en ui, mi-a explicat ce necesară este o i 
mare sforţare de disciplină, ţinând seama că fl i 
revoluţia deschide porțile anarhiei de care Germania se 
va folosi. In trangee, ostașii decid, prin mucenicia lor, 
destinele neamului. Recunoştea scăderile guvernului Bră- 
tianu dar,—şi glasul lui a devenit vibrant ca şi când se 
deal desiumnenă, tranş a spre a fi auzit—-Eu nu 
In cine miină steagul ţării, steagul ţării 
1i văd, eu steagul țării 11 apăr”. Si 





In clipa uşa s': fetiţă a. 
sa propie e cai cuie sa ia sl 
Bile z0ă privea a dci EI 
vrut să afle cu ce n E aus 


em pe pro 
N. Iorga mâneâia părul blonă mi copilei... 
De câteva ori, N. Iorga în cuvântări, în articole a amin- 


tit de această conversaţie avută cu ostaşul venit din 

tranşee care, mi-a mărturisit mai târziu, ti emoţionase 

profund. 

In tot timpul neutralității ca şi în anii grei ai războiu- 
lui, N. Iorga şi-a impus o severă disciplină, susținând 
sforţările lui Ionel I. C. Brătianu şi ferinduse cu grijă 
să altereze, prin ingrediente de politician, linia naţio- 
nală pe care o respecta. Fără îndoială că şi Ionel Brătia- 
nu a ştiut să menajeze cu multă delicateţă, cu un sedu- 
cător tact, susceptibilitatea lui N. Iorga, dar nu mai pu- 
țin, a găsit în conştiinţa marelui animator al ideii na- 
ționale imperativele patriei pe care mi le formulase la- 
pidar: “eu nu mă uit cine poartă steagul ţării, eu stea- 
gul ţării 11 văd, eu steagul ţării fi apăr”. 

La Iaşi, continua să publice în “Neamul Românesc” 
(care avea în redacţie pe Nichifor Crainic şi Aurel Me- 
troniu un tânăr profesor cu mari calităţi şi serioasă pre- 
gătire, din nefericire a murit în Aprilie 1918), articolul 
lui cotidian şi alături de gazetarul N. Iorga istoricul IŞi 
ducea mai departe activitatea lui prodigioasă: “Princi- 
piul naţional: origina şi desvoltarea lui”, “Origina și 
desvoltarea Statului austriac”, “Cugetare şi faptă ger- 
mană”, “Prolegomene la o istorie universală”, “Andrassy 
şi alianţa”, “Developpement de la qustion rurale en Rou- 
manie”, “Relations des Roumains avec les Allies”, “His- 
toire de relations ruso-roumaines”, “Relations latines de 
la famille royale roumaine”, “Histoire des relations rus- 
so-roumaines”, «Droits nationaux et politiques des Rou- 
mains en Dobrogea”, “Histoire des Roumains de 
vine ă partir delannexion autrichienne”, “Histoire des 
relations entre la France et les Roumains”, “Sur Lecole 
et Leglise roumaines en Dobrogea avant lannexion rou- 

maine”, “La putiane de Michel le Brave, ses origines et 
son importance actuelle”, “Două unsuri ale unui Îs- 
toric, D. Czernin şi politica României”, = ți Ruşi în 
Moldova şi oaspeţi Moldoveni la Moscova”, “Bucovina şi 
literatura românească”, “Muntele nostru în literatura ro- 
mânească”, “Ideia Daciei româneşti”, -România care 
fost şi România care trebue să fie”, “Românii de peste 
Nistru. Pentru a'i ajuta în suta lor”. “Continuitatea spi- 
ritului românesc în Basarabia”, “Sufletul românesc”. 
Adăugând articolele şi notele istorice i 
vista istorică” (Iaşi) avem imagina activitații Imi gran- 
dioase numai în doi ani, 1917 şi 1918, în refugiu. 

N vedeam des, în 1919, la Bucureşti; e: amă- 
rât de atitudinea lui Ionel 1. C. ei tea aj că 
odată terminat răsboiul iji lni nui mai 
era necesar. Se Conte- 
rința păcii. Er: 











UARPATIIL 





Ta conştiinţa Românilor din yechiul regat dimensiunile 
adevărate ale neamului lor, p i 
Călător neobosit, ştiind să observe, Să noteze, să strân= 
gă necontenit mărturii despre viaţa poporilui român, 
N. Iorga trăia cu intensitate ideia năţionălă, credea că 
un vizionar în unitatea politică a poporului român, răs- 
colea constiinţele, pregătindu-le pentru decisivul exa- 
men pe care aveam să-l trecem în faţa istoriei în anii cru- 
ciali, 1916-1918. Din meschine calcule iaca din te- 
merea pe care o inspira marea lui persona, tate, din cau- 
za prestigiului pe care îl avea în Bucovina, dincolo de 
Carpaţi, peste Prut în Basarabia, N. Iorga era incomod, 
iată [ia ce n'a fost designat, aşa cum sar fi cuvenit şi 
cum cereau ia mu românesc, în delegaţia 
română la Conferinţa păcii. 

Era într'o zi de sfârşit de Ianuarie 1919 când în redac- 
ţia ziarului “Neamul Românesc” a venit delegaţia frun- 
taşilor transilvăneni să-l roage să scrie el Memoriul pe 
care urma să-l înainteze Conferinţii păcii în numele po- 
porului român din Transilvania, care îşi afirmase voinţa 
de unire la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918. 3 

| Redacția ziarului “Neamul Românesc”? In fundul unei 
curți pe Calea Victoriei, Ştoilă avea o mică tipografie 
în care se culegea de mână şi se tipărea la o veche, os- 
tenită maşină plană. Camera care servea şi de birou ad- 
ministrativ al tipografiei şi de redacţie a ziarului avea, 
în afară de masa lui Stoilă plină cu notele de comenzi 
ale clienţilor tipografiei, încă două mese de scânduri; la 
una N, Iorga scria gazeta întreagă şi făcea corecturile, 
Ja alta se ea să înjghebe un articolag Ştefan Băluţă, 
biet Doamne, redactorul-şef, cum sta scris pe frontispi- 
ciul gazetei, alături de Director: N. Iorga. Se mai găsea 
în eră o sobă de tablă care, când se înroşea dădea 
o căldură insuportabilă, iar când se răcea, simţeai frigul 
j la oase. Ca să o înroşească ar fi trebuit să se pună 
j e, dar Stoilă era un om econom şi ca să nu dea lem- 
găsise pretextul: domnul profesor nu suferă căldura 
j; mare. Era tare frig și nu se auzea decât scârţâitul 
$ i profesorului, întrerupt, din când, în când, de un 
4 ] de mârâit care indica o supărare conținută. Aspect 
redacţie din epoca romantic revoluţionară. 
ia se compunea din Al Vaida Voevod, Ştefan 
op, Vasile Goldiş, Aurel Vlad şi Teodor Mihali. 
N edeaz pentru prima oară pe AL Vaida Voevod care 
n parlamentul din Budapesta, în numele partidu- 
lui naţional, declaraţia de separație de Statul maghiar. 
Intreaga lui fiinţă respira o energie combativă, o hotă- 
râre pe care nu o putea clinti nici un obstacol Expunea, 
cu 0 voce În care accentul ardelenesc imprima cuvântu- 
lui o mai mare autoritate, dorinţa fruntaşilor Transilva- 
miei, Banatului şi a tuturor ținuturilor româneşti care 
ar defunctei monarhii, ca N. Iorga sa scrie 
memoriul pentru Conferinţa păcii. AL Vaida Voevod era 
al doilea delegat român alături de Ionel I. C. Brătianu, 
şeful delegaţiei. Cu acea convingere care dă cuvintelor 
şi razelor un conţinut emotiv, A. Vaida Voevod 
amintea legăturile profesorului cu ţinuturile de dincolo de 
munţi, de desele lui drumuri prin satele şi oraşele tran- 
silvănene. El era singurul care în acele momente decisive 
să te, cu autoritate, punctul de vedere românesc. 


pi 
î 



















ce tmi cerci mie? Adresaţi-vă lui Brătianu! Am 
anii neutralității, am fost util în timpul răs- 
acum nu mai sunt bun la nimic. Imi cereţi să 
u memoriul? Mă credeţi chemat să apăr cauza 
ui românesc? L-aţi consultat pe Ionel Brătianu 
vă dă voe să faceţi apel la mine? 
Vaida Voevod răspunse mânios: “Dar, domnule pro- 
i nu avem nevoe să cerem învoire de la nimeni 
de cât de la nație care ne-a investit să-i apărăm 
tu 





bifa 
= 


ARĂ 


"aţi crezut, însă, nevrednic să figurez în delegaţie 
şi aţi găsit normal ca eu să nu fac parte; dar mi se cere 
să scriu memoriu. 

Ș Iorga s'a lăsat purtat de revoltă, alternând frazele 

i te cu ironii amare. Suferise mult, mândria îi fusese 
grav ofensată şi sentimentul unei injustiţii da cuvinte- 
lor lui o mecontestată legitimare. Delegaţia fruntașilor 
Transilvaniei nu ceda; rând pe rând au luat cuvântul 
Goldiș, Aurel Vlad, Theodor Mihali; Iorga rezista. 

Nu pot uita această scenă în care animatorul ideii na- 
ă 1şi manifesta revolta justificată, mânia nedrep- 


de mult focul se stinsese, o masă săracă şi sgomotul rit- 
mic 2] maşinei care tipărea “Neamul Românesc”. 
Politicianismul îşi făcea spaiia în spatele victoriei 
N. Iorga era eliminat din delegaţia care reprezenta in- 
teresele popermibă român fiindcă incomoda prin marile 
lui însuși Fruntaşii ardeleni, la acea da Ianuarie 
1919—mu erau încă iniţiaţi în tainele ticianismului, 
tândeau încă pe plan naţional, nu pe planul intereselor 
eunate pie artă adusă amorului ri! in nedrep- 
Pamire propriu prin - 

tatea ce i se făcuse, a determinat, înbro inlănțuire lo- 
a exteriorizării sentimentelor, situarea lui N. Iorga 


o poziţie 
In ceace puse, revoluția un 
mare perpea avi mai acfipe Split, loc” 
ca prin agenţii convingă a se afio- 
mal pa Muncito: străl necontestat, o fază 
re-rev! 
„Popii Ermeatast! ateu de pe front o dorință de 
ozana să jptzoduncă în fini puiroltizie de-a 
creiate în trangee, care tăria de a 
indura mizeria, suferințele şi de a înfrunte moartea, Do- 
Tinţa lor de innoire căuta un făgeș; și din această nă- 
Zrt 2. lată ucisa a izvorât “Liga 
” a gene Averescu gi înmugurirea par- 


Pe socialiș! F în note scurte in 
gare ice te. ae i  pyreitărea cuvântului “ov”, 
ploua, răllezaa, rea melet, Impotriva “Ligii 
N. a luat, de la atitudine prin 
eului, Averea AD ese” n 
Averescu”. O emoţionantă 








ee) bazaseră pe documen- 
E) Care tul Averescu. Ii era ostil 






N. lorga 


şi regele Ferdinand sub influenţa reginei Maria şi a ca- 
marilei, care nu ertau generalului Averescu atitudinea 
lui demnă, respingerea organică a tot ce era laşitate şi 
făţărnicie de curtean. 

__Atunci când generalul Averescu a devenit simbolul 
idealurilor din trangee, N. Iorga a suferit ca şi când i 
s'ar fi încălcat un drept şi atacurile au apărut în *“Nea- 
mul Românesc”. In 1918 a publicat un articol -Chanzy” 
în care evoca figura generalului francez care, în 181, 
a rezistat, a contra-atacat şi a eşit totdeauna biruitor în 
faţa atacurilor impetuoase şi bine plănuie ale armatelor 
germane. Ales deputat în 1811, Chanzy s'a ferit să 'şi facă 
din laurii gloriei, culese pe câmpurile de luptă, un capi- 
tal politic. Evocarea eroicului general francez era un pre- 
text ca să atace iniţiativa politică a generalului Averes- 
cu prin întemeierea “Ligii ez Eine Deci nu era de 
imaginat o colaborare posibilă între N. Iorga și generalul 
Averescu, deoarece se punea problema de întâietate la 
conducerea acţiunii politice. 

Mai exista încă un curent izvorât tot din trangee, ace- 
la al mişcării ţărănismului. Invăţători, preoţi, profesori 
de liceu, tineri avocaţi se simțeau sufletește îngemănaţi 
cu țărănimea. Duseseră împreună tot greul răsboiului, 
trăiseră într'o frăţietate greu de imaginat de cei cari 
n'su trăit viaţa monotonă şi totuş de o patetică inten- 
sitate a tranşeelor; văzuseră de pe înălţi spirituale 
ale identificării cu ideia naţională, toate ct 
scăderi ale classei conducătoare, toată murdara anarhie 
a administraţiei Statului, şi contrastul dintre măreţia 
morală a naţiei în apă şi structura politică a Statului, 
a determinat dorinţa lor de înnoire. Front şi intendenţă, 
eroism autentic şi învârteală, aceste contraste rezumau, 
a a folosi o formulă maurassiană, ţara reală şi ţara 
egală; cei cari făcuseră răsboiul vroiau o ţară legală 
care să fie imaginea ţării reale. 

Şi toţi acei agitatori ai ideii ţărănismului erau, aproa- 
pe în unanimitate, foşti auditori ai cursurilor de vară 
de la Vălenii de munte, abonaţi ai “Neamului Românesc”. 
Printre ei se găseau şi învăţători sterişti, admiratori ai 
lui Simeon Mehedinţi, în special preoţi, dar reprezentau 
o minoritate. I-ar fi fost uşor lui N. Iorga accepte 
chemarea acestor iniţiatori ai unei mari acţiuni politice 
de transformare a țării legale şi să ia conducerea. De 
sigur, un partid țărănesc, aşa cum a fost în forma lui 
originară în 1919, nu putea fi de cât un partid de cla- 
să, al unei clase care reprezenta 80 % din populaţia 
tării. N. Iorga a respins şi în 1919, cum respinsese şi în 
1912 în polemică cu Ion Mihaleche, ideia unui partid de 
clasă. Numai că în 1919 revoluţia în structura economică 
a ţării se produsese pe cale pacinică, principiul expro- 
prierii se pusese, şi virtual marea proprietate era pulve- 
rizată; deci, în locul luptei dintre ţărani şi boeri îşi fă- 
cea apariţia lupta dintre economia agrară a ţării şi exi- 
genţele economiei industriale care căuta săşi apere in- 
teresele contra plugarilor de toate categoriile, N. Iorga şi- 
ar. fi aflat continuitatea naţionalist-conservatoare întrun 





VIII- “Istoria comerţ, n (569 

1914) era slab pregătit în domeniul economic şi ra 
total complexul economiei capitaliste. Nici un moment 
el nu a întrezărit, cel puţin, antagonismul dintre plugari 
(de toate categoriile) şi industria care urma să se ridice 
prin împovărarea—graţie regimului protecţionist asigu- 
rat industriei—agricultorilor. Dar nu era atât teoria lup- 
tei de classă care împiedica pe N. orga să accepte con- 
ducerea unui partid țărănist cât—mai ales—erija de a 
complace palatului. Regele Ferdinand s'a arătat ostil şi 
a rămas ostil partidului țărănist, iar glumele lui—de în- 
doelnic gust pe care le făcea luând ca temă camaşa lui 
Ion Mihalache—erau cunoscute. Să nu confundăm par- 
tidul ţărănesc din 1919 cu ceace a devenit prin fuziunea 
din 1927 cu partidul nuţional Ajunge ca cineva să ci- 
teasca expunerea de motive, a lui C. Stere, la proectul 
de Constituţie al partidului țărănesc (1923) şi să-l com- 
pare cu doctrina constituţională a partidului naţional ca 
să vadă inmediat deosebirea. 

In afară de ostilitatea regelui Ferdinand, partidul ță- 
rănesc se bucura şi de privilegiul animozotăţii camarilei, 
adică a lui Barbu Știrbei, cumnatul lui Ionel 1. C. Bră- 
tianu. Ori, monarhismul, sau mai exact palatismul, lui 
N, Iorga îl împiedica să treacă peste atmosfera ostilă a 
palatului faţă de ideia unul partid țărănist. Să nu uităm 
că în 1918, când priaiui Carol 1şi părăsea butalionul vâ- 
nătorilor de munte şi se decea la Odesa pentru a se că- 
sători cu Zizi Lambrino, la Iași, N. Iorga a publicat o 
broşură (48 pagini) “Prinţul Carol, mărturii pentru cine 
nul cunoaşte şi totu îl judecă”. Monarhismul lui N. Ior- 
ga nu avea nimic din intransigența doctrinară a lui 
Charles Maurras şi nici nu a căutat să formuleze un po- 
zitivism monarhist; monarhismul lui era de natură 
afectivă, de aceea momentale de eclipsă n'sau lipsit. In 
1919, N. Iorga era un fervent regalist (termenul este mai 
exact de cât monarhist), de aceea a respins toate in- 
vitaţiile ce i sau făcut de A praiă fia partidului. Să 
nu bănuim nici un moment 1n st refuz ar fi in- 
trat şi unele manevre oculte ale lui Ion Mihalache. In 
măsura era conştient de rolul lui de a impune 
biruinţa ideii usi park, țărănesc, idee pentru care doi 

țătorul Dobrescu- Argeş, un sfert de 
veac înainte, în aceeaş măsură era conştient de insufi- 











sufletul lui Dinu că (eroul romanului “Ciocoii ve- 
chi şi noul” a lui Filimon). Fusese abonatul “Neamului 

intre 1909 şi 1916, auditor al cursurilor de 
la de munte şi admirator al lui N. Iorga, fără 
ca spiritul lui critic să fi abdicat. Era convins că N. Tor- 
ga ului țărănist ar fi dat o mare an- 
: inutil creiarea ati picta ai p = 
i un nou i a par- 
t în care oricine sar fi putut 


rsonalitatea care ar fi 
unei politici noui, 


i 


din, care evenimentele l-au scos nt 
l-ati ai set aliedetaiă purideloz d 
ai E i SEE ii pale. dă PR itoe sa 
1949, partidul naționalist-dem, 
zentăt liste în toste judeţele din Veehiul Paget” să 
să aibă vre'o 34 de deputaţi. Cum generalul Ay . = 
lăcut greşala să se abţină de la alegeri toate To 
anti-liberale s'au îndreptat spre partidul țară i 
a obţinut 90 mandate, ia care sau adăugat şi Şre: 
50 de mandate ale partidului tărănist basarabean 2 
deputaţi bucovineni, grupăţi în jurul hui Iancu Nistor 
PRE ea wa obţinut decât 129 de mandate, deci 
nvins din prima confrunt ui 
votului a EI runtare cu ţara sub fegiriul 
ntre Iuliu Maniu şi Ionel 1. C. Brăti 
un pact privind 0 colaborare între partidul ea 
partidul liberal. Prima manifestare a acestei acțiuni eo- 
mune trebuia să „aită ca obiectiv alegerea lui Vasile 
Goldig. ca preşedinte al Camerii Deputaţii ţărănişti 
fără nici un gând de a combate combinația Maniu-Bră- 
tianu, dintr'o_ spontană pornire au propus candidatura 
lui N. Iorga. Din aceşti deputaţi ai primei Camere alese 
sub regimul votului universal, 300 audiaseră cursurile de 
la Văleni, erau iorghişti. Entuziasmul ca şi panica con- 
taminează, iar în afară de partidul liberal, celelalte gru- 
pări nu aveau nici o disciplină de partid. N. Iorga a fost 
ales, cu o mare majoritate, preşedinte al primei Camere 
a României Mari. Fie satisfacția pe care o primise prin 
alegerea ca preşedinte al Camerii, fie dintrun înalt 
simţ de răspundere, fapt este că N. Iorga a dat dovadă 
de un tact politic, de un real simţ al oportunităţilor, ca- 
lităţi pe care nu le-a avut ca primministru. Autoritatea 
lui asupra deputaţilor era aşa de covârşitoare că, ade- 
sea, aveai impresia unui profesor pe catedră care reugia 
să disciplineze neastâmpărul unor elevi sgomotoşi. Nu 
ştiu cine a făcut epigrama: vorbeşte permanent preşe- 
dintele şi întrerupe, din când în când, oratorul. Nu era 
exact, N. Iorga conducea cu abilitate desbaterile, înles- 
nind fiecărui deputat să'şi expună părelile. Surprinzător 
de indemânatec, N. Iorga a ştiut să folosească toate mani- 
Pc ja inăipate partidului liberal în care —şi nu 
a vedea sigurul vrăjm: i Fe- 
dezaței jmaş al parlamentului Fe- 

n moment decisif, folosit cu o superioară artă ega- 
lând cea mai subtilă abilitate Bizanăină, a fost ci 
când AL Marghiloman a cerut cuvântul spre a răspun- 
de lui Ionel 1. C. Brătianu. Al. Marghiloman isbutise să 
aibă şapte deputaţi in Cameră, pentru Ionel Brătianu, 
însă, prezenţa şefului guvernului care :emnase pecea 
separată din Bucureşti, constituia o ofensă adu: Ro- 
mâniei Mari. Atacul lui Brătianu a fost de o inverşuna- 
ta tărie şi, dacă nu a pronunţat cuvântul trădare, in 
schimb expunerea actiunii politice a lui Marghiloman 
impunea această calificare. 

AL Marghiloman era la tribună, gata să rostească 
primele cuvinte, când părintele Lucaci s'a ridicat în ban- 
că şi cu o voce tunătoare a strigat: “Vorbeşte trădăto- 
rul; să nul ascultăm, să părăsim, incinta”. Şi părintele 
Lucaci, urmat de Octavian Goga şi câţiva deputaţi, a pă- 
răsit sala. A fost un moment de ezitare în rândurile parti- 
dului naţional, toate privirile sau îndreptat spre preşe- 


dintele Camerii. N. Iorga a im poa tăcere şi apoi a rostit: 
3 aisucugioei, da dee 
e role tea ea 


AL Marghiloman era un mare debater parlameni 
mânuind E A ap Sarii oaie Aria 
rânduindu-le ca unităţi de ; de o Ene toare dia- 
lectică şi uimind prin tatea limbii româneşti. Vorbea 
cu o dicțiune im) captând sentimentele majori- 
tăţii deputaţilor, legitimând resentimentele lor faţă de 
partidul liberal AL Marghiloman nu se apăra ci atăca 
politica de pregătire şi de conducere a răsboiului, de 
care unic responsabil era Ionel Brătianu. Aplauzele al- 
ternau cu invectivele adresate de deputaţii tărănişti par- 
tidului liberal şi lui Ionel Brătianu. Se vedea cum Mar- 
ghiloman cucerea Camera. Experienţa lui parlamenta- 
ră, necontestatul lui talent de debater, Sail fizică, 
totul a contribuit ca reprezentantul reacţiunii conserva- 
toare să fie aclamat de cea mai democrată Cameră din 
câte au fost alese în România Mare. Răzbiţi de aplau- 
zele Camerii, uiţi de invective, liberalii se simțeau 
umiliţi şi revoltați, în acelaș timp, ontra unei Camere 
“inconştiente” cum nu s'au sfiit săi strige. Nemişcat, 
disimulându'şi furia sub masca unui Sfinx, Ionel Bră- 
tianu asculta execuţia lui Marghiloman. N. Iorga nu'şi 
ascundea satisfacția: îşi plătea poliţa pentru umilința 
încercată când Ionel Brătianu nu la designat ca mem- 
bru în delegaţia la Conferinţa păcii. : 

Parlamentul Federaţiei a ispăsit de pe urma acestei 
satisfacţii pe care şi-a oferit-o N. Iorga înlesnind lui 
Marghiloman să execute politica lui Ionel Brătiamur 
Fără îndoială, oricât de mare era puterea camarilei —gi 
era în realitate— parlamentul nu ar fi putut fi dizolvat 
dacă Federaţia ar fi izbutit să dee o guvernare capabi- 
1ă; cei cari au scurtat viabilitatea guvernului au tost: 
drul N. Lupu, ministrul de Interne, Aurel Vlad, minis- 
trul de Finanţe şi Consiliul dirigent. 

Designarea drului N. Lupu ca ministru de Interne a 
tost o mare greşală. Un ministru demagog reprezintă 
un pericol, dar mult mai redus decât un demagog mi- 
nistru. Şi drul N. Lupu era un agitat, fără o cunoaştere 
reală a complexului unui Stat în epoca modernă. Gra- 
vitatea a constat în faptul că nu şi-a dat seama de im- 

rtanța fazei de Asecire, de la oaganiaarea pirate 

mâniei mici nous Organiz: 
iunea omănla mare, cu atât mai delicată această 
fă de trecere cu cât se făcea du ă un răsboiu greu şi 
când prin Basarabia trecuse vălvătaia revoluţiei bolşe- 
vice. Drul N. Lupu la ministerul de Interne a activat 
exact contra intereselor guvernului pederaţiei, chemat 

















Lă 


în împrejurări deosebit de grele să prezideze organiza- 
rea democraţiei în România. 


(: [) 
UL! M [/j 





GARPATII 





HOGEA CANTEMIR 


IOGIUC Istipan, hoj gheldi, bre—bine- 
ai venit, copile Ştefăniţa—în spunea 
cu voişenie în glasul lui blând Hogea 
Cantemir. aplecânu-se înainte, de nu- 
mi mai întrecea statul şi deschizând 
mâinile în arc, ca şi cum ar fi vrut să 
mă prinză în braţe, pe când eu des- 
chideam sfios poarta zidului împrej- 
muitor. 

—Hoj boldu, Hogea Cantemir Effen- 
ai—bine te-am găsit, Hogea Cantemir 
Effendi—ti răspundeam eu cuviincios, 
scoțându-mi şapca de pe cap şi fă- 


Eram, vremea acea, 1s începutul claselor secundare. 
a Em spuneau oamenii din sat, care scăpase la 

şcoli înalte, printre care lumea din Murfatlar socotia cu 

mândrie şi modestul gimnazin de la Constanţa. 

Hogea mă pofttia în chioșc sau în ceardac şi mă ospăta 
cu un pepene verde; când nu era vremea lor, cu şerbet 
de zmeură sau de zahar ars ori cu rahat-lucum. După 
învăţătura de acasă, de cum să mă port în lume, eu nu 
primiam nimic de la prima poftire şi aşteptam ca gazda 
să mă îmbie de mai multe ori, până să iau din ce-mi 
pusese dinainte. Nazurile mele, de multe ori nelalocul lor 
şi întotdeauna nefolositoare, nu-l supărau, nici nu-i pu- 
neau răbăarea la încercare. De ele m-a desbărat mai 
tărziu un neamţ, din-satul învecinat, Allah-Kapu—Ala- 





când un talâm. 



























lighian mare, de tablă smălțuită, plin cu varză acră şi 
bucăţi de slănină, de carne de porc afumată şi cârnaţi; 
în fața fiecaruia, bucaţi mari de pâine albă, coaptă în 
formă, aşa cum fac nemţii în Dobrogea şi lângă neamţ, 
cană mare, plină cu vin roşu. Mâncau nemţii de zor, 
credeai că le trosnesc urechile. Mestecau grăbit, hol- 






aduce el 
mă îmbia de 






mai mul- 


sătura, tur- 


îi 
i; 
[is 


Lă 
y 


i 


i 


i 
Ș 


pildă, care sa-mi fie de învăţamânt şi să mă scoată din 
îndoială. Ma întrebă, zâmbind cu înţeles: 

—“Cum lege pedepsim acum, când furăm strugur $ 
cum pedepsim, când furăm harbuz?” 

Credeam că vroia să audă osândirea chiar din gura vi- 
ncvatului, fiind-că, până nu intrasem în gimnaziu, când 
ne duceam băeţii la câmp, cu caii. de multe ori fura- 
sem şi struguri şi pepeni, dând iama, prin vii şi bostane. 

—Eu cred, bre, Hogea Cantemir Eiffendi-li răspun- 
deam cu prudenţă şi nesiguranţă în glas—că cine fură 
struguri, trebuie pedepsit mai aspru decât cine fură pe- 
peni, fiind-că strugurii şi via sunt mult mai de preţ de- 
căsipețieaă şi bostana. Hoţul face mai multă pagubă şi 
stricăciune în vie decât în bostană. 

— Asta bre, ciogiuc Istipan. giudicator acum facem; 
ama cum batrin alt' dat' facem, mai bun estem: după 
vechi adet—dupa vechiul obicei sau, cum am spune mai 
bine, după pravila nescrisă—dacă la strugur, hoţ prin- 
dem, drum ia el dăm, sictir de la vie, la el spunem; nu- 
mai dacă zarar—pagubă—mare estem, bătaie la hoţ dam, 
drept avem. Ama dacă la harbuz hoţ prindem, la tev- 
Kihane hoţ trimetem, acolo închis hoţ stăm şi gereme şi 
zarar bedeli după keşf care facem, hoţ pletim”—adică 
hcţul de pepeni e trimis la închisoare şi e osândit să plă- 
tiască amendă şi despăgubiri, după ispzşa care se face. 

—Şi de ce e aşa, bre, Hogea Cantemir Effendi” (1 în- 
trebam eu. nedumerit de îngăduinţa tătarului, când i se 
fură struguri şi marea lui asprime, când i se fură pepe- 
ni, fiind-că mie mi se părea firesc, ca vina să fi fost 
socotită şi pedeapsa dată, după paguba adusă şi prețul 
lucrului furat. A 

—“Asta, bre, ciogiuc Istipan”—îmi răspundea el, cu 
glasul înduioşat de dorul trecutului—“pentru că batrin 
înţelept estem: la E rapa luminat avem, ama şi inima 
bun estem; în Alah em şi om sărac înţelegem şi la 
el cum cardaş—ca frate—de la noi, iubim. Lesne estem, 
harbuz avem, spunem batrin: scormonim toprac, cu 
ceacâie—cu briceagul—la margine de la drum sau de 








care-şi 
bunurile şi mai bucuros le lasă să se 
ădias a a 





T şi cei i ţi: dar aceş- 
cu porecla de le bon > 

de ani mai târziu, la noi, un judecător de 
la oaste nu a găsit nici o vină unor ostaşi, i] 


„două sate, care nu sunt despărțite unul de altul, 
nici nu se amestecă îm] Pe de-asupra zidurilor 
'jmuitoare nu ieşiau t acoperişurile de pământ 
şi lipit, înverzit une-ori de buruieni, ale căsuţelor 
te, şi lunguieţe. La tătarii mai săraci, 





de Sr. Georgescu-Olenin 


tiseră totuşi să-i scoată din lânceziala lor şi pe de-asupra 
părţii tătăreşti a am a un duh de a re şi 
amorţeală, de par'că şi vitele şi oamenii erau ţi. 


—“Bre, “ciogiuc Istipan”—tmi spunea Hoj Cantemir, 
când treceam cu el = ulițele prăfuite, ce pi prin. 
tre casele şi curţile tătăreşti—“asta tatar, care acum așa 
tembel estem. am avut un dat cel mai tare armată şi 
cel mai mare împărăție, cum altul Allah pe lume nu 


Adevăt era ce espunea Hogea Cantemir, fiind-că tăta- 
rii din Dobrogea, fie ei crâmciaci, nogai ori tâți, sunt sed- 
boritorii stranşnicelor armii ale lui Genghis-Ehan şi ale 
nepotului său Batu-Khan. 

ălăreţi netntrecuţi, cum nu au mai fost şi nm vor 
mai fi alţii, că făceau aproape cinci poşte pe zi, pe dru- 
muri de munte, prin ada topită şi pe sloată. iscusiți 
mânuitori ai armelor de pe vremea aceia şi năsocitoti 
de alte arme şi mai ales de şiretlicuri de război, necu- 
noscute celorlalte noroade, Tătarii descăpățănaa creşti- 
nul, cu paloşul, din goana mare a calului ori fl nimeriau, 
la o mie de paşi dej cu săgeata lor, care străba- 
tea orice platoşe. Ii dărâmau zidurile cetăților, cu me 
şinării născocite de ei şi-l ardeau în luptă sau la re 
surarea întăriturilor, cu ţiţei în flăcări, azvâriiţ pri i 
ce pe limba lor se chemau caravina—armă drăcească. 
necunoscută altor noroade—şi de la ei ne-a rămas şi nouă 
cuvântul carabină Calul tătăresc mărunt şi păros, dăr 
pietros şi vânjos, făcea un singur trup cu călărețul. Iar- 
na, calul spărgea ghiaţa ori mătura zăpada cu copita şi 
zmulgea, cu botul. iarba şi buruienile uscate; iar călă- 
reţul. când sfârşia hrana lui, kurutul—g turtă de lapte 
acru de iapă, amestecat cu sânge de cal şi uscat la soare— 
înţepa hangerului, ici 


uită şi ne mai pomenit de îndemânatecă în treburile răz- 
boiului, înainta într'o rânduială desăvârșită şi o tăcere, 
care înfiorau pe cei ce o vedeau venind spre ei Porun- 
cile se dădeau prin semne făcute cu steguleţe negre şi 
albe ori cozi de cai, în vârf de lănci; dar în a ierea 
duşmanului sau cetăţii. care nu vroia să-şi deschi = 
țile de bună-voie, se întocmiau, în aceas tăcere. se Ca 


ne eaut atoză erei ți, de intunecau ce- 
nărăliau în sunete asurzitoaze de orei 
Pest Gica de drtă, pete, pe ae ie pe 
Sie Ne m aa ce Doria aa ea aa cau 


du-şi în ureche-—după scrisa din Cronica lui Ilie i 
când îmfrângeau cast duşmanului sau Vi cuceriau ceta- 
u totul prin foc şi sabie, că—după cum ne-a 
lăsat istoricul Wass: y—Moscova, arsă ca pedeapsă 
de Batu-Khan, s-ar fi mistuit cu desăvârşire, dacă focul 
mar fi fost stins de sângele vărsat de moscoviți; iar la 
cucerirea şi arderea cetăţii Kozelsă, Prinţul Vasile, dim 
Cernigor, s-a inecat în sângele ce umpiuse ulițele Şi ruti- 
nele fumegânde şi la urmă—după cum a însemnat un pi- 
sarnic în Cronica din Kostroma, nici un ochi nu mai 
măsese deschis, ca să plangă ochii închişi pe VEcIE. 
Numai cu două fumanuri şi cinci nefare—în pot doua 


oaste tătari, Subutai, poreclit oehadiri adică unea 
Gebe, poreclit Nujan, si cărui nume înseamnă de s- 
gestă, după ce au fost i la cucerirea Persiei Și 
Asiei de mijloc, au pornit, după porunca tai € 
ae ar e ace ae aice une CA 
misză-noapi negura munţilor şi a 

noseute. Au trecut înnot fluviul Arax, pătrunzând 
gatul creştin al Gruziei sau Georgiei, cum fi spun 
Tarii apuseni şi după ce-au atras în cursă. 
curi de război. armata Gruzinilor şi au nimicit-o Şi 
pustiit țara, au luat-o de -alungul Mării 









tea, treci 








i 
in 
iii 


i 
îg 
3 
“i 
8 


i 
înti 
E 


i 
i 
i 
i 
a 


i 
i 
; 
ie 
i 
za 


EE 
i 
fă 
i 
i 
i 
at€ 
sază 





ie ah st Deagateii tiziareala SI 


CARPATII 


3 





Bugek, al cărui tată 
his-Khan, a stră- 
ia, ieşind apoi pe 

spre grosul armiilor 


Cataro şi Antivari, pia în Albania. 
era Tului, fiul cel mai mic Al lui 
bătut ca un uragan Moldova gi 
valea Oltului şi prin Porţile de Fier, 
tătăreşti. 


Nu numai neamurile înfrânte şi ţările cotropite au tre- 
murat de groaza lor. Frica de tari a ajuns până în 
Franța, după cum scrie în Cronica din Reims, hilippe 

et şi pomenesc şi cântecele trubadurilor, care i-au 
numit Tartarins, în Italia, în Spania, în Anglia, după 
cum ne spune Matheus în Scriptores rerum britanica- 
ruim şi chiar în Norvegia, al cărei rege a făgăduit Papei, 
să ia parte la o cruciada împotriva Tătarilor, în locul 
celei plănuite, pentru cucerirea Locurilor Sfinte. 

Din împărăţia Tătarilor, care se întindea de ia Marea 
Japoniei iar la miază -zi cuprindea China, India şi Persia 
şi ajunsese, la apus, până la Marea Adriatică, o parte din 
ci s-au despărţit de Ordu-ul din Sarai, pe Volga, mai nu- 
mit şi de aur, fiind-că chipul şi gândul Khanului erau so- 
cotite de ei, ca de aur şi scoborâseră în Crim, unde Batu- 
Khan clădise un alt Sarai, înconjurat de grădini şi fân- 
tâni, Bagci-Sarai. După câte-va veacuri de alcătuire şi 
cârmuire de sine stătătoare, Khanatul Crimulni a fost 
imglobat în împărăţia turcească şi după alte veacuri, în- 
ghiţit de impărăţia muscalească. 

Intâile aşezări statornice de Tătari îm Dobrogea sunt 
pomenite, încă din veacul al gasesprezecile de scrierile 
călătorilor ce au străbătut-o, în acea vreme, în drum spre 
Stambul sau de la Stambul spre ţara Leşilor şi a Nemţi- 
lor, ca, de pildă, turcul Evliă Celebi, venețianul Tomasso 
Alberti şi ambasadorul regelui leşesc, Palatinul de Kulm. 
Ele s-au înmulțit în veacul al optsprezecilea după căde- 
rea Crimului sub jugul muscălesc şi mai vârtos după Tra- 
tatul din Paris din 1856, când șasezeci de mii de Tătari 
au fost ridicați din Crim de Sultanul turcesc Abdul-Med- 

iă şi aşezaţi în Dobrogea. Lăsaseră acolo, gospodării în- 

Titoare, cu case frumoase, cu cişmele şi havuzuri, cu 
wii—deşi ei nu beau vin—şi livezi de pomi roditori; dar 
în Dobrogea semănaseră mai mult dărăpănături şi ruine, 
năpădite de buruieni şi înecate de fumul greu şi acru 
al tizicului. 

Vitaseră cu desăvârşire vremurile de strălucire ale lui 
“Genghis-Khan și Batu-Khan, despre care nu mai pome- 
niau nimic nici legendele, nici poveştile, nici cântecele 
lor. Doar Crimul şi Khanatul lui mai trăiau în supersti- 
ţia cu care ei cinstiau numarul 9: bătrânii lor spuneau 
că nouă țări învecinau Crimul, nouă seminţii omeneşti 
A locuiau, nouă oraşe mai însemnate avea, nouă erau in- 
sinele K hanului, nouă dregătorii inalte n ajutau în câr- 
țării şi au domnit, cu totul, cincizeci şi patru de 

e nouă ori câte şase—dar dintre toţi aceştia, 
nouă au fost mai străluciți. Venețienii le aduceau nouă 
daruri, iar la ospeţele de sărbătoare mare ale Khanului, 
înjunghiau nouă zeci de cai, nouă sute de oi şi puneau 
pe mese câte nouăzeci şi nouă de pahare, 

Moscov”—urma Hogea Cantemir—“care acum îm- 
ție mare şi tare aveam, dar nu cum Genghis-Khan, 
uram de noi şi Țar al lor, înainte la Khan tatar, 













































IINDCA veni vorba de Alecu Donescu, 
avocat şi primar general al Capitalei. 
vechi liberal de categoria doua, adică 
din acei ce primeau posturi de răs- 

undere fără insă a fi e miniş- 

voi spune doar în trea că era 

ta de inimă, afabil şi simpatic. 1 

se spunea “Clipici”, având un tic ner- 

vos care (l făcea să clipească necon- 
teni! 


t. 

Impreună cu Dem. Dobrescu, dease- 
menea avocat nsţional-tărănist, zis 
“Târnăcop”, ei sunt autorii introdu- 

cerii urbanismului intr'o tală întortochiată, cu străzi 
de oriental, cu i construite la întâmplare 
fiecăruia. In special către periferie 

era o . Cetăţeanul se consulta deobicei cu 


—Du-te Mitică la primărie şi cere autorizaţie pentru 


autorizaţie, soro! Cheltuim 
De AC Eta sal vata să 
aşezăm ramă + sau spre ? 

—Ba cred că e mai spre Miazăzi, Mitică dragă, ca 
să ziua. Ai grijă să laşi un petec 
avem unde întinde rufele! 
la rându-i, cu nevasta şi 


'o aşezăm “aşa” sau “aşa”? 
. ască 


—Ce zici, mamă soacră, s 
Mai 








" Hogea Cantemir 


chiab—scara şelei—când la Sarai venim pentru iarlâc 
—adica pentru cartea de înscaunare ca ar—sărutăm. 
Mult an Moscov haraci, aur şi fete pentru harem de la 
Khan și emir tatar platim”. 

Richiabul, cum se chiamă pe tătăreşte scara șelei, pe 
care nu au cunoscut-o ro; , nici alt or din vechi- 
me şi chiar de mai târziu e născocire ască. Fie în 
mers, fie în luptă, călăreţul se Arbgitasta în ea şi se simte 
tare în gea, ca şi cum ar avea picioarele pe pământ şi 
drept recunoştinţă, pentru ajutorul avut de la ea în răz- 
boi, scara şelei a ajuns la tătari şi de la ei şi la alte 
noroade de stepă, semnul stăpânirii şi puterii lor ostă- 
şeşti. Am cunoscut, în trecutul nostru şi noi rumânii 
blestematul de cuvânt richiab, în înţelesul lui închipuit: 
pentru noi richiabul era Sultanul, tronul Padişahului şi 
Euvernul împărătesc de la Stambul, iar richiabeaua, ha- 
raciul pe care i-l plătiau Ţările noastre, pentru cheltuie- 
lile richiabului. Toate acestea, pentru noi, gi-au trăit 
traiul, fără să lase vre-o urmă şi chiar cuvântul a pierit 
din limba ce-o vorbim azi; dar la muscali, amintirea ha- 
raciului de fete, duse fără voia lor după tătari şi a stă- 
pânirii lor statornice, e nepieritoare în vecii vecilor, 
fiind-că s-a păstrat în ochii mici, asezaţi aproape pieziș, 
şi de multe ori chiar pieziş, atât de des întâlniți la ru- 
şii de azi, în sireţenia lor şi în timp de pace, cu prietenii 
nn numai în vreme de război, împotriva duşmanilor şi 
în numele locurilor din ţara lor. Chiar în Moscova şi 
acum un cvartal se chiamă Devicioe Pole, ce pe ruseşte 
înseamnă Câmpul Fetelor. Acolo, pe vremea atotputerni- 
ciei tătarilor, trimişii Khanului din Sarai alegeau, din 
mulțimea de fete, adunaţe din toate colțurile ţării ru- 
seşti, pe cele socotite de ei mai frumoase, pentru hare- 
mul Khanului şi al căpeteniilor tătăreşti, 

Am cunoscut şi noi puterea tătărească, în toiul tăriei 
ei, dar nu statornicită pe deplin, pe plaiurile noastre şi 
nici să ne amestece sângele, în felul și măsura în care 
s-a amestecat peste Nistru. Prin ţara noastră, au trecut 
ca un uragan şi cei rămaşi să ne ia haraciul de grâne, 
vite şi miere, se mutau din loc în loc, în pâlcuri de câte 
zece iurte-—de zece corturi de pâslă—numite, pe limba 
lor, cotun, de unde ne-a rămas cuvântul nostru cătun. 
Ca şi Sabarul, dupa numele unui neam de tătari, Bara- 
ganul, de la Badargan—tufiş de iarbă spinoasă şi seacă, 
de stepă, pe tătăreşte—şi poate chiar şi Basarab, de la 
“basar-aba”, ce înseamnă, pe limba lor, strânge cu pu- 
tere. Când năvăliau, lumea îngrozită fugea din calea lor 
şi-şi căuta scăparea în munţi, iar cea de la şes, în bălți. 
Dar blestemata de pasăre, nagâţul, care scoate ţipete as- 
cuțite când vede om, dacă se rotia pe de-asupra stufu- 
lui, unde erau ascunşi rumânii, îi da de gol şi tătarii 
ştiau atunci de unde să-i culeagă şi să-i ducă apoi robi 
la ei în ţară. Astăzi chiar, la spaimă mare, rumânii caută 
să se liniştiască, spunându-şi că nu vin tătarii, iar prin 
Moldova, umblă o vorba rămasă de la ei, ceambur, în în- 
ţelesul de năvală sălbatică de tătari prădalnici. Pentru 


de locuinţa înaltului dregător. Procese peste procese, ce 
nu rezolvau nimic. Dobrescu avea însă metodele sale. 

intâi dărâma şi apoi se judeca. Se pomeneau cetăţe- 
nii refractari cu lucrurile încărcate în camioane şi cu 
casa pulverizată în câteva ceasuri „de târnăcoape ce lo- 
veau fără milă. Dar mai târziu, toţi aveau să mulțumeas- 
că “pandaliilor” celui mai de seamă edil pe care l-au 
avut Bucureştii. 

Cu schimbarea guvernului, căzu Dobrescu-Târnăcop, 
luându-i locul Donescu-Clipici. Orice primar general ar 
fi venit, trebuia să continue ritmul impus de nărăvaşul 
predecesor. Il reclamau însăşi cetăţenii, al căror gust se 
adaptase repede modernismului. N 

Una dintre minunile începute de d-rul Costinescu, re- 
luată de Dobrescu şi dusă la bun sfârşit de Alecu Dones- 
cu, a fost Parcul Naţional dela Şoseaua Kiseleff. In locul 
mlaștinilor, bălăriilor si Bârioa elor de odinioară, răsă- 
riră ca prin farmec crânguri, alei, palate, lacuri asanate 
şi navigabile, deschizând o perspectivă necunoscută până 
atunci italei României moderne. Iar în preajma Par- 
cului Naţional răsări un întreg cartier de vile, unul din- 
tre cele mai frumoase din Europa. _ ca ot 

Spre a stimula spiritul edilitar şi dorinţa provincialilor 
şi chiar a străinilor de a vizita Bucareştii, se organiza 
totdeauna între 9 Mai şi 9 lunie aşa-zisa “Luna Bucu- 
reştilor” în noul Parc Naţional. Expoziţii de tot felul re- 
prezentau tradiţia şi progresul Capitalei. j 

Timp de trei ani am făcut p cu titlu onoritic din 
comitetul de organizare a Lunii Bucureştilor, alături de 
câţiva remarcabili artişti, scriitori, arhitecţi, colecționari, 
dintre cari voi cita în treacăt numele unor Horia Crean- 
pă, Octav Doicescu, Alexandru Bădăuţă, Ion Anestin, Flo- 
rescu, Mac Constantinescu, Rebhuhn, Mircea Stefănescu, 
Adrian Corbu, Horia Oprescu. j . 

Ne găseam într'o zi intr'o şedinţă de comitet, prezi- 
dată de chiar arul General Donescu. Clipea atât de 
des, du-şi fața, incât te enerva deadreptul 

dacă îl priveai mai îndelung. Ştia că fuesese poreclit 

“Clipici” şi nu se bucura de fel. Doar revistele de umor 

sau presa opoziţiei 1şi permiteau să-i ice epitetul. 

Ne aflam in mare fierbere, lucrând f; intrerupere pe 
gantier zi şi noapte, deoarece aşteptam inspecția rege- 
lui Carol II, când uşierul anunţă ta «: 
doru”, care cerea să vorbească urgent 
rului general: 


Domnului Teo- 
şi personal prima- 
—Care Teodoru? 
—Nu-l cunosc. Un domn inalt. Dânsul spune că vă cu- 
noaşie bine, că 


i zi 
i RE ARE RI DD Pali a 









noi rumâni! însă, ea neam : 4 
năvălirea, taia pi apcatieaicituire, de sine stătătoare, 


= T Yremeln 
țară şi mai tărziu stetornică, în răsări Ai păi 
şi urmări bune: ele au stăvilit întinderea puterii vngu- 
reşti, care Tâvnia la țările noastre, ne-a ajutat la înte 
meierea Moldovei, iar Basarab, Voievodul Munteniei şi-a 
pâștigat neatârn m) tând impotriva Ungurilor, aju- 
bir te înființase pre Saal 25 rr 
mpotrivirea mea că tătarii nu au fost - 
L d războiului, Hogea Cantemir îmi voi [sa 
țelepciunea şi darul de cârmuitor de noroade ai lui Gen- 
ghis-Khan şi de legiurile lui dre te, pline de jndecată ] 
omenie, numite bilik unde, printre cugetări şi pri 5 
are şi pe acesta, că nu poate fi stapânire pe pă ze ar 
principiu moral; iar în lasak—pravila lui de legi-—începu- 
tul e aidoma Crezului nostru creştinesc, cu singura E 
perete gri poruncă a Khanului, 
credință a tătarului: “Poruncim. une Genghis- — 
tuturor supuşilor noştri să creadă într'unul e ai 0 
nezeu, făcătorul cerului şi al pământului, singurul tm- 
părţitor al avuţiilor şi al lipsei, atotputernic în toate cele 
cereşti şi pământeşti, pe care le cârmuieşte după voia Sa” 
—"“Şi para de hârtie, bre, ciogiuc Istipan, tatar avem 
cu sute şi sute de an, înainte de inglez, de franc şi de 
alaman. Ata „pe vreme de la Khan-Toctai estem. ama 
Khan-Toctai dupa Batu-Khan venim. Şi Khan tatar în 
Impără ie de la el facem, ce alt împărăție nu cunoaştern: 
“imli ahvali mmeleket facem, care numărătoare şi socotea- 
lă de la pamânt şi de la om şi dobitoc estem şi fie-care 
de la el, În tejter—l1a registre—trecem”, îmi spunea Hogea 
Cantemir cu vădită mulțumire, că tătarii lui au cunos- 
cut banii de hârtie şi au făcut—cum am spune astăzi— 
recensământul Piptdapiei şi avuţiei naționale și au cu- 
noscut statistica demografică şi economică, încă de acum 
şapte veacuri şi mai bine. Dar în timpurile noastre, ca 
un puhoi care se potoleşte, intră în matea lui şi apoi se 
istoveşte şi se pierde, tătarii se liniştiseră, se agezaseră 
în sate şi se apucaseră de plugărie, Erau printre ei des- 
tui tembeli, dar cei mai mulţi erau muncii ri, cumpătați 
Şi mai presus de toate, darnici, primitori la oaspeţi şi 
cinstiţi—adevăraţi robi ai pri e dat, că de scris, rar 
ştia vre-unul să scrie rumâneşte sau chiar tătăregte. Cu 
ei însă, nu era nevoie de înscrisuri sau contracte: o bă- 
taie în palmă, o strângere de mână, după care tătarul o 
ducea la frunte, în timp ce stânga o punea apăsat pe 
inimă şi asta era act mai temeinic decât cel tăcut în fața 
judecătorilor. Flăcaii lor, la oaste, erau ascultători şi 
rânduiţi şi chiar dacă se mişcau mai domol şi erau mai 
puțin îndemănateci decât rumânii, erau totuşi ostaşi de 
nădejde şi mai ales de credință. Bieţii tătari de prin sa- 
tele noastre, supuşi şi ascultători de poruncile Stăpânirii 
şi smeriţi cu oamenii ei, mai de grabă îndurau în tăcere, 
chiar când vădit li se făcuse vre-o nedreptate, decât să 
se certe cu omul sau să se ducă cu jalba în proțap la 
zapciu, la ispravnic ori să ia calea judecății. 


nu o mărturisire de 


Va urma 






de ]. N. Manzatri * 


Nu să termine, când prin deschiderea uşii 
apăru căpul “Domnului Teodoru”, care nu era altul decât 
faimosul Teodoru-Chibrit, una dintre cele mai pitoreşti 
figuri ale capitalei, pretins actor, dar mai ales boem fără 
meserie, sef de galerie la foot-ball alături de Nea Titi Ba- 
rosanu, prezent la toate marile şi micile întâmplări, la 
prerierede de teatru, prin cârciumi şi restaurante. Figură 
inconfundibilă: peste doi metri înălțime, slab deşirat 
(deaceia i se spunea Chibrit), un cap lungueţ de tărtă- 
cuță cu un nas de tapir, fruntea mică, urec: blegi, 
buza de jos proeminentă, atârnând la vale. O voce pu- 
ternică, însă Koiporosită te făcea să întorci fără de voe 
capul, când vorbea pe stradă. Golan şi amuzant, deve- 
nise celebru prin simpla lui prezență. pia 

Mă aflam odată cu Vasile Marin la un match de foot- 
ball, pe arena din Splai. Juca “Venus” cu o echipă străină. 
Stăteam pe una din băncile de jos, când deodată tună o 
voce de sus de la galerie: 

—Bă, ăla prostu! 

Vrând-nevrând ne-am întors cu toţi ca să vedem de 

ine chemarea. 2 ş da. i 
fc co toţi sunteţi proşti, fraierilor! fre 
Teodoru-Chibrit bucuros că “bancul” prinsese (Ghinea 
era fratele unui distins militar, colonelul de artilerie 
Teodoru, directorul Serviciul Geografic al Armatei). No- 
torietatea i-o crease Puiu Iancovescu, punându-l să apară 
într'o piesă de teatru la Eforia, întrun rol episodic de 
pompier. Lung era, mai purta şi un coif de o jumătate A dit 
metru, încât apariţia sa, fără a spune vreum cuvânt, stâr- 
ni în sală un râs fără seamăn. z 

—Să trăiţi Coane Clipici! Hai noroc fraţilor! N 

Bietul Donescu se învineţise de enervare, Clipea şi mai 
des şi nu-i venea să creadă ochilor de atâta îndrăzneală. 

—Dvoastră nu mă ştiţi pe mine, dar eu vă ştiu pe Dvs. 
dom! Primar General! Sunt marele nostru artist Teado- 
ru-Cribrit. Să vă dea Dumnezeu puterea măgarului. Se 
bători naţionale fericite! Paralizarea tuturor dorințelor 

Noi strângeam fălcile ca să nu ne pălească râsul. E 

—Ce vrei Domnule? Eşti nebun sau ce vrei cu mine 

—Suntem şi noi nişte artişti talentaţi, dar fără anga- 





jament. 4 ; 
“pilă” 4 General, 

Am venit să vă punem o “pilă” dom Primar 
Daţi-ne şi nouă ceva “ţechini” ca să nu mata e tal 


SL pe da orale setea pe Sa 
mai mult setea E 
A foc Donescu, a pus să-l dea afară, iar a re- 
au gre gonit, dar până la urmă, tot i-a dat câteva 
mii de lei. j =: 
_—Să vă dea Dumnezeu puterea măgarului! Să trăiţi 


Coane Clipiei, şi la mai mare! 


(=) volumul “Frumoasa cu ochi vera”, publicat In 


Li o RE PRI y La ca, PC iii oii iii CA RPATII 


AMA 
Ce-i? 
— Unde-i tata? 
In cer, dragul meu. 
Ce face acolo? 
Se roagă cu alţii pentru noi, cari 
am rămas în sat... 
Cum era tata? 

„Uite, i-l arăt aici, si-mi întinde 

mama cărticica Maicii Domnului, un- 

de era un chip cu mai mulţi sfinţi. 

Care-i tata? 

Arim, i pune degetul pe unul în jurul căruia făcuse 
un cete cu creionul, 

De atunci, mulţi ani de-arândul, când mă bitea inta 
vitreg, căutam în cărtică să văd pe tatăl meu, pe tatăl 
meu adevărat 
Când am începu 
să-mi povestească: 

“EA, dragul meu. multe am mai păţit cu tine, Pot 
spune că numele tău de Hicolae ar f rebuit schimbat 
în Beniamin, care însemnează după Biblie “copilul du- 
rerii mele”; Când o murit tat'to, eram în gasea lună de sar. 
ra ra icre ame avea 3 m iei Imcreţia mu 

. a era de un an jumățate. Nu știam ce să fac. Când m'am mal apropiat, văd ca acum, eral îmbrăcat 
Alergam ca o nebună în toate părţile şi nu mai găseam cu paltonul lui Botugu E încins cu un brăcinar, șă fu 
astâmpăr. Nu credeam că tatto îi: mort, că doar'nainte câţi de-a alegere de popă, Te-au ales pe tine. Când 
cu o săptămână o font la munte, după trunchi de brad, v-am chemat la mâncare tal s'a oprit Inlma'n loc... Bo- 
Asudat, cum era, că cra vară, 7nl-o cerut un cântălău de tipu, un țigan din sat, i-o lăsat paltonul zălog pentru 
trine, Boli crau încă în Jag. M'am dus repede în pivniţă, jumătate kil de carne, pe timp de-o lună și luna nu tre- 

aduc băutura răcoritoare, Dupăce o beut cântălăul cuse încă, Tu al tălat mânecile amândouă, că erau prea 
până n fund, i-o venit rău. Vecin Gligor şi cu Lae l-or lu entru tine,.. iar brăcinarul era cireaua jidovaliui, 
dus în pat, iar cu am desjugat boii şi i-am dus In poiată ca o lega dimineața la cap, când îşi făcea rugăciunea. 
Caru] o rămas nedescârcat. si tu al tălat-o şi pe ea, că era prea lungă ., x i 

——Ce ai mă, Lac? i De năcaz că trebue să plătim paltonul Viganului și cu- 
—Mi rău tu Nico, mi ru... şi alergam să-i dau ceva, reaua jidovului, da mai ales de frică să nu te bată maş- 
dar nu ştiam ce. Seara, când or venit oamenii dela lucru, teru-to, care te putea omori, te-am bătut eu cu trestia, 
| so umplut casa să-l vadă că tat'to era tare godos, Tot ficându-te numa vânăt, apoi te-am pus în pat, unde je- 
| satul Il iubea, dar mal ales Lac a lui Romoganu cu care, meal şi plângeai. Când o venit maşteru, i-am arătat ce- 
| ca ficiori, făceau fel de fel de glume la gezătorile din aat, aţi făcut toţi trei, Să uita după tine să te bată, dar când 

Sezătoarea unde nu se ducea tat'to era ca pustie. te-o văzut vânăt în pat gi pe hăcilalți neatingi, n'a mai 

mic, asa ca tine, şi tu tare-i sameni, Singurul lucru zis nimic, doar se gândea de n'ar veni țizanul după gubă 
el ju ana mă si ii era pipa, dap alaeea, ip: Cât din partea curelei. nimic, 

le cărţi, ia cruce. Vezi tu crucea al a Acolo Noi aruncasem şuba ţiganului în 0d, unde se găinau 
jucau cărți, da nu din partea de către noi. Crucea aia păinile pe ca, că nouă ne era sptarcătă haina spa şi 
[] e tatto cu alţi vecini. Pe ea scrie numele Iui și a tu al găsit-o, lar cureaua jidovului ai furat-o tu din taş- 


. câ lui, când o plecat în sat dupăoauă, 

patru zile, eu eram la holdă în sănuni, când au 

ja i ie dea a ral-o trecut pir i Trecu şi asta..., numa într'o zi mă cheamă moșu-to, 
Ea luat sapa şi desagii za plecat acasă... M'am oprit 


bine și pentru asta Îl era mereu năcaz,., Da numa ei 

ştiu cum Invâțai, că neara meream la al fvăVatar arjia 
9-4 duceam Thină nula și câte o găină numa! să te înve 

țe bine și să nu te bată că tare erai slab Şi gingag la mân- 
care. Bara, mâşteru-to VA intreba lecţia pentru a doua 
zi. Când nu ştia copilul lui 1] bătea cu trestia dela grin 

dă. In el dădea odata, în tine de dnubori Eu vedeam toa 

te, dar nu puteam zice nimic, că ma bătea şi pe mine, 
AI hal, numa cu stiu și Chia tu Cicea Pascu de câte ori 
am fugit cu tine în brațe să nu mă bată. Câte zile pi câte 
rIEpA am fost fugită de acasă de frica lul. Pe urma lar 
mă chema că nu avea cine să-l facă de mâncare ȘI să-i 
spe hainele. 1ral spunea, că hu tă mal bate, ne jura 
către vecini, către neamuri, ca după două-trei săptămâni 
lar să mA bată, Nu-l vorbă că pi fu erai rău, jute la rnâ- 
nic, mereu Îl băteal pe Onu pi, de asta mă bătea... Mi-adue 
aminte ca acum, Era alegere de popă în sat, Herlegti 
vreau pe Popa Albu şi Macarie, pe unul de-a lor. Tot 
satul sa dus la biserică să audă cur fac slujbă, ca să 
aleagă pe cel mal bun... Când mă intorcearn dela blse.- 
rică cu alte mueri, te văd pe tine în cărnța de belitoare 
în, chicloare. Romulus te ținea de-o mânecă şi Onu de 
sta, La rudiță, era Sirlon a ul Cicea şi alergați în ju- 
n crucii din chlaț, 












t să pricep mal multe, mama incepe 































Era beteag şi vrea să împartă averea ce-o mai avea, Era 


Gheorghe, Pătru, Lac, Mâria şi eu. Până la nu ne-o 
to, unde era a cu Ana. Moș'to, când m'o vă- dat nimic și ne-o spus ca pe pian mita când ea 

zut,. d Ă ză, ma i între ce holdă rni-o 
-r un Nico... o murit Lae,.. i T-am pai CEA f si ati Ai altadata. Atat 
Nam plâ n'am pene n vorbă i-a trebult, ca mă se rependă la mine si să mă bată Abia 





Pe am scăpat din mânile lui, fugind la Chia la Cicea. Tu 
erai în casă, n'am putut să te iau A inceput să te bată 
pe tine. Te-am auzit sbierând, Atunci am chemat niste 
vecini ca să te scape, Am intrat şi eu cu ei. Erai întins 
Jos şi plin de sânge, abea răsuflai. Atâta sânge curs 
din tine că 0 trecut de dunga podelii. Am chemat pe 
moaga ui Uristecu şi te-o spălat, te-o uns cu ulei, apol 
mi-o arătat nasu tău, Te-o bătut blăstămatu asa de tare 
că ţi-o rupt osu nasului, os pe care-l al ieşit din nas şi 
acum $i-l vei avea semnul ăsta cât trăesti. Mă tot rugam 
lu Dumnezeu să moară, să scap de el, dar par'că nici El 
nu mă mai auzea, 

Odată te-o mânat cu oile şi E Onu cu berbecii. Tu în 
țâlna de sus şi Grueţe, lar a lui, pe Ghii şi ţălna din jos. 
E) so dus să lege ghia şi de acolo vă vedea pe amândoi. 

Ca copii, ce-ați făcut, nu stiu, destul că le-aţi ameste- 
cat. El so coborât din ghie,.. Seara te-o adus Lae a lul 

Deum Deneiu cu caru, Eral numa! vânătăi. A lul să făcea că 
zere,.. Surorile lui tat'to, lelea Ana și Măria, or luat plu- plânge, dar vedeam eu că nu 1-o bătut. Mi-am pus atun- 

dia pă caru, blanele de pe podul gurii, boii, vaca cu ci în pând să mă răsbun şi eu, dacă nu pot pe el, pe co- 
nu le-or luat că erau la păcurar în munte. pu ul. Şi apa, de câte ori era plecat maşteru-to la 
că tot ce-i mişcător este a lor, fiindcă mogu-to Tg ori oraş, mă puneam cu vătralul al de fier pe co- 
şi că averea trebue Mă... pilul Imi şi cară-i în schinare si dăl. I-am spus că dacă 
pi ce să fac? Pe nu tace, 11 omor... 

Vai de voi, pe tine te bătea el, p-a lui, en. Cine n'o 
fost bătut a fost Romulus, care cra a lu amândoi. De el 
aveam mal multă grijă, ă 

O trecut timpul. Tu ai terminat cele 6 clase primare în 

comună şi mă gândeam ră te fac Domn. Am fost la dl. 
Dr. Ioan Mihu şi l-am intrebat la ce să te dau, că te 
pie bine la toate, El mi-o spus, c'ar fi bine să te 
aci Pop, dacă am cu ce te ţinea la şcoală. I-am spus, 
că-ţi vând holdele şi casa care le al dela tat'to bun, iar 
sura ta, Măria să slujească fără a ca să poți și tu 
dormi și mâneca cu ea la acelap și n. Am vorbit pu 
ca, 9-0 ; *Cum să-nu, mamă. Să tiu că shujese toată 
viaţa, numa să-mi văd fratele Domn, că doară numa pă 
cl îl avem”, 

Agteptam să vle toamna să te dau la gimnaziu la Orăg- 
tie... nu al avut noroc, că într'o lar mă cheamă 
mogu-to să împartă averea. Mam dus, Tu tăia! lemne cu 

gură, la Făpădău, Ştii cam luat făpădău 
gi cab ei, ta cal d 
ne-am cumpărat cal, vacă cu lapte, oi, o 
de oi plătită şi mal aveam în casă 30 de zloți, bani 
mulţi pe vreamea aceea, 

La Dopu-to ne-am adunat iar toți fraţii, dar averea 
tot nu ne-a împărţit-o. Când am venit acasă, el mă as- 
țepta în po i ce ţi-a dat seri ARE i 

[i mâna e 
i să Var am it. L-auzeam din uliţă 
nea gel la voi, di gură, Tu te certal 


pe bine de 2 A) 1 el 


de aa negru 
it vecinu gardu şi 





„căzut pe lag 
poi mi-am luat pe cele două m'am dus acasă, 
drum, nimeni nu mi-o spus de moartea lul tat'to, doar, 
după obicelu, mă întrebau: Une-ai fost gi bună sara. Nu 
vedeam nici clurda de vite care venea dela câmp 
de care trebuia si mă feresc şi nici oamenii cari trai 
bună sara. Nebună de durere, cu o fată'n brat 
și cu alalaltă de mână, ajung acasă, Curtea era plină 
pameni. Neamurile lui tat'to făceau ordine. Când am in- 
trat în cămara unde era mort tat'to, am căzut pe trupul 
ea tale, Măria și Ana, au inceput să plângă... 
MI le-or luat, lar pe mine, târziu de tot, m'or dus în 
gură pe paie, unde m'am trezit cam după miezul nopţii... 
Nu mal eram De Eta, Nu mal vedeam și nici nu mai 
arm nimic, Mi-aduc aminte doar că după copârgeu 
am pi eu, cu Ana în braţe. Pe Măria o ducea tata, 
Cine-o făcut ana, cine-o aranjat înmormântarea; 
nam ştiut decât după vreo două să LOA 
eteciiă de durerea morții „am dat peste altă du- 





a 
















































AMINTIRI DIN SATUL 





MEU. 


de N. TEBAN 


sor chemat prin teleton Doetoru dela 





frică să mâna pe tine, Biiteagn mia Mie m 23 
spune: “Taci fino, pu mart, [a se pa di 


cu ulei, dar inerea, mereu de tat că-i numa răni 
în timpul Asta vine si biăstărnata.,, Dram mai 


aga se bate un copil”, îi spune Nănagu, | Notarega 
Zice: “Bă-ţi fie ruine, asta mu e bătaie TA ur in da 
% 


Li 


“Cum, mă ciululiți în casa mea”, zic pi 
ei... Wural vad pe Nânagu ca dintr-o patina îs fre 
jos, Atunci ar căpătat i cu curaj. Ara fugii, 
Ta, am luat săcurea și miar dus la Dl Moi ie 
spus: Domnule Notar, uite, sunteți martor şi (Aa 
Mir si Pui rr dacă blăstămatu isi 4 ma 
că, mine, ori & Mu me săra re 
noaptea, când Ela ea 9% 1 tal Capa cu, site 

De atunci am avut pace de el zii + 
POpiag, că - şi ir, batu-i-ar Dome ice pie 

pă pam sâptăriâni te-al vind 
doza! an poa ui de fân, „sat Bine și paleaj sh tn 
niele Rusalii, vine mătuga i Cai 

sora marei. Stau de vorbă cale 2650, Leica “ 
tine şi numai că-mi spune: “Uite Hico, eu nu pi v 
Bogată sunt, bătrâna sunt, ti iau eu la mine, îi COPIL, 
şcoală, [ tac Domn şi-l las și moştenitorii ef 
ptlara dacă-l mălucă, ori adevăr. Odată ral treci oa 
minte c'al putea fi N Ze Ori învățător și la ei 14 - 
sau la Stremţiu,.. “Bine, Lele Chie, dar aș grea sa i 
i “uaale oniiiegil, ă nu vie acolo în ismene pa 
ec”, “Nu Nico, 1 fae eu - “i 
chiar polmâne cu mine, Te, ACT SPRE) trebe, 11 ja 

Aga de tare Am plâns atunel, Niculae, de 
ral crapă inima. Nu ştiu de ce? Prică pearl 
iar nu şi tot plângearn. “Lasă Nico, nu mai plânge, păi 
spunea Lelea, că eu am grijă de el mai cre ca tine 
Vream să mergi acolo să scapi de maşteru-to, dar rul şe 
Tupea inima. Prea repede țe lua de lAngă mine. zi 

A treia zi de Rusalii, Lelea o luat trenul până 12 Jibot. 
lar eu cu tine am mers pe jos, ca să nu emil ni- 
meni unde mergem, Nu ştia decâţ Măria, -ta şi en 
Când am ieşit din sat, dinrolo de joagărul ni E 
că te văd g'acum, te-ai întors către sat, te-ai oprit. şai 
Inceput să plângi și plângeai cu sughițuri de mp te înai 
uteai opri. Plângeam si eu. Te-am hat de mână şi te-am 
intrebat, de ce ngi, der numa așa ca să zic şi eu ceva. 
Al început să pi gi şi mai tare. Atunci ţi-am zis. Sieu. 
lae, dacă nu vrei să meri, eu nu te silesc. Hai înapoi aea- 
tt arde e ii poe 

> o incă şi ştii 
a me ae E edi 
, pari ai zis, „să şe 

de tata magter”,.. 4 pusca 











In gara Jibot ne mătuşa. O scos țidule de Mimi 
PER voi "Up până a Teiuş. clasa treia. Când o sosit 
trenul a ră i tn la 









n A 
din L 
acum nu te-am zut 2za de frume 
atunci. Te-am luat în braţe şi te-am sărutat. Tu erai ve- 
sel şi te uital la tren. Pentru prima dată te suiai în el 
Dupăce aţi plecat, eu am venit tot pe jos acasă şi tot 
drămul am plâns. Abia mai mergeam şi de ostenită şi de 
durere. Copilu meu, copilu meu, de mic trebue să se în- 
veţe cu năcazul. Dece l-am dat de lângă mine? Dece tre- 
bue să fugă din satu lui, din casa lui? Copilu meu, copi- 
lu meu, mă văicăream eu mereu... 

M'am urcat în tren. Mătuşa m'a așezat lângă fereastră. 
Am văzut pe mama cum îmi făcea semn cu mâna şi 
plângea. Credeam că Ia arate Fei a „A 

i mă urcam în tren pen a dată, nu eram 
rea a Mă deam la satul meu, la prietenii mei 
pe cari i-am lăsat fără să le spun nimic de plecarea mea. 
Ce va zice Onu şi Romulus. Dar tatăl vitreg ce va spune. 
când nu mă va mai găsi în ul gurii. Oare nu 0 va 
bate pe mama din nou, să afle unde sunt. Ce va spune 
mama la cei cari o întreabă de mine? 

Oricât de rău a fost acasă, cel puţin li cunoşteam pe 
toţi. Mătuga, în schimb, îmi era străină. O vedeam pen- 
tru prima oară. Cu faţa albă şi sbârcită. Cu cercei mari 
de aur în urechi. Pe mâni numai inele cu fel de fel de 

letri. Dinţii din gură, deasemenea erau de aur. Mă ul- 
ir mereu la ea, dar gândurile îmi erau acasă... îmi 
aminteam de zilele când mergeam la Biserică şi cântam 
în cor sub conducerea învățătorului Giurgiu. Apoi cum 
am spus poezia: “Sunt fecior zdravăn”, în fața Vlădicu- 
lui dela Sibiu, Ion Meţianu, care a fost la noi în sat şi 
mi-a dat un galben. Mă gândeam la ţiganul Lae a lui 
Clurti, care cânta din laută la joc şi la Dănilă a lui Fur- 
Ii, care plângea din fluer... la Ploştină, când mergeam 
noaptea cu caii şi durmeam într'o buturugă. 

Trageam din când în când cu coada ochiului la mă- 
tuga şi lar îmi ziceam... mă cunoştea tot satul, deoarece 
eu încasam cotizaţiile la Reuniunea de Inmormântare, 
la care tata vitreg era casier şi care fusese înfiinţată de 
Dr. Ion Mihu... Ochii mi-erau numai mărgele de lacrimi. 
dar îmi era frică să le dau drumul în voia lor... Mă sim- 
țeam străin lâng'o străină... 





u 


In gara Teiug ne-am dat jos din tren. a m'a 
luat de mână şi haida, haida, pe 

Mă uitam ca speriat în toate 
frumoase, unele cu etaj ali, 





CAI RAPIANTII 1 








gând imediat: “E nepotul meu. L-am luat suflet”, î -, Pi 
deşi nimeni nu o întreba de mine. [: 4  y 

Am ajuns în piaţa din Teiuș. Era târg săpti al. Aci “9 A i e 
se vindeau covrigi, dincolo cremvigi şi cârni Tripţi şi , Ea ei M : 
tot m E Sata ca la tre. Eu mă uiti la pată ă TA 3 i 
cu m'apucase pe drum foamea, nu în- p . 
draâncar să cer nibnie. Cani d ieşit din târg mi-a luat | domneşti, e de pheliți-o cămaşă, Costimull era 


mătuşa un covrig sărat, 

Afară din Teiug ne-am continuat drumul. De-o e 
şi de alta, vântul legăna grâul verde, care crescuse de-un 
genunchiu. In depărtare se zărinu câteva case acoperite 
cu paie. “Uită Nicolae”, îmi zise mătuşa, “acolo mergem 
noi, în satul acela. i Stremţiul”. ME uitam la ea 
şi nu înțelegeam prea e ce spune. Vorbea iute, dar 
mai ales cu alte cuvinte decât acelea pe cari le auzeam 
In satul mew Vorbe ca: “Niculae, mergem, acela, Stremț”, 
îmi sunau straniu. Eu erâm obiciunuit cu: “Lae, merem, 
ăla şi Zdremţ”. > = 

Ajunşi în sat, în loc să trecem peste te râul, cum 
era mai aproape, mia dus prin mijlocul sațului, ca să, 
tă turor şi să le spuie tuturor, că m'a “luat de 
suflet”. 

Dee Dumnezeu bine”, în stânga, “dee Dumnezeu bine” 
în dreapta. Salutată de toţi şi ipac cu toţi. Nici 
ia pn spunea: bună ziua, ori, bună vremea, can sat, 
a noi. 

Copiii din sat se uitau curioşi la mine. Pentru ei eram 
un venetic, ur “moeen”, cu cămaşa afnră, peste ismene 
şi pălăriuţa pe vârtul capului, ca un “cuib de cioară” 

După un ocol măricel, ajungem, în cele din urmă, aca- 
să. Casa mătuşii era aşezată pe marginea râului, mai 
bine zis a vălii, sau a părăului ceva mpi răsărit, unde 
puteai prinde moiţele cu mâna, apa fiind puţin adâncă 
Mai în sus ceva era o moară, care mătina însă numai 
când ploia la munte. altfel nu avea apă destulă. 

“Iosife... Iosife”, stripă mătuşa... Brăilan puse 
Tie, că iar s'o îmbătat” 

In curte apare un bărbat, ca de vreo 60 de ani, tru- 
mos, înalt, păr bogt şi mustăţile lăsate puțin pe buze. 

“La Brăilan pușcărie... ai intrat în pivniţă, te-ai îm- 
bătat,.. De unde ai avut cheia?” 
dz Tăspunde nimic, se uită la mine si mă ia de 
mâni 

“Vino incoace nepoate și lasto, că-i bolundă... Cum te 
cheamă?” 

“Niculae, răspunde mătuşa în locul meu, în timp ce 
deschidea uga la pivniță să vadă ce lipsea, căci avea obi- 
celul să pue semn la butoaiele cu vin. 

Dupăce mai boscorodeşte ea singură, intrăm în casă 
Eu crăpam de foame. 

“Fă ceva de mâncare, că i-o fi foame lui Niculae”, 1 
spune unchiul Iosif. 

în timp ce ea se închide în camera ei, din faţă, care 
avea un peam spre părău, unul spre stradă şi două spre 
curte, unchiul îmi mmtinde un castron cu mămăligă rece 
cu e și lictar de prune, sau sârvoiţă, cum îi sp 

neau ei. 

Am mâncat, căci îmi era foame. Unchiul se uita la 
mine. Credeam că mai târziu o să-mi dea ceva mai bun 

“Tu 0, Gă-i 2 a Vine bă- 


















u 

cum se copili 
copil. câtă vreme bătrânul avea pa- 

şi două fete măritate. 

aşa, care mă luase “de piei 

9. yrea să moştenitor, nu m'a mai scos din mă- 

DD e a ieri pi m făcut la ea. 

Dormeam cu unchiu întrun pat. El mă iubea foarte 

: „Miătușa dormea singură în odaia ei, întrun pat 


tămâni, mă duce la Şcoala ungu- 
Sandor, In aceeas curte era şi 
şcosle românesercă, condusă de învățătorul Stan. Cele două 
scoll erau despărțite numai printr'un gard. 

Nici a nu ştia ungureşte şi nici eu. 

La examenul de admitere, directorul îmi dă să citesc... 
foarte bine. La geografie: Delkeleti Kârpâtok... foarte 
bine. Nu ştiam vorbi, dar puteam citi şi pronunta limba 
maphiară şi esta i-a fost suficient să mă aarmită 

Mai aveam câteva luni, până să Inceapă gcosla, Ziua 


mergeam cu unchiul la via. Lucra sărmanul toată 
un brug de in traistă. Am fost cu oile, 
le-am dat la , din două în două săp- 


la; „ Ole erau odată de 
















făcut dintr'o foaie de cort, 


adusă de Teofil a lui Pânzeru, 
de pe frontul italian, când 


a venit la “urlab”. Mama mi 
l-a făcut pentru Paşti. Ca să vadă cum îmi vine, l-am 
îmbrăcat. Mersul în el se auzea de-o poştă, căci foaia de 
cort avea un foşnet isomanăter, ierăstrăului de tăiat 
lemne. Dupăce le-am desbrăcab, A le-a impachetat 
şi le-a aşezat frumos în ladă, în Odâiă ei, ca să le am 
noi pentru Paşti. 

—Niculae, mai ai 6 Ară răbdare să găţi şcoala aici. Până 
atunci mă duc la Sibii.. Am v adresă la domnul Victor 
Turdăşanu, în bliţa Bruckentaleasse. EI o să te bage In 
şcoala de pochi, la Seminar, iar dacă nu acolo, la Băl- 
grad, la Uguri şi tot ai să ajungi domn. La Orăştie am 
fost, dar nu vre să primiască rumâni la ghimnaziul să- 
sesc. Fii numai cuminte Şi învață Bine. Cu lelea am vor- 
bit eu şi n'are să-ţi mai dee sârvoiță cu mămăligă. Săp- 
tămâna ce vine fi trimet şase ferdele de grâu şi două 
mierțe de făină nula. Am dat lu domnu director dela 
Şcoală două coroane ni cumpere în toată ziua 
câte un covrig saw corn. Să nu te mai gândeşti acasă, 
că maşteru-to s'o făcut şi mai rău acum. O vândut calu 
şi căruţa. Pe Onu lui lo bătut de-o zăcut mai mult ca 
tine. S'o dus prăpăditu în chiniţă şi so îmbătat lângă 
bute şi-o uitat cepu deschis de-o ctrs tot ghinu, 60 de 
terii. Pe mine nu mă mai bate că i frică de nânagu Ro- 
moşan şi Tetea Crăciun a lui Tomoş. 

& Aşn-mi povestea mama pe drumul care ducea spre gara 
eiuş. 

Intors la mătuţi aşteptam cu nerăbdare Paştile, nu 
ca să mă bucur de cuăle roşii şi cozonac, ci ca să imbrac 
costumul şi papucii şi să nu-mi mai zică copiii din Strem- 
ți că-s mocan, In timpul acesta mă sileam să pricep mai 
bine gramatica ungurească, sau “nyelvtan”-ul şi să stă- 
pânesc cât mai bine limba lui Arpad, iar Sâmbăta şi Du 
mineca culegeam omizile de pe prunii, din grădina de 
lângă casă, cu alţi copii din sat, cari lucrau pe plată. 

Inainte de vacanţă am" primit notele dela şcoală. Erau 
toate: “kitin6”, eminent, Noaptea de Paşti abia am pu- 

























CASA DIN MARAMURES. 


tut să dorm din pricina emoţiei ce mi-o da gândul, că, a 
doua zi, voiu îmbrăca hainele domneşti. 
Când mătuşa și unchiul s'au întors dela biserică, dela 
Inviere, am fost trezit speriat 

—La Brăila'n puşcărie, au intrat hoţii în casă, Mi-au 
furat banii, mi-au spart casa, Hoţii, hoţii,.., aud pe bă- 
trâna. 
Usa era inculată pe dinăuntru, inr geamul ce da îns- 
pre vale era deschis 

—Hal, întră Niculae pe geam şi deschide uşa, repede, 
repede, ii... m'au furat hoţii 

Pe era intru. Dar dacă sunt încă hoţii în casă 
şi mă omoară. Mai mult cu forţa, am intrat pe geam şi 
am ușa. Sau adunat vecinii să vada. zile cu 

ine ite. Pernele din pat pe jos. Scaunele intoarse, 
toate cu susul în jos, aşa cum fac hoţii, când intră să 
fure, ma căuta banii ce-i avea ascunși între fața 


de pe! 

Aloi că nu mi-a luat banii, ulte, i-am găsit, strigă 
ea plină de bucurie, dar când a căutat mai amănunţit a 
văzut că lipseşte butolagul cu vin, ce-l avea păstrat nu- 
mai pen! plăcintele şi cozonncii, ouăle roşii... ghe- 


mele noul. 
aibă duşmanii mel. Când 
a că sunt domn, m'am văzut rămas tot în 
nici ouă şi 
te zilele de Paşti am plâns ascuns în 
N'or putut ei fura banii mătuşii? Tocmai 
pucii mei? Şi-mi făceam fel de fel de pla- 
deam chiar, că mi le vor aduce înapoi. că 
i pune rea mici, dar am terminat şcoala 

formă. 


Ra ei + SEE et ee. 
e ea ug, , 
Fi ses poezie aoleu ec Aputle A20 












Induld şi 





A 7 
nit mi să mă ducă acasă gi să sta i 
me n a Wu acolo până ln 
inamnte CARa, ur cum tmi spunea, mă volu Fuse 13 
be LINA fi spune mamei: “Lasă-l ja mine. Eu 11 ju- 


fopilul meu. In toamnă fi 
spesele mele, învață mai bine igo 


“Copilul meu să-l fac Ungur? Niciodată) î 
mâiu cu porcii în sat la mine decât să-şi rr ii 
şi credința, Pă mine nu mă cheamă Măria Fac Cătănuţă, 
care Siro dat copilu 1h Săcuime. Nu sunt i 
să-mi lapăd copilu. Nea E 
ca asta. Cu Lelea fu cum fu, îşi bătu 
lihnit de fonme, dar nu i-o furat limba 
tră din bătrâni. Sunt sătulă de ftăgădueli unguresti Oare 
pă moşu-to nu l-or închis Şi l-or bătut jândarii în chi- 
nița dela cânţălărie pentruc'o cântat îni casa [ui sara: 
Sell il ca Deşteaptă-te Rumâne? Nu! Co 
pilu meu rămâne în legea noastră şi vri să- 
cu frica lui Dumnezeu, YI mea upicI care 

—Mâne merem acasă, Niculae, 
merem la Sibii şi te las la 
cepe şcoala de pochi. Ala e 
ici şi Pe o doamnă faină 

i-am luat rămas bun dela mătuşa, mulțuminchu-i pen- 

tru toată mămăliga, sârvoița. şi cea; i i 
miza păzi 1Alizi ţa, şi ceapa ce i-am mâncat. o 
acum nu-ți voiu mai face pagubă. Poţi să- i îngrași 
orcii şi găinele în linişte, SeaLcită cum Se i a fae 
an cu ban. Iți vei face averea şi mai mare. O să dai 
bani cu dobândă la toţi oamenii săraci din Strențiu şi 
Telug, Benic şi Cetea şi pe cari-nu-i vei ierta la soadență. 
Blestemul lor se va abate asupra ta şi vei fi alungată 
din casa unchiului Iosif. Din patul cu salteauă de put şi 
plapumă de mătasă, vei ajunge să-ţi odihneşti trupul 
obosit de E aaa la o femeie străină, întrun: pat cu 
paie Din banii ce i-ai avut şi din întreg belșugul în care 
ai trăit nu se va alege nimica şi vei ajunge să mânânci 
şi tu mămăligă cu sârvoiță, pe care-o împărțeai altora, 
căci ţi se va fura totul şi vei rămânea cu hainele de pe 
tine doar. Cel de Sus, pentru a te pedepsi pentru fără- 
de-legile tale îti va trimite vedenii în. somn, care să-ţi 
aducă aminte de toate cele ce le-ai săvârşit. Iţi va apare 
indeosebi umbra unchiului Iosif, săpând și plivind via, 
ori tăind lemne în pădure, cu un cocoloş de mămăligă 
în traistă, drept merinde. Iţi voiu apărea, poate, eu, copil 
bătut şi schingiuit de-o brută şi alungat din casa mamei, 
pă care tu Îl omorai cu foamea, Te vor umplea din now 
oate boalele lumesti, te va roade oftica şi păduchii şi 
vei trece în lumea celor ce nu mai cuvântă fără lumânare 
la căpătâiu. Nimeni nu te plânge şi se vor bucura da- 
tornicii tăi, cărora le dădeai bani cu dobândă de sută la 
sută. Aceştia, cel mult vor zice un: “Dumnezeu s'o ierte”. 

—Rămâi cu bine, mătuşă! 

Unchiul Iosif a venit cu noi până la gară. Vrea să mă 
vadă pentru ultima dată. Vorbea puţin cu glas de om 
părăsit. Ochii-i jucau în lacrimi. Singurul lui prieten 
eram eu și eu fl părăseam. Acum nu mai are cui spune 

„poveşti şi rugăciuni, nu mai are pe cine învăța slovele 


Şi săptămâna ce vine 
domnul 'Turdăganu până în 
om fain şi cuminte, rumân 
şi înaltă, aga ca mime.., 














ș & , din ri va dorm „nou în. 
Amintirile die cal dată. Cine os 
Medrea din Stremţiu? Trei sferturi din mosia satului 





era a lui. Holde cu grâu şi porumb la Benie şi alda, 
durea mare ce unea comunele Cetea şi Geoagiul de Sus, 
două vii mari cu viţă americană, peste 200 oi la care ţi- 
nea un cioban al lui şi cele două grădini mari cu mere 
Ionatan, toate făceau parte din averea lui. Iarna în ju- 
rul alambicului, care fierbea drojdia şi tescovina nem- 
cetat, înconjurat de cei 4 feciori şi fete, frigeau oi şi 
miei. Bogat, cu sluei şi slujnice numeroase, era aseme- 
nea lui Iov din Biblie. Toate-i mergeau din plin. Dar, pe 
semne, Dumnezeu l-a pus la grea încercare şi din bogat 
şi avut, a ajuns slugă, a pierdut totul şi trăia ca un pust- 
nic în singura casă ce-i mai rămăsese şi pe care o îm- 
părțea cu mătuşa... Mai bine-ar fi rămas singur, 

Poate toate acestea îi treceau acum prin minte, „înso- 
tindu-mă pe drumul spre gară şi îndreptâna privirea 
când spre cer, când spre mine. Asha 
Deşi copil, partă-l citeam îm suflet şi-mi părea rău că 
trebue să mă despart de el. Tot drumul l-am făcut, fără 
să vorbim, doar odată, apucându-mi mâna, mi-a spus: 

—Niculae. Ori unde te vei duce, să fii cuminte și + 
rogi lui Dumnezeu. Niciodată, oricât fi fi de necăjit, s 
nu-l sudui. E] le ştie pe toate, EI are grijă de toţi... apoi 
a închis din nou gura. 

Ajunși la gară l-am spus: 

— Sănătate bună, unchiule. 

- Dele Dumnezeu bine, Niculae, 

Mi-a întins dreapta, în timp ce cu stânga îşi ştergea 
lacrimile, N : 

De-atunci nu ne-am mai văzut. I-am scris, în schimb, 
din Sibiu, câteva cărţi postale, cu caractere cirile, aşa 

m mă învățase. I 
gri să m'am oprit la moşu. Dela garn Vinerea 
până în grădina casei, ducea o cărăruie, care tăia o holdă 
de grâu a Dr-ului Mihu. 

E ai vint. Ți-i foame? Stai o ţâră să-t fac o păpă- 
radă din două oauă, Bădicu de plăcinte înca-i cald, 

Cu câțiva coteregi de cucuruz, bunica Inteeste focul 
şi în câteva clipe, sunt fripte două onuă cu făină și un- 
soare. Era mâncarea ce-mi plăcea mie şi pe care bunica 
o făcea oridecâte ori veneam de undeva. 

Noaptea am dormit cu moşwn pat, El era un om înalt, 
bine legat, cu părul alb ca răpada şi puuaie) de putea să-l 
facă plete. PURE, din păriati fi n'a făcut armata la 

-Ungari, ci a -0 Ş 
pui plăira iote, poimâne-i Sâmbătă şi eu plec ln târg 
la Orăştie. Nu vrei să meri și tu cu mine, cu caru cu 


grâu. 
rimit, desigur, cu bucurie. Moşul încarcă carul 
ad aproape 40 de ferdele de grâu. Peste saci aşterne 
fân pentru E rii peste el aruncă o traistă cu pită, slăina 
apă. Ă 

Si SaRă boo. Cea Iambor... Iote-te, ie-l drace şi te ba- 
gă'n el, că hăl de brazdă nu trage bine,,, Cea, cea... dra- 
cu bagen hotu-tău... Acum l-am pus întâi la jug... Cea 
Tambor,.. E juninc... Iote-te, ie-l drace, să nu rupă ju- 
gul... Cea M'şca, şi-i arde unn cu biciul. a 

—Ehei, câți junci n'am învățat lo să tragă'n jug... 

Şi ca sa mai uit de lungul drumului, începe să-mi po- 
vestească. i 





(Urmează in punina 8.) 





PLECAREA LUI “S. D. STURGIS“ 


O pătură cazonă peticită, 

Cerul s 

stă parcă priponit în vârfuri de catarg 
Din orizont, 

săltână o ceaţă de fantasm, 

cresc valurile n muchii: 

se sbuciumă, 

se sparg 

de far, 

de dig, 

de vasele purtate 'n radă 

sau îndrumate 'n larg 

de către remorcherul 

ce suflă greu ca un bolnav de astm. 


Pe cheiu, 
sub gâtul arcuit al unui dinosaur metalurgis 


(în post-diluviu botezat elevator), 
a tras un tren cu emigranţi 
pentru America de Nord, 
Venezuela, 

Chili şi Ecuador, 
pe care-abia aşteaptă să-i înghită 
“S. D. STURGIS". 


Un şir pestriț de oameni se frânge în spirale 
Şi fiecare, 
ijuliu, ă 

i potriveşte, ca să fie 'n văz, . 
număr de carton prins de revere 
găduiala altor lumi, 

cu ape mai domoale, 
cu cetăţeni puţini, 
'cu vite mulie ş'obiceiuri ospitaliere 

"ncep de-aci, de sub un coviltir în chip de pasarelă 
țepenit în punte şi-n babale. 













510 şi-a pierdut gamela! 
hei, 816! 


510 
— 816 


ochiu de “Leika”, “Agfa” sau “Kodak” 
încadreze clipa, 

ea clipă 

care 'ncepe 
narea aventuri 


... ATENŢIUNE...”, 
'se sparge-o voce peste 'ntreaga navă 


arena urcugul ancorei 
în iet ruginit de roţi, A reiasa aaa 
“TOŢI EMIGRANȚII, TOȚI EMIGRANȚI 

7 [SE-ADUNE 
TOŢI... TOŢI... TOŢI...” 


In marea clocotindă, STURGIS se topeşte 
spre-asfinţit ca într'o lavă. 


Bremenhaven, 12 dec. 1949 





ANTON ŞTEFĂNESCU 


DIN LIRICA MACEDO-ROMANA 


Noapte di veara 
de Nuşi TULLIU 





PRIMUL SARUI 


Iată că v'au dat şi tuleii 

De când ocniţi la Canal E 
Şi nu ştiţi de ce'nfloresc teii 
Sau bujorii pe obrazul 


Prima iubire va fost ţara 
Scotocită până şin minţi. 
Prima durere amara 
Despărţire de părinţi 


Nicicând n'aţi fost luminaţi 
Că ne batjocoresc neamul, 

Că hoarda şi-a pus argaţi 

Dar voi le-aţi prea simţit hamul 


Si n'aţi vrut să construiți 
Socialismul muscălesc 

Cu ţărani pricopsiţi 

Şi muncitori care huzuresc 


Iar în locul cravatei roşii 
V'aţi legat gândul uneltirii 
In bandă cu strămoşii 

Cu apusenii şi zbirii, 


Poporului eliberat. 
De-aceia băncile şcoalei 
Din vreme v'au lepădat 
Pletele şi joaca răscoalei. 


Hărleţul aci-i caligraful 

Şi ignetul răngii,—elocvenţa; 
De mamă mai ştiţi când vătatul 
Vă măsură'n scârbe frecvența. 


Că nota acum este norma 
Iar diriginte, brigadierul 
Care vă plămădeşte forma 
Cu pumnii, sudalma şi fierul 


Şi iată că v'au dat tuleii 
Peste înmugurirea feţii 
Cănd înfloresc pe uliţă teii 
Şi'n inimi ghimpii tinereţii, 


Tar voi n'aţi auzit decât 

Povesti cu bucata și tăut 
Parcă viaţa toată-i în gât 
Şin pântece, primul sărut 


Valea Neagră, Mai 1953. 





Frescă din Mânâstirea Slatina, 





Noapte de vara 


Indurerat în munte cântă 
Cavalul odată cu seara; 
Jalnic la stână Mikags 

Şi un cântec de fluer 


E noapte... miază-noapte... 

Fântânele dorm tăcute; 

Numai talăngile răsună 
Prin pădurile mute. 


Departe trece luna 

Senină şi frumoasă: 

Toţi munţii scânteiază 
Sub raza ei curată. 


Numai sufletu-mi nu doarme, 
n no de vară, 


Cum plânge un caval... 


ac Vale Teen P e a ia 





CELOR RAMASI 


Ne-a fost prea năpustiță despărțirea, 
Prea ne'mbulzeau cu sârg magie leasă, 
Ca să strunim deodată năucirea 

Şi să vă strângem gândurile de-acară 


Venise ceasu'—atâtor plăsmuliri—, 

ze mult pa credeam că va să bată 
i-acum trecea prin noi cu rost de ştiri 

Din altă lume, altora'ntâmplată. 


Iar viaţa care dincolo de porţi 

Trebuia să fie-o nouă ate, 

Inoadă firul rupt al vechei sorţi 

Când ne simţim iar domni pe căi şi zare. 


Urcăm pe dămbul ce-a crescut din stânci 
Rostogolite'n trântă grea cu noi 

Şi nu mai ştim că ne-am târit brânei 
Ghiontiţi de puşti, sudălmi, izbiți de ploi. 


Trec semnele ce-au fost hotar de moarte, 
Când nu ocheau anume'n ţarcul lor, 
Nimic în noapte nu ne mai desparte 

De lumea fără paznici, fără zor. 


Acum plutesc poverile din spate 

Parcă n'au fost nici când fierbinți piroane 
Pe dealuri de surghiun descălecate 

De hoardele cu sârme şi şoproane. 


Nici unul nu priveşte inapoi 

Dar când ne-apare buri cu lumini 
Ne'nvârtoşem şi mergem în convoi 
Cu gândurile de ieri, printre străini. 


lar paşii ni-i asemănăm mereu 

Cn rosturile voastre; goarnă, număr... 
O! număr din sleitul eleşteu 

Sub ploi, atârnă încă plumb pe umăr. 


Când toaca dă poruncă de dormit 

Ne răscoleşte-o stingere ideală, 

Parcă ne-am rupt din cinul unui schit 
Şi ne urmează sfânta rânduială. 


Şi iată oameni, oameni fără hăţ 

Dar înegriţi de griji şi neputinţă 

In goană Up aztec lor ospăț 

Si-au năclăit tot scutul de credinţă. 

Ei n'au zăgazul îndâriirii mute. 

Si nau acrasnit aut Sremualiiri aa fiare 
Pe cari le port acum neabătute 

Să vă cinstească'n râvne misionare. 


Virgil VASILIU 


SATUL MEU 


—Ei, măi nepoate. Satu nostu-i vechiu, de pe vremea 
Dacilor. In Valea Bisericii s'or găsit oale de pământ, bani 
şi săbii. Pădurea Ploştină ei or sămănat-o. (Avea stejari 
groşi cu diametru până la 2 metri. In unul din ei era o 
scorbură mare, unde-şi făceau culcuş 3-4 feciori, cari 
mergeau să pască noaptea caii.) Pe sub Grueţe, tot cam 
la zece ani se aprinde o flacără mare deasupra unei co- 
mori cu bani. Iote, calea din Şopru li zice Calea lui 
Traian, de când so bătut cu Decebal. 

—Când cotim pe drumul țării o să-ţi arăt şi statuia 
lui Pavel Chinezu, care so bătut cu Turcii tot aici, în 
satul nost. Vezi tu balta aia? Aici Pavel Chinezu şi cu 
Stefan Batori or omorât pă toţi Turcii. 

—uUngurii ne-or schimbat numele satului în Felkenyer, 
adică Pânea de sus, da noi tot Vinerea fi spunem. Dela 
Alba Iulia şi până dincolo de Deva la cămpia Murăşului 
se spune Câmpia pânii-Kenyermeză, dar bătălia hotă- 
râtoare o fost dată aici, în balta asta, Balta Jibotului. 

—Să zâce că Turcii erau mulţi, cătă frunză şi iarbă, 
de nu-i putea ţine pământul şi c'or bătut pe cresti 
cari or fugit în tăte părţile. Pavăl Chinezu, român de-al 
nost, de pa părţile Bănatului, o strâns o oaste mai mare 
ca înainte și s'o aşăzat la Orăştie. Turcii petreceau aici 
în baltă unde era şi Mohamedu lor. Beau toată zâua şi 
jucau de bucurie cor bătut pă creştini, Ştefan Batori, 
un jungur, a adunat şi el o oaste mare de creştini şi i-o 
ascuns dincolo de Murăş, la Băcăinţ şi noaptea treceau 
cu brudina şi s'ascundeau pân păpurişul de lângă Balo- 
mir, Când or socotit ei că Turcii nici nu să mai gândesc 
să lupte şi erau mereu beţi, Pavăl o dat poruncă la că- 
tane să se Incingă cu iatagane şi buzdugane şi să se aco- 
peră toţi cu frunză verde din pădure. Şi aşa din Murăş, 
până'n satu nost, era numa o pădure care înainta me- 
reu, mereu. Batori aştepta semnul bătăliei la Balomir. 
Să zâce, că unu din Turci, care păzea steagul lor, i so 
părut că păi ți tot mai aproape şi o'raportat la un 
paşă, da âsta, cum era băut, i-o dat o palmă ş-o pus pă 
altu în locu lui. După puţână vreme so dus şi ăsta să 
raporteze că pădurea sproplei s-o păţât şi el ca hăl 
dinaintea lui. Şă când o vint al triilea Turc de pază la 
steag, n'o mai avut timp să raporteze nimic, numa să 
strige: “Pădurea-i pă noi”. Şi până s'or desmetecit ei de 
somn şi băutură, Pavăl, cu câtanele lui de-o parte Batori 
de altă parte, de cătră Balomir i-or tăiat pă toţi, de no 
mai rămas niciunu din ei. Râul nost, Râul Vinerii, sto 
pi ai aaa 3 

ăi Y cai apă. De-a 
rămas zâcal; e puntea Sa) e e ni, Rae ȘI 
— povesi ce-or ngurii, când 
vint pialci cu, Arpad. ui Si 
a booo! Haiţ, Mişca! Iote-te, ie-l drace, că hăl de 
brazdă nu trage . Ii june tânăr. Acu l- us în 
jug pântru întâia dată... Cea Iambor... Hooo, tata e ui 
şi-am din Orăgti » 


ajuns în de cereale 
Cu două coroane a vândut mosul tot mi- 
și fie doi ereițari sa am pe canal moi duce În Seriina 











CARPATII 





OAMENI, FAPTE, IDEI 


i 5 ADI. SCU: MOTRU 


U C. Rădulescu - Motru dispare una din- 
tre cele mai reprezentative figuri ale 
culturii româneşti. Fusese unul dintre 
străluciţii elevi ai lui Titu Maiorescu, 
făcând parte din promoția P. P. Ne- 
gulescu, Simeon Mehedinţi. Fiu de 
boerinaş de lângă Strehaia, din ţinu- 
tul Mehedinţului, el aparţinea prin 
tradiţie acelor răzeşi de pe Motru, 
mândri, calmi în mijlocul furtunii, si- 
guri în prietenie şi tenaci în vrăjmă- 
şie. C. Rădulescu-Motru s'a simţit 
totdeauna oltean, se repgăsea, îsi sim- 
ţea puterile de muncă crescute când se întorcea la casa 
lui de pe dealul Butoieştilor. 
In 1897 a plecat la Leipzig să audieze cursurile lui 
Wundt, pe acea vreme profesorul de cel mai mare pres- 
tigiu în Germania. La moartea lui Frederic Nietzche a 
publicat o serie de articole în ziarul lui Aurel C. Popo- 
vici “România jună” care, ulterior, au fost strânse întrun 
volum; este prima lucrare publicată în româneşte asu- 
pra filozofului german. Recitită şi după o jumătate de 
secol, cartea lui C. Rădulescu-Motru rămâne ca o contri- 
buţie valabilă la cunoaşterea lui Frederic Nietzche. 
Cartea care l-a situat pe primul plan în cultura româ- 
mească, a fost “Cultura română şi politicianismul”, o 
substanţială critică a procesului de formaţie al societă- 
ţii româneşti. Poziţia pe, care o lua C. Rădulescu-Motru 
era aceia a criticismului junimist privitor la contrastul 
dintre formele social-politice importate de grăbita gene- 
ie dela 1848 şi fondul sufletesc al poporului român, 
ntrast care şi-a produs efectul într'o rupere de echili 
a vieţii româneşti. 
Critica lui C. Rădulescu-Motru privea însăşi felul în 
Y sa elaborat cultura română; finalitate a tuturor so- 
E ților omeneşti, cultura asigură continuitatea unei 
. i, stabilind legătura între generaţii. Formele exte- 
ale unei culturi—universităţi. academii—se valori- 
prin capacitatea lor de a deveni forţe active în de- 
n a unor disciplini de gândire, în creşterea bunu- 
morale, asigurând astfel unitatea de conştiinţă a 
nei națiuni. 
„_ Rezulatul examenelui eri ee 
escu-Motru în “Cultura ro: 
it se poate de pesimist: 






























zi 


care l-a făcut C. Rădu- 

ă şi politicianismul” era 

“Inexistentă o cultură proprie 
d prana 


ie culturală. Undeva, într'unul dintre 
e, E. Lovinescu apreciază pe C. Rădulescu- 
l junimist”, aşa precum Costache Negruzzi a fost 
it ca primul junimist. 

i posibilităţile pe care le avea poporul ro- 
a elabora o za națională, C. Răd -Mo- 
scrie: “In viaţa lui artistică era naivitate dar nu 
; în viața lui morală simplitatea, dar nu totala 
ire a caracterului, în viaţa lui intelectuală limi- 
dar nu minciuna. Deprinderile sale din trecut erau 
ieşite în mod natural din viaţa unui popor 
şi de mică agricultură, obişnuit mai mult să 

pe dărnicia naturii decât pe disciplina munci 

„restrâns în obiceiurile micului grup de familie; stâng; 
ciu, deşi cu simţul răspunderii în actele vieţii publice. Cu 
aceste modeste ipiiplezie i, totusi, ce pEDar războinic; ce 
Popor atriot! vitatea sa de pe toale terenurile era 
ită de motive modeste, dar, in schimb, din motive 







PROBLE 


o problemă care a chinuit și desigur 
chinuie încă pe mulţi şi pe care o 
d şi iul Vasile Posteucă, 
ziarul “America” din 2 Aprilie 1957, 
sub titlul, simplu în enunţare dar greu 
i “Intoarcerea”. 


E t că această problemă, cu cât 
a ptezei pe mai 

Viaţa curge înainte, a 
i în exil. Majoritatea celor ce au 











ieşite din propriul său fond sufletesc. Cultura lui era 
mică, foarte mică, dar o prelungire a propriee sale fiinţi, 
iar nu caricatura unui gigant”. 

C. Rădulescu-Motru credea că “ultima generaţie for- 
mată la şcoala culturii strămoşeşti este aceia care rea- 
lizează în 1859, actul Unirii; cu dispariţia acestei gene- 
raţie se taie şi firul de continuitate al culturii române”. 

Critica lui C. Rădulescu-Motru era în bună parte va- 
labilă, dar fixarea cauzelor ni se pare greşită. C. R. Mo- 
tru fixează ca o cauză iniţială a devierii evoluţiei natu- 
rale-evident un proces de transformare mult mai încet 
acţiunii de transformare revoluţionară a structurii şi a 
spiritului societății românești, întreprinsă de oamenii ce 
au format generaţia dela 1848. Fără îndoială, oameni de 
un neprihănit idealism, însuflețiți de cel mai cald pa- 
triotism, dar ideologia lor liberală era în contradicţie to- 
tală cu viaţa poporului român așa cum o determinase 
propria lui istorie. Dar cum spunea Charles Peguy, la 
început a fost mistica—generaţia dela 1848—şi pe urmă 
a venit politica; ntru C. Rădulescu-Motru, agravarea 
consecinţelor revoluţiei liberale s'a datorit apariţiei “po- 
liticianismului”, care a dat toate viciile civilizaţiei ro- 
mâneşti. 


Iată cum prezintă C. R. Motru microbul devastator al 
politicianismului în organismul vieţii noastre politice; 
“Din momentul ce politicianismul se ivește în viaţa poli- 
tică a unui popor tânăr, din acel moment rezistenţa 
acestuia e sfârşită. Fortăreața Statului tânăr se predă 
de bună voie. Politicianul care o apără li deschide el 
singur porţile cetăţii. Căci po NE EAaa este duşmanul 
înăscut al zidurilor chinezeşti. El este gata, pentru a 
asigura interesul său personal să facă concesii de orice 
natură în domeniul afacerilor publice. EI este tipul omu- 
lui care câştigă fără muncă şi care îndeamnă şi pe alţii 
să urască munca cinstită. Politicianul este purtătorul 
spoelii de civilizaţie, şi, prin aceasta disolvantul cel mai 
puternic pentru unitatea vieţii naţionale a popoarelor 
tinere”. 

Politicianismul este un fenomen inerent vieţii demo- 
cratice, şi nu i se poate atribui, în ce priveşte societatea 
românească, rolul pe care i-l atribuie C. Rădulescu-Mo- 
tru, în “Cultura română şi politicianismul”; societăţi de 
veche aşezare cunosc plaga politicianismului sub forma 
demagogiei. Mai exactă ni se pare interpretarea făcută 
formaţiei civilizaţiei române, de către C. Dobrogeanu- 

“Ţările rămase în urmă intră în orbita ţărilor 


sat, ă „ac 


i tati e - 
istorică în care trăim, de epoca burghezo-ca- 
Si această determinaţiune a vieţii şi mişcării 
e a tărilor înapoiate prin cele înaintate, le este în- 
săşi condiţia necesară de viaţă omenirii, în cursul ulti- 
melor epoce, accentuiază şi mai mult legea interdepen- 
denţii. Revoluţia de structură pe care a suferit-o societa- 
tea românească după 1859, o străbat azi, după un secol, 
toate popoarele Asiei. Ochii copilului chinez sau din Co- 
reea de Nord şi Indochina de Nord, se apleacă pe paginile 
“Manifestului comunist” al lui Karl Marx şi Fr. Engels. 
Cum spunea un publicist francez, întrio serie de reporta- 
gil asupra Chinei roşii: Karl Marx a învins pe Confucius. 
Critica făcută de C. Rădulescu-Motru culturii române, 
nu ţine seamă de faptul că civilizațiile au o tendinţă ex- 
pensionistă şi în 1848, Europa era în faza expansiunii 
principiului naţionalităţii, corolar al ideologiei demo- 
crate. Marele sociolog Durkheim spunea că “nu există via- 
ță naţională care să nu fie dominată de o viaţă colecti- 
vă de natură internaţională”. 





M A 


Unii dintre cei ce au luat drumul exilului au fost dea- 
dreptul inconştienţi. Erau convinşi că odată ajunşi în 
“lumea liberă”, Occidentul îi va primi cu braţele deschi- 
se, îi va caza în hoteluri de prima categorie dacă nu în 
“Palace-uri”, şi vor deveni oameni mari. Politicienii au 
crezut că se va forma un guvern în exil în care, fără 
doar şi poate, le era rezervat un portofoliu, iar ceilalţi 
mai mărunți, se vedeau agenţi ai Intelligence-Service- 
ului. Pentru ajungerea scopului, toţi ticienii—odată 
ajunși la Viena—afirmau că au în valiză testamentul lui 
Iuliu Maniu, încât serviciile de informatţie occidentale, 
şi-au format desigur convingerea, că preşedintele parti- 
dului naţional-ţărănesc român, şi-a imprimat testamen- 
tul la multiplicator. 

ŞI desigur au venit nemulţumirile, desiluzia, revolta, 
pentru ca apoi, incetul cu încetul, apele să se liniştească, 
să se aranjeze fiecare cum a putut. 

In depănarea amintirilor sale dela începutul articolu- 
lui, tenul Posteucă ne arată care era atmosfera în 
ți, în 1942: toţi credeau într'o 


trebuie să se creadă că aceasta este o notă carac- 
teriscă exilului nostru. O întâlnim la toate exilurile şi 
în toate tim; In 1193, Chateaubriand 


de Pamțil 


Seicaru 


Este interesant de reţinut că C. Rădulescu- lo - 
cea în “Cultura română şi politicianismul” Ep ti-a 
1905, o deosebire între cultură şi civilizaţie, pe care o 
i pa se eri Ai ge în 1921, cu deosebirea că 

ozotia culturală a lui C. R. Motru contraste, 3 
zofia fatalistă a lui Spengler. ui fa 

“O societate devine cultă din momentul ce membrii ei 
se bucură de anumite funcțiuni superioare sufleteşti şi 
întreţin conşient în practica vieţii lor anumite deprin- 
deri sufleteşti”, scria C. R. Motru, dând culturii valoarea 
unui bun sufletesc produs al unei națiuni, spre deose- 
bire de civilizaţie care este un produs material C. Ră- 
dulescu-Motru reia critica făcută de Eminescu-—o vom 
regăsi expusă cu o mai mare vigoare şi putere de Te- 
sic la N. Iorga—societăţii româneşti şi a resultatelor pro- 
cesului de infiltraţie a ideilor apusene: “Dumnezeule, ce 
carte miraculoasă adus-au cu ei tineriii veniţi din geo- 
lile Apusului! Ce misterioasă technică descoperit-au ei, 
ca să-şi creeze rente, fără să depună muncă şi capital, 
şi totuş spre folosul tuturor şi paguba nimănui... Cum 
s'ar fi putut oare ca aceşti vrăjitori ai cărţii să nu mo- 
mească ei sufletul românesc? Se poate cineva opune unui 
om care improvizează fericirea şi bogăţia? Şi fiecare po- 
litician putea să fie un asemenea om”. 

Cartea “Cultura română şi politicianismul” a determi- 
nat desbateri şi în 1925, deci 20 de ani după publicarea 
primei ediţii. E. Lovinescu, în volumul al treilea al “Is- 
toriei civilizaţiei române moderne”, lua ca punct de ple- 
care tezele “ultimului junimist”, pentru a le opune o 
concepţie liberală. 

In viaţa intelectuală românească, C. Rădulescu-Motru 
aducea un temperament pacinic; firea lui blândă afla 
întrun sens relativist al aşezărilor şi ideilor oamenilor 
o îndreptăţire filozofică. L-am avut profesor şi în Tapor- 
turile cu studenţii se resimțea această bunătate şi firea 
lui împăciuitoare. Poate una din minţile cele mai cul- 
tivate în domeniul metafizicii, al psichologiei şi al socio- 
Icgiei; chiar la o vârstă foarte înaintată se ţinea la cu- 
rent cu aceiaşi râvnă, cu aceiaşi pasiune din anii tinere- 
ţii. Dar câtă modestie în manifestările lui! 

A scos şi condus, înainte de războiu, “Noua revistă ro- 
mână”, având ca secretar de redacţie pe Eugeniu Porn 
In paginile revistei lui C. Rădulescu-Motru sa manifes- 
tat Virgil Barbat, una dintre marile speranţe ale socio- 
logiei româneşti. In redacţia acestei reviste îşi făceau de- 
butul Nae Ionescu şi Dem. Theodorescu, amândoi elevi 
preţuiţi ai lui C. R. Motru, după ce fuseseră, până la ie- 
şirea le pensie, studenţii lui Titu Maiores = 
E ă ne 














literatură, critici semănăti 

oarecare simpatie faţă de mişcarea simbolistă”. “Noua 
revistă română” a publicat o piesă îtrun act “Maica 
cea tânără” de Emil Isac, piesă reprezentată la Teatrul 
naţional şi întâmpinată cu adversitate de critică. Emil 
Isac reprezenta prin 1912 în Ardeal, tendința modernistă; 
încerca să imite teatrul lui Maurice Materlink ca i- 
raţie şi tonalitate, în stil dând o copie a manierismului 
lui Oscar Wilde. E 

Eugen Porn a publicat la moartea lui Jean Mortas un 
articol de fină analiză a poetului care, împreună cu Paul 
Verlaine fuseseră consideraţi ca şefii şcoalei simboliste. 
Mai târziu Jean Mortas, autorul volumului “Le pelerin 
passion€” a întemeiat şcoala romană, publicând volumul 
“Stances”. Cu multă pricepere Eug. Porn analiza evolu- 
ţia lui Jean Moras. O revistă realmente Anei men a 
oeziei, în paginile căreia se simţea blânda îngăduință, 
arga înţelegere a lui C. Rădulescu-Motru. 

O nobilă figura a culturii românești, un Român întreg, 
un om de omenie! 


INTOARCERII 


de N. S. Govora 


îndoială Monseniore, răspundea celălalt, după o îndelun- 
gată reflecţie, nu văd ce sar putea opune la aceasta”. 

Această euforie a întoarcerii a constatat-o şi autorul 
acestor rânduri în 1946, deci cu patru ani mai târziu de- 
cât prietenul Posteucă. Era în ziua de 13 Ianuarie. Câteva 
zeci de exilați, trişti, neliniştiţi, striviţi de groază că 
într'o zi vom fi culeşi şi trimişi cadou Anei Paucker, 
ne-am adunat într'o grotă din apropierea satului fran- 
cez Margeval Ne mişcam tăcuţi ca într'o procesiune din 
primele timpuri ale creştinismului, cu lumânări aprinse 
în mână. Era o vreme când în Ţară politicienii credeau 
încă că totul este o glumă, că valul va trece şi vor veni 
la putere, ca şi cum nimic nu s'ar fi întâmplat. Işi îm- 
părteau pe hârtie posturile de primari şi uErecAi iar în 
exil, Hpedaada  Gatencu & Co—pregăteau faimoasa 
broşi “La Roumanie devant la paix”, în care, pentru 
a iga bunăvoința bezbojnicilor, se arunca cu noroi în 
cei ce se jertfiseră pe lungul drum presărat cu cruci, dela 
Prut la Stalingrad şi Nalcik. Intre noi, umbrele acelea 
neliniştite cu lumânările aprinse în grota dela Margeval, 
nu intervenise încă “ciomăgăria critică şi datul din coa- 
te”. Şi am cântat tremurând, luminile speranţei ni s'au 
aprins în ochi, sau ţinut discursuri şi ne-am înfrățit. 
Cel care a ţinut cel mai avântat discurs în acea zi, a 
fost un compatriot care mai târziu s'a dat la fund, 

Şi întorşi în baracă, au început discuţiile. Mai icreză- 
tor decât toţi, era tot cel care s'a dat la fund. Şi acesta 
susţinea (în 1946) nici mai mult nici mai puţin, decât 
că Englezii vor porni războiul de eliberare a popoarelor 
ocupate de Rusia, în mai puţin de un an. 


credință a avut putere de XRrCIRO m su- 
Perle exilaţinor, ani şi ani pe aceia. anul 
(Urmează în pagina 10.) 





A 


40 a cl Li îi 


in Bucureşti” era un slogan care copia aidoma pe cel al 
Evrelior ce de aproape două mii de ani işi spuneau: “La 
anul la Ierusalim”, “La anul la Bucureşti” nu era numai 
o formulă care să ne recontortege, ci b credinţă puter- 
nică. a cărei nerealizare producea revoltă. i 
Judecarea situaţiei în felul acesta denota nu numai o 
lipsă de simt politic ci şi o totală carență de cunoştinţe 
militare. Coconaşii noştri au fugit între cele două răz- 
boaie de greutăţile şi privaţiunile şcolilor militare-acestea 
eram rezervate doar “mocofanilor” (învăţătorilor) —bu- 
curându-se de privilegiul de a face “armata în particu- 
Jar”. In zorii zilei de 24 August 1944, cu capul încă greu 
de aburii şampaniei băute în ajun, politicienii noştri 
afirmau că la Constanţa au debarcat 2.000.000 de Englezi 
şi Americani. A le demonstra că din punct devedere ml- 
litar acest lucru era imposibil, că numai debarcarea unei 
divizii cere o pregătire de luni de zile, era inutil. Riscai 
să fii linşat de acei ce-şi manifestau sgomotos bucuria 
victoriei... “aliaţilor”. Ă 
Credinţa exilaţilor că războiul contra Rusiei sovietice 
putea începe în 1947 sau 1950, era o dovadă în plus a 
acestui deiicit de cunoştinţe militare în bagajul inte- 
lectual. j 
Războiul modern împarte moartea pe întreg teritoriul 
țărilor beligerante, seamănă doliul în casele tuturor, 
moartea nu-şi mai alege clienţii numai în rândurile câ- 
torva oameni care sau dedicat carierei armelor. Ca să 
poată fi declanşat cel de al doilea războiu mondial, a fost 
necesar să treacă 20 de ani. Generaţia care face un războlu 
modern, este prin definiţie antirâzboinică. Este necesar 
să treacă cel puţin 20 de ani între un războiu şi altul; 
să moara sau să devină rari acei care au făcut războiul 
recedent, să devină majoritari acei care aveau 10 ani 
încheerea ostilităţilor şi să formeze armata activă cei 
ce abia sau născut la acea epocă, In cazul de faţă, când 
intereselor economice sau imperialismului li sa pus o 
mască ideologică, mai este necesar ca cei ce l-au făcut 
să nu mai aită cuvânt decisiv în politica ţărilor ce au 
făcut războiul. Işi dă fiecare seama că le este foarte greu 
amicilir politici ai dlui Churchill sau răposatului Roose- 


velt să pornească un războiu contra Ruisiei sovietice, 
deci implicit, să recunoască că au greşit considerând pe 
Hitler duşman şi pe Stalin prieten. 


Acum doi sau trei ani, trimisa ziarului francez “Le 
Figaro”, Dominique Aucleres, lua un interview generalu- 
lui german Mannstein, actualmente deputat. Şi Manns: 
tein spunea în esenţă: Francezii care văd încă în Ger- 
mania un inamic, să fie liniștiți, iar cei care şi-au schim- 
bat părerile, au dreptul să fie neliniştiţi: armata germa- 
aă, de care unii se iar ulţii o doresc cât mai repede 
evnstituită, nu se poate face dela o zi la alta Trecând 
peste faptul că foştii militari de carieră care se mai gă- 
sesc în viață, în zece ani şi-au creat alte rosturi, şi-au 
facut alte cariere mai remuneratorii şi mai puţin ris- 
cante ca cca ugimir şi deci e greu să li se pretindă să 






za 
puține şi 
Pa e cehii. Din această cauză, contin- 
ale Ti comple- 
ate. Cei ce în mod r U tr a d haina 
c ce au născut au 


militară, unii nu Sau nâscul, 1 
fost ucişi în timpul războiului 

Un profund cunoscător al chestiunilor ruseşti, îmi 
spunea recent că Ruşii mu poi porni un războiu acuma, 
tot din cauza acelor “contingente găunoase”. 

De plano deci, exilaţii care credeau în 1947 sau 1950 
1n iminenţa unui al treilea războiu mondial, erau eronaţi, 
toţi cel ce au luat calea pribegiei trebuiau să spere 
acest al treilea războiu mondial, la o dată dincolo de 
1965, sau cel mult în preajma acestui an. Dacă sar fi 
cunoscut deci acest postulat de abecedar militar, multe 








| 
l 


In Posteucă m 

Pe mr crap peer pomenim 

care au intrat sub o brazdă de pămint străină, 

dureroasa a morţii în exil a noasti 

EEE er apere 

dia E eo pet 2 dă Brânei Bu 
cepe e ei eta 


"d 
Aga 








AR PATIL 


concepții burgheze, IB articolul din “Buleti 
pei a ne povesteşte că într'o zi, pe ue 
atelierul sculptorului Brâncuşi, au venit nişte 
Şi unul dintre ei l-a întrebat unde sa născut, ŞI răs- 
punsul a fost-ne-o spune di Antonovici: în lună 
Acest răspuns este cel puţin nemăgulitor pentru noi Ro- 
mânii muritori de rând, Lipsa de orice legătură a Iul 
Brâncuşi cu exilaţii se vede clar şi din E piteiri în Mi 
testamentară: şi-a lăsat atelierul şi sculpturile, Statului 
francez, Aceste sculpturi “abstracte, fără subiect, în care 
forma omenească nu este numai stilizată ci şi redusă la 
combinaţii geometrice de sfere și poliedre, în care nu 
mai este nici o diferenţă între un cap de femee și un ou 
în care căutarea de volume simplificate ar putea fi fe- 
cundă, dacă ar fi sinceră gi în care este da presupus do- 
rința de a epata pe burghezi sau de a rivaliza cu renu- 
mele tapajos al unui Picasso” (Louis Rau), sunt cum- 
părate astăzi cu 15.000.000 de franci bucata, spune te- 
vista franceză “Match”, cu ocazia decesului lui Constan- 
tin Brâncuşi, Trei-patru din acestea, intrate în mâinile 
DE Români oneşti, ar fi putut fi isvorul unor mari rea- 

Desigur nu avem nici un motiv de supăra; 
este liber să facă ce gi cum crede, CPrgie: Alocate 
desprind de pe arbore, nu duc la moartea acestuia, dacă 
arborele este sănătos, Şi arborele românesc nu este să- 
pătos decât dacă-şi trage seva din brazda românească, 
Dar dacă nu avem dreptul să ne supărăm pentrucă Brân- 
cuşi sa desprins din arborele românesc nu avem-cred 
eu-dreptul de a-l pune în fruntea morților noştri. 

șI să revenim la roblema întoarcerii. Foarte mulţi, 
dacă nu cel mai mulţi exilați români, cred că vom avea 
soarta Rugilor albi, Şi multe argumente stau la îndemâna 
oricui, pentru susținerea acestei teze, Occidentul ramas 
liber este divizat din cauza intereselor proprii fiecărei 
țări, interese care se ciocnesc între ele. Franța, isgoni- 
ță din Siria şi Liban de către perfidul Albion, a pierdut 
rând pe rând Indochina, Tunisia şi Marocul, şi acuma 
se acrogează cu disperare de ultima posesiune ce I-a mai 
rămas în Nordul Atricei, Algeria. Motivul? Pierzând Al- 
geria, Franţa îşi va pia calitatea de mare putere, ca: 
litate pe care-şi închipuie că încă o are. Pierderea sau 
nepierderea acestei posesiuni lasă indiferenți pe Englezi 
Şi. mai grav, se pare că Statele Unite doresc o Algerie 
liberă, In acest timp, tările care gem sub jugul roșu, se 
mişcă toate ca nişte marionete la bagheta Kremlinului. 
De mult se prevedea, iar ultimele evenimente întăresc 
convingerea oricui, că oricând este posibilă o înțelegere 
a Occidentului cu Moscova, și aza statu-quo-ului, 
Aceasta, pentru simplul motiv niciodată un popor nu 
a făcut un războiu ice libertatea altui popor. Liber- 
tatea Poloniei a fost un slogan care avea misiunea de a 
acoperi interesele Angliei şi Franței, slogan mincinos de 
care, din nefericire, nu și-au dat seama politicienii noş- 
tri, ce au dat o nenorocită lovitură de Stat, pentru a ne 
alătura “aliaţilor firegti”. 

Exempliticarea clară a celor susținute mai sus poartă 
un nume simplu: Suez. Nici un avion englez şi nici un 
vas din rămăşiţele flotei franceze nu s'a mişcat pentru 
a veni în ajutorul Ungariei, în timpul dramaticelor eve- 
nimente de la sfârsitul anului trecut, dar mil de para- 
şutisti sau aruncat în £0), pentru a salva pachetele de 
acțiuni ale societăţii Suezului. Adevărul acesta este sim- 
plu şi se impune cu forta unei axiome: Nici un Stat nu-şi 
pune în mişcare aparatul războinic, când nu-i sunt în 
joc interesele proprii. 

Tabloul est și mai tragic: în aceste momente, chiar 
dacă-prin reducere la absurd-am socoti că Anglia si 
Franţa-plus Izraclul sar decide să întreprindă un răz- 
boiu pentru eliberarea noastră, nu ar putea-o face: slă- 
biciunea lor s'a văzut cu ocazia călătoriei dus şi întors 


Singura ţară care ar putea întreprinde un războtu vic- 
torios: it Rusiei sovietice, este America. Ori, se petit 
că nici Statele Unite nu sunt să facă acest - 
tropic războiu. Pierzându-şi o parte din pieţele de ri 
exp! 


ea ii 


reiese că recentul decedat era detaşat total dă aceste 
a 


“Tabloul este deci negru şi s'ar părea că prietenul Pos- 
teucă are dreptate: în Ţară se va intoarce doar cenuşa 
noastră!!! (In ceiace mă priveşte, eu cred ca prietenul 
Posteucă se Ingeală şi aici; nimeni în Țară nu va socoti 
necesar să pi A sara Mu celor să za au pie să 
moară ear eliberarea ei, şi pe prea pu va interesa 
că dl asistent Eliade a învăţat pe FA ph cum stau 
Yogii întrun picior.) 

totuşi există un argument puternic care contrazice 
acest eşafodaj: existența Germaniei mutilate, In toa- 


tă presa un singur compatriot a schițat acest 
argument. Este vorba de dl inginer Stan lonescu, care a 
scris mal demult un articol în acest sens în a *Ro- 
e d dela Buenos Aires. Şi articolul a trecut neob- 

De data aceasta, boa roşu a o bucată 
pe care nu este să o digereze: orientală 


ilitat”, JP niloz,. 1ă 


ta. Seridzitateă, puterea de muncă, fiotisrnal Germa- 
nu Au mevoie dei Ș 

zero, onde-i eră * să ie rii pai 

înving: i, pe e lumii, An- 


zezg ei ring 
icomunismul german nu poate îi suspectat câtugi de pu- 
n i mă ala git ura Fa ză care a avut cuvă 
munisi, în 3 
trimul cancelar pa Cru afară de lege, a fost bă 
eci țara gi oamenii spre care se îndreaptă spe- 
ranţele noastre, spri Îi 
ile src spre care trebuie să se îndrepte speran- 
e pune însă o intrebare: dacă Englezii 
sunt atât de slabi încât, chiar dacă piei FĂ gi 
face un războiu Sovieţicilor, o vor putea face Germanii? 
Evident că nu. Dar Germanii au 0 poziție importantă, 
atăt din punct de vedere politie cât şi strategic, i 
nii pot face presiuni asupra Americanilor, 6 Ftan- 
co-englezii nu pot să acd Germanii pot ori să nu- 
ture pe dinaintea ochilor Americanilor amenințarea une! 
înţelegeri directe cu Rusia. Este o poziție de şanta) dacă 
vreți, dar a poziţie puternică. Cât este de puternică po- 
zitia Germanilor învinşi, se poate observa atât k 
nifestaţiile Amnericanilor cât, mai ales, ale Rusiei sovie- 
tice. Ruşii ar fi capabili să facă orice, pentru a i- 
ca înarmarea Germaniei. S'a afirmat şi nu este ex. 
clus, că prețul unei înţelegeri germano-ruse ar putea fi 
nu numai Germania și Prusia orientală, ci gi Polonia, 
ice x ri apa oezoce a patra împărțire, de dată 
a numa; re Germania 
mut păi preia Rusia, Austria fiind de- 
ri putem fi convinşi că Germanii care au avut neno- 
rocul să-i cunoască pe Sovietici la ei acasă, sunt absolut 
imuni virusului roşu. Un Rapallo nu mai este posibil, dar 
este posibilă o presiune asupra Americanilor pentru a se 
poi războiul de eliberare de sub jugul rusesc, Nu sun- 
tem naivi să credem că Germanii vor face presiuni asu- 
pra Americanilor pentru a elibera Bucureştiul sau Praga, 
ci pentru a elibera Berlinul şi Koeningsbergul. Presiunea 
se va face prin amenințarea că se vor înțelege cu Rusia 
DE CERUAS capetelor Occidentalilor, Şi un războiu pen- 
eliberarea Berlinului şi Koenigsbergului, este sino- 
nim cu un războlu pentru cliberarea Bucureştilor, : 

Nu este vorba de filantrople ci de o coincidență de in- 
terese; interesele noastre coincid cu interesele germane, 
exact ca şi în Iunie 1941. 

S'ar părea însă că “aliaţii” au distrus cu dolarii, ceiace 

nu au reuşit cu bombele: patriotismul german. Bunăs- 
tarea actuală, îmi spunea un prieten neamţ care m'a vi- 
zitat recent la Madrid, a moleşit. Şi-mi aducea în spri- 
jinul afirmațiilor sale, o mulţime de argumente, Eram 
năucit. Dar trecând la alte teme de discuţie, Neamţul 
mi-a povestit că noua uniformă a armatei germane, nu 
a plăcut compatrioţilor lui. Oriunde apărea un ofițer sau 
soldat german, devenea ținta ironiilor. “Portari de hotel” 
le spuneau trecătorii pe stradă, sau consumatorii în loca- 
luri, când vedeau apărând aceste nol uniforme prea de- 
mocratice. Şi sub presiunea opiniei publice, guvernul a 
fost obligat să sc! uniforma şi să facă alta, care se 
aseamănă foarte mult cu aceia care a defilat pe străzile 
Pazieti a şi Belgradului, sau s'a tărit dealungul stepelor 
pret afirmaţia afnicului Te BETA VB SAM 
trloții tu se desinterese de soarta Celor din Germania 
sau Prusia orientală, mi se pare eronată, dovada cea mai 
tună este teama lui Adenauer de a fi învina în, alegerile 
apropiațe, Cauza? Părerea Germanilor că Adenauer com- 
promite unificarea rapidă a Germaniei, deci eliberarea 
părţii ocupate de Sovietici. 

Dar admițând câ Germanii ar fi copleşiţi de bunăsta- 
rea actuală, personal cred că ne aflăm în faţa unui feno- 
men trecător. Va veni reacţiunea, trebuie să vină. 

Şi va veni pentrucă pe Germani îi doare, sunt singurul 
pepor mare pe care îl doare situaţia actuală. Ei nu pot 
accepta ari alea Cuţitul este adânc înfipt în carnea 
lor Şi cine le că Germanii vor uita Koenigsbergul, se 
înşeală. Deci, mai devreme sau mai târziu, Germanii vor 
provoca războiul. Inainte însă de a ne transforma toți în 
cenuşă, cum crede prietenul Posteucă. Germanii vor pro- 
voca acest războiu, trucă ti doare. Cum l-au provocat 

pe cel de al doilea iu mondial, pentrucă le era foame. 

Cât timp Germania va fi împărțită îm dauă, cât timp 

ii nu se va întoarce la matcă, avem tot drep- 
tul să m, să credem în întoarcere. 

Intăriţi de această speranţă, să activăm pe toate pla- 
nurile. Primul şi cel mai important este acel al morţii: 
să fim toți gata să ne jertfim în orice moment. Acţiunea 
lui Alexandru Tănase a produs în Ţară mai mare efect 
decât toate emisiunile în limba română a posturilor de 
radio occidentale. la un loc, iar lovitura dela Berna a pro- 
dus în lumea liberă mai mare emoție decât toate cărţile 
filozofice sau nefilozofice serise de exilați, în limba ro- 
mână, franceză sau englezi, care s'au publicat dela 1945 


ni „etăcae cale: enerip aiuun.. ipgera 
ip atia? unt ne i aectsere Sar = 
iar. A pune ace Insemnează— așa 
ca magedt într reuniure -cuieurată în Madrid 
îi uchu Todăoresar-, o aecptare în rii pe plan 


Ori -sseraenea 1ofrângete, nisa, produiti 0 „Aa 

te doar de oraţii, de. 

mii EEE ea Ed CE 
mea Vasile a 

Sr ri nimic prd cu o A 


de |. G. DIMITRIU 


cum stă în sufletu-mi de toe, 
nvăluit de dragul de moşie. 


CARPATII 








Faust Bradescu: 


Se împlinesc anul acesta 500 de ani dela 
urcarea lui Ştefan cel Mare, pe tronul 
Moldovei. Reperiştii nu au scăpat ocazia 
de a şi-l anexa pe marele Domnitor, cum 
au făcut-o şi cu Mihail Eminescu, Cara- 
giale, Bălcescu, ete., binefnţeles falsificând 
datele istoriei, învârtind axa de mişcare 
a românismului cu 180 grade, întorcându-l 
cu faţa în partea în care a avut totdeauna 
spatele: spre Rusia. 

In exil, Ştefan cel Mare a fost evocat- 
până acuma cel puţin-foarte timid. Există 
în acest exil o pătură care şi-a arogat 
drepturi de conducere, care a monopoli- 
zat-teoretic-propaganda, care a avut la 
dispoziţie o sumă respectabilă, sumă pe 
care şi-o împrospătează lunar pe unde 
găseşte şi pe unde poate; totul desigur, 
în. numele României. E curios însă că 
proapeanda reală este lăsată în seama 
inițiativei particulare. In acest domeniu 
al propagandei-aşa cum am spus ori de 
câte ori am avut posibilitatea-Românii din 
exil au făcut extrem de mult: biblioteci, 
“cărţi, reviste, serbări, expoziţii, etc., şi 
toate, absolut toate, se datoresc iniţia- 
tivei particulare. “Oficialitatea” a fost tot- 
deauna absentă acolo unde nu s'a plătit 
avionul, masa, hotelul, plus... banii de 
buzunar. 

Tot din iniţiativă particulară a apărut 
deci şi broşura dlui Faust Brădescu, bro- 
şură care are rolul de a aminti exilului 
şi străinilor-e scrisă în limba franceză- 
rolul jucat în Istoria lumii de ţărişoarele 
noastre, când au avut Domnitori rupţi din 
trunchiul dacoromanic. Spuneam că bro- 
şura dlui Brădescu a fost făcută pentru 
a aminti—nu şi străinilor, ci, în special 
străinilor—despre neverosimila figură a 
lui Ştefan cel Mare, dacă au cunoscut-o 
şi au uitat-o, sau să le-o facă cunoscută, 
dacă au considerat acest capitol “balca- 
nic”, lipsit de importanţă 

Dl Faust Brădescu 1 numește pe Ştefan 
cel Mare, ultimul cruciat. Un cruciat sui 
generis, aşi spune eu, cu totul deosebit de 
ceilalţi. Cruciatul acesta al nostru nu a 


tat contra păgânului din sete de glorie, 
în. [o a ri ca e eige 


* Confratele *Stindarăul” ne aduce la cu- 
moştință moartea în închisoare a poetului 
Nichifor Crainic şi eliberarea lui Radu Gyr, 
acesta din urmă aproape orb şi măcinat de 
tuberculoză. Poeziile lor circulă imprimate 
a multiplicator. Cum scria Radu Gyr ştim 
şi nu cred că în inchisoare să ji suferit in- 
Sluența lui Ungaretti şi nici a lui Jouve, iar 
una dintre poeziile lui Nichifor Crainic, 
scrisă în închisoarea dela Aiud, o reprodu- 
cem mai jos, din “Stindardul”. 


BEJENIE 


Pe drumul de munte guvoaele gem 
Şi blestemă'n scorburi frânturi de blestem. 
Pe drumul din codru se sparge furtună: 
Preveste de semne că nu-i de a bună! 
Pe drumul din vale zăvod grijuliu 
1şi caută turma şi url'a pustiu. 
Pe drumul din ţarini se'ncoardă cocenii 
Ca degete care arată-a bejenii. 
C'un vuet gigantic un veac se răstoarnă, 
Măicuţa-şi zăreşte odraselele n poarnă; 
Călare'n furtună cu coama vulvoi 
Și 'neruntă privirea, se uită'nepoi, 
Căci vine din urmă cu muget sălbatice 
Gâtlej fără fund de smeu asiatic, 
“Hai murgule ia-mă pe greabănul tău: 
Agterne-te vremii şi vântului rău! 
Vin căpeăunii din funduri de zare! 
Inima-mi frântă mi-o fur pe'nserare 
Si-agi vrea să incapă în tainiţa ei 

- muntele mare şi bobul de mei. 

i dacă nu'ncape, cu genele'n moină 

holda'ntr'o pâine şi 'Țara'ntr'o doină, 

Hai, murgule ia-mă pe tău 
Si-agterne-te vremii şi vântului rău! 


E regretabil, jâră îndoială că nu se 


septe vr, 
Fei eun mijloc 


“vechit 
desigur “un mai 

| tur,“ mutipicâna 

lu tn 


noast 


Şi 


| 
E 





Stefan cel Mare 


alt cruciat al nostru, pentru “a-şi apăra 
sărăcia şi nevoile şi Neamul”. ze 

DI. Brădescu pune accentul pe zu 
vizionar al lui Ştefan cel Mare, pe inteli- 
genţa lui, pe simţul diplomatic. Domnito- 
rul Moldovei era conştient de însemnăta- 
tea luptei ce ducea, işi dădea seama că 
aceasta luptă crâncenă în care se încleş- 
tase el şi Neamul lui necăjit, folosea în- 
tregei creştinătăţi, că “apărându-şi sără- 
cia şi nevoile şi Neamul”, apăra Apusul, 
apără întreaga creştinătate. i 

Dar acest Apus-şi atunci ca şi în tim- 
purile noastre, subliniază autorul-nu a în- 
țeles lucrul acesta, nu a înțeles că ţări- 
şoarele noastre au rolul de dig apărător 
contra tuturar revărsărilor dela Răsărit. 
Apusul îşi vedea atunci de chiverniseltle 
lui, de interesele lui, ignorând lupta dusă 
de Ştefan cel Mare, căutând doar să tra- 
gă. foloase. Zadarnice au fost bătăile dis- 
perate ale lui Ştefan cel Mare în porţile 
Apusului... zadarnice au fost avertismen- 
tele din timpurile noastre în care, în loc 
să ucidă pe incendiatori, Apusul a ucis pe 
denunțători, facând cauză comună cu in- 
cendiatorii. 

Şi atunci, graţie lui Ştefan cel Mare, lui 
Mircea cel Bătrân, lui Vlad Ţepeş, Ioan 
Corvin, etc., Apusul nu a fost cotropit de 
păgân. Țărişoarele acestea minuscule au 
fost pietrele care au încetinit marșul 
triumfal al echipagiului războinic otoman, 
au fost digul construit cu mijloace modes- 
te „care a întârziat revărsarea puhoiului. 
Când păgânul a ajuns la porţile Vienei 
puterea lui era roasă, găunoasă, şi aceas- 
ta graţie Românilor, Sârbilor, Bulgarilor 
şi Ungurilor. 

Nu ştiu în ce măsură brosura dlui Faust 
Brădescu va fi un îndemn la meditaţie 
pentru acest Occident care a trădat tot- 
deauna ţările dunărene, ştiu înşă că ea 
este binevenită, că era necesară. A 

S'a constatat în ultimul timp că Occi- 
dentul apreciază pe omul demn, pe omul 
care-i spune cu dârzenie ceiace gândeşte 
şi nu pe cel care caută o ocazie în plus 
de a-şi arăta servilismul. Şi pe această 
linie dârză se află broşura dlui Faust Bră- 


OTE PE (MARGINEA CARTILOR 


Alexanăaru. Silistreanu: Teleleu 


“Exil” din Rio de Janeiro, o plachetă de 
versuri, întitulată curios: 'Teleleu. 

Mi-am exprimat şi altădată părerea că 
una dintre cauzele ce au dus la desinte- 
resul publicului pentru poezie-principala 
cauză fiindo îngrijorătoare desconsiderare 
a cititorului, ca să întrebuințam desigur 
un eufemism-este şi publicarea de versuri 
în aşa zisele plachete, Dar să trecem peste 
acest punct de vedere care poate fi just 
sau nu, şi să vedem ce scrie dl Silistreanu 
în “Teleleu”. E curios că nu s'a găsit apro- 
ape nimeni să discute susnumita plachetă. 

Dl Silistreanu este un poet original, 
prin originalitate ințelegând nu înclinaţa 
spre “epatarea burgheziei”, ci exprimarea, 
într'o formă personală, a etern valabilelor 





Casă boerească din Oltenia. 


teme poetice. Originalitatea dlui Silistrea- 
nu constă exact în forma cu totul perso- 
nală a versurilor sale. Este drept că 
această formă dă demulte ori impresia de 
“facilitate”, dar poetul este tânăr, încă 
prea tânăr, şi are în faţă tot timpul pen- 
tru a se desprinde de anumite formule 
care i-ar putea dăuna. 


Din placheta “Teleleu” redăm mai jos 


ECOURI 


Mărgărit nepoata martirului legionar Gri- 
gore Pihu, ucis la 21 sept. 1939 la Râşnov, 
unde se găsea în spital), elevă la Gimna- 
ziul de comerț “Saldanha Marinho” a de- 
butat în ziua de 19 Mai in “Contos dos bos- 
ques de Viena” (balet), 

Compatrioata noastră a primit aplauze 
deosebite din partea spectatorilor brazilie- 
ni iar profesorul de la radio o felicitat-o 
câlduros, 

B 


* După câteva insufleţite manifestații, 
Asociaţia Culturală a Tinerilor Români 
Americani din Detroit-Michigan, oraş care 
dă adapost celei mai puternice aşezări ro- 
mâneşti din Statele Unite ale Americii, a 
organizat, în ziua de 18 Mai a. c, o mare 
manifestaţie pentru comemorarea zilei In- 
dependenţei României la care, în afară de 
un frumos, bogat şi variat program ar4s- 
tie literar, şi-au dat concursul şi Maestrul 
Aron Cotruş şi dl Mihail Fărcăşanu, pre- 
sedintele Ligei Românilor Liberi, care a 
răspuns bucuros la chemarea tinerei Aso- 
ciaţii culturale din Detroit. 

Această strălucită serbare, organizată 
întrun mod vrednic de toată lauda, de că- 
tre comitetul asociaţiei. compus din dnii: 
George Pâslaru preşedinte; Mihail Kirilă 
vicepreşedinte; George Roman secretar ge- 
neral şi Vasile Simian casier, a fost ono- 
rată şi de înaltul concurs al unuia dintre 
cei mai distinşi oameni politici americani, 
Aepntpbul Thadeus Makrowicz, binecunos- 
cut pentru viguroasa campanie ce-o duce 
în favoarea desrobirii ţărilor de dincolo de 
cortina de fier. 

Serbarea de care este vorba, a avut loc 
în Casa Română, în prezența a peste şase 
sute de persoane, atât din Detroit cât şi 
din oragele aprapinte şi sa deschis prin 
intonarea imnului naţional american, după. 
care s'a desfăşurat următorul program: 

1) Poporul lui Traian, cântat de corul 
ACTRA (Asociaţia Culturală a Tinerilor 
Rosii Apenieap). E? 

Doina, de Eminescu, t de c. 
Teodorescu. NE 


3) Cântec t 
mi ata e româneşti, executate de co- 


) Maestrul A 
aintre Creaţiile lu poeti iat Cusa 


poemul “Horia”, atât de popular între ti- 
neretul României de ieri. 

5) Rapsodia Română, de George Enes- 
cu, executată cu adevărată măestrie de 
tânărul român bucovinean. E. Istratof. 

6) Cuvântarea magistrală rostită de 
membrul Congresului american, dl Thadeus 
Macrowicz, prieten al Neamului nostru şi 
influent om politic american. 

7) Jocuri naţionale româneşti, executa- 
te de Echipa Tinerilor Români ai parohiei 
catolice române Sf. Ioan Botezătorul, din 
Detroit, 

8) Piese de muzică naţională, executa- 
te de gquartetul “Melodia română” din 
Dearborn. 

9) Cuvântarea dlui Mihail Fărcăşanu, 
care a evocat în mod impresionant, glo- 
riosul trecut de lupte al naţiunii române 
şi fe pi ei, de mii de ani câştigat, de a 
trăi liberă sub soare, în rândul naţiunilor 
civilizate. Cuvântarea dlui Farcaşanu a 
făcut o profundă impresie asupra audito- 


riului 


10)  Pe-al nostru steag e scris unire, de 
Cipzari Porumbescu, intonat de corul AC- 
TRA. 


Maestro de ceremonii a fost dl Mihail 
Bida, preşedinte al Comiteului Naţional 
Român American, 

In cadrul programului, secretarul gene- 
ral al ACTREI, dl George Roman a dat 
cetire mesagiului Societăților româneşti 
Uniunea şi Liga, care a fost defuzat cu 
acel prilej de către “Vocea Americii”. 

Trebuie subliniat in mod deosebit, con- 
„cursul cre l-au dat la reuşita acestei ma- 
nifestaţii, cunoscuta şi apreciata cântă- 
reaţă Țurcanu şi soţul dsale, dl pro- 
fesor şi director de orchestră Țurcanu. 

Serbarea a fost onorată de prezența 1. P. 
S. S. Episcopul Teofil Ionescu şi de C. L. 
preoţii George Pag: George Preda, George 
Lupu, Nestorian Cicală dela Catedrala Sf. 
Gheorghe din Windsor-Canada, etc., ete. 


Intre ctul public am remarcat ma- 
zel Al guri Antonovici, in, dna 
Bel LL ff conducătoarea orei româneşti 

e ri 


care face atât de ne- 
prag a 


din t, 
ervicii cauzei 
Tele Vie pe dna şi pe dl Şiefan Parco, 


“Teleleu alerg 
teleleu merg, 
teleleu ochii 

de lacrimi şterg. 


Teleleu frâng 
razele nopţii, 
teleleu plâng 
clipa morţii.” 


Sau ultima strofă din “Destin”: 


“Destin! 

greu m'ai blestemat, 

prin străini m'ai aruncat. 
Pânea alră, pânea neagră, 
pentru mine e pelagră, 

când moartea-i în Țara mea, 
gin cătuşe-i Dunărea... 


Ah!... iar a căzut o stea. 


N'o fi oare mama mea?” 


Şi insfârşit o bucată în întregime, 
în care nu mai poate fi vorba de facili- 
tate ci de simplitate, care este cu totul 
altceva. E vorba de “Balada Tunsului”: 


“Zace Tunsu'ntemniţat 
de fanariotul Domn... 
întrun beci 
cu lilieci... 
şi cu ziduri de nămeţi! 


Zace Tunsu'ntemniţat 
într'o beznă 
cu ghiulele mari la gleznă— 


Barba-i mare pân'la brâu... 
iar din pieptu-i curge 'ntruna- 
curge sângele pârâu.” 


In unele versuri planează această im- 
presie de facilitate dar, în general dl si- 
listreanu reuseste să obţina efecte puter- 
nice, mai puternice si mai directe decât 
cele obtinute prin versul muncit, cizelat. 





preşedintele Clubului Democrat Român- 
American, etc., etc. 

Un grup de dansatori şi dansatoare, în 
splendide costume româneşti, au dat o- 
notă de feerie acestei mari manifestații 
româneşti dela Detroit. i 

or. 


SFINŢIREA CAPELEI DELA VATRA 
ROMANEASCA 


Im zilele de Sâmbătă 4 şi Duminecă 5 
Mai au avut loc marile serbări ale sfinți- 
rii Capelei Memoriale dela Vatra Romă- 
nească din Grass Lake, Michigan, la care 
au participat peste 1.000 de români din 
toată America şi Canada. : Fe 3 

Planurile zidirii unui lăcaş inchinat Mai- 
cii Domnului la Vatra Românească au fost 
incepute de mult de pe vremea Episci ui 
Policarp Moruşca, când s'a pus dealtfel şi 
prima piatră fundamentală. După anii de 
amânări şi continue transformări a planu- 
rilor, Românii din America şi-au văzut în 
cele din urmă visul implinit in aceste zile 
ce vor rămâne memorabile pentru toată su- 
jlarea românească ortodoză din Continen- 
tul Nord-American. - f 

Slujbele de sfințire a Capelei Memoriale 
Sfânta Maria au fost pantilicate de câtre 
Episcopul Valerian Trifa în fruntea unui 
sobor de preoți. 

Interiorul Capelei a fost lucrat în stil 
românesc de câtre sculptorul Autonovici, 
iar picturile au fost realizate de către pic- 
torii Ilie Cristo-Loveanu şi Tomescu. 

Capela, aşa cum se prezintă, este pe drept 
cuvânt o perlă românească de artă, şi a 
putut fi realizată datorită solidaritatii r 
mâneşti din. America şi inimii largi şi in- 
feteadtaara a românilor depe aceste me- 
lea 


Vatra Românească este sediul Xpiacumtel 
Ortodoze Române din Statele Unite, 


UN FRUMOS SUCCES ROMANESC _ 
Imregistrăm cu nepusă şi bu 
guri frumoniă ces Print et 
fomân Besii apudet care. ca inci ta 
(Urmează in pagina 12.) 


CARPATII 





a Mai a anului acestuia studiile univer- 
same la Universitatea din Arizona. - 
De câțiva ani, pe lângă Universitatea din 
Arizona funcționează un Club Internațio- 
mal, şi spre mândria noastră, aflam că unul 
dintre promotorii clubului acestuia, EEE 
joacă un rol foarte important în viața stu- 
dențească, este dl. Lapadat. După ce a ser- 
vit patru ani în aviația americană, di. La- 
padat s'a inscris ca student la Universit 
tea dim Arizona luându-și ca materie prin- 
cipală limba spaniolă. In anul universitar 
1955-56, di. Lapadat a fost ales în unani- 
mitate Vice-Preşedinte al Clubului studen- 
țesc Internaţional al suszisei Universități, 
iar anul acesta, dânsul a fost ales Preşe- 
dinte al Comitetului Interneţionc! de le- 
gătură. _. 2 
Cu ocazia sfârşitului de an şcolar, Ins- 
titul Internațional depe lângă Universita- 
tea din Arizona a aranjat o serbare stu- 
dențească. Cu această ocazie, au fost pre- 
e dansuri specifice din țările de ori- 
gină ale membrilor clubului şi mâncăruri. 
Dl. Lapadat, in costum național, românesc, 
a prezentat impreună cu d-şoara Ruth 
Zebharăt din Elveţia şi Lilo von Hoermann 
din Germania, câteva dansuri româneşti 
extrem de bine primite de către public şi 
remarcate de câtre presa locală care a pu- 
blicat fotografia compatriotului nostru în 
timpul dansului 
Buletinul editat de către Clubul Interna- 
țional al studenților depe langă Universi- 
tatea din Arizona a “Internațional News- 
letter” a dedicat d-lui Lapadat numărul 
său din Aprilie 1957, subliniind munca şi 
rezultatele frumoase obținute de către com- 
patriotul nostru în cadrul acestui club, al 
cărui membru activ şi Vice-Preşedinte a 
Jost dl. Lapadat 





ia. 

Printre asistenții la actul religios 
aflau di Daniel Casten. director al Atacie 
rilor politice ale Eur: orientale, care 
zeprezcata pe ministrul Atac ii aa 

E atei Pa, ei di 
Duchi. Preserizane, amobatador al piaaa Ai 


î 





ECOURI 


basadei germane; primul secretar al Am- 
basadei Turciei, di Celal Calistrar; primul 
secretar al Ambasadei Statelor Unite; d] 
Raud, consilier estonian; dl Soroa, secretar 
al ambasadei Braziliei; dl Jose Manuel 
Sousa, secretar al ambasadei portugheze; 
dl Cerranza, consilier cultural al ambasa- 
dei Columbiei, dna şi dl Luis Beneyto, de- 
legat teritorial al Falangei; dnii Kantcho 
Kantcheff şi Georgetf, reprezentând pe rea 
gele Bulgariei; dna şi dl conte de Somogyi 
de Perla; dna şi dl Botzaris, etc. 

Au prezidat manifestaţia ministrul Ro- 
mâniei dl Nicolae Dimitrescu; vicepreşe- 
dinţii Comunitătii Românilor din a, 
principele Cantacuzino şi dl Georgel De- 
metrescu, marchizul de Baides, consul ge- 
neral al Comunitaţii româneşti”. 

Cu acelaş prilej, şi în cadrul unei săptă- 
mani culturale românesti, o altă alujbă 
religioasă a fost oficiată la biserica San 
Jer6nimo real, sub auspiciile recent Infiin- 
țatei, “Asociaţia culturală a românilor din 
Spania”. 

Regretăm că nu putem împărtăşi citito- 
rilor, impresii asupra problemelor desbă- 
tute, deoarece nici unul dintre redactorii 
şi colaboratorii revistei noastre nu a fost 
invitat. 

B 


* Si anul acesta, sărbătorirea zilei na- 
ționale de 10 Mai a fost fâcută cu mare 
insuflețire de tineretul adunat sub straşina 
Bisericii şi sub privigherea P. S. Episcop 
Teofil 

După rugăciunea rostită in Capela Mă- 
nâstirii “pentru potolirea răutăţii vrâşma 
şilor sdlbateci cari ne impilează neamul”, 
sa desfăşurat—in sala alăturată Mânăsti- 
rii—următorul program: 

1) Pe-al Nostru Steag, cor mizt, cântat 
de corul Mănăstirii. 

2) Cuvânt de 10 Mai, rostit de dl. Prof. 
Dumitru Lungu din Windsor. 

3) In satun care m'am nâscut, solo. 
cântat de dl. Iosif Căpăţina din Detroit. 

4) Frunză verde dintre vii, cor vmizt. 

5) Cântări din acordeon, executate de 
John Zorza, Jr., din Detroit. 

6) Zece Mai, poezie recitată de dl. Chi- 
rilă Ciuntu. 

1) “Doina” de Eminescu, rostită de dl. 
e 

oaie verde , 





Be: 
Foaie verde de secară de dl. Besu 
Gheorghe. 

10). Cucule pasăre grasă şi Deşteaptă-te 
Române, cor mizt. Programul a fost alcă- 
tut de dl. Chirilă Ciuntu, iar cântările 
corale conduse de dl. George Opriţa. 

P. S. Sa, Episcopul Teofil, îndeamnă la 
urmă, “să stam legati unii de alții după 
cum sunt legate mmlădiţele de trunchiul din 
care au oărâslit şi să ne menţinem de aici 
legătura cu cei râmaşi in țară. Noi suntem 
copiii care am scăpat pe fereastră ca sa 
strigăm din ră: eri contra celor ce ne 
sugrumă părinții în casă. Chiar dacă duş- 
manul cel mai nemernic din câți am avut 
în trecutul mostru glorios, ne-ar masacra 
toți copiii la cel din ură, totuşi țara 


Cor. 


Cu un fast deasebit sa sărbătorit anul 
acesta la Toronto-Canada, ziua de 10 Mai. 
Serbarea a avut loc în ziua de 12 Mai. Di- 
olicierea serviciului divin, 





mea” de 1. Neniţescu, di Const. Măgirescu 
a vorbit despre “a tri ezecea aniversare 
a zilei de 10 Mai în exil”, d! Drâgan dela 
Hamilton a cântat două romanțe populare, 
iar dnii Ştefan Ciotlos la saxofon şi dl Di- 
nescu la acordeon au ezecutat muzică ins- 
trumentală. DI Ilarion Mintici a vorbit des- 
A drepturile Româniti sura, Basara- 
iei şi Bucovinei de Nord, iar dl Nicolae Pă- 
tăceanu a recitat poezia “Rugăciune” de 
Octavian Goga. După executarea de către 
cor a cântecelor “ aur de primăvară” 
şi “Su/lecată până la brâu”, di Teodosiu, 
preşedintele consiliului parohial a rostit cu- 
vântul de incheere, asistența intonând di- 
Ja imnuri naţionale şi marşuri patrio- 
ice. 

La sfârşitul emoționantei serbări, doam- 
nele din corul “Reuniunii femeilor” din pa- 
rohia ortodoză românească “Sf. George, au 
oferit oaspeților un bufet bine asortat. 

Toată serbarea a fost filmată (sonor şi 
colorat) de câtre di 1. Mintici junior, tech- 
nician Er dela postul de emisiune 

televiziune) C. B. C. din Toronto. 


M.H. 


* In ziua de 7 Iulie a. c. s'a sărbătorit la 
Dearborn-Michigan, ziua Catolicilor Romă- 
ni Americani. Liturghia solemnă a fost ce- 
lebrată de toţi preoții români catolici din 
Statele Unite. Sia ridicat un parastas pen- 
tru martirii şi eroii Bisericii şi Neamului 
românesc iar predica ocazională a fost ros- 
tită de Părintele Ioan Spătaru, serviciul de 
diaconi, fiind îndeplinit de C. L. Preoţii 
Gheorghe Russu şi loan Filip. Răspunsuri- 
le la Sf. Liturghie au fost date de corul 
Bisericii Sf. Maria, din Dearborn, sub con- 
ducerea Dnei Dita Sandru. 

Cu aceasta ocazie, ARCA a tipărit şi di- 
tuzat un vibrant apel către membrii ei. 





* In noua Zeelandă a luat ființă -Comi- 
tetul pis de dincolo de cortina de 
fier”. Actul de constituire a fost semnaț în 
ziua de 11 Noembrie 1956, în casa Compa- 
triotului nostru, di Alexandru Frunză din 
Wellington, Noua Zeelandă. Comitetul are 
compunerea urmâtoare: 

Preşedinte: dl S. de Kopff (polonez); Se- 
cretar: dl M. S. Stambuleff (bulgar): Ca- 
Ser: di Alezandru Frunza (roman): agent 
de iegatură intre comitet şi guverhATRAN 
ul Nouei Zeelande, dl 1. Szakats tungur) 
membri în comitet: un reprezentant al Es- 
tonienilor, dna L. Kiwisik; al Lituanienilor 
N. Balciunas; al Letonilor. dl Splite; al Ce- 
hoslovacilor, di F. Grapel şi al Ukraineni- 
lor, di Iljaszenco. 





"> In ziua de 9 Iunie, la ora 11, în Bt- 
serica ortodoră siriană din Sao Paolo, Bra- 


zilia, s'a făcut o slujbă pomenirea 
tuturor Românilor In lupta contra 
comu 4 

„Slujba a fost oficiată de S]. Sa Preotul 


Anchidim Uşeriu, care a evidențiat impor. 


tanța luptei contra ateu. 
B. 
ANTICARIAT 
piou: în ulei de 7ReodVt Aaaa mata 


nile: 24-19 cm. Cei care ar dori să 

re acest tablou, sunt rugaţi să se 

seze redacției revistei -* i”. Acest 
tablou a fost reprodus în numărul 4-5 al 
revistei noastre. 


* Continuăm a publica numele compa- 
trioților ce au primit cârți dela editura 
Rip nu le-au plătit, nu le-au ina- 

şi nici, cel puțin, nu scrisa- 
rilor ce li se trimit: 

Li. Bălăceanu, Suedia; Lt. Nicolaescu, 
Maroc; Lt. Oancea, Franța; Rotaru, Aus- 
tralia; Bonifacio, Belgia; Lt. Col. Stuncu- 
lescu, Argentina; Li. Col. Abeles, Liban; 
Spuză, Liban; Ing. Octav Vasilescu, State. 
le Unite; Marcel Dinculescu, Franța; Cor- 
nel Holder, Statele Unite; Ing. Virgil Stoi- 
coiu, Statele Unite; Stoian Brăilă, Franta; 
V. Bosniac, Anglia; Mircea Vasilache, Tur. 
cia; Pr. Florin Gâldău, Statele Unite; Dr. 
Gh. Palade, Statele Unite; Willy Mihăilă, 
Anglia; D. Căinaru, Statele Unite. 


* Poezia “Auşlu”, în dialect macedo-ro- 
mân, de Nuşi Tuliu, apărută în No. 15-17 
al revistei noastre, a fost transpusă în ro- 
mâneşte de T. Papahagi. Doamna Violetţa 
Puppi numai ne-a trimis-o. 


” Din cauza proporţiilor, finalul articolu- 
lui “N. Iorga”, de dl Pamfil Şeicaru, va in- 
SRI Daia tă cu ceeace sa pubiieat în 


numerele 19 şi 20 ale revistei—în brosura 
No. 1 din colecţia -Carpaţii”. 


= Carttn —amtmttri aa == 
rom Stanga, SIE Sade t vi 


din eroare sa anuntat. 





* In depozit, la editura “Carpaţii” se 
găseşte cartea dlui Pamfil Şeicaru, *RAs- 
puns” Glasului “Patriei robite”, Costul ei 
este 1 dolar. 





EDITURA «CARPATI» ANUNTA 


1u apărut: 


Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 
A. D. Xenopol, vol. I, epuizat. 

Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 
A. D. Xenopol, vol I, ediţia II-a, 3 dol 
U.S.A. 

Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 
A 5, XnApole Vol. II, III şi IV, 7 dol. 


Istoria literaturii române, de D. Murăra 
Şu, vol I şi Il, 6d0LU.SA. 

Poveşti, de Ion Creangă, 4 dol U.S.A. 

Naționalismul lui Eminescu, de D. Mură- 
raşu, 3 dol U.S.A. 
2 2ouipăări Ra, copilărie, de Ion Creangă. 

aiducul, roman, de Bucura Dumbravă, 

4 dal U.S.A. 

i ului de Octavian Goga, 3 dol 
V. A. 
Poveşti fără Ţară, nuvele, de Faust Bră- 
dea A Novac şi N. S. Govora, 3 dol. 








Sub tipar: 


Istoria presei românești, de Pamfil Şeica- 
ru, vol I şi Il, 6dol. U.S.A. 

Răsco: roman, de Liviu Rebreanu, 
vol I şi II, 6 dol U.S.A. 


Colecţia “Carpaţii” in limba română: 


1) Intre Volga şintre Mississipi, de 
Aron Cotruş, 0,25 dol. U. S. A. 

2) Isprăvile şi viaţa lui Mihai Viteazul, 
de P. Ispirescu, 0,50 dol U. S. A. 

3) Octavian Goga, de Pamfil Şeicaru, 
0,50 dol. U, SA. 
= C. Cuza, de Pamtil Şeicaru, 0,25 

A. 


Ă £ Stere, de Pamfil Şeicaru, 0,50 dol. 


6) Ardealul şi Habsburgii, de G. A. Por- 
dea, 0,25 dol U.S. A. 
Sa îi Iorga, de Pamfil Şeicaru, 1 dol 


Majoritatea acestor lucrări se găsesc şi 
în ediţie pentru bibliotili. numerotate şi 
Peace în piele, Golul unui ea fiind 40 

Cărţile se poi cura fie dela edi- 
tură fie dela: Cabaaa 1 dl Radu Mircea, 
366 Ontario Street, Toronto-Ontario, sau 
dl Chirilă Ciuntu, 1226 Pierre Avenue, 
Windsor-Ontario; Statele Unite, la dl John 
Covânea, 4406, Todd Avenue, East Chica- 
ga-Indiana sau la dl Nicolae Aristide, 


broşură ilustrat,  & Chevillet, 49, rue Monsieur le Prince, Pa- 
DA 28 pai ai isi le IL, Aemelian: Să, xue Monaisur 
muţi 3dol Usa e Piazza Winckelraan. 8-0, Roua. Es: 
canParii <A au vimigtet 
s Revistă Culturală %) ga as i ă 
„Director: ARON COTRUS Beni E BSB A, 
Redactor: TRAIAN POPESCU ES MANUSCRITO_ NARSIEGA, SI 


-