Carpatii anul III, nr. 15-17, 10 sept. 1956 — 10 ian. 1957

sUL III No. 15-17 
A 


— 


Director: Aron Cotrus : => 


“Un singuratec: 


N viața politică şi culturală a Romaă- 
niei C. Stere a fost un singuratec. A 
avut prieteni şi devotamente, â fost 
animatorul unei mişcări, poporânis- 
mul, a fundat şi condus “Viaţa Româ- 
“mească” revista de cel mai mare pres- 
tigiu după eclipsarea “Convorbilor li- 
terare”, dar până la sfârşitul existen- 
til lui, C. Stere a rămas un singura- 
ec. 


In timpul neutralității a publicat o 
serie de comentarii asupra evenimen- 
pi telor, întitulându-le semnificativ 
-Cametul unui solitar”. Nu este suficient să fii înconju- 
ral de prieteni, de credincioşi, de admiratori, esenţialul 
pete să simţi acea comunicativitate, acel schimb afectiv 
al bătăilor de inimă, să nu ai sentimentul izolării Ori, 
C. Stere s'a simţit dealungul unei vieţi de intensă parti- 
cipare la viaţa publică, de frământare -a spiritului româ- 
nesc, un izolat. Sub aparențele lui de om rece, distant, 
S4 undea o delicată sensibilitate; era un om care sim- 
sitatea unei călduri afective şi nu o găsea. Inclin 
care a păstrat-o în raportu 


I-A 


2 reduce din 
Cam nu era om de o. 
Stere ar fi rămas o 


"(opt volume publicate în editur 

Eroul acestui roman, Vania Răutu, este ceia n int 

rr de Decline en opt volume ne deschide un 
sufle : a. . : 

Seat mire ui Stere, ni-l apropie, ne dă explica - 

„După unirea Principatelor, când România i 

era liber protectoratul Turciei fiind pur Da e 

= regi, poze în noul Stat un refugiu, cu atât mai 

iSp se Tece i 

i m putea t uşor, ţara şi oame- 


destin; deportat în i i 

pa! 7 pă - Pibezii, după evadare a trăit la Lon- 
cu Plekhan ov si Kropotkin din “vechea pardă 

ra ). Cercul Tehalicovaky care a sal. ifiici ia ec 
ru iui pe Sofia Perovskaia (spânzurată pentrucă parti- 
dru al l-a) s'a fon- 


ca cea mai re 
Da apa ace ic a feTbi n ș cea 
rca satelor a ia sa e cm dem ie 
aristocrației. In puri, ţăr își manifesta 

sugi Sumirea recurgând la vechea şi incercata lor me- 
si „răscoala rusească demenită ” ca şi ex- 
op care era supusă. După statisticile oficiale au 

1826-1829 - | isi 

0001 e ae aut, 

rea : 59 » a 

1646-19 02 - 

1850-1854 E] 137 » Eu 


+ 


Carp 


REVISTA CULTURALA 


C. Stere 


de Pamtil SEICARU 


Sub Nicolae I, cu toată puternica organizare a poliţiei 
politice a regimului numit “tătaro-prusian”, sau înre- 
pistrat 556 turburări ţărăneşti, care luau, adesea, propor- 
ţii îngrijorătoare pentru regim. In 1846 revolta ţăranilor 
a cuprins 18 provincii; în 1847 s'a extins în 22 provincii, 
iar în 1848, ţarul Nicolae I a văzut cu spaimă flacăra 
revoltei cuprinsese 27 de provincii. Era, deci, firesc ca 
revoluționarii ruşi să'şi îndrepte propaganda spre ţără- 
nime, în rândurile căreia agitația putea să se transforme 
în turburări şi acestea în insurecție generală. 

In 1870—după arestarea si deportarea membrilor cer- 
cului Tchaikovsky—sa format o organizaţie revoluţio- 
nară secretă “Pământ şi libertate”. Membrii acestei orga- 
nizații sperau ca printro propagandă clandestină prin- 
re ţărani să poată deştepta conştiinţa socială a muji- 
cilor şi, treptat, să-i îndrepte spre o viaţă nouă conform 
principiilor socialiste. Un socialism romantic care a do- 
minat intelectualitatea revoluţionară rusă până la apari- 
ţia marelui doctrinar al marxismului rus, Plekhanovy. 
Toţi aceşti aderenți ai organizaţiei revoluţionare “Pă- 
rrânt şi libertate” sunt cunoscuti în istoria politică a Ru- 
siei ţariste ca “narodniki”, Narodniki de la cuvântul na- 
rod (popor) înseamnă poporanist. Această denumire în- 

] ză tot curentul revoluţionar rus care se opunea 

Şi această luptă între poporanişti şi mar- 
până la revoluţia din Octombrie 1917, 
format în ideolc An arodniki»: se explică, 

put N “Viaţa Romârezască=- 


COT 


+ 
Li 


.. n Se ntur un program politic 
rmarea revoltei generale a ţăranilor într'o - 
luţie socială. Dar aceste calcule sau dovedit himerice, 
Dece s- mgb E ca: CĂ pregătiți SE se revolte contra 
jugul 4 mai dureros, nu avea 
nici 0 încredere în “bonuntari” şi ades i i. 
pe. e cre 1 E ea acesti neferi- 
dlui ga a erau predaţi jandarmilor ca inamici ai ţa- 
Socialistul Martov, făcâna istoricul “D i 
Dcialistu „ fă rapelului 
Rusia” aminteşte de înfrângerea “narodnikil - or”, i eoleaa 
a mii şi mii de intelectuali la începutul lui 1870 pen- 


eandiştilor să-i cadă în mâini ă fi i € 
propaganda lor să se tea SR, A E ip In 


Ă (Urmează în pagina 2.) 


o e a E i N a NI RI a a 


Redactor: Traian Popescu 


DE DEPARTE, DE FOARTE DEPARTE 


De departe, 

De foarte departe, a 
De unde nu-i astăzi viaţă, ci moarte, 

De peste munţii şi-oceanele mute. 

Din Ţara atâtor dureri neştiute, 

N'auziţi cum se ridică şi vine, 

Spre voi şi spre mine, A 

Ca un răcnet desnădăjduit de leu 

Geamătul Neamului meu?... 

Nu simţiţi şi-auziţi cum vine, piata 
Cum E aie ca un cuţit în voi şi in mine, 
Cum ne chinuie viaţa şi ne frământă somnul 
Blestemul ce ni Va trimis Domnul? ... 


O, desţărare, pâine amară şi grea, 
Cine te-a visat, oare, cândva? 
Cine te-a chemat 

In somnul lui blestemat? 


De departe, ; 
De foarte departe, ; 
Din "Ţara de care oceane şi munţi ne desparte, 
N'auziţi chemarea la luptă; pe viață sau moarte: 
Chemarea Neamului meu sătul de obidă şi chin, 
De inimă rea şi-atâta venin, 

Sătul de muscăleasca hoardă şi ciumă 


Ce-+-ehinurie Si arate 7 n prumăi 


aptă, nătângă?... 


„O, pribegie, pâine amară şi grea, 


Te port ca pe-o rană deschisă în inima mea. 


De departe, 

De foarte departe, 

De dincolo de viață şi moarte. 

Ne cheamă astăzi strămoşii în iurăş, 

In clocot de Târnave şi Murăş, 

In chiuitul ciobanilor depe Muntele Mic, 

Depe Ceahlău şi depe Semenic... 

Ne cheamă codri—năierii, 

Să le fim părtaşi în ziua răzbunării şi a Invierii! 


O, pribegie, pâine amară şi grea 
Când te-om lăsa?... Câna te da uita?... 


Nicolae NOVAC. 


MESAGIUL COMUNITATII ROMANILOR 
DIN SPANIA ADRESAT ROMANILOR 
AMERICANI 


Românii refugiaţi în Spania, folosesc prilej : 
Iti în America a Preşedintelui an E: 
TUŞ, cântăreţ al durerilor neamului românesc şi 
sol al nădejdilor lui, pentru a trimite un salut îră. 
a şi bune urări Românilor din Statele Unite ale 
imericii şi Canada, întruniţi la Detroit la sărbăto- 


ră din lume, V. 
L în ziua sfântă a eli i ao 
rămaşi în patria cutropită şi batjocuerea i tatii 


frăţeasca voast : 
Pia ră înţelegere şi neprecupeţitul spri- 


Cu Dumnezeu înainte. 


Gata, ostaşi de nenfrânt 

cu cei deopotrivă cu noi: 
Pe-ai Rusiei capcâni şi strigoi 
să-i ştergem de pe pământ. 


Gata, voinici de oțel! 

In stepe şi'n tunăre de ger 
ne-aşteaptă mulțimi, care pier 
ca'ntr'un amarnic măcel. 


Ne-aşteaptă popoare întregi, 
ce'n ţările baştinei lor 

de sdroabă şi foamete mor 
de groază şi fărădelegi... 


Ne-aşteaptă în zarea de foc 
Carpaţii, ca nişte părinţi 

cu piepturi şi cu braţe fierbinți 
de atât de cumplit nenoroc.. 


Şi muţi, cu cuțitul la os 
robi pe pământul străbun 
ne-aşteaptă bieţi semeni, ce-şi pun 
încrederea toată'n Cristos! 


Dar zornetul lor de cătuşi 
sună-a fortună'n galop, 

a crâncen galop prin potop 
prin ţara strămoşilor duşi... 


Din Danzig la Vladivostok, 
din ni la Cani şi Shanghai, 


glonțiul, care culcă 


Iadul lui Ivan cel Cumplit 

plumbi are şi avea-va destui, 
pentru fruntea şi ceafa oricui 
în ţarcul cu foc ingrădit... 


capii se E a a: 
co a: şi-un singur stăpân; 
spre cei ce'n picioare rămân: 
să schimbe nenorocu'n noroc. 


Veni-vom pe rând inapoi 

cu gândul şi cu frunţile sus, 
nu ca atunci când ne-am dus 
cu Mările-Negre din noi. 


In cântece iuți, haiduceşti, 
cu pieptul şi cu creştetul gol, 
întra-vom ca duşi de pârjol, 
în Praga şi'n Bucureşti... 


O, Baltică! O, Pont Euxin! 
Pe ăripi de pajuri, curând, 


von trece subt ceruri. cântând: 


cruci să'mplântăm pe Kremlin! 


Lungi,stele şi fulgere noi, 

cum altele n'au fost şi nu-s, 
prin gol arunca-vom de sus 

în Rusia de glod de subt noi!... 


Din Dunăre şi pănă'n Urali, 


vedea-vom, prin nouri sburând, 


izbite sri crâncen x ardă 


Ca mâne, duşi parcă de vânt, 
vom pune-un năprasnic picior 
în inima Moscovei lor, 
cu-ostaşi de pen 


de Aron COTRIS 


Şi'n strâmba lor lume pe dos, 
vedea-vom cum lanţuri se rup 
scurt de pe-al Rusiei trup, 
de beznă şi de racile ros... 


Şi'n groaznicul lor povârniş, a 
cu cuget fățărnic ori drept, a 
cruci albe şi-or pune pe piept 
muscalii cu văzul cruciş, 


Ca după porunci de nou ros 
vedea-vom cum țări se desfac 
ca după boli fără leac, XI 
din putreda Rusie ce-a fost, 


Şi ca de pe-un alt Ararat, 
după potopul de plumbi, 

zări-vom în stoluri ai Romei 
peste pământul descătugat... 


Peste roşul și sterpul noroi 

boit de călăii trufaşi, 

Isus cu albii, nevăz 
păşi-va noptatic a 


In inimi, in gâ 
vom arunca în 
cu armele C 
ziduri şi temniţi de beznă şi-oţel!... 


Şin frunte cu arhanghelul Lui, 
cu bocanei 


spre-ale soarelui porți de acuși: 
Ai Rusiei Urali de cătuşi 
în praf să-i prefacem şin vânt!... 


„ Madrid, 1952. 


CARPATPII 


a Iu Ionel Brătianu, ei spre a preoipita demu 
era rea partidului, ceace singur n'ar fi realizat-o. 
PN vom păsi pe C. Stere prefect al județului Iaşi în 
timpul răscoalelor, îl vom găsi deputat. îl vam vedea ma . 


nitestându-se independent şi dominator în partidul Ii 
vera). Dn viața pa ică românească C. Stere a pus o pa 
sune, prea putin comună, pentru problemele sociale 


cultara ui politică era, fără exaperare, unică, profesor 

de Drept ccnstituționai la pir din bad ela Sunt nişte bieţi bulgări de lut, mânați de puteri oarbe, cn 
păstrat până Ia sfârşitul vieţii o neostenită curiozitate Or pt aeustsi Să raaterie, 

intelectuulă concentrată asupra aceleaş probleme: Statul Pe nu mai puţin victime, ca şi cel cărora ei le 


tra respectat; îm lumea politică însă. C. Stere “Siberia 
mu” cum i se spunea era un izolat; în partidul liberal a ptA „300 grea, „PotRulbr 2MARSGNR, da i 
deşi socotit şei al stângii partidului, era temut şi arija tru orice om Maanatpăt de sub anunta VI Fi 


tutaror era să fie folosit numai ca teoretician al parti- 
feaul nu să 1 se încredinţeze un ro) efectiv m conducerea Ta să-i fle tot asa de puţin iortată cât şi 
Sabau medicului” shit să-şi înfigă bisturiul într'o tumoare can- 


Ia când Ionel Brătianu a format guvernul, pres- ceroasă 
tipiul lui C. Stere era nediscutaț: V = pi 
n sea”, al cărui direc Or eră, se Sneoă Ap por Am suferit atâta, am trăit atâta 1n scurta mea viață, 
ritate în viața intelectuală a ţării, autoritate pe care că şi cei mai mari  vrăjmagi” imi inspiră nu ură, ci milă, 
nu isbutise să o aibă nici “Convorbiri literare” fă epoca ca ființe neisprăvite, suflete schiloade, inimi înghețate 
de strălucire a lui Titu Malorescu, când acesta exercita masa nu au mal puţină nevoie de îngrijire decăt de- 
o adevărată magistratură spirituală. Asupra învăţătorilor, uri 
indiferent dacă erau sau A mscrişi în tau cita c A a însă că şi condiderațiuni da altă natură Imi 
Stere a avut o activă influenţă în sensul accentuării con- Din ntoria da Aral rival Sang A pă 
ingerilor democratice, In acea epocă, învățătorii formau, Ş aici mă Ajută bitul, Tico ph 
fără îndoială, cadrele ce ale unei viitoare partici- spunea, cum ştii, Că, între dentul, în continuă 
pări a classei ţărăneşti la viața publică; toţi, fără excep- ascensiune, şi Orientul, în stagnațiunea lui milenară, 
ție, erau sub influenţa covârşitoare a lui Spiru Haret iti ar i iasa, ci formidabilă, pate 
€ creiat sentimentul misi! 
eitona canptitata ameteli pei ne lor st Am ajuns însă la convingerea că, față de aparatul tech- 
social. “Luminătorii satelor” este expresia lui Spiru Ha- nic modata, puls 1 dipoziția Autotrație, putriiă pe 
ei corespundea concepţiei pe care o avea Spiru Haret ale poporului rus—oricât de nenorocit şi oprimat şi oricât 
oare o învăţătorilor în chemarea la viaţa publică Sp Ipaltst ar fi—nupât ajuuge, pentru A, tăatura ţa 
imii. Acestei epoci haretiste corespund şi roma- = 
e, azi uitate, ale unui scriitor de redusă valoare lite- a A i aa a Ei Nea margul lui Barbamr Ata 
dar de o mare semnificaţie socială, Rădulescu-Niger, [serie pre eries; sar isprăvi 1a cea dintâi subpre- 
“st i e a Măria sa Ogorul” arată sensul so Istoria, recentă a, mișcării sociale şi tice din Rusia esse BTA de 
"în 1909 două personalităţi işi fac drum în această at- TR ID VApE, CE BUBBLE A NUI - poate gdroncin il per 
tera haretistă, N. Iorga și C. Stere. Cursurile de vară Sarata d EMI, deslânţuind dn Acâlăz timp entr-  confeatune a unei credinți tn il cea mai pateică 
Vălenii de Munte ale lui N. Iorga au echivalentul i . > Ionel Brătii a 
ÎN Bireariie de ia Minăstirea Neamțului organizate, de PDA RA. pa ZOR E E ERNeRR OrăMal- luca, gtiina săgi aetunăi ponderi aPl CAMERĂ pe- 
aţa Românească. ouă influenţe—naţionalistă a A cută, îşi fixase dintr'un în: urm, e 
. Iorga şi poporanistă a lui C. Stere: vom găsi pini toată CATI LEA ș A oara o: Mă i fpalor atestă ici Contele de tip Lari cca „Aa urmate i 
ind derența întrun articol al lui Ion asiri sociale şi politice ala pt ba Stavilă întregii pro-  vieux diplomat”; moştenise de la tatăl lui neinerederia 
Artid de clasă” publicat în 1912 în revista pi Răstirnareă Lp vlad rest rit îi a în Rusia. Pentru a ascunde față de Germania şi Austro- 
torilor tineri “Vremea nouă”. on Mihalache râs: oblema internil e Rusie Bate Oaoblama ustoiai dan Ungaria politica ul, Ionel Brătianu avea nevoc de anti. 
dul N. Iorga apărănd ideia unui partid de clasă problemă internă a Rusiei. Este problema istorici mon rusismul lui C. Stere. In viaţa politică, pasionaţi sunt 
disle, este o condiţiune de biruinţă a luminii asupra în totdeauna uşor amăgiţi de oamenii re calculați şi de 


p țărănesc. Deşi auditor asidu al cursurilor de e p Ş s pe: 
de în Vălenii de Munte şi admirator al lui N. lorga , ne punctul de plecare, primul pas pen- ja inceput, din 1808, C, Stere a fost sedus de Ionel Brii 
torul de la Topoloveni. Ion Mihalache rămânea ne frate Vasile. tu moldovean că şi mine, mă ve tanu. Găsim în evocările din romanul “In preajma re 
în linia con: lor lui. Se vedea că citise şi me : asi a 3 x voluţiei” persistând amintirea puternicei impresii pe care 
Ste ocial-democrs a odus-o Ionel Brăti 
îndelung articolele lui C. Stere “social-democraţie națiuni occidentale, înecate în întu i-a po PUuR=a ARE 3 i al A 


orientului 
ca pentr ricare alt neam 


sm”. Este interesant de menționat că fratele 


rt Justiţia 1 


I lahalache, învățătorul Dumitru Mihal 
În primul răsboiu, era borator la “Viaţa R 
urină Spiru Haret în 1914 

DE să-i dee alt 

L unive ui din 1aş 
democraLu berăle pupi 


ache 


Până în _N ri A 
Perie, coniac, G 


AAA ÎN OAG DA Cati 


AD Gas ul aL Ori i 


unicativităţi 
regim democrat uita o clipă sar- 
ermul | epit EĂ până + rolpaiia a ogari 

ti. 


cu ex 9 
reforme, Jur că în serviciul n al. 
ici 
Statului român afară de terile, nici viu! BOR ata i 
țărănimii i viata pa că nu-l Sunt ora deri, pot avea îs 
le gov! 
a-l ba ae fată scrisoare, 


afla, va fi o chezăşie. îmi va aduce amin- 
doiadă şi de ispită, ea ă 
In, clipa e minele din Cara şi Nercinsc, să 3 a 


A assel te încă un sufl 
ti Ti S anpaa os î Er să-mi dau seama În 
urmă. vă 
torturile iadului vor păi 
aula ii atel mele, la tandul 1a voi, fraţi de 
suterinţe şi nadejde Unereţii mele... 
sapă Ton Răutu 


judecând proble- 
putem imagina pe Octavian Goga judeci în 
care le-a o Pat TAbolul, capng i 


CARPAȚII 


greu îşi deschidea sufletul. Inainte de a publica acea ni- 
micitoare execuţie: “Preludii: partidul E rinesc şi cazul 
Stere” mi-a citit cea mai mare parte din paginile vitrio- 
iste menite să arate istoricilor de mâine la ce se redu- 
cea autenticitatea democraţiei naţional-țărăniste. Nu m'a 
surprins, dar, când într'o zi la Cameră ma& invitat la ho- 
tel Esplanade, unde locuia când venea de la Bucov (lângă 
Ploeşti unde d-na Stere area moșia) să-mi citească ceva. 
Mi-a explicat, înainte de a începe lectura, că prima în- 
tenţie a fost să'şi scrie memorile, însă publicarea lor ar 
fi provocat furtuna vrăjmăşiilor care nu iartă, şi dea- 
ceea s'a decis să folosească forma romanţată. 
Cititorii îşi vor da repede seama că Vania Răutu este 
el, că romanul este o formă deghizată a amintirilor lui, 
dar că reacţiunea celar vizaţi va îi mai puţin violentă 
Am susţinut superioritatea memoriilor ca material docu- 
mentar pentru istoric, la care C. Stere mi-a răspuns că 
în forma romanului se redă cu mai multă putere evoca- 
tivă atmosfera spirituală. Memoriile se eat ia 
ral, de specialişti, când un roman interese: 
mai Sale: de ciatori, iar problemele pot fi mult mai 
accesibile chiar cititorului fără o prea aleasă cultură. La 
întrebarea mea dscă a scris romanul în întregime, mi-a 
răspuns zâmbină că ha terminat decât primele patru 
volume. Probabil că a citit surprinderea pe fața mea 
-Românul-fluviu este o necesitate şi odiseea vieţii mele 
nu se poate reda, pentru a fi înțeleasă, în “raccourci”. Ai 
citit. m'a întrebat Stere, seria de romane ale lui Jules 
Romain “Les homrmes de bonne volont€”, sau “Jean Cris- 
tophe”, de Romain Roland? Sunt admirabile fresci care 
îți înlesnesc să cunoşti o întreagă epocă. Şi intenţia lui 
Emile Zola cu seria de romane “Rougon Macquart” a 
fost să descrie, mai mult decât istoria unei familii, zu- 
grăvirea unei epoci, să facă o tăetura verticală în com- 
plexul de viață social al celui de al doilea imperiu pentru 
a reda existenţa reală a tuturor claselor sociale, Balzac, 
în “La comedie humsine” a it de model lui Zola. 
Memoriile stârnesc un moment curiozitatea, fac oarecare 
vălvă şi apoi rămân uitate în rafturile biblotecilor. Ai 
văzut ce interes au stârnit “Memoriile” lui Al. Marghilo- 
man şi cum mai târziu au fost acoperite de uitare. Mă 


interesează ai puțin să mă prezint pe mine generaţii- 
lor viitoar mult să redau atmosfera epocii în 
care am tr: e în care m'am format. Cred că voi 
aduce o pr ntribuţie”. 

L-am Î 
de după ră 
rostit vag: “Cine ştie. N 


Yor cuprin! evenimentele până la răscoalele ţărăneşti 
din 1907. Poate mai târziu...” - S 
Leciura primuiui volum “Copilăria şi adolescenţa lui 
Vania Răutu” a făcut-o Stere cu o voce caldă, de o emo- 
ţie cortinută, cilină, retrăia amintiri estompate în de- 


lui; în 1915 
“In voia valurilor” 
mira 


a. Se simte că nu s'a lăsat în 
reazimă solid pe realitate, 
tribuţie cât este ne- 


scriitor” a lui Nicolae Gogol (este 
rat cult pentru 


ea un: 
nez că Stere avea un ad 


privitoare la procesul de creaţie al marelui scriitor rus: 
“Nam creiat niciodată cu imaginaţia. Această facultate 


C. STERE 


Ch. Arghir. Scrisoarea este autentică şi a fost publicată 
în eamul Românesc”, intrucât Iorga fusese impresio- 
nat că în judetul Iaşi, datorită tactului prefectului C. Ste- 
re nu se trăsese nici un foc de armă. Odată cu publicarea 
scrisorii, “Neamul Românesc” recomanda alegătorilor can- 
didatura lui Stere la alegerile care au avut loc după po- 
tolirea răscoalelor... 

Intre N. Iorga şi C. Stere a existat o vrăjmăşie neîn- 
treruptă, fără îndoială, datorită în bună parte tempera- 
mentelor lor aşa de deosebite. Parafrazând pe Spinoza, 
putem spune că atât caracterul lui N. Iorga cât şi cel al 
lui C. Stere erau o teoremă din care viata lor a tras toate 

nsecinţele. N. Iorga era un risipit, C. Stere un concen- 
trat, primul de o irascibilă vanitate, al doilea de un nemă- 
surat orgoliu. Romantismului istoric al lui N. Iorga se 
opunea realismul sociologic al lui Stere; primul idealiza 
boerimea, convins că s'ar putea realiza un 1el de democra- 
ție patriarhală în care țărănimea şi propietarii ar fi pu- 
tut să găsească o formulă de înfrățire socială, al doilea 
vedea dealungul istoriei lupta de clasă. N. Iorga iubea 
consacrările oficiale, lui Stere îi erau indiferente. Primul 
era un naţionalist în sensul tradiţionalist, al doilea era 
un poporanist revoluţionar. 

Se prea poate ca vrăjmăşia între aceste două persona- 
lităţi cari au reprezentat două tendinţi în cultura şi poli- 
tica românească să nu fi ajuns la atâta îndârjire dacă 
C. Stere nu ar fi fost directorul revistei “Viaţa Român 
ască” şi dacă scriitorii de la “Semănătorul” nu ar fi dev 
nit colaboratorii revistei ieşene. Sa mai adăugat cev. 
în cronicile sau în notele “Vieţii româneşti” activitatea 
literară a lui Iorga era ignorată sau persiflată. Ori N. Ior- 
ga era deprins să fie un răsfățat al superlativelor şi cea 
mai mică neatenţie 1l făcea să sufere ca un actor căruia 
publicul nu'i face ofranda aplauzelor la scenă deschisă. 
La “Viaţa Românească” se grupaseră între alţii: filo- 
logul AL YFilipide, bizantinologul Demostene Russo, cari 
nu-l menajau pe Iorga. Şi pe aceste supărări literare s'a 
suprapus ura implacabilă a lui Ior. 
lui Stere a fost dată în romanul 


Faraonilor Dana la Voltaire”. 


pornirii de vrăjmăşie a 
vadică C- Stere) 


en de a rătăci p 
e N. Iorga. Darnut 
Mitiţă Sturdza (în roman 
T apare sub numele Todiriţă t lui N 
ga apostrofa “moară” stricată” pe care o găsim şi în 


Pornirea, intenţia de şarjă scade simţitor valoarea Ii- 
terară a ultimelor trei volume. (“Ciubăreştii”, “In ajun” 
şi “Uraganul”), Am putea intiti 

urile şi simpațiile lui 4 

tat sub Bara 

(în 


fleacurile mai mult 
regis de cronica mondenă 
versiunea unei trimise 
IL ua roman Al dru 
păugul acă te voiu mai îni 
„voi tăia eu urechile, 


n, 


d inte iu Oa 
o 
lores Bi 
A pi pr 
ne de te au 
“O siluetă în: 


Ei 


misteriosă din coridor se volatitiliză... 


aparate pe îm 


mai cu 


lor pe care le milita C. Stere. în 
Petre P. Carp spare sub numele T 
acest dialog între Vania Răutu (C 
(P. P. Carp) 

“In culoarele Camerii pe 
din partea ministerului de in 
sarcasmul lui iremediabil, ——v a 
siberian” întrun ton afabil. nelipsi de oa 
patie. 

“Acum insă, după ce îl măsură prin monociui hui, i 
aruncă cu sfidare 

— Imi pare rău! —apăsă cel fiecare silabă cu Pocea- 
casantă: Imi pare rău!... Pari un băiat inteligent... Crez, 
dumneata serios, că sufragiul universal ar putea aduce o 
schimbare? 

— Dar dumneata nu crezi? —ripostă Răutu nu mai pa 
tin casant. 

— Nuuu! — lungi cam nas, sardonie, “Ju i 
Valea Siretului”. Și pg 

— Atunci de ce vă opuneţi cu atâta îndârjire? —4 în- 
trebă şi mai agresiv Răutu. 
—MHa!... Presupun că nu ti-ai uitat înca manual 
torie urcă diapazonul până la o notă stritență şi e rm 
Din vremurile Eladei antice, şi chiar mai înainte, de la 
Faraonii Egiptului, demagogii fac apel la patimile plebei 
şi predică democratia și partajul averilor. De milenii, re- 
forme Gemocratice se grămădesc peste reforme sociale 
Şi de, milenii, mulţimea şi prostimea tot munceşte, ia 
elita tot guvernează... Mulțumită acestei orânduieli ne 
clintite Sau putut ridica piramidele, ca şi templele din 
Karnac şi din Luqsor, precum mai rârziu au înflorit minu. 
nile arhitecturii şi ale artei alene... De atunci şi până as_ 
tăzi nu s'a schimbat nimic în fond, şi nici Du se va schim- 
ba în vecii vecilor... Atâta numai, că ne costă mai scum 
aparatul de guvernământ... Eşti băiat deştept şi talentate 
Ai merita o soartă mai bună decâţ aceea care fatal te as. 
teaptă, dacă vei persevera... pa 
“in ultimile cuvinte răsună 
“La un gest de imj 
dreştiler şi 


el cu £ 

preteze la a tă cerere “pe propia lui răspundere, întru- 

cât nu ar socoti-o în contracizere cu interesele țării: 
“Răutu înţelese. 


o comunicare identică la doi prie- 
ci derma e pusee n pateale 
sd hema iecare 
tea la ureche, iaca ca niciunul să nu 
ae tat car 


jur, de & surprinde cu repeziciune contrastele şi de a nu 
ma nimic în tragic. Lipsă de adâncime sufletească? Un 
«ens puternic al relativităţii? Cine poate spune!.. 
Gregore Alexinski în “La Russie revolutionnaire” a fă- 
cut unele caracterizări demne de reținut asupra intelec- 
tualilor TUŞI. i 

“există desigur în mentalitatea Ruşilor în general 
şi a intelectualilor în particular, câteva trăsături aparte, 
câteva elemente specifice—calităţi sau defecte dupa 
punctul de vedere—pe care îl ai care nu există sau, cel 
puțin, nu sunt aşa de pronunţate la Occidentali. 

-Cel principal este un oarecare extremism spiritual 
si moral sau, dacă preferaţi, o oarecare cinste logică în 
raționamentul abstract şi în aplicaţia practică a con- 
cluziilor la care sfârşeşte, cu condiţia ca aceste conclu- 
zii să nu fie în dezacord cu idealul moral. 

“Limba rusă are un cuvânt care exprimă perfect aceas- 
tă trăsătură particulară a mentalităţii ruse şi care nu 
are echivalent în altă limbă occidentală. Acest cuvânț, 
pravda, înseamnă adevăr abstract, logic şi rațional, şi 
în acelas timp justiţie socială şi morală. Iskat pravăy, 
“a căuta adevărul” şi fit po pravdie, “a trăi conform 
justiţiei”. Cuvântul ENE cuprinde deci cele două ab- 
soluturi, î ctual şi mori d 
son E ee înca: mai caracteristic şi mai important, 
în caz de ciocnire între aceste două absoluturi, este ab- 
salutul moral cel care are prioritatea în spiritul inteli- 

i ruse. De unde prioritatea 0ciabueă şi i uma- 
tuturor celorlalte consideraţiuni, deoarece 
Pier tn trebue să se aplice, în primul rând, ra- 
Iată unde trebue căutată e 
gice ale eroilor din romanele 
In “Crimă şi pedeapsă”, st 
adevărul Jul, IAR ZI AER 
c a că are dreptul să omoare pe a cămătară 
cauze ingănă ia, lui abstractă la ultima consecinţă, 
faptueşte crima; dar imediat, pravda lui raţională în 
conflict cu pravda morală şi aceasta ultima asupra ce- 
leilalte” 
“O altă trăsătură caracteristică a intelectualului rus 
a interesul arătat ideilor şi problemelor generale şi 
crederea faţă de o specializare prea strâmtă. Toţi 
i de romane şi drame ruseşti de la Puşkin la 
Gorki, trecând prin Turguenev, Gontciarov, Dostoievski, 
olstoi pun întotdeauna în faţa eroilor lor şi cititorilor 
întrebări “eterne” asupra sensului general al existenții 
Numeroasele personajii din povestirile şi nuvele lui 

Echoy se plânge de mediocritatea existenţii zilnice şi 
jează să iasă din ea ca să găsească o viaţă nouă; ele 
consolează cu ideia că “în trei sute de ani viața omu- 
va fi frumoasă” 

Această trăsătură psihologică creiază o predispoziţie 
universalism. Dostoievski, care voia în mod absolut 
i rofetul unui naționalism ideologic rus şi îşi 
le “cetăţenii lumii” cari se ocupă E proble- 

A atal 


dentul Raskolniko 


E Pgi 
Seine această prelimini 
xentiei în miscarea revoluţionară, 

N i tă.” Pe) 
i 7 re dacă preferaţi, nsivitatea cu care 
ii ruşi acceptau ideile noui SERE in e 
i asionată pe care o m: 2 

a sfârşiau Foacsea la un şoc violent, la 
un conflict dramatic cu regimul rus sub care aceşti “oc- 


i lui interior ca şi 
; în acel climat 


UARPATII 


Cr 


hereanu — iniţiatorii cluburilor partidului socialist la sa- 
te. Statutele Cluburilor “muncitorilor plugari” sunt un 
model de măsură, de spirit civic împăciuitor. In enun- 
țarea scopului pentru care luau fiinţă aceste cluburi se 
preciza: “de a lupta pe calea cea mai liniştită şi legală, 
pentru luminarea şi deşteptarea tuturor muncitorilor şi 
mal ales pentru luminarea şi deşteptarea muncitorilor 
plugari”. Unde începeau să devină periculoase aceste 
cluburi era în dotarea lor cu Contituţia ţării şi comen- 
tarea acestei Constituţii. 

La club trebuia să se țină “întruniri dacă se poate în 
fiecare Duminică, la care întruniri atât membrii din 
comitet cât şi oricare membru al clubului vor putea 
vorbi despre nedreptătile ce se întâmplă ţăranilor, des- 
pre mijloacele cu care sar pune capăt acestor nedrep- 
tăţi”. Se urmăria intronarea domniei legilor la sate, 
exact acele legi Be care le vota parlamentul. Ori, toc- 
mai respectarea legilor nu era pe placul clasei care ac- 
cepta decorul decent al legilor dar nu tolera corecta 
lor „ame Oficiosul partidului socialist “Lumea nouă” 
căută să prevină pe ţărani de pericolul agenţilor pro- 
vocatori. Intr'un articol nu a uitat să dee acest aver- 
tisment: “Inainte de toate, linişte şi pace, căci țăranii 
rau duşmani mai cruzi decât pe acei cari din prostie 
ori din răutate le-ar spune că mântuirea poate fi aş- 
teptată de la ciomag” (29 Noembrie 1898). 

lar dacă sar fi ivit instigatorii la revoltă sau la folo- 
sirea mijloacelor nelegale “asemenea oameni, îndată ce'i 
veţi afla, să'i daţi pe mâna procurorului, pentrucă acei 
cari caută să înfrângă legile să fie pedepsiţi cu toată 
asprimea legilor” (Lumea Nouă din 24 Ianuarie 1899). 
Insă “aplicarea strictă a legilor existente”, cerută de zia- 
rul socialist, constituia o revoluţie pe căi legale, de aceea 
s'a impus desființarea acestor cluburi de educaţie ci- 
vică. 

Ficşinescu şi Banghereanu şi încă 35 conducători de 
cluburi au fost arestaţi, trimişi în judecată şi condam- 
naţi pentru... escrocherie. 

Marea proprietate ştia să se apere. Şase ani mai târ- 
ziu, C. Stere a pus problema expoatării sălbatece a ţă- 
rânimii, fapt care a determinat să fie designat ca vrăj- 
maş al ordinea sociale. Si urile se acumulau, numele lui 
C. Stere devenise sinonim cu aţăţător la revolta ţără- 
nimui 

Răsboiul mondial 


i-a impus atitudinea conformă cu 
esele arabiei e 


Toată ţa lui C. s 


sfioasă, de o pi 
blândă, gata de 


tedra de Drepi 
că” şi acţiunea 
spațiul camerii, 
S'ar părea că fi 
Wributu „UB aoctotui 
ir we bun prieten cu Stere 
xandru şi Ion) au fâc 
mişcării socialiste care î 
ral. Drul Radovici, de o 


ta cultură, a reprezentat 
bile, de un iaealiam 


bunătate ii Marisau czegtlă, X 
fectura judeţului ; 
vici a Au iuinţat blândeţea 
d fără vârsare de sânge, 
Stea purietelor 
tolirea sufletelor. 
uă e paie Enirestările 
tic a marei lui iubiri pentru cei umili. Era insă bolnay Și 
fiziceşte se simţia surpat. Il papixarie, FIARIRS, Pi urat 
muncă, refuza cce) i 
A e de voinţă a Cvadat din viață: in primăvara 5 
1908, pe câand toria de 1n Marsilia spre Neapole. 


pisi ii Stere s'a îndrăgostit de vă- 


a când acesta 
Radovici (Ale- 


bolu i-a dat ordin se 
, E. re a 
falui 
peri Aer ri Să i 


'adovici, leg 
E posibil ca în taina med 
e IT Nea ari 
mane şi în această ipoteză să se fi gândit 
să devină o aliate PR se ştie: ceace, 
țeşte să credem că între Brătii 
o întelegere secretă sunt urmă! 1 
lui Decembrie 1918, imediat după irupelor 
mâne în Bucureşti, C, Stere a fost arestat şi aneh 
de un comisar regal. Io câteva zile a fost 
lecat în Elveţia. Paşaportul, 


însă ne 


e [ a i Li, 
sari pentru torie i-au fost i la dispoziție 
bu Si , cumnatul lui Ionel iu. Ar fi pu KE 


Stere fără consimţământul şefului nului 
lui Ionel Brătianu? Acesta nu avea nici un 
se desbată procesul lui Stere, O confirmare a 
sului a care l-a avut Ionel Brătianu o avem şi în 

tul că dosarul Stere, adică primul interogatoriu ia 
comisarul regal şi piesele prezentate de acuzat, au dis- 
părut. Toate încercârile făcute de Take Ionescu în tim- 
li a pentru a di 
a ea mai ă, au fost zadarnice. aca- 
să la Ionel Brătianu. RISE 

„Dacă într'adevăr asupra lui Stere ar fi existat temei- 
nice dovezi de vinovăţie, dosarul nu ar fi dispărut; intere- 
sul sustragerii de la Curtea marţială nu era al lui Stere; 
conţinutul dosarului jena, foarte probabil, pe Ionel Bră- 
tianu căruia în convenia să planeze asupra acestui in- 
dicat sef al mişcării țărăniste acuzația de trădare, dar 
nui convenia să se judece procesul pe fapte precise. 

In primele alegeri —lulie 1919— C. Stere a fost ales 
Sepn si al judeţului Soroca. El se găsia în Elveţia. La 
validări nu s'a ridicat nici o contestaţie şi, de ţinut în 
seamă, N. Iorga, implacabilul adversar al lui Stere, era 
preşedintele Camerii. Cu atât mai semnificativă este 
această validare a alegerii din Soroca din 1919, cu cât prin 
"Neamul Românesc” N. Iorga acuza de trădare pe C. Ste- 
re, iar în Cameră partidul liberal avea 120 de deputaţi. 
Repet: nici o contestaţie. 

Parlamentul Federaţiei a fost disolvat în Martie 1920 
când s'a constituit guvernul Averescu. Nouile alegeri au 
avut loc în Mai şi la validare s'a ridicat contestaţia ale- 
gerii lui C. Stere. Nici un liberal nu a luat cuvântul pen- 
tru a susține contestaţia şi în tot timpul desbaterii, re- 
prezentanţii partidului liberal au păstrat o strictă ati- 
tudine neutrală. Numal Vasile Sassu —fost sterist— a 
plâns atunci când a vorbit C. Stere. 

Contestaţia a fost susţinută de N. Iorga şi Take Iones- 
cu cari s'au găsit uniţi printr'o comunitate de resenti. 
mente: rar ura t olitică româi avut un 

ai el Ta 


Ta 


E Tai ca 

E boot reni aL orei 

eee teză, 8, “ales de zece ori deputat, tre- 
clamat senator de drept. 


cu cel ul! 


; mu uitase atitudinea 
eta Românească” în 


fuzat să se solidarizeze 
Eero atitudine? 
uliu Maniu nu 


Au trecut ani, şi în 1914 C. A 
rului C. Stere trăia emo 
Me . ului, Rec rteconit | i zi Ja vârsta de 20 
de i 


1916, 
ti Elisai 


şi 
impresiona Madgearu î 
Site e N d 
Sg, 


tru 


în sanato- 
intrat dea naştere + ri 


Stere. Aces- nn gări 


urmează in pagina 8.) 


docti 
ru avea nevoe ca Stere să nu 


[i 


C.SIE PD Ei DC 


Roata aeun d cer . TE dA atlet, Ni-i perină, cârja de modern ahasve 
Parcă venim de di de i 'de Plant şi mormintele ne refuză: strigoi, 
tre tuliu Maniu —vădit intimidat de Stere, pe care ŞI ne mână, pedenpsă Diciul e ARI, ARal „pata Hberă gar tate ua CRBL di di 


în taină îl ura— Şi Virgil Madgearu a fost o tacită co- 
munitate de sentimente față de C. Stere. Este foarte Din lagăr în lagăr, din țară în țară, : î 
complicată atitadinea lui Ion Mihalache îm cazul Stere: Ne tot visăm întoi mâne, nr nat Ara SP 8 ȘI AA ile 
influența lui Madgearu asupra lui Mihalache sporea în Legănând dorul de Patrie ca pe-o comoară Lâncezind libertate, întoarcere-acasă, Fizbaj 
detrimentul inflvenţii pe care o avusese, la inceputuri In inima de vită vândută, de câne... ŞI Apusul ne vinde'şi Fiara ne bate. 
ee e Sar iase Eee ge ai Apocalips, al demenței şi plan Mb ati k 

she au fosi ăturate de presiunea lui Maniu şi etară ndă. 'n disperare vis s 
Madpearu. Cu o desinroltură deprimantă pentru cei cari De milenii parcă, tară milioane, Zina ir) țăndari "9a “Pact RESA Atat. 
crezuseră în autenticitatea democratică a partidului na- Asteptând din ceas în ceas să ne vândă. Să se stingă do-apururi vânzarea de 
țional-țărănesc, Constantin Stere a fost sacrificat. Nu a — Stăpânii altor Yalte şi Teheran... Sa se restitule şi Înaugi Cuvantul 
fost proclamat senator de drept. cu o provocătoare în- : Ji 
omenie a legii, şi partidul naţional-ţărănesc nu a reac- 

a! 


aaa ostracizatului a venit sub forma unei cărti 2 

i RU: partidul national-țărănesc şi cazul Stere” apă- DRUM DE ROBIE p 

rută în editura “Adevărul”, Unul câte unul, conducătorii A DEAL 
gealui aa supuşi unei nimicitoare Rua) revolta 

lui re străbate aceste pagini în care sunt biciuite nu- 

tatea solemnă, mediocritatea ambițioasă, ipocrizia, si de Badea Gadea 

renegările democraţiei ţărăneşti pentru care luptase o Drumul e lung, k 

viață întreagă. Sunt, în literatura noastră politică, cele Drumul e tot Ea greu şi mal lung, Bunule frate române. 

mai concentrate pagini de denunțare a tot ce se ascun- In seara albastră, 

dea în dosul decorului unei anemice ideologii democra- La ceasul când încă mai curg, 

te. Pentru a întelege drama iPRiSt a lui Constantin Pe cerul uitat, 

Stere e necesar să se citească expunerea de motive a Cele din urmă lumini de amurg, 

procctului de Constituţie ia de partidul țărănist, Călătorim aşa, sub cerul nostru uitat, 

expunere făcută de Stere în 1912, precum şi cartea mai Prin "Ţara de lacrimi, 

sus menţionată, după ce partidul national-tărănist l-a Călătorim neincetat. 


sacrificat. 
E Prin "Ţara iubită, 

Fără îndoială, un învins „un mare învins, o figură pa 
tetică de singuratec în viața politică românească. Cha. San IRI Vutgror HER NNB şi durerilor noastre 
liția urilor l-a eliminat, uri implacabile. Când cineva Ne ducem povara robiei tot Sali a 
reuşia să-i capete încrederea, intimitatea lui C. Stere Sin serile Mibastre Apaxi 
era de un farmec fără epal. Avea o seriozitate în preo- Lăsăm pe la rțile dragi 
cupări, adâncea cu atâta gravitate problemele politice, Zadarnic Pre mal 
desfăşura o aşa de variată cultură, încât cucerea. Stere Troiţe şi lacrimi Y 
nu aluneca pe suprafața problemelor vieţii, el nu se fe- pi: 
rea să le desbată cu acea ardoare pe care o luase din 4 8 
mediile intelectualilor ruşi. In fond, el a rămas tot tim: 
pul un Român de formaţie intelectuală şi de 


Pre le 
Și deodată, mmtreru 
T pu r 


DIN LIRICA MACEDO-ROMANA 


de Nusi Tuliu 


ărei de multă vreme îl munceşte o problemă şi 
simţea nevoia să o comunice cuiva pu nt dăm seama, 
ne lăsăm inşelaţi, de aparenţe, dar regimul şevic evo SL 
iulază către un nou imperiuism. Mă Eândesc nspăimâa AU S LU BATRANUL 
Te u 
cxagenez, 0 Vad inima”. Eram în Septembrie 1036, Şi NI-I ved Şi azi aușiu cu percea ncârciliată 
, in i nin ie, căciula la 'nă parte, 


Lu 


AND Temistocle Spirilotis, mare negus- 
tor de cereale la Constanţa, cu sucur 
sală În Murtatiar, se văzu ruinat de 
chesatul —de eriza--ce bântula anul 
acela, printre grânari, din pricina se 
cotei cumplite, cum nu se mai văzu 
se în Dobrogea, primul lui gând nu a 

fost de părere de rău pentru banii, 
bijuteriile, hainele şi blănurile de preţ 
duse pe apa Sâmbetei, nici dacă s-ar 
mai putea scăpa cova, din prăpădul 
abătut asupra lui. Temistocle, negus- 
tor cinstit, cu frica lui Dumnezeu şi 


ul cuvântului dat, cum erau negustorii pe vremen 

l&. nu-şi cruțase nici banul de anafură, ca să-şi plă 
tiască datoriile şi să nu fie mofluz, adică falit. Nici nu 
S0 întreba măcar unde îşi va sprijini capul, acum, în 
pragul bătrâneței, când creditorii ii luaseră şi casa de 
locuit grădină, cu mobilă scumpă şi slugi la scară 
Temistocle nu se pândia decât la fata lui, Caliopi, pe 


care nu apucase s'o mărite şi so vază căpătuită, la casa 
tunci când intreaga protipendada —lume cu preten 

ți nânească şi grecească, primia gi răspundea cu 
plăcere şi onoare, la invitaţiile la mese, la dănţuit, la 
joc de cărţi sau la sindrofie, ale cucoanei Penelope, so 
Mia lui. Acum toţi acesţi evhenicoşi —cum am spune, 
oameni cu pretenţii de boierie sau în slujbe înalte pie 
seră, par' că intra: în pământ şi nu mai era chip 
să-i pâseşti acasă, ca să poti schimba cu ei o vorbă sau 
îsu-i nimereşti cu un răvaş. u acum prinşi toţi, peste 
măsură de treburi şi boierul, cum spuneau slugile, care-i 
deschideau uşa, nu se păsia niciodată acasă şi nu se ştia 
ind se va întoarce. Nici chiar tinerii ofiteri de marină şi 
de cavalerie, nici ceilalţi tineri cu ighemonicon—de bon 
um S-ar zice, fii de armatori, de negustori cu birou- 
fi de expedițiuni și vâmuiri sau de coloniale şi delicatese 
ai nu-i mai deschideau uşa căscloarei, ce luase cu 

0 străduţă dosnică, în apropiere de închisoarea 
i Nu vedea Temistocle cine s-ar mai putea în 
acum, fără zestre, cu domnişoara Caliopi, crescută 
ionul Pompilian, din Bucureşti şi neștiind să facă 
decât să se suliminiască, să-şi pieptene părul în 

i si în zulufi, să dans sau să cânte la pian 
de mare. Cucoana Penelope nu ar fi îngăduit 
p capului, ca odorul ei să pule mâna pe mătură 
E coada tigilei şi inprijia ea singură de casă, fără 

END mână de ajutor, în munca ei de roabă, nun 
i so lase pe Caliopi în t 


Spirilotis că & ajuns 1a 
mai rea decât atunci, când, cu mulţi ani în 
nise dintrun sat sărac, din Epir, să-şi câştige 

în România. Incepuse ca biiat de prăvălie într'o 

„ din Constanţa, pe, calea Mangaliei. Deşi pe fir- 

mă era pompos întitulată, Magazin de coloniale şi delica 

fese, seris cu litere mari, de-asupra numelui stăpânului, 

Miltiade Frangopol. dar se vindea de toate, țăranilor ve 

niţi la oraș, nu numai delicatese: sare în drobi, gaz, pă 

cură, bice, opinci și fierărie şi lemnărie de rând, Muş- 

au să vina din zori: țărani sosiți cu treburi 

sau după târguieli, la oraş ori muncitori din muhalale, 
cănd porniau la lucru, în port. Imbulzeala nu scâdeu ni 

lumânărilor și când mai slăbia vânzaret, 

în pace jupânul, nici chiar la amărăta de me- 

serumbie în saramură, o bucată de hârtie 

de 4, îm! în pripă, cu un sfert 

stând în pictoare, dinaintea unul colț mai dos- 

i câți-va ani de viaţă amărâtă, cu sim- 

peste puterile omului, cu alergătură 

mereu 


musteriu, răscolină n rafturi. 

nd paie, şi revenind reut de 
da şi la măsură şi impachi 

ste cele alese, ]i ul 1 făcuse 
mbunătăţise devenise 


părinţi. 
ea acum bietul Temistocle 


etând 


AN PATII 


Lia 


și de salon și de birou de lucru, când simpatriatul şi prie: 
tonul său, Pericle Macri, notar la Murfatlar, veni să-l 
vadă, după ce trecuse, mai întâi, la prefectură, unde 
11 mânaseră treburile primăriei, mistocle | se apovedi 
ca unul adevărat prieten, aşa cum se dovedia acum no- 
turul, venind să-l viziteze la restrişte şi nu-i ascunse 
pândul ce-l muncia că, poate, Caliopi e în primejdie de 
a îmbâtrâni fată mare, la casa părinţilor, 

Avem noroe, kirle Spirilotis, fi spuse notarul, după 
ce-t ascultă trista spovedanie şi bucuros, că poate să-şi 
ajute un simpatriot şi prieten, la mare ananghe-—la mare 
nevoile şi lipsă--urmiă: “tocmai dm fost la domnul Pleşu, 
la prefectură, cu budgetul comunei Murfatlar; exer- 
citiul curent — adaugă el administrativ şi important — 
avem un nou post de invăţatoare, la şcoala froebeliană, 
cum se zice, adică şooala de copii mici, care se va des- 
chide în curând, la Murfatlar”, 

Mn ţe scula de copiile miţile, vorbesti dumnita, kirie 
Macri-—râspunse descurajat, sceptic şi paraponisit Te- 
mistocle--asta țaranile rumune nu PR 2 la scola niţi 
marile, dar miţie 

Când însă s-a convins că, în adevăr, va fl nevole de o 
nvățătoare la Murfatlar, Temistocle si-a zis că una e 
ţa de învăţătură a țăranilor rumune şi alta e sim- 
brin învățătoarei, S'a dus numaidecât, impreună cu Pa- 
nait Macri, În revizorul şcolar, cerându-i cu politichie, 
să numiuscă pe Callopi a lui, în postul nou inființat 
A mai bătut el de multe ori, calea revizoratului, a dus 
tot telul de scrisorele de recomandaţiune şi a pus pe 
drumuri, pe mulţi cunoscuţi ai lui, rugându-i să intervină 
pentru numirea ei. Cu multă greutate, dar în cele din 
urmă au izbutit să convingă pe revisor că, anii de liceu 
/rancez cum se numia la Institutul Pompilian, dispăr- 
țumântul unde elevele nu învățau prea multă carte, ci 
mai mult muzică, pictură şi dans, lângă franţuzească, 
petrecuţi la Bucureşti, de Gallopk “pretiesc cât şcoala 
normală de învățătoare şi Caliop! a fost numită învață- 
toare la şcoala froobeliană, ce se deschidea în acel an, 
la noi în sat. 

—Cu vaţile si cu țaranile moziţe... la Murfatlar... fos 
mu, agâpi mu-adică pe elinica, lumina men, dragostea 
mea, gemea cucoana Penelope, amintindu-i lui Temisto 
cle, în mustrări, in plânsete şi In dojeni amare, cum era 
Caliopi alta dată, regina balurilor şi ceaiurilor dansanțe de 
la Cazinou şi de la Cercul Militar, înconjurată şi răsfăța 
ta de floarea ofiţerilor de cavalerie şi a celor de pe 

eta A zbor “Năl adică, impreun 


d 


I împotrivir 
după nevricale, stenahorii 
zice un doftor acum, după atacuri de ne) XI , 
depresiune nervoasă şi chiar furii, încuviin zi 
pe, zdrobită de durere, plecarea la Murfatlar, a fetei ei 
mult iubite. 


fea. Se întindea apoi 
[dir dar în acelaş timp 
, a lul Amius Come- 
socotită printre das- 


și eltiasei din 


nius, iu Mi 
pa ae pi şi invațământului şcolar. Nu- 


'apu rşiască pagina, că adormia cu car- 
Ar sia e în: Te a, decât pe la chindie, când 
rogram colar, din zina acela, cra terminat şi le- 
şi baieţii cau acasă, sărind intrun picior intă- 
catei destulă vreme liberă, să 


n sat şi aruncând cu pietre, după ei. 
re ntimentale, pă de 
monoge inima „tite 65 ti 


agp aie 
îi 


i m i i ia ra cam matei, 


“MUREFATLAFE 


strâvezii şi de culoarea 
ine ia fiuierele pleio 
e 


umblase prin pret cu picioarele 
ale ciorapilor 
ceză, de la Paris şi ciarapii 
nea en gefuleselor pierdute 
le încercau transpare! uitâni 
în ai ep iza t-fel, x 
—"Dej -meu--spunea Niculaie 
Nr cir mea, când nu se duce Dart 
praf în picioarele goale, de crezi ca sunt 
cațaoance, da barem nu dau bunatate de parale, so 
desculța şi tă, Iar când Caliopi trecea țanţone, 
pantoti de lac sau de antilopă, cu tocurile înalte, o 
şchioapă, de-ar fi putut zhura ciocâriia pe sub peria irită 
piciorului, oamenii din sat 1și dădeau cu cotul. arătând-o 
cu coada ochiului: “uite, mă, vericule” își spunea 
intre ei--“cum s-a cățărat capra râloasă, pe . 
Caliopi, însă, trecea fudulă, neprivind pe nimeni, nici 
in dreapta, nici în stânga şi nevorbind cu nimeni din 
sat, nici chiar cu nţii micilor ei şcolari, Ea nu vor- 
bia decât cu şefulesele, care veniau în vizită, la ea, la 
et le ai irip-a fA mode, de la Paris, cu Ag 
e rochii şi pi [] de dichisuri, pentru 
tânat şi suleminit. 2 
Avea o cutie imbrăcată în piele de crocodil şi 
tuşită cu mătase albă—ti zicea cof/ret de Lage, 
lădiţă de sulimenit-—cu oglinjoară în ca şi tot felul de 
tuburi de metal lucios, de pareau de aur şi de argint şi 
borcănaşe şi sticluțe de cleştar. Dintrun tub scotea 
ŞI arăta sefuleselor, o alifie vânătă—bleu d'orage, numită, 
spunea Caliopi—bună de dat pe pleoapele ochilor. Nu 
ştiu dacă numele sulimanului era o precizare a 
amintind pe aceia a cerului în preajma furtunei şi în 
timpul ei, ori era o prevestire a furtunei, ce se va stârni 
în inimele admiratorilor, când vor privi ochi sub pleoa, 
invineţite; dar după ce da cu el, păreau mai de grai 
pleoape lovite cu a şi acoperind ochi de lele „după 
o noapte de desmâţ. Pentru buze avea un alt tub argin- 
tiu, cu o alifie ce parea roşie, dar batea aci în portoca- 
liu, aci în vioriu, couleur cerises voltes, li spunea es, 
adică de culoarea cireşelor furate, pe care nu ai vreme 
sa le alegi numai coapte 
aite ori abia îngălbenite 
p ame 


Pee, de copii ti ti a 
va face raport 

punzator de ţinuta corpului 

—-“Metaluri spiţeresti, maică, vătămătoare 
sania rr Dina( despre ariile 
iei Gein nea ite 

rile mele - 
NUIiE ceară albă, de albine, topită în 
dulci şi zeamă de lămile. Şi dacă vrea vre-o 
muiere să aiba buze roşii, d 
i le-a tălat Dumnezeu în carne 
de dude sau de mure pârguite ori 

Duminica dimineaţa, Caliopi, duj 
Ei ca într'o rochie frumoasă şi 
bine, îsi punea pe cap, o pălărie cu si 
cu buchete de flori şi venin la biserică. SI ră 
pieloare, în partea stângă, cum e ARE a A 
mei, dar în faţă. Fâcea cu mâna Rei, Se E 
căte-va cruci mărunte şi dinu sr Rima 
vlavia şi smerenia ace: 


ce-şi i 
nu: pan- 
E bate 


(urmează in pagina 3) î 


Porter agree ie pei 

Sâcea pas: mârerii mms: mai pe De Sărină ca 
risacinde-și anijleeai și zrbemimă mai: îs de șa 

Ce ma-i iertae însă în reptui capu oamenii din 
Martatiar. esa e Dai Ţi mătase în cari ră ce 


Tega. ce mihastra ce verde și tnt felu de flori Ș dese 
în. în care Cs 


muză tezele î= ea Ș pantahei arsi 
ete umbla în curtea șromdei cânt avea cină ce co- 
Sa între & sară- 

sai, din spatele 


AZI Nea în 
zesizazca şi Odette Mocanu, 


jezi. de ordinul codeneiedai 
atară i Sa 


de serricia să 


sinico, mi 

an suspect — striga 

a Marineaţă îi înfă! N 
SA goctul era vre-un biet muncitor pălmag, de la ue 
Jele din Imprejurimi sau In încărcat var Și cereale în Ba 
ori vre-un țăran nevoiaş, care Venise e 
tanța, unde avusese pracest, fiind-că dad 
avocat şi la timbre. Suspectul, când îl vedea pe Tăpăl 
pă în pyjamaua lui lahanie, cu dungi vinete si nori de 
crizanteme roze în ţesut, cum îl întreabă şi-l iscodeşte, 
nu Ştia dacă € lucru serios sau de glumă. Ii venia sa 
răză. închipuindu-şi că se găseşte la teatrul tătăresc al 


i + Mola, cu Caraghioz şi Hagi Aivat şi da răspun- 
i . otriva celor ce i 


ducii noştri împărțiau la văduve şi 

Rapa pi a la al necinstiţi şi de la 
asupritorii neamului. Şi Clănțău era rumân nehoș, cu în- 
suşirile lui bune şi cusururile rumâneşti, care toate la 
un loc nu ar putea face un sfert de om rău şi de la 
brazdă BOPI ja 
a jos a 

Pa po SR ee Da o SIE pret sat, vorbia cu plugarii, 


=Să opriasca, 
diat, dup: 
cu boi?” 

Cum nu erau, pe 


i i „ nespunând nimic îm 5 
sari într don SPOR Mile întrebarea gerului în: despre Vreme, MOST teru turi, despre VC, 4 fiimeţ  zilul “posta turcească, pe 
cepea cu un mu e așa că ai făcut şi ai dres cutare şi cu — Îecrga de avoeat—care pe unde-l doare:, cearta dintre ai de olac la Murtfatia 


tare lucru? Şi atunci suspectul răspundea mereu, da, ca 
să-i facă plăcere şi nu tăgăduia nici una din isprăvile ce 
i se arunca în spinare. Dar şeful scria, scria mereu Și de- 
clarația suspectului se aşternea pe foi şi alte foi de hâr- 
tie, până ce Tăpiăloagă se opria Lăsa condeiul din mână, 
mormăia plimbându-şi repede ochii, pe cele scrise, îşi 
freca palmele cu vădită mulţumire şi citia apoi tare sa- 
cramentalele rânduri, cu care termina întotdeuna decla- 
rațiile luate suspecţilor: i s-a citit din cuvânt în cuvânt, 
recunoaşte, stăruie şi semnează prin punere de deget. 

pe plafonul Capelei sixtine, din Vatican printre Tres- 
cele vestite ale lui Michele Angelo, e una numită creația 
omului, unde genialul artist a avut viziunea limpede a 
electricităţei, a magnetismului animal, a principiului vi- 
tal, a sintezei ființei vii. Ea re rezintă pe Dumnezeu- 
Tatăl. atingână cu vârtul degetului Său arătător, vârtul 
aceluiaş deget al omului, creat de E] din lut, dându-i 
viața si prefăcând astfel, prin atingerea degetului Său 
fânt, materia inertă în fiinţă vie, qigetătoare şi cuvân- 
tăoare. Aşişderea şi suspectul: când Tăpăloagă îi atingea, 
luându-i în mâna lui puternică, degetul mare de 1a dreap- 
ta, ca să striviască cu el, cele două linii încrucişate, scrise 
cu cerneală, din belșug, apăsând hotărât pe hârtie, tre- 
săria şi căpăta şi el viață. Până atunci se găsise într'un 
fel de amorţeală plăcută, destătat de vederea pyjamalei 
bălţate a şefului, ca în vis, de o privelişte paradisiacă 
Totuşi nu-şi venia de deplin în fire, decât în sala de se- 
dinţe a tribunalului sau judecătoriei, cână i se citia, fără 
să înţeleagă mare lucru, scrisele şefului în declaraţie şi 
proces-verbal şi auzia din gura preşedintelui solemnul: 
fudecata, având în vedere recunoașterea formala a fap- 
telor, circumstanțiat arătate în declarația inculpatului şi 
procesul verbal al şefului de post de jandarmi Gin Comu- 
na Murfatlar... Urma apoi condamnarea la închisoare şi 

endă, fără ca pectul revenit acum de-abinelea în 
dea seama de ce şi cum mai cade şi pacostea 


verb: 
și liniştei nocturne în timpul nopței ori al pădurarului, 
pentru 
fie-care, după izuse_ 
spre vii, unde 1 aşteptau prietenii, cu masa întinsă, cu 
ţuică de caise şi vin, din belşug cu Lache Chioru, cu di- 
bla şi fie-sa Chiva, guristă, i 

Ce om de petrecere era domnul avocat Clănţău! Şi bun 
la inimă şi darnic! Cum ştia el să sufle foc în Lache 
Chioru, aruncându-i, din când în când, câte un leu sau 
doui şi odată chiar o patacă de cinci lei. 

Lache îl cânta întâi, cântece de inimă albastră, şi de 
lume: “Bine € cu nevestică, dar să ai şi ibovnică, ne- 
vasta te primeneşte, ibovnica te iubeşte”. Pe măsură ce 
se deşertau oalele cu vin, Lache o da în cântece mai fără 
perdea: “De la noi a treia casă, mă roagă vecina noas- 
iră, s'o fac din fată nevasta”. La urmă, când era la spar- 
tul petrecerei, Lache începea cu cântece patriotice, Lui 
Clănţău, deşi nu era moldovean, îi plăcea mai mult, cân- 
tecul regimentului Putna, ce-a fost la război şi a luptat 
cu turcul, unul contra doui. Dar stihurile din urmă: 


semnat şi mulţumit 
adi şi accel 
ai 
dumitale: să-mi expedi , la 
vamă, scobitoarea asta”—şi Clănţău scoase 
nărelul de la vestă, o scobitoare tăiată în pană 
ca şi o dădu sefului de gară. “Până la sosirea 
ratului, ai vreme să-mi faci scrisoarea de trăsură 
mele pentru vamă şi export, Vezi să mi-o cân ti 
drept, să nu plătesc transport şi ea sale 
mai mare decât trebuie. nota bene, e cu LE du 
teză, ora ANEI e Per 
—“Dar, domnule avocat”, se rugă setul, “nici nu pot 
să vă eliberez bilet de tren, pentru expres şi a n 
urcați în el fără bilet, sunteţi taxat ca raudulos şi vă 
expuneţi şi la proces. Casa gărei n'are bilete pentru ex- 
pres”, mai repetă şeful garei, crezând ca acest argument 
feroviar, coroborat cu cel penal, îl va face pe Clănţău 
să renunţe la pe expresului la Murfatlar şi ca ur- 
mare nemijlocit şi la expedierea scobitoarei, 
—“Nlici o grije, şefule”, raspunse liniştit şi zâmbind 
cu înţeles, Clănțău. “Am abonament de serviciu, clasa 
întâia, ca avocat al Statului, pentreaga țară, pe toate 
liniile şi la toate trenurile. Cât pentru proces, şă mi-l 
facă drumul de fier, dacă potteşte. Asta aştept şi eu.” 
Domnului Pavelescu i-a pierit graiul de uimire. Pri- 
via, can pierzanie, scobitoarea, privia cu respect şi ad- 
miraţie, pe Clănţău, privia nedumerit şi îngrijorat de- 
cimalul din sala de aşteptare a gărei şi nu ştia de unde 
şi cum s'o înceapă. Pe de-asupra îl mai frământau şi 
gândurile, că dobândise cu mare greutate, cu rugămin- 
şi plocoane, făgăduiala inspectorului de mişcare, că 
a fi mutat la Bucureşti. Şoţia sa, doamna Lucreția Pa- 
velescu, bucureşteancă, îi impusese mutarea, fiind-că 
ea, ca ultimii ei ani de tinereţe, care 
ni în serviciul drumului de fier, ai 
r a, s petreacă în 
> zestre, 


Viteji pe-atuncea, mândrii dorobanţi 
Ne-au dat libertatea, că eram in lanț. 


Lache Chioru şi Chiva, neştiutori de carte, nu numai 
de note muzicale, le prinseseră după ureche, dar greşit 
şi le cântau: 


Vitejii pe-tuncea, mândrii dorobanţi 
Au avut dreptate a cere un lanț. 


Dar cine era să se mai osteniască atunci, să dea de 
rostul unor stihuri mahalageşti, scâlciate şi acelea, ca 
i aveau nici un înţeles, când aveai dinainte, rață 
pe v tă şi pastramă de capră, crestată cu 
ş e de coardă de ca 
de la Murfati 
curgea rlă soţ 


igo PRATAta: i Epoca de la P er tare, 

bit şi răsfrânt, la amândouă capetele, cass, cum se 

nea, după moda de Paris—şi i-a cerut lui Băncilă e 

şi cerneală. Apoi, tacticos, a scris pe dinăuntru 
a gulerului, o scrisoare soţiei sale; iar pe 

fară, adresa de la Constanţa. L-a dat ş i 
Sală its aura Arca RUA, le-a lipit şi a 

% oi corespondanța, adi lerul, cerând şefu- 
ui să-l expedieze, cu primul tren. 

—Ce ne facem, Băncilă, cu cartea asta poştală”, i-a 
spus şeful poştei factorului, după ce Clântău plecase din 
nou la vie, să continue petrecerea întreruptă. “N'o so 
primiască la ambulanță—la vagonul poştal—şi ne facem 
şi de pomină în poştă, primind şi predând o asemenea 
corespondenţă”. ăncilă, factorul, deşi nu avea decât 
atâta carte, câtă-i trebuia, ca să citiasca adresele de 
scrisori, avea intotdeauna idei ingenioase şi planuri is- 
cusite; dar de data asta nu-şi făcuse socoteala şi cu 
Clănţău 
“O copiaţi domniavoastră pe o carte tală des- 
chisă, domnule şef”—a răspuns Bancii și 0 xpeâlați 


șoane,tamponate cu violentă 
rii, dupa ce şi-au revenit în fire, 
teptată, se îngrămădiau buluc, la ferestre, 
grijoraţi, în toate părţile, dar se liniştiră, 
pe şeful gărei şi gatul de mişcare; conducând ce- 
remonioşi şi deferenţi, an domn arătos, cu o geantă 
de piele scumpă la subţioară. E: z 
Clănţău s-a urcat, umflându-se în pene, intrun com- 
partiment de clasa întâia, unde zărise câţi-va prieteni 
ceace nu era lucru de mirare, el fiind cunoscut ca un cal 
ge şeful gărei, să vie 
a va fi cazul. Dom- 


IN cănd in când şi mai ales toamna, când se cule- 
geau strugurii și începea să se facă mustul prin vii, 
la cramă, venia de la Constanţa un avocat, căruia 


judeţul îi cunoștea şi Clânţău era. dupa imprejurări 
u omului, la mare primejdie: “mă a i rog 
pe domnul avocat Clănţău, să-mi ia €l procestu”; ame 
ninţare, cana vreai să bagi la spaimă sau să te răzbuni 
pt cine-va: “te dau cu pe mâna domnului avocat Clăn- 
iile Sfara agtxcy de nădejde şi mântuire, când iţele 
- a "numai di 4 
gta itp” omnul avocat Clănţău 
Această clienti rurală, cum spuneau la Barcu, la 


adresantului. 


a ceilalți avocaţi invidioşi şi mai adăugau can- 
fa ta nu şi calitativă, fiind-că pentru 5 avocal. 
calitatea unui client se judecă Onorarul plătit, se 
bucura totuşi de ingăduința şi bunăvoința lui Clânţău 
Pricina nu sta numai în ce putea prinde de la ea, fiind-că 

eanul nu di uşor banul lui, muncit din greu şi 


pă cum 


“Pierdeţi cinci bani”—acesta era costul 
unei cărţi poştale deschise, pe atunci—“dar ieşim din 
incurcătură şi nu ne mai facem de râs la ambulanță”. 
Asa a şi facut setul poştei; dar când Clanţău s-a în- 
tors la Constanţa şi a văzut cartea poştală şi semnătu- 
ra lui scrise de altă mâniă, a sărit în sus, ca muşcat de 


—-0 să-i învăţ eu minte pe domnii i 
Murfatlar, să mai violeze eeEretul ti cet ră 
Pe plm er Rr Sr ti arou. *O să le 

E amnă a Constituţie. Dau 
telegramă la Rege, la ministerul justiţiei, la cel 4 lueră- 


vnicul i rilor publice, că P. T. T.—eul jează i» 
1 Mutari, ARD, ed Remi A Mampeciie + Cum ari Dutul Bula ani Mocan şelu poţiei 
destul Ba incă în Dobrogea. kprântinz, voliaiti SARRRE Oirtuite Rgr2ia Iv „ea, dreptate, să fie cu 


încurea socotelile boiereşti 
E pri Vărinimea nu poza Iăb această farâmă 


iuli 


i 


i 


i cărora legise, la 
la tărgoveţii avuţi, XI 


când a şi copiat-o înaini re! Noroc că prie- 
(p0al/airi- diana She oficiant la P. T. T. din ref 
ale lui Miine, şi a chemat 


casa şi 


în 


t 


Acu pi ag 


N 


Sage 
i 
î i 


vie 
ducă sau 
gură. = 
de secretar sau alți colaboratori a 
imb. un sâmsar de procese, 


FHELEȚINet 
și Ii 


Tribunal ori alte treburi şi i 

pe la site autorităţi. Ca post de ohrerrație —cum spunea 

cl—avea cârciuma de sub Hotel e eg a se 

retaiei străzei principale, strada Carol cu e trei 

- mia > as crartalelor de case şi 
Ta 


Țăranul dobrogea. 
ă ş. 


se îndrepta ap 
o lua spre cen: 
a sau latura cârciumei de 
atorie de marș a înami- 
a militară—a ţăranu- 


Gheorghe”—striga el vesel şi 
la treburile lui—-când ai pi- 


ă şi cu părul pe ea, cu obiele de 

hi, strânse cu târsâne împletite 

de cal şi răsucite în jurul fluierelor pi- 
um se purtau ţăranii bulgari din Dobro- 
heorghe din Caciamsc, se prefăcea 

la Gsrgslăc; ori în Maxim Alexeievici 


ixzat şi întotdezuna bărbos ori în Mehmet Acai, din Na- 

Zarcea, dacă redea vre-un tătar cu fes şi şalvari. 
—Păi, să avem iertare, da pe mine mă chiamă Ilie şi 

sent ia Carabacu”—răspundea  întrebatul, mir: 


sr putea fi în 

diavolul i-ar fi răscolit măruntaiele şi i-ar fi rătăcit min- 
tes. Sau dacă-i venia în gând că, în mod firesc, una ca 
asta e cu neputinţă, îşi spunea, ca orice om păţit, că 
s-au vazut alte bazaconii, mai boacăne ca asta. 


a tăsia de întâmplarea 
fericită, care i I-a scos în cale. 

—" Ai avut noroc, bsde Ilie, că ai dat de mine”—ţi spu- 
nea el bătăndu-l prietenos, pe umăr. “Hai cu mine, la 
domnul avocat Clănţăn, că ăsta te face cu moşie şi la- 
să-l pustiului pe avocatul dumniatale că -ţi pierde pa- 
mata e păcat de dumneata şi de copii” 


| 


iz! 


iii 


ni 


ine. Il mai privi odată cu cosda ochii, îşi 
avânt şi într'o clipă fu de partea cesialtă a șanțului în 
dure. 


să-i 


Rinita Il, ea. ză 
vrând sa 


pre 
împărțitor al dreptăţii 
sară peste şanţ. dar nu 


Napoli, Martie 1825, alta îi ingrijora, gândindu-se cum vor putea stăpâni ei 
atâta amar de oameni, 


Deocamdată mortul era incă la adăpost, în paraclisul 

AND a trecut Fra Geremia Valacco la  boiniței. Mal tău era că halebarăierii făgăduiți de Vice- 
o viaţă mai bună, au ținut sfat mai Rege nu se arătau iară mulțimea, liniştită şi cuvioasă 
marii mânăstirei ce să facă şi cum să la început, pornea a se tălăzui şi a murmura. Ca so 


pregătească toate pentru prohodul și potolească, au dat fraţii de ştire că vor purta peste tot 
înmormântarea de a doua zi, siguri trupul lui Fra Geri 


emia, așa încât fiecare va putea să-l 
fiind că va fi plină biserica de oame- vadă, fie în biserică, ție In Curte, Îl chat Ea drum, 
ni, ba poate nici n'a încăpea în ea 


i i oriunde s'ar afla. Dar în acelaş timp au repezit un frate 
atâta lume câtă va veni. Şi mai ştiau mai tânăr şi mai iute de picior până la “Studij”, unde- 
călugării că la prilejuri ca acestea şi avea cazarma “Guardia Alemana”, şi au cerut căpi- 
Usor se nasc neorânduieli atăt de  tanulăi să trimită îndată ostași aus fa mAnistire Că ora 
mari încât ajung să tulbure “la pu- strâns lume de pe lume, aşa încât nu se stie ce răzvră- 
blica quiete”, liniştea publică, de care tire se poate isca din nimica toată. 

atâta grijă aveau slujbaşii spanioli. 


făt deci să trimită chiar atunci seara pe îi Tati un ata ur Petz poe pe 

Se sfătuiesc ei deci dacă a venit şi “Guardia Allemana” şi 3 
cineva SE pa air aa e, re Ze ata bardierii din piata tea Sa Put a oct că 
d a, ă u 8 i n 
0 uc pui din garda lui personală, “Guardia Svizzera”, Ap Ep pe AO al pai pă i era prea deasă 
pentruca pe de o parte să Ma a a E Sati mulțimea, şi trecând prin curtea cea mică au leşit pe 
mort cu nume de sfânt, iar pe de alta să fie sp luare- oartă în drum, pe tăpşanul din faţa bisericei, , 
aminte elax cari pete ÎN sea d ir eg : Mulțimea se arăta liniştită şi cuviincioasă, deschizând 
ostaşi din miliția reg 


N de bună voie drum cortegiului. Cum se arăta năsălia 
prin apropiere, gata să sară la nevoie. dusă pe umeri de capucini, şi bărbaţii şi femeile şi co- 
In timpul acesta câţiva frați se osteneau cu multă piii claca cu toţii în genunchi şi se băteau cu pumnii 
şi cucernică grijă să scalde Ea obiceiu trupul bătră- În piept implorând “Grazie!” “Grazie!”, tot aşa cum fă- 
nului şi să-l imbrace intro altă rasă. In mâna stângă ceau când erau scoase prin târg sfinte moaşte sau icoane 
i-au pus o cărticică cu -regola” lui San Francesco, acea făcătoare de minuni. Iar când ajungea mortul în drep- 
rânduială pe care Fra Geremia nu o ştiuse ceti, dar pe tul lor strigau cu glas mare: 
care o păzise cu sfinţenie şi în faptă și în duh; în mâna 


—“Santo Geremia, prega per noi!” 

dreaptă i-au pus Sfânta Cruce. a z5 % 

Rasa pe E 0 folosise Fra Geremia în anii din urmă — “Sfinte Aripnleg to af, Piti netitea nt: aha 

ărintele provincial, Francesco da Caiazza, şi chiar Făcând ostașii şi călugări jă j 

Arzi noaptea pune să o taie fraţii în mici bucățele,  Jurul mortului, nimeni nu putea să se apropie de el a 
unele numai cât unghia şi chiar mai mici, ca să poată să-l atingă cu mâna, cum ar fi sati cu toții. 200mu E = 
dărui câte o bucăţică macar celor mai descamă din câți fre ret pal ae encae eri cai, E mer 
c iau a erei a E aaa selena lungi, cu care veniseră anume pregătiţi de acasă, iconiţe, 
1100 'de Care săseseră fraţii acum câțiva ani—şi 1 strân-  Cruciulițe şi metănii cu care, peste capetele călugărilor 


i a şi oștenilor, atingeau trupul lui Fra Geramia ca să le 

De a cer alina i Cunzăndurle sfinţească. Undiţele acelea se coborau şi se ridicau în- 

bine cu gândul să og truna făcând un fel de gard mişcător în jurul năsăliei, 

e attrea mortului, se adună toţ dar nu supărau pe nimeni, fiind de toţi cunoscut acest 
în 


FrUn0$ obiceiu 
ţii câţi se aflau în mân: frumos p - = . ii 
i : r r. ând capucinii să in laiul pe uşa 
doi cate doi și a but rea 3 anisieiiaă 


m 


pteă aceea i-a 
loc într'altul. 


ch ve! 

rispetto”—= ați! Lip 
sgomotul şi vâltoarea aceea să nu se încaiere, nimeni 
mai ţinând seamă de alţii”. 

Degeaba încearcă să-şi ridice glasul călugării; cân- 
tarea aliati nu mai putea acoperi larma celor ce se 
tot indeseau şi împingeau cer se. Incetul cu Ince- 
tul cercul din j năsăliei se micşoreaza tot mai mult, 
călugării sunt striviţi şi daţi la o parte de valul mulţi- 

să plece mei, nici chiar soldaţii nu mai pot ţine piept, iar noro- 
ărăsc mai coşii ajunşi lângă sfântul lor după multă luptă şi înbul- 
e plac şi să coboare în bi- zeală nu se mulţumesc să-i sărute mâinile şi picioarele, 
a. Dar pun condiţie anume ci încep să taie bucățele din rasa 
un de păr din barba sfân- Fra Geremia. Deşi 11 
lui. parte când într'alta, 

lumii care aştepta, cam pe cesco da Caiazza, 

u scos frății mortul din pa- tolit şi înțelept, el 
ri în biserica cea mare, unde 
în fața altarului. Doamnele 

cEput a trece una 


+ principesa de Rocca Romana 
Darlece anume pregătit şi vrea să 


ae loc să 
si a bisericei 
ul bolniței. Poves- i di i 
da Napoli, Ciaaliatae mare PEria- 
Bi vrând el să taie o i rul prin capele, 
i păstreze ca lăcomindu-se preoţii pot începe din nou 


Povestea cinzeci de ani mai târziu “Don Bernardus 


ali, Baro ze nobilis Ragusaeus” ba chiar dădea 

mărturie sub ji 4, că neputând părintele stare! 

poa 5 Sia cati 10l;BE diminea- să scape de stăruințele unui FT lezat pare EA a si 
- poarta ii Sant Er on a suşi Nali—: se hol să iei clipa aceea mai li- 


de azi. se de oameni cari gauri niştită și să-i facă pe. ac, d entru el o unghie dela 

se întreucăi unii pe alții ca să pată un 10£ mai ied picat valahului sfâni SE vcae cupă „pilda lui 
că DUE i) ate 

aoaple. Rea- Să „Măchieze Incă un firior de tungie ele staret 


Spre mirarea pe, d Țersd 

5 i r, deşi tre- 

unde se vedeau chiar şi fenici intră poartă,  cuse aproape o zi | moartea lui Fru Geremia, curge 

sur găpâuigori i eesti ațeaisăle IRlida tu. irțet Mimaategp Gel Dorica hui . 
Îi - 


di afle ni cea Cup el de aprinderea mulţimei în fața unui ase- 
seta bisericei. Şi mulţimea sa ki Eta VL Ya ip 5 a nefiind 


, CÂt era Esta Berna! 
i e fraţii capucini, arătându- - insă mai puţin om al credinţei şi 
se cât de iubit era Fra Gerermia al lor pi lar Ta şi Ja nici cana ASata tăiat Toş-aprins 


n. + lega 
PAR văzut-o şi era sânge proaspăt”, jură Don Bernat- 
do Nali, 


Mulțimea tace o clipă, toți întind capetele să vacă ce 
se MU gin! iar când înţeleg “izbuenese 4 urale, în . 
ze, în strigăte de bucurie, îni 

ce se înalță din tot poporul”, 

vadă mai pie să e tat Al 

ra caj lor, se cățărau 
Kia apei să doboare grilajul care-i 
sfântul lor. 

Văzând că nici în faţa altarului nu-i mortul la adă- 
post de dragostea nesăbuită a mult mei, hotărăste 
zintele Iute să-l scoată cu totul din biserică şi 
ducă alături, în sacristia apărată şi de reliştea clauzu- 
rei şi de o rnică ușă de stejar, Nădăjduiau capuci- 
nii că venind ceasul prânzului se va sătura mulţimea de 
aşteptat şi vor Da mulţi acasă, aşa că ei vor putea 
scoate din nou în biserica mortul, prohodindu-l şi Tn- 
mormântându-l după rânduială şi datină, Dar A3a ceva 
nu era pe placul mulțimei. Ea 1şi voia sfântul, voia să-l 
vadă, să-l atingă, să-i sărute mâinile şi picioarele şi mai 
ales voia să-i taie fiecare câte o bucăţică de haină, aşa 
că nimeni nu pleca ci tot alții noi veneau, 

Intraţi pe, alte uşi ascunse, bărbați mai cu trecere, nă- 
bili, dregători regeşti, judecători şi preoţi sunt duşi pe 
ocolite, prin gangurile întortochiate- ale Pais tie Pate 
in sacristie, putând acolo să se închine în voie sfântu- 
lui. Mulțimea din biserică însă, şi nu mai puţin cea care 
umpluse curțile mânăstirei, ca şi cea rămasă cu totul 
pe dinafară, se sbătea în loc strivindu-se fără rost, se 
întreba ce se [pasi cei din loa Impingeau zădarnic 
pe cel din față, care la rândul or, văzând că nu mai e 
sfântul în biserică, se osteneau să-şi păstreze locul cuce- 
rit. Mai toţi se certau între ei şi murmurâu Taolalată îm- 
potriva soldaţilor Vice-Regelui. Dar nu părea încă lucru 
cu primejdie “per la publica quiete”, căci aşteptau cu 
toţii deajuns de potoliţi pentru o mulțime napolitană, 
deşi mulţi nici nu știau bine ce aşteaptă. 

Nu numai mulțimea fără nume a poporului de jos era 
nemulțumită, ci nemulțumite erau şi nobilele doamne 
care, neputând intra în sacristie din pricina opreliştei 
clauzurei, vedeau pierind şi cea din urmă nădejde de a-l 
putea privi cel puţin mort pe sfântul lor, după ce nu le 
fusese dat să-l mai vază viu. 


nd e 
mortul din 
mare şi îl împing cu picioarele 
obama din cor si 
a 


putea apropia de mortul ei dra, 
Douăzeci de ani ii fusese 
carte nu numai îndrumător şi pi 
dar mai ales prieten, ocrotitor şi 
tia. EI ti tămăd 


Iară toate acestea nu le ştia numai e; 
Traţii capucini şi dela ei oraşul întreg. Mulţi 
serică 


cin. Ce-o să facă? O să-i sărute oare mâna? 
Fra Geremia odihn 
bătrân frumos, cu bi 
care nici acum nu-l ave: 
morți şi chiar cu o ainte i-o mărturi 
Yerini, spunând că niciodată n'a sărutat un mt, nici 
x zâmbea ca, 
se nepoata regilor şi îm- 
vie fără un fior de 
piciorul care 


despartă de sfânt fără sa 


de pa, din barba lui, 
şi tia, 
at Suta gena 
i şi cu mare 
dealungul celor Ti 


(Urmează în pagina. 12,) 


cu ochii mată de mulțimea bucuroasă că ate cel pu 
Pa că privelişte, cei din față au prins de veste câ 
năsălia Cu trupul sfântului în loc să fie scoasă acum în 
Biserică, dga cum nădăjduiseră, e trasă spre adâncurile 
Mănăstitei. Ii cuprinde furia impotriva unei asemenea 
Bedreptăți şi încep să strige în gura mare. Cei din fund, 
deşi vii stinul bine. ce te petrece, încep şi ei să urle, 
aşa că toată mulțimea grâmâdita în biserică se învăl 
mășegte din nou și se frământă fără să etie de ce. 

“Ascund sfântul!”--<Duc sfântul!”—“Fură sfântul 


hcep să se lămurească strigătele a ȘI 
7 “Res ni se arăt ântul!”—*Să ne dea sfântul! 


Speriaţi câ se şi porneşte rezmeriţa de care se temeau, 
ontsii toat valoni şi rmani ai Vice-Regelui țin 
sfat ch călugării, cărora le deasemenea frică să nu 
se întărâte mai rău multime e începuse să strige că 
numai nobililor şi celor bogaţi li se arată sfântul. Soco 
tind cu toţii car fi mare p ejdie să nemulţumească și 
mai rău poporul, se hotărăsc să-i facă pe plac. După ce 
închid bine ele celor cinci capele şi | trăjuese cu 
soldaţi, st capelă în capelă pe uşiţele 
laterale odihnă şi îl duc până 
în fună, ă uşă, în capela închinată lui San Francisco 

de oşteni şi de călugări, deschid uşa cape- 
ri numai cât să pătrundă un singur om şi 
mulţimea începe să treacă în linişte prin faţa lui Fra Ge- 
remia. Dar cu închi le şi rugăciunile pe care fiecare 
era doritor să le facă, lucrul mergea încet, iar mulţimea 
nemâncată şi frământată în fel și chip începe iar să-şi 
piardă răbdarea. In capele, la adăpostul grilajurilor şi 
aştenilor, era deajunsă rânduială şi cine pătrundea acolo 
răsufla ușurat, dar până izbutea cineva să ajungă la uşa 
întredeschisă a capelei era un chin, căci se îndesau toţi 
fără rost, ghiontindu-se şi strivindu-se, gata de ceartă 

Şi poate tot sar fi petrecut în linişte toate, dacă nu 
se întâmpla minunea cu fetiţa cea chioară de un ochiu 


Cu multă greutate şi numai mulțumită ajutorului dat 
de *Admodum Ilustra Donna Iulia Brancaecio delli Mon- 
ti” şi de oamenii ei, izbutește Geromina Gagliardi, aju- 
tată de sora ei Zenobia, să ducă până lângă trupul stân- 
tului pe-o nepoţică de zece ani, Beatrice Gagliardin care 
nu mai vedea de loc cu ochiul stâng. 

La început fusese numai o ceaţă uşoară şi ochiul fe- 
tiței se înroşise, dar apoi mersese din rău în mai rău 
timp de un an şi jumătate şi cu toate îngrijirile medi- 
cilor dăduse în “unghia d'occhio”, Aga spunea medicul 
Iar mătușa fetiţei ne lămureşte că fusese “ageravata 
aduna influenza nel'occhio sinistro con un pano di san- 
Eue seu nata”. Era probabil un început de albeață, boală 
mult răspândită şi azi in Sudul Italiei. 

Sigur era în orice caz că de luni de zile Beatrice Ga- 
gliardi nu mai vedea deloc cu ochiul stâng. Auzind săp- 
tămâna trecută că s'a imbolnăvit rău capucinul cel sfânt 

venea des pe la vecina lor Doi Giulia, socotesc 


Li cerea lui 


degeaba le-ar fi fost 
are, 


a şi îndărătnica aştept: 
ele două mătuşe s'au ha 
pul sfântului, s'au închinat, 
au început să se roa 


de 


Cel de 
see tea, 


Ap ATI 


Irimia Valahul 


chilie, să nu mai vadă şi să nu mai audă nimic, L-a gă- 
sit însă şi acolo un gentilom al ducesei de Boiano, bă 
trână de optzeci d ca 80 facă 
străduit un ca- 

vând trecere şi 

ul unde înțepe 

so mai poata 


bietului mort şi dn atârit, 
de zbucium, d pun în sicriti, 
Încă să se adihnesarcă. 

incetul cu încetal, cu toațe uşile îi 
paza, Incep să se strecoare şi în 
buni ai capucinilor şi nobilii care în 
seră până acum să se apropie de trupul 
mia, având fiecare dorința să-l atingă şi să-l 


23a desfigurat cum era. Să e 
chip. Abia mai găseşte 


unui 
„Principele de Calo- 
tu bolnav de moarțe 


In restul mânăstirei mulțimea nu se da ici acum 
seara, ci tot mai mult, sporea. “Socotea e Să Na- 
poli că ar face un păcat şi chiar un sacrilegiu dacă mar 
veni să vadă sfântul” ne spune un martor. lar că tocmai 
Aşa era ne încredințează şi doi predicatori cunoscuţi 
Padre Urbano dell'Aquila, care avea să țină în ziua aceea 
predica la biserica *di Santo Spirito”, i padre Francesco 
de Ottaiano, care avea a Predica la “Santa Maria di 
Constantinopoli”, rămaşi amândoi Aproape fără ascul 
dă ci etnia e toți. predicatorii din Napoli. şi 

loar în Pos! are când biseriei 1 
te iat d ericile sunt şi astăzi 
“Părea că s'a golit oraşul!” 

„Aflând cei cari aşteptau zadarnic în biserică, 

în drum că alţii mai Norocoși au a; 
tul acolo unde l-au ascuns călugării, 
rezmeriţă, 


sa străduit să-l potolească, 
nebbi ma mi parse persona buona, che diede di mano al 
pugnale per voler entrare a forza ed jo lo quletai ...*. şi 
acesta în biserică, la doi paşi de 

se vede că voia cu orice preț să-! 


Vânătorii de relicve 
i e era îmbrăcat Fra 
zând cu ochii, cio 


grămădiţi în ca) 
resturile de ras 
pului şi să-l îmbi 
Jumă 


reau goliciunea tru- 
întreagă. Dar peste 


putea fi să f 
Zuiseră mai ma 


tagliando fino al când: 
săi taie până şi izmenele!” treacă Tei (Up ii 
Alessandro da Napoli, Mo să patima uCtătie, 
iei calea, che stando a Valacco gruj hier 
agliato un pezzo di mante tovărăşeau pe bătrân 
bito di Fra Geremia”. Mare era grămădeala tul Don Fabrici Getata altul i 
încât cum stam păzind, cineva a tăiat o bu- Roman, care de când apirasu cu 
Sati dn, marat anni că era rasa lui Fra Ge- cetatea Rocella A 


turcitului: 


barbă pe cap.” pove 
isprava lui, Andrea Rosso de 


teşte la proces 
Galdieri 


de par 
mândru de 


tăi că fără îndoială Valahul nu 
lugar cu viață sfântă ei adevi 
In 1 fs 


vorbă, ne spune deadreptul că au dus trupul sfântului 
în bucătăria mânăstirei, > 

Aici, între cazanele cele mari în jurul cărora în tine- 

rețe trebăluise şi Fra Geremia ostenindu-se să pregăteas- 
că fraților mâncări cât mai gustoase, socoteau &i că ni- 
meni nu mai poate pătrunde şi nimănui nu-i poate da 
în minte să-l caute. Lângă mort rămân numai câţiva 
frați capucini. Fra Geremia era iarăşi Singur numai cu 
ai lui, fără oşteni ape, fără mulţimea zgomotoasă, 
fără femei ieşite din fire. Dar nu scapă nici aici de no- 
bilii lui prieteni. 

Noaptea târziu pătrunde la Fra Francesco Severini în 
chilie Don Fabrizio Cantelmo, duca di Popoli, napolitan 
făcând pe spaniolul, cu fratele lui, cu un prieten, Don 
Diego di Mendoza fiul Marchizei della vale si, poate, cu 
celălalt Cantelmo, Andrea, căruia îi era dat -şi facă 
mare faimă de ostaş, luptând pe pământul Ardealului. 
II scoală din somn pe bătrânul, nobilul învățatul capucin 
şi atâta stăruiesc de el încăt n'are altă ce face şi în cele 
din urmă, la lumina slabă a lumânărilor bătute de vânt, 
călăuzeşte pair de nobili E ganguri întortochiate şi 
î duce în taină până în bucătăria unde era ascuns mor- 
tul. După unele mărturii sar părea că luându-se după 
ci pătrunde mulțimea şi în bucătărie. Dar povestirea nu 
e limpede şi mai degrabă credem că aici a rămas câteva 
ceasuri liniştit trupul lui Fra Geremia. 

limpede era că aşa nu puteau ajuge capucinii la nici 
un capăt și nu-l puteau înmormânta pe Fra Geremia 
nici în noaptea asta, nici mâine, nici toată săptămâna. 
A doua zi era şi sărbătoare—San Tommaso—aşa încât 
şi mai mare mulţime de oameni avea să năvălească, 

Ţin sfat la miezul mupț ofiţerii vice-regelui cu mai 
marii căpucinilor şi hotărăsc să-l îngroape în taină pe 
Fra Geremia chiar în noaptea aceea, fără să fie nimeni 
altul de față decât călugări anume aleşi. Iar părintele 
provincial Francesco da Caiazza ia asupra lui răspun- 
derea hotărârei de a-l îngopa în biserică, fapt pentru 
care mult a fost lăudat crez aceea de arhiepiscopul de 
Napoli, cardinalul Decio Carafa. 

Ca să SERE întrun chip de mulțimea care se răspân- 
dise în toată mânăstirea, vestesc călugarii cu glas mare 
peste tot că sa hotărât ca începând de mâine trupul 
lui Fra Geremia să rămână atâtea zile în biserică cât 
va fi nevoie ca să poată trece fiecare în linişte prin faţa 
lui. Tar în noaptea asta degeaba mai stau, că la nimeni 
nu va mai fi arătat. 

Mai de voie, mai de nevoie, mai doborâţi de osteneală, 
mai împinși de soldați, oamenii nu-i puteau împinge şi 
nu se puteau atinge nici măcar cu vorba de mulţimea de 
nobili cavaleri care foiau în toată mânăstirea şi de no- 
bilele doamne care nu se dădeau duse din biserică. Ca 
să scape $i de aceştia, după ce se limpezeşte locul de 
popor şi se închid cu grijă toate uşile, trupul lui Fra 
Geremia este scos din nou din sicriu, pus iarăşi dea- 
dreptul pe năsălie și adus din nou în 
altarului celui mare, ca să i se poată înc 
bilele personapii 

In sfâr 


0por, fără 
pe care niciodată nu 
îngropat când se lu- 
pe umeri în scurtul drum ă 
ai tineri, dintre care unul era 
Vincenzo Raguzeo. 

A doua zi în zori depeaba s'a 

degeaba s'au adunat atâtea ca 

încât se încurcaseră caii în 


şi sopteau în drea, 
un călu i ca să 


dar ce câştig 
lătorie nu se 


incetul cu încetul sau potolit chiar şi cei mai Inver- 
sunaţi și s'au dus acasă la mâncare, dar toată săptămâna 
s'a perindat la normânt mulţime de oameni ca i se roa- 
Ec privind la podeaua goală. 


S'au liniştit aşa dar Popor, putând să-şi vază în 
de rugăciuni şi de celelalte 


raiu- 
Şi el şi sa bucurat de 


de Stiglisno. Bătrâna 


era supărată foc i părinţi ini că ]- 
înmormântat pe Fra Eni ge ga 
ca, având pentru mormântul Va- 
Pusese încă de doi dimineaţa şi cumpărase majorăo- 
Taul palatului ei un teanc întreg de de , 
indeajuns cât să Că. ele tot riul mortului 


mai cumpărase şi un sicriu frumos şi trainic, din lemn 
i 5 ea că se cuvine unui sfânt. 


CARPATII 


Tri 


Iar acum stătea cu toate pe braţe neştiind ce să facă 
cu ele. Când au adus Vineri dimineaţă sicriul şi “las- 
trele” cele grele de plumb, părintele provincial nici n'a 
vrut să le primească, fiind Fra Geremia Poeti şi în- 
gropat. Dar principesa s'a supărat foc câ nu i se pri- 
meşte darul. F 

Câzuse pe capul capucinilor alt necaz venit rupea 
marea dragoste şi evlavie a lumei pentru Fra Geremia şi 
nu ştiau cum ar putea-o molcomi pe principesă. Dar erau 
hotărâți să se certe mai degrabă cu ea decât să-i impli- 
nească voia pe care şi-o arăta acuma cu tărie, cerând cu 
tot dinadinsul să-l desgroape capucinii pe Fra Geremia 
ca să-l pună în sicriul căptuşit cu plumb dăruit de ea. 

Intro noapte, Marţi spre Miercuri, la cinci zile dela 
inmormântarea lui Fra Geremia, Padre Girolamo da Nola 
nu-şi afla somn. De cum se intorsese dela rugăciunile 
dela Miezul Nopţii auzise bocănituri surde venind parcă 
din două părţi deodată. Unele mai puternice dar înăbu- 
şite, ca şi cum ar fi dat cineva într'o bucată de fier cu 
un ciocan greu a cu pâslă; altele mai uşoare, mai 
limpezi, păreau că vin dinspre biserică. De nu sar fi 
aflat în sfântă mânăstire, mai curând sar fi gândit la 
strigoi sau alte năluciri diavoleşti. 

De la o vreme bocăniturile păreau a fi încetat, dar lui 
Padre Girolamo îi pierise somnul. Cum sta aşa cu ochii 
deschişi a văzut deodată ca o lumină jucând pe peretele 
chiliei. Nu era predicatorul om fricos şi multe văzuse 
în viaţa lui, dar tot s'a speriat puţin. A sărit din pat, 
sa repezit la fereastră şi a văzut limpede alte lumini 
jucând încoace şi încolo înlăuntrul bisericii; deacolo bă- 
tuse lumina şi pe peretele chiliei lui. Dar în biserică 
n'avea cine umbla la ceasul acesta târziu. Chiar de-ar 
fi întârziat în rugăciuni vreun frate, n'aveau de ce să 
ardă atâtea lumânări şi mai puţin încă de ce să se schim. 
be şi să joace luminile într'una. 


Fra Geremia jucau lu 

era nălucire ci pâlpăire de lumânări 

ce şi încolo. Câteva e săpau la mor 
t e Umbr 


AL DOILEA RAVAS. 
FRATELUI CHINEATA 


de N. S. Govora 


Chineaţă, de ce nu te ridici să-ţi spui aspru, cuvântul 
Acum, când din toate incheeturile lui, trozneşte pămân- 


(tul? 
Strânge-ţi pumnul greu, năpraznic, ca un baros, 
Uită că de atâta foame, ţi s'a lipit pielea pe os. 


De 12 ani strângi în tine, de 


dimineața până seara, venin, 
De atunci, 


decând Winston Churchill te-a vândut lui 


. (Stalin. 
Asuzi în mine, în fabrici, sau te târăşti cu anevoie pe lan, 


Şi rodul muncii tale se îndreaptă spre ţara bezbojnicului 
[Ivan. 


Uite, cel cu care tu te-ai intruntat In Caucaz, 
Vrea să-si întindă ghiarele, peste-al Europei zaplaz. 
ȘI când vieţile ungureşti se scutură ca florile roşii de 


; Imaci, 
Cei ce te-au vândut la Yalta şi Teheran se intreabă ce 


[faci. 
Chineaţă frate, fii ca intotdeauna cuminte şi nu căuta 


E Ipricină, 

Pentru că la Londra viaţa ta nu preţuieşte nici cât un 
[”kil” de bezină” 

Tridică-te hotărit şi ri d i 
nu vezi, Occidentalii sunt ocupați, pe undeva prin 
[Egipt. 


Ca şi altădată 
Tu 


leşi cu pieptul gol şi spune-ţi vrerea, 
Ce importanţă are că Mongolii au să-ţi curme vorba cu 


A mitraliera? 

Şi că peste mădularele tale făcute terci, 

Au să treacă senilele tancurilor ca la Stalingrad şi la 
IKertsch? 


Nu întârzia şi ieşi mai repede în stradă, 
Poeţii filozofi ai exilului au gata condeele să te za 
i ladă. 
lar Oceidentalii, care sunt nerăbdători să te laude, 
1şi pregătea £ ie tinere ele, ca să te-aplaude. 
et : 


18 Nov. 1956, Madrid. 


a Valahul :: 


Caiazea. SpA i 
acă-i de i 
rea, a socotit Pi ca 
putea E E că, îm E 
sa apropiat de caj tei 
mântului privegheau lu i] 
cial, Paăre iezi A 
pucini fruntaşi: Padre Eusebio d apol Pa- 
dre Eusebio, da Ceruata. Mai la o parte sta privind şi 
Fra Alessandro da Napoli, Mormile. Dacă-i fi şi Pra 
Alessandro, gândi Padre Girolamo, desigur că-s ameste- 
caţi în lucrul acesta ciudat şi ceva nobili, căci el 
deauna meșterul la vorbă care potrivea şi pot 
țelegerile de tot felul, mai ales când erau am, 
“persoane de calitate”, cu toată nobilimea nap; 
fiind el inrudit. “ 
Mai in fund, lângă altar, cu poalele raselor 
cu bărbia sprijinită în coada a ARE stăteau 
lângă movila cărămizilor scoase din pardoseală 
vanni da Aero şi Fra Giacomo da Fratta Mag 
groapă, răscoleau țărână încă proaspătă, uşo: a 
nată alți doi Fraţi: cel mai bătrân, cu barba albă, 
Fra Tommaso da San Donato; celălalt, tinerel, cu barba 
neagră şi ascuţită, era ucenicul cel iubit al lui Fra Ge- 
remia, Fra Vincenzo Raguzeo, 
Deoparte, lângă grilaj, aştepta sicriul de lemn de cas 
tan căptușit cu plăcile de plumb trimise de Pi E IuaR 
eci - 


ind 


şi 


te, 


a 
a 


de Stigliano. Voința bătrânei fusese mai tare 
zenia părintelui provincial. “Ma ora colle bone „ora colle 
minacce premito da una donna di Regio sangue e che 
a Napoli aveva altissima stima...” “Când cu binele, cănd 
cu amenințările, silit de o doamnă de sânge regal şi care 
la Napoli se bucura de mare cinstire Padre Francesco 
da Caiazza fusese nevoit în cele din urmă să-i împli- 
nească dorința. Dar cel puţin într'atâta se încăpăținase, 
să nu fie de față nici un mireau când vor tulbura capu- 
cinii, fără voia lor, odihna lui Fra Geremia. £ 
Padre Girolamo sta şi privea prin grilajul capelei, şi 
nici nu simţea cum îi îngheţau picloarele desculţe pe pia- 
tra rece. Nu se auzea nici o vorbă şi nici un alt seomot 
decât ploaia țărânei mărunte aruncate de lopeţi şi ră- 
suflarea grea a călugărilor din groapă. 
Deodată lopata lui Fra Vincenzo lovi sicriul, care ră- 
sună înăbuşit, oprind mişcarea săpătorilor. Lucrătorii se 
schimbară. La fiecare mişcare lemnul sicriului se văita, 
hârşâit de ascuţişul lopeţilor, sgâriind inima lui Fra Vin- 
cenzo. In sfârşit capacul sicriului se văzu curăţit. de pă- 
mănt, dar groapa era așa îngustă încât nu puteau trece 
funii subt raclă ca so ridice cu totul. Fra Vincenzo co- 
bori în groapă cu un cleşte şi începu să scoată unul câte 
unul cuiele capacului. Lumânările adunate deasupra 
ropii picurau lacrimi de ceară. Pe bolta capelei, um- 
pucinil lecaţi se împleteau înfricoşătoare. 
ce e, dar tot nu în- 


ună ueurat. Cobart în gr 
tului ascăl, i i 
ati, şi-l aşeză 
' altarului. Când 
pul, FI Geremia zăm! 
cenzo Raguzeo. <a 
Alţi fraţi n'au simţit mireazma aceea, poate unde nu 
le va fi fost sufletul aşa curat şi Riuaspii ca acel al lui 
Fra Vincenzo, dar toţi într'un glas sesc că trupul 
lui Fra Geremia era fraged, neatins de stricăciune ca şi 
cum atunci ar fi murit. “Era bellissimo” spune Fra Tom- 
maso. 

Cu voia celor mari, dezbracă Fra Alessandro Mormile 
rasa în care doar cinci zile odihnise Fra Geremia “per 
soddistare co'pezzetti di quello ale tante richieste che 
d'appresso e da lontano alla citta venivano da divotti” 
“ca să facă față cu bucățele din ea mulţimei de cereri 
care de departe sau de apreape veneau în oraş dela cre- 
dincioşi”. Era a opta rasă sfaşiată bucătele din dorinţa 
de-a avea un lucruşor dela Fra Geremia. In toată viaţa 
nu purtase Valahul atâtea! $ 

Tot pentru a face faţă unor cereri venite dela persoa- 
ne foarte însemnate, dă poruncă Padre Francesco da 
Caiazza lui Fra Giovenni da Napoli să-i scoată sfântului 
două măsele. Când smulge fratele măselele bătrânului 
mort de şase zile, izvorăşte din gingii sânge proaspăt şi 
roşu. Nu o picătură-două, ci sânge mult de-şi moaie toţi 
fraţii basmalele în el, dobăndind astfel un nou şir de 

reţioase relive. Nu era o înşelare a lor, că nu măr- 
faziegt aceasta numai un tânăr înflăcărat ca Fra Vin- 


cenzo Raguzeo, ci şi un om bătrân, aşezat, cumpănit şi 
cu nume de sfânt ca Fra Tommaso: “Am văzut cu ochii 
mei sângele roşu ca rubinul” pane la procese. Şi la fel 
dau mărturie toţi cei de faţă. Ba r d că nu-i 
curge sânge lui Fra Geremia ai din ci şi din 
Sp urechii, atunci cănd un capucin i-l cu foar- 
fecile. 
i după toate acestea, strângând 


noile comori de relicvii, îl îmbracă pe Fri 
lacco într'o rasă nouă şi 4 
acela domnesc de lemn de 
coboară tot în acee : 
urmă 


plumb și 


rd 
să de jur împrejur îi ni mo. 
Dar toti teau | loc, iar pentru vrem! 
de mai tă it fraţii în perete o placă de mur- 
mură pe care na aci i 


BIG JACET FRATER 
- HIBREMIAS A VALACHIA 
OBIIT 5. MARTIJ 1625 


Iucaci personifică lumina, energia și aspi 
vafininile Românilor de pretutindeni 


DELAVRANCEA 


NTRE Baia-Mare şi Bala-Sprie, cam la 
jumătatea drumului, şoseaua coteşte 
spre Sud, părăsind perspectiva înde 

tată a munţilor Gâtinului, pentru 

a cobo în valea ce-o formează un 

mode Muent al Lăpuşului. Dincolo 

de dealurile line, pe-alocuri împăduri 
şi de căscioarele din Bont 

raş, vârful Prislop se înalţă fal- 

nic din masivul Țibleşului. In acest 

colț încântător—vatră a românismu 

lui— aducând nota poetică unei boga- 

regiuni aurifere şi miniere, se află 


fruntaşa fostă proprietate a voevozilor 
marar unde a păstorit timp de 
aproape patruz e părintele Vasile Lu (e) 


de lemn a nirei Prea- 

setei Ă d “1043 A. D.” 
se rid i printre coloane şi 

turnuri, “Biserica Sfintei Uniri r Românilor”, 
edificată între : e Luc împreu- 


nă cu prieten Berindei 
din Şeini, din 
ş bineve âni, cari, şi dânsii, înţeleseră 
Dom: pentru țărănimea asuprită sin 
z naţională si de păstrare a cre- 
aceasta—spusese Lucaci cu 
ste o simplă cladire de piatră, ci 
unui ideal care, pe cerul vieții mele, stră- 
oare, luminănd cu razele sale trecutul şi 


E meu iubit.” 

Cel ce vo astfel norodului era un om abia în pra- 
gul maturității, mărunt de statură, vânjos, cu fruntea 
înaltă şi privirile inspirate, atrăgătoare. Lirismul patrio- 
tic cu care işi fascina auditoriul, ar fi putut să contras- 
teze, ce e drept, cu înfăţişarea fizică a părintelui Lucaci, 
dacă eloquenţa sa nu ar fi fost într'adevăr remarcabilă. 
Improvizator emerit, retorica lui plină de vervă şi căl- 
dură, adăuga unei dicţiuni convingătoare o bogăţie de 
idei şi de expresiune puţin obişnuite. 


unde îşi va c 


IŞi 
e e care îi permitea, la 22 ani, s: 
veze doctor în filosofie “cum laude”, la Roma. 
Numit preot în Sâncrai (judeţul Sălaj), apoi profesor de 
limba română la liceul maghiar din Satu-Mare, preocu- 
pările lui depăşiseră dela început aceste prea modeste 
funcțiuni. In 1883 fondase Revista Catolică, foarte apre- 
ciată în cercurile vaticane, în care ştia să strecoare-—cu 
aceiași hotărâre şi abilitate cu care completa clandestin 
lecţiunile de limba română cu altele de istorie naţiona- 
lă—ideile de libertate şi revendicările la drepturile im- 
prescriptibile ale naţiunilor. Intre timp, publica articole 
cu caracter naţional în numeroase ziare şi reviste; Pa- 


tovarăş de i aceştia cu deosebire Raţiu, 

Pop de și Aurel Suciu, cu cari stabiliee n Ratiu 

Dei permanent. iu pri 1 
premergători Memorandului, când-—ca urmare 

aderarea ui = 
EI 


ReRâtul României la Tripla alianță—se în- 
cercase infiini artid românesc 
pri Fi ema 
- Acuzat de *, ti”, ca “i al 
i româneşt Șă agent al unei 


hdelunpi cercetări, când ziarul Budapesti Hirla, 
psa scrie în 21 brie 1884; “Acest popă sa e rd 
orator 

vorbind limbile moderne... a fost revocat nt 
i Slam din Sătmar, după ce, gri 
nu Aeroristă (sic), a silit pe moderaj români 


si-l şi să-l corupă. Convocai minis- 
trul edu, "Tretort, î se orezise o eutata e TaInis- 
pair la ul din Loşoncz , 
care i se un post de secretar general ul mi- 
nisterului. Lucaci declinase însă ropunerile, afirmân, 
că “doreşte să rămână în mijloi rului său”, A 


Popoi 
După înfrângerea *moderaţilar”, în! 
apoi regenerarea Partidului ete AR Legii 
roză ca urmare la obstinata penca reia pe care 
incercau să o impună intrateb Babes şi Mocioni. Ales 
membru în Comi central în A cl convinsese în 
co0) 


ţiune plină de viaţă care, inmulțindu-se pe urmă t at, 
A, aa pestală, in frunte cu Raţiu „adevărata forţă a Par- 
di 

Conferinţa naţională dela Sibiu din acelaș an avusese 
O însemnătate deosebită. In primul rând, ea decise redac- 
tarea Memorandului, după Cum se consemnase în Proto- 


Leia lie 2. "Al III Dat 


VASILE LUCACI 


de G. PORDIA 
a » care Îl rosti la statuia lui Mihai vi 
y p trimeată o deputa cursul pe care - Aj itei pre 
Solul iaz araț ete trial relele şi sutoriaţele cum şi alocuţiunea dela “banchetul români ai ofe- 
iune la în Ă 


sr 
i = e bucureşteana, îl câstigarii simpati 
re ] s oruncească să sc rit de presa ni 
Se bariton OPEliem lie tra Cp urmau să aibă a Capitalei, i Mai ao Bucurestii în oi 
turme regii CA TE pasivitate parlamentară, Româ- să râdă sub soare, studențimea condusi d 
oc în Iu Î Ss 


cur- otganiză lui Lucaci o agapă într'o 
nii ardeleni erau viu preocupaţi de faptul că, în tot c muăle, “Aici se deciig 68 Pa Ia Sas depe Calea 1| 


- A w " avusese nici un Om, 

sul Iopislățurel piocedepte/EVIi aa “părţile ungu- sărbătorit, Doe ACER ln fruntea ipaua |pentru cel 

per generalul Traian Doda, aaa piață dă, Corneliu. Aeniă pr acu Ea fură: Em. 

scris o iva procedeelor aleperilor şi refuzând s su , scu, C Y - sa. 

me pia ca a e eee Ana pilinze 1 At da TRI RU 

română, fusese condamna ă discurs haine de doliu, fură apol t 1 n 
A A aci ținuse un discurs F; pol trimişi de 

salt to Mate Salar pc UL rege dă teze Congresul Piicii din Berna, pentru a pureiTul zeta RA 

fața membrilor cercului electoral din comuna Tăuţii-de- denelilor. Memoriul redactat de Take Tonesi 

Sus de lângă Şişeşti. Presa maghiară îşi deslănțuise ime- poxtaterii erau, fu însă confiscat de y; 

diat furia asupra lui, şi după o scurtă anchetă fusese Predeal, iar Em. Antonescu, revenit Ja Bi 

arestat la 26 august 1887, Ii se impuse un regim celular a lua „cu sine manuscrisul nai al documentului, fu ne- 

foarte aspru; chiar şi cartea de rugăciuni îi fu confisca- 20! di recauțiune să treacă frontiera de astă dată 

tă, căci era românească... Eliberat la 1 octombrie, a pela relorova. 

cesul său rămas deschis se judecase abia în iulie 1889, Un an mai târziu, avu loe Congresul studențesc dela 

când fusese achitat, martorii acuzării ne fiind în mă- Constanţa, la care luară arte, trimişi de Vasile Lucaci 

sură a face dovada celor ce i se imputa a fi spus în cu- â, printre cari viitorul Patriarti 


s: i i i erifraze 
vântarea sa, E probabil că Lucaci ştiuse, prin pi în Bi 
şi şicane, să dezorienteze acuzarea, tot astfel cum a reu- ţi 
şit un an mai târziu—nu fără umor-—să convingă Co- zi 


misia Consistorială care Îl interoga pentru caracterul 
subversiv al inscripţiei depe diserica din Şişeşti, Pro 
Sancta Unione Omnium Romanorum, afirmând că *Sfân- 


târziu în noaj 
stinse. între 


însă inop 

ră mulțime 
f e a fsăotui, pe cara earaua pasta putere”, 
n i şi es! împreună 
m! ât în fața Universităii cât şi la Legaţiune 
ustro-ung i o Stitult doar câ 


răeal, încurajână rasi 
şti, mobilizând for- 


vrentului 


d gului popor român. 
Represaliile nu întârziară. Câteva luni Sp prezen- 
tarea Memorandului, în septembrie 1892, Episcopia din 
Gherla notifica lui Lucaci suspendarea sa din oficiul de 
pooR al Şişestilor, pentru motivul absenţelor sale înde- 
ungate şi nemotivate, precum şi pentru faptul că 
lita ostentativ pe un teren politie subversiv, “dovedind 
o purtare provocatoare faţă de autorităţile publice”, 
Sen deea roduse o vie consternare în sânul credin- 
cioşilor din Şişeşti, cari îşi manifestară solidaritatea cu 
cel persecutat, devenit pentru ei mai mult decât un în- 
drumător sufletesc, şi preveniră pe Episcopul din Gherla 
Vasile Hucaci. că au închis biserica, cheia trimițând-o “Marelui Pon- 
i tifice din Roma”. Intr'adevăr mişcătoare, scrisoarea ță- 
sti către Eplacan sfârşea îastata Sat în pla de 
iza. 3 j iti i astăzi, noi cu toții cari am subscris cartea aceasta, am 
E pp eo UNI a să (nsenine fuziunea politică, ici! aceea "recurs la Prea Fericitul nostru Părinte Patriarch dela 
Lucaci a luptat de-asemeni cu energie şi cu acea im- Roma, arătându-i că Prea Sfinția Ta eşti spăpituă cel 
pasibilă seninătate care părea o ofensă adusă autorităţi- mai mare al sufletelor. noastre, răscumpărate iz scump 
or, împotriva monstruoasei legi promulgate în 1891, pen- Si Domnului Christos, şi că Prea Sfinția Ta poa 
tru constituirea grădinilor de copii, lege prin care Ro-  Jăcut cel mai mare rău din lume, şi am conu ca să-ți 
mânii erau ţinuţi, sub sancţiuni severe, a-și trimite co.  Poruncească repararea scandalului ce Lai făcut ea 
piii între 3 şi 6 ani spre a învăţa limba maghiară din  Croiască pedeapsa meritată pentrucă ai vândut vrăsma- 
cea mai frageda vârstă; ela organizat numeroase în- Sadu sufletele noastre şi sfințenia le! 
eruinige Drutett iar Sat a) ial eat at în Ela MATE 
un n ural pentru ostirea şi ferirea de ma- a 
ghiarizare a 120 e români pi: Ă să simtă alicum 
. 


. . 


NCREDINȚÂND deci poporenilor săi, în anul 1890, noua ublică o seri- 
] biserică SigeatiloL pi o ofrandă nepreţuită prin soare deschisă în una, din care merită a fi extrase 
semnificaţiunea pe care i-o dăduse şi plină încă de următoarele rânduri: +... Am arătat fraților mei calea 
ecoul propriilor sale exhortaţiuni patriotice, Lucaci por- Constanței în lupta bărbătească pentru cauza najiona- 
ni să-şi împlinească destinul. lă, am fost pururea sunt gata şi acum a mă jertii 
Cu orizonturi largi, optica ui politică i impunea ca Pentru biserica și națiunea mea. Frații mei români mau 
priza pol de atracţiune Bucureştii, apoi țările. liberale, iubit şi mă iubesc, și suntem cu taţii uniți in cugete şi 
ranță, America,.. Spre deosebire de Raţiu, care mal păs. — In ri pentru marele nostru ideal, libertatea şi in- 
tra un interes—plăpând şi acela—pentru Monarhia bice- dependența na ionald. Iată păcatul meu!”, Iar mai de- 
fai, Lucaci circumscin atât Viena, cât mai ales Bu arte: “Mai dulce imi este pănea suferinței in lupta pen- 
dapeata, sait de AMORE Ital în planul său de ac- Tu A renți)eă AG tua mau, dpi ocrotirea legilor ma- 
une cons! e o certitudine de 3 Ohiare care susțin pe Fi 
ocare inevitabil a Ausiro: Ungaria, In VIILONTea dls pȘiinte admirabile rule imdesiulătoare tnsă pentru ca 
n acelaş an 1800, lua ființă în Bucureşti “Liga stă rea ungurească să-şi asmul 
unitatea culturală a ien RAE lic Din E pent ce otriva celui ce îşi permitea să o L 
mitet al organizațiunei făceau parte: Alexanafu Orăscu, | Lucach astlel încolţii se gânată ct, ani uniea 3, 
rectorul Universităţii din Bucureşti, deputaţii Or, 77. Bra. ot mai rar se-aud în noapte p 
Hanu, C. Grădişteanu şi Cristu Negoescu-—Vasile Maniu, dela 


'R A px Teaaril IERI | 07 mea, pua:aa po o Rata Aer atqidgiaăl 8 
n. Popescu, și comert ii Marina sti razna pa me PCRUA um Apat aa arene Aaa, 
aduse lui in axa Procesul fu aigtat, urmărit cu Etcoii E 


ti. V condamnat 

talin (ză? mut magia din, orasele 

“otenaă lusfe LAVĂ „6 19 
în vederea importani tru “crima de in 

ului, apoi pentru a da sea- pusese. o 

sus 


GARPATII 


Recursul înaintat fiind respins, Lucaci fu arestat L i 
ce contractase o bo de 


decembrie 1892 și închis, mai întâi la Seghedin, 
Satu-Mare şi în sfârşit, după 
ochi, transferat la închisoarea din Budapesta. 


Adversităţile și tribulaţiunile lui Lucaci inspiraseră o 


duioasă localizare ce-și făcea drum în popor: 


Cântă mierla prin păduri, 
Rob e Lucaci la Unguri. 
Pentru sfânta libertate 
De care noi m'avem parte. 


Nu fii, mierlă, întristată, 
Nu-i robia meincetată. 
Vine dalba primăvară, 
Fi-va Imcaci liber iară 


In timpul şederii sale în temniţă, Papa ordonă cons- 
ttuirea unei comisiuni disciplinare, formată din Epis- 
copii uniţi ai Ardealului, pentru a se pronunța asupra 
conflictului din dieceza Gherla. Comisiunea, întrunită în 
Lugoj, opină pentru nevinovăția lui Lucasi, care fu rein- 
tegrat ca paroh al Şişeştilor, suspendarea sa fiind con- 


siderată arbitrară. 


Mulţumit de această hotărâre înţeleaptă, cu gândul 


mai ales la poporenii săi, Lucaci ştia însă că, pentru vic- 


toria cauzei lor şi a tuturor Românilor, jertfele lui nu 


se sfârşiseră încă. Abia eliberat la 2 martie 1894, proce- 
sul Memorandului era întradevăr fixat. Neobosit, răbdă- 
tor, inimos, preocupările lui se reflectează în frumoasa 
scrisoare ce o trimite cu această ocaziune lui Gheorghe 
Pop de Băseşti: “Scumpe Bade, numai două luni ne mai 
despart de desbaterea ce va avea loc la Cluj. Acest pro- 
ces al nostru va trebui să aibă un răsunet istoric. Il aş- 
tept cu nerăbdare şi sunt convins că vom putea arăta 
din nou tiranilor demnitatea noastră de a sta neclintiți 
față de orice tentativă sau uneltire a lor. In ce mă pri- 
veşte pe mine, eu m'am obişnuit cu puşcăria. Şi am cre- 
dința nestrămutată că ne vom răsbuna, iar răsbunarea 
noastră va ji groaznică pentru ei. Eu le-am spus, la 
Satu-Mare la proces, că VOI AJUNGE SA FIU ALES DE- 
PUTAT DE SATU-MARE IN PARLAMENTUL DIN BUCU- 
REŞTI. S'au cutremurat, simțind că spun un adevăr pro- 
jetic, pe care il vrea Istoria... destinul firesc. E chestie 
numai de timp şi vom învinge. Te rog, dragă Bade, ai 
curaj şi insuflă-le şi celorlalți curaj. Am scris şi lui Ra- 
țiu în Sibiu, el mă intrece în însuflețire. Cu un astfel de 
conducător înțelept, vom putea fi condamnați, dar nu 
invingi”. 3 

Ca secretar general al Comitetului Memorandului. Lu- 
caci fu învrednicit prin sentința dela Cluj cu cea mai 
mare osândă: cinci ani. Mereu senin, oţelit, el pornea 
din nou pe calea temniţei, care îi devenise—după cum 
Spunea—familiară, în timp ce, exasperat, clocotină, Vla- 
huţă lua pana sub dictarea inimei 


In mun 


DEALIȘTI înflăcăraţi, adevăraţi ap „ai 
] naţional, ”Memorandiștii” erau, în mare maji 
oameni cu posibilităţi materiale use. Lupta naţio- 
nală, astfel cum o înțelegeau şi o purtau ei, despuiată 
de orice demagogie şi fanfaronadă, de veleitarisme mes- 
chine sau gloriole vane, luptă dreaptă, cinstită, dezin- 
teresată, le canaliza—pe marginea funcţiunilor sau pro- 
fesiunilor lor conştiincios împlinite—aproape în întregi- 
me energiile, după cum le ocupa şi timpul. De altfel, mo- 
destia lor de calitate, în care nu se strecura nici o fă- 
râmă de mediocritate, nu îi împingea spre alte îndelet- 
niciri. Greutățile familiare nu lipseau însă, cu deosebire 
când capii familiilor erau închiși, suspendaţi din pos- 
turi, voit împiedecați a-şi împlini îndatoririle elementa- 
re pentru existență. 
Sensibili la o astfel de dureroasă situaţiune, Românii 
înstăriți nu pregetară a răspunde cu generozitate la co- 
lectele ce se organizară, după întemnițarea autorilor Me- 
morandului, în vederea ajutorării familiilor acestora. 
Abia schițată insă, opera de binefacere fu interzisă de 
I, singure obolurile venite din Bucureşti—destul 
de importante—rămânând a suplini multiplelor necesi- 
tăţi Dar, această asistenţă dădu naștere unui diferend 
inier-guvernamental. 
P: intele Consiliului ungar, baronul Bânfiy, adresă 
într adevăr o notă redactată în termeni vehemenţi pri- 
mului-ministru A. D. Sturza, acuzând Guvernul român de 
a subrenționa agitaţiile româneşti din Ardeal îndreptate 
Pmpaiziva Statului maghiar. Uzând de o diversiune ex- 
cabilă şi justificată, Sturza, în chip de pretinsă dis- 
culpare, răspunse trimițând la Budapesta cuponul ulti- 
mei vemiteri de 30.000 lei, care dovedea că operaţiunea 
fusese înfăptuită direct de Gh. Mârzescu, în ca- 
binctul anterior al lui Aurelian. Sturza şi guvernul său 
erau în aparență desvinovăţiţi, dar nu mai pu ţin cupo- 
nul purta semnătura de primire a părintelui Voinea din 
Sibiu, fapt care—indiferent de numele sau calitatea ex- 
pedito: ui—confirma în ultimă analiză cele alegate de 
Bani1ş. O anchetă fu întreprinsă, condusă de ministrul 
ei Vasszics, dar vigilenţa Românilor alertaţi, 
alte desi “compromiţătoare”, i 


fiind constituit de un acord între guvernele Deir 
ungar, prin care plafonul remiterilor de bani din Bucu- 
reşti ru scolilor româneşti din Bra- 
tru moment, 

creiate 


esec, ei consecința firească a unui comslex de aprile 


VASILE LUCACI 


rări îndel desbătut în cadrele superioare ale Partidu- 
lui Naţionali “desființat” din ordinul Budapestei. Desi- 
gur, în prim loc fusese necesar să se sublinieze faptul că 
0 colaborare românească activă la viața parlamentară a 
Ungariei presupunea, dacă nu ja cel puţin revi- 
zuirea programului politic din 1881, care refuza catego- 
ric să recunoască de jure încheierea dualismului, preco- 
nizând pentru Transilvania o formulă politică de auto- 
nomie. Acesta fusese argumentul el care Lu- 
caci îşi axase raționamentul iniţial, nu atât pentru a 
combate încetarea pasivităţii, cât pentru a așeza întreaga 
problemă în adevărata ei lumină. 

Alţi factori însă fură, din acest punct de vedere, de- 
terminanţi, şi Lucaci fu primul a le recunoaşte perti- 
nenţa. 

Situaţiunea Românilor în Ungaria se înrăutăţise foarte 
simţitor. Urmașul lui Tisza Kâlmân, Bânfiy ejusdem Ja- 
vinae, continua să organizeze minuțios ptirtia de ma- 
ghiarizare şi prigonirea, mai bine zis distrugerea, ele- 
mentelor alogene. Centrele româneşti fuseseră întărite cu 
garnizoane suplimentare de “honvezi”, dispozițiunile co- 
dului penal privitoare la agitaţiile naţionale înăsprite, 
ziarele supuse cenzurei, corespondenţa violată în mod 
legal de teama manifestelor patriotice care circulau prin- 
tre cei asupriţi. In ciuda acestor măsuri şi a altora mul- 
te, sau ca un efect al lor, rezistența românească era tot 
mai vie, tot mai îndârjită, S'ar fi zis că, orbită, Ungaria 
tindea să se sinucidă de teama morţii. Depăşiţi, grofii- 
prefecţi înaintau la Budapesta rapoarte de alarmă, des- 
coperind comploturi urzite de preoţii şi învățătorii ro- 
mâni, profeţind revoluţii ce se pregăteau în taină. Ade- 
vărul era că atmosfera supra-saturată părea propice des- 


Ales deputat de Beiuş în 1907, Lucaci destăşură, timp 
de câţiva ani în şir, o activitate considerabilă. Plin de 
ardoare, entuziast şi violent, el a combătut politica na- 
țională a Ungariei şi teroarea administrâtivă pe care 
aceasta se sprijinea, precum şi infamele legi şcolare ale 
lui Apponşi, urmărind pas cu pas toată lamentabila ac- 
țiune guvernamentală şi blamând-o fără clemenţă. In 9 
martie 1908, a rostit un discurs de peste patru ore, în 
care, spre consternarea mută a întregei adunări, printr'o 
critică fulminantă, a aruncat o adevărată anatemă asu- 
pra guvernului. In 12 octombrie 1909, i se ridică imunita- 
tea parlamentară, spre a fi dat în judecată pentru un 
articol publicat în ziarul Lupta din Budapesta, al cărui 
cenfina se poate bănui după titlu: “Vasile Lucaci, de- 
putat”. 


Pentru “Leul dela Şişeşti”, cum va fi supranumit de- 
acum, evenimente noui, capitale, în politica internaţio- 
nală, vin să-i susțină lupta. Mai întâi, criza rusească de- 
clanşată de înfrângerea suferită din partea Japoniei, 
inscăunând “dumele” ce urmează “duminica roşie”, în 
special a treia (1908-1912), în cursul căreia Stolypin în- 
faptuieşte o reformă arsă, Slăbiciunea țarului Nico- 
lae II în fața dificultăţilor interne—cu toată rivalitatea 
austro-rusă care se menține—nu mai poate fi motiv de 
mulțumire pepoluă pentru Habsburgi. Nourii dela Peters- 
burg întun şi cerul Vienei. Apoi, sindicalismul şi so- 
cielismul se întăresc şi se întind în Apus, după ce însuşi 
Papa Leon XIII, prin enciclica Rerum Novarum, 4 legi- 
timat interesul pentru problemele muncitoreşti. In sfâr- 
pe planul politic internaţional, răsboiul balcanic pare 
menit să imprăştie anumite iluzii orientale ale Buda- 
pes! 


Nervozitatea Ungariei fiind manifestă, după Pacea dela 
Bucureşti, Guvernul român preocupat în mod constant 
de soartea Românilor din sanii vania, socoteşte mo- 
mentul prielnic pentru o negociere oficioasă în beneficiul 
lor. Calculele sunt juste, căci primul-ministru maghiar 
contele Stefan Tisza acceptă principiul unor tratative ro- 

ungare, în vederea imbunătăţirei condiţiunei Ar- 
delenilor, Sugestia venea dela Regele Carol I; P. P. Carp 
şi Marghiloman, fideli politicei lor de menajamente faţă 
de blocul germanic, însăreinară C. Stere, care era 
atunci rector al Universităţii din Iaşi şi vice-preşedinte 
al Camerei, să condi 


ică în acest scop o comisii ) 
manentă de bri usă de Luce şi da ORL. 
a a fură expuse în 11 punc- 
către care, t de 
Ta ie ea a) 


îe întrun 
Dunei Pa PET ea E 8 AER cu adevă Ta pare 
o. ai adevărat 
lar ta pier om de La Fi care era 
ia sosi! ucureşti, e ales pregedi) - 
turale, având în comitet pe: Talie perii 9 tipe Cal 
N. Iorga, Doctorul C. Istrate, Octavian Goga, Ion Gră- 
șteanu, S. Mândrescu și Delavrancea. Prin, numeroase 
articole şi cuvântări, în adunări şi manifestații pe care 
le E el luptă fas cauza Ardealului şi îm 
politiciei german a lui Marghiloman. In 
Roma, centri deosebit de Apis după 
liei în răsboiu, unde pregăteşte atmosfera pen! 
buţia diplomatică românească la nimicirea 
narhii. Panica a început să cuprindă pe Un 
blema românească a devenit imj tă, 
Sinaia, în 20 octombrie 1915, coni 
tenţiarul austro-ungar: * O aş 
pus să recomand o amnistie pentru toți civilii in 
afară de Lucaci şi Goga, cari săvărşesc zilnic acte e 
de înaltă trădare şi de lese-majestate”. Reîntors la Bu- 
cureşti, Lucaci e ales, în 1918, deputat de Galaţi; în 
aceasta calitate, el se alătură pe ta tăcută în toată 
țara pentru intrarea României în răsboiu alături de Alia- 
ți. Apoi, în noaptea de 14 august, Fpuela dela Mitropo- 
lie anunţă ceasul cel mult așteptat: trecerea armatei TO- 
mâne în Ardeal. Dela Iaşi, unde se refugiază odată cu 
Guvernul român, trece în Rusia, unde regimul tarist e 
răsturnat de revoluția bolsevică, aici, el formează la Dar- 
niţa un corp de voluntari din a români foşti în 
armata austro-ungară. Spre sfârşitul anului, e trimis în 
misiune oficială în America, unde organizează întruniri 
şi conferinţe menite să informeze opinia publică ameri- 
cană asupra situaţiunei din Transilvania Şi a aspiraţiu- 
nilor poporului român, puţin cunoscute dincolo de Atlan- 
tic. La Boston, Chicago, Baltimore, Youngstown, Cleve- 
land-Ohio, Lucaci desvălue luptele seculare ale naţiunilor 
oprimate de Habsburgi, răsturnânăd ciudata rejudecată 
conform căreia Austro-Ungaria, având un roi civilizator 
în Sud-Estul european, constituia o necesitate politică. 
Eforturile misiunei româneşti în Statele-Unite determină 
pe Theodore Roosevelt să declare că Pacea reclamă ca 
micile naţiuni să fie liberate şi ca “România maghiară” 
(hungarian Roumania) să tie unită cu Regatul liber al 
României. Din America, Lucaci se duce la Paris, unde, 
devenit vice-presedinte al “Consiliului Naţional al Uni- 
tății tuturor Românilor”, prezidat de Take Ionescu, îşi 
continuă seria de conferinţe. In octombrie 1918, partici- 
şi ia odată mai mult cuvântul la Congresul naţiona- 
ților oprimate din Geneva. Curând după aceea, Con- 
liul Dirigent, care a luat în mână desţ 
ă EI 


ESTINELE mari fac 
i ale după ce le-au în 
opera înfăptuită, rămân discipolii şi continuatorii. 

Rămâne exemplul, marele nplu.. 

Vasile Lucaci a văzut împlinirea “Sfintei Uniri a tu- 
turor Românilor”, în care a crezut şi pentru care s'a 
jertfit. Deputat de Satu-Mare în Parlamentul din Bucu- 
reşti, conform Dre PRI sale făcută cu un sfert de 
veac în urmă, el s'a stins în 28 noembrie 1922. După ce 
i-au fost concedate cele mai înalte onoruri şi un loc me- 
ritat în galeria eroilor a Muzeului Militar din capitala 
României-Mari-—la poalele Ţibleşului, în biserica altă din 
SERAL, săi pioase şi recunoscătoare au înscris pentru 
eternitate: 


ei ce le poartă să devină 
gel, ce le poartă să devinii 


“Subt această lespede smerită 
odihneşte Inflăcăratul apostol - 
şi tribun părintele Vasile Lucaci, 
prin care geniul românesc şi-a 
purtat jăclia redeşteptării 
şi intregirei.” 


Desen de E. Drăgutescu 


ia c A NP AMI 


CONCURSUL DE NUVELA 


NOAPIEA DE BOBOIEAZA 


de Stan M. POPESCU 


studia A ot şi a trebuit să-i fac pe voie, ca să ia el Ridică capul şi-l privi fix, Traian 
E mult nu mai primii Oakeți în Velea, Gal LO o teen, MEIR plus un pachet de —A trebuit să plecăm. Nu am 
DVI A a ASPRE îi ase rău cartuse, Era mult, dar subfiţerul mai adăugase o para- prejurări am fi scotocit toată 

d am sară Aa le Da ama. attăe AMR E pericolul nu putea fi mare. Totuşi a aveam timp, In timp ce 

nemai MEI e bucuiimn mult  jegit rău. Una uin paregute Ba IIXht dă ui brad înalt, veni a sentinelă gi ne aduse 
hard zii TA Ca arte Mea Radu a rămas în aer, A reuşit să se agaţe de o crean turi de câini dresați. A trebuit 
ae venirea VA e e Gu CIA A DARURI „ dar graba cu care a manevrat l-a făcut să se imple- Corina începu să urle. loan 

ai E > ee tească sforile paraşutei în jurul brațului drept, în asa lui Traian o privire 
n alipi sa dea linişte. Nu se auziră fel încât amenințau să-i taie bratul. Nu mai putea de —Cum ai putut 

cat Patturile lemnelor umede durere. Ţipa şi striga din toate puterile, Noi îl rugam să meia cu pai scai 
prize pate cu vreascuri uscate, ce pă- nu ţipe, deoarece ne puteau auzi bolgevicii, dar el nu se plică lui Traian că era 
rin în soba înaltă, albă din dormi putea stăpâni. Ne ruga să-l împuşcăm, deoarece nu pu- te de a cădea la 


. Traian voi să-i povestească ceva, tea resista. Abia după o oră de sforţări teribile a reuşit —Nici eu n'am avut noroe, Aa 
a să evite PPR? E e a dar ri veni nimic in Geramineanu să se caţere şi să-i taie sforile. A căzut mai poate utiliza » far du patintiă I0n. Racu 
ră E să-l intrebe ceva de mare interes, ceva care bine, deoarece zăpada era de mai bine de un metru, dar s'a căsătorit cu us. paraliţte, cu 0 umbră. Tot ce mia 
sa-l Si uite de emoția momentului, dar tot ce ar fi mâna i-a rămas amorţită multă vreme. Mai târziu, la mai rămas sunt regretele o fi 
vrut să-l întrebe ar fi provocat înduioşeri mai profunde Crăcăuani, când am simţit că se strângea cercul în jurul Trăim in mizerie trei fi te. Două a 
si lacrămi mai imbelşugate. Tăcu nostru, l-am lăsat pe Radu să pască vacile şi oile în ralitic. Pană 


Nu-mi vine a crede... Uite aşa, nu-mi vine a crede Poiana Micului, unde aveam centrul nostru de reeisten- Radu, S'ar fi 
ochilor şi urechilor. Parcă aș trăi un vis. După atâţia ță stabilit în mijlocul unor tranșee împrejmuite de câm- Pe lângă ei a 
ani, să ne întâlnim... Te aşteptăm, ce e drept de opt-nouă puri de mine pe care le cunosteam numai noi şi un bra- Lucia se 
luni, decând am auzit că ai fost ir cu încă alți  conier, prieten de-al nostru. Trecură săptămâni si luni, 
zece camarazi pe muntele Dorul Rău, Auzisem de multe Intro bună zi am auzit că braconierul nostru nu mai Tăsi casa”, 
isprăvi de ale tale. Ştiam că te bătuseşi cu bolșevicii, că locuia în cabana în care îsi petrecuse mai mult de ju- în 
ai pustiit Şarul de Sus şi ai pus pe fugă tot pichetul mătate din viață. Camaradul care ne adusese ştirea cre- 
de K. W.D.—işti, Apoi, după ciocnirea cea mare din dea că îl arestaseră jandarmii în timp ce vindea nişte 
Crăcăuani, nu am mai auzit nimica. Lumea povestea că piei de vulpi unor negustori, în plin centrul Dornei. Radu 
aţi fost trădaţi şi ucişi toţi, până la ultimul, dar îndată însă era de altă părere. Mă rugă să-i dau permis, deoarece 
sa văzut că erau scornituri de-ale comuniştilor. Au tri- chestiunea trebuia lămurită numaidecât. Până atunci 
mis alte trupe, au tocmit agenţi, au cumpărat toți braco- pierdusem patru oameni, iar proviziile ni se terminau, 
nierii din împrejurimi şi au început o acțiune mare con- deoarece lumea nu mai voia să ne ajute cu atâta bunăvo- 
ira voastră... Ştiam că vei veni. Te aşteptam. Mult mă ință. Guvernul începuse o ci de “destindere” invi- 
mir, insă. că ai venit singur. Unde e Radu? Când vine?  tând legionarii la “ordin şi sepia țând popula- 

Unde a rămas? ţia cu măsuri drastice. 1 braconieri era uni noasi î 
Se făcu linişte din nou. Traian ar fi dat zece ani din punte cu lu i sait i 3 RE a sia i 

viaţă dacă nu ar fi fost obligat să răspundă. Dar nu avea 

incotro. Ştia. Pentru aceia venise. "mob să aducă tr 

ta stire. Nu mai avea pe cine să i 

Toţi muriseră. 


iei lui 
pe la oamenii no 
o îndoială. B; onierul era tră nule 
ebuia să ne pregătim de luptă sau de retragere 


arte frumoasă, dom 


uturi mnelor din DE ur E: 
plele ninţau să-i ple â. Trupul înghețat se 
transformă deodată în vălvă le călduri. Măselele nu-l în altă parte a Carpaţilor. Dimineaţa, pe la patru, încă 
mai durură, iar buza-i inferioară o simţi fierbinte şi inainte de a se zări de ziuă, pornirăm di 
umedă, Işi trecu limba peste ea şi simţi un gust dulceag na Micului. Era o zi de August, călduroa: aminti de portmoneul lui Radu. Nu-şi amintea unde îl 
de sânge maradul meu păşea tă: pusese. Incepu să se caute prin toate buzunarele, Se ri- 
Privi spre bolnav. Incercă să-şi țină respiraţia pentru când observa că obosi dică şi-gi scotoci ranița. Je găsi învălit într'un ştergar, 
â auzi mai bine. Dar tâmplele svăcneau cu atâta putere priveam poteca, ——Am uitat de portmoneu. In el veţi găsi două-trei pe- 
Că nu putea auzi altceva decât sfârăiturile lemnelor ume- DA câte o priviri Ş „ Bini scrise de Radu. d 
de în sobă. Pădurea ca; ta Corina scoase hârtiile din despărțituri şi le înşiră pe 
i Ne pat. Apoi începu să cetească: E 
intră ci A lui Ioan. SE apropiă IER : T te de iba ie să E aa Cita Sie Aţi 
ceva cu glas . Traian nu | - reau fi o imat de acest bra aş, să 
tr'un ae. a trul cerului printre ramurile dese, să rez ciripitul 
I 3 privighetorilor şi cântecul cucului în această zi de doi 
Mai... Cât n'aş da să fii lângă mine, iubito! Să rătăcim 
împreună, să colindăm aceste S laet şe 
gim, să fipăm. să cântăm, 
să urlăm 


Sp! Traian : oar mai cunoscut cu tine dE- 
cât cu mine!, observă Lucia. > 
Traian începu să povestească câte ceva, Deodată îşi 


albas- 


taie 2 AA 


i pai 
al d dune tei, te a oana tre opt de al 
co si ; 

ţia Innăbuită ds aia misteriosul cân 


îi 
a a orovaau, Voiau să A i 
iogrea Vaptelui, apoi 7 raiul e Incâli 


rindea. O dogorenlă fierbinte îi cuprinse tâmplele. 
seu bebule să plec”, gândi, Nu mai putea sta inlăun- 
vru, Totul i se părea ridicol gi fără sens, Prietenul care 
abcea întins, cu articulațiile mâncate de reumatism Şi 

cu oasele deformate îl părea o mumie egipteană care îl 

rivea ironic. Colţul buzelor lui Ioan păreau două virgu- 

i: piezige. Faţa de PR e a Luciei părea portretul unei 

bunice când era tânără, Ochii îl sclipeau ciudat în dosul 

penelor lungl Şi mătăsoase, Corina 
tinare, “Toţi sunt nişte painațe, iar cu sunt clownul cel 
mai caraghios”, gândi, Işi aruncă privirea spre raniţă 

şi-ai sterse fruntea asudată, . 

Vai ce frumos e la munte!, exclamă entuziasmată 
Lucia. 

—Intr'adevâr, trebuie să fie foarte frumos... 
Corina. 

—Aţi mai rămas mulţi?, întrebă Ioan, 

Traian nu ştia ce să mai răspundă. Ii era sila de el 
însuşi. Zâmbi încurcat, 

—Nu, nu vorbi, Nu mi-am dat seama de ridicolul în- 
trebării. Tartă-mă, am uitat că sunteți în războiu cu 
ciolovecii şi trebuie st fiţi tăcuţi ca peştele 

Aga era, Trebuiau să fie precauţi şi uţi, consimţi 
Traian. Luptă e luptă. Trebuia să plece, deoarece îl aş- 
teptau camarazii întrun anumit loc la o depărtare de 
zece chilometri în mijlocul munţilor. Până dimineaţa 
trebuia să ajungă, Nu mai putea întârzia, 

Nu, nici vorbă, facu Ioan, Noaptea asta dormi cu noi 
Intâmplă-se ce s'o intampla, nu te putem lăsa să pleci în 
toiul nopţii, nu e aşa Lucia? y 

Lucia era de acelaşi părere. Traian trebuia să doarmă 
noaptea aceia cu ei. Dacă voia putea dormi în şură, în 
fân. Era mai cald şi se putea refugia uşor dacă veneau 
Jandarmii sau poliţia sovietică, Nu mai dorea încă un 
păhărel? Vinul fiert era o binefacere iarna, Traian nu 
rezistă. Nu-i displăcea idea de a dormi în fân. Nu ar fi 
vrut să mai bea deoarece se simtea ametit. Nu biuse 
demult, iar vinul şi mâncarea multă îl moleşea peste 
măsură. 

—Traiane, hai să cântăm ceva. Iţi mai amintesti de 
“Gaudeamus igitur”? . 

Traian işi amintea. Işi amintea de “Gaudeamus igi 
tur” şi.de alte cântece. Dar nu avea chef de cântece 

—Acum trebuie să plec!, spuse cu voce hotărită. a 

—Nu te las. Corina, Lucia, nu-l lăsaţi! E ameţit de vin 
şi poate face prostii, Hai să mai povestim ceva. Vorbeş- 
te-ne ceva de eventualitatea unui războiu între ruşi şi 
nordamericani. E adevărat ce se aude că incep să se 
certe? 

Traian începu din nou să vorbească. Descrise în culori 
foarte vii situaţia politică. Expuse în mod succint toate 
ipotezele, apoi cu o usurinţă care îl uimi nespus trase o 
concluzie pe care o începea a crede el însuşi pe jumătate 
Corina aduse nişte mere şi nuci. Lucia turnă din nou vin 

aharul lui Traian. Privirea i se împăienjenise şi ma 
mult. Din când în când îl măsura cu ochii ca şi când 

ar fi vrut să-l cântărească 


dia se trezi c ri de ge Măse 


i privea cu încăpă- 


aprobă 


Nu ştia ce să facă. Se gândea la multe şi la nimic. Gân- 
duri răslețe îi sfredeleau mereu creerul, fără să-şi facă 
culcug prea mult timp. Idei fugare veneau şi zburau fără 
încetare. Refuza să se concentreze. Era convins că în 
asemenea situaţii omul trebuie să se complacă în a nu 


MARELE POVESTITOR ION 


Nu-i poi uita pe scumpul şi marele meu 
prieten, care a ştiut în nopțile instelate, 
petrecute în cerdacul bojdeucii dela Iaşi, 
să-mi cânte ca un rapsod din alte vremuri 
minunatele poveşti Dea din sujletul Mol- 
dovei, căci Ii na Ii avea ceva din ar- 
monia divi pi, 

Mihail EMINESCU, 


MI reamintesc intotdeauna de câte ori 
citesc pe Ion Creangă, în afară de 
multele-i năsdrăvănii 
cu farmecu-i neintrecut, şi de “prefa- 
ţa” lui extraordinar de frumoasă şi 

ublicat în ediția dela 1890, 

apărută Goldner din Iaşi, un an 

Su moartea-i. Suna astfel: *Iubite 

toriu, multe prostii ăi fi cetit de- 

când eşti. Cetegte rogu-te şi ceste 

şi dacă-i vede că nu-ți vin la socotea- 

14, ie pana în mână şi dă şi tu altceva 

mai bun la iveală, căci eu atâta m'am 

prieepiut Şi atâta am făcut. Autoriul”. Se observă ironia 
ui Creangă imediat ce termini fraza. Ştiut este că a fost 
foarte greu să fie determina! marele nostru povestitor 
să scrie “bădărăniile” (cum 1și numea el ironic i glume 
creaţiile) lui pe hârtie, căci nu prea era el convins de 
cele ce spuneau “domnii dela Junimea”. Sigur că a fost 


|] 


Rândi nimic, Tot ce facuse până atunel 1 apărea ridicol 
şi lipsit de sens, 1şi aminti de copilărie, de anii de liceu, 
de Pravia de Cruce, de Taberele de Muncă, de primele 
arestări, de temnitele României, Le cunoacuse pe toate, 
Nu se putea plânge, Işi cunoscuse ţara ih dar nu- 
mai datorită temniţelor. Nu avusese a) e excursii, 
Taberele depe Rarău, Storijinet, Radauţi, Câmpulung, 
Dealu Negru, Carmen Silva şi Casă Verde representau 
erampeie de lumini, dar nu avusese timp să-şi cunoască 
bine țara Când implini douazeci de ani fu condamnat 
la patru ani temniţ its) Făcu doi ani de închisoare, 
cunoscu Doftana, Aiud, Cernăuţi, Galata, Chişinau, 
Craiova, Jilava, apoi, cu o mică intrerupere de câteva 
luni libere, întră într'un lagăr de muncă oblipatorie în 
Germania. După opt luni fu internat la Buchenwald, de 
unde ieşi abia in Aupust 1944, după SAPE Apol ve- 
niră timpuri grele, Tot mai grele, Infrângerea, Umilirea, 
Lupta în munți. Paragutarea, Din nou pen în munţi, 

Acum stătea singur, Jos se asternea zăpada, Sus scli- 
peau aştrii, In fund era beznă, Ghicea forma muntelui 
şi a pădurii, 

Incet, încet, ideile incepeau să se liniştească, Nu-l mai 
stinghereau amintirile. Când termină de rumegat amin- 
Urile se trezi deodată cu creerul înghețat. Nu mai putea 
pândi. Işi ridică mâna spre frunte şi-şi şterse sudoarea 
de ghiaţă. Când dispăru ultima amintire simţi că ţeasta 
i se umple de parfumul ciudat a unui singur Rând, Era 
un gând uriaş, diform şi impersonal. Ii simţea prezența, 
dar nu-l putea defini, Privea în zare. în noianul de în- 
tunerec ce acoperea pădurea şi muntele, lar între bez- 
nele conturate de reflexele steluțelor din zăpadă | se 
păru că zărea fruntea încununată de plete a lui Radu. 
Gândul uriaş şi impersonal păru necăjit de această 
neașteptată întorsătură a fanteziei lui Traian şi se în- 
depărtă  mormăind, Traian începu să-şi amintească 
din nou, 

—Dece ui minţit?”, părea că-l întreba umbra lui Radu. 

Traian rămase mut, Işi înfipse pupilele în trupul lui 
Radu încercând să vadă dacă apăruse cu umarut drept 
şi cu brațul ce nu-l putuseră găsi în pădure. Nu putu 
distinge nimic, 

—"Dece m'ai făcut erou?”, întreba din nou Radu. 

Traian continuă să tacă, Nu ştia bine dacă arătarea era 
reală sau imaginară. 

“Crezi că mă simt 
Radu, 

Un curent de vânt rece îi îngheţa fruntea. Intreg tru- 
pul începu să tremure, Arâtarea dispăru. Lui Traian ti 
veni să sară în zăpadă, V era teamă de 
A 1 inform şi de el. Nu-l 
în mijlocul 
v 


fericit aşa?”, întrebă din nou 


a ce reau, de zilele pline de 
me, de rile sporadice ale românilor de a-i ajuta cu 
alimente, de foamea şi setea îndurate, de degetele de- 
gerate, de primele ciocniri cu armata sovietică şi de is- 
tovitoarele marşuri pe culmile lee 
Apoi continuă să se roage, Se rupă pentru iertarea pă- 
catelor lui Mircea, lui Aurelian, lui Dragoş, lui Anton, 
lui Ion, lui Liviu, lui Radu.. app. se rugă pentru ca 
Dumnezeu să-l ierte şi lui păcatele, Se rugă să-i dea tă- 
Tie să poată crede mai departe în indurarea Lui, şi să-l 


ȘI asa a apărut în ordinea următoare toată opera sa 
în “Convorbiri Literare” după ce era citită şi ascultată 
cu deosebită atenție, cu pornea vaii laudative, care-l cam 


povestea neisprăvi 
opera lui literară apare între 1875 şi 1874, 
în suflet zi de zi. Ceiace i-a răpit timpul, a fost s a 


pune 
să găsească cuvântul exact şi locul potrivit în topica fra- 
zei ia astiel ca să-i sune bine 1 surle apele artist 
crea| că 


Durbpegtii î i 
trei-patru ore numai, Să-i Fi 
deleau genunchii pentru ca. 
SRIOmAA cehi Stei ma mai 
şi ridica oc! cer. 
zare phdurea ua et di anlele DĂr?I i 
cup E tot plobul pământesc acei 
veac pe mine, pe Ioan, mormi Radu, 
tinul, Sfant 'soria: ev- Votul. pi sina î 
dincolo de hotare, cu aceiaşi Ci ră gi cu A 
lă, in acelaş timp, Acolo undeva între ș 1] 
să-mi păsesc şi cu un locgor, mic, mu să eat o Eta 
dureri de genunchi între o lume i] Şi ferieiță, 
putea să mă misc si eu ca el, să duc o Lina oul 
să frecventez teatrul, CERE să, ascult concerte, să lucrez, 
întrun, birou, sau să am o întreprindere de import 
pati să mă duce pe Ia pic-nicuri, să scriu articole (ză 
ice şi antisovietice în vreo revistă întreținută fon- 
duri speciale, sau să scriu cate un mic roman în care să 
ridic în slăvi oameni ca mine... Dar vai de mine dacă 
aş ajunge acum între ei,..* 
Lui Traian nu-i mai fu teamă de acel gând. 1 simțea 
asezat comod în țeasta-l grea, şi i se părea că era prie- 
tenos şi cald. “Totul e chestie de obişnuintă”, 1al spuse. 
Sări în zăpadă, Mâinile | se intipseră adâne. Căzu cu 
faţa în covorul alb şi rece. Se scuctură scurt şi în 


să pășească, După cinei şase paşi se opri amărit, Nu mai 
putea de durere, 


a de a 
lânsul i 
işte prin 
ncepu să 
ulțurneas- 


Undeva în depărtare se auzea urletul unui lup, apoi 
lătratul unui câine. Işi pipăi revolverul de coapsă, sărută 
din nou cartea de rugaciuni şi-şi continuă druraul. Nu 
mai simțea dureri nicăeri. Păgea usurel. Din când în 
când gheata i se infunda în zăpadă, o scotea cu o smun- 
citură şi continua să mărgăluiască lărgind paşii. Ajunse 
la drum. Nu-l mai durea nimic,- Totul în jur îi părea 
prietenos şi vesel. Scârţăitul zăpezii îl amuza, Işi duse 
la piept mă 3i-şi pipăi cărticica de rugăciuni. Se sim: 
icit. Nici de data ac a nu-l lăsase Sfânta Fe- 


uți pasii. Nu mai auzea nici urletul lupilor şi nu-i mai 
de potere auniste ce îl urmăreau de luni 
: ajutor ce 


nu-l părăsise 


e . O linişte 
Ț Traian se cu plăcere la 
a să-i învăleast eur 

i a, Undeva departe se auziră otele unei 
sc! 5 TI Ş 
“E Bobotează!” işi aminti, Apoi se înfundă pda, 
Urletul e nu se mai auzea. Liniştea era ipunsă 
doar de danpătul clopotelor. a e zi 


CREANGA 


de |. G. Dimitriu 


S'au scris sute de articole asupra operii lui I. C., are 

admiratori Menus Români şi si j 

îmi spunea odată că basmele ) 

senla lorzilor englezi, fiindu-le carte 

marelui BEAR moldovean), Domnul pg J. Boutiăre 

de Ia Sorbona, cel mai mare cunoscător al lui Ion Crean- 

gi, a scris o operă temeinică “La vie et Voeuvre de Ion 
tă no, a sfătosului 

țăran De liga unde este studiată comparativ Intreaga 


Urmează in pagina 18), 


ioă deosebiti. “Moş Niuhifor coțoariul” ar putea să ti- 
purtze ca o splendidă bucată literară, umoristic A, iar 
“Moş Ion Rontă şi Unirea”, ca și “Moş Ion Rontă, și 
Vodă Cuza”, sunt considerate bucăți de istorie pa 
tică, lucruri poate trăite aevea de eroii descriși atât de 
uman de marele povestitor. Unele dintre per: - 
facat rol politic în Ţara noastră. In cele ce $o ri 
mai la vale. în mod succint, cu intenția de a explica 
anumite poziţiuni ale lui Creangă față de literatura lui 
care-i unică m felul ei, nu ne gândim deloc să mai adu- 
cem în mintea cititorilor rezumate ale basmelor lui Ion 
Creangă, ştiute de generațiuni întregi de tineri, şi bă 
trâni, dar vom încerca să vedem valoarea lor estetică şi 


ci "adevăr marele Cre îşi merită pe bună 
dacă Imtr'adevăr cun marea majoritate 


dreptate cununa genialităţii, aşa 
a criticilor literari susțin nestrămutat A 
De remarcat că toate ediţiunile cunoscute au respecta 
numai data apariției operelor poetice, niciuna-eu, c 
a pariț -n'a publicat după criteriul ideo 


pu P eamintesc-n e 
E e upele de povesti. Sigur că aşa vor rămânea să se 
publice mereu, spre a se păstra o tradiţie emiri | 
stabil că Ion Creangă şi-a câştigat gloria lui 
Petria tabl ue a povesti oral, şi la îndemnul “Ju 
nimei”, respectiv la insistența lui Maiorescu şi Emines 
cu, prin meșt itul lui talent de a aşeza pe hârtie fru 
muuseţile graiului cu care povestea el . 

In favoarea noastră vine faptul, că aproape toate po 
veştile lui Creangă, care s'ar părea că-i aparţin ca te 
matică, au corespondent în limbile europene, cu reflexe 
în cele indo-europene. Creangă nu le-a inventat, le-a 
auzit şi el la sezătorile unde se ducea ca să respire boa- 
rea de poezie românească populară resfirată în ghicito- 
ri, snoave, anecâote, strigături, şi, natural basmele, cu 
care stă prinşi până în zori de ziuă, feciori şi fete 
Ja clăcile vecinilor, ascultând, cântând, glumind copilă- 
reşte, şi povestind 

Aşa dar Ion Creangă a auzit basmele, nu le-a citit 
nicăeri, şi le-a transpus, aşa cum a simţit el, în anumit 
moment. Tema basmelor este aceia, dar tratarea este 
diferită şi aci autoriul moldovean biruie o lume întreagă 
de povestitori, ca să se fixeze pe soclul universalităţii 
Acea tortură de care pomeneşte Ţimiraş în lucrarea lui, 
este vieaţă din vieaţă lui. formă lui cu totul personală, 
care trăieşte peste spaţiu şi timp. Incepând cu opera po- 
pulară a lui Anton Pann şi terminând cu publicaţiile din 
zilele lui, Creangă o fi citit mult, deşi biblioteca lui se 
rezuma mei mult la cărţi didactice. Credem că era la 
curent cu ce se publica, mai ales că avea contact cu 
oamenii de carte, dela care putea împrumuta măcar câr- 
ţile ieşite din cipuri Iaşilor sau Bucureştilor. 

Asupra poveştilor cu tema animală, fabulistică, unde 
elementele fabulei joacă rolul de frunte, şi, a 01 - 
gină este cunoscută ca fiind a a 
Roman de Renard sau Re 


guţa cu doi bani” care nu atinge realizarea artistică 
fabulaţiei din “Capra cu trei iezi”. a 


ION CREANGA 


erior prin imagina 
. Tema este tratati 


CARPAȚII 


edepsl. Basmul iul Creangă este si 
ia scânteietoare cu care este trat 
mult căci a ispitit toate ra one ai 

“Povestea porcului” face parte to! ciclul poveştilor 
taitalătice, că. caracteristica părăsirii ființei dragi şi me- 
tempsichoza animalică, Tema, mult tratată şi în folclorul 
romăn ca şi în cel european. Găsim iarăş_ elementul 
creştin (sfintele Miercuri, Vineri, și Duminică). Metem 
psihoza ne împinge sigur spre miturile indice (Pururuvas 
şi Urvaţi) totus tema, aşa cum € tratată de Creangă, 
respiră atmosfera satului nostru, sugerată numai prin 
limba utilizată de povestitor. 

Asupra lui “Harap Alb” aş vrea să amintesc un mic 
amănunt. Jocul acesta de noţiuni: harap, care-ţi dă ideia 
de culoare neagră, şi alb, este interpretat intotdeauna 
greşit de traducătorii în limba franceză. Cuvântul Harap 
în limba poporului este cuvântul Arab, deformat în Ha- 
rap. A-1 traduce prin Le Negre blanc, este o mare gresală, 
căci nesocotim logica poporului român, care în contact 
cu Turcii a cunoscut Arabi din armata turcească, nici de- 
cum Negri africani. Intr'un vers popular avem chiar: Ha- 
rap negru şi buzat, ca să expllea pe Negrul african (nu- 
bian). Şi accentuiază poporul aşa fiindcă Arabii nu sunt 
toţi negri, ci şi mai puţin negri, şi mai mult de aceştia 
i-a cunoscut el, în luptele din cursul secolilor. Chiar când 
Turcia stăpânea Nordul şi Apusul Africeii, coastele, sau 
Egiptul, n'au fost aduşi Negri ca să lupte cu Ştefan sau 
Mihai, ci le serveau de călăi, pehlivani, ete. Aşadar hara- 
pul este maurul african. In poezia cultă chiar, nu vom 
găsi Negri ci Arabi (Eminescu, Scr. III), Alecsandri, Coş- 
buc, ete.). Noi credem că este creaţia lui Cre: întru- 
cât nu-l mai găsim în nicio producţie folclorică româ-_ 


nească, - 
Acest basm este una din pi creaţiuni ale ge- 
în altă literatură 
că este ja din 


) 1e 
seminar. L; 
nu te simţi legaţi 
„nu numai putere de rea- 
t inari ci o adevărată umaniza- 
re a eroilor lui, şi care, pare-mi-se, este unică, în lite- 
ratura aceasta a basmelor cunoscute de noi 

Elementul religios, creştin, este puternic reprezentat 
noastre în folclor, Miercurea, 

vârstnică, toate 
ine, botezul, 


tut să-l fi 
a alşifice 


sta a 
pipăzi şi 


gă nici nu sa pândit să schimbe teste) git 
reseu,, că intr'adevăr povestea lui ee 
nu poate fi mai scurtă. Maiorescu fa fină pis 
sles că la citirea bneății, asistența a fost 
trebuie să amintim că pentru pridtenii intimi, 
manuscrisele lui o altă variantă a 

putea fi publieabiiti în ricin caz Mori 
a lui Carol II, bibHotecarul palatului, GP. 
clorist de seamă, a publicat intro RA; Ki 
lui Creangă, incluzând și th bas 
ținem să-i publicăm Htlul) doar în 
pentru el personal şi altul 
Române, sectia cărților recervațe, B 
scris cu o artă deosebită, cu o irmi 
puită, dar în acelaş timp fără să fii 
teresul cititorului taurul, rin 
povestirea într'adevăr DE € 


Despre “Povestea unui om 
mai spus câteva cuvinte, But met 
pentru manualele de şcoală. 
“Moş Ion Roată şi Unirea” ca. 
istorică! d 


pâini” am 
minunate 


dă-Cuza” sunt anecdote 

în ele pe însug nie 
drept cuvânt?, care vrea să 
sul lor adevărat și moral, ma 


drept iubitor de fară i 


As vrea să incheiu notele 


Fără să ştie poate, Ion Creangă continuă tradi - 
ciei literare”, a acelui ciment jale tind 
care trebuia să scoată din adâncul gliei pietrele scumpe, 
tezaurul nepreţuit al limbii române, aşa cum este ea 

d tan st votate pa IMte „alerte, Ja 
x , Şi | 
în ile altor neamuri, lira ceiace e 
Ş este tocmai. perfecţiu- 
înclinată mai si 
au e autor 


Spânul, pe care co 
ni pentrucă Ii-l ucide 


E Alb cel bun) dar la un loc cu Re, Să 
impresia că l-ai cunoscut vreodată, sau îi 
nd pe stradă şi vorbind tare cu toată lumea. Se poate 
spune că Ion Creangă împreună cu eroii lui au intrat 
în sufletul poporului de unde au ieşit din vremuri uitate. 
Basmele ]ui, sigur, după toate teoriile nu au nici timp. 
nici spaţiu, dar aşa de măestrită este culoarea ce-o 

el totului în tot, că simţi vieaţa satului moldovenesc. Mai 
ales când descrie el praznicul făcut. de 
iezişorii ei mâncaţi. de ai în n 
făcută de ţăranii noştri moldi 


= a 
ina del țară, 


Lumea aceasta este ear are cu 
vorbea mult în toate oc: , dar po 
fi avut acea atmosferă senină, duioasă sau 
în care să respirăm poezia. Țăranul moldovean, în spe- 
cial, sfătos din fire, nu se plictiseşte dacă ascultă un 
basm lung şi frumos, ci-l concentrează mai mult. Şi nu 
este oare Creangă reprezentantul țărănimii geniale, năs- 
cută să povestească? 
lui „prea moldoveneşti, pe lân- 
. use şi a au- 
| Pa ea e 
E E 
er a sfărâmat E 
întâiu, dar sufletul nu i l-a 
domină lumea întreagă acuma prin 


DARPATII 


“Carpaţii” a făcut un real serviciu Românilor 
Pra e puniica seria de conferințe ținute de Vasile 
n în Martie 1026, la Cambridge. 


Pârvai Ă A lui Vaal 
ectiva a trei decenii, personalitatea lui Va 
paie cEpătă realele ei dimensiuni. A fost profesor de 


i țică la Universitatea din Bucureşti şi el a în- 
Isori Vadevărata scoală a arheologilor români. Prede- 
cesorul lui, Tocilescu, care a inaugurat cercetările arheo- 
logice după Al Odobescu, concentrându-le în direcția ar- 
heologiei romanice, fusese un profesor muncitor dar me- 
diocru. Pe urma lui a rămas doar descoperirea monumen- 
tului dela Adam-Clisi, despuiat de toate podoabele lui 
sculpturale. In loc să-l restaureze pe loc, a desprins din 
zidărie tot învelișul de marmoră pe care sculptorii ro- 
mani imortalizaseră triumturile împăratului Traian şi a 
încercat să le transporte la Bucureşti, unde urma să fie 
reconstituit monumental dela Adam-Clisi. Incărcate pe o 
corabie, un accident a dus în fundul Dunării cea mai 
mare parte din acest tezaur arheologic. Ce a putut fi 
transportat la Bucuresti, pietre disparate, zăceau la mu- 
zeul din capitală. 

Vasile Pârvan, numit profesor în 1912, a adus o metodi 
nouă de lucru. Sa impus studenţilor prin pasiunea cu 
care se dăruia cercetărilor trecutului îndepărtat; avea 
întrun grad excepţional capacitatea de a contamina, de 
4 însufleţi studenţilor aceiaş dragoste pentru studiu 
Celace îl preocupa pe Vasile Pârvan era Dacia dinainte 
de Romani. Dela prima lui manifestare “Câteva cuvinte 
cu privire la organizarea provinciei Dacia Traiană”, stu- 
diu publicat în “Convorbiri literare” şi până în 1927 (26 
Iunie) când moare, Vasile Pârvan a continuat să adân- 
cească problema peto-dacică. Fusese—până sa dus în 
Germania să-şi treacă doctoratul-elevul lui N. Iorga, care 
1-a incurajat şi l-a prețuit, dar temperamental, Pârvan 
se deosebea profund de fostul lui profesor, N. Iorga se 
extindea, se risipea în varii domenii, Vasile Pârvan s'a 
concentrat asupra unei singure probleme Geto-Daci- 
că—, dar această limitare a terenului de cercetare i-a 
înlesnit o adâncire, i-a asigurat indiscutata lui autori 
tate științifică. N. Iorga ca viziune a vieţii, ca metodă 
de lucru, ca temperament, era un romantic; în toate ma- 
nifestările lui, Vasile Pârvan era un clasic, Stilul, sengi- 
bilitatea, concepţia lui de viaţă erau ale unui clasic, adi- 
că ale unui armonios echilibru. Individualismul aşa de 


Nicolae 


A rnautu: 


iceperea în acelag 
timp, întru redactarea unui material, desigur cunoscut, 
sunt calităţi bune pentru prezentarea uni lucrări docu- 
mentate, bineînțeles în cadrul bibliografiei de care dis- 
pune un exilat, sărac, muncitor, fără cărti personale, 
departe de bibliotecile comode apusene. 

Dsa işi concentrează tot materialul de care dispune 
astiel: O scurtă istorie a originii poporului român, con- 
tinuitatea etnică pe pământul Daelei, vieaţa de stat, după 
aceea să ne dea primul contact cu Ruşii intre 1074-1688, 
şi să ne descrie, viu şi colorit, cu o convingere desăvâr- 
sită a susţinerii dreptăţii noastre istorice, cele 12 in- 
Vazii ruseşti pe pământul românesc. Plină de nerv şi 
“Revansa românească” (1941-1944). La fel impresionantul 
rechizitoriu ce-l face autorul, liber şi degajat de orice 
obligaţie ce l-ar reţine, istoriei şi celor ce cred că crează 
istorie... Bibliografia de care a uzat, satisfacătoare. 

Ne-am permite să notăm câteva păreri, ce le credem 


Pentru p 
“Getica” şi 


tică, dacă şi tracă, cu limba 
.. Ceeace ştim sigur este că 


aceste trei are nu 

ă nu s'au făcut cercetă- 

„ măcar intâmplător, nu s'a găsit nimic 
acum bânuim că și ei, ca şi nordicii, 


e o 
mii fc. sec 1 


slave, ci no-latine (plug, popa, i 
dur, ete.) împrumutate de câtre dai Noi cret avut 


"NOTE PE MA 


RGINEA 


V. Parvan : DACIA 


pronunţat al lui N. Iorga, l-a împiedicat să fie un profe- 
sor în adevăratul sens al cuvântului, deaceia nu a putut 
crela şcoală, istorici formaţi la disciplina lui de lucru, 
care să-i continule metoda. N. Iorga lucra singur şi uria- 
șa lui putere de muncă, capacitatea lui de a înmagazina, 
memoria lui fără egal, îi inlesneau munca izolată, In sis- 
temul cercetărilor tiințifice moderne, profesorul este 
ajutat de o echipă pe care a selectat-o, a format-o, a în- 
sufleţit-o; şi Vasile Pârvan a avut metoda de lucru adap- 
tată exigențelor moderne. Cine a avut norocul nu numai 
să asculte o prelegere dar să viziteze unul dintre gantie- 
rele săpăturilor lui, işi putea da seama de puterea de 
seducţie, de a insufla austera pasiune a studiului. Am 
fost prin 1930 la Histria; săpăturile continuau, dacă nu 
mă inşel, sub conducerea profesorului Lambrino, format 
de Vasile Pârvan. Fiecare lovitură de târnăcop fusese 
dată cu grijă, fiecare casma se înfipsese in pământ după 
o îndelungă chibzuinţă, ca nu cumva o precipitată râvnă 
să mutileze o statuile, să sfărâme un vas de argilă, să 
strice o inscripţie. După moartea lui Pârvan, elevii lui 
continuau să lucreze ca şi când ar fi simţit prezentă um- 
bra maestrului. Avea ceva monahal în felul lui de viață, 
nimic nu-l putea ispiti spre a-l smulge studiului. Prin 
1928, Ion Mihalache şi ceilalți fruntaşi ai partidului ță- 
rânist s'au dus într'o solemnă delegaţie să-i propună lui 
Vasile Pârvan, şefia partidului. Determinase acest de- 
mers prestigiul pe care îl avea Vasile Pârvan, dar contri- 
buise şi faptul că era fiul unui modest invăţător din Ju- 
deţul Tecuci iar partidul țărănesc fusese o creaţie a în- 
vățătorilor. Acestei dorinți, Vasile Pârvan i-a răspuns în 
linia caracterului lui: nu înţelegea să facă nimic fără să 
se consacre cu toată puterea lui de muncă, cu tot sufle- 
tul. Ori, acceptând şefia partidului, acceptând să intre 
în viaţa politică ar [i fost obligat să sacrifice toate cer- 
cetările lui arheologice. Işi dădea seama cât de acapara- 
toare este viața politică, cum îti alterează judecata obiec- 
tivă asupra oamenilor şi evenimentelor, de aceia—a ex- 
plicat el—nu poate accepta propunerea, deşi se simţea 
realmente mişcat de sentimentele pe care i le manifes- 
tase delegaţia. 


l)ouze invasions russes 


e că «bela Ira când În apele. 


Dn Nandriş s : i 
trului şi ale Prutului românesc şi-au oglindit, pa pri- 


ma oară, umbrele lor hoardele lui Petru cel Sălbatec, 


până astăzi, „piața României a cunoscut 12 invazii 


Tuseşti, adecă tot la 20 de ani câte o pustiire moscă- 
cească” (Pref. la “Cântarea României”, de A. Russo), 
DI Arnăutu a analizat documențat toate aceste pustiiri, 
dar era bine dacă menţiona şi soarta tristă a lui D, Can- 
temir şi a boierilor lui, cari s'au încrezut în minciunile 
muscăleşti şi a scăpat cu vieața aşa de ridicul, el, dom- 
pi Moi dovAl prețuit de o lume întreagă pentru cul- 
ura lui. 

DI Arnăutu uzând de terminologia exagerată şi roman- 
tică a unor istorici de-ai noştri, întrebuinteaza resia 
de “năvăliri barbare”, când luând pildă dela V. rvan, 
am introduce termenul de “epoca migraţiunilor popoa- 
Telor” (aceasta până la năvălirea Tătarilor). 

Remarca dlui A. că Austria şi Prusia s'au împotrivit 
mereu tendințelor Rusiei de a ne sii imperiului slavi- 
Zându-ne cu forţa este foarte justă. La fel s'au opus 
când a fost vorba de independența Principatelor, cam 
in anului 1768, lucru ce-ar fi insemnat în mod definitiv 
Stergerea noastră de pe harta lumii. Cu autorul de acord 
si DEL de Mort Să Austriei în această problemă, 
ntrucat s'a vi nteresul de care era i 
a bănuit şi ea acest lucru. APIA Pruna 

In istoria contemporană trebuie accentuat că abdica- 
rea lui Carol 11 se datoreşte mişcării Gărzii de Fier, care 
la Sept. 1940 (nu în Iulie) impreună cu porul și armata 
l-au trimis peste hotare pe criminalul carul româ- 
nese. Toate greşelile făcute de Carol 11 şi 
mântului României, împingând Țara sp Om 
mod rapid, au dus la abdicarea 
Gurda de Fier a luptat inipo rog RIA ] 
este Țară, fos! 
ganizația politică anticomunistă A 
Neumul românesc spre a nu cădea în falsa mocraţie, 

ia Sau comunismului. 

P. 140, autorul consideră ca nazismul este un pericol. 
Pentru cine? Pentru România, nu putea fi, decât gti 
ginatia celor ce şi-au arătut arama la 23 
că nu a fost 
ci întro altă 


lana 


trebue el ai 
lezat, Fi n ale unor palate „politică Ana 
ratele sentimente faţă de 
Cornell! 


i prd, 


nu poate sta alături de politica 6 


cum mi sa întipărit In memorie: o privire ja 

multi afabilitate naturală dar în imbrăcăminte avea 
ceva sever de pi protestant. Nu ştiu de ce îmi su- 
gera imaginea lui Brand, eroul lui Ibsen. Pentru mine a 
fost revelatoare E le și siguranța lui de aj 

re în literatură. O nu ştiu cum a venit în 

vorba de Andr& Gide, aţă de care nu aveam nici o sim. 
patie. Pârvan mi-a replicat: “Ca să-l poți aprecia 
Gide, trebuie să citeşti *Nourriturea terreatres”, Dina 
toți le Fri, e LA a aa a bine 
sens! atea anticilor. Repăseşti pe Lucrețiu dar - 
teismul lui Gide se resimte de influența creștinismul, 
ŞI câtă dreptate avea Pârvan. Eroul din romanul lui 
Gide “l'Immoraliste” arată puterea seducţiei religioase: 
"Severa învățătură hughenotă a mamei mele, încet sa 
şters din inima mea, odată cu frumoasa ei imagine, Nu 
bănuiam încă în ce măsură această primă moral Ii 
APE ne stăpâneşte, şi nici ce crestătură lasă 
spirit”, 

In cultura noastră, Vasile Pârvan se situiază ca ma- 
rele revelator al Geto-Dacilor. Inainte de el puneam ac- 
centul pe latinitatea noastră, după Pârvan noi Incer- 
căm orgoliul apartenenței la marea familie Geta-Dacică. 
Acest auster savant a fost, fără să fi intenţionat, mode- 
latorul unei noui forme a sensibilităţii noastre față de 
îndepărtaţii strămoşi. 

In Martie 1926, Vasile Pârvan era invitat să țină la 
Cambridge o serie de prelegeri asupra Daciei, .. 


P.Ş. 


* Editura -Carpaţii” 


en Roumanie: 


glori 
mâne niciodată în istorii în d zi 
eroi de epopee, mureau muşcând tărâna, încleştați în 
lupta grea pe pământ străin departe la mii de km. de 
moşiea lor, filfisoni şi degeneraţi mintali, plănuiau vinde- 
rea vitejiei şi sângelui ce curgea din belşug... Noroc, că 
lumea nu-i uită şi nu-i iartă! Culmea mișeliei: vinderea 
mareşalului Anton re a tras duj 


această 
area ar- 
celei dela 


sau (pă 
ine să fie n Le Grand (nu PAn- 
ărătoa. cl de tij Cat sait, bei 
re greşi ca: et 
bien, sau ealver, devantage, DM valacn (numai vala- 
e) pentru o lucrare aşa de valoasă şi 
tate, O întrebare: fun 
noi credem că încă nu. Depeş 
Faţă cu greutatea de a gi 
cu lipsa de i (o eneA pl sig 
crarea dlui N. Arnăutu 
mânilor, in special oa 
bine Istoria adevărată a A 
tiva, dar dârză şi 
în chip crud. Nu 
Român adevărat. 
LANE EET 2 Me albe eee 


* Buenos Aires. Cuget românesc, 1956, 192 p, hărți. 


ED 


Chacun 4 
Reza 


coastiture 


cunoscută 


bun fi făcut de un profe- 
Dat il hiar de un măsiner 


trebuie să te apropii 
special, cu dragoste. 
I care-i face educația nu-l iubeg- 
deadreptul rău Şi aceste cali- 
i ie poate însuși cineva sturtiind 
că îndelungată 
t mevoia unu: abe 
. semnele, cifrele. 
diaspora, la şcolile 
e Român din Statele U ni 
C mph. 
Barcelona. unul din Fran- 
acestea ale alfabetu 
cât de mici ar 


stea de a îmvrăţa geografia 
ră mai vorbim de o fa- 
a literatura lui-dacă 

T eşte? 
mâneşte, copilul trebuie so ca- 
apătă dragostea de a citi 
este. cu atât va fi mai greu 
dragostea de litera romă- 


partea Români 


fost sem: 


ATEI 


ge marginea cari 


: LIMBA NOASTRA 


ex ă că var să se mtoarcă 
-si vadă 


LARP 


Hole 


Gh 


lone ScuU 


ba urii celor rămaşi & 
E a mnează că-şi iubesc Ţara. Nu vor oare ca Ţa: 
iubită de ei să fi piii lor? In sufletul or 
se ancorează dragostea pentru Ţara în care 4 copilă- 
rit. Părintele trebuie să depină un efort pentruca alături 
TARI urală ce se naşte în sufletul copilul 
n care se mişcă să facă să se nască şi 
pentru Ţara de departe 
aşostea pentru Ţara de departe nu poate fi in- 
rţi. Şi + ajungă să cite cărți 
de Romi trebuie să înceapă cu abe- 


Iată de ce am afirmat mai sus că se simţea nevoia unui 
becediar. 
Acest abecedar ni l-a dăruit un învăţător, dl Gheorghe 
lonescu, dela Trieste, “Limba noastră, abecedar partea 
şi partea l-a”. Abecedarul acesta este o comoară de 
neprețuit. El a fost scris cu dragoste şi sudoare. Dragos- 
tea cu care a fost scris transpiră din fiecare pagină. Nu- 
mai cine a lucrat cu multiplicatorul îşi dă seama câtă 
muncă a fost necesară pentru a reda atâtea desene fru- 
moase. mişcătoare prin simplitatea lor, câte pâgini au 
trebuit refăcute. câte au trebuit aruncate pentrucă nu 
sau imprimat bine, ete. El clar tă dl Gheorghe Ionescu 
nu a fost atât de naiv ca să-şi în ie că va câştiza 
bani sau măcar că-şi va scoate cheltuielile din vânzarea 
abecedarului. Ştia că va erde. Dar dragostea pentru pro- 
fesiunea lui. pentru -coj pe care l-a înţeles şi l-a apro= 


telegrame - 
nate de a! Matei Hojbotă 
tetul executiv al A. BN 


4 E 
a. BOJB. pi, apara 


"drumul sacrifietului. Chei pom 


îrăi Ă 2, 2; 

să împ 
ficiu. 
RI stoină abecedarul dlui Gheorghe 
reptul uimit 
clasat, fie 
tat să i se dea 
găţie de desen 
bucăţi no 


duioase, 


NICA Să 


into 


re ne-au minunăt şi nouă acest patagiu 
e se numeşte copilăria. DI Gheorghe fa 


cunoaşte meseria şi cu toate acestea nu a 
ce apel la inaintaşi, ln ştiinţa 


joseşte dacă 
ț 


lor. Acest lucru îi face cinste, în acest a 
re fiecare crede că lumea începe dela ei 
cut inaintaşii trebuieste aruncat le coș. 


ritică, mare cfitică-nu diui 
se impune totuşi: ai 


litera românească imprimată la 


Gheorghe Tar 
tor. Sunt departe de acei a 


care 


a şi pe acela care ii 


pentra copil este 


escu ai garii să el 
şi scris, mgându-ne 
at. Pentru a tipări un 


cer sume pe care noi dela 
Există însă bani publici în. 
» întrebuințare mai 


carului dlui Gheorghe Ionescu, există m. 


româneşti puternice care ar putea 
para ate sedan şumă care 
IeCuberată reteta 
ce un 


Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 


A. D. Xenopol (vol IL 
oria Românilor 


epuizat) 
din Dacia 


EDITURA «CARPATI» ANUNTa 


popii 
Materialul a fost des eri jă 
ei b ți i sa ales locul ivit, şi ep - 
f 


ormă cât mai framoasă în 
ele mai multe în 
zse desigut de autor ca 


Făsit că me 


1 
a 


să-i tipări 
gi, tipărite