Transilvania_1924_055_007

TRANSILVANIA 


Anul 55. Julie 1924. - Nr. 7. 


;  INCHINARE E 
memoriei lui AVRAM IANCU (1824—1924). 
i 1 


— 218 = 


AVRAM IANCU. 

Fecior bălai cu ochi albastri, din negura vremilor 
uitate, răsai acum imbräcat în haina strălucitoare a glo- 
riei nepieritoare. | 

Din munții tăi de aur murmurul văilor răcoroase 
cântă vitejia nebiruită a braţelor ce luptă pentru eterna: 
dreptate a libertăţii omenești, fără de care nu este în 
lumea aceasta înaintare pe calea desăvârșirii. 

Neam răsărit din ciocnirea a două vijelioase energii - 
de viaţă și plămădit prin suferinți fără seamăn în lungul 
șir al veacurilor, poporul românesc a rămas indärjit 
statornic întru apărarea ființei sale distincte în lume şi 
“în hotärärea-i nestrămutată de a se face singur stăpân 
pe destinul vieții sale pe pământ. 

Ca vântul în stânca de granit, așă s'au sfärämat 
de vesnic-neastämpäratul dor pentru libertate al acestui 
neam toate năvălirile barbare, toate umilirile credințelor 
deșarte, toate grozavele chinuiri ale lumii întemeiate pe 
strämbätate. ga e 

In cursul vremilor, cari au depănat pânza istoriei ` 
noastre, munţii tăi, lancule, au scutit aurul fără rugină 
al sufletului nostru. In văile umbrite, prin poienele fer- 
mecate ale munţilor tăi, fusese cuibul neprihänit al nefä- 
țăritei iubiri pentră dreptate: si libertate, pentru lege si 
neam. Acolo,-färä îndoială, este izvorul nesecat al in- 
vincibilei energii. de viață a neamului nostru. 

„Se nasc și pier neamuri în lume. Viaţa fiecăruia 
este câte un răvaș în cartea infinită a destinului ome- 
nesc. Din răvașele acestea tot mai limpede se deslu- 
şește adevărul, că sufletul numai chezäsuieste fericirea 
omenească și singură credința este arma nebiruită in 
lupta pentru dreptate, care înalță popoarele pe scara 
glorioasei desăvârșiri. Sufletul hrănit de credința in 


BR 219 — 


ideal naşte hotărârea voinței de a oferi fără clipă de 
îndoială jertfa supremă pe cumpăna forțelor, cari deter- 
mină soartea omenească pe pământ. 

„Fără această hotărâre a voinţei idealele rămân 
frunze îngălbenite de. răceala toamnei, gerul și vântă- 
rile le fluturä la pământ şi oamenii le calcă în picioare 
si le prefac noroiu. “Dar în cursul desfășurării vieții 
omenești pe globul terestru idealele jalonează treptatul 
acces al omenirii spre culmile necunoscute ale desä- 
vârșirii. Şi indiciul singur neînșelător al idealului se 


arată tocmai în aceă hotărâre a voinţei omeneşti de a-i l 


aduce ultimul sacrificiu. 

Astfel idealul natiunei noastre, de a scuturà enhe 
rile robiei si a-și creiă soartea in alvia- proprie a firii 
sale, şi- a primit îndrituirea prin cerbicoasa îndârjire, cu 


IS 


care in cursul veacurilor generații după generații au 


rämas statornice in afirmarea acelui ideal. 


Fiecare suflet românesc, care-a simțit dorul liber- 


tätii naţionale, a fost o pietricică a acestei libertăţi, fie- 
care voință manifestată pentru izbândirea ei a fost câte - 


un stâlp la minunata ei clădire, mai vârtos însă orice 
jertfă adusă pe sfântul altar al acestei libertăţi nationale 
a fost câte o biruinfä hotărâtoare în lupta pentru vic- 
toria ei definitivă. 

In luptele mati si fără sfârșit ale omenirii, pentru 


idealele de viață tot mai superioare, jertfele, hotăresc. . l 


Pentru aceea ne închinăm memoriei lui Horia, Cloșca 
şi Crişan, ne închinăm memoriei acestor umili și umilifi 
țărani, cari au făptuit pentru libertatea naţională și au 
jertfit viaţa lor şi au vărsat sângele lor, dând astiel 
nouă putere de viață libertății nationale, 

Pentru aceea am dat uitării şirul lung: al cnejilor, 


al boierilor, al yayoalor al tuturor imbuibafilor și in-. 


E d | 1 


— 20 — 


gâniaţilor, cari dupe vremuri şi-au trecut viața pe stră- 
moşescul nostru pământ, ci un neam întreg, națiunea 
română, scăpată de urgie si strălucitoare în nădejdea 
gloriei viitoare, azi cucernic se închină tie, Avram lancu, 
fecior bălai cu ochi albastri, dulcele «Crai al Mun- 
tilor», suflet fără prihană, mucenic al suferinţei, erou 
nebiruit, jertfelnic prea bogat al dorului nostru de li- 
bertate si dreptate. 

Tie ne închinăm, Avram lancu, fiindcă mai presus — 
de toate scripturile, de toate oratoriile, de toate: sa: 
vantlicurile, mai presus de toate memoriile; de toate 
jalbele si petiţiile, de toate curtenirile și diplomatizärile, 
vitejeasca ta făptuire, ' sângele Moților vărsat cu atâta 
belșug la îndemnul vrajei ochilor tăi de viaţă izvoritori, 
înfrângerea în luptă a indärjitului inamic, însaș jertfa 
vieții tale, care şi-a pierdut lumina în bezna grozavă a 
desnädejdii, aceă fäptuire şi această jertfă au întemeiat 
definitiv și desăvârşit dreptul întegral al neamului nostru 
la libertatea și unitatea. națională. 

De două-ori ai murit pentru învierea neamului tău. 

Zadarnice însă ar fi fost luptele tale şi jertfa ta, 
dacă ar fi rămas acoperite de rugină în mauzoleul în- 
tunecat al vremii uitate. 

Dar bucură-te, suflet-fără prihană, iată, acum la o 
sută de ani dela nașterea ta, națiunea română recunos- 
cătoare inghenunche la mormântul tău și se pä- 
trunde întreagă de însemnătatea istorică a vieţii tale. 

Ne aducem aminte, te înțelegem, te preamărim, 
te iubim si mai vârtos sufletele noastre se ofelesc 
scăldăte în oceanul înviorător al iubirii tale de neam. 
Tu ai durat neamului tău cetate nebiruită de vremi, 
fiindcă i-ai zidit suflet, credință și ideal. Ziua se alter: 
nează cu. noaptea, primăvara răsare din iarnă, adeseori 
“nouri grei întunecă lumina, e vreme bună si vreme 


— 21 — 


rea, dar deasupra tuturor. intemperiilor, ce amenință - 
de atâteaori viaţa pe pământ, neamul românesc va stră- 
luci printre neamuri, păzind patrimoniul tău și in mij- _ 
locul tuturor -primejdiilor, urmând pilduirea jertfei tale. 
Ne aducem aminte, te înțelegem gi 'așă te urmăm. 

Tu, lancule, si Mofü tăi, aţi trăit şi ați murit 
pentru dreptate și libertate. Idealul acesta rămâne la 
temelia vieţii noastre naţionale. - Pentru izbändirea 
şi desăvârșirea acestui ideal vor trăi si vor murì ge- 
nerațiile, cari te urmează. Ci tu dormi liniştit, lancule, 

“acolo, la pragul bisericuţei din Tebea, în umbra goru- 
nului lui Horia: geniul tău veghează deasupra națiunii 
romäne. ` Vasile Goldiș, 


Ultima încercare a guvernului unguresc 
de a câștigă pe Avram lancu. 


In arhiva -presidenţială a guvernului Kossuth, care se pă- 
strează în Viena, am găsit o seamă de acte interesante despre. 
ultima încercare a guvernului unguresc-de a împăcă pe Români . 
şi de a câștigă în favorul său pe Avram lancu. Aceste docu- 
mente' nu se mai află toate în original, ci unele numai în copie 
şi traducere germană. Probabil, că ele au fost utilizate de către 
poliția austriacă în anii 1850—52, când s'au tradus toate här- 
tiile din arhiva lui Kossuth în nemţeşte pentru a se urmări ade- 
renfii guvernului revoluţionar. Traducerea germană e îngrijită 
de cunoscutul istoric Csaplovics, singurul funcţionar -dela arhi- 
vele secrete, care a fost însărcinat în cea mai mare taină a pre- 
lucră materialul confiscat de armatele austro-ruse dela revolu- - 
tionarii unguri bătuţi şi risipiţi. 

Până când armatele lui Kossuth, biruitoare pretutindeni 
față de-generalii austriaci, inspirau nădejde Ungurilor în izbânda 
finală a chuzei lor, tratativele de împăcare cu Românii nu-ajun- 
seră la nici un rezultat pozitiv. De fapt, ideile lui Kossuth pri- 
vitoare la chestiunea română erau. pătrunse de. un spirit foarte 
şovin. In vara anului 1848 și chiar mai târziu, în loc de a pre- 


— 299 — 


pară “terenul pentru o colaborare cinstită, el luase măsuri tot - 


mai drastice cu scopul de a reprimă legitima mișcare a popo- 
rülui românesc. Zăbovind, fără îndoială cu o anumită intenţie, 
recunoașterea de către parlament a nafionalitäfii române, Kossuth 
„sili comitetul naţional dela Sibiiu să ridice armele împotriva 
revoluţionarilor unguri. Evenimentele răsboinice, cari sau pe- 
trecut în Ardeal din Octomvrie 1848 încoace, totuş, nu au justi- 
ficat așteptările guvernului din Budapesta. Transilvania a rămâs 
pentru ei o rană deschisă cu atât mai vârtos, că nici după i izgo- 
nirea armatei imperiale, legiunile româneşti din munţi mau putut 
fi învinse. «Az az Erdély valóban nagy átok reânk»> (Ardealul 
e întradevăr un mare blästerh pe capul nostru), spunea însuș 
Kossuth ' într'o scrisoare (2 Martie 1849) către comisarul Csányi 
din Ardeal, Dar si în această vreme el credeă, că va solufionä 
chestiunea română, fie prin puterea armelor, fie prin siretenie. 
In Decemvrie 1848 vru să trimită la Sibiiu pe Eutimie Murgu, 
pentru a trage. pe sfoară comitetul naţional, dar fruntaşul bă- 
"măţean nu se pretä la acest rol”, In Aprilie 1849 plecă apoi 
la lancu deputatul loan Dragoş, nefericitul trădător al naţiunii 


ai cu o seamă de concesiuni redactate. de Kossuth fără sin- 


cetitate, căci dictatorul Ungariei luase măsuri, ca în vreme ce 


Dragoș tratează cu lancu, Românii să fie atacați si zdrobiţi fără - 


de veste, Dar nici această lovitură bine preparată nu izbuti. 


“In Maiu 1849 Ungurii erau încă biruitori şi deci departe de a 


îi dispuşi să ne facă concesitini. O lună mai târziu, când co- 
lonelul Simonffi angajă nuoi discuţii cu Avram lancu, guver- 
natorul Ungariei respingea încă ideea de a recunoaște națiunea 
politică română, ceeace constituiă temeiul programului nostru, 
Kossuth argumentă părerea sa în modul următor ®: «...nafiona- 
litate politică se poate imagină numai pe temeiul unui teritoriu 
delimitat, o țară poate aveă numai un teritoriu, pe care pot fi 


—— 


1 Hof-Haus u. Staatsarchiv, Kossuth-acten, Fase. 490. Nr. t. 


3 Tábori Kornél: Titkosrendörseg és Kamarilla, Bud. 1921, p. 129: 


«Még az oláh követek legtekintelyesb emberét Murgu Euthimot is beküldöm 
e napokban hozzád. Feladata a szebeni egyesült oláh és szász comiteban 
szakadást csinálni. Fogadd szivesen, lätass iránta bizodalommal, de vigyáz 


‘reá, Azt hiszem, nagyravágyó. De nem fog megcsalni, ha egy missiót. 


elvállal. Minden esetre garantia, hogy az oláhok dolgát senki sem teheti 
rosszabbá, mint van — jobbá talän...» Intr’o scrisoare către Csányi 
2 «Transilvania» 1877, p. 66. Í - 


— 223 — 


ori câte limbi, ori câte religiuni, şi dacă voim libertate, fiecare, 
fără deosebire de limbă şi religiune, trebue să fim egali în 
drept, în lege, în libertate; dar a împărți o ţară după limbile 
vorbite în ea şi a acordă fiecărei părți naţionalitate politică 
deosebită pe un teritoriu deosebit, înseamnă a ann aceă 
țară, adecă a o desfiinfä>. = 
Dar pe când scriă Kossuth aceste sire armata ungurească . 

suferise dejă primele înfrângeri din partea ostirilor austro-ruse. 
Guvernul unguresc mutat nu de mult la Pesta fu silit a se re: 
fugiä la Segedin, unde, în faţa primejdiei iminente trebuiră şi 
bărbaţii de stat ai Ungurilor să-şi modifice politica. Zorifi de a 
găsi, in fine, un aliat impotriva uriaşei puteri, care li strämtorä 
din toate părţile, Kossuth trimise în 14 lulie pe Nicolae Bäl- 
cescu în Munfii-Apuseni, pentru a convinge pe Avram lancu 
- de nevoia unei împăcări între Români şi Unguri gi pentru a 
obţine ajutorul efectiv al legiunilor româneşti. Dar evenimen- 
tele se precipitau cu o repeziciune, care desnădăjduiă guvernul 
dela Segedin. Dela Bălcescu nu soseă nici o știre. Nu e mirare 
deci, dacă în momentele de enervare guvernul unguresc crezi, 
că trebue să inädeascä firul, ce i-l dase în mână o femeie, care 
veneă din tabăra lui Jancu. . A 

lată cum ni se înfăţişează din documente acest episod. in- 
teresant: 

In 12 lulie 1849 s'a prezentat la comitele suprem din Arad 
L. Tomesänyi doamna Helene Povalni n. Georgevici pentru a 
face o comunicare. Ea a spus, că bărbatul ei fiind numit medic 
şef al trupelor ungurești din Zărand, dânsa a plecat în 9 Iunie 
la Hălmagiu, dar că în faţa acestei comune au fost atacați de 
o ceată de Mofi, bărbatul ei a fost omorât, iar dânsa a fost 
dusă ca prisonierä la Vidra de sus, unde a stat toată vremea. 
„la casa lui Alexandru lancu, tatăl eroului nostru. In Vidra i-a 
luat un interogator preotul loan Gombos. Dânsa a spus, că 
armatele ungureşti au cucerit Buda, cetatea Aradului de asemenea 
s’a predat și că in tot Banatul nu mai este nici un suflet de 
duşman. «Se pare, că au crezut pe deplin cuvintelor mele, dar 
din dispoeiţia poporului am câştigat impresia, că dacă nu s'ar. 
teme de învingerile armatelor. imperiale, ar depune bucuros 
armele». La o săptămână dupăce a fost prinsă, a venit la Vidra 
şi Avram lancu «generalul Moților», dela care a cerut să fie 


mM — 


eliberată. Iancu a spus, că ny poate fi eliberată, până când 
mai stau trupele ungurești la Hălmagiu. Totus, în 9 Iulie, a 
fost liberată la intervenția bătrânului lancu si a preotului din - 
Vidra de jos. 
Pasagiile, cari urmează le voiu traduce din cuvânt în cuvânt: 
«ln tot timpul petrecerii sale acolo a constatat, că bă- 
trânul lancu acordă deplin crezämänt. fägäduinfelor unguresti, 
astfel, că pe când eră acolo Dragoș, comisarul guvernului, ar 
fi fost tn stare să vină pentru a se prezentă la guvernatorul, 
El aprobă toate cele expuse de. Dragoş, şi cum a auzit vor- 
bindu-se, chiar ‘gi tânărul Iancu se învoise, poporul împăcat 
depusese armele și tocmai închinau cu paharele pentru pace, 
când a apărut Hatvani cu oastea și a risipit toată încrederea. 
<A constatat dispodifia, că o amnestie generală în care 
Sar cuprinde și a lui Avram lancu, i-ar face si acum ~ de- 
pună armele, 
~ edin fine, când a plecat, bătrânul lancu a rugat-o să se 
pună imediat în contact cu cel mai apropiat organ al guver- 
nului, învitându-l să scrie fiului său să destăinuiască intenţia 
guvernului față de dânsul, dar să-i scrie atunci totodată şi lui. 
«Cu privire la viaţa de răsboiu a constatat, că -sunt- im- 
pärfifi în mai multe tabere şi gata totdeauna la origice atac. Au 
şi patru tunuri luate dela Unguri, dar dânsa n'a văzut decât 
unul mic, transportabil. 
«Până când a stat între ei a “constatat, că ‚gregala noasträ 
(adecă a Ungurilor) tactică, pe care ’ei o exploatează, con- 
sistä în împrejurarea, că nu atacăm deodată din toate părţile. 
Mai pe urmă vorbeau mult despre izbânda dela Zlatna, unde, 
după cum spuneau, au căzut mulți dintre- ai noştri». 
Comitele suprem din Arad luă îndată un proces verbal, 
pe care-l trimise apoi guvernului din Segedin, EI se interesă 
. mai de aproape de dparina Povolni și află, că, născută dintro 
familie din Arad, posedă o inteligenţă distinsă şi o educaţie 
aleasă. La întrebările ce i s'au pus, nu sa încurcat, nici nu s'a 
contrazis, deci ar fi vrednică de crezământ. Dânsa mai adaugă 
în fine, că după cum crede, a fost eliberată, spre a netezi : 
“nou calea pentru tratative. : 


1 Ibidem, Kossuth —Acten Nr. 9401 din 1849, 


- 


25 — 


Dar dacă. nu ne indoim nici noi de buna credință a 
doamnei Povolni, trebue să observăm însă, din capul locului, 
cu Avram lancu a fost iniţiatorul acestei solii. Probabil, că el 
nici nu a ştiut de vorbele «muieresti», în care fu amestecat, E 
adevărat însă, că tocmai atunci stăpânea în munţi 'o oarecare 


- Avram lancu în anul 1867. 


depresiune morală, deoarece conducătorii noştri sau fost con- 
vins de felonia Habsburgilor şi de slăbiciunea armatei lor. 
Mizeriile îndurate de cäträ populaţia închisă în cordonul din 
munţi a contribuit de asemenea la nemulțumirea, ce sa născut. 
Dar de sigur, regretele bătrânului lancu și tendinţele sale de 
apropiere față de Unguri avem să le explicăm numai cu grija 


— 226 — 


. sa de a-şi scăpă feciorul în cazul unei biruinfe ungurești, fi- 
regte dacă sunt adevărate cele nelatate de cătră Helene Povolni. 
Președintele consiliului de miniştri Szemeké, când primi 
acest raport, în 23 Julie, îl trimise îndată lui Kossuth, care ce- 
tindu-l puse rezolufiunea sa! pe dosul actului, pe care apoi, 
în ziua următoare, Szemere o expediă la Arad. Guvernul un- 
guresc se pronunţă gata a uită trecutul și a amnestiă pe toți, 
chiar și pe lancu, dacă vor depune armele. El făgăduiă acum _ 
. poporului românesc toate favorurile compatibile cu intregitatea. _ 
țării şi pentru a dovedi aceasta se provocă la asigurările date 
lui. Bălcescu si la eliberarea celor 160 de prisonieri români din’ 
Arad. Dupăce Kossuth aflase dela comisarul Török Gâbor, că 
“dânsul îl cunoaște pe lancu, despre care ştie, că i-a rămas de- 
obligat (<...mivel pedig, személyes Ertekezesem folytán Török Gá- 
bor hajdan hozni ösmeretsegenel fogva oda nyilatkozott, hogy 
ő iránta länk a multakbó! nem lekötelezettseggel van s 8 kön- 
nyen talál modot a kormány szándékát lankkal tudatni...>) fu 
însărcinat acest comisar a aduce la cunoștință lui Iancu intenția 
guvernului unguresc si anume: dacă lancu apelează la guvern, 
va obține amnestie, „iar guvernul se obligă să îndeplinească 
promisiunile făcute. Dacă iancu ar dori să aibă o întâlnire cu 
vreun organ al guvernului, i se asigură salvus conductus.? 

. Deci Kossuth nu a cedat din ptinctul său de vedere nici 
chiar în clipa supremă. EI ar fi dorit, ca lancu să i se adreseze 
mai întâiu si să-i ceară amnestia, pe care i-o garantă. Dar aşă . 
ceva eră foarte departe de felul de gândire al Craiului Munţilor. 
lancu, pretinzând recunoașterea nafiunei sale ca o condiţie sine _ 
qua non, nu ar fi îngăduit nici odată o asemenea umilire, care 
ar fi redus-o chiar şi în proprii săi ochi. 

Aceste oferte de pace lancu însă nu le-a mai primit ori 


chiar de i-ar fi parvenit nici că ar fi putut să le mai discute. - 


Totuş guvernul unguresc, pentru a dovedi de astădată bunele . 


1 Ibidem. «Török Gábor kormánybiztosnak irand6 volna, hogy Po» 
volnin€ iliyen és illyen felfedezéseket tevân, a kormány azoknak nyomán 
semmit sem késęlkedik kijeleteni, hogy szivéből sajnâlvân a tömérdek 
haszontalan vérpazarlást s az olähoknak saját szabadságuk elleni küzde- 
lemre elcsâbiitatăsukat, örömest kész fátyolt vetni a multakra.s magának _ 
lanknak is megkegyelmezni, ha a fegyvert letéve a hüség és engedelmes- 
ségre vissza térnek»... 

2 Ibidem, Kossuth-Acten, Fasc. 491, Nr. 619/BE. 


IS 


- 2 — 


sale intenţii, fäcü parlamentul -din Seghedin să voteze o lege. 
cu privire la dreptul naționalităților, care dacă ar fi fost votată 
cu un an mai înainte ar fi influenţat, de sigur, în altă direcţie 
politica românească. Declaraţiile preşedintelui de consiliu Sze- 
mere, rostite cu această ocazie, fură tipărite si în românește, 
pentru a fi trimise în Ardeal. «Pace vrem, pace cu orice preţ 
din partea locuitorilor internaţionali» spunea el într'o scrisoare 
adresată comisarului din Timişoara.! 


Legea votată in 28 lulie 1849 fu trimisă lui Avram lancu 
prin deputatul Murgu. Comisarul din Arad fu avertizat să facă 
tot posibilul, pentruca Eutimie Murgu să nu renunţe la mi- 
siunea sa. Scrisoarea sa scurtă şi nervoasă arată tot halul, în 
care a ajuns politica ungureascä?: ...«Fä ca Murgu să poată 
merge desigur la lancu. Dä-i de ajutor pe-un Român cinstit, 
democrat şi fidel, care să aibă darul cuvântului. Inzestreazä-l 
cu bani şi instiinfeazä-mä apoi. Pe scurt, foloseşte în aşă chip 
clipa scumpă, ca să poată fi câștigat poporul românesc şi pen- 
truca să putem intrebuinfa imediat armele sale contra dușma- 
nului comun». E, . 
~. Dar totul fu zădarnic. Murgu nu mai izbuti să treacă la 
lancu. Trupele ruseşti îl opriră în valea Muräsului. Peste cå- 
teva zile catastrofa Ungariei înghiţeă toate nădejdile revolufio- 
narilor lui Kossuth, care numai în exil îşi recunoscii greyala 
faţă de națiunea română. Silviu Dragomir. 


= 


Pentru celce caută o. «logică» in desfäsurarea evenimentelor istorice, 
Contele Ottokar Czernin, reprezentantul diplomatic a! Austro-Ungariei in 
România, înainte de declararea de răsboiu, fostul mipistru de externe au- 
stro-ungar: «Este o pedeapsă grozav de dreaptă, că biata Ungaria aceasta, 
care a contribuit atât de mult la căderea noastră definitivă, a suferit mai 
greu decât ori cine pe urma căderii acesteia și că românii cei atât de mult. 

e disprefuifi gi urmăriţi (persecutați) de ea au fost aceia cari au repurtat 
cele mai mari tiiumfuri din pământul unguresc, (în «Memoriile» sale «Im 
Weltkrieg» — in răsboiul mondial, ed. II. 1919, ed. Uilstein gi Comp. 
Berlin-Viena, pg. 128). 


* Ibidem, Kossuth-Acten, Fasc. 491, Nr. 617/BE. e 

3 Ibidem, Kossnth-Acten, Fasc. 491, Nr. 618/BE. ...«Kurz, gebrauchen 
Sie den theuren Augenblick dazu, dass das romänische Volk gewonnen 
werde und auf dass wir seine Waffen allsogleich gegen den gemeinsamen 
Feind gebrauchen können». 


E P d l 
Martiriul lui Avram lancu. 
După potolirea revoluției din 1848—49, împăratul Francisc 


losif voiă să răsplătească prin decorații și auns înalte vitejia 
extraordinară a lui Avram lancu. Acesta a refuzat însă primirea 


decorațiilor împărăteşti, spunând, că răsplata nu se cuvine lui, 


ci națiunii române, care a adus sacrificii atât de mari pentru 
tron și patrie. : 


Această răsplată, care după convingerea lui lancu și după. 


indreptäfitele «cereri» ale Românilor ardeleni, trebuiă să fie de- ` 


plina libertate naţională, împăratul din Viena nu înțelegeă do , 


încuviințeze «bravilors săi Români —nici atunci, nici mai 
târziu, Misiunea sa istorică lancu și-o credea terminată fără a 


o simți încununată de rezultatul dorit. Viaţa lui de aci înainte . 


ii păreă că nu mai are nici un rost. Zădărnicia sacrificiilor din 
arii revoluţiei, gândul trist al morţii se furişase în sufletul tå- 
nărului de 26 ani. Dovadă testamentul din 20 Decemvrie 1850, 
prin care dispuneă ca întreagă averea lui «să treacă în folosul 


'- 


naţiunii pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi, | 


tare crezând că luptătorii cu ârma legii vor putea scoate drep- 


turile naţiunii». După experienţele dureroase ale eroismul 


răsplătit cu ingratitudinea «prea înaltă>, lancu își păstrase încă 
increderea In puterea biruitoare a principiului de /egalitate, dar 
o pierduse pe aceea în simţul de dreptate al tânărului împărat, 


cu care a evitat a se întâlni în vara anului 1852, când acesta - 


- veni să cerceteze Transilvania.! 

- [nima eroicului fiu al munţilor a rămas adânc săgetată, 
iar sufletul rănit şi tulburat din cauza acestei ingratitudini îm- 
pärätesti faţă, de neaniul său, precum și din cauza gravelor jig- 


niri personale, pe care fu silit a le îndură, când slujbașii împă- ` 


ratului, pentru care el luptase cu credință neșovăitoare si cu 
desăvârşită izbândă, nu s'au sfiit a-l pălmui în temnifa din 
Alba-Iulia (1852). 


1 Ca o dovadă a disprefului total, pe-care oficialitățile țineau să-l 
arunce cu orice pitiej în n elementului romänesc din Ardeal, poate servì 
si broşura întitulată «Azordnungen belangend die Feierlichkeiten bei Ankunft 
und während der Anwesenheit Allerhöchst Seiner Maiestät in Hermannstadt 
am 23—24, 25 u. 26 Jali 1852 care arată că Tiganii au fost aşezaţi cu 
acel prilej înaintea Românilor: IV. Grupe, Zigeunervolk (p. 12), V. Grupe 
` Românisches Hirtenvolk (p. 13). 


— 229 — 

Din înflăcăratul suflet de erou al anilor 1848—9 ma mai 
rămas decât o ambră indureratä, pribegind prin munţi, fără a-şi 
puteă găsi undeva alinare. Aceste cumplite suferințe morale au 
făcut să sporească și mai mult popularitatea şi faima numelui 
său de erou, iubit deopotrivă în culmea gloriei, ca și în adân- 
cul întunecat al nenorocirei sale. 


Avram lancu în anul 1868. 


Un prietin din tinerefä, [lie Mäcelariu, destăinuiă, că pe la 
1860, in usma stäruinfelor sale, lancu s'a învoit să meargă cu 
dänsul_intr’o excursie la Alba lulia. Dar, când eră momentul să 
plece, Mofii s'au alarmat şi adunându-se în grabă imprejurul 

lui, l-au oprit zicându-i: «trebue să rămâi la noi si să ţii cu 


= 3 


. — 230 — 


noi până la urmă, nime nu te poate îndepărtă dintre noi».! -Intre 
ei a şi rămas până la sfârşitul zilelor sale, pe care nime și nimic 
nu le-a mai putut însenină. 

Durerea sufletului său o tălmăciă în vers-de fluer. Rareori 
mai luă condeiul în mână să o exprime în cuvinte resemnate 
si. mişcătoare, cum sunt următoarele mărturisiri laconice, cu: 
prinse într'o epistolă adresată Ja 75 Maiu 1860 aceluiaș bun 
prietin al său, Ilie Măcelariu: «Mă întrebi ce mai nădăjduesc 
si ce mai cred? Ifi răspund, că timpul nădejdilor mele a trecut - 
"şi credința mea este ca a șarpelui, căruia natura îi impune 
să-şi apere capul. Dar să nu crezi, că o spun aceasta, fiindcă aş 
‚fi îngrijat de amärita mea viaţă. Nu, căci viața mea o am expus 
de mai multe ori primejdiei în anii 1848 şi 1849 pentru iubita 
mea nafiune și pentru credința cătră împăratul. Ci înţeleg iubita... 
mea națiune, cdre suspină sub povara atâtor dureri şi pentru 
care mar dureă inima, dacă o aș aduce în primejdii și mai mari . 
prin exprimarea adevăratei mele credinţe»?. i 

Adevărata lui credință, fireşte, nu puteà fi alta decât cea — 
„sfinţită cu botezul de sânge al multor generații de mucenici, 

— aceea -pentru care se. sacrificase Horia și tovarășii săi în 
Transilvania, iar Tudor Vladimirescu în Ţara Românească, pa 
care voiă s'o transforme dintro moșie. exploatată de «tagma 
jefuitorilor> intr’o adevărată patrie-mamă a întreg norodului ro- 
mânesc, regenerat prin libertatea si dreptatea «născută din nou». 

Mormântul, în care a fost așezat la 1872, spre. odihna de 
veci, trupul istovit al-Jui Avram lancu, a devenit cu timpul un ` 
loc 'de închinare, un altar pentru toţi ceice au înţeles să poarte 
în taina sufletului lor adevărata credinţă, pe care el nu mai 
cuteză s'o mărturisească la 1860, nici în scrisoarea adresată ` 
unui prietin intim. 

Soartza fost mai tirană cu Avram lancu decat cu. ante- 
cesorii săi în martiriul pentru ideea națională. Roata dela Alba- 
lulia și iataganul ucigașilor din preajma Târgoviştei, le-a' curma 
acestora mai repede suferinţele, pe -când :lancu a trebuit să-şi 


„1 Eugen Friedenfels, Zoseoh Bedeus von Scharberg Beiträge zur Zeit- 
geschichte Siebenbürgens im 19. lahrhundert. Viena 1876. II. 404—12, 
2 idem, ibidem, unde e publicată epistola în traducere germană, 
după originalul românesc, pus autorului la dispoziție de. cătră ilie Mäce- 
Jarin; astăzi nu se știe, dacă mai există originalul romänese și unde se află, 


= Ehe 


` poarte crucea, — cum sfătuiă la 1847 Dimitrie Brătianu pe to- 
varăşii săi de idei: — mai bine de două decenii, rătăcind prin . 
vuetul lumii. . 

Exprimă un adevăr dureros cuvin lui lon Gorun, că 
Avram lancu a murit de două ori: l-a ucis mai întâi falsitatea 
și perfidia, — şi abiă la 1872 l-a atins şi coasa vremii...! 

“ N 

Cu toate că cel aşezat în mormântul dela Tebea, sub fal- 
nicul gorun al lui Horia, în ultimele două decenii ale vieţii 
sale nu mai fusese decât «umbra lancului>, totuș l-a plâns 
«Ardealul, scumpa sa patrie» şi întreagă națiunea română «dela 
mare până la munți» s'a îmbrăcat în doliu, pentrucă în timpuri 
așă de grele si înviforate-ca ale revoluţiei din 1848—9 «el a 
salvat onoarea nafiunii».® În el iși pusese toată nădejdea bi- 
ruinfii nu numai românimea ardeleană, ci si conducătorii po- 
litici ai Românilor din Principate, cari — dupäcum arată unele 
fragmente din corespondenţa lui Bălcescu şi Alecu Golescu — 
aşteptau din moment în moment să vadă sabia lui Iancu ful- 
gerând biruitoare şi în Sudul Carpaţilor. 

Viaţa lui Avram lancu, frântă în două tocmai în culmea 
gloriei, se prăbuși în intunerecul suferinfii, fără ca pe urma ` 
strălucitelor sale rezultate ostășești să îi putut culege cuvenita roadă 
pentru sine sau pentru națiunea sa. Eră de sigur, o mare nedrep- 
tate în această grea lovitură a sorții. Dar suferința lui morală, oricât 
de cruntă, avü și o parte bună: îl scuti de obicinuitele poticneli 
politice, cari în numeroase cazuri au spulberat așă de repede 
gloria militară a unora din cei mai iscusifi comandanți de 
oaste. Se’ pare că el a zărit, în taina viitorului, podoabele sta- 
tului naţional român deplin şi de aceea a trebuit să se mistue 
în focul cumplit al suferinței mucenicesti, care l-a purificat i 
i-a deschis poarta vesniciei. 

—— Avram lancu la vârsta de 25 de ani, după terminarea vie: 
boiului, a intrat numai decât in legenda populară și a rămas 
întinsa. Aceasta n'a lipsit a-l desmerdă şi a-l mângăiă în pläs- 
muirile sale poetice cu atât mai duios, cu cât realitatea deveniă 
mai tristă*şi mai crudă pentru dânsul. 


NC. «Transilvania» din Sibiiu 1922 p. 593. 
3 Cf., «Federafiunea» din Bpesta 1872, Nr. 92, 
3 Cf, Românul» din Bucureşti 1872, p. 782. 


— 232 -— 


In soarta tristä a eroului său național Avram lancu po- 
porul român ardelean se obişnuise a vedeă însâş- icoana pro- 
__priei sale vieţi sbuciumate,! a propriilor sale lupte pecetluite 
-cu atâtea jertfe de sânge si răsplătite cu atâtea „speranţe înșe- 
late. Toată râvna spre libertate naţională o concentrase în 
fiinţa acestui fiu taciturn al munţilor, care a înțeles ca în clipa 
cea mare, când se făceă încercarea supremă de a'cobori prin: 
cipiul naționalismului organic din sferele inalte ale doctrinei 
în realitatea vieţii noastre politice, să-şi pună sabia vitează în 
slujba neamului, aducându-se pe sine drept jerifa cea mai cu- 
rată şi mai fără prihană, pe care o puteă oferi sinceritatea si 
profunzimea unui viguros sentiment național. Dar alături de 
acest sentiment intens pentru durerile neamului său, nu lipsește 
- din caracterul lui lancu nici sentimentul crestinesc, nici nota 
general — uimană pentru suferinţele deaproapelui în deobşte, 
oricărei nafii sau credințe fi aparţinut. Deaceea socotim 
dreaptă constatarea căpitanuliii Gratze, care afirmă că lancu se 
bucură de o popularitate nemărginită şi că n'a făcut nimănuia 
vre-o nedreptate. Este deci explicabil efectul magnetic, pe care 
personalitatea lui armonioasă, superioritatea lui intelectuală si 
morală, spontaneitatea și sinceritatea lui il exercită nu numai 


1 In necrologul publicat în Telegrațul Român la 1/19 Sept. 1872se spune 
relativ la Avram Iancu că «viaţa lui în totalitatea ei va rămâneă o oglindă 
sinceră a vieţii noastre naționale, Pentrucä ea ne spune în mod atât de 
îuvederat şi pipăit, ce-produce îndoiala sufleteascä. După cursul cel frumos 
şi de glorie naţională Jazcu eră destinat să ocupe un loc în sânul nafiunei 
sale, care să nu dea acesteia numai splendoare, dară gi bunätafi reale. 
Atunci trei bărbaţi însemnați (?) au aruncat îndoiala in sufletul săn inocent. 
Suvenirea trecutului celui mai recent și îndoielile aruucate in sufletul lui 
au născut suspiciunea, că trecutul său de fapte ilustre este un trecut de- > 
gert. Suspiciunea a fost nutrită, încât ea pentru dânsul a devenit o con- 
ingere tristă. Sufletul lui de aci încolo a fost supus unui șir de torturi, care le-a- 
înmulțit, care le-a potenfat cele ce a väzut.cä se întâmplă în jurul său. De sigur, 
că atunci gi în sufletul lui vor fi sunat coardele acelea dureroase, eari ni 
le înfăţişează un poet englez prin cuvintele: Acum, o pentru totdeauna, 
ca'e bună noroace al meu! cale bună pace a sufletului meu! Lupta așă 
dară continuă în internul lui lancu între iubirea poporului său, căruia a 
fost consacrat viaţa sa și sufletul său, gi. imaginile ce i le-a zugrăvit 
neîncetat suspiciunea aruncată într'iasul i-au' nimicit putezile sale spiri- 
tuale, în urma cărei nimiciri a devenit imposibil pentru sine şi pentru po- 
porul, căruia s'a consacrat». 


= 233- 


asupra Românilor, ci si asupra elementelor-sträine, cari au avut 
prilej să-l cunoască mai deaproape. 

Numele lui Avram lancu a devenit, în urma acestor in- 
sușiri, ca şi prin întreagă aureola de glorie și martiriu, ce-l în- 
făşoară, o expresiune. simbolică a luptelor și näzuinfelor noa- 


stre riaţionale, tocmai fiindcă soarta. vieții lui, credinţa, devota-: 


mentul, vitejia și suferinţa lui au fost ingemănate cu ale popo- 


rului, din sinul căruia s'a ridicat, spre a da strălucite dovezi" 


de conștiință naţională, de abnegalinne si. Sacri eroic in 

lupta pentru libertate. 
Națiunea română, prețuind sfinfenia şi dieanitatia ser- 

bärilor comemorative, se închină cu evlavie în faţa mormän- 

tului dela Tebea, în care se odihnesc acum uşurate si izbăvite 

osemintele lui Avram lancu, regele ee si mucenicul ideii 

naționale. . T l I. Lupaș. 

; a e ; £ 


Avram lancu 
Apărătorul Munţilor Apuseni. 


`A fost o norocire pentru poporul român din Ardeal, că în 
zilele mari ale anilor 1848—1849 a avut și oameni cu adevărat 
mari. Oameni mari pentru zile mari. Sau poatecä mai nimerit 
eră, dacă întorceam vorba şi spuneam așă: norocul nostru, al 
Ardelenilor, a fost acela, că am avut pe la mijlocul secolului 
trecut oameni mari, cari au ereat zilele mari ale anilor 1848—49. 

` Pentrucă de fapt ei le-au creat. Ne putem noi oare în- 
chipui adunarea măreaţă și impunătoare, ţinută la 3/15 Maiu 
1848 pe Câmpul Libertăţii din Blaj, fără Simeon Bărnuţiu, ma- 
iestoasa figură a trecutului nostru? Ne putem noi închipui, că 
fără memorabila sa vorbire, rostită in catedrala Blajului, sar fi 
putut face aceea ce. atunci s'a făcut: curățirea tuturor inimilor, 
luminarea tuturor, minfilor, închiegarea tuturor sufletelor româ- 
nesti întrun singur suflet mare, stăpânit de o singură dorinţă 


şi voinţă: sfărmarea jugului sclăviei multiseculare, cetățenești şi 


naţionale, al‘ sclăviei trupeşti şi sufleteşti? 

Şi iarăş, ne putem noi închipui punerea In executare a 
frumoaselor hotărâri, luate în marea adunare naţională dela Blaj, 
— în care poporul romän-din Ardeal s'a declarat cu. dela sine 

i 2 


aa de naţiune . liberă: şi independentă, egală în toate pri- 


vinfele cu celelalte naţiuni din (ară, — fără înţelepciunea lui 


 Andreiu Șaguna, marele om politic şi diplomat? 


Mărimea lui Șaguna nimic nu o dovedeşte mai eclatant 
decât scrisoarea lui: Kossuth, „dată în 26 Aprilie 1849 deputa- 
“tului din -dieta Ungară loan Dragoş, ih scopul de a începe, în 


` numele guvernului. revolufiohar maghiar, “tratative de pace cu 


Românii din Ardeal, în care scrisoare Kossuth spuneă, că dă 
amnestie tuturor: Românilor ardeleni, dacă depun armele şi sis- 
teazä ostilitățile, numai lui Şaguna — na! 


In fine, ne putem închipui apărarea Munţilor Apuseni în 
felul cum s'a făcut în anii 1848—1849: cu oameni puţini, cu. 


arme şi mai puţine, cu muniţie împărțită cu multă sgârcenie 
din partea comandei militare austriace, fără îmbrăcăminte si 
fără alimente, — dacă în fruntea legionarilor români nu stăteă, 


-ca comandant al lor, acela care a stat: de toţi divinizatul Avram | 


lancu, eroul şi regele Munţilor? 


Acestea ne-au fost figurile cu adevărat mari ale anilor 


de renaştere naţională 1848—49: Simeon Bărnuţiu, adâncul 
cunoscător al dreptului şi energicul apărător al libertăţii na- 
tionale (el a stabilit principiul, că libertate fără naționalitate 
nu există) ; Andreiu. Șaguna, omul politic și diplomatul consumat 


şi apoi Avram lancu, iscusitul strateg, care cu felul.cum a - 


„ştiut să poarte luptele fri Munţii Apuseni cu trupele Jasurgente 


maghiare a pus lumea în uimire. : 
Și trebue să ne gândim că Iancu, pe atunci un tinär de 
24 ani, nu trecuse prin nici o școală de räsboiu, nu eră ab- 


solvent a nici unei scoale militare, şi totug a dovedit, că are 


în purtarea -răsboiului o pricepere cu mult mai superioară ace- 
Jeia, pe care ò aveau, toți împreună, slăbănogii generali de pe 


- atunci ai armatei austriace din Ardeal. Pentrucă pe aceștia pe 


7 


toți i-au bătut şi scos din Ardeal, alungându-i în Muntenia, 
trupele insurgente maghiare, comandate de iscusitul general 
Bem, — în Munţii Apuseni însă nu şi-a putut pune piciorul nici 
„un insurgent maghiar, decât numai cu iii ulii de a-s află 
acolo mormântul. 

Renumele lui lancu die atât de mare încât şi frații 


noștri din Muntenia in el își puseră intr’o vreme toată nä-. 


dejdea și dela el își așteptau mântuirea. De aceea, emigranții 


g 


— 235 ai se 


“or cari se aflau pe atunci în Ardeal, — Nicolae Bălcescu, Cesar 
Boliac, Alecu Golescu si alții, și-au dat toate silinfele ca să îm- 
pace pe lancu cu Maghiarii și apoi lancu să treacă cu Moții 
«săi în Muntenia, pentru a le salvă situäfia. In 18 Ianuarie 1849 
Alecu Golescu trimite din Zlatna o scrisoare mai lungă lui 
Mancu, la Câmpeni, comunicându-i In ea ‚toate stirile Peimite 


Avram lancu în anul 1870. 


«dela Constantinopol şi Paris, dela ceialalfi emigranţi, și spu- 
- mându-j, în scrisoare și următoarele: «Frate lancule! In tine 
punem astăzi speranţa ce o avem in Magieru, care în curând, 
-cu persoana sa, O să se ivească fn. Principate cu armată tur- 
<easch, precum ta vei putea fi aci, cu cea austriacă». (Fireşte, 
«dacă lancu leagă pace cu Maghiarii.) e 


S 


— 2% — 


Capacitatea rară, extraordinară, a lui Avram lancu de a 
` purtà răsbóaie-cu succese strălucite, a recunoscut:o şi gene- 
ralul Bem, comandantul trupelor insurgente “maghiare din 
" “Ardeal, si pe baza informaţiunilor primite dela Bem, si- Ko- 
„ssuth însuş, care a incercat in mai multe rânduri a se apropiă: 
prin oamenii săi de lancu şi a-l înduplecă să depună armele, 
promifändu-i rangul de ‚general! 

Dar Avram lancu, comandantul legionarilor români din 


Munţi, nu aveă nici o trebuinfä de rangul de general, primit. -~ 


dela Kossuth, fiindcă el fusese general, din voința poporului: 
român din Munţii Apuseni, care Pa -proclamat dintru inceput, 
de — general, 
Corespondenfa pe care o purtau cei din Munţi cu coman-- 
“dantul suprem al lor, eră adresată la început «Generalului Avram- 
Iancu». Astfel Stefan PetrisorAcäpitan în Somegul-rece, se: 
“plânge în scrisoarea din 2 Febriarie 1849, trimisă la Câimpeni- 
«Domnului General Avram lancu», că oamenii din căpitănatul: 
său sunt de perit, fiindcă nu mai au bucate de l6c-şi: «nui 'se- 
pot duce nici Intro lature, nici după sare, nici după bucate, că: 
de când Sau pornit armadiile dintâi, de atunci nu au avut nici 
o căpătare. De o lature ne strică foamea, de- altă parte duş- 
manii ufiguri; şi cu mare plâns ne rugăm de domnul general,. 
să ne facă rânduială să căpătăm bucate, să nu perim încai de- 
foame, Când se va slobozi ţara, om pläti». ~% 
© Deci «domnul general» eră rangul si titlul lui Iancu, înainte 

de a i-l oferi Kossuth prin oamenii săi, şi Iancu insus subscrie: 
la început ordinele date subalternilor săi ca — general. lată ùn- 
astfel de ordin, trimis de lancu preotului Fodor: . = 

_— <Cinstite părinte N. Fodor! Cât vei primi această carte, 
îndată să faci rând, ca să o trimifi là domnul popă Balint, ca 
de grabă să trimită pe seama tunurilor praf, că noi fără de praf 
nu putem porni. Așadară hibă să nu fie. Câmpeni, 1848, Oc- 
tomvrie 12. Avram. lancu, general, Nicolaie Corches, maior». 

‚Ya să zică: lancu erà general, purtà titlul de general si 
, oamenii săi îi dădeau titlul şi onorurile de - general, până când 
lancu însuş nu şi-a schimbat titlul, acceptând pe cel mai frumos 
‚si mai românesc de — prefect. Instructiunile pe cari le dä 


„. Jancu, în 21 Decemvrie 1848, cu privire la procedura de urmat 


față de toţi împricinaţii, nu le mai subscrie. ca general, ci ca 
prefect, 


— 237 — 


Instrucţiunile sună astfel: «1. Mărturiile cu toată solemni- 
watea să se joare. 2, Nici învinulitul, nici mărturia, nu trebue 
altcum tratată, decât cu blândeţă. 3. Cel mai mic semn de 
prepus de a primi mituire să nu aud, la care punct a vă aduce . 
„aminte, în numele .cinstei. voastre vă, provoc. 4. Curgerea co- 
misiunii la ascultarea mărturiilor şi a tuvinovăţiţilor să fie ver- ` 
ibală, 5. Cei vinovaţi să se țină în pază, în case cinstite, la Ro-. 
mâni în Abrud, până voiu căpătă raportare. 6. Eu toate pute-, 
«rile să fiți a răspândi o idee de bună tractare în acest lucru 
cu Ungurii..7. Investigafiunea :sä fie în. sat, la. casa lui Ciocu 
„Alexandru. Câmpeni, 21 Decemvrie 1848. Avram lancu; prefect». 

lancu şi-ă depus deci singur titlul de general, fiindcă nu 


“eră omul, care să rävneascä la titluri şi măriri, N’a putut, prin 


“urmare, să-l ademeneascä promisiunea lui Kossuth, că-l va face, 
„aceea ce fusese, dar ma voit să fie: general, cum'nu kau ade- 
menit nici celelalte promisiuni ale oamenilor lui Kossuth, cu 
-cari de altcum lancu nici nu a stat de vorbă.. E greșită afir- 
marea unor. scriitori maghiari, că între [ancu și oamenii lui 
“Kossuth s'ar fi legat cândva vre-o înțelegere, în sensul, ca Ro- ` 
‚mänii din Munți să depună armele, iar lancu să treacă in Mun- 
“tenia, ca general; și isvorul acestei afirmäri greşite cred că il _ 
“tormează o scrisoare a generalului -Bem, trimisă colonelului. 
“Stein la Sebeșul:săsesc, în care Bem spunea, că de Români 
“Stein nu are să se mai teamă, fiindcă Românii din Munţi au 
-apucat minte, au depus ‘armele, și lancu poate să treacă In 
„Muntenia pe unde va voi. Generalul Bem, om foarte corect 
„de altcum, ma putut să facă o afirmâre atât de categorică, dar 
* totodată atât de neadevărată, decât numai pe baza unor äfir- 
anatiuni false, primite dela vre-unul care void să-i câștige gra- 
file. A fost însă o afirmare lipsită cu totul de adevăr. 

O singură dată a primit lancu pe un trimis al lui Kossuth, 
pe deputatul din conventul revoluţionar maghiar din Dobrifin,. 
ioan Dragoş, i-a ascultat dorințele şi propunerile, dar înțelegere 
:nu a legat-cu el, si nici cu altcineva, nici în scris, nici verbal, 
în privinţa depunerei armelor.. Ze 

Şi totuş,-au fost momente, în cari lancu sa gândit serios 
Aa posibilitatea şi eventualitatea depunerei armelor, din partea 
;poporafiunei inseș din Munţi, care ajunsese de“a nu mai puteă 
iuptă cu multele mizerii, în prima linie cu foametea, hindcă: 


— 238 — 


în Munţi nu se mai aflau alimente de loc, iar de pe Câmpie 
ru puteau fi aduse, dupăce Bem trăsese un cordon puternic- 
militar dealungul poalelor Munţilor, izolând pe cei din Munţi 
cu totul de ceealaltă parte a ţării Ardealului. | 
~. ~ Momentele acestea de adâncă amărăciune pentru lancır. 

s'au ivit în ziua de 24 Aprilie 1849 (sau poate în seara acestei- 
zile), când lancu a compus în limba germană o scrisoare adre- 

sată astfel: «Zxcelenfel Sale, domnului General, comandant al: 
corpului de armată austriac ces. regesc mai apropiat de comi- 

tatul Zarand, în Oradea-mare, sau unde se va află». i acul 
scrisorii e cel următor: 

— «Excelenţa Voastră! Până în prezent am apărat ora-- 
şele din Munţi şi Munţii, în contra invasiunii dușmanului, $i- -mi 
va fi cu putință să mă mai afirm, cu oamenii mei, încă cel mult: l 
vre-o două săptămâni, iar dacă până atunci nu intră, spre de-- 
sărcinarea noastră, un corp de armată austriac ces. regesc in: 
comitatul Zarand, voiu fi silit, în urma foametei tot mai ame-- 
ninfätoare, în urma lipsei de sare, în urma nemulțumirii şi des-. 
curajärii oamenilor, — care crește mereu, — să depun armele,, 
dupăce transportarea de alimente ne este tăiată din toate pär- 
file. Afară de aceasta, tocmai acuma ni-s'au făcut propuneri 
de pace din partea duşmanului, dar eu voiu amână pertractarea: 
asupra lor până nu văd dacă nu vom puteă fi cumva desăr- 
cinafi de un corp de armată cesaro-regesc. Vă rog deci, Exce-. 
lenfä, să aveţi îndurare față de mine şi față de poporul din 
Munţi, supus cu credinţă casei imperiale austriace, impedecând 
încuibarea dușmanului în regiunile acestea, de unde apoi cu. 
greu va puteä fi scos! Asteptänd răspuns grabnic şi: satisfăcător, 
am rămas; al Excelenței Voastre, Câmpeni, 24 Aprilie 1849, 
“supus serv: Avram Iancu, prefect». 

N’a primit lancu răspuns la scrisoarea acenista dela . nici 
un comandant de. corp de armată "austriac din Ungaria, — pen- 
trucă el de aici ceruse gi aşteptă ajutorul,.nu.din Ardeal, unde 
nu se mai află armată austriacă nici de cum, pentrucă Bem o 
isgonise în luna Martie 1849 peste graniţă în Muntenia, ajun-. 
gând Bem astfel stăpân-pe întreg Ardealul, cu-excepfia Mup-- 
$ilor- Apuseni, apärafi de Craiul Munţilor, Avram lancu şi oa-. 
menii săi și cu excepția fortăreței Alba-Iulia, apărată tot de 
Români. Dar nici lancu nu a cepas armele, cum amenință, nică. 


— 239 — 


după două săptămâni, nici -după două luni, ci a continuat să 
apere Munţii Apuseni cu rară energie şi "bravură in contra in- 
vasiunei dușmane, până la învingerea definitivă, până la totala 
sdrobire a insurecfiunei maghiare din Ardeal. Ba tocmai de: 
aci încolo au început să se ivească rând pe rând adevăratele 
succese ale lui,lancu, pentrucă luptele cele mari si glorioase. 

de aci încolo au fost purtate cu trupele maghiare. z en 

Dacă deci lancu, neprimind ajutorul cerut dela armata 
austriacă, totuș nu a depus armele, cum promiteă în scrisoarea 
de sus, întrebarea care ni se intpune e următoarea: fost-a cu: 
adevărat foametea amenințătoare și nemulţumirea şi descura- 
jarea poporafiunei române din Munţi motivul compunerei scri- 
sorii acesteia sau motivul scrierii ei a fost altul? Să examinäm 
puţin lucrurile, pentru a vedeă, care eră darea lor în momen- 
tele acelea. 

Deputatul loan Dragos sosise in 19 Aprilie 1849 in Brad, 
de unde a avizat numai decât pe prefectul loan Butean, că vine 
în misiune de impäcare, trimis de Kossuth.. Il roagă, să-i mij- 
locească _o întâlnire cu lancu și cu ceialalfi prefecţi, ca să le 
comunice propunerile de pace ale guvernului maghiar. Butean 
avizează pe lancu si pe ceialalfi pretecţi despre sosirea lui 
Dragoș. Se întrunesc toţi la o consfätuire, în care, contrar pä- 
rerii prefectului Axente Severu, că nici de vorbă nu trebue să 
stee nime cu trimisul lui Kossuth, în vorbele și făgăduelile că- - 
ruia nu se poate încrede nici un Român: s'a luat hotărîrea, ca 
Dragoș să fie primit şi ascultat de prefecfii români. In scopul 
acesta s'a dat o întâlnire lui Dragoș, în. comuna Mihăileni, unde . 
va fi aşteptat, în ziua de 25 Aprilie 1849, de toți prefecții ro- 
mâni. Despre hotärirea aceasta Butean a incunostiinfat pe 
Dragoș In 20 Aprilie 1849. 

In ajunul acestei zile de întâlnire cu Dragoș a compus 
lancu scrisoarea de sus, făcând pendentă expediarea ei dela 
aceea ce se va întâmplă şi hotärt în ziua următoare in Mihăi- 
leni. lancu observase adecă, că majoritatea oamenilor. săi in- 
clină spre o impăcare cu Maghiarii, dacă se stabilesc condi- 
tiuni favorabile, şi se temeă, că ademeniţi de promisiunile lui 
Dragoș, prefecţii şi tribunii vor luă în Mihăileni o hotărire în 
direcţia aceasta. Ba se mai temea lancu, că Dragoş, neajun- 
gând cumva la înţelegere cu prefecfii şi cu tribunii, se va 


— 240 — 


“adresă poporului, iar poporul flämänd- cum e, nemulțumit şi 
descurajat cum e, ușor se poate ca să se pronunţe pentru de- 
_ punerea armelor, Pentru eventualitatea aceasta a compus deci 
Iancu scrisoarea, cerând în ea, ca acum să vină alții și să apere 
Munţii Apuseni, dupăce el nu-i mai poate apără. „Apăraţi însă 
trebue să fie cu-orice preţ, dupăce lancu nu grea odată cu 
capul, ca si Munţii Apúseñi să ajungă în mânile insurgenților 
maghiari, ca ceealaltă parte mare a Ardealului. A compus şi 
subscris scrisoarea, daf nu a expediat-o, — convingerea mea 
„fermă e, că ma fost expediată, — dupäce la Mihăileni au ieşit 
cu 'totul 'altcum lucrurile, nu așă, cum se témeà lancu. :De o 
depunere. a armelor, așă cum cereà Dragoș, mau voit să stie 
‘ nimica; nici prefecții şi tribunii, şi nici oamenii din popor, ci 
numai de un armistițiu, care s'a și legat, dar nu a fost respectat 
din partea Maghiarilor, în urma duplicitäfii lui Kossuth, care 
trimisese pe Dragoş ca să mijlocească împăcarea cu Românii, 
iar lui Hătvani i-a dat ordin. să înainteze cu arniata spre Abrud 

_şi.să atace pe lancu fără crufare. 
„_-* Deputatul Dragoș nu aveă procură dela Kossuth pentru 
legarea păcii cu Românii, de aceea a plecat încă în 25 Aprilie 
din Mihăileni la -Dobriţin, pentru a informà pe Kossuth despre 
rezultatul misiunii sale şi a-i cere procura necesară. Pe’ baza 
informaţiunilor primite dela Dragoş, Kossuth a făcut apoi în 
“ şedinţa din 26 Aprilie a conventului maghiar din Dobrifin de- 
clarafiunile următoare: «Am primit o preatmbucurătoare ştire, 
„că în urma cooperării unui condeputat al nostru, este speranţă, 
posibilitate, ba chiar siguranță, cu privire la faptul, că poporul 
valah din “Ardeal, recunoscând că a fost sedus, va depune ar- 
mele, şi se va reintoarce la supunere faţă de lege». < 

Tot în 26 Aprilie dă Kossuth o scrisoare lungă lui Dra- 
goy, în care spune, că trimite pe Dragoş la Românii din 
Munţi «cu ramura. de măslin a păcii oneste». Le promite Ro- 
mânilor toate drepturile cetăţeneşti individuale, nu face însă 
nici o pomenire în scrisoare despre aceea ce cereau Românii 
“Și tn ce luptau Românii, despre drepturile — naționale. 

atural, că sub astfel de condițiuni, tratativele continuate 

de Dragoş, — tare in 3 Maiu sosise la Abrud, — cu frun- 
taşii poporului: român din Munţi, au rămas şi de astädatä fără 
rezultat, : „mai ales dupăce lancu primise stines, “că o armată- 


— 9241 — 


anare maghiară, comandatä de Hatvani, se apropie de Abrud, 
<älcändu-se astfel amnistiţiul legat cu Dragoș. Adevărat, că 
(Dragoș s'a dus în calea lui Hatvani şi l-a rugat, să nu se apropie 
„de Abrud, pentrucă îi strică toate planurile de impäcare cu 
Românii, dar Hatvani sa provocat la ordinul primit dela- Kos- 
suth şi la datorinfa sa de a execută acest ordin. In 6 Maiu 
Hatvani intră, de fapt, cu trupele sale în Abrud. Arestează 
imediat mai mulţi fruntași români, între ei si pe prefecfii Dobra’ 
şi Botean. Pe unii îi împușcă, pe alţii îi spânzură.  lancu, cu: 
mintea lui cea ageră a văzut şi înţeles la moment, .cä întreaga 
comedie cu misiunea lui Dragoş nu e decât o- cursă pusă 
Românilor. A plecat grabnic călare la Câmpeni, şi-a adunat- 
“fără amânare oameni, i-a-pus în stare de bătae și a plecat cu 
ei spre Abrud. In 9 Maiu 1849 a avut o ciocnire cu: trupele 
lui Hatvani, cu succes splendid. A nimicit de tot armata. lui g 
Hatvani. Acesta își formează repede o nouă armată, mai nu- 
meroasä decât cea dintài, si la 18 Maiu 1849 întră de nou in 
luptă deschisă cu lancu, dar armata ungurească e de riou bă-” 
*tutä de Moții lui Iancu si sdrobitä de tot, astfel, că Insus Hat- 
-vani numai cu fuga a putut scăpă de moartea sigură, luând * 
„drumul spre Brad, favorizat de o negură deasă, cu puţini dintre 
-supuşii săi, rămaşi în viaţă. - 

Pe prefectul Dobra “furiosul Hatvani il spånzurase in. 
„Abrud, iar pe prefectul Butean l-a luat cu sine când a plecat! 
din Abrud, şi pe drum, in: hotarul comunei losășel, l-a spån- 
zurat de o salcie și pe el, ca răsbunare pentru cele două de- 
astre mari avute în: Abrud. Roimânii iarăş, făcând pe Dragoș 
responsabil pentru cele întâmplate, l-au scos din pivnita lni 
“Simeon $ulufiu din Abrud, unde s'a fost ascuns, şi l-au tăiat 
“în bucăţi mărunte cu läncile lor. 

Kossuth trimite acum alte trupe ETA în contra Au 
“Aancu, sub comanda lui Kemény Farkas. In 3 lunie îşi face 

Kemény intrarea în Abrud. şi nouă zile. dearândul atacă cu cea 
mai mare vehemenfä pe lancu. S’au dat lupte grele, ziua şi 
noaptea, dar lancu, ajutat și de prefectii Balint și Axente, a 
“respins in. mod“ bravuros toate atacurile dușmanului, prici- 
nuindu-i pierderi mari. Intruna din luptele date eră' aproape 
să-și peardă viaţa însuș comandantul . Kemény; lancu croise 
„planul, In înţelegere cu ceialalţi prefecţi, ca acum să treacă ei 


u — 242 — i 
la ofensivă, să atace din toate-părțile şi să nimicească și ar- 
mata lui Kemény, ca pe a lui Hatvani, dar Kemény a aflat 
de bine să evite dezastrul si cu . declaraţia, că: «dracul se 
va mai bate cu popii», s'a retras într'o dimineață, pe nesimţite: 
la Zlatna, favorizat, si el, ca „ Hatvani, de negura deasă dim 
Munţi. 

-A urmat in 6 Iulie 1849 remarabiie luptä dela Fântânele, 
unde 127 vânători şi 270 lânceri de ai lui lancu au nimicit de 
tot armata maghiară a lui Vasvâri, compusă din 3000 honvezi 
şi 300 pioneri, aduși pentru facerea. drumurilor prin păduri. Vâ- 
nătorii lùi Iancu au culcat la pământ aproape pe toţi ofiţerii 
- maghiari, chiar şi pe comandantul Vasvâry, numit de ungurii 
din Ardeal «Kossuth cel mic», şi în total 850 de honvezi, iar” 
pe ceialalfi i-au. măcelărit lăncerii lui lancu, ajutaţi şi de fe-- 
meile române din satul Mörigel. Puţini au putut să scape 
cu fuga, dar ui dintre aceștia sau echt mulți in Somesul-- 
rece, 


In lulie şi- au fäcut intrarea in Ardeal trupele rusești, de-- 


stul de numeroase şi comandate de generali destul de istefi,. 
ca să poată fi sufocată revoluția maghiară. Au şi potolit-o Ruşii - 
în scurtă vreme. Trupele lui Bem au fost bătute pretutindenea, 
insurgenții maghiari Incepuserä sä denege supunerea şi să de- 
zerteze. lar după ce s'a ştiut, că trupele insurgente maghiare: 
din Ungaria au depus armele la Şiria, comitatul Atad, în 13- 
August 1849, au inceput să capituleze rând pe rând şi trupele 
maghiare din Ardeal, comandate de Bem. Cea mai mare ca- 
pitulare s'a făcut la Deva, unde 350 de ofiţeri. maghiari şi-au. 
predat săbiile și au predat Ruşilor 42 de tunuri și 12 steaguri. 
Ultima capitulare maghiară a fost cea dela Jibău, Intämplatä tn- 
„24 August 1849. Cu ziua aceasta răsboiul civil a fost încheiat- 
în Ardeal. Au urmat zile de pace și de liniște, zile de odihnă 
pentru. toţi, deci si pentru -lancu gi oamenii săi din Munţii: 
“Apuseni. 

Dar pentru lancu ele nu au fost zile de odihnă, ci zile- 
de grele, foarte grele frământări sufleteşti. Să temeă lancu, că: 
tot ce a făcut, va fi fost un lucru de prisos, că jertfele aduse 
vor fi fost zadarnice, că răsplata pentru ele nu are să urmeze: 
în felul cum el dorea şi aşteptă: prin acordarea de drepturi: 
uafionale pe seama poporului român din Ardeal. Şi când te= 


` 243: — 

merea sa a devenit realitate, când sa văzut, de fapt, desiluzio- 
` nat, când a văzut că poporul român din Ardeal e desconsi- 
derat, doleanfele sale nebägate în seamă, iar el, care a apărat 
` tronul cu atâta bravură, e ofensat în modul cel mai brutal de 
oamenii stăpânirii împărătești: sufletul său nobil s'a. desechili- 
brat, mintea sa cea clară si ageră s'a turburat și lancu a de- 
venit o umbră pribegitoare, un corp viu cu sufletul mort, care 
umbla din loc în loc, însoţit de un singur tovarăș credincios, 
de fluierul său, din care scoteă in seri senine câte o doinä tn- 
duieşătoare si o trimeteă pe aripele vântului poporafiunei ro- 
mâne, când dintr’un sat, când din altul, din Munţii Apuseni, 
lui atât de dragi. Pe 

Viaţa lui lancu, adevărata sa. viață, a fost foarte scurtă, 
pentrucă partea cea mai mare a ei lancu a petrecut-o ca copil, 
apoi în — întunerec. Soartea sa tristă şi dureroasă a fost însă * 
răsbunată în modul cel mai desăvârşit. După 1848 a urmat 
1918. Tronul ingrat față de Români, tronul apărat de lancuxcu- 
iscusinţă rară, s'a prăbuşit, şi îndelung răbdătorul popor român 
din Ardeal a intrat în toate drepturile, pentru a căror dobân- 
dire luptase lancu, eroul şi regele Munţilor, la anii 1848—49, - 
cu atâta bravură. 

Astăzi, când preamărirea lui Avram lancu nu mai for. 
mează crimă pentru noi, Românii din Ardeal, ca înainte de 
1918, mormântul dela Tebea, în care sunt aşezate rămăşiţele 
pământești ale eroului și martirului nostru, trebue să devină 
loc de pioasă peregrinare pentru: noi toţi, în fiecare an, la 
ziua morții sale, întâmplată în 10 Septemvrie 1872, iar me- 
memoria sa trebue păstrată cu sfințenie, -din generaţie în ge- 
neraţie, pentru toate timpurile, căci mare si curät i-a fost su- 
fletul, impunătoare i-au fost faptele, nobile și sublime intenfiu- 
nile isvorite din interes mare obștesc, după ce pentru sine 
lancu n'a voit, ma cerut și n'a acceptat nimica, ci "tot ce a cerut 
și pentru ce a luptat, a fost pentru marea obşte românească. 
din Ardeal. N'a primit însă nimica, decât insulte personale se 
decepția care a urmat, i-a turburat mintea, my, Päcätianu.. 


6 


— 244 — 


7 


“Pumnul nu e argument! 
__— Din prilejul centenarului lui Avram lancu. — 


Se adună pelerinii din toate direcţiile rozetei vânturilor 


lângă mormântul simplu, arhimodest, din Tebea, de sub go- , 


runul lui Horia — îngenunche înaintea dälmei de pământ si 
caută să murmure o rugăciune. 

O rugăciune este recomandabilă, fiindcă rugăciunea tti 
duce gândurile pe alte meleaguri decât acelea ale cursurilor 


dela bursă, ale literaturii obscene și ale unei părți a ziaristicei 


— criminale — din ziua de astăzi. Ifi aduce aminte că mai e 
și altceva decât goana nebună după cât mai mult pământ si 
cât mai mulți bani, că ar trebui să mai existe și suflet în re- 
Aaţiile între «oameni». 

Oamenii 'se închină, — descriu cruci gigante, riautandi 
«iartä-ne nouă greșelile noastre, precum iertăm și noi gresifilor 


noştri> — pentruca după câteva sferturi de oră să calce cu ` 


“mai multă cruzime acest esenţial desiderat al religiunii, nu 
„numai creştine. — Oamenilor le trebue , «panem et circenses» 
(pâine şi jocuri)... — 

Ar fi trist ca în preajma mormântului lui lancu să se 
adune lumea numai ca să se bucure de fastul trecător al unor 
serbări şi de merindea oferită celor ce rostesc un <Bogda- 


proste> pentru pomană. Dacă mam luă şi merinde sufletească 


din prilejul serbărilor comemorative, dacă m'am trage o învă- 
țătură, da, o învăţătură din patimele lui Avram Iancn, . memoria 
dui ar fi atunci pângărită. 

Să ne apară lantu înaintea ochilor sufletești si: să ne fie 
sfetnic at zilelot de astăzi! Un Iancu care a pătimit, un- lancu 
schinjuit, un lancu -— sdrenfuros chiar — cu 'privirea buimacă, 
<u fluierul la gură (fluier ce cântă nu numai durerea lui), ı un 
4ancu cuprins de noaptea minții. 


„Pentruce l-au pälmuit, pentruce l-au batjocurit, pefitruce. 
i-au pus in fiară, pentruce a ajuns chiar și el să se 'tânguie: 


Eu nu-sunt lancu! lancu e morti Eu sunt: numai umbra 
lui lancul? - 

~ Acest «Pentruce?>. sä ne dea de gândi, acestui «Pen- 
-truce ?> să-i răspundem respicat — fie ce-a fil — şi sbuciumut 


1 — 


. dui sufletesc să înnobileze inimile, să dea directive, să Innäbuge 
bestialele. porniri ce se apropie din nou ca o lavinä de biata. 
omenire. 

lancu a fost o esenţă a idealismului — i-o recunosc, in 
parte, chiar şi dușmanii neamului românesc — lancu n'a vrut 
alta decât libertatea si pe seama poporului său oprimat. No- 
bleță ! lată caracteristica sufletului său, Un cavalerism înăscut. 
Voiă să cinstească pe comul» din om. Şi a găsit în Ardeal 
epoca în care latifundiarii- maghiari voiau să-și ţină servitorii. 
în stare de: troglodifi. (Vai, nu poţi să-ţi alegi singur epoca in 
care te nasti!) 

Pricepeă lancu chemările unei lumi primenite, îşi da truda. 
să desghioace lozincile sănătoase în mijlocul- alor săi și trufaşii 
nobili maghiari credeau că aduc un serviciu neamului Jor chiar, . 
zăgăzuind tendinţele acestea indreptäfite.. 

In loc de a cercă un modus vivendi cu massele populare 
cari se desteptau si. i îşi cereau si ele un drept sub sodre; în 
loc de a se da împăcaţi conducătorii maghiari cu constatarea _ 
că simţul de naţionalitate se naște şi într'alte piepturi, nu numai 
în cele maghiare, și că epoca evului mediu senioral, a trecut 
— porţile dela Bălgărad arătau o parte ă trupului lui Horia (în 
1884), ca să bage groaza în mulțimea <valahimei> — eutare 
nobil maghiar strigă în gura mare, la o dietă din Cluj, că s'a 
aprins un fot în Ardeal mai turbat decât un foc incidental — 
(strigă, fără să încerce să-l stingă de cu vreme!) — iar.pe un ` 
cidealist> ca Avram lancu il batjocureau şi-l băteau în față, în 
temnița din Alba-Iulia, fiindcă ceruse drepturi, drepturi, ca să 
se preîntimpine alte cataclisme prevestite. 

lată, cataclismul a sosit! A început cu 1914 si sa sfärgit 
cu 1918 și și-ar urmă urcugu-i vertiginos dacă nu și-ar pune 
la inimă oamenii sentimentele pe cari le-a nutrit Avram lancu. 

Cine caută o logică în 'depănarea faptelor, cine stiriceste 
după un nex cauzal în istorie, il găseşte in viața-Aui Avram 
lancu şi în viaţa Ardealului înainte de a ajunge în România 
întregită.. Nu se putea altfel după schinjuirile aduse- elemen- 
tului românesc de o mână de oameni, cocofafi ca explosta= 
tori ai țării, la cârma din Budapesta si Cluj. . . 

Un alt imartir, acesta sas, cidealistul» preot Ștefan adone 
Roth, încercă să dea şi el rețeta timpului său si scriă, înainte ` 


DB 
— 246 -. 


de 1848, în broşura sa politică «Der Sprachenkampf in Sieben- E 
- biirgen> (Lupta de limbă în Ardeal, edit. Johann Gött, Braşov, 3 

1842): <a Inceput să bată alt vânt», maghiarii «vreau să ne pună. 3 
lacăt la gură, cu legi», şi «numai cuvântul care răspunde la # 
chemarea: én vagyok (pe ung. eu sunt!) are trecere>; «Domnii `; 
din dieta din Cluj pot ei să fi tot: zämislit o limbă de can- 
celarie şi pot ei să se bucure că şi-au adus fătul pe lume — 


nu e nevoie să declari de limbă a ţării o limbă — deoarece ;; 


o limbă a țării avem dejà, Nu e cea germană, dar nici cea 


ungurească, ci cea românească! Putem noi să ne burzuluim ! : 
cât voim, noi, națiunile din «staturile> țării, e odată așă și nu : ~; 
altfel. Pst, pst! mi se zice şi mă trag de mânecă: Prostălăule, -.: 


asa ceva nu se spunel.. In zadar îşi ascunde ‚struful alungat : 
capul în tuf. Mai bine o spui şi fe gândești asupra faptului, 
decät = nu o spui şi să nu te gândeşti». 

. Dela voi, nobili unguri, atârnă ca să tmbunati, sä sa- 
tisfacefi, să câştigaţi iubire prin iubire, să zämisliti iubire de 
copil prin încredere. Opriţi faptele rele viitoare în urma bine- 


facerilor voastre de acum, potolifi-le cu bländefe, faceţi pe ro-_ à : 


mâni să: aparţină patriei acesteia, dându-le proprietăţi per- 
- sonale l> 

«Speranţa de a câștigă pe români prin maghiarizare este 
clădită pe näsipl.. bägafi de seamă ce faceţi şi n’aruncafi, într'o 
trufie criminală, tăciuni aprinşi în paie. Sämänafi vânt şi aveți 
să secerafi furtună!» 

Pe Şt. L. Roth l-au împușcat în 1848, fiindcă pledă, tn: 
tocmai ca Avram lancu, pentru o astfel de etică politică, — 
dar adevărul ma putut fi sugrumat și populaţia întărâtată, biefi 
“oameni ajunşi la „aman, a | încercat să-și croiască singură 
' dreptatea. 

In locul cărării recomandate de A. lancu şi Roth, ce cale 
au bătătorit conducătorii poporului maghiar şi conducătorii ce- 
juilalt frate siamez, Austria? <Sdrobitorul de naţionalităţi» : 
Coloman Tisza; promotorul sistemului «Dă cu Bânffy>; «mâna 
tare»: Stefan Tisza — aveau'ca Leit-motiv: «O să-i sdrobim» / 
acelaș ca al lui Beust («an die Wand drücken»)! al lui Aerenthal 
(«la tête si dure, qu'il faut 'la leur casser» (capul aşă de tare, 
încât trebue să li-l spargem) («Souvenirs») de Take lonescu, 
într'o conversaţie cu Ae., despre cehi); al lui Wilkelm II, care ad- 


— %7 — 


moteazä cu: «Lass sie briillen» ! (lasä-i să urle). un raport secret 
al lui Lichnowsky (1898), “ reprezentantul Germaniei la Viena, 
«când acesta relatează despre revendicările cehe. ze 

eLasä-i să urle»! Este aceasta o soluţie socială? 

Poţi să chemi țăranii din 419 sate românești, să vadă cum 
-e tras pe roată un Horia, în Alba-lulia — pofi să lași ca timp 
“de zece ani să se îngrozească trecătorii, zărind capetele a 27 
«dde nobili cehi decapitaţi, în turnurile podului Carol IV din 
"Praga — poți să vrei să tragi pe sfoară pe credulii valahi fä- 
“rani! — cu acesta încă mwai ajuns nimic, dimpotrivă, ai indärjit 
“spiritele, ai creiat martiri, ai înrăutățit starea bolnavă a socie- 


LE interesant ae urmätor, scris de tom&ncierul gi patriotul ma- 
ghiar Maurkeiu Jókai in «Romanul vieții sale» (in autobiografia sa: «Az 
“En életem regénye», Budapesta, edit. «Athenaeum>, 1917, pag. 61—63) : 
«Incercarea de impäcare a lui Dragoş a fost încununată de un succes com- 
plet. La apelul său au depus armele conducătorii Moților răsculați şi la 
:glasul popilor lor au fost gata să depună gi jurământui de fidelitate pentru 
-ocârmuirea ungurească. Toate s'ar fi întors spre bine, dacă nu l-ar fi în- 
călecat dracul pe Hatvani cel înfumuraț: dracul dorinței de mai mare. 
“Lui nu i-a trebuit ò înţelegere pacinică, ci o învingere sângeroasă. («Min- 

den jóra fordult volna, ha a felfuvalkodot Hatvanit meg nem szällja az 
Ördög: a nagyravágyás ördöge. Neki nem békés kiegyezés kellett, hanem | 
véres diadal».) Planul lui a fost ca, ridicându-se deodată la rangul de con- 
ducător de armată, intr’o luptă victorioasă să intre ca trinmiător în Do-. 
- brițin, cu brigada sa (de soldaţi) şi acolo să pună bazele guvernului ra- ' 
dical, iar dânsul să dea directivă istoriei lumii. Nebunul de el, a lăsat 
«deodată să paşte cu tunurile între mofi, dupăce aceștia depuseseră dejà ar- 
mele. Aceasta ma fost o faptă vrednică de un maghiar, de un soldat, de 
-un om cinstit! («Az örjöngő ember, mikor már a möczok lerakták afegyvert, 
-egyszerre közéjük ägyuztatott. Ez nem vot magyar emberhez, nem kato- : 
nához, nem becsületes emberhez illő tett!») Răsbunarea a fost grozavă! 
.Motü au sfägit în bucăţi mai întâi gi mai întâi pe Dragoș, pe trimisiitesă 
lege pacea, apoi iarăş au prins în mână pugtile puge deoparte: au impre- 
-surat pe Hatvani, l-au maltratat urât, încât a murit acolo: şi eu dânsul im- 
preună pe garda pretoriană a lui Ladislau Madarász. Nereusitä, care n’a 
meritat laudă şi care n’a găsit nici chiar om, care să o deptogă, Aceiaş 
Jókai, care — de sigur — ma fost patriot maghiar rău, a scris, îi aceeaș 
lucrare a sa: «Valahul nu se ştie împotrivi unei vorbe bune și unui adevăr 
şi mai frumos (şi. mai bun)» si zece ani după revoluţia din 1848/9, cälä- 
torind prin ținuturile mofilor, găseşte pe aceştia «békés jó emberek» (oameni 
pacinici gi buni). 
lată mărturisirile ale unuia din cei mai mari scriitori maghiari! N’ar 
fi cu cale să ni le insemnäm mai bine și să le arătăm și minoritarilor 


noştri ? p4 


— 48 — ° 
tății, Dacă arăţi pumnul in loc de a întinde mâna de prietinie, 
‚seceri furtună! Furtuna seceratä a fost oceanul de sânge nevi- 
novat... Pumnul n'a fost şi nu va fi argument vre-odatäl 


$. 
+..." 


Acum, când par'că își bate joc un suflet spurcat de noi, 


toţi, crede cineva că nota etică din conduita unui Avram lancu: 
„are Indreptäfirea, raţiunea de a fi?. 


Nu mai sunt tunurile de lemn -de cireș, . sunt eBerthe>-le 


presvite, nu e nisipul si piatra aruncată pe la Fântânele, ci ga- 
zurile asfixiante și baccilii boalelor celor mai îndrăcite. 

.DI Briand, pe atunci primministru francez, rosteă în. Se-- 
natul din Paris (in noaptea de 12 spre 13 lulie 1921): «Aud 
încă plânsetele popoarelor, cari au fost asuprite de Ungaria. 


en un ern 


Imi amintesc de România, de marele sprijin pe care l-a dat : 


Franţei, de sacrificiile teribile aduse şi de suferința de secole ` 


suportată dela maghiari». — In «Bibliothăque d’histoire contem- 


- poraine>, scriind despre constelația mondială cu totul schim-- i 


- bată («Le Bouleversement mondial», 1919, pag. 40), constată. 


dl Paul Louis: «Imperiul danubian... eră o construcție a sn 


“care nu subsistă decât. prin silnicie> («L’empire danubien.. 
__ était une construction de la force et qui ne -durait que par la 
contrainte»). Actualul primministru francez, di Eduard Herriot 
scriă in 1920, despre România ca despre «una din marile vie- 
time ale răsboiului>. (Créer, II. pg. 335.) = 

latä confirmarea suferinfelor unui Avram lancu și ale po- 
porului românesc! Şi s'ar puteă aduce în favorul tezei acesteia 
sute de oameni cu judecata clară, cari au mărturisit, făcând un 
- summa summarum al suferințelor româneşti: Da, poporului ro- 


fiânesc i s'a făcut mare nedreptate! N'a fost lăsat să trăiască 


În libertate. 
-- Atunci? 

Atunci înapoi la etica politică a unui Avram lancu! Stri-- 
gati. conştiinţei omenești: compătimirea socială să fie termentul 
în politică! Compătiinirea față de clasa mizeră, față de orice 
popor nedreptăţit! Ajutorul reciproc pentru ajungerea unei at- 
mosfere mai prielnice desvoltării unei «culturi> visatel 

Pot să fie traşi pe roata sufletească încă alţi martiri, pot 
să se ascundă prin tranșee, pe pământ și sufleteşti, încă alte 


> 


o — 24 — 
sute de mii de oameni, câtă vreme nu va domni o Alfd atmos- 
ferä, câtă vreme a face epolitică> este sinonim cu «trasul pe 
sfoară> si cu intimidarea de frica pumnului, linişte mu vor aveă _ 
popoarête şi nici clasele sociate dintr’un neam. Sângele nevi- . 
novat însă va mai curge gi de aici Incolo cu nemihita, 
„..Ingenunchind. In’ faţa eroului cunoscut şi a-mulfilor eroi 
: netunoscuţi din apropierea osemintelor lui Avram lancu —. 
obştea, nu numai cea românească, va trebui să priteapă acest 
mare si sfänt adevăr, căci altfel, altfel -rugăciunea rostită cu 
buzele ar fi numai niște vorbe în vânt... lar «celce samână > 
vânt — seceră furtună», din orice tabără ar fi el.. 
Horia Petra- Petrescu. 


Cum a scăpat Nicolae Bălăşescu din mâna 
_ Ungurilor la 1849? 


«Balaschescku, Mitglied des wallachischen Comitte-es, ein 
geborner Haschager, Theolog, Professor in der Wallachei etc., 
war am schlechtesten und nicht mit Unrecht bei den Ungarn 
ausgeschrieben. Am-il-ten März Abends verspätete er sich 
im Quartier des Comittees mit dem Verbergen einer grossen 
Summe Geldes in Gold und Silber im Aschenwinkel und be- 
gegnete den eindringenden Ungarn auf der Treppe «Geht nur, 
hinauf» sagte er gut ungarisch» ihr werdet sie erwischen» und 
kam unaugehalten herunter. Er lief dann bis in die kleine 
Gewehrgasse zu seiner Wäscherin und bat selbe ihn zu ver- 
bergen. Diese war so von Angst erfüllt, .dass sie ihn nicht 
verbergen konnte. Er ging hinaus und verbarg sich in einem 
Holzschopfen, hörte hier die Ungarn — mehrere Parteien — 
eindringen, plündern und wieder weggehen, traute sich jedoch 
trotz der Kälte, die er leicht bekleidet ausstehen musste, nicht 
heraus bis am Morgen die Wäscherin zu ihrem nicht geringen 
Schrecken ihn daselbst fand, ihm sagte, dass die letzten Un- 
garn theils schlafend, theils betrunken sich im Zimmer befänden, 
aber auf-der Gasse, niemand zu sehen sey. Nun wagte er 
sich heraus und ging bis in die grosse Gewehrgasse in das 
Quartier eines revolutionären Wallachaiers und war so glück- 
lich die Frau dieses Walachauiers — er selbst war in Paris — 

3 \ 3 


- 250 — 


allein im Zimmer zu treffen. Sie versteckte ihn sogleich in 


ihr Schlafzimmer, brachte ihm Barbiermeister und Schere zum 


Bart abnehmen und Kleider eines 7sokoien. So metamorphosirt _ Fi 


trug er gebiickt auf dem Rücken einen grossen Pack bis zum 


weissen Löwen in die Josephstadt und fuhr einige Stunden später _ 


mit seiner Retterin, welche von Bem Pässe bekommen, als 
 Tsokoi auf dem Bock sitzend, glücklich aus Hermannstadt nach 


der Walachey. Als er im Juli mit den Russen wieder kam, 


nahm er zur grossen Verwunderung seiner Hausfrau, der Arz- 
tens Witwe Kominek, welche von den Insurgenten ganz aus- 
geplündert worden, sein Geld unversehrt aus dem Aschen- 
winkel heraus, _ 

Glück muss man. haben!!!» 


a Sr 


(«Memorien betr. die Ereignisse von 1848/9 von der Hand. 


des Orators Samuel Traugott Binder — in «Einnahmen 
u. -Ausgaben Protokoll 1800 — 1831» pag. 86). 


Pe româneşte: 
© «Bălășescu, membru al comitetului valah îsi): născut 


în Hasag, teolog, profesor din Valahia, etc. a fost mai rău și nū- 
pe nedreptul incondeiat la unguri. In seara de 11 Martie a în-. 


târziat în locuinţa comitetului, ascunzând o mare sumă de aur 
'şi de argint întrun colţ cu cenuşe și s'a întâlnit cu ungurii cari 
näväleau înlăuntru pe scări. «Ducefi-vä numai sus», le-a spus 
el mtro ungurească bună, «că aveţi să puneţi mâna pe ei» şi 
a ajuns; neoprit de nimeni afară pe stradă. A alergat mai apoi 
“până în strada Poplăcii mici («Gewehrgasse»>), la spălătoreasa 


sa si a rugat-o să-l ascundă. Spălătoreasa a fost așă de tare 


cuprinsă de spaimă, încât n’a fost în stare să-l ascundă, Bălă- 
gescu a ieșit afară şi sa pitulat întriin sopron de lemne, a 
auzit de acolo pe mai mulţi unguri cum intră, cum prădează 
“locuinţa şi cum pleacă mai departe, cu toate „acestea n'a in- 
" drăznit să iasă, pe lângă tot frigul pe care a trebuit să-l îndure, 
cum eră îmbrăcat ușurel, până dimineaţa, când l-a găsit, spre 
marea ei spaimă, spălătoreasa. i-a mai spus aceasta că ultimii 
unguri s'ar află, parte dommind, parte bei în odaie, dar că pe 
stradă nu se vede nimeni. :Atunci a îndrăsnit (B.) să iasă şi s'a 
dus până în strada Poplăcii mari (gr. <Gewehrgasse»>), în locuinţa 
unuia din Valahia, revoluţionar, și a avut norocul să dea în 
odaie de nevasta acestuia din Valahia — el se află în Paris. — 


ue EL a 


- 3 — 


Nevasta eră singură. Ea l-a ascuns pe dată in odaia ei de 
durmit, i-a adus. bărbier și foarfeci ca să-şi taie barba, si hai- 
nele unui ciocoi. Astfel metamorfozat a purtat, încovoiat de 
spate, un pachet mare până la «Leul alb> în Josephstadt (su- 
burbiul josetin) şi plecă norocos după câteva ore cu salvatoarea 
` sa, care căpătase pașăpoarte dela Bem, îmbrăcat ca ciocoi, pe 


capră, părăsind Sibiiul, ducându-se spre Valahia. Când s'a în- 


tors cu Ruşii, a luat — spre marea mirare a aceleia care l-a 


găzduit, a văduvei medicului Kominek, care fusese jefuită cu“ 


desăvârşire din partea insurgenților, — banii neatinși din un- 
ghieful cu cenuge,, Noroc trebue să aibă omul!» (Din «Memo- 
riile reteritoare la evenimentele din 1848/9, scrise de mâna Ora- 
torului Samuilă Traugott Binder», — în «protocolul venitelor şi 
cheltuielilor 1800—1831», pg. 96.) - Comunicat de I. L. 


__ Galeidoseop. : 


— Mici tusemnări din marele domeniu al ştiinţelor pure şi aplicate. — 
De: Gavril Todica. 


Vom incepe cu infinitul. ine, ca din când în când să ne 


avântăm la infinitul mare... Vom începe cu lucruri și rosturi din. 


sfera chimiei, ca trecând prin domeniile altor ştiinţe, să“ne tn- 


viorăm câte odată cu zări din univers şi cu probleme dia filo- 


sofia naturii. Insemnările acestea nu au pretenții ştiinţifice, decât. 


cel mult un scop educativ. Sunt menite oricărui om cult, care 
aude, vede şi Aueh? mai temeinic decât duzina oameni ip dle 
rând, e ie 

. «Atomii sunt cantitativ nenumärafi» — exclamă :odinioară 
Lacretius, în celebra-i scriere De natura reram. Dar astăzi se 
numără nu numai banii ci şi moleculele si atomii corpurilor. 


N 


Prin diferite metode, Rutherford, Perrin, -Sirk, Ghosse, 


eh Kelvin, Planck si alţii au putut determină numărul mole- 
lelor aflätoare întrun cm. cub de gaz la 0° Celsius tempe- 
a ră şi 760 mm. presiune atmosferică. Acest număr, numit 
al lui Loschmidt, face in termen” mediu 27°4X 10". i 
In temeiul legii lui Avogadro ştiind că pe lângă tempe- 
raturä şi presiune egală, în volumul de un cm. cub, numär 


PISTI 


— 252 — 


‚molecnlelör este arelag pentru orice gaz, vom zice: că acel nu- 
măr este de 27,4 trilioane = 27,410, 
„Cu ajutorul lui se pot calculà toate datele moleculelor. 
.Voind să ştim bunăoară greutatea unei molecule de hidrogen, 
nu ăvem decât să determinăm greutatea unui cm. cub de hi- 
drogen la 0° C. temperatură şi 760 mm. presiune atmosferică. 
Cântăreşte 0, 000 0896 grame. De unde urmează că o moleculă 
de hidrogen cântărește * 0,000 0606 gr. —— 326.10% adecă a 
0, grame 000 000. 000 000 000 000 000 326. 

Dimensiuni neimaginabil ‚de mici. Totuş ele guvernează 
lumea. ; i . 
că 

Peizold si Emil Fischer au constatat că pili miros putem 
surprinde prezența de 2,2X10: 12 adecă 

2,2 | 1 000 000 000 000 parte din 1 gram iza tări sub- 
stanța- cea mai urit mirositoare din câte cunoaşte chimia. 

Mercaptanul este un derivat al faimosului hidrogen: sul- 
“urat, Se obține prin Infierbäntarea de clorură etilică cu hidro- 
'sulfură de potasiu, ca un lichid incolor, ce fierbe la 36° şi având 
formula de constituție CH, SH. 

"Respândește. un miros, infernal, .ca. de ceapä si pucioasă, 


mai abject decât orice sulfură organică volatilă. La prima lui _ 


producere s'ati revoltat cartiere întregi. ale orașului. industrial 
-Elberfeld şi strigătul după poliție avù ca urmare. închiderea la- 
boratoarelor respective. Fabrica trebui să-şi mute laboratoarele 
în deşertul dela Lüneburg, ca pria mercaptan să poată produce 
substanţele preţioase sw/fonal şi trional, Mai târziu a succes să 
se suprime, prin aparate ingenioase, volatilisarea a si 
în cosecinfä, respändirea mirosului. , 

Py Mercaptanul își schimbă ușor atomul de hidrogen cu : atom 
“de metal; formând săruri,. numite mercaptide. Combinația cu 
-mercur, de exemplu, formează- cristale albe, strălucitoare, inso- 

ubile in apă. 


x $ 


“ Bolometrut ER american Langley este un aparat 
termoelectric, adecă un aparat, în care temperatura se manifestă 
„prin transformare în electricitate. Constitue un instrument foarte 
simţitor. Inregistreazä variaţii de temperatură extrem de mici, 
până la 1 | 10.000 000-parte dintr'un grad Celsius. Adecă, în ` 


— 


A 


timp ce termometrul normal saltă câte un grad, fără nici o 
linie intermediară, bolometrut lui Langley poate indică 10 mi- 
lioane de nuanţe. . 

Cu. acest bolometru s'au făcut importante co pH în - 
«imperiul intunecat al luminei». Partea invizibilă a spectrului 
infraroșu s'a surprins în lingime- de douăzeci de ori mai mare 
decät spectrul vizibil. IL: d 


- Puţini ştiu că prin razele Roentgen putem “deosebi pie- 
trele preţioase veritabile de cele false. Diamantul veritabil, de 
exemplu, e pasabil de aceste raze, parcă ar fi din carne. Dia- 
mantul artificial e impasabil, par'că ar fi din os. 

Organele interne ale omului sunt pasabile ‘de faze; ace- 
leasi organe ale omului mort, la cäteva ‚minute dupä moarte, 
devin nepasabile, parcă ar fi oase. -. 

Necroscopia aceasta a razelor Roentgen e mai precisä 

„decât a necroscopilor <juraţi», cari ne asigură că individul cu- 
tare a teposat de «moarte naturală». 
* 

Lui Mageihaens i-au trebuit trei ani de zile (1519—1522) 
ca să ocolească pământul. 

Cu mijloacele technice moderne, trenuri agcelerate,. va- ` 
poare şi automobile, s’ar puteà ocoli comod în 40 de zile. 

In viitor, când se va perfectionä aviația, vei puteà călători 
împrejurul pământului în timp de 2 zile. 

Intr'un viitor şi mai depărtat, omul va zburä cu iufeala 
rotafiunii pământului, încât așezându-se în aparat, ya putea 
plana permanent în razele solare. Pentru aparatul său, în plin 
mers, nu va. mai există noapte. 

* 
. Fünfe nyctalope (cari văd prin. PPR, — Lumina îşi 
are infinite grade de intensitate, care nu scade niciodată la 
zero. Teoreticeşte, prin concentrarea razelor de lumină, putem 
vedeă şi noaptea. Deocamdată nu avem aparate practice de - 
concentrare, a luminei, dar cu timpul se vor inventà. . . 

“ Există numeroase animale, cari văd destul de bine, atât 
ziua cât și. noaptea. Astfel sunt cânii, pisicele, caii, lupii. Alte 
specii văd bine numai noaptea, iar ziua o petrec în somn. 
Astfel sunt liliecii, bufnifele, multe insecte. 


BR ; 


Organul lor vizual, ochiul, e provăzut cu pupilă mai ela- 


stică, ori e adaptat pentru concentraţie mai puternică. 
' Prin stări anormale, prin maladia pupilei, ori alteraţia ei 
funcţională, pot ajunge şi oamenii 'să vadă noaptea. Pot deveni 
nyctalopi. _ 

‚Impäratul Ziberia se ailă in acest caz. Cänd se treziä 
„noaptea din somn, distingeä in camera sa toate obiectele. 
Aveă ochi foarte mari. «Erat praegrandibus oculis — cetim la 
Suetoniu — qui, cum mirum est, noctu etiam et in tenebris 
viderent» . 

 Abatele Mussand, . In 1820 profesor la Colegiul din Ro- 
chelle, autorul unei mici scrieri curioase: «Roman d'optique» 
raportează că a cunoscut în acest oraş o damă, a cărei vedere 
` aveă însuşirea precedentă și vedeă foarte bine în ‚Intunerecul 
nopții, nu numai câteva clipe, ca Tiberiu, ci îndelung, ba chiar 
toată noaptea. Zăriă până și un ac pe jos. larăş aveă ochi 
foarte mari, 

„ Facultatea aceasta nu o sai în permanenţă. Nu i-se ma- 
nifestä decât la anumite periode de suferințe şi lâncezire. 

In măsură și mai pronunțată posed facultatea nyctalopä 
somnambulii (\unaticii), prin peretele: (stiprasensibilitatea) Or 
- ganului vederii. 

In acest sens s’au constatat ipte numeroase si s'au făcut 
experienţe decisive, 

Ci. scrierea doctorului Liebault:: Le sommeil provoqué et 
les états analogues. | 

ʻ i “a 
Un mare neajuns al luminei artificiale este ‘căldura, ce se 
desvoaltă alături. de lumină. Luminarea aprinsă ne arde, Lampa, 
în care ardem petrol, se înfierbântă. Tot astfel lampa de ace- 
tilinä, de gazolină, de gaz aerian. Chiar becurile electrice se 
încălzesc. Dar toată căldura, desvoltată prin lumină, este energie 
- pierdută. Lumina adevărată nu încălzește. 


Licuriciul este prototipul organic, modelul viu, al lămpilor 


veritabile. Luminescenta acestei vietäfi nu încălzeşte. 


Inventatorii pot primi multă învăţătură dela umila ‚goangä 


ce se ascunde prin buruienele de Sub garduri. 


un 


— 25 — 
“Srigoresca. 
Din tot ce.avem mal bun, mai sfânt, 
*In larg de ses, pe culmi sihastre, 


- Cules-a gändu-fi fermecat 
Lumina sufletelor noastre: 


Pe graiul blând al primäverü 
Și 'n jalea toamnelor pustii, 

Ai prins minunile de visuri 

Din vremea când eram copii ; 

Și ca vrăji, acelaş este 

Pe care noi l-am sărutat, 
Adâncul toc văzut de tine 

In ochii fetelor din sat... a e 


Ai noştri sunt şi 'nviforaţii 


` Ce ’n câmpuri ude, fără drum, 


Se duc plecați pe baionete 


 Pănt se topesc în nori de fum: 


Că ni.s tovarășii de horă, 
De plugărie şi cules, 


"Eroii tainici dela Plevna, 
„ Dela Smârdan și Opanes... 


N 


lar dinspre turmele la ră 

Pe lunci scäldate ’n asfinfit, 
Coboar' un vers cu care: alături 
De-atätea ori am adormit: 

In lumea toată, veci de veacuri, 
N'o să räsune peste văi 

„O doină mal înjlăcărată 


"De cam o zic clobamil tăi... 


i Neai spus un basm cu zärl senine, 
Cu veselii și serbätori, 


Ne-ai pus In suflet mângăere 
Şi pe obraji senin de flori; 


Er, 
Dar și ce mult ne-ai fost tovarăș 
` Sub biciul cruntelor nevoi,. A 
Ca să ne cânți cu-atâta farmec ö 
Poema carului cu bol. 


Mărire fie! Reînviem 
Plutind pe-a gândului tău cale, 
. Şi când durerile ne-adorm 


; In largul cerurilor tale. ` mes 
G. Tutoveanu. 


„Voci - de presă despre serbările infräfiri 
culturale. 


l Desprindem din mulţimea de articole scrise din prilejul 
vizitei noastre la București următoarele, -rezervându-ne dreptul 


de a mai reveni. 


I. DI prof. Ñicolae lorga a tipärit in „Neamul Romaneses 
urmätoarele aprecieri: 

«N’am văzut niciodată — scrie dl Nicolae Torga a ade zi 
după reprezentafia «Poemulsi» — un spectacol românesc mai. 
frumos decât acela de ieri dela «Teatrul Național». In sim-. 
fonia artistică a dlui Brediceanu se amestecă tot ce are mai 
. frumos müzica populară cu portul tuturor ținuturilor de - peste 
munţi, cu vibrația. glasurilor cântând. vechile cântece, cu miş- | 
carea de o superioară eleganță a danfurilor îndatinate, 

«Puţine popoare pe lume pot da o asemenea serbătoare. 
Cel mai apru judecător n’ar fi găsit o disonanfä; cel mai di- 
ficil arbitru al eleganfelor sar fi închinat fnaintea minunii de 
gust, de cuviinţă, de grație pe care fără nici o sforfare, färä un 
semn de încordare măcar, l-au îndeplinit aceşti săteni. . 

- «Ori unde în străinătate ei ar fi stârnit cel mai meritat 
entusiasm; la noi au făcut mai mult decât atâta: Ni-au dat cea 
‘ mai duioasă din mângăeri». 


II. Di prof. Z. Simionescu, prof. univ. (laşi) întrun articol. 
foileton: «Cultura», din ziarul «Viitorul» (2 lunie): 


«O mare şi adânc însemnată manifestare naţională s'a pe- | 


trecut în zilele acestea. Societatea «Astra» din Sibiiu a purces . 


— 257 — 


la drum spre Capitala României întregite. Acest eveniment are 
pentru mine o multilaterală semnificație, Trebue să destepte' 
ecou de tresăltare naţională în sufletul fiecărui român. 

«Astra» (Asociaţiunea transilvăneană pentru cultura popo- 
rului român) este una din concretizările geniului etnic. Este în 
acelaş timp o apoteozare a puterii culturii, mai presus de orice. 

O condiţie să cere însă. Să ne desbrăcăm cât putem de 
hainele împrumutate, care nu ne prind în totul, Prea mult ne-am 
înfeodat sufletul, de orbitoarea viaţă din apus, creând în jurul 
nostru O-atmosferă factice, de amăgire pretențioasă uneori în- 
tr’atäta, încât uităm cu totul unde ne afläm şi nu puteam prinde 
contrastul în care ne -sbatem, dureros când. împrejurările ne 
silesc să-l privim in faţă. Am luat deadreptul, fără să încercăm . 
măcar a altoi. Consecința e lipsa. de încredere in noi, prin 
comparafia cu ceeace necontenit socotim pe nedrept ca al nostru, 
deşi e numai de imprumut. In jurul nostru: lăsăm să crească 
dudăut care înădușă pajistea sănătoasă, contemplând buchetul _ 
de flori, cu miros amefitor, adus în odäifa noastră din ţinuturi 
unde cresc după o muncă metodică și îndelungă a pământului. 
Izolarea cu zid chinezesc nu se poate; ar fi negarea influenţei 
binefăcătoare a culturii universale. Dar nici inchinarea în total 
numai în faţa acesteia, fără sträduinfa creării unei culturi. „proprii, 
cu rădăcini în substratul etnic. 

Am atâta încreddre in sänätoasele însuşiri “ale ‘neamului 
meu care a suferit amarnic de vitregia soartei, încât nu văd 
activitate mai necesară în primăvara neamului: decât aceea a 
înlăturării pojghitei prinsă la față, -pentru a da putinţa, cât mai 
grabnic, ca să se desvolte în plină desfăşurare comoara de 
energie. variată, care zace ascunsă în mulțimea românească. 

Cunoaşterea forțelor izbucnite întârhplător, deși” simpto- 
mătic, în trecut ca și cunoaşterea folclorului românesc, é o primă 
datorie în educaflunea noastră. Aceas sta spre a prinde încredere 
în noi, spre a da atenfiunea cuvenită manifestafiunilor deodată 
modeste, a primelor semne de-rodnicie. Mai apoi o altă da- 
torie a vremei, către noi înşine. şi prin noi către indepärtatul 
ideal al umanităţii întregi, este de a contribui cu toţii, -savanți 
ca si moßegti dascăli de sat, la înlăturarea cât mai grabriicä a 
inculturii în mulţime gi la stârpirea pseudoculturii mai däunä- 
toare prin stearpa pretenfiune ce provoacă. In primăvara nea- 


. 


— 9258 — 2 


mului această datorie chiamă -pe toţi, dupăcum când iarna sa 


dus, plugarii trag cu hărnicie brazdă pe ogorul Inţelenit, orice ' | 


întârziere fiindu-le dăunătoare. > 

- lată pentruce vizita «Astrei», societate care a muncit îndelung 
pentru promovarea culturii naţionale înainte de orice, are și 
această importantă semnificaţie, de -a purie înaintea ochilor 


noştri, necesitatea imperioasă de a nu träl numai din finpru-” 


muturi, ci a munci din răsputeri să ridicăm şi culturii naţionale 
altar trainic pe_ pământul nostru. Flacăra nestinsă mira ută cu 
toată osârdia, va topi, norii negri puși deasupra pământului 
nostru pe orice hartă generală culturală. Vom ajunge numai 
în acest chip să dăm în cultura universală, părticica ruptă din 
sufletul nostru etnic, singura de samă şi trainică». 


“HL Scriitorul Liviu Rebreanu întrun articol de fond, întitulat | 
«Astra» în București, din ziarul «România» (2/3 lunie): 
«Sărbătoarea aceasta e şi meritată, și binevenită cAsocia- 


- fiunea transilvăneană» reprezintă mai mult decât o societate cultu- 


rală oarecare. «Astra» e simbolul rezistenţei culturale a unui neam, 
al. redeşteptării naţionale și al vitalitäfii lui. Astfel asociaţia in- 
fätigeazä romänimea întreagă din Dacia superioară cu aspiraţiile 
ei. dârze spre. o cultură. și civilizație reprezentative naționale,., 

«Astra» a urmărit cu o înverşunare vrednicä de imitat mai 
ales cultivarea färänimei noastre.. Pentru aceasta a cheltuit toate 
energiile, a născocit mereu mijloace noui. Publicaţiile ei se 


“adresau, cu sutele de mii, țăranilor; conferințele, serbările, bi- 


FR 


bliotecile ei căutau să se apropie de sufletul ţăranului. Surtu- 
carii ei cunoşteau nevoile färähimii şi erau poväfuitori totdeauna 
ascultați. «Astra» a fost o imensă şcoală pentru țărănimea: ro- 
mânească ardeleană... 

Manifestaţiile <Asociaţiunii» au fost veşnic serbări de soli- 
daritate naţională si culturală. Acelag înţeles îi are şi vizita ei 
în Bucureşti, Cultura românească, deasupra tuturor greutăților . 
trecătoare cu care se luptă neamul întregit, își afirmă puterea 
ei de viaţă, încrederea în viitor şi unitatea ei desăvârşită,.. 

Tocmai azi, când țărănimea a fost emancipată materiali- - 
ceşte, prin expropriere şi votul ‚universal, nevoia emancipării 
sufleteşti e mai simțită. Asemenea îritovărăşire cinstită ar fi cea 
mai puternică verigă de legătură între sate și orașe. Oamenilor - 


= 29 — ~ 


care ar fi în stare să realizeze acëasta, le-am zice, mean zicem 
«Asociajiunii>, din toată inima: 
— Bine aţi venit!» 


IV. Scriitorul Cezar. Petrescu în art. «Astra la București», 
din «Tara noastră» (8 Iunie): 

«Câteva zile, norodul pestrit de pe Calea Victoriei, a fost 
inviorat de portul viu: alb, roşu și negru, in borangic, aur și — 
fluturi, al oaspeţilor din Ardeal. Avea Capitala, sub cerul în- 
cropit de arsifä și sub razele verticale, nu ştiu ce înfăţişare pi- 
torească de staţie balneară în ziua unei sărbători de binefacere, 
cu comitet de doamne în costum national, fanfară militară şi 
„tombolă, seara, după cotilion. 

Bänäteni cu vorba moale şi în vestmânt cu găetan, bănă- 
tence cu minunatele podoabe de fir și mătase și cu 'maramele 
de domnite ctitore, cum stau zugrăvite în pridvorul mănăstirilor 
oltene, săliștence și intunecafi mofi cu pălărioara rotundă, oameni 
aspri din ţinutul păduros al Marmaţiei, îşi făceau loc: anevoie 
pe trotuarul îngust, printre trecătorii cei de toată ziua şi cei de 
toate natiile, Intre care A singuri Romäni cu 1 portul lor româ: 
nesc, înfățișau exoticul. Sy 

Au fost recepții, cuvântări, mese, coruri — despre aceasta 
au pomenit cu îndestulare gazefele. Nu ne oprim la ele aici. 

Dar într'amurg, pe Bulevardul Colţei, am văzut: venind o 
singură păreche sub teii präfuifi. Erau două fete, n'aș şti sä 
spun după port, din: ce parte, de undeva de pe Murăş orbde pe 
Criş. Mersul lin şi mlădios a trezit o clipă numai amintirea acelor 
care cu fân, plutind parecă, legănate în negura asfinfitului, cu 
o fetișcană îngenunchiată în vâri, rezemată de furcă, între få- 
nefe cosite, pe drum povärnit. Pe urmă a mugit o sirenă, s'au 
imbulzit trăsuri, a duruit un camion, drumeţele nu s'au mai văzut 
şi capitala fu din nou prezentă cu larma, praful ei. ` 

Asemenea oaspeţi sunt binevenifi, măcar de-ar fi numai 
fiindcă. ne amintesc- că țara e alta, dincolo de Chitila, și că mai... 
departe de strigătul edițiilor, de procesiunea automobilelor, de. 
culoarele ministerelor, de discursurile și voturile Camerei, de 

cubiştii şi ° constructiviştii Capşei, de. afişele teatrelor şi de tea- 

trul permanent şi spectaculos de pe Calea Victoriei, curge altă. ` 
viață hrănită din alte isvoare, mai înviorătoare şi mai limpezi 
decât uleioasa și trândava prelingere a Dâmboviţei». 


- %0 — 


V, DI Dr. I. Coltor în art. prim din r rev. «Cultura en, 


(luriie), «Astra la Bucureşti». 

«Sărbătoarea dela Bucureşti ne-a dat să înţelegem, cum — 
peste toate patimile politice, peste sălbătăciile reale și crude ale 
administratorilor fără. pricepere si fără milă şi răi ai economiei 
naţionâle, peste sfidärile nerusinate ale Imbogäfifilor din aurul 
scos -din creerii munţilor, pe unde și-au împrăștiat creerii şi oa- 


sele martirii durerilor româneşti, peste: toată batjocura de care - 


ne încarcă cei cari nu ne cunosc şi nu ne cred, — Ardealul 


curat şi tânăr, Ardealul viu şi învietor nu s'a schimbat, nu şi-a . 


schimbat nici portul, nici graiul, nici inima, nici sufletul. lar 
acest Ardeal vestește tuturor celor 'cari vor să-l asculte, că uni- 
tatea sufletească a întregului neam, numai prin cultură, numai 
prin cultură creştină s'a putut înfăptui cândva, a putut să rä- 
„mână în zile tulburi şi poate să ne mântuească și pe viitor». 


VI. «Neamul românesc», (2 Iunie 1924): ` 

In Bucureștii care, trăesc atâtea străduințe, atâtea por- 
niri generoase, dar innecate adeseori de valul indolenfei celor 
mulţi si nu rareori al celor puțini şi aleși tocmai, cărora aceiași 
indolenfä nu e drept să fie îngăduită, — vor poposl, veniti din 
- “toate unghiurile färei, trimeşii celei mai “vechi şi celei mai în- 
nälfätoare institufiuni culturale românești «Astra», a 

Cu portul şi graiul lor diferit, cu voioșia şi sănătatea spi- 
ritului satele şi orașele atätor ţinuturi, pe cari le vor prezentă 
în DR cumi ele träesc o viață atät de depărtată de mentali- 
tatea Capitalei, vor aduce bucuria gi nădejdea printre noi — 
fräfietatea, si ni vor arătă că aci, tn Bucureștii cosmopolit, noi 
înșine trebue să vedem Metropola răsăriteană, dar mai cu seamă 
centrul sufletesc şi cultural al Românismului. 

Ni vor aduce, fireşte, solia unor viermi mai. bune; ni vor 
arătă de.câtă înțelegere sunt în stare să-și dea dovadă frații 
între ei, şi câtă putere de muncă se poateslegă în contopirea 
sufletelor noastre trăite veacuri intregi desbinate de vitregia 
stăpânirilor streine. 

Pentru bogatul trecut al «Astrei», . -pentru hărnicia tuturor 
celor ce-au înjghebat-o și au crescut-o, pentru toată rodnicia 
faptei ei, urăm- din toată inima, din tot cugetul nostru romà- 
nesc și dornic de mai bine, bun-venitul celor ce reprezentând-o 
aci, în viața noastră culturală, ne vor aduce o lumină curată și 


i 


anaid ca PI 
dna supt tale: 


eta 800%, aia ali bi O EEAO 


Act 


\ 


N DE REN ARE ET PPR 


7 38 — 


puternică,. solia prevestitoare a tuturor ce deacum înainte vom 
_ întreprinde 'unifi, spre purificarea morală a färei şi spre ridi- 
carea culturii noastre la culmile, pe care trecutul nostru însuşi 
trecut de-atâtea jertfiri ni le arată. 

VII. Din revista „Societatea de mâine», 22 lunie n. scie 
di N. Buta: 

«Astra» la “București. Serbările din căpitală, cari au durat 
trei zile dearändul, au fost organizate cu pricepere şi căldură, 
Din sufletul care s'a cheltuit atât dintro parte cât și dintralta 
întru reușita lor omul lipsit de prejudecăţi putea descoperi 
lesne un alt românism, decât cel a ziarelor de reclamă, alt 
spirit, de superioară înțelegere a nevoilor naţionale. Sa do- 
vedit incă odată cu prisosinfä că singură cultura unește rodnic 
cugetele alese, singură cultura întăreşte și alimentează credința 
în puterile de viaţă ale neamului nostru. 2 

„„„Intrucât la aceste serbări de’ înfrățire vau strâns intr’un 
mänunchtu aproape toate căpeteniile vieţii” publica româneşti - 
și întrucât sa accentuat cu folos şi la fiecare pas: Necesitatea 
culturei care creiază, care organizează, nu distramă, nu ne-am 
puteă aşteptă ca pe ruina patimilor dinti imii ani să se. se.etoc- | 
mească țara nouă> cum zice cronicartiip ==: ; 


© Cugetări > .. 
a l à de Victor Eftimiu.. 
Numai cine gtie mai vrea: i darete. N 


Zarafıi erau numerosi, Isus. eră singur. Aceasta însă nu în- 
seamnă că zarafii erau cei ce aveau dreptate când i-a stos Isus ` 
“din templu, eu biciul. i 

-k 


Vânt nu însemnează, numai decât, aer. “Revoluţie nu însem- 
nează, numai decât, asanare, 


Toate legile sunt bune acolo unde sunt oameni de treabă, 
Ticălosul calcă şi legea lui Dumnezeu. 
x se 


Bon 


Să nu dea Damnezeu omului cât poate să rabde, — și nici 


puterea de-a face tot răul de care e capabil. 
* x 


— 262 — 


Unii samănă, alţii culeg. Uneori fiindcă aceştia din urmă nu ` 


fac decat să pândească şi să fure rodul celor ce muncesc. De 


cele mai multe ori, însă, pentru că cei. ce au sămănat n’au de- E: 
stulä credinţă că bobul lor va rodi şi nici răbdarea s’astepte so- + 
l 


corişul. 


De ce, intrând în lume, te plângi că te lovesc străinii? Au r 


la tine acasă, de-ai tăi, wai fost bătut niciodată? 


. Man“ 


Nu e prost numai cine n’are minte dar și cel ce. pune prea í 


multă „minte acolo unde nu trebue. 


+ 


„Fa binele: şi aruncă- lin mare”, spune o vorbă din bâtrani, - 
- Probabil ca nu cumva binele ce l-ai facut să te arunce 'n 


__ mare el pe dumneata. _ 
Pentru tine gândește cu mintea vârstei tale; pentru cei- 

lal, insă, gändeste « cu mintea vârstei lor, dacă vrei să vă în- 

telegeţi. Br 7 n Be er 


In renunfäri sant, de. multeori, arome mat mari destin - 


cuearirile violente. . 


E ze 


Poartä-te aga fel « ca oamenii cu cari ai lucrat să privească i 


bucuros o nous torärägie. o 


Li 


“Cand vrei să spui o minăiună, . “trebue să ai la todorănă 
alte nouăzeci şi pouă, ca s'0 consolidezi. 


* 


Na întrebă prea. mult: rigti să (i se spună neaderäruri, | 


Minţim ca să scăpăm de indisereti. Minciuna este un păcat mai 
.mie. decât indiscrefia care-o provoacă. Minciuna este o armă de- 
ensivă împotriva: indiseretiei ngayo, A 


Nu cunosc. sforfäri- mai ponbie decât ale aceluia ce vrea 
8 "arate că nu e prost, 


+: 4 x 


Unii ered că dacă sunt puţini le ajunga să cențiitue o elită. 


îl St da dia 


Koi kl "as 


Können Ebay Ciu, 


pi 


— 264 = f 


Românii la expoziţia interna- 
tionalä a XIV-a din Veneţia. In tij- 
locul ştirilor rele cari vin din belșug, 
de pretutindeni, avem să îniegistrăm 
şi câte una îuălțătoare de inimi, cum 
este aceea a succesului obținut de 
„pictorii şi-seulptorii români la Veneţia. 

„.. „Alteța Sa Regală Priucipele Carol, 
un Principe moştenitor care se în- 


trepune cu multă 'sârguință de câte 


ori este vorba de manifestarea Romä- 
- niei şi de adâncirea culturii în mij- 


locul poporului nostru, a găsit pít- 


-tinja de a trimite la concursul acesta 
“minunat intr’ale framosului, la Vene- 
(ia; pânze gi sculpturi alese de ale 
pictorilor şi sculptorilor noştri. 
„Dacă. inițiativa a pornit dela A, 
Sa Regală, executiva au avut d! prof. 
1. D. Ştefănescu, — apreeiatul gi iu: 
bitul nostru conferențiar, căruia * Ora. 


şele noastre ardelene numai mulfumi- 


toare-i pot fi pentru dragostea- cu cari 
le cercetează, căutând să trezească 
simţul frumosului în. masse cât mai 


largi- — apoi daii Verona, Starlide 


şi Jelea. .. -. 

Au expns 79 pictori gi 16 er 
tori români. Iatä numele lor: -Grigo- 
rescu, Audreesku, : “Luchian, Bunescu, 

Dumitrescu Stefan, Dna: Delavräncea 
‚Dona, Grigorescu Lucian, Ohiafa, Han, 
-"Jonesen-Dorn, : Jelea, Loghi, Mirea 
©. D., Mirea D. D., Medrea, Moscu, 
Müetzaer, Dna Maniu Rodica, Paciu- 
rea, Popescu Stefan, -Petragcu, Paladi, 
Petrescu Costin, Russu Severin, Storck, 
Dna“ Cuţescu-Storck,, Stoenescu E. 


Spaethe, Strâmbu, Steriade, lonifa, 


Verona si Vermont. 
Ingiräm numele aici pentru ca ce- 


titorul să reţină unele mai necuuos- 


cute, pentru vremea, apropiată, când 
di Ştefănescu, care ne-a promis pe 


Cronică, 


seama Muzeului. <Asociaţiunii» câteva a 


wT 


pânze, va puteà verifică și pu- 
blicul nostru indreptäfirea de a fi tri- 


mise în sträinätate pänze de ale ar- 
tigtilor acestora; `, ` 


Pe lângă toate greutățile întâmpi- 


& 
nate de aranjatori — succesul secţiei Eg 
românești a fost deplin. M. S. Regele : 


Italiei sa întreţinut mult cu atanjatorii 


expoziţiei române gi și-a exprimat 


înalta sa satisfacţie. Intre cele 5 tablori 
reţinute de Rege au fost «larna» de 


Verona și o pânză de Adreescu. Bu- îi 


stul lui Eschile de sculptorul O. Han 


„a fost reținut de Academia de artă 
modernă din Veneţia. Peissgiut «La 


Balcic», cu turcoaicele la isvor, de 


“ Stefan Popescu a fost cumpărat de 


muzeul Luxembourg din Paris. (Acolo 
se va deschide o secţie. românească, 
cu contribuţiile dlor Veroha, Steriade, 
Ştefan Popescu, Stoenescu, şi — dintre 
cei morți — Grigorescu şi Andreescu.) 


ri 


Pricepătorii intr’ale artei au apre- ` 


ciat în termini elogioși secţia romä- 
neascä dela Veneţia. Așa d. e. Ugo 
Ojetti, Vittorio Pica, Léonce Benedite. 
lată. părerea autentică a ultimului, dic- 
tată dlui Stefänescu: 

«Expoziţia românească se înfaţ- 


_şează în întregime în ‘chip arınonios 


intr’o prezentare artistică care impune 


"şi cu o siriceritate care interesează 


dintr’o dată şi dintru început” 


«Mai pretutindeni în lucrările pic- . 


torilor se vede seriozitate, ua efort 
de anume valoare și probleme arti- 
stice urmărite cu inteligență reală. 
«Anume stängäcii pe alocuri in 
expresia lucrului alternează cu stăpâ- 
nire, ştiinţă de: megtegug, -pretutin- 
deni însă eforturi serioase și cu înțeles. 
«Se vede bine că artistul a avut 
ceva de spus, o impresie sinceră și că 


— 365 — . 


a fost emoţionat, La artiştii români 
se vede cinste sufletească și cinstea 
aceasta este arta de bună seamă (Phon- 
pâtet6 e'est Part). » 

«Şi toata acestea în eusambiul ex- 
poziţiei dela Venezia, unde virkuogi- 
tatea și stipânirea de meșteșug se 
exercită de multe ori pentru ela în- 
säsi, na închid 'nimie și ajung unaori 
supărătoare», 

Opinia publică româneaseă va“tace 
foarte bine să ia Ja cunoțiinţă astfel 


de succese şi să dea mai departe astfel - 


de vești, în lee de a se lăsă purtată 
- de fel de fel de svonuri alarmante, isto- 
vitoare de nervi. 

Meritul A. Sale Regale, al dlui I. 
D. Stefänesen si .al comisiei este cu 
atât mai mare çu cât suma ce le-a 
stat la dispoziție pentru întreagă în- - 
treprinderea a fost pitică față de al- 
teje (20,009. Lei). Aici să sẹ arete 
mecenafü români! Aici să sprijimească 
toți aceia eari. vreau o înaintare 
calturală | E 

Reprodacem fotografia uneia din 
sălile, româneşti. 


Excursia mosdoveniior în Ardeal. 
Insegisträm en. deosebilă bueurie. o 
excurtie a 560 persoane, pornite din 
Iaşul măririi şi al durerilor de pe timpul 
răsboiuiui, ça së ne cugoască satele 
şi oraşele noastre. (V. raport pe larg 
în ziarul din laşi «Lamea», Nr. 1769— 
1771.) ` 

In 17 Iulie au pornit-o la drum 
pelerinii lą loenrile sfinte: «Câmpul 
Libertăţii», «Câmpia Turzii», Avrig, 
etc., având în frunte pe inimosul ad- 
vocat C, N. lfrim, ca reprezeatant al 
“«Ateuenini Popular Tätärag» din laşi. 
’ Excureja a arapiat-o imenţionatai Ade- 
neu, sub egida «Fandatienii culturale 
Priucipele Carol. intre pelerisi au 
fost danii C. Stamboliu, prof., Sor..go- . 
ralä «Gavriil Muzieeseu» en 60 mem- 


bri (eondncător-dirigent V, Popoviel), 
«Şeoala nprmalä Vasile -Lupus (di- 
rector V. Todicescu), fanfara școalei, 
de. Maria Conta-Kernbäch, direct, ge- 
- minaralui din -Huşi I, Negoiţi, Sec. 


„cult, :<Miron Cantine, «Casa Naţională 


Viitorul» dia Vaslui (20 membri), 25 
orfani de răsboiu, 90 de basarebeni, 
„în frunte cu senatorul N, Alexandri, 
avyoeajii Ştoipa şi Dumitresgu, preged. 
Trib, Orhei, Tiron, 50 de bugayingai 
ęu parohul Mănăstirii Pulpa gi mnifi 
alții, A 
Pretutindepi usde s'au arătat au 

fost primiţi cu braţele deschise, ca 

nişte adevăraţi fraţi. <Asocieţiuinaa» a 

trimis o circulară în localitățile pe 

nnde aveau să treacă, rugând despär- 

fämintele să dea toată atenția acestor 

„ manifestații culturale — gi rezultatul ` 
a fost foarte satisfăcător, 


«Moldovenii» an ţinut să se pro- 
ducă si ei in mijloeul nostru, arătân- 
du-ne jocurile tor naţionale, eântân- 
du-ne doinele lor, vorbinda-ne prin 
glasuri competente. In Tg. Mureș -a 
vorbit di prof. C. Stambolin despre 
«ideia solidarității naţionale», în Cluj 
dl prof: î. D. Stefäneseu despre pro- 
paganda culturală şi — în special — 
despre expoziţia internațională de pic- 
tură din Veneţia. In Oradea-Mare prof. 
C. Nedelcu despre operă lui Gala Ga- 
facteon, în Arad prof. €; Stamboliu 
despre schimbul de elemente cuiturale 
între Ardeal și Moldova, în Timişoara 


„prof. C. Nedelcu despre Banat, în Si- 


biin di prof. univ. Gh, Taşcă despre 
«experienţele sociale» actuale, în Bra- 
şov senatorul N. Bataria despre «ca- 
racteristicele poporului român». 

Neuitate yor rămânea pentra «Aso- 
ciațiune» momentele dela recepfia din 
ziua de Duminecä, 

Dela gară ù fost oaspeţii purtaţi, 
aproape în triumf, cu muzici şi cu fan- 

4 


f 


— 266 — 


fara în frunte, până la Catedrala orto- 


doxă română, unde s'a sfinţit steagul 
Ateneului. Slujba bisericească au ofi- 
ciat-o în frunte cu I. P. Sf. Mitropolit 
Nicolae, preoţi din toate ţinuturile noa- 
stre, în odăjdii de sărbătoare. Nas al 
steagului a fost preşedintele nostru, 
dl Vasile Goldiș. Dela catedrală s'a 
îndreptat mulțimea la «Asociafiune», 
unde a vorbit dnii C. N. Ifrim, Vasile 
Goldiş şi prof. din Orhei Dumitrescu. 
La ameaz s'a dat un banchet în sala 
dela <Urania». După vizitarea institu- 
tiilor din Sibiiu și depunerea unei co- 
roane pe mormântul lui Şaguna s'a 
ținut festivalul în teatrul orășenesc. A 
îost o adevărată înfrățire culturală. 
Aibă cât mai inulte urmage, spre binele 
tuturor! 

Premiile acordate de <Academia 
Română» în sesiunea 1923/23. Premiul 
Năsturel (4000 lei): păr. Dan pentru 
lucrarea «Mănăstirea Suceviţa» ; Pr. 


Adamachi (2000) : Mia Frollo p. «Flori * 


de flacări»; Pr. Adamachi (1000): 
Teodor Muräsanu p. «Fum de jertfă»; 
“Pr. Adamachi (1000): Al. Stamatiad 
p. «Pe drumul Damascului»; Pr. 
Adamachi (1000): I. Valerian p. «Ca- 
ravanele tăcerii» ; Pr. Păcuraru (4000) : 
Ion Gorun p. «Obraze si măşti»; Pr. 
Päcurariu (3000): pär. Hodoroabä 
p. «Din räsboiul de reîniregire»; Pr. 
Päcurariu (3000): Apostol D. Culea 
p. «Literatura copiilor și şezătorile 


cu copiii»; Pr. Grigore C. Angelescu - 


(4000); preot I. Răuţescu p. «Dragos- 
lavele»; Pr. Constantinidi (4000): 
Teodor Rotiş p. «Istoria scoalei nor- 
male>; Pr. Lazăr (5000): Dr. N. Ni- 
culescu p. «Stomatologie»; Pr. Ton- 
cevici (1000): Dr. I, Minea p. *Ore- 
fele țesuturilor moarte»; Pr. Năstu- 
rel (5000): Dr. Capidan p. «Elemen- 


tul slav în dialectul aromân». 
“ 


Alte premii oferite din partea 
Acad. Romäne: 

Premiul Năsturel 4000 Lei ses. 
geu. 1924. (conf. de orice natură publ. 
1-—-31--Decemvrie 1923) termin: 31 De- 
cemvrie 1923. 

Premiul Năsturel 12,C00 lei ses. 
gen. 1925 orice nat. 1 lar. 1921—31 
Dec. 1924, term. 31 Dec. 1924. 

Premiul Adamachi 5000 lei ses. 
geh. 1925. Inräuriri tuprinse între lim- 
bile romänä si maghiarä (term. 31 
Dec. 1924). 

Premiul  Neuschotz. Povestiri 
pentru copii, publ. sau in mas. 31 Dec. 


- 1926. 


Premiul Adamachi 5000 lei. 
Contribufiuni la studiul caracterelor 
antropologice ale ţăranului român. 

s 

Biblioteca Academiei. Din rapor- 
tul general al «Academiei Române» pe 
1923/4: «Marea valoare si însemnă- 
tate a colectiunilor Academiei fiind 
acum de mult recunoscută de toată 
lumea intelectuală din ţară, şi în bună 
parte şi dincolo de hotarele ţării, iar 
instalarea lor fiind nu numai cu totul 
neîndestulătoare, dar şi cu desăvâr- 
şire nesigură, guvernul pare hotărât 
să ia cuvenitele măsuri pentru con- 
struirea localului plănuit la 1912 şi 
care trebuiă să fie inaugurat la 1916. 
Se studiază acum organizarea finan- 
ciară a lucrărilor, cari ar urmă să fie 
pe deplin terminate în 5 ani.» 

4 k 


Mormântul lui V. Alecsandri. 
Raportul Academiei Române (1923/4): 
«Un caz concret și caracteristic este 
de pildă situaţia Acad, față de mor- 
mântul unde se odihneşte şi casa unde 
a trăit o glorie literară ca aceea alui 
A. Casa cu grădina și mormântul au 
fost donate Academiei de nepoatele 
marelui poet în a. 1914. Acad. a primit 
donația cu intenţia de a întreține casa 


387 — 


“în bună stare si a-i restabili cuprinsul 
-cât mai apropiat de starea în care se 
găsiă pe când o locuia 'poetul, şi a 
"ridică pe mormänrul lui euvenitul 
“monument vrednic de numele lui şi 
-de națiunea pe care a luminat-o prin 
„geniul său. Trebuiă ca tnormântul gi 
casa lui A..să fie un loc de pelerinaj 
național. S'au făcut câteva apeluri Ja 
„dărnicia institutelor financiare, dar 


“ră sunetul lor a fost atât de slab, în- | 


cât până azi nu s'a pntut inälfa peste 
mormânt cuvenitul monument și lip- 
.sese mijloacele pentru reparația nece- 
sară casei ! 
N i 

Noutăţi din „Biblioteca popo- 
-rală a „Asociaţiunii“. Nr. 112: <Gân- 
duri de dat mai depärte de Horia 
-Petra-Petrescu. 4 schiţe şi negte <în- 
-semnări dintr’un Nazaret> .In «Vä- 
duvar se mângăie o tinärä văduvă 
-de räsboin, după vestea că i-a/murit 
„bărbatul, alintându-şi copilaşul de care 
bagă de seamă că' seamănă celui 
mort. Ideia că se’ perpetuează noblefa, 
bunătatea, celui dus, că nu e mort, că 
trăieşte în micuțul de lângă ea — o 
fine pe femeie să nu dispereze. — In 
«Satul gusafilor» e descrisă durerea 


în rate lipsa degetului şi lipsa unui 
ochiu, ca să nu sparie pe ai săi. Alţii 
comebtează cele cetite în lazaret, sunt 
cuviincioși și plini de bunătate, duși 
«Kanoniutter», carne de tun, de ge- 
neralii austro-ungari pe cämpurile de 
luptă. Schifele şi notițele sunt o mică 
parte-din colecţia mai mare «Sânge ne- 
„vinovat» ce așteaptă să se tipărească. 
Lectură potrivită în gezätoriile noastre. 


Nr. 115: «Clipe de întremare su- 
fleteascd. De citit si de răsgândit» 
"(preţul 4 Lei). Brogura. vrea să 
aducă merinde sufletească prin sa- 
tele noastre — şi nu numai prin sa- 
tele noastre. E o antologie a câtorva 
„poezii şi bucăţi în proză, originale gi 
traduceri, cu ideia fundamentală : cum 
„îşi închipuesc oamenii Dumnezeirea, . 
cum se închină, cum contermpiează 
natura, neantul. 
neafä, fireşte, pe o lume ahtiată după 
„plăcerea imediată a cărnii şi a pungii. 


loan Alex. .Läpedatu ne cântă 
<Lăudaţi-l, că e mare Dumnezeul»; 
Alecsandri se extaziază: «O, Dum- 
nezeu, al Totuiui pärintel»; Vlahuţă ` 
cântă: «Lut insuflefit de raza vecini- 


preotului dintr’un sat ajuns, pe ne-. cei Dumnezeiri>; Zamfirescu întreabă 


dreptul, în faimă rea, că ar fi din «satul 


gu şaţilor». Cum suferă din cauza upei ` 


gure nespălate, căreia îi place zefle- 


.meaua uşoară, dar criminală. Biata <Ru- - 


'munka» e mama îndurerată din Co- 
halni, căreia îi moare copilul în spi- 
talul din Praga şi care se ştie ridica, 
-după o slujbă intr’o biserică din Praga, 
să suspine; Ce e durerea mea, fafä de 
„durerea Maicii Domnului! Un fipet de 
bucurie se restrânge in «Când clopo- 
tele au sungt de pace!» Fericirea unui 
sat care-şi revede o parte din locui- 
tori. «Insemnärile» sunt dintr’un jurnal. 
Mentalitatea soldaţilor noştri. Unul, 
„plecând acasă, spune că va arătă numai 


la trupul rece al tatălui său: «Te-ai ` 
dus cuminte către Domnul, către pă- 
storul cu o turmă, sperând că poate 
„e acolo Intelepciunea cea din urmă?» ; 
Mihai Codreanu aduce pe creștin să 
murmure, întrun «sonet»: «De-aceea 
în faţa Ta cu umilință genunchii plec - 
şi fruntea mi-o Inchin, slăvind pe veci . 
suprema Ta fiinţă»; Macedonski fre- 
doneazä în ritm de litanie: «Doamne, 
toate sunt prin Tine şi averea şi pt- 
terea, fericirea, mângăierea» ... Liviu 
-Rebreanu pledează pentru ceva su-: 


perior, pentru o credință. Vin 'apoi 


streinii: Goethe constată la vârsta de 
74 de ani: Sa 
ic à E g 4* $ 


O încercare îndräs-`` 


— 268 — 


«ia piepiul poat carat «o năzuinjă, 


-Sẹ sbate ca un val, de bunä-voie 


Să se predeă, plin de recunoştinţă 
La ceva ce-i mai sus, curaj, gecunoseut, 
Pe vecinic Ne-numitul deslegând, 
Noi o namim: să fii drepi-ezedincios». 


. Carducci conemphi wonpten <n 


veci wepriceputä»r; Petöfi suspiat:. 


«Mai scurt de-o clipă poate f ceva?. 
Sărman prietin! doară viaţa ta! Vin 
anii — aduși de vânt gi vântu-i mână, 
ţi scutecul din leagăn ‚intr’o mână 
şi ’ntrralta giulgiul de Iinmormäntare. 
Om mândru, care ţi-e mândria oare?» 
Byron ne descrie ultima noapte ,a 
omenirii, cu <Întunecimea» ce se 
răspândeşte; cum ura omoară și pe 
cei depe urmă Ne — un me- 
mentp apocaliptic tor Hugo ne 


„descrie pe, bătrânul episcop Myriei 


(din romanul <Mizerabilji»), bunäta- 
tea personificatä. Alte bucăţi scurte 
ne poartă prin «lumea orbilor», în 
seara de Crăciun . (colindă) şi pe 
câmpurile unui sat romänese (ideia: 


"şi muncitorii cu creierai nu suat de 


disprețuit de eăteai!). Dia toate se 
desprinde o tendinţă spre ceva supe- 
rior, spre bunttyte, epre curăție su- 
fleteascä. 


Bine ar îi să se răspândească bro- 


şura, să fie cetită și comeniată. 
“ 
„E mult de lucru!“ Buletinul 20 
al desp. Sibiiu al «Asociaţiunii». Sibiiu 


. 1924, Darea de seamă despre activi- 


tatea desp, în decursul anului 1923 - 4. 


`. Broşură tipărită pe spesele dlior 1. 


Floagiu sen. şi jun. Se împarte gratuit. 

Brogura aceasta de 52 pag., tipä- 
sită cu petite, vrea să dea o icoană 
fidelă a tot ceeace a prestat despărț. 
Sibiiu, în frunte cu di Dr. Gh. Preda în 
decursul anului 1923—4. Intr’o formă 


literară — în parte — descrie propa- 


ganda la sate, indică întrebările puse 


la fája locilui şi anels din răspunsuri . 
(biblioteci, săli de aduvare, ajutoare= ` 
pentru scopuri culturale, diu America, ` 
sanitare, reprezentații, etc.) — trece Im. 
reyisia conferințele din Sibiin, pentra 
intelectuali si meseriași şi. concutele- 
educaţive. La partea documentară pe 
aduce lista comunelor vizitate din par- - 
tea sibienilor, numele conducătorilor- 
agenimilor din diferitele comune ale: 
desp, lista conferinţelor şi lecturilor 
din diferitele comune, întrebările puse- ` 
pe sate, conferințele din Sibiiu, mul- 
famirlle diferitelor autorităţi, societăți 
şi persoane, programele muzicei de- 
cameră şi festivalurilor, raportul ca- 
steruluj, apoi o descriere amănunţită: . 
Cum a decurs adunarea generală apu- - 
alā (in Porcesti,. Itustraţii din Muzeul: . ; 
«Asociafiunii» şi date statistice despre: ~ 
ce a prestat «Asociafla> până acum, - 
completează brosura. 
Am vrea ca broşura să fie getitä. E 
cât mai mult şi =să berveasca de în- : 
demn gi altor despärjäminte, să tipä-- 
rească ceva similar, pe lângă rapoar-- ` 
tele trimise la centru pentru numărul, 
ce apare înaintea adunării generale: a. - 
societății noastre. i 
x 
«Bulstinul cărții» 
are următoarele aprecieri : 
Yrescu (Horia) : 
departe, Sibiu; 


(Apr. 1924). .: 
« Petra. Pe :: 

Gânduri de dat mai 
«Ed. Asociaţiunii»,. 


. (Bibl. poporalä a Asoc. An. XIV, Nr, 


112, 1924, 48 pag. 3 Lei.) E 
| «Istorioarele dlui Petra-Petrescu. E. 
sunt din cele maj bune ale genului.. - 
Literatura. pentru popor, aceea care 
să cultive sentimentele frumoase şi; 
să îndemne la bine e una din cele: 
mai ingrate creafiuni, Trebuie o mă- 
sută şi o cunoaştere a oamenilor — : 
şi despre care se scrie:gi pentru cari se: 
scrie — pe care nu o poate aveă 
oricine. O văduvă ce se îndeamnă. 
să trăiască după moartea soțului ei 


209 — z ză a 


“pe câmpul de luptă, pentrucă: prun- 
el ce-l are fi seaniănă așa de bine 
“tatălui; gânduri despre uşurâtatea și 
-nedreptatea Omentască ca «În satul 
„gușaţitor> gunt lecturi din cele mai 
. morale. Dar vam notă că di P.P. 
"face parte gi bune! literaturi. Schitele 
şi portretele sate din jurnalul de ta- 
.zaret sau matea şi crestineasca du- 


"sere din «Biata Rumunka» sunt ade- 


“vărată literatură. Un soldat se tn- 
toarce acasă färä de un ochiu şi cu 
„degetele sdrelite.  Ascultaţi cât de 
-simplu vorbește: <De_una îmi pare 
„bine: 
mi s'a .tâmplat cu ochii. Am scris eu, 
nu-i vorbă, acasă, cänd a fost la opä- 
:rafie, da pe ungureşte, că era un un- 
„gur, care mi-a scris scrisoarea. Se 
"vede că n'or îi primit-o, că nu mi-au 
-scris de ea. Acu — så mā vezi când 
-oiu ajunge acasă! Și-oiu arătă numai 
-destile şi numai mai târziu ø să-mi 
:scof ochiu! !» Perp. 


„Întrăţirea“, 18 Maiu 1924 scrie: 

„Transilvania“. Nrul 3—4 din 
“excelenta revistă «Transilvania» cu- 
prinde un bogat și variat material. 
Sub titlul «Cät de departe am ajuns 
«cu toţii» di Horia Petra-Petrescu pu- 
blick un interesant «mozaic adunat şi 
comentat» de dsa, — mozaic plin de 
-frumoase și luminoase citafii, cari se 
încrustează în text ca admirabile ne- 
stemate. in nuvela «Insecta» di I. A. 
Basarabescu pune caracteristicul său 
spirit de justă observaţie, nuanțată 
de find ironie. 

DI Dr. Sandi (Alexandru) Bogdan 
“publică un sprinten și spiritual articol 
-«Din vremurite noastre», = 

Cele două poezii ale dlui Volbură 
"Poiană -<Cireșul Men» şi- «Secerisuls 
“sunt pline de ọ delicată sensibilitate, 
de o discretă emoție, realizată int:’o 
simplă dar expresivă formă de artă. 


Că nu ştiu. al mei deacasă ce - 


Un dagat gi, instructiv docu- i 


ment al vremii îl constHne articolul 


«Cum s'a otrăvit opinia publică». 


v 


Buletinele despârţămntului Si- 
bifa al „Asociaţiunii“: «CA? de de- 
parte am ajuns cu totii». Un mozale, 
adunat și comentat de Horia Pet 
Petrescu, — «Toate plugurile la e 
Părerile unor oameni de bine de H. 
P.-P. (Amândouă broş. tip. pe chel- 


“tuiala <Caselor Naţionale», București.) 


— Se impart gratuit. 


Horia Petra.Petrescu: Un täcıune 
şi-un cărbune, Triptic tragi-comic, joe 
de marionete peniru oameni mari. in 
trei acte. (Ed. proprie.) Sibiiu 1924. 
Tip. «Dacia Traiană». 20 Lei. 

Horia Petra-Petrescu: Nu e nu- 
mai la noi asä! Argumente dintr’alte 
ţări, pentru ceice bârfesc tot ce gå- 
sesc la noi. Adunafe şi comentate. 
Sibiiu 1924. Tip. Soale militare Inf. 
«Principele Carol». 

e 


Boreia (loan) : Inviere si alte po- 
ezii. Sibiu, «Ed. Asociațiunti». (Bibl. 
poporaiä a Asoc. An. XIV, Nr. 114), 
1924, 47 pag., 4 Lei. 

. «loan Borcia, pe care simpatia şi 
înţelegerea dini Horia Petra-Petrescu 
ni-l prezintă în câteva rânduri sim- 
fite, a fost unul dintre scriitorii at- 
deleni contemporani cu mişcarea dela 
«Sămănătorul». S'a născut la 1880 şi ' 
sa stins în 1912 dnpa ce-și luase doc- 
toratui în filozofie în Germania și 
profesă la un liceu din Sibiu. Cota- 
boraxea lui s'a petrecut între «<Samţă 
nätorul», «Luceafärul» st «Familia». 
A tradııs din nemfegte şi englezeste 
frumoase piese de teatru, intre cari 
«Ifigenia în Taurida» a lui Goethe, 
dar mai ales a seris poezii de o mare 
delicateță şi sfiicinte. Poezia lui e o 
preparare care lasă să se vada cale 


r 


= 970 — 


täfi cari aveau să se desvolte. Sunt 
versuri cari trebuesc reţinute: «Ră- 
sună zurnitul trist de zale, — Cao 


străveche pentru morţi cântare» sau 
această tinerească strofă: «Din as- 
cunzişul tău cu frunza lată, — Mă 
- ’ntrebi așă de mülte mierlă dragă, — 
De-am sta la vorbă vara asta întreagă, 
— N'am isprăvi povestea niciodată», 
dar mai ales să consemnäm a nu fi 
cetit mai frumos epitaf pentru Emi- 
nescu, ca Sonetul «Floare-Albasträ>. 


f Perp. 
. ~ 

__ Serbări culturale la Borga, «Pa- 
tria» din Cluj, din .10 Iulie 1924, 
scrie: «Dumineca trecută sa ţinut în 
comună noastră Borşa din acest judeţ 
o frumoasă manifestaţie culturală aran- 
jată de secțiunea din Cluj a «Astrei» 
condusă de di N. Bogdan, directorul. 
liceului de fete. Lucrările acestei sec- 
fiuni-sunt conduse cu multă pricepere 
de d! profesor Simu, secretar al secţiei. 

Pentru primirea oaspeţilor s'au 
făcut pregătiri suficiente, aşă incât toţi 
acei, cari s'au grăbit să onoreze cu 
prezența lor aceste serbări au fost 
primiţi cu cea mat mare căldură. Tră- 
surile cu onorafii oaspeţi au fost în- 
tâmpinate.la capătul satului de preo- 
tiri din localitate înconjurat de o fru- 
moasă podoabă de poporeni.. Dar ce 
a făcut o impresie excelentă asupra 
oaspeţilor din Cluj au fost cele câ- 
„teva familii maghiare din Borşa, în 
frunte cu contele Bánffy și cu preotul 
Molnár, cari.au ţinut cu acest prilej 
să-şi exprime bucuria și entuziasmul 
lor pentru sărbătoarea culturală a 
poporului român din aceste părți. 

Desigur că acest eveniment a fost 
primit cu multă căldură şi mai ales 
cu surprindere din „partea publicului 
romänesc, care nu s'a aşteptat la o 
manifestaţie atât de călduroasă din 


partea concetäfenilor maghiari, repre=-. 


zentafi prin familii atât de: distinse. 


După vorbirea de salut a contelui; -: 


Bâniiy, a răspuns în limba maghiară. 
di N. Bogdan, directorul liceului de- 
tete din Ciuj, salutând în nobilii pri-- 
mitori maghiari pe pionerii fräfietäfir. 
româuo-maghiare. Di Bogdan în cu-: 


vântarea sa a căutat cu delicatefä să. `` 


reaminteascä asupritorilor noştri din 
_ trecut tactica greşită, ce au urmat-o,.. 


“eare a fost în toate vremurile cea mai. 


condamnabilă linie de democraţie între- 
ambele naţiuni vecine. 

* ellastritate», — a spus dl Bogdan. 
cu. glasul Jui blăjin gi cu o Väditä. 
emoție, — «pentru prima oară în viața. 


noastră ne întâlnim ca prieteni, pe- - 


pământul sfânt al României. Puteam. 
de mult să facem acest lucru, pentru. 


a înlătură regretabilele conflicte din. . 
trecut. Dar dv. mați” căutat niciodată. ` 
să intrați în sutletul nostru. Dv. ne-aţi:: 


privit totdeauna ca dispreţ şi cu o vä-- 
dită ură. Noi vam cunoscut. Noi aih. 
învăţat istoria dv., literatura dv., mani- 
festaţiile dv. culturale gi am înţeles dim 
ele, că sunteți un popor, care merită. 
atenţie. 

Dv, însă n’afi voit să ne remarcafi,. 
pentrucä ne-afi contemplat totdeauna. 
de sclavi, de supuşi ai supreinaţiei 
maghiare, ` - 

Incercați, vă rog şi dv. să ne pă- 
trundeţi intelectul nostru și vă veţi con- 


vinge, că nu suntem departe de va- 


loarea dv. si că odată ce ne veţi cu- 


culturală veți ști să ne apreciaţi la fel». 

Vorbirea dlui Bogdan a făcut cea. 
mai bună impresie: asupra distinșilor 
oaspeţi maghiari, cari au rămas adânc: 
impresionați de nouile întorsături ale 
vremurilor. A 

In ce priveşte serbările despärfä- 
mântului, ele au fost la înălțime. S'au 


moaşte istoria și desvoltarea noastră. | 


ţinut conferințe şi s'au declamat poezii 
din partea elevilor.. _ 
Corul episcopiei Vadului deși com», 
pus numai din 6 persoane a făcut o 
adâncă impresie asupra publicului, 
S’a manifestat de asemenea corul 
elevilor din sat în mod admirabil. 


La sfârşit s'a ţinut e expoziţie de 
copii, după vechiul obicei ardelenesc, 
împărțindu-se premii pentru pruncii 
cei mai frumoși şi mai bine nutrifi. 


Deasemenea a fost o expoziţie de 
vite, al cărei succes a intrecut pe multe 
altele. 

Seriem cu plăcere aceste ränduri 
despre adunarea desp. Borșa, a so- 
cietäfii noastre de cultură, la care 
pentru întâiaș dată au participat fraţii 
noștri maghiari, intre ei distinse fa- 
milii nobile ca un semn fericit al unor 
zile mai bune. 

Felicităm pe distingii aranjstori ai 
acestei märefe. serbări si dorim din 
tot sufletul, ca noui zori să räsarä pe 
pământul iubitei noastre patrii». 

i Li 

„Cercetăşia“ la noi.- Ultimul 
număr sosit la noi din rev. lunară 
«Cercetasul» (Arad, Anul IV Nr. 2), 
conţine iarăş, date vrednice de ţinut: 
minte. O propagandă sănătoasă căreia 
opinia publică românească va trebui 
să-i dea atenţie. Redacția constată că 
«cercetăşia= a ajuns la «un punct mort> 
la noi. Doreste mai multă activitate. 
Manifestările frumoase din București, 
în decursul serbärilor de înfrățire, şi 
acelea din Sibiiu, când cu vizita insti- 
tutorilor cehi din Praga — ca să nu 
numim decât două manifestații, ne în- 
deamnă să aplaudăm <cercetăşia» dela 
noi și să o gprijinim din inimă, Aju- 
tänd «cercetăşia» milităm pentru «omul» 
cel nou al viitorului. (Adresa: Arad.. 
Bulev. Reg. Ferdinand 25.) 


271 — 


„Flamura“, Maiu, lunie 1924, a. II. 
Nr. 5—6 (Craiova). In mare parte un: 
îndreptăţit strigăt de durere al dlui 


“T. Ulmu împotriva literaturii deca- 


dente din zilele noastre, Indignarea 


aceasta ar trebui să se repercute în 


straturi cât mai largi, ca să scăpăm 


* de bâlbăielile cari vrem să fie «artă», 


„Lamura*, Rev. de cultură, a, V. 
Nr. 5—6. Ca totdeauna — cu preţioase 


contribuţii, vrednice de a fi cetite de 


toţi intelectualii noştri, nu numai de 

dnii învățători şi preoţi. DI Nichifor 

Crainic scrie despre romanul: «Grä» 

dina Spânzuraţilor» al romancierului 

nostru L. Rebreanu; /, Agârbiceanu 
are o schiță din seria <Chipuri și 

icoane»; d-na /zabela Sadoveanu un 

articol despre «Şcoala activă»; direc- 

torul Fund. Princ. Carol, di Gh., E. 

Mugur, urmează cu inimoasele indem- |. 
nuri către învățători — o serie de 

«scrisori». DI Cezar Petrescu un ju- 

dicios articol despre gazete şi cultură, 

Inspectorul şcolar Lupu _Antoneseiz 

arată ce primejdioasă este atmosfera 

dela institutul «Marianum» din Cluj, 

aducând exemple din manualele folo- - 
site. Dr. V. Voiculescu aduce planul- 
specificat al unei farmacii şcolare, fo- 

lositor şi altora. Poezii de A. Colrus, 

V. Voiculescu. Prof. |. Simionescu ne, 
vorbește despre o plantă, cum se pri- 

cepe atât de bine. O cronică vioaie 

si bogată. 

„Tara. noastră“ (29 lunie). Din 
«Cuväntäri cätrd surzi» o carte recentă . 
a istoricului italian G. Ferrero (cu doi: 
r!) citează şi parefrazează idei de ar-, 
zătoare actualitate di Ivanov. Ferrero 
e cuprins de un «optimism melancolic», 
crede încă în biruinţa lui Ormuzd (a 
„Binelui), stabilind adevărul: «Neferi- 
cirea Europei au provine din pricina 
parlamentelor, ci dela noi toți. Or- 


- m 


dinea se va întoarce în lume nu atunci 
când în toate capitalele se va pas 
dictatorul cu sabia In miänä, ei atunci 
când noi singuri vom pute răspunde 
ia întrebarea: ce vrem? — răsboiu sau 
pace? Putere sau perfecțiune? Fortä 


i san drept? Bogăţie sau libertate? D, 


Ivanov ne prezintă pe preged. actual 
al Statelor Unite, Coolidge, ca pe 
un «idealist activ» — astăzi, când «po- 
litica pare a fi devenit arta de a face 
rän». — O gingașe schiță a dlui, 
Qorun: «Ravicas, vrednicä de a fii 
Inata într'o antologie peutru copii giu. 
oameni mari. 


Interesante sfaturi date de di/. 
Ol. Stefanoviei-Svensk in privinfa pro- 


pogandei (Mäestria prop.) în „Foala. 


Tinerimii“ (15 Main). Tot acolo © 


dare de: seamă despre patru şezători - 


publice date de soc. cult. «Buciumuls 
‚in Bucureşti (seară franceză, scandi- 
navă, spaniolă, anglosaxonă) cu stopul 
de a deşteptă interesul pentru civili- 
zaţiile acestea. Muzică naţională res- 
pectivă, probe din:limbile respective, 
cu analize lit, reproduceri plastice 
din pictorii țării respective. O sere 
aleasă, ta să germineze ideile fru- 
moase, nobile, din diferitele țari, 
Nu s’ar puteă face ceva la fel și 
x orașele noastre? In Sibiin s'a 
ut în ciclul de iarnă (1923/4) o serie 
A concerte cu muzicä de Cameră. At 
trebui completate cu bucăţi literare gi 
lucrări 'de artă picturală, ev. reprod. 
plastice (sau diapozitive). = 


„Näzuinta* din Craiova (lunie) 
se ocupă mal că seamă cn poema 
Cid, spaniolă, imp)linindu-se în enrind 
900 de ani dela naşterea ei. DI Al. 
Popescu- Telega și-a luat frumoasa sar« 
<inä de a ne apropiă sufletește de pro- 
dusele Hteraturli și culturii spaniole. 


„d 


Un frumos ape! petitru «activitatea 
extra-şcolară>, adresat In „Şeoala 


BE i cara E 


Noastră“, nota revistă din Zalau, cor- ` 


piilui didactic, de dl loan Mango. . 


=, 


la noastră“, revista peda- 


gogică-culturala, organul oficial al re> 


vizoratului şcolar, al comit. școlar 
judeţean şi al Asoc. învăţătorilor din. 
judeţul Salaj (a. I, Nr. 3, Mai, 1924) 
recomandă broșurile de propagandă 
ale desp. Sibiiu.. «Le recomandăm gi 
cercurilor noastre culturale (pe längä 
celor sätenegti). In special broşura: 


«Pentru o ligă a bunătăţii» să nu lip- z 


sească de pe masa-nici unui învățător», 
* 

Tot mai mult și mai mult se pro-, 
fileazä respicat ţintele frumoase ale 
revistei „Societatea de mâtne?. Arti- 
cole gândite, pline de avânt și de miez, 
chiamă la o pătrundere a problemelor 


actuale vitale. Asa d. e. avem în Nr. 


12 considerații despre problema de- 


. mografica, în legătură ct o carte a lul 


Herriot (discutată de dl Bogdan-Duicä) 
— articol seris de dl Dr. 
despre organizarea muntii ştiinţifice, 
de dl Flaviu Șuluţiu (Sistemul «Tay- 


lot>, cointetesarea) ; Evenimentele din ` 


Basarabia -de di Onis. Ghibu; Viaţa 
cuiturată în Beiuș (de Senin); Cronica 
ilterarä despre recentele volume ale 
dior M. Sadoveanu si I. Agârbiceanu 
de di Bogdan huică, ete. — pe lângă 
o bogată şi vioaie tronică, 

* 


„Adevărul literar se artistic“, 
Nr. 184 (9924) ja loc de frunte «Pes- 


euitorul de burefi» («Din povestirile ` 
lui Adrian Zogtafi») de Panait Istrati, 


despre care vorbeşte presa franceză 
în termini elogioși. Romain Rolland 
a scris o prefață entuziastă volumului 
Apärut, anul acesta, în franfuzeste. Din 
capitolui tradus încă nu-ți poți formă 
o părere despre calităţile literare. ale 


A. Voina; . 


— 93 — 


ui. Istrati, — Restul unmärului, ca tot- 
<leauna, interesante eolaboräsi prefi- 
‘„oase ale dlor Gala Galacteon, Slavici, 
Petrovici eis. — In Nr. 186—7 tradu- 
„cerea frumoasă a dini D. Nanu: «Vi- 
"sul unui amurg de iubire», poem dra- 


matic de H, Bataille. E laudabil pla- 


nul revistei de a publicà de aici îna- 
"inte şi piese teatrale pentru diletanţi, 
în câte un act, două. Aviz societăţilor 
moastre de diletanfi! (Nr. 186) pu- 
blită, în traducerea dlui G. Ni 
Rita, celebra poezie a lui Sully Prud- 
„homme: Vasul sfärämat. Povestea va- 
sului de flori lovit de un evantai. Du- 
păce treci peste <epuizat» (ca rimă, 
-ca să rimeze cu «sfärämat>) — te opreşti 
la acel dureros: «N’y touchez pas, il 
“est brisé», tradus: «O, nu-l atingefi 
nimeni, căci este sfärämat!» 

-«Şi inima adesea fi se răneşte ’n viaţă, 
Atinsă de o mäsä ce ’n taină ai jebit 


“Ea suferă în sine şi siogură se sfarmă, 
“Căci a iubirii floare de-odatä a pierit. 


“Părândeă-i neatinsă în ochii vii ai lumii, 
Ea simte ’ncet cum plânge şi crește 
[ne ’ncetat 

:Durerea rănii sale, cea fină si profundă, 
N'o mai atingeţi nimeni: de-acum s'a 
’ [stărâmat!» 


„Ramuri“-le din Craiova crese în- 
“tona, spre bucuria noastră, afătân- 
-du-ne «Drumul» cel «drept». Numărul 
'12—13 din a. acesta ne aduce o apre- 
„ciere a diui N. Iorga despre poesiile 
dini Eitimiw si actul întâi din piesa 
“în 3 acte «Oheorghe Lazăr» a dlui 
Jorga. Suntem în Viena, la Sfânta 
Barbara, pe vremea răsboiului cu Na- 
poleon (1809). Doi teologi români, 
Sandra gi Oăbunea, devotați dinastiei 
tabsburgice — tinărn! Gheorghe Lazăr 

revoluţionar, adorator a! lui Napoleon. 
"Până când Şandru strigă ctrăsnească-l 
din cer pe ateisiu} de Napoleon», 
Lazăr declară: «(ma trimis la Viena) 


bitul de sânge al lor miei închis în 


+ 
cămările lor ...gi trebuiä sa mă tri- 
meafă. Măcar ca să văd că fanfufile, 
or fi de fier, dar se leagă de un par 
putrăd ce saltă din pământul răscolit 
de ghiulele Franfuzalui...» Tafât lui 
Lazăr, țăranul din Avrig, vine cu Maria, 
fata vecinului, să-şi fadá fläcäul să-l 
cheme acasă, să-i apere pe toți de imi- 
pilări. Actul se sfârşeşte cu hotărârea 
lui Lazăr de a plecă acasă. Cândii ` 
povesteşte tatăl säu că e «rău» dcasă, 
că eränjesc» superiorii la dânsul, căiid 
își cere dreptul. şi-i spun: (fiul tău) 
«ăla, badeo, a învățat carte și cine a 
învăţat carte acela cu noi este» și că 
nu va veni acasă, Lazăr isbucneşte: 
«A minţit! Eu merg cu fiue. Merg cu 
voil» — După cât se vede din a. I 
va puteă fi jucată piesa cu efect în 
Ardealul nostru, nu numai în Cluj, 
unde a predat-o dl Zaharie Bärsan. 
e 


In <Sâptimâna» I. Nr. 5 (1924) 
pi se relatează despre vânzarea căr- 
tilor din editura «Caltariť naționale». 
In a. 1923 a tipärit C.N. 135 volume, 
în diferite biblioteci: Autorii mai «ce- 
ruţi» de public au fost: Caragiale, 
Delayrancea și mai ales «Viaţa la ţată», 
romanul lui Duiliu Zamfirescu. (Din 
«Viața Ía farä> s'au vândut pănă acum, 
intrun: singur an, peste 6000 ex., cu 
toate că se vânduse înainte, în ed. 
«Bibl. pentru toţi» şi altele, peste 47 
mii ex.) Apoi, vine di Ion Minulescu, |. 
romanul spaniol «lubirea iubirilor» și- 
francez «La umbra crucii» sunt aproape 
epuizate. O treime din «Elementele 
de psihologie: a gmi Rädnlescu-Mo- 
tru e vândută. l 


„Munca a fost pentru mine mäugi» 
ierea in desnädejde, scäpares impotriva 
urâtului, adăpostul împotriva Intäm- 
plărilor și prigonirilor»... Mihail Co- 
gülniceanu. 


— 2714 — 


„Viaţa Hömdneasche an. XVI. 1 
-Jan. 1924. O frumoasă schiţă de sctii- 
torul Mih. Sadoveanu: «Haralambie». 
DI jean Bart (Eug. Botez) are o deli- 
. <ioasä schiță: <Rătăcind prin deltă», 
care ar puteă figură în «Memoriile 
unui vânător» de Türghenief. Des- 


scrierea vieții unui bătrân marinar, |. 


Andrei, căruia îi zic Filozofof, fiindcă, 
scârbit de lume, dupăce l-a înșelat 
nevasta, se retrage şi trăiește 42. de 
ani departe de lume, Filozofof filoso- 


feazä:» Aţi văzut peștele cela care se. 


chiamă fipca, de seamănă întocmai 
“un șarpe? Umpli un sac cu şerpi şi 
bagi între ei şi un-fipar; aci trebue 
să vâri mâra în sac și să nimereşti pe 
nevăzute fiparul dintre şerpi. Asta-i 
însurătoarea. Aşă îşi alege omul ne- 
vasta». i 


ŞI, totuş,. omul care o nimerise 


rău în căsătorie, omul cu spirit deli- 


bertate, stăpânul din sihăstria sa, se 
dă plâinic când îi revine «Baba» şi — 
“între cicălituri, fum de tutun — își 
duce viața mizerabilă! Comentarul 
scenei casnice, medicul care întovă- 
reste pe povestitor, isbucnegte, privind 
la libelulele efemeride: «Uite ! “vezi 


cele dovä efemere cari plutesc încleş- 


tate strâns, contopite parcă întrun 
singur corp? In aceeaş zi se nasc, iu- 


besc și mor... mor, iubindu-seb»... 


Câtă vreme omull... 


a * 


Le Desarmement de la haine 
(Desarmarea urii), «Tipografia Popo- 
ralui», Sibiiu 1924, par. V.- V. Tilea. 
Lucrarea dlui V. Tilea. vine in zilele 
de astăzi nu numai ca o propuuere 
bună pentru Liga Naţiunilor, in infe- 
lesul de a complectă alin. 2 din art. 11 
al pactului; dar mai mult ca o pres- 
eripfie sufletească pentru o mai rodnică 
muncă, o mai strânsă colaborare şi ar- 
monie dintre oameni. 


Fără pretenţie de a face multă 
psihologie socială, DIV. Tilea descrie- 
clar în puţinele, — dar cu foarte mult: 
înţeles — pagini, conseciriţele senti- 
mentului de ură care se. evidenţiază: 
in timp: de pace la acei lipsiţi de o- 


Puna si îndelungată educaţie şi mai 


ales în timp de răsboiu si după räs- 
boiu' atunci când frânele individuale 
slăbite contribue la dispariţia trânelor- 
sociale. 

Ridicându-se cu vehemenfä pen» 
tru luarea măsurilor din' partea Ligii 
Naţiunilor și. pentru o propagandă de- 


„combatere a urei, atât prin adunările- 


publice, cât şi prin presă, autorul ser-- 
veşte nu numai'cauza neamului, dar: 
a umanitäfii în general, Nu mă in- 
doesc că o-lozincă ca aceasta, arun- 

cată pentru un moment ca o <propo- 
ziţie separată» cum o numește d-sa,. 
va fi urmată în curând (chiar d-sa ne. 
promite), de multe alte lozinci cari 

vor forma o lucrare, un tot de. solu-- 


fionäri, cu privire la modificarea men--' 
_talităţii negre, care impiedecä oamenii: 


a se înțelege și a se iubi. 

Meritul dlui Dr. V. Tilea este asi- 
gurat pentru viitor şi el va îi cu atât- 
mai mare, cu cât sarcina ce şi-o asumă. 
— de a duce la bun sfârşit opera in-- 
cepută, — este din cele mai grele, 
mai covârșitoare. 

Trebue să rtcunoaștem că ura ca. 
sentiment inerent făpturii omenești, 
este de abeă unul din numeroasele: 


— 


1 


elemente care compun psihismul no--. . 


stru, iar componentele wmentalitätii. 
omeneşti sunt pe cât de complexe, pe 
atât de dependente unele de altele,. 
încât nu ne putem raportà la unu. 
fără a nu atinge pe celelalt si, indirecte. 
întreaga mentalitate. 


Diferența construcţiei de menta-- 


litate dintre indivizi mai mult ca con- 


strucția fizică (căci este. știut că su--. 


biecfi slabi urăsc pe cei forfi, cei urâţă 


= 15 — 


pe cei frumoşi, etc.) aduce concepții 
diferite de viaţă cu privire mai ales 
la obiceiuri, datine, tradiţii, credinţe, 
iubire, etc. şi cu ele diferite sentimente 
„rele (dintre cari şi ura) faţă--de acei 
ce nu sunt la fel şi.nu concep la fel 
cu noi, 
Şi dacă ne raportăm încă numai 
` la ceeace este intraomenesc nu este 


de ajuns, relaţiile omului cu lumea. 


din afară, în special interesele econo- 


mice și concepțiile politice (ca să nu ' 


numesc decât pe cele mai importante), 
duc la paroxism această ură. A de- 
venit aproape o lege socială faptul că 


cu cât. interesele apropie mai mult 


oamenii de rasă diferită, eu atâta prin 
cunoaşterea .deaproape “sentimentele 
îi îndepărtează şi aceasta nu numai 
din motivul că se văd cu altă croială 
hereditarä şi socială, dar fiindcă inte- 
rele economice. prin ele însele dau 
arhitecturi. mintale diferite, cu senti- 
mente egoiste, egocentriste; etc. care 
măresc șansele urei. | 

În concepțiile politice vom ob- 
servă acelaş lucru. Cei cu conştiinţa 
colectivă nu vor suferi pe cei cu con- 
stiinfa individuală, antocrafii vor uri 
pe democrați, etc.. 

Aceste date şi încă multe altele 
(nu poate fi aici locul a le expune) nu 
trebue să ne facă să disperäm, şi din 
parte-ne, felicitând pe dl Dr. Tilea, il 
rugăm să. perseverze in lucrärile sale. 
Cei puţini idealigti, entuziaști vom co- 


bori cu pläcere la mijloacele pe cari 


am început încă de mult să le punem 
-în practică pentru înlăturarea urei. 
Negresit cel. dintâi mijloc paleativ 
pe care-l recomandă d-sa: înlăturarea 
defăimărilorg bärfelilor, criticilor inju- 
rioase. de prin întruniri publice, presă, 


etc. este acceptat de toţi, din fericire . 
chiar și de acei ce știu aşa de bine 


să practice ura. 
Ca orice mijloc paleativ însă nu 


poate aveă decât rezultate temporare 
şi nesigure. 

Al 2-lea mijloc mai curativ merită 
toată atențiunea oamenilor. de bine şi 
în special al conducătorilor. 

E vorba de educația şi instrucfia 
adulților gi copiilor. 

Trebue să recunoaştem că cu tot 
progresul realizat în educaţia şi in- 
structia din școli (şcoli pentru adulţi 
sunt puţine), cu toatä,silinfa dată de 
eminenfii noștri profesori, inväfämän- 
tul nostru suferă încă de multe greșeli. 
psihologice. 

Instrucţia din școală mai aduce 
astăzi încă buni teoriteciani, mai apți _ 
a repefi demonstrațiile din manuale, ` 


„decât a le puteă aplică sau decât a se 


conduce în viaţă; aplicarea apoi prac- 
tică dar rău înțeleasă a ştiinţelor po-- 
zitive din domeniul economic (agri- 


` cultură, industrie, comerţ, ete.) cu în- 
‚tregul cortegiu de întreprinderi co- 


mercile, bancare, concurenţe mai mult 
sau mai puţin oneste, etc. desvoltä in- 
teresul personal, egoistic, de branşă,. 
etc. care contribue la desvoitarea urei 
şi dușmăniei dintre oameni. 

Educaţia sufletească din şcoli se 
face apoi pe o scară redusă si.nob ` 
ştim că o instrucție greşit adoptată, 
însoţită de o slabă educaţie, nu poate 
decât diformă mentalitatea individuiui,. 
creindu-i sau redesteptändu-i senti-- 
mente (deci şi ură) care îl pun in con- 
flict. cu alţii. 

Suntem însă alături de d! Dr. Tilea. 
a susţine că numai buna educaţie, buna.. 
propagandă culturală şi morală este 
singura inälfätoare de suflet şi capa- 
bilă de a modifică sufletul părinţilor 
cari fac educaţia copiilor, acel a) pro-. 
fesorilor cari fac pe aceea a elevilor 
sau aceea a conducătorilor însărcinaţi: 
poate cu educația condusilor, etc. și 
treptat, îndreptându-ne mintea și ju- 
decata, suplinind ura prin sentimente 


i a — 26 — 


bune (mila, compătimirea etc.), să ne 

putem apropiă unit de alfti, spre bi- 

nele nostru gi al umanităţii. E 
Dr. Preda. 


Edison, cu toate că a împlinit 77 
-de ani, muncește ca un tinăr. Dela 8 
dim. până la 12 şi dela 2 la 6 lucrează 
cà orice om de profesiune, Nu-i vorbă, 
se podte lăudă cu anfecesori cari şi 
ei áu ajuns o vârstă înaintată. Moşul 
i-a murit la 104 ani, tatal la 96! 

Unui ziarist american i-a desco- 
perit că în curând va puteă arătă lumii 
o nouă invenţie epocală: ulslizarea 
practică şi productivă a razelor solare, 
Altă descoperire sensationalä ne-o re~ 
zervä în curând. (V. <Excelsior», 13, 
Ul, 1924.) 


Cât a câştigat Franța pe urma 


„ceasului de vară“? Raportorul ge- 


veral al bugetului oraşului Paris a co- 


modest. — Fiţi prudenfi, nu vorbiţi 


- prea muh, de nu o så vă rupeţi gâtul! 


. 


anunicat comitetului date elocuente - 


„despre câştigul avut în anii din urmă 
-prin simpla schimbare a orarului cu 
aşă numitul «ceas de vară». latâ-le: 
economiile realizate la gaz în 1922 


7.434,000 metri cubici, in 1923 5.324,000 


„metri cubici. Compabia pariziană de 


electricitate evaluează economii de 
electricitate la, 2000 de tone de huilă 
(cărbune de pământ). (v. ziarul <Ex- 
-celsior», 13 Martie 1924.) 
L] > i 

«Când am. ajuns în Palatul Bour- 
bon» (parlamentul din Paris), spuneă 
Ribot, fostul ministru, decedat anul 
trecut, cam rămas timp de patru ani 
‚mut, în banca mea, fâră de a întrertpe 
chiar. Nu m'am decis să dau piept 
<u tribuna (parlamentară) decât în le- 
gislaţia următoare». — Pay! Dechanel, 
fostul președinte de republică, da sfa- 
tari de discreţie oratorică, constatând 
că mai mulți ani a tăcut, ca deputat, 
şi numai mai târziu, a luat cuvântul, 


da sfatul, după croniearai dela «Les 
Annales», un vechiu parlamentar... O, 
o, 0! Să dea cineva astfel de siaturi 
la moi! . 

y * 

Mizeria răsboiului, Din pritejul 
reuninnii annale a secției femenine a 
Legiunii Britanice s'a constatat că 
50,000 de văduve de foşti combatanți, 
împovărate cu grija familiei, sont sl- 
lite de a primi ajutoare locale sau 
să-şi cante de lucru. 150,000 de foști 
combatanți due lipsă, ca şi tamiliile 
lor, în urma scăderii lucrului în Anglia. 
Colonelul Grossfield, vorbind despre 
conferenfa Federaţiei interaliate a fo- 
stilor. combatanți — care se va fineà 
in curänd — a menfionaf propunerea 
de a se constitui.un grap internațional 
de mame cari şi-au pierdut un fiu sau 
mai mulți fii în decursul răsboiului, 
grup ce va aveă menirea de'a prein- 
timpină o altă catastrofă de felul ace- 
steia. («Excelsior», 22 Main 1924.) 

+ 


In Italia s'a deschis o subseripfie-.. 


publică pentru ridicarea unui monu- 


ment «Mamei italiene» care să simbo- - 


liseze spiritul; de sacrificiu al ma- 
melor italiene, al eroilor morţi în räs- 
boiul mondial. Regina Margherita şi 
regina Elena au sprijinit cu. prezența 
şi ajutorul lor bănesc întreprinderea. 


(Vezi fotogr. şi explicația în «Excel- 


sior», 22 Malt 1924.) 
è 


Guvernul mexican a fost primul 
stat care a luat măsuri radicate împo- 
triva acelora cari pocesc limba în in- 
scripfiile deta reprezentațiile de cîne- 
matograt. A interzis, pur și simpla, 
filmele cari vor lăsă de dorit în pri- 
via gramaticei. — In «Les Annales» 
comentează dl Q: Derviile pasul acesta 


al guvernului mexican astfel: «In 


BE ae Mr i ate eta aaa tatea ea Ras aa pag ALE 


— 277 = 


Franţa, ar face bige noul minisir al 
iușiracţiuaii publice 3ă ia o deeiziune 
similară, De ar luă-o brusc, eine ştie, 
dacă p'ar trebui să închidă toate cine- 
matografele, fürä de excepţie, din lipsa 
de filmuri corsete. ..» — La noi? Eom- 
- pletaţi, R 
Un consiliu superior al literelor 
in Franța. Fosful ministru al instrucției 
publice, dl Enrie de Jonvenel, fostul gef- 
redactor al ziarului «Matin», a lăsat 
să se întrevadă la un dineu dat de 
. «Asociafiunea crifigei literare», cà gu- 
verpul francez se bate eu gândul să 
institue un consiliu superior a al li- 
terelor, 
Și în Franţa se întreabă opinia 
publică dacă iutelectualii nu sunt des- 
consideraţi în viaţa actuală. Unii merg 


atât de departe încât reclamă un mi- 


nister al literelor. DI Jouvenel a lä- 
sat să se întrevadă (după «Excelsior», 
8 Main 1924) că «până acum, de fapt, 
litereje franceze n’au avut reprezen- 


tanfi calificaţi pe lângă ministerul in- / 


strucfiei.publice. In aceasta a väzut 
di E. de jomvenei o iacună. Crede 
că trebue să existe legături perma- 
nente între administrația sa gi intre 
scriitori. Pentm ca să stabilească a- 
ceastă legătură a creiat un consiliu 
superior al litereler. Acest consiliu va 
asistă pe ministrul instrucției publice 
la studiul sutumor chestiunilor în te- 
gătură cu mpatrimoniul literar. francez, 


cu interesele morale gi materjale ale . 


scriitorilor, întrun cuvânt, cu aceea 
ce constitue viața intelectuală a Fran- 
jei. Va fi pentru chestiunile literare 
ceeace este consiliul superior al In- 


structiei publice pentru chestiunile de ` 


învățământ». 

Copsilifi s'a gi compus, din driii : 
Jean Richepin, Marcel Prévost, L. Bar- 
thou, Robert de Flers, René Doumic, 

. 


Din Carlyle: «Epopeea lumii nw 
înce pe astăzi sa în Aeneida (lui Virgi]) : 
arma virumgne cano — cânt armele 
şi pe bărbatul (oştean) — ei; cânt pe: 
om gi unealta de Incru>, 

Carlyle a murit în 1881! Nu t-a | 
fost dat să ajuagă timpurile noastre? - 

<Oinul este totdeauna subalternul 
Dăecut a! unor apiuniţi oameni, dom- 
nu) näscnt al altor oameni anumiţi, 
seamănul născut al încă altor oameni, 
poate să o recunoască Sau să nu Tech- 
noască faptul acesta; Este o nenoro- 
cire pentru dânsul dacă au e în stare 
să recunoască aceasta, Atunci se afia 
intro stare haotică şi este în pri- 
mejdie de a se nimici», 


Din Ruskin: «Prelegeri despre: 
artă». « ..Vi-o spun din capul locului: 
tot ceeace putem face va îi cu toful 
lipsit de folos, dacă nu vom învăjă 
pe țăran șă se roage, mu numai la -> 
mâncare, ci gi la beutură — şi dacă 
lam prevăzut cu. cești gi cu farfurii, | 
trebue șă-i gi däm ceva ca să poată 
pune inläuniru, ceeâce nu este înve- 
minat». (cap. 120). - ’ 


„Urmele Biruftorior se po! șterge, 
dar ale lui Molière, Racine, Hugo, 
Cuvier şi Lamartipe niciodată. Cât de 
mari şi de puternici fie un Moltke, un 
Bismarck, gloria. lor este trecătoare, 
pe când a inj Goctke, Humboldt şi-a Jui 
Beethoven va rămâne eternă». (Amin- 
tiri de Jon Ghica, Biblioteca pentru 
toți, Nr. 295—8, pag. *) 


«Familia oficială a preged. (aia: 
rican) Harding işi intitulează d! Claude 
Bertou articolul dia «La Revue béb- 
domadaire> (a. 36. tom. IV, N. 17. 
23 April 921), descriind pe secretarul 
de comerciu al fostului preşedinte 
Herbert Clarke Hoover H. «cunoaşte 
mai bine Europa (decät tofi ameri- 


e 


— 218 — 


<anii şi toţi cei din cei ce înconjoară 
pe Harding), trebuinfele și aspiraţiile 
«ei.» El este între consilierii lui Har- 
ding «interpretul Europei, administra- 
torul cu viziunea largă: gi «va evocă 
«partea umană» a relaţiilor între po- 
. poare». Di Berton urmează: 

«Un mare ziarist, englez, Phi- 


tip Gibbs, a avat în timpul din urmă | 


“un interviey cu dânsul. Cu simplita- 
tea unui țăran şi cu vederea clară a 
unui savant a explicat Hoover lui 
‚Gibbs ceeace gândeă despre Europa, 
despre America, despre viitor... A 


“fost sever faţă. de bărbaţii - de stat ai. 


Europei. 

j «Nu putem face nimic, a declarat 
“el, nu putem face nimic cu oamenii 
de stat ai Europei. Fiind reuniți in 
jurul unei mese, vei ajunge cu ei la 
un aranjament rezonabil, mai apoi, 
cãnd s’au depärtat, nu face nici unul 


‚din ei vre-o: sforțare de a prepară . 


aranjameitul acesta ca Să. reuşească, 
ci tocmai dimpotrivă îşi dau osteneala 
să sufere. naufragiu. În ceeace pri- 
veşte Statele Unite, «imensitatea Ame- 
ricei, caracterut provincial al america- 
nului, în Apusul ventral, si pe în- 
treagä întinderea continentului, le 
„ face incapabile de a înţelege in ce fel 


ar puteă fi atinse de desastrele. Eu». 


ropei centrale.» Când încearcă Hoover 
«de a face să înțeleagă Statele Unite, 
“întreabă fermierii: «.. Ce este Eu- . 
ropa pentru noi? „. Pentru ce au că» - 
zut preţările porcilor?» Fermierul 
‚american nu-şi -poate. închipui că pre- 
ul porcilor săi atârnă dela facultatea 
de a cumpără a europenilor. later- 
«dependența economică a naţiunilor lu- 
mii scapă americanilor, cum scapă și 
„europenilor şi Hoover declară: «Eu- 
‘ropa trebue să se unească economiceste 
Sau să piară». ; 

In 11—24 Iulie a. c urmă să 
se țină un «congres. internațional a 

J 


tronajul de onoare: al dlui Hoover, 


probe de nervositate. Sdruncinătura, - 


“Defecte: Läcomie (de mâncare), ta- '% 


muncii siülnfifice, în Praga, sub pa- ` 
tronajul preged. Masaryk gi sub pax, 


ministru american de comerciu. Sta- . .! 
tele Unite s'au anunțat cu numeroşi 3 
ingineri la congres. (v. «Gazette de`: 8 
Prague», 28 Iunie 1924.) ” 


Vice- preşedintele comisiunii afa- . 
cerilor streine din Franţa, senatorul : 
francez Georges Reynald scrie in «Ga- 
zette de Prague» (25 Iunie 924), după. E 

Ă 


alegeri: «Räsboiul a născut o indis- 
poziţie şi dificultăţi de ordine econo-.. 
mică şi financiară din cari se nasc < 
nemulțumirile; nu trebue să fii deci ..x 
Surprins dacă se‘ produc sguduituri 
interne şi dacă corpul electoral dă 


a fost prea tare pentru ca echilibrul 
să se-fi putut restabili pe voia impa- _ 
cientărilor legitime; trebue să treacă 
vreme şi trebue o continuitate a sfor- 
țărilor». 

O -declară vicepreşedintele co- 
misiunii afacerilor streine din Franța... .; 

* 


E italia Sea i ae 


“La un concurs publicat de rev. ` 
«Les Annales» despre calitățile si : 
defectele bărbatului şi jemeil in cäs- | 
nicie («Ea-si El») au răspuns zeci si. 
zeci de mii de cetitori. Scrutiniul a... 
remarcat următoarele : calități cerute ` 
Jemeii: inteligenţă (cele mai multe + 
voturi==44698), dragoste de căminul .. 
familiar (42,654), bunătate, poftă de 
lucru, fidelitate, voință, onestitate, “3 


LI | 
chinărie, Calitäfi cerute bărbatului: į 
drâgoste de cămin (35,905), dragoste 3 
de copii, fidelitate, bunătate (27,013), + 
tandrefä (gingägie), devotament, in- 
teligenfä. Defecte: cochetärie (65,876), 
lăcomie (la mâncare), curioșitate, etc. 
(«Les Annales», 6 Apr. 924.) 


e 


N 


— 279 — 


Declaraţiile presed. republ. ceho- 


slovace Masaryk. în decursul vizitei . 


‚sale, la Pohorelice (Moravia), când a 
"fost bineventat din „partea populației 
germane prin senatorul Luksch (Iunie 
1924): 
mană si cehă din Cehosloväcia se află 
“în faţa aceleiaş probleme, aceea de a 
deläturä (aruncă la pământ) orice armă 
‚de rămăşiţă a mentalitäfil. austriace, 
iadecă: de a o rupe cu spiritul ve- 
‚chiului regim. Sunt convins că re- 
„gimul Habsburgilor a stricat atât ger- 
manilor cât şi nouă şi poate chiar mai 
„mult tor decât nouă, fiindcă noi n'am 
“încetat niciodată de a-l cothbate: Un 
regim în urma favorului căruia o mi- 
noritate nu guvernà majoritatea, dar 
-0 oprimă cu violența, a fost un regim 
«defectuos și nefast... Politica mea este 
"o politică de pace, atât în internu! țării, 
cât şi în politica externă. Resping 
-orice politică de violenţă şi orice po- 
litică de revanşă. Cavour (bărbatul de 
“stat italian) a spus cu mare dreptate 
“că politica răsbunării (a rewangei) este 
„politica cea mai nebună din toate. 
Sunt convins ca oamehii cinstiți pot 
sä- se înțeleagă în toate problemele pe 
baza schimbului de idei » («Gazette 
-de Prague», 25 lunie, 1924) 


La 


Nietzsche şi viaţa sexuală. De- 
'spre erotica iu viaţa lui Nietzsche a 
scos o carte profesorul univ. Raoul 
"Richter. Weill raportează despre cartea 
aceasta în «N. W. J.» (25. 1. 1918), în- 
tr’un foileton, 

lată o scenă citată de Richter din 
scrisorile lui Nietzsche, Ca student în 
“Colonia, l-a dus pe N., fără să ştie, 


un individ suspect într'o casă publică. _ 


N. scrie unui prietin: «M’am văzut 
«deodata încunjurat de o jumătate de 
duzină de ființe îmbrăcate in zorzoane 
(Flitter) gi muselină (Gaze), cari mă 


priveau pline de așteptare. Am stat o 


«De fapt, populafiunile ger-: 


"ua atlet disgrafios, brutal, 


clipă fără sa zie un cuvânt. Mii apoi 
m'am dus, instinctiv, spre un piano, 
spre singura fiinţă cu suflet din so- 
cietate, şi am dat câteva acorduri. ` 
Acofiiarile acestea mi-au deslegat to- 
ropeala si mi-am 'cästigat libertatea, 
ieşind afară»... | 


„L'illustration“ reproduce o sig- 
nificativä caricatură în legătură cu <po- 
litica şi evoluţia socială comentată de - 
jurnalele satirice americane». «Chi. . 
cago Tribune» ne arată un şampion, 
cu o. faţă 
respingătoare, cum se razimă trium- 
fător în mäna-i musculoasă, plină de . 
sânge, şi ränjeste. De jur-împrejurul 
podiului pe care stă scris «Europa» 
se află zeci şi zeci de trupuri, nu li 
se vede decât picioarele, trupuri arun- 
cate claie pe ee Legendaspune: 
Sampionul «problemelor de după räs- 
boiu» s’a pus afarä de luptä (a fäcut 
imposibili) pe cei mai buni bärbafi 


- de stat europeni». Simfesti cum tri- 


umfă bestia. (14 lunie 1924.) 
[2 

“DI Ludovic Naudeau, in Ilustra- 
tion» (17 Maiu 1924), in darea sa de 
seamă despre, expoziţia cea mare din 
Londra (Wembley): «In 24 Aprilie 
(1924), la ora 9 seara, In colţul squ- 
arului Leicester şi a străzii Leicester, 
adecă intr’o. regiune care este tot atât 
de populată cum e la Paris joncţiunea 
(împreunarea) bulevardului şi a fobur- 
gului Montmartre, am văzut doi preoți, 
urmaţi de mai mulţi capelani şi de o 
jumătate duzină de copii ministranfi, 
purtând lanterne aprinse. Cei doi cle- 
rici (clergymeu) predicau pe rând; se 
rugau de trecători cu toată ardoarea 
să se gândească la isbävirea (scăparea) 
sufletului lor. Nu râdeă nimenea şi 


„nici unul nu s'a gândit să-i interpeleze 


cu o zeflemea de prost gust. lată An- 
glia care nu se schimbă!» ' 


— 200 — 


Bibliografie. 


In 7 Febr. a. c.a „apărut un nou 


` organ de publicitate rom. în America: 
«Ecoul American», Organ săpt. p. 
polit., econ., fit gi arte. Red. și adm. 228 
Bragaw Steet, L, 1. City New Jork. 
A apärut în editarea: «Cartea Ro- 
mânească» sumälgarele; 
M. Sadoveanu: Şoimii. Preţul 
Lei 40, ` 
C. Rădulescu-Codia : Din trecutul 
sostru. Tradiţii şi. Amiutiri istorice. 
Preţul Lei 28, 
Reli Simeon, projesar Amintiri 
diatr'ya castel ka Nistru. Prejul Lei 25. 


CÇ. Sanda-Aldea: Pagini alese din 


Seriitorii Români, Nru) 147. lop Mä- 
- gară. Preţul Lei 2. 
Victor Crasascu (St. Basaraimaaaj : 


. Pagini alese, Nral 190. Dip viaja pes- | 
pal pua pe Povestiri). Prețul Lei 30. 


‚owilor Dobrogeni, Preju) Lej 2. 
. C. Negruzsi: Pagini alese, Nral 
.150, Din păcatele tinereţelor. Preţul 
Lei 2:50, : 
I. A. Basarabescu: Pagini alese, 


-Nrul 151. Spre Slatina şi alte nuvele, ` 


Preţul Lei 2:50, 

Pagini de Euwăinescu, Coşbuc, Ca- 
ragiale, Mitropolitul Varlaam, ete.: 
Pagini alese, Nreie 154—155. Invierea 
Mântuitorului. Pre tul Lei 4. 

Dim. Bolintineanu : Pagini alese, 
Nral 152. Călătorii la Românii Mace- 
- doneni. Preţul Lei 250. 

Gr, Taugan: Opiniile unui om 
singuratic. (Cugetări asupra lumei). 
Preţul Lei 15. | | 

G: T. Niculescu.Varone: Biblio- 
teca Miserva, Nr. 162. Povestea unui 
orfaa. Prei Lei 6. 


Dr. Ion Bordea : Cunoştinţe Fo- 


- lositoare. Seria B. Nr. 34. Indrumări 


spre sändfate. Preţul Lei 3, 
(en Dongorozi. Filimon Hâncu. 
(Nuvele şi Schițe) : Peepal Lei 22. 


_ Nicolae Fliimon:. Ciocoii vechi sE ` 
noi, Prejit Lei 30. 

- D: I. Ştefănescu: Biblioteca agri- . 

golă populară Nrut 19. Cam instalăme . 

o grădină de legume. Preţul Lei 4 i 

1. Popescu-Băjenaru : Cartea omu- ` 

lui matur, [Abecedarul Adultului).. 


„Preţul Lei 25. 


1..L. Caragiale: Momente, “Schițe, ; 
Amintiri, vol. I. Opere complete. Pre-- 


p Lei 25. 


Pıtrescu Lucreția: Păcatul. Pre-- ` 
față de Biäteseu-Volnegti. Preţul Lei 15. 

Al. Cazaban 1 Păcatul Sfinfiee: 
Sala. Preţuri Lei 28, 

M. Sadoveani ; Oameni dia lună. . 
Preţul Lei 28. 

ion Agârbiceana : In clasa cultă, 


Dr. Horia Sloboziana: După Ad.. 


. Czerny. Medicul educator al copilului.. 
` Lucrare publicată în românește. Preţul 


Lei 20, * 
Victor Eftimiu : Poamele singu- 
rătăței. Candele stinse, Lebedele sacre. 


Preţul Lei 35. 


C, Motaş : Cunoştinţe -folositoare 


Seria B. Nrul 3 . Boale parazitare la: ` 


animale şi cari se trec la om. Preţul 
Lei 3, j 4 

V. Harea: Cunoştinţe folositoare 
Seria C, Nrul 14. Româaii de peste- 
Nistru, Preţul Lei 3. # 


Profesor E. Severin: Cunogtinfe ii 


: folositoare Seria B. Nrul 27. Cum să: 


ne hränim. Preţul Lei 3, 


` Culmea ironiei. 
Ştii care-i culmea ironiei ? 
O sărăcie să te-ajungă 
Să mai ce imbucă, särmane! 
lar gara-ţi să se strângă — pungă! 


r 


r