Transilvania_1927_058_005_006

Anul 58. Maiu-—lunie 1927. Nr. 5—6. 


TRANSILVANIA 


Sibiu, Strada R e. ` 


1877—78. 

Frumoase, înălțătoare de inimi dën s'au. 
ținut în întreagă România din prilejul împlinirii 
a DU de ani dela declararea independenţi Ro- 
mâniei. l 
„Astra“ a tinut să. serbătorească şi ea pes 
SE epocale şi a avut, în 8 şi 10. Mat, 
conferenţiari aleşi, cari, în diferite. oraşe ala; ngā- 
stre, au tălmăcit clipele solemne ce le trăim pu- 
“blicului adunat, popor, studenţime, intelectuali. ` ` 

De astădată publicăm frumoasa şi instructiva. 


conjerenfjă a dlui Vintilă L Brătianu, (ţinută th E 


8 Maiu) la Sibiiu, apoi două articole semnifiea- 
tive dle regretatului Aurel Mureşianu, trimise nouă . 
şi comentate de dl Dr. Sextil Pușcariu, şi o schiță 
originală, ocazională, a scriitorului nostri E "HU. 
Bopien, 

Conştiinţa naţională a. românilor. s'a. trezit 
— o adeveresc toate trei contribuţiile. —:gi cine 
i sa opus a dat dovadă că nu SE puterea 
hidrodinamică a acestei Dout, ` 

Noi, cari trăim în ziua de astăzi, să te în- 
semnăm bine piatra de miezuină: 1877/8. şi sălu- 
“erăm amăsurat sfaturilor acelora, cari după unirea 
de pe câmpurile de "ef dorese Au o unire pe 


ogoarele» culturii, l EE 
Fe El ' . 5 l 


RS — 


ishoiul peatârnării:. 1877. 


conferinţă asupra aceluiaș subiect, la Sibiu. Am primit cu 
bucurie, fiindcă vă mărturisesc că pentru mine „Astra“ şi 
Zuel reprezintă o parte din treeutul pe care. omul, ajuns 
la vârsta mea în România lIntregită, își aduce din ce în ce 
cu mai multă înduioșare aminte. 

Sibiul îmi veaniintește și. povestirile, pe cari ca copil 
le auziam dela tată! meu, când sab urgia timpurilor, îndeo- 
sebi în_timpul zaverei din 1821, moșul meu își trimetea la 
adăpost'la un prieten âin Mohu familia în care se născuse 
în acel ah fiul cel mai mie, lon şi, ered chiar, că în acea 
pribegie ca o prevestire a timpurilor de azi, viitorul pre- 
şedinte al Răsboiului Neatârnării primia botezul în’ bise- 
rica acelui sat. 


Bien) (kee je Sibită, în B Hat, “1927 de Vintilă 1. Sagan, S 
SR o e chter ca [iniversitatea Diberă să mă fi înscris : 
tite “eonferențiarii, câri trebutau: să comenioreze Răsbutul f 
Neatârnării din 1877—78, asociaţia „Astra“ îmi ceruse o : 


Tot dela dânsul aflam când, goniti din țara lor, după - 


revoluţia din 1848, el găsea adăpost şi ajutor pe La 1850 în 
familii intmoase- româneşti din Sibiu, pentru a putea în as- 
cuns să continue propaganda în țară. 

„ "a, sfârşit eu însu-mi ca inginer tânăr îmi amintese ceg- 
surile, de. emaţiune prin cari treceam dcum 20 ani, câud 


'peneam. să asist la serbările ce dădea Asociaţia Dv. şi 


čari întiăneau românii din toate părțile; simţeam atunci şi 
. durerea nedr&ptăţii oe ae făcea, împiedecând propășirea 
naţională, dar şi nădejdea zilelor despobirei cele mari. 

: Aceste consideraţii vă vor tălmăei de ce am consi- 
derat ea o datorie a mea să răspund cererii ce mi se 
făcea și, comemorând răsboiul primei neatârnări, să aduce 
şi un omagiu de recunoștință Sibiului și Asociaţiei Dv. cari 
au contribuit atât de mult la ţinerea nestinsă a sentimen- 
tului naţional în Ardeal. 

Dar în afară de aceste consideraţii cu caracter per- 
sonal mai ne îndemna. pe noi taţi, românii liberi de azi, încă 
o datorie de conştiinţă de a comemora în Ardeal acel răs- 
“boiu și a îndeplini mai cu seamă aiei în faţa. statuei ma- 
relui român Barițiu o făgăduială, la care el ne-a legat în 1885. 

Impiedecat împreună cu fraţii ardeleni de a sărbători 
Plevna şi în: urmă cei o sută de ani împliniţi dela revoluţia 
lui Horia, el a scris sub robie în „Observatorul“ de pe 
acele timpuri aceste cuvinte profetice ` „Națiunea română 
ştie şi simte prea bine că nu acum este timpul să sărbă- 
torească și să ridice ut monument vizibil în memoria tri- 
umvirilor noştri martiri Horta, Cloşca ai Crișan, ci atunci 


` 


E, E 


când după Plevna ungurească va  recâșiiga.; drepturiie 
sale nealienabile şi libertatea“. Denna. ungurească a. 
la Mărăşeşti şi ne îngăduie să penim aşi șă înfăp 
aci înaintea figurei nemuritoare a lui Bart, „Pat miala 
ce făcea el poponull: romina rabit. ` i 
i i 7 uik, Vë $. i si." i 
Răsbotul neatârnării din 1072-48 Ei un punct de- 
terminant în renașterea polifică modernă a Statului şi neq- 
mului românesc. Făcut o jumătate, de veac după prima 
mişcare de redeşteptare naţională, aceea a tai Tudor Vla- 
dimirescu, el permite pregătirea de fapt: desrobirea cea 
mare care trebuia să vie după altă jumătăte de veac. El 
încheie astfel o etapă, aceea care duce dela primele lică- 
riri ale une! cunoștințe năţionale şi începe O a două în 
care România complect liberă, își ia locul Get revine în 
concertul popoarelor şi poâte astfel, când ceasul del ko- 
tăritor sună, să ia apărarea intereselor permariehte iși cot- 
plecte ale neamului. 


` lată: de ce comemorarea dis cincizeci, de ant a Răs- 
boiului Neatârnării prezintă nu numai un interes istorie prin 
ea însă-și, dar este prilejul să cercetăm evoluţia politică 
modernă a Statului Român. 77 nu se. pricepe fără reamin- 
tirea primelor lupte duse pentru redeșteptarea conştiinţei 
naţionale, cum nu se pot pricepe timpurile în care trăim fără 
cunoaşterea roadelor luptelor ce sau dus la Plevna ei la 
Smârdan. 

. lată de ee vorbind de acest răsboiu suntem siliți să 
facem mai mult istoricul unei poce hotăritoare în pregă- 
firea unei soarte mai Dune pentru neamul nostru, gecat a 
nnui eveniment din treeutul lut. ; GIE 


* 
Ki * 


Răsboiul Crimeei din 185%- -56 a awto măre înrâupire 
pentru soarta popoarelor din Orientul Europei. Dela pi 
mele încercări de înaintare sppe mare şi spre mlaz 
făcute la sfârşitul veacului al XVII de Petpu-cel- are E 
până la el, Rusia îşi, croia fără mari piedeși în fața unei 
Turcii slăbită, drumul ei spre strâmtori; pentru întâia dată 
„a găsea. acum. opunere serioasă la aceagtă. politică, prin 
alianţa a două mari imperit occidentale : rama ei Anglia, 
la care se alipea și tânăra Italie. . 

Am putea aice.că în congresul, din. Paris din- „1856, ` 
care închele acest răgbotu se manițfegta:o politică opien- 
tală în.adevărat europeană, cuprinzând de aci înainte Openul 
eurppean în politica acestui continent. `, , + SEA 


1+ 


— 122 — 


Piste, acestei novi stări de lucruri se arată în primul; 
“vând: „astipra telor două principate, care liberate de oiot-3 
“puterniteia ` ‘Imperiului rusesc, puse: de aci înainte sub ga- 4 
réng ` Wiortipnp puteri, pot să-şi ducă mai departe: programul j 
pe care în mod mai restrâns Tudor Vladimirescu, în mod $ 


mai îndrăzneţ guvernul revoluționar dela 48, îl înscrise- 
seră pe steagul lor. Cele două ţări surori liberate de atot- 


puternieia, „epnsulilor celor trei imperii, vecirie ajung prin i 


divanurile Ad-hoe la Unire şi lao reală autonomie. 


Eram de fapt stăpâni! pe soarta noastră, însă intram -`° 


Ja această viaţă nouă slabi materialmente, nepre gătiți şi 
neajutaţi pentru a putea face faţă. tuturor nouilor nevoi ce 


„eerea organizarea de o dată a pieţei mai complexe și mai i 


active a unui stat modern. În afară de încercările de în- 


călcare a drepturilor noastre, a celor trei puternice vecine E 


„ee continuau, înăuntru, încă nu destul de cunoscători ale 
acestor, drepturi, încă nu destul de încrezători în putinţa 
poporului nostru, traiul canonit a lui, sa prelungit şi din- 


colo de ziua Unirei din 1859. Astfel că aproape 20 ani am , 
Toal într'o perioadă de încercări, de şovăeli am putea zice. . 


-Existența . noului Stat ou putea fi asigurată, dacă nu 
4 'se dedea o organizaţie cu totul. alta ca cea de până aci, 
aceea a Statului Naţional, democratic, moderna. Dar tocmai 
'această adâncă schimbare făcută deodată, trebuia. prin 


- faptul că nu putuse fi pregătită, să aducă greutăţi. Aveam A 


“un regim conetituțional pariamentar — şi era nevoie de el — 


dar nu aveam organizate partidele politice necesare unui A 


atare guvernământ, nici personalul de tot felul şi toate gra- 
dele ce cerea noua organizare de stat. > 


“lată de ce toată perioada de îndoieli, ‘dela 1859—1877, A 


de guverne de scurtă durată, de lovituri de stat, de'încer- 
'cări de detronări şi abdicări, de întârzieri de tot felul în 
organizările de făcut. In mijlocul ei numai trei evenimente 
vin să înlesnească mat departe mersul interior: una este 
împroprietărirea clăcașilor dela 2 Maiu 1864, împreună eu 
o încereare de organizare şi leyiuire proprie, făcută şi 
ea printr'o' lovitură de stat care suprima libertăţile publice 
abia date; alta întronarea dinastiei actuale şi Constituţia 
` dela 66 sub care trebuia să trăim aproape 50 de ani până 
la înfăptuirea României-mari; a treia, construcţia reţelei 
principale d Căilor Ferate Române. 

In această grea situaţie trebulä să ne găsească criza 
oripntela, ce începea în 1875 prin revoltele din- Poma şi 
| răsbotul între Turcia; Serbia ei Muâtanegru. ` 

Rusia învinsă la Sevastopol şi încătuşată în politica 
ei prin tratatul dela: Paris,” căuta primul prilej bine venit 


pentru a ae, libera. de „acele.. ege Ga .țatdeuna, de , 
aproape 200 de ani, ea „găsea un pretext în desrobirea par. 
poarelordin Balcani de; stăpânirea: Bemilunei. .., -.. 

Din primele zile ale acelui răsboiu, impăcatubălexandru. 
al ll-lea care iacălise. tpataţul dela, Paris, a. luat atitudine 
de apărare: a acestor interese, tar. în: 1876, un: general TUB . 
Cernaejf.:şi numeroşi voluntari ruşi armaţi de marele; imt. 
periu moseovit, ajuta direct armatele sârbești gi muntene- . 
grene. Rusia găsia atest prilej pentru ea printr'un noy Gs. 
botu ruso-ture să:șt reta prestigiul :plerdut prin. înfrângerea 
din: Crimeea, şi politica tradiţională spre strâmtori; cău- ` 
tând să-și reia ei cele. trei judeţe basarabene pe care. 
Congresul, din Paris le redăduse Principatelor Dunăre. . ; 

© De aceea anul 1876 nu este numai un an de intervenţie 
în răsbotul- tureo-sârb,.: dar și unul de pregătire politică 
pentru roadele răsboiului de :mâine. Această pregătire. se 


- făcea faţă de Austro-Ungaria, căreia Rusia îi cerea Jo în- 


trevederea dela Reichstadt din 1876. .mână liberă; în Ortent . 
în schimbul făgăduelet -Bosniei și Herțegovinei, de. Ger- 
mania căreia ti cerea răsplata pentru neutralitatea ep: în. 
timpul răsbotului franco-german, și: de aci: declaraţia prins 
ului Bismark ep „intervenţia în. Orient:nu merită oasele 
unui soldat :pomeranian“, în sfârşit. pregätiren. focare. în 
Bulgaria: prin: România. ` 

Ca şi aceea a neutralităţit din . 1914 la: 1016, adenată 
perioadă nu a fost cea' măi uşoâră pentru Statul: roman, 
din eauza' prâsiunilor pe cari Marile Puteri, fiecare cu alt 
interes, je făcea asupra lui. Rusia care din toamna anului 
1876 mobilizase o parte din armată ei și concentrase mai 
multe corpiiri în Basarabia sub comanda chiar a fratelui 
împăratului Alexandru; marele Duce Nicolae Nicolaevici 
voia, ca de obitel, să treacă pe Ja ooi şi'să facă din te- 
ritorut nosttu fie câmp Ae luptă, fie de“ aprovistonare! ale 
armatei sale. :Cu planurile ascunse ee avea de'a ne relya 
Basarabia, cu intenţia de a ou fi în nimmie obligată prin aji- 
torarea ce am fi dat, ea dorea. să facă această” acţiune a 
ei fără învoirea şi fără partictparea'iroăstră ta'tuptă. Chiar ` 
dacă am fi pbţinut neatârnarea' noastră din văaboitul ce tn- 
cepea, ea trăbuia să në vie prin buna voinţă a marei noastre 
vecine și cu ştirbirea teritărului: naţional. : 

Austro-Ungatia, deşi avea înboirea' dela: Reichstadt 
închetată, nu putea vedea eu ochi bunt nici vtatoria de 
mâite a Ry ele, niei participarea la răsbotul pentru neatâr- 
nare a et stat ca al nostru, cu uri neam dfa: tarë o arte 
era &ubjugăt de dânsa, — lată dece pohtiea îndâelntâă' pe 
care. Imperiul. dela apus CH „avut-o "In "jot acest Dep," 


— fy = 


-> -De -aet demersurile făcute.pe lângă Puterile Mari 
Occidėńtale; periru å ști dacă cum ni se făgăduise prin 


Congresul din 1856 puteam, ca Belgia şi Elveţia; dobândi ` 


prin ele: asigurarea nedtralităței noastre, pe lângă împă- 
ratul Austro-Ungariei ta Sibiu în 4626, pentru a-i cunoaşte 
atitudinea faţă:de o trecere a Rusiei pe la noi, și însfârșit 
pe; lângă Atexandru at U-Jen la: Bivadia în toamna aceluiag 
ar: pentru-a afla adevăratele intenţii ale Rusiei faţă de noi. 
„— Aceste demersuri au fost repetate la Constantinopole, 
atunci când o conferinţă a Marilor Puteri sa întrunit: în 
Decemprie 1876, pentru a silt pe; Turci la pace cu Sărbii 
şi Muntenegrenii. — Ble au arătat guvepnului Român că 
nu mai aveam nimic de aşteptat dela cei ce deelaraseră 
în: 1856 că me. garaniează viaţa paşnică contra. încereărilor 
vecinilor noştri, şi că trebue și de agi înainte, că totdeauna, 
să nu ne bizuim decât pe propriile noastre mijloace. ` ` 
LG. Brătianu, preşedintele Consiliului de ministri de 
pe acele vremuri, care fusese la Sibiu et Liugdie, căpătase 
convingerea. că. Rusta va trece în Bulgaria şi că,nu va mai 
găsi opunere din partea imperiului Austro; Ungar, — în urma 
rezultatelor negative ale Conferinţei din. Canstanţinopole, 
a declarațiilor celorlalte puteri, ale Turciei care prin noua 
constituție a lui Midhat Paşa ne. consideră ca provincie 
imreeaacă ei deci. ne expune la ocuparea malului stâng al 
Dunărei en trupele ei; o ne rămânea decât înțelegerea 
directă cu imperiul dela răsăritul nostru. . a 


„In istorja, politică modernă a statului nosfru vizita 
ela Livadia are o mare importanţă, fiindcă ea, de Japt, a 
silit. Rusia la o înțelegere cu România.. de câte ea cerca 
să ap dispengege penfru,, causele” arătâte mat sus. — Ìn 
această. privință, este prejioasă 'Eonuersaţia BI de tri- 
misul Romăniei cu atptputeriicul Cancelar Goreiacojf şi 
cu (leneralul ignatieţi, ambăsador la-Coristântitopot şi unul 
din propovăduitorii răsboiului şi a politicei panslaviste. . 


"Ah: 


at esuzet rusesti; iar Anglia celet .. 
Singar abitè gi ea ei din răsbotul ' 


A 
i 
à 

i 


H 


unter A EE e aa a i 


, ` - H 
Eet ite! ec, ten 


Si ra ceai RES EE nai tat AE am ai i E a Era, 


“După 
Brătianu să înţeleagă . ec Zeie țureo- rus era Zoe: 
wéiee? a meat pe unde Gg treceg, el le răspuhse, hank 


ire’ 


unsul enervat. că nu 2 
ap dE întătrpinână 


venit asupra "unei conventi.. militare care Saal tratat în. 
Noemvrie 1676 eu Nelidov, trimisul lui tgnatteff. 

Precum tratatul de alianţă din. 4 August 1916, recu- 
. noscând integralitatea drepturilor noastre cu “proporțiile 
naționale relative, fixează situația politică a României în ` 
fata Răsboiului mondial, convenţia militară cu Rusia fne 
semnează un punct important în desvoltarea politică a 
României moderne. Imperiul vecin care până aiai făcea din 
câmpiile noastre teatrul ei de luptă, care până la 1856 po- 
runcea prin consulii ei le laşi ei la București, el cerea 
acum statului Român învoirea penfru trecerea armatei sale, 
se lega să nu treacă trupe prin capitala ţărei, să se supue 
regimului legal român pentru orice conflict şi ca comisarii 
români împreună cu cei ruși să reguleze regimul. armatelor 
ruse ce aveau să treacă pe la noi. 

Punctul însă priocipal din această convenţie şi care 
prin prevederea sa avea să aibă în viitor o -foarte mare 
importanţă era acel prin care Alexandru al Ia garanta 
integritatea teritoriului nostru; adică renunţa în seris la 
acel punct din programul de mai sus, la reluarea celor 
trei districte basarabene şi a braţului Chilia a Dunărei. 

` Astfel România mică de eri prin politica ei &uminte 
şi hotărâtă ştie să impue Rusiei renunţarea ta intenţiile ei 
de încălcare politică pe care o dusese de mat: bine de o 
sută de ani. 

Calvarul României abia îpeepuse însă, şi. de con» 
venţia fusese convenită în Noemvrie 1876, fără ştirea 
vernului Român, Marele Duce Nicolae dă ordin eg, Go 
din Basarabia să treacă în Moldova şi o proclamaţie po- 
porului Român fără ştirea statului nostru. Armatele noastre 
primeac ordin să. se retragă ai să refuze orice concurs. 
Ruşii sunt obligaţi să-și retragă manifestul, să iscăleășcă ` 
în mod dejinitiv convenția şi să o aplice. astfel cum fusese 
redactată, recunpseând necesitatea eonfirmărei et prin 
Parlamentul român.. 


 —Apgoaëf “âbotre-j isens atitiidinea: Roihântst, care 
Ae Dn. (en Toten pirat eră findet Ripi te opuneau 


dinta E ppürilor Deghuitoare dela 29 şt:30'Aprilte 1876, când, 
ie. foii, începe, 'rășbatul nostru, "degt nir tretem decât mai. 
iag Dünärea în urma 'eventhlentetor de cari vom vorbi. g 


Wi Ki 


* = 
Anatate de a merge mai deparie trebuie: să SEN 


„9. eine înapoi. şi să. cercetăm, care erau condiţiile” interne 
"- în: care. România intra în răsbgiu pentru a putea judeca 
greutățile ce erau de învins, ~ - 

_ După cum arătăm mai sus organizarea României. nu 
se făcuse decât, în. parte. Improprietărirea elăcaşilor şi 
împroprietărirea însurăţeilor: trebuia să o continue, mulju- 
mea în mare parte; populaţia dela ţară ei crease în sufletul 
săteanului proprietar de pământ ce cultiva și conştiinţa 
datoriei lui de. a-l apăra. Astfel că starea psiehologică a 
maselor pu. era defavorabilă pentru sacrificiile ce avea să 
li se ceară. Lipsa de pëmam nu se făcuse încă simțită şi 
nici o altă cauză nu adăogaceva la nemulţumirea maselor. 
- Nu era'deeât o criză de stat în orage şi în pătura de sus 
(proprietari şi arendași), și nu la ţară, în adâncime. 

Deşi armata română făcuse unele. progrese mai cu 
seamă. după alegerea Prințului Carol, corpul nostru ofiţe- 
pese era încă tânăr și neexperimentat, iar comandamentele 
superioare în. genere slabe și nepregătite, armamentul in- 
fanteriei înpechit;. şi redus, al artileriei numai în parte re- 
Tool, „— Construcţia eăilor ferate începute prin ceoncesia 
Strussberg și linia Giurgiului la 1866 şi: 67 şi continuată 
apoi prin aceea: Oppenheim, dând ţărei noastre artera 
principală a comunicaţiilor ei, era un ajutor puternic pentru 
o eventuală acţiune militară şi înlesnea trecerea arma- 
telor ruse în Bulgaria. 

„_ Greutățile ce întâmpinam, erau însă mai cu seamă de 
un alt ordin material şi moral. — Cel material izvora în 
criza puternică financiară prin care trecea atât statul 
Român, cât şi.economia noastră naţională, stăpânită în 
deosebi de clasele de sus. România trăia de un lung period 
de ani din împrumuturi pentru a-şi acoperi deficitele anuale 
în bugetele sale ordinare, de o valoare de peste 200,000.000 
Lei, iar anii 1875 şi 1876 lăsau ele singure un deficit des- 
coperit de peste 35,000:000 Dei, care sporea mereu prin 
obligaţiile ce luasem de'a plăti anuitatea construcțtet €. F. R. 
şi ea mereu în creştere. Bram, putein aice, în pragul: unui 
faliment financiar, sporit’ şt el prin crigă' economică adusă 


4 


zi ati A DEE i Be 


 GertéiGänet noastre îşi' proclamă însă independenţa finge- 


=P 


întrun stat de mare- proprietate: de recoltele . proaste. en 
deosebi la-oraşe. de dezastroaga. ganvenjie. eameretaiă e 
se. încheiase eu Austro-lingaria în. 1875. — Fără restabilijea 
unei mai bune situaţii financiate mus ar fi putut face.răs otu.: 
Ba. era necesară: și pentru, mersul Seryieiilor. publice, ar 
şi pentru unele: pregătiri imdiapensabile poala CA: armata, 
să poată fi pusă în stare de a se bate, ` SR 


Una din griţite de căpdtente: aleguvernatore du: 1878 
prezidate - mat întâi: de Manolache: Cistaehe Bpureanu şt 
apoi LG. Brătianu (lulie 1878): a fost restabilirea echilibrului. 
bugetar și procurarea sumelor necésate pentru comenai 
de material de răsboiu:  Täind ti Gåenë oe. reducând 
funeţionarii şi reorgariizând, rezultatele” “au: fost dobândite. . 
în bugetul: 1827, care:s'a şi echilibrat. Singitrul capitol: la 
Gare guvernul L E.:Brătianu lupta” să mg se facă':economii 
era acelal apărării năţionale. In acelaş timp pentru a îritări 
comandamentul superiot, Poitâ-rtănistru ` ee adresa -ofiţe-: 
rilor superiori români din armata Auistro-Ungară, ai în 
deosebi generalulăt Traian Doăa. Aceștia sunt însă EE 
decaţi de împăratul Fr. losef. f 

Alte greutăţi erau de ordiu duebele Dis răimăgițe ale 
nenorocitului trecut dit care abia eşisem. Bra stárén de 
spirit a cercurilor conducătoare eare du" măi aveati” mièt 
cunoştinţa limpede a drepturilor şi putertlor noastre, nici 
încredere în calităţile de vitejie ai Bee ale soldatului 
Român, de atâta vreme neîncereat. — Astfel că ti tbată 
perioada care precede răsboiul se dă! O luptă aprigăa acelor ` 
ce reprezentau această nenorocită stăre de spirit'ă tre- 
cutului şi a celor ce încrezători în puterile; destoinieia 
noastră, în drepturile noastre, credeau că numai! prin par- 
ticiparea noastră la căpătarea acestor drepturi, le vom 
putea mai sigur dobândi şi apoi le vom păstra. Abeastă 
luptă a fost desigur tot așa de grea ea acea dusă în 
tranșeele din Bulgaria. | 

Situaţia politică, internă în preajma răsbotului ruso- 
ture, era determinată de, faptul că partidul conseruator, 
cel hoerese, era încă prin compufierea lui şt priu SOEN 
tatea trecutului său partidul cel mai puternie.pe ţară, ' 

o epocă când clasa conducătoare a marilor Srdprietari 
singură hotăra. Greutățile în primii ani de. domnie a nouei 
dinastii sporite prin răsboiul jraneo-german, în care toată 
suflarea românească era de partea statului care contribuise 
atât de pu lai, noua „situaţie politică, a statelor. române, 
găsiseră . în gupernul.. conservator. A tai GL. Catarg 1, dela 
Martie 1871 la începutul anului 18 826 a stăpânire alor; dap 


— 178 — 


această guvernate avusese două wee, principale: prin: 


măsurile autoritare şi extralegale produsese într'o ţară ee. 


începea să simtă binejacerite libertăţilor și drepturilor pu- 
bitee o reacțiune și deci o slăbire a autorităţei partidului 
conservator și prima organizare temeinică.şi generală cum 
nuse putea face decât: în opoziţie o partidului ee luptase 
pentru desrobirea externă şi libertăţile publice. De fapt în 
acestă perioadă dela 1871—1876 partidul naţional lua prima 
oară jorma lui de partid-în realitate de guvernământ, adică 
eu Oo organizaţie. întinsă în toată jara, şi cu un program 
unitar. Bl avu şi până aci sub Domnul uga şi sub Prin- 
cipele Carol încercări de guvernare, el avea prin perso- 


` malitățile-gale de seamă şi prin programul său corespunzător . 


năzuinţelor. naţionale putinţa: a determina curentele hotă- 
râtoare;; nefiind însă organizat faţă de partidul conservator- 
boeresc, el nu putea da decât guvernări slabe şi de scurtă 
durată. Chiar guvernele pentru prima oară exclusiv liberale 
ce se încercaseră la 1667 şi 1868 sub. Alex. Golescu si Se. 
Creţulescu, sunt împiedecate în acţiunea lor nu numai prin 
presiunile din afară — cele austro-ungare în deosebi — 
care nu puteau vedea cu ochi buni prezenţa la conducere 


a unui partid ce era considerat ca prea naţional și prea 


. democratic — dar mai cu seamă prin lipsa de coestune a 
majorităţilor pe care el se baza. 
Coaliția formată în ultimii ant ai guvernărei lui Lascăr 
Catargiu sub numele localului unde se proclamase pro- 
greul, ei, dela Mazar-Pașa, este, de fapt, prima organizare 
e partid de guvernământ corespunzătoare cu noua stare 
de lucruri și; tendinţe ` spre democraţie şi liberalism a 
noului stat româna, 

Organizaţia este făcută în opoziție, autoritatea reală 
este dobândită însă mai cu seamă după isbânda și roadele 
aduse de Răsbojul' Neatârnărei. Nehotărârile majorităţilor 
puternice de rândul acesta a guvernului L C. Brătianu, 
greutăţile, pe eare el le întâmpina în sânul ei şi chiar a 
membrilor acestui guvern în hotărârile ce sunt de luat în 
anul ce precede răsböiul, arată această situaţie încă 
nehotărâtă. 


Astfel că guvernul L C. Brătianu din momentul venirei ` 


sale la putere și până la declararea răsboiului în Aprilie 
1877 în afară de greutăţile din afară pe care le întâlnește, 
întâmpină unele, nu mat puţin mari, interne. Partidul con- 
serbator este pentru o politică de rezervă. şi cumbate cu 
hotărâre politica externă din aceasta perioadă. ` 

Där “dup ă cum reaminteam erau greutăți în propria 
majoritate a ' coaliţiei. dela ees care. adusese 


— 170 — 


guvernul naţionat:liberal. la cârmă, : Oamenii:::politiet: -ea 
-Jon Ghica, D. Sthesa; N lonescu, V. Boerescu; [).: Ahiea. 
P Carp; N Blaremberg, €: Bogoiani: AL A. | 
Mandlache. Costache Epureanu; fostul : preşedinte als Con- 

situlut al Coaliţiei, chte :ld 'umele momente :D.- Brătianu. gi 
M: Hogâlniċeanu nu. înțeleg la: început -etitudinea:: impusă 
României. — Unii din::ei, membrii -ai Guvernului iha A E, 
Brăttanu îl părăsese :peniru::%' preconiza sau o politică 
alăturată: Turciei sau de complectă neutralitate. — In aceste 
condiţii unitatea de. pederi a majdrităţei era slăbită: ei 
dificultăţile pe: eare guvernul L Ce:Brătianu le. întâmpina 
în Parlamentul. său în tot acest timp de pregătire, arată 
că el nu stăpâneşte incă situaţia în.;;acestsparlament ; și 
într'atât o stăpâneşte de putin, încât este. silit în 328: Martie 
1877, să ceară disolvarea ` Senatului: alea: în 1877 şi care 
prin compunerea sa: adusese la putere coalita dela Mazar 
Pașa. — Obtinerea acestei disolvări după ce Senatul nu 
putuse să den np guvern, ducerea în faţa opiniei publice 
a conflictelor politice.ce se născuse, îndeosebt în politica. 
externă, avea o “cădere: importantă fiindeă trebuie :să 
hotărească atitudinea definiiină a României.:— Rezultatele 
obţinute au fost primul sucees al politieei de tăsbot. =... 


Dar această stare de spirit nu poate fi méi bine 
caracterizată decât prin două acte: Darea de stathă pe 
care L Câmpeanu o face asupra Consiliului de Coroană 
Ge oa avut loc la 1 Aprilie 1827 pentru a hotărt iù mod 
definitiv atitudinea României, răsbotul' ruso-ture fiind 
declarat la 12 Aprilie şi armata: rusă intră la 1 Aprilie în 
a? 'şi serisoărea din 20 Aprilie 1877 a Ministrului 

omânie! la Viena l. Bălăceanu, care arată nu numat starea 
de spitit ce domnea întPunele cercuri românești, dar şi 
în guvernul austro-ungar. Bl, după ce afirmă‘ că încheierea 
unei convenţii eu Rusia este o măre yreşală, care ca cu 
orice preţ să nu se treacă Dunărea. Conjură pe Primul 
Ministru dacă mai este timp să se oprească pe aceasta 
cale. Să ne proelamăm Independent, dacă Rusia o 
permite, să ne apărăm cu. bărbăţie contra Tuteilor, la 
hotar, dar în numele cerului să nu jregera. Dunărea, în 
acest caz el crede că Austro-lingaria va .tpece Carpaţii 
să oe atace odată eu Rusia. ` ` 


ln notițele redactate de L Câmptanu, ministru ad interim 
ta. externe (după ce: D..:Sturdza. și N.: Aenesceu, cari erau 
contra, înțelegere cu::Rusia îşi :dăduaeră dimisia), e celor 
diseutăte în: Consiliul de Coroană dela 1 Aprilie, iată 
gruparea părerilor: singuri L €: Brătianu și C. A.. Rosetti 
sunt pentru încheierea unei convenţii de'trecere cu Rusia, 


— 180 — 


SE sotia moment: rezerva . faţă : de: cooperatie 
militară "gan alianța cu' imperiul dela Răsărit.. Geet faştt 
pteșediriţi în Consiliul de Miniștri al Qorputilor. legiuitoare 
at fost” contra: sau contra: :oricărei îhțelegeri.: cu. Rusia; 
sau.să':de facă apel la Austro:Ungaria, să ocupe România 
pentra ane apăra neutralitatea gon: să se: faeă întelegere 
cu Tusgtt, pl. ai tlăsa să intretin tară. ` 

“Astfel că;  isolaţi In părerea lor.: 1 e, „Brătianu ei 
e: A Rosetti du luat-o foarte ` mare răspundere impunând 
prin politica lor aprobată; de Domnitor): disolvarea:: sena- 
tului făeuiă la 23 Mattie.: Bi găseau la-această politică; pe 
"“1ângă opuherea certurile: conducătoare -politice..române,; 
și una: ascunsă. din partea Austro-lingariei, la o înțelegere 
mai: intimă cu Rusia, astfel: că: eram: - lăsaţi între cele 
două politice ale'imperiilon; în luptă, care voiau să facă 
din 'teritovul rămân - câmp de “luptă şi între amenințările 
austriace . 

In aceste con lit EE politică cuminte a României 
era să nu dea'.curs convenției de trecere a Rusiei decât 
în. ultimul moment. după ce puterile celelalte. se supuneau 
faptului împlinit şi dând în acelaş timp acestui aet carac- - 
terul ee trebuia 'săi:aibă întrun Stat parlamentar de sine - 
stătător, adică trecut prin aprobarea. Parlamentului. — lată 
de ce deşi convenţia de trecere: fusese ` întocmită în 
Noemurie 1876, Guvernul Român refuză să o publice mei 
înainte ca răsboiul să fie deelarat. (Guvernul Român supune 
la. 13 Aprilie Corpurilor . Tegiuitoare, convenţia eu Rusia. 
votată de Cameră, cu 85 bile albe Io de 29 negre. ` 

„Negveşit că publicarea şi notificarea acestui. act Gu 
caracter politie, determină atitudinea României, precum şi 
răspunsul la. somaţiile pe care gw vernul turcesc ni le face 
pentru ea să intrăm în răsboi alături de ea, EE din 
teritorul soten) câmpul viitor. de luptă. ` 

Ak - 
* Li 
' După tntratea uşilor în fară la 21 Aprilie, Tureti 
bombârdează Brăila; apoi la 22 Aprilie Renti şi în sfârșit 
la 27 Aprilie Calafatui din Vidin, când bateriile româneşti 
răspund pentru. prima oară. ooa 

Ga 29' şi 30 Aprilie, în urma unor interpelări făcute 
‘de A. Stolojan în Cameră şi G. Făleoianu în Senat de 
acord cu guvernul, România se declară independentă și 
în stare 'de răsboiu cu. Turela: prin o moţiune votată. de 
Cameră sub 58 bile albe, 20. .negre şi 5 abţineri., 

„> | GQ; Brătianu în discuția ce se face asupra maţiunei 
propuse, explică „emoția ce cuprinde Parlamentul în acele 
desbateri, prin faptul că ele sunt desnodământul unei drame 


care 'aşteaptă rezoluirea et de aproape 500 ani, de când 
mm nou val de cotropire noen de miasză-ai-:peste. hotarete 
noastre, 7 it, GE 
"= în tot acest thterbal dëla taeălirea convenției cu: Musia 
(dela 4 Aprite) până la':deelărdrea: de Răsboiu a României 
dun 80 Aprilie, guvernul român: cere participarea. armatei 
române. la păsbolul fuso-turd,' înțelegând și de ':rândul 
acestă că nu va putea aen roade statornice decât şi eu 
jertfele noastre de sânge. Răspunsurile însă continue ale 
diplomaţiei rusești și îndeosebi ale“ but Gorcealoff. ei, ale 
împăratului Alexandru ll sunf -ăceleaşi.. Nu au nevoie de 
cooperaţia română și nu'dorese; dacă Românii vor intra 
îm răsboiu o vor face pe cheltuiala 'tor,:şi dacă vor trece 
Dunărea vor trebul: să se pue' sub eomanda rusească. 
Acelaş răspuns îl primeşte România când, mai târaiu, 
împăratul Alexandru al ll-lea, sosește la Ploești pentru a 
trece în Bulgaria. ` : S së 

Cu toate acestea, dela primele sionurit ale răs- 
boiului, de când Ruşii concentraseră primele corpuri în Basa- 
rabia, România de fapt ajutase armata rusească prin faptul 
apărărei Dunărei şi îndeosebi a punctelor pe care. Tureiti 
păreau că vor să le ocupe pe malul stâng: Barboşii eare 
lega Moldova eu Muntenia şi era deci unul din principalele 
noduri strategice ale comunieaţiilor, Oltenița şi Giurgiu, 
apoi Calafatul în fața cetăţei Vidin, în care se concentrează 
trupe numeroase turceşti. De fapt mobilizarea şi înaintârea 
trupelor rusești se făceau sub ocrotirea cordonului 'româ- 
unese dela Dunăre. ” | ` 

lndată ce. Ruşii au ocupat malul . Dunării dela Gura 
Oltului până la mare, trupele române àu fost concentrate 
în Oltenia dela. gura Timocului până la Corabia, apărând 
astfel jlancul drept al. armatei mise care trecea Dunărea. 

Această înaintare se făcea pe câmpul de răsboiu din 
Europa în trei puncte: Unul 'sub .comanda Generalului 
Zimermann, trecea în Dobrogea. la Măcin formând. flancul 
stâng.al operaţiilor; grosul care: trecea la Airnnicea-Şistov, 
forma trupele de mijloe ei erau destinate prin. Cadrilater 
să formeze armata principală de înaintare. în Bulgaria; 
un corp al generalului tiruedner ocupa Nicopoli ai sgrebuia - 
să apere flancul drept. Toate aceste. trupę din Buropa 
erau puse sub comanda fratelui impăratului, Marele Duce 
Nicolaevici. Țarul Alexandru Il în persoană venea să 
participe la operaţiile europene ale: armatei ruse. și îşi 
lua succesiv cartierul principal la: Zintinieea, apoi la Biela 
în ' Bulgaria. Din grosul armatei. Oo -parte sub. comanda 
Generalului Gurko înainta repede până la pasul Șipha în 


— 182 — 


Balcani undeera oprit de grosul armatei lui -Soliman Pașa; 
iar un-'alt:gvup:pus sub comanda Marelui Duce-Moștenitae, 
viitorul împărat Alexandru UL era menit să lupte. fără 
rezultate ; în .contra irupelor turcești din cetăţile Cadri- 
laterului; Cu: cât pornirea a foşt. repede la început. ai 
înerederea că răsboiul sp sjfârșeşte . repede cu atât şi 
porirea înaintărei fu bruscă: . Gurhg oprit în Șipea. şi silit 
ač se retragă, Marele Duce Alexendru în Cadrilater, iap 
corpul Generarului Hrnedner de neașteptatul atac ce-i face 
Osman Pașa sosit din Vidin şi întărit în centrul de. comu- 
nicaţii, important punct strategic,- Plevna. - Acest din urm 
atac se transformă întrun adevărat desastru pentru armata 
rusească prea înaintată; în Baleani și luată astfel între trei 
focuri, cel din. Cadrilater, al lui Soliman la miază-zi. și al 
dui Osman-Pașa la apus. Marele cartier împărătese îşi 
pregătește în pripă reîntoarcerea dela. Biela la Ziminicea, 
aiei situaţia armatei rusești fără putinţa de a arunca noi 
veaevve. în luptă este primejduită. .Atunei Marele Duce 
„Nicolae trimite Prințului Carol o telegramă pentru a-i cere 
concursul armatei române, care oferită în mai multe rânduri, 
fusese. cu jignire Genirg noi refuzat: lată persiunea oficială 
rusească. au ; 19/31 lutté 1878 din Târnova „Turcii grămădind 
„cele mai mari masse la Plevna, ne sdrobesc. Rog a face 
fuziunea, demonstrația şi dacă este cu putință a trece 
Dunărea, pe care dorești să o faci între Jiu şi Corabia, 
aceasta demonstaţie este indispensabilă pentru a înlesni 
mișcările mele. Nicolae." ` S 

Importanţa acestui apel nu poate fi judecată fără a 
ține seama de faptele ce l-au procedat. După cum am 
văzut mai sus, din Aprilie Guvernul român ceruse eoope- 
rărea armatei române, refuzat atât de împărat, de can- 
celarul ele şi de lqnatiev. Această telegramă nu 
- numai răzbuna România, arăta cât de important putea fi 
ajutonul ei, dădea urmâre silită cererai repetate de cola- 
borare, dar sâtisfacerea  cererei. ee se făcea nu lăsa în 
urma  respingerit' armatei rusești peste Dunăre ca teatrul 
de luptă să se mute pe teritorul nostru. 

„înainte chiar de acest demers urgent, armata română 
la cererea Ruștior ocupase malul Dunărei între Olt şi 
Flămânda, ` adică până. dincolo de Turnu Măgurele şi 
“ulterior luase şi Nieopoli în stăpânire. dt 
ae bag ceea. AED a d Ae Da 

- Acum că România coopera cu. armata rusă, trebuiap 
'să ae reguleze cu Marele Cartier Rusesc condiţiile acestei 
“cooperări. “Tendinţa Rușitor de a nu Une seamă de drep- 
turile Românilor, a: adus greutăţi. După intervenjia. Domai- 


torului şi tratativele făcute la Marele Cartier: Rusese de 
Preşedintele Guvernului român ai Țarul Alexandru pentru 
numirea Comandamentului, toată armata usa Romană 
- dimprejurul Plevnei este pusă sub comanda Prințului 

Carol, fiecare armată păstrându-şi individualitatea sa sub. 
comandantul naţional propriu: cea română sub a gene- 
ralului Cernat, până aci ministru de răsboi, departament, 
care trece sub direcția lui LG Brătianu, care rămâne și 
Ministrul de interne în tot timpul răsboiului.. Bra o tran- 
sacţie faţă de situaţia grea în care se găseau armatele 
aliate. România renunţa la o linie separată de operaţie, 
cum ceruse în diferite rânduri ei în deosebi prin trecerea 
la Vidin, la care Ruşii se opuseseră cu îndârjire dar 
Domnitorul primea în compensație comanda armatei 
comune în punctul principal de acţiune al răsboiului Ruso- 
“Ture şi care trebuia să fie hotărâtor pentru soarta definitivă 
a răsboiului. 

„Da August armata română începe trecerea Dunder 
la Corabia și înaintează repede spre Plevna. 

De act înainte ea care ocupă unul din sectoarele 
dimprejurul Plevnei, are de întâmpinat trei greutăți de 
căpetenie : una a.luptelor grele pe care le are de dus 
faţă de inamicul bine întărit în Plevna; apoi acea izvorâtă 
din frecăturile continue cu un aliat care deși avea nevoe 
de concursul nostru, caută să-i reducă importanţa, înafârșit, ` 
acelea aduse pentru aprovizionare în urma schimbărei 
bazei dela Dunăre la Plevna, in starea în care se găseau 
serviciile dinapoi ale unei armate tiùere și în pripă orga- 
nizate, această categorie de greutăţi nu era din cele mat 
reduse. De fapt aceste aproviaionări au fost făcute prin 
serviciile civile de prefecții mai apropriaţi de front și eu 
carele de rechiziţie, iar serviciul sanitar de o organ gaţie 
ad-hoe ajutată de concursul binevoitor al medicilor civili, 
al doamnelor din societate sub îndemnul înalt al Doamnei 
Elisaveta și activitatea inimoasă a generalului C. Davila. 
Răsbatul s'a făcut din punct de vedere financiar cu biletele 
ipotecare, dar mai cu seamă cu contribuția | benevolă 
. a: tuturor. 

Listele de ofrandă sunt caracteristice; miei funcționari, 
învățători, preoți, săteni dau din leafă, din fàn, din mâncarea 
lor pentru -armată bani pentru puști, hrană: penteu răniţi. 
Această mecan de ajutorare trece pran şi comitete de 


Acţiunea militară română a Dat Se tn afară de 
ajutorul ce a dat armatei Ruse amenințată de afi aruncată 


— 184 — 


‘peste Dunăre; in deosebi ea s'a manifestat dela început 


'prin osimiăra: redutelor Griviţa, în aiua de 30 August, 
când Rusti credeau că por putea lua Plevna prin. asalt, 


apót- prin: dimpleciarea Plevnei, prin ocuparea Rahovei, 


'spre“a apăra flancul de âpus al Plevnei şi în sfârșit în 
ztùa de 28 -Noemvrie, când Osman Paga'încearcă să iasă 
din Plevna; zi în care Ruşii surprinși armata.română face 
de fapt' prima acţiune” pentru oprirea ieşirei și ocupă Gen 
“dintâi oraşul și determină apot predarea lui Osman-Paşa 
și a armatei sale. Predarea se face unui ofiţer român şi 
“număt ulterior reprezentanţi ai armatelor rusești vin să 
es laurii ta care - eontribuise atât soldatul Român. 


rivița reprezintă- în istoria armatei Române prima d 


'veîncereate temeinică a-vitejiei sale, ea :dă astfel nu numai 
Românilor și aliaţilor noștri dar și opiniei publice europene, 
“după atâta uitare, cunoștința valorei sale. Comparaţia. ce 
se putea face între soldatul nostru şi cel rus nu era în 
desapantajul nostru şi va explica peste 10 de ani multe 
din evenimentele petrecute pe montu Ruso- Român -din 
„1916— —1318. 

“Armata Română ia astfel o GE atitivă — era de 
aproape 60.000 de oameni trupe combatante şi 130 tunuri 
—'a oprirea Tureilor, la împresurărea şi căderea Plevnei, 
Geet lá „determinărea soartel răsboiului din 1877. 


E SE 
ME H 


"Dăderea Plevnei deși este ejeetul: (2 Get albe) 
hotărâtor. al răaboiului, pacea nu era încă făcută şi îndată 
ce Rușii scapă de Osman-Pașa uită serviciile aduse de 
“Români şi refuză de aci înainte participarea noastră la 
ultima fază a răsboiului, care trebuia să aducă şi înche- 
(eren formală a păcet. 

Rușii pornesc singuri înainte peste Balcani, disolvând 


comandamentul armatei dela Plevna, lăsându-ne nouă sar- ` 


eta de a aduce spre Rusia prizonieri turei: armată română 
însă îşi ia acţiunea ei separată la flancul drept al armatei 
ruse, spre Vidin și Belogtagie pe Lom, unde armata română 
are la Smârdan un nou succes. care se aseamănă cu Griviţa. 
„De aci fnainte, deși vietortoşi, începe o nouă. serie 
de greutăţi pentru Statul și armata română. Scăpată de 
“primejdie, Rusia îşi reia politiea de înlăturare a Românilor 
„şi gândul de a ne răsplăti serviciile aduse prin reluarea 
“Basarabiei redată nouă ia 1856. Armatele rusești înaintând 


spre: Constantinopole, amenințate de Anġita ei Austro- |. 


Ungaria în cazul întrărei lor în acest oraș, încheie armi- 
„Stițiul' la 19 lanuarie, 'adică nici două luni după- Plevna, 
fără însă a primi la aceste tratări cum era drept, pe repre- 
sentaniul colaboratorilor dela Plevna, pe Colonelul H. Arion. 


2 185 ră 


Acest armiştițiu încheiat. după, două luni. prin pacea 
dela San-Stefano, Rusia vrea săel-tranețorme în pace defi, 
nitivă şi numai între. Murel. şi ea,. e afară, de. ENrOpA, gi 
ceilalți. interesaţi. ) 4 

Prin acest tratat, Basarabia ne era “mată, 'se ia o. 
mare Bulgarie la Sud, care. ajungea aproape de porțile 
Stambulului şi se pune acest prineipat sub un regim de 
directă tifluenţă rusească ` armätä ei trebuind să gës: toi 
ani în Bulgaria, ` păstrându-și SL îi: tof deest itp "mme 
sale de comunicaţie prii fara iiniânească. 

Rușii nu se mulţumeau însă să-şi 'ealce iscălițura 
ce-şi pusese pe convenţia eu pătat! Alexandru în Apr. 
1872 şi prin care se angajau să respétte thtedritatea tevi 
toriului românese, dar voiau și ne certau ca acest ruginos 
şi nedrept act să fie făcut cu eorisimţătiântul nostru, „Şi 
fără protestarea noastră. 


Domnitorul şi, Guvernul român ajui să” dea. acest 
eonsimţămâunt eu .foată amenințarea ce ni se, făcea, că 
armatele ruse vor acupa la retragerea, din Bulgaria Prin 
cipatul şi eu desarmarea armatei române.. Armate le zo jimâne 
sunt retrase. “ndărătul liniei Dunărei, Dies Beet ie 
Gupernul şi Parlamentul declară că ou, primesc retroce- 
darea Basarabiei şi că cerem.ea chestia, să fie adugă.la 
judecata marilor Puteri, cari cereau şi. ele un. Congres Ja. 
Berlin, peritru a regula viitoarea şi definitiva, pace, lată - 
telegrama pe care Kogălniceanu, Ministrul afac. „streine, 
o trimite reprezentantului Român la Petersburg ea răspuns. 
la amenţarea ce ni se făcea: „Rog răspundeţi Cancelarului ` 
Gorceacojf că o armată care a luptat la Plevna sub ochii 
Impăratului va puten fi sdrobiiă dar nu va lăsa niciodată 
să fie desarmată". 

In această atitudine hotărâtă a României, | ne întemetam 
pe aceia ce luase Anglia şi Austro-Ungaria,., gare şi ele: 
cereau întrunirea Congresului şi care amenințau Rusja cu 
răsboiu. Faţă de această acţiune, tratatul de. pace dela 
San-Stefano, rămâne literă moartă şi ae anunţă. întrunirea 
unui Congres, la Berlin. 'Transacţii. însă panţiale au lge în 

. aeest interval, Anglia câştigă insula Cipru,-Austro-llngaria, 
Bosnia-herţegovina ; iar. România părăsită. Puterile întrunite. - 
la Berlin nu primese delegaţii noştri. să ne apere drep- 
turile ei numai înir'o şedinţă l. C. Brătianu ei M. Hogălni- 
eeanu,. arată fără rezultate monstruozițatea ce se,jăcea. 
România primea însă în Dobrogea ce ne revenea de drept 
o comptnsaţie şi o Dobroge eu un hotar greu de apărat 
şi care n'a fost rectificat decât în-urma răsboiului Balcanie. 
din 1913, ecedându-ni-se şi o parte din 'Cadrilaterul Bulgar. 


2. 


Tratatul: deld Berlin ne recunoaşte însă neâtârnaarea defi- 


nittvă, t&ri unele puteri- căutau să lege şi acest drept al: it 


nostt: de acordarea drepturitot Evreilor din ţară și apot 
de rpacumpăroaen căilor ferate ale eoneesii EISE 
D sri ai Kë RA a F . i 


` Aetel « se Ee acest. glorios răsboiu eu a pagină 
durepaasă, ca. să nu zicem, ruşinoasă. „şi de rândul acesta, 
pentru «solidaritatea. celor: mari întru servirea ‘intereselor 
lor în dauna celor ale statelor mai mici oricât de mari ar 
fi. meritele şi drepturile acestora. 

„Roadele Hăsboiilui, Neatârnărei din 1877. nu trebue 
însă judecate prin această nedreţiate, ci cercetate în:ele 
însăşi, căci ele au determinat o nouă viaţă a Statului român. 

lată în rezumat efectele lui: ele pot fi clasate în ur- 
mătoarele categorii: Cele cari au influenţat viaţa internă, 
cele care au înrăurit politica externă a României în timp 
de roape 40 de on prin atitudinea Rusiei. ` 

ăsboiul din 1877 a adus în. politica intetnă două 

i schimbări, cari au determinat apoi propăşirea Ve- 
ch tut E A consolidat încă tânăra 'dinasfie română. 
Neînţelege i ce se joen între coroană îndeosebi și opinia 
publică, în perioada răsboiului franeo-german, aduseseră o 
răceată care primejduise ţara cu ameninţări de abdicarea 
prințălui Caroi la un moment dat; Răsboiul dă prilej Dom- 
nitorului să fie Căpitanul dela Plema, a cimentat noul 
aşezământ chemat să asigure în mod. definitiv şi temeinie 

traiul Țtaiştit al Statului român. Precum hegele Ferdinaud, 

prin “serviciile "` âduse în răsboiut întregirei, şi-a căpătat o 
popularitate și o autorifate proprte în afară de aceea dată 
de înalta lui situație și de predecesorul tut, tot astfel Prinţul 
Carol și-a făcut la Plevna adevărata sa legătură sufletească 
cu- poporul: român, care apoi a influențat Tunga şi glas 
rioasa sa domnie'de 48 ani; 

Prin roddele politice preconizată: precum am văzut la 
pornire numai’ de doi din conducătorii partidului ee: avea 
răspuriderea  guvernărei, acest partid şi conducătorul 
său au- căpătat: o. autoritate sporită, astfel încât a putut în 
perioada de: Orgaiiaare a României - Mici să':tuverneae 
"timp de încă 10 ani et să aibă astfel timpul trebuineios 
pentru o ‘sarcină atât de mare. Ga acela a organizărei unui 
“stat modern. “De fapt între 1878 ei 1888 sa făcut organi- 
zarea. României modârhe, după încercările şi șovăelile ce 
dătnuiseră timp de douăzeci: ani dela Unirea Principatelor. 
De aci înainte. regimul naţional și: democratic care acum 
avea, legături în toată (ra, era asigurat: el putea treptat 
să: ee în. mod 'imai.'puţin primejdios ` pentru situaţia: 


e Tae dadea 


politică externă, economică ei aëclalä în; gave :ne-găneam, 
articolul "2 et chestia evnaiaacă,- impuse: Azotatul del 
Berlin, apot.răaeumparea Gy R: R, -dela eeneeaionarii Ges, 
mani; să transforme Prineinaţal-în Regat dând-:aaijel faca 
complectă a. homâniei de singa;gtătătoane, să poată reviaui 
constituţia, lăngind dreptul de goot: să facă un: program 
mare de eonstrueţii publice, penina complectarea: bei 
de cale ferată română, a podului de peste Dunăre, a-Hop- 
turilor pe acest fluviu şi la mase. (Constanţa), e doaurilor 
dela Brăila şi Galaţi, să. reguleae. în. mod- definitiv chestia 
financiară prin convertirea, şi consolidarea, datoriei: publiee 
şi să facă din Statul român -unuk din, debitorii, cet mai 
buni executori ai obligaţiunilor pale, ER eeganigaţia 
creditului şi eireulaţiei prin ereiarea Dën Naţionale sta 
Creditului Agricol Țărănesc, să facă împroprietărirea să- 
tenilor pe moşiile Statului, să. pornească organizaţia învă- 
ământului şi să dean neatârnarea Biserieei Române prin 
dobândirea autocefaliei sale, să lupie: pentru . libertatea 
Dunărei şi să denunţe;:convenţia ' comercială. o. Austroy 
Ungaria, să organizeze armaţă nouă:şi să. o armene după 
constatările ai experienţa făcută; întrun cuvânt să, dea 
forma cea nouă Statului. român: modern., Reugita politicei 
răsboiului a. dat astfel României. constituționale de eri, 
organiaaţia politică adaptată nevoilop, sale și. care-trebuia 
în timp de alţi 50 de ani să-i slujeaşcă interesele. .... 


Răsboiul' neatârnărei însă a schimbat nientalitatea. de 
neîncredere în propriile noastre forțe şi drepturi în:eare 
trăiseră până aci straturile conducătoare române. După ta: 
bânda politicei- de încredere, nimeni de aci înainte hu mai 
pune în îndoială nici drepturile noastre, niet putina de a 
le apăra, nici vitejia românilor cară: trebuia să ne garan: 
teze în contra încăleărilor din afară. Greutățile ee op. 
seset cu Rusia şi încercările ei neisbutite de“ a ge egëb- 
juga în timpul răsboiului, convinseseră pe 'româri că di pot 
să-și apere singuri drepturile. Ele făcirseră o educatie nouă 
pe care și-o făcuse şi dorobanţul la: Plevna gi din ‘eare 
fiecare căpătase o conştiinţă mài limpede a drepturilor ei 
puterilor rioastre. Acum că aveam neatârnătea legală, ea 
trebuia consfinţită prin o viaţă proptte şi ig pe'toate te- . 
venurile ; independenţa politteă trebuia: după bârecare timp 
să influenţeze şi pe cea culturală şi pe ea economică. 


Dor o atare conștiință nu putea să, ge producă în Ro- 
mânia liberă fără. a influența. suflarea romănească de, este 
tot. Vicibrtile din. Bulgaria, jptestigul ce căpătase iata 
român în ochii Buropei, ridică prestigiul chiar al naamulul 
şi dădea fraţilor robig ` alte aădejdi Pentru piitor. o 

9% 


` H 


— 48B — 


dE ‘Ihar sie faw că văabbitil neatârriărei: D Rut după o 
ninga e Wë de -înțăbire; eifiața ce metais avem în 
l atèlor: ea isi oran daia Gëm an de- 
ciao rara Aer hatte tan. SC P Hië Oge în DER orientală} 
mëiggpräk ce & adus fäheg, dedvultatea de: toate. felu- 
Vila 10 'Matul devenit stăpân pe soartă lui, fac ca. Rdihânta 
E: de- aci màinte căutată St penttu politiea Go cuminte ` 

tru. eotisutiăția ee poate face şi ca factor economie 
ët ţări bogate dare poate și vreă să muncească. Această 
sitoație se enrbtiaează în stua când după răsbotul bal- 
eante din 1918, pacea ortentală se ce: sub auspiciile ei în 
capitala reiştitiilui român. Negregit că politica cuminte ut- 
mită în Hop de dproape 20 de âni, că propășirea continuă 
pe toate tetietiurile; du sporit rondele răsbotuilui neatârnării, 
dar făvă -dttuaţia eo: de el nu giän fi: putut ajunge la 
dreia 'din:1916, cdre sä permită statului Pomân când a sunat 
cbagul bel mare să: ia în män8 apărarea intereselor neâ: 
nitir mireg, să obţie-:ehtar înainte de luptă și numai pritt 
autoritatea săi: meeunoagtâvrea: integrată a: drepturilor noa- 
stie vmtOn ale pin tratatul de: alianţă delta 4 August 1916, 
Sătia''parte' efectivă at utită la crâncentul răsboie și cu toate 
gteinătile iavorite dit teolarea noastră geografică și din 
pătăstrea gitiţuritui alfat eu care erami în contact, să ajungem 
eh tratatul dun Dereatlles ap ne recunoască acele drepturi, 
să isprăvi răsboibl văzând Basarabia venită la ţara mumă 
şi. qa cărei cedare ou ,p.recunoscusem, să apere în Buda- 
Dar Şi pe. ege Europa. întreagă de anarhia ce se în- 


ME Risba din 1877, şi “modul cum , ei s'a încheiat prin 
răpirea Basarabiei,, atitudinea ce am fost siliţi să luăm 
pentry apărârea, drepturilor noastre, în loe să ne aducă 
regerva celui. vinovat, ne-a adus ura lni, Rusia după ce ne 
luă Basarabia, îndeosebi sub împăratul Alexandru al |il-lea 
a avut o atituține. pstilă,. care a silit politica noastră ex- 
ternă să ia o, priențaţie către puterile centrale şi să găsim 
astțel în e AE apărare contra unor noui încercări. 
Acest efect al politiei, ruseşti nu a împiedecat . însă Ro- 
mânia ea atunci când răsbotul general a pus în joe exi- 
stenta Austro-ilngariei să meargă în câmpul în care îl 
chemau interesele sale 'najionale. 

„__Astiel am putea: rezuma răsboiul neatârnărei ` în ur- 
Karen câteva puncte: 
1. Bl reprezintă după sute de an! de uitare a drep- 
ug: şi Gott noastre, primul act alteriaştere! modernie 
ftotnâniei, tn eăre ek ifiantțestă atäto politică românească 
ra de sine atătătoate cât și oforţă armată tare aplică 
şt face să todească acedstă politică. 


— 9 — 


3. Blu :ruBând la -încereane--suh. toate aganta: joome 
neamul; vamâneae, A, dA. eegpederg 01 MAA reia 
debândi peatâraarea 34; dan:de.a:putea; păsa și “Vin An 
mod statornie,. de: a pulen de acâ-inalnie sa a. Dim pape 
pme: câștigată prin not-înpina.. Ae fpo = a " MHIR: 

»8. RB dă după aproape Wide: antegt Ge 
oară compleeta stăpânire- d iitendedlor noastre pi emt. 
- marea: întrun trai normal -pentru ipimerea in valoare a: “ţărei 
și poporului românese liber în.:adele "gmpugt ` i tir: =: 

4. Bl pregăteşte astfel prin această stăpânire, situaţia ` 
necesară pentru ca după Sat să putem îndeplini rolul 
ce se cuvine celor liberi, să putem vorbi și lupta în nu- 
mele neamului: române între g, pe Wa SL esir 
vânșita: så Merope $ TT, DER eme ER f k 

Am păutaț. să tver. nepedn inajen $ Doy sdpalbiprarea 
evenimentelor ce comemorăm azi. 

: Faptele mari ale trecutulw: trebute îneă CR fe pentru 
un popor eu viaţă vie nu pumati ptej de lanag” GE be. 
vită a acestui trecuţ,.dar, Aus Lo re pentru 
pilde de urmat mati.cu seamă în timpurt de Ecg dÉ 
ca cele prin: care trecem. 

Am vpăgut cum abia (reg „ou Qua et ger. S 
micului Stat de ieri, după. două a Ge PA uitare 
turilor 'şi putinței noaşire, cu multă inimă. și cu. Kë 
am putea zice instinctivă la: început, în propriile noastre 
forțe, cù îndtăzneală bine ehibzuiță am banațt delapi ma 
încercare. A dea 

Cei 50 de ani de viaţă în. adapăr de sine stătătoare 
a mai puţin ea jumătatea neamului românesc, ra la 
Plevna, ne-au adus la unitatea politică a tritregutui a 
românesc. ln această perioadă. Statul, şi poporul rai 
trebuit să arate și lumi, și lui chiar nu numai că. ale 
trăi liber dar că poate fi un factor viu în etviliaația kai viaţa 
regiunii în care trăeşte. 

`.. Unirea cea mare a pus acum chela. de poltă a edifietulyi 
la care trudea şi jertjea de Gesong acest agan cauanii, 
dar adravăn. ` ` 

Prin faptele ce am trecut înaintea Dv. putem ni iech 
unde putem ajunge când vom pune în paleare. noile eondiţii 
de trai precum: avene daon moin au pus pe cele ce 
așezau după 1878. în condiţii mult mat faborabile, dı ati 
complet și înafară dar şi înăuntru, puțând..pune în. ZEN 
„toată emergia până. în adâncimila.-ei cele. mei mari ale 
întregului nostru popor, pentru: întâtaș-dată toţi ia -un ipe 
şi liberi să ne croim drumul dë gel inainte ti, cadrul 
năzuinţelor şi însușirilor noaştre, putem. fiudega Brin POAg 


celor St De ep dihuurmă:ee poate deveni: România întregită. 
Frumoâgă omg îi puteri asigura dacă vom Siea ai gei - 
dela 1877 să chibauim bine, să'niuneiim: eu râpiă şi dâpă 


acelei hotăvâre, vot. aibe tarăşi og: îndrăsneală bhre: chtb- 
suită, vom en nu numai să apărăm '6onttă 'tiifuirot dreptu- 
vile npastre ce abia acunt: le căpătăm, dar să. şi punem în 
joloiiaţă ; cât mai desăvânşită bogăţiile moarte. și mai eu 
segmă cele vii cu care Dumneseu-a Angeairat eu dărnicie 
această ţară Aë Seat neam.: ; 


“Pia 


LR Ee, i 


Două articole ` ale Mui Aurel Murcitann 
despre Răsboiul Independenței. 


în preajma anului 1877 prega românească din Ardeal şi: SS 
snjeriae mari perderi. Apusegeră una, după alta ei „Albina“ lui V. Babeș 
şi „Pederaţiunea“ lui Alexandru Român et „Ortentul Latin“, condus de 
fraţii Aron et Nicolae Dengugianu; 1. Lapedâtu şi Teofil Frâncu, „Te- 
legrațul Român“ din Sibtiu, după moartea lut Gand. era inspirat de 
politiea rezervată şi timidă a Mitropolitului: Miron Romanul. — 
Mămăsese, iasă, la Braşov, „Gazeta “ansilvaniei“, această sen- 
tinelă! neclintită a româfismului, tate eontint a fără şobăire şi au curaj 
admirabil fraâiția veche a legăturilor eu românii de pretutindeni. Seri- 
sorie pe tar! le primea regulat dela corespondenţii săi din Bucuvăști 
ee gea mai bună educație naţională,.căei în ele se relevau toate 
ogreaele, sa lè eu. cuvinte entuziaste faptele conducătoritor vieţii 
Ware ai Se bectllban prompt töate ştirile false şi svonurile nefavo- 
publie răspândite în mod tendenţios de jurnalele streine, mai ales de 
Gina evbbiaabă: din: Viena r Hadapesth seu principatele de eurând 
unite... vi: 

{ Cel ee xăsjp este E Ce „Gazetei“ dia 1877 şi 1878 îşi dă seama 
ce rei. important R avut acest jurnal ti viața politică a românilor ar- 
deent mai ales m acesti'vremuri grele, când Diena se desinteresa 
de românii din Transilvania, Baerijieaţi, Jg urma. pactului dualistic, cu 
totul. Bedapestei, unde Çoloman Tisza începuse politica: sa de maghia- 
vizare forțată şi unde stăpânea mirajul statului. unitar maghiar. 

Redactorul „Gazetei“, lacob Mureşiariui, eră însă, tocmai în vremea 
aceasta, bolnav Sr bléit de puteri în urmă muneti ticotdate. Gheorghe 
Bariu trecea ei elti 18677, printo boală grea, care-i ţirimejduia viaţa. 
Atunci se întoarse dela Viena, unde-şi terminase siudiile, Aurel Mure- 
şianu şi luă în, mânile sale conducerea „Gazetei“, dându-i un avânt ti- 
nerese. Lt 
":Gred: DI nu :poâte: fi fără interes: a iudaice = după o jumă- 
tate de veac — două ariegje scrise de;Aurel. Muregianu: şt publicate, 
eel dintâiu la, 3/15 Joe, şi al. doilea în. nymărul din urmă (102) al „Ga- 
„aefel“ din 1872. 

77 Pmmul:anieol e ut tidem către coridubătorii. politicei româneşti 
"'sărnui së: mulțuriieaacă. cu: rolut tie: girăjuitori, ai hotarulai tării- dinspre 
tepifrul de. păsboiy;: ei să; spe ;efeetivă la. răaboiul-:din: Baleapi,. Ca 
SS, ie Ai iului, mondia dealul românesc vibra, agteptând 

Gm rii României în acftine, 'sințind ep dela hotărirea ce se 
vei Ată “la A pipe been biitorul rieamulai.- Bi: Ge în 1012, un: pas 


pripit putea primejdui jot ee op de grea luptă a Ber, ke 
trimife un în paee de VI pa i Precum" a ` icut-a A Së i 
trebuia Dizianea clară a omuti Géi — viziune, 'pe “cadă. Sr CZ 
patt o aveai dela inceput l Beătiânu. ` vh amase ceasul isto” pivari 
românism de a nu se mai lăsa, dus în remarea politicei marilor pu- 
teri, ei de a demonstra prin curaj şi prin, jerfa- de sânge că. vrea sà 
se afirme ca un sfat ce-şi ceolègte singur viitorul. Drumul spre Plevna 
avea să însemnese o întoaveere spre. Carpaţi. ` 

Al doilea articol e de sfârşit de an. Nu.ceunose alte pagtal, cani 
să facă un bilanţ atât de elar al evenimentelor din 1677,.. 


«Dr. S P g 


Acţiunea armatei române. 


A fost șeris în stele . ca armata română să ia arțe 
` activă lå gigăntiea luptă ce s'a încins pe mălurile Dunărene. 
Libertatea și independenţia ţării, onoarea. şi. prestigiul 
năâţiunii cer "tributul lor de sânge. Nu éste dar momentul 
de-a mai întreba de cauzele cari au adus lucrul „la, atâta, 
astăzi toată atenţiunea, toată cugetarea şi simţirea: TOMA- 
nească se eoncerirează numai în singurul cavânt: aețiuiie. 

Ora intrării în acţiune a armatei române a` sunat. 
Domnitorul României, energiosul şi eroieul principe. Carol 1 
de DEEN een a ptecat alaltăeri Je oaste, 
în tabăra de lângă unăre unde-l aşteptau cu dor brau 
căpitani! şi ogteni a! țării, cari tremură de nerăbdare de a 
se arunca în luptă cu inamicul secular şi de a spăla cu 
sângele. lui rugina de, pe paloșul strămoşese. f 
„+ Prinirile întregei” Europe sunt aţintite astăzi asupra 
armatei române şi a şefului ei suprem, Ce așteaptă Europa 
dela Homâni? Să nu treacă Dunărea, ci să stea piponiţi 
pe loc ? Bxistă vre-un interes european, care ar pretinde 
dela Români să stea nemişceaţi pe malul” stâng al Dunării? 
Nimic din toate acestea. 

Alt-eeva, eu totul alt-ceva aşteaptă lumeä dela prin- 
cipele Caro! şi dela oștenii săi. Buropa voiește 'să se 
convingă. despre aceea că oare merită acea țară, care se 
numeşte România, solicitudinea ei, că -este ea oare deamnă 
de a fi susținută şi luată în scut şi, pe emer? ` y 

De când există istoria, puterea. de viaţă a unui stat 
sa manifestat întotdeauna prin tăria brațelor sale armate. 
Un stat, care nu se ştie apăra, care nu:;poate lupta cu 
energie pentru libertatea şi independeșţa sa, nu.merilă să . 
mai trăiască. 
d dar toemai România, ; uni; stai. cu, 5. milioane 
locuitori, ar pulea să facă excepjiune din această regulă ? 

Uitați-vă la toți aceia cari, “sunt inimicii dăsvoltării 
neamului românesc. Nu vedeţi cât,de neliniştiţi. sunt, eum 


408 — 


tremură. de fete% ca op cumva Românii, intrand tm acţiune 
“să. -probese înaintea lumii braţul lór valoros ? Reaua voinţă 
a..eontratilor: săi, nu indică en oare „României. salen pe 
Carte să propăşeaseă? Sea ia 

EH Dat nu acești inimici, cari. își arek veninul pe hârtie, 
sunt. astăzi, acei, contra 'cărora are să se apere armata 
română. Pentru aceasta îngeijește  impuitoarea ` jalangă 
a jurnalisticei române. “Cu nizamii și bașt-bozueii lui 
Osman-paşa va să socotească astăzi principele Carol și 
statul său major. 


Cine de altă':pașie ar: butea să dea garanţă armatei 
române ca ea rămânând în neacţiune va fi lăsată în pace 
de sălbaticii muzulmâni ? Astăzi nu mai poate fi iertată 
nici cea mai mică şovăială.. Dacă nu se por grăbi Românii 
să lovească pe: Osman-paşa. în eap, poate să li-se întâmple 
ea mai târziu să-i lovească el pe ei. Resbelul nu e joe 
de copii, el şi atunci dând sudetsul se înclină pe o parte, 
poate, trece, Prin făae şi de Geng destul de periculoase. 

Armata română formează aripa dreaptă ` a oștirei 
aliate rusė şi ocupă o partea țărmului dunărean, de cea 
'mai importantă însemnătate strategică. Miel nu Sa putea 
dar. sub. gemeni împrejurări adinite posibilitaiba unei 
neacţiuui, decât numai: atunci când această neacţiune ar 
fi recerută de eonsideraţiuni curat militare ce se pot dote 
în. decursul răsboiului. 

„ Dacă .eooperatea Românilor ar i indiferentă pentru 
Rusiă, armata română. mu ar ţinea ocupate „poaziţtunile în 
cari ge află. Şi odată ce ajutorul Românilot "a fost'bine- 
venit împăratului Alexândru, cum s'ar putea erede,; că fiind 
loan Brătianu şi Mihail Cogălnieeanu la guvern Rusia să 
nu fi încheiat o alianţă cu Româătiia, fie în oriee formă pre- 
tinsă de interesele diplomatice ? i 


Românii trebuie să intre în acţiune pentru ca să 
accelereze un rezbel care le-a impus, şi le impune necon- 
tenit cele mai mati jertfe, trebuie să se bată în fină: pentru 
onoarea stindardului român, care de două sute de ani, 
plini de umilire şi de jaf nu a mai fâlfătat victorios pe 
malurile dunărene. : 

Momentul ni mäi este departe după-a noastră. părere 
dacă hu va’ obveni ceva eu totul extraordinar, în care 
“lumea ' să fie iatăşi surprinsă de un fapt îrfiplinit, al 
trecerei armatei române. Nu mult, şi Dunărea eu ţermul 
ei, va fi din nou înroşită de 'sângele barbarului muzulman. 
Multi turei vor trebui să peară, mult sânge nobil român 
va curge, până ce se va șterge de rugină paloșul oetlor 
dela Călugăreni, „pentru-ca să'lucească cu veehia-i splen- 


— 188 -— 

doare“. Insă ` 'eartânui a: sut E? Sie, să. infounte- Pon în 
totdeawha:; i 

Inainte: dar ` eu Deen) bravt românt! Dortnțale-ente 
mai bune şi fierbinţi: alé Top noştri -de dineoace:de 
Carpaţi vă acompaniaaă: Deà cent ea să se împlinedseă 
profeția bardului: naţional și. înătntea!'stindardelor voastre 
învingătoare să cadă ` ,pulturul : prădalnie din tristale 
Baleanuri“, — „să eânte libertatea pe maluri dunărene!“ 


1877. 

Inainte de aceasta cú şapte ani,- gipa ce baionetele 
prusso-germane au răsturnăt prestigiul politie, al Frantei, 
simțul de incertitudine asupra celui mai de aproape viitor 
cuprinsese toate popoarele şi statele Buropei, . Franta. era 
conducătoarea politicei europene şi oricât de nedrept şi 
apăsător o fost guvernul lui Napoleon UL petru, francezii 
însuși, politica lui exterioară a purtat în țotdeauna fimbrul 
liberalismului celui mai mare. ldeea naţionalităţi, a căreia 
puternie propagator a fost; adevărat că era numai uri mijloc, 
prin care Napoleon UL voia să predomnească în Huropa; 
dar prin aceea, că el o sprijinea, își câștigase multe sim- 
patii, mai :cu'seamă între popoarele și statele mat: mici, 
cări vedeau într'ânsul un protector al libertăţii și existenţi 
lor contra sthicăcioaselorînrâurinţa ale celor mai tari. Nu 
era dară natural simţul de nesiguranţă și nelinişte ce a 
trebuit să producă la aceste popoară căderea lui Napo- 
leon $i înghenunehiarea Franței ? 

" Ingrijirile trebuiau -să fie cu atât: mai mari, eu cât 
Franța nu putea fi lesne înlocuită în rolul ei de până. atei 
de cătră un alt stat. Prusso-Germania. victorioasă n'uvea 
simpatii, Prussia cu deosebire.ea stat militar agresiv :era 
temută de ton, Austro-Ungaria era slăbită prin răsbotul 
dela 1866, nu mai puţin ca: prin constituţiunea sa dualiatică, 
prin certele interne naţionale. Din puterile cele mart con- 
tinentale mai rămase dar numai Rusia. Această împărăție 
autoeratică, care: abia scuturase fiarele iobăgiei, avea şi 
mat puţine simpatii, decât Prussia. Publicul cel. mare. eu- 
ropean se dedase mai cu seamă dela răsboiul din Crimeea 
încoace! a vedea în „colosutnordic rusesc“ numai un inimie 
al etvilizaţiunei, un "pericol constant pentru. statele apu- 
sene. Sup asemeni împrejurări temerile, mai cu seamă a 
statelor și a. popoarelor mat mici: -creșteau din si în ai, 
căci acele puteri eari aveau. să dea tonul pe viitor în po- 
litica mare europeană puteau să fie. atita eegen 
sau Rusia, sau amândouă. laglaită:.:: | 


— 19 — 


„5: la fenomen neașteptat a făeut încă së se mai mă- 
rească îngrijirile. Rolul conducător al Franţei îl tuară îm 
mână tele- trei impărăţii continentale. Germania. și Rusia 
ehemară şi pe, Austro-Ungaria în consiliul .cel mare și aşa 
se.inaugură cu mare svon .alianţa. eelor trei împărați. . Va 
să .aică în locul uneia. trei puteri în fruntea afacerilor eu- 
ropene. Ce. avea de scop această alianță? contra cui era 
îndreptată? De. poua. republică franceză nu avea cauză de 
a se teme într'atâta, încât să restabilească vechia ligă 
austro-prusso-rușească, la ce dar ţintea alianța celor trei 
împărății ? 

lacă întrebările, cari au preocupat ani întregi toate 
spiritele politice ai diplomatice în. Buropa.: Discuţiunile 
asupra importanței şi scopului alianței celor trei împă- 
pat erau la culme, când a izbuenit insurecţiunea în Her- 
ţegovina. După aceasta a urmat un șir de note, conferinţe, 
întrevederi ale monarhilor și. în fine răspotul sârbo-tur- 
ceşe, care a fost preludiul marilor evenimente ce se pe- 
tree pe pământul bulgar. ` 


Abia a. 1877 a adus ceva lumină în planurile plămă- 
dite. la conferințele, din Berlin și Reichstadt. Prima oară 
dela 1870 încoace s'au adunat reprezentanţii marilor pu- 
teri într'o conferință la Constantinopol, prima oară avea 
să se probeze noua alianţă oa celor trei împărați. Situa- 
iunea era una dintre cele mai critice, erumperea unui 
prăsboiu european era mai. mujt ea posibilă, era chiar pro- 
bahilă, căci se tracta de regularea marei chestiuni a Orien- 
tului, avea.să se decidă soartea: împărăției musulmane, la 
care erau şi sunt interesate în grad însemnat toate statele 
Buropei, Franţa nu mai putea së vină să zică un veto pu- 
ternie, prin care să paralizeze planurile învinşilor dela Se- 
vastopol, din contră, plenipotenţiatul francez se întrecea 
de. astădată cu cel german în a se arăta complezant și 
amical faţă. de . Rusia. Astfel s'a documentat prin faptă 
marea schimbare a SES politice europene dela 1870 
încoace. 

Destul de tristă a fost această situaţiune. Plentpoten- 
țiaţii statelor europene se adună și stabilesc un program 


de reforme, a cărui primire"o impun. înaltei porţi. Acesta, ` 


provocându:se tot la: aetele.:de mei înatute ale. Europei, 
refuză a primi punetele propuse şi ambasadorii europeni 
pleacă unul după altul eu ostentaţiune din Constantinopol, 
dând însă sultanutut să:eonoască că se vor întoarce eât 
mai curând. Nu era aceasta- o adevărată comedie ? Poarta 
respinge: votul conferiuţei europene şt Europa răspunde 
cu o demonstraţiune ridicolă, care n'a'fost urmată de nici 


— 488 — 


o măsură serioasă! Unde, era siet Europe; ptestigial şi 
puterea ei? i: i: j 

Turcia știa prea 'bine 6ă siit ‘punctele ` stabilite'+ sit 
înțelegere“ la acea conferință: Zei ascuiidea fiecare putere 
numai! plahurile și doriițele ai 'Sâ&etă, una vobbiai pletit- 
potențiaţii diferitelor state în 'confărință și alta şoptăau tă 
urechile mărelui vizir al sultariului: Pristă: penibilă, ba dé- 
moralizătoare chiar a fost Keier starea eranto tthedtat 
după conferinţă | 


EE unei ‘acțiuni ruseşti și Asa a Alexandru al H. 
al Rusiei, luând rolul împăraţilor francezi, a pus în miş- 
care oștirile sale numeroase, scriind pe stindardul său: 
eliberarea creșttailor în Orient. Ora marelui răsbotu oriental 
a fost bătut. Europa a scăpat de incertitudinea omorităâre 
ce o apăsa. Răsboiul rămase localizat, temerea era numai 
aceea acum ca nu cumva Rusta încurajată prin succese 
extraordinare să. meărgă prea departe, SH provoaeei un 
răsboiu european: 

Din toate statele mari. şi mici aniei România éch 
periclitată prin procederea Rusiei în însăș existeiţa et, 
căci cazacii şi grenadirii ţarului trebuiau să treacă peste 
hotarele și câmpiile române, spre a ajunge în Bulgaria, 
Europa garantase neviolabilitatea teritorului româri prin 
tratatul dela Paris, dară unde erd Buropa ? Gubernul'romiân 
s'a adresat lö toate puterile garantate şi le-a ais: noi suntern 
şi rămânem neutralt, dar navem puterea de a ne apăra 
singuri în această neutralitate, veniţi dară şi ne ajutaţi; 
spuneţi-ne ce să facem? — Tăcere, nici un răspuns. Atunei 
guvernul român a zis: am cerut dela: conferinţa : din 'Con- 
stantinopol să ne garanteze "neutralitatea, ni sa răspuns 
însă cu aceea, că cererea noastră nict mau adus- o tnăcâr 
înaintea „acelei: eouferințe. "Am “pugat piterile ` garante să 
ne den consilii, să ne vină într'ajutor, dară n'am căpătat 
nici- ùn răspuris.  Părăsiţi “din “toate părțile; deciarăm,; că 
not pe noi mu oe putem părăsi, deaceea vom face: aceea 


— 4198 — 


ce. ne, dictează, instinctul de eonserpare propriu, ce ne.spune 
mintea și precauţiunea, ce trebuie să facem penia apă- 
rarea ẹxiştenjei noastre ça stat autonom. r 
„România a zisg şi-a făeut. Gonuenţiunea eu. Russia, 
prin câre s'a regulat. trecerea .oştirilor. ţarului Goin feară a 
„est prima victorie repurtată de energia, curajul şi înţe- 
lepelynea . guvernului român. . + România: a luerat corect, că 
nu putea altfel“. Aceasta era. opiniunea întregei prese eu- 
ropene nepreocupate. Altă întrebare însă:şi mai însemnată 
se născu, dupăce sotnijle cazacilor se porniră peste fron- 
tieră română încă înainte de terminul fixat în eonvenţiune, 
gilind pa arniata română a se retrage înaintea lor, spre a 
gu provocà un conflict, „Ce să facem eu. armata noastră, 
ce destinaţiune să-i: dăm ra — era greaua problemă a mo- 
mentului.. Unii. patrioţi români, în îngrijirea lor preă mare 
merseră până a „susținea, că cea moi corectă atitudine ar 
fi dacă armata română! permanentă! s'ar' retrage în munţi 
așteptând acolo în pasivitate sfârşitul marelui răsboiu. Prin 
aceea tă foile tureomane lăudau din răsputeri acest plan, 
el deveni eo ipso foarte. epmpromitat, Şi ce rol är fi jucat 
românii înaintea lumei, când pătrunşi de fiică s'ar fi re- 
tras în pădurile Carpaţilor, lăsând țara pustie, în prăda 
oarăelor, başibuzuce ? . 


„Fără, îndoială, nu;:aeeasta eră, dară Cola care ar fi 
putut duce ia 'galparea Uri, la înălțarea prestigiului ei. 
Niciodată un stat, fie cât de mie, nu și-a putut:doeumenta 
altfel puterea de. piaţă, decât numai. prin aceea, că în mo- 
menite. de pericol şi-a, desvoltat toate forţele armate spre 
apărarea frontierelor și a teritorului său. Domnitorul Ro- 
mâniei și consilierii său, au înţeleș prea bine aceasta, 
pentru aceea au mobilizat. toate trupele române și, concen- 
trându-le în România mică, au oeupët punctele principale 
pe ţărmul stâng românesc al Dunării şiau zis: „Ne vom 
împotrivi eu forta armatei turceşti, dacă va veni să ne 
calce teritorul fără consimţământul nostru prealabil“. Ma- 
rile puteri — garante — Burapa, care, până aci n'avu 
măcar un singur cuvânt de mângăjere, o conjura. pe de-o 
parte să nu se împotriveăscă . oardelor turcești, de altă 
parte însă, unele puteri făceau presiune superjluă asupra 
Poartei, ca să nu lą — trecând Dunărea, — o ofensivă 
superjluă, căci pentru o așemenea dee serioasă Turcia 
încă nu era pregătită, 

`. ~ AUă situaţiune confuză ei “eritică, “Tureia . i-a.. făeut 
sfârşit, căci încă înainte de a primi răspunsul. negativ al 
'prineipelui român la provocarea marelui vizir dẹ a se pune 
cu toată oastea sa la dispoaiţiunea. generalismului Abdul 


mg 


Herim Paşa, ou început întrâtetpite contra României,: Bande 
de başi-buguci treceau pe "pat stâng, omorând pt-fe- 
fuind pe paciniăii :locuitori,: dă satele -mărginaș& româtie. 
Guvernul “român, căre în arma iritervenirii puterilor: ga- 
rante rumăd! ču- mare grei retrase armata 'dela Calafat “a 
dat în -urma această trupelóE töntäne ordinul dea beupă 
iarăş Eălafătul şi toate puncteli ptthelpale pe malul stâng 
şi de o fiitrebuința forţa KE forței. Artileria română a 
început să eonstruteze- băterii'la Calaţal: Izlaz e a., spre à 
se pune în stare de apărare. Gubernul d protestat eontra 
violării: teritorului român la púterfe garánte și 'la sultanul, 
declărând din nou că România este: și rămâne nebtrală 
dară nu va suferi ca răsboltul să sè străptanteze pe tert ` 
torul său şi va respinăe ci puterEa armată: orice pas 
agresiv al înaltei Poartă. N'a ajutat însă: nimic. Osman- 
pașa, atunci comandant al Vidinului, a dat ordin artileriei 
sale să dea foe asupra lucrătorilor de pe ţărmul: rârnân. 
După a opta RE Wout român dela Calaţat a răa- 
puns viguros. 

` Bubuitul acestui. tu a anunţat lumei întregt că există 
un stat român la Dunăre, care voteşte să fie:liber și inde- 
pendent pentru totdeauna. Ministrul Cogălnieeanu s'a urcat 
pe tribuna adunării naţionale gi a vestit reprezentanţilor 
tării că tunul român a răspuns la actele de agresiune ale 
Turciet şi între aplauzele frenetice ale Camerei a asigurat 
că guvernul e decis oa ina toate măsurile pentru apărarea 
țării. In urma desiușirilor date de ministrul de externe, 
adunarea națională a votat prea memorabila moţiune, prin 
care constatând, eă România ae află în stare de răaboiu 
cu Turcia, în urmă agresiunei acesteia, declară că are 
plină încredere în patriotismul şi energia guvernului  şi-t 
dă autorizarea să ia toate măsurile spre a apăra şi asi- 
gura existenţa statului român, astfel ca la viitoarea pacé 
România să iasă cu o poziţiune politică bine definită ai 
națiunea de şine stătătoare să poată împlini misiunea sa 
istorică. 

, Guvernul român a şi luat, conform, dorinţei exprese 
a ţării, toate măsurile de apărare. Armata română a 
apărat singură malul stâng al Dunării pe mai toată extin- 
derea sa până cë au sosit ştirile ruseşti mai întâi la 
Giurgiu. Diviziunea a, patra &omandată de g&teralut Manu 
a apărat cu mare enărgie punetele principale la lata şi 
Turnu Măgurele, iar corpul dela Calajat şi dela Bechet a 
pus., în “respect pe. apărătorul Diâinulut 'Osman-păşa. 
Evenimentele răsboinice Gan gon petrecut de aci încotb 
sunt ma! regente în memória cititorilor noştri, de aceea 
vom trece peste ele mat repede. 


„Strălueitele -iahânde obţinute la Plevna: sunt TEA 

în mare parte: -cooperaţiunei; vitezei armate românei“. ..; ` 

Pe fruntea: anul: 1877 a fost serisă regenerarea ` Orten- 
tului — reînvierea vechei dagt române. Ori-cêt de mam 
şi ascunse să fie planurile: înipăvăţiilor aliate; oricare ar 
fi ținta finală a Rusiei, răsbotal da faţă va aduce 'roaăete 

„sale binefăcătoare st salvatoare. = Niciodată sângele eave 

s'a vărsat pe câmpiile nefëtteitei Bulgarii nu va'putea 
înainta cauza despotismului;'et din acegt; sânge; nobil de 
viteji va răsări numai Hbertatea:și independenţa popoarelor 
Orientului. Russia a fost ehemată:de providenţă să fte 
executoarea marilor idei de reformă si, îmbunătăţiri în 
Orient şi, deşi sub aceste idei propagate astăzt'de către 
puternicii zilei pot fi ascunse multe- plantri egoiste și 
stricăcioase libertăţii popoarelor, ele să vot nimici înăintea 
gigânticei suflări a spiritului de progres: Russia: înseși op 
simţi îneurând foloasele acestui răsboiu, căet nu se va 
putea mulțumi numai cu eluptarea libertăţii pentru poppá- 
rele creștine din Orient, ei va trebui să se împărtășească 
înseşi de toate bunătăţile libertăţii, întroducând. eonatituţio- 
nalismul și în ţările sale. lar căderea "Tupoie va fi'un 
memento pentru toate statele ei guvernele: limei, că numai 
în mulfumirea popoarelor, numai pe oa :lor libertate ` se 
poate funda durabil regatele și împărăţiile. 

Cu un simţ profund de bucurie și încredere oe luăm 
dară ziuă bună de anul 1877, dela'care se va data a nouă 
strălucită epocă a Orientului european. Fie ca suferințele 
prin cari mai trebuie să treacă popoarele EE cercate să 
ia un sfârșit cât mai apropiat. 


Steagul. 
.. — Sehit, — 

După lupte îndărătnice și aşteptări SET de du | 
rere, Osman Pașa, desnădăjduit și rănit la un. picior, pre- 
dete cetatea Plevnei; cu toate armele it muniţiile, în mâ- 
nile. dorobanţilor. . 

-Nu mult după. căderea cetăţei, E Zgbeie pacea. Şi 
românii, bucuroşi cau pus capăt. răsboiului:şi e ou scăpat 
de stăpânirea turcului păgân, s'au-întore fo (org Jor, ` | 

Atei rezerviştii: şi-au dat armele înprimive şi-au potait 
spre casăsunde-i așteptau ai lor cu Joen’ suflet Și eu lacri» 
mile 'nochii dornici. Le 

Mihail Faur oa placat. Bl eva: vectut nau; tmbrăcat 
chiar în primăvara anului, în care sa pornit răsboiul. Și 
trebuia să-și împlinească termenul cerut de lege. Nu sa 


N 


— 200 — 


supărat di, Gren mult de asta. Ii strălucea pe piept Virtutea 


Militară” câștigată. după primele atacuri -deta Griviţa. Cai... i 


masaiii ri :reapectau şi. gradaţii îl prețutan pentru : pred- l 
niein și: aredinţa lui cătră țară ei steag. A 
Ap fi rămas el bueuros în. oştire, căci era acum. ser- ` 
gest şi el purta, la paradă, steagul regimentuiui, de se des» 
eoperea lumea cu sfintenie înaintea; lui, când il vedea pă- 
şind- drept ca op brad gi:woinie ca un făt:frumos. +. 

im Steagul este icoana -ţărei. Ru port această icoană 
ajântă. Desigur, pe unde.irea;eu cu el, lumea. țrebuie să 
se închine maj eu plăcere decât în faţa umui 'vlădică. . ` 

` Aga. gândea Mihail Faur, când trecea Semet pe ulițele BS 
laşului gătit de sărbătoare. i 

„Bar într'o si gaaetele au : “adus - -O .peste, care a. im- 
pånzit. în: nouri de durere sufletul lui Mihail, Faur: rușii, 
dupăce prin sângele nostru san văzut scăpaţi dela pier- 
gare, ne luau colțul de iară din Basarabia rămasă subt 
stăpânire românească. 

j la jata Griviței un glonte turcese a E în țurloiul 
piciorului. Două săptămâni a stat în spital. Apoi, întors iarăg 
ta: luptă, un obua căgut pe-aproape de el, l-a izbit cu bul- 
gări de pământ, de-a rămas un cias în nesimţire. L-a durut; 
fireşia.. Dar acum simţea. o:durere mult mai adâncă. l se 
rupsese ceva din suilet- Se simţea fără. putere, ca: pomul 
ee se năruie: tăiat din rădăcină... ` 

Văause el în răshoiu cam ce fel de oameni sunt rușii. 
Şi-l ardea la inimă, când se gândea că ei vor fi de-acum 
stăpâni şi "mn. satul lui drag de pe Valea lalpuhului. 

Toată ziua a umblat năue prin.cafenele, prin crâșme; 
să afle cum stau lucrurile. Și când din gura oamenilor mai 
bătrâni decât el oa aflat adevărul, un gând întunecos îl 
frământa: Să nu se mai întoarcă niciodată acasă. 

Dar asta era cu neputinţă; ut aşteptau duioși. părinţii 
şi surorile. Şi-l mai aștepta cineva, de care i se rupea 
inima. Bra Sinica, fata vornicului Onofrei, răzeș cuprins și 
cunoscut în împrejurimi prin Jodecata lui EECH şi mintea 
lui cumpănită. © > 

i — Să știi, bădiţă, ta sis ea la plecare, că de ei 
prăpăd! în răsboiu, eu nu mai am la ce trăi. Şt, de mai 
vita şi nu te-ai: mai intoarce, n'ar mai da Dumnezeu ploaie 
pe pământ, atât l-ar mâtml şi pe el durerea din sufletul meu. 

Mihal Faur se 'ntoarse. la: cazarmă, trist şi abătut. 
Deitent de parcă toată aiva ar fi. fărimat pietre. A doua 
ai căpitanul l-a. întrebat ce are. Şi el na putut dintr'u 'ntâi 
să-şi închege un răspuns. lămurit. Lei plecă ochii n jos, ca 
pp pinonat Si oftă domol vechia vorbă din kaler 


. På ein s'o "nftăţi' cu rasu 
Să-i văd jucând ca på- ursu... 


Şi-şi: BDuse. Ge toată teama și tot facul dela. Antmă, 
— Oricum, Së lupti ca să de căutătura : : ponrige a 
turcului, să ieşi biruitor din lupiă ai să te pomnenești: shak 
rusului, te doare inima, domnule eăpitan. 

Căpitanul, om tînăr, înaintat tu grad pe câmpul de 
răsbotu, era cunostut în regiraerit drept om tăcut şt puţin 
iubitor de petreceri ușuratice. “Prietenii mai îndrăgiii de 
Ubertate îl numeau filosoful; pétri” “patima cu çarë” eitea. 
Bl îl înțelese pe Mihal şi-l luă priețenește Gu porba, li spuse. 
că mare-i Dumnezeu și oo face pe. vpila duşhänilor. 


.— Tu te Hberesi. agum, Du-te. casă. Şi, „de-i vedea. 
că nu pofi trăi acolo, iai mingase ph nino iaraici kaming. 
O să te reangajez în armată și-i trăi Cem Oo open Cel de 
sus, dar unde-ţi place si eu eine te Cat, leeë gie ea 
ziua să mergem acolo, Aṣa, Lum om iMErS PEPR Hais 
Şi vom plăti fiecăruia :după inima,.şi faptele bn. 

Am toamnă Mihail Peor sa berat din aminat: per, 
tamal i-a än lipretut, da -atrâns: prietenește mëng: multă- 
mindu-i pentru purtarea lui bărbătească. Apol, ilegal: odim | 
birou, l-a luat eu el ghan: poraa amanda e vile de 
de-agupra lașului, ` Ser 

— Aen, Mihal, să D cu credinta’ Se usgeger Ki Bă 
n'at Weg 8 

Ee Nu, "domnule căpitan, să trăiţi, dar mă mi 
gândul dom să fiu chemat să lupt sub steag străin. 
poate chiar’ împotriva steagului, pe care l-am apătat, cu 
sufletul meu prin ploaia de gloanţe turcești. 

— Şi ţi-a fost deeg mult steagul? întrebă căpitanul. 

— Ca ochii din eap. Ba mai mult, să trăiţi, domnule 
căpitan. 

— Și-acum ai vrea să-l duci acolo în sat la tine? 
Mihal Faur nu s'a gândit ntet odată la asta. Dër “acum 
par'e'ar fi vrut să se ducă odată la el în gat, îu:Căetu, să 
treacă în fruntea regimentului cu steagul desfigurat, să 
vadă Ge bătrâni deacoperindu-se, s'audă strigătele de bu- 
curie Ale „femeilor şi-ale copiilor, să prin d din Aeacăt 
vorbste fetelor: 

- — Uite, Mibet en steagul. Unden fi miga? $i S 
nica? Şi Sinica să iasă jepe cu. Ap de mere, 
le 'mpartă voinicilor. la popesul. de sub melt din vale. S 
apoi... apoi să ante lăutarii. PL so ta pe Sinica se mână, 
să ëtt la biserică. Popa să-i bingnuvinteze. iCăpt- 
tanul :să-i gunune. Bătrânii :să lĂceămeae de fericire. Şi 
toată mulţimea aia de militari tineri. să- joace ai să. ‘chive 
şi să golească vinul din poloboacele iezii cala 

3. 


— 202 — 


> Săvie gnaş mocani cu blobanit lui Jan în spete și 


eu: use. netiepăţite. Să joace Atu toueaaca, pe, bâtă şi s să dë 
chinte ` ca n fara: hireanului: i: i i je i 
"ei AD mândră eueyiatăiii > tov n Ee 
on ou. naden cămară "nentetä ee 
e"? Doar să mor, së no descu | Ap 
i i Să-i pui mână pe 'cueui... Kë 
SEET îl privea. cu duloşie.. Apoi, | luminat, de un 
GA prietenos, adaose:. - 
— Ştii ee, Mihal? Eu ţi-oi cinsti un steag, să-l duci 
cu tine acolo, în sătul vostru. Apoi o fi cum o vrea Dum- 
“mezeu, căre nu-i nici turc, nici rus, nici ungur: Să vii mâne 
-de dimineaţă pe la mine: pe acasă. 
„Se despănțină. 
` Până noaptea. târatu Mihal îşi pachetă. lucrușoarele 
adunate pentru Get 'deagi ai tlut: O. pereche de iminei cu- 
sufi cu fir de aur, pe care i-a găsit în: căruța de : bagaje 
o 6fiţerilor turci, Ăştia erau; pentru Sinica. Tot pentru ea 
“mai avea o șalincă frumoasă de mătasă.- închidea ochii 
şi-o vedea eum are să-i şadă de frumos-cu dânsa. 
Avea pentru nepoți și veri câte-un: GC tureese, iar 


pentru bătrânul vornic o narghilea, care, gġùmeau în glumă 
eamarazaii, a fost chiar a lui. Osman Paşa. De de gânduri 
umoase, ce prilejuri de glume fuseseră în toate astea, 
când, le adunase cu grija de avar, ca să le: ducă daruri 
diù răsboi celor cari îl dt pei Şi-acum ? Lẹ va mai veni 
lor râsul pe buze? Şi Mi al, cu ochti înlăcrăinați, se trezi 
fredonând : A | ; 
o. ` Dela Pievna maila vale, 
; DI Aman br: (Osman, aman, 
d AC . > Toeeesun 'ture pe. cal călare 
` Aman bre Osman, aman .. 
A doua zi de dimineaţă căpitanul îl așeză lângă ei, 
Jo masă şi-i ‘dete’ o cafea. Sorbiră de două trei ori și or- 
“donanta intră de spuse că a venit croitorul regimentului. 
— Să trăiţi, domnule căpitan, am adus steagul. 
BH croitorul desfăcu dintr'un jurnal un steag, nou de 
nde eu ei Wou auriţi. U arată căpitanului, î ntrebă dacă-i 
bine făcut şi, la seranul de aprobăre al supe iorului,. sa- 
lută şi ieși. Mihal rămase cu ochii lipiţi de steag. Era ca 
şi al regimentului, atât doar că nu éra eturuit de gloanţe 
și wavea decoraţiile aceluia. ` 
— Uite, Mihat'“la-l en tine. Şi orice te-a ajunge în 
EI să nu-ţi uiţi de el şi de căptianul tău. 
~o ‘Mihal "et şterăe lacrimile de bucurie. Duă steagul şi 
„Bru să sărute mâna căpitanului. Acesta nu-l lăsă, ol să- 
“vută” pe frunte” cù drăgoste de frate. Apoi se Gespär, 


NE RE 


— a3 


fi | Mihai sa întors acasă în satul lui, în: Căetu, pe, Valea 
lalpuhului. Pe-ai ut 1-a găsit. Mănăteal. Și Sintea, A; Sens) 
vadă şi să-i aică: Bun venit! . E 

Dar n'a fost buceunie pe eare c o EEN Mihal în wiele 
lui fericite, după înfrângerea Turcului. S'a cununat curând . 
cu Sinica. Au avut un copil, căruia, în dragostea căpitanului, 
i-au pus numele Alexandru. SL. l-au dus la biserică, la 
botez, înfășurat în steagul pé care-l adusese Mihal eu 
dânsul. 

Apoi au pus steagul în fundul lăzei şi nu l-au mai 
scos decât rar de tot, la sgile mari, să" scuture, să nu-l 
pişte moliile. 

Au trecut ani după ani, cu ett eu, grijuri şi cu 
greutăţi nouă. Altă stăpânire. era acum. ln şcoală venise 
un dascăl, care nu pricepea nici un cuvânt moldovenesc. 
Un om rău și hărțăgos. in loeul notarului peni un pisăr, 
tot strein. Popa numai avea nevoie să citească evanghelia 
în limba poporului. Flăcăii erau duşi la oaste în Căucaz, 
la Tiflis. şi până departe, îngheţurile netapite ale Sibirului. 
Tot alte cântece începură să iasă în lume. . .: 

Ai de zi vedea Mihai cu durere, cum sl pește. și. cum 
se stinge dragostea" şi cunoștința celor str bone. Copiti 
mai ştiu doar din gura bătrânilor de vechii vpevozi. şi 
cititori de așezăminte. Boerul îşi vânduse unui armean 
moșia şi el plecase la laşi. Na vrut să rămână sub 
slăpânire stpeină. 

Patruzeci de ani au trecut aşa. Patruzeci de ani a 
așteptat Mihai Faur să audă un glas de goarnă, pe care-l 
cunoștea. Copiii lui au fost. duer la oaste departe. Unul 
a fugit şi a trecut Prutul. Bra acum plutonier la Galaţi. 
Unui se pierduse în răsboiul din Manciuria. Doi erau în 
Galiţia. Ştia atât că ei trăese şi asta-i era toată bucuria. 

Apoi, într'o ai, flăcăii din Galiţia veniră acasă 
spuseră că rușii au făcut pace cu neamţul, că răsboiul 
s'a sfârșit, Dar bucuria i-a fost de scurtă durată. -Tot mai 
multe vești veneau despre grozăviile din slăunteul Rusiei. 

Țara se desfăcuse în sute de țărişoare, fie-care de 
capul ei. impăratul cu întreaga lui curte au. fost arestaţi. 
Oameni din toată lumea cutreerau satele, jefuind. și 'ndem- 
nând și pe alţii la jaf. Mihai şi flăcăti lui.avură mult de 
lucru cu aceşti vântură-ţară. Pe, unul dau, zdrobit cu 
topoarele, căei voise să-l gituie pe cumnatul llie al Vornieului. 
L-au arungat apoi în fântâna tătăreaâcă. din vale.  Păzal o 
fi, dar nu se putea altfel. 

Apoi într'o zi sa vestit, că. Basarabia sa, od țară 
Moldovenească. Unii se jurau Gau văzut soldaţi. romôni 

EK 


d peti Chhul. tineri venii dela (Chişinău vestea 
túi isăhiititbările, îndemmănâu-l să-și aleagă bărbaţi, ` 
cari de le spună păsurile în sfatul Ţăriei. I-au și ales pe 

Thacălul, eate wai pricepea ceva carte” moldo- 


ri w ziua de Paşti un băețan de vre-o Deeg : 


da a în goama -ealului, pe deşelatele, strigând cât îl. . 


lka Gre cu vst spusă de ostre românească, venind cu 
steaguri, cântând moldovenește, pe drumul dinspre Boreeag. 

— Sunt muti? Mulţi tare? 

— Mah, moş Mihal. Călări și pe jos. : 

Mihai Faur își făcu o sfântă cruce. Se duse în casă, 
'deschtae lada, luă pânaa steagului, pe care o păstra de 
patruadâi de ani, o așază întrio prăjină lustruită, dete sfară 
în ant, adună ipe tâţi celice se găseau acasă și porniră, 
Gen ptiocesturie sfântă, întru întîmpinarea „camarazilor.“ 

Depe dealul 'Chiosaltei îi văau. Bra un regiment de 
imfamerie. Inainta îttcet pe 'drumul plin de praf. In frunte 
eoimaidantul, un om cărunt, 'călare pe un murg liniștit. La 
răstimpuri sunau trompeţii, făcând riseg tegimentul să-şi 
ta eadema pasului. i 

Descoperiti, du steigul în frunte, purtat de mag “Mihai 
Fair, 'sătenii înaintau, cu pâne și sare întru întîimpinarea  : 
ve tinantului Un'utia 'puteente porni din ptepturile soldaţilor, 
“tăi toti munteni; dm părtea Muscelului și-a Dâmboviţei, 
şla vederea grupulul de săteni. 

-— Binesaţi venit! Cu bme va adus. Duimneaeu, putu 
Să Sich moş Mihai bau, în timp ce tlie al. Dorhieului 
ett den comanäantulii; pe un fund curat, pânea şi sarea. 

-Comandantul se din pâne şi duse dumicatul la 
gură. Ochii i ep ltpiră de figura blajină a moșneagului cu 
steagul. Se nyela? Privirea :ăceia o cunoscuse unde-va, 
"ei nu-şi “aducea aminte unde și în ce împrejurări. Moș 
"Mihai plecă ţvivirea 'n os, neputând să sufere ochii 
“pătmintaători ai comănadantului. 

'— Ge we tomandantul, de s'a oprit așă tăcut? Se 
"fitrebău :so0ldății, cdti aşteptau să H ze răspundă sătenilor 
la sätitul lor :omenea. . : 

De og ‘fafa Wăiteânulut Feiere ie lumină. BI ae 
“putini în scară, se dete pes de pe'eal, se îndreptă vesel 
‘Spre Mihai, îl cuprinse 'în braţe și-l 'săruiă pe amândöi 
':oWeajii. An acetas (pp soldaţii -păaură steagul inclinându-se 
‘spre generăl şi 'stetgărtil, “în genunchi, cuptinse picoarele 
| bătrânului comandant. | 
vo — “Domnule Căpitan, dutmeata ? Ghiar dumneata, 
“Wăiinule pitan? CS 


d 


— W —: 


SE ie o. A ory Zone gue al: BEE 


din obraz. ba. Ge a: EN “Bu Leen geg dm Me 
în braţe. Domnule căpitan truzeei de ani te aştept. 
Şi acum te-a adus Dumnezeu. boainule: căgiter: 
Generalul se așesă lângă el pe iarba: Ke mër: 
găindu-i pletele- cărunte.. pat 
— laca,. Mihai, ne-a. ajutat. ' Dumnezeu, ES ' 
. A dat apoi ardin ca trupă:să poppsească în satul wt 
Mihai. Generalul, căpitapal. de acw: patruzeci de. ati, & 
dormit atunci. la Mihai în. easă. Şi de mult wa avut ua 
somn așa de înviorător. Şi de pamisesa „de ani Miteak 
Faur n'a fost aşa de ferteit. 

. Steagul a fost așezat a donasi în: bisetieă, lângă 
altar, ca să fie de pomenire tineretului, ema a; găiuti WHhat 
Faur să păstreze credinţa în neamul lui șia - Dumueaeu, 
care dăruieşte SG celor Seet i ; 

dag Seen 


"e p 


Sărutul. 
A fost o zi i când mână geing g S i | 
Mă aşează aproape, lângă tine.. E: 


Cu ochii mari, ca să te văd mai bine, i 
Privit-am mult, poate prea malt, însoare.. ~ 


In liniştea de-atunci obositoare, ` SNE 

“Simţit-ari cum, în roiuri de alpine, _. ee 
M'apeapie gânduri de păcate pline. yin 
De dragostea=mi asemeni visătoare: :. . - 


Dar busa mea, de dragoste - 'nsetată, E ii on 


S'a strâns ca o mimoză. AHC. Se 
Ferindu-mă puternic de ispilă,; EE e 


In colțul sein. .'maadoiit eu vr ee 
- Stă amfora: de: Gevrea necliniită. > 
KR „şi gala so. SES, încet: de: toată: d 


di MARIUS. casă A aa 


ie (e Ai EE 


Grabovszky, unchiul Metrapolitului gr.-ort. 


rom. Andreiu Șaguna și familia Grabovszky. 


Domnul Dr. loan Lupaș, în „Istoria bisericească a ro- 
mâhilor ardeleni“, scriind  deapre Epoca lui Andrei 


aguna“ (XXX pag. 169), amintește, că după-ce: Anastasiu 


Andreiu) Șaguna a început studiile elementare în șeoala 
greco-valahă, mai apoi cursul secundar la gimnaziul eatolie 
“din Migcolţ, cursul superior l'a terminat la vârsta de 18 ant 
(1808—1826), cu succes eminent, în gimnaziul călugărilor 
Piariști idin Pesta. ; i l PE 
„Spune mai departe, că, în nemijlocită apropiere cu 
acea şcoală, locuia unchiul Anastasiei (mama lui Şaguna), 
bogatul neguţător: Atanasie Grabovszky, om cu legături 
întinse și cu mare atragere pentru toate afacerile bisericeşti 
şi culturale. Pentru meritele sale însemnate a fost ridicat 
la rangul de nobil, cu titlul de „Apadia“. 


- Fiindcă dădea multe ajuteare:pentru scopuri naţionale 


și culturale, Atanasiu Grabovszhky era numit: „Patronul 
Românilor“. Mama Anastasta și surorile lui Andreiu: Evreta 
şi Catarina au murit în Pesta şi sunt îngropate în cripta 
familiei Grabovsahy*). ` ` 

imprejurarea, că în :donaţionalele nobilitare familia 
Grabovsszhy a primit dreptul nobilitar cu titulatură de 
„Apadia“, comună situată în Județul Severin, ma îndemnat 
să cere în archiva acelui judeţ, publicarea obişnuită a 
acelor donaţionale, mat ales ca din textul acelora să pot 
cunoaşte meritele speciale, cari au servit de motiv pentru 
dobândirea donaţională şi nobilitară, 

Ca rezultat al cerceţării este că, de fapt, acele litere 
expuse în limbă latină în întregimea lor sunt cuprinse ai 


publicate în Procesul-verbal al congregaţiei judeţene H. 


nute la 10/XII., sub Nr 2813—1823. — Acele litere sunt 
„date de cătră împăratul Austriei şi Rege al Ungariei: 
Francise l. datate în Viena, la 6 Sept. 1833. 

Fiindcă în acele „litere“ sunt specificate meritele 
personale ale lui Atanasie și Constantin Grabovszhy, cari 
a bună seamă că stau în legătură cu cele comemorate de 
către Dr. L Lupaş şi prin urmare au interes istoric, aflu 
de bine că în cele următoare să publice partea acea din 
-„Biterele donaţionale“, cari se refereşte la meritele per- 
sonale ale farhiliet Grabovazhy. laţă-te în traducerea română 
a textului latin. A R, : 

+) cf. şi lucrarea d. Gh. Tulbure Insp. gen. geol. „Influenţa bi- 
nefăcătoare a coloniştilor macedo-români“ în „Familia“ Nr. 1—2 1927, 
Oradea-mare. ci EI 


— 202. — 


„Considerând cu. bunăpoinţă, meritele serpieliloe exis- 
tente. "ale: 'Gredinatoşilor nosiri Atanasie conmembrual:gena- 
tului cetăţii noastre libere regeşti de Pesta şi director al şeoalei 
naţionale româneşti (valachice) de acolo, precum şi: ale: 
lui Constantin, Grabovashy feat. „adevăraţi, cetăţeni şi ne- 
guţători ai numitei cetăţi libere de Pesta, cari merite nu. | 
miţii şi le-au câştigat la fiecare ocazie întru promovarea 
binelui deobște, căci ambii fraţi, atât în promovarea ser- 
viciilor înalte prestate tării noastre, cât şi în educarea şi 
înfrăţirea fineretului şi cultivarea națională. a poporului 
gr. neunit întoemit, au dovedit. :străduinje laudabile, grije 
deosebită, zel singular și libertate, mai eu seamă însă 
nu numai: prin îndemnarea; ca tinerii. studiosi să se ni- 
zuiască a fi precedenţi în studii, ei ṣi intre asidirea con- 
viciului pentru tinerimea mai săracă illivică, cei dintât au 
fost, cari de bună vpie au dat sume: considerabile. ln 
iarna anului 1814, pe. zece tineri săraci, de..hună voie i-au 
provăzut cu îmbrăcăminte, peste. tot faţă. de tinerimea stu- 
dioasă gr. neunită bunăvoință și lthertate deosebită auarătat 
Prin aceste întru promovarea hinelut.deobşte atari. does 
preclare ou dat, în cât'prin acele fapte. generoase. Şi-au 
câştigat, complăcerea noastră. cea mai înaltă, .. 

„Afară de aste ajutoare benevol, pe dpi tineri mililani; 
unul din Veaprem, iar pe celalalţ din numita cetate pestană 
i-au provăzut eu toate cele de lipsă. Asemenea De, dol 
ostași călăreţt ai diviaiunei călăraşilor oferită mouă din 
partea judeţului.de Pesta, fără să fi fost datori, numai gta 
bunăvoință și graţie pe deplini -au provăaut cu îmbrăcă- 
minte militară recentă, cu arme, cu cai şi cuo Sum de 
bani. lară cohortei de miliţie pedestraşi din. Serbia. con- 
dusă la răsboiu (compania), an donat două steaguri militare. 
Drept ce cu toate ocaziile date, ca buni folositori cetăţeni 
ai patriei s'au dovedit. — Afară de toate acestea mai cu 
E SE ţărei. noastre şi alte servicii au. prestat 


„Pentru toate, acestea, la. cel doi. frați le donează ju 
mătate. din posesia „Apadia“, situată în județul: Caraş, care 
„jure armorum“ prin :cucerive a: devenit în- :pesesia, tăręi 
Ungaria... iară cealaltă jumătate o dă lui. Stefan Qeorgievitg.. 
eointeresat prin condiviziunea făeniă. în lupile: lunie si 
lulie 1823. — Donaţiunile le dă cu toate drepturile, și.pă- 
mânturile erezilor: de sexul 'bărbătesc,. iară. erezilor de 
sex femeiesc numai cu drept. de, inseripțiune, în. valoare 
de 8798ofl, 45 Cr., tranapunându-le chiar și dreptul. patronal 
at: bisericilor, 

„Deodată cu 'Sănajiiație dă şi. dreptul de nobilitată 
lui Atanasiu Grabovsahy şi soţia aceluia, văduvă Marinka, 
născută Siarovszhy, precum și featelui său Constantin, 


Be 2 — 208 — 
Debut veâstnie: George ai fetelor: Elisaveta ai Aon a, soacrei 
sate Catâria: dăsc: Mulorszky ai ereailor tor de ambe sexe.“ 

e "Je 

asigit nobiliare suni: ‘Seut: milie. wiet, “mpărții 
oe? '3 West fn trei câmpuri colorate: roșu, vânăt și verde, 
CW géie câmpul superior eu tiny Ovizontale- CO perpendi- 
„Călare aste. traversat. 

Ier câmpul rogu stă. ridicat :pe pieloavele din dărăt 
un: teù, privind, în dreapta eu het scoiesă şi coada ridi- 
eată pe spate, iară în piciorul drept ţinând o scrisoare 

&dtiiolută. In câmpul verde sunt două râuri ergin și un 
at râu de catoare vânătă. Tot acolo se înalţă 3 coline albe, 
pe care stă uti vultur negru cu aripi estinse, având în cioe 
Q:ereangă, — "sub aripa dreaptă eate o stea aurie cu 6 
&ărnuri, iară sub'ăripa partea stângă este ; luna crescândă, 
întoarsă că secerea; De-asupra scutului este coiful deschis 
şt: de-asupra așeaat pë coroană, ş. e. 1.“ 

` Pmanelise l. Subserișii : Principele” "Francisc. Hohâry 
de Csabragh, et Saiten... bont. Bisdtrieaer.— Literele 
donaţioniate sunt înscrise Ip Biber regits |. elassis Nr 64 - 
"  Obaervări; Din textul ltterilor donaţiowile se cunoaște . 
că: 1) Familia Grabowezhy era de profesine neguţătoe. şi 
locuitov în Pesta. — Brau doi fraţi: Atanasie: şi Coustantin. 
Dimtee aceștia se pare Gë numai Constantin avea copii. pe 
Georgiu, Blisaveta și Ana pe când Atanăste nu ar fi avut copii. 

B Soţia: lui Atanasie a fost văduvă: Marinea născ. ; 
Mütorssky. Dei: după nume separa fi greci, tar a lui Con- 
stäntin : Catarina SE Mutorszky, on mai Bine: maeedo- 
rtăthăat. 1 

"3 2 Atanasië Grenier a. fost ea de senat al 
cëtățti libere reg Pësta, director ál şcoatei uaţtonale valache 
din acel oraş regesc. 

D Ambii:'frăfi -au fost părtinitorii ‘galai ai tinerimei 
ataidio&se şi'al eultivărei naţionale a poporului op. neunit. 
Cei dintâi cari pentru zidirea Conrietului tinerimei sărace 
„(ilire sårbe şi române) au contribuit de bună vote sume 
considerabile. —.- Au: ajutat 10 tineri- săraci, provăzandu-t 
ei! îmbrăcăminte. — Peste tot faţă de tinecitnea studioasă 
au arătat o mianificenjă şi Hbemate deosebită. : 

DI Aga ge vede, că la familia Grabatbazhuy ` membrii 
oora Atanasiu și 'Constanţin erau unchi după mumă a 
fătniltei Saguna, membri’ acestei familit la Grabowsshy 
Atanasie au aflat adăpost și sprijin până la moarte, dovadă, 
GR atât Anastasia Șaguna, mama: lui Andreiu Șaguna, cât 
şi surorile acesteia din urmă, în cripta familiară Grabomwshy 


au Joal, aşesate' spre rege Weis COO OE BOROS 
E ` archiereu-prepoait 


Impotriva „nietzscheanismului“; 


Impotriva concepțiilor soctale ale lui Nielaache a sorta 

istoricul italian G. Ferrero un ărticol foarte interesant (în. 
ugoen: 2t V. 1927: „Profeţiile moderne“), arătând 

că oricât de „mare creator de imagini de lteratură o, 
versală“ a fost N., adueânducți: câte odată aminte de'un 
Daate, un „Dante modern, acest „mare inventator de EE 
oni hu se pricepea de loe la poifieg: 

Ca punct de mânecăre îi serveşte. tut Ferrero un pa- 
sagtu din . „Crepusculul idolilor“, seris de N. în 1888, în 
care operă se preaslăvește absolutismul: rusesc. lată cum 
punea teza N. în opera sa citată: „Ca să existe instituții 
lrebuie'să fie un soi de voinţă, de inatinet, de imperativ 
antiliberal, până la rëniatp ; o voinţă de tradiţie, de auto- 
rităte, de responsabilitate, stabilită pe secole de solidari- 
tate încătușată de secole în trecut și în viitor, în infinitum. 
Când există această voinţă se fondează ceva ea imperium 
romanum, sau ca Rusia, singura putere, care arë nădejdea 
în aiua de astăzi de a dăinui, care să poata aştepta, Care 
să poafă încă sæ promită- ceva“. 

„Rusia, ideta contrară a mizerabilei manii a SE 
„statie europene, a nerpozităţii europene, pe care fondarea 
„imperiului german a făcut-o să intre în perioada sa critică...“ ` 

Cum s'a prăbușit această Rusie ridicată în slavă de 
NI Deaceea N. poate fi elasat în „numeroasa familie de 
genii bizare“. 

„Filosofia sā, împodobită cu atâtea imagini orbitoare, 
este o apologie, aproape- provocatoare, a deapotismului ei 
o furibundă dărimare a doctrinelor și instituțiilor liberale. 
Această viziune a lumii, în care Rusia țarilor figura ca 
singurul stat solid al Europei, era într'acelaș timp o halu- 
einaţie de poet ei conewaia logică a unui sistem de idet“. 

. Colgsului moscovit i-a lipsit un. singur lucru, acela ` 
pe care ‘tocmai Nietzsche st elevii săi voiau să-l răpească . 
restului Buropei: libertatea. Şi eolosul a fost- doborft la 
pământ. Un exemplu și o lecţie al căror înțelea ar trebui 
să-l înțeleagă Europa occidentală și să profite din ele“. 

„Dacă. trebuie ca spiritul modern să-şi dea seama de 
acest defect (al pierderii limitelor. ce se impun, pretutiu- 
deni, spiritului. omenesc) ai de primejdiile. ce le aduce 
acest defect, nu ar trebui.:să uite. njel:aceea că imensele 
teansforrhări: la: cari a fost supusă: Burapa de două aecote 
au avut raţiuni profunde, vitale, organice, oricari-:ar fi ine 
convenientele unora din transformările acestea.. Societatea: ` 
omenească este un.tot compus din părți diferite; dacă fie- 


— 310 — 


care parte, iaolată, poate fi atăcată din partea criticii, totuș, 
sunt toate legate întrun sistem și — în consecință — in- 
separabile, Doctrinele liberale, instituţiile reprezentative, 
organizarea populară a armatelor, marea industrie, raţio- 
nalismul politie, umanitarismul, desvoltarea spiritului știin- 
Oe sunt organele diferite, dar toate tot atât de-la jel de 
. necesare. ale unui sistem unie, care-şi are raţiunea ultimă 
într'un fenomen biologie de o importanţă EE creșterea 
nemaipomenită a populației“. 

„Poate să-și bată joc. Nietasche cât va vrea de mize- 
rabilele manii ale. Europei occidentale sau să prezică 
cumcă. liberalismul, pacifismul și umanitarigmui au să rul- 
neze civilizaţia. Socialiştii, la rându-le, pot să tot acuze 
cât le va plăcea. societatea modernă și marea'industrie că 
nasc corupţia, selăvia şi răsboiul. Nu e mat puţin adevărat 
că în Europa se află în ziua de astăzi o populaţie de trei 
ori mai deasă decât aceea, care o popula înainte de Re- 
voluţia franceză; că trebuie să o faci să trăiască, şi că, 
pentru ca'să o faci să trăiască, trebuie ca Europa- şi 
America să fie exploatate cu instrumentele tehnicei 
moderne, activate printr'o muncă metodică, neostenită, 
simplificată și organizată până la plictiseala cea mai mare, 
a tuturor bărbaţilor şi a tuturor femeilor capabile de a 
lucra; că, pentru ca să faci sălucreze o parte a omenirii, 
cum lucrează astăzi, trebuie să-i dai tot ceeace dispreţuia 
Nietzsche, începând cu o anumită libertate“. 

l „Este un cere vicios acesta (o legătură neînduplecată)“. 


‘„Bliberat, în a Gong jumătate a sec. al XIX-lea, de 
inele "opreligtele și supraveghierile, spiritul uman gia oment 
de libertatea sa și a prins gust de un nou joc, care constă 
` în a distruge şi a reelădi, în fiece zi, pe hârtie, ;lumea — 
instituții, legi, moravuri, morală, estetică; jocul este dealtfel 
ușor și agreabil, dar puţintel. falaeios (înșelător), deoarece 
“toate etaloanele '(măsurile-tip), de o măsură obligatoare 
şi comune, alte-dăţi așa de numeroase, fiind abolite, 
fiecare nou profet poate să aleagă măsuri-tip după cum îi 
sunt lui trebuincioase, pentru ca să-și construiască edificiu, 
cum îl vrea el: libẹp sau sclav, pacifie sau răsboinic, 
individualist sau comunist, aristocrație sau. plebian, 

„Astfel ni s'au demonstrat de 50 de ant, cu aceeaș 
ardoare a convingerii, tezele cele mai opuse. Mântuirea 
supranaturală a unet- părți a umanităţii — pentru: unii: — 
creștinismul, ar fi provbeat, pentru alţii, o :catastroță istorică 
spăimântătoare, de unde să fi purees:toate relele, cari ne 
mâbnesc. . Reformaţiunea și Revoluția franceză au desrobit 
ele pe dameni de cel mai dur sclavagiu sau au născut 


— i — 


cea mai funestă anarhie a:istoriei ? Amândouă temele Zei 
au partizanit Jor fanatici. Bpoca noastră este ridicată în 
slava cerului, în fiecare zi, da Gd cea mai umană și cea - 
mai luminată și Inte acelaș timp este înjosită ca cea mai 
coruptă și cea mai materialistă a istoriei. ` ` “eu 

„Ni s'a probat că libertatea, pacea, duleeaţa mora- 
vurilor sunt bunurile supreme ale vieții şi că avem dreptut 
să ne considerăm drept floarea umanității, fiindcă putem, 
în sfârşit, să ne bucurăm de aceste bunuri; dar ani sa 
demonstrat şi aceea că, fiind liberali, pacifişti și blânzi nu 
suntem decât o caricatură -a omului veritabil, care e făcut 
pentru despotism, pentru răsboiu şi. pentru cruzime. 
Trebuie să te miri de acest haos. de contradicții ?* 

„Contrazicerile“ acestea ale „gândirii. moderne“ au 
produs o anumită „confuzie“ în spirite, . Trebuie. să „reven- 
dicăm drepturile bunului simţ“. . 

„Trebuie să reconstruim bazele morale ale autorităţii 
și echilibrul trebuinţetor şi ale iavoarelar: două probleme 
mari (formidabile), pe cari trebuie să, le resolvim.dacă 
voim să păstrăm avantagiile unei vechi civilizații, într” un 
continent supra-populat ea Europa“. 


E 
Memento. 


In primăvara noastră de-altă dată, 
Ne-am dus. copilăria împreună. 

Sub soare cald, sub razele. de lună. 
Ne-a înfrățit grădina fermecată. - 


Sub soare cald... lumina lui purtată 

Pe cerul fără semne de. furtună, 
Credeam, atunci că no să mai apună.... 
Dar a venit o noapte 'nveninală 


Cu freamăt şi neliniște pe mare.. 
“Incet, încet jertfită pe altare, 
. Muri în jocul nostru înfrăţirea. 


Si-a fost o ai, erai aşa frumoasă, ` 
„e Când a venit şi fi-a adus lubirea ` 
Trei ag ae ES și-o albă chiparoasă 
! “HARILIG ILIESCU: 


— gp — 


Câteva liceal, din Normandia iedul 
+ tn şi Bretania. ` ` 


` Pečate tară din lume își are regiunile sale cu pärit 
carvecteristice, cari t. adue' UR- renume ai apropiati sau 
màt depărtat. Y 

-In Franţa viaitatorul pate admita nu numai Souen 
See drept capitala tumit, dàr centrul țăret, adecă feu- 
mosul ţinut al Auvergnet (cu munţii și staţiunile sate Dal- 
neare), ţinuturile de Bet, ale Vosyilor sau cele de Sud, ale 
Pirineilor, eu localităţile lor climatice, pitorești, cari se tn- 
tind de-a lungul “munţilor, precum şi cele balneare, ale 
Goastei de Azur, dar mat ales, cele două regiuni din Nord 
— Normandia şi Bretania — cart prin farmecul lor, atrag, 
un număr însemnat de vizitatori, indigeni şi streini; 


lmit propun, în cadriil restrâns al acestei reviste, să 
sehițez pentru un moment imprestunile căpătate în Nor- 
mandia, din o călătorie, pe care am întreprins-o în cursul 
acestui an. 

in general pot zice că Normandia își are obiceiurile, 
datinile, portul, dar mai ales drta, stilul ei. 

Piatra: din ţinuturile Normandiei, ca și lemnul din pă- 
durile ei, au favorizat construcţiite cu arhitectura lor ori- 
ginală, caracteristică (case în formă de coconare şi cu 
cruci de lemn). 

Arta romană încă se poate vedea aici, alăturea de cea 
regională (notmandă). 

Alături de această artă romană întâlnim în Normandia, 
ruine romane. Monumentele gotice încă se pot admira la 
Saint-Quen, Saint Maelou și la catedrala din Rouen. 

Arta renășterii ne coduce la Hotel Bourgtheroulde 
dir Rouen; Madeleine de Derneuil etc.: 


Este impostbil a putea enumera toate: frumuseţile và- 
viatelor stiluri, indigene şi streine, la cari s'ar adăoga nu- 
meroasele castele şi palate ce se găsesc: în această re- 
giune; mă mărginese a spune numai că Norimanaii se sfor-. 
ţează a-şi arăta originalitatea chiar în muzeele lor, așa că 
` muzeul artei de fier din Rauen; eoleeţiunile de costume 
dela Honfleur; „Poii out grimpe“ din Contances ete., sunt 
curioaităţi din cele mai interesante pentru toţi acei ce sunt 
atrași în această regiune a Franţei. ` ` 

Trei. isvoare de interea deosebit insă pot atrage mai 
mult ea orice pe vizitator in aceste finuturi. ` ` 

In primul Joe sunt frumoasele loealităţi sau orage de 
importanță istorică sau eu o 1 atracție caracteristică. ` 


otara 


— 218 — 


In al-doilea loc avem  pniveligtele frumoase ale văilar 
udate de importantele ei râuri şi fluvii, în special Valea 
Senei șia Oenei.:.In sfârşit igcalitățiie balneare dela- Oeean, 
dela Canalul Mânecei și din interior; precum și acele: cti- 
matice, din apropierea dealurilor şi pădurilor ei. 

Oste un cuvânt asupra fiecăreia din aceste părți. 

inainte de a se face unitatea normandă Alengonul, 
care este situat la untrea Cernei ea Seria, era considerat 
capitală a unui important ducat. 

Castelul feudal superb, încadrat cu turnulețele sale 
masipe, şi prețtoasa catedrală RK) orăşului mărturisesc mă- 
reţia sa trecută. | 

Industria dantele (adusă 'din Walia, de Colbert) a făcut 
bogăţia multor generaţii.. A 

Oraşul este încunjurat de coline împădurite, cu o al- 
titudine de :300"—A409", evmoseute sub numele de. „Colinele 
Normandiei“. i 

imprejurimile sale frumoase constituese centre de tu- 
rism foarte căutate pe timpul aexonubhii de vară. 

Țara Alenconului pare a fio 'regtane destinată nu 
numai culturei pământului, ci şi vânătoarei şt pescuitului. 

Alături de tufişuri şi de păduri, întălntri ta acest ținut, - 
mări otiăulate de 'verdeaţă, străbătute de alee îngrijite (ea 
acele din vreun parc), eu case forestiere vesele, cu poiene 
înverzite și locuri unde cerbul urmărit își cauită refugiul; 
cu păraie pierdute în fundul văilor; cu livezi mtinse, pline 
de apă. și însufleţite de numeroase păsări domestice, cari 
fac din acest ţinut o regiune eochetă, frumoasă și seducă- 
toare sub multiplele ei variatele ei aspec ; 

Călătorind spre frontiera de Est a Normandie . ajungi 
la Perche şi la frumoasa vale a râului Avre, renumit . prin 
păstrăvii săi.. 

Fie că vizitezi în această parte Bellăme, antica gapi- 
tală a regiunei, fie că treci prin alte oraşe, rămâl cu ace- 
leași impresii plăcute şi veşnice. 

Evreux este o parie din Normandia, des Apecventată 
de turişti, deoarece se găsește în drumul tuturor acelora, 
ce merg.:spre plaja dela Calvados. ` 

Deşi este un oraş mic, are însă -câteva hoteluri bune, 
o grădină publică drăguță $i o catedrală, care, deși nu 
poartă un stil deosebit, are însă o clopămiță a cărei si- 
luetă înaltă, pare să fie soohbrită in cerul frumos al 
Flandrei. 

Regiunile din jur sunt întinse, ‘jar monotonia lor ieste 

întreruptă, fie prin frumeasele culturi, fie ;pria :părţite tm- 
EE unde vânatul se dasvoită în voie. 2 l 


— 214 — 


„Dacă râurile sunt rari, tn schimb sunt bogate în peşti 
şi pescari diletanţi, ca și acet de meserie se întâlnese cu 
plăcere pe marginile ` Soren sau pe acele ale afluenților 
săi: itou st Rouioir.:. ~ ! 

Evreux poate fi luat ai ca centru dè tütar. Disieux 
este oraşul eu vestitele case de lemn în stil normand, 
adecă cu coeonare şi cruci sau stele de lemn. Bl şi-a câ- 
ştigat un renume mondial prin sfânta „Teresa de l'Enfant 
Jesus“, o religioasă carmelită, care s'a născut la Alençon, 

dar care a murit la Disieux. 
i Reliepţile.. acestei sfinte aormande . sunt obiectul de 
venerație a lumii întregi. Uizita la ordinul Carmelului, însă, 
nu. ne poate răpi bucuria de a nu trece și pe la Catedrală, 
unde se găsește înmormântat episcopul: Canchon, acyza- 
torul Jeannei d'Arc. 

Industria lemnului găsindu-se atei în floare, amatorii 
işi pot procura (destul de ieftin), frumoase modele de mo- 
bile veehi. 

Falaise, Caen şi Bayeux sunt cele trel orage, dease- 
menea des vizitate de călători. 

Numeroşi pelerini englezi vin, cumpără şi due în ţara 
, lor reien preţioase. 

In Cetatea Falaise se născu, în 1027, Guillaume, Ba- 
"stârdul, viitorul fondator al monarhiei engleze, fiul lui Ri- 
chard, ducete Normandiei şi al Arletet, frumoasa spălăto- 

reasă din Falaise. 

Suveniruri dela rege ca şi dela soţia sa, Matilda, prin- 
cipesa de Flandra, se găsesc şi la Caen, unde amândoi 
au fost înmormântați sub bolțile majestoase ale bisericei, 
pe care elo zidiră pentru a face pe Papa să le ierte că- 
sătoria consaguină. in afară de suvenirurile istorice Fa- 
laise posedă două biserici frumoase; câteva case vechi 
de lemn; precum și două priveliști pitoreşti: Mont Mirat 
şi Dal d'Ante, unde imaginaţia: poporului a așezat și fân- 
tâna spătătoresei Arleta. 

Caen capitela universitară a Normandei se arată mândră 
de acest titlu nu numai prin școlile sale, dar prin două bi- 
seriei romane şi o catedrală al cărei altar este un cap 
de operă. 

In faţa bisericei Sf. Petru se giisegte. hotelul Esco- 
ville, o construcție a epocei de renaștere şi în care sa 
instalat camera de comerţ. 

Pretutindeni în oraş întâlnim case vechi cu coeonare, 
intrări joase şi boltite şi faţade de EES Gu 'seulpturi 
-de lemn. 

Orașul modern se complectează: cu un port foarte im- 
portant, al cărui comerţ crește pe fiecare an. 


— 345 — 


Wi împrejurimi se înaltă- uzine metalurgice, cari lu- 
erează ferul abundent al Normandiei. 

Bayeux este sediul arhiepiscopului de Calvados. şi 
este compus din un grup de case aşezate la umbra im» 
pozantei sale catedrale. Aceste case de lemn își înăă 
spre cer siluetele acoperișurilor lor bicolţurate, dând prin 
aceasta orașului un aspect pe cât de curios; pe. atât de 
arhaic. 

Tot Bayeux conservă și: preţioasele covoare ‘ale re- 
ginei Matilda, care evocă bătălia dela -Hastings sau fon- ` 
darea regatului Anglo-Normand; Frumoasele castele din 
împrejurimi constituese punctele de atracție deosebită pentru 
vizitatori. 

Cotentin este o regiune maritimă a Normandiei, plină 
de contraste. 

ln adevăr la extremitatea de Vest, acolo unde iti în- 
chipui să se fi sfârşit lumea veche, un. cataclism puternice 
pare să fi întors totul pe dos, căct ţermul rupt. prin 
veşnicile muşeături ale apei Oceanului, se arată râpos, 
sălbatic, presărat cu stânci aruncate în mare.. Vântul aduce 
în aceste părți furtuni dese. Granitul pare să constitue sin- 
gura podoabă a pământului. Şi acest sol sărace, presărat 
ici colo cu iarbă de mare și puţină pășune pentru oi, amin- 
tește ţinutul părței sărace a Bretaniei. 

Da extremitatea de Est terenul se prezintă eu vălcele 
ce se scoboară în pante dulci până la nisipul mărei: sau ` 
câmpia înverzită. Râuri, boschete de arbuști, ferme nume- 
roâse,. brăadează acestă parte: înverzaită. Animale. casnice 
în special găini mari, (renumite. ca frumuseţe):tlue' viaţa 
liberă prin pășunele grase ale regiunei. Această. parte a 
regiunei opune; deci un calm deosebit furtunoasei. părți 
din Vest. 

Sceohorându-se spre Avrenchin . vegetaţia devine been, 
riantă din cauza curentului Gulf-Stream. Pe coaste Mimosa 
crește în abundență, iar în interior arborii fructiferi aco- 
peră câmpia. Normandia se găseşte aici, ca vegetale, în 
întreaga sa splendoare. 

Cherboarg și @ranville sunt cele două eantre princi- 
pale de turism ale Cotentinului. 

Din Cherbourg. se poate merge spre. plăjile dela 
Nord. Granville, numit şi Monacoul de Nord al Franţei, este 
agesat De o stâncă și de aici se poate vizita: Contances, 
venumită -prin catedrala sa'clasată a 8-a din Franţa, precum 
„ şi Saint, Gë cu valea înaltă ai pitorească a Virului. 

` Vize gi Mortain ar forma baga ùnui tniunghiu al eărui 
vârf ar fi ocupat de Mont Saint Michel.. Fiecare din.cele 
dintâi 2 oraşe, eonstituese stepe, pentru turiștii, ce ae-pizita 
pe cel din urmă. ; 


H 


X 


eg 


O Viře, agesnt pe:0 atâneă, îneunjurată -da:ua râu, este 
„capitala importantei regiuni de trescătorii de animale, nu- 
mită pBocige“.. Pășunele acestei regiuni. prezintă această 
particularitate de a fi separate prin nişte ieșituri eu gar- 
duri vit, cunoscute sub numele de „hauts bords“. Din ne- 
Jooren sa militară de odinioară mica cetate ou conservă 
astăii decât câteva vestigii: un castel în ruine şi o clopotniță 
curioasă, 
`. Dacă partea de sus a orașului nu oferă vreun interes 
deosebit decât numai în zilele de târg sau iarmaroe; partea 
de jos păstrează toată originalitatea. Celebrul loe de pre- 
urthibiare „aux“ este tot atât de pitoresc astăzi ca și în 
timpul lui Olivier Basselin, copilul regiunei, care compunea 
cântecele. sale, ce au format scheletul atâtor ;vaudevile. 

Mortain nu are decât o stradă principală ei o bise- 
rică. Dar această stradă, unde se zăresc siluetele caselor 
vechi și această biserică în stil roman, sunt așezate în 
flancul unui :deal înverzit, al cărei pante repezi sfârșesc în 
o înfundătură împădurită, îneadrată de stânci peste cari 
vul Cance îşi aruncă apele în cascade muginde. 

‘Oraşul fiind situat la 317" înălțime, permite de a vedea 
în -depărtare de o parte panorama văilor ai aolinelor 
Normandiei ` de altă parte orizontul frumos al Mont-Saint- 
Michelului. 

Se poate vizita Mont- 8aint- Michel în orice timp al 
anului, dar pentru a putea contempla spectacolul impre- 
. stonant, atât de mult descris, acela de a vedea.0um marea 
înaintează — cu viteza :unui calîn galop, — la asaltul stân- 
Alor, trebute ep vi! în:momentul marelor afluxe, aduse în 
cete :8 zile, cari urmează lunei pline. ă l 

Nu g'ar putea 'teserie mai fidel panorama Mont- Saint- 
Miehelului decât redând impresiile Monseignorului Touchet. 


„bă punctul geografie unde fu pusă odinioară: fron- 


tiera între :Bretania ei Normandia, există — sice Touchet — 
o fortăreață a visurilor, :o minune ce arată și:credinţă, dar 
și îndrăsneală. Una din cele mai puternice :masae de ptetri 
lucrate, care există nu numai în Europa, dar :în lume, căci 
acenstă fortăreață este mult mai puternică ea cetatea 
(Tower) din Gondra, unde Normansii au tăsnt tanătitura şi 
:aă cetatea Garcassonne . sau Gë şi castelele ei :ceatăţile de 
pe Rin. 

In "plin :ntstp cal mret şi în:plin pericol sal acestel:ntări, 
Am 'juraul unui mamelon de ;stânoi esit mu -se știe cde unde si 
mu. se gie Com, în'eea-rasiformidabilă:nauâriitură de:granit 
ei sept ` :diduri înalte alintate ala bază -pârtă Ja oërt, in- 


"teapa o -merttură puternică: coeput de gardă, redute, 


e, hăteluri, restauragte, magazii, sălile cavalerilor, 
mânăstiri, sublime. catedrale. ete. 


i 
4 
; 
i 
| 
A 
KR 
4 
E 
d 
i 
D 


. Din pietrele acestea îngrămădite parecă de giganti şi 
sculptate de îngeri, iese biaeriea:mmaestoasă al cărei turn: 
înalt aruncă în nouri marea;:sfațue a arhanghelului Mihal“. 

in faţa porţii de intrare, numeroase fete tinere, tm- 
brăcate curat, cu şorțţuri alhe:şi vesttiele bonete bretone 
pe cap, te înțimpină, recomandându-ţi hotelul sau. restau- 
rantul unde fac serviciul. Dându-le bagajul — ce-l ai asu- 
pra-ţi,. străbaţi prin cele 3 porţi ale cetăţii, pe strada prin- 
cipală. O stradă strâmtă, puţin întortocehiată, mărginită de 
case vechi, unite integral zidurilor şi stâncilor cetăţii. Toate 
aceste case sunt sau hoteluri și restaurante (cari expun 
pe mesele din afară: pești, languste, crabiete, a căror.’ 
preparare culinară îți va delecta stomacul mai târziu) sau 
prăvălii cu obiecte şi suveniruri ce-ţi arată originalitatea 
locală (faianţe, broderii, fotografii etc, | 

In câteva minute ai ajuns la mica biserică parohială, 
și de aici, urcând câteva trepte, te găsești în ek enormei 
construcţii numită „Minunea“. 
pătrunai în vestita mănăstire. 

Trebuie să-ţi rezervi cel puţin E ai pentru a 
vizita totul. Vizita mănăstirii durează cel puțin 2 ore şi aici 
ai de admirat sala de gardă, seara cu dantele, coloane ei 
arcuri minunate, vechiul şi noul refector al călugărilor, 
sala pentru oaspeţi, acea pentru cavaleri, numeroase ca- 
pele, cripte ete. și, în special, vestitele închisori în cari au 
zăcut şi murit mulţi oameni politiei, cari au propagat idei 
opuse regimului de guvernare sub care trăiau. 

O preumblare pe zidurile cetăţii, printre numeroasele 
turnuri, îţi deschide o priveliște încântătoare spre marea, 
care încunjură cetatea, spre gigantica insulă „Tombelaine“, 
spre colinele ce ascund fortăreață St. Malo, sau spre coastă, 
spre satul Genet şi orașul Pontorson. l 


Când marea este retrasă, pe întinsul nisip din jurul. . 


cetăţii, poţi face preumblări pe jos sau eu trăgurica (eu. 
2 roate) trasă de un cal. Pentru a evita locurile pericu- 
loase ale nisipului. mobil; înghiţitor de oameni, Set nevoit 
să-ţi iei o călăuză. 

Se vorbeşte și chiar se arată pe. diferite cărţi ilu-. 
strate, persoane neprevăzătođre ce-şi găsese moartea prin. 
înfundare în acest nisip mobil. Este. negreşit multă fan-. 
tezie gi în descrierile verbale, ca şi în ilustratele locale. 

în interiorul cetăţii mai poţi vialta un muzeu. arheo- 
logic. O Secţie eu figuri de ceară a agestui muzeu îţi, rer. 
prezintă numeroasele personagii ce ou. eat un rol dee- 
sebit în istoria., cetăţii ca şi pe diferiţi. osândiţi, cari în- 
cearcă să evadeze sau cari. ead pradă şobolanilor. 


A 


— 218 — 


| Ineinj juțând: cetatea poţi ajunge ta mica capil (81. Au- 
bert) şi de '0'mică fântână în. zidul fţăncos, de unde opp 
se sâiirge' picătură cu picătută: De bitjel locuitorii cetăţii, 
în: număr: de câteva sute, nu ae servesc decât de -apä de 


pivale, culeasă de'pe acoperişurile înalte ale’ mânăstirei.. 
Pe-timpul de secetă își procură sacale cu. apă din, 'galele) 


ponme, pe prețuri destul de`mari. 


“Valea Senei și aceea a Ornei ne oferă; de asemenea, 


Bee admirabile: Semănată cu numeroase insule pline 


de coline înverzite, de păduri cu arboti ` stufoşi sau eu 


simple râpe albe, Sena, care a văzut trecând pe ea co- 
răbiile cuceritoare ale îndrăsneţilor Wikingi şi care per- 
mite astăzi că niște remorchere mici să tragă caiċe mari, 


acest fluviu seoboară către mare, înmulţină 'cotiturile sale 


şi dând astfel ocazia de a admira timp cât mai îndelungat 
frumoasele şi variatele aspecte. 


Călătoria dela Rouen la Havre pe Senă ieste una din 


cele mai plăcute. 
Dacă Rinul are legendele sale st frumuseţa sa. tra- 
gică, dacă Ronul are furiile și revărsările sale devasta- 


toare; Sena are graţia și calmul său maiestos. Vernon, 


Andelys, Bouille, Willequier ete. constituese localităţi deli- 


ciodse, colţuri răcoroase, umbrare unde te poţi repaosa, 


departe de sgomotul şi frământările orașelor. - 


In trecerea pe Sena poţi admira încă vestitele castele: 


Gaâillard și Róbert le diable. 


Printre: oraşele ce le întâlneşti în. pareurs přimul loe ` 


îl SE Rouen. 
O veche eetate gotică; un oraş-muzeu (eum zice Mi- 


chele, care a văzut năseând pe Corneille și murind pe- 
Jeanne la Pucelle, Rouenul rămâne ca prim port de comerţ - 


al Franţei şi cea din urmă etapă spre mare a Parisului. 
. Peimăria,: Muzeul; Catedrala şi mai ales palatul de justiţie, 
o dantelă:în piatră asemănătoare palatului dogilor (Veneţia). 


laaintănd dai de numeroasele localităţi pitorești ai ajungi - 


la Honfleur, o veche cetate maritimă în faţa căreia se înalţă 
stânca dela Hève, care domină panorama miraculoasă 
o Havralui, reşedinţa provizorie a guvernului belgian 
pe timpul răsboiului din 1914—1919, rămâne portul vestit 
al Franței, atât prin 'rada şi docurile sale, 'cât mai ales prin 


numeroasele basinuri unde se profitează. silueta gigantă a. 


pacheboturilor traustlantice şi. a numeroaselor nëm de 


comerţ. — O plajă drăguță, înzestrată cu un Casinou îm- 


ponobesa oraşul în partea de Sud. 


Valea '0inei constitue așa-zisa Blveţie normandă. 
In adevăr la ieșirea din Caen, râul Arne eu multiplii: săi 


ti 
i 
i 
4 
H 


i ia e ele A iE Ae EE ge Sit, 


e 


— 218. — 


afluenți: sëgtutgie în strâmtele. defileurr ale! :sfânailor de 
culoare róştė,. sau printre coline” foarte râpoase, decoperite 
de brazi: de 'culoare închisă. An unele tocuri cadril păai 
se lărgeşte; înaltele coline ce Y mărginesc parcă se sooboatră. 
şi între: piritenii--lob se desahid> alte:văi mai mici, pline: Toe 
cu brazi și stânci. ` CAGATE af WW 

Aceste privelişti aritntest: anumit dătacigii ale Eljeţiei, 
de unde şi numele de Blveţia normaâtidă. Drumurite ' bune 
ca și căile ferate, cari: traversează regiunea, permit o se 
face ușor excursiunile. "2 

Cu privire la localitățile tharitime, de Normandiei 
putem spune că: De la Treport și până la. Havre țărmul 
mărei are aspectul unor răpe. “drepte, “înalte de 80— —100 m, 
formând un adevărat zid, al cărui fațadă alburie, “lucrat 
curios prin valurile apei, nu este întretăiat decat foatte: 
rar și atunei prin îndoituri de Ieren sau miei văi, Kai deu 
fie în o plajă, fie în uù port. ` A 

„Dieppe, Mars, report; ete., sunt frequentate: mal, ales 
de familiile, cari dorese să se găsească, . încă prin, pro: 
piereă Parisului sau de acei ce caută o pantă a tere: 
nului potrivit pentru băi cu ape adănei, cu prilej de pes- 
cuit sau cu o vecinătate plină de vegetaţie, a cărei umbră 
să poată:mări şi mai mult farmecul mărei. Plăjile din 
această regiune sunt numite Plăjile Senei inferioare și 
diferă în parte de acele ale Cornichei normande. 

Aceastea din urmă cuprind ` Calvadas, Trouville, 
Deauville, Villers ete. Şi în ele se reunese în fiecăre an 
turişti, societăţi sportive ete. Hoteluri Jixoase, vile elegaate 
(mai ales cele dela Deauville), parcuri, grădini, locuri de 
sport, împrejurimi, ete. mărese importanţa, şi farmecul Dé 
cărei din aceste staţiuni balneare. 

ha aceste din urmă plăji poţi vedea, seara, eum GI 
zinourile selipese, nu numai prin numeroasele lampioane 
electrice, dar şi prin bijuteriile şi toaletele fastuoase. 

Intre două acte ale vre-unei opere ce se joacă la 
teatru, unii dansează, alţii joacă tennis sau: got,alții împușcă la 
porumbei, iar alţii îşi încearcă norocul la masa de bacarat 
cu acelaș sânge vece: cù tare cineva ar juca ‘banii veci- 
nului, iar nu ai săi proprii. o Ă 

Plăjile dela Bessin ai Contentia ` sunt mai puţin impor». 
tante. 'Printre cele dintâi cităm ` Riva Bella, Lion, Gue, 
Dangrune, Si. Aubin: ete., stațiuni cochete, dar. liniştite,: 
preţuite de familii cu mijloace modeste: sau de şeolarii ce 
vin în vacanţă. =i 

Pe coasta de esta Contentinului, “Ol atei anl: îndul- 
cind temperatura, permite mimozei să crească în voie. Tot. 


4* 


— 220 — 


în, aceaată parte şi Tote un golf raititel, protejat contra vântului 
ee av veni. din largul mărei, se ascunde portul și plaja Carteret. 
De -aiaj-:se întinde o regiune de; dune ce se. seoboară la 
stânca, pitorească din Granville, continându-se în depărtare 
on plăjile: St Dap. Carollea și. St. Jean le Thomas, mult 
căutate de persoanele anemice. 

Nu pot termina descrierea ținutului Normandiei fără 
a ou aminti de im Cipo tentat său centru termal la Bagnoles 
şi de întinsa sa pădure de la Lyons. 

Bagnoles de lArm datorește reputaţia sa rezultatelor 
bune ce se obţin cu apele sale în tratamentul flebitelor, 
varicelor, și altor tulburări în circulaţia venoasă. 

In afară de eficacitatea apelor, emanaţiunile venite 
din pădurile ce încunjură staţiunea au o putere de lecuire 
foarte mare. 

De altjel centrul termal este format din reunirea a 2 
comune vecine, comune, ce sunt situate de o parte şi alta 
unui defileu încunjurat de stânci râpoase, ce amintesc în 
miniatură peisajul Voagilor. În această localitate balneară 
se poate duce viaţa pe care o vrei, căci alături de calmul 
ce-l pot avea acei Ge doresc o destindere musculară şi 
nervoasă, se găsesc și distraeţiile orașelor balneare (ca- 
sina, teatru, dancing, cinema, tennis etc.) de cari pot 
profita în belșug. 

“Păduvea Lyons se întinde pe o distanţă de 10607 hec- 
tare şi este compusă din stejar şi fag. 

"Satul Lyons, situat la marginea pădurei, în o vale în- 
cântătoace, udâtă de apele cristaline ate Dieurrului, con- 
stitue o staţtune climatică drăguță, un adevărat cuib în 
musċhiul de verdeață, bun pentru a adăposti pe acei ce 
vor: să iasă din. surmenajul ce li s'ar aduce nu numai prin 
ocupaţia lor, dar şi prin viaţa atât de încălzită şi sgomo- 
toasă a orâşului. * i Dr. GH. PREDA. 


 Slaviei despre Eminescu. 


„1 capitala Austpiei, unde viețuiră. atâția dintre cei în- 
zestrați de providență cu puterea miraculoasă a talentului 
creator, mai ales muziciani, unde zidiri vechi cu strălucire 
sirecurată prin veacuri purtau, în însăș construcția lor sti- 
laţă sau în interiorul lor plin de amintiri, dovada unei lungi 
perioade de viață culturală și. unde prezentul adunase, în 
jurul citadelei. culturale, care este universitațea, atâtea so- 
mităţi ale ştiinţei. și ale;eugetării umane, Slavici cel cu su- 
fletul însetat de cunoştinţă şi. de înțelepciune, a alergat ea 


— i — 


un însetat la iavorul răcoros, care-i sta în cale. Dapă cå- 
ştigarea diplomei de baealawveat, pa care o dusese acasă, 
în vecinătatea Aradului de pe Mureș, străbătând un dung 
drum din nordul Bihariei, cu geol prin inima Ardealului, 
pentru a cunoaște ţara locuită . de poporul său, se înscrise 
la facultatea juridică a universităţii din Budapesta.. Bra o 
alegere ieftină, egre mulțumea și anumite inctinaţiuni ale 
sale pentru ştiinţa justiţiei şi cave mulțumea și pe părinţii ` 
săi, căci îl puteau avea aproape în timpul studiilor şi: l-ar 
fi avut şi în exerciţiul profesiunii. Dar această situaţie nu-l 
mulțumea pe autorul lut „Budulea Tatehii“:: În creerul lui 
se învălmășeau întrebări "chinuitoare despre rosturile ext- 
stenței pe acest pământ, despre viața actuală și cea fun- 
chipuită de mintea omenească, fără contingente fizice, pentru 
sufletul liberat prin moarte de balastul mesehin ai trupulut. 
Sufletul lui îneălait, din pruncie, în atmosfera famtitară, de 
razele înțelepciunii didactice ale Bvangheliei, căuta acum, 
la maturitate, un suport mai puternie pentru credința sa, 
ori verificarea acestei credinţe prin puterea auuoştiaţii şi 
a cugetării. Viena împărătească îi putea oferi acest ajutor. | 
De aceea a prins repede prilejul pentru a pleca acolo și 
nu s'a temut de greul vieţii în lipsa lui de mijloace mate- 
riale, nici nu l-a putut reţinea plânsul mamei, çare pre- 
simţea, cu inima ei îndurerată, înstrăinarea băiatului ei de 
casa părintească şi de viaţa tihnită cu rosturi așezate din 
moși-strămoși, pe care ar fi putut-o duce ca un om cu mai 
puţină ştiinţă de carte, cu mai puţine pretenfii. Odată cu 
stagiul militar, pe care-l putea face la Viena, avea putinţa 
să-şi cultive ei mintea şi sufletul, căutând răspunsuri, în 
cărțile librăriilor şi ale bibliotecilor sau în gura învăţațilăr 
dascăli de universitate, la acele multe întrebări, cari nu-i 
mai dădeau odihnă. 

Marea schimbare a sufletului său, pe care o prevedea 
vag numai mamă-sa, la plecare, şi pe care nici el ou şi-o 
va fi putut închipui, s'a şi întâmplat în atmosfera oul a 
acestui oraş. Din însemnările multe lăsate de el însuș 
despre acest proces psihologie, pe care îl trăiesc, cu dt- 
jerenţe de intensitate, cei mai mulți dintre tinerti, cari intră 
între zidurile maiestoase ale unet univeraltăţi, — procesul 
se poate reconstrui. Ar fi o reconstruire plină de învăţă. 
minte, care va trebui făcută odată, pentru valoarea ei 
- umană și pentru utilitatea ei pentru d seamă dintre viitorii 
uceniei ai ştiinţei. 

Nu mă gândesc să încere weng reconstruire acum, 
ci să desprind din complexul procesului câteva scene. cari 
_adue dovezi despre viaţa prietenului lui Slavici, pe. care 
cam aceleaşi întrebări şi altele mat multe şi de mai înaltă 
potenţă, l-au dus în Viena: Bminescu. ` 


— 322 — 


"Pa: Bmineseu La cunoscut Slavici în Viena. -S'an îm- ` 
prietenit: înaurând. Dungile. lor,.diseuţii ou fost furnalul în i 
care sia topit sufletul: lui Slavici- pentru a se închega din 
nowinpoi într'o:neuăjormă, mai complexă și mai strălu- 
eită; deși: împletită. pe acelaş: schelet. Pe potecile filosofiei, 
Eminescu, cel mai tânăr de ani, dar mai copt la minte, l-a 
purtat: In tungi -după -amieze. şi în nopţi de veghe, când 
stăteau de vorbă împreună,. făceau ; procesul înţelepciunii 
“umane, căutând şi et, ca atâția alţii de vârsta lor și mulţi 
până; la. sfârşitul vieţii, fără un. rezultat. pozitiv, acea hi- 
meră: nedefinită; căreia i sa zis adevăr. Şi de cele mai 
multe ori: Eminescu ra-daseălul. Slavici o mărturisește 
aceasta și dacă spusele lui pot fi de folos în opera -dẹ 
reconstruire a. procesului de maturizare a propriului său 
suflet, ele. sunt.tot așa. de importante, pentru aceea, care 
urmăreşte acelaş proces al sufletului lui Eminescu. Deaceea 
le reprodue întocmai; așa cum le-a. seris:Slavici în-a opta 
dintre. ,serisarile adresate unui om tânăr“. din 'neniscarea 
Damia în “anul: 1888.*) - : , l 
Jitta Deodată eu'mime. venise da Vjena şi Bminescu a nostru. f 

Ne-am întâlnit, ne-am făcut prieteni şi, vrând-nevrând, tot pe. el 
îl găseam când voiam së discut cu cineva, căci, deşi era mai mie de 
ani, eta cù mult măi mare ca ştiinţă, strivitor ea Super 'oritate 'infelec- 
tuā şt mai prests- de toate om Gu inima deschisă. şi totdeauna plină 
de căidura. sfântă a celor aleşi, — eum trebuia să fie: Eminescu, când 
sekia pe.,Moriua, agi“ şi pe. „Venera ei Madona“. . . 

„Pe când însă eu eram plin de pangecte, de canoane şi de in- 
stitățluni medievale, Bminescu era plin de` filozofiite de tot felul, şi dacă 
eu eraih tare în măteria tea, Eminescu era tare în argihmentăţiune și 
rămânea învingător chiar. şi: atânei,l:eând discutam asupra, dreptului, 
încât imi. rămânea: tpideagaa impresiunea, că el nu cunoaște dreptul 
FeR mar cu mine, dar îl înțelege mai; bine și judecă şi in materie de 

rept, mai sigur şi mai bine ea mine. 

„lar aceasta fiindeă eta tare tr filozdţie: Trebuia deci să studiez 
op eu "filozofia, căci filozofia este un studiu:auziliar pentru. juris- 
prudenţă, -întoemai ea. istoria gi lhering, Puchta, Mommsen, Papinianus 
şi toți ceilalți oameni ai bunplui simţ practice, pe pari fi admiram, n op 
fi ajuns nici ei aşa de sus, dacă dap fi tari şt în filozofie. 

„Rezonând- astfel. am 'ajuna să-l aseult:cu milt interes pe amicut 
meu, când el It uurbea despre. Platon st Aristotel, despre Kant şi 
Schopenhauer, =- m ȘI tu vei fi în elegând cym. vorbea Eminescu, când 
vpia să mă dumireaşeă asupra ideilor desfăşurate de Kant, în „Critica 
raţiunii. ure“, pe care a şi trădus-o în limba românească. . ` 

i „Bta un jarmeét nespus ti toate cele ce aflam dela amicul men. 
daf inima: “omalui,; dest primeşte impulsiunită. din lume, te primeste aşa 
'cum este ea: pe mine nu;mă încântau ideile lui Kant, - 

ni tip Nuri”-Dorbă, țrebuia ; să-i dau dreptate. filozofului german, dar 
tocmai aceasta eră ceace mă supăra, ba 'căteodată chiàr mă revoltă: 
eu nu voiam să aflu ceeace el spunea. A? nu vòiäm tai en së fiu 

Gomons de ie jar- Se mă ee A SE ET 


"rei, red 


"Mr, gr Tribuhä“, SA, KAS 208-200 ` 0. a RE "meu euer m 
Giidi he, Peibura“ “din eet E EE : 


SC CG Kë E ER 


— 828 — 


D In scrisoarea a. noua. găsim o altă dovadă deșpre in- 
teresul pentru știință, anle stat de Eminescu. şi: neîmpăr- 
tăşit întru toate de Slavici. Nu. era cunoștință. omenească 
pentru care Eminescu să nu fi avut curiozitate. Şi.nu-i 
ajungeau banii ea să-şi. satlajecă ageastă poftă. nesăjurată 
de cunoștință. 

„Sotul şi mentorul - meu nu “eră numai, poet, ci totodată și un om, 
care sa adâncit încetul eu încetul, — ceeace eu nam făcut, — în toate 
ştiinţele ` omeneşti şi a 'ajuns în cele din urmă cel mai şiiitor dintre 
oamenii, cu cate eu am ăvut tă viaţa mea mulțumirea de a sta de vorbă. 

„Nici el, nici eu, nu studiam pEntruea să ne „eualijicâăm* spre 
a le împărtăşi altora ceeace ştim, ei pentrucă ăceasta era pentru noi 
cea mai plăcută pierdere de timp. : 
` i dacă viaţa: mea at fi fogt numai: viopțile petrecute discutând 
cu el despre toate câte sunt și 'eâte nu sunt, câte stau şi câte nu stau 
prin cărţi, mult mi-e vrednice să fi fost trăită, mult ‘mi-e frumoasă şi 
muit aş úrea să trăese, ca să-mi aduc aminte de ea. ` 
„Era însă o mare deosebire ‘intre noi: Bl iubea ştiinţă : şi se 
dădea "eob ei, ştia totdeauna, care sunt cărţile, pe care mai are să le 
celească, şi care sunt cele mai noui apatiţiuni importante: în literatura 
universală. Indată dar ce- şi primea banii de acasă, își cumpără cărți, 
se închidea în easă și timp de câteva zile, cât ON nean Þþanii rămaşi, 
nu-l mai 'pedea nimenea. Apoi începea să vânză la antievar cărţile 
cetite, dacă nu punea deosebit preţ pe ele. 

„Bu n'am iubit ştiiuja niciodată; de aceea nici nam jerfit nimie 
pentru- dânsa, nici wam ostentt vreodată, ca să mă adâncese în ea. 
Ceteam şi întrebam: şi ascultăm, pentrucă voiam să mă dumerese 
asupra unei întrebări mai mult opt mai puţin lămurite, pe care mi-o 
puneam în fieştecare clipă a vieţii mele. Nu dar ‘studiind, ei căutând 
cu neastâmpăr, am trecut eu prin literatura universală, nu pas cu pas 
am înaintat, ei alergând am rătăcit prin lumea ştiinţei omeneşti. ` 


Eminescu deşteaptă sau sporeşte în Slavici interesul 
pentru știință şi filosofie. Bste un puternie îndemn la 
cultivarea lui Slavici, pentru desfundarea sufletului lui, în 
care zăceau umbrite virtuţi de „poet“, de creator. Indemnul 
pentru punerea în lucrare a acestor virtuţi, iarăși, Eminescu 
i l-a dat.. Şi ma ales Eminescu l-a întrodus în împărăţia, 
modestă pe atunei, a literaturii române, pe care aveau: s'o 
sporească mai apoi amândoi cu comoara sufletului lor. 
Limba literară românească, necunoscută lui Slavicii până 
atunei, pentrucă se hrănise pe băncile şcolii secundare 
numat eu literatură streină, maghiară mai des, eu sfatul 
lui Eminescu o ciicereşte. lar înainte de a ajunge stăpân 
pe limba literară, setie, la acelaș îndemn: alchii Eminescu, 
în'diAlectul poporal ce se vorbea în satut părinţilor săi şi 
opera literară îmbrăcată: în acest veșmânt Dän de culoare 
locală pătrunde în paginile : revistei: dela” laşi „Convorbiri 
Literare“, unde scria și Eminescu. Mentorul“” lui: Slavici 
şi-a jăcet datoria.: Bl a dăruit literaturii române un talent 
adevărat, care tine știe dacă, “fară înidemnut lui, nu s'ar 
fi rătăcit, prin mărăcinii. unei științe așa .de seci, cum este 
„jurisprudenţa“, sau cine sie, dacă; mu. ar. fi fost înghiţit în 


— 299 — 


alvia unei literaturi streine. Căci, singur o spunea, înainte 
de a se întâlni cu Eminescu încă a scris, dar numai în 
limba ungurească. Şi era înclinat să continue cu scrisul 
în 'această limbă. i 

- lată cum povesteşte Slavici, într'un articol din aceeaş 
Tribună !) păşirea sa în câmpia literaturii romane, îndemnat 


stăruitor de Eminescu: 
„+. „Sunt acum şasesprezeee ani, când mi-am început activitatea 
literară, nu eram în stare să seriu o frază corectă în româneşte. Nu-l 
- cunoşteam nici măcar din nume pe Maiorescu, degt toemai pe timpul 
acela era foarte urgisit pe aici pe la noi. Bra însă la universitatea 
din Viena un om tiriăr, Mihail Eminescu, — thiar şi atunci nume cunoscut 
în literatura noastră, — un admirator al lui Maiorescu, — bunăoară ca 
d. Grigorie Moldovan 0 Aş fi dorit prea mult să aflu părerea noului 
meu amic asupra primelor mele încercări, dar aceste erau scrise în 
limba maghiară, singura, pe care o stăpâneam pe timpul acela. Mă 
căsueam dar să refac în româneşte ceeace făcusem în ungureşte şi 
mă simțeam foarte nenorocit, că nu pot să-mi exprim cugetările în 
limba cea „dulce şi frumoasă“, pe care acasă la noi o vorbese toţi 

copii şi toți oamenii „proşti.“ 

„De! — îmi zise prietenul meu, — tu gtit româneşte, numai că nu 
ştii ce ştii. Mai întâiu si mai întâiu ia hotărirea bărbătească, că nici 
vei mai scrie, nici vei mai ceti timp de un an ungureşte, ci te vei pune 
pe studiul autoriior români. lar dacă ai chiar acum ceva de spus, pu- 
ne-te şi scrie aşa, cum se vorbeşte la voi la Șiria. Bu, care sunt mol- 
dovean, mi-am făcut studiile prin Bucovina şi prin Ardeal. am trăit mult 
timp la Bucureşti şi cunosce bine literatura românească şi cea veche 
şi cea mai nouă, îţi voiu spune apoi, ce este bun și ce este rău, ce 
este şi ce nu este literariceşte admisibil în limba voastră şirienească, 
— flindeă bine e scris românegte aşa cum pretutindenea se zice şi 
precum au mai scris şi alţi autori de oarecare valoare. 

. „Aşa am făeut, — şi prima mea încercare a fost admisă de „Ju- 
nimea“ şi publicată, — ce lucru mare! în fruntea unui număr din „Cpn- 


borbiri Literare“. 
OLIMPIU BOITOȘ. 


Știri despre jocul căluşerilor noştri, 
înainte de 1600. 


Dacă s'a vorbit atâta despre originea romană a joeului 
căluşerilor noștri, pronunţându-se mereu numele coli-saliilor, 
deja pe vremea lui Bojinea şi până în zilele noastre?), 
mărturiile despre acest joe nu coboară prea adânc în se- 
colele trecute. Până acum se cunoşteau două din veacul 
al XVl-lea, nici unul din cel următor lui, apoi dia al XVIlli-lea 
descrierile lui Cantemir și Sulzer. 


1) Lin nou adept, în „tribuna“, IL numerele 230—282. 
aia WW Observaţie ironică la adresa lui Gr. Moldovan, pe care îl judecă în acest 
articol. 


3) Dezi bibliografia chestiunii în studiul diut R. Vuia: Originea jo- 
cului de călugari, Dacoromania ll, p. 215, nota 1. 


— 925 — 

Cete’ două ştiri mai veehi nu sunt însă atât de sigure 
cum s'a crezut până acum. ` 

Dansul poetului Balassa ‘Bálint la îneoronarea tmpă- 
ratului Rudolf (1572), menţionat de cronicarul Istvánffy”), a 
fost arătat de d Valeriu Branisce *) ca un joe de căluşeri. 
Regretatul. Burada l-a trecut în studiile sale :), sigur că e 
vorba de jocul nostru românese. In legătură cu versurile 
populare, eari au servit de izvor unor poezii ale lui Balassa, 
am amintit şi noi), pe baza articolului dlui Branisce, că 
poetul ungur nu numai că ar fi cunoscut cântecele popo- 
rului nostru, dar i-ar fi jucat at jocurile. Astăzi, după ce 
am examinat mai de aproape chestiunea, avem îndoială în 
această privinţă. 

Căci din descrierea jocului pe care o dă lIstvânțffy nu 
putem conclude că jocul lui Balassa ar fi căluşerul ro- 
mânese. lIntr'adevăr săriturile, aruncarea picioarelor în 
lături şi adunarea lor, pașii repezi.. . pot figura tot atât 
de bine în dansuri streine, cari wau ‘nimic de a face cu 
căluşerul. Faptul că eroniearul arată jocul ea „omnibus 
Ungaris comunem“ nu însemnează imediat un argument 
pentru romanitatea lui, cum înclina să creadă dl Branisce, 
şi nici cealaltă observaţie a lui Istvânffu, după care jocul 
ar fi ciobănese („nostris opilionibus propriam“. ..}). Tradu- 
cătorul eroniearului în ungurește ') pare a nu avea nici o 
îndoială asupra felului jocului şi e surprins de afirmația 
lui Istvânffy: „Acest joec e csârdăs-ul de astăzi, despre 
care autorul avea o concepţie ciudată“. Cu toate rezervele 
noastre pentru spiritul de obiectivitate al traducătorului, 
credem că el are dreptate. 

De altă parte, scriitorul Dózsa Dániel, despre care . 
va fi vorba îndată, care cunoștea călușerul, ba susţinea 
chiar că ser fi şi jucat la curtea lui Sigismund Báthory 
în 1598, amintind în romanul său: Hornizs llona’) de un 
joe ce se juca la o serbare din timpul când se petrece 
acţiunea romanului, vorbeşte de aşa-numitul „joc ctobănese“ 
(pâsatortânea) pe care l-a jucat odinioară, la încoronarea 
împăratului Rudolf, poetul Balassa Bálint, şi spune că acesta 


St R Nicolau eier Historia regni Hungariae, Vienae, 1758, p. 
3.8, co e 

:) „Călugerul jucat în secolul al XVl-lea“, în „Transilvania“, XXII 
(1881), p. 230—231. 

3) Intâi în „Arhiva“ (din iaşi. XX (1909), Ge 278, apoi în istoria 
teatrului în Moldova, lagi, 1915, p. 

1) tr „Făt-Frumos“, I (1926), E. 156—157. 

5) Vidoviteh György, Magyarország története. EEN 1871, ki 
p. 583, nota.: 

d Pesta, ediţia 1888, vol. N, pp. 24—75. 


— 226 — 


par fi fost decât jocul ungurese cunoscut sub numele de 
„friss magyar“ — deci tot un fel de „esârdâs“. Repetăm, 
și, pom arăta că Dózsa cunoştea eăluşerul. Dacă ar fi re- 
„eungseut,; în jocul deseris de lstvánffy jocul călușerilor. ar- 
deleni, ar: fi be" o,. aur aceştui Aen manem nici o 
îndoială. i 
Dor mäi e ceva, Gare pledează în eontra. păreri că 
jocul lui Balassa ar fi fost călușerul nostru. 
meoronarea împăratului Rudolj, la. care a jucat poetul 
‘maghiar misteriosul joc,. s'a făcut la 1572, Pe aceea vreme, 
la vârşta de 21 de ani, se pare că Balassa nici nu. pusese 
Aneă piciorul. în Ardeal. Abia la trei. ani după evenimentul, 
care l-a consacrat mare dansator, “în 1575 .), ajunge el së 
cunoască poporul românese de pe Dalea Murășului şi a 
“Târnavelor şi cântecele lui, cari vor lăsa urme în poezia 
sa. Atunci ar fi, putut să înveţe şi, căluşerul. Inainte cu trei 
ani însă, el, care-și petrecuse copilăria şi tinereţea la Eger’), 
de unde.ne-ar fi putut. cunoaște, şi reproduce. jocul? 
Credem deci. că jocul ppin care s'a distins Balassa la 
încoronarea imparatu Rudolf, n'a pulii fi în nici “un caz 
căluşerul. Sen E Ss 
„Trecem iá şiirea a SE SC 
„Observatorul“. dela Sibiiu, publică în "1879, sub iseă- 
iira. lui Turturel. Codreanu, — pseudonim, sub care bă- 
nuim că se ascundea Gheorge Bariț, redaetorul. ziarului — 
două foiletoane, întitulate „Calusierulu“ (pe. noi ne intere- 
sează numai cel dela 14/26 Martie), cuprinzând. traducerea 
și comentarul unui pasaj din romanul citat al lui Dózsa. 
Se descria în el. joeul călușerilor munteni la curtea lui 
Sigismund Bâthary, în ziua de 10 Oetomvrie 1598. Burada 
dă peste foiletpn şi-l reproduce ea pe un document de 
toată. încrederea, în aceeașş „Arhivă“ din. lași :) unde pu- 
blicase și ştirile despre Balaşsa, apal, în „Istoria teatrului 
în Moldova“ *). 
Pentru traducere ` trimitem la Burada, | care o dă în 
" întregime după foiletonul , Observatorului“. Noi vom rezuma 
doar datele, cari ne interesează în acest pasaj. 
"Da serbarea dată de Sigismund. Bátħory, în: castelul 
său dela Cricău (lângă Alba-lulia), In cinstea familiei lui 


1) G. Kristóf, Influența poeziei populare române din secolul XVI-lea 
asupra lui Balassa Bálint tw Dacoromania,:l, p. aan ..: 

:) „a megelőző időben Egerben tartözkodott“; Dr. Hristóf György: 
Balassa  Bâlmt PARRER sta, Tenat ziarului. „Elenzek“, dela 
A0 April 1922. ... r oN Eeer E 

21 Uol, XX (1908), pp. 276-380. 

`) pp. 68—70. e A8 


E ei Ri EE Aere EE EE RENE 


PANE Ze 


lee 


E EE 


— 2282 — 


„Mihaiu Viteazul.!):se, „joacă de căţră o sută de-oameni, sub 
comanda a 13 vătaji (dintee. cari unul e un fel de vătaf 
suprem) un joc pe care Dózsa îl numeşte „al stâlpilor“ 
'(oszloptânca). locul, este „învenţiă lui Baba Novat“ :) și el 
difetă de acel ei căluşerilgt” (halustereh) văzuţi de Dózsa, 
prin faptul că. cei cari aruncă îh cergă se urcă pe niştă 
'stâlpi şi de ăcolo fae vânt spre înălțimi jacătorilor (tot pe 
ez suspendătă şi joacă cei 13 vătaţi, pe când cei o sută 
ălușeri joacă la picioarele stâlpilor). 

„Observatorul“ amintea, vag, de „fidelitatea istorică a 
romantierului. Redactorul va fi înţeles, probabil, izvoarele 
istorice ale scriitorului. Dar dacă în român, în volumul V 
de pildă, Dózsa amintește pe doi cronicari; Gart tratează 
epoca lui Sigismund Báthory: Bethlen Farkas. şi. Borsos 
Márton, — i-am păsfoit-înzadar: nici măcar o 'aluaie la 
jocul descris de Dózsa; -ba-niei- chiav la vreo mare ser- 
«bare la Cricău. Tar SE de papm EA la alți cronicari ai 
epocii. RS 

Atunci? Se pare că. sunt multe: sanse. ca EE 
lui Dózsa să n'aibă nici un fond istorie și seena să fie în 
întregime inventată. Cum se. explică, totuş, că romancierul 
dă o descriere corăspunzând -— eu excepţia cergii sus- 
pendate — întpu totul jocului: căluşeriloe ` din secolul al 
XVUl-lea şi al celâr de astăzi? Născut la Ghindari (Makh- 
falva), în judeţul Murăş și trăindu-şi mare parte din vieaţă 
pe valea Târnavei Mici}, D6asa trebuia să cunoască jocul 
catuperilor noştri. O spune de altfel el însuş : „Doisprezece 
jucători . . :"înibrăcaţi aşa cum se poartă și în epoca noastră 
jucătorii populari munteni (hahissereh)“ (vol. U, p.. 106). 
Apoi, vorbind de jurământul: lor: „Nu ştiu dacă astăzi mai 
există acest obiceiu smintit al lor: dar în copilăria mea se 
mai vorbia încă. de el“ (p. 107); sau:. „cerga se EES 
și astăzi. în jocul călușerilor“ (p. 108). 

Evident deci că Dózsa cunoştea bine pe eăluşeri. Nici 
o greutate în aeest caz, cacavând la îndemână- toate ele- 
mentele d jocului călușerilor de pe.vemea lui să-l întroducă 
în serbarea dela Cricău, exagerând încă exotieul jocului 


Jin 1598 şi nu 1598 cum Spune at Observatorul“ gi după el, Burada. 
(ef. romanul lui Dózsa, |, p. 10). Ar He şi o imposibilitate ea Mihai să-și 
fi trimis familia în Ardeal, câteva zile înainte ca el să treacă munţii în 
unei armatelor sale. 
:*) Dâzsa,. Ing si a f 

9 3)Bainnyei József, ‘Magyar: moi élete E munkát, Budapest, 1893, 
vote ll, -D 403: WS gë A Sir, 

`" tin descrierea ti ei sinteze: într“ăzevăte: eostiitmul; Gu toiegele 
ai clopoţeii, vătaful, cimpoiul, SE ott" ëbtroä 7 şt jurământul (vezi 
vol. H, pp. 106—110). D sc E Te Et 


— 228 — 


prin adăugarea părţii cu stâlpii și prezentând pe aceasta 
ep o invenţie a lui Baba Novae. 


Că e vorba de o născocire a romancierului şi nu de ` 
un adevăr istorie — serbarea dela Cricău a existat ea 
oare? — ne arată şi faptul că Florian, șeful călușerilor, 
apare în vol. IV In 206—2312) ca un om de casă al lui 
Baba Novac, e deci un personaj al romanului și că jucă- 
torii lui ajung să joace de data aceasta în jurul rugului, 
pe care aşteaptă să fie arsă frumoasa prizonieră a gene- 
valului lui Mihai. l 

r "a | 

Informându-ne la fiul romancierului de izvoarele ta- 
tălui său, ni sa spus că ar putea fi vorba de o tradiţie 
familiară. Mărturisim că această explicaţie ni se pare puţin 
probabilă, şi până la descoperirea izvoarelor istorice de 
cari s'ar fi putut servi Dózsa, rămânem convinşi că pasajul 
se datorește cunoștințelor, pe cari le avea el despre că- 
luşeri, precum şi bogatei imaginaţii de care dă dovadă în 
tot cuprinsul romanului. 


Din cartea lut Dózsa trebuie să reținem doar o nouă 
atestare a căluşerilor în Ardeal ai în special a aruncării 
în cergă, aşa de rar întâlnită în descrierile. jocului din 
această provincie ?). 


Pasajul lui despre călugşeri nu-l putem considera însă 
în nici un caz ca o atestare a lor în veacul al XVl-lea. Şi 
tot aşa de puţin „jocul ciobănesc“ de care vorbește lst- 
vânjjy. Ceeace, fireşte, nu îngemnează că jocul călugerilor 
noștri n'ar avea o vechime considerabilă, variante ale lui 
fiind atestate în sudul Dunării deja în veacul al Xill-lea °). 


Credem însă că — la noi chiar — vremea studiilor 
de folklor făcute fără o serioasă critică a izvoarelor a 
trecut. Convingerea aceasta ne-a hotărit să examinăm che- 
stiunea atestării călugerilor noștri în veacul al XVI-lea și 
să arătăm că cele două știri cunoscute până acum nu pot 
fi luate în considerare. i 
ION MUŞLEA. 


1) Odată la Sulzer (Geschichte des transalp. Daciens, ll, p. 410), 
altădată întrun cântec dela 1. G. Bibicescu, (Poesii populare din Tran- 
silvania, Bucuregti, 1893, p. 378). Asupra aruncării în cergă vezi amă- 
munte în lucrarea noastră, eare va apare în curând: „Problema Junilor 
braşoveni în cadrele folhlorului“. 


:) Cf. Vuia, op. cit., p. 222 şi nota 6. 


Meditaţie. 


Azi templul meu nu e decât o casă, 

In care-mi cresc, ferită de. părinți, 

Cea mai curată dintre năzuinți.. 

Și, totuş, simi cum sufletu-mi mi-apasă 


Aceeaş teamă, care nu mă lasă 

Mai mult în umbra lainicei credinți.. 
De-aceea mă. cobof, cu pași cuminţi, 
Cu sângele în panglici de mătasă. 


Legat, aşa, în vinele albagire.... 
Și strâng aripa pasării măiastee 
Din sufletu-mi, ca nu cumva s'atingă 


Cu gând nestăpânit vre-o sfântă piatră | 
Din templul meu. — Incepe să mă 'mpingă 
Către păcat iubirea idolatră l... 

MARIUS ILIESCU 


gun 


Dorinţă. 


Lungit pe fânul proaspăt, de-asupra, pe-o căpiță, 
Drept perină o mână vânjoasă, căpătâi —  : 
S'aud mugit departe — cum scârțăie-o portiță 
Și clipei, care trece, să-i poruncese: „Rămâi!“ 


Să mă îmbăt de-un miros de fân curat, de-o boare 
Ce fruntea, pieptul, mâna dorește să-mi sărute ` 

Și "'ncearcă gânduri negre eu sârg să le doboare, 
lar gândurile-mi albe s'apară renăscute. 


Să uğ de tot ce-i mărgav, de tot ce-i murdărie — . 
Cu ochii prin albastrul înnalt, neînținat — 
Cea mai frumoasă, sfântă, cerească pribegie] ` 
Să simt atunci, aievea, sunt: cap încoronat! 


— 230. —: 
Și-apoi, spre seară, n gură, pe fân, să ajipese 
Și să aud cum plouă (ne plânge omenirea ?) — 
Departe, mai departe, de tot ce-i... omenesc,. 
Să-mi spun, atunci : „Aiee, aice-i. Fericirea ]* ` 
2, VI. 927. DEEN — H BRAŞOVBANU. 


vg: 
Up Ais, zé Dk 


Cem şi vă edifieaţi! 


Bietul muritor de rând, “intelectual român, trimis pe 
răsboiului mondial, din partea oblăduieii - austro-ungare, tot 
se mai întreabă — nu-i Aşa ?::— în -ceasutile, când nu e 
sbuciumat de furtuna electorală sau, de alte furtuni post- 
belice: pentru ce am fost düs carie de tuni? 


La procesul nevestii lui Grozăvescu, când aceasta e 
scăpată de orice pedeapsă, cu toate că și-a omorît soțul, 
conştiinţa publică acţionează şi mulţi, foarte mulţi sunt cari 
protestează, că a scăpat nepedepsită Nelly Grozăveseu, 
care a răpus viaţa unui om. Conștiinţa popoarelor war fi 


„eu cale să se întrebe, în procesul monstru mondial, când 


e vorba de vieţile a milioane de oămeni: cine e vinovatul 
și war fi foarte la loe — pe lângă 'toate constatările lui 
Gustave be Bon că popoarele ou memoria slabă — ca 
conştiinţa tuturora, să încresteze la loc de frunte fasiunile 
autentice ate celor din: Wee eari ne-au târit pe 
câmpurile de luptă? 

Duaţi de astădată la cunoştinţă suta serale SE 
de stat-major general „austro-ungar Kee de let 
dorf. DE E i 
Ziarul utenea „Neue Freie EE Geen o cores- 
pondenţă inedită a mareșalului Fr. Conrad de Hötzendorf 
cu şeful cancelariei militare imperiale, agiutantul lui Fran- 
cise losif, Artur Bolfras. (20. ll. 928 sq.) Conrad și cu Bol- 
fras erau în relaţii cât se poate de strânse. In scrisorile 
lor își eomunteau unul altuia părerile. și convingerile fără 
de nici o reticenţă.. 


— 3t — 


lată ee sctia Conrad lui Bolfras în 7 lante; 1915, Tupa 
victortä austro-ungară dela Gorlice: 

„Die militărisehe Dage erfordert... alles. ifaubidtein! 
um Rumänien so bald als möglich zum Bingreifen auf un- 
serer Seite zu bringen. De wäre eine gefährliche Selbst- 
täuschung, wenn man glauben ‘würde, auf Grund der Br- 
folge in Galizien jetzt Rumänien "als Quantité négligeable 
betrachten oderihm gegeniiber drohend auftreten zu können.’ 
Man darf sich durech diese Erfolge nicht aus dem Gleich, ` 
gemicht des ruhigen Räsonnemetiits bringen tassen. ` l 

Nun besorge ich, dass man bei uns an diese eranste 
Frage nicht mit jener Konsequenz herangeht, welche einzig 
und allein zum Erfolg führen kann — und iech sehe ein 
Haupthindernis in dem Widerstand, welcher 'magyarischer- 
seits den berechtigten Wünschen der EE 
Rumänen entgegengesetzt wird . 

Mit der Methode der leii meri: Schikanierung der 
Nachbarn und der Hnebelung der nichtmagyarischen Natio- 
nalifăten in Ungarn muss gebrochen und die Frage der 
Bingliederung, beziehungsweise Angliederuig der Süd- 
slamen an die Monarchie muss gelâsst werden, und zwar 
unter Erhâhung der Rechte der Hrone und unter Schajfung 
eines Zentralparlaments für die ganze Monarchie“... 

(„Neue Freie Presse“ 13. 111. 1927). 

Adecă pe românește: „Situaţia militară pretinde... să 
punem totul în mişcare ca să aducem România cât: mai 
curând pe partea noastră. Ar fi o sinamăgire primejdioasă 
dacă am crede, pe baza succeselor din Galiţia, că” am 
putea privi România acum drept o cantitate negligeabilă 
sau că am putea să pășim faţă de ea ameninţător. să nu ne 
lăsăm scoşi din echilibrul resonamentelor liniștite. — Mi-e 
teamă că nu ne apropiem de această serioașă problemă 
cu acea consecvență, care singură ne poate duce la succes 
— şi o piedecă principală văd în resistența ce ni se va 
opune din partea maghiară față de îndreptăţitele dorinţe 
(pretensiugni) 'ale românilor ungureni.....„Cu. metoda gica- . 
nărilor, mică de suflet, faţă de vecini ai eu punerea scălușului 
în gura naționalităților nemaghiare,,. în Ungaria, trebuie să 
se gate odată şi problema anexiunii, mai bine zis a ata- 


r 


i DR ca 


gării slavilor de sud la monarhie, trebuie resolvată şi anume 
cu condiţia sporirii drepturilor coroanei şi prin creiarea 
unui parlament central al întregei monarhii...“ 

N'ar fi fost împuşcat ei spânzurat intelectualul român. 
de ar fi seris așa ceva, ea soldat austro-ungar? Şi a scris-o 
acela, care a comandat, la început, trupele Austro-Ungariei, 
acela, care ne silea să jurăm pe steag strein — era con- 
vins că ni se face nedreptate în Ardeal, Banat şi Mara- 
mureş! După cum o mărturisesc zeci şi zeci de alți ĉon- 
ducători ai destinelor ţărilor, în memoriile şi în corespon- 
dentele lor. | 

O mică, modestă întrebare: N'ar fi cu cale ca o pro- . 
poziţie ca cea scrisă de Conrad: „Mit der Methode der 
kleinlichen Sehihkanierung der Nachbarn und der tinebe- 
lung der niehtmagyarischen Nationalitäten în Ungarn muss 
gebrochen werten“. Conrad de Hötzendorf, 7 Vl. 915, să 
fie ţintuită pe o placă de marmoră, în Sibiiu, în Braşov, 
în Timişoara sau chiar în Bucureşti şi desvelită cu pompa 
cuvenită, dându-i-se cel puţin importanţa unei vorbiri par- 
lamentare fulminante? 

. E vorba doară de o revizuire a conştiințelor minori- 
tarilor noştri şi de un avertisment și pentru viitor! E vorba 
de vieţile a milioane de oameni din generaţiile viitoare! 

Şi câte citate de acestea, de ale altor căpetenii, s'ar 
mai putea desveli, ca să vorbească conştiinţii omeneşti 
bolnave!... l l `. Dr. H. PETRA-PETRESCŲ. 


Argumente, nu pumn! | 

Ce a găsit cu eale preşedintele Republ. cehoslovace, Masaryk, 
să declare în mesagiul său, după realegerea sa de preşedinte, cetă- 
tenilor patriei sale? Ar fi foarte cu cale ea şi noi să subliniem aceste 
precepte. lată-le: 

„In democrație are valoare argumentul, nu sofistăria şi pumnul. 
Democrația însemnează sfârşitul puterii (brutale) şi sfârşitul tuturor 
` priuilegiilor religioase, culturale, politice, naţionale, economice şi so- 
ciale. Ştiu prea bine că în politică orgoliul şi dorul de stăpânire sunt 
un factor însemnat ei ştiu că prin politică îşi asigură oamenii diferite 
favoruri; nu trăiese afară de lume, ca să nu pricep acesţe puteri şi 
aceste stimulente la faptă, și ca să nu pricep că — până întrun anumit 
-grad — pot să ajute ei întregului. Cu toate. acestea susţin şi propag 
ideia, eă binele statului: şi al poporului pretind cultură şi condescen- 
denja. reciprocă a populației, eari isvorese din bunăvoință sau din 
simpatie, sau: cum se mai numeşte elementul 'acesata spiritual și moral.* 


— 2833 — 


Cronică. 


we "Te 


. Sentinele ale culturii neamului. 
Un cuvânt cătră:: învăţătorime. H 
vedeam aproape zilnie. Luam masa 
întracelaş restaurant. Bra tavă- 
țător. Să fi avut 40—45 de ani. 


Umbla puţin adus de spate. :Fără- 


de niei:o. pretenţie în. vorbă, în 
gesturi. Ga prima privire îţi ziceai: 
un or. de toate. zilele. Capul, puţin 
chel, şi-l apleeca într'o parte când 
vorbea şi te privea cu ochii săi 
vieraui, vrând să te, analizeze con- 
ştienţios. 

Dela o vreme ne-am obieinuit 
să ne întâlnim în restaurant şi am 
- început să ne salutăm. Luam fiecare 
câte un maldăr de furnale: ei reviste, 
căci restaurantul avea 'abonate multe 
publicaţii : dm întreaga ţară şi. ne 
trimeteam câte un salut prietinesc, 
'din când în când, pe de-asupra 
maldărelor de ziare, urmărind presa. 
La plecare ne salutam eu mâna şi 
de câte opt nu ne 'înfâlneam în câte 
o zi ne întrebam în'ziua următoare: 


„Ce-i eu d-ta ? Doar wai fost bolnav?“ 


Odată s'a apropiat de mine şi 
mi-a dat o învitare. „Să vit — te 
învit la o „serată 'literară“ mi-a 
zis. Mam înființat tå timp, în sala 
“cea mare. Intrarea gratuită. Numai 
programul -ebsta 1 leu. La mese 
puse. Nu te sileau să beai spirtoase 
— mulți eomandau cafele şi beuturi 
fără de alcohol. Publicul se recruta 
din diferite clase sociale. Studenţi; 


doamne mai în vârstă şi mai tinere, 


a căror ocupaţie le-o dădea de gol 
câte: o seamă pe haină; fete de 
prăvălie, tinere besete, sglobii ; mun- 
'citori de pe la fabrici, tmbrăcaţi 
curăjel, căci au avut putinţa să 
alerge până acasă, să-şi schimbe 


hainele ` „serata“ se începea numai 
la. 8 şi 1/2 seara. i 
„Și iată-l pe învățătorul meu — 
în redingotă neagră. Se aproprie 
de :catedră.. Tot aşa de lipsit de 
ifose ca-:mai înainte. Aplauze. Bi 
dă din eap„ ca şi când nu lar 
atinge de loc. 8 
A apărut o earte: nouă he ne 
zice el, şi o ridică în văzul tuturora. 
„Am primit-o alaltăieri, am telegrafiat 
după ea. E de Mih. Sadoveanu. 
Am cetit-o și m'am gândit să vă fae 
bucuria şi să, vă vorbese despre 
cartea aceasta; pe care cu greu 


veţi putea-o găsi de pe acuma în 


galantarele -librăriilor. Am să vă si 
citesc din ea! Sunt pagini minunate ! 
— Ca să fie dispoziţia sufletească 
mai potrivită, am ales câteva cântece 
la piano, la uviolină. şi am rugat pe 
un domn cântăreţ să cânte, pe alt 
domn, recitator, să declame, As- 
Guten l“. ...Frazele acestea hăcuite, 
spuse fără de niei-o oratorie, au 
avutun efect fermecat: întreg publicul 
asculta cu îneordare. 

Astfel sa început GEN 
Ce schimbare s'a întâmplat cu învă- 
țătorul meu? Nu mai era el, cel 
îneovoiat puţin de spate, Du: mai 
era el, cel modest; acum era 
chiagul unei săvbători: şi îşi da 
toată . osteneala - că sărbătoarea 
aceasta să reugească cât mai bine. 
Și-a îmbrăeat mănuși albe ei a 
condus  revevențiog, la podiu, pe 


"cântăreaţă fo dpninişoară îmbrăcată 


modest), pe pianistă (nevasta unui 
direator de şeoală), pe recitatoaze 
“fo tinăsă studentă). Programul a 
fost executat în mijlocul unei (Geert 


-complete a publicului. Imi plimbam 


5 


— 234 — 


ochii pela feţele ascultătorilor, ca 


să mă pot transpune în starea lor 


sufletească — şi ceeace puteam 
ceti în expresia ochilor aţintiţi era 
mai cu seamă gândul: „să ne dăm 
osteneala să pricepem ! După munea 
zilei să dăm şi sufletului nutremânt“. 

A fost o seară, pe care nam 
s'o uit. Am găsit accente în vorba 
învățătorului, accente, de cari nu 
bănuiam că se pot afla în inima 
unui „om de duzină“. Da sfârșitul 
geratei mam dus să-i mulţumese 
pentru plăcerea, care mi-a pro- 
curat-o. Cu aceeașş simplitate nepre- 
făcută mi-a dat mâna, ca în res- 
taurant, în zilele noastre obicinuite, 


— „Munca d-tale e frumoasă!“ 
i-am zis. 

„Frumoasă“, a adeverit şi el, 
saca aş vrea să aibă şi maimare:ră- 
sunet. Sunt atâtea mii şi mii de oa- 
meni, cari se cufundă în mlaştina 
oraşului sau în noaptea negiiinţei, 


' îmeât mă îngrozese când mă gân- 


desc la ei şi mă bucur eând văd 
pe unul de care credeam că este 
pierdut, cum se apropie şi cum as- 
cultă de cuvintele mele“. 

„Ce-mi place mai mult“, am tn- 
trerupt eu şirul aceata de idei, „este 
simplitatea, în care se petrec, ace- 
ste „serate“, lartă-mă, dar te res- 
pect mai mult începând cu seara.de 
astăzi fiindeă m'am convins că ai 
inimă pentru populaţia săracă şi 
dornică de înaintare“. 

— „O“, surâse, teist, învățătorul, 
„dar s'ar putea să nam?! : Atunei 
aş mal fi învățător? Mie mi sau în- 


eredinţat suflete şi am să dau seama, 


de misiunea ce mi s'a îneredinţat, 
-'în faţa conştiinţei mele. Nu sunt fraze 
cele ce le spun — te convingi dta din 
seara de astăzi. — De câte ori mă 
: cuprinde desriădejdea (şi e omenese 
'— nu-i aşa? — să fiu câte odată şi eu 


Es 
Ki 
3 
4 


lipsit de tărie) mă gândese: ai o S 
misiune de îndeplinit! ln grija ta sunt, ; 
poate personalităţi, cari vor însemna ` 
ceva în viaţă, viitori oameni mari, ; 
cari vor tăia o dâră adâncă In. 
istoria neamului tău (cine poate 
prevesti contrarul ?) Ridică cann 
— fă-ţi datoria !“ 

„in. d-ta văd“, am zis „un Epe. 
zentant al şcoalei, un patriot, care ~ 
ridică neamul său, eu ajutorul învă- `: 
țăturei, ca să poată învinge. Şiîneă : 
odată, îți admir simplitatea cu care : 
ai condus întreaga serată“... 


„A! Să nu mai vorbim de asta! : 
Cum? Așteptai să-mi crese în pene : 
şi 'să mă folosese de tonuri, cari ` 
nu surit obicinuite să aibă adăpost 
în pieptul meu? Dar aş fi fost 
mincinos atunci, mincinos față de 
mine însu-mi. Si nu urăse nimie 
mai mult pe lume decât minciuna !... 
Vezi, dragă domnule, trebuie så fim 
mii şi mii de astfel de muncitori, 
ca mine, muncitori, cari știu, sunt 
pătrunşi de adevărul, că oan talentul 
de a se manifesta ca personalităţi 
de mâna întâi, dar cari nu dispe- 
rează din cauza aceasta, ci muncese 
în ogorul menit pe seama lor, ea 
sentinele ale culturii neamului. Și 
de astfel de oameni este nevoie, 
dacă vrei ca neamul să prospereze 
şi puterea noastră crește, știindu-ne 
o falangă, plină de dragoste de 
înaintare. „Fă-ţi datoria“! stă seris 


"pe flamura noastră“... 


Şi mi-a „strâns mâna, căel îl 
chemau alţii să-i arate ceeace simţese 
pentru dânsul. lar învățătorul meu, 


- cu aceeaş. modestie, într'acelaş ton 


cald al glasului, mulțumea, dând 
îndemnuri, sămănând fără de preget. 

Şi am văzut pe învățătorul acesta 
la alte. multe manifestații naţionale, 
totdeauna gata de jertjă, ea. şi în 
seara descrisă mai sua. 


— 235 — 


Ce mă face să mă găndese 
tocmai acum la învățătorul meu şi 
să-mi aştern ideile pe hârtie, dân- 


du-le la tipar? Va mai trece multișor ` 


până să se pornească o adevărată 
viaţă românească ea cea descrisă, 
în oraşele noastre, până atunci însă 
învățătorii noştri de pe la sate şi 
oraşe au marea şi frumoasa misiune 
să ţină nestins focul dragostei de 
manifestații culturale în satele şi 
oraşele noastre, de unde se vor 
recruta mâine-poimâine viitorii tăie- 
tori de dâră adâncă de lumină 
în istoria neamului nostru. 

Am cètit zilele 'trecute o statis- 
tică a învăţătorilor români din Ardeal. 
Cu gândul la aceşti învăţători seriu 
rândurile de faţă. Mă întreb mereu: 
au acești învățători conştiinţa res- 
ponzabilităţii lor? Ştiu ei câte ele- 
mente pline de viagă adăpostese 
şcolile noastre scunde, eâte fiinţe, 
«cari lihnese după adevăr şi lumină, 


şi-şi dau învățătorii nogtri seama ce 


va să zică să fii învăţător în tim- 
purile noastre şi să ridiei un neam, 
care vrea să trăiască ? 


Cunose mulţi, cari îşi indeplinese 
datoria eonştienţios, de.ţi saltă intima 
de bucurie când treci prin satele 
lor şi vezi poporul cum se îndeamnă 
la cetit, la o lucràre mai raţională a 
câmpurilor, la reprezentații teatrale 
ete. Dar sunt: toţi aşa.? De aceea 
am adus pe învățătorul meu ca 
exemplu: vreau să arăt cum mun- 
Geste acesta, din îndemnul propriu, 
modest, neeșteptând laude grosolane, 
pătruns până'm adâncul sufletului 
său că pregăteşte elemente bune 
pentru viitor, 

Numai dragoste de vatra strămo- 
şească să fie şi al nostru este 
viitorul ! Aşa se cimenutează soarta 
neamurilor: picătură de picătură 
contribuie ca să se pornească 


undele şi să se EE m ` 
înspumată. E 

Ca societate culturală, Gu" ek ~ 
am putea noi sări într'ajutor ? "Dä ` 
îndemnuri cât mai 
practice pentru înfăptuirea „şeiă- 
torilor literare“, a seratelor de felii, 
acelora aranjare de învăţătobul 
descris şi în.rijindu-ne de programe 
pentru reprezentații teatrale, la sate 
şi la oraşe, ca românii să aibă 
prilejul să se întâlnească, să se 
cunoască, să fie pătrunşi de eâte 
un fior de entuziasm, sub puterea 
cântecului gi a vorbei românești. 
Câte un fior de acestea de mândrie 


“naţională nu se poate:cumpăra niei 


chiar cu bulgări de aur, căci te sim- 
teşti ridicat peste toate mizeriile 
lumei noastre. 

Dacă te cuprinde entuaiasmul 
sfânt, îți apar atât de miei, atât de 
ridicol de mici şi certurile personale, 
cârcotelile  greţoase, şi grijurile 
pentru ziua de mâine şi tot ce se 
referă la o singură persoană sau 
la o mână de oameni, când este 
vorba de un complex, de soarta 
unui neam întreg... E" it 

Săptămânile trecute am, fost 
întrun sat românesc şi am dat de 
alt învăţător visat de noi toţi. Cum. 
şi-a înfiripat din nimic în satui româ- 
nese o „casă ` culturală” gi cum 
aleargă poporul să asculte euvintele 
unui adevărat învăţător sujleteac. 
Am fost la: dânsul în casă. De-a 
mai mare dragul să-i. vezi copilaşii 
sănătoşii, casa eurăţică, 'un pahar, 
poporenii. ageri la: minte şi euviin- 
eiogi. După: ce. le-am vorbit în 
numele „Ăsociaţiunii“,' m'am întors 
în casa parohială, mulţumit, ceăei 
atmosfera, care. planase'în sală, 
cât timp ammrostit cuvântarea, a fost 
atât de- prielnică şi ochii ţăranilor 


` atât de înţelegători |. Şi eâtă bueurie 


5t 


multe şi méi a 


— 236 


am simţit cu. toţii când am văzut 
cum se aproprie de casa părintelui 
sufletesc tărani şi cum. se înscriu 
‘de bună-uoie. din îndemnul lor 
propriu, ca membri la „Asociaţiune“ 
„„Bau ca abonaţi la joile noastre 
pentru popor. Numărul membrilor 
„Asociaţiunii“ se apropie asțăzi de 
gută în satul acesta} `. ` 

- Numai cu muncă, muncă mare, 
desinteresată, a putut ajunge părin- 
tete la rezultatul atât de mulţămitor. 
O, de ar fi pretutindeni astfel! Atunci 
nam avea nici o grije de ziua de 
mâine, atunci am putea fi liniștiți pe 
„deplin, -gtiindu-ne: una. 

- Numai cu mare tărie de safet 
‘numai cu o muncă de fier ca aceea 
a învățătorului, numai cu inimi de 
diamant, numai cu delăturarea tuturor 
câreotelilor personale, meschine, 
„păeătoase, vam putea ajunge, la 
limatiui verde, pe care-l metritâăm 
i zeci şi zeci de ori. 

ILIE MARIN. 


„Astra“. in. Bihor.: Bpicutri din 

raportul Comitetului eentral:judeţean, 
despre: activitatea sa. Viaţa, pentru 
un. observator cu spirit analitic, este 
o evoluție: continuă, o lentă perfec- 
ționare:;printr'o luptă veşnică între 
om şi natură, — baza progresului 
tehnice — gi printr'o emulaţie între 
. popoarele statelor mici şi mari, 
eonsolidate sau în formaţie, scăldate 
de razele culturii gau apăsate de 
ceața ignoranței. 

In cadrul acestor lupte gigan- 
tice, între celulele organismului so- 
eial, intre indivizi. cioentrea intere- 

. Belor individuale primeste o deo- 
:debită 'importanţă. 

“Coordonarea intereselor ` par- 

“tienlare, concentrarea tuturor ener- 
: iilor, -voinţelor de muncă, prin 
înarmarea indivizilor cu cunogtinți, 


cari dărâmă neştiinţa — împreunată 
mai de: multeori cu încăpățânare, 
cu prejudecăţi, principale cauze ale 
răului social, duşmau de moarte 


al progresului moral — va trebui 3 
să fie prima şi cea mai importantă 


datorie a guvernanţilor. 


Cunoaşterea în sine a acestor ` 
necontestate astăzi de 2 
niciun ereer normal, nu înseamnă j 
însă nimic. Numai prin transformarea 2 


adevăruri, 


ei. în fapte, prin depăşirea sferii 
ideologiei pure, prin devenire în 


voință fermă, povunciloare, va fi o 3 


armă eficace. şi o comoară nepre- 


„țuită, o ehezăşie sigură a izbânzii b 


în lupta inevitabilă între state. 


Lupta. între state şi naţiuni, 


dacă este. condusă de sentimente 


generoase, dacă:n'are ca ţintă apă- 
sarea, robirea altor :najiuni, ei joacă 


„rolul unui stimulent puteruie spre 


progresul moral al omenirii întregi, 
când prin ea se realizează selec- 


ționarea naturală a celor mai dis- 
tinse naţiuni, 


ea devine o continuă 
sete de a învăţa, o dorinţă irezis- 


tibilă de a căuta adevărul, de a E 


realiza frumosul, de a aplica întot- 
deauna acele principii generoase, 
morale. prin cari Christos a devenit 
adevăratul fiu al lui Dumnezeu. ` 
Drumul cel mai scurt, mijlocul 
cel mai eficace de a obţine un 


astfel de rezultat, au fost găsite de - i 
mult şi sunt bine cunoscute de noi. 


Atenţiunea noastră, îndreptată 


de dorul de a cunoaşie lucruri 


nouă gi mai nouă, se depărtează 


dela adevărurile practice, ca dela 


niște chestiuni prea bine cunoscute, 
banale chiar. 

Concentrarea aienţiunii asupra 
acestor adevăruri simple, luminarea 
lor sub aspectele lor cele mai 
variate, evocarea cu convingere a 
tuturor argumentelor, eari le dau o 


SC 237 — 


intensitate mai mare, o forță dina- 
mică, elasticitate mai puternică, iată. 
o muncă, pe cât de necesară, pe 
atât de sigură pentru Kee 
binelui uman. 

Cum scopul nostru este odă. 
vârşirea sentimentelor, eari for- 


mează mărgăritarele sufletului ome- . 
nesc, izvorul acţiunilor noastre, un 


adevăr prea cunoscut, wa putut fi 
altul, decât îmbrăţişarea celui mai 
nobil sentiment: al iubirii de neam. 
Cum se apropie, Dumineca, cele 
trei echipe culturale ale despăr- 
tă mântului nostru se simt, iarăş, duse, 
de dorul de a sămăna. idei sănă- 
toase, sfaturi îmbrăcate în haina 
poveştilor, să-i audă pe elevii nogtri 
cântând într'o bisericuţă, să îmbră- 
jişeze cu drag pe preotul, învă- 
țătorul satului, cari ne primese cu 
sinceră, vădită bucurie, să strângă 
mâinile sătenilor,. adunaţi în haine 
de sărbătoare, să vadă cum copi- 
laşii mici se uită cu ochii mari şi 
absorb tot ce zie domnii dela oraş. 
In şezătorile. ținute" regulat, în 
fiecare Duminecă, în mai multe sate 
şi în două suburbii ale Orăzii, am 
încereat să redăm din lumina, din 
farmecul culturii naţionale, desprinsă 
din geniullatin, farul culturii aproape 
de 3000 de ani. 
Farmecul acestei culturi creează 
o adâncă admiraţie, chiar şi în 
rândurile acelor ascultători, cari 
s'au scăldat în apele unei culturi 
streine de speranţele noastre în 
viitor. : 
Despărjământul nostru nu în- 
telege să samene. sămânfa vrajbei 
între națiunea română şi minoritățile 
noastre, căci evocarea suferințelor 
din trecut, ae faptelor eroice ale 
străbunilor. noştri, © dovedese cu 
prisosință: că energia vitală a nea» 
mului: românesc, nu e de disprețuit 


- trupului, ` 


față de anexa celorlalte popoare 
convieţuitoare. ` 

- Dacă la fiecare geztoine 1E 
vorbeşgte despre un mare luptăfăie 
român pe terenul’: științelor, dacă 
se arâtă fa fiecare ocaziune com- 
tribuţiuneă mai mult ea prețioasă a 
românilor, pentru promovarea pro: 
gresului tehiie, aeeasta numai în- 
credere în forțele ptoprii şi ou 
neînțelegere între naţiuni poate crea; 


Conferenţiarii noştri sunt însoţiţi 
întotdeauna de un cor format din 
elevii liceului E. Gojdu. Fiii Bihorului 
se obişnuiese de aeum să străbată 
satele judeţului nostru, să caute în 
ele teren pentru o muncă nobilă în 
viitor. EE 

Massa poporului român, înzes- 
tată cu atâtea calităţi sufleteşti de 
seamă, e o materie primă. Supe- 
rioritatea materiei prime este întâia 
cerinţă pentru bunătatea produsului, 
dar prelucrarea ei are aproape 
aceeaş importanţă. 

Utilitatea individuală, propie- 
tatea particulară, îmbunătăţirea con- 
dijiunile de traiu, progresul tehnie 
al poporului nostru, nu stau hiei- 
decum la înălțimea puterilor sale 
sufleteşti. SE 

Conferenţiarii noştri. insistă a 
supra adevărului că inteligența eo 
moştenire, geniul e o paetenţă. Prin 
exemple vii, luate .din-uiaţa altor 
popoăre, arată fotoasele şi necesi: 
tatea muncei migăloase, miei, disei- 
plinat condusă. GE 

Cum însă propăşirea sufletească 
nu' este poatbilă: fără sănătatea 
despărțământul lucrează 
mână în mână cu secția medicală. 

Din cele spuse se vede eon- 
stituirea uhei echipe: câte un’ pro- 
fesor, medie, avocat, preot şi cor. 

maitie de a enumera satele 
străbătute, ` conferințele, ! şezătorile 


— 238 — 


ținute, bibliotecile înființate sau 
mărite, mă oprese ca, în numele 
despărțământului întreg, să exprim 
cea mai desăvârşită, sinceră recu- 
noşțință și dragoste frăţească tuturor 
cari au înţeles să reverse din căl- 
dura iubirii lor de neam poporului 
bihorean, cari au ştiut să împăr- 
tăşească comorile cele mai scumpe, 
gândurile lor cele mai alese spre 
binele ţăranului român. 

Dacă numele dlor T. Nee, direc- 
torul lie. B. Gojdu, Dr. 1 lacob, 
prefectul Bihorului, Dr. l. Matei, Dr. 
T. Popa le amintesc separat, am 
rămas numai consecvent spiritului, 
de care suntem conduşi cu toții şi 
care ne interzice să ascundem 
valorile neamului. Bi nu sunt numai 
purtători de idei, ci şi înfăptuitorii 
lor. 

e Ta 

in anul 1926 am străbătut 42 de 
sate, s'au ţinut 139 de conferinţe, 
s'au înfiinţat 17 biblioteci nouă. 

Subiectele conferințelor au fost 
următoarele: Gospodăria săsească, 
Oeupaţiuni de iarnă, Drumuri. Pres- 
taţii în natură, Cooperative, Căsătoria 
legală şi concubinajul, Divorțul, lm- 
pozite, Testamentul, Cum a putut 
birui limba română, Origina l. rom. 
V. Aleesandri, Scriitorii ardeleni, Mi- 
hai Viteazul, Ştefan cel Mare, Unirea 
Principatelor, Educaţia în spiritul na- 
tional, Continuitatea legăturilor sufle- 
tegti între neamul român, în trecut.Gre- 
dinja în Dzeu, ce-i Baptismul, Friea lui 
Dzeu, Tuberculoza, Sifiliatul şi alte 
boli lumești, . lagriiirea copilului; 
Curăţenia, Aerizarea casei, Nuţrirea 
copilului, Aleoolism, Sănătatea şi 
propăgirea ţării, Solidaritatea, Come- 
morarea lui Alex. Roman, Bolgeviam, 
Aurel Vlaicu, Inginerul „Q. Con- 
stantinescu, Babeş, Pompeiu, Mari- 
nescu, 1 Decemvrie ete... 


Conferențiari: Dr. Aurel. Lazar, 


Teodor Neg, Dr. lon Matei, Dr. Teodor $ 


Popa, losif Pogan, Cosma Augustin;. p 


Dr. Muntean, Dr. U. Găzăreseu,. 
Dr. P. Mărcug, Dr. L Pop, losif 
Silaghi, Catona (Ambrozie, Popo- 4 


vici Tr., Dr. Costa Romul, Dr. Gherman, 4 
Cortug lon, Sofronie. Dr, lluța, Moga. 4 
Cornel, Dr. G. Bon, Dr. Ciupa 4 
şi alţii. | Ce 
a Za 
Dacă arcurile de triumf, cuvân- k 
tările de bine-venire sunt numai 3 
semnele exterioare ale iubirii de # 
neam, cu care suntem primiți, spove- P 
dania, înşirarea nenumăratelor greu- 
tăți, lacrimile de înduioşare la 
despărţire sunt mărturii că despär- 
jământul nostru a găsit calea cea 
bună pentru a îndeplini o datorie 
sacră. 
IOSIE POGAN, profesor. / 
secretarul despărțământului din Oradea. f 
i SÉ 
„Muzica şi compozitorii români 
ai Transilvaniei“, conferinţă, ținută la 
14 Noemie 1828, în Sala eparhială 
din Chişinău, de Dr. Tiberiu Bredi- 
ceanu. Biblioteca „Astrei“ basara- 
bene, Nr. 2, Chişinău, Bulev. Ale- 
xandru cel Bun, 67, (fără preţ). Pre- 
şedintele secției artistice a „Astrei“ 
ardelene, di Dr. Tib. Brediceanu, 
eunoscătorul muzicei noastre, a ţinut 
să arate ‘fraților basarabeni ce a 
prestat Transilvania până acum pe 
terenul muzical. Invitat din partea 
dlui comisar general pentru Basa- 


` rabia Dr. Onisifor Ghibu, a rostit o 


conferinţă plină de observaţii juste. ` 
şi de date concrete, cari pot prea 
bine servi drept puncte de îndrep- 
tare şi pentru noi. 

Sub Transilvania înţelege dl Br. 
Ardealul, Banatul, Crișana şi Mara- 
mureşul. in ceeace priveşte „scrierea 
pe note muzicale şi armonizarea 


— 289 — 


melodiilor poporale“ susţine dl Br. 
` că primele urme le găsim în Banat, 
în Lugoj. Aici a cules şi armonizat 
pentru pian loan lancu, fiul lăutarului 
român Nicu laneu-laneoviei, "un joc 
poporal bănăţenese, zis „Pe picior“ 
şi două „Hore“. (1883). Alt bănăţean, 
prof. de muzică din Dugoj Stefan 
Perian, a tipărit la începutul anilor 
80 un joe poporal preluerat, zis 
„Ardeleana“. 

După Șt. Perian a rămas gi o 
colecţie de melodii poporale şi alte 
cântece și jocuri românești din Banat 
şi de pe aiurea, de prin anii 1860-80. 
In 1860—2 au apărut 9 caiete de 
„Melodii române“ de Alexandru Ber- 
descu. Pe la începutul anilor 20 au 
apărut 4 caiete de 48 „Arii naţionale 
româneşti“ de bucovineanul Carol 
Mikuli. Din Maramureş tipăreşte ti- 
nărul lzidor Man, „minunatul“ joe din 
satul Apşa: „Apgănescul“. 

De vreo 15 ani abea s'au în- 
ijghebat câteva colecţii de folklor 
muzical, sistematice. Aici sunt de 
remarcat: Bela Bartók: „Cântece 
poporale româneșii din comitatul 
Bihor“ (culese în a. 1909—10 — lu- 
erare publicată de Acad. Rom. din 
Bucureşti); de acelaş compozitor 
maghiar, cu bun nume în cercurile 
muzicale : „Volksmusik der Rumänen 
von Maramureş“ (1913, la „Drei 
Masken Verlag.“ a. G. München); 
Tib. Brediceanu : „Melodii poporale 
comâneşti din Banat“, culese în 1921, 
22, 23 şi 25, studiu republicat, pre- 
zentat şi premiat cu premiul | la 
concursul de folklor muzical din 
1925 al „Societății compozitorilor ro- 
mâni“; acelaș compozitor: „Melodii 
poporale româneşti din Maramureș“, 
culese în a. 1910 (nepublicate încă). 

Muzica corală sa desvoltat de 
timpuriu la noi. Primul cor datează 
de prin anul 1840: corul dela bise- 


rica gr. ort. rom. din Lugoj. 
corul acesta s'a înfăptuit. mai rai 
„Reuniunea de cântări“ a lugojenildr, 
care există şi astăzi. In 1857 s'a in- 
ființat „Corul vocal bisericesc at 
plugarilor din Chisăfău“ (In 1882 şi-a 
serbat jubileul de 25 de ani de exi- 
stenţă), vestitul cor ţărănese, despre 
care losif Unlean a seris, cântând 
„Ruga dela Chisetău“, în cunoscuta 
sa piesă teatrală poporală. In 1882, 
la Chisetău, a fost întâia întrecere 
a corurilor românești bănăjene, 
ieşind învingător corul piugarilor 
români din Cogteiul mare. 


Cu vie satisfacţie constată dl 
Br. că numărul corurilor româneşti 
a atins odată cifra frumoasă de 200. 
intre corurile acestea au escelat: 
„tteuntunea română de gimnastică 
şi cântări“ din Braşov (inf. în 1874) 
i „Reuniunea română de muzică“ ` 
din Sibiiu (înf. în 1878). 

Ce mulțumitoare ar fi o istorie 
a acestor coruri! Fireşte, ar trebui 
ca istoriograjul să studieze toate 
arhivele , eorurilor acestora ei să, 
aducă în consonanţă activitatea co~ 
rurilor eu atmosfera culturală con- 
temporană. 

DI Br. aminteşte pe vreo câţiva 
compozitori de seamă: Gh. Dima 
(t 1925), lacob 'Muregianu (f 1912), 
Nie. Popoviei (t 1897), analizând 
unele din operele lor caracteristice, 
trece apoi la Alexandru de Mocsonyi, 
care a fost un meloman diatins, la 
Ciprian Porumbescu (t 1883), care 
— eu toată că a fost bucovinean — 
ca profesor de canto şi dirigent de 
cor, în Braşov,'a adus preţioase 
servicii cultivării muzicale în Tean- 
silvania; apoi la basarabeanul de 
origine Gavriil Muzicescu (1903), care 
a avut succese frumoase în Banat 
eu eopul său dela laşi, luând sub 
oblăduirea sa mai apot pe l. Vidu. 


— 240 — 


care a ajuns mai târziu compaozi- 
torul şi dirigentul alintat al bănăţe- 
nilor i 

Păcat că Guilelm Sorban, elevul 
lui Muregianu, n'a putut să se dedice 
cu totul muzicii — aptitudinele nu 
i-au lipsit. (După cât știm Şorban 
a. adunat material preţios biografic, 
bibliogrăţie, muzical românesc. Ce 
s'a ales de acest material?) 

„Intre compozitorii români tran- 
silvăneni în viaţă înşiră dl Br. pe 
următorii: L Borgovan, A. Bena, M. 
Negrea, D. Tempea, Eug. Donn. S. 
Drăgoi, E. Cutean, Tim. Popoviei, 
N. Oancea, F. Barbu, Z. Vancea. 

Biografiile acestor compozitori 
şi. caracterizarea operelor lor ar fi 

— iarăş — o temă foarte mulțumi- 
toare. &şa ne-am cunoaşte puterile 
şi am putea preţui ceeace este al 
nostru. 

DI Br. aminteşte cu un orgoliu 
îndreptăţit de bănăţean: „l Vidu este 
preşedintele „Asociaţiei“ corurilor 
şi fanțfarelor bănăţene, căreia îi 
aparţin în prezent 92 coruri și 18 
“fanfare“. ` 

Numai mulţumitori putem fi pre- 
şedintelui secției noastre actistice 
pentru această trecere în revistă a 
fazelor vieţii noastre muz'cale şi 
dacă e să ne exprimăm o dorinţă 
este aceea de a vedea cât de cu- 
rând apărând, atât operele inedite 
ale dlui Br., cât şi lucrări tot mai 
mari despre viaţa artistică muzicală 
românească, din peana dsale. 


Corurile şi fanfarele române din 
Banat. Cine va vrea să se informeze 
despre dragostea românului pentru 
frumos nu va putea trece nepăsător 
nici pe lângă manifestările eorurilor 
şi. fanțarelor româneşti din Banat. 
Cetiţi raportul general despre açti- 
vitatea „Asociaţiunii corurilor şi fan- 
farelor române din Banat“ în anii 


1922—1926 *) şi vă veţi convinge că. 


mult bun simț şi mult bine „răspân- - 


dese aceste eoruri şi fanfare, smul- | 
gând populaţia din apatia unei vieţi 
lipsite. de ceva superior, a unei vieţi 
petrecute prin cârciume sau prin 
alte localuri, unde numai înălțarea 
muzicală nu se propagă. Dl secr. 
gen.. losif Veleeanu constată, în 14 
Noemurie 1926 : „Avem în Banat peste 
100- coruri vocale şi vreo 16 faufare 
ţărăneşti“. Corul Lugojului, condus 

„fala şi mândria Banatului“, di 
I. Vidu, corul dela Chisetău, reuni- 
unile. de cântări şi muzică din Re- 
şița, Bocşa, Oraviţa, Caransebeș, 
Biserica-albă, Timişoara, fanţarele 
de pe valea Bârzăuii, a Timișului şi 
a Almajului — toate sunt insemnate 
cu bucurie în această dare de seamă. 

Cum s'a înființat „Asociaţia“? 

Incă de pe la 1906, la „Arenele 
romane! din Bucureşti, când cu con- 
cursul eorurilor, s'a născut gândul 
unei asociaţii de acestea. Văzând 
că alte provincii nu vin cu ideia fe- 
deralizării şi nicit nu dau exemplu 
de imitat, eonsolidându-se în soeie- 
tăți federale, s'au adunat bănăţenii, 
în 21 Sept. 1922, intro adunare de 
constituie, şi ap pus bazele „Aso- 
ciajiunii corurilor și fanfarelor ro- 
mânești din Banat“. Ideia a pornit 
dela dnii |. Vidu gi l. Veleeanu. In 
fruntaşa comună Ghisetău s'au in- 
trunit în ziua amintită delegaţii a 28 
sâcietăţi corale şi fanfare ţărăneşti 
bănăţene. Societatea a ajuns per- 
soană juridică. In 19234, când a fost 
M. Sa Regele Ferdihand în Timi- 
şoara, sa sfinţit şi drapelul! Aso- 
ciaţiei, în prezenţa şi sub patronajul 
augustului oaspete. M. Sa a primit 
o serenadă, dată de 16 coruri şi 
fanfare bănăţene. - 


*) „Anuarul Asociaţiei corurllor şi fanfa- 
relor române din Banat, pe anii 1922—26“. 
Scris de prof. losi} Velceanu, secretar ge- 
neral, Lugoj. 1927. (20 let). 


-r ses 


Şi „Astra“ noastră are să fie 
mulţumitoare coruriloracestoraunite. 
In 28—9 Aug. 1923, la adunarea noa- 
siră generală, au dat corurile: as6: 


ciate un matineu artistic reuşit. In 


1925 s'a bucurat congresul higii Cul- 
turale (din Timişoara) de concursul 
corurilor şi fanfarelor. 

O ideie norocoasă a fost şi emu- 
lația ceorurilor, începând eu 1922, la 
Chisetău. An de an se adună coru- 
rile şi fanfarele la „olimpiadele“ bä- 
năţene şi rezultatul este cât se poate 
de îmbucurător. 

Va pricepe oricine că întrecerea 
aceasta frumoasă şi laudabilă con- 
tribuie ca oamenii să se eunoască, 
să se aprecieze, să preţuiască unul 
la altul ceeace au bun. Aceasta a 
priceput-o şi dl gen. Găvănescul, 
pe atunci comandantul div. | din Ti- 
mişoara, dând o respectabilă sumă 
de bani pentru „Serbărea cânte- 
cului românese“ în Timişoara. Au 
luat parte peste 2500 de cântăreţi, 
s'au împărţit premii în bani, în cu- 
nuni de laur, în diplome şi fiecare 
a plecat acasă cu convingerea firmă 
că face parte dintr'un complex, că 
a contribuit la strângerea rândurilor. 

Dacă dnii Vidu şi Veleeanu îşi 
exprimă dorinţa în darea de seamă 
ca să se pună bazele unei „Fede- 
rat", a tuturor eorurilor şi fanfarelur 
din ţară, n'avem decât să aplaudăm 
la ideia aceasta cât se poate de 
salutară. 

Ni se anunţă apariţia unei „Re- 
viste a corurilor și fanfarelor române 
din Banat“ (prim- -redactor dl Filaret 
Barbu — Dugoj). incă n'am primit-o. 

Pretutindeni unde înflorese astfel 
de coruri şi fanfare are să se bu- 
cure „Astrat, deoarece i se pro- 
movează planurile de înaintare cul- 


turală, 
* 


Basarabia, pământ românesc, de 
laroslav Müller. Trad., din L, cehă 
de Carola V. Sesan şi Milan P. Şesan. 
Extras din ziarul „Glasul Bucovinei“. 
Cernăuţi, 1925 (15 lei) Dl laroslav 
Miiller este un tinăr ceh, care ne-a 
îndrăgit. Ca atâţi alţi cehi entuziaşti, 
cari cutreieră ţările și învaţă limbi, 
folosind totodată ţării lor, aşa şi 
di Müller diù Praga, a învăţat limba 
română şi a început să ţină chiar 
şi eonferenţe în limba română. Dsa 
ne-a cunoscut de pe când Austro- 
Ungaria l-a silit să ne păzească în 
decursul răsboiului, în Sibiiu, în 
Cluj şi aiurea, în Ardeal. După 
răsboiu a revenit la noi. şi ne-a 
străbătut ţinuturile. 

In brogura de. faţă vorbeşte 
opiniei publice cehe despre Basa- 
rabia şi pledează pentru teza prea 
îndreptăţită că Basarabia este „pă- 
mânt românesc“, Dsa are predilecție 
pentru studii geografice-etnografice 
şi aduce argumente valide din cărţi 
de geografie şi de etnografie, eu 
date statistice autentice. 

In traducerea dn. Parola V. 
Şesan şi a dlui Milan P. Şesan 
găsim teza dlui Muller formulată 
astfel: „Părerea la noi (eehoslavaeii) 
mult Lëns că Basarabia ar fi cel 
puţin în cea mai. mare parte slavă, 
e direct o greşală. Cu regret nu ne 
stau în deajuns la îndemână statistiei 
exacte, însă statisticele, datele şi 
însemnările ee există, dovedese în 
mod convingător absoluta prepon- 
deranță a elementului românese în 
Basarabia“. (pg. 10) 

Altă constatare prețioasă: „Pănă 
în ultimul moment al stăpânirii lor 
în Basarabia ruşii n'au permis nici 
măcar şeoli primare româneşti, deşi 
în şcolile jidoveşgti, greceşti, arme- 
heşti, polone, iar până la anul 1815 
şi în şcolile germane, copiii au fost 


— ama --— 


instruiți în limba lor maternă. Atunci, 
de sigur, nu este de mirare dacă 
statistică arată sîntre români Dall 
analfabeți, pecând la Germani 3827,/0, 
la jidovi 50, la ruși 60/ şi la 
bulgari 69. Din punet de vedere 
cultural stăpânirea ruşilor era pentru 
români mai rea decât stăpânirea 
turcilor“. (pg. 22) - 

Concluzia: „Intenţiile Rusiei de 
a recâștiga Basarabia sunt în directă 
contrazicere cu tendințele de des- 
voltare ale statelor de astăzi şi sunt 
deci un anahronism cras“. (pg. 30) 

Dl Müller e consultat eu multă 
conştiențiozitate lucrările dlor L Ni- 
stor, l. G. Pelivan, Al. Nour şi autori 
ruşi, statistici ruseşti. 

Duerarea dsale e chemată să 
pledeze pentru un adevăr, care 
trebuie să străbată şi în opinia 
publică cehă, dacă vrem ea să se 
consolideze relaţiile între România 
și Cehoslovacia. De aceea e bine- 
venită lucrarea şi dorim ea astfel 
de informaţii utile să se răspân- 
dească în cât mai mare măsură., 

DI larostav Müller a petrecui şi 
în anul acesta 5 săptămâni în Tran- 
silvania, luând parte şi la propa- 
ganda culturală, pe sate, împreună 
cu intelectualii români. Aşa sa 
convins şi mai mult de vitalitatea 
poporului român dela ţară. 

In 7 lunie, a. e. a ţinut o con- 
ferență în Sibiiu sub auspiciile 
„Astrei“, (desp. Sibiiu), în limba 
română, vorbindu-ne despre „Cehos- 
lovacia“. A remareat fineţea, gustul 

„distins a artei noastre poporale şi 
ne-a . urat progrese pe cărarea 
aceasta. 100 de diapozitive, în culori 
ne-au arătat frumuseţile  Cehos- 
lovaciei (diapozitivele erau dela 
ministerul de externe cehoslovac). 

. Interesanta conferenţă sperăm 
să o publicăm în viitorul apropiat. 


Ne bucurăm că numărul propa- 
gandiştilor culturali, cari caută să 
apropie popoare chemate să cola- 
boreze spre binele comun, a sporit 
cu unul şi dorim dlui laroslav Müller 
isbândă pe calea apucată. 

E) 


Premiul „Dr. Vas. lucaciu“ al 
„Astrei“. In sed, plenară a secțiilor 
literare-ştiinţițice din 22 lunie (la 
Cluj! s'a decernut premiul de 15000 
de lei „Dr. Das. Lueaciu“ pentru cea 
mai bună lucrare scrisă pe seama po- 
porului, cu biografia luptătorului na- 
tional Dr. Vas. Lucaciu, dlui director 
al liceului „Gh. Bariț“ din Cluj, cu- 
noscutului scriitor ardelean Ale- 
xandru Ciura. 

lată raportul secţiei istorice, 
unde a fost înaintat manuscrisul, 
anonim: „Onorate secții! Secţia isto- 
rică, cercetând cele trei lucrări 
(manuscris) întrate la concurs pentru 
cea mai bună biografie a lui Vasile 
Lucaciu, serisă pe seama poporului, 
a ajuns la următoarele încheieri: 
1. Biografia părintelui Dr. Vasile hu- 
caciu, de (motto): „Salve Romuli 
Parva Nepos“, nu este potrivită pentru 
publicare, fiindeă autorul nu posedă 
limba română ; lipsit de cunoştinţele 
gramaticale este şi naiv în expunere, 
pe unele locuri nebulos şi greu de 
înţeles; 2. „Dr. Vasiliu Lucaciu: Din 
viața şi faptele lui“ de (motto) „Fur- 
tunile rup norii şi soarele rămâne“ 
(Viahuţă) cuprinde informaţii utiliza- 
bile, dar expunerea e lipsită de elan 
şi improprie pentru publicațiile po- 
porale ; 3. „Biografia părintelui Vasile 
Lucaciu, povestită pentru popor“ de 
(motto) „30 Decemvrie 1925“ este 
singura lucrare ce se poate lua în 
considerare ia concurs. Autorul ne 
aduce un material preţios, presărat 
cu amintiri duioase din epocile lu- 
minoase ale trecutului nostru apro- 


— 203 — 


piat, vrednice a fi veșnicite. — Pro- 
punem a se acorda premiul lucrării 


din urmă cu condiția însă, ca autorul 


să ordoneze mai sistematice mate- 
rialul după indieaţiile secțiunii isto- 
reen Cluj, 21 lunie, 1927. T. V. Pà- 


cățian, preg. (m. '‘p.) Silbiu Dragomir 


(m. p.) (secretarul secției). 

Astfel vom avea în viitorul apro- 
piat o nouă lucrare valoroasă în 
„Biblioteca poporală“ a „Astrei“. 

D 

Dela secția literară-artistieă a 
„Astrei“. Pentru lunile de toamnă 
pregăteşte secţia literară-artistică o 
serie de conferențe, cari au fost 
aprobate şi din partea şed. plenare 
a secțiilor (22 lunie, 1927, Cluj). Con- 
ferenţile vor trata de astădată pro- 
blema teatrului şi vor avea pe ur- 
mătorii conferenţiari, cu temele ur- 
mătoare : 1. DI $t. Bezdechi — Tea- 
teul grec şi roman; 2. Dl Dragog 
Protopopescu — Teatrul medieval; 
3. DI G. Serra — Teatrul italian; 4. 
DILL Auger — Teatrul francez; 5. 
DI P. Grimm — Teatrul englez; 
6. DI 1. Popescu-Telega — Teatrul 
spaniol; 7. Dl G. Bogdan-Duică — 
Teatrul german ; 8. G. Bogdan-Duică 
— Teatrul româna a) până la a. 1848; 
9. Dl C. Moldovan — Teatrul român 
după 1848; 1C. DI Dr. Horia Petra- 
Petrescu — Teatrul român în Ardeal; 
11. Dl Arpád Bitay — Teatrul ungu- 
resc în Ardeal; 12. DI Fr. Lang — 

' Țeatrul săsese în Ardeal; 13. Dl 
Marin Sadoveanu — Teatrul Europei 
moderne; 14. Dl Virgil Bărbat — 
Sociologia artei teatrale. 
* 

Tot seeţia literară-artistieă pre- 
qăteşte o ediţie artistică a poeziei 
„Luceafărul“ de Eminescu, eu de- 
senuri de pictorul nostru, dl Bogdan- 
Duică. Aceeaşg secție publică un 
concurs — condiţiile se vor cunoaşie 


de publicul cetitor în viitorul apro- 
piat — pentru cea mai bună lucrare, 
cu tema dată: „Gh. Barif, ca publi- 


-cist gi literat până la 1848“, 
ae . 


Secția geografică şi etnografieă 
a început să tipărească o bibliotecă 
proprie: „Biblioteca secțiunii geo- 
grafico-einograjice a Astrei“. Până 
acum au apărut Nr. 1 gi 2: „Săcui- 
zarea românilor prin religie“, de 
Sabin Opreanu şi „O ştiinţă nouă: 
Etnografia“, de prof. Gh. Vâlsan. In 
curs de tipărire este Nr. 3: „Cetatea 
Ciceului“ de Elizeu Sighiartâu. Alte 
5 numere sunt gata de tipar. 

* 

Buletinele despărţ. Sibiiual „Astrei“ 
au ajuns la numărul 50. Nr. D con- 
ține: „Plantele (buruienile) de leac“ 
de N. (Sfaturi pentru cei dela ţară); 
Nr. 48 conţine povestirea: „Tova- 
răşul de joc, din tinerețe“, de Horia 
Peltra-Petrescu ; Nr. 49 conține : „Ni- 
colae Bălcescu“, lectură la împli- 
nirea a 75 de ani dela moartea lui, 
pentru o „şezătoare“ literară, de 
Horia Petra. Petrescu, iar Nr. 50 o 
conştiențioasă „dare de seamă de- 
spre activitatea culturală din a.1926/2.* 

E) 


Memberi noui la secțiile științifice- 
literare ale „Asteei“. ln şedinţa plenară 
a secțiilor „Astrei“, ţinută. în ziua de 
22 lunie, a. c., în Cluj, au fost aleşi 
următorii domni în secția medicală- 
biopolitică ei în secţia ştiinţelor 
naturale; 1 Membri activi în secţ., 
med.-biopolitieă:; Dr. loan Goia (Cluj) 
şi Dr. Mateiu (Oradea Mare) ; membri 
corespondenți, în aceeag secţie, dnii: 
Dr. 1. Gavrilă, Dr. Diviu Telea,- 
Dr. Tiberiu Spârchez, Dr. Hernbach, 
Dr. Popa Rubin {toți din Cluj), apoi 
dl Dr. Vas. Pascal (Cernăuţi). Il 
Membru activ în secția ştiinţelor 
naturale: dl Emil Pop (Cluj); membri 


E) 


corespondenţi în aceeaş secţie, 
doit: d. l. Sergeseu, Dr. l. Tănăsescu, 
Dr. M. loneseu, Dr. D. Olariu, Ata- 
nasie Popa (toţi din Cluj) şi dl Dr. 
L Lepşi (Orăştie). Comitetul central 
(în ged. din 2 Iulie) a luat cu bucurie 
la cunoștință aceasta alegere. Ur- 
mează ca adun., generală viitoare 
să ratifice aceste alegeri. Toţi aceşti 
noi membri şi-au câştigat de pe 
acum merite pentru „Astra“ noastră 
şi activitatea dlor numai îmbu- 
curătoare va putea fi în -ogorul 
„Astrei“ noastre. 
* 

Două publicații noui asupra artei 
extremului Orient. Asupra artei orien- 
tale au apărut în ultimele decenii o 
serie de studii, unele cu caracterul 
unei relatări de călătorie, cari, în 
această calitate, şi-au păstrat pune- 
tul de vedere occidental, contribuind 
astfel mult la răspândirea unor idei 
cu totul false în aprecieri; alte lu- 
crări, mai recente, au abordat ma- 
terialul artistic oriental, plecând dela 
interese pur-ştiinţițice şi au ajuns 
astfel în mod firesc la concluzii, ce 
nu puteau decât să reducă mult în- 
crederea orgolioasă, ce o aveau și 
o au încă, în mare parte, chiar sa- 
mont de azi faţă de produsele cul- 
torii extremului răsărit. 'Potug, nouile 
puncte de vedere îşi croiese pe zi 
ce merge: un drum mai larg în rân- 
durile oamenilor de ştiinţă, în timp 
ce laicii — cărora literatura gtiinți- 
fică, adeseori greoaie, le este în 
mare parte inaccesibilă — păstrează 
încă cu îndârjire vechiul, dispreţ, 
atât de nejustificat. i i 

în starea aceasta, o publicație 
ca a drului Alfred Salmony, apărută 
ea volum XXVI în colecția „Biblto- 
thek für Kunst- und Antiquitäten- 
samler“, sub titlul „Chinesische Plas- 
dih“, au poate fi; decât binevenită. 


— 244 — | e 


Deşi cadrul în care a apărut nu per- 
mite depășirea limitelor unei publi- 
Gott de informaţie pentru amatori, 
şi deşi însuş autorul, într'o dispozi- 
ție glumeaţă, caracterizându-şi lu- 
crarea precum şt genul de gtiință 
popularizatoare, sau „de leac ob- 
ştese“. şi-a recomandat lucrarea cu 
cuvintele „înainte de întrebuințare, 
scuturaţi bine“, totuș, trebuie să pro- 
testez în faţa unei asemenea mo- 
destii. Cartea „Chinesiche Plastik“ 
întrece mult aşteptările ce inspiră o 
publicaţie de popularizare. B o ade- 
vărată binefacere deelaraţia auto- 
rului, prin care arată că vrea 
să insiste — fiind cadrul lucrării 
strâmt, numai asupra caracterelor 
originale ale seulpturii chinezești, 
eu atât mai mult, cu cât injluinţele 
multiple, cari au preocupat până 
în prezent aproape excuziv atâția- 
autori, fireşte, în dauna cunoaş- 
terii fondului original, se dovedese 
celor mai recenți cercetători drept 
pasagere şi adeseori mai curând 
degeneratoare decât constitutive, 


cum, eronat, se răspândise vestea 
în „Apus. Astfel autorul se mulți- 


meşte de-a semnala în treacăt 
diferitele: influințe ce s'au succedat. 
cea indică deodată eu budhismul, 
deja în primii secoli după Cristos, 
apoi mult relevata şi totuș atât de 
problematica influinţă greacă, influ- 
inţele mult mai puternice și repeţite 
ale popoarelor nomade din nordul 
imperiului, precum şi inspiraţiile mai 
recente în domeniul religios şi ar- 
tistie, pornite din Tibet. 
Desvoltarea indigenă şi împle- 
tirea ei cu şirul elementelor ce pă- 
trund în urma contactului cu străi- 
nătatea, o schiţează autorul la înde- 
mâna sculpturii religioase-monumen- 
tale, lăsând laopatte creațiile mă- 
runte. produse mai mult industriale. 


Astfel concluziile acestui studiu — în- 
temeindu-se numai pe creaţii ale 
artei superioare — sunt ferite de-a 
cuprinde elemente etnografice şi 
astfel se împiedecă înlocuirea con- 
finutului artistie cu conţinutul etno- 
grafie, care stimulează adeseori cu- 
rioziiatea europeană numai prin fap- 
tul că producția chineză ne apare 
bizară, dată fiind depărtarea con- 
cepțiilor şi evoluţiei, ce ne despart 
pe noi, occidentalii, de acest popor 
din extremul Orient. 

ilustrațiile bogate şi ireprogabil 
executate permit, în sfârşit, cetito- 
rului de a-şi construi în afară de 
ideile abstracte despre plastica chi- 
neză, și o imagine vizuală puternică. 

Dacă în studiul „Chinesische 
Plastik“ autorul, eu toate repeţitele 
insistenţe asupra esenței monumen- 
telor artistice chineze, totuş, diseută 
mai mult probleme formale, ea ma- 
terie, tehnică şi înfăţişare, dat fiind 
scopul lucrării drept ghid pentru 
amalori, Intro altă publicație „Bu- 
ropa-Osiasien“, înceareă să serie 
un studiu al conținutului sufletesc, 
comparând două faze de evoluţie 
artistică, una din Buropa de vest, 


alta din China şi Japonia. Domeniul . 


materialului, utilizat e restrâns pen- 
tru ambele părţi comparate asupra 
plasticei religioase, ajunse la un 
punct culminant de exteriorizare pa- 
sionată a conţinutelor religioase. 
Pentru China şt Japonia au fost 
alese astfel veacul al Vl-lea cu aec- 
centuarea monumentelor din epoea 
dinastiei Rui (581—617), până la efâr- 
şitul veacului al Vll-lea, al cărui 
spirit îl mărturisesc mai ales figu- 
rile din templul Horiudji. din Japo- 
nia. Asistăm astfel la evoluţia tipului 
lui Budha din peșterile din Uün- 
kang (China). cari arată, deoeam- 


dată, caractere mai mult plane (de- ` 


senate) decât plastice şi o înfăţi- 
şare nedijerenţiată, iar apoi apro- 
jundează sentimentele religioase, 
(simple importuri din Indii, la înce- 
put) şi în funcție de această apro- 
fundare procedează la o diferen- 
țiere | a elementelor compoziționale 
ale figurei, la o pătrundere de sen- 
timente calde, umanitare, la o pro- 
porţionare supraomenese de sveltă 
a figurei Mântuitorului, la dominarea 
feţei eu nespus de blânda expresie 
şi la o evidenţiere — pentru concepţia 
noastră strâmt naturalistă — aproape 
hipertrofiată a gestului de binecu- 
vântăre cu mâna (stăâtuile budhiste 
dintemplultHoriudii). Sculpturile ace- 
stea nu sunt naturaliste, ei ele sunt 
materializarea unui sentiment de din- 
colo, din lumea nemişeată a liniştii 
şi a bunătăţii de veci; aşa vor, şi 
numai așa poti înțeles. Epoca acea- 


“sta de concentrare religioasă, fire- 


şte, produce curând o resemnare și 
descleştare, iar bunătatea uriaşe a 
lui Budha se transformă repede în- 
tro bunăvoință aproape omenească, 
o expresie feminină (statua lui Buddha 
din mănăstirea Chuguji, Japonia). 
Faţa blândă şi serioasă devine prie- 
tenoasă, cu timpul zimbitoare, iar 
formele corpului înalt supraomenese 
de odinioară se rotunzese, se aco- 
peră de carne; de viaţă, de — pă- 
mânt (Trinitatea, Yakushiji, Japonia). 

Buddha Nirvanei devine Buddha- 
omul, eredineioşii . eroici devin cre- 
dincioşi umili, servitori în acelag 
timp ai Dumnezeirei şi ai lumii. 


Asemenea sentimente ne par 


azi excentrice, dacă nu chiar mor- 


hide.. Şi, totuiş, ele au vieţuit ei în 
Europa. Deja Worringer, in Abstrak- 
tion und Einfihlung“, a încercat să 
le demonstreze teoretic, iar în o. 
doua sa lucrare „Formprobleme der 
Gotik“ s'a străduit să demonstreze 


„— 246 — 


"existenţa unei asemenea culturi re- 
ligioase, în epoca gotică. E adevă- 
rat că puţini critici au admis con- 
eluziite lui, prea extravagante pen- 
- tru ereerul materialistului de azi, în 
schimb exemplele reale, cu cari îşi 
demonstra Yorringer teoria, sculp- 
“turile provenite din şcolile Langue- 
docului şi a Burgundiei din see. XI. 
“erau condamnate drept creaţiile unei 
epoci de decadenţă sau de înce- 
puturi modeste. Arta plastică însă a 
acestor şcoli, lipsindu-se intenţionat 
de naturalism, se folosise de figura 
umană alungită şi întortochiată în 
cele mai încâlcite poziţii, pentru a 
realiza cu ajutorul liniilor abstracte, 
ce domină composiţia,strigătul vremii, 
-Sirigătul, care cerea jertfirea lumii 
în schimbul veşniciei. Strigătul ace- 
sta exteriorizat în artă e, identie eu 
chemarea, ce făcea societatea înaltă 
să părăsească fericirea lumească 
în austeritatea mănăstirilor, e iden- 
tie cu imboldul ce mâna mii de ca- 
valeri spre Pământul Sfânt. Precum 
cruciadele, în istoria răsboaielor re- 
ligioase, şi. precum doctrinele Clu- 
niacensilor, în istoria gândirii reli- 
gioase, tot astfel arta din sec. XII, 
înseamnă nu un punct mort, ci o 
culme, Sculpturile din Sf. Petru din 
Moissae, din biserica din Souillac, 
din cea din Beaulieu, precum şi tim- 
panon | portalului St. Madelaine din 
Vezelay şi St. Gazare din Autun nu 
sunt martorii decadenții, ci sunt ul- 
tima destilare a dorinței fierbinţi de-a 
lupta pentru Domnul, dorință ce ca- 
racterizează Occidentul din secolul 
al XII. Aceste creaţii plastice conţin 
germenul goticei desvoltate mai 
apoi, ele sunt precursorii sculptu- 


'vilor celebrei catedrale din Chartres. : 


„Adevărat, că e'greu ca din men- 
talitatea zilei de azi să încerci să 
pătrunzi mentalitatea de acum 800 


de ani, 


şi dacă laicului i se iartă. | 
când sfidează, adevărurile, ce do» 4 


minau odinioară, nu se iartă ase- i 


menea şi savantului; va reuși sau 


nu va reuşi omul de știință să le ` 


pătrundă în ultimele taine, el tre- 
bute însă să nizuiaseă într'acolo. 


Daloarea specială a încercării ce. 


face A. Salmony, în lucrarea „Bu- 
ropa-Ostasien“, stă în tucerearea 
de-a compara două epoci atât de 
diferite ca timp şi ca spaţiu şi, to- 
tug, atât de apropiate în concepiii, 
şi — deși pare paradox — cred că 
cunoaşterea artei buddhiste din epo- 
cile culminante, ne va ajuta mult în 


luminarea, şi înţelegerea unor su- , 


medenii de probleme, cari au fră- 
mântat Buropa evului mediu. 
Dr. Virgil Vătăşianu. 
| 

Arta industeială coutimporauă în 
Germania, cu ocazia unei publicații 
noui. Pentru istoricul de artă, care 
din creaţiunile nesfârşite ale artei 
industriale de azi vrea să vadă la 
un Joe ot ce poate produce o ţară 
mai bun, fac bune servicii expozițiile 
Internationale, ce se aranjează din 
timp în timp, precum şi cataloagele 
'şi monografiile, ce se scriu pe baza 
lor. In 1925 a avut loc o asemenea 
expoziţie la Paris şi in acelaş an 
una la Monza. Dacă francezii şi-au 
exprimat cu această ocasie părerea, 
că arta industrială franceză îşi va 
recâştiga în aceeaş mâăsucă ege- 
monia, care a avut-o de facto din 
iimpul regilor francezi până în 1900, 
autorul catalogului ilustrat al expo- 
ziţiei germane din Monza, W. Riezler, 
nu este de aceeaş părere. El crede 
în formarea unui nou stil, în a cărui 
plăsmuire diferitele ţări şi popoare 
vor avea partea lor după forța 
artistieă de care dispun, fără ca 


particularitatea popoarelor să se 


egen en 


n iza i ie ării Ta Centre e EE 


SE 


— 247 — 


manifeste mai elar, decât prin nuanţe. 
Catalogul ilustrat amintit a apărut 
în 1926 la Berlin, în editura Recken- 
dorf, conține o introducere de 13 pag. 
observaţiuni la obiectele expuse şi 
84 table ilustrate ireproşabil din 
punct de vedere tehnic. Zece din 
ilustrații reprezintă vederi ale celor 
opt săli, cari au fost aranjate în 
castelul regal din Monza, (edif. 
în see. 18-lea), restul obiectele mai 
de seamă din cele expuse. O ideie 
foarte fericită a fost acoperirea 
pereţilor gi tavanelor cu o stofă 
neutrală, plisată, prin care s'a evitat 
efectul nefavorabil al decorului baroe 
şi s'a concentrat atenția asupra 
obiectelor. Atât aranjamentul cât şi 
obiectele, cu cari nu ne putem ocupa 
aici din cauza spaţiului restrâns, 
sunt de calitate superioară. Catalogul 
prin materialul recent aduce o bine- 
venită contribuţie la istoria artei 
industriale, complecteasă prin noui 
exemple monografiile de păn'acum, 
(cum sunt: G. Behnert: Illustrierte 
Geschichte des Kunstgewerbes, Mo- 
nographien des Kunstgewerbes, Bib- 
liothek f. Kunst u. Antiquitätensammler 
ete.) cunoscută şi de publicul nostru. 
Artiştii sl expozanții noștri din Ardeal 
vor câștiga o informajie prețioasă 
cum şi ce se expune, dacă vrem 
să fim la nivelul apusean şi mai 
ales cum trebuie să fie un catalog. 

Coriolan Petranu. . 

* 


Mussolini ei funcționarii de prin 
ministere. In biografia atât de inte- 
resantă a lui Mussolini, scrisă de 
adepta sa, Margherita G. Sarfati, 
aflăm următoarele rânduri, pe cari 
le punem la inimă şi românilor nostri: 
„... încă mult înainte de sosirea lui 
Mussolini (IÅ putere) se întroduse- 
seră la ministerii liste, în cari tre- . 


buiau să se iscăleaseă cu. numele. 


funcționarii, drept dovadă că au 
ajuns la oficiu punctual. Listele ace- 
stea erau duse dimineaţa, la ora Bn, 
Superiorii voiau să fie siguri astfel 
despre funcționarii, cari lucrează 
— de fapt — și eari se lasă numai 
întreţinuţi din partea statului, fără că 
să presteze ceva. Dar nu s'au ajuns 
rezultate cu obiceiul acesta, de- 
oarece funcționarii numai că veneau 
dimineața, iscăleau şi plecau mai 
apoi pe aci încolo. Până ce sau 
întâmplat următoarele: i 
„lintro dimineaţă, după ce şi-au 
predat toţi iscăliturile, un funcționar 
mal superior, radiând de vanitate ei 
de mulţămire de sine, seobora toemai 


- treptele ministerului, ea să se înde- 


părteze satisfăcut — când se întâlni 
cu un domn mai tinăr, care urea 
toemai treptele. 

„Ce aveţi de gând, de părăsiţi 
oficiul?“ întrebă domnul mai tinăr 
pe funcționar, ca acesta să-i răs- 
pundă arogant: „Asta nu te priveşte! 
Vezi-ţi de afacerile diale!“ 

„Dar tinărul domn a fost de altă 
părere: „Asta mă priveşte mult — 
eu sunt Mussolini. Pojfteşte în cabi- 
netul meu de lucru, acolo vei putea 


--să-mi- explici ţinuta dtale. Ar trebui 


să-ţi fie rugine ht | 
„De atunci au ajuns domnii de 
prin ministere mai docili...“ (eap. VI). 
* A 


Beethoven iubitar. de- natură. În 
Paris (25 1l. 1927) a ţinut o confe- 
renţă festivă, la „Societe des con- 
jérences“, criticul muzical Camille 
Bellaigue, remarcând ` astfel. dra- 
gostea lui B. pentru arbori: 
„Autorul - „Simfoniei Pastorale“ 
a iubit natura cu pasiune. O floare, 
un nor, erau de ajuns ca să-l aducă 
în admiraţie. Vântul, ploaia nu-l in- 
comodau. Dimpotrivă, li se expunea 
eu deliciu. Mai cu seamă pentru ar- 


bori avea o tandreţă (iubire) aproape 
religioasă. În clipa când era vorba 
să ia o locuinţă ce-i fusese aleasă, 
interpela bruse pe proprietar: „Bi 
bine, şi arborii dtale ? — N'avem. — 
Atunci nu-i de mine casa dtale, lu- 


bese mai mult un arbore decât un 


om“. Era de părere că arborii îi 
dădeau răspunsul pe care-l cere 
fiecare din noi: l se părea că fie- 
care arbore îi spune : Sanctus ! San- 
ctus ! Sanctus l În fiecare vară mer- 
gea să-şi caute un adăpost în îm- 
prejurimite Vienei, în văile pline de 
arbori din Hetzendarf, în Heiligen- 
stadt, în. Mödling sau în Baden“. 

_“ Temperamentul lui B. intrun 
cere de nobili a început odată să 
execute la pian o sonată. Intro 
odaie de alături gopoteau, încât 
gonata nu se putea auzi bine. B. 
s'a ridicat resolut dela pian eu 
cuvintele: „Für solehe Schweine 
spiele ich nicht (Pentru porci de 
ăştia nu cânt!) 


paralele“, 


Fiind B., în Teplitz, la băi, în a. 


'1812, eu Goethe, s'au întalnit odată E 


amândoi cu familia imperială ger- 
mană. Goethe s'a dat plin de respect 
laoparte,la marginea drumului, aștep- 


tând să treacă familia imperială, 
„Beethoven abia că şi-aridieat pălăria, 


apoi şi-a tras-o peste urechi şi a 
trecut prin mijlocul notabilităţilor. 
(Avea sentimente republicane. Cetise 
şi se entuziasmase de Plato.) 

Două exemple, din sute, cari 
adeperese că B. era câte- odată 
exuberant ei ţâfnos chiar, dar mai 
apoi revenea şi căuta să. tâmă- 
duiască rănile. 

E cearacoteristie pentru nobleţa 
spiritului său că Plutarh, cu „vieţile 


mari, i-a fost un isvor de înire- 
mare. sufletească. B. mărturiseşte 
eă Plutarh l-a scăpat; odată dela 
moarte, când fusese cuprins EE 
zantropie. b 


Wb | 


Bibliografie : 


Stefan Bidnei: Cum s'a înfăptuit 
i prohibiţiunea băuturilor alcoolice în 
Statele Unite din America. Bucureşti, 
1827, „Biblioteca antialeoolică „Trez- 
via“. Nr. 1, 40 payg., Gei 10. 

AL Procopoviei: €tehetipul husit 
al catehismelor noastre luterane. 
Suceava, Tip. „Modernă“, 15 bei. 


Buletinul secției mediceie-biopo- 
„litice. Nr 5. (Cluj). f 


Petru Suciu: Satul, cåteva pro- 
bleme din viața noastră sătească. 
Imprim. „Arieşul“, Turda, 1927 (fără 


preţ). 
Unirea dela 1859 şi contribuția 


vechiului regat la unirea. cea. mare. 
Conferință. de G.. Moroianu, @luj, 


Ardealul, 1927. 35 lei. 
'Soc. eulurală „Teatrul“, a ora- 
şului T.. Severin şi Biblioteca l. G. 


„“Bibieeseu. Dare de seamă 1938. 


Lă 


eu biografiile oamenilor |