Transilvania_1921_052_003

Anul LI, Martie 1921 Nr. 3. 


VIOARA A 
de Ion Gorun. 


— Hai, vecine, ce stai? Vrei să te: apuce Drandarevski 
gicea?,. 

Micheru rămase cu ochii în urma ovocit bucureştean 
ce nu pierde prilejul zeflemelii nici când aminteri dârdăe inima 
într'ânsul, — și care acuma, dupăce mai mută cufărul, plin doldora, 
dintro mână într'alta, dispărù la colţul stradei. înspre gară .. 
Stăteă şi el, aicea în poartă, cu mantaua-i veche-pe umeri, și 
în mână cu cutia în care-și purtă ce aveă mai de preţ la casa 
lui — ar îi putut zice chiar, pe bună dreptate, singura lui avere: — 
vioara. Stăteă şi îşi închipuiă, după spusele de ieri și de alaltăeri 
a atâtor păţiţi, iadul ce trebuiă sătie acuma la gară, îmbiâncelile, 


pumneala disperătă, care să ajungă întâi la peron, dela peron la. 


scările vagoanelor, de pe scări în compartimente, pe coridoare, pe 
tampoane, pe acoperişuri... Auziă parcă aevea, femei ţipând, 


copii sbierând, oameni în toată firea scrășnind, înjurând, smâcind. 
şi trântind la pământ bătrâni cu ochii mari, îngroziţi, muţi de, 


spaima crâncenei învălmășeli, ce nu mai cunoaște nici cinstirea. 
- cuvenită perilor albi, nici îngăduinţa datorită celor slabi, fragezi, 
flori plăpânde: călcate în picioare de brutala deslănţuire a mi- 
şelnicelor instincte..t Cu-o smâcire nervoasă, Micheru îşi ferì 


TRANSILVANIA 


- 


„Cutia cu comoara lui, pare-că în acea clipă ar fi auzit pârăindu-i - 


încheieturile, subt apăsarea năvalei acelor biciuiţi de groaza 

amenințării unor primejdii nelămurite, fantastice, vag-închiputite, 

„ dar cu atât mai sguduitoare de nervi și răsturnătoare de orice 

cumpăt, răscolitoare de ofice potolită judecată. 

. Frumoasă zi de toamnă târzie... Vezi, cum firea rä- 

mâne senină şi indiferentă la grozăviile pe cari oamenii şi le 
i 3 1 


m, 


— 130 — 


aţâţă unii împotriva altora, — san poate e cea mai crudă dintre 
ironii: în această aparentă indiferență?... Soarele se culcă, colo 
spre Cotroceni, — umbrele se întind, în tăcerea şi pustiul ce 
“au făcut de jur împrejur... Şi deodată o detunătură uriașă, 
de par' c'ar îi plesnit coaja pământului undeva aici aproape şi 
limbi de foc ar fi isbucnit dintro gură de vulcan în erupție 
fără veste. 

— «Au aruncat Arsenalul în aer!» — tresări Micheru cu 
ochii întracolo; — «de acuma s'a hotărât... Cei din urmă ai 
noştri au plecat... Puhoiul ne ajunge... Cine-a scăpat, a 
scăpat, A cine-a rămas, a rămas»... 

A rămas și Micheru -cu vioara.. Vioara a închis-o întrun 
_ dulap, — iar el a doua zi pe la -amiazi, a pornit să vadă, cu 
ochii lui mânioşi, dar mut cu inima strânsă, necinstirea pä- 
mântului acestui, străbătut de blajina Dâmboviţă, de către cise 
mele, copitele şi roţile venite din toate depărtările, spurcate, 
ca să calce peste grumazii și peste inimile noastre. 

Şi i-a văzut, trecând în şiruri oțărite, şi a urmărit multă 
vreme cu ochii un neamţ bărbos, păşind apăsat în rânduri, cu 
picioarele răscrăcănate, cu, ochii ieşiţi din orbite, cu obrazul 
congestionat, răcnind mai tare decât ceilalţi, o arie răsboinică 
barbară. 

— Tot bine cel puţin, că nu sunt bulgari, — își zice Micheru 
oftând, — dar ei însuși în sinea lui cu prea puţină încredințare 
pătruns de acest «mai bine». ` 

Acasă însă îi pieri şi această slabă mângăere, căci cu ajutorul 
domnului subcomisar, «Ocupaţia» îi hărăzise tocmai un bulgar 
spre încoartiruire, în una din sărăcăcloasele-i două odăiţe din 


Dealul Spirii. a 
` Erà un vlăjgan cioplit ca din topor — sergent, caporal, — 


Micheru nu ie cunoștea uniforma şi nici nu l-a întrebat, — o 
mutră dintre acelea despre cari nu știi niciodată, când se strâmbă, 


dacă vrea să râdă sau să se încrunte, dacă e în toane bune ori, | 


apucat 'de năbădăi, ci trebuie să-i aştepţi isbucnirea, aminteri 
la fel de respingătoare, ori de se bucură, „ori de e mânios de 
ceva. Bulgarul ăsta — Micheru nu l-a întrebat niciodată cum 
îl cheamă — erà însă un om mai âles muncit de: curiozitate, 
— căci dela început sa pus pe cercetare, mai întâi trăgând cu 


~ ochiul, prin colţuri, pe subt mobile, pe scrinuri, — apoi trăgând 


«Dida cal te dC Da 


~ 131 — 


un sertar ici, altul dincolo, — urcând în pod, coborând în pivniţă, 
— apoi întorcându-se, cu tot mai multă îndrăsneală, cu cât in- 
vestigaţiile-i dădeau roade mai puţine, şi cerând să i se descuie 
dulapurile, adurmecând, cu nasul în vânt: 
— Nemă tutun? 
— Joc, — răspundeă Micheru pe turcește, ca să-l înţeleagă 
mai bine bulgarul, care aminteri o rupeă destul de pocit și pe 
româneşte. 
Un fior totuși îl trecii pe meşterul viorist, când văz. că 
bulgarul rămâne cu ochii ţintă la cutia cu vioara. I se părù că 
vede în privirea lui o lucire de lăcomie. Te pomeneşti că bestia : 
a pus ochii pe comoara asta și o să-i ghiciască preţul, — iar 
apoi, din clipa aceea... s'a dus! 
Dar după o cotei piae laborioasă expresia de nedumerire 
stărui pe fața barbarului: 
— Astă cum maşina este? 
Şi fără a aşteptă răspunsul, se plecă să cercețeze incuiletoarea. 
, Micheru' îngălbuni. 
E Săi, — îi opri maaije noduroase, grosolane; — stăi 
A ai o: descui eu. f l 
a Scoase, tremurând, cheiţa din buzunar, o învârti în broască 
i tace, ca fa aşteptarea unei catastrofe inevitabile de-acuma, — 
“ridică şi mai incet capacul, şi rămase acolo, cu capul plecat 
ca în așteptarea unei osânde, rostite asupra capului său ne- 
vinovat, de o silnicie în fața căreia trebuiă să stea umilit, ne- 
putincios.. 

”— Ahă, şti nă io, dipla, cetera... 'Tu şti cântă, bre? — 
auzi răguşala bulgarului. Cântă nă mine Şumi Marița... 
l La hohotu-i bădăran, Micheru ridică ochii: a 
i — Ce să cânt? că nu mă prea pricep... Nici-nu-i a mea. 
A lăsat-o unu, — un figan d'a plecat A p 'acilea:. . la o gioarsă 
acolo , 


— Nu facem nimică... Hăidea, cântăm nă mine. 
Meşterul prinse vioara şi scoase câteva scârțărituri, în faţa 
— cărora, bulgarul rămase- gânditor, ca un cunoscător ce, deprins 
cu altfel de melodii, le-ar judecă pe acestea cu desaprobare. . 
— Nu placem nă mine... Nu șă putem jucăm cum cântă 
tu, bres ; aoo a 
1* 


132 — 


Aruncă o privire dispreţuitoare asupra scârțăitoarei din 
mânile mămăligarului, — apoi alta, plină de interes şi de cu: 
riozitate, asupra cutiei, în care Micheru teintegra cu sfială co- 


moara lui salvată. 


* 
* * 


Au trecut trei luni de zile, în care timp bulgarul, tot mai 


` morocănos, tot mai adesea înjurà printre dinți sărăcia mămăli- 


garului ăstuia, care nici maveă, nici nu aduceà mai nimica 
la casă. Nici tutun, nici băutură, nici de-ale mâncării. . Cu 
“ce dracu trăiă omul ăsta? Dă-t încolo! 

Numai când își așeză vaxul şi periile pe raftul de lângă 
pat, răsboinicul se duceă cu gândul la cutia neagră, lustruită, 
din dulap, cu belciugul galben de-asupra, bine de prins şi uşor 
de purtat... Amă, ce mai lăduţă peiitru mărunţișurile astea... 

Și când, într'o zi, sa dat un ordin de plecare, —s'a făcut - 
- nevăzut bulgarul, fără să-și ia rămas bun dela gazda-i de silă, 
— care tocmai atuncea se întâmplase să şi lipsească de-acasă. 
s` Intorcându-se, prima-i mişcare fu la dulapu-i cu comoara ... 
Şi înlemni ca şi ușa ce deschisese brusc, cu înfrigurare ... 

— Mi-a luat-o, mi-a luat-0..., se prinse cu mânile de 
` tâmple, gata să isbucniâscă într'o jelanie, ca după un mort iubit, 
rapid de o soartă neindurată. 

` Dar nu... Printre? 'boarfele răvășite, — iată gâtul vioarei . 
Eră aruncată acolo; de o parte, ca un lucru Ae — ceva 
“ce numai te încurcă, — bun de, aruncat la gunoi. l 


Micheru scoase cu sfințenie vioara de subt maldărul de 
boarte, și încet, uşor-ușor, în surdină, prinse şi dete glas, acuma 
întâia oară după atâta vreme, unui cântec din fantazia lui, unui 
cântee- ce parcă potniă să însoțească bucuros marșul-bulgarului 
vesel d'a fi răpit mămăligarului ceea ce el aveă mai preţios la 
casa lui: — cutia de perii şi de vax, cüm nici un ofiţer mavea. 

Unui cântec, ce apoi: se avântă să aducă slavă puterii 
aceleia, ce pe fiecare tainic îl îndemnă, să prețuiască din lumea . 
aceasta “anume acele lucruri mat mult, de cari cu adevărat este 
„vrednic. > SX : 


N 


pa 


= ee 


Cântec maiile, 


Afar e cald. “Miroas'a primăvară! 

Blând râde iară soarele 'n ferești, 

Simți cum începe viața să tresară, 

Ca Faust iar, încet rentinerești. 
> i - 


Un fir de iarbă verde, de sub glie 

Își clatim acum capu-a eleganță 

Inchipuind în firea ce învie 
Etern acelaș simbol de speranță, 


Natura 'ntreagă râde blând în Soare, 
Și lumea toată "i parcă mai sprințară 
E'un svon voios, măreț, de sărbătoare 
Subt parfumatul vânt de primăvară, 


Cuprins și eu da firii nebunie 

N obștescul imn de proslăvire-a vieții 
Ca mai de mult, în suflet îmi adie 
Fiorul cald și sfânt al tinereții. 


Străvechea, dulcea dragostei chemare 
Avânt sublim ce 'n noi sădit-au zeii, 
Fior divin ce-n suflete tresare 

Când ies de sub zăpadă ghioceii, 


Cum vinul vechi, — bătrânul nins-de vremuri — .. - 


lfi toarnă *n sânge lânceda-i beție 
"De-al Ei fluid, tot astfel -te cutremuri 
Cuprins d'universală- sympathie. 


O I primăvar a vieții tinerețe! 

Subt magica-ți baghelă preschimbi firea! ~ 
Vin de-mi gonește vălul de tristețe 

Și fă să mă sărute iar, Tubirea! | 


Martie 1921,. Elisabetopol. | i 
. Al. Se Citi 


= | Ni 


4 


Cum a fost prins Horia şi Cloşca? 

de T. V. Păcățian. 

Horia, cu numele cel adevărat Ursu Nicola, născut pela 

anul 1730 în comuna Albac, — capul revoluţiei sociale dela 1784 
din Munţii Apuseni, — convingându-se, că cu'oamenii săi, de- 
cimaţi. rău în luptele date la Mihăleni în 17 Decemvrie 1784, : 
nu mai poate continuă cu succes lupta începută: pentru desro- 
birea economică a neamului său impilat din Ardeal, pentrucă 
e prea numeroasă armata trimisă asupra sa și asupra credin- 
` cioşilor săi în numele împăratului, cu care el vorbise doară -și 
se înțelesese: s'a decis să sisteze lupta zadarnică. Își părăseşte 
deci oamenii, sfătuindu-i întâi să-și vadă fiecare de cap cum 
ştie şi cum poate, fuge apoi şi se ascunde prin pădurile Ar- 
dealului, împreună cu tovarăşul său Cloşca. Pribegind încoace 
şi încolo, ajung în pădurea Scorăcetul de pe teritorul comunei 
Mărgău din judeţul Cojocna, plasa Huedin, unde fac un popas 
mai lung. Dar spre nefericirea lor, pentrucă sunt tradaţi de opt 
țărani români, Moţi şi ei, ca și Horia şi Cloșca, şi prinşi în 
27 Decemvrie 1784, sunt duşi la Alba-lulia, iar aci, după ascul- 
tare, judecaţi la moarte și în 28 Februarie 1785 frânți în roată, 
cum eră obiceiul pe atunci, şi daţi dispreţului obștei, tot după 
- obiceiul de atunci. 
Pentru prinderea conducătorilor mişcării revoluționare dela 
1784, Horia, Cloşca- şi Crişan, se pusese din partea stăpânirei 
un premiu de 300 galbeni împărăteşti şi premiul acesta a avut 
efectul dorit şi aşteptat pentrucă Sau aflat oameni; s'au aflat 
Români, cari să-şi tradeze binefăcători și să-i dee pe mânile 
călăilor, - 

Crișan George, numit şi Marcul, se despărțise de ceia= 
lalţi doi tovarăși ai săi, și el a fost prins separat, de nouă ță- 
rani români din Munţii Apuseni, conduși de preotul din Căr- 
piniş Moise Popa şi de cel din Lupşa Simeon Popa. Aruncat 
fiind în temniţă, imediat după ascultare Crişan sa spânzurat 
în celula sa, cu ajutorul curelelor dela opinci. Judecătorii săi 
însă nu au fost mulțumiți cu aceasta autoexecutare, ci au adus 
„sentință formală şi asupra lui, care a-și fost executată în toată 
Ă Tegula, Corpul său neînsuflețit a a fost împărțit cu solemnitate | 


— 135 — 


‘astfel: capul tăiat și pus în ţapă în comuna Cărpiniş. Corpul 
tăiat în patru bucăţi, şi una pusă în ţapă în comuna Abrud,: 
alia în comuna Bucium, a treia în Brad şi a patra în comuna 
Mihăleni, — toate acestea pentru a băgă groază în țărănimea 
română şi a o face să înțeleagă, că cu domnii nu se poate ea 
prinde, pentrucă domnii sunt cei mai tari și cu domnii ţine și 
împărăţia, nu cu poporul cel prost.: 

Stăşietoare de inimi va fi fost apoi executarea lui Horia 
şi Cloşca, întâmpiată în 28 Februarie 1785 în fața mulţimei 
adunate la locul de pierzare din Alba-lulia, și grozave vor fi . 
fost torturile prin care au trecut cei frânţi în roate, martirii cauzei 
ţărăneşti din Munţii Apuseni, Horia şi Cloșca; dar ei le-au su- 
ferit ca adevărați mucenici, fără vaete şi fără tânguiri. Şi-au 
dat sufletul, în felul cum şi l-au dat, ca eroi adevăraţi, cu con- 
ştiența liniştită, 

Va fi sguduit adânc acest fel de executare barbară şi inima 
milostivă şi impresionabilă a împăratului losit H dela Viena, — 
care cunoscuse pe Horia, — căci a dat nu peste mult ordin 
să se compună o altă «pravilă criminălească>, care a şi fost - 
publicată în toată împărăţia și în toate limbile, în Januarie 1787, 
şi din care e ştearsă pedeapsa cu moarte prin frângere în roată, - 
rămânând numai pedeapsa de moarte prin ştreang, pentru făp- 
tuiri grave penale. 

Despre felul cum a fost prins. Horia şi ‚Cloşca, spre a 
putea fi daţi pe mâna judecătoriei, există un document, un proces 
verbal,Muat cu cei 8 oameni, cari i-au prins, — adevărat, că 
la 20 de ani după prindere, în anul 1804, — dar cei ascultați 
aşă au fasionat, că-şi aduc bine aminte cum s'au îmtâmplat 
lucrurile şi aşă le spun, cum s'au întâmplat. Procesul acesta 
verbal s'a luat la ordinul din 22 Aprilie 1804 al comitelui su- 
prem, Stefan Haller din Aiud, din partea juraţilor asesori ai. 
comitatului Alba-inferioară, Katonai losif şi Cseresny6s lgan, cari 
în scopul acesta s'au prezentat în 30 Aprilie 1804 în Abrud, 
unde au efectuit apoi ascultările şi au dresat procesul verbal. 

Introducerea şi încheierea procesului verbal e făcută, după 
uzul din zilele acelea, în limba latină, iar ascultarea părţilor, 
cu întrebările ` puse și răspunsurile date, în limba maghiară. Eu ` 
le dau însă în traducere româneașcă, pentru a putea fi înțelese 
de toţia 


Li 


PA S 


Se ae 
Inirebärile au -fost precisate astfel : ; $ 
1. «işi aduce martorul aminte de vremea, în care Horia 


i şi Cloşca, răsculând nația valahă și prădând cu ea pretutindenea, 
. Exelenţa . Sa, domnul general baron Krâj, pe atunci locotenent- 


colonel al unui regiment secuiesc de infanterie din secuime, 
a venit la Abrud cu miliţie numeroasă, compusă din săeui și 
husari, pentru sufocarea revoltei? Dacă da, să mărturisească pe 


“jurământul prestat, curat și după adevăr. 


2. Pe cine ştie martorul, din cele văzute sau experiate, și de 
unde, că cu onoratul Krâj, pe atunci locotenent-colGnel, în pri- 
vința prinderei celor doi capi ai răscoalei, Horia şi Cloșca, ar 
mai fi pertractat,' dându-i instrucţiunile necesare? Să spună mai 


departe, că: 


3. In scopul atins, ce nizuinţe sau dispoziţii folositoare a 


__ experiat, anume, din partea Maiestăţii Sale Regelui, sau din 
partea sa proprie? A făcut ceva promisiuni cuiva, şi cui, pentru 


exoperarea prinderei, lui Horia și Cloşca, ori apoi la aceasta . 


- altcineva, cu alte motive, a îndemnat pe cineva? . 


4. Oare îndemnurile și promisiunile sale: au avut ceva re- 
zultat eficace, sau şi. fără de acestea s'ar fi văzut cineva dispus 
să exopereze. prinderea celor doi corifei mai de multeori nu- 
miţi, așă, că a lor prindere: și de altcum Sar fi aţă pi atunci, | 
sau nu? In fine: ~ 

5. Să numească martorul pe .aceia, cari ar mai puteà face 
mărturisiri în privința lucrului acestuia, după cea mai bună cu- 
noştință a lor». 

La aceste cinci- întrebări au fost chemaţi să răspundă: 

|. Stefan Trif, libertin, în etate cam de 72 de ani şi 

„UL. Nuju Matieş, libertin, în etate cam de' 68 de ani. 

-După prestarea jan pu, au .răspuns amândoi urmă- 
toarele: 

1. «De vremea aceea larte neplăcută, care cade în anul | 
1784, când Horia şi Cloșca, răsculând naţia valahă, şi cu ea 


- nu numai prădând pretutindenea, dar” săvârșind şi omoruri în- 


grozitoare, și când spre 'potolifea . acestora, domnul Krâj, pe . 


_atuăci locotenent-colonel, a venit cu miliţie numeroasă la Abrud, 


ne aducem foarte bine aminte. E 
2. «Ştim apriat și cu siguranţă, că în privinţa prinderei 


„celor doi capi ai răsculării naţiei valahe, numiții Horia şi Cloşca, 


— 137 — 


cu stimatul domn locotenent- colonel Krá} nime altul, decât numai 

dl Meltzer Anton, pe atunci contraș (cuvânt folosit în textul maghiar, ~ 
care înseamnă, probabil: <controlor»), iar acuma șpan cameral, 
singur a vorbit și i-a dat toate instrucţiile necesare ; iar acestea 
aşă le ştim, că noi doi, pe atunci gornici (păzitori) de pădure, 
am stat sub mânile domnului șpan cameral, ca pe atunci cel . 
mai apropiat superior al nostru, şi dânsul á plătit om ca să vină: 
sus la noi şi să ne aducă cumva jos la Abrud, spre a se în- 


țelege cu noi în privința prinderei lui Horia. și Cloşca. Noi... 


atunci, numai decât, temându-ne de amenințările naţiei valahe, - 
că anume, dacă s'ar află, că cineva ţine-cu domnii şi cu Ungurii, 
să fie sigur unul ca acesta, că nu numai viaţa, ci şi averea 
şi-o va perde, şi nu numai casele, ci şi pomii dinprejur vor fi 
aprinși şi pretăcuţi în cenuşă: n'am putut să venim în jos la Abrud; 
dar cu toate acestea, mai târziu, pentruca să înplinim ordinul 
superionilui nostru, am legat de caii noștri două căprioare, ca 
să le ducem la Zlatna, decedatului. domn Zelenkai, şi când am 
ajuns în Abrud, parte pentrucă așă ne eră datorinţa, parte însă 


și mai ales în urma soliei trimise nouă, am întrat în casa din : 


Abrud a numitului domn Meltzer Anton, ne-am dat jos de pe 
cai și am depus și căprioarele, în -scopul respectiv (az eeN 
czélra). 

3. In privința prinderei lui Horia și Cloşca am isa 
la numitul domn Meltzer Anton astfel de nizuință şi strădanie, 
căreia alta asemenea nici nu se poate gândi; pentrucă ne-a 
promis, că va exoperă pe seama noastră dela Maiestatea Sa 
Impăratul, afară de remuneraţia specială, , corespunzătoare” me- 
ritelor noastre, încă și eliberarea noastră din iobăgie, asemenea 
şi pentru aceia, cari în scopul de sus ne vor fi nouă de ajutor, 
Deci în cazul acesta, nu numai bunul său, întreaga sa avere, 
ci şi capul său propriu l-a pus chezăşie, ştiricind apoi dela 
noi, că pe cine vom luă pe lângă noi de ajutor, pentrucă toate 
le va suportă el, şi le va plăti el, în -nizuinţele acestea ale - 
noastre. Prin aceste năzuinţe, strădanii și făgădueli, întru atâta 
a câştigat inimile noastre, încât dând noi uitării fanfaronada: 
(kerkedes). naţiei valahe, am” primit asupra noastră prinderea 
celor doi corifei, pe moarte pe viaţă, luând pe lângă noi pe 
Trif Manoșel, Neag lacob, Neag Dumitru, Mătieş luon, Mătieş 
George şi pe Nicola George, dar astfel, ca și ajutor militar să 


— 138 — 
avem, la coborire în jos. Numai decât domnul șpan Meltzer, 
„cel cu bună nizuinţă, ne-a dus înaintea onoratului locotenent- 
colonel numit mai sus, Măria Sa domnul Krâj, în faţa căruia 
acum amintitul domn Meltzer încă a înşirat promisiunile făcute 
“nouă, iar în urma acestor promisiuni noi încă am promis de- 
plina noastră năzuinţă înaintea Măriei Şale, domnului Krâj. Numai 


P Pa y 


decât Măria Sa, domnul locotenent: Eoln Kráj, ne-a fäcut po- 
sibilă percurgerea teritorului, până la Ungaria, nouă şi celor 
numiţi ca luaţi de ajutor pe lângă noi, ca să putem umblă fără 
frică în scopul căutării şi prinderii celor doi corifei. Cu destulă 
frică am luat cu noi pe cei scriși în pasaport, şi tot am urmărit 
pe Horia şi pe Cloșca, până le-am aflat urma, în judeţul Cojocna, 
pe hotarul comunei Mărgău (Meredgy6) lângă Someșul cald, 


+ 


= 139 — 


şi acolo i-am prins pe amândoi, iar când îi aduceam în jos, la 
vale, a venit şi ajutorul militar în calea noastră spre a ne apără, 
— şi aceasta tot după instrucţiile date de domnul Meltzer Anton. 

4. Cumcă stăruințele şi promisiunile de multeori numi- 
tului domn Meltzer Anton au avut rezultat eficace, putem ade- 
veri, pe jurământul prestat, din întreg suiletul nostru, în ce pri- 
veşte prinderea prin noi a lui Horia și Cloşca; căci altcum 
prinderea lor nu se făceă, dacă noi, în urma promisiunilor 
domnului Meltzer, între temeri și primejdii mari, fără mustrare 
sufletească, nu primeam asupra noastră prinderea lui Horia 


a 


şi Cloşca, care deci sz făcut prin mijlocirile demnului Meltzer 
Anton. 5s, 
5. Pe alţii, cari ar mai puteà şti ceva despre lucrul acesta, l 
nu-i cunoaştem, şi cari ar puteă să dovedească ceva, ci numai 
noi doi, şi ceialalți numiţi în pasaport, cărora, spre îmbărbă- > 
„tare, le-am expus de multeori. promisiunea domnului Meltzer 
Anton și îndatorirea lui față de noi». 
După luarea acestor răspunsuri şi trecerea lor în procés 
verbal, âu fost ascultați separat următorii: 
-HI Trif Manuşel, cam de 46 ani; 
IV. Jacob Neagu, cam de 48 ani; : 


— 140 — 


>. V. Dumitra Neagu, cam de 44 ani; 
> VI. luon Mătieș, cam de 56 ani; 
VII. George Mătieș, cam de 50 ani, şi 
VIII. George Nicula, cam de 44 ani. 
După prestarea jurământului, aceștia au fasionat, punân- 
„__- duzli-se şi lor întrebările de sus, următoarele: 
i 1. <Ne aducem toţi foarte bine aminte de vremea, când 
Horia şi Cloşca (în toamna viitoare vor fi douăzeci de ani), 
„ răsculând naţia valahă şi cu ea prădând pretutindenea, au produs 
pagube. nemăsurate în țară, ba s'au sevârşit şi. multe ucideri, — 
„că pentru potolirea acestora, domnul. baron Krâj, pe atunci lo- . 
cotenent-colonel, a sosit la Abrud, cu miliție numeroasă. 

2. Noi n'am umblat pela Abrud cu ocaziunea, când a + 
fost în Abrud stimatul de mai nainte domn Krâj, cu toate că 
- ştim că a petrecut vremea acolo, cu mulţi soldaţi; dar din anu- 
mite comunicări, — pe altă cale nu, — ştim și aceia, că singur dl 
Meltzer Anton, pe atunci contraş, acum șpan cameral, a fost 
acela, care a ţinut sfat cu onoratul domn Krâj în privinţa prin- 
- derii lui Horia şi Cloşca, dând instrucţiunile necesare. Dar 
dupăce cu ocaziunea aceea am fi umblat noi prin Abrud; cue 
bună față, dar între temeri mari, provocaţi fiind de Stefan Trif ` 

şi de Nuţu Mătieș, aceştia ne-au comunicat toate acestea şi 
nouă, precum și aceea, că stimatul domn Krâj a dat păsa- 
` poarte, în cari, după spusele lor, spre a le puteă fi de ajutor 
- la prinderea lui Horia -şi Cloşca, suntem scriși și noi cu nū- 
mele, și că pe ei domnul Meltzer Anton irisuşi i-a chemat în 
"jos, trimițând om anume după ei. Acestea ni le-au spus nouă. - 
3. Precum şi aceea ne-au spus numiții Stefan Trif şi 
Nuţu: Mătieş, că în scopul respectiv, fa domnul Meltzer Anton 
ce năzuinţe şi dispoziții folositoare au observat ei, când sa 
obligat să ne câştige, nu numai eliberarea din iobăgie, ci şi 
altă remuneraţie, adecă cadou, pe care-l vom căpătă, şi că pentru 
„tot cazul şi-a pus chezăşie averea sa întreagă şi pe“sine însuşi, 
astfel, că domnul Meltzer Anton însuși ne va da remuneraţia 
corăspunzătoare meritelor noastre, plătindu-ne în mod cinstit. 
Toate aceste promisiuni ne-au însufieţit atât de mult, încât le- 
gându-ne din toată inima şi din tot-suiletul de Stefan Trif şi 
"Nuţu Mătieş, am mers cu ei, cu atât mai vârtos, că după de- 
clarația numiţilor Stefan Trif şi Nuţu Mătieş, făcută în faţa 


La 


Mi = 


noastră, domnul Meltzer Anton ar îi făcut promisiunile amin- 

tite şi înaintea stimatului domn Krâj, de mai multe ori numit, 

şi drept aceea am primit pasapoarte, ei şi noi. Adevărat, că 

eram în mare frică, temându-ne de poporul răsculat, care ame- 
nința-se, că dacă se va află cineva dintre Valahi, care ţine cu 

domnii de neam unguresc şi cu Ungurii, acela își va pierde 

nu numai viaţa, ci şi averea întreagă, pentrucă și pomii din- 

prejurul casei sale vor fi aprinşi şi prefăcuţi în cenușă; dar noi 
la toate acestea nu ne-am gândit, ci am plecat cu cele două 

persoane, ca să prindem. pe cei doi corifei de multeori numiți,- 
şi atâta am urmărit pe Horia şi Cloșca, până dând de urma 
lor, i-am prins pe amândoi, în comitatul Cojocna, în hotarul 

satului cu numele Mărgău (Meredgy6), lângă Someșul cald, şi 

când îi aduceam de acolo, ajutorul militar a venit în calea 

noastră spre apărare, şi după comunicările lui Stefan Trif și 
Nuţu Mătieș, şi aceasta s'a întâmplat după instrucţiunile dom- 

nului Meltzer Anton. | l 

4.- Prinderea acestor două persoane, anume, a lui Horia 
şi Cloșca, nu se întâmplă atunci la nici un caz, dacă în urma 
promisiunilor domnului Meltzer nu luam noi- asupra noastră 
sarcina aceasta; prin urmare putem mărturisi fără nici o- vătă- 
mare, că prinderea lui Horia și Cloșca sa făcut la mijlocirea 
şi în urma-promisiunilor domnului Meltzer. 

5. Că despre acest lucru cine ar mai puteă face pitt: 
risiri, și cine ar mai puteă fasionă, noi nu știm, decât numai 
pe 'noi ne ştim și pe cei doi martori, ascultați înaintea noastră». 

x ` + ` 

Acestea sunt mărturisirile făcute în fața organelor stăpâ- 

„ nirei, cu privire la prinderea lui Horia şi Cloşca, din partea 
celor opt Români din Munţii Apuseni, trădători ai lui Horia şi 
Cioşca, şi în mod inconştient trădători ai cauzei lor proprii. 
Din felul cum ele sunt făcute şi trecute în procesul verbal, se 
vede apriat; că oamenii, — probabil în urma unui nou bacşiş pus . 
în vedere din partea lui Anton Meltzer, — au fost din vreme 
instruați, că ce au să răspundă şi cum au să răspundă, pentruca 
din fasionările lor să se poată constată în mod neîndoios me-” 
ritele, pe 'cari şi le-a câștigat acest Meltzer în jurul prinderei=. -- 
lui Horia şi Cloşca. “Căci e evident, că alt scop ascultarea 
acestor oameni şi dresarea procesului verbal despre! Apele 


— 142 — 


lor, nu a avut şi nu a putut să aibă, decât numai câștigarea 
din partea lui Meltzer a unui document vrednic de crezământ, 
pe baza căruia Săiapgată cere dela locurile mai înalte o remu- 
neraţie oarecare, poate vre-o distincţie, pentru serviciile sale ` 
mari, aduse tronului și patriei, prin punerea la.cale a prinderei 
lui Horia și Cloşca. 

Dar din cuprinsul acestor mărturisiri se mai pot constată 
următoarele: 

Că nu şapte, cum Sa susținut până acuma din partea 
unor scriitori, ci opt a fost numărul acelor Români, cari au tradat 
şi au prins pe martirii reamului Horia şi Cloşca. 

Că acești opt nenorociți, nu din îndemnul lor propriu au 
sevârşit actul de tradare, ci ademeniţi de promisiunile lui Meltzer, 
năimiţi și plătiţi de acesta, au căzut în ispita de a comite aceasta 
crimă de lesă naţională, 

Că la prinderea lui Horia şi Cloşca miliția lui Krâj nu a 
avut absolut nici un rol decizător, pentrucă prinderea au se- 
vârşit-o cei opt Români, fără asistență militară. Miliția sa pre- 
zentat atunci, când prinderea eră isprăvită: când Horia şi Cloşca 
erau legaţi și făcuţi inofensivi. Pe drum, când veneau toţi dela 
munte la vale, a apărut miliția! Prin urmare. sunt nemeritate 
laudele, pe cari scriitorii maghiari le au adus baronului Krâj, 
pentru «vitejia» arătată cu ocaziunea prinderei lui Horia. și 
Cloşca. Prinderea sa făcut fără el și fără oamenii săi. lar 
tabloul, — paremi-se se află şi în muzeul Bruckenthal din Sibiiv, — 
care eternisează scena prinderei lui Horia și Cloşca, și pe care 
se văd soldaţi repezindusse asupra lui Horia și Cloșca, prinşi 
pe dela spate de câte doi Români, ca să-i lege cu funiile pe 
cari le ţin în mâni, e o lucrare iantastică, care nu corespunde 
[calității nici decum, 


Pentru omenire cea mai mare bogăție ce se poate închipui 
iese din liberul concurs al tututor superiorităților -cu cari sunt 
înzestrate rasele deosebite și care concurs îngăduie fiecăreia să 

“contribuie, prin ce se poate numi capodopera ei, ia „prosperitatea 
" „omenirii întregi. _ (Bergson.) 
Dobrogea nidă M area, plămânul trebuincios oricării națiuni. 
- . (M. Cogälmiceanu.) 
Pra SEN 


- 


— 14 — 


Doina. 


Peste pacea câmpurilor și a codrilor de brad, 

Lin se leagănă un cântec, cel mai sfânt şi cel mai drag, 
Firea "'ntreagă se 'nfioară și se simte fermecază 

De vrăjitul fără seamăn din cântarea minunată. 


Doina e, cântare dulce, darul Domnului Preasfânt, 
„Cea din” harfă îngerească coborâtă pe pământ! 

Când făptura de durere na mai încetat să plângă, 
A venit ca jalea lumii 'n tremurarea ei s'0 frângă. 


Sa 'ndurat și "'ntreg tumultul răscolit ca o furtună, 
„Potolitu-sa de graiul vibrător și sfânt din strună, 
Patimile turburate s'au topit în armonie, 

Dulce, ca suflarea vieții, pe când dragostea învie... 


“Ol, că-i mare avuţia, care e ţesută 'n tine, 

Și cu ea nouă chiar raiul ni-l așterni din zări senine, 
: Doină, doină, ‘soră scumpă, duioșia ta ne leagă 'n 
“O cafe ce he ține dragi între sicriu și leagăn. 


Aurel Contrea. 


__ Sufletul ce ne trebue. - 


Este desigur cutezător și riscat a aveă pretenția să spui 
sentinţe definitive asupra epocei în care trăești, asupra. oame- 
nilor, asupra curenteior, asupra sbuciumărilor care o stăpânesc. 
Tu, contimporanul, nu eşti în vieaţa ta decât un val din sutele 
de mii de valuri care se frământă, aleargă, sfarmă, surpă, sau 


_se frâng în mici fărâme, pe întinsul mării la un moment dat. 


Fiind prins mereu în lanţul nesfârşit de puteri ce te înconjoară, 
abiă dându-ţi seama de ceeace se petrece cu ține, având doar 
o conștiință nedesluşită despre legăturile ce te ţin şi te aser- 
vesc marei mişcări generale, tu abiă vei puteă să rosteşti o 

sentință asupra ta însuţi. Vei puteă, cel mult, să vezi cu ochii 
tăi mișcarea generală, dar cu ce scop a pornit ea, -ce urmă- 


EE ese 


reşte ca ţintă finală, nu vei puteă să pricepi decât tot prin prisma -3 


unei foarte înguste subiectivităţi. i l 
O epocă, ca "şi o generație, cu toate credințele, cu toate 
sbuciumările, cu toate luptele ei poate fi înțăleasă deplin, şi 


deci judecată, numai de generaţia unei epoce următoare, dupăce 


ținta sbuciumului, actual” acum, a fost realizată. Numai atunci 
devin înțelese multe din tendinţele cărora o generaţie se su- 
pune orbește, sau le combate cu putere extremă. Evoluţia 
vieţii omenești e purtată de râuri nevăzute şi mute, râuri ce 


“ pleacă toate din cea mai grea şi mai Aid taină a legilor „i 


sufletului omenesc, 


Numai când contimporanul e cineva care se ridică de-a- 


supra tuturor printro extraordinară înzestrare sufletească, când 
el, din muntele înalt al genialității sale, vede dintro ochire şi 
prezentul şi viitorul poate aveă cutezanţa să rostească sentinţe 
definitive asupra prezentului cu tot ce-i în el, asupra valurilor 
ce i-se. sbat sub picioare, fără a riscă să fie dat de minciună 
"de judecata definitivă a viitorului. Nu prin puterea lui de ju- 
slecată, nici prin adânca lui Sintțire, poate omul mare să ro- 
stească sentinţe îndreptăţite asupra contimporanilor săi cu toate 
frământările lor, ci prin faptul că el este o parte conștie din 
marele suflet uman care cârmueşte evoluţia vieţii omenești, un 
rezervoar în care se adună pe o clipă ape limpezi din marele 
râu nevăzut şi. mut care ne duce încătrău vrea el. De aceea 
se spune, de obiceiu, că oamenii mari întrec vremile lor, că 


nu încap în ele. Și ei apreciind din prezent numai ceeace- 
ştiu că-i bun şi pentru viitor, sunt de obiceiu certaţi cu pre- - 
zentul, cu contimporahnii și sentințele lor, deşi sub multe as- 


“pecte pot fi privite de definitive, până' ce trăesc, rar sunt bă- 
gate în: seamă, de obiceiu sunt desconsiderate sau dujmănite. 
_Să ne gândim la Mihail Eminescu, de pildă. 


* 
* * 


Dar dacă noi côntimporanii nu putem rosti sentințe defi- -- 
nitive asupra epocei în care trăim, nu mai puţin adevărat este. 


“că putem să privim în noi înşine şi în jurul nostru, să obser: 
- Văm şi să spunem ceeace băgăm de seamă. Dacă nu putem 
vedeă până în adâncul legilor cărora suntem. supuşi, dacă nu 


ne putem da seama de ţinta finală în slujba căreia suntem, m 


— 


- Vi 
i Ola ta d e ae 


: 
PI 
Că 
A 
ÎI 
„să 
A 
K] 


ina gi ae si ma ha e air 


at 


` 


— 145 — 


putem totuși să cunoaştem şi să simțim. mai ales marile piedeci 
ce ni-se pun de-a curmezişul vieţii noastre, 

Plecând din aceasta- ordine de idei cred că duini vor fi 
azi Între ngi care să nu-şi dea seama de greul. materialism în 
care s'a cutundat societatea românească de doi ani încoace, ca 
intro apă moartă, și de : grozava sterilitate a vieţii superioare, 
ca o urmare a acestui materialism. Se pare că, îndată după 
săvârşirea marelui act al unirii, sufletul mare, eroic, care a pre- 
gătit şi ne-a dat unirea, s'a risipit, sa ascihs pentruca să nu-l 
mai găsească nimeni. 

Cât de strălucite îşi vor îi închipuit strămoșii zilele pe 
care noi le trăim azi! Marii noştri morţi, şi noi înşine, aşteptam 
să vedem desfășurându-şi frumusețile toate sufletul desrobit, la 
lumina soarelui care a eşit din nori pentru vecie. Comorile pe 
cari a trebuit să le ţinem ascunse, aşteptam să-şi arete acum 
nestimatele ; firele de aur și firele de mărgăritar tăinuite Apep 
să facă decorul zilelor noastre. 


Piatra a căzut, şi izvoarele pe care le-am simţit veacuri 
sub ea, puteau să ţișnească la lumină, să-şi arate limpezimea 
apei, puterea valurilor, frumuseţea cântecului. ` Marile puteri ` 
sufleteşti ale rassei noastre le aşteptam să pornească iresistibile 
curente în toate manifestările vieţii superioare, să pornească 
mari fluvii care să ne poarte pe toţi, să ne spele de tot ce-a. 
fost rău în noi, şi strălucitori să ne arete, cu toată măreţia su- 
fletului nostru etnic, şi nouă înşine, şi străinilor. l 

In loc de acest mare vuet al vieţii superioare, în. locul 
marilor avânturi, a puternicelor curente etice, culturale, națio- 
nale, sociale, care să poată desvăli toate forțele noastre etnice, 
societatea noastră se mișcă greoiu în apa ei moartă, în care 
nu se poate vâsii. l 


Pentrucă dacă vom lăsă la o parte instituţiile pe care me- 


nirea lor însăși le pune în slujba sufletului românesc și a preo- ` E 


cupărilor superioare ale lui, şcoala, dela cea poporală până la 
universitate, teatrele noastre, şi peste tot instituţiile culturale, a 
“căror activitate nu poate îi pusă la activul societăţii noastre de 
azi, va trebui să spunem că din însăşi societatea noastră nu 
sa pornit nici unul din acele puternice curente regeneratoare 
pe care le-am splcptal cu toții. 

2 


— 146 — 


Marele act al uitirii politice a tuturor Românilor s'ar păreă 
că ne-a epuisat toate forțele sufleteşti, Azi când ar trebui să 
- simţim clipă de clipă măreţia zilelor ce ne-a fost dat să ajun- 
gem, trecem prin vieaţă înjugaţi la carul micilor mizefii zilnice, 
lăsând sufletul să ni“se întristeze, să ni se întunece. 

-Nu ascultăm, nu auzim nici cântecul ciocârliei din zorii 
zilei, nici suspinul priveghetorei din clipa înserărei; osana bi- 
ruinții, tămâia rugăciunii în care se învălue mereu înfăptuirea 
idealului nostru poliție, ca orice act mare al istoriei, nu pătrunde 
până la noi. Lăsăm pe -cei morţi care ne-au realizat idealul să 
cânte ei din lumea lor osana, să spună şi rugăciunea de mul- 
țămită. Noi dacă auzim un cântec e al ciorilor şi al corbilor. 
Numai. acesta ne impresionează. 

De doi ani ne sbatem în deşert — întreaga societate, — 
fără să putem da dovadă de-un singur mare act, individual 
sau colectiv, tot mai lipsiţi de o orientare superioară, tot mai 
cufundaţi în cele din urmă îndeletniciri omenești, lipsiţi de 
bucurie, lipsiţi de dragoste, tot mai străini de spiritul de jertfă. 
De doi ani nu s'a ridicat nime din sânul nostru să cânte sfântul 
pământ al patriei unite, care abiă aşteaptă să fie cântat, el des- 
robitul, el care ne-a înghiţit lacrimile şi sudorile de 'sânge. 
Nime nu s'a ridicat să ne spună în cuvinte de foc bucuria sângelui 
eliberat. Şi, ce este mai dureros, şi mai trist, foarte puţini simţesc 
lipsa de-a ascultă un cântec despre patria şi neamul desrobit. 

La noi muzele au tăcut nu numai «inter arma», cât a ținut 
răsboiul, ci şi după ce ele au încetat să zângănească. Scriitorii 
noştri, artiștii noștri se iuptă din greu cu biruirea piedecilor 
ce se pun în calea activităţii lor superioare. - 

Glasurile de înaltă indrumare morală și culturală sunt tot 
mai rari, tot mai obosite. Nici un curent cultural dintre cele 
ce ne-au făcut ătâta bine înainte de răsboiu nu și-a putut porni ` 
din nou valurile luptătoare, wau răsărit nici altele nouă. La un 
popor de 14 milioane o carte de literatură în cinci mii de 
exemplare se desface în doi-trei ani, una de ştiinţă Dumnezeu 
ştie în câţi. La acelaș popor, după unire abiă tângesc două-trei 
reviste literare lunare. 

Cercetătorul din viitor, peste cincizeci, peste o sută de 
ani, când va judecă anii în care trăim noi, va explică materia- 
dismul zilelor noastre numai. după ceeace va fi rămas din el 


— 147 — - ` d 


până atunci, după neînsemnata parte bună pe care o va fi cu- 
prinzând, El va vedeă în vremile de azi formarea unei noui 
societăţi, va vedeă o nouă însămânțare, va vedeă clădirile de 
cuiburi primăvara. Da, este adevărat că sub ochii noștri se face 
„o nouă așezare, şi într'o oarecare măsură e înțeleasă preocuparea 
materialistă din zina de azi. Orice sămânță, înainte de a-și da 
lugerul, floarea şi rodul, îşi împlântă întâi rădăcinile în pământ. 
Orice pasere, primăvara, îşi clădește mai întâi cuibul, şi numai 
după aceea cântă în văzduh sau în crângul verde. Da, gospodării 
nouă, între condiţii schimbate, se alcătuesc sub ochii noştri. 

Dar pentru această așezare pur materială doi ani sunt 
prea deajuns... Cât de monstruoasă ar fi o sămânță care war 
mai da nici. luger verde, nici flori, nici rod, ci şi-ar îngroșă 
numai rădăcinile, lăţindu-și-le mereu sub pământ? Ce am spune 
de paserea care mar eși în veci din cuibul ei să cânte? 

Şi cu generaţia noastră, sub ochii noștri, se petrece ceva 
tocmai asemănător. Poruncilor vieţii materiale le-a putut satisface 
oricine în ţara noastră până acum. Pentru aceasta şi doi ani 
sunt prea mulţi; nenorocirea e că am trecut și trecem peste 
- satisfacerea acestor nevoi, că lăsăm să ne coplegeancă poruncile 
instinctului, care nu se pot sătură, 

Desigur excesele de azi în aceasta direcţie nu vor ajunge 
până la cercetătorul de după o sută de ani, chiar pentrucă nu-s 
fireşti, nu-s sănătoase, şi el ne va judecă numai după neîn- 
semnata parte bună a mateiialismului — care va ajunge până 
la el. Dar noi care trăim azi avem datoria să ne dăm seama 
de aceste treceri primejdioase peste ţintă şi să le întrângem. 

Noi nu putem să: nu vedem că azi când ar trebui să fim 
cu toții «Mari de inimi, mici de patimi», pentrucă sub ochii 
noștri și sub influința pildei ce le-o dăm noi creşte" generaţia 
de mâne, suntem dimpotrivă; că avem o ţară atât de mare și 
atât de bogată dar nu avem un suflet care s'o umple, care să, 
o facă vie. Pecetea întâie care i se pune de generaţia de azi ar 
__fi o pecete ştearsă dacă am rămânea întunecaţi cum suntem, 
când datoria noastră a tuturor ar fi să-i dăm noi tiparul de- 
finitiv pentru generaţiile care vor veni, fiindcă în noi, care am 
văzut marele -ceas, care am contribuit ca el să bată, trebue să 
vorbească mai clar, mai hotărât, mai înalt, sufletul strămoșilor 
noştri. 

2* 


 — 148 — 


să se audă. Noi, suntem generația mare care am făcut unirea. 
A Fi za) 5 
* k 


„Cum, noi să fin acea generație? Aşă cum ne vedem azi 
cu sufletul pustiu, fără bucurii, fără idealuri, greoi şi întunecaţi 
când e.vorba de porniri idealiste,-sprinteni și plini de voinţă 
când e vorba de neinsemnatele bunătăți ale vieţii materiale? 
| Desigur cei mai buni dintre noi. cari au făcut unirea s'au 
dus. Pământul ţării îi acopere dela o graniță la alta. Cât sunt 
ele de depărtate azi. Dar între cei vii de azi sunt încă mulți 
din marea generație care a făcut unirea. 

Dar atunci unde sunt pentruca să-i vedem. la lucru, unde 
e sufletul lor strălucit casă ne închinăm lui? 


Întâiul glas. al. tuturor Românilor. din gura noastră trebue - 


E 


Sunt printre noi dar încă nu se pot arătă. Umplu satele - i 


o și umplu orașele, casarmele şi: şcolile, dar încă nu se pot 


mișcă. Sunt între Dvoastră, sunteţi chiar Dvoastră, dar încă nu 
vă simţiţi deplin. Eroismul sufletului hodineşte o clipă, e obosit. 
Obosit pentrucă marile bucurii secătuiesc puterile sufle- 


> teşti tot așă de tare ca şi. marile dureri. Obosit de exterma 


încordare ce-a trebuit so pună în lupta mare pentru înfăp- 
tuirea idealului. Și e lucru cunoscut de când e lumea: când 
ochiul stăpânului doarme, "slugile îşi bat joc de el și de ago- 
niseala lui. 

: „La poalele unui munte a adurmit uriașul, dupăce zile 
dearândul a desrădăcinat munții și i-a zvârlit în dujmanii săi, 
mulţi și uriași ca și el. A spart șesuri largi între munți, a 
desvălit isvoare nouă de ape, vuetul luptei sale încă nu sa 
potolit în înaltul cerului până unde a ajuns. De respiratul său 
adânc, cum doarme, se cutremură. vieţuitoarele pământului, 


murmură înfiorate apele. -Numai un soiu de pitici ticăloşi, slugile 


lui nu se îngrozesc. Ei, ascunşi până acum de groază în cră- 


-păturile stâncilor; cunoscând de pe răsuflul adânc că uriașul . 


doarme, se apropie tiptil de el. Unii, în cor, încep un cântec 
adormitor ca o moleșală nestârșită, alții se îmbracă cu o 


zdreanţă din. mantaua uriaşului, alţii ridică vâriul frânt al lăncei . 


stăpânului și pleacă să îngrozească | lumea strigând: Vine uriașul, 


daţi-i cu ce-i sunteţi datori. Și în numele lui, adună dăjdii pe ` 


care le duc şi le ascund în scorburile lor. 5 


— 149 — 


Ceva asemănător se. petrece cu generația noastră, -subt 
ochii noştri. Partea împărătească din sufletul fieşte căruia din 
noi, marile calităţi şi puteri care ne-au dat ceasul de azi, s'a 
retras -pe-o clipă, — ostenită — în colţul cel mai tăinuit al 
fiinţii noastre. Şi în clipa retragerii în camera de culcare a 
stăpânului, au dat năvală slugile nerușinate și lacome, calităţile 
ordinare ale noastre, instinctele, grăbite toate să sburde în 
libertate, să se sature, să se tăvălească în orgii, cu grabă și cu 
- impetuositate, ştiind că lumea lor ţine număi până la trezirea 
stăpânului — a calităţilor superioare ale sufletului nostru. 

Şi fiecare din aceste slugi nerușinate, pe care trebue să- 
le biciuim cât trăim pe pământ, pentru a nu răsturnă de pe 
scaun pe adevăratul stăpân — ţipă, cât le ia gura, — în vreme 
ce partea: cea mai bună din noi doarme obosită! Eu sunt 
stăpânul ! Eu sunt omul. 

In desfrânarea lor sălbatică micile, uritele însuşiri legate 
de mâna de pământ, sunt gata să compromită partea împără- 
tească din ființa noastră şi fac tot ce pot ca aceasta să nu se 
mai trezească nici odată. 

“ŞI, mai este ceva! După hitele furtuni, pe valurile pline 
de spume murdare ale râurilor vin mai întâi săltând putrega- 
iurile,. ridicate de torenţi din cine ştie ce colț întunecat, 
vin salciile desrădăcinate, vin punți înegrite de vreme. Ele se 
arată mai Întâi şi dacă ar aveă glas poate că ar strigă: Noi 
suntem furtuna, deşi furtuna sa născut din picurii din nori, 
din vântul văzduhului, din şivoele munţilor, din pâraele dea-- 
lurilor, şi biata buturugă, de mar îi venit potopul, ar fi rămas 
să putrezească mai departe in întunerecul unei păduri. 

Tot asemenea şi în societatea de azi câţi nu se îmbulzesc 
tocmai în rândurile, prime dintre cei ce wau contribuit cu 
nimic, nici în trecut, nici în prezent la fäurirea: marelui eve- . 
niment al unirii. A 

Și când din cei mai buni viază azi. numai calitățile cele 
inferioare, când cei fără calități superioare ies pe întâiul plan, 
„e firesc să avem materialismul cu grozava lui sterilitate în toate 
domeniile vieţii superioare. - P 

Dar această sterilitate nu poate fi decât trecătoare. O 
generație care a contribuit la realizarea unui act atât de mare, 


— 150 — ` 

nu poate fi decât eroică, şi o generaţie eroică nu lasă lucrul 
făcut numai de jumătate. 
i Şi pentru noi cei de azi munca nu ni-e isprăvită decât 
de jumătate. Țară românească avem, dar trebue s'o umplem 
cu suflet românesc. Și anume cu sufletul acela care ne-a adus 
` Vriumfători acolo unde suntem azi, cu sufiet eroic, pentrucă 
partea muncii ce ne-a mai rămas nu e mai puțin grea decât 
cea săvârşită. i 

Doi ani i-am petrecut în privatiine sufletească. Puterile - 
` cele mai înalte, cele mai nobile ale sufletului ce ne-a dat uni- 
rea, nu s'au arătat în această vreme de transiție; ca niște cute- 
zătoare și mândre paseri ce-au bătut mereu înălțimile, ele și-au 
adunat aripile, şi sau. hodinit. 

Dar a sosit timpul să se trezească. A sosit timpul să se 
deschidă limpedele ochiu pătrunzător care luminează tot trupul. 
A sosit vremea să înflorească trandafirul, pentrucă altfel fl 
înăbușe frunza selbatică a rugului care creşte din toate părţile. 
A sosit timpul să răsară soarele, pentrucă la lumina lunii suntem 

“nişte umbre care nu ne mai cunoaștem. 

Şi soarele trebue să răsară din sufletul fieştecăruia din noi. 
Să trezim pe marele adormit, pe cel obosit de-o încordare așă 
de extraordinară. Furtuna a trecut, ceriul s'a închis, păraele 

„vin clocotind, cu valuri turbure și grele și se amestecă cu un- 
dele surie ale râului. Multă vreme după potolirea furtunii râu- 
rile sunt tulburi încă. Ceriul se înseninează, şi ele rămân tot 
tulburi. Dar în sfârşit se im pezpae şi ele, şi pot oglindi seninul 
„ ceriului, 
-~ "A sosit timpul să. se insenineze și sufletul nostru bătut de 
furtuni aşă de mari, să se poată oglindi în el întregul cer senin 
al românismului de azi. 

Cei mai mulți vor avea puterea să še trezească singuri, 
Se vor sculà miraţi de -apa moartă în care au zăcut. Se vor 
sculà cu toate puterile lor sùfletești, şi vor goni întro clipă din 
ei înşişi, din preajma lor, ciorile și corbii croncănitori ai 
preocupărilor meschine la care s'au dedat în vreme ce sufletul - 

lor dormea. Vor alungă şi pe falşii “preoți, cati au venit să 

slugească la altare. 
Dar alții mai puţin înzestrați, nu se vor mai puteă trezi 

singuri. Pe aceştia trebue să-i deştepte frații lor, pentrucă avem 


A 


— 151 — 


nevoe de orice strop de suflet românesc în clădirea şi conso- 
lidarea ţării noastre. 

i A * 
Li % 


O parte din această muncă de trezire a sufletului eroic 
adormit sau obosit, a sufletului larg şi simţitor, a sufletului plin 
de mustul conştiinţii naţionale, a sufletului nutrit de ideal şi 
țintind spre idealul ce nu se poate atinge decât prin jertfă, a 
sufletului de luptător neînfricat, a sufletului eroic care trebue 
să caracteriseze partea a doua a nouei generaţii de azi, aceea 
a consolidării statului nostru, cum a caracterizat şi pe cea din- 
tâiu a tmfăptuirii unirii politice, — o parte din aceasta. muncă 
de trezire deci trebue să și-o iea asupra sa şi presa românească 
şi în deosebi cea din Ardeal. Urmând așă, ea ar continuă o 
tradiţie pe cât de veche pe atât de puternică. 

Intradevăr întrebându-ne azi de œe suflet avem nevoe în 
noua noastră ţară, putem răspunde ca mai înainte: de suflet 
eroic. Dar tot aşă am puteă răspunde: de sufletul care a pre 
gătit unirea ca şi de cel care a realizat-o. 

lar sufletui românesc de dincoace de Carpaţi întrucât a 
contribuit și el la pregătirea unirii, a fost, în mare măsură, opera 
presei româneşti de aici. | - 

De aproape 100 de ani — «Gazeta Transilvaniei» numără 
83 — ziarele dela noi prin munca lor de fiecare zi s'au stră- 
duit să deștepte, să crească, să țină treze, să întărească cele - 
mai alese virtuţi ale sufletului românesc, pregătindu-l la o luptă 
pe moarte, pe viață cu dujmanul stăpân, îmbrăcându-l cu o 
largă simţire naţională, cu curaj, cu credință şi nădejde ne- 
clintită, cu eroism. Sau mai bine: au trezit și au crescut cele 
mai alese virtuți ale sufletului naţional care trăiă inconştient, 
pregătindu-l pentru marea minune ce aveă să vină. 

Dacă fiecare din noi are datoria să se trezească din visul 
urît de azi — apariţii întunecate când sufletul doarme — de- 
sigur ziariştii noştri vor trebui. să facă storțări extreme pentru 
a puteă să se înşire alăturea cu bătrânii noștri gazetari Barițiu, 
frații Mureşanu stâlpii «Gazetei: Transilvaniei», şi cu întregul 
şir al celor ce sfârşeau de multeori în temnițe sau în casele 
de nebuni, pentrucă nici pe-o clipă nu lăsau să adoarmă con- 
ştiinţa naţională în poporul nostru. Dar publicul, societatea, 
trebue să vină în ajutorul presei. Să se scuture societatea de 

| D ; i 
bT 


— 1532 — 


`‘ 


preocupările zilei de azi şi se.va resimțţi şi în presă. De aceea ori 
cari din întreaga noastră societate se vor trezi mai repede, im- 
_pinşi de porunca sufletului eroic, trebue să -deştepte şi pe alții.. 
- Somnul prea îndelungat nu foloseşte. Cresc pusueniig Dica 
mari peste capetele noastre.» 

| Să nu se creadă că ar fi mai greu de trăit asà superior, 
idealist. Sufletul, în orice om, abiă așteaptă să fie deslegat de 
preocupările materiale ale existenţei. El e, din firea lui, un 
vultur. Nu-i place colivia, nu-i place arborii din vale. El vrea 
piscurile munţilor. Cercaţi -și faceţi o faptă frumoasă, mare, 
altruistă, cercaţi şi vă descătușați de interesele meschine; por- 
niți pe drumul idealului, şi abiă atunci veți pricepe că trăiţi, 
abiă atunci vă veţi simți oameni, cu rost în lume, mândri, no- . 
bili, nemuritori. ca nişte zei. 

Aceasta o așteaptă dela noi strămoşii, marii nonini morţi, 
şi generaţia ce crește cu ochii la noi.. 

Şi când vă veți fi trezit, când aripile sufletului eroic se 
vor fi deschis larg, veți umpleă cu fapte mari, cu mari curente 
„de regenerare, cu fericire, cu -frăţie, cu suflet idealist țara cea 
nouă. Veţi pune ca pecetă, tipar neşters și sănătos pe înce- 
puturile noului nostru stat. Și când societatea noastră va fi vie, 
sensibilă, altruistă, plină de dragoste, veţi vedeă cum se vor 
trezi, cum se vor naşte. şi_ cântăreții țării. 

In noapte nu cântă decât bufnița, cucuvaia, Ciocârlia şi 
priveghetoarea cântă în lumina soarelui și în ` crângul înverzit. 


“ Dorodal 


„Din Captown la New:/Jork, 
Din pol în pol, 

Din ecuator la tropice, 
Noi ne târâm “nainte — înapoi, domol 
Greoi, febrili, electrizați, 
Prin țări exotice, 
Rigide, 'nghețate, parfumat, 
"Ca niște brațe de polipi nenumărate, 
Ca niște infinit de multe-antene, 
Aceleași, 


— 153 — 


Pe același corp, 

Inchise sub acelaș cer închis, 
Miriapozi purtaţi de-aceeași soartă, 
Din marea — moartă, 

La Moscva, la Shanghai și la Paris. 


/ 
In jur de noi se plimbă rece timpul 
Schimbând din loc în loc, 
Din timp în timp, Olimpul 
` „Aceleiaș credinți. 
Și vremea cum ne *ngroapă 
Noi cei de azi ne ducem ca o apă 
Și ca o apă eternă, neschimbată, 

~  Rămânem tot cei de azi şi de-altădată - 

Acelaşi val confuz, 
Enorm, 
Difuz, ȘI 
Același val etern cu aparență efemeră- 
In orişicare parte de pe sferă. 


Din Captowan. la New-York, 
Din pol în pol 
Dând spațiului și vremilot ocol, 
. Noi suntem mecanismul complex, 
Răstălmăcit 
Și neghicit, 
` Funeţionăm, ne mistuim şi iar ne naștem 
Și făr' să ne cunoaștem 
Ne suntem oplindirea resțrântă 'n noi de veacuri a 
[veșnicului Eu; 
Prin. prisma care suntem externul se maschează, 
Se frânge, 
Se reflectă, ne minte ca o rază 
+ astfel orișicare 
„Noi ne părem un altul, gi 
“Ne *'ncăerăm, ne 'nfrânger, ne implorăm iertare A 
Și ne iertăm, 
Căci. viaţa ne ordonă să 'nfrângem, 
Să iertăm. . 


— 154 — 


Masiv, nedefinit, etern. convoi, 
„Noi ne sorim și zgribulim Pacelaș soare 
Și împărțiți, 
Sub împărțiți, pe spaţii și pe timpuri trecătoare, 
Fărămițați şi totuș una, 
Trăim ducând cun pas "nainte epopeia 
Și împărțim fără să vrem cununa 
Cu orișicare eu pretins din Galileia. 


Și-aslfel, fără să ştim ce suntem, 
De unde și 'n ce parte am pornit, 
Zorind spre un pretins zenit, 
Planăm între aceleași două. puncte : 
Zenitul cu chimerele de mâine; 
Nadirul cu speranțele defuncte. 


Isaia Tolan. 


Chestiunea muzeelor 
R ŞI $ 
muzeele din Transilvania, Bănat și părțile ungurene 
F - i ` de i 
Prof. Dr. Coriolan Petranu, 
conferenţiar universitar pentru istoria artelor, inspector general al Muzeelor 
din Transilvania. 

Poate nici o activitate ştiinţifică ori socială nu este atât 
de rău apreciată în România întregită, ca aceea a funcţionarului 
de muzeu. Fel de fel de păreri greșite circulă chiar în clasa 
noastră iritelectuală în privinţa rostului muzeelor şi a activităţii - 
funcţionarilor de muzeu. Pecând în streinătate apar cărți şi 
reviste ştiinţifice despre muzeologie, iar naţiunile culte emulează 
în desvoltarea muzeelor existente, considerând activitatea mu- 
zeelor ca una dintre cele mai serioase ştiinţifice, culturale, so- 
ciale, — la noi continuă sarcasmul şi ironia, considerând muzeul 
drept magazie de vechituri, iar pe director un gardian al ei. 
Excepțijle le fac la noi oameħii de muzeu şi un grup foarte 
restrâns din publicul mare. Prin preluarea administrativă a mu- 
zeelor din Transilvania, Bănat şi părțile ungurene numărul mu- 
- zeelor sa ridicat la mai mult ca dublu. Este timpul suprem, ca 


£ 


— 155 — 


să ne dăm bine seamă de esenţa ei și de principiile conducătoare 
ale administrării lor. Această administraţie nu se poate compară 
cu altfel de administraţie, ea reclamă oameni de specialitate și 
aprofundarea ştiinţifică a chestiunei. - 

In afară de stabilirea unor consideraţiuni generale în pri- 
vinţa esenței chestiunei muzeelor, pentru a sintetisă rezultatele 
muzeologilor, studiul de- față se ocupă de muzeele din Tran- 
silvania, Bănat şi părţile ungurene, cu scopul de a zugrăvi 
icoana fidelă a muzeelor şi colecţiunilor din aceste ţinuturi în 
primul an al administrării române: câteva cuvinte despre si- 
tuațiunea lor actuală, despre valorile ce zac în ele, despre 
averea, veniturile, personalul şi istoricul lor, câteva proiecte 
pentru ameliorarea situaţiunei. Este de remarcat, că autecesorii 
noştri maghiari nu ne-au lăsat vre-o .carte ori vre-un studiu, 
care să aprecieze în merit chestiunea muzeelor din Transilvania, 
ci numai statistici oficiale din toată Ungaria de eri (ultimele 
din 1916) cari nu corespund deloc stărilor de azi. Autorul a 
"trebuit deci să. facă cercetări la fața locului, studiind muzeu de 
muzeu, examinând și comparând inventarele, registrele, rapoar- 
tele, anuarele şi corespondențele maghiare şi germane ale mu- 
zeelor, controlând informaţiile date de diferite persoane, iar 
această muncă îndeosebi la început din cauza rezervei condu- 
cătorilor de naţionalitate neromânească eră foarte anevoioasă. 
Situaţia încetul cu încetul s'a schimbat favorabil, urmaşii noştri 
vor găsi o stare de fapt incomparabil mai ușoară, decât aceia 
în care ne găseam noi în primul an al conducerii românești. 
Având convingerea, că prin aceasta modestă lucrare voi depune 
părticica mea pentru temelia viitoarelor cercetări şi administra- 
țiuni a muzeelor din Transilvania, Bănat și părţilor ungurene, 
urmează acum, ca frații din vechiul Regat, Bucovina și Basa- 
rabia să ne dea prin oamenii de specialitate o icoană clară a 
muzeelor, colecţiunilor şi a problemelor de acolo. 


= > l, 
_ Cuvântul «Muzeu» îşi trage originea dela muze. Muzeul 
a însemnat la Greci lăcașul, sanctuarul muzelor şi cum muzele 
erau nouă la număr, cuvântul muzeu aveă un înţeles mai larg 
decât azi. In aceste sanctuare ale muzelor. veneau aceia, cari 
Sau dedicat artelor ori științelor: aici se pertecţionă cântul, dar 


— 156 — 
y și instrumentele muzicăle, aici se manifestau poeţii, dar şi sa- 
vanţii. . Celebrul muzeu din Alexandria eră o instituţie de stat 
somptuoasă, în care savanții în linişte se puteau. dedică ştiinţei, 
_.având nu numai liniştea necesară, dar şi un material bogat 


- -pentru cercetări: biblioteci și colecţii.! — Cuvântul «pinacotecă» 


însemnă la Greci locul unde se păstrau icoanele, la Romani 
atrium-ul dacă eră decorat cu picturi ori alte opere de artă. 
Azi Înseamnă galerie de tablouri. — Cuvântul «galerie» a avut 
primaoară în Liber pontificalis al papei Hadrian (+ 795) însem- 
narea de edificiu. In secolul al XVII-lea galeria este un co- 
ridor cu tablouri, la 1810 Lipowsky întrebuinţează cuvântul în 
înţeles de colecţie de tablouri şi obiecte de muzeu, iar Burtin 
în acelaș timp în înțelesul de colecție de tablouri. In muzeo- 
grafia de azi cuvântul galerie și-a păstrat acest din urmă înţeles.? 
Gliptoteca a însemnat originar cabinet de pietre gravate (giyptos 
și theke) azi are un înţeles mai larg de colecţie sculpturală. 

__ “Cuvântul muzeu al Grecilor deci nu corespunde noţiunei 
de azi. Se pune deci întrebarea, dacă găsim în antichitate 
muzee în înţelesul de colecţiuni de artă, istorie şi naturale. 
Palatele domnitorilor. din Asiria şi Egipet prin bogăția operelor 
pe artă ce se găseau în ele, erau ca şi un muzeu. Dar şi tem- 
plele greceşti erau muzee, de exemplu în templul dela Efez 
vedeai multe icoane, statue etc. In temple ori în apropierea lor 
se păstrau relicvii, arme, iar în parcuri vedeai animale exotice, 
Colecţiunile s'au născut involuntar, fără intenţia prealabilă de 


-a formă muzee, Primele muzee, cari s'au creiat cu intenția __ 


vădită de a adună cât de multe obiecte le găsim în epoca ele- 
nistică în secolul al treilea: sanctuarul din Daphne, palatele re- 
gilor din Pergam și a Ptolemeilor, reședința regelui Pyrrhos 
în Ambarakia. 

La Romani? TA erau ca şi la Greci muzee născute 
involuntar, termele asemenea cuprindeau în sine un considerabil 
număr de opere de artă. In înțelesul european, modern al cu- 


1 Ernst Curtius: : Kunstmuiseen, ihre Geschichte und ihre Bestimmung 
Berlin, 1870. — Julius Beloch: Griechische Geschichte. Strassburg, 1904. — 
- Adolf Furtwängler: Uber Kunstsammlungen in alter u. neuer Zeit Festrede, 
Miinchen, 1909. 

` t Th. v. Frimmel:. Handbuch der den! decade: Leipzig, 1894. 

3 E. Bonaffi: Les collectionneurs de Pancienne Rome. Paris, 1867, 


7 


m 157 — 


vântului, primul muzeu este acela a lui Asinius Pollio, care la 
sfatul lui Julius Caezar și-a deschis publicului colecţiile. Muzeul 
lui nu a fost sanctuar, ci de fapt muzeu, în care opere. selec- 
. ționate au fost aranjate şi expuse după principii anumite cu 


-„ scopul de a servi educaţia. Pallat! susține, că primul muzeu e 


“a lui Vipsanius Agrippa. Prima colecţie de mulaje a avut-o 
Hadrian, care în villa sa a adunat mulajele operelor celebre 
văzute în ţările clasice. 

Bizanțul, Roma orientală aveă asemenea colecțiuni în băile 
publice, în biserici și palate. Bizantinii, cari aveau un deosebit 
talent pentru lux, au colecţionat tezaure artistice tot din plăcerea 
luxului. Scriitorii bizantini ne povestesc, că în sala dé audienţe 
a palatului imperial erau expuse bijuteriile, aurăriile, afgintăriile, 
tezaurul imperial, obiecte scumpe din antichitate, coroane de 
smalţ, pietre scump, vestminte pompoase.2 Acest palat eră un 
muzeu de obiecte valoroase de artă industrială, precum au trebuit 
să fie şi palatele demnitarilor bizantini. Ele îndestuleau pe de-o 
parte”1uxul proprietarilor, pe de altă. parte ele serveau pentru 
a excelă înaintea vizitatorilor. Luxul bizantin. pătrunde în Europa 
occidentală. Domnitorii apuseni asemenea au avut, precum și 
bisericile și mănăstirile tezaure, colecţii de artă și lux.’ 

Un deosebit interes pentru antichităţi şi colecţiuni se începe 
cu secolul al XIV-lea în lItalia.+ Petrarca, Poggio, Cyriacus de 
Ancona au fost precursorii umanismului. In deosebi pentru. 
antichităţile romane eră mare interesul. Camerele de studiu ale 
savanților, erau muzee create cu scopul ca să-i înalțe sufletește 
prin amintirea clasică. . Casele domnitoare aveau asemenea co- 
lecţii. Isabella d'Este a avut prima colecţie de geme în 1470. 
Afară de Mantua sa colecționat în Ferara şi Milano. In stil. 
mai mare au colecţionat Mediceii în Florenţa: Cosmo, Pietro 
și Lorenzo. Colecţia de medalii de aur și argint a lui Lorenzo 
aveă 3000 de piese. Mediceii au colecţionat din interes de stat. 


t L. Pallat: Kunst- und Kunstgewerbe-Museen. Berlin u. Leipzig, 1906. 

2 Ch. Diehl: Manuel d'art Byzantin. Paris, 1910. 

3 Gregorovius: Geschichte der Stadt Rom im Mittelalter. Stuttgart, 
1886 —96, Bode: Die Entwicklung der öfentl. Pa mah Rea des Mittelalters 
etc. : «Deutsche Rundschau», 1889, H. 10. 

Li Duhn: Über die Anfänge der Auiiioigainalaiige! in italien. Berlin 
1880. Curtius, op. tit. Murroy: Museums. Glasgow, 1904. 


' — 158 — 


- : Admirațiunea pentru antichități clasice a pătruns şi în Roma, 
sediul papilor.! Statuele clasice au intrat în sălile palatului papal. 
luliu Il, care a făcut săpături, intenţionă să reconstruiască Roma 
antică. Clemens XII. şi Benedict XIV. formează muzeul Capitolin 
_cu ajutorul lui Alessandro Albani. Clemens şi Pius VI. muzeul 
„ Pio-Clementin,? în semn de combatere a: curentului, care vedea 
în lumea antică o lume părăsită de Dumnezeu. 

Mişcarea, care sa început în Italia cu secolul al XIV-lea 
se mărgineă în parte covârşitoare la operele ântice-romane. S'au 
colecţionat și reproduceri mai mici a sculpturilor antice. In secolul 
al XV-lea tiranii Italiei colecționau — precum ne documentează 
inventarele camerelor cu tezaur — îndeosebi camee, bijuterii, 
covoare, tacâmuri, mobile, statuete de bronz, şi plachete. Ta- 
blourile erau mai puţine. In cinquecento se schimbă situaţia : 
principii italieni se străduesc a adună cât de multe picturi ale 
măiestrilor contimporani şi vechi: Isabella d'Este în Mantua şi 
Elisabeta Gonzaga în Urbino au dat exemplu bun în această - 
privinţă, Chiar și o colecţie spetvială găsim la Paolo Giovio: 
ʻo galerie de portrete ale personalităţilor celebre. Patritianii 
„%eneţieni, savanții, artiştii rivalizau în colecţiuni. Sculptura mare 
"se găsiă mai mult excepțional în aceste colecţii ale secolului 
XV- XVI-lea. Apare cartea lui Marcantonie Michiel despre 
colecțiunile Veneţiei, carte importantă pentru muzeograti şi 
istorici de artă. 

Dar şi în celelalte țări s'a început colecţionarea şi expunerea 
obiectelor qu secolul al XV—XVl-lea.: Intărindu-se în nord 
burghezimea, primăriile orăşeneşti devin mici muzee, corpora- 
țiunile industriale își au şi ele colecţiunile lor. Se -păstrează 
opera magistrală a fiecăruia care intră în corporație şi astfel se 
nasc muzee cari cuprind mai multe secole în sine. In secolul 
al XVI-lea familiile patriciene își au muzeele proprii familiare, 
cari în afară de obiecte familiare moștenite cearcă să câştige 
şi opere exolitei naturale etc. Diirer colecţionează pentru Pirk- 


` 1 Schotimiiller: Die Entwicklung der römischen Museen, Museums- 
kunde, 1913. 
2 Harnack: Deutsches Kunstleben in Rom, Weimar 1896. — - E. Minta: 
Les arts à la cour des Papes, 1879. 
8 Wilhelm Bode: Der Kunstsammler. Berliă & Stuttgart, 1910. — Julius 
Lessing: Kleinkunst. Berlin’ & Stuttgart, 1910. 


— 159 — 


heimer în Veneţia. Dorinţa de a colecționà este în general 
răspândită. Indeosebi monede şi geme Sa colecționat din anti- 
chitate. Dintre domnitorii nordici Francisc I, colecţionează prin 
Primaticcio şi Cellini obiecte de artă, iar Henric IL continuă 
opera lui. Când Vasari a Vizitat Fontainebleau s'a crezut în a 
doua Roma. Domnitorii Spaniei Carol V, și Filip IV., Henric VIII. 
al Angliei şi Rudolf II. al Austriei erau mari colecţionatori şi 
intrând ei în legătură cu artişti italieni au pus temelia galeriilor 
de tablouri celebre: a Luvrului,! a muzeului imperial din Viena 
şi a galeriei Prado din Madrid. 

In secolul XVII găsim numeroase case nobile cu muzee, 
galerii şi colecţii. In Anglia ducele de Buckingham, lordul Arundel, 
dar îndeosebi: Carol I., colecţionau cu pasiune antichităţi. Chiar 
“Rubens a colecţionat pentru Carol I. Henric IV. al Franţei, Filip 
IV., Leopold, care cu ajutorul lui Teniers a colecţionat ; Medicei: 
au adunat cu un zel extraordinar obiecte, lor li-se poate mul- 
țumi galeria Pitti şi Uffizi. In tezaurele şi muzeele regilor și 
nobililor se colecţionă. în afară de arme familiare, picturi şi 
obiecte de artă industrială, şi rarități, cari erau la fel preţuite 
ca şi operele de artă. Pentru rarităţi -şi obiecte prețioase se 
construiau dulăpioare (Kunstschrank) cari cuprindeau în sine 
numeroase mărunţişuri valoroase. Tablouri olandeze din secolul 
XVII-lea redau cu exactitate fotografică colecţiuni de tablouri şi 
obiecte preţioase.-Rembrandt însuși aveă colecţii de obiecte 
preţioase, rarități și opere de artă. La finea secolului Franța 
conduceă cu colecţiunile -ei. Deosebit de iubite erau lucrările 
'contimporane, porţelanul, bronzul, cutioarele artistice cari aveau 
pe atunci preţuri fantastice. Colecţiunile Ini Mazzarin le-a pre- 
luat Ludovic XIV., care a complectat Luvrul. In Germania și 
țările de jos aveau mare preţ statuetele de fildeş. | 

In secolul al XVIII-lea se începe exploatarea bogățiilor ar- 
tistice a ţărilor de jos, numeroase ajung în Anglia și Franţa. 
Aici eră o mare circulaţie comercială a operelor de valoare. 


La licitaţiile din Paris, cum și în Olanda au cumpărat Frideric- 


cel-Mare, August din Saxonia, Caterina Il-a operele, cari for- 


1 A, Lemaitre: Le Louvre, Monument et Musée, depuis leurs origines 
jusqu, à nos jours. Paris, 1877. P 

2 E Müntz: Les collections des Medicis au XV-e siècle. Paris, 1888. 

8 E. Bonaff: Les collectionneurs de Pancienne France. Paris, 1873, 


> — 160 — 
mează azi o parte din muzeele din Berlin, Drezda ' şi Petersburg. 
Epoca rococo colecționează pe lângă bronz statuete de lut şi 
porțelan. Descoperirea Pompeiului atrage atenţia asupra artei 
mărunte. Franța şi Anglia incepe să colecționeze pentru des- 
voltarea cunoştinţelor istorice obiecte greco-romane, apoi în 
legătură cu ele, din epoca renașterii. Pentru evul mediu lip- 
seşte interesul. Pe când însă Roma selecţionează operele după 
principiile estetice de atunci, Anglia fondează muzeul britanic, 
deschis la 1759, Egipetul, Mezopotamia, Grecia etc., au fost re- 
prezentate aici devenind cu timpul cel mai dinstins . muzeu 
istoric. . 

Colecţionarea operelor de artă plastică este cea mai târzie, 
Pe timpul revoluţiei franceze Alexandru Lenoir adună nume- 
roase sculpturi religioase în Musée des monuments français. 


Pe timpul restaurațiunei muzeul a fost distrus și numai o mică  :; 


parte a ajuns în Luvru.? ` 
Secolul al XIX-lea începe cu incercarea lui Napoieon de 
a creiă un muzeu central în Luvru, care să cuprindă în sine 


toate tările.’ Acest muzeu central însă a fost descompus în 1814 | 
tedându.se obiectele proprietarilor. Caracteristic pentru secolul 


al XIX-lea este, că fiecare țară cultă îşi ține de datorie a fondă 


ori desvoltă muzee de valoare. In acest secol sau născut im- | 


portantele galerii din Londra, Berlin, Francturt etc. O bogată 
colecţie de sculptură italiană şi de artă industrială s'a adunat 
în South Kensington Museum din Londra, fondat la 1852. Primul 
muzeu cultural în Germania este Muzeul național german în 
- Nürnberg (fondat la 1852) căruia i-a urmat Muzeul bavarez 
naţional+ (1867). Numeroase muzee sau născut în decursul se- 
colului al XIX-lea. In România Muzeul național de antichităţi 


s'a fondat la 1864. Au urmat apoi muzeul de ştiinţele naturale,- 


1 Valentin Scherer: Deutsche Museen Jena, 1913. — G. Klemm: 

Zur Geschichte der Sammlungen für Wissenschaft und Kunst in Deutschland, 
1888, 

2 Ch, Saunier: Les conquêtes artistiques de la Révolution et de 
“PEmpire. Paris, 1902. 

3 Ibidem, — Quatremère de Quincy : Lettres de prejudice qu'occasion- 
nerait aux arts et à la science le” déplacement des monuments-de Part de 
Vitalie etc. Paris, 1796. 


1 Hejner-Alteneck : Entstehung, Zweck und Einrichtung des bayrischen s 


Nationalmuseums in München. Bamberg, 1890. 


iz Blige 
muzeul A căii, Kalinderu, etnografic, Simu și i altele. Muzeul na- 
tional din Budapesta a fost fondat la 1802. Cel mai vechi. şi. 
de valoare muzeu al Ardealului este muzeul Brukenthal, fondat 
la 1817, celelalte muzee ardelene sunt din a doua jale a 
secolului al XIX-lea. 


| Tmn 


= dedicat Soc. Ac. Dacia. Traiană. 


Din Dacia ne-a adunat - Un neam ce jertfa cunoscut 
La Roma o schinteie, La Sarmisegheluza : P 

Ce s'a aprins, când neamul Dac Și-acel ce avea lupoaica * n scut ? 

Luptând cu Divul Împărat, Din lupta lor am cunoscut - 
Căză pentro idee. ~- Viztuțile și muza. 


Un neam ce'n jertfă s'a născut Povestea neamului întreg 


Prin moarte și din viață, . O lepe ne învaţă, : | 
Norocul şi Va cunoscut, — Precum sămânța scoale vreg ` 
Când alegându-şi vieții scut - Din zgura solului vitreg: — ` 

Şia pus nădejdea *n braţe. Și noi scoatem povață. 

Din toiul trudnicului chin Când vifor înspăimântător - 

Noi am cules cununa, Asupra noastră vine, 

Sub bolta ceriului senin Ne vom rugă cun singur dor, 
Cu soare cald și vântul lin  S'avem în suflet forța lor 
Ne bucurăm întruna. Și-acelaș sânge *n vine. . 


` Să vie-atunci orice ar veni: 
Pe viață și pe moarte, 
Oricâle rele ne-ar meni, 
Noi drepți în față le-om privi, 
„Căci ne-am croit o soarte. 


Roma 31 Martie 1921. Să Aurel Contrea. 


— 169 — 


| A e- 
lar între Români. 
“ De: Dr. Ioan Urban Iarnik. 

Vestitul poet datin Horaţiu sfătuește pe scriitorii cari do- 
resc ca lucrările lor să aibă parte de un succes desăvârşit, să 
` nu se prea grăbească cu scoaterea lor în vileag, ei să aștepte 
nouă ani deplini: «nonum prematur -in annum», Cei dintre 
stim. cetitori- ai revistei cari au dat cu ochii de cel dintâiu ar- 
ticol al meu; care poartă denumirea «Intre Români», vor fi < 
ştiind că atunci m'am ţinut de povaţa aceasta şi încă prisositor; 
pasă-mi-te dela 1879, când scrisesem în-<Osten> acele scrisori: 
<Reisebriefe eines Philologen», până ce s'a tipărit prelucrarea 
Jor în. haină românească, au trecut aproape 40 ani, va să zică 
mai mult de patru ori sorocul cerut. Dacă însă de astădată 
am lăsat să nu fi trecut decât un an și ceva de când s'au pe- 
- trecut cele ce am de gând să povestesc, lucrul se deslușește 
luându-se în socoteală vârsta mea înaintată: oare mă pot bizui 
că în cei opt ani cari mai rămân, să mă găsesc destoinic de 
aşă ceva? 

La dreptul vorbind, de nu se întâmplă groaznicul răsboiu : 
„mondial și urmările lui atât de însemnate pentru cele două ţări, 4 
România și Cehoslovacia, de bunăseamă . maveam ce să spun 
„cetitorilor «Transilvaniei», căci atunci lipseă îndemnul să mai 

fac încă odată o călătorie prin țările locuite de Români. Astfel 
însă, iată ce s'a întâmplat la noi în Praga în cea dintâiu jumă- 
tate a lui Aprilie. Capăt întro zi vestea cumcă cei din mini- 
sterul afacerilor străine din castel doresc să-mi vorbească. Ajun- 
gând acolo, se încinge între domnul cu pricina şi între mine 
convorbirea” următoare: 9 . ; 

«Domnule, spune d-sa, d-ta ai puteă să ne faci un sere > 
viciu destul de mare, şi iată de ce este vorba. Noi ne dăm 
„cu părerea că statul nostru va trebui să înjghebe niște legături 

prietenoase cu Regatul Român, care deveni vecinul nostru, şi 
ni-se pare potrivit ca în vederea acestui scop să se facă ceva 
până ce va fi cu putinţă să trimitem acolo un ambasador. Deo- 
camdată pleacă Ja București un delegat militar pe care-l cheamă 
 Cermák; afară de el, insă, ar fi bine să petreacă acolo câteva 
săptămâni cineva care știe limba ţării şi pe care îl cunosc cei 
de acolo. . Scopul șederii ar fi ca, parte ţiind niște conferințe, 


— 163 — 


parte întâlnindu-se cu persoane de vază, să caute a deşteptă 
simpatii pentru statul şi neamul nostru. Ai fi gata d-ta, să te 
` însărcinezi cu punerea la cale a celor de lipsă?» 


Orişicine mă cunoaşte, îşi poate închipui cât de ademe-. 
„nitoare şi măgulitoare a fost pentru mine această imbiare: să. 


revăd capitala României, Bucureştii, să văd cum a crescut, cum 


s'a înfrumseţat în cei 40 de ani din urmă, de când fusesem acolo. 


pentru cea dintâia oară... ce perspectivă! La dreptul vorbind, 
puteam să-mi împlinesc această dorinţă cu- nouă ani. mai îna- 


inte, când în toamna anului 1911 am -luai parte, ca delegatul: 


universității cehe din Praga, la serbarea aniversărei a 50-a 


înfiinţării celei din lași. De bunăseamă dădeam chiar atunci . 


x 


o raită la Bucureşti, de nu mi-se spuneă că în curând se va ` 


serbă aniversarea de 50 de ani a universităţii din capitală, căci nă- 
dăjduiam că senatul academic are să-mi încredințeze reprezen- 
tarea şi.de astădată. Vremurile nesigure, răsboiul balcanic ni- 
micind împlinirea planului, iată acum prilejul binevenit ca să-mi 
văd visul cu ochii și încă — de ce so tăgăduesc — scutit de 
griji financiare, cari altiei ar fi devenite pentru mine o pedecă 


„: neînvinsă. 


„Cu toate acestea aveam oarecari îndoieli, gândindu-mă la 
neajunsurile unei călătorii atât de îndepărtate, luându-se în so- 
coteală împrejiirările -vitregi, de care nici până azi mam scăpat 


pe de-a'ntregul, și vârsta mea atât de înaintată. lată, ce mi-s'a - 


răspuns la întimpinările mele: «Cu privire la aceasta, să fii fără 


grije. La dreptul vorbind, lucrul de căpetenie pentru d-ta, este 
să ajungi”la Viena: odată acolo, wai decât să te urci în așă 
numitul Orient-expres, înzestrat cu paturi, şi odată urcat, mo 
să te scobogi decât la gară din Bucureşti». — «Minunat!» gândiam, 
rostind însă încă o dorință, şi anume: «Dacă vrei d-ta, să plec 
cu gândul împăcat, atunci, doresc să meargă cu mine şi băiatul 
meu cel mai mare, Hertvik, directorul bibliotecii naţionale din 
Brno: acesta nu numai ar fi un razăm pentru neputinţa mea 


trupească de moşneag, dară întraceeaşi vreme, ştiind şi el bine 
românește, ar contribui şi el la ajungerea scopului urmărit». 


Primindu-mi-se şi această dorinţă şi luând ministerul asupra 
sa să îngrijească să i se dee concediul din partea mai marilor 
săi, am încheiat învoiala și în 18 Aprilie des de dimineaţă 
iată-ne plecaţi. a . 


3* 


= 164 — 


Din întâmplare ziua plecării noastre eră Vinerea mare şi ` 


atunci unii cari țin la unele credinţi deșerte, și-ar puteă da cu 
socoteala că mwa trebuit aleasă tocmai o zi care trece de neno- 


" _-rocită, un fel de piază rea; aceasta însă nu este una dintre 


metehnele, din care de altfel voiu fi având şi Si bietul de 
mine, multe. şi felurite, 

Cumcă chiar şi acuma se găsesc unii, Şi. încă din cei. cu 
carte şi cu creştere mai înaltă, dovadă o fărâmă a unei'con- 


vorbiri cu un diplomat, cu'care m'am întâlfiit tocmai în vremea 
călătoriei mele de acum un an. Erà într'o Joi, ziua în care 
aveam de gând să plec dintr'un oraş al Transilvaniei la Bucu- 


reşti.. Știind că d-sa vrea să facă tot acelaşi drum, l-am în- 
trebat dacă pleacă şi dânsul tot Joi. La ce iată ce-mi răspunse: 


«Dacă voiu fi isprăvit cu pregătirile de lipsă, plec și eu astăzi; 


de nu, nu plec decât poimâne, căci să plec mâne, zii despre 
aceasta nici vorbă nu poate să fiel» 

| Cu toate acestea parcă tot ar fi fost mai bine de ale- 
geam o altă zi de plecat la drum, căci până să ajungem la 


București, ni-sau întâmplat unele lucruri nu tocmai plăcute. 


lată, una la răboj. 
l Abiă sosind la gara din Praga, ne-am cumpărat . câteva 
foi ca să ştim ce se mai petrece în lume, și bänuiți d-voastră, 


care fu vestea de care dădurăm? Ni-se spuneă oblu pe şleau, : 


cumcă începând cu 18 Aprilie, va să zică tocmai cu ziua ple- 
cării noastre, Orient-expresul nu mai trece pe la Viena, ci 
trebue să:] prindem tocmai la Zagreb. Vedeam deci, că cele 
făgăduite nouă cu câteva zile mai înainte s'au sparf ca olaie, 
băşici de săpun. 

` De aceasta încă nu ne-ar îi păsat; a venit însă alta și mai 
rea, deci încă una la răboj. 

La Viena am sosit tot în aceeaș zi după ameazi, a doua 
zi după încercarea de-a da pârjoi clădirii In care se ţineau sfă- 
-tuirile deputaţilor. Trăind un frate al meu acolo, îl cercetai și 
Sâmbătă seara ne urcarăm în tren, cu care nădăjduiam că vom 
merge până la Zagreb. Speranţă zadarnică, căci iată ce ni-sa 
întâmplat dupăce ajunseserăm în cea dintâiu staţiune din Jugo- 
slavia, Ehrenhausen. Cu prilejul acesta amintesc că și în orice 
altă zi, fie înainte, fie mai târziu, ni-sar fi întâmplat “aceeași 
meplăcere; Vinerea noastră maveà ja nici în din, nici în mâ- 
necă cu cele întâmplate. 


A 


et ÎI seci 
| «Ehrenhausen». Par'că-mi sună a cunoscut acest cuvânt. 
Şi întradevăr, ma trebuit să mă gândesc mult şi i-am dat de 
urmă. Acum vre-o 30 ani s'a ales de arhiepiscop în Olomonc ° 
(cet. Olomonţ) în Moravia un canonic tânăr pe care-l chemă 
Teodor Kohn. “Numele lui samănă a evreesc, și întradevăr 

Evreu fusese tatăl-său; se vede că fiul eră “înzestrat cu niște 
daruri însemnate de către Dumnezeu, de sa găsit vrednic de 
un cin duhovnicesc atât de înalt. Cu toate acestea nu sa bu- 
curat vreme îndelungată de această demnitate. . Răsvrătindu-se - 
unii din preoţi în contra lui şi plângerile. lor găsind primire 
priincioasă la papa din Roma, văzutu-s'a silit bietul mitropolit 
ca, în vârstă destul de tânără, să abzică de postul său și atunci - 
el s'a. retras tocmai în locul acesta, situat. cât se poate de ro- 
mantic, și acolo. câţiva ani mai târziu îşi şi sfârși veleatul. Pe 

noi, Cehii, ne interesează testamentul Prea Sfinţiei Sale, căci” 
lăsă cu limbă de_moarte ca o parte mare din averea sa să 
devie proprietatea Universităţii sau Academiei cehe, ce s'ar în- 

fiinţă în Moravia; pentru cazul că nu s'ar înfiinţă, atunci dis- 

puneă altfel. După moartea sa, mare vâlvă se făcu în jurul 
acestui testament. Guvernului austriac nu-i plăceă ca națiunea 
cehă să se bucure de ploconul mărinirnos al vrednicului bărbat, 
şi astfel îl declară de nul. „Acum însă, cine ştie, poatecă hica 
tot se va puteà îndreptă. 

lată de ce fél eră neplăcerea ce ni-se întâmplă acolo. În-. 

dată ce ajunseserăm la gară, se dete porunca ca toţi călătorii să 
se scoboare și drumul la staţiunea Spielfeld (Şpil) să-l facă sau 
pe jos sau altfel, numai cu drumul de fer nu. Și să nu gândiţi, 
d-voastră, că motivul acestei măsuri supărăcipase ar fi fost 
vre-o stricăciune pe linie; nici de cum, ci pricina fu cu. totul alta. 


Pasă-mi-te eră atunci tocmai vremea când Rusia cea înde- - : 


părtată şi Ungaria cea apropiată îşi exportau prin alte ţări pri- 
sosul de ceeace se cheamă bolşevism şi bolșevişti, între altele 
şi în Jugoslavia. Eră deci frica, ca nu cumva şi țările din sudul 
fostei împărății Austro-Ungare să se molipsească şi ele de 
această boală, care frică a făcut pe guvernul țării să se apuce 
de acest mijloc de apărare în contra molimii amenințătoare. 
Dacă și cum au isbutit frații noştri slavi să se apere de cele 
arătate, sau dacă mau păţit-o dimpotrivă la fel cu acela care, 
dupăcum zicem la noi, zugrăvește pe dracul pe părete, nu ştiu; 


Ep să, 


i A o — 166 — 


cumcă însă a fost vorba de. așă ceva, dovadă este, că pentru 
ceice-părăseau Jugoslavia, măsura aceasta nu eră folosită. 

` La dreptul vorbind, stațiunea amintită nu eră prea de- 
parte şi am îi putut deci să mergem acolo după cum se zice 


«per pedes apostolorum;, va să zică pe jos; erau însă două 


pricini cari ne impedecau s'o facem. Una, că după o noapte 
cu lună a început a se revărsă o ploaie măruntă, dară destul 
de deasă, şapoi aveam și noi, mergând pe vreme îndelungată, 


“în nişte țări străine, niţel calabalic împachetat în două geaman- 


tane destul de voluminoase. Am găsit, ce e drept, la gară o 
trăsură şi un car, amândouă” însă ocupate şi poate chiar închi- 
riate de mai nainte de nişte domni și soldaţi cehoslovaci, cari 
mergeau' și ei la București. 


a Uitându-mă mai aproape, iacă aud că maiorul care eră 


gata să se pună în trăsură, eră tot acelaș Cermâk, despre care 
mi s'a fost spus la minister că este pe ducă la București. Aveam 
în buzunar o scrisoare prin care i se recomandă d-sale se tn- 
grijească de noi în vremea petrecerii noastre la Bucureşti, de 
altfel şi d-sa ne ştiă pe noi cine suntem şi uhde. mergem, de 
aceea di maior începi să-şi facă datorinţa faţă cu noi chiar 
atunci: pe mine mă polii să iau loc în trăsură, pe când bă- 
iatul meu a trebuit să se așeze doar cu soldații și cu bagajele. 

Sosind la Şpil pe la 10 dimineața în Dumineca Paştilor, 
am găsit câte ceva de mâncare şi pela 4 după prânz pornirăm 
mai departe. Să nu gândiţi însă cam plecat ca niște boieri; 
din contră! La această oară mergeă. numai un tren de mărfuri, 
la care se găseau încopciate două vagoane de persoane, de clasa 
3-a, căci nefolosinduzne de acest tren, ar fi trebuit să aşteptăm 
acolo până în "dimineața zilei următoare. Ce ne păsă nouă; cu 


toate că trenul mérgek cam domol, tot înaintam spre ţintă. Cu ~ 


toate acestea mi sia părut mai potrivit vârstei. mele, ca noi doi 


să ne oprim la Maribor și acolo să mânem peste noapte, pe când 


tovarăşii noştri. de drum îşi urmară calea astfel până la Zagreb. 

Ziua următoare ne urcarăm iarăș în tren, nădăjduind co 
să ajungem nevătămaţi în oraşul acesta, unde aveam de gând 
să ne odihnim până Miercuri, când aveă să treacă pe acolo 
Orient-expresul care mergeă numai de două ori pe săptămână. 
De bună seamă ne opream și altfel, trăind acolo o rudă a mea, 


Dai 


„inspectorul grădinei botanice al Universităţii croate. - pE 


Li 
` i ` i 


ER 
ERS 


— 167 — 


Nădejdea noastră însă nu s'a. împlinit, “căci având a trece | 
podul peste Sava, iată că dăm de alt bucluc — trei la răboj — 
şi anume de următorul. Se ştie că în primăvara ariului trecut 
vremea a fost ploioasă şi rece, nu numai pe la noi, ci şi în vremea 
petrecerii noastre la Bucureşti. Cei cari cunosc orașul, rie-au 
speriat povestind câtă căldură, cât năduf o să răbdăm acolo 

“chiar în luna lui Maiu. Apoi nici nu eră lipsă să aflu dela alţii, 
căci cu 40 ani mai nainte tocmai într'aceeaș vreme petrecusem 
în capitală, ştiam deci din propia-mi- experienţă, cum ştie soa- 
rele în luna aceasta să dogoare biata omenime. Sa adeverit 
însă zicala, că dracul nu este atât de negru după cum îl zu- 
grăveşte lumea: în loc de căldură şi nădușală, mai că nu sgri- 
buriam de frig. 

Dar să ne întoarcem la ploi. Părăsind trei zile mai târziu 
Zagrebul, ne-am. mirat văzând întinderea de apă împrejurul . 
nostru: trenul nostru alunecă pe linia încât-va ridicată, pe 
când la dreapta şi la stânga, aproape de tot, cât şi în zări de- 
părtate tot numai apă revărsată din matca puternicului râu al 
Savei. Curat potop. Nu ne mirarărm deci nici de cum aflând că 
întrarea podului peste râu fiind înpotmolită, trenul nostri nu 
poate să treacă pe acelo, ci că trebuie să ne coborâm de pe tren 
şi trecând podul pe jos, să ne urcăm dincolo în alt tren trimes 
anume dela Zagreb să ne iee. Așă s'a și întâmplat. Greutatea 
cea mare. eră acum transportarea calabalicului; . nimerindu-se 
însă un om gata să ne ajute, iată:ne scăpaţi și din încurcătura ` 
aceasta și către seară am întrat pe neaşteptate în locuinţa ru- 
deniilor cari erau pe ducă în resursa (la noi: se zice «hesecla») 
cehă din Zagreb, unde merserăm şi noi. 

A treia zi am plecat cu Orient-expresul mai departe. De 
căpătat un pat în vagonul de durmit nici pomină, căci toate 
locurile erau ocupate chiar din Paris. Acesta însă nu eră un 
lucru ce ne-ar fi stingherit. Mai mult ne supără împrejurarea 
că în tot drumul până la Bucureşti denumirea de «expres> nu. 
eră decât o vorbă goală, un fel de poreclă: ni se părea că nu 
eră nici o staţiune cât de mică, unde să nu se fi. oprit trenul, 
câte odată- vreme mai îndelungată; aceasta însă poate se de- 
slușește prin dorinţa noastră din cale afară de mare să ajungem 
cât mai curând în capitală, 

In sfârşit iată-ne la gara de nord din“București, acolo de- 
terăm însă de alt bucluc, — cel din urmă, cel puţin deocam- 


— 168 — 


dată. Ceasul sosirii noastre nu ni: s'a părut prea potrivit. căci 
“a fost pela două ceasuri noaptea când ne-am scoborit din 
- tren. Ce să facem atunci ca să ne odihnim trupușorul, ostenit 
de. atâta umblat cu drumul de fier, flămânzi şi somnoroși cum - 
-eram? Atâta ştiam că sediul: delegaţiei Cehoslovace din capi- 
„_tală se găseă atunci deocamdată în Otelul de France, poreclit 

în vremea ocupaţiei germane cu de-a sila «Grand Hotel»; ni 


“Sa spus chiar că acest Otel .cuprinde ca la 200 odăi, ni se 


păreă deci cu putință ca din sumedenia aceasta de odăi măcar 
una să fie gata să ne adăpostească. 

Dar acum altă intrebare! Cum să ajungem noi. în dricul 
nopții, la Otel? Să luăm o trăsură, de care nu se prea vedeă 
la gară, sau poate chiar un automobil scump foc, şi să rătăcim 
- cu el dela un Otel la altul, căci tot nu eram siguri că nădejdea 
- nu ne va înşelă. Ne-am hotărit deci cum urmează: Bagajele 
le lăsăm la gară, noi însă mergem pe jos, să căutăm unde să 
mânem peste noapte. Inainte de toate, hai să încercăm la 
casa cea cu 200 odăi şi atunci ne-am pus pe ştiricit, pe unde: 
să dăm, ca să nimerim drumul. - 

Jată cum ne îndrumă hamalul care ne ajută la depunerea 
bagajelor: întâi daţi în piaţa Măcelarilor, apoi în strada Popa- 
Tatu şi apoi în calea Griviţii, care vă scoate aproape de grădina 
Cismigiu şi de acolo în Calea Victoriei; atâtă tot și lada "n 
pod, cum zic cei din București. O bucată de drum aveam să 
treceri pe linia tramvaiului; hamalul nostru a putut, deci, să 
fie cu gândul împăcat, că ne-a îndreptat cât se poate de bine. 
Apoi şi eu, auzind de calea Griviţii, îndată mi-adusei aminte 
că în primăvara anului 1879 tocmai acolo locuisem vreme de 
două luni, şi apoi nici Cismigiul, nici calea Victoriei nu-mi “ 
erau necunoscute. Cu toate acestea eră so păţim, căci pe 
străzi eră întunerec beznă, felinarele nefiind aprinse, apoi şi- 
nele tramvaiului nu se prea vēdeau fiind acoperite de noroi, şi 
aşă eram cât pe aci să nu rătăcim. Spre norocul nostru iată 
că am dat de doi gardișşti cari ne-au îndreptat şi mai bine decât 
hamalul nostru și astfel în sfârşit ajunserăm la Otelul cu pricina, 
unde, însă spre marea noastră părere de rău aflarăm. că din 
cele. 200 odăi nici una nu e gata să ne adăpostească, Din 
norocire portarul a știut să ne îndrepteze la un. Otel în apro- 
piere, unde am putàt să ne odihnim. 


— 19 — 


Ziua următoare cel dintâi lucru ce voirăm să-l facem, a 
fost să căutăm o locuință privată, căci atâta ştiam: chiar de 
izbuteam să găsim cuartir întrun Otel, fie cât de elegant, nu 
ne-am fi simţit la largul nostru, n'am fi fost mulţumiţi ca într'o 
casă particulară. De aceea am căutat să dăm de cine-va care 
să ne poată face această slujbă, şi din norocire, persoana 
aceasta o şi găsirăm. Spre norocul nostru aveam adresa dlui 


Dr. Mototolescii, care cu câte-va vreme mai înainte făcuse. 


studii de filologia slavă în Praga, unde ne vedeam adeseori. 
L-am examinat chiar din limba română, când eră vorba ca, 
" afară de doctoratul de drept, să facă și pe cel din filosofie. 


Nu ştiam atunci că d-sa nu mai trăiește la București, ci la lași, ` 


unde ocupă provizor un post de profesor la facultatea de drept. 


In Bucureşti veniă numai în vreme de vacanţă, descălecând la 
nişte cunoscuţi, unde l-am şi căutat la adresa ce mi-o dăduse. 

Intr'adevăr l-am şi găsit, cu toate că, isprăvindu-se vacan- 
tele de Paşti, ar fi şi părăsit Bucureştii, de nu sar fi găsit-o 
piedecă și anume iarăș o îmgpstmolire din cauza ploilor dese 
şi mari, de astă dată, însă, împotmolirea eră atât de însemnată, 
încât legătura. cu laşii curmându-se, prietenul meu a trebuit 
vrând nevrând să-şi amâne plecarea. Aşă, după destulă alergare, 
am putut da de o drăguță de odae în Str. Mihail Cogălniceanu 
8, la o doamnă născută din părinți de obârşie diferită tatăl ei 
fiind German, mama însă Cehă, dânsa apoi sa măritat cu un 
Român şi. acela murind, cu altul, Român și el. Acum trăiește 
- ca văduvă într'una din acele case cari samănă a niște vile și, 


` 


care atât de mult mi-au plăcut la Bucureşti: fiecare: încunjurată ` 


de ò grădiniță cu flori, câte-odată și cu pomi, viță de vie şi 
ceeace este și mai plăcut, cu o fântänițä de apă limpede ca 
lacrima şi răcoritoare, lucru despre care în 1879 încă nu se ştiă. 

E nostim, cum numele acestui eminent bărbat de stat şi 
istoric care jucase un rol atât de însemnat în istoria alcătuirii 
statului Român, m'a urmărit în vremeă celor trei şederi. ale mele 
în România în anii 1870, 1911 şi an. 1919; În 1879 i-am făcut 
cunoștința personală, întâlnindu-mă cu dânsul adeseori în sediul 
Societăţii academice Române, care tocmai atunci işi pregăteă 
schimbarea în <Academia Română» de astăzi. În 1911, repre- 
zentând Universitatea cehă din Praga la serbarea aniversei a 
cincizecea a Camerei gl ieşene, am fost faţă la-desvălirea statuei 


t 


i en Te a 


lui înaintea Universității. Anul trecut îmi găsii locuință în Bu- 
cureșşti în strada ce-i poartă numele și câteva, săptămâni mai 


“târziu tot în strada M. Cogălniceanu din laşi avui plăcerea să 


cercetez un distins filolog român, pe d-l Alexandru Philppide, 

profesor universitar şi membru al «Academiei Române». 
Prietenului meu i se păreă locul acesta cam depărtat de 

centrul orașului; ne mângăiă însă cu împrejurarea, că aproape 


“de acolo circulă, mergând la Cotroceni, tramvaiul, 'de care 
` puteam deci să ne folosim. La dreptul vorbind, nouă nu ni se 


păreă tocmai atât de departe, şapoi folosirea tramvaiului eră 
împreunată cu oarecari greutăți: de câteori ni-se întâmplă să-l 
vedem, vagoanele erau tixite de lume, ceeace de altmintrelea 
nu ne miră, căci la dalde astea ‘suntem obicinniți și la Praga. 
Ceeace însă ne păreă ceva extraordinar, cu totul necunoscut 
nouă, eră când vedeam pe călători acăţându-se şi pe din afară, 
unde' numai se găsiă vreun locşor pe care să se poată pune 
piciorul şi unde omul poate să se prindă cu mâna. Tot ‘astfel 
mă miram băgând de seamă cum în România norodul, folo- 
sindu-se de drumul de fier, se suie pe streșina vagoanelor, şi 
aceasta nu doară numai acum şi în vremea răsboiului, ci și în 
1879, în vremea celei dintâi șederi a mele în Ţara Românească. 

Așezându-ne lucrurile la d-na Ionescu, — căci aşă o chemă 
pe gazda noastră, — cel dintâi lucru de care ne apucarăm, fu 
ținerea conferinței pregătite de mai nainte, până a nu fi părăsit 
Praga. Atâta ni sa spus din capul locului, că localul cel mai 
potrivit şi mai folosit la asemenea prilejuri este sala Ateneului 
Român din Calea Victoriei., Intrebând apoi, care este ora obici- 


nuită în care se fac asemenea conferenţe, ni s'a răspuns că 


publicul din Bucureşti este deprins cu ceasurile de sară, după 8. 
Lucru firesc, că și noi, în interesul nostru, buni bucuroși ne-am 
fi conformat acestui obiceiu. Spre marea noastră părere de rău, 


- însă, aflarăm, cum că sala Ateneului cu săptămâni mai înainte 


fusese închiriată pentru nişte concerte și conferinţe, şi nevrând 
să amânăm pe a noastră, ne văzurăm siliți să.ne mulțumim cu 
o oară mai puţin potrivită, anume cu ceasurile 5 după masă. Nici 
după 6, nu se puteă, căci atunci 'sala trebuiă curăţită și aerizată, 
A rămas deci ora cinci și ca ziuă s'a hotărât Miercuri 7 Maiu. 

-Süd astfel lucrurile, a fost cu atât mai mare lipsă să se 


facă oarecare svon prin jurnale, şi dorind să ademenim redac- 


N 


-m — 


țiunile ca să ne facă pe voe, am colindat dela o foaie la alta. 
Norocul nostru, că partea cea mai mare a redacțiunilor se găsjà 
cam la un loc, căci astiel.am putut să izbutim mai lesne, fără 
să pierdem vreme prea multă, și trebuie constatat că pretutindeni 
am fost întâmpinați cu cea mai mare prevenire. 

Deodată cu aceasta stăruiam din toată inima să fim primiţi” 
în audiență de Majestăţile Lor Regele şi Regina. A trebuit spre 
scopul acesta să înaintăm o rugare prin ambasadorul American, 
di Vopieka (pron. Vopicica; la Bucureşti însă numele acesta 
se pronunţa Vopica), care, fiind de obârşie Cehă, reprezintă 
deocamdată și republica ceho-slovacă. Spre zăpăcirea noastră, 
însă, iată că sosește invitarea pe aceeaş zi, 7 Maiu la 5!/, de 
vreme ce Însă nici un om, în urma legilor fizice, nu poate. 
'să se găsească într'unia şi aceeaşi vreme în două locuri deosebite 
și neputându-se amână conferinţa anunţată nu numai prin foi, ci 
şi prin afişuri, nu rămâneă alta de făcut, decât să adresăm 
Regelui o rugare, să binevoiască a fixă o altă zi pentru audiență. 

Trebuie să mărturisesc că conferinţa, al cărei venit brut 
eră destinat în folosul orfanilor de răsboiu, ma fost cercetată 
astfel, cum am fi dorit. Sala destul de spațioasă mwa fost arhi- 
plină (cu toate că intruna din foi ţin minte, că raportorul sa 
folosit de acest cuvânt); despre una din cauze am şi vorbit 
mai sus, de alta purtam însă vina noi. Trebuiă stăruit din parte-ne 
să se spună atât în notițele de prin foi cât şi în afişele tipărite, 
cum că conferinţa va fi ținută în limba ţării, va să zică româ- 
nește. Nouă ni s'a părut de sine înţeles cum că, botezâhd 
conferința «Relaţiunile româno- -cehoslave din tretut şi din viitor», 
toată lumea va şti, că limba prelegerei va fi cea românească. 
Mai pe ufmă, când eră prea târziu de-a îndreptă greşala, am 
auzit că străinii cari vorbesc la Bucureşti în vileag, o fac în 
„limba franceză, a cărei cunoştinţă este acolo foarte răspândită. 
Intradevăr câteva zile după conferința noastră, avurăm prilejul 
să auzim pe un Francez vorbind în limba sa despre arhitectura 
vechie la Români. 

Cât priveşte succesul -conferinței noastre, este cam greu 
să mă rostese eu însu-mi asupra lucrului, ca nu cumva:să mi se 
facă imputarea, că mă laud pe mine și pe odrasla mea; atât 
pot să constat însă, că vorbele noastre au fost adeseori curmate 
de ropotele de aplauze ale celor de faţă. Intre alții au fost de 


— 102 — 


| faţă şi di maior Cermâk, delegatul republicei cehoslovace, cât 
şi ambasadorul American, d! Vopi&ka, cari amândoi ne. felici- 
“tară călduros pentru succesul dobândit, . 


Văzând aceasta, ne veni în gând să tipărim conferința, în 


"care ne-am împărţit rolurile în modul următor: începând eu, ` 


ca ce] mai în vârstă, am vorbit despre întâlnirile mele cu Românii 
din Țara Românească, nu numai din vechiul regat, ci și din 
țările liberate, — adresându-mă după cum spuse unul dintre 
raportori în foaia sa, mai mult la simțământ,. pe când băiatul 
meu, luând cuvântul după mine, sa ținut strict de obiectul 
cuprins în denumirea conferinței. 

Dar ce să vezi, iarăş ne vedem stingheriți de o împre- 
jurare cu totul neașteptată.. Ne ardeă, să isprăvim cu tipărirea 
broşurei cât mai curând: ni se păreă potrivit să ducem o parte 
din exemplare gata în oraşele în care aveam să ţinem aceeași 


conferinţă, la. laşi, Cernăuţi, Blaj, Sibiiu 'şi poate și în altele, 


unde s'ar fi putut desface parte din ele. Dară chiar atunci, 
dacă nu s'ar fi putut aceasta, doream cel puţin să isprăvim cu 


facerea corecturei, ca să scăpăm, întru cât aceasta a fi fost cu - 


` putință, de un lucru de care îi eră atât de lehamite lui Caragiale, 
anume de greşelile de tipar, care, .din nebăgare de seamă, se 
furişează cu duiumul în tiparul "oriduese, mai cu seamă în 
jurnale. 

Toate acestea de bună samă sar fi putut pune la cale şi 
isprăvi lesne de tot, dacă nu ne-ar îi păscut și de astădată pă- 
catul şi anume:..tocmai atunti iară a trebuit ca în întreg Bu- 
cureştiul să “isbucnească greva tipografilor, așă încât a trebuit 
să scot manuscrisul din tipografia unde-l depusesem spre tipărire. 
Dar ce folos, dacă la început. mi se spuneă că greva este ge- 


'nerală? — Din fericire svonul nu s'a adeverit, căci o tipogratie, ' 


una singură, lucră, de vreme ce proprietarul ei de mai înainte 
se pusese la învoială cu lucrătorii, împlinindu-le dorinţele: eră 
' tipografia Neamului Românesc, a profesorului universitar Nicolae 
~ _ Torga, a cărui cunoştinţă personală o făcusem pentru cea dintâia 
oară în 1911 la Blaj, urmând întâlnirile noastre câte-va ie dă 
mâni mai târziu la laşi, 


Ne înțeleserăm deci cu dpogtatiă aceasta, tăcându-ne emi- 
| nentul învăţat și scriitor însemnata cinste să scrie o precuvân- 


data îi 


PEES 


tare; adaugându-se apoi câte-va notițe tot dim peana lui lorga 
un interviev cu fiul meu, tipărit în Neamul Românesc şi o dare 
de seamă despre Conferința mea a doua, ţinută tot la Bucu- 
reşti, despre care am să spun câte va cuvinte mai jos, s'a în- 
ijghebat broşurica, care, după cum nădăjduim, are să facă oare- 
care servicii, pătrunzând în localităţi, unde, spre marea noastră 
"părere de rău n'am putut să ajungem. Trebue amintit încă ceva, 
caracteristice pentru vremurile în cari am ajuns nu numai în - 
România, Cigpretutindeni. Tipografia eră gata'să ne suplinească 
dorința, cu condiţiunea însă, să-i punem la îndemână hârtia de 
care aveă lipsă. A trebuit, deci, să-i facem o vizită d-lui ministru 
de comerţ, înaintându-i o petiţiune, în care-l rugam să bine- 
voiască a ne alocă hârtia ce ne trebuiă, ceea-ce dl ministru s'a 
grăbit să ne acorde, stabilind un preţ foarte moderat. 


Spusesem, că aveam să ne întăţişăm în palatul regal] la 
5!/, aceleiaşi zile, în. care voiam să ținem conferinţa, şi stimaţii 
cetitori poate doresc să afle, cum a ieşit lucrul acesta. Bine de 
tot, căci ziua următoare ne veni învitarea să Inăm parte la dejun . 
in palatul Cotroceni. Afară de domnii şi doamnele Curţii re- 
gale, eram numai noi doi. Afară de părechea regală eră de 
faţă şi principele Carol, deoarece principesele Elisabeta şi 
Maria se găseau în străinătate. Mie mi s'a dat locul la dreapta 
Reginei, tot cum mi se făcuse cinstea în 1911 la Iaşi, cu acea 
deosebire, că atunci eră vorba de principesă de coroană, pe când 
acum mă găseam alături cu Regina României Mari. Fiul meu 
şedea lângă M. Sa Regele, în partea opusă a mesei. 


intrun moment principele Carol îmi puse întrebarea, dacă 
şi la noi sunt cercetași (numiţi şi scauţi) și dacă cum va insti- 
tuțiunea aceasta este in vre-o legătură cu sokoliștii noștri, la 
ce răspunsei în mod negativ. Văzând atunci principele interesul 
meu cu privire la felul acesta de a creşte tineretul, a dispus 
să mi se predeă învitarea pentru o şedinţă a comitetului acestei 
instituţii, prezidată de el. Din nefericire ordinul acesta nu s'a 
executat. Şedinţa, foarte interesantă, Sa ţinut fără să fi putut 
luă parte şi -eu, care mam aflat despre acest lucru decât prea 
târziu. Imi pare rău. 


SAna | 


Din frămâritările politice ale Maghiarilor. 


— Dela Károlyi Mihály până la Horthy Miklós. — 


România nu se poate desvoltă liber și neîmpedecat, dacă 
nu se bucură de pace şi linişte desăvârșită, în lăuntru şi în 
afară. Pacea din lăuntru trebue s'o asigure cumințenia și simţul 
nostru de dreptate. Pacea din afară însă nu atârnă numai dela 
„noi, ci şi dela alţii. De aceea e bine să urmărim toate miş- 
cările vecinilor noştri. Nu e tot atâta pentru noifdacă vecinul 


nostru e gospodar harnic, care îşi vede în pace de treburi, sau. 


dacă el este un tăciunar răutăcios, care, voind să arză şi să 
sărăcească pe alții, își dă mai întâi foc la coliba lui, ştiind că 


` vântul ori mânile răufăcătoare ușor pot duce focul lui și tm 
vecini. Intre astfel de împrejurări trebue să fim cu ochii în patru, 


ca nu cumva ţara noastră, întregită cu atâtea jertfe scumpe, 
întro bună dimineaţă so vedem în flacări, din prieina răutăţii 
altora: 


“In privinţa aceasta ne e, deci, gât se poate de binevenită 


cartea fostului ministru de naţionalităţi al Maghiarilor /dszi 
Oszkár ` sub titlul «Calvarul maghiar, învierea maghiară», din 
care aflăm de bine să reținem lucrurile mai interesante pentru 
cetitorii noștri. 

- De pe la mijlocul anului 1917, zice di lâszi, nici un om 
cuminte nu se mai puteă' îndoi despre felul cum se va sfârşi 
răsboiul. (Oamenii în adevăr cuminţi şi prevăzători au putut 
ști de mai înainte sfârşitul răsboiului, şi anume dela atașarea 

` Angliei către Franţa și Belgia şi mai ales dela biruința lui 


Joffre asupra Germanilor la Marne în 1914). America se pre: . 


găteă strașnic de luptă, şi amestecul ei în răsboiul european 
- se ştiă, că nu are să fie numai un bluff, cum spuneau unii 
Germani în prostia şi încăpăţinarea lor. Luând parte la o con- 
ferință diplomatică în Geneva, ţinută la 1917, lâszi şi Károlyi 
Mihály au avut prilej să se convingă despre străşnicia primej- 


diei americane din datele ce li le-a comunicat diplomatul englez. 


Edwards. Acesta i-a asigurat că pacea momentană ar fi cu 


1! Magyar Kálvária, Magyar Feltámadás. A két forradalom &rtelme, 
jelentősége és tanulságai, Bécsi magyar kiadó 1920. (Calvarul maghiar, 
lovierea maghiară. Sensul, însemnătatea şi învăţăturile celor două revoluții. 
Editorul maghiar din Viena, 1920). - 


= 


putință în temeiul celor 14 puncte-ale lui Wilson. America é 
astăzi judecătoarea lumei (arbiter mundi). Să aibă incredere în 
simțul ei de dreptate, ~. 

Intorşi acasă, lászi şi Károlyi au început propaganda pentru 
încheierea neamânată a păcii. Dar aici n'aveau cu cine vorbi. 
Czernin, ministrul de externe austro-ungar, când se plecă în 
o parte, când în ceealaltă, iar Tisza, atotputernicul ministru al 
Ungariei, eră așă de, orb și de îndârjit în păstrarea formelor 
vechi de stăpânire, încât şi pe la sfârșitul lui Septemvrie 1918 
a cutezat să spună la prânzul dat de Sarkotic în Seraievo, unde 
de pe atunci puteă să vadă cu ochii închegarea Jugoslaviei de 
astăzi, îngrozitoarele cuvinte: «Monarhia (austro-ungară) trăeşte 
şi va trăil> (Die Monarchie lebt und wird leben!) 

Văzând că bărbaţii conducători ai monarhiei austro- -ungare 
nu înțeleg situația, lâszi și prietenii au înaintat, prin Octom- 
vrie 1918, regelui Carol IV al Ungariei un memoriu întitulat 
«Situaţia în Ungaria. Avertismentul unei grupări de patrioţi în- 
grijoraţi, neamestecaţi în frământările zilei» (Die Lage in Un- 
garn- Ein Mahnrut von einer der Tagespolitik fernstehenden 
Gruppe besorgter Patrioten). Ca toate memoriile bune şi înţe- 
lepte a fost pus de o parte, fără cà să i-se dea atenţiunea cu- 
venită. Camarilla austro-ungară nu se puteă împăcă cu gândul 
să lase din mână frânele puterei și să dea drepturi popoarelor. 

Urmarea a fost că popoarele, nemulțumite de felul cum 
au fost stăpânite înainte de răsboiu şi în timpul răsboiului şi 
deşteptate, prin răsboiu, la conștiința drepturilor lor 'naţionale, 
au început să se simtă tot mai instreinate de stăpânirea austro- 
ungâră şi să. se declare de sine stătătoare. -Astfel în cele dintâi 
zile ale lui Septemvrie 1918 Klofac declară în numele Cehilor 
că chestiunea ceho-slovacă nu poate fi deslegată la Viena. Pe 
la mijlocul lui Septemvrie acelaș an Bulgaria şe prăbușeşte și pră- 
bușirea Austro-Ungariei încă eră de neînlăturat. Zadarnic chemă 
deci la 16 Octomvrie împăratul Austriei, cel din urmă Habs- 
burg, Carol, pe popoarele sale întrun nianifest să se federeze 
pe baze naţionale, alcătuindu-și ele o nouă constituție, Erà 
prea târziu.” Sa adeverit şi de astă dată gicala trance, că 
Austria totdeauna întârzie: ori cu un an, ori cu o armată, ori 
cu o idee. (L'Autriche, est toujours en retard: ou d'une année, 
ou d'une armée, ou dune idée!) Cred, deci, că nici dacă numiă- 
regele Carol IV al Ungariei de președinte al consiliului «de. 


— i% — 


miħiştri ungar pe Károlyi Mihály în locul ramolitului Wekerle 


Sándor, lucrurile nu se mai puteau îndreptà. Erà prea târziu. 


` Károlyi Mihály. 


Carñarilla austro-ungară nu voiă să audă- de .un cabinet 
Károlyi. Știă că asta înseamnă moartea ei. De aceea și în 


„ceasul al 12-lea sa împotrivit, stăruind pentru numirea unui ' 
- cabinet sub conducerea contelui: Hadik. Numai când frontul sa - 


“desființat cu totul şi armatele au .plecat în neorânduială către 
casă, sa format consiliul naţional maghiar sub preşedinţia lui 
Károlyi: Mihály. Piedeci mari le-a pus socialistul Garami. Ernő 
și pseudodemocratul Vázsonyi Vilmos. Constituindu-se consiliul 
naţional maghiar în frunte cu Kârolyi, cele mai multe autori- 


tăți au recunoscut acest consiliu. -Abiă atunci li sau deschis .. 


ochii Habsburgilor şi, prin arhiducele losif, care locuiă în pa» 
latul regal din Buda, îl: încredințează pe Károlyi Mihály cu 
preşedinţia consiliului de ministri şi cu alcătuirea noului cabinet. 


Membrii noului cabinet se bucurau- că primesc puterea în mod 
legal și tradițional, de aceea au grăbit să depună jurământul! 
înaintea reprezentantului regāl, arhiducele losif în palatul din . 
Buda, Pe drum toţi ministrii spuneau trecătorilor, că regele a ` 
numit: preşedinte àl consiliului pe Károlyi, dar vestea a fost 
primită "cu 'receală; lar când lâszi a împărtășit această știre 


înt”o adunare populară mai'mare a auzit glasuri ca aeestea: 
«Regele?... Cine e Regele?... Trăiască Republica!» 
Cari erau elementele, pe care se sprijinea noua stăpânire 
a lui Károlyi Mihâly?.. 

Acestea erau următoarele: 1. “partidul social- democrat, care 
numără în rândurile sale mulți muncitori organizați, dar şi mulți 


oàmeni nedisciplinați şi scrintiți la cap de tot soiul de îavăță- 
‘turi comuniste și altmintrelea greşite, jidoveşti; 2. partidul lui - 


Károlyi Mihály, care nu eră nici orășan, nici sătean; 3. partidui 
radical al lui lâszi Oszkár, care numără câţiva intelectuali de 
“seamă, dar încă foarte neorganizaţi; 4. partidul democrat al lui 


Vázsonyi, un partid puţin serios; 5. partidul țărănesc al lui Szabó, - 
neînsemnat și acesta; 6. partidul creştin-social, care, deși sub 


“conducerea unui om foarte cinstit, abatele Giesswein Sándor, 
ma Îndrăsnit să arete greşelile politicei latifundiarilor maghiari, 
partea cea mare episcopi catolici; 7 societatea de științe” so- 


F 
7 


= 1N — 

ciale (tărsadalomtudomânyi târsasâg-t. t.), care numără intelec- 
tualii cei mai serioși, din ţara întreagă (vre-o 4—5000 de:oameni); 
8. societatea Galilei, o societate a tineretului universitar, ajunsă 
cu totul sub conducere evreiască; 9. Francmasonii, niște oameni 
blânzi şi inofensivi, cari riici odată mau îndrăsnit să facă nimica; 
10. scriitorul Ady Endre, despre care se poate zice cuvântul 
napoleonian că împăratul face cât o sută de mii de oameni - 
(Pempereur vaut cent mille hommes). Deși trăgeă de moarte, 
când a isbucnit revoluţia maghiară, totuş el a fost conştiinţa 
nu numai artistică, ci se poate spune că religioasă și metafi- 
sică a timpului său. La mormântul lui s'au înfiorat cu toții. Vi- 
ziunile lui măreţe, cuvintele şi icoanele lui de toc, presimțirile 
şi prezicerile lui minunate au pregătit sufletele pentru întâm- 
plările ce aveau să vină, precum astăzi tot acestea îi mangas 
în mijlocul atâtor ruine. 


Şi ce voiau să facă aceste elemente? 

Care eră programul lor de muncă? 

lată-]: 

1. Incheierea unei păci convenabile situației internaţionale ;. 


“lichidarea dualismului austro-ungar şi creiarea de relaţiuni po- 


litice și economice nouă, mai bune, cu statele naţionaliste ce 
aveau să se înfiinţeze. 

2. Impăcarea naționalităților nemaghiare pe baza punctelor , 
lui Wilson.. 

3. Democratizarea administraţiei şi a legislaţiei. 

4. Asigurarea deplină a libertăţilor publice. 

5. Impăcarea masselor populare prin împărţirea pămân- 
tului și întroducere de reforme sociale potrivite cu împrejură- 
rile schimbate; socializarea monopolurilor. 

6. Asigurarea productivităţii prin desfiinţarea blocadei. 

7. Incetarea tuturor ostilităţilor şi ruperea legăturilor cu ` 
aliații Germani. 

Programul eră frumos, dar nu se puteă înfăptui. 

Cusurul cel mai mare a fost că noul guvern Kărolyi-nu 
aveă lista celor 2—3000 de oameni de omenie, pe care sä-i fi 
rugat să ia în mână conducerea treburilor țării și astfel au fost 
siliți să se folosească cu oamenii cari se îmbiau ei, Se știe 
însă, că oamenii buni şi de omenie nu se îmbulzesc nici odată, 

4 ` 


— 8 y 


ci mai bine stau de o parte. Se înibulzesc şi-şi îmbie serviciile 
numai cei obraznici şi neastâmpăraţi. Károlyi eră om bun; prea 


bun chiar și socoteă că toţi sunt buni şi de omenie ca el, De. 


aceea l-au înşelat foarte mulţi. 

Al doilea cusur a fost, că antanta (puterile aliate şi aso- 
ciate) au tratat pe Maghiari ca şi pe Germani, cu cari erau de 
o potrivă de vinovaţi în deslănțuirea răsboiului mondial şi mau 


ținut seamă că Károlyi Mihály, personal, eră altfel de om, nu. 


ca cei ce au fost înaintea lui la cârma ţării ungurești. E cuno- 
scută primirea aspră şi puţin pretenoasă ce a făcut generalul 
francez Franchet d'Esperey lui Károlyi şi soţilor săi la 8 No- 
emvrie 1918 în Belgrad, când, odată a încheiat orice discuţie, 


zicând: «Destul!» (Assez!), lâszi_spune că regretă, pentruce ma - 


spus--generalului francez, care s'a purtat așă de ticălos cu ei, 
cuvintele ce le-a avut şi atunci pe buze: «Invingătorii sunt tot- 
deauna porci!» (Les vainqueurs sont toujours boches). 

Al treilea cusur a fost. că guvernul : Károlyi nu avea ar- 
mată. După căderea fronturilor, a izbucnit o anarhie militară 
înspăimântătoare, Când aveă să plece Károlyi şi soţii la Bel- 
grad, să fixeze condiţiunile armistiţiului, abiă au găsit, după 
căutare de două zile, câțiva soldaţi maghiari, cari să însoţească 

trenul ministerial până la Belgrad. Nu e mirare că însuşi mi- 
“ nistrul de răsboiu Linder Béla a declarat, că nu vrea să mai 
vadă ostași. m anarhia aceasta milttârt--a fost ucis de soldaţi 
întorși de pe front fostul prim-ministru Ştefan Tisza. E bine să 
"se ştie, că ziarele lui abiă au înregistrat cazul la știrile zilei, 
caşi când ar fi murit omul cel pai neînsemnat al ţării. Numai 
` ziarul francmason al lui lăszi «Vilâg»> i-a închinat un articol întreg 
şi numai Károlyi Mihály a îndrăsnit să-i trimită o cunună la 
mormânt. ` `` o 

Greutăţi mari a făcut guvernului și reforma agrară, care 
ma început unde trebuiă: la împărțirea pământului, ci Buza Barna, 


ministrul agriculturei a pornit mai întâi anchete, cași când de - 


acestea le-ar fi ars Maghiarilor. Pe lângă aceea nimeni nu mai 
voiă să muncească. Astfel s'a prăpădit în anul 1918 recoltă în 


preţ de multe milioane, fiindcă cei intorşi de pe front făceau 


politică, nu voiau s'o aducă de pe câmp şi so îngrijească. 

__ Gazetele jidoveşti (mai cu seamă «Az Est» și «Pesti Hirlap») 
au înveninat și mai “mult sufletele, mânând apa pe moara $0- 
viniştilor și altor AEgEreleraţi 


a = 


rinite d: aia dt ea ca al ile 


etate Pt aia Esta iu a 


pisi Lidia tă: 


„ia a iata Nae a mail ar 


— 18 — 


Sa zădărnicit şi încercarea de împăciuire a naționalităților 
nemaghiare. Românii la Arad au declarat d-lui lâszi prin di 
luliu Maniu, că vreau ei să fie stăpâni pe soartea lor, de aceea 
pretind predarea tuturor judeţelor locuite de Români în mâna 
lor — imperiul. DI lâszi spune, că ştiă de mai nainte, că mare 
să ajungă la nici o înţelegere cu Românii; a încercat însă, ca 
să-și facă datoria. Atât şi nimic mai mult. 

La 16 Noemvrie, guvernul, silit de împrejurările schim- 
bate, a convocat consiliul naţional mărit, care a proclamat re- 
publica, alegând de preşedinte al republicei populare maghiare 
pe fostul prim-ministru Károlyi Mihály. Deja mai nainte, ja 30 
Octomvrie 1918, comandamentul suprem al trupelor austro- 
ungare a pus, cu ştirea regelui Carol, pe ostașii dela Piave să 
voteze, dacă doresc să fie mai departe regat, sau să fie repu: 
blică. Ostaşii toți au votat pentru republică. 

Intraceea evenimentele se precipitau. Liniile demarcaţio- 
nale, care le-a fixat generalul Franchet d'Esperay la Belgrad, 
în necunoştință de cauză, au trebuit să cadă în fața justelor- 
postulate ale Jugoslavilor, Românilor. şi Cehoslovacilor de a . 
se întregi țările lor până la marginile pământului locuit de ei. 
Maghiarii au fost ca opăriţi, când colonelu] Vpx la 18 Decem- 
vrie 1918 le-a comunicat știrea comandamentului suprem al 
armatelor aliate şi asociate, că «<antanta priveşte pe România 
ca pe aliata ei și armata română are acelaș drept să ocupe te- 
ritoriile prevăzute în punctele armistițiului cași celelalte naţiuni 
ale antantei>. Aceasta a fost culmea. Păreă că şi-au perdut toţi 
capul, aşă eră de tragic conflictul, zice dl lâszi, dintre pacifis- 
mul- şi politica reală a minţii şi între naționalismul şi iubirea 
de dreptate a subconştiințăi noastre. Multe glasuri strigau de 
atunci: «Să preiă antanta stăpânirea Ungariei». Dar n'a preluat-o 
„antanta, ci dictatura proletariatului, în frunte cu Kun Béla. 


Kun Béla: 


El apare ca intrusul (Pintruse) în dramele lui Maurice Mae- 
terlinck, marele scriitor belgian. . . 

Inainte de răsboiu a fost un biet cassier la organizaţiile 
muncitoreşti. Intre împrejurările nenorocite dela începutul lui 
1919 (Martie) el a fost scânteia, -care a aprins enormul material 
combustibil, adunat în Ungaria, și nfai ales în capitala ei, Bu- 

E i l 


— 180 — 

dapesta, de atâta vreme! La două zile, după preluarea puterei, 
într'o telegramă către proletarii lumei ziteă: «<La ultimatul an- 
tantei de a predă numai decât și definitiv țara ungurească oli- 
garhiei româneşti, răspunsul poporului maghiar este alcătuirea 
dictaturei proletariatului». Această dictatură a proletariatului eră 
foarte aspră. A oprit pur și simplu toate gazetele care nu erau 
de părerea lor. insuş lăszi a fost provocat de un om al lui 
- Kun Béla să nu cuteze să tipărească nişte scrieri ale lui Szabó 
Ervin, rămase lui prin testament, căci are s'o păţească. A trebuit 
„deci să părăsească ţara. Și a părăsit-o la 1 Maiu 1919. 
~ Proletarii gândeau că, după pilda lor, lumea întreagă se 
_va încinge în flacări. Comisarul poporului, Hamburger spuneă 
intro adunare poporală la 7, Aprilie 1919 în Kaposvár: «Sunt 
adânc convins că în câteva săptămâni Europa întreagă va îi în 
îlacări şi pretutindeni va stăpâni dictatura proletariatului». 

Mai bine caracterizează această dictatură următoarele vorbe 
şi fapte ale lor. 
u in şedinţa sovietului din 3 Maiu 1919 Kun Béla a spus: 
«Nu ştiu ce e moral sau imoral; eu ştiu numai ce foloseşte. 
sau strică proletariatului». Abiă s'a spus vreodată cuvânt mai 
primejdios decât acesta. Relativismul economic a dus la răsboiul 
mondial; relativismul eti€”24veăsă ducă la răsboiul civil între 
fiii aceleiaşi naţiuni. | 

Și în adevăr, sub conducerea lui Kun Bela s'a format o 
dictatură de proletariat evreesc, fără păreche în istorie. Peste 
95%/, din conducători erau Evrei, cari urau de moarte pe să- 
teni. Țăranul reprezentă, pentru aceşti domnişori percitinaţi, 
prostia şi reacţiunea. Față de el trebue să ai dispreţ mai mare 
„ca faţă de Negrii americani. Insuş Kun Béla a spus muncito- 
rilor în şedinţa sovietului din 21 Iunie să sdrobească pe țărani. 
Rechisiționările şi perchisiţiile la sate nu mai aveau sfârşit. Nici- | 
când prăpastia n'a fost mai mare între sat și oraş; între goimi 
şi ghetto; între creștini și Evrei. i 

Administrația încă erà foarte păcătoasă. Nu se muñceà 
de loc. Funcţionarii se plimbau în automobile; de aceea de 
multeori nu erau automobile pentru transportarea bolnavilor la 
spital. Weltner Jakob, care încă erà un Jid an. mare şi tare, 
spuneà la 16 lulie 1919, că ceice stau astăzi în slujbe sunt mai 
răi decât domnii de odinioară. Fabricile încă produceau mai 


— 181 — 
puțin decât jumătate din ce se produceà la sfârșitul răsbeiului, 
Nu e mirare deci, că scumpetea creșteă îngrozitor. Un morcov 
costă 10 coroane, iar un kilogram de bostan 50 cor. — Sin- | 
gura scăpare pentru muritorii de foame eră armata roşie. Numai . 
acolo te puteai sătură, fiindcă numai acolo se rechisiționă şi se 
împărțeau de-ale gurei. — S'a întrodus militarismul de silă şi 
execuțiile de sentință de moarte fără de judecată. Armata aceasta 
roşie a bătut pe Cehoslovaci şi a reocupat aproape întreg te- 
ritorul fost maghiar, dar l-au evacuat la ordinul antantei. 

E curios că regimul acesta roșu al lui Kun Bela, care la 
început voiă să răstoarne întreaga lume, în cele din urmă nu 
mai aveă nici atâţia oameni, ca să conducă Sel puțin un județ, 
cum se cade. 

Când a väzut apoi, că Românii sunt mai tari decât Ce- 
hoslovacii, şi trec biruitori Tisa, înaintând spre viesparul tără- 
delegilor, Budapesta, Kun Béla a fugit cu un tren special la 
Viena -- el, care zicgă că trebue luptat împotriva oligarhiei 
române până ce mai este un soldat şi un glonţ. 

Câtă deosebire între el şi Károlyi! 


Kârolyi a predat puterea tocmai ca să incunjure vărsă- 
rile de sânge. 

Kârolyi nu s'a îmbogăţit, fiind la putere, nici n'a sfidat 
lumea plimbându-se în automobile. El stă modest în locuinţa 
lui din Buda. Când l-a visitat odată Jászi şi a văzut o vacă 
“slabă, păscând în grădină — eră vaca de lapte a copiilor lui 
Károlyi — acesta i-a zis: Vezi, atâta e tot ce mai am dintro 
bunăstare, odinioată aproape princiară (les derniers restes d'une 
_ fortune jadis presque. princiăre). O vacă slabă. -Atâta tot. — 

Şi de câteori a cinat săptămâni întregi numai câte o bucăţică 
de caş, el președintele unei republici şi unul din cei mai mari 
proprietari de pământ ai ţării. Nevasta lui încă eră ca şi el. 
Işi spălă singură rufele. Şi totuş omul acesta e astăzi cel mai 
* odios înaintea Maghiarilor şi e socotit ca cel mai primejdios 
aventurier, care a primejduit ca nimeni altul țara ungurească. 

Nimic mai greșit! precum cu atâta dreptate observă dl 
Jászi.  Oămenii sunt, de regulă, miopi în apreciarea întâmplă- 
rilor istorice. Ei leagă aceste întâmplări de ultima cauză, deşi 
adevăratele cauze sunt cu mult mai multe şi mai depărtate. 
“Ele sunt: domnia de clase timp de sute de ani, politica de na- 


= 182 = 


| ţionalităft nefericită în ultima juanitate de veac; terorismul şi 


corupția regimului lui Tisa, cei cinci ani de răsboiu, anarhia , 


militară etc. 
” Un merit are, cu toate acestea, şi Kun Béla. El a-do- 
vedit, cum nu trebue stăpânită o țară. . 


| Horthy Miklós. 

După primele ciocniri între trupele române și cele roşii 
„la Tisa sa putut prevedea că o cârmuire Peidl e cu neputinţă. 
‘Intrând trupele române în Budapesta au împedecat atrocitățile 
cele mai rele. (E altă chestie că, după pilda lui Mackensen, au 
dat înapoi împrumutul pentru jaful german! observă dl Jâszi). 
Deodată cu trupele române au intrat însă în capitală atâţia pa- 
- trioţi îatşi, cari din şoviniştii cei mai mari de odinioară, din 
batjocoritori ai <Vlahilor», cum numiau ei pe Români, deodată 
s'au aflat cei mai buni prieteni ai lor. Aşă a grăbit și Vá- 
zsonyi să-și arate dragostea pentru Români. 


După teroarea roşie a lui Kun Béla a urmat cea albă a - 


admiralului Horthy Miklós. Englezul Sir George Clerk influ- 


ențat și de unele contese are o mare parte de răspundere 


pentru venirea la putere a lui Horthy. 

` Teroarea aceasta albă e mai rea decât cea roşie. Cea 
roșie a putut fi sălbatică, imorală, mealegătoare de mijloace, 
mioapă, etc. dar n'a minţit. A fost sinceră. Ce a zis, a şi 
făcut, . Teroarea albă a lui Horthy e chiar, dimpotrivă, minci- 
noasă şi făţarnică. 

lată, pentruce. 

Ţine la integritatea teritorială á Ungariei vacii dar — 
iscăleşte tratatul dela Trianon. 

Iscăleşte tratatul. dela Trianon, dar — se pregăteşte de 
răsboiu, de răsbunare., 

“Preamăreşte forma de” ana bi dinastică, dar — se 
joacă de-a. republica sub conducerea unui fost ofițer aulic 
din Viena. 

Susţine creștinismul ca religie de. stat, dar — spânzurătorile, 
chinurile închisitoriale şi numerus clausus sunt la ordinea zilei. 
| Vorbeşte de spirit naţional, dar — 'nici când poporul ma- 
ghiar mwa fost mai părăsit, mai lipsit de drepturi Şi de cultură 
`- decât acum. 


183 — 


Făgădueşte pământ -desmoșteniţilor, dar — nu ştie cum 
să asigure mai bine proprietăţile mari. 

Agită cu antisemitism pe poporul de rând, dar — pune . 
țara la îndemâna ‘bancherilor jidovi din Paris. 


Fiind vorba de antisemitism, e bine să se ştie, că în vechea . 
Ungarie toată viața publică a fost acaparată de Evrei: politică, 
pressă, artă, literatură, ştiinţă, finanţe, comerţ, industrie, ba în 
timpul din urmă chiar şi agricultura. Streinul, care ar fi ur- 
mărit viaţa publică a Ungariei numai de departe, ar fi avut 
impresia că 90%, din locuitorii ei trebue să fie Evrei. Simţin- 
du-se atotputernici, nu admiteau un cuvânt de critică la adresa 
lor. Chestiunea evreească eră în Ungaria ceva «tabu», de care 
nu eră veie să te atingi. S'ar îi putut spune cu Francezul: 
Qui mange du juif, en meurt.. S 

Cauza că au ajuns atât de departe, nu se datorește su- 
periorității lor intelectuale sau morale, zice dl lâszi, ci împre- 
jurării că ei se ştiu vâri mai bine, știu da mai bine din coate şi 
au obraz mai gros. Când profesorul dela Academia de drept 
din Orade Ágoston: Péter a îndrăsnit să-i atace întro carte 
foarte temeinică (Chestiunea evreească în Ungaria) toate gaze- 
tele i-au sărit în -cap şi l-au luat de gât. Aşijderea au făcut cu 
lâszi, când a întreprins o anchetă în chestiunea evreească, pe 
care a publicat-o în revista sa <Secolul al douăzecelea» (Hu- 
szadik Szâzad). Toţi rabinii au excomunicat în sinagogele lor 
revista şi partidul radical al d-lui lâszi. Sâmburele chestiunei 
evreeşti în Ungaria, după părerea lui lâszi, e că poporul maghiar, 
din pricina slabei sale organizaţiuni, pe nici un teren al vieții 
publice nu se afirmă, după cum trebue; după cum cer energiile 
latente ce dormitează în acest popor, Intemeiată e și părerea 
D-Sale, care, susține, că antisemitismul pentu antisemitism nu 
are rost. Nu poţi uri și urgisi pe cineva numai fiind că sa 
născut Evreu; îl poţi ari şi ai chiar datoria să-l faci inofensiv, 
când el e hrăpăreţ, cămătar, parasit; când el trăeşte, cu un 
cuvânt, din vlaga şi sudoarea aktor: 


Despre Ungaria de acum-a guvernorului Horthy ne mai 
spune că e ca o ființă, căreia i sau scos creerii: aiurează con- 
tinuu. In sufietul masselor fierbe numai dorul de răsbunare și 


— 184. — 


pana 


ura cea mai cumplită. Insuş regimul lui Horthy trimite agenți 
plătiți în statele vecine să facă turburări. 

Ei bine, dar o astfel de stare de lucruri nu poate dăinui 
mult, Aceasta va duce, cum prevede di Jászi, ori la răsboiu 
civil nou, ori la un nou răsboiu cu statele vecine. Şi unul şi 
altul sunt: deopotrivă de primejdioase, pentrucă duc la nimicirea 
totală a Vasa l A 


j Incheierea. 


Să nu fie mântuire din iadul acesta cereştin-najional» al 
guvernatorului Horthy? 

Ba da! răspunde dł Jászi. 

Sunt trei căi posibile. 

Întâia cale e cea franceză: a reacțiunei. Aceasta ar vol 
să readucă toate lucrurile la starea lor dinainte de răsboiu, cu 
excepția doar a Germaniei, pe care o doreşte cât mai mică, 
mai slabă, mai neputincioasă. Încolo ar fi tot statul feudal 
vechiu: cu cler latifundiar, cu burghezime incultă, cu armată 
îngrozitoare, cu capitalism exploatator.. Armata ar trebui mai 
ales împotriva bolșevismului, de care Franţa are mare răcoare, 

A doua cale e cea rusească: a bolşevismului. Cu cât 
scade mai mult productivitatea, cu atât se impune mai mult 
nevoia de a comuniză totul. Numai prin comunism se asigură 
hrana tuturora. Altfel ajung la hrană numai cei bogaţi. Aceasta 
înseamnă însă înfometarea și pierirea înceată, dar sigură, a tu- 
turora. E de însemnat însă, că comunismul acesta, popoarele 
europene mai culte îl supoartă mai anevoie decât mojicul rus. 
Calea aceasta a comunismului bolșevist ar duce, ca şi în Rusia, 
la nenuntărate răsboaie civile, la ciumă, la foamete și fel de 
fel de boli. Ea ar însemnă moartea civilisaţiei europene. 

A treia cale e cea engteză: a bunului simţ, a minţii să- 
nătoase, a înțelegerii pașnice. Ea zice: tratatul dela Paris, care: 
vrea să robească Germania pe vecii vecilor, nu e bun. Trebue 
ajutată Germania să-şi revină în fire şi să organiseze, prin 
munca şi priceperea ei, toate țările europene, cari erau târâte 
înainte de răsboiu în orbita ecoriomică germană. Să ne apro-. 
piem cu iubire și de marele bolnav care astăzi e Rusia, Să ri- 
dicăm blocada pusă împotriva ei şi să permitem importul și 
exportul. Mai mult. Să înființăm Uniunea liberului schimb, care. 


— 185 — 


toate statele naţionale nouă le va - contopi într'o mare uniune 


economică, singură în stare: să le scape de foamete și de mi- i E 


serii. Agricultura, industria şi comerciul trebue să muncească | 
mână în mână cu puterea spirituală (mintea) cărturarilor. l 

Intre astfel de împrejurări, fireşte, e de dorit să alegem 
calea aceasta din urmă, care e cea mai bună. 

lar rostul politicei maghiare, zice dl lâszi, după răsboiu 
nu poate fi altul decât crearea unor. stări internaţionale, care 
să asigure întregirea popoarelor după trebuințe etnografice, de 
o parte, iar de altă parte să asigure și deplina autonomie cul- 
turală a minorităților incorporate în alte state. Nu e de ajuns 
ca cetăţenii maghiari din statele nouă să aibă aceleaşi drepturi 
cetăţeneşti caşi ceialalţi locuitori, ci ei trebue să rămână ma- 
ghiari în limbă şi cultură, păstrând mereu legătura sufletească 
cu ţara mamă, Foarte just. Nimic de zis împotrivă. Dar atunci 
să înceteze glasurile șoviniste despre Ungaria celor 20 de mi- > 
lioane de Maghiari, care n'a fost şi nu poate să fie nici odată; 
să nu mai vedem nici agenţi turburători în mijlocul nostru, cari 
vreau cu orice preţ să pescuiască în turbure; să nu mai cetim 
nici lozinca «nu, nu niciodată!» (nem, nem soha!), cu care, 
fireşte, nici noi nu ne vom puteă împătă nici odată. 

Ungaria de astăzi, redusă la proporţiile cuvenite, poate să 
devină -un stat foarte cult şi fericit, caşi Danemarca, Norvegia, 
Suedia ori. Elveţia bunăoară, care Încă au locuitori puțini, dar 
culți și fericiți. l 


li dorim să fie aşă, l Ioan Georgescu. . 
Populare. 

Codrule, frunză rotundă, l-am spus că mi-e dor și jele 

Pice bruma, nu te-ajungă, ;, De tinerefele mele, a 

Cà mi-ai ținut cândva umbră; Că le port cu mult năcaz 

Codrule, frunzuţă lată, Și cu lacrimi pe obraz. 

Pice bruma nu te bată, Dar de lacrimi nu țin seamă, 

Că mi-ai fost mamă și tată. Că le-oiu șterge čo năframă, 
„n Ci mi-e milă de obraz, 

Mult mă 'ntreabă inima, Că rămâne fript şi ars. 


Doru-mi-e de cineva? 


— 186 — 


Răspuns la parte din Răvaşul Calendarului 
„Asociaţiunei“. 

Calendarul « Asociaţiunei> pentru anul curent 1921, publică 
cu titlul <Răvaş Cultural» o notă cu totul contrarie adevărului, 
ce mă obligă a protestă şi în numele meu şi în ninge res- 
pectului datorat publicităţii, 

Rândurile. scrise, adecă, în favoarea unui grup de 'botăşeni, 
emană sau din o mare eroare, sau din nepermisă rea credință.! 

Nu! nu este adevărat că satul /potești e locul naşterei lui 
Eminescu. Aceasta o strig sus şi tare, cu indignaţiunea ce in- 
spiră o falsificare. 

Eminescu e născut în anul 1849, Maiu 21, în ziua de Sf. 
Constantin și Elena, la domeniul avutului boer Constantin Balş. 
Acea moșie sa numit și se numește «Dumbrăveni». 

Părintele lui Eminescu eră nativ din Bucovina şi purtă 
numele său după răul us al timpului, cu un vicz în coadă. 

Tatăl meu, încă fiu de bucovinean, marele proprietar a 
domeniului: «Broscăuţi> şi al soţiei sale Susana Gojan născută 
: Stârcea, cunoscând din şcoală pe junele Eminovici, l-a reco- 
mandat, ca administrator de moșie, amicului său, boerului Balş. 

D. Eminovicz, şi deştept şi cult, fu însărcinat cu admi- 
nistrația Dumbrăvenilor, unde îşi-aveă şi locuinţa în apropierea 
curței boereşti. 

In ziua de Sf. Constantin, 1849, eu, ca copilă de 6 ani, 
mă aflam cu părinții mei, în vizită la d-na Balș, recent văduvită. 
Venind din laşi, petrecurăm mai multe zile la Dumbrăveni, şi 
la acea ocaziune, ca ades în trecut. 

In dimineaţa stismenţionatei zile, jucându-mă cu cameradul 
meu Muţi Balş, unicul copil al familiei, prin marele parc al 
castelului, zărirăm la căsuţa din fundul grădinei ocupată de 
Eminovicz, că două fetiţe, dela o fereastră deschisă, ne fac 
semn să ne apropiem. 

Deși ocupați a prinde fluturi şi culege flori, ambii ne gră- , 
birăm a merge la ele. b 

-— Cuconașule, zice una. din copile; o femee bătrână ne-a 
adus astă noapte un mic, drăgălaș frățior. 

— Să-l botezăm noi, exclamă voios, micul meu amic. 


1 Eroare, da; rea credință, nici de cum! Nota Red. 


— = 


— 187 —- 


Strigătul său auzit şi în cameră, atrage la fereastră pe. stă- 
pânul casei. Scurtă ne fu tocmeala prin care se hotări, că la 
unsprezece ore Eminovicz va veni la curte să ne ducă la botez. 

In grabă făcurăm toaleta, în grabă își luă Muţi o mare > 
cutie de cristal-roșie plină cu fluturi, adunai şi eu un braţ de 


„flori şi, precedaţi de văfavul moșiei, cum îl numeau sătenii, pe 
la amiazi întrarăm, pentru primadată, în căsuţa din fundul - 


grădinei: 

Întâiu o cameră mică, joasă, alb văruită, apoi “alta ase- 
menea acesteia. Aci un pat şi o bolnavă ce zăceă în el. Ală- 
turea leagănul, alb acoperit. | 

Muţi dela ușe, strigă cât poate: am venit să. botezăm 
pe micul frățior. 

„Cam speriată, cam gemândă, murmură d-na Eminovicz: 
botezaţi-l, dar nu-l deşteptaţi. 

Prea târziu o zise: Noul-născut dejà ţipă. 

Mulţi aude, se miră, pierde capul, uimit aleargă la leagăn, 
îl descopere, vede copilul, deschide cutia: 

Sirrr-r--r--l Toţi fluturii au inundat leagăn și prunc. Ba, 
și eu, nu pierd timpul, asupra-i arunc toate florile de care am 
braţele pline. 

S'a bătut la uşă, repede o deschide di Eminovicz. Intră 
căpitan Vasile. Căpitan Vasile, din eteria lui TudoriVladimirescu, 
douăzeci de ani a fost camardinerul boerului Balş. Acum e umbra 


` nedespărțită a minorului său fiu. Cum a întrat, zice grăbit: 


— Indată să vină la dejun -cuconul Muţi și duduia Con- 
stanța. A sosit di Constantin Hurmuzaki, epitropul. Zicând cu- 
vintele, a și ieşit cu noi din casă. 

+ 

Toate aceste, povestite aci, le-am văzut cu ochii, le-am 
auzit cu urechile, le-am săvârşit cu propriile mâni şi picioare, 
reţinute cu memoria rară ce am, care multe, multe păstrează de 
pe când aveam trei ani; Indoieli, nu.au loc, nu pot fi presupuse 


absolut de nimenea. 
* 


“Un fapt curios, neexplicabil se întâmplă mult mai târziu. - 
. In anul 1897, ca prin farmec, 'mise iveşte în memorie 
întreg incidentul petrecut la Dumbrăveni în ziua Sf. Constantin, 
la 1849. Se iveşte în memorie, dar se şi imprimă cu atâta 


— 188 — 


putere, încât îl și scriu, deși nu luasem peana de scriitoare în 
mână de 26 de ani, decând mă depărtasem de patria română, 

Dimineața unei zile de toamnă a zisului an, o petrecui 
scriind, După prânz, mersei cu soțul meu la Insula Margareta, 
aproape zilnica preumblare, ce făceam de când locuiam în Bu- 
dapesta. 
La întoarcere, un domn necunoscut ne grăi pe vapor ro- 
mâneşte, auzindu-ne vbrbind în astă limbă. 

Ne fu o' plăcută surprindere, încât, neîntârziat, conversa- 
țiunea fu întemeiată. Nu păreă om de toate zilele, străinul ce se 
recomandă a fi bucureştean. Inalt, chipeș, serios, cam rezervat, 


măsurat la -vorbire, chibzuitor la ascultare, bine informat în 


multe, el ne deveneă, și mie şi soțului meu, din ce în ce mai 


interesant, Sosirea la debarcaderă nu ne despărți. Ni-se ceri: 


voia de a ne petrece. Sosind acasă, ne grăbirăm a-l învită să 


- între şi fiind ora cinei, insistarăm să ia masa cu noi. Prietinoșul, 
„deplin cultul nou cunoscut, ne făcă sărbătoare din orele ce 


urmară. E 

Din vorbă în vorbă ajunserăm la cultura română, la lite- 
ratura ce are, la poezia, la poeții posedați, la Alecsandri, la 
Eminescu, tragic pierdut. 


— Bietul Eminescu! zisei eu. L'am cunoscut în ziua rìa- 


şterei sale. Chiar astăzi am scris trei pagine în ce mod singular 
l-am și botezat. i 

Nu pot uită mişcarea oaspelui nostru la auzul acestor 
cuvinte. Pără isbit de un subit curent electric. Ce inviorare! 


` Ce bucurie, interes, curiositate! Ce viu dor de a află mai mult! 


Cu sufletul pătruns la vederea unei atât de entusiastă în- 
flăcărare, povestii, cum în aceeaşi zi îmi reluasem vechia 
peană de publicistă, pentru a scrie cum am botezat, eu, là 
Dumbrăveni, pe Eminescu în ziua naşterei sale, 21 Maiu 1849. 

Cu ochi înfocaţi, cu faţa aprinsă de adânca-i emoţiune, a 
sărit de pe scaun interesantul bucureştean, gi pi să-i 
cetesc ce am scris. Nu poate îi inimă de creștin ce să resiste 
a îndeplini dorinţi astfel simţite, astfel făcute. Cuvintele sale 
fură: Doamnă, Țara întreagă nu știe, nu poate află unde și 


'. când a răsărit între noi marea noastră glorie națională, ilustrul 


Eminescu. / 


a mosia dă 


Ea 


Soţul meu, viu atins, în silențiu se duse în cabinetul meu 
de lucru, unde, după cetire, el singur îl ascunsese în biurou. 

“<Botezul'lui Eminescu» cetit de. mine, fu ascultat cu reală 
evlavie. La finit, cu voce agitată, zice entusiastul străin: Aceste 
pagine nu pot rămâneă comoară îngropată în biuroul unei dame. 
Mult vă rog, încredinţaţi-l mie; mâine plec la București, peste 
o săptămână vă vor sosi. ziarele ce l-au publicat, 

Cum a fost zis, astfel și făcut. 

Mâna ce a primit manuscrisul din mâna noastră, eră mâna 
actualului prim-ministru, dl general Averescu, p'atunci colonel, 
Ce păcat că acea mână este oprită de-a face patriei binele dorit. 


* 


Anii trec şi nu vecinic aduc bine. La începutul secolului 
eram văduvă, reîntoarsă în Bucureşii. Aci primii propunerea 
de-a merge la laşi pentru a ţineă două conferinţe în folosul 
unui Azil pentru veteranii răsboiului din 1877, ce aveă să fie 
edificat. Copilăria la laşi o trăisem, răsboiul turco-rus ce ne 
dădu Dobrogea, corpul comandat de un Dunca îl câștigase: 
două datorii mă obligau s'alerg la laşi. 

Aci, între alte familii din juneţă cunoscute, reaflai și mult 
apreciata familie Moruzi. Mă grăbii să cercetez pe principesa 
Aglae născută Sturza și pe culta și patriotica sa fiică, nora, 
văduvită, a neniuritorului Domnitor Cuza-Vodă. 

In astă, în toate distinsă familie, mi-se povesti ceva de tot 
nou pentru mine, trăită în străinătate: rezultatul ce avă publi- 
carea articolului meu «Botezul lui Eminescu». Cu interes auzii 
că principesa Ghica născută Balş, devenind, prin drept here- 
ditar, proprietara Dumbrăvenilor, îndată çe află pentru dânsa 
interesanta ştire, că Eminescu în Dumbrăveni a născut, se grăbi 
a se convinge de realitatea cazului. Greutăţi în aceasta nu fură 
întâmpinate. /n registrele bisericei din Dumbrăveni s'a aflat, 
cu adevăr, numele fiului d-lui Emintovicz, născut la 1849, Mara 
în 21 stv. 

Martori, cu întreaga amintire a însemnatului eveniment, 
încă nu lipsiră. ; . 

Deplin încredințată; deamnă uriase a numelui celor 
treisprezece buni domnitori ai Moldo-României, „principesa 
Ghica-Balș, neîntârziat ceră stăpânirei moaştele ilustrului de- - 


— 100 — 


cedat, spre a fi, pe spesele sale, transportate la Dumbrăveni, 


înmormântate sub ferestrele casei unde sa născut. 


Chestiuni higienice se opuneau concedării acestei dorinţi. ~ 


Nimic îusă nu opri pe nobila proprietară a Dumbrăvenilor de 
a ridică, în parcul curţii sale, un monument demn de incom- 
parabilul mare poet. 

Inaugurarea monumentului fu măreață, solemnă serbare 
națională oficială, la care au asistat parte mare din bărbaţii 
„mari ai Ţărei și toţi cei mai însemnați Români ai lumei noastre 
culturale. Anual încă se ţin parastase în memoria gloriosului 
fiu al. României în parcul, dela Dumbrăveni. 

“Toate aceste ultim notate, îmi fură detailat povestite, la 
un prânz în casa Moruzi, de însaşi principesa Ghica-Balş, la 


laşi, în anul 1902, pecând, aproape zilnic vedeam pe aceste --: 


nobil. patriotice ilustre familii române. > 
„Desminţiri a unui asemenea eveniment, sunt vane încer- 
cări, oricare le-ar fi scopul. 
Sibiu, 2 Februarie 1921. 


Coustanţia de Dunca-Schiau. 


O statistică din 1830. 
| Notiţă geografică-statistică. 


Pentru colecțiunile «Academiei Române» din București 
Sau câștigat nu de mult harta «Mappa generalis topographico- 
ecelesiastico-ethnographico-statistica regni Hungariae partiumque 
adnexarum Croatiae, Slavoniae et confinorum militarium magni 
item principatus Transylvaniae.. Augustis sacrae caesareae et 
regio apostolicae majestatis francisci I. honoribus dicata. Vin- 
dobonnae MDCCCXXX—MDCCCXL. per losephum Aszalay 
de Szendrő. Ah. anno 1844 proprietas bibllopolag ignani Klang 

Dav. Burkhart Șculp>, . 

i Are 7 foi, din cari 4 cuprind ţările Coroanei Ungariei 


(nordvestică, nordestică, sudvestică - și “sudestică), iar trei date. 


statistice: Statum dioecesium catholicarum, Decorationes (ordo - 


S, Stephani primi. regis apostolici, precum şi Sigua distinctiva 


1 = 
capitulorum) si Religionăria tabella generalis, consignatio et . 
populatio. : 
- Textul e în limba latină. | - 

Harta e frumos lucrată. In cele patru foi, din cari e com- 
pusă, e dată împărţirea după diecezele catolice. Pe fiecare 
foaie e și un spațiu rezervat pentru date statistice. Harta de 
altminteri. nu e etnografică în felul, cum se lucrează acum „hărțile 
de felul acesta, nearătându-se pe ea locul, ce-l ocupă fiecare 
naţionalitate. Date, încâtva etnogratice, cuprinde broşura, care 
întovărășeşte harta, căci se arată în ea limba serviciului divin 
în bisericile diferitelor confesiuni. Arătarea, pentru Transilvania, 
a împărțirii adminitrative după Unguri, Săcui şi Saşi nu conţine 
nimic etnografic şi e unul din multele falsuri istorice, de cari 
abundă tot ce se publică despre Transilvania. 

Deodată cu cele 7 foi s'a publicat și o broșură în folio mare 
de 18 pagini: «Tabellen und Erlăuterungen zur topographisch- 
Kirchlichebhnographisck-statistischen CGeneral- Karte des. König- 
reichs Ungarn etc. (acelaș titlu, ca Ja hartă). Wien, 1830—1840. 
Zweite verbesserte Auflage, 1849. 

Autorul, Aszalay de Szendrő, a murit la 1874 ca secretar 
guvernial în pensiune. A avut mai multe lucrări, dintre cari cea 
de care ne ocupăm i-a adus decorațiuni dela Papa şi dela di- 
feriţi potentaţi din Europa, precum şi premii în bani. 3 

Reproducem în cele următoare din datele, cari se pot 
referi mai ales la Români şi teritorul românesc. Cele despre 
Banat sunt şi de actualitate. i 

1. Populațiunea Transilvaniei: 

a) In partea principală. . .. . «©. e 1.753,000 
b) In cele 5 regimente grăniţerești din Transilvania”. 147,211 

(din cari 54,158 Români). m e i 
| Cu totul . . . 1.900,211 

Populaţiunea “din partea provincială nu e arătată după 
naționalități. 

2. Dieceza gr-cat. a Făgăraşului avea. . 465,000 suflete 


pe o» Orăzii mari „ . . 68000 , 
5 » „ Muncaciului „ . . 385,767 .. 
f Cu totul . . . 918,767 suflete : 


La aceasta din urmă nu se deosebesc Români de Ruteni. 


— 19 — 


3. Diecezele heunite din Bănat și părţile ungurene: 
Timişoara. 170,432 [lirici şi Sârbi, 238,419 Români 
Arad.. . 5,616 „ p» » 274,551 i 
Vârșeț . 36,874, n „ „ 221,50 ,„ 
Cu totul . 212,922 lirici şi Sârbi, 734,566 Români 
4, Statistica după confesiuni, a Transilvaniei. Erau: 


Romano-catolici . . . . . . 182,500 - 


Armeano-catolici. . . . .. 7,500 
Greco-catolici . . . . . . . 456,500 
Reformaţi . . . , . . . . 300,000 
Luterani . a s . a’ 170,000 
Unitari ..., . , . . . . 35,000 
Greci neuniți . . . „588,000 
Ovrei (cu 7 sinagogi) . E eri 2,300 


Cu totul. . . 1.741,800 


5. La fiecare confesiune se arată, care e limba serviciului 
divin. La greco-catolici şi la «Grecii» neuniţi, limba.e <roma- 
nisch>,! avem deci: 


Greco-catolici . . . . . . .. - 456,500 
Greco-orientali . . . , . . 588,000 
Români . . . 1.044,500 


rămânând pentru celelalte naţiopalităţi din Transilvania 844.500. 
6. Cu limba maghiară a serviciului divin sunt arătaţi: 


` Romano=catolici. . , , . . . 182,500 
Reformaţi. . . . . . . . + 300,000 
Unitari. . . . . . . . „.. 35,000 


Maghiari -. . . 517,500 


Germanii romano-catolici sunt deci înglobaţi în Maghiarii 
catolici. Comparând statistica de atunci cu cea din urmă făcută 
de ultimul guvern unguresc, ar urmă, că Maghiarii s'au dublat, 
Pe hârtie, da. 


7. Cu limba «săsească» 170,000. 
A Victor Lazăr. 


» 
e, 


1 E ediţia din 1849! 


— 103 — 


CRONICA POLITICĂ. 


Religiunea şi politica. Oricât 
s'ar contestă, dintr'o parte sau alta, 
influența ce o exercită una asupra 
celeilalte, şi oricât ar dori unii să le 
separe cu totul, încercările de natura 
aceasta toate sunt zadarnice. Religiu- 
nea e atât de inerentă îirei omenești, 
încât instinctiv îi determină toate ati- 
tudinile. Adaptând o zicaiă veche s'ar 
puteă fixă, cu mai multă sau mai pu- 
țină precisiune, adevărul: Spune-mi 
de ce religiune eşti, şi-ţi voiu spune 
cine ești. . 

Ascultaţi, zice cronicarul politic 
al unei mari reviste apusene, conver- 
sația a două personalități, cum sunt 
Georges Clemenceau și Lloyd George. 
Fantazia, gândul celui dintâi e ali- 

. mentat de suveniri clasice; el şi-a 
făcut educaţia după cele mai strălucite 
modele antice. Lloyd George, din po- 
trivă, ca fiul unei rase, la care cultura 
înaltă e rezervată nnui număr restrâns 
de oameni, ce urme arată în spiritul 
său celtic din cultura antică ? Imaginile, 
amintirile, sentinţele şi avânturile sale 
sunt împrumutate din biblie. Credeţi 
că diferența aceasta de cultură, de 
educaţie, nu are importanţă pentru 
rezultatele practice ale politicei lor? 
Dar a treia personalitate politică mare 
Woudrow Wilson nu-şi tradează oare 
caracterul său confesional prin maxi- 
mele sale? N'a- propovăduit el un 
puritanism universal? 

Religiunile acţionează, în politică, 
nu numai prin direcția ce o dau men- 


talității factorilor politici, prin așa nu- 


mitul caracter ‘spiritual al personali- 
tăților mai de seamă, -ci şi prin doc- 
trinele lor. Căci ce sunt, în sfârşit, şi 
doctrinele, dacă nu tălmăcirile prefe- 


rile religioase, în timpul răsboiului, 
parte s'au apropiat parte s'au depărtat 
unele*de altele. Cine ar putea tăgădui 
realitatea politicei israelite în lumea de 
astăzi ? Când s'au validitat mai mult in- 


„_teresele Evreimei ca acum în timpul 


conferenţei de pace dela Paris şi 
al dominaţiunei” băncei jidoveşti dim 
New-York? A 
Franţa, în deosebi, are mari in- 
terese religioase, atât în cuprinsul ho- 
tarelor, cât şi dincolo de ele. Dela 
Rabat până la Beyrout și din Peking 
până la Maroc câte călugăriţe şi câți 
călugări catolici nu aşteaptă protec- 
țiunea ei? China întreagă e un vast 
teritoriu virgin, care de acum înainte 
aşteaptă să fie exploatat de stăpânirea 
franceză! Și s'a văzut şi în Maroc, de 
câtă importanţă a fost pentru Franţa, 
că a putut să înlocuească, cu învoirea 
Papei, pe călugării capucini spanioli 
cu capucini francezi. N 
Importanța reluărei legăturilor di- 
plomatice cu Vaticanul pentru politica 
exterdă a Franței n’o tăgădueşte astăzi 
nimeni, i 
Nici- pentru politica internă mo 
tăgădueşte nici un om politic serios, 
cunoscător real al nevoilor sufletului 
omenesc, decât doar câte un svăpăiat 
şi smintit, a căror sămânță nu piere 


„cu totul nici odată. 


La un congres mare, internațional, 
al femeilor ținut nu de mult la Paris 
s'a pronunţat, între aplausele şi ova- 
ţiunile turtunoase ate întregei asistenţe, 
această frumoasă rugăciune: 

<O, Franţă, departă dela tine tot 
ce nu e dela Cristos! Tu nu poți 
aveă două feluri.de a gândi, două 
feluri de a trăi. Tu ori vei îi creștină 

5 


= 194 = 


deplină, ori nu vei îi de loc, pentrucă 
numai Cristos poate satisface toate 
aspiraţiunile sufletului tău dornic de 
libertate, de generositate şi de iubire!» 
~ Să nu fie gate. şi la noi la fel? 


Frontierele amiciţiei. Sub titlul 
„acesta scrie dl Luigi Campolonghi în 
revista «Don Quichotte» din 19—20 
-Decemvrie 1920 un articol, din care 
reținem următoarele rânduri: «Noi vom 
uită foarte bucuros aceste grave erori 
de judecată care au avut drept rezultat 
să facă să reînvie — și aceasta în ciuda 
căderei dd, Orlando şi Sonnino şi a 
venirei la putere a d-lui Giolitti — 
legenda unei Italii imperialiste, dacă 
astăzi autorii lor ar consimţi să înre- 
gistreze — simplamințe să înregistreze 
— acest exemplu fără precedent în 
istoria Europei contemporane, ca un 
amiral-ministru să proclame dela înăl- 
ţimea tribunei parlamentare, în numele 
guvernului, că «pentru un popor, cea 
mai bună dintre jrontierele strategice 
consistă în a nu aveă inamici». 

Italieni şi demoeraţi-socialişti din 
primul ceas şi de totdeauna, noi suntem 
mândri că Italia, că democraţia italiană, 
"singura — între toate 'democraţiile 
lumei întregi — a produs pe omul 
capabil de a proclamă acest mare ade- 
văr: frontierele cele mai sigure între 
popoare nu sunt fondate pe ură, ci 
pe iubire. 

„ Toate acestea sunt adevărate, dar 
aparţin domeniului fantasiei. «Cea mai 
bună dintre Jrontierele strategice care 
consistă în a nu avea inamici» este 
una din acele sofisme, înaintea cărora 


rămâi aiurit. A cere mâna unei fete de ` 


împărat nu înseamnă încă a o şi aveă. 
A îi însuileţit de sentimente pacifice 
nu implică reciprocitatea amicală a 
“vecinilor. Că oare politica d-lui Luigi 
-Campolonghi e bazată pe astfel de 
principii avem tot dreptul să ne îndoim 


de logica şi eficacitatea lor. Mai cu 
seamă că di Luigi Campolonghi nu ră- 
spunde de pacifismul Jugo-Slavilor, 
Slovenilor şi Croaților. 


x 
CRONICĂ CULTURALĂ. 


Conferințele Comandamentului 
VII teritorial şi ale <Asociaţiunei». In 
Dumineci şi serbători, de o vreme 
încoace în Sibiiu, se poate vedeă un 
lucru deosebit de frumos şi de înăl- , 
tator. Anuto-camionul dinaintea hote- 
lulni Europa se încarcă regulat ‘cu 
15—20 de conferenţiari, pe cari îi lasă 
apoi în tot atâtea sate românești din 
jurul Sibiiului. Ți-e mai mare dragul 
să vezi, printre chipiele și epoletele 
strălucitoare ale ofițerilor, amestecân- 
du-se pălăriile şi paltoanele civililor. 
O desarmonie mai mare de- ~gulori, 
şi o armonie mai desăvârşită de prin- 
cipii, nici că se poate închipui! 

Unde se duc aceşti conferenţiari, 
şi ce fac unde se duc? | 

Având un mijloc de transport atât 
de lesnicios, ei merg odată într'o di- 
recție, odată într'altă. La 27 ale .lunei 
Martie s'a parcurs şi strâns la confe- 
rințe toate satele de pe linia Sibiiu — 
Mediaş, precum se poate vedeă din 
registrul conferinţelor noastre puonogi 
în altă parte a revistei. 


Militarii desvoaltă toți aceeaș con- 


-ferință «Nevoia de a ave armată», 


Nici că se puteă alege un subiect mai 
potrivit pentu a face masselor popu- 
lare dela noi educaţia națională, de 
care avem atâta nevoie. Armata e in- 
stituțiunea cea mai necesară în viața 
unui stat.-Inaiate de ori și ce avem 
nevoie de armată! Ea e-zidul de apă- 
rare împotriva pornirilor duşmane din 
afară şi împotriva desordinelor din 
lăuntru. Numai sub scutul unei. puier- 


nice armate naţionale își pot vedea 


— i — 


locuitorii unei țări, şi instituțiile cul- 
turale în deosebi, de munca lor paş- 
nică. 

Până acum, din cauze foarte bine 
- cunoscute, poporul nostru din Ardeal 
aveă mare groază de armată. Şi eră 
foarte firesc să fie așa, Erà <muștru- 
luit» de streini, în limbă streină, sub 
steag strein şi pentru scopuri streine, 
Nu-i mirare că «cântecele cătăneşti» 
ale Ardealului erau foarte jalnice şi 
înduioșătoare: 


Neamţule, mă iei mă -duci 
Tocma'n graniţă la Turci etc... 
Și | 
Fire-ar Neamţul blestemat, 
Că pe badea l-a luat... 
Ori: 
Impărate, împărate, 
Nu te temi că te vor bate 
Lacrimile de pe sate? 
ba se chemă și mânia lui Dumnezeu 
să lovească 


` 


Ghinărarii şi maiorii, 
Care cătănesc feciorii! 


Conducătorii fostei armate austro- 
ungare nici nu meritau o urare mai 
bună. In marea lor majoritate, acești 
conducători nu se pasionau de altceva 
decât de cai, câni, cărți, beutură şi 
femei. 
= Dar iată că împrejurările s'au 
schimbat. In locul armatei streine (e 
prea puţin ce-am zis, de aceea trebue 
să zicem dușmane) de altă dată, Dum- 
nezeul părinţilor noştri, vitejia solda- 
tului și jertfele aduse de neamul întreg 
ne-au hărăzit o armată naţională. Tre- 
bue să fim vrednici de acest mare 
noroc. Şi suntem foarte veseli, că ofi- 
terii noştri dau” cei dintâi semnalul 
acestei mari schimbări sufleteşti care 
se impune. Văzând sătenii noştri, şi 
cu alte ocaziuni, în mijlocul lor pe 
domnii ofițeri, nu numai când îşi fac 


serviciul militar, raportarile sociale 

se vor îndulci, legăturile sufletești se 

vor strânge, şi alte doine se vor auzi 

în locul cântecelor căiănești de până 

acum. De pildă, să cităm una din cele " 
mai frumoase doine din zile de luptă 

a poetului I U. Soricu: 


Țară mică tare neam, 
“ Două brațe tari mai am, 
Și mai am, în tânăr piept 
_ Suflet credineios şi. drept. 


Vie adu ’ntreg de-acum, 
N'o să mă oprească?'n drum, 
Până poiu aprinde'n zare 
Sfântul biruinţei soare. 


ori refrene ca acesta: 


Viteaz soldat, 

Ne'nfricoşat i . 
In luptă una ţine minte, 
Un singur cântec minunat: 

Nainte! . 


Conferențiarji civilivorbesc despre 
chestiuni culturale generale, proble- . 
mele actuale ale Asociaţiei noastre 
culturale; organizare de despărțăminte 
şi agenturi, biblioteci şi cooperative, 
poveţe medicale și juridice, subiecte 
mai interesante din istoria şi geografia 
noastră, chestiuni economice şi ştiinţi- 
fice chiar, unde e interes pentru aşă ceva 
şi altele şi altele, precum se poate vedeă 
şi din tabloul conferințelor publicate 
până acum și de acum înainte. In 
definitiv ţinta finală e aceeaș, atât a 
conferenţiarilor militari cât şi civili: 
consolidarea noului nostru stat prin 
legături sufleteşti cât mai trainice. De 
aceea e așă de bine că Comanda- 
mentul VII teritorial merge mână în 
mână cu Asociaţia. Mai mult! Domnul 
General I. Vlădescu dorește şi roagă 
chiar «< Asociaţiunea», precum scrie aşă 
de frumos D-Sa, «să ne țină totdeauna ` 
mâna întinsă, pentru ca atât în aspectul 

.. 5* 


2 406 — 


său exterior cât şi în fondul său moral, 
acţiunea să fie privită, înțeleasă și sim- 
țită ca o operă comună, iar nu ca o 
intreprindere răsleață şi particularistă». 
"Ori cât s'ar face însă, nu se poate 


tace de ajuns. Nu e vorba numai de ~ 


a comunică sătenilor noștri un număr 

_ oarecare de cunoştinţe nouă, ci de a 
creă o nouă stare de spirit, o nouă 
imdreptăre de gânduri şi simţiri, un 
nou fel de acțiune pentru a ajunge 

_acolo unde trebue să fim: 
tuturor popoarelor din Răsăritul şi 
inima Europei. Şi vom ajunge un ceas 
mai curând acest ideali mărej, când 
la toate comandamenttle, diviziile şi 
organizaţiile noastre militare va pre- 
zidă nobilul principiu proclamat de: 
Comandamentul VII teritorial în sceri- 
soarea sa către «Asociațiune» Nr. 172 
din a. c.: «Nici un sacrificiu nu e prea 
mare și nici o activitate prea obositoare, 
când sunt închinate Patriei şi nea: 
mului.». lon Georgescu. 

% 

Ce sfaturi dau cei mari celor 
mici. Cetind volumul de «Povestiri 
pentru topii» de Tolstoi. «Viața Ro- 
mânească» tipăreşte în editura proprie, 
ca volumul întâi din «Cărțile de aur 
ale copiilor și ale tinerimii», cu îru- 
moase ilustraţii, colorate, de M. Tei- 
şanu, o colecţie minunată de povestiri, 
menite să ajungă cartea de căpătâi a 
copiilor nostri.! 

Citind acest volum recunoști, ia- 
răși și iară,-ce mare meşter a fost 
Tolstoi şi te pleci în îaţa omului, care 
s'a ştiut ridică atât de sus, predicând 
înt”o formă simplă, pătrunzătoare, 
preceptele cele mai cardinale ale nnei 
etici sociale desghiocate de orice 
sgură. Al treisprezecelea apostol, cum 


1 Trad. de A, Toma, Bucureşti, 
Edit.. «Viața Românească» S. A., Li- 
bräria Alcalay. 160 pag., leg., 40 Lei. 


in fruntea . 


l-a numit cineva, este în cartea acea: 
sta, răspândită în Rusia în câteva mi- 
lioane de exemplare, povestitorul sfă- 
tos şi totuși scurt la vorbă, sfetnicul- 
bunic şi tovarășul de joacă cel mai 
ideal. Numai un singur cusur are 
cartea aceasta: preţul cel. mare, expli- 
cabil pentru hârtia de acum şi pentru 
ilustrațiile, tipărite deosebit, dar du- 
reros pentru punga părinţilor, cari ar 
vrea să cumpere o astfel de carte co- 
piilor lor. 

Dar cartea aceasta te silește, pe 
tine, cetitorul mai in vârstă din tim- 
pul de astăzi, să nu sari numai întrun 
picior, sburdalnie, ca siluetele — lui 


Diefenbach, Fidus și ale cui încă? 


de ce nu ni se spune? — ci să pleci 
capul, ascultând sfaturile unui bătrân, 
date unui copil, 

Tragi paralele între Pbzincile cari 
stăpânesc în ziua de astăzi în mult 
lăudata noastră Europa şi între lozin- 
cile pedagogice, pe cari le dăm co- 
piilor de şcoală şi rezultatul este atât 


de puţin edificător pentru noi! 


Dar judece şi cetitorul: ` 

Tolstoi vrea să arate puterea căl- 
durii şi atrage atenția copiilor asupra 
vetrii de căldură, a soarelui, Urmă- 
reşte toate manifestațjile căldprii în 


natură — ţinând o lecţie de fizică — : 


şi cântă un imn naturii, condusă de 
căldură. «Toate câte-i trebuesc omului, 
tot ce slujeşte deadreptul nevoilor lui, 
soarele ile dăruiește, căldura solară 
se găseşte în ele. Pânea e trebuin- 
cioasă futurora, pentrucă e o zămislire 


a soarelui şi păstrează în ea multă 


căldură solară.” Grâul încălzește pe 
cel ce-l mânâncă», scrie Tolstoi celor 
mici. 

Căldura, datătoare de viață? Brrr! 
Nu simțiți frigul, 


de primăvară, care începe să încăl- 
zească? Suileteşte suntem îmboldoro- 


care planează în: 
discuţiile noastre, pe lângă tot soarele : 


` 


— 197 — 


siți în blăni groase, ca- laponezii, lä- 


sându-ne liber.doar vârful nasului! 


. Şi Tolstoi pledează pentru căl- 


dură în natură, pentru căldură în re- 
laţiile noastre sociale, pentru PORA 
față de animale! 

Câteva exemple vor ilustră mai 
bine căldura aceasta. 

Regele Perşilor, Cambyse, simte 
milă față de regele Psamezit, al Egip- 
tului, după ce Psamenit € cuprins el 
de milă față de unul din tovarășii săi, 
care fusese odată bogat și bine, iar 
acum se fâreşte în sdrențe — şi re- 
gele persian dăruiește viața şi pune 
în libertate pe potrivnicul său. 

Ca să arate nobleța în armele de 
luptă alege Tolstoi povestea vizirului 
Abdul, care; insultat pe stradă, pri- 
mește o arătare pe sub ascuns împo- 
triva celui ce-l insultase, iar Abdul 
chiamă pe cel cu pricina, na ca să-l 
pedepsească, ci ca să-i spună, că are 
un vecin rău, care l-a pârât. 


Fiţi generoși, vrea să înveţe Tol- 


stoi'pe micii săi cetitori, generoși chiar 
şi faţă de duşmanul învins. Arătaţi 
chiar şi duşmanului vostru, că nu vă 
folosiţi de arme mârşave împotriva 
lui! Capul sglobiu de copil va aveă 
ce să gândească în urma lecturii a- 
cesteia, 

Chiar și animalele sălbatice se iġ- 
besc întreolaltă, constată Tolstoi, și ca 
să ilustreze teza povesteşte cum într'o 
menajerie din Londra, între fiarele 
sălbatice un domn, dând un căţel unui 
leu, ca hrană, acesta nu-l atinge, ci se 
învaţă cu el, încât, când stăpânul că- 
țelului vrea să-l ia înapoi, leul se 
«sburli şi mugi», iar când moare că- 
țelul, leul <începă să-şi lovească coa- 
stele cu coada şi se aruncă în zăbre- 
lele cușştii, muşcându-le cu furie ne- 
bună». — Bulka, cânele, e cântat de 
stăpânul său pentru credința sa. — Un 
elefant, care omoară pe tatăl unor 


copii, se înduioşează. de copii şi mun- 
ceşte pentru dânşii, drept răsplată. 


Fie-vă milă de animale! strigă în- 
duioşat Tolstoi, descriind-pe calul său- 


bătrân, Voronek, pe care — ca copil 


_— îl bate cu codorâștea — şi numai 


mai apoi vede cât e de slab şi de 
istovit de puteri, încât îl sărută şi-l 
roagă de iertare. 

Dela animale trece la viaţa del 
țară, la fărănime şi la` pet ei 
naturală. 

Istețimea țărănească o „ilustrează 
cu sfatul unui țăran: când țăranul crede 
că, în loc să se dea mii de lei pentru 
o piatră mare, care stă în drum, ca 
să fie dată laoparte sâu să fie arun- 
cată în aier cu dinamită, e mai cu 


minte să sape o groapă mare /ângă ` 


ea și să lase să cadă în groapă — un 
fel de «ou al lui Columbus»! — Un 


judecător drept găseşte, înainte de 


Sherlock Holmes, a cui este femeia 


algeriană, a învățatului sau a unui. 


ţăran, căci o chiamă dimineaţa şi o 
roagă să-i toarne cerneală în călimară, 
convingându-se. că se pricepe; ai cui 
sunt niște bâni, ai unui negustor de 
untdelemn sau ai unui măcelar — cău- 
tând pe suprafaţa apei steluțele de 
grăsime" ale banilor negustorului; etc, 


Pe un prostălan îl face să guste, 


pentru stăpânul său, foafe perele, pe 
cari i le Cumpără, căci nu pricepe de- 
şteptul, cum ar puteă ști altfel dacă 
toate sunt bune. 

Nu auziţi râsetele copiilor la ce- 


tirea acestor pagini şi nu simfiji gim- 


nastica de idei? 

Pentru pedepsirea frândăviei ne 
vorbeşte Tolstoi de-o vrabie, care asn 
rechiziționat, prin fraudă, un cuib de 


rândunică, iar rândunicile, drept pe- 


deapsă, au adus noroi în ciocul lor, 
astupând cu noroi întrarea cuibului şi 


- zidind astfel, pe vrabie, de vie, în cuib. 


a 


= 108 = 


Unui pustnic, care credeà că numai 
cu rugăciunea poate să fie plătit lui 
Dumnezeu, îi apare un moşneag cu 
barba colilie, şi-i grăieşte: «De ce nu-ţi 
cauţi hrană? Tu socoteşti să tii, în 
felul ăsta, plăcut în ochii lni Dum- 
nezeu, şi făptuieşti un păcat. Dumnezeu 

5 a rânduit lumea în așă chip, ca fiecare 


să-şi caute singur de-ale traiului cu su- 


doarea îrunții». 

` Auziţi voi, cei cuprinși de «valul 
de trândăvie» 
ascultați glasul lui Tolstoi pustnicii 


din ziua de astăzi —. 


vieților noastre sociale, cari credeţi că 


tăind la cupoane sau rugându-vă numai 
-stomăhului vostru- aţi săvârșit o faptă 
vrednică de laudă?! 
Ca să înveţe pe copii să distingă 
„ nuanțele, gradele de culoare şi formele, 
pune pe nişte orki să se certe cum 
sunt elefanții unui. rege indian 'şi- pe 
un orb să ştiricească cum este albeața 
laptelui. ` 
Noi, cei mari? Noi ne dăm oste- 

neala să <camuilăm!> Am învățat-o pe 
câmpurile de luptă şi «camouflage»-ul 
acesta ne reuşeşte aşă de bine, încât 
de îrecăm mânile, satisfăcuți că am 
înşelat pe alții.. O, da, desigur nuan- 
tele culorilor. le distingem, dar nuan- 
tele fine ale sentimentelor gingaşe, 
ale gingășiei în discuţie — le-am perdut. 
Spre paguba tuturora! Să vină un 
Tolstoi, să ne învețe pe cei mari să 
distingem. acum, când trăim epoca de- 
valvării tuturor- valorilor. 


Fiţi buni, fiţi milostivi, fiţi iertă-. 


tori, fiți generoşi, aveţi-vă ochii în 
patru, ca să pricepeţi frumuseţile na- 
turii! sfătuieşte Tolstoi pe cei mici. 
Şi vrea să-i. mai înveţe să adâncească 
şi problema existenţii. 

Din ce vine răul în lume? îşi pun 
întrebarea corbul, porumbelul, cerbul 


și şarpele, iar corbul spune: «te simți ` 


parcă hărțuit, sari dintrun loc în altul, 
nu-ți mai afli odihnă şi, dacă dai cu 
X DP aci 


ochii de hrană, te faci fiară, te arunci, 


asupra ei, târă să te mai uiţi la nimic». 


Toate patru animalele ajung cu dis- `- 


“cuţiile lor să convingă pe pustnic că: 
«răul în lume nu vine nici din foame, 
nici din iubire, pici din ură, nici din 
frică, ci trupul, Zrapul nostru e pri- 
cina. Dela el vine doară foamea, iu- 
birea, ura şi frica!» 

Pleci capul adânc în fața aposto- 
lului dela Iasnaia Poliana şi murmuri, 
tu, copil mare: «nici când mam simţit 
noi, oamenii, mai adânc acest adevăr 
decât în zilele de-acum!» iar sfaturile 
date de magul Iubirii între oameni te 
„mustră, ca şi când-ai fi la spovedanie, 
"sub patrafir... llie Marin. 


Pressa în România. Legea dela 
23 Martie 1904 impune tuturor atelie- 
“relor de arte grafice, în special celor 
tipografice, să: trimită Academiei. Ro- 
mâne, fundaţiunii Universitare «Carol 
Í» din Bucureşti și Bibliotecei Centrale 
din laşi exemplare din toate produ- 
sele lor. Academia Română a publicat, 
până în 1916, în fiecare an statistica 
acestor produse grafice, în care o parte 
-foarte interesantă eră a periodicelor 
(gazetelor şi.revistelor). Statistica ace- 


stora eră grupată după localitate, spe- - l 


cialitate şi limbă. Răsboiul, apoi greu- 
tățile tipăririi au întrerupt publicarea 
statisticei periodicelor, care sperăm că 
se va puteă face iarăși de acum înainte, 
Dăm acum o statistică sumară a 
periodicelor, cari au apărut în 1920 în 
România întregită şi s'au primit la Bi- 
blioteca Academiei Române. 
Apar: ` y 
L In București . ... 


249 

IL „„ Muntenia, Moldova, 

~ Dobrogea (fără capi- 
tală) . `. 285 

11| Pia Transilvania (cu Banat 
şi Crişana) . . . . 172 


IV. „Basarabia . . . . 35 
V. „Bucovina. . . . . 18 


` Cu totul . 


= 


— 199 — s 


In numărul acesta nu sunt cu- 
prinse periodicele, cari au incetat anul 
acesta, nici cele ce nu au fost trimise 
ca d. e, gazetele ungurești din Arad, 
cea românească din Sighetul Marma- 
ției ş. a. 

Din America s'au trimis anul acesta 
numai trei periodice româneşti, două 


din Statele Unite, unul (in românește 
și spaniolește) din Argentinia. 


După limbă; peste î/, sunt româ- 
nești. (în Transilvania cea mai mare 
parte sunt maghiare și germane), apoi 
maghiare, germane, evreeşii, franceze, 
bulgare, ruseşti, turceşti. V. L. 


Cărți Românești. 


“Calendarele anului 1921. Din 
numărul nesfârşit de cărţi, cari ies de 
sub teascurile tipografiilor, — în a- 
ceastă vreme de americanism literar 
și științific, — şi printre cari se întâl- 
nesc o mulțime cu tilluri și coperte 
mai mult sau mai puţin strigătoare, 
ce caută să aţâţe curiozitatea şi spiritul 


publicului în schimbul unor preţuri - 


uimitor de exagerate, — fac parte și 
unele cari sunt mai puțin preţuite, dar 
cari aduc un mare şi netăgăduit folos, 
Acestea sunt Calendarele. 

Dacă cele dintâi sunt făcute pen- 
tru cei cu pretențiuni de carte, pentru 
cei cari se indeletnicesc cu dânsa, şi 
dacă prin ele fiecare îşi mulţumeşte 
anumite. înclinări ale sufletului, sau 
caută anumite lucruri pe cari nu ile 
poate da viața de toate zilele, — ce- 
stelalte trebuie să fie făcute pentru 
toată lumea, — cărturari și necărtu- 
rari, — și în ţara noastră mai cu 
seamă, pentru marea mulțime lucră- 
toare la câmp şi în ateliere. Prin ele 
trebuie să se vorbească despre toate 
scopurile înalte ca și despre tot rostul 
cuminte şi folositor al vieţii noastre ; 
și în atmosfera de întunecime a sa- 
telor şi târguţilor din cuprinsul Ro- 


mâniei mai cu seamă sub această. 


formă a calendarelor se poate pogori 
sfatul folositor şi mângăierea învăţă- 
turii cărturăreşti. — Prin calendare se 
pot da învățături, sfaturi şi exemple 


despre alegerea hranei, despre îngri- 
jitul locuinţei şi al sănătăţii, despre 
folosul muncii strânse prin economii, ~ 
despre păstrarea acestei munci, des- 
pre trebuiuța mare a şcoalei şi bise- 
ricei, şi despre alte nenumărate lucruri. 

Şi când o slabă lumină. despre 
rostul nostru ca stat și ca naţiune se 
află în conştiinţa plugarilor, meseria» 
şilor şi chiar a claselor noastre mijlocii, 
singura formă prin cari aceste lucruri 
se pot spune, întări;--păstră pururea 
neadormite şi transformà în putere 
vie, sunt, în primul rând tot calen- 
darele, — Varietatea, bogăţia și ale- 
gerea cea mai chibzuită a materialului 


-din punct de vedere instructiv, moral 


şi național,-dau mai cu seamă, valoare 


_unor asemenea publicaţiuni. i 


Din acest punct de vedere Ca- 
lendarul <Asociațiunii» din Sibiiu în- 
tocmit de D) loan Georgescu, secre- . 
tarul literar al ei, acel al «Gospoda- 
rilor» lucrat de Dl ion Simionescu, 
profesor la Universitatea. din Iaşi, și. 
Calendarul «Glasul Bucovinei» dela 
Cernăuţi prezintă un deosebit interes 
pentru mulțimea cetitorilor noştri. 

Calendarul Gospodarilor este în 
adevăr scris pentru săteni, îndreptân- 
du-se mai ales către dânşii şi vorbin- 
du-le într'un graiu desăvârşit țărănesc, 
despre cele mai multe şi .mai arză- | 
toare nevoi ale lor. Dl Simionescu, 
un admirabil povestitor şi populari- 


200. — 


. zator, a ştiut să aleagă din toate do- 
meniile de cunoștinţi, acele lucruri 
cari folosesc gospodăriilor sătești, Sfa- 
turi despre plugărie, despre aldinărit, 
pomărit, despre băncile populare şi 
întovărăşirile săteşti, despre şcoală și 
biserică, povestiri istorice în graiul și 
pe, înțelesul sătenilor, umplu paginile 
acestui calendar care nu se poate în- 
deijuns recomandă satelor noastre. 


DI I. Georgescu de-asemeuea ne-a 
dat un foarte bun calendar care co- 
prinde pe lângă răvaşul politic al anului, 
` răvaşul cultural, răVagul bisericesc, ră- 
vaşul armatei, şi alte o mulţinie de 
articole scrise de diferiţi scriitori în 
legătură cu negoțul și meseriile, des- 
pre nevoia de a păstră pădurile, despre 
bogăţiile ţării noastre, ca şi despre 
felul cum trebuește să ne păzim de 
holi pentru păstrarea sănătăţii. Un 
mişcător şi pios capitol este consacrat 


morţilor noştri, din cursul răsboiului, . 


care” cuprinde pe toți aceia «ce-au 
ajutat Patria cu armele, cu sfatul sau 
o au mărit prin ştiinţe şi învăţătură», 

Un frumos articol, plin de învă- 
tătari, scrie DI V. Păcală despre «/n- 
dustria mică țărănească şi rosturile ei 
în țara noastră». ` 

In fruntea tuturor calendarelor stă 
prin execuţia teenică prin varietatea 
materiei şi prin extensiunea lui, Ca- 
lendarul «Glasul Bucovinei» unde gă- 
sim pe lângă o cronică asupra întâm- 
plărilor mai însemnate a anului şi di- 
„ferite articole asupra celor mai însem- 
nate chestiuni în legătură cu viața po- 
litică și culturală a acestei provincii. 


Intrun articol întitulat «Viaţa politică». 


DI 1. Nistor, scoate în evidență îucer- 
-cările de zavistie pe cari anumite nro- 
ravuri politice le-au întrodus în acest 
ținut împotriva cărora autorul cere 
crearea unui front unic, format de toţi 
«aceia, tie din provinciile “alipite, fie 


„le atingă. 


din Regat, cari doresc să lupte pentru * 
unirea. sufletească, pentru armonizarea 
vieței politice, economice şi culturale în 
hotarele țării întregite, pentru buna în- 
țelegere între toate clasele sociale, pentru 
întărirea ideii de stat național unitar 
şi pentru apărarea, ridicarea şi înta- 
rirea prestigiului şi autorității statului, 
Ne vom grăbi de a face front unic 
contra tuturor tendinţelor de știrbire a 
Jruntariilor țării și de dezordine în tre- 
bile obștești şi contra tendințelor de 
autonomie și reaustriacizare a finu- 
turilor româneşti». 

Almanahul ziarului «Universul» ne 
dă între altele o scurtă şi interesantă 
descriere asupra «operaţiunilor armatei 
II. în legătură cu bătălia dela Sibiiu», 
precum şi un bun articol de popula- 
rizare despre «Martirii științei». 

Ne pare rău că neavând la înde- 
mână calendarul «Ligei Culturale» nu 
putem poineni nimic mai deosebit în 
legătură cu dânsul. ` 

Am puteă. aminti încă alte de 
calendare, cu un caracter mai mult 
informativ-regional, scrise în deosebi 
pentru săteni, cam e «Calendarul Să- 
teanului» întocmit de dl T. Popovici 
şi apărut în editura Krafft din Sibiiu, 


` «Calendarul pentru toţi şi pentru. toate» 


editat de preotul 1. Baciu dela Lugoj, — 
«Calendarul ţăranului român» apărut 
în editura tipografiei Augustin S. Deac 
din Gherla, ca şi Calendarul «Puiul 
“Calicului» apărut în editura «Foaia 
Săteanului» din Săliște. 

Vremuri mai bune pentru intre- 
prinderea tipografică şi pentru înțele- 
gerea culturii adevărate, ne fac să 
sperăm că pentru anul viitor, calen- 
darele vor puteă corespunde şi mai 
bine scopurilor şi aşteptărilor pe cari 
acest fel de publicaţiuni trebueşte să 
AL P. Arbore. 


+ 


— 201 


Tudor Pamfilie: Ținutul Hoti- 


nului la 1817 (cu-o hartă). Chişinău 


Editura societăţii «Glasul Ţării». — 32 


pagini. Preţul 3 lei. 


Ținutul Hotinului numără astăzi” 


un puternic element rutean, care se 
întinde de-alungul Nistrului dela fron- 
tiera Bucovinei şi până la marginea 
judeţului vecin, al Sorocei. Elementul 
moldovenesc se atlă în unele sate din 


această zonă amestecat cu Rutenii, iar. 


în vecinătatea Prutului precum și în 
colțul format de acest râu şi de ho- 
tarul judeţului Bălți numărul satelor 
moldovenești este din ce în ce mai 
mare, pentru ca mai apoi în acest din 
urmă judeţ să ne găsim în sate mari, 
gospodărești şi : locuite numai de 
Moldoveni, cum se numesc cu atâta 
` mândrie şi atâta conștiință locuitorii 
acestui ținut. 

Cercând să facă, pe scurt, istori- 
cul mişcării populaţiunii judeţului Ho- 
tin, autorul începe această lucrare cu 
câteva consideraţiuni generale asupra 
Basarabiei, arătând că stăpânirea lui 
Mircea-cel-Mare al Munteniei care se 
intitulă «Domn al amânduror marge- 
nilor Dunării până la Marea cea mare», 
a înlocuit o vreme stăpânirea tătă- 
rească ce se stabilise după 1250, în 
“mod temeinic în părţile sudice ale 
acestei provincii, din care cauză. nu- 
mai, Turcii au ajuns să zică pămân- 
tului; dintre gurile Prutului şi ale Ni- 
strului, «Țara lui Basarab», — după 
neamul din care scoboră Mircea-Vodă, 
nume care a rămas şi până în zilele 
noastre, : 

În părţile de sus ale Moldovei 
diferite numiri de origină slavonă ca 
Stanislav; Rădăuţi, Vaslăuţi, Clişcăuţi, 
ce se constată” documentar de pe la 
1360—1364, ar arătă, după unii istorici 
ai noştri, că unele căpetenii ruseşti 
căutau să lărgească aşezările semin- 


tiei lor, întinzând cololizarea lor spre 
apus, în aceste părți. . 


Pentru oprirea acestui puhoiu 
tătaro-slav, a fost trimis din Maramu- 
reş Dragoş-Vodă, înaintaşul lui Bog- 
dan. Această stăpânire s'a întins treptat 
spre răsărit, în aşa fel încât Alexandru 
cel Bun (1400—1432) ajunsese în po- 
sesiunea vadalui dela efin, iar în 


"1408, vameşii lui se găsesc deopotrivă | 


atât la Cetatea Albă precum şi la Tig- 
hinea şi Hotin. -Numărul locuitorilor 
din regiunea Hotinului, în această 
vreme, trebuie să fi fost mic, de ọarece 
un călător care a trecut prin aceste 
părţi pe la 1421, pomeneşte de nişte 
«mari pustietăți»>. Deşi sub urmaşii lui 
Alexandru cel Bun, Polonii au avut 
oarecare amestec în aceste părți ale 
Moldovei de sus, totuşi ele au rămas 
coprinse  necurmat până în pragul 
domniei lui Ştefan cel Mare, între gra- 
niţele domnești. După moartea marelui 
Voevod, cetatea Hotinului a avut să 
sufere din partea Polonilor, sub care 
ajunge și prin dania lui Despot-Vodă, 
până ce Alexandru-Vodă Zis și Lăpuş- 
neanu o arde. Socotelile visteriei din 
vremea lui Petru Șchiopul, 1591, în- 
samnă ca locuitori în acest ținut «1916 
țerani istov, 232 săraci, 77 curtiani, 
41. vătași, 122 neameşi, 95 popi, adecă 
2483 de gospodari cu casele lor. În 
1690 aceşti locuitori văzură năvala lui 
Mihaiu-Viteazul, când arse o mulţime . 
de sate între cari şi «Zelenia; mai jos 
de Medveja». Năvălirile Cazacilor, ale 
Polonilor, vremnrile tulburi cu necon- 


- tenite răzmirițe la aceste hotare au 


făcut ca locurile vecine dintre Prut și 
Nistru, să se golească de lume, Ră- 
zăşii sărăciți de atâtea jafuri se gån- 
desc să-şi vândă ocinele, pe cari le 
cumpără îndată boerii, cari fixându-şi 
proprietăţi în aceste locuri, erau ʻa- 


_proape şi de Suceava, scaunutDom- 


— 202 — 


niei, şi de Polonia, unde se ţeseă po- 
litica vremurilor. kÉ 
În acest fel a crescut marea pro- 


prietate, şi aici ca şi în alte părţi, 


ajungând unii boerii ca de ex. Ifrim 
Hăjdău, — de bună seamă un strămoș 
al marelui învăţat B. P. Haşdeu, — 
să aibă, în această vreme, următoarele 
sate în ţinutul Hotinului: Paşcăuţii, 
Tulburenii, Negurenii, Citnicăuţii sau 
Hăjdaua, Nesvoia, Precutul, Belcăuţii 
de sus, Ocne, Slobozia, Denjănii, 
Dolinenii, Cruhlicul, Șendrenii, Du- 
menii, Costicenii, Fedcăuţii, Şerbaca, 
Hrusăuţii, Tulitenii, Medveja, Glin- 
căuţii, Catienii, Brănzănii și Culicenii. 

+ Qăsindu-se în drumui-spre Polo- 
nia, Turcii pentru expediţiunile- pe 
cari le făceau în aceste părți, au pre- 
făcut ţinutul Hotinului până în apa 
Ciuhurului, în raiă, când probabil că 
„satele moldoveneşti au început să se 
populeze şi cu Ruteni, fugari de peste 
Nistru, din Podolia şi Pocuția, unde 
împrejurările de viață erau nespus mai 
grele ca în Moldova. 

Izvodul încheiat în 1817 cu pri- 
lejul primirii jurământului către țar 
după actul de anexiune din 1812, ne 
arată o mare decădere a vieţii libere 
ţărăneşti. Din cele 174 sate ale acestui 
ținut, nu sunt răzăşești complet decât 
5: Stroeştii, Pășcăuţii, Cerlina, Bì- 
lduții şi Tulburenii, iar cu pomenire 


de răzăşi se mai aflau încă 7 sate: 


Fetești, Rugiavinița,  Costiceni, Ni- 
porotova, Piribicăuţii, FHruşavăţul şi 
Sângerul. i 


. «Toți locuitorii din toate celelalte 
163 de sate trăiau ca vecini pe mo- 


boerilor basarabeni, iar 100 fiind stă- 
pânite de boerii și mănăstirile din 
Moldova şi Bucovina. 

Izvodul pomenit aminteşte în mod 
amănunţit numeie tuturor acestor mari 
proprietari 

Dacă marii proprietari în 1817 
erau încă aproape în totul numai mol- 
doveni, credem cu toată siguranța că 
şi locuitorii satelor erau în majoritate 
absolută tot de acelaş neam. Izvorul 
locuitorilor din 1817, ne arată în sa- 
tele complect ucrainene după harta 
lui Alexis Nour, că numirile sătenilor 
erau aproape curat numai moldove- 
neşti. Mai mult încă. Din satele ace- 
stea astăzi aproape “complect ucrai- 
niene ni s'au păstrat plângeri cari în- 
cheie nădăjduind că vor puteă să pe-- 
treacă <io/deauna subt dregătorii mol- 
doveni, pământeni de ai noştri, precum 
sântem deprinşi şi ne înțelegem în 
vorbă. Că alte rândueli nu pricepem, 
şi numai cât ni se adaog năcazurile şi 
greutăţiie noastre» !. 

Deschizându-se Nistrul au năvălit 
tot mai mulţi străini de dincolo de 
acest râu, Ruteni și Evrei, cari încetul 
ch încetul au populat satele noastre, 
unde elementul românesc strâmtorat 
şi mneajutorat de stăpânire a început 


-să se stingă sau să se rusifice, 


Urmează, la sfârşitul acestui stu- 
diu, izvodul din 1817, care cuprinde 
satele cuprinse cu numărul de preoți, 
văduve de preoți, diaconi, dascăli, vă- 
duvele lor, ponomari, mazăli, vădu- 
vele lor, ruptaşi, văduvele lor, birnici 
gospodari, văduvele lor, burlacii şi 


şiile boereşti, pe cari, în lipsă de braţe 'argaţii, ertaţii din fiecare sat aparte. 


se puteă adăposti ori şi cine; cum 
s'a întâmplat cu Ucrainenii de peste 
Nistru». i 

„Foarte puțini 
în posesiunea acestor moşii, restul de 
55 rămânând până la 1817 în mânile 


~. Nistru de. gios, 
străini au ajuns 


Ocoalele ținutului Hotin erau 
atunci următoarele: Nistru de sus, 
Ciuhuru, Mijlocul, 
Prutu de gios, Prutu de sus, Ghila- 
pățul şi Raşcovul, Bricenii şi Lipcanii 
erau târguri. 


`~ 


e 


spera 


— 203 — 


Harta care însoţeşte această carte 
ne arată satele, moldoveneşti, în parte 
moldovenești nemoldoveneşti, satele 
cari erau la 1817 și satele întemeiate 
după 1817. ; 

Lucrarea dlui Pamfilie este o 


foarte vrednică contribuție la dezmor- 


mântarea și înțelegerea trecutului de 


“glorie şi -de vrednicie a acestor ţinu- 
turi moldoveneşfi, aşa de mult uitate 


şi nesocotite până acum, 
i Alex. P. Arbore. 
* 

D. D: Patrașcanu, Strategie și O 
excursie de plăcere. laşi «Viaţa Româ- 
nească» 1920. Preţul 2 Lei. 

D-l Patraşcanu, unul din cei mai 
distinşi povestitori români, dă în 
broşurica aceasta donă povestiri dintre 
cele mai isbntite, In cea dintâiu (Stra- 
tegie) ne înfățișează tipul comic al 
militarului, care, înainte de a plecă 
la luptă, ţine să tragă un chef, să nu 
moară flămând. Intre pahare își de- 
svoaltă d-l general «strategia», atăcând 
deja în primul elan, din 1916, Buda- 
pesta, și amenințând să ocupe într'o 
lună și Viena. A dona e chiar nega- 
ținea titlului: nu o excursie de plân- 
gere, ci de mizerii, la o stațiune bal- 
neară română: lipsa de cvartire, ne- 
curăţenie, mâncări proaste, insecte, şoa- 
reci, motani etc. cari toate se conjură 


să-i facă petrecerea cât mai nesuferită, 


După câteva oare petrecute la Lacul 
Amar pleacă cu un tramcar condus 
de un vezetiu țigan (o odiseie întreagă 
şi cu acesta!) şi când ajunge, în sfârşit, 
la oraş zice pentru totdeauna adio sta- 
țiunilor noastre balneare. Resemnarea 
blândă, ironia fină, tonul glumet și 
vioiu, umorul nesecat al autorului etc, 
toate acested contribue a face şi din 
aceste bucăţi, ca şi din altele semnate 
de autor, lectura cea mai plăcută şi 
folositoare. (ig.) 


Mihail Sadoveanu, “Frunze ?n 


- Furtună. Bucureşti. Editura «Cartea 


Românească», Tip. Sfetea. Format 8°. ' 


“Pag. 170. Preţul 9 Lei. 


Fecundul scriitor moldoxean ne dă 
în volumul de față un mănunchiu de 
povestiri interesante din ultimile două 
campanii militare: 1913 şi 1916 —1917, 
Excepţie face numai prima bucată 
«Amintire dela Pind», care, neavând . 
subiect răsboinic, sar păreă că mare 
ce căută în acest volum de povestiri 
răsboinice. Și totuş, dată fiind viața 
plină de hărțueji continue, a fraților 
noştri Macedo-Români cu atâţia -an- 
tarți (bandiți): greci, sârbi, bulgari, 
turci etc., întreagă ființa lor e de 


-multeori'în voea întâmplării, precum 


în voea întâmplării sunt şi frunzele 
răpite de furtună. De celelalte bucăţi . 
nu poate fi vorbă, că nu pot încăpea 
sub titlul ce li s'a dat: sunt toate cu 
subiect de răsboiu, care în viaţa ome- 
nirei ceeace e vijelia în a firei. Sunt 
lucruri cari se cetesc cu atâta interes. 
Aci figura simpatică a unui dezertor 
milităr (Macovei), care, auzind că ţara 
lui de obârşie e în primejdie, își pă- 
răseşte patria adoptivă (Bulgaria) şi 
intră de bunăvoie în armata română, 
slujind interesele țărei şi ale neamului 
său adevărat. Dincolo figura unei foste 
guvernante (Necunoscuta), care știe 
englezeşte, îranțuzeşte şi nemţeşte şi 
e -abtiată după vals, preferă să rămână 


` țărancă în cel mai umil sat decât să 


intre din nou în vâltoarea păcătoasă 
a oraşelor. In timpul <lungilor con- 
centrări» ţi se dă prilejul cel mai ne- 
merit să auzi multele, nesiârşitele jalbe 
ale eroilor noștri dela sate. împotriva ` 
administraţiei ticăloase: pe unul la 
năpăstuitjandarma!, pe altul primarul 
pe al ireilea silvicultorul, şi așă mai 
departe. Grozăviile răsboiului cu toți 
demonii distrugerii mai binc-i înfăţi- 
şează povestirea «Otrava». Cu subiect - 


strein e numai «lancl», un Ovreiu care 
face negoţ şi în răsboiul galiţian. Pentru 
noi, bine înțeles, mai mult interes pre- 
zintă notele de pe front: «Mărăşti» 
şi <Mărăşeşti», unde s'au înfipt cele 
dintâi drapele ale României întregite 
în inima dușmanului rănit de moarte. 
In furtuna aceasta cumplită a răsbo- 
-iului numai odată se deschide cerul 
“şi ni se arată o viziune mai senină 
din alte sfere ideale, când soldatul 
Petrea Negruţ moare pe malul Nagilo- 
vului «Cu ochii la cer», aţintiți asupra 
dreptului judecător Hristos. 

Aşă se înfăţişează acest interesant 
volum de povestiri răsboinice unei 
priviri fugitive. (G.) 


Livia Hulea Rebreanu, Rdvașe 
în tabără. Poezii (1914—1918). Editura 
-librăriei diecezane Arad 1920. Preţul 
8 lei. 

In foiletoanele ziarelor noastre 
româneşti din Ardeal de pe. vremuri 
_se puteau vedeă adeseori drăgălașe 
versuri, palpitând de emoția actuali- 
tăţii, semnate Livia Rebreanu. Unele 
-din ele erau 'atât de înduioșătoare, 
încât nemiloasa censură maghiară nu 


le admiteă în întregime sau nu le 


admiteă de loc, Aceste versuri cu- 
prindeau o parte din sbuciumul şi 
durerea sufletească a Românilor ar- 
deleni în anii de cumplită tragedie 
1914—1918 când luptau, sub comandă 
străină și în limbă străină, pentru in- 
terese nu numai străine, ci deadreptul 
duşmane. ” 

Ce interes mai pot avea astăzi 
aceste versuri? Mai potu-ne ele pa- 
“sionă? Nu şi-au pierdut şi ele tot 
farmecul şi interesul odată cu dispa- 
riţia acelor vremuri de urgie ? . 

Nu! 

Pentrucă ele nu cuprind numai 
durerea zilelor de atunci, ci și uă- 
dejdea zilejor de acum şi din viitorul 


"de credința neîntrântă în ideal. 


depărtat mai fericit. Ele clocotesc nu 
numai de sbuciumul realităţii, ci şi 
Ele 
sunt nu numai documente de simţire 
adevărat naţională, ci trezesc prin . 
accentele lor duioase simţiminte de 
un nobil paciiism, umanitarism şi na- 
ționalism sănătos, brodate toate pe 
un fond de optimism indestructibil. 
Cetitorul de astăzi a! acestor ră- 


' vaşe va rămâneă impresionat, dacă nu 


de cuvintele bunicului: 


> 


«Voi toți sunteți departe prin cele m 
[străine . 

făr’ a şti “măcar anume 

[pentru cine»... 


Luptaţi az 


cel puțin de serbătoreştile „şi pro- 


feticele lui juruinţe : 


«lar, .„ daco fi din rază să se 
(aprindă-un soare, 
Ne-om întâlni, mepoate, la Marea— 
[Serbătoare.. ; 


Puteri nebiruite se vor trezi în mine 
Şi-nşor, cu coasa ’n spate te-oiu căută `- 

[pe tine, 

Grăbind ca socul aprig spre vâriu 

Pncetinat,., 

Uitând că-s gârbov, bolnav şi părul 

[argintat.,., 

“Câi bătrâni gârbovi, cu «pärul 
argintate nu săvârşesc astăzi aievea + 

ceeace bunicul acesta visà numai în 

amii de grele încercări 1914—1918?! 

Ne- place a remarcă şi schimbarea 

de ton și mentalitate ce se observă 

la sfârşitul volumului. De unde la in- 

ceputul răsboiului mondial mama ro- 


„mână din Ardeal se rugă pentru fiul ei: 


Dacă-i scris el să-mi rămână 
Colo ’n ţerile străine, 

- Doamnue-auzi-mi rugăciunea ; 
la-mă mai întâiu pe mine! 


la sfârşitul volumului, când, după no- 


rocoasa încheiere a răsboiului, nu mai 


— 205 — 


sunt «granițe ?n Carpați», despărţi- 
toare de fraţi, ea poate grăi: căire 
Doamna tuturor Românilor: 


«Căci de când ești- Tu scumpa noastră 
(Mamă, a amuţit al lanțurilor glas, 

Zăvoarele închisorilor dușmane — sub 

(cari atâtea inimi ne-au rămas — 
Sunt azi sfărmate în bucăţi o miie 
Mormintele lui Horea, alui lancu ţi-au 

3 [dovedit c'atâta te-am dorit 
— Cu ei alături deci îţi pi Stăpâno 

[în liberul Ardeal: «Bine-ăi venit!» 

„Schimbarea aceasta de ton și men- 
talitate e de dorit să se întâmple în 
sufletele tuturor Românilor ardeleni, 
pentru consolidarea desăvârşită a pa- 
triei noastre, de aceea trebuie răspân- 
dite aceste răvașe cât mai mult în 
popor. i 

Ele merită acest lucru şi pentru op- 
timismul, credința (compară sub acest 
raport «Basmul stelelor» şi «Lângă 
altar») şi gingăşia femeiască de care 
dau dovadă.aceste versuri. 

Ce emoţionantă e această imagină 
a mamei române și creștine dela noi: 


- «Ea tresare — zece ceasuri! —, se 
[ridică “ncetişor 
Şi-şi aşează ’n patul muale puişor de 
[puişor. 
Face-apoi la fiecare câte-o cruce — 
d [şi-i sărută, 
lar când dorm le ia din mână mărul 
[roș şi mândra turtă...» 

. - LG. 


Un fals istorie. (Replică.) Ră- 
spunsul dlui Constantinescu conține 
greşeli, cari trebue rectificate în in- 
teresul învățământului din istoria Ar- 
dealului. . 

1. Nici în diploma lui Andreiu al 
l-lea, nici în alte documente din se- 
colul al XIII-lea nu se aminteşte de 
Ţara Saşilor, ci numai de Pământ 


regesc, din care o parte rupt dela Va- 
lahi. Numirea Sachsenland au întro- 
dus-o Sașii prin abuz fără să se poată . 
întemeiă pe documentele publice din 
întâiele veacuri ale petrecerii lor în 
Ardeal, numai după 1438, adecă după 
întemeierea uniunii celor trei «naţiuni». 
Numirea 'aceasta nu constitue deci un 
fapt istoric pentru secolul al XIII-lea 
şi noi nu o putem toleră în şcoalele 
noastre din Ardeal. 


2, Nu există document din se- 
colul al Xill-lea care să numească 
partea de vest a Ardealului Țara Un- 
gurilor. Dimpotrivă, există multe do- 
cumente din acest secol și din al 
XIV-lea, din cari se vede, că această 
parte a -Ardealului cuprindeă numai 
districtus olahales, cârmuite după jus 
olahale. Până'n în secolul al XIV-lea 
s'au păstrat chiar şi mici voivodate ro- 
mânești, ca la Cristior, apoi în Bihor 
şi în alte locuri. Aceste documente se 
pot găsi la Academia Română, în co- 


„lecțiunea lui Hurmuzaki, în studiite 


lui Pesti Frigyes şi Nicolae Densu- 
şiauu, ca: să nu mai citez şi altele. 
De altminteri Unguri ca națiune 


politică nici nu mai există în Tran- 


silvania după 1438, ci.numai Nobiles, 
Siculi et Saxones, Și trebue ştiut, că 
în secolul al XVI-lea se mai amintesc 
nobiles valahi. 


3. La dieta convocată în 1291 de 
Andreiu al Ill-lea la Alba-Iulia au fost - 
chemaţi şi Români, ca naţiune deo- 
sebită. Dacă ar fi fost în secolul àl 
Xill-lea Români numai păstorii așe- 
zaţi de di C. cu- multă parsimonie pe 
creștetul Carpaţilor sudici, sigur că 
Andreiu nu-i învredniciă de atenţia 
lui, Şi aici face — admit; că fără să 
vrea — istoriografie maghiară, căci 
într'o lucrare scrisă în englezeşte de 
Unguri în 1896 se afirmă, că Românii 
au venit în secolul al patrusprezecelea 


ta „206 — 


din Peninsula Balcanică. Românii de 


pe harta dlui C. ar îi deci iscoadele . 


celorce mai aveau să vină, 

4. Nici numirea Țara Săcuilor nu 
poate figură pe o hartă românească 
pentru secolul al Xiil-lea, căci din 
secolul al XIV-lea avem un document 
dela regele Ludovic d'Anjou, care 
dispensează pe Săcuii diu ţinutul Odor- 
heiului de-a mai da ascultare cnea- 
zului yalah din- Odorheiu. Aşa dară 
în Ţara săcuiască a dlui C. nu dispă- 
ruseră încă nici în secolul al XIV-lea, 
necum în al XII-lea cneziatele ro- 
“mâne, printre cari fuseseră colonizați 
Săcui. ` 


~ O hartă istorică trebue să arete ` 
adevărul istoric, nu pervertirea lui de 
mai târziu şi încă antedatată. 

Completarea materialului istoric 
în- manualele noastre din Ardeal nu 
constitue chestiune niși de savantlâc 
istoric, nici de entuziasm săcăturist. 
Ea e de ordin curat: didactic şi na- 
țional, — lucru pe care noi aici il 
pricepem mai bine, 

Pentru liniştirea dlui C. admit, că 
harta istorică a dumnealui nu e un 
fals istoric, ci o dovadă de ignoranță 


în istoria Ardealui, 
Victor Lazăr, 


Cărţi streine. 


O carte minunată pentru copii. 
In timpul din urmă a apărut şi în ro- 
mâneşte o carte, care merită să fie 
cetită de tinerimea noastră. Este scrisă 
de Selma Lagerlöf, cunoscuta scriitoare 
svediană. Traducerea românească este 
făcută de dna Ni/ză, directoara şcoalei 
normale din Chişinău, Cartea poartă 
titlul: «Călătoria minunată a lui Nils 
` Hlolgerson în Svedia», s'a tipărit în ti- 
pografia Statului din Chişinău şi costă 
8 lei. (1919. 340 pag.). Să nu fie bi- 
bliotecă poporală, în care să ny se afle 
Cartea aceasta. — Spre mai buna înţele- 
gere a acestei fapte, căci ceeace a să- 
vârșit aici scriitoarea svediană este o 
faptă, asemănătoare cu aceea a lui 
Amicis (Cuore» — ce simte inima co- 
piilor), lăsăm să urmeze câteva infor- 
maţii principiare, tipărite: în 1909, în 
numătul pedagogic al revistei «Do- 
cumentele progresului» (ediția germ. 
a revistei, care apăreă franţuzește, en- 
glezeşte, rusește și în limba germană 
înainte de răsboiu) — 1 Octomvrie 
1909. Articolul este scris de Alfred 
Dalin din Hùskvarna (Svedia) şi e 


întitulat: «Cei mai mari poeți națio- 
nali ai Svediei în serviciul școalelor 
svediane». ; 
~ In 1906, scrie pedagogul svedian, 
a început să apară în Svedia o co- 
lecție de «cărţi de cetire pentru școa- 
lele svediane», editate de Alfred Dalin 


„şi Fridtjāv Berg. Cărţile acestea se 


deosebesc de cele obicinuite în multe 
privinţe. Ideia fundamentală: o aco- 
modare cât se poate de mare la tre- 
buinţele sufleteşti ale copilului, în 
decursul diferitelor epoci ale vârstei 
sale. Ca bază a servit psihologia co- 
pilului. «Tot ceeace în cărţile de până 
acum a fost în contrazicere cu desi- 
deratul acesta a fost delăturat şi sub- 
stituit cu rezultatele științei acesteia». 
Sub psihologia aceasta a copilului au 
înțeles editorii «mai mult o colecţie 
de experienţe imediate, de toate zilele, . 
câștigate în trecut şi în prezent de pă- 
rinţi, învățători și îngrijitori de copii, 
capabili de a pricepe şi supraveghiă 
sufletul copiilor şi de a analiză stările 
lor sufleteşti — experiențe, păstrate 
în amintirile celor mari, în reprezen- 


— 300 — 


tarea copiilor din artele frumoase şi, 
mai întâi de toate; în povestirea într'o 
formă literară». 

In urmareunoștințelor acestora au 
ajuns editorii la convingerea, că este 
vorba de două puncte cardinale pe- 
dagogice: I. că «în viața sufletească 
a copilului acţiunile subconştiente şi 


semiconştiente sunt în preponderanţă, ` 
mai puternice față de acțiunile con- : 


ştiente» şi tă II. «forma de cugetare 
cea mai desvoltată a copilului este 
lanțul de inuiție simplu, concret, plin 
de viață, accentuat cu simboluri şi 
presimţiri». De aceea cărțile de cetire 
editate de cei doi. pedagogi svediani 
şi-au dat ştiinţa să personifice cât mai 
mult în decursul acțiunii şi să siste- 
mizeze cât se poate de cronologic. 

Au pornit dela primele impresii 
ale sufletului copilului — dela casa 
părintească şi dela cele ce înconjoară 
pe copil: natura, diferința de sexe 
accentuată, viața zilnică. ~ 

Ca opera să corespundă în îormă 
şi după cuprins recerinţelor acestora 
a trebuit să fie scrisă din partea unor 
scriitori artişti, naţionali, de prima 
ordine, «<O colecţie de bucăţi de lec- 
tură, scrise de diferiţi autori, cu dife- 
rite scopuri, nu poate să rezolve nici- 
odată problema. Diferite mijloace de 
a câștigă atenţia copilului stăpânesc 
operele lor poetice. Abiă sa obicinuit 
copilul cu maniera de a scrie a unuia 
din autori, şi trebue să treacă la ma- 
niera celuilalt. La o asimulare adâncă 
sufletească a conţinutului, după cum 
corespunde cerinţelor sufletești ale 
copilului, nu se poate ajunge decât 
rar de tot, cu ajutorul acestor bucăți 
de lectură». Acestea au fost punctele 
pedagogice de mânecare ale editorilor 
svediani. S'au pus în legătură cu cei 
mai de seamă scriitori moderni din 
Svedia și le-au dat sfaturile acestea, 
stându-le într'ajutor şi cu sfaturile 


altor învățători şi părinți, ca să poată 
scrie ceva ce rămâne întipărit în min- 


_tea şi inima copiilor, 


„Despre cartea dnei Se/ma Lagerlöf 
scrie Dalin următoarele: > 

In «Nils Holgersson» ne-a dat ve- 
stita povestitoare de basme o descriere 
a patriei sale, pentru copiii de 9—10 
ani sau pentru anul şcolar popular al 
3-lea și al 4-lea. Dorul de cunoștințe 
în vârsta aceasta este mare, dar pu- 
tinţa de à urmări o descriere din carte 
este mică. De aceea este forma, care 
se potriveşte mai bine la aceasta de- 
scrierea neîntreruptă, plină de fåntazie, 
simplă. 

Ca să atragă atenţia copiilor. po- 
vestește $. Lagerlőf despre un copil 
svedian, Nils Holgersson, care e pre- 
schimbat de un cobold (spirit) bun al 
casei întrun pitic. Poşândicul acesta 


scapă dela moarte un gânsac, care 


hotărâse să urmeze în ținuturile sterpe, 
nordice, rațele sălbatice în călătoria 
lor — ajunge astfel prietinul gânsa- 
cului şi primește permisiunea să: că- 
lărească pe spatele lui. Astfel călăto- 
reasc ei din ţinut în ţinut prin întreagă 
Svedia, până la misteriosul, încunu- 
natul de mituri, uriaș al nordului Sve- 
diei, până la Kebnekajse, şi de acolo 
prin celelalte ținuturi până acasă,. în 
satul său natal. De pe spatele gânsa- 
cului vede eroul cărţii întreagă Svedia, 
cu munții şi văile, cu pădurile, lacu- 
rile, râurile şi mările ei. Trăieşte cu 
animalele împreună pe câmp, în pă- 
duri şi în curţile ţărăneşti, face cuno- 
ştinţă intimă cu toate, cu animalele și 
cu plantele, cu oamenii din toate trep- 
tele sociale, cu soartea lor și cu gân- 
durile lor, cu bucuriile şi năcazurile ` 
lor, dela leagăn până la mormânt. Q 


- aventură minunată face loc altei aven- . 


turi minunate şi ține pe cetitori în 
continuă atenţiuue. Fără ca să bage 
de seamă intenţia, învaţă să citească, 


natural şi plin de expresie, învaţă: 


geografia elementară, zoologia şi bo- 
tanica, metereologia şi etnografia pa- 
îriei sale, şi — mai întâi de toate — 
primeşte o ochire în lumea morală a 

_ poporului său, care este mereu ilu- 

„Strată' în. diferite colori pe fiecare pa- 

-. gină a cărţii. Şi una şi alta influinţează, 
întrând în sufletul plăpând al ceti- 
torului». 


Reviste 


‘L'Europe nouvelle An, 4, Nr.12, 
1921 19 Mars. Paris. DI Philippe Mi- 
lett, directorul politie al revistei, se 
ocupă în primul articol cu chestiunea 
plebiscitului din Silezia, din punct de 
vedere al intereselor franceze. 
În legătură cu: declaraţiunile lui 
Lloyd George, făcute în 3 Martie la 
~ Saint-James, prin cari căută să arate 


că <responsabilitatea Germaniei în pri- ` 


vinţa originii răsboiului, este chiar baza 
tratatului din Versailles» şi că «această 
bază distrusă, nu mai rămâne nimic», 
DI René Daniel încearcă să ilustreze 
această chestiune îm articolul «Ger- 
mania și chestiunea responsabilităților». 

Pentruca să scape de toate obli- 
gaţiunile pe cari Germania are să le 
supoarte faţă de aliați, i-ar fi de-ajuns 
să dovedească lumii întregi și în pri- 
mul rând cetăţenilor ei, că aceste obli- 
gațiuni nu au nici o bază solidă. De 
aceea se organizează sistematic înlă- 
untru ca şi în afară, tot felul de mi- 
jloace prin cari să se dovedească că 
«Germania e nevinovati». 

Această încercare de pervertire a 
judecății lumii întregi şi a propriului 
său popor, pe care Germania a mai 
făcut-o şi înainte de 1914, încearcă să 
se continue şi în 1920. 

«Astăzi se voeşte încă şi mai mult: 
societăți se formează pentruca să se 


— 308 — aN 


A doua carte în colecție a scris-o -4 


Verner von Heidenstam: «Svedienii şi 
conducătorii lor», o istorie a patriei 
în tablouri plastice; a treia Alfr, Dalin, 
editorul (Versuri svediene, alese). 
Cartea lui Heidenstam, un autor de 
valoare, e scrisă ca istoria neamului 
românesc de Alex. Viahuţă, cu nota 
pedagogică ceva. mai pronunţată. 
llie Marin, 


streine. 


disente întro serie de publicaţiuni ști- 
inţitice nevinovăția Imperiului ; cicluri 
de conferințe sunt organizate, se răs- 


pândesc broşuri. 


Trebue să reuşească î încercarea care 
a dat faliment în cursul răsboiului: 
convinge lumea că Antanta este res- 
ponsabilă». | 

Și, din nenorocire, zice autorul, o 
mulțime de argumente, în această pri- 
vință, au fost procurate Germaniei, de 
chiar presa franceză. 

Mai mult încă. «Când poporul 
german va îi convins că conducătorii 


„săi au fost cu desăvârşire nevinovați 


de deslănțuirea răsboiului mondial, 
cum va puteă fi el împedecat de a 
crede că revoluţia care a alungat prin- 
cipii a fost o nedreaptă exploziune de 
mânie? Conservatorii ştiu ei bine ce 
fac tăgăduind cu furie responsabili- 
tatea germană: în ziua când ei vor fi 
câştigat cauza, readucerea Hohenzo- 
lernilor nu va mai fi foarte îndepăr- 
tată, şi Europa va trăi din nou trage- 
dia sângeroasă din care abiă iese». 

Ce asemănare, adăugăm noi, cu 
ceeace s'a întâmplat în Ungaria prin 
încercarea de revenire pe tron a lui 
Carol al IV-lea! - 

Pe lângă un articol bine scris asu- ` 
pra speranțelor pe cari Germanii le 
puneau în delegaţii lor dela Londra, 


că vor puteă produce o desbinare în 
chestiunea despăgubirilor, între Aliați, 
revista cuprinde informațiuni, însoțite 
de hărţi, despre ceeace a fost Turcia 
și ceeace este astăzi, 

În partea reservată izvoarelor şi 
documentelor, se publică rezultatele 
‘conferinței dela Londra în legătură cu 
chestiunea Orientului şi cu contra-pro- 
punerile germane. 


+ 

Eastern Europe Vol. V, Nr. 2, 
1921, cuprinde continuarea artico- 
lului preşedintelui republicei Ceho- 
Slovace, Masaryk, asupra bolșevismu- 
lui şi revoluțiunii, ocupându-se în mod 
special cu chestiunea dictaturii prole- 
tariatului. 

Deasemenea se găsesc articole asu- 
pra celor mai arzătoare probleme în 
legătură 'cu orientarea politicei interne 
sau externe a unor state, cum sunt 
de ex. studiul dlui Thomas Cesare 
asupra autonomiei Slovacilor, «Franja 
și Turcia» de Sisley Huddleston, « Un- 
garia şi Habsburgii» de Iustinian. Ca 
material informativ se află publicate 
informaţiuni asupra diferitelor tratate 
comerciale-ale Ceho-Slovaciei cu El- 
veţia, Anglia, Bulgaria, Jugoslavia, Ro- 
mânia și Grecia, precum şi asupra 
crizei reale din Rusia, şi asupra situa- 
țiunii politice din Jugoslavia. 

. 

Revue de rEurope Orientale 
politique et economique mensuelle. E o 
revistă de propagandă maghiară la 
Roma, cum sunt atâtea în toate cen- 
rele mai de seamă din Europa şi 
America. Ea stă snb direcțiunea d-lui 
L. Balogh-Beery și are colaborarea 
celor mai distinși publicişti maghiari. 
E ve mai pomenită îndrăsneala cu 
care aceşti domni contestă orice au- 
toritate  conferenţelor şi tratatelor in- 
ternaţionale. intrun articol «Falimen-_ 
tul» (La faillite) un anume Jean Pro-: 


= 209 — 


dan scrie negru pe alb, că la confe- 
rența de pace din Paris, zece sau doi- 
sprezece domni şi-au exagerat impor- 
tanța, crezând că ei reprezentă forţa, 
apoi că conierențele internaţionale de 
de acum mau încercat de loc să fie 


' ceeace trebuiau să fie, şi astfel idealul 


predicat de antantă e desminţit prin 
actele ei. Se varsă, firește, lacrimi de 
crocodil pe ruinele Ungariei vechi, 


“care n'a fost vinovată de loc de cri- 


mele ` Austriei germanisatoare, și cu 
atât mai puţin de ale Germaniei însăş. 
Ea doară a fost sugrumată în mon- 
struositatea politică numită dubla mo- 
narhie şi, se ştie, că nn aveă de loc 
cuvânt în afacerile interne, și cu atât 
mai puţin în cele externe ale acelei 
monarhii. Când mai cetești apoi nea- 
devăruri sfruntate ca acestea, că Un- 
garia, în noua ei formaţiune, e ne- 
contenit expusă nu numai infometării 
și ruinei industriale prin perderea mi- 
nelor, ci şi inondaţiilor, că a perdut 
patru (Scris şi cetit: patru) milioane 
de Maghiari etc. etc., îţi vine să zici 
cu Latinul; «Risum teneatis, amici !», 
dacă n'ar îi și în străinătate naivi şi 
desorientaţi, cari să dea crezământ 
acestor inepții. Mai potrivit e, deci, 
să zicem, în fața propagandei siste. 
matice făcute de Maghiari, mai. ales 
în contra noastră, «Să aibă de grije 
consulii!» (Caveant cansules), dacă, 
bine înțeles, am aveă consuli! 
. 


Ostiand. Anul IH Nr.. 14 a. c. 
(1921) aduce un interesant articol po- 
lemic al redactorului acestei reviste . 
Dr. Richard Csaki despre mişcarea 
literară săsească mai nouă. In oposiţie 
cu numeroșii săi critici dela ziarele 
cotidiane şi foile săptămânale săseşti 
din Ardeal, tânărul critic e de părerea, 
că noua literatură, caşi arta săsească, 
peste tot, nu mai poate rămâneă în 


-cadrele înguste regionale de până 


6 


— 210 — 


“acum, ci e nevoie să se germaniseze, 
să între în marele fluviu al vieţei spi- 
rituale germane, să se europenizeze, 
cu un cuvânt. Scriitorii și artiştii sași 
de mai înainte îşi pulverisau energiile 
în o “mie de direcții şi astfel n'au 
ajuns să creieze ceva trainic într'una 
“singură. Cei de acum, profitând de 


experiențele înaintaşilor, își împart bine - 


munca şi vreau să producă ceva de va- 
loare în direcția pe care o urmează. 
Natural, fiindcă legea progresului e le- 
gea diferenţierii și asocierii energiilor 
omogene. Acelaş număr mai aduce un 
studiu asupra filosofiei lui Bergson din 
pana dlui Dr. Ernst Kallòs. 


* N 


Reviste românești. 


__ «Convorbiri Literare», cu un an 
` mai veche decât revista noastră, acum 
întră în al 53-lea an. Nr. 1 a. c. aduce 


admirabila-lecţiune inaugurală a cur-. 


sului de geografie la universitatea din 
Cluj, 19 Nov. 1919 <Conştiinţă naţio- 
nală şi Geogratie» de dl G. Vâlsan, 
profesor la numita universitate şi mem- 
bru al Academiei Române. Un model 
de analisă şi sintesă ştiinţifică, cum 
nu se prea ceteşte nici în marile li- 
terațuri străine, dar apoi în româneşte. 
Ea merită toi interesul și atențiunea 
-publicului nostru cult. —: Acelaş Nr. 
mai aduce nişte versuri necunoscute 
de regretatul poet P. Cerna «Dedi- 
caţie>, apoi importantul studiu al d-lui 
C. Krupenski (de ce nu Crupenschi ?) 
asupra urmărilor economice ale păcei, 
după 10hn Maynard Keynes. Sunt re- 
marcabile şi contribuțiile d-lui P. P. 
Panaitescu la o biografie a marelui 
nostru scriitor N, Bălcescu, după co- 
respondența sa inedită cu A. G. Go- 
lescu. Deosebit de bogate sunt şi cro- 
nicele (școlară de S. Mehedinţi, direc- 
torul revistei; politică de di Dinu Arion; 
internă de di I. C. Filitti; economică 
etc. — Asemenea e şi numărul dublu 
„2 şi:3 din a. c. cu «Studiul istorie al 
„ răsboaielor» de general C. Hârjeu și 
"cu paginile închinate marelui scriitor 
englez Keats, dela a cărui moarte în 
anul acesta se împlinesc o sută de ani 
“(1796 - 1821), de dd, G. Vâlsan şi P. 


P. Grimm. Ne mirăm însă că, la re- 
censii, isforia literaturei noastre vechi 
de di Sextil Puşcariu este aşa de su- 
mar şi de maşter tratată. Se repro- 
şează anume «unele ardelenisme ne- 
explicabile», fără ca să se dovedească 
însă. Lucrul ni se pare cu atât mai 
ciudat, fiindcă autorul, căruia -i se 
aduce această invinuire,_ nu este ori 
şi cine, ci unul din cei mai desăvâr- 
șiți cunoscători ai limbei noastre, în- 
credințat din partea Academiei Ro- 
mâne cu redactarea dicționarului lim- 
bei româue. — Tot atât de nedreaptă 
e acusaţiunea ce i se aduce d-lui S. 
Pușcariu, că ar consideră biserica or- 
todoxă ca sectară, — el care este un 
bun credincios al acestei biserici, — 
când constată pur şi simplu la pag. 
18 şi la alte pagini ale istoriei -sale 
literare adevăruri cunoscute și recu- 
noscute de toată lumea cinstită, că 
iu materie de artă, cultură şi civili- 
saţiune nici o instituțiune nu se poate 
compară cu biserica apusului/ Atât şi 


- nimic mai mult, «Convorbirile Literare»: 


ştiam că representă tradiţii literare şi 
culturale mult mai largi şi mai. gene- 
roase, decât să acuse de regionalism 
şi sectarism pe unul din cei mai emi. 
nenți oameni de litere și știință ce 
avem, E aceasta o mică răutate sau 
nebăgare în seamă din partea bătrâgei 


noastre reviste? 
s 


| 


— 211 — 


Cultura creştină din Blaj, An. X 
Nr. 3 Martie 1921, discută printr'un 
articol al Dlui Dr. Victor Macaveiu, 
chestiunea statificării şcolilor confe= 
sionale. Autorul este de părere că 
deocamdată această statificare m'ar 
trebui făcută, pe deoparte fiindcă «Sta- 
tul va fi supus la o nouă sarcină bu- 
getară, având el să susțină școala în 
locul bisericii, iar pe de altă parte 
s'ar sdruncină vechea tradiţie a şcoalei 
coniesonale de dincoace de Carpaţi, 


a cărei conturbare poate să fie prilej 


de mari dificultăți ce s'ar creiă statului 
însuși, din partea mai ales a străinilor». 
Chestiunea, - 
foarte interesantă, şi ar trebui să fie 
mai amănunțit desbătută înainte ca să 
se procedeze la o reformă a ministe- 
rului de instrucţiune, în. această pri- 
vință, care se așteaptă din zi în zi. 


DI losif Frollo publică, în urmare,. 


conferința sa asupra felului cum tre- 
bueşte tratată și înțeteasă religia şi 
filosofia în învățământul secundar. 

* 

__ Revista Istorică. Dări de seamă, 
documente și notițe. Anul VII Nr. 1—3. 
Publicată de N. lorga cu concursul 
mai multor specialigti. lată o revistă 
aproape -necunoscută la noi în Ardeal, 
deși aici ar fi mài mare nevoie de 
conştiinţă şi de studii istorice româneşti, 
precum a arătat și M. S. Regele Fer- 
dinand I. când, prin donaţiunea sa de 
400,000 lei tăcută la inaugurarea uni- 
versităţii din Cluj, a întemeiat insti- 
tutul pentru studiul istoriei române 
pe lângă această universitate. Pentru 
acest. singur motiv nu avem destule 
cuvinte s'0 recomandăm publicului 
românesc cu toată căldura. Dar apoi 
importanţa studiilor și contribuţiilor 
istorice. aduse număr de număr, In 
Nr.:4—3 de pildă dl N. lorga scrie 
despre cele mai vechi cronici ungu- 
reşti şi. trecutul Românilor, apoi.is- 


adăugăm noi, este - 


toria ţerei prin cei mici (două comu- 
nicări la Academia Română) în stârşit: 
lupta lui Mihai Racoviţă cu boerii - 
rebeli (după un act nou); Nichifor 
Theotokis şi Moldova; însemnărite 
unui pribeag etc. Di Alex. Lapedatu 
scrie despre mormântul doamnei Des- . 
pina, dl Anton Oprescu publică do- ` 
cumente dela începutul secolului trecut 
ete. Costul abonamentului anual 15 lei, 
strada Lipscanii Noi, 12 (colţ cu dom- 
nița Anastasia): 


Renașterea Moldovei, (revistă 


` lunară, apare, de două ori pe lună) An. 
II Nr. 2—3 Februarie—Martie 1921, 


Chişinău. 

Cunoscutul scriitor N. Dunăreanu 
publică o foarte sugestivă nuvelă «<O 
întâmplare», în care duioşia unor vremi 
trecute, ce au dus cu ele toate iluziunile 
unei tinereţi, este evocată cu multialent. ` 
DI N. Dunăreanu se relevă şi de data 
aceasta ca uu scriitor. de valoare care 
uneşte în redarea vieții, zugrăvirea 
întâmplărilor celor mai serioase cu 
mult umor, ceia ce evidențiază şi mai ` 
mult situaţiunea specială a eroilor săi. 
— «De vorbă cu un român basarabean», 
de N. Bafzaria, şi «Părerea Domnului 
Horean» de Tudor Pamfilie, cum şi 
câteva, poezii, sunt materialul beletri- 


. . Poz . ` hi 
„Stic din acest număr al revistei, care 


caută să deştepte gustul de cetit și 
dragostea de literatura românească, 
mai cu seamă în Basarabia, unde i se 
simte cea mai mare necesitate, şi.pen- 
tru care lucru revista merită tot spri- 
jinul şi toată lauda. 
Ba 

Revistă Textilă. Cu îricepere dela 
25 Februarie a. c. apare lunar la Ti- 
mişoara această revistă specială pen- 
tru industria lânei, bumbacului, mă- : 
tasei, inului, cânepei, iutei şi pentru 
comerțul textil, sub conducerea d-lor 
Karl Merkler, Eduard Lengyel şi Hans 


6* 


. 


— 212 — l d 


Keller. [Scopul revistei (scrisă în două 
limbi: românește și nemțește) este să 
“tacă să se cunoască toţi cari aparțin 
industriei textilă, cu dorinţele, intere- 
seie și plângerile lor. Va fi represen- 
tania intereselor comerțului şi indu- 
„_ striei textile, făcând să fie urmărit cu 
„atenţie progresul acestei industrii prin 
popularisarea -invenţiunilor şi inovas 
țiunilor. Se vor discută chestiunile 
vămei, tarifurilor şi impositelor. Va 
face un 'serviciu special de informaţi- 
uni directe cu streinătatea, punându-l 
în serviciul intereselor. comune a ace- 
stei branșe. Cu modul acesta va fi 


în stare să publice date precise asu- 


` pra situației pieţelor din ţară şi strei- 
nătate în materii prime și fabricate. 
Se vor discută şi raporturile cu strei- 
nătatea. i 
Revista merită tot sprijinul celor in- 


teresaţi. Costul abonamentului anual 
70 lei, Timişoara Cetate, — Palais 
Timișoara. 


Sănătatea Publică. in anul ace- 
sta a început să apară lunar buletinul 
oficial al inspectoratului general al 
sănătăţii publice și al ocrotirilor - so- 

` ciale din Cluj, care nu e numai un 
buletin oficial, ci și o revistă de in- 
formaţiuni și studii pentru chestiunile 


igienice-sanitare şi de ocrotire socială.. 
Dintre articolele publicate în partea ` 


neoficială, remarcăm schița de orga- 
nisare a serviciului sanitar şi de ocro- 
lire a lui profesor universitar Dr. 
Iuliu ' Moldovan, articolul dlui Dr. Al. 
Țiplea, Organisația sedriilor orfanale 
din Ardeal, al dlui. Dr. Valer Tincu, 
Reforma 'legii farmaciilor și al dlui 
Dr. George Preda, Asistenţa bolna- 
„vilor şi anormalilor mintali din Ardeal, 
„articol foarte bine informat şi scris 
“asupra tuturor ospiciilor de alienaţi 
ce avem în Dacia Superioară, 


e 


„ Longin. 


Muzica. Revistă pentru cultura 
muzicală sub direcţia d-lor Maximilian 
Costin şi G. N. Georgescu-Breazul. 
Anul III. Nr. 3—4, închinat societăţii 
«Filarmonica», al cărei preşedinte e 
di Al. Marghiloman, iar membrii ac- 


tivi toți artiștii de seamă din capitală - 


şi țară. Din multele articole și notițe 
frumoase publicate în acest număr 
dublu, remarcăm următoarele sentinţe 
ale maestrului George Georgescu, asupra 
şefului de orchestră: «nimic wa com- 


. promis mai mult pe dirigenți în ca- 


riera lor, decât încrederea prea mare 


în atotputernicia înzestrărei. Dacă na- | 


tura e marinimoasă și înzestrează cu 
adevărat pe un ins, apoi acesta e dator 
a-i onoră darul, îngrijindu-l, crescân- 
du-l cât mai mult, ceeace numai prin 
muncă şi studiu neîntrerupt se poate 
obține». — Cuvinte foarte adevărate 
nu numai în domeniul muzicei, ci şi 
în domeniul celorialte arte și ştiinţe. 


„ Renaşterea Română aduce în Nr. 
din 25 Februarie a. c. (anul lll, Nr. 


601) un elogios articol asupra revistei 


noastre şi revistelor ardelene peste 
tot, cari sunt făcute pentru cultivarea 
minții şi învățătura sufletului, iar nu 
pentru îuvrăjbirea spiritelor, dar mai 
ales asupra articolului distinsei noa- 


> stre colaboratoare, d-na Elena Pop 


Hossu Longin publicat în Nr. i1 al 
«Transilvaniei» din 1920 sub titlul «/4 
chestia feminină». Dupăce reproduce 
părțile mai caracteristice din acest fru- 
mos articol, ziarul adaoge la sfârşit, 
că ar publică bucuros părerile altora 
din semenele d-nei Elena Pop Hossu 
Noi credem că chestiunea 
feminină a fost așă de bine elucidată 


de dutmneaei, încât anevoie s'ar.pu- - 


teà emită alte păreri decât cele re- 
produse şi de «Renaşterea Română» 
după noi. - 


aie f 


— 213 — 


Dela „Asociaţiune“, 


Despărţămintele Asociaţiunei. D! 
Dr. Joan Moldovan, judecător şei în 
Beclean e încredințat şi rugat să re- 
organiseze Despărfământul Beclean al 
Asociaţiunei. DI Dr Iosif Blaga, direc- 
torul liceului din Braşov, membru și 
delegat al comitetulúi centrai pentru 
reorganisarea Despărțământului Bra- 
` şov al Asociaţiunei, raportează că în 
6 Martie a. c. a ţinut adunarea de re- 
organisare a acestui fruntaş despăr” 
ţământ La apelul dlui director a răs-" 
puns un public numeros, pentru care 
sala festivă a liceului s'a dovedit ne- 
încăpătoare. DI director a adresat adu- 
nărei un cald cuvânt, în care a arătat 
datoria tuturor Românilor de a se 
grupă în jurul «Astrei», In -numele 
publicului a răspuns dl pretopop Moise 
Brumboiu. Corul liceului de fete a 
executat două cântări. DI Vătășan, inv. 
pens, a recomandat «Astrei» să cultive 
iubirea de neam, solidaritatea și cru- 
“area. Dl preot Aurel. Nistor, con- 
ferenţiarul nostru a vorbit despre pro- 
blemele Asociaţiunei, propunând în- 
tre altele  desmembrarea despărţă- 
mântului Brașov în cinci (5) despăr- 
țăminte: al Brașovului, al Râşno- 
vului, al Feldioarei, al Hărmanului şi 
al Săcelelor. DI Dr. Al. Tălăşescu, în 
calitate de executor testamentar, roagă 
comitetul despărțământului să înter- 
vină pe lângă comitetul central pentru 
accelerarea lucrărilor de luare în pri- 
mire a legatului defunctului Dr, Pä- 
curariu Bianu. Corul liceului de fete 
mai execută două cântări. — Se sus- 
pendă şedinţa pentru a se face în- 
scrieri de membrii. — Inainte de şe- 
dință a înscris dl director Blaga 2 
membri fondatori, 4 pe viață şi 16` 
activi. Afară de aceştia a înscris şi 


dl conferenţiar Nistor un număr con- 
siderabil de membrii. — După acestea 
corul a mai cântat două cântări şi s'a 
sfârşit cu două recitări. — Director 
al despărțământului a fost reales Dr. 
Josif Blaga şi alți 4 membrii — Şe- 
dința s'a încheiat în acordurile fru- 
moasei cântări «Din Carpaţi şi până 
la mare», executat de corul liceului 
ortodox. — Numărul mare al publi- 
cului asistent și al membrilor noui 
înscriși cu această ocazie, precum şi 


însutleţirea ce a domnit în tot timpul. 


adunării, îndreptățesc cele mai fru- 
moase speranţe pentru activitatea din 
viitor a despărțământului Braşov acum 
reînviat, i 

` DI Dr: loan Margita, judecător 
de ocol în Geoagiul de jos, încre 
dințat cu constituirea unui despărță- 


mânt non al Asociaţiei constătător din. 


comunele plasei Geoagiu, înaintează 
procesul verbal al adunărei de con- 
stituire a despărțământului ţinută în 
Geoagiu la 23 Februarie a. c. impre- 
ună cu anexele şi taxele încassate dela 


-membrii. Adunarea a fost convocată, 


condusă şi deschisă printr'un cuvânt 
despre însemnătatea Asociaţiei de di 
delegat Dr. I. Margita. După deschi- 
derea adunărei s'a completat biroul, 
numindu-se ca secretar dl Gavril To- 
dica şi cassier dl Nicolae Boteanu, ale- 
gându-se totodată şi o comisie de 4 
membri pentru inscrierea membrilor 
şi încasarea taxelor. — au înscris: 
6 membri fondatori, 14 pe viață, 56 
membri activi şi 4 ajutători. — Director 
al noului despărțământ a fost ales dl 
Dr. I. Margita și împreună cu dânsul 
4 membrii ai comitetului cercual, după 
care prezidentul, mulțumind asistenţei 
închide adunarea. 


DI Dr. Aurel Pintea, advocat în 
` Tinca (jud: Bihor), rugat de comitetul 
„central. să reorganiseze desp. Tinca, 
„înaintează procesul verbal al adunărei 

cercuale ţinută la 7 Martie a. c. 
__- Din acest proces verbal resultă, 
că după deschiderea adunărei şi con- 
stituirea biuroului ad hoc, delegatul 
comitetului central a salutat pe dl co- 
mandant al Reg. 18 vânători, A. Arifo- 
novici, pe di colonel Jurcăneanu şi pe 
dl maior D. Oancea, comandantul di- 
viziei de artilerie din localitate şi cu 
dânşii pe toți domnii ofițeri prezenți, 
aducându-le . tuturor calde mulțumiri 
pentru participarea la această adunare, 
cerându-le tot sprijinul moral pentru 
înaintarea scopului Asociaţiei. După 
aceea s'au înscris: 6 membri pe viață 
şi 28 membri activi, între cari 18 domni 
ofiţeri. A urmat apoi alegerea dlor 
Coloneli A. Aritonovici şi Jurcăneanu, 
cum şi a dlui maior D. Oancea, ca 
presidenți de onoare. Dl Dr. Aurel 
Pintea a fost ales director al despăr- 
țământului şi alți 4 domni membri ai 
comitetului cercual. Suma de 1472 lei 
încassată ca taxe de membri a fost 
depusă la «Bihoreană» cu lib. Nr. 896. 
Directoral desp. Satu mare al Aso- 
ciaţiei transpune procesul verbal al 
şedinţei comitetului cercual, ţinută în 
9 Martie a. c. în care: a) se cer 30 
de serii de biblioteci 'poporale, pe 
care să le plaseze cu ocazia ţinerii 
prelegerilor poporale la sate; 2) pen; 
tru Qrganisarea unui nou despărță- 


mânt în Careii mari ne recomandă pe. 


dl Zoan [lieş din orașul Șomcuta mare; 
c) di Dr. Carol Barbul a depus din 
venitul curat al unei serbări suma de 
865 lei pentru: scopul de a se înființă 
coruri vocale în satele aparținătoare 
despărțământului; d) pentru a doua 
zi de Rusalii s'a proiectat aranjarea 
unei petreceri în Satu mare, alegân- 


„= duse un comitet aranjator, constătător 


G — 24 — ER 


din 16 persoane, damele având să se 
presente cu acea ocasiune în costume 
naționale; e) s'a ales subdirector al 
despărțământilui d! Dr. Eugen Lateş 
(Seleș), directă de liceu ; f) s'au luat 
dispoziții pentru-ţinerea conferenţelor 
populare; g} în. fine alte dispoziţii 
pentru trimiterea taxelor incassate dela 
membrii. | 

Directorul desp. Tg. Murăşului 
transpune procesul verbal al şedinţei 
comitetului cercual ținută în 3 Martie 
a. C, în care, înainte de toate, s'a 
dăcut o scurtă dare de seamă despre 


- activitatea despărțământului în timpul 


iernei, care `a fost următoarea: s'au 
ţinut în Tg. Murășului, la reuniunea 
meseriașilor români, unde eră mai 
mare nevoie de deșteptarea simțului 
naţional 9 conferințe în 9 Dumineci 
consecutive şi anume: Simion Gocan 
director: Pentru ce ma reuşit greva 
generală ?; Mie Piso: Despre credință; 
George Vlasca : Falsificarea democra- 
tismului; Vladimir  Mavrodineanu ; 
Neamul românesc acasă şi îu streină- 
tate ; Dr losi! Comes: Higiena socială ; 
Simion Gocan : Anarhismul; Vi, Ma- 
vrodineanu : Originea Românilor; VZ. 
Mavrodineanu: Costantin  Brânco- 
veanu şi S. Gocan : Din istoria Ardea- 
Imlui «Unirea». In provincie s'au ţinut 
2 conferinţe populare în satul Săbad, 
unde a cuvântat dl Dr. Aurel Rusu 
despre bolşevism şi S. Gocan despre 
unire, muncă şi ascultare (disciplină), 


“Totodată s'a făcut o propagandă pen- 


tru cotinuarea conferinţelor in oraș 
şi în provincie. Excursiile în satele 


din apropiere le fac profesorii licenlui 


AL. Papiu-llariu cu corul elevilor ace- ` 
stui liceu. Mai departe s'a hotărît ți- 
nerea unui matineu la 15 Martie în.ve-. 
derea centenarului revoluţiei lui Tudor 


- Vladimisescu cu un frumos program. 


In fine s'au cerut 30 de biblioteci po- 
pulare, care s'au şi trimis cu tot atâ- 


— 215 — 


tea statute şi regulamente pentru în- 
fiinţare de agenturi. = 


Directorul desp. Hunedoara trimite 
trei procese verbale ale şedinţelor 


comitetului cerenal: din 4 Decemvrie. 


1920, 5 și 30 lanuarie 1921. Se.rapor- 
tează că s'au ţinut 20 de_ conferinţe 
populare în 6 centre ale despărță- 
mântului cu subiecte actuale. și folo- 
sitoare. In 2 şi 13 lanuarie a. c. s'a 
ținut câte o șezătoare a desp. în Hu- 
nedoara cu program foarte frumos şi 
depiiusucces. Despărțământul plasează 
copii la meserii și în Ghelar'a înființat 
un sindicat național al muncitorilor 
din acea comună. Despărțământul cere 
mai multe biblioteci populare pentrii 
agentuțile ce înființează. Până acum 
a înfiinţat 5. Directorul uzinelor de 
fer din loc a dăruit despărțământului 
pentru propaganda culturală 600 lei. 
Despărțământul mulţumeşte pentru 
suma de 1000 lei votată din partea 


` comitetului central pentru propaganda 


“culturală de acolo. 


Agentura . Asociaţiei din, Rodna- 
veche, reînfiinţată în toamna trecută, 
cu ocasiunea adunărei cercuale a des- 
părțământului Năsăud, raportează că 
cu un än mai înainte se înființase 
acolo o casă națională, care dispune 
de un capital, adunat parte din taxe, 
parte din donaţiuni şi a cărei membri, 
îm lanuarie trecut, au hotărât fusio- 
narea acestei case naţionale cu agen- 
tura Asociaţiei, dar cu condiţiile, ca 
adecă Casa Naţională să existe şi mai 


"departe în cadrele Asociaţiei, iar ca- 


pitalul adunat până acum şi care se 
va mai adună de aci îuainte, să poată 
fi folosit pentru edificarea_unei case, 
pentru procurarea de jurnale, cărți etc. 
Agentura numită cere să se încnviin- 
teze această fusionare (s'a încuviin- 
fat!) şi să se lase destinaţiuuii capi- 
talul. adunat: pentru Casa Naţională 


~ 


(s'a lăsat!) În fine cere şi o bibliotecă 
poporală. (I-se dă!) Sa 

DI! sbit. George Crişan în Dej tna- 
intează procesul verbal al şedinţei de 
constituire a unei agenturi a Asocia- 
ției în Mireşul mare (jud. Satu mare), 


alegându-se prezidentul şi ceilalţi func- ` ` 


ţionari ai agenturei. După constituire | 


„dl Crişan a dăruit agenturei 100 vo- 


lume de cărţi. Sau înscris cu/această. 
ocasiune: 2 membri pe. viață; 53 ac- 
tivi şi 2 -ajutători, încassându-se 664 
lei. — Fapta frumoasă a dlui Crişan, 
unul din tinerii noştri cei mai dornici 
de bine, se laudă de sine, Agenturii 
i-se va trimite și o colecție de cărţi 
dela Asociaţie, — Di Dr. Nic. Boeriu, 
directorul desp. Șercaia a ceruț 20 bi- 
blioteci poporale pentru agenturile ce 
au să se înfiinţeze în acest despărţă- 
mânt. (I-s'au dat!) — DI Aurel Mureșan, 
directorul şcoalei silvice din Gurghiu 
e încredințat din partea comitetului 
nostru central să reorganizeze desp. - 
Gurghiu, care din 1913 n'a desvoltat 
nici o activitate şi al cărni director a 
decedat în timpul răsboiului. 
s 


Muzeul din Cluj. Primăria ora- 
şului Cluj scrie. că ministerul instruc- 
tiei, dorind să folosească Casa Regelui 


 Matiaș şi pe mai departe pentru sco- 


puri culturale, cere ca muzeul E. K. 
E. așezat în acest edificiu să fie re- 
organizat astfel, ca acela să devină un 
muzeu al Ardealului fără deosebire 
de naționalitate, iar secția etnografică 
românească să fie representată con- 
form numărului și importanţei elemen- 
tului românesc, din Ardeal, separat de 
cea maghiară. Şi fiindcă Muzeul ac- 
tual nu posedă colecţii românești, pri- 
măria roagă comitetul -nostru central 
să complecteze acest muzeu. — Co- 
mitetul nostru primeşte propunerea 
oraşului Cluj, cere însă şi mijloace fi- 


N 


— 216 — 


2 


nanciare spre acest scop. Se va adresă 


şi inspectoratului muzeelor din Tran- 
silvania şi va încredință pe custodele 
muzeului nostru central cu executarea 
acestei hotărâri. 

Li 


Biblioteca Centrală s'a sporit în 


` cursul lunei Februarie cu 68 de vo- 


lume, precum şi cu diferite reviste şi 
ziare din ţară și străinătate. A fost 
cercetată de 150 de persoane care au 
consultat în total 145 de opere, pre- 
cum. şi diferitele colecțiuni de ziare 
şi reviste. A 

Biblioteci populare s'au cerut şi 
Sau trimis în agenturile Asociaţiunei 


t 


` 


din Dridif, Tălmaciu, Şura mare, Slim- 
nic, Ruși, Șeica mare, Boarta, Agâr- 


biciu, Frâua, Bran, Copăcel, Mediaş, 


apoi în 20 de agenturi ale despărță- 
mântului Geoagiu, în 30 ale despăr- 
țământului Satu mare, în 30 ale des- 
părțământului Târgu-Mureș, în 28 ale 
despărțământulni Șimleu, — în total 
120 de biblioteci. i 


*. 
` Biblioteci regionale s'au cerut 
şi trimis la Târgul-Mureş, Șimleu şi 
Satu-mare. A 
Muzeul centrai s'a sporit în luna 
Februarie cu 15 obiecte şi a fost vi- 
zitat de 59 de persoane. 


“Conferinţele „Asociaţiunei“ 
ţinute în lună Martie 1921 în Sibiiu și jur. 


(Urmare din nr. 1—2 a. c.) 


29. 6 Martie 1921. Căpitan M. Du- 
mitraşcu: Răsboiul nostru național» 
Mohu. ; 

30. 6 Martie 1921. lon Georgescu: 
Necesitatea orgafiisărei muncei, în 
deosebi a celei culturale, Ibaşfalăn. 

31. 13 Martie 192:. Dr. loan Bunea: 
Arta şi rolul ei educativ (Cu serbare 
școlară), Sibiiu. 

32. 13 Martie 1921. lon Georgescu: 
Cum trebuie” sprijinită . «Asociația» ? 
Mediaş. A 

33. 17 Martie 1921. Dr. P. Bucşan: 
Despre vitamine. Noţiuni de medicină 
alimentară, Sibiiu. 

34. 20 Martie 1921. Romul Šimu: 
Propaganda noastră culturală, Sibiiu. 

35. 20 Martie'1921. Căpitan M. Du- 
mitraşcu:  Răsboiul nostru Mapana, 
Veştem. 

_36 20 Martie 1921. Ion Gogen? i 


- Nevoia înființării unui despărțământ 


în Ocna- Sibiiului, 
37. 21 Martie 1921, 
Vicol: România-Mare, 


General Dr. 
Basarabia şi 


Bucovina. Note de drum cu proecțiuni 
de vederi, Sibiiu. - 

38. 24 Martie 1921. Lt, Col. M 
Grigoriu: O instituţie de cultură mi- 
litară, Sibiiu, 


39. 27 Martie 1921. Prof, V. Păcală: 
Sinaia. Cu proiecțiuni de vederi, Sibiiu. . 


40. 27 Martie 1921. Lt. Col. Rădu- 
lescu : Nevoia de a aveă armată; Șura- 
mare. 

41. 27 Martie 1921, Maior Zagoriţ: 
Nevoia de a aveă armată, Slimnic. 

42. 27 Martie 1921. 
Arbore: Despre «Asociaţie», Ruși. 

> 43. 27 Martie 1921. Maior Con- 
stantinescu: Nevoia de a aveà armată, 
Șeicâ-mare, unde erau şi comunele: 
Calvasăr şi Boarta. 

44. 27 Martie 1921. Maior Solo- 
monescu: 
Agârbiciu. i 

45. 27 Martie 1921. Căpitan -Du- 
mitrașcu: Nevoia de a aveă armată, 
Frâua. - 


Prof. Al. P.. 


Nevoia de a avea armată, 


îm POEN aÑ 


— 217 — 


46. 27 Martie.1921. Ion Georgescu: ~ 47, 27 Martie 1921. “Lt. Col. M: 


Problemele actuale ale culturei româ- Grigoriu: Nevoia de a avea armată, 
nești, Copşa-mică. Mediaş. 


Românii din America şi „Asociaţia“. 
| Omaha. Nebr., 24 Martie 1921. 
2819. T. Street. 


Mult Stimate Domnule Preşedinte, 


Colouia română din oraşul Omaha, statut “Nebraska din America 
de Nord, în frunte cu pârohia română de rit ortodox, Vă aduce și trimite 
salutul lor respectuos pentru credința, dragostea şi iubirea.ce ați depus la 
închegarea noastră naţională. ` 

Departe de glia strămoşească, trimişi pe aceste plaiuri de vitrega 
stăpânire de urită amintire, sufletul și inima noastră a rămas şi bate ro- 
mâneşte astăzi mai mult ca oricând, când ştim, că pamantul şi țara a fost 
a noastră și aceea va trebui să și fie. 

Cu inima frântă de durere la durerile neamului nostru niciodată 
n'am desperat ci cu credinţă în dreapta și sfânta cauză a neamului, cu în- 
credere aşteptam ziua care a venit și o trăim. 

Ca Români buni, căci şi noi suntem trup "din trupul României- Mari, 
pentru alinarea și o mică mângăiere a celora, a căror părinţi şi frați de-ai 
noștri cu scump sângele lor oțelit au România-Mare, uniţi în cugete şi ’n 
simţiri am trimis la adresa Maj. Sale Reginei noastre suma de 23,000 lei, 
pentru orfanii de răsboiu ài neamului. Aceasta ca o Shezăţie, că oricât de 
îndepărtat fratele e_tot frate. i 

La fel, iar întreaga colonie română s'a gândit să contribáie cu câte 
1000 lei, la ridicarea Monumentului Unirii din Arad şi la statuia cântărețu'ui 
crezului nostru românesc Andrei Murășiann, cât și subsemnatul Ia ajutorarea 
fondului «Sindicatol presei române din Ardeal», — sume ce s'au trimis ca 
„dovadă încă odată mai mult, că «sângele apă nu se face». 

Și astăzi, iar tot cu acelaș impuls puternic curat românesc, ca în 
totdeauna subsemnatul s'a cugetat, că datoria nu-i pe deplin împlinită până 
când nu ne vom face — deocamdată -- cu cei mai la vale sprijinitori şi 
cu fapta la o mișcare pe care <Asociaţiunea pentru literatura română și 
cultura poporului român din Transilvania» aşă de frumos o exprimă: 
credinţă în biserică, speranţă în şcoală şi viitorul în cartea românească. . 

Pentru acest scop respectuos Vă alătur cecul Nr. 769,992 în valoare 
de 1000 lej, — ca taxă de. membru pe viață pentru subsemuatul Preotul 
Miron Benghea şi Margareta Benghea, adresa 2819 T. Street. Amaha, Nebr. 

Totodată se alătură și cecul Nr. 769.984, in valoare de 1000 lei ca 
taxă de membru pe viață pentru parohianui Pavel losof și soția Maria, 
adresa P.B. 68 Route 5. Omaha Nebr. și cecul Nr. 769,985 în valoare de 
500 lei, ca taxă de membru pe viaţă pentru parobianul Dumitru Rădoiu, 
adresa: P. Bos. 63. Route 5. Omaha Nebr. 

Aceasta este începutul numai, criza industrală care începe să se re- 
simtă tot mai mult e puțin piedică, acestei manifestări frumoase, dar de 


' = 218 — 


îndată ce bunul Dumnezeu ne va ajută, Român din Omaha nu va lipsi să 
nu-şi facă datoria, așă precum Românul ştie să şi-o- facă cu sufletul curat 
cinstit şi. românesc. i 

De un gând suntem călăuziți: fericirea țării, că ţara e a nostră şi 
noi ai ei, semnul -să ni să deă, căci oricând, gata vom fi pentru ţară, neam 
şi rege. SE 
Bunul Dumnezeu ne-a dat de toate aici, însă ceeace ne, trebuie mai 


"mult, nu avem: cărţi, cărți şi cărți româneşti. 


Trimitem orice sumă, oricât ar fi, dar pentru numele lui Dumnezeu 
'trimiteţi-ne cărți şi iar cărţi, sufletul să ni-l înveselească, inima tuturor să 


trezească, căci nu-i mai scump și mai dulce ca limba românească, căci iar 


pe lângă toate bunătăţite, ca cântecul vechiu : 


~ Fie pânea cât de bună 
' ; Tot e rău în ţară străină, 
E : Fie pânea cât de rea 
i Mai bine-i în țara mea. 


Dorindu-Vă colonia română «Învierea Domnului la mulţi ani fericiţi», 
am rămas al'D-Voastră cu profundă stimă și respect. 


Preotul Miron Benchea, 

Ă originar din comuna Cornățel, jud. Sibiiu, fost 
preot militar în Armata S. Unite, în prezent 
parohul. bisericii „Sit. Cruci“ din Omaha Nord 

America, 


Nr. 285—1921. | 
iii Concurs. 


«Asociațiunea pentru literatura română şi cultura poporului român» 
publică. concurs pentru cea mai bună lucrare scrisă în româneşte asupra 
temei istorice, cù subiectul: 3 f ` 

Revolufiunea din anul 1918 şi unirea Ardealului cu România. 

Condițiile de concurs sunt următoarele : . 

1. Lucrările se vor trimite în timp de un an dela data publicării 
concursului. -- | i l 

2. Manuseriptele, fără subscriere, însoțite de un plic închis, cu- 

prinzând numele şi adresa autorului şi în afară provăzută cu un motto sau 
pseudonim, — vor aveă să fie înaiatate la adresa secretarului literar al 
<Asociaţiunii», Sibiiu, Str. Şaguna 6. 

3. Lucrările întrate la concurs se vor da spre censurare Secţiunii 

istorice a «Asociaţiunii», exclusă fiind orice apelaţie contra hotărârilor acesteia. 

4. Lucrării celei mai bune, vrednice de premiat, i se va acordă pre- 
vâiul de. Lei 2000'—, pus la disposiţia <Asociaţiunii», pentru acest scop, de 
cătră dR. W. Seton Watson (Scotus Viator), marele prieten al Românilor. 

Sibiiu, în 22.1V. 1921. i ` 

A. Bârseanu, `. Romul Simu, 

prezident. ă secretar. 


i NOTĂ. Articolul «Sufletul ce ne trebue», e de di /. Agârbiceanu 
şi «lar între Români» al d-lui Dr. Idrnik e un studiu mai lung, a cărui 
-continuare va urmă, S : . 


A 


5 


— 219 — 


Bibliografie. 


Editura „Viaţa Românească“, Iaşi 
(Str. Lăpuşneanu 33 şi București, 
Calea Victoriei 37.) 


Foi volante (bibliotecă de răspân- 


dire a operelot celor mai însemnați - 


scriitori români şi streini, — opere 
scurte, bune și ieftine): 

D. D. Patrașcanu: Strategie și O 
escursie de plăcere. Preţul 2. Lei. 

Mihail Sadoveanu: /n amintirea 
lui Creangă. Preţul 3 Lei. 

Şalom Alehein — C. Săteanu: 
Stația Baranovici. Preţul 4 Lei. 

Anatole France — Gala Galac- 
tion: Paiafa Maicei Domnului urmată 
de Mustafa .Effendi ajunge Macarie 
monahul. Preţul 2 Lei. 

„LL. Caragiale: 7907. Din pri- 
mâăvară pânăd'n toamnă. Câteva note. 
Preţul 2 Lei. ` 

C. Dobrogeanu-Gherea : Poetul 
țărănimei (G. Coşbuc). Preţul 5 Lei. 

M, Sevastos: Rime sprintene. Pre- 
țul 3 Lei, s 

' Caragiale: Cælegeri postume. Pre- 
țul 2:50 Lei. 

M. Lermontov — loan R. Rădu- 
lescu: Demonul. Preţul 2 Lei. 

Cărţile de aur ale copiilor și ale 
tinerimii. L. Tolstoi: Povestiri pentru 
copii. Trad, de A. Toma. Cu 20 dë 
ilusirațiuni în culori de M. Teişanu. 
Preţul 40 Lei. 

Edmond Rostand — i. C. Aslan: 


L'aiglon (Puiul de vultur). Dramă în - 


versuri în VI acte. Preţul 20 Lei. 


Prosper Mérimée — George B. 
Rareș: Noaptea de urgie şi măcel. 
Romau istoric. ilustrațiile de Ion Ane- 
stin. Preţul 10 Lei. 


Maiorul George Brăescu? Ma- 


iorul Botan. SA umoristice. Preţul 
10 Lei. 


Francis Delaisi: Războiul care 
vine, Preţul 5 Lei. -o 

P. Andrei: Problema fericirii. Fun- 
damentul său etico-sociologic. Prețul 
10 Lei. 

~ G. Topârceanu: Strofe alese. Ba- 

lade vesele şi triste. Preţul 6 Lei. 

Em. Gârleanu: Bătrânii. Ediţia 
III. Preţul 10 Lei, 

E. Lovinescu: Crifice. Volumul V. 
Preţul 14 Lei. 

Wilhelm de Kotzebue: Din Mol- | 


dova. Tablouri şi schiţe din 1850, Prețul ' 


10 Lei. i 

Demostene Botez: Floarea på- 
mântului. Prețul 10 Lei. : 

L. Rebreanu: Catastrofa. Preţul - 
12. Lei. 

Silvia Dinescu: O Zinereță pier-. 


` dută. Preţul 10 Lei. 


Albumul, Copiilor. Desene de A. 
Petrescu. 

Octavian Goga: Domnul Notar. . 
Preţul 10 Lei. 

George Cair: Finci: Prețul 8 Lei. 

G. Galaction: Räboji pe bradul 
verde. Preţul 10 Lei. 

Victor Eftimiu: 
Fantezie dramatică în 6 acte, 
5 Lei, . 

` Romulus Cioflec: 
toare.. Preţul 10 Lei. 

Dr. Urechiă: Ca ou și cu oțeb 
Preţul 8 Lei. 

Wilhelm de Kotzebue: Lascar 
Viorescu. Roman din viaţa Moldovei . 
(1851). Preţul 10 Lei. 

E. Lovinescu: Lulù. Roman. Pre- 
țul 10 Lei. sei 

A. Steuerman — Rodion: Frontul 
roșu. Sonete postume. Preţul 10 Lei. 


Smara: Băiatul. manei. Roman 
educativ. . Preţul 15 Lei. 


Cocoșul negru. 
Preţul 


Lacrimi călă- 


— 220 —: 


George Cair: Intru mirador. 
Preţul 14 Lei. 
S. Mehedinţi: Politica de vorbe 
şi Omul politic. Preţul 12 Lei. 
- Maximilian Costin: Vioara. Mae- 
ştrii şi arta ei. Cu 2 planşe, 1 tablou 
sinoptic, 1 index alfabetic și 91 ilus- 


trații prelucrate de A. Poitevin Sche- . 
- letti. Preţul 15 Lei, 


lorgu Iordan: Diftongarea lui e 
şi o accentuaţi în poziţiile å, e. Preţul 
28 Lei, 

Mihai Codreanu: Cântecul de- 
șertăciunii. Poezii. Preţul 8 Lei. 

1. i. Mironescu: Oameni și vre- 
muri, Preţul 10 Lei 

V. Demetrius: Domnul Colonel, 
Roman. Preţul 20 Lei. 

L. Rebreanu: /on. Roman. |. Gla- 
sul pământului. II. Glasul iubirii. Pre- 
jul unui volum 16. Lei, — amândouă 
32 Lei, | 

Andreas Latzko — Adonis Po- 
pov: Oameni în războiu, . 

Knut Hamsun — Luca Ioan Ca- 
ragiale: Pan. Roman. Prețul 10 Lei. 

C. Stere: Zn» literaturā. Preţul 
12 Lei. 

C. Stere: Un caz de conştiinţă. 
Cuvântările rostite in -ședinţele adu- 
nărei deputaţilor din 4, 5 şi 9 Martie 
1921, asupra validărei alegerei din jud. 
“Soroca. Preţul 5 Lei. 

D. D. Patraşcanu: Domnu Nae. 
Scene din vremea ocupației. 
14 Lei. ~ 

D, D. Patrașcanu: Timotheiu Mu 
cenicul. Operă premiată de Academia 
Română; Ediţia a doua. Editura H. 

Rodica: Terra. Descrierea pămân- 


tului. Editura «Cartea Românească», 


Bucureşti. 
12 lei. k 

P. Dulfu : Jisus Mântuitorul. După 
Sfânta Scriptură. Cu 54 ilustrațiuni în 
text. Editura «Cartea Românească», 
Bucureşti 1921. Prețul 12 lei. 


Format 80 pagini 4, legată 


Preţul 4 


A. Vlahuţă: /n Vâltoare. Nuvele. 
Bucureşti. Editura «Cartea  Româ- 
nească». Preţul 12 lei. 

G. G. Mateescu: Geografia Ro- 
mâniei. Publicată sub îngrijirea d-lui D. 
Corapancea. Cluj, «Cosinzeana» 1920. 

1. Conciatu: Reșița. Cu o hartă 
Bucureşti, «Cartea Romaneasca; 1921. 
Preţul 10 iei: 

Concesionarea udiuslor electrice 
ale orașului Cluj de Carol A. /ahoda, 


industriaș, membru în comisiunea pen- 


tru. studiarea ofertelor. 

Dr. Ion Mateiu: Renașterea Ba- 
sarabiei (Pagini din lupta pentru uni- 
tatea naţională). Bucureşti, «Cartea 
Românească» S. A. Preţul 6 lei. 

Tudor Pamtilie: Ținutul Hoti- 
nului da 1817 (cu o hartă). Editura 
societăţii « Glasul Ţării», Chişinăn 1920. 
Preţul 3 lei. | 

Tudor Pamfilie: Mänunchiu nou 


de povestiri populare cu privire la 


Ștefan cel mare. Chişinău, Tipografia 
«Glasul Țării» 1919. Preţul 5:50, 

Mihail Sadoveanu: Orhei şi So- 
roca (Note de drum). Edituta «Glasul 
Ţării» S. A. Chișinău, 1921. Prețul 8.lei. 

Charles W. Eliot: Religia viito- 
rului (tradusă din limba engleză, cu 
o prefarță de Virgil I. Bărbat). Brăila, 
editura «Ancora 1921. Preţul 6 lei. 

L Nistor: Drepturile noastre asu- 
pra Hotinului (Biblioteca istorică pen- 
tru popularizarea istoriei Basarabiei 
Nr. 1). Chişinău Tipografia românească 
1918 (fără preţ.) 

Dr. N. C. Paulescu: Fiziologie fi- 
dosofică. Cele patru patimi şi remediile 
lor IV. - Bucureşti, «Cartea româ- 
nească»> S. A. 1921. Preţul 15 lei. 

Mircea Rădulescu: Sereradă din 
trecut. (Comedie istorică în patru acte 
în versuri. Lucrare premiată de două 
ori de direcţia generală a Teatrului 
Naţional “din Bucureşti). Bucureşti, 
«Cartea românească» 1921. Preţul 9 lei. 


— 21 — 


I. C Vissarion: Vrăjifoarea. Bu- 
cureşti, «Cartea românească» S, A. 
Preţul 15 lei. 

G. Rotică: Dintrun. colț al Ro- 
mâniei mari. (Ecouri bucovinene 1918 


E. Lovinescu: Gheorghe Asachi 
(Viaţa şi opera lui). Bucureşti, «Cartea 


românească» S. A. 1921. Preţul 14 lei. 


Vasile Pârvan: Probleme. arheo- 
logice în România (Extrs-aparte din re- 


— 1920). Bucureşti, «Cartea româ- vista Transilani hi; 2 
nească» S. A. 1921 prețul 5 Iei. p Vista Kransilaniak Sibiti, 192|; 


Dela „COLEGIALITATEA“ cooperativa fanctionárilor români de bancă, Cluj. 


Lp el 
cătră Băncile românești și funcţionarii băncilor. 


In luna Octomvrie a. tr. un grup de entusiaşti, inimoşi şi înțelegători 
funcţionari români de bancă din Ciuj, au pus bazele unei asociaţii numită 
«COLEGIALITATEA» cooperativa funcționarilor români de bancă, comer- 
ciali şi industriali, cu sediul în Cluj. 3 

Aceasta instituţie social-economică, — care ne-a lipsit până azi, parte 
din cauza vitregiei vremurilor, parte 'din lipsa spiritului de organizare — 
resărind în aceste zile de prefacere, organizare -şi consolidare dintro ar- 


zătoare necesitațe, dacă va îi înțeleasă şi sprijinită de toți funcţionarii şi ` 


de toate institutele românești, va deveni acel cheag de solidaritate, acel 
indrumător moral, acel for suprem şi cetate puterhică care îşi va resfrânge 
binefacerile credem nu numai asupra funcţionarilor de bănci ci şi asupra 
vieţii noastre economice în general. 


Pentruca să fie cunoscute şcopurile asociației dăm mai jos textul . 


$. 2 din statute, 
Scopul asociaţiei este: 


a) de a cultivă spiritul de colegialitate și solidaritate între funcţio-" 


narii români din toată țara Româneasca, prin corespondenţă, conveniri so- 
ciale, excursiuni, şedinţe literare periodice, ordinare şi festive, precum şi 
prin publicaţiuni periodice anuale, mensuule, săptămânale sau de zi după 
cum se va dispune de material; y A 

5) a da tot concursul moral şi material pe seama membrilor în sco- 


pul asigurării unei poziţii sociale respectabile, cât şi pentru progresul just ` 


în cele materiale ; pa ta 
c) a intermediă plasamente de servicii corespunzătoare pe. seama 
membrilor ; ' A 
d) a înființà un biurou de informaţiuni; | 
€) a cumpără şi a vinde mărfuri pe seama membrilor; 
crearea și administrarea unui fond general de ajutorare a membrilor; 
g) «Colegialitatea> va regulă în cazuri speciale toate diferendele de 
natură morală sau materială ce s'ar ivi între membri săi, sau între- fanc- 
ționari şi patroni, când intervenţia ei va fi solicitată. 


Colegialitatea deci nu este 'o” organizaţie politică, uici ultra-socia- 


listă; ci-o organizație morală pe “baze altruiste. 
Vrent să desvoltăm spiritul de colegialitate şi solidaritate între func- 
ționarii de bancă cari au fost în toate timpurile un element de ordine, de 


muncă serioasă și devotată, element de cultură, .muncitori serioşi, disci- . 


- plinaţi şi conştienţi, funcţionari vrednici şi cinstiți.” | SA 
Vrem să ridicăm prestigiul nostru, să ridicăm nivelul cultural al 
funcţionarilor, sprijinind mişcările culturale, economice şi sociale. 


& 


. 


— 292 — 


: > Vrem. să ne creăm fonduri de ajutorare, de studii şi de escursiuni, 
spriji tina unul pe altul, ajutându-ne piintr'o 'sinceră şi frățească co- 
legialitate.- i 

să Ne adresăm deci cu frățească şi colegială dragoste cătră toţi colegii 
noştri risipiţi prin toate unghiurile ţării, facem apel la fiecare coleg şi in- 
Stitut, să se înscrie în rândul membrilor ei. i 

-Organizaţi întâi în Cluj, dorim să extindem. organizația noastră în . 
“afară, să o întregim cu toţi colegii, pentruca să facem din ea o instituţie 
solidă, respectată și folositoare. 

„___ Să ne apropiem, să ne cunoaştem, să ne întâlnim ca să pornim pe 
aceiaşi cale spre progres și. consolidare, spre ajutorare împrumutată. 

Inceputul i-am făcut, așteptăm aderarea și conlucrarea tuturor colegilor 
din afară. ye í 
` În munca noastră altruist rugăm atât sprijinul moral cât şi material 
al Băucilor noastre pentru care ne jertfim cei mai frumoşi ani al vieții. 
Instituția noastră este chiar în interesul Băncilor. : 

.._ -Le învităm deci să se înscrie şi ele în șirul membrilor și le rugăm 

ca din beneficiul anului să ne voteze pentru fondul nostru de ajutorare, 
studii şi excurşiuni. o sumă potrivită. Donaţiunile le vom publică şi prin 
ziare. Rugăm pe colegii noștri pentru o propagandă în acest scop. 

La cerere:trimitem cu plăcere orice informațiuai. După tipărire vom 
trimite şi statutele. i 

„Fiecare membru la intrare în asociație subscrie și plăteşte o cvotă 

fundamentală de 100 Lei și o cotizaţie de 10 Lei lunar care se poate solvi 
_ şi pe anul întreg deodată. . ia 

Dorind să edităm şi scoatem almanahul funcţionarilor de Bancă, 
rugăm toate Băncile să ne trimită numele exact al funcţionarilor lor. * 

In speranţa că vom fi înţeleși și apelul nostru va află răsunet în 
inima fiecărui coleg și va fi ascultat şi de Băncile noastre cari au sprijinit 
totdeauna cu generositate consolidarea funcţionarilor săi, adastând -un 
răspuns favorabil, suntem cu cea mai colegială stimă, 

- Cluj, 20 Martie 1921, 


Vasile Viaicu, 
prezident. 


Emil A. Chiffa, 
a 5 secretar. 
A „Consiliul de administraţie: TIR 
“ Toan Albon, Robert Elecheş 
şef contabi! Ia”„Barica Centrală“. — func. sup. la „Banca Centrală“. 
Josif Albon, i Valer Ghiricoiaş, 


şet contabil la „Banca Agrară“, 
Anastasiu Bejan, 
şef de serviciu la: „Banca Centrală“. 
Emil Birtolon, 
` şef contabil la „Economul“. 
= „Octavian Constantin, 
şei lichidaturei* „Marmarosch: Blank“. 
Anastasiu Demian, - 
„.. funeţ, sup. „Intrepr. For. Române“. 


contabil “şei fil. „Albina“. 
"Dr. Victor Man, 
şef de biurou la „Banca Agrară“, 
| Ioan Miclea, 
cassar gen. la „Intr. Forestiere Române“. 
i Iosif Orga, 
secretar la „Economul“. 
Marius Peculea, 
director la filiala „Albina“. 


“Eugen 'Roşescu, 
` sub-director la „Vatra”. 


M pi R 
- Mihail Ionescu, 
a e comerciant. - » 


>ò Nicolae Munţiu, 
şef de birou la „Banca Agrară“. 


Cnnsiliul de cenzori: 


- Nicolae Oprișiu, 
şef contabil la „Coroana“, 
Romul Perian, 
. cassar. gen. la „Banca Agrară“. 


a SE „Paul Theochar, =. 


~ : funcţionar superior la „Banca Centrală“. 


p „ALBINA“, 


INSTITUT DE CREDIT S DE 
= a ECONOMII, SIBIU. : : 


F ILIA LE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș 
și Târgul-Murășului. 


AGENTURI: Sânmărtin. 


Capital societar Lei 10.000,000.— . 
Fonduri de rezervă şi pensiuni 
Lei 7.500,000—, Depuneri spre 
fructificare şi în Cont- Curent 
Lei 179.000,000—. === 


Acordă: Imprumuturi cambiale (scont), 


- împrumuturi hipotecare, Cont-Curent, finan- 


îi im ţează intreprinderi ete. i:  ::: 


Primește depuneri spre fructificare 
pe libele şi în Cont-Curent 4:/,—5%, 
după terminul de abzicere, plătind 
„+. însuși darea de interese, ~ ~. 


Emite acreditive, îngrijeşte încassări de 
cecuri şi asignaţiuni asupra oricărei pieţi, 
mijloceşte tot felul de afaceri de bancă. 


- Orice informaţiuni se dau gratuit 


= şi prompt atât de Centrala din Sibiu, cât 
şi de- filialele şi agenturile institutului. 


Direcţiunea. 


EA, 


ÎI BANCA ROMÂNEASCĂ 


i pe p e e SOC. ANONIMĂ PE ACȚIUNI 
ke 


CAPITAL LEI 400.000,000:— + + P e p 
Fă baia, strada Smardan 5. 


i z f Orice operatiuni de Bancă in general 


* Cumpărări și vânzări de efecte pu- 
blice, avansuri pe depozite de efecte 
publice şi orice transacţiuni finan- 


3 

-3 

zi pes otiuni fi 

pE ~ sorisori de credit pentru orice ţară; 
kE participațiuni industr. și comerciale. 


ciare, Conturi-Curente și emisiuni de 
Sucursale: Arad, Bălţi, -Bazargie, Braşov, Cernăuți, Chi- |=% 
şineu, Cluj, Constanța, Galaţi, Ismail, Oranen Mare) A 
Sibiiu, Târgu-Mureș, Timişoara și Tulcea. int îmi e 


TAAR ROE RARE potop ga 2 VA 
see RE pei RERNE KORTERE DE III PUII DIA 


AN VII 


AA 


a$ 


i 


mo fe Soul î nui TI E 


Ai dida z 


î: Sucursala Sibilu :: A 
Strada Cisnădiei Nr. 36. $ 
N Sucursale: Brăila, Constanţa, Focșani, Galaţi, 
i Râmnic-Vâlcea, Sibiiu, Tulcea, Turnu-Măgurele. 
| m Capital Lei 150.000,000;— :: 


= | Face împrum. în Cont-Curent simplu cu gajuri şi cambial. 
__ Primeşte depuneri spre fructificare 
DE! bor ficând dobânda de 5%, conform condițiunilor în vigoare, 


= Cumpără şi vinde efectiv tot felul de monede . 
2È străine: mărci, dolari, lire italiene, franci etc. 

E Tratează şi vinde orice fel de mărfuri, textile, coloniale, cereale, vihuri etc, 
E „ti Emite acreditive și cecuri în întreaga Românie, cam Şi în străinătate. :-: 


-3% Prin o organizare specială poate da oricând. şi oricui infor- 
BENE mafiunile dorite în chestiunile economice și financiare cerute. 
EE 


————. 


Poti h