Transilvania_1926_057_006

+ 


TRANSILVANIA 


Anul 57. Iunie 1926. . Nr.6. 


Sibiiu, str. Şaguna 6. 


NE CHIAMĂ SATELE 
= De ILIE MARIN. 


Incepând a scrie rândurile de faţă apare în faţa 
scriitorului un copil de 8—9 ani, îmbrăcat modest, 
în haină cenușie, cu degetele mânilor încleştate, 
stângaci, unele întraltele, cântând o doină. Cineva 
sa apropiat de urechea scriitorului şi i-a şoptit: 
„Sărăcuţu'! E orfan, şi de tată şi de mamă. Să auzi 
cum cântă! Işi cântă câteodată un cântec ticluit de 
el însuş. Plânge în cântec pe tatăl său, mort în 
răsboiu şi pe mamă-sa, „moartă două luni mai apoi“. 

Am ascuţit urechea. Micuţul era emoţionat. Sala 
era arhiplină. Inaintea atâtor oameni nu mai cântase. 
A luat tonul puţintel prea sus.. A început doina din 
nou, după ce a svâcnit odată din capu-i cu ochii 
deştepţi, negri ca păcatul răsboiului. 

De sigur — ici-colea — da câte un chix! Dar 
nu' ne venea câtuşi de puţin să chicotim. Ne cânta 
doară orfanul de răsboiu! Vinele gâtului lui se în- 
groşâu, gura şi-o aduna pâlnie. Capul lui îmi apărea 
acum ca al unui puișor golaș, din cuib, al unui 
puişor, care întinde cioculeţul, cerând de mâncare, 
câtă vreme părinţii putrezesc cine ştie pe unde. 

Ne-a cântat poezia, în care poetul își exprimă 
regretuP că na rămas în atmosfera sănătoasă dela 
ţară, neîmbâcsită de miasmele pestilenţiate ale ora- 
şelor, ne-a cântat o romanţă sentimentală, pe care 

1 


ie ga 


o esecută chitariştii prin mahalale şi ... doina, care se 
„termină cu refremul: 


„Bate-i, Doamne, pe ciocoi, 
Cum ne bat și ei pe noi“... 


Am simţit că mi se ridică un nod în gât. Ori 
cât de stângaci îşi dusese acum orfanul degetele 
la dunga pantalonaşilor cenuşii — respicat, energic, 
răsună în sală cererea micului puişor golaş: 
Doamne! Fă dreptate! „Bate-i, Doamne, pe ciocoi, 
cum ne bat şi ei pe noi!“. 

Au urmat celelalte puncte de program. Coruri 
şi declamațţii umoristice. Lumea râdea să se tăvă- 
lească de bietul ţigan, care nu vrea să fie luat la 
„asintare“; cântecul orfanului însă îmi sta în drum 
şi nu mă lăsa să râd cu lumea de prinprejur. 

Pentru ce? Pentrucă mi-am pus câteva între- 
bări. lată, le aduc şi în faţa publicului cetitor, să le 
cântărească. Să-şi dea seama dacă sunt sau nu sunt 
îndreptăţite în ziua de astăzi. 

Mi-am zis mai întâi: O, dragul meu, cine te 
mângăie seara, când e să te culci? Şi fu ai trebu- 
inţă de mângăieri. De sigur, își dau osteneala pro- 
fesorul şi profesoara din orfelinat să uiţi pentru 
câteva clipe lipsa părinţilor, dar unde-ţi este mama, 
mama iubitoare, mama, care-și trage dela gură să 
te-ajute, unde este tata, care ţi-ar căra cu desagii în 
spate merinde la şcoală, să te vadă cu scaun la cap? 

Am adăogat mai apoi: Nu întrebi tu, câteodată, 
în. nevinovăția ta: Dacă a murit tata în răsboiu, 
dacă tânjesc eu, jertfa asta a adus ceva bine între 
oameni, i-a făcut mai buni, mai împăciuitori, mai 
înţelegători ai necazurilor omenești ? 

Nu-ţi vine în căpşorul acela, nu ţi se zămisleşte 
gândul: Durerea mea trebue să o înţeleagă oa- 
menii şi trebue să fie buni!? 

A râs cineva în mine. A râs cu hohot. Râsul 
a isbucnit ca o flacără în bobotaie, de sub un ţol, 
care căuta să înnăbuşe focul. 


= 223 — 


Râsul rostea respicat: O, naivule! O, înnapoia- 
tule! O! Omule cu capul în nori! Oamenii mai buni? 
Oamenii mai înţelegători ai durerilor altora? Oa- 
menii mai „oameni“, mai omenoşi, în înțelesul nobil 
al cuvântului ? 

Nu mam dat bătut. 


Copilaşul — puişor-golaș îmi stă întriajutor. 
Il apuc de mână — îl aduc înaintea rampei de 
scenă improvizată, de teatru sătesc, şi-l arăt tuturora, 
cari mat au ochi să vadă. 
Cine se ridică în faţa orfanului acestuia de 
răsboiu? Nu e numai el singur orfan! Sunt multe 
i 


— 204 - 


sute de mii ca el, în întreaga ţară. Şi nu numai la noi, 
în toate ţările, pe unde a trecut flagelul răsboiului. 

Tată: împotrivă-i e mâna, care numără, întruna 
şi într'una, galbenii, fără să se sinchisească cum au 
fost câştigaţi! 

__ Iată: mâna, care scrie zi de zi, articolele veni- 
noase, cari învrăjbesc rândurile, de te-apuci de cap 
şi nu mai ştii pe ce lume trăieşti! . 

lată: „diplomaţii“ subţiri, de prin budoarele par- 
fumate sau de prin cafenelele-burse-electorale! ` 

lată pe toţi pescuitorii în apă tulbure — cari 
cred că pământul nu li se clatină și lor sub picioare 
dacă împroaşcă cu veninul gurii şi al penei lor, în 
dreapta, în stânga! 

Gura orfanului cere un codru de pâine, mânuţa 
lui şi fruntea lui o mângăiere, ochii lui cer bucoavnă 
românească, curată, cinstită, lumină, multă lumină. 

Mii de guri de gheşeftari taie şi spânzură, câş- 
tigând în câte un sfert de ceas sute de mii cu 
vagoane de grâu, liferate pe sub mână; mii de mâni 
pregătesc în viitorul apropiat moartea a altor părinți, 
ca şi mai 'mulţi orfani să naibă cine-i mângăia; mii 
de mâni împrăștie reviste, ziare şi cărţi blăstemate, 
strihnină sufletească, ce aduce întunerec în suflete, 
sugrumând lumina.. 

Copilul? Dar nu e numai el. Sunt la spatele 
lui satele, cu sătenii, cari aşteaptă plinirea vremii, 
însetoşaţi după dreptate. Sunt satele, cari cer carte 
românească sănătoasă, cari cer îndrumări și nu 
sudalme, cari cer conducători, cari îşi ştiu căica pe 
inimă şi cari ridică făclia, în văzul tuturora, ca să 
lumineze în bezna întunerecului. 

Ne chiamă satele! Na pierit încă din ele bunul 
simţ, buna-cuviinţă. De aici să ne luăm tărie, de 
aici să câştigăm putere pentru lupta, da, lupta cul- 
turală, pe cărarea binelui. 

Satele acestea să ne spună poruncitor: nu este 
timp de zavistie! Timpul este prea scump pentru 
aşa ceva! Fiecare clipă trebue întrebuințată spre 


— 225 — 


ținte măreţe. Probleme mari, vitale, aşteaptă să fie . 
rezolvate, în unire, în frăţie, în pace apostolică. 

O treuga Dei, spre binele tuturora, pentru-ca 
cultura să se răspândească. 

Vrem noi și mai mulți orfani de aceștia? Vrem 
noi şi mai mult pârjol sufletesc? Nu ne-a fost de 
ajuns marea învăţătură — ar trebui să fie învăţă- 
tură! — marea învăţătură a răsboiului ? 

„Un „director al asilelor de alienaţi“ din Paris, 
„expert pe lângă tribunale“, dl H. Damaye, apasă 
peana şi scrie în „Psihopatologia socială“ [1926): 
„Nu este, pe cât ştim, lipsă de energie sau lipsă de 
vitejie ca să eviți masacrarea a milioane de oameni, 
ca să conservi naţiunilor forţele ei vii, inteligenţele 
lor tinere, ca să păstrezi copiilor pe tatăl și fami- 
liilor pe copiii lor. Nu va să zică să te umileşti 
dacă conservi naţiunilor pe cei mai buni ai rasei 
lor, ca să eviți ruina şi distrugerea provinciilor“. 

Adevăr sfânt! Călcat în picioare de mulţi, astăzi. 

Copilaşul orfan din Avrig mă sileşte să-l repet 
şi eu, acum şi să-l aduc în faţa cetitorilor, imbinat 
cu acel dureros şi semnificativ : 


„Bate-i, Doamne, pe ciocoi, 
Cum ne bat și ei pe noi!“ 


Intre ciocoi sunt mulţi, astăzi, cari nu sunt de 
origine ciotoi. Sunt toți gheșeftarii, toţi vânzătorii 
de suflete, toţi ahtiaţii după averi, câştigate pe 
nemuncite, toţi „diplomaţii“ sfidători ai moralei — 
sunt și alţi „diplomaţi“! — toţi aceia, cari comit cea 
mai respingătoare les-umanitate. 

Cântă, orfanule! Cântă şi desghiaţă inimele! 
Cântă și vorbeşte tuturora, cari stau îmbumbaţi şi 
îmbufnaţi. Spune-le respicat: Fiţi oameni /.. oameni !.. 
oameni! Nu mai aduceţi alte dureri pe lume! Destul 
cu dureşea mea!.. Muşcaţi-vă în buze și nu rostiţi 
vorba murdară ce e să tresară pe ele! Nu mai 
scrieţi cuvinte nerumegate! Cântăriţi! Vrem curăţie, 
vrem bunătate, vrem lumină! 


— 226 — 


Plec capul.. Au să te asculte, biet puişor golaş”? 
Au să şi-oia la inimă? Nare să-şi joace tontoroiul 
jocul desmăţat şi mai departe? Gura ta parcă spune 
mereu: Fiţi oameni! Fiţi oameni! Oameni! 


0 noapte fermecată. 


i Azi-noapte a fost o noapte fermecată ! 
Părea că nu trăiesc, ci 'ntr'un mister, 
De-a lutului povară desbrăcată 
Suflarea mea plutea pe-aripi, spre cer. 


Mi se părea că am puteri gigante 

Şi zeci de piepturi — cum avut-a Gaeea 
Şi 'nvățătura din zeci-mii foliante 

Și Dragostea ce-ţi poate da Femeia ! 


Mi se părea că ştiu tot ce-a să vină 
-Şi caşi fi smuls eu vălul dela Sais 
Şi-mi arăta misterele, 'n surdină, 
Natura, ca hetera guecă Tais. | 
Aş fi 'mpărțit, cu darnici mâni, lubire 
In fiece atom din omenire, 

Aş fi cules din suflete ce Ura 

A semănat vreodată şi 'n Suburra 
Aş fi trimis, surghiune pe vecie, 
Tot ce-i murdar, tot ce-i ticăloşie. 

. Aş fi 'nnălfat, cu mânile - amândouă, 
Stâlpări de pace, dintro lume nouă, 
Un .lon Botezător al Conştiinţii 
Ce prevesteşte Invierea Minţii, 

Pe-o lume ce se sbate în delir 


In labirint, fâr'de-al — Ariadnei fir !... 


Sclipea şiret la gândurile mele 
Pe cer puzderia de-albe stele — 
Mai fericit na fost om vreodată — 
Azi-noapte a fost o noapte fermecată... 
(Paris, Iunie 1919.) Radu Paltin. 


z 


— 227 — 


Impresii di air o călătorie în Orient.' 


De Dr. G. Preda, 


director al spitalului de boli mintale, Sibiiu, 
icepreş, al „Astrei“. 


Câteva consideraţiuni de ordin politic și social. 


Mulţi oameni de știință, literați, artiști, turiști, comer- 
cianţi sunt atrași spre Orient. Dacă dorinţa celor din urmă 
își are ca punct de plecare interesele negustorești, curio- 
zitatea celor dintâi se naște și se desvoltă prin admira- 
bilele scrieri literare, date de vizitatori, prin atracţia spre 
misticism și lucrurile orientale; dar mai ales prin nece- 
sitatea ce simte acel ce vizitează de a putea găsi și privi 
resturile vechilor civilizaţii, peste cari urmașii autohtonilor 
sau alte popoare aștern nouile bogății și civilizaţii. Alături 
de aceste ruine — cari ne vorbesc cu elocință de tim- 
purile trecute — călătorul va întâlni încă și resturile, ce 
dăinuesc încă, de moravuri, datini, tradiţii, credințe, virtuţi 


sau chiar metode de educaţie. 
Noi, cari am fost tributari odinioară acestei vechi 


civilizaţii din Orient, primim (prin situația geografică) și 
astăzi influențe, poate nu atât pe teren științific și artistic, 
cât pe acel comercial. 

În general putem spune că, exceptând Grecia și chiar 
Turcia, care după răsboiu caută să se europenizeze, isla- 
_mismul locuitorilor din Egipt a imobilizat și a fixat această 
populaţie în ale trecutului. Imobilizarea a fost favorizată 
chiar de naţia ocrotitoare (Anglia), a cărei tendințe sunt 
îndreptate mai mult în sens explorativ, de cât educativ. 

In dorința de a avea supuși fără pretenţie, englezii 
nu au căutat și nu caută să desvolte în creierul indigenilor 
facultăţile de imaginaţie, de inițiativă, de voinţă, facultăți, 
cu cari se pot rupe obiceiurile arhaice și primitivitatea 
vieţii lor. De aceea acei ce întreprind o călătorie în Egipt 
și mai ales în partea de sus a lui, (ca Luksor, Ed fu, 
Komombo, Assuan, etc.) privesc cu admiraţie la urmele 
civilizaţigi vechilor egipteni și rămân scârbiţi în faţa 
regresului. ce se observă în traiul descedenţilor lor. 


1 Capitolul acesta e întroducerea la o serie de articole ce va apărea 
în publicistica noastră. Un alt capito! va urma în «Transilvania». Altele 
în «Societatea de mâne» din Cluj. 


— 228 — 


Este drept că sub influența curentului democratic 
englezii au căutat în ultimul timp să creeze și în Egipt o 
clasă de cultivatori liberi, acordând pământ unor felahi 


- 


(țărani). Experienţa însă nu a reușit, căci ridicarea felahilor 
la demnitatea de proprietari, nu le-a adus nici un îndemn - 


pentru o muncă mai asiduă a acestui pământ. Pot zice 
chiar că această demnitate a folosit numai agitatorilor 
naționaliști, în detrimentul puterii ocupante. — Cea mai 
mare pârte a populaţiei de astăzi a Egiptului sufere ca 
și aceea de acum 5000 ani, de prestigiul, pot zice chiar de 
asuprirea, nu numai a națiunei ocrotitoare, dar a unei clase 
- boerești, a unor nemeși bogaţi, mândri, occidentalizaţi la 
suprafaţă. 

Deși toţi cer cu insistență îndepărtarea comisariatului 
englez, nu știu dacă — lăsaţi liberi, — cu cultura lor şi cu 
moravurile lor prezente, sar putea simți mai bine în viitor. 


Găsim la ei, alături de alte defecte moștenite sau împru- 


mutate foarte multă șmecherie și favoritism. 

Funcţionarii păstrează o cinste relativă și se schimbă 
odată cu ministerul, Mulţi din studenţii leneși, ca și din 
advocaţii fără ocupaţie, răspândesc flagelul politicianis- 
mului și al democraţiei extremiste. 
`. Naţionaliștii, negreșit, numesc acest regim nou: „re- 
gimul inteligenţei“, dar pesta bolșevică pare că a infectat 
acest regim. Nu numai că disciplina a slăbit rândurile 


armatei, dar elevii școalelor și universităţilor decretează ` 


greve după moda sovietică. Prin un da sau nu, această 
tinerime turbulentă aruncă anatema de suspendare a cur- 
surilor și de boicotare a profesorilor, cari nu-i plac. 

A obţinut prin strigăte și manifestaţiuni unele reforme, 
cari au avut drept consecință imediată o scădere a nive- 
lului intelectual al generaţiilor, din cari se vor recruta mâine, 
poate, stăpânitorii Egiptului. 

Pentru satisfacerea interesului lor, ca şi pentru ţinerea 
în frâna tendinţelor prea liberale a acestei clase de poli- 
ciani indigeni, (îmbuibaţi mai mult de teorii abstracte, dar 
nepregătiți pentru conducere) englezii învârtesc cu măestrie 
așa-zisa: politică a Nilului. 

Este foarte greu ca în cadrul unui asemenea articol 


e 


— 229 — 


se rezum întreaga politică a fluviului, care a fost sursa 
vechei civilizaţii a Egiptului. 

Voi menţiona numai că odată cu descoperirea aie 
văratelor sale isvoare în Etiopia, [Château d'Eau) se începe 
și lunga perioadă de ostilitate între aceste două ţări. Nu 
este departe de noi timpul când Kedivul Egiptului, Ismail 
pașa, urmând politica cuceritoare a lui Mehemet Ali, crezu 
că poate rezolvi politica Nilulului prin forţă, însă cele 3 
victorii ale Negusului etiopian [Iohannes], sili trupele egip- 
tene să evacueze pozițiile ocupate. După sfatul Angliei și 
Franţei beligeranţii ajung în 1897 la un acord, prin con-- 
venția de la Addis Abeba. 

Geloasă pe succesul reputat de ministrul plenipotenţiar 
al Franţei (Lagarde), Anglia (care prin situaţia geografică 
a coloniilor sale vrea să-și asigure prin Canalul de Suez 
o comunicaţie în Indii și prin basinul superior al Nilului 
în Sudan) crezu, că este mult mai bine să ia singură în: 
mână întreagă politica Nilului. 

Posterior deci convenției de la Addis Abeba și fără 
vreo înțelegere cu altă putere, Anglia oferă Negusului 
din Etiopia cătră Oceanul indian, porţile de la Kisima- 
Jou, iar cătră golful Aden cele de la Zeila, cu condiţia de 
a i se da în schimb ocupaţia regiunilor lacului Tsana și a 
Nilului Albastru. Un fel de protectorat peste jumătate din . 
imperiul FEtiopic. Această convenție, cu puternicile baraje 
de la Makouar [pe Nilul Albastru) și care asigură irigaţiile ` 
câmpiei Djezir, punând în valoare Sudanul), cu acele de la 
Assuau și din apropierea Cairului [toate în mâna engle- 
zilor), dau putință acestora ca prin regularea nivelului de 
apă cu câţi-va metri să fertilezeze. sau să sece terenul, 
canalizând tot odată nemulțumirile condușilor, cât şi a în- 
flăcăraţilor conducători naționaliști. Așa că pare destul de 
îndepărtat timpul când indigenii Egiptului să poată deveni 
conștienți de testamentele lăsate de străbunii lor și să 
poată găsi în cadavrele îmbălsămate ce se păstrează prin 
morminte și muzee, lumina, care să le călăuzească calea 
unei propășiri libere şi perfecte. 

In Turcia așa-zisă europenizată sau occidentalizată 
situația politică-socială nu pare a fi încă clarificată. 


— 23% — 


l Pentru un momeut această Turcie [ieșită atât de mult 
de slăbită prin răsboi și revoluţii), pare că renunţă la ex- 
pansiunea, pe care a practicat-o secole întregi. 

Concentrându-și mânia în .sine, ea consacră în pre- 
zent energia pentru reforme de ordin interior. Răsboiul, 
arătându-i cum trebue să fie ca să poate rezista Occiden- 
tului, ea sa pus pe lucru, căutând să se occidentalizeze 
poate însă [ca și Japonia) contra Occidentului. 

Un început de europenizare se arată prin schimbarea 
îmbrăcămintei, încălțămintei și coafurei. Sunt interesante 
motivele, cu cari Kemal pașa propune această schimbare 
` sau reformă a sa. „Ţinuta internaţională a popoarelor ci- 
vilizate — zice Kemal pașa — convine naţiei noastre,“ 
„vom încălța deci botine, vom purta pantaloni, jiletcă, col“ 
„cravate, veston, smoking, frac, etc. Ne vom acoperi capul“ 
„cu pălărie, joben, etc. Dacă se mai găsesc oameni, cari“ 
„ezită, le voiu răspunde, că sunt proști și ignoranţi. Con-“ 
„tinuând să purtăm o coafură diferită de restul universului“ 
„înseamnă să ne ţinem departe de. el. Dacă oamenii din“ 
„lumea musulmană se sbat văzând că ideile lor nu co-“ 
„respund cerințelor civilizate, este din cauza noastră, că“ 
„ne-am arătat întârziaţi. Dacă suntem liberi de câţi-va ani“ 
„este tocmai fiind că ne-am schimbat mentalitatea. Nu“ 
„trebue să ne oprim în drum, ci să înaintăm mereu. Naţia“ 
„turcă trebue să știe că posedă o forţă, care arde şi dis-“ 
„truge pe toţi acei ce rămân pasivi, indiferenți în faţa ei". 

Această iniţiativă îndrăsneață a lui Kemal Pașa a 
fost urmată și de sancţiuni severe, fiind nevoit să spânzure 
din cei ce se opuneau cu îndârjire măsurilor luate. 

Dar nu numai șalvarii și fesul (cari fuseseră privite 
ca emblema solidarităţii religioase) au dispărut în Turcia, 
chiar iachmacul și cearșaful femeilor turce are aceeaș 
soartă și aceste femei se întrec a imita pe surorile lor 
din Occident, în portul pălăriilor, costumelor și mantourilor 
la modă. 

Acceptând toate progresele epocei (în electricitate, 
telefon, avion, telegrafie fără fir, etc.) turcul vrea să arate 
că acceptă și progresul în îmbrăcăminte, rupând legătura 
ce există între credință și coafură și ie eparanicluișs€ de 
ori-ce misticism. ` 


— 2i — 


Odată însă cu aceste reforme Kemal pașa nu întârzie 
să exalteze naționalismul turc prin renovarea idioamelor 
naționale, înlocuind neologismele streine prin cuvinte vechi 
și botezând cu numiri noui localităţi sau firme ce purtau 
nume armenești sau grecești. — Vocabularul francez a 
dispărut nu numai de la Căile ferate, dar chiar din hote- 
luri şi restaurante, așa că europenizarea Turciei pare să 
fie numai la suprafaţă. Ostilitatea politicianilor din Angora 
față de creștinism (fapt, care este pe placul populaţiei băș- 
tinașe), precum și starea, care a fost creată în Anatolia, 
nu-i aduce încrederea Europei. 

De altfel, ca și în țările necultivate, democraţia turcă 
constă în oligarhia unui grup de politiciani, cari guvernează 
prin forță (și sub eticheta republicană) o populaţie de agri- 
cultori ignoranțţi, indiferenți, netreziţi încă din torpoarea, 
care constituia starea lor normală, sub absolutismul sulta- 
nilor şi cari se lasă ușor conduși, numai cu condiţia să nu 
li se impună dări grele. 

Dacă turcii au obţinut rezultate de laicizare și contra 
creștinismului, aceasta se datorește în mare parte rivali- 
tăților dintre greci și armeni și acei dintre diferitele secte 
religioase, cari au căutat cum. e mai bine să discrediteze 
creștinismul în ochii sectarilor profetului. 

Un exemplu din care sar putea trage destule învăţă- 
minte, este următorul: După plecarea armenilor din Adana 
(Cilicia) biserica, rămânând goală, a fost cedată protestan- 
ților armeni. Se hotărâse ca protestanții armeni și grego- 
rienii să celebreze împreună în ea. Gregorienii au cerut însă ` 
să se aprindă luminări în ea, protestanții sau opus, de aici 
certuri, bătăi, etc., care nu numai că au făcut pe turci să 
le retragă cedarea bisericei, dar le-a întărit convingerea că 
luptele dintre creștini apar mai mult ca un sistem politic, 
de cât ca unul spiritual. 

Situaţia din Grecia a fost urmărită de aproape toţi ro- 
_mânii, așa că nu mai are nevoe de multe detalii. 

După înfrângerea suferită contra turcilor și alungarea 
regelui,*această țară se forțează să se organizeze și întă- 
rească pe baze democratice, sub forma de guvernământ re- 
publican. i 


— 232 — 


De și nu am cunoscut Grecia și nici nu am studiat în 
amănunțime politica ei, totuș,. observând gradul de cultură 
și mai ales temperamentul cetăţenilor, nu știu dacă vor 
putea suporta cu resemnare greutățile aduse, în parte, de 
vremuri, în parte procurate de ei înșiși. 

Nu am constatat la majoritatea din ei, adevărata con- 
știință cetăţenească sau educaţie, care să le permită în timpul 
cel mai scurt posibil înlăturarea obiceiurilor rele orientale 
și consolidarea pe baze așa de liberale. 


M'am putut convinge că populația băștinașă păstrează 
un orizont încă limitat și obiceiuri vicioase, consacrate prin 
timp și întrebuințare. 

Numărul neștiutorilor de carte — precum mi sa spus 
— este destul de mare, mai ales printre femei [care se 
găsesc pe o scară puțin ridicată sclavajului). Aceste femei 
nu numai că muncesc pământul alături de bărbaţii lor, dar 
de multe ori se întâmplă că în timp ce bărbaţii se distrează 
la cafenea, femeia să meargă singură la lucru, rămânând 
curbată sub povara instrumentelor. 

Nu odată se întâmplă să se vadă cum bărbatul merge 
călare pe măgar, iar femeia alăturea, gucand greutatea sau 
copilul în brațe. 

Multe din fructele crude, ca și din cele goale ale ci- 
vilizației din orașe le voiu relata cu ocazia descrierei că- 
lătoriei. "Ţin a menționa cum câțiva oameni de inimă și mai 
ales studenţi, au fondat, de câţi-va ani, o asociaţie a „neo 
grecilor“, cu scopul de a ameliora condiţiile de viaţă ale 
țăranilor și a le ridica nivelul intelectual și moral. 

Membrii asociaţiei își iau angajamentul, după ce și-au 
făcut studiile — mai ales cele universitare, — din ţară sau 
străinătate, să locuiască timp de cel puţin 2 ani în mijlocul 
țăranilor. Dacă sunt advocaţi, deci, le vor preda noţiuni ele- 
mentare de drept, dacă sunt medici le vor recomanda pres- 
cripţiunile higienice, inginerii și arhitecţii le vor da lecţiuni 
.de felul cum trebuesc construite casele, drumurile, etc. 

Această asociaţie poate ajuta însă pe puţini, de oare 
ce fondurile bănești sunt slabe. Femeile apoi sunt cu totul 


excluse. 
N 


— 233 — 


Pentru un moment rămânem în admiraţia sufletului 
profund a acestui popor [care se poate lăuda atât de mult 
cu trecutul său) și a voinţei, cu care caută să se organi- 
zeze și să se guverneze pe principii atât de largi. 


Viitorul ne va putea arăta întrucât vor reuși ca prin 
o conducere energică să poată nu numai înlătura orienta- 
lismele, dar și efectele vătămătoare ale unui politicianism 
decimant. 


Fantasme... 


Să nu rostești. nimic, Stai molcom, trează, 
Cu mâni întinse larg — a sărbătoare — 
Nu Știrici de-s vesel, de mă doare, 

Doar ochii mei cer lacom să te vază... 


Atât pretind — năvalnică-i dorința ! 
Vreau pe altar să te ridic, femeie, 

Incerc ca 'n piept să îmi nutresc credința. 
Ce mândru fi-e profilul de camee !... 


Sunt musulmanul ce-a zărit giamia — 
Şi-adânc plecat, lipsit de 'ncălțăminte, 
Realitatea crudă el şi-o minte, 
Pășește 'nfiorat... chemând solia... 


Imi împânzesc închipuiri de basme, 
Cu sârg, îţi fes în jur aureolă: 
Pallas Athene-mi ești, îmi eşti creolă, 
FEsenţă de româncă... Tot!... Fantasme... 
. i Radu Paltin. 


— 234 — 


Opera lui Creangă şi pictorii noștri. 


Cetind din nou, pentru a nu știu câta oră, operele lui 
Creangă, m'a atins dureros un gând, căruia vreau să-i dau în- 
trupare în rândurile de mai la vale: mi-am pus întrebarea: de 
ce nu avem din Creangă o ediție frumoasă, ilustrată ? 

Ştiu că în 1890, la moartea scriitorului (Creangă a murit 
în ultima zi a anului 1889), au hotărât dnii Gruber(ț), A. D. 
Xenopol (f) și Gr. L Alexandrescu, moştenitorii manuscriselor 
lui Creangă, să editeze operele lui complete, scoţându-le într'o 
ediţie i/usfrată şi anume la «Poveşti» de fiecare câte o ilustrație, 
iar la <Amintiri> cu ilustraţii separate şi intercalări. «llustraţiile 
se vor face la Paris după fotografii şi material de desemn din 
țară> (dintro scrisoare a lui Gruber, publicată în revista <Şeză- 
toarea> V. 1899, Nr. 12); dar nici unul din punctele acestea 
ma fost dus în îndeplinire. 

In 1892 să fi apărut «Amintirile» cu ilustraţii de peisa- 
.. gistul Badeliu, dar se vede că ediția a fost restrânsă, fiindcă la 
- noi, în fosta Ungarie, ma străbătut ediţia aceasta. N'o cunosc. 

Şi mă gândesc câtă bucurie ar aduce copiilor şi tinere- 
tului nostru „o ediţie ¿ilustrată a poveştilor şi a amintirilor lui 
Creangă! S 

Oare să nu se găsească editor, care să priceapă comoara 
ce zace îngropată, nedescoperită încă, întro ediție de acestea? 
Nu înțelege o casă de editură de ale noastre ce mijloc mare, 
educativ, ne-ar putea oferi editarea aceasta ? Şi desenatorii noștri, 
câţi ti avem, pictorii noştri, să nu se simtă ademeniţi să de- 
seneze şi picteze scene din poveștile și amintirile descrise de 
marele nostru povestaş moldovean ? 

Vreau să dau puţintel de gândit unora şi altora și — iacă — 
amintesc numai câteva scene, cari cer imperios să fie desenate 
pentru copiii de școală, pentru elevii de liceu, pentru poporul 
nostru, chiar și pentru intelectualii mai în vârstă, dela noi, dacă 
picturile sau desenurile vor îi făcute de pictori și desenatori 
de seamă. l , 

Cunosc argumentaţia cetitorului, care pretinde o ediţie 
lipsită de ilustraţii, şi stimez și această argumenfaţie, dar acum 
insist asupra edițiilor cu ilustraţii, subliniind importanţa lor pe- 


— 235 — 


dagogică, de propagandă culturală, în massele tineretului și ale 
poporului nostru. 

In copilăria mea am cetit, ca mulți alţi copii români, la 
îndemnul părinţilor, poveştile lui Creangă. Am început, firește 
cu cele mici: cu «Capra cu trei iezi», cu <Pangaţa cu doi bani» 
cu «Fata babii şi fata moșneagului> şi celelalte. Parcă îmi 
răsună şi acum în urechi râsul meu sănătos de copil fericit în 
clipele acelea, când auzeam pe tata cum cetește, la «Capra cu 
trei iezi»: . 
«Trei iezi, cucueţi, 

Uşa mamii descuieţi, 
Că mama v'aduce vouă: 
Frunze ?n buze, 

Lapte ?n ţâţe, 

Drob de sare, 

În spinare, 

Mălăieş 

In călcâieș, 

Smoc de flori 

Pe subsuori». 


= 


Stau să joc şi eu cu «capra cu trei iezi», când se pârlea 
şi se ardea <cumătrul> lup în groapă, drept pedeapsă a faptei 
sale neruşinate. l l 

De câte ori mau spus versurile cocoșului moșului: 


«Cucurigu ! boieri mari 
Daţi punguţa cu doi bani!» 


a cocoșului, care a beut apa- dintr'o fântână, a stâns cu ea cup- 
torul cu jăratec, a mâncat o cireadă de boi şi vaci, a înghiţit 
o «hazna» de bani şi s'a întors fălos la moșul, să-i aducă bo- 
găţiile adunate (găina babii, biata, n'a prins decât o mărgea şi 
“a codcodăcit de parcă ar fi ouat un cap de țară). 

lată-l pe «Dănilă Prepeleac», care se ia în colţi cu tartorii 
din iad, chiar şi cu Scaraoțchi, talpa iadului, şi-i dovedeşte pe 
toți. — laţă-l pe «Zvan Zarbinea», rusul, care m'avea decât se 
zică: «Pașol na turbinca /> şi îţi vâra în <turbincă> orice, de 
şi-a vârât cu vicleșug chiar și Moartea în ea şi lumea sta pe 
loc şi nẹ mai murea nimeni! lată Povestea comulgi leneș», a 
omului, care, dus la spânzurătoare de satul întreg, fiindcă nici 
chiar <imbucătura din gură nu și-o mestecă> de leneş ce era, 
întâlnindu-se cu o doamnă miloasă, care-i făcu propunerea 


— 236 — 


să trăiască la moșia ei, nu se învoi, preterind moartea, 
fiindcă posmagii (pesmeţii), pe cari i-ar fi căpătat, ar fi trebuit 
să și-i înmoaie singuri 

Ce frumoase poveşti și ce minunată limbă românească! 

De ce nu le știm preţui după cum sunt vrednice? Dece 
nu le răspândim în zeci de mii de exemplare, ieftine, frumușele, 
frumos ilustrate, în cercuri cât mai largi, în mânile copilașilor 
noștri, cari vreau să înveţe româneşte bine, cu toate că umblă 
“la școli străine, de ce nu le sporim fantazia micilor români cu 
ilustraţii potrivite ? 

E manca aceasta a ilustratoriior prea nevrednică de un 
artist adevărat? Ce rătăcire! Dimpotrivă! Aţi văzut ilustrațiile 
danezului Petersen la poveștile lui Andersen? (vi se dă ocazia 
să le vedeţi în volumul tradus și editat de dşoara Ruxanda 
Al. Vlahuță). Ce minunăţii mai ştie Petersen să scoată din po- 
- veştile acestea clasice. Poveşti! «Non oletl> (nu miroasă rău) ar 
trebui să strige, ca tatăl-impărat fiului său- năzuros, cetitorul, 
pictorului, care ar îndrăzni să strâmbe din nas, când i se oferă 
ocazia să ilustreze poveşti, mai cu seamă poveşti de ale lui 
Creangă! - 

Dar să mai arăt câtă bogăţie zace ascunsă în sovesilie. ace 
stea. Voiu cita rânduri întregi, ca să se vadă cum rândurile cer pe 
desenator, cum cere parul din poveşti cap de om. 

Dela poveştile mărunte să trecem la «Harap Alb»! Aici 
dăm peste un mănunchiu întreg de scene, cari așteaptă să fie 
desenate şi pictate. N'aţi cetit nici odată, pictori români, po- 
vestea aceasta și mafi simţit trebuința de a zugrăvi scenele, 
cari nu Wau dat pace? Imi închipui atât de minunată o ediţie 
pentru copiii noştri din «Harap Alb»! Să fie darul de Crăciun 
al părinţilor pentru copiii de şcoală. Sä se bucure copiii, să se 
bucure cei mari, dând sbor fantaziei, frunzărind cartea, întovă- 
răşiţi de artiştii români! 

lată-l pe Harap Alb, alegându-și mărțoaga de cal, de care 
râd toţi, iată-l cum îi dă vatra de jăratec şi se preface mârţoaga 
în cal minunat, lată-l pe fiul de împărat, dând pe drum de 
spån, iată-l în fântâna cu ghizdele de ștejar, gata să moară dacă 
nu s'a învoi să fie sluga spânului. lată-l pe Harap Alb, aducând 
sălăţi, cù primejduirea vieții, din grădina ursului. lată-l la sfânta 
Duminecă, lată-l în pădurea cerbului, luând cu mult greu pie- 


— 237 — 


trele scumpe şi pielea cerbului. Pentru fiecare scenă aş putea 
cita câte un pasagiu din povestea lui Creangă. 

Dar vreau să mă opresc la alte scene şi de aceea trec așa 
de repede, peste cele de până acum. Harap Alb dă de o nuntă 
de furnici și nu-i strică rostul: trece de alături cu calul. Fur- 
nicile îi zic: Harap Alb, avem să-ţi fim recunoscătoare! Ţine 
minte! — Harap Alb se întâlneşte cu un roi de albine. Le dă 
pace — ba le dă putinţă să se odihnească în pălăria sa. Crăiasa 
albinelor îi mulţămește şi-i zice: Ţinem minte! 

Desenatorule! nu te îndeamnă creionul să începi desenul? 
Acum se întâlnește Harap Alb cu <o dihanie de om, care se 
părpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de 
lemne şi tot atunci striga cât îl lua gura, că moare de frig. Și 
apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de speriat: avea 
nește urechi clăpăuge şi neşte buzoaie groase şi debălăzate. 
Şi când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus 
peste scăfârlia capului, iar cea de desubt atârna în jos, de-i 
acoperea pântecele. Şi ori pe ce se oprea suflarea lui, se punea 
promoroacă mai groasă de o palmă, Nu era chip să te apropii 
de dânsul, că așa tremura de tare de parcă zghibuia dracul, 
“Şi dac'ar fi tremurat numai el, ce ţi-ar fi fost? dar toată suflarea 
şi făptura de prinprejur ti ţineau hangul: Vântu-i gemea ca 
un nebun, copacii din pădure se văicăreau, pietrile ţipau, vreas- 
curile ţiuiau şi chiar lemnele de pe foc pocneau de ger. lar 
veverițele găvozdite una peste alta în scorburi de copaci, suflau 
în unghii şi plângeau în pumni, blăstămându-și ceasul în care 
Sau născut. Mă rog, foc de ger...» (B. p. toţi, edit. II, din 
Creangă, partea IV pag. 53/4) E Gerilă ! 

Desenatorule român! Pictorule român! Nu simţi tentaţia 
de a desena, de a aşterne pe. pânză fantazia aceasta di 
asemănătoare cu a oricărui pictor mare? 

Harap Alb vede «altă drăcărie»>: «o namilă de om mânca 
brazdele de pe urma a 24 de plugari şi tot striga în gura mare 
că crapă de foame!» (54) E F/ămânzilă! 

După ce se prinde frate de cruce cu Gerilă şi cu Flă- 
mânzilă, dă Harap Alb de Sez/lă. lată-l: «o arătare de om băuse 
apa dela “24 de iazuri și o gârlă, pe care umblau numai 500 de 
mori, şi tot striga în gura mare, că se usucă de setel» (55). 

Dă zbor fantaziei, pictore! Să te vedem! Şi acum altul! 

2 


— 238 — 


«O schimonositură de om» în «frunte cu un ochiu mare cât 
o sită, şi când îl deschidea nu vedea nimica, da chior peste 
ce apuca. lară când îl ţinea închis, dar fie zi, fie noapte, spunea 
ce vede cu dânsul şi în măruntaiele pământului» (56) E Ochilà! 
Şi mai vine unul şi mai şi: Păsări! — Lăți — Lungilă! cbâz- 
dâpgania> asta «când voia aşa se lăţea de tare de cuprindea 
pământul în braţe. Şi altă dată aşa se deșşira şi se lungea de 
grozav, de ajungea cu mâna la lună, la stele, la soare şi cât 
voia de sus»... etc. etc. (58). l 

Acum închipuiți-vă tabloul: «pornesc ei fusşease», mai 
aman decât cântăreții din Brema, «şi pe unde treceau pârjol 
făceau: Gerilă potopea pădurile prin ardere; Flămânzilă mânca 
lut şi pământ amestecat cu humă, şi tot striga că moare de 
foame; Setilă sorbea apa de prin bălți şi iazuri, de se sbăteau 
peştii pe uscat și țipa șearpele în gura broaştei de secetă mare, 
ce era pe acolo; Ochilă vedea toate cele, ca dracul, şi numai 
îngheţai ce da dintr'ânsul» (55), 

Aici să te vedem desenator români Fantazia poate să-ţi 
sboare ca unui Rabelais în «Gargantua şi Pantagruei> — o 
- să ai ocazie să-l descrii pe Flămânzile, ca Rabelais, cum mânca 
şi nu se mai sătura, Doamne ferește, o să ne areţi cum ştii să 
«baţi câmpii» — fantaziei, ca să ne oferi bucurie sufletească. 

In loc de desenuri «decoltate» în «Furnica», cu texte 
imorale — de ce nu ţi-ai încerca puterile în serviciul unei cauze: 
ilustrarea basmelor noastre românești ? 

Dar să nu ne lăsăm de Harap Alb — să-l mai urmăm 
niţel. lată-l în casa de aramă, închis de împăratul Roș, crezând 
că până dimineaţa nu mai vede lumina zilei, fiindcă casa de 
aramă era pe 24 de stânjeni de lemne, aprinşi: Gerilă a suflat 
odată și a potolit focul de încă le era frig în casă! Când se 
apropie împăratul să le vadă «scrumul>, face ochii mari: «toți 
erau cu părul, cu barba şi cu musteţele pline de promoroacă, 
de nu-i cunoşteai, oameni sunt, draci sunt, ori altă arătare. Şi 
aşa tremurau de tare de le dârdăiau (dinţii) în gură». (68) 

lată-i pe <tusșease> mâncând 12 harabale cu pâine, 12 
ialovițe (vaci mari, grase) fripte, şi 12 buţi pline cu vin de 
cel hrănit, de care cum bei câte o leacă, pe loc ţi se taie picioa- 
rele, îţi slăbesc ochii în cap, ţi se încheie limba în gură, şi 
începi a bolborosi turcește, fără să ştii fechiu măcar». (71) 


— 239 — 


lată-i dând în. grija furnicilor mierța de sămânță de mac, 
amestecată cu nisip mărunțel, pe care să o aleagă până mâne 
dimineaţă, fir de fir, deschilinit. 

lată-l pe Harap Alb rugând pe albină să-l facă să recn= 
noască care e adevărata fată a împăratului Roşu, și fata de suflet, 
care samănă ca două picături de lapte. Albina recunoscătoare 
înțepă pe fata împăratului, ca să o poată recunoaște Harap Alb, 
apoi pleacă Harap Alb cu fata de împărat la spån, după ce 
mai e pus la o încercare, acum de fata impăratul Roşu: să-i 
aducă trei smicele de măr dulce şi apă + vie şi apă moartă de 
unde se bat munţii în capete. 

Dă, să-ţi alerge fantazia, pictore! Descrie-ne cu penelul tău 
munţii, cari se bat în capete, izvoarele cu apă vie şi apă moartă 
înfrângerea lui Harap Alb și — la. urmă — învingerea lui — 
nunta lui cu fata împăratului Roșu, care l-a recunoscut cine este, 
care a descoperit taina în faţa curtenilor unchiului lui Harap 
Alb, până ce şi-a luat spânul răsplata, făcându-se <praf şi pul- 
bere>, dus de calul lui Harap Alb în înaltul cerului şi lăsat în 
jos de acolo, 

Dacă ai fantazie, ne pofi arăta icoane, cari nu se uită. 
Fireşte! Trebue să îi artist! 

Și-acum, de încheiere,. cAmintirile» lui Creangă în aceeaş 
legătură de ideil 

Să fiu desenator, cred că m'ar roade la inimă, cetind <Amin- 
tirile> să aştern pe hârtie impresiile câștigate. E o bogăţie ne- 
sfâşită — un şir fără de capăt — de impresii, cari ţi se insei- 
lează pe din'naintea ochilor. Şcoala din Humulești, părinţii lui 
Creangă, Bunicul, David Creangă din REN şcoala lui Alecu 
Balş, etc. etc. 

* i. * 

Aş putea să citez pagini întregi, drept comentar la teza 
mea, dar nu o fac: orice om vede că aici zac comori, vrednice 
de scos la iveală. 

Gândul mă poartă la o operă cehă, care a avut soartea 
dorită de mine <Amintirilor»> lui Creangă. E vorba de «Bunica» 
Bojenei Nemcovâ. Povestirea aceasta este și ea un mănunchi 
de amintiri din copilărie a scriitoarei cehe. Descrierea vieţii 
curate, cinstite dela sat, a unei femei cu scaun la cap. Filozofia 

m 


— 240 — 


poporului ceh resfrântă cât se poate de norocos în «Bunica» 
aceasta a Bojenei Niemţovâ. Cartea aceasta face parte din 
vistieria oricărei case cehești. A apărut în sute de ediţii, dela 
cele mai ieftine, până la ediții scumpe. Am avut în mână și o 
ediţie ilustrată după cum aş dori să văd «Amintirile» scriitorului 
Creangă. Ce bogăţie de culori, ce picturi minunate, luate la 
faţa locului, unde sau petrecut scenele! Ozana noastră şi Hu- 
muleştii nu ne-ar putea oferi aceleaşi frumseţi? — ce desenuri 
reuşite: ale copiilor, a moşilor, a țăranilor, a obiceiurilor dela 
Paşti, Crăciun, etc. etc,! E o sărbătoare sufletească numai să 
frunzărești o astfel de carte, menită să străbată, să încălzească, 
să servească drept razim sufletesc!... 

Ştiţi ce va să zică o ediţie de aceasta, ilustrată congenial, 
fireşte? «Don Quichote», cu ilustrațiile lui Qastave Dore (le-au 
văzut şi cetitorii români în «Convorbiri literare» trad. de Vâr- 
golici); «Uilenspiegel» de Coster, belgianul, cu ilustrațiile lui 
Felicien Rops; romanele lui Dickens cu ilustrațiile lui Boz, 
au concrescut așa-zicând cu artiştii pictori-desenatori. Şi opera 
şi ilustrațiile sunt geniale. La noi îşi vor aduce mulţi aminte 
de minunatele desenuri ale pictorului Zichy, la baladele lui 
Arany, din muzeul din B. Pesta. Alţii se vor gândi la ilustrațiile 
pentru povești, ale pictorilor buni “germani: Richter, Schwind, 
Liebermann. Cebhii stau bine şi în privinţa aceasta: au vreo-câţiva 
desenatori de prima ordine, pe Maneș, pe Aleși, cari au adus 
în piaţa de cărți minunate cărți poporale, desenate escelent. 

De-ocamdată o singură întrebare, dureroasă, editorilor și 
pictorilor noștri: de 'ce nu tipăriţi o ediţie î/ustrată a poveștilor 
și amintirilor lui Creangă? 


NOTĂ. Minunata operă pentru popor «Bunica» de Bojena Niemţovă 
a apărut într'o frumoasă traducere de Joan Urban Iarnik, (ed. 11.) în edit, 
«Cartea Românească», Bucureşti (30 Lei). ` me 

De când a fost scris articolul de față a apărut în «Lumea copiilor», 
revista dlui G. Filip din Bucureşti, un număr de revistă cu «Harap Alb» 
„ilustrat de pictorul A Murnu, Articolul nu e inutil nici acum. 


— 241 — 


Lectură pentru popor. 


In decursul. răsboiului a avut prilej scriitorul acestor rân- 
duri să citească bolnavilor de prin spitale cărți poporale româneşti. 
Le mai descreţea îrunţile, treceau ceasurile de durere mai ușor. 

Observațiile recoltate de pe buzele ţăranilor români le-a 
aşternut pe hârtie, seara, fiind încă proaspete şi așa s'au înfiripat 
cele vre-o 200 de pagini de observaţii și cuprinsuri, cari, tragem 
nădejde, să prindă bine şi altora. 

Ne închipuim pe un tinăr, care vrea să răspândească carte 
românească, dar este desorientat, fiindcă ma avut prilejul să 
citească româneşte prea mult (cazul în Basarabia, în Bucovina, 
etc.). In colecţia de căzţi înşirate aici va face cunoștință cu 
lucrările unui: Slavici, Creangă, Mera, Barac, Cacoveanu, Sado- 
veanu, Agârbiceanu, Stăncescu, A. Lecca, Morariu, Odobescu, 
Coşbuc, Vlad Delamarina, Sept. Popa, I. Bota, Lupeanu-Melin,. 
Sergiu Cujbă, Tolstoi, ' Popovici-Bănăţeanu, etc, — câștigând 
astfel cunoştinţele necesare despre ce conţin cărţile recomandate 
şi de ce plac ţăranului român. Indemnurile acestea vreau să prile- 
jească sondări la fel, în sfera de activitate a cetitorului, 

Lăsăm să urmeze, ca model un singur capitol. Manuscrisul 
aşteaptă de mult apariția. Hârtia şi tiparul sunt scumpe... 


Două cuvinte. 
(Introducerea lucrării) 


Fiindcă ne aflăm încă sub impresia nemijlocită a răsboiului, 
să ne folosim, dacă nu e sacrilegiu, de comparații din răsboiu, 
când vorbim de răspândirea culturii în massele largi ale unui 


neam. 
Pentruca lupta culturală să se poată da cu efectul. dorit 


e nevoie mai întâi de toate de șanțuri, de tranșee, în cari să 
se poată adăposti luptătorii pentru cultură. Din tranşee ochești 
mai bine, din tranșee eşti mai apărat, încât poţi să lași să se 
apropie mai apoi tunurile culturale, ca să se arunce, nu cu 
ghiulelele de distrugere, ci sorii cunoștințelor, aducând cutre- 
murul sfânt al sufletelor omeneşti. 

Neâmul nostru, dacă nu mă înșel, şi nu cred să mă înșel, 
a luptat până bine de curând fără de tranșee culturale. A trăit 
în timpuri când nu i s'a dat putinţa să și le sape. 


— 242 — 


Acum e vorba: va putea un neam duce lupta culturală 
fără de tranșee? Hotărât că nul Nu te uita, române, numai 
la tunurile de calibru mare, la personalitățile metereologice ale 
‘celorlalte neamuri. Nu zâmbi când vezi că încearcă unul şi 
altul din connaţionalii tăi să apuce târnăcopul și să sape şan- 
ţurile de apărare! Nu îţi bate joc de el! Fără de șanțurile astea 
nu vor putea apărea tunurile! Vor veni şi ele odată — e vorba 
să pregătim terenul pentru ele. 

Ar fi naiv şi panibil să mai încercăm să mai dăm lupta 
“pe pământul gol, neîntăriţi! De aceea: da, salahori deocamdată, 
să construim tranșeele, prin cari se vor putea plimba, odată şi 
odată, cei mari ai noștri, cei cu adevărat mari, la gloria cărora 
și noi, pălmaşii, vom fi contribuit cu o părticică cât de mică. 

__ Altcum — va râde lumea cu hohot'de noi, prohodindu-ne, 
şi arătându-ne cu degetul: iată un neam, ai cărui ostaşi au 
încercat să lupte ca lunaticiil 


L 


«Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea 
când era cursul lumii 5250 de ani». Revăzută de Mikail Sado- 
veanui, («Biblioteca poporală a <Asociaţiunii». Editura cÂsocia- 
țiunii>, 1911 a. |. Nr. 9 și 10. 

Dacă întrebi pe ţăranii noștri știutori de carte de cărţile, 
cari le-au plăcut mai mult, capefi drept răspuns, de cele mai 
multe ori: ne-a plăcut <Alexandria>. 80%, din cetitorii ţărani 
au cetit și preţuiesc şi astăzi «Alexandria». 

De două ori am cetit în decurs de 6 luni «istoria marelui 
împărat Alexandru Macedon» soldaţilor români din spitalul 
Strahov (Praga) şi aceasta la îndemnul lor, când le-am pus între- 
barea: ce să vă cetesc? Unii mau mai rugat să le cetesc din 
Evanghelie, alţii din <Leonat şi Dorotata», alţii din povestirile 
lui Tolstoi (a doua oară!), alţii despre Pintea Viteazul — când 
a amintit unul de Alexandru <Machedon», au strigat toţi: noa 
vezi, aia e carte odată! 

Vreau să-mi dau seama aici, în faţa cetitorului, asupra 
întrebării: de ce place așa povestea aceasta? Nu poți trece cu 
vederea dacă.place poporului o carte ca aceasta şi de sigur 
sunt legături sufletești mai strânse între ideile exprimate într'o 
astfel de operă şi între viaţa sufletească a poporului respectiv. 


— 243 — 


Am pipăit terenul şi la ascultătorii mei, întrebându-i: de 
ce vă place povestea lui Machedon? lată răspunsurile unora: 
<Cum să nu ne placă — dacă vorbeşte în carte cum s'a bătut 
Alexandru Machedon cu furnicile, cu «Por împărat> şi cu căt- 
căunii?l> — «Cum să nu ne placă dacă ne spune cum s'a dus 
Alexandru până la porţile Raiului şi cum s'o temut să între, că 


o dat de serafimi și cherubimi, cari i-au tăiat calea?» — altul: 
«Hei, că multă lume-împărăţie a pus subt călcâie. Alexandru 
ăla, da — la urma urmei, tot a trebuit să moară și el, ca ori 
care muritor de rând!» E. 
Comentarii de acestea şi exclamaţii: «că așa ar trebui să 
fie şi acușical», când Alexandru chiamă singur la luptă pe 


— 244 — 


împăratul potrivnic, pe Por împărat, am auzit în decursul întregei 
lecturi şi când am gătat cu cetitul, le-a părut rău oamenilor, — 
aş fi putut să le cetesc un veac din «Alexandrie». 

Ceeace atrage mai cu seamă pe cetitorul naiv de <Alexan- 
drie> este, după părerea mea, miraculosul din scrierea aceasta. 
Proporţiile răsboaielor lui Alexandru cu dușmanii săi sunt gi- 
gantice pentru fantazia cetitorului și duşmanii săi sunt de multe 
ori ființe de cari ochiu omenesc ma văzut pe întinsul lumii. 

lată cum raportează însiiş Alexandru despre faptele sale 
mamei sale Olimpiada şi dascălului său Aristotel: «Multă să- 
nătate şi viaţă trimit dumniavoastră (să se bage de samă şi 
stilul |), şi să mă iertaţi că în cinci ani carte nu vam putut tri- 
mite, că ne-am depărtat, şi am trecut pustii şi codrii, munți 
înalţi, de ne-am bătut cu oameni sălbatici şi am mers la oameni 
cât colul de mari, şi am ajuns la împărăţia lui Eraclie împăratul, 
şi am mers până la Macaron, la lvant împăratul, de am grăit 
cu el, şi mi-a. spus că Damnezeii elinești sunt toţi jos în Jad, 
de-i muncesc toți dracii și am mers aproape de Ralu, şi am 
văzut pe poarta Raiului stând Heruvimii şi Serafimii, jos stră- 
juind Raiul; şi-mi ieșiră înainte doi îngeri de mă certară, să 
nu mai merg înainte, și m'am întors qeli Raiu, pe apa Eufra- 
tului, de am ieşit la lume». 

a) Dela primele pagini deja däm de miraculos. Netinay 
împărat, împăratul Egiptului, vraciu mare, face oști de ceară 
întro tipsie de aur, să vadă cine va învinge: el sau dușmanii 
‘săi, cari aveau în frunte pe Darie împărat. «Și văzu Netinav 
oastea lui spartă, și văzu pe Dumnezeul Perşilor în Egipt>. — 
b) Filip, «craiul din Macedonia», tatăl lui Alexandru, pleacă la 
răsboiu şi spune nevestei sale, Olimpiada, că .dacă nu o va 
găsi cu «fecior» când se va întoarce va îi vai de ea. Netinav, 
vraciul, dă Olimpiadei «/erbi de feciori» şi Olimpiada naşte pe 

„ Alexandru, — ¢) Netinav nu lasă să nască Olimpiada când îi 
vine, ci mai amână puţin, pentrucă ceste cias rău şi planetele 
-nu S'au tocmit pe stare, și crugul stă pe lună şi zodiile wau 
purces, și stelele stau pe loc, și de vei naşte acum, vei naște 
om prost ca şi alţi oameni.» — d) Filip, tatăl lui Alexandru, 
visează că i s'a născut Alexandru şi vorbind cu filozoful Ari- 
stotel, căruia îi dă mai târziu în grije pe fiul său, ca crescător, 
trece un vultur mare pe deasupra lor şi lasă să cadă în poala 


— 245 — 


lui Filip un ou mare. Oul cade, se sparge, un şarpe mic sare 
din el, încunjură oul şi, când vrea să între, moare la gura oului. 

Aristotel explică întâmplarea astfel: «să știi că visul tău 
se va izbândi, că acel ou este pământul, iară şarpele cel mic 
este fiul tău, și va lua lumea toată și la moșia lui nu va mai 
merge». i 


(Să luăm în nume de rău ţăranului român când se înfioară 
auzind iprofeţiile acestea, dacă noi, cei cari ştiu bucoavnă niţel 
mai multă, ne înfiorăm când ascultăm profeţiile vrăjitoarelor din 
«Macbeth» ?) | i 

Exemplele s'ar putea spori, dar din cuprinsul, care urmează, 
va cunoaşte cetitorul, care ma cetit încă «Alexandria», câteva 
din ființele apocaliptice, cu cari a avut de furcă eroul nostru. 


— 246 — 


Pe lângă miraculosul acesta, care a tintu atenția cetito- 
rului şi ascultătorului român — dar nu numai a celui român, 
ci şi a celui german, ungur, ceh, căci cartea lui Alexandru este 
o carte poporală, iubită de multe neamuri — pe lângă mira- 
culosul acesta, zic, aflăm în carte suine fabuloase pentru men- 
talitatea țărănească, referitoare la lupte, la-bogăţii, la dimen- 
siuni, Oricât să fie de neverosimil ceeace referează cartea, 
atât despre răsboaiele, bogăţiile, cât şi despre caracterul lui 
Alexandru — în sufletul poporului trăiește Alexandru așa, cum 
ni-l arată «Alexandria». 

Iată un singur exemplu referitor la hiperbolele cifrelor din 
carte: Impărăteasa văduvă a lui «Por împărat» iese înaintea învin- 
gătorului Alexandru «cu zece vlădici și cu zece mii de popi», «și 
se despleti, şi cu zece mii de fete tot despletite> — apoi îl 
conduce în cetate, în India, care este descrisă astiel: 

«Şi era cetatea lui Por de patru ori cât bate săgeata, şi păreţii tot 
poleiți cu aur şi acoperemântul cu aur, și trei sute de stâlpi de marmoră, 
tot poleiţi, şi 4000 de pietri nestimate (scriu cu cifre ca să cruţ spaţiul), de 
luminau toată noaptea ca soarele». «Și începură a scoate pisferiile lui Por, 
şi scoaseră 100,000 de cai hrăniţi arăpeşte, 100,000 de cai indieneşti, tot cu 
țoluri de mătase, şi scoaseră 10,000 de lei tot cu sgarde de aur, şi 20,000 
de lei, tot învăţaţi, și 20,000 de pardoşi, şi scoaseră 10,000 de săbii fere- 
cate cu aur, şi scoaseră 100,000 de blide de aur, şi scoaseră 100,000 de 
potire de aur, şi scoaseră 100,000 de elefanţi, şi 200,000 de catâri, și 100,000 
de boi de înjugat, şi 20,000 de şoimi scripţori, și 10,000 de ogari, şi 5,00 
de case pline de galbeni, şi 10,000 de case pline de argint. Și şezu Ale- 
xandru acolo un an, şi se veseliră macedonenii cu indienii ca fraţii». (l, 34). 

Datele acestea sunt, de sigur, un haşiş, o ameţeală su- 
fletească a bietului român, care își are moșşioara lui cât o gă- 
oace de nucă. Ca dervişii, cari se învârteau împrejurul lor până 
cădeau la pământ, așa şi cetitorul şi ascultătorul ţăran român 
cade în extaz auzind atâtea nemaipomenite cifre. Fantazia i-a 
luat-o la sănătoasa și nu-i mai poate găsi urma. 

Din vârtejul acesta ameţitor îl trezeşte pe cetitor şi ascul- 
tător sfârșitul Alexandriei. Românul năcăjit, care citea «<Ale- 
xandria> cu bucoavne, cu «potcoave», ca pe o carte scumpă 
— va fi tresărit, de sigur, de satisfacţie, cum tresare şi acuma, 
când aude că chiar şi un crai atât de mare cum a fost acest 
cuceritor al rotogolului pământului, a trebuit să-şi ia rămas bun 
dela toate bogăţiile lumii şi să pornească de unde nu este în- 


— 247 — 


toarcere ! Satisfacjia făranului lipsit, care a trăit câtva în iluzia 
bogăției nemărginite şi care vede că şi stăpânul cel mai pu- 
terni€ e îngropat ca şi dânsul, muritor de rând, va fi contribuit, 
de sigur, ca «Alexandria» să se înrădăcineze atât de adânc în 
inima cetitorului țăran român. 

“Cartea conţine pasagii cu comentarii asupra nimicniciei 
omenești, ca acestea: «O, mincinoasă și deşartă lume, şi mărire 
putredă, cum te arăţi frumoasă în puțină vreme şi curând îi 
pierzi pe toţi, cum se zice: nu este bucurie pe pământ să nu 
se schimbe cu jale şi nu este pe pământ mărire, ca să nu se 
sfarme și să nu cadă». (I. 66—7) 

Filozofia cărţii este filozofia omului păţit, trecut prin multe 
încercări. Cerând sfat, «la Filipus cetate», Alexandru dela toți 
«craii, domnii și boierii săi», când se aşează în tronul rămas 
văduv după tatăl său, doi sfetnici îl sfătuiesc astfel: «Craiule 
Alexandre, răsboaiele fac pe împărații cei tineri mari, şi la bă- 
trânețe nu se bat!» Asta o zice Antioh voevod, iar Antigon: 
«Craiule Alexandre! trebueşte să mergem noi peste alții, să nu 
vie alţii peste noi; căci cu cât zăbovim noi, alţii nu vor zăbovi 
a veni peste noi; ci mal bine este întâi decât apoi!» (Principii, 
pe cari le-ar fi subscris cu amândouă mânile filozoful răsbo- 
iului, Machiavelli). 

Pe lângă toate preceptele acestea, pe cari le-a urmat Ale- 
xandru din greu, totuş, Alexandru, întrebat de dascălul său 
Aristotel, la sfârşitul vieţii sale, cum a cucerit toată lumea, răs- 
punde: «Avutam ajutor cu mine: unul cavântal dulce, altul 
mâna întinsă, altul judecata dreaptă, altul iertarea la greşiți». 
(II, 57). 

Cavalerismul lui Alexandru Macedon se vede şi din scri- 
soarea lui cătră Por împărat: 

«Scriu eu, Alexandru, împăratul peste toţi împărații, ție, Por împărate, 
sănătate. Și să şti că capul plecat nu-l taie sabia niciodată. Aşa tu închi- 
nă-te mie şi să fii în pace, şi-ţi ţine împărăţia, şi-mi trimite haraciu şi. 
oaste pe an; iar de nu vei face aşa, noi să ne batem amândoi, iar mie 
îmi este milă de Macedoneni; căci este şi păcat să moară toţi vitejii pentru 
noi, ei să ieşim amândoi din tabără singuri şi să stea oștile pe loc; până 
ne vom bata amândoi, şi de mă vei bate, te vei fi împărat a toată lumea, 
iară de te voiu bate eu, voi fi împărat a toată lumea!» (II, 31 <Alexandria>.( 

Darie, învins de Alexandru Macedon, zace pe câmpul de 
luptă, rănit: l 


— 248 — 


«Şi zăcea împăratul Perşilor în pulbere, în picioarele cailor. Iară 
Alexandru ajunse acolo şi-l văzu Darie și strigă: «Oh, Alexandre, Alexan- 
dre! nu trece şi lăsa pe Darie în pulbere zăcând». Alexandru auzi şi alergă 
grabnic, şi-l văzu rănit, zăcând și zise: «Cine ești tu?» El zise: «Eu sunt 
Darie înfpăratul, acela ce eram mărit de toată lumea, şi de toate limbile 
de oameni! Eu sunt Darie, cela ce se potrivea lui Dumnezeu din cer, iară 
astăzi zac în pulbere, în picioarele cailor! Eu sunt soarele Perşilor, iar 
astăzi sunt înjunghiat de Perşii mei. En sunt Darie, împăratul a toată lumea, 
iar astăzi nu-mi e îngăduit .nici la moşia mea să mor! Ci nu mă lăsa Ale- 
xandre în pulbere, că nu eşti nemilostiv>. — Iară Alexandru descălecă şi-l 
puse pe Darie în căruţa sa de aur, şi-l şterse cu marama, adecă cu cârpa 
lui, şi zise: «De nu vei muri, cinste mare vei avea!» Alexandru porunţi 
să-l ducă lin în Persida cetate». 

«lar Candusal (craiul) fugea și plinti şi se gândi el să dea prin 
străjile lui Alexandru, şi dete, şi-l prinseră străjile, şi-l duseră la Alexandru ; 
iar Alexandru auzi că aduc pe feciorul Cleoiilei, şi după ce-l duseră la 
Alexandru el cheamă pe voivozi şi puse pe Antioh în scaunul lui, iar Ale- 
xandru sta cu alți voevozi în vorbe; şi aduseră pe feciorul Cleoiilei, şi se 
închină lui Antioh. E! întrebă: «Ce om ești? de unde eşti și cum te chiamă ?» 
El zise: Alexandre împărate! eu sunt ca omiul acela ce fuge de un leu, și 
se sui întrun copac ca să scape de moarte; iar când căută pe copaci în 
sus deasupra lui, văzu un șarpe .pogorându-se la el să-l mânânce; şi căuta 
să fugă în jos şi sta leul la rădăcina copacului; iar copacul era pe malul 
unei ape, și vru să saie în apă și văzu în apă un crocodil căscând gura, 
că cum va sări din copac să-l inghita: aşa mi-se întâmplă şi mie astăzi», 
(Il. 40.) 


Tot din domeniul efice? din <Alexandrie> este și următorul 
pasaj, din partea .a Il-a (pg. 61). 


«După aceea aduseră un tâlhar la Alexandru şi grăi Alexandru: <Omule, 
de ce tâlhăreşti ?> Omul răspunse : «De sărăcie tâlhăresc eu, de ucid câte 
un om, şi sunt singur, şi Oamenii îmi zic tâlhar; da să mă ierţi, împărate, 
că tu ești mai mare tâlhar decât mine, că tu ucizi câte zece mii de oameni 
şi ție nu-ţi zic oamenii tâlhar, pentru-că ai oameni mulţi, şi îţi zic împărat, 
iar de-aş avea și eu cum ai tu, aş îi și eu ca tine!» Alexandru zise: «Drept 
grăiești !» Și-l iertă, şi-l] îmbrăcă şi-l puse căpitan, pous o mie. de oameni 
mai mare». 

Se naşte întrebarea indreptăţită: este iai cale ca într'o carte 
poporală să se tipărească astfel de lucruri? 

Pentru acela, care vrea să citească într'o șezătoare fără- 
nească numai o parte din A., las să urmeze aici notițele expli- 
cative referitoare la conținut : 

Netinav, împărat al Egiptului, bătut de Darie, împăratul Perşilor, 
își află scăpare la curtea lui «Filip împărat», «Craiul Macedoniei», Filip 
pleacă la răsboia impotriva lni Darie şi spune Olimpiadei, nevestei sale, 
că de nu-i va naşte fecior până se va întoarce, se va despărți de ea. 


— 249 — 


Netinav, care se pricepe la farmece, dă împărătesei «iarbă de feciori» şi 
Olimpiada naşte pe Alexandru, cu o mică întârziere, fiindcă Netinav află 
că «planetele nu s'au tocmit pe stare». Alexandru capătă învățătură dela 
filosoful Aristotel şi dela vraciul Netinav, timp de 7 ani de zile. Pe un 
mânz nărăvaș, roșu, cu un corn între urechi de ur cot de lung, numit 
Ducipal, îl călăreşte tinărul Alexandru, spre mirarea tuturora şi şi-l alege 
de cal favorit. După ce moare tatăl lui Alexandru, crezând Darie că un 
copil ca el nu i se va putea împotrivi, îi trimite, în batjocură, jucării şi un 
căruţ, cerându-i <haraciu> (contribuţie) — dar Alexandru, isteţ, îi trimite 
o traistă cu piper să-l mânânce, Darie și Alexandru încep să se răsboiască, 
Cu luptele acestea începe șirul aproape nesfârşit al răsboaielorlui Alexandru. 
Mai întâi cucerește «Atina» (Atena). <Râm»-ul (Roma), înfricat i se predă 
de bună voie. Merge în «ţara leşească», unde se bate cu «oameni cu obraze 
ca de om şi cu trupuri de şarpe» — ajunge la un munte de fier, unde se 
răsboieşte cu pasări cu obraze ca de muiere şi cu ţâțele şi cu păr de 
muiere — apoi în Egipet, la Alexandria, Troada (Troia), spre Persia, ia 
lerusalimul, cu Darie se bate la Eufrat, cucerește Babilonul, Darie cere 
ajutorul lui Por împărat din India, dar Alexandru bate pe Darie şi, mari- 
nimos, îl duce singur ia Persida, rănit de moarte. Darie mai are putinţa 
să însoare, înainte de a muri, pe Alexandru, învingătorul, cu fata sa Ruxandra. 


Alexandru sé încreştinează. Bate pe Cris împărat, merge cu armatele 
sale de ajunge la o pustie, unde sunt <gadinele sălbatice», la «mnierile 
sălbatice», «păroase ca porcii şi cu ochii ca stelele», apoi în ţara furnicilor 
"cu furnici, cari mâncau pe călăreţi cu cal cu tot (partea li, pg. 7), în țara 
piticilor — până la Rai. Dă de oameni cu 7 picioare şi cu 6 mâni, apoi 
de oameni «cătcăuni» (II. 13). Află oameni cu un picior şi cu o mână şi 
eu un ochiu şi cu coadă de oaie. In ţara amazoanelor, cu împărăteasa Jor 
Talistrada, se luptă cu femeile şi le învinge. Intro peşteră (ladul?) vede 
draci, vede pe <Dumnezeii elineşti» cum sunt munciți de draci, împreună 
cu toţi «împărații şi domnii pământului», se întâlneşte cu Por împărat, cu 
mulţi alţii. Dela porţile Raiului îl trimit înapoi Hernvimii şi Serafimii. Intors 
acasă începe să împartă <împărăţiile şi domniile şi ţările pe rând». Prorocul 
leremia îi proroceşte că va muri, fiindcă «se împliniră 40 de ani ai împără- 
ției tale şi se apropiară patru stihii ale trupului tău: hraconit, fiere-verde, 
tusă-albă şi sânge roșu». <Lumina grecilor şi sfeșnicul Macedoniei» moare 
otrăvit de Levcadus, «comis mare», care-i întinde o «iarbă», o bentură, pe 
urma căreia Levcadus crede că o să înduplece pe Alexandru să capete 
Macedonia. Inainte de a muri își ia rămas bun dela toți — scenă duioasă, 
când îşi ia rămas bun dela Ducipal,. (I1. 69) filosofând asupra nimicoiciei 
vieții pământeşti. 

Incă o observare și încheiu. Precum a nimicit răsboiul 
ultim toate concepţile de măi "nainte despre dimensiunile gigan- 
tice, aşa „a nimicit şi înfricoşatele(l) date de luptători și de 
morți pe câmpul de luptă, din «Alexandria». Câteva exemple, 
cari Sar putea spori din belșug: a) Darie-voevod trimite împo- 


— 250 — 


triva lui Alexandru pe Mamant-voevod cu: două sute de mi 
de călăraşi şi două sute de mii de pedestrași şi patru mii de 
etiopi (l, 50); 5) Alexandru escrie> oștile și află «şase mii de 
mii de călăreți și patru mii de mii de pedestri». Darie îi opune 
«zece mii de mii de călăraşi şi zece mii de mii de pedestri». 
(|. 47); c) Când. Perșii fug de Macedoneni şi aceştia încep să-i 
taie <cum se taie»: <pieiră de-ai lui Darie patruzeci de mii şi 
Macedonenii zece mii, iară Darie fugi până la Persida și acolo 
plângea»... (1 52); d) Când scrie Alexandru lui Arhidon, împă- 
ratul Solonului, şi-i cere <haraciu» (contribuţie) iată ce-i cere: 
«o sută de mii de galbeni pe an și câte zece mii de viteji 
călăraşi înfieraţi lə (l 27). 

Sta să-mi fie ruşine că citesc sumele astea pitice în faţa 
luptătorilor, cari au venit de pe diferitele câmpuri de luptă... 

H. P. P, 


“Ţăranii. 
Voi, case scunde, zarea ce vă 'nghite, 
Şi voi, salcâmi pitici, piperniciţi — 
Ce tainice puteri adăpostiţi, 
De mă chemaţi cu graiuri aromite ? 


Ce-i cântul vost, poiene înverzite? 
Din care sân sirenic îl răpiți? 

Şi voi, săteni sfioşi şi obidiţi — 
Au ce puteri Tăria vă trimite? 


La voi măndrept, să prind înviorare. . 
Cu cât mai joase casele găsesc, 
Cu-atât avântul meu îmi e mai mare; 


Un singur gând: pe lume să muncesc, 
Să vănţeleg în oarba disperare 
Și visul meu să-l supraviețuiesc... 
L. 1907. Dumitru Brădeanu. 


— 251 — 


Amintiri din vremda iobăgiei. 
— Anii 1841—1848. — 


Din copilărie tmi aduc aminte de poveştile auzite în casa 
«mamei bătrâne», a văduvei birăului Elena loan Aldea Borzea, 
când se adunau seara, după cină, cu furca, mătuşile şi şi tătăi- 
șele noastre. d 

Noi, copiii, îi ziceam ctătăişa Sofia». Era fată de popă, a 
lui Cipu din Hurez, măritată după Aldea — Veroana, fata proto- 
popului Popoviciu din Corbi, măritată după Tache. — Amân- 
două văduve, după 1848, și tătăișa preoteasă, Maria, fată de 
popă din Voivodeni, dela Stelea, după popa Vasile, Vuţica lni 
Dumitraşcu Țopi după George — toate nurori «mamei bătrâne». 
— Apoi Lelea Nuţica, Lelea Safta, care era foarte învățată în 
şcoala grănicerească; știa nemţeşte în vorbire şi în scriere, erau 
fetele birăului, una preoteasă în Arpașul de jos, alta măritată 
în Viștea de jos, după Matica Şandru. 

Eram copil de şcoală și învățătorul ne scoase la drumul 
țării, unde era tot satul adunat, de am văzut pe Caza Vodă, | 
ce trecea prin Viștea de jos spre Sibiiu, și în seara aceea tătăişa 
Sotia, începu a ne spune întâmplări din vremurile trecute, iar 
noi, nepoţii, ascultam povestirea ei în tăcere. 


Seara I. 


«Dragii mei nepoți, astăzi trăim cât de bine, avem dela 
D-zeu ce ne trebue, şi suntem în voia noastră — de suntem. 
osteniţi ne odihnim — când voim ne sculăm și pornim lucru- 
rile noastre — pentrucă ştim că lucrăm pentru noi şi pentru 
casa noastră şi în pământul nostru. Omul harnic poate, cu muncă 
dreaptă, a se procopsi pe sine și casa lui întreagă. Dacă trăești 
cu regulă în cruţare și-ţi plăteşti dările cătră stăpânire — aruncul 
la comună, biserică și școală, ești iubit și prețuit de toată obștea 
ce te înconjoară. 

Şcoala din drumul ţării, unde este dascălul Samolica, 
este școala sătească, iar cea de sus, dela companie, este şcoala 
grănicerea$că sau nemţească. Biserica din jos, cu turn, este a 
noastră, iar cea din sus, cu clopotniţa de scânduri, a fost a noa- 
stră — şi e tare de mult făcută de un boier din Ţara Româ- 


— 252 =E 


nească, — se zice că de pe vremea lui Negru Vodă — dar 


mai târziu a venit porunca dela împăratul și au luat-o pentru 
grănicerii uniţi, cari ne-au desbinat legea românească de avem 
două biserici în sat, cu doi preoți, unul unit și unul neunit, 

Dar, precum spune cumnata preoteasă din Voivodeni, că 
biserica lor a scăpat — și nu au putut-o cuprinde cătanele 
nemţeşti — așa nici în Voivodenii-mari, nici în Voivodenii-mici, 
Că era poruncă împărătească dacă putea străbate în biserică 
pe sate, potera cătănească lua biserica dela români şi o dau la 
popii uniţi ai grănicerilor. — Dar oamenii din Voivodeni au 
oblicit că vine potera și au întrat în biserică şi în dosul ușei 
au împlântat stâlpi adânci de stejar, aşa încât soldaţii nu au 
putut pătrunde pe ușe și au încercat la ferestri și nu au putut 
pătrunde, fiind ferestrele foarte înguste — şi femeile cu poala 
plină de bolovani, au alungat cătanele și aşa satul a rămas 
neatifis. 

Mai era şi altă pacoste pe legea românească, de când s'au 
, izvodit calvinii şi luteranii pe ţara Oltului — că peste noapte 
"se stricau crucile de pe hotar, de pe la fântânile sfinte și nu 
se știa cine le strică, — aşa încât la unele sate au început a 
închide crucile de jur-imprejur cu zid, să nu se mai vadă — 
precum e la drumul dela Râuşor, — la Arpagil de jos și la 
Viştea de sus, cari se mai pot vedea. 

Aşa era mai de demult. Mai rău înainte de 1848. Când 
am venit la Viștea nu se stricase iobăgia și multe gazde nu 
mai puteau purta greutatea iobăgiei și năpusteau casa în toate 
locurile şi pe noapte se suiau pe cară şi fugeau în Ţară. In 
casa pustie şi părăsită birăul așeza alt iobag, în toată averea 
şi iobagul făcea zilele de lucru în locul celui ce sa dus în ţara 
românească. Așa vedeţi casa de lângă biserica din jos — fiindcă 
stăpânul vechiu a părăsit-o — birăul a dat-o în stăpânire la sluga 
sa, Luţu lui Mihaiu, care sa căsătorit cu slujnica Vista și o stă- 
pâneşte şi astăzi, asemenea lângă biserica din sus a așezat pe 
sluga sa, Lomu, cu fata lui Mateiu lovi și aşa avea socrul meu 
mulţi fini, bine aşezaţi (In satul nostru mai jumătate satul erau 
finii birăului). Celce era iobag trebuia să lucre la curtea Sâm- 
betei, cei fără car 4 zile pe săptămâns. Ceice aveau car 2 zile 
pe săptămână, ce făcea la an 104 zile de lucru. Aceasta era 
munca amară a unora, iar cei ce erau grăniceri erau duși la 


fo dune ll 


— 253 = - 


graniţă, la munte, la Comandă, să păzească granița cătră Ţara 
Românească, în slujba impăratului și numai femeile române 
purtau economia câmpului şi grija vitelor și a copiilor. Dragii 
mei nepoți, mulțămiţi lui Dumnezeu că voi aţi scăpat de aceea 
muncă grea. Anul 1848 să fie blagoslovit, că el a slobozit pe 
iobagi din iobăgia cea grea; iar în anul 1851 şi grănicerii au 
scăpat de slujba militară şi am ajuns stăpâni pe pământul nostru, 
pe întreg hotarul cu muntele şi pădurea, până la graniţa Ţării 
Româneşti. Acest an a adus libertatea şi fiecare a rămas stăpân 
pe moşia ce o avea în stăpânire în mâna sa, să o lucre liber 
după voință, şi avem mult pământ, şi munţii cu pădurile până 
în vâri. 


Seara a li-a. 


«Dragii mei nepoți! Să vă povestesc ceva în astă seară 
despre socrul meu, adecă moșul vostru, căruia prefectușul dela 
curtea Sâmbetei, ungurul Gydofalvi, i-a scurtat viaţa, în anul 
1842, că l-a chinuit în temniţa din castelul Făgărașului 6 luni 
de zile. 

Eu eram nevastă tinără pe acea vreme, măritată din Hurez 
la Viştea, după Aldea, feciorul învăţat la cursul dăscăliei al bi- 
răului [on Aldea Borzea. Tache era mai învăţat, că avea cursul 
popiei şi avea soţie pe Verona, fata protopopului din Corbi. 
Vasile avea în căsătorie pe Maria, sora popii Stelea din Voi- 
voderi —. Safta după Matica — Vuţica după popa lon Boer 
din Arpașul de jos, George ce are pe -Viuţa lui Dumitrașcu 
Popii Şandru, iar bunica Domnica, mama socrului a moşului 
nostru, trăia, era din Ludișor şi nora ei, adecă soacra mea, era- 
mama voastră cea bătrână Elena din Drăguș, pe care o vedeţi 
lângă noi. | 

Mi-a plăcut tare de această familie atât de bogată în oa- 
meni învăţaţi şi mi-a plăcut şi satul, când am venit cu mare 
alaiu prin toate satele cu căruţa şi cu călăraşi şi: cu steaguri 
de nuntă dela Hurez până la Viştea de jos. 

Prin toate satele ne-au întins lanţul şi ne-au închis drumul, 
în capul satului, la întrate şi ieşire, dar din toate am ieşit cu 
cinste că eram buni de gură şi feciorii şi vornicul şi nunul, care 
le închina vin din plosca nunului și aşa, cu bucurie, le des- 
chideau drumul, ca la oameni buni și cunoscuţi ce eram. 


— 254 — 


Birăul, adecă socrul, era cunoscut ca om cu iubire mare 
cătră sfânta biserică. Vedeţi crucea dela drumul mare spre apus. 
ce frumos e zugrăvită şi ce mândru este satul de ea — şi cetiţi 
scrisoarea: — «Crucea este tăria împăraţilor, podoaba arhiereilor 
şi dracilor rană» — şi cea dela răsărit, mai frumoasă şi cu scrierea: 
«Cine crucea nu cinstește lumea păgân îl numeşte». — Cea 
dela apus a ridicat-o în anul 1849 loan Aldea Borzea Richter 
__ (primariu), iar cea dela răsărit tot de socrul meu a fost ridicată, 
după cum se poate ceti şi acum: <lzvota aceasta cruce de 
birăul I. Aldea Borzea 1831». 

Și oamenii erau tare astnltători și cei mari ajutau pe cei 
mai nepatincloşi, și cu fapta și cu vorba. Când era vorba de a 
face ceva bun pentru sat ţineau toți laolaltă. — Așa s'a înţeles 
şi cu notarăşul ca să scoată două târguri pentru folosul bisericii. 
Au şi dat o rugare la guvernul ţării dela Cluj şi cum era atunci 
rânduiala cu mita și cu cingturi pe la dregători, cu burduși de 
brânză, cu faguri de miere, primeşte socrul meu scrisoare dela 
pretinul său din Cluj, dela guberniu că: rugarea s'a primit bine 


mheatha hida bănuia intii dădea pia ata al 


şi s'a îngăduit a se face târgul la Viştea, la Blagoveştenie și la 


Sfânta Marie Mare, precum s'a cerut, 

Bucuria era mare că s'au câștigat târgurile pentru sfânta 
biserică, fără amestecul curţii domnești. Dar curtea domnească 
nu se bucura de întărirea bisericii românești şi nu vedea cu 
-ochi buni nici crucile ridicate de socrul meu, de cari și-au bătut 
joc ungurii în 1848 — pe cari le vedeţi acum sunt puşcate de 
gloanţe, în faţa lor, fiind ` la drumul ţării. 

Era năcăjit prefectul dela curtea domnească și căuta nimi- 
cirea acestui lucru bun şi a acestor români îndrăzneţi afară din 
cale. Prefectul nu mai putea opri şi cererea de a se da 1/, din 
venitul târgului — a fost respinsă, fiindcă la hotarul satului nu 
. este pământ domnesc ca la Arpașul şi la Sâmbăta de jos, ca 
să se dea din venitul târgului. Dar ocoşul prefect Gydofalvi 
căuta o cale vicleană de a prinde în cursă pe acești oameni 
cinstitori de biserica lor românească, 

Alergă la Cluj şi opri expediţia oficioasă şi publicarea ei. 
La aceste vicleșuguri conducătorii nici nu se mai cugetau, ci 
mergeau înainte și până la sosirea oficioasă a decisului — au 
pregătit învitările, publicaţiunile, pe toate satele, prin preoţi. Mai 
„întâi a scris loan Aldea Borzea cătră protopopul din Corbi: 


— 255 — 


<Cuscre protopoape ! 


Curtea ne împiedecă a ținea târgul de ţară la Viștea, dacă 
nu dăm jumătate din venit cum dă și Arpaşul și Sâmbăta '— 
dar curtea neavând la noi pământ în hotarul comunei, ca la 
Arpaş şi Sâmbăta, nu are dreptul acela — drept aceea şi epi- 
stola din Cluj — care o pun aci sub “/. să o poți ceti, zice că 
târgul este conces pentru tavon bisericii la Blagoveștenie şi 
la sft. Marie Mare. je 

lată Blagoveşteniile se apropie — în săptămâna a l-a 
— ce ar fi de făcut? Eu aș crede, cuscre protopoape, ca să dai 
circular preoţilor din tract ca Duminecă să publice fiecare în 
biserica sa că: Două zile înainte de Bragoveştenie şi de sf. 
Marie este târg de vite, iar în ziua praznicului târg slobod la 
Viştea de jos. 

Al Sfinţiei Voastre cu plecăciune 

loan Aldea Borzea“, 
i proprietar şi primar. 

Preoţii au publicat în toate bisericile — târgul sa ţinut 
la Adormirea Precestii, două zile înainte şi în ziua praznicului 
- târg slobod și a fost un târg ne mai pomenit de mart, ceeace . 

arată că a fost de lipsă acest târg şi că vederile conducătorilor 
au fost destul de limpezi, când l-au cerut la Viştea de jos, 
Publicarea oficioasă nu se făcuse. 

“Prefectul curţii cu oamenii săi încerca nimicirea concesiunei 
de târg şi pedepsirea făptuitorilor, cari au ţinut târgul înainte 
de a se îi fost publicat prin dregătoriile guvernului. 

Mai întâi au prins pe. socrul meu, l-au luat chiar când 
mergea cătră biserică gendarmii, sub escortă și l-au pus în lan- 
țuri, l-au dus la Sâmbăta de jos, la curte şi deacolo l-au aruncat 

„în temnița din castelul Făgăraşului, la o săptămână după sfânta 
Marie., în 1841. Noi nu mai aveam nici o putere, am rămas - 
foarte tare amărâți și întristaţi de soartea lui. A doua zi am 
aflat că pe tatăl Veroanei, pe protopopul din Corbi, pe Candit 
Popoviciu, l-au fost arestat şi dus la vlădica Moga în Sibiu — 
pentrucă a îndrăznit a publica la bisericile din protopopiatul 
'Corbilor — ca să se ştie târgul la Viştea. — O mare nenoro- 
cire ajunse protopopia Corbilor, pentru sprijinul ortodoxiei şi 
statornicia în credința strămoşească. — Pentru această mică faptă 

3» 


— 256 — - 


o nenorocire mare: Vlădica Moga, la porunca stăpânirii catolice 3 
— îl aruncă din protopopie pentru totdeauna pe acest protopop : 
vrednic. Onu Popii, ca grănicer, fiind şi el amestecat că a scris Ă 
publicaţiile de. târg, a fost dus la Orlat, la comandă şii sa Ă 
dat porţia cătănească de 25 bețe, precum era rânduiala pe acea 4 
vreme la grăniceri. a 

Moşul nostru era om cu frica lui Dzeu, era cu dreptate, E 
iubit şi prețuit de toți pentru faptele sale şi a plătit prea scump : 
— chiar cu viaţa, această iubire de biserică şi de neam pentru . 
târgul din Viştea de jos. 

Nici alergarea mamei soacre, nici a fiilor ei Tache, Aldea, 
Vasilie, George, Safta şi Vuţica cu rugări, nu au putut înmuia 
inima de piatră a lui Gydofalvi şi a celorlalţi dregători unguri, ` 
ca să scape din temniţă pe moșul vostru. — Am cercat și cu : 
cinsturi, chiar eu cu finii Luţu lui Mihaiu și Mateiu lovi, am 
mânat trei bivole, fătate cu vițeii după ele, până la Sâmbăta, 
la curte, ca să scoatem dela moarte pe socrul meu, dar nici 
cererea fiilor, nici plânsul mamei, nici cinstea dusă, nu au fost 
luate în seamă. | 

`” Moşul vostru a trebuit să plătească cu viața târgul dela 
Viştea, pentru biserica românească. . 

Aflându-se în. doaga morţii, după suferințe de 6 luni, în 
temniţa din castelul Făgărașului — când nu mal avea față de 
om, a fost adus la casa sa șia murit în 2 Feb. 1842. Imi aduc 
bine aminte de mulțimea mare de oameni, din toate satele, 
ce a fost la îngropăciune şi de cântecul de jale ce s'a cântat 
la groapă, de dascălul Crecana, cu copiii dela școala grănice- 


rească: 
Bate Doamne, pedepseşte, 
Pe cel ce ne asupreşte — 
Oameni drepți cu suflet mare 
Pentru-a noastră *'naintare — 
loan Borzea cel cinstit, 
Fără vină pedepsit, 
Ca să moară chinuit, 
De tot ţinutul jeluit — 


Eu şi mama plângeam cu amar și ne tânguiam fără mân- 
găiere — iar Tache şi Aldea Vasile şi George — aşteptau când 


«va da bunul Dumnezeu să răzbune pe tatăl lor, că se duce 
în mormânt cu cugetul neîmplinit!> El durmea somnul de veci 


N 


— 257 — 


şi noi, în toată dimineața, mergeam cu jar în ulcea, cu smirnă 
şi tămâie şi cu măsura de ceară la mormântul unde doarme 
și azi lângă biserica, pe care a iubit-o şi s'a: jertfit pentru ea. 
Am rămas în acele vremuri grele de iobăgie trişti și fără tată 
— dar iubirea ntre noi era mare. Trălam ca frații cei buni 
şi ascultam de mama bătrână, ce era înțeleaptă şi conducea 
bine întreaga gospodărie. Când sa isprăvit măsura de ars la 
mormânt — am făcut pomeana după obiceiul strămoșesc şi 
mama soacra a cinstit cele 12 minee la sita biserică pentru 
sufletul răposatului — că familia noastră era pildă bună înaintea 
bisericii şi fiecare-şi vedea de lucrul său, după ce a trecut 
timpul de jale, 

Trecut-au anii de jale şi au trecut cu greu şi anii iobă- 
giei şi am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu şi anul 1848 şi am 
scăpat de a mai face zile de muncă la domn, precum vă 
spuneam. i 

lobagii au ajuns stăpâni pe moşia ce lucrau pe munți, 
prin păduri, pe râuri, așa ca în satele noastre era deplină 
mulţămire după revoluția din 1848, care o făcuseră ungurii 
contra stăpânirii nemţeşti. 

Adecă ungurii voiau să-şi facă craiul lor unguresc, pe 
Kossuth — de aceea s'au adunat la Dobriţin și în biserica un- 
gurească de acolo au întărit de rege unguresc pe Kossuth și | 
nu au mai recunoscut de împărat pe fostul Francisc Iosif. 

Armatele ungurești de honvezi au duduit din ţară Oltului 
şi din Ardeal armata împăratului, şi regimentele de grăniceri 
peste graniţă, în Ţara Românească şi au petrecut toată iarna în 
Câmpulung. 

Atunci ungurii au făcut multe stricăciuni românilor, cari 
se daseră pe partea Impăratului; au pușcat bisericile şi crucile, 
precum le vedeţi găurite de gloanţe, la drumul țării. Au chinuit 
şi pușcat mulţi români, pe judele din Rucăr, pe Bogdan, pe 
Oancea și pe Bacalaie, în vârful dealului, deasupra satului. Și 
dupăce au biruit ungurii au prins pe Tache, pe Aldea și pe 
George, — George a scăpat — dar pe Tache şi pe Aldea 
i-au dus în“temnița din castelul Făgărașului şi numai armata 
muscălească i-a slobozit din temniţă, în 1848, de au sosit acasă. 

Era primavară, veneau din toate părțite muscalii, ca ajutor 
împăratului şi învingând pe unguri, se vorbea că la Arad au 
pușcat pe toţi generalii ungurești. 


— 258 — 


Românii au luptat. pentru împăratul împotriva ungurilor. 
lancu a apărat Munţii Apuseni cu băișagurile, de nu le-au putut 


cuprinde ungurii. ` Mitropolitul Şaguna a convocat o adunare i. 


„mare de popor cu lancu, cu Bărnuţiu, cu Axente — la aceea 
adunare a fost și fieiertat soțul meu Aldea, ce avea cursul dăs- 
= căliei şi soţul Veronei Tache, teolog. 

Pare că-i văd acuma în casa noastră cum au petrecut o 
noapte când au venit dela Sibiiu, cu lancu, cu Barnuţiu, cu 
Bratian din Ţară şi încă cu doi tineri studenţi dela şcolile mai 
înalte. Cum, după o constătuire de o noapte, au înfiinţat garda 
naţională pentru acest ţinut, sub conducerea lui Aldea și Tache 
Borzea, ca tribuni de aici, și-au continuat calea cătră Făgăraș 


la Braşov. La Făgăraș s'a ţinut adunare mare la Moara de 


hârtie şi înainte a fost încă o adunare aci, la Viștea de jos. 
Toată lumea fierbea de groază şi fugiseră din sate românii 
la poalele munţilor — satele erau mai pustii când au întrat 
muscalii. Numai popa rămăsese în sat la porunca împărătească, 
mai pe urmă fugiserăm şi noi la muntele Sâmbăta, la mănăstiri. 
La curtea Sâmbetei nu mai era nici un ungur, chiar prefectul 
Gydofalvi şi-a luat catrafusele, birişii ce-i avea la curte, şi s'a 
retras la satul său, la curtea sa nemeșască, la Alma. Aici s'a 
întărit cu păzitori voinici, întărind porţile cu întărituri puternice. 


Toate gardele naţionale din Țara Oltului sau adunat la . 


comandă în lunca Râușşorului şi împreună cu grănicerii reîn- 


torşi din Ţară au plecat spre Murăş-Oşorheiu, unde au împrăștiat - 


pe ungurii concentrați în acest oraş. 
Atunci, sub conducerea tribunilor Aldea şi Tache Borzea, 
o parte din garda naţională, compusă din rucăreni, feldeoreni 


și. colunăreni a luat direcţiunea spre Alma, la reședința pre- . . 


fectului Gydofalvi unde se refugiase dela Sâmbăta de jos. 
Această curte nemeşască era bine întărită pentru apărarea un- 


gurilor. Lăncerii acestor tribuni au înconjurat o şi cu poporul ` 


român din satele din jur au spart porţile. Au învins gardele 
maghiare, iar pe prefectul Gydofalvi l-au prins. El, văzându-se 
în primejdie, cerca cu bani să-şi rescumpere libertatea, cum a 
fost obiceiul străinilor față de poporul sărac de a-l amăgi cu 
făgăduieli de bani mulți şi văzând că nu se lasă înșelaţi a cerut 
să fie dus înaintea căpitanilor. Ce groază a cuprins pe Gy- 
dofalvi când văzu în faţa sa pe fii birăului i. Aldea Borzea din 


4 


+ 


— 259 — 


Viștea de jos, pe Tache și Aldea, nu se poate descrie. Le pro- 
mise toată averea ce o avea, numai să-i lase viața. 

Tribunii răspunseră:: «Eşti omorâtorul fără dreptate şi fără 
de milă a tatălui nostru, în floarea vieţii, în anul 1842. Ai lăsat 
pe mama văduvă cu 6 orianil> şi întorcându-se spre lănceri 
le zise: Acesta este dușmanul împăratului. Măsuraţi pe dreptate, 
Acesta wa muncit în iobăgie ca peste robi şi ca pe vite, viața 
întreagă, și precum a făcut el părinţilor voştri faceţi și voi lui 
aşişderea, precum zice seriptura, să-i dați împramultul îndesat 
și cu vârf». Aşa sa sfârşit acest om rău, care în iobăgie nu 
ştia ce mijloace mai aspre se iscodească în contra iobagilor. 
români și în contra celor ce își iubeau biserica și neamul. Acest 
prefect a voit să omoare şi-pe Bălescu din Viştea de sus și pe 
Onu Popi Stelea din Voivodeni, incă în anul 1840, când aceştia 
au dus o jalbă la împăratul împotriva iobăgiei, dar au scăpat 
ca prin minune, că nu i-a putut prinde, s'au ascuns la munte, 
pe la stâni și prin peşteri. 

Destul că nu e bine a. răsplăti rău cu rău, că vedem 
cum ne-a bătut Dumnezeu și pe noi: am rămas văduve și 
Veroana şi eu, că după revoluţie au răposat şi Tache şi Aldea. 
Răsplata să o facă bunul Dumnezeu! Vai, câte aș mai avea de 
spus, dragii mei nepoței, ca să“ştiți și voi ce -spunea mătuşa 
Domnica: cum au luat dela ortodocşi nemţii biserica, cu puterea 
armată, cum strămoșul vostru Aldea lui Radu Borzea nu sa 
dat la papistaşi, ci poporul întreg au adus din Poiana Mărului 
biserica de lemn şi o așezară în locul şurei, în care se ţinea 
slujba ca în biserică, prin preoţi ortodocși în grădina sa. Cum 
la anul 1812, spunea Domnica, sa făcut biserica de zid şi bi- 
serica de lemn sa dat poporului ortodox din Marpod, în scaunul 
Nocrihului. Cum Radu și-a dat grădina pentru aşezarea bisericii 
unde e acuma în schimbul progăzii vechi ce avea satul lângă 
drumul ţării. Cum sa întâmplat cu protopopul lorcovan din 
Drăguş, de sa mutat protopopia din comitatul Făgărașului şi 
a trecut la Avrig, în comitatul Sibiiu, voiu spune Duminecă, 
dacă va ajuta bunul Dumnezeu, că pe astăzi a fost destul. 

Vi$tea-de-jos, 28 Februarie 1926. , 
i Nicolae Borzea, 


protopop şi 
senator de Făgăraș. 


= 250 — 
Non olet (nu miroasă rău)! 


Cunosc parabola din copilărie. Mi-a cetit-o și mi-a spus-o 


tata de nenumărate ori, până ce mi s'a întipărit. în memorie, l 


Fiul unui împărat din vechime trăia lumea dalbă. Tot ce-i poftea 
inima avea. Era crescut cu miez de nucă. 

„Tatăl său era omul realității, omul cu vederi largi şi pedagog 
totodată. A vrut să-l pună la încercare odată pe fiul său. L-a 
dus întrun atelier de meseriaș, unde se dubea pielea Fiul, 
învăţat numai cu parfumuri şi cu puf, a început să strâmbe din 
nas. — «Ce-i, fiul meu?», l-a întrebat împăratul. — <Miroasă 
atât de greţosi> — <Greţos? N'aș crede! Nu te-ai obicinuit cu 
mirosul acesta! Dimpotrivă !> 

După câteva zile luă tatăl laoparte pe fiu şi — ducându-i 
“un ban de aur la nas — îl întrebă: emiroasă?> «Cum să 
miroase, tată?» — «Ei vezi, banul acesta este din pielea ala- 
dubită, care-ţi mirosea așa de rău. Non olet, fiul meu (nu miroasă) l> 

Mă gândesc de multe ori la «non olet>-ul împăratului. 
Mai cu seamă când sunt strâns, câteodată, cu ușa. 

Să aduc câteva exemple, îmtâmplate mie şi altora. S'ar 
putea spori la infinit căci fiecare din noi, sunt sigur, ar avea 
şi dânsul să povestească câte o întâmplare la fel. 

Intro vreme am început să colindăm câţiva tineri satele 
româneşti din apropierea unui oraș. Scopul nostru era să ţinem, 
sub egida <Asociaţiunii» și a «Societății de teatru» câteva «şeză- 
tori> pentru țărani. Conferențe scurte, vorbiri improvizate, lec- 
turi din autorii noștri, declamaţii. Preoţii şi învățătorii ne-au 
primit cu graţele deschise. Poporul ne-a ascultat cu multă sme- 
renie, la început, mai apoi, după ce s'a spart ghiaţa între noi, 
şi el cu dragoste. l-o puteam ceti din ochi, cum ne urmărea, 

Intre noi, tinerii, se afla şi un-medic tinăr, care-şi înce- 
puse tocmai cariera în oraşul nostru. Dânsul vorbea cu trup 
cu suflet ţărănimii, despre felul cum să mânânce, cum să se 
îmbrace, cum să se ferească de boale, în termini poporali, 
cu comparații reușite din sfera țărănească de activitate. Era o 
plăcere să-l asculţi. 

Ştiţi cu ce-l luau peste picior camarazii săi şi ceilalţi 
«binevoitori», când se întorcea Duminecile acasă obosit, dela 
aceste excursii culturale ? 


— 261 — 


<Hehei! Omul nostru vrea să-și facă c/lentelă / Nu vedeți 
cât de colea că iese cuiul din sac?! Şmecheri mai sunteți, 
oameni buni b 

Clientelă ? Dar nu oglindea fiecare vorbă a tinărului medic 
entuziasm curat, altruistic? L-au ascultat vorbind aceia, cari 
` incercau să-l bârfească? Au cetit un rânduleţ din ceeace scrisese 
tinărul medic în broșurile sale poporale? «Ei aş»! Că vor avea 
ei vreme să citească toate broșurelele mărunte, câte le aruncă 
cineva în piaţa noastră literară! Mai bine înfundau «amicii» cu 
peri pe limbă cafenelele și casinele — și acolo numai odăile 
unde se jucau cărți — de băteau cărţile până aproape de dalba 
dimineaţă, în timp ce noi şi alţii ne frământam ca să aducem 
mai multă viață în <şezătorile> noastre şi alergam pe sate, primiţi 
cu braţele deschise de cei ce ne pricepeau bătăile inimei noastre, 

Non olet! iubite pretine medic! Non olet! Munca ta curată, 
cinstită, nu era greșeftărie murdară: Nu mirosea a samsarlâci 
Puteai fi cu inima liniştită, puteai să zâmbeşti de câte ori îţi ajun- 
geau şi ţie la ureche, ca nişte miasme, veştile bârfelilor acestora. 

„ Dam lecţii, ca instructor, unor bieţi români năcăjiţi, cari — 
în streini fiind — voiau să înveţe să scrie și să cetească româ.: 
neşte. Abea acum vedeau ei că ma fost cu cap că mau învățat 
în copilărie și în lazaretul, în care eram împărţit'și eu, se rugară 
să-i conduc, să cunoască şi ei tainele scrisului şi ale cetitului. 

Mam bucurat că le pot da mână de ajutor. Mi-a tresăltat 
inima de bucurie când am văzut pe cel dintâi elev al meu cum 
scrie prima scrisoare, acasă, la ai săi. Am și acum caietul lui, 
II păstrez ca aducere aminte. 

Mă întâlnesc cu un cunoscut. 

— «Ce-i? Ce mai faci?» 

— <lacă», îi povestesc eu, vesel, «la ce rezultate am ajuns», 
şi-i înşir din fir în păr cele întâmplate. Cum mă ascultă de cu 
drag soldaţii când le cetesc, cum fac progrese cu scrisul, cum 
sunt de cuviincioși când — 

Dar cunoscutul imi rătează vorba cu un surâs malițios: 

— «Şi crezi că ai succese cu oamenii dștia P» 

Voia să fie un duş peste entuziasmul meu. «Oamenii ăştia />, 
spus cu un mic dispreţ: ia, niște țărani! 

Ochii maliţiosului îmi spuneau: O! Naivule! Cu astfel de 
oameni îţi faci tu de lucru?! Atât de departe ai ajuns? 


— 262 — 


— «Şi crezi că te ascultă?>, urmă să zică cunoscutul. 

— «Fireşte,» 

— <A! Pe-o ureche le întră şi pe alta le iese»,. „. Hotărât, 
voia să-mi micșoreze entuziasmul, pofta mea de muncă, să-şi 
„arate superioritatea. Cunosc eu prea bine soiul ăsta de oameni! 
Ori ce ai face, să creiezi o statuie ca Michaelangelo, să le arăţi 
o lucrare dramatică ca a unui Shakespeare sau o pânză de a 
lui Raffael — el tot va da din umeri şi va zice plictisit: numai 
atât? Aşteptam mai mult dela tine! 

Şi mi-am zis în mine, uitându-mă blând în ochii aceluia, 
care voia să mă înghimpe, gândindu-mă la țăranii mei. cari, 
mau să mai lase odată cu capul ca copiii lor să pască vitele” 
în loc de a merge la şcoală și cari vor avea — de asta sunt 
sigur — între urmași oameni învăţaţi, cărturari cuminţi, fala 
neamului; mi-am zis: non olet! 


* 
* * 


| Altă dată am scos o broșurică întrun oraş strein. Vedeam 
că românii mei. soldaţi şi ei, își petrec timpul, Duminecile şi 
sărbătorile, prin cârciume şi pe uliţi, fără de a da şi minţii nutre- 
mânt sufletesc și mi-am zis: atâtea muzee frumoase și folosi- 
toare să nu poată deștepta și interesul românilor mei? Am scris 
broşurica cu dragoste, zicându-mi: dai mână de ajutor celor 
desorientaţi. Am indicat numele muzeelor vrednice de văzut, 
adresele lor, orele când se pot vedea cu totul gtatuit, am adăogat 
o hartă ca să poată vedea cetitorul şi străzile şi numărul tram- 
vaielor — ca să nu poată fi nici poveste de rătăcire în orașul mare. 

Cu manuscrisul în mână am plecat la un domn să-l încăl- 
. zesc, căci printr'ânsul voiam să ajung mai bine la cenzura strictă 
de pe atunci. l 

După ce i-am spus de ce am venit, ma întrebat privind 
la mine ca la un incorigibil idealist: 

— «i crezi că este potrivit lucrul ce-l faci?» 

— «Mai e vorbă?!» am răspuns eu. 

— «O să-ţi meargă oamenii ăştia la muzeu ?l> Ochii dom- 
nului Îmi spunea: eşti naiv | 

— «De ce nu? 


— «Nici eu, că sunt bărbat în toată firea şi — să-ți spun 


drept — nu mă aleg cu multe din muzeele astea.. 


„anii petitia datate ai ct: 


— 263 — 


— «Domnule X... îmi pare rău... Eu am alte experiențe. 
Vezi, țărănimea noastră are nevoie să-şi lărgească cercul vederii 
— trebue să-i între în conştiinţă că are să lucreze mult şi din 
greu, ca să presteze ceva. Trebue să aibă un fertum compara- ` 
tionis — să vadă ce au alte popoare, ca industrie, ca ornamen- 
tică, ca aparate economice» .. 

— «Ei şi? Crezi dta că o să. și meargă în muzeu BE vremea 
asta bună ?> 

— «Cred. Am condus şi eu câţiva soldaţi şi mi-au fost 
mulţumitori». 

— «Aş! Cu buzele multe spun !» 

— «Nu mă dau bătut, domnule X! Dacă am fi cuprinși 
de apatie, ar fi de disperat, înţelegi dta? | — Uite, din muzeul 
etnografic: câte lucruri frumoase nu va putea vedea acolo ţăranul 
nostru | In muzeul industrial, cu mașinile perfecţionate, cu meta- 
lurgia în miniatură, subterană! In muzeul de textile! Ştiu, am 
condus» .. - 

= <A! Ţăranului nostru nu-i stă capul la așa ceva ass AR 
Dăi pâineb.. 

— «Domnule X. Chiar numai 50 de inşi să cetească bro- 
şura, să se ruşineze că nau văzut muzeele lăudate şi să se ducă 
să le vadă — sunt satisfăcut. Le sparge ghiațe, înţelegi dta? 
Aceştia cincizeci pleacă acasă cu convingerea: am văzut lucruri 
frumoase, vrednice de imitat. O spun mai departe. Ajunge în 
convingerea mai multora: trebue să lucrăm din greu, ca să 
„ajungem pe aceeaş treaptă>.. 

— «Eşti prea idealist!» imi tăie vorba di X. 

— «De idealiști avem noi nevoie în ziua de astăzi. Dacă 
nu vom avea idealiști, mulți și fără de preget, ne dăm de mal. 
Trebue să spargem ghiața!> 

— «Cu broşuri de astea ? 

— «Şi cu broşuri de astea». 

— «Bine», zise domnul, «nu mă pot împotrivi dorinţei 
dtale — dar, îţi mărturisesc sincer, că nu prea înţeleg rostul 
broşurei pentru” fărani«, 

Şi, iarăş, mi-am. zis respicat în internul meu: non olet! 
non ole!, fiindcă simţeam cu «țăranii», cuvântul acesta fusese 
spus cu o boare de dispret, nu vădit, dar simţit aşa. 

lie Marin. 


— 264 — 


= 


Misionarismul cultural aj „Astrei“. 


După un an de activitate a despărţământului Sibiiu. 


Idealul spiritual al culturii a câștigat în țara noastră 
un număr destůl de apreciabil de misionari. Asociațiile, în 
cadrele cărora sa organizat până acum activitatea noastră 
culturală, ne sunt tuturor destul de cunoscute. Liga culturală, 
Fundaţia „Principele Carol“. Ateneul dela Tătărași și Astra 
și-au câștigat merite peste cari nu se va putea trece ușor, 
deoarece ele au repurtat, cu drept cuvânt, adevărate biruinţe 
culturale. Intr'o vreme de tenace semidoctism și de agresivă 
mediocritate etică o operă culturală de dimensiunle aceleia 
de care ne ocupăm, capătă prestigiul unei întreprinderi de 
salvare naţională. 

Inițiativa luată de suspomenitele societăţi pentru cultu- 
ralizarea profundă a masselor, înseamnă un început de 
regenerare morală și deci de progresivă socializare a valu- 
rilor spirituale constructive. < - 

Colaborând cu factorii esenţiali ai pedagogiei naţionale, 
cu școala, cu biserica și cu armata, asociaţia „Astra“, de 
care vrem să vorbim îndeosebi, a putut restrânge simțitor 
zona indiferentismului cultural înlăuntrul societăţii româ- 
nești, isbutind să extindă, prin urmare, în aceeaș măsură, 
frontul acţiunii culturale și să trezească totdeodată interesul 
public pentru ea. 

Mijloacele de cari sa folosit sunt — de o surprinză- 
toare şi ingenioasă strategie culturală și ele sau ramificat 
întro perfectă simetrie, pretutindeni și în toate domeniile 
vieţii noastre naționale. 

Cu un entuziasm cu drept cuvânt apostolic, au perindat 
satele și orașele conferenţiarii „Astrei“, purtând pretutin- 
deni sfatul cel bun şi prielnica lumină a cărţii. 

Despărțământul Sibiiu, a cărui activitate ne e mai bine 
cunoscută, a realizat în acest an un adevărat record de 


activitate culturală. M 
In Sibiiu, sub auspiciile „Astrei“ şi „Asociaţiei profe- 


sorilor secundari“, sau ţinut 23 conferenţe publice, la cari 
a asistat un public foarte numeros. 


1 In colaborare cu <Extensiunea universitară» din Cluj. 


— 265 — 


Cen:erenţiarii s'au achita: în caip distins de obligațiunea 
coniractată față de „Asociaţie“, iratând cu deosebită com- 
petenţă probleme esenţiale ale vietii noastre intelectuale, 
etice și sociaie. 

Expoziţia artistică de studii, organizată şi condusă de 
dnii profesori I. D. Ştefănescu și D. Comşa, a fost o ade- 
vărată revelaţie. Cele 26 de conterențe ţinute în răstimp 
de 8 zile de devotatul și entuziastul prieten al „Astrei“, dl 
L D. Ştefănescu, au inițiat publicul românesc şi strein în 
frumusețile producţiunilor noastre artistice, făcându-i astfel 
cu putinţă înţelegerea și interpretarea lor. 

Sfinţirea troiţei dela Movila lui Mihaiu a fost un prilej 
de preaslăvire a eroismului românesc şi de afirmare a 
solidarităţii noastre cu trecùtul. 

Nu a fost o manifestare națională și culturală la care: 
„Astra“ să nu fi participat prin reprezentanţii ei. 

Simţi pulsâna în această entuziastă asociaţie culturală, 
un suflet fraged și creator, o pasiune neistovită pentru 
idealităţile culturii și o jerttelnicie fără notar pentru gene- 
roasele {inte ale neamului nostru. 

Publicaţiile ei, îmbrăţişând toate problemele vieţii 
românești, distribuite gratuit, ori unde e o minte înţelegă- ` 
toare și o inimă iubitoare de bine și adevăr, servesc admi- 
rabil principiul infiitraţiei culturale, pe care se razimă 
acest nobil așezământ cultural. 

Nu mai vorbim de organul ei periodic „Transilvania“, 
care popularisează în pătura noastră cultă cugetarea sănă- 
toasă și experienţele culiurale și morale de pretutindeni. 
Di Horia Petra-Petrescu, nepregetatul ei conducător, are 
dreptul la toată recunoştinţa noastră. 
` Nam amintit însă nimic, mi se pare, de extenziunea 
- ei culturală la sate. 

Echipele ei de misionari au cercetat toate satele, res- 
picând adevăruri și mobilizând devotamente pentru marea 
operă a regenerării morale, atât de imperios cerută azi de 
toți oamenii de bine. — Aceste „ofensive“ culturale în 
satele aoastre au dat rezultate uimitoare. — Medici, pro- 
fesori, preoți, avocaţi, artişti, s'au înrolat în această legiune 
culturală, luminând minţi și încălzind inimi. 


— 266 — 


Ne-am interpretat ca o datorie de conștiință de a 
“schița — de altfel destul de vag — fecunda activitate a 
„Astrei“, despărțământul Sibiiu, al cărui președinte este 
entuziastul inspector școlar Silviu Țeposu, în cursul acestui 
an, aducând cu prisosință meritate : elogii vrednicilor și 
neobosiţilor: ei conducători. __ i 

Pilda muncii lor fie inspiratoare și altora! Cei din 
ceasul al II-lea vor fi bineveniţi, ca și cei din ceasul L-iu. 

Profesor Dr. Gr. Cristescu. 


Aspecte recente din opera germană 
de ocrotire maternă și infantilă. 


Ajungându-ne în mână o revistă germană! cu consta- 
tările prof. Dr. Leo Langstein din Berlin [Kaiserin Au- 
guste-Victoria-Haus) asupra operei de ocrotire a mamelor și 
copiilor în Germania, credem că nu este lipsit de interes a le 
face cunoscut și publicului românesc, cu atât mai vârtos, că 
trăim timpuri când capitalului uman începe să i se dea o 
mai mare importanță ca în trecut și când ocrotirea co- 
piilor şi a mamelor se pune pe tapet și în ţara noastră cu 
o acută actualitate, determinată, atât de circumstanţele post- 
belice, cât și de opera de consolidare a ţării românești. 

In anul 1901 din 100 nou-născuţi au sucombat "în 
primul an 21; în 1913 au murit 15, iar în 1924 numai 11. 
Pe timp ce cifra de mortalitate infantilă a scăzut. sa con- 
statat și. o reducere concomitentă a natalității. l 

In Prusia, în 1913, la 1000 adulți sau născut 29. In - 
anul 1924 au fost numai 21 naşteri.. Excedentul nașterilor 
în întreagă ţara, în 1924, a fost de 8, 2, în raport cu 1913, 
când acest excedent era de 12, 6. 

In 1911 sa înregistrat în Germania o mortalitate infan- 
tilă mare de tot, datorită căldurilor estivale escesive, cari 
s'au prezentat în acest an și turburărilor gastro-intestinale 
concomitenite. Curba mortalității a ajuns culmea în. acest 


1 Prof. Dr. Leo Langstein: Schutz der Mutter. — Schutz des Kindes. 
(«Die Woche», 10 Aprilie 1926.) 


— 27 — 


sezon (Sommergipfel). Această urcare a mortalităţii co- 
piilor mici pentru timpul de vară sa întâlnit în fiecare an. 
Cu întroducerea mijloacelor de combatere ca: administrarea 
unui lapte nealterat, sustragerea sugarilor unui mediu în- 
călzit, îngrijirea pentru înlocuirea lichidului eliminat prin 
intermediul procesului de transpirațiune și determinarea 
unei scăderi de temperatură a ubicaţiunilor prin produ- 
cerea curenților de aier, cifra mortalității infantile a co- 
piilor de prima vârstă a început să scadă treptat. Azi nu 
mai există o mortalitate exagerată. In decursul sezonului 
de vară, iar „Sommergipfel-ul“ a încetat de a mai fi sem- 
nalat. 

Autorul german constată însă, totuș, o , stare de infe- 
rioritate faţă de anumite ţări: așa în Svedia, în 1918, au 
sucombat din 100 copii de sân, numai 6, 5; în Norvegia, 
în 1920 numai 5, 6; în Elveţia în 1921 numai 7, 4; iar în 
Olanda în 1922 numai 6, 7. Mortalitatea infantilă în Ger- 
mania este deci aproximativ de 2 ori așa de mare ca în 
țările mai sus amintite. 

Prof. Leo Langstein mai constată că mortalitatea exa- 
gerată, semnalată odinioară pentru timpul de vară, a deviat 
mai nou spre timpul de iarnă. Afecţiunile inflamatorii ale 
aparatului respirator, determină încă o cifră foarte urcată 
de mortalitate infantilă, care din cauza inexistenții încă a 
anumitor mijloace sigure de combatere, reprezintă cifre 
impresionante. Publicul încă nu este educat în sensul că 
adulţii să se ferească de copiii mici, atunci, când ei sunt 
gripați sau când ei suferă de tuberculoză deschisă. De 
foarte multe ori mici stări gripale ale adulţilor, la aparenţă 
fără importanţă, provoacă la copiii mici aprinderile de 
plămâni fatale, cari reclamă numeroase victime încă. 

„In vederea unei sporiri a resistenței tinerelor orga- 
nisme, în afară de alimentaţia corectă și suficientă, e 
nevoie ca să se pună un pond deosebit și pe măsurile 
de igienă generală, cari în mod norocos colaborează la inten- 
sificarea resultatului vizat de cea dintâi. Alimentaţia; în 
sine, nu poate fi suficientă pentru - urcarea resistenţei. 
E nevoie ca să-i vină întrajutor petrecerea în aier liber, 
masajul și gimnastica, cari, toate, promovează metabolismul 
sau schimbul nutritiv. 


— 268 — 


Copiii mici au nevoie de aier și lumină. Lumina pre- 4 
vine rachitismul cu deformaţiunile lui osoase, cari pre- ; 
dispun la- aprindere de plămâni şi la boală de inimă. 
Combătând rachitismul prin lumină se combat în acelaș 
timp și convulsiunile periculoase, de multe ori fatale, cari 
întovărășesc rachitismul și se par a fi în strânsă legătură . 
cu el. P 

Un rol însemnat în împrăștierea cunoștințelor în ma- 
terie de alimentaţie corectă și îngrijire igienică, revine 
consultațiunilor gratuite, la cari asistă și surorile de ocro- 
tire sau infirmierele vizitatoare, cu condiţia, că aceste con- 
sultațiuni nu-și fac un titlu de .glorie din faptul de a-și ex- 
tinde cercul de activitate asupra unui contingent prea mare 
de copii. Cu cât va fi mai mic numărul copiilor, cari frec- 
ventează consultațiunile medicale și cu cât mai redus va 
fi numărul vizitelor la domiciliu, cu atât mai bun va fi 
rezultatul. ` 

Aceste măsuri se vor respecta îndeosebi la copiii 

' părăsiți, cari sunt cei mai periclitați. In cazurile copiilor 
părăsiți nici cele mai bune consultațiuni sau dispensarii de - 
copii nu pot arăta un rezultat satisfăcător. Crescătoarele 
nu întotdeauna au dragostea recerută, iar taxele de îngri- 
jire sunt de cele mai multe ori insuficiente. 

Se crede că femeile aparținătoare stratului social 
mijlociu, dar cari au sărăcit, pot aduce un real serviciu. 

Pentru a nu separa copilul de mamă se recomandă 
înființarea căminurilor pentru mame, Leo Langstein ple- 
dează pentru căminuri și este în contra asilelor de copii: 
„Clădiţi azile pentru mame, cari ţin lângăolaltă pe mamă 
şi pe copil, nu azile de copii, cari le despart“. 

Chestiunea separării mamei de copil noi am comen- 
tat-o în altă parte.: Am insistat mereu asupra inconveni- 
entelor și pericolelor de moarte, cari amenință copilul de 
sân, separat de mamă. Sunt însă cazuri de forță majoră, 
când mamele au sucombat sau că ele, suferind de-o afec- 
țiune gravă, a trebuit să fie separate. In cazurile acestea 
se impune luarea unor măsuri, asupra cărora autorul nu 


3 Dr. Axente lancu: Din lumea copiilor părăsiți «Ardealul», 1926. 


— 269 — 


se extinde. Pe acești copii lipsiţi de mamele lor noi suntem 
siliți a-i interna în azilele de copii. Obstacolele şi dificul- 
tăţile, pe cari le întâmpinăm în aceste cazuri sunt imense. 
Facem apel ła concursul mamelor sănătoase, pe cari le 
internăm, dându-le casă și masă, și ne dăm silința ca să 
împiedecăm augmentarea acestui contingent prin separarea 
mamelor, în cazurile nejustificate, chiar și atunci când se 
fac intervențiuni cu trecere, dar cari sunt dictate de cele 
mai multe ori de consideraţiuni de comoditate sau de o 
falșă concepțiune a lucrurilor și de loc din cauze de neîn- 
lăturat. Sub această formă credem că azilele de copii au 
dreptul la existență, aducând ele reale servicii, cari vor 
rămânea însă inferioare rezultatelor obţinute în căminele 
de mamă, cari la rândul lor deasemenea au marele desa- 
vantaj de a se interesa - de copiii abandonaţi, despre cari 
și prof. Leo Langstein afirmă că formează categoria cea 
mai periclitată. Azilele de copii intenţionează salvarea ele- 
mentelor celor mai expuse și nenorocite, ele, în schimb, 
sunt conștii că separarea mamelor de către copilul de sân 
reprezintă un real pericol și pentru prevenirea lui își dau 
toată 'silința ca să interneze în acelaș timp și un contingent 
de mame, împreună cu copiii lor, cari să alăpteze și copii 
străini. Tot din aceste motive azilele refuză primirea co- 
piilor de sân pentru a căror separare de mamele lor încă 
în viață și sănătoase -se fac de multe ori intervențţiuni in- 
sistente, dar care separaţiune nu este justificată de consi- 
deraţiunile medico-sociale. Avem convingerea că mamele 
sănătoase trebuie să satisfacă elementara obligațiune de 
a-și îngriji şi alăpta singure copilul, cu atât mai vârtos că 
azilele de copii le procură mijloace suficiente de trai 


pentru intervalul internării lor. - s 
Dr. Axente Iancu, 
medicul, şef-director al Centrului 
pentru ocrotirea copiilor, Cluj. 


Au cui så mă închin, 

Pe-o lume hrăpareță vand? 
Celui cu ochii 'n senin, 
Privirii de ură orțană, 

Celui ce-aruncă o mană: 
Cuvintele: «vreau mai puțin» ! 


N pa a i 4 


: srik 


— 210 — 


Amintiri. 
Două sonete de MARIUS ILIESCU. 
Amintiri... 
Te-am vrut în alb, în alb învestmântată, 
Aşa cum azi te regăsesc în mine... 
la'spune, tu, mai ştii acuma cine: . 
Ţi-aduse primii muguri verzi, odată ?... 


“Simbol de primăvară revărsată 

Din sufletu-mi întinerit de tine... 

Nu mai simţiseşi pân' atunci cum vine 
Iubirea tainic desprimăvărată... . 


Mi-ai spus atunci, în mrejele tăcerii, 
Saştept să cadă apa primăverii... 
Si eu m'am închinăt în pace sfântă... 


Dar. boabele de rouă, în sclipiri, 
Azi lunecă în ochi şi mi se 'mplântă 
Si-mi ciripesc, în suflet, amintiri... 


_O zi vrăjită... 


O zi vrăjită, draga 'mea, vrăjită.... 
Era atât de cald, atâta soare 

Și pomii se rupeau de-atâta floare, 
Că mi-am simţit fiinţa ispitită... 


Nam vrut, dar nu părea de loc grăbită, 
Am dat să trec... dar Ea, surâzătoare, 
Ca nici odată ademenitoare, 

Mi sa părut aşa de 'ntinerită 


In inima-mi. de-atâta dor bătrână, 
Că i-am cuprins înfrigurata mână 
Cu-acelaş gând curat, de veşnicie... 


Am stat aşa, într'o tăcere sumbră... 
Trecutul mort prinsese să re'nvie : 
Ea, fără drept, Ea mă mustra-dih'umbră. 


— M — 


Ultimele zile ale Austro-Ungariei. 


(Cartea de amintiri a secretarului Impăratului-Rege Karl, baronul 
de Werkmann.) p iN 


Cæ mâhnit ar frebui să fie sufletul omenesc în zilele noa- 
stre, luând la cunoștință toate memoriile postbelice, mâhnit, 
pentrucă învăţăturile din ele nu vreau să pătrundă în massele 
largi ale opiniei publice. Ar fi foarte cu cale ca rechizitoriile 
oamenilor de bine, ale bărbaţilor de stat cu simţ de respon= 
sabilitate socială, ca alarma dată de ei să fie comentate cu 
sârg şi să infiaințeze acţiunile noastre, căci numai astfel vom 
putea ajunge odată la o însănătoșire a atmosferei viciate de 
astăzi, | ; 

Lordul Grey îşi tipăreşte memoriile şi declară, în prefață, 
că le-a scris ca tinăra generaţie să învefe din trecut și să pre- 
întimpine răul, făcând imposibile viitoare războaie. Masaryk 
trimite cartea sa: «Revoluția mondială> în lume, apelând, ca 
Hus, la tineretul ţării sale, în primul rând: învață din durerile 
veacurilor trecute şi ale epocii recente, grozave — ridică-te la 
ce e nobil, omenesc! Ed. Herriot strigă conştiinții omeneşti: 
Politica nu poate fi sinonim cu o tragere pe sfoară! Ura ma 
zămislit nimica solid! 

Râzi, îți baţi joc de aceste apeluri? Atunci eşti un incon- 
ştient! Conştiinţa omului din ziua de astăzi, a omului, care mai 
cugetă — căci partea cea mai mare sunt neşte biete oiţe de 
ale lui Panurg — conștiința omului de azi este turmentată de 
o furtună vehementi, Se sbuciumă între Bine și Rău, între 
Rai și lad — de multeori nu ştie ce vrea (constatarea prea- 
îndreptăţită, a lui Ferrero). 

Ca să știe.ce vrea vor trebui recapitulate crizele recente 
şi vor trebui găsite remediile boalei, căci altfel cântăm «veci- 
nica pomenire» conştiinţei omenești şi ajungem la falimentul 
falimentelor. l me, 

© Nu e câtuş de puțin nefolositor ca să cetim confesiile 
persoanelor, cari au avut putinţa să vadă după culisele <diplo- 
maţiei» şi curților de dinainte de războiul mondial. Fireşte, 
aproape fiecare memorialist caută, în mare parte, să-şi aducă 
apa pe scocul morii sale — cu perspicacitatea necesară însă 
putem prea bine să citim și printre rânduri și să ne lămurim. 
Căci, vrem să ne lămurim! Nu-i așa? | 

Dupăce a curs atâta sânge omenesc nevinovat, vrem să 
Ştim de ceea curs, fiindcă fiecare acţiune trebue să își aibă o 
cauză. Trebue să existe și un nex cauzal istoric, oricât ar 
râde Pirandello cu relativitatea sa, zetlemisind dictonul: «Hi- 
storia est magistra vitae!» (istoria e învăţătoarea vieţii.) 


4* 


— 22 — 


Istoria Austro-Ungariei ar trebui să o fi luat cu toții la 
“cunoştinţă și să ne fi pătruns de marele adevăr că sa spul- 
berat o monarhie, în care chiagui n'a fost iubirea între popoare, 


ci interesele unei dinastii hrăpareţe, cu tradiţii, cari au însemnat 4 


o primejdie în Europa pentru atmosfera epocei recente. 

Cine vrea să se... edifice şi să tragă învățături dig soarta” 
Austro-Ungariei, va face bine să citească, pe lângă scrierile lui 
Conrad, Nowak, Aurel C. Popovici, Renner, Nikitsch, Lammasch, 
ş. a., memoriile fostului director al cancelariei militare la corpul 
XX de armată a. u, a încredințatului imp..Rege Karl de a creia 
și conduce pe lângă persoana sa un birou de presă, ca şef de 
presă (din lan. 1917 până la prăbușirea monarhiei, în 11 Nov. 
1918), a baronului Kar: de Werkmann. 

Ca Nikitsch, secretarul lui Franz Ferdinand, așa baronul 
W., ca șeful de birou ad personam al lui Karl — vrea să-și 
aducă stăpânul într'o lumină cât mai favorabilă. E o pledoarie 
pentru el. «Der Tote auf Madeira» (mortul din M.) îşi întitu- 
lează memoriile dl W., iar un traducător francez i le publică în 
îranţuzeşte sub titlul «Calvarul unui Impărat» (Géo Bell). Cei 
cari citesc îranțuzeşte vor face bine să citească în trei numere 
consecutive (Nr. 21—23, 1926), memoriile baronului, publicate 
de publicaţia franceză: «La revue hâbdomadaire» (rev. săptăm.) 
sub titlul: «Ultimele zile ale Austro. Ungariei.» 


Titlul aduce cu romanul lui Bulwer «Ultimele zile ale 
oraşului Pompei» şi o paralelă între lava, care pustieşte totul 
în Pompei şi lâva discordiei şi urii intre popoare, care a dă- 
râmat tot în fosta monarhie, s'ar putea face cu sorţi de izbândă. . 


Ca oamenii din Pompei, așa aleargă năuci, la isbucnirea 
vulcanului omenesc şi a vulcanului din ţevile de tunuri gigau- 
tice, bieţii oameni năcăjiţi, de pe câmpurile de luptă, în ulti- 
mele faze ale războiului, 

- Mene Tekel Ufarsin-ul monarhiei se citeşte tot mai res- 
picat, oricât sar cânta «Prinz Eugen, der edle Ritter», <Rá- 
kotzi indulO»-ul, «Isten âlld meg a magyart»-ul sau «Gott er- 
halte.> Dumnezeul, la care sau înch'nat cele două popoare: 
conducătoare, n'a fost Dumnezeul concilianţei, Dumnezeul blân- 
deţii, Dumnezeul bunătăţii, ci reprezentantul unei dinastii, care 
asmuţa 14, 15 popoare conlocuitoare, pe unele împotriva ce- 
lorialte, aureolându-se cu nimbul unui trecut măreț, care era 
devalvat. $ 

Să te mai miri dacă popoarele oprimate abea au aşteptat 
să respire aierul curat al independenţii? Să te miri dacă cehii, 
întrun elan de nedescris, au pelerinat la Muntele Alb şi au 
pecetluit juruința că vor fi una, în frunte cu Masarykul lor? 
Să te miri că polonezii, c'oaţii, sârbii, slovacii, noi, românii 


— 273 — 


am făcut la fel, instinctiv, dărâmând casa din cărţi de joc a 
monarhiei ? 

Cetiţi în memoriile lui W. cum aleargă Karl din oraş în 
oraş, dela Viena la Pesta, la Dobriţin, la Pojon, la Gődőllő, 
neliniștit, oscilând, încercând să scape ce se mai poate scăpa. 
W. îl descrie ca pe un om bun, cu simţ de echitate, ca pe 
un tată de familie iubitor. (Contele Czernin ni-l arată, în me- 
moriile sale, ca pe un om lipsit de experienţă, ajuns pe mâna 
unor sfetnici bizantici, cari îl ameţeau cu «simulacre de ado- 
rare», chiar şi până în ultimele momente ale domniei).! 

N'au fost toţi sfetnici bizantini, au fost câţiva sfetnici, che- 
maţi prea târziu, sfetnici, cari ar fi trebuit să fie chemaţi în 
timp de pace, de Francisc losif, ca să saneze ce se mai poate sana. 


Aşa au fost cei trei austriaci: monseniorul Jgn. Seipel, 
projesorul Lammasch şi Dr. Karl Renner. 


1 In aceeaş revistă franceză comentează textul un dn francez, Dunan. 

DI W. declară dlui Dunan: «Nu, credemi-o, nu-ți vorbesc ca legi- 
timist austriac, dar dacă împăratul Karl ar fi avut poatința să joace un 
rol, ar fi ajuns cel mai bun din monarhi. Ajuns-pe tron în mijlocul unui 
războiu deja pierdut şi împiedecat dea lega pacea, după cum a dovedit-o 
eşecul negocierilor prințului Sixt Bourbon, ce putea să facă? Buna sa 
voință, loialitatea intențiunilor sale, au fost recunoscute de adversarii săi. 
cei mai convinşi, dacă vu întotdeauna de ceilalţi. Era înainte de toate un 
«bun austriac». Aceasta nu vrea să zică nn austriac german, deoarece cun- 
noştea el trebuinţa (necesitatea) de a menţine acordul între diferitele națio- 
nalități — slavi, maghiari, români, italieni, — ale imperiului. N'am fost 
«naționaliști», şi — cunoscând slăbiciunile oricărui stat nenaţional — n'am 
putut fi <imperialişti». Sporesc cărțile germane despre războiu; toate îi 
reproșează că ma fost destul de german. Se uită faptul că monarhia Habs- 

burgilor îngloba patrusprezece sau ‘cinsprezece naționalități în interiorul 
` ei. Sensul interesului lor colectiv a făcut din Karl un pacifist convins. De 
fapt, întâiul premiu Nobel pentru pace, a doua zi după războiul mondial 
ar fi trebuit să fie atribuit împăratului austriac»! (pag. 893) ` 

DI Dunan scrie, ca răspuns la pasagiul ácesta: «Nu sunt suficiente 
bunele intențiuni la oamenii pe cari soartea i-a' pus în fruntea puterii, în 
special la regi: Ludovic al XVI-lea a dat, în privința aceasta un exemplu... 
N'avem aici de loc intenţia să idealizăm pe suveran (K.), care a fost de- . 
plorabil de slab («deptorablement faible»). (pag. 393) <Insuficiența ultimilor 
conducători ai Austro-Ungariei a pecetluit destinul monarhiei sale, ter- 
minând prin a îace ireparabile greşelile unui regim». (pag. 394) 

De aceea, traducând memoriile dlui W., declară dl D.: «lectorii mei ` 
să nu vadă un apel chimerit la «Confederația danubiană», pe care nu o vrea 
nici unul din statele interesate, ci simpla constatare, de un caracter logic 
şi indinspensabil, a unei apropieri economice şi a unei relașări (concesii, 
detente) morale între partidele dislocate “ale fostei monarhii a Habsbur- 
gilor». (pag. 399) 


| — 274 — 


Seipel, abatele, care -a scăpat dela spânzurătoare pe atâţia 


din ai noștri, când soldatesca austro-ungară îşi serba orgiile, .. 


Seipel, cel ce a ajuns, după revoluţie, cancelar al Austriei, 
Seipel, în faţa căruia a rostit, în Paris, bărbatul de stat francez 
Paul Painleve, în 2 Maiu 1926, următoarele cuvinte semnificative : 
<V'aţi afirmat a fi de categoria acelor cugetători și a acelor 
bărbaţi de stat, cari, în mijlocul celor mai arzătoare griji, pă- 
strează viziunea clară a viitorului şi al cărui patriotism vigilent nu 
este nici odată agresiv, ci înțelegător în totdeauna a intereselor 
altor naţiuni. Pe drept cuvânt vă reclamaţi tradiţia nobilului şi 
-generosului Lammasch, care a fost maiestrul dvoastră... Dacă 
sfaturile acestea ar fi fost ascultate la timp potrivit, multe cata- 
strofe ar fi fost evitate, de sigur, pentru civilizația noastră şi 
Europa centrală ar fi cunoscut, poate, o evoluţie pacitică spre 
libertăţile necesare. Aţi fost lângă dânsul când a fost chemat 
la putere prea târziu, prea târziu pentru ca acțiunea sa să fi 
putut fi binefăcătoare, imediat»... 


H. Lammasch! Cel batjocorit cu dreptul ginţilor! Cel 
poreclit «pacifistul> şi delăturat de cei cu «mâna tare». Lam- 
masch, cel ce a publicat în decursul răsboiului, la «Fundaţiunea 
Nobel», în Cristiania, acea magistrală carte, în care pledează 


pentru o interpenetrare a intereselor economice, financiare, la - 


popoarele europene, avizate unele Ia altele. 

Dr. Kari Renner, social-democratul, care a arătat cu o sin- 
ceritate vrednică de admirat toată putreziciunea monarhiei hab- 
sburge, în cărţi ce vor rămânea un rechizitoriu vecinic. 

Ce mai putea salva, acum <eminentul>, Lammasch? Ce, 
Victor Adler, chemat şi el? Ce Andrássy? Ce Jászi Oszkár? Ce 
Károly, «odiosul> ? «Patriotismul de pustă> (contele Czernin) al 
contelui Tisza şi <Schlamperei»-ul austriac au fost mai puter- 
nice în Austro-Ungaria! «Divorțul celor 2 ţări» trebuia să se 
facă. Şi nu numai divorțul lor, ci şi divorţul popoarelor sub- 
jugate. 


Revoluţia se apropia cu paşi repezi. Mizeria soldaţilor 


era mare. In Hofburg se aduc mitraliere, agitatorii pătrund 
până în <Burg» și până în castelul din Buda, manifestând; ca- 
sarma dela Rosau din Viena e ameninţată să ajungă o Bastilie 
a:Austriei ; apaşii neliniştesc străzile, se formează dictatura străzii, 
s'a sfârșit cu <Fortwurstelei>-ul austriac; Bela Kun se apropia 
tot mai tare, cu «dictatura roșie». 


1 Fostul ministru-preşedinte francez a încheiat astfel discursul său: 
«(lumea noastră veche-Europa) nu-şi poate găsi scăparea decât într'o cola- 
borare. a tuturor popoarelor, într'o colaborare loială, fără gânduri ascunse, 
una, care va sfârşi prin a delătura pizmele trecutului şi neîncrederile tenace». 
(V. «Le Temps», 3/1V 1926) 


— 27355 — 


Las să urmeze aici descrierea câtorva scene caracteristice: 

«Trebuia să mai asculte (K.) pe Jászi, Garami şi Kunji 
(deputaţii socialiști — după contele Hunyady, după baronul. 
Andrássy, după contele Károlyi, după arhiducele losif! — trad). 
Garami şi Kunfi au vrut să dovedească regelui că singurul 
mițioc de a salva fara și dinastia erau să o rupă, repede și 
energic, cu politica urmată până acum în internul ţării și în 
Politica externă. Regele era perplex: Hunyady îl făcuse atent, 
în ultimele momente, să se păzească de Károlyi. Andrássy a 
cerut denumirea lui Hadik; dar contele Hadik nu era dispus 
să întreprindă această misiuue. Presat de ora plecării (din Un- 
garia) şi neputând lua încă o decisiune, rugă regele pe Károlyi 
să-l însoțească la gară şi să ia trenul cu dânsul. Au să se ho- 
tărească pe drum. Bulversat de aceste vești, contele Hunyady 
se aruncă în palatul regal din Buda, la gâtul meu, strigând: 
«Ungaria aleargă spre pierzare > (pag. 414). 

In audiența din 7 Noemvrie arătară, îără de înconjur, im- 
păratului K, cei trei miniştri Lammasch, Seipel și Banhans, 
criza desperată, . 

- «Banhans, din care transpira loialitatea neclintită a vechiului 
funcționar austriac, a dat ţipetul de disperare: «Cum să mă 
numesc ministru de căi ferate, dacă mam locomotive?» — 
<Uită-te. la mine», i-a răspuns impăratul, «eu sunt şeful suprem 
al armatelor şi nu mai am soldați; şi tot trebue să rămân». 
(pag. 77.) i A i 

Interesant e pasagiul, în care se descrie întrevederea din 
2 Noemvrie, în Baden, lângă Viena, între K. şi câteva perso- 
nalităţi politice, chemate să dea «sfaturi», când era monarhii 
pe dric. In «salonul albastru» erau adunați cu toții. Conducă- 
torul social-democraților austriaci, Victor Adler, tatăl lui Fritz 
Adler, care a împușcat, în 1919, pe preşedintele consiliului de 
miniştri austriac Stiirgkh, a fost adus aproape pe sus, bolnav 
greu. : l 
Regele le comunică condițiile de armistițiu. «Adler răspunse 
încet şi întrun ton îngrijat, Nu voia să ia partidul său respon- 
sabilitatea unui armistițiu dezastruos : <Sire», zise el, «ag suntem 
noi cei cari au vrut răsbolal!> «Eu cu atât mai pinin replică 
împăratul. Adler a recunoscut-o. «Dar», replică socialistul, «dar 
` nu trebue să pierdem din vedere că noi am combătut nefn- 
cetat acest răsboiu, cu cuvântul şi cu fapta, şi că nu putem 
accepta deci responsabilitatea rezultatelor sale, precum nu ni 
se poate aduce învinuirea începutului lui. Factorul, care a târât 
poporul în răsboiu să-l scoată acum din relele în care l-a cafandat l> 
Impărâtul a replicat: «Ar duce prea departe să cauţi care este 
acel factor. Copiii ţării, cari fac faţă dușmanului nu pot aştepta 
atâta. Şi dacă acest factor nu se găseşte, cine va purta atunci 
responsabilitatea pentru moartea inutilă a mii și mii de oameni 2 


— 276 — - 


«Atunci se ridică un bărbat curajos dintre cei şapte re- 
prezentanți ai poporului: <Să fim sinceri», strigă secretarul de 
stat Mayer! Aş vrea să văd pe factorul, care în 1914, sar fi 
priceput să se opună răsboiului. Ar fi fost curăţat din partea 
poporului, care recunoscuse că ne aflam în fața unei probleme 
pe viaţă şi pe moarte pentru stat. Să nu uităm entuziasmul 
declarării răsboiului şi să nu ne fie ruşinel> A 

«Incă odată iși ridică Adler glasul: «Noi mam manifestat 
cu entuziasm pentra răsboiu [> Mayer i-a replicat: «Dar mafi 
fost în stare să-l împiedecați !> 

«impăratul a pus capăt desbaterii. A învitat pe domnii 
aceştia să se consulte între dânşii şi să-i comunice rezultatele 
deliberării lor». (pg. 66—7). aa 

Cetiţi ordinele date de Wilhelm în Germania, la începutul . 
răsboiului, contra social-democraţilor! Dacă ar. fi protestat mai 
vehement, i-ar fi închis pe toţi conducătorii lor! 

«Ungaria aleargă spre pierzarel»> «Şef suprem îără de ar- 
mată!> «Moarte inutilă a mii și mii de oamenil> Ţipete îndu- 
rerate, foarte semnificative. 

Cetiţi din raportul arhiducelui losii cătră Karl partea, care 
se referă la cererea soldaților maghiari de pe frontul italian 
de a se întoarce în Ardeal, să apere familiile lor, ajunse la 
graţia românilor, după ce aţi luat la cunoştinţă că contele Tisza 
a mărturisit, între patru ochi, lui Wilhelm Il, că românilor le-a 
“făcut nedreptate pe teren bisericesc și școlar. 

Ascultaţi foarte elocuentele constatări ale baronului W. 
referitoare la ţinuta ungurilor şi germanilor austriaci față de 

ualizm ! 
«Una din consecințele reale ale manifestului (din Octomvrie) 
a fost, în schimb, că a transformat dintr'o singură lovitură pe 
toți maghiarii în adversari ai formei dualiste a Austro-Ungariei. 
Particularismul maghiar, după răsboiul nefericit (pentru germanii 
austriaci — trad.) din 1866, a adus o victorie completă asupra 


1 Josif Mayer, pe atunci secr. de stat p. afac, militare, a declarat, 
„ulterior, în <Reichspost>, că conversaţia ar fi fost precum urmează: «Starea 
sănătății drului Adler, pe atunci muribund, a dat vocii sale o asprime 
răgușită, când strigă: «Noi n'am vrut răsboiul — alții să-l sfârșească !» Cu- 
vintele acestea emoţionară pe împăratul: «Dar domnilor, nici eu nu am 
vrut răsboiul. De când guvernez mi-am dat silința să fac pacea!» Adler a 
recunoscut-o. Aceasta m'a îndemnat să remarc: «Domnilor, vă rog, să nu 
discutăm ca să ştim cine a vrut sau cine n'a vrut pacea. Aș fi vrut să văd 
pe acela, care — în 1914 — ar ji putut împiedeca răsboiul !» Adler replică: 
«Eu nn l-am vru? — «Dar dta nu lai putut împiedeca», am răspuns eu». 
(pg. 66, nota trad. îr.). 


— 271 — - 


concepţiei imperiului centralizat la Viena. Forma dualistă a sta- 
tului, expresia acestei victorii (nu fără de a contribui să se nască 
aspirații spre o independenţă asemănătoare la cehii, cari puteau, 
poate intro măsură mai mică, să reclame drepturi istorice ana- 
loage ca acelea ale maghiarilor), a dat, din nenorocire, în mânile 
opresiunii maghiare pe croații, slovacii, sârbii din Ungaria și 
pe români, adecă tocmai pe naţionalităţile, cari s'au bătut în 
1848 pentru unitatea statului şi pentru dinastie», 

O declară secretarul împ„rege Karl! 

«Ca să asigure dominaţia lor mai bine asupra naționali- 
tăţilor regatului Sf. Ştefan, au luptat bărbaţii de stat maghiari 
de atunci (1866) împotriva oricărei concesii la revendicările naţio- 
nale în Austria şi toate tentativele guvernelor din Viena de a 
reforma constituția întrun senz federalistic au suferit înfrângere 
în faţa amenințării maghiare că va denunța «unirea reală» a . 
celor două state. Trecând, pentru întâia dată, peste aceasta Viena, 
au crezut maghiarii că vor putea para primejdia exemplului 
austriac pentru naţionalităţile lor supuse, rupând legătura con- 
stituțională, care-i lega de Austria. Tisza şi Károlyi au fost de 
acord ca să reclame substituirea cu o «uniune personală» față 
de «uniunea reală», dar câtă vreme unul credea că va pune 
astfel zăgaz violentelor discuţiuni interne ale Ungariei, celalalt 
nu vedea în aceasta decât preludiul revoluției integrale. Ca să 
aduci această chestiune, în plin răsboiu, la ordinea zilei a Parla- 
mentului. era la cel dintâi o eroare de tactică, la cel de al doilea 
o lipsă de conştiinţă. Trebue să recunoşti de altfel că politica 
contelui Tisza, la sfârșitul carierei sale, a fost condiţionată întrun 
mod fața! de erorile întregei sale vieți». — «la politique du 
comte Tisza à la fin de sa carière fut condition6e d'une ma- 
nière ineluctable par les erreurs de toute sa vie». (pag. 403). 
— A vrut să facă din ideia uniunii personale şi din repudiarea 
manifestului, fermentul, care ar înnoi forțele ţării sale şi a uitat 
că chiar acest document arată populaţiunilor din Ungaria calea, 
pe care pretindea că le-o interzice. A slăbit şi mai mult pre- 
stigiul maghiarismului, într'acelaș timp cu acela al aliatului său, 
al germanismului, proclamând, în 17 Oct., cu Károlyi împreună: 
<Am pierdut răsboiul |!» (pag. 403—4). 

«Bărbații de stat austriaci au înțeles mai bine această necesi- 
tate (de a da naționalităților lor dreptul de a obţine autonomie 
politică — trad.) decât maghiarii; aceştia au refuzat suveranului 
să colaboreze, când acesta a vrut să tragă concluziile inevitabile 
ale actului său (manifestul din Octomvrie) şi să realizeze tran- 
sformarea dublei monarhii într'o uniune de state naţionale. In 
17 Oct. (f918) a luat la cunoştinţă lumea că impăratul are intenţia 
să facă din ţările reprezentate în Reichsrat-ul din Viena o fede- 
rație de popoare libere». (pg. 401) 


— 218 — 


| «În ceeace mă priveşte», scrie di W., «cred că nu se pot 
face acestui document (manifestul lui K., cătră popoarele sale) 
decât două reproşuri serioase: pe de o parte de a fi apărut 
prea târziu în ceeace priveşte popoarele monarhiei- cislaitane, 
apoi, pe de altă parte, de a nu fi trecut peste politica strâmtă 
a președintelui consiliului (de miniştri) maghiar, când mai era 
timp de a reorganiza monarhia translaitană (Ungaria). (pg. 402). 

Mai clar, mai categoric mau declarat nici un Take Ionescu, 
nici un Aurel C. Popovici, că au fost <dominate> popoarele 
nemaghiare. 

Dar să luăm la cunoştinţă cum l-au părăsit pe K. soldaţii 
unguri și germani, chemaţi să-l apere: 


«Condițiile siguranţei împăratului au ajuns foarte îngrijoră- 
toare. Serviciul exterior, la Schönbrunn şi în Hofburg, era asi- 
gurat până la sfârşitul lunii Oct. de un batalion unguresc. Intr'o 
bună zi se prezentară oficerii batalionului la aghiotantul general 
ca să-l întrebe dacă împăratul mai era încă rege al Ungariei, 
In cazul acesta ar apăra soldaţii pe suveranul lor până la ultima 
picătură de sânge; de nu, vreau să plece. Li s'a răspuns că 
suveranul era, fireşte, rege al Ungariei, dar a doua zi mau mai 


vrut să o creadă şi au plecat. S'a asigurat mai apoi pentru 


serviciul gardei un batalion compus din cele mai bune elemențe 
ale trupelor germane (din Austria): am văzut, dimineaţa, cum 
întră în Hofburg două companii, în ţinută completă de campanie, 
cu mitraliere, cu câini de răsboiu, cu brancandieri şi cu întreg 
materialul. După-amiaz am fost atras la fereastră de un sgomot 
ce venea din curte: se îndepărta trupa în grupuri mici, şi, pe 
lângă tote storțările oficerilor de a-i decide să rămână, au dis- 


părut cu toţii. Nici la Schönbrunn ma fost altfel». (56) Gardele - 


au fost ţinute mai apoi de elevi ai Academiei militare, din 
Wiener-Neustadt şi ai Academiei <Landwehr»-ului Francisc 
losif, din Viena. 
«Şi soartea marinei de răsboiu s'a decis. Flota a fost, în 
Austria, ca și în Germania, partea de forţe naţionale, care a 
prezentat întâiele simptome de desagregare». (547) |n primăvara 
a. 1918 s'a declarat o foarte serioasă revoltă pe mai multe uni- 
tăți ancorate în Bocche di Cattaro».! Potolită, împ.-rege a gra- 
tiat pe răsvrătiți. (Intre acuzaţi — 348 — găsim şi 2 români, 


1 Cancanurile oficerilor şi marinarilor simpli ai flotei germane, în 
Noemvrie 1918, s'au descoperit acum şi au fost descrise în « Vossiche Ztg.», 
arătând îngrijitoarea stare psihică a marinarilor, cari au dat semnalul de 
revoltă armatei germane. Scenele cele mai. picante şi disgustitoare s'au 
petrecut pe vapoarele de răsboiu, ca o sfidare a bunului simţ şi a ordinei. 
(V. rap. în «Prager Presse», 25. V. 1926.) + 


„ca tă 


— 92790 — 


pe lângă 162 serbo-croaţi, 80 italieni, 49 cehi, 42 germani, 31 
maghiari, 8 sloveni, 2 ruteni. Cine au fost românii? — Trad.) 

Ca să nu cadă în mânile inamicului flota austro-ungară, 
după evidenta debandadă militară, a avut ideia amiralul Horthy, 
care se afla în fruntea ei, de a o remite consiliului naţional iu- 
goslav din Agram, sub reserva drepturilor de copropietate a 
celorlalte state naţionale. 

S'ar mai putea cita multe pasagii interesante din memo- 
riile baronului W., ne oprim însă, recomandând cetitorilor ro- 
mâni lectura (pe când o traducere românească ?), ca un rechi- 
zitoriu pentru cei ce au guvernat în fosta monarhie austro- 
ungară. 

Nu e lipsit de picanterie să se ştie că acelaș conte Win- 
dischgrătz, care a falsificat banii francezi şi cehoslovaci, ca să-şi 
«salveze» <patria> (Hungaria rediviva, cu majoritatea de naţio- 
nalităţi, de «buze streine» |), a fost trimis de împ.„rege K. în 
Elveţia să între în legături cu reprezentanţii Franţei, ai Angliei, 
etc, când debandada era proclamată. 

Nota verbală, remisă de prințul Windischgrätz diploma- 
ților aliaţi în numele împăratului K., spunea că enu ţine (acesta), 
în primul rând, nici la coroana sa, nici la dinastia sa. Işi dă 
osteneală mai înainte de toate să caute mijloacele prin cari 
Sar putea stabili armonia între statele independente ce se nasc. 
Dacă Franţa ar fi dispusă să negocieze în senzul acesta, aceste 
negocieri ar contribui cu siguranță să asigure soarta noilor state 
şi ar ajuta la înfăptuirea unei lichidări ordonate a trecutului». 
(trad, fr. citează din Memoriile prinţului L. Windischgrätz.) (pg. 
73, nota, din «Rev. hébd.»). l | 

Lichidări ordonate ale trecutului! 

Lichidarea aceasta ordonată nu s'au priceput să o ducă 
în îndeplinire conducătorii monarhiei și de aceea au suferit 
naufragiu. Acest adevăr va trebui să se impună <conştiinţei 
morale contemporane», de care vorbeşte decanul facultății de 
drept din Paris, dl H. Berthelemy. 

„Aşa se pune problema, sine ira et studio. Dacă am neso- 
coti-o am ajunge la înfricoşatele Dies irae, cu toţii... 


Dr. H. Petra-Petrescu. 


«Religia ! Cultura !» 
Le cere cu gura. 
Rânjeşte urât, 

Te strânge de gât! 


OD 


— 280 — 


Dumineca. .. 


Veniam mai totdeauna către sară 
Robit de dor... îți mai aduci aminte ? 
Din colțul tău, micuță şi cuminte, 

Te ridicai înaltă, statuară 


Și tot parfumul cald, de primăvară, 
ll culegem pe mâna ta, fierbinte... 
Rămaşi, prin farmec, fără de cuvinte, 
Trăiam atunci, în viața-mi solitară, 


O clipă mare, fără de păreche. 
lubirea 'n mantia de modă veche, 
Aşa cum o îngăduiesc bătrânii, 


Era o stavilă nestrămutată... 


Și 'n linişte, ca restul săptămânii, 
Dumineca trecea, încătuşată.... 


Marius Iliescu. 


Cronică. 


Insemnări din răsboiul Româ- 


niei Mari, de Dr. Vasile Bianu, medic- 


colonel î. r, fost medic primar al 
Spitalului 1. C. Brătianu din Buzău, 
senator de Huedin. Tomul I. Dela 
mobilizare până la pacea din Bucu- 
reşti. Cu mai multe ilustrațiuni. Cluj, 
institutul de arte grafice «Ardealul», 
- 1926. — 405 pag. 8° mare. Preţul 
Lei 140°—. 

Inimosul român, care e d.Dr.V. 
Bianu, în lucrarea sa de față, proiee- 
tată să apară în 2 volume, a avut 
buna inspirație să-şi publice, cum 
spune în prefață, însemnările sale | 
scrise zi de zi, cuprinzând «fapte vā- 
zute, auzite, cetite şi culese de prin! 

- diferite ziare şi reviste, toate în legă- i 


tură cu răsboiul sfânt de întregire al 
neamului, arătând în acelaș timp și 
stările sufleteşti, prin care a trecut 
autorul lor». 

Bine a făcut zelosul cronicar și 
ar îi şi mai bine şi de un deosebit inte- 
res istoric, dacă şi alți mânuitori ai 
condeiului, cari au fost martori ori au 
avut vre-un rol în această mare epo- 
peie a poporului român, ar purcede 
la fel, adunându-şi impresiile momen- 
telor trăite în anii de cel mai zgudui- 
tor dramatism, dar totodată şi de cea 
mai luminoasă glorie a neamului no- 
stru, ce a putut s'o aibă în viața sa 
bimilenară pe aceste plaiuri. 

Câte n'ar putea să ne spună bună- 
oară numai numeroșii noştri refugiaţi 


— 281 — 


ardeleni despre momentele trăite prin 
Moldova; Basarabia și Rusia, ori prin 
alte țări depărtate în acei ani de cum- 
plită bejenie; despre istovitoarele pri- 
vaţiuni îndurate pe tărâmuri neum- 
blate până atunci; despre sbuciumul 
lor sufletesc, stând în faţa nesiguranței 
viitorului, ce adese-ori li se prezenta 
drept un mare semn de intrebare, ori 
despre înviorarea lor morală, când le 
licăria vre-o rază de speranţă, pe urma 
cutărui succes al aliațiior noștri pe cele 
câmpuri de luptă, cum nu. i-a mai fost 
dat să vadă bătrânului nostru continent. 

Anii râsboiului dejntregire a nea- 
mului sunt fără erai fr în istoria 
noastră națională şi ar fi păcat să 
piară fără urmă ori-ce moment putând 
ilustra urmaşilor noştri în culori cât 
mai vii vremile mari, prin cari am 
trecut, 

lată pentru ce am zis mai sus, 
că d-l Dr. V. Bianu a avut o bună 
inspiraţie, publicându-şi însemnările şi 
adăogăm : vrednică de toată lauda, 

Autorul îşi închiaă luerarea : Vitea- 
2ului Soldat Necunoscut, cu cuvintele, 
ce vibrează de cel mai înalt patrio- 
tism: «Jie, bravule între bravi; fie, 
simbolul virtuţii fără seamăn, a acelor, 
cari şi-au dat viața pentru Patrie şi 
Tron; „fie, reprezentantul gloriei ro- 
mâne, care prin sublima ta jertfă ai 
făurit România-Mare ; fie, îţi închină 
această carte în semn de recunoştinţă 
şi pios omagiu». 

Cetind cartea cu însemnările dlui 
Dr. V. Bianu ai sensaţia plăcută a 
unui avânt tineresc caracteristic, ce 
transpiră din tot cuprinsul ei, tradând 
dela început pe liceanu} de 18 ani, 
care la 3/15 Mai 1876, Aa tricolorul 
român în mâna. stângă şi cu chipiul 
de elev în %ireapta», avuse sub o stă- 
pânire streină curajul să rostească de 
pe piramida sfidătoare, improvizată 


în piaţa Blajului, cuvinte întlăcărate 


ca acestea: «lar vouă, inimicilor, 
cari se pare, că aţi uitat de revoluția 
din 1848, vă spun în fața lumii, cu 
îruntea senină şi cu inima liniştită, că 
mai curând veţi putea smulge soarele 
de pe firmament, mai ușor veţi putea 
muta munții, decât să nimiciţi senti- 
nela latină, fiul Romei eterne, tran- 
splautat în răsărit.. uvinte caracte- 
ristice acestea totedată și pentru spi- 
ritul educaţiei, ce se va da tinerimei 
în școalele Blajului pe-atunci, cu jan- 
darmul maghiar la spate, şi care for- 
mează până astăzi cel mai elogios 
titlu de merit și de mândrie al acestor 


.şcoale. ` 


Recomandăm spre citire cartea 
aceasta, cuprinzând 43 ilustrațiuni bine 
reușite, în frunte cu portretele MM. 
LL. Regele şi Regina, îndeosebi tine- 
rimei şcolare, care, după o prefaţă 
avântată va găsi în ea, trecându-i pe 
dinaintea ochilor, ca întrun film de 
cinematograf, toate momentele remar- 
cabile din marele răsboiu al desro- 
birei neamului, începând cu procla-. 
maţia M. Sale Regelui din 15/28 Au- 
gust 1916 până la pacea neomenească 
dela Bucureşti din 24 Aprilie — 7 Mai 
1918, impusă de călcâiul cutropitor. 


(at.) 


Nex cauzal îa istorie. Sir Edward 
Grey,'secretarul de stat, în ministerul de 
externe, din Anglia (1905—1916), băr- 
batul cu simţ de responsabilitate so- 
cială, îşi scrie memoriile. A apărut 
primul volum, conținând amintirile 
«pacifistului» Grey, referitoare la 25 
de ani: 1892—1916. 

Cum motivează Grey fapta! că 


` începe cu epoca de dinainte de răs- 


boiu ? «Fără de cunoştinţa (celor 25: 
de ani) nu poți judeca pricinele, cau- 
zele.. Crește o findră generație, ale 
cărei  opiniuni trebuiesc formulate. 
Mulţi din generația anterioară sunt la 


— 282 — 


fel de îngrijoraţi .şi vreau să fie in- 
formați. Lor le este destinată cartea 
aceasta... Mi-am dat osteneala să o 
scriu astfel ca să se vadă cum ar 
putea fi evitat un alt răsboiu asemă- 
nător» (după <Mercure de France», 
15 V. 1926). 

Bărbatul de stat.englez caută să 


deschidă ochii generaţiei tinere şi să . 


dea directive bune, viabile, vitale! 
Vrea să evoce în tinerii englezi raţi- 
unea, ca ei să poată înțelege nexul 
cauzal istoric şi să lucreze conform 
inimii, dar şi a rațiunii. Tinde să evite 
alte hecatombe de vieţi omeneşti ne- 
vinovate, potolind spiritele, lărgind 
orizonturile, iuvocând noblețea unui 
gentleman... Asta este în... Anglia... 


s 

impotriva minciunii. Cum a vor- 
bit preşedintele Republicei cehoslo- 
vace, Masaryk, elevilor din şcoalele 
cehoslovace, din întreaga Republică, 
celor 14,000 de delegaţi, cari au executat 
exerciții de gimnastică, în giganticul 
stadion al sokoliştilor, în 6 Iunie ? Aşa 
cum vorbeşte un adevărat părinte su- 
fletesc, Fără de retorică bombastică, 
Privind în ochii elevilor și plin de 
bunătate, 

«Vå mâlţumesc inturora. Wam 
tot gândit, înainte de ce ați venit, 
ce am să vă spun, fiindcă ştiam, că 
aveţi să vorbiţi. Mă bucur, profesore, 
de manifestația voastră. Ai rostit lu- 
crul principal. Școlile republicane ce- 
„hoslovace trebue să fie o școală a ade- 
vărului. Nu este iertat să minţești — 
întrun cuvânt: minciuna a fost regi- 
mul cel vechiu, Democrația republicană 
însemnează: să nu minţeşti. Există 
multe definiții ale democraţiei, aceasta 
însă este — poate — cea mai bună, 
mai cu seamă pentru copii, pentru 
şcoli. Imi aduc aminte de proprii mei 
copii, când veneau sărbătorile tuturor 
diferiților potentaţi (ai Habsburgilor 


Trad,), cum urmăreau copiii toate ace- 
stea, chinuindu-se, şi ce au făcut das- 
călii aceia! Vă mulţumesc pentru urări 
şi vă mulțumesc, elevilor. Ceeace aţi 
auzit aici, să vio însemnați: ceea a 
spus un sokol e adevărat, 

«... Omul trebue să fie organizat, 
trebue să fie un membru, membrul unei 
comunități mai mari, Trebue să fie 
în totdeauna cu cineva, nu singur. 
Acesta este ssokolul, care vă învaţă 
aşa... Să fii sokol. Eu insumi sunt 
sokol, eu însumi am început să fiu 
sokolist, dela vârsta mea de 13 ani. 

. «Când mă trezesc des de dimineață 
întru în apa rece, mă scald, fac mai 
apoi exerciţii gimnastice, și cred că 
astfel să ţine omul la suprafaţă...» 
(v. <Prager Presse», 8. VI. 1926) 

Să nu minjeşti! un stat nu se poate 
întemeia pe minciuiă! Democraţia — 
adevărul curat, privit în față! Omul e 
veriga dintrun lanț. l 

Adevăruri vechi ? Dar pot îi ele 
vechi vreodată?! 

Le-a rostit și acum, cu aplomb, 
președintele Republicei cehoslovace... 

E e 


»Bluff" şi „bunk“. Ascultaţi pe. 
cronicarul revistei «Plllustration» (5, 


"VI, 1926) cum analizează «bluft»-ul., 


«Cum de nu ne-am revoltat mai de 
vreme împotriva procedeului acestuia 
nedelicat şi brutal, care constă în a 
afirma lucruri neexacte, în a te lăuda 
cu un credit imaginar sau în a fi lău- 
dăros cu exploatări, pe cari eşti inca- 
pabil de a le realiza, pentru ca să 
surprinzi și să desarmezi pe uu ad- 
versar, nimicindu-i întrun mod frau- 
dulos, centrele sale de rezistenţă? 
Pentru ce suntem așa de severi faţă 
de pungașii finanțelor, cari îşi înşeală 
clientela în ceeace priveşte resursele 
lor? «Bluff»-orii fac ei altceva decât 
că emit, moraliceşte, de dimineaţa 
până seara, cecuri fără de proviziune? 


— 283 — 


«Dacă tehnicianii «bluti»-ului ne-ar 
oferi graţia de a-şi depune, în sfârşit, 
armele, foafe popoarele, ar suspina 
odată din gren, despovărate. Deoarece 
procedeul a năpădit, incet pe încetul, 
în toate domeniile gândirii. De mult a 
părăsit strâmtul cerc al afacerilor, A 
înveninat raporturile noastre sociale, 
petrecerile noastre, mediul nostru ar- 
tistic, costumul nostru, arhitectura noa- 
strå, bucătăria noastră, literatura noa- 
Stră, muzica noastră şı politica noa- 
Stră. Și a găsit un teren nespus (par- 
ticular) de favorabil în domeniul diplo- 
mației, 

«Popoarele suferă grozav (crud) 
pe urma faptelor rele ale <blujț»-ului 
internațional. Statele se <bluft»-ează 
reciproc, miniştri afacerilor streine, 
regii, dictatorii, interpelatorii şi marile 
ziare oficioase lansează de-alungul 
lumii provocări şi sfidări, calculate 
savant, ca să neliniştească, să intimi- 
deze sau să deconcentreze pe adver- 
sar. Guvernele învingătoare «bluff»- 
ează într'una, fac gesturi mari de 
amenințare, agită armele, lovesc cu 


pumnii în masă, poruncesc să joace. 


diplomaţii lor comedie şi plastonează 
(ca la duel) cu o îndrăsneală, care 
înşeală pe oamenii de bună credință. 
Ca să nu rămână mai pe jos de 
«bluff»-ul acesta adversarul este obli- 
gat, la rându-i, să strige tare de tot 
şi să se folosească de aceleaşi pro- 
cedee agresive, Și astfel, pornind din- 
trun cabotinaj (aftorlâc), ajungi la 
catastrofe», 


Opriţi vă niţel, respiraţi, că vine. 


şi mai ṣi... Tot din America ne so- 
seşte <bunk»-ul, i 

Ce e <buvk»:ul? «Bunk»-ul este, 
după cum ni se spune, «bluff»-ul în- 
sutit, «bluit»-ul sporit, «b'uft»-ul, care 
a suferit inilația. Suprimă, sistematic, 
micile fineţe și precauțiunile mărunte, 
de cari se folosea tehnica veche, 


«Bunk»-ul este mai cinic şi mai brutal. 
In cinismul însuş îşi găseşte succesul»: 
Va să zică «<bluff>-ul la potenţa 
a zecea! Aferim! Cu sunete de jazz- 
band şi cu muşchi de pugilişti, loviți, 
oameni buni, în obraz, în piept, în 
conștiință. Jos cu tot ce e gingaș! 
Că vorbeşte cronicarul de cindig- 
narea», care trebue să te cuprindă 
faţă de tot ce «tinde să ruineze, în 
civilizația modernă, noblețea sinceri- 
tăţii! ?> lacă... sentimentalism de om 
de moda veche !... Noi, noi suntem mo- 


dermi: «bluft»-ăm şi <bunk»-ăm!... 


Tribunul Matei Nicola. Primim 
următoarele şi le dăm: bucuros loc în 
coloanele revistei noastre: 

«Dar n'a fost ceeace putea să fie, 
dacă şi-ar fi schimbat penele și cu 
oportunism ar fi agonisit mijloace de 
a-și îndulci bătrâneţele». 

lată ceeace, pe lângă <«Taica Axente» 
a d-lui Virgil Şotropa, din ultimul 
număr al revistei «Transilvania», se 
mai poate afirma și despre alţi con- 
timporani şi tovarăşi de luptă diu acele 
vremuri sfinte, «pe când azi mulți nu 
înțeleg cum poate cineva să trăiască, 
ţiind dârz și consecvent la severe prin- 
cipii de viaţă». 

Spre ilustrare ţin a arăta un exem- 
plu mai mult din acestea șia servi şi 
cu unele date autentice la alcătuirea 
istoriei naţionale. 

Mai doresc să aprob, ca martor 
ocular, cele susținute în «Gazeta Tran- 
silvaniei» despre eroul nostru Avram 
lancu, reproduse de G. B. D., tot în 
acelaș număr al revistei d-voastră. 

Născut și trăit în atmosfera post- 
belică a anilor 1848, legănat și giu- 
giulit de brațele acestui erou legendar, 
cu câtă pricepere puteam avea la eta- 
tea de 7 ani din viaţă, îmi amintesc 
cum adescori diu graiul lui ascultam 
istoria, scrisă de chiar faptele sale, nu 


— 284 — 


îmi aduc însă aminte să-l îi auzit vro- 
. dată grăind vreun cuvânt smiotit, ori de 
câteori se atla în casa noastră, unde 
de multeori zăbovea zile dearândul, în 
pelegrinajul său vecihic ce făcea în 
cuprinsul dragilor săi Munţi-Apuseni. 
- Nu, Avram iancu wa suferit de 
alienație mintală. El a suferit de o 
desechilibrare morală, în urma decep- 
ției pătimite prin nesuccesul luptelor sale 
ideale, l 
Mai auziam istoria şi din graiul 
lui Balint şi Axente, iar tatăl- meu îşi 
„propusese a scrie şi a îndrepta ine- 
xactităţile scriitorilor contimporani, de 
cari se află d. e. în <Memoriile» lui 
Şterca Şuluţ. Dar moartea — durere 
— l-a răpus mai înainte de a-și împlini 
acea dorinţă. a 
Fără a voi să pun la un loc anumit 
în istoria neamului pe tatăl meu, tri- 
bunul Matei Nicola, doresc să fixez 
amintiri istorice ce arată și ele cum 
alții, cexpunându-și de multe ori viața» 
şi «ținând la severe principii de viață», 


au putut «trăi ca oameni cinstiți» şi 


«muri sermani». 

i Las să urmeze, din scrisori origi- 
nale, ceeace cred a fi de valoare isto- 
rică : 
Ciuj, 23 XI. 1905. - 

A Mult iubite şi stimate Dle Dr.! 


A „.. Cu fericitul D-tale tată şi în veci 
neuitatul meu amic Matei, am legat 
prietinie adevărată când a pus exa- 

` menul de maturitate. După depunerea 
aceluia ne-am adunat vre-o 6 studenţi 
la euartierul lui Ieronim şi Octavian 


Barițiu, împreună cu un anumit Petru 


” Godolan și Ioachim Murășan și aci 
tata D-voastră ni-a povestit atacurile 
“sale cu maghiarii de la Bedeleu, Gioa- 

- giul de sus și Cheia Râmneţilor, Bu- 
cium, Muntari şi Corna, unde în tot 

_ Jocul agresorii au fost alungaţi și fu- 

păriți, dar de Trâmpoiele nu mi-a 


amintit nici odată, se pare dar gre- 
şită informația scriitorului din gazetă, 
pentrucă nici amintirile istorice nu 
vorbesc despre vre-o bâtaie dela 
Trâmpoiele — comună numită și astăzi 


ca pe timpul Romanilor Trans Am- E: 


pelum. 

Cu ocaziunea unei comisii ge o 
avurăm laolaltă la Remeţi, p'ecând din 
Alba-Iulia până la Stremţi, Gioagiul 


de sus cu un fiacru (trăsură) slab, am - : 


durmit în Geoagiu, în şura preotului, 
mi se pare Repede — şi apoi a doua 
zi dimineaţa suindu-ne călare, am 
plecat peste stânca de munte Peleş, 
cătră Remeţi] Din sus de Geoagiu se 


"întinde „un platou până sub Peleș, loc 


arabil şi puţin tufiş — dupăcum spunea 
tatăl Dtale chiar asemenea situat și în 


anii 1848/9. Pe acest platou ajunseseră.. 


insurgenții şi în ziua bătăii. Tatăl Dtale 


se afla cu românașii sài, în eucista 


unui avut român, care îşi avea casa, 
şura şi alte încăperi economice ale 
sale pe coasta Peleșului, situată spre 
Geoagiu. Matei, văzând cum înaintează 
ungurii — ei erau ca la 5—600 — să 
repede din înălțime cu vre-o 400 de 
inşi, între cari numai ca la 100 de 
puşcași şi întimpinându-i de-asupra 
păduricei Geoagiului îi respinge până 
în sat, dar o parte dintre ei, luându-se 
pe vale în sus, ajung până la Mănă- 
stirea din Cheia Remeţilor, unde Matei 
îi urmăreşte, îi bate şi alungă spre 
hotarul, mi se pare, a:Ceţii. Bătăliile 
acestea au ţinut 2 zile şi o noapte. 
Din ostaşii tatălui Dtale au căzut morți 


şi răniţi 11 inşi, dar de ceea parte la 
vre-o 30 de inşi, căci românii țieluiau - 


(ținteau) când puşcau, iar lăncerii se 
aruncau ca orbi în şirurile lor. Tot 
teritorul de bătaie ni-l arătă cu 'oca=: 
ziunea acelei călătorii, ba și terenul 
pe unde a alergat, conducând bătaia. 

La Bedeleu a alergat în ajutorul 
tribunului Fodor, tata, adv, de acelaş 


EEPE ETORT ati Saal i 


— 285 — 


J 


nume din Abrud, şi aici a bătut pe 
insurgenții dela Aiud. 

Mergând odată pe dealul Muntari- 
Corna, ca să ajungem mai. în grabă 
decât alţii, cari mergeau pe vale cu 
căruța la Detunata, îmi arătă pe unde 


a! alungat pe ungurii lui Hatvani şi - 


Kemény Farkas, odată aruncându-i 
spre gura Cornii, iar de altă dată spre 
Bucium-Sat. Poziţia dela strâmtoarea 
din jos de locuinţa lui Zsurca loan, 
gornicul, lângă Piatra lui Căliman, a 
apărat-o cu multă bravură, până ce 
a alungat pe unguri din valea Bu- 
ciumului, spre drumul ce duce cătră 
Zlagna. 

Fiind transpus dela Miercurea la 
Abrud, a tras în locuința mea, în casa 
unde locuiește acum prota (protopopul) 
Petru Popovicu şi mai târziu la noi 
s'a adăpostit şi Amos Frâncu. În iarna 
spre 1856 ne-am mutat cu toţii — lângă 
cari s'a asociat şi Iosif Hodoșiu — în 
casa, care formează acum proprietatea 
D-Voastră. Aci am locuit 4 inşi. îm- 
preuvă până în Iunie 1857, cânti eu, 
însurându-mă, m'am strămutat dela 
prietenii mei. Nu mult timp după 
aceea, fiind tatăl D-tale denumit ca ad- 
junct prov., de justiţie, s'a strămutat 
din Abrud la Teiuş şi de aci a fost 
numit notar public în Alba-Iulia şi apoi 
la 1861, procuror în Abrud, în care 
timp, ca ales deputat, a luat parte ac- 
tivă la dieta din Sibiiu. 

In timpul cât a stat în Abrud a 
înfiinţat casinul românesc. 

In oficiu era harnic, deştept şi 
cu multă aplicabilitate, era indulgent 
faţă de cei învinuiți şi drept şi pă- 
trunzător în judecăţile sale. Dar pe 
„cei răi şi făr de caracter, bună oară 
„ca pe H..... îi urea din suflet, Acest 
acum amintit răufăcător a causat în 
procesul Alexandru Lazar cătră Bo- 
ieru Nicolae şi în procesul tangent de 
rămasul lancului tare multe supărări 


şi neplăceri, astfel cât la urmă se văzu 
silit a propune Asociaţiunei un juriu, 
în care aveam să întru și eu, dar la 
urma-urmelor Asociaţiunea, văzând şi 
pătrunzând în cărţile H... lui i-a de- 
tras plenipotenţia şi a complanat cauza, 
plătind lui Mateiu ce era datoare să-i 
plătească . . so . . . . . . .. 


Apoi, iubite Enea, să-ți mai spun 
una: Eu, care avusesem mai mult o 
creştere germană, corespondam cu 
tată meu întrun timp — el era rațio- 
tinist officier la reg. Thurn Taxis—in 
limba germană. El mă vede odată 
scriind o epistolă în limba germană. 
Odată mă apostrofează «Mă, român 
eşti tu ori te-ai dat dracului (urmează ` 
o înjurătură drastică), ori tatăl tău e 
german, de-i scrii în aceea limbă? 
«Ba nu sum german, dar aşa m'am. 
dedat». Atunci mi-a smuls hârtia şi 
mi-a pus înainte alta curată şi mi-a 
zis «de azi încolo scrie-i numai ro- 
mâneşte» şi din acel moment eu am 
devenit român adevărat, mi-am abonat 
gazeta şi am început a învăța, a scrie - 
româneşte. 

"Din acest adevărat fapt poți ju- 
deca ce mare român a fost și cât de 
mult iubea el românii... 


Al stimat D-tale 
de binevoitor 
ss. Basiliu Başiota. 


Cluj, 7, X. 1905, 
Mult stimabilă Doamnă ! 


Dar precum criveţul şi vânturile 
cele reci nu cruță brazii cei mai pu- 
ternici, cei mai sănătoși şi cei mai gi- 
ganți..... aşa şi valorosul tribun de pe 
platoul Geoagiului de sus, Cheia Re- 
meţilor, de pe colinele dealurilor din- 
tre Corna şi Bucium Muntari şi de 


5 


— 286 — 


pe toate locurile pe unde îl ajungea 
soartea ca să combată inimicii cauzei 
române; a trebuit să sucombe unei 
simple răceli, care şi-a contras-o, după 
cum am înţeles, chiar de pe acele 
locuri, unde în prezent îşi învârtea 
peana pentru drept şi dreptate, odi- 
nioară învârtea sabia cu un curagiu 
şi cu o virtute tinerească nemai po- 
menită ...... să nu suspin şi eu 
pentru încetarea din viață a unui mare 
brav între bravi, care ca un leu s'a 
aruncat la stânca lui Căliman, din jos 
de locuința gornicului Jurca luon din 
B. Izbita, asupra sperverilor, cari vreau 
să străbată pe Buciumani și Muntari 
în sus, ca să jătuiască şi să ucidă un 
popor brav și muncitor, a căror mu- 
ieri, neveste şi fete ca trase prin ure- 
chile acului rostogoleau bolovani asu- 
a agresorilor, 


` Incetarea din viață a fericitului 
meu amic Nicola rămâne şi va rămâ- 
nea un zon omnis moriar. Eul său va 
` trăi pentru istoria română până când 
vor mai trăi românii ..... mângă- 
e-te că ai avut un tată iubit și stimat 
de mulți, căci carașterul lui a fost tare 
şi neînfrânt — puţini bărbaţi să ştiu 


bucura de asemenea calități şi virtuţi. Ă, 


Despre el putem zice cu Horaţiu: 
Virius et tenacem propositi virum. 
Non civium ardor prava iubentium, 
Non vultus instanti tyrani. Mente 
quatit solida, iar nobleţa lui de inimă 
a fost mai clară ca nobleța diaman- 
tului. 


- Sărutându-ţi mânile . . . 


de binevoitor stimător 


ss. Basiliu Başiota, - 
jude reg. pensionat. 


„Aiu d, Iunie 1926. 
Dr. Enea Nicola. 


Cum scrie un german despre 
țăranul român. In numărul recent 
(luna Maiu 1926) al revistei germane 
«Klingsor» din Braşov scrie dl Ernst 
(Ernest) Jekelius următoarele rânduri, 
isvorâte dintro adâncă convingere: 
«Români transilvăneni». «Ce dragă îmi 
este patria cu coamele sublime de 
deal şi cu ţinuturile întinse, pline de 
coline, cu pădurile ei puternice de 
ştejari, cu bisericile-cetăţi ale sașilor, 
cu mirosul de salcâm al satelor un- 
gureşti şi cu împărăţia brazilor înalți 
și trupeşi unde domnește românul, 
care cântă din fluier, păscând turmele 
de oi. Ce scumpe îmi sunt zilele, 


petrecute în satele românești de munte, 
în mijlocul patriarhilor venerabili, pe | 


cari i-a înnobilat o viață plină de 
muncă, a matroanelor cu părul alb, al 
căror fus se întorcea fără de oboseală, 
şi în mijlocul copiilor ce se jucau la 


PREFE OUE E mă geti ata 


E EE A A ae n CĂ ASR 


soare. Lucrătorii luptă afară (pe câmp), .. 


cunoscători de datoria lor şi plini de 
smerenie, cu pământul tare, care le 
este sorocul. Bărbaţii poartă plugul, 
cuprinși de supușenie față de Dum- 
nezeu, Femeile se pricep să zămis- 
lească, cu mâna lor pricepută şi la 
munca câmpului, cu iglița, în pânza 


“de in, albă ca zăpada, adevărate opere 


de artă. 
«Staturile îndrăsneţe ale tinerilor, 


plini de tărie şi de curaj! Şi sprin- 
tenele ia picior fete, a căror frumu- 
seje şi drăgălăşie te farmecă! Seara 
s'au întrunit cu toţii, ca nește adevă- 
rați copii (ai naturii), la cârciuma, care 
lumina cu păreţii ei de sticlă satul, ca 
un felinar uriaș. Neuitate îmi vor ră- 
mânea veselia jocurilor lor obosite, 
noblețea jocului lor. E prietenul meu, 
țăranul român, care ară pământul!» 

Nu e aceasta calea şi tonalitatea 
potrivită spre o colaborare în ţara 
aceasta ? 


— 287 — 


Din Basarabia. Apel cătră toţi 
bunii cetăţeni din România. Uniunea 
«Creștinilor ortodocşi» din Basarabia- 
Centrala Chișinău, solicitând Mini- 
sterul Ocrotirei Sociale pentru auto- 
rizarea de a deschide subscripţiuni 
publice în tot cuprinsul ţărei pentru 
strângerea de fonduri necesare pro- 
pagandei culturale-naționale, răspân- 
direi de broşuri instructive şi scrieri 
românești, șusținerei calendarului în- 
dreptat şi consfințit de sfântul Sinod 
Român, precum şi susținerea trupei 
teatrale de propagandă artistico-tea- 
trală, onorat suscitatul departament, 
aprobând această cerere, a autorizat 
instituțiunea «U. C. O.», prin ordinul 
Nr. 9690/1926, în senzul arătat mai sus, 
pentru care fapt sunt rugaţi călduros 
toţi bunii români, dela cei mai mici 
până la cei mai bătrâni, cari voesc a 
contribui la înfăptuirea acestei mari 
opere naţionale patriotice şi cari mai 
cugetă în ziua de astăzi, voind asalva 
un colț de țară aşa de frumos de un 
nou eventual cataclism, să binevoiască 
a trimite obolul dlor așa cum vor crede 
mai bine de cuviință și după îndemnul 
inimei fiecăruia, pe adresa arătată în 
capul acestui apel, 

Li 


Lupta. pentru lumină în ţări 
i, streine. - 


De astă dată vrem să aducem în 
fața cetitorului «Transilvaniei» vre-o 
câteva exemple caracteristice, dintr’alte 
ări, despre felul cum se face propa- 
ganda culturală, pentru luminarea mas- 
selor. In numerele trecute am arătat 

-cum se purcede la francezi, la englezi, 
acum vin la rând germanii. 

Ar fi politică culturală de struț să 
:susții că însîntreagă Germania nu s'a 
lucrat, şi pe teren cultural, înainte de 
răsboiu. Cel ce susține așa ceva dă 
dovadă de o ignoranță crassă. 


Tragicul este că societăţi culturale 
ca <Diirerbund>-ul, condus de omul 
de bine Avenarius, wau avut prepon- 
deranţă în opinia publică din Germania 
şi că a condus spiritul brutal wilhel- 
min, cu «immer feste drufi!...», ceeace 
Sa răsbunat amar, . 

Cine cunoaște spiritul, de care 
era pătrunsă societatea «D{írerbund» 
de dinainte de răsboiu, tendința ei de 
a colabora, într'o emulație cinstită, cu 
celelalte societăți culturale, spre pro- 
păşirea tuturora, acela numai regreta 
poate că Germania s'a lăsat târâtă în 
vârtejul ameţitor al iozincilor sacrilege 
de cucerire, Să spiquim deci din ce 
a fost şi — în parte — mai ește bun 
în Germania, fapte, constatări şi ceti- 
torul binevoitor să-şi pună îndreptă- 
tita întrebare : La noi cum e? Folosul 
va fi al nostru! 

Pentru ce le amintim toate acestea 
aici? 

Pentru ca să ne dăm seama cât 
s'a lucrat pe terenul cultural la alte 
neamuri. Ca să ajungem la convinge- 
rea: aici numai munca ne poate scoate 
la liman verde! Şi noi trebue să răs- 
pândim cartea românească în ediţii 
cât mai ieftine şi mai bune. Şi noi 
trebue să ne îngrijim ca broşurile 
acestea să'ajungă la ţinta dorită de noi, 
după o tactică pedagogică oareşcare, 

Cum? Prin o propagandă cât se 
poate de mare! Printr'o perseveranţă 
de fier! Știindu-ne toţi răspânditorii 
cărţilor bune, pline de bun . simţ, de 
dragoste de neam, de fară şi de uma- 
nitate. 

orbind Avenarius, în revista sa 
«Kunstwart>, de «criza», în care se 
afla Germania (în Aug: 1917), de ho- 
tărârile, pe cari trebue să le ia la răs- 
pântia de drum, la care a ajuns, în 
privința vieţii parlamentare, scria: 

«Avem favorul celor cari vin mai 
târziu, al acelora, cari au putut observa 


ps 


— 238 —. E 


experienţele altora şi cari le putem 
folosi pe ale acestora. Astfel putem 
să alegem și să creiem totodată, să 
desvoltăm un parlamentarism german 
al nostru». (15 Aug. 1917) 

In lupta noastră pentru câştigarea 
culturii, adăogăm noi, avem şi noi 
«favorul» de a fi din aceia, «cari vin 
mai târziu» și cu atât mai mult trebue 
„să ne folosim de experiențele altora, 
inoculându-le cu cumpăt şi deşteptă= 
ciune trunchiului sănătos al neamului 
nostru românesc, 

Nu cred 'să nu se fi convins 
cetitorul, după ce va îi cetit cronica 
aceasta conştienţios, despre folosul, pe 
care l-ar aduce idei şi sfaturi de ace- 
stea, transplantate cu cumpăt şi în 
mijlocul nostru. 

Ca să ne folosim de o comparaţie 
plastică, vrem să aducem înaintea ceti- 
torilor pe unul, care are de gând să 
fotografieze o regiune strălucită şi o 
societate veselă, în mijlocul regiunii. 
Cumpără placa sensibilă, pentru apa- 


ratul fotografic, o aşează în faţa linţii - 


fotografice, numără — dar, când e să 
meargă în «camera obscuiă», să spele 
placa în diferitele ape potrivite, ca să 
poată ieşi la iveală fotografia, ca să 
se poată bucura dânsul şi societatea 
de rezultatul muncii, zice: Nu! n'am 
_să desvolt placa în «camera obscură» ! 
ci o scoate din aparat, lasă să năvă- 
lească lumina şi — strică întreagă placa 
fotograîică ! Ce-am zice de un astfel 
de «fotograf» ? 

Asemenea e pedagogul (preotul, 
învățătorul, studentul), care n'are pu- 
tinja să-şi concentreze atenția cum se 
cuvine asupra activităţii sale de pro- 
pagandă cinstită în mijlocul poporului. 
E fotograful, care încearcă pe barba 
propriesă developeze (desvolte) piaca 
fără de «camera obscură». Câteodată 
reuşeşte unuiă şi altuia din pedagogi 
să ajungă la un rezultat oareşcare — 


aici nu se mai potriveşte comparația A 
— dar ce minunat s’ar desvolta placa ` 
dacă am duce-o în «camera obscură», 
dându-i îngrijirea, pe care o merită. ~ 

O «cameră obscură» a nizuințelor : 
spre cultivare a poporului ar vrea să 
fie «Transilvania» — o «cameră ob- 
scură», care te .duce la lumină, după 


ce ţi-a lămurit greutatea, dar și minu- îi 


năţia problemelor, cari te preocupă. 
Şi ce bucurie vei-avea, dacă vei 

veni cu placa desvoltată-gata şi vei 

striga: «Am reuşit! Am reușit!» 

© Sau să nu fi ajuns la liman? Alţii 

— cari vor veni după tine? Fie! i 
Aceştia vor fi fericiți — fiindcă .. 

noi ne-am făcut datoria !.. 


+ 
1. Schiller şi povestirile senza- 
tionale. Foarte cunoscuta colecție, la 
timpul său, de «Intâmplări (procese) 
celebre şi interesante» a lui Pitaval a 
prefaţiat-o Schiller, când a fost vorba. 
să apară într'o traducere germană, in 


20 de volume (lena 1792—1795), ana- 
"lizând în prefața aceasta interesul pu- 


blicului faţă de întâmplări extraordi- 
nare şi tendinţa pe care o pot avea 
scrieri, cari descriu astfel de întâm- 
plări. Schiller ştia prea bine ce res- 
ponsabilitate mare, educativă, are o 
carte în massele poporului şi de aceea, 
dânda-şi seama de gustul publicului, 


-de goana lui după lectură de a treia 


mână, găsea motivul în interesul ge- 
neral al oamenilor pentru situaţii piine 
de patimă şi încurcate. Cerea ca «și 
capul şi inima» să câștige pe urma 
lecturii, ca omul să ajungă mai bun. 
în urma celor cetite. (O, parcă aud 
cum râd de ironic cei cu «Part pour 
Part» !) . i 

In aceeaş prefață, în care moti- 
vează de ce dă atenţie unor «cazuri 
celebre şi interesante», exclamă: «Ar 
fi un câştig considerabil pentru adevar, 
dacă scriitorii mai buni Sar dimite să. 


— 289 — 


facă cunoștință (să înveţe) apucătura 
operelor celor rele, să ştie de ce apu- 
cături se folosesc, ca să-și câştige 
cetitori și mai apoi să se folosească 
de ele, spre binele Cauzei celei bune». 

Pe Pitaval de aceea l-a recomandat, 
fiiadcă din fiecare povestire «celebră» 
şi «interesantă» reiese o învăţătură 
morală, dar de o morală nesubliniată 
respingător, ci intrinsecă. <Fiece vină 
să răsbună pe pământ», reiese, după 
Schiller din povestirile lui Pitaval. 

(Am citat după «Die Weltliteratur>, 
1917, No. 14) După cum vedem nu 
e vorba de ce tratează un autor, ci 
de cum? 

X 

2. Combaterea sensaționalului 
lipsit de valoare cu senzațional li- 
terar. Cum încearcă societatea literară 
pentru răspândirea scrierilor bune ale 
scriitorilor germani («Deutsche Dich- 
ter-GQedăchtnis-Stiftung» din Hamburg) 
să contrabalanseze lectura senzaţio- 
nală, fascicolară, în popor şi între ti- 
nerimea şcolară ? Editează scrieri-bune, 
pe lângă preţuri mici de tot, ademe- 
nind tineretul şi țărănimea cu ilustra- 
tille de pe copertă. 

Avem o listă de «povestiri crimi- 
nale». Autorii povestirilor acestora? 
E. Th. A. Hoffmann, Hauff, E. Zahn, 
Kleist, Halm, Wiibrandt, etc., tot scrii- 
tori germani remarcabili. Fireşte, fa- 
bula, cuprinsul povestirilor, este po- 
trivit ca să escite fantazia copiilor 
şi poporului — în mânile unui cârpaci 
ajunge o astfel de fabulă roman fas- 
cicolar de senzaţie! 

Luăm un exemplu din cele multe, 
pe cari le-am putea înşira: novela 
«Der Mitschuldige» (Vinovatul) de 

„Adolf Wilbraadt. Autorul ei este cuno- 
scut și publicului românesc din reper- 
toriul dramatic al artistei Agata Bâr- 
sescu. Wilbrandt a scris tragedia «Arria 
şi Messalina». 


«cazul» cu <omorul». 


Broşura face parte din biblioteca 
«Volksbiicher», (cărţi pentru popor), 
am văzut-o și într'o copertă frumoasă, 
verde, estetică, cu o ilustrație fru- 
moasă, desen al pictorului Ernst 
Liebermann. Se vede însă că socie- 
tatea editoare n'a fost satisfăcută nu- 
mai cu ilustraţia aceasta «nobilă», am 
spune (un călător ostenit, care bea la 
un isvor;apă limpede, curată, din palmă) 
— fiindcă am văzut broşura şi întralt 
vieșmânt, cu o ilustrație mai <ademe- 
nitoare», de E. Wilke, ilustratorul dela 
«Simplicissimus», foaia satirică-umo- 
ristică germană. Ilustrația e colorată: 
negru, roşu, galben, albastru. Bate de 
departe la ochi. La ţărmurul unui port 
e adunată lume. O fată tinără, palidă, 
întinde unui domn trufaș o hârtie. Un 
polițist și un marinar râd pe înfun- 
date. Alt domn, la spatele celui trufaş, 
râde și el. l 
`- Mustraţia îți pune întrebarea de 
când iai broşura în mână: oare ce vrea 
să-i dea fata de veste domnului, de 
râd aşa pe înfundate oamenii? Pove- 
stirea ne dă desluşirile de lipsă, o po- 
vestire duioasă, pe care ar fi putut-o 
scrie prea bine Alexandru Brătescu- 
Voinești al nostru. ` 
` Spusă pe scurt fabula e cam ba- 
najă — dar cetiți novela şi are să vă 
apară nota caldă, observaţiile juste, 
descrierea vieții sufletești a elevei şi 
a profesorulni iubit. 

Acum, fireşte, pe unul, care vå- 
nează după «senzațional», îl va âtrage 
O ilustrație ne 
arată cum, în puterea nopții, duc doi 
oameni pe al treilea, păpuşa, de sub- 
suori. Alta ne înfăţişează pe stânga- 
ciul profesor, cum îşi frământă batista 
în mâni, investigat de senatorul, care 
crede că e pe urmele unui omor mon- 
struos. Lângă profesor eleva sa, cu 
privirea intrebătoare: ai fost în stare 


să săvârşeşti o crimă ca aceasta? — 


— 290 — 


Dar dela fabulă nu vor merge ceti- 
torii mai departe, la fond? Şi frumu- 
sețile fondului nu vor acţiona asupra 
sufletului lor? l 

: Intocmai aşa ca dacă ai ilustra pe 
«Niculăiţă Minciună» de Brătescu-Voi- 
neşti şi l-ai da într'o ediţie ca aceasta, 

+ 

3. Un program antialcoholiec. In 
Dresda au întrodus oameni de inimă, 
întrun suburbiu, aşanumite «Schutz- 
und Trutzabende» (serate de apărare 
şi de tmpotrivire) în decursul războ- 
iului (începând cu Dec, 1916). Aceste 
serate erau <şezători», menite să alunge 
arâtul, să adâncească problemele vieţii, 
să ridice sufletește. 

In seara primă au fost 45 de fe- 
mei, ale căror bărbaţi erau pe câmpul 
__de luptă şi primeau ajutorul de stat. 
S'au adunat în localul unei şcoale, în 
sala cea mare de lectură. La început 
A mets greu: nu voia să se spargă 
ghiața, încet pe încetul însă Sau în- 
călzit, încât mai pe urmă, când a tre- 
buit să se amâne o şezătoare s'au în- 
întristat femeile îmbufnate de mai 
înainte. 

lată programul unei <şezători» : 

<Dușmanul Jericirii noastre (alco- 
holul)» : 1. Lectura : Rosegger: <Scrie- 
rile învățătorului din şcoala din pă- 
dure» pag. 98 (Mathes cel negru), tipă- 
rit; Ulbrich; Problema alcoholului în 
şcoală, pg. 88 etc. 2. Scurte referate des- 
pre însemnătatea alcoholului în viața 
familiară şi în educaţia copiilor (tema: 
Alcoholismul în şcoală. pag. 20: un 
mijloc ieftin, ca să ajungă copiii no- 
ştri mai sănătoşi, mai cuminţi şi mai 
buni). 3. Lectura: poezii, în cari e 
descrisă viaţa familiară fericită, ca d. 
e.: Otto Ernst: Zi de bucurie — fe- 
ricire — Heyse: Intratâtea săptămâni 
— Falke: Copilul meu, (poezii de ace- 
stea şi altele de felul lor în antolo- 


logia lirică germană a lui Avenarius.. 


şi în «Cartea veselă> a aceluiaș). 4. 
Cântare de încheiere: un cântec, care 
reoglindeșşte fericirea familiară. («Bună 
seara, noapte bună». — Anişoara din 
Tharau.) (Ulbrich în «Kunstwart» 
Illl 907.) 
e 

` 4. Pentruce s'au cumpărat cărţi? 

In privința vânzării cărţilor a îatre- 


prins editorul de cărţi Eugen Diede- 


rich din lena (Germania) o statistică 
interesantă. Institutul său de editură 
este unul din cele mai mari și mai 
serioase institute germane. Voind să 


ştie pe ce cale s'au vândut cărţile, a 


întrebat editorul pe vânzătorii săi din 
diferitele oraşe, iar rezultatul acestui 
chestionar îl publică într'o revistă 
germană («Die Fat» din Dech. 1915 
— cităm după referada publicată în 
<Kunstwart», din 15 lan. 1916). Iată-l: 

Din 1000 de cumpărători au răs- 
puns că au cumpărat cărțile în urma 
recenziilor din jurnale — 300; în 
urma prospectelor editorului — 200! 
(Intre gazetele amintite sunt mai cu 
seamă: «Berliner Tageblatt>, «Tăg- 


i liche Rundschau»,. «Frankfurter Zei- 


tung», «Neue Freie Presse», revistele ; 
«<Kunstwart>, «Christliche Freiheit», 
«Hilfe» şi <Velhagen und Klasings 
Monatsheite»>.) 

Ceilalţi 500 de cumpărători au 
cumpărat cărţile: 

170 la recomandarea personală; 

170 la recomandarea librarilor 
(mai cu seamă în urma reclamei din 
galantar); 

100 cunoscând alte opere de ale 
autorului ; 

20 în urma prelegerilor; 

10 în urma recomandărilor din 
cărţi ; 

10 în urma studiilor proprii; 

10 după lectură; 

7 în urma cunoştinţelor perso- 


nale cu autorul și 


— 291 — 


3 de dragul legăturii. 

Diederich împarte deci 505 reco- 
mandaţii (din reviste, jurnale şi pros- 
pecte) în recomandaţii <impersonale» 
şi alte 495 în recomandații <perso- 
nale» (!). 

De sigur datele acestea vor trebui 
luate cu toată rezerva şi nu va fi con- 
sult să le dai prea multă importanţă 
documentară, fiindcă nu știm mai 
întâi de toate dacă cetitorii chestio- 
nați au răspuns numai de dragul ade- 
vărului sau s'au plătit cu un răspuns, 
ca să scape de chestionar (trei au 
mărturisit că le-a plăcut legătura!) și 
nu avem nici un alt criteriu: inteli- 
genţa cetitorilor, gradul lor cultural. 


Pe lângă toate astea o discuţie a 


problemei pusă de Diederich, care 
este un om serios şi un editor con- 
ştienţios, merită să se întreprindă și 
la noi, chiar numai dacă ne-ar da 
prilej de mânecare pentru discuţii în 
domenii până acum puţin cunoscute 
la noi. 
* 

5. Ce trebue să conţină cărţile 
pentru tinerime? Tipărind societatea 
«Direrbund» în timpul răsboiului o 
nouă broșură volantă despre cărțile 
bune, ieftine (broşura 85), declară, pe 
pagina primă chiar: «Unii cetitori nu 
- vor găsi toate cărţile bune, pe cari le 
vor afla înșirate în lista aceasta. Un 
gust mai desvoltat «va respinge d. e. 
cele mai multe volume ale lui Ger- 
stăcker; dar dacă iai tineretului ceva 
ceeace-i strică, nu-i vorbă, dar care 
corespunde naturii sale într'un anu- 
mit senz, trebue să-i oferi un surogat 
pentru aceasta (Ersatz). Puterea proas- 
pătă, copilărească, a fantaziei tinere- 
tului cere —,mai ce-i face — povestiri, 
în cari se întâmplă multe, în cari e 
reprezentat miraculosul, ba chiar gro- 
zavut. Tineretul vrea să vadă pe om 
în luptă cu elementele deslănțuite, în- 


cercându-şi puterile cu animalele säl- 
batice și cu oamenii. De- aceea este 
Siegiried eroul (german) nemuritor, 
de aceea încă sorb cu ochii micii ce- 
titori broşurile cele periculoase, fas- 
cicolare. O pedagogie cuminte dă ten- 
dinţei . tinereşti teren de desvoltare 
până la un anumit grad, fiindcă ştie 


` prea bine că din trebuința aceasta 


sufletească strălucesc comori de simțe- 
minte, cari trebuiesc numai curățate 
de sgură, ca să lucească mai târziu, 
în formă de calități. mari bărbătești. 
Lupta împotriva literaturei fascicolare 
destructive poate să înceapă de aici cu 
mai mulți sorţi de izbândă. Fascicolele 
senzaţionale, de literatură proastă, nu 


pot fi combătute mai cu efect decât 


prin fascicole, cari au comun cu ele 
trei proprietăţi; acțiune, care incor- 
dează atenţia, bogăție de întâmplări, 
iejtinătate, şi — ca ademenire — o 
copertă ilustrată, care ne descrie în 
culori vii, chiar strigătoare, o întâm- 
plare interesantă».! 
Broşura volantă a societăţii nu- 
mește broşurile descrise astfel: «bro- 
şuri de luptă», cari au câte odată şi 
material de a doua mână, ca concesie, 


: Coşbuc despre cărțile pentru 
copii. George Coşbuc se exprimă astfel 
despre valoarea educativă a poveştilor 
pentru copii, în prefața sa scrisă la 
«Povestirile din copilărie» ale lui Ser- 
giu Cujbă (Buc. 1896, pg. 6—7): 

«Valoarea poveștiler pentru copii 
nu stă pe deplin numai în adevărul 
estetic, în frumos, ca ale celorlalte 


scrieri artistice; ele au valoarea reli- ' 


giunii, nu a artei: efectul salutar al 
lor e ultima ratio. «Cuore» a lui Gu- 
bernatis*) poate să maibă nici o va- 
loare artistică, 


*) Evidentă scăpare din vedere: 
autorul e Amicis, 


are însă o valoare 


è 


6. Bonuri pentru cărţi bune. 
Revista germană «Universum» (Uni- 
versul), care apare în editura. vestitei 
firme Reclam, editoarea bibliotecii 
ieftine «Reclams Universal-Bibliothek», 
a întrodus următorul favor pe seama 
cetitorilor săi: la fiecare număr are 
câte un «buletin» (Ausweisschein), pe 
care, dacă-] taie cetitorul şi-l adună 
cu altele, capătă numeri gratis din 
biblioteca numită mai sus. 
buletine capătă un număr gratis, ales 
după bunul plac din catalogul, care 
arată aproape 6000 de numere. Numai 
pentru porto trebue să trimită cetito- 
rul câte o marcă postală. (V. ediția 
"de răsboiu a rev. «Reclams Univer- 
sum», No. 36, 7 Iulie 1917, a. XXXIII). 
7. Impărțirea lecturii pentru ti- 
nerime. În revista pedagogică, edi- 
- tată de reuniunile învățătoreşti din în- 
treagă Germania, pentru răspândirea 


lecturii bune în sânul elevilor, în «Ju- 


etică așa de mare, încât cu tot dreptul 
se traduce această carte în toate lim- 
bile europene şi s'a răspândit pretu- 
tindeni, cum poate numai Evanghelia 
s'a mai răspândit... Poveștile pentru 
copii au rol educativ, pedagogic. Ele 
sunt, în primul loc, poezie didactică. 
Instructivă, nu distractivă. Tocmai de 
aceea, ea, dintre toate genurile de lite- 
ratură, poate să fie cea mai destruc- 
tivă, dacă urmăreşte idei împotrivi- 
toare dogmelor pedagogiei și ale mo- 
ralității. 

«Apoi, trebue să arătăm copilului 


“viața aşa cum e — cu bucuriile şi 
prăpăstiile sale — ca nu cumva, în- 


trând în lume — disarmonia din 
Inmea reală şi lumea din mintea sa 
_— să-l ducă la decepţiune, la pesi- 
mism, la lipsa de voinţă, — rele de 
cari omenirea noastră e aşa de bol- 
navă ! 


Pentru 5: 


— 292 — i 


gendschrijten- W arte», am cetit de multe 
ori,ala recenzii, cuvintele: «1 Sfzfe 
sau «2 Stufe» sau «3 Stufe» (1—2-3  . 
treaptă). Neștiind ce vreau să zică -: 
cuvintele acestea nam adresat redac- 
torului, dlui H. L. Voster, din Ham- 
burg, care mi-a dat următoarele in- 
formaţii: sub «Treptele» acestea în- 
țelegem vârsta tineretului şi anume : 
treapta 1 este pentru cei mici de tot, 
a 2-a dela anul al 8-lea, a 3-a dela al 
10-lea, a 4-a dela 12 resp. 13, a 5-a 
dela 14 ani. Comitetele învățătorești 
sunt hotărâte să întroducă însă o ino- 
vaţie de aici înainte (1917) şi în loc 
de «trepte», să indice în recenziile 
lor simplu: «dela anul al 7, 8, 9, 10, 
11, ete», i 

* 

8. Socialiştii şi cărţile pentru 
tinerime. Socialiştii din Germania au 
instituit un comitet central chemat 
anume să aleagă lectură potrivită pen- 
tru tineretul social-democrat (<Zentral- 
bildungsausschuss der Sozialdemokra- 
tischere Partei Deutschlands»). Așa 
avem d. e. o broşură întitulată «Gute 
und billige Jugendbiicher> (cărți bune 
şi ieftine pentru tinerime), apărută în 
Berlin 1913, precum şi în «Suplimentul» 
din 1915. Comitetul a. ales ce i-a pă- 
rut potrivit, împărțind materialul în 5 
clase: a) pentru cei mici, b) p. copii 
dela dela 8—11 ani, c) dela 11—14, 
d) pentru tinerimea dela 14 ani în sus, 
şi g) colecţii.de biblioteci ieftine, bune, 
cari luptă împotriva literaturii fasci- 
colare, rele. 

In prefaţă declară comitetul că a 
ales materialul pe seama copilului 
muncitorului şi pentru familia mun- 
citorului. 

Pentru expediţia mai repede a 
cărților comandate, are fiecare carte 
recomandată câte un număr — este a 
se indica numai numărul cărții la li- 
brăria social-democrată. 


— 293 — 


Social-democraţii din Germania 
au întrodus un sistem special ca să 
răspâudească lectura bună în mijlocul 
tinerimii. S'au instituit în diferite li- 
brării secţii în cari copiii pot lua fără 
de nici o plată cărți împrumut, (bro- 
șuri, volumaşe) depunând o sumă ne- 
însemnată cauţie pănă ce aduc cartea 
împrumutată înapoi. Dacă le place 
cartea atât de mult încât nu vreau să 
se despartă de ea — pot să şi-o ţină, 
banii rămași sunt priviți “drept plată 
pentru carte, In cartierele Berlinului 
propriu-zis (Oross-Berlin) s'au înființat 
50 de astfel de biblioteci de împru- 
mut şi experienţele de până acum 
sunt mulțumitoare. (V. BI für V. u-L. 
1913, Nr. 3—4). 

In adunarea generală a social-de- 
mocrafilor germani Nürnberg, 1891) 
au hotărât social-democrații să dea 
mai mare atenție lecturii tineretului 
lor. Ca rezultat este a se considera, 
între alte încercări, apariţia revistei 
<Arbeiterjugend» («Tinerimea munci- 
torilor»), care apare din 1909, editată 

din partea «centralei pentru tinerimea 

muncitoare a Germaniei». In 1910 avea 
„revista aceasta bine redactată, care 
apare de 2 ori pe lună și costă numai 
50 pienigi (60 b.) pe sfert de an, 
40,000 de abonaţi platnici. (tot acolo 
Nr. 9—10), 

In casa socialiștilor din Berlin 
(Gewerkschaftshaus) se dau din anul 
1911 începând scrieri pentru tinerime 
în preţ de 10—20 ptenigi împrumut, 
dacă copilul depune preţul broşurii 
cauţie. «Fiecare primeşte îără de nici 
o legitimaţie atâtea cărţi, câte vrea, 
Are să depună sau .valoarea cărţilor, 
sau să dea înapoi cărți împrumutate 
deja, de acelaş preț. Nu se percepe 
nici o taxăede împrumut, Cine vrea 
să-şi rețină cărţile are dreptul la aşa 
ceva; are să depună la primirea unor 
cărți nouă iarăş suma corespunză- 


toare. Pentru răspândirea cărţilor s'au 
înființat în Berlin şi împrejurime 80 
de localuri în birourile social-demo- 
crate, în căminurile tinerimei, în bi- 
bliotecile social-democrate şi în tutun- 
gerii.. Traiul unei astfel de cărți este 
diferit — în medie poate fiecare carte . 
să fie împrumutată de 10—15 ori. Nu- 
mai 212 broșuri au fost înapoiate, ca 
cetite şi ne fiind capabile de a figura 
mai departe în colecţie — în schimb 
au cumpărat cetitorii cărţi în valoare 
de 525 mărci. 

(BL. f. V. u. L. 1913, n. 11—12.) 


9. Jocuri şi cărți de experimente 
pentru tineret. O bibliotecă germană 
pentru tineret, foarte bine redactată, 
este «Illustrierte Taschenbücher für die 

Jugend» (cărțile de buzunar, ilustrate, . 
pentru tinerime), editate de redacţia 
revistei «Der gute Kamarad» (cama- 
radul cel bun) («Union Deutsche Ver- 
lagsanstalt», Stuttgart, Berlin, Lipsca.) 
Fiecare număr e independent şi este 
legat trainic. 

Până în 1917 au apărut 41 de vo- 
lumaşe. Temele alese sunt — în cea 
cea mai mare parte — interesante și 
pentru elevii noștri de liceu: aquariul 
şi terrariul, fotogratul-amator, tinărui 
electro-tehnicifn, micul astronom, co- 
lecţionatorul de fluturi, tinărul con- 
structor de corăbii, animalele de casă 
şi îngrijirea lor, cartea farmecelor, 
numismatul, microscopul, lawn ten- 
nis-ul şi alte jocuri, tinărul chemician, 
colecționatorul de gândaci, gimnastica 
de casă, cartea de experimente che- 
mice, obiecte din cutii de țigarete, 
tâmplăria de casă, mineralogul, ele- 
mentele galvanice și acumulatoarele, 
tinărul fizician, botanistul, tinărul avia- 


„tor, glume ştiinţifice, constructorul de 


drumuri de fier, sportul de iarnă, jo- 
curi şi glume pentru cercul familiar 
— apoi câteva volumașe pritoare la 


— 294 — 


cariera aleasă în Germania. Unele 
volumaşe au mai mult de 100 de 
fotografii. 

» 


10. Cărţi pentru tinerime, răs- 


pândite în Viera, «Societatatea vie- 
neză pentru cultura poporului (Wiener 
Volksbildungs-Verein) editează câte un 
catalog de cărţi vrednice de cetit pentru 
tinerime, cu un adaos: lectură pentru 
tinerimea adultă. In decursul războ- 
iului a reeditat catalogul din 1913/14, 
adăogându-i în fiecare an o listă a 
noutăţilor literare recomandabile. Co- 
mitetul face cunoscut totodată că toate 
cărțile recomandate se pot vedea și 
stau la dispoziţia publicului în loca- 
lul societăţii jurnaliştilor şi scriitorilor 
«Concordia» din Viena, la ceasuri anu- 
mite. Părinţii vor putea frunzări căr- 
țile, fără însă a le putea cumpăra 
acolo, fiind colecţia respectivă numai 
o expoziţie de cărți. Pe lângă aceea 
a compus comitetul societăţii vieneze 
listele a trei biblioteci: una pentru 
bibliotecile poporale dela sate (ìn preţ 
de 100 cor.); alta pentru școlile de 
menaj şi a muncitoarelor (in preţ de 
200 cor.); alta pentru cei înscrişi la 
şcoalele de meserii (in preţ de 200 cor.) 


Catalogul este împărțit mai întâi. 


după cuprins, după numele autorilor 
şi mai apoi specificat: 1) pentru mamă 
şi copil, 2) dela 7 ani în sus, 3) dela 
11 ani, 4) dela 14 ani, şi 5) adaos: 
câteva sfaturi pentru tinerimea adultă, 
__ (Adresa societ. Viena I. Spiegel- 
gasse 19). i 
+ 

11. Importanța tarifalui postal 
pentru răspândirea culturii, In re- 
vista oficioasă a negufătorilor (ger- 
mani) în străinătate : «Starea negoțului 
în străinătate» («Der Handelsstand im 


Ausland») t publică un domn P. Max 
Grempe un articol, care ne poate in- 
teresa şi pe noi. Teza dlui Grempe 


se poate recunoaşte chiar din titlu: . 


«Taxa imprimatelor noastre — la po- 
stă — un obstacol pentru influența 
noastră germană în străinătate.» (Un- 
ser Drucksachen-porto als Hindernis 
deutschen Einflusses im Auslande»). 

Vom spicui câteva pasagii mar- 
cante, ca să, se vadă ce vrea să do- 
cumenteze și cum documentează ne- 
guţătorul german. ` 

«In urma răsboiului», începe ar- 
ticolul di Grempe, «au avut prilejul 
pături (cercuri) largi de ale popo- 
rului german să facă cunoștința cu 
deosebit de marea influință, pe care 
o poate exercita presa — bine şi în 
rău — din partea gazetelor zilnice şi 
a cărţilor, precum și din partea presei 
de specialitate». 

După ce constată că contrarii im- 
periului german au arătat o destoi- 
nicie mai mare în propaganda cu jur- 
nalistica lor și cu publicaţiile celelalte, 
în volum, urmează: 

«Presa Aa precum şi presa 
de specialitate atârnă foarte mult dela 
factorii economici, pe cari statul îi poate 
iniluința favorabil sau defavorabil. Este, 
de exemplu, în deobşte cunoscut, că 
presa germană n'a putut, în timp de 
pace, pe lângă toate nenumăratele ei 
încercări, să ajungă să i se socotească 
mai ietfin telegramele şi să li se dea o 
considerație mai mare — ceeace în 
multestate streine este de mult un lucru 
de sine înţeles. In urma aceasta lucrează 
presa noastră între împrejurări nepriel- 
nice. Fiindcă lucr&ază mai scump nu 
este în stare — e lucru firesc — să 


1 «Revista lunară pentru neguţă- 
torul german în străinătate, Revista 
societății <commis»-ilor comerciali din 


1858 (societatea neguţătorească)». 


Hamburg, 1917, Nr. 2. 


— 295 — 


cheltuiască pentru riportajul interna- 
tional şi pentru celalalt serviciu redac- 
țional atâta, cât le este. foarte uşor 
să cheltuiască organelor presei streine 
mai cu seamă ale presei engleze și 
franceze. 7 
Presa germană a fost greu atinsă 
în timpul din urmă de scumpirea tele- 
fonului, a telegrafului şi a mesage- 
riei postale (porto). Dacă nu se pot 
evidenția în decursul răsboiului atât de 
mult urmările rele privitoare la influin- 
farea cetitorilor din străinătate, din 
cauza legăturilor rupte de acum între 
noi şi Străinătate, ne vor îngreuna mai 
târziu urmările acestea concurența 
în pieţele străinătății cu jurnalele şi 


revistele contrarilot noştri din răsboiul | 


actual. Dânşii pot şi în privinţa acea- 
sta să lucreze mai ieftin şi să-şi mă- 
rească capabilitatea de producţie. 

Urcarea taxei imprimatelor pen- 
tru Austro-Ungaria îngreunează, fireşte 
răspândirea tuturor productelor presei. 
Teoretic se pun toţi (cei din împătrita 
înţelegere) pe punctul de vedere, că 
popoarele aliate în decursul răsboiului 
trebue să se cunoască cât se poate de 
bine. In urma convingerii acesteia 
se înființează — şi pe drept cuvânt 
— însoțiri menite să cultive astfel de 
legături. Ceeace s'ar putea ajunge în 
urma lor, în cazul cel mai favorabil, 
se îngreunează, fireşte, de două şi 
de trei ori de partea ceealaltă, în urma 
unei scumpiri de felul acesta al tari- 
fului postal»... 


«Scumpirea aceasta însă nu este 


numai o întrebare a vânzării de cărți 
şi a diferitelor 'ramuri comerciale im- 
plicate la negoţul cu cărţi, cu jurnale 
şi cu publicaţii de specialitate, ci este 
vorba de o problemă, care este impor- 
tantă penifu întreg poporul (german), 

Că îngreunarea tarifului postal 
e, de fapt, un factor, care facilitează 
delăturarea cu puterea a producţiilor 


presei germane în străinătate, a dove- 
dit-o jurnalul amintit mai sus cu urmă- 
torul exemplu: până când-trancezul 
plăteşte pentru 50 de grame numai 
4 pfenigi — 5 centime, — până când 
englezul şi americanul plăteşte pentru 
57 grame numai 4,25 pfenigi, până 
atunci trebue să dea editorul german 
deja pentru o expediţie de 60 de grame 
10 ptenigi. Scumpirea aceasta nu joacă. 
un rol important numai în legătura 
noastră transmarină, ci îngreunează 
chiar şi răspândirea literaturii în străi- 
nătatea învecinată, 

«Astfel este tariful urcat al impri- 
matelor noastre un obstacol evident 
în tara noastră la răspândirea litera- 
turii germane de tot soiul în străină- 
tate, şi cu aceasta totodată şi un ob- 
stacol la sporirea dorită a influenței 
germane la celelalte popoare!» 

«Oricât este de înţeles, dacă se 
Încearcă la noi să se repartizeze (în 
partă, greutăţile răsboiului și să se 
deschidă nouă izvoare de venit, totuş, 
este o datorință pentru toţi aceia, cari 
pledează, conduşi de simțul realității, 
pentru o considerare justă a condiții- 
lor germane şi a culturii germane în 
streinătate, să arate cu toată energia, 
primejdia care zace pentru noi, ger- 
manii, în tariful postal scumpit»... 

» 

12. Libertatea de a tipări ne- 
stingherit, după 30 de ani scrierile 
unui autor, este ea bună? In 1917 
Sau împlinit 50 de ani de când au 
fost «eliberați» classicii germani — 
adecă: în 1867 s'a adus o lege din 
partea alianței nordice germane, «Nord- 
deutscher Bund», în urmă căreia toate 
operele autorilor, cari au murit de 30 
de ani şi mai înainte de 30 de an 
sunt libere, adecă pot fi tipărite de 
ori şi cine, anulându-se prin acesta 
ori ce drepturi acordate de antori sau 
moștenitori editorilor. 


— 296 — 


Efectul? Să-l constate ziarul ora- 
şului cărţilor Lipsca. <Kunstwart» re- 


produce un pasagiu din ziar. «Astfel. 


începu deci acum 50 de ani întrarea 
aceea binefăcătoare a classicilor noştri 
până în cea mai mică colibioară, se 
începu puvoiul acela de ediţii nenu- 
mărate în format de lexicon şi în format 
de miniatură, cu adnotări învăţate şi 
cu ilustraţii numeroase, în legături bo- 
gate şi tipar ieftin. Bibliotecile de îm- 
“prumut, čari satisfăceau mai înainte 
mai cu seamă setea de lectură a cla- 
selor mai sărace, ajunseră acum în 
“planul al doilea. Incepură să înflorească 
pretutindeni: bucuria de cartea proprie 
şi astfel bucuria dea o stăpâni şi su- 
fleteşte cu adevărat. In acelaş an cu 
. legea, va-să-zică înainte cu o jumă- 
„tate de secol, văzu lumina zilei pentru 
întâia dată «biblioteca universală a lui 
Reclam», adevăratul făt al «eliberării» 
acesteia, a. classicilor germani, ante- 
c&orul altor întreprinderi similare, cari 
au oferit celor mai bune spirite ale 
„poporului nostru cetăţenia în sânul 
„întregului neam. Nu numai Goethe, 
Schiller, Lessing, ş. a. m. d. au fost 
„cetiţi de aici înainte, ci binecuvântarea 
legii acesteia se întinde şi își arată 
îructele până în zilele noastre, elibe- 
“rând într'una poeţi noi, scriitori noi, 
cari oferă bucurii sufleteşti de cele 


mai frumoase, scoțându-i din legătu- - 


rile unei posibilităţi mărginite de răs- 
pândire». 

Hebbel a cerut ca operele sale 
«să-și arunce hainele lor de gală de 
mai înainte, ca să poată să apară în 
iarmaroace şi pe la chermese (rugi), 
în câte o haină țărănească de hârtie 
sugativă», (Kw. I Iulie 1917, no. 17.) 

. $ 


13. Propaganda revistei „Kos- 
mos“. Am cerut un număr de probă 
al revistei «Kosmos»> din Stuttgart (Ger- 
mania). Peste câteva zile am primit 


numărul cerut. Procurându-mi un an 
mai vechiu, dela un anticariat, nu m'am 
abonat. Două săptămâni după primirea 
numărului de probă primesc o carte 
postată duplă: <Mult st. Domnule! 
Ne-am permis să vă tragem atenţia 
asupra societății acesteia cu trimiterea . 
unui număr de probă al revistei K. 
Repetăm : pentru abonamentul de nu- 
mai (2'80) mărci pe */, de an, primiţi | 
anual 12 numere lunare voluminoase, 

ilustrate, şi 4 volume ca supliment. 

Această ocazie de a primi în schimbul 

unei cotizaţii minimale pe jumătate de 

an .... War trebui să o treceţi çu ve- 

derea. La orice caz vă recomandăm 

abonarea pe ojumătate de an, de probă, 

la revista noastră, începând din... sau 

din... ca să o puteți cunoaşte mai 

bine. Vă rugăm de răspunsul dv. pe 

cartea postală alăturată. Cu deosebită 

stimă, Societatea inbitorilor naturii: 

«Kosmos». «Cartea postală alăturată je 

tipărită gata, cu adresa corectă, cu de- 

claraţia trebuincioasă — mai decât să 

umpli locurile goale, ` i 

. * 

14. Monopolizarea inseratelor 
din partea statului ? Importanța in-. 
seratelor asupra redacţiunilor si a opi- ' 
niei publice este mult mai mare decât 
şi o poate închipui cineva la prima 
vedere, 

Șet-redactorul «Gazetei din Dus- 
seldorf»  (<Dfisseldorier Tageblatt») 
Dr. Heinz Brauweiler a scris, în Noem- 
vrie 1916, într'o revistă germană: 
<Deutshe Arbeit», un articol, cerând 
monopolizarea inseratelor din partea 
statului. Ca om de specialitate şi-a 
dat prea bine seama cât de mult atârnă 
redactorul la o foaie mare dela bună- 
voinţa firmelor celor mari, cărora le 
stă în putinţă să mai plătească arun- 
curile sau să le sisteze. Dr. B. nu se 
dă înapoi de pe calea apucată, ci re- 
cunoaşte că ceeace impun firmele şi 


— 297 — 


institutele de bancă, ziaristilor, ideii 
sau pe faţă, este o «corupție în toată 
forma», De aceea, pe lângă câștigul 
anual de vre-o 200 de milioane de 
mărci, pe care-l prevede pentru statul 
german din monopolul cel nou, mai 
proroceşte, în urma inovației acesteia, 
şi o regenerare a presei, «mijlocul cel 
mai potrivit de a ţinea presa germană 
spre problemele ei ideale». 


Fireşte, ideile lui B., cari nu sunt 
de tot nouă, căci în deceniile „ultime 
au fost de multe ori ventilate în opinia 
publică germană, au stârnit resensul 
celor interesaţi. Aşa s'au adunat, în 
27 lan. 1917, în Berlin, reprezentanții 
a două edituri mari de jurnale şi au 
desavuat cu toată hotărârea părerile 
lui B., susţinând că tocmai contrarul 
este adevărat, că negoţul înfloritor cu 
inserate face jurnalele independente şi 
că tocmai separarea părții redacţio- 
nale de partea inseratelor ar deschide 
porțiie corupției (v. referada din 
<Kunstwart>, 1/Ill. 1917.) În acelaş 
număr al revistei «K.» pledează d-nul 
Erich Schairer pentru o. monopoli- 
zare a iuseratelor, în seuzul lui B., şi 
susţine : 

«Dacă sar organiza instituția in- 
seratelor die partea statului, în forma 
unor publicaţii de anunciuri pentru 
cercuri, peniru provincii sau state 
(Bundestuate) şi, poate, pentru întreg 
statul (german) s'ar delătura cu o lo- 
vitură întreg chaosul, s'ar nimici in- 
îtuinţele lui şi sar da putinţa unei 
priviri generale şi a unei statistici cel 
puţin a părții acesteia.» 


«Deoarece jurnalistica de astăzi 
este avizată cu desăvârşire, economi- 
„ceşte, la veniturile înserateloi, ar pri- 
mejdui greu existența mai departe a 
“celor mai multe jurnale o monopoli- 
zare radicală a înseratelor şi ar aduce 
o schimbare atât de adâacă, care ar 


îi primejdioasă, chiar şi în interesul 
public. d 

Ce pretinde cu toate acestea ? Să 
se înființeze jurnalele menite numai 
pentru anunciuri (deci să nu fie poli- 
tice, ci numai cu inserate. «Nici un 
înserat să nu aibă voie să apară întro. 
revistă sau jurnal, înainte de a îi âpă- 
rut în organul acesta al statului». Ple- 
dează pentru un monopol al interme- 
dierii  inseratelor. (e Inseratenverniit- 
lungsmonopol»). Susţine că ar avea 
urmări folositoare, binecuvântate, eco- 
nomice şi sociale politice, 

lu a. 1908, când a încercat guver- 
nul german — zadarnic — să întro- 
ducă o dare pe înserate, evaluă oficiul 
de dare mişcarea anuală pentru înse- 
rate în Germania la pa jumătate mi- 
liard de mărci. 

Pe urma monopolizării, 'susţine 
Sch., ar dispărea şi inseratele minci- 
noase şi cele ale firmelor dubii. 

L 


15. Conferenţe cu proiecțiuni 
luminoase. Din lanuarie 1918 înce- 
pând a întrodus și «Dáärerbund»-ul 
împrumutarea conferențelor gata, cu 
serii de dispozitive pentru scopurile 
sale. ; 

«Conferenjele acestea», scrie rev. 
«Kunstwart» în Nr. 1, (1918), «au să 
ajute acolo unde nu se află un spe- 
cialist la îndemână, care ar putea să 
dea dela sine explicaţiile necesare la 
fotografiile proiectate pe pânză. Conf, 
acestea deci sunt astfel întocmite, ca 
să poată fı cetite în întregime din 
manuscrisul tipărit, dar și aşa ca ace- 
lnia, care vrea să fie mai indepen- 
dent, să-i poată servi drept material 
şi substrat pentru o conierență pro- 
prie. Seriile se adresează tuturor cer- 
curilor sociale, tinerilor şi bătrânilor». 

Din seria primă amintește revista 
următoarele conferenţe cu diapozitive: 

«Cinstirea eroilor, morminte și cin- 


“— 298 — 


terime pentru ostașii noştri» ; «Cursul 
unui af: primăvara, vara, toamna și 
iarna»;  (sfatuti pentru: înţelegerea 


frumuseţii peisagiilor naturale); <Fru- 


museţea cerului înstelat> (analize as- 
tronomice) ; «Locuitorii noştri într'a- 
ripaţi, în casă şi grădină», «Intr'ari- 
patele noastre din râuri, lacuri şi bălți»; 
«Viața animalelor, iarna»; «Lucrul de 
mână, cu acul, casnic>; «Pictorul L. 
Richter» ; «Pictorul Meuzel» şi — pen- 
tru noi de interes — «Ardealul», ţara 
şi locuitorii» cu text de Elsa Sigerus 
„(e vorba și de unguri şi de români). 
+ : 

Teatrele ambulante, de propa- 
gandă culturală. In Berlin s'a ţinut 
o conferenţă, în 1918, a alianţei pén- 
tru cultura teatrului («T/eaterkultur- 
Verband)», în care s'a discutat pe în- 
delete, temeinic, despre organizarea 
teatrelor ambulante în Germania. După 
ce s'a constatat lipsa de unitate a 
mişcării de până acum, calitatea me- 
diocră a prestaţiunilor în provincie, 


şi alte inconveniente, mai mult sau - 


mai puţin grave, secretarul societății, 
totodată referentul punctului acestuia 
de discuţie, a cerut, în aplauzele una- 
nime, ca în primul loc oraşele şi co- 
munele să se organizeze, iar unde 
aceasta mar îi cu putință, să vină sta- 
tùl întrajutor, pentru ca reprezentația 
pieselor în provincie să fie la un nivel 
artistic acceptabil. lată hotărârea con- 
ferenței: . 

«In fața trebuinței evidente, pu- 
ternice, a masselor poporului, după 
reprezentații bune teatrale, ţine con- 
ferența drept singura modalitate spre 
cultivarea şi strângerea la un loc, cu 
plan, a intregei organizații a teatrului 
ambulant — organizarea reprezenta- 
ţiilor teatrale bune în localităţi mai 
mici — ceeace este o problemă însem- 
nată pentru cultură poporului. Pro- 


voacă deci pe toate corporaţiunile cari ` 


sunt interesate în cauză (comune, or- . ~“ 
ganizații pentru cultura poporală, in- 
stituții industriale, corporațiunii de tot . 
soiul) să colaboreze cu «Alianța pen- 
tru cultura teatrului», care şi-a pus 
drept ţintă în deosebi deslegarea prob- 
lemei acesteia. Conferenţa află însă 
de. necesar şi ajutorul statelor deose- 
bite, mai cu seamă cu oferirea. de 
ajutoare băneşti, deoarece vede în 
propagarea culturii teatrale o înseme- 
nată misiune a statului în toate cer- 
curile populaţiei, în oraşele mici şi în. - 
comune, şi deoarece fără de ajutorul ` 
statului şi al comunei nu este cu pu- 

tință o înflorire a instituției teatrului 

ambulant». (După Kw. 1. VII, 1918). 


Întrebări ce se impun, pe urma 
articolaşelor de mai sus : 

1. Ce s'a întreprins de pedagogii 
noştri ca senzaționalul îndreptăţit să - 


„nu strice tineretului nostru în cărțile 


ce-i ajung în mână? 
2. Câte programe de serate anti- 


alcoholice avem noi? 

3. Ce procedee folosesc editorii 
noştri să prindă pe cetitori ? 

4. Cărţile pentru tinerime româ- 
neşti, ce conţin, mai cu seamă? 

5. Se dau bonuri pentru cărţi 
bune ? 

6. Se impart cărţile în categorii, 
după vârsta copiilor și tinerilor ? 

7. Partidele noastre se îngrijesc 
de răspândirea cărţilor bune? 

8. Ce biblioteci cu jocuri şi expe- 
rimente ştiinţifice avem noi ? 

9. Posta facilitează la noi răspân- 
direa. cărţii bune ? | 

10. Libertatea reproducerii ajută 
literatura? 

11. Avem reviste de propagandă 
ştiinţifică bune ? 

12. Monopolizarea inseratelor nu. 
sar impune şi la noi? 


— 299 — 


13. Conferenţe — gata pentru 
proiecțiuni avem şi câte ? 
14. Teatrele ambulante îşi împli- 
nesc cu scumpătate misiunea culturală. 
lată câteva întrebări, cărora le 
vom răspunde pe îndelete, având o 
platiormă de discuţie atât de solidă, 
* 
Cum laudă un francez universi- 
tatea din Cluj. Un francez, dl Ed- 
mond Delage, referează în marele 
cotidian parizian «Le Temps» (25—26 
V. 1926), despre o călătorie întreprinsă 
în România şi, după ce se exprimă 
in terminii cei mai favorabili despre 
cele văzute și auzite la 10 Maiu, în 
Bucureşti, urmează: «Inainte de a 
părăsi România am putut să ne dăm 
seama despre intensitatea și profun- 
` ziunea iniluinţii intelectuale franceze, 
Am fost să vizităm institutul de studii 
române, (vrea să zică franco-române) 
cn care Franja a dăruit Bucureștii şi 
care este destinat să ajungă cu tim- 
pul o «pereche» vrednicà a institute- 
lor franceze din Roma, Atena sau 
Madrid. Conţine de pe acum o biblio- 
tecă franco-română importantă. E lo- 
cuit de tineri savanți, francezi, cari 
prepară teze din istoria, diy geogra- 
fia sau despre ştiinţele românești, 
Această creaţiune, recentă de tot, va 
îi întrun viitor foarte apropiat, un 
strălucit cămin de cultură franceză 
şi română. Universitățile şi liceele ro- 
mânești au continuat, de după răsboiu 
incepând, să se adreseze, pentru stu- 
diul (limbei) franceze, profesorilor şi 
lectorilor din țara noastră. S'a fondat 
în Bucureşti o academie feminină, un 
fel de cursuri mixte pentru tinerele 
fete şi tineri: funcţionează cu succes 
şi prepară elevii pentru bacalaureat. 
Dar în vethile universităţi, ca în Bu- 
cureșşti, a fost deja de mult câştigată 
partida. 
In Cluj poate constata un francez 


cu mai multă mândrie, ajutorul pe 
care românii l-au cerut, de bună voie 
ştiinţei intelectualismului francez, pen- 
tru a recuceri, în mod pacinic, tere- 
nul, pe care li-l disputau încă culturile 
germană şi maghiară. In țara aceasta 
(Ardeal), populată în “mare parte (2) 
de maghiari, dotată de mai înainte 
din partea duvernului din Budapesta 
cu mărețe clădiri şcolare, s'a creiat o 
universitate românească, spontan, chiar 
a doua zi după răsboiu, cu un perso- 
nal român improvizat, venit în mare 
parte dela Cernăuţi şi sub implusul 
unui profesor de cel mai mare menit 
dublat cu acela al unui mare patriot 
di Puşcariu. Îndată după aceea a în- 
teles guvernul român importanţa ce 
poate să o aibă o universitate organi- 
zată solid, pentru asimilarea intelec- 
tuală a ţării recâştigate. Foarte liberal 
a lăsat (guvernul), fără doar și poate, 
să dăinuiască liceele spre folosința 
universităților maghiare și” germane, 
l-ea permis să-şi urmeze învăţământul 
în limbile lor și ma impus altceva în 
limba română decât învățământul geo- 
grafiei, istoriei şi a literaturii române, 
Dar la universitate a recurs la con- 
cursul intelectual al Frantei. Românii 
foşti elevi ai facultăţilor noastre, au 
venit să între în serviciul universităţii. 
Laboratoarele, institutele de chimie 
biologică sunt conduse de foștii elevi 
sau de foştii preparatori la <Lorbonă» 
(univ. din Paris). Un francez, profesor 
titular la tedra de lit. franceză, este 
în fruntea unui seminar. 

z Cu discreţie îndemânatică, din 
care cauza e cu cale să-i lauzi, com- 
patrioţii noştri man avut de loc pre- 
tenţia de a substitui cultura noastră 
aceleia, atât de vechi şi de bogate, a 
României . proprii. Universitatea din 
Cluj conţine, mai ales, o creaţie de 
origine pur locală, un muzeu al limbii 

- naționale, unde sunt reunite, după o 


— 300 — 


metodă filologică impecabilă,. toate 
elementele bibliografice şi iconogra- 
fice, capabile de a servi la studiul 
istoric al limbii şi al civilizației ro- 
mâne. Din ce în ce mai mult — e de 
prevăzut — studenţii veniţi din toate 
unghiurile tari mai des din mediile 
cele mai modeste, ra să învețe în 
principalele universităţi române, vor 
continua să practice limba franceză, 
să urmeze cursurile lectorilor noștri 
şi ale profesorilor noştri, să îrecuen- 
teze universităţile noastre provinciale, 
ca Montpellier, masa Bucureştilor, sau 
ca Sorbona. Dar, din ce în ce mai 
mult, se va desvolta și se va răspâudi 
o ştiinţă ştiinţific românească. Maies- 
trii, noştri în primul rând se pot cita 
profesorii Meillet şi de Marton, vor 
fi fost monitorii desinteresați ai ti- 
nerei generaţii universitare în Ro- 
mânia... Ştiinţa și cultura franceză 
nu vreau să fie acolo decât amice, 
inițiatoarele unei culturi veritabile to- 
mâneşti». Astfel scrie un francez de 
inimă, nepreocupat, despre manifesta- 
țiile <magniticei rase române» şi nu 
avem de cât să-i fim mulțumitori. 
+ 
„Micul lord“, roman de Frances 
Hodgson Burnett, trad. de d-na Ana 
Codreanu-Nicolescu, în 15 fascicole, 
` ilustrate. de artistul-pictor A. Murnu. 
Dupa «Ciocoii vechi şi noui» ai lui 
N. Filimon, editează cunoscutul editor 
bucureştean Gh. Filip, romanul acesta 
scris de Burnett, o scriitoare engleză, 
care a murit lunile trecute. 
săvârşeşte o faptă bund. Cartea acea- 
sta merită să colinde din mână în 
mână, între tineret şi prin satele noa- 
stre, între «intelectualii» satelor. E 
„mult bun-simt şi multă gingăşie în 
paginile acestea — iar gingăşia — nu-i 
aşa? — ne lipseşte, vai, atât de mult 


astăzi. Mai este accentuată, cu multă 


DI Filip 


fineţe şi în scene, capabile să te emo- 
ţioneze,. chiar om mare fiind, depen- 
'denţa claselor sociale, una de alta. 
«Micul lord» este lordul, care are 
inimă față de subalterni și care caută 
să micşoreze asperităţile sociale. Ac- 
țiune interesantă, vioaie, capabilă să 
des 2 eţească frunţile, cum descreţeşte 
lordul cel 'mititel fruntea ursuzului, 
posacului bunic din roman. Daţi car- 
tea aceasta în cât mai multe mâni 

Nu de geaba e răspândită în milioane 
de exemplare şi tradusă în zeci de 
limbi. (Editura Gh. Filip, Bucureşti, 
Str. Câmpineanu Nr. 40 — 30 Lei o- 
pera întreagă.) 


BIBLIOGRAFIE. - 


Anuaral Acad. teolog. « Andreiane» 
ortodoxe române în Sibiu, pe a. şcolar 
1925/6, pobl. de Dr. Eusebiu R. Roșca, 
rector. (În cuprins: Percepția miste- 
rului, de prof. .Dr. Gr. Cristescu; 2, 
Religia ìo Germania de azi, prof. Dr. 
N, Terchilă; 3, Date școlare şi cro- 
nică). Sibiiu, 1926... . 

Sylvius Rolando (pseudonim): Ne 
leagă pământul... (roman) Edit. lite- 
rară a «Casei școalelor», 1926, 100 lei. 
(400 pag.). 

Nuşi Taliu. Poezii (orig. şi tran- 
spunere literară) în «Biblioteca na. ` 
a românilor», publ. de Tache Papa- 
hagi, Edit, Soc. culturale naționale 


“ Apostol Margarit, 1926, 120 Lei. 


loan Al. Bran-Lemeny: Ancore 

(poezii), Braşov, Tip. A. Mureşianu: 
ranisce et. Co. 1926, 40 lei. 

Reviste primite în schimb : 

«Junimea literară» a. XIV (1925) 
no. 11—12; «Ritmul vremii», a. I} no. 
3, Martie 1926; «Banatul» a. 1I, 1926, 
no. 1, 2, 3; «Ramuri», a. XX, no..l, 
2; «Victoria» a VII, no. 63—64 ; «Fa- 
milia» (Oradea) a, l, no. 1; < Meseșul», 
gazetă culturală a desp. centrat al 
«Astrei» din jud. Sălaj, a. lI no. 7; 
«Gândirea», a. VI no. 1; «Societatea de 
mâine» a. Ili, no. 13; «Răsăritul» a. 
VII, no. 7; «Ideea europeană», a, VII 
no. 185. 


TO