Transilvania_1922_053_004

TRANSILVANIA 


Anul Lil. Aprilie 1922. Nr. 4. 


Rugăciune. 


Din liniştea acestor mândre dealuri 
Cu codrii 'ntunecați, scăldaţi în rouă, 
Din limpezimi de șoptitoare valuri 
Beau sănătate și vieață nouă. 


Căci neguri de lăcuste-acolo 'n vale 
Acoperit-au scumpa noastră țară; 

„ Străini ce vântul ni-i aduse ’n cale 
Vor să ne facă neamul de ocară. 


Ca'n vremea de demult de grea 'ncercare, 
Când ne călcau păgânii holde,-sate, 
Venim și azi la vechile altare 

Spre veşnica-ţi mărire înălțate. 
Adună, Doamne, oastea Ta la munte, 
Fă să vuiască cerul cu mânie, 

-Şi din înaltul stâncilor cărunte 
Pornește-apoi cumplita vijelie! 


Vino ’n prăpăd, ca ?n ziua cea din urmă, 
Și, cu mânia fulgerelor Tale, _ 
Sfărâmă-i, Doamne-al răsbunării, curmă 
Odat’ această nesfârşită jale! i 


Ion Borcia. 


1 Din opéra poetică postumă a autorului. Nota Red. 


B ta 


Păcatele noastre. 
(Povestire de pe vremea stăpânirii ungurești). 
— Fragment. — 

I. 


Li 


— Ai venit şi tu? 
— Ce eră să fac? Nu mai răsbesc singur în ‘cancelarie. 


Am venit să dau un anunț la gazetă. Cui să-i scriu? Nu cunosc i 


pe nime, 
— Va fi greu să afli un om care să umplă locul bătrânului. 
— Aş! de umplut nici vorbă! Frertat Muntenescu a scris 
o vieață- întreagă la aceeaş masă, în aceeași slujbă. Cred că nu 
e notar să cunoască legile cum le eunoşteă bătrânul. 
Preotul și notarul din Gureni povesteau plimbându-se pe 
„trotoarul piaţei din orașul X. Mergeau cu pași înceţi și largi, 
legănându-se. Părintele Vas'le eră un om înalt, puternic. Purtà 


o barbă stufoasă, neagiă, care-i umpleă faţa până aproape de, 


nas. Ochii vioi, negri, priveau cun fel de încruntare de subt 
sprâncenele dese. Vocea lui sonoră de bariton se puteă desluşi 
la câţiva pași în larma ce se ridică din piață. Venise la oraș 
bine gătit, în strae curate, cu ghete lustruite, cu pălăria de 
„sărbători. Vorbeă mereu aplecându-se uneori asupra notarului, 
- carẸ eră mic de stat şi slab. Notarul Marin eră trecut de șase- 
zeci de ani, dar se purtà totuși destul de spfinten încă, Aveă 
gesturile, mișcările acelea -elastice, ciudate pe cari şi le însu- 
şește ori cine dacă are de-a face în fiecare zi, ani indelungați, 
cu deosebiți oameni:. să-i lămurească, să-i convingă, să le dee 


-_mădejde sau să le-o iee. Cum se plimbau pe trotoar bătrânuţul 


de multe ori ridică un deget dela mâna dreaptă și făceă semne 
în aer. 

Lume pestriță furnică în toate părţile. Larma se ridică în 
valuri deasupra pieţei unde se ţineă târgul de săptămână. In 
restimpuri pătrundeă prin fierberea aceea un muget de vacă, 
un nechezat de cal. De aici, de colo se auziă chiunat de pui. 
„Un jidan lung cât o suliță, cu barbă de. țap bătrân, erà de 
oparte co pasăre tristă, care lua cu pliscul ședule de noroc 
pentru creştinii cari dădeau cinci bani stăpânului, Lumina soa- 
relui de Maiu umplea văzduhul, 


[i 


— %1 — 


Preotul şi notarul dădur de două ori ocol piate vedeà 


că-şi isprăvise trebile și nu voiau să plece încă acasă, Se in- - 


teresară' de preţul grâului, a păsărilor, priviră la pasărea jida- 
nului, ciudindu-se de inepuisabila sete ce-o are țăranul de-ai 
cunoaşte ursita. 

— Plecăm? zise de-odată părintele Vasile, rupând con- 
versația despre superstiții în care căzuse cu notarul Aupa ce - 
- trecură de jidan. 

— Ei, aş! Mai stăm, e vreme frumoasă. 

— Atunci luăm o bere? 

— Mi-ai luat vorba din gură, răspunse notarul. «Cum să 

nu luăm? Noi bem bere bună numai când venim la oraş». 

Işi luară drumul spre-o berărie. 

— Nu-i poți învinui pe crișmarii noştri, Sici; Berea 
trebue să aibă ghiaţă, să treacă multă, să fie proaspătă, ca să - 
fie bună. La sate asta nu se poate. 

— Nu ştiu câte-s năcazvrile drepţilor, zise notarul, atâta 
știu că bem beuturi mai proaste şi mai scumpe acasă decât la 
” Oraş. 

Intrară amândoi în sala vastă a berăriei şi șezură la o masă 
rotundă. Dela alte mese se înălțà ţincănit de halbe, discuţii, 
râsete, Oaspeţii cei mai mulți erau id ile Beau, fumau 
foarte veseli. 

— E curios că la oraș toți avem mai bună « ia ca 
acasă, zise notarul. 

— Da, lăsăm pe-o clipă grijile acasă, răspunse părintele 
Vasile ridicând halba încununată cu spumă albă, groasă. 

'Aprinzându-şi câte-o ţigară, priviră la consumatori. Erau aici 
destule fețe cunoscute, destui prietini de ai celor doi. Notarul 
şi preotul închinau din cap, zimbind celor ce-i salutau, le aruncau 
câte-o vorbă, câte-o întrebare prin gălăgia ce se înălță dela 
toate mesele umplând sala. Fumul deosebitelor feluri de tutun 
se amestecă, răspândind un miros acriu, pișcător. 3s 

- — Partea puțin igienică a berăriilor, a cafenelelor dela 
oraş e fumăria asta enormă. N'aş puteà suferi o săptămână aerul 
acesta, Jise notarul începând să hărăiască din gât, ca și când 
i-Sar fi oprit acolo o piedecă pe care nu reuşiă s'o delăture. 

— Vezi, vezi, începă popa Vasile, tot mai bine acasă, tot 
mai curat aerul satelor noastre. Pentruca: să poţi suportă ori ce 

3 1" x 


— 352 — a 

fel de Jičață, trebue să te obicinueşti, dragă prietine. Noi cu 
tina, cu drumurile rele, cu vieața tăcută, alții cu trotuare, cu 
fumul cafenelelor. In urma urmelor cine știe cari surftem mai 


fericiţi? Am dori să schimbăm unii cu alții de multe ori, şi . 


“iarăși sunt zile când fie care ne simţim bine unde suntem. 
— Totuși pentru comoditatea bătrâneţelor eu aflu de mai 
potrivit orașul. Ai doctor, farmacie la îndemână, ai cale ferată. 
La bătrânețe omul se simte atras mai mult decât de obiceiu 
_de nimicurile acestea. Eu de-aici încolo sunt bun. pen'ru doc- 
v tori și farmacie. Notarul privi cu tristeţe prin geamul berăriei. 
— Hoho, prietine, exagerezi cumplit. Ai şasezeci de ani 
dar nu poți zice că te-ai apropiat de pragul bătrâneţelor, zise 
preotul. Te-a pus puţin pe gânduri moartea lui Muntenescu. 
Te-ai văzut de-odată singur în cancelarie. Nici nu-i mirare. Câţi 
ani aţi fost laolaltă? 
— Treizeci! 
| — Aproape o vieaţă. E adevărat că în timpul din urmă, 
doi trei ani, nu vei fi avut cine ştie ce ajutor. 


— Ah! te înşeli prietire, drept că Muntean se cam obici- 
muise cu suptul. Dar așă cu capul plin îi puteai da să-ţi facă ori . 


ce lucru, 

— Ei bine, în urmă se poate să afli un om harnic, şi în- 
dată te vei simți mai întinerit; 

— Ce pot să știu? Publici un anunţ, îţi sale veni ori ce 


fel de om. De unde-l cunoşti? Şi pe urmă, după ce {i-au scuipat 
sufletul cu el, îi dai drumul şi publici alt anunţ! Of, of! gemù -~ 


bătrânuţul, mi-se pare că ştiu eu ce am să fac de-acum? 
— Ce? 


— O să-mi cer trecerea la pensie şi o'să mă mut la oraș. 


Peutru cine mă ostenesc eu, în urma urmelor? Copii n'am, din 
“ce să itrăesc mi-a dat Dumnezeu. 


— Pentru tine ar fi lucrul cel mai ușor, dar cu atât mai ` 


greu pentru noi, pentru sat, zise „popa Vasile scărmânându-și 
barba stufoasă. 
(Li-se aduse al doilea rând de :halbe. l l 
— Pentru tine ar fi uşor, reîncepii bărbosul. Primpretorul, 
siuibaşii superiori ai județului aşteaptă: să-ţi ceri pensionarea, 
Q să ţi-o dee cu mânile amândouă. 
` =— Pentruce sar grăbi așă de mult? - 


k 
B 
E 

4 

3 


— 253 ~ 


— Ei, nu trebuie să fiiașă modest! Pentruca să se scape 
de tine şi pe urmă ca noi să mai vedem notar român în sat 
când ne-om vedeă ceafa. Unde a mai reușit notar roman Ja 
alegerile din urmă? - 

— Adevărat, răspunse notarul, dar la noi ar putea i o 
excepţie. 

— Şi pentruce chiar la. noi? 

— Avem oameni: mai deştepţi, avem alegători n mai conștii | 
“ca pe alte sate. .La celea din urmă alegeri pentru cameră câţi 
dintre sătenii noștri au votat, cu candidatul străin? Notarul puse - 
întrebarea aceasta cu un zimbet larg pe faţă. 

— Nici unul dragă Marin, asta e adevărat. Asta nu ne 
vor ierta-o nici odată cei dela administrație. Şi chiar de aceea 
se vor sili să, ne pună un străin de lege în sat. Cum vor face? 
“Foarte simplu: pe candidaţii români nu-i va pune roșcatul în 
caudidaţie. Aşă a făcut pretutindenea la alegerile din urmă. 

Roşcatul pomenit de popa eră primpretorul cercului, un 
scrintit care se b'teă în piept la fiecare ocazie -că-i săcuiu şi 
care la cea dintâi adunare a co-nitetului comunal din sat la care 
a fost prezent,-cercă să documenteze în ungureşte, 3 toți lo- 
cuitorii acestei țări sunt unguri. 

„Nici unul dintre cei doi conducători din Gureni nu-l puteă 
suferi pe roșcatul. De vre-o cinci ani de când se află la cârmă 
le făcuse şi preotului şi notarului nenumărate mizerii. Dar cei 
doi, ca în foarte puţine sate, mergeau mână în mână și tot 
deauna au biruit uneltirile străinului. Notarul fusese de nenu- 
„mărate ori tras în cercetare disciplinară, dar de pedepsit n'a 
putut fi pedepsit nici odată. Bătrânuţul îl priveă dispreţuitor 
şi-i ziceà +: 

- — Dumneata nu eşti şef. Ifi stă în voie să urmezi cum îţi 
place. Dar am să mă apăr. 

De câteva ori roșcatul a cercat să-i aplice pedepse în bani 
pentrucă notarul în cancelarie vorbeă româneşte cu seriilor) 
cu bătrânul Muntenescu,. 

— Dacă nu ştie limba statului ai să-l dai afară și să aduci 
altul, l ; l Seo 

— Până va trăi bătrânul nu-l:mișc din locul ce l-a umplut . 
cu atâta folos de ani îndelungaţi, îi răspunde notarul, 


— 254 — 


Cei doi prietini începură să-l scarmene pe primpretorul E 


cum ştiau mai bine, 


— Totuşi noi suntem cei ticăloși, spuse de încheere pă- | 


rintele. Ar trebui să-i facem imposibilă vieața unui astfel de om 
în cercul nostru. Dacă umblă după cai verzi pe păreţi, sA pol: 
tească acolo unde-i poate află, nu intre noi. 

Ei începură să vorbească despre nouile primejdii pe cari 
legislaţia acestei ţeri aveă să le ducă plocon Românilor cât de 
curând. Mai ales se opriră asupra noului proect pentru şcolile 
poporale, care tocmai se desbăteă la cameră. 

Erau la al cincilea păhar de bere. Lărma creşteă tot mai 
mare în jurul lor, aşă că trebuiau să vorbească tare, ca să se 
înţeleagă. Sgomotul de păhare deșertate, altele pline se auzea 
şi de aici și de colo. 

l — Am citit în gazete că se va porni o mișcare de resi- 
stență Împotriva noului proect, ziše părintele. Se va aranjà o 
serie de adunări poporale. 

— Tocmai! făcăi notarul ducându-și un deget la frunte. 
«Chiar eră să-mi uit. M'am întâlnit azi cu advocatul Milea și 


mi-a spus că dacă mai întârziem azi puţin prin oraș, o să ne - 


poată comunică terminul când se va ţineă adunarea poporală 
„aici În oraș. 

— Ar fi bine să fim avizaţi din bună vreme. 

„— De aceea eu propun să luăm prânzul aici şi să mai 
aşteptăm. 

— Foarte bine, zise vesel părintele, O să aşteptăm. Chelner! 
E strigă el, o listă de bucate! ` 

` — Numai decât domnule, numai decât. Dar pentru prânz 
să poftească domnii în pavilonul din curte. - 

Insă când cei doi voiră să se ridice, imeri la masa lor 
advocatul Milea. 

— Aţi făcut foarte bine că nu v’ați dus, începii el șezând 
la masă şi poruncind o halbă. Pot să vă comunic terminul 
statorit pentru adunare. Azi e Joi; de Duminecă întro săptă- 
mână să veniți cu mic cu mare. 

__— O să vină şi deputatul? întrebă ńotarul. 
` < — Cu siguranţă. Şi, pe lângă el, alți fruntași, Sorbi din 
bere, îşi aprinse o ţigară. 
. — Ne mai trebuiesc oratori, 2ise el apoi. 


— 255 — 


— Aici e părintele Vasile, zimb) notarul. 
— Eu am vorbit la toate ocaziile, Incep popă. Ar fi bine 
să mai vorbească şi altul. i 


— Aha!-de-un an numai te înfruptezi de congma şi de- ` 


acum baţi în retragere, râse notarul. 

— Nu, pentru -celea patru sute de coroane, nu se plăteşte 
să-ţi îngenunchi conştiinţa. 

— Dar să fie patru -mii? întrebă zimbind advocatul. 

— Hei! atunci ar fi altă socoteală! Atunci am stă puţin 
pe gânduri. Am face şi noi popii depozite la bănci, am aveă 
de unde cumpără acţii, am ajunge prin consiliile de admini- 
straţie ca dumneavoastră advocaţii. 


Ciocniră toţi trei și băură. Advocatul îi cunoşteă bine pe 
cei doi. Ştiă că numai glumi se poate cu părintele. Vasile pe 


socoteala ajutorului de stat. 
— Aşă dar dumneata vei vorbi cu siguranţă. i, 


— Nu zic ba. Numai să nu-mi scoată colegii Vibe rele. 


„că tot eu mă îmbulzesc. Eu aş recomandă din parte-mi pe di 
' notar. E mai în vrâstă şi mai cu autoritate. El râse și privi cli- 
-pind la notarul. Acesta, pe cât eră de om bun şi deștept, pe 
atât eră de slab orator. Nu sa pomenit să ţină un discurs mai 
lung de cinci minute. Ştiau şi cei din oraș slăbiciunea asta a 
domnului notar. 

— Dacă pot adună un regiment de oratori de felul meu, 
eu bucuros, zise el. 


_— Acum chestia asta am ştiut eu că se aranjează uşor. 


Cea mai grea acum urmează. 


— Ei? făcii, părintele gândind că este vro piedecă grea l 


de înlăturat. 
- — Am hotărît să avem în şirul oratorilor şi un ţăran, şi 
cred că nicăiri nu ne putem adresă cu atâţia sorți de izbândă 


` 


ca tocmai la dumneavoastră. Țăranii din Gureni sunt cunoscuți 


de oameni deştepţi şi sunt mulţi ştiutori de carte. 
Cei doi fruntaşi din Gureni tăcură un restimp gândindu-se. 


— Poate mar fi greu să atlăm unul, zise părintele. privind 


„la notaruls 
— Aşă cred şi eu. De pildă lonu Dinului. 
— Ori Petru Muja. Cred că acesta ar fi mai potrivit. Are 


mai multă prezenţă de spirit. Numai nu știu cum îl vom în- 


duplecă? E lucru nou acesta, 


— 256 — 

— Am să-l conving eu, zise notarul. E foarte potrivit. E 
- — Şi nu te gândești la şeful? întrebă zimbind advocatul. '; 
3 — Nu mai e de lipsă să mă gândesc eu la dânsul. Imi : 
‘poartă el destul sâmbetele. O, o, făcù bătrânnţul. Am să-l con- ` 
ving pe Muja cu siguranță, să-l fac pe roșcatul să mă mai ducă `; 
“odată în cercetare disciplinară. De patru luni-am hodină și parcă . ~ 
nu mă simt bine aşă, | 

— Te-ai obicinuit cu binele, râse popa. 

—. Nu, să ştii că-mi place, zise notarul. Berea începuse să 
i-se urce în cap. Imi place să-l văd învineţind de ciudă pe 
` roşcatul. E ne mai pomenit ca întrun ţinut curat românesc să-şi 
poată cineva permite atâtea glume proaste ca omul acesta! Se 
“crede pe pusta Ungariei, şi el e în inima Ardealului. 

— De-ar fi toţi notarii ca dumneata, ar fi altfel, domnule 
Marin, zise advocatul. Şi-ar cunoaşte mai repede lungul nasului 
- slujbașii aceștia, cari pe zi ce merge sunt tot mai obraznici. 
“Dar durere, intre ai noștri sunt multe uscături, iar capete ple- 
cate aproape toți notarii. De-o pildă chiar mai înainte l-am În- 
tâlnit pe cel din Văleni. 

| — Pe Mitru? întrebă popa. 

— Da, pe Mitru. l-am spus de ce e vorba şi mi-a răspuns 
cu «se a «vom mai vedeă> şi repede şi-a șters urma, 
Până ce-a vorbit cu mine priveă mereu în laturi. Ah! cu astfel 
„de oameni suntem pierduţi! 

— Şi tot cam de aceştia reuşesc acum în slujbe. "Român 
adevărat nici de sămânță, zise părintele. Chiar mai nainte vor- 
„beam cu di Marin. Ziceă că o să treacă la pensie, și eu îi spu- 
neam că poate sluji încă, să mai avem un Român adevărat în 
„slujbă. 

— Vorbiam aşă ca omul năcăjit; am rămas singur în can- 
celarie, dle advocat. 

— Dar Muntenescu, bătrânul ?. întrebă advocatul. 

Notarul făcù un semn cu mâna că s'a dus. 

— A murit? 

- — De trei săptămâni. 

— Bietul bătrân! A fost un om de omenie, zise Milea. 

— Şi foarte harnic, începu notatul. Chiar pentru asta am 
venit azi la Oraş. Nu cunosc nici un om pe care să-l aduc în 
loc, și astfel a trebuit să dau un anunţ la gazetă, 


N 


Li 


N ~ 


~ ' —-57 2. 


Primävarà. 
Un munte “ntreg de aur s'a sfărmat? 


Și, iată, curge pulbere ușoară 

Pe tot pământul ce se înfioară 

Sub haina aurului preacurat. 

Din lutul omenesc, cel pieritor, 
Cresc dorurile noui pe drumul vieții 
Ca nalții crini, în faptul dimineții, 
Veniţi cu primăvara pe răzor. 


Uitaţi vă, uitați-vă, în zori, 

“Cu foc sărută soarele pământul ; 

Bătrâna iarnă și-a găsit mormântul, 

Să-i aruncăm la groapă — un pumn de flori. 


Veniţi, cei însetaţi, toți cei flămânzi! 
“Veniţi din întuneric la lumină: 
Se naște-o lume nouă din ruină! 

De sus coboară porumbeii blânzi 

Pe arătura strânsă ’n larg hotar: 

Ei sunt trimişi din ceruri, drept solie, 
Ca să vestească zi de bucurie... 

La munte suie mândrul păcurar: 

_ Cunoașteți-l, e strănepot de dac, 

"E frate bun cu vârfurile sure, 

La munți ascultă basme de pădure 
Rostite an cu an și veac cu veac. 


In orice colț de lume depărtat - 

Nu are-odihnă. furnicarul lumii 

Işi cere înoire pumnul humii 

Pe care gura iernei Va "nghețat. 

= 

O, primăvară dulce, te slăvim, 

Ușor ne-alintă ca o mână vântul, 

Se depărtează 'n negre zări mormântul, 


— 258 — 


Visăm o clipă că nu mai murim. 
In leagăn pruncii pe furiș mai dorm, 

“ Ca mugurii pornirea către soare x 
Și-o simt în ghiara vremei curgătoare ; 
Zvâcnind î în tactul pasului enorm. 

Și unde două inimi stau la sfat 
Coboară luna, dornică de vieață, 

Tăcută, ca o pasere *ndrăsneaţă, 

„. Deasupra lor pe-un ram ce sa lăsat. Ou cama 


Copii, cântați, în -crengi vă legănați, 
A voastră-i primăvara luminoasă, 
"Vă scoate soarele pe toți din casă, 

„Vă "'ndeamnă pretutindeni s'alergaţi. 
lar noi pășind pe-al vieții povârniș, 
Cu ochi trudiți, cu fața către moarte, 
Privim la voi cum vieața vă împarte 
Puteri pe drumul către luminiș. 
Din bucuria voastră noi gustăm 

__ Netulburat izvor de întărire, 

Bătrâna vreme cere ?ntinerire 

` Căci ani de bătrâneță noi purtăm. 


- Uitaţi-vă la întrupatul vis: 

Din ram în ram, mirositoare salbe, ar 
De flori se "nșiră multe, toate albe, 
Impărăția lumei s'a deschis. 


Și cum plutește în nemărgenit 
De-asupra noastră vieața fără moarte, 
O piatră parcă-am dat azi la o parte: 
Și-acum din groapa morții am ieșit. 


Volbură Poiană. 


Sânt trei feluri de fructe : fructe pripite, acte culese, 
. fructe căzute. Și în cugetare şi în da tot așa.. 


x, Iorga. 


— 259 — 


UN EROU. | 
— Schiţă, — 


Pandele Velescu, este fiul unei moașe, care a isbutit să - 
lase fiului ei moştenire trei părechi de case, agonisite din’ Bä- 
noasa industrie a făcătoarelor de îngeri Manda Veleasca l-a 
făcut pe Pandelică din ftori: Vecinele ei pretind, că tată i-a fost 
un epistat bețiv dela despărțire; Manda nu ştie cine este tatăl 
lui Pandelică, 1 a asigurat însă, că el este fiul unui prinț circazian 
venit cu muscalii în Bucureşti, la 1877. i 

Feciorul moaşei îşi zice advocat; și are drept la acest titlu. 
Nimeni nu l-a auzit pledând vreodată, la Palatul justiţiei nu 
calcă, este însă licenţiat în drept, și s'a înscris în baroul “capi- 
talei acum cincisprezece ani. Atât de mult ţine să nu i se poată 
contestă calitatea de advocat, în cât totdeauna este la curent 
cu cotizaţia datorită baroului. Mi s'a spus, că singur a cerut 
fiscului să-l impună la patentă de advocat. De altfel aceasta 
e singura contribuţie ce plătește; foncierea caselor o dă tot- 
deauna în sarcina chiriaşilor lui. să 

_- Al cunosc dela Capşa, ufde eră edec înainte de răsboiu şi 
prieten de căciulă, cu toţi ceice,irecventau pe atunci vestită. 
cafeneaua aceia. 

In lunie 1913, am avut chiar cinstea să-i primesc vizita. 
Erà furios pe Românii noştri, că nu intervin În răsboiul balcanic. 

— Mi este rușine că sunt Român, îmi declarase la Capşa, ` 
întro seară Dacă nu sărim în ajutorul Sârbilor şi al Grecilor, 
eu mă expatriez. Mă instalez la Paris, să nu mai aud de Români 
şi de politica românească: ` - 

A doua zi chiar, Maiorescu hotărî însă întrarea României 
în răsboiu: armata română treceă Dunărea în Bulgaria. In ziua 
aceea Pandele Velescu, călcă pentru întâiași dată pragul ca- 
selor mele. l 

Erà emoționat. Am crezut că vine să-şi ia adio dela mine, 
înainte de a plecă la răsboiu. : l 

` — Ţi-ai realizat dorința In fine, ti zic. Iți doresc norot în 
bătaie şi să te întorci încărcat de gloria ce se cuvine eroilor. 


— Idealul meu ar fi să mor pe câmpul de bătaie. Nu este 
moarte mai dulte, .ca aceea pe care o provoacă glonţul vrăș- 


— 260 — 


maşului patriei. Dulce et decorum est pro patria moril Sunt 
însă un nenorocit. Cum îmi cunosc compatrioţii; eram convins, *:: 
că au să piardă și această ultimă ocazie, de a dovedi, că au P 
sânge în vinele lor. Credeam că o să rămâie cu mâinile în sân, 
‘privind la vecini cum se sfășie sub ochii noştri. M'am! erai 
„dar de negustorie?” am pus tot ce aveam într'o intreprindere, 
ca să asigur viitorul nevestei şi copiilor mei. 

— Eşti însurat, ai copii? Nu ştiam. 

— Şapte copilaşi, cocoane. Nişte îngeri de copii. Mi se 
rupe inima la gândul, că îi las în mizerie. De aia, am şi venit 
la D-ta. Te știu om de inimă. Fă-ţi milă şi pomană, și îi mântuieşte. 

— Ce pot să fac eu, pentru copiii D-tale? 

— Numai un cuvânt să spui generalului Hărjeu, să rămân 
pe loc. Să mă demobilizeze cocoane! Luăm noi cadrilaterul și 
fără mine. Dar copii, bieţii mei copilaşi, ce devin ei? 

__ L-am consolat cum am putut mai bine, dar mam scuzat 
că nu pot să-i înlesnesc ruga. A plecat cu lacrămile pe obraz. 
Dunărea nu a trecut-o. A rămas în București la Capşa. A că- 
pătat «Avântul Ţării», ca răsplată pentru. vre-o două articole ce 

“a scris în «Jurnalul Poporului», împotriva acelor rezerviști care 
Au desvăluit prin presă abuzurile ostășeşti, ce s'au săvârşit în 
campania aceia, 1 i i 

Am aflat cu Ocazia aceasta, că n'are nici un copil, şi că 

` wa fost niciodată însurat, Pandele este doar secretarul venerabilei „ 
sexagenare, care a fondat şi prezidează încă Societatea damelor - 
neocreştine, l 

“Un. aşă bărbat nu puteà rămâneă indiferent în faţa marelui 

_răsboiu european. A scris articole sensaţionale în gazeta «Vrem . 


Răsboiu». La toate manifestările răsboinice se arătă în fruntea | 


mulțimei, la braţ cu Henry Ghergheley. La 15 August 1916, a 
încins în fine sabia. S'a dus să comande un lagăr de internaţi, 
„în lalomiţa. à . 

A reapărut În Bucurëşti, în haine civile, în ajunul întrărei 
"'Nemţilor. Purtà la braţ o bandă de pânză albă cu crucea roşie 
pe dânsa. Fusese însărcinat să conducă un spital în capia : 
gata să cadă în ghiarele inamicului, 

Cum a întrat Mackensen în oraş, omul a lepădat banda 
dela mână, a părăsit spitalul şi s'a instalat la Riegler. A pu 


— 2i — 
blicat, sub -proprie iscălitură un articol de sensaţie, în gazeta 
Bucureştilor, Bazat pe autoritatea lui Meitani, Disescu și alfi 
autori de drept constituțional dovedeă, că declaraţia de rășboiu 
făcută Austriei constitue o lovitură de stat, de cari nu pot fi 
făcuţi răspunzători nici statul, nici poporul român. 


De aceea când în 1918 la laşi, in Senat cineva sa-declarat 
în contra dărei în judecată a Brătienilor, Pandele Velescu a 
avut un acces de isterie. Cu clăbuci la gură, Îşi băteă pieptul 
şi cereă răsbunare. ; 

Câteva săptămâni mai târziu, ° cu cocarda trănceză la bu- 
tonieră, trimeteă, denunţuri anonime la curtea marţială. La o 
adunare a advocaţilor, a propus să-l aleagă Decan, pe dl Take 
lonescu, «ca omagiu datorit singurului bărbat de stat român 
care nu a trădat antanta». 

L-am întâlnit în tramvai, în ziua când Regele a comutat pe- 
deapsa lui Verzea, dela moarte; la muncă silnică pe vieață. Erà 
furios. | 

— Cum se poate cocoane, să scape eizan aşă de uşor? 
Trebuiă împușcat în Piaţa Teatrului, ca să dăm un exemplu. 
Dacă dezertorii scapă așă de ușor astăzi, mâine cine va mai 
alergă sub drapel? 


— Ai dreptate. Ar trebui împuşcaţi toţi militarii ce au 
primit funcțiuni dela Nemțţi. 

Pandele Velescu, căruia girantul Ministerului de finanțe, 
- îi dase pe atunci un inspectorat financiar, sa dat imediat jos 
din tramvai, când m'a auzit că vorbesc așă. 

Nu.mai știam nimic despre el, din ziua aceia. Acum doar 
aflai, că s'a stabilit la Chişinău. La ultimele alegeri a figurat pe 
lista blocului cetăţenesc. - 

Se nădăjduiă, că prin popularitatea ce şi-a câştigat Pandele 
Velescu în Basarabia, va isbuti să doboare pe Stere. 

Alegătorii basarabeni, au fost însă nedrepţi cu Pandele 
Velescu. 

Au preferat lui Pandele Velescu pe fostul Preşedinte al 
Sfatului Țărei. — Nişte ingraţil: 


me 


M. Theodorian-Carada, 


— 2062 = 


În numele poporului 
i Š de Al. Petőfi. 

Daţi-i poporului până ce cere! 
Sau, poate, nu știți cumplit ce-i poporul 
Când se răscoală și 'n loc ca să ceară 
Işi ia? De vestea lui Dózsa voi aţi auzit? 
Serum- l-aţi făcut pe al tronului fier înroșit, 
` Duhul său însă a focului pară 
Nu ba atins, căci însuși fu foc; grijiți dar, 
Nu cumva- acest foc să vă 'ncingă azi iar! 


Numai mâncare poporul cerea. 

Odinioară, când și el — biet — vită erà. 
Dar vita de-atuncia acum e bărbat 

* Și-acestuia drepturi de om i se cad. ` 
Daţi-i deci drepturi acestui popor! - 
Căci nedreptatea € cea mai urită 

Pecete pe fruntea făpturii divine, 

Și cine i-o, pune, în veci no să poată 
Scăpă de pedeapsa cerescului Tată. 


De ce numai voi să aveți privilegii? 

De ce numai voi stăpâni peste drepturi? 
Țară frumoasă părinții vau dat, dar 
Sudoarea poporului curge pe ea. 

Nu e de-ajuns: lată o mină! — să zii, 
Și brațe se ser cari să scurme pământul 
Păm' ce-a metalului vână s'arată.... 

Și braţele-acestea să maibă răsplată? 


Și voi care spuneți atât dengâmfați: 

A noastră e țara și-a noastre și drepturi! 
Ce-aţi face oare cu patria voastră, 
Busna de-ar da peste voi inamicul? . 
Dar, pentru-această *ntrebare, vă rog de iertare, : 
Aproape să uit de vitejii din Győr. - 
„Când ridicaţi monument de-amintire 
Picioarelor multe ce acolo-o tuliră? ~- 


Dați-i poporului drepturi de om, 

In numele-sfânt al umanității 

Și n numele patriei, care se surpă , 
De nwo să-i mai dați o columnă de sprijin: 
A voastre sunt rozele legilor țării 

Și spinii svârlitu-i-ați între popor. 

Din roze, — poporului câteva voi 

Și, jumătate din spini, înapoi! 


Daţi-i poporului până. ce cere! 

Sau, poate, nu știți cumplit ce-i poporul 

Când se răscoală şi 'n loc ca să ceară 

Își ia? De vestea lui Dózsa voi aţi auzit? . ` 
Serum l-ați făcut pe al tronului fier înroșit, 

Duhul său însă a focului pară 

Nu l-a atins, căci însuși fu foc; griiiți dar 

Nu cumva acest foc să vă 'ncihgă azi iar! N 


ara | | Az. Banciu. | 


Li 


Durata vieţii omenești? Un punct în univers. Substanţa 
ei? Transformaţie. Senzaţiile ei? Obscure. Corpul? Putrefacţie. 
Sufletul? Un vârtej. Soarta? O enigmă. Ce poate dar să ne 
ușureze călătoria aci pe pământ? Un, singur şi unic lucru; 
filozofia. Ea veghează asupra darului divin cu care ne-a înze- 
strat natura, întărindu-l contra Supărărilor și a suferințelor. Ea 
ne învață” să fim aceiaşi față de plăceri ca și de neplăceri, să 
facem nimic la întâmplare, să nu ne folosim nici de minciună, 
nici de ipocrizie, să nu simţim nevoia de a fi susținuți de alţii, 
să acceptăm cu. bună voință tot ce ne e destinat; în fine, 
să aşteptăm cu hotărâre momentul morţii considerând moartea 
ca o simplă disoluţie a elementelor din care se compune tot 
animalul. Dacă continua transformarea la care. suntem supuși 
în tot decursul vieţii, nu ne face nici un rău, de ce complecta 
noastră transformare sau disoluţie ne-ar inspră oare. temeri? 
- Toate acestea sunt conforme cu natura, deci nu € nici un rău, 


— 964 — 


Mijloace pentru obţinerea fericirei. 


o definiție precisă și complectă a cuvântului fericire nu 
trebue să fie” dată, de oarece în concepția acestui cuvânt intră - 
atâtea elemente diferite şi câte odată chiar contradictorii, încât * 


cuprinderea lor în o definiţie prea generală, nu ar avea alt. E 


efect, decât să mărească numărul acelora ce neagă existența ei. 
Pentru înţelegerea celor ce urmează, voiu consideră feri- 

cirea deci ca satistfacțiunea cât se poate mai complectă şi í 
se poate mai durabilă a unei acţiuni a noastre, sau a acţiunilor 
altora — la care noi participăm cu unul din simţurile noastre, 
— satisfacţiune care negreşit ne aduce o mulţumire sufletească. 

" Definiţia altfel dată nu exprimă o abstracţiune pură, nu . 
formează o axiomă, ea arată numai că fericirea, este ceva indi- 
vidual și instabil, că are mai multe forme, că este relativă ca 
conţinut şi durată, arată însă ceva “ce trebue să fie cunoscut de 
toți, anume 'că această fericire este accesibilă tuturor și că-nu 
poate fi considerată ca un bloc de stâncă unit, dar ca un mo- 
- zaic cu diviziuni şi subdiviziuni mai mari sau mai mici, locu- -` 
şoare ee ar'exprimă satișfacțiuni sau mulțumiri sufleteşti și din 
care fiecare din noi îşi poate aveă partea sa, fie în. decursul 
îndepărtat al unui an sau al unei luni; fie în acel apropiat al 
unei zile sau chiar a unei ore din zi, ` 

Negreşit că pentrur obţinerea unei fericiri, individul are 

nevoe de calități dintre care unele inăscute ca: constituţia, să- 
nătatea, aptitudinile organice şi intelectuale, etc,; altele dobân-. 
"dite prin educaţie, prin exemple, prin influenţa mediului. incun- 
jurător, prin dresaj. obiceiuri, etc. cu un cuvânt prin caracter. 
Caracterul nostru însă, — precum ştim cu toţii — este modi- 
ficabil şi aceasta se vede nu numai sub influenţa evenimentelor 
“politice, dar mai ales după marile cataclisme sociale, după ma: 
rile răsboaie și ultimul răsboiu ne-a dat de altfel sub acest ra- 
“port un bun exemplu. | 

-~ Variabilitatea caracterului nostru face ca îorma fericirei, 
după care alergăm în un moment dat să fie de multeori alta, 
decât aceea după care am alergat în trecut, iar diferitele ca- 
ractere fac ca aceea ce constitue o fericire pentru unul, să fie . 
“o adevărată nenorocire pentru altul. 


- i — 265 — 


Un exemplu ar puteă “clarifică mai bine cele' zise. Ştim 
cu toții cum înainte de răsboiul mondial se găseă — ca în 
toate timpurile de altfel, — o categorie de indivizi pentru care 


fericirea constă fie în satisfacțiunea plăcerilor de ordin material- 


ca: traiul bun, confortul luxos, haina la modă, etc, fie in po- 
litică, în jocul de cărţi, de curse, de bursă, etc. „Nu putem negà 
însă că înainte de răsboiul mondial, nu ar fi existat un număr 
şi încă destul de mare de indivizi, care căutau obţinerea feri- 
cirei în satisfacțiunea acțiunilor de un ordin mai înalt ca: che- 
stiunile de studii ştiinţifice, de umanitarism, de altruism, de 
asanare morală, etc. Răsboiul, sdruncinând caracterele face 
astăzi ca numărul acelora ce caută această din urmă formă de 
fericire, să fie prea. mic, — ştiinţa înaltă e lăsată pe al 2-lea 
plan, iar mulţi din acei ce săvârşesc acţiuni de umanitarism sau 
altruism fac acest. lucru de silă, din snobism- sau din ruşine; — 
în schimb a crescut şi încă destul de mare numărul acelora, 
care caută fericire nu numai în comerțul de bani, dar mai ales 
în stomac şi proba o avem în faptul că nu "numai casele de 
schimb sau intreprinderile comerciale, dar restaurantele;-cafe- 
nelele, bodegile, etc. şi-au dublat numărul față de acela ce eră 


în timp de pace. De asemenea satisfacția sensualităţei și aceea 


a sexualităței noastre face ca numărul varieteurilor café-chan- 
tant-urilor, cabareturilor, etc. să crească zilnic. Astfel că aşă 
precum caută cei mai mulţi astăzi fericirea (chiar dintre acei ce 
o căutau în trecut pe altă cale), unii lasă impresia că ei adoptă 
: pentru prezent filozofia lui Flaubert: «d’être bête, egoiste et 
d'avoir une bonne santé». 

Cum mijloacele pentru obţinerea acestei din urmă fericiri 
“(prin satisfacţiuni materiale) sunt de mai multeori oneroase şi 
. dăunătoare societăței, cred că prin cele ce urmează să pot do- 
vedi că stau la îndemâna noastră și alte forme de fericiri, pe 
„care le putem obţine prin mijloace permise şi lăudabile. i 


În general toate formele de fericire s'ar puteă reduce la 


“patru adică: fizică, intelectuală, afectivă şi morală. 
“Cum mijlocul pentru a obținea una oarecare, sau chiar mai 
multe gin aceste forme de fericiri este educaţia, datori suntem 


„să dăm fiecărei forme de fericiri, educaţia corespunzătoare, Fe- 


ricirei fizice va corespunde educaţia fizică; celei intelect le, 
“formarea spiritului; celei afective sau sentimentale, educaţia 
2 


= = 


sensibilităței (afective); celei morale cultura voinţei cu direcţia ` 
bună a imaginaţiei. 
Voiu rezumă în câteva cuvinte rostul fiecărej din aceste. < 
torme de fericiri. ; 
: Cea dintâi fericire a omului trebue să recunoaştem că e- 
aceea fizică, “adecă aceea ce constă. în satisfacția instinctelor: ai 
fizice şi cerinţelor noastre materiale. 
Fără ca noi oamenii să fim consideraţi ca nişte îngeri, sau: 
ca "nişte simple animale, trebue să mărturisim că ținem mai » 
mult de acest din urmă epitet, în înțelesul că, pentru a fi fe- 
ricit fiziceşte, nu ne putem privà de a nu mâncă, bea, dormi: i 
sau satisface alte nevoi corporale. í ) 
Recunosc că educaţia fizică este baza pe'care' clădim n mai `` 
târziu edificiul nostru moral şi intelectual; dupăcum recunosc 
că sănătatea noastră (în mare parte un dar al naturei) riscăm. 
` să o perdem de multeori prin neșştiință şi prin neprevedere şi 
că pentru obţinerea îericirei fizice suntem datori să aplicăm: 
prescripțiunile higienei care ne arată desvoltarea armonioasă a: 
întregei noastre ființe. Trebue însă să recunoaștem çă'nu este- 
bine a face exces cu atenția noastră indreptând-o numai în: 
căutarea mijloacelor de-obținere a fericirei fizice, întrucât faptul. 
ne împinge în vremea de astăzi (precum am zis mai sus) la: 
alegere de căi oneroase şi vătămătoare; aceasta cu atât mai- 
mult, cu cât avem: la îndemână şi alte forme de fericire din 
care una principală este fericirea intelectuală... Să apelăm deci. 
şi la aceasta din urmă. = 
Unii sofişti susţin însă că omul nu poate fi fericit din: 
` punct de vedere intelectual, decât atunci când este ignorant,. 
Ca om de ştiinţă (care pe fiecare zi mă conving cât de puţin. 
știu), mărturisesc că nu cred să fie satisfacțiune mai mare pentru. 
cineva, decât înţelegerea a cât se poate mai multor lucruri din 
“vieaţă și deci ca să nu fim privaţi de aceste satisfacțiuni sau: 
de aceste. mulțumiri sufletești, îmbogățirea creerului nostru cu 
cât se poate mai multe cunoştinţi e o necesitate imperioasă.. 
Datori suntem negreșit să formăm spiritul sau judecata. 
noastră în vederea unei fericiri şi de aceea din cunoştinţele: 
asimilate ca şi din vieaţa petrecută în lumea sufletelor mari,. 
_+rebue să ne formăm idealuri, pentru ajungerea cărora, să pă-- 
“ străm convingerea că orice suferințe, orice mizerie sau luptă,. 


-— 27 — 


etc. (ce intimpinăm în cale), nu poate fi decât principii de 
succes și de bine. 

Educaţia estetică va merge mână în mână cu acea fate 
lectuală pentru obținerea formei de fericiri intelectuale. În acest 
scop trebue să ne învăţăm a cunoaște frumosul, să ne învăţăm 
să primim lucrurile din natură sub o strălucire agreabilă, să ne 
educăm a privi şi admiră un peisaj sau un obiect de artă, să 

valorificăm scenele ideale ale poeziei sau ale istoriei, să as- 
cultăm o muzică, etc. 

Educaţia aceasta estetică desvoaltă imaginaţiunea şi aceasta 
din urină împodobește vieața noastră şi o face să apară cât se 
poate mai ideală. 

Idealiştii nu trebue ironizaţi,. căi ei sunt acei care au 
inima şi. spiritul totdeauna viu, sufletul” totdeauna avid de a 
înţelege, de a cunoaște, de a iubi; ei sunt acei ce rămân veșnic 
tineri, răspândesc totdeauna veselie în jurul lor şi se bucură 
de cele mai multe mulțumiri sufletesti în vieaţă. În educația 
intelectuală și estetică, poeţii și artiştii rămân acei ce vor jucă 
rolul cel mai important, întrucâţ ei singuri pot evidenţiă cali- 
tăţile sufletului nostru și ne pot arătă frumuseţea vieţei. Nici 
fericirea intelectuală şi artistică nu este de ajuns, trebue să 
apelăm de cele mai multeori la forma de fericire afectivă. 

Simpatia este un izvor de fericire şi de multeori o afec- 
ţiune, o dragoste, o amiciţie chiar poate transformă pentru un 
timp mai lung sau.mai scurt, vieaţa grea întrun locaș ceresc. 
E de ajuns să amintim fericirea afectivă ce o avem în familie, 
pentru a înţelege valoarea acestei forme de fericiri. Dragostea 
dintre soţi, aceea diritre părinţi și copii sau aceea -dintre fraţi 
și surori, etc., cât mai ales fericirea afectivă maternelă care se 
obține cu atâta sacrificiu şi abnegaţiune; sunt dovezile accesi- 
bilităței acestei forme de fericiri pentru fiecare din noi. 

Cultivând deci blândeţea, tandreţa, sensibilitatea afectivă, 
vom căută prin această educaţie a- afectivităței să arătăm nu 
numai foloasele ce se pot obțineă prin posedarea lor cât și 
acele obținute prin. felul de a ști să dăm și aproapelui nostru 
fericirea “sentimentală de care are nevoe, ştiut fiind faptul, că 
cu cât dăm mai mult, cu atât avem şi noi mai mult. Ingratitu- | 
dinea şi trădarea cu care se răsplăteşte de cele mai multe ori 
bunătatea şi dragostea noastră nu ne pot împiedecă de a con- 

2 


Z 


— 268 — 
„N 7 | J 
tinuà mersul pe această din urmă cale bună. Noi nu putem 
nici odată fi victimele bunătăței şi dragostei puse în actele noa- 
stre şi aceasta pe motivul că nimenea nu ne poate luă plăcerea 


sau mulţumirea sufletească ce am avut-o în momentul când 


am fost bun sau când am iubit, 


Fericirea însă cea mai înaltă, cea mai durabilă aceea care- 
„se găseşte mai uşor la îndemâna cuiva, este fericirea morală 
“ce se obține prin voinţă. Foarte mulţi indivizi trăesc astăzi 


conform zicerei lui Racine: «Nu fac binele pe care-l iubesc, 


dar răul pe care-l urăsc» sau a aceleia a lui Ovidiu: «văd bi- ` 


nele, îl: aprob, dar fac răul». Toţi aceștia nu pot aveă multe 
mulţumiri sufleteşti în vieață, căci nu poate îi fericit cineva care 
se ştie în greşeală sau care are ceva pe conştiinţă. 

În vederea obţinerei deci a acestei forme de fericiri, da- 
tori suntem să ne fortificăm voinţa şi caracterul în sensul de 


“a domină instinctele, tendinţele rele hereditare şi în special ` 


i 


` 


impulsivitatea noastră; să ne impunem prin o serie de idei şi 
obiceiuri a construi cu timpul în noi, 'o personalitate superioară, 
personalităţi ereditare (dacă această din urmă este rea). Acest 
lucru nu se poate obțineà decât prin un dresaj care trebue în- 
ceput de cu vreme de oarece persoanele adulte cu voinţă prea 


slabă, greu pot să-l realizeze, Epictet a susţinut că tot binele 


şi răul nostru nu depinde decât de voinţa noastră. Cu toata 
că în actele noastre se întâlneşte pretutindenea influenţa ca- 
racterului şi voinţei noastre, nu e mai puţin adevărat însă că 
voința noastră depinde în parte şi de condiţiunile exterioare ca; 
întâmplări, voinţa altora, etc, În toate aceste evenimente însă 
dresajul voinţei şi caracterului nostru ne poate ajută să eşim 
cu faţa curată, cu conștiința împăcată, cu un cuvânt cu o mul- 
ţumire sufletească. 

Obstacolele ce se opun .obţinerei formelor de fericiri ex- 
puse mai sus, provin unele dela noi, altele din afară. 

Printre cele dintâi menţionăm: //psa de ocupație ce aduce 
cu sine plictiseala şi pentru care nu avem alt remediu, decât 
munca. | l 

Când e vorba însă de muncă trebue să arătăm că pe cât 
timp o muncă ordonată, voluntară, plăcută, atrăgătoare şi lipsită 
de sâcăială aduce fericirea; pe atâta o muncă care nu îndepli- 


bă 


— 269 — 


neşte aceste condițiuni aduce oboseala și cu ea surmenajut 
care de altfel constitue un obstacol destul de serios al fericirei.: 

Caracterul slab cu componentele lui: nehotărirea, laşi- 
tatea, frica, timiditatea, etc. formează încă un obstacol al fericirei. 

Gelozia şi invidia sunt încă nişte obstacole grele de în- 
vins. Montesquieu zice că: dacă cineva ar dori să fie fericit, 
poate obțineă ușor acest lucru, ceeace însă constitue o nemul- 
țămire este tocmai dorinţa ce o avem de a fi mai fericiţi ca 
alţii pe care-i considerăm mai fericiţi decât noi. De aici ur- 
mează că trebue să ne limităm pe cât se poate mai mult. do- 
rințele, ambiţiunile- excesive căci numai aşă vom puteă suprimă 
grijile şi nemulțumirile. Unui însă din obstacolele cel mai mare 
al fericirei este neadaptarea la mediu. sau lucrul executat de 
noi contra vocațiunei noastre, 

Fiecare individ în vieață ar trebui să urmeze, sau să fie 
dirijat a urmă calea, unde l-ar duce aptitudinile. sale bune năs- 
cute sau dobândite. Grija educatorilor ar îi deci de a -ăută 
aptitudinile bune a educatului, şi de a ca şi stimulă vo- 
caţiunea sa cât se poate mai mult. 

Educaţia prea generală care se face astăzi de diferiţi edu- 
catori, constitue o eroare întrucât nu se ține seamă în această 
educaţie, nici de psihologia educatului, nici de diferențele in- 
dividuale dintre educați. Vina negreşit nu poate fi atribuită 
acestor educatori a căror număr este relativ foarte mic față de 
acel al educaţilor. Rezultatele însă a acestei educaţii generale 
le vedem. Ele se pot compară cu acele obținute. de un medic 
care având de îngrijit în o sală (destul de mare), bolnavi cu 
boli diferite, ar aplică pentru toţi bolnavii acelaş tratament, sub 
motiv că se găsesc în aceiași sală. — Când e vorba de edu- 
caţie, deci trebue să ne gândim totdeauna la faptul că toată 
vieaţa unui om poate îi sdruncinată atunci când este silit a să- 
vârşi un serviciu sau un lucru pentru care nu eră făcut. —o0. 
formă a neadaptărei la mediu este /ndiseiplina și desordinea. 
Ele intră parţial în instinctele noastre și sunt ţinute în frâu în 
parte prin educaţie, mai mult însă prin legile sociale. Indată 
ce o înțâmplare oarecare dărâmă aceste legi, atât indisciplina, 
cât şi desordinea se descătușează şi. isbucnesc cu o furie.care 
de multeori ne uimeşte (exemplu îl avem în răscoalele din 1907, 
în acele din 1918, etc.) Ceeace este- însă trist este că atunci 


— 210 — 


când legile își recapătă forţa şi stăpânirea din trecut, rămân 
în mintea unor indivizi vestige din deslănţuirea acestor instincte 
morbide care nu numai că dăunesc celor ce le au, dar de 
“multe ori şi anturajului în care trăesc. A doua categorie de 
obstacole sunt acele ce se găsesc în afara noastră, printre ele 
numărăm: piedicele care se opun ca noi să ajungem a tot 
puternicii zilei, sau să obținem o situaţie oarecare, acele ce se 
opun să fim bogaţi, etc. Pentru toate aceste obstacole nu se 
poate recomandă de cât un singur remediu, înz/elepciunea. ‘Să 
. evităm a ne autosugestionă, repeţindu-ne necontenit frazele: 
“ «cât aş fi de fericit să fiu ministru, rege, împărat», sau «cât aş 
fi de fericit să fiu bogat» (fie chiar imbogăţit de răsboiu, etc.) - 
Din contră să ne Gbișnuim cu dorința de a aveă fericirea în- 
țeleptului. Să ne amintim cu drag şi cât se poate mai des de 
fabula lui Lafontaine în care un cârpaciu care găseşte un sac 
cu aur, se duce şi-l predă finânciarului de oarece nu vrea să 


poarte nici grija păstorirei banilor şi nici acea a întrebuin- 
țărei lor. 


In cât priveşte încă educaţia diferitelor forme de fericiri 
“putem adăugă că: dacă la noi în. ţară se face ceva pentru edu- 
caţia fizică cu scopul obţinerei unei fericiri fizice, se face | 
foarte puţin în educàția+ intelectuală și mai ales morală sau 
afectivă, pentru obținerea formei de fericire corespunzătoare. 
Nici metodele şi- nici programele de învăţământ, (cu cât 
progresul făcut în el) nu vizează în deajuns formarea caracte- 
rului, a voinței și nu prepară individul pentru vieaţa viitoare. 
“În educaţia deci a copiilor, a adolescenților, a tinerilor, 
fie în familie, fie în şcoli, prima noastră grijă va fi negreșit de 
a-i înarmă pentru vieaţă dându-le şitpăstrându-le o bună sănătate. 
In al 2-lea loc însă atenţia noastră trebue îndreptată spre 
> cultivarea inteligenţei, spre desvoltarea aptitudinelor, spre for- 
tificărea voinţei şi caracterului. Toate aceste genuri de educaţie 
le vom predă cu blâhdeţe, cu dragoste şi intro atmosferă cât- - 
se poate de veselă. 
Mai târziu când copiii (dacă e vorba de educația lof) vor 
-fi apți a înțelege mai mult, îi vom învăţă că fericirea e relativă, 
“că prin voinţă se poate lăpădă de tendințe şi instincte infe- 
rioare şi că în fericirea ce o dăm altuia pot găsi adevărata lor 
fericire. 


201 — 


Persoanele adulte încă se pot educă şi mai ales. singure - 
‘In vederea 'obţinerei unei fericiri. 

Această autoeducaţie se face prin -o autosugestie apro- 
-piată a cărei repeţire- deasă constitue un escelent reconfort 
“intelectual, afectiv şi moral. 

Medicii psihoterapeutişti de seamă ca: Dubois, Forel, 
“Coste de la Grave,  Cou€, B&rillou, Farez, Mohr, Freund, etc. 
` ne recomandă şi se laudă cu rezultatele ce le 'obţin. 

Un mijloc bun de autoeducație care ne poate duce la 
“fericire este lectura constantă a bunilor autori. Negreşit se 
vor căută scrierile autorilor cari contribuesc să orienteze 
spiritul cetitorului spre optimism, așă “precum sunt în Franţa: 
Montaigne, La Fontaine, Corneile, Joubert, Alex. Dumas, R. 
Bazin, H. Bordeaux, etc. în Germania, Goethe, Schiller, Popert 
“Hermann, Kleist, Avenarius, etc.; în Anglia, Carlyle, Emerson, 
etc.; în India, Rabindranat Tagore; în Scandinavia Bjornsân. etc.; 
în România încă avem o pleiadă de literați foarte valoroşi şi 
-a căror scrieri nu- numai că ne dau satisfacţie, dar în cuprinsele 
ilor se poate vedeă scopul urmărit şi pentru indrumarea tuturor 
pe calea unde s'ar putéà obținea fericirea în mod onorabil -și 

lesnicios. 

Numele tuturor acizilor scriitori mi-ar lvà pagini întregi; 
mă mărginesc a spune că Editura Cărţii Româneşti prin pu- 
'blicaţiile sale întitulate «Pagini alese din scriitorii români» îşi 
ia sarcina de a-i aduce la cunoştinţa publicului, odată cu lu- 

-crările lor cele mai de valoare. 

Nu am pretenţia că în cuprinsul scurt al unui articol de 
-revistă să pot expune detalii asupra mijloacelor. prin care am 
“puteă obţineă cele mai multe şi mai durabile mulţumiri sufle- 
“teşti. sau fericiri. Fără a fi mărit numărul pesimiştilor prin cele 
“expuse, nu cred să fi câştigat chiar convingerea tuturor în 
"existența acestor .fericiri, aceasta cu atât mai mult cu cât unii 
:admiţând o teorie a fatalismului se lasă soartei (precum zic ei) 
“de a le aduce fericirea sau nefericirea, iar alții neadmiţând 
“existenţa fericirei de cât in ceriuri sau în mormânt, nu vor să 
“conceapă existenţa ei pe pământ. 

Celor dintâi nu le putem recomandă de cât sfatul că 
chiar dacă soartea le rezervă existențe grele şi penibile, nu: 
trebue -să contribue mai mult la înmulţirea greutăților. Căci 


ly 


— 272 — Es 


între cei ce-şi măreşte nemulțumirile date de soartă prin slă- 
biciune de voinţă şi caracter sau prin exigenţe, şi acel care le 
ameliorează prin reconfort moral, 'intelectual, afectiv, ca și prin 


buna sa umoare, nu este oare mai înțelept acest din urmă. 


care se acomodează filozoficește la aceia ce el. crede că. nw 
„poate evită ? 


Celor ce. neagă existenţa fericirei pe pământ nu le putem 


spune, de cât că chiar dacă o astfel de fericire (precum o în- 


teleg ei), nu ar există, totuși pentru binele familiei, pentru . < 
binele socieţăţii, sau pentru acel al omenirei, noi suntem. datori 
să o inventăm întru cât această fericire e strâns legată de: 


speranţe, de idealuri, cu un cuvânt de existența noastră. ; 
O fericire însă aşă precum am definit-o la Inceputul ace- 


stui articol, ori cât de” fragilă ar fi ea, există, nu o putem negà- 
şi orice act al nostru în care intră colaborarea armonioasă a. 


inteligenţei, a sensibilităţei şi a voinţei ne-o procură. 


O astfel de fericire nu trebue să alergăm mult spre a o; 
găsi, căci ea ca şi idealul este foarte aproape de noi, este chiar. 


în noi şi acei ce sar. îndoi de cele scrise de mine nu au decât: 
să citească frumoasa scriere a lui miss Haraden asupra tem- 
'plului. idealului. Cum această istorioară se poate aplică foarte: 
bine la căutarea fericirei o rezum: 


“<Un bătrân sdrobit de oboseală soseşte pe vârful unui 


munte, unde se ridică un templu măreț. El întreabă păzitorul: 
«Nu cum-va am ajuns la miraculosul templu al idealului, către 
care am mers toată vieața?> — «Vai nu», răspunse păzitorul. 

«Idealul nu este pe. vârful unui munte stâncos, izolat şi 
periculos. El este în inima vieţii lucrătoare şi plină de sforțări.. 
El este în câmpia unde crește grâul, unde se înalță oraşele, 
unde omul lucrează când cu grije când cu ură, când cu bu- 
curie. «L-am văzut», răspunde bătrânul, <m'am jurats cu el sana: 
eram tânăr. Ol dacă aş fi ştiut» 

Nu căutaţi deci departe fericirea. Apelaţi la diferitele forme: 
de fericire și cdată ce le-aţi obţinut, simţiţi-le, bucuraţi-vă Şi 
menţineţi- -le (prin mijloace onorabile) cât se poate mai mult. 


Dr. G. Preda. 


ENE, 


— 213 — 


- Morii. 
După Al. Petõfi.. 


Pasere dacă aș fi, 

Tot prin nori aş zăbovi. 
Dar'de pictor de-aş aveă, 
Numai nori eu aș pictă. 


Norii-atât de dragi îmi sânt 
Că-i salut, când vin, pe rând! 
Și fiecăruia îi spun, 

La plecare un: drum bun. 
Prieteni scumpi imi sunt. acești 
Pistriţi călători cerești .... 

Mă cunosc atât de bine, 

Inoât mai să cred îmi vine 
Că-mi ghicesc gi gându'n mine.. 


l-am văzut de-atâtea ori 
Dormitând 'n-apus, în zori, 
Ca pruneșori nevinovaţi —. 
La al mamei sân culcați. 


l-am văzut și mânioși, 
Mânioși și furioși, 

Gata dea se luă la luptă 
Gu furtuna cea mai cruntă. 


Ba i-am prins și întristaţi, 
In jurul lunii adunați, 
A bolnavei lor surori, 

` Ca fraţi buni, îngrijitori. 


Prin câte forme: au trecut, 
Eu în toate i-am văzut; 
Și ori-cum i-aș mai vedeă, 
Deopotrivă-mi vor plăceă, 


— 2974 — 


Sufleteşte înrudiţi, 

Nu mă mir că-mi sânt iubiți. 

Sufletul meu încă ia ` 

Forme mii, și va luă, 

Dar, de-aoeea, firea sa 

Tot cea veche'a rămâneă. | ~ 


Și-apoi încă În cevă - 

Ne putem asemăuă: 

Și ei au, .oa. ochii mei, 
` Lacrimi și fulgere 'n ei. 


Ax. Banciu. 


Populare. 


Multe stele sunt pe cer" 
Care toate 'n ziuă pier, 

Și mai mari şi luminoase, 
Nu-s ca mândra de frumoase, 
C'așă merge de frumos 
Gândeşti că scrie pe jos. 


- Badiul meu tinăr copil, 
Mândru ca un trandafir, 
“ Când îl văd seara ia poartă 
Parcă-i ruje 'nourată; 

Când îl văd seara pe lună 
Parcă-i floare din cunună; 
Când îl văd seara pe stele 
Parcă-d cruce de mărgele. 


Frunză verde măr mustos, 
Drag mi-a fost omul frumos, 
Și călare şi pe ios, 

Că şi noaptea-i luminos. 


Frunză verde de pe fag, 


`. Am un drăguţ ca un brad, 


Și lui Dumnezeu i-e drag. 


Să fiu sus ca negura 
Tot aşi merge ş'aşi ploua 
„Pe unde umblă badea. 


Dela noi pân' la Popești 
Răsărit-au flori domnești, 
Dar cine le-a răsărit? ` 
Băâdiţa când a venit — 
Dar cine le-a sămănat ? 
Bădița când a'nturnal. : 


Frunzuliță viorele, - îi 


- La portița dragei mele 


Răsărit-au două stele, 
Dar nu-e stele părăsite, 
Ci-s două flori înflorite, 
Una-i ea și una-s eu:. 


- Dorul ei și dorul meu. 


Adu, Doamne, luna 'n nor 
Să vină cine mi-i dor; 
Adu, Doamne, luna 'n prag 
Să vină cine mi-i drag. 


= 


pekare k T 


— 275 i. 
„Emke“ şi „Astra“, 


Aradi Viktor, cunoscut publicist maghiar, a tipărit în numărul din 

10 Ianuarie 1914 al revistei de sociologie. şi politică Socială «Huszadik 
"“Szâzad» (Secolul al 20-lea) redactată de Jászi Oszkár a. XV, vol. 29, Nr. 23—41 
"în Budapesta, un interesant studiu critic asupra operei culturale a societăţilor 
-noastre de cultură. Cu tot tonul prea pesimist şi uneori nedrept, mai ales 
când e vorba de societăţile culturale maghiare, acest studiu merită toată 
atenţiunea,. cu atât mai mult fiindcă la timpul său, cum mi-se pare, din 
cauze uşor de înțeles, el nici ma fost remarcat măcar de pressa ro- 
mânească, De aceea dăm aici în traducere părţile privitoare la aceste cele - 
mai însemnate două societăți culturale din Ardeal. (Nota traducătorului). 


Amândouă au jubilat în toamna 1911, — cEmke> un pătrar, 
«Astra» o jumătate de veac de existență. Serbările jubilare în 
-anumite privințe au avut caracter demonstrativ de amândouă 
părțile şi aceste împrejurări în sine sunt de natură de a lămuri 
deplin rostul celor două societăţi. Năzuinţa societăței <Emke»> s'a - 
“îndreptat într'acolo, să strângă în jurul ei ce aveă ţara mai ales: ` 
pe boierii mari, pe inalţii demnitari de stat etc, demonstrând 
“şi prin aceasta că puterea e de partea ei. La adunarea generală 
«Emke» a fost reprezentat regele, cele două corpuri legiuitoare, 
:guvernul, biserica, armata, universităţile, judeţele, oraşele şi in- 
stituţiunile culturale. «Nu 'adunare populară demonstrativă, ci 
adunătură nelegiuită şi desordonată> — numește secretarul ge- 
neral al societăței <Emke» adunarea jubilară a «Astrei», dar un 
membru în comitetul central «Emke», Dósa Endre subprefectul ju- 
-deţului Cojocna vedeă altfel lucrurile. «Pentrucă față de adu- 
narea- țărănească agitată, sgomotos de însufleţită dela Blaj a 
fost sărăcăcios jubileul nostru <Emke» limitat la boierii cei mari 
şi la domnii îmbrăcaţi în vestminte de gală. O mulţime de 
domni mari, adunaţi la olaltă din dorul de a străluci, din va- 
-nitatea de a figură, din speranţa de a se putea frecă de domnii 
“cei mai mari sau foarte mari, nu e mediul acela din care ar 
-puteă eradiă puterea de asimilare». 

Adunarea jubilară a «Astrei». a fost în adevăr contrarul adu-. 
'nărei de gală <Emke». In vreme ce «Emke» demonstră puterea, 
-<Astra> incă a ţinut să dovediască demonstrativ, că ea stăpâneşte 


a Cuvåntarea lui Dósa Endre îń şedinţa societăţii literare ardelene 
«Erdélyi Irodalmi Egyesület) ținută la 8 Octomvrie 1912. Erdélyi Lapok 
Nrul din 15 Octomvrie 1912. (Nota autorului)  . 


A 


mulțimile. Serbarea dela Blaj a fost adevărată adunare popu- 
lară, cu petreceri, conferențe, concert popular. La expoziţia sa: 
a arătat industria mică și casnică românească, cărora «Astra» le-a 
dat o mare desvoltare. Chiar şi ziarul hiperşovin «Pesti Hirlap» 
a fost nevoit să recunoască însemnatele succese dobândite de- 
«Astra». «Mica lor industrie nu e subvenționată, dar ţine seamă 
de trebuinţe. E o mare concurenţă a micei industrii maghiare | 
faptul că mica industrie românească e: enorm de desvoltată.. 

Sărmanii industriaşi din Blaj expun mobile, care, unelte agri-- 

cole, objecte de trebuinţă casnică... Din dulgheri, tinichigii, 

lăcătusi a făcut maestri industriaşi banul Astrei...» Şi după adu-- 

«marea serbătorească aeroplanul lui Vlaicu a încunjurat în sboruri 

îndrăsneţe câmpul libertăţii. Putem aveă orice părere despre. 
serbările «Astrei» și despre activitatea ei, un lucru e sigur, că în 

jurul ei se grupează toată cultura și toate năzuințele cultvrale- 

ale românimei din ţară, 

„Cele două serbări în sine luminează în chip caracteristic: 
cele două societăţi culturale. -Una a fost serbare oficială, ser- 

barea gentry-lor ardeleni, îmbrăcați în vestminte de gală, cari 

se prăpădesc şi cari aşteaptă lumină și strălucire dela marii | 
demnitari ai ţărei. - Serbare demonstrativă a fost şi cea dela. 
Blaj, dar aceasta a fost serbarea unui popor cu, năzuințe de 

mai bine, Şi cumpăna stabilită în zilele jubilare încă a dovedit: 
aceasta. E: neîndoielnic, că şi la conducerea «Astrei» sunt multe- 

greşeli — până când Goga încă nu eră secretarul «Astrei» a seris- 
multe lucruri care trebue ţinute în seamă privitor 'la «Astra» —- 
dar un lucru e sigur, că deși de multeori cu mijloace naive 

<A stra» totdeauna s'a silit să înalțe cultura poporului. Faţă de. 
aceasta năzuințele societăţei <Emke» totdeauna au fost departe 


de massele populare, «Cercetând cu deamănuntul rapoartele: . - 


«Emke» ajungem la convingerea — scrie Dósa Endre, subprefect,. 
membru în comitetul central al acestei societăţi! — că această. 
societate atât de însemnată pentru părţile maghiare ale Ardea-- 
lului nu dispune nici de mijloace materiale trebuincioase pentru 
atingerea scopurilor sale, nici ‘idei conducătoare, în stare să: 
înlocuiască lipsa mijloacelor materiale, nu art. Spiritul de jertfă. . 
al„societăţii ... scade tot mai mult, Puterea conservatoare, care 


'1 Pentru Isoieua de 50 ani, «Emke». (Az »Emke» 50 éves ĵubileumáràá)... 


A (Nota autorului.) 


— 277 — 


nu se poate lăudă în de ajuns şi care a fost baza cea mai 
trainică a desvoltărei societăței, astăzi, pe lângă păstrarea ca- 
drelor strâmte de mai înainte, devine o piedică Şi face să 
înceteze orice acţiune mai mare...» 

Dar să vedem mai de aproape activitatea celor două so- 
cietăţi, Dacă. le măsurăm puterile materiale, <Astra» e mult infe- 
rioară. Faţă de averea societăţei «Emke» de 3.665,475 coroane, 
a «Astrei» e numai 1.154,392 cor. E şi firesc să fie așă, doar pe 
«Emke» o sprijinesc guvernul, judeţele, oraşele și corporaţiunile, 
pe când «Astra» și în privința aceasta e avizată exclusiv. la po- 
porul român care numai bogat-nu se poate numi. Ajungeră la 
rezultate interesante, dacă alăturăm bugetele celor două socie- 
tăți, Bugetul anual al societăței «Emke» e de 261,117 cor., pe 
când al «Astrei» de abiă 76,879 cor. Aceste sume nu corespund 
nici proporţiei averilor. Explicaţia o aflăm în împrejurarea, că 
o bună parte din averea «Emke» nu e întrebuințată pentru sco- 
puri culturale, ci se fructifică în bănci, pe când averea «Astrei» 
partea cea mai mare e în investiri. Şcoala ei, casa ei culturală 
şi muzeul ei reclamă sume mari, care aduc venitur numai cul- 
turei, nu şi asociaţiunei. 

Ce priveşte cheltuielile conducerei centrale, aflăm dispro- 
porţii şi mai mari. «Emke» plăteşte 9000, 5000, 3400, 2800, 2400, 
2100 şi 1600 cor. celor şapte funcţionari ai ei şi, afară de aceste 
plăți şi de veniturile laterale ce le dă funcţionarilor ei,- mai aré 
cheltuieli de 4160 cor. cu personalul. Faţă de acestea dintre 
cei doi secretari ai «Astrei» unul primeşte 3000 cor. pentru con- 
„ducerea întregei administrații, iar celalalt — secretarul literar tot 
pentru 3000 cor. redactează «Transilvania» şi publicaţiunile 
« Astrei». Pe lângă ei lucrează doi funcţionari plătiţi cu câte 1800 
şi numai servitorul e:mai bine plătit la «Astra» decât la «Emke», 
După acestea să vedem, ce ispravă face «Emke», cu personalul 
ei plătit cu 23,560 cor, şi ce ispravă face «Asira» cu personalul - 
ei plătit cu 10,800 cor. 

Partea cea mai însemnată a acţiunei Emke» e şcoala de 
agricultură secuiască din Geoagiu, al cărui temeiu îl formează 
moșia“de 2000 jugăre dăruită de contele Kun Kocsârd.' Moşia 


1 inexact! Contele Kun Kocsárd a dărpit o moşie de 2500 jugăre cu 
“toate veniturile ei: moară, târg, vad etc. Vezi anuarul «Emke» pe anul 
1888 —1889. (1888—1889-iki évi jelentés Emke. Irta és összeállitotta Sándor 
József központi főtitkár). (Nota traducătorului.) 


— 28 — 


şi şcoala sunt administrate nu de «Emke», ci de ministerul de 


agricultură. Conform rapoartelor şcoala funcţionează admirabil, -` 
«pune bază câte unei familii culte, de multeori de gentry>, dar 


din alte părți ale rapoartelor se poate vedea altceva. Moșia îă 
-aparținătoare şcoalei, «ferma model» are animale slabe şi din > 
„cauza lucrărei primitive produce anual de jugăr numai un venit ~? 
de 5 cor. 44 fileri. Aceasta însă nu importă pe putred de bo- 
gata «Emke», mai cu seamă fiindcă după un jugăr dat în arândă 
țăranii plătesc 16 coroane, 

Sume considerabile a cheltuit «Emke» pentru sprijinirea ma- “ 
terială a preoţilor maghiari din «punctele primejduite», sprijinire” 
care a încetat numai dela congrua lui Apponyi încoace, Ase- 
menea ajută și şcolile ungurești întemeiate în părţile naţionali- 
tăţilor în contra școlilor <nemaghiare. cu influenţe destructive, 
desnaţionalizatoare şi instrăinătoare>. Că această parte a acţiunei - 


ei ce rezultat a dat, e greu de arătat, fiindcă în haosul ameste- -` 


cului și sprijinului dat de stat și de autorităţi nu poți deslușt 
rolul societății «Emke». La întemeierea bibliotecilor populare 


- asemenea se pierd graniţele şi e aproape cu neputinţă să sta- x 


bileşti, ce a făcut «Emke» şi ce «consiliul muzeelor şi bibliote- 
-cilor din țară>. In anuarele «Emke> această activitate e înfăţişată 


cu cifre mari, dar valoarea acestor cifre e foarte relativă. E. ` 


aproape cu neputinţă să determini, de exemplu, înțelesul pro- 
poziţiunei: «Numărul ... bibliotecilor populare în această. parte 
"de țară cu donafțiunile societăței «Emke» se ridică la 154», Mai 
cu seamă dacă te_gândeşti, că bunăoară din operele istorice > 
ale lui Szabó Ferenc se află în bibliotecile populare <Emke» 
exemplare în preţ de 50,000 cor.(?) Afară de aceea şi ministe- 
rele au dăruit acestei societăţi cărți şi publicaţiuni,. în sfârşit 
scriitorii şovini încă și-au trimis operele, care se ocupă de che- 
stiunea naționalităților, societăţei <Emke» și care încă au ajuns în. 
bibliotecile ei~ populare., 

In punctul acesta trebue să vorbim şi de publicaţiunile: 
«Emke». Această societate a promovat cu editura și sprijinul ei- 
material o întreagă literatură de alarmă contra naționalităților.. 
„ Exemplele cele mai classice ale literaturei subterane de popor 

„de rassă, de societate aleasă, de supremație naţională şi politică. 
le găsim în publicaţiunile «Emke». Dacă răsfoim şi numai su- 
` perticial aceste publicaţiuni, ajungem la convingerea că «Emke» 


— m — | : 


nici nu se consideră de societate pur culturală, ci de un organ 
social antiromânesc, care în afară ce ẹ drept paradează cu lo- 
since filoromâne — în spiritul lui Rákosi Jenő. <Emke> prin pu- 
blicaţiunile ei nu urmăreşte propaganda culturală, ci se aruncă 
asupra chestiunei naționalităților. Că în ce măsură e preocupată 
«acţiunea culturală» <Emke» de acest punct de vedere, se vădeşte 
și în alte privinţe pas de pas. Când scrie guvernului şi cere 
înfrânarea mişcărei naționaliste, când din aceleaşi motive scrie 
în contra statificărei administraţiei publice și a dreptului de vot, - 
când nu-şi dă în arândă moșiile dela Călian (judeţul Cojocna) 
locuitorilor de acolo ahtiați de pământ numai pentru aceea 

fiindcă sunt Români. E deosebit de caracteristic pentru spiritul 
societăţei <Emke» felul cum înțelege dreptul de vot, for- 
mulând ca un postulat de cens moral să ştie toți aspiranții de 

vot ceti, scrie și socoti ungureşte. Acest postulat corespunde 

deplin felului de cugetare al domnilor maghiari și români ma- 

ghiarizaţi din Ardeal. Necunoaşterea limbei maghiare e um 

temeiu de neîncredere morală, iar românismul deadreptul, tra- 

dare de patrie. In contra acestui <păcat> se luptă şi atunci, 

când pornesc acţiune pentru maghiarizarea numelor și când: . 
urgitează la guvern maghiarizarea numirilor de localități. Acestui 
zel al societăţii «Emke» se datoreşte, că în unele ţinuturi locuite 
de Românii din Ardeal abiă te poţi orientă in haosul numirilor 
vechi și nouă. Impotriva botezărei numirilor de localități dusă 
la extrem a fost nevoit, în sfârşit, să-şi ridice cuvântul şi gu- 
vernul,! dar <Emke» nici astăzi nu vrea, nici astăzi nu poate să 
înţeleagă, ce păgubitoare e această parte a acţiunei sale. 


Conducerea societății <Emke» îşi face o preocupare deo- 
sebită să ridice statui și monumente funerare personalităţilor eb 
distinse, Că până unde merge acest zel, o dovedeşte exemplul 
classic al monumentului funerar Miksa Zsuzsánna. Această femeie. - 
a făcut o fondaţie de 12,000 cor. la «Emke»? şi «Emke» i-a: 
ridicat cu cheltueli de 6,000 cor.. un monument funerar. Natural, 


t Cuvântarea contelui Tisza István în camera deputaţilor. In jurnalul: 
şedinţei ținute la 26 Noemvrie 1913. _ (Nota autorului). 

3 Inexact! Miksa Zsuzsánna a testat societăței «Emke» o avere de: 
peste 200,000 cor. (Vezi anuarul acestei societăți pe 1909 pag. VIII). A- 
meritat, deci, să i se ridice un monument îunerar cât de pompos. 


(Nota iu caii 


— 280 — 


DE i 


-desvălirea monumentului s'a întâmplat pe lângă serbări și emulări 
-de oratorie ne mai pomenite. Acesta e, ce e drept, cel mai comod 
fel de a cheltui paralele şi cel mai minunat prilej de a te afişă,. . 
prilej pe care direcţiunea «<Emke» Îl folosește întotdeauna. Sterilă, 
dar pompoasă e activitatea bogatei societăţi, și asttel e firesc ~ 
să stârnească mai curând sau mai târziu nemulțămirea membrilor. ~ 
Dósa Endre, subprefect, sa ridicat cel dintâiu împotriva siste- .: 
mului, deşi nici el wa ştiut să arate rădăcina răului. 


Şi acum să vedem, ce face «Astra» care în privința ma- 
terială e cu mult mai slabă. Școala ei civilă de fete din Sibiiu 
şi internatul în legătură cu această şcoală se bucură de nume 
bun chiar și în România şi Bucovina. In loc să sprijinească 
școli, ea e aderenta instrucției libere și, deși «consiliul instruc- 
țiunei libere> mo ajută, totuş ține anual câte o mie de confe- 
rințe populare, nu discursuri festive. Cenferențierii ei se duc 
în satele dela munte în mijlocul poporului cu-ţundre şi sumane 
şi-i vorbesc în limba lui. Dar nu despre «primejdia maghiară», 
ci despre chestiuni economice, industriale, comerciale, sanitare, 
“juridice etc. In oraşe vin la ordinea zilei și chestiuni li- 
terare, artistice și ştiinţifice, dar şi aici dau o importanţă deo- 
'sebită conferinţelor populare. La conferințele «Astrei» stau lângă 
'olaltă în rândurile ascultătorilor domnii şi țăranii, oamenii 
«Astrei» caută cu adevărat legătura cu poporul. Aceasta e şi fi-. - 
resc, deoarece intelectualii români, neavând puterea oficialităţei, 
“sunt avizaţi - la popor, dar în urma urmelor lucrul principal e, 
-că opera culturală nu e sterilă. Şi cursurile pentru analfabeți 
«Astra» le ţine din puterea ei, având să lupte şi aici cu o mul- 
time de piedeci artificiale. 

De mare însemnătate sunt expoziţiile «Astrei», prin cári 
se sileşte să desvolte simțul de gospodărie al poporului. Pro- 
dusele. industriei casnice din diferite ţinuturi le duce în astfel 
de locuri, unde industria casnică e mai puţin desvoltată. . Prin 
aranjarea de expoziţii atrage atenţiunea ţărănimei la o economie 
mai intensivă, precum şi la însemnătatea întocmirilor igienice. 
Şi cele aproape cinci sute! de biblioteci populare sunt aranjate 
“în baza acestor principii conducătoare, stând în legătură cu . 


1 Astăzi <Astra» numără aproape 3000 biblioteci populare. 
i (Nota trad.) 


— 281 — 
:agenturile şi despărțămintele. In despărțăminte se desvoaltă ` 
activitatea cea mai vie şi că ce serios îşi înțeleg cercurile çon- . 
ducătoare. datoria o dovedește cazul tipic al marelui proprietar, 
fost deputat, Dr. Aurel Vlad, bunăoară, care conduce însuș 
afacerile unui despărțământ cu buget de abiă 300 cor. în chipul 
cel mai zelos. Anual ia de mai multeori contact personal cu 
fiecare membru şi însuși conduce mica acţiune, împreunată cu 
atâta bătaie. de cap. 

Sunt foarte interesante şi merită un studiu special pu- 
blicațiunilė <Astrei>. «Astra» trimite şi membrilor ei cari plătesc 
anual două coroane zece broșuri populare şi un calendar. Bro- 
şurile cuprind lucruri de literatură frumoasă, de grădinărit, de 
agricultură, cazuri de drept mai obişnuite în vieața de toate 
zilele în formă populară. Adevărat, că în cele. dintâi timpuri au 
fost între broşurile acestea şi câteva care îţi amintiau direcţia 
«Emke» şi se puteau pune într'o categorie cu acestea, dar 
-oamenii «Astrei» curând sau convins, că această direcţie de 
loc nu serveşte țelul fixat şi de atunci au trecut la publicaţiuni 
în adevăr folositoare şi populare. Brușurile populare ale lui 
Aurel Cosciuc despre agricultură, ale lui Vasile Osvadă despre 
cooperative şi ale lui N. Iosif despre pomărit sunt în adevăr 
exemple de publicaţiunile. unei serioase societăți de cultură. 
Chestiunea naționalităților e exclusă din publicaţiunile acestea. 
In locul «Astrei» o agită în deajuns «Emke». Şi toată această 
acţiune culturală o săvârşeşte cu cheltueli disparente, pentrucă 
broșurile «Astrei» de 10—20 îileri le caută şi nemembri, aşă 
încât publicaţiunile «Astrei» le cetesc şi le cunosc şi în colibele 
satelor celor mai părăsite din munţi. 

Dar activitatea «Astrei» nu se mărginește la atât. Secţiile 
ei ştiinţifice-literare încă săvârşesc operă frumoasă. Editează 
unica revistă ştiinţifică românească din ţară Transilvania, au 
pregătit şi tipărit Enciclopedia Română, au înființat muzeul 
istoric şi etnografic în Sibiiu.! Din multele lucrări ştiinţifice 
semnalăm numai vreo câteva. La inițiativa secţiei literare a 
«Astrei» a fixat Academia din Bucureşti chestiunea ortografiei 
românes Mult sa ocupat «Astra» şi de chestiunea termenilor 
“tehnici populari, precum şi, de aceea a numirilor de localităţi. 

1 Inexact. Muzeul «Astrei» n'a fost înființat de secţii, ci de toţi 


;snembri ei cu concursul întregei obşte româneşti. (Nota trad.) 
| i 3 


"aici sunt neajunsuri la conducere, dar rezultatul final e operă se- - 


e 


— 282 — 


Dintre studiile de etnografie ajunge să amintim, că a cules in : 
cepând dela datele privitoare la portul național până la datele 
statistice privitoare la starea țărănimei tot ce i-a fost accesibil. 
Scurt: pe steagul societății «Emke> e scrisă deviza lui Rákosi: «m 
brăţişăm cu drag pe cine se pleacă; cine nu, va pieri dela sine». 
“îm «Astra» sunt concentrați toți aceia, cari nu vreau nici şă se * 
plece, nici să piară. Şi până când toate silințele societăţii <Emke» 
se pierd în încercări sterile de maghiarizare, «Astra» săvârşeşte 
operă pozitivă, fiindcă are nevoie de o asemenea operă,- 
“Singură «Astra» lucrează liber, luptând cu administraţia. `? 
“publică, dar cu succes, fiindcă efectele se văd pretutindeni. Şi 


rioasă. <Astra> face cultură 3. populara, se "coboară la popor. 
Trad. oan Georgescu. 


- Mulțumită rafiunei şi puterilor morale cu care ne-a înzestrat ` 
- natura, B Pta îndură cu răbdare și demnitate loviturile soartei 
și a semefilor noștri) - 


| “Când un om-se poartă necuviincios, trebuie să-ţi dai seama, > 
că mentalitatea sa, în lipsa unei educaţiuni mai bune, nu-l ajută A 
să se poarte altfel; iar tu, ferește-te de a te cobori la nivelul” 
purtării sale pe care o blamezi, căci care ar fi atunci deosebirea: 
între tine și el? 


k 


O faptă bună trebuie să fie voită și. lipsită de orice alt 
gând, decât acela al binelui. suta 


Neînfelegerile şi discordiile cele mái dese se produc din: ' 
cauza interpretării prea grăbite şi arbitrare ce dăm înțelesului 
“cuvintelor. Să evităm dar de a ne pronunţă, înainte de a $ 
reflectat. 

Nimic mai greu decat să pătrunzi caracterul unui om în. 
toate fazele lui, nimic mai delicat decât să-ți dai opinia și nimic > 
„nai ușor decât să gresesti. - 


Omul se cumințeşte după ce a comis prostia, ar putea însă: 
să o evite, dacă s'ar deprinde să raționeze înainte de a acfionà:. 


— 283 — 


Memoriile contelui Czernin, dapă răsboiu. 
- Escerptate de Horia Petra-Petrescu.' 


Se traduce atâta, cu cap şi fără de cap, ta noi, se izideşte atâta. cer- 


neală şi atâta hârtie de tipar — şi, totuș, Iucrări capitale, lucrări pe cari | 


ar trebui să le ia la cunoştinţă şi să le discute publicul românesc sunt tre- 
cute cu vederea. Pentru o lucrare ca «Etica polifică» de Fr. Foerster nu avem 
încă editor, iar o carte ca memoriile contelui Czernin, încă n’a văzut lumina 
zilei în limba românească, cu toate că conţine pasagii de o deosebită im- 
portanță pentru noi. | 
Jurnalele au publicat în timpul din urmă (Febr. 1922) procesul verbat 


al conferinţei dela Berlin 1917, cu propunerea făcută de contele Czernin 


ca România să ajungă la «proporțiile priucipatului Monaco». 
Rândurile următoare au menirea să atragă: atenţia opiniei publice 
asupra. «memoriilor» și să îndemne o casă de editură românească să edi- 


teze întreagă lucrarea, spre orientarea opiniei noastre publice. Cine vrea: 
să se edifice asupra stărilor din fosta monarhie austro-ungară va frebul să | 


citească lucrarea contelui Ottokar -Czernin «Im Weltkriege» (în răsboiul 


mondial, ed. II 1919, ed. Ullstein şi Comp. Berlin—Viena) — căci aici va 
găsi motivele principale ale isbucnirii răsboiului mondial, tormulate nu se p 


poate mai bine. 


DI Ottokar Czernin a fost, dupăcum se ştie, reprezentantul Austro- 


Ungariei în România, la începutui răsboiului. Înainte de răsboiu a scris 
o broşură, în care şi-a exprimat pe față nemulţumirea sa cu privire la tra- 


tamentul naționalităților în Austro-Ungaria. «Am apărat (ìu broșură)», 


scrie dl Czernin, «punctul de vedere că nu se poate menfine lungă vreme 
o politică de opresiune a naționalităților şi că Ungaria va puteà să aibă 
un Viitor numai dacă va rupe-o definitiv cu această politică şi dacă va 
acordă naționalităților întreagă egalitatea de drepturi». (Im Weltkriege», 
pag. 104). Cu toate că este condus de convingerile acestea, primeşte să re- 


prezinte la Bucureşti punctul de vedere diametral opus, acela al contelui . 


Tisza, care-i cere și şi capătă cuvântul de onoare că în calitatea de repre- 
zentant al monarhiei va apără totdeauna punctul de vedere dictat din Ball- 
platz, unde directiva o dădeă, după mărturisirile contelui Czernin, Tisza. 

Sa fi pătruns de dreptatea revendicărilor popoarelor nemaghiare din 


Ungaria şi, totuș, să aperi pe acela care vrea să le subjuge — se poateo. 


mai ciudată carieră diplomatică? Contele Czernin s'a pus pe punctul de 
vedere că ambasadorul este o «rotiță în marea mașină de stat», şi că are 
să se conformeze, urmând loial cele dictate din partea superiorilor, căci 
«ar fi imposibilă altfel o politică unitară, dacă ar vrea să-şi ducă în înde- 


plinire fiecare funcționar subaltern părerile sale subiective, fie ele corecte. 


sau false». (pag. 104). Urmând preceptelor acestora însă a ajuns de 
multeori în corn de capră, Căci-ca să aperi un punct de vedere despre 


care eşti pătruns că nu este corect, este un lucru ingrat, dacă nu mai mult. 


Contele Czernin învinueşte pe alții că mau fost sinceri în anturajul | 


împ. Wilhelm şi Franz loseph şi este tot atât de sincer şi atunci când re- 
` 3* 


— 984 — 


latează despre amenințările, la care eră expus din partea reprezentantului 
Ungariei, a contelui Stefan Tisza, care ameninţă că va împușcă pe acela 
care va încercă să ia chiar şi numai un kilometru pătrat din. pământul un- 
guresc. (Când îl conjură odată contele Czernin să cedeze teritorii, ca să 
se poată ajunge la pace, îi scrie contele Tisza: «oricine va încercă să ia 
chiar numai un km. p. din teritorul unguresc, împușc asupra lui»! pag. 


_140). Acelaş conte Czernin, judecând pe Tschirschky, ambasadorul Ger- . 


maniei în Viena, scrie că nu este irelevant cu ce fel de energie se intre- 
pune un exponent al unui stat pentru guvernul ţării sale. «Părerea «pri- 
vată» (personală) à ambasadorului nu se poate între împrejurări, deslipi 
. de cea «oficială». De sigur va influinţă cea dintâi pe cea din urmă...» (pag 17). 
„Atunci, ..? = A È 
L - 
Dar mărturisirile contelui Czernin sunt atât de prețioase încât me- 
rità să fie citate mai conştienţios. Să vedem d. e. ce epitete găseşte pentru 
` stările din Austria şi Ungaria de dinainte şi din decursul răsboiului. «În 
palatele ministerului de externe», scrie contele, <arătă barometrul politic 
de ani de zile furtună (Sturm)». «Am avut în monarhie atâţia oameni lași 
(Feiglinge) în fotoliile - ministeriale, atâţia Oameni, cari au arătat tot atâta 
- curaj împotriva subalternilor, servilism, care se târeşte (Kriecherei) spre 
cercurile de sus şi Jașitate față de o opoziţie, care strigă, încât un bărbat 
“> ca Tisza...» (pag. 142). «În ce formă s'ar fi întâmplat decăderea (descom- 
punerea) monarhiei, dacă. s'ar fi putut încunjură. răsboiul, fireşte; nu se 
poate spune. De sigur mai puțin grozav decât cu ajutorul. răsboiului ace- 
stuia, Probabil şi. mai încet şi poate fără ca să smulge cu noi în vârtej 
lumea întreagă. — Trebuid să murim. Felul de a muri ni l-am putut alege 
şi ne-am ales pe cel mai grozav» (pag. 41). «Edificiul monarhiei, pe care 
(Franz Ferdinand) voiă să-l sprijinească şi întărească atât de bucuros, eră 
dejà atât de putred (morsch), încât ma mai rezistat la un pas (de salvare) 
mai rezolut, și dacă nu ar fi fost desfiinţat cu puterea din partea răsbo- 
iului, e probabil că ar fi făcut-o revoluţia în internul lui — bolnavul eră 
greu de tot în situaţia de a puteă supraviețui operaţia» (pag 62). 
Franz Ferdinand voiă să salveze statul. «Gândul lui eră acela de 


2 


a descompune monarhia în state naţionale numeroase, mai mult sau. mai 


puţin independente, cari să aibă în Viena un aparat central pentru aface- 
rile importante şi cele de neincunjurat, adecă voiă, cu alte cuvinte, să în- 
locuiască dualismul cu federalismul> (pg. 54). In. vederea acestei trans- 
îormări, care ar fi însemnat însănătoşirea statului, voiă ca — ajuns la 


1 Ameninţările cu împușcatul nu erau, de altfel, neobişnuite în Au- 
stro-Ungaria. Ce scene s'au petrecut în camera din Budapesta şi între 
Károlyi şi ceilalți gentry unguri — o ştie toată lumea. Mareșalul Conrad 
de Hötzendorf scrie în. «memoriile» sale, apărute după răsboiu, că şi 
Francisc Ferdinand eră o fire impulsivă, care a spus odată: «Dacă voiu 
ajunge odată comandant suprem, fac ce vreau; vai de cel ce o să facă 
altceva —-o să las să-l împuște!» 

Atât cuvintele lui Tisza, cât şi ale lui Francisc. Ferdinand sunt ca- 
racteristice pentru halul monarhiei. 


— 285 — 


cârmă — să micșoreze puterta elementului unguresc, care iși arogă o 
preponderanță, care nu-i competeă. Dar împotriva tezei lui Fr. Ferdinand: - 
s'a pus cu toată tăria Stefan Tisza, folosindu-se de toate mijloacele ea să 
zădărnicească transformarea aceasta, care — singură — ar fi salvat monarhia. 
Ambasadorul austro-ungar în Bucureşti, reprezentantul statului, pe 
care l-a descris în colorile de mai sus, se miră dacă cercurile oficiale ` 
ale României s'au purtat cum s'au purtat cu un astfel de stat și vorbeşte de 
lıpsa de loialitate a cercurilor conducătoare române, câtă vreme şi cercurile 
române aveau ochi să vadă și urechi să audă. Incă vre-o căteva citate 
caracteristice: | $ i ' 
«Qeneral-stab-ul nostru eră în parte foarte slab. Escepții erau, dar 
acestea confirmau regula. Mai întâi de toate îi /ipsià orice contact cu tru- 
pele. Domnii (din stab) steteau la spate şi dădeau ordine. Aproape nici 
odată nu-i.vedeau soldații pe front sau acolo unde fluieră gloanjele. Tru- 
pele au învăţat să urească în decursul răsboiului pe domnii din General- 
stab» (pag. 28). | 
lată câteva păreri, post festum, despre aroganța cercurilor conducă- 
toare germane: . 
<RAsboiul mondial war fi isbucnit nici odată dacă war fi adus până 
la punctul de fierbere -constelația mondiala nelncrederea crescândă a an- 
tantei faţă de planurile Germaniei, Felul şi maniera Germaniei de a 
se manifestă, vorbirile împăratului Wilhelm, päşirea prusianilor în lume, 
vecinica batere în piept şi asigurarea că se razimă pe puterea pro- 
prie şi sdrăngăneala cu sabia trezi în întreagă lumea un simfenânt de 
antipatie şi de îngrijarări şi au avut ca rezultat coaliția aceea morald îm- 
potriva Germaniei, care şi-a avut o expresie atât de grozav de practică ` 
în răsboiul acesta. Pe de altă parte sunt firm convins că tendinţele germane. 
sau mai bine zis prusiane în lume au fost interpretate greşit şi că factorii 
germani hotăritori n'au avut nici odată drept ţintă o domnie a lumii, 
Voiau să-şi afirme existența sub soare, voiau sä se menţină In şirul pute- 
rilor celor dintâi ale lumii; acesta eră dreptul lor, dar aceste adevărate şi 
afirmative, vecinice provocațiuni germane şi aceste temeri, evocate în urma, 
lor, şi cari se măreau mereu, ale eutentei, au creiat tocmai, acea concu- 
rență fatala de înarmări şi politica aceea de coaliţii, care .s'a descărcat 
mai apoi în decursul răsboiului ca o furtună grozavă» (pag. 7—8). 

- «Trecând peste Diippel, Königgrätz şi Sedan a creiat Bismarck im- 
periul german. Politica sa a fost aceea de «Sânge şi fler» — această po- 
litică de forță şi de mijloace forţate rezidă de cincizeci de ani ca evan- 
ghelie de artă diplomatică în capul fiecărui elev de liceu (gimnasist) german 
— dar geniala desteritate, înțelepciune şi şi perspicacitatea în aplicarea 


1 Ministrul de finanţe ungar (Aug. 1921), di Megedüs, declară în «N. 
Wiener Journal»: «Austria pentru care am intrat în răsboiu contra prote- 
„ stulni contelui Tisza, a cărei generali inenpabri ne-au ruinat, care s'a retras 
mereu pe câmpul de luptă, iar acum, în sfârșit, ne fură «ceasul de aur» din , 
buzunar (Ung. de Est).» (v. «Infrăţirea»>, Nr. 286, Aug. 1921). Chiar şi dl. 
Hegediis scrie acum astfel, după ce a tipărit pe timpul răsboiului in «Flug- 
schriften für Osterreich-Ungarns- Erwachen» o broșură: «Ungaria după 
răsboiu». . ng 


— 286 — 


mijloacelor sale forțate, acelea nu le-a putut lăsă ca moştenire Bismarck 
„poporului german...» <Năvala în Belgia şi Luxemburg a fost o politică 
` a forţei, bismarckiană, dusă în îndeplinire nu de oameni politici, ci de 
generali, dar. fără calităţile de judecată ale ini Bismarck despre urmările 
pustiitoare ce ar aveă-o» (pag. 22—8). 

Referitor la Ludendorff scrie contele “Czernin: «Vorbeà mult şi 
vecinic fd/os (scharf) şi întrun fon de comandă prusiană» (pag. 169). 

Se poate un atestat mai elocvent despre spiritul care a domnit în 
monarhia austro-ungară și in Germania, la declararea răsboiului, decât 
mărturisirea aceasta a reprezentantului autorizat. a fostei Austro-Ungarii ? 
Diagnoza aceasta, post festum, a contelui Czernin au facut-o zeci şi zeci de 
“reprezentanţi ai «naționalităților», dar au înfundat puşcăria din cauza aceasta 
(ca <memorandiştii», d. e.) sau au trebuit să ia lumea în cap, ca Aurel C. 
Popovici, expatriindu-se din cauza adevarurilor rostite din cea mai sfântă 
și curată convingere. 

Dacă ar fi rostit un «naţionalist» epitetele adyse conducătorilor ar- 
matei austro-ungare — .0, câte spânzurători i-ar fi fost la dispoziţie ; în cel 
mai bun caz ar fi avut soartea lui Andreas Latzko («Oamenii în răsboiu»), 
de a fi tratat drept idealist, pacifist și mai ştiu cu ce, trecându- -se la or-- 
dinea zilei peste ţipetul de revoltă sufletească. al unui com!» 

Critica sistemului prusiac în politică şi în vieaţa socială ? Dar ceeace 
au remarcat d, e. Crozier, reprezentantul Franţei în Viena la declararea 
răsboiului, (în seria de articole din <Revăe de France» 1921) şi ceilalți 
diplomați ai statelor ententiste, o confirmă acum cont. Czernin şi nu numbi 
cont. Czernin, ci oameni de seamă şi patrioţi germani, de sigur, inescep-. 
ționabili (Gerh. Hauptmann, Thomas Mann, F, Foerster etc.). 

Pentru relațiile între Ludendorff şi cont. Czernin servească drept carte de 
informații «memoriile» lui Ludendorff («Meine Kriegserinnerungen», ed. pop. . 
1921, pag. 124, 156, etc.), în cari se găsesc preţioase mărturisiri, ca acestea : 
«A.-Usei li eră teamă de creșterea influenței politice şi economice. a Oer- 
maniei în România (1917). Cont. Czernin s'a opus și ne-a dat mat (ca la șah 
— Trad.), astfel că a trimis pe cdi Jdturalnice (Umwege) şi făra de cuno- 
ștința noastră pe fostul ataşat militar pe lângă guvernul român la lași ca 
să intre in legătură cu regele României...» pag. 156). 

«Nu numai în Berlin, după cum crede cont. Cz., ci şi în Viehaa 
lipsit bărbatul de stat care să fi fost harnic (gewachsen) de a purtă răs- 
boiul... Conducătorii bărbaţi de stat nu credeau în învingere, nu găseau `- 
drumul spre pace şi totuș au rămas pe locurile lor!» (pg. 124). 

Cine vrea să sc... edifice citească, paralel, memoriile lui Luden- 
dorii şi ale cont. “Czernin; va “gasi un arsenal întreg de argumente împotriva 
“politicei nefaste din Austro-Ungaria și Germania. 


H. 


Dar să ascultăm pe cont. Czernin cum caracterizează personalitatea 
şi importanţa lui Wilhelm. 

«Fiecare om este un product a nașterii, creşterii şi experiențelor sale. ` 
La aprecierea lui. Wilhelm al ll-lea trebue să se ia în considerare „CĂ a 


— 287 — 


-Fost înșelat din copilărie şi că i-s'a. arătat. o lume întreagă, care nici nu 


` “există. Toţi monarhii ar trebui să fie învăţaţi, că popoYul lor: nu-i iubește . ; 


-de loc, că în cazul cel mai bun îi sunt foarte indiferenți, că nu le aleargă 
în urmă din dragoste şi că nu privesc la ei din iubire, ci din curiozitate, 
că nu le dau ţipete de bucurie din entuziasm, ci de petrecere şi de «Hetz» 
“4haz) şi că tot atât de bucuros ar fluieră, după cum chiuie de bucurie — 
că nu te poți răzimă de loc pe «credința supușilor», că ei nici nu au de 
scop să rămână credincioşi, ci că vreau să fie numai mulţumiţi, că suteră 
pe monarhi câtă vreme sunt îndemnați sau în urma mulțumirii proprii la 
aşà ceva sau, de nu, câtă vreme nu au puterea să-i alunge. Acesta ar. fi 
- adevărul şi cunoştinţa aceasta ar scuti pe monarhi de concluzii false, altfel 
inevitabile» (pag. 10—1),... «n’a fost regent însuilețit de o voință mai bună 
decât Wilhelm 11... a fost înșelat și purtat pe căi greşite de întreg po- 
porul său» (pag. 71). Au lipsit bărbaţii, Sari să trezeastă din <hipnoză» pe 
“Wilhelm. 

<impăratul voiă să impună, voilà poate chiar să înspăimânte, conced 

bucuros şi aceasta, dar voiå să urmeze principiului: Si vis pacem para 
‘bellum, și voiă să reţină în urma accentudrii apăsate a puterii armate ger- 
mane pe mulții duşmani și iuvidioși ai imperiului său să-i declare răsboiul 
dânşii» (pag. 89). 

«Nu vreau să contest nici un moment cu ocazia aceasta că tinuta 

aceasta (a lui W ) a fost nenorocită și greșită, nici nu vrěau să neg că n'ar' |. 
‘fi contribuit la isbucnirea răsboiulni mondial, — dar susțin că a lipsit Im- . 
păratului <dolus»-ul iscării răsboiului, că a rostit vorbe şi a intreprins papi 
cari — fără de voia sa — au avut un efect răsboinic.. Dacă s'ar fi găsit 
în Germania bărbaţi, cari să nu îi tăinuit inflnința crescândă, desastru- 
-oasă, pe care o aduceă păşirea sa lumii întregi — de s'ar fi găsit nu 
numai unul sau altul, ci duzini de bărbaţi de felul acesta, n'ar fi rămas, 
de sigur, fără de efect impresia asupra Impăratului. E adevărat, nu-i 
vorbă, că prusianul este între toți locuitorii pământului acela, care poate 
să se transplante în mentalitatea unui alt om mai puţin și poate că au 
fost în anturajul Impăratului de fapt puțini bărbaţi, cari să. fi recunoscut 
îngrijorarea crescândă a lumii. Poate că au fost mulți din aceia, cari aduceau 
neîntrerupt laude Impăratului, întradevăr fiind de părerea cinstită că păşirea. - 
sa ar fi fost cea corectă.- Dar au fost între oamenii politici germani ai 
ultimelor decenii prea mulți bărbați deştepţi decât ca să nu cred, cà, au 
avut mulţi dintr'inşii un tablou clar al situaţiei şi rămâne în picioare faptul, 
că — pentruca să cruțe pe Impărâtul şi, mrai întâi de toate, ca să se cruțe 
pe sine — mau avut curajul să-l prindă odată resolut și Să-i spună tară 
de înconjur, in faţă, adevărul» (pag. 90). 

«Pierderea Impăratului Wilhelm a fost Bizantinismul Germaniei, bi- . 
zantinismul acela, care il încurcă în ițele sale, cum încurcă o plantă acà- 
ţătoare wi: arbore — mulţimea cea mare, cafe nu se poate numără, a lin- 
gușitorilor şi ştreberilor (ariviştilor), care l-a părăsit în nenorocire» (pag. 87). 

Din ziua întâi «prizonierul generalilor sdi» (pag. 24), convins de mi- 
siunea supraterestră a sa («Gottesgnadentum») şi de simţemintele adânc- 
dinastice ale. poporului său (pag. 69), Wilhelm se complăceă în rolul unui 


t ză 
y 


— 288 — 


fetiş al poporului sdu. «Bizantinismul a luat în Berlin de sigur forme: mult 
mai respingătoare decât le-a luat vreodată în Viena. Chiar numai faptul - 
că dignitari înalți sărutau mâna Impăratului Wilhelm ar fi fost în Viena `` 
o imposibilitate. N’am văzut niciodată ca, la. noi, chiar şi cei mai servili 
(între dignitari) să se fi degradat la o astfel, de acţiune — care în Berlin: 
eră un lucru de toate zilele. Am văzut-o “foarte des acolo» (pag. 82).. 
«Curtea (germană) eră în curentul acesta de servilitate (Strom von. Ser- . 
vilităt) cel ce eră mânat, şi nu mânătorul» (pag. 84) (vezi şi pag. 85 și: 
multe altele în volum!) 

Se poate o critică mai severă a bizantinismului dela îosta curte ber-- 
lineză decât critica reprezentantului Austro-Ungariei? 
| Teza contelui Czernin este: Wilhelm a fost purtat de nas —a avut 
în anturajul său polițiciani cu un flair politic execrabil, 

Astfel am ajuns la... măcelăria de oameni en gros, 

"Astfel am ajuns ca Wilhelm al II-lea să călătorească cu tren speciak 
„prin România îngenunchiată şi să împartă, vesel, generalilor săi din friptură: 
câte o bucată: «Asta pentru lupta dela X, asta pentru lupta dela Y», îm-- 
„ părțind bucăţile după miile de morfi, pe câmpul de luptă.. (Ne-a relatat-o- 
- un corespondent de răsboiu german)! 

Astfel am ajuns ca un căpitan german să intre în Bucureşti cu up: 
stindard cu pete de sauce, ca simbol, câtă vreme petele de sauce se po- 
triveau mai bine la alţii... 


g ~ HL.. ; 

Mai interesante pentru publicul românesc sunt — de sigur — de- 
claraţiile contelui Czernin privitoare la Tisza şi politica sa. Ceeace declară 
contele, confirmă, nu se poate mai elocuent, şovinismul cercurilor conducă-- 
toare ale fostei Ungarii și nu. este decât o repeţire, dar aceasta din parte- 
autorizată, austro-ungară, a verdictului expertului atașat american la 'con-. ` 
ferința de pace din Paris (prof. Robert H. Lord): (tratamentul raselor ne- 
maghiare din Ungaria a fost) «cel mai odios sistem de opresiune națională: - 
pe care îl cunoaşte Europa modernă». (V. scrisoarea, reprez. rom. la Was- 
hington, dl A. Bibescu, publ. în jurn. americane, Oct 1921, trad. «Voința»,. 
27 Nr, 1924). 

Indârjirea contelui Tisza împotriva a tot ce este românesc este cu- 
noscută. Contele Czernin ne arată vreo câteva momente caratteristice 
pentru aceasta. Oricât ar fi constatat Tisza, că «germanii. sunt greu de- 
tratat; că sunt pretenţioşi (aroganţi, anmassend) şi despotici» — când fu. 
vorba. de a da chiar numai o părticică cât de mică din teritoriul Ungariei 
(Ardeal) și chiar şi numai gâudul unor reforme ungurești în favorul na-: 
ționalităților,. îl găseau cú desăvârşire refractar, nevoind nici chiar să discute: , 
aşă ceva (pag. 35). Acelaș non possumus a arătat contele Tisza şi la ideia 
unei colaborări mai strânse cu România înainte de răsboiu, căci se teme 
de preponderanţa elementului românesc în defavorul celui unguresc (pag. 
167). <Schrof und scharf», scrie contele Czernin. 

Şi omul acesta, care eră atât de îndârjit dușman al naționalităților: 
nemaghiare din Ungaria încă inainte de răsboiu — a condus destinele mo- 


- 


— 289 — 


narhiei nu numai ca ministru-prezident ungar, ci şi ca un al doilea miniștri 
de externe, căci şi-a rezervat dreptul ca la toate hotărârile ministeriului 
de externe să aibă ingerinţă (pag. 183). 

<Ani îndeluugați a însemnat Ungaria: Stefan Tisza», scrie contele- 
Czernin. «Tisza eră un om, pe care caracterul său îndrăsneţ, bărbătesc, firea. 
sa tare, resolută, lipsa sa de frică şi probițatea sa îl ridicau sus, deasupra 
vieţii de toate zilele. A fost un om întreg, cu proprietăți strălucite şi cu 
defecte mari (grosse Fehler), un bărbat de cum paţini sunt în Europa — 
pe lângă toate defectele sale. Personagii mari aruncă umbre lungi, dar eră 
mare şi dintro bucată de lemn, din care sau croit eroii anticităţii, eroii- 
aceia, cari se pricepeau să lupte şi să moară. De câteori nu l-am reprobat: 
(mustrat), spunându-i că cu netericitu-i patriotism de pustă îşi sapă singur 
şi ne sapă nouă, tuturora, mormântul! («Wie oft habe ich ihm vorgeworfen, 
dass er durch seinen unglücklichen Puszta-Pâtriotismus sich selbst und uns- 
allen das Grab grabe»). Nu puteai să schimbi nimic, țineà cu îndărătnicie. - 
şi străşnicie şi cea mai mare greşală (a caracterului său) a fost, că în de-. 
cursul întregei sale vieți a rămas prizonierul politicei acesteia minuscule 
cu orizont de turn de biserică (kleinliche Kirchturmpolitik). N'a vrut să dea ` 
nici un metru pătrat, nici României, la timpul său, nici Cehilor, nici Slavilor- 
sudici. În desvoltarea vieţii omului acestuia rar zace un tragic grozav. N'a. 
fost om care să ti luptat şi să se fi întrepus aşă pentru poporul şi pentru : 
țara sa; ani de zile ă stat apărând spărtura zidului şi a apărat pe ai săi şi 
Ungaria sa cu pieptu-i lat, bărbătesc și — totuş — politica sa dea nu lăsă. 
nimic, cu încăpăţinare, a fost una din cauzele principale la descompunerea 
Ungariei, a Ungariei, pe care a iubit-o atâta, descompunere, pe care o. 
vedeă murind, când o mână afurisită pentru veci şi-a săvârşit fapta lașă. — 
Tisza mi-a povestit odată rizând, că cineva i-ar fi spus, că cea mai mare- 
greşală a sa ar fi, că s'a născut ungur. — Qăsesc câ e îndreptăţită carac-- 
teristica aceasta. Ca om şi ca bărbat sta înaintea tuturora (hervorragend). 
II stricau păcatul din naştere, maghiar, a manierei de a cugetă, toate preju-- 
dițiile şi greșelile cugetării maghiaro-centrice. Ungaria şi constituţia ei, dua-- 
lismul, au fost în decursul räsboiului una din nenorocirile noastre» (pag. 
186—187). ; 

Pasagiul acesta vorbeşte cât volume întregi. Aiia aceasta a re-- 
prezentantului Austro-Ungariei te sileşte să-ți pui câteva intrèbäri, foarte: 
îndreptăţite, şi — oricare să fii tu, de orice neam — numai un răspuns 
ai să le poți da: 

„Este de dorit ca un «patriotism de pustă> să mai domnească în sânul 
vre-unui neam în ziua de astăzi? Un şovinism ca cel descris mai sus nu: 
este el primejdios chiar şi pentru neamul care se laudă cu oameni de talia 
unui Tisza? Are îndreptăţire în zilele noastre o politică de «turn de bi- 
serică», ca aceea a fostului condacător a politicei ungureşti? 

Alt şir de idei: Dacă cu contele Czernin a fost atât de intransigent 
conducătorul ungut, cum se va fi purtat cu persoane mai "minuscule, mi- 
nuscule după aparenţă şi după ierarhia socială-politică de atunci, spre — 
pildă cu reprezentanţii «naționalităților» ? Ce directivă va fi dat omul acesta 
întregei politici interne ungurești, dacă: eră animat de astfel de sentimente ? 


— 


— 290 — Í o’ 


Cât vor fi avut de suferit dela- această «mână tare» bărbaţii nostri politici 
-cari revendicau ce erà just, ce erà uman, ce erà un drept sfânt pentra 
-orice popor care are o conștiință? 

Este irelevant pentru complexul popoarelor europene dacă un astfel 


-de reprezentant al «patriotismului de paaa are în mâna sa frânele dela 


“cârma unei ţări? 
«Mi-a spus odată», scrie conieig Czernin, mai departe, <un ungur, 
în decursul răsboiului, când îi reproşam: cet puţin una trebue să conced: - 
„pe unguri ne putem răzimă cu siguranță; că sunt strâns legaţi de Austria. . 


"Cu „adevărat, i-am răspuns eu, Ungaria e strâns legată de noi, dar aşă ca 


-© piatră, pe care și-a legat-o unul, care se îneacă, de gât. — Dacă wam 
„Ji perdut răsboiul, ar fi fost inevitabilă lupta pe vieață şi pe moarte cu po- 
porul unguresc, fiindcă nu-ți poți închipul o constelație europeană sănătoasă 
“(raţională) care så poată fi adusă în consonanţă cu aspiraţiile și planurile 
de dominație, maghiare. («...weil sich keine vernünftige europäische Kon- 
steliation denken lässt, weiche mit den magyarischen Aspirationen und 
Herrscherplănen: unter einen Hut zu bringen gewesen wäre»), Dar în de- 
cursul răsboiului a fost — fireşte — imposibil o luptă pe aţă cu Buda- 
pesta. :Nu e sigur dacă vre-odată se vor reuni popoarele, cari. au format 
- monarhia habsburgică; dacă o să vină situația aceea, să ne ferească Dum- 
_nezeu (0 soarte binevoitoare) de o întoarcere a dualismuliii> (pag. 188); 
„Cuvintele: «nu-ți poţi inchipui o constelație europeană sănătoasă care 
să poată fi adusă în consonanță cu aspiraţiile şi planurile de dominație, 
maghiare», ar trebui să fie gravate cu litere de aur ca dicton-motto al 
fostului reprezentant al Austro-Ungariei, ca memento pentru orice om politic, 
l Pentruca grozava... tragi-comedie să-şi. ajungă apogeul, mavem decât 
să ne referim la alte două mărturii, nu din tabăra ententistă, ci din mi- 
jlocul conducerii armatelor germane, mărturii cari pledează pentru noi. 
Ludendorff scrie în lucrarea citată mai sus (pag. 65): «În 27 August 1916 
declară România răsboiu Austro-Ungariei. Dupla monarhie. seceră (lună 
recolta astfel) răsplata pentru politica unilaterală (egoistă) a Ungariei, iar - 
noi fructul rolului nostru de privitori cari n'am intreprins nimic (mai îna- 
inte»). («Die Doppelmonarchie erntete damit den Lohn für die einseitige 
Politik Ungarns und wir die Frucht unseres tatenlosen Zusehens»). 
Astfel de pasagii se găsesc o mulțime-în' memoriile lui Ludendorit. 
„Toate confirmă. teza: Austro-Ungaria a păcătuit mult împotriva naționali- 
taților. Şi Ludendorff scrie că Germania eră legată de un stat care mureà 
(pag. 85). ~ 
T Al doilea martor este ambasadorul Germaniei la Viena, V. Tschirschky, 
care declară dlui Lutz Korodi într'o conversație din. 1915: «Vom revizui 
după răsboiu raporturile noastre “şi atitudinea față de Maghiari şi Români, 
orientându-ne spre aceştia din urmă: în timpul răsboiului insă trebue să 
mergem alături de maghiari, aceasta cu toată cochetăria lui Kârolyi faţă 
de-Antanta>. — «Evenimentele următoare s'âu răsbunat groaznic de miopia 
“condncătorilor germani», scrie d! Lutz Korodi (<Dacia», articolul de fond 
Nr. 206, 1921). 
i Va să zică: conducătorul armatelor germane, austro-utigare, bulgare, 
turceşti, Ludendorff, reprezeatantul Germaniei în Viena, Tschirchsky, con- 


Lă 


— 21 = 


“ele Czernin constată: da,. naţionalităţitor din Austro-Ungaria li s'au făcut, 
mari nedieptăţi din partea- unei politici mioape ungurești. 

Te întrebi atunci: de ce a curs atâta sânge nevinovat din toate taberele ? 

Dar contele Czernin are declaraţii şi mai categorice. Contele Czernin, 
dupăce a suferit falimentul cel mai cumplit politica Austro-Ungariei, scrie: 
«Este o pedeapsă grozav de dreaptă, că biata Ungaria aceasta, care a còn- 
tribuit atât de mult la căderea noastră definitivă, a suferit mai greu decât 
oricine pe urma căderii acesteia și că românii cei atât de mult de disprețuiți 
şi urmăriți (persecutați) de ea au fost aceia cari au repurtat cele mai mari 
` riumfuri din pământul unguresc». («Es ist eine fürchterlich gerechte Strafe, 
dass dieses arme Ungarn, welches so viel zu unserer definitiven -Nieder- 
lage beigetragen hat, am allerschwersten unter den Folgen derselben ge- 
litten, und dass die von ihm so verachteten und verfolgten Rumänen es 
waren, welche die grössten Triumphe in ungarischen Gefilden geschlărit 
haben» pag. 128). 

După declaraţiile acestea categorice ale reprezentantului Austro- Un- 
gariei, a avut dreptate sau ma avut România, când declară in proclamația 
de răsboiu următoarele: «(Austro-Ungaria) ştiă gradul de nemulțumire a 
populațiunei româneşti care o împingea spre noi și amenință să turbure: 
bunele relaţiuni ce existau între cele două state. Speranţa, pe care ne-o 
pusesem în privința asta la adeziunea noastră cătră Tripla-Alianță a fost 
îuşelată. Într'o perioadă de peste 30 de áni <Românii din monarhie.n'au | 
văzut niciodată reforme de natură a le da o aparenţă de satisfacţie; ei au 
fost tratați ca o rasă inferioară şi condamnați să îndure apăsarea elemen- 
tului străin care nu constituia decât o minoritate printre diferitele naţiona- 
lităţi alcătuitoare ale statului: austro-ungar. Toate nedreptăţile la cari au 
fost supuși fraţii nostri au menținut între țara noastră și monarhie o stare 
neîntreruptă de dușmănie, pe care guvernul regatului ma isbutit s'o po- 
tolească decât cu.multe greutăți şi mari jertfe. 

«...Doi ani de răsboiu au dovedit României că Austro-Ungaria SpA 
oricărei reforme lăuntrice capabilă de a îmbundtăfi vieafa popoarelor ce 
conduceă, eră pe atât de dispusă să le jertfească, pe cât eră de neputin- 
„cioasă să le apere împotriva oricărui atac din afară» ? («Declaraţia de răs- . 
boiu română»). 

Na contribuit «patriotismul de pustă» al contelui Tisza la catastrofa - 
-aceasta ? 

A fost România de vină dacă a fost silifă să eilute răsboiul ?- 


; IV. PE o - 

Câteodată se foloseşte contele Czernin de considerații filosofice, - 
“scriind ca un Marc Aurel la coarnele plugului, alteori. ca un Gracian, a 
„secolului nostru. - 

@àâteva`exemple: 

Contele -Czernin adresà reginei României, Carmen Sylva, inainte de - 
intrarea României în răsboiu următoarele cuvinte: «De altfel să nu se chi- 
nuiască M. Ta cu griji politice. Nu ajută nimic. Deocamdată va “păstră 
România politica Regelui adormit în Domnul; ceeace aduce viitorul Dum- 
nezeu singur o ştie. ; 


` 


5 -© — 209 — 


l «Noi toți suntem neşte grăunțe de praf în orcanul acesta grozâv, care 
bântuie în lume, şi suntem purtați, Țără de voie încoace şi încolo, — spre 
decădere sau spre o înviere, nu se ştie. Nu este principalul dacă trăim sau 
murim, ci cumo facem. lar Regele Carol poate să ne servească de modei ` 


n aceasta» (pag. 123). 
«OQrăuuţe de praf» în dansul acesta macabru, al morţii! Cine a răscoli t 


“oreanul acesta. «grozav» ? 


intr'ajt loc scrie contele Czernin: «Aș putea să numesc multe nume, 
ale unor bărbaţi, cari nu puteau să se aplece destui de adânc în fața mea,. 
câtă vreme am fost la putere și cari au trecut repede peste drum după. 
dimisia mea, ca să ocolească un salut al meu, fiindcă le eră teamă că dis-- 
graţia imperială sar puteă repercută şi asupra lor. Dar un simplu cetățean 


. al statului a avut zeci de ani putinţa, înainte de a se fi urcat în onoruri 


de a cunoaşte lumea şi va cântări, dacă este normal la cap din naştere 
servilitatea din decursul postului său cu acelaș dispreț ca şi purtarea de- 
după aceea. Monarhilor le lipseşte şcoala aceasta a vieţii şi de aceea taxează. 
psihologia lumii fals. In fragi-comedia aceasta însă Sunt dânşii cei purtaţi 
de nas» (pag. 77—78). 

Acum ? Când ambasadorul cel nou al Ungariei la Paris, d! Prasznovsky- 
se întroduce în Paris, accentuând. cu aplomb că în parlamentul unguresc 
s'a protestat contra anexării Alsaciei şi Lorenei, în 1871, şi când exregina 


. Zita declară unui jurnalist dela «Le Matin» că <aviatorii francezi nu atacă 
. femeile cum au făcut-o aviatorii germani, câud au bombardat vila regelui: 


Belgiei» ...? Ce Sabat politic! 

«Mi se pare», scrie contele Czernin, «că există tot atât de puţin. 
un simțemânt general dinastic ca un simțemânt republican al popoarelor, la, 
germani ca şi la alţii, oriunde — decât un simfemânt de mulțumire sau de: 
nemulțumire, care se manifestă din caz în caz sau pentru s sau contra dina- 


„_stiei şi formei de stat» (pag. 69). 


~ Şi încă o concluzie prețioasă: 

<Simpatii personale şi diferențe personale în în cercurile conducătoare: 
pot să influinţeze, iștoria lumii. Politica se face de oameni şi se va face 
şi de aici înainte tot de ei și totdeauna vor jucă relaţii personale un rol: 
anumit. Cine poate să ne spună în ziua de astăzi că nu sar fi desvoltat. 


_ cursul lumii alțfel, dacă ar fi fost monarhii Angliei şi ai Germaniei naturi 


mai homogene? Politica de încercuire a regelui- Eduard a început abeă 
când a câştigat — după mine greşita — convingere că este imposibilă o: 
înţelegere cu impăratul Wilhelm» (pag. 83). 

„Adecă: «Quidquid deliraht reges. plectuntur achivi>! 

Despre marea potemkiniadă, care a existat în Austro-Ungaria față: 
de. dinastia habsburgică, relatează contele Czernin un caz elocuent. Descrie- 
pe tinărul împărat Carol, ca om lipsit de experienţă, ajuns pe mâna unor 
stetnici bizantini, linguşitori, cari îi arătau manitestaţiile de simpatie ale 


- populaţiei sub sticla măritoare. Contele povesteşte cum a reproșat odată 


Impăratului-Rege — ca ministru de externe — un act al său şi cum, l-a. 
tăcut atent că şi-a pierdut din popularitate cu 80%, dela suirea sa pe tron. 
Carol a rămas tot «<prietinos> ca mai inainte — și, câteva ore mai târziu, 
când se aflau într'un oraş, care-i primeă ca pe niște aleşi ai săi, cu flutu» 


— 293 — 
ări de batistă, cu strigăte, cu orcane de «vivats-uri, s'a întors Impăratul- 
Rege spre ministrul său' de externe și l-a întrebat cu ochii: nu-i aşa ? mi-ai 
relatat fals! Carol luă drept bani buni aceste simulacre de adorare şi aşà 
a ajuns la detronare (pag. 76—77). 

Următorul pasagiu dintr’o scrisoare datată din Apritie 1917 Impăra- 
tului-rege Carol este elocuenț şi ar puteă servi ca meimento și-în ziua de 
astăzi pentru ceice vreau să mai asculte glasul conştiinţei: 

«Nu pot să las laoparte aici o temă, asupra căreia zace puterea ar- 
gumentaţiei mele întregi. Este primejdia revoluționară, care se ridică pe 
-orizontul înfregei Europe... Cinci monarhi au fost daţi jos de pe tron In 
răsboiul acesta şi uşurinţa, care te uluiește (verblüffend), cu care a fost | 
dată la pământ cea mai puternică monarhie a lumii, aş vrea să contribue 
să vă pună pe gânduri şi să vă aduceţi aminte de dictonul: exempla tra- - 
„hunt! Să nu mi se răspundă că în Germaaia sau în Austro-Ungaria ar fi 
referințele altele, să nu mi se riposteze, că rădăcinile adânci ale gândului 
monarhic ar esclude un astfel de procedeu în Berlin sau în Viena. Răsboiul 
acesta a deschis o nouă eră în istoria lumii. Lumea nu mai este aceeaş 
ca acum trei ani şi în zadar vei căută după analogii în istoria lumii la 
fapte, cari astăzi. au ajuns lucruri de toate zilele. Omul de stat, care nu 
este orb sau surd trebue să ia la: cunoştinţă cum disperarea surdă a po- 
pulaţiei. creşte pe zi ce merge: trebue să audă mânia surdă, care se ma- 
nifestă în păturile largi ale masselor şi trebăe, dacă este conștiu de res- 
ponsabilitatea sa, să ia act de factorul acesta»... (pag. 200). 


V. 
Când au intrat trupele. cehe şi slovace în Pojon (Bratislava), în 
Februarie 1919, au țintuit pe porțile caselor următorul 


Anunt funebru z! 


N 


| <Cu inima cuprinsă de jale, dar totodată din toată inima, Vă 

aducem la cunoştinţă că mult iubita noastră mamă şi cea mai bună 
mamă-soacră, Ungaria, întruparea de o miie de ani a libertăţii, pa- 
tria noastră, după 'o boală de patru ani şi jumătate şi: după o agonie 
de o lună și jumătate, a încetat să mai trăiască, cuprinsă fiind de 
boala eliberării popoarelor şi a dreptului lor de a decide asupra sorții - 
lor, pe urma ofensivei generalului Foch şi a răspândirii baccililor lui 
Wilson, după 1023 ani de trai şi după 50 de ani de căsnicie cu băr- 
batul ei, Austria. Rămășițele pământeşti ale Ungariei se vor depune 
spre vecinică odihnă în palatul congresului de pace al lumii întregi, 
între Dunăre: şi Tisa. 


Austria, NIL Consiliul naționali unguresc, 
bărtătul poporului unguresc. è ca medic sosit prea târziu. 


Slovacii, Românii, Sârbii, Croațli și Slovenii, 


ca copii mașteri. 


vii 1 După «Prager TAERA 19 Februatie 1919, care citează după 
„* tag». 


— 294 — 


Anunțul acesta funebru “este în completă consonanță cu diagaoatica) 
adus de Ludendorff, Czernin, Tschirschky, numai că nota macabră, dureroasă, 
din el lipseşte bărbaţilor de stat și comandanților militari germani. Și mai 
lipsesc milioanele de morţi şi de răniți — mai lipsesc oftaturile a sute de 
mii de văduve şi de -orfani, — mai lipsesc satele şi oraşele pustiite — ` S 
toate sacrificate de dragul unei himere care nu se va puteà înfăptui, ori i 
cât de mare pottă de boa constictor ai aveă tu, ca neam. 
Incheihd aici escerptele din memoriile contelui Czernin, asupra că- 
rora vor trebui să revină pene destere de diplomaţi de profesie, ca să le . 
comenteze în toată cunoştinţa de cauză, îmi vine în minte un argument, Ă 
acesta rostit şi scris de- publicistul M. Harden; împotriva -unei Hungaria i 
tediviva, argument adus unui «patriot» care deplângeà imbucătățirea Un-' -` 
gariei: «Trage liniile geografice ale unei Ungarii refăcute, dar fără de ne- 
maghiari subjugaţi». .. <Patriotul» să îi râs şi să-i fi zis, zimbind, lui 
Harden: <Boche!».. . i 


i Populare. 


Multe stele sunt pe cer ` - Frunză verde măr mustos 


Care toate *n ziuă pier, . Drag mi-a fort omul frumos, 
și mai mari și luminoase, Și călare și pe jos. - 

Nu-s ca mândra de frumoase, Că și noaptea-i luminos. 
„Cașa merge de frumos: 
Gândești că scrit pe jos. Frunză verde de pe fag, 


Am drăguţ ca un brad, 


--“ Badiul meu tânăr copil, . Și lui Dumnezeu-i-e drag. 


Mândru ca un drandafir,  , 
Când îl văd seara la poartă ` 
„Parcă-i ruje 'nrourată ;. 

Când îl văd seara pe lună 


Să fiu SUS'ca negura 
Tot ași merge șași ploua ` 
Pe unde umblă badea. 


Parcă i rloare din cunună. - Dar nu-s stele părăsite 
Când il vâd seara pe stele Ci-s două flori înflorite 
Parcă i cruce de mărgele. -Una-i ea și una's eu: 


| la | Dorul ei și dorul meu. 
. Dela noi pân la Popeşti, . orul ei și dorul meu 


Răsărit-au flori domnești, Eu eu dor, mândra cu jele, 
„Dar cine le-a răsărit? ` Amândoi cu inimi rele; 
Bădița când a venit . Eu cu dor, badea cu dor: 
“Dar cine le-a semnat? ` “ Două doruri la un loc 


Bădița când a'nturnat. Nu mai trebue alt foc. 


—.295 — 


Contribuţii la biogratia lui Gheorghe Şincai: 
_ — Legăturile lui cu episcopul 1. Bob. — 


lon Bob a ajuns în fruntea episcopiei unite a Blajului la 
1782, după demisionarea silită a popularului Gregorie Maior.. 
Acest. fapt singur ar fi fost de-ajuns să-l facă nesimpatic. La 
aceasta însă s'au adaus o mulțime de consideraţii de altă na- 
tură. Noul episcop aveă o pregătire literară şi științifică mo- 
destă în: comparaţie cu contemporanii săi, cari au făcut studii: 
temeinice la Roma şi Viena. Terminase cu multă greutate şi 
în vârstă de aproape 40 de ani seminariul teologic din Târ- 
navia, (1777) și dupăce petrecuse câtva timp ca scriitor în can- 
celaria episcopească, a fost numit. în 1778 protopop în Daia 


(jud. A'ba-inferioară), iar în anul următor protopop în Târgul- ` 


Murăşului, Erà cunoscut ca bun administrator de averi, căci 
fusese ceconomul» iezuiţilor din Odorheiul-secuiesc,. apoi strân- 
gătorul dijmelor. de pe moşiile mănăstirei din Blaj și, mai târziu; 
cassarul banilor adunaţi ela preoţi pentru nevoile de răsboiu 
ale: împărăției. 

La alegerea de episcop din August 1782 Bob obținuse 
un număr foarte mic de voturi, fiind candidat în locul al treilea.- 
In locul întâi a fost candidat Ignatie Darabant. iar în locul al 
doilea lacob Aron. Intre dușmanii lui Bob îl găsim, din acest 
moment chiar, şi pe Şincai, care voiă să vadă în fruntea epis- 
copiei pe prietinul său Darabant. Îndată după alegere scrie 
nunţiului papal din Viena să facă tot ce-i stă în putinţă, ca să 
fie numit acesta.! Şincai cu temperamentul său vehement a 
trebuit să ducă și acasă cea mai îndârjită luptă împotriva can- 

: didaturei lui Bob. 3 

Conducerea episcopiei o aveà, în timpul dela căderea lui 
Maior până la instalarea lui Bob, vicariul general Ignatie Da- 
rabant. Sub vicariatul lui dă guvernul ardelean, în 15 Octom: 
vrie 1782, ordinul ca școala națională din Blaj să se despartă. 
în doue clase și să fie considerată școală primară conform le- 
gilor de-atunci. Dascăli aú fost numiţi loan Pop şi Samoilă 
Coltor, iar catehetul şcolii rămâne Gh. Şincai, care va aveă şi 
Slujba de director, fiind dator să se poarte cu respectul cuvenit 


1 Scrisoarea lui Şincai în «Foaia bisericească şi școlastică» din Blaj 1, 51.. 


Pi 


- 296 — 


faţă de episcopul şi faţă de inspectorul «şcolilor isione 
în 8 Februarie 1783 Şincai scrie nunțiului din Viena cu o vădită 
bucurie, că a fost numit «director scholarum valachico-permani- 
carum et catecheta Balasfalvensis» cu îndatorirea de-a pregăti 
şi manualele necesare. Aceasta o face foarte bucuros, fiindcă 
şcolile au fost întemeiate cu scopul mărturisit de-a propagă 
“unirea cu Roma, pentru care lucrează și el din toate puterile. ° 
Pe-lângă tipărirea în 1783 a Cafehismului celui mare şi a 
Gramalticei latine (Prima principia latinae gramatices) Şincai se 
„ocupă şi de înzestrarea şcolii blăjene cu cele necesare şi mai 


are. şi timp să viziteze şcolile româneşti din diferitele părţi ale E: 


ţării. In 7 Martie 1783 prezintă guvernului un proiect de chel- 
“tueli pentru procurarea pe seama şcolii a meselor şi scaunelor 


şi tot atunci cere şi restituirea cheltuelilor avue cu prilejul vi- 


zjtațiilor făcute la şcolile din țară. * 


-In 6 Maiu 1784 Bob, care petrecuse. din lulie 1783 în 
“Siena, se întoarce la Blaj, unde a fost în curând sfințit episcop. 
Sigur, ca o demonstraţie împotriva așezării lui în fruntea vlă- 
«diciei, Şincai, împreună cu cei trei prietini ai săi Klein, Petru 
Maior: și Gherman Peterlaki, cere să fie dimis din şirul 
călugărilor mănăstirei. In urma raportului din 19 lunie 1784 alui 
4eronim Kalnoki, Şincai a şi fost dimis din mănăstirea, unde 
avuse o purtare foarte puţin potrivită cu spiritul de umilință 


monahală. Cu toate că eşise din mănăstire a continuat să ră- . 


mână în fruntea şcolilor câștigând un teren de activitate şi mai 
„larg în urma ordinului împăratului losif II din 28 Maiu 1784, 
care a dispus înființarea alor 12 şcoli primare româneşti în lo- 
calităţile, pe cari le va fixă episcopul. Leafa dascălilor va îi de 
-50 floreni anual. Tot atunci împăratul a dispus, ca şcolii prin- 
«ipale. din Blaj să i-se mai adaugă o clasă cu un dascăl, care 


- 1 Orig. în arhivul episcopesc unit din. Oradea-mare Nr. 266. 
«Foaia bisericească şi şcolastică» |, pag. 125. 

"2 Vezi răspunsul din 22 Aprilie al guvernului în arhivul episcopiei 
unite din Oradea-mare Nr. 266. 
i 4 Vezi raportul lui Kalnoki în Papiu Ilarian: Vieaţa, dperile și ideile 
dai Gh. Şincai. Bucureşti 1869 pag. 89. Kalnoki spune în raportul său, că 
n’a scăpat nime în mănăstire nejignit de Șincai. Și în Roma bătuse la ochi 
maturelul aprins a lui. informaţiile de acolo spun, că eră «di ardente na- 
turale». V. A. Ureche: /sforia Românilor il, 498 notă. 


FR E e t AON 


= 281 — 
va aveă o leafă de 100 floreni.! Dintre şcolile înfiinţate în urma 
„acestui ordin împărătesc cumoaşteni pe cea din Reghinial-un- 
„guresc, Milaşul-mare, Sic, Şomcuta-mare, Santău, Almâșul-mare 
şi Abrud? Toate şcolile acestea erau, firește, supuse directo- 
ratului lui Şincai, care pare a fi desvoltat, ca director, o acti 
vitate foarte intensivă. Le-a vizitat de trei ori pe toate făcând 
rapoarte amănunțite despre situaţia lor. 
Relaţiile cu Bob deveniau însă tot mai încordate. Fire 
uimitor de impulsivă, neastâmpărată și, mai ales, nedisciplinată, 
Şincai nu se puteă acomodă spiritului de supunere și umilință, 
„care stăpâneă în micul orăşel v/ădicesc, cum eră Blajul pe 
timpul acela şi cum este, mare parte și azi. Nu cunoaştem 
amănunte privitor la relațiile dintre ei; o scrisoare însă fără 
«dată, probabil din 1787, a guvernului ardelean dovedeşte, că 
situđția devenise critică.. Guvernul scrie lui Şincai făcându-i 
aspre imputări, că se poartă necuviincios față de episcopul,’ 
O dovadă.a caracterului nestatornic şi capricios alui Şincai 
me oferă surprinzătoarea-i scrisoare, pe care a adresat:o la 9 
Aulie 1787 guvernului ardelean. Pe timpul lui Iosif H se impuse 
o întinsă operă de germanizare; limba nemţească eră întrodusă 
prin ordine severe în toate şcolile. Lui Șincai i-sa adus învi- 
:nuirea, că elevii şcoalei primare din Blaj nu fac nici un progres 
în această limbă. Șincai răspunde: -dascălii îşi fac datoria, dar 
“în Blaj nu se poate învăţă nemţește. Nici, un călugăr nu cu- 
noaşte limba nemţească şi întreg mediul din localitate este ne- 
prielnic, fiindcă toată lumea vorbeşte numai româneşte. - De 
aceea dânsul face propunerea «<binefăcătoare pentru întreagă 
.naţia românească» şi anume ca şcolile să fie mutate din Blaj: 
liceul la Sibiiu sau. Mediaş, iar şcoala primară la Sebeşul-săsesc. 
Acestea sunt orașe nemțeşti unde -vor alergă veseli elevii -ro- 
mâni din toate părțile, dacă vor fi siliți vlădicii să dea din do- 


1 Decisiunea împăratului a fost comunicată episcopului de guvernul 
:ardelean la 22 Iunie 1784. Orig. în arhivul.episcopiei unite din Oradea-mare. 
2 Scrisoarea din 26 Noemvrie 1785 a lui Şincai cătră -Tesaurariatul 
„ardelean. În scrisoarea aceasta se întitulează «primus scholae nationalis 
Balasfalvensis et reliquarum vatachicarum nationalium director». Orig. ibidem.- 
+ «Das königliche Gubernium hat missfăllig vernohmen, das desselbe 
-seinem Bischofe nicht mit. der gehörigen Ehrfurcht und Bescheidepheit' 
begegnen auch in anderen Fällen bisweilen das erforderliche decorum aus- 


«den Augen sezen solle». Orig. ibidem. 
4 


.— 298 —. 


-meniul vlădicesc și acolo celea 600 - gălete (ctibuli) de -grât -` 
pentru susținerea lor, pe cari le dau în Blaj! Planul lui Şincai 
e foarte precis arătând până în mici amănunte cum ar puteă; 
fi nimicite şcolile, cari au fost o- binecuvântare pentru întreguk 
neam românesc, ` d 
i Din ferizire guveraul ardelean nu a luat în serios. propu-. 
nerea şi astfel Şincai a rămas în Blaj trăind ‘into continuă. 
harță cu episcopul Bob. Cele mai multe conflicte pare a le- 
fi avut cu el din cauza locuințelor dascălilor. In 15 Octomvrie: 
1182, când școala «naţională» din Blaj a fost despărțită în două. <; 
clase cu dascălii loan Pop şi Samoilă Coltor și când în fruntea. 
ei a fost aşezat. Şincai, guvernul a lăsat în seama „episcopului. A 
grija locuinţelor lor, Pe Şincai chestiunea locuinței îl interesà:, 
în cel mai mare grad, fiindcă eșise din mănăstire şi aveă doi: 
nepoți de crescut și mai aveă şi o menajeră cu rosturi foarte: 
dubii în vieaţa lui. In: chestia locuinţei se plânge de câtevaori,. 
în 1788 şi 1789, guvernului, dar văzând că plângerile sunt ză- 
„_darnice, şi-a zidit în 1789 o casă pe cheltuiala proprie, care i- a. 
cauzat mai târziu, cum vom vedeă, multe néplăceri. A 
-> [n. 1790 după moartea lui Iosif. Il începe sub conducerea. >; 
Feargal unit dela Năsăud,' loan Para, a vicarului unit dela. . 
Făgăraş, Halmagyi, a protopopului, unit şi el, dela Sibiu, Chiril: -< 
Ţopa şi cu sprijinul atât de prietenesc alui Ignatie Darabani, 
acum epicop al Orăzii-mari, frumoasa luptă de emancipare na- . 
țională, care ne-a dat pe Supplex Libellus şi care a culminat- - 
în misiunea lui Bob şi a colegului său neunit Gherasim Ada- 
movici la curtea din Viena în 1791—92. Lupta s'a început energic: 
şi indrăsneţ şi, fiind condusă de preoţi de-ai săi, Bob trebuiă. 
să intervină. A şi intervenit interzicând lui Para — sufletul in- 
tregei mişcări — orice activitate politică și împiedecându-l 
de-a merge la Viena ca să- ceară dreptate dela curtea împără- 
tească, Lumea aștepta dela Bob sprijin puternic material şi; 
moral, voiă să-l vadă în fruntea luptei sau, dacă situaţia îi im- 
- puneă anumite rezerve, să dea cel mai larg sprijin material.. 
„_Vlădica nu eră însă darnic deşi se creiaseră legende în jurul 
„bogățiilor sale. Nemulţămirea a trecut dela. om la om și în: 
„Septemvrie 1790 se manifestează într'o formă neobișnuită: câţiva: 


i o $ i i ; 
19 a ne intima n a a a 


a Concept ibidem Nr. 266. 


osis 


reprezentanți ài clerului trimit guivernului un memoriu impotriva 
feliului cum înţelegea Bob să se poarte ca vlădică. da 

-Memoriul aduce lui Bob acuze grele, spuse întrun stil 
aspru și necruțător.. Este acuzat, că nu face vizite canonice, 
nu predică unirea cu Roma, nu se interesează de năcazurile 
poporului, că este lipsit de duhul blândeţei, a întrodus în moșia 


vlădicească o mulţime de rude, cari sug sângele ţăranilor — ` ` 
sanguisugae le numeşte memoriul, — beau şi mânâncă şi še- 


îmbogăţesc din veniturile episcopiei, cari ar trebui folosite spre: 


alțe scopuri; nu dă nici un ajutor săracilor şi nu poartă nicio » 


grije de instituțiile bisericeşti. Casa parohială din Blaj e ruinată 
de șase ani şi vlădica nu o reparează deşi èl e ctitorul bisericei, 
spunând că nu are lemne şi nu are bani, dar în acelaș timp a 
cumpărat unei nepoate o casă cu 300 floreni şi pentru fratele 
său una în Alba-lulia. cu 5000 floreni.. In împrejurările actuale 


ar trebui — zice memoriul — să invite la sine câţiva protopopi - 


şi preoţi învăţaţi, să discute cu ei năcazurile clerului şi să in- 
tervină pentru el la dietă. Antecesorii lui ţineau relaţii bune cu 


magnații şi. funcţionarii superiori ai ţării şi astfel puteau face | 
mult bine bisericii. De Bob însă nu se apropie nime fiindcă : 


totdeauna se plânge de sărăcie. Autorii memoriului roagă gu- 
vernul, să ia toate măsurile ca acestea abuzuri să înceteze.! 
Este sigur, că Şincai, care în calitate de director al şcolilor 
româneşti” veneă în contact cu multă luime, cu caracterul său 
violent şi neastâmpărat, va fi contribuit în cea mai mare măsură 
la creiarea atmosferei, pe care am văzut-o exprimată .atât de 


necruţător împotriva lui Bob. Participarea lui la agitația contra - 


` episcopului pare şi mai explicabilă când ne gândim că dela un 
timp căzuse în patima păgubitoare și funestă a beţiei şi astfel 
aveă de multeori momente, când nu mai eră stăpân pe sine. 
Patima aceasta și-a recunoscut-o însuș la interogatorul, care i 
sa luat în temniţa din Aiud şi în scrisorile “prin cari mai 
târziu cereă iertare dela vlădica. 

Purtarea lui Şincai devenise insuportabilă. Țineă la casă 
femeia agnintită, iar de altă parte bea mult şi bea mereu săvâr- 
șind fapte, cari nu se puteau suferi întrun loc, unde erau 
numai călugări, preoţi şi băieţi de şcoală. Sta mai mult acasă, 
nu mai vizită școlile ca până aci şi când le vizită se certă cu 


1 Copie în biblioteca centrală din Blaj. 
- $ 4* 


— 300 — 


oamenii şi se prezentă înaintea elevilor și a dascălilor in situaţii: 
puţin compatibile cu slujba Jui. PREPRE povestesc. despre. : : 
el lucruri extraordinare | 
După acestea antecedenţe. ajungem la anul fatal 1704, 4 
când Şincai a fost înlăturat din directoratul școlilor. 
in 24 iunie 1794 Bob scrie guvernului, îndemnat de cre-.. 
dincioşii săi, că l-a sfătuit destul pe Şincai să „părăsească ducate a P 
de până aci dar fără nici un rezultat. Stă acasă, nu vizitează `% 
şcolile şi când le vizitează îl reprezintă mai mult - pe Bachus, X 
se bate cu oamenii și prin purtarea lui se face de râsul copiilor. 
Episcopul roagă guvernul -să trimită la Blaj un comisar, cate.: 
să ancheteze lucrurile obiectivi: Guvernorul Banfi răspunde îă 
în :aceeaşș lună lui “Bob, :că a dat ordin prefectului Antonie E 
E 


Vajna să meargă împreună cu un catolic la Blaj și să facă o- 
investigație riguroasă.? Investigația s'a şi făcut în 15 lulie când 
au fost ascultați 14 martori dintre cari unii sunt amintiţi şi în--; 
- procesul verbal publicat de Papiu Ilarianu în cunoscuta sa mo- 
- nografie despre Vieața, operele și ideile lui Gh. placa, (pp. 
“91 sgu). 

-- După investigaţie Șincai a fost cuprins de-o furie nepo- 
tolită făcând declaraţii şi săvârşind fapte, cari i-au ingreunat - 
mult situaţia. In ziua următoare (16 Iulie 1794) a mers, după 
ce gustase cam mult din vin, încins cu sabia la locuința pro‘ 5 
fesorului Ştefan Vlad unde Pa găsit pe acesta în societatea 
profesorului Constantin Gyulai şi a vicarului general Filoteiu ; 
Laszló şi a lui Vasile Filipan. După-ce i-a întrebat să-i spună 
-ce mărturisiri au făcut în ziua precedentă, cu ocaziunea anchetei, ...: 
despre el a zis «ori pier eu, ori piere episcopul, care-și va j 
pierde şi vlădicia; eu nu, voiu pieri fiindcă ştiu dreptul (scio jura), r 
deci va pieri episcopul. Vor pieri Bobuțu (I. Bob), Dubălariu 4 
(Mihail Timariu, vicarul Hațegului și rudă a lui. Bob), Cuionu 
(Demetriu Caian, notarul clerului şi parohul Blajului), Ştefan Pop ? 
prepozitul și alţii, ale căror nume le veţi ailă mai târziu. Să ` 
ştiţi că eu sunt şeful -şi autorul conjoraţiunei».? Declaraţii tE ; 
feliul acesta a făcut Şincai şi înaintea altora. 


1 Századok din 1881 pag. 678. 

2 Orig. în biblioteca centrală. din Blaj. 

3 Vezi declaraţia dela 16 August 1794 a lui Spiridon Fogaraşi şi de- 
claraţiile lui Constantin Gyulai, Stefan Vlad si Filoteiu László, facută sub 
din Bia, la 18-August 1794. Copii contemporane în biblioteca centrală 

in Blaj 


— 304 — 


- In 22 Iulie inkervine şi prepozitul mănăstirei scriind, im. 
numele călugărilor, guvernului, că fiind dovedită în urma inve- 
stipaţiei din 15 Iulie vinovăția lui Şincai, să-i Hie milă de şcolile 
românești şi întăturându-l din fruntea lor să numiască în locul 
lui pe un călugăr, care să restabilească disciplina. In 19 August 
1794 intervine din nou Bob, aducând la cunoştinţa guvernului 
amenințările lui Şincai, care-i scrie mereu scrisori ofenzătoare 
şi care, de curând, la o lecţie spuneă elevilor, că omul pentru 
apărarea proprie poate şi ucide. Episcopul roagă guvernul să-l 
aresteze, căci altfel va fi silit să purceadă contra lui conform 
canoanelor scoţindu-l din biserică şi aducând cazul la euno- 
ştinţa poporului.! In 23 August guvernorul Banfi răspunde, că 
a dat ordin prefectului vajina să ia împotriva lui Şincai mă- 
` surile necesare.? 

Bob cuprins de frică îşi piârduse răbdarea. -In 24 August 
a chemat la Blaj pe subprefectul Alexandru Gyujto, căruia i-sa - 
plâns de amenințările lui Şincai. Tras la răspundere, acesta a 
răspuns din nou, că sunt mai mult de o sută de inși, cari au 
conjurat contra episcopului, dar mai bucuros moare decât să-i 
tradeze. Astfel Gyujto Pa arestat. In ziua următoare a sosit lă 
Blaj și prefectul Vajna în urma ordinului primit. dela guvern, 
a aprobat şi el arestarea lui Șincai şi totodată. a dispus să fie 
arestată şi menajera lui, care, apoi, împreună cu stăpânul său 
a fost dusă în temniţa din Aiud:- . 

Autorităţile județene âu dat declaraţiilor lui Şincai o im- 
portanță exagerată. In vorbele amenințătoare ale lui dânșii 
vedeau semnele unei: revoluţii, cum a fost aceea a lui Horia, 
care le eră încă atât de proaspătă în memorie. In 11 Septem- 
vrie 1794 baronul Simeon Kemény scrie guvernului, 'că țărăni- - 
mea e convinsă,-că dacă se înrolează la armată devine stăpână “ 
a moşiei, pe care locuieşte. Chiar și preotul român din Apa- 
hida vestea lucrul acesta. Așă a început și revoluţia lui Horia. 
Nobilimea sa spăriat şi de aceea a fost necesară arestarea lui 
Şincai. Guvernul a răspuns în grabă, că ştirea aceasta alarmantă 
a primit-o numai din judeţul Albei-interioare. Privitor la Şincai 
guvernul va trimite instrucțiuni definitive . prin cari se va dis- 


1 Századok din 1881 pp. 678—9. 
1 Orig. în biblioteca centrală din Blaj. 
* Századok din 1881 pag. 679. 


— 302 


“pune darea lui în judecată. De altfel guvernul e convins, că. ~ 


„amenințările lui au purces mai mult din caracterul său violent . 


şi aprins şi nu dintro intenţiune precisă de răsvrătire.! : 

La 13 Septemvrie 1794 guvernul îl destituc pe Şincai din 
directorat din cauza exceselor dovedite cu prilejul anchetei dela 
15 Iulie și cere lui Bob să propună în locul lui un alt director, _ 
care, după putinţă să ştie şi nemţește.: In 15 Octomvrie Bob 
_ Îl propune pe protopopul: din Băinţa, Gheorghe Tatu, pe care 
guvernul îl numeşte, interimal, la 18 Octomvrie.? 

„_. Ajuns în temniţa din Aiud, Şincai scrie la 27 Septemvrie 
autorităților judeţene să-l pună pe picior liber contra cauţiunei 
potrivite. Are oficiu public, e nobil şi astfet nu poate fugi, iar 
de altă parte, fiind arestat i-se risipește averea şi mai are şi 
doi nepoți orfani de cari trebuie să poarte grije.* La 19 Oc- 
' tomvrie li scrie şi lui Bob, spunând că a greșit nu din răutate. 
ci din slăbiciune 'şi, de cele mai multeori, în beţie, îndemnat 
de alţii şi rugându-l să-l ierte şi să intervină ca să fie eliberat.’ 
- In Noemvrie á scris şi guvernului spunând, că declaraţiile cu 

cari este acuzat le-a făcut beat şi în glumă. Au intervenit şi 


fraţii săi Andrei şi Gregorie. Toate intervențiile au fost zadar- - 8 


nice. Şincai a rămas, la stăruința autorităţilor - -judeţene, arestat. zi 
-In 22 Aprilie 1795 guvernul a dat însă ordin județului să gră- ` 
l biască procesul.e . z 


Bob nu a urmărit cu multă bunăvoință părinţească situaţia” să 


nefericită a fostului său director. Afară de refuzarea -oricărui 


sprijin, episcopul a cercat să dea intemniţatului o lovitură, în : 
momente când acesta se puteă apără foarte greu și care a tre- -> 
buit să facă şi atunci cum face şi azi o impresie din cele mai . ~- 
neplăcute. Am amintit mai sus, că în 1782 guvernul ardelean `; 


il obligase pe episcop să dea locuință lui Şincăi şi dascălilor ` 


şcolii primare diù Blaj. După câțiva ani de așteptare Șincai . 


văzând că toate stăruințele sunt zădarnice şi-a făcut însuş'o 
__ Casă pe: terenul -dat de vlădică, în 1789. Acum după ce Șincai 
` fusese arestat Bob i-a luat mica grădină cu pomi, curtea cu tot š 
- 4 Ibidem pag. 683. i 
` ~ f Orig. în biblioteca centrală din Blaj. 
_3 Papiu Ilarianu: op. cit. pag. 103. : 
* Századok a. cit. pag. 683—4. a 
s Orig. în biblioteca centrală din Blaj. 
„€ Századok a. cit. pag. 683—4, 


— 303 — 


«ce se află în ea, “Wsându-i | numai casa. Șincai, pe c care gestul 
neuman al lui Bob Ha atins foarte dureros, s'a plâns la 13 


Maiu 1795 guvernului, rugându-l să dea ordin episcopului ca . 


sau să-i restitue terenul şi edificiile ocupate: sau să i-le răscum- 
pere cú bani, cu casă cu tot, dându-i preţul pe care-l vor fixă 
„câțiva experţi străini. Guvernul comunică în 6 lunie episco- 


pului plângerea lui: Şincai. Bob răspunde în 25 lunie, că din 


milă este dispus a ajunge cu Şincai la o înțelegere, răscuna- 
'părându-i cu bani casa cu tot ce se ţine de ea.! 


In timpul, când Bob trimiteă guvernului răspunsul o. 


‘Şincai părăsise . temniţa din Aiud. Judecarea procesului lui a 
“început în 18 lunie şi după discuţii de cinci zile, sa publicat, 
în 23 Iunie sentinţa, prin care se constată, că declaráțiiie. «eu 


„sunt autorul conjurațiunei» făcute de el nu se referă. la Domnul - 


țării şi nici nu se urmăriă prin ele sdruncinarea ordinei publice. 


-Astfel nu poate fi condamnat la moarte, cum cereă procurorul, | 

ci i-se dă poena linguae, se consideră ca pedeapsă inchisoarea ` 

.de până aci şi să obligă la suportarea chetuelilor de proces? 
Din Aiud Şincai s'a întors acasă la.Blaj în cea mai mare . 


mizerie. In 29 Iunie scrie lui Bob cerându-i milă și sprijin. «dn 


-cursul robiei mele am sărăcit şi nu am cu ce trăi — scrie el. . 


“Grădina îmi este ocupată, leafă n'am primit. Cu multă umi- 
lință rog pe Măria Ta să-ţi fie- milă gfe mine și să-ţi aduci 
aminte că suntem oameni și putem greşi». Bob răspunde în 
ziua următoare, Răspunsul e respingător şi rece.+ Mai cunoaștem 
o serisoare alui. Şincai cătră vlădica, din 10 August 1795, care 
tradează o stare 'sufletească foarte tulburată. In ea cere să-i 


plătească preţul casei și a celorlalte lucruri ce le are în jurul” 


ei şi este iscălită: Șincai cel amărât peste măsură.” 
Chestiunea cu casa a fost rezolvită abiă la - mijlocul Jui 
'Decemvrie 1795, când o comisie compusă din nouă «specialişti» 
sub conducerea asesorilor judeţeni Emeric Pogâny şi Ignatie 
Boer au prețuit tot ce: au găsit în casa și curtea lui Şincai. 
Acestea au fost apoi cumpărate de Bob cu suma de 627 floreni 


«6. denari. Asta eră acum întreagă averea lui Şincai, care se află 


1 s Originne acestor trei scrisori în biblioteca centrală din Blaj. 
zázadok a, cit. pag. 685. i 

bi a, în biblioteca centrală din Bal: 

+ Concept ibidem; 

s Orig. ibidem. Scrisoarea e publicati în Papiu Ilarianu op. cit. p. 104 


— 304 — 


în ARII unei vieți de grèa și istovitoare ptibegie. După pri- 
mire sumei Bob ia cerut o declarație, prin care di ua zi 
că mr rai are față de el nici O pretensiune.! = 

ke 10 Octomvrie 1795 Șineai sctisese guvernului ardelean 
cerând să fie restituit în slujba avută de director al şcolilor ro- .- 
mâmești, din care a fost dat afară fără vină. Guvernul răspunde, 

„că deși nu va găsit vinovat de acuzele grele, cari au fost ri-- 
dicate de procuror contra lui, totuși ancheta a dovedit, că are: 

-O purtare nepotrivită cu postul sie director şi astfel i-a refuzat 
cererea,“ 

l „Şincai mai aveă o nădejde: mila împărătească. In primă- 
tata anului 1796. a plecat la Viena sperând, că aci i-se va face: 
dreptate. In drutn s'a abătut pe la vechiul său binefăcător epis- 
copu! Orăzii-mari, Ignatie Darabant, cate i-a dat 20 de galbini: 
ca să aibă de cheltuială. Sosind în capitala imperiului a ima- 
intat o petiție cancelariei aulice cerând să fie restituit în slujbă, - 

să isë dea satitacţie pentru timpul pstrecut în temniţă şi să 
i-se. restitue pagubele suferite în urma arestării. In Viena a pe- 

„trecut câteva luni. așteptând zadarnic împărătescul semn de- 
miângăere și dreptate. | sa spus să se întoarcă acasă, dar a 

“răspuns dârz, în 13 Iulie 1795, că se va întoarce numai după - 
ce va pini un răspuns: sialțumitor. Răspunsul însă a întârziat 
şi astfel silit de sărăcie, a fost nevoit să părăsiască capitala, 
utide în .tinerețe a petrecut un an întreg de rodnică activitate- “Alin 
literară. 4 T 

Intorcându-se dela Viena, Şincai sa abătut iaräş pela i 
Oradea-Mare. Aci l-a rugat pe prietinul şi binetăcătorul său 
loan Corneli, să intervie la inspectorul regesc al școlilor naţionale, 
Werner, să-i dea lui postul de director al şcolilor din judeţul Săt- 
marului, Din Oradea a ajuns-pribegind până la Năsăud, unde-i 

adresează Corneli scrişoatea din 20 Octomvrie 1796, în care-i 

spune, că nu poate obțineă -postul solicitat dela Werner, fiindcă 

„.. vreau să-l dea viel persoane din partea locului. 5 Șincai rămase: 


1 Orig. ibidem. i 
3 Századok a. cit. pág. 685. 
` 3 Elegia nota 18 (Papiu op. cit. pag. 122). 


4 1; Modrigan: Inlăturatea lui Şincai din directoratul şcoàlelor în. . 


«Lui Nicolae lorga. Omagiu» pag. 213—5. Cfr. şi Századok a. cit. p. 685. 
i Orig. în arhivn) episcopesc din RAEAN TAE: , 


— 305 — 


astfel în sensul strict al cuvântufai - pe drumuri, citea în 9 


Septemvrie a declarat și cancelaria aulică din Viena, că Ia nici 


un caz nu poate fi restituit în slujba avută la Blaj. fm 22 Oc- 
tomvrie îl găsim în satul Puini (Pujon, jud. Soinoc Dobâca) 
lângă Ţaga conților Vass, unde 'va petrece mulţi ani de muncă 
liniştită.  De-aci scrie, prietinului său Orădan Corneli.. Şi acè 
aveà să stea puțin, pentrucă răspunsul la scrisoare cere să i-se 
trimită la Cluj. ' 

larna pare a îi petrecut-o la Blaj. unde-l găsim până târziu 
în Maiu 1787. La 18 Martie scrie lui Bob, spunându-i că în 


Roma ca elev al colegiului de Propaganda Fide a jurat că se ~ 


va preoţi şi neîmplinind până acum jurământul simţeşte muștrări: 
de conştiinţă. De aceea îl roagă să-l hirotonească. Bob însă nu.. 
se schimbase. - In ziua -următoare _ răspunde refuzând cererea. 
celui ce frânt de mizerie da semne de pocăință. Şincai a mai, 
stăruit odată, la 1 Maiu, dar a primit acelaş răspuns.? 

In toamna anului 1797 s'a adresat din nou guvernului ar- 
delean cerând să-i dea postul de translator român, rămas vacant: 
după moartea unui anumit Jercovici. «Nu vreau să afirm — zice 


în petiția sa — că sunt fără greşeli. Imi cunosc ` bine slăbiciu- 
nile, dar în multe privințe am fost prezentat mai negru. decât” 
cum. sunt în fealitate>. Roagă guvernul, ca luând în considerare - 
„serviciile vechi şi activitatea desvoltată pentru binele obştesc. - 


să-l numească în slujba vacantă, dându-i astfel, ocaziune să do- 


vedească, că nu e aşă cum îl crede lumea. Pe petiție sa pus- 
în 7 Noemvrie rezoluția scurtă și curioasă: <petentul nefiind. 


pregătit pentru postul solicitat, cererea se pune ad geta». ? 
După răspunsul acesta nefavorabil Şincai, silit de sărăcie- 
şi de frica iernii, care se apropiă amenințătoare s'a retras la. 
contele Dănilă Vass în Ţaga, ca instructor al copiilor lui, Toma. 
Gheorghe şi loan. Aci a petrecut șase ani (integro sexennio) scutit: 
de grijile materiale dar în imposibitatea de a-şi puteă continuă. 


cercetările istorice, La începutul lui August 1803 luându-și rămas. <. 


bun dela eleţii, cari îi vor păstră o recunoscătoare amintire, își; 
îndreaptă, pașii spre Oradea-mare unde păstoreă încă vechiul: 


1 Orig. ibidem. 


 Protocollum prassidiale din 12 Ianuarie 1797 2 Iulie 1800 a ini i 


Bob în arhivul mitropolitan din Blaj. 
3 Századok din 1881 pag. 687. 
t Elegie nota 24. 


— 306 — 


său mecenate, Ignatie Darabant. In casa și la masa bogată a 


„acestuia a petrecut trei luni de zile și la începutul lui Noemvrie, ai 
cu banii primiţi dela episcopul şi dela prietinii orădani Vulcan, - 


Szilagyi, Bran, Corneli şi Vitez, apucă din nou toiagul pribe- 


giei. Neastâmpărul l-a dus, data aceasta, la Buda, unde l-a mânat ~ 


„dorul de a-și imbogăţi materialul istoric cules cu răbdare şi hăr- 
nicie pe timpul când studià la Roma și la Viena.! 


La început, timp de șapte luni, până în- 6 Iunie 1804 sa 
“adăpostit în casa învățatului ungur Kovachich, care îi da, în ; - 


schimbul serviciilor literare ce ile făceă, întreţinere complectă, 


An urma intervenţiei episcopului Ignatie Darabant, la 15 Maiu . 
'1804 Şincai a fost numit corector al cărţilor româneşti, cari se `` 
tipăreau în tipografia universităţii de acolo, cu onorarul de 1 -` 
“Aloren la zi. In 6 lunie l-a părăsit pe Kovachich închiriindu-şi -. 4 


-© locuință proprie in Buda la <Poarta- Vienei» (Wiener Thor) 


jertfindu-şi 'de aci înainte întreg timpul liber ocupaţiilor sale . 


literare și mai ales marei opere, care aveă să | facă nemuritor, 
Cronica Românilor. Asupra. felului. său de. traiu de aci ne 
dă informaţii preţioase într'o scrisoare din. 31 lulie 1804 
„adresată Jui loan Corneli.? Se scoală foarte de dimineaţă şi 
„-după- săvârşirea rugăciunilor obicinuite, la 4 se apucă de lu- 
ecru, citeşte, face corecturi şi scrie până la ora 8'/,, când 
` 4rece in Pesta .în vreo bibliotecă publică, unde rămâne până 
ia 12 studiind mai aleş manuscripte. Atunci se întoarce acasă, 
ia masa, care ţine până la 2; “odihneşte apoi o jumătate . de 


ceas și la 2'/, iarăş merge în vre-o bibliotecă, unde lucrează `. 


până la 6. Intors acasă continuă lucrul până la 8. când <mă- 
nânc şi beau dacă am ce» pata biboque- si habeo quid) 
-şi la 10 se culcă. 
Prietenii il mai ajută uneori cu bani. Corneli ti trimite în 
21 Februarie 1804 suma de 25 floreni, tot atunci mai primește . 
“ajutoare și dela. contele" “Fesztetich şi- dela un preot Alexie 
Dordanszky, iar Kovachich,. la care locuiă, i-a cumpărat un 
“costum unguresc de paradă: La 3 Februarie 1805 Corheli fi 
trimite din nou o altă sumă, strânsă dela Bran, Vitez şi Szilágyi, 
a. caie a mai adaus şi el 5 floreni. 


Li Ibidem nota 25. 
1 Orig. în arhivul episcopiei unite din Oradea-mare. 
„8 Scrisoarea din 21 Februarie a lui Corneli cătră. Șincai şi răspunsul 
“acestuia” dela. 25 Martie, Orig. ibidem. 


si 


Au 
hA 


ze ae pat TO, 
EER apei AN E A CE E 


iai îns n ADE ia dat 


— 307 — 


Pe timpul când erà- adăpostit la Kovachich, Șincai. mai - 
încearcă odată- să câştige satisfacţie pentru nedreptatea, care 
credeă, că i-s'a făcut în 1794. La_28 Martie 1804 scrie nunţiului 
papal din Viena, că a fost 14 ani director al şcolilor românești 
«din Ardeal, că a convertit sate întregi la catolicism, insă la 1794 
episcopul Bob, din cauza că nu a fost, cu prilejul luptei electo- . 
rale vlădiceșşti, aderentul lui, în înţelegere cu vicecomitele Andrei 
'Gyujto l-a denunţat ca lacobin şi astfel a fost dat afară din < 
slujbă. Deşi și-a dovedit de-ajuns nevinovăția la 1795 înaintea 
instanţelor judecătoreşti și înaintea tronului şi a fost declarat 
nevinovat, satisfacție totuş nu i s'a dat și, fiind Bob și Gyujto ” 
oameni cu ihiluință, nici nu i-se va da. Deaceea îl roagă pe 
nunțiul să intervină prin. Congregația de Propaganda Fide, ca 
să fie judecat din nou de-cătră tabla eg easc i din Ardeal şi 
să i-se dea satisfacţie deplină. 1 < 

Slujba de corector, care-i asigură traiul amărit de pe o. zi 
pe alta şi-a păstrat-o Şincai și după numirea ca censor la tipo- 
grafia universităţii” a celuialalt mare nemulţumit blăjan, Samuil 
Klein. După moartea acestuia însă situaţia devenise critică. 
Şincai se temeă, că numindu-se în locul lui:Klein un censor mai . 
tinăr, postul de corector va fi suprimat şi: dânsul. va ajunge 
iarăș pe drumuri. Intro vreme se ocupă cu gândul de-a candida 
la catedra de drept canonic dela universitate şi într'o scrisoare 
adresâtă lui Corneli spunea, că ar dori să aibă banii de lipsă 
pentru .un costum bun «peñtrucă oamenii se uită şi la haine . 
nu numai la cap». dn momente de disperare, se gândiă chiar 
şi. la posibilitatea unui refugiu la curtea imperială. rusească,? 

Şincai a rămas în Buda până în toamna anului 1808. In 

3 lulie al acestui an scriă noului episcop orădan, Vulcan, că 
se va retrage la. familia Vass în Sinea; la 10 August îl găsim 
“însă tot în Buda, de unde scrie lui Corneli. La 28 Februarie 

1809, când tocmai împlineă 56 de ani şi când ajunsese cu 

Cronică la anul 1354 eră dejà in Sinea. Din Buda va îi plecat 

după 2 Septemvrie, când slujba de 'censor a fost dată lui Petru 

Maior.. In Sinea pare a fi stat doi ani întregi. La 18 lanuarie 

1811, aând lucră la anul 1614 al Cronicei, îl găsim iarăş în 


1-<Foaia bisericeaătă şi şcolastică» din 1887 pag. 85—6. . 
"3 Scrisoarea din 12 Februarie 1807 cătră Corneli, Orig. în arhivul 
episcopiei unite din Oradea-mare.. o - T 


— 308 — 


„Oradea-mare, unde şi-a terminat opera, care acum progresă 
repede. In 29 Martie 1811 lucră la anul 1653 al Cronicei, în 4 
August ajunsese la 1713 iar în 27 August scriă anul 1721. 


Probabil în toamna anului 1811 sau la începutul anului ` 


` următor Şincai a supus Cronica censurei din. Oradea-mare 
pentru a fi admisă la tipar. Censorul Antoniu Szerdahelyi i-a. 
dat în 6 Maiu 1812 obicinuitul «Nihil obstat» şi astfel cartea 


se puteă tipări oriunde în Ungaria.! Autorul însă voiă să o : | 


poată răspândi și în Transilvania şi de aceea a supus-o și cen- 
surei de aci, In acest scop pare a îi venit, în persoană, la Alba- 


-Jalia ła episcopul latin Martonfy, preşedintele censurei ardelene. 
Cu acest prilej a vizitat în vara anului 1812 şi Blajul unde. ` 


petrecuse 17 ani de sbucium şi unde nu mai fusese din 1797. 

Soartea cronicei o cunoaștem: la 5 Martie 1814 Martoniy 
a înaintat guvernului critica aspră și necruțătoare, care a pro- 
vocat confişcarea valorosului manuscript. De aci înainte rostul 
lui Şincai se poate urraări foarte cu greu. În primăvara anului 
1814 mai apare odată în Blaj în societatea. protopopului losif 


“Şandor din Ocna-Dejului.: De-aci s'a retras iarăș la familia. 


Vass, în Ţaga, de unde pâreşte, pe la începutul lui Sepiemvrie 
1814, la guvern pe un anumit Schmidt Sau Kovâcs lânos, care 
eră în slujba contelui Toma Vass.’ 


După dceastă dată urma lui se pierde cu desăvârșire. La 3 


10 Septemvrie 1860 Aloisiu Vlad, -autorul cunoscutei lucrări: 


A român nép és ügye (Lugoj 1863), al cărui tată, fost preot în 
Abrămuț (Vedres-Abrâny, jud. Bihor) eră bun prieten cu Șincai, - 
scriă lui Cipariu: '<nemoritoriul Șincai... pentru unele atacuri, - 


care le-a avut cu sora episcopului Vulcan, așa numita Măcinică, 
„a fost silit să părăsiască curtea episcopească, unde-și aflase 
pentru câtva timp. după atâtea suferințe şi persecuțiuni, un loc 


„de repaos, carele însă fu silit în urma intrigilor numitei femei” 


a-l lăsă și a luă lumea în cap, ca mai pe urmă să moară sub 
garduris.* A, 
11, Modrigan; ‘Soartea cronicii lui R în revista «Cultura i creştină» 
> diw Blaj VI (1916) pag. 21, 
- 3 Papiu Ilarian op. cit. pa 7, 


g s 
? Arhiva guvernului ardelean (Nr. 7437/814. (Com, de d. L Modic. 


. + Orig. în biblioteca centrală din Blaj. Când a părăsit Oradea-mare 
Şincai a dat prietenului său, preotului Vlad din Abrămuț, ca amintire câli- 


`.. mara sa, Ajungând in proprietatea lui Aloisiu Vlad, acesta a dărnit-o în 


1860 muzeului liceului din Sei: 


f ` 
pe SERE RIS e o 


— 309 — 


De incheiere, câteva cuvinte despre locul morții lui Şincai. 


Ziarul Concordia din 1866 a tipărit (numărul 51) un Exiras ` 


matricular din matricula morţilor parohiei greto-catolice din 
Kelecsény (jud. Abauj, azi în Çehoslovacia), publicat mai târziu 
şi de N. lorga în /storia literaturii române în secolul. XVIII. 
(Observaţii, adausuri etc. p. 55) şi din cafe se vede, că Șincai 
a murit la 2 Noemvrie 1816, în vârstă de 75 (Pl) de ani şia 
fost înmormântat în Sinea de preotul Andrei Koleszâr din Ke-, 
lecsny. Privitor la locul şi împrejurările morţii lui reproduc, 
fără nici un comentar, următoarele date: 

1. Un venerabil fruntaş ardelean, care trăiește şi azi, po-. 
vesteşte: «In vara anului 1863 am fost în Bobota (jud. Sălaj). 
Preotul Gael, om în vârstă de :80 de ani, ma condus în cimi- 
terul, care se atlă în locul pieţei de azi și în care se îngropau, 
în jurul micei bisericuțe de lemn, fruntașii satului. Dela intrarea 
în cimiter la dreapta bătrânul Gael mi-a arătat un loc zicând: 
«uite nepoate, acolo este înmormântat marele Şincai, care a 
murit-la noi venind din Oradea-Mare». | 

La 1816, anul morţii lui Şincai, Gael eră de 47 de ani! 

„2. Fostul profesor la şcoala normală din Blaj, Victor Rusu, 
născut și crescut în Bobota, scrie la 26 Maiu 1882 unui prieten, 
că şi-lui i-a povestit Gael «cum l-au ajuns pe bătrânut Şincai 
neputințele şi slăbiciunile pe drum, lângă isvorul lui Alexi cu 
desagii în spate» și că a murit «la nene meu (tatăl mamei 
mele)» Ignaţie Ipian, care l-a şi înmormântat. «Nene meu — 
zice Rusu — a fost om erudit şi ca atare a ştiut prețul pe, 
şi pe atunci renumitul nostru istoric și aşă sigur l-a îngropat 
între ai săi — mai toți defuncţii familiei noastre au fost îngro- 
paţi acolo — şi fîntre îruntaşii satului. Privitor la autoritatea 
dui Gael, Victor Rusu scrie «că bătrânul Gael, paroh în pen- 
siun€ şi protopopul Gael, feciorul bătrânului, au avut cuno- 
ştințe certe despre ultimele momente și împrejurări ale lui 
Şincai, deduc de-acolo, că murind bătrânul şi mai târziu la 1870 
și protopopul. Gael și licitându-se în: favorul erezilor unele și 
altele, am cumpărat eu mare parte din cărţile lui Gael și între 
„acestea am aflat şi o carte, proprietatea cândva a lui Şincai, 
„dpăcum apare. din însemnarea manuscrisă de însuş Şincai pe 
titlul acelei cărţi: «ln usum scholarum Balasfalvensium emit 
“Georgius Gabriel Sinkay ord. A. Basilii M. Anuo 1777». Asta 


“~ 


— 310 — 


- una e cert şi pozitiv. 


Cartea e la mine şi azi şi o păstrez ca 


un clenodiu scump, ştiind că din aceasta sigur nu odată a cetit 


şi moșul Şincai».! 


Informaţia lui Gael se potriveşte cu «moartea sub gar- 
duri», de care vorbeşte fiul prietenului lui Şincai în scrisoarea 


din 1860. 


Dr. Zenovie Pâchșanu. 


Cronica. 


CRONICĂ CULTURALĂ, 


Pentru un învățământ religios 
mai intensiv. In legătură cu o cuvân- 
tare rostită de I. P. S. Sa mitropolitul- 
primat Miron Cristea la societatea or- 
todoxă a femeilor din Bucureşti in- 
sistă dl G4. Adamescu într'un articolaș 
publicat în «Albina» din 12 Martie a. c. 
«Să ne apropiem de altar!» asupra 
necesităței credinţei religioase. D-Sa 
scrie: «La noi sunt oameni caii soco- 
tesc ca un semn de superioritate dis- 
prețuirea religiunii. Unii din ei sunt 
persoane cu învățătură înaltă, dar mulţi 
au d'abiă o uşoară spoială de cultură. 
Ei uită că, chiar printre oamenii de 
ştiinţă pozitivă, s'au găsit destui cu 
convingere adâncă religioasă. Dar mai 
uită un fapt cunoscut de toată lumea: 
că popoarele cari stau ìn fruntea ci- 
vilizației omenirii sunt popoare la cari 
credinţa religioasă este o mare și pu- 
termică realitate», lar mai departe: 
«Pentru aceasta este însă nevoie să se 
apropie credincioşii de altar. Ei să 
vază în slujitorii bisericii nu numai 
nişte oameni cari fac anume servicii 
la serbători, ci nişte prieteni al căror 
cuvânt să mângăie sau să întărească. 
In unele din provinciile scăpate de 
sub jugul străin, lucrul acesta a fost 
înțeles mai bine decât în vechiul regat. 


1 Copie la autorul. 


Va îi spre folosul obştesc dacă şi aci 


se vor îndreptă spiritele în acelaş fels; 
Foarte bine! E 
Pentru atingereafacestui ţel e însă 
neapărată nevoie să înceteze sistemul 


de umilire şi şicanare al celui mai: 


însemnat studiu care este religiunea 


creştină în școalele noastre secundare," 


profesionale şi superioare. Invățămân- 
tul religios să se facă în cel puţin 2 ore 


a săptămână şi în cursul superior al - 


liceului și să nu se încheie în clasa Vi 
a şcoalelor secundare, ci să dureze și 
la universitate. Numai aşă sar puteă 


“întroduce o mentalitate nouă cu o 


ideologie şi moralitate creştinească mai 
înaltă. 


* 


Cultură risipită. D-nul N. Iorga, 
scrie în «Universul» din 27 Martie 1922 
aceste rânduri de mare actualitate, pe 
care ne facem o plăcută datorie să le 
reproducem mai jos: 

. N’aveți cultură, ne strigă străinii, 
rău informaţi, ori rău intenţionaţi, şi 
atâția dintre noi ar fi dispuși s'o şi 
admită, — cu atâta mai mult, cu cât 
sunt şi oameni cari cred că a trăi fără 
cultură nu e, la urma urmei, o pagubă 
aşă de mare, dacă pământul e bun, 
cariera se face uşor, iar mijloacele de 
petrecere sunt multe, 

De fapt, fără a mai aminti cât de 


í 
4 
i 
ă 


pi 3 


vechi, de solide şi de adaptate împre= 
jurărilor noastre sunt elementele cul- 
turii româneşti, ale celei populare ca 
şi ale celei pe care au produs-o cla- 
sele de sus, trebuie să mai Însemnăm 


“un lucru: cât de împrăștiate sunt așe» 


zămintele noastre culturale, cât de 
puţin se leagă ele între dânsele, ba 
încă mai muit: cât de puțin ştiu ele 
unele de altele, ei 

Nu mai vorbesc de provinciile 
care Sau adăugit la noi. A trecut atâta 
vreme dela Unire, şi până astăzi nici 
un guvern ma găsit răgaz să se gân- 


" dească la o anchetă cu privire la ur- 


mele trecutului, monumente, şi hârtii 
scrise, la instituţiile care, căzând în 
sama statului, trebuie să fie utilizate 
de dânsul, — fără a se aduce pagubă 
nimănui din cei îndreptăţiţi, dar pentru 
scopurile lui. * Nu sa acordat nici o 
atenţie culturii străine pe care am gă- 
sit-o în acele părți şi ale cărei legături 
folositoare cu propria noastră cultură 
trebuiau descoperite şi întărite, Mai în- 


treb dacă până în momentul acesta - 


Sa dat de urma atât de importantei 


arhive a Saşilor care, împachetată în 


lăzi, pe drumul Pestei, a căzut în mâ- 
nile armatei sârbeşti şi dispăruse. 

In Vechiul Regat însuși nu este 
oraş în care să nu zacă închisă, imo- 
bilizată, oprită de-a aduce vre-un folos 
o parte din această cultură, de „care 
aşă de mult avem nevoie, La Bacâu, 
un Sturza, din neamul Domnului deia 
1822, a lăsat primăriei o întreagă bi- 
bliotecă pe care nimeni n'o cercetează. 
Am vorbit altădată de biblioteca lä- 
cătuită la liceul din Focşani. 
este o biserică în care stau fără folos 
cărți grecești și româneşti dela înce- 
putul secofuiui. Inir'un beciu au fost 
zidite în timpul răsboiului rămășițele 
unei bogate biblioteci domneşti. 

Acum în urmă, când am cutreierat 
împrejurimile Bucureştilor, am aflat 


` "puterea, 


La laşi 


n. 


sute de volume rămase prin mănăstiri 
unde îa curând nu va fi un singur | 
călugăr care să poată ceti vechea lor - 
slovă: nu e o vită a cutărui călugăr ` 
bibliotecar, că nu poate scrie odată.. 
La Craiova, un cetitor din anii 1840- - 


"a lăsat o frumoasă colecție de' cărţi. 


din vremea lui unei școli- primare de 
fete, în care de o jumătate de veac: 
nu sé mai predă cetirea cu litere -ci- 
rilice. O Fundaţie stă, acolo, deoparte,. 
un Muzeu, de alta, fără ca intre ele 


să poată fi. relațiile zilnice ale “unei 
-organizări practice. Generaţiile trecute: 


au lăsat prin multe familii cărţi a căror: 


limbă, al căror cuprins-nu mai atrage. - A 


pe nimeni dintre urmaşi. Dar o. mare . 
bibliotecă populară lipseşte unui atât 
de însemnat Oraş. 7. : 
Cultură. risipită .. . Se vă găsi 
vreodată în cercurile care-și. transmit 
maş zice: “înțelegerea, dar | 
hotărârea ce trebuie pentru a face din ` 
aceste lucruri răzlețe marele organism. - 


. transformator şi A por, al sufletului 


național? 
* 


CRONICĂ MUZICALĂ. 


Un mare succes al artistului dela 
Opera statului din București la Opera 
populară din Viena. 

«Neues Wiener Tagblatt» din 12. 
Martie a. c. scrie: S'a înscenat Joi la 
Opera populară «Cavalleria rusticană»: 


„şi «Bajazzo» cu patru oaspeţi dintre: ` 


care Jean Aftanasiu, dela Opera din 
Bucureşti, a repurtat cel mai mare 
succes al serii. El cântă pe căruţașul 
Alfio apoi pe Tonio şi cu vocea sa, 
care posedă o putere de modulaţiune 
bogată şi o mare siguranță atât în. 
text cât şi în melodie, ţină publicul. 
întrun entuziasm, cum aproape încă. 
niciodată n'a trăit-o. Opera populară; 
Rarul timbru al vocii sale ne reaniin- 
teşte tonul vechilor instrumente. ita- - 
lienești. 


— 312 — 


Cărți românești. 


Biblioteca muzicală. Hector Ber- 
dioz, Simfoniile lui Beethoven. Tra- 
ducere de Maximilian Costin. Vieaţa 
Românească, Bucureşti, calea Victoriei 
37. Preţul 8 Lei. 

Harnica şi iscusita editură «Vieața 
'Românească» a luat frumoasa inițiativă 
de a tipări pe lângă admirabile cărţi 
de literatură, pe lângă unele broşuri 
din «Biblioteca teatrului național» şi 
pe lângă colecţia «Foi Volante» şi o 
«Bibliotecă muzicală» sub direcţiunea 
dlui Prof. Maximilian Costin, autorul 
splendidei monografii «Vioara, maeștrii 
şi arta ei», cu scopul de a da un nou 
avânt culturei noastre muzicale. In 
deosebi se simte nevoia unei literaturi 
călăuzitoare, care să cultive şi rafineze 
gustul artistic, să adânciască pricepe- 
rea marilor genii muzicale şi să des- 
“chidă astfel tuturor iubitorilor de artă 
poarta tainică spre lumea celor mai 
sublime emoții. 

Broşura de faţă cuprinde minunata 
apologie ce a făcut Berlioz, cu auto- 
Titatea sa de geniu, operei lui Beet- 
hoven pe vremuri mult contestată în 
Franța. Urmărind sensul compoziţiu- 
nilor lui Beethoven spiritualul autor 
francez, şi pe urmele lui iscusitul său 
traducător român, scoate la iveală în 
neaşteptate imagini de cuvinte, întreaga 
comoară de frumusețe ascunsă în 
mersul liniilor sonore ale simfoniilor 
beethoveniene. 


Ceeace ne face să recomandăm 
cu deosebită căldură această lucrare 
este nu numai îineţa de interpretare 
a compozițiilor, ci şi entusiasmul şi 
optimismul ireductibil de vieață al con- 
cepţiilor beethoveniene. Iată, de pildă, 
cum tălmăceşte autorul partia întitulată 


Oda veseliei din simfonia cu coruri, 
Op. 125: 

© «O veselie! scântee măreaţă a zei- 
lor, fiică a lui Elyseu, arzând de jocul 
divin, intrăm în altarul tău! o putere 
miraculoasă adună la un loc pe toţi 
cei pe care îi desparte lumea şi rangul; 
sub aripa ta dulce, toţi oamenii se 
întrăţesc. 

Acel ce are fericirea să devină 
amicul unui amic, acel care are o fe- 
mee îrumoasă; da, acel care poate 
să zică că are un suflet ce-i aparţine 
pe acest pământ, să-și amestece ve- 
selia cu a noastră! Dar omul căruia 
nu i-a fost dată această fericire, să se 
furişeze plângând, de aici din locul 
care ne-a adunat! 

Toate sufletele sorb veselia în 
sinul naturii, şi cei buni și cei răijur- 
mează drumurile înflorite. Natura ne-a 
dat iubirea, vinul și moartea, proba 
amiciţiei. Ea a dat voluptate vierme- 
lui; .heruvimul se înalță înaintea lui 
Dumnezeu. 

Veseli! veseli! ca zorii rostogo- 
lindu-se: pe fața măreaţă a cerului, tot 
aşă, fraților, alergaţi să vă faceţi da- 
toria, ‘plini de veselie ca eroul care 
întâmpină biruinţa. 

Milioane de fiinţe, lumea întreagă 
să se contopească într'un sărut! Fra- 
ţilor, dincolo de sfere locuește fără 
îndoială un Tată mult iubit, 


Milioane, vă închinaţi? recunoa- 
şteți voi opera Creatorului? Căutaţi 
pe făuritorul acestor minuni deasupra 
astrelor căci acolo locueşte el. 

O veselie ! scântee măreaţă a zeilor, 
fiică a lui Elyseu, arzând de focul 
divin intrăm în altarul tău». 

la şi ceteşte! 


Pi E NR 


Reviste românești. 


Revista ştiinţifică „V. Adamachi* 
(Februarie 1922). | 

Escelenta publicaţiune eşcană, care 
se află în al VIll-lea an de existenţă, 
de bună seamă că este aproape cea 
mai de seamă publicaţiune pe câre o 
` avem în acest gen şi care ar merită 
să fie cunoscută cât mai bine şi răs- 
pândită cât mai larg măcar în cercu- 
-rile intelectualilor noştri, de orice 
categorie, putându-li-se completă astfel 
şi educațiunea ştiinţifică aşă de nece- 
sară astăzi ori cărui om care are pre- 
tențiunea de a puteă înțelege şi apre- 
ciă cultura modernă. 

Numărul de față cuprinde pe 
lângă cuvântarea dlui A. Zaharia des- 
pre personalitatea răposatului Dr.. C. 
L Istrate, studii asupra «Şcolii fizice» 
de C. G. Bedreag, «Teoria relalivității 
(Il)» de loan I. Plăcințeanu, — «Căr- 
bunele albastru» de C. Parteni-Antoni, 
şi o foarte bogată informaţiune de 
specialitate asupra unor chestiuni de 
ştiinţă sau dări de seamă despre lu- 
crări ştiinţifice. 

Rectorul universităţii din Cluj, 
Dr. D. Călugăreanu scrie un foarte 
îrumos articol despre <Biopolitică» 
din care extragem următourele rân- 
duri, de mare actualitate pentru toți 

„reformatorii sociali şi politici cari 
astăzi, mai cu seamă, răsar dela toate 
răspântiile: «Şi în loc de a încercă 
fel de îel de alcătuiri sociale artifi- 
ciale, opere şubrede, nepotrivite cu 
natura însăși a unei societăți de ființe 
şi care ne duc numai la pierdere la 
timp şi de muncă, întârziindu-ne pro- 
gresul, n'ar fi mai cnminte să așezăm 
cât mai neîntârziat clădirea noastră pe 
bazele solide şi naturale ale fîiziolo- 
giei organismului viu, singurele cari 
ue pot apropiă niai repede de idealul 


unei organizări perfecte în cadrul na- 
turei actuale, apropiiadu-ne în acelaș - 
timp de idealul dreptății, care va tre- 
bui să fiinţeze odată priutre toţi in- 
divizii societăţilor omeneşti de pe în- 
treg cuprinsul planetei noastre. 

Dar idealul dreptăţii arătat de fi- 
zoologie va fi de sigur cu totul altul 
de cât cel preconizat de bolşevismui 
actual, această monstruozitate bio- 
logică», i 

mo >| 

Arhiva pentru ştiinţa şi reforma 
socială (An. III. Nr. 2—3), cuprinde 
pe lângă un foarte bogat număr de 


articole asupra diferitelor chestiuni so- 


ciale, şi un însemnat studiu scris de 
St. Zeletin despre Revoluția burgheză 


: în România, IÎ. Era nouă: Desvoltarea 


socială a României dela 1829 până la 
1866 și nașterea oligarhiei române. 
Concluziunile cari se desprind din 
acest amănunțit studiu suut, după på- . 
rerea autorului, următoarele: <Oligar- 
hia română, izvorită din aceiaşi-nevoe 
socială ca şi absolutismul luminat, în- 
deplinește acelaş rol social. Ea se 
altoeşte tot pe. procesul “de circulaţie 
a mărfurilor, îndeplinește aceiaş funcție 
de uniformizare socială, şi va trăi cât 
va dură predoiminarea comerțului. 
Cercetările de mai sus sunt de 
matură a arătă eât de neîntemeiată e 
iluzia, că seria reformelor încheiate 
cu auul .1866 a reprezeată o rupere 
bruscă cu trecutul — cum şi-au închi- 
puit reprezentanţii reacţiunii şi. alte 
spizite eminente — şi că de aici vor 
fi izvorit haosul în care ne sbatem de 
atunci tocoace. In realilate regimul 
politic inaugurat la 1866 înfățișează 
acelaş sistem de dictatur& põlitică een- 
trală, pe care-l impune pretutindeni 
naşterea procesului de citeulaţie capi- -~ 
5 


— 314 


talistă şi- care are menirea de a face 
transiţia politică dela regionalismul 
vechiului regim la democraţia unitară 
şi omogenă a regimului nou burghez. 
` Regimul dela 1866 nu înseamnă în- 
trarea în era burgheză, ci numai pre- 
gătirea acestei ere, în care societatea 
română abiă dela 1918 face eroice 
sforțări ca să intre. Seria reformelor 
dela 1857 până la 1866 reprezintă aceiaș 
năzuinţă de a întemeiă o autoritate 
centrală pe ruinele regionalismului, 
pe care o găsim în evoluţia burgheziei 
europene prin sec. XV—XVII, sub 
forma luptei monarhilor împotriva 
nobililor. 
aceleași nevoi economice, ca și lupta 
grupului nostru revoluţionar împotriva 
boerimii reacționare, și a dus la acelaş 
„rezultat politic: întemeerea unui regim 


centralist, biurocratic și militarist Re- ` 


gimul politic, în care trăeşte societatea 
română dela 1866 inainte e analog cu 
acela în care trăește societâtea îrânceză 
dela mijlocul sec. XVI până la stâr- 
şitul sec. XVIII; el reprezintă. aceeaş 
fază turbure şi haotică de dezvoltare 
a lumii vechi și plămădire a celei 
noui» (pag. 261—263). 


+ 


«Cugetul românesc» Nr. 2 (Mar- . 


tie) cuprinde pe lângă interesantul stu- 
diu al d-lui 1. Nistor «Din zilele Unirii» 
versuri îrumoase de lon Pillat, Horia 
Furtună, V. Munteanu, S. Bascovici 
şi Vintilă Russu Șirianu, o sugestivă 
schiță de Jean Bart «Intr'o Sâmbătă», 
studiul asupra lui Zamolxe de Lucian 
Blaga datorit d-lui Sextil Puşcariu, 
«Convorbiri relativiste» de Traian La- 
escu, <Radiumterapia» de Dr. Marius 
Georgescu, «Mizerii» de T. Anghezi şi 
„altele. Tot în acest număr se publică 
în contiritiare studiul d-lui N. lorga 
«Criza morală mondială», din care ne 
îacem o foarte plăcută datorie să re- 


Această luptă a izvorit din - 


producem unele afirmări de o actua- -< 
litate capitală: 
trebarea : din acest haos cum s'ar puteă 


să iasă cineva? Căci convingerea mea 
este că omenirea nu poate să meargă, 


oricât şi-ar închipui cineva că din acea- >“ 


sta vor rezultă creațiuni pe care nu: 
le-au apucat alte timpuri, fără o vieaţă 
sănătoasă, Atunci ce e de făcut? Este 
o întrebare mult mai importantă, atin- 
gând omu! dinăuntru, decât toate di- 
scuţiile care se fac azi în ce privește 
formele şi formulele. Vor fi fost vre- ` 
muri în care schimbarea formei ar fi 
avut însemnătate şi imitarea formulei 
ar fi produs rezultate, dar acum nu e- 
aşà. Grija cea mare, în momentul de 
față, este grija omului lăuniric.... 


Ce însemnează aceasta? Inseamnă ; 
—- o repet — că formele poți să tẹ. 


schimbi cât vrei, nu ajungi la nici un 3a 


rezultat; esteo înșeiare de sine să alerge 
cineva după ele. Lucrul de căpetenie ` 
este schimbarea omului dinăuntru pen-:: 


tru ca să nu mai vadă, drept scop prin- ` 


cipal al existenţei sale, anume plăceri, 
individuale, și pentru ca, în acelaş timp, 


să renunţe la această năpustire asupra s% 


oricui pentru a-și atinge scopurile sale. 


El trebue să fie din nou capabil de a - i: 


trăi alături de alți oameni. 

„m «Cel mai sfânt lucru pe care îl 
poate face nn profesor la catedra lui 
nu este să dea celui ce poate încre- . 


derea in sine, care o are şi fără cu- . “$ 


vântul profesorului, ci mai ales este 
` . .. s 
să nu dea celui ce nu poate conștiința 


întregei sale mizerii şi nenorociri. A 


mângăiă pe cel slab şi a împedecă 


trufia celui tare, aceasta inseamnă a -` 


face într'adevăr nu numai o operă pe- 
dagogică în şcoală, dar şi o operă mo- 
rală în societate. 

Să se deprindă, de acolo din școală 


a se cunoaşte unul pe altul; să se de- 
prindă a se ajută unul pe altul, a 


«Se va pune însă în-- ` 


pen il ez, 


aveă milă, unul de altul gi să pără- 


sească școala, nu ca oameni gata să 
lovească unul în celalalt ca să ajungă 
mai repede, ci ca oameni doritori de 


a merge solidari pentru folosul lor, 
pentru folosul patriei concurând la 
scopul superior al omenirii». 


Reviste străine. 


Unul din Indii despre Europa 
de astăzi. Rabindranath Tagore vi: 
zitând Parisul a fost intervievat de uu 
jurnalist italian, corespondentul ziaru- 
lui «Epoca», despre impresiile câştigate. 

lată câteva din declaraţiile lui 
Tagore: 

«Am venit din Azia şi am aşteptat 
să găsesc Europa ca o vale a plânge- 
rilor (a lacrămilor), ca ua pustiu plin 
de mizerie şi de grijuri. La zece mi- 
lioane de morți, pe cari i-a curățat de 
pe suprafaţa pământului bombele, mi- 
tralierele sau puştile, ființe smulse din 
mijlocul familiei iubite şi duse în bra- 
tele morții — ce ar fi putut aşteptă 
altceva un om cu judecată şi de inimă, 
decât o Europă în haine de jale, o 
Europă în care chiar şi un râs ne- 
vinovat de copil ar trebui să apară 
ca o contrazicere tristă? 


Europa nu plânge. Şi=a aruncat la 
pământ hainele de doliu şi. s'a împo- 


dobit cu colorile cele mai vii și cu 
penele cele mai strălucitoare. Bărbaţii 
ei au dat deja uitării pe fraţii cei morți, 
dându-și osteneala neîntrerupt să tragă 
foloase egoiste din situaţia economică 
anormală, creiată în urma răsboiului, 
lar femeile? Femeile lor culeg, mai 


“mult, smulg florile de pe mormintele 


bărbaţilor şi fiilor lor căzuţi în de- 
cursul răsboiului şi îşi împodobesc cu 
ele părul frizat după ultima modă stri- 
gătoare. 


Zece milioane de morți — cari 
astăzi sunt prefăcuţi în pulbere : fost-au 
poate acesfe zece milioane singura po- 
pulaţie trează, sănătoasă, nobilă a Eu- 
ropei ? Şi sunt cei rămaşi numai oameni 
miștuiți de pofta de câştig, egoistă, şi 
cari cunosc numai plăcerile fără de 
frâu? Bau este Europa aceasta care 
dansează împrejurul sicriului propriu 
un nebun care ar trebui să fie legat 
în lanțuri?» (Trad. HA. P. P). 


Bibliografie. 


Dr. G. Preda} Câteva însemnări 
şi date asupra tratamentului și asupra 
mișcării bolnavilor mintali din Ospiciul 
de alienaţi din Sibiu, 1922. Tiparul 
«Dacia Traiană». 

loan Georgescu, Istoria bisericei 
creştine univ&rsale cu deosebită pri- 
vire la istoria bisericei românești 


unite cu Roma. Cu ilustraţiuni. Blaj, 
1921. Editura tipografiei seminariale. 


Prețul 25 Lei. 


lon Dâncilă, Om şı caracter. 
Schițe. Sibiu, Tip. lui W. Krafft. Pre- 
tul 10 Lei. 


` A. Melin, Fetiţa Ortană. Piesă 
de teatru pentru fetiţele de şcoală cn 
cântări şi jocuri. In două acte. Blaj, 
1922. Preţul 3 Lei. 


Iulian Marțian, Repertoriu arheo- ` 
logic pentru Ardeal, Bistrița. Tipo- 
grafia naţională G Matheiu 1920. 


` 5* 


[.9909099000900s0enăseseec 


__Cel mai vechiu şi mai consolidat institut . 
financiar românesc din Transilvania 


„ALBINA“, 


INSTITUT DE CREDIT E DE 
ECONOMII, SIBIU. : 


FILIALE: Brașov, Cluj, Lugo Mediaş 
și Târgul-Murășului. 


AGENTURI: Sânmărtin. :: i îsi 


Capital societar Lei 10.000,000. — 
Fonduri de rezervă şi pensiuni 
Lei 7.500,000'—, Depuneri spre. 
fructificare şi în Cont-Curent 
Lei 179.000,000—. 


Acordă: Imprumuturi cambiale (scont), 
împrumuturi hipotecare, Cont-Curent, finan- ' 
i o 4ează intreprinderi ete. _:-: îi 


Primește depuneri spre fructificare 
pe libele și în Cont-Curent 4!:/,—5"/, 
după terminul de abzicere, plătind 
- 3. însuși darea de interese. -. 


Emite acreditive, îngiijeşte încassări de 
cecuri şi asiguaţiuni asupra oricărei pieţi, 
mijlocește tot felu! de afaceri de bancă. 


Orice informațiuni se dau gratuit 
şi prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât 
l şi de filialele și agenturile institutului. 
Direcţiunea.