Transilvania_1928_059_001

ssvo a: 10681 


„TRANSILVANIA“ 


-S anul a! 59-lea -$ 


cea mai veche revistă românească din Ardeal. — Apare lunar. 
Costul abonamentului anual : | 

Pentru merubrii Asocial? eoe IE e‘ oa Lei a200 

Pentru nemembri . . -© „ 400 


In străinătate se socotește. şi “porto. 


c UPRINSUL: 

è Pagina 
Sebastian Voicu: Problema culturalizării masselor . . . . 1 
Zaharia Bârsan: Du-te soare... (poesie)... . ... 7 
Zaharia Bârsan: Unde merg? ... (poezie). ....... 8 
llie Marin: + Valeriu Branisce . . . ..,. aala’ 9 
I. Agârbiceanu: Vizita (schiţă) . . . . . ........ 12 
D. Ciurezu: Joc în soare (poezie) ... ....... 24 
Teodor V. Păcățian: Pronunciamentul din Blaj ..... 26 
Al. Ciura: 45 Noemvrie 1916 (amintiri) . . ....... 38 
Ion Turcu: Vasile Pârvan ., . . . . . .. aa‘ ‘a’ ‘e 42 
H. P.-Petrescu: Crăciunul sinistraţilor, 1927 (prolog) S 50 
A. P. Bânujț: Poporale .... ... . . aaa ať 57 


T. Podariu: Poporale . . .......... ; 59 
Marius Iliescu: Te duci... (poezie). . ......... , 60 


Mişcarea culturală 


In țară. Idei, oameni, fapte: lon Bianu, Sextil Pușcariu, Pro- 
paganda culturală, Al IV-lea congres al Uniunilor inte- 
lectuale, + Mihail Csaki (Coriolan Petran) .... . . 6! 

Cărți. N. lorga: Răsboiul pentru independența României 72 
D. Ciurezu: Răsărit (|. P)... o... 73 
Th. Capidan: Scrierile lui D. Bolintineanu despre Macedonia 75 
Th. Capidan: Românismul balcanic (Recenzii de Al. P. 

Arbore) pe Sa ee Se nigra foci ue A poa dela lat se E NG odată 76 

Reviste : Reviste „provinciale“, Revistele din Ardeal , 76 

Bibliografie . . .. . ..... A EP dr CUBI, E o i, A 80 


edacţia şi Admin.: „Asociaţiunea“, Sibiiu, Strada Şaguna 6 


— am 


Preţul 20 Lei 


ae 


Depozit general pentru Vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina. 
Librăria Pavel Suru, Bucureşti, Calea Victoriei 85, unde 
se află de vânzare toate publicaţiunile „Asociaţiunii“. 


Taxele de membri: 


Membru fondator al Casei Nafioale, odată pentru 

totdeauna Lei 5000:— 
Membru fondator al „Asociaţiunii“ » 1000;— 
Membru pe viață al „Asociaţiunii“ a x 
Membru activ, anua . ,  50— 
Membru ajutător, anual : i $ 


TRANSILVANIA 


Ce E ERE 3 A CU! 


N 
aaa a a 


Anul 59 IIIS Numărul 1 
Sibiiu, Ianuarie 1928 
Pretul 20 Lei. 


TUOĞH4 


Anul 59. | lanuarie 1928. Nr. 1. 


TRANSILVANIA 


Organul societății culturale „Astra“ ; 


ia fi Fi a 
Problema culturalizării masselor. 


Realizarea idealului național prin înfăptuirea statului 
nostru în granițele etnice ale românismului, a pus, cum e 
și firesc, noui probleme vieții românești, a deschis noui 
drumuri către ţinte și idealuri noui, întru aprofundarea, com- 
pletarea, îmbogățirea, clarificarea și desăvârșirea vieţii na- 
tionale. Vieaţa nu cunoaşte repaos întreg, cel mult popasuri 
de hodină pentru o nouă acumulare de forţe, — hodină 
aparentă, — în realitate şi în clipele de popas acţiunea nu 
încetează. Popoarele nu pot aştepta venirea clipei când 
pot adormi pe laurii biruinţii, ci sunt silite să pornească 
la drum îndată ce-au ajuns pe-o culme, pentru a se apropia 
de alta, — dacă nu se împacă cu gândul că istoria lor a 
luat sfârşit. Continua nizuință spre o tot mai mare desă- 


vârşire a vieţii e o lege firească pentru geniul omenesc, 


pentru elementele ce-l alcătuese, câtă vreme sunt sănătoase. 
Dela unire şi până azi câte focuri nouă nu s'au aprins 
pe culmil Câte programe economice, politice, culturale, nu 


s'au elaborat, nu s'au afişat! Câţi nu îşi macină cele mat: 


bune forţe pentru deschiderea de drumuri nouă! Cât sbu- 


cium, câtă frământare pentru a lumina ţintele cele mai apro- 


piate, care trebuesc mai în grabă atinse de naţia întreagă, 
pentru a putea pune, dela îneepui, temelie puternică şi să- 
nătoasă noului Stat naţional! 

Pentru . omul obișnuit să gândească, obișnuit eu ob- 
servarea, cu analiza ca și cu sinteza, marele sbucium din 
anii de după unire, e un semn de adâncă vitalitate a nea- 
mului nostru. Suntem un popor, care a simţit, din clipa 
unirii, că realizarea idealului de unitate politică, nu poate 
ji pentru el hodina în care să se împotmolească, ci întâiul 
prilej în istoria sa, când, cu forțele naţionale din întreg 


Ñ 


euprinaul țării, trebuie să se pună la muncă Și cu cât 

aceste forje sunt mai eonșiii de: puterea lor, rnai îndârijite, 

cu cât își. revenilică fiecare: partea cu mai multă. putere, 
cu atât vor răsări din sbuciumul de azi valorii. 'naţionale 
mai preţioase. Conştient ori ba, această deslănţulre de 
energie românească lucrează pentru biruinţa calităţilor mai 
` viguroase ale sufletului etnie, care, în primul rând, sunt și 
chemate să boteze nouile idealuri de vieaţă ale românis- 
mului în cadrele statului naţional. 

ue” 

Intre problemele, cari se pun cu multă stăruință în 
timpul din urmă este şi aceea a culturalizării naţiei, a 
masselor mari. Și mi se pare, fiind vorba de culturalizarea 
mai ales în sens naţional, că massele mari nu se reduce la 
cele populare și muncitoreșţi. Problema. agrară, prablema 
drepturilor cetățenești, au fost puse şi rezoluite îndată după 
unire, printr'o superioară intuiţie a spiritului timpului, dintr'o 
largă. prevedere politică, dintr'o adâncă înţelegere a nece- 
sităţilor naţionale și de stat în noua alcătuire politică a 
neamului. Inţelepciunea și chibzuiala. aşezată, care a ca- 
racterizat prin veacuri naţia noastră, wa dat greş nici cu 
prilejul săvârșirii celui mai însemnat act din istoria sa, 
— a unirii, — şi, de amândouă laturile Carpaţilor, în mod 
pacinic a realizat ideia și programul revoluţionar: împărţirea 
pământului și votul obştesc, dând în aceeaş vreme dovadă 
şi de simţul de dreptate ce ne caracterizează şi de simţul 
de prevedere întru înlăturarea primejdiilor. 

l Cele două reforme sunt izvoare vii ale căror adân- 
cimi nu pot fi măsurate până azi. Cei câțiva ani dela legi- 
ferarea și punerea lor în practică wau putut să eviden- 
ţieze aproape nimic din părțile lor bune, ci mai ales latu- 
rile lor de umbră, — căei nici o alcătuire omenească nu 
poartă pecetea desăvârşirii şi nu îmbracă această calitate, 
nici subiectul pentru care reforma se face. Astfel au putut 
fi criticate și vor mai fi. 


Dar nu încape nici o. îndoială că prin ele sa dat po- 


sibilitatea de a se săpa tot mai adâne în două calităţi ale 
neamului: în dragostea de moşie şi de muncă ordonată şi 
în înțelepciunea. cu care poporul nostru judecă trebile ob- 


2 


şteşti şi le poartă grija. Din aprofundarea, din lărgirea ace- 
stor două calităţi prin continuui exercițiu, suntem siguri că 
se va adăuga mult aur curat vieţii românești. 

Problema culturii, în laturea care priveşte înpățământul 
de toate gradele, s'a pus, deasemenea, îndată după unire. 
Sforţările eroice făcute pentru a asigura învăţământul şi 
educaţia românească, mai ales în nouile provincii, unde 
lipsa era mai arzătoare, vor rămânea o pildă frumoasă 
pentru' începuturile organizării vieţii noastre de stat și 
pentru înțelegerea rosturilor statului naţional. 


Dar problema culturii nu poate fi rezolvită decât luând 
în seamă cuprinsul larg al întregei națiuni și nizuind a va- 
lorifica întreg acest cuprins. După reforma agrară şi votul 
obștesc este desigur problema cea mai importantă în ca- 
drele statului naţional și nu e mirare că azi pare a seri- 
dica între preocupările principale ale statului. In vreme 
ee ministerul instrucției publice pregăteşte o nouă reor- 
ganizare a departamentului în vederea îmbrăţișării și a la- 
turvei de culturalizare a masselor, Institutul Social Român, 
îutr'o serie de cotiferenţe-studii, elaborează material! în le- 
gătură cu soluţionarea aceleiaşi probleme, iar vechi şi în- 
cercate asociaţii de cultură, cum este Astra, frământă idei 
şi programe, din care va răsări elar noul drum pe care 
mergând va putea aduce foloase tot așa de mari ca şi în 
trecut culturalizării neamului, ţinând seama de împrejură- 
rile schimbate, de nevoile de azi ale societăţii românești. 

Până la cristalizarea definitivă a drumului de urmat 
în rezolvirea operei de culturalizare, desigur va mai trece 
încă timp. Suntem, — aşa cum se pune problema în ea- 
drele statului naţional, înaintea unui lucru nou. Va fi nevoe 
de mult studiu, de amănunţită cunoaștere a situaţiei de azi, 
a nevoilor imediate, ca și a celor permanente, de îndru- 
- marea celor mai buni dintre noi şi mai ales de experienţă, 
pentru a putea deslega această problemă, menită să des- 
funde epergiile latente și să pună în acţiune virtuțile de 
rasă. Contribuţia tuturor e binevenită. Incercările, când por- 
mese din gând bun și sinceritate, nu e bine a le descuraja. 

Ci, un adevăr credem că rămâne fixat pentru toată 
lumea: problema culturalizării naţiei e dintre cele mai se- 


3 1* 


rioase şi mai grele. Intre luptătorii pentru. cultură nu pot 
avea loc cei ce urmărese scopuri individuale, nici ușuratiei, 
cari sunt gata oricând să înceapă un lucru pentru a-l lăsa 
baltă. Bi pot numai compromite însăşi idea. 
să %* x. aa 
= : Toți aceia cari au muncit dela unire şi până azi şi 
mai ales în anii din urmă, pentru culturalizarea masselor, 
ştiu că primul impediment ce se ridică la fiecare pas în 
calea lor este: desechilibrul economiă, care ţine într'o per- 
manentă nemulţumire și neputinţă şi massele. și factorii, 
cari ar trebui să fie agenţi ai acestei opere. Apetitului spi- 
ritual urmează totdeauna satisfacerea apetitului material. 
Câtă vreme nu e asigurată bucata de pâne, — vorbim în 
înţeles larg: asigurarea, în eadre statornice, a posibilităţii 
de a trăi fiecare după munca lui, a trăi omeneşte și mul- 
ţămit, — opera de culiuralizare nu poate începe temeinie. 
Cea mai mare, mai intensivă bucurie a omului pe pământ 
este să vadă roadele muncii sale. Și singur această bu- 
curie sguduie sufletul pentru trebuinţele superioare ale cul- 
turii, numai ea deşteaptă setea după nectarul zeilor. . 
Astfel la temeliile operei de culturalizare va trebui 
aşezată, pentru subiectul pasiv cât și pentru cel activ, po- 
sibilitatea constantă de a putea trăi fiecare după munca 
sa. Până la aşezarea vieţii noastre economice-financiare, 
până la o revenire la cadre stabile, în care munca poate 
fi valorizată, — ţintă după care se sbat toate ţările după 
văsboiu, opera pe care e chemată s'o faciliteze în primul 
rând conducerea de stat, — culturalizarea masselor — ne 
pare că trebuie începută, pentru a aprinde sufletele — 
mai alea prin arătarea mijloacelor pe lângă cari vieaţa. 
materială poate fi uşurată. Aşa dar acele de natură eco- 
nomie-financiară și socială. Vom pomeni unul singur: co- 
operativele și asociaţiile pentru producţie şi valorificare. .- 
"Al doilea pas în opera de culturalizare a masselor, 
așa, cum poate ea fi începută la noi, ne pare a fi educația 
sentimentului, a voinţei, poate în măsură mai mare decşt 
e împartăşirea cunoștințelor din deosebitele ramuri ale vieţii. 
Intre grelele împrejurări de azi pentru asigurarea tra- 

tului material, în permanenta nesiguranţă, care nu-l mai lasă 


4 


„mici pe cel mai bun gospodar să-și poată face socotelile, 
au e mirare că voința multora sa demoralizat, iar senti- 
mentul apucă pe căi greșite. Pentru un om cu sufletul de- 
moralizat cunoştinţele împărtășite pe orice cale, — lectură, 
conferenţe, cinema — intră printr'o ureche şi ies prin alta. 
Ele sunt neroditoare dacă nu le prinde sentimentul, nu: le 
elaborează şi nu le pung la încereare voinţa. E. 


Educația sentimentului şi a voinţii credem că, în 
massele mari, se poate face eu bun rezultat prin expli- 
carea, la înțelesul tuturor, a greutăților de azi ale vieţii. 
Când elementul de massă își va da seama că situaţia de 
azi e în' mare măsură urmare a răsboiului, a valorilor di- 
struse de el și că cu greutăţi mari se luptă azi toată lumea, 
— când nu va mai arunca întreagă vina pe guvern, — așa 
cum e învăţat de partidele politice şi de agenţii lor fără 
cesponsabilitate,:— e cu putinţă să învie nădejdea, curajul 
şi voinţa, — dându-și seama că trăim într'o vreme de tran- 
siţie, pentru sfârșitul cât mai grabnic el căreia, chiar în 
interesul lui, e dator fiecare să-și pună la bătaie toate 
forţele. l 

ln nici o împrejurare culturalizarea nu trebuie să ne 
aducă ... semidocția: un mănunchiu de cunoşiinţe de care 
să nu te ști folosi decât rău; o seamă de oameni ajunși 
cu capul mare, cari își pierd bunul simţ și ajung elemente 
nefolositoare în societate, în rândurile neamului. 


De aceea cei ce fae opera de culturalizare trebuese 
bine cernuţi, pentru a nu fi ei înșiși niște semidoeţi pri- 
mejdioşi. 

O altă calitate pe care credem că trebuie să o aibă 
dela început opera de culturalizare este răbdarea cuprinsă 
în continuitate și stăruinţă. 

Aşa că fixate întâiele linii, — bine studiate și apro- 
fundate dela început, — ele trebuie să rămână în conti- 
nuare, să nu fie frânte în fiecare an, născând cotituri şi 
zigzaguri bune să desorienteze, să întunece, să demorali- - 
zeze. Experienţa se face, desigur, an de an, rezultatele 
experienţii trebuie să intre în cadrul cuprins între grani- 
tele trase, conţinutul se îmbogățește an de an, dar diree- 


5 


tivele principale, programul unitar e nevoe să se bucure 
de stabilitate şi continuitate: 

Ni se pare că activitatea culturală a Astrei a reuşit 
să dea atât de bagate rezultate în cei șasezeci de ani de 
existență, tocmai prin aceste calităţi. In statutele ei s'a fixat 
un program de muncă vast, neepuizat până azi, bine con- 
turat dela început, metodice urmat, şi cu o stăruinţă și răb- 
dare, care caracterizează ţoate acţiunile mari şi sincere: 

| In munca de eulturalizare a neamului „Asoclaţiunea 
țransilvană pentru literatura şi cultura poporului ramân“ 
va fi încă o îndrumătoare cuminte, un nepreţuit colaborator 
al statului și o cetate din care pot lupta cu folos toţi aceia 
eari simt porunca lăuntrică de a împărtăși din eomorile 
lor sufletești şi altora. 
SEBASTIAN VOICU. 


Du-te soare... 


Soare... 'mi-ai căzut pe masă... 
Ce mai căutai la mine ?... 
Nici o floare nam în casă, 
Să te 'ntâmpine cu bine... 
Nici un viers nu mi se închiagă 
Să te înbrace ca 'n trecut... 
Te-am uitat de-o iarnă întreagă 
De când nu te-am mai văzut... 


Uite... cărți intredeschise . . . 
Îmi păreau odată sfinte 7... 
Câte gânduri... câte vise 
Nu mi-au răsădit în minte l... 
File rupte... file rele... 
'Mi-am cântat prea malt un dor... 
Nu te-apropia de ele, 
Că te 'ngropi în noaptea ilor]... 


Mergi mai bine... că te-așteaptă... 
Du-te ... du-le zile bune... 
Câte suflete se 'ndreaptă 
Înspre raza ce apune 7... 
Nu vezi că ja mine 'n casă 
Nici un cântec astăzi nu-i ?]... 
Du-te soare... şi mă lasă... 
Nu mai am nimic să-ţi spui ]... 
ZAHARIA BÂRSAN. 


Unde merg Pai 


Ochi de vrajă “fără seamă, 
Ochi cum nau mai fost pe lume.. 
Cum mă 'ndeamnă şi mă chiamă 
Noaptea lor fără de nume... 
Cum mi 'nchide ori ce zare 
Fulgeratul lor cel sfânt 
Și mă poartă pe-o cărare, 
Care duce la mormânt... 


Ochi nebuni din cale-afară, 
Val de doruri înoptate, 
Răsăriți ca dintro pară, 
Numai farmec și păcate 
Și pe apa lor, minune!. . 
Ard lumini ca 'ntrun altar... 
De pe margini de genune 
Să mai fugi... ar fi 'nzadar ]. .. 


Ochi, pustiul luminându.l, 
Întunerec fără vină . 

Simt cum mi se 'ngroapă gandul 
În adâncul lor. . f lumină . 

Unde merg ?... În care parte 

__ Mă tot duc rătăcitor ?.. . 

Spre iubirile deşarte 

Şi spre lacrimile lor ll... 


Se 


> 


ZAHARIA BÂRSAN. 


t Valeriu Branisee. 


La mormântul lui Vaieriu Branisce se pot naște, cu o- 
imperioasă persistenţă, câteva gânduri, cari ar fi foarte eu 
cale să fie luate la cunoștință de obștea românească. 

Mai întâi şi mai întâi: în Valeriu Branisee am pierdut 
un caracter. A fost omul convingerilor, a fost omul ce nu 
se mlădle cum bate vântul și a fost omul cu vederi largi, 
europeanul, de care ducem atâta lipsă în zilele noastre. 

Celce a avut prilejul să discute cu el, celce i-a cetit 
articolele de fond politice, s'a putut convinge că nu e spo- 

vrovăială ceeace vorbeşte și ceeace serie. Problemele erau 
adâncite, fiecare rânduleţ răsgândit. 

Dacă articolele dlui lorga dădeau viaţă, îndemn, în 
decursul răsboiului, articolele de fond din „Drapelul“ lu- 
gojan, în decursul aceluiaș răsboiu, erau pentru mulţi in- 
telectuali rămaşi în Austro-Ungaria o mângătere şi un sti- 
mulent de a nu pleca, desiluzionaţi, capul, fiindcă trebuie 
"să vină vremuri mai bune pentru eauza noastră dreaptă. 

A putut procurorul să interzică „Drapelul“, mai apoi, 
l-a putut băga în temniţă pe Branisce, ca „politisch ver- 
dăehtig“, a putut să nu-i permită, alt director de temniţă, 
să vorbească româneşte, nici chiar eu fratele, când era 
ora de vizite, în temniţa din Vâez'— adevărul tot şi-a tăiat 
cărarea, nedreptatea săvârșită faţă de poporul nostru tot 
s'a răsbunat, cu vârf şi îndesat, asupra miopilor eondu- 
cători ai destinelor Ungariei, și V. Branisce a ajuns la acel 
„B rău vaeti!l“ jovial, vorbind în pilde, cu camarazii înfem- 
niţaţi, când Austro-Ungaria era pe drie. 

Nobleţa sufletului său și-a adeverit- mai apoi de ne- 
numărate ori. Ca membru în cel dintâi guvern românese 
al Transilvaniei, încredinţat cu conducerea resortului cul- 
"telor și instrucţiunii publice, a arătat că poate fi just faţă 
cu revendicările populaţiei alogene şi, ea un Osusky român, 
a exclamat, de sigur, şi el: „Am câştigat libertatea: fra: 
tilor, am. ştiut ce va să zică obidireal Să nu i aubado not, 
ci cu inima să câştigăm inimi!“ i 


9 


Punctul acesta de vedere œe plin de nobleţă și 
de corect flair politie-cultural. Branisee voia să câştige 
dragostea concetăţenilor noştri de altă limbă cu bunăvoința, 
eu nobleţa și nu eu pumnul, fiindcă văzuse unde ajdus 
pumnul o naţiune întreagă, națiunea maghiară... 

Dacă omul acesta a căzut la trei alegeri şi a trebuit 
ca lumina cunoștinței sale să o țină sub obroe — a fost 
un mare minus pebtru noi toți. 


+ VAGBRIU BRAPUSCE. 


. in epoca noastră de primejdioasă alunecare pe po- 
vârnişul demagogiei, dinir'o democraţie, în: mare parte, 
său înțeleasă, oameni ea V. Branisce trebuiau menajaţi, 
frebhuiau căutaţi, rugaţi chiar ca să primească posturi de 
epnducători, şi nu bruacaţi. Un bărbat ca V. Branisce ar 
fi aeryit spre podoabă origieărui parlament și glasul lui 
— care ar fi trebuit să fie aseulțat — ar fi făcut să amu- 


0 


ţească ventrilocii, demagogii, cei ce se remarcă numai prin 
inferjeeţii disgraţioase şi verbiaj respingător. 

Branisce ar fi fost în viaţa noastră publică un sti- 
mulent pentru perseverarea spre discuţii academice, ur- 
bane şi un arbitru preţios, care știe să dea temelii solide 
unui stat. 

Durerea plină de resemnare din epoca din urmă a 
lui Branisce ar trebui să o cântărim cu toţii și să ne dăm 
seama că durerea aceasta e durerea oricărui om, care 
cugetă în zilele noastre de dihonie. Resemnarea lui mare- 
aureliană ar trebui să ne îndemne ca cu alți Branisce, cari 
mai trăiesc în mijlocul nostru să nu purcedem la fel. 

Acum, când fiecare forţă ar trebui să fie utilizată, 
conform formulei engleze : „omul potrivit — la loc potrivit“, 
acum, când gazetarii-seribi foiese eu diatribele lor în toate 
locurile și te țărbăcese de cap, de cap, găpăcind lumea — 
persoane ca aceea a lui V. Branisee trebuiese remarcate, 
spre hinele comun, glasul lor ascultat, creiată o tradiţie 
de bun-simţ, pe baza directivelor date de astfel de oa- 
meni, ca să nu fie prea târziu pentru noi, toţi... 

Odată, după o adunare generală culturală, înainte de 
răsboiu, când au fost, iarăş, discuții interminabile şi înţe- 
pături cu nemiluita, acest V. Branisce s'a apropiat de unul, 
care fusese atăcat și spuse: „dragă dle! faptul că ai fost 
atăcat să-ţi servească drept stimulent. Bu am dovada pal- 
pabilă că am săvârșit ceva de câte ori sunt „încolţit“ de câte 
cineva. O figură ştearsă, un om, care n'a prestat nimica 
pentru binele societăţii, nu este încrestat de nimeni. Cel ce 
se manifestă — e fatal să fie expus atacurilor pătimaşe“. 

„Aşa vorbea Branisce înainte de răsboiu, el, cel ce' 
făcuse cunoștință cu temniţele maghiare, el, care — dacă 
ar fi domnit Rațiunea în jona ungane: — ar fi trebuit să 
fie ascultat. 

I-am piẹrdut. Dar spiritul lui nobil să ne dea îndemn 
să nu descurajăm şi să căutăm, cu lampa lui Diogene, 
alua, în amiaza mare chiar, alţi U. Branigee, eari stau în 
penumbră, din cauza respingătoarei atmosfere postbeliee. 
Atugei se va bucura și V. Branisee de după mormânt 

ILIE MARIN. 


11 


Vizita. 


In sfârșit, după sdroabă, alergare și cheltuială de o 
jumătate de an, domnul loniţă Macavei ajunse la ţintă: Gu- 
vernul dizolvă vechea comisie interimară, numi alta nouă, 
în frunte cu dumnealui. Triumful fusese greu, dar desăvârșit. 
Duşmanul, cu botul pe labe, își lua catrafusele dela pri- 
mărie şi se instala noua comisie numai din partizani, numai 
din oamenii dumnealui. Acum să vadă partidul advers și 
minoritățile, cum se face gospodăria orașului! 

— Bine că sa isprăvit odată! oftă doamna Macavei. 

— Bine, dal insă dacă ascultam de tine, nu ajungeai 
tu, până-i poreu' cu coadă, primăreasă. Acum te-ai înere- 
dinţat şi tu că lucrurile mari nu se câștigă decât cu răb- 
dare şi cu voinţă de fier. Trebuie un om ea mine... 


— Dg’ cu câţi ai cheltuit pe drumuri, eu statul în Bu- 
curești, cu cât ai păgubit nemai-văzându-ţi de. treburi, pu- 
teai face și dintrun cal primar, raspunse doamna Marina 
Macavei, vestită de realistă în judecarea lucrărilor ome- 
neşti. l i 
li făcuse zile fripte bărbatului în răstimpul acela de-o 
jumătat' de an cât alergă fostul notar sătesc pentru dizol- 
varea vechiului consiliu. Banii, dumneaei îi păstra! Și ori 
cine. putea vedea că domnui loniţă Macavei pierduse chilo- 
grame multe în jumătatea aceea de an! Pântecele i se 
desumțlase binișor, se lăbărțase, jucând moale sub vesta 
lărgită ;. asemenea și obrajii; nu mai erau întinși, lucitori, 
ci începucă să se umple de sbâreituri. Doamna Marina. îi 
socotea toate cheltuelile până întrun ban și nu-i dădea 
nici o para mai mult. Adevărat este că şi drumurile erau 
lungi şi câteva chilograme vor fi rămas și în trenurile care-l 
duceau din fundul unui judeţ din miază-noapte până 'n mar- 
ginea Bărăganului și înapoi. Domnul loniţă Macavei fusese 
notar întrun sat din vecinătatea oraşului. In revoluţie eregu 
că-i necesar să-și caute cât mai.repede un adăpost. Veni 
aici şi. nu se mai întoarse. Deși se lăuda la toată lumea: 
„O să vie ticăloşii, să mă cheme“, nime dintre săteni nu se 
arăta. Şi, devenit orășan, intră în tot felul de negoţuri, în 
tovărășie cu evrei şi cu altă lume din parte locului. Ne- 
vastă-sa, Marina, îi dădea indicaţiile și capitalul. Fugiră din 


12 


é 


sat cu o avere frumuşică. Nu furase, se 'nțelege, dar două- 
zeci de ani de notariat reprezintă un capital, mai ales 
când ai o nevastă ceruţătoare și cu simţul realităţii ca Marina. 


Cumpărase, mai pe nimic, o casă cu cinci camere, 
cu grădină mare dela fostul pretor, unul Damby, care nu 
putu respira aier „nemaghiar“ și se expatriă, sau mai bine 
zis, se repatrie, fiind venit aici hăt dela muma dracului, 
de dincolo de Dunăre, dintre Bunievaţi. 


Ce nu.durase în curtea largă, în grădina mare, simţul 
realist al doamnei Marina și „voinţa de fier“ a fostului 
notar? Depozite de lemne de foc, de scânduri, magazia 
de bucate, îngrăşătorie de porci, o brutărie nouă! 


Şi Prin curte. pe la magazii, nu numai domnul Ma- 
cavei îşi plimba pântecele rotunzit și tare, ci fluturau mereu 
şi bărbi negre, încâlcite, perciuni în sfredel lung, veritabili, 
de Galiţia. Putea să aibă şi mai multă marfă în magazii şi 
mai mulţi porci la îngrășat, dacă doi dintre tovarăşi n'ar 
fi aflat de bine să nu-şi mai arate într'o bună ai bărbile 
lungi în curtea fostului notar, şi chiar atunci când doamna 
Marina le încredinţă o însemnată sumă de bani pentru noui 
cumpărături. Of! Cum a sărit dumnaei, ca muşeată de şarpe, 
când, după trei zile, văzând că cei doi nu se mai arată, 
îi trecu prin cap gândul tragie! Puse în picioare toată po- 
liţia, întreaga siguranţă, grăniţeriil Zadarnic! Paserile tre- 
cură frontiera! 


Aceasta se 'ntâmplă la doi ani după ce familia Ma- 
cavei se mută la oraș. De-atunci doamna Marina își luă 
măsuri deosebite de siguranţă. Avântul afacerilor mai seăzu, 
dar soliditatea lor erescu. 

Intr'o bună zi îşi spuseră că şi din alte motive mu- 
tarea lor la oraș a fost o binecuvântare: le intrau “copiii 
la liceu. Printr'o taină a naturii doamna Marina fusese 
stearpă cincisprezece ani. |ntr'al șaisprezecelea dela cu- 
nunie născu un copil. Se vede, ca în toate lucrurile, înce- 
putul a fosi greu, căci, pornită odată, se părea că notă- 
răşiţa nu se mai putea opri. ln patru ani doi feciori şi două 
fete. Domnul Macavei păru îngrozit și se pare că Marina-l 
pricepu. Cum se pornise, pe neaşteptate, mașina, aşa se 
„Şi opri. 

Mirarea fostului notar pentru întâmplarea asta se trezi 
toemai târziu, după ce se mutară la oraş și, în drumurile 
lui se întâlni cu subnotarul, cu Perţa, care lucrase în can- 
celaria lui toemai în restimpul celor patru ani cu eveni- 
mentele. Dar mirarea se depărtă repede ea un câne străin, 
care se gudură pe lângă tină, dar pe care nu-l iai în seamă: 
copii... semănau toţi cu domnul Macaveiu, de câte ori 


13 


nu-și spusese, şi apoi Marina! O femee ea: ea să fi umblat 
cu mintea 'n pruni? Ce prostie, când cineva avea în așa 
măsură simțul realităţii! BI, fostul notar, da! Bl a mai căleat 
cu stângul. Dar el e mai fantast, eu suflet mai poetice decât 
Marina. Şi, din clipa aceea, nu sa mai gândit la Perţa.. 

Avea, de altfel, la ce se gândi! Erau afacerile, aler- 
găturite lut: Și după un an-doi veiiiră şi alte gânduri. Pră: 
mântările şi luptele politice pătrunseră până 'n orăşelul 
acesta din fundul unui judeţ din miază-noapte. Se orga- 
nizau pân” aici partidele politice. Și domnul Macavei intră, 
cu toată greutatea, în luptă. Se trezi în el laturea fanta- 
stică a sufletului şi aripa ambiţiei îl lovi cu atâta putere, 
îneât îl vidieă până la candidatura de deputat. ° 

Dar se vede că ţăranii din satul unde fuse notar ca 
și alţii din satele vecine, cari îl cunoscură, nu-l uitară. Fu 
huiduit în câteva sate și avântul lui se potoli. Nici nu-şi 
mai continuă turneul şi pierdu lupta. Era pe-atunet încă 
vechea lege electorală, pe circumscripții.. 

— „ha viitoavele alegeri o să candidez într'alf loc“, 
spuse el năcăjit, doamnei. Marina. „Șt tu vorba aia: Niti 
un prooroe în patria lui!“ 

Fosta notărășiţă nu era supărată de cădere. Bi aveau 
afaceri multe. Macavei nu putea lipsi cu săptămânile în 
capitală. Se împăcă cu soarta, deşi știa şi ea, şi-i spuneau 
şi bărboșii cu cari lucra că deputăţia deschide porţile 
multor afaceri în stil mare. 

Dumneaei însă, femee cu simţul realități şi mai ales 
de când cei doi o şterseră peste graniţă, își zicea: „Mai 
bine lucrăm în mic, dar solid“. 

Şi acum, în jumătatea de an de care vorbirăm, nu 
i-ar fi dat bărbatului nici un ban să bată drumurile la Bu- 
cureşti, dacă afacerile lor ar mai fi mers așa de bine ca 
mai înainte. Dar’ de vreo trei ani se împuţinară simţitor. 
Macavei se jura că şi cei dela Primărie, din partidul ad- 
vers, îi puneau bețe în roate. Şi doamna Marina ar fi dorit 
acum, din pricina afaceritor, ca bărbatul ei să ajungă: în 
fruntea orașului. 'Totaşi cheltuită prea mult cu driimurile 

“fostului notar, iar negoțul acasă, fără alergătecile lui, su- 
ferise și el. | 

Astfel doamna Macavei oftă din baerile sincerității 
când spuse : „Cu cât ai cheltuit at fi făcut şi dintr'un cal 
primar“. 

Noul preşedinte al comisiunii intertmare se simţi 
ofensat de cuvintele triviale. 

„Aşa eşti tu“ zise el ojtând. „Nici odată nu ești 
mulțumită. Nici odată nu poţi avea o bucurie deplină. Şi 


14 


nu-l lași nici pe altul să se bucure. Nu te lasă simţul tău 
prea realist. tin strop de fantazie nu ţi-ar strica. Dacăl-at 
avea ai şti că triumful nostru îl pismuese.o sută, ai ști că 
nu orteine l-ar fi câștigat, ai putea privi niţel în viitor. Și 
viitorul ăsta, fe rog frumos, mi se pare că merită jertfele 
materiale pe care le-am adus. Nu e vorba numai de afa- 
cerile noastre cari vor lua avânt, ci și de cinste. Nu numat 
bunurile materiale, te rog frumos, au un preţ în luntea asta: 
De pildă, când o: veni vrun ministru pe la noi, cine erent 
că-l primeşte în gară?“ 

— „Ce vorbești prostii, loniţă! Ce ministru se va avett- 

tură în așa depărtări, pe așa drumuri?“ 
ln fostul notar se trezi iute, ca un abur tare, ambiția 
de partid: 

„Apoi, da, ai dreptate dacă judeci după miniştitițo» 
stului r regim. Acela wau călcat pe-aici. Dar et nu au fost 
slujitori ai poporului. Nau respectat, te rog frumos, priit: 
'cipille democratice. O să vezi că at noştri au să vină: Bx- 
celenţa Sa dela Interne mi-a şi făgăduit“. Bl minţea: Ni 
vorbise nici odată en ministrul de Interne. 


— „Fugi; loniţă, nu fi copil!“ râse Marina. „Te-a îm- 
bătat cu apă recel N'are altceva mai bun de făcut? lată 
ce 'nsemnează să fi fantast, să wai simţul realității, Să 
lăsăm visurile, loniţă şi să vedem din ce trăim. Cum ho- 
tărâm cu brutăria? O mărim?“ 


Și cet doi soţi, în ziua după instalare, vorbiră înde- 
lungat despre afacerile lor. Se uitară în registre, cerce- 
tară hârtii, făcură socoteli. Spre înserate se strecurară în 
odaia lor tovarășii de afaceri, unii bărboşi, în eajtane, altii 
„de neamuri deosebite şi sfătuiră în ungurește până după 
miezul nopţii. 


loniţă Macavei, în restimpuri, ostenit de combinaţii, 
de socoteli, de hămăiala omenească, se gândea la cinstea 
împreunată cu slujba lui, se gândea că, după mulţi ant, 
intră iarăși în vieața publică, ajunge și el un factor, o ait 
` toritate. Şi simţea o dulceaţă în suflet! Nu e puţin lucru 
să fi cineva în lume, cineva pe care alţii să-l respecteze, 
să' se teamă de el, la care să vină cu jatbe. Ştie el, de 
pe când era notar. Bine e să ai bani, să-ți meargă aface- 
rile! Dar,nimie nu te săltează dela pământ ca poziția so: 
cială! Bl minţise, e adevărat, Ministrul de Interne nu-i fă- 
gădui-se nimic. Nu vorbise cu el, nu-l cunoştea. Dar iată 
că Marina, nevasta lui, care e o femee cu simţul realității, 
ma aflat cu neputinţă cea el să fi vorbit cu ministrul, nu 
crezuse decât promisiunea făcută de-a cerceta și oraşul ăsta. 


15 


Din vremea notariatului în loniţă Macavei se sehim- 
base respectul față de cei mari. In cei douăzeci de anina 
vorbit decât o singură dată cu prefectul, iar miniștri nici 
n'a văzut. Of! Dacă ar veni unul pe la ei, să-i facă elo 
primire şi să-i ţină discursul de bunăvenire! 

__ Gândul acesta îl încălzea şi îl înflăcăra şi în vreme 
ce torăiau în jurul lui, închipuirea-i fugea departe. l se părea 
că. după fuga din sat, în revoluţie, după huiduirea în pro- 
pagenda electorală, nu se putea considera reabilitat în ochii 
lui şi în ochii altora decât dacă ar avea norocul să poată 

primi, oficial, pe un înalt demnitar al Statului. 


n 


Noua comisie interimară își începu lucrările. Preșe- 
dintele ei, domnul Macavei, anunţase un vast program de 
activitate şi de revizuire. Dumnealui, nici vorbă, se pri- 
cepea la administraţie, ştia surprinde neregulile și punea | 
mâna pe delievent, când acela nici nu visa. Unii din membrii 
delegaţiei dizolvate, care se știa cu musca pe căciulă, ar 
fi vrut să se pună bine cu noul primar. Şi începură a-i 
atrage băgarea de seamă asupra multor prilejuri de afa- 
ceri bune care se iveau în oraş și jur.. 

'Trecură trei luni dela intrarea în slujbă şi doamna 
Marina era tot mai nemulțumită: primarul începu a-și lua 
slujba în serios, se înfunda până în grumazi în trebile ora- 
şului şi nu mai conducea cu mâni de fier, eu destulă su- 
praveghere afacerile proprii. Noroc că era dumneaei eu 
ochii în patru, noroc că tovarășii, de afaceri se temeau să 
înșele o persoană. oficială. 

Domnul loniţă Macavei lucra cu râvnă, deși în su- 
fletul său se deschidea, tot mai adâncă, o rană. 'Trecuse 
atâta vreme de când era în slujbă și nu se arăta nici un 
prilej pentru a putea apare, cu mare pompă, în calitate 
oficială. 

Dracul să ia cuibul ăsta răsleţit de lume! lIntr'alte 
oraşe nu se mai curmă vizita miniștrilor, a prefeeţilor, a 
călătorilor. streini, a misiunilor cari vin să ne cunoască 
tara.. Aici nimic! Nime nu s'arată, par'că am fi nişte ciu- 
mafi. 

Așa suspină în inima sa de multeori şi mai pe urmă 
într'o Sâmbătă după amiazi. Când, pe la orele cinci, servi- 
torul îi aduse o telegramă. Domnul loniţă o luă cu lăcomie, 
cu mânile tremurătoare, dar, dupăce o avu în mână, părea 
că nu cutează să o deschidă. Avu o presimţire: poate chiar 
acum i se vestea o vizită înaltăl „Bi, de câte ori nu mi 
s'a mai părut aşa“, își zise el, îmbărbătându-se, „și mam 
înșelat“. Şi desfăcu telegrama. 


16 


O citi odată, de două ori, de zece, în vreme ce obrajii 
lui schimbau feţe. Nu se mai putea înșela! 1 se anunţă tre- 
cerea prin gara lor a ministrului de răsboiu. Se ducea să 
inspecteze trupele dela frontiera apropiată şi pe zece mi- 
nute, se opria și aici. 

Intr'un târziu îi reveni respiraţia mai normală și spuse 
într'un suflet servitorului: 

— „Repede, Şăndruţ, întrun minut să fie aici toţi domnit 
din comisia interimară. Vine ministru!“ 

Şăndruţ rămase eu ochii holbaţi, cu gura căseată. - 

— „Ce mai aştepţi, boule! Aleargăl“ 

Şi dupăce ieși servitorul, loniță mai citi odată tele-. 
grama. Apui, cu ea în mână, începu să se plimbe prin birou, 
cu pașii grei, cu fruntea înereţită. 

„Cum muma dracului s'a nimerit să vină chiar mi- 
ntsteul de răsboiu? N'a putut veni cel de interne sau al 
instrucției, al cultelor? 1“ De trei luni noul primar se gândise 
la câte o vorbire de primire pentru fiecare ministru, afară 
de cel de răsboiu. Se gândise? Ba le și scrisese, și pe 
fiecare în zeci de redactări. Numai la ministrul de răsboiu 
nu se gândise. Şi acum îl lua aşa, pe neaşteptate! 


Deodată se opri, c'o rază de lumină pe frunte. li veni 
în minte întroducerea, într'o inspiraţie momentană. „Da, se 
'nțelege! Aşa va trebui să încep! Armata, pavăza "patriei, 
temeiul apărării naţionale. — Dar ce muma dracului fae domnii 
consilieri de nu mai vin? Bu am de lucru și dumnealor... 
Simţea că inspiraţia se topeşte şi fără lumina ei nu mai 
vedea îneeputul așa de frumos. 


` îm sfârşit membrii comisiei interimare sosiră, cei mai, 
sprinteni alergând pe. scări şi, cum domnul primar avea 
de mult în cap, organizat până în cele mai miei amănunte, 
planul primirii unui ministru, îi dădu, în seris, fiecăruia ce 
avea de făcut. Bineînţeles, muzica pompierilor, corpul po- 
liţienese, școlile, trebuiau să fie pe peron la ceasurile nouă 
de dimineaţă. Da zece jumătate sosea trenul ministerial. 
Acasă, primăreasa nu voia să creadă! 
„Fugi de-acolo, loniţă! şi bate cineva joc de tine. 
Cineva care ştie cât dorești să primeşti oficial un ministru. 
Poate vr'un ticălos din partida contrară. Ce să caute pe-aici 
ministrul de răsboiu ?* 
Domnul loniţă se simţi adâne jtenit. In loe de orice 
răspuns, îi dădu telegrama. 
„Neprecisă“, spuse femeia după ce-o citi dintro 
aruncătură de ochi. „Te-ai uitat de unde e dată?‘ 
— „Din Bucureşti, se 'nțelege“, răspunse primarul, dela 
o înălțime dispreţuitoare. 


Li 


17 . 2 


— „Da' de unde?“ Și ea-i arătă colțul telegramei, unde 
era scris numele oraşului. Bra Oradea-mare. 

— „Ce-are a face! B, mai sigur așa. E în armonie eu 
cuprinsul telegramei. Domnul. ministru e în drum de inspee- 
tare a trupelor de frontieră. Nu-i Oradea oraş de frontieră?“ 

Argumentul fu hotărîtor şi pentru doamna Marina. Ba 
simți o mare căldură lăuntrică, năseută nu din flacără, nu 
din lumină, ci dintr'o vatră de jăratie. 

` Domnul loniţă se încuie în camera lui de lucru, după 
ce dase poruncă strașnică să nu fie turburat de nime. Se 
aşeză la masa de scris, scoase hârtie albă și:deodată eu 
ea, mulţime de concepte făcute pentru primirea altor mi- 
niştri. 

Ah! dacă ar fi sosit oricare altul în locul celui de 
răsboiul Avea vorbirile gata, varbiri lucrate cu grije, pe 
'ndelete, pe unele le ştia aproape pe de rost. N'ar mai fi 
avut decât să le copieze și să le 'nveţe bine, pe dinafară. 
Bra ambiția lui să nu citească cuvântarea. Celalalt preşe- 
dinte al comisiei nu putea lega liber două fraze. 

" Şi. se puse pe lucru. Incepuţul ce-i veni în minte, până: 
era încă la. primărie, nu-i mai plăcea. lscodi altul și. se 
trezi că intră. în istoria antică, atât cât îl mai ajutau cuno- 
ştințele de istorie. Când o învățase? Inainte cu douăzeci 
şi șase-şapte de ani! Apărarea granițelor o punea în le- 
gătură. cu eroii din istoria Greciei antice. Adică cu unul, 
pe care-l mai ţinea minte: cu leonida, eu... nu-și mai 
aminti de strâmtoarea celebră unde oprise Deonida ar- 
matele superioare la număr ale dujmanului. Și nu mai ştia 
numele dujmanilor: Mezi,. Perşi, Sehiţi ?' Par'că tot Perșii, 
erau! „Dracul să-i iea!" zise. domnul loniţă, ştergându-şi 
feuntea de sudbare după ce se sbătu multă. vreme să-și 
amintească. „Nu trebuie să mă cobor până 'n anticitate. 
Trebuese pilde de apărare a graniţei din istoria malinouă“. 

Dar părăsind întâia. inspiraţie, simți un. mare, gol în 
cap, Nimie nu-i mai venia. în minte. In răatimpuri. îi tre- 
ceau prin cap faze din vorbirile pregătite pentru. ceilalţi 
miniştri. Brau. din „domeniul“ dumnealui, cum spunea, che- 
stiuni la care se pricepea, avea o. idee cel puţin. Dar cu 
răsboiul ce avusese el pr'adată, cu apărarea patriei ? N'avea- 
alei o cunoștință tehnică, şi o singură expresie greșită 
l-ar putea face ridicol. Bl fusese scutit. de armată. In vremea 
marelui răsboiu împărţise dela primăria din sat, ajutoarele. 
Atât! Dar asta se ţinea mai mult de ocrotirile sociale, 
— alt rezort] | 

Când îi treceau. prin cap fraze din vorbirile pregătite, 
domnul loniţă zâmbea trist şi le lăsa să sboare ca pe 


18 l : 


Ld 


nişte paseri frumoase, sclipitoare pe cari, era încredințat; 
că nu poate pune mâna, că nu-i era îngăduit. 

Da! Trebuia să iea pildele din vremuri mai apropiate 
de noi. Cu cât se statornicea în sufletul lui convingerea 
aceasta, cu atât capul îi era mai gol. Din care veac? Din 
istoria eărei ţări ? Avea nevoe de pilde, cu fortificarea 
granițelor. Firesc era să le aducă din istoria românească, 
să pomenească nume de cetăţi de graniţă românești. Dar 
îşi aminti că le caută însadar! Nu cunoștea nimie din istoria 
voevodatelor. De când se pecetluise unirea nu sa gândit 
o singură dată să cetească o istorie a Românilor. 

Primăreasa pusese pe masă pentru cină. Copiii își 
luară locurile, abea aşteptând să se ivească tatăl. Doamna 
Marina întârzie cu peste un teas, tot nădăjduind că loniţă 
va isprăvi și va veni nechemat. Dar când văzu că vremea 
trece, că copiii sunt flămânzi, că era timpul de culeare 
pentru a se putea scula de dimineaţă, să nu întâraie dela 
şcoală, primăreasa bătu în ușe. 

Nici un răspuns. inlăuntru o linişte de moarte. Bătii 
din nou, strigă. 

O înjurătură răsună în odaia de lucru. 

— „Uam spus să nu mă turbure nimeni.“ 

Marina îşi simţia sufletul mai înduioşat ca ori și când: 
era lucru mare pentru care se pregătea bărbatul său. Ni 
luă în seamă înjurătura, cum ar fi luat-o cu dricare prilej, 
nu se supără pentru glasul mânios al lui loniță. 

— “Mai ai mult? întrebă ea de-afară dela uge.“ 

o nouă înjurătură înlăuntru. 

„Nu te supăra loniţă! Intrebatu p&atru copii. Sunt 
zece “fără un sfert şi li-e foame. Trebuie să se culeg.“ 

„Lhasă-mă 'n pace! Mâneaţi, durmiţi, muriţi! Faceţi 
ce voiţi. Lasă-mă dracului și pleacă de aiei.“ 

Fostul notar avea fruntea îmbrobodită de sudori. Se 
seulă. dela masă, se plimbă cu pași grei. Nu-i venia în:minte 
nici începutul, nici pilde din istorie, nici încheierea. U lua 
ameţeala ! 

„O să vezi că m'apucă dimineaţa și nam seris un 
şir. ȘI chiar de-ași putea serie textul; când mai am vreme 
să-l învăţ?“ Intrebarea din urmă, ivită abea acum, îl des- 
nădăjdui și mai mult. Bra limpede că nu va mai avea vreme 
să înveţe cuvântarea și va citi-o, întocmai cum făcea ve- 
chiul preşedinte al comisiei interimare. 

Șezu din nou înaintea filei albe de hârtie, își luă capul 
în palme şi se silea să pună pe hârtie baremi întrodt- 
cerea. Dar nu-i venia în minte decât întroducerile dela : 


19 - a+ 


d 


vorbirile pregătite. Şi lucru ciudat! Deși se forța să afle 
fraze pentru început, se gândea mereu la același lucru: 
„care dracu' de domnitor român a întemeiat cetăţile la 
frontieră ? Pilde trebuie să fie din istoria românilor!“ 

De-odată i se făcu lumină! Cum nu sa gândit până 
acum? Trebuie să aibă copiii cărţi de istoria Românilor 
dacă învaţă în şcoală românească! Și sări de pe seaun 
ea aruncat de un resort puternic. Dintr'un salt fu lângă ușe, 
o descue cu 'sgomot, o izbi cu putere în urma sa și nă- 
văli în prânzitor. 

Temeea îl privi mirată, dajenitor. 

— „Ce te-a apucat? Umblă mai încet; copiii au 
adurmit.“ 

— „N'am ce le face! Trebuie să-i scol?“ 

— „Dar ce s'a întâmplat, pentru Dumnezeul Să-i scoli. 
acum! Nu vezi că-i trecut de unsprezece?“ 

loniţă nu o mai ascultă. Deșteptă pe cet doi copii de 
liceu. Cufundaţi în primul somn abea se deșteptară, abea 
înţeleseră, de ce era vorba. Se seculară, căutară cărţile de 
istorie, eșiră cu ele în prânzitor și începură să răsfoiască. 
loniţă, Marina, cu capetele plecate peste cărţi, cercetau 
cuprinşi de friguri Răsfoiră zadarnice amândouă manualele. 
Nu era nimic. Cel mai mare, în clasa a doua de liceu, se 
opri de-odată şi zise triumfător. 


— „Căutăm înzadar! Pe "'ntâia se învaţă istoria veche, 
pe-a doua a evului de mijloc.“ 

— „Dar istoria Românilor, pârlitule?* îl întrebă cu 
le primarul 

„Se 'nvaţă tocmai pe-a patra!“ 
„ Ioniță făeu un pas înapoi. 
„Auzi comedie! Auzi inconștiență ! In RRT româ- 

neaseă să se înveţe istoria noastră numai într'a patra!“ 

Bl tăcu, bufnind furios, făcu câțiva pași, privi cu duj- 
mănie la nevastă-sa și ieşi. 

lebuenirea-i fu de folos. Cât. ce se încuie în camera 
lui, îi veni gândul acesta: „lau textul pregătit pentru pri- 
mirea ministrului de interne și întrun loe potrivit adaug 
câteva şire cu paza graniţelor. Nu sunt toţi miniștri sluj- 
başi ai ţării? Pentru ce nu li sar potrivi cuvântările?“ | 

Căută în vraful de hârtii și alese textul căutat, pe cei 
din ultima redactare. II citea ușor, îl știa aproape pe dinafară. 
Se opri către sfârşit, unde avea să adaugă frazele cu apă- 
rarea graniţelor. 

Norocul îl păștea acum! și aminti așa, fără nici un 
motiv, numele inginerului francez Vauban, care pusese te- 
melie apărării graniţelor franceze. Primarul își zise: „Nu. 


20 


e nimic că-i francez. E naţiune soră! Poate va fi chiar mai 
cu efect când va spune: „Dumueavoastră, domnule ministru, 
-veți fi al doilea Vauban, Vaubanul României întregite“. 

Faţa i se lumină, flueră vesel, își permise să-și aprindă 
o ţigară: luă o joate albă de hârtie, îi dete aceiași pagină 
ca a textului unde trebuia făcut adausul şi liniștit, începu 
să facă frazele de legătură între activitatea internă şi apă- 
rarea graniţelor. Dar când ajunse la pilda inginerului francez, 
îngheţă de spaimă: ll uitase! Fără el întreg adausul nu 
făcea două parale. Fără adaus, vorbirea nu se potrivea! 
Se vedea cât de colo că era pregătită pentru cel dela in- 
terne. Se gândi, se răzgândi, se chinui să-și amintească. 
Zadarnic! Numele-i dispăru din memorie tot atât de ne- 
motivat pe cât apăruse la suprafaţa ei. 

Se izbea cu pumnul în cap, îi venea să dea cu elde 
păreţi. Să nebunească, nu alta! 

— ,Cuml-amuitat. Ghiavole, spune-mi!“ După frămân- 
tări de-un ceas, se ivi o rază de lumină: trăise inginerul 
acela în evul de mijloc ori în cel nou? Dacă trăise în cel 
de mijloc, era salvat: în manualul de istorie al băiatului 
din clasa a doua trebuia să-l afle. 

De data asta sculă toată casa. Marina, numai în că- 
maga de noapte, năvăli în dormitorul copiilor. De larma 
primarului se treziră și cei doi din clasele primare şi ace- 
ştia scânceau înfricaţi. Cei doi liceeni își luară din non 
manualele. 

— „has-o pe-a ta! Cevreai să cauţi în ea, găgăuţă?“ 
se răsti loniţă la cel din clasa întâia. „N'a fost grec, na 
fost roman, unici eartaghinea, ştiu eu.“ 

Marina nu înţelegea nimic. Dar mânia-i ereştea pe 
măsură ce vedea cum primarul își chinue copiii şi-i bat- 
jocoreşte. 

După ce frunzăriră cartea de-a doua întreagă, bătatul 
care nu putea ști de ce inginer este vorbă, zise desnă- 
dăjduit: 

„Cartea asta merge numai până la Ludovic al XIV-lea, 
tată; uite, e seris și pe scoarță.“ 

Primarul rămase tâmpit: îi veni în minte că inginerul 
acela renumit trăise chiar pe vremea "lui Ludovic al patru- 
sprezecelea. 

Răcu o sforţare peste fire să-și amintească. Dar nu-i 
veni în minte decât întâia consonantă a numelui. 

„Se 'ncepe eu „V*, şopti el desnădăjduit. 

Mai frunzări odată foile dela sfârşit. Copilul avea 
dreptate: la istoria Franţei se încheea capitolul fără a 
ajunge la Ludovic al patrusprezecelea, 


21 


:Se gândi din nou! Zadarnic! Afară de litera dela în- 
ceput, nu-i mai venia nimie în minte. Și de-odată, din des- 
nädejde cumplită, trecu într'o tâmpită izbucnire de furie. 

„Dar în care manual se află Ludovic ?“ 

"in cel de pe-a treia, de bună seamă.“ 

— "Şi nu-l aveţi?“ 
; Copiii îl priviră înfricaţi, prostiţi. Nici când nu-l pă- 
aură așa de vânăt de mănie, aşa de dujman în priviri. 
„N'avură vreme să-l privească mult. Două palme, arse la 
repezeală, răsunară în odaie, odată cu un ţipet al doamnei 
Marina. 

„ha culcare, neisprăviţilorI* urlă primarul. 

Copii plângeau acum toți patru. 

„Ai nebunit ?“ fipa femeea punându-se, ca o furie. 
între el şi copii. Nici când loniţă nu se atinse până acum 
de copii. 

„Am nebunit, da, și tu eşti de vină“, urla fostul notar, 
abea t răsuflând. 

— „Bu? Eşti de legat!“ 

— „Da, tu! Dece nu i-ai făcut mai de vreme? Baremi 
pe unul să-l fi făcut mai de vreme!“ 

Marina îl privea prostită. 7 

„D'apoi cum“, strigă fostul notar. „Cineisprezece 
-ani ai i fost cetate închisă! la’ gândegşte-te! Dacă aveam unul 
pe clasa a patra de liceu, sau chiar pe a treia! Se putea 
ajutora și părintele într'o împrejurare grea. Am fi aput istoria 
românilor, ori a evului nou. Dar nu! .Dumneaei a stat în- 
chisă ea o cetate cincisprezece ani! Acum poftim! Da ce-s 
bune plodurile? Să-i ţii în poală“. 

Primarul își ieșise din fire, părea că nu-și mai dă 
seama ce face: se repezi să-i loveaseă din nou pe copii. 

Dar Marina îi aţinu calea, izbindu-l cu piciorul în pân- 
tecele umflat. Era verde ca o furie. 

— „Să nu te atingi de ei, păcătosule! N'ai nici un drept 
să-i atingi.“ 

— „Așa! N'am niei un drept asupra copiilor mei?“ 

— „Dar nu-s...“ 

Vorba îi îngheţă în gât. Vaia să-i arunce adevărul în 
faţă: „Nu-s ai tăi?“ 

— „Ce? Cum ai spus?“ răgni bărbatul cu ochii ieşiţi 
din cap. „Cum? Nu-s ai mei? Asta ai vrut so spui?“ 

— „Nu-s vinovaţi copiii. Ce-i loveşti? Ce-s eide vină 
că nu-s mai mari?“ Marina spuse vorbele cu mare silă, 
înfeleată de moarte: „Nu-s ei vinovaţi, asta am vrut să 
spun“, adause ea cu glasul -mai sigur acum. Văzu că 
dumnealui se mai potolise. ‘intelese de pe buza de dinjos 


22 


care nu mai tremura. Simţul ei de realism o mâniuise. 
Doamne, dacă nu se oprea! Dar prevăzu într'o fulgerare 
toate urmările şi se birui. 

„Da, ce-s ei vinovaţi? Dacă au venit târziu, cine-i 
de vină? Numai eu, cetatea încuiată, cum spui tu? Neru- 
şinatule, nebunule“. Și ea continuă cu epitetele, simţindu-l 
cum i se frânse voinţa, îndată ce i-a dispărut furia, „Slă- 
bănogule! Tu ești neisprăvit! Să-ţi baţi copiii pentrucă 
nu-ţi vine în minte un nume! De ce nai învăţat? De ce 
nu ești un om cult?“ 

Primarul tăcea. l se făcuse iarăş gol în cap. In gură 
simţea un gust leşios. Voinţa-i era demoralizată cu desă- 
vârşire. 

— „Du-te şi te culcă! Poate-ţi vine în minte peste 
noapte. Ce mai om! Stai ca un câne plouat pentru un mi- 
nistru!l Da’ ce? Ministrul te ţine? la, vei spune și tu eâleva 
vorbe. Poate nici nu se opreşte.“ 

Primarul porni mestecând eu scârbă Gura-i era plină 
„de legie. Şi izvora mereu nu numai din înfrângerea ce va 
sujferi-o mâne, fără adaosul cu paza graniţei în vorbire, 
dar și din vorba pe care văzu elcă era s'o spună femeea. 
Vezi bine, se înşelase! Bra nebun de furie. Totuşi leșia 
izvora și din cuvântul acela nerostit. Şi de-atunci un ghimpe 
nu-i mai ieşi dela inimă. 


1. AGÂRBICBANU. 


23 


Joc în soare. 


Cic cicoare. 
Cântătoare 
Din glădicii 
Plini de floare, 
Cic, cu gușea 
Încărcată 

De ciocicuri 
Și de soare. 


Cic cicoare, 
Cântătoare 
C'a venit un crai călare 
Cu cer limpede 'n cătare, 
Cu lăcuste pe spinare, 
Şi grâu verde 'n cingătoare, 
Umblă 'n lume să se 'nsoare 
Când glădicii sunt în floare. 


Cic cicoare, 

leşi din floare, 

leși cu gușa încărcată 
De ciceicuri 

Și de floare... 


Și-un copil pitit în brusturi chicote de râs și soare, 
Sare 'n foaia de lumină ce se varsă pe poteci, 

Și copiii toți aleargă și-i aruncă 'n cale melci, 

Melci vărgaţi, căzuți din pumnii primăverii pe cărare. 
Luminişul plin de tremur, plin de aur, joacă 'n ei 
Ca seninu 'n ape limpezi, rotitoare dé izvoare. 


24 


Printre crengi le pică 'n creștet borangic curat de soare 
Și de-atâtea flori şi râset. se frâng bolțile de- tei. 
Braniștea își varsă umbra peste ciozarul de mei, 
Pe când shegul dă năvală întro tufă de ferigă, 
Și-un copil orbit de soare chicote de râs și strigă: 
Cic cicoare, 
leşi din floare, 
leși cu gușa. 
Încărcată 
De ciccicuri 
Şi de soare...*) 
D. CIUREZU, 


*) Din vol. „Răsărit“. 


25 


Pronunciamentul din Blaj. 


_De Teodor V. Păcăţian. 


Ziua de 3/15 Maiu a fost serbată în Blaj şi la anul 1868 cu acelaş 
fast mare, ca în anii premergători şi ea în anii următori, până în zilele 
noastre. Nici nu se putea alteum. Ziua de 3/15 Maiu e zi sfântă, zi de 
serbătoare naţională pentru Blaj şi pentru întreg poporul român din 
Ardeal, cu începere dela anul 1848. Serbată a fast deci ea în trecut şi 
serbată va fi şi în viitor, cât va exista Blajul și poporul român în Ardeal. 

Programul serbărilor aranjate în Blaj, la anul 1868, în ziua de 3/15 
Maiu, nu s'a deosebit întru nimiea de programul serbărilor similâre 
din alți ani. A fost compus după acelaş calapod ; serviciu divin la 
catedrală, procesiune sub steag naţional la peatra comemorativă de 
pe „Câmpul biberlăţii“, vorbiri însujleţitoare, cântări, deelamări, ex- 
cursiune la pădure, seara concert şi bal. n cadrele programului 
serbărilor n'a. fost deci nimie deosebit, ce ar fi putut da, în anul 1868, 
zilei de 3/15 Maiu, vreo însemnătate'mai'mare, deeum a avut-o ziua 
aceea şi altădată. In afară de program însă s'a întâmplat atunci în Blai 
ceva, ce a făcut, ea ziua de 3/15 Maiu“să fie o zi foarte însemnată în 
trecutul nostru mai recent, ceva ee a format multă vreme evenimentul 
mare al zilei. 

Anume, s'a ţinut în 3/15 Maiu 1868 şi o consfătuire politică în Blaj 
în scopul examinării, în mod amănunţit, a situaţiei create cu un an mai 
înainte, la 1887, naţiunii române din Ardeal, prin împăcarea definitivă a 
Împăratului dela Viena eu Ungurii şi prin inaugurarea dualismului, acest 
monstru cu două capete, unul german şi altul maghiar, cu misiunea 
ca primul să înghiță popoarele negermane din Austria, iar al doilea 
pe cele nemaghiare din Ungaria. „A dat Impăratul Francise losif la 
anul 1867 Maghiarilor, cari l-au detronat la 1829 şi i-au atacat tronul cu 
armele, tot ce au cerut dela el: constituţie, guver. propriu responsabil 
şi dreptul de a pune în aplicare toate legile votate cu iujeală la 1848 
şi sancţionate prin suprindere de Impăratul de mai nainte, — iar pe 
Românii din Ardeal, cari făcuseră la 1848-—49 zid puternice de apărare 
în jurul tronului, scutindu-l de prăbuşirea sigură, ă-a despoiat în acelaş 

“timp şi de umbra de speranţă întrun viitor mai bun, căci le-a luat ce 
aveau mai scump: autonomia Ardealului“. Maghiarii, duşmani tronului, 
au câştigat tot ce au dăruit, iar Românii, amici tronului, au perdut tot, 
luându-li-se cu forţa, aceea ce au avut şi ce cifştigaseră în anii din 
urmă prin lupte grele şi neîntrerupte, — viaja publică — națională. 

Aceasta era situaţia la 1868. De aceea, în 3,/15 Maiu, la douăzeei 
de ani dela memorabila adunare de pe „Câmpul Libertăţii“, cărturărimea 


26 


din Blaj a aflat necesar să se întrunească undeva și să se sfătuească, 
împreună cu oaspeţii din afară, spre a stabili, ce ar fi de făcut, în 
situaţia dată. S'au adunat deci în sala bibliotecii liceului lor, s'au 
constituit, alegându-gi preşedinte şi notar, şi s'a început schimbul de 
păreri între cei presenţi. Resultatul, a fost că s'a hotărât, cu unanimitate, 
compunerea 'unei deelaraţiuni, a unui protest pe care ei lau numit 
Pronunciameni, şi aşa i-a şi rămas numirea: Pronunciamentul din Blaj. 
Sa hotărât ca el să fie publicat în toate ziarele, să fie răspândit şi pe 
alte căi, pentru a servi de orientare Românilor din Ardeal în situaţia 
ce li sa creat nu din vina lor: ce au să mărturisească, să ceară şi 
în ce direcţiune să acţioneze. 

Pronunciamentul a fost imediat redactat şi a primit textuarea 
următoare : 

„imteligenţa română, adunată spre a serba aniversarea zilei 
de 3/15 Maiu, celei atât de memorabile în analele naţiunii române, 
pătrunsă de însemnătatea zilei, după terminarea serbării, a aflat cu 
cale a se aduna întru o unire şi între marginile legii a discuta, atât 
asupra situaţiunii politice prezente în care, în contra voinţei sale, se 
vede aruncată pe sine şi națiunea română, cât şi ca cetăţeni credincioşi 
augustului monarh şi mare-prineipe, cum şi ţării, asupra mijloacelor - 
ce le consideră æ fi sigur corespunzătoare spre delăturarea nemul- 
jămirilor interne ce domnese în națiunea română din Transilvania şi 
să manifestălpe toată ziua, din toate unghiurile ţării; deci, preîngtiinţând 
lucrul la locul competent, s'a întrunit spre scopul preamintit. 


Intrunirea, formată în modul acesta, după desbatere, precum o 
cerea momentul obiectului, face următoriul 


` Peonunciament : 


Considerând nemulțămirea generală; considerând pericolul prea 
învederat în care ajunse națiunea română, limba şi confesiunile ei, 
prin starea prezentă a lucrurilor şi nemulţămirea provenitoare de aci; 
considerând, cà acesta din urmă (perieolul) nu se poate delătura, 
decât punându-se în vieaţă principiile de egalitate, atât naţională, cât 
și confesională: din datorințţă cătră patria şi națiunea noastră, cari 
sunt aruncate pe marginea unui abis şi nu se pot mântui decât prin 
mulţămirea justelor pretensiuni ale națiunii noastre, — care face majoritatea 
precumpănitoare a locuitorilor Transilvaniei, — declarâăm a rămânea - 
neclătiți pe lângă principiile şi pretensiunile proclamate sărhătoreşte de 
națiunea română, în adunarea generală. şi legală dela 3/15 Maiu 1848. 
lar în special, că: 

1. Ne ptonunțăm pentru antonomia Transilvaniei, pe. baza diplomei 
leopoldine şi a saneţiunii pragmatice, eu atât mai vârtos, că şi autonomia 
țărilor eroato-slavone e recunoscută, deşi relaţiunile acelora cătră 
Ungaria au fost cu totul diferite de ale Transilvaniei. 


2. Ne. pronunţăm pentru reactivarea articolelor de lege aduşi în 
dieta dela Sibiiu din anii 1863/64, prin ambii factori competenţi ai le- 


27 


. gislațiunii, saneţionaţi de Maiestate, publicaţi şi puşi în vieaţă, prin cari 

articoli națiunea română s'o înarticulat ca naţiune regnicolară, iar 
limba şi confesiunile ei, au fost garantate. 

3. Ne pronunţăm pentru redeschiderea dietei transilvane, pe 
baza unei adevărate represenfaţiuni poporale, după drept şi cuviinţă, 
în sensul votului dat. de minoritatea română în dieta feudală dela Cluj. 
din anul 1865. Dieta pestană noi nu o putem considera de îndreptățită 
a face legi valide pentru Transilvania, nici pe transilvăneni, cari poate 
vor fi șezând într'ânsa, de representanţi legali al țării noastre. 

Fiindcă între împrejurările presente nu ne-a rămas alt teren pentru 
a câştiga, încuviințare şi valoare convieţiunilor noastre politice, ne re- 
“strângem la descoperirea lor pe calea publicităţii ca cel puţin în 
modul acesta să ne împlinim datorinţa de cetăţeni, nizuind totodată 
a face gi un serviciu regimului, prin descoperirea francă a nemul- 
jămirii, provenitoare din pureederea dânsului în afacerile Transilvaniei. 
Blaj, 3/15 Maiu 1858. (Urmează subserierile).“*) 


Pronunciamentul acesta, ca o profesie colectivă de credinţă politică 
a Ardelenilor, a iost multiplicat şi trimis tuturor ziarelor româneşti 
spre publicare, precum şi multora dintre fruntaşii români din diferitele 
oraşe ale Ardealului. Ziarele lau publicat toate. La publicat şi 
„Pelegraful Român“, organul Mitropolitului Saguna, dar totodată l-a şi 
combătut, ea neoportun, ca act pripit, care mai mult poate să strice 
decât să ajute causei naţionale române, — denegând unor particulari, 
oricât de curate şi de nobile le-ar fi sentimentele naționale, facultatea 
şi dreptul de a vorbi în numele naţiunii întregi, căei în numele acesteia . 
se pot pronunţa numai factorii competenţi, comitetul şi congresul naţional. 
„Gazeta Transilvaniei“, din Braşov însă şi „Federaţiunea“ din Pesta, 
publicând Pronunciamentul, lau comentat foarte favorabil, accentuând, 
că el trebue să formeze credeul politie al fiecărui Român din Transilvania. 

Ajuns pe calea presei la cunoştinţă publică, Pronunciamentul a 
avut răsunet puternic în întreg Ardealul. Feuntaşi români din toate - 
oraşele ardeleneşti s'au grăbit să trimită „Gazetei“ din Braşov declarații 
de adeziune, provăzute eu numeroase subserieri. „Gazeta“ le-o publicat 
pe toate, în vre-o zece numere consecutive, şi le-ar fi publicat şi pe 
“cele multe, cari i-ar mai fi fost trimise, dacă nu întrevenea procurorul 
cu o perchiziţie domiciliară la redacţia „Gazetei“. Pentrucă Pronun- 
ciam entul a avut răsunet şi în presa maghiară, dar în sens invers, căci 
foile maghiare, luând act despre cuprinsul Pronunciamentului, au dat 
“alarma, că e primejdie mare în Ardeal şi au strigat după procuror, 
învitându-l să-şi facă datorinţa. Şi procurorul dela Curtea de Apel din 
“Târgu-Murăş şi-a făcut-o, pentrucă după perchiziţia domieiliară, ţinută 
la „Gazeta Transilvaniei“ din Brașov, a deschis acţiune publică în 
contra următorilor: lacob Mureşanu, redactorul „Gazetei Transilvaniei“, 
pentru publicarea Pronunciamentului şi a declaraţiilor de adeziune; Ba- 
siliu Raţiu canonie şi preposit, Elie Vlassa, canonie, Grigorie Mihali, canonic, 


*) Din „Cartea de Aur“, vol. IV. pag. 354. 


28 


loan M. Moldovan, profesor. Gavriil! Pop, profesor, Alexandru Micu, pro- 
fesor, şi Dumitru Farago, profesor, toţi din Blaj, pentru compunerea şi 
răspândirea Pronunciamentului. Crima cu sevârşirea căreia erau învi- 
nuiţi a fost stabilită de procuror în: „crimă a conturbării păcii publice“. 

Toți cei numiţi au fost ascultați judecătoreşte și din fasiunile făcute 
de ei gi trecute în procese verbale procurorul şi-a câştigat convingerea. 
că toţi sunt vinovaţi; dar înainte de a-şi compune actul de acuzare, a 
trimis la Pesta, ministrului de justiţie, dosarul procesuiui, pentrucă dela 
acesta primise îndrumare să efectuieaseă cercetarea prealabilă și 
despre resultat să-i raporteze. 

Intre timp în Ardeal se lăţise faima, că nu numai cei mai sus. 
numiţi sunt daţi în judecată pentru „crima conturbării păcii publice“, ei 
şi subseriitorii declaraţiilor de adeziune, toţi, şi astfel sute de fruntaşi 
români din Ardeal stau la uşile temniților ungureşti. 

Inimosul lie Măcelariu, deputat ardelean în dieta din Pesta, 
alarmat de vestea:aceasta, anunţă în dietă o interpelare, cătră întregul 
guvern, în chestia Pronunciamentului, pe care şi-a desvoltat-o apoi în. 
şedinţa din 17 lulie 1868, a dietei, într'o vorbire mai lungă, foarte in- 
teresantă, în care arată care e cuprinsul Pronunciamentului şi constată 
că „aceea ce se cuprinde în Pronunciament, nu poate fi taxat de crimă, 
nici după legea positivă, nici după principiile politicei treze“, şi că ar 
fi mare greşală presupunerea, că „Pronunciamentul acesta ar fi pro- 
ductul unor spirite agitate, penirucă el exprimă prefenasiunile întregei 
națiuni române din Ardeal“... Spunea mai departe Măcelariu, că „e 
adevărat, Pronunciamentul trage la îndoeală legalitatea uniunii dela 1848. 
Dar dacă aceasta e crimă, şi dacă peste tot e crimă, aceace formează. 
obiect de cercetare, atunci nu numai ceice av subscris, sau au primi 
de al lor Pronunciamentul ei tofi Românii din Ardeal și Ungaria, ba şi 
o mare parte a Sașilor, au căzut în crima aceasta“... „Bu o spun clar 
— declară Măcelariu, — şi cu sinceritate ce o datoreşte fiecare patriot 
credincios, deşi nu în numele naţiunnii române, fiindeă nu am acest 
drept, ci ca fiu credincios al ei, că națiunea română nu se împrietenește: 
cu uniunea pripilă dela 1:48, nu o consideră de legală, iar pentru Ro-. 
mânii din Ardeal, uniunea dela 18148 e efluxul volniciei“. ,. 

Se naşte sgomot mare în dietă. Prezidentul întrerupe pe orator 
şi-l admoniează, odată, de douăori, a treia şi a patra oră, dar Măcelariu 
îşi continuă şi termină vorbirea, apoi predă notarului de şedinţă, spre- 
cetire, interpelarea scrisă şi subserisă, afară de deputatul llie Măcelariu,. 
încă de următorii trei deputaţi ardeleni români din dieta dela Pesta: 
Avram Tincu, Mateiu Pop Grideanul şi loan Tulbaş. 

Interpelarea era de cuprinsul următor: 

— „Ţinându-se în 15 Matu anul curent maia! în Blaj, inteligenţa: 
română, întrupită acolo, a compus şi subscris un Pronunciament. 

Dat fiind, că acest Pronunciament nu cuprinde nimic în sine, ce 
Sar lovi de legile, nu numai ale Ungariei, ci ale tuturor ţărilor apar- 
ținătoare Coroanei Sfântului Ştefan, ba chiar a întregei monarhii austriace 
ori apoi ce ar periclita existenţa de stat a vreunei părţi; 


` 


29 


dat fiind, că libera întrunire şi libera manifestare de păreri, ca 
principale condițiuni ale libertăţii, nu sunt prin niei o lege restrânse, 
şi prin urmare nici Pronunciamentul din întrebare nu poate fi considerat, 
decât de o liberă profesie politieă, pe care națiunea întreagă română 
o consideră de a sa cu începere dela 1848; iar dupăce pe lângă toate 
acestea în Ardeal, amăsurat informaţiunilor noastre sigure, ceice au: 
subscris acel Pronunciament, sau lau declarat de al lor, spre cea mai 
mare dere şi ofensare a naţiunii române însăşi, sunt urmăriţi din partea 
organelor guvernului respogeabil ; 

avându-le toate acestea în vedere, ne finem îndreptăţiţi a adresa 
următoarea interpelare întregului ministeriu, ea guvernului responsabil 
maghiar : ' 

1, Are cunoştinţă onoratul ministeriu, că în Ardeal, persoanele 
cedri au subscris sau au declarat de al lor Pronunciamentul, compus 
cu ocasiunea maialului din 15 Maiu, anul curent, ţinut în Blaj, sunt 
urmărite din partea organelor oficale? Şi dacă da: l 

2. Are intenţiunea să dispună ca urmăririle acestea să fie sistate ?*)“ 

In numele guvernului a răspuns imediat la interpelare ministrul 
de. justiție Baltazar Horváth, recunoscând, că da, cunoaşte cuprinsul 
Pronunciamentului, din care s'a trimis şi guvernului un exemplar, dar 
guvernul. înainte de a decide ceva în chestia aceasta h dispus să se 
jaeă o cereetare prealabilă, care acum e terminată. Actele au sosit la- 
guvern, dar numai cu câteva ore mai înainte, astfel că dosarul nu a` 
putut ji studiat în întregime. „Dacă însă din acte se va constata, — a 
spus ministrul, — că sunt adevărate espresiunile acelea din Pronun- 
ciament (referitoare la nerecunoagterea şi denegarea uniunii), atunei da, 
guvernul crede, că ar comite înatrelăsare faţă cu drepturile ţării, şi faţă 
de .siguraaţa patriei, dacă n'ar duce la bara judecătoriei pe. corifeii 
principali. ai adunării şi ai Pronunciamentului aceluia... pentrucă uniunea 
sfântă şi inviotabilă, nu e permis nimănui să o atace, cu atât mai puţin 
unui deputat. ca atare.. Că guvernul cât de pătruas e de dorinţa de 
împăciuire se dovedeşte pria faptul, că tolerează, sau cel puţin a tolerat 


până acuma, astfel de indivizi. la gusernul gi la tabla regeaseă din | 


Aodeal, cari cutează să facă în sala aceasta astfel de deelaraţiani în 
contra ualtăţii statului maghiar.. Guvernul consideră de inimic, pe tota- 
cela care cutează să atace unitatea statului“. (Ministrul a făcut aluziune 
ìa faptul că llie Măcetariu era gi consilier guvernial în activitate.) 


A! cerat cuvântul deputatul: naţtonalist român: Alexandru Mocioni, * 


eare a spus ministrului, că dorința: de împăciutee guvernul să nu gt-o 
manifeste prin tolerarea sau netolerarea în funcțiunile de stat a unor 
anumiți indivizi, pentrucă lupta naţională nu se poartă pentru rămânerea 
acestora în funeţii, ei dacă vrea guvernul în adevăr o împăciuire, atunci 
asigure prin lege drepturile nepreseriptibile ale popoarelor nemaghiare 
din Ungaria. 


*) Din „Cartea de Aur“, vol. IV pàg. 347. 


30. 


Deputatul llie Măcelariu a cerut permisiunea, şi casa deputaţilor 
i-a dat-o, de a-şi face reflexiunile asupra răspunsului ministrului. de jus- 
titie în şedinţa proximă, — şi astfel în chestia Pronunciamentului. s'a. 
vorbit în dieta din Pesta, şi în şedinţa din 21 lulie 1868. 

Primul, care a luat envântul, înainte de a se intra în ordinea de 
zi, a fost deputatul Ilie Măcelariu. A declarat că răspunsul ministrului 
nu-l mulţumeşte. In Pronunciament nu se cuprinde aceea, ce crede 
ministrul, atace în contra unităţii statului, ci exact aceea, ce se cuprinde 
şi în actele Maghiarilor, compuse la toate oeaziunile dela anul 2881 
până la 1866, până la reintegrarea legilor dela 1848. l-a urmărit şi 
persecutat guvernul absolutistie pentru aceasta ? — Nu! Atunci de ce 
sunt persecutați acum Românii din partea guvernului unguresc, pentrucă: 
face exact acelaş lucru, pe care lau făcut, înaintea lor, Maghiarii? In 
chestie personală spune ministrului, că în dietă lie Măcelariu nu. e' 
consilier guvernial, nu e funcționar de stat, cì deputat al ţării. Un- lucru 
să-l ştie însă ministrul: „nu e de invidiat guvernul, care caută printre 
funcţionarii săi numai suflete servile“. 

Vorbeşte apoi la obiect deputatul Mateiu Pop Grindeanul, ea 
cointerpelant. Nu-l mulțumește nici pe el răspunsul ministrului. „Uni- 
unea e votată numai în principiu“. Nu e perfecționată încă. Vina o 
poartă guvernul, care nu a compus încă legea despre regularea rapor- 
turilor de drept publice între Transilvania şi Ungaria. Suntem într'un 
period de transiţie şi astfel persecuţiunile nu sunt nici juste, nici 
motivate. E de neînțeles că atunci, când unii dintre Românii din Ardeal 
au intrat în dieta din Pesta, ca deputaţi, eu gândul și în scopul de a 
ajunge la o înţelegere cu Maghiarii, — cei de acasă sunt ehemaţipe la 
tribunale gi învestigaţi. Procedura în contra lor trebuie sistată. De aceea 
jace propunerea următoare : 

— „Dieta: îşi esprimă dorința şi dpleápiä dela guvern, să sisteze 
curând cercetările ordonate şi acum puse în executare în contra Româ- 
nilor din Ardeal, penteu exprimarea vederilor lor politice“. (Prin Pro- 
nunciamentul din Blaj). 

Presidentul anunţă, că propunerea se va tipări şi împărți între 
deputaţi, iar la timpul său va fi pusă la ordinea zilei. 

Deputatul Bonis Samuel:cere respingerea propunerii, — fiindeă 
nu e făcută de interpelant, ci de alt deputat. 

li răspunde deputatul naţionalist român Iosif Hodogiu, că inter- 
pelarea e subscrisă şi de deputatul Mateiu Pop, care tot aşa nue. 
mulţumit cu răspunsul ministrului, ca şi Măcelariu, prin urmare are 
dreptul să prezinte casei proiectul de rezolujiune pe care l-a prezentat 
şi el, Hodoşiu, roagă dieta să-l iee cât mai curând în desbatere. 

„Presidentul anunţă de nou, că propunerea deputatului Mateiu 
Pop va fi tipărită, împărţită între depuiaţi şi pusă la ordinea zilei“. 

(Notes, că toate vorbirile rostite în dieta din Pesta, în chestia 
Pronunciamentului, ale deputaților români numiți mai sus, cum şi a: 
ministrului de justiţie Horváth, sunt přblicate în întregime în „Cartea 
de Aur“, vol IV pag. 342—354.) 


31 


- Dieta din Pesta n'a putut fi pusă în situaţia de a se ocupa eu 
propunerea deputatului Mateiu Pop Grideanul, decât târziu, foarte 
târziu, pe la finea anului 1868, cu două zile înainte de închiderea 
ciclului parlamentar, şi anume, din motivul-că a avut să desbată şi să 
voteze mai multe legi de mare importanţă, între cari se afla şi legea 
despre drepturile naționalităților. şi legea despre perfecționarea uniunii 
Ardealului cu Ungaria. Procesul pentru Pronunciamentul din Blaj 
încă şi-a făcut cursul său. Pe baza îndrumărilor primite dela guvernul 
din Pesta, procurorul a ridicat şi susţinut acuza şi tribunalul penal din 
Târgu-Murăş, a pus sub acuzare pe lacob Murăşianu, redactorul 

„Gazetei Transilvaniei“, din Braşov, şi pe eanonicii şi profesorii din 
Blaj, cari au subscris şi răspândit Pronunciamentul, aducând „Sentinţă 
de acuzare“, în gedința din 21 Noemvrie 1868, sub numărul 2487, — 
care sentință apoi a fost înmânată fiecăruia dintre acuzaţi, în textuare 
românească, fiindeă atunei erau încă în vigoare legile Ardealului, 
votate de dieta din Sibtiu, dela 1863/4, conform cărora fiecare cetăţean 
al Ardealului avea să fie ascultat şi judecat în limba sa maternă. 
Sentința de acuzare era, în textuarea ei originală, următoarea: 

— „Numărul 2487 criminal 1868. Judecătoria scaunului Murăgulvi, 
contra membrilor eclesiei gr. cat, din Blaj, adecă eontra eanonicului 
şi prepositului Basiliu Raţiu, a eanonicilor Grigorie Mihali şi Elie Vlassa, 
şi a mai multor profesori, asemenea contra lui lacob Murăşianu, re- 
dactorul „Gazetei Transilvaniei“, pentru crima de conturbare a păcii 
publice, după investigaţiunea și cercetarea criminală, după ascultarea 
opiniunii fisealului gremial, a adus sentința următoare : 

lacob. Vurăşianu, redactorul respunzător al jurnalului politie: 
„Gazeta Transilvaniei“, apărând în Braşov; Vasilie Raţiu, eanonie şi 
preposit gr. cat., din Blaj, Elie Vlassa, şi Grigorie Mihali, canonici 
gr. cat, şi loan Moldovan-Mieu, Gavrilă Pop şi Alexandru Micu, 
profesori gr. cat., în Blaj, — pentru crima de conturbare a păcii publice, 
normat în $-ul 65 a) b) a codului penal, pe lângă lăsarea pe picior 
liber, pe baza -ului 200 din procedura penală — se pun în stare de 
acuză şi sunt de citat la pertraetarea verbală finală, care se va ţinea la 
timpul său înaintea judecătoriei acesteia. 

La pertractarea finală sunt de cetit: articolul eanit Pronun- 
ciament, din numărul 38 al „Gazetei Transilvaniei“ anul curent, testimoniile 
despre moralitatea şi averea acuzaților, contestațiunea lui lacob Mu- 
răşianu. La pertractarea finală sunt a se lua înainte: numărul 42, 
asemenea numerii curenţi dela 68 până la 78 inclusive ai „Gazetei Transil- 
vaniei“. (Erau numeri în cari s'au publicat declaraţiile de adeziune.) 

Acuzaţii sunt îndreptăţiţi în contra acestei sentinţe, în 214 de ore- 
după enunţarea ei, la aceasta, ori la acea judecătorie, care, efectui 
enunțarea ori înmanuarea, să insinye recurs şi motivele recursului în 
opt zile după insinuare a le da înlăuntru. Mai departe, aeusaţii sunt 
îndreptăţiți şi la aceea, ca pentru descrierea motivului recursului şi 
pentru apărarea. lor la pertractarea finală, să-şi iee apărători, ale- 
gându-i după voea lor proprie. 


32 


Dumitru Farago, fost profesor gr. cat., în Blaj, şi denumit preot 
în Zlagna, pentru crima de eonturbare a păcii publice, normată în 
citatul $ 65 a) b) a codului penal, asemenea se pune în stare pe 
acuză. Dar după ce dânsul din locuința sa, fără ştirea şi licenţa 
judecătoriei învestigătoare, ba chiar în contra promisiunii sale sa 
depărtat şi nu se ştie că unde se află, — acum după $-ul 381 din 
procedura penală, arestarea lui de a se rândui, și sentinţa de acuză, 
după sensul $-lui 384 din procedura penală, în formă de circular 
cercetător de a se enuința — se statoreşte. 


Din şedinţa judecătoriei scaunului Murăşului, ținută în 21 Noemurie 
1868. Nagy Samu m. p. prezident. 


Motive. 


În 15 Maiu, anul curent, pentru memoria adunării poporale, ţinută 
la 1848, în 15 Maiu, în Blaj, tot acolo s'a aranjat după program o săr- 
bătoare şi cu ocasiunea aceasta, sub prezidiul prepositului Vasiliu 
Raţiu în sala bibliotecii gimnasiale s'a ţinut o conferenţă al eărei scop 
fjasionat a fost: consultare despre starea naţiunii române. În confe- 
renja aceasta s'a stabilit următoriul Pronunciament (urmează textul 
întreg al Pronunciamentuiui, apoi se continuă) : : 

In conferenţă sa hotărît şi aceea, ca Pronunciamentul . să se 
publice pe ealea jurnalisticei şi s'a şi publicat în 27 Maiu 1868, în 
numărul 38 al ziarului politie „Gazeta Transilvaniei“, care apare în 
Braşov, sub redacțiunea responnabilă a lui lacob Murăgianu. 

Amintitul Pronunciament, purcezând dintru aceea, că confesiunile 
și limba naţiunii române sunt periclitate, națiunea aceasta e aruneată 
pe marginea unui abis, şi că ar fi restrânsă de pe terenul politie, — 
pretinde restaurarea autonomiei Transilvaniei, reactivarea articolelor 
de lege aduşi în dieta dela Sibiiv, din 1863/4, prin cari articoli națiunea 
română s'a inartieulat ea naţiune, limba şi confesiunile ei s'au garantat 
şi conchiemarea unei diete transilvane deschilinite, din acea cauză că 
dieta pestană nu o pot considera îndreptăţită a face legi valide pentru 
Transilvania, nici pe transilvănenii ce poate vor fi gezind într'ânsa, 
de reprezentanţi legali ai ţării. 

Dupăce afirmarea aceea e neadevărată că confesiunile şi limba 
națiunii române, în urma reaetivării constituţionale a regimului ar fi 
periclitată, națiunea aceasta ar fi aruneată pe marginea unui abis, şi 
restrânsă de pe terenul politie; 

dupăce prin articolul de lege 1847/8 VII din Pojon şi prin articolul 
de lege 1848 I din Cluj, uniunea Transilvaniei cu Ungaria legalmente 
e decisă şi legile acestea, articolul de lege II 1865/7 din Cluj, în deplina 
lor valoare le-a susţinut; 

| dupăce Maestatea Sa, pe baza jurământului de încoronare, şi 
anume, prin reseriptul din anul 1867 Februarie 20, dat din Viena, dieta 
din Sibiiu, dela 1863/4 de ilegală, hotărtvile ei, ea pe cale ilegală aduse 
de nevalide s'a îndurat a le declara; 


33 3 


dupăce deci Transilvania, legalminte reîncorporată cătră Ungaria, 
numai în dieta comună pestană poate ji legalminte representată, şi 
representanţii aleși tegalminte în părțile Transilvaniei, pe baza numitelor 
legi fundamentale, sunt representanţii legati ai acestor părţi şi membri 
îudreptăţiți ai dietei pestane; 

dupăce periclitarea limbii confesiunilor şi naţionalităţti române, 
față cu egalitatea deplină deeretată în aceste legi furdarmentate gi 
amame : privitor la confesiune, în articolul de lege IX 1848 din Pojon, 
— e o afirmaţiune nedreaptă şi ținteşte la iritarea spiritelor ; 

după toate acestea, Pronuneiamentul din întrebare, prin care 
dieta pestană prezentă nu se consideră de îndreptăţită a aduce legi 
valide pentru Transilvania, şi nici transilvănenii, cari iau parte într'ânsa 
de representanţi legali ai ţării, precem şi publicarea Pronunciamentului 
pe cale jurnalistică, — cuprind în sine crima conturbării păcii publice, 
normat în S-ul 65 a) b} din codul penal, susţinut în mod provizoriu, 
pe baga hotăritii dietale şi învoirea Maiestăţii Sale, întrucât agitează 
publice în eontea unităţii statului maghiar, se face amăgire de ură în 
contra aceluia, se ţintează animare la opumeve în contra legilor sance- 
ționate şi pe lângă aceea, se face nizuinţă la cauzarea antipatiei reli- 
gionare şi naționale; 

căci legile noastre aduse pe cale constituțională, pe tot cetățeanul 
într'o formă îl obligă, iar în cele civile numat legile şi pe baza acestora 
deeretele regeşti şi ale oficialatelor îl eonstrâng, atăcarea validității 
legii şi cu deosebire, nereeunoaşterea publică şi sărbătorească a 
vigoarei legilor, cari au reactivat unitatea statului ungar, pronunţarea 
aceea că reprezentanții poporului, aleşi pe baza legilor acestora sunt 
ilegali. şi publicarea acestor pronunţieri pe calea presei: faptele 
acestea. cuprind în sine agitare periculoasă în contra unităţii statului, 
nizuinţă la cauzare de despeet şi ură, asemenea şi despre propusul 
rău faţă cu astfel de fapte nu e îndoeală din acea cauză, că factorii 
Pronuneiamentulăi se nizuese; ca confesiunile egal îndreptăţite, cari 
stau sub. paza legii în eredinţa lor religionară, iar o naţiune în limba 
ei, periclitată şi desbrăcată de drepturile politice a o demonstra; 

fapta aceea că acuzaţii la facerea şi publicarea acestui Pronun- 
ciament au conluerat se dovedeşte prin fasiunea lor proprie: Adecă: 

Fa şi canonicu Vasilie: Raţiu recunoaşte că după repeţite 
provocări a primit prezidiul în conferenţă; că acolo s'au primit punctele 
prin -ipale ale Pronunciamentului, şi anume, punctul al treilea îl păr- 
tineşte cu totul şi că după finirea adunării gi conferenţei asupra Pronun- 
ciamentului, a cetit şi a subscris Pronunciamentul, însă esprimă clar 
că pentru a câştiga valoare ceonvieeţiunilor politice, nu au alt teren 
decât calea publicităţii, 

Canonicul Elie Vlassa a fasionat, că el a ridicat cuvântul în sensul 
Pronunciamentulbi şi îl recunoaşte de consunător cu opinia sa. Pe rândul 
cercetării speciale voeşte a afirma aceea, că în privința publicării 
Pronunciamentuliui şi ar fi fost de părere contrară; dar în rândul înve- 
stigaţiunii aşa ceva nu a pomenit, ei în răspunsurile sale de atunci 


34 


stă clar, că fiind de faţă până la finea adunării, în privinţa publicării 


pe calea jurnalistică a conţăles eu părerea majorităţii şi părerea a 
şi apărat-o în rândul răspunsurilor. 

Canonicut Grigore Mikali recunoaşte, că Pronuneiamentul în pre- 
zenţa şi cu învoirea lui a ieşit, fiind de faţă până ta finea adanărit şi 
că chiar ca viecpreşedinte a conlecrat, e fără îndoială dovedit prin 
fasiunile propositului Vasiliu Rafia însuşi şi ale altora. 

Profesorul loan Mieu-Moldovan fasionează, că a participat la 
Pronuneiament, eă a vorbit în sensul acestuia şi îl recunoagie de al 
său. Pe rândul cercetării speciale însă aduce înainte, că în privința 
aceea, că ce să se întâmple cu Pronuneiamentui, el, ca cel dintâiu a 
propus, ea să se trimită la un deputat din dietă, dar după -aceea, nă- 
scându-se propunerea aceea, că numai prin jurnale să se publice, — 
e fără îndoeală, că aceasta şi dânsul a primit-o, prin cuvintele lui 
proprii date la protocol: „primirea propunerilor în privința Pronuncia- 
mentuiui e fapta tuturor participanților“. 

Profesorul Gavriil Pop fasionează, că după primirea punctelor 
Pronunciamentului, şi el a fost pentru publicarea lui prin jurnale şi la 
ascultarea lui cea dintâi a şi spus verde; aşa dară apărarea lui, eu 
ocaziunea cercetării speciale, că la stabilirea definitivă în privinţa 
aceasta nu ar fi fost de faţă, eu atât mai puţin are ponderositate, 
fiindeă şi aici zice, că procedura consună eu părerea lui | 

Profesorul Alexandru M. Micu recunoaşte, că el în conferență a 
primii toate trei punctele Pronuneiamentului, ca eonsunătoare cu convic- 
țiunea şi părerea lui. | 

lacob Murășianu fasionează, că el Pronunciamentui de sub între- 
bare prin postă, într'o epistolă subserisă eu M. (eu verosimilitate dela 
loan Moldovan) la căpătat. Bl însuşi la însemnat în numărul 38 al 
„Gazetei Transilvaniei“, redigiată de el. Asemenea a publicat tot în 
joaia aceea, în numerii curenţi dela 68 până la 78, declaraţiunile 
aceloră, cari au primit Pronunciamentul şi cuprinsul Pronuciamentului 
şi în protocol îl recunoaşte de al său, iar în numărul 42 al „Gazetei Tran- 
silvaniei“ îl numește credeul seu propriu și al mai multor Români. 

Profesorul Dimitrie Faragó recunoaşte punctul 3 al Pronunciamen- 
tului; zice că cu învoire comună şi cu învoirea lui s'a stabilit şi ase- 
menea s'a hotărit gi publicarea lui prin jurnale. in contra lui Faragó 
sustă şi motivul de suspiţiune, că sub cercetare s'a depărtat fără licenţă 
din locuinţa sa, a abais de starea preoțească din Zlagna şi eu vero- 
Similitate a fugit pe teritor strein. 

Acuzaţii neagă însă propusul rău şi iritator. Dar abstrăgâud dela 
aceea, că acesta se învoalvă în însași fapta, o dovedeşte ziua anului 
în care s'4 făcut Pronuneiamentul, locul, sărbătoarea religionară, care 
l-a înaintat (i-a premers). cum şi modul publicării, şi aga, în privința 
aceasta, vine în eonsideraţiune Ş-ul 268 din procedura penală. 

După toate acestea, crima conturbării păcii publice e dovedită 
cu totul în mod obiectiv şi criminalitatea acuzaților, sau dovada su- 
bieetivă, în sensul $-ulni 204 din procedura penală, pe baza fagiunilor 


35 l 3* 


proprii, încă, şi sunt motive legale de suspiţiune şi aga punerea lor în 
stare de acuză, pentru crima de conturbare a păcii publice, după -uł 
200 din procedura penală, — e motivată: 

Dispoziţiunea în contra lui Dumitru Faragó își află motivarea sa 
în $8-ii 387 şi 383 din procedura penală. 

Murăş-Oşorheiu, 1888 în 21 Noemvrie. Holumban m. p.“*) 

Da pertraciarea finală nu a ajuns acest proces al Pronuncia- 
mentului din Blaj, fiindeă la câteva zile după înmânarea actului de a- 
cuzare tuturor celor învinuiți cu săvârşirea crimei turburării păcii publice în 
Ardeal, a urmat graţiarea acuzaților, prin următorul reseript regesc, 
publicat în foaia ofieială ungară: 

„ba propunerea ministrului meu de justiție eonced, că procedura 
penală, care este în curgere în contra mai multora, înaintea tribunalului 
din scaunul Murăşului, în chestia Pronunciamentului, să se sisieze. 

Dat în Buda, la 16 Decemvrie 1868. Francise losif m. P. Baltazar 
Horváth m. p“. 

Graţiarea aceasta, neașteptată şi nesolicitată denime, — pentrucă 
dintre cei acuzați nu s'ar fi umilit nici unul întru atâta, ca să o ceară 
dela guvernul din Pesta, — a fost premearsă de o scenă interesantă, 
întâmpiată în şedinţa din 8 Decemvrie 1868 a dietei ungare din Pesta. 
Anume, propunerea deputatului Mateiu Pop Grideanul, ea dieta să invite 
guvernul să propună. Monarhului sistarea procedurii, penale în contra 
celor daţi în judecată pentru compunerea şi publicarea Pronuncia- 
mentului din Blaj, abia în şedinţa aceasta a ajuns să fie pusă la ordinea 
zilei, adecă la spartul târgului, pentrucă în ziua de 10 Decemvrie 1868 
ciclul parlamentar a fost închis. 

S'a cetit deci de nou propunerea şi s'a dat cuvântul propunăto- 
rului, ca să o motiveze, dar propunătorul, deputatul Matei Pop, a de- 
sli dl pe scurt numai următoarele: 

„Domnilor! Nu doresc, ea acest proiect de rezoluţiune să fie 
acum penraciat: ci rog onoratul ministeriu să facă paşii de lipsă la Ma- 
iestatea Sa, pentru sistarea persecutărilor.“ 

A vorbit apoi Aloiziu Viad, deputat din Band, (bun Român, dar 
în chestia uniunii de părerea, că ea trebuie recunoscută gi acceptată 
ca fapt împlinit), declarând următoarele : 

— „Onorată casă! Primesc de a mea cauza aceasta, prin urmare 
îmi țin de datorință să rostesc câteva cuvinte. Bu nu aparţin şeoalei 
Pronunciamentelor. Am crescut în geoala constituțională, unde umblu 
de 25 de ani şi din acest motiv am afiat de greşit Pronunciamentul 
acela, după apariția lui, şi în toate cercurile în cari mam arătat, 
lam condamnat, pentrucă sunt convins, că ceice l'au inițiat şi i-au 
dat viaţă, nu au avut în vedere nici interesele naţiunii române, nici ale 
respectivilor subseriiţori. Interesele naţiunii române, pentru aceea nu, 
pentrucă prin Pronuneiamente cu greu se poate îmbunătăţi ceva din 
înteresele naţiunii, dupăce numai pe teren legal, pe calea legislaţiunei 


*) Din „Federaţiunea“, anul 1868, numărul 172. 


36 


se poate esopera ceva, cu conlucrarea factorilor legislaţiunii. lar 
interesele respectivilor nu au fost promovate pentru aceea, pentrucă 
cum se ştie, s'a cauzat respeectivilor multă amărăciune, nrmăriri şi spese. ` 
Bu nu vreau să ridie cuvântul. pentru Pronuciament. Dar am datorinţa, 
ca om al dreptului şi al dreptăţii, să expun împrejurările atenuante, 
eari stau pe partea subseriitorilor Pronunciamentului aceluia. Binevoiţi 
a ţinea seamă de confusele stări de lucruii politice, cari au domnit în 
Ardeal dela 1848, până în timpurile mai noue, până la legea uniunii, pu- 
blicată eri (7 Decemvrie 1868). Pentrucă dacă luaţi în considerare, fără 
părtinire, şi în mod conştienţios, acele stări de lucruri, precum şi ideile 
enunțate asupra Ardelenilor din. sistemele urmate unul după altul, apoi 
principiile politice diametral opuse: puieţi afla greşală la respectivii, 
dar peatra de condamnare nu o puteţi arunca asupra lor, cu inimă li- 
niştită. Bu propun deci din partea mea, respective cu acea rugare mă 
adresez onoraței case, şi îndeosebi ministerului, ea 'în urma prudenţei, 
care caracterizează întregul ministeriu, şi în special pe presidentul ace- 
luia, din partea mea foarte stimat, să binevoiască, a recomanda grafiei 
Maiestăţii Sale sistarea cercetării ordonate în contra subseriitorillor Pro- 
nuciamentui, respective a sista intreaga procedură şi a trage vălul 
uitărei peste cele întâmplate înainte de sanţionarea legii uniunii“ *). 

Dieta a primit cu aprobări generale vorbirea, dar mai ales în- 
cheierea vorbirii deputatului Aloiziu Vlad şi a decis, că nu intră în 
desbaterea acestei chestiuni, după ce nu o doreşte aceasta, nici 
însuşi propunătorul, deputatul Mateiu Pop, ci trece propunerea în com- 
petenţa guvernului, respective a ministrului de justijie. Acesta apoi a 
considerat acest gest ea un îndemn, ca o îndrumare, ca să propună 
graţiarea, pe care de fapt a propus-o şi care a şi urmat în curând, 
prin resceriptul comunicat mai sus. Ne face impresia însă, că însuși mi- 
nistrul de justiţie a întocmit lucrurile astfel, — ca nu un antiunionist, ` 
Mateiu Pop, ei un unionist, Aloiziu Vlad, să vorbese ca la obiect, pentru 
a-i deschide o uşiţă de eşire onorabiă din înceureătura în care intrase 
prin înscenarea procesului acestuia. 


o 


Aceasta e geneza Pronunciamentului din Blaj şi acestea sunt peri-" 
peţiile prin cari a trecut acest act însemnat, compus în ziua de 3/15 
Maiu 1868 în Blaj şi a trecut în istoria luptelor noastre politice ca do- 
cument de mare valoare. 


*) Din „Cartea de Aur“, vol. IV pag. 848. 


37 


Cum E cină 
15 Noemvrie 1916. 


— Amintiri din pribegie. — 


După trei luni de refugiere forțată, primim avizul, că x E 


ne putem înapoia la vetrele părăsite. 

l Bărbații ne-am văzut repede de drum, să vedem 
întâiu ce e pe acasă, unde mu puteam merge cu toţii, ea 
la o.moară pustie. Copiii şi nevestele, mai rămâneau, 

câteva săptămâni, să doarmă pe padiment sau în paturile 
de fier oprite de 10iphaMiatza! prieieniloei din Oradea şi. 
Beiuș. | 

“Toate suferinţele şi lipsurile celor trei luni erau uitate; 
toată sfidarea, cu care dețectipii ne anunțau ironic: „domnii 
pot merge acasă, căci în câteva zile întrăm în Bucureşti“ — 
nu ne mai atingeau. 

Mai aveam puţină rezervă, în fundul sufletului; o re- 
zervă ce ne susţinea în zilele grele şi care ne spunea 
tainic, că răfuiala din urmă încă nu sosise. 

Imsfârșit, mergeam acasă; vom mai vedea noi, ce va 
fi, pe urmă. 

Gândul înapoierii ne da puteri noui și în itemil ce 
ne ducea spre Oradea, încercam bucurii de demult, ca 
pe vremea întâiei tinereți, când ne înapoiam pe vacante, 
dela şcoală. 

Mergeam acasă! 

á * Yo À 

Când urcam suişul spre Oradea, locomotiva se opri, 
gâfăind, înainte de a-l trece. lneercă, de două ori, zadarnie 
să-şi ia avânt, şi se opri apoi neputincioasă. 

După zilele luminoase și călduţe de toamnă târzie, 
ne pomenirăm cu un ger aspru. Şinele păreau îngheţate 
și roţile locomotivei şi ale vagoanelor se învârteau pe loc. 

Toată lumea coboară din vagoane. Imprăştiem cu lo- 
peţile, împrumutate dela mecanici, cărbuni și prundiş, 
pe şine, şi după o muncă de aproape o oră, locomotiva 


38 


se repede încă odată, strivind prondigul a oprindu-se în 


culme, biruitoare. 
De aci mai aveam răgazul, să aruncăm o privire spre 


Beiuşul, care ne-a ocrotit, cn atâta dragoste, în vremea 
exilului nostru: Paturile de fier şi saltelele primite dela 
internatul ortodox; hrana, cu un preţ foarte redus, dela 
internatul bisericei unite; mesele, la cari ne învitau foștii 
colegi dela universitate; o excursie kinegetică cu amicul 
Jean, și altele, la gară, unde aflăm câte un ziar nou. 

Bram, pe atunci, niște bieţi oameni fără ocapalle: 
făceam lectură, şi studiem de visu topografia împrejurimii. 

Biblioteca liceului avea destulă hrană pentru sufletele 
noastre trudite. Librăria din localitate încă avea lectură 
destul de recentă, până la Parodiile d-lui 'Popâreeanu. 

Ne luăm adio dela Beiuș, cu înduioșare, ea dela un 
cuib călduţ, ce ne-a ocrotit, pe vremea bejaniei. Pe pantă 
nu mai aveam teamă de nimic. Ne oprim cu măestrul 
lacob Mureşan — azi aproape uitat de posteritatea „recu- 
noscătoare“ — îmbucăm ceva la „dughiana“ lui Săracu, 
şi, în zece minute, sosim la Oradea, 

* k’ s 

Nu mai era atmosfera ostilă, care ne sufoca, cu două 
luni în urmă. Dumea ovreiască şi ungurească, atât de 
amenințătoare mai. nainte vreme, acum ne privea cu o 
sfidare mută, aproape cu compătimire, ea pe niște bieţi 
oameni necăjiţi, cari nu mai puteau face nimănui vr'un rău... 

Am luat masa la „Pisiea albastră“, și patronul n'a 
mai fost necesitat să ne şoptească discret: „plecaţi repede, 
domnilor, căci publicul vrea să vă insulte“. 

Oaspeţii, cari ue rechnogrenu, ne priveau cu milă şi 
șopteau: „Blăjenii... săracii.. 

La masa vlădicească, inde am primit învitare, n'am 
luat parte, căci nu aveam nici haine de gală, nici dis- 


poziţie sufletească. 
Ordinul era: ne întâlnim la gară, la ora trei. Trenul 


ne aştepta, tras pe linie separată. Era, par'că, acelaș. 
Două vaguane de clasa întâiu, două de clasa a doua, restul 


vagoane de povară. 
Ne-am aranjat în cele din urmă, pregătindu-ne loe de 


odihnă, peste noapte, din lăzi şi bagaje. 


39 


Plecaserăm numai în pardisiuri, căci paltoanele le 
împachetaserăm, cine știe uude. Am răbdat de frig, dar 
merinde aveam destulă, şi se mai găsea și câte o sticlă 
cu vin. Unde mai pui, că aveam în buzunar trei sute de 
coroane, avans din leafă, pe două luni. 


| Recunoșteam gările, oamenii înghesuiți pe peron, tre- 
nurile militare, cari de două ori au încercat să ne dea jos, 
având nevoie de vagoanele noastre. 


După lungi tratative telefonice cu Clujul, am fost lăsaţi 
în pace, să ne vedem de drum. 

După două zile, ne apropiam de Teiuş. 

Bram acasă. 

Aveam senzaţia omului ce se îneacă, simțind, în clipa 


din urmă, iarăş pământul. solid, sub picioare. 


* 
* * 


La Uioara (Oenele Murăşului de azi) am respins chiar, 
merindea ce ni se ofera în ungurește, de societatea, care 
îngrijea de alimentarea gratuită a trenurilor cu refugiaţi. 


Gara cea frumoasă din Teiuş era întrun hal de plâns. 
Geamurile erau pe jumătate înlocuite cu scânduri. ln re- 
staurant un miros infect, o amestecătură de lume, din toate 
neamurile pământului. Soldaţi germani și austro-ungari beau 
rachiu din pahare mari, la mese murdare, stând în picioare, 


Reuşim totuș să luăm o supă caldă, o tocăniţă și un 
păhar cu un lichid cenușiu, de care nu mai văzusem; un 
păhar cu bere. 

| Şi cum stam cu păharul în mână, mi-a venit în minte, 
că era aniversarea nașterii mele. Ştersei repede o lacrimă, 
ce mi se îmbulzea pe gene şi privind la chipul meu încărunţit, 
în cioburile oglinzii, ridieai păharul și urai în tăcere, 
numai pentru mine: 

— Cu bine, amice, cei patruzeci de ani. 

— Să dea Dumnezeu, răspunsei, tot eu, în tăcere, zim- 
bind de astădată... 


* 
x * 


Dar nu mai aveam astâmpăr. 
Cum ne simţeam acasă, nu mai înţelegeam să aşteptăm 
în Teiuş, încă 12 ore, când urma să plece trenul nostru. 


40 


Urcarăm în cel dintâiu tren personal, câţiva prieteni, 
lăsând bagaijiile în grija acelorlalţi. 

Cu conductorul ne-am lămurit mai greu, dar, când văzu 
hârtiile, închise și el ochii, ea în faţa unor bieţi pribegi 
fără tară.. 

Când : ne-am dat jos la Blaj, încercai o emoție adâncă. 

Pare că intrasem în cetatea adormită, din basme. 

La restaurantul dela gară o lampă cu petrol se sbătea 
în luptă cu stângerea. Un om necunoscut ne spuse să 
plecăm, căci la ora nouă seara restaurantul se închide. 

Pornirăm, cu teamă, pe strada pustie, luând drumul 
către sat. Nici o zare de lumină nu se vedea, măcar la 
vre-un geam. z le 

- Afjlaserăm, încă în exil, că săcuii refugiaţi s'au abătut 
prin oraş, înstăpânindu-se mai ales pe casele celor deportaţi. 

Ne gândeam cu groază: ceva fi la noi acasă? Repetam 
că ne-am părăsit tovarășii de drum, cari vor sosi măcar 
în ziua mare. = S 

Dibuiam ca orbii prin întuneric, în oraşul, ce părea 
petrifieat de un duh rău. 

Când ajunserăm în strada cea mare, răsuflarăm mai 
ușuraţi. Cunoşteam de-acum toate casele, cu ochii închişi.. 

Ci întunerecul stăruia și aici, ea o ameninţare. 

Am trecut pe la poarta mea și nam .îndrăsnit să 
intru. Dibuind prin întuneric, am bătut la poarta unui prieten. 

Intunerie complect. Nici un om pe stradă.,. nimic... 

Pământul se cutremurase parcă din temelii și o 
prăpastie fără fund, înghiţise oraşul, cu oameni cu tot... 

Nu mai îndrăsneam să mă înapoiez la mine, dar nici 
nu puteam să mă cule în zăpadă. 

lutun târziu desluşii scăpărarea unui chibrit şi o lú- 
miniţă discretă se aprinse, în depărtări mari. 

Până să-mi deschidă, aveam impresia că întunereeul 
mă apasă tot mai mult, gata să mă strivească. 

Mi ee părea că întunericul e tot atât de nepătrună, 
“ca şi cel-ee a stăpânit haosul înainte ea Duhul Domnului, 
care plutea de-asupra apelor, să fi rostit porunca salvatoare ; 
„Să se facă lumină . cad | AD. CIHRA | 


41 


Vasile Pârvan. 


In cuvântarea ținută la mormântul istoricului Dimitrie 
Onciul, președintele Academiei române, Vasile Pârvan, vor- 
bind în numele înaltei instituții, spunea: 

„ln templul nostru mai este și o. altă vedenie rară: 
noi suntem cei vecinie tineri. Lumea ne zice nemuritori. 
lar, ca de obiceiu, greşeşte : căci noi murim, murim chiar 
de mai multe ori în una şi aceeși vieaţă a latului. Ceeace 
e adevărat e, că până ce Părintele tuturor făpturilor ne 
chiamă la dânsul, noi rămânem mereu aceiaşi copii naivi 
şi nu pierdem nepreţuitul dar, de a ne mira de necunoscut 
şi de a admira sublimul, Şi fiecare din noi vine de aduce 
mereu hrană nouă tinerei noastre bucurii, niciodată obo- 
sită de a mai cunoaște încă o parte din necunoscut. Ci 
țelul cum ne măsurăm noi între noi, e acesta: 

„Nu acela, care aduce el mai mult, e cel mai vrednic, 
ei acela, care are cea mai curată, cea mai sfântă bucurie, 
de aceea ce adue alţii. 

. „De aceea când vedem pe vr'unul din bătrânii noștri 
mai tare înduioșat de frumseţa noutăţii ce o aduce vr'unul 
din noi, noi îi dăruim iubirea noastră mai cu grabă decât 
chiar aceluia care aduce marea noutate. Căci noutăţi pot 
iscodi multe minţi isteţe, dar puţini sunt aceia cari ne în- 
vaţă a ne lepăda de bestia din noi şi a ne uni întru totul 
cu gândul cel vecinic, bucurându-ne şi. suferind pentru 
dânsul“ (Memoriale, p. 86), 

Şi puţin mai departe în acelaş panegiric: i 

„Căci taina vieţii celei fără de moarte în menioria per- 
petuă a generaţiilor, altfel ășa de uşor uitătoare, stă în 
puterea ce a avut muritorul de a se curăţi de păcatul în- 
cântării de sine. Stă în renunţarea de a se fi iubit numai 
“pe sine, de a fi apăsat mereu pe deaproapele cu greoaia 
lăţire a frunţii sale, de a fi cerut mereu recunoştinţă pentru 
faptele sale. Stă, mai ales, în puterea de a se fi dăruit 
mereu fără răsplată și fără nădejde, numai pentru iubirea 
de onorurile, care nu putrezesc și pentru continua iertare 
a oamenilor, cari din ţărână se nase şi în ţărână se întorc“. 

Vasile Pârvan, cuvântând așa, în graiul nou, lapidar, 
vânjos şi concentrat de gândire, voia să-l caracterizeze pe 
Dimitrie Onciul, dar a caracterizat pe omul de ştiinţă în 
general şi îndeosebi mai ales pe sine însuși. 


42 


„Tinera bucurie de a mai -eunoaşte o. parte din necu-. 
noscut“..., puterea de a se dărui mereu fără răsplată şi fără 
nădejde, numai pentru iubirea de lucrurile, çare nu pu- 
trezesc“, descoperă taina vieţii şi actipităţii lui Vasile Pârvan, - 
— omul mie de trup, puţin la înfăţişare, care a luat în spate 
uriașa povară a cercetării șțiinţifiee a celor mai vechi ori- 
gini ale Naţiei noastre. Volumele în care a așezat aceste: 
cercetări aduc. aminte. de lespezile şi blocurile de piatră 
însăși, în care a descijrat şi a citit atâtea idine ale trecu- 
tului român, dacoroman,, getodaeie. MR ai isi 

'Tinăra lui bueurie de a mai cunoaște o parte din ne- 
cunoscut, nu l-a părăsit nici în ultimele luni ale vieţii când 
bolnav, isprăvea monumentala sa „Getica“,,în care adâncea 
studiile de preistorie autohtonă până în mileniul al treilea a. H.. 


Aceeaşi bucurie impersonală, din singura iubire „pentru 
lucrurile, care nu putrezese“ l-a ţinut în soare și vânt, în 
pas şi nehodină, în mijlocul săpăturilor, a blocurilor de. 
piatră pe eari se zărea o itiseripţie, veri de-a rândul, când 
sănătatea lui, muncă încordată de peste an, i-ar fi cerut 
„alte reereaţii. i , . 

in limpezirea acestui scop al vieții pentru un savant, 
i-au venit, de timpuriu ajutoare tragice: un intelect pătrun- 
zător, care a ridicat valoarea ţarănimei române de baştină, 
din care se trăgea, arătând culmile de gândire şi sinteză 
la care se poate înălța; o existenţă aspră de elev și stu- 
dent sărac; o prăbușire fulgerătoare a fericirii individuale, 
„personale, abea întrezărită în căsătorie şi familie; a jami- 
liarizare din tinereţe cu înţelepciunea gândirii antice, care-ţi 
îmbie, stoic, zeama de cucută; o îngheţată izolare în 'sin- 
gurătatea cercetărilor fără frâu, pregătind chiar o operă, . 
care vecinie va rămânea izolată de marea mulţime a celor. 
pentru care lucrase, a căror origine și străorigine o cântase. 


Cu concursul acestor elemente ce-au intrat în vieaţa 
lui de timpuriu, nu e mirare că Vasile Pârvan vedea „taina . 
vieţii celei fără de moarte în perpetua memorie a generaţiilor“ 
mai ales în „puterea de a se fi dăruit mereu fără răsplată 
şi fără nădejde“. Pentru savantul mort în puterea bărbăţiei, 
răsplata comună, pe care o pot da oamenii, venise de 
când era în floarea tinereţii: profesor universitar, membru 
al Academiei, directorul școlii române din Roma. Dar nu ` 
la această „răsplată face el aluaie. Ce rost puteau avea ono- 
urile, recunoașterea, când pentru el însuş vieaţa e fără 
răsplată, „fără nădejde“, când nimie nu rămăsese în lume 
pentru gândul şi omul solitar decât „bucuria de a mai cu- 
noaşte o parte din necunoscut?“ 


43 


Bucuria aceasta impersonală nu se ridică decât din 
ruinele. celei personale; omul, cât trăieşte în lume, nu se 
poate desmaterializa desăvârșit; bucuria de care vorbeşte 
Vasile Pârvan se ridică din rădăcini amare. ' 

Singur gândul când porneşte dintr'un cap genial, când ; 
în sborurile lui de vultur nu întâlnește decât singurătăţi în- 
gheţate, e de-ajuns o:povară pentru o vieaţă de om, e 
de-ajuns pentru a-i reduce bucuria vieţii la cunoașterea a 
încă unei părţi din necunoscut. Dar Vasile Pârvan a fost 
nu numai un puternie gânditor, eare şi-a dat seama de marea 
tragedie a vieţii omenești, de suprema èi tragedie: aceea 
de a se simţi singur sieși asemenea în întreg universul, 
ci el a cunoscut, din temelie și zădărnicia gândurilor al. 
tora. A răscolit praful lumei vechi şi a ştiut că praf se 
alege din gândul nostru. 

Şi totuşi puterea cugetării a fost refugiul lui și nizuinţa ; 
'de-a învia lucrurile moarte supremul sbucium, — vieaţa. 
deşi zadarnică „fără răsplată și fără nădejde“, supremul 4 
scop, şi el a încercat să umple golurile din veacuri cu vieaţă, ` 


so reconstitue. Atât de mult l-a frământat taina cea ne- 4 


pătrunsă... lmi pare că vorbind de tinăra bucurie a savan- ` 
tului şi spunând că ea consistă în „a cunoaște încă o parte 
din necunoscut“, Pârvan nu înţelegea numai reconstituirea 
materială a vieţii dispărute, ci o cercetare a însăși tainei 
ei, a fragmentului de atunci din vieaţă, pentru a-i mai în- 
cerca încă odată înţelesul. 

Il va fi găsit? lată ce consideraţii face după ee în- 
viează gândurile asupra morţii la greco-romanii din Pontul - ; 
stâng: l 

„Ce valoare are vieața pentru indivizii sau grupările 4 
de oameni — etnice ori sociale — din diferitele epoce, 
putem vedea mai clar foemai din poziţia pe care o iau 
fată de moarte. Ce adâncime poate fi în înțelegerea vieţii 4 
la acela, care trece pe lăngă moarte ea pe lângă un simplu 
incident banal? Ce bucurie adevărată de vieaţă poate fi 4 
la acela, care nu priveşte moartea ea un blestem al ge- ; 
nului omenesc, căruia i s'a dat voe să știe ce e vecinicia :; 
şi totuși trebuie să moară. — Pentru cel care trăiește vieaţa j 
ca o corvadă, sau pentru cereştinul, care o primeşte ca o i 
ispită şi ca o pedeapsă, moartea poate fi chiar binevenită; }ł 
pentru celce se ameţește în nimicurile plăcute ori supără- | 
toare ale fiecărei zile, moartea poate fi o întrerupere, ad- -4 
mitem chiar dureroasă, a ocupaţiunilor sale meschine, de~ 4 
venite simpatice 'printr'o lungă obicinuinţă. Dar pentru cel 4 
ee a luat vieaţa în cel mai adâne înţeles al ei, care a vrut 4 
s'o transforme prin gândurile lui într'o rază de vecinieie, 4 


4y 


moartea e sau o durere fără de margini, sau o cumplită 
ahsurditate; sau tragedia lui Alexandru, care murea la 33 
de ani în Babylon, penirucă îndrăznise să trăiască viaţa . 
aşa de intens cum numai zeii au voie să trăiască, — sau 
imposibilitatea logică, din care Platon scoate nemurirea 
sufletului. Sufletul omenesc, care s'a atins odată de cele 
eterne își cere nemurirea, sau, dacă nu o poate crede, se 
frânge într'un uriaş imn funebru ca pentru apunerea zeilor. 
— Toată durerea din lume nu poate ajunge pentru a plânge 
un suflet, care în veci nu se va mai înfiora de armonia lu 

minii din lume“ (Memoriale, 23, 24). aa mt 

Vasile Pârvan a fost desigur un suflet, care „s'a atins. 
de cele eterne“. Opera lui ne stă mărturie. Dar pe care 
din cele două drumuri a apucat el? Şi-a „cerut nemurirea“ 
ori „s'a frânt într'un uriaş imn funebru ca pentru apunerea 
zeilor“? inclinăm să credem că primul drum a fost ales, 
acela al lui Platon, acela bătut de „Thracii nemuritori“, 
— strămoşii săi. i 

Pe gânduri ne pune numai adausul lui: „fără nădejde“ 
din fraza citată din panegirieul lui Dmitrie Onciul: „Taina 
vieţii celei fără de moarte în memoria perpetuă a gene- 
raţiilor stă... mai ales în puterea de a te fi dăruit fără răs-. 
plată şi fără nădejde“. 

Totuși memorialul său „Gânduri despre lume și viaţă 
la Grecoromanii din Pontul stâng“ Pârvan îl întitulează „Daus. 
Vitae“, lar lauda vieţii, ehiar la alţii, nu ne-o putem închipui 
jără nădejde. 

N'a trăit destul pentru a apuca definitiv pe unul din 
cele două drumuri, nu şi-a „cerut nici nemurirea“, nu sa 
frânt nici „întrun uriaş imn funebru, ca pentru apunerea 
zeilor ?“ 

Din pasagiul următor s'ar putea crede: 

„De fapt cel de pe urmă muritor este un genial des- 
coperitor de mtjloace şi motive spre a se face nefericit; 
şi cel mai strălucit creator de gânduri luminoase este per- 
fect neputincios în a găsi mijloace şi căi, cari să-l conducă 
la fericire. — De aceea înţelepciunea populară nu a năs- 
cocit în miile de ani de când aleargă după fericire, fără 
a o putea găsi, decât un singur chip de a se apropia de 
ea: uitarea. llitarea nenorocirilor, uitarea temerilor şi a 
groazei de moarte, uitarea vieţii reale în întregimea ei și 
afundarea *în visul fantastie al entuziasmului dionisiae, 
aphrosidie, apollinie“ (Memoriale, 45). 

A înţeles Vasile Pârvan nemurirea ca Grecii antici? 
„Ori putinţa de a trăi noi înșine în sufletul altuia e sin-. 
gura adevărată valoare omenească?“ (Memoriale 58). 


g5 


Ca gânditor Vasile Pârvan va fi încă multă vreme 
studiat. Din apropierea de această lature a fiinţei sale un 
folos va fi incontestabil: ferment de gândire pentru ettitor. 
În un scrittor cortimporan român nu aflăm atâtea pagini 
de gânduri tari sau într'aripate, într'o formă mai concen- 
trată, într'o espunere elară. 

* ui x 

Nu vom încerca să stăruim asupra covârşitoarei Ìm- 
portante știinţifiee a operei lui Vasile Pârvan, ea istorie, 
ca arheolog, — domenii în care a ajuns la un renume 
mondial, scrierile lui, cercetările lui, rămânând pietre de 
temelie pentru cercetările din viitor, în legătură cu pă- 
mântul ţării noastre şi istoria începuturilor neamului nostru. 


Din orieât de mari înălţimi ar fi văzut Vasile Pârvan, 
lumea şi viaţa, oricât de departe ser fi tinut de vulgul 
„lipsit de gânduri“, cu oricât stoicism ar fi suportat gre- 
{ele lovituri ale sorți, stăpâna zeilor nemuritori, el v iubit 
cu înfocare pământul şi neamul din care sa născut. Şi 
credem că-în contemplaţia filosofică-patetică asupra ace- 
. stor două elemente ale vieții colective naționale, în lauda 
şi închinarea ce le-a adus sufletul său a fost inundat de 
rare bucurii. Puţini au mai vorbit așa de cald, cu atâta 
avânt poetie despre strămoșii bătrâni, despre Patria de 
azi ca el. Şi ştim că cuvintele izvorăse din plenitudinea 
simţirii lăuntrice, a dragostii, a bucuriei pe care o ai însuţi. 


Chemat să comemoreze la Academie împlinirea alor 
optsprezece veacuri dela moartea împăratului Traian, Va- 
sile Pârvan, într'o cuvântare splendidă, artistice împletită 
din poezie și istorie, din simţire caldă şi gând înaripat, a 
spus poate cea mai frumoasă laudă asupra nașterii popo- 
rului român. Sunt părţi de epopee, de factură antică. 


| „Rugineau codrii. Ca nişte paseri obosite coborau le- 

gănat către pământ frunzele aprinse de cea din urmă să- 
rutare a soarelui de toamnă. Prin satele Daciei mergeau 
svonuri de răsbunări romane. Negustorii din Miazăzi se 
făceau tot mai rari. Și cei cari mai îndrăzneau să se 
afunde în adâncimile Daciei păduroase, priveau sfios îm- 
prejur, vindeau repede și plecau pe furiș. Ostatecii şi fu- 
garii romani, slujitorii regelui dac, lucrau cu zor la întă- 
rituri, închideau văile cătră Dunăre, ridicau burguri, dre- 
geau cetăţile, construiau mașini de asalt, turnau arme. Fe- 
meile erau posomorite, bărbaţii erau tăcuţi. Bra linişte 
aspră în toţi și poruncile Regelui erau ‘grabnic și cu prisos 
împlinite. Când începură a cădea fulgii ştia fiecare că în 
primăvară va putea muri“. (Memoriale, 165). < 


46 


lată tabloul cu care începe povestirea răsboiului din 
care Dacia avea să iese înfrântă. Sunt aproape toate pa- 
ginile acestui discurs, pagini de antologie. 

„Din timpuri citate de amintirea muritorilor trăiau pe 
pământul acesta, îmbrăţişat de cele trei ape, cu marea 
cetate, clădită de zei în mijlocul ţării: cu munţi de patru 
părţi. Şi nu erau o biată nație rătăcitoare, ca vecinii ger- 
__mani ori saemaţi. Bi nu erau o nație barbară, ea nenumă- 
raţii locuitori ai Nordului mlăștinos, sărac și friguros. Bi 
erau statornici, orânduiţi, luminațţi, în străvechi legături cu 
civilizaţia elenă, — cu cea mai avântată credinţă idealistă 
în nemurire, pe care au gândit-o oamenii, — eu tradiţie 
milenară — în ale vieţii de societate ori de stat, — en 
uume glorios în“lupta de libertate faţă de toți cei puter- 
nici din jur, cu incomparabila epăpee de unitate naţională 
biruitoare a regelui Burebista îndărătul lor“ (p. 166}. 

Toate aceste caracterizări, ca și a pământului şi a 
poporului, nu sunt vorbe frumoase, produs al fanteziei: îna- 
poia fiecăreia e o inscripţie, o cercetare, o pătrundere 
până în miezul vieţii de atunci. 

Am citat și până acum prea mult, dar gândul nostru 
era să ademenim pe cei cari nu cunose partea din literatură 
din opera lui V. Pârvan, să-i citească în întregime cel puţin 
volumul „Memoriale“. Aşa că, pentru atingerea acestei ţinte, 
-vom mai reproduce din puternicul, vigurosul, noul stilist. 

lată de pildă portretul lui Traian: 


„Pentru brâul de argint al Dunării lupta acum un spa- 
niol, cu fire tânără, cu credință proaspătă, cu speranţă ne- 
pusă la încercare; luptă ca în vremile bătrâne ale alcătuirii 
italiei, — când tăria romană se oţelea mai mult prin înfrân- 
geri decât prin biruinţe — cu voinţa hotărâtă de a împlini 
cele fixate de Roma eternă, fie chiar şi după un secol de 
lupte şi un ocean de sânge. 

„Cel ce purta acum armele Romei era un om liniștit, 
măsurat, cuminte, modest. Bra doar numai prin tatăl lui 
dintre cei ce în Senat hotărau de soarta lumii... Și îm- 
părat... Bl rămâne încă tot omul din popor, răbdător la 
muncă, întârziind bucuros la plăcerile trupului, cu nesfârșit 
respect pentru străluciţii senatori ai Romei“. Insistând apoi 
asupra stăruinţei lui Traian în împlinirea unui gând, Vasile 
Pârvan îl caracterizează de mare, tocmai pentru această 
stăruinţă, “pornind dela această axiomă grea de gând: „Noi 
muritorii suntem mari nu pentru găsirea unui gând într'o 
zi cu noroc, ci peniru urmărirea într'o mie de zile şi cu, 
şi fără noroc, a gândului unic, care stă la temelia oricărei 
vieţi creatoare“. “ 


47 


„Şi. socotiți dacă a fost de cineva mai bine caracterizat nou' 
neam, născut din trezirea într'unul singur al celor două po- 
-poare,—al nostru, decâtîn următorul pasagiu din „Parentalia“ : 


„In alcătuirea sufletului naţiunilor prin treziri de su- 
jlete "diverse spre a se forma un aliaj nou, ca înfăţişare 
şi ca putere, femeia e ca picătura de fosfor, aruneaiă în 
bronzul topit. 

„Bărbatul e, înainte de orice, fiul femeii. Fii ani lat 
sunt ceeace sunt femeile. lor: discrete, credincioase, cu 
sufletul adânc, supuse, devotate până la moarte, — sau 
brutale, greoaie, sensuale, bânale, loevace. Prin afinarea fe- 
meii, se afinează rasa. Și femeile noastre au fost afinate 
de suferinţă, răbdare, credinţă, muncă, tăcere, înclinare. Și 
fii ţărancelor au fost: suferitori, răbdători, Aredineioşi, mun- 
'eitori, tăcuţi, fnchinați datoriei dintru străvechi timpuri şi 
până la întemeiarea ţării celei nouă de azi. 

„ba naşterea sufletului biruitorilor de azi stă femeia 
dacă. 'Tăria bărbătească a femeilor spartane, — marele 
joe de nebună închinare zeului îndumnezeirii noastre aici 
pe pământ, Dionisos, inspiratorul, care ardea în femeile 
thrace, măreaţa tovărășie în luptă și suferinţă alături cu 
bărbatul, în sfătuire cuminte şi maiestoasă maternitate, a 
femeilor romane, — erau în femeia dacă. Spartan-thraco- 
roman a fost sufletul, care la alcătuirea naţiunii noastre, 
ne-a fost dăruit de femeia dacă. 

„Hentrucă și-a crescut, pentrueă şi-a cultivat, pennek ; 
şi-a înnobilat astfel femeia, pentrucă a creat prin milenara 
alegere şi desăvârșire a tipului ei, o astfel de femeie, 
Dacul a dat firea lui noului popor daco-roman. Nu în limbă, 
nu în obiceiuri, nu în forme materiale ale vieţii, a fost bi- 
ruinţa, ci în calitatea sufletului. Marea linişte, marea nobleţă 
suverană, care peste romanizarea prin suflete, diverse, ve- 
nite de pretutindeni, — peste imensa inundație slavă, care 
ameninţase a ne face greoi, molâi, confuzi şi triviali, ea acei 
nou veniţi. — peste marile infuzii de sânge străin de toate 
neamurile, — ne-a păstrat sublimi în aristocratica noastră 
înălţare spirituală peste toţi cei dimprejur, a fost darul primei 
femei dace, căsătorite cu primul roman așezat în Dacia, şt 
a urmaşilor ei cu suflet tare, Daco-ttomanele. | 

„Priviţi la fiul femeii dace: ţăranul, cu boiul drept, 
cu figura rezervată, cu ochi sfredelitori, cu glasul crescut 
ca pentru scârbă dela distanță mare, cu mişcările rare, 
potolite, pentru a ţinea mult la oboseală, cu sufletul senin. 
întru. așteptarea ca ceva firese nu numai a binelui, ci mai 
ales a rălui, cu legea cuvântului dat cu legătura până din- 
eolo de moarte, eu delicata ascundere a durerii ori a bu- 


48 


curiei prea mari, cu domneasca ospitalitate dela egal la 

egal, eu bunăcuviinţă distinsă faţă de feţele luminate, dar 

și 'cu adâncă ironie şi nobilă închidere în sine, pentru cei ce 
nu-i simt cuviinţa lui.“ 

Ne pare că o mai deplină earactizare a virtuţilor de rasă, 

una mai justă și mai profundă, nu ne-a fost dată pănă acum. 


SEXTIL PUŞCARIU. 


Simţirea lui Dasile Pârvan pentru Naţia şi Patria de azi, 
pentru jertfele aduse în răsboiu o aflați în cele două memo- 
riale ţinute în onoarea camarazilor căzuţi în răsboiul pentru 
unitatea naţioală. Sunt părţi de-o superioară frumuseţe. 

hândurile de mai sus nau avut altă pretenţie decât 
să atragă atenţia cititorului asupra unei părți mai puţin cu- 
noscutie din opera lui Vasile Pârvan, și anume chiar asupra 
aceleia, care poate deveni ferment de gând și simţire înalt 

„umană și adâne naţională. ION TURCU. 


49 . 4 


Crăciunul sinistrahilor, 1927. 
— Prolog.*) — 
Cum fluieră vântul prin horn şi la geam ! 
Ce ger îndrăcit e pe-afară! 
B-al lernii pomposul și trufașul hram, 
Sau Vântul cu larna se 'nsoară? 


Pornitu-s'a larna prin munţi și prin văi — 
E-o sgripforă, aspră mătușă — i 

E rea cu oricine, cu buni și cu răi 

Şii ghiaţă ce-mi poartă în gușă. 


Și — iată — mor trece nici trei săptămâni 
(Cum plânge, "n furtună, gorunul! 

Cu ramuri ce-ameninţă, par'c'ar fi mâni! 
Crăciunul ne vine — Crăciunul ! 


În casele arse sunt bieți sinistraţi 

Cu feţele palide, supte — 

N'au grâu în hambare trudiţii noşti frați 
Şi hainele-s coapte și rupte. 


Le-a ars ce-adunat-au cu sârg şi 'ndelung, 
Copiii le plâng. Miserere! 
Și codrii de pâine la tofi nu ajung - 
Ce vaiet, ce plâns, ce durere]... 
* y * 

O, dar telefonul chiamă, telegraful, cablul cere — 
Rotativa, salahorii scribi pretind. Durere ? 
E o marfă ca oricare, în jurnal fi-o „etaleazgă“ 
Și, când pausamentul vorbei fu îl ceri, ei te 

[sfidează — 
Superior zimbesc când tremuri : logica-a ajuns 

[orfană ! 


*) Cetit în Sibiiu, la o serbare dată pentru sinistraţii jude- 
fulăi, XIL 1927. 


50 


RE CORE w aa a a a E ge ad A 


Bi îşi fac o meserie să împlânte pana 'n rană. 
Ce i durerea unor sate? Temă pentru riportaj ! 
Ca un box de-atleţi sau altul, tot brutal, la 
“ („vernisaj“ ! 
„Bieţii oameni !“ spui în treacăt și-ți ascunzi fafa 
[în blană, 
Aruncând un ban la omul ce te fine de pulpană, 


x 
x * 


O! Dar văd mai mult, mai aspru sărăcia | 
(răspândită, 
_Nu o văd numai la micii copilași fără de pilă, 
O 'ntâlnese mai des, mai spornic, sărăcia 
` [eerebrală. 
Ridicatu-și-a pe lume-o rușinoasă catedrală! .. 


Voi sporiți să se pornească, smulsă din 
[apocalipsă, 

O lavină uriașe ce împrăștie jaf și lipsă, 

Ce 'ndârjește frate-soră şi religii și popoare — 

Voi sunteţi groparii cinici ai Raţiunii, care moare : 


Gazetari imberbi, neronici, cu creionul spadasin, 
Sacrilegi împroșcătorii de pucioasă şi venin — 
Impresarii de „reviste“, de perdiție lupanar — 
Bursieri, cari, într'o noapte, adunaţi, ca 'ntr'un 
[grânar, 
„Aur câștigat la bursă cu o dungă de condei, 
Voi, cari nu cunoașteți munca și iubirea sfântă ce-i. 


Doamnele de prin saloane, lumea 'n care se 


[„amuză“, 
„QGustă“, ca la cărți, lansându-ţi, cinic, vorbele — 
[ventuză, 
„Diplomaţii“, prinși și dânșii în vârtej, se 
[eangrenează 


(Și çu fraze-electorale toţi se supralicitează . .. 


Ori şi cât manicurate degetele le aveţi — 
Sânge văd, pe prețul graaznie alor mii și mii de 
[vieţi ! 


Sunteţi „oameni“ sau flămânde fiare făr' de 
[căpătâi ? 
. Văduvit de "nțelepeiune, bietul nosť pământ 
[rămâi ! 
x z x 
Sale văd arzând cu focuri nesătule, 'n bobotaie —. 
- Mii şi mii de guri flămânde, victimele de bătaie 
Și orașe 'nfloritoare, 'n vesel triluri de bacantă, 
Amorfește-le pe dată... levisita vesicantă.. . 
Zeci şi sute, mii orfanii copilașii, făr' de tată, 
Adăpost căutând zadarnic; lumea iar înrourată. 
Nu de roua din 'nălțime, ci de roua sângeroasă! 
Curge sânge |! puști și tunuri, ţipete, topor şi 
[coasă] . 
Asta vă e omenirea?! N'a 'nvățat nimica minte ? - 
Dă-i la mir! lozinca vremii? Alta: Dinte pentru 
[dinte 1 ? 
Dar atunci o sarabandă diavolească, desmățată, 
Face una cu pământul, iarăș, Buropa toată! : 
Râde negrul, râde roșul, râde galbenul, ne lasă 
Să ne 'ncăierăm, ca orbii, pentru galbeni de pe. 


[masă ; 
Detronatu-ne- -am, nu suntem albul sfânt de-acu 
[mai mult : 
Până în rărunchi cetit-au, prin tranșeie, `n omul: 
[„cult* . 
Nessus a 'mbrăcat cămașa, în venin cumplit 
[scăldată, 
Azi Rațiunea arde 'n aecel, machiavelie 
îmbrăcată. 
În zadar se 'mpotrivește, prinsă 'n flăcări, făr” 
[de vină, 


Piere, sugrumată, cinic, de lozinca „Ce desbină!“. 


O, privit-aţi vreodată și voi, seara, spre 'nălţime è- 

Glasul tainic să rostească respicat au n'a fost 
[nime ? 

Glasul, care vă ridică, glasul, care vă arată, 

Că suntem doară aceiași fii ai unui singur tată? }. 


„52 


Pe cărarea cea lactee, mii de stele-aţi apucat? 
N'aţi simţit voi adevărul: suntem tofi dinfr'un 
- aluat? 
Museuliţe efemere!? Biblia, doar și ea vi-o 
| | [spune ! 
Dar, atunci, blestem pe huze, 'n loc de sfântă 
l [rugăciune ?] 
Daţi afară „Fericirea“ din religia creștină, . 
Pentru „făcători de pace“, spuneți „pentru. cari 
[desbină !“ 


* 
Ei * 


De-asta-o vreţi, iau. târnăcopul 

Și-o făclie-'mi dați 'n mână, 

Întâr'taţi în juru-mi focul, 

Întuneree nu rămână 

Nici atât, cu toți s'o știe, 

Mie și mare — 'nghenunchiez. 

Het, cioelu, vino! dă-mi sicrie : 
Rațiunea vreau să 'nmormântez. 

Din zece, — o sută, dintr'o mie, 

Din fiecare cap eu prind 
Rațiunea, să-mi urmeze mie 

Și-o sting, în loe ca s'o aprind — 

O "'ntind în racle, — i dau uitare, 
Din râul Lethe mii șuvoaie — 

Oricât cuprins de 'nfiorare 

Aș fi, chiar gâtul se 'ucovoaie — 
„Raţiune-ai moartă! Da ! E moartă !* 
Să no 'nviați, v'ar blăstema 

Și-ar. blestema haina soartă 

Și 'n groapă iar s'ar înturna ! 

Ce vreţi cu ea? A fost regină, 

Dar voi ați detronat-o, 'n drum ` 
Călcat'-aţi haina-i şi — cu tină — 
Acuma-i pulbere și scrum... 


, * 
+ * * 


Suntem sclavii de galeră a lpzincilor turhate ! 
Orișicât Rafiunea spera "n. gimfemintele de, frate, 


53 


Ori şi cât cu dreapta tindem spre zenitul sfânt i 

[al minţii, i 

Ne cosește, nemiloasă, Moartea, unde-au rfiers | 

[părinții — A 

„Dar “nainte de-a închide ochli pentru vecinicie, 3 

Tu desfide lgnoranța, ori și ce fi-ar rânji fie —- i 
Tu trăieşie-ţi clipa mândru, chiar cu mâni 

[încătușate . . i 

Suntem sclavii de galeră a lozineilor apitalel. PA i 


x i 
Cel puţin atât: disprețul tu-l arată, 'n lume — 
[fară ! 
Scârba,; care te cuprinde întrupează-o 'nir'o 
[fanfară, 
Las’ să sure gcarna, steie saltimbaneii şi-ţi 
[rânjească ! 
Murdăria vorbei sarbezi, corosive, înflorească 
Sub gingia-le lascivă, stâlpilor de cafenele — 
Tu aruncă-le în față vorbe grele, tot mai grele: 
„Asta e chemarea voasiră ? Să 'ncâlciți, să 
[smulgeţi rana ? 
Nu-i puroi destul pe lume? n'aualţi și voi: „Osana 
Celui care vrea noblețea pe pământ, lămăduire? ! 
Nici un sirop n'aveji în suflet din cereasca 
[Lui iubire ? 
Fiecare vorbă-a voastră, zeflemea încinsă "n 
[spini ? 
O, dar îmi sunteţi atuncea criminali și asasini l“ 


Smeeni ia e na a atare ae 


` 


EES EEE A 


n ariista ian i 


* 
x * 


Cum ne târim printre ruine 
Și răni adânci cum pipăim! 
O, nu ne e de noi rușine, 

De morții noști din cintirim ? 
Și nu ne spun, în orice ţară, 
Pe orice petec de pământ: 
„De ce vă jaceţi viața-amară ? 
Aşa urmaţi pe Domnul sfânt? 


| 
| 


DA 


Aceasta vi-e creștinătatea ? 
Aceasta-i etica 'n Talmud ? 
Va blăstema posteritatea 
De gândul vost hain și crud. 
Legafı voi rana sângerândă ? 
Turnaţi de viaţă elixir ? 
Întâritați fiara flămândă ? 
Dafi nebunia la delir? 
În loc de chiot făr' de nume 
Vreți steaguri negre pe la porfi? 
Cu toţii sinistraţi pe lume, 
Vreţi hecatombe noi de morfi?“ 
x 

x E 
Și, totuș, nul Uriag sporească 
eci, sute săbii de Damocles — 
Înfricoşând, mii trigi târească 
Mii trupuri scumpe de Patrocle — A 
Să zămislească gându ’n boală 
Apocaliptice vedenii, 
Sporind a inimii răscoală, 
Cu lungi și 'ndurerate denii, 
Se ia cu toate ’n luptă dreaptă 
Rațiunea, mintea de pe urmă — 
Și-un steag de mântuire "'ndreaptă, 
Ce sbuciumul păgân mi-l curmă. 
Un ţipet, care isbăvește — 
De din adâncuri ne purcede — 
E ţipetul ce se dospește, 
Din inima de om ce crede, 
Ce jură într'o lume nouă, 
Mai bună, nobilă, de frați, 
Un țipet ce vă strigă vouă: 
„Suntem cu toţii sinistraţi l“ 

x 

E % 
Cum fluieră vântul prin horn și la geam ! 
Ce ger îndrăcit. e pe-afară |! * 


B-al lernii pomposul și trufașul hram ? 
Sau Vântul cu larna se 'nsoară ?; 


55 


Ascute urechea: e-un frate 'n prăpăd — 
EI chiamă, se tânguie, geme — 

Și ochii-fi cu spaimă mizeria o văd 

Și mâni se întind, ca să cheme. 


Nu-s mânile numai de om la aman, 
Sunt mâni ridicate spre ceriuri — 
Sunt mâni grăitoare la-ai tăi, la dușman, 
Mâni albe, din cer, de misteruri... 


Sunt mâni ce vorbese la mii conștiinți 
„Adună, ajută și... iartă! 

Acesta-i temeiul curatei credinți, 

Căci altfel e viaţa deșartă l!“ 


Popoare și state, religii, cum pier. 
lubirea de nu le e chiagul! 
E-o lege preasfântă, pornită din cer — 
Șt astăzi işi caută ea magul. 


Fiți magii lubirii, cu ea alinaţi! 

O, nu se dea 'n lături nici unul! 

... Pe-o lume ’noită, surori, toți-și fraţi... . 
Așa serbați voi sfântul Crăciunul ! 


Sibiiu, 15 Decemvrie 1927. 


FE 


H. PETRA-PETRESCU. 


56 


„Poporale. 


Cel fecior de Sir mai mie, 
Mă-sa Vineri l-o făcut, 
Sâmbătă l-o botezat, 
Duminecă l-o 'nsurat 

Guni în tabără-o plecat. 
La nevastă i-o lăsat: 

Măi nevastă, draga mea, 
Da tu numa că m'așteaptă 
Nouă ani şi nouă luni 

Și pe-afâtea săptămâni. 
De-i vedea că nu mai viu 
Tu te suie'n vârf de munte 
Și-ți fă ochișorii roată 

Și te uită 'n lumea toată. 
De-i vedea codrul ciungit 
Să ști mândră, c'am murit, 
Să ști, cam fost împușcat 
De piștoale p'in picioare 
De pușcuţă p'in mânuţă 
Și tăiat de săbiuţă. 

Cea nevastă tinerea 

Da ea nu l-o așteptat 
Nouă ani și nouă luni 

Și pe-atâtea săptămâni. 
Dac'o văst că nu mai vine 
&-o suit în vârf de munte 
Și-o făcut ochiții roată 
S-o uitat în lumea toată 
Și-o -văzut codru ciungit 
Și-o știut dar c'o murit, 
Și-o văzut. codru uscat 
Și-o știut că-i împușcat 


52 


De piștoale p'in picioare 
De pușcuţă p'in mânuţă 

Și tăiat din săbiuţă. 

Cea nevastă tinerea 

Jos la far'-o cobărit 

Și-o văzut murgu viind 

Din scopife scânteiând 

Și p'in nări pară suflând. 
Ba din graiu așa grăia : 

— Ho-ho-ho, murguțu meu 
Und’ lăsași pe domnul tău, 
Domnu tău şi sofu meu? 
— Da io numa l-am lăsat 
Drept în fruntea taberii, 
Șede 'n palog răzimat 

Cu capul șede ciunfat. 

Bl ţie ţi-o poruncit, 

Cu partea lui de moșie 
Să-i faci masă la vecie 

Și cu partea lui de loc 
Să.i faci masă la prohod. 
Tu să te căsălorești 

Lui altu nu-i trebuești 
Făr'o cruciță de brad 
Pune.-i-o tu lui la cap! — 
Cea nevastă tinerea x 
Ba din graiu așa grăia: 

— Vai mămuca, maica mea, 
Ce să fie şi asta? 

Că nice-s fată la mama, 
Nici nor la soacră-mea.... 
Da mai bine ce-o să-mi fiu? 
Tot rugina pietrilor 

Și mâncarea peştilor... 

Tot molu să mă molească, 
Nime 'să nu mă cunoască 
C'am mai fost din viţa voatră. — 


(Auzită dela Viroana Mieruj, din Năsăud, care o ştia dela Nastasia Morariu 
„din comuna Romuli, lângă Năsăud.) 
Buc. 19086. A. P. BĂNUȚ. 


58 


Poporale. 


În fundu grădinii mele 
Răsăril-au viorele ; 

Paşte badea boii 'n ele 
Și tot mână slugile 

Să-i trimit eu buzele. 
Da' eu n'am înebunit 
Să-i trimit buzele 'n vânt. 
Vie gazda slugilor 

Că şti rândul ușilor 

Și dulceața buzelor. 


Mândra cu ochi mierâuţi 
Tot în gură s'o săruți 
Dg’ la ochi să nu fte uiţi; 
Că la ochi de te-i uita 
Sapte boale te-or lua — 
Șapte boale go lungoare 
Și friguri amorâtoare. 


(Colecția T. PODARIU.) 


59 


Te duci... 


` Te duci... odată cu sfârşitul verii 
Pe ’ntinsul unui an de 'mbelșugare. .. 
lubirea mea a fost o apă mare 

Și unduioasă ca lumina serii. 


A fost un cânt în şoaptele tăcerii, 
Urnite într'un scârțăit de care. 
A fost o urmă pe acea cărare 
Pe unde calda desprimăvărare 


Știă s'o facă pururi anonimă... 
A fost o jertfă tristă și sublimă 
„.. Ca "n clipe de pioasă tresărire, 


Plugari se dau în lături ca să treci... 
Te duci... eu te petrec c'o 'mbătrânire 
Din vremi când te pierdeam sub lilieci... 


MARIUS ILIESCU. 


Ei 


60 


Mişcarea culturală. 


—— 
In fară. 


idei, oameni, fapte: 


lon Bianu. De curând a fost serbătorit din partea univer-. 
sităţii din București, cu prilejul împlinirii alor cinzect de ant de- 
activitate ştiinţifică și pedagogică, profesorul universitar şi aca-. 
demicianul lon Bianu. Imchinarea ce i sa adus de către co- 
legii și tovarășii de muncă a fost dintre cele mai sincere şi. 


vespectuoase. 
In cei cinzeci de ani de activitate lon Bianu a ajuns. 
pentru mulţi, pentru toţi cei cari l-au cunoscut, — un simbol 


al hărniciei modeste, al muncii disciplinate, sistemizate, al stă-. 
ruinţii, al râvnei prin ştiinţă şi al caracterului inegru. | 

Tinăr profesor, cu frumoasă pregătire ştiinţifică, de care. 
a dat dovadă în întâia lui lucrare asupra vieţii și activităţii 
ardeleanului Samuil Micu, unul dintre cei trei deschizători de- 
drumuri în istoria şi filologia naţională, — lon Bianu şi-a îm- 
bagăţit, an de an, cunoștințele, răpit tot mai mult de vraja. 
vechilor noastre scripturi, copleșit de importanţa lor doeu- 
mentară pentru istoria limbei şi literaturii, ca şi pentru tre- 
cutul nostru cultural, în genere. 

Bibliotecar al Academiei Române de aproape patru de- 
cecenii, lon Bianu a cercetat și catalogat, a studiat și a clasat 
materialul existent, și a îmbogăţit, an de an, cuprinsul întâiei 
noastre biblioteci, cu manuscrise de cărţi rare, după cari știa, 
să alerge, pe cari se pricepea să le câștige pentru comoara 
. Academiei, — ori unde ar fi fost semnalate. 

Dacă azi Bibloteca Academiei e bine orânduită, științific - 
organizată, cu materialul ei enorm uşor utilizabil, meritul, 


61 


principal este al dlui lon Bianu. Ne mândrim că o calitate 
românească mai pronunţată în sufletul naţional de dincoace 
de Carpaţi: stăruința infatigabilă în munca după un plan bine 
stabilit, a stat la temeiul organizării Bibliotecii Academiei ` 
Române. 

Dar lon Bianu n'a fost numai un harnie organizator, ci, 
în primul rând un cărturar indrăgostit de slova românească, 
şi unul, care a voit să facă valoarea cărţii româneşti cât mai | 
accesibilă tuturor, să ușureze drumul pentru pătrunderea în 
tainele ei tuturor celor ce s'ar simţi ademeniţi să descifreze 
trecutul limbei și literaturii noastre. 

Incă înainte cu aproape treizeci de ani supusese Aca- 
demiei Române proiectul pentru editarea Bibliografiei româ- 
nești vechi, până la 1830, din care întâiul volum apăru la 1903, 
în strălucită execuţie tehnică pentru acele vremuri. Intâiul 
volum dădea o icoană a tipăriturilor românești dela 1508 şi 
1716, iar al doilea până la 1831. i 
~-  buerarea o făcea cu ajutorul altui ardelean harnic, Nerva 
Hodoș, — bibliotecar-ajutător la Academie. Nu e o catalo- 
gare a vechilor scripturi, ei o Bibliografie eritică, striet ştiin- 
țifieă, iniţiatoare sigură pentru cel atras de tainele și como- 
rile scripturilor bătrâne. Intreaga lucrare e făcută după ra- 
portul şi propunerea făcută de di Bianu Academiei Române 
încă în ședința dela 28 Februarie 1895. 

Tot cu priceperea și stăruința lui ni s'au dat cataloagele 
manuscriselor și predicelor românești, consultate zilnie de 
zeci de cercetători ai trecutui nostru. 

De aproape patru decenii Academia Română nu se poate 
închipui fără lon Bianu, nu numai pentru organizarea pome- 
nită, ci, parcă, pentru întreaga ei funcționare. In vremea răs- 
boiului pentru întregirea neamului tot dsa a fost lăsat să gri- 
jească şi să apere comorile întâiei noastre instituţii de cultură, 
când soarta armelor ne-a fost potrivnică și a trebit să ne re- 
tragem în Moldova. 

Despre rezultatul cercetărilor sale limbistice, literare, 
istorice, lon Bianu a înformat mereu publicul, prin nenumărate 
articole şi studii publicate în revistele şi ziarele noastre, iar 
de pe catedra profesorului universitar de istoria literaturii nu 
s'a mărginit să comunice generaţiilor de ascultători, viitori 


62 


PPP Ip a 


profesori aceste rezultate, ei a aprins dragostea pentru ele, 
ea şi pentru noui cercetări, în mulţi tineri. 

Operei sale știnţifice i s'a adăugat aceea de educator, 
îmbrăcat în aceleaşi calităţi ale modestiei, râvnei, exaectităţii. 

lată pentru ce Universitatea din București i-a putut aduce 
un prinos de închinare sincer și respectuos. „Asociaţiunea“ 
noastră a avut totdeauna în lon Bianu un înţelept sfătuitor și 
un sprijinitor dintre cei mai hotărâți. „Biblioteca Astrei“ are 
să'mulțumească mult ardeleanului, căruia i-a fost dat să-şi 
desvălue talentul şi munca în cadre mai largi, decât acele ce 
le putea oferi „Astra“, pentru îmbogățirea aceleiaşi culturi 
naţionale. Respectuos ne asociem și noi prinosului ce i se 
aduce lui lon Bianu cu prilejul împlinirii celor cincizeci de 
ani de muncă ştiinţifică şi pedagogică. 

P „TRANSILVANIA“. 

Sextil Puşcariu. ln deosebire de poeţii şi prozatorii no- 
ştri, cari, cu puține escepțiuni, pun lira 'n cui înainte de anul 
al cincizecilea al vieţii, când au norocul să-l ajungă, — băr- 
bații noştri de știință rămân în plină activitate și peste acest 
prag primejdios muzelor române. Rămânând la timpurile mai 
noui, cine nu şiie că Hajdeu, Xenopol, Onciul, de-o pildă, au 
muncit şi au creiat până la mari bătrâneţe? Sau, dintre cei 
în viaţă, câţi, în frunte cu N. lorga, nu îmbogăţese ştiinţa ro- 
mânească şi după cincizeci de ani ai vârstei. 

Sextil Pușcariu a atins pragul unei jumătăţi de veac de. 
viaţă, în plină activitate ştiinţifică. Momentul, în publicistica 
ardelenească, a trecut aproape neobservat. Bueovinenii, în 
mijlocul cărora a trăit şi a muncit câţiva ani Sextil Pușcariu, 
la Universitatea din Cernăuţi, azi românească, și în fruntea 
mişcării şi a nizuinţelor culturale ale frumoasei provincii ro- 
mâneşti, — au avut o atenţie frumoasă pentru ardeleanui, care 
împlinea cincizeci de ani de viaţă. Revista „Junimea literară“ - 
a pregătit un număr omagial celui ce azi e o mândrie a filo- 
logiei românești, iar în filologia romanică, recunoscut de au- 


toritate şi peste graniţe, — și nu de azi. *) 


Sextil Puşcariu a fost dintre puținii tineri ardeleni, cari 
au putut să-şi câştige, înainte de „unire, o cultură temeinică, 
Pi i 


*) Un număr omagial a tipărit şi „Revista filologieă“, |, Nr. 1—2. 


63 


_” strălucită a neîntreruptei activităţi, a aprofundării științifice] 


o fundamentală pregătire ştiinţifică, la marile jocare de cul] 
tură şi ştiinţă ale Apusului. Și, după Cipariu, e întâiul arde-i 
lean, care şi-a făcut un scop al vieţii din cercetarea limbetă 
şi a literaturii române, cu deosebirea că el coborâse în arena; 
cercetărilor stăpân pe cele mai noui metode științifice şi pe. 
întreg materialul cercetat înaintea sa. Incepând cu teza de 
doctorat Sextil Puşcariu s'a dovedit ea o capacitate de mâna 
întâi în domeniul tratat şi de atunci legăturile lui, colabo- 
rarea lui a fost neîntreruptă cu cei mai distinși romaniști dei 
ieri și de azi ai Europei. 4 


Profesor la universitatea din Viena, trecut la cea dinj 
Cernăuţi, ajuns de timpuriu membru al Academiei Române, 
Sextil Pușcariu a avut cinstea să prezideze organizarea Uni: 

versităţii Daciei superioare, fiind și întâiul Rector al univer-/j 
'sităţii din Cluj. ln tot acest restimp de tinără risipire de forțe. 
preocupările de.om de ştiinţă nu l-au părăsit; cercetările- 
sale, studiile sale, au sporit an cu an, pe lângă uriaşa sar-j 
cină ce-i pusese pe umeri Academia Română: aceea de aj 
continua elaborarea Dicţionarului limbii române, început de-i 
Hajdeu. I 

Dacă ar fi să pomenim numai munca ştiinţifică depusă 
la Muzeul limbii române din Cluj, volumele din „Dacoromania“ | 
şi elaborarea Dicţionarului, şi încă am avea dovada cea mat} 


a lărgirii continue a preocupărilor, cari fac azi din Sextit] 
Puşcariu o mândrie a Universităţii din Cluj ca şi a Acade-j 
miei Române. i 

Am putea spune că, în domeniul filologiei, Ardealul prini 
el a ieşit din sfera dibuirilor sau a romantismului ştitațifie_; 


Dar Sextil Puşcariu e nu numai omul de ştiinţă, savantul 
recunoscut azi şi peste graniţele ţării, ci el a fost şi un ini-4 
țiator şi promovator al mișcării culturale şi literare în Ar-ij 
deal, începând cu întâiul deceniu al acestui veac, și aceastăii 
misiune a avut-o şi în Bucovina. i 

“Cine, din generaţia matură de azi, nu ştie că mișcarea! 
literară dela „luceațărul“ nu poate fi despărțită de numele 
său? Cine nu-şi aduce aminte de dările sale de seamă, dej 
eronicele limpezi, în cari analiza producţia literară contem- 


64 


t 


porană şi nu tiimai pë ate&ă a scriitorilor dini Ardeal, ci şi 
din vethëa tată? 

Aprectetite lut au acttöat în două directii: a crescit th- 
etederea în stiiă ă talentelor, ticepătoare atutiët, şi au feit 
de exagerăti şt fălşă ditectte woua ttitgeară cultutalä. 

Mulţi tegjhetăti până azi că &pectălitatea şiitnţifită l-a 
răpit aproăpe cu totul dela tbilică literără. Aţitecierile sale 
juste, limpezi, at fi putut lurhtiiă adeseoti valotile reale ale 
serisului românesc, ajutând în thate măsură orientarea lite- 
rară a publicului eilitâv, 

Sextil Pugcariu a fost, din tinereţe, totodată un astăduu 
colaborator là opera culturală a „Astrei“ noastre, până la 
sarcina de-a fi un restimp şi directorul despărțământului ei 
din Cluj. In biblioteca „Astra“ a publicat o Istorie a titera- 
turii vechi. | 

x X x 

DI De. Sextil Pugeariu s'a născut în Braşov, în 4 lan. 
1877, având ca părinţi pe lostf Pușcariu şi pe Eufrosina, născ. 
Ciurcu. S'a căsătorit în 1905 cu dșoara Leoiota Dima, ne- 
poata compozitorului Gh. Dima. Are doi.copii. Studiile: 
Braşov (1884—1888) școala elementară, Braşov, la liceul ro- 
mânese şi săsesc (1888—1895), studiile academice la utivet- 
sităţile din Dipsea (1885—89), Paris (1899—1909) şi Viena 
(1901—4904). . | 

Funeţiuni : Docent de filologia romanică la Universitatea 
din Diena (1904—1906), profesor de limba şi literatura ro- 
mână la Universitatea din Cernăuţi (1906—1919), decan al 
fac. de litere (1914—1918), profesor de limba și literatura ro- 
mână la Universitatea din Cluj (1919), (rector 1919—20). 

Activitatea științifică : 1. Der Dialeht des oberen Olttales 
(în D. Jahresbericht des rum Instituts zu Leipzig), Leipzig 1898; 
2. Die rumänischen Diminutivsuffixe, Leipzig, 1899 (teză de 
doctorat); — 3. Dateiniseh Ti und Hi im Rumănischen, ltalie- 
nischen und Sardisehân, heipzig 1904 (teză de abilitare); 

A. Etymologisches Wörterbuch der tumănischen Spradie. 
l. bateinisches Blement, Heidelberg, 1905; — 5. Studii istro- 
române. f. Texte, Bucureşti, Acad. Rom. 1906; — 6. Dieţio- 
narul limbii românė, Bucureşti, Acad. Rom. (începând cu 1907): 
— 2. Cinci ani de mişcare literară, Buc. 1809; — 8. Contri- 


65 5 


+ 


n ea iată 


-buţii la Gramatica istorică a limbii române, Buc., Acad. Rom. i 


1911; — 9. Dehrbuch der rumänischen Sprache (în colab. cu 


B. Herzog), Czernowitz, ed. 1 (1919), ed. 2 (1920); — 10. Locul 


limbii române între limbile romanice (Discurs de recepție), 
Buc. Acad. Rom. (1920); — 11. Istoria literaturii române. Epoca 
veche, Sibiiu, Astra, (1921); — 12. Dacoromania, Buletinul 
Muzeului limbei Române, Cluj, 1920—1923 (vol. 1—M); — 
13. Cartea cea bună (Bibliotecă de: popularizare), Bucureşti, 
Cultura naţională; — 14. Cultura, revistă, Cluj, 1924; — 15. Li- 
teratura română, Arad, Bibl. Sămănătorul, 1925; — 15. Zur 
Rekonstruktion des Urrumâănisehen, Halle, 1910; — 16. A onasi 
„Glasul Bucovinei“ în Cernăuți (1918). 


A colaborat și colaborează la următoarele reviste și ziare 
româneşti şi streine. 1. Române : Gazeta Transilvaniei (Brașov), 
Familia (Oradia- Mare), Tribuna (Arad), Voința poporului (Cer- 
năuţi), Candela (Cernăuţi), Telegraful român (Sibiiu), România 
jună (București), Convorbiri literare (Bucureşti), Nouă revistă 


română (București), Românismul (București), Cugetul româ- 


nese (București), bhuceaţărul (Budapesta și Sibiiu), Conștiinţa 
românească (Cluj), Glasul Bucovinei (Cernăuţi), Dacia (Bu- 
curești), Gândirea (Cluj-Bucureşti), Transilvania (Sibiiu), Voința 
(Cluj), Patria (Cluj), Semănătorul (București), Cultura (Cluj), Daco- 
românia (Cluj), Anuarul Institutului de Istorie naţională (Cluj), 
Cele trei Crişuri (Oradea-Mare), Societatea de mâine (Cluj). 


2. Streine : Zeitschrift für rumänische Philologie (Halle); 
—- Biteraturblatt für germanische und românisehe Philologie 
(Leipzig); — Wissenschajiliche Beilage der Leipziger Zei- 
tung (Leipzig); — Wörter und Sachen (Heidelburg); — Deutsche 


Literaturzeitung (Berlin); — Hritiseher Jahresbericht über die | 


Fortschritte der Romanischen Philologie; — Zeitschrift. für 
vergleichende Riteraturgesehiehte (Berlin) ; — - Litteris (Lund); 
— L'Europa orientale (Roma). 


Activitatea publică : Vicepreședinte al Sfatului naţional din 
Bucovina (1918) și secretar de Stat la externe, a fost solul trimis 
la lași la M. S. Regele ca să-i aducă la cunoștință Unirea 
Bucovinei. — Comisar general numit de Consiliul Dirigent 
pentru organizarea Universităţii din Cluj (1919). — Delegat 
al României la Diga Naţiunilor (dela 1922). — Membru în Si- 


66 


sat irma EE 


nodul eparhial al Clujului şi deputat în Congresul bisericese. 
— A fondat Muzeul Limbei Române la Cluj. 

Distincțiuni : Membru al Academiei Române şi în Secția 
literară a Asociației, Soc. Scriitorilor Români, Sindicatul 
Presei Ardelene etec., Comandor al ordinului „Coroańa“ şi 
„Steaua României“, Legiunea de onoare a Franței. 

„Destitul filolog francez, dl Gaston Paris, recenzând în 
„Romania“ (XXXII, 476) o carte a dlui P., seria: „este unul 
din cei mai distinși membrii de tineri învăţaţi români, cari de 
câţiva ani încoace au făcut să intre filologia românească pe 
căi nouă şi rodnice“. 

ln „Transilvania“ XXVII (1896) a publ.. dl P. poezii tra- 
duse din Heine. In Nr. pe Martie 1922 din „Transilvania“ a 
scris fostul nostru ser. lit, dnul l. Georgescu, despre ideile 
luminoase ale dlui P. din „Cuvântul de deschidere“ al con- 
gresului al 2-lea al asoc. profesorilor univ. români din Cluj, 1921. 
— in 1911 a publicat dl Dr. N. Drăgan, o dare de seamă în 
„ Transilvania“ despre cartea dlui P. „Zur Rekonstruktion des 
Urrumänischen“ (pg. 67). — In Biblioteca „Astra“ Nr.1 a 
publicat dl P. volumul l. din „istoria literaturii române“ , luc- 
rare epuizată. 

l * zi x Kon 

ln urma celor relatate mai sus e prea firese dacă şi 

„Astra“ noasiră ține se aducă tributul ei de laudă acestui 

învăţat român, sprijinitor călduros al tendințelor noastre eul- 
turale. | 

Trăiască încă mulţi ani, spre binele propășirii neamului 
şi umanităţii] i REDACȚIA. 

Serisoare ‘din Franţa. Publicăm cu deosebită plăcere 
scrisoarea ce urmează. B o dare de seamă despre apropierea 
ce se face în orașul francez Toulouse între francezi și români. 

Avem înaintea ochilor o revistă localnică, dedicată aproape 
în întregime serbărilor franeo-române din lulie, a. tr., eu multe 
fotografii, cu o dare de seamă conștienţioasă, cu discursuri 
avântate. « 

Apropierea de Franţa culturală ne zace la inimă şi dacă 
auzim că la Paris, Toulouse, Strasbourg, Lyon, ete. studen- 
timea şi cealaltă intelectualitate română este primită cu bra- 


67 5* 


félé deschise, ne băeuirăra, căutând. să pritnin şi doi pë. mi- 
sionarii culturii ` ancez€ eu azee Ș dai joste. Aga t ne bom 
ir P şi aşa, Dor: învăţa Să n ne, „Să. 


a României, 

Ni &a promis o sèrie Ünfrea ă de serisori fate De vom 
“da loe — aplâudând succesele ai vorhăte pé acest teren. 

l REDACȚIA. 

Publicul românese å fost la iiiiip informat despre fiú- 
moasele manifestații franeo-române, ce au avut loc în Franţă, 
là Toulouse, în lunie și Decetmvrie 1927. Aceste manifestații 
ce au fost onorate ču înaltul pătronaj äl E. S. dl Diamandy, 
Ministrul Râmâniei la Paris, äù ieşit din común, având dèo- 
sebitul merit de a pune în adevărată lumină progresul aċti- 
vităţii acelora ce dorese cât mai mult apropierea celor doiiă 
nafni surori. 


Se şiie că la Paris funeţioneăză asociăţia , Les amis de 
la Roumanie“, sub pattonajul dlui Louis Marin, Ministou în 


cabinetul actual francez și mare prieten ål ţării noastre. Pre- 
stigiul mare ce şi-a creat această asociaţie — în care figu- 
rează cele mai de seamă personalităţi franceze — este atât 
de impunător, încât cu drept cuvânt România se poate mândri 
şi mài ales ferici, — cu acțiunea sa hotărită, energică — și 
metodică, fiind și foarte valoroasă. 

= Dupăee şi-a organizat complet activitatea sa la Paris, 
lărăindu-şi mai mult orizontul, a început înfiinţarea de filiale 
în foate orașele Franţei. Succesul strălucit ce a avut crearea 
primelor filiale merită toată atenţia. 

S'au înființat filiale la Lille, Lyon şi Toulouse, ultima fiind. 
crăută' în urma vizitelor Ministrului nostru în acest oraș, în 
lunie trecut; aceasta a fost și cea mai reuşită. 

Primirea grandioasă făcută Ministrului nostru, dl Dia- 
maâridu, entuziasmul cu care au manifestat cetăţenii francezi, 
ău arătat cât de mult era aşteptată înființarea acestei filiale. 

Cine a ascultat frumoasele discursuri ale dlor Dresch, 
rectorul Universităţii, Picavet, profesor la Facultatea de litere 
şi cuvintele prietinoase ale dlui Biliares, primarul oraşului, 
fu putea să nu rămână impresionat. 


68 


ii o 9 SE. Da o IRI, N ONE PREA ORE CNP ARIPI EI DE Ene ID ara i, 


Atunci sa hort acordarea dlui Diamandu a titlului de- 
„cetăţean de onoare“ al oraşului Toulouse, precum şi decer- 
nerea diplomei de „doetor honoris eausa“ de către vechea 
şi vestita Universitate” a "eapitalei latine — amândouă - — două 
distincții foarte rar 'acordăte. ii 

| ln ‘afară de aceasta, felul în care a fost constituit comi- 

tetul acestei filiale, — comitet, din care fac parte: Rectorul 
Universităţii, Decanii 'Facultăţilor și Directorul renumitului 
Institut „eleetroteehnie şi de mecanică aplicată“ şi mai 
ales programul întocmit, "în care figurează humeroase ro- 
iecțe interesante, — au arătat dorința fermă de a rămâne si 
la Toulouse pe acelaş teren serios — terenul faptelor. În 
această ordine de idei, nu putem sublinia îndeajuns inițiativa 
frumoasă — şi generoasă — a consulului României la Toulouse, 
di loseph Carrère, de a fonda acolo un cămin pentru 'stu- 
denţii români. Iniţiativa este pe cale de’ a 'se înfăptui. 
Dealtfel dl Carrère este cel ce a organizat cu atât succeș 
zilele „franeo-române“, de la Toulouse. Dsale îi revine, în 
cea mai mare măsură, “meritul de a mări acolo numărul priè- 
tenilor Rọmâņiei. | 

Suntem convinşi că oricâte cuvinte de mulţumire am 
aduce pe această cale, acestui sincer şi distins prieten al 
României, ele sunt insuficienta, dsa fiind cu adevărat „su- 
fletul“ activităţei franco-române la Toulouse. ` _CORB8P. 


Propaganda culturală. DI C. Ră- 
duleseu-Motru, profesor universitar 
şi membru al Academiei Române, 
scriind despre „Propaganda cultu- 
rală“ întrun număr recent al revistei 
„Ideea Europeană“, spune despre 
condiţiile ce trebuie să le întru- 
nească propagandistul eultural în 
străinătate. 

„Prima condiţie ee trebuie să în- 
deplinească un propagandist este 
abnegaţia de sine. Cu cât mai mo- 
destă se înfăţişează persoana pro- 
pagandistulhi, cu atât mai înălțată 
apare cauza, pentru eare se face 
propaganda. Modestul apare sincer 
şi devotat. Când a izbutit să impțe- 


sioneze prin ureo tusușşire pe acela 
care-l ascultă, atunci acesta îşi fade 
o idee! eu mult mare despre cauza 
pe care propagândistul“ o apără. 
Dimpotrivă se întâmplă cu pbopă- 
gandistul lăudăros de sine. Cauza 
pe care lăudărosul (i) 'serveşte apare 
celui ce-l ascultă cu atât mai' falsă, 
cu cât lăudăroşia de sine este” mai. 
evidență“. - 

Di Rădulescu-Motru, care e o 
personalitate distinsă a culturii vo- 
mânești şi un gânditor de seamă, 
aduce şi explicaţia psihologică a 
constatării de mai sus. 

„Ori şi cine“, scrie dsa, „ştie 
din practica vieţii lui, că modestia 


69 


é cea mai bună scrisoare de reco- 
mandație. Când cineva vine să-ți 
vorbească în numele unei cauze 
mari, — dacă prin ea însăşi cauza 
e întradevăr mare, — cauza vor- 
beşte dela sine. Numai când cauza 
este mică, este nevoie să vorbească 
în numele ei un om mare. Dar acea- 
sta nu mai este propagandă, ci pro- 
teeţie“. 

„„..DL Rădulescu-Motru face aceste 
aprecieri în legătură cu propaganda 
culturală în străinătate și arată cum 
sé făcea pe vremuri de către „pro- 
pagandiştii apostoli“, cari părăseau 
graniţa duşi de singurul gând de-a 
fi folositori ţării. Se pare că dl Mo- 
tru face aluzii la anumite persoane; 
aşa s'ar părea din fraza: „Suutem 
văzuţi de străini prin prisma unor 
înfumuraţi de talent, dacă nu chiar 
prin prisma unor adevărate secături“. 

Noi știm că propagandă culturală 
în străinătate se face puţină, — ehiar 
propaganda de ordin politic lasă de 
dorit. Şi mai ştim că ceice vorbese 
în numele culturii româneşti în străi- 
nătate, nu pot fi înglobaţi în carac- 
terizările de mai sus, cel puţin pro- 
pagandiştii pe cari îi ştim noi: N. 
lorga, D. Pârvan, prof. Pompei, Ra- 
coviţă, Levaditi, Marinescu, Ţiţeiea, 
ete. Aluziile, desigur, privese pe alții, 
pe cari nu-i ştim. 

Dl Rădulescu-Motru recunoaşte 
însuşi : „Din fericire propaganda noa- 
stră are şi alte feţe... Sunt profesori 
modeşiti, cari fac cursuri la Sorbona 
şi cari coleborează la cele mai în- 
semnate publicaţii străine. Sunt apoi 
tineri, cari lucrează în școlile streine 
cu atâta râvnă şi pricepere, că ţara 
văzută prin prisma lor, este într'ade- 
văr admirată“. 

| * * 

Noi am reprodus aprecierile de 
mai sus, privitoare la propagadistul 


* 


cultural în străinătate pentrucă ele 
se potrivesc și eelui de acasă. Intr'a- 
devăr, cauza nu e serpită nici pe på- 
mântul Patriei de propagandistul, eare 
ware alt gând decât să sperie lų- 
mea, fie eu cunoştinţele lui, fie eu 
oratoria pe care și-o crede excep- 


'ţională. Publicul. autohton aşteaptă 


sinceritate în opera de propagandă 
culturală, aşteaptă modestie de apos- 
tol. Ideea numai astfel rodeşte. Cauza 
însăşi trebuie să militeze pentru ea 
din însăşi expunerea subiectului. 
ba not sunt tot mai: mulţi aceia 
cari dau năvală la vorbele mari, la 
importanţa lor personală, pentru a 
desprinde argumente de convingere. 
Se crede adesea că însăşi poziţia 
socială a cuiva îi dă dreptul să fie 
un propagandist cuitural şi nu nu- 
mai dreptul, ci şi calităţile necesare. 

Uneori propagandistul indigen 
se crede la o întrunire publică şi 
imitează întru toate pe oratorul elec- 
toral. Fără să-şi pregătească su- 
biectul, fără să ţină seamă de ni- 
voul publicului ce-l ascultă — de 
pildă a celui țărănesc: — dă dru- 
mul câtorva clișee obicinuite la ori 
ce întrunire şi-i pare că a făcut lu- 
cru mare. Unii dintre cei ce fac fără 
nici o obligaţie această propagandă, 
când li se dă oceziunea sau când 
o caută înşişi cred că naţiei îi poţi 
vorbi şi nepregătit şi ori când sunt 
gata cu ` discursul sau conferenţa. 
Desigur că aici modestia de care 
vorbeşte dl Rădulescu-Motru ar fi 
necesară şi că lipsa ei zădărnice- 
şte rezultatul, chiar când intenția 
bună există, L T. 

* 

Al IV-lea congres al Uniunilor 
intelectuale. Da al iV-lea Congres 
al Uniunilor intelectuale, ţinut anul 
acesta la Heidelberg, a fost rep- 
rezentată şi Uniunea intelectuală ro 


20 


mână, înființată în toamna anului 
1926. Asupra subiectului pus în dis- 
cuţie: „holul istoriei în formarea con- 
ştiinţii popoarelor“, au vorbit din par- 
tea Uniunii noastre dpa Alexandrina 


Gr.. Cantacuzino şi d! profesor C. 


Rădulescu-Motru. 

Rostul „Uniunilor intelectuale“ ar 
fi pregătirea unei „conştiinţe paci- 
fiste a lumii“, 

Cităm din raportul Dlui Motru: 

„Până la cunoaşterea deplină a 
realităţii, pe care o are conştiinţa de 
popor, socotim că metoda cea mai 
bună pe care trebuie să o urmeze 
istoria, este stricta ei neutralitate 
faţă de idealul social şi politie. Me- 
nirea istoriei nu este să inflnenţeze, 
într'o direcţie sau alta, ei să des- 
crie şi să analizeze trecutul pentru 
a-l face mai înțeles inteligenţii. Isto- 


ricul să rămână om de ştiinţă, iar 


nu un împărţitor de promisiuni: chi- 
mist, iar nu alchimist“. 

In discuţia congresului părerea 
dlui Motru a fost de partea celor 
ce susțineau „istoria critică a omului 
eliberat de tradiţie“, pe când alte 
păreri au militat puţin istoria „ca 
mit şi tradiţie naţională“. 

intre aceşti din urmă a fost şi 
delegatul italian Emilio Bardero 
După ce face apologia fascismului, 
E. Bordero conchide că nu-i „ho- 
tărâtor adevărul faptei tstorice, ci 
efectul: istoria ea mit“. 

(REV. IDEBA EUROPEANĂ). 
* 


“+ Mihail Csaki. A dispărut una 
din figurile reprezentative ale Ar- 
dealului. Mihail Csaki nu a fost nici 
prefect, nici politician, ei profesor 
şi conducător de muzeu, totuşi, ca 
educație, hărnieie, productivitate şi 
caracter un demn reprezentant al 
naţiunii sale. Viaţa lui se leagă de 
Muzeul Brukenthal din Sibiiu, precum 


înțreaga organizare “ştiinţifică aace- 
stui muzeu se leagă de numele lui. 
Patruzeci de ani a lucrat Csaki la. 
acest muzeu, spre mulțumirea spe- 
cialiştilor şi a publicului. Muncei., 
şi inițiativei lui se mulţumeşte cer- 
cetarea critică a galeriei, definirea 
ştiinţifică a tablourilor prin specia- 
lişti reputați, îngrijirea conservării şi 
restaurării, publiearea eataloagelor 
galeriei în numeroase ediţii şi for- 
mate, lărgirea eadrului muzeului, 
dela galerie partieulară la un muzeu 
naţional al saşilor, prin formarea de 
secţii noui şi anexarea muzeului Car- 
paților. La bibliotecă: aranjarea din 
nou, cataloagele pe fige gi specia- 
lități sunt opera lui. Ce înseamnă 
această activitate de muzeu îşi 
poate da oricine seamă, dacă ia în 
considerare mărimea muzeului Bru- 
kenthal (după Muzeul naţional ar. 
delean din Cluj cel mai mare muzeu 
din Ardeal) şi de personalul redus. 
Din acest punct de vedere meritele 
sale sunt întradevăr extraordinare. 
Cataloageie publicate prin el sunt 
şi azi cele mai serioase-ştiinţifice 
din România, comparaţia eu gele 
publicate înainte de el şi de alte 
muzee ardelene ne evidenţiază ino- 
vâţiile sale superioare. Dar Csaki 
a avut planuri mai mari în desvol- 
tarea muzeului, spre binele ţării, dar 
lipsa de mijloace şi moartea l-au 
împiedecat. 

Ca conducător de muzeu şi om 
a fost întotdeauna muneitor, modest 
şi serviabil. A fost un bun sas, dar 
nimic nu a stat mai departe de el, 
decât sovinismul. Mai toţi istorieii 
noştri români din Ardeal au fost ser- 
viți de el cu documente şi cărți re- 
feritoare la trecutul nostru din acest 
muzeu. A ajutat orice lucrare știin- 
fifică. La propunerea subsemnatului 
a fost numit membru în Comisiunea 


71 


Monumentelor iştarice, în care ea- 
litate a publicat în limba română 
meritaaul său Inventar al monumen- 
telor şi ohieetelor istorice şt arti- 
stice găseşti din Transilvania. Csaki 
şi-a dat repede seamă, că fiind ma- 
ioritatea vizitatorilor muzeului ro- 
mâni, trebuie să publice un catalog 


românesc, lucru pe eare în ajară de > 


el nici un muzeu ardelean nu l-a 
făcut. |n dările de seamă ce le-a 


publicat în gazetele săsești asupra 


publicatiilor de artă a luat notă in- 


totdeauna şi de produsele ştiinţei 
române. Ne asociem deci şi noi ea 
români la doliul sașilor, dar ne asp- 


ciem şi ridieându-ne pe asupra naţio- . 


nalităţii, pentru pierdepea ce o sufere 
prin moartea lui știința și muzeologia 
ardeleană. Să odihnească în pace! 
Dr. CORIOGAN PETRANU 

profesor univergitar. 


Cărţi. 


N. lorga: Răsboiul pentru inde- 
pendenţa României. Din prilejul îm- 
plinirii unei jumătăți de veac dela 
răsboiul independenţei sa ţinut o 
serie întreagă de conferințe come- 


morative, — între ele de mare va- 


loare ca documentare istorică aceea 
a răposatului l. l. C. Brătianu. Sau 
publieat articole, studii, broşuri, din- 
tre cari unele au adus material nou. 

Academia Română tipăreşte a- 
cum, la „Cultura Naţională“, lucrarea 
dlui N. lorga: „Răsboiul pentru in- 
dependenţa României“, un volum de 
240 pg. cu un supliment de opt 
plange. Noua lucrare a savantului no- 
stru istoric, insistă — cum arată şi 
subtitlul, — cu deosebire asupra ae- 
ţiunii diplomatice şi a stării de spi- 
rit, eare a dus la răsboiul din 
.1877/78, sau aşa cum sau manife- 
stat în cursul răsboiului. 


Volumul cuprinde următoarele 
capitole, din titlul cărora se pot vedea 
elementele agupra cărora dl lorga 
a intenționat să stărue cu deose- 
bire în acest studiu: Gipsa ideii de 
independenţă în trecutul mai depăr- 
tat; ldeia independenţei româneşti 
în străinătate; Turcia nouă ca fae- 
tor ai independenţei româneşti; ln- 


stalarea lui Carol | şi ideia de in- 
dependenţă; România şi răsboiul 
sârbo-ture; Originile alianţei cu Ru- 
sia; Răşsboiul ruso-ture şi indepen- 
denţa românească; Acţiunea oficială, 
Sentimentul publie; Independenţa și 
răsboiul; lnaintavea ruşilor -şi pla- 
nurile de colaborare; România şi 
începutul luptei ruseşti dincolo de 
Dunăre; Operațiunile armatei romă- 
neşti până la căderea Plevnei; Ne- 
gocierile de pace; A doua răpire a 
Basarabiei; Mărturii străine despre 
România din 18677; Epilog: Cei pateu 
factori ai independenţei. 

Lucrarea dlui N. lorga se ra- 
zimă pe cercetarea unui bogat ma- 
terial tipărit, — indicat în Note şi 
Appendice — din care mai face parte 
„multe corespondențe de răsboiu 
streine, care se copiază acum“, 
după cum spune dsa în prefaţă. 


Pentru mulţi va fi surprinzătoare 
afirmația dlui N. lorga chiar din în- 
tâiul capitol al lucrării, că răsbaiul 
independenţei, „n'a fost ca acela 
pentru unitatea naţională rezultatul 
unei lungi pregătiri în suflete“, ci 
„ideia independenţei, urmărită în cei 
câţiva ani a unei nouă perioade în 
istoria românilor a fosi scoasă în 


72 


pie a ZE iai EOLA E CEE ai Pina ar ee e 


si it citata e 


linia întâi a preocupăriloe generajiei 
de atunci, — pe care o cereau în 
alte direcții atâtea arzătoare pro- 
bleme politiee, sociale, eulturale şi 
morale, prin împrejurări dinafară ve- 
nite, din complicațiile, prea puţin în- 
râurite la poi, ale marei lumi euro- 
pene“. 

Surprinderea însă cade pe mă- 
sură ce urmezi cititul lucrării din 
care se vede că afirmația dlui N. 
lorga este exactă. În plin veac al 
XIX-lea în principate se visa unirea, 
scoaterea ţării de sub suzeranitatea 
Turciei, dar numai pentru a o pune 
subt protecția Rusiei. a Austriei, a 
Germaniei sau chiar a Franţei sau 
colectivităţii de Puteri protectoare. 

Din seopul urmărit de autor de a 
cerceta răsboiul independenţei mai 
ales în lumina acţiunilor diplomatice 
şi a stării de spirit, cititorul are con- 
centrat în fiecare capitol tot ee pri- 
veşte pe aceşti doi factori, cu pro- 
vocare la izvor. 

In Epilog dl N. lorga rezumă 
astfel importanţa răsboiului de in- 
dependenţă: 

„Răsboiul dela 1877/78 n'a fost 
important numai prin scopul pe care 
şi l-a pus înainte şi pe care cu atât 
de scumpe jertfe — faţă de condi- 
fiile de luptă de atunci, — le-a atins, 
ci mai'ales prin starea de spirit, în- 
crezăloare, optimistă, capabilă de 
elanuri viitoare pe care a trezit-o 
într'o societate deprins cu ugoara 
glumă împrumutată dela aparențele 
vieţii apusene şi cu corosiva ironie 
luată din cercurile universitare ger- 
mane. Credinţa în noi, batjocotită si- 
stemaltie de ani de zile, s'a trezit şi 
nimie na mai, putut-o înăbuși, — eu 
toate că aşa de puţin s'a făcut pen- 
teu a o cultiva şi a-i da disciplina 
necesară. lustinetul de afirmaţie al 
masselor a biruit pornirea de îndo- 


tianu, care 


ială şi de hotărită negațiune a unòr 
cercuri de sus, care ele însele au 
venit la sentimentul naţiunii prip în-- 
scrierea în răndurile armatet luptă- 
toare”. 

Printre personalităţile-faeţori ai 
independenţei, autorul numără pe 
Regele Carol l, — „Suveranul e îna- 
inte de toate omul demnităţii“ ; pe 
C. A. Rosetti, care „pontifiea în tem- 
plul libertăţii“; pe M. Cogălnieeanu, 
care „vedea naţia“ şi pe L œ. Bră- 
„totul era acțiunea“. 

SV. V. 

k 

Răsărit de D. Ciurezu. De cu- 
rând au apărut două volume de 
versuri alor doi scriitori dtntre cei 
mai tineri: Zaharia Stancu şi D. 
Ciurezu. Volumaşul celui dintâi nu-l 
avem la îndemână, dar prin diferite 
reviste am citit mult din poeziile 
sale, cari toate aduceau o notă de 
simțire proaspătă dela ţară, fie că 
autorul privea natura, fie pe şine 
însuşi. 

Caietul eu versuri al dlui D. 
Ciurezu, (90 pag.) tipărit spre lauda 
nouă a Institutului de arte grajice 
„Scrisul Românesc“ din Craiova, ne 
aduce acelaş izvor limpede de ip- 
spirație din pământul stămoşese, din 
datina străbună, din superstiţia. ma- 
terialului folkloristie. Volumul poartă 
titlul „Răsărit“ şi ni se pare po- 
trivit mai ales pentru indieaţia ce ni 
se dă că din comorile neexploațate 
încă ale creației populare va păsări 
mereu îmbogățirea, împrospătarea 
producției literare naţionale. 

DI Ciurezu priveşte eu ochi mari, 
de copil încă, marile frumuseți ale 
pământului, ea şi ale sufletului ro- 
mânege gi se miră ca şi când war 
fi crescut între ele. Se miră atât de 
spontan încât uneori ai impresia că 
e preocupat de-un singur gând: să 


73 


adune întrun mănunchiu toate fru- 
museţile ce i se îmbie ochilor la- 
comi, fie că le vede în firea încun- 
jurătoare, fie în tradiţia naţiei. Astfel 
versul său saltă şi se grăbeşte ca 
cel popular, în acţiune, e încet ca 
acela unde contemplarea e mai în- 
delungată. 

Adună mereu material şi, fiindeă 
îl pede aşa de frumos, rar are vreme 
să-l prelucreze. 

lată „Cântee“-ul, un cântec de lea- 
găn,închegat din superstiţia populară, 
din elementele acestei superstiții: 

Nanii, nanii, 

sânul mamei, 

fină-l anii... 

Că i-am pus 

la ursătoare 

junghi 

şi-o steblă 

de cicoare 

sinilie, 

ca să fie 

drept şi aspru 

la mânie... 

Nanii, nanii. 
l-am adus din Valea Mare 
creangă 'n floare 
şi otavă învălită 
pe copite de mioare, 
leac când sufletul te doare 
Când strângi junghiu 'n cingătoare. 


în uimirea în faţa frumuseţii noui 
pe care o descopere poetul adună 
cum vede, şi nu se gândeşte că, 
întee cuvintele și datinele prinse în 
viers, multe nu pot fi înţelese în alte 
regiuni decât cele oltene. 

O serie de poezii sunt înche- 
gate din credinţe şi tradiţii populare: 
Cântec, QGărgărița, Descântec, Co- 
moară, Haiducul, Paparuda, Cocora, 
ete. 

In ele aflăm o bogăţie de culori, 
cari ne jace să ne gândim din nou 
la frumuseţile versului popular, sim- 
ple, tari, ca mireasma codrului şi-a 
câmpiei. 

lată „Gărgăriţa“, căreia toţi copii 
de ` țăran i-au spus, ţinându-o în 


palmă: „lneotro vei sbura, într'acolo 
m'oi însura“. 


Gărgăriţă, gărgăriţă, 

O boabă roşie 'n altiţă, 

Gărgăriţă zburătoare 

Gând fugar de fată mare, 

joc în palme de copii, 

un’ te duci, de unde vii? 

Vii din soare, pleci 'n soare 
` lieăire trecătoare; 

năvălegti printre răzoare 

ochi prelungi de fată mare; 

duri o boabă din altiţă, 

Gărgăriţă, gărgăriţă. 


Sau un „descântee“ 


Apă,’ 

Apă lină 

cu miros de bolboțină 

neatinsă de lumină, 

nici de umbră de sulfină, 

nici de gură de albină, 

Apă, 

Apă lină; 

Apă vie, ne'ncepută 

în adâne de lut crescută, 

în prundiş de piatră suptă, 

apă vie,ne meepută;. 

Am venit 

cu zori pe gene 

şi pe tâmple 

cu răcoare de poene; 

Am venit 

în păr eu vânt, 

- şi pe glesne 

miros reavân 

de pământ, 

să-ţi deseânt. 

în „Haiducul“ 
ritm popular, folosit şi de Șt. O. losif 
în bucăţi asemănătoare. Bucala e 
plină şi de calităţile poeziei epice, 
pe lângă comparații şi frumuseți 
proaspete. 

Fără porunca nici unei şcoli 
critice di D. Ciurezu e înlănţuit dela 
început de puterile ce pleacă din 
adâncurile sufletului popular, care 
se confundă cu cel naţional şi avem 
bucuria să întâlnim o utilizare nouă 
a vechilor comori, poruneită de o 
sensibilitate nouă. 


întâlnim acelaş l 


- Această noutate o întâlnim şi în 
şirul de pastele dela ţară, care for- 
mează partea a doua a volumului. 
lată o pildă din „ln Vie“: 


„Stă Fira trântită subt vâsla de 
[coarnă 

Şi stoarce pe gură un strugure nou, 
Şi buzele Firei încinse de vin 

Par una cu iia cugută 'n arniei, 

Pe glesne-i aleargă un şir de 
[furnici . 

lar ochii-i se 'ngroapă în fulgi de 
“i [senin. 


Și trupul ei proaspătlipitde pământ, 
Cu vâlnicul rogu căaut de pe şold, 
in pârporul toamnei îţi pare un rod 
Adus în podgorii de-o pală de vânt. 
` Cine vede şi simţeşte aşa fru- 
musejţa naturii nu poate porni decât 
cu paşi optimişti în vieață. Când 
atâţia tineri făuritori de versuri își 
store gândul pentru a da ceva exotic, 
nemai întâlnit în poezia noastră; pe 
când trec insensibili pe lângă bu- 
curiile tinereţii sănătoase şi feumu- 
seţile naturii, pentru a cerea să ana- 
lizeze mai şti ee sensibilitate anor- 
mală, :di D. Ciurezu spune simplu 
şi sincer care e izvorul inspiraţiei 
sale şi până azi, însăşi realizarea 
sa poetică, în poezia de încheere: 
„Mă *nchin“: 
Mi-e trupul tot un svon de depărtări, 
un murmur de pădure şi şuvoaie, 
Pe umeri port un ropotviu de ploae 
Și 'n ochi lumina dintre două zări. 
Mi-e fruntea proaspătă de înăl- 
[timea ta 
Și tâmplele mă dor de năzuinţă, 
De-atâta vis mi-s braţele fierbinţi 
C'ar vrea să înfloreaseă ’n faţa ta. 


Pe gene-mi joacă dalb un luminiş 
Şi 'n coapse simt răsaduri din 
i [pământ, 
Tot trupul meu se bucură de vânt 
Ca un lăstar eu freamătu 'n feunziş. 


Şi tresărind sălbatic ea un cerb 

Mă plec eu fruntea 'n ţarnă şi mă 
[nchin 

Cu pleoapele 'mbătate de senin. 


Dacă inspiraţii şi realizări ca 
aceste îşi fac drum fără surle şi 
tobe, dela suflet la suflet, iar atâtea 
producţii artificiale, căutate, se usucă 
între două rânduri ale reeensenţilor 
plini de. admirare, cine e de vină?. 


Dl Ciurezu e oltean. Oltenii sunt 
plini de voinţă şi acţiune: sunt har- 
nici, muncitori. Oltenia e, deci, cuib 
de optimism. Şi ne gândim că ma- 
rele chiot pentru bucuria vieţii încă. 
n'a răsunat în versurile poeţilor noştri. 
Oltenia va fi chemată să ni-l dea în 
viitoarele creiaţii ale artiştilor ei? 


1 P. 
*, 


Th. Capidan: Scrierile lui D. Bo- 
lintineanu despre Macedonia. (Extras 
din „Omagiul lui l. Bianu“) Bucu- 
rești 1927. 

In cele 11 pagini ale brogurei 
autorul caută să arate că informa- 
timile lui D. Bolintineanu eu privire 
la Românii macedoneni, deşi sunt 
pornite din dragostea lui faţă de 
aceşti fraţi răsleţiţi în ţinuturi aşa de 
îndepărtate, de cari Români era legat 
prin sângele tatălui său, totuşi în eğ- 
lătoriile lui n'a vizitat decât câteva 
localităţi ea Salonicul, Vodena şi a 
ajunspână la poslele muntelui Olimp. 

Despre celelalte localităţi po- 
menite în Călăfonii, vol. Il. (ediţiunea 
Minerva), el a vorbit numai din au- 
zite, după informaţiunile unor Ro- 
mâni macedoneni stabiliţi în Țară şi 
parte din lucrările publicate până 
atunei asupra Românilor din această 
parte balcanică, ea: G. Roja: Cer- 
cetări despre Românii de dincolo de 


+ Dunăre, un studiu asupra Aromânilor 


din Lepturariu rumânese tom. \l. (1863) 
partea 1l., seris de Morangies, bro- 
gura lui C. Dăscălescu: Scrisori din 
Teara Ținţărească gi Poezii (lași 1847) 
şi mai cu seamă după opera lui 


75 


T. C. H. b. i cd Yovage. dans 
la Grèce (Paris 1920). 
an P. ARBORE. 


Th. Capidan: Boala bal- 
canic (Extras din „Revista filologieă“, 
Cemăuti 1927) pg. 11. 

Cercând o precizare în linia- 
mente generale a problemelor pe 
cari le pune în decursul istoriei ele- 
mentul româsese în sudul Dunării, 
autorul cunoscutului studiu despre 
Meglenoromâni, şi a altor lucrări 
asupra limbii româneşti sud-dună- 
rene, — afirmă că „Aromânii şi Ne- 
glenoromânii, oriunde s'ar afla astăzi 
așezați în sudul Peninsulei Balea- 
nice, în veacurile de mijloe, imediat 
după despărțirea lor de românismul 
norddunărean, trebuie să fi gravitat 
în marea lor majoritate, în partea 
răsăriteană a peninsulei“. 


Istro-Românii, s'au aşezat în Sla- 
vonia, Carintia, îstria și insula Ve- 
glia în cursul sec. XU: şi XUL 


Cum dl Th, Capidan susţinea, 
impotriva dlui O. Densuşianu, care 
presupune că sub dialectul megleno- 
român cuprinde işi element daco- 
român adică nord-dunărean, —.că 


șa ceareă să afirme încă pata * 
acegt punet de vedere, precizând că 
roiacisimul. pașalizarea şi asimilarea 
r-n în n-n nu sunt cunoscute la Me- | 
gleno-români, spre deosebire de. dia- F 
lectul « daeo-rom n. 3 
jaçă asupra Aromânilor. toată j 
lumea este de acord că sunt repre- 
zentanţii romanităţii sud:dinătene, i 
siliţi de împrejurăii să-şi mute lo- 1 
cuințele în regiunile unde se găgese | 
astăzi, — lstrienii au fost conside- i 
raţi de unii filologi (O. Densușianu) F 
ca Daeo-români. 'Apariţiunea studiu- $ 
lui dlui Sexti} Pugcariu Studii Istro- | 
romåne ll cəută să sprijineaseă punce- 
tul de vedere că şi aceşti Români |! 
sunt de origină sud-dunăreană, cari 4 
au întârziat însă mai multă vreme ` 
în regiunea Dunării, având prin acea- 
sta un mai îndelungat contact eu 
Daco-românii, fapt ce se explică prin 
unele asemănări linguistice cu ace- 
ştia din urmă. 
Coneluaia finală a consideraţiu- 
nilor dlui Th. Capidan este câ „ad- 


"miţând originea sudică şi pentru 


Istroroinâni, noi revenim la vechea 
concepţie istorică, care vede în toate 
populațiunile româneşti din sudul 
Dunării pe urmaşii romanităţii bal- 


Megleniţii sunt numai sud-dunăreni, canice“, AL. P. ARBORE. 
i 
Reviste. 
Revistele „provinciale“. Cu pri- „Viaţa românească“, — cetatea ol- 


lejul apariţiei revistei „Scrisul Ro- 
mânesc“. bin Craiova, cetatea Ba- 
anilor şi, se spune, a milionarilor, a 
pornit o nouă revistă lunară „Seri- 
sul românesc“, editată de institutul 
de arte grafice cu acelaşi nume. 
Dintre oraşele vechiului Regat, afară 
de lagşii, care ne-a dat cele mai bune 
reviste literare şi ştiinţijice din în- 
treaga țară — „Cunvorbiri literare“, 


ieană a niauit mereu să se distingă 
prin sprijinul serisului 
(ni de-arândul a apărut revista „ha- 
muri“, care, îutr'o vreme, reuşise să 
concentreze în paginile sale numele 
celor mai buni scriitori. După. unire, 
pe lângă „Ramuri“, au apărut în Cra- 
iova alte reviste, dându- ne câteva 
numere preţioase. E adevărat că 
noi n'am prea înțeles pentru ce nu 


76 


românese. j 


se adună toate forțele hieráre şi 
editoriale în jurul uneta sinkiire: 
dacă principalele noastre Grăse dih 
„provincie“ ne-ar da fiecare numai 
‘câte o singură revistă liferâă.ştiin- 
ficà Bună, àt făte, de-b&âtadâtă, 
destul pentru proribbâreă cultirii 
tâmâneşti. 

beeace nu să făcut Până acin 
är fi bine să ge fătă în vitor la 
Cràlova; prilegal i e dat prin RER 


OEZ 


şi-a câştigat bin uume i materie, 
încă înainte de răshoiu şi care a 
îngrijit şi revista „Ramuri“, când 
aceasta era mai apreciată, — dl 
Dumitru Tomescu. 

Cu prilejul apariției „Serisului 
românese“ så pus din nou pro- 
blema dacă ò revistă „provincială“ 
trebuie să se hrănească niimai din 
forțele literare-ştiinţițice locăle său 
poate face apel la talentele din ori- 
care parte a ţării? $i unii dintre 
polemişti erau de părerea — (se îriţe- 
lege în presa din Capitală) că re- 
vista, care nu apare lă Bucureşti, 
trebuie să aibă un carăcler local, — 
să apeleze numai la tălentele din 
„oraş gi jur“, adieă din 'provineia 
respectivă. Nici tradiţia, nici actua- 
litateà nu militează pentru acest 
punct de vedere. In ce priveşte re- 
vistele literare azi încă nu suntem 
departe de vremile de dcum cinci- 
zeci de ani, când aveam o singură 
revistă literară între români uniber- 
sal apreciată şi reeunosemă: „Con- 
vorbiri literare“. Ştim că în coloa- 
nele ei s'au întâlnit cele mai valo- 
roase talentą ale românismulúi de 
pretutindenea. Tot astfel în coloanele 
celeilalte reviste ieşane „Dieaja ro- 
mâneasceă“, ale „Semănătorului“ din 
Bucureşti, sau 'ale „buceajărului“ 


din Budăpesta şi Sibitu. lhsăși bă- 
frână Fainilid, caţe apârea la Ora- 
deâ-iiâve avute colâborători din 
foâte regjiiâile românisrmului. 

Nfei ai ni tie puteri înca abate 
dela âceăstă tradiție, din mai tăulte 
iotive, cari pot fi puțin măgulitoare 
pentrii bieâţa Hoăstră culhirală, dar 
suut reale. | 

Măi fatât: nu ăvem publie cetitor, 
dâre să facă posibilă apariţia alor. 
sece-&ineitpreaece reviste mari, 
tim gár cădea pentru ún popor de. 
cincisprezece niilidane, — fără a. 
socâfi elementele minoritare. Revi- 
stele noastre şi atâtea câte apar, 
— trei-patru lå nivelul cuvenit, — tre-.. 
biiese tipărite în peguba editorilor. 

Propaganda în străinătate ce se 
duce fiiipotriva noastră s'a folosit: 
şi până azi de sărăeia revistelor în 
România: àù nuriiărat frei sau patru 
şi nu au mai avut ee număra. Do=. 
văda eră dată pentru a arăta cât de 
scăzut àr fi nivoul nostru cultural.. 

Waideparte: se poate foarte bine. 
şi util îmbina colaborarea talentelor. 
din întreaga ţară cù aceea a celor. 
chemaţi dintr'o ânume regiune a ţării. 
Nu aflăm nici o primejdie în fapiul 
siileiiat de unii Gronieari. Că „plim- 
băi acelâşi iùme“ pe la toate rè- 
vistele ? Le-am plimbat şi în trecut şi 
niimăi pre folosul unităţii eulturate. 

Dar ce s'ar întâmpla dază cei 
câţiva poeţi şi prozatori recunoscuţi. 
şi apreciăţi pe cati îi avem är serie 
iiumai la o revistă din Bucureşti ki 
la alta din laşi, ori numai la una din- 
tre ele? Revistele noastre apar lu- 
nar, — când apar, — un scriitor àr- 
putea plăsa, în cazul cel mäi bun, 
şase-şapte bucăţi la an. Cum edi- 
tura e din zi în zi mai dificită, iâr 
iunea lilerără în reviste nu se poate 
valoriza decât în minimă parte, — 
ce-i poate îndemna pe literăţii no~ 


77 


şiri să scrie?: Să păstreze manu- 
serisele în masă, când le crapă mă- 
seava de atâtea nevoi materiale? 

O umbră de existenţă ll s'ar 
„putea asigura, = în temeiul colabo- 
„rării remunerate, numai când ar 
„apare cel puţin zece reviste lunare, 
la cari să colaboreze eu toţii, 

Dar mai este un motiv. Noi nu 
abundăm încă în talente literare. 
Crede cineva, de pildă, că pentru 
literatura noastră ar fi un profit ca 
Gib. Mihăescu, cel mai talentat din- 
tre cei tineri, să serie într'o singură 
revistă din Oltenia, fiindeă e oltean? 
Puținele talente, cari le avem, cari 
se ridică,. e necesar să cireule în 
toată ţara, tocmai în folosul litera- 
„turii noastre. 

Dar, pe lângă colaborarea ta- 
“entelor din întreaga ţară, o revistă 
„provincială“ poate avea, desigur, 
„şi un adaos local: sprijinirea, în 
primul rând, a începătorilor din re- 
giunea respectivă, reînvierea per- 
„sonalităţilor eulturale din trecutul 
acelei provincii, — studii asuprà ace- 

„lei regiuni, a trecutului, ete. 

Ni se pare că încă multă vreme 
nu vom putea face.o bună revistă, 
nici în Capitală, nici în provincie, 
fără a face apel la talentele literare 
de pretutindenea. lucă suntem de- 
parte de ttmpul când cititorii dintr'o 
singură regiune pot asigura cu ba- 
nul lor vieaţa unei reviste, sau scrii- 
torii dintro singură parte de ţară 
pot da o revistă superioară. O ex- 
cepţie ar face singură Moldova, care 
naşte cele mai viguroase gi mai 
multe talente literare. 

(Nu ne gândim, de sigur, la re- 
vistele de cenaclu literar, serise de 
o mână de oameni şi citite tot de 
ei. Aceştia pot milifa pentru revista 
cu un anumit caracter şi nici nu-i 
uevoe să ridice ziduri pentru a opri 


colaborările altora, Aceste se pot 
chiar — singulariza, — nime nu le 
are grija!) | | 
E d . A 
Noua revistă. eraioveană „Seri- 
sul românese“ întruneşte condiţiile 
cari singure pot, până acum, să ne 
dea o bună revistă literară: în. Co- 
loanele ei se întâlnesc poeţi şi pro- 
zatori din. toate regiunile românis- 
mului. A doua calitate, care după 
noi i- ar sta bine unei reviste din „pro- 
vincie“, aceea de-a adăuga şi cu- 
loarea "locală, care încă nu oare. 
Dacă forţele oltene culturale, lite- 
rare, împărțite azi între atâtea re- 
viste din Craiova, s'ar concentra pe 
lângă „Serisul românesc“, ar fi de- 
gur un câștig. | 
Aşa cum se prezintă cele. din- 
tâi două numere, e însă indiciu de- 
stul pentru a putea saluta în ea o 
bună gi folositoare revistă româ- 
nească. In ce privește condiţiile teh- 
nice, numai „Gândirea“ poate fi eon- 
side rată până azi superioară ca 
execuţie. ln primele două numere 
întâlnim numele cunoscute D. To- 
mescu, l. Pillat, N. M. Condiescu, 
l. Agârbiceanu, Gib. l. Mihăescu, 
Cezar Petrescu, l. Dongorozi, T. Ar- 
ghezi, Em. Bucuţa, Al. GLascarov- 
Moldovanu, R. Dragnea, Al. Busuio- 
ceanu, N. Herescu, Al. Marcu, ală- 
turea de proaspătul Damian Etanciu 
şi de cronicarii culturali din Ardeal 
Banat, — Ol. Boitoş și R. Melin. 
„Scrisul româuese“ mai întru- 
nește o condiţie dintre cele cari pot 
contribui la suecesul unei reviste: 
reprezintă prin conducătorul şi co- 


laboratorii săi o credință literară şi 


culturală, care se îmbină armonios 
cu întreg trecutul nostru. l 
„lată cum precizează dl D. To- 
mesecu în articolul „lnoirea literazurii“ 
situația de azi a scrisului românesc: 


78 


„Cu cât răsboiul a semănat mai 
multe dezastre şi a provocat mai 
multe schimbări, cu atât a crescut 
mai mult şi necesitatea sufletească 
de a ne ști ancora cât mai puternie 
în propria noastră vatră. La nesi- 
guranţa şi haosul din jurul nostru am 
răspuns printrun laborios apel la 
toate acele realităţi, morale şi ma- 
teriale, în care de-alungul veacurilor 
s'a închegat individualitatea noastră 
naţională. De aici retragerea pe ve- 
chile poziţii ale culturii şi. literaturii 
româneşti, de aici întărirea ideti tra- 
diționaliste, de aici faptul cel nou 
al regiohalismului, care nu e decât 
conştiinţa de noi înșine, adaptată la 
sursele prime ale vieții noastre spi- 
rituale ... 

„Se înşeală deci eine-şi închi- 
puie că din sguduirile răsboiului 
ne-am fi ales cu o societate atât de 
ruptă de trecut şi atât de scoasă din 
vechile ei rosturi, încât sufletul no- 
stru, lipsit de o disciplină şi de o 
ordine morală proprie, ar sta astăzi 
deschis la toate năzrăvăniile ino- 
vatorilor modernişti. : 

„Și totuş, acesta este ceasul cel 
mëi prielnie pentru o. acţiune de 
înoire a literaturii noastre... O con- 
tinuă înaintare spre regiunile încă 
neexplorate ale fondului nostru na- 
tional“. l 

De reținut din primele două nu- 
mere, pe lângă articolele dlui D. To- 
mescu, bucățile literare semnate 
l. Pillat, l. Agârbiceanu, Gib. l. Mi- 
hăescu, Damian Stanciu, precum şi 
articolele dlor Cezar Petrescu („Noi, 
Europa gi Panait Istrati“, — remar- 
abil prin sinceritate) R. Dragnea 
(Cantemir şi filosofia Istoriei), N. |. 
Herescu (Datile Pârvan). lL T. 

+ 


Revistele din Ardeal, Pe lângă 
revista noastră, organ al „Asocia- 


fiunii pentru literatura şi cultura po- 
porului român“, revistă din care 
sperăm să facem în scurtă vreme 
principala publicaţie literară gtiin- 
țifieă şi cultueală dincoace de Car- 
paji. — după unire apar la noi 
câteva reviste, cari toate luptă cu 
mari greutăți materiale. Nici una 
dintre eie n'a mai reuşit să fie pentru 
publicul nostru cetitor ceeace a fost 
„Luceafărul“ înainte de răsboiu, — 
adevărat că şi preocupările publi- 
cului ardelean sunt azi de altă natură. 

m'al doilea an de răsboiu a 
apărut la Arad, câteva numere, re- 
vista ilustrată, gi în bune condiţii 
tehnice, „Pagini literare“, nevoită însă 
să se restrângă numai la ceolabo- 
rarea scriitorilor ardeleni, și supri- 
mată grabnic de censura ungurească. 


După răsboiu a reapărut, dintre 
revistele vechi „Cosinzeana“, editată 
de dl S. Bornemisa, — revistă de 
familie, care cu jertfe însemnate s'a 
putut menţine până azi, căutând 
mereu să se adapteze gustului pu- 
blicului cititor, cât ne-a mai rămas. 
Ba are meritul de-a fi încurajat câ- 
teva talente începătoare dela noi şi 
de a se fi nizuit să ţină pe cetitor 
la curent eu mişearea literară şi cul- 
turală din fară. Dintre vechii pi co- 
laboratori din Ardeal i-a rămas sta- 
tornie di |. Agârbiceanu, care a pu- 
blicat în coloanele es, pe lângă schițe 
şi nuvele, a mare povestire: Piciorul 
de lemn. Cu începutul anulul 1928 „Co- 
sinzeană“ şi-a schimbat din nou for- 
matul, apărând îu gazetă literară, pro- 
punându-și să-și sporească partea 
de informaţie literară, artistică şi 
culturală. E anul al doisprezecelea 
de apariţie, şi stăruința ei e vred- 
nică de toată lauda. 

In Oradea-mare apar două re- 
viste literare, una mai veche, „Cele 
Trei Crișuri“ şi alta mai nouă „Fa- 
milia“, amândouă cu colaboratori din 
toată ţara. 

In Cluj reapare „Țara noasivă“, 
revistă mai mult politică şi socială, 
dar care păstrează o rubrică gi 
pentru literatură. E scrisă de pu- 
blicişti cunoscuți, în frunte eu di Oct. 
Goga, ale cărui articole au totdeauna 
cea mai aleasă formă literară. ln 
vremea din urmă întâlnim, la partea 
literară, pe M. Sadoveanu, |. Agârbi- 


279 


- 


ceanu. In „Ţară noăstră“ şi-a pü- 
blieat aproape toate poeziile, apă- 
“vate âcum în polum, tânărul poet Dl 
Cliipeau. în nrul primi din aul acesta 
di Oct. Goga publică o fromoasă 
şi puternică poezie: „Profetul“, anun- 
fând.un volut ge va apare în éu- 
rând: „Din larg“ 

Banatul“, ople lunară, condusă 


` 


acum de poetul A. Cotruş, aduce 4 


interesant material, de multe-ori im- “4 


portant pentru eunoaşierea oame-. 
Bitor, càri au muncit în partea lo- 4 
Ai ċà şi pentr trecutul provineiei. 4 

Pe lângă ăcestea mai apar la noi. i 
diferite reviste de specialitate, cum $ 
sunt: Clujul medical, Învățătorul ete. 4 


Bibliografie. 


La „Grandi- 
Scrisul româ- 


, Gib. 1. Mihăescu: 
floră“, nuvele. Bdit. 
neke. 100 Lei. 1928. 
| frof Dr. Gr. Cristescu: Semănă- 
turi de primăvară. Gâaduri închinate 
tineretului. Tip. „Dâcia Traiană“, Si- 
bit, 1927. 40 Lei. 
„ Barbu Lăzăeeanu: Ursitul fetelor 
şi àl vădanelor... şi alte schițe de 
"literâfură populară şi păreri critice, 
privitoare la destinul unor cuvinte. 
(Edit, „Ancora“, S. Benvenisti et 
Gomp., "Bucureşti, Str. Emigratului 6). 
1927. 80 Lei. 
l. Simionescu: Calendarul gos- 

Gdarilor, 1928. Edit. Cartea Româ- 

nească S. A. Bucureşti, 30 Gei. 


Al. Tzigara-Samurcaş: Dictatura 
artistică Iorga et Comp. extras din 
„Conv. lit.“, Bucureşti, 1927, 28 pag. 


G. Oprescu: Géricault. Col ehs 
„A travers l art francais“. Edit. 
rehâissarice du libre“, Paris, dr 
leðärd Saint-Michel 76; 220 pagini, 
13 franci. 


~ Buletin eugenic şi biopolitic. 
Vol. l., Nr. 12 (Decemorie 1927). Edit. 
„Secția medicală şi biopolitică a 
Astrei“. Cluj. (Administraţia la Insti- 
tutul de lgienă şi lgienă socială, 
Cluj, Str. Pasteur. Pe un an (12 nu- 
mere) 200 Gei; un singur număr 
20 bei. 

„„„. Numărul 12 conține următoarele 
interesante articole, pe lângă tabla 


Rev.: Gândirea a. DHI. Nr. 1: 4 
Ramuri a. XXIL. Nr. 1; Cosinzeana ; 
a. XIL Nr. 1—5; Revista tinerimii, or- 4 
ganul de cùúitură èl soc. „Tinerimea, 4 
Mihăileni, a. îl. Nr. 1; Răsăritul, a. X. 
Nr. 5; Ktingsor a. V. Nr. 4. 


ter „a. VNp. 34 


Noemovrie Dec. 1927; iu Băl- 


cânieă“, a. D. Nr. 7—8. Noemvr. Dec. 4 
1927; „Roma“, Rev. inst. de culiură § 
italiană, a. VII. Nr. 4; „b Buropa 4 
Orientale“, a. VIl. Settembre—Ottom- " 
bee 1927, Nr. 9-—10; „Albitia“,a. XXVI, | 
Nr. 11; „Der Weg“ (Sibitu), a. 1l. Nr.5; 
„Semenicul“, rev. cult. lunară, bugoj, $ 
a. L Nr: 1, lan. 1938; „Generaţia nouă“ y 
organ al Asoe studenţilor localnici. 4 
Cluj, a. 1. Nr. 1; „Cosinzeăna“, a XI. ; 
Nr. 1—5; „Datia Mehedinților“, al j 
Nr. 1, Turnu Severin; „Revista Ti- 
nerimii“, Mihăileni, a. ll. Nr. 1; „Scri- 4 
sul românesc“, Craiova, a. |. Nr. į 
1—1; „Gândul nosleu“, a. VI. Nr. ! 
9—13; „Muguri“ a. DL. Nr 4— —6;, „Grâ- ; 
iul românesc“, a. l, Nr. 12; „Bana- X 
tul“, Timişoara, a. ÎL Ne 10; „Gre- $} 
goriarum“, Roma, a. VIIL, vol. "VU, A 
Fase. &; „Gândul ñeamului“, Chişi- | 
nău, a. VIL, Ne. 1; 
Nr. 1; „Familia", Oradea, a. IL, seria < 
il, Nr. 12 Dee. 1927; „Cele trei Cri- 
guri“, Oradea, a. IX., lan. Nr. 1; „Ade- | 
përul iera şi artistic”, a. IX. ; „Da- d 
fina“, T. Severin, a. D. 9—10; „Ră- 
săritul“, a. X. Nr. 5 lan.; ; „Ramuri“, ; 
a. XXII., Nr. î;. „Tribuna românilor i 


'de materii: D. Puşcariu: Originea transnistrieni“ (Chişinău), a. )., Nr. j 
omului; b, Daniello; Profilaxia so- 1—3; „Soimii României“, suplim. la 4 
gială a tubereulozei; V. Manuilă: ziarul” „Primăvara“  Sânnicolăul- ` 
O anchetă socială; M. Z.: Aetuali- ` mare, a. il, Nr. 2 (Dee. 1927); Para 4 
tăți. noastră, 1—5, 1928. 4 


80 


„Gândirea“, a. Vill., y