Transilvania_1928_059_003

TRANSILVANIA | 


„Organul societăţii culturale „Astra“, 


Aspecte ale ideologiei lui Ibsen. 


Pământul își trimite. drept reprezentanţi Beet primă- 
verii, omenirea tgi trimite aleşii, să sporească alatul ser- 
bărilor durate în cinstea marelui dramaturg al nordului, | 
dela naşterea : căruia se împlineşte, în. luna Martie 20, 
anul 1928, una sută de ani... Și desigur acum va lipstori 
ce vorbă” de oeară 'la adresa aceluia pe care ai lui, la în- 
ceput nu l-au primit, silindu-l să-şi poarte timp de 27 ani 
(dela 1864—1891) într'o pribegie fără tihnă, prin țările Eu- 
ropei, toată vraja sufletului său. 

lbsen a răsărit, ep ei un alt urmag al său, Bernhard. 
Shaw, în o lume ipocrită și:plină de prejudecăți, pentru 
care, el, vestitorul unet tumi nouă, nu era decât o mustrare. 
DI a trebuit să plece... Insă tot drumul pribegiei sale Lë 
străbătut cu o vie melancolie în suflet pentru ţara sa, cărelă-i 
păstrează o nostalgică “amintire şi de. unde desprinde el. 
aceeaşi şi aceeași atmosferă, în mijlocul 'căreia va deaţă- 
şura cuprinsul pieselor sale. Azi, desigur, nime nu va mäi 
rosti o porbă de ocară. Azi și ţara sa de naştere și omé- 

nirea întreagă se închină în faţa gentului, din generozitatea 
căruia se hrănește, sujleteşte, o lume. 

ŞI dacă se vor găsi unii cari să-și cheltuiască popâsul 
sfânt în consideraţiuni estetice asupra originalității teatrului 
lui Ibsen, în aprecieri asupra reformei pe care a realizat-o 
teatrul acestuia în evoluția tehnicei dramatice, care nå 
mai ţinut seamă: de normele clasicilor greci sau francezi, 
desigur însă că cei mai mulţi cari vor spori sărbătoarea 
lui lbsen, nu se vor gândi la acestea; pentru cei mai mulţi 
teatrul bat Ibsen are o altă valoare mai mare decât cea 
estetică, o valoare care se desprinde din felul propriu al 
lut Ibsen de a vedea viaţa şi de a lua atitudini faţă de ea, 
din care fel propriu oricine — afară de snobit extaziaţi, 
dar ignoranți — poate închega și sistemiza: o fllosofte, O 
filosofie ibseniană. 


Toţi vor întâlni. arataa viziune a vieţii, permanent 
aceeași, în tot teatrul lui Ibsen. Și în întreg şi în singura- 
ticele piese. Din părţi se > revarsă omm EES limpe- 
zitoare. 


l Fiecăruia care se apropie. de teatrul afin. Ibsen . ti 
spune ceeace îi spusese lui îngerul'ce 1 s'a ărătat în via: 
(e vorba de un vis al lui Ibsen, citat de interpreţii săi: 
Ossip-Dourie: Be theatre d'lbaen): „să mergem; căci vreau 
să-ţi arăt priveligtea -viefii umane, aşa cum e, în toată go- : 
liciunea ei“. Ori care din piesele sale îţi prezintă o viziune `; 
a vieţii şi odată cu ea şi un complex de probleme, cari 


se rezolvă prin mijlocirea unor :sărmane personagii sor- `. 


tite să-și macine viața în faţa ta, ca să-ţi arate că așa e 
viaţa şi nu altfel. Teatrul lui Ibsen eun teatru de idet. Per- 
sonagiile sunt numai purtătoarele acestor idei, cari se îm- 
pletesc, se cioenese, se luptă și se adeverese; Din. lupta 
ideilor răsare acea concepţie generală asupra vieţii (so- 
eietăţii, familiei, individului), lămurită și cu ortginalitate,. 
care este concepţia lui lbsen... Viata! ce este viața? 


PR, . Viaţa este așa cum este: curge în două râuri mari, 
unul la suprafaţă din care se constitue aparențele, altul în ` 
adâncime, din care se constitue fondul adevărat. Din lipsa 


de armonie, dintre aceste două, rezultă tragedia vieţii, şi: à 


pentru individ și pentru sociețate. lată: Nora a falşificat o 
iscălitură a tatălui său, ca să înlesnească însănătoșarea. 
bărbatului său Helmer. Ceeace lui Helmer i se părea un 
falş, un păcat, nu era aşa în sufletut Norei. Ba singură își 
cunoştea sufletul. Viaţa mai departe împreună eu Pelmer, 

i se părea insuportabilă. Bra prea multă nearmonie între 
ceeace vedea Helmer şi între ceeace era Noră. lipsa de 

armonie între aparenţă şi realitate a adus tragedia... Ce 
să-i faci, aşa e viaţa! Cu cât sunt mai mulţi la un loc, cu 
atât nearmoniile între aparenţe și. realitate sunt mai multe. 

Aşa e viața] Aşa e lumea! Suntem jertfa aparenţelor! Lumea ` 
se menţine de cele mai multe ori prin relaţii nepotrivite. 
(gândiţi-vă la fericirea vremelnică a celor. din „Raja. săl-. 
batieă“, până ce nu li se descopere: adevărul])... Cu cât 
cineva va trăi mai singuratic, mai izolat, cu atâta. viaţa lui | 
va. curge mai liniștit, pentrucă omul singur va putea rea- 
liza mai degrabă armonia între realitatea și între aparenţa 
vieţii sale: „Omul cel mai tare din lume este acela eare . 
e mai singur“ (Un dușman al poporului). Să nu-și închipue . 
îngă eineva că lbsen ar fi urât societatea, proslăvind izo- 
“larea individului. Nul „Ce trist e să fii singur: — aice 
dna Linde. Melancolia gândului singurătăţii apasă atât de 


162 


mult pe. eroii lui Ibsen, încât aceștia, când sunt aun să se 
izoleze, totdeauna o fac cu prețul:fericirii lor.. 

Dar viața? Cum este viaţa dl. 

. Diaţa este sertòasă, tragie de serioasă, cu ea ùu- 
se: glumeşte, ori: ce se face împotriva legilor ei, cari nu 
cunosc decât drumul drept, se răzbună: „totul se plăteşte“ 
— gice doctorul Rank (ai cărui părinţi păcătuiseră H Norei 
(care făcuse un falș). Există o dreptate superioară, care 
veghează deasupra tuturor. Nu există gând, nu există 
- tremur sufletesc, care să nu determine o mişcare, care să 
nu He în acelaș timp o cauză şi un rezultat. Totul se plă- 
teşte} până 'ntr'al șaptelea neam, dacă va fi nevoie (Siri- 
goii). Așa e viaţa! ln indiferența cu eare aplică sancțiunile 
asupra tuturor, chiar când ei nu sunt vinovaţi, deslușim un 


principiu etie superior, căruia i se supune însăşi viaţal B ` 


tragie că e așa?... Dar eine poate să schimbe viața?! 
Cine se va încumeta să ia lupta cu viaţa. Şi, mai ales, 
cine va putea so învingă?! Toţi, toţi îndrăzneţii vor. cădea 
sub povara idealului lor! Gând sceptic, gând pesimist, 
desprins dintr'o realistă înțelegere a vieţii, care străbate 
întreagă opera lui lbsen, furând și umbra fericirii de-pe 
feţele eroilor săi... Aşa e viaţa! de-o seriozitate tragică! 
În Rosmerholm copiii miei nu ţipă şi oamenii mari nu râd 
niciodată în viaţa lor, iar morţii revin sub forma unor cai ` 
albi, ea să inspire şi mai multă seriozitate menla TA e 
viața | 

Totuşi... 

Alături de această viziune neagră a vieții, care ne 
apasă, ne înlănțue libertatea, puterile și dragostea de viață, 
și care ne dă dreptul să vorbim de o concepţie pesimistă 
a lui lbsen asupra vieții, lbsen ne oferă și o altă viziune ` 
a vieţii, în càre întâlnim şi câmpuri cu soare, pe cari ni 
le aşterne în faţă -misterioasa putere a idealului ce-l purtăm 
în sujl et. 

. Inţelegi tu, când mă împresoară visurile de aur, 
când simt că. încolțese în mine gânduri noui și când idei ; 
măreţe mă duc pe aripile lor într'un sbor minunat, departe, 
atunci eu le prefac în visuri, în viziuni. Și tuturor acestora ` 
le dau proporții vaste... In farmecul singurătăţii visurilor 
mele, m'am îmbătat de-o pesehe, o, de-o veselie extraor- 
dinară...1!* (Ulrich Brendel către Rosmer în Rosmersholm). 
Câtă dyagoste dulce faţă de ideal, fie el și numai o iluzie, 
o viziune] 

‘Căci Ibsen este ai un idealist. Bl erede în puterea: 
idealului, ori care ar fi acest ideal! să He însă unul! Idealul 
poate ușura viaţa. Ibsen o crede aceasta! Este, în privinţa 


163 "A8 


aceasta, un optimist. Dar idealul însemnează luptă curea- 7 
litatea, pe care nu o poţi învinge decât dacă ești un om ` 
desăvârșit, un ales, un erou. „Sunt în lumea asta eâţiva : 
aleşi; cari au primit harul de-a dont on lucru, de a-l pofti, ` 
de a-l voi... eu atâta îndărătnicie... că:afârgeac prin a-l ` 

dobândi“ (Solness Constructorul către Hilda Wangel)... ` 

Aceste efecte puternice nu le dobândești însă singur. Oh! - 
nul...:ca să ajungi aici, trebuie să ai ajutoare, servitori, 
și aceştia nu se ivesc singuri.. Trebuie să-i chemi cu stă- ; 
ruință, ca să vină. Să-i chemi în gând, bine înţeles! (Solness). 


Idealul deci, se poate realiza. Se cer însă condițiuni: i 
să fii tu însuţi un ales şi să ai ajutoare. lată-ne ajunși la .. 
un nou aspect al ideologiei lui lbsen. 


Din întreg lanţul dramelor lui lbsen, se desprind ma ` 
ales două, cari: desvoltă această ideologie. Sunt: „Rața : 
sălbatică“, scrisă la 1884 şi „Rosmersholm“, serisă la 1886. ` 
Una va defini ceeace a anunțat cealaltă. Tâlcul pieselor 
ni-l vor spune purtătorii ideilor ibseniene din aceste piese. - 
in „Rața sălbatică“: doctorul Relling; în Rosmersholm: UL. ;; 
rich Brendel. ln „Rața sălbatică“ doctorul Relling va ti- ` 
mite „dracului“ pe Gregers. Werle, pentrucă acesta a Ip. : 
cercat ceeace nu era capabil: să arate fotografului Bhdal — 
minciuna pe care se întemeia fericirea căsniciei sale, șia t 
adus tragedia... Doctorul Relling va spune limpede: „nu 
bat? minciuna dela temelia vieţii mediocrităţilor, pentrucă 
le luaţi fericirea“, ca să se înţeleagă că nu oricine va putea 
merge cu izbânda pe drumul ce-l deschide idealul. Nici 
Gregers Werle, nici fotograful Ekdal nu sunt aleși; ei.să 
se mulțumească cu ce le ofere viața. „Mediocrităţile“ nau i: 
să-şi îndrepteze Gchii spre lumina idealului! „Medioerită- “i 
tile“ nu pot suporta lumina vie a idealului. Dacă atei, în 4 
Rața sălbatică, ni se spune numai atât, dincolo, în Ros- 
mersholm, gândul se rotunzește și se concretizează altfel. 
Ulrich’ Brendel „acel rege jefuit de idealuri“, va sfătui în- 
ţelepţește pe Rosmer: „Nu-ţi zidi niciodată cetatea De ni- 
` sipurile sburătoare și bagă bine de samă, cumpănește-i 
'-puferile înainte de-a pune temeiul...“, ca să se ştie că şi. 
cei ce sunt peste nivelul mediocrităților, eroii, încă trebuie 
să bage bine de seamă, să întrunească anumite condițiuni, ` 
dacă nu vor să fie învinși de realitate. Pentrucă... pen- 4 
trucă în lumea idealului pot să trăiască foarte puţini! drumul :; 
spre cetatea idealului este strâmt, pe el nu pot merge 
decât eroii adevăraţi, cari întrunesc toate condiţiunile pentru “=; 
aceasta... E răspunsul comun al amânduror pieselor. .... 3 


ŞI cari sunt aceste condițiuni? ` - 


Din . răspunsurile cari se vor putea da acestei între- 
bări ae va vedea şi partea etică e ideologiei lui Ibsen. 
Rosmer, ca ei Solness, face parte: din cet câţiva alegi. 


Wormer crede în misiunea. sa: „de-a inobila su DE 
i oamenii... în orice caz pe cât mai mulţi... prin des-_ 
d birea Jo o Rosmer). 


El, deci, are conștiința celor ce vrea. El nu e un amăgit al 
idealului. Implinește o condiţiune a eroului lui Ibsen. : Lu- 
crează eu hotărtre și cu izbândă, până când își dă seama 
că purtarea lui, prietenia lui cu Rebeca West, a fost cauza 
sinuciderii Beatei (nevastă-sa). Din clipa aceasta opera lui 
nu mai înaintează. Broul nu mai are liniște, bucurie, con- 
știință curată. Și: „nu poate triumfa o operă la baza căreia 
stă o crimă..., e așa cum îți spun: o operă ca 8ă triumfe, 
trebuie să fie condusă de un om.vesel și cu conștiință cu- 
rată“ (Rosmer către Rebeca West). Dar nu-i de ajuns atât! 
Pentru eroul adevărat se mai cere ceva: se cere deplina 
conștiință a puterilor praprii. Se cere să aibă înaintea sa, 
întreagă viaţa sa. Cu trecut, cu prezent şi cu viitor la un 
loc. Cu-atât viitor, cât poate întrezări răzimat pe o lim- 
pede cunoaştere a sufletului său, şi a realităţii ce-l îm- 
prejmue... Atunci omul, eroul, va ști să-și normeze rapor- 
turile sale cu lumea și nu va începe lucruri peste puterile 
lui, nici nu va ajunge în. conflict cu legile !dreptăţii. „Bagă 
bine de seamă, cumpănește-ți puterile înainte de-a pune te- 
meiul...“ (Ulrich Brendel către Rosmer). 


Deci izbânda eroulut depinde de el însuși. Va tabândi 
sau va cădea, după cum va fi sau nu va fi ales adevărat. 
Şi totuși nu depinde numai de el! „Ca să ajungi aici, 
trebuie să ai ajutoare, servitori... .“ (Solness). (Pe aceia că- 
rora le place să citeze des fraza din Un dugman al po- 
porului: „omul cel mai tare din lume € acela care este 
singur“ — ca să dovedească că lbsen este un individualist: 
şi numai un individualist — îi invit să mediteze mai mult 
asupra vorbelot lui Solness citate mai sus!) Așa. Ca să 
ajungi la izbândă, trebuie să ai ajutoare. Desigur că toţi 
cunoscătorii teatrului lui Ibsen îşi amintesc, de numărul 


Eeer 


Gs să ne răspundă la acestea „înțeleptul“ ei experi- 
mentul Ulrich Brendel din Rosmersholm: Rebeca West, 


dacă vrea să vadă triumfând cauza lui Rosmer „să se duch 
veselă la bucătărie ai să-şi taie degetul cel mie, degetul 
ăsta rog, de aiei, dela a doua articulaţie. ldem, numita fe- 
meie iubitoare tot aşa de veselă să-și taie urechea stângă ` 
aşa de artistie modelată... atunci lohann Rosmer va fi 
lohanes Biruitorul“ (Ulrich Brendel). Să nu se supere fe- 
ministele pentru această părere a lui Ibsen așa de artistie 
strecurată în opera sa, asupra rolului femeii în lupta pentru 
ideal. Ibsen rezervă femeii (când o priveşte ca soție, nu ca 
pe un individ oarecare) un rol mare în familie. Ibsen iu- 
beşte familia! Familia trebuie ss se întemeieze, după ideo- 
logia lui lbsen, pe o iubire mare și sfântă, iubire a roape 
imaterială, împotriva căreia să nu se păcătuiască niei 
odată, în nici un fel, să se ocolească chiar și bănuiala 
unui păcat : „Nu vezi tu că legăturile dintre noi (spirituale!) 
wau fost decât o căsătorie, spirituală, care s'a făcut chiar 
din primele zile? lată de ce sunt vinovat] Bu n'aveam 
acest drept din pricina Beatei“ (Rosmer către Rebeca West). 
Ibsen pune la temelia căsniciei devotamentul . reciproc, 
pornit nu din beţia simţurilor, eare trebuie să sboare de- 
parte. ci din o iubire care trăeşte din sacrificii şi din re- 
nunţări. Mamele pot contribui la realizarea idealului soților 
lor. Ibsen nu le ia dreptul-la munca cea mare de înobi- 
lare a omenirii. Dimpotrivă: „Mamele sunt acelea cari tre- 
_ buie să deslege problema emancipării omenirii, și aceasta 
nu o pot face decât în calitate de mame. Acesta este rolul 
lor. adevărat“. (lbsen: într'un discurs ţinut la 1898, într'un 
cere feminist; citat la Colleville et Zepelin: lbsen: Paris) 

In felul acesta vede Ibsen ajutorul pe care l-ar putea 
da eroului, pornit pe drumul înfăptuirii idealului, femeia. 
Femei ca și Doamna Solness, care „n'a încetat nici o clipă 
de-a trăi împreună cu păpușile ei: — neparticipând prin 
nici un fior sufietese la truda soţului-erou, paralizează şi 
sădărnicese avântul. 

-In felul acesta şi numai în felul acesta lohan Rosmer 
va fi lohanes Biruitorul!!! 

„___Aşadară: se poate spera un triumf al idealului? Aga- 
dară viaţa asta neguroasă, aspră şi tragică, poate ojeri 
totuş prilej de bucurie rară, de lumină, lină, alinătoare de . 
“suflete? Desigur, desigur! Toți cei aleşi, „cei cu adevărat 
aleși, aceia cari au primit harul de-a dori un lucru, de a-l 
pofti, de a-l voi... cu străşnicie, cu neîndurare... Și cari 
vor avea toate ajutoarele de lipsă, vor sfârși prin a do- 
bândi triumful idealului (Solness). 

Este aceasta o concepţie idealistă — care îndulcește 
ue ile mit apăsător ce se ERR din aceeaşi opeta a 
ui lbsen 


166 


Viaţa deci e grea, e tragică, dan în viață se poate 

învinge. Cad amăgiţii, neisprăviţii, în sufletul cărora cerul 
a aruncat, în neştire par'că, un îndemn, dar nu le-a dat și 
mijloacele de lipsă pentru izbândă; înving însă erori; ace- ` 
Sie, ar putea învinge! 
. Privirit largi și pătrunzătoare a lui been n'a putut să-i 
scape însă nimic din tot ce i-a oferit privelişte vieții umane! 
E mulţimea aceea al cărei suflet nu e capabil să trăiască 
din harul visurilor, care nu ştie ce este şoapta idealului; 
e mulţimea, sufletul căreia n'a fost stropit în nici o dimi- 
neaţă şi în nici o seară, cu roua neliniștii. Ce este eu viața 
acestei mulțimi? Cum priveşte Ibsen viaţa acestora? 

. „Peder Mortensgard — șeful de partid politic, tot- 
deauna calm şi prudent — e stăpân ` pe viitor... Peder 
Mortensgard e capabil să trăiască fără nici un ideal.. şi 
acolo, vezi tu, acolo e marele secret al luptei şi al limgştei... 
Aceasta e culmea înțelepciunii în viață“ (Ulrich Brendel 
către Rosmer). Dar: „acum înțeleg. — pleci de aci mai 
sărac de cum ai venit“ (Rosmer către Brendel). E în aceste 
vorbe o dureroasă reflexie a lui lbsen asupra vieţii celor | 
mulţi. Ibsen nu disprețuește, nu batiocorește ca și Bernhard 
Shaw. lbsen priveşte viaţa mulţimii, o priveşte cu duioşie, 
o înțelege. Inţelege că viaţa acestei mulţimi lipsite de orice 
ideal, n'ar putea să se târâie nici o clipă pe dâra unui 
ideal; o înţelege, o fericeşte pentru simplitatea ei, şi o iartă... 

Aşa e viaţal! 

Ibsen o cunoaşte, o înțelege şi dă tuturora sfaturi. 
Deaceea Ibsen e pentru toţi şi un puternie moralist. Tu- 
turor celor ce se apropie de opera sa, lbsen le împarte 
frumosul, gândul și înfelepciunea ce se poate deprinde 
dintr'o largă ȘI adâncă privire asupra vieţii umane. 


pa S GE ORGE ȘERBAN. 


DDD a o e meere 
` See. 


167 


Transilvaniei e 


Cu trupul: jună și glod 
„pe munții tăi genunchii mi-i rod 
şi paşi de fier înod 

şi desnod N ` e 
spre piscuri ce 'n nori îmbrobod 
urme de paşi fără rod... i 


'Doru-mi furtinatic vreau să-ți fe, 
pe vecie: — 
cneaz 
treaz, 

"viteaz, ` 
veghindu-te, fără răgaz... 


Sufletu-ți să-mi fie voevod, 

să-ți fiu ostaş-rapsod, 

dirjenie, foc, strădanie, E 
unic în viafa ta valahă, aspră, mută, stranie, 

Transilvanie ! Transilvanie 7. . . 


A. COTRUȘ. 


Noaptea la Murăş... 


Murășul a adus azi noapte un mort, 
Și mortul, ca morții, albastru și trist. 
Ajunge-va trupul lui sdrețuit, în port ?... 


La țermul Murășului, de tinichea, un Christ, 


Și lume în fața lui de multeori se 'nchină.. 
— Poate și mortul la rugăciune o să vină... 


Cum te numești mortule ? De ce-ai murit în apă? 
Cum te-au dus valurile, cum te-au frânt? 
De ce ai vrut să scapi de cimiter și de groapă? 


Murășul e biciuit de furia bătrânului vânt 
' Ori poate ger mortului în Murag EES 


Sr “mortul în apă simbește. 
(Doar i-a atins buzele vinete, jucându-se, un peşte.. ) 


EMIL ISAC. 


S Zä 


160 


Floriile, 


invie câmpiile, | | 
Că vin Floriile o 
` Şi râde soarele 

Că. gâlgăe izvoarele... 
Privesc viorele `. 
Cu ochii spre stele, 
Si-arată tunicile 

In zën rândunicile; 

Pe drum vin mielușelele | 
Se :rostogolesc, ca pe masă mărgelele... >- 


OVIDIU HULEA. 


17) 


` D 
GË an E 
Lee EE 


eg 


Ze 


ele ra e 


LRAT. 


Fraţi învrăjbiţi ] | 


Fraţi învrăjbiţi, fraţi învrăjbiţi! 
Calea cea dreaptă aice-i, veniți: 
Mâna întindeți, dreptele daţi — 
Trainice poduri la suflet durați! 
Frați învrăjbiți, fraţi: învrăjbiți ) 
Marea poruncă-i: Lucrafi, vă iubiți! 


Fraţi învrăjbiţi, frați învrăjbiţi! 

Altă cărare voi na să găsiţi! 
Singură dragostea-i omului chiag — 
Altfel se darmă tot ce ţi-e drag! 
Feaji învrăjbiți, fraţi învrăjbiţi! 
Marea poruncă-i: Lucraţi, vă iubiţi! 


Râde călăul, cuţitu'-şi asculte. 

E caldă bătaia de degete, mute 
- Ușile inimii lui le găseşte — 
Sufletu'-mi prinde călăul în cleşte, 


Frați învrăjbiți, feat? învrăjbiţi! 
Piscul Carpaţilor nu mi-l priviți? 
El vă învață ce-i înălțimea — ` 
Sufletulgnobil — viitorimea ! ~ 
Feaţi învrăjbiți, feaţi învrăjbiţi! 
Marea'poruncă-i : lucraţi, vă iubiţi! 


D 


171 


SE 
ee: 


i 

"8 
Râde călăul, râs-ghilotină ! i 
Cere de sânge râu, făr' de vină — P 
Bestiei de sânge şi-acuma Le sete — 7 
Pieptu-mi străpunge cu mii de stilete... R 


Fraţi învrăjbiţi, frați învrăjbiţi ! 
Daţi voi lozinca: Vecinic unifi! 
Tot' ce ridică! Tot ce 'mpreună!. 
Patima josnică-aduce furtună ! 
Frați învrăjbiţi, feați învrăjbiţi ! 
Țara refaceţi, luerafi, vă iubiți! 


Zeen Äech nn eg 


1928. ` | A BRAŞOVEANU. 


D 


172 


[mcercările poetice ale lui Nicolaus Olahus. 


Vestitul arhiepiscop de Strigoniu, fiu al boierului 
Stoian ') din Muntenia, și nepot al lui Mihnea Vodă, a fost 
în ceasurile sale libere și poet, poet de limba latină, cum 
erau mai toţi scriitorii humanişti din vremea sa. Poezii 
' făcuse Olahus încă din tinereţe, probabil chiar în acei ani 
când studia la școala ceapitulară a catolicilor din Oradea, 
şi, mai târziu, când tinerel de tot, de 19—20 de ani, obțt- 
nuse un loc în anturajul regelui Ladislau al Ungariei. Dar 
din corespondenţa lui cu diverse porsonalităţi ale timpului, 
se vede că pentru o bună bucată de vreme se lăsase de 
cultul Muszelor, fie pentrucă ocupațiile sale de secretar 
al diverșilor regi, nu-i dădeau răgaz, fie că îl atrăgea mai 
mult studiul în sine. O anumită ocazie îl readuce iarăşi la 
poezie. In 12 lulie 1536, murise marele său amic, Erasmus 
de Roterdam, oa căruia moarte a fost deplânsă de nenu- 
măraţi admiratori în tot felul de versuri latine și grecești. 
Unul: din acești admiratori, juristul belgian Craneveldius, 
într'o scrisoare îl roagă și pe Olahus să compună câteva 
versuri în onoarea aceluia care fusese prințul umanişiilor 
din acea vreme. La 16 Septemvrie 1536, adecă la cirea 
două luni după moartea lui Brasm, Olahus îi răspunde din 
Bruxelles, unde era secretar al reginei Maria, următoarele: 
„Am stat mult la îndoială, dacă la versurile pe care mi 
le-ai trimes, ilustre Craneveldius; trebuie să-ţi răspund în 
proză, sau tot în versuri, . de cari de mulţi ani mam des- 
obișnuit“) 


1) D. interesantul studiu al dlui Z. Se „Doi umanigti români în 
see. XVl-lea“ în Analele Academiei, secha Istorică. 

AN Codex epistularum N. Olahi. M. H. H. Diplomataria vol. AN. 
pag. 582. 


173 


Totuși îi trimite Gu acea prilej o elegie de 80 de ver- 
- suri, şi alte. 4 epitafe mai scurte, tot. în distihuri elegiale, 
prin care deplângea moartea învățatului Roterdam. 


lată în traducere începutul acestei elegii: 


Îngriiorate drumej, dacă vrei ca să ştii a cui oase 
Lespedea rece de-aici le adăpostegte, te rog 
Me'sul grăbit îţi opregte şi-ascultă a mea tânguire. 
Darg opreşti al tău pas, tu vei afla ce doreşti. 


lată acum, în. latinește, unul din acele epitafe mai mici, 
în care, după obiceiul EE vremii, relua în rezumat 
aceiaşi temă: DE 


_Jussu, Pontificis Pauli eum doctus Brasmus 
Concilio Patrum gestis adesse sacro. 

Tune Deus omnipotens superas transaexit ad auras,’ 
Coetibus ut divum redderet aethereis. 

Concilio Pauli peterunt tua scripta probari: 
Uivere te mecum malo, ait ipse Deus. NI 


l  Acelaș Craneveldius la 20 Noembrie 1536, ` a Ge 

1ază lui Olahus, eu oarecari corecturi un epitaf în gre- 
Geste, pe care acesta îl serisese tot în cinstea lui Erasmus. 
ln traducere acest epitaf ar suna astfel: - > 


. Zace în mormântul acesta îngropat învățatul Erasmus, 
Sufletul lui. îns'acum are. în cer adăpost. 

humea întreagă deplânge pierderea keane cumplită, 

` Îmgerii însă în Rai de bucurie-or sălta.') 


Părerile despre valoarea estetică a SE sale au 
fost foarte împărţite. Contemporanii lui le admirau fără re- 
-aervă.. Acel Craneveldius, citat mai sus, în scrisoarea cu 
pricina, le numeşte elegantissima carmina. Ramus loannes, 
belgianul care fusese trimes de Olahus la studii în Padua, 
într'o dedicație pe care i-o adresează (în ,Bpigrammata 
ex 'Thesauris Graecorum deprompta“ 1551, Diennae) îl ri- 
dică în slavă pentru talentul său de poet. 


„ln te Musarum turbă ingenuosa quiescit, . 
‘Tuque Helicon, tuque es quicquid Apollo fuit . 

Ergo sibi Musas quisquis velit esse faventes 
Et felix studiis numen adesse suis, 

Pectoris ille "Toi precibus penetrale fatiget 
Bxpuguetque animi limen, Olahe; Tui, l 

In que quicquid hacent vatum monumenta, reclusum est. 
Heu quanto Deus bie flumine abundat opum.?) 


1) D. Qp. cit. pag. 583. 

23) ibidem, pag 595. 

3) Uj Magyar Muzeum 1858. pag. 228 — Ge ttemenu end — 
Olah Mihlâs Emlékezete. 


TA 8 


lar: Gaita Eynglus, tee lucrare apărută la Anvers 
în 1561, îl numește: poeta ornatissimus. ') 


“Cu totul de na părere sunt cercetătorii mai moderni 
ai vieţii și operelor lui Olahus. Maghiarul Holtany, care 
s'a ocupat într'o serie de articole de viaţa învățatului valah 
intrat în slujba Ungariei, vorbind de încercările lui poetice, l 
se exprimă astfel: „...trebuie să mărturisim.că nu sa 

născut poet, dar am fi nedrepţi dacă nu am aminti că niei 
dânsul nu s'a cosiderat ca atare. Se găsesc într'ânsul unele 
trăsături, care, într'o anumită măsură, au putut fi înrudite ` 
eu caracterul comun al sufletelor de poet, dar persona- 
litatea lui nici pe departe. nu se poate numi aceia ce, în 
toate fibrele ei ar :trăda suflul poetice. Una din acele 
trăsături: e firea sensibilă, câte odată, poate, hipersensibilă 
a omului-nostru, fire care îl făcea să primească cu ușu- 
rințţă orice impresie; la aceasta se mai adaogă gingăşia 
și susceptibilitatea sa fag pentru tot Ge era drept, pumas 
şi mare“. 


„Deacăea poeziile lui, sau, mai bine ais, încercările 
lui poetice, câte le eunoaștem se caracterizează mai mult 
prin căldura sentimentului şi prin puritatea de stil, decât 
prin idei și imagini măreţe. Mai curând am putea. spune 
că ele sunt rezultatul gustului și concepţiei senine, cultl- 
vate în timpul Renaşterii, decât rodul inspiraţiei sau a 
geniului. B foarte de crezut că, precum primele sale ver- 
suri erau rezultatul tinereţii, pline de avânt și fără grije, 
tot astfel îacercările de mai târăiu, au a fi atribuite: mai 
curând influenţei scriitorilor umaniști decât cica său 
poetic, pe care nu-l avea“.?) 


Caracteristica aceasta, dacă pe alocuri e justă, în cea 
mai mare parte e însă nedreaptă. Mai întâi mă îndoese 
dacă Hollany a cunoscut pe deplin activitatea poetică'a 
lui Olahus; cât despre poeziile din tinereţea acestuia, și 
el, ca ai. alții, nu vorbește decât din auzite, căci de citit, 
cred că nu le-a citit încă nimeni. Bine înţeles, niei Olahus 
nu s'a simţit un geniu poetic, și acestă modestie îi stă 
bine Românului plin de bunul simţ atavie. O dovadă de 
această modestie avem în frumoasele versuri pe care, 
cândva, el le trimete arhidiaconului Emericus de Halna, 
şi cari cuprind în ele un fragment din ana Poaha 3 au- 
torului, ce din nefericire ni sa pierdut. 


1) Op. 'supracetat, pag. 282. , A art ; 
3) v. Uj Magyar Sion XVI, p.-256—7. Această traducere o dato- 
rese amabilităţii diui c. Dateoviel | d 3 . 


EC 


lată acele versuri: în traducere: 


Nu al Italiei sol mi-a îmbogăţit al meu suflet: 
- Grecia nu-mi oferi prea învăţatele-i geo. `. 
Nici a Germaniei ţară nu-mi cultiuă caracterul, ` 
Nici oraşul ee-gi luă numele său dela Grah; (?) 
+ - Belgia cea învățată nu-mi dete niei un magistru, 
` Graţiile ei nu mi-a dat Franţa bogată în duh. 
Dacă e 'n mine ceva (reeunose doar că eo scânteie) . 
Apoi aceasta 'nvăţai dela tăculele cărți 
Deci nu ai drept să m'asemeni, amice, eu lanus Panonul; 
Care în glasu-i avea farmec şi urăji din belgug.!) 


Cum vedem din aceste versuri, Bmericus îl compa- 
rase cu talentatul umanist ungur din timpul lut -Matei Corvinul, 
însă Olahus, în modestia lui nu primește acest compliment, 
mai ales şi pentrucă-și dedea foarte bine seamă. de di- 
stanţa care îl despărțea de rafinatul poet ungur.: Rezultă 
însă de-aici că Arhiepiscopul de origine valahă, nu avea i 
nici un fel de talent? Cred că am fi nedrepţi ao afirmăm, -* 
şi dacă Hollany şi alţii după el, au ajirmat-o, apoi au făcut-o ; 
pentrucă n'au cunoscut îndeajuns opera poetică a lui Ni- 
colae Valahul. Opera aceasta trebuie să fi fost mult mai 
mare decât își închipuesc cercetătorii superficiali ai vieţii 
și carierii lui. Cei mai mulţi, când vorbese de poezia ace- 
stut distins om de litere, se gândese doar la elegia pe 
care a scris-o la moartea lui Erasm. Dar oricine răsfoegte 
cu luare aminte bogata literatură a secolului al XVI. dă 
la orice pas de fragmentele prelatului din Strigoniu. të- 
zuitul loannes Hazy, care ia 1718, dă la lumină în Tyrnavia 
(Pojon) „Brevis Commentarius rerum în Hungaria, Croatia 
et Transilvania“, citează în mai multe rânduri un „liber 
carminum Olahi“ :) de care nu mi-a fost cu putinţă să dau '% 
până acum. Din cercetătorii unguri mai noul, care sau 3 
ocupat de eroul nostru, nu văd să citeze nici unul această 
colecţie de poezii a lui Olahus, și citează n'o pentrucă n'o 
cunosc. Ba se va fi odihnind undeva, prin. vreo bibliotecă 
din houvain, Bruxelles sau Gand.. Dar până când nu vom 
cunoaşte această carte, nu vom putea să ne pronunţăm 
asupra poeziei lui Olahus. Ar fi tot așa de temerar, ca ș 
cum am încerca să-i judecăm proza lui fără să-i cunoaștem 
SI? SSC scrieri atât de importante, adieă „Hungaria“ și 

thila“ i 

` Cei cari caracterizează. opera lui poetică, uită de 
obiceiu să citeze frumoasele versuri cart stau chiar la í 
ceputul Ungariei, și cari, în eleganta lor simplitate ne da 
încă o dovadă de curnintea modestie a aceluia, care, ajun- 


3) v. N. Bell. Notitia Hungariae T. l, pag. 383. - 
3) V. pag. 208. 


176 


gând chiar To docta Belgie, patria lui Erasm, un Mecenas 
al literaţilor, avea tot motivul să fie mândru.. Dar el, ca 
și Ovidiu pe alocuri, vorbeşte moderat de slaba lui vena 
poetica: „Nu vă apropiaţi, zice:el, de opul meu (Huugaria) 
cu pretenţiile pe care le aveţi când ott pe Ptolomeu, Sa- 
lustus sau Trogus, ei apropiaţi-vă ca de opera modestă a 
unuia, 
Sed qui Castalium pareo bibit ore TEE 
Et quem non gremis docta Thalia fovet 


Bt cut non studii requies sed multa laborum 
Sollicitique fuit temporis anxietas. 


lar mai departe, ca un nou Ovid, întrun exil de o 
nouă specie şi în sens invers, el adaogă: „Dacă găsiți 
vreo greşală de geogrâție în opera mea, vă rog să mă 
iertaţi. 


Nam procul a Gethico littore cymba mea est!) 


Cât de mult dorea el această Getia, de care se plângea 
Ovidiu, relese din vasta lui corespondență cu toţi învățații 
vremii. 


. Nu, nu era tocmai lipsit de talent acest Olahus, care 
pe lângă multiplele şi absorbantele sale ocupații, pe lângă 
o regină, ce nu-i lăsa un moment de răgaz, găsea totuși 
vreme să ţie o așa de bogată corespondenţă cu toți băr- 
bont iluştri din vremea sa, şi să scrie lui Celia Grap- 
haeus, versuri ca următoarele : 


Toate poemele tale ce tu cu mărețul tu kënn 
Le făuriși, au plăcut mândrei Maria nespus, 
Mult preţuit-a Regina pe bardul ee Muza latină 
Ştie s'o facă din nou ca să răsune suav. 
Astăsi sonorele sistre latine să-şi curme-al lor cântec. 
Muze, voi azi lui Grafeu pizmă să nu-i arătaţi! 
Căci în a noastră epocă el toate poemele docete 
` Ce lăudate-a de toţi, să le întreacă tiu, 
BI în bucolicul ritm zugrăvegte misterele sfinte 
Ce, în a veacului veac a le slăvi eşti dator. 
Tu, ce întreei pe poeţii chiar cei mai de seamă, pe tine 
lusuţi şi lira ta cea dulce să cauţi eo 'nvingi. 
Dei birui dacă rusticul plectru îl lagi de-oparte 
Şi te sileşti a slăvi faptele marilor regi. 
Dragostea mea pentru tine, Corneliu, mă 'ndeamnă aceste 
Sfaturi să-ţi dau, cari, eu cred, ţie spre faimă top fi. 
Pentru talentul tău epie nu vor lipsi subiecte, 
sMuza-ţi voios va slăvi faptele regelui nost. 
Bl a supus nesfârşita Libie, Gallia mândră, 
El, Europei stăpân, Asia va cuceri. 


Up M. Bet Adpar. ad Historiam Hungariae — praef ad Nie, 
UL Hungariam. ; 


~ 


"2 | 2 


` Dacă tu azi vej cânta cumplitele lupte-a' lui Marte, 
Vei birui, să mă crezi, chiar pe străvechii poeţi. * 

Dacă Virgü la 'neeput a eântat doar în ritmul bucolic, 
, Bpice lupte cântă şi pe Eneas apoi. !) 


-© Cât despre poeziile pe care el, Olahus, le jeimesese 
lui Graphaeus, el însuși le caracterizează, în modestia sa, 
ca Transilvana vel silvana potius, adică pădurele, spu- 
nându-i că au fost doar improvizate. 

Dar de fragmentele în distihuri elegiace ale lui Olahus 
e plin acel „Brevis Commentarius“ al lezuitului Kazy. Intr'o 
epistolă (v. p. 49—50) adresată arhidiaconului Emericus 
Halnay, pomenit mai sus, el celebrează memoria unor 
amici ai săi, făcând aluzie şi la nunta Palatinului Thomas 
Nadasd eu Ursula: 

` “Nadasdina domus claro est suecreoit honore 
Sie creseat, rogito, prolibus aucta piis. 


Bxhilarat mentem felix. concordia nostram 7 
Convictusque piae laetus amicitiae. ` 


lar în altă epistolă, adresată aceluiași, pomeneşte pe 
toţi acei cari l-au îndatorat, numind printre ei, afară de 
Palatinul suscitat, pe episcopul Brodericus al Sirmiului, pe 
ruda lui, episcopul Nicolae Gerendius din Alba-lulia, şi pe 
voevodul de origine română, ` 


Wajdaque Majlathus d referens ab origine gentis 
Romanae stirpem, . 


cât şi pe contele Turzo și pe episcopul de Györ, Ujlaki. 

Pe acest Franciscus Ujlaki, episcop de Agria (Eger), > 
mort la 1 Februarie 1555, la celebrat Olahus prin urmă- 
torul epitaf, în care prezintă pe Clara, mama lui Ujlahi, 
preaslăvind pe fiul ei prin aceste vorbe : 


Dacă, drumeţule, vrei să cunogti o mea soartă gi ţară, 
Versurile astea citind, tu vei afla ce doreşti, 
Fost-am născută în Syrmica ţară în eare odată 
Dulce lache, al tău mândru palat se afla. . 
Înduplecată apoi de-a feciorului rugă. fierbinte 
Dee şi în Pesta m'agez unde mult timp am rămas. 
lar după ce Ludovic cei vestit a căzut în cumplita 
luptă 3) cu Turcii, când tot fu de răsboi frământat, 
Dragostea fiului meu mă făcu, deşi înaintată 'n 
Vârstă, să plee şi de-aci şi să poposese în orag.t) 
Cum din măcel pe al său părinte îl scoase Eneas, 
Astfel pe mine al meu fiu credincios mă scăpă. 
şi cu toate cam tras multe şi mari suferințe, 
lar în exilul meu fui greu încercată de chin, 


1) p. Codex epistol. p. 589. 
2) Stefan, voevodul Eiedealului, prins de Petru Rareş şi predat 
'Tureilor. ` 

% Lupta dela Mohaci 1526, August 29. 

1) Pojon (Bratislava). 


178 


“Potuşi eu fut mângălată de toate, flindeă Jecioriii 
Meu, ce viața mea fu, veşnie a fost iubitor. 

' Tocmai de-aceia în viaţa-mi măi mult ca de orice bucuroasă 
Fui, că-mi fu seris ca să fiù mama acestui bărbat. 1) 


Ko Tar. una din poeziile. a cărei pterdere o. regretăm. mai 
mult.. dest eu cred că se află pe undeva, în vreo biblio- 
tegă). e -aceia..prin eare secretarul valah al reginei Maria 
deplângea moartea fratelui său, Matei, primar la Orăștia, 
un personagiu destul de influent. Matei moare în acelaş 
an cu Erasmus, în vârstă destul de tânără, căci avea pro- 
babil doar doi, trei ani peste patruzeci. Deși politica îl 
despărţea de Nicolae Olahus, căci Olahus (primogenitul 
familiei) slujea pe Ferdinand, iar Matei lui Zapolya, totuşi 
Nicolae ine mult la fratele său. lată într'adevăr ce serie 
Olahus. 'episeopului Nicolae Gerendy, la 3 Martie 1534: 

„Pentru ştirile pe cari mi-le dai privitoare la starea rudelor 
mele: din “Pransilvania, nu ştiu cum să-ţi mulțurhese mat 
bine: de fratele meu Matei, nu mă pot lepăda, că de! mt-e 
frate; dacă lucrează împotriva noastră, rău face; dacă 
scrisorile pe cari i le-am trimis: prin Sidontus, i-au ajuns, 
va fi înţeles că mie nu-mi place purtarea lui. Dar, de! tot 
frate mi-e şi încă singurul la a cărui sănătate şi bună atare 
țin ca ai la a mea, şi de ale cărui necazuri mu pot auzi 
nici când cu plăcere. A Apără-l deci, să nu 1 se întâmple 
vreun rău“.*) i 

Pentru acest Matei, primar la Orăştie, au, seris epi- 


` tafe cet mai vestiți umaniști ai vremii: Fr. Craneveldius, 


juristul, eonsilierul intim al împăratului Carol V, Petru Nan- 
nius, consilier al Mariei și al Regelui Ferdinand, Adrianus 
Viellius, secretar al împăratului Carol, Nicolaus Grudius, 
tot consilier al împăratului, şi încă o sumă de personagii 
ilustre cari și în acest chip au ţinut să-și arate: senfimen- 
tele lor faţă de Nicolae Olahul, care va fi fost tare afectat 
de moartea fratelui unie ia care se pare că ţinea foarte 
mult. Pe lângă poema pe care în acest an Nicolae o tri- 
mete din Bruxelles lui Carolus Adamus, secretarul Regelui 
Ferdinand, erau şi mai multe epitafuri,:) prin care secre- 
tarul Reginei Maria, plângea moartea fratelui său, Judex 
Regius n civitate Saasavariensi (Orăştie). 

In anul următor Nicolae cântă în distihurile sale pe 
Paul Bakijh, căaut în luptă cu Turcii la 1 Decemvrie 1537. 
Capul său fu tăiat şi trimes lui Soliman. "Da acest lucru 
jace aluzie poetul în versurile sale următoare: . 


E Haay, op. cit. pag. 1583—54 
v. Codex epistol. Mie, Olah., pag. 482. 
3) v. Kazy, op. cit. pag. 53. 


17% Ce 


Non est cur oculos lacrimis oneretis amicos, 
Pulsetisque. Kë pectora vestra manu, l 
Aspicitis mutilum quod enim sine vertice carpis: 

Avulsit caput hoe religionis amor.) l S 


intr'un alt fragment, care nu ştim din ce poemă va fi 
făcut parte, Nicolae Olahua face în următoarele versuri 
aluzie la moartea transfugului. Hatzianerus, care, în urma 
poruncii Regelui Ferdinand, fu dat mori de eătre Nieplae 
Griatus : S 


Sanguinis innócui fuerat qui effusor acerhus, 
Nune meriti poenăs supplieiumeue dedit.: 5 
Sie agit humanis: divina potenta rebus, | SÉ 
Ut vitam poena, penset ubique pari. D E Ee 


DW 


Termin’ seria fragmentelor lui poetice, citând frumosul 
epitaf, pe care, când sa întors din Flandra în jubita sa 
Ungarie, la, scris în cinstea iubitului şi neuitatului său — 
prieten, . Brodaricua — episeopus Vaetensia, natione Selavus 
— pe carg, spre marea sa durere n'a apucat e mai re- 
vadă, cum se, hotărise : ; DEE 


' nig jacet inclusus gelida Broderieus in uma 
ui decus et nomen pulchra Corona dedit. 
Phoebus in aetheres donec elarescet Olympo, 
Dum tenebras densas Cynthia clara fugat; 
Semper erit Stephani virtus, doctrina peverinis, 
‘Sancta fides, probitas et pietatis: amor, 
Pontificis vixit sacro decoratus honore, 
„„._ Cujus in officio sedulus usque fuit. 
D. felix claros patriae qui vidit honores! 
`  Nitus ast eladem cernere non voluit. i 
Dum nullam potuit nostris adhibere medelam 
ltisce malis; subito migrat ad astra poli). ;. 


lată câteva specimene din poezia primului umanist 
român, care cu două secole înainte de Cantemir, ajunsese 
să umple Buropa cu fatma sa Intr'adevăr tată ce serie în 


1) v. Hazy, op. cit., pag. 56 1 
13) v. Hazy, op. cit, pag. 50. i 
3) v. Hazy, op. cit, pag. 66—67, lată şi traducerea Aën text: 


Aace în urna cea rece de-aice inchis Brodariceus 
Căruia nume şi rang mândrul Braşov (?) U. dădu; 
Febus cât timp din văzduh lumina-va văaduhul eterice, 
Luna cât timp va goni deau'niuneree din cer, | X : 
` - Degnieă fi-va virtutea lui Ştefah şi-a +a 'ioăţătură, ` 
ci Cinstea-i, eueernteu-i gând, cât gi evlavia sa, ` NI 
Impodobit fu în viaţă eu titlul cel sfânt de episcop, 
Slujbă în care mereu neostenit se-arătà. 
EI fericit că văzu ale patriei timpuri de glorii, 
N'a mai voit a vedea cum în ruină căzu; 
ȘI, neputând a găsi un leae pentru-a patriei såle 
Mari suferinţe, porn! înspre cerescul loeag. | 


ECH 


dedicaţia pe care Lo închină, acel loannes Cynglus, în 
cartea pomenită mai sus: „Dar în afară de aceasta (de - 
naşterea lui ilustră. N. A.) și mai presus de aceste lu- 
cruri, este faptul că nici în Belgia, nici la Blveţienii noştri, 
nici în ltalia, şi nici chiar în Franţa, nu există un om cât 
de cât cult, care să nu fi auzit cum sunt slăvite fără re, ` 
zervă virtuțile tale, știința ta, darnica ta dragoste faţă de 
literați şi osteneala ce ţi-o dai de a-i ajuta și de a-i în- 
curaja“.! 

„ Cât despre poezia lui, sentința pe care a dat-o un 
Hollany, trebuie refăcută cu desăvârșire, când vom cu- 
noaște mai pe larg materialul pe care-l bănuim bogat mai 
presus de orice așteptare. Da urma-urmei dela el nici nu 
puteam. aștepta prea multă bunăvoință pentru Olahus, care, 
Gu toate. extraordinarele lui. merite pentru cultura şi viaţa 
religioasă a Ungariei, tot un valah rămânea. Nu oare epia- 
copul E Forgach din Oradea, pe care Olahus îl ajutase 
să înveţe carte şi căruia îi lăsase prin testament un semn 
al afeeţiunii sale, s'a ridicat printre cei dintâi să spue de- 
spre vechiul său binejăcător, că era „sordidteaime, loco l 
natus“, venal- și un SECHS vulgar ? 2) | EN 


ST. BEZDECEI. 


U 


1) Uj Magyar Muzeum. Op. cit. pag. 2392. - 
3) F. Forgaeh: De statu reipublicae Hungaricae, pag. 817 și 89. 


ln slujbă nouă. 


Pe la cinei jumătate ctocăni în uga P 'para- | 
hiale diacul Precupaș, om puţintel la trup, iute la mișcări, 
cu fruntea brăzdată, cu ochi mici, neliniştiţi, cu părul ca 
lâna seină, tuşinată. Purta cisme și un eojaet Smoht de 
multa întrebuințare. 
— “Bi, părinţele, nu Ham spus eu, începu el: intrând i 
în cancelarie şi punându.şi cu îndrăzneală căulula pe di- 
vanul verde de lângă fereastră. Jet frecă, mulțumit, mânile. 

— Dep cumplit afară! zise el şi se lăsă pe un scaun - 
lângă masă, în faţa lui Dumitru. 

— O să avem o Bobotează să 'agheţe mătăuzu, 
ea îndată, umblând în buzunarul cajociţei după taba- 
chieră 

— Bine, diece, ce veşti aduci ? 

— Deşti bune, părinţele. Așa cum ţi-am spus când ai 
venit la noi. La bună vreme ai chicat în Broşteni. Bi, trei 
săptămâni din postul Crăciunului, ealea-valea, nu numără, 
dar’ de-acum, să te ul Suntem azi abea la trei zile după ` 
Crăciun? Suntem! Şi, iată, îndată îţi por chica două pe- . 
rechi pentru cununie. E adevărat că puteau veni din ser- 
bători, dar oamenii se codese, se îmbie. Las să nu fim 
noi cei dintâi“. Ş'apoi nu-ţi cunose încă nici felul dumni- 
taie. Dar, de-acum, începutul s'a făcut. Cei mulţi înainte. 

“Bu socotesc să avem până la optsprezece cununii în dul- 
cele ăsta. Mai e apot Boboteaza... Cunose eul Deaceea 
spuneam: la vreme potrivită ai venit. Dacă amânai până la 
Paşti cu ce te alegeai? Cu trudă multă și ispravă puţină. 
Spovedanii şi iar spovedanii şi folosul? Un ban ruginit de ` 
cap de om, ba, dacă nu-i fi eu băgare da seamă, îţi lasă 
şi bani cari nu mai umblă. 

ln vremea cât vorbi diacul Precupaș își răsuei ţigara, ` 
o aprinse şi fumul cel dintâi îl trase atât de adânc încât 
puţin fu respirat în ie subțiri şi fără. culoare. 


KC 


— Bi bine, diece. cine face începutul? De unde ști? 

— Dacă i-am lăsat peste drum, la crâșma lui Todiea! 

— ȘI fi-au spus dumnitale că vin la contract? . 

— Cum să nu-mi spună! Se mai ceartă încă, dar ered 
că vor cădea în grabă la învolală. 

“Preotul îl privi uimit: 

— Cum se ceartă dacă vin la bunătnvotre? Na avut 
vreme să se înţeleagă pân' acum? 

— Bon ințeles ei, dar şti dumneata, mai iasă în eale 
câte-o crântiţă. — Uite ce votam să-ţi spun, părinte Du- 
mitre. Ți-am mai pomenit, dar mă gândiam să nu-ţi uiţi. 
Pentru slujirea cununiei în biserică, să le spui Sfinţia ta 
că-i poruncă şi rânduială nouă: diacul în loc de un leu să 
capete doi. Ce-i un leu, păcatele mele? Să le spui la cei 
dintâi, că din ei va ști repede tot satul, rânduiala cea 
nouă. Ai putea și Sfinţia ta să te urci dela zece la cinei- 
sprezece lei. Ce preț mai are azi banul? Nu vei uita să | 
le apui? 

- Nu, diece, [i liniştit de pe partea dumnitale. "Tam 
făgăduit şi cred că cererea e şi îndreptăţită. 
— D'apot eum vwar fi? 

și diacul se ridică vesel, strânse mâna preotului, își 
înfundă în cap căciula rotată. 

— Acugiea chică! Numai cât nu-i vezti. De certat se 
mai ceartă ei, de, ea omu când intră la treabă mare. Da’ 
să nu uiţi părinţele, rânduiala nouă dela vlădicie. 

Diacul ieși; pe zăpada din curte paşii lui cântau re~- 
pede, mărunt. 

Dumitru, eât ce se închise ușa, zvâcni dela masă, des- 
chise un dulap cu cărți, scoase, dintr'o ochire „Dreptul 
canonic“, frunzări la repezeală, se opri la cununie, logodnă, 
contract de bunăînvoire.. 

incă din serbătorile Grăetunulut îşi recapitulă cuno- 
ştințele și acum, în pragul faptei, simțea nevoia să şi le 
împrospăteze din nou. Bra întâia slujbă de felul ăsta, cea 
care se anunţa. Cel puţin teoria s'o cunoască bine. Da- 
toria lui, că, încolo, de multeori cartea nu se potriveşte 
cu vieaţa. Asta o experiase şi până acum, deși era de așa 
puţină vreme preot. Nu s'a 'ncurceat la utrenie în întâia zi 
de Crăciun, când diacul Frecupasi sări tot câte două și 
trei catavasii? 

Ceeace-l punea pe gânduri nu erau procesele ver- 
bale, formaţităţile scripturistice; dar în „Drept“ se stăruia 
cu multă insistență asupra examenului la care trebuiau su- 
puși mirii. Cunoștinţa lucrărilor principale din credință și 
a rugăciunilor era desigur partea cea mai uşoară din 


183 


examen. Cine nu. ştia ocinașele de frunte ai ceva despre 


Dumnezeu în Troiță şi mântuirea prin. Fiul? Dar cum va. S 


descoase pe miri în ce privește însăși esenţa tainei căsă- 
toriei ` desăvârşita libertate în hotărirea ce şi-au luat? Aici 
trebuia cercetare isteaţă, cuminte, stăruitoare, pentrucă 
lipsa acestei libertăţi este recunoscută și în Dreptul bise- 


ricesc între piedecile dărâmătoare de căsătorie. Datoria 


lui de preot era să împiedice căsătoria în silă, să nu fn- 
gădue oamenilor să-și bată joe de tainele sfinte. 

Dumitru era cu gândul la întrebările ce le va pune, 
dar cu urechea mereu la pândă: nu s'aude nimic în curte 
pe zăpadă? Nu-i spusese diacul cu vin îndată? De ce în- 
târaiau d 


Dar când ornicul din părete bătu șase şi glasul me- e 


talic se stinse, se auziră pași mulți în curte, apoi în grabă 
tropot greu, scuturat de pictoare, în veranda asfaltată. 


Tinărului preot îi svâceni inima. Inchise Dreptul ca- 


nonie şi, Co mână răzimată de masă, aştepta. Dar oa- 


meniti nu intrară. Din verandă pătrundeau şoapte, uneori 
vorbe mai deslușite. Auzi chiar o vorbă de glumă, cam 
tare. „Deodată, desluşit limpede: 
l — Măi vecine, măi Petre, nu fi tu e dracului! Dă-i şi 
loeşorul din curmătură. lată, suntem la uşa popii. O fi frumos 
să ne întoarcem: fără a-i fi căleat pragul? 

Urmează şoapte EES ca o frământare. Apoi 
vorbele: 

— Ascultă, Dinule, o vorbă ca o sută! Ne-am înţeles 
omeneşte, ori ba? Spune, să știul 


Celalalt nu răspunse. Câteva glasuri streine se ridicară. 


— Nu fiţi copii! 

— Ce, iar începeţi? Par'că la erâşmă s'a hotărit să nu 
se mai pomenească nimic de locul din curmătură? 

Urmă o tăcere grea. 

Apoi glasul care vorbi întâi: 

— Bine! Să nu se mai pomenească! Dar să şti că-ţi 
rămâne pe suflet, Dinule. Venia aproape de tot de locul 
ce i-l dau lui lon. 

— Tam mai spus, se ridică glasul lui Dinu. ce am 
` dat acum, am dat de veci, dar n'am dat tot. Să vedem 
întâi „cum se vor înţelege cochiii. 


“Preotul se gândea: „Și înteg târgul ăsta în faţa mi-. 


rilor“, când auzi că afară se bate tare. „palma şi numai 
decât eiocăniră la ușe. 

lntrară toţi şase: mirii, tătânti lor şi câte dot martori 
de fiecare. mire. 


188 


cpu ale 


— lacă, părinte, cu nert! ăștia. l-am da la brazda 
ereştineaacă, zise unul din părinţi. 

Dumitriu le ţinu o scurtă cuvântare despre sfinţenia 
căsătoriei, despre sloboda alegere a tinerilor, despre ne- 
putinţa de-a o mai desface dacă e încheiată din sloboda 
voinţă a tinerilor. „Deaceea zice: Şi va lăsa omul pe tatăl 
său şi pe mamă:sa și seva alipi de muerea sa“. Deci bine 
să vă însemnați în cap: părinţii nu pot sili pe copii la o 
căsătorie pe care nu o voiesc, care nu-i din dragoste; 
dacă-i silesc, păcat de moarte săvârșesc, iar căsătoria 
ce se face așa, nu-i căsătorie, ci alt păcat. Bine să-și în- 
semneze și martorii. Bi sunt chemaţi să ştie dacă e silă 
sau din bunăvoe. ŞI toţi veţi răspunde subt jurământ, unul 
câte unul, înaintea mea la întrebările pe care Sfânta Maică 
Biserică ne poruncește să le punem cu acest prilej. 

Aşa sfârși tinărul preot învăţătura, apoi reţinu pe mire, 
și pe ceilalți îi scoase în. verandă. lInţrebările începură 
pe-un glas mai coborit, răspunsurile se acomodară. 

Mirele era un flăcău mai tomnatice, întors de vreo trei 
ani dela armată. Bra negrieios, c'o mustață neagră, groasă. 
Colţul stâng al gurei era puţin stricat, — un semn de ar- 
sură veche. Ochii vioi, pătimași, sta ta a 

— Dumneata. eşti Ion Boariu? 

— Noi suntem, părinte. ` 

— Ai umblat la şcoală? : 

— Puțin, vreo jumătat de an. Dezi că aveau lipsă de 
mine la oi, că pe vremea aceea ţineau ai noştri oi multe. 

— Hm! Nu-i frumos pentru o fanye bogată! Atunci 
nu vei şti nici ocinaşile toate.. .. 

— Care ocinași, părinte? ` 

— Tatăl nostru, Născătoarea,. Impărate ceresc. 

— Cum să nu le ştiul Da’ ştiu încă vr'o einci ER: 
şi Credeu şi zece porunci şi şapte taine. 

`— Se poate? PE 

— Păi, muma-i bisericoasă tare. 

— ŞI cunoşti și de sfânta Troiță și de Hristos izbă- 
vitorul ? l 

` — Cunosc, da. Ştiu şi rugăciunea „Prea ejântă Troiță 
milueşte-ne pe noi, Doamne". 

— Bt las, văd că şti. lată de ce întreb: căsătoria e 
taină pentru creștini. Dacă le şti toate aceste şi crezi în 
Dumnezeu, îmi vei spune cu mâna pe sfânta cruce (și 
preotul îi întinse crucea înainte). — Iti place fata? Te drag 


' de ea? 


-Ochii lui lon clipiră. In aceeaşi vreme se desvăliră 
busele întrun zimbet larg. . 


Km 


— Mi-e dragă. E doar’ fata See, mai: frumoasă din sat. 

— Şi vreai so iei de soţie din voie slobodă? Nu te 
silese părinţii, rudeniile.. 

Aimbetul mirelui îi opriră lui Dumitru întrebările pe 
buze. Bl o lua după tipic, deși, de când văzu mireasa știa 
că întrebările astea nu mai e cu rost să fie puse mirelui. 


— De ce să mă silească, părinte? Fata are și un strop ` 


de avere. Apoi sunt om de douăzecişişapte de ani. Cine 
-m'ar putea sili? Nu, părinte, pricep eu cum vine: vorba! 
Nu-i nici o silă. 

— Dar din partea ei? 

— Adică.. 

— Vreau să spun, pe ea mo silese părinți? 

Flăcăul tăcu o clipă. 

— De, eu ştiinţa mea, wo silese. Dei întreba-o, Sfinţia ta. 

— ŞI, vă iubiţi? Dreau să zic, staţi de mult de vorbă? 

— Dela prinderea postului. 


— Bian serile, în portiță? (In gândul lui, Dumitru se 


felicita că-i ştie pune întrebări iscusite, deşi era neliniştit. 
De cum văzu o întârziere în răspuns, de îndată ce se 
gândi să pună alăturea pe fată de flăcău, el bănuia că fata 
nu se mărită fără silă. Flăcăul e voinic, avut, dar uite, vor- 
bind, cum îl poceşte arsura cea din față! Și ochii umblă- 
tori şi parcă tot a lăcomie!) 


— Nu stăm, că-i ger părinte. Mai povestim în casă, 
la vatră. 

— BL cum să-ţi spun, ai sărutat-o vr'odată ? Ai strâns-o 
în brațe? („Intreb asta, își zise Dumitru, pentrucă fata dacă 
să lasă sărutată, e semn că se învoeşște şiea, că nu-i urit, 
nici nesuferit viitorul bărbat“.) Bagă de seamă, eşti cu 
mâna pe cruce! 


Mirele se uită la lemnul sfinţit, la mâna lui care. îl atingea. 


ise. 
; — Äm încercat, dar nu se lasă! B o fată foarte ru- 
şinoasă, părinte! Şi apoi cred că-i frică și, de maică-sa. 

Dumitru avu un fior: Să crezi eo silese pe fată. 
. Apoi tare: 

-— Tu nu poţi lua de nevastă o fată pe care o allee 
părinţii, bagă bine de seamă, nu-ţi umplea sufletul de păeai. 

“Plăcăul cel tomnatie se întunecă. 

— Imtreabă-o părinte, eu nu vreau s'o iau cu: sila. De 
ce s'o iau? Nu-s destule fete 'n sat? Şi mai găzdace decât 
ea. Am mărturisit pentru mine. Pentru ea, — aci e dansa 
` şi tată-so! ; i 


e 


Cei de-afară, din verandă, începură de mult să tu- 
şească și să tropote din picioare. Semn de nerăbdare ai 
de ger. Dumitru crezu că-i bine să-l elibereze şi să in- 
troducă mireasa: ` 

: Fata intră eu: obrajii îufloriţi de frigul “d&-ajară. Bra 
înaltă, subţirică, cu ochi albastri, cu peliţa fină, cu e frunte 
luminoasă. Se vedea crudă încă, să fi tot avut optsprezece ani. 

Dumitru începu cu obicinuite întrebări. Dar” tot ce privea 
credința, se cuprindea în răspunsul întâi dat de mireasă. 
— Ştiu carte şi am Acajtist, părinte. La biserică din el 
Citesc. 


Preotul păru încântat, mi se pare nu numai de răspuns, 
ci ei din pricina contemplării acestui chip frumos. 
` — Foarte bine, Veronico. Aşa te chiamă, nu? 

— Veronica Pascu. 

— Bun. Foarte bine că ai o carte de rugăciuni. Dar 
acum, să trecem la ce este mai însemnat. lată, aici pe 
masă, sfânta cruce. Dei atinge-o cu mâna și vei răspunde 
drept la întrebările Sfintei Maicii Biserici. 

+ Rata privi. întins, cu sfială, la cruce, dar wo atinse. 

— SE venit pentru căsătorie, nu-i așa? 

as Diaz 
n:i Pentru cununia cu lon Boartu? 

— Aen e părinte! 

Preotul văzu că Veronica nu atinse crucea, dar nu-i 
zise nimic, se făcu a nu lua seama. 

— Şti tu ce e căsătoria ? Pari finerică de tot! 

Fata îşi plecă privirile în pământ. 

— Ce să ştiu părinte, începu ea, cu glasul scăzut.. 
Eu n'am vrut să mă mărit. 

— N'ai vrut să te măriți eu lon Boariu? 

— Nici eu el, nici cu altul îneă. Mi se părea GES -mai 
am vreme, că nu-i nici o grabă. Da’ maica zice că-i mai 
bine acum. 

—:Pentrucă te-a cerut a Boarului? 

' Da, zice că-i avut, şi din oameni. 

— Fericirea în căsătorie nu se face din bogăţie, De- 
ronicol ` 

m Par'că eu nu ştiu? Nu-i spun Și eu tot așa mamii 
şi taţii? 

"oer ȘI bădicului ? 

P ŞI, vezi bine, că acum stărue şi dumnealui. D-a 

luat măicuţa de pe picioare! 
„i e= Da luat de pe picioare! 

„> Păi da; să vezi. La început tata n'a vrut să audă: 
Găadaci. ar fi ei şi harnici, dar viţă cam pestriță la mate, 


189 


— Oameni răi, va să zică! 


— Ba tata, la început şi spunea mamei: Nu-i potrivit ` 
eu Dironiea noastră. B prea bătrân. Și apoi mat are şi. 


semnul: ăla în obraz. Nu-mi plac oamenii însemnați. Da 


nu-i semn din naștere, zicea mama, e locul unei arsuri de 


când a fost copil mie. 
` Preotul se simţi înduiogat, de-odată. 
- — Dironico, poţi tu spune astea eu mâna pe cruce? 
Fata ridică ochii și fără nici o vorbă atinse lemnul 
blagoslovit şi nu-şi mai retrase mâna. 
Dumitru tăcu un restimp privind la fată. Imbujorarea 


frigului dispăruse din obrazi; acum erau albi, pătrunşi de-o |; 


uşoară înflorire. 
Neliniștea tinărului preot începu să treacă în revoltă. 
Aducându-şi aminte de mire, punându-l! lângă Vironica, 


vedea că nu-i nici o potrivire Şi, iată, fata mărturisea: OU 


sileau părinţii! Ba nici nu se gândise încă la măritig... 
„Dar. putea el să-şi înceapă slujba preoțească printr'o eă- 
sătorie ca asta? Nu era datoria lui Bă o oprească? Bra 


nevole însă să mai adune elemente de judecată. Aen spunea ` - 


Ké la „Dreptul canonic“. 

— Ascultă, Vironieo, începu el, de când vă cunoaşteţi? 

— De mult, Sfinţia ta; suntem doar dintr'un sat și lo- 
cuim pe aceeași uliţă, răspunse fata, luând mâna de pe 
eruce şi punându-o din nou, 

— Nu aşa, Deronico! De când staţi în vorbă? 

— D'apoli el de multă vreme mă urmărea eu ochii şi 
îmi aţinea cărarea, — de vr'o doi ani. Da’ am fugit mereu 
de el, îl încunjuram. Apoi, de când s'a lăsat postu Crăetu- 
nului, a început să vină pe la noi. 

— ŞI, wai simţit nici o atragere către el? 

Fata nu răspunse, dar privirile ei se întunecară. 

— Nu ţi-a vorbit? N'a încercat să-ţi câştige inima? 

Vironiea ridică capul, lăsă crucea. 

— Nu ştiu de ce-mi pune părintele întrebări de astea! 

Preotul se simţi strâmtorat și judeca în gândul său 
cu asprime îndrumările din Dreptul canonice: nu se po- 
trivese la ori ce om, şi în ori ce împrejurări. Dar repede 
îşi reveni: cartea nu greșește, dar experienţa va desă- 
şârşi-o | 

— Intreb, copila mea, pentrucă nu te poți căsători cu 
un om pe care nu-l iubeşti. l 

— Dacă vor părinții.. 

— Pot voil Sila lor nu poate fi atât de tare încât să 
pe batem joc de cele sfinte. Deaceea te întreb: N'a cercat 
el să se apropie de tine, şi tu wai aimţit nimic pentru el? 


CR 


4 
P 
Kl 
` 
` K 


Se 


GE 


Ze 


— Ba am simţit! alse fata, înătțână. drept eapul. 
— Și ce-ai simţit, fătul meu? > 
Vironica răspunse nestingherită. 
— Silă am simţit, părinte, ba mai mult, un fel de scârbă. 
Dumitru o privi de-odată foarte atent: 
— Seârbă zici? 
~. — Dal Că prin casă, prin tindă mai ales, era tot după 
mine. Şi-i luminau ochii ca la un drac. Bra lacom.. | 
— Cum spui? Lacom? 
— Apoi dal Mereu să îmbulzea în mine, şi trebuia 
să-mi adun toate puterile să-l îniept la o parte. Şi sufla 
ea un foiu din covăcie! Nu-s învățată așa, părinte. Cu Ni- 
culiţă ne tineam numai de mână, de câte-un deget. 
Preotul avu o tresărire. 
— Care Niculiţă? 
Vironica se roşi toată şi-şi plecă ochit în pământ. 
După un răstimp de tăcere preotul zise: 
nţeleg, copila mea! Acum știu că numai de silă 
te măriţi. Dar nu vă voiu cununa? O să dreg eu ceeace 
strică părinţii. lată pentru ce a fost nevoie să te întreb 
amănunţit. Biserica nu sfinţeşte cununii silite. Poţi fi lini- 
ştită, copila mea! Acum leşi și să veniţi cu toţii. Nu mai 
e lipsă de întrebări. O să sfârșim repede. 
Vironiea nu se mişcă, ci se albea tot mai tare. De 
odată se dete înapoi, se lipi de perete. 


| 

— Să nu le spui, părinte, pentru numele lui Dumnezeu. 
Trebuie să mă mărit! 

Dumitru, uimit de întorsătura asta, o tuă de mână. 

— Dar, dacă nu le spun, ești pierdută. Unde mai pui 
că nu-i căsătorie adevărată. 

— Să au le spui, părinte, că mă omoară mama ! 

Şi fata, eu spaima în priviri, tremură. 

Dumitru era prostit. ' - 

'— Dar pentru tine fac, copila mea, pentru fericirea ta. 

— Nu părinte, sa isprăvit, trebuie să mă cunun. B 
lucru hotărât! Am încercat eu să mă împotrivesc, mai ales 
până când tata era de partea mea. Dar acum! Sau și 
înteles din toate: pământ, uite, casă. Nu se mai poate opri 
un lucru hotărât. Mam gândit şi cu cum spunea mama: 
mă volu obişnui cu el. 

Preotul rămase nedumerit. 

—, Adică te-ai răsgândit? 

— Doamne, părinte, dar nu trebuie să asculţi şi de 
părinți? Nu-s ei mai euminţi decât noi? Nu ne vor ei 
binele? - l 

Dumitru se mânie. 


— Ascultă, fată, vorbește limpede! Nu-mi spùne mie 
vorbele eu ċari te îndeamnă părinţii. Tu hotărăgti dacă 
mergi la altar sau nu. Nu ei vor trăi cu lon, ct tu: 


Vironiea rămase. tăcută ; tot înoda şi 'desnoda un colţ 
de batistă. 

— Apoi, vom trăi cum va ajuta Duiziitieaeui, părinte. 

— Dar Dumnezeu nu ajută. unde nu-i dragoste. Şi, 
de-odată se hotărît să facă ultima încereare. GER eu Nr: 
cūliță ce va fi? Bl ce va zice? 


Fata se roşi din nou şi privi în pământ. 

— Nu va zice nimic, că nu-i acasă! l 

— Dar unde e? 

— Da armată, la Bălgărad. ` 

— Şi când se va întoarce ? 

Fata tăcu, oftă din adânc. i 

— Dumnezeu să-i poarte de grije! Matna nu' vrea 
să-l aştept. Va înţelege și el. In lumea asta, părinte, puţine 
se 'ntâmplă după voia noastră. Şi totuși trebute să se în- i 
tâmple. Așa e scris. 

Tânărul preot o privi cu băgare de seamă. “Cuvintele 
din urmă păru că. o îmbătrâniră eu ani. Nu mai era fata 
de mai înainte. 

—, Bu o să-mi fae dalea până la sfârşit. Nu pot ef 
vă cunun. Şi sunt silit să le spun şi celor de afară. | 

.- — Să nu faci, părinte! zise fata cu hotărâre acum. 
“Dacă spui, eu votu zice că nu-i aşa. Nu mă pot întoarce 
acasă, altfel! Nicei nu voiu să fiu de râsul lumii, să, mi se 
spună că ne-am întors dela popa, care nu vrea să ne asa 
învoirea. Apoi flăcăul e avut, nu bea, nu-i certăreţ. 

— Dar ce-ai spus eu mâna pe cruce? ` 

— Ceea ce am spus era pentru dumneata şi pentru 
Dumnezeu. Noi oamenii facem cum putem, aşa spune şi 
tata acum. ` hui Niculiţă Dumnezeu să-i dea bine. Ce să 
facem, dacă aşa ni-e scris? 

Multă vreme în odaie fu linişte deplină.. Preotul simţi 
cum se năruie în el o lume întreagă. Ce-i cartea şi ce-i 
vieaţa! Acum pojteşte și. nu lega o căsătorie, convins 
că se face cu silirea miresei! Sufletul lui se frământa între 

milă şi revoltă. Şi sbieea mereu cu batista sudoarea de 
pe frunte. 

— Fie voia ta, Vironicol Nam să le spun. nimie. Dar 
eu nu-mi iau păcatul pe suflet. Ți-am spus tot ee trebuie. 

— Nici eu nu mi-l iau părinte. Mama va Li dee 
Dar ce să facem, dacă aşa e seris? 


* i x 


intrară cei de-afară. cu toţii. După tipic, preotul știu 
că trebuie să asculte deosebit şi pe cei doi părinţi, şi pe 
martori. Dar simţi în suflet o desiluzie amară. „Ce să-i mai 
ascult? Bi face târg, nu se pregătese pentru o taină a bi- 
sericii. Of, părinte Septimie, unde ești acum să vezi „cazul“ 
şi să-l descurei!“ (Bl se gândi la profesorul lui de Drept 
canonic, mare cazuist și isteţ foarte în soluţii.) 

Le puse, deci, întrebările aiei, în faţa tuturor, mai întâi 
părinţilor, apoi martorilor. Intrebarea dintâi întârzie puţin, 
fiindeă Dumitru întâlni. privirile mirelui; se uita la el eu 
dușmănie, par'că simţise ce-i pregătea preotul. Dar se 
mai poate să-l fi privit cu ochii încăreaţi de patimă şi 
din motivul că preotul şopoti din cale afară prea mult eu. 
Vironiea! lângă use, el trăsese mereu cu urechea, dar 
cuvintele nu le putu auzi. 

— De, părinte, cu voia lui, răspunse tatăl mirelui; 
cine ar mai putea sili pe-un om mare? ` 

— Cu voia el șicu sfatul nostru, părinte, răspunse la 
rândul lui, tată! miresei. Copiii trebuesce povăţuiţi. 

— Numai minte să le dea Dumnezeu, zise unul dintre 
martori. Avere este, sănătoși sunt, harniei sunt. 


Preotul puse pe miri să repete încă odată învoiala H 


în fața tuturor, să dea mâna, și scârbit, lucru mare, scoase 
matrieulele, protocoalele, hârtia, şi se apucă să facă seri- 
sorile. - 

i Erau multe date de 'căutat, multe rubrici de umplut, 
iar desiiuzia, tulburarea sufletească, îi îngreunară muncea- 
şi-l zăpăciră. Se trezea căutând data de naştere a părîn- 
tilor în matricula morţilor, cea de cununie, într'a bote a- 
Hop, — umplea greşit rubricele în protocoale, în formula- 
rele tipărite pentru contractul de bunăînvoire. Bra nevoe 
să ştie anul nașterii și cununiei părinţilor, anul nașterii, cu 
luna şi ziua, a mirilor. 

Căutarea în matricule nu-i fu niciodată așa chinuitoare. 

Mai mult de-o jumătat de ceas trecu până isprăvi 
hârtiile gata de iscălit. 

După ce iscăliră cu toţii, unul din martori luă de după 
cap plosca cu vin. Părintele trebui să ureze întâi și să 
închine. Apoi închinară pe rând, și, după ce tatăl mirelui 
lāsă banii pe masă, SE eu, Pi 


Dumitru rămase Ee E dujmănie la „Dreptul ca- 
nonte“., Ce folos că-l învățase un an întreg? Ce folos că-l 
răsfoi de curând, pentru a-și împrospăta cunoștințele? lată 
" ce-i arată. viața! Dar viaţa, așa cum este, poate fi înca- 
drată în dogma și învăţătura creştină ? Taina căsătoriei nu 


181 


o schimbă oamenii într'o târguială rușinoasă şi cu. senti- 
mentele şi cu cele materiale, chiar aici, la ţară, undei sa 
tot spus, în cei patru ani de seminar, că stăpânese mo- 
ravuri patriarhale ? Ce poate el ajuta ? Cum să apere Taiaa 
sfântă ? 

Avea mustrări de conştiinţă. Trebuia să descopere 
tot ce i-a încredinţat fata. Dar dacă ea tăgăduia ? In sfârșit 
cine răspunde pentru toate acestea? Ce păgânătate! . 


Dar un îndesat ciocănit în uge îl trezi din visarea lui. 
Lei aduse âminte că diacul i-a spus că două perechi vin 
. în sara asta. 


In verandă se auzea tropot de cisme mai puţine decât 


înainte. Şi întradevăr în cancelaria parohială nu intrară 


decât patru inşi. 
— Bună seara! Da-s. mulţi afară, părinţele. 


` Preotul se uită la ei pimit. Ce voiau? Nu puteau fi 


pentru cununie. Atât femeia, cât şi cei trei bărbaţi, erau ` 


oameni bătrâni, cu obrazii înereţiţi, eu părul sur. 
— Cu ce vă pot sluji, creștini dumneavoastră ? 


— D'apoi nu v'a spus diacul? întrebă unul dintre tă- 


rani, învârtindu-şi căciula în mână. 

Dumitru tresări: 

— Cum? Dumneavoastră sunteţi pentru cununie? 

— Noi am fi, zise acelaş român. Adică dumnealui, 
— şi arâtă cu degetul pe bătrânuţul care rămăsese mai la 
coadă, lângă ușă. Dumnealui și femeia asta. 

Femeii abea i se vedea nasul ai o dungă de obraz 
din năframa mare de lână cu care era îmbrobodită. ` ` 

— De, noi. am fi, părinte, păcatele noastre, zise bă- 
trânuţul de lângă use, înaintând un pas. ` 

Femeea se uita mereu într'un colţ de odae. 

— Dumneavoastră! oftă preotul, neputăudu- şi ascunde 
‘un oftat. 
— Sânt văduvi, părinte, interveni unul din cei doi mar- 


tori. Sânt văduui și ar voi să-şi strângă subt un acoperiş - 


sărăcia şi nevoile. De, trăim aile grele! 


— Da, am vrea să fim pe lege, zise mirele, mai îna- 
intând un pas. 

— Cum, pe lege? întrebă Dumitru. 

— Să fie cu iertare, începu același martor, dumnealor 
au trăit laolaltă de cinci ani. Şi cum sunt bătrâni, se tem 
să nu-i apuce moartea așa. 

: — Tomna? făcu mirele. Să nu ne apuce moartea ne- 
legtuiți. | R 


ani 


192 


Bătrânica tăcea și privea întins în colțul acela al odăii. 
Părea că descoperise ceva de mare preţ și nu-și mai putea 
lua ochii, 

— Văduvi amândoi, părinte, se mestecă în vorbă şi 
celalalt martor care nu-și deschise gura până acum. 

— De zece, zise mirele. 

— Ba io de einctsprezece, spuse uşurel bătrâniea. 
Preotul păru surprins că o aude vorbind. 

— Păi, bine, nu vă puteaţi cununa înainte cu zece ani? 
întrebă Dumitru, eu vocea înăsprită de-odată. Nu putea 
suferi în sat trai fără cununie; aşa învățase, așa-i amaa 
în sânge. 

Bătrâniea ridică dintr'un umăr. 

— Dezi că nu, răspunse mirele. 

— Au fost niște încurcături cu moștenirea, părinţele. 
Ficiorii dumnialui, — şi-l arătă pe mire, — voiau să-i ia 
tot, cică averea ar fi fost dela mama lor. lar dumneaei, 
cât ce i-a murit bărbatul, a fost. dusă în judecăţi de un 
vecin, tot pentru pământ. Și s'o legiuit ani până ao limpezit. 

— 'Treisprezece ai și jumătate, se auzi ușurel în odaie. 
Preotul se uimi din nou: ea vorbise, mireasa? Părea fea- 
pănă, fără gând la ce se vorbeşte în jurul ei. 

— l-o jumulit proeatării, părinţele. Și acum, cu ce le-a 
mai rămas, vor să-şi înnoade sărăcia, spuse martorul mai 
vorbăreţ. 

— Dar, bine, de ce nu s'au cununat baremi după ce 
s'a isprăvit judecata ? De cinei ani trăiţi ca păgânii, adause 
el, uitându-se la cei doi. Nu v'aţi temut de păcat? 

— Ba, temut, spuse bătrânelul. 

Mireasa se mulţumi să înalțe din umăr. 

-— AH trăit, ea bărbat cu muiere, vreme de cinei ani 
fără cununie. Inţelegeţi nelegiuirea cea... 

Dar vorba-i fu oprită de un gest al mirelui. Bl ridică 
stânga în aer şi o lăsă să cadă a pagubă. 

— Sănătate "pn straiţă! oftă el. 

Dumitru îl privi nedumerit. 

— D'apoi, despre nelegiuire, părintele ! Nu mai sântem 
noi harnici pentru asta! 

— Ce-o fost verde so uscat, ce-o fost dulce so 
păpat, ntăcină repede, hbătrânica, despăturându-și buzele 
vechi, vineţii. 

— lacă, so adunat şi ei să-şi înoade sărăcia. Amândoi 
rona See vorba cântecului, părinţele, zise martorul scump 
a vor 


195 3 


— Ce păcate să mai facă?! zise celalalt martor. Da’ 
vorba e că nu mai pot rămânea așa. Sunt Cun picior în 
groapă. lhegea-i lege şi trebuie cinstită, drăguţa! 

Preotul tăcu un răstimp, încurcat. Ce să facă? Ce să-i 
întrebe? Mar fi ridicol să înceapă după tipice? Dar nu 
era o batjocură a căsătoriei să o ceară niște dărâmături 
de oameni? Cum va putea, luându-le cununiile de pe cap, 
să spună: „lară tu, mireasă, să te înmulţești ca Rachila..“? 
Nu! Ar fi o blasfemie! ŞI totuşi: după canoane nu le putea 
opri căsătoria! 


Mirele, dela o vreme, tot muta din picioare şi privea cb 


îngrijorat prin odaie. Tote un târziu bătrânica îl privi cu 
coada ochiului, — și ea părea îngrijorată. 


— Ne-am grăbi părinţele, să nu ne Jete vaca! zise 
el, frământat de neliniște. 

Preotul nu înțelese. - 

-— Poate fată în iasară, ori ia noapte - și n'avem pe 
nime acasă, adause bătrânul. 

— Şi-i tare grea, săraca de ea, zise mireasa, hotă- 
pită înafârşit să-şi desfacă privirea din colțul acela. 
:¿. — Au dreptate. oamenii, şi fată greu. Ştiu, că suntem 
vecini, întări martorul mai vorbăreţ. 

bat Dumitpu îi veni să se apuce cu mânile de păr. 
lată ce i dat să audă în preajma încheerii unui contract 
de căsătorie! Desigur că cei cari seriu cărţile nu cunoge 
viaţa, nu ştiu nimie. . 

i Să-i mai întrebe dacă de bunăvoie se geg 
După. puţină. gândire se hotărî să nu-i mai întrebe. nimie 
şi să le facă hârtiile. Trebuia să le caute anul naşterii, 
anul morţii foştilor tovarăşi de viaţă şi cercetarea mergea 
în silă. Nici unul din miri nu-și aducea aminte exact de 
câţi ani erau. Spuneau un an; Dumitru căuta matricula, — 

nimic. Alt an, tot așa! Se amestecau în vorbă şi cei. doi 
martori. Dădeau şi ei cu socoteala. Tot mie) Mirii în- 
cepură să se neliniștească din nou. 

— Dar dacă nu sunteţi trecuţi la carte? Aici sunteţi 
botezați? întrebă popa plin. de năduf, în braţe cu matricule 
vechi, tot alegând şi răsfoind. 

— Aici, părințele! Da-i mare poznă că nu se află! 
Popa cel bătrân găsea ușor. Numa” punea deştu! zise mirele. 

In sfârșit, transpirat tot, încruntat şi năcăjit, Dumitru 
află ce căută şi le făcu hârtiile. De iscălit nici unul din cet 
pătru nu știau. Totuşi trebuiră să mai aducă doi martori ` 
din crâșma de peste drum. Așa cerea legea.. 

“ Când puse bătrânul banii pe masă, preotul văzu cu 
cinci lei mai mult. 


194 


— Asile, — ce-i cu ei? întrebă Dumitru. 

Mirele. nu răspunse. In locul lui vorbi martorul cel 
mai îndrăzneţ, plecându-se la urechea popii: 

— Sunt pentru strigări, părinţele.  Plăteşte strigările, 
să nu le mai faci în biserică. Vezi, dumneata, sunt văcuiți 
de ani şi nar mai vrea să-i spui în biserică. Cam vine 
cu rușine, Sfinţia ta, să iertați. 


D 
+ EI m 


Seara, pe la opt ceasuri, părintele Dumitru, ieşi din 
cancelaria parohială, ştergându-se de sudoarea care-i îm- 
brobona fruntea. leşi pufnind ca de mare silă şi osteneală, 
cu privirile împungace, cu faţa Katie Intrase la şase şi 
abea acum isprăvi. 

Prin curtea parohială se auzea încă scârțăitul zăpeait 
îngheţate, subt pași. In curând scârţăi portita în ţiţinile 
neunse şi cântecul zăpezii, după ce se opri pe-o clipă,se 
auzea acum pe drum la vale. 

Părintele Dumitru se opri în verandă, ascultă pașii 
tot mai îndepărtați, apoi, mai liniştit, intră în bucătărie. 

Preuteasa îl aștepta de-un ceas cu cina. 

— ln sfârşit: oftă ea uşurată și se grăbi să-i pună 
mâncarea înainte. Dar bine, dragul meu, în atâta vreme. 
puteai să logodeşti zece perechi. Mam uitat bine: wau 
fost decât două! Unde o să ajungi când vei avea cinei ori 
mai multe ? 

— Două, dal Der: să vezi... B ceva de neînchipuit. 
Ascultă-mă pe mine, Emilio, ăştia-s păgâni! Pe onoarea 
mea că sunt păgâni. l 

Preuteasa îl văzu răzvrătit și zimbi. li trecu necazul 
că preotul o făcu să aștepte atâta cu cina: când se în- 
crunta, Dumitru părea mai bărbat. l se ridica o cută între 
sprâncene şi ochii lui suri aveau priviri tari. liniile do- 
moale ale feţei se încăreau de energie. Gura se strängen 
niţel. 

| — Bi, păgâni, amarul lor! Nu ești tu obicinuit cu ei. 
E întâia logodnă pe care o faci. Şi apoi oamenii nu-s nici 
odată aşa cum îi înveţi din carte. Ştiu eu dela tata. 

Dumitru mânecă tăcut. Neliniștea părea că-i răscolise 
și măruntaele și acum, că isprăvise cu păgânii, părea că 
se deschid deșerturi adânei în el. 


Braa tineri, căsătoriţi abea de-o jumătate de an. In 
` curând începură să povestească veseli. 

Dar după cină Dumitru intră din nou în cancelarie, 
să mai cerceteze 'odată hârtiile făcute eu cele două pe- 
rechi, contractele de bunăînvoire — aceasta era logodna 


195 3* 


H 


în partea ei seripturistică, de acte. Cea bisericească se : 


Se: PE 
E ina alea 


făcea, după datina satului, odată cu cununia, în lăcașul : 


Domnului. 
După ce le cereetă din fir în păr, — numele mirilor, 


a părinţilor, a martorilor, eu datele nașterii la toţi, eu is- / 


călituri, cu textul seris de el, — nu află nici o greșală, 
nici o lipsă. Această constatare îl mulţumi. Dar cum sta 


la masă cu capul răzimat în mână, privind hârtiile, văzu ` 


din nou toată scena ce se desfășură în cancelaria paro- 
hială, între șase şi opt. 


Şi, după ce vreme îndelungată se gândi la tot ce se ` 


petrecu, simţi o desiluzie amară, care abea întrun tâziu 


fu îndulcită de-un simţemânt de milă pentru neputinta ome- |, 


nească. 
1. AGÂRBICEANU. 


196 


Ge 


Cântecul Primăverii. 


(După un poet englez anonim din sec. XIII.) 


Iubire-aduse primăvara 

Și fericire ’n toată fara 

Cu cântece şi flori, 

De ghiocei smălfată-i calea, 
De ciocârlii răsună valea 

Și de priveghitori, 

Mierloiul însă le întrece, 
Trecută. este iarna rece 

Cu vânt şi cu fiori, 

Şi toate sunt cu voie bună 
Pădurea 'ntreagă-acum răsună 
De cântecele lor. 

Şi fetele sunt bucuroase 

Si mândre că-s aşa frumoase 
De una mi-e dor mie, 

De n'oi avea a ei iubire 

Eu nu ştiu alfă fericire, 

M'oi duce în pustie. 


Traducere în formă originală de P. GRIMM. 


A 


187 


Iluminare... 


Lăsați sclipind în urmă pragurile, 

La toată casa râdă steagurile... 

Veniți pe pajiştea 'nflorită cât mai mulți, 
Cântând, 

Jucând, 

Veniţi pe pajiștea 'nflorită cât mai mulți, 
Fetiţe 'n alb şi copilaşi desculți sl - 
Că mai în sus de sat, pe Dealul Mare, 
S'a profilat o prea frumoasă arătare, 
Drumeţi cu vorbe și cu graiuri bune, 
Vorbesc de ea cutremurațţi, ca de-o minune: 
Sălbatică de tinereţe n'o prind drumurile, 
A doua țară-i fug parfumurile, 

A şaptea țară-i hohotesc ecourile, 

A noua țară-i fulgeră tablourile...] 


TEODOR MURĂȘANU 


198 


Seară... 


O suliță pornită din apus 

O ele sângerat pleoapa serii, 
A săgetat o frunză... şi s'a dus . 
Furată de aripile tăcerii. i 


Puzderie de sori fără lumini SR 
Trec nicăeri, pe-o boltă de cărbune... 
In sat, vecinii trec la alți vecini, 

De parcă 'n toată casa-i o minune ! 


“Prin geamuri sâmbitoare și patrate: 
les umbre uriașe, ce se 'ntind 

Până la stâlpii porții... Şi-i cuprind 
Cu dezmerdări tăcute, 'ntunecate] 


Pe uliţă, drumeţii tree şi vin 

— Ca umbre răsărite din senin —] ` 

Nu îi auzi, cum nu auzi ninsoarea 

Gi cum nauzi nici când, cum lasă floarea 
irosul, risipit în toată zarea! ` 


“Bo seară, nu ca celelalte seri 

— In care șoapla-ți pare o strigare — 

E-o seară purtătoare de tăceri, 

Desprinsă din puaderia da seri, 

Cum din colanul de mărgăritare 
Desprinsu-s'a un bob din cele rare! ` 


AL. NEGURA 


+ 


NI 


Serisori vechi 


comunicate de Axente Banciu. 
Baronul Basiliu Ladislau Popp către lacob Muregianu. 


D 


(Urmare.) 


Stimate Domnule. 
Să mă iertaţi că aşa târziu vă răspund la epistola Dvoastră din 
29 Sept. i 3 


Cauza a fost prea multele-mi ocupațiuni atât oficioase cât ei na- 
tionale — tăcând despre cele private. 


Din 29 Sept. s'au schimbat multe, — şi se vor schimba gi mai 


multe de aci nainte. Intrarea Minist. Nádasdy în activitate va da o tărie 
regimului în efectuarea întenţiunilor basate pe Diplomă şi Patent (20/X, 
26/11), şi dacă eu privinţă la patria noastră — nu se va pune acuma o 
bază mai solidă şi mai direaptă pentru referințele noastre înternaţio- _ 
nale, apoi nu mai avem de a spera nimie favorabil pentru națiunea noa- 
stră. n corpul administr. şi judic. a patriei noastre se vor face schim- 
bări mari poate, — sperăm că nu nefavorabile penru români. Ţinerea 
Dietei se va amâna, bine ar fi să se amâne, că în timp de iarnă anevoe 
ar putea omul aduna alegători! 


„Ai dori să aibi cursul luptei ee am avut în cauza Dietei. Bucuros 
ți Las împărtăşi dacă Lag avea sau Las şti; dară zău nu-l am, că nu 
mi l-am însemnat, şi nu-l ştiu că nu l-am băgat în seamă; atâta-ţi pot - 
serie că eu nici nu m'am sfiit de direpiul iatoriei al lor, nici nu m'am 
lăsat a mă amăgire prin vorbele cele dulei-amare ale lor! , 

Cu scrisorile lui Zákos nu ştiu eum mai stă treaba! Deunăzi s'a 
fost otărit să le cumpere . Metropolitul, Mocioni şi încă nu ştiu cine cu 
2000 fl. să dea fiecare câte 500 fl. — ar fi păcat să cadă în mână 
străină, că sunt de mare prej — dară nu material cum vrea a şti Zâkos — 
fără numai moral 


————— 


200 


Kë 


Scrisoarea Dvoastră în cauza tipografiei am dat-o la adreaaţi, 
ce vor fi făcut nu ştiu, cred că vau scris în cauza aceasta! 

Ce se ţine de referinţele noastre naţionale-politice ete. adevărat 
că temerea Dvoastră e fundată, cumeă adecă saşii şi ungurii — în 
Dieta venitoare — vor sta şi apăra privilegiile lor şi numai atâta vor 
concede românilor cât nici să nu trăească nici să nu moară —; eu 
încă sum convins că dela fraţii noştri cu buna nu vom seoâte nimica 
ce se atinge de egalitatea politică, pentru aceea eu nici nu mi-am pus 
speranţa nici odată în fraţi, — că nu mă — sau ne — vă înșela spe- 
ranţa pusă în alţii, ştie Dzeu, însă tot mai cu svat e a-ţi pune speranţa 
într'acel despre care nu eşii convins că nu vreă să-ți ajute — barem 
şi din interes propriu — decât într'aceia cari la -toată sfărmitura ce 
cade din bucăfica lor se uită cu milă şio ar ţinea bucuroşi pentru sine, 
cari în îndireptăciunea noastră egală şi perfectă îşi văd perirea lor! 
(deşi fără temeiul) — Aşa dară Dzeu — apoi acela care în necazul 
cel mare a nostru cel puţin şi-au arătat voia de a ne ajuta, şi nu are 
interes a ne asupri. : 

Pe când veţi căpăta scrisoarea aceasta a mea se vor fi făcut 
schimbări în regiunile cele mai înalte a patriei noastre! 

Dzeu să ajute! Cu plecăeiune însemnându-mă 


AP. O. Dvoastră Sincer onorator 
Vienna 20/8 Nov. 1881. (ss) V. POPP. 


Preaonorate Domnule. 


Lupta s'a început în-toată privința ; când şi cum se va fini numai 
bunul Dzeu ştie! Bu nu m'am schimbat în părerile mele ce fi le-am 
descoperit astă iamă, nici decât; speranţă. de bine pe cale normală 
nu am; numai nişfe evenimente extraordinare ne poate duce la limanul 
dorit! unde aşa se unesc toate cugetele, acolo nu poate să se înșele! 
Românul nu mai crede vorbelor goale cu cari le place la fraţii ma- 
ghiari şi saşi a ne frupta, dară zău nici nu vor lăsa din pretensiunile 
lor cele direpte nici câtu-i negrul sub unghie. Românii de vreo câteva 
luni încoace au dat dovezi la lume că în vinele lor mai curge un sânge 
de roman, care dacă nu s'au stricat şi corcit în decursul alor 4 secle 
tirane şi întunecate, nu se va mai putea corci în seclul ei Seriele ti- 
bertăfii şi a luminării ce ne stau înainte! — . 

Cu aceste cugete cuprins mă pusei și însemnai pe hârtie niscari 
idei rapsodice, cari cuget că nu ar strica să se dee publicităţii; pentru 
aceea te rog să aibi bunătate a le percurge şi de le vei afla şi Dta 
demne de a se Ian, atunci te rog a le face loc cât de strâmt în Gazeta, 
împuterindu-te totdeodată a adaoge ori a şterge din ele, după cum fi 
se va părea mai cu scop] Numele să nu mi se pună! 

Meteehnele s'au început și se vor mai continua gi dacă nu ne 
vom uita eu față serină şi tărie bărbătească în faţa lor — proprie a 
celor ce. le tes — apoi se vor şi mai aspri, însă cu de aceste nu do- 


201 


vë 


bândese pe iza. ei mai tare îi înstrăinează de cătră sine, iară cătră | 


olaltă mai tare îi consolidează! . / 


Deputaţii Sibieni au ajuns aici, — ee vor face vom videa, mai ` 
nainte de toate e de lipsă să recunoască (recognoseirea) câmpul hiy Si 
tăliei, adecă starea lucrurilor. 

„ be D Barițiu mă rog a-i spune sincerele mele. salutări, înere. ` 
dințându-te despre cea mai sinceră a mea amieiţie . 


`". ww 


mă însemu 


A P. O. Diale sincer onorator — 
Vienna 24/XIL. 1881. (2) V. POPP. 


` Preaonorate Domnule. 


` 


Se cădea ca mai de mult să-ți mulfumese pentru Wees 
cele sincere şi adevărat călduroase ce ai avut bunătate a le respica 
în public eu ocasiunea publicării denumirii mele de v.-preşgedinte la ` 
Guvernui transilvan; însă oeupaţiunile nu m'au lăsat; primeste dar cu- 
venita mulțumită şi cam întârziată, asigurându-te că pentru aceea nu 
mai puţin e sinceră şi ferbinte! 

Trecând la cuprinsul preţuitei-ți serisori din 6 Le îmi iau voie 
a reflecta următoarele: Bine-mi sunt cunoscute nenumăratele lupte şi 
suferințe a amărâtei naţiunei noastre, precum şi a membrilor. ei sin- 
guratiei; nu ered so dorească nici un român scăparea naţiunei noa- 
stre de firănia străină. mai fierbinte ea mine; nn cred să năcăjeaseă 
asuprirea şi batjocutirea românului mai tare. pe alt român decât pe 
mine! eine ar dori mai tare ca mine ea să ajungă odată românul a nu 
fi obiect de batjocură şi de răsbunare la toţi barbarii şi tiranii; însă 
spune-mi Dle ce să facem? Spune-mi este cu putinţă ca la toate aceste 
să le pui capăt deodată? Pe lângă cea mai bună voie nu numai a mea, 
ci şi a șefului nostru, spune-mi D-le cum să poţi împiedeca ca orga- 


"mele guvernului, amploiaţii de comitat ete. să nu facă arătări false sau 


cel puţin sucite, în urma cărora apoi să se trimită asistenţă. militară? 
De la eine să ceri informaţiune în lucru? Caută să ceri dela diregă- 
toria competinte! Când ai îndoeala că nu şi-a făcut datoria cum se 
cade vre o diregătorie, pe cine să încredințezi, ca să desluşeaseă 
lucrul? iară pe o diregătorie, asta însă nu e mai bună ca cea dintâi 
şi aşa nu pofi ajunge să cunoşti adevărul numai dacă vei vedea însuşi 
eu ochii tăi şi vei pipăti cu însug, degetele tale; însă spune-mi asta 
cum s'ar putea practica? Până ce în fiecare amploiat, românul nu 
are de a privi alt ce, decât un inimie conjurat al său, până atunci 
nu va avea capăt suferința românului, până ce inimicul e românului 
şi contrar şi judecător, până atunei nu putem aştepta ca să scape 
românul de timbrarea cu fierul care l-a ars de atâţia secoli dușmanii 
pe fruntea românului!! 


202 


Oricât să fie regimul de plecat a nu. suferi asuprirea şi maltra- 
tarea românului; pânăce nu va avea organe direpte la inimă, organe 


cu inimă de om, deşi nu de creştin, până atunci scenele ca cea dela 
Feleac, nu vor înceta. De altmintrene felecanii nu sunt.fără de toată 


vina, locul însă nu e aci a desbate lucrul aceata. Oamenii noștri încă . 
sunt ticălogi şi pleeaţi a se lua după sfaturi cari le sunt lor mai bme- 
venite sau folositoare, deşi nu sunt convinşi de legalitatea lor. 

Noutăţi nu am multe de a vă serie! Pentru Doboka sau rânduit 
Buttyân (es) Pretorul, de Administrator. ba Cluj veţi şti că e Grossz, 
la Turda Züllich, la Szolnok Pataky; Pogány, Nopesa, bâday rămân, 
Bethlen la Küküllő încă se va duce poate, acolo va veni (poate) Puș- 
cariu. In locul consilierilor gub. cari şi-au dat demisiunea — (nu pen- 
trucă doară nu ar voi a servi sub mine, că ei au servit 3 săptămâni 
sub mine până a nu-şi da dimisiunea, şi servese şi astăzi toema cei 
mai mari aristocrați — Bornemisza, Bethlen şi Kemény — având se- 
siuni jud. şi fiind ei datori a sta la jug până le vine primirea dimisiunii, 
— dară pentrueă nu au odihnă dinaintea ultraiştilor sau dacă vreai a 
rebelilor cari nu voese a sluji la neamţul, sunt intimidaţi Diop, şi se 
tem că nu venind ce aşteaptă, rebelii — pe Garibaldi şi nu stiu ce — 
să-i spånzurel) vom mai căpăta şi vreun român. 


Judecătoriile în comitate, 2 Districte şi scaunele săcueşti se vor 
organiza cât de curând. Asesorii vor avea plată de 800 gi 700 fl Juzii 
primi vor fi președinți şi vor avea lângă plata de juzi primi un adaus . 
person. de 500 fl. vor fi apoi la sedrii fiscali câte cu 800 fl., viceţiseali 
eu 500 fi., arhivari, protocolişti ete. cu 500, 200, 300 fl. ete. 

Despre consil. aul. în locul meu, încă nu ştim nimica sigur, mă 
tem că inter duos litigantes tertius gaudebit, numai. să nu fie acela 
despre care au început'a se vorbi mai de curând, adecă Harabeta, 
care deşi e român bun, acolo unde vin în coliziune interesele româ- 
nilor eu a ungurilor şi a saşilor, totuşi nu poate împlini sau îndestuli 
dorirea românilor de a fi reprezentaţi prin român, în ieder Beziehung 
român care să poată trage folos şi cu — şi pentu familia sa ca 
român! Vom videa! 


Poate mai înţeles rău din cele ce ţi-am scris“deunăzi în privinţa 
purtării faţă cu celelalte naţionalităţi gi cu guvernul.“ 
Eu nici decât nu am vroit să zic că noi să răbdăm şi să nu ne 


apărăm şi să nu spunem adevărul acolo unde ne apasă şine vatămă, 
nu, ci că fără cauză să nu începem a ne mai freca, a ne hârăi gi 
mânca, cu un cuvânt a nu turbura pacea ce se vede a se fi statorit 
între diversele popoare a ţării, cel puţin în semne din afară, — atâta tot. 
in urmă tnulțămindu-ţi şi pentru simţemintele cele sincere şi călduroase 
ce mi-ai manifestat în preţuita-ți scrisoare din 6 l. e. îmi iau voie a 
mă Wee 


PE. EIEEE SEN Al Dtale sincer onorator 
Cluj i lanuarie 1882. (es) .V. POPP. 


203 


Preaonorate Domnule. 


Nemo sibi satis! Acest proverb mi-se pare te-a îndemnat — sau 
mai bine zicând te-a forțat — a te adresa către mine cu epistola din 
19 lanuarie a. e. cerând deslugiri în cauza noastră cea sântă, în causa 
naţională. Eu înainte de toate în mulțămese pentru încrederea ce ai 


arătat prin aceasta către mine, asigurându-ie că nu-ţi voiu da ocaziune | 


a Te putea crede-4ngelat în această încredere | 

Dacă vreau a-ţi îndestuli pofta de a cunoaşte sâmțirile gi părerile 
mele în cauza naţională apoi trebe să mă întore la anul 1848 îndărăt 
şi de acolo să neen firul. 

În 1848 la Adunarea naţională în Blaşiu, aflându-mă între eunos- 
cuţi şi amici, dintre eari unii erau negru-galbini, iară alţii rogu-verde- 
alb, adecă de aceia dintre eari unii ziceau să ţinem cu nemţii, iară 
alții eu ungurii — zicând şi eştia şi ceia că nemţii ne dau toate, un- 

. gurii ne dau toate! — eu le-am dechiaratu că eu nu fin nici cu unii 
nici cu alţii, că eu nu cred. nici la ungur nici la neamţ, adecă că eu 
nu cred că nici ungurul nici germanul va da mână de ajutor la român 
ca să ajungă acolo să nu mai fie magazin de marfă din care să se 
folosească ori-gi-eine, numai românul nu; că românul va rămânea. şi 
sub ungur şi sub german oaie de muls]! — Durere că cești 11 ani 
din urmă mi-au dat direptu! Am fost scăpat de sub jugul unguresc, 
însă am intrat în hamul nemţesel! Mise pare că uuul e greu ca şi altul. 

Sub care pref vreau ungurii să oe dee toate — aşa era vorba 
pe atunci — sub acela ne-au dat şi nemţii egala îndreptăţire, înțeleg 
în purtarea greutăților publice — adecă sub preţul sângelui, sub preţul 
naționalităţii! Nu e de lipsă ca să-ţi amintese despre pașii guvernului 
cari i-a făcut spre germanizarea generală, nici despre suspicionările 
şi punerea sub invigilare — poliţiană a tot românului care avea popu- 
laritate la masa poporului ete. ete. Acest ham numai cu atâta. era mai 
uşor de purtat, că nu era teama că neamţul îşi. va ajunge scopul cu 
germanizarea, când. din contră ungurilor mai lesne le-ar putea suc- 
cede a maghiariza!! ; 

De ce părere am fost eu în anul 1848, — neţinând nici cu unii 
nici eu alţii — nu-i voiu mai descoperi acuma, că e târziu, de alt- 
mintrene nu mult, mi s'a schimbat părerea de atunci, aşa o vei putea 
videa mai jos! 

Cum că nu am luat parte la desbaterile adunării naţionale în 
48. Îţi vei aduce aminte, sau mai bine nu-i vei aduce aminte să fi 
luat eu parte. Nici acuma nu m'am lăsat în diseuţiuni în cauza aceasta, 
numai între fraţi amici, în publie nui am ieşit nici cu o,opiniune, nu, 
pentrucă aceea, ce ţin eu singur mijloc de scăpare a românului nu mi 
iertat să deseoper. Intre frați — amici însă l-am descoperit de 100 de 
ori! Orice vom face noi între marginile ce ni le pun neamieii noștri, 
nu vom ieşi acolo unde dorim, unde trebe să ajungem dacă nu vrem 
să pierim! — Ce să facem însă ca să vegetăm până ce va veni ora 


mântuinţei de sub tutmratul strein — care oră trebe să vină odată, va . 


204 


veni negreşit — aceea trebe s'o ştim, trebe să ne înțelegem, trebe să 
ştim de ce să ne ferim. Pentru aceea eu cea mai mare bucurie mă 
grăbese a-i răspunde la întrebările ee mi-ai pus în mai sus aminti- 
ta-Ţi mult preţuita scrisoare! Părerea mea e că noi trebe să ne ferim 
ca nu noj înşine să ne tăem ramul de sub picioare, să nu ne dăm noi. 
prinşi, să nu conlucrăm sau să nu ne învoim pe faţă la nici unpas 
care e în contra intereselor naţiunei noastre, că dacă totuşi se vor 
efectua legi în contra interesului naţiunei rom. sau spre dauna ei, noi 
să avem mâni libere — pentru aceea eu nu am putut aproba dechia- 
raţiunea Dlui B. în Gazeta: „că nouă nu ne pasă că face-se-va uniunea 
ori ba“ eu cuget că trebe să ne pese, însă ori ne pasă ori ba, cel 
puţin nu trebe să punem arma din mână jos, până a nu fi învinşi! 
Multe gar putea aice şi pra şi contra Uniuniunii, însă eu aflu superfluu 
a mai pierde cuvinte în.privința aceasta, deoarece eu nici în uniune 
nici în neuniune nu aflu nici un viitor fericit pentru români! 


Spre a putea însă vegeta mai uşor cuget că e mai sigur pentru 
noi neuniunea! (înţeleg cu Ungaria). ; 

Cancelaria transilvană nu are nici un influs la restituirea auto- 
nomiei Ardealului, fără numai Presidele ei, pe a Gärt propunere s'a 
făcut şi denumirile membrilor conferinjei A, lulia fără a mă fi întrebat 
barem pe mine. Conferința A, |. nu are de a ventila întrebarea uniunii 
nici de cât, fără de a da proect pentru lege electorală, — fireşte că 
ungurii, secuii vor putea zice că fiind Ardealul unit cu Ungaria, nu e 
lipsă a face altă lege eleet, — însă de aci numai atâta poate urma 
că ungurii, secuit (ea şi ungurii în Ungaria) nu vreau să ştie de DL 
ploma din 20/10 adecă de restrângepile sub cari au restituit lmpăratul 
eonstituțiunile vechi, — la aceasta nu cred că vor secunda Sagii şi 
Românii (fiind ambedouă naţiuni. credincioase Tronului) şi ei vor pro- 
pune o lege electorală nouă ori vor fi pentru ea veche extinzând numai 
direptul de alegere şi la foştii iobagi. Impăratul va avea apoi mână 
liberă a resolvi ca orice lege. Intrebarea Uniunii se va lua la desba- 
tere la Dietele viitoare a Ungariei și a Teansiluaniei, — dacă va mai 
veni lucrul până acolo. i | 

Atâta stă sigur că gubernul nu e pentru uniune, — ce se vede 
şi din Diploma — însă dacă vor vrea şi românii gi saşii sau cel pufin 
ei nu vor fi în contra, şi ungurii, săcuii or voi-o per force apoi ne- 
greşit se va face. Cum că Ungurii eu toţii mie cu mare lueră pentru 
uniune ştiu că nu Te îndoeşti nici Dia; ee planuri au ei încă vei gti; 
din „nagy magyar hon“, din „a ki magyar földön lakik magyarnăk kell 
lennie“ ete. nu lasă ei nici acum nici o iotă, numai acuma sunt mai 
politiei, ih o spun pe faţă, fără o fae pe ascuns şi en mechinaţiuni, 
Exemplu ne sunt întroducerea limbei maghiare pe la toate oraşele ger- 
mane în Ungaria; vorbirea lui G. Haller în Oradia, instrucțiunea B-lui 
Vay ete. Este acuma, când nu au nici o putere în mână, dară apoi ce 
va urma când vor fi numai ei Domnil? Egalitatea o înțeleg ei numai 
pentru indivizi înaintea legii, iară uu egalitate politieă-naţională! — Ce 


205 


au de a face românii? Bi au şi trebe să facă ea din cele ee sau dat 
în Diplomă să nu se lase nici o iotă a se călca, spre aceasta ar trebut 
să se scoale mai de dimineaţă decât Aradienii şi Temegorenii, să 
meargă cu toţii la Adunările Comit. constituante, să se amestece şi ei 
în cauzele publice, să nu aștepte să le spună ungurii numai conclu- 
zele; suo tempore să zică că nol nu merem la Dietă colo şi colo, fără 
iei şi cole unde se ţin după dirept și lege (Zarand, Hâvâr ete.) să nu 
se lase a le prescrie unu sau altu gură mare dintre unguri fără, stând 
pe lângă lege şi dirept, să facă orişice resistinţă. 


Comunele să nu sufere a li se călea autonomia — mat ales eu 
limba ete.! 


i 1 

Guvernul încât ştiu eu e determinat a nu mai face nici o conce- 
siune în contra Diplomei sau peste Diplomă. Aşa dară e puţină spe- 
ranţă ea Ungaria să se așeze şi reconstitueze pe cale păciuită!; Oa- 
menii Gubernului de acuma (înțeleg pe unguri) se vor încerca încă 
odată a-și face o partidă în țară, dacă nu le va succede, se vor trage 
îndărătru, ce va urma apoi ştie bunul Dzeu! Se vorbeşte tare de o 
Consfituţiune generală pentru foafă monarhia (și Ungaria) despre con- ` 
chemarea Senatului imper. înainfea Dietelor provine. ect. facă însă ce 
vor face, dară finanţele ne pun bine, până nu se vor ridica aceste la 
stare de înflorit până atunci frica de perire nu e ştearsă! 


Finanţele nu sufere ea Ungurilor să li se dee Constituţiunea de 
mai înainte per extensum, — niei securitatea imperiului nu e garantată 
` eu Direptul ungurilor de a da ori nu da recruți! De aici cauza neîn- 
jelegerii între gubern şi partida. ultra-liberală: sau echt naţională ma- 
ghiară! aceste două puncte nu vor permite nici odată o înţelegere şi 
unire între Austria şi Ungaria? pentru aceea ungurii ştiindu-şi neputința 
de a se elibera cu puterea, întrebuințează mijloace viclene de stoar- 
cere, ca barem să fie gătiți pe atunci pe când aşteaptă ei steaua eli- 
berării! (din afară). lară noi încă să nu dormim, să ne scuturâm unul 
pe altul din aţipire, să fim pururea trezi, să nu așteptăm să ne taie 
altul pâne, unde putem să ne tăiem noi îngine! De crezut să nu credem 
numâi celor probaţi ei numai faptelor, fiind convinşi că nici ungurul, 
nici sasul, nici neamul nu-şi va bate capul cum să ajute şi să facă 
dirept la român, fără cum să-l împiedece în desavoltarea lui, cum să-l 
facă unschädlich, cum să-l exehidă dela participarea binefacerilor con- 
stituționale prin fapte, dacă nu va putea să-l scoată prin lege — (de 
facto si non de lege) eă toţi trei de mai sus sunt de părere că ro- 
mânul le e lor sau pentru ei foarte periculos dacă va ajunge la pu- 
tere! Bine ar fi când ar fi, aice românul! 


. (Partea care urmează priveşte câteva numere din Gazetă şi din 
Foaie pe care nu le-a primit şi cere să i se trimită.) 


lntoreându-ne iară la tema principală acestei scrisori şi zicând 
cu laureatul poet A. M.: „De n'a perit românul ete.“ numai atâta mai 


206 


adaug că nu avem să desperăm, dară avem să ne ținem de zisa: 
„Aiută-ţi tu române. singur, apoi îţi va ajuta şi Dzeu — ori şi la alt 
cineva!“ 
Simţirilor amicali comendându-mă sum 
A P. O. Dtale Sincer Guests 
(ss) V. POPP 


Notă. hipseşte data. Anul e evident 1863. ` A.B. 


Preaonorate Domnule. 


leri a sosit Reseriptul împărătese pentru econchemarea Dietei 
transilv., pe 1-a luliu a. e B scris în trei coloane în trei limbi 
(ung., germ. şi Som. H Împăratul, Ministrul şi Referintele (Consil. Reichen- 
stein} sunt subserişi sub fiecare coloană, în limba respectivă : româneşte: 
Francise losif; F. C. de Nádasdy; Francise B. de Reichenstein. Propo- 
zițiunile reg. sunt tot acele despre cari s'au mai scris în Gazetă. 
Baurath Zettel din Viena e trimis ea să facă disposition! în Sibiiu pentru 
uri local amăsurat, ete. — Aşa Dieta ni la uşe, acuma numai cu puteri 
noite ca să nu scăpăm, nici un deputat din ceia cari ni se cuvin după 
maioritate ; în privința aceasta vor avea mare influință Preoţii, pentru 
aceea eu voiu serie numai decât după ce se vor publica ordinaţiunile 
mai înalte pentru conchemarea Dietei, — la toţi Arhipăstorii români, ea 
să dee un Circular către Protopopi şi Preoţi să lucre din răsputeri întru 
aceea ca românii cari au dirept de ales să-şi întrebuințeze direptul 
acesta până la cel din urmă, dară mai ales acolo unde celelalte 
naţionalităţi îi apropie eu numărul; fiindeă unde sunt mai numai români 
nu va fi pericul. 

. leri primiiu Gazeta şi Foaia în care din urmă e şi cuvântarea 
mea, e tipărită bine, s'au ivit numai nescai erori de tipar cari ori şi 
cine lesne le poate îndirepta. Dară sunt câteva cari nu ar fi rău a se 
îndiripta în numărul venttor. 

(Urmează arătarea gregelilor.) 

Pentru Note ai Reflexiuni Dă rog să-mi primiţi sincera mulțumită] 
Denumirile pentru Guberniu adecă de Consilieri, şi pentru Tabula reg. 
au sosit; la Tablă vom fi binișor reprezentaţi, numai vicepreședinte 
de am căpăta român, pe Aldulianu, — nu ar strica să atingi eeva în 
Gase, că dacă preşedintele este un maghiar încă de cei mari, ar fi 
cu direpiate ea vicepreşedintele să fie român. ` 

Episcopul Szilágyi comitat de eanonicul Papp s'au întors in- 
dărăpt dela Blagiu dela consacrare şi au luat drumul eătre Gherla 
atât să cetceteze pe colega său Episcopul Alexi, cât şi să mijlocească 
ecomplanarea unei certe ce s'a escat între episcopul Alexi şi Canonicu 
Gulovies, rutean de naționalitate. 

Ati văzut ori cetit că B. Şiaguna şi-au : -cheltuit proiectul său de 
Adresă 21 ` 


207 


D ziseră din vorbă în vorbă la Împăratul — nu ştiu înțelesu-s'a 
eu ceialalți Deputaţi sau ba — ori s'a înțeles ori ba, după părerea ` 
mea el nu trebuie să treacă peste cele ce sunt puse în Adresă! mă 
tem că-l vom seărmina. 

Toate aceste ad fideles manus, sau mai bine aures ori ocules ; 
poţi să faei întrebuințare de ele, numai nu în numele meu. 

După cari eu deosebită stimă mă însemneaza 

A Dtale sincer onaratur 


9/5 1883. (ss) b. V. POPP. 


Preaonorate Domnule. 


Dacă nu aş cunoaşte ea pe. banul cel rău pe B. S. atuncia tare 
trebuia să ne altereze cuvintele lui: „duceţi-vă la Popp că cu el aţi 
jăcut înţelegerea îi cauza alegerii Deputaţilor!“ tusă cunoscându-l eu 
bine ou mă alteraiu, nu, că aceste pentru mine nu sunt noutate, am mai 
auzit eu din gura lui şi altele; toate acele însă nu sunt în stare a-mi 
` împuţina şi reci zelul eu care sum gata a sprigini cauza — ba onoarea 
naţiunei noastre întru alegerea Deputaţilor! Bu după cum gtii P, O. 
Domnule nu eu scop doară de a da tonu, ori de a lua cârma naviei 
în mână, ci singur întru îngrijirea pentru de a nu pierde din Deputaţii 
cei puţini ce ead pe noi, — m'am eonsjătuit eu mai mulţi, eu câţi s'au 
putut, şi mi-am dat părerea şi sfatul ea să ne îngrijim de timpuriu ca ` 
- eine unde să fie ales, pe cei candidaţi nu i-am propus eu, ci fiecare 
au propus din Comitatul său, lăsând voie liberă la fiecare jurisdiețiune 
a-şi alege pe cei mai populari e. să nu se împrăştie voturile, obligând 
mai încolo pe fiecare a conlucra spre a SE iegi cu cât mai mulţi 
Deputaţi ete. 

Dacă această îngrijire a mea e demnă de reeriminat, apoi aide, 
mă supun judecății naţiunii, dară nu a lui S. — nici a altui sânguratie, 
care doară au rămas din lista candidaților ete. 


Am cetit „Să luăm aminte“ e bun, dară la surzi trebue vorbit r mai 
tare şi mai des! Un „Să luăm aminte“ ar trebui în înţelesul acela: că 
tot preotul are Stebens datorire a învăţa ei a eonduce pe poporenii săi 
ca până "'ntr'unu să ia toţi parte la alegeri, să privegheze cum se vor 
înscrie voturile, să se oblige fiecare român sub incurgerea urei na- 
țiunii şi grea respunzătate a nu păşi ca candidat acolo unde este altul 
care are popularitate mai mare, sau pe lângă popularitate egală să 
He cel mai tânăr obligat a se retrage, dacă este altul mai în vârstă 
care vrea a candida, sau a candidat; mai încolo ea românii în tot 
locul unde sunt în minoritate să se alăture lângă aceia cari vreau a 
alege un Candidat cunoscut de om cu simţeminte bune, libere de orice 
patimă sau ură naţională efe. ea din fiecare jurisdieţiune să se afle 
cineva care să Vă facă (cunoscute) atât Dlor voastre cât şi Telegra- 
jului numele candidaţilor ca să-i puteți publica spre orientare ete. . 
astfel de provocări sunt de lipsă (încă una: ca românii unde sunt în 


i zeta ti a acte E 


BEE 


D 
ii 


Se 


EN AE 


EAEE 


208 


inaioriiaie cu nici un pref să ma se lase a se amăgi şi a da voturile 
Candidaţilor de altă naţiune ori a face compromise şi a împărţi Depu- 
taţii eu Ungurii) ea să fim în stare a face un falanx tare în contra ini- 
micilor direptăţii! Ştim că sasul s'a îngrijit ea unde e picior de sas să 
iasă şi Deputat sas! stiu, dar nu avem ce face, aceasta să ne fie n- 
demn a lucra din toate puterile spre a putea scoate Deputaţi acolo 
unde ne compet! Sum de acord eu Dvoastră că nu veţi putea lua parte 
la Dietă, aşa e, e mai mare lipsa lângă Gazeta! 

Cu Pruncul număi atuncia se va putea face ceva, când-se va 
organiza Justiția de nou, să nu mai fie în mânile Spitabiirgerilor, 
— acuma atârnă dela alegeri, şi aaşii gi ungurii ştiu că nu-l vor alege, 
iară noi în puţine locuri alegem! Acuma numai aşa puteţi ajunge Re- 
zultat, dagă veţi putea- dobândi pe saşi ca să-l aleagă și oe: el, eum 
au ales pe luon Cori! altfel nu merge. Ja vn “Post introù " Comitat ori l 
District românese.au red că; ar apeg voie să es dpleeel:: 

Am fost uitat mai sus să adaug, cå în tot Comitatul ` s'au făcut 
paşii euviinciogi spre a se prefige 'cine: gi unde să fie ales, o provo- 
care ca să Li se facă cunoscute numele ar fi. bună.: Ey am seris şi 
voiu mei serie la de aceia cari ein cå au influință şi popularitate, — 
Oraşele române tacă trebuie trezite din somn, eu voiu serie şi la „de 
aceia.. 

De altă dată wat multe şi. mai bune — acuma avut grabă — - op 


onoare a fi teg ad a 
ALl P. o Dvoasţră. stimător 
27/15 Maiu. geen E SE une Ca) POPP. 


Notă.. i Dipaegte. anul. 
(Va urma). 


MS 
209 4 


Şcoalele românești din Ardeal în oe t 


jumătate a secolului trecut. 


. — "Câteva tasemnări. — D 


îm serterile apostolilor ideii naționale din secolul al ; 
optsprezecelea şi începutul celui al nouăsprezecelea găsim ` 


pagini elegiace, în cari îşi varsă ei amărăciunea sufletului 
entru starea culturală a poporului român ardelean. In su- 


letele lor mari ardea dorul de a-și vedea neamul ridicat ` 


cel puţin la starea în care se găsiau neamurile ceonloeui- 
toare. Acesta a fost imboldul luptelor ce le-au purtat chiar 
și cu porțile iadului, al nenumăratelor „suplici“ adresate, 
când curţii imperiale din Viena, când „guberniumului“ din 


Cluj; al rugăciunilor îndreptate către cerul îndurărilor, 


adeseori unicul for; de apelaţie ce le mai rămânea și al 
feământării lor de zi şi noapte. Un vis, de dragul căruia 
au trăit și au murit. 

li durea mai ales analfabetismul poporului lor, lipsa 
totală de şcoale românești, deaceea, în nenumăratele lor 
supliei ei nu uită a stărui „cu cea mai mare insistență“ 
pentru sfărmarea lanțurilor „iobăgiei spirituale“ în cari se 
sbătea acest popor. ln eontăctul cu poporul ei nu uită a-i 
da îndemnuri spre învăţătură, iar preoţilor dela sate, aproape 
singurii cari alcătuiau clasa cărturărească, îndemnul de-a 
frânge poporului şi „sfânta pâne“ a culturii, de-a munci 
pentru eliberarea lui din cătuşile „necunoştinţei“. Episcopul- 


martir lon Inocenţiu Micu Clain a izbutit să dobândească `` 


dela Maria Terezia pentru iobagii români dreptul de a-şi 


trimite băieţii la şcoală. Marele episcop ar avea dreptul .. 


la eterna recunoștință a neamului chiar și în cazul când 
acesta ar fi fost singurul rezultat al lupteloriui. Fără această 
„prea-milostivă îngăduinţă“ a împărătesei dela Viena nu 


210 


s'ar fi putut asigura - contingentul cuvenit de elevi pe seama 
şeoalelor din Blaj, deschise la anul 1754. 

Deschiderea. şeoalelor din Blaj, eu toate că s'a făcut 
eu „prea înaltă voie“, a fost un act deadreptul revoluţionar. 
A fost pornirea „uraganului:, care nimeni ou știa unde se 
va opri. Pentru puternjeii zilelor de-atunci a fost un prilej 
de desmețtecire. Ei au înţeles, că deschiderea acestor 
şcoale înseamnă „clătinavea pământului“ sub pietoarele lor, 
deaceea, tulburările religioase din a doua jumătate a se- 
colului le pricinuiau nespusă bucurie. Le socoțiau ea pe 
un preludiu al închiderii șceoalelor, şi aşadar, ea pe-o no- 
rocoasă preîntâmpinare a primejdiei pentru „natio nobilium“ 
de-a ceda, odată și odată, iobagilor valahi conducerea Ar- 
dealului. Ne-o arată aceasta cât mai lămurit scrisoarea prin 
care un nobil maghiar din ţinutul Hunedoarei comentează 
ebenimentele. acelor vremuri. 

ln acelaș timp „clerul românese de credinţa răsări- 
teană neunită“ simţea cu jale multă lipsa unui institut sau 
seminariu, hotărît pentru procopsirea preoţimei în cele 
care sunt ale legij“. luminarea poporului în vederea ulte- 
rioarei desvoltări a evenimentelor a fost gândul de care 
erau preocupaţi conducătorii românilor tofi, fără nici o es- 
cepţie, în tot decursul secolului al optsprezecelea. 


Unii cred, că au existat școale primitive la nume- 


+ voasele mânăstiri din Ardeal, distruse mai târziu de ge- 


neralul Bukow. Dor fi existat, desigur. Mânăstirile erau în 
acelaş timp șeoale pentru pregătirea cântăreților De 
cești, deşi, ne-sistematiee, — şeoale eu dascăli-călug 
improvizaţi, cu un număr mai mare ori mai mie de el 
după împrejurări. Dintre cântăreţi! mai de seamă și mai 
isteţi se recrutau preoţii, așa apoi, putem afirma că „mâ- 
năstirioarele“ cu umiliţii lor călugărași erau în acelaș timp 
singurele lăcaguri cari adăpastiau biata. EE româ- 
nească“.. ; 
k s A f , 

wee priveşte începutul secolului al nouăsprezecelea, 
am putea totuşi. să considerăm drept „școale“ instrueția 
religioasă ce o făceau preoţii fiecărui sat în Dumineci şi 
sărbători, In fiecare Duminecă la Vecernieie ei erau obli- 
gott să înpeţe pe feciori .„rugăciunile“ şi principiile dog- 
matice fundamentale, tar la Vecerniile sărbătorilor să îm- 
părtășească aceleași învățături fetelor. In slujba aceasta 
dăscălească erau supliniţi uneori prin cantori. E bine să 
se ştie, că acest obligament nu era o .literă moartă. Se 
executa cu cea mai mare eonștienţiozitate, pentrucă era. ` 


ai Sr să ae 


abaplut: exclusă adimiterea ia, SS E a feetorilor și fe» | 
telor cari nu ştiau: rugăeiunile și învățăturile de oii 
ale. credinţei. Cu; prilejul logodnei. mirii: făceau un: adevărat `: 
examen, la. eave asistam el bătrânii satului; Căderea la 
some, DARNA; fără - absolut ninira escepţie; amânarea ` 


_eupuniei, Era așadar în interesul fiecărui: facior şi. al fie- . 


căpeli, fete. să. cerceteze. această. școală; ale cărei: cursuri 


SR făceau, în, preajma sfântului altar.. In copilăria mea: eu ` 


m. întâlnit: oameni bătpâni, cari: mi-au povestit despre 


am rat scolare“ din Dumineei: și. serbătari şi cari îşi:ex- 


nriman. regretul: adânc pentru. desflinţanea. lar. 


In jumătatea: primă: o secolului: al- nouăsprezecelea ` 
s'a. pornit și: o puternică: aeţiune- pentru deschiderea de ` 
scoale popoiale sistematice în toate satele. Atât: episcopii. ` 
Bobb. şi. Lemenyi; cât- şi colegul lor: Vasile Moga au dat ` 
aspre porunci ca în toate satele să: se deschidă şeoale, în £ 
carl copilașii: să înveţe. cititul ei scrisul (bwehile); oteinaşile i 


şi sfintele: taine. 


S'ar părea, că „asprele porunci“ wau. fost. executate. f 
Intru-adevăr, Gipariu se plânge în. primăvara anului 1848 ` 
că românii nu au aproape nici-o şcoală sătească pentru ` 
băteţi, iar de vreo educație şcolară a fetelor pomânce nici ` 
nu se putea vorbi pe-atunei. În acelaşi timp sașii nu aveau — 


aproape nici: un: analfabet, iar între, (ären unguri 'se-aflau " 
mulţi: știutori de; carte. Ungurii.şi săcuit aveau. școale: în ` 


toate. satele, deși inferioare. celor săsești: 


Cipariu. a tratat chestia, aşa credem, din oupep de — 


vedere al rezultatelor obținute prin.șeoalele românesti, jaţă. 


de cele ale şcoalelor străine. În timpurile acelea însă og - 
putea fi vorbă de o rezistenţă împotriva ordinelor date de. . 


cei mai mari. Şcoale se vor fi deachiş în toate satele, cât 


de cât mai de seamă. le-au deschis cantprii. în satele lor, 


adunând, atâţia băieţi, câți putesu și învăţându-i atât-cu. 
vorba bună cât și cu metoda, pedagogică a nuielei, rugă- 


ciuni, cântări, cititul și scrisul. Brau șeoale cercetate numai. : 
debăjaţi, nu şi de fete, — ai ou în-mod:obligator= Impre- - 
jupanaa.că mpdeşiii eanfori:delasate- au. devenit daacălia:; ' 


conțribuit ca ei să ae numeastă. „diaei“. 


Bunieul. meu, fie. iertat, era „fecior dée-popă“. Ga. elev. 
de: prima elasă-gramatiaă la. liceul: din Blaj, a:rămas'orțăn: ` 
de.:tatăl său, care-a murit în: holera din.1846; Așa apond ` 
putut: să-şi mai continue studiile. ei s'a- întors la-casa-pă: ; 


rinteaacă.. Atâta ştiinţă şi-a: agonisit totuși, ca peate-câţiva: 


ani. săifie.ales .„diaa! într'al şaptelea.:sat, în': comuna: Dë, . 


rogul unguresc din judeţul: Tarnava-.mieă. Ga dier. eb.. 


218: 


cânta în biserteă și „învăţa pe copti buchile“. Pentru skya 
dăscălească primea câte cinci „copuri“ de.bucâte de fte- 
care copil. Dacă și în această comună mică, neînsemiată, 
exista o așa-numită şcoală, cu atât mai vârtos vor fi ext- 
stat în satele românești mai mari. Bătrânii din. copilărtă 
mea mi-au arătat chiar şt casa care înainte de 1648 served 
drept școală în comuna Cergăul mare, o casă mică, dto- 
perită cu paie, în care să fi încăput 20—30 copii îndesâți 
ca sardelele în cutie. imi povesteau și de „diacul' căre le 
smulgea urechile de câte ori nu-și știau lecţia. Odată pe” 
an, bunicul meu avea ei inspecţie. Protopogul dèla Dieto: 
Sân-Mărtin când făcea viaitaţii canonice asista şi la lec- 
tiile lui, rămânând totdeauna îndestulit cu progresul reá- 
zat. Odată numai, l-a înfruntat amar: când la grinda casei 
ce servea de şeoală a văzut atârnată o bucată din —'3lă- 
nina diacului. A fost o înfruntare meritată, pentrucă,  $eo- 
larii nu puteau fi — și cu oehii la slănină şi cu mintea la 
carte. Felul cum bunicul meu a ajuns „diac“ pare a ne dă 
geneza acestei numiri, generalizate în întreg Ardealul, «i 
slujbei de cantor. Aproape toţi şcolarii cari, fte din pri: 
cina că au căzut la examen, fie din alte pricini, îşi între- 
rupeau studiile şi se reîntorceaii la căminul părintese, 
ajungeau cantor-învăţători. Blevii liceelor se numeau -pre: 
tutindeni „diaci“ din cauza că învățau limba latină, care 
ungureşte se numea „diák nyelv“, numire, care li-se tecu- 
noştea și în calitatea lor de simpli cantor-învăţătomi. Bu- 
nicul meu Li la vârsta de 75 ani îmi recita fragmente în- 
tregt din Salustiu, în latinește. Coneluzia: în Ardeal au 
existat. școale românești și înainte de 1848, șeoale primi- 
tive, bine înţeles, în cari băieţii învățau rugăciunile, iar un 
număr disparent al lor şi „buchile“, adică, cititul şi sertsul. 
Şcoale cât de cât sistematice existau la Braşov, Cernat, 
Săcele și în unele comune grăniţerești. La aceste șeoale 
examenul se făcea în cadre solemne, cu public imens, cu 
laude și apluuze, după obiceiul timpului. ` e 
Ip afară de lteecle din Blaj ai Beiuş românii mai 
aveau un institut teologie la Arad, apoi, şcoală preparan- 
dială cu un curs de şase luni la Sibiu, Degpre cea din 
urmă, Gazeta de Transilvania în numărul său din 4 re. 
bruarte 1846 serie, că „pe lângă necontenitele osteneli ale, 
dlut director 'naţional şi protopop Moise Fulea şi a, dlui 
teolog ef protopop loan Moga, de ur mai lung restimp de 
ant aduce fulosurile așteptate“. Insuşi faptul existenţei unui 
institut preparandial.e o dovadă și a existenţei şeoalelor 
sătești în Ardeal. SEN E 
Bipsa unui itistitut teologie“ se simţea și la BEN Y 
Episcopul Vasile Moga a cerut în acest scop contribuie 


9 


credincioșilor, cerere, care n'a rămas fără cuvenițul ră- 


sunet. „Căldura eu care s'au arătat şi până acum mat mulți — 


pentru punerea în lucrare a planuli arhierese, — citim în | 


acelaş număr al „G. de T“. — este îmbucurător destul. 


Pildă mai proaspetă avem în trei economi de oi din Satul- ` 


Lung: Niculae Pană, Radu Manole et Zacharia Pârvu, — 
cari insuflaţi de a vedea seminarul din Sibiiu cât mat cu- 
rând deschis tinerimei de credinţa răsăriteană, spre acel 
sfârşit dădură în mâna preasfinţitului părinte episcop două 


sute galbeni împărătești. Frumos dar şi frumoasă râvnă 


aceasta. Cerul să binecuvinteze ostenelile acestor oameni, 


. precum au binecuvântat odinioară făina şi untul de lemn E 


al văduvei“. S 


Io 12 Martie 1840 „Gazeta de 'Transilvania“ publică o. | 
„înştiinţare şcolastică“, "adică un concurs pentru ocuparea `" 


postului de învăţător în satul Cernat, districtul Braşovului, 
sat cu şcoală românească încă dela 1800. Dela rejlectanţi 
se cerea — „pe lângă celelalte neapărat trebuincioase atri- 
buţiuni, cunoştinţa temeinică a limbei româneşti, nemţești 
şi ungurești, între care are a se procopsi tinerimea româ- 


nească, de legea răsăriteană neunită“. Plata învățătorului - 


s'a fixat în suma de 300 florinți de argint, o plată Ge nu 


aveau, poate, nici profesorii liceului din Blaj. Bune lefuri 


vor fi avut şi învățătorii școalei româneşti din Brașov, faţă 
de remuneraţiile „diacilor“ din celelalte sate ale Ardealului. 
In condicele unor parohii se găsesc însemnări despre 
„igaamenele* de fine de an a șceoalelor din acele timpuri. 
Am văzut şi eu câteva însemnări de acest fel, una la căl- 
eâtul protocolului botezaţilor de cutare preot cu aptitudini 
de cronicar al întâmplărilor vremii. Despre . exanienele 
școalelor mai însemnate se publicau elogioase cronici în 


„Gazeta“ și în „Organul Luminării“, atât despre cele se- : 


meatriale, cât şi despre cele de sfârşit de an. 


La şcoala românească din Brașov-eetate, înfiinţată și 
susținută de negustorii-membri ai companiei „greceşti ro- 


manizate, în anul 1840 examenul semestral s'a ţinut în zi- . ; 


lele de ? şi 8 Februarie. lnregistrând acest examen, Ga- 
zeta reproduce cu îndreptățită mândrie declarațiile unor 


străini cari mânați de curiozitate au ţinut să participe şi. 


ei, Aceştia spun, că „tinerimea românească nu numai este 
_ isteaţă, dar şi frumoasă. De lângă toată vioiciunea ei fi- 
rească, ea prin acurata păzire a legilor şcolastice se poate 
dumeri foarte bine, fără ca să pătimească cât de puţină 


restringere acele puteri ale duhului, cărora încă din această... 
fragedă vrâstă se ES a le lăsa sbor şi desvoltare 


slobodă-“. 


-244 


DN EE 


Numeroși tineri dupăce terminau școala românească 
din Brașov se însecriau la gimnaziul romano-catolice. „Râvna 
şi purtarea lor“ şi în gimnaziu era „cu totul dorită și aștep- 
tată“, un fapt, pe care „Gazeta“ îl înregistrează cu „dulee 
mâpgăiere“. In prezenţa unui numeros public, la acest gim- 
naziu examenul a avut loc în zilele de 25 ei 26 Februarie, 
cu un strălucit rezultat. Interesant e să se ştie, că deși 
gimnaziul era romano-eatolie și unguresc, — „ideile cele: 
mai folositoare și mai scumpe școlarului român Lee îm- 
părlăşeau românește, ungurului ungurește, neamţului nem- 
Tester, — împrejurare care a contribuit la neaşteptata cre- . 
ștere a numărului şeolarilor români. 


De altfel, elevi români avea și gimnaziul romano-ea- 
tolie din Sibiu. dar, în proporţii mai reduse. Coreapon- 
dentul „Gazetei“ constată cu durere, că în clasa întâia din 
10 elevi numai 9 sunt români.. Cu neînehipuită mândrie con- 
stată însă și faptul că „dela poezie numărând în jos 21 ti- 
neri români avură eminenţii din ştiinţele lor date, iar din 
aceștia câţiva căpătară „praemia diligentiae“. Gui lacob 
Bologa î-s'a dat premiu îndoit, după declaraţia plebanului 
director „ut sciat mundus te fuisse hujus gymnasii florem, 
et exemplar 'virtutis“. La serbarea de fine de an din 14 lulie 
1840 a gimnaziului din Sibiiu a luat parte și episcopùl Va- 
sile Moga. Împrejurarea aceasta a contribuit ca cea dintâi 
„oraţie“ să se facă în limba românească. 


l Cu prilejul examenelor semestrale dela Institutul teo- 
logie din Arad tinerii şcolari au sărbătorit pe „domnul 
primar. profesor Patrichie Popescul, ierodiacon din Sfânta 
Mânăstire Hodos", Serbarea aceasta a fost dovadă a fe- 
lului cum „sunt a se prețul ostenelele“ — acestui prea-. 
vrednice institutor. In ziua de 26 Februarie 1840 el a pus 
fundamentul unei biblioteci, de care tinerimea până atunci 
era lipsită. Pentru augmentarea acestei biblioteci a lansat 
un călduros apel către întreg publicul românese, apel pu- 
blieat în numărul 19 al „Foii pentru minte“. ` 


Şeolari români avea ei liceul piariștilor din Cluj,. 
precum şi alte licee ungurești ardelene. Numărul lor era : 
mie în proporţie eu cel al locuitorilor români, dar totuși, 
destul de mare, ca împreună cu cel ieşiţi din şeoalele Bla- 
jului să,dea naţiei pentru anul 1848 o pleiadă de oameni 
luminaţi, cari să ţină piept evenimentelor și să deschidă 
cărările viitorului. 

Așa modeste cum erau, şceoalele şi — „quasi-șeoa- 
lele“ româneşti ale Ardealului au fost premergătoarele șeoa- 
lelor de mai târziu. Au fost baza, destul de solidă, pecare 


z215 


oamenii Leet din ele puteau să clădească măreţul edificiu ` 
“ăbeulturt: naţionale. Şelalele met 'însemhate "ei: ședalele ` 
seevuhdare au:dat conttngental de „preoti“ st: „dtaet“; curt 
la rândul 'lor':au:împrăștiat: sămânţa idealismului şi o spé- 
vanţei în' vtitor:;pe:'toată plaiurile ‘ardelene: Sr din puţinele 
exemple: ce le-am adus, se poate constâta că Ardeéio ro» 
mânese:! în jumătatea primă a 'secolului trecut muncea din 
greu, luptând eu obstacole: dei: tot felul. Evenimentele ce 
Sou patândat au dovedit:eă munca aceasta wa fost aadarnică: 


si Dei ar? SEPTIMIU POPA. 


1 


H 
ai 


Cum era odată... 
— af mamn 


In ajunul Adormirei Maicii Domnului, observam cum 
inteleeţualii unguri, câtă brumă erau în Blaj, se grăbiau, 
grupuri, grupuri, spre casina lor. 


Vor fi având vreo serată, mă gândiam, cine ştie... 

Dar cum dormeam cu geariul deschis, am desluşiţ 
“sgomotul până târziu în noapte. ` | SSC EE 

“Va fi bătut ceasul — îmi şoptea un înger bun, la ure- 
' chea dreaptă, dar îngerul cel rău îmi şoptea la urechea 
stângă: See, prietene, şi dormi, e cel mai cuminte 
lueru, vorba lui Heine. - Ee Sa ' 
l Şi cum, de obiceiu, îngerul dela urechea stângă ră- 
mânea biruitor, am închis ochii, în evoearea odihnei mân- 

tuitoare. O. Sg ' S Po TE 

Toată lumea era concentrată şi asvârlită în gura de 
joc a tunurilor, întrun măcel cum nu sa mai pomenit, şi 
nu ştia pentru cine luptă şi pentru ce? 

Ce aveam noi să ne vărsăm sângele, pentru ca să ne 
plecăm și mei mult sub fureile eaudine, când Mauro îşi 
va fi făcut datoria, sub un steag, cate ou eră al lui? 

Se răriseră rândurile... satele erau pustii... numat 
oamenii tagmet clericale şi invaligii mai rămăseseră... 

La cea dintâi scăpărare a fulgerului incendiar, ne 
gândeam cu toţii: de-acum s'a isprăvit! A venit potopul, bi- ` 
ruim sau murim. st EE 

Nădejdea, care plutea în înălţimi, ca o stea abia m- 
trezărită, se cobora tot mai jos. O vedeam acum, luând 
trup, oferindu-se tuturor necredinctoșilor spre vedere. | 

Dar ne-am pomenit din vis, mai:târziu, după doi ani 
de încăierare cumplită, că Munţii îşi păstrau aceiași înfă- 
țişare_ de Sfinx... l 

Ce rost mai aveau privilegiile noastre clericale? Cum 
mai îndrăsneam să stăm la adăpostul vetrelor, când toţi. 
ai noştri se prăpădeau cu zile, sub copitele calului uriag 


din tabloul lut Stuck? ` 
x 


EA 


lngerul cel bun îmi șoptea la urechea dreaptă: Dormi 
liniştit! Carpaţii implacabili se vor face una cu pământul, 
încă în noaptea asta! Dormi liniștit! 

Cu ochii închiși, revedeam Visul lui Detaille.. 


Soldaţi dormind, cu puștile în piramidă, visând învol- " 
burarea încăierării și a morţii. Și visul lor se proiecta pe ` 


bolta cerului, în contururi aeriane... 


Probabil, dorobanţi! noștri vor fi durmind și ei, pe la- 
„trecători, eu puşiile în piramidă, gata să se avânte peste : 


piscuri, în mijlocul zorilor. 


Se vor încinge ai ei în hora cea mare a biruinţei şi .; 


a morţii. Atunci lumea se va clătina din vechile ei temelii 
și un nou soare al libertăţii se va ridica peste o lume nouă. 


Toate discuțiile dela Bucureşti, eu câţiva prieteni, la ` 


„Cei şapte Şvabi“; la biroul modest al „Ligei culturale“, 
sau la Pavilionul austriac al Expoziţiei, prindeau aripi, şi 
încercau să sboare. Ne amăgiam și noi cu vraja unui vis, 


în care nù credeam decât pe jumătate. Poate nici atât] ; 


Bra o rezervă sufletească, un punct de sprijin, în lupta 
grea şi neîndurată a vieţii. Bra basmul popular fermecat, 
~. în care Făt-frumos isprăvește, totdeauna, biruitor. Bra ve- 


derea clară a oamenilor superiori, pe cari Dumnezeu i-a 


trimis în lume, să ridice pe taţi cei orbi şi necredincioşi, 
deschizându-le ochii și ridicându-i de subsuori, ea să vadă 
şi ei, odată măcar în viaţă, culmile. 
a Za 

Aţipisem ? l ` 

Visurile mă învăluiau, legănându-mă, ca pe un copil. 
Desluşiam vălurile. lor diafane, zimbetul Cosânsenei, care 
îmi mângăia fruntea înfierbântată. 


‘Atunci m'am pomenit, deodată, în pocijerări şi ţipete, 
ce răsbăteau prin geamul deschis. 

Reveniam la realitate. 

inchid ochii, să reiau firul visului drag, cum încercam 
întotdeauna, când regretam distrămarea unui vis. 

. Poate reuşiam. 

Dar la urechea stângă, îngerul cel rău, începu să chi- 
cote, ţipându-mi în bătaie de joc: 


— Nu te emoționa, seumpul meu discipol! La urma 
urmei tot de gasul meu vei asculta! Ai văzut, în vis, cum 
Carpaţii îşi îmbie trecătorile, să vină dorobanţii salvatort? 


Să spunem că este un vis adevărat. Tu crezi că îl vei ` 


vedea aievea? lți închipui că netnviusele trupe dușmane 
nu vor strivi, -sub pumnul lor de fier, această încercare de 
evadare a unui neam ce se împotrivește destinului impla- 


z718 


i 


cabil? Crezi tu, că un Haiser; care are azi în mâna lui 
soarta omenirei. se va împiedeca de rezistența unor vi- 
zionari? Praf şi cenuşe se va alege de voi ai de neamul 
vostru. Toată credinţa voastră se va spulbera în vânt, ai 
va fi prea târziu, când veţi vedea realitatea! 

Vino cu mine! Să vezi cum temniţele gem de acest 
soiu de oameni, cari se hrănesc eu himere, până se izbesc 
odată cu capul de 'părete. Atunci își deschid ochii, dar e 
prea târziu! Acolo vei ajunge şi tu, şi toţi tovarășii voştri 
de gânduri, cari în loc să-și bage minţile 'n cap, vizează 
cai Wee: pe păreți! 

e fa l 

De data asta, îngerul cel rău, vorbea la urechea sur- 
dului. Biruințele lui de niai nainte, se năruiră într'o clipă, 
şi mă pomenil fipãnd ca dintr'un adâne de peşteră: Pleacă! 

Bra în zori. 

O ceaţă uşoară, ca o pânză de patanigin wäre la 
geam. 

Inchisei ochii, încercând să mă mat afund niţel în va- 
lurile vrăjite ale. viselor. 

Dar visele de dimineaţa nu au adâncime, ei numai 
strălucire amăgitoare. Ble vin ai trec repede, atingându-ţi 
abia fruntea cu vălul lor diafan. Se joacă cu ţine, ca cu- 


„un copil, şi când să întinzi mâna după ele, au și dispărut... 


Totuş, când soarele răsărea, un vis luminos mă luă 

în atăpânire. SÉ 
, Degiuni fără dă se înșirulau, cu coifuri şi pla- 
toşe. scânteletoare, în lumina soarelui. : 

Comandantul își rotea, cu mândrie privirea peste tru- 
pele neodihnite, cari au purtat din biruinţă în biruinţă vul- 
turii de bronz. Mai aveau un mic salt de făcut, şi a lor 
era stăpânirea lumii. Dar. conducătorul ezita încă. Apoi îşi 
ridică privirea, din nou, asupra legiunilor, trase spada ară- 
tând în direcţia știută, fără să spună o vorbă. Legionarii 
se năpustiră asupra lui, ridicându-l pe scuturi, în chiote 
prelungi, apoi porniră spre râu. : 

„Cunoşteam şi în vis, râul şi pe comandantul, care 
mergea în fruntea legiunilor biruitoare, cu privirea fulge- - 
rătoare, cu buzele strânse, EECH printre dinți, ca o 
divinitate a destinului: . l 


` — Alea jacta est! ` 
AL, CIURA 


219 


Monografia comunei Wide (jnd. Trei seanns). 
1. Aşezămintele bisericeşti din Văjeele. 


In pădurea de brazi dela marginea apuseană a şoselei ce în- 
_eunjură Văleelele, am găsit resturi de zidărie din prima biserică a 
acestei comune. Bătrânii satului vorbese de ea. Cereeţând lucrările 


ce se referă la lăcaşurile de rugăciune din Ardeal, am găsit, din fe- “A 


ricire, date foarte importante. 

ba pagina 95 din preţioasa lucrare a protopopului si asegorului 
consistorial Mateiu Voileanu: „leoane din viața bisericei“. Anul 1804. 
(Sibiiu 1925, tip. arhidieeesană), găsim sub titlul EE din Vâlcele“ 
(Bl&patak) următoarele ` : ~ 

Hagiul grece Anastasie Vulcu, neguțător din APE a vidieat la 
Dăleele, uude, Geobabt venea să se caute de heteguguzile care-l su- 
părau, loe de înehinăciune pentru el şi neamul său, precum şi pentru 
alți evlavioşi ereştini din țara românească care veneau la aceste ape, 
şi veneau mulţi hoieri din, Principate. Deneau Români creştini orkodoat 
să se închine, la bisericuţa din Dălcele şi din aatele mărgipage, vechi, 
'Arpalac şi Hăghig. Hagiul eerut-a slobozenie dela Guberniul de atunci 
şi pentru a fi eercetată de evlavioşi şi pentru a se aproba ea alternativ 
preoții din suszisele comune să facă slujba sfântă în bisericuţa lui Vulew 
din bălegle, 

În şedinţa consistoriată din 12. Aprilie 1804 se dă opinie favo~ 
rabilă. Biserica deci, din Dăleele, datează dela. 1804 şi a. fost ridiaată 
de: Vuleu dg Braşov, probabil şi. eu concursul alton vizitatori, mai ales 
drept credincioşi. din Pringipate. 


Zidirea bisericei din Văleele (Elópatak} 


Actul privitor la zidirea bisericei din Vălcele poartă Nr. 377 o 
este transcris la paginile 95 şi 98. al: lucrării citate mai sus. 

„Prin milostivul. Decret gubernialicese din 18% Martie a. e. Nr. 2203: 
pres; 13. Aprilie a. c. cererea (preces). Anastasie Hagt Vulcu, greculni - 
dela Bragov şi fundatorului bisericii din Blâpatal, despre aceea jë- 
cută, ca locuitorii acelui loc să se îngăduie. a umbla. întrânsa şi să se 
dea slobozenie ca parohul dela Arapatae şi Heghig, odată adecă unul 
şi de altă dată altul cele sfinte întrensa să se slujaseă, cu acea rån- 
duială să se împărtășească Cunsistoriumului, ca până la sfârgitul lui 
Aprile informație şi opinie aceluia Înălțat să se trimită despre aceea. 


SC 


merit să se refelbtaacă | H Guberriliitti pe linga intiareâreă tmpår- 
tăşitet Insta. pretuni de ratie ce diiţiă d ge îti pomeniti loc 
Blâpatali st găaebt fathilii statoriiteg” rhiiliă ei peătă vară este totdeauna 
adunare: mate dë: oameni Hălhavi şi alliitittălea Gent nitărirea' săhă- 
am la folositoare apă acră ce se află acolo ral cti satia dih Bien. 
precúm şt! dt: petitia” fară” rămărităseă” deni: lara despe” af parte 
pomenita biserică, precum fără nici o gicutată şi eidel? ` ai lötuitó- 
rilor dër: aeolo sam (Rm: aya şi a ge țihea' prin ajitărul! GI 
fondator şi a attor fiestietidë bine; dè eat! perithu zíkà' abă' acră nice 
odată nu va fi liaii. see poate, Gänsen!" at sdtoti' dik‘ ateste 
pricini cererea: nomenèt fândator cu atâta mai tare ap H vrednic de 
reflexie, încât casete dispit care ebte” vorba dățiădiitii acolo se îm- 
preună: ci liotasot! Hkeméakegég cu Arăţiatătităt, Ge care adăcă' a 
așa şi dé atât! Wek parochti se d. gë pehtehăă' sünt Wat 
asemenea: dèpäbtáe dét aMiândouă aceleă' btaăiiai: dă nir pot umblă 
la dânsele: pietii: mtâejăiietia cea sufletească, nice" aceiă' locuitori; 
nice: muljimitiai. căii stati: obbithhit a se aduna acolo la Borviz.“ 
înc. „Hip? : uiRdepBeie* rGH Reelesiarum Transilvanico 

— Dismnikomr. . iim Abehidiàconatum pro. complemento 
liinat Rdeentser: Foc iaatificr1M Ai Ano 1768, clementer elargiti, 
per demandahan ab: Heketder? Heem: Qăzetiito: medio ` gratiosâium sub 
Nrs 1610-et 3328 ami 18585 ciăitiilătit: decretorunt mixtam Commis- 
sionem sub: ovdiierito Paasrăiti ct iiaiitidcitone" exmisăi ab eodem exc. 
comnilaa.: ekattbar irigsosanitie:: alirane Doski suscebias et terintnatae“, 
publicet dé: Bel Cigar ca BAS t, Fisa tit din Ko pay; wm. ; 
găsim $ 


jg egra odtis Ma iertare “Late Cite . 
Wem A Mai pareau etil Këpp: 


RK 
Ne : Es H 
Agbieg- |. 
tabe E a: 
18005 pE F ; 
SS Dë 


Rélinquitur proca- 

EE neoaequisi- 

ate tae matris 

AE E E matria 

a e 

t S Si tăi HONG pur E 

i SC feet, secus a fure- 
7. |: tione privandus., 


‘att | e 
MA 


i De pópa babă ta părtel 
Ke et hss g| pagi hujas jurisdte- 
i Aha thy sah SE 188; RPN a EES tioni “ad sedèth sax 
S Ab , EEE, ; Cibmiensem spec- | 
i de , A i a tantem. 


Din cele de mai sus rezultă că prima biserică ereştină ortodoxă 
din Vâlcele, judeţul Trei-Scaune, a fost ridicată în 1802 sau 1804 de- 
neguţătorul gree Hagiul Anastasie Vuleu din Bragov eu banii săi şi 
a celor ce veneau la Ellâpatah să-şi caute sănătatea. Între aceştia 
erau şi Români din Principate. 

Slujba o făcea când preotul din Arpătac, când cel din Hăghig, 
biserici ee dupăicereetările şi docu- 
mentele găsite, existau încă dela 1790. 

S'a cerut îngăduire gubernială 
ea locuitorii să vie la această bi- 
sericuţă. 

O grămadă de cărămizi ce 
marchează incomplet temelia bise- 
rieuţei lui Dulcu, am găsit-o în pă- 
durea de brazi din apropierea sta- 
bilimentului băilor. 


w 


N 1 A, 


Biserica creştină ortodoxă din Văleele. 


Nu ştim prin ce împrejurări acel lăcaș sfânt a fost desfiinţat gi 
adus în această stare. Nici amintirea bătrânilor, nici o carte, nici un 
document nu ne-a putut lumina în această privință. Bănuim însă că 
multe din icoanele [şi eandelele bisericuţii lui Vuleu au fost aduse în 
actuala biserică ereştină ortodoxă din Dălcele. 

Li A + 

Şi acum să trecem să ne ocupăm pe larg de actuala biserică 
greco-ortodoxă din Vălceie. Lăcaşul acesta sfânt se găseşte așezat la 
NNE., la marginea şoselei naţionale Feldioara—Bragov—Uălcele, lângă 


222 


podul de lemn dela poarta de Vest à ariei baier Valeeie, lângă âpă 
Vălcele. Biseriea are formă patruunghiiulară, lungăreaţă, oblongă a 
naiei. În partea dinspre NNR. se termină cu un semieere. Forma este 
acea descrisă de Cont. apost. Lib.. Il. C. 57, forma eprăbii lui Noe, 
a templului lui Solomon şi a vechilor basiliei. Stilul e kel al vechilor 
biserici cregtine. j 
Locul bisericei e îngrădit spre şosea cu un zid de piatră intre- 

rupt de 2 porți de fier: una mai mică şi alta mai mare. Biserica e si- 
dită din cărămidă. E susţinută de 5 bolți şi e acoperită cu ţiglă. Pe 
acoperiş se poate ceti 1910. Turnul care e deasupra intrării principale, 
partea SSV., e acoperit cu tinichea. Pe acoperişul turnului se poate 
ceti 1848. Turnul poartă deasupra, o frumoasă cruce de forma aceasta: 


Pereţii bisericii nici la interior, nici la exterior nu sunt zugrăviți. 

Strădania. slajitorului Domnului. dela această biserică şi a drept- 
credincioşilor este ea eu obolul dat de autorităţi gi din cei iubitori ai 
Bisericei să se augrăvească acest lăcaş ce cu drept cuvânt trebuie 
considerat de o importanță mare istorică. 

O inscripţie bine păstrată, pe marmură neagră, aşezată deasupra 
` intrării principale dinspre gosea grăeşte pe limba sârbească şi româ- 
nească (cu litere cirilice, Sârbeşte 1/, din stânga, româneşte:!/, din 
dreapta) următoarele : 

„intru mărirea lui Dumnezeu de viaţă dătătorul şi prea fericitului 
Tată ceresc, Fiului şi Sf. Duh. 

S'au zidit Biserica aceasta întru pomenirea sfântului măritului Mu- 
cenie Teodor Stratilai, prin creştineasca, bună osârdie, a drepieredin- 
ciosului Prinţ al Serbiei Milog Teodorovici Obrenovici, la anul dela fa- 
cerea lumii 7957. Lui Dumnezeu mărire 1843“. 

incă o inseripție pe piatră găsim în peretele nondie al altarului 
(deasupra proscomidiei). B un pomelnie probabil familia unui donator 
vrednie de negtearsă amintire : 

Vasilichia, Luminată, Mihalachi, Vasile şi Neamul lor, Morți, 
Gheorghe, N-lae, Inchinaţi, Teodor Petre, Zoe lon şi Neamul lor. 

Numete Vasilichia îl găsim brodat şi pe odăjdiile preofeşti. 

Hramul bisericei este după cum se poate vedea după inscripția 
de piatră dela intrare şi de pe antimisul bine păstrat, Sf. Teodor Stra- 
tilat. Antimisul e dat de A.$aguna şi din documentele şi notele găsite 


223 


zelt că ag “eodor Śtratilat şi numai ei este hramul e din 
Văleele. 


, Nu ştim când s'a făcut târnosirea bisericel, de. câtre cine ai ce 
| fețe imporianiețăjosrjeesi, şi laice au luat parte. Dl;protopop. Popovici, 


senator al jud. rei-Seaune, ne-a spus că are cunoştinţă câ târnasirea 
bisericei s'a făeut în 1870 de Miron, Romanul, Jon Moga, şi D. Colto- 
feanu. N'am’ găsit niei un document în acest, sens. Nici planul. „după 


a dat Gill Miloş Teodor Obrenonici din Sârbia, dernie care, e. pope- ' 
neşte inseripțiă principală a "bigericei şi al cărui „portret se găseşie Dé 2 


biserică feumos” şi bine păstrat. Biserica este bine luminată de opt Je- 
reâtre niati, una "dela 'altar şi una mică din peretele nordic al altarului 
(înspre curte). Ba are două intrărj: Una laterală, dinspre şosea, pe 


unde vine de obicei poporul vizitator al băilor şi bărbaţii localnici şi. Sr 


una principală pe unde vin numai femeile (intrarea dinspre SSV). Pro- 


naosul exterior are patru stâlpi prismatiei de cărămidă. Pardoseala lui + 


e tot de cărămidă. 


Din acest pronaos printio stàġüră uşă de lemn eu două aripi, fără À A 


nici o sculptură sau importanţă artistică, se intră în pronaosul interior. 

In pronaosul interior vin numâi femeile localnice. In protocolul 
la care facem mereu apel m monografia noastră, găsim că D. Mazere 
dela Braşov în 1858, desparte biserica în 2 părţi: una pentru femei şi 
pentru vânzarea lumânărilor. 

In pronaosul interior se găsese câte 12 strane pe; lături, de lemn 
simplu, un va de aramă pentru botezul: copiilor (baptister). Pe pere- 
tele răsăritean o icoană frumoasă şi veche de lemn reprezentând Irr- 


vierea Domnului. — In planul de jos al icoanei, la dreapta: Tret femei A 


dintre cari două eu vase de aur în mână; la mijloc: Maica Domnului; ` 


la dreapta doi îngeri. Deasupra; mormântul sfânt. In jurul mormântului 
uri soldat cu fes roşu, patru soldaţi romani în zale aurii, dintre ei doi 
au paveze, “unul e cu.lance; unul e căzut jos, unul doarme. Deasupra 
mormântului, într'o lumină galbenă aurie, Isus Cristos eu steagul în 


`, mâna stângă. La dreapta, colțul de sus al icoanei, se vede Golgota A 


într'o' lumină închisă ei tristă. Ga colțul din stânga: Muntele Măslinilor; 


sub munte, patru femei. leoana e pictată pe lemn eu culori de apă. E E 


o frumoasă şi interesantă lucrare de artă. Nu pbartă nici o inseripție. 
In acest pronaos se mai găsese şi alte icoane. dar cari nu pre- 


zintă nici interés artistic, nici istoric biserieese. Dia pronaosul interior 


duc două scări una la clopot şi una la corul bisericei, 


Bl este despărţit de naos print’ un perete mte de scânduri CS are 


o ieşire mediană. 
Wa urma). 


Dr. OD. "APOSTOL, 


i 


şi protopop ILIE PAȘTINĂ. ` 


La 
EH 
îm 


Mişcarea culturală. 


gn 


In (ară. 


Reviste și sezlitori. „Gândirea“. întră în anul al optulea de darie 
revista eare ne-a obietanit să fim tot mai pretenţioşi când e vorba de . 
forma artistică subt care se prezintă o publicație literară la noi. Năs- 
cută la Cluj, în conditii tehnice modeste, mutată în grabă la Bucureşti, si- 
lită de nevoile editoriale ea şi de atracţia unui cere întreg de prieteni 
întru seris, Gândirea a îmbrăcat, din an în an, chiar dela un număr la 
altul, forme tehnice tot mai deaăvârşite, dela coperta albă cu reprodueţii 
artistice până la paginaţie şi ultimul șir de petit. In scumpetea de azi 
a tiparului şi a hârtiei „Gândirea“ poate fi socotită, cu adevărat, ca o publi» 
caţie de lux. „Cultura Naţională“, unde s'a tipărit după mutarea dela 
Cluj, ca şi atelierele „Fundaţiei Principele Carol“, unde se tipăreşte de 


. wei ant, se pot mândri eu caetele lunare ale „Gândirii“, lar tiparul ee 


aşterne pe cea mai bună hârtie pe care sa tipărit până aeum vreo 
revistă la noi. (Gândul jirese ce ar trebui să se lege imediat de aceste 
constatări ar fi: Nu e mirare că, cel puţin pentru forma artistică în eare 
se prezintă, revista intră în casa fiecărui intelectual român, mai ales 
că numărul se vinde numai cu treizeci leil) 

Revista intră în anul al optulea de apariţie după o viaţă destul 
de sbuciumată. Cei cari trudese cu editarea el nu sunt îmbogăţiți de 
răsboiu, nici vr'un Mecenas nu știm să se fi apropiat cu blagoslovirea 
lui înțelegătoare de frământarea tinerilor scriitori grupaţi în jurul ei. în 
cursul apariţiei, de şapte ani adeseori a fost nevoită să facă pauze 
mari, să „apară cu întâraieri, neplăceri de cari, se poate, să nu fie cru- 
iată nici în viitor. 

Dăinuirea ei în grele vremuri pentru serisul românege nu ne im- 
pune prin greutăţile pe cari le-a biruit, ei prin talentele pe care le-a 
grupat. Este evident — dovada o avem în atâtea alte publieaţii efe- ` 
mere, — că greutăţile de acest fel nu sunt biruite decât âcolo unde e 


- 


talent, putere de erelaţie, unde e imperioasă necesitatea. de-a se îm 
părtăşi în formele artei. 
` “Totdeauna la noi revistele au luptat cu mari greutăţi editoriale şi 
totdeauna au rezistat numai acele în jurul cărora a fost-o întreagă gru- 
pare literară, talente reale, care aveau ceva de spus nobel lor, Când 
gruparea şi-a împlinit menirea, sau când, din alte cauze, ga împră- "A 
ştiat, — revista. a încetat. Cine s'a gândit la noi că şi o revistă ar putea 
dătuui în temeiul unei înțelegătoare eomerelalizări, cu reclame, anun- 
furi, mare publicitate, — şi că în ea ar putea să se urmeze scrisul mal 23 
„multor generaţii de scriitori? La noi aproape fiecare grup de seriitori Kb 
talentaţi au trebuit să-și întemeteze singuri revista. (Nu pomenim de ră 
cealaltă categorie, a acelora ce gau crezut doi-trei ani poeţi sau pro- `; 
zători. Şi ei şi-au făcut, de obieeiu. revista lor, dar nu la ei ne putem i 
gândi făcând aluzie Ia o mare revistă literară, editată după normele ;; 
comercializării.) 
Intoreându-ne la „Gândirea“ vom afirma, deci, că ea a putut trăi ` 
şapte ani mulțumită talentelor grupate. în jurul ei. Dacă n'ar avea încă ; 
mult de spus, revista va birui şi mai departe piedecile ce i se vor * 
niai pune în drum. F 
"Şi, mi se pare că vor avea. Unii sunt proaspăt sosiți, alții, tnte- ` 
meietorii — (ei lărgese mereu cercul preocupărilor. Nichifor Crainic, 2 
unul dintre cei dela începutul grupării, nu mai serie, de-o vreme, — - 
versuri, dar publică articole de adâncă pătrundere şi largă concepţie K 
în legătură eu analiza sufletului românese sau cu mișcarea inteetuală ~ 
contemporană. Artieolele-studii asupra laturei creștine a vietii romå- z 
negti au atras atenţia multora, ca și acele asupra tradiţionalismului. Ca $ 
forță organică a serisului național, ultimul lui articol, de comemorare a`: 
lui N. Bălcescu (Nr. 12), are părți de înaltă elevaţie. E 
Cezar Petrescu, întemeietorul încă dala Cluj al revistei, a trecut 2 
dela schiţă ei nuvelă la roman şi drumul lui desigur duce încă înainte: i 
Cu întâele volume şi-a câştigat loe de frunte între prozatorii tineri, : 
continuând buna tradiţie a serisului românesc. lar în nenumărate ero- 7 
nici el s'a străduit să ţină mereu în contact pe eititorul român cu mier 3 
carea intelectuală şi literară din străinătate. “i 
Bucian Blaga de o vreme nu mai publică în „Gândirea“, deşi e. 
alt întemeietor al ei, —'dar pe den nu-l vedem să colaboreze acum 3 
niei la alte ‘reviste. „Meşterul Manole“ a apărut de-a dreptul în volum. ` 
Poesia sa unora a plăcut, altora nu. Dar nu mai încape îndoială că” 
scrisul său a contribuit şi el la strălucirea revistei. E 
Gib. 1. Mihăescu, cel mai nou, mai original, eo inspirafie mai; d 
caldă, de-o viziune interioară obsedantă, uneori chiar apocaliptică, Eh 
ne-a dat bucăţi de-o vigoare rară, într'un stil sobru, adeseori aspru Gi 
In nuvelele în eari fantazia a putut fi ţinută mai bine în frâu, ne-a dat. 4 
pagini de povestire şi analiză de scriitor de mâna întâi. 
Dacă am aminti numai aceste patru nume literare dintre cele ` 
TI 


grupate la „Gândirea“ ei încă: putem înțelege stăruința menţinerii re: 


288 | E 


vistei. Dat lor li s'au adăugat alţi seriitori, unii maivechi, alţii mat nout. 
T. Arghezi, Andrian Maniu, lon Pilat, L Minulescu, dintre cei eari aveau 
un mme literar înainte de răsboiu; D. Voteulescu, L Bueuţa, N. M Con- 
desen. dintre cei mai noui, iar proaspăt de tot, Zaharie Stancu, Radu Gyr... 


Afară de poeţi şi prozatori lucrează stărnitor aici tineri intelec- 
tuali, critici literari în formaţie, cronicari artistici: Vasile Băncilă, cu câ- 
d teva studii extrem de valoroase, Al. Busuioceanu, Tudor Vianu, R. Dragnea, 


AL Bădăuţă, Os. Walter Disch, lon Marin Sadoveanu ete. 


a Ze 


De curând s'a adus revistei acuza că ar analisá la noi. curente 
literare şi estetice din Germania. Poezia lui Blaga a fost mei demult 
acuzată ea având inspiraţie şi nivel teutonic. ‘Contactul Gu literaturile 
streine n'a putut fi evitat nici odată şi nici nu-i bine să fie. Noi știm 
însă că, după răsboiu, literatura românească, tradiționalistă, progre- 
sează chiar prin cei mai buni dela „Gândirea! şi în proză şi în ver» 
suri. Gândiţi-vă la ultimile poezii ale dlui V. Voiculescu: Hoj de „Gai, 
Sarpele (Nrii 12, 1). 

„Gândirea“, după cât ştim, n'a plecat la drum în numele pui ce. 
nach Werer, ei a unor talente reale. Şi când e vorba de talente reale 


să ne ierte că nu putem crede în: imitarea sesvilă a străinătăţii. Gelee 


a căpătat dela zei glas, va vorbi, în toate vremurile, din adâncurile 
flinții lui naționale, — căci ea ešte elementul ce-l încadrează în umanitate. 


Pot fi simpatii pentru un curent sau altul, fie că e vorba de gân- 
dire, fie de sensibilitate. Credem că uneori, în studii şi articole apă- 
rute în „Gândirea“, s'a stăruit prea mult asupra misticismulut în care 
ne-am putea gi noi încadra. 

Dar până azi tinerii gânditori dela revista bucureşteană sunt 
numai în epoca sbuciumului în găsirea drumului celui adevărat, celui 
potrivit şi cu- gândirea şi eu concepția lor de artă şi cu idealul na- 
tional, al generației actuale. Pentru aflarea acestui drum se sbuciumă 
azi la noi multe suflete frumos înzestrate cu simfire proaspătă, eu bo- 

e gate ceunoştinţi. 

Caracterul în Kee tradiționalist al literaturii, preocu- 
pările de o intectualitate mai înaltă — cercând a se. incadra în mig- 
carea gândirii, sensibilităţii, esteticei europene eontemporâne, în eău- 
tarea drumului propriu al intelectualităţii româneşti de azi — şi o nouă 
elaborave a limbei literare, ni se par cele trei calităţi distinctive ale 
scriitorilor grupaţi la „Gândirea“. 

Asupra ultimei calităţi Geen nimerit să stăruim puţin. 

e Limba evoluiază ca oricare organism viu, se îmbogățește, se. 
S perfecţiorează, în conţinut, în forme, în mijloacele de exprimare. Le 
noi, îndeosebi, limba literară e departe de a cuprinde, de a fi între- 
buinţat până la încetăţehirea desăvârșită, întreg materialul lexie. Abea 
de-aiei încolo vor putea intra în limba noastră literară atâtea elemente 
pur românești, cari până azi se puteau audi numai în cutare -colj de 


227 JE 5* 


provincie. he vor pytea încetăţeni numai talentele reale şi mai ales ta- 
lentele mari, 

_ Până la unire se făcea un cap de acuză scriitorului eare folosea E 
în proza literară neologisme, — în proga sgeriitorilor tineri ele abundă, . E 
uneori stilul e arhisaturat de ele, fără să le mai aducă cineva acuza 
că ar greşi. SC l | 

Cu apariţia lui Sadoveanu epitetul a început a încălzi, a colora, 
a nuanţa şi la noi substantivul, mai ales în degerierea naturii. Sado- E 
veanu şi cei influenţaţi de stilul lui, au păstrat însă a justă măsură în 3 
folosirea adjectivului, a epitetului. E 

Unii, cei mai mu, din cea mai proaspătă generaţie de seriitori, +4 
jac un abuz neîngăduit de adjectiv, încăreând, de e nevoe ori ba, P 
fiecare substantiv eu două-trei şi mai multe epitete. Aga că fraza, de- 4 
venind prea încărcată, e adeseori greoaie, obositoare, dând impresia 
unei vorbării nestăpânite. Și ce e mai grav, cetitorul simte că haina 
asta, pe care scriitorul a voit-o prea bogată, e artifieială, e lucrată cu 
intenția vădită de-a se distinge, — impresie pe care nu va avea-o nici ` 
odată citind scrisul cald şi colorat al lui Sadoveanu. ` ei 

dă Prea adeseori cetitorul simte că se trece dela artă la aritfietu, 

Supraabundenţa epitefului nu se întâlneşte numai în proza lite- 
rară a unor seriitori tineri, ea reuşeşte adeseori să îngreuneze înțe- 
lesul articolelor-studii ale altora, iar în presă, — amintim în freacăt — 2 
epitetul abundent a coborât în demnitate până ta tipărirea impurităților <} 
Hmbagiulei de mahala. . - -A 

Ne aflăm, desigur, în faţa cazanului în care fierbe sbuciumul pentru 
îmbogățirea limbei literare. Sbuciumul poate să ţină îneă multă vreme, 
şi suntem siguri că unele exagerări de azi sunt trecătoare. 

Ca o-notă en totul nouă în scrisul câtorva colaboratori ai „Qân- 
dirit“ relevăm militarea pentru întoarcerea la coneepţia teistă asupra 
tumit şi vieţii, îndeosebi întoarcerea privirilor spre Hristos. Unor eritici 
H s'a părut că şi această notă va dovedi influenţe ale EE şi Sen: 
sibitității contemporane streine, | i 

Dar unde e geris că în clipa în care concepția matesialiată asupra 
lumii şt vieţii teoznegte din încheieturi, singur intelectualul român nu are 
voe să se ridice de subt dărâmăturile ei? Și, scăpat de subt povata 
unui veac întreg de teorii pesimiste, bune să înfrângă avântul spiri- 
tului nostru, spre ce zări ar putea creşte gândul şi simţirea, dacă ni 
spre tmălțimile de sus sau profunzimile din noi, unde stăpâneşte ne~ 
stinga dorință după o astfel de încadrare a omului în Cosmos, care să 
aducă pace spiritului, temei solid pe eare răzimat să poată nizui spre 4 
creație? K 


k Ea 


Cea mai mare. mai bogată, mai. variată revistă Mterară-giiiațijieă 


» Viaja Românească“ dela laşi, se luptă şi ea din rägputeri cu Greutäs" 
jile editoriale. Anul 1927 l-a încheiat cu un număr triplu. e CES 


226 


Wee een T EE 


Faţă de alte reviste ea avea avantajul că răsboiul a afiat:o în 
plină expansiune. că principalii colaboratori nu i s'au imprăgtiat niei 
după unire, că şi-a putut înnoi rândurile cu puteri nouă, în! progă, tn 

versuri, în 'eviftea literară şi socială cari, dela inceput, au fost în plină 
armonie artistică cu poeţii colaboratori, cu vechea direcție a revistei. 


îm proză Mihail Sadoveanu i-a rămas, ca şi înainte de răsbotu, 
stâlpul cel mai puternice. Dacă o bună parte a critieei actuale, — aga 
cum se face la noi, — trece adeseori subt tăcere sau pomeneşte în 
câteva linii fugare — serisul lui Mihail Sadoveanu, chiar când el e 
adunat în volum, nu e nici un cuvânt pentru ca cettitorii să nu-l urmă- 
rească, să nu-l admire ca şi mai înainte. 

Im treacăt vom pomeni că două credem a fi. mai -ales, motivele 
pentru cari critica noastră trece ușor peste volumele seriitorilor no- 
ştri cari au împlinit patruzeci de ani. Noi ne-am chinuit ca o generaţte 
de scriitori să trăiască, preoeupând opinia publică, zece-cineisprezece 
ani. Dacă scriitorul a trecut peste douăzeci de ani de activitate literară, 
îl considerăm prea bătrân, epuizat, pentru a mai putea avea un rol în 
activitatea literară. O grabă inexplieabilă împinge la noi o generaţie: 
nouă de scriitori în locul celei care nici veche nu se poate numi. 


lar al doilea motiv: dacă cititorii citesc pe unii scriitori favoriţi 
şi după ce se ridică alţii, nu tot aşa face partea cea mai însemnată a 
criticilor, mai alea a cronicarilor. De obiceiu aceştia cunosc pe un 
scriitor după primul volum, mai citesc cel mult două-trei ulterioare, şi pe 
urmă pun punct notițelor asupra lui. Constatarea nu o facem noi Penty 
întâia oară, — a fost făcută de alții înainte. 


in chipul acesta este evident că sertitorui dintr'o generaţie lite- 
rară, uneori abea ajuns la mijlocul activităţii sale, e uitat de recenzigti 
ca şi de foiletoniști. Mai este jirese apoi să li se pară, aceloraşi, că 
volumele proaspete ale seriitorului nu mai aduc nimic nou. Este, într'o 
bună parte, eazul lui Sadoveanu, plin şi azi de-o EE SE 
de creiaţie. Este şi cazul altora. 

La Viaja Românească, dintre întemeietorii ei, lucrează tacă di 
Ibrăileanu, unul din criticii noștri cei mai en autoritate şi mai ponderat, 
Dintre cei noui dl M. Ralea se dovedește bogat înzestrat, o forţă ia- 
telectuală dintre cele mai promițătoare. Poeţii Codreanu şi Topârceanu, 
din vechea -gardă, îneununaţi cu premiul naţionali de poezie, colabo- 
reaază şi acum. 

“Talente noue s'au adăugat: [Lucia Maniu, T. Hotnog, lonel Teodo- 
reanu, Henrieta Stahl, Otilia Cazimir, Damian Stănoiu. Unii dintre aceștia 
au şi pornit biruitori la cuceriri. Lucia Mantu aduce o gingășie de sen- 
timent, o notație fină şi pură, a sehiţei sau tabloului concentrat. T. Hotnog 
s'a relavat, tu cele câteva bucăţi, ca un remarcabil talent de obser- 
vaţie şi bun povestitor. lonel Teodoreanu, prin cele trei romane, s'a 
avântat departe, Henrieta Stahl, în Voica, a surprins prin originalitatea 
redării vieţii dela ţară. Damian Stănoiu, cea mai proaspătă achiziție a 


revistei, pare a nu fi cunoscut greutăţile începutului. Descoperă, de- 
scrie, analizeaaă e noue ale. vieţii româneşti: frământăeile din mä, 
năstini. 

E de remarcat că toți acești prozatori tineri dela Viața Bomi, | 
nească, afară de lonel Teodoreanu, nu caută prea mare pompă în stil, 
- nu îngreunează fraza cu prea multe epitete, — scriu neforjat, necăutat. 
Damian Stănoiu are chiar un stil de o sobrietate care se apropie de cla- 
sicism. Ši, ce dă de gândit, tofi sunt talentaţi. B poate nimerit să adăugăm 
aici- că şi prozatorul cel mai talentat dela „Gândirea“, rareori îngrămă- 
deşte epitetul. Vorbim de G. C. Mihăescu. 

Revista ieșană aduce, potrivit programului urmărit dela înființare, 
în fiecare număr studii de cercetare istorieă, literară, ştiinţifică. Are 
cronici şi însemnări bogate în legătură cu mişcarea intelectuală din 
străinătate. Inainte de răsbotu ni se pare că era mai citită dincoace de 2 
Carpaţi decât „este azi, ceeace este o pierdere pentru înteleciualul k 
nostru. i i ' 

Am făcut însemnările de mai sus pentru a contribui la degtep- j 
tarea interesului intelectualilor noştri pentru o parte a mişcării literare 
şi intelectuale la noi, după unire, interes care azi abea pâlpăe In 
cercurile mai largi “Țări eu populaţie de trei ori mai puţină decât noi, 
- țări egite înfrânte din răsboiu, se pot mândri în străinătate cu zeci de 
reviste “autohtone; care dovedese nivoul superior cultural, — aga spun 
reprezentanţii lor; dar reviste bune şi multe fără cititori, fără interesul 
publicului, nu eunt eu pė ; ON TURCU. 


x 
Cronică teatrală. 


Meşterul Manole. Piesă în trei acte de Octavian Goga. Cu Mărioara ` Wa 
i Ventura, Nottara şi Storin în rolurile principale s'a jucat, pe la sfârşitul; 
lui Februarie, pentru întâia dată pe scena Teatrului Naţional din Bucu- 
veşti 'noua lucrare dramatică a dlui Octavian Goga: „Meşterul Manole“, 
piesă în trei acte. Autorul acestor rânduri a văzut piesa la a cincea: 
reprezentaţie şi a avut prilejul să constate ceeace au afirmat, dela pre- 29 
mieră, toţi cei nepreocupaţi de alte consideraţii decât cele arfiatice:: 
„Meşterul Manole“ e o puternică, fundamental gândită şi simțită, oda A 
mirabil scrisă, realizare dramatică şi literară. Sala teatrului arhiplină;: Vë 
ei la a cincea reprezentaţie, a ovaţionat, după fiecare act, pe autor, fo 2 
pofida câtorva superficiali reeenzenţi foiletonişti, sau a: patronilor de / 
aiare. dela o, anume presă eari n'au putut vedea în autorul lui Meşterul: e, 
Manole pe scriitor, ci pe... omul politie. sA 
„Megterul Manole“ rămâne o cucerire în literatura dramatică roz: 
EE piesă de gândire concentrată, de conflict psihologie înalt 
de intelectualitate, prin care se pun gi la noi problemele mari ca 
agită vieaţa societăţii moderne. Fără foc de artificii, fără aşa-numitele: 
„lavituri de teatru“, fără scene anume pregătite pentru efect pe seama: S 
masei inculte; fără brutalitatea sau lascivitatea care înseamnă încă ; 3 


20 


` 
Ke, 
@ 

Së 


pentru unii „conflictul dramatic“, — de o superioară decenjă şi distinţie 
care cavacterizează lumea în adevăr cultă, — acţiunea se _desfășură 
natural, ereseând firesc din rădăcinile bine fixate în concepția şi sim- 
țirea autorului, și tot firese se aecentulază eonflietul dr amatie. 

Dacă nu intervin uşi frântite, gesturi brutale, exagerate, detună- 
turi de armă, te ţine înlănţuit dela început procesul psihologie, adâne 
omenesc şi descărearea lui în forme singur admisibile tr'o lume de 
intelectuali, Inclinăm să credem că e mai mult tragice în gestul stăpânit, 
în durerea pieurată în fraze spirituale, în înfrângerea de fiecare clipă 
a omului eare-şi acopere rana, decât într'o iabuenire care descarcă 
julgerător. . 
a Te 

„Meşterul Manole“ a apărut şi în volum, editat de „Cartea Ro- 
mânească“. Titlul şi-l ia noua lucrare dramatică a dlui Oct. Goga dela 
legendarul „Megter Manole“, făuritorul mănăsținii-minune dela Argeg. 
Subiectul, în forma legendei, a ademenit şi pe alţi seriitori români. Dar 
dl Goga n'a voit să prelucreze, să amplifice vechea poveste. . Dga a 
pornit dela concepţia legendei, dar subieetul său e din ziua de azi, 
din frământările păturii intelectuale. 

Concepţia din mănăstirea Argegului, unde soţia lui Manole e Ze 
dită în temelia mănăstirii pentru a se putea opri surparea de peste 
noapte gi pentru a putea fi terminată întreaga lucrare, e. astfel redată 
prin graiul bătrânului scriitor lancu Balteg în Meşterul Manole: 

` „Artistul, înainte de a H un creator e întotdeuna un călău... A, 
dacă Manole ar fi fost un burghez ca voi.. da... da... Nar fi fost nici o 
complieaţie... Dar Manole a fost un zănatec, el visa ziduri boltite de 
mănăstire, visa linii și arabeseuri, cari îi svâeneau în ochi şi în sânge... 
Manole era otrăvit, Manole era artist, şi arta e totdeauna o înviere 
după o îngropăeiune“. 

Concepţia ni se pare adevărată şi încă în două înțelesuri. Intr'unul 
mai comun, mai obieinuit: artistul nu eru vieţile din jurul lui, poate 
nici nu le poate simţi şi pătrunde când demonul creaţiei îl mână pe . 
un drum adâne tăiat în piatră. Câţi artişti mau semănat desnădejdea 
în cei mai deaproape ai lor! 

Al doilea înţeles: artistul îngroapă adeseori în opera de artă ce-a 
avut mai scump şi la ce wa putut ajunge, n'a putut păstra în vieaţă. 

Acest al doilea înțeles ne dă concepţia fundamentală a „Meşte» 
rului Manole“. 

“In sculptorul Galea se beet o mare iubire pentru Ana, soția 
moşierului Brăneanu, femeie sbuciumată de gând, de aptitudini arti- 
stice, prinsă de vis, de-o rară sensibilitate, sortită însă să trăiască ani 
în gir înhtun mediu burghez,.să închidă în urne, an după an, cenuga 
aspirațiilor mat înalte. 

Deşi trăind întrun mediu nepotrivit cu structura sa sufletească 
Ana, supusă legilor vieţii, se simte mai acasă în acest mediu, mai în 
siguranţă, decât dacă ar urma îndemnul sculptorului de-aşi părăs: bàr- 


231 


. sculptorul ce ma putut provoca jertfa deplină din partea Anei, — se. 2 


In care Ana revine să-l ia pentru totdeauna, sfăşie prin disperarea ti- 


_ lancu Balteg. 


7 

batul şi a pleca eu ei, Nu numai obiznuinţa eu mediul. nepotrivit, a: 
numai siguranța situaţiei sale, ci şi un sentiment adâne de cinste, de 
onestitate, — care e o înaltă pledoarie pentru căsătoria nepângărită, — 
o face pe Ana să reziste. > 

Dar sculptorul e un om dintr’ altă stofă. El o vrea în stăpânire că 
desăvârşită ; nu se mulţumeşte nici cu sentimentul, nici cu alunecarea i 
de-o clipă a Anei în braţele sale, într” un moment de înfrângere, — el o Ber. 
forțează să plece cu el, E 

Ea, sfătuită şi de-o întreagă viață de cinste şi de prietena ei îi 
Elena Granit, se impotriveşte. In scena aceasta sunt surprinşi Ve 2 
dl Brăneanu, bărbatul Anei. O ieşire pe teren cu Galea, — după care i 


retrage, eu rana lui, lu ţară, unde se luptă cu desnădejdea, până când. $ 
concepe statuia Atlantidei, în care o creiază pe cea care n'a vrut să-l 
urmeze. În muncă neistovită, în focul ereaţiunii, îşi consumă şi nădejdea 
şi desperarea şi lacrimile şi surâsurile, — iubirea lui întreagă. Opera 
îi sleește, îi deşertează sufletul de sentimente, încât când Ana vine să-l 7 
urmeze definitiv, după ce-a trecut şi ea prin iadul ei, — sculptorul jun- ` d 
ghiat de durere simte că e prea târaiu, că nu mai are ce să-l dea. 
Sunt scene de un adâne uman, de rar dramatism. Scena în care 
vrea so convingă pe Ana să-l urmeze — sfârşitul Actului ll, şi aceea 


nutà mereu gă nu izbucnească. A 
„Meşterul Manole“ are tot atâtea calități literare ca şi deamatice. E 
O limbă ce ne päre a vesti opera de maturitate în proză a dlui Oct. 2 


Goga. Fără colorarea căutată de unii autori dramatiei, fără zorzoane, A 


limba din „Meşterul Manole“ e frumoasă, bogată, viguroasă. 3 
Cei trei mari artişti: Dgoara Ventura, maestrul Nottara, Storin au 
fost şi de data aceasta o mândrie a scenei noastre. Pentru cine vede 
pentru întâia oară pe artista ce-a făcut glorie ţării pe scenele Pari- "? 
sului, apariţia e uimitoare. Par'eă nici nu te poți împrieteni cu ea numai 4 
decât. Uimire deşteaptă şi maestrul Nottara, care la o vârstă atât de Re 
glorioasă, poate susţine cu strălucire un rol greu ca acela al lut 2 
a Za 
Literatura noastră drâmatieă s'a îmbogăţit eu o lucrare despre 
care suntem convinşi că va fi, ani dearândul, în repertoriul Teatrului `} 
nostru, între cele mai bune piese româneşti de până azi, — iar în E 
rândul celor de concepţie, a pieselor cari pun et frământă problema E 
din viaţa societății culte moderne, — cea dintâi la noi. k 
Dela „Domnul Notar‘ pănă la „Meşterul Manole“ simt ani dar ei 
distanța artistică dintre cele două piese e mare. Biteraturei dramatice 4 
româneşti Ardealul wa dat până acum decât pe d Oct. Goga. De în- 
cheiere am avea o dorinţă („regionaliată“) să vedem pe „Meşterul 
Manole“ cât mai curând şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj. 


L AG. 
* 


-5 


+ 
e Ee, a EE pna, = 


Ba 


„Celui ee nu are, i ae va lua“, Piesă în 3 acte de V. Papilian. DI 
D. Papilian, profesor la Facultatea de medicină în Cluj nu e la întâia 
încereare literară. Dea a publicat în editura „Casei Şeoalelor“, acum ' 
vro doi ani un roman „Ne leagă pământul“, care-a stârnit un: interes ` 
în lumea literară, ca ai mire critici. Noua încereare e în domeniul 
dramei. interesul degteptat cu această piesă jucată pe scena Teatrului 
din Cluj, e încă mai mare decăt cel de acum doi ani în jarul romanului 
pomenit, 

interesa, mai ales în înțelesul că piesa a provocat multe discuții. 
intre studențime, în lumea medicală mai ales. discuţiile contradictorii 
nu sunt terminate nici azi. , 

Deasupra oricăror consideraţii, făptul acesta e de-o iapontanjä 
deosebită. Bl arată că lucrurile literare ale dlui Papilian nu annt lipsite 
de gând şi de puterea de observaţie. Ble sulevează, pun. probleme. 
Dacă autorul ar fi avut şi puterea unei comglete realizări artistice, 
discuţia ar putea urma cel mult în jurul concepţiei seriltorului. Dar eum 
dsa pune problema şi o lasă nedeslegată, discuţia se învârte adeseori 
în jurul însăşi intenției autorului. 


Penirucă oricât ne-ar fi îmbătat doctorii esteticei cu teza „artei 
pentru artă“, spectatorul sau cititorul care gândeşte nu se poate tm- 
păca eu gândul că Keele na voit să spună Ss ci, simplu, să redee 
viaţa. 

Sunt calități de mâna întâie care nu i se pot contesta dlui Papi- 
lian chiar în această piesă..0O fină putere de observaţie, o. înrlegtare. 
a dialogului prin susţinerea unor probleme care, deşi ar părea uneori 
de specialitate, prin omenescul lor pasionează pe orice om cult. Dia- 
logul e atât de bine susţinut încât, aproape două acte, nici nu observi ` 
absenţa acţiunii. Problemele ce se discută sunt dintre cele mai, eaâpti- 
vante şi, cum am spus, nu numai pentru mediei din lumea cărora e 
luat subiectul. 

Concepţia piesei e foarte... naturalistă; pentru a ne esprima astfel: 
Intre doi rivali, lupta nu se poate decide decât prin strivirea unuta. Ca 
între două celule antagoniste, ca între doi lupi, în viața omenească lupta 
nu e mai delicată. învinge cel mai tare, iar cel mattare e omul fără con- 
ştiinţă. Conștiinţa e dujmanul omului în izbânda asupra vieţii; rădăcina 
conștiinții e în Dumnezeu cel care nu se vede. Deci, jos eu eil Şi dacă 
nu-l putem prinde pe el de piept, îi izbim de pământ cel puţin icoana 
de pe perete (eeeece și face unul din doctorii piesei, nenorocit c'a 
avut o eonştiință!). 

Aşa dar legile materialismului domină şi viaţa Ci ic — o 
închinare către supraomul lui Nietzsche. 

Acest supraom ar trebui să fie doctorul Filipin, care birue în- 
tradevâr, dar nu prin tăria omului lipsit de conştiinţă ei prin... deca- 
dente insului lipsit de demnitate. Pe unul din contrarii lui la catedra do- 
vită d denunţă justiţiei ca pe unul ce săvârgeşte avorturi la sfatul lui, 
iar pe al doilea, o fată medie, o ia de nevastă deşi nu o iubeşte. 


Aici ni se pare că nu mai poate fi vorba de conştiinţă etică ere 
ştină, care se pare că, în vederea autorului, ar nenoroei pe om, — di 
de demnitatea omenească care, dacă e şi ea căleată în picioare, —.d. 
om nu mai rămâne barem o brută, ei o ruină miserabilă. 

Aga fiind, controversele To junuil piesei sunt explicabile. Poate ad: 
torul, cu darul lui plin de observaţie, şi, presupunem, eu sufletul ee. 
voltat de felul: cum sunt vânate unele cariere, — a voit, simplu, să deg: 
vălue un colţ după culisele în care fierbe josnicia omenească. Aii 
aplauda, dacă intenţia ar fi fost Weeer dacă spectatorul s'ar putea 
depărta cu impresia aceasta. 

Dar intenţia piesei părea a fi de a ni-l arăta pe omultare, nu pt 
biruitorul josnte, pe omul fără conştiinţă, nu pe cel fară strop de dem 
uitate. 

Că în viața omenească sunt împrejurări, că în răsă sunt indivis 
cari se mânâneă mai rău ca fiarele, e adevărat. Dar fără a fi pregăti A 
să aprinzi o singură luminiţă de-asupra acestui viespar, pentru ce-ati} 
împrăștia umbra ce-l acopere? Biologia goală răsuflă azi cu. greu în 
viața socială, în excepții. Cultura, dacă nu credinţa şi conştiinţa, a mai 
domolit bestia. lar când nu a domolit-o pentru ce SO arăţi lumii şi să 
ziet: lată omul? Sau crede cineva că poate fi un element educativ 
pentru societate sau mai ales pentru tinerime? x 8V. V. 

* f 


Wei i oameni, - fapte. 


Imitațjie şi eretajie. În cele mai, bune reviste literare pe eare le 
avem: „Diaţa românescă“, „Gândirea“ şi în vremea din urmă „Scrisul 
românese“ e. s'a stăruit adeseori asupra drumului adevărat pe care în 
mod firese trebuie să-l urmeze literatura română. Gânditori şi critic 
cari nu se însujlețese pentru aşa numitele cenacle literare, doit Ibrăi- 
leanu, D. Tomescu, Nichifor Crainic, M. Ralea, R. Dragnea, au arătat : 
în articole de analiză tare şi de gândire lirăpede că literatură ade- 
vărată nu poate fi deeât naţională. Nu ea un postulat govin, ei ea unu 
firese. Îndată ce admitem că hteratura unui popor este manifestarea " 
lui sufletească, aceasta când e reală, adecă născută din sinceritate, ` 
nu poate revela sufletul decât aga cum este: cu notele lui fundamental : 
şi general omeneşti, şi eu notele specifice sufletului naţional. 

CGreiaţie nu poate fi decât literatura aceasta. Cealaltă, care e: 
născută din aplicarea spre moda literară eurentă în străinătate, la un E 
moment dat, nu poate fi, şi nu este decât imitajie. 

Asupra acestei chestiuni revine DI G. Ibrăileanu în numărul de - 
pe lanuarie al „Vieţii româneşti“, într'o cronică erara a sub titlul „Modă 
şi originalitate“. ; 

„Sufletul unui popor“, serie Dsa, „e mai deosebit de al altuia 
decât structura sa socială ei, deci, forma sa politică. ` ; 


3 


KE 


„ȘI cum literatura este expresia cea măi directă a sufletului unui 
popor, ea nu poate fi împrumutată ca frânele dela:pagoane și ca forma 
rochiilor, nici măcar imitată cea formele politice. Adie poate fi, dar 
atunci nu e o realitate, nu aduce nici un folos, —.nu:poate suporta 
nici o comparaţie cu eficacitatea frânei Westinhouse şi a rochiei: :geurte, 
şi nici chiar cu aeeea a constituției belgiene“. 

După ce se arată că imitarea. e copilăria unei iitevaturi, şi. că, 
la noi, prin Eminescu s'a încheiat-acea epocă, DI Ibrăileanu, după 
ce ejteaaă pe Eminescu, Caragiale, Creangă, Cosbuc, Sadoveanu ei 
Brătescu-Voineşti, serie: oad 

„Seriitorii mari eitaţi mai sus ne dau, credem, dreptul de a jor- 
mula o propoziție generàlă, ca së nu-i zicem lege: Nici un scriitor 
mare român pu se poate înguma în vreo școală, în vr'un curent literar 
străin, contemporan lui. De unde un corolar: Când ai îndoieli. asupra 
mărimii unui scriitor român, înireabă-te dacă e sau nu reprezentant 
al unei. școli contemporane străine. Dacă nu, — nu urmează nimic, nici 
în bine, nici în rău. Dacă da, mai de grabă „poate urma ceva dejavo- 
: rabil pentru evaluarea acelui seriitor. , Probabil că e un imitator, aşa 
< dar un scrlifor secundar.“. . 
; lar asupra rolului eriticei, în Jota modei şi a originalității, Dnul 


pa 
Lk, 
$ 
Es 
f 
Y 
R 


ce 


vi 


" Ibrăileanu spune: 

E „Critica trebuie să încurajeze originalitatea şi să combată imi- . 

._ tarea, recomandând însă literaturile streine ca izvor de meditare şi ca 
modele pentru perfecţionare. Critica trebuie să ajute virilitatea şi să 
lovească în înfantitismul anacronic, care e copiarea literaturilor streine, 
Şi nu din motive naționaliste, care nu au ce căuta alei, ci ain datoria 
de a fi de partea maturității crelătoare.“ 

` Soeotim binevenite precisările de asemenea matură, făcuie de 

gânditori şi eritici cari nu sunt conduşi decât de interesul real al pros- 
perării literaturii -noastre. Atâtea bisericuțe şi cenacle literare reușiră, 
în ultimii zece ani, să desorientezse o parte a publicului cititor asupra 
adevăratei valori a seriitorilor noştri. Ba s'au ivit st critici improvizații 
cari au declarat inexistentă literatura noastră până la cutare imitator 
al curentelor literare străine. Sperăm că se apropie vremea în care 
glasurile nechemate vor tăcea în critica noastră, făcând posibilă re» 
stabilirea valorilor literare pentru masa mare. a cititorilor. L R. 


Noi şi străinătatea. De când am ajuns între graniţele politice ale 
statului naţional, streinătatea a început să se intereseze mai sistematie 
de noi. Nu degteptăm mat mult interes numai în domeniul politie şi cel 
economie-finaneiar, ei şi în cel cultural. Poate nu vor trece... treizeci 
de ani, şi vom fi cu mult mai bine cunoscuţi în Apus, decât suntem azi. 

Ne „gândim, eu toate semnele bune, — la un termen atât de in- 
depărtat nu pentrucă streinătatea -nu ar, vrea să ne cunoască mai com- 
plet într'un interval de timp mai scurt, ci din motivul încetinelii cu. care 
reacționăm noi faţă de acest interese. 

Între adevăr mulți dintre vecinii nogtri n'au aşteptat ca străinătatea 
să-şi manifesteze dorința de a-i cunoaşte: au luat ei inițiativa. Unii 


încă tuaintă: de răsboiu, cel mai mulţi în decursul sësboiabat ei a tra»: 
tativelor de pace, ou foţii, fără excepţie, după pace. 
Noi am rămas în tntârziere cu inițiativa. Am aşteptat, pare-se, 4 
imițiativa altora, şi chiar când aceasta s'a produs, nu ne-am grăbit " 
să prindem momental. g -i4 
În mod oficial, până ani EH avem FS SE dia. 
Paris ei cea din Roma. Abea avem lecţiile pe cari le face DIN. lorga 
la Sorbona şi încă vreo trei-patru reprezentanţi ai culturii româneşti.” 
Şi chiar aceste, dacă nu era căldura celor Ge an făcut invitaţia, cu K 
greu le-am avea. 
~ Publieaţii streine încearcă, din când în când, să se apropie de | 
noi. Cu concursul eutărei persone particulare, ani avut chiar numeri ` 
din reviste streine, închinate României. Dar îneervările au rămas Jără — 
sprijinul așteptat a! Statului. 
| Cunoaştem un caz când, la o universitate straină, un benennen E 
român a trebuii, din mijloace proprii, să înfghebeze o mică bibliotecă ` 
românească pentru atudenţii ce-i abaultau cursurile. | 
lată de ce spimneam că, cu tot înteresal crescut pe care ni-liarată, : 
dela unire, streinătatea, în deosebi Țările latine, — până vom fi cu: 
nogcuţi mai bine, vor trece decenii. i i 


În loc să căutăm noi prin toate mijloacele să degieptăm interesul `: 
jaţă de Țara şi poporul nostru, nu ştim prinde şi creşte nici interesul 
deşteptat fără concursul nostru. ` 

Până în anul trecut Vasile Pârvan era unul din principalii amba- - 
sadori culturali ai României în Țările din Apus.. Prin el ne-a revenit 
multă cinste şi consideraţie şi în ltalia, unde era conducătorul şeolii 
române din Roma, şi în Franţa, Anglia, Belgia, unde era învitat în fo- ` 
losul științei. — 

Avem îneă pe dl N. lorga, care duce pretutindenea, m numai 
jaima savantului român, ci ei a marelui patriot, şi a unui profund cu. : 
noscător al istoriei şi culturii universale. Dar activitatea Dsale în străi- 
nătate. ține abia câteva săptămâni pe an. Ofieialitatea noastră nu află S 
mijloace şi putinţa pentru o mai îndelungată. muncă a Dlui lorga în 
străinătate. Şi tot astfel e eu lecțiile Dlor Pompei, Marinescu, Țiţeiea ete. 

Daciar aveă Ungurii sau Bulgarii, de pildă, oamenii noştri de 
ştiinţă de renume mondial, şi dacă aceştia ar fi învăţaţi la Roma, Paris 
ori „Berlin. S'ar vedea imediat de ce larg concurs s'ar bucura din partea 4 
Statului, cum ar fi tipărite cursurite, conferenţele, comunicările lor în ` 
principalele. limbi, ei eum ar inunda cu ele lumea: ceum ar aduna în 
broşuri şi volume tot ce s'ar serie despre savanții lor pe vremea ae: 
tivității acestora în străinătate. 


Oricât am fi de încrezuţi în puterile proprii, nu ne-ar strica mai `“ 
„multă considerație faţă de interesul ce ni-l arată străinătalea. Mai ales A 
când alţii ceareă să-l provoace pentru ei prin toate mijloacele, şi de 


cele mai multe-ori m detrimentul nostru. Sv. V. 
a 


e Pisi caci BERE A aratate EA Age 


a 


E 


H 


` Civiligaji ei proletari. Spicuim din 
capitolul ,„Civilizaţi şi proletari* din 
lucrarea istoricului Lucien Romier 
„Cine va fi stăpânul: Buropa sau 
America“? apărut în tinaducere în re- 
vista „Ideea europeană“, unele apre- 
eleri şi constatări pe care le ere- 


` ` dem gi noi de cea mai mare impor- 


tanță pentru viitorul elvilizajiei, şi 
vrednice să se oprească și cititorii 
noştri asupra lor. 

„Omenirea astăzi“, spune bu- 
_eten Romier, „urmând atracția sa- 
` tisfaeţiunilor pe cari i le oferă ştiin- 
jele aplicate, înelină spre o noţiune 
` din ce în ce mai materialistă a fe- 
ricirii. n faţa muljimilor, ea se rer 
zumă aproape. în întregime. la aflar 
vea bunei. stări fisice. Tipul însuşi 
al acestei bunăstări a ajuns uniform: 
el reprezintă anume facilităţi tn viată 
care corespund. progresului meha- 
nie. Astăzi pentru gute de milioane 
de indivisi tipul hunei stări e de-o 
parte: a avea lumină electrică, a 
conduce automọbolilul, a merge la 
cinema. Insăși plăcerile sentimentale 
lasă loe plăcerilor mecanice. 

; „Dar pe măsură ce devine mai 

uniform, câmpul plăcerilor devine 
tot mai limitat: şi pe măsură ce se 
supune artelor mecanice, el devine 
tot mai steril... Unijormitatea gustu- 
rilor şi obgesia  mecanicei due pe 
om la o coneepţie despre: fericire, 
copilărească şi pasivă, adică egen- 
țialmente „proletară“. 


Autorul arată că aceste elemente : 


ale fericirii nu pot. mulțumit pe om, 
pentrueă „la hotarele strâmte ale 
plăcerilor materiale, omul întâlneşte 
desamăgireh. Bucuriile materiale... 
suprimă sforțarea, foamea, dorința, 
dar nu îmbogățese şi nici nu forti- 
` fică pe nime în sens pozitiv; ei mai 
adesea îl alăbese. De aiei vine acel 


plietia şi acel sgia de nebunie eare-i 
ajunge totdeauna pe oamenii putrezi 
de bogaţi şi lipaiți de oun .refugiu 
intelectual sau de resurse morale. 

„De îndată ee a înlăturat amin- 
Gren aaprelor privațhmi şi a atins 
oarecare punct de saturație în bună- 
starea ei, mulțimea e nevoită să facă 
apel la un nou ideal, iar dacă pe 
acesta nu-l găsește, îşi distruge pro- 
peiile jucării, întoemai en şi eopiii, 
din simpla dorinţă de a le schimba 
eu altele. 


„Aici răsare marea Eet a 
civilizaţiilor prea materialiste. în mai 
multe. rânduri în decursul istoriei, ` 
s'ab văaul popoare atingând o treaptă 
de bunăstare care exeludea priva- 
iunile, măcar în ee priveşte. cea: 
mai mare parte a cetățenilor. Ace- 
ste faze de bunăstare. colectivă re- 
prezintă, în stratul cel gros al seco- 
llor, pături foarte subjirele în rapaei 
eu epocile de Gegen şi de 
mizerie.“ i 

Se resumă cauzele eare deter; 


- mină fragilitatea civilizaţiilor mate- 


vialiate : plăcerile slăbeşe restul fi- 
sie şi moral al omului; consumul 
mai mare decât producția îl pune 
pe om în dependenţă de altul mat 
aspru; plăcerile fizice depărtează 
pe om de consolaţiile spiritului, și 
în eaz de nenorocire el se găseşte 
dezarmat; popoarele ferieite, eând 
bunăstarea slăbeşte, se împotrivege 
suferinţii şi ajung la discordii so- 
ciale; când colectivitatea e deplin 
satisfăcută „pierde imboldul cel mai 
de seamă al facultăţilor inventive 
ale ragei.. Infeun cuvâni fericirea 
ruinează forja“. 

Urmează această eoneluzie de 
adâne adevăr: „Fericirea eea ade- 
văvată şi statoraică consistă în a fi 
tare, în a născoei, în a construi, în - 


-W 


a rodi, în a îmblânzi materia, în a-ţi 
dirigui în chip conștient propria-i 
activitate sau a altora, în a cunoa- 
şte şi a face cunoscută şi altora su- 
perioritatea caracterului omenesc. 
Civilizaţia care nu are alt scop decât 
să asigure omului bunăstarea, e osân- 
dită la decădere. lară civilizaţia care, 
dimpotrivă, excilă energia, desvol- 
tând conștiința omului, e durabilă şi 
atotputernică“. 


Cea dintâi ne dă „proletari“, în 
dependenţă de maşină; cea din urmă 
pe omul civilizat, stăpân pe maşină. 


Problema fericirii în senzul civi- 
lizaţiei din urmă, va cuprinde, pe-o 
formă, „garantarea unui minimum de 
demnitate fizică şi de confort, care 
să poată susţine demnitatea mo- 
rală“, dar gi nizuința de a da omu- 
lui „o conştiinţă de superioritate în 
faţa materiei; pe de-o parte a-l arma 
spre a se putea apăra, spre a munci 
liber şi a-şi deavolta talentele în 
mijlocul unui univers transformat în 
care îi e dat să vieţuiască; iar, pe 
de altă parte, a salvgarda sau a 
desvolta în el, în afară de ori ce preo- 
eupări materiale, câteva virtuți fără 
de care el nu va fi niciodată decât 
„un proletar“, adică selavul timpului 
său, în loe să fie stăpânul“. 

oc Ze 

intre elementele cu totul nece- 
sare civilizaţiei care poate asigura 
mulţumirea posibilă a omului, bu- 
cien Romter enumeră, subt numele 
de „pozițiuni conservatoare“ ` supre- 
mația spiritului, familia ei humanis- 
mul, trei poziții care trebuese apă- 
rate eu ori ce preț şi cine le va 
apără mai bine va fi stăpânul lumii. 

Supremaţia spiritului, dreptul „in- 
teligenţii desinteresate“, singura ere- 
iatoare de noui valori, „Statele unite 
nu merg până acolo încât să opună 


238 


munca manuală celei intelectuale, 
dar înelină hotărit la excluderea in- 
teligenței dezinteresate“. 

Familia: omul nu este un simplu 
„agent economie“, el nu poate fi 
desfăcut de legăturile sale senti- 
mentale şi familiale. „Ori şi ce ideal, 
ori ai ce eroism, ori și ce sforţare 
adevărată presupune o preferinţă, 
alegere, un sentiment, o afecţiune. 
A înlătura această parte din om, în- 
seamnă a sfărâma resortul omului, 
a-i răpi însuşi gustul pentru viaţă“. 

Humanismul: Fără prietenie, ca- 
ritate, curtuoazie, fără virtuţi sociale, 
„fără pie de umanitate“, „un grup 
omenese poate prea bine rămânea 
unit câtăva vreme, cu scopul de a 
exploata bogăţiile naturale sau vr'o 
intreprindere fructuoasă“, dar ea 
„nu vă rezista apărării sau asaltu- 
lui altor grupuri care posedă, pe 
lângă faţa tehnică şi aceea solida- 
ritate şi aceea strălucire incompa- 
rabilă pe care i-a dat-o omului dra- 
gostea deaproapelui“. 

lată considerații de cea mai 
mare actualitate şi pentru noi în di- 
rectivarea dela început sănătoasă a 


civilizaţiei noastre. 
* 


Pentru sporirea gustului de eet. 
În noul organ săptămânal: „Vremea“, 
a Dlor Valjean şi Vladimir Al. Do- 
nescu (Nr. 2, (UU 1928), a apărut o 
interesantă anchetă: „De vorbă cu 
dl C. Hirițescu 2“ secretarul general 
al Ministerului de instrucție: „Ce ar 
trebui să se facă pentru ridicarea | 
gustului de eent ?“ întreabă d Rep. i 
şi dl secretar răspunde: „Ce e de: 
făcut? Să se tipărească cărți. 
bune cât de multe, — niciodată nu; 
vor fi prea multe, — originale şi; 
şi traduceri din literatura univer- ` 
sală. Să se înființeze biblioteci: de ; 


' clasă, de şeoală, de cartier; de oraş 


gi de sat. Suntem capitala cu cele 
mai puţine biblioteci din lume. Să 
se încurajeze prin premii formarea 
de biblioteci individuale. Agi recom- 
pensa în mod public- pe şeoiarii 
cari — în măsura 'putințelor lor — 
şi-ar face. acasă, pentru. folosință 
proprie, biblioteca cea mai bine al- 
căluită. ldeia revistelor de cultură 
generală pentru tineret e excelentă. 
Cred însă că rolul Ministerului e mai 
potrivit să ajute, pe cele pornite din 
inițiative private, decât de a edita el 
însuşi una. Admit monopol pe tutun, 
pe chibrituri şi pe aleool; nu însă 
pe cultură. Experienţa a probat eă 
astfel de publicaţii, care poartă pe- 
cetea ofieialităţii, sunt anemice. Lipsa 
de emulaţie ucide avântul şi origi- 
nalitatea. Ojicialitatea paralizează 
inițiativa; seriitorul devine biuroerat. 
Nu cunosce publicații mai anoste de. 
Gët cele oficiale“. 
* 


O prietină a României în Ameriea. 
Am publieat în Nr. 12 din a. trecut 
al revistei noastre darea de seamă 


a dnei bibliotecare Leadbetter dela- 


biblioteca oragului Ohio din Cleve- 
land, America de Nord. „America“, 
organul ofieial al „Uniunii societăţilor 
române de ajutor şi cultură din Ame- 
rica“, ne aduce vestea Dä 1828) 
îmbueurătoare, că Dna Leadbetter 
a orgäntgat, în etelul aranjat de bi- 
blioteea municipală (Publie Bibrary) 
din Ohio, pe Broadway, o seară m- 
lveagă românească, în care publicul 
american a avut putinţa să cunoască 


` dansuri, eâuteee, porturi ei literatură 


româpeastă. Cu pregătirea progra- 
mulut a fost încredințată „Asociaţia 
doamnelor: rbmâne-amerieane din 
Cleveland, OX. eu un comitet spe- 
cial, compus din dnele: Livia Baetu, 


Eugenia E Vas, Motan şi: 


Crăetun. 


d Zi 


AL Wien Congres ar Unianilor 
înteleetiale. Da al IV-lea: ‘Congres 
al Uniunilor intelectuale, finut anul 
acesta la Heidelberg, a fost repre- 
sentată şi Uniunea intelectuală 'ro- 
mână, : înființată în toamna anului 
18286. Asupra subiectului: püs în dis- 
euţie: „Rolul istoriei în formarea 
conştiinții popoarelor“ au vorbit, din 
partea Uniunii noastre D-na Ale," 
Sandrine Gr. Cantacuzino, şi Dout ` 
profesor C. Rădulescu-Motru. 

Rostul „Uniunilor inteldetuale“ ar 
fi pregătirea unei „conştiinţe paci- 
fiste a lumii“, - 

Cităm din raportul Dlui Motru: 

„Până la 'eimoaşșterea deplină a 
realității pe care o are conştiinţa de 
popor, socotim că meloda cea mai 
bună pe care trebuie să o urmeze. 
istoria, este stricta ei neutralitate 


faţă de idealul social şi politie. Me. -. 


nirea istoriei nu este să influențeze, 
întrio directe sau alta, ci să dè- 
scrie şi să analizeze trecutul pentru 
a-l face mai înțeles inteligenţi. Isto- 
vieul să rămână om de ştiinţă, iar nu, 
un împărţitor de promisiuni: chimist ` 


iar nu alehimist.* 


În discuția congresului părerea 


` Dlui Motu a fost de partea celor 


ce suaţineau „istoria critică a omului ` 
eliberat de tradiţie“, pe când alte 

păreri au militat pentru istoria „ea 

mit şi tradiţie naţională.“ 

„Între aceşti din urmă a fost şi 
delegatul italian Bmilio Bordero. 
După ce face apologia fascismului 
B. Bordero conclude că nu-i „ho- 
tărâtor adevărul faptei istorice, ci 
efectul: istoria ca mit.“ 


(Rev. „Ideea Buropeandt 
LN AR 


piese 


„Biologia satelor“ de Dr. G. Banu. 
(Extras din Arhiva pentru Ştiinţă şi 
reformă socială.) lucrarea pe cât 
de interesantă, pe atât de concen- 
trată în cele aproape A0 pagini (for- 
mat mare). 


Cuprinsul priveşte problemele 
vitale ale biologiei satului. Plecând 
dela consideraţiunile de rasă ale po- 
porului român, autorul arată în ce 
constă: valoarea biologică a capi- 
talului uman rural, cantitativ şi cali- 
tativ; influenţa biologiei satului prin 
climă; prin stări sociale: alimenta- 
ție, locuinţă; prin starea culturală, 
morală, educativă; prin factori me- 
dico-sociali (igiena personală şi cea 
colectivă a satului, precum şi boa- 
lele epidemice); prin maladiile so- 
ciale (sifilis, tuberculoză, pelagră şi 
paludism). Descri e apoi condiţiunile 
specifice de viaţă ale bărbatului, 
femeei şi copilului, ca şi influenţa lor 
asupra biologiei satelor şi termină 
cu câteva consideraţiuni din trecu- 
tul şi prezentul organizărei biolo- 
gice a satelor, indicând şi câteva 
principii de organizare viitoare. 


Felul cum sunt tratate aceste 
probleme arată o mare erudiție a 
autorului.  Statisticele ce însoțesc 
aceste chestiuni, arată grija lui de 
a întări şi mai mult principiile ex- 
puse, ca şi coneluaiile la care ajunge 
şi care s'ar reduce la ideia că: 
„viitorul desvoltărei biopolitice a sa- 
telor noastre s'ar putea întemeia 
numai: pe igiena socială, propa- 
gandă şi educație“. 

„Organizaţia acestora ar putea 
servi la a) selecţiunea biologică, 
unde odată cu înlăturarea influen- 
telor hereditare, se va aduce şi si- 
guranţa sănătăţei procreatorilor gi 
b) la apărarea subiectului normal, 
prin organizaţiuni sanitare şi so- 


H 


ciale cu rol de protecție medico- ; 
social“. 3 
Autorul, care a ocupat odinioară + 
postul de secretar general al Mini- ; 
sterului Sănătăţei, a căutat să tra. į 
ducă şi în fapte ideile sale, prin în- 
ceputurile unor organizaţiuni de 
igienă socială şi propagandă. 


Vorbind de „Biopolitiea“ profe- | 
sorului Moldovan, autorul consideră 
concepțiunea ca prea vastă, şi pen- ; 
tru statul nostru şi pentru alte state. 


Acest defect ar conduce după 
d-sa la acreditarea ideiei de impo- `§ 
sibilitate în realizarea şi dect la j 
aceia că principiul iniţial trebuie să j 
cadă. 

Pe cât ştim din cele referate în / 
Asociaţia noastră, prof. Moldovan ` 
menţine, ca realizarea programului ` 
său să se facă în cadrul posibili- 
tăţei, păgind metodic, praetie şi pro- 
gresiv. Deci un program realizabil, | 
care cere însă mijloace materiale, j 
timp şi răbdare .şi oameni de ac- | 
țiune. 

lncât mă priveşte, încă din anul " 
1921 m'am interesat de capitalul bio, $ 
politie al poporului nostru românese ` 
din diferitele regiuni ale ţărei (pen- 
tru un moment ale Ardealului), atât 4 
pentru o mai raţională aplicare a 
măsurilor de higienă socială, eât şi 
pentru formarea unei baze ştiinţifice 
şi complecte a etnograjiei noastre 
româneşti. In acest scop am între- 
prins un studiu de geografie me- 
dicală românească. 


Prin lucrări (Cum se poate con- 
cepe o geografie medicală a Ar- 
dealului? din Revista Transilvaniei 
1923. — Pentru o geografie medi- 
cală, din Buletinul 5 al Despărţă- 
mântului Sibiiu. — Câteva însemnări 
din studiul geografiei medicale a 3 
Ardealului, — R. Transilvania 1924; ` 


210 


"ITT Che 


` Stenia pathiateieă, propusă de mine, 


Rasele din Europa și rasa: română 
Bul. 24 al Desp. Sibitu), ea ei prin 
numeroase chestionare, solietiând 
colaborarea 'eonfraţiloe şi oamenilor 
de ştiinţă, arătam totodată impor- 
tanța unei astfel de lucrări gi folo- 
sul ce-l putem tráge pentru neamul 
nostru românesc. 

Străduinţele mele nu au fost 1 îns 
coronate de succes. —' Epoca. de 
materialism prin care trecem mi-a 
fost protivnteă.  Colaboratorii nu s'au 
ivit şi în afară de câteva însemnări 
personale, care pot servi la o con- 
tinuare, e cercetărilor, nu am putut 
ajunge la rezultatul dorit. 

Nu ered că aceste începuturi de 


i. geografie medicală, să fi putut su- 


gera ceva, atât profegorului Moldo- 
van cât ei Drului Banu, în studiul 


„problemelor biopolitiee şi biologice 
“a naţiunei. Modestele mele lucrări 


nu sunt menţionate şi cu toate că 


„De. Banu în „Biologia satelor“ spune 


că: „societatea colectivă rurală va 


- trebui să îndepărteze elementele in- 


jerioare ea valoare biologică şi psi- 
hică, aplicând principiile igienei min- 
tale“, nu stabileşte vre-un râport di- 
rect cu profilaxia mintală şi azi- 


© în memoriul publicat în: Analele Mi- 


nisterului Sănătăţei publice. (Au- 
gust 1926). 
Relevând aceate eforțări ale mele 


„din trecut, eare ating pealtă lature 


problema biologiei sociale, am vrut 
să arăt, cât de perseverent şi dor- 


` Cronica științifică. 


Aerul Ñelĝd, In zilele de 18, 19 ei 


` 20 Martie, a. e., a finut dl profesor dela 


Şcoala Politehnică din Bucureşti, Dr. 
Emil Severin, în Sibitu, sub auspiciile 
»Cereului militaro-eivil“ (preg. dlgen. 


~ de corp de armată C. Găvănescul), 


nie sunt m'é usine şi a da con- 
tribuţia la EE eestor EES 
cipii. 

Trebuie să “hărturisese. că pă- 
răsind în 1825 preşedinţiă. secţiei 
medicale a „Astrei“ gt putând 


„activitatea membrilor acestei’ găaţii 


(împreună cu modestele mele ludiăM 
ştiințijiee), uram ea suecesotii să 


poată fi mai notocoşgi “în obținerea 


colaboratorilor. 

‘Şi astăzi că şi atunci, trebuie să 
spun dă orice program, mat alea din 
domeniul biopolitieei sau biologiei 
sociale, nu are şansă să se reali- 


aeze cât timp nu vor exista imijloace 


materiale şi câţi mai mulți şi mai, 
vredniei colaboratori de Cape 
Lucrarea dlui Dr. Banu, ca şi 
Biopolitiea prof. Moldovan sunt pen- 
tru noi punctele de reper, eare' ne 
indică calea, m care -am putea lu- ` 
cra cu folos, pentru ca testamentul 
biopolitie sau biosoelal transmis de 
înăintaşii noştri să-l îmbogăţim ai 
să-l cuirățiim cât mai bine Deea e ur- 
maşii noştri. ` îi 
Astăzi, când punetul de vedere 
btopolitie este” statuat în „Astra 
noastră, rămâne ca o datorie de 
conştiinţă pentru membrii săi, de a 
lucra eu toată râuna pe acest erën, 
care rămâne cel mai indicat pentru 
binele gi prospefarea neamului no~ 
Dr. Q. PREDA, v.„preş. „Astrei“, 
+ : 


i 


o serie de prea ‘interesante corife- 
renje, ascultate cu deosebit interes. 
DI prof. a ştiut să îmbrace într'o 
formă  eaptivantă temele cele mai 
aride, fiind uv adevărat spezialtat, 
care popularizează ştiinţa spre plă- 


EH E i 6 


cerea tuturora. A treia conferență 
(celelalte două au tratat despre că- 
derile de apă, flux, reflux, captarea 
razelor solare, ete.) a avut ea su- 
biect „Aerul lichid“. Aducând anume 
dela Bucureşti aer lichid, a demon- 
' strat dl prof. Severin, în sala Tea- 
trului orășenesc, neîncăpătoare, în- 
semnătatea descoperirii aerului li- 
chid. Lăsăm să urmeze o scurtă 
dare de seamă: 

Aeral lichid. Dacă acum 50 de 
ani g'ar fi împărechiat aceste două 
cuvinte; „aer lichid“, lucrul ar fi pă- 
rut atât de paradoxal, încât ar fi 
fost considerat ca lipsit de bun simţ. 


In vechea anticitate, aerul pe 
care-l vom vedea astăzi curgând ea 
orice lichid comun, a fost considerat 
ca un principiu nematerial, de esenţă 
divină, 

Epimenide (540 a. Ch.), admite 
că în lume sunt două principii: ae- 
rul-principiul bărbătese — şi noap- 
tea — principiul femeese. Din ace- 
ste două iese tot ce există pe lume. 
De aceeaşi părere era şi Anaxi- 
mene şi Diogene. 

Aristot, marele filosof şi învăţat 
macedonean, a fost cel dintâi care 
a înțeles că aerul este o materie 
grea, dar nu a putut-o dovedi. 


Acest lucru la făcut Galileu în 
1633, iar la vârsta de 70 de ani, a 
fost nevoit să-şi denigreze strălu- 
citele sale descoperiri, pentru a nu 
fi ars pe rug. 

Dar nici Galileu nu a înţeles le- 
gătura între greutatea aerului şi 
apăsarea atmosferică. Această le- 
gătură a demonstrat-o elevul său 
Toricelli, care, cu această ocazie, a 
inventat barometrul. 

In 1777 Lavoisier a arătat ade- 
vărata natură a aerului, compoziția 
şi rolul său în natură. 


Au trecut o sută de ani, abia în 
1877, până când aerul a putut fi li- 
chefiat de către Cailletet, în Paris. 
Incercări strălucite asupra lichefierii 
gazurilor în genere au fost făcute 
de către Faraday, în 1823, care, cel 
dintâi, a reuşit să licheţieze clorul. 
Imediat a lichefiat hidrogenul, sul- 
țurul. bioxidul de sulf şi bioxidul de 
carbon. A ‘cercat, bine înțeles, să li- 
chefieze aerul, dar nu a reuşit. 


A construit un aparat cu care 
condensa gazurile până la 50 de at- 
mosfere şi le răcea până la—110%, 
s'au supus la lichefiare chiar pro- 
toxidul de azot, cianogenul, acizii 
clorhidriei şi biooxhidrie, dar 5 din- 
tre gazuri: hidrogen, oxigen, azot, 
protoxidul de cărbune şi metanul au 
rezistat la orice încercări. 


ln faţa acestei sfidări a Naturii, 
Colladon, marele Berthelot şi Natte- 
rer, au realizat presiuni de 400, 800 
şi 2800 de atmosfere, răcind în ace- 
laşi timp la — 50. Cu toate aceste 
gazurile de mai sus au rezistat, ele 
au fost pecetluite definitiv eu califi- 
cativul de gazuri permanente. 


Berthelot a emis părerea că este 
o anumită temperatură de-asupra 
căteia, oricât am apăsa gazurile, 
ele nu pot fi prefăcute în lichide. 


Andrews (1883), studiind acest 
lucru a arătat că fiecare gaz are 
o temperatură, numită punct critic, 
peste care rămâne în formă de gaz, 
iar sub care este lichid. A dat ehiar 
mijlocul de a se calcula acest punct 
critic. 

Punctul eritie al anhidridei ear- 
bonice este de 310. La această tem- 
peratură, oricât l-am apăsa, nu se 
poate lichefia. Dacă însă îl răcim 
măcar eu un grad, adică la 30, el 
se liehefiază. Caleulându-se punctul 
critice al aerului s'a găsit că este ; 


242 


- 140°. grade sub gero. Bra'foarte greu 
de realizat această temperatură. 
Au -trgcut 8 ani dela hicrările lui 
Andrews, când tânărul sâvavt Gaille- 
tet, võind să lchefieze acetilinul, 
pe care-l apăsa la presiuni de 100 
de atmosferă, ` din întâmplare s'a 
deschis un robinet, lăsând să cadă 
presiunea bruse, la presiunea or- 
dinară. Prin destindere sau 1 detentă, 
gazul s'a lichețiat, l 


Toule şi Lordul Kelvin au cal- 
eulat cå fiecare scoborâre de pre- 
siune de o atmosferă produce o 
scoborâre de temperatură de 3, de 
grad. Pentru a lichefia aerul ar tre- 
but să-t răetm la 200,: adică să-l 
apăsăm la 800 de atmosfere şi apoi 
să-l destindem până la presiunea 
ordinară. In realitate ou este mare 
decât de 200 de atmosfere căci de- 
stinderile se acumulează. Din acea 
întâmplare Cailletet a făcut a me- 
todă de lueru, a lichefiat oxigenul, 
aerul, oxidul de cărbune, în ziua de 
2 Decemwrie 1877. In- acelaş timp, 
la 32 Decemvrie, Pictet, la Geneva, 
a făcut acelaş lucru. 


Deci! pe: lângă apăsare şi ră- 


cire, a mai interpenit, pentru liche- 
fiarea gazuritor permanente şi de- 
stinderea, Catletet şi Pictet nu a tn- 
trodus decât ċâteva picături. de aer 
lichid, Wroblewski şi Olzewshi au 
obţinut ceva: mai mult, dar lucrul a 
fost pus la pond: m mod industrial 
de către. germanul Dinde. Astăel se 
Prepară aer lichid şi după proce- 
deul Claude, unde destinderea mişcă 
un. piston. ee. comprimă aerul care 
vine la răeling.. In; acest siatem apă- 
sarea este. numai de 30—80. de at- 
mosfere, 

Aerul lichid are o culoare al- 
bastră foarte frumoasă, are densi- 
tatea apei și fierbe 1a-—1810, în acel 


“moment tot azotul - -Pleacă gi vămâne 


numai oxigenul. şi: gakurile- Adès: or- 
goh, xenon, heliu, kripton. - 

Cu aerul lichid së potjace'cele . 
mai: sengafionale experienţe: ` 

1: Corpti elastici ca gumă devin 
easabili ca sticla. unea, tntröđäusă 
chiar lichid, devine - -ca o foaie 'de 
sticlă; . g l 

de Fructele, florile, degeaba 
devin ca florile şi fructele de. ghiajă ~ 
sau sticla casabilă; 

A. Dinul, tuica, eterul şi alcoolul 
se solidifică, deşi alcoolul are nevoe 
să fie răcit la—180; 

A. Din mercur se poate face o 
ghioagă cu care spargem nuet, şi 


batem cuie; 


5. Fierul, cărbunele . ard în. aer 
lichid cu. o strălucire orbitoare; 
„8, in fine vata, muiată în aer li- 
chid şi aprinsă, arde cu explozii. 


Aplicațiile aerului lichid as-H ` 


pentru "moment: la prepararea. oxi- 
genului industřial, prin: alungarea 
azotului la181°%, iar acest oxigen, 


amestecat cu acetilen sau metan gi 


aprins dă o temperatură de 2000, . 
capabilă să topiaseă o placă de 
oţel de 30 em. grosime. . .. 

Mai servește oxigenul: Mehid, i 
amesteeat eu vată sau cu cărbune 
în grăunţe,: printr'un eartug de metal, 
unde se aprinde cu o capsulă de 
fulminant, pentru o sfărma blocurile 
de piatră sau de cărbune tn‘ mine. 

Greutatea cea mare este că nu-l 
putem transporta. Vasele trebuie să 
fie de sticlă, cu pereţi dubli între 


-cari ge face un vid de o miliouime 


de atmosferă. Aceste vase sunt foarte ` 
fragile şi nu se pot face mai mari 
de 5 litri. ! 

Cu aerul lichid s'a lichefiat hi- 
drogenul răcit la—-200%, prin apăsare 
şi destindere se lehefiază. 


CR "e 


Singurul gaz care rămâne neli- 
chefiat este heliul. Heliul are pune- 
tul critic de-—2880; adică cu 128 mai 
jos decât a aerului. 


Totuşi, Kamerling, Onnes la 
Treyde a reuşit să-l lichefieze, ră- 
cindu-l în hidrogen lichid (— 2580) şi 
apoi, prin apăsare, de destindere 
l-a prefăcut în lichid. 


Temperatura heliului este de-2720, 
adică numai cu un grad mai sus până 
la zero absolut—273, când orice 
mişcare în natură dispare: moartea 


totală, 
E? 


Cea mai mare centrală electrică 
din lume: Nem-East River. Societatea 
„The New-York Edison Company“ 
din New-York posedă în prezent 
cea mai mare uzină electrică din 
lume: New Bast River. Uzina ei 
dispune, la complectarea ei, de 9 
unități de turbo-agregate, cari în 
total vor avea o putinţă de 1.000,000 
C. P. sau 700,000 Hilowaţi, cel mai 
mie agregat având 100.000 C. P. 


La 23 Noemvrie 1926 a fost pus 
în funcţiune primul turbo-agregat de 
100.000 C. P. inaugurarea a fost ono- 
rată de prezenţa M. S. Regina Varia 
a României şi de (A. S. S. Principele 
Nicolae. 

Apăsând un buton electrice Su- 
verana noastră a dat semnalul pentru 
punerea în mişeare a acestui gigant 
al tehnicei moderne. După punerea 
în migeare a turbinei Regina a fost 
condusă de primul vice-preşedinte 
al Societăţii „Edison Co.“, Thomas 
E. Murnay şi de vice-preşedintele 
industrial DI Arthur Williams, prin 
toată uzina, dându-i-se explieaţiuni 
şi lămuriri amănunțite despre modul 
de funcţionare a întregei instalaţiuni. 

Pentru a ne putea face o idee 
de uzina New East River, vom da 


următoarele date sumare. După ul- 
tima statistică avem în România 145 
uzina electrice centrale, pentru ali- 
mentarea cu lumină şi forță elec- 
trică. Toate aceste uzine împreună 
dispun de maximum 100.000 Kw. 
Dacă adaugăm cca. 40.000 Kw. fur- 
nizaţi de către diferite uzine parti- 
culare, fabrici ete. ajungem la abea 
140.000 Kw., sau, eu alte cuvinte, 
numai la a cincea parte din energia 
care va fi furnizată de New East 
River şi cu care am putea aproviziona 
cu electricitate teate oraşele din Ro- 
mânia în măsura în care sunt azi. 


Când va fi terminată această 
uzină va putea ilumina cu electri- 
citate 3,0C0.000 apartamente de câte 
6 camere şi va costa 50 milioane 
dolari, sau cca. 10 miliarde hei. Clă- 
direa singură va costa 12 milioane 
dolari şi trebuia să fie gata la sfâr- 
şitul anului 1927. 

Primele două turbo-agregate, 
dintre cari numai unul a fost pus în 
funcţiune, sunt construite de uzinele 
General Electrice Company din New- 
York. Greutatea fiecărui generator 
e de 600.000 Hor, Maşinile au fost 
montate chiar în uzină cu ajutorul 
a două macarale de câte 185 şi 200 
tone putere de ridicare. 

Cazanele — primul turbo-agrega 
posedă 10 cazane pentru producerea 
aburului, — nu sunt zidite în cără- 
midă, ei, după invenţia Dlui G. Murnay, 
îmbrăcate cu conducte de oţel cari 
liferează apa pentru alimentarea 
cazanelor, preîncălzindu-o în acelaş 
timp. Aceasta îmbunătăţire măreşte 
mult capacitatea cazanelor. 

Cărbnnii, sau, mai exact, pravul 
de cărbuni este adus pe Bast River 
şi descărcat în uzina care este clă- 
dită chiar pe malul fluviului, eu o 
viteză de 500 tone pe oră. Conduete 


244 


pneumatice, due pravul'de ierburi 
la focarele respeetive alëicaganelor, 
tar eenuga este reeondusă, tot prin 
conducte pneumatice, în 'acelag va- 
por, economisihd. muncă: alor s00 ca- 
mioane Dei, Fur 


Când usina’ va funefiońa eu toate l 


cele 9 agregate, 'eaganele vor avea 
nevoie. de 3.800 m? de apă pe fiè: 
care minut, sau de 5,184.000 m” de 
apă în 2 ore. Ac 
uriaşă de apă'pa fi împrumutată: din 
East River, „care oba reprimi ime- 
diat — (vaporii de apă: după "ee 
au trecut prin turbină se eondesează) 
— eu. ajutorul unor. pompe, cu un 


-debit de eea 4000. m pe minut. 


Pentru alimentarea cu, aburi în 
plină sarcină ` a unității . de. 100.000 
E. D este nevoie de a arde în ea- 
zane. 30 tone cărbuni. pe. oră, adecă 


“500 kgr. pe minut, şi de a transforma 


în aburi 132.000 litet de. apă pe De: 
care minut. 

În seara zilei. de inaugurare a 
centralei electrice New East River 
în prezenja M. 8. -Regina Maria, DI 


Arthur Williams a transmis un me- . 


sagiu radifonțe pentru toată lumea, 
descriind acest eveniment important. 
Mesagiul fneepe astfel: 
„Bună, seara la toată lumea! . 
Nici nu se putea ceva mai po- 
trivit pentru vizita M. 8. Regina Maria 


‘Această cantitäte 


A 


în America, decât desehiderea nonet 
uzini eleotriee Edison, lângă East 
River, pe Strada 12; =: ce s'a efea- 
fuat azi după amiaai. M. Sa, prin 
apăsarea uşoară a degetelor, Sale 
pe două-trei mici comutatoare- elee- 
trice, a pus în mişcare cea maí pu- 
ternieă maşină, electrică din lume“. 

Mesagiul continuă eu descrierea 
evenimentului, neuitând să arete ma« . 
rele interes al Reginei Maria pentru 
întreaga instalaţiune. 

- Mesagiul Dlui Williams termină: 

„Această. încântată Regină, ve. 
stită în lume pentru frumuseţa, dră- 
gălăşia şi înțelepciunea Sa, sosită 
dintro ţară Buropeană, plină de 
curaj şi de avânt, să vadă cu-oehii 
Săi minunăţiile emisferii vestice, îşi 
exprimă admirajia nu numai a celor 
ce a văautîn jara noastră şi în oraşul 
Nemw-ljorh, dar. şi asupra civilizaţiei 


` noastre, caracterizate prin elădirile 


splendide. sgârâie-nori,. prin marile ` 
industrii şi. prin minunatul progres, 
făcut: spre înaintarea. rasei umane, 
ep eliminarea muncii grele din oey~ 
paţia luerătorului, Fare s'a eliberat 
astfel din mizerie“, . ~. 
De încheiere omagii aduse Re- 
ginei Maria şi recunoştinţa popo- : 
rului american. 


(Rev. feine. Tehnic, e.) 


Cărţi. 


Ghipuri şi icoane (Din povestirile 
lui Moș Andrei) de /. Agârbiceanu. în 
editura Casei școalalor, Biblioteca pentru 


„... Popor, care a ajuns la 37 numere, a 
' apărut de curând un volum de pove- 


Stiri subt titlu de mei sus. Povestitorul 


'e unul și același în cele 19 naraţiuni, 


luate. toate din întâmplările unui sat 
aidelenesc dela granița Vechiului Regat. 
Întâmplările sunt din primele zile ale 
intrării Româniet în răsboiu,-și cuprind 
documente omenești . asupra stării su- 
fleteşti a populaţiei ardelenești din aceea 
epocă. Dnul I. Agârbiceanu a mai pu- 


blicat în biblioteca Sămănătorul din 
Arad un volum cu material din aceeași 
vreme — „Visurile“. 


În „Chipuri şi icoane“ Dsa ne re- 
aminteşte scene, oameni sl întâmplări, 
pe cari le-am cunoscut toţi românii dela 
graniţă, cari am avut norocul să vedem 
armata română cucerindu-ne satul. A- 
proape pretutindenea, lucrurile s'au în- 
tâmplat la fel: La întâia veste a tre- 
cerii Carpaţilor de către armata ro- 
mână, am fugit, ca înţepaţi de viespi, 
din satele dela graniţă: jandarmii, şefii 
de gări, conducătorii oficiilor postale 
(, Tartoriţele“, „Noaptea minunată“). Ro- 
mânii rămași stăpâni pe sate, am simţit 
mai întâi tiorii libertăţii depline. După 
reprezentanţii puterii de Stat au fugit 
şi slujbașii comunelor, notari, medici 
etc. când nu erau români. („Păţania 
lui domnu Michel“). În grabă i-au ur- 
mat armata din garnizoanele! dela mar- 
gine, și convoiul populaţiei neromâneşti, 
plecată de bunăvoie în exil, neputând 
suferi să vadă intrarea dorobanţului în 
sat. („Pe urlaţi după ceilalţi“). -Pretu- 
tindenea, în satele dela graniţă, s'au 
făcut atunci sluţbe pentru biruinţă, pre- 
tutindenea s'a lăsat jalea cea mare la 
luarea clopotelor („Nelegiuirea cea 
mare“, „Pentru biruinţă“). 


Iar după ce s'au aprins luptele care 
țăran dela graniţă n'a cunoscut pe „Că- 
prarul Grigoraș“, pe „Părintele Dămian“, 
care nu şi-a purtat „Crucea noastră“, 
după retragerea armatei române, şi dela 
jandarmi şi dela „civilii“ cari scuipau 
după noi, şi nici în tramvae nu ne mai 
lăsau? Chiar „Suferințele Marinei“ şi 
isprăvile vre-unui tip ca „Moş Iliuţ“ sunt 
cunoscute în multe sate dela graniţă, 
trecute prin răsboiu. 


`" Volumul se încheie cu icoane ră- 
mase pe urma răsboiului, cu descrierea 
stărilor sufleteşti încă ne limpezite 


246 


(„Pofta ochilor“, „Trestie bătută de vânt“, %3 
„Trufia vieţii“, „Oemeni de azi“). i 

„Chipuri şi icoane“ rămân docu: ; 
mente ale sensibilităţii românilor di 
Ardeal în fața răsboiului pentru intre- ` 
girea neamului. În fața problemei pe 4 
care o mai pun și azi unii: dacă am j 
fost pregătiţi ori nu pentru desrobire 4 
şi unire, volumul acesta, — o copie a ? 
realităților, — răspunde categoric. Şi: 
e bine ca răspunsul să fie cunoscut / 
în cercuri cât mai largi: suntem siguri Z 
că el e pornit şi din sufletul acelora care / 
în 1916 nau văzut armata română. 


Credem, mai ales, că volumul e 4 
binevenit pentru românii din Vechiul ł 
Regat, pentru țărănimea de acolo. In? 
toiul iureșului din 1916 puţini dintre sol- 4 
daţii români vor fi avut vreme să se j 
dumirească deplin despre marea bu- § 
curie pe care au trezit-o în inimile po- 4 
pulaţiei românești de dincoace de Car- j 
paţi. Şi câţi dintre aceia cari au în-: 
gropaţi la noi părinţi şi fraţi, soți şi fii, 4 
vor şti că pentru hodina acelora po-j 
pulația noastră a adus încă de atunci 
rugăciuni și pomeni? i 

Pentru înfrăţirea sinceră, pentru ci- } 
mentarea unirii sufleteşti, va fi folosi- 3 
toare această carte de evocare a zi- 4 
lelor neuitate. Ca lectură în școli pentru ! 
tinerime, şi pentru bibliotecile poporale, $ 
„Chipuri și icoane“ va face începutul ; 
şirului de cărţi despre răsboiu, pe care / 
trebuie să le avem. 


Într'adevăr, deși suntem în anul ai į 
zecelea dela unire, generaţiile care se? 
ridică nu au încă o lectură potrivită ? 
asupra evenimentului celui mai mare Z 
din istoria naţională. Sunt unii cari] 
spun că suntem încă prea aproape de 4 
evenimente şi creaţia artistică mare ' 
încă perspectiva în timp necesară. Dar 4 
„Ostașii noştri“ a lui Alecsandri au fost j 
poezii scrise în vremea răsboiului neatâr- 4 
nării sau îndată după el, — şi ştim cât 


au fructificat sufletul românesc de 
amândouă laturile Carpaţilor. Dacă edi- 
tura Caset școalelor ar continua cu spri- 
jinul tiparului, credem că. scriitorii no- 
sitt ar putea da o serie de volume de 
mare prej pentru unificarea şi creşterea 


simţirii româneşii, tratând marele răs- 
boiu al întregirii neamului. 

„Chipuri şi icoane“ e şi o frumoasă 
realizare artistică, care va fi ctiită cu 
plăcere de cărturarii satelor ca 'şi ai 
oraşelor. Preţul 30 Lei. E, 


Reviste. 


Numărul 1 din anul Vu al revi- 


tei „Gândirea“ aduce pe copertă o : 


reproducere după bustul dlui Simu, 
donatorul preţiosului muzeu din ca- 
pitală. Bustul e de marele sculptor 
Bourdelle, ei prin mijlocirea revistei 
bucurestene face cunoscut marelui 


public pe iubitorul de artă side 


neam, ctitorul care a ştiut să dea 
o pildă aşa de rară, reînviind amin- 
tirea  dărnieiei voivodale ei boie- 
rești din bătrâne vremi, azi, când 
sămânţa ctitorilor e aşa de rară. 
În corpul revistei reproduceri după 
C. Ressu şi ciudatele desenuri, to~ 


tuși atât de decorative, ale lui Demian. ` 


Revista se deschide eu un ar- 
ficol asupra lui Henri Massis datorit 
dlui T. Vianu în care atăruie asupra 
câtorva idei fundamentale a lui 


Massis, care „pornind dela critica . 


literară a ajuns curând la finta ul- 
timelor generalizări, în centrul în 
care se elaborează directivele şi 
se discută interesele capitale ale 
culturii contemporane“. 

H. Massis e un aderent militant 
al neo-elasicismului francez, un dug- 
man a tot ee e haotic, neprecis, 
egit din prea multă privire intros- 
peetivă, — influența orientală, — şi 
un mare duptătoe pentru „formă şi 
unitate“, 

„Polemica lui Massis“, serie dl 
T. Vianu, „se îndreaptă cătră în- 
treitul. obiectiv: . german, slav şi 


asiatic“. De-aici pleacă haosul ne- 
controlabil al misticismului, în opo- 
aiţie cu preciziunea pe care o dă 
gândirea apuseană, în special fran- 
ceză şi creştină — catolică. 


Redăm şi noi acest citat pe eare 
Daul Vianu îl faee din gânditorul 
francez: 


„toată viaţa spirituală şi DE 
a Occidentului se hrăneşte din 
aceasta idee — mamă a unui acti- 
vism care, ori. cât de desordonat ar. 
fi devenit, nàr putea fi însănătogit 
abandonându-ne amefelii interioare 
şi cosmice a Asiei... Credinţa; în 
acţiune, în sjforţare, atitudinea ae. 
tivă tn faţa realului, permanenta stare 
de mobilizare împotriva a tot ee gtir- 
beşte şi mutilează marele bine al 
existenţei, dorinţa de a trăi mai bogat, 
de a exista mai mult,.de a.se de- 
păşi pe sine însuşi pentru a adera 
la Acela care posede plenitudinea 
Fiinţei şi Vieţii, — iată esenţa Gre: 
ştinismulut“,. 


Această forţă, acest mijloe de 


„existenţă, de viaţă îl opune H. Massis 


„amefelii interioare şi cosmice a 
Asiei“, ca şi celei ruseşti, şi, dela 
răsboiu încoace, în bună parte şi ` 
celei germane. 

Materialul literar îl semnează 
obignuiţii colaboratori ai revistei; 
C. Petrescu, D. Voiculescu, A..Maniu; 
eronicele E. Bucuţa, Oscar Walter 


KR 


Ciseh, Bălăuţă, Călinescu, N. Crainie 
ete. 

E remarcabilă critica în formă 
de dialog între Ego şi Alterego a 
dlui Călinescu asupra lui lonel Teo- 


doreanu. 
* 


In numărul triplu al „Vieţii Ro- 
mânești“ (Octomvrie, Noemvrie, De- 
cemvrie) afară de bucăţile literare 
în continuare ale Dlor Sadoveanu 
şi lonel Teodoreanu, — Lucia Manta 
aduce „Pagini resleţe“ — mai puţin 
reuşite ca altele. Poezia e repre- 
zentată numai prin versurile Dlui 
L Pillat. De mare interes bucata 
istorică „Cărvunarii“ de DI D. Bar- 
noski, precum și un capitol din 
istoria asupra „Vieţii bisericești- 
religioase în Basarabia în ajunul 
anexării ei de către Ruşi“ de N. 
Popovschi. Bogate cronici, recensii, 
însemnări. 


DI D. Harea se ocupă de cu- 
prinsul publicaţiei ['Ame Russe, din 
colecţiunea „Cahiers de la nouvelle 
journée“. „DL'Ame Russe“ e numărul 
8 din această colecţie şi publică 
articole asupra subiectului, semnate 
de N. Berdiaeţ, S. Bulgahof, M. Zdzie- 
chomwschi şi A. Miroglia. 


Publicaţia e de mare interes dat 
fiind continua actualitate a acțiunii 
slave în răsăritul Buropei. Sufletul 
slav, de peste şapte decenii, e econ- 
tinuu cercetat, aprofundat, nu numai 
de cătră scriitori ruşi ei ei de străini. 
Şi părerile cele mai contradictorii 
au fost emise. „Mesianismul rus“ a 
frământat minţile multor cercetători. 
Când e pasivitate în faţa vieţii şi 
ceufundarea în eu, când e impuls 
spre activism. Chiar în acest volum 
părerile se bat în ecap. Dovadă că 
mai e mult de cercetat, dovadă, 
poate, că însuşi sufletul rusesc e 


încă haotic, nestabilizat, ceeace nol j 


înclinăm mai mult să eredem. 
` % 


Cele trei Crişuri dela Oradea” 
Mare se tipăresc acum la Craiova, ; 
la „Scrisul Românesc“, în bune con- 3 
diţii tehnice. Revista apare, ea de 
obiceiu, cu colaborări de pretutin- 4 
denea, neavând un anume program 4 
literar, ci pusă fiind în serviciul pro~ ; 
pagandei naționale la granița apu- 
seană a Țării. Folositoare, plină de 
informaţii şi adeseori şi de soluţii, 
sunt scrisorile constante din oraşele 
de graniţă: Timişoara, Oraviţa, Arad, d 
Satu Mare, Sighetul Marmației. De 4 
vreo doi ani proza e reprezentată ; 
aproape exeluziv prin bucăţile sem- $ 
nate de dl l. Agârbiceanu. O serie } 
de însemnări „dintrun carnet“, au ; 
urmat altei serii de povestiri din 
natură, aceasta din urmă din o earte 
de povestiri pentru copii. 


În primul număr din a. e. sem- 
nează articole G. Bogdan-Duică, arh. 4 
Andrei Crișeanu (jubileul de 75 ant j 
a Episcopului Ciorogariu) Ovid D? 
Densuşianu, l. Agârbiceanu, l. Pillat, < 


Em. Isac ete. 
* 


În Țara Noastră se publică un j 
fragment din cuvântarea rostită în 
numele Academiei de către DI Oet. 
Goga, la serbătorirea seriitorului 
Brăteseu-Doineşti. B o strălucită 


apreciere a scrisului şi personali- î 


tăţii fruntașului nostru prozator. 
* 


Societatea de Mâine intrând în i 
anul al V-lea şi-a redus apariţia la ` 
de două ori pe lună, din săptămâ- 
nală cum era. În Nr. 2, aduce un |! 
viguros articol al Dlui Simion Me- 4 
hedinţi; prilejul i l-a dat moartea 
lui Daler Branisce. Fruntașul inte- 
lectual român cere desluşiri în che- 


248 


tului, 


atiuni dificile : problema pusă de Dsa 
poate ar merita un întreg volum de 
studiu. 


îneolo colaboratorii obişnuiţi ai 


revistei, care aduce aproape în fie- 
care număr, material preţios. - 
A i * g i 

Învățătorul, organ al Asociaţiunii 
învăţătorilor români de dincoaee de 
Carpaţi, intră şi el în anul al IX-lea 
de viaţă, tot mai îngrijit redactat, şt 
în tot mai bune condiţii tehnice. Juste 
observări în eroniea „Echipe de ins- 
pectori pentru controlul învăţămân- 
tului primar“, Se arată că de mul- 
țimea inspectorilor îşi pierde impor- 
tanja ori ce control. Dnul L Agârbi- 
ceanu publică un “articol, cu juste 
observări, asupra învățătorului -ca 
factor al propagandei culturale (ac- 
tivttatea exfrașcolară). 

* 


Serisul românese Nr. 3. Noua 
revistă eraioveană se deschide cu 
un substanţial studiu al Dlui: C. Rä- 
dulescu-Moiru asupra Statului cul- 
tural. După definiția Dlui Motru „Sta- 
tul cultural nu este Statul care m- 
lesneşște progresul culturii în genere, 
. œi este Statul care Tei face din cul- 
` tură un instrument pentru întărirea 
` So proprie, (Aceasta este o nuanţă 
plină de consecințe. fipa out lac 
aşezat pe vale stă liniştită, gata să 
poarte’ pe ori-gi-cine, în ori şi ce 
direcție; dar apa unui lac așezat 
pe înălțime este o vijelie, gata să 
izbucnească. Ba poate să pornească 
"în torente şi să sfărâme tot ce în- 
„ tâlnegte în cale. Tot astfel gi cul- 
tura. Ba este o forță liniştită, când 
servegte la înzestrarea omului în 
genere, şi gate. și o forţă vijelioasă 
când serveşte un anumit scop. Gul, 
tura ca instrument în serviciul Sta- 
sau Statul eultural, este che- 
marea culturii la un anumit rol“. 


Statul ceultâtal, după’ Dl. Motru, 
ar putea „în primul rând, să indice . 
culturii calea ce va avea de urmat“. 
Tot el „îşi ia rolul de setector'al ere- 
ăţiilor culturii“, şi va'alege ceeace- 
convine. lui. „Statul naţional, bună- 
oară, dacă este culturail, permite 


numai cultura naţională“. 


În al doilea rând Statul cultural 
g'ar crede că „are şi destoinieia de 
a distribui, cum este mai bine, bine- 
facerile culturii“. ` / 

„Din aceste ` două eat 
presupuse“, continuă: DI Motru, de- 
curg câteva consecințe grave. 

/ Şi mai tntâl un astfel de Stat 
întră în conflict eu „priheipiul liber- 
Lt de conştiinţă“. „Cultura este o 
solieitătoare de fapte sociale şi mo-: 
rale, pentru care ea şi dă motivaţie. 
Dar omul, ea persoană, după prin- 
cipial libertăţii de conştiinţă, este 
liber să aleagă între aceste fapte 
solicitate; şi anume între acele care 
pun în joe însuşi adâncul caracte- 
ruli său. Există dar un domeniu 
strict personal în zestrea culturală 
a fiecărui om“. i 

Deci nu Statul ci iħdividal are 
dreptul în temetul libertăţii de con- 
ştiinţă, să fie pentru sine însugi se- 
lector al creiaţiilor culturii. Azi nime, 
din acelaşi principiu, nu mai poate 
impune o credință religioasă. „Dar, 
spune dl Motru „sunt multe alfe ca- 
zuri, tot atât de adâne legate de 
adâncul personalităţii“ ea şi crezul 
religios. „Sunt pameni. cari trăese 
în ârtă mai adânc decât în religiune. 
Poți constrânge pe aceşti oameni 
să renunţe la: libertatea lor de con- 
ştiinţă 2% 

Statul RA presupus, răg- 
punde: ;Deasupra: Statului, când el 
este cultural, nu există libertate de 
eonştiiață decât în măsura în care 


t 


H 


Statul o tolerează. Cum nu există o 
libertate politică pentru cetățean 
decât în măsura în care o permit 
legile Statului politie, tot aşa nu 
există o libertate de conştiinţă decât 
în măsura în eare o permite uni- 
tatea de cultură a Statului cultural“. 


Conflictele care urmează de- 
aici între Statul cultural şi libertatea 
de conştiinţă „înveninează adeseori 
întreaga viaţă a unui popor... Con- 
flictele s'au înmulţit după înfiinţarea 
Statelor naţionale... În contra com- 
petenţei suverane a Statnlui se ri- 
dică dreptul de autonomie culturală 
a minoritarilor. „Din impas, după Di 
Motru, Statul cultural nu poate ieşi 
decât prin „descentralizarea func- 
țiunilor lui culturale“. 


„Descentralizarea nu însemnează 
haosul. Ba însemnează numai re- 
nunțţarea din partea Statului la apli- 
carea mijloacelor de coereiţie, pe 
care le sugerează dorinţa unor băr- 
baţi de Stat de a avea cât mai re- 
pede, în conture cât mai impună- 
toare, unitatea culturală a poporului. 
Descentralizarea este intronarea vi- 
ef, eu varietatea ei compactă, în 
locul coheziunii mecanice... Des- 
centralizarea este creiarea de centre 
regionale culturale în mijlocul cărora 
autonomiile culturale minoritare să-şi 
găsească afinități, şi deci linii de con- 
vergență cu unitatea Statului“. 

În restul revistei, o poezie de 
V. Voiculescu „Din Flori“; Gib. Mi- 
hăescu „Poarta de fier“, ce ne amin- 
teşte ca factură şi compoziţie, unele 
din primele bucăţi ale autorului, 
apoi articole şi cronici semnate C. 
Petrescu, P. P. Panaiteseu (Nicolae 
Bălcescu şi istoriografia română, 
articol remareabil prin seoaterea în 
evidență a unei calităţi puţin rele- 
vate a lui Bâlcescu istorie: pre- 


250 


cursor al istoriografiei modern 
făcută de Hajdeu, reluată de Onciul 
şi lorga) l. Georgescu. A. Mareu, 


T. Arghezi, ete. 
E) 


Tot la Craiova a reapărut, după 
o îndelungată pauză, revista „Ra 
muri“, în anul XXII. Un luminos ar- "5 
tieol „Orientări“ ¡publică dl Radu 
Dragnea, asupra directivării sănă-:ă 
toase a literaturii române. E nevoe 
de încă o revistă de luptă, de di- 
rectivă sănătoasă, mai ales azi „când 
critica s'a retranşat în cadrele gti- 
inţii, iar critica militantă şi-a părăsit 
postul de onoare“. Ca o urmare a 
acestui fapt, serie dl R. Dragnea 
„am văzut poetul epuizat, preschim- 
bat în critic impresionist; prozatorul 
descinzând din ziaristică şi aducând 
cu el incertitudinea unui talent lite- 
rar, cum devine subit inspiratorul 
uuei reviste, ca şi din coloanele ei 
să-şi manevreze abil „lansarea“; 
ziaristul eliminat din literatură, în- 
toreându-se în critic, sever asupra 
scriitorilor; în sfârşit criticul în slujba 
cenaclului respectiv şi chiar acea 
mare învăţătoare a vieţii care fu- 
sese istoria, convertită Tote un mijloc 
de a servi sub autoritatea ei serii- 
torii cenaclului“. „Intr'o literatură 
care a parcurs stadiile formării ei 
naţionale, ca cea franceză, poate să 
funeţioneze cenaclul, în care scrii- 
torii să se adune numai de dragul 
frumosului şi cu totala indiferenţă la 
societate; în ţara noostră, unde li- 
teratura numai de câteva decenii e 
în căutarea tipului ei caracteristice, 
astfel de splendide isolări în nu- 
mele !estetismului pot să tradeze 
proveniența lor prin imitație, dar nu 
să fie curente... 


Iscălim justele observărt de mai 
sus, cum am iscălit şi contribuţiile 


, -în materie ale Dat D. Tomescu din 


Scrisul românesc. 


în restul revistei DIN. E 
publică ` un artieoi 'asupra lui U. 


` Părvan, iar vechi colaboratori proză 


şi versuri: Al. hasearov-Moldovanu, 
P. Partenie, EL: Baleegti, a. Pop- 
Marfan s ete. L-T. 
a E? R 
„Opalţul Sajelori, foaie pentru 
popor. Organ. de propagandă reli- 
gioasă şi.eulturală al centrului pa- 
rohial „Bistriţa“ şi. „Brogeari: şi cer- 


eul înpăţățorese „Broacari“—Mehe- 


` 


dinți; cu binecuvântarea Preasfinţi- 


- mlui Episcop Vartolomeiu al Bpar- 


hilei Râmnicului Noul:Severin, Anul 1. 
Nr. 8. lan. 1828, Red. ei adminiatr. 
Bistriţa-Mebedinţi Of. T. Severin. 
Dir. Pr. Gh. Dumitreseu-Bisteiţa. Abon. 
30 Gei anual, 50—100 instituite şi 
de sprijin. .. 

iți cade bine când dai şi de. câte 
un astfel de „opaiţ“. Redactorii sunt 
oameni de inimă şi de bun simţ — 
judecând dipă cuprinsul numărului 9. 
Numărul -începe cu o traducere a 
dlui N. lorga a unei poezii popo- 
rale cehe. 


= sie ? i | i $ 


Din străinătate. 


Cutite. câtre wescht Abatele 
Metodiu Zavorăl, 'mohseignorul ales 
de curând doetor honoris cäusa din 
partea universităţii din Praga, ma- 
rele filoromân; președinte al „Inati- 
futului Cekoslovae-român“ din Praga, 
a fost numit, de curând, pregedinte 


` de onoate al cercului Micei tnje- 


legeri ziaristice. Da banchetut oferit 
în onoarea Sa ei a ministrului no- 
steu Dr. Filodor, ales şi dsa pre- 
şedinte de opoare al Sog. ziariştilor 
Micei înţelegeri, a rostit Msgrul Za- 
voral cuvinte purcese dela inimă, 
cuvinte, Gar) av trebui să se reper- 


cute gi în mijlocul nostru, ca — mu- ` 


tatis mutandis —.să aducă roadele 
dorite. După ee a lăudat ideia de 
colaborarea celor trei societăţi de 
ziariati , din. Mica- înțelegere, căci 
numai astfel se vor. putea apropia 
sufletegte gopoarele învecinate şi 
se vor putea cunoaşte, s'a adresat 
compatrioților săi, ziariştilor Geht: 
„Dar nu credeți, domuii mei, că poate 
am avea trebuinţă mai mult ei de 


"o altă antantă? O înțelegere, care : 


war avea drept problemă, de a eul. 
tiva relaţiile de prietinie în străină» 
tate, ci în internul ţării? Nu credeţi 
şi Dv. că ar fi timpul suprem să pă- 
străm din dragostea şi cinstea, pe 


` cari le arătăm atât de darnie altor 


naţiuni, putințe! şi pe seama popo- 
rului nostru propriu? ` | 

Trăim într'al 10-lea an al 'nde-. 
pendenjei recâştigate. O să putem 
noi sta cu fruntea ridicată în faţă 
judecății congtiinjei noastre, dacă 
se pune întrebarea de am fost vred- 
nici de acest noroc ?. 

„În anii tineri mă răpea cu sipe 
legenda despre cavalerii din Blanik 
(legendă cehă —. la Bl. dorm tn- 
seuaâţi ei împlătoşați cavalerii cehi 
gi se trezesc să apere neamul în 
momentele decizive. Trad.). În anii 
bărbăţiei am înţeles, că cu astfel 
de legende se poate linişti numai 
un popor în sclăvie, unul, carea 
încetat de mult de a mai crede în 
puterile sale proprii. Poporul are 
trebuinţă nu de cavaleri din basme, 
re să doarmă-duşi 


veacuri de-arândul, câtă vreme po- 
porul lucrează şi cruță şi sufere 
şi cari numai când îi merge mai rău 
decât ori-când sar într'ajutor popo- 
rului, ci de cavaleri cu ochiul seru- 
tător şi cu capul treaz, de cavaleri 
de inimă, eari nu aşteaptă până îi 
merge neamului mai rău, ci stau de 
veghe şi lucrează din toate puterile, 
punându-și toate însuşirile bune de 
cari dispun în acţiune, ca să nu 
meargă vreodată răul Să cultivi 
spiritul unui astfel de cavalcvism în 
sânul poporului, să-l cerești pentru 
aga ceva, aceasta ar fi problema 
unei antante, pe care o am acum 
în vedere. huptele ideale se vor da 
şi de aici înainte, fără de ele war 
fi vieaţă "mn noi, (iară noi vrem să 
trăim) war fi creştere (iară noi vrem 
să creştem), dar stima reciprocă ar 
spori, iubirea frăţească ar prinde 
la putere şi acolo — unde ar fi în 
joe binele naţiunii, — ne-ar reuşi 


prea bine să ne întindem mânile,, 


spre o veselă colaborare“. (După 

„Prager Presse“, 28/1l 1928.) 
Cuvinte rostite 'n vânt? Floare 

la ureche? Cântăriţi-le! N'ar trebui 


să plecăm şi noi eapul la auzul lor? 
H. PP. 


E 


E în joe viitorul copiilor noştri! 
Cine îşi ia osteneala să arunce ochii, 
în tutungeriile şi debitele de ziare, 
la ceeace cumpără tineretul şi, vai, 
chiar şi persoane simandicoase, va 
trebui să clatine din cap. Biteratura 
fascicolară de cea mai rea specie 
(„Mireasa călăului“, erte Ise vinde 
eu toptanul, în sute de mii de fas- 
cicole, şi fiinţe necoapte „mânâncă“ 
lectura aceasta primejdioasă, care 
e un atentat la bunul simţ. Intre- 
prindeţi numai o anchetă în privința 
aceasta! 


Sa pornit şi la noi lupta împo- 
triva literaturii acesteia și — în spe» 
eial — împotriva literaturii obseene, 
care înveninează tineretul. Numai 
aplauda putem această campanie 
ideală. 


Ca să se evidenţieze şi mai mult 
importanța acestei lupte, urmeze un 
rezumat al desbaterilor din parla- 
mentul austriac (Bundesrat), din 24 
Martie, a. c., privitor la propunerea 
unei consiliere, mamă îngrijorată de 
viitorul copiilor ei, propunere, care 
a fost primită mai apoi, cu majori- 
tate de voturi, urmând să se pre- 
facă în articol de lege. 


Multe din cele îngirate de dna 
De. Berta Pichl, aşa se chiamă pro- 
punătoarea, se potrivesc şi la noi. 
'Pipetul ei de durere să fie luat la 
cunoştinţă şi de mamele şi de taţii 
noştri, deoarece, după cum a spus-o 
alt consilier, e vorba ca cu toţii să 
punem umărul şi să îmbunătățim si- 
tuaţia, căci mizeria şi starea sufle- 
tească îngrijitoare a tinerimei este 
internaţională şi nu cunoaşte clase 
sociale. 


Cum şi-a motivat consiliera au- 
striacă, dna Dr. Berta Pichi, propu- 
nerea? legea, dacă are să intre în 
vigoare, ar fi o lege culturală. Alte 
state s'au îngrijit să legifereze lupta 
împotriva pornografiei şi literaturii 
maculatură. „Folosința liberă a ve- 
ninurilor e interzisă; nimenea nu ia 
faptul acesta în nume de rău, ca şi 
când ar fi'o restrângere a libertăţii 
personale. Impotriva sufletului poate 
să aibă un venin o influință şi mai pri- 
mejdioasă. Fireşte, trebuie ca o ast. 
fel de lege să fie serios cântărită“, 
deoarece e vorba de finerime. „bi- 
teratura maculatură (murdară) ecu- 
prinde în prima linie literatura mur- 
dară, sexuală, literatura criminalistă 


252 


` „pi Htenatuna,:eare. te'abrafisează. Li- 
feraturà murdară sexuală speculează 
la senaualiem şi încearcă să-și facă 
` ghegejtupile prin sgândărirea sexua- 
lismului.. Literatura aceasta promo- 
vează ` moratitătea sexuală gi- toe- 
mai noi, eei din -Diena (numai cei 
din Diena? twad), avem, vai, “destule 
exemple de acestea. ` înventnărea 
fantantei, mai cu seamă în privința 
sexualismului, este în zilele noastre 
atât de mare, îneât abea de ne mai 


putem inanspune în mentalitatea ti- 


neretului de astăzi. Dacă luăm în 
considerare multiplele componente, 
îmbrăcămintea, cinematograful, forma 
conversaţiei, literatura, vom. pricepe 


de ce tinerimea noastră mărimi- 


seşte că aproape nu mai poate gândi 
affjel. Simţul sexual este atât de rui- 
nat, de stricat side adruncinat, încât 
va fi geeu. să revii la ceeace este 
natural“. i "Eë - 


Cancelar Dr.. Seipel Tal; care 
a seăpat, în. decurgul_ răsboiului 
dela spânaurătoare pe BO) români 
nevinobați D a vorbit în terminii ur- 
mători: ` „lau propunerea înaintată 

. şi mi-o însugese în numele gu- 
vernulut, deoarece sunt de firma con- 
vingere Ki în privința unei întrebări 
de o aşă de mare importanţă tre- 
buie să păgească resolut ei legis- 
lafia. Aecentuez cuvtaţelul „şi“. Nu- 
mat eu mâmiri legislative și eu du- 
cerea: în îndeplinire din partea au- 
torităţitor. ei judecătorilor, fie ea 


oricât de severă — nu s'a îndeplinit . 


totul, B nevole de ajutorul întregei 
societäji, ùu numai de. colaborarea 
câtorpa parlamentari, e nevoie mai 
întâi de toate de o muncă mare, 
educativă, B vorbe nu numai, mai în- 
tâi şi mai cu seamă, de creşterea 
tinepetului, ei de cregterea îndepli- 
niită în mijlocul « celor maricari durere, 


sum. prea. adeseori Sa necres- 


`cufi“, 


` Cancelarul Seipel ER la 
toţi din: Austria ea+„să ajute. cu toţii 
pentru ca să se păstreze sănătatea 
sufletească. şi trnpească a Hnere- 
tului gi să inerese astfel la viitorul şi 
la fericirea poporului“. 

" Nofa: Pentru cel ce se Mie, 
sează mai intensiv eu propaganda 
împotriva pornografiei şi a literaturii- 
maculatură: tn Franţa şi în Germania 
sunt vrednice de remarcat urmă» 
toarele două publicații: n. „Manuel 


pratique pour la lutte contre la por- 
` nogeaphie“ (Manual praetie pentru 
lupta eontra pornografiei) de sena- 
torul de inimă R. Bérenger, batjo- . 


curit în „revistele“ teatrale, în ca- 
bareturi, de revistele umoristice, pre- 
şedintele „Federaţiei societăţilor 
contra pornografiei“ din Franţa (ed. 


H. 150 fr., Paris, Imprimeria B. Des. | 


fossés, 13 Quai Voltaire). 'Broşura 
ed. H. a apărut în 1910, e — deci — 
puţin ânticată, cu toate acestea con- 
ține prețios material privitor la le» 


gistaţie, la circulare, la regulamente, 


la paşii întrepriaşi în presă, la teatru 
expoziţii. ete. ete. — 2. Legea sane- 
ționată în - Germania-republică, în 
Dee. 1926, privitoare la 'apărarea ti- 
nerimii împotriva pornografiei, e€ GO, 


mentată pe larg gi publicată, ta tn- 


tregime, în: „Taschen-Gesetasamm- 
lung Nr. 121% (colecția de legi, ma- 
nuală, Nr. 121): Matz-Seeger: „Ge- 
setz zur Bewahrung der Jugend vor 
Schund. und Sehmutaschriften“ (Ber, 
lin, Edit, Carl Heymann, 1927). 

Şi în Cehoslovacia se îngrijesc 
legislatorii să pună zăgaz literaturii 
imunde, pregătind o lege spectală 


„pentru apărarea tineretului. 


„In alia lui Mussolini se folosese 
mijloace drastice. intrun interview, 


egenen 


acordat de Mussolini  seriitorului 
Henry Bordeaux, în 1928, declară 
„Ducele“, pe drept cuvânt: „Avem 
trebuință de o literatură care viri- 
lizează şi fortifică, nu de o literatură, 
care distruge, care risipeşte ener- 
giile sau care le mieşorează“. (v. art. 
de fond din „Le Journal“, 5 ll. 1928.) 

Dacă în ltalia, Franţa, Cehoslo- 
vacia, Germania se dă lupta împo- 
triva veninului din literatura imorală, 
ce să zicem noi, unde „Pardoa- 
nele“ şi „Tiribombele“ sunt la or- 
dinea zilei 2 


E în joe viitorul copiilor noştri! 
Tema este mult prea gravă decâtsă 3 
fie zeflemisită şi să se treacă la or d 
dinea zilei! sa. 


Cel care are dragoste față de j 


semenii săi, celce vrea ca atmos- j 
fjera îmbâesită de bădărănie şi sen- 4 
zualism să se purifice, acela îşi dă Y} 
toată osteneala ca şi în România . 
tineretul să fie cruțat de veninul stre- i 
curat prin scrieri primejdioase. 


H P.-PBTRESCU. 


Dela „Astra“ 


Buletinul seejiunilor „Astrei“. In 
ultima adunare generală a Astrei“ 
s'a adus hotărârea ca pentru trebu- 
ințele secțiunilor  ştiinţifice-literare 
cu sediul în Cluj, să se închirieze 
un local, Asociaţinnea noastră ne- 
având până acuma nici un adăpost 
propriu în Capitala Ardealului. Cu 
1 Martie s'a închiriat un local econ- 
stătător din o sală mare şi o eca- 
meră, care va servi pentru lucrările 
seeţiunilor, pentru redacția revistei 
„Transilvania“ şi şedinţele despăr- 
{ământului Cluj al „Astrei“. Localul 
e în str. Memorandului, în imobilul 
„Ardealul“. 


a Ta 


lintro şedinţă a preşedinţilor, 
vicepreşedinţilor şi secretarilor sec- 
fiunilor, ținută la 9 Martie, s'au luat 
următoarele hotărâri: 


Seeţiunile se vor întruni în şe- 
dinţă comună în fiecare zi dela sfâr» 
gitul lunei. Cu acest prilej se vor 
discuta chestiuni în legătură cu acti- 
vitatea secfiunilor şi se vorface comu- 
nicări, în loealul secţiunilor. Când vor 


fi comunicări mai importante ele vor : 
fi publice şi se vor ţinea într'o sală ; 
mai mare, indieată la vreme. 


Secţiunile în colaborare vor / 
aranja în Aprilie şi Mai un ciclude 3 
conferenţe la Cluj din domeniul „Bdu- 4 
caţiei naţionale“. | 

Din şedinţa proprie fiecare see- } 
Dune va delega un membru în co- / 
mitetul de redacţie al revistei „Tran- 
silvania“. 

Programul de activitate e sta- 
bilit pentru activitatea mai apropiată 
a seeţiunilor. 

a * x 


Dintre secțiunile „Astrei“ câteva ; 
au acum subt tipar lucrări în biblio- ` / 
tecile proprii, astfel secțiunea isto- 
rică şi secțiunea științelor naturale. 

Secţiunea medicală şi biopoli- 
tică continuă activitatea sa vastă 
prin eonferenţe, hotărând de curând 
aetivitatea sa pe întâiul semestru al 
anului curent. De curând a apărut 
ultimul buletin al secției, Nr. 1—2 pe 
anul 1928 în 64 pag. cu articole şi 
cronici de V. Puşcariu: Selecţiunea 


25A 


DH 


naturală şi: artificială; Q. Vâlsan: 
Mediul fizic extern gi capitalul bio- 
logie naţional; 1. lacobovici: Meto- 
dele de recrutare şi deleeţionare a 
corpului medical; Gh. Preda: Câteva 


principii de higienă, profilaxie şi ` 


educaţie psihică; 1. Moldovan: Bdu- 
caţia fizică ei morală în cadrele 
„Astrei“; L. Daniello:. Combaterea 
bolilor sociale în mediul rural; M. 
olog: Organizarea serviciului de 


igienă şcolară; ( Moldovan: Urmă» 
rile aleoolismului:.pentru tndivid şi 
naţiune, Secţia femenină-biopolitică 
a Astrei. — E o publicație dintre 
cele mai folositoare. 


: "a Ze 
„In „Biblioteca Astra“ se va ti- 
pări tn cursul anului Juliu Cesar, în 
traducerea regretatului l. Boreia.. .. 


Bibliografie. 


L Agârbiceanu: begea Minţii. Ro- 


man. 808 pg. Preţul 180 Lei. De vån- 
zare eg toate librăviile. 


Septimiu Podi „Flori din gră- 
dina raiului.“ . O colecție din viele 
Sfintelor femei cari au făcut podoaba 
Bisericii şi a creştinismului. Scrise 
într'o limbă frumoasă, aceste bio- 
grafit pot forma lectura cea mai fo- 
lositoare penttu popor. Prețul 15 Let, 
indemnăm. pe intelectualii satelor 
noastre să o recomande ştiutorilop 
de carte. Se găsește la- librăria 

„Ardealul“, Cluj. - 


Pavilionul ep umbre, piesă în 
3 acte, de Gib. 1. Mihăescu. Bdit. şi 
tiparul „Serisul românesc“, , Craiova 
Lei 50, 


Al. Procopiu : Din istoria pronu- 
melui în limba românească. Bxiras 


din „Revista filoiogieă“, a. L (1827),.. 


Cernăuţi 1928, Sir. lancu Flondor 33. 


Calendarul învăţătorilor pe a. 1928, 
alcătuit de L C. Spiridon şi V. Tem- 
peanu. Lei 40. De vânzare la dl înv. 
L C. Spiridon, loneasea—Fâliiceni. 


de arte ' grafice 


Aurel A. Muregianu: Clădirea 
şcoalei româneşti din Braşov de că- 
tre popa Mihai în a. 1597. Din „Anua- 
rul Inst, de ist. naj.“ IV. Cartea Ro» 
mânească, Bucureşti, 1877, (prog. 
L preţ). 


Nie. Drăganu: „Toponimie şi 
istorie“. „Biblioteca institutului de; 
istorie naţională“. Nr. 1, Cluj, nst. 

„Ardealul“, 1928, i 
180 pag.. fără. pret. De 


Manualul examenului de bacalau- 
reat din înateueția civică. De Alex. 
Giuglea, prof. de ştiinţele juridico- 


~” economice la Școala super. de co» 


ment din Bucureşti. Bditura auto- 
rului. Tip. „Dacia Traiană“, Sibtiu, 
1928. (86 pag.) 60 Lei. 


„Buletinul Institutului economie ro~ 
inânese“, anul DI, Nr. 1—2, 1938; 
„Roma“, revista Institutului de cul- 
tură italiană, a. VII, Nr. 1; „Viața 
Românească“, lagi, a. XX., Nr. 2; 
„Cratul Româuese“, anul Il, Nr. 2; 
„Cooperaţia“, rev. lunară, anul IN... 


Ne. 1—3; „Ramuri“, a. XXII, Nr. 3; 
„Datina“, a. VL, Nr. 1—2; „Gândul 
neamului“, Chişinău, a. DIL, Nr. 3; 


255 


„Familia“, a. Ul. seria ll, Nr. 1—2; 
„Buletinul eugenie şi biopolitie“ ai 
secţiei medicale şi biopolitiee a 
„Astrei“, Ne. 3, Martie (1928), vol. ||. 


„Klingsor“, Nr. 3, 1928. 


„Orientalia Christiana“, Roma, 


Nr. 42, vol. XI. 3 Martie 1928. 


„Miiforditâsoh român kõőltőkből“, 
(Traduceri artistice din poeţi români) 
Editată de „Erdélyi irodalmi târsa- 
ság“ (Soc. ardeleană literară). Com- 
pusă de dl Arpåd Bitay, Cluj, 1928. 


„Buletinul institutului economie 
românese“, a. VI. Nr. 11—12, Nov.— 
Dec. 1927; „Comoara Satelor“, rev. 
lunară de folklor, a. D. Nr. 7—8, 
Blaj; Buletinul Grădinii Botanice şi 
al Muzeului Botanie dela Universita- 
tea din Cluj“, vol. VII. 1928, Appen- 
dix 1. (B. Pop: Exploatarea şi în- 
trebuințarea turbei în România“); 
„Adevărul literar şi artistie“, a. IX. 
Nr. 378; „Viaţa Românească“, laşi, 
a. XX. Nr. 1; „Gândul nostru“, laşi, 
a. VII, Nr. 1, 1928; „Clipa“, a. DI, 
Nr. 172; „Société des Nations“, lIn- 
stitut international de cooperation 
intellectuelle, Paris, Palais Royal, 
Rue de Montpensier. 2. Bulletin de la 
Section d'information et de Docu- 
mentation mensuel. Février 1928, 
Nr. 17; „Ramuri“, Craiova, a. XXil., 


Nn 2, Febr.. 1928; „Țara Noastsă:, 
a. IX., Nr. 10, 1928. 


„Observatorul“, revistă docu- 
mentară, culturală, socială, pelt, 
gioasă, a. l., Nr. 1, Martie 1928. Red.. 
şi adm. Beiuş; „Junimea literară“, 
Nov.—Dec. 1927, Cernăuţi; „Neamul 
românesc pentru popor“, Nr. 1—6, 
1928; Viktor Orendi-Hommenau: Li»; 
teratur und Volkskunst der Rumă:. 
nen. (Literatura şi arta poporală a 
românilor) cu 25 ilustr. 1928, Editura 
proprie, Timişoara, str. E. Gojdu 10. 
Preţul 50 Lei; Carte de cetire pentru! 
meseriaşul şi lucrătorul român. AL 
cătuită pentru „Societatea naţională! 
de credit industrial“ de N. lorga, 
Bucureşti, 19 7, Tiparul aşezămân.. 
tului tipografie „Datina Românească“ 
din Vălenii de Munte (cu multe ilu- 
strații) 456 pag., 150 Dei; Revista 
„Clipa“, Bucureşti, Nr. 174; „L'Eu- 
ropa Orientale“, rivista storica e po- 
litica“, publicata a cura delt lsti- 
tuto per L'Europa Orientale. Roma, 
anno VII. Nr. 1—2. 


„Societatea de mâine“, a. U. Nr. 5. 


„ldeea europeană“, Nr. 209, 1 Mar- 
tie 1928; „Neamul românese penten 
popor“, Nr. 5 (1928); „Albina“, Nr. 12, 
a. XXVL; „Minerva“, rev. de sinteză: 
culturală, laşi, Nr. 3, 1928;