Transilvania_1924_055_001_002

GE 


Deene, 


TRANSILVANIA 


i 


WE Preţul 30 Lei. Vu 


Librăria Pavel Suru, Bucureşti, Calea Victoriei 


An. 55 lan.—Febr. 1924 Nr. —2 
o 
CUPRINSUL: SEA 

Vasile Goldiş: Spre ţel _ — — __ — — — --- —- — — 1 
+“, Pornind din nou la drum — —- —- —- — — — — — 4 
Axente Banciu: Ultima poezie a lui Andreiu Mureşianu 9 
H. Petra- Petrescu : In cămaşa lui Nessus (schiță) — — — 1l 
I. Michelet (trad.): România — A — ——— 14 
Ze Michelet, —- piete aa — e 22 
Dr. G. Preda: Câteva însemnări din studiul geografiei 

medicale a Ardealului __ — — _- — —————— 24 
P. Grimm: Vânătoarea din munţii Cheviot (Chevy Chase) 28 
llie Marin: Cărţi vrednice de îndrăgit L. —- _ — — --- 30 
Maria Cunfan: Lăsaţi-mă să beau uitare (poezie) — _- 34 
s*a laroslav Vrchlicky Quis ut Deus?_ __ __ n- ~- — — 34. 
lon Agârbiceanu : Pustiul (schiță) — — — — ~- --- — — 35 
Otokar Brezina: Deasupra tuturor focurilor- _ — — — 39 
h. p. p.: Pentruce e bolnav sufletul omenesc? _ — — — 40 
Cronică: = ee te dn aie Ra i ao a ta ăi AI 
Dela <Asociațiune»  — — — — n m a. — 57 
Apel cătră toți Românii: Pentru un muzeu istoric al anilor 

1848—1849 în casa lui Avram lancu din Vidra --- — — 63 

Die 

Redacția şi Admin.: „Asociațiunea“, Sibiiu, strada Șaguna 6. 


Depozit general pentru vechiul regat, Basarabia şi Bucovina: 


85, unde 


remm 


Ee activ: 


Josa „d ghibiceanu, publicist, - 
n membru coresp.. al “Acad. 
“Roniâne», ` 

"pe Nicolae: Bălan, mitropolitul | 
Rom. ort; din Trarisilvania. ` 
Victot iBârlea, director de 


ge baron Boeriu, general în 


pen 
E Vasile Bologa, dír. de Nee - 
Dr. Lucian Boreia, advocat, 


doan Bunea, dir. de liceu, 
sira 


“Cosma, dir, de bancă: 
ălanu, -protopo 
Dr. Nic. Drăgan, prof. un erg, 
‘Octav, Goga, membrual «Acad. 
Române»: <- S 
„Dr, [can Lupaș, prof. univ, 
KE membru al «Acad. Rom». 


- gescu, O. Ghibu, V..Ghidionescu, 
C. Hodoș, E.P. H. Longiu, 


D. Patraşcana, Dr. AL Paul, 


` Vàsile Goldis ` SE 


Vie Ben. medic. 7. < 
; lobif-Blaga, "dir, de liceu, : 


trescti, E. Pitis, A. Pop, Dr. Í P. 
Preda, Pr O. Prie, Dr. S. Puşcariu, L. Rebreanu, Dr. P: 
:Roşianu, I. U. Soricu, V. Stanciu, M. Ştefănescu, V: Stroiescu, 
Dr. A. Tatar, G. Todica, N. Togan,D.' Ee K Bee 


Membrii coinitetului central: 


iuliu Marțian dir. k bancă.. ji 
Dr, George: Mo “gen. medie, | 


‘Joan Moie, publicist., 


‘Ioan F. Negruțin, dìr. e, vorm: 
“Zenovie - Pâcliganu, di- F 
“rector. general, tembru coji 


 wechecfieée 
„Pr, Detavian: Russu, ; 


A 


resp. al chend. Române»... 
Aurel “Popescu, comerciant. - 


Kë Popoiea, ċond. tip. abia 


“preşedintele eene ros |; 


mâni dën Sibiiu. 


Dre George Preda, medic. ` 


De “Alex; Rusu, canonic. 


“Tr Scorobeţiu, asesor, Cons: d 
se, norm. || 
Dr. Vasile. Suciu, mitropolit de ` 


Dr. V. Stan, dir. de 


Alba-laiia şi Făgăraș, 
Gavril Todică, contabil. 
Nicolae Togan, protopop: 


- foan Vuen, dir., «Albina». ii 


|| Fondată la 1868. „Revista Transilvania“ ! Fondată la 1868, 


n GOLABORATORI: 


(CL Agârbiceanu, A. P. Arbore, D. C. Arion, T, C. Băcilă, M 
| lescu, A. şi L. Banciu, Nu Bănescu |. A; Bassarabescu, 1. "Bianu, 
' L. Blaga, G. B. Duică, V. Bogrea, Dr. L.. Borcia, Dr. Al. Borza, 
AL Busuioceanu, Al. Ciurea, |. Coitor, A, Ke Dr. E. Dâianu, 
Dr. N. Drăgan,.R. Dragnea, S. Dragomir, V d 


M. Batu: l 


. Eftimiu; L Geor- | ||] 


O. Goga, I. ‘Gorun, P, Grimm, 


. Iorga, Al. şi LL Lăpeaatu, ; 
V. Lazar, Dr. l-an Lipie A. 'Lupeanu-Melin, L Maniu, E 
L Manolescu, S. Dr. Mateiu, S. E Dr. V, Meruţiu, C 
Moisil, Tr. Mosoru, D Nanu, Dr. D. Negru, V. Păcală, T. Y; 
Păcăţianu,; Dr. Z FAciigauiu Em: Panaitescu, V. 


Ce Pavelescu, Dr: 


-Voltești, Dr. P. Pore iu, Dr: G: |. 


oşcă, St 


106844 


TRANSILVANIA 


Anul 55. ` ` lan.—Febr. 1924. Nr. 1—2. 


„Mult pot puținii, buni, împreună"... 


SPRE ȚEL. 
De: Vasile Goldiș. 


Gândul tuturor, cari au înființat <Asociaţiunea», cari în 
cursul zecilor de ani au lucrat la întărirea ei, cari se sbat azi 
s'o reînvie şi să-i dea puterea, ce o reclamă idealul în numele 
căruia ea ființează, a fost adunarea la un loc a sufletelor ro- 
mânești, a fost îndrumarea pe calea desăvârșirii a naţiunii ro- 

mâne, ca astfel ea să-şi îndeplinească misiunea tuturor neamu- 
rilor de progres în lume, înfrăţirea noroadelor supt legea drep- 


tăţii, care 'este mai vârtos chezășuită prin iubirea deaproapelui, 


. propovăduită de Mântuitorul, 
 Stând astfel în serviciul naţiunii române, <Asociaţiunea» 
4 gäe lucrând pentru umanitate şi infrățirea deodată a neamu- 
"doritoare; de fericirea pământească, 
' Desăvârşirea oricărei națiuni este în funcțiune de desă- 
vârşirea indivizilor, cari o alcătuiesc, pentru aceea desăvârșirea 


individului este obiectivul oricărui veritabil paţriotism. Individul ` 


se desăvârşeşte însă în societate şi prin societate. Preocuparea 
de căpetenie deci a acelora, cari în iubirea lor de neam visează 
îndreptarea pe calea progresului civilizatoric al naţiunii, este să 


producă în sufletul indivizilor credinţa fericirii lor prin societate, ` 


prin naţiune și să dea astfel naștere acelui sentiment de solidari- 
tate naţională, fără de care orice alcătuire de stat se va dovedi 
fragilă în faţa primejdiilor fireşti, cari însoțesc evoluţia socială. 


Căci o naţiune este un suflet, este o comunitate spirituală. . 


Şi adevărul suprem este, că această comunitate nu se creiază 
“prin rezon, ci prin sentiment. «Oamenii — spune Fustel de 
Coulanges — simţesc în sufletul lor, că ei sunt un singur popor 


„ atunci, când au o comunitate de idei, de afecțiuni, de interese, | 


1 


= 2— 


de aduceri aminte și de nădejai. lată paiia lată pentruce oa- 
menii vreau să meargă împreună, să lucreze impreună, să lupte 

împreună, să trăiască și să moară unii pentru alţii. Patria este 

„ceeace iubim». 

Şi iubirea nu are rezon. Această iubire se produce prin 
jatorte; prin conştiența intereselor comune, prin trecutul comun, 
prin bucuriile comune, mai vârtos prin suferințele împreună, 
prin nădejdea tuturor întrun viitor mai fericit, prin conştiinţa 
solidarităţii naţionale, prin idealul național. - 

«Adevărata forţă a naţiunii este idealul său. Putere nevă- 
zută, creatoare de lucruri văzute, el stăpânește sufletele. Un 
popor munceşte sute de ani până să:și creieze un ideal şi re- 
cade in barbarie îndată ce La pierdut»! 

` «Asociaţiunea» este și vrea să rămână un instrument întru 
creiarea și fortificarea idealului naţional. In acest scop preastânt 
ea desgroapă trecutul şi face să vorbească mormintele. Fiindcă 
„ adevărații noştri învăţători sunt cei din mormânturi. Impotriva 
fanteziei ușuratice a celor vii se îndreaptă despotismul morţilor. 

Adunătoare de suflete spre a creiă sufletul unic național, ` 
< Asociaţiunea»> prin jertfa tuturor celor ce o slujesc, pilduieşte 
norodului altruismul trebuitor oricărei .înălțări naţionale. | 

Infiinţată prin un mare 'preot, ea mai presus de toate va 
trebui să readucă în satele românești atmosfera senină a reli- | 
giosităţii adevărate, să propage în sufletul naţional revenirea la 
“izvorul de bază a ființei noastre româneşti, care este confun- 
darea vieţii noastre naţionale cu aceă bisericească. Să se adă- 
postească din nou şcoala în umbra bisericei, căci noi vrem o 
istorie măreață pentru adoratul nostru popor. Istoria însă se 
face prin sentimente și credinţi. <Rezonul creiază ştiinţa, istoria 
o făuresc sentimentele şi credințele», — zice în fruntea clasicei 
sale lucrări filozoful francez. Credinţele tari au produs neamu- 
rile mari în lume, iar scepticismul este otrava ucigătoare a vieţii 
sociale, fiindcă slăbeşte voința. Neamurile pământului se înalţă 
şi cad în măsura variabilă a voinţei ce sunt în stare a destă- 
„şură. Credinţa este însă incomparabila energie motrice a voinţei. 

<Asociaţiunea» propagă religia muncii, a cruțării, a trez- 
viei, a vieţii curâte şi sănătoase, a disciplinei sociale, a ierarhiei 


::Dr. Gustave Le Bon: La psychologie politique, pag. 372. 
2 Dr. Gustave Le Bon: Op. cit., motto. 


CN. E 


valorilor morale. Ea vrea să fie un puternic instrument al edu, ` 
caţiunii națiohale şi supremul scop al acesteia este să producă 
în sufletele răslețe ale indivizilor sentimentul, că binele fiecăruia 
este în funcțiune de binele tuturor, că omul nu poate să tră- 
iască mulțumit în afara naţiunii sale, că prin urmare numai 
atunci vom fi desăvârşiţi, când vom H pătrunși de hotărârea să 
trăim şi să murim pentru națiunea noastră. 

Sentimentul acesta al solidarității naţionale se creiază mai 
presus de toate prin dreptatea aplicată în aceeaş măsură tuturor 
în organismul social, şi această dreptate nu se produce, decât 


prin iubirea fiecăruia față de semenii săi. Această iubire va 


trebui vădită în toate manifestările <Asociaţiunii>. Coborârea 
intelectualilor şi a claselor suprapuse în mijlocul celor dela te- 
melie va inspiră acestora încrederea în viitorul naţional și munca 
la „un loc al tuturor pentru binele fiecăruia va produce fără în- 
doială cimentul indestructibil al omogenităţii noastre naţionale. 
Deviza noastră va fi deci vechea exclamaţie a lui Krosby: «Sunt 


iubirea, stăpâna lumii». 


Statul reprezintă forţa coercitivă a organisa social spre 
telurile urmărite de acesta. sub puterea irezistibilă a legilor na- 
turii, dar trăinicia oricărui asemenea organism se află în func- 


` iune de înlocuirea treptată a. forței constrângătoare prin voința 


eră a: indivizilor, cari îl compun. Aceasta este deosebirea fun- 


damental intre societatea omenească și restul universului cosmic, 
„Căci mai presus. de orice îndoială, cum am spus, națiunea este 


o comunitate spirituală, întemeiată pe conştiinţă. Condiţiunea fi- 
rească şi necesară a conştiinţei însă, la individ, ca şi la naţiune, 
este libertatea. «Aceleaşi legi, cari au produs lumile şi conste- 
laţiunile, produc și societățile umane, cu singura diferență, că 
ceeace acolo e lumină externă şi mișcare fatală, aici e lumină 
internă și mişcare voluntară».! Viaţa omenească n'o stăpânește 


fatalitatea, ci o stăpâneşte voinţa. 


<Asociațiunea> este şi voieşte să fie diriguitoarea acestei 
voinţi, orientându-o spre mărirea naţională. Pentru aceea statul 
și oricine iubeşte națiunea română, trebue să iubească <Aso- 
ciațiunta> şi să-i deie tot concursul, spriginindu-i munca obo- 
sitoare spre ţel. 


1 Alfred Fouillée: «La science stiil cota poale, pag. 42 
d: 


— 4 


Pornind din nou la drum... 


Multe, grele, spinoase probleme economice și culturale ` 
ne aşteaptă după răsboiu! Multe, pentru acela care are ochi să 
vadă: — pentru acela, ale cărui orizonturi nu sunt strâmte; grele 
şi spinoase pentru acela, care sa îndeletnicit şi până acum cu 
frământarea problemelor, cu cântărirea lor, şi căruia i-a sângerat 
inima, vai, de atâtea ori, încercând rezolvirea lor. 

Dar tocmai faptul că problemele sunt multe, grele şi spi- 
noase, ne adevereşte că sunt problemele adevărate, de cari trebue 
să se apuce inimile nobile — fiindcă şi problemele mari îşi cer 
martirii lor, după cum și sămânța care are să încolțească trebue 
să fie părtașe mai intâi de întunerecul pământului până să ajungă 
la lumină. 

` “Nici un progres în omenire fără de sacrificii | Cent istoria 
culturală, economică a popoarelor celor mai înaintate şi veţi 
vedeă că fiecare pas înainte l-a răscumpărat neamul cu preţul 
a sute de vieţi scumpe omenești, din şirul celor mai buni ai săi. 

“Neamul nostru şi-a dat din greu contribuţia de sânge, şi-a 
indeplinit cu scumpătate chemarea de până acum. Ca orice 
neam a avut şi are lumină şi penumbră, ba chiar întunerec, 
într'unele locuri. Care neam este numai lumină? 

Ceeace nu poate denegă neamului nostru nici chiar duş- 
manul său cel mai mare este dragostea după cultură a popo- 
` rului. Fireşte, dacă și-a luat osteneala dușmanul să cunoască 
chernările poporului acestuia dela ţară, foamea aceasta după hrană 
sufletească. 

De sigur: numărul analfabeților este mare la noi. E du- 
reros de mare! Dar aţi cetit vreodată istoria acestui neam ro-. 
mânesc?! Aţi căutat să vă transpuneţi în mediul social, în care 
a trebuit să vegeteze acest neam? Cine crede vinovat pe fă- 
ranul român, dupăce a analizat conştiențios raporturile sociale 
în cari a trăit — să ia piatra şi să arunce în el! 

Zorii unei desvoltări mai prielnice nu ni Sau arătat decât 
numai în timpul din urmă. Numai cu mare greu am avut po- 
sibilitatea să ne frecăm la ochi, să ridicăm mânile şi să zicem, 
ca voinicul din poveste: <greu somn am mai durmiti» «Apa 
vieţii» ni s'a adus la gură abeă bine de curând! 


1 Vezi art. din numărul de faţă al istoricului Michelet. 


— 5 — 


De sigur: una din problemele cele mai:principale ale tim- 
pului apropiat va fi: cum va putea să stea pe picioarele proprii 
voinicul trezit, incă amorţit, în parte, de «apa morţii?: > 

Să luăm o singură problemă, aceea a ana!/fabetismului. Lupta 
impotriva anaifabetismului credem că va trebui purtată mult 
mai conștient și cu mult mai multe arme de luptă — (să zicem 
<arme>? nu e dureros să numeşti astfel un factor, care constru- 
ieşte ?) Cum: «cu mai multe arme de luptă»? Propaganda din 
partea societăţilor noastre culturale va trebui să fie mai Inten ` 
prin răspândirea Broșurilor și articolelor de propagandă în . mas- 
sele poporului, 

- Chiar acum, după răsboiul. mondial, este timpul cel mai 
potrivit să vorbești conştiinţei poporului. Cei întorși, teferi sau 
schilozi, de pe câmpurile de luptă, au «dat cu capul de gard», 
cum se zice, neștiind să slovenească în streini și înțeleg de ce 
mare bunătate este cunoştinţa de -carte. Cei de acasă dease- 
menea. Copilaşii, generaţia viitoare, vor trebui îndreptaţi pe că- 
rarea cea bună — dându-li-se povață părinţilor să nu-i slăbească 
"din admonieri, dacă nu merg la şcoală. 

«Bate fierul până-i cald>, zice proverbul. Să batem fierul 

căci acum este mai înroşit! 

Broșurele mici, în mii de exemplare, cari să arate, tn icoane 
şi în scris, binefacerile culturii, ale scrisului și cetitului, să se 
răspândească, sau gratuit sau pentru prețuri bagatele, în toate 
satele românești. In «icoane»? Da. Cetitorului i se întipărește. 
mult mai bine în minte ceva comunicat pe calea desenului și 
a fotografiei. Avem înaintea noastră, ca să ne folosim de un 
singur exemplu, o statistică a analfabetismalui în Germania, 
Anglia și Francia. Desenul ne arată proporția până la evidenţă. 
Un desen, care să arate proporţia şi la neamurile noastre din 
ostul Europei credem că ar aveă oareșcare efect, chiar şi asu- 
pra neștiutorului de carte, căruia i se arată ilustrația. 

Nu numai ilustraţia aceasta — dar încă zeci şi zeci de 

„altele: progresele între agricultorul știutor de carte și cel fna- 

poiat, la gospodăriile lor, progresele materiale între muncitorul 
de miñe — ne gândim la cel din Munţii Apuseni — care știe 
scrie şi ceti și între ce! care trebue să-şi pună degetul când e 
vorba să iscălească ceva. Tot în desenuri ingenioase, desenate, 
fireşte, cu cunoștință de cauză. 


GE E 


Brosurele, cari să se cetească în șezătorile poporäle şi în 
cari să se arate, într'o formă beletristică, ușoară, accesibilă, fo- 
loasele învățăturii. (lon Pop-Reteganul ne-a SE cărarea mi- 
nunat!) 

„Să se citeze în ele şi legile aduse în diferite state 'împo- 
triva analfabetismului, ca d. e. legea sancționată în «Statele Unite. 
ale Americei de nord», în 1917, ca să m'aibă voie cetățeni dela- 
"16 ani în sus de ai altor state, să calce peste hotarele țării, dacă 
nu știu scrie ai ceti. 

Să se discute şi să se facă propagandă pentru răspândirea 
` abecedarelor celor mai potrivite pentru adulţi. Nu numai să se 
tipărească, cu multe cheltuieli din partea <Asociaţiunii> noastre, 
dar să se publice și referade conştienţioase despre rezultatele 
obținute cu ele. 

Să se discute posibilitatea de a edită abecedare, bazate 
pe principii nouă, necunoscute până acum, sau numai în parte!. 

După ce ai dat o astfel de direcţie tineretului, după ce 
«chipurile>, broşurile şi datele lor vor fi comentate din greu, 
nu ne vom află în fața unui număr atât de mare de analfabeți. 

Problemele acestea sunt mult prea importante și mult prea 
complicate, decât să le dăm gata întrun articolaş. Vor. trebui: 
discutate pe îndelete şi din partea specialiştilor. Pentru studii 
de acestea, principiare, credem că revista. noastră este cât se 
poate de potrivită. S 

k o k 

Aceasta este numai una din problemele, cari se impun 

«pedagogului social», dacă vreţi să-l numiți astfel, cu toate că 


1 Amintim, în paranteză, pe bătrânul «dasca! Vintilă> al d-lui Agâr. 
biceanu, care oprește pe elevi în mijlocul WM satului și învață pe copii , 
litera a şi iu cu versurile: D 


«U, iu, iu, bunu-i puiu, 
Da-i mai bună găina, 
Care-o frige vecina...» 


Copiii râd să se tăvălească și învaţă literile!: (Vol. «Două inbiri» pg. 
211). Ce minunat ar fi să avem un abecedar întreg cu versuri de astea, 
pentru întreg alfabetul și ilustraţii posnaşe, ca să înveţe tineretul de-a mai 
mare dragul. Nu surâde, cetitorule! Nu vezi aici elementele unui curent 
pedagogic ducător la creanga verde? Cunbaştem astfel de, abecedare în 
limbi străine ai ne-am convins despre foloasele- lor.. ; 


D, = 


numirea nu corespunde adevărului (pedagog, venind dela gre- 
cescul -pus== copil, înseamnă, învăţător de copii, iar învăţător: 
de bărbaţi ar fi <andragog>). Cum ne închipuim mișcarea la sate? 
In loc să dăm numai sfaturi și să ne retragem mai apoi: 
satisfăcuţi de laurii ieftini, preferăm să oferim. nutremântul ne- 
cesar «caselor» acestora «naționale». Mergem şi mai departe: re- 
comandăm cărţi pentru intelectualii noştri dela sate şi din oraș. 
O revistă ca «Transilvania» va trebui să raporteze cu con- 
ştiențiositate despre ceeace prestează și alte neamuri pe terenul 
culturii poporului. Referade despre instituţii culturale, ca: muzee, 
expoziţii, societăți de lectură, biblioteci publice, «universităţi 
poporale>, biblioteci (tipărite) pentru copii, pentru răspândirea 
ştiinţelor (cu analize despre tendinţele bibliotecilor acestora). 
“Să nu se aducă învinuirea, vai, atât de ieftină şi de nese- 
rioasă, că este cneamţ» sau <franţuz> sau mai știm noi. ce 
until dacă arată în coloanele unei publicaţii românești ce au 
bun celelalte neamuri. Ştim că mulţi s'au descurajat, auzind 
exclamaţii ţa acestea, când au venit în mijlocul connaţionalilor ` 
lor. «Da ce île mai sâcăie ăsta cu franţujii şi cu nemţii lui?» 1... 
Neamţ-neamţ. ori: franțuz! dacă îţi arată ceva bun la neamurile 
astea şi îți Oferăithaterial de prelucrat, idei de răsgândit, să-l 
respingi? Fireş 
de frate, cari 
să <brileze» ( 
„Un A 


'să ajute, sau cu aroganța unuia, care vrea ` 
¢ézuÍ al doilea se condamnă de sine)? 

molitic a spus odată, într'o vorbire celebră de 
a sa, că vai d omul politic care nu pricepe spiritul vremii sale. 
Tot atât de migi eptățit este strigătul: vai de conducătorii inte- 
lectuali ai vest. neam (preoți şi învăţători, în primul rând) cari 
nu pricep spiritul vremii lor, tendinţele poporului lor spre lumină 
și spiritul de ere sunt conduse, într aepo direcție, popoarele: 
celelalte din Europa! 

Ca să priceapă învățătorii și preoții «spiritul vremii> avem 
trebuință de un grânar, în care să se adune tot ce gar puteă 
referi. la mișcarea. pornită spre luminarea poporului. Din refe- 
radele despre mișcarea din străinătate vor vedeă cetitorii ei 
se lucrează la alte neamuri, cum se rezolvă problemele, cari 


“vorba cum aduce materialul: cu dragostea ` - 


câte odată, sunt identice cu ale noastre şi luând ce este. bun, 


adaptând, prelucrând, dar nu sclavic, nu literă de literă, vor 
innobila mlădiţele tinere ale culturii noastre. 


4 


GER a 


Dach vor ceti doi-trei ani în «Transilvania» despre: rezul- 
tatele ‘frumoase din străinătate în privința bibliotecilor pu- 
blice,: despre «universitățile poporale» și alte zeci de instituții 
și intreprinderi, li se va preface in sânge și în oase convin- 
_gerea: «şi noi trebue să ne mişcăm! Aşă, ca pe vremea. lui 
- Moș: Adam, nu mai putem stal> Şi asta o au de scop refe- 

radele despre stările din sânul popoarelor străine. . ` 

Te frică de influința desastruoasă a laudelor aduse insti- 
tuțiilor culturale străine? Crezi că mar fi ca cale să laşi pe con- 
curent să-şi laude marfa în:casa ta proprie? Dar dacă mai tu 
atâta tărie să opui lucrări de valoare la fel cu poporul, care iți 
face concurență, crezi că tăcând tăcerea peştelui și punându-ţi 
capul în năsip ca struţul, o să trăieşti, ca neam, multă vreme? 

Şi e vorba aici de concurență? Nu este o emulafie cinstită 
Între neamuri, cari vreau ca păturile de jos să se ridice, să se 
bucure de viață conștientă? Fiecare să se bucure de rezultatele 
bune obţinute de celalalt neam şi fiecare să contribue chiar ca 
piedecile, cari i se pun unui neam, de atârnă și dela dânsul, 
să. dispară. 

Dacă răsboiul crâncen, care a aprins lumea Weg a fost 
atât de grozav, e tocmai de aceea: fiindcă a lipsit cinstirea 
reciprocă a nizuinţelor curate ale luminătorilor tuturor. popoa- 
relor — nu ne-am cunoscut, m'am vrut toţi să ne cunoaştem.! 

„ Revista «Transilvania» va aveă să refereze şi de aici înainte, 

la: cronică şi în articolele speciale, despre problemele tratate în 
publicistică, referitoare la propaganda culturală. Preotul, învă- 
țătorul- dela sate să sie că aici găsesc un sfetnic în munca lor 
„culturală. ` ` 
«Transilvania» să fie un izvor de întinerire a puterilor. 
„“Cei,:cari stau la mijloc de cărare în propaganda lor culturală, 
„la sate şi la oraşe, să câştige nouă dragoste de muncă din pa- 
ginele ei, ştiindu-se o falangă de luptători după lumină ! Altfel 
app când te știi singur și altfel când îţi strigă de pe fiecare 
creştet de deal câte un ortac cuvinte de încurajare, îrăţeşti. 
<Unde-s doi, puterea crește»... zice românul. 

«indemnuri» vreau să fie şi paginele «Transilvaniei», «în- 

demnuri> la viaţă conștientă națională, pentru promovarea cul- 


a Nota: Ascultați sfaturile şi constatările unui L. Bougeois, A, France, 
Foerster. 


= 9 2 


turii în popor și în clasa intelectualilor, <îndemnuri> spre o 
soartă mai bună, pe care o merităm, dar pe care trebue s ni-o 
şi ştim câștigă. 

In fruntea fiecărui număr, îndată după titlul dauer vrem 
să se tipărească ca motto cuvintele: «Mult pot puţinii, buni, 
impreună |» Pricepi, cetitorule, cât de mare adevăr zace în cu- 
vintele acestea? Ori cât de puţini să fie cei <buni-impreună», o 
mână de oameni, dacă sunt pătrunși de adevărul cauzei lor, pot 
«mult». Aşà a fost de când e lumea — de ce să nu fiè şi la 
noi tot astfel? 

Lozinca aceasta dă încredere, lozinca aceasta, NEESS, rân- 
durile și te duce la — izbândă. 

Că vei cădeă tu, poate, la mijloc de cărare, cu mâna in- 
tinsă spre ținta dorită? Că numai cu gândul îţi va fi dat să-ţi 
vezi întrupat idealul, pentru care ai sângerat din greu? Dar 
eşti fericit că ai contribuit cu o părticică, fie ea oricât de mică, 
"pentruca să se înalțe măreaţa clădire culturală. Cei cari vor 
veni peste decenii, peste sute de ani, vor puteă să se uite peste 
umăr la tine, vor puteă să te hulească chiar — tu ţi-ai făcut 
datoria la timpul său, ca să dai mai departe, să promovezi, ce 
ai crezut tu de bine. 

E o mare satisfacţie sufletească să şti că mai trăit așă, de 
pe-o zi, pe. alta, 


Altima poesie a lai oXadreia SHareșiana. 


Pe o foaie lipită de scoarțele volumului de poezii de Andreiu Mureşiana, 
apărut la Braşov în 1862, tipografia !. Gött, care volum; dapă iscălitura 
pe care o poartă pe prima pagină, pare a fi fost proprietatea lui Nic. Șaştai 
` care ta dăruit apoi bibliotecii liceului « Andreiu Şaguna», am aflat seris cu 
mâna, următorul 


Epitafu. 


Suptu asta peatra rece 
In linulu ei mormentu 
O vergura petrece 
Far a rosti cuventu. 


GË E 


Wedeți, ce e. vieați'a, . 

Cei lumea, deaca mori! — 
Se gieren, se pierdu, ca ceati'a 
Ondre, și comori! — 


Desiertu e plansulg mumei, 
Desiertu și negrulu floru, 

i Caci tote ale lumei 

CSC Au scrisa mortea loru. — 


Nemicu é pusu suplu sore, 
Se waiba şi finitu, i 
Precumu nu este flóre, 

Ce nu s'a vesceditu. 


<O, mamă, nu mai plange! 
Și tu scumpu fratioru! 
„_ «Căci îinim'ami se "'nfrange, 
-  Ș'atunci mi d greu se moru!» 


Sapt poezie, se găsesc EE şire: 

«Epitafal acesta scrisu de propria mana a. laureatului poetu Andrei. 
Muresianu în primavera anului 1862, este lucrarea sa ultima. Epitațul 
acesta l-a facutu la rogarea mé, pentru pétra de morment a sororii mele 
Maria de Sustai. | (ss) Nicolae Sustai. 


Nicolae Şuștai a fost primul președinte al tribanalului din Făgăraş 
înțiințat la 1872. Dupăcum sunt informat, a stat în fruntea acestui tribunal 
până la 1875, când, în urma contopirii lui cu cel din Braşov, a trecut în 
truntea tribunălului din Sighişoara. Aici ma stat însă mult căci, bolnăvin- 
du-se, şi-a cerut pensionarea şi sa Kë la Brago, unde a şi murit. 


„La 24 Octomvrie, anul trecut, Sau împlinit 60 de ani dela moartea 
autorului imnului nostru național, care a strecurat atâta dor de lioertate şi 
putere de viaţă în sufletul celor încovoiați sab povara desamtăgirilor şi asu- 
pririlor fără stârşit, 

Ne facem o datorie de recunoștință cătră sujletal bardului nostru na- 
tional, împrospătându-i memoria prin publicarea acestui epitaf, care, deşi 
nu prezintă vreo valoare deosebită, e menit totuși de a ne da şi o dovadă 
de sentimentele nobile, prietenești şi creştineşti, ale cântărețului anirii în eu- 
gete şi simțiri a Românilor din patru unghiuri. 

Axente Banciu. 


e Has 


În cămașa lui Nessus. ' 
` «Jalnic ard, de viu chinuit ca Nessas». 
Eminescu. 

— <O, scrisul lui e dinamită. Cu fiecare rânduleţ are pe 
suflet zece morţi! Și râde şi muşcă și se întrece în verva-i 
_ prodigioasă de a împroșcă cu veninu-i corosiv!» 

.— «Atunci are el vre-un Dumnezeu ?», a întrebat doamna 
Vidrașcu, în societatea unde se. caracteriză astfel scrisul șefului- 
redactor dela <Aurora Română». 

— «Dumnezeu! Parcă astfel de oameni au Dumnezeu? 
îi râd în faţă când le aminteşti de Ell», eg d-na Vidrașcu 
drept răspuns, | 

— «E însurat?>, mai întrebă ea. 

— «Nu. E holtei bătrân». | 

— «Atunci vă. asigur că este un om nemulţămit cu soartea. 
Na gustat fericirea căsniciei. Vrea să-și răsbune cu scrisul său». 

— «Aşa e firea luil De pe când erà de 18—20 ani eră, 
dinamitard. Loveă la mir cu condeiul său, par'că ar îi avut o 
măciucă a l 

D-na Vidrașcu plecă capul trist în pământ: omul acesta 
poate aduce mult rău! 

Ajunsă acasă dela sindrofie, luă d-na Vidraşcu «Aurora Ro- 
mână» în mână, ultimii zece numeri, şi se infioră, se îngreţoşă 
de ce i-a fost dat să citească. 

l — «Ticălosull> singurul epitet pe care-l găsea. Nimic 
nu-i erà bun, nimica sfânt, nimica vrednic de luat ca pildă. Cu 
jongleria-i de idei, cu satanica-i desteritate de a ridiculiză totul, 
dădeă «în tărbacă»> pe cei mari şi pe cei mici şi par'că vedeai 
cum îşi freacă mânile, satisfăcut, că pricinuieşte cuiva un rău! 

Doamna Vidrașcu 'știă că scrisul domnului şef- -redactor 
eră cetit de lume și ţară, că mulți erau scârbiţi, ca prietinile ei 
cu cari vorbise, dar că nimenea nu îndrăsnește să se apropie 
de domnul șef-redactor, fiindcă se pricepea să «pocnească> pe 
fiecare. 

„Am să-i scriu eul se hotărî ea. Erà doară în joc şi feri- 
cirea cirea copiilor ei! Dacă dansul ăsta frivol se încinge, vor fi târâți 

: Schița de față a apărut mai Toni în traducere cehă, în- revista. din 


Bratislava «Slovensky Svet», 1923, a. III Nr. 6. Face parte din «Sânge 
nevinovat». 


— 12 — 


mâine-poimâne, și bărbatul ei si băiatul ei de val-vârtejul pesti- 
lențiat. Priveà la pătuleţul fetiţei, a Mioarei, cum dormea de 
liniştită! 

O, Doamne, dar dacă şef-redactorul dela «Aurora Română» 
şi celalalt şef-redactor dela cutare foaie din tabăra dușmană 
se împroașcă tot aşă mai departe, atunci biete ființe nevinovate 
vor alergă, iarăş, ca potârnichile stârnite de vânător! Să. se fi 
“însălbătăcit intr'atâta inima lui, încât să nu înţeleagă de loc ți- 
petul de durere al unei mame? Ea îşi va face datoria, fie ce va fil 

Şi luă o coală de hârtie și începi: 

«Stimate domnule șef-redactor fa 

Stimate? De i-ar puteă scrie ce fel de «stimă» păstrează 
pentru un om ca dânsul! 

«Te vei miră la început de rândurile gelt — dar te rog ` 
cetește-le până în capăt. 

e Nu sunt nici una, care aleargă după aventuri galante, pe 
la <Mica publicitate», nici o hipermodernă, care vrea să-şi lan- 
seze ideile sub protecţia d-tale. Scrisul meu emană dintro po- 
runcă lăuntrică să-ți comunic d-tale, ziaristului consumat şi serii- 
torului cetit de atâta lume, câteva din ideile, cari mă frământă. 

Indrăsneala mea e mare, fiindcă problemele sunt grele — 
cu toate astea vreau. să-ți dau un extract din sbuciumul meu 
sufletesc, după o matură gândire». 

CDe ai vedeă d-ta pe Mioara noastră», sorise doamna Vi- 
drașcu. «E blondă, are toţi dințişorii şi în obraji două gropiţe, 
cari se arată când râde, Şi râde mult şi din toată inima. Cum 
să ţi-o caracterizez mai bine? Am văzut odată, la cinematograf, 
cincizeci de mii de copilițe de astea, în alb, jucându-se în 
onoarea prințului moștenitor al Angliei. Iți râdea inima, pri- 
vinduele, şi te sileă cineva să zici: ce lozincă deșuchiată lozinca: 
«Gott strafe England», parcă Dumnezeu poate să asculte o lo- 

. zincă de acestea! Să vrea El răul la fiinţe, numai drăgălășie şi 
numai bunătate! 

Așa e şi cu Mioara. mea, dacă i-ai vrea răul, ca dușman. 

Vei zice: iacă, o mamă, care își iubeşte odrasla! 

Nu este dragoste de şimpans, domnule redactor. Vreau 
să-i înţeleg tainele sufletului, vreau să-i dau o SESCH sănă- 

-toasă în viaţă, ca să poată fi fericită. 


— C — 


<... Am cetit una-alta, de pe când urmam la internat. 
Imi aduc aminte că edevoràm> cărțile. Una din, cele mai dragi 
mi-a fost: «Mizerabilii> de Victor Hugo». N 

Aici făcă D-na Vidrașcu o pauză și își zise: «Nu mize- 
rabil ca tine — mizerabili, oameni strânși cu uşa, lipsiţi!» 

` «Mi-a dat profesoara cărţile astea, făcându-mă atentă: o 
operă genială! Şi am cetit opera genială a francezului, Myriel 
— preotul! Ifi mai aduci aminte, că de sigur ai cetit şi du 
romanul acesta?! Erà bunătatea și omenia personificată. Cum 
izbucnesc ditirambii de laudă la adresa omului, care ştie să 
ajute, să mângăie, să iubească! iţi dau lacrimile în ochi, şi nu 
ţi-e ruşine de ele, cum nu ţi-e rușine când citești pe- «Oliver 
Twist> al lui Dickens. d 

Cărţile acestea sunt, fireşte, deocamdată, prea grele pentru 
Mioara mea, dar cetim împreună poveşti și istorioare, cu fiori 
împrumutaţi din ele. 

Nu trebue să prelucru mult pe Mioara ca să poată pri- 
cepe, fiindcă pământul-humă, pentru semințele de bun simţ, 
stă gata şi aşteaptă. 

Tresar privind în ochii Mioarei şi mă întreb: Cum? Este 
„cu putinţă? Să-ţi dau sfatul: «Imbrânceşte, batjocoreşte, fii ma- 
lițioasă, fii rea> 1? 

Am învăţat la şcoală c<ltigenia în Aulida» de Goethe. 
Ni s-a spus că este o operă clasică. O! cum am învăţat mono- 
loage întregi din ea, pe din afară. Ce ne spuneă Goethe? Nu 
sunt pe lume ca să urăsc — misiunea mea este iubirea! — Ifi- 
genia de astăzi să-și îi schimbat rolul cu o megeră, cu domni- 
şoara Julia sau cu Salomeea? 

Mai dureros decât oricând am simţit grozavul dezacord 
între ceeace a fost şi ce este în zilele noastre, luând un vo- 
lumaş de poezii, ca să-i aleg Mioarei pe cele mai potrivite. 
Erau prea grele pentru dânsa, dar erau prea grele și pentru 
mine acum, 

işi bătea cineva joc de mine, un geniu rău, la spate, în 
timp ce alegeam. 

Am dat de poezia, de sonetul celebru al lui Arvers. Fi- 
reste, încă mar puteă să-l priceapă Mioara mea, dar când ar fi 
mai mărişoară cum ar trebui să-l — comenteze! 

<E un mister în a mea viață şi ?n suflet port o taină ; mare 


EI 


= 

O. dragoste eternă, care într'o clipită s'a născut...» 

Priveşte la ea poetul ca Dante la Beatrice, nu-i spune nici 
un cuvinței, care să-i dea să înţeleagă «marea taină», încât ea 

~ €... credincioasă datoriei se va "'ntrebă nedumerită, 
“Citind aceste strofe pline de vraja ei nemărginită: 

Cine să fie aceă femee? Şi să 'nțeleagă nu va ști».: 

O, Domnule redactor! In epoca noastră de Tango, de ` 
Foxtrott şi de Shymi, ganz hohotele, chihotele lascive duse 
la paroxism, ca comentar la gingăşia acestui: «Şi să 'nțeleagă nu 
va şti?» | | 

Dar altă poezie tot am vrut să o apropiu de sufletul ei: 
«Vasul sfărâmat» al lui Sully Prudhomme. Il şti şi d-ta: un vas 
de cristal a fost lovit de un evantai și pe zi ce merge, moare, 
încetul pe încetul. Floarea nu mai poate reţine apa binecuvân- 
tată, fiindcă, picătură de picătură, se scurge din vasul spart. 

<O, nu-l atingeți», suspină poetul, ceste spart». Aşă şi 
inima omenească, atunci când floarea iubirii începe să se irosească. 
Pentru ochii lumii inima este neatinsă — lipsa iubirii însă macină 
totul şi inima omenească eo atingeți> atunci, fiindcă este gata 
să moară! | 

In epoca noastră, în care ne luăm în loc de porcelanuri 
de Săvres tratate de Săvres, câtor oameni le-am puteă spune: 
nu le atingeţi inima, le moare iubireal? 

Şi mi-am zis, domnule redactor: în școală ne învaţă să 
adorăm pe Victor Hugo. Pentru ce? Pentru verva lui, pentru 
bogăţia imaginilor lui, dar şi pentru marea lui bunătate de 
oameni. In școală ne citesc pe «<lfigenia> lui Goethe şi ne în» 
deamnă să avem pe lfigenia de prototip al gingăşiei. Arvers 
este ridicat în slava ceriului pentru castitatea versurilor sale de 
mimoză. <O, nu-l atingeţi, este spart>, murmuraţi versurile lui 
Prudhomme.  Mâine-poimâne o să îngenunchem, în gând, 
ascultând, eu şi Mioara: «Simfonia a IX-a» a lui Beethoven și 
o să bisăm frenetic acel:. <Vă îmbrăţişez popoare, ăst sărut 
lumii întregi». Şi câte opere mari, celebre, clasice, nu Tag 
puteă înşiră în apărarea tezei mele, care vrea să spună: câtă 
vreme noi preaslăvim gloria eroilor — scriitori ai omenirii, 
pentru bunătatea și gingășia cântată de ei — în viaţa noastră 


t Trad, de |. Gr. Perieţeann. 


Li 


° NM, (aen 


din ziua de astăzi — gâtuim, da, gâtuim gingășia si persecutăm 


pe celce-vrea să fie bun! 


- Desmeteciţi-vă |! iţi vine să . le strigi celor ce trăiesc bă- 
tându-și joc de toate, desmeteciţi-vă, căci altfel sunteţi nişte re- | 
negaţi ai lui Hugo, Goethe, Hierder, Beethoven — renegați a 
ce a avut spiritul omenesc mai sublim ! 

Eşti luat în bătaie de joc. Nu numai că eşti apostrofat 
cu varianta dela «La răsboiu ca la răsboiu», ein pace ca în 
pace», care vrea să zică: bălăcăreşte înainte în egoism, în proză, 
în brutalitate — dar mai capeţi şi epitetul ornant de idealist, 
ceeace vrea să zică: cu capu ’n nori, un ireal! 

Strângi pumnii de durere — şi simţi cum tot mai mult și 
mai mult e gâtuită gingăşia de. renegaţii spiritului omenesc. 

Dar atunci, suspini tu, atunci nu mai învățați în şcoală 
operele, cari preaslăvesc bunătatea! Atunci nu vă mai închinaţi, 
sufletește, bunătăţii din muzica unui Beethoven! 

Ca să fiţi consecvenți — întroduceţi în școală cruzimea, 


'arătaţi cum să se înșele lumea cu mai mult efect, ridicaţi în 


slava... iadului imnuri lui Satan! 

Pe «Wilhelm Ţell» de Schiller — ponegriţi-l! «Cântecul 
sclavilor» din «Fidelio» — îluieraţi-l! <Excelsiorul> lui Long- 
felow — .crucificaţi-l | | 

O altă şcoală, într'alt spirit, cu idoli luaţi din tavernele 
cele mai — murdare! — Pângăriți altarul ca «Notre Dame»-ul 
din Paris pe timpul revoluţiei! 

Dacă în politică domneşte ura și gazurile asfixiante — 
învăţaţi şi pe copii să urască și să se Insele, Altfel sunteţi pe- 
dagogi mincinoşil! 

„artă, domnule redactor, am dus teza mea prea departe! 
O recunosc! | 

Aseară am purtat-o pe. Mioara, ca de obicei pe sus, în 
patul ei. Erà obosită și mi-a adormit în braţe, cu mânile ei 
încolăcite pe după gâtul meu. Când o desbrăcam încet, s'a 
trezit. M'a privit plină de încredere, ca în rada unui port sigur, 
şi mi-a şoptit: «N' am spus rugăciunea»... <Spune-o» — i-am 
şoptit en înapoi. E 

Mioara şi-a împreunat mânile şi a început: <Tatăl nostru». 

Oricât ar râde un ateu de «Tatăl nostru», oricât şi-ar bate 
joc — în faţa Mioarei mele cred că i-ar fi pierit surâsul mali- 


Seil EAR 


Dog, văzând'o cum se roagă. Şi cum priveam la copila mea 
îngenunchiată — mă purtà gândul la. oamenii, cari calcă in pi- 
cioare acest «Tatăl nostru» — oricât de mari cruci şi-ar face 
în faţa altarului, în văzul tuturora, când cântă organele, când 
răsună fe Deum laudamus», când se ridică tămâia din cădel- 
niță — mă gândeam la bieţii muritori, cari orbecăiesc fără de 
nici un razim pè întinsul lumii. ăsteia, având ca busolă zig-za- 
gurile patimei de fiară sălbatică — îmi spuneam: chiar şi în 
clipa în care se roagă fiinţa asta mititică, mii de condeie aleargă 
pe hârtia răbdurie, înfiripând gânduri bolnave, de ură, de răs- 
bunare, pentru cari — zămislite în creierii lor bolnavi — are 
să sufere și fetița mea, poate. 


Când a rostit Mioara: «Şi ne iartă nouă greşalele noastre, 
precum iertăm şi noi greşiţilor noştri», — am tresărit. 

Fetiţa s'a uitat, instinctiv, în ochii mei. l-am prins căută- 
tura și vorbele rostite şi le-am ridicat în triumf. 

“O, să fi avut. puterea de a le răspândi ca o mană cerească, 
pretutindeni ! Să fi fost stăpână peste putinţa de a împărți ta- 
lismanul lor, ca reţetă pentru omenimea sângerândă : la mic şi 
mare, la tinăr şi bătrân, la ţăran şi la rege! 

«lată-vă isvorul de tărie»! le-aş fi strigat politicianilor, cari 
încurcă Ziele, încât răsboiul de țesut al Mioarei e tocat de barda 
răsboiului omenesc! Luaţi îndemn din căutătura ei curată, din 

ochii ei, cari spun respicat: da, da şi nu, nul Răzimaţi-vă pe 
iubirea de om — voi, pescuitori în ape tulburi, lipsiţi de orice 
stea polară, fiindcă nu vreți să aveţi stele! 

Veniţi aici, la pătulețul ei curat şi o vedeți cum se roagă, 
voi, dușmani ai neamului meu, cari mă urâţi pentrucă nu vreți 
să mă înţelegeți — chemaţi-mă şi pe mine la o Mioară de a 
voastră şi să ne îngrijim ca ele să o ducă mai omeneşte decât noi! 

Opriţi-vă, legiuitori de tratate de pace, din toate ţările, 
din toate neamurile — după prăpădul apocaliptic — Şi luaţi 
tărie dela Mioara mea, fiindcă chivoltul în care o să puteți pă: 
stră ceva sfânt numai căutătura ei curată și cuvintele ei sunt. 
Ca Dunărea din Pădurea neagră, așă ar fi vrut să isvorească 

în lume din ochii albastri ai fetei mele îndemnurile spre o 
viaţă primenită. 

Căci altfel..... 


— si = 


Anii îngeamatbiat: lângă pătulețul ei și: aveam la dreapta 
mea. dhemările ei şi fiinţa. ei întreagă, de lumină — iar la stânga 
mi; sei deschidea un atunziș plin de intuneric. “Căutam să şti» 


ricesq prin întuneric şi. mă înfioram;; Erau iesmele Râului, cari ` ` 
îşi deschideau ` gâtiejurile, erau: cuvintele de ocară — adunate. 


în întrupări hidoase — iar de jos de tot, din funduri de groapă, 
parcă auzeam : ţipetele. de durere ale viitorilor morți ale aale . 
-daților de pe câmpurile de Tuptă,, în gura morţii. . GE 
"Mă sbuciumam; între Wink şi întuneric, kee? “bine şi rău: 
"şi voiam să ridic, să mântui, să smulg cn toată putrea be 
„partea Mioarei bietele fiinţe nenorocite. Şi nu puteam, fiindcă 
sunt numai o biată temee! lar inima, inima îmi sângerà. . 
De ee ţi le scriu toate acestea tocmai d-tale? Fiindcă 
ştiu că scrisul “d-tale este cetit, că multor mii şi mit de oameni 
_ aşterni zilnic sub ochi gândurile d-tale, cari îţi frământă creierii. 
“Fiindcă îmi zic: mă vă înţelege în. 'sbuciumul meu și are să mi. 
„dea dreptate, g 
Pentrucă vreau să mă ajuţi, da, să mă ajuţi Te pomii 
o mamă, care vrea binele copilașilor ei, care vrea ca bărbatul, 
să-i poată trăi, spre fericirea tuturora: <Ajută- -măb | 
Câte zeci. de mii, milioane de mame, sar rugă la- tel ca. 
mine, a ar şti că îţi aștern acum gândurile acestea pe hârtie, . 
cum Sar fugă cu toatele:: te gândeşti la hoi şi lå copilaşii noştri e 
Te: gândești, d-le redactor, că durerea. și bucuria noastră 


atârnă, în mare parte, dela scrisul d-voastră? Surâsul ; “gurilor 


plăpânde, fericirea tinerilor căsătoriţi, ceasurile de pace ale bă- ` 
 trânilor părinți dela Grona atârnă. Kee d- voastră im- i 
„parte Viaţa şi moarte. : A ` 

Ajută-mă! Ajută-mă! Ajută- mă» S 

D-na Vidraşcu conteni din scris. 

"li mai veneă o întrebare ir condei. Dt SC 

«Altfel ai. tu: Dumnezeu ? 3 ag d 7 

Nu! asta nu o puteă scrie pe hârtie. Nici alt gând: de 
nu, să ţi se pară cerneala cu care scrii sânge nevinovat, vărsat 
din vinaeta şi să-l ai vecinic înaintea ochilor! Să te persecute 
oftatul văduvelor, al ` orfanilor, al părinţilor . bătrâni, al celor 
schilodiţi în răsboaie! Nu, nici asta nui o putea aștetnă pe hârtie. . 


_Iscăh numai: «O mamă!» şi trimise scrisoarea pe poștă. , 


` e + 3 Ă > 2 


18 — 


ý ai țipetul mamei: e Ajută mal Aintä-mäts, o ` 
À H. Peten Parosen. 
EE Vo 
en - România. à 
m a “De Michelet. (1854) ` 


Däer ale Apusului, cari, allându-vă de atâta vreme, E EA 
e de 'barbarie, cultivați. artele păcii, păstraţi o amintire re- 


` Domnia tâcedietor dela Aurora Română» ceti scrisoarea. 
“sagțisit si. wmd om foarte ocupat, tatre două pere e 
Yean? scità Îi floturitxpe buze intrebarea: <O ‘iste ` ` 
Apoi rm cu. scrisul, dupăce a aruncat în” coşul re ii 


N POE RI E 


cunoscătoare față de- baţiunite dela. răsărit, cari — așezate la ` 


` Xrowilerele, Europei, van: acoperit 'şi apărat de potopul tatar, de 


„armatele turoilor și ruşilor; nu uitaţi tot ceeace datoriţi Unga- > 


riei Poloniei, nefericitei Românii. 


“Popoarele acestea au oprit adeseori p pe barbari i-au obosit. ` 
de imulte ori. "Chiar învinse, vă mai serveau și atunci, istovind Wé 


i Ka dușmanilor. lui Dumnezeu cu preţul suferinţei. 
Cum. aș numi mai bine România, pe cei din Valahia și 
“Moldova? națiunea sacrificată. . “Ungaria, Polonia, au avut cel 


„puţin gloria suferințelor lor, numele; for. a 'răsunat pe întreg 
` pământul. Popoarele Dunării de jos . abea că au obținut: inte- ` 


pean Europei. 


` Opt. milioane, de oameni de aceéaş limbă, de aceeaș rasă, , 
una din, marile naţiuni ale lumii, a trecut nezărită de nimeni 
 Pentruce?- Acesta este chiar fondul (baza) stării lor mizere;- 


"bătuţi de o mare. furtunoasă de o sută de popoare diferite, 
„ schimbândă-şi mereu sțăpânii, . obpseau atenția, turburau privirea 
“aparentei lor mobilități. Te cuprindeă ameţeala când venea-i să 


„cântăreşti istoria lor, ca. şi călătorul, care aşezat pe marginea ` $ 


` Dunării, contemplând cursurile-i- turtunoase, ar fi voit să-şi 
oprească ochii asapra unui obiect, să cuprindă, să măsoare valâl 
care urcă mereu alt val, apoi obosit, “desturajat, își intorceà 
`. ochii,  deplângându-și munca nefolositoare. i 

24 “Valul. se. schimbă (variază) neintrerupt, adâncul nu Ge? 
` schimbă, România dela Traian până la noi şi-a Tămas credin- 


cioasă ei însaş,, nestrămuțată în geniul ci primitiv, “Popor născut - / 
să sufere, natura a damnito cu două lucruri cari vor dăinui: cu 7 


oa 


o BR: 


pacienta, cu -elagticitatea. scari. fac ca, vecinic gârbovită. (sub ei, 
să se ridice din nou, mereu, Nu o compațaţi cu monumentele 
“române, cu drumurile vecinice. cafi îi brăzdează teritorul. Mai ` 


„cutâpd.: cu rezistența, cu tarea și nilădioasa rezistenţă a,digurilor. . 


` «de fascine unde se ifrânge puterea. oceanului ; oceanul ar fi. des l 
„cu sine digurile de granit. ` ` 

Fondul acestei rezistențe nu este acceptarea posomorâtă 
A răului, fanatismul trist de pe celalalt țărm al Dunării, moartea 
„aceasta a inimii care a sterilizat (a făcut să fie stearpă) lumea 
musulmană: nu, ci e op principiu viu, dragostea îndărătnică a ` 
“trecutului, iubirea duioasă faţă de această nefericită patrie pe 
“care d iubeşti mai mult, cu cât este mai nenorocită.’ Românul 
„nn o părăsește nici odată, decât pentru ca să 'revină. El pă- 
-strează, invariabil, tot ceeace-i vine dela părinţii săi, vieșmântuul, 
moravurile, limba şi marele său nume înainte de toate: numele - 
«de Roman! Nobleţă bine adeverită. Limba lor este întreagă 


datină. Laboriosul geniu al legiunilor paciente cari au umplut ` 


Jumea cu lucrările lor, revine: în această. mare glorie a: Impe- 
«iului. Coleonistul italian a luat de nevastă pe fiica şi pe sora 
“Dunării; dar e primul element care domină în amestecul âcesta. ` 
“Dacă cel din Valahia gare elanul, furia (așă scris și în: frantu- ` 
Zeşte) ungurească, are neclintirea, îndărătnicia legiunilor antice. 
An proverb român (vrednic de Roma) zice:: «Dă, „pe moartei» 
«(citat astfel, adecă: -până la moarte). 

Suferințele nemaiauzite ale acestui popor, mai en seamă 
.asprele și bruscele schimbări cari i-au turburat destinul, mau 
„permis poeziei sale să-și ia avântul. Pentru artă a avut suspi- 
gnele- sale, meloăii.atingătoare și de un farmec melancolic. Ca 
fiecare popor:de origine italiană, are ochi pentru coloare, Bi- 
sericile, mai cu seamă acelea ale românilor transilvăneni, sunt 
toate pictate de mâna pictorilor, țărani. i 

Paturile le`sunt pictate; şelele şi jugul bivolilor le sunt at 
asemenea. Lada pe care-o aduce femeia în căsnicie, eleganta . 
ffotă pe care e brodează ea însaş, oferă în privința ornamen- - 
-telor lor ce mai isbitoare asemănare cu. cele mai vechi mo- 
:saicuri domane. Š 

EI dansurile lor sunt romane, iar jocurile lor acelea ale 
„anticităţii. Este ua popor elegant acesta, de o elocuțiune uşoară 
ai care vorbeşte minunat. Nici o diferință între idiomul ţăra- 

Ă S j S a £ EM 


D ` -4 $ g 3 


—:20;— 


nului şi al omului eu: carte; la dreptul spunând e ca în Italia, “i 


-mi există popor său, dacă vrei, există unul — eleganța şi: di- 
stincțiunea se găsest miai cu seamă la ţară. Unul din amici» 
mei, născut “francez, maghiar cu inima, de loc. suspect de par- 


ţialitate: față de români, găseă la ei (în ege nu du ce 


din păstorii lui Virgiliu. 
| ` Moravurile: lor. sunt. foarte Gre şi poate prea uşoare. iu 


` Aceasta e adevărat, cel puţin pentru oraşe, în special pentru ` 


_ capitale, amestecuri de străini corupți. Nu există popor. mai bun,. 


nici mmai:amabil, care nu se plânge nici odată, mulțumindu-ţi 
întotdeauna, orice ai face pentru el.. Duiceaţa, duioşia inime 
„românești. (valahe) se relevă în- limba. lor, plină de diniinutive 
` grațioase, cari te îmbrățișează. Sunt și mai vădite în faptele lor: 
şi în viaţa lor obicinuită. In România se comit foarte puţine crime 
Şi pedeapsa cu moartea a putut fi abolită-de multă vreme. .Nicii 
odată, cât timp a fost aplicată această pedeapsă, nu s'a putut 


E găsi 'călău în mijlocul poporului, trebuiau să fie chemaţi streini.. . 
` ` À Ospitalitatea lor prietihoasă primeşte; caută, întâmpină pe ` 


uecunoscut.: In multe din tinuturile româneşti au obiceiul ce te- 
atinge plăcut dea pune pe marginea drumurilor vase pline de 
„apă pentru călătorul care ar putea trece. 

Intraţi Intro colibă. Vine în faţa voastră o EE frumoasă. 
care toarce; vă- salută grațios în plăcutul ei limbagiu antic. Lasă 
totul, se grăbeşte, vă primeşte cum ar fi făcuțo o fiică, o soră: 
cu, fratele mult-iubit care se întoarce. 

„Aleargă la fântână ei, după vechile obiceiuri, vă oteră apa: 
neîncepută (aşă în of), apa curată de care nu s'a atins încă: 
mână omenească. După ce aţi spălat mânile vă aruacă peste elep 


pânza aceea- -minufiată care: străluceşte de tiuturaşi se aur, fe- . 


ant de ea pentru, nunta ei. 

ı Ifi oferă tot Ce are, smântâna cea mai bună, idele pă-- 
“strate pentru un tiu care lipseşte; strogu este mai- mut: el e 

-trimis de Dumpezeu. 

„+ Vail de-ar fi bărbatu-aică ge duce pe calea atdevătată,. 
car fi Eălăuza. vobatră. E departe 'n munţi... De ce așă de de- 
patte? Vai! KI fi spus-o... Proprietaru-i aspru de tot; noi nu-i: 
. pileh plăti dată nu am mână vitele să: paacă departe, printre 
„stiati, pe locitfi Dr de stăpân... Și pe de-asupra:a mai venit: 
şi cazati’, ne-a fat (ng: biata vacă, are să trăiască la iarnă: 


— a — 


„din coaja pmi Ne-au omorât boji: « ca să arăm a trebuit: să 
“ne punem noi în jug». 
Poveste toarte dureroasă, de atâtea ori renoită, fatalitate 
«care apasă greu... Stăpânul a putut să se schimbe, mizeria 
nici odată. Odinioară turme nenumărate, milioane de miei, de 
"bot, treceau Dunărea, ca. tribut. Rămân astăzi în ţară, dar numai 
s pentru stăpân. Ce a “câștigat cu asia ţăranul? Ordinea a venit. 
An administraţie, fiscul a socotit mai bine... a împilat mai tare 
pe lucrător. Un proverb românesc grozav a fost acela: pentru 
cultivatorul care ma putut plăti, scriă fiscul în registru: «L-am ` 
recut la ardei». Nefericitul, pus pe vatră de-asupra mangaluluii 
aprins şi acoperit cu ardei, rămâneă' aici douăzeti de minute. 
„ „Ajuns violet, cu părul sbârlit, aproape mort, îl trăgeau de acolo, 


A declarau că nu este în stare să plătească sau, ca să vorbim gë 


în limba perceptorului: Sgâlţăit, tuns-ras și stors:sec. 

Aceasta. este spăimântătoarea ‘barbarie cu care a fost tratat ` 
„atâta vreme poporul cel mai pacient şi cel mai blajin pe lume. 

Bărbaţi, din toate naţiunile, de toate opiniunile — cetiți fru: 
„moasa şi nobila proclamaţiune a revoluţiei, din Valachia,- din | 
"1848; vedeţi moderaţiunea de necrezut, milostenia (clemenţa). 
„de care dă dovadă, cruțarea pe care o păstrează pentru toți: 
ochii voştri, de această suntem siguri, nu vor colindă Pană la 
capăt fără de a se întunecă de lacrămi. 

Şi revoluțiá aceasta atât de blândă — a fost foarte. inte- 
«neiată. Şi-a luato la inimă poporul acum şi nu va mai plecă 
işi are rădăcinile în aceea că mu numai i's'a dat libertatea, dar 
şi proprietatea: pământ ţăranului. o bucată de pământ, satisfă- 
«cătoare pentru familia sa  Intr'un tinut, necultivat încă în mare 
„parte, poţi da tuturora fără de a scădeâ ceva cuiva. 

“Câmpiile acestea uriaşe (imense). deşarte, cari idp pe. 
«călători cu bogăţia lor de :necrezut, cu varietatea unui minânat 
covor de flori, sunt singura ţară în Europa care îţi aminteşte 
anăretia ținuturilor americane. S'ar puteă face aici numeroase . 
migrațiuni, fără ca să treci Oceanul: ar put&ă veni popoare să 
se aşeze aici, și ar mai aveă loc. Numai “omul, barbaria ră-- 
=sboaielar, crudul calcul al tiranilor, au putut: creiă- aici deşertul, 
ai să facă nefolositoare, totuş, fără ca să o descurajeze, bună- 


statea de mamă a naturii». 


Notă:.In «Biblioteca pentru toţi», Nei 8, a dl de M.: <Ronmiânia, ` 
„Roma, Piza». 


2 — 


MICHELET. 
EEN 


-Memoria unui francez nobil, nobil în adevărata accepţie a 

Ee a fost sărbătorită! în timpul di urmă. Sau implinit 50 

- de ani dela moartea lui Iuliu (Jules) Michelet, . istoricul cu re- 
~ putație mondială. oi 

In paginile istorice serise de Michelet simţi “că pulsează 

o, inimă omenească, primitoare a toț. ce este superior, o ten- 

dință spre ceva excelsior. Multe din paginile lui se pot cetă 


cu acelaș elan și aceeaş smerenie ca acelea ale englezului 


Carlyle. o 

| Michelet a fost unul din profesorii cari: au dat cele mai 
infiăcărate îndemnuri tineretului, nu numai francez, . ci tuturora: 
cari alergaseră la Paris să ia acolo focul nestins, la vatra de 
lumină. Cursurile sale de morală şi istorie dela Colegiul Franţei, 
începând cu anul 1838, au fost ascultate cu mare însufleţire şi 
de tinerii români: Brătienii, Goleștii, Bălcescu, |. Ghica, C. A. 


“Rosetti, Vas. Alecsandri, et, cari, mai pe urmă, ke? acasă = 


au dat alarma redeșteptării naţionale, în. 1848. 


' (Alt profesor iubit au. avut în persoana lui Edgard Quinet, i 


ar pe poetul Lamartine | au putut numără studenții români ca 
președinte de onoare al societăţii lor, în 1846.): și 


Michelet a fost unul din cei dintâi scriițori francezi care 


ne-a luat apărarea în străinătate, înțelegând 'vitregia sorții noastre- 


ca neam. Democrat din creștet până în tălpi, convins de ñe- 


dreptatea ce ni s'a făcut, a cântat imnuri de laudă perseveranţeb - 


şi iubirii noastre de ce e nobil, ce este just. 
` lată um a. exprimat: Michelet. îndreptăţirea' unei alianțe 


intre ştiinţă și forţă, . spre: 'binele comun: «Nu, ştiinţa, înalta cut- 
tură a unora nu este înţelepciunea şi nare dreptul de a domni ` 


Nu, instinctul, energia celorlalți, chiar când. se recunoaște aici 
fericita inspiraţie naturală, nu este nici ea. înţelepciune şi mare- 
dreptul de a domni. inţelepciunea rezultă. din. uniunea acestor- 
două forţe. Atunci fie ea „regina, atunci fie ea „seara, Acesta. 


` este glasul alianței». 


— Ori cât de zetiemisit să H fost din cauza proteţiilor-. | 


sale, el și-a spus părerile fără de șovăine și a declarat: «un po~ 


| = 23 — 
por nu poate fi EE iar altă dată a scris următoarele cu 
vinte, vrednice de a fi puse la inimă în “zilele noastre: ` | 
-+Europa. nu este o adunătură întâmplitoare, o simplă $ 
iuxta-punere (punere alături) de popoare; este un mare instru- 
ment armonic, o liră din care fiécare naţionalitate este o coardă 
şi reprezintă un ton.. , Naţiunile a căror existență credea. lumea. 
ca o suprimă, au reinflorit, vecițiic. vii, indestructibile»... ie, 
(Goethe asemănase ` popoarele cu o fugă muzicală, În care ` 
fiecare popor își are dreptul Ía partea sa.) i 
D Despre: misiunea Franței pe lume a 'scris Michelet urmă- 
toarele cuvinte: | 
«Franța are misiunea de a da lumii pacea, E META pace | 
care: să fie durabilă, aceea a libertăţii... Franţa. nu vede nimic | 
pe lume ce să poată numi străin de dânsa. Easse regăseşte 
şi se recunoaște, ca: gândire. şi tradiție, la naţiunile îndepărtate... 
lar ele, ele privesc la Franța. și se recunosc toate. Intre ele 
o singură diterinţă. Unele vorbesc d strigă: «Spre noil» cele- 
lalte plâng şi acestea. sunt cari încă nu pot vorbi, a căror. che- 
mare, este cea mai arzătoare»... | 
` (Selecţia acestor trei citate a făcut-o alt amik al Se A 
Ed. Heriot, primarul Lyonului, „pentru «Gazette. de Prague».) , 
Intre popoarele: ce ñu puteau vorbi a fost și popotul TO» 
„mânesc. Cetiți rândurile traduse aici, rânduri tipărite în Paris 


în 1854 şi vă întrebaţi: ce s'a schimbat de âtunci din. firea - 


românului? ce am mai pătimit, pe' nedreptul, de atunci? Să 
disperăm acum? Francezul a stabilit diagrioza din trecut a. 'sufe- 
rințelor noastre. Ce e cu cale să sperăm, pe urmă compătimirii 'de 
frate ce ne-o ărată un istoric de talia unui. Michelet? și incă ceva: 
pot fi considerate problemele istorice altfel decât cu. bunul simţ 
al unui om care vrea să ridice, să îndrepte, să aducă un: ‘suflu 
de noblețe în pornirile- popoarelor? Să fie glasul lui Michelet 
glasul unui profet în pustie? Ar d grozav de trist! 
Gs Aduceţi-i prinos de laudă!,. : 


Reprezentantul Franţei la Societatea Națiunilor, tostai endek ah - 
Senatului francez, d! Leon Bourgeois: «Datorinţa și interesul “soperior al: 
naţiunilor este de a se asociă, în loc de a se EE (fe: Weien e 
ziarului «Excelsior, 4 Martie 1924.), . ; - b 


H ZER 
à E mac ame arama , 3 


H 


— ze _ 


Câteva insemitri din studiul geografiei medicale a Ardealului, 
' Lucrarea secţiei medicale a a «Asociaţiei», intreprinsă de Dr. G. Preda. 
Cadrul, 'reştrâns al publicaţiilor. „Asociaţiei noastre culturale 
Aio „nepermiţând descrieri detaliate, cu privire la observa- 
țiunile intreprinse asupra studiului de geografie medicală a Ar- 
dealului, mă mărginesc în cele ce urmează a “rezumă câteva din 
consideraţiunile! generale ; ale acestui studiu, rămânând ca în alte 
articole să rezum şi consideraţiuni de ordin antroportiziologic 
privitoare la locuitorii din anumite regiuni ale Ardealului. 
Cercetările cele mai numeroase şi mai însemnate" de antro- 
i pologie umană, intreprinse în diferite ţări, ca și la noi în Ardeal, 
privesc mai mult craniul şi faţa. : 
` Pentru înţelegerea mai «bine a acestor cercetări mă simt 
obligat. a da câteva explicaţiuni. e 


"Expresiunea numerică. a formei capului şi feței omenești, ` 


ne este dată în antropologie pon indicele cefalic, Si indicele 
facial.. ; . 
: indicele cefalic „exprimă tapori Ge capului (cra- - 
| niului), față de lărgimea sa cea mai mare. Acest indice ne In. 
„ dică craniile. roturide, zise şi. brachicefale „(care măsoară între 
85 — 100); craniile alungite, zise şi dolicocefale (între 60—70); 
şi. craniile mijlocii sau mesocefale (între 70—85). Aceste din: 
urmă cranii se subdivid încă în subdolicocefale MU 13 şi, sub- 
brachicefale (75-85). . 
Cifrele indică craniile schelete; pentru cele ` vii se adaugă 2, 
“Indicele facial ne este dat prin înălțimea totală a câpului, ` 
prin lărgimea şi înălțimea feței. ` | 
Din cauza neințefegerei dintre antropologi cw privite Ja 
“punctele de reper, pentru măsurarea înălţimei feţei, acest din 
„urmă indice nu. exprimă penjru faţă raportul constant pe care-l 
"exprimă pentru craniu sau cap indicele cefalic. ` 
... Putem distinge, totuş,. prin măsurarea' feţei: o “faţă alun- 
gită (leptoprosop), una scurtă (chamaeprosop), si una mijlocie 
i (mesoprpsop). ST , 
i Observațiile şi examenele -mele intreprinse ` “asupra. locui- Se 


` torilor români din diferite regiuni ale Ardealului, ` complegtează 


şi confirmă multe din observaţiile altor oameni "de" „Ştiinţă. Ele 
5 man condus la. următoarele concluzii: 


è 


o. 

a) In munți. indicele cefalie arată cele mai multe cranii ros 
tunde (brachicefalice), puține cranii mijlocii (subbrachicefale sati 
-subdolicocefale) şi foarte rare cranii alungite (dolicocefale)... 

Indicele facial exprimă mai mult faţa scurtă sau mijlocie. ` 

EI La satele din şes. Ordinea numeșică a ee cefalic. 
ar fi următoarea: cranii mijlocii numeroase (subbrachiale şi sub-. 
dolicocefale), craniile rotunde (brachicefale), mai puțin numeroase, 
iar craniile. alungite (dolicocefale) destul de rare. 

Indicele facial arată mai mult fața mijlocie. 

d La orașe ordinea indicelui cefalic este schimbată în sen- 
sul că craniile alungite și. mijlocii (dolicocefale și mesocefale) 
“sunt mult mai numeroase decât craniile rotunde (brachicefale).. 

Indicele facial indică mai mult faţa auziti şi Ree gd ` 
mai rar fața scurtă. o 

d) In regiunile unde există locuitori unii cu cranii alun- 


gite şi alţii cu cranii rotunde, sé observă că cei din urină supă E 


“totdeăuna atitudinea mai înaltă. 

€) În regiunile unde există disocieri prin deplasări « San emt, 
„grări, se observă că-elementul dolicocefal, adică cu craniul mai 
alungit, emigrează mai mult. De obiceiu aceste elemente mi- 
-gratorii. sunt atrase mai mult: spre centre dolicocetale, a aah că 
aceste centre sunt acele ce, se îmbogățesc mai mult și mai. Kg 
„cu indivizi cu. cranii alungite. 

. P). Viaţa de oraş pare.că operează în sensul unei selecţiuni 
-favorabile craniilor alungite (dolicoide, sau dolicocefale), elimi- 
nând sau distrugând craniile rotunde (brachicefale). 

£2) Indicele cetalic al indivizilor” ieșiţi din părinți originari . 
-din regiuni diferite, se arată mai puțin ridicat ca EES indi- R 
„celor acelor regiuni. 

~ A) Indicele cefalic merge E în centi localitate micșo- 
Tee iar proporţia dolicefalilor mărindu-se dela clasa țără- Er 
nească, spre cea burgheză şi boierească” (aceştia din urmă su- 
'ferind multe încrucișări. streine). 

i) Craniile intelectualilor se arată mai desvoltate în toate. 
dimensiunile şi mai. ales în lărgime. 

j) ladicele facial mic (faţa scurtă), corespunde mai mult 
-craniilor rotunde (brachicefale) . -> 

“Deși studiul, numai acestor două. indice nu ne-ar  putea': 
«duce la concluzii absolut sigure, cu „privire la... „superioritatea 


= 2% — 

cranillor alungite față de craniile: aniis: totuş, cum și sub, 
: acest raport: observatiile mele conclud cu a altor antropologişti, 
mă simt obligat a le rezumă: 

bn general dolicecefalii au o capacitate mai mare de. lucri. 

. imtetectual. şi rezistă la o astfel de. muncă un număr însemnat. 
de ore. . 

' Dolicocefalii pot rupe uşor asociaţiunile de idei abigeiitea:. 
j De unde tendința ce o observăm la ei de a se: dirijà totdeuia. 
către ceva mai nou sau mai bun. 

Dolicocefalii au aptitudini de comandament și trebuința: 
de a lucră îi determină la o combativitate intensi și - pe toate- 
terenele.. 

Dolicocefatii sunt sociabili şi se atiliază uşor diferitelor in- 
treprinderi. Sunt apoi oameni de iniţiativă și au foarte desvoltat: 
erg de libertate. publică. ` SÉ 

— " La brachicefali găsim calităţi exprimate în domeniul inte- 
ligen nţei, pacifismului, economiei eat manual și al conser-- 
„vativ ului. - 

' inteligenţa. brachicetalului „constă. mai- mult-în acumularea 
ideilor, în inregistrarea lor şi mai puţin în fabricarea lor. 

l aael lor liniştit iese din lipsa îndrăznelei şi inițiativei.. 
-- Lucrul ee arată mai mult cantitativ decât calitativ, iar eco- 
nomia - brachicefalului reiese din prudenţa, teama. și lipsa de in- 
- eredere în sine, mai ales când e vorba să recâștige ceeace a: 
pierdut. 
„Orice ideie ca. vi orice invenţie nouă este privită de bran- — 

„.chicefal. cù. neîncredere, de multe ori chiar. cu ironie. 
l ` Branchicefalii prin inteligența lor sunt apți a se instrui» 
„mai mult chiar ca dolicocetalii; însă- tot „ceeace ei învaţă, li se. 
"imprimă așă de. profund, încât cu greu li se poate aduce o mo- 

- dificare şi când se încearcă vreo schimbare în ideile sau prin- N 
' cipiile, lar lise cauzează adevărate tulburări morale, Rămânând ` 

în credinţa că ei posedă unica şi adevărata idee, opun ideilor- 
noui, rezistențe din cele mai mari. 

. Tradiţiorialismul nora viitor, formează caracteristica bra- 
chicefalului. ` i 
; In rezumat vedem că dojicocetalul exprimă. tipul sondas | 
cătorului, pe când brachicetalul pe SS al omului. pondus răb=- 
__dător, ES și conservator, 


— a - 


Brachicefalia- locuitorilor noștri dela ee unită. en. csli- 
tățile de care am:vorbit și în :special cu. conservativismul gu. 
în obiceiuri, datine, tradiții, dragoste de neam, respect de. sine, 
de familie, etc. ge permit: a deduce că această populație. mun: d 
toasă ar constitui rădăcina ` primitivă: a neamului nosne TASR: 
noastră autohtonă. ; 

Cu aceste caractere şi calități sert dela iunie, evitând: i 
emigrările. mari, infruntând invadările numeroase, ne-a păstrat- 
fizicul şi mai ales BEE suflet. (psihic). cu care ne pu- 
tem făli. 

Nu aş.puteă ntgă faptul. că tipul. nostru atita fit dela şes: 
şi mai ales dela orașe nu ar fi suferit influența caracterelor di-. 
feritelor. “popoare conlocuitoare sau invadatoare, — caractere cari: 
Sau imprimat cu atât mai ușor cu cât gau adoptat. mai lesne... 
noului mediu; (obs, nu, pot afirmă cumcă noi ne tragem mui~- ` 
mai din aceste popoare invadatoare, fie ele Ge slave” ee l 
chiar latine. 

Foarte probabil străbunii noştri brachicefali au PE 
cu dolicocefalii epocei quaternare. Se poate chiar ca craniile- 
acestor străbuni să fi rezultat prin transformări evolutive dim ` 
formele dolichoide ale acelei epoce, (transformări ce s'au putut: . 
face cu timpul prin lărgirea involutivă a craniului sau prin atro- 
Da anumitor regiuni); însă ceeace pare mai puțin tăgăduit este. ` 

“aptul, că ne tragem din o rasă naturală, păstrată de țăranii” i 
noştri din munţi, cari au- evitat în trecut şi evită încă și astăzi 
orice amestec de sânge şi către care trebue să îndreptăm cer-. ` 
cetările şi observațiile noastre, dacă vrem să stabilim Sg com- 
plet această rasă. - ` 

Consideraţiunile antropo-sociologice ale Mărginenilor a ` 
Moților noştri, pe care le voiu rezumă în alte articole, vor veni. 
să susțină odată mai mult cele câteva din considerațiunile : ge-. ` 
nerale expuse în acest capitol. ` ` Dr. G. Preda (Sibiu): 


Scriitorul Petru Rosagper, serbându-şi 70 de ani, în 1913, a primit ca ` 
dar suma de 12,097 mărci, dintr'o colectă publică, punându-i-se la, dispo- 
e să hotrească. dânsul ce să se aleagă cu banii aceştia,: Rosegger a. 
hotărât ca suma să fie piatra furidamentală pentru o Jandațiane, care să. 
„înființeze biblioteci în temnițe şi în EE A şi predat ` banii Ki tikulo- 
unui comitet 


N 


Ss E Zë AE 


Ee 


Guten ta bet Cheviot (Chevy Chase) 


“Sir Herei din Norturabria S 
Făcut-a jurământ 

“Co să vâneze 'n Gheviot - 
"Trei zile și trei nopți pe SR 
in' ciuda falnicului Douglas 
Sina celor ce în Za? suat. 


“Şi cerbii cei mai grași din munţi 


„Ziceă co săi omoare, 
„Dar: măndrul Doiglas zise — atunci: 
«Le-arăt eu vânătoare», 


“Şi Percy a venit cu cete ` 
” Puternice, 'ndrăzueţe, 


“O mie cinci sute de-arcași 


Veniţi- din trei judeţe. 


E Ha ’nceput de Lount din zori 


Pe munte și. pe vale, 


` Chiar şi copilul nenăscut . ` 


Ar plânge” de-aşă jale. 


“Gonacii peste tot aleargă. 


Pădurea .râscolind, 
„Arcaşii stau la pândă gata 


"Şi arcurile ?ntind. 


Aleargă cerbii prin pădure 
incolo și încoace,. 
“Copii 'ntruna-i urmăresc 
ST nu îi lasă "npaee, 


i şi» n Chevioi, e munţii ?nalţi, 
p H ) 


Din zor pân’ la amiază. 
Be sută de cerbi graşi şi mari 


. Uese ceata. trează. 


. Ca să vânaţi prin munții mei 


Şi moarte suflă ei din corn, 
De peste tat s'adună, 
Și Percy vine-acum și el / 


“Să vadă prada bunā. | P 


`- El zise: Douglas a jurat 


Aici să må ’ntâlnească 
In ziua asta, dar știam | 


` Că n’o să se grăbească; 


Când iată că un cavaler, 


` Privind atunci în zare, 


Pe mândrul Douglas îl zări 
Venind co ceată mare. 


Sunt două mii cu lănci şi arcuri, 
Vedere minunată, 


Mai tari viteji ma mai văzut 


„Creştinătatea toată. 


EN le zise “Douglas, 
La arcuri luaţi sama, 

Ca nu van trebuit mai mult 
De când via născut mamar. 


„ Şi Douglas pe un dee 


In frunte călăreşte, - We 


Un alt viteaz mai mare nu-i; 


Şi scutu-i sträluceşte. 


El zise: spuneți cine sunteți ` 
Şi cine via ’ndemnat 


Şi voie cin” va dat?, 


Și cel dintâi răspunse Percy: 
«Ce treabă ai cu npi 
N’o să-ți dam nici-o Gussen: 


WW Aceasta este una din cele mai vechi balade populare engleze, . ea 
` datează probabil din sec; XV-lea şi a fost tipărită mai întâiu în prima co- 


lecţie de poezii populare, făcută de episcopul Percy, ta 1765. 


In ea se în- 


 făţişează luptele dintre locuitorii dela graniţa , dintre Scoţia şi Anglia (bor- 
derers). Detaliile istorice, ca în orice poezie populară, sunt în mare parte . 
fantastice. In traducerea aceasta am repetat mai ales forma și frumuseţile 

, stilistice, înlăturând unele numiri şi detalii istorice care m'aveaui importauță. ` * 


P. Grimm. 


Te a DI 


We E A KEE SEN, 


Ce suntem, şi apoi 


Vânară c'aşă ne place: nouă, 
Orice aţi face voi». 


<Ucis-am cerbii cei is grași 
Șacasă îi vom. duce». 


- lar Douglas: «Unül va muri 


Din noi, mă jur pe cruce»: 


Și mândrul Douglas mai grăi: 


„Atât de mulţi bărbaţi , 


Să-i omorim' ar fi păcat, 


Că nu sunt vinovaţi. 
` H 


Dar nobili suntem amândoi. 
Și amândoi de-o treaptă, 
Să stea de-o parțe oamenii, 


„dar noi la luptă dreaptă. ` 


Și Percy spuse: «Blestemat 
Acel ce-o zice ob - 


lar mândrul Douglas îi raspunse: 


«la bine seama tu. 


De-o vrea norocul șă m ajute, 
Pe tot acest pământ. ` 


De-un om născut dintr'o femee ` 


Eu nu mă tem nici când». 


Un nobii zise-atunci lyi Percy: 
«Nici cum nu se cuvine 


- Doar căpitanii să se lupte, - 


Cum nu ne-ar H rușine 
Ca noi să stäm%i să privim ? 
Doar sânge-avem în vine!» 


Ce zi de groază şi omor! 
Englejii îndrăzneţi 

O sută de duşmani ucid 
Cu ?ntâiele săgeți. 


Dar bine s'a ținut şi Douglas, 
Viteazul, căpitan, 

Izbind cu multă ’nvergunare 
in aprigu-i Samin. 


El ca un căpitan Tiet 

Și 'mparte oastea ?n trei, 
Și de o parte și de alta 
Cu lănci porniră ei. 


. 29. 


` Pricinuiră greie pierderi. 
_„Arcaşilor engleii,. Ka să 
"Și goluri multe se făcură, ` 


„Pierit-au mulţi viteji. 


` Şi peste coifuri, cu-nădejde;. ` . A 


Englejii arcurile lasă, ` 
Pun mâna pe băltoage, | 


Incep acum a trage. i 


Prin zale străbătând tu spada: ia 
Loviau cu toţi vârtos, .. at 
Şi mulţi viteji seet și. ageri `- 
Zâceau acum pe jos, 


La urmă Douglas şi cu Percy: ` 
De-odată se *ntâlniră 

Și cu tăioasele lor spade 
Puternic se loviră. ` 


Cu-atâta foc loviau vitejii 
Şi cruntă fu bătaia ăi 
Că de sub coifuri sângele 
Curgeă acum ca ploaia... 


<Opreşte Percy», zise Douglas, 
«Destul noi ne-am luptat, 
La Craiul meu èu te.voi duce `- 


- Şi 'n marele lui: sfat 


D 


Cu cei mai nobi cavaleri 
Alături te va pune, 

Căci altul mai viteaz ca tine 
N'am întâlnit pe lume». 


Răspunse Percy cu mândrie:. 
<Ţi-am spus-o, niciodată, 
Un om născut dintr'o femeie: 
Nu poate să mă bată». ` 


Atuncea dintr'un arc puternic 
Ca fulgerul porni 

Săgeata blestemată care 

Pe Douglas îl lovi. 


Și 'n fufca pieptului pătrunse: 
Săgeata ascuţită . 

Şi doar o vorbă mai egi 

Din inima-i rănită: ` 
«Luptaţi-vă vitejii mei, 


„Că vieaţa. mea-i sfârşită». , l 


l <Q, ee păcat! Şi ce we face . 


:Și Percy răzimat „pe: spadă, 
” . Văzând cum Douglas piere 


Mătiniihos intinde mâna ` 
ŞI zice cu durere: 


“Să-ţi dau viaţa iară! 
Un alt viteaz ca tine nu-i- 
EI? toată-această țară». 


“Sir Hugo de Montgomery, 
Ain nobil scoțian, ` 
"Văzând atunci cum a murit - 


„ Viteazu-i căpitan, e 


Pe armăsarul lui cel: sprinten 
-Printre dușmani străbate, 


` «Oricât de mulţi ar fi, nimic . 


H 


SCH 


Din cale-i nu-i abate, 


şi drept. spre Percy merge el, 
„În faţa lui ajunge, E 


-Şi cu puternica lui lance ` 


i Tot trupul, i-l-sträpunge. 


t 


ai tu arcaș northumbrian 


"Văzând cum Percy - moare, 
“TŢinteşte “n Hugo o: săgeată 
-Din arc puternic, mare, 


“Săgeata iute, ascuţită 
"Prin trupu-i a trecut 


-Cu sânge din inima lui ` 
"Săgeata s'a umplut. | 


Nici un “voinic nu da 'nnapoi 


EEN 


Cu. toţii, unu 'ntr'altul, crunt 


Cu spadele loveau. 


-Și bătălia s'a 'nceput. 


’Nainte de amiază, 
Şi nici când soarele-a apus - 
Ea tot nu încetează. 


Deşi e noapte, prin pădure, 


Cât luminează luna, 
Tot nu se lasă, cu ’ndârjire 
Se răsboiesc intruna. 


Şi unii cari în Inptä-aveau 
Picioarele tăiate, 


`s EA 
PA r e e: 
PPE EIRENE EE 


Be e 
e Ia” 


Luptau mereyø doar în estate), 


Pân' ce cădeau pe spate. 


Nici unii, nici ceilalţi nu ven 
Să dea 'napoi un pas, 
Pân” ce de-o parte şi de alta 
Doar cintizeci au rămas.. 


Şi când acas’ ajunse - vestea 
Soţiile, veniră, 

Bărbaţii-şi luară să-i lagtoăpe, 
Şi-amarnic fi’ boer, 


In Cheviot, pe munţii "alți, | 


A cufs şuvoiu de sânge, 
Chiar și copilul nenăscut : 
De-atâta jale-ar plânge. 


"Aceasta fuse vânătogyea 


Din munţii Chevioţi. 
Deag sfârşit să ne păziască 


“Ci 'ntruna, cât puteau ` Hristos pe noi, pe toți. 


Cărți vrednice: de îndrăgit. 

“Sub rubrica aceasta dorim să amintim o serie întreagă de- 
= bucrări vrednice de a fi luate în mână, de a fi çetite pe inde- 
` > Tete ji de a fi comentate de cetitorul român. 

"Near cădea bine dacă am primi din. partea cetitorilor 
nostri, sfaturi în privința aceasta. Unul sau altul din: cititori. 


poate ştie lucrări tot atât de vrednice de a fi date mai departe 
“Ca volumul- de SES «Rătăcire» de di Brătescu-Voineşti.< i 


+ 
an E 


Sufletul- bolnav din zilele noastre are nevoje de intrentate. 


dän loc de cărțile»strihnină,. aţâțătoare de patimi: şi nervi, soft 


„omenesc lihnește după, lucrări cari să-i redeă' balanţa . pierdută. 
„De sigur — o carte-nu te face bun san rä, dar contribuie ca y 
-bunătatea sau răutatea din tine să sporească sau să-se micșoreze. 


„ Oricare cap care: mai gândeşte în zilele noastre de grea . 


isbelişte trebue să înțeleagă că este o datorie a tuturora, din. 
“toate taberele, să răspândească, nu cu două, ci cu zece än, 
nutremântul sănătos în straturi cât mai largi, ca sulletut să. nu l 
mai bolească. si 
` Ridieaţi diguri tinpoirivä murdăriei sufleteşti ! Daţi n mai de- 
parte «cărți vrednice de ée Fişi solii. unei. lumi. mai ` 
bune! Ce 
; <Rătăcire» de Ioan AL  Brătescu- Voineşti. 


-O carte bună în cea mai nobilă accepție a cuvântului. Pu- ` 
licul nostru cetitor. de mult a îndrăgit pe scriitorul Brătescu- 
“Voineşti, şi pe drept. cuvânt. — Literatura românească modernă, 
nu ţi-o poți închipui fără de «Întuneric şi lumină», ¿In lumea ` 
«dreptăţii» și fără de acel dureros volum ln slujba păcei>, du- 
“eros pentru omenirea întreagă, nu numai pentru noi, S g 

In volumele de schițe şi novele găsim sbuciumul sufletesc 
al unii. suflet de elită, pledoarii elocvente pentru ce este gingaș, - 
“nobil, în om.. DI. Brătescu- Voineşti este advocatul ideal al celor ` 
nedreptăţiţi. Dach unele din schiţele şi novelele dlui Brătescu- 
“Voineşti îţi dau merinde de gândit, din greu — dacă ajungi ` 
Şi tu să ai «mania întrebărilor», ca cel ce trimite «scrisoarea» 3 
din volumul. de față (tnisuș autorul); — dacă te revolţi şi tu în fața => 
nedreptăţii aduse lui «Niculăiţă Minciună> sau țăranilor purtaţi 
de nas de orășeni tără de inimă;: dâcă surâzi şi tu 'la cutare: 
pagină, plină de gingăşie, unde se cântă un imn, în surdină, 
vieţii fâmiliare cinstite, atmosferei curate, zicându-ți: asta e! așă 
„ar trebui să fie! — toate. acestea sunt a se mulțumi talentului 

de scriitor de elită al dlui Brătescu-Voinești. ` 
S Şi fn volumul de Tat aceleași calități, ca fr cele prece- 
dente, Ai impresia că te afli în fața utiui moșulică-cu scaun la 
cap, sfetnic: minunat, care povestește end Căutânid să | evoce 
„ce este «omenesc». din tine. l 

Şase schițe, două «scrisori» și un fragment de roman. 

Fabula schițelor se poale redă În. două cuvinte — dar é vorba 


` EE GE 


` càm e redii seat. fabulă "Este o atmosferă atât de intimi 
între autor şi Cetitor, încât a dispărut orice zid chinezesc. Pe ` | 
«Nenea Grigorie» care le povesteşte despre «Capza speculei»,. ` 
il ademenesc prietenii la club, făcând roată în jurul lui, vor- 
bmd de speculă. Indemnat astfel <Nenea Grigore strânge căr- 
tile, de face'să vijâie, trăgând cu degetul cel: mare pe unub 

“din. colţurile pachetului» :şi începe. Și firul povestii se deapănă. 
— şi la di Brătescu- Voineşti. Ne aflăm astfel Intro societate,. 
dacă nu cea veselă de pe „colina de lângă Florența, (din nove- ` 
lele lui Boccaccio), totuș, ` Intro societate care are în jurul ei: 
ciuma ponegririlor, ciuma răutăților față de cei neputincioși,. 

| ae spiritului corosiv din zilele nvastte. . .. 

©., $i autorul ne întreabă: E frumos să faci e de de- 
“moerațiea în societate (<Fariseu») și să dai afară.cu argaţii, să: 

- le. impuşti copoii, să maltratezi biet țărani cari voiau să vâneze: ` 

şi ei niţel? (¿Ori vorbeşte cum ţi-e portul, „ori te poartă. cum. 


ţi-e vorba» citează din filozofia poporală, autorul — dicton călcat: - ` 


- în picioare, vai, de atâtea ori, de cei mari, de <politiciani».): 
Când îi aude pe «fariseu» că iară” e plin de fraze. pompoase,. 
„democratice, exclamă, indignat, povestitorul : «Te Imipuge = — pe: 
bătrâneţele mele!» e ; 7 
` Când aude. De un eprietin> “cum declamă; «ne trebuiesc- 
- oameni noui!.. Acum nu mai merge cu fleacurile, cu nimicarile, cu min-- 
ciunile, cu intrigile de culise, cu sectarismul şi cu toate matrapazlâcurile 
politicianilor cari nu se gândesc decât ia pricopseala lor şi; a partizanilor: 
lor! Nu-ţi aduei aminte, dle, ce ajunsese țara în vremea nentralităţii ? Per- 
misuri de export, vagoane, paravagoane ; toţi umblau după ghegeft; ajun- 
“ sese Bucureştiul ca © bursă, unde fiecare avea ceva de cumpărat ori de: 
` vândut!», — şi când acelaş <prietin> — după tirada aceasta — 
H face oferta unui gbescht de o jumătate de milion, Brătescu-. ; 
Voineşti botează, sarcastic, schiţa: «Focal purifică>.. 
`. «Cauza.speculel» e guigumănia noastră! <Preţurile obraz- 
nice» ar dispăreà dacă ne-am alià cu toții să nu cumpărăm,. 
câtă vreme se ţin negustorii de astfel de preţuri. Dar, ca și: 
țăranul, care se dă Impăcăt să plătească un proces cu 8000 de 
lei în Joe de 350 lei, cât îi ceruse advocatul conştiențios, fiindcă, - 
altul — fanfaron, — i-a impuiat urechile cu fel de fel de for- 
„mule cabalistice judiciare, dându-și ifose cu mogaj sale de: 
advocat, ca <Neica Irimia», e tras pe ‘sfoară consumatorul. «Am» 
înțeles- că preţurile lucrurilor mu se fac după nevoia cumpără-- 
tonion, ci mai ales după prostia lor. 8 Ei 5 


ER 


La «ispita» vor strâmyă din nas mulţi din cititorii «Tiri- 
bombelor» Jiterare din awa de astăzi: suzi dumnpata! Să se 
dea îndărăt eroul novelii, inginerul Râureanu, de a se legă de 
Lenuţa, fetița curăţică, tovarășa copilaşilor săi, fiindcă a auzit 
pe tatăl ei rugându-se, seara: fereşte-ne, Dumnezeule mare, co- 
pilița de necinstel> — Fuga la ţară a inginerului i-o vor cò- 
mentă-b ca o fugă ruşinoasă din faţa <chilipirului» | — In «Vio-" 
loncelul> regăsim pe scriitorul <Privighetorii> şi a <Microbului>, 
plin de duioşie, „meloman, minunat observator. D , 
3 „ Ascultați două citate ale cugetătorului Brătescu-Voineşti, 
din cele două «Scrisori»: 

«Da, e adevărat, ştiinţa noastră e mai puţin decât o picătură întrun 
ocean; şi da, actul de a cunoaşte e o mare minune. E mai mare decât 
însăş existența lucrurilor, Orbita pământului e de atâta — a lui Neptun e 
de atâtea mii de ori mai mare, — de aici până la cutare stea e un drum. 
atât de lung, încât o,rază de lumină abià poste veni în atâtea mii de ani. 
Mari „minuni! Dar şi mai mare minune e, că eu ştiu aceste lucruri, Uni- 
versul, ca să existe, are de partea lui imensitatea în spațiu și, eternitatea 
în timp şi toată energia cosmică. Dar ca în cutiuța aceasta a craniului, 
creierul nostru, cu puţinul ce primeşte dela lucrurile din afară, să se poată 
reclădi întreg acest imens univers; în cutiuța aceasta să poată încăpeă 
atâtea impresii, atâtea imagini, atâtea experienţe răstrămoşeşti şi personale, 
atâtea judecăţi, — asta e o minune mult mai “surprinzătoare... Dar oare 
cele din urmă descoperiri ale omului: telefon, fonograf, telegrafie fără 
sârmă, nu ridică măcar un colţișor al vălului care ascunde această taină? ` 
nu sunt de nici un sprijin pentru a ne arătă valoarea cunoaşterii noa- , 
stre?.,.» (Pag. 92.) 

: «Spune-mi că măreția tainei puterii noastre de a cunoaşte nu-trebue 
să ne ducă la scepticism, ci la-încredințarea că mintea noastră e cea mai 
mare comoară ce putem visà, de vreme ce e cea mai mare minune din 
câte cunoaştem... Spune-mi că nu e adevărat că simţurile ne înșală, că ` 
nu e adevărat că nu putem şti nimic. Imi trebue această siguranță. Fără: 
de ea simt că se năruie,şi lumea, şi mintea, mea çu dânsa». (Pag. 98.) 

Sunt argumentele invocate, împotriva lui «Ding an sich» 
al lui Kant. Revolta îşi află. surdina întrun sfetnic care vorbeşte 
ca unchiul lui Jean Christophe, 

Dar dacă ar H să cităm ar trebui să mai aducem incă 
multe pagini sub ochii cetitorului, ca să se convingă, dacă nu 
s'a convins până acum, că avem de a face cu un nou volum 

"preţios al dlui Brătescu-Voineşti. 

Dofim mulţi cetitori şi mulți comentatori- în familiile noa- 
stre volumului acestuia. Așă se lămuresc problemele. și te ri- 
dici sufletește. E Ilie Marin. 

Le E tate a pă 3 


— 34 Ss 


` băsaţi-mă să beau aitare! 


Lăsaţi-mă să beau uitare! 
Dați-mi potirul alb, curat. 
Am ocolit pământ și mare, 


Să uit, şi, totuș, mam uitat. 


Fierbinţi ini vicură pe frunte 
Lacrămi de rime și de fiori. 
Râu pentru mine fără punte, 


Cu maluri fără pomi și flori. 


Un sufiet de copil le. plânge. 
` Mormântul lui a 'nțelenit 

Și mie-mi pare că-s de sânge 
Pare:că eu Los fi rănit. 


Sufietu-i dar, trupul e tină. 
Din sbuciumarea luptelor 
Tot omul duce, vre-o vină 
Ce-i tulbură, ca un omor. 


t. 


d 
| 


Cântare sfântă, poezie! | 


Cum de nai darul de-a scuti 


De-a vieții crudă ironie 
 Nevinovații tăi copii! - 


i Maă-prinde dor de-o nepăsare, 


Neştiutoare de păcat. 
Lăsaţi-mă să beau uitare! 
Daţi-mi potirul. fermecat. 


Să plec şi eu unde se duce 

Tot ce e viu, ce e atom. 

Va rămânea un semn de cruce 
Pe sbuciumarea mea de om. 


- Când nime nu va ști de mine, 


Când nime nu va cumpăni 
Durerea clipelor haine ` ` 
Ce mi-a fost dat a le trăi, 


Când lanţurile firei grele 


Mai mult nu le va 'ncătușă — 
Frânturi din cântecele mele 


„Martie 1924. 


Din când în când vor înviă. 


Maria Cunţan. | 


Iaroslav Vrchlicky. 
(1853—1912) 


Quis ut Deus? 


-Priveam frescele cari se crepau, Intro veche biserică, în 
care, prin ogivele ferestrelor, cădeau ultimele raze ale unui soare 
timid, planând între coloanele de praf ca fumul de tămâie. 

Deodată am tresărit. Ce viziune! Intro. baie îngrozitoare 
„de îlacări, o mulțime ou o sută de capete cădeă cu cârji, cu 
mitre, cu cruci, cu coroane, cu săbii și cu sceptruri, și deasupra 


E 
acestui chaos care alunecă în incendiu, sta în faţă un înger, 
«maiestos, asemenea surisului dimineţii. Faţa-i eră. radioasă ca 
“soarele în azur, teribilă, victorioasă, şi pe pavăza lui stăteau scrise 
cu raze, cuvintele acestea, cari străluceau: <Quis ut Deus?» 
“(cine este ca Dumnezeu?) Deodată, din partea de unde se ri- 
„dică negura deasă şi fumul vârtejului îngrozitor, dintr'o săritură 
se;apropiă de el moartea, şi pe din dos, ca să nu poată îi văzut, 
“scrise după cuvântul: Deus cu un os Ego (eu), rânjind de 
glúma sa. | 


H 


Chiar şi icoane. 


PUSTIUL. 


“Când sa pierdut în gol cea din urmă biie de puşcă, din 
“dupta dată peste sat, ticălosul de mine eram încă tot în peştera 
„din stâncă. Nu ştiu, domnișorule Vasilică, pentru ce mai ţin la 
viață oameni de vârsta mea. Minunea o văzusem, aerul cel 
:mou, cu care Dumnezeu umpluse văzduhul, îl sorbisem, și to- 
“uşi când începu să bubue tunul, când se deslănțui bătaia cea 
mare, cel dintâi gând al meu a fost la văgăuna aceea din stâncă. 
“Simţindu-mă în umezeală, în beznă şi frig, mi se păreă că am 
-câştigat bunătăţile pământului. Amărâta mea inimă bătrână simți 
“bucurie mare foarte şi auzi, din SE mele ca un glas de 
mângăiere: e 

«Aici nu te-ajunge glonţul şi nime nu te + va găsi. Bălării 
- mari ascund întrarea>. Şi, pe-o clipă, mi s'a părut că: lumea 
“întreagă sunt eu, și că, iată, e bine!, lumea nu se va prăpădi 
fiind eu la adăpost! 

Este în noi, pe semne, ceva ce se fereşte groaznic de 
„moarte, și te apără de ea şi împotriva voinţii tale. O H însăși 
"rădăcina vieţii, cea mai groasă rădăcină a ei? Cine ştie! 

Cât a ţinut prăpădul mintea şi inima mă îndemnă mereu 
„să ies ia lumină, să văd ce se petrece, să dau un ajutor alor 
noştri, dacă se puteă. Dar tot de atâtea ori mă înlemneă pe 
“loc frică de moarte. Ca sute de glasuri Imi'vâjăiau prin urechi, 
ai toate parcă porneau din mine: d 

— Cât ce scoți' capul te poate atinge un glonţ. 

3* 


— "3% — 


— Ce ajutor së dai, un om bătrân şi scitiopY: SS om Cu 
mâna” gală? 
" — "Şezi "pe Kar, "bătrân nebun! Moi" treaba ‘ta ce 'se per: 
"ttebe 'afată |! 

Și 'Ynustrările 'plotau - Asgibra capăt: 'meu și mă făceau una: 
tu Pământul, de ditt el de vitinsettriat. 

Şi, ciudat lucru, doimnişorule “Vasilică! Alte dâţi dacă-mi: 

- spuneă cineva că-s bătrân şi neputincios, îmi săreă. şandăra cât- 

ai scăpără din amnar; acum, imi plăceă că sunt înfruntat, și: 


voiam să fiu mereu. lubeam glasurile acele care mă făceau 


- din“ în “ien, (H 208 puneau în rândul plevei pe care o bate- 
vântul. Tot ce lucră pentru a mă. ţineă neclintit din vizuina: 
mea, îmi eră binevenit. Simţeam de ce mă bucuram: nu tre- 
buiă să ies în primejdia morții! 

- "Mare ticăleşie'să ţinem aşă la viaţă, domnișorule Vasilică. 
"La" Viaţă ţii până o poţi purtà cu vrednicie, fără să te'umileşti, 
fătă să te ticăloşeşti. Dar'a te umili numai pentru aies mini, 
'e omare slăbiciune, ` S 

SI eu, neputinolos bătrân, mărturisesc că: am avut această: 
slăbiciune; ' Cihe ştie, poate tocmai unde eram bătrân. As vrea. 
"să cred că 'omul' în tinerea şi bărbăţia lui, nu e asà. 


Cum tfi spünėäm, când a fost înghiţit de văzduh şi ceh 


-din urmă bubuit de 'pușcă, eu eram tot în văgăuna mea. 
Așteptai un ceas, două, să mai aud şi altă bubuitură, dar 
Wam mai auzit. „Treci o jumătate de noapte, şi nici o poc- 
nituiră. 
Sa sfârșit! mi-am zis. ' Ai noştri s'au retras. Din vizuina 
' mea urmărisem, de aproape, după: sunet, cum bătaia e tot mai 
aproape de munţi. Deci, ai noştri erau cei mai puţini în puteri. 
ŞI, când se stinse și larma împrejurimilor în pacea nopții, 
se facă de-o dată un pustiu cumplit în mine, în jurul men, 
parcă în lumea întreagă. ' Pustiul l-am simţit cum creşte în mine 
„incă dela descărcarea celei din urmă puşti: simţeam că ai noştri 


SE 


se duc. Dar pustiul întreg, rece și ădânc, ca o baltă groasă, ` 


îmi umplă sufletul numai după ce înţelesei că nu se mai mişcă 


nimic. Nu mai erà nădejde . de-o întoarcere ale cărei semne: 
urechea mea le tot adulmecă prin noapte. Ai noștri m'aveau: 
să se mai întoarcă în curând. 


— 33 — 

Mam lăsat încet, sfârşit, pe-o muche de piatră. Trecuse 
„de miezul. nopţii când. ni'am. pus să, mă, hodinesc aici, şi, n'am 
“rămas decât. până în zorii zilei. Dar vremea de câteva ceasuri, 
"imi pără o vecinicie. 

Cel din urmă, soldat român pierdut din ger cea din 
“urmă puşcătură românească. înghițită de văzduh, — păreă, că 
„deșertase lumea întreagă şi pustiul cel. mai deplin amplă. pă- 
smântul,: împrejurimile, înălțimile, ca și sufletul meu. 

Am mai simţit eu pustiu în tinerețele mele când a murit 
anăicuţa. Apoi, cum am trăit de capul meñ, „singur subt ago- 
perişul căsuței bătrâne, singur, diminetle, singur în serile lungi 
-de iarnă, am mai întâlnit pe acest oaspe tăcut şi friguros, care-ţi 
, pune ceaţă pe ochi și pe suflet, și te face să te pierzi în ne- 

guri şi să nu te mai simți. 

Dar altfel eră pustiul de acum. Erà o tăcere care par'că, 
s'ar naște din încetarea bătăilor inimei. Părea că sar fi oprit 
“însăşi curgerea vieţii, că după cea din urmă puşcătură. româ- 
mească var mai îi rămas nimic în urmă. Așă că ar H patit i 

"veni in dragă voe sfârşitul: cel de obşte, moartea. | 

Şi, mai întâi, aripile minţii căzură frânte. Cercam să: mmă 
gândesc, să-mi spun.mie însumi, că ar fi cu putință. o. întoar- 
“cere alor noștri, că, cine ştie din ce parte le-ar fi venit întă-- 
situri. Dar gândul nu se urneă din loc. Mai. înainte de ve- 
nirea României, ai după ce a venit, mă puteam gândi în fel şi 
“formă, puteam face planuri mari, şi. de bine şi de rău. Zile şi 
nopți întregi umblam cu capul plin: pe unde ar putea. veni, 
“cam pe: unde. sar'puteă da lupta cea mare; ce ar, fi dacă n'ar : 
4zbândi la. întâiul iureș? Cum iți soun, domnișorule Vasilică. 

"purtam în cap. o lume întreagă. 

Acum. capul îmi eră plin, cu pustiu, Imi păreă că nici m'am 
-avut vrodată. minunata. putere a gândirii, ci că pustiul şi a făcut 
în căpăţina, mea cuitul.de veci. dn zadar îi dădeam ghes minţii: 
„Ca şi când. aj vrea, să ciocăneşti în aer. 

Apoi simţirea. îmi. adormi, "Nu mă. bucuram, nu, mä In - 
tristan, N/aveam putere. Mi, se părea că-s uù butoiu plin, cu 
megură, į Îmi, treceă uneori ca o-adiere. pe la ochi: de vâpt, de ` 
-spaimă, de dusere? N’aş ști spune. «Căci nu simțeam nimic, 

In tăcerea adâncă:a nopții numai urechile mele țiuiau pre- 
fung, necontenit. | 


— 38 — 


Ve că, după cea din urmă pușcătură: românească, îmi 
pieri de-odată din suflet toată bucuria de viaţă, domnișorule- 
„Vasilică. Şi anume, pe lângă bucuria pe care o-are ori ce onr- 

de trecerea prin lume, trecuse şi bucuria: cea nouă, cek mare. 
pe care ne-o aduse venirea României. Şi bucuria din urmă'se 
împlântase atât de adânc în suflet încât, cu trecerea ei, zmuise i 
şi rădăcinile celei de'a doia. ` 

` Eram un stârv bătrân în mijlocul gedet. Dach war fi- 
fost păcătoasa de stâncă de- -asupra mea, nu m'aș fi mirat să văd: 
corbii şi ciorile rotindu-se. Şi m'aş H simţit nimic, nu mi-ar fi 
părut rău dacă sar îi coborât la hrana lor. 

Uneori cercam să mă gândesc ce va fi. când vor răsărb 
zorii zilei. Dar cât eram de împietrit, zimbeam la adierea aceasta. 
de gând, şi-mi ziceam: <Ticălos bătrâa, tu nu ști că nu va mai 
răsări soarele? S 

--Apoi cădeam din nou greu în pustiul din eul meu şi 
din mine. . 

Tinereţa nu cred să fie aşă, . Geet Vasilică, nică 
_bărbăţia. Cele două vârste ale tăriei nu se pot înfrânge așă. 
de uşor. Dacă ai căzut, dintro săritură eşti în picioare. Dar 
bătrânul căzând, poate foarte bine. să nu:se mai ridice. şi chiar 

„ când se scoală, câtă opinteală nu-i trebue !: e 

Cu capul meu de azi mă pot gândi: cum eram atunci. Şi 
iată îți spun că puteam, uşor de tot, să nu mă. mai, ridic din» 
tâmpenia ce căzuse peste mine. 
| Am avut noroc în zorii zilei cun lung. şi adie bubuit de- 
tun. Pornise de departe, din munţi. Eră:glas de tun românesc. 
I cunoșteam. De două săptămâni boncăluia mereu de-acolo de * 
departe, dar fett lui și-i trimiteă până. îr- hotarul nostru. 

- Glasul lui mia scos din vizuine,. iar din pustiul morţii din: 
mine mia ridicat cu mare vârtejire căprarul Grigoraş, pe care-i 
găsii aproape de cocioaba mea dormind somnul cel de veci.. 

„ŞI, de-odată, simții iarăși. că trăesc şi tot pustiul nopții îmi părie 
un vis urât, trimis de dujmauul ce nu poate zii bucuria cu-- 
rată dia inima omului. - l erter 


GE a 


Deasupra tuturor. focurilor. .. | | 
De Otokar Brezina (a. 1868). | 


EH tuturor focurilor. şi a tuturor apelor : — şia vege- 
taţiunilor — între misterul pământului și al lumilor — care le 
ține, mişcătoare, deasupra abizurilor, planează speranţele: 'noastre 
în primăvara vecinică. intre mii de surori, îşi desfăşoară splen- 
doarea nupţială a aripilor ior, în lupta de amor, ca pasările. 

In mijlocul flacărilor, se. cuibăresc ca între fiori, cu stri- 
găte iritante, se întorc dealungul norilor negri, în jurul duşma-. 
nului lor. In unghiul mânilor împreunate pentru rugăciune, — 
în crinii de pe gâtul femeilor — se ascund — la lumina ful- 
gerului. — Obosite de sborul lor se odihnesc pe stele, — ca 
rândunicele cari se aşează pe catartul unei corăbii — şi acelea 
ale căror aripi sunt mai radioase — îşi construesc cuibul lor — 
sub cornicele palatului tău aurit. 

” Cântarea invingătorilor sfinţi le ajunge, s e prin fere- 
Strile cristaline şi când se reintorc. pe pământ cu regret cântul 
lor păstrează ecoul lui scânteietor. “Construind templul, sculptând 
marmura, câtă vreme vorbesc ciocanele, le auzim cântecele cari 
vin din azur. 

Dulceaţa ritmului etern cu care respiră la fel sorii sl rozele, 
inimile și mările — sistemele lumilor — fluxul şi refluxul luminii; 
undele eterului, bătând împotriva coastelor năvii misterioase, 
care va: duce inima noastră în ziua în care suspinul nostru 
suprem va umflă pânzele corăbiei. 


Noaptea de primăvară. 


„Noaptea cântă: încetişor şi dulce; svonul întâiei inverziri 
şi. apele primăverii întovărăşeau cântarea-i melancolică; sus 
stele, uriage calicii de lumină, respirau . greul parfum al vege- 
taţiilor supraterestre. lar fratele fraților mei, încrucişate pe piep- 
durile lor ca îstaţele morţilor, zăceau -nemişcate, Reeg 
grele, ca neşte pietre, sfărâmate de muncă. 

Dar braţele lor spirituale erau întinse spre stele, : keet, 
țişând milioane de inimi pe pământ și în toate lunile, şi se 
ridicară:“un lung suspin de treziri voioase, un clocit solemn al 
cetăţii eterne, o larmă de aripi spirituale, un joc de vânturi în 
grânele mistice, arii de orhestre inyizibile; pe măsura KEES 
ei misterios... A pda să 


— 4) — 


Pentrucé € bplnav sütietul ömëresc ? 
Pittbille à déi Saglezi, ál unui italian, ale unui francez şi ale unui 
dmerienn (Steed, Welle, Ferréro, Niudont și Dawâs.) 

«L'iilustrăttbris a adiis săptăiiiătiile trecută, lå Începutiil iului 
âcestiila, d ilusttăţie iiiteresantă: tăcsiihilul zigzagârilor dpgt de 
de dibniogrăt căre' atitință cutreiliurul de päift din laponia. 
Zeci şi zeci te linii Încâlcite, incohereiite. AȘa d anurițăt o. 
taclistăul desiănțuit pe biată bitenire de âtolo. | 

` Acel sismogtătului social dii zilăie iioustre nu descrie şi 
el EH cât se poate de bizare 8 nu app și el pettur- 
bai âotiâle tot atât de catastrotale? l 

Să ăscultără expertiza a patru nmn obiċčiuiļi să en: 
teze Ďoälele sociale, Cei dintâi este di W, Steed, şef.redâctoriul 
ziarului londonez «Times», unul diù capetele cele tái luiiiinăte 
engleze (dl Steed a prorocit decăderea Austro-Ungariei, pe bâză 
stărilor ânorinale dé dibiinte de răsboiui); A doilea este cëlebrul 
` scriitor englez Wells, roiharicier și cugetător de Sean: ál treilea 
istoricul italian cu reputație mondială, di O. Ferrero, şi al pä- 
trulea un cunoscut raportor al ziarului trancez «Lê Tenips>, di 
Naudau, care antovărăşit pe mareșalul Foch în timpul din urmă 
în (Cehoslovacia. O Sg | ër 

DI Wickhâm Steed scrie, în «Prager Presses, diipă ce à 
aimintit de experţii englezi, delegaţi tn coititetiii din Bars peâtru 
echilibrarea bugetului Germaiiiei: 

«Mi se pare însă că boala Europei nu este exclusiv de natură eco- 
nomică și financiară, ci în prima rie morai san pUlitică şi numai în rândul 
al doilea financiară san' economică. Nu va puteă fi vindecată boala fără de 
__ m&dicamente éčónomicé ți finântiite, tari dé ilitrotăteția thorală 8 poli- 
ge na vă piteă fi verifitătă (igngitităti)e A 
ve In Angie de astăzi gättte di S. cël plițin titi curente 

- distincte, cti atitiidihi deotebită fajă de Europă: Ii buptes unti 
ciiret vede pè I. M: Kent, care å dát lozincă: fgenerâtta 
Europei va începe de itidată ce să, ajihs lå Guiot financiară 
de A plăti d Oeriiatiiâi şi câiid sè Vâr îi sezut totespuhzător 
dătoriile dë r&părăre ale provinciilor devăstâte, Biel ce va 
trebui să lé plătească Gerilatilă. Popp) acestă de védéré, sii- 
sting ăi S., A priciăuiit Gout nu, ` ` Ge l 

` A dotek- cutent Wl tëcrutëazA adepții dg dei étt sé 
pun pe punctul de vedere că Europa este iremediabil pièrdutá 


— 4 — 


at că atenţia Angliei va trebul'să'fie aa de aici înainte numai 
spre dobiinionuri şi spre țările extraeuropene. Doctrina aceasta 
este- «absurdă», deoarece Anglia- nu poate fugi din continentul 
europesu, 

__ AV trētlex curent are ca conditetitor pe Lordul Grey of 
YFalledon, cuttoscut mai bine sub numele de Sir Edward Grey. 
DI S. reasumează principiul fundamental al SEH acestuia 
„astfel : 


` «Numai printr'o revenire la o moralitate internațională; cu ake cu- 
vinte: pijn ridicarea: prinelpialui fundamental d dreptalui şi al dreptății între 
. popoare ar putea află (actuate: boală a: Furopei) o tămădaire radicaţă». 


Dintr'un discurs al lordului Grey, din 17 Decemvrie 1923, 
citează d S.. următoarele: | 


«Marele învățământ al răsboiului a fost că o politică: bazată pe forță, 
cară erà extlusiv de natură materiată şi care disconsideră consideraţie: 
rhorăle, este cordamriătă la cădere (derută); Răsboiul s'a început cu o mare 
„nedreptate, cu invaziumea: Belgiei, 1 care tocmai fiindcă! reprezentă o ne- 
- dreptate a hotărât adevărata soarte a răsbbiului,.. Coriştiința că sa săvârşit 
o riedrepthte d unit țara (Anglia) şi La dat hotărârea de a fi gata de ac 
“fite. A fost acelaș: simțemânt care a dat prilejul mai târziu şi Americii să- 
intre în răsboiu. Sunt însă multe senge că nici Europa n'a tras până acama 
Srivățatiita: din răsboiiil (mondiat). Nu putem lăsă ca lucrurile să revint la 
acelaş nivel ca iHainte de răsboiu. Darănu pricepem învățătura at rotaţiile - 
între popoare trvbiie să se poarte, îttocitai ca şi în viața publică, pe o. bază, 

„pe un nivel mai ridicat, vom suferi îutr'o zi o pedeapsă mult mai aspră și 
vom treBii să înfruntăm un gon răstoiu». 


DI Steed urmează: ` 


«După convingerea mea nu există salvare pentru Europa şi nici nă- 
dejde intro ameliorare durabilă, câtă vreme nu vor fi de acord naţiunile 
in privința noțiunilor fundamentale despre dreptate şi nedreptate». . 

«Metoadele conferenței de pace, greșelile săvârşite în tratatul dela 

ersailles, erorile comise, at din partea guvernelor aliate, cât şi din partea 
germanilor, înir'aceeaş măsură, în decursul celor cinci ani trecuți, au mărit 
“Boala Europei astfel, încât astăzi pace: iremediabilă (de evindecat). <So- 
cietatea naţiunilor» există în. timpul de faţă numai ca un simbol imperfect 
al idealurilor pentru cari au crezut că luptă popoarele aliate fa decursul 
răsboiului. Nu e mult, dar tot este ceva. SES naţiunilor» singură ` 


1 Chiar şi reprezentantul dia Paris al statului german până la decta- 

rarea răsboiului mondial, baronui de Séhoen, o deelgrë pe (ep îni <memo- 
» sate, câ irëdeà, d inpotriva, ex nentealitatea Schei, garantată şi de 

` Germain, eră înetolebită». Tot. acolo remarcabile constatări de felul cum 
a ost imformat ep ştiri falee de cei din Berlin. (v. «Revue hebdomadaire». 
emóriile», II pg. 361. — Traducătoral.) 


— 42 — 


nu poate vindecă Europa, dar poate sprijini procesul de însănătoşire, dacă: 
s'a făcut odată diagnoza corectă a boalei. Rămâne trebuința veche a unui 
numitor coinun între europenii cari sunt plini de bună-voire, în vestul Şi” 
în Earopa medie. In relaţiile de astăzi ţi se pare aproape o nebunie să 
vrei să creiezi un vocabular politic: european, pe care l-ar puteă învăță: 
să-l tolosească aceia cari au bunăvoința spre aşă ceva. reşala de astăzi 
însă poate să fie înțelepciunea de mâine. Acei germani cărora li s'a îm-. 
puiat capul cu aceea că europenii dela vest sunt cu toţii oameni răi şi 
acei englezi sau francezi cari cred că nu există germani buni, să înceteze 
să conducă opinia țărilor lor. Opinia că în timpul de față nu poate să existe- 
o civilizaţie europeană, dacă lași ca lucrurile să se prăvălească într'un abiz. 
„între. teamă gi disperare, poate să servească de îndemn acelora al căror: 
patriotism este încoronat de grija de umanitate, ca să pregătească terenul. 
pentru un viitor. mai fericit din actuala desnădejde şi din mijlocul diso- 
nanțelor ce dăinuesc acuma». 

«Lucrurile sar fi putut (desvoltă) mai rău, decât's'au desvoltat (după. 
răsboiu). Aşă consider formarea . Micei înţelegeri drept “unul din câștigurile 
cele mai remarcabile ale bărbaţilor politici europeni, de după răsboiu.. 
Au avut. tendinţa să înveţe pe germanii austriaci şi pe maghiari că încer- 
cările de a. restaură pe Habsburgii, cari. şi-au pierdut tronul pe meritate,. 
ar aveă ca urmare o soartă şi mai tristă... Succesele- acestea vindecătoare 
(stavilirea curentelor de reintronare a. Habsburgilor: şi Hohenzollernilor); 
ale Micei Inţelegeri vor fi încoronate de succese constiuctive, dacă toți 
membri acestei, alianțe vor aveă înaintea ochilor datorința lor; nu numai» 

„reciprocă, d gi față de Europa. Tratatul din Versailles-poate-să nu fie o. 
constituţie ideală pentru Europa, este însă singura. constituţie în ființă.. ; 
Va trebui să fii cu băgare de seamă dacă se va vorbi: despre- o revizuire; 
a tratatului». 

«<... E vorba să se găsească bazele practice ale unei. organizări « a. 
afacerilor europene — până încă nu este prea târziu». 


H In 1921 prevesteă nimicirea culturii europene dacă nu se 
va porni alt curent In Europa noastră celebrul scriitor englez: 
H Q. -Wells Din cartea <Scăparea civilizaţiei» citează d Nau- 
deau următorul” pasagiu elocuent: 


| «Catastrofa uriaşă care a fost marele răsboiu a; elevat existenţa, în 
sânul societăţii noastre la aparență prospere, a unei acumulări de forțe- 
destructive despre care puțini dintre noi aveau cunoștință. „Ea a relevat și: 
incapacitatea profundă. a omalui de a'mânui forţele acestea de distrugere 
şi de a conteni cu ele, 

Încă și mai ameniuțători decât răsboiul el însuș. ne-au apărat aceşti. 
doi ani de confusiune, de nehotărâre, de sărăcie; de cari E Asia şi 
chiar America au suferit dela armistițiu incoace, 

Unde ne mână această cursă care te sdruucină ` şi care e at de stu- 
pidă, unde ne duc aventurile acestea pline de ură și făcâtoare de rele? 
Va intrà lumea pentru lungi secole într'o eră de coniusinhe-și de dezastre 
comparabile cu acelea cari odinioară, au condus la mormânt imperiul romam. 


A . : 


SE 


în Europa şi acea. Deeg prosperitate pe care-a cunoscut-o vechea Chinz3 
a Hanilor:? 

Dela armistițiu încoace s'a desvoltat ştiinţa militară, plină de actiyi-. 
tate. Ne asigură (specialiştii), si aceasta nu se poate trage la îndoială, că: 
viitorul răsboin' va întrece cu mult pe cel precedent în ce priveşte iuţeala . 
şi întinderea distrugerilor şi, mai cu seamă, în privința nimicirii populației . 

~ civile. Armatele "on vor mai îiaintă. de-a lungul drumurilor de țară, ci în 
fronturi continue, cn ajutorul transporturilor de tankuri cari vor prelucrà» 
„întreagă. suprafața terenului pe care-l vor trece şi vor nimici. tot în calea ` 
lor. Bombardamentele aeriane, cu ajutorul instrumentelor cari dau putinţa. 
fiecăruia deja de pe acum de a preface. în praf un. întreg, cartier de oraș,- 
se vor puteă efectuă de pe-acuma până la mai mult de 1000 km. înaintea - 
frontului militar. Toate transporturile vor fi curățate de pe suprafața mării : 
de mine şi submarine. 

Te poţi așteptă că nu se va mai face deosebire între combatant DS 
necombatânţi. De fapt fiecare ființă validă (sănătoasă), bărbat, femeie, copil 
chiar, este virtual un producător de hrană sau de muniții sau — simplu —-- 
de organizaţie. In consecinţă, la:duşman va trebui: omorât orice ființă vie... 

Işi va puteă adaptă umanitatea ideile sale politice şi sociale condi- 
țiilor creiate în urma uriaşei creșteri a mijloacelor de nimicire pe cari este- 
ea stăpână? Va ajunge ea să se desrobească de instinctele răsboinice-- 
„sau să le controleze? Dacă nu-i reuşeşte nu ne rămâne: nici o altă per-. 
spectivă decât decadența, o decadenţă . care ne va readuce cel puţin la un»: 
nivel de barbarie caracterizată prin uitarea şi pierderea învingerilor ip 
țifice și industriale ale timpurilor de față». 


IL G. Ferrero, celebrul istoric italian scriă în «Illustration» : 
(19' Ianuarie 1924): 


` «Frenezia nelimitatului (delirul bg al celui tară de EE — 
reznltatul ultim al evoluţiilor şi revolutilor a trei secole — este marea- 
originalitate a timpului nostru.. Ea explică elanul gigantic (formidabil), 
dar și rănile grozave cari îl rod şi catastrofele ce îl päpndese, Fiindcă.. 
această imposibilitate de a se mărgini nu se află numai în țara lui 
Dionysos, «treneaticul>, ci Peene oe: d, e. în aceea a unni zeu malp: 
mai teribil: Zenl Marte (al-răsboiului). - ; Se 

Armatele, şi ele, erau odinioară mici şi creșteau încet. “Bărbaţii, i n- 
stramentele; banii de cari puteau să dispună, in timp de pace și în timp 
de răsboiu, erau limitate. In decursul secolului al XIX-lea, mai cu" seamă, 
după 1848, conscripțiunea, creşterea populației şi a bogăției, progresele - 
metalurgiei, invenţiunile şi ştiinţele au permis Europei să-şi desvolte- 
forțele ei militare '— mulţi soldaţi, patere de armate, iuțeală de concentrări 
şi de deplasări, mijloace defensive şi otensive — în proporții necunoscute mai 
înainte. Eurppa şi-ar fi asigurat un favor (avantagiu) decisiv. asupra celor- 
lalte 'continente dacă ar fi putut să se oprească la momentul potrivit când 
"a te înarmă însemnă încă să. slăbeşti, inând asupra. ta, ca luptătorii din: 
evul mediu, o greoatate: sdrobitoare de fier. Europa n’à putut să se oprească, 
prinsă în angrenajul concurenței nelimitate a înarmărilor a trebuit să-și 


ei. 


— 4 — 


~sporească - „forţele militare până. când: a pusi în picioare. EE răsboialui 
«mondial şi până a ajuns să scoată din osia sa pământul cu un Tăsboiu 
: nelimitat; în' timp, în spaţiu şi în distrugere». ` 
<Un geniu straniu mână (civilizația. actuală) vecinie spre: coaseeințele 
extreme, la nimicirea: binelui prin exagerarea sa. Geniul. acesta: n'a. fost- 
xnieiodată aşă. de puternic ca în momentele de. faţă, fiindca răsboiul mondial 
şi revolățiunile cari i-au urmat au distrus: aproape. complet tradiţiile, doc- 
' triņele, instituțiile moştenite dela:regimurile vechi cari — în decursul secolaiui 
„at XIX-lea — aa micşorat puţin elanul 'săw teribi).. EI e stăpânitorul -ocpltial ` 
-epocei noastre. Unde are să: ne conducă? Se va lovi de rezistenţele; cari 
vor apăreà -fără de veste, tåşnind din: adâncul: conștiinței epocei. voastre? 
i Ne va duce la: desnodământul ei ultim tragedia. începută. acum zece ani, 
la distrugerea. unei vechi civilizaţii, îndeplinită: prin deslănțuirea unei. bar- 
"bart ab intas (purcese din lăuntru), ceeace nu este altceva; decât exage- 
“zarea: puterii lui?» 
«Dacă: Suedia. află remediul copia. alecolismului, în contra. ge- . 
niului acestuia al exagerării dezastruoase», află Ferrero. ca. «singur. re- 
»mediu: credinţa raţională şi umană». Se întreabă: <La ce.rezultaț: vor ajunge 
penibitele: sforțări ale Societăţii Naţiunilor, | de doi. ani de.zile, pentruca 
98: prepare o altă: limitare, încă şi, mai importantă: aceea a înarmărilor?> 
«Pentruce-se ciatină spiritul omenesc?» în zina- de astăzi, se întreabă: 
‘istoricul italian: Guglielmo Ferrero (intr'ait număr al rex. fr. «L'Illustration», 
“22 Decemvrie 1923) şi dă ca. răspuns «spirital uman nu mai are, în. timpul 
l Ae față; în jurul său, nici rezistență; nici, sprijin, ragim». Artistul zilelor 
noastre se clatină, fiindcă nu are nici O-rezistenţă și n'are nimic pe ce să ` 
"e razime, «Tradiţia, morala, bunul simţ, academia, școala, biserica au făcut 
“an gol împrejurul geniului. şi talentului, ca să-şi poată creiă în libertate mi- 
vnunäțiile lor. Artistul este un zeu care tronează într'o libertate fără de 
+ margini» Ca: în zilele noastre n'a fost::artist mai turmentat: și: mai. neliai- 
St pe pământ, «Din slăbiciunea voiaţii, din incertitudinile judecății: iată 
de unde nasc convulsiunila isterice cari diformează așă de ciudat (straniu). 
“frumuseţea modernă». «Ca artistul, aşă se claiină filosoful, teologul, legis- 
latorul; omul de stat, fiindcă nu mai: află în jurde sine nici rezistențe, nici 
` tazimuri. O' epocă: care acceptă ca aproape echivalente. toate. ideile, sfâr- 
“șegie cu a nu mai pnteà să ee gândească.. O: epocă care confundă; binele 
şi răul intro toleranță obosită, adevăratul: şi: falsul întrun scepticism re- 
*signat,-urâtul. şi: frumosul  într'o timiditate ondulătoare, . EEN prin a nu 
vai pu alege; Ce e insă alta viața: decât: alegerea?» ` 
EV. In 1919 îşi încheiă di £. Naudeaa volumul «Im prinsoare, 
:sub teroarea rusească». (premiat de < Academia franceză>!) astfel: 
«Din 1914 până în:1918 s'au sacrificat francezii, sperând că. poartă 
"răsboiu răsboiului, Cu: toate acestea câtă vreme principiul naționalităților 
"a rămâmeă pivotul: politicei europene; oamenii, dornici de pace, vor făuri 
: arme: pentru. omor.. Ori. cum tragi frontierele dealungul: şi dealatul. conti- 
'nentului: nostru, e pesto: piitiaţă să nu creiazi iredentisme, cauze de pro- 
rtestare: gi- de revangă! Rasele în cea mai mare parte a lumei celei vechi 


— 45 — 

nu ocupă compartimente, ținuturi, hotărâte ; sunt ‘amestecate, intercalate,- 
încâlcite ; nici o impărjealä teritorială -nu se va faeė vreodată făra.de a mo- 
lestă minorități: heterogene, fără de a jigni tradiţii şi orgoliuri, fără de a 
ridică rancune implacabile. Cu cât ai să-l învii, cu atât ai să-l întăriţi mat- 
mult principiul naționalităților 'și cu atât ai să ascuţeşti mai tare oţelul vii- 
torilor 'omorâtori de oameni... Dacă tind -europenii într'adevăr:spre pace 
nu vor descoperi formula scrutând -secolji trecuţi. Formula aceasta poate- 
că nu există; dacă visăm :să o facem să se nască trebue să privim nu îna- 
poia noastră, ci înainte, resolut, spre virginala geneză a ideii. Vai! Când: 
reformatorii îşi fac din oroarea ce le-o inspiră răsboiul un program şi un 
mijtoc de propagandă, precipită, de a dona zi, pe semenii:lor în cruzimi- 
și mai. grozâve, în lupte fratricide. ` 

“Astfel, cu toate că înţelegem clar că o Europă unita ar trebui să fie- 
construită în decursul sec. al XX-lea şi că aceasta ar fi salvarea, totug, simțim- 
că acest măreț ideal are puţine şanse de a fi atins. Mania răsboinică, ideia. 
de rivalitate, lupta pentru supremație pare a fi la naţiunile europene o boală.. 
atavică şi incurabilă, destinată, probabil, să aducă cu sine în lumea cea. 
veche perturbații succesive cari vor sfârşi prin a o ruină şi a răsturuă toate 
până ?n tund. Renan a scris profeția aceasta: <Echivocul nenorocit (tunest)- 
a trei:cuvinte: rasă, naţionalitate, națiune, va face să se dea de mal civi- 
lizaţia modernă»... 


Ludovic Naudeau analizează starea actuală a Europei astfel :- 


e, Dn de giel o exagerare şi fără-de metaforă... belieismul, spi-- 
ritul- de concurență și de luptă pentru obţinerea supremaţiei sunt simtomele . 
unei boale europene care — dacă ajunge la o nouă criză, — va ruină pentru - 
lungă vreme toate comunitățile cari reprezintă civilizaţia, între Rusia și. 
Oceanul Atlantic»... «Viitorul Europei atârnă... mai mult sau mai puţin. 
dela înțelepciunea conducătorilor gândirii germane, fiindcă: este imposibil: 
Franţei jefuite de a renunţă la reclădirea ruinelor sale. Dacă bărbații de 
stat germani înțeleg pericolul comun, se vor grăbi să facă să dispară o pa-- 
gubă care ne pune în imposibilitate de orice reconciliare între cele două 
țări. Dacă, dimpotrivă, şi după cum, durere, e cu cale să tragi la îndoială, 
preferă (bărbaţii de stat germani) să întrețină în mod viclean ideile revan-- 
şei, se va produce o lovitură notă (un nou răsboiu) și vom ajunge la sinu- 
ciderea noastră colectivă. lată, în mod precis, ce este tragic în destinele- ` 
omenirii, lu general, şi în acelea ale Franţei, în particulars. 


Vom sfârşi cu un american. l 

Generalul american Dawes care a primit, prezidenția la; 
şedinţele primului comitet de experţi pentru precisarea dato-- 
riilor Germaniei a rostit cuvintele următoare în vorbirea sa de 
deschidere: l 


„« Obstacelele: (puse acordurilor comune) . -provin din orgoliul naţional, | 
din orgoliul și din interesele egoiste. ale diferiților funcţionari aliaţi, ale- 
căror împuterniciri sunt :micşorate de orice. act de coordinaţie -ințeraliață, 
impus de putere. Provin şi din diformările neîncetate ale adevărului și: 


SN 


— 46 — CD) E 


«din intalerabitele orăcăeli ale acelor mârşavi hrăpareţi. (vulturi mâncător A 
~de cadavre) — demagogii naționaliști din toate țările — cari cearcă în ne- + 
»nọroċirea comună un mijloc de a exploatà trista lor personalitate». od 


__ Pentru generalul american Dawes atârnă rezultatul final E 
al comitetului experţilor dela faptul dacă «există în opinia pu- 4 
“blică a Aliaților şi a lumii o concepție exactă de mărimea de- 4 
„Zastrului care: ameninţă pe fiecare din Aliați şi Europa, dacă nu 
ua fi încoronat de rege bunul-simţ>; 


«Inţelegând că este în foc casa, comisia. își “propune de a aflà apă 4 
ca să-l stingă, renunțând de aici înainte. la calculele matematicei de patru. ` 
- dimensiuni». (Citatele sunt luate ‘după ziarul parizian «Excelsior», 15 

: Januarie. 19243 


* 
- e 


Nu e literatură, nu e «beletristică» ceeace am citat mai sus, 
dar literatura beletristică, pentruca să poată prosperă, va trebui 4 
ca cu toții să ne însemnăm bine diagnozele acestea. Altfel nu i 
va fi linişte. altfel nu vei fi îngrijit cum trebue, biet orfan de 
răsboiu, altfel aveţi să suferiţi și mai cumplit, mame şi taţi, 4 
altfel... 
Dar atunci nu mai trăiască nimeni pe urma sgândăririi 4 
: rănilor sociale? Să nu îşi creieze un piedestal, o reputație, pe / 
„ “baza bârtelilor, pe baza intrigilor, pe baza pescuirii în tulbure? ` 
: Că se clatină Europa? Individul râde cu hohot! Că cei mai ? 
: buni clatină din cap şi advertisează? Dar astea sunt «fleacuri> ) 
- în ochii mult stimabilului meu demagog, care trăieşte din efre- 
"nezia nelimitatului» .. OOOO AP 


Gustave Le Bon, celebrul sociolog francez, serie în 1924: ...«Aceste 

: adevăruri elementare par'că aparțin categoriei acelora cari au ilustrat 
` numele lui La Palice „(La Palice e un personagiu ale cărui adevăruri 
stârnesc zimbete, fiindcă adevărurile. rostite sunt prea evidente), Dar lumea 
„este astăzi într'o astfel de stare de deechilibru încât evidenţele raţionale. 
cele mai clare ajung neaccesibile.. Rațiunea a ajuns fără de a influenţă 
asupra iluziunilor afective şi mistice cari cntropesc sufletul (inima) popoa- 


“+ elor şi acela al conducătorilor lor». 
H Ld 


Criticul Adolphe Brisgon, unul din cei mai de seamă critici francezi 
` în viaţă, îşi incheie o cronică în Decemvrie 1923 cu cuvintele: <Ororile 
«fără de nume, îndurate de popoare în cursul unui coşmar (vis urât) de. 

patru ani, ar trebui, urmând calea unei logici bune, să le conducă la milă, 
nila bunătate, -Logica nu este care -guvernează pe oameni». 


HE y dE 


Cronică. 


Pentru o literatură bună a ti- 
-neretului. In 1923 a fost încredințat 


“un comitet special să selecționeze, pen- ` 


. tru o «expoziție a cărţii bune pentru 
‘tinerime» lucrările înaintate «Asocia- 
` fiunii» spre acest scop. <Asociaţiunea» 
a primit 252 de broşuri şi volume dela: 
«Cartea Românească» (București). 
«Fund. I. V. Socec> (Bucurnști), Edit. 
«Ramuri» (Craiova), «Biblioteca Să- 
mănătorul» (Cluj), Samitea (Craiova), 
LL Ciurcu (Braşov) şi W. Krafft (Gi. 
biin). Următorii (dne și dni) au bine- 
“voit a ceti și scrie recenzii: prof. AL 
Arbore, dş. Olga Theohar, prof. Ar. 
Marinescu, prof. fosif Velovan, dir. 
Sp, normale Dr. V. Stan, prof. insp. 
ep, loan Bratu, (4) Nic. Petra-Petrescu 
şi Dr. Horia Petra-Petrescu. — Ul- 


timul a adunat toate recenziile şi pe. 


-baza lor a compus lista cărţilor și bro- 
şurilor, cari s'au arătat înainte de Cră- 
ciun, în localul” <Asociaţiunii», părin- 
ilor şi elevilor. 

Mulţumim şi pe această cale in- 
stitutelor de editură şi recenzenților 
noștri. Intr’o broşură de populărizare 


“vom utilizà materialul ales, recoman-: 


dând părinţilor şi tinerimei o lectură 
-bună, sănătoasă. 

Deocamdată ne mărginim să re- 
producem din raportul înaintat comite- 
tului secției literare-artistice din partea 
dlui Dr. Horia -Petra-Petrescu, pasa- 

` giile ultime, cari subsumează impre- 
siile câştigate în decursul lecturii căr- 
“ţiilor şi recenziilor. 

, Să trec la rezultatul obținut 
en lectura cărților intrate pentru ex- 
poziţie. 

Cele ce “urmează nu sànt nici de 
cum o escapadă inutilă în raportul de 
‘față, dimpotrivă, cred cu toată tăria 
că argumentele aduse aici vor trebui 


să “i de gândit domnilor membri ai 
tuturor secțiilor. i 

Anu! trecut (în 1922, 28 iulie — 
1 August) s'a ţinut în Geneva:al treilea 


„ «Congres internaţional de educaţie mo- 
` rală», sub patronajul consiliului federal 


elveţian. Scopul acâstui congres al pe- 


" dagogilor de seamă din toată lumea 


a fost de a. «lucră la educația morâlă 
prin cooperarea Gamenilor de orice 
' rasă, orice naţiune și orice credinţă», 
dând ocazie congresiştilor “să-şi ex- 
prime convingerile, «opiniile şi de a: 


"le copfrontä ep acelea ale altora». (v. 


Circulara Nr. 1.) Va fi de ajuns pentru 
cei ce se ocupă cu pedagogia să amintim 
că în «comitetul executiv internațional» 
au fost oameni de seamă ca Léon Bo- 
urgeois și Emile Boutroux OO). din 
Franța, Ed. Claparède din Elveţia, Hop, 
ding din Danemarca, Eucken și Ker- 
schensteiner din Germania, pe lângă 
mulți alţii, hotărâți a pregăti un viitor 
mai bun. Au participat 500 de membri, 
reprezentanți a 30 de state. «Viitorul 
ar fi desastruos pentru civilizaţie dacă 
toţi oamenii de inimă nu ear uni pentru 
ca să atenueze răul. Nu este de ajuns 
-ca să reparezi, trebue să construieşti». ` 
(Tot acolo.) 

Cum s'au exprimat cei mai de 
seamă oratori în decursul congresului ? 
„Vorbirile lor şi propunerile lor con- 
crete au apărut în două volume, în L 
franceză, tratând pe larg cele două teme 


` cardinale pertractate la congres: «Spi- ` 


ritul internaţional şi învățământul isto- 


` riei» şi «Solidaritatea şi educaţia». 


Pregătesc un reazumat mai amă- ` 
nunţit, cu citate caracteriștice, ca să 
poată fi orientată şi opinia noastră 


* publică asupra ideilor pe cari le frä- 


mântă pedagogii adunaţi întrun con- 


` gres, după răsboiul mondial, aici îmi 


— 48 — 


permit să escerptez numai câteva rân- 
duri. 


“Preşedintele congresului, d Adol- . 


phe Ferrière, prefațiază unul din vo- 
lume, alegându-şi de motto cuvintele: 
«Suferinţă, suferință pretutindeni şi di- 
sperare: iată. atarea sufletească. a Eu- 
rapei>.. Cere.:milă, compătimire. şi dra- 
„goste, vrând să cousțate îuce putul unui 
«declin.al materialismului moral». 

„ -Un raportor din America, di. An- 
gelo. Patri, dă. un sţipet de. neliniste 


adâncă» al pedagogulni, actual și.cere 


dela cei matt ap săvârşească binele, 
pentru. ca. şi copiii să fie în stare să-l 
exercite. «Tot ceeace bărbaţii, oamenii 
maturi, au de făcut este. să dea pri- 
lejul bung inherente copilului de 
a se. exprimă». 


ideie,.nu vor fi nici odată eficace». 
(Pag.. 209.) Un alt profesor american 
eere un. spirit nou.în Europa, cere: ca 


lozinca <iubiţi-vă unul pe altul» să nu- 


` De numai cuvinte spuse la ocazii fe- 


stive, ci să intre în visteria sufletului 


omenesc; în şcoală, în familie și și în 
: viața : popoarelor, ca directivă hotărî- 
toare. (Prof. Elliott.) Francezul Bureau 
cere să ne ridicăm capul şi să ne lăsăm 
cuprinși de «conștiința profundă a va- 
` lorìlor spirituale» şi să «ne convingem 
de destinul transcendental, care este 
rațiunea: de a H şi ținta vieții terestre 
omeneşti», să <desvoltăm în conştiinţe 
-~ sentimentul profund al relaţiilor strânse 
.şi misterioase, cari există între exi- 
stențele noastre plăpânde şi idealul, 


“pe care trebue să-l servim». Kerschen- . 


steiner pretinde cu toată energia ca 
să intre în conştiinţa publică euro- 
peană convingerea că morala privată, 
personală, şi morala publică sunt strâns 
legate de-olaltă (în analiza sa despre 
autonomia şcolarilor). Ca să sfârșesc: 
generalul englez Robert Baden-Powell, 
cunoscutul . fondator al <cereetăşiei», 


«O bunătate pasivă, 
o „moralitate verbală, un gest fără de 


vorbeşte cu elan -despre «educaţia: 4 
„prin * iubire, în loc de educaţia pri. 
"teamă>, cerând dela tineri loialitate, 


4 


4 


trăție cu toții, curtenie, iubire faţă de ` 


tipdeni. 


Ar duce prea departe şi v'aş răp. 


prea mult timp. dacă. aș lăsă să ascul- 


taţi toate. tipetele aceştea de alarmă, ` 


cu argumentaţia. referenţilor din toate 
ţările, este. de ajuns să. arăt că lozinca 
ce se reflectă ca. un Leitmotiv la 
aproape. toţi reprezentanții este lozinca 
tinerilor dela crucea roșie cehă::<Capii 
din. togte naţiunile, înainte, spre uma- 
nitate, prin dragoste și.prin muncă!» 

Poate să surâdă cutare ghiftuit 
cu banii de liferant, pe urmele răsbo- 
iului, poate să le anjne epitetul ornant 
de c<idealişti> entare jucător la bursă,. 
care cu o trăsătură de condei nimi- 


ceşte mii de existenţe, tără pic de re-- 


muşcare — cel ce nu înțelege că în 


, tipetele acestea de durere ale atâtor 


indrumători ai pedagogiei. mondiale 


zace, în pucleu, tragicul zilelor noa--. ` 


stre, m'are inimă, ci — iacă — o bu- 
cată de carne roşie, cu sâpge... negru!. 
Pedagogii congresişti an deli- 


“berat pe larg cum ar trebui să se re- 


formeze manualele de iștorie din toate 
țările, ca bietele ființe plăpânde să nu. 


mai considere, încă pe băncile şcoalei. 


fiind, măcelul şi puterea brutală ca o 
victorie a victoriilor, ci tavingerile spi- 
sitului omenesc, şi au remarcat influ-- 
inţa minunată a cărţilor de istorie, a 
romanelor istorice chiar, cari sunt cu-- 


„priuse de un suflu etic, uman, ocolind 
„ denigrările paușalate a popoare întregi 


(Foerster). 
„Suntem la una din vinele princi- 


'pale ale. isvorului răului — Ia cărțile- 


pentru tinerime, cari inoculează ve-- 
ninul în sufletele primitoare. 


8. 


-Animale,. ascultare, surâs pe buze, iar ` 
„dela cei mari luptă împotriva temei, 
care dompește și în politică, pretu- 


-49 


Aproape;-toate cărțile, cari ne-au 


„fost trimise spre cenzurare, ne-au evi- 


denţiat cu toată elocința, mai. mult: 


Sau mai puțin norocoasă, a autorilor 
lor, marea importanţă, a unei fapte 
bune, au cântat imnuri de laudă mări- 
nimiei, au arătat cum se răsplătește 


fapta purceasă din îndemnul inimii, 


` curate, au preaslăvit pe cei,ce ştiu să 


| “ierte şi să ridice.. O carte, a dnei Fa- 


rago, e întitulată chiar: «Fiţi buni!» 

Bunătatea este deci termentul tu- 
turor acţiunilor omeneşti, cel puţin 
ar trebui să fie. Gingăşia este carac- 


teristica sufletelor nobile. (Cetiţi co- 


lecţia Les plus belles poésies fran- 


caises> — cele mai frumoase poezii | 
franceze — tipărită de dl prof. N. 


Şerban dela Iaşi, ca să coustataţi că 
60%, din ele sunt o expresie a senti- 


` mentului gingăşiei!) 


Pentti aceeaş bunătate și gingăşie 
pledează cât se poate de evident po- 
vestea poporală românească, balada 
şi legenda din cărțile înaintate. Ce 
studiu minunat, de actualitate, , s'ar 


_puteă serie, având ca temă: o paralelă 


„între nota etică a poveștilor şi cânte- 
' celor poporale şi viața ` noastră poli- 
“tică-culțurală actuală. Găseşti acolo an 


excelent spirit uman,~ pacifist “fără; de 
nici o nuanţă „peiorativă. Aceleaşi 
chemări după o atmosferă sănătoasă, 


morală, ca şi la pedagogii din Geneva, 


şi în poveștile şi poeziile noastre. 


Am avut putinţa să sondez de ce 


plac cărţile” poporale atât de mult 
ascultătorilor țărani mai răsăriţi, intre- 
prinzând auchete după zeci și sute de 
lecturi în spitalele militare, în decursul 


răsboiului. " Anchetele acestea sunt- o 


= dare de seamă interesantă, ' cred, și 


din punct de vgdere etnopsictiologie, 
fiindcă ne redau mentalitatea omului 
dela coarnele plugului şi raţionameh- 


tele sale. Am adunat material bogât 
„în privința aceasta şi dacă sar găsi 


<Asociaţiuhea» sau alt institut de edib 
tură român gata să-mi publice: aceste” 
referade cofștiențioase, cred .că, ' în” 
urma lor, s'ar puteà deliberă ep mai 
multă, cunoștință de cauză asupra se- 
lecţionării cărţilor poporale ca d. e. 
acelea ce ne-au fost aşternute de astă 
dată-spre recenzare. 

Normele ețice din, poveştile şi ba: 


` ladele noastre pot să țină concurența ` 


en cavalerismul unui Roland francez, ' 
care află sub demnitatea sa, de a 
atăcă pe sub ascuns, pe furiș, hoţeşte. 

: Te întrebi pe drept cuvânt: dacă. 
nota etică a produselor poporale de 
dinainte de răsboiu este atât de diame- 
tral opușă. cu manifestările societăţii: 
de după răsboiu, îu toate țările, care: 
trebue să cedeze locul: nota. etică po- 
porală și din literatura pentru. tineret. 
sau nota etică, (ne-etida?) din manife- ` 
stările «politicianilor> şi ale celorlalți 
biet purtați de nas` de lozinci false, 
cari duc la desastru? Se va _puteă 
clădi ceva solid en norme, cari îşi bat 
joc. “de bunătate, de interdependența 


. socială, culturală, economică, între i in- f 


'divizi, clase sociale, popoare, țar, con- 
tinente; cari -gratifică cu epitetul de 
«idealişti» pe cei ce vreau să vorbească 
conştiinţei omeneşti ? Vrem să aruncă 
laoparte nota etică din cărțile scrise 
pentru copilașii noştri şi din produ- 
sele geniului poporal românesc ? Vrem 


-să trimitem la mănăsțire compătimirea — 


socială? Vrem să gâtuim gingăşia? 
Un scelerat ar puteă-o dori! , 
Compătimirea socială va trebui să . 


"fie stimulentul acțiunilor noastre, prin- 
- tre ruinele — şi sufleteşti! — pe unde 


ne clătinăm în zilele’ noastre. Com- 
pătimirea socială, clasă faţă de clasă, 
neam față de neam, țară Zap de țară! 
Aceasta ne-o dictează —:ori cât de pa- 
radoxală, chiar: ridicolă ar păreă cuiva 
teza — aceasta ne-o dictează literatura 
pe care o adresăin tinerimei şi ceeace 


— 50 — 


țâşneşte din adâncul mistic al vieţii 
sufleteşti poporale. 

... Căci altfel nu există culori 
destul de negre, cari să ne poată în- 
fătişă prăpădul ce va urmă — cu sigu- 
ranță — dacă nu ne vom lăsă pătrunşi 
de adevărul de mai sus. 


Momentul este cât se poate de 
prielnic ca urechea noastră să pri- 
mească îndemnurile literaturei acesteia. 
Trăim doară clipele cele dintâi după 
comemorarea acelui baron de Şaguna 
care — pe patul de moarte fiind —a 
rostit cu toată nobleța sufletului său 
mare, cuvintele: «Numai nu vă sfădiţi !> 
ca un testament al Său, testament pe 
care trebue să şi-l pună la inimă şi « Aso- 
ciaţiunea», instituție pe care — cu orice 
preţ — să o decretăm teren neutral 
în privinţa luptelor politice. 

Altfel ar trebui să dăm dreptate 
unui scriitor străin care publică săp- 
tămânile trecute, un articol despre 
starea actuală de desgust și de dis- 
perare sufletească şi şi-l încheiă cu 
cuvintele: «Ce poate simţi, ce poate 
gândi, ce poate face un european?» 
întro astfel de stare de lucruri? 

«Ce poate gândi? Că toată munca 
cugetătorilor în folosul umanității a 
fost cu desăvărșire inutilă! Ceeace 
poate face: un mare, gigantic auto- 
dafè în care să arunce tot ceeace în- 
țelepţii au rostit şi au scris despre 
umanitate.» Adăogaţi şi cărțile pentru 
tinerime la pustiirea generală — dacă 
pedagogia nu poate să aducă în con- 
glăsuire principiile ei cardinale cu 
andragogia din zilele noastre! 

Acestea au fost sentimentele, de 
cari am fost cuprius cetind literatura 
pentru tinerime. Vă rog — cântăriţi — 
şi să ne dăm toate puterile noastre 
ca volumaşele selecţionate, chemate 
să purifice întrucâtva atmosfera la noi, 
să pătrundă cât mai departe în mij- 


locul tineretului nostru, spre binele 


comun». š 
e r 


Argumente! Mai pot aveå în zi- 
lele noastre. valoare argumentele lo- | 
gice? Iși bat joc de ele cei ce cred j 
că dreptul pumnului este sacrosanct Ý f 
şi încă mai ajungi în gura lumii ca:*¥ 
«idealist> iremediabil, de care este bine 
să te fereşti, ca de unul cuprins de 2) 
tifos exantematic, dacă pledezi pen- E 
tru ele. 

Și, totuş, cântăreşti argumentele 
şi-ţi dai osteneala să fii drept, oricât 
ai îi luat peste picior din pricina a- 
ceasta — fiindcă conştiinţa îți dictează 
astfel, fiindcă conştiinţa îți spune re- 
spicat: de luminiş nu vei putea da în 
viaţă fără de lămurirea aceasta şi fără 
de răspândirea, fără de propaganda 
în cercuri cât mai largi a gândurilor, 
pe cari le-ai recunoscut de bune. 

O anecdotă grecească spune că 
filosoful Epictet să îi fost legat în lan- 
for din partea puternicilor zilei din & 
Lacedemon. Tiranii au vrut să-l eli- 
bereze de povara lanțurilor, mai târziu, 
şi l-au întrebat: Vrei tu să te desle-: 
găm? Epictet să îi răspuns: «Cum se 4 
poate să fiu legat, câtă vreme sufletul § 
meu n’a fost legat?!» 

In zilele noastre avem trebuință 
de oameni cari să n'aibă cătnșe sufle- ý 
teşti — trupurile multora, chiar şi fără 
să o ştie dânşii, sunt în lanţuri. 

Cooperaţia intelectuală. Ultimul i! 4 
număr (15 Februarie 1924) al «Reasu- ; 
matului lunar al lucrărilor Societăţii 
Naţiunilor» din Geneva aduce intere- ` 
sante informaţii privitoare la paşii în- V 
treprinşi de comisiunea de cooperaţie * 
intelectuală. După cum se ştie, în 
fruntea comisiei care are să se ocupe | 
cu chestiunile internaționale privitoare V 
la cooperaţia intelectuală — stă filo- į 
soful francez d H. Bergson. In de- 

| 


b 


E 


ae 


RE 


cursul lunii Ianuarie sa constituit Op. a R 
'versităţitor, acatiexaliter, 


cin! internațional: de informaţii aniver- 
sitare» din partea experţilor meredia- 


ap să arimărească ancheta asupra stării : 


vieţii intelectaale în diteritele state. 
Comisia a elaborat ua prograni de 
lucru pentiu anul curent, a definit o 
metodă de legătură a Qiiţiniui inter- 


național cu Oficiile naționale, a sta-. 


bilit planul unui Baletin trimsătalai de 


_ informații universitare, («Bulletin de | 
„ Pofficeinternational de renseignements 
universitaires»). . Misiunea esențială a - 


Otfieiufti internaţional. este dea se fo- 


losi pe măsura mijloacelorsalt de in- 


formații de tot felul asupra formelor 


internaționale ale vieţii universitare şi, 
în al doilea rând, asupra organizației . 
şi activităţii întățăintatului. superior În 


diteritele țări. 


Pentru toate cheatiuziite. cari inte- 


resează particular fiecare națiune, Gti- 


ciul internațional va luceă. prin mijlo- 


cirea ëng univezzitare uaționale 
mule lipsa lor, fie prin comisiunile 


spie de cooptniție intelectuala, fie 


KA alte instituții ssu 'porsoaalitați ca- 
Biicate. De altă parte: va întreţine un 

permanent cu Asociaţiunile in- 
teruaţionale studenţeşti, mai cu seamă 


cu Oficiul. centrat al confederației in- : 
` ternaţionale a studenţilor. — Bule- 


tinul» trimestrial va da toate informa- 
tile câştigate asupra chestiusilor uni- 


versitare, aduse spre :studiare de co- 


misia de cooperație intelectuală; in 
special asupra schimbului de profe- 
sori, a schimbului de sthdeati, a echi- 


valentelor de studii și de: diplome, a. 


cursuritor de vacanță, a Bepgeler in- 
ternațlonale, a aţutarări? studenţilor 


viet Geesen Experții a au examinat 


rezultatele obținute de această anchetă 
până acum și Kan oprit Weg. + 
lucru pe anul. 1924. SEN 


<Ancheta purtată cu gé? 


de inerători boat ee. Aparai. 


a re adune ep. pt considerabil ` 


de informaţii asupra. relelor de dai ab, - 


Zen. in ziua de astazi viața inicledtnala `. 
“gi sugestii interesante. aspra pime- ` 


dor de adus în privinţa aceasta... 


De Deeg) se. Leg Gäre. zéit 


dtrală, d 
misiuni gien ge oieri i 


` Vectuala, De fapt, în oppe fiu 
„chestionarelor relative la: anchetă s'au 


format comisiunile adesteas. Un wem. |, 
bru a fost încredințat să. pregătească . 
on râpoti general asupra metoadelor ` 
şi. a primelor "rezultate alè anchetei, 
' Noti eet că d <Asociaţiunea» ` 


. noastri: iais un răspuns in Wer ag i 
"ege la atitea aceasta. 


D) Bergeon a adřešat «tuturora S 
cari se intereseăză de gét atât de 
gravă care străbate piața. intelectuală 
a intree. nt, -un apel: îns favorul 
comisiunițor vaţionate wg „sooperației 
intelectuale,  - 

Planul de" aatibitate. siwtematieă, 


` preduerat de comisiă iterațională în ` 
vederea organizației ajatoralai reciprac 


ditnlactaal și a schimburilor, are er bază | 
în diferitele țări, coinisiile; naționale, 

cari indeplinesc, faţă: de :cotisia Ae, ` 
ternaţională, rein de intorateare și 

de coordonare, Comisiile ` naționale ` 
transmit secretariatului contisietrinter- 
naționale san direct celoriaite: erwpiet 
naționale interesate cererite-edie: mai 
urgente ale insâitațiilor i a:lukriilariior 
inte 


Wé i 


Finlanda, Figa. röta; ; “Ungaris; 
 Lëtonig,; ithania; Olanda, “Polonia, 


România, ligodlăvia; Elveția’ şi Cato. 


Gel SE E pe e cate See a se 


-deste ` Lei "dp aeren tomisia apelează: ia: 


; Public. să o spriținească. 'Donatorii pot :: 
K să-şi” exprime + dorinţele. speciale. 


recons i 
dim Tokio.: 
` imtormațiile de mme sui “pot "inte. ` 


resă'pa! orice’ intëlectnal čare- Zotegie 


' Toconstruired, Râtopel: culturale. ° 


w 


` Solidarismii ge, ebat. dw : 


Die Mikal Popoviei la «Institutul, social “ 


vom "dëiebres din vol. «Dăctiinele 
pârtidelor: politice» = editară «Cultura 


„Naţiodală» 5 lei), O: frumoasă pie 
. deetie Pentri soWdaritate, oătcentoare” 


l Jogot. A biterdepeăeriții blàselor so- . 


tut. Ctiaţe alese dtu L sat Bag: e 


„Blictele p permanente), de ale E 


Ae enden Ee? îndruiriare i 
. d'eereg: “pentru fiecare din-aceste èle- . 


mente’ (constitutive de stat), o răsboire ` 
permanentă tre ete; duc cu 'sigitratiţă - 
„bi mbasăgregare gila ruină: réie? em. 
"pletă, pemrucă nici od, mu poate trăi 
isingur, - oricât. de` “piiterniei ar: fi: el. 
vide: că ep: “ipune o colabbyate 


şi! diicarea “condiţiiicir de cotaborăre. 


 "Bëtdent ca: ge impune o -șolidărităte 

'şieviltbnt ei: pg 'cât solidaritatea va ` 
- Aii minte, cu: ap Yganizaţia 'po- 
ëtt acestei colectivităţi — Statul — 


„va Hr putere "i ai “rezistente, Si 
KE vedem stänneg peste tot: di" 


“disharmontitsoiială. Pkplodtatoti şi ex- 
"Siet: béid, Tux; destiain — "săi: 


-ătie, tărie, “disperare. Posmintăţi 


„limitate pentim a' sătisface drice pottă 


«it Bai, analfabeți, roşi de toate . 


== 


alea: biblioteci Zug 


- i Ke 


morbiirile.:Ori mt indoiala, că intran ; 
amestec atât; de desorăonat de valori `" 
şi minus —. vatori, toliduritáteä este o / 


 Aipgie:s, | 
| “aArmele ca care se. poate. aptă 
înrpotriva. acestei deaagregät!: sunt: 


răspândirea - ‘credinței naţionale soli- S 


+ darişte și o acţiană, puternică Imanta 
 diebëegagte, ` ` 
DLM “Popoyici - subserie «impe- 


 xalival. categoric» al lui Kant: dn ` 


` crează H ca maximul voinţii tale să 


poată! servi ori când 'ca principiu pentra ` 


o legislație universală. ‘Lucreaza ca 


“tu 'să intrebuințezi -umavitătea atât în . 
„persoana ta, cât și în pe?soaua oricui, ` 
“+otdeauna că ' scop: d nici odata. ca 


mijlocs .. * Sé 
Constată: Vedem cum Pts 


naţionale încearcă o reconciliare a in- |, 


dividuâlismului cu 'colectivismaul pe 
baza principiului sălidarităţii naţionale, 
„atât în teorie cât şi în practică», 


"Concluzia elocuentă: «... rada 


voiesc “să fie, imăturaţi de evenimente 


reciprocă: ă'telorce! dac lupta: şi nu ; A 


n iii maia da SA 


“este că în cadrele principilor - lor, să > 


ñu desconsidere pe adversar. Măsara 


“adevărului real pe çare îl repreziaţi 


O găseşti studiind bine şi fără părti» 


“ăire: şi pe. aăverăariă: tău... "se restă- ` 
“Bileşte' ca tâată violența’ Tngptelor Sien ! 


„toată vi ăpiăşta tioenititor o solidaritate! 
WICH superioară». Hitten acord: 


dată: pe calea unei: vieţi superioăre.. 


"dice ep siguranță. măi departe la dä- ` 


` direg grandioasă asojidarismulai, Gm: 


j iterentă a ar 

“pia. "aa in cerdut literar 
14Pâesi din buar, despre Conte 
“Confeteiţă sa Guten in: întregime 


6=-7,:8—9, 1923). Into formă uşoară, 
de «causerie», plin de fineţe și spirit, 


1 


Kee “Româhese>. (Ne. - 


ER "eNaţiuiiea organizată, fatărită şi înărd- l 


H 


mărturisește d Iorga influinţa care a | 


eserciat-o ; Carlyle -asupra .daale,, «Ii. 


orice caz,: ep, În smerenia mea, am: 
legături sufleteşti; aş zice: filiale cu. 


P aa 
Un. See album ` "de »lzvoade 


de cusături, romaneşti". a: editat. Ë- 


C., în sensul că sufletul. Zen a piis 
mit mult. bine dela dânsul, că el a- 


contribuit: foarte mult Ja îmbunătăţirea. 


— întrucât ar vrea cineva s'0 accepte — ` 


a sufletélni men propriu», După ce de- 
scrie evoluția spiritului dumnisale, dela 


epoca :câud. eră plin de Karl Marx şi .. 
de ideile avânsate. socișliste (la vârsta. 
de 21, de ani D, până ce a-ajuns, prin - 
Cailyie, ca: «materialismul grosolan» . 


care îl stăpâncă «să dispară», declară -- 


«m'am, simţit prins într’o atmosieră de . 


umatitate. aşă de largă, așă de cal 


getarea şi simfirea ìnëa, după câtăva. 


pagini din C., încât acestei influențe 
mai ales H datoresc că mi-am schimbat . 
întreg felul de a gândi, de a ES şi: 


de a scrie». 
` Amiutim că unele- dia. operele Ji 
C, sunt, frumos traduge în româneşte 


din: partea dlui Antoniade și că vor 
puteă fi: folosite d din partea tinerilor ; 


de astăzi. - SS, A3 
. “Un'amănunt prețios din Ster 
dlui. lorga: M. S. Regina Măria tri- 


«Toată desvoltarea sniletulni Ej, toate 
aspiraţiunile Ei cătră respingerea în- 


josirilor ce plouau asupra noastră, toată . . . 


indignarea. împotriva “unei grosolane. 
şi stidătoare apăsări, toate acestea se 


exprimau natural pentrn Dâasa în cu» - 


vințele Bibliei». 


` Tot acolo laude foarte meritate. 
pentru scriitorul olandez Decker (Mat, 


tatuli cu pseudonimul său literat), ua 
scriitor aproape necunoscut ja upi. Ei 
da! Multatuli n'are.ghidiliciul cătarni 
autor pornograt — de aceea op e aşă 
de căutat! d Se 


brăria <Ostaşul: Român» din. Cerntaţi, 
condasă de di Anton Roşca, : ipvat 
dele au. fost alese şi publicate: de bn- 


covineana, > dna. Eugenia Lopet - Şo 


Dornă - Çândrenilor- -Bucovineni.:: 
Expoziţia: târg din București . de a. 


-câștigat dua- loneţ diploma de onoare. 


cu medalia de aur şi premiul To ban 
pe urma; inerărilor. de mână adunate. 
de pe la ţăiancele române. Acum ne. 
arată, într'o reproducere-ireprogabilă, 
la «Gultura Naţională» din; „Buonteşti, ` 
unele: din mostrele expuse... . ... 
DI inspector. general al mazeelor- ` 


p> AL Țzigara-Samureaş.serie, prefaja: s a. Í 
cate -vibrà Ją fiecare elemenț! din cii- 


bumului-şi aduce laide meritate. hara ` A 


` nicei. colectante. Între altele EN, 
d A. Te, o ksimţemântul - wo 
de 


al ţăranului este (acuma); atât 

vertit, încât-el.nu mai. este capabilă” 
facă deosebirea între nobileje : isale dz 
voade şi. corcitușile dela târguri. in | 


‘dustria casnică e sugrumată: de son. 
„eurenţa fabricilor, cari omoară. Arta 


- populară». ` Colecţia de față:e chemată; 


să contribue. ca ` modelele . tonale. 


„Vechi, să nu dispară. Albumul, e re- 
ne `. comandat şi de ` Minister. Coperta: e 
miteà la Iaşi, în timpurile grele, citate.“ 
din Biblie, pentru «Neamul Românesc». "`" 


H 


an se mai dë nici-o anto 


de regretatul: -pictor-sculptor. 'bieovi- 
Ware Arhip: Roşca. — Albumul merită 
să se ees și pe. la noi. 


DI prot.: aniv. i EEN are WW 
judicios articol. despre «Alcoolisme: în - 
«Viitorul». (3. Martie a. c.). Dă mal ` 
departe. țipete de alarmă, din Muaţi ` 
Apuseni, se gândeşte: la Maramureș,- 
la Bănat şi constată: «Număr! ei. - 
melor a crescat uimitor, Acumvre-0 ` 
jumătate. de. an, de când, e; dreptul, 
nouă; 
en. 53,500 în. România. toată, adică. 
mai bine de 3 crâșme. la mia de lb- 
cuitori. Statt incâsează anual, de pe - 
spirtul fabricat, ca $ de pe ne Lë cele. 


lale Kieler TEA ap mii 
liard cinti site: de: milioane. Iż 1922—! 


1923.. sa “dat in contumhaţie 26,500 e 


~ aeiy gecti anmik: de rie ei. 


+ gride d. dite vreo: 2:asitidaue 


goane de spirt curat, pe Mngn mih? 
aminele: de litri -de “ţuică siet 40 
peste 
30 grade. Socotind preja? Heer și 
-cantitatea clandestin! fabricată, ; “mode” 
clarată, se vede că miliarde; de le! au: 
fost, jrosite dia averea: Deem, pe 
lângă: torta ouheneaseă. distrus». dÉ 


Bei i 


ëmge étage. or wd și 


despre hix. Adëyërerile acestea sunt . 
“serisë: He: sociologul vestit Gustave Le 
d Baa: 


her, franceză: e, Annales» - 


E (6; Sua; 10209: “aPioblenia 'seumpetii 


care: va duet Anglia la experiențe atât ` 


Le a Zensdëpengg (ou, travailigtii) d care 


emm en o-retoltă.a feine, 
tiosbitier săi, wa fost examinată până 


feig apluțilie pipii se. ett 


de Zeep. întotdoauna; la acea. eroare de . 


bug-imt “care te: inte; să-ţi pierzi cum- 
pätu: EE Arte având Fong forțat, 


l - fbrieatt- dot plac,:se pot .remediă 


dificultățile unei . situaţii financiare,- 
Funcţionarii, cerând: o sporire. care at: 


-aveă drept urmare .o :povară: de, 1200. 


milioane (pentru atat), néi idan seama, 
că de a dona zi de când ar ` oblige 


. acbit: spor ‘seya acuinpi automatic . 


picțui, ia urma singurului fapt a! in- 


| Deel: Bduciare trebuinctgase”. pentru ` 


ca sise găsească cele 1209 Kee 
retiamate. ` g 

"` «Uilaşa creștere, a toate IECH a 
numătul ai:hincţionariior;pe lângă toate ` 
reducerile îsicercate, eşte de: sigur. una 
din pricinete scunipetii, Dinde această ` 
sporire aduce ep sinë o: Kc destri- 
nătă: a averii publice.. ` 

` “a Casă arăţi mițioacoie: de a. face ` 
economit este Ierd ugor: Di Matia 
propune economii de 630 mil., dar 


o A Er 


poi Tipe ar ar te e Vi Bad opos 
d Milk sk pâna tà tre de, | 
töri- pantra de dt- maliteze-ehteva too- ` 
nomik Swi Be: ial cu seamă pe: 
conta ionifiinti negue a fscționariler: "7 


pha 
al; Walia a suprimat: di Mussolini, - 


o mit de mii. Chiar regele n Aer, | 


sont m'ar H putut vre-o dată să ch, ` 

țină a mate de hecatombă, SR 

nig Austria cea mai “mare pestă 

a: smalar pe cari am. avut. ñaivitatea  . 

să Ae împrumutăm e absorbită de o. 

Keng de îmacțioiteri: cu: destrie i 
aber), 


+ dn. teorie ar fi problema. tuocţio- 
ümrilor foarte simplă. -Ar fi de ajuns. 
să: suprimi dent treimi dia d şi. ra ` 
dubieai leafa: celor mai capabili. 
inutil, de “altimintrelea, de a. wc 


că această: reformă mare ma o şansă 
i ` de a îi acceptată»: PR 


o aSa DE oprim puţin ER sine cu- 
 Getäm, Numai în Franţa, Italia şi Au- 


steiá suferă : “Europa de erger 


leneși? x 

"Cursa: turbata (frenetica): după 
lux ajunge ubiversală.., Această tre- ` 
buinţă deng Ax: conduce: la: căutarea 


„mijioneetorde & face avere cât mai 


repede, Cel mai: modest comerciant 
vrea Së: se 'imBogățească în trei sau 
pátri anj. câtă. vreme înaintaşii săi nu 
se gândeau! sige. retragă din: afaceri 
decât după 20 de aui de muneä. Re- 
zală din faptul acesta neluat în seamă, ` 


„dar ale cărui consecințe contribue, să ` 
sporeaucă: miult scnmipetea, că ajungem 


In. jeten circulației fondurilor comer- 
ns În 'satele-pe cari le cuceresc. 
rite mici de bäcani și: de pră- 
i €n bentară- mg 'sehimbă, :proprie- - 
tarji tot lä trei san pairu ani, Și prețul 
este aproape dublat ia fiecare vânzare: 
Mi s'a citat on “spital comercial. al 


"unui orăşel mic de tot, dela periferie, 


— 55 —. 


care — luat ăcum cinci ani cu 20,000 
ir, — a ajuns, după trei vânzări suc- 
_cesive, să fie revåndut cu 300,000 fr. 
— Agenţii'comergiali cari servese drept 
mijlocitori (intermedii) la aceste ope- 
rații câștigă .10%, a prețului vânzării 
şi ajung repede milionari. Nu e acelaş 
lucru cu. cumpărătorii, fiindcă, conca- 
renja ținând să-și majoreze prea mult 
preţurile, singura ei resursă este de 
a-şi căută un nou cumpărător. Și-l şi 
găsește câteodată, dar succesiunile de 
` operaţiune au ca termin inevitabil, de 
cele mai multe ori, ruina». 
» 


"Dol francezi. Ce scrie primarul 


din Lyon, şeful unuia din partidele 
„cele mai numeroase din Franța, depa- 
tatul Edouard Herriot, în volumul al 


2-lea al lucrării sale «Créer», apărută ` 


“ după răsboiu — despre poporul To- 
mânesc ? 

lp urma sporirii aatalităţii sale, 
în urma activității industriale şi agri- 
cole, în urma inteligenţi: poporului, în 
urma liberalismului ei, în urma aple- 
cării spre progresul sotial, națiunea 
aceasta merită simpatia ţării noastre, 
România -este uha din marile victime 
ale răsboiului; trebue -să rămână de 
aici înainte pentru Franța o soră de 
predilecție». (Vol. IL pg. 313.) 

Di Marcel Gillard, agregat la upi- 
versitatea din Paris, a tipărit în 1922 
(la Alcan, Paris) un volum, intitulat 
«România nouă» («La Roumanie nou- 
velle»). După ce remarcă, cu mult bun 
simţ şi spirit de disternere, lumina şi 
penumbra dela noi — pledând pentru 
o apropiere de țara noastră, d Gillard 
scrie: : 
- «Dela răsboiu încoace febra Oe, 


gurile) speenlației care s'a înstăpânit 


în “România, ca în toate celelalte țări, 


a încincit numărul oamenilor de afe- 


ceri şi a iuzecit profiturile lor; a sporit 
întracelaş timp la agenţii statului do- 


"telor şi artelor. 


rința de a beneficiă în feln} lor de mige ` 
carea accelerată a bogățiilor. Ai Sien — 
un fel de ameţeală (vertige) de ack- 
ştigă cu orice preţ chiar și pe acela! 
cari aveau însărcinarea de a aplică Le, ` 


' gea şi de a supraveghea ritmul normal 


alvieții SES (Loc cit. p. DA. 

. Comitetul Soe. Scriitorilor Ro- 
mâni a numit o comisie de 4.care' a 
decernut marile premii literare ale 
Soc, din anul acesta. lată rezultatul: 
premiul '€. A. Rosetti (20,000. Lei), 
pentru romanul «Pădurea Spânznra- 
ților», de d! Livia Rebreanu; premiu 
Ministerului Artelor (20,000 Lei) pentru 
volumul «Prinţesa Bibiţa», de dl Jean 
Bart (Botez); premiul Radu Voinea 
(10,000 Lei) pentru romanul” :Purga- 
toriul>, de d Corneliu Moldovanu. 
Premiul Sfetea (20,000. Lei) s'a amânat, 
Alte premii: Premiul de poezie (6000 
Lei) vol. «Inscripţii», de di N. Davi- 
descu; premiul de proză (4000 Lei) 
vol. «Miniaturi», de dna ‘Lucia Manit; 
premiul Beuvenisti (2000 Lei) vol. 
«Impresii de răsboiu», de preot. N: 
Hodoroabă şi premiul Rada D. Ro- 
sett (2000 Lei) pentru poezia «Soarta»; 
de d! Perpessicius. Hotărârea comi- 
tetului s'a luat în unanimitate. 

o broșură “elegantă cu biografia i 
şi apreciarea poetului maghiar „Petöfi* 

a editat Ministern} românesc. al ent, 
Broșura e scrisă de 
profesorul universitar din ` Cluj ` Dr. 
losif. Popovici, şi e întovărășită de o 
reușită fotografie a bardului maghiar, 
Apreciarea poetului e sumară — Fum 
mici nu se puteà altfel pe 27 de pa 
gini. Face cinste aiât Ministerului care 


„editează, cât şi dlui prof. :Popovici 


pasul acesta spre o recunoaştere sin- 
ceră a calităţilor naui mare scriitor. 
DI Popovici scrie: «şi noi apreciem 
acest geniu nelutrecut al poeziei, care 


0—5% — 


i a. intrat în literatura mondială încă în - 


viaţă. e „Poporul maghiar poate fi 


` „mândru că i-a hărăzit soarta un poet 
' de valoarea lui Petofi, iar literatura 


maghiară a câștigat prin el un geniu 
nepieritor». . 
Pe cărarea aceasta, ajung popoa- 
ree la o stimă reciprocă. . 
Brosura e frumos tiparita la «Cul-, 
sata Naționala» în București. 
s * 


Cum ‘laudă o revistă germană ` 


o publicație a universității romå- 
nești din Cluj. «Deutsche. Politische 
Hefte aus Gross-Rumänien» (Caietele 
politice: germane din România Mare), 


cari apar în Sibiiu, conduse de d dep. . 
. Dr. R. Brandsch, publică următoarea 
' recenzie (1923,a. UL Nr. 7—8): e Auen 


înaințea noastră «Anuarul instițutului 
de istorie naţională», care lucrează 
agum la universitatea din Cluj. Volumul 


"respectabil (octav mare de 434 pag.) 


e tipărit de profesorii I.. Lupaș, unul 


din cei mai remarcabili şi mai simpa- 


` tici conducători ai românismului. ar- 


delenesc, şi Alex. -Lăpedatu. Este o 
lucrare: științifică escepțioual (ausser- 


'ordentlich respektable) de respectabilă, 


ce ni se arată aici. Nu e locul aici şi 
nu ne simţim chemaţi să judecăm va- 
loarea ştiinţifică-a lucrării acesteia. Ce- 


-eage ne interesează aici cu deosebire 


şi ceeace ne-a îndemnat să amintim 


“publicaţia aceasta este faptal că a fost 
ep putință într'o vreme atât de scurtă 


„după organizarea universităţii româ- 


eşti din. Cluj să se presteze 'dejă. o 


-astfel de lucrare. Este un atestat care 


serveşte spre mare onoare tuturora cari 
au săvârşit o astfel de faptă. Pentru 
noi este faptul acesta un advertișment 
în două direcţii: mai întâi de toate să 
nu slăbim cu foarte limitatele noastre 
mijloace în emulaţia. nobilă a năzain- 


“elor științifice. şi pe de altă parte să 
„urmărim cu atenţiurieprestaţiunile ace- 


"gien îmbucurătoare ale unei științe ce? 
tinde. cu putere înainte, ale unei științe. 
care — despovărată de toate cătușele; 
peuaturale — se va desvoltă puternic, : 


cu toată siguranța», H 


, Mot, cei cu peri pe limbă, voi, cei E 
çe bârfiți orice star clădi în România 4 
întregită, voi, răspânditori: de descu- ? 
rajare — ei şi EE şi aceste ? 


opinii nepreocupate.. 
H 


Ce spune un fost general: au- ? 
striac de soldatul român. In aceeag 


revistă sei din Sibiiu (Nr. 3, pg. 


4y scrieXfostul ministru de răsboiu în ; 
Austro-Ungaria, Auffenberg, următoa- _: 


rele rânduri: «Soldatul român s'a ade- 


verit întotdeanna;şi pretutindeni drept * 
„un luptător escetent şi vânjos, dar men- 3 
talitatea (pornirea) paciaică a unei po- į 
pulaţii care ge ocupă mai ales cu agri- 4 


cultura/ mai enrând.. paralizează ten- 

dința (cererea) după luptă şi simțul 

combativ. al singurăticului». 
Va-să-zică: soldatul român a fost 


material escelent, vânjos, <Kanonen- > 


futter» minunat — după părerea fo- 


` stului ministru de răsboiu, care a lä- . | 


sat pe. soldatul român să sângere pe 
atâtea fronturi! Ce blajin, că e paci- 
„nic dela fire românul — e on cusur, 
'Arătați propoziția aceasta celor ce ne 
bârfesc! ` R Ei 


„Buletinul Muncii“, organul «Mi: 
bisterului Muncii, Cooperaţiei și Asi- 
gurărilor sociale» (lan. 1924). laudă 
broşura desp. Sibiiu: «Dacă dai de-un 
om de-ai tău» şi completează lista so- 
cietăţilor de meseriaşi români de acolo 
cu aceea din vechinl regat, 


În. „cronica numismatică şi ar- 


Beologică“, foaie de informațiani a 


Soc, numismatice române (a; IV, Nr. 


1—8, Noemvrie—Decemvrie 1923) se : , 


scrie cu elogii despre <Asociaţiune». 


x 


E 


+ 


Se cuvine laudă», scrie dl C.M. 
` (directorul Soc. Const. Moisil) «şi dlui 
(L) Băcilă şi Asociaţiei. pentru aceste 


~ 


trecutulai nostrus (stadiile dlui L Bä- l 
cil? publicate în dar ge f 


- «Astra»), 
contribuţii interesante la cunoaşterea i 


Dela „Asociațiune“. 


Revista „Transilvania“. apare cu 
o oareşcare :întårziere. Din cauza 
greutăților ce le întâmpinăm în pri- 
vinţa pecuniară ne vom limità pa- 
ginile la strictul necesar, cu toate 
că — dacă ar fi după dorinţa noastră — 
am aduce duplul și triplul paginilor 
la fiecare număr. Atârnă dela propa- 
ganda care o vor intreprinde despăr- 
tämintele şi particularii ca acest organ 
de publicitate ce intră într'al 55-lea 
an de existenţă să ăjungă publicaţia 
dorită de toţi cei buni ai noștri — 
grânarul în care se adună indemnurile 
spre o viață culturală, economică 
mai sănătoasă, mai trainică. Sprijinind 
«Transilvania» şi <Bibliot. poporală», 
cumpărând lozuri dela loteria Aso- 
ciațiunei», contribue fiecare cà propa- 
ganda noastră culturală: să. sporească 
şi să ajungem, cu toții, vremuri mai 
bune! La lucru deci, cu puteri unite! 
Abonamentul de: aici. înainte va fi: 
pentru autorităţi şi nemembri 200 lei; ; 
pentrù membri 100 Lei pe an. 


i Biblioteca poporală a „Asocia- 
Hunii“: Aa apărut în timpul din urmă: 
Nr. 111. Dayid Uts de Mărgineni, bio- 


grafie, de Victor Lazăr (5 Lei); Nr. . 


112, Gânduri de dat mai departe 
de Horia Petra-Petrescu (3 Lei). — 
Vor apărea î în timpul apropiat: un.vo- 
iumaş . de versuri de regretatul Jon 
Borcia, altui, de proză pentru popor, 
scris de fostul președinte Andre 
Bârseanu, ş. a. Despărțămintele sunt 
rugate, să . răspândească broşurile în 


7 


cercuri cât mai largi, In ședința din 
3 lanuarie a. c. s'a hotărât: ca «Bi- 
biloteca. popârală» să apară: şi de aici 
înaince odată pe lună, în extensiune 
de cel mult 4 .coale. Se va dă en 
25 Lei în abonament, pentzu membri, 
pentru nemembri- tu .35 Lei ps an. 
(10 broşuri şi un splina.) S 


0 trutadasă See ai FI , 
ților în medicină din Ciuj. “Soċi 
tatea studenţilor în medicină dlă-Cluj 
a înțeles chemarea vremii şi a'porhit 
plină” de entusiasm lupta împoțiiva 
plăgilor sociale.: lu timpul din urmă 
aleargă membrii ei în fiecare Dimi- 
necă și sărbători la sate, ținând con- ` 
ferenţe, arătând plange, . malăge şi ` 
filme cinematografice educative și me, _. 
dicale pentru ca să lărgească cercul ` 
de cunoştinţe al țăranilor români. Aen 
d. e. a fost Societatea studenţilor. în 
medicină, Duminecă,:tu 20 Ianuarie în 
comuna Ferieşul-săsese (jnd. Cojocna), 
când a. vorbit despre alcoolism şi 'si- 


filis, arătând: tatodată filme cinemato- 


grafice. — In propaganda aceasta iah- - 
dabilă sunt sprijiniți de di prez. Mu: 
reșan, prof. Dr. Moldovan, Dr. Ba- 
yote” medicul jad; Di Be, GH 


Intrebări, la cari tee weaip- 
mitori dacă primim răspurituiri con- 
ştiențioase dela preoţii, învățătorii şi ' 
toţi binevoitori satelor. noastre:: 

_ Ce- cărți plac poporului d Dës 
ce?. (Cu motivări.).: 


H 
x 


— 58 — 


' Cum a, convins cineva pe un anal- 
tabet îndărătnic că e bine să înveţe 
carte? (Cazuri - „concrete mai remarca- 
bile, descrise plastic, ) 


Conçaré. Despărțămânial Sibiiu al 
«Asociaţiunii» publică concurs pentru 
„e lucrare inedită, trimisă în manuscris 


—. de, cel.mult 100 de pagini, format ` 


normal. sau broșură tipărită — având 
ca temă: + Apropierea sufletească: între 
Românii din fara îutragită>. Premiul 
va fi de 10,000 de Lai, en perspectiva 
de a se majoră. Lucrările, scrise citeț, 
` pe câte o pagină, ca să poată fi date 
bh tipar, sau. tipărite, au să fie înaintate 
. despărțământului Sibiiu al <Asocia- 
< țiunija- (Strada Șaguna 6) — până la 
sfârşitul lunii Iulie a. e, E de dorit 


`- ategerea unui motto. Desp. Sibiiu a. 


«abea» 


` Baletinele aditate di despărțam ântul 

- Sibila al'< Asociațiunii» până acuma: 
Mr 1. Pentm lumină şi dreptate! 

(epnizat) (foaie volantă). Nr. 2. Ce 

suflu 'să aibă șezătorile și convenirile 

noastre? (f. v.). Ni. 3. În «casa cul- 

` turală> (f. v.). Nr. 4 

om de-al tău.. 

„o geogrăfie medicală a Ardealului 

(broț.). Nr. 6. Răspânditarii de lumină, 

Un îneeput bun d. v). Nr. 7. Chi. 

guri monstruoase“ ft, v,). Ne, 8. Unui 
` awtistedesenator (t v.). Nr. 9, <Marele 

QGaleottos (broș.). Ne 10. «Liga Bună- 

Gë: (broş.). Nr. ti. Împotriva boa» 

“lelor sexuale (broş.). Buletinele 'se 

răspândesc gratuit, tipărite fiind pe 

spesele câtorva -oameni de inimă şi 

din câștigurile avute cu conferințele 

din. Sibiiu. Dacă 'nu se răspunde la 

„cerere e dovadă tă foile volante. sau 
broşurile s'au epuizat. Desp. Sibila 

al «Asodiaținnii» Str. Șaguna 6, Sibiia. 


„ «Dacă. dai de-un ` 
A (brog,), Nr. 5. Pentru 


Despre deeg ţinute de 
disp. Cluj (1923) serie ziatul «Patria» ` 
în numărul său din 1 Ianuarie 1924 
(art. de fond): <Asociáfiunea» a atanjaf 
ca şi anul trecut o serie de conferenţe 
variate şi instructive cari sunt ascul- 
tate peste aşteptări. Nu numai stu- 
dențimea näväleşte în fiecare Vineri. 
seara în sala a IV-a a Universității, ci 
și intelectualii, tară deosebire 


Din despărțăminte. 


Baia-mare. Desp. Baia-mare a 
inființat în vara anului 1923: 6 agen- 
turi nouă, 6 biblioteci poporale, a ţinut 
6 conierențe poporale, înscriindu-se 
126 membri de diferite categorii. 6 
şedinţe a comitetului desp.. Baia-mare 
s'a ţinut în 11 Noemvrie 1923. Biblio- 
tecile poporale au fost împărţite în 
următoarele comune: Blidar, Firiza 


“de sus, Şişeşti, Șurdeşti, Dumbrăviţa 


şi Rus. Conferenţe şi indemnuri au 
dat dnii Dr. Camil Pop, vice-preș., 
Alexandru. Breban, directorul desp., 


` Gheorghe Medan, secretar. In ziua de 


1 Decemvrie -au vorbit dnii prof, I. 
Bozga şi A. Breban, apoi s'au produs: 
corul şcolii primare Nr. 3, elevele dela 
școala medie de fete, orhestra elevilor 
dela liceul G. Șincai, corul elevilor 
din internat, corul elevilor liceului 
Gheorghe Singal. l 
Li 

"Un nou despărțământ al vg, 
cițiunii»>, Moldova-nouă, s'a înființat 
în 2 Decemvrie 1923 în plasa Moldova: 
notă, dela graniţă, dinspre Iugoslavia: 
Ca delegat al «Asociăţiunii» a fost tri- 
mis d preot Coriolan I. Buracu tri 
Moidova-nouă, unde i-a şi reuşit să. 
strângă rândurile și să înjghebeze co: 
mitetul despărțământulni; La consti: 
tuire a luat pârte di preşediiite al <Aso- 
ciațiunii> Vasilie Goldiș, fruntaşi din 


„Orşova, autorităţile locale, preoții, în- 


vățătorii, 7eptezeatanți armatei şi i: 
rani mat, serviciul bisericesc 
sa ținut şedinţa de constituire, când 
au vorbit driii: Goldiş, Cor. I. Baracu, ' 
pr. Valerian, Dabiciu — ales preşedinte 
al despărțământului,. — Rom. Ancuișa, 
Gligorie Logg gi Ștei. Pascu. S'an fä- 
cut: 9 membri fondatori, 8 membri * 
` pe.viajā şi 30 meimbri activi. 'Comi- 


tetul se compune din pret, pr. din. 


Moldova-nonă Valerian Dabiciu, vice- : 
Pret, pr. Arsenie Qolumba (Berean), 


secr. Alex, Vlădulescu, înv. (Moldova- ` 


nouă), casier Traian Balea, medic ve» 
terinat (Moldova-nouă), alți 4membri . 
în comitet. După constituire şi adu- 


narea- suie mnă: a urmat un concert ` 


rengit, 


Přimāria ege Turda D luat 
hotărârea să dea în administrarea «Aso: 


ciațiunii» noastre (desp. Turda) «Co» ` 


nacui Princiars cu toate aranjamentele, 
instalaţiile și colecţiile sale. <Asocia- , 


țiunea> a primit cu deosebită plăcere. 


această propunere şi a aprobat . con 
tractul. — S'a hotărât începerea şi ac- 
celerarea lucrănlor în vederea insti- 
tnirii Muzeului Avram Ianca la Vidra 


de sus. Di Ministru al Cultelor şi Ar, 


telor, Al. Lăpedatu; a-promis sprijinul ` 
guvernului, . Întăptuirea este-o «Che» 
- stime de onoare» pentru instituțiunea 
«Asociaţiuuii». — Membrii comitetului 
didactic dela școala primară de stat din 
Marăş-Uloara au început cursuri pentru 
analfabeți, A8 de analfabeți cercetează ` 
regulat cursurile. 50 de <Abecedare 
pentru analfabeți» de lon Bota — li 
s'a trimis din partea ¿Asociațiunii». Spo- 
rească numărul celor ce vreau să răs- 
pândească lupina între analfabeți! — 

«Cercul caitural muncitoresc» al Sali- 
nelor, din desp. Murăş-Uioara, ne 


DEE 


-9 - 


. roagă pentru schiopticon; Zi conterea- 


“yar. Dir multe părți priaihir 
"de învitări, şi dacă pu le putem - TÄS- 


rimi astfel 


“punde cu conterenţiari, după cum am ` 
vrea — e din lipsă de fonduri, deo . 


caindată. Încet pe incet! vom -safis-. 
"face pe toţi. —. Pregatim câteva con- 


ferențe tip pentru ăeriile de diapozitive 


dela «Asociațiune».. Aș va angajat d 


medic Gr, lonaşia (Sibliu) să seis o ` 


„ conterență despre «Primul ajator în caz 
: de accidente». Di mèdic Dr. Flaviu Vilt 
pregăteşte o conferență despre, «boa- 
lele lumeşti», în colaborare cu d Dr. 


E. Nicoară, dir; desp. Reghin.: DIBr.: 


A, Po Petresea . pregătește” alte “două 


'conferenţe. pentru, seriile de -diapos 
` -tive potrivite de añ aii A 


ae age E 


Cătră domnii. directori a des- 
părțămintelor. In zilelë “de 31 Mâiu, 
1, 2 şi 3 lunie n. a. c. va vizită <Asp- 
` ciaţiunea» noastră Bucureştii, 'răspun- 


zând vizitelor societăţilor culturale su- ` 


tori. Va fi o manifestaţie măreaţă de 


înfrățire culturală, chemată să ne Sr: 


pie sufletele. 
Anul trecut vă anunțaserăm. (ea 
Nr. 1538) despre aceste festivaluri pilă- 


N 


Lë 


nuite — vă: 'comunicăna- de astădată 


data fixată: în timpul din urmă, rugân- 
du-Vă să; ne.comuaicați până cel mult 


“în 30 Aprilie n. a. c. cine participă. ca. 


„reprezentant al: despăţământului. dy. 
Ar îi de dorit să fie 2 persoane (ţărani S 


sau intelectuali îmbrăcaţi Brägegte, cu 


costume din regiunea respectivă, even- ` 


tual bărbat și nevastă, în costume na- 


tionale). Răspunsul îl așteptăm | a dela 


aceia cari ne-ău comunicat căteva name 
la apelul nostru. dintii, `... ::. 
„ Alte lămuriri vor-urtiă. ` 


` "Dr. Candin David, adv., Abrud. 


) 


` „Asociațiunea“ şi directorii despărțămintelor ei. 


1. Despărţământul Abrad-Campeni Gare Alba-inferioară), directoi 
| „2. Agnita (jud, Târnava-niare), dir. pfo- 
töpresb. Joachim Muntean, Agnita. 3. Aind (jud. Alba-inferioară), direct: 


“Dr, Emil Pop, adv., Aiud. 4. Afbaifalia (jud. Alba-int.), dir, Dr. Zaharie Mun- 


a h. Bandar de Tanpi 
Bi Bea KS ud. de ocal, Beclean. ți. Beine, fe A 
H 


-Qétia, protopr.; Buziaş. 24. Caransebeş (jud. Caransebe 
CG SL, protop 3 eş (i Ob 


`: tean, ady., Alba-Iulia. 5. Almaș (ind. Cojocna), dir. Nicolae Borbely, prim- 
„pretor, re 6 Baia de CS (| ` "One 


ud. Hunedoara), dir. Dr. Nerva Oncu, 


adv., Baia de Criş. 7. Baia-Mare (jud. Sătmar), dir. Alex. Breban, protop., ` 


e (jud. $ 
“Baia-Mare. 8: Băseşti (jud. Sâlagiu),. dir. Vas; Gavriș, preot, Odegti, p: u. 
- Băseşti, o. Bandul de Câmpie (pd, Murăş-Turda), dir, Alex. Târnoveann, ` 


e iciul de Câmpie. ..0. Beclean (jud, Solnoc- 
ACR), ` | 

Bitiov), dir. Cami! Sälägian, prof, Beius. 12. Beliu (jud. Bihor), dir, Pidan 
primpretor, Bellu. 13, Bistrila, (jad. Bistrita Naand). RA ae? 
dir. de bancă, Bistriţa. 14. Blaj (jud. Alba:lat.), direct. Adel C. Domga, 
protopop; Bia. -15. Bocșa (ind. Caraş-Severin), dir. Mihail Gaspar, pro- . 


„ topretbu Bogşa-Montană. 16. Boroș-Ineu (jud. Arad), dir. Joan -Qeorgea, 


„prătop., lenopolea. 17. Boroș-Sebiş (jud. Arad), dir. prov. Iulii Bodea, parob-. - 


"*protop., Buteni. 18. Bozovici (jud, Caraș-Severin) dir. Romulas Novacovici, 


dir, de liceu, Bozovici. 19. Brad (jud. Hunedoara), dir. Dr. Pavel Oprișa, 


| prof, Brad.. 20. Bran (jud. Făgăraş), dir. Victor i idea preot, Sohodol, 


d 
p. u. Bran.. 21. Braşov Gud, raşov), dir. Dr. Iosif Blaga, protopresb., in- 
spector, ;Braşov. 22. Bučium (jud. Selagia), dir. Vasile- Pop, protopresb,, 
Angeorgiul de Meseş,.p. u, Bucium. 23, Baziaș (să, Tim), am, loga 
ir. Andrein 
„protopresb;, Caransebeş, 25. Cargi- Mari: (jud. Sătmar), direct. Gh. 


. Mureşan, preot-cauduic, Moftinul-mic. 20, Ceica. (jud. Bihor), där, Victor 


„.Păp, protopr., Holod. 27. Chioar H 


nd, Sătmar), dir. Dr. T. Ghermau, prim- 


„pretor, Şomeuta-Mare._28. -Giachi-Gârbău (jud. Soinoe-Dobâca), dir. Virgil 
atbulovici, şef-jude, Ciachi-Gârbău. 29. Ciacova. (jud. Timiş-Torontal), dir. 


* Dr. luiu: Coste, pret., (Timişâara), 30. Cincul-mare (jud. Târnava-mare), dir. 


"Gh, Conta, preot, Cincul-mare, 31: Cluj (jud. Cluj), dir. Marin Ştefănescu, 


prot univ, Cluj, str. Minervei. 1. $2.. Cohalm (jud. Tàrnava-mąre), dreet, 
milian Stoica, protopresb., Cohsim. 33. Copalnic-Maânăștir. (jud. Sotnoc- 
Dobâca), dir. Nicolau Avram 

(jud. Selagiu), dir. Graţian Ti ) 
øg -(jud. Solnoc-Dobâca), dir. Victor Motogna, dir. de liceu, Dei, 36. Deva 


protopresb., Copalnic-Mänäştur. '34. Gràsna 
on 


39; Făgăraş qud. Făgăraş), dir. Valeriu Literat, pro . Fâgătaş. 40. Geng 
' fo a 


E: g gorie Pop, canonic, Ghetla. 42.. G argen (jud. Cinc), director “Aurel 


u (judeţul. „Marea Tarda), 


l É - dir, Simion Zelan, preot, Caşva p. u. Gur hiu. 44. Hanapin (jud. Arad), 
ne 


dir. Cornel Lazăr, protopiesb., Hălmagiu, 45. H 


8 
- Dr. Cornel Popescu, protopresb., Hațeg, 46. Maai (Gud. Cojocna), dir. . 


noari (jud, Hunedoara), dir, 


(jud. Solnoe-Dobâca) dir. Valer Cosma, po Ileanda-Mare. 51. //ia- 
Murășană (jud. Hunedoara) dir. Constantig 


` Murășană, 52. iza (jud. Maramureş), director Emil Bran, protopresb., se- 


= e 4 


natot, Dragomirești. 53. Jibdu ` (jud. Selagiu), dir. Ņaurențiu Bran, preat, |. 
Săplac, p. u. Odorheiu, 54. .Lăpușil-Ungurese (jud. Ge e dir, 
Zaharie. Mani, protopresb., Lăpuşti-ung. 55. Lipova: (jud. Timiş); dir. Dr. 
Aurel: Cioban, adv, Lipova. bedengt de Murăş (jud. Turda-Arieș); dir. 
Enea Rop Bota, protop., Ludoșul-de Murăş. 57. Lugoj H Caraş-Severin), 
dir. Dr, O. Popovici, protopresbiter. 48. Marghita (n + Bihor), dir, Vasile. 
Bianu, primar, Marghita. 59. «Matei Batarab» Reg. 35 Inf. Cetatea albă Bä- 
sdrabia;dir. A. Cantuniari locot.-colonel, “Cetatea albă:. 60; Mediaș (jud. 
Târtnava-Mare), dir. Dr. Eugen Sâmpetrean, consilier la curtea de apel, Me-, 
das, 61. Mercurea, (nd. Sibiiu),_ dir. Avram P. Păchrariu, protopresb., Mer- 
curia. 62.  Mercurea:Ciuc (jud. Ciuc), dir. Nic. Comanicin, revizor şcolar, 
Mercurea- Ciuc. 63. Mociu (jud. Cojocna), dir Simeon Ciuca, preot, Macit. 
64. Moidova-Noud (jud. Caras-Severin), dir, Valeriu Dabiciu, preot, Mol- 
à 


„loan Păcurariu, prof.-sebător, Năsăud. -67: :Nârrie, (e? Sibiiu), dir: loah - 


Bicsad.. 83. Șercaia (jud: “ăgăraş), dir. Dr. Nie: Boeriu, adv, Șercaia.. 84. 
Șărmaşul-mare (jud. 
(jud. Sibiiu), dir. Dr. 


dir; Dr} Aurel Pinţia, adv., Tinea. "95. Târga Mae (ude Mata Dată Ki 
secr, Dr..lon Bosdog;; pro, de lics, TârgulMarăţ. - 96. ie (jud, 


101, Zalau (jud. -Selagiu), dir. Dr. Nicodim. Cristea, primarul oraşului, Zeien, ` 
102, Zarnesti (jud. ăgăraş), dir. Dr. Pompiliu. Ni Ze 

` N EE He Be bat NS . K HN 

Ss e ge y N EE ES 


D i 
WE? 


= 62 EN 


PA blestem merită, în toate țările, aceia cari — cu deg = wë 4 


d. urile și îtitiezie acordurile pacificatoaret> = 


o “Ce binecuvântare merită aceia cari, hakki GE) em să i 


îmblăuzească inimile, să domolească susceptibilitățile, să grăbească. 


“păcii, pe Wer toți răli sfataltori! De ar'atlă, în seg, mărite intime în d 


„ noaptea de neliniște sufletească, mânile cati să le stråogā»., `. ` 
sin „Renie Weg din Genevi, Mactio, NOL A ompge 


Apel către: toti Românii. E 


Pan m muzeu istoric al anilor 1848-1849 în casa CE 


dä AVRAM IANCU. din Vidra. -> 
je aan, ewent se împlinesc 100 de ani dela akitetea ma- 


„relui. erou național Avram lancu, regele > Munţilor. Apuseni şi .! 
„conducătorul Românilor. ta anii: vijelioşi 1848—1849, ` prilej _! 

pentru noi de a: e „cantină, dim: bună vreme la o cât: mai : 
` _ ” deamnă serbătoare: E 

Chen «Asociahmen pentru Wiraiuia zewstaă și cultura "Doporilui 


român» . voiește: sk auiren, Hire plita, cu aceste prilejuri şi 
“un muzeu istoria ai: Miatuțiia Apea 
` marea mişcare din anit'mppăi, i 
casă ce e în proprittatea <Asockejiane 
potrivite anume pentru muzeu. 

- Sunt atâtea lucruri de cules, Swiatsl se. mai das ascunse 
prin casele vredaicilor noştri Români de pretutindeni, mai ales 


eh “Aria. | iancu din Vidra, 


„prin ale bravilor noştri Moti: darca miine cine știe dacă se | 
vor. mai: piatrà, De Aren endag că sie datorie națională pri. ` 
ien, cari. le, mai putem strânge” ` 


| Ke te goe cipul Kee sui peoiectâtul muzeu. 
Din + mațiauali de atunci :. 
6: tul: milie portrete ale lui, dar încă 
aa Kelat tbibunii Andreica, Clemënte 
wohég Vide,  Simionuţ, Eca- 
eci Axentie Severu, V.: Mot- 


SE Vederi de ale. contul a puilor de luptă sai, în- 
"semnate: Abrud, Ma, Wegen Buce, Aiud, - Mihalţ sa. 


KT ales eu „privire la 4 
h been cu „incăperi i 


 stampele, gra- _: 


EK, ON 
Arme din acei: timp; puşti; pistoale, lănci, tan de cireş, 
buciume (tulnice), goarne, trompete, dobe, ghioage, măciuci, Sa 
furci de fer, coase; pumnale ş.a... — Wi 
, Costume (şăpci sau capele, platii, sumane, cioareci, « opinci ` 
de atunci,' eventual uniforme diferite- de ee şi: glotaşi, i 
inele, a, a). | 
< Chipuri ce ieprezintă grupuri: de ostaşi, scene din vieața 
de tabără, încăerări de luptă, a a. lucrate- în miniatură. din ghips, 
din lemn, ceară sau alte materii: 
l Apele, prociamafiuni, ziare, memorii, însemnări, natie, 
scrisori, eventual chiar corespondența întreagă a diferitelor pet- |, 
sonagii istorice. Căyţi, studii, hărți cu referință la trecutul istoric. 
al Munţilor Apuseni, şi mai ales la mișcarea din 1848—1849. 
Trebue culese apoi, până când le mai ştiu contemporanit 
sau cei ce le-au auzit dela contemporani, feliuritele tradiții, 
legende, “povestiri, anecdote, snoave, amintiri, versiuni. despre 
oamenii mari de atunci, despre luptele din diferitele Des: 
poezii populare, ş. a. | 


Obiecte purtate ori folosite de personalităţile de » Suë 
„atunci, arătându-se 'la fiecare proveniența lor (de. unda: H 
«cine sunt?) data (când s'au tăcut, s'au întrebuințat, impr 
şi alte amănunte de interes pentru GEES Damen 
timpurilor. de atunci); EH LE i, 

Aceste și alte obiecte, risipite în atâtea ease  oeftetiug, SN 
nu pot H privite. de toți Românii — ădunate tâsă lu ia log ele 
sunt-un mate bun comun, un adevărat tezaur național. ` su: Sie 

Sperând că oamenii noștri vor. înțelege inmenndtalra tu | 
crului şi ne vor da mână de ajutor la adunarea diferite e 
precum și la aranjarea lor, rugăm pe toate 
asemenea obiecte să le predea primăriei comunale i 
sati d-lui Dr. Candih David adv. în Abrud, saw det Oe $: 
Chirtop, advocat în Cêmpeni, unde vine mai da îndemână Gs 
natorului. Eventualele dorinţe și informaţiuni sunt a se congri a. 

` Biaroulni central al raren 
| | Sibiu, strada Şaguna Nr. 9, 
La pag. 25 din numărul de Gap, în loc de atitudinea» a se citească 


«iMudinea», în rândul 17 de sus. La pag. 46, rândul 19 <S nu mai trä- ` 
iască> Ve loc de «nu mai trăiască», | 5 


Biblioteca „Asociaţiunii“, în Sibiiu. 


Câţi din intelectualii sibieni cunosc cabinetul de lectură şi biblioteca „Asociaţiunii“ ? 
Prea puţini! Și e păcat! Aici ar puteă să petreacă clipe plăcute, citind publicații românești şi 
streine, vrednice de a fi luate la cunoştinţă! ` 

In bibliotecă se află mai mult de 50,000 volume și broşuri. Sosesc toate revistele din 
România şi editurile de cărți sunt chemate prin lege să trimită tot ce publică. 

Cabinetul de lectură se află în „Muzeul Asociaţiunii“ și este deschis publicului dela 
4—6 p. m, în zilele de lucru.