Transilvania_1922_053_005

TRANSILVANIA 


Anul Lil... `. Main 1922. NS oO 


Mamă 


Din lacrimile cari le-ai plâns, SC y 
De-ar fi mărgăritare, salbe 

` Comoază 'ntreagă ai fi strâns... 5 
Tn părul tău cresc fire albe... i 


Cum stai așă pierdută, pari 
`- Cuprinsă de melancolie ... . 
„„ Copiii tăi crescură mari 

-Și casa ţi-a rămas pustie... 


S'au dus în lume, rând pe rând 
Să-şi caute "o străini norocul, 
„Și tu-i aștepți, i-agtepți, — visAnd, 
Când arde seara în vatră focul, 


O luminare ţi-ai aprins ... 
„Și-acum deschizi încet psaltirea . .. 
Și murmuri.., şi pe-un drum tutins 
Te poartă 'n depărtări gândirea... 
In umbra tainicei odăi, : * We 
Cum stai la masă 'ngenunchiată. _ 
Rugându-te-pentru ai tăi 
«Pari tnsagi Maica Preacurată. 

ă Jon Borcia. 


: Din Poeziile postume ale autorulni. “Nota Red, 


-“ poporului care stă la spatele acelui guvern. 


TX 
— 318 —. 


-Uñ serviciu de informare al străinătăţii. 


— Necesitatea şi organizarea lui, — 
: De Vasile Stoica. 


Din intrevederile ce am avut în Bucureşti în ultimul an,- 
şi din diferitele articole publicate în ziare văd că acum în sfârşit: 
începem şi noi a ne da seamă de importanţa unui serviciu 
sistematic de propagandă. 

l Ca unul care timp de patru ani de zile am fäcut propa- 
gandă pentru ţara noastră în lumea americană şi care am fost 
în strânsă legătură cu propagandiștii celorlalte naţionalităţi: 
“asuprite, în special cu d T.. G. Masaryk, actualul preşedinte al 
Cehoslovaciei şi cu d |. I, Paderewsky, fost prim-ministru al 
“Poloniei, am convingerea că prin înființarea. unui serviciu siste-- >: 
matic de propagandă de către guvernul nostru se acopere una ` 
dintre cele mai mari lipse ale activităţii noastre diplomatice şi: = 
economice în țările occidentale. 7 

Evenimentele dela 1914 încoace au dovedit că Intro ac- | 

- (Dune sănătoasă de politică externă nu e suficient să "câştigi. ` 
` învoirea guvernului străin, ci e necesar să câştigi şi eg 


Acest lucru l-au observat încă de bună vreme atât Cehii 
"cât şi Iugoslavii şi Polonii, şi dela începerea răsboiului mondial. 
încoace mau cruțat nici o sfortare şi nici o jertfă spre a câştigă. 
-opinia publică occidentală pentru aspiraţitinile: lor. SEN 
Cehii își stabiliseră biurouri de presă centrale în Paris, nd 
Londra, Roma, Washington, Petrograd, lucrând toate după. - 
îndrumările ce se dădeau de către dnii Masaryk ai Beneš. Intro. : 
'vreme în Washington lucră di Masaryk, în Paris dl Beneš, iar: - 
in Roma răposatul Ştefanik. Aceste biurouri Işi creiaseră legă- ` 
turi cu toată presa, cu toate agenţiile telegrafice, erau într'o con- ` 
“tinuă comunicare între ele și plasau zi de zi ştiri, articole şi-foto- 
grafii în ziare. In America sub supravegherea biuroului central 
dn Washington se stabiliseră biurouri în toate orașele de 
seamă, ţinând lumea în continuu la curent cu evenimentele: 
cehoslovace și cu activitatea diferitelor grupuri de'soldaţi ceho-. ~- 
slovaci din armatele aliate. Nu le-au lipsit nici fotografiile, nici 
desenurile artistice. și nici reproducerile operelor de artă cehă,, 


— 319 — 


Veche sau ere lar pentru informaţii mai temeinice pe 
seama celor ce se interesau de țara lui Huss, Cehii publicau ` 
revistele la Nation SS în Paris și «Czechoslovak Re- 
view> în Chicago. _ l 
Acelas drum îl- urmau lugoslavii, càri- în decursul răs- 
boiului aveau în fiecare. ţară aliată câte un biurou central de . 
presă cu caracter oficial, susținut de guvernul sârb, și-câte un . 
biurou susținut de comitetul iugoslav din Londra. De altfel 
guvernul sârb a făcut o propagandă sistematică în țările occi- 
dentale încă de pe la 1900, pe de o parte prin biuroul de 
presă din Belgrad, condus de d Vladislav Savič pe de altă 
parte prin” bărbaţi tineri trimişi anume pentru acest scop. în 
străinătate, dintre cari sunt de remarcat doit Tomič și-lak5iă, 
cari. ne-au făcut mult rău la conferenţa de pace. In decursul 
răsboiului, biurourile iugoslave şi cele oficiale sârbeşti lucrau 
mână în mână, conduse de aceleaşi îndrumări. la America 
pentru. coordonarea propagandei fusese trimis dl Savič însuşi. 
In biuroul iugoslav din Washington lucrau vre-o doisprezece 
inşi. -Biuroul aveă branșe în întreaga ţară şi chiar câţiva pro- 
pagandişti ambulanți. Biuroul oficial al guvernului sârb eră 
condus de un profesor sârb şi mai cu seamă de cunoscutul 
corespondent al lui «London Times» în Balcani, d Gordon G. 
Smith, pe care guvernul sârb La aprovizionat cu toate mijloa- 
cele materiale de cari aveă nevoe, l-a făcut căpitan în armata 
sârbă şi l-a distins cu toate decoraţiile posibile, Aceste orga- 
zaţii au scris şi plasat articole, au plasat fotografii, au aranjat 
chiar expoziţii dë fotografii. admirabil executate, înfățișând 
Iugoslavia, campaniile Serbiei şi în special tragica retragere din 
Albania la mare. BA 
Polonii au lucrat cù acelaş sistem, ascultând de indruma- 
rile comitetului național polon din Paris, Activitatea lor în Ame- 
rica erà condusă de dl I. J. Paderewsky, față- de care poporul 
american are un adevărat cult, iar biuroul de presă din Wa- 
shington erà condus de un foarte priceput american, dl ]. 


White, care aveà strânse legături personale cu lumea presei. `` 


Franţa însaşi simţi nevoie de a face o propagandă în Ame- ` 
rica şi peste o sută de conterenţiari şi scriitori francezi erau 
ocupați cu această muncă, Splendidă propagandă făceau. cei 
doi reprezentanţi înalţi ai Franţei în America, dnii J. Jusserand ` 

1* 


— 320 — Gë 


şi A. Tardieu, ţinând ei înşişi conferințe. Deasemenea e fără 
preţ serviciul ce l-a adus cauzei Franţei plasarea filmelor cine- 
matografice de pe front la teatrele americane, care au fost nă- 
pădite de acest soi de material. 


Propaganda engleză şi belgiană a fost tot aşă de stărui- | 
toare şi bine utilizată. Propaganda italiană deci puternică. şi ea, ` 


l _a fost totuşi mai slabă decât a celorlalți din cauza lipsei de sistem. 


Bulgarii au avut un biurou excelent în Berna, sub con-.: 


ducerea unui domn Stefanov, a cărui acțiune se simţeă în 
toate ţările aliate. - 


Activitatea aceasta de informaţie a străinătăţii a adus a 


foloase incalculabile. Cehii şi Iugoslavii în mare parte ei fi 
datoresc marea simpatie de care se bucură în ţările occidentale 
şi încrederea cedi se arată. Cărţile, revistele cari tratau temeinic 
problemele lor naţionale, fotografiile, reproducerile artistice 
ale operelor lor de artă, au umplut nu numai redăcţiile ziarelor 
şi revistelor mari, ci chiar şi casele tuturor cetăţenilor de seamă 


ai Marei Britanii şi ai Americei. Franţa, cu prilejul lansării ~ 
ultimului său împrumut de 100.000,000 de dolari pe piaţa . 


__ americană a aflat chiar necesar să ducă o propagandă mai 
intensivă decât de obicei timp de două luni de zile; rezultatul 
a fost că împrumutul a fost semnat în 30 de minute. 

Noi până în zilele din urmă n'am înţeles deloc impor- 
tanța unei propagande organizate. Din partea oficialităţii noa- 


stre nici înainte, nici în decursul răsboiului mondial nu s'a făcut ` 


nimic în această direcţie. Activitatea celor câţiva profesori uni- 
versitari trimiși de guvern în ceasul din urmă la Paris, a avut 
prea puţin efect. Abeă în decursul. conferenţei de pace sa făcut 
o acţiune mai coordonată. Dar pentru efecte imediate la confe- 
dot această acţiune veneă prea târziu. Propaganda românească 
în „decursul răsboiului a fost lăsată complet la inițiativa par- 
ticulară, Pentru Anglia și America în special, nu s'ă cheltuit 


nici un singur ban. Activitatea ce s'a desfăşurat acolo.se dato- ` 


reşte numai unor sforțări personale. 
Astăzi munca celor cari au înțeles pe deplin importanţa 


propagandei şi au obţinut rezultate pe urma ei, urmează fără . 


întrerupere, - însă cu mijloace mai practice şi cu metode mai 
experimentate. Atât Ceho-Slovacia cât şi Iugoslavia şi-au orga- 


nizat biurouri de presă cu branşe în occident, cu secţii cine- - 


` 


rA 


EAEE EETA 


gt E 


LII 


matografice şi fotografice, cu emisari în toate capitalele. Opera - 


de propagandă pe care o fac Cehii la noi pentru comerciut 
lor, o fac şi în celelalte părţi ale lumii. Iugoslavii au lăsat şii 
pe mai departe pe dnii Vladislav Savič și Gordon G. Smith în 
America -să-și continue activitatea de. informaţie. : Franța Tel 
păstrează încă o mare parte a organizaţiei ei de propagandă 
prin țările străine. 


Chiar și țările vrășmaşe și neutre încep acum să-şi facă . 


propagandă In Franța, Anglia şi America, nizuindu-se să le 


dovedească imposibilitatea situației create de conferința de ` 


pace şi necesitatea revizuirei tratatelor. Austro-Ungaria a numit 
la Londra în corpul legaţiunei sale un «ataşat al presei». 
Asemenea a făcut şi Danemarca. Ungaria în special lucrează 
cu multă putere şi cu multă pricepere. Biurouri mari de presă 
ungare sunt astăzi în Berna, Genova, Roma, Paris, Londra şi 


Berlin, la cari sunt angajaţi bărbaţii cei mai competenţi ai 2 


Ungurilor In această materie. Emisari cutreieră occidentul, 


semănând neincredere faţă de noi și bârfindu-ne.. In special 


sunt întrebuinţaţi pentru acest scop diferiţii nobili unguri 
înrudiţi cu familii de seamă din Anglia şi America. Se plănueşte 
ca însuși contele Albert Apponyi, după vizitele sale în Elveţia, 


Franţa şi Anglia să treacă. în America. Propaganda ungurească 


e îndreptată mai presus de toate în contra noastră. 


De aceea socot că se face o operă absolut necesară ` 
instituindu-se o organizaţie sistematică pentru informarea presei 


din străinătate, . 

Soluţia cea .mai practică şi cea mai "eficace a :ăcestei 
chestiuni este: înființarea unui biurou central de informaţie şi 
a mai multor branșe in mai multe centre ale lumii, cari toate ar 
primi spre a plasă în presă ştiri dela biuroul central și -ar 
transmite acestuia din străinătate ştirile de importanță şi. mai 


cu seamă cele cari privesc interesele noastre. Biuroul. atât 


direct cât şi prin branșele Sale, va intră în legături cu marile 
agenţii telegratice și de publicitate din străinătate, cum sunt: 
«Presa Asociată>, «Presa Unită», <Agenţia Havas», «Agenția 
Reuter» «Agenția Stefanis, etc. şi se va nizui ca ştirile să le 
plaseze cu ajutorul lor, cari se bucură de încrederea lumii. 
Publicarea unor reviste speciale de propagandă românească 


in ţările occidentale este o mare greșală, care nu mai poate fi 


DE, yy EH D 
“continuată. Efectul acestor publicaţii este nul. Din câte: încer- . 
- cări de acest fel cunosc eu, numai «La Roumanie» din Paris 
în 1918 a adus rezultate; dar şi'acestea sunt datorite nu ziarului 
ca atare, ci grupului de oameni de stat şi de savanţi! români. 
cari sau strâns în jurul lui și cari prin legăturile: și cuvântul... 
lor viu au făcut cauzei neamului nostru marile servicii cunos- 
cute. Mai adaugăm faptul că în împrejurările tragice In cari ` 
se află ţara atunci, ziarul acesta eră singurul organ de comu- 
nicaţie între lumea franceză și lumea noastră și singur el dedeă. 
informaţii despre România. Revistele pe cari le publicăm not ` 
acum, fie în Paris, fie în Roma, ou au nici o trecere-în lumea ~$ 
unde apar. Publicul din Franţa, Anglia sau America, unde sunt . 
atâtea probleme tot aşă de grave pentru aceste ţări ca şi ale: 
noastre pentru noi, nu àre vreme și nu simte nici un interes ` 
să cumpere şi să citească un număr întreg de revistă despre 
o ţară mică și neimportantă din răsăritul Europei. Mentalitatea >; 
„cetăţeanului francez şi mai cu seamă a celui englez şi american, ` 
cari sunt fiii unor ţări uriaşe și cu puteri copleșitoare, e cu 
totul alta decât a noastră. Au o neîncredere şi o adevărată 
aversiune faţă de publicaţiile de propagandă și se simt ade- 
spot) sâcăiţi de eternele bombardări cu "material de acest soiu. “Z 
Astfel revistele acestea nu supt citite nici chiar dacă sunt tri- 2 
"mise gratuit. Articolele lor nu sunt reproduse sau comentate : 
 oicäer), Asupra opiniei publice din occident nu au nici un. 
“efect, Afirm categoric că aceste: reviste sunt inutile, că ele oA 
sunt necunoscute publicului din Paris şi Roma- şi că dacă în ` 
` presa noastră din când în când se vorbeşte de propaganda ` 
- mare pe care o fac. şi li se 'reproduc unele articole, aceasta - 
este: o înşelare a opiniei publice de acasă, spre ER Justitica 
„existenţa acestor publicații, 
Nu există decât un singur fel de propagandă. prin care; 
poate fi câştigat publicul larg al ţărilor din apus: plasarea de 
articole: şi intreţinerea . unei atmosfére de . simpatie față de noi ` 
în presa mare: cu care publicul e familiarizat. Va trebui să ne 
“nizuim “ca zi de zi, în fiecare ziar din Paris, ` Roma, Londra,- - 
= New-York, Washington să apară 300—400 de cuvinte conţinând . 
ştiri. alese despre. murica și progresul nostru, -și în fiecare ` 
“săptămână. câte un articolaş mai lung, Astfel. bătând în continuu. ` 
“cu: ciocanul, intră în STE publicului . că suntem o țară - 


— 38 - =y 


“sănătoasă, un popor capabil şi conştient H că aici în răsăritul 
“Europei suntem o forță. 

Socot că e absolut necesar ca biutoul de “informaţie a 
aibă o secţiune specială fotografică şi cinematografică, Tablou- 
rile, fie pe hârtie, fie pe ecran, vorbesc mai deadreptul-și dan ` 
-© imaginé mai clară despre ţara noastră. Articolele ilustrate. au 
efect mai puternic. Fotografiile M. S. Regelui, a M. S. Reginei, ` 
a A. S. Principelui de Coroană, a celorlalți membri ai Familiei 
Regale, ale diferiților oameni politici de seamă, ale unor gru- ` 
puri de fete frumoase, copii sau țărani în costume naţionale, 


ale oraşelor noastre şi ale altor locuri pitorești din ţară va: ` 


trebui să fie puse la îndemâna fiecărùi ziar mare din occident; 

redacţiile je vor întrebuință de câte ori ştiri sau articole despre 

România vor face menţiune despre aceste persoane sau aceste 

locuri. . Filmele .cinematografice, dacă sunt bine alese, dau re- 

zultate superioare oricăror articole de presă. In Statele-Unite 

și cei mai prost film are în decurs de un an cel puţin șase 

milioane de spectatori. Se pet face aranjamente cu diferitele- 
case cinematografice pentru circularea atât a filmelor cu  eve- 

nimentele curente cât și a unor filme artistice cu vederi alese l 
din România. 

E esențial ca toate informațiile de seamă să fie comunicate ` 
în străinătate pe cale telegrafică; altfel pierd farmecul noutăţii 
şi presa străină refuză publicarea lor. Chestiunea transmisiunii | 
fiind de o importantă capitală este absolut necesar să se ceară 
avizul unor specialişti techniciani, în rândul întâi al directorului 
P. T. T. Situaţiunea ar fi clară, dacă am aveă o staţiune radio- 
telegratică, de mare tensiune, ca să putem comunică direct cu 
Anglia şi eventual chiar cu America. 

Organizaţiunea proectată va puteă îndeplini ş şi o mare- mi- 
siune naţională înlăuntrul ţării, contribuind la formarea unei- 
mentalități. unitare și la închegarea. sufletească pe de o parte 
între Românii din diferitele ţinuturi, pe de altă parte între po- 
pulaţia gomânească şi minoritățile neromânești. Biuroul de presă 
furnizând tuturor. ziarelor din „ţară zi de: zi ştirile de seamă dela 
noi și din străinătate, prezentând faptele în aceeaşi lumină pentru ` 
toți, arătând populaţiei dintro parte a ţării, ce face populaţia 
din altă parte, dând aceleaşi îndemnuri, în mod firesc va avtă 


de rezultat că după un număr de ani se va fi stabilit un feb. 
unitar de a privi aa judecă evenimentele şi interesele. 


Sunt însă două primejdii care pot dimici complet TR 


tatea acestei instituții și de care va trebui să ne ferim ca de 
foc, sau și mai rău: minciuna şi politicianismul. 

Toate. articolele şi toate ştirile ce s'ar comunică presei vor 
trebui să conţină cel mai curat adevăr. Chiar şi atunci când 


acesta e amar. Neexactităţile se descoper uşor şi atunci toată ` 


munca se discretitează. Vor trebui evitate orice articole de teorii; 
şi sentimente; vor trebui date presei numai relatări exacte, pre-- 
cise, de fapte. Acestea, vorbesc mai convingător decât comen-. 
tariile. 
Nu se va puteă permite sub nici un oriei ca nenoro- 
citele noastre certuri politice să influențeze activitatea biuroului 


E 
= 
Aa 
d 
3 


ji 
A 


E 


de presă. Aceasta va trebui urmărită în spiritul celei mai stricte- e 


„obiectivităţi. Guvernele vor trebui să se ferească să-l întrebu- 
inţeze în. contra adversarilor lor politici. Guvernele se schimbă,. 
biuroul însă continuă să lucreze; întroducându-se greşala ca prin 
biuroul de presă să fie lăudat guvernul, care mâne poate îi în- 
“opoziţie, și să fie ocărită opoziţia care mâne poate îi la gu- 
„vern, biuroul ajunge. în situația că va lăudă şi va hul alternativ 


pe aceleaşi persoane, Această purtare în occident i-ar nimici B 
„orice credit şi orice prestigiu și ar face SE o activitate - .. 


folositoare. 


Cu ideea unei organizaţii serioase care să informeze presa. 


străină, m'am ocupat de mult și în 1 Maiu 1919 am făcut un. 
memoriu fn această chestiune dlui lon I. C. Brătianu, pe atunci: 
- prim-ministru şi ministru de externe. al ţării. 


De atunci am urmărit de aproape munca ce desfăşurau 
în această direcţie celelalte naţiuni. din jurul nostru și m'am in-. . - 


format despre sistemul lor de organizaţie şi metoda lor de lucru...“ 


Am studiat mai ales în ce privește propaganda înlăuntrul Gr, 


admirabila funcționare a agenţiei centrale de presă Nasta? a gu- - 


vernului sovietelor din Moscova. , 
Bazat pe experiențele mele "din ultimii patru ani iși pe: 


` * exemplele văzute la naţiunile vecine cu noi, eu socot că pro~ - 


gramul cel mai potrivit pentru organizarea serviciului de in- 


formare a presei, proectat de guvern, este următorul: ` E 


— 325 — ; 


Serviciul de informare a presei. 


1. Se înființează un biurou central de informare a presei. 
2. Biuroul are două secţii: a) Secţia ştirilor pentru ziare. Şi. 
reviste şi b) secfia fotografică şi EE 


1; Activitatea în străinătate. 


3. Biuroul are reprezentanţi în Paris, Londra, New-York, ` 
Roma şi Berlin. 

4. Activitatea secției ştirilor dela biuroul central va fi: l 

a) Să transmită reprezentanţilor săi din oraşele amintite- 
în fiecare zi ştiri condensate despre evenimentele cari deier 
mină mersul vieţii noastre politice, despre desfășurarea vieţii: 
noastre economice, financiare și industriale. 

b) Să arete opera constructivă ce se va face în ocârmuirea: 
şi reorganizarea ţării. l 

- €) Să trimită cât de des informaţii despre vieața noastră: 
culturală, literară şi artistică și despre opera de educaţie inte- 
lectuală şi fizică, în special a claselor de jos. 

d) Să mijlocească scrierea de articole științifice, literare: 
sau politice de către oamenii noştri de știință sau de către: 
oamenii noştri politici, pe seama revistelor mari din străinătate: 
şi eventual să plaseze în revistele noastre articole scrise de 
savanți străini. 

e) Să ingrijească de scrierea unor răspunsuri documentate- 
la articolele ce ne-ar atacă în presa străină, în -caz că repre- 
zentanții din străinătate ai biuroului, neavând isvoare Ee 
nu pot răspunde destul de documentat. 

f) Să răspundă prin pamflete diferitelor pamflete de pro- ` 
pagandă ungurească și rusească în cari suntem atacați. - 

_g) Să îngrijească de scrierea şi publicarea pentru străină- 
tate a unei serii de cărţi cu caracter strict stiinţific, tratând despre: 
istorie, geografie, vieaţa economică, literatura şi arta românească, 
acestea toate publicate mai presus de toate- în englezeşte . şi 
tranţuzeşte 

k) Şă ajute petrecerea în țară şi informarea exactă a zia- Să 
riştilor străini ce ne vizitează, uşurându-le intrevederile cu per- 
sonalităţile de seamă äle vieţii noastre şi excursiile pe cari le-ar 
face pentru cunoașterea ţării. ` 

i) Să invite anumiţi ziarişti mari din occident ta România. 


Transmiterea ştirilor şi a- desmințirilor trebue să se facă E 

fără nici o întârziere. 

Articolele lungi şi ştirile de importanță secundară se vor . 

trimite prin poştă; ştirile importante se vor trimite prin telegraf 

_5. Activitatea secţiei fotografice şi cineniatografice va Hr: 

: a) Să aibă la dispoziţie fotografiile tuturor bărbaţilor noştri ` 

de valoare, vederi de oraşe, porturi, intreprinderi industriale, ` 

castele, mănăstiri și locuri frumoase ale ţării. 
b) Să fotografieze si să cinematografieze toate evenimen- : 

` tele importante din vieata noastră, deschideri și închideri de par. a 

lament, sărbători naţionale, adunările generale ale <Asociaţiunii» 

şi ale altor societăţi culturale, alergări de cai, vânători regale, scene .; 

din vieața familiei regale. - a 

€) Să facă o serie întreagă de tilme Stiech după ca- "3 
tegorii vederi frumoase sau scene caracteristice din vieata țării ` 
` noastre: castele, mănăstiri, vederi din Carpaţi, mine şi steam. ` 
puri din munții apuseni, transport cu plutele pe. Bistriţa, loca- 
„“lităţi de băi şi resorturi de vară, porturile dunărene şi Con- . - 
stanța etc. 
Fotografiile de sub punctul a) în mai multe exemplare se 
vor pune la dispoziţia fiecărui reprezentant al biuroului în străi- ` 
nătate, ca să nu lipsească din redacţia nici unui ziar din lume - 
şi de câte ori va fi vorba de vreun eveniment important din . 
România, să poată fi plasată alături şi o ilustrație, _ 
Fotografiile şi filmele de sub Al se vor trimite imediat după `; 
ce au fost luate, dacă e posibil chiar odată cu ştirile la cari .} 
se referă, ca să nu-şi piardă farmecul noutății. ` 
„ Filmele de sub d se vor trimite în străinătate la cererea ` 
reprezentanților biuroului din cele cinci orașe mai: sus numite |. S 
şi vor circulă pe baza unei invoieli făcute între ee e: 
biuroului şi diferitele societăți cinematografice. 
6. Activitatea reprezentanţilor biuroului în străinătate va fi: 

— a) Să-şi creeze legături strânse cu ziarele, cu agențiile de... 
presă, cu ziariştii şi -bărbații cari au influență asupra opiniei Sé 
publice. 

9) Să plaseze,.. fie prin agențiile de pres die direct m” 
fiecare_zi ştiri despre România; ` 

d Să plaseze în suplimentele ilustrate sau chiar în corpul 
Datelor, EES trimise de biuroul, central. 


E iata e ăi 


KSC vr Ac 327 - — 
E Le ES 4 

d) Să facă aranjamente cu societăţile” cinematografice 
pentru circularea filmelor dela 5, Ai şi d ` 


e) Să ţină la curent biuroul central cu tot ce se scrie în 


_ presa ţării respective despre România. 


f) Să răspundă imediat la atacurile ce s'au E în contra | 


noastră, nelăsând nici un atăc fără răspuns şi nici o minciună 
fără desminţire; -dacă nu sunt destul de bine pro să ceară 
material sau articol gata dela centru. . 

ei Să intereseze revistele mari în colaboren. oamenilor 
noştri de seamă şi să plaseze articole de ale lor în aceste reviste. 

h) Să distribue în cercurile potrivite pamifletele și cărţile 
ce se vor -publică de către biurou pentru ţările occidentale.: 

7. Ştirile ce se dau de către. biurou şi de către repre- 
zentanţii săi trebue să fie cel mai curat și cel mai inconte- 


stabil adevăr; afirmarea unui neadevăr aduce discreditarea atât 


a individului, cât şi á organizaţiei şi a ţării. 

8. Biuroul va lucră fără nici un amestec al politicei de 
partid. 

9. Reprezentanții biuroului în străinătate vor sta în strânsă 
degătură cu legaţiunile ţării. ` 


JI. Activitatea în interiorul țării. . - 


10. “Biuroul va aveă corespondenți în toate oraşele țării. 

11. Biuroul va concentră toate ştirile de. „importanţă de- 
“spre” mersul "vieții politice, administrative, economice Şi finan- 
ciare, mai presus de toate despre, munca pozitivă ce se face 
şi despre rezultatele obținute şi îndreptările întăpțuite, le va 
turnà întro formă lipsită de asperităţi şi le va transmite. tu- 
turor ziarelor din ţară. 

12. Transmiterea. ştirilor la ziare se va putea face, din 
-motive de economie, în următorul fel: 

a) Instituindu-se în oraşele unde numărul ziarelor este aşă 
de mare, încât ar costă prea mult telegrafiarea directă către fie- 
care ziar în parte, câte un reprezentant al biuroului, care ar - 
multiplică îndată ştirile sosite și le-ar pune la dispoziția re- 
-dacţiilor.. 

b). Telegratiindu-se direct” cotidianelor. în orașele unde” 
menţinerea unui. reprezentant special ar fi mai scumpă ` decât. 
telegrafierea, 


— 328 — A 


d Trimiţându-se cu poşta știrile a căror publicare nu e 
urgentă, precum şi informaţiile pentru gazetele săptămânale. 
Pentru telegramele dela a) şi Ai se va face o înţelegere cu di- 
_recţiunea P. T. T., fixându-se pentru transmiterea lor o oră dim 
“ noapte, de preferinţă între orele 24 şi 2. - 

13. Biuroul va publică o gazetă săptămânală ilustrată. 
pentru poporul dela țară, în limbile română, maghiară, germană 
şi ruteană, arătând pentru fiecare dintre naţionalităţile străine, 
pe de o parte consolidarea şi tăria, îmbunătățirile statului 
nostru, pe de altă parte mizeriile și neorârduiala ce domnese 
în ţările vecine, unde stăpânesc fraţi ai acestor -naționalități st 
accentuând comunitatea de interese a tuturor locuitorilor ţării. 

14. Biuroul va pune! la dispoziţia ziarelor fotografiile de 
` sub 5 a) şi), - - 

15. Biuroul va publicà de două ori pe săptămână în 
româneşte, ungureşte, nemţeşte, ruteneşte şi bulgăreşte câte o. - 
singură pagină de informații pentru popor, o va trimite cu 
„poşta în fiecare comună şi va interveni ca prin autorităţile: 
administrative să fie afişată în fiecare comună la primărie,. 
biserică şi şcoală, pe peretele de afară, spre a fi cetită de toată ` 
lumea. De asemenea se va afişă în toate gările din țară. In 
comunele neromâneşti sau cu populaţie mixtă se vor atişă pagini 
tipărite în limba fiecărei naţionalităţi ce locueşte acolo, afişându-se: 
„totodată și textul românesc. 

N 16, Biuroul va face aranjamente, în caz de nevoe va 
impune prin autorităţi, ca toate cinematografele din ţară să. 
aibă în fiecare reprezentaţie cel puţin câte 200: metri de 
film cu subiect din vieaţa țării noastre, furnisat de secția foto- 
grafică și cinematografică. 

Legendele acestor filme pentru ţinuturile naționalităților 
_se vor face paralel în româneşte și in- limba naţionalității: 
respective, l 

-17. Biuroul atât tn străinătate cat şi “ta lăuntrul țării va. 
Vert întotdeauna cu cea mai mare repeziciune. 

N. i | 
După părerea mea acestea pot fi bazele unei organizații: 
sănătoase, de informare a presei. E de sine înţeles că oricât: 
ar fi o Deg de perfect plănuită și BEES închegată, ea. . 


va puteă fi ruinată și discreditată în câteva zile, dacă perso- 
nalul ei nu va fi alcătuit din oameni capabili și conştienţioşi. 

Dela întoarcerea mea în ţară, din lanuarie 1921 încoace, 
am stăruit necontenit pentru înfiinţarea unui serviciu sistematic 
pe aceste baze. Cu regret trebuie să o mărturisesc, că stăruinţele: 
mele au avut până acum foarte puţin rezultat. In Martie: 1921 
am înaintat un memoriu amănunțit dlor Octavian Goga şi Take 
Ionescu, Frământările politice, însă mau dat răgaz nici unui 
bărbat politic de seamă să se ocupe ou această problemă pe 
care eu personal o consider ca una dintre cele mai importante 
probleme ale reorganizării serviciului nostru extern. 

Sperăm că viitorul va deschide mai larg inimile pentru 
tațelegerta nevoilor noastre. - 


Soartea faimei lui Mihaiu-Viteazul.. 

Legăturile «Alexandriei» cu eroul muntean au fost demon- 
strate până la evidenţă de d N. Iorga (Faze sufletești şi cărți 
reprezentative la Români, Bucureşti 1915, p. 38 sqq.; cf. același, 
Faima lui Mihaiu- Viteazul, passim; apoi: V. Grecu, Eroto- 
critul lui Cornaro în literatara românească, în <Dacoromânia», 
1. p. 70 sq, şi T. Capidan, ibidem, p. 206). 

„O confirmare contemporană, directă; a constatării d-lui 
lorga se găsește în documentul din 1600, întitulat de însuși 


Mihaiu: «Ce-au dus Ca-l Mango», iar, în scrisoarea mai nouă, - | 


latineşte: «Quid locutus fuit (sic) cum Carolo Magno Michael 
Vayvodâ» (v. N. lorga, Documente nouă, în mare parte româ- . 
Gest, relative la Petru Șthiopul şi Mihaiu Viteazul, București, ` 
1898, p. 22 sqq;), în care Milanesul Carlo Magno spune Dom: 
nului român, din partea Împăratului Rudolf. Il, al: cărui emisar ` 
erà, următoarele: 

«Impăratul au trimis la Franța, la Spanea, la Papa ei la 
toți mai marii [veste] de bărbăţie şi de vitejie, ce ești al doilea 
Alecsandru, ca să te ajute cu bani şi cu alte multe cinste în- 
frumsețate; ce vor trimite ei ajutor, bani, iară cu încă de 3 ori 
mai multu». Lé Bogres: 


CH 


— 330 — 


Gainele zorilor. 
Lui Volbură Poiană, 


Intro Pădure deasă, cu drumul încâlcit ~ 

La cias târziu din noapte umblând am rătăcit ;. 
Pe locuri neștiute, Sub cer întunecat, 

— Că stelele și luna demult s'au fost culcat — 
Și-un văl ca un linţoliu då păcură cernit 
Acoperind văzduhul — în cale m'a oprit... 
Tăcerea-și întinsese nocturnul ei vestmânt. 


Nu mai clipeă nici frunza nici cel mai tainic vânt. 


In liniștea adâncă dormea pământul greu 
Și odihnea Pădurea în brațul lui Morpheu. 


In nepătrunsul nopții de pace și pustiu, 
„Doar sufletul din mine simțeam că erà viu. 

Și mai simțiam cum bezna în spasmuri de nespus 
Se năruia asupra-mi de undeva de sus; 

Jar prundul de sub mine prindea a se supă, 

Că nu erà scăpare a nu mă îngropă. . 

Cum maveam nici un sprijin şi nici un razim drept, 


`- O desnădejde-amară mi se. înfipse-“n piept 


Și groaznice fantasme mă torturau în van 
„Ca sufletul se iese: din noapte la liman. 


4 


Atunci — pornise-un foşnel — dintru un fani — gent 


Ușor — ca visul-unui nevinovat copil — 

~ Pe urmă tot mai tare și mai stăruitor 

l auziam cum vine — un vânt desprins din nor... 
Avea menire sfântă. . și eu. îl pricepui, ` 

Când se porni din harfă să-mi cânte-n limba lü: 
<Credinţa-i temelia virtuții omenești. 


«De ai credința "np suflet — la drum nu potignești, l 


«Că razele divine ce te vor adumbri, 
e Vor netezi cărarea pe care vei porni 
„«Și pasul tău ori unde cu drept îl vei gelt 
«Se va feri păcatul mereu din calea ta.: 
«Nu vei călca orbeştă în urme de noroi 


ai A 
cd o AE TEER E S EE EAR C ET 


~g 
kK 
A 
, A 
d 
We 
E 


wi 


— 331 — 


«Și nu fe vo atinge nici grindină, nici ploi. 
«De vei greşi poteca — la răspântii un far 
«Din margini de prăpastii te va întoarce iar.. 
«Și nu va fi ispită ce te va amăgi 
«Să calci o lege sfântă — credința de-i păzi... 
«Doar cântecele firii te vor opri în loc | i 
„ «Și-ți vor aprinde”n suflet acel mai sacru foc. ~ 
-<Te-or desfătă în cale nevinovate flori 
«Şi ciripit de paseri te va trezi în zori. 
«Privirea ta senină spre zare aţintind — 
«Nu umbra — ci lumina vedea-vei răsărind, 
«Și oricâte vârtejuri în drum te-or fi cuprins — 
ee farmecul luminei vei rămânea învins.. 
“<Cu valurile vieții de-apururi luptător — 
«De ai credința-n suflet — vei fi biruitor l» 


De creștelul Pădurii suflase ca un duh 

"Și începuse-un clocot și un vuiet în văzduh, 
Că toată firea parcă în, luptă de titan 
„Se frământă în haos să birue-un dușman... 
Mi se părea co rază se-"ncaeră cun nor 
Și — ca pe-un ce netrebnic — l-asvârle pe-un Sr - 
Și altele venite în ajutorul ei 

SEH E înlunerec mereu câte-un crâmpei. 


Se “auzea. ge un cântec de cocoș 
Şi negrul nopții parcă se plămădea cu rop... l 
Simfiam cum se ridică un văl întunecos A E, ER 
Și altul iar la rându-i se prăvăle în jos. 
Se sguduise ceva ca din adânc abis 


`- Precum se mișcă patul când te trezeşti din vis. 


Și răsullă pământul greoi şi somnoros, ` 
Il auziam cum cască năpraznicul colos.. 

În somnu-i alintată de-al veacurilor scut - 
Se întindea molatec Pădurea-n așternut.. . 
Din visu-i feciorelnic ce noaptea i-l urzi 
O dâră de lumină păred a o trezi. - 


a D D D D D D D D a "e H D D H D U D La 
` 


— 332 — 


Pornise-o adiere din munţii de brădet 

Și, începuse frunza să șopote încet... 

Un suflu de vieață venea de unăeva 

Și firele de iarbă îngăimau ceva ... 

Prin tainice culcuşuri un svon s'a răspândit 
Și sgomotele-n ramuri creșteau necontenit. 
dn cuiburi puişorii se răscoleau sburliți 


_ Sub aripile mamei din somn abia treziți. 


De pe covorul moale de mușchiu lângă tulpini 
Și din tufițe dese şi negre de. afini — 
Popoare de gângănii citeau încetișor 
Stihii din molitvelnic — pe înţelesul lor; 
Jor în bordee scunde sub ture de aluni 
Ciupercile în taină şopteau la rugăciuni... 
Sub fiecare frunză foșnea un gândăcel 
Și alte gongulițe mărunte ca și ei 
Se auziau din prunduri izvoarele țișnind 
Și apele grăbite-'n zăgazuri clocotind, 
„Se petrecea o taină aci în preajma mea 
-Și toată plăsmuirea avea un rol în ea. 
La un semnal — din ramuri — răspunse-un deen 
Și-un stol de păsărele veni în sbor grăbit. 
ntrun avânt sosiră și altele cu zor 
-Şi S'așezară toate cu tâlc ia locul lor. 
Părea că sunt chemate de-acelaș tainic gând 
“Că auziam prin arbori vioare acordând, 
De-odată ca prin farmec în templul înverzit 
Cântare de mărire spre zări a izbucnit... 
Erà o rugăciune . . .. prinosul unor wen? 
Intrun elan cucernic rostit în dimineți. . 
Și cântecul armonie plutea în infinit, 
De mii de mandoline și harfe însoțit... . 
„În cântecul acesta pios și fermecat ` 
Pădurea-'nfiorată — din somn sa ti 
Au inceput stejari să murmure e în cor 
Şi fagii să doinească și ei în limba Jor, ; 
` Cântau pe vârfuri ulmii clătiți ușor de vânt | 


Şi plopii și arinii din frunze tremurând; 
„Jar când porhiră. surle și lire de prin tei 
și florile. să-și cearnă parfumul pe sibt éi 
Ca la un glas de clopot ce chiamă la 'nchinat, l 
Din rariştile toate de-odať-au alergat © 7 
, _ — Cu capete semefe și pasul săltător — ' 

Jivinele trezite din somnul lor uşor: 

Cerbi, ciute, căprioare şi iepuri — am zărit 

Cum năvăleau spre locul de cântece vrăjit . . 

Și-aci — plecară toafe genunchii ..: ca la dar- 

Când tasa cu potirul' prep din- altar. vi 


N 
` D . e D (Sg? 


i Mi s'a SEET laneta vaud un murmut sfant "e 
A tot ce-aved vieafa şi razim- pe pământ. - 


t ` 


La răsărit în zare se: deschisese-un geam 

Și taina dimineții acum o- 'nfelegeam,. 

Vedenii minunate torceau un fir lucios 
-- Și nimfele măestre il șesfirau în jos.. 
-- Mereu -sporeau din. caier — ca dintrun labirint 
- De torturi nesfârșite de aur și de-argint. . 

“Sa destrămat pe"ncetul zăbranicul vestmânt ` 

SES biruit Lumina în cer și pe EE A 


Pe-o pajiște framoasă mam regăsit în zori `. 

Și mi-am văzut cărarea brodată toată'n flori; 
_-dar soarele cun zimbet spunea triumfător: 

«De ai Credință n- suflet — vei fi biruitor |. 


Aurelia Pop. 


H 


In toate acțiunile tale, de orice natură, și oricât de pen. 
semnate ar fi ele, deprinde-te de a examina motivele de cari ești 
îndemnat, supune-le SE EE ale. EE tale şi 


E acționează în consecință. 
* 


Nu aruncă vina asupra aceluia care le-a inșelat pentru a a 
doua vară, căci greșala e a ta. 


e Du 


Se, 2 


— 334 — 


Păcatele noastre. 
(Povestire de pe vremea stăpânirii SESCH 
i — Fragment. — 
— Un scriitor vreai d-ta, ori un notar diplomat? întrebă 


advocatul. 

— Un om de muncă îmi trebue, oricine ar fi. 

— Atunci eu ţi-aș puteă recomandă unul. Un tânăr foarte 
distins, care de un an a terminat cursul de notar, 

— Cunoşti d-ta? 

— Da, îl cunosc. Vre-o două luni a lucrat și în cancelaria 


mea. Dacă-ţi trebue un om de muncă, nu ştiu altul care să ` 


i-se asemene, 
— Vezi? zise preotul. Nu trebue să desnădăjduești numai 


decât. 
— Şi unde e în prezent? întrebă notarul. 


— E în jurul Hunedoarei, într'o cancelarie. Dar, dacă vreai, ` 


Întro lună e la d-ta. l-a plăcut foarte mult satele și regiunile 
_ noastre, 

— Nu e din părţile acestea? 

— E de pe Murăş. Dacă vreai eu am să-i scriu chiar astăzi. 

Faţa notarului se lumină de bucurie. Cum a fost treizeci 
de ani cu acelaş om în cancelarie, nu se pricepeă nici să-și 
aleagă altul, nici nu se simţeă bine singur. li păreă că-i lipseşte 
o mână, 

— Mai îndatoră foarte mult, domnule advocat, zise el. 

— O, e foarte puţin! ce pot face pentru d-ta, și o fac 
cu plăcere. 

— li ştiţi de bună seamă și numele? 

— Petru Pârvu, îl chiamă. Trebue să mai adaug că e un 


băiat frumos și cântă minunat. Dacă aveţi cumva vre-o dom- ; 


nişoară prin sat poate să fie chiar primejdios. 
— Auzi părinte? întrebă notarul zimbind. 


— Aud şi nu mă supăr de fel, răspunse părintele căzând 7 


puțin pe gânduri. El aveà o fată mare, terminase şcolile de 
vre-o doi ani. li venì în minte fata şi o uşoară tristeță i-se 
lăsă pe suflet. Şi se gândeà: mar fi rău să aibă şi ea o 
distracție ! 


Advocatul se ridică, voi să plătească, dar notarul nu-l lăsă, ` 


i 
; 
= 
3 


e és 


— O să ne omenești, dacă chiar vreai; dupäce va: i reuşit SC 
splendid adunârea. ` Pi e i 
"— Cred că o să reuişească. An. satele ie al sunt ` 

mai greu de pornit, o să mai: trimitem tineri de. aici pentru 
agitaţie. Şase-şapte mii cred să vină. Aşadar până la ies 
sfârși el și le întinse: mâna. a 

-— La revedere, ziseră cei doi. 

Din prag le mai spuse: 

— Dar: sä nu uitaţi cumya de țărani - -Pettu Munja, ei 
Inéënnostiintäm pe roșcatul și insinuăm. și oratorii. ia 

. — Vă şi puteţi grăbi, zise notarul dupăce ei advocatul. SC 
Nu s'a pomenit ça roșcatul së dee voie unei întruniri ori, Pe. 
treceri româneşti, decât: în urma recursurilor Ia cei mai mari, 
Cred că şi pentru concesiunea “acestei. adunări vor trebui o 
umble cu recursuri. a 


— Cu siguranţă. D cunose şi domnii “noştri de „aici: pe 
roșcatul, de aceea se grăbesc.. 


Ei se sculară şi trecură în pavilon ane prânzeaŭ mulți. 
provinciali, vorbind tare, țincănind furculițele; turnând vinul în 
“păhare. Patru lăutari se retraseră întrun colţ şi începură. să 
cânte arii vesele, romanțe, doine. E 


— "Aşă mai. înţeleg. și eu vieața, zise ..vesel notarul pu- DN 
nându-şi servatul. Erà bine dispus şi din pricina berii şi a ve- > 
stii celei bune că. va aveă un ajutor așă de lăudat. SE A 

— Trebuiă să fi întrebat pe SESCH de-aici er zise 
el aruncându-și gândurile; : 
E  — In ce chestie? - l i Ef 
SH ` — Ei, cu ajutorul ce-mi trebue, Nu mai „eră lipsă să 
a umblu cu anunț la gazete. 
si — Nu strică nici el, zise părintele. Se vor anunţă mai 
e mulți, vei alege care îţi va conveni mai mult. ` 
Ax .— Eu mam ce mai alege, Eu m'am homiy pentru Petru 
l Pârvu! 
e — Se vede că nu “esti: umblat în atacerile acestea. ` Nu gp 
LS ştii zicala: la părul lăudat să mergi cu sacul spart. 
` — Eu mă încred în advocatut Milea. ` ` 

— Faci foarte bine. Numai sar puteă află altul şi mai ` 

potrivit. ` 


? z% 


> 


— 336 — 

Li-se servise bucatele şi ei tot povestind ca doi buni prie- 
teni, rămaseră până târziu la un păhar de vin. E ciudat cum 
se desleagă limbile intelectualilor de pe sate când merg la 
oraș. Acasă de multeori doi ori trei în societate, li-se urește, 
nu mai știu despre ce să vorbească. Când slugile veniră să 
le spună că sunt înhămaţi caii, erau patru ceasuri, şi cei doi 
tot nu-și mai isprăviră poveştile. Poate şi băutura să-și îi avut 
o bună parte în:limbuţia celor doi. l 

— Să fi ştiut că vii azi la oraș, te luam în căruța ~mea, 
zise popa Vasile ridicându-se de pe scaun. 

— Ceeace nu ne împiedecă mergem într'o căruță până 
acasă. Intr'alte nu ni se ureşte până acasă. Să vii cu mine. 

Porunciră slugilor să adune toate pachetele ce le aveau 
în căruţa popii Vasile şi ei se urcară într'a notarului. 

Porniră în trapul cailor, în răcoarea dulce a înserării de 
Maiu. Caii notarului Marin erau bine hrăniţi, alergau ușori, 
jucându-se par'că, sforăiau în restimpuri pe nări. 

— Mi-au dat pe ei o mie de coroane, începu notarul, dar 
nu-i vând cu atâta. . 

— Faci rău peste tot că te gândeşti să-i vinzi. Aen doi 
cai e o plăcere să-i vezi alergând, să-i ştii în grajdul tău. 

— Dar grija cea multă! Nu face, te rog să crezi, să Uni 
marfă de asta pe drumurile noastre pline de husdoape şi de 
bolovani. De câteori eşi de acasă cu ei, te poți așteptă la 
vre-o nenorocire. 

— Aşi De patru ani de când te plimbă nu li-s'a întâm- 
plat nimic. Trebue să ai numai un- slugă bun, așa-i Nichifore ? i 

— Hm! făcă Nichifor de pe capră. ? 

Din lunci, din pădurile apropiate pătrundeă mirosul de i 
verdeață. Paseri cântărețe fluerau prin desişuri. Undeva de 
parte, într'o husdoapă de pădure, pupăiă o pupăză. 

— Ar fi bine să vină omul meu în săptămâna viitoare, * 
începi notarul. Trece primăvara și nu mi-am putut luă răgaz. 
să facem cel puţin o frigare. Un miel, un ied, udat cun strop k 
de vin. Hm? Ce zici? 

— Zic şi eu să ne grăbim. Altfel dă vara peste noi şi 
ne face de rușine, răspunse preotul, căruia îi veni din nou în ; 
minte fata lui de acasă. Mar fi rău, se gândi el din nou — ` 
mar fi rău să aibă şi ea o distracţie. Şi ce mai ştii? l 


— 337 — 


Acest ece mái ştii» îi aduse tepede: alte. gânduri şi astfel 
rămase multă vreme în tăcere. El se gândeă cât e de greu 
cu fete Ja sate, unde nu pot face nici o cunoştinţă, unde şi fe- 
tele și părintii sunt siliţi să aştepte până când. cineva va bi- 


nevoi a se rătăci în satul lor. La oraș e altceva! Sunt conve- :. 


niri, petreceri, și fără de asta se învârte lume destulă și. dacă 


e o fată frumoasă, drăguță, deşteaptă cum e Victoria lui, uşor ` 


se poate mărită și fără zestre. lată, de-o pildă, chiar preoteasa 
lui! Ce avere i-a dus? Nimica toată! Dar a văzut-o" ca cleric, 
de atâteaori, cum. eră „Orăşancă, i-a suris, s'au REH şi a 
luat-o de nevastă. 

Adevărat că azi se află tot mai mulți tineri. cari se inte- 
resează de fetele de pe sate, dar numai de celea foarte avute! 
Când se abate vre-uri candidat de advocat ori chiar. advocat - 
cu praxă, pe la sate, poţi să știi înainte-că-i dator până în gru- 
mazi, îşi ziceă - părintele, şi că vânează o zestre considerabilă. 
Dovada cea mai. puternică o aveă în faptul că tata unui foarte. 
bogat intreprinzător de păduri din. satul vecin, sa măritat chiar - 
zilele acestea după un advocat. Dar ce advocat! Cincisprezece 
ani a tândălit pe la universitate şi până să-și câştige libera 
practică advocaţială. Şi în sumedenia aceea de ani de bună. ` 
seamă nu va fi stat cu mânile în sân! Popa Vasile eră infornrat . 
că datoriile“lui apropiau suma de douăzeci de mii de coroane: 
Decât aşà căsătofie, mai bine fată bătrână! 

Dar se puteà foarte bine ca acest Petru Pârvu să fie așă 
cum îl läudase advocatul Milea.. Să fie şi frumos şi bun. Atunci 
ar fi mare mirare dacă Victoria lui sar simți atrasă de, „tinărul 
acela? Ar îi rău? Pentruce să fie rău? Ba ar puteă să fie 
foarte bine... Poate că notarul să aibă dreptate! Poate ar fi 
mai bine pentru el dacă ar trece la pensie. Şi atunci? Ei, atunci 
tot ar mai rămâneă o chestie capitală de deslegat: alegerea. 
lui Pârvu de notar. Săcuiul nu va fi bucuros să-l-pună în can- 
didaţie, asta se înţelege de sine. Dar poate «am află noi ceva, . 
am află noi ceva»! Zei sfârşi preotul gândurile. 

Şi ca şi când şi prietenul său, notarul Marin, ar fi avut 


aceleaşi mdditări cu preotul, zise: - ` 
— Dac’ ar fi om de` înțeles aş puteà să-i fac o leafă ` 
; bunişoară. . 


— Lui Pârvu? întrebă părintele. 


Ke H 


"Cal, vin pe mâna notarului, In cât nie tu veniturtie mele `; 


să înşelăm şi pe prietenii noștri cei mai buni, zise- preotul... 


E Ñn. un: scriitor. Bucuros maş vedea definitivat lângă mine el 


> urmele fie iertațului Muntenescu, - 


~ ziúa în cap în cancelarie. - e LE 


Ce. putem .noi face întrun sais 


_trebuiă adăogată şcolii, de pădurarii, cari nu erau SEN - 


— 338 — 


— Lui, Nu stăm chiar așă de rău cum ne plângem uneori. 
Mulțumită Domnului satul nostru e încă tot prea departe "3 
de advocaţi. “La noi, multe lucruri, art pe alocuri le fac advo- — 


pe an? " 
— Acestea nu le pahem Gegen „Aici ne-am. obicinuit 


`. — Sunt totuș curios să stiu ce crezi tu? 
Vro patru-cinci mii de coroane, SANE ge 
- — Atâta nul Atâta ar fi prea mult. Dar trei 'mii cu ee 
— Ai puteă astfel să-i faci. o leafă bunișoară lui Pârvu. 

— Pot. Şi am să-i și fac, numai să-mi placă de el. 
- - „Preotul Get un restimp, apoi deodată-l întrebă. ` ` 
— E sistemizat la noi în.toată forma postul de vice-notar 7 să 
— Sistemizat, dar atârnă dela mine să-l umplu, ori 'să-mi 


om cu Care nu mă-pot înţelege. a 
e Poate tu vet voi ca: celce vine nesmintit să umble pe 


In ce priveşte- munca, esminlit țin la asta. 


~ 


— “Bine, munca | Ceasurile hotărite! Dar bătrânul erà cu 


'— Asta nu voiu cere-o şi dela Celce vine, răspunse 
notarul. Va aveă ceasurile lui libere, de plimbare, de petrecere, 


— Hm! făcă părintele. ` «Petreceri nu vom aveă atâtea, 


- Notarul nu răspunse, Priviă un podulej ce se-zărjà înainte, i 

— Opreşte .Nichifore, îmi Bate pii luată o scândură 
dela podul acela. . 

Cei doi prieteni tăcură - panice durăi - ăruţa peste pod. 
Apoi, în înserarea ce se coboră începură să vorbească de cum 
se porneşte . anul acesta, de sămănături, de o sală mică ce 


cu salarele. 
Când ajunseră şi părintele: se coboii, D zise notarului. 
— Când va veni să mă înştiinţezi şi pe mine. . 
— «Aide, aide» zise notarul strângându-i mâna, pare "că 


| a suntem nico Sat, 


bi 
t 
D een NEE Zeie ae SE: 


Petru Pârvu eră angajat în cancelaria unui notar jidan, 
dar care reprezentă cu o adevărată patimă «ideea de stat -ma- 


ghiar» în coniitatul Hunedoarei, între Valahii cu tendinţe «centri. . 


fugale». Purtà mustață mare, răsucită : ungureşte, şi vărsă. din - 


gura lui ascuţită valuri întregi de sudălmi patriotice; pe fiecare 


clipă. De trei luni eră Petru Pârvu lângă acest tipic tepre- . 


- zentant al naţionalismului unguresc modern și sufletul lui se 


umpiii de scârbă, Scrisoarea advocatului Milea îl află aici. Cât .. ` 4 


ce o ce, bătăi în -pălmi: de bucurie, ca un copil, şi cu înce- 
putul lunii viitoare. îşi dădă dimisia. 


— Faci bine că te duci, îi zise jidanul, deel nu ie-ai | 


putut obicinui niciodată să fii un slujbaş de model. 
— Cum înţelegi asta, domnule notar, îl întrebă Pârvu. 


— Dumneata umbli prin nor şi nu voeşti să vezi reali- 


l tatea, răspunse şeful. ` 
-~— Care realitate? ` ' ; g 


— In care trăim cu toţii. Legea d voastre spune: i 


că nu poți-sluji deodată la: doi domni. a 
— Şi eu am făcut așă ceva? . 


Sé 


— Dúmnéata, abiă de trei luni aici, de:ai imestecat cu. a SE 


ranii; Ai înjghebat cor mixt, umbli după” reprezentații: teatrale, Ee 


pe când slujba dumnitale îţi permite. să sprijineşti numai inte» 


resele statului. ` De altfel, voia dumitale. “Nu eu am să trag: 


scurta. Te asigur că te vei cuminţi și dumneata, 


— Se. poate, domnule notar, se poate, zise zimbind Pârvu. 
Fiecare neam cu cuminţenia lui. Noi Românii întârziem tot: . 


deauna. Nu înzădar e vorba. cu «mintea EEN cea din 
urmă». 


El ţină ca încă în ziua aceia săi mulțumească advocăbilui” : 


Milea. pentru bunăvoință şi să-i scrie asemenea notarului Marin 
în ce condiţii ar fi aplicat să vină în Gureni. Notarul află de 
prea modeste pretensiunile lui Pârvu, şi tot mirându-se de fru- 
moasa luiescrisoare, de-o caligrafie impecabilă, ti răspunse că 
primeşte tot şi că-l așteaptă. cu întâi a lunei Iunie. 

Petru Pârvu eră aproape un băiat încă. Să îi tot avut 


douăzeci și trei de ani. Terminase de curând. cursul de notar, ` 


„şi nu-și aflase până acuma un loc stabil. Se bucură din tot 


- 


d 


je sufletul că în curând va ajunge între Români, întrun ţinut t frumos” , 
şi bogat, cu oamenii deştepţi, pe cari îi cunoşteă de când fu- . 


= 0 — 


E 


sese În cancelaria advocatului Milea. Ar fi putut să rămână- ` 
mai mult ia Milea, dar se vede că eră. unul dintre tinerii că- 


rora le. place, până nu. sunt căsătoriţi, să _rătăcească, - dintr'u 'un = 
- sat întraltul, > 


; -— Vreau să mai văd lyme până nu mă împiedec, zise se) i 
advocatului când îi părăsi cancelaria. Sub «lume» el înțelegea ~ 
îndeosebi pe oameni. Avea: aproape o patimă de-a cunoaște pi 
cât mai multe firi de oameni. Numai așă se putea înţelege 


eum a stat trei luni. lângă "dann acela, pe care îl părăseau. i 


scriitorii la o săptămână-două. 

De câteori vine preot, notar ori vice-notar. nou în sat; é 
un adevărat: eveniment pentru țăranii şi putinii intelectuali de 
acolo. Astfel și în Gureni sosirea lui Petru Pârvu. răscoli satul 


întreg, mai ales, că dela venirea părintelui Vasile nici un domn 


străin nu Sa așezat în sat. 


„N 


— E un copil abiă — ziceau unii.. | 

— Fie că-i învăţat, lucru mare. O "scrisoare tic -o ceteşte `` 
pân/ai dich un deget. i 

—-Am înțeles Car fi ficior de popă - — - ziceau alţii. 

— Nq, e din opincă dragii mei. 

_—: Domnul Marin se laudă cu el. 


v 


- — Şi cum cântă, sfinte Doamne t- -Pagubă, că nu s'a fă- - 


Eu cut popă.  - S 


— Cel puţin de-ar veni în toate Diiminecile să ţină strana. 
. — Al văzut pe diacul cel bătrân cum S ascultă cu gura 
căscată ? 
— Zic eu, că trebue să fie ficior de popă! 
Acestea și alte nenumărate aprecieri se puteau auzi în 


“Gureni ta începutul lui lunie, ori de câteori se întâlneau doi 
„sau trei bărbați. Nu tăceă nici gura nevestelor tinere și a fe- 


telor, dar vezi bine ele făceau aprecieri de altă natură. 
"— Un domnişor adevărat, ziceau unele. 
— Se poartă totdeauna ca scos din cutie, ziceau altele. 
- — Badea-i înalt şi albeneţ, râdeă o fată. ! 
` =- Bădişor cu părul cref, răspundea alta! 
— SKS | 


` 


— Hm! Se poate lăudă, peana iac'așa-i fuge pe , hârtie. Ge e 


Së 341 Să SE | 
Hei. şi tu, și râdeau amândouă ronde cu ochi plini 
de străluciri. `, ` es 
Dar încet pe încetul Gute se potoliră, oamenii îşi ve- 
deau de. necazurile lor, începură să. se obicinujască, cu Petru ` 
Pârvu. In curând în ochii celor mai mulți nu eră decât un 


domn mai mult la ei în sat, care-şi vedež de afacerile lui. Erau ~ 


mulţămiţi, nu-i vorbă, cu tot felul lui de-a:voibi cu ei, de:a le. 
da lămuriri, de ai îndrumă, dar totuș pentru ef eră un domn, 
şi-atât! In Iunie nici nu Dech altceva decât ordine în cancelarie, 
și se întroduse asemenea în toate lucrările din cancelaria no- 


tarului Marin. Dar în lulie fiind în ordine cu toate, nu mai: ., 


aveă ce face toată ziua în cancelarie. 
Petru Pârvu locuiă într'o „odăiță din cancelarie; prânzial şi | 
cina le-luă la notarul Marin. 
Intro zi de Iulie, după prânz Petru Pârvu îi zise See 
— Frumos sat, domnule Marin, ai frumoşi oameni. 
— Iţi place? întrebă încântat notarul care nu-i auzise pa- Ge 
rerea tânărului. în privința aceasta. - 
— Sar putea altfel? Aveţi şi scoală şi biserică frumoasă, 
— Oameni silitori, oameni silitori, zise măgulit notarul. 
-o — Dar oe SSES simpa, bisericească aş voi să E cer 
un sfat, 
l — Ha, ha, râse notari aici e mai mare părintele. 
— Da, numai cât un sfat, o informaţie mai bine zis şi 
. dumneata poţi să-mi dai. 
— la să vedem tinere, şi diari umplù de nou “păharele. 


— Intre tineri, ficiori și fete, sunt mulți cântăreți, -cât ; am - E 


băgat de “seamă — zise Pârvu privind la păhărele. 
— Sunt destui. “Şi ce-i cu asta? j 
— Ce crezi dumneata, aş putea întruchipă dintre ei um 
cor să cânte în biserică? Ințeleg ar veni oare regulat la probe, 
Ca să putem învăţă cântările? l 
' —:Cum'să nu vie! Cum să nu vie! Incă prea mulţi 
domnule Pârvu. ` E aa 
— Sunt destui ascultători? gn 
© Notarul În loc de ER ridică, un deget și bag din 
sprâncene.. 
— Poţi face cu ei ce Noieşti, zise el apoi. “Totuş ar fi 
bine, ar fi corect, ca să nu încerci nimic până nu vei vorbi şi 
cu părintele. 


ci — 342 — 


KR — Am să vorbesc, de bună seamă, dar miai întâiu am voit- 
“să ştiu părerea dumnitale. In multe sate tinerimea se însufle- 
țește la început, dar mai târziu nu te mai SE se răcește: 
şi-şi vede de trebile sale. 
— La noi, dacă vei fi statornic dumneata, nici unul ES 
„va fi necredincios.: 
„— Bine. “Am să vorbesc încă azi și cu părintele. `- ECH 
Doamnă Marin, notărăşiţa, ascultă dintrun colț de divan. d 
“ Dumneaei eră o femeie înaltă, uscăţivă, părea mai bătrână ca 
“notarul, deşi eră cu zece. ani mai tânără. Fusese aproape în- 
` -treagă vieața~ bolnăvicioasă, nu boale mari şi grele, ci mârăi- 
turi mărunte cu cari natura cinsteşte de obiceiu pe femeile.pe 
cari nu le-a cinstit cu copii. Ea ascultă din colțul kas Se 
şi Dech din colțul buzelor o strâmbătură. . an 
— Azi nu vei puteă vorbi cu părintele, 2 zise ea. Dumi-. . 
peca totdeauna are trebi mai multe. . Mai un botez, mai Dn ` 
„bolnav, mai un maslu.: In zile lucrătoare sătenii nu prea au o 
` vreme să-şi vadă de încreştinare. i 
„m După vecernie poți vorbi cu siguranță cu popa, zise S 
-notarul „aruncând o privire ciudată doamnei de pe-divan. După . 2 
vecernie am mers de atâteaori la o bere cu părintele. `- 
3 --Notărăşiţa nu mai zise Së se îndesă mai tare cu spâ- 
AE stele în divan. 
- După vecernie Petru Pârvu intră da. părintele. - El zărise' 
de multeori pe drum, zărise şi în biserică o domnişoară bra- : 
~ netă foarte sprâncenată, 'cu fruntea înaltă, frumoasă, dar nu se . ` 
gândi niciodată a cui va. fi. Poate unde a fost așă de ocupat 
până acum cui lucrurile oficioase, poate unde abiă deun ari 
venise din. oraș şi astfel o domnişoară nu-i ap numai decât ~ 
z- interesul Mare-i fu mirarea, când intrând la părintele, află sin- ` 
: gură în camera cea dintâiu la uşa căreia ciocăni pe fata cea 
`- sprâncenată. . a 
- — Scuzaţi, vă rog, aş voi să vorbesc cu părintele, zise el. 
_— Treci la stânga, te rog, tata are să vină numai decât, 
răspunse fata, Toşindu-se aşă din senin, până după urechi, ca. | 
__ ofice: fată frumoasă, care n'a vorbit de mult čun tânăr. A: 
«Hm! frumoasă poruinbiţă are. părintele», își zise Pârvu ` ` 
intrând în camera arătată, unde apără îndată și popa Vasile. 


e 0 — 


— EL ei, tinere, zise popa cu vocea “lui de bariton, în 
urmă te-ai hotărit së vii şi până la noi. da să cp să A 
şi să punem fara Ja -cale - 

— Scuzaţi, părinte, nam putut până acum. Am avut o 
groază de lucru, 


— Aşa-ţi trebue dac ai venit să-ți prăpădeşti sănătatea a | E 


noi, râse popa. 


— Aş vre eu să fiu popă in locul dumnitale aici, părinte, E 


nu mae teme de sănătate.. — , A 

— Dar: notar? 

— Şi notar. En cred, că Eege duceti o vieaţă 
foarte frumoasă aici, 


— Nu ne putem plânge, ce-i dreptul, Oraşul e puţin cam 


departe. şi drumurile nu-s chiar de lăudat, Dar sperăm să se l 


îndrepte. 

. — Drumuri mai rele sunt cel puţin în nouăzeci şi ` doo 
din o sută de sate, zise vice-notarul. Dar cențeleg eu subt 
bine e deoparte buna situaţie a locuitorilor, apoi mai ales, pacea 
în care trăiţi intelectualii de aici. Sunt puţine sate, ES 
unde să nu fie certe, invidii între fruntaşi. = 
l - — Acesta e un păcat național al nostru, idile notar. 

Noi aici, mulțămită Domnului am fost tot prieteni.. - 
„— Aveţi apoi uu popor ascultător, bisericos. 


— Nici pentru asta nu ne putem' plânge, domnule Pârvu. t 


Acum e încă timp de vară, „oarheni-s: osteniți şi nu cerçetează- 
atâția biserica. Dar iarna cât e de mare casa GER nu-i 
încape. > W À . i 
— Am băgat de seară, că și acum nu e goală, Sat ` 
Pârvu. ` 

— Aşa-ţi trebue zise deodată SE isbindu-se cu palma. 
peste frunte, aşa-ţi trebue, dacă fugi de oameni. Nici n'am 


apucat încă să-ți HE că ai cântat aşă de frumos în 


biserică. 
—"0O, vă rog! se: scuză Parvu. 
— Nici o scuză; ce vreau să te rog e tocinai să vii cât 
mai des la liturgie să ne änt, Trebue să ştii, că oamenii sunt 
încântați de dumneata. 


— Vor spune, că ne 'pătrivim amândoi în biserică, nu? a 


~ 


~ 


Be 


= - 344 rE 
R — Se roae. zimbi popa, dar ti spun, că te-ar ascultă o 
zi întreagă. Ei . 
` — Este ceva şi o voce singură, părinte, dar nu se poate 

asămănă cu un cor. 

— Heil mam gândit şi eu, zise păriniteie, dar nu' mă 
pricep la note. Ori mi-le arăţi mie, ori la păretele ăsta», d d 
` „arătă. păretele din faţă, 

Petru Pârvu_râse, : ; - 

. — Sunt destui cântăreți, pirate: cari nu cunosc scrisGarea. 
aceea cu puncte şi linii. Eu însă le cunosc- bine, şi, „dacă -vrei. 
dumneata şi-mi stai într” Vë paie SS săptămâni o SE cânte e 
- cor în biserică, | 
i — Of, of; dar ştii, că ești un om de aur? Ştii, că ne faci 
„pe toți fericiţi, zise cu însuilețire părintele. Ce ajutor? Ce con- 
„cur? O să vin şi eu în rând cu coriștii la probe. Ptiu! La ` 

asta nu maş. fi. așteptat. El se ridică „agitat de pe scaun, des- 

chise o ușe şi“ strigă: «O să avem cor preoteasă, Victorio; oho! 

.0'să vă punem, S pe voi în cor. Da, di-Pârvuo să ne: înveţe 
-pe toți». So 
"Ven att decât ătreagă familia GE Preoteasa, ` 
o femeie durdulie; cu ochi negri plini de voie bună, fata cea 
„mare Victoria, îmbujorată. și acum, ascuzându-şi ochii sub ge- 
nele umbroase, două fetițe mai mici şi un băețaş, care urmă 

în clasa a doua de liceu, d Agârbiceanu, 


„Ne plac artele, le admirăm,” ge trudini sé le învăţăm, ba 
unii ajung chiar la o perfecțiune superioară. Numai «arta de 
a trdi»>, cea mai de seamă și mai distinsă, aceea care înalţă. 

„pe om, ne lasă nepasatori 

bi * i 

De se repetă o suferinţă Sau 0 supărare, nu-ți Ingreaiă 
` moralul tânguindu-te, -ci spune-ţi că: «După cum ceeace a fost 
`a recul, va trece și aceasta. Să nu comitem greșala de a ne 
îngreuiă prezentul cu ideea trecutului, în loc să ne folosim de 
i calcata trecutului, Pentru a ne ușură prezentul. 
$ 


“Pătrunde puțin conștiințele Qamenilor și vei vedea, cine 
sunt ceice te judecă. 


» 


SÉ i = = 


Pa 


zii Arer de Kee Bărbat. 


„De AL Patti. 


Fii bărbat. dă eşti bărbat, 

Nu fil trestie de baltă 

De-orice vânt încovoiată, 

Când în: stânga, când în drèapta. ~ 
Câne timid este soarta, 

Füge de curagioși 

Gari. se iau cu ea la luptă; i 
Latră numai pe fricoși, ` . - 


„» FĂ “bărbat, de eşti bărbat, 
_ Nu ou gura, oi prin faptă, 
` -Carè 'ntrece orice arta o 
De oratorie 'naltă. 
Ori constructor, ori ‘destructor, 
„Taci, de lucru-ai terminat. 
` Fă oum face vijelia : 
| dies, Wa sa răzbunat. 


Fii bărbat, de „eşti vărsat, Ke 
` Qu ‘credință, ideal. 
Și acestea nu le-asounde, a E 
-Chiar de-ai fi lovit mortal. ` l 
- Moartea e de preferat © 
` Pentru tine, ca bărbat; 
“Vieţii fără de onoare. . 
- luată de toți în ploioare. 


Fii bărbat; de ești bărbat, = 
Și nu-ți pune la vânzare, . 

Pentru-a lumii ăvuţie, 

Soumpa ta neatârnare. `» 

Gu dispreţ Intoaroe-ţi faţa 

Dela cei care se vând. . e 
Mult mai bine: cerșetor 

Insă, neatârnător. 


~“. 


GE 


o bărbat, dei eşti bărbat, 


- Hotărit şi fără frloä; ` l 
~ Șl-atunci, orede-mi-o : nici om, 
Mine soarta. nu-ți mai strică. 
- Fii stejar, al cărui mine, 
. Viforul când s'oțărește, 
d Din pământ H poate scoate, 
Frânge însă, nu Il poate. 


Ax. Banciu. 


RS tristă. 


Seara vine cătinel, 


Se Liniştea coboară, 
- Doar un greer visător. - 


„ Cântă din vioară. 
: Tremură abia simțit 
O mireasmă Pară: 


- Flori de iasomie-acum 
' Susură afară. i 


Prin perdele, pe furiș, 
Luna lung privește, 


Și mă dojeneşte: 


— Nu mai sta perdut aşă, 


G ândurile-alungă, ! 
Lasă cartea, lasă vis, 
Vremea nu e lungă. 


Jet din chiliuța ta — 


Ora e vrăjită — 
și te 'nvață să trðeşti 
Vieaţa netrăită. 


Mă găsește 'ngândurat — 


— Lună, lună, nu a oer 


l Dorurile mele, 


Nu mi-e, dor. de raza a, KR 


„Nu mi-e dor de stele, ` ~ 
"Nu mi-e dor nici să trăesc 


Clipe desfătate. .. SH 
Ostenit de timpuri, , 
Vreau singurătate. 


Vreau să nu mai cercetezi. — 


Tainiţele mele. 


Pitulat în umbră, plâng, ` SÉ Ee 


Plâng neliniști grele. - 


Alinarea va veni? ` SN si 


Sufletul se "ntreabă. .. 
E dorința mare, dar 
E credința slabă. . 


Visul doar mo ușură, 
Frunlea mio 'mplieti-o 
Totdeauna, până ia 
Veşnicul adio... 


George Dumitrescu. : 


N ICOLAE GRIGORESCU. 


S -1838—1907 
de o CM 
Dintre talentele SEN al căror. nume A trecut graniţa 
tăcându-ne cunoscuţi străinilor, incontestabil că cele mai apre- | 
ciate sunt Eminescu şi Grigorescu. Dar deși poetul, pentru. 


oticine I-a cetit în original, trece drept unul din marii lirici ai de 
secolului al XIX-lea, din cauză că rari sunt străinii care ne.cu- ` 


nosc limba şi orice traducere este fatal o scădere, e natural ca ` 
el să nu'aibă peste hotare toată prețuirea ce merită și un pre- . 
stigiu egal cu al pictorului.. Acesta are o superioritate asupra 


lui Eminescu: modul lui de exprimare .mare nevoie de Inter. ` 
mediar ca să fie priceput; el vorbeşte , aşă zicând, dela suflet” 
la suflet. „lar pentrucă sufletul lui este - “de o bogăţie şi o cali- < 
: tate rară; “pentrucă, mai ales, prin el se exprimă un popor. îmi. 


treg, cum voi cercà să dovedesc, toată țara noastră, aşă de o 


ginală în semi-orientalismul şi primitivismul ei — cum ne-au + SS 


spus- o toţi călătorii şi cunoscătorii noştri din Apus; — întrun 


“cuvânt pentrucă Grigorescu, capătă rolul unui sot al nație ros ` 
` mâne, trimis să spună și să arate lumei cum simțim și ce putem, ` 


în domeniul artei, în acest extraordinar de mare secol al XIX-Tea, - 
el a deşteptat un viu interes în cercurile artistice din străinătate, : 
„Singur dintre maeștri romiâni el. a făcut obiectul unor šerioase ` 
studii ' în revistele insemnate de artă din Anglia şi Germania ` 


“iar Bénézil într'al său Dictionnaire des Peintres, din nenorocire .. 


neterminat, după ce-i face biografia, adaugă aceste cuvinte pe ` 
care noi Românii ne-am fi sfiit să le spunem, oricât de adevă: 


rate ni se par: «Nimeni (ca Grigorescu) afară de Rembrandt Se 


n'a. redat cu atâta -putere caracterul rasei semite luată in mediul 
ei primitiv, fără nici una din atenuările pe care le datoreşte 
civilizaţiunei». ŞI, mai departe: «Alte figuri îi fixează adânc 
atențiunea: Ţiganii, ale căror moravuri. le dă cu o intensitate 
care aminteşte pe Goya». g 


H 


eg 
“1 William Bis Die Kunst für Ale. '1 Febr. 1897. 
P The Studio 1898. i E 
» Etudes d'art ètranger (în edit. Mercure de Praten, 
Beândzit: Dictionnaire des peintres, sculpteurs, graveurs etc. 2 volume, 
- (operă neterminată). Ed. R. Chernowitz. Parit 1913. ` 


— 


oA - separat) Alţii, din contră, mai voluntari, mai echilibraţi,- “Crează 
` independent de vieaţa lor. Opera acestora are explicare și ju-.. 


1 


Mi 


ei 


mäi îndreptăţit ca dorința noastră de a-l face cunoscut și în 


“i-a consacrat prietinia lui Vlahuță, cuprinzând datele cele mai 


“în felul lui Musset, dar și de acei la care opera influențează vieața. Este 


R înşişi o imagine, dela care nu prea îndrăznesc să se abată în vieaţă. 


EC de 


Cu greu sar putea pronunță nume. mai mari în domeniul S 
picturii şi face mai măgulitoare comparații. Şi dacă aceasta. 
este reputația de care Grigorescu. se bucură în Apus, nimic” 


Ardeal, unde nu mi se pare suficient apreciat. Trebuie să se 
ştie şi aici, că Grigorescu este una din gloriile noastre "cele 
mai curate. lar părerea despre el a străinătății e o garanţie ch s 
“ entuziasmul şi admirația noastră, oricât ar fi de mari, şunt pe. 
deplin EE $ 

Cercetătorii. în: domeniul alel şi al literaturii ştiu, că li- 
teraţii şi artiștii, din punctul de vedere al raportului dintre 
vieaţa proprie şi opera lor, sunt de două categorii. La unii 
biografia şi opera se "împletesc astfel, influențându-se. reciproc, 
` pătrunzându-se oarecum, în cât nu se pot desface şi studiă 


stilicare numai fn ea însăşi, în ee abstracte şi tendințele” 
morale ale autorului. 

Deși Grigorescu a avut cea mai: modestă, mai monotonă: 
„Şi mai nesbuliumată vieaţă, sunt totuşi câteva. momente- din ea 
„deosebit de importante, asupra cărora voiu insistă în deosebi. 
„Neinsemnate. în aparenţă, ele sunt totuși bogate în urmări. 


Pentru. restul vieţii artistului avem biografia detaliată ce 


portat şi la care ne vom raportă adesea.’ 


* 
sw 


-+ Avem nu numai artişti Ja care vieața determină şi colorează opera, “| 


sigur ca anume atitudini ale lui Chateaubriand, d’Annunzio şi alţii, nu se ` f 
pot explică dacă 'nu ne gândim, că prin operă ei voiau să dea despre ei i 


3 Alex. Vlahuță. N. I. Grigorescu. Vieaţa și operile lui. Ediţie de 
lux publicată de Ministerul de Instrucție. Bucureşti 1911, , 

Delavrancea. Un articol în «Luceafărul» din 1905 (după un studiu `i 
mai vechiu apărut în «Epoca»). Aceasta. din urmă. notiță, foarte substan- 4 
țială, e scrisă întrun ton mai simpatic ca cel întrebuințat de Vlahuţă, ceva a 
cam prea «literat», în care căutăm zadarnic acea sinceritate „pe care am - E 
așteptă-o, care să ne meargă la inimă. 


Eege o 208 -- 

Nicolae Grigorescu eră cobilul - unui mie arendas de pe ges 
moşia Pitaru a familiei Lens, S'a născut la. 75 Maiu 1838 în 
-satul Văcăreşti de Răstoaca, azi Strâmbeanu, din jud. Dâm- 
„bovița. Erà al şaselea copil şi părinţii lai nu aveau o deosebit 
de bună situaţie “materială. Trebuie să ni-i închipuim ` ca pe 
nişte oameni simpli, modeşti, trăind dacă nu din greu, în orice 
caz nu în belșug, abiă ceva mai ușor ca țăranii de pe -moşia 
boerului, țărani cu care multe lucruri le erau comune, dacă nu 


şi portul. Un unchiu eră zugrav de biserici. Meseria pe care- i 


0 va îmbrăţişă Nicu, nu eră deci străină cu totul în familie. 

Curând tatăl lui Grigorescu moare lăsând după el o ne- 
“vastă nenorocită, cu șepte copii mici — cel mai mare aveă abiă 
12 ani — şi nici o avere. = 

In mahalaua Cărămidarilor in Bucureşti aveau o mătuşe, 
femeie sărmană şi ea. | 

Neștiind încătrău să se ducă și la ce ușă să bată după 
moartea bărbatului, într'o bună zi, în 1843, mama lui Grigo- 
escu îşi. pune în car tot avutul ce-i mai rămăsese — cei şapte 
„copii şi ceva mobile — şi pornește spre casa 'mătuşei. Aceasta 
îi primeşte cu dragă inimă, dar, săracă ea însâşi, nu poate 
face nimic mai mult decât să-şi împartă cu ei curtea și casa, 

Ca- să poată trăi și creşte copiii, ca să le poată da măcar 
mâncare, văduva e nevoită să lucreze pentru unul sau altul. 
De atunci începe pentru ea o vieaţă din care mulțumirea lipseă | 
adesea, plină de griji, de umilințe poate, vieaţa pe care o cu- 
nosc toţi câţi au lucrat pentru bogatul pretenţios și capricios. 
La atâtea năcazuri se mai adăugă poate şi idea, că ea şi cu 
copiii sânt o sarcină prea grea pe capul mătușei. Toate aceste 
gânduri făceau sărmanei femei vieaţa amară, Nu ştiu de ce, 
dar îmi place să mi-o reprezint simţitoare şi tristă, ştergându-şi 
„pe furiș o lacrimă, ca să mo vază suferind copiii, delicată, ` 
palidă de multele veghi, ca să dea gata la timp lucrul comandat. 
:Şi poate că de multeori sa mirat Nicu — aşă cum ne miram 
şi noi în, copilărie — simțind sărutările și îmbrăţișările mamei 
mai calde, lacrămi în voce, tremurături. nestăpânite în gene. ` 
“In ziua aceia ori banii nu se ajunsese; ori vreun client o suduise 
pe nedrept. ` 

Grigorescu, copil fără tată, a simțit dulceața de a fi crescut 
ai iubit de o mamă săracă și delicată, pentru care el eră totul 


— 350 — 


pe lume. Ceva din acest sentiment duios D va Ee? toată pa 


 vieata, 


Timpul, în copilărie, şi-l petreceă çum puteă, cutreerând - 


` mahalaua, plin de praf, ars de soare, ud de ploaie, cu alţi copii 


de vârsta lui, la voia întâmplărei, desvoltându-se în tocmai ca: 


o plantă părăsită de care nu se ocupă nimeni. 


Carte n'a învățat aproape de loc. Biată mamă-sa nu eră 


preocupată decât de pânea zilnică, mu mai aveă vreme să se 
` întereseze și de rest. La 10 ani, cu firea lui retrasă, serioasă, 
precoce si“bună, presimţind aproape inconștient greutăţile în. 


„mijlocul cărora se sbăteay ai lui, împins poate şi de demont 
care prindeă să se nască în el, se hotărește să înveţe a zugrăvi: 


- icoane — ca unchiul — ca să câștige și el ceva și să poată. 
ajută în casă, 

Tot în mahalaua Cărămidariloř închiriase pe atunci o. 
“grădină çu duzi, pentru creşierea gândacilor de. mătase, un. 


pictor cunoscut al timpului, «<portretar>, cum îşi ziceă singur, . 


de miniaturi. Poate că eră prietin şi cu unchiul! lui Grigorescu, 
zugrav şi el, cum am văzut. La el se AOreacază Nicu să-l înveţe 
să zugrăvească. i 

Departe de a fi un io acest Anton Chladec, boem. 
venit la noi din Ungaria, eră un om vesel, glumeţ, distins ca. 
spirit şi maniere, dar mai ales un pictor conştiinţios, crescut. 


în şcoalele Italiei. Pe lângă el Grigorescu învață cum se pre- ` 


pară colorile, cum se zugrăveşte un sfânt, cum se grupează. 
personagiile într'o icoană mai mare, şi alte secrete ale artei. 
Dar după doi ani își părăseşte maestrul și pleacă să lu-. 


creze pe cont propriu, nu pentrucă nu mai are ce învăță —- 


cum gar înțelege din cartea lui Vlahuță — căci la 12 ani cu 
„greu iţi poţi da seama de acest lucru, ci pentrucă lucrând pe- 
lângă un altul, câştigă prea puţin, şi el ardeă de dorința de a. 
veni în ajutor mamei sale. 


l Face icoane, le vinde, capătă ceva bani, din care pune- | 
. O Oarecare sumă de-o parte. De atunci începuse să fie TOS de 


1 Ci G. Oprescu, Primul profesor al lui Grigorescu: Anton Chiladec. . 


` In Omagiul lui N. lorga; «Ramuri». 1921 Craiova, Cred că tot pasagiul: 
din cartea lui Vlahuţă unde se vorbeşte de aceşt profesor, fără să fie numit,. 
se bazează ori pe o falsă interpretare a spuselor lui Grigorescu, ori pe: 
uitărea unor lueruri vechi de zeci de ani. 


H $ ? 
ivi asi SRI 


Vo Anti 


AF 


SC 


dorința de a merge în Franţa, ca să cunqască şi să vadă cum 
lucrează artiştii cei mari din Paris. 

~ Toată această perioadă în amănunt . povestită de Vlahuţă 
şi Delavrancea : zugrăvirea tabloului <Mihai scăpând. stindardul»; 
a icoanelor dela- Căldărugani, dintre care cea mai cunoscută, 
azi în muzeul Kalinderu, reprezintă «Izvorul Tămăduirei>; apoi 
a mănăstirilor Zamfira și Agapia la care lucrează timp de trei 
ani, până în 1861, totul nu e decât un provizorai. El trăeşte ` 
numai în așteptarea marelui eveniment; care va aveă pentru 
dânsul o importanță covârșitoare, călătoria la Paris, Simte că 
numai èa îi va deschide drumul adevăratei arte. Şi cu indă- 
_rătnicia care La caracterizat totdeauna nu se lasă până ne 
„realizează, 

Cu ajutorul lui Mihail, Kogălniceanu, care. văzuse picturile 
dela Agapia, el: obține o bursă. Cu această bursăși cu ce mai 
economisise până atunci din puţinul ce câștigase, la vârsta de. 
23 de ani, prin Galaţi, pe mare, pleacă la Paris, - 

Este interesant să ne întrebăm cu ce bagaj intelectual şi 


ce experienţă artistică debarcă Grigorescu în acel Oraș-lumină,.- ` 


-< care exercitase asupra lui o atracție misterioasă și irezistibilă, - 
i Toate cunoștințele sale până atunci, şi cele de cultură ge- 
nerală, şi cele picturale, trăgeau prea puţin în cumpănă. Cele 
“două clase primare, singura EE sistematică Ja care pare 
ticipase, nici nu pot contă. 

Altfel de lecturi nu prea făcuse.. “Toată viaţa Grau 
va H un slab cărturar. Fire. contemplativă, simţea rar nevoia 
unei sugestii venită dela lectură. Defect în alte împrejurări şi 
pentru un altfel de om, la Grigorescu acest lucru devine o 
mare calitate. El face să-şi păstreze o impresionabilitate fra- 

_gedă, o candoare a spiritului pentru care vieaţa și natura -sunt 
neîncetate surprinderi. Nimic literar, nimic blazat în atitudinea - 
lui în faţa lor. In. această privinţă el nu eră mult deosebit de 
păstorii lui, care de pe culmile dealurilor privesc. în zarea 
albastră, 

„ Spirit virgin, el nu duceă cu el nici o idee tradiţională, 
care Lag îi împiedecat să vadă lucrurile aşă cum sunt, care s'ar - 
fi pus — cu alte vorbe, — între el şi natură. 

in schimb îşi da seama de lume, ca puțini tineri de 
vârsta lui. 

D EN 


— 352 — 


H 


- Lipsa absolută de Tedia de «educație», ik minunate ~ - 
jade: In contact cu «societatea» la o vârstă când camarazii 
lui mai de «bună familie» treceau din poala rochiei mamei la 
pulpana hainei profesorului, el nu avusese alt. maestru decât 
vieaţa și natura. Singur stăpân al faptelor sale, primind ime- 
diat sancţiunea atunci când nu erau bune, el se obicinuise să 
ia inițiative, să lupte, să se bucure de victorie, sau să suporte 
singur: consecințele nesuccesului. In loc de atitudinea comodă ` 
a multor tineri de supunere la o conducere venită din afară, 

„ lui îi plăcuse să fie absolut de capul lui. 

Camarad de joc, în copilărie, cu toţi golanii mahalalelor 
Bucureștilor, apoi, mai târziu, trăind în lumea meseriașilor, a . 
negustorilor și cumpărătorilor de prin bâlciuri, el cunoscuse de - 
mic ce e <vieaţa>. Este sigur că, dacă nimic rău nu se lipește 
de cine debutează în lume ca el, în noroiul şi praful unui oraș 
mare, nu mai este nici o primejdie pentru tot restul zilelor: e 
călit şi vaccinat şi contra vițiilor, şi contra mizeriilor. 

„Im ce priveşte pregătirea profesională până atunci, cuno- 
ștințele lui nu erau faimoase. Ceeace am văzut prin muzee 
şi reproducerile fotografice ge arată o pictură religioasă co- - 
rectă; rece, dulceagă, fără mult caracter. Unii din sfinţi, fum. 
tate goi, sunt bune «academii», Totul însă e “moale, fără ori- 
ginalitate. Nau decât marea calitate simptomatică de a ti. stu- 
diate după natură. 

De altfel pictorul însuşi a fost de aceiaşi părere, de vreme 
ce, cum ajunge în Franţa, părăseşte pictura religioasă şi nu mai 
revine la ea cât trăieşte. 

Acestui lucru cu totul escepţional, de a ajunge în Franța 
fără nimic care să-i iniluinţeze judecata şi preferințele, dato- 
reşte Grigorescu faptul, care ni se pare extraordinar azi, de a 
întoarce spatele unei şcoli sprijinite de oficialitate şi opinia pu- 
blică, școala clasică, şi a se entuziasmă pentru nişte artişti ne- 
cunoscuţi străinilor, preţuiți numai întrun cerc destul de re-- 
strâns de cunoscători, şcoala peizagiştilor „din Barbizon. " 

In fața” operilor unora şi a celorlalți, el nulezită nici un 
moment. Cu darul cu care se născuse și pe care nici o școală 
nu apucase să i-l camelioreze>; cu firea lui sinceră; cu ochii 
lui deprinși cu natura, în cari se răstrânsese, când apusurile de 
soare din Bucureşti, înecate în praful de seară, dar îmbrăcate 


, — 353— 


în aur şi purpură, când poenile tăinuite din jurul Agapiei sau 
Zamfirei, el eră înarmat ca să poată alege drumul cel bun. De: 
această alegere: va depinde desvoltarea lui întreagă. 

Aceste două împrejurări: lipsa lui de orice cultură șco- 
lară și, în genere, de orice instrucție sistematică, pe de o parte; 
călătoria în Franţa și predilecţia irezistibilă pentru şcoala. dela 
Barbizon pe de alta, mi se par determinante” pentru’ tot rostul 
vieţei de mai târziu a lui Grigorescu. 


Pentru a ne da seama de perfecțiunea simțului lui, care. 
îl împinge pe drumul cel bun, şi pentru a vedeă' cât de greu. 


şi de neobicinuit eră unui străin să apuce pe acest drum, voiu 
` analiză în scurt starea de atunci a picturei în Franţa. È 
| ; $ D f 
Tot timpul secolului al XIX-lea Franța e Intro continuă 
fierbere. Dela marea ‘revoluție care pusese în discuție valoarea 
tuturor credințelor şi ideilor omenești şi rupsese, în. numele 


-libertăței, toate zăgazurile, artiştii francezi sunt Intro continuă 


căutare.. Le trebue moduri noui de exprimare, şi mereu noni, 
în, stare de a se adaptà varietăței infinite a concepțiilor lor ár- 


tistice, a sensibilitäței lor din ce în ce mai bogată în nuanțe. SE 


-Nici una din noțiunile trecutului n'a rămas necântărită din nou, 
necombătută, în acest fecund şi vulcanic veac. Am văzut pus 


! din nou în discuție tot ce epocele trecute considerà ca defi- ` 
` nitiv câştigat, ca un patrimoniu etern al artei — “pentrucă acest ` 


domeniu ne -interesează mai ales. Sfânt nu mai rămăsese decât 


sufletul omului, cu infinita . varietate a manifestărilor lui, care, - 


toate, merită să-și găsească expresiunea artistică. Şi acum, când 
aruncăm o privire. înapoi, asupra acestui furtunos secol, trebue 
să recunoaştem că toate luptele aprige ce s'au dat au fost spre 
folosul generaţiilor viitoare, pentru care se deschid noui şi ne- 
bănuite perspective. 

Subt influinţa anticităţei romane, cencepută ca o epocă de 
rigid patriotism şi de moravuri austere, revoluţia rupe cu tre- 
cutul artistic al Franţei, cu arta secolului al XVIII-lea, volup- 
toasă,frivolă, instrument şi decor al regilor netrebnici și tirani. 
Imitaţia clasicului devine o lege dela care nimeni nu se mai 
poate abate, ca David, admiratorul antichităţei, pictorul oficial 
al nouei ordine de lucruri, | 


— 354 — 


Şcoala lui David se continuă și intregeşte prin Ingres și 
„elevii lui. Timp de aproape o jumătate de veac ei stăpânese 
toată arta franceză. Au sprijinul oticialităței, favoarea publi- 
cului şi a presei. In numele nobleţei, a unui ideal venit dela 
arta clasică, cea mai mare parte din scenele vietel de toate 2i- 
lele, genuri întregi de artă, cum ar fi peisagiul, sunt isgonite. 
Şi dacă David avea sensul armoniei, a liniilor nobile, a tru- 
moasei ordonanţe clasice, iar Ingres un dar de observaţie, tin 
“ochiu pătrunzător şi o mână de o siguranță în stare să facă 
din el unul din cei măi mari desenatori ai lumei, nu (ot asi 
„eră cazul zecilor lor de elevi, serbezi, neputincioşi, dulcegi,. 
“autori de tablouri părând desenate după statuele antice şi co- 
lorate în chipul cel mai neplăcut. S 
Toţi câţi simțeau în ei un foc pe care tehnica tablourilor 
- cuminţi nu-l puteă exprimă, se revoltă contra acestei titănii a 
trecutului. In fruntea lor se pune. Delacroix, om inteligent, 
minte clară, dotat în chipul cel mai bogat atât în ce privește 
ochiul, cât şi a sufletului, avână în cel mai-inalt grad un sen- 


 timent-al dramaticului și grandiosului. Încrezător în dreptatea ` 
` contepției lui, cu o perseveranţă pe care o găsim numai la alte 


două genii contemporane, Berlioz şi. Wagner, el luptă timp de 


mai bine de JD da ani. Cu toate pedecile, insuccesele, ironiile, 


„sărăcia, nu dezarmează până ce nu învinge clasicismul. 

| Delacroix începe prin a rupe cadrul! rigid care admitea - 
` anume subiecte și excludea pe altele. Totul-poate intrà în pic: 
tură, iar dispoziţia timidă care nu sufereă decât o mișcare bine. 
"ordonată, gesturi şi atitudini așă zise nobile, face loc unei al- 


teia, avidă de dezordine, de ritus tumultuos, de care se îe- . 


rise până atunci arta. Nobilul în sens clasic face loc expre- 


- Sivulul, ~ 


lar, In ce, priveşte Culoarea, mai întâiu' inconștient, spol; 
după studiarea lui Constable, Turner şi Bonington, în mod 
conştient, tonurile dulcege, linse, puse pe pâriză uneori ca după ` 
un patrân, sunt înlocuite cu o bogăţie de nuanțe, în armonie. 
-cu fitmul tabloului, Arta de a pictă se reipoeşte. E mişcarea 
cea mul însemnată, cea mai bogată în urmări din ultimul secol. 
Dela en purced toate câletalte şi ca "consecință acea întinerire ` 
a pieturei, care face din secolul at XIX- lea una. din epotele 
mari ale istoriei ei. 


SH =% _ 

La umbra lui Delacroix, care tatrödüte şi Orientit în ta- 
îbtourile sale, peishgiul ese din rolul secundar de dator hobit 
al unei Spee din istória romană, la care fusese tedas paik 


„atunci, şi începe să trăfască ò vitață proprie. Dip Aehërgie 


<cu lumină depeşteri», şevaletele sunt transportate în mool 
natarti, în fața soarehii dătător de vieață, Țărănul și animalele 


îşi iau totul tòr printre hoide, colite și copaci, tă tare, aa | 


zicănd fat una. 


„Etectiil acestei transtortitări a fost prodigios.. Ditz gen 
attesoriu petsagiul devine uful din cete mai iiportănte th. 8è- 


-colul al XIX-lea, iar marii reprezentatii ai tui: Corot, Mihet, Th. 


Rousseaun, Courtut, Troyon, Diaż, Ch. jacques, Daubigny. iau ' 


e pritttré cele Wéi însemnate nume ale picturei. 


Ei își dau seama tă arborii, zidurile, câmpia, Munţii, îi GIN 
giei esențială a unui pes, ci numai scheletul tui.. Ce Ek ` 


viu este soarele, lumina, care tmibracă totul şi face că ătelaş 


„Colț să vn mai fie acelaş dela zi Ia zi, dela teas lä” ceas. Un 


'peisagiu dar nu è decât un moment al îaturei, — şi fu. teva 
înţepenit cum fusese conceput până atunci, — aspectul fugar 
pe care îl ia în contact cu lumina mereu schimbătoare. 


Dar pentru a putea exprimă pe „până un astfel de aspect 
a satirei, în aşă fel ta să deștepte în privitor impfesia pe ` 


chie a hăstut-o în pictor, este nevoe să se părăseastă toate 
mijloăcele de exprimare întrebuințate până atunci. Dn lotul 


tèħnicėi inigălite, analitice, pierzându-se în detalii şi dind ne 
cumostuţilor iluzia unei reprezentări totale, se vă introdiitt o |. 


sintetizare capabilă să noteze repede, în tintele &sehţiale, Ap... 
pettele fugare şi vaiiabile din ceas în ceas ale natur), Deia ` ` 


factura rett, meschină, M tare nu se distinge hici o goë D 
pensulei, sè ajufige ta tina largă, în pete mari, în tuşe sigure. 


Ciilonreă, imetgând pe urmele lui Delacroix bè Va bfhgleă. | 


de lumină. Va nl negii! şi albul curat, care enù există în 


nâtută», de vreme ce toăte tulorite se infinenţează ună pe alta; . 


va studià raporturile” reciproce ` dintre de: va tere spiijitul 


fizictă — tu impresioniștii și urmaş lor poitilişii ; — va ang. 


ză nianțele descoripunindu-le în tulofite Simple totii eat ; 

va modelă volumele nu jrin contrastat intre iùmita albă şi 
umbra Hpapr — tati şi uitibra e Zog — — d prin nuanţe 
fine ale: culorilor. 


CAE 


E 


—. 356 — 


kd 


Dintre peisagiști, cari toți au acelaș. crez, doi ne intere= .- 


“sează mai ales: Corot şi Millet. Cu primul, natură blândă, op- ` 


timistă, idilică, suflet delicat şi simțind natura în ceeace are ea 
potolit, melancolic, Grigorescu are multe: afinități. Erau firi. 
. înrudite, 


Dante, Virgiliu, Vieţele Sfinților și Pascal, e pornit să vadă în: 


natură partea ei tragică, de opoziție In sforțarea spre fericire 
a omului. La orice tablou de Millet ni se pare că auzim teri-- 


bilul: In. sudoarea frunței iţi vei. câştigă pâinea. Această con- 
cepţie: nu e şi a lui Grigorescu. 

Millet însă făcuse o descoperire fericită. El iși Ge serală, 
de impresia puternică ce poate produce o figură umană pusă. 


întrun cadru al naturei care să contribue a intensifică starea. 


EK? 


` Cel deal âgilea, natură dramatică, hrănit cu lecturi din Biblie,. SÉ 


A 


de spirit sau ideia pe care pictorul vrea să ne-o sugereze. De ` 
aici legătura aşă de intimă între figurile şi peisagiele lui Millet- - . 
El war fi putut spune ca Corpt: «Vând peisagiul, iar figurile: E 


- le dau gratis». La el figura eră sufletul peisagiului. 


> L 
A LW 


Spre aceşti doi se îndreaptă Grigorescu după o scurtă 

şedere la Paris. Pe amâhdoi aceşti înnoitori ai artei critica de: 
azi îi pune alături de geniele cele mai mari ale picturei, dar 
opinia publică de atunci îi ignoră aproape cu totul. Izolăţi, săraci,. 


fără comande, văzându-şi tablourile refuzáte la Salon câţi-va ani 


` numai înainte. de “sosirea la Paris a lui Grigorescu, el wau: 
"nimic. care, să atragă. 

Trebuiă instinctul artistic al. lui Grigorescu, trebuiă mat 
ales acea sănătate de apreciere, nefalsificată de nici o invăță- 
tură apriorică școlară, -pentruca in ‘mijlocul tumultului Parisului 
să audă chemarea ce-i venea din Barbizonul liniștit, de care: 
şi-a legat numele cea mai mare școală de peisagiu. 


Plecat să facă un studiu de arbori în pădurea: dela Fon- l 


tainebleau, el nu se mai intoarce la Paris. 

Timp de şase ani rămâne la Barbizon, lucrând fără preget,. 
perfecţionânda-și tehnica, pentruca mai ușor să poată erpina, 
a apoi ceeace simțea pulsându-i în suflet. . . 

Cu puterea de adoptare proverbială a Românului, ere 
face ca el să-și asimile aproape jucându-se rezultatele unor 


7 


Sr L s. 


lungi şi i penibile. storțări ale altora, cu tenacitatea care-i eră  - 
proprie și cu o putere de muncă unică, el: ajunge, pictând tot 
ce-i cădeă sub ochi: portrete, scene, peisagii, natură moartă,. 
să stăpânească în mod desăvâșit mijloacele de expresie. ` 
„Ce se va perfecţionă încă în el, după 67, nu vor fi atât 
"resursele tehnice, ci sufletul. care, păstrâtidu-şi sinceritatea de~- 
săvârşită pe care o avusese și până atunci, vg merge cu o- 
seninătate și o dragoste de natură aproape religioasă. 
Muncind, urmând. pilda marilor maeștri în vecinătatea: l 
cărora trăeşte, și ascultându-le — se zice — convorbirile dela. 
distanţă, în cârciuma unde. ei se adunau și discutau seara, Ort, 
gorescu după șase ani, pornind dela tablourile religioase făcute 
in ţară, trecând prin stadiul în care pictă ca: Corot și ca Milet 
— cum ne-o dovedeau mai multe tablouri la expoziţia retros-: 
pectivă din 1906 sau peisagiul dela Muzeul Simu (baltă cu: ` 
topacii în fund) sau lucrătorul în bluză albastră din acelaşi 
Muzeu. — el ajunge să facă miriunatul Apus de sbare, 1 tot din, ` 
colecţia Simu, un“adevărat capodoperă. A 
< in 1867 se. întoarce în ţară. la însă drumul cel mai neo-- 
bicinuit, prin Galiţia, A fost iarăşi unul din acele evenimente, 
neînsemnate în apatenţă, dar Care au un mare răsunet în ac. 
vitatea pictorului. 

In Lemberg el face cunoștință pentru primacără cu weie 
figuri de Evrei polonezi, în care se concentrează toate trăsă-- 
turile -acestei vechi rase, extrem de interesantă. La fiecare colț; 
de stradă el întâlneşte tipuri cu perciuni şi, caftan, pé, fața că- 
rorg ` se citeşte" sensualitatea, energia, egoismul, o brutalitate- 
care, când se ascunde sub un sânge rece, înşelător, când is- 
bucneşte impetuoasă. Aici şi-au luat naştere şi faimosul Evreu. 
cu gâsca, pictat ceva mai târziu şi expus: la Paris, şi. minunatul 
Evreu, văzut de trei sferturi, privind oblic, pe sub sprâncene, 
şi Şloim, şi atâtea admirabile studii şi desene. | Impiedecat să: 

- şeadă mai mult în Lemberg, el continuă seria interesantelor 
sale observaţii pe Evreii din Moldova, gemeni cu cei din 
Polonia. Aşă ajunge el să citească în acele, sufiete așă de deo- 
sebite de ale noastre, și să ne dea tablouri, portrete am puteà - 
zice, comparate de Bénézit, cum am văzut, cu „creaţiile lui 
Rembrandt. 


- „se stabilește întrun orăşel din Bretagne," vechiu şi simpatic, 


iz, CH de ` b et 


„Darul pătrunderei patchotogice intâtnise de data aceasta” 
A tehnică, cun mâtice> impecabil. Ca factură ele amintesc fai: - 
mosul Lè Bon bock al lui Manet, care este totuşi din 1873. Ce 3 
şi acestă, Evreii lui Grigorescu Sunt modelați aproape, întro 2 
pastă: grasă, generoasă, cu o măestrie incofiparabilă și cu o -7 
-economie de culoare în adevăr demnă de Rembrandt. E 
“la Moldova, pe lângă Evrei, Grigorescu mai face Ing o 
„ descoperire: peisagiul accidentat, despărțind o dulce. armonie 
“de linii, a văii Siretului. Atunci își dă el seama pentru prima- 
„dată de toată frumusețea, de toată originalitatea (rel noastre. 
Se optegte imediat din drum şi întocmai ca un copil tare, Ip 
„mijlocul unei grădini, hu știe ce floare să culeagă mai nainte, `; 
şi el ar vrea să pună pe pânză ori pe carton tat ce vede. So- 2 
licitat din toate părțile Haorează, schiţează, compune, beat de. 
“mulțumire. l 
Şi dupăce strânge o retoltă minunată de schiţe și studii e 
:se întoarce din nou în Franța, turios și nerăbdător să vadă ce 
au mai lucrat artiştii cari îl interesau, dorind ca in atmosfera 
«creată de ei să pună în valoare comoara de impresii ce aduceă = 
-din ţară, El îşi da perfect seama că cel mai bun control al 
putinței de expresie a tehnicei sale erà comparatia cu ceeace 
:puteă exprimă tehnica acestor mari: maeştri. 

À De data aceasta, ne spune Vlahuță, nu-se mai întoarce la. 
“Barbizon, unde o idilă incepuse să ia naştere Între el şi o fată 
a lui Millet, ci la Marlotie, în apropiere. li eră teamă ca acest 
:sentiment să nu devie prea serios, şi, în modestia lui, îşi închipui + 
-că nu i-ar puteă oferi, Iuându-o în căsătorie, nici avere, nici - 7 
on ntime' destiil de glorios, demn de fiica lui Milet. 4 
La Marlotte continuă să lucreze cu SS zel, cu. aceiași 
“îndărătnicie. . i 
„La 1870, după isbucnirea räsboiului, se întoarce în fară. 
“La -1873 face: pritita” expoziție în Biiciireşti. E de remarcat că ` 
"cumpărătorii sunt mai ales intelectuali: Alecsandri, Kogälni- 
ceanu, Negri, Odëbescn, € . 
Putin în urmă! pleacă din nou în Franța şi, de data asta, 


atita Dai At La AS 


Da ia 
taia sti 


Kä 


tn Vitré. 
-+  Bont artişti pë care suferința ti atăță în așă tel, încât atunei 
se simt mai-în plinătatea mijloacelor, cârid sunt mai i seniotaciţie 


i EEN 


Ca să creeze au nevoe de imboldul durerei -sau al indigrtiărei, 
pe când hiulțurhirea îi face sterili. Grigorescu nu eră din ca- 
tegoria aceasta. Pulsul cel mai activ al vieţei sale el îl aveă 
când erà mulţumit. 

"Natură blândă, optimistă, fericirea ti îndoiă mijloacele. 
Atunci se simţea mai dispus să creaze. Şi.niciodată până atunci 
nu se simţise mai bine ca în acea atmostetă patriarhală, în 
mijlocul unor oameni simpli! și-bnni, în acel oraș uitat de vreme 
în decorul lul de acum câteva sute de ani. i 

Toate tablourile din acest (mp se resimt de această creare - 
în bucurie. Bătrânele din: Vitră, simpatice, cu aer de bunică, pe - 
scaunul lor, alături de pragul ușei deschise prin care pătrunde. 
“toată primăvara de afară, lângă blidarela pe care lucese falah» 
tele multicolore, cine le-a văzut odată nu le mai uită. E greu. 
să exprimi prin vorbe impresia de lumină, de fericire ce te 
năpădește la vederea lor. Da mar îi gârbovite, sau poate tocmai 


din pricina asta, prin contrast, aş spune că ele ne încălzesc şi ` 


ne mângie ca o zi de Mat, 

Alături de scenele de interior, tot din această perioadă, 
avem mici tablouri cu perspective de stradă, de o pteciziune 
uimitoare. Ele continuă seria începută pe străzile Lembergului 
şi reprezintă o față înseninată a talentului lui Grigorescu, atât 
prin problemele de perspectivă te rezolvă, cât şi prin cele- de 
distribuite a luminei și gradaţia culorilor pe diferite planuri 
“succesive. Afară de aceasta toate au ntihunate colțuri.de cer, 
de o profunziune şi o limpiditate fără păreche. 

Totuşi stenele de interior lasă o mai adâncă impresie. 
Ele ţin un loc de frunte în opera totală a lui Grigorescu. Va. 
face alcevă în tablourile lui ulterioare, va mișcă poate mai 
mult, va pătrunde mai adânc natura şi © va răda în chip mai 
poetic — deși mi-e greu go admit — dar mai bine, E 
vorbind, nu va fi în stare să picteze. ` 

Cant din “același epocă sunt și multe: din portretele ce 
face, din care unul, tii posesia diut Dr. Slatineanu, în tbânlera 
lui Renoir, aste din cele mai bune a lui Grigorescu, demi de 
cei mai mati poitretişti ai secolului al Vie, ` 

Din această mulțuriire și plinătate á sensațiilor vine să-l 
cherte serisdarea lui Ion Brătianu, cara fi insăieinează cu pic- 
tarea scenelor” dia tăsbotul nostru pentru heatârnare. Pleacă 


7 


— 360 — 


- imediat din Franţa ca să se pună la dispoziţia guvernului, ep 


din momentul acela vieaţa lui se va petrece, cât va ţineă cam- ` 


pania, în mijlocul soldaților, împărțind cu ei JE şi greu- 
tăţile teribilei campanii de iarnă din 77. 

Este incă unul diñ momentele „vieţei Seeche care tre- 
buesc accentuate. El idilicul, suavul, pentru care natura păreă. 
în perpetuă sărbătoare, e nevoit de data aceasta să-și pună ta- 
lentul în serviciul altor sentimente, altor pasiuni. 

A încercat să reprezinte răsboiul, dupăcum bine n€ spune: 


N 


EES 
tau i ao 


KREE 


Ritter, nu in ce are el decorativ, de paradă, spre glorificarea. Si 


şefilor, așă cum se făceau tablourile militare până atunci, ci îm. 
toată oroarea zilnică a mediului în care se luptă şi- mor sol-- 
daţii. Intocmai ca Stendhal în faimoasa sa descriere a bătăliei 


dela "Waterloo, el ştie că ceeace fiecare poate prinde din imensul 
câmp de carnagiu este o mică porțiune; 'că, prin urmare, ade-- 


văratul artist sincer. va trebui să ne reprezinte acea porţiune: 


în așă fel, incât imaginaţia noastră, dela sine, să o repete ia. 
infinit, şi prin însăşi acea repetiţie să ajungă a „reconstitui 


E? câmpul. de bătae. 
"Ae a conceput el atacul Smârdanului: Un mic număr de 
personagii pe planul întâiu; dar, prin cenușiul care umple tot: 
prin. ceața, prin “cerul još şi greu ca plumbul; prin. 
imensa câmpie plină de zăpadă el reușește să ne facă să simţim. 
că scene similare se produc la infinit, că tot acel teritoriu e 
îmbibat de moarte, că natura întreagă participă la măcelul: 

omenesc, 

Celelalte tablouri, în care el, coloristul,; se mulţumeşte cu. 


o grisaille, pornesc dn aceiaşi concepție. Şi. lungile convoiuri: , 


de prizonieri, şi carele de proviziuni cu cărăuşii lor trecând: 


impasibili pe lângă hoiturile putrezind pe marginea drumurilor,. 
și studiile nenumărate — din care. muzeul Kalinderu posedă. 
nişte splendide desenuri — şi multele -tablouri de chevalet, lu-. . 
crate pe urmă, după -note luate la faţa locului, totul este re-- 


marcabil, E o față a picturei de răsboiu din cele mai originale.. 
E de observat că Rusul Vereşciaghin nu concepeă altfel tablou- 
rile lui militare. Acesta 'singur, ca putere de impresie; poate- 
fi cọmparat lui Grigorescu pe acest tărâm. 


Acest fei de a reprezentă rășboiul eră însă în cala timp,. 


„Cu ot eroismul real, sincer, care se desprinde din pânzele lui, 


ei E, 


un teribil argument pacifist. Cine vede răsboiul cu astiel de 
ochi îl vede bine, dar nu-l iubeşte de loc. Ca în romanele lui 
Barbusse. cunoaștem toate mizeriile vieţei zilnice a soldatului, 
vedem gesturile lui eroice repetate de mii de ori, ţnonoton€e 
în tragicul lor, vedem însă mai puţin pe generalii și omen 
superiori, 
+ ie k 

După răsboiu Grigoreseie rămâne încă câtva timp în țară, 

<utreerând mai ales regiunea din judeţul Rucărului, făcând 


studii, cercetând. Se mai întoarce din nou la Paris unde des- - ` 


chide o expoziţie, cu mult succes, iar dela 1887 se stabileşte 
definitiv în ţară, la București, unde își aranjază un atelier. 

De aici pornește la drum în toate verile, colindând coli- 
nele şi dealurile Munteniei, mai ales ale Muscelului. E în apo- 
geul talentului lui. Din ce în ce se lasă mai mult pătruns de 
frumusețile Gre, de legătura tainică şi trainică dintre ea şi acel 
minunat țăran român, blând, liniştit, simţitor, pe care îl văzuse 
„_luptârid dârz şi eroic pe câmpiile Bulgariei. Il iubise pe ţăran 
„atunci, îl iubeşte şi acum la plug, la fân, in mijlocul luminişu- 

rilor di păduri, se interesează de vieaţa lui, de bucuriile lui, 
de bâlciurile lui, de interiorul casei lui. Simte mai ales dra- A 
gostea ce uneşte pe omul dela fară de vite, în special de boi. 
Reiă o temă pe care o mai tratase, dar asupra căreia revine 
acum cu mai mult interes, a carefor cu boi, înaintând agale pe 
drumurile în pantă dulce, în căldura amiazelor de vară. Boul 
mai ales îl preocupă în anatomia, în structura, în fizionomia 
lui. Studii asupra, acestui tovarăş al ţăranului revin mereu în 
“carnetul pictorului. 

Incă din timpul drumului său prin- „valea Siretului, Grigo- 
vescu își dase seama de admirabila regiune a degluiilor, adă- 
postind cea mai densă și mai muncitoare populaţiune a noa- 
stră. Dar frumuseţile acestei regiuni le găsise până atunci răs- 
pândite în multe părţi. Nu dase încă peste locul care să le 
concentreze pe toate, care să fie oarecum sinteza peisagiului 
Ţărei Româneşti, simbolul însuși a ce avem mai original. Nici ` 
Muscelul, nici Domboviţa nu puteau îndeplini în ER 
aceste condiţii, 

Norocul lui și al nostrii îl cobiduse la Posada. Aşezată 
iutro regiune de înălţimi mijlocii, lângă Comarnic, ea întru- 


H 


Ger 


s= 98 
-neşte toate notele care plăceau lui Grigorescu și pe care el le £ 
credeă esenţiale reprezentărei peisagiului nostru. Această re- --- 
giune a dealurflor este ce avem noi mai preţios. Păstrătoare ` - 
a fiinţei noastre etnice, de-alungul vremurilor, a artei noastre ~ 
populare, ea este în acelaş timp partea în adevăr caracteristică ` ` 
a țărei românești. Nici munţii, nici câmpia, oricât de frumoși 
ar fi, nu ne dau impresia unui lucru așă de caracteristic, încât -: 
de el să legăm fizionomia rel, Cu dealurile nu-i tot așă. 
Grigorescu văzuse acest lucru. lar descoperirea . Posadei, în 
care toate notele ce căută erau concentrate: liniile, formele, 
lumina, arborii preferiţi, culoarea, oamenii, este pentru el una 
din cele mai mari bucurii ale vieţei. Această regiune va formà 
pentru multă vreme obiectul constant al studiilor și preocu- 

părilor lui. 

Partea cea mai profund românească a (äre, ca aspect şi 
locuitori, işi găsise interpretul. 

Cu o nesfârșită dragoste se apropie ' Origorescu de ea. 
Acea-armonie rezultată din contopirea notelor distinctive ale 
peisagiului și ale omului ce-l locuește, răsună_în sufletul lui iu- - 


`> bitor şi înțelegător, înţelegător pentrucă fusese iubitor .şi cu 


răbdare se apropiase de ele. 
| “ Din această desăvârşită concordanță între artist şi natură 
o notă nouă răsună în arta sec. al XIX-lea. 

In aceiaşi măsură tehnica lui se simplifică, se lărgeşte. EL ` 
virtuosul desemnului şi al culoarei se potoleşte. Tablourile sunt 
construite. din linii largi, din pete mari, peste care pluteşte o 
atmosferă divină de reculegere. O liniște paradiziacă se coboară 
parcă, în tablourile făcute la Posada, din cerurile cari Dan ` 
păreche în toată istoria picturei. . 

Nu mai e pictură, ci sunt adevărate rugăciuni. Cu ele şi 
“prin ele Grigorescu spusese tot ce avusese de spus. Un popor 
şi o fară erau fixați pe pânză prin linii şi culoare. 01 minune 


“mai mult se SSES pe lume. 


* 
k * 


Acum când am urmărit pe Grigorescu până la culmea 
peste care nimeni, până la el, nu se ridicase la noi, în acele 
regiuni unde aerul e plin cu foc, nerespirabil pentru simplii 
muritori.. este bine să ne întrebăm: care este secretul acestei. 
minuni? 


— 363 — 


In primul zii el stă în talentul çu- care pictorul fusese - 


înzestrat. Dar această explicare nu ne satisface «pe deplin. Ea ` 


trebue completată cu o alta: cu concepția înaltă pe care Gri- 
gorescu și-o făcea despre datoria artistului și despre felul cum 
el trebue să servească acea concepţie, 

Menirea artistului i se pare aşă de mare, încat eul) 
 abeä îi ajunge vieaţa întreagă ca să şi-o îndeplinească, Toate 

celelalte pasiuni şi sentimente omeneşti ori intră în acest curent, 
niărindu-l, ori trebue să dispară, Nieaţa artistului trebue să fie 
conformă preceptului : Lasă pe tatăl Gu și pe mama ta... căci 
altfel nu te poți ridică pe culmile pe care. se odihhesc zeii, de 
care vorbeam mai aus, 

Aşă a fost Grigorescu: un om in extaz în faţa naturei, 
muncind de dimineaţa până seara şi căsnindu-se cât trăise și. 
cât va mai trăi dela această dată până la moarte ca să exprime: 

„acest sentiment, Eră felul lui de a mulțumi lui Dumnezen, 

La această muncă fără preget el adaogă o conştiinţă și o 
conştiințiozitate care îl fac să nu fie nici odată mulțumit de ce 
creează, să fie mereu în căutarea unei tehnice cât mai expresive | 
a unei concepţii cât mai clare. Nu exprimă nici odată decât 
ceeace simţea, fără să se preocupe dacă acest lucru place altora. 
sau nu. Concesii pe acest tărâm el nu admite artistului. 

Numai astfel a putut el pune suflet în- opera sa, iar acel care 
nu pune suflet in ce exprimă, nu poate pretinde să voroçasci, 
sufletului, după cum ne spune singur. 

E o lecţie pe care bătrânul măestru prin opera şi ZEN sa. 
ne-o dă tuturor, şi mai ales urmaşilor lui, pictorilor. Din acest: 
punct de: vedere vieaţa i-a fost tot o operă de artă, nu cea mai 

puțin frumoasă. ie 
n l Si a š 
- Din Posada şi dela Câmpina unde se stabilește mai târziu: 
el continuă să producă. Cal cu boi, alături de peizagiele: 
lipsite de persoane — numai natura şi Dumnezeu — devin din. 
ce în ce mai frecvente. 

“Face mai multe expoziţii cu succes crescând. In copilăria 
mea am văzut mai multe din ele, dar cea de care îmi aduc 
mai bine aminte este din earna lui 1897. Eram elev în clasa 
V-a. Mam dus cu un prietin so vedem. Intimidaţi de sălile 
mari ale Ateneului intrăm stioși. Alături de ușe şedea el, bä- 


— 304 — 


7 


S “rânul artist. :Eră alb de tot, cu un obraz roz, tânăr, şi cu ochii 
lui fermecători, minunațij ochi de diamant negru de care vor 
‘beşte d lorga. lar de jur împrejur eră o primăvară, o lumină 
-o veselie, de pare că râdeă toată natura: râdeau colinele, co 
„pacii, florite, oamenii, râdeau: parcă şi boii cuminţi 'şi domoli 

O emoție ne-a prins de gât pe prietinul meu şi pe mine; 
şi lacrămi ne-au venit în ochi. ER îmi apare Grigorescu şi S 
-arta lui. 

Dela această dată se observă un declin In opera bătra 
nului. Are aceiaşi viziune primăvăratică, acelaș sentimen 
pentru decorativ, acelaş robust optiniism, însă pânzgle devin ` 
mai superficiale, mai puţin observate şi studiate. Probabil că. 
şi ochiul și mâna își pierduse din vigoarea lor tinerească. Mai : 
se adaogă dorința regretabilă de a face concesiuni publicului, ” 
joer ce nu admisese până atunci. Se cer dela el anume“ su~. 
biecte. şi el le face. | 

Grigorescu cel mare nu în această- epocă trebue căutat, 
De. aceia și tablourile produse de atunci incoace sunt şi cele 
mai cu succes imitate. 

Nu încetează însă de a jax până la sfârşitul vieței. Ul- 
““timul său tablou, rămas neterminat, reprezintă o scenă dela. -. 
țară, cum îi. plăceă să picteze. la bătrâneţe, cu oameni călare =. 

în jurul unui car, cu 'mulţime pe jos, insoţindu-i, cu casa De" 
un deal, iar deasupra infinitul cerului: fără nor. Erà un fel de - 
ultimă evocare a peisagiului şi figurilor ce-i fuseseră dragi, un `% 
adio în lumină zis vieţei. = k 

Văzând acest tablou ai impresia că l-a făcut ca un fel de : 
“consolare, ca un fel de strigăt pe care îl scoate de pe patul de. ` 
moarte, prin care afirmă adevărul viziunei pe care el a avut-o 
-dela poporul acesta, 

Cu câteva luni înainte de moartea lui avuseseră loc re- - 
_voltele agrare şi tragica lor potolire. Alături deci de trăsăturile ` 
idilice ale ţăranului nostru, pe care el ie simţise adevărate, pro. ` 
` funde, şi le redase cu intensitatea geniului său, mai colcăiă și 7 
toată nemulțumirea nedreptăţilor seculare, care isbucneşte ca 
un vulcan şi transformă pe blânzii lui prieteni în adevărate 
fiare. Se poate să se îi înșelat atât? Se poate ca Millet să aibă ` 
dreptate? Acel ultim tablou este ca un fel de protestare a sa.. 
Nu crede că s'a înșelat. 


— 365 — ` 


Cortegiul voios al fantomelor: ‘scumpe vin dei mänpäe 


“altimele momente. 


In lulie 1907 se stinge la Câmpina. 

lar noi cari am trăit şi după această dată avem impresia 
«că în acelaşi timp cu el a murit şi ceva din sufletul țării noastre. 
“Mizeriile, nenorocirile se ţin lanţ. Grija de vieafa materială 
este aşă de gare, încât ea covârşeşte până şi marea bucurie a 


unirii tuturor Românilor, 


Şi deşi natura nu s'a schimbat, su- 


fletul omului. nu o mai poate oglindi cu. mulțumirea, cu US 


de grije de până atunci. 


`- > Partea idilică din sufletul nostru a adormit sau poate chiar ` 
Ea va trăi însă etern în pânzele celui mai mare artist 


a murit. 
„pe care l-au avut Românii. ` 


[i 


Dor nebun. 


Cântec popular. 


Greu la deal și greu la vale, 
Să tot mergi pe drum mereu... ! 
Cine mi te-a scos în cale, 
„Să îl bată Dumnezeu .. . 
„Să pățească ca și mine 

- Frunză mărăcine, 


Căci mi-ai luat inima toată 


S'o târăști în calea ta 
Șiai lăsat viața-mi uscată 
De-al tău dor ce mă durea 
De nu pot nici ca să mor 
Frunză de mohor. ` 


Ai iubit... dar fără milă: 
Ca să-ți joci un gust al tău. 
-Şi-ai făcut mai mult în silă 
Dragoste cu un flăcău 
Step crezui... și te-am iubit 

Frunză mărgării. 


Astăzi plâng iubirea moartă 

Rătăcind ca un nebun. 

Și tu râzi când pela poartă 

Cântând dragostea ţi-a spun 

Biestemând pustiul dor 
Frunză merişor. 


Nu mai ştiu nici ce să fac!... 

Chiar și gându-ți mă doboară. ` 

Sufletul ca să-mi Împac 

O să plec în altă țară 

Să nu mai aud de tine 
Frunză de gherghine. 


De-ai muri înstrăinat 
Rătăcind de-aici departe 
Să știi că te-am blestemat 
De iubire să nai parte. 


- Să fii de toți ocolită... 


Frunză ofilită. 
George Poneli. 
4 


— 366 — 


Baladă nouă. 
Un orizont tăcut și negru 
Brăzdat de fulgere târzii — 


„ Un han dărăpănat... aproape 
E De două cumpene pustii... 


Eu beau, privind printre obloane 
Cum ploaia picură mărunt, — 
La ce s'o fi gândind hangiul 

Că prea se uită greu și crunt? 


Am poposit aci la dânsul 

Să gust un păhăruţț de vin — d 
Și-s trist, că mam nici un tovarăș 
Să-i zic: «Noroc!..» şi să închin. ` 


Sunt trist, că mam cui Spune taina. 
Pribeagului nefericit, | 
Ce-și poartă sufletul prin lume, 

Un suflet orb ei chinuit... 


Căci vinul nu vrea să mă-'mbete — ` 
Mă ține treaz nebunul vis, 

Pe care nestatornicia = 
In cartea vieții mi la scris. 


Mi-ai stat de-atâtea ori în braţe 
Acum... și urma ţi-am perdut... 
... Prin sat un câine urlă-'n Gg 
Hangiul doarme abătut. S 


Pe coperișul de șindrilă 

Cad picuri întrun ritm barbar, 
Tot ce-am visat odinioară 
Acum înec întrun pahar. 


Un han dărăpănat... aproape 
De două cumpe&ne pustii, 
Un orizont tăcut și negru 
` Brăzdat de fulgere târzii... 
i Sandu Teleajen.. 


EE ENEE o- 
GOLEA — GOLEŞ. 
— LEGENDA. — 

De mult, de mult, pe vremea când eră ispravnic la Hune- 
doara Balogh Laslo, un vestit tiran ungur, vine la el un biet 
«nemiş», — aşă se numesc acolo nobilii români, — să se 
plângă de nedreptăţile şi jafurile suferite dela ` vecinii cei răi. 

__ Balogh eră obişnuit să se uite: întâi la faţa şi mânile 
omului, să vadă ce i-a adus sau ce-i dă și, pe urmă, să-i facă 
dreptate. Fiindcă însă acest Român eer Dë nu i-a adus nimic, 


el i-a spus:. 
- — Gol ai venit, gol te duci! 


De atunci i-a rămas nenorocitului numele de- Golea, iar 


satul de lângă Hunedoara, de unde se trage el, Poartă: d astăzi 


porecla Goleş. o d 


"O inscripție veche din Turda. 
Pe o eul din Turda, acolo unde a fost ucis mișeleşte 


marele nostru erou Mihai Viteazul, s'au aflat săpate în latineşte 


următoarele cuvinte înțelepte: 


Pacea naşte bogăţia, 
bogăţia trufia, 
trufia disprețul, 
disprețul nedreptatea, 
nedreptatea răsboiul, 
e răsboiul sărăcia, 
Sărăcia smerenia, 
smerenia pacea. 


D 


» De câte ori sau adeverit aceste cuvinte în cursul veacurilor ?! ` 


Impărtăşite de:./. G. 


In exercițiul oricărei profesiuni, omul caută să urmeze în- 


tocmai regulile respective, numai în exercițiul prolesiunei sale 
fireşti de om,. se abate continuu dela regulile vieții morale. 
EC 


* - 


Natura ne-a înzestrat cu rațiune, pentruca să ne conducem 


şi să ne susţinem unii pe alții, iar noi o utilizăm pentru a ne 
procură argumente de invidie şi dușmănie. 


4* 


Li 


— 368 — 


es Pântule. 


O, vântule, prieten bun și drag, 

De mult mi-asculți a inimei bătae, 
Tu elatini crengi sub flacăra bălae ` 
A lunei pline ce surâde 'n prag. : 
Nu-ţi numeri ceasurile când te culci, 
Nu spui la nimeni vremea de hodină, 
Fățiș tu umbli ziua, pe lumină 

Și seara furi săruturile dulci, 


Hai, vin” aproape, să-ți șoptesc ceva, 
Plinește-mi bănuita rugăminte: ` 

Vezi fata care merge. înainte 

Grăbită ? Fugi degrabă după ea 

Și prinde-o. Strânsă 'n brațe să mi-o fii; 
Pe urmă lung sărut'o pe sprâncene 

Că e nepoata blândei Cosinzene — 

Cu ochi de foc ca doi luceferi vii. 


Și uită-te sfios jur. împrejur — 

Să te ferești de ochii răi ai lumii E 
Când prinzi pe fată "n vraja sfântă-a glumil 
Să-i cânți încet cântări de trubadur. 


Co s'o încingi din creștet până jos; 

u, ia aminte, fă-mi odată placul, 

Să mă 'nfior acum și eu, săracul, 

Privind furtuna lutului frumos. 

Tu ai un dar, pe care eu nu-l am: 

Eşti nevăzut, dar umbli tot pământul, 

Sdruturi iei, în fugă iei cuvântul, 

Șopteşti ce vrei iubiților' la geam. 

Desmerzi la fete sânurile tari; 

Și ele rușinoase cu-ainândouă 

Frumoase mâni le-acopere și nouă 

Ne pare rău C'aceste fete mari 

Cu fața lor de foc când bate vânt 

Işi strâng sub pumni doi crini ai tinereții 
rescufi anume sé deg puls vieții — 
Vieţii ce-i legată de pământ. 


Volbură Poiană. 


— 369 — 
Cronica şcolară. 


Corpul didactic secundar din Transilvania. 
Capacitatea corpulul didactic secundar, de origine ardeleană, for- 
mează adeseori obiectul discuţiunii nu numai în cercuri mai restrânse, ck 
şi în publicaţiuni periodice, Pagubă îusă, că în discuţia aceasta se amestecă 
prea des şi o doză de patimă, şi anume şi dintr'o parte şi din cealaltă. 
Cauzele, cari duc Ja acest fel de discuție nerodnică, sunt mai ales 
două. Intâia o găsesc în impulsivitatea multora, a căror judecată se mani- 
festă mai mult prin isbucniri, decât pe o acţiune logică a spiritului lor. 
In focul discuţiei generalizează și le scapă vorbe grele, cari nu pot îndreptă 
răul constatat, ci-l măresc. şi dau celor pe dreptul vizaţi o aparenţă de 
dreptate, când refuză să recunoască şi scăderi evidente. ` 
O a doua cauză e lipsa simțului istoric, care ii face pe mulți să uite ` 
ce a fost jeri şi să-şi întemeieze judecata pe un ideal, ‘care le apare în 
momentul discuţiei, sau pe comparafiuni nepotrivite, Discuţia trebue să 
pornească dela starea reală, în care s'au găsit şcoalele din Dacia superioară. - 
la preluarea lor de către autorităţile românești, iar comparația necesară să. 
se facă cu ceeace eră, într'un trecut foarte apropiat, nu în Franța sau 
Germania, ci în România peche. Numai procedând astfel ne putem împlini 
datoria de-a căută şi găsi mijloacele, cu ajutorul cărora să putem trage 
folosul dorit şi după munca celor pe cari unii îi socotesc mai puţin apți. 
Scăpând de jugul străin şi fiind absolută nevoie de-a completă nu- 
. mărul uriaş de locuri vacante la şcoalele secundare, normale şi medii, 
multe înființate de nou, s'au chemat mai întâiu profesorii români risipiţi 
pe la şcoli ungurești, unii în nordul Ungariei, alții pe la graniţa de către 
Austria, şi s’a făcut apel la profesorii din vechiul Regat. De bici veniau şi ` 
„nu prea, căci cei mai mulţi cereau locuri numai la Braşov şi Sibiu, oraşe 
socotite ca localităţi de vilegiatură, apoi la Cluj, plin și de alte instituțiuni 
culturale româneşti. Celelalte localităţi din Transilvania erau socotite mai 
mult ca loc de exil, în- cari primiau să vină cam numai ceice nu găsiau 
Joe în România veche. Pentruca zecile de mii de copii români, cari alergau . 
cu sete spre școalele, acum româneşti, să nu rămână şi mai departe fără 
instracția şi educaţia naţională, de care fuseseră lipsiţi până în 1918, iar 
Românii din Ardeal să se apropie cât mai curând de cultura, la care ajunsese, 
prin mijloacele cunoscute, Unio trium nationium, Consiliul Dirigent şi-a | 
făcut numai datoria când a căutat să completeze lipsurile constatate și cu 
mijloace mai modeste. A apelat deci, pentru şcoalele normale şi medii, la 
cei mai buni învăţători în etate sub 40 de ani, cu școală normală în cele . 
mai multe cazuri de stat (4 clase secundare şi 4 normale), iar pentru licee : 
la preoți toţi bacalaureaţi şi cu facultatea teologică de 3, ortodocșii, de 4 
ani, greco-catolicii); cei mai mulți dintre preoți. aveau și examenul de- . 
capacitate pentru şcoalele primare, aveau deci și ei pregătire pedagogică, 
Toţi aceștia an participat la cursuri anume întocmite, unde fiecare şi-a ales 
specialităţile, pentru cari simţiă. mai multă pricepere şi atragere. Pe urmă 
au fost supuşi unor examene riguroase, la fel și deodată cu ceice aveau ` 
studii universitare. Cei dovediţi slabi au fost eliminați, despre unii din cei 


— 30 — 


teușiți au coustatat profesorii universitari, membri în comisiunea examina». îi 
toare, că s'au dovedit superiori unora dintre cei cu studii universitare. -7 
Lucrul acesta ou ne poate miră, dacă ne reamintim, că tineretul, mai ales 
cel român, a fost începând din 1914, mai mult în tranşee decât pe băncile - 
şcoalei. Lipsutile mari în pregătirea tinerilor s'au resimţit de altminteri și. 4 
în vechiul Regat, unde la întâiul examen de capâcitate după răsboiu s'a. 
ţinut cont de urmările izvorite de starea, în care ne-au adus răsboiul, 
Tot nevoia a fost cauza, de s'a dat uneari, în mod excepţional, câte 
unui «cursist» și catedre, pentru cari nu a avut pregătire specială. Aceasta ` 
s'a făcut din cauza, că profesor cu examen de capacitate din vechiul Regat, e 
` nu s'a prezentat pentru astfel de localități îndepărtate de centru, iar cursist-——$ 
cu specialitatea catedrei nu se mai găsiă, 2 
Prezenţa unui număr cât mai mare de profesori din Ardeal eră ne- 
cesară în partea această a României şi din cauza Programelor analitice. 
Nu mai eră permis, după o experienţă destul de îndeluugată şi în îuvă- 
ământul românesc, a mai cădeă de nou în greşala de-a lucră fără nici o. 
„considerare! la trecutul cel mai apropiat întroducând fără nici o transiție 4 
programe cu totul nouă. Urmările triste ale unei schimbări fără timpul > 
necesar de iransiţie le arată Spiru Haret în faimosul său raport dela 1884,_ 
„pag. 17 şi 18, unde vedem cum serii întregi de elevi au rămas cu unele ` 
materii neînvățate din cauza modificării nesăbuite a Programei analitice: 
pentru licee. Să fim atât de lipsiţi de cultul tradiţiei, încât să dispreţuim 
şi experienţa. dureroasă, prin care am trecut numai cu câţiva ani în urmă? 
Am zis că stările din Ardeal trebue să le comparăm cu cele din 
vechiul Regat, când şi acolo luptau cu greutăţile unor stări nouă. De aceea 
să vedem ce a constatat Spiru Haret în raportul său dela 1884 — aşadară 
ia douăzeci de ani dapă punerea în aplicare å legii instrucţiunii dela 18604 
— Dm privința pregătirii şi recrutării corpului didactic BEES şi secundar 
din vechiul Rega. Se 
Despre recrutarea şi pregătirea corpului didactic. primar ne spune” S 
următoarele (pag. 19): 
"Pe la țară se luau dintre preoţi, dintre solisti ai fuseseră 
incapabili a-şi termină cursul, din târgoveţi abiă în stare a-şi scrie numele. 
Institutorii şi institutricele şcoalelor primare urbane au îost şi continuă 
a fi aleşi priutr'un simplu concurs, la care nu răspund decât asupra ma- 
țeriilor claselor primare și gimnaziale ...3 Mai grav este, că concursurile 
- Sunt de tele mai multeori așă: de puţin serioase, încât se strecoară candidaţi 
de o slăbiciune tară, așă că nu e imposibil a se găsi pe urmă institutori 
și institutrice cari nu pot scrie o frază fără erori de tot felul, nici a com- 
piine o petițiune, nici a face o înmulţire. 
«Cu toate acestea nu conchid, că ar îi bine- să « se ceară candidaţilor 
Ş institutori bacalaureatul, eu unul sunt de părere, că calitatea învăţământului 


1 Şi în învăţământul primar avem în Ardeal și «cursiştis, „precum de 
altminteri șiîn vechiul Regat numărul suplinitorilor (cari on au nici «cursuri») 
covârşeşte în. multe judeţe pe al titularilor. . 

1 Seminariite erau numai de 4 clase; în clasa Í. se primiau absol- 
venţii cursului primar, | 

$ De cunoștințe pedagogice nici vorbă. S 


ks 


— 371 — 
-face mát mult decât cantitatea, și voiu preferi totdeauna pe url care, stie 
patru clase înaintea altuia care știe rău şapte». 
“In privința profesorilor secundari mă mărginesc să Stez, din acelaş 
raport, următoarele (pag. 23 seqq.): 
Până la Martie 1879, admisiunea în corpul didactic seca dat se făcea 


printr'un concurs, la care se admiteă oricine posedă bacalaureatul și treceà. 


un concurs numai asupra materiilor, ce avea să predeă; ba încă artic, 368 
din lege periiteă numirea numai pe baza a doi ani de proponimente. E. 
mare numărul celorce sau streturat în învățământul secundar, prin acest 
din urmă mod, După legea din 1864 a fost o periodă de creaţiune repede 
de şcoli și lipsind personalul s'a numit o mulţime de suplinitori, cărora nu 


se čereà mái nici o condiţiune; toţi aceştia au fost după doi ani numiţi 


provizori.! Nu se țineă seamă de vârstă: tineri, cari au absolvit liceul la 
Iunie, la Septemvrie următor au fost numifi EISE secundari; unii erau 
„în vârsta de 17*/, ani. 


In 1879 se modifică legea, dar acum se cere licenţa şi doctoratul în | 


ramura, din care face pàrte şi catedra. Haret arată, că acum i-a mers prea 
departe. Dintr'un tablou, pe care-l publică la pag. 25 se vede, că timp-de 
„şase ani, dela 1870/79—1883/4, cele două universităţi au dat 23 de licen- 
Hatt, iar catedre vacante erau 80 în 1884. ch. 
l Adevărat, că în 1919 numărul licențiaților din Dacia inferioară e cu 
mult mai mare, dar el totuşi ar fi fost insuficient pentru Ardeal, mai ales 
că nici unul dintre ei nu s'ar fi învoit să funcţioneze la şcoalele medii 
(civile), în număr foarte mare în Dacia superioară, și mulți nu “primin nici 
posturi la orice şcoală normală. 

„Lipsa silește ministerul din Bucureşti, ca şi după 1879 să deie o 
parte. mare a catedrelor vacante la suplinitori, cari se aleg fără să li se 


ceară, vreun titlu ARaport, pag. 27). Ce măsuri propune Haret pentru re- 


medierea răului? La pag. 28 zice: Înainte de toate trebuie suprimată clauza 
de a se cere licenţa tuturor candidaților la catedrele de gimnazii şi licee. 
. Concursurile să se facă. mai serioase, iar de titluri să se țină un compt mai 
exact decât în legea veche, fără. a le da însă importanţă exclusivă ce le dă 
legea nouă. Haret crede concursul necesar, de vremece, în împrejurările” 
„de după 1884 nu posedă nici un alt criteriu suficient pentru: a judecă apti- 
tudinile candidaţilor. Acest concurs însă să se facă astfel, focht on candidat 
pentru cursul inferior va fi examinat, pe lângă materia ce face obiectul 


ai 


-catedrei vacante, "sl de. -aceeaş materie “diri cursul superior; un candidat ` 


pentru cursul superior ar fi examinat de oarecari pârţi din studiile facul- 
` “ăţilor, cari să fie de aceeaş specialitate şi de un ordin superior. Haret mai 
atrage atenfiunea şi asupra faptului, -că prin alte țări Dirie se deg aproape 
numai după. scrieri. f l y» 

1 Provizor, după. legile din vechiul Regat, e talar? 

> Cegtia mai vechi ne reamintim încă scandalul fabricilor de Baca 
“laureați, în cari se prefăcustră unele institute” particulare. De altminteri 
pentru a fi admis la băcalaureat se cereă întrun rând numai certificat de 
-absolvirea clasei 6 şi 7 de liceu, materia din cl. 1—5 fiind socotită dispen- 
:sabilă. Profesori cu astfel de pregătire au fost în vechiul Regat cu duiumul, 
nu numai până în 1884, ci şi până târziu după aceea. 


-~ — 372 — 


Oare în 1919 nu s'a nrmət în Ardeal cu mult mai temeinic în prie; 
vinja aceasta? Foştii învățători admiși pentru școalele medii aveau deiëe ` 
şcoală şi examen din cursul imediat: superior (şcoala normală de 8 clase), ... 
iar cei pentru școalele normale făcuseră cele două cursuri de vară și un ~ 
examen special, în scris şi oral, nu numai în specialităţile lor, ci şi din:. 
studiile pedagogice, ca de altminteri şi cei pentru școalele medii. Tot aşă 
preoții admiși pentru. licee. . ii 

“-  Cunoaștem şi noi lucruri triste despre unii colegi cursişti. Unul, la Ee 
un liceu dintcon oraș mare al Transilvaniei, s'a dus nepregătit la oră, aşă”, ` 
că Sa încurcat făcându-se de râs inaintea elevilor. Altul e un cunoscut: 
vânător de ore suplimentare. Directorul unei şcoale civile de fete mise 
plângeă, că profesoarele vin nepregătite la oră, aşă că de multeori perd, 
timpul în zadar. Jar sfatul directorului de-a se pregăti în scris pentru fiecare- , 
lecţie l-au luat în râs, căci «pentruce au făcut examenul, doar nu o să mai, ` 
înveţe și după aceea»! O astfel de mentalitate dovedeşte, că cei stăpâniţi 
de ea nu sunt vrednici de-a fi membri ai corpului didactic. Celce crede,. 
că patalamaua obţinută în urma examenelor îl dispensează de-a mai învăță. .- 
pentru sine, celce nu-şi dă seamă de importanţa alegerii şi grupării materiei 
„de învățământ, părăsească-l. Dar pentru cei de felul acesta nu ne e permis . - 
să generalizăm. Vina, că sunt astfel de exemplare dăscălești, cade asupra ` 
autorității competente, care trebue să iee măsuri preventive. a 

Vedem deci, că până bine de curând mijloacele pentru rezolvirea: ` ` 
„chestiunii recrutării corpului didactic au pricinuit şi în vechiul Regat ne, =- 
mulțumiri îndreptăţite, și aceasta mai ales din două cauze: întâiu, că nu s'a. ~ 
„ţinut socoteală de starea reală a lucrurilor, apoi pentrucă diriguitorii învă- - 
ământului au crezut, că vor puteă deslegă toate încurcăturile prin legi e "` 
regulamente cât mai bogate în formule şi variind cât mai des. d 

Datoria noastră, după experiența ce s'a făcut tot în învățământul” 
românesc, e să aplicăm cât mal bine mijloacele potrivite stării reale. În ce: ` 
priveşte <cursiştii», să nu uităm că rezultatul bun al muncii dăscăleşti ade- - 
vărat că atârnă înainte de toate de pregătirea ce o are profesorul, dar 
aceasta nu se poate mărgini nicicând numai la cea câştigată pe băncile: 
şcoalei și nici nu e legată numai de acestea, căci cunoştinţele și putinţa. ` 
de-a le şti comunică cum se cuvine elevilor se pot câștigă şi se câștigă şi. 
pe DI căi. Vai de profesorul, cu oricât de milte examene, care. crede,. 
că scăpând de examene nu mai are nevoie de învățătură! a AR e 

Tofi profesorii, fără deosebire de forma în care au fost pregătiţi, 
sunt supuşi controlului diferiților ispectori ai îavățământului. Aceștia să-şi 
facă datoria şi să dea celorce slăbesc în energie îndrumările necesare, Căci: 
nu se poate să nu se găsească și între foştii cursişti elemente slabe, cum; 
"se găsesc de acestea și între profesorii cari au toate examenele cerute de- 
legi şi regulamenfe. Profesorii ardeleni ştiu -Zofi ungurește, unii şi nemţeşte,. 
două limbi, cari le deschid uşile unei giteraturi pedagogiee cu "mult: mai: 
bogate decum e cea în limba noaștră.: Aceasta le poate servi, având râvna: 


| 1 Unde duce aceasta, ne arată în «Viitorul» di M. Mihailescu, profesor.. 
După noul Regulament, la facultatea de filozofie se pot înscrie şi cei cu 
liceul real, adecă cei fără limba latină și celelalte materii dela liceul clasic. 
După Legea examenului de capacitate, Jicenţiatul în filozofie se poate in- 
scrie la orice specialitate. Urmarea e, că în 1921/22 din 963 îuscrişi la fa- 
cultatea de litere și filozofie 503 s'au înscris la filozofie. Le este mai uşor. 
3 Ungurii au tradus din nemţeşte, apoi franțuzește și italieneşte, tot 
ce li s'a părut de oarecare. importanță pedagogică. Au și reviste speciale. 
vechi pentru învățământul secundar, normal şi mediu, 


d de taia 


7. 


Lă 


— 33 = i : e 


care dela ei se aşteptă în măsură mai mare, pentru a ajunge şi chiar- intrece W 


pe titrați. Nu ar strică de joc, dacă ins 


particulare ale profesorilor nu numai. 


vechiul Regat, cari lucrează umăr la umăr cu cei ardeleni, dovedească prim- S 


torii s’ar interesă şi de bibliotecile. —- 


oști. cursişti. lar profesorii titraţi dim 


munca cé o desfăşoară aici şi prin luminile, pe cari łe pot răspândi, în unele 
privințe, printre colegii lor ardeleni, că merită dragostea, cu care îi. îmbră-. ` 
ţişează aceștia. Să nu se uite apoi, că la cusururile, pe cari le găsesc cei 
din vechiul Regat celor din Ardeal, unii din aceștia se cred îndreptățiţi a - 
răspunde cu o listă cel puţin tot atât de lungă de cusururi atribuite acelora.. 
Firimiţându-ne activitatea: şi cu căutarea reciprocă de defecte, nu: 
putem ajunge la atât de dorita și necesara unitate sufletească cu ajutorul 
culturii naţionale. Cel puţin şcoala să fie ferită de-a deveni o instituţie, în 
care să se cerceteze vrednicia cuiva după calitatea de Muntean, Moldovan 
sau Ardelean, căci în privinţa pregătirii corpului didactic, diferența între- - 
cel de dincoace şi de dincolo de Carpaţi e prea mică. Noi dascălii vom, 
pricepe rostul vremurilor de acum numai crescând o generaţie, care să se: 


simţească numai românească. 


Victor Lazăr. 


Cronică. 


CRONICA CULTURALĂ. 


Comemorarea lui Giuseppe Ma- 
zzini. Se împlinesc 50 de ani dela 
moartea lui G. Mazzini. Societatea ro- 
mană cu osplendidă unanimitate a ținut 
să-l comemoreze. Imagiunea marelui 


bărbat genovez e afişată pretutindeni: 


din fiecare colţ şi în vitrine ne pri- 
vește chipiil sever și admoniator în 
tăcere, ca anumiţi sfinţi din cadrul 
vreunei biserici învechite. .. Giuseppe 
Mazzini a fost apostolul libertăţii ita- 
liene, profetul independenţei popoa- 
relor noui, preparatorul nouilor con- 
ştiinţe sociale. Un vizionar, agitator, 
educator,  disciplinitor conştiințelor 
umane şi politice. Democrat convins, 
duşman omnipotenţei bisericeşti şi cu 
toate acestea adâncreligios, republican 
de profesiune, fără însă a se opune cu 
o dușmănie gălbatică monarhiei... 
Vieaţa lui stă ca o oglindă şi un 
exemplu vrednic de urmat tuturor ge- 
nerațiilor viitoare.. Aurel Contrea. 
> 


Kazinczy F. haláláig». 


Odinioară și acum, Răstoind mai: 
zilele trecute pentru nişte date, /sforia. 
literaturii maghiare de Pintér lenő,* mi 
s'au oprit ochii asupra pp. 26—27, în- 
care e vorba de primele ziare din Ar- 
deal şi de două articole publicate în. 
cel dintâi ziar maghiar din Ardeal. 

Cum aceste articole aruncă o lu-: 
mină destul de vie nu numai asupra 
felului cum înţelegeă ziaristul acelor- 
vremuri să se acbite de indatorirea sa: 
de ziarist, ci şi asupra mentalități şi: 
ipersensibilității consilierilor comunali: 
de pe atunci, am crezut că nu sunt: 
lipsite de interes nici pentru cetitorii: 
acestei reviste. i 

lată, în rezumat, “aceste pagini. 

Cel dintâiu ziar din Ardeal Sieben- 
bürger Zeitung — împreună cu adaosul: 
său /ntelligenzblati, în care se publicau 
anunţuri, oficiale şi particulare, pre-. 
țurile pieţii şi ştiri personale — apare,. 


: Pintér lenő: <A magyar irodalom: 
története Bessenyei Qy. fellépésétől 


1913. Ed. autorului. 


o, L Budapest: ` 


een EE ne " Te 


de câte două ori pe săptămână, la în- 
-ceputul anului 1784. Preţul abonamen- 
“tului pe */, de an eră 2 floreni și 15 
-creiţari. Concesiunea a primit-o, încă 
«din toamna anului 1783, tipogratul din 
Sibiiu Martin Hochmeister, ca editor 
şi redactor. l 

În anul 1787 foaia principală își 
schimbă numele în Hermannstădfer 
Kriegsbote, iar la 1191 în Siebenbiirger 
Bote. . K 

Până la 1837 acesta a fost unicul 

- Ziar german în Ardeal, 

La 3 Aprilie 1790, după moartea 
bătrânului Hochmeister, fiul acestuia, 
cu acelaş nume, scoate primul număr 
din ziarul Erdélyi Magyar Hirviyd, cel 
dintâiu ziar maghiar din Ardeal, 

aa Tânărul Hochmeister! însă, in 
curând își aprinde paie ?n cap cu In- 
drășneala cu care începe a scotoci prin 
„afacerile interne ale orașelor. 

La guvernul Ardealului sosesc 
"plângeri peste plângeri contra lui. - 

Una din aceste plângeri o înain- 
tează consiliul comunal al Clujului, în 

_ urma unui articol, în care eră învinuit 
că pe păzitorii oraşului îi recrutează 
„dintre Ţigani şi alţi pierdezvară, 
Nefiind ştirea adevărată, membrii 
-consiliului orășenesc pretind pedep-. 
„sirea exemplară a ofensatorului. 

O alta plângere, analogă, înain- 
tează Brașovenii. Aceștia s'au simţit 
ofensaţi din cauză că «nişte ucenici 
mâzgălitori pentru pâne» au cutezat să 
se dea lecţii. 

Anume, consiliul comunal a aflat 
de bine să dojenească pe preotul evan- 
ghelic pentru predica. prea: lungă pe. 

1 Absolventul de drepturi şi fo- 


stul primar al Sibiiului, Martin Hoch- 
meister înnior, a fost nn bărbat foarte 


merituos al Sașilor din Transilvania: ` 


Siebenbărgische Quartalschrift (1190— 

+ 1801) 7 vol. şi Siebenbiirg. Provinzial- 
blătier (1905 —1824) în 5 vol., sunt pu- 
blicaţiile lui. : 


-să mai publice. 


- şi reacţionau la cea mai mică atingere. 


“strează încă şi azi sensibilitatea. dela . » 


care a ţinut-o în biserică, pe vreme 
de iarnă, şi-care a avut de urmare îta= 
bolnăvirea credincioșilor de atâta 
evlavie, S i 
Ziaristul sibiian, Inând notă de 
această. dojană, a pus, revoltat, între- 
barea: Dar zăbovirea, pe vreme de 
iarnă, pela joc şi prin localurile de 
petreceri nu strică, domnilor judecă- 
tori? s.. e i ee 
` ` Autoritățile Statului au avut apoi 
de lucru, pânăce au făcut ordine între: E 
cei învrăjbiţi, fiindcă venerabilii con». * 


silieri comunali se aprinseseră rău de 2 
jignirea <mâzgălitorului», 2 „a 
Ziarul maghiar nici ma mai dus-o 
mult, cel german, insă, a mai vegetat 
ani de-arândul — cu câte 150 de abo- ` 


pen — dar ştiri politice n’a avut voie . 


L 


Aşă erau obrazele pela anul Dom- 
nului 1800, — simţitoare. de tat. Roşiau. 


Să nu uităm, însă, că nu e vorba de Re 
obraze româneşti, ci străine, care Dë 


1800 ei, în urma aceasta, şi tonul ur- 
banităţii în critica pe care o fac altor. "5 
obraze. ` WW E 

Noi, Românii, am rupt-o, de mult ` Z 
cu această mentalitate ruginită, cu acea- . 
stă sensibilitate ridicolă, Së zi 


Noi, care am crescut în era iuf- 
tului rusesc, a haimanalelor şi chili- 
pirgiilor turceşti, a afurisitei dihonii şi ` į 
procopseli grecești, boi ne tratăm per: ` ` 
hoți, bandiți, escroci, canalii, puşia- “į 
male, şarlatani. . , Dar cui îi mai trăs= d 

3 
b 


neşte prin minte să se sinchisească de 
aceste atribute, devenite epitete or- 
nante pentru oricine se încumetă să 
joace un rol public!... 

Azi, ca să mai putem irită epi- 
derma atrofiată a obrazelor, trebuic 
să căutăm alte expresii, mai tari. 


Ke 
„ă 
3 


— 3735 — PE 


Şi suntem siguri că inteligența atât 


de inventivă a Românnlui le va pune 
“în curând în circulație. ` 


Am progresat al dracului. 
`N 


Noi am progresat față de 1800, 


Ax Banciu. 


Cărți românești 


lacob Negruzzi, Amintiri din ele, 
„nimeas. București, editura «Viața Ro- 
mânească»>, Calea Victoriei 37. „Prețul 
25 lei. . 


După G. Panu, N. Gane şi alţii 
vine, în sfârşit, cu amintiri dela cea 
mai însemnată societate literară româ: 
nească din jumătatea a doua a seco- 
lului trecut şi di Iacob Negruzzi fo- 
stul secretar general al Junimei. Tre- 
bue să recunoaştem că acestea sunt 
cele mai documentate amintiri din câte 
s'au scris asnpra rostului și rolului 
«Juuimei>.' Poate chiar prea documen- 
tate. Din pricina aceasta nu sunt atât 
de delicioase ca paginile spirituale ale 
lui Q. Panu, nici atât de înduioșătoare 
ca «Zilele trăite» ale lui N. Gane. In 
adevăr multe din improvizațiile auto- 
rului și ale altor Junimişti la .tradiţio- 
nalele lor banchete puteau lipsi, fără 
ca să sufere ceva integritatea cărţei, 
din contră ar fi câştigat calitatea ei. E 
putin simpatică şi ostilitatea arătată 
unora dintre membri cei. mai valoroși 
ai «Junimei» (A. D. Xenopol, N. Xe- 
nopol etc.). E deosebit de bine docu- 
mentat capitolul XIV Eminescu, poate 
-cel măi interesant din întreg: volumul. 


Reţinem din «Inchecre» următoarea 
convingere deplin întemeiată a auto- 
rului: «că o asemenea societate nu sa 


putut formă decât prin concursul unor 


împrejurări cu totul deosebite. A tre- 
buit să se înfălnească intrun oraş de 
provincie, departe de sgomotul cen- 
“trului politic, un număr de bărbaţi ti- 
meri, la. care plăcerea literaturei şi în 
«deobşte a ocupaţiilor intelectuale, să 


fie deopotrivă de vie. Aceştia au tre- 
buit să fie într’o situație materială inde- 
pendentă, aşă ca să aibă de unde ajută 


_pe alţi tineri, lipsiți de mijloace, ce 


le păreau a aveă talent şi sârgnință, 
A trebuit-ca membri Junimii să-şi re- 
cunoască deplin meritele unii altora, 
şi ca nici un sentiment de invidie cât 
de ascuns să nu tulbure seninătatea 
constantă a relaţiilor lor. Condusă de 
asemenea bărbaţi şi în asemenea îm- 
prejnrări, negreşit că societatea a putut 
țineă atâta timp, chiar lipsindu-i desă- 
vârșit orice organizare exterioară. Dar ` 
împrejurări identice nu se vor mai re- | 
petà ușor în vieața unui popor, şi de 
aceea o a doua ediție a unei asemenea 
societăţi va fi, poate, cu neputinţă în 
timpuri viitoare». 

Ce priveşte meritele acestei go. 
cietăţi, sunt caracteristice părerile fo- 
stului ei secretar: «Viitorul singur se 
va rosti cu nepărtinire, când nai ou 


. vom mai îi. Totuş credința mea este 


că Junimea va'păstră o pagină în 
istoria literaturei române, căci prea, 
am avut noi înşine plăcere la lucră- 
rile noastre, pentru a nufi adus mul- 
ţumire şi folos şi publicului celui mare. ` 
Vor veni mai târziu alte societăţi mai 
învăţate, poate mai active și mai neo- 
bosite, însă nu va mai fi nici una care 
să nu fi făcut lucrări serioase într'o 
formă atât de vesela, de placută și de 
neobișnuită». 

“Jată, în câteva cuvinte, însemnă- 
tatea indiscutabilă a vestitei societăţi 


_ literare «Junimea». LO 
s 


— 316 — 


Tudor Răzeşu, Șezători de seară. 
Poveşti, hazuri, glume, ghicitori, zi- 
cători, socoteli de petrecere, cântece, 
umbre pe păreţi. București 1922. «Viața 
Românească», Calea Victoriei 37. Pre- 
tul 16 lei. 

Precum arată subtitlul, lucrarea de 
față e o culegere de literatură popu- 
lară românească, mai mult de haz şi 
veselie, decât de învăţătură şi recule- 


gere. Totuş nu e neglijată nici partea: 
aceasta. Povestirile, proverbele, cân- 
tecele cele mai multe au și un scop: 
educativ. Aşă sunt «Vorba bătrânească 
face un galben», «Daţi de pomană» etc. 
Tocmai de aceea aflăm că strică toată at=- 
mosfera aceasta senină povestirea «Bi- 
nele făcut se uită», al cărui adevăr chiar: 
dacă se practică atât de des în vieață,. 
nu trebue să se recomande. (ac.) 


Reviste românești. 


„Adevărul literar şi artistic“ 
aduce în Nr. 70, 71 şi 72 a. c. obser- 
vaţiile foarte întemeiate ale unui bă- 
trân scriitor al nostru asupra limbei 
româneşti aşă cum o stropşesc ziarele 
şi revistele din capitală sub titlul «Pă- 
săreasca de azi». Fiind făcute aceste 
observaţiuni de unul! din cei mai buni 
şi mai recunoscuţi scriitori ai noștri, 
ele nu pot rămâneă neremarcate. E 
bine să se ştie că astăzi nu «se strop- 
şeşte» limba în proviinciile alipite ca 
odinioară pe timpul lui Titu Maiorescu, 
ci în însași inima țărei româneşti, la Bu- 
cureşti. Pericolul e cu atât mai mare, 
fiindcă exemplul capitalei e molipsitor. 
Să ne ferească Dumnezeu să nu ajun- 
gem şi noi ca Ungurii în timpul din 
urmă, când în urma influenţei nefaste 
a Budapestei se formase un jargon 
special budapestan. Un astfel de jargon. 
vreau să creieze şi la Bucureşti zia- 
riştii pripiţi. şi literații scăpătaţi, cari 
scriu <intr'o păsărească, pe care oo 
înțeleg nici Românii, nici Francezii». 
Reproducem și noi ca o monstruosi- 
DH de limbă următoarele exemple: 
«Ssimulacrele sensibilităţilor în cerce- 
tarea morbidă», «candoarea ignoran- 
tei», apoi frasa: «In agresiunea gene- 
rațiilor literare spre deveniri anticipate, 
în desolidarisarea cu trecutul dusă 
până la discontinuitate, în simulația 


universală a unei sensibilități deferite,. 
R. Cosmin stă înfipt ferm în locul co- 
mun și banal, cu o seninătate ce-l ri-- 
dică deasupra promiscuității». Cu toată 
dreptatea se întreabă autorul: «Intre: 
cele vre-o douăsprezece milioane de: 
Români câţi oameni se vor fi găsind, 
care sunt în stare să "'nțeleagă scrisa 
marelui măestru ?» 

lar dacă nu scriem pentru a fi 
înţeleși, ce folos de toată înţelepciunea 
adusă dela Paris! (ic.) 

e. 

O operă națională. La Bucureștii,. 
cei urgisiți de atâta lume, apare o re-- 
vistă săptămânală pentru copii cu nu- - 
mele «Lumea Copiilor» editată de dł 
Gh. Filip. 

În România, asemenea revistă, 
pusă în serviciul educaţiunei vlăsta- 
relor noastre, n'a mai existat niciodată. 
Revista se prezintă admirabil din punct 
de vedere tehnic; iar în ceeace pri- 
vește valoarea literară, ea se găseşte: 
la înălţimea apostolatului de cultură 
urmărit 

Ceeace însă cu adevărat o ridică 
la culmea aşteptărilor tuturora, neîn- 
trecută în această privinţă, sunt de- 
semnele din text. Orice fragment este 
ilustrat. Astfel copiii, citind textul,. 
prind mai uşor sensul subiectului tratat. 
din înfăţişarea lui în schițe. 


~ 


EN i 


E poate singurul mijloc de a face | 


<a o lectură sănătoasă să fie şi citită 
cu mare interes. 

Copii de azi sunt România mare 
de mâne. Ei trebuesc pregătiţi, întă- 


riți, geä fel, încât umerii lor să nu se 


încovoaie sub greutatea răspunderii 
față de Dumnezeu şi de oameni, în 
ceeace priveşte truda lor, care trebue 
pusă în serviciul fericirei Patriei mult 
iubite, a noastră, a tuturora. 

„Creşterea copiilor nu se poate 
face decât ferindu-i de toate ispitele 
şi dându-le hrană in deajuns, bună, sub- 
stanţială, ca să poată creşte aşă cum 
vremea de astăzi mai straşnic ca tot: 
deauna, cere, 


Îndepărtaţi pe copii dela cinema- . 


tograiele unde se rulează filme otră- 
vitoare. Feriţi-i de societatea rea. 
Daţi-le lecturi bune, 
Dar mai știm că părinţii cei dintâi 
trebue să guste din hrana trupească 
pe care o dă copiilor lor, ca să ştie 


dacă hrana nu e prea ferbinte, sau 
dacă nu e prea sărată, dacă are gust 
bun sau nu. 

Tot aşă să facă ei şi cu hrana 
spirituală, dar ñu numai părinţii, ci şi 
luminătorii poporului. 

Şi ca o dovadă, că în România 
mare, lumea înțelege rostul acestei pu- 
blicaţiuni săptămânale, că românul e ` 
înzestrat dela natură cu simţul neal- 
terat al alegerii lucrurilor bune şi al. + 
îndepărtării cu scârbă a lucrurilor rele, 
amintim că «Lumea Copiilor» este ce~. 
rută în număr de mii de exemplare 


- în toate oraşele din ţară. Și mai ținând 


socoteală că editorul acestei publicaţii, 
vrea cu orice preţ ca vlăstarele noastre 
să fie pregătite îndeajuns pentru in- 
trarea triumfală pe poarta care duce la 


"mântuirea neamului şi a fericirii Patriei, . 


putem afirmă fără rezerve, că această 
intreprindere înseamnă -operă naţio- 
nală, aflată în creștere continuă. 


Volbură Poiană. 


Carţi străine. 


„Faustă, partea I, în trad. lui lon 
Gorun (ediția a II-a). 
«Cartea românească»! a avut no- 


rocoasa ideie să editeze din nou mi-: 


nunata traducere at lui lon Gorun (dl 
Alex, Hodoș). Traducerea a apărut 
mai întâi în 1906. Faptul că ediția I. și 
a II. (a Il-a populară), s'au epuisat şi 
că se siinte trebuința unei nouă ediţii 
— trebue să umple de bucurie pe orice 
iubitor de literatură. 

«Faust» este una din cele mai ge- 
niale opere din câte sau scris vreo- 
dată — au declarat-o sute şi mii de 
învăţaţi şi arfişti-poeţi — şi se poate 
convinge despre aceasta oricare cititor 
care se respectă, fireşte, dacă își dă 


1 14 Lei, broş,, «Bibl. Scriitorilor 
străini», 204 pg. 


puţină osteneală la citit şi nu aleargă 
peste pagini ca jocheul, la neşte aler- 
gări de cai, numai ca să ştie « «cum s'a 
sfârşit» conflictul, 

O «carte de căpătâi», vei care să 
o citeşti pe îndelete, să-i gust! frum- ' 
seţile treptat-treptat, să-ți dai seama 
de fiecare scenă, de fiecare argumen- 
taţie a lui Faust, esența” omului cu 
idealuri, scrutător, și a lui Mefisto, 
care este spiritul negaţiunii. GE 

Şi cât de actuală este opera acea- 
sta în zilele noastre! La fiecare pas 
îți tresare: inima. Sbuciumul omenesc 
este redat în «Faust» întrun mod ma- 
gisiral.- 

«Faust» este omul care vrea să 
pună punctul pe i, care vrea 'să știri- 
cească problema existenţei, ep preţul 


— 378 — 


a mii de suferinţi, cu preţul vieţii sale 
chiar, ducând o luptă grea, de Pro- 
meteu cuceritor de lumină. Omul care 
suspină: 


«În pieptu-mi două suflete se sbat 

Şi luptă să se rupă deolaltă; 

În setea arzătoare de iubire 

Se încleştează unul de pământ; 

Pe când cellalt se smulge cu ndârjire 
Spre nnalții lui strămoşi să-şi ia avânt !» 


Mefisto? Se caracterizează singur: 


«Sunt spiritul acel ce veșnic neagă! 
Cu drept; căci tot ce ia ființă-aci 
E vrednic în neant iar a pieri; 
Fiinţă dar mai bine war îi luat. 
Deci toate cele ce numiți păcat, 
Distrugere sasi răul cu-un cuvânt, 
Sunt elementul meu; acesta sunt». 


Lupta aceasta între ce este bun și 
rău, nobil şi moiic, curat și pervers 
din om — e descrisă strălucit în 
«Faust», şi — spuneţi-mi — dacă s'a 
dat vreodată luptă mai îndârjită în 
pieptul omenesc ca în ziua de astăzi? 

Ori cât de «avansați» să fim, ori 
cât să ne batem în piept cu invențiile 
recentissime — «Faust>-ul lui Goethe 
ma îmbătrânit, fiindcă are suflul eter- 
nului omenesc în sine. 


Deschideţi cartea şi citiți: 
Mefisto îşi bate joc de vorbărie: 


«Cu vorbe de minune se discută, 
Cu vorbe un sistem se execută, 

În vorbe minunat se poate crede, 
Din vorbă nici o iotă nu se pierde...» 
Faust oftează: | 
«Suntem deprinşi să-și bată joc oricine 

De ceeace nu înțelege el — ` 
Adesea ce-i frumos şi ce e bine 
Îi cade greu şi mârâie rebel...» 

Alte exemple sar puteă aduce cu 
zecile. 

Câte controverse peripatetice, câte 
argumente cinice şi rabuliste, de 


. şitul vieţii sale, singura bucurie su- 


. Pestilenţează toată-agonisita — 


- Lăuntru — o ţară — aici, paradiziacă — 


Aleargă cei aliați să 'nchidă golul. 


parcă ar veni de pe buzele unui po- 
litician contemporan sau parcă ar fi 
cuibărită în inima unui profitor de 
răsboiu — câte scene pline de gin- . 
găşie imaculată şi de vigoare virilă * 
— ce fantazie apocaliptică întrunele- i 
locuri şi ce orizonturi largi, largi, în- / 
cât te apucă ameţeala sufletească câte ` ` 
odată! H 

La ce rezultat ajunge Faust? 

Faust, după ce a cutrierat pretu- 
tindeni, după ce a gustat din păharul 
tuturor «plăcerilor lumeşti» şi le-a 
simţit nimicnicia — găseşte, la sfâr- 


fletească, adevărata bucurie a unui 
pământean, în muncă, în acțiunea al- 
fruistă, în activitatea de albină — şi 
moare liniștit, pe lângă toate hoho- 
tele lui Mefisto. 


lată monoiogul elocuent al lui 
Faust înainte de a muri din partea a Il-a, 
din care încă n'a apărut traducerea 
românească, dar pe care o pregăteșt 
poetul /. U. Soricu, (îl redau în tra 
ducerea mea proprie) : i 


«Al sapei sgomot mult îmi place mie 
Este mulţimea care-mi roboteşte 

Şi care. °mpacă glia cu ea însași — 
De granițe la valuri împrumută, 
Incercuind cu margini strânse marea... .. 
O mlaştină se ’atinde unde-i munte 


Mocirla puturoasă s*o uscăm 

Ar îi acuma culmea muncii noastre, 
Aşă dăm loc milioanelor de oameni 
Cu trai, de sigur nu, activ şi liber. 
Să fie câmpul verde, roditor: 

Om, animal ca bine să se simtă 

Pe noul lor pământ — colonizați — 
La fel legaţi de-a hâlmului putere 
De-un neam ce-i îndrăzneț și muncitor.. 


Să fiarbă valw'-atară, pân’ la dig, 
Căci, când va vrea mistuitor să spargă,, 


o: X 


— 379 — 


Da ! sunt pătruns de-acest jel de-a vedeà, 
E ce-i mai bun din mintea omenească, 
Căci vieață — libertatea — să se dea 
La cei ce zilnic au so cucerească. 
Și-așă petrec, de griji încunjuraţi, 
An închiegat copii, moşnegi, bărbați. 
Așă mulțime deasă înțeleg! 

Aş vrea şi eu ca, liber, să mă leg 
De un neam în libertate. Aş rosti: 
Eşti prea frumoasă clipă, nu pieri! 
lar urma mea din zilele trăite 

Nu este vreme care mi-o înghite! 

Și presimţind eu marea fericire- 
Trăiesc acum clipita peste. fire...» 


[moare]. 


+ 
* a 


Traducerea dlui Hodoș este o po- 
doabă a literaturii româneşti. Să ou 
tie casă de intelectual român în care 
să nu se citească şi comenteze. 


Este medicină sufletească ceeace - 


ni se oferă aici şi medicului-tradu- 
cător ar trebui să-i fim mult mai 
recunoscători. Unde sunt mecenaţii 
noştri cari să se îngrijească de tradu- 


cerea altor opere frumoase similare — |. 


dând putinţa dlui Hodoş să perseve- 
reze pe cărarea aceasta şi să nu-şi 
izidească puterile cu bucătăria gaze- 
tărească ? Ar fi o datorie de onoare 
pentru ceice se mai gândesc în ziua 
de astăzi că omul nu trăieşte numai 
cu stomahul, ci că mai există şi spi- 
ritul, care cere de mâncăre. 

Fireşte, apelul acesta va sună mul- 
tora grozav de ne-la-locul-său, căci 
astăzi se fură coroanele de argint de 
pe sarcofagul magului dela Weimar, 
astăzi îi este periclitat chiar și muzeul 
în casa natală, din Frankfurt, astăzi 
şterpelesc <ghgşeltarii» chiar.şi manu- 
scrisele lui Goethe din muzeul din 
Weimar, ca să le valorifice. Afaceri 
«lucrative» — şi-atât! 

Horia Peira-Petrescu. 
H 


: Jahresbericht des Instituts für- 
rumänische Sprache zu Leipzig . 
(XXVI.—XXIX.), kerausgegeben von 
Proj. Dr. Gustav. Weigand.. (Kom- 


` missionsverlag von Johann Ambrosius. 


Barth, Leipzig 1921, pg. 191. Mărci 24). 
~. Acest anuar cuprinde trei studii: 
DI Hermann Briiske studiază Elemente 
ruseşti şi polone în limba română, iat 
conducătorul seminarului Dr. Gustav ` 
Weigand semnează pe celelalte două: 
Origina numelor de râuri sud-carpatice- 
în România şi numirile apelative bul- ` 
găreşti, originea prescurtările şi diri- 
vațiinile lor. 

In cel dintâiu Studiu se urniăresc- 
în limba română toate cuvintele cari. 
sunt de origină rusească sau poloneză. 
Deși această contribuţie a dlui H.. 
Briiske poate fi privită ca-un serios- 
studiu în această privință, totnş-chiar. 
după mărturia dlui Weigand dela pag. 
5, este abiă un început și de aceea. 
multe afirmaţiuni din domeniul voca-. - 


'bularului sunt îndoelnice, multe sunt: - | 


încă de îndreptat, iar criteriile fonetice 
nu sunt încă deajuns de bine stabilite, 
din cauză, că nu există un material 
suficient” toponimic ca să uşureze ` 
fixarea: unor SCHER de ju-. 
decată mai precise. 

` Cele aproximativ 400 de cuvinte - 
pe gari autorul le găseşte ca îinpru=- 
muturi în limba română dir limba: 
rusă au pătruns la noi încă din cele 
mai vechi timpuri, căci mult înainte 
de întemeerea Principatului moldo- 
venesc Rușii mici locuiau în apro- 
piere şi împreună cu Românii (pag. 
52). Această influință primitivă ru... 
sească şi-a avut: sfârșitul după anul 
1500, ceia ce-ar dovedi, după părerea 
autorului, că vechile așezări rutene 
pe cari le yor fi găsit Românii la des- 
călecatul lor în aceste părţi s'au perdut, 
dizolvându-se, în massa de populaţiune: 
românească în plină expansiune. 


` 


— 380 — 


Unde se va fi petrecut acest proces 
de strâns contact între Români şi Ru- 
teni nu precizează autorul, care re- 
cunoaşte totuși multe urme de limbă 
românească în limba Rutenilor, ca şi 
în topononimia Carpaţilor nordici pe 
unde se vor fi întins vreodată ciobanii 
noştri cu turmele lor. De asemenea 
di H. Briiske sprijină părerea expri- 
` mată de Katuzniacki, că Huţulii. ar fi 

Români slavizați. «In welcher Gegend 
und auf welche weise die erste Be- 
riihrung mit den Kieinrussen erfolgte, 
wissen wir nicht. . Erschliessen lässt 
sich nur folgendes: sehr bald nach 
dem ersten Zusammentreffen müssen 
schon walachische Hirten ihre Herden 
in den nördlichen Karpathen geweidet 
haben; sie sind îriihzeitig wieder ver- 
schwunden — warscheinlich sind sie 
‘im ruth., Wolk aufgegangen — aber 
ihre Spuren finden wir noch 7 Berg-, 
Bach- und Flussnamen der Karpathen 
sowie in zahlreichen rum. Lehnwörtern 
des Kiruss., die vorwiegend dem Ideen- 
kreise des Hirten und Viehzüchters 
entstammen (vgl. Miki. Wand.) Spe- 
-ziell die Sprache der Huzulen weist 
eine starke . Durchsetzung mit ru- 
mänische El. auf; dieser Umstand 
` sowie die auffallende. Übereinstim- 
mung der Volkstrachten brachte schon 
Katuzniacki auf die Vermutung, dass 
sie slavisierte Rumänen seien, wenn 
er auch die Ableitung ihres Namens 
aus rum. hoțul (Mikl, Wand. 49) wieder 
fallen gellassen hat (S. 58, Anm. 103). 


Autorul crede că Mont din munții | 


apuseni ai Ardealului ar fi deasemenea 
rămăşiţele unor ramuri de Ruși mici, 
cari despărțiți și înglobaţi în mijlocul 
populaţiunii româneşti și-ar fi pierdut 
limba și ar îi dat naştere acestei po- 
pulaţiuni (pg. 49). 


"foarte puţini termeni cari se rapor-. 


Cuvintele împrumutate din liin 
ruteană se raportă la toate felurile de 
manifestare ale vieţii țărănești. Celg 
câteva cuvinte în strânsă legătură cu 
vieața păstorească ca bulaiu, hulub 
și fabun arată că Românii fiind un 
vechiu popor de păstori au împrumuta 


tează la creşterea vitelor (pg. 55). 


„ Împrumuturile din limba ‘polonă: 
s'au făcut în mod direct din această : 
limbă, şi în nod indirect prin mijlocul 
influenţei rutene. Comerţul de transit ` 
prin Moldova între răsărit şi orașele ` 
Germaniei străbătând şi Polonia, au 
mijlocit într'o foarte mare măsură 
această influență. 


Influența modernă rusească sa 
manifestat datorită deselor. interven- 
Dun şi ocupaţiuni ale armatelor ru- .- 
Seet în Principate. Lipovenii, renu- ` 
mifi pescari, aşezaţi din pricina ace- 
stei indeletniciri mai cu seamă la gu: 
rile Dunării, au introdus unele ep, 
vinte în limba românească cari pri- - Gs 
vesc mai cu seamă ocupaţiunea Pescar 
ritului (pag. 66). ` 

Studiul dlui G. Weigand: «U7- 
sprung der südkarpathischen Fluss- 
namen in Rumänien» cercetează eti- . 
mologia cursurilor de apă din Oltenia, 
Muntenia, Moldova, Bucovina și Ba- 
sarabia. Fără a intră în amănunte 
este totuşi foarte interesant de insistat 
asupra concluziunilor acestui studiu, 
mai cu seamă, că studiile asupra topo- 
nimiei ținuturilor noastre româneşti 
sunt așă de puţine, şi cu toate acestea: 
extrem de interesante prin materialul 
foarte prețios pe care ni-l oferă pentru 
desluşirea atâtor probleme ce intere- 
sează trecutul nostru. Următorul tablou 
ne arată, pe provincii, numărul cursu- 
rilor de apă după origine: - 


? Bulg. Rut. SL 
Oltenia 23. — — 
Muntenia. 32 4, — 
Moldova și Bucov. 10 54 8 
Basarabia- — 13 — 

Suma: 278 65 - 71: 8 
T 100%, | 23%, 27%% 294 


După cum se.vede în Muntenia 
predomneşte elementul bulgăresc, în 


Moldova cel rutean (Klein rissisch), ` 


în Muntenia se întâlnesc şi unele nu- 
miri cari arată o influență sârbească, 
dar prea puţine. Ejementni maghiar 
Se vede în Muntenia și regiunea Amà- 
radiei şi într'o mică măsură în părţile 
Buzăului, iar în Moldova în părţile 
Bistriţei şi pe valea Trotușului. Numiri 
de ape de origină tătărească se găsesc 
` numeroase mai ales în Basarabia, ştint 
fiind că în părţile Bugeacului au stat 
multă vreme Tătarii,, ` 

„Studiind numirile de apă terminate 
în — ui ca Bahlui, Suhului, Derehlui, 
Covurlui, Turlui, Vaslui, Văsui, Teslui, 
Urlui, Călmățui etc., autorul onchide 
că terminațiurea ui este numele ge- 
neric xj tare în dialectele asiatice în- 


semnează vale, şi care a ajuns în to-. 


ponimia noastră probabil datorită unei 
serioase influenţe cumane. - «Es kann 
also.kein Zweifel mehr bestehen, dass 
wir es in allen Flussnamen resp. Orts, 
namen auf -uj mit dem Gattungsnamen 
uj=Tal, Fluss zu tun haben, der in Ru- 
„mănien Komanischert Ursprungs ist, 
jedenfalls noch heimisch ist auf dem 
Gebiete der Türkdialekte, speziell dem 
Iakutischen» (pag. 97). 

Din pricina frecvenţii unor ase- 
menea numiri autorul conchide că stä- 
pânirea cunfano-pecenegă, a fost, cel 
puţin în unele locuri, de o durată în- 


E O O N d 


Rom. Magh. ` Kaum, 


Tat. Hist. Mie, 

5 Dä A 5 
8 (2) -4 15 1 : 3 
4(D 18 6 i 8 
8 (6) — — 17` 4 
45: 28 24 19 4? 15 
16% 10% 9%% Dik 1%. 5% 


delungată şi nu trecătoare, <Wâs nun 
die Berg- und Ortsnamen an Material : 
noch hinzubringen werden, vermag ` 
ich jetzt nicht zu sagen, aber: jedenfalls i 
steht das eiie fest, dass die Kumanen 


bei Ankunft der Rumänen - dort nicht " 


-nur die Herren waren, sondern tat- 


săchlich sich auf den von mir be- .. 


stimmten Gebieten niedergelassen und 


das Land aut grössere Strecken be-: :- 


siedelt halten» (pag. 99—100), 


Acest covârșitor număr de ele- 
mente străine arată că deoarece această 
întreagă regiune nu eră populată îna: 
inte de veacul al XHI, aceste numiri 
s'au păstrat dela neamurile cari le-au 
botezat anterior şi că numai pârăiaşele ` 
și alte râuri mai mărișoare au primit 
după aceia nuiniri româneşti sau. nu- 


„mări slave. romanizate (pag. 94). 


- Studiul dlui Weigand . «Die Bul- 
garischen Aufuamen, ihre Herkunft, d 
Kürzungen und Neubildungen» este o 
cercetare foarte amănunțită asupra nu- 
mirilor dându-se etimologia, prescur- 
tările şi derivaţiunile la fiecare caz. 
Este o prețioasă contribuţie la desle- 
garea multor chestiuni în legătură cu 
numirile de familii româneşti, şi de 
sigur că va aduce un real folos ace- 
lora cari se vor ocupă en asemenea 
probleme. Studiul este însoţit de o 
bogată listă de nume. 


Alex. P. Arbore. 


SE = 


Dela „Asociaţiune“, 
l „Nr. 585/1922. 


CIRCULARA E 
cătră Onor. Direcţiuni ale despărțămintelor „Asociaţiunii. ` 
pentru literatura română şi cultura poporului român“. 


y HI 

` Intru urmărirea și pentru ajungerea înaltului scop, ce „Aso- -: 
ciaţiunea“ şi-a fixat dela întemeierea -ei, întotdeauna cei încre- ~; 
dinţaţi cu, conducerea multiplelor ei lucrări au stăruit ca această ~ 
instituţiuna, scumpă tuturor Românilor, să progreseze şi să dea ` 


măxiraul de rezultate, îngăduit de: împrejurările nespus de grele, e 
în cari: a trebuit să-şi desvoalte activitatea pentru progresul nea- Be 


mului nostru. . 


In modul acesta „Asociaţiuneae a ajuns să fie, şi sub in- s 


delungata. dominaţiung străhă, cea dintâi societate culturală a ` 
__ poporului. românesc din, părţile de dincoace. de Munţi. "ef e 
"Dän, este. un adevăr cunoscut şi recunoseut, că această so- 
“oietate æ rămas și în, noua, ară a României întregite cea mai de 
seaniă societate pentru propaganda culturală în massele largi ale 


popo ei nostru., 


-Ca, însă, această instituțiune, apreciată: după: merit de toţi 
` oamenii de bine, să-și poată îndeplini, şi în nouăle împrejurări, i 
frumoasa: ei menire, are trebuinţă neapărată să fie îmbrățigată ` 
şi. sprijinită în cercuri tot mai largi, ceeace în unele regiuni, con- E 
` statăm-ou bucurie şi DEEN se. și face tot mai mult, din 

“zi în SL E 
E Dar interesul pentru problemele dia tă de „Asoeiaţiune“ 
‘trebue să. devină general, pentrucă numai astfel această institu- 
țiune. va. puteă: să ia avântul dorit și cu ea dimpreună şi cultura 
“neamului nostru să străbată în toate satele şi cătunele. N 
“Tată, deci, pentruce, Onorate Direcţiuni, şi eu. această: oca- 
“ziune, ne adresăm cătră. D-Voastră, reamintindu-Vă importanţa 
problemelor îmbrăţişate de. „Asociaţiunea“ noastră culturală şi. 
“rugându-Vă, să. stänn. din toate puterile pentru generalizarea lor 
în toate comunele din despărţământul ce conduceţi, ea, astfel, ` 
` sămânța binelui să fie răspândită pretutindeni, și pe această cale. 
Problemele de care au să se ocupe Onor. Direcţiuni ale de- 
spărțămintelor sunt fixate în general în $ 39 al Statutelor „Aso- 


H 


SEH — 383 —- 
ciațiunii“, din cari Vă trimitem și de. astădată câte un exemplar; 
iar felul organizării despărțăthiritelor (a adunării „cercuale, a co- 
mitetului cercual și a agenturilor) și atribuţiunile- acestora se cu- 
prind in SA 40—47 ai Stătutelor, 
- In baza acestor suga Onor. Direcţiuni ae E 
telor ca: "e E 

L In adunarea cerenală ordinară a aispărțamartituă, ce 
are să se țină, în sem. JL al anului: z 

a) să aranjeze, unde nu s'a făcut încă, chastiunta KE 
arondări a despărțămintelor, avându-se în vedere ca. despărță- 
mintele, constătătoare din comunele a două sau mai multe plase, 
să fie desfăcute în atâtea despărțăminte din câte plase fm con- 
stat până acum, eventual recomandând comitetului central per- 
soane potrivite, care să organizeze nouăle 'despărță minte, ce au 
să fie desfăcute din desp, principal de până acum. 

b) Fiindcă în acest an se face reconstituirea comitetului 
central, pentru uniformizare, rugăm DESEN să-şi Tecoh- 
stitue şi ele comitetele: cercuale. 

c) în adunarea cercuală se va desbate cu toată seriozitatea 
chestiunea organizării agenturilor comunale și a bibliotecilor po- ` 
porale, făcându-se paşii de dipsă, unde nu sat fi făcut până acum, 
pentru constatarea: unde să află astfel. de agenturi şi biblio- 
teci și din câte exemplare constau bibliotecile, stăruind, totdeo- 
dată, pentru sporirea, distribuirea la cetitori și SEW cărţilor 
din aceste biblioteci. 

` Pentru sporirea bibliotecilor -existente EN după pu- 
tinţă, şi comitetul central, iar în comunele unde se vor înfiinţă 
“nouă agenturi ale „Asociaţiunii*, comitetul va trimite câte o bi- ` 
bliotecă poporală. 

d De neapărată trebuinţă pentru deșteptarea interesului. ge 
` neral în scopul vidicării culturei neamului nostru este, câ din toate 
satele Gin despărțământ, dar în tot cazul din comiihele oi agen- 
uri, să participe măcar câfe 2 reprezentanţi. ia adunărea tèt- 
cuală; iar câte 2 reprezentanți ai fiecărui despărțământ să pat- i 
ticipe înefiecare an, la adunarea generală a <Asotiațiunii>. 

In adunările cercuale fiecare agentură va raportă, prin tri- 
mişii săi, asupra tuturor lucrărilor indeplinite în cursul anului. 

e) Adunările eercuale în multe locuri au devenit înălțătoare 
serbări culturale, cu programe din cele mai - bogate, cuprinzând 

Ly 


P ae 
P 


N NEE pe 


câte un frumos cuvânt de deschidere, conferenţe - -pentru popor, =; 
reprezentațiuni de teatru, coruri, jocuri, nu arareori expoziţii de -: 
copii, din industria de casă sau economice 8, a. -7 
Acestea ar trebui, întroduse pretutindeni, ca unele din cele E 
mai de seamă mijloace- de cultură şi progres. EI 
2. In legătură cu reorganizarea despărțămintelor şi cu CZE 
organizarea sau înfiinţarea agenţurilor şi bibliotecilor sătești, se- 
impune organizarea Caselor de cetire (Case culturale, Căminuri . 
culturale, Case Naţionale, sau:oricum, altfel, s'ar numi ele), aceste |. 
fiind instituţii de cea mai mare importanţă pentru propagarea, KR 
culturei „naţionale. - 
Tocmai în baza acestor ponderoase motive copiată central 
a intervenit până acum, prin pressă, la fruntașii comunelor și ~: 
direct la direcţiunile despărțămintelor, la Comisiile de ocol-agrare, `. 
la comisiile judeţene. de împroprietărire și la comitetul central ` 
agrar, ca să se destine în fiecare sat şi oraș câte un loc potrivit 
pentru zidirea, la timpul său, a unei Case Naţionale, 
Rugăm, de nou, și acum, Onor. Direcţiuni să stărue la or . 
ganele comunelor de pe teritorul despărțământului, “incredinţate 
cu executarea reformei agrare, pentru obţinerea unui loc în fie- 
` care comună pentru Casa. Naţională, ` 
3. Să se stărue şi pentru cooperaţie, ţinând prelegeri pentru 
înfiinţarea cooperalivelor de aprovizionare și desfacere în comun, . ` 
și pentru înflințarea băncilor populare, Statute și îndrumări punem . .: 
şi noi la dispoziţie celorce ni se adresează în acest scop. 
4. Rugăm, mai departe, Onor. Direcţiuni, să stărue pentru 
armonizarea activităţii culturale şi economice a organelor con- ` 
ducătoare ale despărțămintelor „Asociaţiunii“ cu activitatea ce- 


at Să e 


` Jorlalte societăţi de pe teritorul despärtämintelor, îndeosebi cu 


ale Asociațiilor noastre preoțești şi învățătorești. 

5. Pentru cursurile de analfabeți, ce se vor aranjă, „Aso- 
ciațiunea“ pune gratuit la dispoziţie abecedarele de lipsă, și ce- 
lorce se vor distinge prin o activitate rodnică în această direcţie, 

- lise pune în vedere şi câte un premiu. : | 

6. Dupăce dela reușita lotăriei aranjate de <Asociaţiune» 
depinde, în locul prim, înzestrarea acestei instituţiuni cu mijloa- . 
cele necesare unei desvoltări grabnice și corespunzătoare înaltei 
sale meniri, rugăm, din acest prilej, Onor. Direcţiuni, să stărue 


din toate puterile pentru desfacerea unui număr cât mai mare 
` - 4 


— 385 —` | i 


de loturi ale acestei i loterii în comunele de SR teritorul deapăr- 
ţământului. E S , 

7. Totaseinenea ni se va înlesni lucrarea, ce 6 facem în 
interesul ridicării culturei noastre naţionale, prin o propagandă 
intensivă pentru sporirea numărului merhbrilor « Asociațiunii». 

Este de datorinţa tuturor Românilor de bine, orăşeni și să- 
teni, din toate păturile societăţii, să se înscrie între membrii in- 
stituţiunii noastre. Se va stărui, deci, ai în această privință, mai 
ales, însă, ca să se înscrie între membrii fondatori şi. pe vieaţă, 
comunele noaştre politice, cum s'a: făcut, la stăruința organelor” 
administrative: în întreg judeţul Sibiiului si al Năsăudului, apoi, 
_în un număr frumos de plase, ca la Huedin, Ciachi-Gârbău, Gherla, 

9 a, p . GN , ; 

f 8. Pentru Raportul general, ce comitetul central are să pu- 
blice asupra lucrărilor sale şi a despărțtăminteloř, rugăm, apoi 
Onor. Direcţiuni, să ne raporteze, până la 15 Iunie a. c., asupra 
„activităţii despărț. în anul trecut, arătându-ne, sau într'u un proces ` 
verbal sau într'un raport: 

1. Numărul membrilor de toate categoriile; 

2. Numărul .agenturilor şi activitatea acestora, indicând co- 
munele, în care se află agentură ` 

„3. Numărul bibliotecilor poporale ale » Asociaţiunii“, indicand 
comuna, în-care se află bibliotecă şi' numărul cărţilor; 

4. Comunele în cari Sau tinut cursuri de analfabeți în iarnă 
anului 1921/22, împreună cu numele conducăţorului şi, numărul 
celor instruiți; i 

5. Prelegerile ţinute pe teritorul desp. în EN an. 1921/22, i 
indicând titlul acestora, numele conferentiarului şi comuna în care 
s'au ţinut; i S À 

-6. Șezătorile culturale tinute (cu indicatiile din pt. 5); 
| 7. Conferenţele şi seratele artistice (ds asemenea cu indi- 
caţiile din pt. 5); 

8. A aranjat desp. vr'o expoziție în anul 1921/22; - 

9. Averea desp. la sfârșitul anului 1921; | 

10, «Să ni se arăte comunele în care s'au înființat Case Na- 
ționale şi cooperative prin conlucrarea despărţământului. 

11. In sfârșit atragem atenţiunea Onor. Direcţiuni asupra 
ultimelor două pagini ale Statutelor, unde se găseşte «Legea 
pentru recunoaşterea calității de persoană morală a instituţiunii 


EE 


 Doaskre, în baza cărora și despărțămintele și âgenturile 
tțiunii“, “provocându-se la această lege, beneficiază de toate fa~.. 
vorurile cuprinse în ea, în afacerite oficioàse cu centrala, cu de: 
spărțămintele şi agenturile, cum şi cu autorităţile publice. 


Sibiiu, în 25 Aprilie 1922, 


A. Bârseanu, 
prezident, 


Bibliografie. - 


F | 

L Marțian, Urme din răsboa- 
iele Romanilor cu Dacii. Studiu ar- 
heologic cu 39 schiţe şi desemnuri. 
L Publicaţiile comisiunii monumen- 
telor istorice, secțiunea pentru Tran- 
silvania. Cluj 1921. Krafft & Drotlefi, 

Al, Lascarov-Moldovanu, 
stirile lui Spulbey. Schițe și amintiri, 
` Colecţia «Ramuri». Craiova, editura 
«Ramuri», Preţul 15 Lei. 

Lucian” Blaga, Cultură şi cuno- 
ştinţaă. Cluj 1922, editura institutului 
„de: arte grafice <Ardealul». Preţul 
10 Lei, ` 

"Lucrări de fonetică publicate de 
Iosif Popovici. Y°. Une prononciation 
buigare. 
expérimentale -par loseph Popoyici 


professeur de langues slaves et di- 


recteur du laboratoire de phonétique 
experimentale à Puniversité de Cluj. 


Avec`22 figures dans le texte. Cluj, 
institut d'arts graphiques «Ardealul», 


1921. | 
2%. Fiziologia vocalelor româneşti 


"A şi de /osif Popovici prot. univ. 


Cu 14 figuri în text. Cluj, institutul 
. de arte grafice «Ardealul», 1921. 
Am primit dela institutul geologic 
“al României următoarele publicațiuni : 
Congres international du pétrole. 
Troisième session, 
"Sept. 1907: . 
„ Comte-Rendu. Tome IL. Mémoires. 
Bucarest, Carol Göbl 1910. 


Pove-: 


“Recherches de phonétique ` 


Bucarest Bala - 


„Asocia 


„ Romul Simu, 
secretar, 


Troisitine congrès international ` 
du pétrole, Roumanie. Esquisse géo- 
graphique avec 1 carte, 16 planches 
“et le plan de Bucarest. Bucarest, Sep- 
temvrie 1907. er 

Institutul geologic al României. SE 


Däri de seamă ale şedinţelor. Volumul ``: 


1V. Bucureşti, Carol G5bl 1915. 

` Institutul geologic al României. = 
Däri de seamă ale şedinţelor. Volumul 
V. (1913—1914). Bucureşti, Carol Göbl ` 


WU 


“Institutul geologie al României, ` 


` Däri de seamă ale şedinţelor. Volumul i 
VII (1915—1916). Cu 80 figuri şi.4 ` 
Carol ... 


schițe geologice. "Reeg 


_G&bl 1917. 


Z. Mrazec, Raport asupra activi: 
taţii institutului geologic al României 
în anul 1910. Anuarul inst. ‘geologic? 


- al României. Vol. V, 1911. bës 


Carol Gibl 1914. 
L. Mrazec, Raport asupra activi. ` 


tății institutului geologic al României | ` 


în anul 1911. Anuarul inst. geologic 
al României. Vol. VI, 1912. EES 
Carol Göbl 1914, ' 

L. Mrazec, Raport asupra activi- 
tății institutului geologic al României 
în anul 1012. Anuarul inst, geologic 
al României, vol. VII, 1913. Bucureşti, 
Carol Gb! 1917; e : 

-G. Manteanu- Murgoci, Dare de 


"seamă asupra cercetărilor geologice E 
din vara 1897 IV. Ridicări geologice -.: 


în N; Dobrogei. Bucureşti, tipogr. Th. 
Basilescu 1898. 


 O Munteanu- Murgoci, Dare de 


seamă asupra cercetărilor geologice 
din vara 1897 II. Masivul Parîngu. Cu 
o plahşă de secțiuni geologice. Bucu- 
rest, tipogr. Th. Basilescti 1898. 

L. Mrazec şi G. M. Murgoci, Dare 
de seamă asupra cercetărilor geolo- 
gice din vara 1897 III. Munţii Lotrului. 
Cu o planșă de secțiuni geologice. 
București, Th. Basilescu 1898. - 

L." Mrazec, Dare de seamă. asupra 
cercetărilor geologice din vara 1897, 
I. Partea de E. a munţilor Vulcan. Cu 
o planşă de secţiuni geologice. Bucu: 
reşti, tipogr. Th. Basilescu 1898. 


Congrès international du pétrole. 
Troisième session. Bucârest, 8—13 
Septemvrie 1907. Compte-Rendu, Tome 
L Préparatifs et mărche du congrès; 
débats.par sections. Bucarest, Carol 
Qöbl 1912; 


Roumanie. Ministère des travaux 
publics. Travaux de la commission du 
pétrole, 1. Bucarest, Carol: Göbl 1905. 


Institut: géologique de Roumanie. 
Comptes-Rendus des séances. Tome 
IL, Bucarest, Charles Göbi 1915. 

Institut géologique de Roumanie. 
Comptes-Rendus des séances, Tome 
IV (1912—1913). Bucarest, Charles 
G5bl 1916. - 


` Institutul geológie al României: 
Nr. 1. - 


Studii tehnice şi economice. 
Dr. G. N. Leon, Politica minieră în 
diferitele state şi raporturile ei cu po- 
litica minieră din România. I. Regimul 
proprietăţii. miniere. II. Organizarea 


87 — R a e 
Je 


` Institutul geologie al. României. e 


"Studii tehnice şi economice. Nr. 2. 7. 
` Tănăsescu, Sistemele. de reorganizure 


a: proprietăţei miriiere şi politica: mi- 
nieră în diferite state, Partea 1. Re- 
gimul de -proprietate al subsolulni ` 
petrolifer-şi raporturile-sale cu exploa- 


tarea zăcămintelor. Partea II. Proprie- 
-tatea și politica minieră în diferite 


Hate, Bucureşti, Carol G5bl 1916.. 
Ministerul agriculturei, industriei, 
comerciului şi domeniilor. Serviciul 


minelor. Ing. Radu Pascu, Stadii geo- ` ` 


logice şi miniere în judeţul Tulcea. ` 


(Dobrogea). Cu o hartă geologică . - 


1: 200,000, o planşă de profile geolo- ` 
gice şi. 10 figuri în- text, Bucureşti, - 
Carol G5bi 1904, kees 

Congrès international du pétrole. 


Troisième session. Dr. L. Edeleanui,. 


Le pâtrole roumain, sa composition 
et ses:proprictes- physiques et- techni- 
ques. The Roumanian Petroleum, ist 


-composition and physical anditechnical 


properties. En colaborătion avec L 
Tanasescu et C. Th. Petroni. Troisième 
edition  completâe. Bucarest, 1907. 
Imprimerie «Eminescu». ` 

Ministerul lucrărilor publice. ` Lu- 
crările comisiunii însărcinate cu studiul 
regiunilor petrolifere din, România. 
V. 1: Bucureşti, Carol Qöbl. 1904. | 

Institutul geologic al României. 
Vălenii de munte. Hartă :ridicată de 
W. Teisseyre. Seria XVIII. Col. P. 
1911. Ediție provizorie. 


Ministerul agriculturei, industriei, - y 


comerțului -și domeniilor. Institutul 

geologic al României. Legea pentru.. 
înfitnțarea institutului geologic al Ro- 
mâniei şi regulamentul pentru apli- 


intreprinderiler miniere. - Bucureşti, carea legii. București, Tipografia Q. 
tipogr. «Eminescu» 1915. - A. Lazareanu 1906. ` 
` aoa 7 


Beta, In poezia «In numele. poporului», publicată în Nrul.ultim.al 
«Transilvaniei», în strofa a 5-a, şirul penultim, s'a strecurat o greșală sue 


părătoare: voi în loc de fol 


—— mere 


a 


Cel mai vechiu şi mai consolidat institut ` 
financiar românesc din Transilvan ia 


„ALBINA“, 


INSTITUT DE CREDIT ȘI DE 
= = ECONOMII, SIBIIU.. 


FILIALE: Braşov, Cluj, Lugoj, Mediaş 
și Târgul- Murășului. - 


AGENTURI: Sânmărtin. îi 


Capital societar Lei 10. 000,000. — 
Fonduri de rezervă şi pensiuni 
Lei 7.500,000-—, Depuneri spre 
_. fructificare şi în Cont: Curent 
Lei 179.000,000—. 


Acordă; Imprumuturi cambiale (Scont), 
: îăprumuturi hipătecare, Cont-Curent, finan- 
îi si tează intreprinderi ete. i: z: 


-Primeşte depuneri spre Beete 
pe libele și în Cont-Curent A-B, ` 
după terminul de abzicere, plătind. 
`, însuși darea de interese. .. — 
Emite acreditive, îngrijeşte încassări de _ 
cecuri și asignaţiuni asupra oricărei pieţi, 
mijloceşte tot felul de afaceri de.bancă. 


Orice informaţiuni se dan gratuit 
şi prompt atât: de Centrala din Sibiiu, cât 
şi de filialele și agenturile institutului. 


__Direcţiunea..