Transilvania_1925_056_011_012

TRANSILVANIA 


Anul 56. Nov.—Dec. 1925. Nr. 11—12. 


Noul comitet central al „Astrei“. 


La adunarea generală a societății noastre, ţinută anul 
acesta în Reghin, s'a ales un nou comitet, pe 5 ani şi 
anume: 

A fost reales, cu unanimitate, 


președinte al „Astrei“ di Vasile Goldiş. 


— 534 — 


iar de membri în Comitetul central au fost aleși: 


Agârbiceanu Ion, scriitor, şef-redactor, membru coresp. al 
Acad. Române, Cluj; 

Bălan, I. Pr. Sf. Sa Dr. Nicolae, Mitrop. gr.-or., Sibiiu; 

Beu Ilie Dr., medic, Sibiiu; 

Boeriu Ioan, baron, general de corp de armată, în r., Sibiiu; 

Bologa Vasile Dr, direct. la liceul de fete, Sibiiu; $ 

Borcia Lucian Dr., decànul baroului advocațial, Sibiiu; 


Borza Alexandru Dr., prof. univ, Cluj; 


Ea VAr 


Dr. Oct. Russu, Dr. Gh. Preda, 


vice-prezidentul | al „Asociaţiunii“. A vice-prezidentul Il al „Asociaţiunii“. 


Botiş Teodor Dr., dir. Academiei teologice ort. române, Arad; 

Branisce Valer Dr., publicist, membru onorar al Acad. Rom., 
Lugoj; 

Bunea Ioan Dr., direct. liceului „Gh. Lază:“, Sibiiu; 

Coltor Ioan Dr., canonic, Blaj; . 

Comşa Nicolae Dr., medic judeţean, Sibiiu; 

Dăianu Elie Dr., protopop gr. cat, Cluj; 

Drăganu Nicolae Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad 
Române, Cluj; i 

Drăghici Petre, senator, Sibiiu; 


= 535 — 


‘Goga Octavian, scriitor, membru al Acad, Rom., etc., Ciucea; 
„.Kindriş Vasile Dr., adv., Sighetul Marmaţiei; 

„Lapedatu I. loan, prof. la Acad. de înalte studii comerc, Cluj; 
«Lazar Aurel Dr., advocat, Oradea mare; 

iLupaş Ioan Dr., prof. univ, membru al Acad. Rom., Cluj; 
Lupeanu Alex. (Melin), prof., bibliotecarul bibl. centr., Biaj; 
.Moga Gheorghe Dr., medic-general în r., Sibiiu; 
_:Moldovan Valer Dr., decanul baroului advocaţial, Turda; 
‘Nițescu Voicu Dr., adv., Brașov; 

'Negruțiu Ioan F. sen., direct. școlii normale, Blaj; 
„Popovici Alexandru Dr., profesor de liceu, Timișoara ; 
:Preda Gheorghe Dr., direct. spitalului de boli mintale, Sibiu; 
.Radu Iacob Dr., prepozit capitular, Oradea-Mare ; 
„Roşianu Ştefan, prof., asesor consist., Blaj; 

Rusu Alexandru Dr., canonic, Blaj; 

„Russu Octavian Dr., adv., Sibiiu; 

Seleş Eugen Dr. direct. de liceu, Satu-Mare; 

“Simu loan, protcpop gr.-cat., Sebeșul săsesc; 

“Suciu Petru, direct. de liceu, Turda; 

“Suciu, I. Pr. Sf. Sa Dr. Vasile, Mitropolit gr.-cat., membru 

de onoare al Acad. Rom., Blaj; 

“Ţeposu Silviu, inspector şcolar, Sibiiu; 

“Togan Nicolae, protopop gr. cat, Sibiiu; 

"Vâlcovici V., directorul Politehnicei din Timișoara; 
Vătăşan loan, direct. de bancă, Sibiiu. 


MEMBRI DE DREPT, 


în baza alegerii de președinți ai secţiilor: 


“Bogdan-Duică Gheorghe, prof. univ., membru al Academiei 
Române, Cluj; 

Brediceanu Tiberiu Dr., direct. de bancă, Braşov; 

-Călugăreanu D. Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad, 
Române, Cluj; 

“Ghibu Onisitor Dr., prof. univ., membru coresp. al Acad. 
Române, Cluj; 

:Haţieganu Iuliu Dr., prof. univ., Cluj; 

Maniu uliu Dr., adv., Cluj; 

Negruțiu Ioan F. jun, inginer, Cluj; 

Păcățianu Teodor V., publicist, Cluj; 

Şerban Mihail Dr., prof. la Acad. de agricultură, Cluj; 

Vâlsan G. Dr., prof. univ, membru al Acad. Rom., Cluj. 


Acest cémitet, în şedinţa sa plenară dela 26 Sept. 1925, a aclamat de 
1. vice-preș. pe dl Dr. Oct. Russu şi de al II. vice-preş. pe di Dr. Gh. Preda. 


N 
1* 


— 53 — 


Din revendicările artistice ale Transilvaniei. i 


Ce obiecte de muzeu de interes românesc avem de: reven- 
l dicat dela Ungaria? 


— Contribuțiuni. — 


Colecțiunile publice şi particulare din Ungaria conțin um » 


număr considerabil de obiecte de muzeu, cari din punct de: 
vedere artistic ori științific sunt de mare importanță pentru noi. 
O listă exactă a acestor obiecte nu avem până acum, ea urmează: 
să fie făcută în baza inventariilor colecțiunilor din Ungaria prin- 
investigaţiuni la instituţiile publice şi la unii particulari, ca obiec- 
tele să poată fi cerute de noi, conform art. 177 al Tratatului; 


de Trianon. Cu scopul de a promova aceste lucrări, voi face : 


cunoscute cercetătorilor nostri câteva obiecte ori ştiri referitoare: 
la obiecte, cari după cunoştinţa mea încă nu au fost publicate- 
de specialiştii nostri. Neavând nici obiectele, nici inventarele- 
înaintea mea, nt voi putea da decât o descriere sumară, alte- 
ori voi da numai o listă, fără descriere, care chiar în modul: 
acesta insuficient va putea fi de folos. 

In catalogul Muzeului Naţional ungar din Budapesta: obiec-. 
tele de interes românesc sunt numai în parte înşirate, deoarece: 
o mare parte nici nu a fost expusă şi chiar cele expuse au o- 
inscripţie atât de vagă, încât trebue să cercetăm la fiecare obiect, 
în parte, dacă este românesc sau nu. La pag. 222 găsim 83. 
antichităţi gr.-or. bisericeşti și anume 1—29 tripticuri cu Smalţ. 
şi cu relieful sfinților; 30—42, 84 cruciulițe din Athos, mijl. s.. 
XVIII; 43—83 catarame slave de sud, detalii de brâuri, precum și 


alte obiecte “bisericești şi lumești. Obiectele de cult, româneşti: ` 


ori acele, cari au fost odinioară în posesiune românească prea: 
des le găsim aici, precum şi în alte publicaţii ungurești, ca. 
«slave de sud>, chiar şi atunci când proveniența este evident: 
ardeleană ori bănăţeană, aşa de ex. intro publicaţie?a Muzeului: 


Naţ. ungar citim: «6 clişee de aramă, slave de sud, din Ardeal»-_ 


1 Din lucrarea autorului <Revendicările artistice ale Transilvaniei», 
care se găseşte sub presă. i 
3? Kalauz a Regisegtârban, 16 kiadás, Budapesta 1912. 
` 3 Jelentés a Magyar Nemzeti Múzeum 1898—1912 évi állapotáról. Da- 
tele citate din anii: 1903, 1907, 1909, 1910, 1911, 1912 şi Gohl în «Numis- 
matikai ATASI VI 5—7. 


E 
-A 


f 
£ 


— 537 — 


«ori în alt caz «tripic gr.-or. slav, turnat în bronz din Caransebeş 
*s. XVIII» ori «bulă bizantină din jud. Caraş-Severin». In afară 
-de aceste rapoartele anuale tipărite ale muzeului, între 1898—1912, 
“mai amintesc încă 12 obiecte, cari după toată probabilitatea sunt 
«din bisericile româneşti şi anume:-1 medalion bis. ort, icoană 
-ort. de alamă cu capul lui Hristos şi inscripţie greacă; diptic 
-ort. din alamă cu smalţ, s. XVIII, amulet ort.; icoana Mariei din 
-argint rău lucrat prob. s. XII, triagion din aramă argintată . și 
:cu smalţ, cu trei icoane pictate pe lemn, lucrare slavă de sud; 
-diptic în formă de medalion, lucrare din Athos, cu smalţ şi 
“pietre, s. XVII; modele de aramă pentru presarea cărţilor bis. 
ort.; ciașcă de argint slavă de sud s. XVIII; cruce de argint de 
-gust slav de sud, cu filigran, î.s. XIX; păhar de argint din Târgu- 
Mureş cu inscripție slavă sec. XVI; pipă de lemn în stil slav 
«de sud, cu sidef; broşă și 2 cercei de cari se purtau odinioară 
în Roşia şi Abrud î. s. XIX. La pag.68 a numitei călăuze este 
sînşirată «o lance valahă din trupa lui lancu». Mai trebite să 
amintim bogata colecție de monede vechi româneşti ale Mus. 
naț. ungar. Mai slab suntem informaţi din publicaţii despre achi- 
ziţiile de interes românesc dela fondarea muzeului (1802) până 
iîn 1898 şi dela 1912—18; rapoartele resumate publicate în 
Archaeologiai .Ertesit dela 1859 până în 1918 numai la bănueli 
pot servi. Incontestabil de interes românesc sunt unele colecţii 
ale Secţiei etnografice ale Muzeului Naţional şi anume peste 800 
“fonograme ‘făcute de Bartók Béla (vreo 200 cântece şi melodii), 
două litragrafii vechi, reprezentând târgul din Braşov şi infăţi- 
-şându-ne portul vechi românesc; o parte din picturile lui V. 
:Melhă, cari:au ca subiect porturi, biserici, case şi interioruri ; co- 
lecţia de ceramică şi de ţesături şi broderii româneşti s. XVIill— 
XIX; apoi -o bogată colecţie de fotografii. 

La Muzeul de arte industriale se găsesc broderii româ- 
neşti din judeţul Arad.! La Muzeul Naţ. Ungar, în afară de te- 
-saurul de argint din Albeşti? dn sec. XIV— XVI, în afară de 


1 Kalauz sz orsz. Magyar iparmiiveszeti Múzeum Oyiijtemepycben 7 
ikiadás, Budapest, '1912 — «Művészi Ipar» 1889, p. 64—72. 

3 «Archedlogiai Értesitő» 1903, p. 436. Conţine o ciaşcă de argint, o. 
lingură de argint, o agrafă hexagonală decorată, un disc de argint (dia- 
metru de 5 cm) cu motiv de pasăre la mijloc, doi butoni de argint aurit. 
Hampel „presupune că sunt din Ungaria (prob. Ardeal). 


— 538 — 


“remarcabila colecție de monede româneşti, se mai găsesc şi 


altele, pe cari numai aşa le vom cunoaşte dacă guvernul nostru: j 


va interveni pe lângă guvernul ungar, ca în baza art. 177, ali-: 
neatul b), colecțiile ce ne interesează să poată fi studiate îm- 
preună cu inventarele, cataloagele și documentele administrative- 
relative la aceste colecţiuni. 

De data aceasta voi trata despre şase obiecte de muzeu 
româneşti ori numai de interes românesc, cari sunt de o im= ` 
portanță hotărâtoare pentru istoria artelor române ori pentru: 
istoria noastră în parte, ca relicvii naţionale. 


Relicviile lui Horia şi Cloșca (După: «Sidiadoh».) . 


1. Relicviile lui Horia şi Cloşca.’ Colonelul Cray, prinzând! 
în 1784 pe eroi, le-a luat amuletele şi le-a păstrat: ca amintire.- 
Un moştenitor al său, contele Béla Festetics, intenţiona în 1891 
să le dăruiască Muzeului naţional ungar, nu avem însă cunoş- 
tința, în momentul de față, unde se găsesc-obiectele. Horia, după: 
obiceiul românesc, purta un amulet ca să-l apere de pericol:: 
o piatră galbenă deschisă (astraea corallis), în formă de inimă,. 
cu pete brune, in montare dură de argint, Horia a mai purtat 
şi un inel de argint aurit cu o peatră ovală. de carneol (3—2:5+ 


„+ Cray Pál emlékiárgyai: Századok: 1891,. p. 766, cu- ihust, 


r cb str A PRE AP CENERE AT EEEE E E ap 
a 4 


CUP PN ae O aaa a i Bina 
bc E EE NENET ER C TIAE ETA Sih ivbair n San E i o adilna car ia e 


cm.) Cloşca avea ca amu- 
let un carneol octogonal 
“în montură de argint; în 
partea din dos, pe o ro- 
tiță, avea trei inele sub- 
tiri. Toate aceste obiecte 
reprezintă orfevrăria po- 
pulară şi sunt purtate şi 
azi în Ardeal, precum şi 
în Balcani ca obiecte 
bune contra vrăjitoriei. 
Revista «Századok» din 
1891 dă şi o ilustrație, 
reprezentând aceste re- 
licvii ale lui Horia şi 
Cloşca. 

2. Cruce dea Sf. 
Munte in Muzeul naţ. 
ungar.! Jurnalul de aug: 
mentare a Muzeului dă 
următoarele relaţiuni asu- 
pra crucii: «7 lunie 1849. 
Cruce pe ambele părţi 
cu gravuri de lemn, de- 
corată .cu perle şi pietre, 
cu montură smălțuită, pe 
a cărei bază hexagonală 
sunt sculptate nume ciri 
lice. Această cruce a fost 
trimisă domnului guver- 
nor prin comisarul regni- 

“colar Carol Szentiványi, 
s'a găsit în sala comite- 
tului valah, în Sibiiu, pe 
aceasta au jurat valachii 


1 Supka. Gesza. Athosi 
vizszente'6 kgreszt a Nem- 
zeti Múzeumban. «Archae- 
ológiai Ertesit6>1909, p-207— Cruce dela Sf. Munte, în Muzeul Naţional 
18, cu 3 ilustr, din Budapesta. (După Supka.) 


— 540 — 


că vor extermina Ungurii. Se spune despre ea, că din Rusia 
ar fi ajuns acolo. Augustin Tóth a trimis-o comisarului Szent- 
ivânyi cu scopul de a o așeza în Muzeul Naţional». Cu 
descrierea şi importanţa crucii sa ocupat G. Supka. După 
aprecierea lui crucea aceasta se deosebeşte favorabil de cele- 
lalte -obiecte ale bisericii răsăritene prin executarea mai in- 
grijită, prin smalțul său pompos, dar mai ales prin inscripţia 
neobişnuită, care ne face cunoscut anul şi autorul: călugărul 
Leontius din Vatopedi în 1735. Crucea este în întregime de o 
înălţime de 2255 cm.; cea mai mare lăţime a basei este 8 cm. 
Caseta crucii de lemn este din aramă și decorată cu flori smăl- 
uite, cu perle, granate şi cristale, Crucea de lemn cuprinde 
următoarele scene în relief: bunavestirea, botezul, Hristos la 
întrarea iadului, doi. evangheliști, pe ceialaltă parte: răstig- 
nirea, prezentarea lui Isus în biserică, Toma necredinciosul, doi 
evanghelişti. i 

3. Costume-Bilder aus Siebenbürgen! Tabulae pictae et 
coloratae, Nr. 59 este titlul mai nou al unui codice de co- 
stume în posesiunea Muzeului Naţional ungar. Acest codice câş- 
tigat dela un articar din Germania conţine 59 figuri costumate 
ale secolului al XVII-lea în acuarel. Mărimea paginilor este de 
20'7X13:4 cm. Din cele 59 costume 18 sunt din Ardeal şi 
Principatele române. Descrierea detailată a tuturor costumelor 
se găseşte la Szendrei. O copie mai slabă a acestui codice se 
găseşte in biblioteca Academiei ungare, care, deși conţine nu- 
mai 36 pagini, totuşi are 13 ilustraţii, cari nu se găsesc în exem- 
plarul Muzeului, intre ele şi un costum românesc. Ambele co- 
dice sunt numai fragmente, continuarea se găsește în biblioteca 
din Breslau: Siebenbiirgische Costiimbilder des XVII Jahrhun- 
dersts 6432. Probabil toate trei codicele sunt opera unui artist sas, 
aceasta se poate deduce din interesul ce-l arată pentru saşi 
prin numărul incomparăbil mai mare al costumelor săsești, se 
poate deduce şi din titlurile germane. Exemplarul Academiei un: 
gare poartă + tlul: [Imagines Nationum Ditionis Hungariae, co- 


t Szendrei |.: A magyar viselet történeti fejlödése. Budapest 1905, p. 
94—113. — ldem: Adatok az erdélyi nöi viselet történetéhez a XVII szá- 
zadban <Archaeologiai Értesitő» 1907 p. 193—205, cu 9 table ilustrate. — 
ldem: Adatok az erdélyi férfiviselet történetéhez a XVII században «Arc- 
haeológiai Értesitő» 1908, p. 97—122, cu 12 table ilustrate. 


PENRI.” i ME 


foribus illuminatae. Mărimea 206X16'1 cm. Intre exemplarul 
¿Muzeului şi cel al Academiei există deosebfri în privința culo- 
rilor şi detaliilor. 

Titlurile paginilor cu costume româneşti sună astfel: 1. 
iFin Bischoff in der Wallachei. 2. Ein vornehmer Boyer aus der 


TV CESIty 


Român mergând la înmormântare. Port național din sec. XVI-lea. Din 
codicele Acad. ungare. (După Szendrey.) 


“Wallachey. 3. Eine vornehme Boyerin in der Wallachey. 4. Ein 
'W/allachischer Dorf-Piafi. 5. Ein Porkoláb oder Dorfi-Richter 
in Wallachey. 6. Ein gemeiner Bauer in der Wallachey. 7. Ein 
“Fuhrmann aus der Wallachey. 8. Ein Wallach aus dem Hatzager 


7 


— 542 — 


Gebieth. 9. Ein Schwein-hăndler aus der Wallachey. 10. Ein: 
Pakurar oder SchaMhirt in Siebenbürgen. 11. Eine Wallachische:- 
Klosterjungfrau. 12. Eine Wallachin aus der Wallachey. 13. Eine 
Wallachische Braut aus Siebenbürgen. 14. Eine Wâllachin die 
also spatzieren geht im Sommer. 15. Eine Wallachin aus dem 
Fogarascher district, 16. Ein Wallachischer Mensch im Winter: 
Habit. 17. Eine Dirne aus der Wallachey. 18. Eine legumen 
oder Griechischer Pfaff. In exemplarul academiei în plus: 19. 
Ein in der Traur gehender Wallach. 

4. Două albume cu desemnuri colorate ale fraților Téglás,. 
reprezentând ţesături, broderii şi lucrări în lemn, româneşti, în 
secţia etnografică a Muzeului naţional ungar.! Fraţii Téglás 
Gabor şi István au studiat în anii 1882—85 arta noastră ţără-- 
nească în munţii Hunedoarei şi au expus la expoziţia mare din 
1885 două albume, cari au fost călduros primite de publicul 
și presa ungară, mai ales de «Egyetértés». Peste 20 ani Téglás- 
Gâbor a descoperit cele două albume la Secţia etnografică a 
Muzeului naţional ungar. Ele au fost probabil furate de un 
vizitator al expoziţiei din 1885 şi vândute unui anticar, care 
le-a vândut iarăşi secţiei etnografice. O parte a lucrărilor în 
lemn din albume a fost publicată de G. Téglás în 1906 în 
cadrele unui studiu însoţit de 17 ilustraţii 

5. Șeaua de fildeș a lui Vlad Dracul în Muzeul național 
ungar? Renumitul colecţionar Nicolae lankovich a cumpărat 
această şea dela un agent român din Viena, care o câştigase 
pentru 500 floreni din tesaurul catedralei (mitropoliei?) din Bu- 
cureşti. Colecţia, în care se găsea şi şeaua, a fost cumpărată 
dela lankovich de către dieta ungară din 1832 — 6, astfel a ajuns ` 
în Muzeul naţional ungar După tradiţia românească şeaua a 


1 Téglás G.: A hunyadmegyei fafaragás: «A. M. N. Néprajzi osztâlyânâk 
Ertesitője» 1906 p. 126—137 cu 17 ilustr. — 2 Rómer Fl.: Prunksättel im 
Nationalmuseum zu Pesth «Mitteilungen der k. k. Centralcomission X, 1865 
p. 1—8 cu 3 il. şi «Archaeologiai közlemények» 1865 — Schlosser, lulius v.: 
Elfenbeinsăttel des ausgehenden Mittelalters «Jahrbuch d. kunsthistorischen 
Sammelungen d. allerhöçhsten Kaiserhauses> XV, 1894, p. 268—70, il. 5—7 
Kárász Leó: Elefántcsontnyergek a N. Múzeumban: «Archaeológiai Érte- 
sit» XIV. 1894, p. 53—7 cu 4 pag. ilus. — Radisics G.: Magyar Miikincsek. 
Budapest, 1896, I. 5. tablă Nagy Géza: Hadtörténelmi erekiyâk a M. N. 
Múzeumban «Hadtörténelmi Köz'emények». XI. 1910, p. 223—232 — Kalauz: 
a Regisegtârban, p. 182—3, 


- 543 — 


fost donată mitropoliei de regele Sigismund al Ungariei, după: 
lupta dela Nicopalis din 1396, stilul șelei însă arată că datarea- 
e prea timpurie. Rómer şi Kárász au crezut, că este din jumă- 
tatea a doua a sec. XV, din timpul lui Mateiu Corvin şi este 
de origine italiană. Azi, în urma cercetării lui Géza Nagy, se 
crede, că este din jumătatea primă a sec. XV. şi că este opera: 
artiştilor germani din regiunea Rinului, cari au lucrat pentru 
regele Sigismund. Execuţia şi tehnica este opera lor, forma 


Șeaua de fildeș a lui Vlad Dracul, în Muzeul Naţional din Budapesta: 
(După Kárász.) 


aceasta însă este forma șelei de turnir ungară cu spate scurt. 
Această formă o vedem și la statuia sf. Gheorghe din Praga 
din 1373, care este opera fraţilor Martin şi Gheorghe din Cluj. 
Regele Sigismund a reînființat la 1408 ordinul cavaleresc al Sf. 
Gheorghe, fondat de Carol Robert. «Ordinul bălaurului»> a avut 
ca scop lupta împotriva necredincioşilor şi ereticilor. Clasa 
primă a acestui ordin a avut 24 cavaleri maghiari şi străini. In 
1431 a fost primit în acest ordin Vlad Dracul de cătră Sigis» 


— 594 — 


mund, care era atunci în Nürnberg. Vlad Dracul anume căuta 
-ajutor contra Turcilor. Astfel se explică cum a ajuns șeaua la 
“Bucureşti şi pentruce este împodobită cu St. Gheorghe. Şeaua 
-este bogat decorată cu reliefuri: St. Gheorghe implătoşat, călare 
calcă bălaurul, din legendă, mai este reprezentată fiica regelui 
„şi castelul; un înger şi o păreche făcând muzică (îngerul și 
bărbatul cu lancie în mână, femeia cu orgă de mână) se repetă 
apoi părechile amoroase și figurile fantastice: unicornul, omul 
sălbatec cu alebarda şi luptând cu un leu, bălauri, câini. Dea- 
“supra Sf. Gheorghe se găseşte înscripţia pe o bandă: «da pa- - 
-cem domine». Părţile nereliefate arată urme de zugrăveală. 

Astfel de şele de fildeş din jum. |. a sec. XV. sunt dintre 
cele mai rare şi valoroase piese, numai vre-o 21 de piese, 
sunt cunoscute în muzeele apusene. Muzeul Naţional ungar, 
"în afară de această piesă, mai posedă două şele de fildeş din 
„aceeaş epocă, deci sar putea lipsi în schimbul unei contravalori 
de acest obiect de valoare istorică românească, 


6. /nelul lui Radu .I. Ziarul «Magyarország» din 24 Nov. 
1908 scrie următoarele: «Jandarmeria din Kispest a confiscat în 
„zilele acestea dela locuitorul din Kispest loan Gozelin un inel 
„de aur valoros, aproape de 800 ani, deoarece el nu a ştiut 
“să-şi legitimeze dreptul de proprietate. Inelul este de aur de 
-37 grame, la mijloc se găseşte montată o peatră ovală de cu- 
loarea violet, imprejurul ei, în limba sârbească, cu litere cirilice, 
se poate ceti următoarea înscripţie gravată: «Acest inel este al . 
-voevodului Radul». După constatarea specialiştilor inelul a fost, 
de fapt, proprietatea voevodului român Radul l., care a domnit 
“în Muntenia între 1375—1385. Valorosul suvenir istoric! este 
păstrat în momentul de faţă la postul de jandarmi din Kispest». 

Cluj, în 1 Noemvrie, 1925. 


Coriolan Petranu, 
profesor universitar, 


3 «Magyarország» 1908, Noemvrie 24. Atât în ce priveşte inelul 
„acesta, cât şi în privinţa relicviilor lui Horea şi Cloșca, sunt necesare in- 
` vestigaţiuni, cari numai în Ungaria se pot face, pentru a da de urma lor. 
"in revista «Familia» din 1869, V. 2. se face amintire despre un portret a lui 
"Radu Negru în Muzeul național! ungar, care a fost copiat de pictorul 
` Stancescu. 


— 545 — 


Spre necunoscut. 


«Prin somnul greu, ca de plumb, auziam cum bate cineva 
în fereastră. 

— Scoală-te, e vremea de plecare! 

Glasul nu-mi era cunoscut şi nu știam să am nici un: 
drum de făcut. Adurmii târziu aseară, frământat de-o nelinişte 
ciudată, uneori imi ziceam chiar: sunt bolnav. [mi pipăiam. 
pulsul, dar greșam mereu numărătoarea și apoi îmi uitasem cu 
desăvârşire câte-s bătăile pulsului pe minută la omul sănătos. 
Cercai să-mi măsor temperatura, dar termometrul îmi lunecă. 
printre degete şi se sparse în ţandări. Imi aduc aminte că 
vreme îndelungată mă uitai cu mare plăcere după îirişoarele 
de argint viu, care fugeau pe podele. De-odată mi se păru. 
că firicelele mă privesc ca niște ochi vii şi avui o senzaţie de 
frică. Obrajii tmi ardeau, capul mă durea: de bună seama că 
aveam ceva.. Ori mă tulbura numai neliniştea aceea ciudată? 
Adormii târziu, după ce numărasem la intervale cât veacurile 
bătăiie de ceasuri în turnul bisericii săsești. 

Şi acum auzeam bătaia în geam, mereu repetată, și cu-- 
vintele: 

— Scoală-te, e vremea de plecare! 

Imi dădeam seama că dorm, şi încă un somn greu, şi: 
mă întrebam: cum pot auzi ciocănitura din fereastră dacă dorm 
ca un buștean? N'aveam nici gând să răspund, ci începui să: 
cercetez dacă întradevăr nu aveam vrun drum de făcut? Mi. 
sa mai întâmplat să mă culc seara cu gândul de-a mă trezi 
la anumit ceas, având de-a face o călătorie, şi să mă deştept 
brusc tocmai la terminul pus, fără să-mi dau seama în clipele: 
dintâi pentru ce m'am trezit și ce aveam de făcut, 

Dar acum zadarnic mă gândeam în somn, nu ştiam să. 
am vrun drum. Lăsai deci pe necunoscut să bată mereu în 
geam. lmi ziceam: se va osteni și va pleca. 

Dar fereastra răsuna mereu şi glasul repeta aceleaşi cu-- 
vinte, ca, şi când war fi afară, în curte, la fereastră, un om, ci 
o mașinărie, care nu poate face decât aceleaşi mișcări şi să 
spună aceleaşi cuvinte. 

— Pofteşte şi bate cât vei vrea. Eu trebuie să-mi dorm 
somnul. N'am să merg nicăiri. Nu-mi pot da seama dacă am 


— 546 :— 


orbit tare, ori numai pentru mine, dar ştiu că mam mai auzit 
nimic, ci mam cufundat iarăși întrun somna dânc şi greu, dar 
mu somn, care recreiază, ci unui care osteneşte şi tâmpeşte 
pe om. 

Nu ştiu cât voi fi rămas înghiţit de întunerec și incon- 
:ştiință, când simţii că mă trage cineva de mână. Auzii aceleaşi 
cuvinte: 

— Scoală-te, e vremea de plecare. 

Deşi era lângă mine şi mă trăgea de mână, m'am trezit 
mai greu decât când bătea la fereastră. 

— Ce vreai? întrebai eu cu glas răguşit. Nu-mi era frică, 
dar se vede că răgușisem în somn în urma febrei, pe care 
aseară zadarnic voisem să o măsor. 

— Eu nu vreau nimic, îmi răspunse glasul. 

— Dacă nu vreai nimic, de ce nu mă lași să dorm? 

— Eu nu vreau decât ceea ce vreai tu. Dar adu-ţi aminte 
că tu nu vreai să dormi. Aseară ai adormit numai după ce 
te-a rupt oboseala. Dar nu vezi că dormi în zadar? Nu te 
hodineşti, nu-ţi ajută la nimic somnul ăsta tâmpit. 

— Dar ce să fac? 

— Să vii cu mine. Scoală-te; e vremea de plecare. 

— Dar ţi-am spus că mam nici un drum de făcut. 

— Ţi-ai uitat. Nu-ţi mai aminteşti de nelinistea. ta de 
aseară ? 

— Neliniştea mea? 

— Dal 

— Şi ce legătură e între ea şi drumul la care mă chemi? 

— Trebue să-l faci pentru a te linişti. Tu îl căutai aseară 
şi nu-l găseai. Eu îl ştiu. De-aceea am venit. Vei porni cu 
mine, vei vedea ce va trebui să vezi şi te vei linişti. 

În mine era întunerec: Durmeam încă, visam? nu-mi pu- 
team da seama. Era întunerec şi în casă, dar, lucru ciudat, cât 
ce deschisei ochii în întunerec îl văzui pe străin. Nu era nici 
un strein: părea că eram eu însu-mi, așa neliniștit cum fusesem - 
aseară. Acum Îmi dădui seama pentru ce nu mă speriasem 
când mă trase de mână şi vorbi lângă mine. Şi glasul era 
al meu. 

— Şi zici să mergem? întrebai eu. 

— Să mergem, îmi răspunse celalalt. 


— 547 — 


— Ştii bine drumul? 

— I ştiu. 

— Şi crezi că voiu scăpa de neliniştea aceea? 

— Ştiu că vei scăpa. 

— Atunci pornim! 

Nu avui nevoe să mă îmbrac. Eram îmbrăcat gata. Nici 
să descui uşile: erau toate descuiate, Nici să aprind lumânarea: 
cum mergea tovarășul meu înainte, lăsa o dâră de lumină. 

Afară. stelele luminau blânde. Luna apusese. Adia o boare 
domoală. Răcoarea prospătă, mireasma nopţii de primăvară mă 
inviora. Sorbeam ca dintrun izvor de sănătate. . 

— Mă simt mai binel zic eu. 

— Nusi nici o mirare. 

— Nu? 

— Ai pornit pe drumul cel bun. Nu ţi-am spus că eu 
Al ştiu? 

In văzduh şi pe pământ stăpânea o linişte ca la începutul 
.umilor,. 

— Mergem departe? întrebai eu. 

— Nu. Am și ajauns. 

Nu mai eram pe drum. Nu mai eram sub ceriul instelat. 
'Eram întro cameră de spital. O lumină potolită ardea într'un 
colţ, În patul alb o fetiță palidă, cu ochii închiși. Părea că-i 
moartă. La căpătâi, de-o parte și de alta, de câte-un scaun, două 
astane de piatră: un bărbat şi o femee. N'aveam cuvinte, m'a- 
-veam priviri, părea că n'am răsuflat. Incremeniseră în boare, 
„cu capul frânt în piept. 

— E moartă? întrebai eu. 

— Nu. E bolnavă. E bolnavă greu. Poate nu mai scapă. 

— Părinţii ei? 

— Da, părinţii ei! 

— Ştiu?- 

— Ce să ştie? 

— Că-i aşa de bolnavă? 

— Gum ar putea, părinţi fiind, să nu simţească? 

— Săracii! 

Tovarășul mă privi cu înţeles. 

-— Uită-te bine la ei, îmi șopti cu glasul încet. 


—: 548 — 


Inainte de a-i privi cu băgare de seamă, simţii o durere: 
vie, arzătoare, ca şi când o rană veche mi sar îi deschis. Im 


suflet, în trup? Nu ştiu. Nu era numai durere, era desnădejdea . 


care inghiață inima. Ascultai de glas și mă uitai cu deamă- 
nuntul la părinţi. Imi părea că i-am cunoscut cândva, foarte de- 


mult, Erau doi îmbătrâniţi înainte de vreme, părea că durerea: - 


le-a schimbat în piatră liniile feţei. -De-odată mă cutremurai şi: 
îngheţai ca şi ei. 

— Ţi-e frică? mă întrebă tovarășul. 

— Nu! li cunosc. Copila. 

— Da! E copila tal 

Lumea a inceput să se învârtă cu mine. Avui senzaţia: 
că-mi pierdeam conştiinţa. Mă trezii într'o biserică. Pustie, în- 
gheţată, plină de întunerec. Numai întrun colţ, lângă altar, 
pâlpăia lumina roşie a unei candele. Pe treapta din urmă a 
altarului un singur om îngenunchiat. Cu capul îrânt în piept, 
ca o stană de piatră. 

— Să nu-l trezim! îmi zise tovarășul. 

— Da. Să nu-l trezim. E singur. 

— Nu. E cu Dumnezeu. Știi ce-i spune? 

Avui o nouă zguduire până'n adâncurile fiinţei. Îl cunoscut 
dintr'odată pe omę§ din biserică: era acelaşi, dela căpătâiut 
fetiţei bolnave. Eram tot eu! 
<-  — Ştii ce-i spune? mă întrebă din nou tovarășul, 

Nu-i răspunsei. Simţeam o povară îngrozitoare, care mě 
strivea, mă înădușa. 

Dar acela mă întrebă şi a treia oară. 

— Ştiu, i-am răspuns cu glasul stins. 

— Ce? stărui, el. 

Eu gemui. 

— Trebue să-mi spui şi mie. Altfel zadarnic am făcut 
drumul până aici. 

— Să-ţi spun? 

— Da! Trebuie! 

— Cere sănătate pentru copilă. Se leagă să-i rămâe mul- 
țumitor toată vieața, și dincolo de vieață. Işi topeşte” sufletuł 
intro nădejde supremă, ultimă. 

— Da. Ai spus adevărul. Se roagă și face legăminte. Dar 
ce=i cu tine? Pentru ce te clatini? 


a: 


— 549 — 


Cu un geamăt din adâncuri, cu un răcnet de fiară, căzui 
pe lespezile de piatsă.. 

Mă trezi de cumplita izbitură, Nu știam unde mă aflu. 
Incepui să pipăi în întunerec. Eram în patul meu, în care mam 
culcat aseară, Perina, cearşafurile, cămașa de pe mine le puteai 
stoarce de apă. 

Mă deșteptai cu greu. Imi mișcam ea pe niște bucăți de 
plumb membrele. Aveam sensajia: că ma bătut cineva, că m'a 
pisat în piuă. 

Cu mare silă putui aprinde o lumânare. Abea acum îmi 
putui da seama că am visat, Dar vedeniile din vis, acum, că 
eram. treaz, se învăluiră o vreme ca în perdele grele şi tntu- 
necate. Nu le vedeam limpede. A trebuit, cu sila, să-mi refac 
visul. dela început. Trăia întreg în mine, dar eram atât de sleit 
de puteri, încât tmi trebuiră sforțări să-mi revăd vedeniile 
din vis. 

Dal Nu mai încăpea îndoială: suferința mea o văzusem. 
Dar erau lucruri petrecute înainte cu cincisprezece ani. Co- 
_pilița de-atunci, care fusese smulsă din gura morţii, era azi 
față mare. Era logodită. De Dumineca trecută, de patru zile 
era, logodită. Şi, lucru ciudat, neliniștea aceea ciudată, pe care 
o simţii şi aseară, se întări din ziua logodnei. 

De neliniștea aceea sufeream eu şi mai înainte. De când 
se. făcuse fetița bine, în cât treceau anii şi durerea rămânea tot 
mai adânc în noapte, neliniștea aceea mă încerca tot mai mult. 
Dar nu-i simțeam povara. Era mai mult un îel de deprimare 
sufletească. Aveam sensaţia că ar trebui să fac ceva, şi nu 
știam ce, .nu-mi puteam da seama ce lipsă rămânea în mine 
neîmpăcată. l 

Dela logodnă neliniştea mă apăsa tot mai tare. Nu putui 
fu vesel cu desăvârşire. nici în ziua: de logodnă. 

Lumânarea ardea lângă patul meu. Priveam trist la flacăra 
ei. Revăzui icoanele din vis la căpătâiul bolnavei, in biserică. 
La, început priveam ca la nişte icoane străine. De-odată zvâcni 
din pat și începui să tip: pierdui simţul realității şi-mi pării că- 
icoanele din trecut sunt lucruri de azi. că fetiţa zace în boala 
ei fără leac. 

Fata, nevasta, slugile dădură năvală în camera mea. 

__— Ce-i, pentru Dumnezeu? 
2 


— 550 — 


li privi năucit, cu părul vâlvoiu. 

— Nici să te fi muşcat un şarpe! zise nevasta. 

— Un şarpe ma muşcat. Un vis rău! Lăsa-ţi-mă. Nu am 
nimic. Şi mă uitai după fată ca după o arătare cerească. 


. Abea -am rămas singur, mă aruncai în genunchi, lângă - \ | 


pat. <Mulţumescu-ţi Doamne, că a fost un vis! Că nu se mai 
întoarce iadul de-acum cinsprezece ani». 

Da, începui să mă rog, să mulţumesc cum nu mai RRA 
de mult. Şi cum mă rugam, un glas din adâncurile ființii mele 


se ridica tot mai limpede, tot mai puternic, tot 'mai plin de . 


` înfruntare: pe mine mă înfrunta. Eu însu-mi mă înfruntam. Cüm 
au putut trece zile şi ani fără să mi măi aduc aminte de legă- 
mântul meu? Fetiţa creştea şi înflorea lângă mine şi prăpastia, 
deschisă în zilele de boală în sufletul meu, se închidea ca o 
rană ce porneşte spre tămăduire. Tot mai rari erau zilele în 
care, văzându-o să-mi aduc aminte de ceasurile grele, şi să-i 
mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scăpat:o. Mă cufundam în 
mulțumire şi în fericire ca într'o apă limpede şi aromată. 

Uneori, când în intervale mari de vreme, nu-mi mai înfră- 
team sufletul în rugăciune de mulțumită cu puterea atot stăpâ- 
nitoare, mă încerca o uşoară melancolie, de ale cărui izvoare 
nu-mi putui da seama. Simţeam numai atât că-mi lipseşte ceva. 
Lipsa asta o simțeam mai greu din ziua logodnei fiicei mele. 

“Acum, în genunchi, mă mustram cumplit, sângeros! ştiam 
pricina neliniştii mele, îmi, uitai să ţin. legământul ce-l făcui 
in faţa altarului: să nu treacă zi fără să-i mulțumesc lui 
Dumnezeu... | 

— Nu ești tu o abatere dela legea obştească. Așa sunt 
toți oamenii, prietene Petre, zise un bărbat uscăţiv, cu barba 
sură, cu privirile verzi, care ascultă până acum pe Petru, fără 
să-l intrerupă o singură dată. «Toată lumea se roagă la năcaz, 
în suferință, în primejdie. In zilele bune, după ce-a trecut pri- 
mejdia, uităm. Ni se pare că nu mai avem nimic cu Dum- 
nezeu. Suntem neputincioşi, iată adevărul. Damnezen nu o să 
ţină seamă de slăbiciunile noastre». 


— Ştiu, prietene, răspunse Petru. Atotputernicul nu pierde 


nimic de ne rugăm ori ba, de-i suntem mulţumitori ori nu. 


Dar pierdem noi. Eu mă mustram cumplit după visul acela, 


dintrun îndemn lăuntric, poruncitor. Mie-mi  greșeam nemai 


3 
k: 


— 551 — 
g 
-aducându-mi aminte de legământul meu. Sufletului meu, Eu 
-cred şi simt acum că sunt clipe în viaţa omului când sufletul 
- deschide puteri nebănuite, când.se ridică până la contactul 
“mistic cu fiinţa supremă. Zboară ca vulturul în înălțimi ameţi- 
“toare. E o creştere a cărei urmă nu se poate şterge nici odată, 
“Conştiinţa poate trece peste ea, dar rana nemângăierii rămâne 
deschisă: sufletul se doreşte, baremi în unele clipe, în înăl- 
“ţimile mistice, pe cari le-a gustat. 
Când noi uităm -de tot zborul lui din clipele mari, el tace, 
-dar se intristează. Și neinţeleasa melancolie ori neliniște, ce ne 
paşte uneori, când vieaţa ne suride, să ştii dela mine: izvorește 
“din acea uitare. Şi acum mă gândesc: ce schimbată ar îi 
-vieaţa omenească dacă oamenii -și ar înălța gândul la cel atot 
puternic nu numai în ceasurile grele, rugându-l, ci și în cele 
-fericite, mulțumindu-i! Dal Vorbesc serios! Noi îl cunoaştem 
“pe Dumnezeu’ numai prin gândurile şi simţirea sufletului tu- 
“tristat de moarte, nu şi prin puterile lui, când e fericit, strălucitor 
-de lumină. Cunoaștem numai pe un Dumnezeu pe care-l vedem 
«cu ochii în lacrimi de durere, nu şi pe cel ce-l putem cunoaște 
: cu ochii scăldaţi în lacrimile bucuriei. Şi aşa o faţă a Dumnezeirii 
:ne rămâne necunoscută. Da! Nu glumesc! 
"Eu cred că visul meu mi l-a zămislit rana aceea a nemăr- 
: genirii, deschisă în suflet: când n'am mai avut eu puteri să mă 
“înalţ, când era gata să uit că cu Dumnezeu poți sta de vorbă 
.şi în ceasurile fericite, a venit ajutorul din adâncurile, cari au 
„gustat odată contactul mistic cu nemărgenirea». 
I. Agârbiceanu. 


` Problema vieţii scumpe pare că nu e înțeleasă de loc de cei inte- 
: resaţi, deoarece, ca să remedieze scumpetea, reclamă măsuri ca urcarea 
lefurilor, a cărei singur resultat posibil ar fi ca să trebuiască să se întâmple 
-0 nouă inflație de bilete (de bancă), cari ar micşora puterea lor de cum- 
epărare şi ar aduce, în consecință, viața încă şi mai scumpă. 


° o Gustave Le Bon. XI, 1925. l 


2* 


— 552 — 


Păcat, pentru, păcat... 
Comedie într'un act. 
de Octavian Vorobchievici.. 


PERSOANELE: 


MARCEL . . . avocat, 28 ani. 
ZOE. cc i e s soția, 22 ani. 

FIFI ..... croitoreasă, 24 ani. 
O dactilografă . 22 ani. 


SCENA 1. 


_Anticameră. Mobilă orientală. Plante tropicale. In fund uşa principală. 


Fifi, (deschide puţin ușa din fund şi-şi strecoară capul înlăuntru) , 
Se poate? (După o clipă de aşteptare) Nu e nimeni? (Intră) Tot- 
deauna când vin cu o notă de plată nu găsesc pe doamna 
acasă, Oh! cucoanele astea! Ştiu să-şi facă rochii scumpe şi 
să pună bietele croitorese pe drumuri ca să-și încaseze costul.. 
Ei bine, de data asta voi-aştepta “până ce va veni. — (Plimbân-- 
du-se şi admirând mobila) — Ce frumos e aici! Nu i vorbă, ar fi 
fost mai frumos să termin povestea contului şi să mă pot: 
plimba puțin la grădină. A înverzit liliacul şi sau întors rându- 
nelele. — (Luând o fotografie de pe o masă) — Uite şi soțul ele- 
gantei creditoare. Par'că văd pe doamna alintându-se în jurul: 
lui ca să-i scoată (ironică) — <neînsemnata sumă»... — Săr-- 
manii bărbaţi! Sărmanii bărbaţi... | 


SCENA II. 


(Intră Marcel, fluierând o arie veselă, Observând pe Fiti, o salută cu~ 
o față surprinsă şi bucuroasă.) 

Martel: Bunăziua domnişoară. Pierdusem nădejdea... 

Fifi (zâmbind mirată): — Nădejdea? 

Marcel: Nădejdea, da. Sunt aproape două luni de când: 
toate jurnalele publică anunţurile mele (ca şi cum ar ceti) — Caut- 
dactilogrată harnică pentru birou, care să cunoască... etc... 
„etc... In fine de data asta norocul a fost de partea mea. Mi-a. 
trimis târziu, însă — (galant) — bine că nu s'a grăbit... 


taia ăn seu at iertat ia. „Rr XI a ai 


lasă N Da mita aim e Ic d 


— 553 — 


Fifi: A avut grije să vă trimeată una de. care nu ştiu 
dacă o :să fiți tot atât de mulțumit până la urmă. 

Marcel: Când are cineva ochi atât de frumoşi, nu ştiu 
“cum War putea mulțumi chiar pe omul cel mai absurd. 

Fifi: Mă rog, soția dumneavoastră este tot de părerea 
„asta? 

Marcel: Când afară e primăvară şi când înlăuntru e inima 
“tânără, bărbatul uită opiniile soției. Frumoasă domnişoară, ră- 
mâneţi la biroul meu și am convingerea că ne vom înţelege 
-de minune, iar orele de lucru nu vor fi reci și plicticoase cum 
“sunt de obiceiu prin cancelarii. 

Fifi: “La drept vorbind sunt datoare să vă previn înainte . 
-de orice angajament că degetele acestea sunt mai obișnuite cu 
: notele croitoreselor decât cu clapele mașinilor de scris. 

Marcel (Se apropie și-i ia mâinile într'ale sale): — Domnişoară, 
-cât sunteţi de modestă! Nişte degete atât de albe şi delicate 
-nu pot fi decât tot atât de maestre pe clapele de fildeș ca și 
rpe ale inimei celui care se apropie de dumneavoastră. 

Fifi: Dar notele rochiilor neachitate ? 

Marcel: Simplu: se vor achita. 

Fifi: Ce păcat că domnii nu poartă rochiil Croitoresele 
"mar mäi avea atâta de furcă până să şi încaseze datoriile. 


SCENA III. 

(Zoe întră pe- neaşteptate şi-şi surprinde soțul (inând cu gingăşie şi 
«đe aproape mâinile croitoresei.) 

Zoe: “Marcel! 

Fifi: Doamnă, am adus nota de plată pentru ultimile 

„rochii, l 

. Marcel (incurcat) : — Da, nota.  (reculegându-se) Ce notă? 
„Ce rochii? 

Fifi: “Nota pentru rochiile soţiei dumneavoastră, 

” Marcel (mirat): — Soţiei mele? Par'că spuneaţi . . 

Zoe: :Frumos îţi şade domnule! Asta e conduită! In lipsa 
-soției să-ți permiţi o astfel de atitudine faţă de domnişoara, care 
-a venit peptru afacerile mele particulare. 

Marcel: Domnișoara a venit pentru tine? Eşti greşită! A 
venit în -urma anunţurilor mele de căutarea unei dactilografe 


— 554 — 


“Când ai intrat, tocmai discutam condițiunile. — (cedând) — Estee ` 
poate adevărat că de bucurie, după atâta așteptare... .- 
Zoe: Ce dactilografă ? E croitoreasa mea. ai 
“+ Fifi (lui Marcel): — Nu vă spuneam de notele de plată 2” 
Şi nu mi-aţi promis că o să le achitaţi? 
Zoe: Ruşine, domnule, ruşine! Nu găsesc expresie pentru: 
a-ți califica fapta! i 
Marcel: Cum, dumneata nu Esi dactilografă? 
Fifi: Acum cred că ştiţi ce sunt. (li întinde nota de e plată); 
Marcel: Şi eu, care mă bucuram... 
Ze (furioasă): — Te bucurai? Asta e culmeal 


Marcel: Mă bucuram că voi putea continua activitatea J 
birou cu mai multă vigoare. 


Zoe: Vă rog, domnişoară, nu vă mai obositi. Mâine voi: 
trimite suma ce vă datoresc. Am de aranjat acuma o notă de- 
mai mare importanţă. a mb 

Fifi. (ironică); — Bunăziua, doamnă... bunăziua, domnule... 


"SCENA IV. 


“(Marcel se aşează la o masă și cetește nota-de plată. Pe faţă i se- 
vede o mirare crescândă.) 

Zoe (isbucnind): — Decăzutule! in casa 'asta unde mi-ai 
vorbit atâtea ori de iubire, te găsesc aproape îmbrăţişat cu o- 
femee pe care nici no cunoşti, de care nici nu ştii dacă-i dac: 
tilografă sau croitoreasă. Pentru asta mai luat: de lângă mama, 
fată neştiutoare și curată, ca să-mi arăţi apucăturile pe cari fără. 
îndoială le-ai avut şi înainte de a-mi cere mâna!. Mă grăbesc: 
să vin acasă, ca să nu lipsească nimic celui pe care-l credeam; 
cu tot sufletul al meu și când colo îl găsesc în plină gingășie 
cu o croitoreasă... Oh! Doamne! croitoreasă!. Ce-am ajuns £: 
— (plânge) — Mamă, mamă, de ce nu eşti aici, să vezi. pentru 
ce mai crescut! Voi șpuhe la toată lumea; să ştie câtă stimă 


meriti! 
7. (In timp ce ea îi arnneă, aceste traze, ei,. cu: capui î în mâini, marmură: 
destul de limpede.) 


Marcel: Toilette du soir'en crêpe — Georgette crevette, - 
bord rapporté, brodé en perles argenti — Grande toilette du 
soir, en lame: argent, fourreau à long: pan. Broderie strass et: 
perles — Robe du soir, en lamé à. dèssin.. Tunique évasée- 


— 555 — 


garnie de renard gris et de fleurs. — Toilette du soir, en crêpe 
satin, vert påle, traîne sur le côté, bandeau brodé de perles.. 

' Zoe: Uite, lui ce puţin ti pasă! Par'că nu sar fi petrecut 
nimic! Parcă mwar fi el în cauză! In loc să-și ceară iertare pentru 
nesocotinţă, în loc să se ascundă de rușine, în loc să-şi toarne 
cenușe în cap, el ceteşte o notă de croitorie. (Se aşează pe un di- 
van, îşi acopere faţa cu palmele și plânge. Marcel o priveşte o clipă, apoi 
se ridică și, plimbându-se prin cameră, continuă). 

Marcel: Manteau du soir en velours chiffon mauve, garnie 
de chinchilla. — Manteau du soir en velours-chifion vest, gar- 
nie de renard et de broderie argent. — Travesti «espagnole» 
Juppe en volants de dentelle, corsage de soir, noire. — Travesti 
«sorcière egyptienne» en soir, rouge, manteau bleu, brodé en 
or. — Robe' habillée en crêpe de Chine mauve. Echarpe et 
motivs en broderie de style egyptien. — Am obosit rapându-mi 
limba în e denumiri de. mătăsuri, garnituri şi culori. - 

Zoe: Ce 'crud eștil Când sufletul mi-se stâșie de durere 
pentru acest cămin în care încrederea reciprocă se năruie din 
cauza unui soţ ingrat, dumneata te 'diătrezi cu un fleac. 

Marcel: Mă rog, ăstă e un fleac? Când croitoreasa ta îmi 
aduce o notă în care-i înșirat un jurnal întreg de mode, când 
toaletele prevăzute aici trec mult peste veniturile noastre, când 
eu n'am habar de toate comenzile acestea, când în mod regulat 
mi-ai răspuns, ba că asta e dela mama, ba că asta e dela tata, 
ba. că e dela moşu, ba că e mai: știu eu dela care rudă — te 
întreb, fleac e? Dumneata, care-mi impuţi cu atâta severitate 
copilăria unei clipe, din ce fonduri credeai că vom plăti luxul 

- acesta ? Ș'apoi, ia spune-mi, la ce-ţi slujea strălucirea nefirească 
a potopulul de toalete, pe cari le schimbai de câte ori ieșeai 
în lume? Care este partea morală a conduitei tale? — (aspru) - 
-— Vorbește, da, vorbeşte tu, care acuzi! m 

Zoe (ridicând privirile umede): — Ştiu: şi recunosc de bună 
voe, a fost în mintea mea o perdea de ceaţă. Când mi-am 
făcut primele toalete, stăpânită de invidie pentru prietenele 
mele, cari erau mai luxoase ca mine, am crezut că voi scăpa - 
ușor dim încurcătură. Mai târziu numai, am. văzut că nu le 
puteam achita. Croitoreasa şi-a dat seama de siluaţie.. După ce - 
m'a terorizat puţin cu datoria, ma atras în cursă, făcându-mi 
alte toalete. Ştia că până la sfârșit işi :va primi banii cu toate 


[i 


dobânzile. Astfel am căzut în păcat. Recunosc, dar tu te-ai 
purtat de altă natură; păcatul tău este un adevărat păcat. 
Marcel” (împăciuitor): — Păcat pentru păcat! Suntem chitt 


SCENA V. 


“(Cineva bate la uşe.) 

Marcel: Poftim | (Intră o domnişoară cochetă cu ochii arzători. 
Se înclină ușor.) k 

Dactilografa: Am cetit anunțul prin care căutați o dac- 
tilografă. 

Marcel (repede): — Intradevăr, de două luni... 

 Daetilograta: Am practică îndelungată la birou şi sper că... 

Zoe (scurt): — Ce păcat, domnişoară, că soţul meu și-a 
găsit o altă dactilogrată!.. 

Marcel (mustrător): — Zoe! 

Zoe (hotărâtă): — Da, domnişoară, regretăm foarte mult. 

Marcel (privind când la soţie, când la dactilograiă): — Dar... 

Zoe: Aşa că este zădarnic să vă mai obosiţi insistând. 

Pactilografa (nedumerită): — Atunci mă ertaţi că v'am 
deranjat — (Ese.) d 


SCENA VI. 


Marcel (supărat): — Bine, dragă, dar ce insemnează asta? 
Crezi oare că am să mă pot lipsi de serviciile unei dactilo- 
grafe? Să lăsăm copilăriile la o parte şi să ne gândim la foaea 
serioasă a vieţii. Tu știi câte lipsuri am la birou de când mi-a 
plecat ultima dactilografă. Dacă sar putea găsi bărbaţi, aş pre- 
fera bucuros un dactilograi şi poate ţi-aş reda şi ție liniştea, 

Zoe (cu aer dulce): — Ştiu nevoile biroului şi procedez 
astfel tocmai pentru bunul mers al treburilor tale. Te previn că 
voi proceda la fel cu toate micile dactilograte, cari se vor pre- 
zenta în urma stăruitoarelor tale anunţuri. 

Marcel: Nu mai înțeleg. Asta însemnează că vrei năruirea 
afacerilor mele. Dacă aş dispune de timp ţi-aş lua de pe inimă 
piatra de moară și aş lucra singur la maşină, dar tu ştii cât 
sunt de ocupat. 

Zoe: Trebue să fac o mărturisire. 

Marcel: Un alt păcat? 


— 557 — 


-Zoe: Un păcat mic. Păcat, pentrucă nu ţi l-am spus până 
acum. Când eram la tata, am învățat să scriu foarte bine la 
maşină prin biroùrile “lui Neapărat, agerimea de odinioară imi-a 
„dispărut, însă după puţin exercițiu voi putea ajunge la perfec= 
ţiunea de atunci. 

Marcei: Chiar dacă mi-ai fi mărturisit dinainte, tot nu 
puteam trage vrun folos de pe urma acestui fapt. 

Zoe: De ce nu? 

Marcel: Doar mo să te pun să scrii la mașină! 

Zoe: Ba tocmai asta vreau. (Apropiindu-se.) Voi lucra la 
biroul tău şi nu vei avea nevoe de altă dactilograiă, iar soţia 
ta nu va mai avea nevoe de lux. Muncind îşi va spăla gre- 
-şeala în care a căzut, 

Marcel (cu admiraţie): — Scumpa mea! 

Zoe: intrun şort de stambă cenușie, cu mâneci lungi, 
-voi sta la mașină, întrun colţ al biroului tău şi între paginile 
scrise, singura bucurie îmi va fi aceea de a-mi ridica ochii 
către tine, recunoscătoare că din iubirea ta am găsit drumul 
. adevărat pe care trebue să meargă o soție. 

Marcel: Scumpa mea! 

Zoe: lar dacă domnul soţ va voi să-și sărute dactilografa, 
-va putea so facă fără gnje. Doamna soață nu-l va imp'edeca. 
Ba, dimpotrivă, va fi foarte EBU ata Şi astfel fericirea casei 
"va fi refăcută, 

Marcel (îmbrățişând-o): — ageri meu | 

(Cortina.) j 


Punctul pe i. 


„(Din prilejul apariţiei volumului „Discursuri cătră surzi“ de 
istoricul italian Guglielmo Ferrero.) 


Ifi cade bine să dai de câte o carte, care te sileşte să 
„priveşti problemele mai adânc şi să te desbari de punctul de 
“vedere al turnuleţului tău de bisericuţă. 

Dacă guterim în ziua de ustăzi e, de sigur, şi “din cauză 
“că, în epoca noastră <democratică>, priveşte aproape fiecare 
-. problemele din punctul de vedere al interesului său personal, 
îfără de a lua în considerare complexul. 


— 558 — 


. Nu.a întrat încă în opinia publică a ţărilor europene, i 


(deocamdată), marele adevăr. al. interdependenții economice, sor- 
ciale, culturale. Ura pricinuieşte pustiiri grozave — ura zămis= 
leşte ură — iar cultura europeană întreagă este primejduită. 


Puţini sunt oamenii politici, cari să poată ţinea piept cu. 


valurile de interese personale sau de clase sociale sau de partid, 


în toate țările, iar când vorbesc despre interdependenţa aceasta: ` 


sunt luaţi, de cele mai multe ori, în bătaie de joc sau, în cet 
mai bun caz, trataţi de: cidealişti». ' 

» Astăzi ne vorbește un istoric, un istoric cu reputație mon- 
dială: GQ. Ferrero; Oare o reputaţie de primul rang mai poate- 
avea autoritate în zilele noastre de dihonie, când par'că nu mai 
vreau mulțimile să recunoască autorități? «Vä daţi de mall»: 
strigă Ferrero, şi în stânga şi în dreapta. «Dacă nu vă încor-: 
daţi puterile să ieșiţi din impas, ware să fie bine pentru Europa !»- 
Volumul şi-l întitulează «Discursuri cătră surzi». (M'am folosit 
de. volumul în fr. <Discour aux sourds», ediția «Săgetătorului» 
Simon Kra, Paris, Rue Blanche, 1924, 7:50 fr.) 

Discursurile le ţine unul, care a studiat istoria. Un spe- 
cialist.. Volumele sale au ajuns celebre, ca ale lui Mommsen. 
«Mărirea şi decadența Romei» a analizat:o F. în 6 volume.. 
Caracteristicele sale sunt clasice. «Ruina civilizaţiei antice» este- 
titlul altui volum. . 

Şi acum analizează istoricul epoca noastră, Critica este - 
amară şi grozav de semnificativă. 


«Știm noi ce vrem»? întreabă F. la loc de frunte. «E. 
chestiunea capitală!... Totul e confuziune în voința noastră.. 
Câteodată se dedublează, voind în acelaş timp binele şi răul 
sau bunurile, cari se esciud, fiindcă unul este, în urma naturii - 
sale, pretul - celuilalt». Convingerea. lui F. este: <Disordinea 
voinței noastre. este răul de care moare: epoca noastră»... «Voi 


vorbi surzilor, în orice caz», scrie, desolat, și totuș, îşi face datoria. —€ 
‘Dài cartea la o parte cu o durere sufletească, ce lasă urme- . 


adânci, dacă vrei să cugeţi (cugetarea e primejdioasă astăzi |). 
Conștiinţa ta de om e sbiciuită de unul, care vrea să purifice 
atmosfera, cercând să dea la o parte vălul dela Sais. Cetiţi ce- 


scrie F. despre «Iluzia libertäții> (titlul unui capitol) sau' despre 


<coimuniisri» sau despre «valul dictatorial» și vă veţi convinge- . 


— 559 — 


cât de mare dreptate are istoricul: să ridice dojenltore degelu 
şi să avertizeze. : Cine-l ascultă? 

` «Europa»? Un dat din umeri! Ce ne pasă nouă deo 
Europă! Mai de actualitate e cutare câştig | al partidului cutare 
sau cutare afacere lucrativă, a băncii cutare... Se clatină toatet 
strigă F., dacă nu vă ridicaţi sufleteşte, dacă nu vreți să priviţi 
problemele şi per summos apices, dintrun punct de vedere mai 
superior. 

Are diatribe puternice, are observaţii minunate — e un 
mentor prin escelenţă, numai că îi lipsește Eneas, tinărul, şi în: 
locul iui, are pe un individ recalcitrant, care nu vrea să ştie 
de-<dăscăleală»>. Amar ai să o plăteşti! strigă F. europeanului. 

Bine ar fi ca aceste analize, ca aceste gânduri, să pătrundă. 
Fireşte, sunt mai greu de reținut şi de propagat decât o arie 
din cel mai recent tango, dar ca tangoul acesta să existe și pe 
viitor și ca buzele să-l poată fredona, va fi foarte cu cale ca. 
gândul lui F. să părranda în opinia publică. ' Altfel «insomnia. 
umii», care a început, după F., cu «maşinile de vapor şi cw 
electricitate» — se va preface întrun coșmar grozav, pentru în-- 
treagă lumea, şi toți vom fi condamnaţi la «galera muncii» 
forțate, pentruca mai apoi să ne prăbuşim cu toții. 

Am ales câteva pasagii marcante din volumul acesta. Cine: 
vrea să citească comentariile tezelor pe larg va face bine să-şi 
procure volumul în franţuzeşte. (Discursurile cătră surzi» încă 
mau apărut în traducere românească, fiindcă .nu conţin nici 
probleme excitante, sexuale, nici scandaluri literare !!) 


«Ne întrebăm adeseori, cu groază, dacă nu s'a deplasat osia pămân- 
tului, dacă nu a ieșit universul din locu-i de mai înainte, dacă n'a căzut 
fu delir raţiunea. Nu: ceeace ne-a fost dat să trăim, e mult mai simplu, în 
oroarea sa: tragică. Vom întra,:suntem pe- cale de a întra în <eternul trecut», 
în legile comune ale nmanităţii. Răsboaiele şi revoluţiunile fac parte din: 
destinul nostra de aici, de pe pământ, întocmai ca şi -ordinea și pacea, 
Ele sunt însă, în urma naturii lor, probe dureroase și nici decât aventuri 
triumfale; potirul amar, pe. care trebue să-l golească anumite epoci pentru 
acelea, cari le-au precedat sau cari. le vor urma, şi nici decât.. păbarui 
beţiei şi al Suearleli harázit celor fericiți ai lumii», (38). 

1 În limba germană are F. uni Goin talere «Demokratie oder: 
Terror — Die Diktatur in Italien». Edit. Yulius Hoffmann, Stuttgart, '1924. 
Acolo un decalog, ce şi-l impune sie-și. 


— 560 — 
«Acest haos universal de imperii şi de idei, de popoare şi de doc- 
- trine nu este decât o mare simplificare. Mâna misterioasă, care conduce 
1ucrurile (destinul) lumii a scris aici, ca de obiceiu, în caractere obscure, 
„dacă le priveşti de aproape, dar;cari se luminează, dacă te dai puțin înnapoi, 
Ţvre-o câteva simple adevăruri, pe cari noi le-am uitat. D. e.: focul arde şi 
„distrugerea ne este mai plăcută decât creaţiunea. 

«Da, revoluția rusească se naște din revoluția franceză, la o distanță 
de un secol şi mai bine; dar ea nu este o repeţire a aceea ce nu putea 
şi nu va putea să se repete vreodată. Una este începutul, cealaltă sfârşitul 
unei epoci, a unei mari epoci. Revoluția franceză este poarta arzândă prin 
„care civilizaţia occidentală se avâată, tinără, plină de zor, fără de griji, în 
abuloasa aventură a cuceririi pământului. Cu revoluţia rusă, pentrn întâia 
oră, cade ea la jumătate calea, obosită, respirând greu, îmbătrânită, şi se 
rănește la genunchi. 

<Are să-şi recapete civilizaţia respirația, se va ridica, se va vindeca. 
-de răni şi va relua drumul, în ziua, în care va fi înțeles din nou însem- 
qătatea adâncă a umilei rugăciuni, cu care a învăţat-o, în decurs de atâtea 
secole, Biserica şi pe câre de un secol a uitat-o aproape: 


"<A peste, a fame, a bello, 

Libera nos, Domine». 

(De ciumă, de foamete, de răsboiu, 
Liberează-ne, Doamne.) 


Dar cât timp va mai trebui să treacă până ce urechile, astăzi surde, 
se vor deschide de nou ia acest vechiu cuvânt al adevărului?» (39—40) 
Li 


«in Zadar se acuză reciproc bogaţii şi săracii că ar fi tirani. În 
timpul de faţă nu se află în civilizația occidentală decât un singur tiran, 
şi acest tiran este fără de milă. E poporul acesta nemăsurat, de uriași de 
fier şi de oţel, conduşi de fier, cari ne silesc, pe toţi, să lucrăm şi să ne 
petrecem fără de râgaz, cu voia, fară de voia noastră, deoarece dacă cei 
bogaţi, clasele mijlocii şi massele, ar vrea să trăiască mai simplu, marea 
maşină a lumii s'âr opri. Nu sunt maşinele, cari lucrează astăzi pentru ca 
să ne satisfacă trebuințele; noi suntem, cari trebue să ne impunem nouă 
înşi-ne trebuinţe nouă pentru ca mașinile, pe cari le-am inventat să con- 
tinue să creieze o abundență, care e sbucinmul nostra. Toţi suferim pe 
urma acestei tirănii, nimeni nu vrea să se elibereze de ea. De aceea 
fiecare se leagă de vecinul său. al 

«Aceasta este marea problemă a epocii noastre: Ca să nu distrugi, 
că şi când ar fi duşmanii genului omenesc, pe aceşti uriași de fier, însu- 
flețiți de foc, dar de a nu-i multiplica orbeşte, pe de altă parte, făcând din 
lume prada ior şi sclava lor. Să-i readuci în serviciul omului, cari i-a creiat, 
docili voinţii sále. Sa rupi lanțul tirăniei lor. Sclavii sclavilor noştri saw 
stăpânii lor? Iată dilemă /»_(51—53) 


«Angrhia estetică tulbură şi înveninează ordinea spirituală a unei 
generaţii, întocmai ca anarhia, politică, Trebue ca fiecare generație să poată. . 
spone cu o anumită, certitudine; aceaşta; e. frumos, aceasta uråt. O gene-- 
raţie, care eşită întmuna în faţa. operelor de artă, cari sunt să se judece,și 
îşi schimbă. părerea tot.ia şase luni, o generaţie, care, se. contrazice, din-— 
tyn anotimp întraltul, care, admiră şi glorifică la căderea frunzelor de 
ceeace ii este scârbă, la încolţirea. frunzelor și care ujtă. ura. și admiraţia 
primăyara viitoare, e cuprinsă de o boală, pe. care. trebue să o curezi.. 
Vatra, râului nu este inveligenţa, ci voința: «dubla voință», care refuză să 
plătească anumite bunuri cu renunțarea la alte anumite bunuri, după cum. 
e legea vieţii!» (68) 3 

Este numai o ¿luzie libertatea noastră, constată F. «Putem, cugeta, 
vorbi, imprima tot ceeace ne trece prin cap: suntem liberi şi bunicii noştri 
nu erau. Dar. înaintea. Revoluţiei franceze nu era nimeni constrâns să. 
ajungă soldat împotiiva voinţei sale, nici să pornească la răsboiu, dacă. 
prefera dulceaţa, pacii. Toţi erau liberi să aleaga între sabie şi plug, între 
casca (militară) şi pălărie. Oamenii din secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, 
dacă ar învia, ar putea să ne spună că au fost liberi şi că noi nu suntem 
liberi». (73) 

<... Nu ştim ce spunem când ne lăudam câ am fi. liberi. Şi în pri-- 
vinţa aceasta .nu este voinţa--noastră altceva decât. confusiune şi contra- 
dicţie. Sensul profund ai acestei «liberări a omului» ne scapă; și ne va 
scâpa câtă vreme nu vom fi învăţat din nou să distingem cele două ele- 
mente aie puterii: forța şi autoritatea. Le confundăm într'nna; şi de aceea. ` 
nu mai ințelegem nimic. Ce va sa zică forța? instrumentul fizic al auto- 
rității. Ce este autoritatea? Razimul moral al forței... Fâră o anumită can- 
titate de forță nu există autoritate, care să valoreze, afară de avtoritațea 
religioasă, autoritatea paternă, autoritatea dascălnlui asupra discipolului.. 
Fără de autoritate nu există forţă, care: să se poata face multă vreme 
ascultată, fie chiar şi piin cele mai grozave ameninţări.» (714—5) 


«Teba, Ninive şi Babilonul n'au exerciat nici odată asupra turmei de 
oameni o putere completă, semi- divină, cum au făcut-o statele moderne, fiice 
ale Libertăţii, mandatare ale Poporului, şampioane ale Democraţiei.» (82). 

«Voința noastră a fost voalată de o minciună frumoasă, ca să nu 
vadă ceeace vrea, de fapt, Detectul pe care, sub formă de tirănie, elita sec 
al XVIII-lea nu a putut să-l ierte vechiului regim, este slăbiciunea şi ne- 
putinţa. Ceeace de 2 secole au voit-o generaţiile sub numele de «libertatea 
este puterea, bogăţia, dominaţia lumii, Acest echivoc tulburător este secretul 
întregei noastre istorii, dela Revoluţia franceză până la răsboiul mondial»: 
isvorul inepuisabil a stranii şi, câteodată, păcătoase pretexte, la cari au dus 
clanurile lirige şi eroice cele. mai sublime ale secolului. 

«Câta vreme nu va fi înțeleasă această contradicţie, câtă vreme își. 
vor închipui oamenii că, spre sfârşitul sec. al XVIli-iea, au fost sau lumi- 
naţi sau înşelaţi de doctrine sublime sau falacioase, căzute din cer, vom. 


călca în lume ca neşte orbi, fără de baston și fără de călăuză. Se pretinde 
„din toate. părțile un' stat tare! Dar statul modern, putere uriaşe, care nu 
este activată de o inteligenţă limpede, luminată, : conștie 'de scopurile sale 
“proprii, este prea tare; Aici zace 'adevăratul lui defect! Ceeace lipseşte 
(statului -modern) nu este forța; e înțelepciunea, demnitatea, moderațiuneă, 
justiţia, elevarea morală; şi '— în consecință, — prestigiul şi autoritatea. 
„Cel ce invocă în ziua de azi statul tare este un om îmbătat, care 'cerè vin 
(beutură). Adevărata slăbiciune a statelor moderne este forța lor» (83—4). 


«Nu 'statul tare ar trebui să-l cerem, ci statul cuminte, just, luminat, 
prudent, uman ; statul model, cu cele mai înalte virtuţi, de care visa Ari- 
:stotel » (87) 

«Ne aflăm în faja unui nou caz de voinţă dublă: pofta după două 
“ucruri, cari se esclud, abundența şi creșterea fără margini a poitelor. 

«Până la Revoluţia franceză și până la crearea marei industrii toate 
civilizațiile au trăit în cadrele trebuinţelor lor şi în ale dorințelor lor, ca 
într'o temniță. In fiecare treaptă socială erai constrâns să trăieşti întrun 
anumit fel, şi nu  puteaj trăi nici mai bine, uici- mai rău, fără de a te 'de- 
Clasa. Acest mod de trai, cu luxul şi cu abstinenţa obligatorie, se schimba 
u vremea, dar încet. 

«Modelul de viaţă, adecă numărul, calitatea și ordinea dorințelor, pe 
cari le puteai satisface erau fixate şi, în consecinţă, obligatorii, pentru po” 
:poare, petru generaţii și clase sociale. Obligatorii de a nu voi şi de a nu 
face mai mult, chiar'cu riscul de a suferi. Obligatorii de a nu voi și dea 
ni face mai puțin, chiar cu riscul de a se ruina. Țărmurirea dorințelor, fi- 

_-xitatea sau reînnoirea moravurilor, E generație în generație, erau kinda; 
mentele ordinei sociale». 

«Secolul ai XIX-lea și marea industrie au bulversat (au întors cu 
totul) lumea, lansând în istorie -uriașii, născuți din căsnicia Focului şi a 
Materiei: maşinile de metal, puse în mişcare prin vapori şi prin electri: 
citate.» (94) 

«Poftele» sunt «nesăturate» astăzi. 

«Ce este abundența ? Posibilitatea de a posede peste trebainţele tale 
'şi a dorințelor tale; de a nu simţi nici odată că te roade la inimă o do- 
rință nesatisfăcută. Dar cum să te simți în abundență dacă poftele. cresc 
peste cantitatea de bunuri disponibile ? 

<.. „Bogăția şi sărăcia nu sunt şi SA pot să fie decât două stări de 
„conştiinţă . . .. Este bogat, chiar și dacă posedă puţin, acela, care-și ştie păz 
dorinţele și trebuințele sale ca să nu treacă peste mijloacele de cari dis- 
pune. Sărac este acela, chiar și dacă e TAPIN pe mult, care ar avea tre- 
“buinţă să aibă mai mult». . 


Cere <o anume stabilitate în moravuri și în idealul vieții, o anala 
moderațiune, spontană sau impusă, graţie căreia bogăţia sporeşte mai mult 
decât trebuinţele și dorinţele» — deoarece această stabilitate este «pentru 
indivizi, ca şi pentru epoci, adevărata mamă a- mpini Craii şi a 
Abungenjel: » (97—8) l 


— 563 — 


Cu ce bucuiie au salutat Europa şi America revoluția turcă: şi revo- 
“Auţia chineză în 1908 și 1911! Erau <bolborosite». doară și în Constanti- 
-nopol şi Peking cele «trei cuvinte sfinte pentru Occident: libertate, popor, 
democraţie». Dar «iiuzia» a fost scurtă. A urmat <convulsiuni epileptice» 

— lovituri de stat, dictaturi efemere. 

Şi ce promisitini «orbitoare» în 1918! i 

«Și de data aceasta a ținut puţin iluzia. «In Rusia şi în Ungaria. re- 
volaţia democratică s'a poticnit repede şi á căzut. La sfârșitul câtorva:luni 
s'a găsit deposedat sufragiul: universal din partea dictaturilor militare, cari 
Pau alt titlu pentru guvernare. decât forța. In celelalte state voința popo- 
rului, exprimată prin sufragiul universal, guvernează. încă. Dar, chemată 
îotr'o. bună zi, pe nepregătite, ca să-şi pună pe cap coroana, şi ca să miște 
din sceptru, e slaba voința poporului, esită, e nehotărâtă; pare că se dă 
înnapoi câte odată, îngrozită de responsabilităţile celor ce are să îndepli- 
nească; ea nu comandă — bâlbăie. E pretutindeni în răsboiu cu ea însaș: 
aici, din pricina urilor între partidele (politice), moştenite dela. vechile re- 
gimuri; acolo, din pricina jaluziilor de clase (sociale) şi de interese; aiurea 
din cauza disensiunilor religioase sau a diversităţii de limbă și. de rasă. — 
Totul este nesigur în guvernările acestea.,. De două ori a fost decepjio- 
mată lumea în marile şi nobilele ei speranţe. Pentru ce? Pentru că guver- 
namentele sunt osul națiunilor şi pentru că întreagă lumea este cuprinsă de 
an ramolisment de os.» (107—8) 

hd 

«Cine are dreptul să conducă şi cari sunt marginile conducerii ? Cine 
„are dreptul de a asculta şi până la ce grad P» «E cea mai însemnată din 
problemele ce le-a pus destinul omului.pe pământ; deoarece toate cele- 
lalte atârnă dela această problemă», (110) i 


* . 

«Nu, nu bat câmpii cei ce au teamă că lumea e cuprinsă de desa- 
gregare ... Trăim în timpuri de disordine universală...» (111). 

In Germania găseşte F. pofta de lucru; <Câtă vreme va lucra (Ger- 
mania) lumea (din G.) va putea să doarmă liniştită. Ar fi o zi grozavă 
pentru istorie ziua în care nu va mai vrea sau nu va mai putea (Qer- 
“amania) să lucreze.» (115) ' 

«Dacă pretutindeni există popoare şi națiuni ale căror oase suferă 
de ramolisment, munca este un fel de armură exterioară, care în locul 
oaselor moi, susține o parte a acestor popoare şi naţiuni. 

«Putem noi să dăm încă odată țipătul de alarmă triumfal al lui 
„Arhimede? (Am găsit! — Trad.). Am găsit în foc și în instrumentele 
monstruoase, cărora le dă viață, un principiu nou de ordine, mai puternic 
şi mai puțin pretenţios decât cele vechi? Poate trăi lumea fără de D-zeu, 
fără de legi, fără de jandarmi, fiindcă focul înlocuieşte toate? Băgaţi de 
seamă, băgaţi de seamă!» (117) 

Ce «ar putea spune un optimist>, voind să se smulgă din starea 
tristă de astăzi? «Azia şi Europa sunt cele două continente bolnave, 


— 564, — 


fiindcă. au, fost şi sunt încă. pustiite de dublul flagel: răsboiul și revoluția- 
Daz- lumea întreagă. sufere. din cauza boalei lor: negstabilitateu, și. ruina: 
Europei, surda fermentare. a Aziei amenință maşina, universului întreg, 
Dacă: popoarele se. urăsc şi. se tem- unele de altele, n'au ayut nici odată 
atâta trebuință unul de altul ca acum. Toate. suni nefericite, iindcă — în 


urma urii şi fricii — Lpsește un popor altuia, câtă vreme toate au . nevoie: 


de vecinii lor. Nu, suferinţele prezente. ale umanităţii sunt ultimele storțări, 
și cele. mai dureroase dintre toate, spre. unificarea lumii: scop. suprem. şi 
mare, de, patru. secole, al istoriei». (171—2) 

De sigur, susține F., umanitatea se află-la o rdspântie hotărâtoare; 
Se dă lupta intre optimism şi pesimism. și aici. 

«De patru secole a fost unificată, încet pe încetul, lumea, prin ex-- 
plorări, prin colonizări, prin emigrări, răsboaie, revoluţii, comerţ, diplo- 
maţie, căi ferate, vapoare, telegraf. Se apropie ceasul în care, din această 


unificare, va ieşi o civilizaţie de caracter universal, un suflet unic al acestui l 


corp uvificat: o civilizație universală, care ar conține în sine însaş ele-- 
mentele cele mai curate şi mai ridicate ale civilizațiilor preexistente, — 
morala creştină, industria şi ştiinţa Occidentului, înțelepciunea Asiei, floarea: 
artei europene şi orientale?» (173). 

«Pacea romană și civilizația comună, care a unificat basinul Medite- 
ranei în decursul celor diutâi secole a erei noastre, au fost precedate de- 
o sută de ani de răsboaie şi de revoluţii în Europa, în Asia şi în Africa. 
Răsboaiele și revoluțiile sec. a) Ill-lea au pregătit, dimpotrivă, fărimiţirea. 
și dislocarea definitivă a imperiului roman, ruina provinciilor occidentale,. 
lunga barbarie, în care s'a stins Europa pentru atâtea secole. Am putea. 
avea soartea generaţiilor lui Cesar şi August, sau soartea generaţiilor lui 
Diocleţiau şi Constantiu. Pentru ca să vezi clar în viitor ar trebui să cunoşti: 
adevărata natură a forțelor oculte, cari lucrează în sânul disordinei actuale». 
(175) Dela elitele, cari conduc ţările cele mari ale Europei, Americei şi: 
Asiei, vor atârna forțele ce se. vor desvolta. 


«Dacă pacea romană a putut să se stabilească'în primul secol al erei: 
noastre. şi să dea atâtor popoare o civilizaţie, cari au avut pentru ele un: 
caracter universal, e pentrucă elitele lumii eline și lumii romane au voit-o.. 
Au consimţit să sacrifice orgoliul lor, puterea, bogăția, să sacrifice ura, fără 
de cari sacrificii luptele destructive ale secolului precedent ar fi continuat: 
până la exterminarea totală. Vom şti noi să ne impunem  sacrijiciile tre-. 
buincioase pentru a îndeplini această unitate a lumii, la care lucrează uma- 
nitatea, fără de a o şti, de patru secole? Sau, artişti neronieni, ne pregătim 


să distrugem propria noastră operă, în clipa când e gata să se termine?" 


«O va spune viitorul. Generaţiile merg înainte prin întunerec.. Lu-- 
crează fără de a. pricepe vreodată ce săvârşesc, Dar, ori eare să fie soarta: 
ce ne aşteaptă, să nu o uitm că atârnă dela voința noastră. (176) 


tf suf 20 Au, 


ia FA ci 


antim ut a ca Edo 


A 
uhi 


AIR 


3 


— 565 — 


O încercare de apropiere a raporturilor 
între ştiinţă și religie. 
Dr. G. Preda, medic-director, Sibiiu. 


De secole întregi savanții caută să rezolve pe calea rațiunei 
raporturile, cari există între religie şi ştiinţă şi cu toate sforțările 
și compromisurile lor, ambele rămân încă, (paremi-se), pe picior 
de răsboi. 

Teologia şi astăzi cere ca ştiinţa să i se supună, pe de 
altă parte, aceasta din urmă, prin descoperiri, invenţiuni şi pro- 
gresul ce-l face, desocultând multe lucruri şi faote, nu numai 
că scutură puternic jugul teologiei, dar ar părea că vrea să 
anunțe sfârșitul ei. Violenţa luptelor dintre ştiinţă şi religie o 
resumă cele 2 grupări de tendințe: una naturalistă, reprezen- 
tată a) prin evoluționismul lui Herbert Spencer: cu renumita 
sa teorie asupra necunoscutului; b) prin positivismul lui Auguste 
Comte, zisă şi religia umanităţii și c) prin monismul lui Haeckel, 
care ne conduce la o religie a ştiinţei. 

Cealaltă tendinţă spirituală ar fi reprezentată prin: a) dua- 
lismul radical a lui Ritsechl, care sfârşeşte cu distincțiunea între 
credinţe și credinţe; b) doctrina limitelor ştiinţii; c) filosofia 
acţiunei, care leagă la un principiu comun ştiinţa şi religia, 
precum şi d) doctrina experienţei religioase, așa precum a ex- 
puso William Jarnes. Aceste doctrine și lozinci, aruncate de o 
parte ca şi de alta, arată cu ce ardoare, cu ce perseveranță şi cu 
ce resurse se întreţine apriga luptă dintre religie şi ştiinţă. Cum 
disputa are loc între 2 concepţiuni, fie care cu un conținut de 
cunoştinţe, unele mai reale, altele mai puţin reale, ar trebui ca 
asalturile dialectice să nu se dea numai de şampionii extremiști 
a fiecărei părţi respective (care sub nici un motiv nu vor să 
cedeze din terenul cauzei ce o susțin), căci lupta astfel dusă nu 
poate decât dăuna ambelor părţi. 


In acest scop îmi propun ca prin cele ce urmează să arunc 
o punte de conciliare, arătând că ambele păstrează (întru câtva) 
o legătură prin un punct comun în ceeace noi numim credință, 

Inainte de a arăta însă cum ne putem noi servi de cre- 
dinţă în religie, ca şi în știință, vreau să reamintesc că ra- 
ţionaiismul din punct. de vedere psihologic nu se poate con- 
cepe numai ca un act simplu (aşa cum îl socot unii filosofi), ci 
ca unul destul de complex, în care intervin numeroși centri 
(neuroni) celebrali. 


Dacă am admite că întreaga maşină universală este con- 
dusă numai prin materialul procurat de rațiune, adecă de ma- ` 
terialul venit prin judecata de recunoaștere, observaţia şi ex- 


3 


— 566 — 


perienţele ştiinţifice şi că recunoaşterea și certitudinea nu ar fi 


(din punct de vedere psihologic) decât nişte judecăţi evidente, E 
orientate în loc, timp şi spaţiu, încă ar trebui să remarcăm că 


impresiunile senzoriale ce le primim din afară și din lăuntru se 
asociază în idei și imagini, că ele se însoțesc de anumite 
stări emoționale (sentiment, afect), se combină cu altele, mai 
mult sau mai puțin analoge, conservate sau venite în memorie, 
se compară și se stabilesc raporturi și numai ca rezultat a acestor 
operaţiuni cerebrale se nasc noţiunile, judecăţile sau raționa- 
mentul. Cunoaşterea sistematică a unui obiect sau subiect știm 
că constitue ştiinţa. Ştim apoi că ştiinţele pot fi descriptive, de- 
monstrative şi experimentate. Ori valoarea specială a ştiinţelor 
descriptive constă în sistemizarea cunoştinţelor aflate, adică în 
însuşirea regulată a cunoștințelor la acelaş subiect; valoarea 
ştiinţelor demonstrative constă în aplicarea judecăților evidente, 
iar aceea a ştiinţelor experimentale în aflarea fenomenelor vii- 
toare, 

In fiecare din aceste ştiinţe, sensaţiunile și percepţiunile 
noastre. vin sau dela obiecte reale sau cuprind idei şi imagini 
abstracte, 

Convingerea se face sau prin o intuiţie actuală, în care 
judecata se produce direct, prin asociarea elementelor date în 
experienţă, de fapt, sau indirect, prin derivarea unei judecăţi 
din alte judecăți. 

Imaginaţia joacă în tot locul — un rol preponderant. 
Nu numai că cu ajutorul ei asociem actele psihice venite de 
la sensaţii reale, dar cu ea putem obiectiva ideile şi imaginile, 
putem creia altele nouă şi da naştere inspiraţiunei. 

In afară de faptul că noţiunile şi judecăţile sunt procese 
de abstracţiune, pure (unde deci materialismul sensaţiunilor şi 
seprezentărilor primitive este pierdut), mai avem încă descrieri, 
clasificări, diviziuni, definiţii, demonstraţiuni, ca şi inducţiuni, 
analize, sinteze, analogii, unde se observă această abstracţiune, 
iar încât priveşte hipotezele şi interpretaţiunile, ele nu pot fi 
luate până la anumit punct decât ca nişte credinţe sentimentale, 
personale, ca nişte şuruburi emoţionale imaginative, de cari se 
serveşte raţiunea ca să-şi complecteze mecanismul său. 

Din cele mai sus-zise se vede că în afară de credinţa ve- 
nită prin experienţa de fapt, reală, mai avem o credinţă ieșită 
prin starea afectivă, prin simțul sau emotivitatea estetică, cu 
un cuvânt prin sentimentul! ce întovărășește sensațiunile sau 
percepţiunile abstracte. Această credinţă este un fenomen phiso- 
fiziologic, rezultatul coexistenţei în spirit a unor idei, cari ne 


convin sau nu. Acest sentiment poate fi privit ca o ridicare ; 


sau depresiune a activităţii psihice sau ca o consecinţă a plăcu: 


tului sau neplăcutului, a bunului sau răului, frumosului sau urâ- ~ 


tului, etc. 


aradin te 


Este drept că credinţa în concluziile unui raţionament ab- 
xstract se apropie mult mai mult de credinţa din constatările 
sensoriale, decât de credinţa mistică pură (cum ar fi cea reli- 
:gioasă). Așa că dacă, de ex, prin purul misticism se poate creia 
o ilusie, dacă prin raţionament noi putem corege aceste ilusii, 
“este de ajuns o singură sensaţie pentru a face să apară justeţa 
“sau falşitatea, fie a unui raționament, fie a ilusiei mistice. Un 
exemplu poate mai ușor scoate la lumină aceste diferite feluri 
«de credinţe, bazate pe fapte concrete sau abstracte. In spitalul 
ce | conduc, incercam un tratament nou (autoseroterapia intra- 
'rachidiană la catatonici (o împietrire a trupului.) Printre bolnavii ce 
urmau să fie trataţi, era indicată şi o pacientă a cărei stare de debili- 
tate însă ne a făcut să renunțăm a o supune tratamentului. In acelaş 
timp, familia (prin excelenţă credin ioasă) cere şi obține a atârna 
«de gâtul fetei o cruce dela Sf. Mormânt, cu ferma convingere că 
'se va însănătoşa. Faptul este că concomitent cu ameliorarea 
catatornicilor observam şi o ameliorare a fetei, care nu era su- 
pusă la noui tratament. Dacă tratam pacienta ca şi pe ceilalţi 
«catatornici, aveam drept a păstra credinţa venită prin raţiona- 
ment că acest fapt se datorește tratamentului. Dacă, de asemenea, 
familiei i sar fi spus că nu sa făcut nici un tratament și că 
merge mai bine din momentul ce a avut crucea atârnată la 
gât, avea dreptul să rămână în credința mistică, că Dumnezeu 
i-a adus ameliorarea. 

lată cum o coincidenţă poate naște ambele feluri de cre- 
«dințe, una sensorio-rațională, alta mistică. 

Oamenii au inclinaţiuni înăscute de a crede. Cei mai mulţi 
cre d chiar că sensaţiunile noastre au o cauză obiectivă în afara 
“eulut (sensaţiunile tactile gustative, olfactice, auditive, vizuale 
sunt o probă, iar pseudosensaţiunile, iluziunile, halucinaţiunile 
'nu infirmă această credinţă, deoarece preced sensaţiunile reale 
şi nu apar decât în stări anormale). Acest fapt ca și multe 
altele face pe om să creadă nu numai în faptele probate, dar 
«şi in cele plăcute. Se crede chiar mai uşor în ceeace-i place 
-cuiva sau în ceeace este conform cu inclinările, cu aspiraţiile 
“sau cu preferinţele sale. Şi cu toate că evidenţa credințelor 
“sentimentale pentru imensa majoritate a oamenilor ar trebui să 
rămână inferioară celorlalte evidențe (adică adevărurile sensorio- 
raţionale), atunci, când vedem că în aceste zise evidențe sen- 
sorio raționale, pot să existe până la oarecare punct anumite 
pseudo-adevăruri, nu ne mirăm că maioritatea rămâne sub in- 
fluența credințelor sentimentale sau a celor mistice. 


Cohesiunea științei bazată pe faptul că un adevăr furnizat 
prin raționament nu merge contra unui adevăr sensorial sau 
«că o sensaţiune nu infirmă concluzia, rămâne destul de slăbită. 

Dacă noi căutăm să stabilim acum raportul între simţul 

se 


— 568 — 


estetic cu credinţa sa sentimentală şi cel religios cu credinţa sa 


dai ET 


respectivă mistică, vedem că până la oarecare punct ele se con... 
fundă. Simţul estetic apare de cele mai multeori ca un maestru - 


al misticismului. El creiază. în noi uneori credințe inverse ace- 
lora de cari am fi convinşi în starea normală a realităţii lumit 
exterioare. 

Metamoriozând în sensaţiuni frumuseţea, plăcerea, durerea: 
etc., el prepară și deschide calea activităţii esenţiale a sentimen- 
tului mistic religios. Cu un cuvânt prin acest simţ, ochii halu- 


cinaţi văd prin prisma principiului de relaţiune un nou aspect - 


de lucruri. Aceasta ar fi o vedere asemănătoare gratiilor sau 


sticlelor, cari acopăr un obiect oarecare, gratii, cari nu schimbă. 


nimic din obiect, cu toate că-i dăm aită însemnare. 


La acest punct trebue să ajungem pentru a evidenția cumè - 


idealismul estetic poate uni misticismul cu intelectualismul. 


Principiile de recunoaştere fiind reduse la simţ, rațiune şi < 
credinţă, iar aceasta din urmă fiind furnizată prin dragoste, * 
ajungem. ca şi Pascal, la concepţia că, chiar principiile de ra- . 
țiune pot fi furnizate până la oarecare punct prin sentiment. : 

Este drept că credinţa religioasă bazată fiind pe principiuk ; 


«crede şi nu cerceta» şi excludând elementele logice, exprimă 
înţelesul purului misticism. 


3 
3 


Nefăcând apel la nici o demonstrație, ea dă sfatul oame- “ 


nilor să creadă, în realitate, sugestiunile sale. Această credinţă . 
ar da în planul omenesc expresia experienţei metafizice, a cărei 


- noţiune implică în filozofie faptul că nu este nimic in afară de 


ea şi că orice formă de real ar fi opera sa. Apărând deodată ; 


cu primele societăți omeneşti (în epocile de mentalitate prelo- 
gică) ea se arată în toate, pe cât de creatoare, pe atât de su- 
verană, Ea a avut de partea sa umanitatea, care dă totdeauna 


şi mai uşor drumul pseudo-cauzalităţii (inventate prin improvi- | 


zare mistică) decât cauzalității naturale. 
Ele au fost rând pe rând fetişiste polidemoniste, naturistei. 


Omul, asimilându-şi toate lucrurile, atribuie ideilor şi sen- . 
timentelor o voinţă binevoitoare sau răuvoitoare şi aceasta pentru -. 
obiecte, pe cari noi le considerăm astăzi, fără multă rațiune, ca . 
absolut materiale. In a Il-a periodă, zisă şi de animism, el se- - 


pară din aceste obiecte sufletul lor şi inventează spiritul. 


In a lil-a periodă apare generalizarea şi abstracţia. Et | 
acordă existența unui șef pentru fiecare grup de fenomene na- -~ 
turale, iar spiritele devin zei, creiaţi după imaginea sa și având * 


cea mai mare influenţă asupra destinului. 


In sfârşit după ce a stabilit o erarhie printre aceşti zei, i 
„aceştia sunt puși sub ordinile zeului suprem şi ajung să nu * 
creadă decât în acest singur Dumnezeu. Cu un cuvânt se : 


ajunge la monoteismul metafizicienilor actuali. 


— 569 — 


Este interesant a remarca că evoluţia societăţii divine a 
fost paralelă evoluţiei societăţii omeneşti, care a plecat de la 
familie şi a ajuns ka ideia statelor unite terestre. La părintele 
familiei corespunde, să zic, zeul familiar; la şeful tribului, zeul 
tribului; apoi zeul patriei; etc. Astăzi umanitatea, care merge 
spre internaţionalism, recunoaşte deasupra lui Christ, Mahomed, 
Bouddha, etc. un zeu suprem. 

Credinţa prin ideile religioase străbate, precum am zis, 
uşor în spirit prin sugestiune sau prin sentiment. Cel dintâi 
mijloc reușeşte mai uşor cu copiii sau cu oamenii lipsiţi de 
cunoștințe, cu cei mai slabi în raţionament sau cari se găsesc 
în neputinţă de a verifica un lucru prin altul. Această credință 
este precedată de inducţiile următoare: Un om a spus adevărul 
înainte, deci îl spune şi acum, sau a prezentat însușirile unui 
savant sincer, este deci şi acum. Poporul mai ales, care nu poate 
discerne de multe ori efectele adevărate, crede că îndată ce un 
lucru ar îi posibil, este şi în prezent posibil, şi poate fi şi în 
viitor. Dela sine urmează să creadă atunci în profeţii, în mi- 
racole, etc. Aceste credințe prin sugestie ating credințele sen- 
-sorio-raţionale şi sentimentele, aşa că evidenţa acestor zise de- 
pinde negreșit și de evidenţa acestor din urmă credinte. 

Sentimentul de dragoste sau de teamă încă poate să fa- 
ciliteze aclimatizarea ideilor şi să le facă acceptabile. Dealtfel 
:sugestiunile repetate și via sentimentalitate sunt elementele vo= 
caţiunii religioase. a 

Tonul fricei aduce mai uşor ideile depresive, de teroare, 
venerație şi respect, etc. tonul emoțional, al dragostei, aduce 
“stări de admirație, încredere. iubire, extaz, etc. 

Nu a trebuit mult timp ca sentimentul religios să între în 
„coaliţie cu cel moral. Dela început sentimentul religios era 
preocupat numai de salvarea individuală. Mai târziu, cu apa- 
itia creştinismului, toate religiile sau modificat, imbogăţindu-se 
cu dogmele recompenselor, a greutăților vieţii viitoare, acor- 
«date sau oprite după moralitatea vieţii terestre. Zeii au fost 
„consideraţi deci ca pârâtori ai adevăratei moràle. 


Faţă de adevărurile sensorio-raţionale, sentimentul religios 
„ar părea că declină. Astăzi mai ales legea lui Ribot pare evi- 
dentă. Această lege zice că dela percepție la imagine şi dela 
“imagine la concept, elementul emoțional (sentimental) merge 
micşorându:se. Din sentimentul religios nu rămâne, cu durere, 
„astăzi (pentru cei mai mulţi) decât respectul vag a necunos- 
'cutului. ultima supravieţuire a fricei şi oarecare atracţie cătră 
ideal, ultima supravieţuire a dragostei. 

Negreşit eă existenţa lui Dumnezeu, aşa, precum o defi- 
mesc astăzi metafizicienii nu poate fi decât o hipoteză proba 


— 570 — 


bilă şi nu poate atrage mulţi credincioşi. Spunând că uni S 


versul a avut un inceput şi o cauză și că el a fost creiat de 
Dumnezeu, nu facem decât să revenim înapoi cu problema pe 
care o punem dela început. 

Dumnezeul etern este pentru celula creierului nostru tot 


aşa de neînțeles ca şi universul etern. Dumnezeu ca motor al -ý 


întregului univers este tot aşa de neînțeles ca și mişcarea uni- 
versului fără inceput şi fără sfârşit. 

Infinitul nu este mai puţin de înțeles ca finitul și nu poate 
fi perceput, nici în timp, nici în spaţiu. Infinit, eternitate, ma~ 
terie eternă în mişcare perpetuă (sau creată şi pusă în mișcare 
de D-zeul etern), rămân probleme nerezolvite, iar pe măsură. 
ce experienţa științifică desoculteazi fapte, pe cari le scoate din: 
domeniul metafizicei şi le desvoită, aducându-le ia cunoştinţa. 
noastră; pe aceeaș măsură credinţa religioasă (pur mistică) pare 
că se micșorează şi este nevoită să cedeze multe din domeniile, 
pe cari pusese stăpânire prin 'gnoranţa unanimă. 

Dar dacă ştiinţa va progresa continuu, proiectând în spi=- 
ritul nostru toate perspectivele, prin cari apar în cunoştinţă toate- 
lucrurile demonstrate experimental sau raţional, putem crede 
că va mai rămâne un domeniu unde să domnească credinţa. 
mistică ? 


va exista la infinit. | 

De altfel sub aspectul concepțiunii moniste, care îmbră- 
țişează totalitatea problemelor filosofice şi după analizele lui: 
Kant, filozohi susţin că nu ar fi decât o singură experienţă şi 


că această experienţă își dă din ea perspective, adecă forme, E: 


dupăcura se răsirânge pe ea însaşi mai mult sau mai puţin, 
întrun sens sau altul şi că aceste perspective sunt prinse de 
oameni sub forma actelor de cunoaştere. Ceeace constitue ca=- 


racterui formal al experienţei este că ea se repetă constant i 


şi asemănător, în timp ce printre perspective există, prin repe- 
tițiuni; o diversitate nedefinită a fenomenelor. In experienţă se 
elaborează deci formele de cunoaştere şi cum în acest cuvânt 


se înțeleg condiţiile sub cari toate improvizaţiile experienţei se ; 
pot produce în univers, condiţiile constitue raţiunea. Rapunea < 


deci stă în lucruri înainte de a sta în pie Ea este ontologică, 
înainte de a îi logică. 


Ceea ce trebue să ştim este că n-i nu putem vedea şi 4 
prinde universul decât numai prin formele de cunoaştere pe i 


cari experiența le scoate şi le desocultează din. metafizică, prin 


restrângerea ei însaşi. Prin acest joc propriu ea deschide nu- i 


mai anumite feresire. 


Din cele zise ințelegem în primul loc că prin perspec- 


Neputând percepe infinitul, nici în timp, nici În spațiu, E: 
răspunsul nu poate să tie decât clar, că un astfel de domeniu ă 


za ct a 1 Y SEES apti E a si ta 


— 51 — 


tivele experienţei nu se va putea vedea alt ceva decât aceea 
ce ele vor să ne arate, adecă indefinitul relaţiei și în alt loc 
că dincolo de aceste perspective de relaţii (pe cari experienţa 
le poate evidenția la un moment logic) există o altă stare po- 
sibilă numai la o experienţă viitoare. 

Principiul de relaţie este deci principiul raţiunii pure, care 
se pune în posesia unui criteriu, care permite a distinge în 
orice împrejurare măsura cu care o idee sau propoziţiune 
poate rămâne sau poate fi exclusă din domeniul cunoaşterii 
noastre. Acest principiu îşi are explicarea pe de o parte în 
faptul că nu este posibil spiritului nostru. de a forma o repre- 
zentare psihologică excludând partea subiectivă. pe care o dăm 
odată cu propria noastră interventie, iar pe de alta că nu este 
posibil să ne imaginăm un fenomen. care să nu fie tributar în 
cât privește geneza sa unui alt fenomen antecedent (fenomen, 
care să se arete indefinit în indefinitul timpului şi spaţiului). 

Adunate toate aceste fenomene, ele vor constitui conți- 
nutul rațiunei noastre şi ne vor arăta că lumea nesesizabilă 
în totalitatra sa, nu ne poafe fi dată cunoaşterii noastre decât 
numai În retațiunea indefinită și această relaţiune constitue chiar 
esența realtăţei sale. 

lată cum dincolo de limitele relațiunii, vom găsi deci 
totdeauna un domeniu unde intelectualismul nu are principii 
a se pronunța cum că acolo şi activitetea mistică ar fi impo- 
sibilă. A constata însă că într'un domeniu oarecare această ac- 
tivitate nu este imposibilă înseamnă a acorda că, cu toate că 
nu este reală, poate fi posibilă şi credinţa mistică se va afirma 
totdeauna într'un astfel de domeniu în afară de oricare voință 
a intelectualiştilor sau oamenilor de ştiinţă. 

Extremiştii religioşi ca şi cei ştiinţifici nu trebue să per- 
severeze în disciplinele lor proprii, negând libertatea cugetării 
sau experienţei intrun domeniu sau altul al principiului de 
relațiuune. Este bine să se ştie că aşa precum dincoace de prins 
cipiul de relațiune credinciosul sensoriali sau sentimental se 
poate bucura de perspectivele ce-i oferă experinţa, tot aşa 
dincolo de acest principiu credinciosul mistic sar putea bucura 
de. îoloasele cei oteră-acest domeniu. 

Dar cum prin aralogii, deducţiuni şi interpretaţiuni creiem 
anumite ştiinţe sau fapte în ştiinţă, tot prin aceleași mijloace 
putem afirma chiar existenţa credinţei mistice. 

„.. Asupra analogiei între simțul estetic şi mistic, am arătat 
îndeajuns mai sus, cum prin primul simţ şi pe principiul de 
relaţiune, putem urmări obiectele către cari tinde aspiraţiunea 
noastră... 

„Acest simţ, care prin origina sa este de natură subiectivă 
se obiectivează, totuşi, în producţia operei de artă, evidențiându.și 
atât activitatea, cât şi realitatea. 


— 592 — 


Artistul, care a creiat o operă de artă cu mijloacele sale 
proprii, găseşte oare această operă zadarnică, fiindcă ea nu 
schimbă jocul cauzelor din inima oamenilor sau din istorie? 
Şi atât timp cât este posedat de emoția estetică, nu se exal- 
tează oare el la ideia că ar fi desfigurat realul în opera sa, că 
l-ar fi despoiat de partea rea, dându-i numai un aspect radios? 


Ce este oare acest simţ, cum se naște, cum se desvoltă? Nu 
poate fi privit oare ca rezultatul unor energii misterioase (poate 
transmise transcendental, fără a le cunoaşte însă adevărata ori- 
gină) şi care prin anumite impulsiuni conduc uneori chiar ju- 
decata noastră? Nu putem oare şi simțului moral, care constitue 
legea morală, firească, a individului, să-i dăm aceeaș origină ca 
şi simțului estatic? 

Dar încercând să arătăm ceeace nu este sau ceeace nu 
reprezintă această credință mistică, tncă putem evidenția exi- 
stența acestei credințe. l 


Se recunoaşte de toți că în viața omenească există un 
fapt de nemulțumire, pe care-l nasc tot pe atât unele religii, 
cât şi morala şi ştiinţa. In aceste 3 categorii de activitate psi- 
hică, găsindu-se simptome ce manifestă judecata, pe care omul 
a purtat-o şi o poartă asupra existenţei sale, el judecă această 
existență ca imperfectă, ca dureroasă sau rea Fiecare om vrea 
apoi s'o schimbe, vrea să facă ca această viaţă să devină altfel 
de cum este. Și mijloacele de cari se serveşte nu pot îi decât 
tot acelea ce-i procură religia, morala şi ştiinţele. Dacă deci 
simțul mistic ar avea o semnificare, care-i este proprie, aceasta 
nu am putea-o găsi decât tocmai în inversiunea atitudinei înăs- 
cute în spiritul omenesc prin consideraţiuni (de viaţă), trecute 
peste perspectivele principiului de relaţiune. 

Misticismul prin opoziţie cu nemulţumirea, care naşte do- 
rința de a schimbz ceeace este, ar fi deci sentimentul de per- 
fecţie al existenţei, ţinut şi desvoltat în conştiinţa omenească 
prin mijloacele, care-i sunt proprii. 

Activitatea sa esenţială ar fi deci: ca certitudinea perfec- 
ţiunei să fie convertită intro realitate psihică de netăgăduit. 


Această activitate s'ar termina prin reconciliarea omului 
cu soarta sa şi cu întroducerea în spiritul său a unei linişti, a 
unei Încrederi absolute în bunătatea şi armonia universului, în 
care el este cuprins.  Misticismul ca sentiment de peifecţiune 
al existenţii ar fi deci identificarea la care sar ajunge prin 
această metodă a contrarului. 

Dacă noi am căuta apol să vedem ce înţeleg misticii sub 
numele de credinţă şi dacă concepţia lor nu sar confunda cu 
ceeace am găsi noi că nu este, încă am lăsa să se accepte 
ideia ce ar putea să fie acest misticism, 


— 573 — 


Consultând sub acest raport experiențele mistice, mani- 
festate de un Ruysbrock, Francisc de Assisi, Sf. Teresa, Sf. 
{oan al Crucil, etc., vedem că stările pe cari le acuzau aceşti 
misttci pentru realizarea dorințelor lor, se întindeau tot pe atât 
în viaţa interioară, cât şi în aceea a extazului. 


La ei găsim o euforie periectă, implicând o aprobare ge- 
nerală a existenţei, o adesiune la cursul lucrurilor şi a vremu- 
rilor, ori care ar fi ele. Oare aceste elemente pot fi conside- 
rate numai ca ceva anormal, de domeniul psitropatologiei, sau 
sunt anumite credinţe, cari evidenţiază mai mult misticismul. 
Teza realităței fenomenelor supranormale ne evidenţiază încă 
o parte din misticism. „Această teză ne arată în primul loc că 
şi în certitudine există diferite grade şi precum din com- 
Dinaţia hidrogenului cu oxigenul, care dă apa şi generația 
spontanee cea dintâi are o putere mai mare, tot aşa între hip- 
noză şi sugestie, cari sunt desocultate aproape complect şi ma- 
nifestaţiuniie metapsihice, cari sunt demne de un studiu inten- 
siv, există o diferență de grade — incertitudinea lor. 

Aceste manifestaţiuni metapsihice par a fi la limita sau 
mai bine zis la frontiera principiului de relaţiune şi fie că este 
vorba de metapsihismul obiectiv (materializarea, ectoplasma, 
mişcările la distanţă, etc.) fie de cel subiectiv (telepatie cunoș- 
tinţe supranormale, etc.), nu poate îi vorba decât de nişte fapte, 
cari astăzi par gren de explicat, dar cari nu vor părea grele 
mâine. Odinioară a fost greu de demonstrat şi de convins lu- 
mea asupra vaccinului, a atenuării virusului, etc. Astăzi aceste din 
urmă fenomene ca şi circulaţia, electricitatea, formaţia zahărului, 
microbiologia, etc. sunt uşoare şi la îndemâna fie-cărui student 
sau cercetător şi aceasta prin faptul că a existat vn Harvey, 
Franklin, Lavoisier, Claude Bernard, Pasteur, etc. Dacă legea 
undelor (vibraţiunilor) multiple (precum susţine Ch. Henry) ex- 
plică sensaţiunile noastre de tact, auz, spaţiu, timp, gust, miros, 
caloric, etc., dacă în conformitate cu aceste legi fie care ființă 
vieţuitoare alege şi utilizează din un mediu dat de unde, (vi- 
braţiuni) pe acele, cari convin conservării sale și alungă sau 
anulează pe acele cei sunt vătămătoare; dacă prin o astfel de 
lege noi ştim (de ex.) că simțul tactului este cel mai simplu şi 
se transmite prin vibraţiuni lente, în opoziţie cu văzul, mirosul, 
etc, care corespunde la trilioane de vibraţiuni pe secundă, dacă 
în sfârşit mai ştim că la un anumit maxim de vibiaţiuni pentru 
fie-care simţ nu mai putem percepe nimic şi că există un hiatus 
enorm, unde se găsesc undele herziene, ultraviolet, infraroș, etc., 
cari, deşi nu le percepem, ne sunt vătămătoare, nu putem ad- 
mite oare ca în acest hiatus ar exista şi unde, cari să atingă 
direct centrii cerebrali, fără organe intermediare aparente, aşa 
cum sunt intuițiile matematice sau fenomenele telepatice ? 


— 514 — 


Și dacă prin spectrul înaltei frecvențe căutăm să rezolvina 
analiza materiei, dacă mâine prin alte descoperiri vom explica 
alte fapte din micul segment al marelui cerc de necunoscute, 
nu rămân,oare dincolo de principiul de relaţiune fapte nedescope- 
rite sau neexplicabile ? Aşa că ori câte fereşti s'ar deschide în 
natură sau le-am deschide noi, nu trebue să păstrăm credinţa 
desvăluirei tuturor misterelor acestei lumi, Infinitul, am zis şi 
repet, nu poate fi conceput de noi şi celula creernlui, ori cât 
ar evolua, nu va putea ajunge nici la cunoaşterea întregei fe- 
nomenalităţi a universului, nici la cheia mişcărei regulate a acestui 
univers, iar credinţa mistică în cele cuprinse în afara principiului 
de relațiune va rămâne veşnică. Drept concluzie putem spune 
că o) alături de credinţa pur mistică, religioasă, fie-care om mai 
păstrează o credinţă a faptelor reale, venite prin simţuri și una 
a acelor abstracte, venite prin rațiune sau prin sentiment. Că 
între fiecare din aceste credinţe există încă diferite grade de 
misticism, care nasc grade diferite de certitudine. , 

b) Prin raționament se pecate dovedi existența unui do- 
meniu rămas încă al misticismului. Prin analogii și deducțiunė 
se poate demonstra evidenţa credinţei mistice. 

Nu am pretenţia prin cele cuprinse în acest articol să îi 
rezolvat chestiunea raporturilor dintre Ştiinţă şi Religie. Aşi fi 
foarte mulţumit să fi contribuit la o apropiere între ele, spre 
binele comun. Fâră a face pe intelectualistul exclusivist, care nu 
ar admite aecât numai ceea ce este dincoace de principiul de 
relaţiune (şi nu ar admite că ar exista ceva dincolo, cât timp 
nu ar trece dincoace), fără a face şi pe credinciosul mistic, care: 
spune că nimic nu se organizează cu sau contra lui Dumnezeu 
şi că ori-ce organizaţie, ori-ce aranjament sunt în afară de Dum. 
nezeul etern şi veşnic, etc, zic că între religie şi ştiinţă există 
un teren de înţelegere și că ar fi tocmai în pănțile ce s'ar părea 
contrare a domeniilor, în cari evoluează credinţele lor, unde sar 
putea găsi argumentele acestei apropieri. 


«Distrugeţi-vă unii pe alţii ca să nu lăsați să trăiască 
decât cei mai capabili» — pretinde natura. «lubiţi-vă unii pe 
alţii», dau. sfatul, inutil, religiunile. «Suportați-vă unii pe alţii», 
o proclamă fără de succes tratatele de alianţă. «<Ajutaţi vă unii 
pe alţii, în propriul vostru interes», va ajunge maxima viitorului 
când popoarele şi clasele sociale vor fi descoperit interdepen: 
dența care le leagă deolaltă, pe lângă toate geloziile şi urile, 
cari le desbină (separă). | Gustave Le Bon (1923). 


— 57355 — 


SUBIACO. 


După decadenţa imperiului roman din Occident, după 
sfărmarea idolilor lui, societatea ia un nou aspect, corespunză- 
tor învățăturilor nouei doctrine creştine şi pare că totul ce a 
fost păgân, ca: Organizaţie socială, religie şi limbă, este uitat 
sau esclus din conştiinţa nouei orânduiri. Contra sclăviei é 
predicată egalitatea, contra idolilor atotputernicia unui singur 
spirit creator, iar limba lui Cicerone — după părerile savanților 
secolului trecut, — se strică, decăzând într'atâta, încât se lasă 
învinsă deoparte de numeroasele influenţe ale dialectelor vulgare, 
iar de alta, de limba grecească. După aceşti savanţi dela seco- 
lul al [V-lea în sus nu se mai poate vorbi de limbă clasică, ci 
de o limbă stricată, care abea doar cu renaşterea literilor şi a 
artei venise ca o floare nutrită artificial. De fapt însă na fost 
așa nouă societate ma putut să fie cu totul alta; oricât ar fi de 
sublimă o doctrină, societatea nu se schimbă nici radical, nici 
subit, Societatea de după Hristos este aceeaş ca şi inaintea Lui 
— mă gândesc la societatea creştină dominantă, de după Con- 
stantin şi nu la locuitorii catacombelor. Pasiunile şi viţiile înfio- 
resc poate tot atât de mult ca şi înainte, dorul după bunăstare, 
scțea de putere rămâne şi acum călăuză, dar protagoniștii cauță 
să dea acestora o justificare corăspunzătoare nouilor principii. 
Spada din mâna legionarului trece în aceea a călugărului, bogă- 
țiile artistice şi literare, confortul vilei imperiate umple localurile 
mănăstirei; tribunul îşi schimbă numele în "abate, iar capul 
Atenei sau al Meduzei de pe scut e înlocuit de cruce. Pe pis- 
curile indrăzneţe cu rămăşiţele castelelor romane sau- chiar 
între pereţii lor se zidesc mănăstiri, înconjurate şi acestea cu 
puternic zid de apărare: deci tot fortărețe. Inlăuntrul acestora > 
se trăieşte viața obişnuită cu aspectul pe care i-l dă evoluţia 
naturală a timpurilor şi a moravurilor societăţii. Crucea cam 
rămâne pe afară,- pe poarta mănăstirii sau prin peşterile ascunse 
între munți, unde urmaşii apuseni ai Tebaidei macină viaţa lor 
în meditații, iar limba trăeşte şi ea şi urmează cursul normal 
de evoluţie. Orientul și Occidentul sunt despărțite printr'o linie 
bine mârcată. Unde se întâlnesc se naşte un compromis între 
aceste două civilizaţii, între respectiva artă şi limbă: cea mai 
târe influențează pe ceealaltă, fără să o' poată sugruma. Lin.ba 


— 516 —. 


latină nu se corupe, ci evoluează, nu dă îndărăt, ci se transformă 
lent, influențată de cea grecească şi de elementele noui, stre- 
curate din limbile diferitelor popoare, cari s'au perindat în Italia 
în decursul evului mediu. Limba latină oficială din secolii 9—12 
nu e o limbă stricată, iar diferinţele de sintaxă, dar îndeosebi 
morfologice ce se observă între ea şi cea ciceroniană nu sunt 
greşeli de ignoranță, ci reguli tot aşa de binedeterminate ca şi 
«consectio temporum» clasic. | 

Odată cu incursiunile diferitelor popoare toată viața inte- 
iectuală şi politică se refugiază în mănăstiri, de unde se dic- 
tează atât condiţiile de pace, cât şi regulele gramaticale, precum 
şi canoanele artistice. lar chiliile goale și umede ale eremiţilor 
din primele secole ale monachismului în Apus — adecă dela 
secolul al V-lea în urmă — sunt împodobite mai târziu, nu 
arareori cu atâta bogăţie, cu atâta splendoare, încât par cu totul 
altceva decât refugiuri unde misticismul medieval işi sângera 
pieptul cu lespedea ruptă din stâncă. l i 

Astfel mi se depănau în minte reflexii din trecut, hoinărind 
pe dealuri unde azi se ridică frumoasele mănăstiri: S. Scolastica 
şi S. Benedetto din Subiaco. De o parte și de alta a râului 
Anio sau Aniene, se ridică îndrăzneţe coaste din spinarea 
Apeninilor, cu stânci pleșuve și dogorâte de soare, cu vuetul 
râului, care pe alocurea se aruncă furios în contra vadurilor 
de peatră. Oraşul Subiaco, Subiagueum-ul clasic, cu pitoreasca -Í 
aşezare pe vârf de colină, tăcut şi cuminte şi dominat de castelul 
din vâri, «La Rocca», îmi pare de departe o uriaşă jucărie: 
cutii mici înșirate ori îngrămădite pe o ridicătură de nisip. Las - 
drumul alb și orbitor în bătaia luminii, las râul, al cărui şopot 
îl aud tot mai slab şi cotind la stânga încep urcuşul. Dintr'o 
îndoitură a muntelui răsare turnul unei biserici, turnul romanic- 
latin, atât de obişnuit în toată câmpia romană. Peste puţin se 
deslușeşte biserica cu puternicele-i contraforturi, casi o prop- 
tese dinspre vale, cu bifore gotico-toscane, cu porţi romanice 
ori gotice, cu adăusături din Renaștere și cu fațadă modernă: 
câte un timbru gravat de diferitele epoci, cari s'au perindat. 
in jurul bisericii se întindea mănăstirea, mai la o parte grânare, 
grajduri, magazine. Călugări cu şorțuri peste tunică îşi caută 
grăbiţi de treabă şi rămân mirat văzând pe acești oameni — 
pe cari mi-i închipuiam cu Cartea de rugăciuni și cu rozarul 


— 577 — 


— bătând tapete în mijlocul curții, mulgând vacile sau repa- 
'rând un perete stricat. Pe sub zidurile mănăstirii trec băieți şi 
fete cu caprele la păscut, înșelând mersul cu o <altalenă» 
monotonă. In curtea mănăstirii străinii cu <ghid> legat în roşu, 
cu nasul pe sus. Un călugăr mic, cu o față, care tradează prea 
puţină inteligență, ce dă, schiopătând, pe ciceronele. Sunt la 
S. Scolastica. 

Pe la sfârşitul secolului a! V-lea tânărul Benedict din 
Norcia se retrage în aceşti munţi şi începe viaţa plină. de pri- 
vaţiuni și meditații, făcând cu exemplul său mulţi învăţăcei și 
punând bază mai multor mănăstiri în provinciile apropiate, între 
cari și faimoasei mănăstiri din Montecassino. Viaţa sa decurge 
în rugăciuni, în meditații, în repeţite persecutări din partea 
adversarilor invidioși. Tovarăşă fidelă şi mângăietoare e sora-sa 
Scolastica. In jurul și deasupra speluncii, unde sfântul a fost 
ascuns trei ani — primii ani de iniţiare — şi in jurul peşterii 
unde a trăit după aceea, învățând pe discipoli, sau zidit multe 
odăi săpate în piatră şi decorate corăspunzător timpului și bună: 
stării. Mai mult ca modesta cavernă a S lui Benedict a devenit 
cu timpul unul dintre cele mai importante centre de cultură me- 
„_dievală din Apus. Dar urmașii S lui Benedict, abaţii ordinului — 
“îndeosebi după sec. XI, când se zideşte castelul în vârful stâncii 
numită la Rocca, și începe puterea feudală a mănăstirii, lasă 
în uitare cele sfinte și îşi petrec viaţa în răsboaie şi ve- 
selie, iar călugării ceilalţi, mai mult sau mai puţin, urmează 
exemplul. 

Odată cu bunăstarea materială se concentrează aci tot 
ceeace câmpia romană are mai ales ca artă, literatură, științe. 
Mănăstirea şi îndeosebi aceea a S. Benedict, devine un fel de 
universitate, care e cu atât mai importantă, cu cât e situată la 
limitele culturii greceşti spre Apus. Sub abatele Desideriu, papa 
Victor al III-lea de mai târziu, mănăstirea sub raport cultural 
trăeşte epoca de aur. De aci înainte mănăstirea-fortăreaţă, pri- 
vilegiată şi din punct de vedere politic este ţinta multor prin- 
cipi sau condotieri; aşa găsim în istoria ei numele Orsinilor, 
a familiei Colonna, ș. a. Rodrigo Borgia, faimosul papă Ale- 
xandru al VI-lea, lasă şi el urme atât în reconstruirea castelului 
şi a mănăstirii, cât şi în amintirea istoricilor, cari au avut ce să 
scrie despre orgiile lui. 


— 578 — 


Papii dau diferite privilegii mănăstirii, abaţii se folosesc 
de ele în detrimentul populaţiei, care geme sub cruce şi care 
nu odată se răscoală impotriva călugărilor deveniți odioşi. Insă 
cu toată samovolnicia lor operele manuscrise, preţioasele incu- 
nabule se înmulțesc — amintesc aci una dintre mândriile mă- 
năstirii: un Lactanţiu tipărit de doi elevi ai lui Guttenberg — - 
şi tot așa se sporesc şi capelele una peste alta, săpate în pe- 
retele oblic al stâncii, ca nişte cuiburi de rândunea. Pereţii 
odăilor sunt cu fresce de sus până jos, cu picturi din diferite 
epoci, formând astfel o pagirtă interesantă în istoria artelor din 
centrul Italiei, 

S. Scolastica — zidită de-asupra celei unde trăise sora 
Sf. Benedict — e mai săracă în opere de artă. Este zidită 
aproape pe ruinele vilei lui Nerone, dela care a imprumutat 
mult material de construcţie, câte un capitel, coloane, vre-un 
sarcofag, etc. Biserica e refăcută modern pe zidurile celei vechi, 
din care. rămâne o poartă romanică, câteva bas-reliefuri bizan- 
tine, porţi şi bifore gotice şi câteva fresce, rămăşiţă a unei serii 
de picturi, cari reprezintă viaţa Sfintei. Sunt lucrate in acel 
spirit de ratinament artistic. propriu sfârşitului sec. XIV şi înce- 
putului sec. al XV-lea, pe care il găsim şi într'o serie de fresce 
dela S. Benedict. Partea cea mai interesantă a mănăstirii S. 
Scolastica e <chiostro», curtea centrală, în stilul marmorarilor 
romani din Dugento, vreau să zic a familiei Cosmati. Opera 
e iscălită. Cosmus et filii Lucas et Iacobus romani cives in 
marmoris arte periti hoc opus explerunt. Făcând o compa- 
raţie între acest chiostro și între acelea dela S. Giovanni La- 
terano sau dela San Paolo din Roma — făcute de aceiași mă- 
iestri, — vom observa ceva straniu în cel din S. Scolastica. 
Chiostrurile romane sunt mai cochete, coloanele mai lungi, mai 
elegante, iar de-alungul spiralelor lor se înşiră chenare de mo- 
zaic, pe când coloanele de aici sunt scunde şi ceva mai gre- 
oaie. Cauza — cred — trebuie căutată în mediu. Cu toate că 
Cosmati erau probabil greci asimilați, totuş mediul roman cu 
eleganța şi proporţiile edificiilor clasice nui lăsa să se abată 
dela aceste canoane, până când la Subiaco, întrun mediu — 
în secolul XII — mai mult poate de jumătate grec sau greci- 
zant, predomină gustul bizantin: coloane scurte cu piedestal 
mic, atât doar că lipseşte capitelul dublu. 


— 579 — 


Cu mult mai importantă e însă mănăstirea a doua: S. 
Benedetto. Cele mai vechi rămăşiţe de fresce datează din se- 
colul al IX-lea, in caverna numită <a păstorilor> se mai con- 
servă o Madonă, ţinând pe micul Isus — după modelul bi- 
zantin — pe genunchiul stâng. Mortarul subţire, care susţine 
pictura, urmează accidentele stâncei, accentuând şi mai mult 
«caracterul primitiv al acestor picturi. Observând însă atent 
„această frescă vedem o factură îndrăzneață, penelate largi şi 
sigure, aproape impresionistice și o destul de pronunţată pu- 
terea expresivă a fețelor. Ca stil e apropiată de îrescurile din 
„celebra «S, Maria antiqua> din forul roman din Roma. Unii 
«dintre criticii italieni ar vrea să vadă aci artă populară romană, 
cel mult bizantinizantă, poartă însă atât de bine determinat ca- 
sacterul bizantin în draperie, în desenarea ochilor, în atitudine, 
în punerea luminilor, încât trebue recunoscută fără șovăire 
pura artă bizantină: că e sau nu opera unui grec sau a unui 
roman, nu importă și nici nu se poate distinge. Se poate vorbi 
de un spirit roman, de un pictor italian bizantinizant, în alte 
fresce, cari însă datează din secolul al XII-lea. Așa de ex. nu 
se poate nega o adaptare, o ușoară transformare a concepţiei 
bizantine în fresca din biserica inferioară dela S. Benedetto, în 
care e reprezentat S. Gregoriu, servind oficiul divin, incunjurat 
-de îngeri, precum şi în aceea pictată de-asupra vechei intrări 
în sanctuar. Schema e absolut bizantină, stilizarea draperiei la 
fel, diferinţa o găsim doar în rezolvirea fețelor, animate de mai 
multă viață ca în cea mai sus amintită. Autorul sau autorii — 
sunt mai multe fresce de aceeași şcoală — sunt necunoscuţi 
— se poate să fi fost chiar călugări benedictini, cum se poate 
să fi fost vre o familie de zugravi, tot așa cum era și aceea a 
pietrarilor Cosmati. În aceste picturi deci, care datează de pe 
da începutul secolului XIII se resimte puţin mişcarea realistică 
ce învie în ltalia — să ne gândim la Nicola Pisano — dar vom 
simţi şi mai mult această tendinţă în seria de fresce pictate de 
“un măestru grec de nume şi probabil și de naţionalitate, care 
resimte influența acestei prime Renaşteri: <Conxolus magister». 
„Alte opere iscălite de el, ca aici, nu sau găsit — i se atribue 
-o serie de picturi la Anaqui — a fost însă fără îndoială unul 
dintre acei mari meşteri, care în timpul acesta pe la finea seco- 
Aului al Xill-lea dă o nouă înfăţişare artei italiene. Pentru istoria 


— 580 — 


artelor Conxolus magister a avut mai puţin noroc decât de ex. 
un Rusutti sau Cavaliini, căci nu se ştie nimic despre el; ceeace 
însă a rămas din opera lui vorbeşte clar, ne arată pe un artist 
care, crescut şi trăit întrun mediu unde tradiția grecească este 
încă vie a ştiut să tragă profit din <decorativitatea» artei bizan- 
tine, la care aplică figura înțeleasă — corespunzător gradului 
de pretecţie contimporan — imediat din natură, Aceasta se poate 
explica şi cu mişcarea naturalistică franciscană, pornită după 
moartea Poverelio-lui din Assisi, care naturalism, mai bine zis 
verism, popular se manifestă în deosebi în neintrecuta vervă 
cu care artistul povesteşte viaţa S-tului Benedict, 

A patra epocă în pictura acestui sanctuar e caracterizată 
printr'o pictură de pronunţat gust sienez ru puţine influențe 
florentine şi se poate pune pe la finea sec. XIV. Acest sau aceşti 
artişti reprezintă viaţa Mântuitorului şi diferite idei mistice. Gá- 
sim o factură grăbită, un gust cât se poate de popular, desen 
incorect, dar o puternică expesivitate. Nu amintesc decât moartea 
şi uciderea inocenților. Moartea e reprezentată printrun om 
bătrân cu barba lungă, cu o coasă în mână, incălecat pe un 
cal, care trece în galop nebun cu nările diiatate, cu ochii scoşi 
din orbite, cu coama încâlcită de vântul tăios. Vârful coasei 
atinge spatele unuia dintre cavalerii, cari împreună stau îm- 
pietriţi înaintea fioroasei arătări. In uciderea nevinovaţilor e 
puţină mișcare: mamele îngrămădite pe jos strâng la piept pe 
copilaşii străpunşi, nevoind să creadă că sunt morți, Ochii lor 
sunt secați de lacrămi; scena e atât de grozavă prin însăşi 
esenţa ei, incât nu e nevoie de văicăreli și urlete patetice — 
cum le-ar fi reprezeutat un baroc — căci aceasta muțenie pă- 
trunde în suflet ca o sutlare de ghiaţă. 

Regiunea Marche-lor și a Abruzzi-lor împreună cu partea 
apropiată de acestea a Câmpiei romane pe la finea treceento-lui 
şi în primele decenii ale Quatrocentului au un aspect artistic 
cât se poate de interesant pentru curentele de artă internaţio- 
nală din acea epocă. Dinspre Verona şi Veneţia, dinspre Milan 
şi Siena ajung în aceste ţinuturi vaiurile îndepărtate ale gustului 
artistic de peste Alpi, îndeosebi ale gustului francez. E uw 
amestec de diferite elemente, gingăşia italiană a espresiei, ele- 
ganţa franceză a figurii, realizmul flămând și minuţiositatea ger- 
mană, un limbaj comun peste tot în apus. In provincia Mar- 


— 581 — 


che-lor afară de Ottaviano Nelli, un pictor popular care re- 
simte şi el puţin curentul internaţional, afară îndeosebi de Gen- 
tile da Fabriano, cel mai caracteristic şi cel mai «gentil» în arta 
sa, mai avem şcoala fraților Salimbeni din Sanseverino, cari 
peste formele populare încarcă tot ceeace a putut mai rafinat 
să producă arta franceză renană, încât ca spirit şi în deosebi 
ca formă sunt foarte apropiaţi de incântătorii măeştri ai <Orelor 
din Chantilly» calendarul ducelui de Berry, Fraţii Salimbeni au 
făcut o modestă școală locală, «Școala Severinată>, şi elevi de 
ai acestora au lucrat şi la Subiaco, in biserica superioară. Așa 
de ex, «Răstignirea» din biserica superioară, cea din refectorul 
conventului şi cea din sacristic, Martirul S-lui Placid, minunea 
S-lui Petru și altele. Caracterizează arta acestora tonalitatea 
ultrafrină, quasi barocă, în semitinte, ce folosesc peste tot, co- 
lorile mărgeanului, mult verde smarald şi roz pe fond vânăt 
închis, stilizarea manierată în gust gotic-târziu a hainelor şi a 
părului, precum şi predilecţia pentru. povestire. 

Uitima epocă în decorarea bisericii e de pe la sfârşitul se- 
colului XV. In coridorul, care conduce în biserica superioară 
intrarea târzie, care a înlocuit pe cea originară, se găsesc câteva 
figuri de sfinţi (Christ având pe două laturi pe S. Benedict, 
S. Scolastica și alţi doi sfinţi), de un măestru mediocru, imitator 
sau școlar de al lui Perugino. E slab şi cu desen neglijat, care 
insă totuş atrage prin căldura colorilor, însuşită dela măestru. 

Intre operele de artă mai vrednice de remarcat amintesc 
statua sfântului Benedict, opera sculptorului Antonio Raggi, elev 
alui Bernini. Să ne închipuim o statuă barocă în spelunca unde 
eremitul a trăit trei ani de zile, sângerându-şi pieptul în medi- 
taţii. Pare o femee frumoasă, gătită de bal, care înainte de a 
pleca, mai aruncă o privire în oglindă, întorcând ușor și cochet 
capul. Barocul n'a prea ţinut socoteală de mediul pe care-l po- 
poţona cu arta sa — mă gândesc la toată decorația internă a 
bisericilor — dar un contrast așa de mare între viața subiectului 
şi între forma, care-l reprezintă pe acesta, ca aici, loveşte ca un 
anacronism parodic. Aici sar putea face o asemănare foarte 
utilă între icohografia şi forma orientală şi între cea apuseană 
— şi aceasta în favorul celor orientale — dar e prea puţin spaţiul 
pentru aceasta. 

De arhitectură în stil bine determinat nu se prea poate 

4 


— 582 — 


vorbi; — icicolo plafoane «a crociera» — căci accidentalitatea 
locului şi îndeosebi caracterul de peşteră a întregului sanctuar 
a condiţionat dela început aspectul ei. 

Ca impresie generală cele cinci etaje de cele capelete, 
luminate de vitrajuri multicolore, prin cari lumina timidă trece 
colorată, să se răsfrângă pe colţurile tăioase ale pereţilor de 
stâncă, sanctuarul e de neuitat. E drept că acest efect e în de- 
trimentul spiritului eremitic, pe care ai vrea să-l simţeşti. Co- 
borând «scala santa», care leagă aceste mici absideţi-se pare 
că te adânceşti întrun mic labirint fermecat, scăldat în lumini 
diferite, care căzând pe fețele vizitatorilor, le dă un aspect vial; 
ţi-se pare un castel din poveşti, cochetăria odăilor cu picturile 
intonate te face să aștepți în loc de eremiţi să-ţi iasă înainte 
cu pas de vis o lleană Cosinzeană sau așa ceva. Dorul de a 
înfrumseţa locaşele sfinte nu odată a ajuns la lux, nu odată 
- spiritul de măsură. şi de sărăcie eremitică, din zelul celor in- 
teresaţi, se refugiază din 'aceste locașuri .... însă podoabele ar- 
tistice dau desfătarea ochiului și prin urmare şi a spiritului. Şi 
de multeori extazul produs de mirajul colorilor şi a marmurei, 
de jocul luminilor, de liniile arhitectonice, ne apropie cu mult 
mai mult de cele superioare, decât o predică recitată din oficiu. 


Subiaco, August 1925. loachim Miloia. 


Flacâri din adânc... 


Imi place să te văd cusând... 


Imi place să te văd cusând... senină 
S'apleacă fruntea ta, stăruitoare, 

Pe câmpul de mătasă lucitoare, 

Pe care priuzi, în jocuri de lumină 


O broderie scumpă și străină... 
Ades se 'ncurcă razele de soare 
În părul tău... şi-apoi, șovăitoare, 
Ades îți rătăceşte mâna fină. 


— 583 — 


Pe firul ce de ea parcă s'ascunde... 
Cu prefăcută sufletească pace, 
n ochi las lacrime Să mă inunde... 


Întregu-mi suflet simt cum se desface 
La focul, care ştii să mă pătrunde... 
Şi-mi place să te văd cusând... 1mi place... 


Străinul... 


~... Se tânguise Toamna 'ntârziată, 
Căutându-ţi trist preludiu de iubire... 
Să fi 'nțeles tu ce însufleţire 
Foșnia, atunci, în frunza 'mprăştiată?... 


Nam vrut să-ți spun... Am vrut să mă străbată, 
În suflet, o putere peste fire... ` 
Și-usemeni frunzei, în nemărginire 

Să 'ngrop cântarea mea, Inflăcărată. 


„„.Simţind în trup a dragostei strânsură, 
Lăsat-am lacrimi dorul să-mi îmnece, 
Jar scumpei mâini, a buzelor arsură, 


„. „Și ’'n noaptea, care se lăsase rece, 
Cum mâna ta 1] apăsa pe gură, 
„Străinul, şovăind, a dat să plece... 


Marius Iliescu. 


Din studiul «Criza parlamentarismului> de L. Naudeau (1925, 12. XII. 
«Illustration>): «Când statul e în primejdie o voință superioară trebue să 
constrângă toate inteligenţele să se folosească întrun senz unic. Această 
voinţă le interzice contrazicerile trândave, de prisos, subtilităţile bizantine,. 
ciorovăielile (hărţuielile), concurențele inoportune; ea determină pentru 
„ folosinţa tuturora un adevăr oficial, pe care fie care trebue să-l adopte şi 
să-l serveagcă, sub amenințarea de a fi bătut, dacă nu ucis; Întrun cuvânt: 
voința superioară obligă să se asocieze toate felurile de elemente, până 
mai ’nainte incompatibile.» i 


4* 


— 584 — 


Colibaşii din pasul Branului. 
De Teodor V. Păcăţian. 


La comandamentul general militar din Sibiiu s'a făcut în 
anul 1768 schimbarea de mulţi și de mult dorită şi așteptată = 
locul tiranului Baccov l-a luat generalul O'Donnel, în calitate de 
comandant militar al «Ardealului». 

Baronul Buccov s'a făcut celebru prin goana nebună, pe 
care a purtat-o în contra bisericii ortodoxe române şi a cre- 
dincioşilor ei din Ardeal, dar şi-a câştigat şi merite mari, prim 
înființarea graniţei militare dealungul hotarelor ţării, înspre 
Muntenia și Moldova. 


Urmașul său, generalul O'Donnel, venise la Sibiiu cu 


misiunea primită dela Viena, de a finaliza cât mai curând acea- 
stă organizare militară a comunelor dela marginea Ardealului, 
rămasă neisprăvită de Buccov. 

In scopul acesta, generalul O'Donnel a făcut călătorii de- 
inspecţie şi de studii pretutindenea prin Ardeal. A fost şi la: 


Brașov, iar de aci s'a dus la Bran şi a urcat și munţii Branului, - 


pentru a vedea cum sunt aşezate aci posturile militare de strajă, 
cari aveau misiunea să păzească trecătoarea, care leagă Ardealul 
cu Muntenia, 

Aci, în vârful munţilor, comandantul militar nu a aflat însă 
numai posturi militare de strajă, ci a aflat şi o mulţime de coli- 
bioare, pline de oameni, cari trăiau în ele, în mare mizerie, ce- 
e drept, dar şi în perfectă mulţumire. Cerând informaţiuni, că 
ce fel de oameni sunt aceştia, cari duc o viață nomadă în: 
vârful munţilor, a aflat, că sunt români, că trăiesc din prăsirea, 
vitelor, cu cari fac negoț în Muntenia, de unde îşi aduc şi: 


alimentele, — ca cetăţeni însă aparţin şi ei la țara Ardealului. 


Meditând asupra lucrului, comandantul militar a luat ho- 
tărâsea de a se regula situația acestor colibaşi, în aşa fel, ca ei 
să graviteze mai puțin spre Muntenia și să fie de mai mare 
folos ţării lor proprii, de cum au fost până acuma. Și-a croit 
deci un plan despre modalitatea acestei regulări de situaţie şi 
acest pian al său îl cunoaştem din notificarea, pe care a îna- 
intat-o în privința- aceasta, la 11 Octomvrie 1771, consiliului 
belic aulic dela Viena, care notificare, în traducerea făcută din. 
originalul german, sună după cum urmează: 


— «Dintre lucrurile pe cari le-am observat eu, — înaintea: 
tuturor celorlalte, — cu ocaziunea inspecţionării graniţelor: 
acestui Mare. Principat, mi s'a părut mie a fi cel mai ingrijitor: 
acela, că în districtul Braşovului, înaintea pasului dela Bran, se 
aîlă un teren mare, locuit de câteva sute de familii de așa nu- 
mifi: Colibași de sus (Ober-Kolibaschen), isolat în așa măsură 


E NOII 


— 585 — 


prin posturile de strajă şi de cordon, — cari sunt așezate mai 
încoace, — că locuitorii de pe el, în afară de impositul plătit, 
sunt a se considera ca sudiți apărţinători mai mult Valahiei 
decât Ardealului. 

Precumpănind acum bine, că oamenii aceştia fac necon- 
tenit şi neimpedecaţi afaceri în Valahia, se încuscresc cu cei 
de dincoto, se căsătoresc unii cu alţii, prin -urmare, averea lor 
vine împărţită astiel, că ei niciodată nu fac cu sinceritate fasiune 
„adevărată despre ea: statul e păgubit de contribuţiile, cari îi 
compet. De altă parte ei îşi țin turmele de vite aproape anul 
întreg în Valahia şi la diferitele ocasiuni, folosite în favorul 
«celor de dincolo, fac prevaricaţiuni inevitabile, în dauna era- 
tului şi a ţării, ba pot ajuta, ca să se facă multe contrabande 
stricăcioase. Mai ales însă pot aduce boale contagioase, ivite 
în Valahia, după cum ne-a arătat din destui experienţa ultimă, 
când ciuma a, isbucnit mai întâi dincolo, apoi prin comerțul de 
vite amintit mai sus şi prin convenirile oprite a trecut şi din- 
coace de cordon, ajungând la colibaşii de sus, apoi în satele 
Râşnov, Tohanu! vechiu şi Tohanul nou, mai departe, în co- 
muna. Budila, din districtul Braşovului, apoi în judeţul Alba. 
superioară şi chiar şi mai încoace, în mai muite sate, lăţite 
fiind probabil de cătră colibaşi, — lucru, care trebue considerat 
totdeauna de foarte periculos. 

Dar afară de aceasta ei nu sunt stabili în districtul Bra- 

şovului şi cu atât mai puţin în ţara căreia acum îi mai sunt 
de ceva folos, ci din contră. când le trece prin minte pot să 
emigreze neimpedecaţi în Valahia. 
Şi aşa, cu considerare la aceste şi la alte asemenea con- 
<luzii păgubitoare, aflate de verosimile, după luarea în privire 
<u ochii a situaţiei, am dat comandantului din Braşov, dom- 
nului general Ei/chholtz, precugetata îndrumare, ca să facă des- 
„ <rierea în mod autentic a situaţiei din acel district şi din ţinu- 
urile, cari îi aparţin, din toate punctele de vedere, anume: cum 
ar putea fi aşezate mai bine posturile, atât în vreme de iarnă, 
cât şi în vreme de vară, patrulele cum ar putea comunica mai 
comod intreolaltă, lemnele de foc şi apa cum sar putea aduce 
pe seama soldaţilor, prin urmare, cum s'ar putea aduce, după 
putință, mai bine în consonanţă una cu alta, — inaintând 
despre acestea raportul său amănunţit. 

Numitul general a satisfăcut îndrumării, a schițat şi ne-a 
înaintat, impreună cu explicările necesare, p!'anul, care confirmă ` 
incomodităţile periculoase şi nefavorabile amintite mai sus, şi 
pentru evitarea lor arată cum pot să fie aşezate posturile, in- 
terne şi externe, respective. cum pot fi retrase mai Indărăt, aşa 
ca apoi colibaşii să fie închişi între ele. i 

Acum, dacă şi înaltul guvern, pentru ţară, iar tesaurariatul, 
pentru folosul preainalt şi districtul Braşovului, pentru sine in- 


` — 586 — 


suşi, ar confirma şi ar face posibilă executarea acestei propw-`` 


neri, atunci ar mai fi de a se lua în considerare numai urmă= 


toarele, și anume: 
1. Dacă această închidere a colibaşilor de sus, în urma 


“împrejurărilor lor actuale, e compatibilă cu politica de stat? lar = 


2. Dupăce la tot cazul, guvernul, pentru asigurarea ţării,. 
din punct de vedere sanitar, iar tesaurariatul, în interesul erarului,. 
va afla că se poate face, — atunci: 


3. Va depinde numai dela locul preatnait şi dela autorită- 


tile înalte, ca propunerea să-şi primească deplina ei realizare. Dar: 


4, Fiindcă între altele se va putea ivi la acest act presu- : 


punerea verosimilităţii, că la efectuirea închiderei proiectate, 
mulți dintre colibaşii, cari până acuma s'au bucurat totdeauna, 


dar totdeauna, de nelimitata libertate din două părţi, vor pro- ` 
ceda la emigrare: în contra acestor eventualităţi, spre liniștirea: - 


lor, s'ar putea face următoarele favoruri minimale: 


Să li se permită aducerea din Valahia, cu scutire de vamă, 


— cel puţin în anii primi, — a celor necesare pentru consu- ` 


maţiunea proprie, ca: vin fructe scoase din pământ, sau culese ` 


din pomi, vite necesare pentru gospodărie şi celelalte mijloace 


de traiu, pe cari ei sunt obicinuiți a și le procura de acolo 


cu muit mai ieftin decât din Ardeal; căci în caz contrar, ei se 
vor folosi, sigur, de toate şireteniile, ca totuşi să le aducă pe 
acestea de acolo şi, în special, vinul din cârciumele cele mab 
apropiate valahe, trecându-le dincoace cu multă primejdie şi 
cu pierdere inevitabilă. 

In acest scop se poate face la pomul de lângă postul ofi- 
țeresc, între palisade, sau între două garduri, o trecătoare, la 
locul arătat în planul amintit, prin care să fie permisă aducerea: 
încoace a victualelor neamestecate cu altele. Va trebui să fie 


ia 


aplicat apoi aci şi un funcţionar, pentru care sar putea face 


locuinţă şi care ar avea datorința să controleze, ca să nu se 
facă contrabanda oprită şi ca fără vamă să se treacă dincoace 


numai aceea ce se crede a fi necesar pentru traiul propriu at 


colibaşilor». 


Această notificare a comandamentului general militar din, . 


Sibiiu, trimisă consiliului belic aulic dela Viena, a provocat o 
corespondenţă vie între Sibiiu şi Viena, a cărei rezultat final a 
fost acela, că propunerea. făcută de a ti închişi colibaşii din 


pasul Branului între posturile militare de strajă, a fost abando- | 


nată, ca neaducătoare de nici un folos şi ca nerealisabilă, ac- 


ceptată fiind o altă soluţie, mai bună, mai practică şi mai fo- 


lositoare, atât țării, cât și oamenilor interesaţi, anume : aducerea 
colibașilor din munţi ia vale şi asezarea ior în una sau în miè 


multe comune rurale din Ţara Bârsei. In consecință. magistratul 


din Braşov a primit ordin să construiască cu posibilă grăbire 


A Si 
Canat 
re ăi 


— 587 — 


case potrivite pe seama acestor colibași, în satele, în cari are 
locuri disponibile de case, şi apoi să mute pe toţi colibașii în 
ele, dându-le acestora și pamânt cultivabil. 

Saşii din Braşov au împlinit cu punctualitate ordinul, care 
li s'a dat și au raportat stăpânirii mai înalte, că au clădit, în 
Tohanul vechiu și mai ales în Tohanul nou, în total 97 de case 
țărănești pe seama colibaşilor din pasul Branului şi vor mai fi 
construite case şi în alte comune, dar câte mai puţine. /n To- 
hanul nou sunt destinate pe seama colibașilor și peste 300 ju- 
găre de pământ; dar numai 15 colibași şi-au ocupat casele; ce- 
ialalţi se cam codesc, afirmând că se simţesc destul de bine în 
colibele lor din munţi. 

Natural, că sa dat poruncă aspră, ca toţi colibașii să-şi 
schimbe necondiţionat viața nomadă de mai nante cu o viață 
regulată cetățenească, luându-şi în primire casele și pământu- 
rile puse lor la dispoziţie şi cei mai mulţi s'au conformat or- 
dinului, înmulţind astfel poporaţiunea din cele două Tohane 
deodată cu 97 de familii româneşti. Aceia apoi, mai puţini, că- 
rora nici decum nu le-a convenit prea marea îngrijire împără- 
tească dată presentului şi viitorului lor. au trecut în Muntenia 
şi trecuţi au rămas, iar colibel+, în cari cine știe câte generaţii 
şi au trăit viața pe vârful munţilor, au fost nimicite, pentruca nu 
cumva oamenii, cari le-au iocuit, să deserteze din satele în cari 
au fost aşezaţi, căutând din nou adăpost în ele. 

Mulţi dintre oamenii de astăzi, înstăriți şi cu vază, din 
Tohanul vechiu, dar mai ales din Tohanul nou, vor fi, probabil, 
urmași ai acestor colibași, despre cari, cei mai bătrâni dn sat, 
sigur că vor ști povesti câte ceva, din istoria comunelor lor, 
nescrisă, dar trecută din gură în gură dela generaţie la generaţie. - 


Rolul social al medicului român în opera 


de consolidare a statului național. 
Prot. |. Hatieganu. 


Pe statuia unui mare clinician al școalei vieneze, este 
inscripţia, «Numai un om bun poate să fie un medic bun». 
Azi am putea schimba această inscripţie prin «Numai un medic 
cunoscător al igienei sociale poate fi un medic bun». 

După marile transformări politice şi sociale, ce au urmat 
războiului, fiecare cetățean are obligaţia, ca să aducă contribuţii 
in opera de consolidare. In statele învinse se fac sforțări, ca 
să se incadreze în noile frontiere şi'n hotare mai strâmte să se 
întăptuiască o bună stare. In statele învingătoare sforțările spre 
consolidare sunt încă cu mult mai mari. Pentru a crea noile 


— 588 — 


cadre şi noul echilibru se fac operaţii cu mult mai dificile și 
cari necesită o mai mare cheltuială de energie. România-mare 
. — visul nostru milenar — cere din partea fiecărui cetăţean şi 
cu atât mai mult din partea medicului, ca să aducă sacrificii - 
pentru consolidarea şi muitiplicarea energiilor neamului. Aceasta 
nu se poate realiza, decât luptând cu tot elanul pentru asigu 
rarea unor condiţii igienice dictate de dogmele ştienţiiice ale 
timpului. Azi în toate ţările europene, ne mai vorbind de 
America, medicul nu mai este un simplu practician, ci se con- 
sideră, ca și un factor social de prima importanță. Tot mai 
mult se accentuiază şi în timpul şcolarităţii, necesitatea impe- 
rioasă a unei activităţi igeno-sociale a medicului. Prin această 
activitate medico-socială se aduce un serviciu nu numai socie- 
tăţii bântuite, ci și medicul trage foloase în practica sa curativă. 
Astfel opera lui de «sacerdote al igienei» este replătită. Cu câtă 
uşurinţă stabilim diagnosticul etiologic al unei febre obscure 
ia un copil, dacă anchetând familia vom găsi mama tubercu- 
loasă. Cu cât entusiasm vom începe tratamentul unui copil 
astmatic, al cărui tată prezintă semnele clasice ale sifilisului. 
Medicul de altfel zi-cu zi, fără să-şi dea seamă, face operă so- 
cială când stabilește tratamentul — regimul-onorariul. — Poate 
să facă operă folositoare, dacă desconsideră starea socială a bolna- 
vului? Medicul prin cariera sa este desemnat de-a îi cel mai 
util şi cel mai important factor social întrun stat. Azi, durere, 
cea mai mare parte a medicilor eserciază pură clientelă. Ba unii con- 
sideră bolnavii ca şi o marfă, care are valoare — după câştigul, 
care | oferă. Tendinţa mare a elementelor tinere medicale de-a 
invada oraşele, arată în mod clar concepţia absolut falsă a 
generaţiilor prezente medicale de-a considera cariera lor ca o 
simplă magazie de afaceri. Mergerea spre comercializare aduce 
o micşorare a moralității profesionale. Faţă de acest curent 
materialist astăzi însă tot mai muit se cristalizează părerea, că 
în lupta de consolidare este imperioasă participarea tuturor 
medicilor. 

Este o datorie a fiecărui medic şi în aceste regiuni mai 
ales a secțiunei medicale «Astra», ca să arete calea cea ade- 
vărată, pe care so urmeze medicii români, cari stau desorien- 
taţi în răscrucea celor două drumuri. 

Intrarea în calea adevărată, ca ostaş curajos ai luptei 
medico-sociale, ar contiibui nu numai la ridicarea prestigiului 
profesional, ci ar face ca din această activitate să rezulte un 
bine. care sar revărsa asupra neamului nostru întreg. Generaţia 
de azi a medicilor trebuie să fie pătrunsă de convingerea, că 
are o datorie sfântă, să vină cu tributul său, în aceste zile mari, 
când, după ce sa cucerit pământul strămoşesc, pe acesta o 
zideşte marea clădire a statului român, dela trăinicia căreia va 
depinde soartea acestei țări. Condiţiile speciale ale țării noastre 


— 589 — 
impun medicilor, şi mai ales medicilor români, ca să ia parte 
activă la munca igieno-socială. Dar această muncă nu și-o 
poate mai bine canaliza, decât în cadrele unei asociaţii cum 
este «Astra». Această fortăreață inexpugnabilă până acum de 
vânturile politicianismului, îi poate asigura o muncă efectivă. 
Concepţia noastră este că fiecare cetăţean este dator să sacri- 
fice cel puţin un ceas pe zi, aducând o muncă ţării. Cu atât 
mai bine înțeleg această activitate a medicului român, care 
dacă va jertfi un minim de timp pentru binele sanitar al unui 
colțişor de ţară, din aceasta va isvori binele pentru toată ţara. 

Sforțările, pe cari le va face medicul român, dar mai ales 
rezultatele pe cari le va obţine, vor contribui ca să se schimbe 
în mod radical concepţiile de politică de stat, ale politicianilor 
noștri. Sănătatea publică nici azi nu formează obiectul de preo- 
cupaţie, dar mai ales partea integrală organică a unui program 
politic. Pe toți politicianii noştri îi preocupă mai ales chestiu- 
nile de economie politică. Dacă însă vor fı pătrunși de cunoş- 
tința faptului, că politica economică a unei țări este şi în funcţie 
de starea sanitară a țării, atunci ar da atenţia cuvenită chestiu- 
nilor de salubritate publică. Munca producătoare a indivizilor 
este în funcție de sănătate. Numai când oamenii noştri de stat 
vor fi în cunoştinţa valoarei economice ce reprezintă individul, 
vor accepta, ca igiena publică să fie pusă pe acelaş plan cu 
problemele. economice. Precum problema economică nu poate 
îi decât naţională, tot aşa şi igiena trebuie să fie naţională. Deşi 
această igienă trebuie să reprezinte ultimele cuceririi ale ştiinţei, 
trebuie ca s'o punem în corcodanţă cu gradul de cultură şi cu 
starea economică a naţiunei Cine poate so facă mai bine, de- 
cât medicul român ? 

Până când statul şi societatea vor înţelege rostul problemelor 
igienei sociale, precum şi până când partidele politice pornesc un 
curent puternic pentru principiile lor, să începem şi noi o pro- 
pagandă pentru a infiltra in marele public cunoştinţele igienei 
“sociale. Trebuie să facem o propagandă cât se poate de in- 
tensivă In publicaţiuni să uzăm de toate mijloacele, deoparte 
scriind şi noi, de altă parte să angajăm la scris toată garda 
scriitorilor, pe care sâ i interesăm de toate chestiunile sociale. 
Să ţinem conferinţe, cari să fie demonstrative și sistemizate; în 
ele să se facă apel la opinia publică, care trebuie zguduită din 
.amorțeala desinteresului. Apoi în expoziţii igieno- sociale să pre- 
zentăm intuitiv toate cele realizate şi realizabile în igienă. Să nu 
lipsească nici cinematograful, acest metod practic de propagandă, 
prin care să ne adresăm publicu'ni mare, prezentând în mod 
simplu şi intuitiv toate problemele. Să luptăm pentru introducerea 
igienei ca obiect de studiu deja în primii ani ai școlarităţii, ca 
astfel cultul igienei să-l sădim în inimile cele mai fragede. Astfel 
să pregătim terenul prin propagandă pentru izbânda finală, 


— 590 — 


Discuţia tuturor problemelor sociale pe o scară întinsă va 
pregăti terenul şi în câţiva ani lumea va pretinde, iar guver:: 


nele. va înţelege, că nici un proges, nici o prosperare nu e po- ` 


sibilă fără organizarea serioasă a vieţii igienice a statului. Lupta 
contra boalelor sociale va aduce foloase reale, favorizând crearea 
unei specii umane mai robuste, o mortalitate mai mică, aug- 
mentarea numărului cetățenilor, astfel aduce o protecţie a rasei, 
iar prin lupta anti alcoolică se va ridica moralitatea şi demni- 
tatea omenească a indivizilor. În această luptă mare medicul 
trebuie să aibă rolul ofițerului şi să fie secundat de femee, ab 
căror rol în mişcările sociale este de o capitală importanţă. Deşi 
lupta aceasta la noi se izbeşte nu numai de indiferentismut 
conducerii, dar şi de starea igienc-socială şi culturală rămasă 
a populaţiei, totuş, trebuie începută cu atât mai mult, fiindcă 
poporul nostru trece azi prin o criză puternică socială. Este 
drept că cea mai mare parte trăieşte la sate, unde nu este aşa 
expusă boalelor sociale, însă azi ne aflăm în perioada migra- 
ției spre oraşe, unde ajungând cu un bagaj minim de cunoş- 


tinţe este expusă tuturor boalelor. Drept aceea medicul român: . : 


are o datorie elementară, ca deocamdată să înceapă o luptă 
intensivă de luminare, ca astfel, deodată cu refacerea economică 
a ţărănimei noastre, să înceapă şi implantarea unei stări cultu- 
rale igienico sociale. Până când În Germania este mai ardentă: 
protecțiunea muncitorimei, în Franţa protecţia copilului, la noi 
se impune menţinerea în bună stare a valoarei imense ce re=: 
prezintă, ca şi capital uman, fordnimea noostră. In acelaş timp- 
să se dea atenţie mumcitorimei noastre, care acum se formează, 


primei copilării, igienei şcolare şi studenţimei universitare. cari . ` 


la noi sunt absolut neglijaţi. Astfel clarificând opinia publică, 
care la noi este incă credincioasă unor basme și protejând ţă- 
rănimea muncitoare şi generaţia tinără — viitorul neamului —- 


să pregătim terenul pentru începerea unei munci efective Această. | 


muncă efectivă va îi mai ales posibilă având în ajutor autori 
tatea statului şi concursul societăţii. Astfel medicul înzestrat cu: 
autoritatea necesară, susţinut de stat în mijlocul unei societăţi 
întelegătoare şi cunoscătoare a problemelor sociale, va putea. 
face adevărate minuni pentru salubritatea publică, 


Fiind această luptă bine organizată într'un stat convins de- : 


importanţa acestor idei şi o societate colaboratoare, medicul va 
putea să şi exercite în acelaş timp şi rolul de medic practician 
ce asigură medicului o existență demnă şi rolul de medicienist,. 


ceeace asigură societăţii o sănătate înfloritoare. Astfel medicul, .. 


infiltându:se deja în anii şcolărităţii cu toate cunoştinţele, de 
prevenire, în cunoștința marelui public, va avea un rol important 
in educaţia masselor. Munca aceasta trebuie începută imediat. 
De 7 ani se fac sforţări mari. Avem şi un minister al sănătăţii. 
Acesta nu va putea da resultate, până nu-l vom ajuta în toate. 


Daia P RO a ie A SD initial it ca, 


EEE Ai 


— 591 — 


Până când alte naţiuni, şi mai mici şi mai inculte, se or- 
ganizează în lupta socială, noi stăm în fața marilor evenimente 
şi nu ne organizăm întrun scop bine definit. Unde este nevoie 
de începerea acestei lupte, decât aici la noi, unde din cauza 
lipsei unei organizaţii sociale, dominează și azi acea lege bio- 
logică, care permite selecţia naturală a indivizilor? La noi mor 
copiii şi bătrânii fără îngrijire. Copilul mic şi omul trecut de 
60 de ani nu reprezintă valoare în ochii ţăranului şi astfel nu 
este protejat. 


- Avem posibilitatea în cadrele Astrei să începem o propa- 
gandă intensivă, a cărei rezultat va fi ceeace întâlnim în ţările - 
culte, că medicul este înrolat în luptele igieno-sociale Prin 
munca igieno socială a medicului, profesiunea medicală va câş- 
tiga un rol foarte important social şi politic şi astfel va putea. 
să-şi fixeze acel loc, care-l merită în societate. Medicul să nu 
fie numai un simplu ajutor în caz de boală, ci un apărător 
neînduplecat al societăţii, numai astfel va putea convinge pe 
politiciani, despre ce azi nu sunt convinşi, despre necesitatea 
acestei lupte conduse de ministeriul sănătăţii publice. Prin munca. 
noastră idealistă a începutului o să se nască acea organizație 
a profesiunei noastre, în care medicul, afară de vindecător 
plătit, va putea fi şi un ofițer sanitar de profilaxie, având pentru . 
această muncă plata bine meritată. 


Dacă medicii grupaţi în jurul Astrei vor înţelege aceasta 
şi vor face 2—5 poate 10 ani operă de apostol, munca lor va 
fi răsplătită, căci sub drapelul acestei lupte se vor înrola toţi 
medicii acestei țări. Convingându-se despre necesitatea cola- 
borării tuturor medicilor la opera sanitară a ţării, resultatul luptei 
va fi realizarea unei organizaţii igieno-sociale din partea statului 
cu concursul societăţii, în care medicul va avea rolul cel mai 
important. Dacă am reușit să facem atât, noi, generaţia de azi, 
ne-am făcut datoria față de scumpa noastră patrie. 


Ce scrie un cunoscător al Orientului. «Hinduşi, chinezi mi-au spus: 
«În răsboiul vostru aţi folosit cu toţii gazuri asfixiante, flacări, bombe în- 
grozitoare. Aţi omorât cu explosibile femei, copii, bătrâni. Puțin ne pasă 
cine a început: nu ne batem capul cu aceasta. Luăm la cunoștință numai 
că voi toţi, europenii, v'aţi bătut ca barbarii. Și tragem concluzia că o civi- . 
lizaţie în stare să nască astfel de grozăvii nu e în drept să pretindă să 
stăpânească pe altele». — O scrie di Jean Leune în <Llllustration» 
(19. XIL 925). Părerile, convingetile acestea se răspândesc în Orient, răscu- 
lând popoarele împotriva noastră. E vorba: să le dăm încă prilej de o 
astfel de critică ? 


— 592 — 


Jos zidurile chinezeşti!.. + 


Din prilejul <expoziţiei de studiu», la Sibiiu (Prof. i. D. Ștefănescu : 
— D. Comşa) 25 Oct, — 2 Noemvr. 1925. yi 


Cel mai mare duşman al omenirii este ignoranța. Igno- 
ranța a ridicat ruguri în decursul veacurilor și a cerut milioane 
de victime. Ignoranța sfidează toate, braţ la braţ cu prostia” 
criminală și cu trufia. 

In numele ignoranței se ridică ziduri chinezeşti anti-culturale 


şi zidurile acestea sunt groase, ca cele din China, iar de pie-:. 


trile lor masive se isbesc și sângeră creierii celor mai buni, 
din toate neamurile. A 

Cel lipsit de orizonturi este intransigent, cu capul a mână. ; 
Cel cuprins de cunoştinţa mentalități şi a produselor artistice, :; 
literare, a sbuciumului celor Buni, pe terenul economic, social, E 
cultural, a altor neamuri, acela numai o ţintă poate avea: să = 


aducă în concordanţă tendinţele nobile, spre ceva superior, spre =: 


o stimă reciprocă, spre o colaborare. Francezul spune, foarte 
rumos: Dacă pricepi toate — ierţi toate. Vrea să zică: con- 
descenţa te face înțelegător, bunăvoința te sileşte să ierţi gre- 
gurile şi să ridici în văzul tuturora ceeace este vrednic de 
remarcat, | 

Pentru ce suferim în ziua de astăzi, mai cu seamă? Pentru 
că antitezele sunt puse întrun mod criminal, pe terenul «luptei». 
între clasele sociale, între religii, între popoare. 

Dacă spiritul dela Locarno nu câştigă teren in rândurile 
tuturor, se prăbușește cultura europeană şi ignoranţa, Dzeul 


Baal cel vechi şi nou, îşi va secera altă hecatombă mons- *; 


truoasă de victime. À 

Am fi vrut. să fie de față cât de mulți minoritari, dar şi 
de ai noştri, la serbările și conierenţele, întovărăşite de concerte, 
aranjate, sub auspiciile <Astrei»> în Sibiiu, în zilele de 25 Oct. 
— 2 Nov. 925, din partea dior I. D. Ştefănescu şi Dim. Comşa. ~: 

_Multora le-ar fi dispărut albeața din ochi şi ar fi putut - 
vedea cu alți ochi, cu ochii înţelegătorului, frumuseţile reale 
ale acestui popor, atât de urât din cauza unui spirit murdar, 
gheșeftăresc sau şovin, de care este însufleţită o anumită pătură 
de ignoranţi, streini şi români. 


— 593 — 


După ce ai mângăiat cu ochii, căci cu mâna iţi era interzis, 
odoarele preţioase, arătate în expoziţia înjghebată cu multă 
trudă și competenţă din partea celor doi adânci cunoscători ai 
artei românești, după ce ai ascultat conterenţele pline de miez 
şi de avânt ale dlui Ştefănescu, despre evoluţia artei româneşti; 
după ce te ai ridicat, sufleteşte, ascultând, ca într'o biserică, pe - 
lângă ariile româneşti, parafrazate frumos de compozitorii noștri, 
şi compoziţiile celebre streine — ar fi fost peste putinţa, de 
orice neam să fi fost tu, să nu-ți spui respicat: aici e râvnă 
spre ceva superior, aici sbucneşte viaţa, dragostea pentru ade- 
vărata artă şi adevărata cultură. | 

Dar să lăsăm să vorbească despre această artă româ- 
nească, de care navem motiv să ne rușinăm, oameni 
competenți. i 

Intrun articol-recenzie scrie di Emil Sigerus, un prețuit 
cunoscător al artei, despre <Albumul de țesături şi broderii 
românești» (vol. if) al dnei Minerva Cosma: «Aceste lucrări, 
esecutate artistic, prelucrate în pânza, care serveşte ca stofă în 
fond, sunt atât de frumoase, de nobile şi de conforme stilului, 
încât par'că ar fost cusute în sec. al XV-lea, sub ochii unei: 
femei din familia Mediceilor, în Italia, şi nu din partea țăran- 
celor române, cu mânile bătătorite (de muncă), după indepli- 
nirea unei munci grele, la câmp»!. 

N’ar fi cu cale ca astfel de convingeri să fie adunate și 
arătate acelora, cari bârfesc ceea ce este românesc? 

Dar lăsăm să vorbească alte două citate: 


1 E bine să amintim aici de o altă constatare, aceasta a unuia, care 
s'a ştiut ridica peste ura distrugătoure de neamuri, a dlui Victor Orendi- 
Hommenau, redactorul revistei «Von der Heide» din Banat. Dl Orendi- 
Hommenau a ținut în 1925 o couferenţă despre «Dzeu şi ideia Dumne- 
zeirii> în casa culturală germană din Timişoara (conf. e publicată în între- 
gime în «Temesvarer Zeitung» de Crăciun, 1925) şi a întrebat, pe drept 
cuvânt: «Urăşti tu pe un Goethe? Eşti dușmanul unui Mihail Eminesca ? 
N'au ajuns binefăcătorii întregii omeniri un Behring și un Roeutgen?... 
N’au fost un p J. Rousscau, un V. Hugo, un Molière, dar și un Caragiale, 
un H. Heine, un conte Ștefan Széchenyi, un Dante Alighieri, nește spirite 
cuprinse de focul (sfânt), pe cari să le poseadă i-a servit spre cinste fiecărei 
naţiuni ?» 


— 594 — 


Cum au scris cunoscătorii de artă 
străini despre expoziţia I. D. Şte- 
tănescu—D. Comşa. «Artă poporală 
românească» e întitulat articolul d-lui 
E(mil) S(igerus) din «S. D. Tageblatt» 
(31 Oct. 1925). lată-l în traducere ro: 
mânească: 

«Activităţii ce nu cunoaşte obo- 
seală a dlui prof. 1. D. Ştefânescu este 
a se mulțămi că putem să vedem în 
muzeul «Astrei» o expoziţie de artă 
românească şi de artă poporală româ- 
nească, cum nu S'a arătat nici odată 
pe aici. S'au mai ţinut expoziţii de 
artă poporală românească în Sibiiu, 
expoziţii, cari au intrecut cu obiectele 
expuse expoziţia de acum, dar n'au 
întrecut-o în privinţa valorilor artistice, 

«Arta poporală se poate asemăna 
cu o floare plină de mireasmă şi de 
colori strălucite, floare, care înfloreşte 
in locuri tăinuite. Tocmai în urma 
acestui loc tăinuit este foarte greu să 
ştiriceşti punctul de unde îţi este dată 
putinţa să analizezi istoriceşte arta po- 
porală şi pe unde să afli astfel cheia 
la deslegarea corectă a ființei artei 
poporale. In urma nespus de valoroa- 
selor ţesături şi broderii din Grecia, 
Turcia, Azia, Bulgaria, ş. a. m. d., pe 
cari dl prof. Ștefănescu le-a luat la 
contribuţie, alăturându-le expoziţiei, 
ni se dă o explicaţie foarte valoroasă 
asupra desvoltării artei româneşti po- 
porale. 

«În produsele artei textile popo- 
rale româneşti trăiește apreciarea, sim- 
ţemântu! artistic a veacuri întregi. Tex- 
tilele expuse din vechi mănăstiri mol- 
dovene ne arată cât de veche este 
deja arta poporală românească, cu ca- 
racteristica ei plină de viaţă şi plină 
de o bogăţie veselă de colori. Arta 
aceasta însă este, de sigur, cu mult 
mai veche decât sunt mănăstirile ace- 
stea şi a existat la începutul ei, înainte 
de a se fi fost ridicat, în văile ascunse, 


încunjurate de pădure seculară, ale 
Moldovei, acele mănăstiri, cu toat 
acestea nn se mai găsesc din epoca; 
aceea de tot veche țesătnri, broderii . 
şi horbote. Cu toate acestea ne oferă 
acelea din sec, al XV-lea şi al XVI-lea. 
nişte obiecte de studiu, foarte preţi- “4 
oase. Taina lor zace în adaptarea ` 
strânsă de caracteristica lor, ceeace 
împrumută textilelor româneşti pó» 
porale farmecul ciudat. Și străvechi .; 
ca începuturile artei acesteia poporale -~ 
care se pierde în amurgul celor mai i 
vechi vremuri, sunt şi modelele. Ni- 
meni nu ştie cine le-a născocit — ni: 
meni de unde purced. După cum este 
poezia poporală, fără de veste, în mij- 
locul nostru, fără de a ști, de unde 
și dela cine vine, tot aşa au venit or- 
namentele textile româneşti, la apa- : 
reuță fără de veste şi nemijlocit, din 
întunerecul epocei de tinereţe din 
punct de vedere al istoriei popoarelor, 
în epoca culturii. i 
«Pe lângă atât de deosebit de in- : 
teresantele țesături şi broderii, între: 
cari sunt de scos la iveală, îndeo- 
sebi, coroanele cele vechi, în efectul 
de culori — fără de încunjor plină 
de nobleţă (vornehm), — din pro-::i- 
prietate  mănăstirească, sunt a se- 4 
aminti minunatele (prächtig) colecţii ; 
ale prof. Comşa, care de multe de-. 
cenii se îndeletniceşte cu arta popo- 
rară, în special cu aceea a românilor 
ardeleni. Arta textilă românească o- 
reprezintă aici mai ales broderiile de, 
la piept şi de pe umerii cămășilor, ` 
cari se remarcă, pe lângă ornamentul 
acomodat întotdeauna stofei, mai cu -- 
seamă printr'o scală de culori, minu-: A 
nată şi plină de plăcere pentru ochi. i 
Pe lângă aceste broderii nespus de 
artistice conține colecția dsale o co-. 
lecţie frumoasă de furci de tors, de: 
lemn, cu încrestături nespus de artis- :; 
tice şi fine. Colecţiile dnei Sofia Im- 4 


— 595 — 


broane şi ale dnei Marilina Bocu, 
amândouă din Timişoara, conţin o 
bogăţie mare de broderii strălucite 
<herrlich). In faţa acestor lucrări deli- 
-cioase (alese — köstlich) te convingi, 
iarăş şi iarăş, despre comorile, cari 
sunt în arta țărănească. In efectul de 
“suprafețe și în combinaţia de culori 
sunt produsele acestea ale țărancelor 
'xomâne aproape exemplare (clasice). 
(In ihrer Flăchenwirkung und in 
ihrer Farbenzusammenstellung sind 
diese Erzeugnisse romänischer Băue- 
rinnen geradegu mastergiltig!). 
Frumoasa expoziție e deschisă 
mumai până Lunea viitoare. Cerce- 
tarea ei este recomandabilă cât se 
poate de mult.» (E. S.) 


Al doilea critic de artă, specialist, 
«este dl Dr. Hans Wühr, care a tipărit 
în acelaş ziar (28 Oct.) articolul <Ex- 
poziţie la Astra». Articolul este acesta: 

«Arta românească a avut în sec, 
al XIV, XV şi XVI-lea o desvoltare 
"şi o înflorire, cari nu numai că câștigă 
` pentru ea pe 'prietinul artei, ci şi mai 
mult pe istoric, fiindcă-i oferă spre 
deslegare probleme, cari se țin de 
cele mai interesante, mai cu seamă, 
ale istoriei artelor: lămurirea (în con- 
troversă) între formele de artă răsă- 
xitene şi apusene. Știm ce importanţă 
mare revine, la începutul evului me- 
diu, artei răsăritene ; câte din formele 
artistice apusene și din'regulele icono- 
grafice îşi au obârşia în Bizanţ, în 
Palestina şi în Egipet. România este 
vatra periferică nordvestică a cercului 
cultural ostic şi îşi ia comoare de 
forme din cele mai diferite regiuni 
ale Ostului: din Bizanţ, din Azia 
mică, ba chiar şi din Azia centrală. 
intr'acelaş time este atinsă România 
“şi de cercul cultural vestic, Se poate 
deci urmări în arta românească a sec. 
al XIV-lea acel proces de desvoltare 


nespus de complicat şi de rodnic, pe 
care-l cunoaştem în liniamente' mai 
mari, dar mai puțin clar, pe pământ 
italian, din sec. al V-lea până 'n epoca 
carolingă. Muntenia este terenul pe 
care s'a dat această luptă (artistică). 
Formele rigide, ajunse de multă vreme 
sterile, ale artei bizantine, întră prin 
Serbia sau nemijlocit în Muntenia şi 
primesc aici nouă conţinuturi de viață, 
pline de supraabundenţă tinerească. 
Curtea de Argeş ne este un exemplu. 
Vin nou în burdufuri vechi. - 
«Expoziţia «Astrei» ne arată mi- 
nunate exemple ale acestei arte tim- 
purii românești. In Muntenia. Din co- 
voarele expuse, de pe ornamentele 
şi caracteristicele acestora, se pot re- 
cunoaşte lămurit filiaţiunile, cari au 
dus la desvoltarea artei româneşti. 


«Incă înainte de decadenţa artei 
Munteniei, la începutul sec. al XVI-lea, 
s'a mutat centrul de gravitație al vieţii 
artistice spre Moldova. Referințele au 
fost în Moldova deosebit de prielnice. 
Sub domnia lui Ștefan cel Mare se 
desvoltă o nouă înflorire a artei ro- 
mânești. 

«Şi aceasta ne arată spre Bizanţ, 
dar — şi aceasta este nespus de in- 
teresant — calea duce peste Veneţia. 
Aici, în Veneţia, în mijlocul cercului 
artei renaşterii, lucrează artiști bizan- 
tini, în tradiția cea veche, pentru ex- 
portul spre Ost. Firește, multe forme 
moderne se înbină aici. Peste Polonia 
întră alte forme de artă şi se conto- 
pesc (amestecă) cu cele existente, Chiar 
şi îu Moldova se nasc la zidirea unei 
mănăstiri un fel de clădiri, cari cuprind 
în ele toate ramurile manifestării ar- 
tistice : pe pietrar, pe pictor, pe ţesă- 
torul de covoare, pe aurar, etc. Fiecare 
din atelierele acestea își are tradiţiile 
ei deosebite, regulele ei și formele ar- 
tistice diferite, cari se referă, atâ: la 


— 59 — 


pictură cât şi la țesătoria de covoare 
şi orfevrărie. Și sub stăpânirea fiilor 
lui Ștefan a înflorit arta Moldovei mai 
departe şi a ajuns, abea la începutui 
sec. al XVII-lea, la decadenţa sa, când 
a subjugat influența rusească orice ma- 
nifestare (pulsaţie) autohtonă. 

«Şi pentru arta Moldovei ne arată 
expoziţia Astrei numeroase exemple 
frumoase : nu numai covoare şi bro- 
derii, ci şi mici tablouri, crestături în 
lemn şi lucrări de cizelură. DI prof. 
Ştefănescu a adunat cu gustul său 
estetic exemplele cele mai clare şi mai 
frumoase ale istoriei de artă româ- 
nească și ne-a prilejit astfel o privire 
generală clară în evoluţia artei. 

«Intracelaş timp ni se dă prilejul 
să cunoaştem o părticică de pictură 
românească modernă. O serie de ta- 
blouri mici, strălucite, ale strălucitului 


După cum vedem «Expoziţia de studiu» poate să fie 
numită o reușită expoziţie de studiu. 
Urmând pe calea aceasta: de a face cunoscut conlocui 


(minunatului) Nic, Grigorescu. Un pie 
tor care şi-a desvoltat la maturitate,. 
frumos, arta în cercul artistic dela Bat: 
bizon şi care a ajuus în sfârșit la acthe. 
ultime finețe şi nuanţe inexprimabile: 
ale impresionismului, cari amintesc: 
aproape arta aziatică de ost, Afară de 
aceea mai sunt expuse eâteva tablouri 
de Artur Verona, care are faima 
unuia din cei mai talentaţi pictori, și 
în sfârşit, patru tablouri ale prof. de: 
desen Honorin Boicescu, un pictor 
a cărui activitate se desvoltă aici, în 
Sibiiu. Foarte interesant este albumti 
diaconului de mănăstire Gervasie Hu 
lubariu, care conţine nenumărate orz 
namente din diferite mănăstiri. — Ex: 
poziția conţine şi o secţie de artă po= 
porală ardelenească, aranjată de d 
prof. Comşa.» Dr. Hans Wiihes: 


torilor noștri, dar mai cu seamă nouă ceeace avem noi vrednic 
de remarcat, lăsându-ne pătrunşi de marele adevăr că o cola- 
borare între popoare şi între cetăţenii aceluiaş stat se poate. 
înjgheba numai pe baza prerutrii reciproce a ceea ce este bun 
— vom ajunge, odată şi odată, ca zidurile chinezeşti dintre not. 
să dispară şi să nu rămână din ele nici chiar o pietricică, fie 
chiar şi de pomină.., 


Sfaturi de luat la inimă. Diutr'o conferenţă, ținută în 20 Nov. 1925 
«cât de umane sunt aceste mari aventuri, în cari omul, fără să şovăiască,: 
ca în plină bătălie, distribuie lecţii de energie, ca să salveze o generaţie: 
întreagă ; cât de superioare acelor biete mici istorii de alcovuri, iubite d 
părinți noștri, sau chiar şi faţă de acele mici pagini schimonosite şi lip- 
site de viață, ale poiutiliştilor dela modă în ziua de astăzi, sărmani forțați 
ai spiritului, forțat pentru veci și pururi, cari în privioța Polurilor-Cimitire ; 
si a Tropicelor-infernuri, nau cunoscut decât saloanele îalșificate, dancin- 
gurile decadente şi viciul celor fără de nici o ocupaţie!» i 

Cine a vorbit astfel? E vorba despre romanul ... francez! Oratoruk: 
este criticul literar a două mari cotidiane franceze, di José Germain. Dar 
nar putea, cu drept cuvânt, să întrebe și pe mulți «romancieri» de aš. 
noştri : cu ce vă pierdeţi vremea scumpă ? 


7— 597 — 
Cronică. 


Schelele sunt ridicate! 


Mult şi elocvent material va 'găsi cetitorul în numărul de 
față al «Transilvaniei». Material de răspândit, 

Să fie așa de greu să ne luăm.la inimă apelurile acestea, 
"cari purced din toate colţurile de țară? Urechea noastră să fie 
refractară chemărilor spre colaborare ? l 

Dela nou-alesul prezident al «Astrei», ale cărui vorbiri le 
publicăm în întregime, ca o mărturie despre -indemnurile date 
la diferite prilejuri, până la reprezentanții diferitelor despărță- 
- minte, cu toţii se înşiruie într'o îalangă de luptători. genii: 
cultură. 

Raliarea rândurilor! iată ce trebue să se întâmple cu tot 
mai mare impetuositate, pe lângă toate luptele de partid şi de 
clase sociale. Cei buni, din toate taberele, braț la braț, când 
este vorba de <Astra»! - 

„Aici este un teren neutral — aici suntem cu toții propa- 
“gatorii luminii în cercuri cât mai largi — aici-e vorba de în- 
trebarea vitală: a fi sau a nu fi a culturii. 

Secţiunile: şi-au ţinut şedinţele obicînuite, anuale, Şi sau 
reorganizat cu mult elan. «Regulamentul» lor clarifică toate agen 
dele pentru viitor. Felul cum sau manifestat dela ședințele lor 
_ încoace ne indrituiesc să credem că prestațiunile vor fi la nivel. 

Comitetul nou, central, şi-a ales viceprezidenţii şi îşi are 
«Regulamentul», precum şi-l au acum despărțămintele şi cercu- 
rile culturale (agenturile). 


Cetiţi cuvintele luminoase, de imbărbătare, ale preziden. 
tului <Astrei», de când a cutreerat în persoană cele 22 de ju- 
deţe ale Ardealului, ducând cuvântul culturii in capitalele de 
judeţ, şi stând la masă cu toţi românii, de orice coloare poli- 
tică ar fi fost. E vorba doară de Spo culturii», care să ne 
fie mai pregus de orice; 

Când e vorba de cultură să ne întrebăm înainte de toate: 
Ce ne. uneşte? nu ce ne desparte! şi în acest semn. vom în- 
vinge! | A 

5 


— 598 — 


Schelele sunt ridicate! Clădirea e plănuită solid, trainică, 
luminoasă, curată. Bazele sunt puse — temeliile au fost lucrate 
de ţăranul român şi de intelectualul român în decurs de 60 de. 
ani şi mai bine. stă 

Cine se dă înnapoi să apuce mistria. şi ciocanul în mână? 
Priviţi spre cer, dar şi spre pământ, E multă murdărie jos, e: 
mult noroi, dar căutând spre stele, ca să luăm puteri, şi dispre- 
ţuind noroiul, călcându-l în picioare, ca să aducem pietriș să-: 
nătos, ne va fi dat, odată şi odată, să binecuvântăm clipele. 
grele ale facerii... 


Expozeul dlui V. Goldiș. . 


Intan discurs de peste o oră di V. Goldiș a spus, în re- 
sumat, următoarele: - ; 
` Am venit la Braşov, ca, luând contact cu d-voastră, să ne <» 
sfătuim împreună ce este de făcut ca în temeiul statutelor mo- -: 
dificate și întregite la ultima adunare generală să dăm o nouă: * 
direcţionare şi un nou avânt vechei noastre Asociaţiuni cultu- "d 
rale, care are atâtea merite pentru crearea solidarităţii poastre na. ; 
tionale şi care ne-a dus la înfăptuirea idealului nostru național, ` 
Când mi s'a făcut marea cinste, acum doi ani, de-a fi ales 
în scaunul presidenţial al Asociaţiunei, mi am dat perfect seamă + 
de marile obligaţiuni, ca şi de multele greutăţi, cari stăteau în *; 
calea desvoltării vechiului nostru așezământ cultural. Asocia- : 
țiunea noastră se găsea întrun stadiu de lâncezire din cauza ` 
unor împrejurări neatârnătoare de voința omenească. In cei < 
cinci ani de răsboiu — era firesc — ca preocupările culturale 
să dispară, iar atmosfera postbelică, care a urmat s'a arătat tot 
atât de neprielnică nizuinţelor culturale, lumea având alte preo» 
cupări, mai mult de ordin material-egoist lată două împrejurări 
de căpetenie, din cauza cărora Asociaţiunea noastră, cu toate ` 
sforțările făcute din partea conducerii, n'a putut înainta şi cu . 
atât mai puţin nu s'a putut adapta noilor împrejurări. 
[n situația aceasta mi-am dat seamă că numai o zguduire < 
a opiniei publice ar putea să trezească la realitate massele in- `. 
telectuale şi ţărăneşti, aducându-le aminte de datoria lor faţă - 
de: Asociaţiune. A trebuit să demonstrăm, că Asoclaţiunea nu ` 
a încetat să vieze, că ea are o nouă misiune în lumea cea -- 
nouă şi că ea poate să reînvie la o nouă viaţă. 
In scopul acesta am aranjat marea excursiune a Asocia- 
țiunei la Bucureşti, care, îndeosebi graţie concursului artistic dat - 


3 e 


Eaa. 


1 Unul din discursurile rostite în capitalele cele 22 de judeţe, în 
Ardeal (1925). a mii 


— 599 — 


4de di Dr. Tiberiu Brediceanu, a avut un succes strălucit, atră- 
¿gând asupra Asociaţiunei din nou atenţiunea opiniei publice 
şi dovedind că Asociaţiunea este 'o instituţie, menită să trăiască 
“şi să-şi reverse roadele ei binecuvântate asupra întreg neamului 
“românesc. j l Í 

După serbările dela Bucureşti a urmat, la inițiativa luată 
xot de «Astra», comemorarea centenarului nașterei eroului Avram 
fancu, prezidată de însuși M. S. Regele. Au fost serbări gran- 
„dioase, cari au atras din nou atenţiunea Românilor de pretu- 
indeni asupra. importanţei şi dreptului de existenţă al Asocia- 
“țiunei pentru literatura şi cultura poporului român.! 

După aceste serbări a fost: numai firesc ca comitetul de 
conducere al <Astrei> să facă un pas înainte, modificând sta- 

_ “tutele ei în vederea soluționării problemelor impuse de impre- 

jurările nuoi‘ În acelaș timp s'au reorganizat secțiunile literare 
ştiințițice, aproape stinse, graţie interesului depus de profesorii 
„univ. şi a' intelectualilor din Cluj. S'au reorganizat 10 secţiuni, 
«dintre cari 9 sunt constituite. Trebue relevate cu deosebire 
-secţiunile: social-economică şi medicală, a căror program de 
„activitate va aduce cele. mai bogate şi binefăcătoare roade. 


" Paralel cu această acţiune comitetul <Astrei>-a avut înainte 
«de toate în vedere principiul descentralizării muncii. In scopul 
„acesta se va organiza în fiecare capitală de judeţ un comitet 
central județean, având menirea să organizeze plasele fiecărui 
județ şi prin acestea satele. Ca aceste organizări să vieze şi să-și 
îndeplinească scopul urmăririi — spune di V. Goldiş — am 

- 4uat contact' personal cu intelectualii oraşelor şi satelor. Până 
acuma am-vizitat capitalele a 13 judeţe, ţinând constătuiri cu in- 
telectualii acestor ținuturi pentru a soluţiona problemele Aso- - 
«ciaţiunii. 

i Dându-și perfect seamă că fără mijloace materiale Aso- 
ciațiunea nu poate să-și îndeplinească menirea, d-sa a apelat 
la ajutorul material al statului.. Menirea Asociaţiunei fiind întă- 
irea statului prin cultivarea și luminarea masselor, e numai fi- 
resc ca statul să-şi sprjinească în cel mai larg mod Asocia- 
iunea. Sub regimul maghiar. apus Asociaţiunea ma avut nici 
un sprijin din partea statului. Totul ce-a creat <Asoiacţiunea> 
în trecut s'a făcut din obolul săracului. 

Din mijloacele statului sau şi pus la dispoziția <Asocia- 
fiunei> anumite -sume, prin cari să se facă față îndeosebi chel- 
` uelilor cu întreţinerea funcționarilor Asociaţiunei. Aceste aju- 
toare nefiind însă suficiente, s'au mai făcut următoarele demer- 

-suri: taxele membrilor ordinari şi sprijinitori ai Asociaţiunii, cari 
în trecute se vărsau la centru, vor fi folosite de-acum înainte 
de despărțămintele judeţene. În acelaş timp sau luat măsuri 
<a prefecturile de judeţe şi orașele să acorde anual sume mai 


5? 


— 600 — 


mari pentru ajutorarea Asociaţiunei. În judeţele, pe cari d-sa: 
le-a cutreerat până acum prefecţii au și promis cel mai larg: 
concurs, punând în vedere ajutoare anuale dela 100—150 mii lei. - 
„Tot astfel şi primarii orașelor au promis ajutoare materiale 
anuale. 

Pentruca munca desfăşurată de Asociaţiune să fie cât mai 
bine organizată, fiecare despărțământ judeţean trebuie să dis= 
pună de un local propriu şi să angajeze un secretar: plătit. 

De încheiere di V. Goldiş insistă asupra celor două mari 
probleme de actualitate: armonizarea muncei tuturor-societățiior- 
cultarale şi prin aceasta ridicarea culturala a messelor ţădrănimei, 
prima menită să producă o ocțiune solidard a tuturor factorilor: 
chemaţi să desăvârşească munca apostolică de luminare, iar a. . 
. doua problemă să pună țărănimea noastră la. adăpostul, exploa: 
tărei cu deosebire din punct: de vedere economic de câtră ele- . 
mentele străine. - 

Di V. Goldiș şi-a terminat expunerile ie cu un apel căl- 
duros la cei de față, ca lăsând la o - parte toate veleitățile de - 
ordin personal și: politic, să şi dea mâna pentru realizarea sa= . 
lidaritații neamului, menită să reducă asperităţile inerente zile- 
lor-pe cari le trăim şi să accelereze unificarea sufletească a 
tuturor românilor de bine, platorma cea mai solidă a existenței: 
şi propășirii statului şi. neamului românesc. 


Discursul președintelui „Astrei“ V, Goldiș . 
rostit la Congresul Uniunei Femeilor Române: : 
din Timișoara (1925). a 


Doamnă Prezidentă, - 
Onorat Congres, 


Prin. rostul meu <Asociaţiunea pentru literatura română şi 
cultura poporului român» <Astra> din Sibiiu aduce salutul săw 
“și urările sale de cel mai desăvârşit succes On. Congres al Fe- 
deraţiei Uniunii Femeilor Române din România. Mare. 

Aceste urări au sursa sincerităţii, cu atât mai vârtos, că, 
Asociaţiunea vede în Uniunea Femeilor Române sora sa dulce”. 
în serviciul aceluiaş generos ideal al solidarității naționale și 
printrânsa a celei umane. 

Noţiunea solidarităţii sociale este una din cuceririle mat 
noui și celei mai preţioase ale civilizaţiunii. Ea face parte acun» 
din conștiința comună a interdependenţei tuturor lucrurilor ome- 
neşti, a tuturor intereselor particulare ori colective. 


- — 601 — 


Această crescândă conştiinţă a solidarității umane târşeşte. 
fără încetare pădurea sălbatică a superstiţiilor concepţiei mate- 
ialiste, care, Întemeiată pe aparenţe orbitoare, încercase să con-: 
sacre definitiv egoismul. cras individual ca temei și inebranlabil 
“rost 'al vieții omeneşti pe pământ. À 


După infinite şi grele suferințe omenirea începe să între- - 
zărească adevărul şi visătorilor incoribili mântuirea iși profilează 
“conturele strălucitoare din cetatea păcii eterne, unde stăpâneşte 
dreptatea străjuită de “puterea invincibilă a conștiinței universa- 
lităţii omeneşti. Noi toţi binecredincioșii aşteptăm această mân- 
‘tuire, căci nar mai avea nici un rost viaţa, când am pierde 
“credinţa în progres. ; 

Conştiinţa solidarităţii ţese în taină la biruința definitivă a 
“dreptăţii în lume şi orice străduinţă în numele acestei solida- 
rități este câte o petricică la majestoasa zidire a bunei înţele- 
geri între oameni, care numai ea este capace a zămisli fericirea 
posibilă pe pământ, e . i 

Asociaţiunea dela Sibiiu şi Uniunea Femeilor Române sunt 
două instituțiuni închinate „acestui sacru ideal al solidarităţii 
umane. Amândouă urmăresc închiegarea sufletelor prin daru- 
rile iubirii: Cei ce sunt adunaţi în cadrele acestor instituţiuni 
îşi fac o datorie conştientă de a întări simţul solidarităţii în 
“semenii tor, sacrilicând o parte din interesul lor individual, 
“banul lor, mânca lor, timpul lor, libertatea lor, în interesul so- 
.cial, sacrificând astfel o parte .din eul lor individual pentru în- - 
“tărirea eului. social, la care aparţin şi pe care il iubesc. 

: Aceste două instituţiuni nu sunt asocieri pentru scutirea 
și ingrădirea unor interese particulare, ori colective-de grupări 


- diferențiate, cari caracterisează sistemul de. organizare a socie- 


tăților actuale omenești, întemeiate pe concurenţa prin nimic 
limitată a forţei brutale, fizice ori intelectuale, şi cari preterin- 
„duşi egoismul distrug societatea, în care vreau să se. fericească, 
intocmai cum tumoarea ce creşte, se desvoaltă, se multiplică 
şi se coordonează puternic în organismul viu, sfârşeşte : prin 
a muri de moartea organismului ucis printr'ânsa. 


j Asociaţiunea sibiiană şi Uniunea Femeilor Române pro- 


pagă, dimpotrivă, distrugerea acestor egoisme ucigătoare de pa 
trie şi neam, ele sunt şcoalele, unde se învaţă cultul, nu al al- 
truismului sentimental şi caritativ, ci al solidarităţii conştiente, 
care ea numai garantează progresul omenirei, micșorând ne- 
dreptatea în lume . 

Bărbaţi şi femei, cari s'au angajat părtași la sacrificiul cerut 
de aceste două instituțiuni, prin faptele lor. prin munca lor, 
prin jertfa lor zi de zi tocesc aspariiăţile nedreptăţilor sociale 
și prin aceasta întăresc în suflete convingerea fericitoare, că 


iara 


— 602 — 


"deasupra tuturor credințelor uscate şi șovăielnice stăpânește 
iubirea caldă, ce vine dela inimă. l aA 

Pentru aceea, Doamnă Prezidentă, Asociațiunea dela Sibiiu. 
salută cu adânc respect Uniunea D-Voastră. 


Vorbirea dlui preşedinte V. Goldiș 
la adunarea generală din Reghin 29 August 1925}. 


Onorată adunare generală ! 


«Astăzi se împlinesc 50 de ani, de când pe acest scaun 
prezidial vicepreședintele de atunci al Asociaţiunii noastre, lacob.. 
Bologa, în cuvântul său de deschidere cătră adunarea generală, 
plângând moartea președintelui Baronul Vasile Popp, spunea: ` 
«Să credem, că adormitul nostru frate preaiubit a- dispărut dintre 
noi numai ` materialminte, însă spiritualmente, cu: nobilul să 
suflet va fi pururea cu noi și între noi.... cuvintele lui ne vor . 
îndruma, faptele lui ne vor atrage spre promovarea adevăratului 
nostru interes comun, spre perfecționarea românilor omnilate=. | 
rală, iar noi îl vom păstra şi-i vom propaga dulcea memorie. 
din generaţiune în generaţiune». 


lată astăzi, onorată adunare generală, cu pioasă aducere 
aminte implinind' promisiunea dată de pe acest scaun acum 50- 
de ani, dovedim, că distinsului președinte al Asociaţiunii noastre 
care a fost Baronul Vasile Popp, i-am păstrat și-i propagăm 
dulcea memor e din generaţiune în generaţiune și recunoaştem, .. - 
că cuvintele lui ne au îndemnat, faptele lui ne-au atras spre pro-. 
movarea adevăratului nostru interes comun, spre perfecționarea . 
românilor. 

Născut din familie preoțească Vasile Popp face liceul, 
cursul filiosofic şi drepturile la Cluj. Cum însă în acele vremi. 
românii nu puteau inainta pe cariera civilă fără a-și renega na- : 
ţiunea, tinărul Popp preferi să între in teologie, absolvându o. -`` 
la Viena Ca mulţi alţi hiceteri ai neamului nostru încă foarte - 
tinăr ajunse profesor la şcoalele de Dumnezeu binecuvântate. 
ale Blajului. 


Soarta în curând îi oferi prilejul să desvălească nobleţa:: “ 
şi firmitatea caracterului său. Pe o chestie de ordin naţionali: 
ivindu-se un conflict cu episcopul de atunci al Biajului, pro 
tesorul Vasile Popp dimpreună cu alţi câţiva colegi și cu 16: 
clerici părăsesc Biajul, mai bucuros «iau lumea în cap» cum - 
spune Grigorie Silaşi în elogiul său la parastasul ţinut aici în. 


— 603 — 


această localitate, la înmormântarea din 23 Februarie 1875, decât 
să-şi renege sentimentele lor naţionale. —— > 

+ Vasile Popp se înscrie cancelist la Tabla regească din 
Târgul Murăş şi după 3 ani era advocat în Reghin, unde il 
ajunse anul furtunos 1848. După stingerea revoluţiei, crezând 
că se apropie vremuri de. dreptate: pentru români şi voind să 
slujească această dreptate, Vasile Popp întră pe cariera admi- 
nistraţiei, apoi a magistraturei, urcând repede scara ierarhică: 
comisar administrativ, consilier de tribunal, consilier de secţiune 
în Ministerul Justiţie, consilier în cancelaria transilvană din 
Viena, vicepreşedinte al, guvernului ardelean, preşedinte al tri- 
bunalului suprem din Ardeal, care mai apoi, în 1859, sa unit 
cu Tabla zisă septemvirală din Budapesta, formând inalta Curte 
ungară de casaţie sau Curia regească. şi atunci Vasile Popp fu 
numit preşedinte de secţie la această Curie, unde a funcţionat 
până la moarte. In anul 1872 monarhul l-a înălțat la rangul 
de Baron. y K j 

In tot timpul aceasta însă Vasilie Popp urmărea cu neţăr- : 
murită dragoste viața naţiunei române din Ardeal şi lua parte 
la toate manifestările ei cu cuvântul, cu fapta şi cu sacrificiul. 
Sufletul lui era tot mai îngrijorat de soartea acestei naţiuni 
văzând cum se schimbă viața publică în monarhia habsburgilor 
şi cum politica de asuprire naţională a ungurilor devine pro-- 
gram de guvernamânt în Regatul Ungariei, în care se contopise 
acum Ardealul fără voia şi asentimentul naţiunii române. ln 
faţa tendinţelor tot mai vădite ale guvernelor . diri Budapesta 
românii ardeleni se înşiruie tot mai strâns în jurul cetăţuei lor, 
-care era cAsociaţiunea transilvană pentru literatura şi cultura 
poporului român», În anul 1867. această Asociaţiune îl alege 
de președinte al său pe Vasile Popp, care poartă până la moartea 
sa această inaltă demnitate, dar şi prea grea sarcină. 

Cu cât ochii lui, cari pătrundeau mai uşor decât alţii cu- 
lisele vieţii de Stat, vedeau cu groază vrăjmaşele porniri împo- 
triva naţiunei române, cu atât mai mult Asociaţiunea i se părea 
singurul scut de apărare a fiinţei noastre. «Suntem restrânşi 
singuri numai la această Asociaţiune» — spunea el in cuvântul 
său de deschidere către adunarea generală din Năsăud în 1870, 
iară în anul 1874, prezidând adunarea generală din Deva, el 
constată, că: ideea înfiinţării Asociaţiunii transilvane române nu 
numai e măreaţă, dar pe aceea trebuie s'o considerăm ca o 
inspiraţiune divină purceasă din îngrijirea părintească de a nu 
da perirei un popor ales». La sfârșitul acestei adunări mulţu- 
mind perftru realegerea sa de președinte numeşte Asociaţiunea: 
între circumstările critice de azi micul paladiu al naţionalităţii 
noastre în astă patrie. 


Dela Deva se întoarce. la Budapesta cu sufletul apăsat. 


— .604 — 


„i 


işi pierduse orice iluzie. «Am desperat de a mai vedea trium- : 


fând dreptatea şi nici nu-mi vine că mă mai întorc în Tran-. 
silvania» — îi spune dânsul intro zi bunului său amic George - 
Barițiu. f : ; p 

Decepţia amară a sufletului produse repercusiuni asupra 


fizicului său și bărbatul acesta, «culmea cea mai potente a mult * 


cercatei naţiuni române», cum îl numeşte Grigorie Silași în. 
elogiul suspomenit, deja la începutul anului viitor 1875 numai 


era între cei vii. În Transilvania sa întors numai corpul său : 
neînsufleţit, care aşteaptă învierea în cripta familiară din urbea ~ 


aceasta, de unde şi-a luat zborul şi a întemeiat unica fericire . 
neturburată a vieţii, familia sa. 


Nu am eu căderea să fac caracterizarea acestui prea vred- 
nic bărbat al neamului nostru, dar ţin să Vă spun, că George 
Barițiu, care-i cunoştea viaţa şi faptele ca pe ale sale proprii, 
în necrologul ce-i dedică la vestea morții il numeşte: «părintele 


de familie, duios și iubitor, amic sincer şi gata a se sacrifica -- 
pentru adevărații săi amici; om născut să fie bărbat de stat în =% 
senzul genuin al cuvântului, atletul apărător al dreptului şi al -: 


dreptăţii». : 
Şi întradevăr dreptatea era idealul vieţii sale, fondul de 
granit al sutletului său. Baronul Reichenstein, vicepreşedintele 
„cancelariei aulice transilvane, întrun raport către împăratul și 
regele Francisc Iosif, scrie cuvintele acestea: <De ași avea Ma- 
jestate, proces chiar cu tata lui Popp, nici atunci nu m'aşi in- 
doi a încrede cauza mea imparțialităţii fiiului». l 
Astăzi, după 50 de ani dela mutarea lui dela noi, iată, cu 
adâncă pietate, ne aducem aminte de viața lui atât de rodnică 
pentru neamul nostru şi mai vârtos pentru această Asociațiune,’ 
pe care o socotim astăzi încă. paladiu al naţionalităţii noastre 
Şi repetăm promisiunea făcută atunci dela acest loc, că-i vom 
păstra şi vom propaga dulcea memorie din generațiune în ge- 
nerațiune. ` . l 


Onorată adunare generală ! 


Progresul civilizaţiei' preface concepţiile istoriei. Suferințele 
mulțimilor nedreptăţite pârguiesc victoria păcii deasupra răz- 
boiului și întronarea dreptăţii ca regulatoare a raporturilor dintre 
indivizi şi d:ntre popoare. Tot mai mult, prin cultură, expe- 
riență şi reflrxiune, omenirea va preferi munca creatoare în 
_locul eroismului barbar al distrugerii. Fericit pOporul, care se 
va şti adapta mai fără zăbavă acestei inexorabile pretenţii a ci: 
vilizaţiunei, căci «în taină vremea tese la sfânta biruință». ` 

Aceste adevăruri îmi sugerează datorinţa, ca deodată cu 
memoria baronului Vasile Popp să sărbătoresc aci și numele 
unui alt brav, contimporan, amic şi tovarăş de muncă a lui, 


ceea pui Sp pr bd 
Ar at as Marii a a d 


EOIN N SE REREN 


cc a Eia di 


. i TE E EE EA 
E A A REE E a EOE 


EROS 


il A TE ra 


Tadias 


— 605 — 
care pe lângă Asociaţiunea noastră culturală a dat românimei 
din Ardeal pe cel al doilea puternic instrument al desrobirei sale. 
Bărbatul acesta este Visarion Roman, mort acum 40 de 
ani şi exhumat anul acesta din cimiterul suburbiului inferior 
al Sibiului, spre a fi așezat din nou spre veşnică odihnă la loc 
de cinste in cimiterul central al acestui oraş. 


Dacă baronul Vasile Popp, în cuvântarea sa de deschidere 
` a adunării generale dela Năsăud a acestei Asociaţiunii, în anul 
1870, afirma, că «Literatura şi cultura sunt factorii cei mai pu- 
ternici ai existenţei naţionale», Visarion Roman prinsese în cu- 
getul său convingerea că desrobirea naţiunei noastre din cătu- 
şele servituţii şi a întunerecului se va face mai uşor prin eman- 
“ciparea ei economică. À 

Născut în Şeuca, lângă Diciosânmărtin, în 1833, făcuse stu- 
dii pedagogice şi teologice la Sibiiu. Contabil şi redactor la Ti- 
pogratia Arhidiecezană, notar şi dascăl român la Rășinari, Vi- 
saron Roman nu-și poate afla locul potrivit misiunii sale, ci în 
curând trece în serviciul băncii săteşti de asigurare din Sibiiu, 
de unde cutreerând toate centrele românești din Ardeal şi Banat, 
pregăteşte înfăptuirea idealului său: înfiinţarea unei bănci ro- 
ammâneşti, — ` ` . 

Incă în 1868 înființase la Răşinari o casă de păstrare, prima 
asociaţie de credit din întregul nostru teritoriu etnic, dar deja - 
în anul viitor 1869 întreprinde paşii trebuincioşi pentru înfiin- 
tarea unui mare institut românesc de credit şi economii. Vinde 
© parte din averea soţiei sale ca să poată sta la Viena, studiind 
şi câştigându-şi cunoștințele de lipsă la unele mari instituţii fi- 
nanciare de acolo. 

In sfârşit, cu ajutorul fruntaşilor noştri de pe vremuri lacob 
Bologa, Timoteiu Cipa'iu, Alexandru Mocioni şi alţii. se înfiin- 
țează Albina cu un capital de 300.000 fiorini şi adunarea gene- 
cală de constituire se ţine sub prezidenţia lui Alexandru Mo- . 
cioni în 14 Martie 1872, în localul <Asociaţiunii pentru cultura 
poporului român». | 

Ori e nevoie să spun eu, ce a fost <Albina» pentru Ardeal? 
Prin pilda ei și cu ajutorul ei o întreagă reţea de bănci 
:şi cooperative de credit românești i-au viaţă, cari până în anul 
eliberării Ardealului au: atins numărul de 300, iar singură banca 
«Albina» a donat până la 1918 pentru scopuri culturale româneşti 
“echivalentul sume: de peste 30 milioane lei. 

© Infinţată în localurile Asociatiunii printrun membru al 
«comitetuluiecentra! al acestui nobil institut cultural, <Albina» a 
rămas până în ziua de astăzi recunoscătoare leagănului, în care 
$a. născut şi sacrifică an de an sume foarte considerab.le pentru 
scopurile Asociaţiunii a 


pi 


— 606 — 


Sub scutul material al așezămintelor economice răsărite 4 
de pe urma <Albinei> românii din Regatul ungar încep cv $ 
uimitoare rapiditate desrobirea economică şi într'un singur de- 
ceniu numai în Ardeal au cumpărat peste 125 mii. jugăre pă- A 
mânt unguresc. E. 

In mijlocul preocupărilor sale economice Visarion Roman > 
redactează calendarul <Amicul Poporului», primul calendar ro- i 
mânesc tipărit cu litere latine, redactează foaia pedagogică cAmi- .. 
cul Şcoalei», scrie mannale școlare şi scoate revista ilustrată * 
<Albina Carpaţilor» şi tot atunci este unul dintre cei mai aprigi -: 
` colaboratori ai <Asociaţiunii pentru literatura și cultura popo-.* 
rului român», îngrijindu-i afacerile mai mulţi ani în calitate de; 
“secretar şi membru. 

Director de bancă, peste un deceniu, Visarion Roman iw,- 
1885 a murit sărac, mai sărac de cum era la începutul cariere 
sale, lăsând În urmă 7 copii mici. 


lată caracterele prin cari se înalță naţiunile și se durează ` 
Statele. 


Noi însă, cari astăzi îi proslăvim, ce vom face ca aducerea 
noastră aminte să nu rămână deşertăciune? Socoti-vom prezentuł : 
ca verigă între trecut şi viitor şi vom lua aminte, că gloria strå- -: 
lucitoare a vremurilor de astăzi e făcută din suferințele, dim : 
truda, din munca, din cinstea fără prihană a părinților și stră- ; 
moşilor noștri. Ne vom aduce aminte, că limba am moştenit-o ¥ 
din cerbicoasa lor rezistență, că iubirea noastră de neam ne-au ‘t 
„hărăzito lacrămile lor vărsate pe glia muncită pentru alții, că = 
dârza noastră hotărâre de a curăţi polomida din hotare şi a pre- 
face ara în grădina cinstei şi a dreptăţii, e suptă din sufletele -i 
de mucenici ale înaintaşilor noştri, cari au știut să moară pentr: ¿4 
dreptate şi au ştiut să rămână săraci în mijlocul grămezii de 4 
bani. B, 

Depozitari ai acestei moşteniri simțim datoria nu să pă: :Ă 
stăm numai patrimoniul primit dela părinţi ci mai vârtos să-b 2 
lăsăm sporit urmaşilor noştri, căci nu aceea ce este impo- 
dobește o generaţiune, ci idealul spre care râvneşte. În acest, 3 
înţeles noi ne simțim încă tot robiţi, câtă vreme fraţi dea: 
noştri gem în întunerec, câtă vreme se lătăleşte încă în socie: 
tatea noastră crima şi ruşinea. - 

Să ne ajute Dumnezeu, ca generaţiunea noastră să facă 
un pas înainte spre idealul.de mărire şi fericire a naţiunii re 
mâne, care nu se poate zidi, decât pe dreptate, muncă, cinste 
şi omenie. 


Adunarea generală a «Asociaţiunii pentru literatura romgnă 
s cultura Poporilui român» o declar deschisă. > 


— 607] — 


Adunarea generală dela Reghin 


(29 și 30 August, 1925). Şedinţa I a. 


adun. gen. s'a ţinut în sala cea mare 
a otelulni orăşenesc, după serviciul 
religios din bisericile româneşti ale 
oraşului și după parastasul întru po- 
menirea baronului Vasile Pop, al 


doilea prezident al «Astrei». Parastasul - 


s'a oficiat la cavoul defunctului din 
curtea bisericei gr.-catolice, de câtre 
I. P. S. Sa Metropolitul Dr. Vasile 
Svciu, asistat de mai mulţi preoți și 
“în prezența dlui- prezident al «Astrei» 
Vasile Qoldiş, a comitetului central 


şi a numeroși membri. Din membrii 


comitetului central au fost de față la 
şed. danii: Dr. lie Beu, Dr. Vasile 
Bologa, Dr. Alex. Borza, Dr. 1. Bunea, 
"Dr. Elie Dăianu, loan I. Lăpedatu, 
Gh. Poponea, Dr. Gh. Preda, Dr. 
Alex. Rusu, Dr. Oct. Russu, vicepreş.; 
Dr. Vasile Suciu și Nic. Togan. Din 
partea bisericilor: I. P, St. Sa Mitrop. 
- Dr. Vas. Suciu: şi un însemnat număr 
de canonici, asesori consistotiali, pro- 
topopi şi preoţi 

Au fost reprezentate: armata, 
naiv. din Cluj, Liga p. unitatea cul- 
turală a tuturor românilor, Funda- 
„țiunea cult. <Principele Carol», Soc. 
p. lit. şi cult. românilor din Bucovina, 
clerul şi societăţile culturale dî Ba- 
„ sarabia, actuali şi foşti parlamentari şi 
administraţia jud. Murăş-Turda. 

Secţiunile lit.-ştiinţifice ale «Astrei» 
au fost reprezentate prin următorii 
domni: '1. Nic. Baila, 2. I. Banciu, 
3. Aurel P. Bănuţ, 4. Zsh. Bârsan, 
5, Dr. Hie Beu, 6. Dr. Tib. Bredi- 
ceanu, 7. Nic. Bogdan, 8. Dr. Vasile 
Bologa, 9. Dr. Al. Borza, 10. Dr. I. 
Bunea, 11. loan Clopoţel, 12. Dr. L 
Coltor, 13. Ioñel Crişan, 14. Dr. Elie 
Daian, 15. Dr. Silviu Dragomir, 16. 
Traian Gherman, 17. Vas. Goldiș, 18. 
Dr. Onis. Ghibu, 19. Dr. Vladimir 
Ghidionescu, 20. ing. Hoisescu, 2i. 


Emil Isac, 22. ). I. Lapedatu, 23, Alex. 
Lupeanu, 24. Augustin Maior, 25. A- 
drian Maniu, 26. Şief. Meteș, 27. Vict. 
Motogna, 28. Ing. I. F. Negruţiu, 
29. Dr. Voicu Niţescu, 30. Sabin 
Oprean, 21. Dr. Nic. Petra, 32. Dr. 
Ghiţă Popp, 33. Traian Popa, 34. Dr. 
Gh. Preda, 35. Dr.: Alex. Rusu, 36.. 
lon Sandu, 37. Dr. Mih. Șeiban, 38.. 
Romul Simu, 39. Petru Suciu, 40. Silviu 
Țeposu, 41. Nic. Togan şi 42. Vasile: 


Vlaicu. 


Desoărțămintele «Astrei» au fost re- 
prezentate astfel: 1. Aiud prin d-nii Dr. 
Emil Pop, dir.; I. Puşcariu, Dr. Aurei 


"Radu şi A. Roşianu; 2. Alba-lulia prin 


dl 1. Sanda, dir.; 3. Arad prin dl Dr 

T. Botiş, dir.; 4. Beiuş prin di Camit 
Selăgian, dir.; 5. Bistriţa prin di Gh. 
Curteanu, dir; 6. Blaj prin d-nii Iuliu 

Maior şi Dr. Aug. Popa; 7. Careii 
mari prin di I. Cheri, dir. de licen; 
8. Cetatea Albă prin di T. lacobescu, 
dir. ; 9. Cluj prin dl N. Bogdan, dir.; 
10. Dej prin dl Victor Motogna, dir.; 
11. Huedin prin d! Dr. Sabin Varna; 
12. /bașfalau prin d! Dr. Ilarie Hotom,' 
dir.; 13. Mediaș prin dnii Dr. Eugen Sim 
petrean, dir. și Dr. Petru Vlad; 14. 
Miercurea Ciuc prin di Vas, Dragu, 
dir.; 15. Muraș-Ludoş prin dnii Dr. 
luliu Caliani şi Andrei: Rusu; 16. Or- 
şova prin di Traian Ţâran; 17. Reghin 
prin di Dr. Eugen Nicoară, .dir.; 18. 
Săliște prin dnii Dr. Nic. Coma şi 
loan Popa; 19. Sărmașul mare prin 
di Gavriil Hintea, dir.; 20. Sibiiu prin 
dl Dr. Gh. Preda, dir.; 21. Sighișoara 
prin d! Aurel Paul Bănuţ, dir.; 22. 
Șimleul Silvaniei prin d! Dr. Alex. 
Aciu, dir; 23. Teaca prin daii Dr. 
Eugen Bran şi D. Decei, dir.; 24. 
Treiscaune prin di Dr. loan Popa, dir.; 
25. Zurda prin d! Petru Suciu, dir.; 
26. Teiuş prin dl Sever Sălăgean; 
21. Târgu Mureș prin di Dr. loan 
Bozdog, dir.; 28. Vinful de sus prin d! 


— 608 — 


{uliu Căpâlnean, dir.; 29, Ză/au prin 


dnii Dr. Nicodim Cristea, dir.; Nicolae 
Nistor şi Leontin Ghergariu; 30, Zâr- 
nești prin anii Dr. Pompiliu: Nistor, 
dir., Mircea Tomas şi Valer Pană. 
Afară de aceştia au luat parte nume- 
roşi alţi intelectuali, membri ai «Astrei» 
— profesori, învăţători, comercianţi 
şi meseriași, doamne multe şi tine- 
time, reprezentanți ai presei şi țărani. 


Şedinţa s'a deschis cu discursak' 


prezidentului «Astrei», di Vas. Goldiș; 
„ discursul a fost îndelung aplaudat. — 
DI prezident mulţumeşte |, P. S. Sale 
Mitrop. Dr. Vasile Suciu din B'aj că 
a ţinut så ilustreze adunare: gen. cu 
prezenţa Sa. I P. S. Sa mulțumește 
membrilor «Astrei» şi notabilităţilor 
din Reghin pentru atenţia dată me- 
moriei vreduicilor bărbați Baron Vas. 


Pop, Petru Maior și Visarion Roman, ` 


făgăduind tot concursul din partea 
bisericii pentru ridicarea morală -și 
culturală a poporului românesc, . — 
DI! prez, a salutat în mijlocul adunării 
pe următorii reprezentanți, ai societă- 
{ilor streine: duii profesori Dr. Vas. 
Gheorghiu şi A. Buga, pentru «Asoc. 
pentru literatura română şi cultura 
poporului român din Bucovina»; dt 
Pan Halippa pentru Basarabia; păr. 


Timuș ca reprez. |. P. S. Sale Arhie-" 
piscopului Gurie al Chişinăului; prof. 


Negrescu, reprez. «Asociației dela 
Nistru» ; prof. Gh. Taşcă pentru «Liga 
culturală»; di Emanoil Bucuţa pentru 
«Fundaţiunea culturală Principele Ca: 
rol>; dl primcurator, preot, Norbert 
Wagner, reprez. populaţiei săseşti din 
Reghin; dl Alex. Ceușânu, pentru 
Soc. «Tinerimea» și meseriașii români 
din Reghin; di revizor Alex. Mol- 
dovan pentru Reuniunea învăţătorilor 
din jud. Mure; Turda. Totodată mul- 
ţumeste dlui prefect a! jud. Mureş 
Turda, Maior, pentru sprijiaul dat 
acestei adunări; bisericii gr..cat. din 


Reghin, în frunte cu dl. a protopop d 
Ariton Popa şi dir. desp. Reghin, aia 
Dr. Eugen Nicoară. Dl prez. salută 
prezența - în sală a reprezentanţilot:e 
familiilor celor sărbătoriţi de astăda 
dl baron Aurel Pop cu dna, dr. Sugiit 
şi nepotul de fiică a lui -Visariogit 
Roman, dl Dr. Mihail Şerban. — $: 7 
citește o scrisoare a Pr, Sf. Sale Episesîj 
Nic. Ivan din Cluj, în care își stă 
abseuţa şi trimite ca delegat al Säi 
pe dl asesor consistorial Dr. Sebastian’ 
Stanca. ri £ 
Vorbesc în numele societăților lor 
şi li se răspunde pe rând din parteaii 4 
dlui prezideut, dnii: Vas. Gheorghiu; 
Pan Halippa, păr. Timuș, prof. Nei 
grescu, gen. Anastasiu (armata), GĦ; 
Tașcă, Em. Bucuţa, păr. protopop: 
Ariton Popa, preot evang. N. Wagner; 3 
Dr, Alex. Ceuşanu, rev. şcolar Alexi: 
Moldovan, Dr. Eugen Nicoară. 
Se hotăreşte trimiterea câte unettt 
telegrame M, Sale Regelui și Alt. Sale i 
Regale Principele Moștenitor Carol.-â 
După înscrierea delegaților despârță E 
mintelor şi “după ce s'a declarat ra: 
portul general de cetit (publicat fiind 4 
în «Transilvania») se aleg în diferite 3 
comisii următorii dai: a) comisia pe; 
examinarea raportului gen. al comit“ 
centr. pe a. 1924/5: T. lacobescu, Alex. să 
Lupeaitu, iuliu Maior, Pompeiu Mo- 
ruşca, Dr. Sebastian Stanca și Dr: 
Truţa ; b) com. p. cenzurarea socote- “ză 
lilor pe a. îv24, a proectului de bu 
get pe á. 1920 şi a pragmaticei de ser 
viciu a funcționarilor «Astrei»; Ștef 
Boier, lone! Comşa, loan Popa, Ro 
manescu, Dr. Mih. Şerban şi Dr. S 
Varga; c) com. p. înscrierea de mem: 
bri noi: protop Antal, farmacist Mera; 
protop. Ariton Popa şi prof. Dr. Au- ; 
gustin Popa; d) com. p. examinarea : 
proiectului de Regulament intern. al ; 
comit.: Dr. Alex. Borza, prof. univ., 
Dr. Emil Pop, adv.; Adrian Popescu, + 


— 609 — 


deputat; Dr. Alex. Rusu, cânonic şi 
Camil Selăgean. protop.; e) com. p. 
examinarea proiectului de Regulament 
al despă'țămintelor şi al cercurilor 
culturale: Augustin .Caliani, prof.: 
Nicolae Colan, prof. ; Dr. Nic. Şerban, 
adv,; I. Simu, protop.; Petru Suciu, 
dir. de liceu; î) com. p. candidare 
presed. şi comit. centr.: Nic. Bogdan, 
dir. de liceu; Dr. Tib. Brediceanu, 
” dir. de bancă; Dr. I. Coltor; canonic; 
Dr. Sever Dan, adv.; Dr. Onis. Ghibu, 
prof. univ.; Ştef. Meteș, dir. arhivei 
statului, Cluj; Ştef. Roşian, prof. şi 
Dr. Oct. Russu,-adv.; g) com p. pre- 
miarea sătenilor din conduct: protop. 
Antai, Em. Bucuța, profesorul Gh. 
Buga, prof Dr. V. Gheorghiu, prof. 
Ghibănescu, prof. univ. Vladimir Ghi- 
dionescu, Pan Halippa, adv. T. la- 
cobescu, Adrian Maniu, ziarişt M. Pro- 
copiu, preot Timuş și prof. Gh. Taşcă. 


Şedinţa a Il-a s'a ținut tot'acolo a 
doua zi. Prezid., al V. Goldiș, deschide 
şedinţa la. ora 104, în fața unui număr 
considerabil de membri. — Se citesc 
telegramele expediate M. S. Regelui 
şi Alt. Sale Principelui moştenitor. — 
"Se citesc scrisorite şi telegramele so- 
site. — Felieitări la` adun. gen. au 
sosit din partea următoarelor persoane 
şi instituţii: Pr. Sf. Episcop "Nic. Ivan 
(Cluj) ; Ministrul 1. Nistor (Bucureşti); 
Ministrul C. Angelescu (Bucureşti); 


Soc. de cult. Macedo-Română (Bucu- 


reşti); Emanoil Ungureanu (Timi- 


şoara); General de divizie Rudeanu. 


în numele <Ateneului românilor dela 
Nistru»; Pr. Sf. Episcop Dr. Iuliu 
Hossu (Gherla); 1. Pr. Sf. Sa Mitro- 
politul Pimen; Despărţ. Tighina (preş. 
Petre Simu); Soc. «Cele trei Crişuri» 
(Oradea-Mare) ; <Szâszregeni magyar 
polgári dalkăf (Reghin); Dr. V. 
Drăgan (Cluj); Desp. Hnedin (preş. 
Aurel Munteanu); Dna Smara-Gheor- 


ghiu (Bucureşti); Gh. Vâlsan, prof. 
univ. (Carmen Sylva); Vas. Popp Du- 
mitrescu (Chişinău); Despărţ. Bozo- 
vici (preş. Rom. Novacovici); Ateneul 
popular (laşi-Tătăraș), (preş. Ifrim); 
Despârţ. Cristur (preş. Traian Geor- 
gescu); Paul Gore (Satulung); Gh. 
Moroianu (Satulung l; Braşov); «Asoc. 
corurilor şi fanfarelor din Banat» (preș. 
loan Vidu — Lugoj); Reun. agricolă 
(Lugoj); General Olteanu (Braşov); 
1. Pelwvan (Chișinău); Despărţ. Biaj 
(preş. Domşa); Capitiul mitropolitan 
(Blaj); Centrala Caselor Naţionale 
(Bucureşti) ; Ministrul Lapedatu (Cluj); 
«Extensiunea u niversitară» (preş. V. 
Bărbat — Cluj); «Sindicatul ziariştilor 
din Bucureşti» (preş. Anastasiu) ; «Soc. 
p. cult. şi lit- rom. din Bucovina» 
(prof. univ. Dr. Vasile Gheorghiu). 

„Dl general Condeescu, şeful casei 
Alt, Sale Reg. Principele Carol, co- 
munică că A. Sa Reg. l-a încredinţat 
să trimită. «Astrei» înaltele Saie mul- 
ţumiri pentru omagiile ce | sau pre- 
zentat din partea congresului. — Mem- . 
brul în comitet, di Joan L. Lapedatu, 
a pus la dispoziția «Astrei» g-atuit, . 
din partea asociaţiei institutelor finan- 
ciare române «Solidaritatea» 1000 ex. 
din numărul jubilar al <Rev. Econo- 
mice», p. bibliotecile poporale. Se 
primește cu mulțumită. — Di Dr. Ni- 
codim Cristea salută în numele <Ate- 
neului popular Tătăraşi-laşi» «Astra» 
şi învită «Astra» la serbările din laşi, 
proiectate pentru Sept. — Cercul cul- 


“tural «Câmpia, (Mureşul-superior), al 


studenţilor universitari, salută «Astra» 
prin d! stud. univ. Vasile Niculescu, 
studențimea universitară din Cluj prin 
dl stud. univ. Joan Suciu. — Ca re- 


. ferent al comisiei p. cenzurarea ra- 


portului general al comit. centr, vor- 
beşte di Dr. Sebastian Stanca, Adu- 
narea gen. primeşte raportul comit, 
în general şi hotăreşte, la desbaterea 


— 6i0 — 


în special, ca: <să se facă demersuri 
ca în fiecare sat să existe o singură 
bibliotecă, fuzionând cele existente și 
tot odată să se creieze, după posibi- 
litate, la centru, un post de admini- 
strator al bibliotecilor poporale» ; ca 
«să se facă apel la preoți şi învățători, 
ca să se intereseze pe viitor cu mai 
multă tragere de inimă de acest mij- 
loc de înaintare în cultură a masselor, 
rămase în întunerec din cauza vitre- 
giei vremurilor, iar numărul premiilor 
(pentru cursurile de analfabeți) să se 
sporească, după posibilitate»; Expozi- 
ţiile aranjate de «Astra» să sporească; 
Conterenţiarul propagandist să pri- 
mească în bilet de liber parcurs pe C. 
F. R ; Posturile de propagandişti cul- 
turali p. Basarabla să se instituie, după 
posibflitate ; — Directorul artistic să 
compună un repertoriu de teatru, cu 
toate indicaţiile trebuincioase p. de- 
letanţii dela sate; «comit. centr. e în- 
vitat a ţinea contact în permanență 
cu despărţămintele şi cercurile cultu- 
rale și să-l sistemizeze, pentru ca să 
se întețească activitatea culturală în 
toate despărțămintele existente, să se 
înființeze  despârțăminte şi cercuri 
culturale acolo unde ele lipsesc şi 
asifei să se întroducă o pulsaţie nor- 
mală între organismul Astrei. Se ia 
act cu bucurie de reorganizarea sec- 
ţiilor literare-ştiințifice, de trecerea se- 
diului lor la Cluj şi de contribuțiile 
singuraticilor membri, Mulţumiri, în 
special, dlui G. Bogdan-Duică, pentru 
întocmirea proiectului de Regulament 
al secţiilor. — Publicaţiilor «Astrei» 
să li se dea o deosebită atenţie. — 
Dorinţa de a se creia un post special 
de conferenţiar pentru meseriaşi şi 
muncitori, se va studia. Conferențele 
mai bune se vor publica ca model, 
Mecenaţii să sprijinească aceste între- 
prinderi. — Dlui min. Alex. Lapedatu 
i se adu: mulțumiri pentru sprijinirea 


muzeelor la «Astra» şi se hotâreşte 
redactarea unui chestionar al obiec- 
telor de colecţionat pentru diferitele 
muzee. 


DI Dr. Voicu Niţescu propune să 
se facă o propagandă intensivă, mai 
ales peste graniţă, pentru răspândirea 
portului naţional, expunându-se mostre 
din «Muzeul Astrei» la diferite cxpo- 
ziții din streinătate. In marginile posi- 
bilității se vor satisface dorinţele dlui 
Dr. V. N. — Se naşte o discuție asn- 
pra răspândirii «Bıbl. poporale», la 
care iau parte dnii: Dr. V. Niţescu, 
Dr. A. Borza, Dr. Nicod. Cristea, Dr. 
Eug. Nicoară, Victor Motogna, A. P. 
Bânuţ, Dr. Aurel Dobrescu. Sfaturile 
şi constatările oratoriior se vor lua 
în considerare, atât la redactarea 
«Bibl. pop.», cât şi la raspândyrea ei. 
— Arhiva se va aranja în curând 
(scartare). — L.otena se va încheia în 
timpul apropiat. — Raportul «Înter- 
natului de fete» al <Astrei> se ia la 
cunoştinţă. — Adunarea primeşte pro- 
punerea raport. de a se face o inten- 
sivă propagandă, ca să sporească nu- 
mărul membrilor. — Adunarea pri- 
meşte propunerea dlui Dr. Roșianu, 
prof. Biaj, de a se face paşii necesari 
ca la sate cârciumeie să fie închise 
de Duminecă şi de sârbători, şi anume 
de Sâmbată seara până Luni dimi- 
neața. — Adunarea ia cu bucurie la 
cunoștință activitatea «Astrei» în Basa- 
Tabia, cerând să se persevereze şi să 
găsească «mijloace de a ajuta efectiv 
chestia de propagandă acolo, prin 
burse, premii şi biblioteci poporale». 
— O zi a «Astrei» să dea prilej desp. 
să adune parale spre scopurile cul- 
turale ale «Astrei». — Dl gen. Jon 
Manolescu, preş. <Caselor Centrale 
Naţionale», este ales, în aplauze ge- 
nerale, membru de onoare al «Astrei», 
pe urma meritelor câştigate pentru 


— óli > 


instituția !<Astra» şi — în general — 
pentru înaintarea culturii româneşti, 

Luând prezidenţia, temporal, dl 
Dr. Oct. Russu, raportorul comis. p. 
«candidarea preşed, şi comitetului, dl 
Dr. Onis. Ghibu,- referează despre 
«concluzile co misiunii. Comisiunea pro- 
pune realegerea dlui V. Goldiș pe 


noul period de 5 ani (1925—1930) 


«de prezident al «Astrei». O comisie de 
3 îl învită pe nou alesul prezident să 
ocupe scaunul prezidial, după ce, 
între ovații generale, este proclamat 
prezident. Di prezident V. Goldiş, 
adânc mişcat, mulţumeşte p. onoarea 
ec i se face. D-sa declară că pro- 
gramul său se cuprinde într'o singură 
vorbă: muncă şi asigură adunarea că 
xămâne credincios programului făcut 
acum 2 ani, anume că pentru d-sa 
Astra» este un sanctuar, în care nu 
există deosebiri religioase san politice. 
“Toţi fiind români, snntem datori să 
nălțam neamul prin cultură şi libertate. 
„Apoi continuă: «Eu iubesc pe cei 
mulți, cari muncesc şi rabdă; iubesc 
pe ţăranul din satele noastre şi pe 
“muncitorul din ateliere și de aceea 
mā voiu gili să îndrept toată atenţiunea 
cătră sate şi cătră muncitori. Vă mul- 
$umesc pentru încrederea 'ce-mi acor- 
dați». Adunarea primeşte declarația 
dlui prezident cu îndelungate ovaţii 
şi aplaaze. — Comitetul cel nou a 
fost ales cum e indicat la loc de frunte 
în numărul de față. — la numele co- 
misiunii pentru cenzurarea socotelilor 
şi proiectului de buget vorbeşte dl 
„Dr. Mihail Șerban şi adun, primeşte 
propunerile. in' special sunt de re- 
marcat următoarele : comit. se va în- 
griji de valorificarea grădinei Petran 
-din Cluj; comit. centr. se va ocupa 
«cu cheștiunei asigurării funcţionarilor 
“pentru caz de incapacitate de muncă. 


— Adunarea gen. a aprobat Regula- 


entul de organizare al secţiuniior, 


care a fost examinat şi aprobat şi de 
comitetul central. — În numele comi- 
siunii pentru examinarea, Regulamen- 
tului intern al comit, central vorbeşte 
di Dr. Alex. Borza. Proiectul se a- 
probă. — Di protopop /. Simu pro- 


pune în numele comisiei pentru reor- . l 


ganizarea despârțămintelor şi cercu- 
rilor culturale ca adunarea generelă 
să primească proiectul de Regulament, 
Se primeşte, <Despaârțămintele şi cer- 
curile culturale så aibă câte un steag 
şi membrii <Astrei» să poarte câte'e 
emblemă de care va trebui să se în- 
grijească comitetui central». «Desp. și 
cerc. culturale au să raporteze și 
despre numărul cetitorilor şi ce se 
citeşte». — Deoarece înscrierile erau 
„în curs, a propus dl preş. al comis p. 
înscrierea de membri, protopop Ariton 
Popa, ca lista întreagă a noilor membri 
să se înainteze comit. — Fixarea lo- 
cului viitoarei adun. gen. (congres) 
se încredinţează comit. centr. — Di 


::preş., atrăgând atenţia publicului asu- 


pra expoziţiei ce se va-deschide în 
Chişinău şi învitând obștea românească 
să participe în număr cât mai mare, 
pentru apropierea de frații basarabeni 
şi cimentarea rândurilor — mulţumeşte 


- încă odață tuturora pentru contribuţia 


specială la frumoasa reuşită a serbă- 
rilor şi închide şedinţa a 2-a. e 

La orele 5 s'a ţinut, în aceeaş zi 
Şedinţa festivă a secţiilor literare şi 
științifice, în sala cea mică a otelului 
central. j 

Fiind de față și dl Dim: Gusti, preş. 
ed. «Institutulai social român», mem- 
bru al «Acad. Rom», prof. univ. di 
prez. V. Goldiș îl salută în cuvinte căl- 
duroase în numele «Astrei», apoi se ci- : 
tesc următoarele conferenţe, în mijlocul 
unei încordate atenții: «Valorificarea 
capitalului uman prin igiena națiunii» 
de Dr. Aurel Voina (Cluj) și, <Pa- 
mântul și istoria» de prof. univ. V. 


— 612 — 


Stanciu (Cluj). Dl prez. mulţumeşte 
autorilor și adun. primeşte ca confe- 
rențele să se tirărească in extenso, 


Constătuirea directorilor (de aici 
înainte: preşedinţilor) de despărţă- 
mânt, în sala primăriei din Reghin, 
în după-amiaza zilei de 29 Aug. 1925. 

Consfătuirea s'a început la ora 5 
şi a ţinut până la ora 8, când au ple- 
cat cu toţii la reprezentanția teatrală. 
Preşed. : dl Vas. Goldiș. De față d-nii: 
membrul în comit. centr., di loan 1. La- 

-_pedatu; Dr. Eugen Sâmpetrean (repre- 
zentantul desp. Mediaş), Aurel Paul Ba- 
nut (Sighişoara), Dr. Emil Pop (Aiud), 
Gh. Curteanu (Bistriţa), Vas. Dragu(M.- 
Ciuc), Dr. sabin Varna (Huedin), Dr. 
Pompil'u Nistor (Zărneşti), Dr. |. Popa 
(Treișcaune), Dr. - Victor Motogna 
(Dej), Petru Suciu (Turda), Sever Să- 
lăjan (Teiuș), Cami! Sălăjan (Beiuş), 


Dr, Gh. Preda  (Sibiiu), luliu Căpâl- 


nean (Vinţul de sus), 1. Bozdoc (T.- 
Mureş), Dr. luliu Caliani (Ludoşul- 
Mureşului), Dr. Al. Aciu (Şimleul-Sil- 
vaniei), Dr. E. Nicoară (Reghin), |. 
Sandu (Alba-lulia), Dr. Horia P.-Pe- 
trescn, secr. Jit. subst., 1. Neagoe, con- 
ferențiar propagandist şi N. Băila, di- 
rector artistic — toți trei la. «Astra». 

După ce confer. propag, dl. Nea- 
goe, a cetit câțiva paragrafi din pro- 
iectul de Regulament nou al despăr- 
jămintelor, au urmat discuțiile, în deo- 
sebi, în" privința următoarelor puncte: 
1) greutatea deplasărilor prin comune 
şi orașe; 3)-circularele ce ar trebui 
trimise ca să se încaseze cât mai multe 
taxe de mambri; 3) biletele de călă- 
torie, gratuite; 4) ziua «Astrei»; 5) 
organizarea economică a ţăranului. — 
Greutățile deplasărilor în comune le-au 


recunoscut cu toţii. DI Dr. Aciu a fost 


de părere căicele 50%, cari rămân din 
taxe nu sunt de ajuns ca să acopere 


spesele pentru eventualele vehicole 
angajate. D! Dr- Gh. Preda descrie 
cum mecenați, ca în Sibiiu şi în Zalau, 
îşi pun bucuros la dispoziție automo- 
bilele şi trăsurile dacă sunt rugâţi în 
numele «Astrei». Altfel banii n'ar -fè 
de ajuns. DI A. B. Bănuț e de părere: 
că Statul ar trebui să ofere: bilete cu 
reducere conferenţiarilor «Astrei», pe 
terenul plasei respective, fiind în in- 
teresul statului ca ideile răspândite de 
conierențiari să germineze. Sa se in- 
treprindă paşii trebuincioşi. Totodată 
să se trimită o circulară câtre toți ceb 
dela cari se poate aştepta să se în- 
scrie membri pe viață și fondatori. 

DI /on I. Lăpedatu pledează ca 
să se găsească o modalitate ca pentru 
deplasările conferenţiarilor să se anga- 
jeze comunele şi școalele. Se cons- 
tată că nici chiar conferențiarul «Astrei» 
mare bilet de liber parcurs pe C.F, 
R. Di prezid. Goldiș declară că, pe 
lângă toate greutățile evidente, este 
optimist şi întrevede în viitorul apro- 
piat ọ soluționare a problemei confe- 
rențiarilor. Cu bunăvoință. reciprocă 
se va putea ajunge ca oamenii de- 
bine, mai bogaţi, şi comunele din Ro- 
mânia, så pună la dispoziţie trăsurile 
trebuincioase. Di prezid. e rugat să 
întreprindă toţi pașii necesari (circu- 
lare, etc.) pentru ca să se uşureze 
transportul  conferenţiarilor. — Im 
unanimitate se exprimă dorinţa ca, 


. în schimbul taxei, să primească mem- 
` brii «Astrei» câte ceva din publicaţiile 


societăţii. Țăranii, mai cu seamă, se 
îndeamnă dacă primesc ceva în schimb. 
— «Ziua Astrei» va fi de aici înainte 
o zi, în care se va cheta pentru tre- 
buinţele culturale ale «Astrei». — DE 
P. Suciu (Turda) accentuiază intensi- 
ficarea muncii în organizarea econo- . 
mică a ţăranului la sate, deoarece 
numai așa va putea țăranul să pres- 
teze şi culturaliceşte mai mult. Di 


— 613 — 


prez. încheie consf., multumind pentru 
caldul interes. 
+ 

Dela şeiinţele comitetului cen- 
tral. Şedinţa a XII-a din 26 Sept. 
1925. Prezidează di V. Goldiş. A mu- 
rit membrul pe viaţă adv. din Sibiiu 
Dr. Lucian Balint. — DI dir. al lic. «Reg. 
Ferdinand» din Turda Petru Suciu pri- 
meşte să fie membru în comit. centr. 
şi promite sprijinul. — De asemenea 
dnii prof. Alexandru Lupeanu (Melin) 
din Blaj; V. Vâlcovici, rector al şcoa- 
” lei politehnice din Timişoara; prof. 
universitar Emil Racoviţă din Cluj; 
adv. Dr. Aurel Lazar din Oradea- 
Mare; adv. Dr. Voicu Niţescu din 
Braşov; prof. univ. Dr. Onis. Ghibu 
din Cluj. — M. Sa Regele şi A. S. 
Regală Principele Carol au mulţumit 
pentru telegrameile omagiale. (A. S. 
„Regală prin şeful casei A. S. R. dlge- 
neral Condeescu). — Comitetul centr. 
ia act şi exprimă mulţămiri «Solida- 
rităţii» (asociaţia institutelor financiare 
române) pentru cele 1000 ex. din nu- 
mărul jubilar al «Revistei economice», 
` cu menirea să fie răspândit în mijlocul 
bibliotecilor noastre populare, — Comi- 
fetul central salută telegrafie «Ate- 
neul popular» lași-Tătăraş din prilejul 
sărbărilor acestuia în laşi (27 Sept). — 
În urma deciziunii adun. gen. din 
Reghin se exprimă »mulțumiri des- 
părțămintelor harnice» şi să stăruie 
ca «conducătorii, cari nu vreau sau 
nu pot să lucreze în cadrele «Astrei» 
să fie învitaţi a lăsa locul lor altora». 
Totodată s'a hotărât, canform hotă- 
rârii din adun. gen. (Reghin) ca ra- 
portul despre activitatea «Astrei» să 
se incheie cu sfârşitul lunii Decemvrie, 
rapoartele- din despărț. având să fie 
înaintate comit, centr. în luna lanuarie. 
Dorinţa adueărei generale ca în fie- 
care sat să existe o singură bibliotecă, 
înzionând cele existente şi ca la centru 


să se creieze, după posibilitate, un 
post de administrator al bibliotecilor 


„poporale şi al cercurilor, culturale se 


dă spre studiare diferitelor comisiuni. — 
Comitetul va interveni pe lângă mi- 
nisterul agriculturii spre a se da loturi 
pe seama caselor naționale în toate 
judeţele, conform decisului adunărei 
generale. “Cursurile de analfabeți se 
vor intensifica şi se va da o deose- 
bită atenţie cursurilor de adulţi. Va 
aranja şi expoziţii de tot felul, ca şi 
un trecut. — Se vor întreprinde paşii 
necesari ca conierenţiarul nostru pro- 
pagandist să aibă un bilet de liber ` 
parcurs pe C.F.R. — După putinţă se 
va îngriji comitetul- central şi de alţi 
propagandişti, îndeosebi unul în Ba- 


Sarabia. — Comitetul central se gân- 


deşte la tipărirea unui repertoriu de 
teatru, cu piese de diletanţi, vrednice 
de jucat — după cum și-a exprimat şi a- 
dunarea generală din Reghin dorinţa să 
apară. Pentru intensificarea activitații 
în despârțăminte se ia act cn mulju- 
mită de vizitele întreprinse de di pre- 
zident al «Astrei» în Timişoara şi Lu- 
goj. În anul viitor se va face orgâni- 
zarea desp. judeţene şi apoi a celor- 
lalte despărțăminte din părţile ardelene. 
Dnii membrii din comitetul central 
vor fi rugaţi să opteze în care des- 
părțţământ vor voi să facă controlul 
activităţii «Astrei», dându-li-se spre a- 
cest scop o delegaţie speciaiă. — 
Comit. centr. exprimă, în special diui 
Gh. Bogdan-Duică, mulțumiri pentru 
activitatea dsale.. Reorganizarea sec- 
ţiilor literar.ştiinţifice s'a început cu 
auspiciile cele mai favorabile. — 
«Transilvania» va corespunde, ca să 
fie la înălţimea necesităţilor de azi. — 
Red. «Biol. pop». va îngriji să se ti- 
părească şi piese teatrale pentru popor. 
— Postul contemplat dë conferențiar 
pentru meseriaşi şi muncitori, e dat 
spre studiare. Tot așa se studiază 
6 


— 614 — 


ideia înființării unei secţii a munci- - 


torimii în. cadrele «Astrei», cum şi a 
înfiinţării cercurilor culturale şi a des- 
pârțămintelor pentru muncitorii ro- 
mâni, mai ales a muncitorilor dela 
Căile ferate, dându-le probleme de 
discutat şi interesându-i pentru che- 
stiunile culturale şi naționale. —. Se 
exprimă mulțumiri dlui Ministru al 
cultelor și artelor pentru suma de 
100,000 lei dată pe seama Muzeului 
«Astrei» și se va pregăti un chestionar 
al obiectelor de colecționat pentru 
diferitele muzee. Soc. se va îngriji ca 
şi peste graniță să se răspândească 
prin muzee şi expoziţii, costume şi o- 
biecte naţionale. (propagandă cultu- 
rală) — Loteria «Astrei» o să se tragă 
în viitorul apropiat, ca să se termine 
întreagă întreprinderea. 

Comit. centr. aduce mulțumiri tu- 
turor acelora, cari au făcut donațiuni 
«Astrei» şi celor ce au intervenit ca 
să se înscrie cât mai mulți membri 
la «Astra». — Raportul referitor la 
Internatul de fete al <Astrei> pe anul 
1924/5 se ia la cunoştiuţă. — O co- 
misie va studia problema înmulțirii 
numărului membrilor, cât și posibili- 
tatea de a da membrilor în schimbul 
taxei publicaţii de ale asociaţiei. — 
Impotriva beutorilor alcoolice va în- 
treprinde «Astra» pașii necesari la 
forurile competente, cerând printr’o 
comisie, dela guvern, să se închidă 
cârciumele la sate, Dumineca şi în 
sărbători. 

— In marginile putinței va înfiinţa 
«Astra», conform dorinţei exprimate la 
Reghin, despărţ. cu burse, premii, 
bib!. popor., în Basarabia. — Raliarea 
cu alte societăți -culturale e în cur- 
gere. A. S. Regală Principele Caroi 
se interesează intensiv pentru o cola- 
-borare. Mai întâi se va federaliza 
«Astra» cu societăţile preoțești şi în- 
vățătoreşti din Ardeal. — Di general 


I. Manolescu, conform decizului adn- 
nării gen., va fi proclamat și de comite- 
tul central, în considerarea meritelor 
dsale câștigate pentru instituția noa- 
stră și, în general, pentru înaintarea 
culturii românești, membru de onoare. 
— Deoarece sunt numai 49 de mem- 
bri (39 membri aleşi la adun. gen. și 
10 membri de drept, în urma postului 
de preşed. de secție ce-l ocupă), 
alegându-se cu unul mai puţin, din 
greșală, urmează ca al 50-lea membru 
să fie ales la adun. gen. din anul-viitor. - 
— Se hotărește tipărirea <Regu- 
lamentului secţ. lit. ştiinţifice» în 1500 
ex. — De asemenea tip. «Regulam. 
intern al comit. centr.» în 1000 ex. — 
«Regulam. pentru despărțăminte» și 
acela al «cercurilor culturale» se vor 
tipări laolaltă în 10,000 ex. — Se 
aduc mulțumiri conferenţiarilor: prof, 
univ. V. Stanciu (Cluj) și Dr. Aurei 
Voina (Cluj) pentru conf. dela adun. 
gen.: «Pământul şi istoria», resp. 
«Valorificarea capitalului uman prin 
igiena națiunii». — La conductul etno- 
grafic din Reghin s'au premiat cu 
5000 lei următoarele comune: 1. Cå- 
cuciu, 2. Deleni, 3. Ibănești, 4, Idicel, 
5. Jabeniţa, 6 Potoc, 7. Sân Mihai, 
8. Șerbeni. — Discutându-se consfă- 
tuirea directorilor de despărţ., pe baza 
proces. verbal din 29 August, comit. 
central va stărui ca să 'se înlesnească 
deplasările conferenţiarilor, să se spo- 
rească numărul membrilor «Astrei» şi 
ca să se organizeze țăranul economice 
şte. — La adun. gen. din 13—14 Sept., 
a. c., a «Uniunii femeilor române» a 
reprezentat Asociaţiunea dl președ.y 
Goldiş. — Sau înscris membri noi; 
3 fondatori, 18 pe viaţă, 177 activi, 
117 ajutâtori. — Se hotăreşte: publi- 
carea unui Apel pentru contribuţii la 
biserica ce se va ridica în satul natal 
al Bar. L. Vasile Popp. (Propun. Dr. 
Elie Dăianu, Cluj) — Alt apel pentru 


— 615 — 


ridicarea urui monument lui Gh. 
Lazar în Avrig. — La apelul «Astrei» 
inst, de credit şi economii «Albina» 
a hotărât să suporte întreţinerea pe 
spesele sale a 4 copii transnistieni. 
Comit. centr. al «Astrei» hotăreşte să 
întreţină pe speseie sale în «Internatul 
de fete» al «Astrei» două fetiţe trans- 
nistiene. — Dl Cazan Dumitra, adv, 
Tighina, donează 10 ex. din broșura 
dsale despre împrejurările actuale din 
Basarabia. Mulţumiri. — DI Dr. L 


Lupaș citește textul unei prefețe ce 


urmează să fie pusă în fruntea ed. a 
2-a a <Albumului de ţesături şi bro- 
derii> a dnei Minerva Schaffer, nasc. 
Cosma. Albumul se va tipări sub aus- 
piciile «Astrei». — Se aleg în «comisia 
organizării» danii: I. Pr. Sf, Sa Mitrop. 
> Dr, Nic, Bălan,. Dr. Ilie Beu, Dr. L. 
-Borcia, P. Drăghici, Dr. Gh. Preda. 
Raportori dnii: Romul Simu, Nic, Bă- 
ilă, I. Neagoe; În «comisia financiară» 
dnii: Dr. ilie Beu, loan. I. Lapedatu, 
gen. Dr. G. Moga, Nic. Togan, L 
Vătăşan, P. Drăghici. Raportor di 1. 
Banciu; la «comisia pubiicaţiunilor» 
„dnii: Dr. V. Bologa, Dr. I. Bunea, 
Dr. Gh. Preda, Silviu Ţeposa, Dr. N. 
Comşa. Raportor, Dr. Horia P. Pe- 
trescu. În «comisia bibliotecii şi mu- 
zeului», danii: gen. I. Boeriu, Silviu 
Ţeposu, Nic. Togan. Raportori dnii: 
i. Banciu, Nic. Bâilă. In «comisia inter- 
natului» dnii: Dr. I. Bunea, gen. Dr. 
Moga, Dr. Nic. Comşa; In <comia fun. 
daţiunilor» ; Dr. Lucian Borcia, P. Dră- 
ghici, loan I. Lapedatu. Raportor dl 
Romul Simu. A 

Solicitat, primeşte di Dr. Lucian 
Borcia să rămână şi pe mai departe 
în postul Se pui momeie al «Astrei» 
pe perioada de 1925—1930. E reales 
şi di Dr. N. Petra, în calitatea de 
juriscousult substitut. — E reales cu 
ananimitate, ca prim-vicepreșed., di 
Dr. Oct. Russu, care declară că pri- 


meşte acest onorific post. Tot cu una- 
nimitate este ales di Dr. Gh, Preda 
de al 2-lea viceprezident. 

— La cererea dnei prezidente a 
soc. «Asistența publică> din Chişinău, 
dna Maria Pelivan, se hotărește ca 
să se trimită din toate publicaţiile 
noastre câte un exemplar bibliotecii 
căminului şcolar și, afară de aceea, şi 
un album de broderii de d-na Mineva 
Cosma. — 


Șed. a XIV, din 8 Oct. Prez. dl 
V. Goldiș, salută pe di Dr. Gh. Preda, 
care ia parte pentrn întâia dată ca 


vicepreș. Îl al «Astrei» la şedinţe. DI 


Dr. Gh. Preda mulţumeşte, primeşte 
încredințarea şi promite că are să-şi 
dea toată truda ca să corespundă aş- 
teptărilor puse în dsa. — DI V. Goldiş 
raportează. despre succesul obținut în 
următoarele 14 centre județene, unde 
a îost în timpul diu urmă, ca repre- 
zentant al «Astrei» : Arad, Timişoara, 
Lugoj, Alba-lulia, Hunedoara, Oradea 
Mare, Cluj, Turda, T. Murăş, Mier- 
curea Ciuc, Sf. Gheorghe, Braşov, Fă- 
găraş, Sibiiu. Descrie în liniamente 
generale cum își inchipue activitatea 
următoare a despărțămintelor. — 
Pentru sporirea numărului mem- 
brilor propune comisia financiară (şi 
se primeşte) ca despărțămintele să fie 
recercate a incassa taxele restante şi a 
înscrie membri noi, dupăce taxele şi 
așa rămân la despărțăminte. În ce pri- 
veşte cărţile ce ar fi să se dea mem- 
brilor, comisia propune să se trimită 
fiecărui membru câte un calendar al 
Astrei, calendar, care să conţină şi un 
scurt rezumat al raportului general 
înaintat adun. gen. Costul acestui ca- 
lendar să fie achitat de către despărţ, 
cari incassează taxele, — Conierenţiarul 
propagandist al «Astrei», dl Neagoe, va 
avea dela 1 lan. 1926 un bilet de abo- 
nament de cl. H pe C.F, R. din Dacia 
EI = 6* 


— 616 — 


superioară. — «Astra» a comandat dela 
Paris un aparat de proiecțiune fixă şi 
de film cinematografic, în valoare de 
3000 franci, pentru trebuinţele centrului. 
— Întreg judeţul Putna s'a organizat, 
la iniţiativa dlui Dr. Antochi (Panciu) 
în «desp. Astrei: Panciu». Totodată 
s'au înființat 2 cercuri “culturale, în 
Panciu şi în Crucea de jos, cu cătu- 
nele Dumbrava şi Satu nou. — Au 
sosit trei fetițe transnistriene pentru 
ca să urmeze cursurile la Sibiiu. Vor fi 
luate în internatul «Astrei», ca inter- 
niste, pe spesele soc. — DI direct. art. 

„al «Astrei», Nic. Băilă, à început cur- 
surile de dicțiune la școala normală 
«Andrei Șaguna» din Sibiiu în 7 Oct. 
Fiecârei clase (sunt şase) îi dă câte o 
oră pe săptămână. — Membri noi: 
desp. Șercaia: 1 fond, 9 pe viaţă; 
desp. Jiu: 5 pe viață, 84 activi; desp. 
Turda: 2 pe viață, — Se ia act cu 
deosebită mulțumită de tabloul înaintat 
despre terenuriie rezervate pe seama 
Caselor Naţionale din judeţul Timiş- 
Torontal din partea consilieratului agri- 
col din Timişoara. (83 comune cu 140 
iugăre şi 721 st. teren rezervat) Mul- 
ţumiri organelor de expropriere şi 
împroprietărire din județul Timiş- 
Torontal. — Excursiomştii francezi 
din Paris (Réunion d'Eylau) mnlţumesc 
pentru buna primire şi promitsprijinul 
lor de aidl înainte. 


Sed. a XV din 30 Oct Prezident 


Dr. Oct, Russu. Se hotăreşte tip. Regu- 
lamentului pnntru despărțăminte şi 
cercurile culturale, după uriele modi- 
îicări neesenţiale. — Membrul P..Dră- 
ghici propune să se scarteze hârtiile 
fără de însemnătate din Arhivă, cu o 
vechime de peste 30-de ani. I se dă 
împuternicire să facă un plan împreună 
cu dl vicepreș. I şi personalul dispo- 
nibil să i se pună la dispoziție. — Tot 
d! P. Drăghici cere şi comit, centr. 


primeşte, ca să se selecționeze fon- 
durile fundaţiunilor date în admini- 
strarea «Astrei», unele din ele având 
astăzi o valoare pecuniară foarte mică. 
— |. Pr. Sf. Sa Mitrop. Dr. Nicolae 
Bălan primeşte cu plăcere alegerea în 
comit. centr. Tot aşa şi dl I. F. Ne- 
gruţiu din Blaj. DI Dr. Nic. Petra se 
declară gata a suplini pe dl Dr. E. 
Borcia, în' postul de juristeonsult al 
«Astrei». — In 25 Oct, sta deschis ex- 
poziţia de artă, aranjată de danii |. D. 
Ştefănescu şi D. Comşa, în 5 săli ale 
Muzeu'ui Astrei. DI Dr. Gh. Preda, 
vicepr. II, a salutat şi mulțumit aran- 
jatoritor. — La spesele ce vor fi pentru 
ridicarea troiței la Șelimbăr se vor 
adâoga şi cei 3000 de lei, adunaţi de 
elevii lic. «Gh. Lazăr» dn Sibiu. — 
Soc. «Principele Mircea», filiala Sibiiu, 
prin preş. ei, dna Olimpia C. Rădulian, 
roagă «Astra» pentru încăperi pe seama 
expoziţiei de lucruri de mână ce plă- 
nuieşte. 2 camere din fosta expoziţie a 
dior 1. D. Ștefânescu-D. Comşa se pune 
la dispoziţia soc. «Principele Mircea». 
— Se trimit cărţi p. completarea bibl. 
şcolare din comuna Frâncești (jud. 
Gorj). — S'au cumpărat pe seama 
bibliot. noastre din monologul «Achim 
Filăru> de dl A. P. Bănuţ, 200 ex. 


Sed. a XVI-a din 13 Noemvrie, 
Preş.: Dr. Oct. Russu. S'a discutat 


primirea îa 14 Noemvrie a dlui mini- 


stru Al. Lapedatu. S'a discutat pro: 
gramul serbâriior dela Șelimbăr şi Si- 
biiu din prilejul inaugurării troiţei dela 
Șelimbăr. — «Astra» are dreptul să 
întreprindă o chetă pentru scopurile 
ei culturale, în 1: Dec. Ministerul să- 


nătâții şi ocrotirilor sociale a autorizat . 


cheta aceasta (Nr. 41225 — din 11 Nov. 
1925). - Oraşul Braşov a acordat desp. 
Braşov al «Astrei» o subvenție anuală 
de câte 250,000 lei, în decurs de 10 
ani, începând cu 1926. Comit. centr. ia 


y 


— 617 — 


cu deosebită bucurie la cunoștință 
această hotărâre a oraşului Braşov. In 
urma referadei secr. lit. subst., ca re- 
ferent al comisiei publicaţiunilor, co- 
mit. centr. hotăreşte ca în decursul a. 
1926 să se tipărească mai departe «Bibl. 
Astra», cu . materialul înaintat, avân- 
du-se promisiunea dlui preş. Goldiș, 


că se vbr da sumele necesare pentru . 


` acoperirea speselor. — Tot în urma 
dării -de seamă a secr. lit. subst. se 
hotăreşte ca «Transilvania» să apară 
tot în condiţiile de până acum, până 
la alte dispoziţii. 


Șed. a XVil-a, din 20 Noemvrie. 
Preș. dl V. Goldiș. S'a ocupat în în- 
tregime cu propunerea «Muzeului mi- 
litar naţional» din Bucureşti. «Muzeul» 
şi-a trimis pe reprezentanţii săi: dl 
gen. Radu Rosetti, directorul Muzeulul 
şi dl Cost. Moisil, directorul Arhivelor 
Statului, ca să discute modalitățiie de 
colaborare între <Muzeu> şi Muzeele 
«Astrei». După o desbatere, la care au 
luat parte toţi membrii din comit. centr. 
“s'a luat următoarea hotărâre: <Comit., 
centr. ia act cu bucurie de recercarea 
Consiliului Muzeului militar național 
îăcută prin dl general Rosetti şi dl 
Moisil și, în principiu, primește cu 
unanimitate să colaboreze cu privire la 
desvoltarea Muzeelor militare în părţile 
` ardelene. Asociaţiunea va recerca con- 
siliul Muzeului Național să desemneze 
un delegat în comitetul central al ei 
şi tot astfel şi în comitetele despărță- 
mintelor judeţene. Comit. centr. va 
înştiinţa apoi comitetele despărțămin- 
telor referitor la delegaţi, despre felul 
de colaborare, etc. Celelalte sunt o 
chestie a viitorului». — Se aduc mul- 
țumiri dlui gen. Rosetti şi direct. Moisil 
pentru interetul ce îl poartă «Astrei», 
ca reprezentanți ai Muzeului militar 
național, 

.. 


Societatea culturală <Astra>a publi- 


“cat în preajma Crăciunului următorul: 


Apel obştei românești. 


Se apropie zilele de sărbătoare 
ale Crăciunului şi Anul nou. Moș Cră- 
ciun,“cu ochii părinţilor, ai rudeniilor 
şi ai prăbtinilor, ştiriceşte prin galan- 
tarele prăvăliilor şi caută cu sârg lu- 
cruşoare, cari ar putea pricinui bucurie 
celor apropiaţi sufletește. 

ln timp ce, în multe locuri, vor 
colinda pe la ferestri copilași cu steaua 
şi irozi cu chivăre de carton, aurite 
— se vor bucura, sub pomul de Cră- 
ciun, luminat, tineri şi bătrâni, cuprinși 
de taina, care dă fiori, a vestirii unei 
lumi mai bune şi mai senine. 

Nu ue alungaţi nici pe noi, cum 
nu alungaţi nici pe colindători, noi vă 
oferim de astădată o nucă, mai tări- 
şoară, de sfărâmat. Venim cu o ru- 
gare: gândiţi-vă bine ce daţi mai des 
parte! 

Sunt cinsturi, cari se cumpără de 
mântuială şi sunt ciusturi, cari folo- 
sesc, cari prind bine, cari aprind în 
suflet o luminiță, fie ea oricât de mică, 
să- PARDAON CARGA bunătate, curăție, iu- 
bire. 

Pe lânga paltoane, pălării, blănuri 
scumpe, inele, brățări, lingerii, mo- 
bile — v’ați gândit că o carte bună 
poate răspândi fiori de emoție sufle- 
tească, cari nu se pierd? 

Descuiaţi sufletele copiilor, dân- 
du-le nutremânt sufletesc sănătos | Daţi 
tineretului merinde de drum! Oferiţi 
vârstaicilor sfetnici sufleteşti, în so- 
cietatea cărora să-și uite mizeriile zi- 
lelor noastre ! 

Ştim că se răspândesc cărţile și 
revistele rele ca pecinginea. Editorii 
gheşeitari, cărora ar trebui să le ardă 
punga de ruşine cu banul agonisit astfel, 
aruncă în piața literară cărți şi ilustrații- 


` strihuină. Nu le pasă gheşeftarilor dacă 


— 618 —. 


se înveninează sufletele tinere, dacă 
se adorm conştiinţele, dacă se tâmpesc 
simţurile — ei își fac trebşoarele, tra- 
ficanţi cu vieţi omenești, 
Nu clătinaţi din cap și nu spuneți: 
o carte rea nu te face rău! O carte 
contribuie să te facă mai bun sau mai 
rău, cu stropul ei de venin sau de 
miere, după cum e cartea. * ` 
Părinţi! Alegeţi pe seama mlădi- 
telor voastre tinere cărți pline de să- 
nătate : din Creangă, din Ispirescu, din 
Odobescu, din Coşbuc, din Amicis, 
din Selma Lagerlöf, din Andersen, din 
Sven Hedin, din Jules Verne, din Flam- 
marion, ca să nu numim decât câțiva. 
Tineri, cari vreţi să aduceţi bucurie 
părinţilor, cumpăraţi, din banii adunaţi 
în puşculița voastră, pe Eminescu, pe 
` Alecsandri, pe Bălcescu, pe Alexan- 
„dtescu, pe Filimon, pe M, Sădoveanu, I. 
Agârbiceanu, pe D. Zamtirescu, pe O. 
Goga, pe Iosif, Anghel, P. Cerna, L. 
Rebreanu, Brătescu-Voinești, I. A. Bas- 
sarabescu, ş. a„ cari fac fală literaturii 
româneşti, — apoi pe Tolstoi Mereş- 
kovski, Turgheief, Bordeaux, Loti, V. 
Hugo, Sienkievici, ş. a. din streini, 
nu «străini», ci scriitori de alt neam 
(fiindcă cuvântul «strein» parcă fi-i 
îndepărtează, câtă vreme ei sunt apro- 
piaţi inimii ori-cărui muritor.) 
Trimiteţi, cei ce aveţi rudenii-să- 
teni pe acasă, paginile minunate ale 
unui Creangă, lon Pop Reteganul, Ion 
Pop Bănăţeanul, colecţiile de poezii 
şi snoave şi povești de Urban Iarnik- 
Bârseanu, Stănescu, Anton Pann, An- 
dreiu Bârseanu, 1001 de nopți. 
Abonaţi pe copiii, pe rudeniile, 
pe cunoscuţii voştri la câte o revistă 
sau foaie poporală de seamă — 
ca să aibă un an întreg felicitarea 
voastră de sărbători. 
Bucuraţi-vă că ați răspândit ceva 
bun, că aţi contribuit cu o cât de mică 
părticică la curățirea. atmosferei de 


cărți pertilenţiate, cari ne aduc în faţa 
abizului sufletesc pe toţi, da, pe toți, 
dacă nu luăm foarte bine seama! 


Mai avem cu toții și o datorie ` 


socială ! f 

Trebue să sprijinim literatura bună. 
Cumpărând cărticele valoroase adu- 
cem bucurie și în punga scriitorului 
și editorului conştiinţios, îi îndemnăm 


. să mai scrie şi editeze astfel de opere, 


spre binele tuturora. 

Astăzi, când e primejduită cultura 
să fie spălată de valul de murdărie-a 
unor îmbogăţiți de răsboiu, cari nici 
numele nu şi-l pot scrie corect și nici 
două-trei cărți nu iau în mână în 
câte un an întreg — afară doar’ de 
cărţile de joc! — astăzi să ne strângem 
cu toţii, cei ce mai cugetă, într'o fa- 
langă, care ştie ce vrea şi să răspândim 
literatura tă-mă-du-i-to-a-r?. 

Nu vorbe, ci fapte! Cel ce-şi iu- 
beşte seamănul, cel ce iubește ome- 
nirea nų poate alttel: aduce sub pomul 
de Crăciun merinde sufletească aleasă 
pe sprânceană. | 

In lături bazaconiile senzaţionale, 
cu detectivi, cu omoruri, cu violuri, 
cu atmosferă viciată! Deschideţi fe- 
restrile largi şi lăsaţi aier curat în 
odăile voastre! Desintectaţi atmosfera. 

Şi Moş Crăciun vă va da dreptate,. 
Intrebaţi-l numai. Capul lui, cu ochii-i 
prietinoşi, se va pleca spre voi, în 
semn de aprobare. 

Gi 

Radiofonia în Sibiiu. Cetim ur- 
mătoarele interesante notițe în <S. D. 
Tageblatt>, din 11 No. 625. Mâine — 
poimâine se vor asculta astfel de con- 
certe şi în alte oraşe de ale noastre, 
«Am urmat bucuros unei îuvitări prie- 
tinești a dlor F. B. şi prof. W., ca să 
fac, în sfârşit; cunoștință, în persoană 
cu transmisiunile oficiului radiofonic 
german și internațional, la staţia dlor 
de recepțiune din Wintergasse (Str: 


RE T apt d 


— 619 — 


iernii). (La ora 9) sunt condus în 
odaia parter, unde ascultă deja trei 
domni cu scoicile la urechi, stând în 
cerc în jurul unui aparat ce e pe masă. 
Primesc şi eu o păreche de scoici, 
mă așez jos şi aud tonuri cunoscute, 
cu o claritate minunată: «...0o lume 
nouă se născu, la cuvântul Dom- 
nului? (citat dintro arie). Durere, 
pu putem asculta minunata cântare 
până'n capăt, fiindcă vrem să încer- 
căm şi alte staţiuni, cari transmit con- 
certe. — Berlin: «serată veselă», ascult 
respicat şi clar, ca şi când ar veni dela 
vis-ă-vis-ul meu, un glas bărbătesc 
`~ sonor: «Bună seara, doamnelor şi 
domnilor! Salut din inimă pe toţi cei 
ce ascultă la radiofonie şi le doresc 
o seară cât se poate de plăcută». Și 
a urmat programul, din care ascultăm 
numai câteva puncte... Intrerupem 
și ascultăm acordurilor pline ale unui 
mare concert dẹ orchestră în Roma: 
Verdi, Puccini, Sarasate şi Humper- 
dink. Și Viena, Budapesta, Breslau, 
ş. a, ascultăm, La sfârşit e luată le- 
gătura încă odată cu Berlinul. <Vă rog 
să vă potriviţi ceasul — 10 ore şi 55 
minute, Noapte bună! La re-ascultare 
pe mâine! Nu uitaţi să aduceţi, în le- 
gătură cu pământul antena!» La noi, 
în Sibiiu, este ora 12 fără un sfert. 

Mulţumim... şi ne luăm rămas 
bun. — Ciudat simțemânt: să stai în 
Sibiiu, în strada Iernii şi să asculţi cu 
multe mii de inşi ceeace se vorbeşte, 
se cântă şi se joacă în Berlin, Königs- 
berg, Roma, Viena şi aiurea !»- (— 1.) 

N’are dreptate dacă constată învă- 
fatul francez Ch. Richet că pământul 
se micşorează pentru un intelectual 
pe zi ce merge? Se gândea la mij- 
loacele de locomoțiune din deceniile 
trecute çi la intenţii ca radiofonia. 

. 

Mamele au cuvântul... O răspân- 

dită revistă a publicat pe coperta nu- 


mărului de Crăciun al anului 1925 
capul unui copilaș, care privește la o 
lumânare aprinsă pe pomul de Cră- 
ciun. Nu se poate ceva mai curat 
decât privirea copilașului acestuia, ` 
știricirea aceasta instinctivă, guriţa 
întredeschisă, neştiutoare încă de cu- 
vinte, obrăjorii aceștia bucălai, pliai 
de sănătate şi de poftă de viaţă. 

Îţi pleci capul în fața solului unei 
generaţii viitoare şi te strânge de gât - 
întrebarea: Ce soartă îi pregăteşii, 
omule, copilașului acestuia? larăş pat 
de puşcă, iarăş gazuri asfixiante, iarăş 
criminale certuri intestine şi încăierări 
diplomatice? Copilaşul răspunde, ca 
copilul american: vreau lumină, vreau 
aier, vreau bunătate! 

Ne gândim la mame. Cum ar 
putea ele să contribue' din greu ca să 
se purifice atmosfera! E vorba doară 
de viitorul copilaşilor lor. In zadar 
îi ridică sub pomul de Crăciun, în 
zadar îi pun în genunchi să se roage 
«Tată! nostru» în faţa lui Moş Crăciun, 
(cu acel «şi ne iartă nouă greșalele 
noastre»...), dacă nu le pregătesc altă 
atmosferă socială sunt duşmanele co- 
pilaşilor lor. 

Ascultaţi cum arată cărarea cea 
bună două reprezentante române: 

Din vorbirea de deschidere a con- 
gresului femeilor, la care au participat 
şi reprezentantele minoritare, în Bu- 
cureşti (Oct. 1925) — vorbire rostită 
de prezidenta, dna Alexandrina Can- 
tacuzino: «...lntr’o astfel de clipă ne 
aflăm noi astăzi (când trebue să ne 
ridicăm peste patimile zilnice și să 
urmăm porunrilor dumnezeieşti), în- 
tro clipă, în care se adună fe- 
meile şi mamele ţării acesteia, ca 
să se înțeleagă împreună și să 
discute despre copiii lor, despre mi- 
zeria familiior noastre, despre ajuto- 
rarea celor slabi şi celor ce suferă 
mizerie, Hristos a zis: «Lăsați copiii 


— 620 — 


să vină la mine». Noi spunem: «<Lă- 
saji să vină toţi la noi, căci toți, ab- 
solut toți, sunt copiii iubiţi ai patriei 
" noastre». Vă spunem dv., stimatelor 
doamne: «Lăsaţi să vi se apropie su- 
fletele de noi, dați-vă osteneala să ne 
pțicepeţi, deoarece sufletul poporului 


nostru ascunde comori prețioase!» — ` 


Toţi suntem oameni și ne petrecem 
viața în păcate, deoarece din unul şi 
acelaş pământ suntem plăsmuiţi, — 
Mari au fost suferințele, pe cari a 
trebuit să le trecem, ne rugăm deci 
de cel Atotputernic cu smerenie, să 
ne hărăzească tuturora puterea să pu- 
tem uita şi să putem ierta toate, şi 
să-l putem urma poruncile, să ne lu- 
bim reciproc ca frați şi surori; fiindcă 
numai prin iubire adevărată poate să 
se nască o viață adevărată, câtă vreme 
ura şi cearta aduc cu ele numai ni- 
micirea. i 

«+, Dacă căutăm adevărul şi drep- 
tatea, le vom ajunge, deoarece vointa 
curată, cinstită, a femeii este voința 
lui D-zeu; dacă ascundem însă în 
suflet alte gânduri, ascunse, atunci 
pâcătuim înaintea lni Dzeu şi a oa- 
menilor, atunci nu se va sălășlui drep- 
tatea, deoarece poate să încolţească 
numai dintro recunoaștere curată a 
tuturor fiilor patriei. 

«Pacea fie cu noi şi iubirea, acea- 
sta îie-ne lozinca. Să nu uităm că 
scriem astăzi o pagină în istorie. Ur- 
maşii ne vor mulțămi pentru munca 
dedicată apropierii noastre sufleteşti. 
(După cuvâutarea îutreagă, publicată 
în «Frauenblait», suplimentul dela «S. 
D. Tageblatt», 14. XI. 925.) 

Dela congresul anual al «Uniunii 
Femeilor Române», ţinut în zilele de 
13 —14 Sept. 1925, în Timișoara. Din 
discursul festiv al prezidentei Uniunii, 
dna Maria B. Baiulescu: «...Ne vom 
ocupa şi de educațiunea civică şi 
` socială a femeii, înființând cursuri fe- 


menine, cari o vor prepara pentru 
iaţa de cetăţeană viitoare în stat. Cu 
toatele vom strânge legăturile, vom 
revărsa toată iubirea de mame ale 
patriei, asupra tuturor cetăţenilor din 
cuprinsul țării, vom domol; nemulța- 
mirile, vom alina durerile şi nu se 
poate ca această iubire a mămelor 
din întreaga ţară să nu sfingă orice 
ură și viclenie!» (După «Cultura Po- 
porului», Cluj, 17 Oct. 1925.) 

Zimbeșşti, cetitorule, şi spui : Sen- 
timeatalități femeiești?! Superioritatea 
aceasta nu e la loc, dimpotrivă, este 
cri-mi-na-lă. 


Lozinca dată de dna Casitatuziao 
şi de dna Baiulescu e cu cale să pă- 
trundă în conştiinţa mamelor țării 
noastre, ca să dea roade bogate. Diu 
toate taberele vor trebui să sporească 
glasurile acestea de chemare — altfel 
ar îi foarte trist. “ 

Vrei altă dovadă elocventă? Iată- o: 


Din discursul reprezentantului 
Franţei, 21 dlui Briand, la Londra (după 
textul autentic, publicat în «Le Temps», 
3. XII. 925): 


«Între numeroasele scrisori, pe 
cari le-am primit, personal, precum 
aţi primit, de sigur, și dvoastră, dom- 
nii mei, este una, care m'a atins în 
special şi chiar şi numai această scri- 
soare, chiar numai ea mar fi făcut 
să consider actul la care am fost şi 
eu părtaş la Locarno ca cel mai im- 
portant şi ca cel mai emoţionant al 
vieţii mele politice, deja atât de lungi. 
Este o simplă scrisoare, de câteva 
rânduri, a unei femei necunoscute 
ieşită din mulţime, care-mi spunea: 
«Permite unei mame cu familie să vă 
felicite. In sfârşit, voiu putea deci să 
privesc fără de teamă la copiii mei 
şi să-i iubesc cu o oareşcare sigu- 
rană h».. 

Spiritul dela Locarno! Nu, nu te 


— 621 — 


ruşina de o lacrimă, dacă ți se pre- 
linge pe obraz la vale, la cetirea 
scrisorii mamei franceze — e lacrima, 
eare te îndeamnă ca să perseverezi 
pe cărarea binelui şi să strigi con- 
științei omeneşti:. trezeşte-te! 

© Mamele an cuvântul.,.! 

Lucru de mână românesc. DI E. 
Sigerus scrie în «S. D. Tageblatt» (24 
XII. 1925) despre «Albumul de bro- 
derii și ţesături românești» al d-nei Mi- 
nerva Schaffer-Cosma : 

«O foarte prețioasă colecţie de mo- 
dele naţionale de broderie şi țesătură 
are să-şi mulțămească apariția sârgu- 
inţei de .colecționară ce nu cunoaşte 
odihna a doamnei Minerva Schaffer- 
Cosma. Acnm 20 de ani a tipărit deja 
d-na M. Sch.-C. un album-cu indu- 
Strie de casă românească, textilă, iar 
acum apare al doilea album de acest 
gen, album, care nu e înapoia celui- 
lalt în nici o privință. la 20 tabele 
colorate sunt reproduse aici ţesături 
româneşti, cari sunt de interes, la orice 
caz, pentru cercuri mai largi. Cele 
diutâi 10 tabele ne reproduc modele 
după țesâturile acelea fine, confec- 
ționate în Bănat, pentru cepse (scu- 
fite), înainte vreme, din partea ţăran- 
celor române cn tot atâta dragoste 
(bucurie) de colori, cât şi gust (ar- 
tistic), pe răsboaiele lor primitive. 
Urmează 4 tabele cu bucățele de bro- 
derie, late, albe, cari îimpodobesc ume- 
rii şi părțile de dinainte ale cămășilor. 

Aceste lucrări, esecutate artistic, 
prelucrate în pânza, care serveşte ca 
stofă, în fond, sunt atât de frumoase, 
de nobile şi de conforme stilului, în- 
cât parcă s'ag fi cusut în- secolul al 
16-lea, sub ochii unei femei din fa- 
milia Mediceilor, în. Italia şi nu din 


partea țărancelor romăne, cu mânile. 


bătătorite (de muncă), dnpă împlinirea 
unei munci grele, la câmp. În urmă- 


toarele şase tabele ni se arată țesături 
—  şorțuri şi covoare — în întreagă 
splendoarea lor de colori. Ornamen- 
tica acestor țesături este, nu-i vorbă, 
exclusiv geometrică și lineară, cu toate 
acestea este foarte variată şi plină de 
schimbări, Pot servi de model: această 
autohtonie cu rădăcini solide (auten- 
tice) a artei poporale textile românești, 
naturaleța ei proaspătă, independenţa, 
care se arată, pe lângă toată veneraţia 
ce o nutrește faţă de tradiţii, siguranța 
potrivelii curat artistice în construcţie 
şi în ornamentaţie — toate acestea pot 
servi atât de model, cât sunt de 
evidente, de conforme scopului și de 
potrivite. materia lui, în privința prac-. 
tică. 27 

«In fața acestor tabele colorate, 
minunate, înţelegi mereu din nou ce 
comori se află în arta țărânească a 
românilor şi trebue să se socotească 
ca cel mai înalt merit al editoarei, că . 
a oferit această operă (Album de bro- 
derii și ţesături românești) publicului, 
-pe lângă toate greutăţile avate. Intr'o 
formă foarte măgulitoare a și fost re- 
cunoscut faptul acesta din partea cone 
ducătorului «Astrei», într'o prefaţă ală- 
turată albumului. La sfârşit nu trebue 
să trecem cu vederea că lucrarea acea- 
sta frumoasă şi minunat executată a 
ieşit din institutul de artă al firmei 
Iosif Drotlefi (Sibiiu).» E. S. 


bi 


Nici la alții nu-i mai bine... «7e- 
ribila chestiune a francului interesează 
“pe toţi contribuabilii francezi», scrie 
cronicarul stabil al rev. «Les Annales» 
(20 XII. 1925). «Fiecare din (contri- 
buabili), ameninţat la pungă, vorbeşte 
cu multă bunăvoință (complezenţă) 
despre ce ar face el dacă ar fi mini- 


„stru de finanţe. La o miie de idei lau- 


sate sunt să se refuze o miie şi una, 
Unde se încurcă chiar şi experții, nu 


— 622 — 


vor putea pretinde să reușească pro- 
fanii». l 

In ziarul parizian «Le Journal» 
(22 XI. 1925) o caricatură caracteri- 
stică: O doamnă vede un portofel pe 
asfaltul străzii. E întovărăşită de un 
domn : «Ian te uită !>, spune d-na, <un 
portofel!» iar domnul răspunde: <La- 
să-l, poate că este cel de îinanţe şi 
atunci nu este chip să-l jai!» 

Baldwin, ministrul-preș. englez, 
(1925), declară la fel cu Churcill: 
«Lăsaţi-mă să vă reamintesc că fie- 
care guvern, care face economii este, 
chiar în urma faptului aceştuia, nepo- 
pular şi că de îndată ce se atinge de 
drepturi câștigate se ridică întreagă 
țara împotriva lui şi-i cere capul. 
(După Fribonrg, «Les Annales», 25. 
XI. 1925.) 

"Va să zică: şi în Franța și Anglia 
sunt greutăți mari. Atunci n'ar fi cu 
cale ca — în loc să bărfim mereu, — să 
punem cu toții umărul, să mișcăm 
carul din pietri Pee; 


Scrisori unei domnişoare. 

I. Te-am surprins, domnișoară, cu 
o carte în mână. Curiositatea m'a îm- 
pins să arunc ochii pe coperta cărţii. 

Era un ansamblu atât de ademe- 
nitor de jur-iîmprejur! natura era în 
floare, era o zi magistrală de vară şi 
ne aflam într'un parc, pe o bancă. 
Toate amănuntele unei sărbători pen- 
tru ochi: 
culori; sărbători pentru suflet: o li- 
nişte patriarhală, întreruptă doar de 
ciripitul şi gurguitul unor păsărele şi 
de zumzetul unui tramvay, de departe, 
departe de tot, Dita, cu «toca» dtale 
trasă cochet peste ochi, încât puteai 
să ştiriceşti ce se petrece în jurul 
dtale, aruncându-ţi privirea de după 
paravanul acesta feminin șugubeţ — 
par'că simţeai frumuseţea clipei. Cel 
puţin așa. mi se părea, fiindcă ţinuta 


zeci și zeci de nuanţe de` 


dtale, a capului şi a mânilor, mai cu 


_ seamă, cum țineau cartea, aristocratie, 


mă silea să-mi mărturisesc: fiinţa a- 
ceasta simte până la ultima fibră sfin- 


fenia răspândită în natură şi contem- 


plă frumusețea, ca într'un templu. 

Și am avut o... mică desiluzie, 
Cartea ce o ţineai în mână nu ërá 
vrednică de dta. Era... mă ierți dacă 
aştern pe hârtie ceeace cred, cred, cu 
toată tăria... era un roman sensa- 
jiona], chemat să întărâte poftele cele 
mai bădărane. 

Cum de a ajuns cartea aceasta 
în mânile d-tale? Dela primele două 
trei pagini ar fi trebuit să fii orien- 
tată că şi-a greșit adresa, că nu'este 
pentru dta. 

`. A! cunosc argumentul: «pot: să 
citesc ori și ce! Fetele din ziua de 
astăzi... Cum? vreţi să ne tratați ca 
interioare?» 

Lupta între sexe! Lupta pentru 
viață! Tot arsenalul adus, cu mult ci- 
nism, de ceice nu mai vreau roze pe 
cărarea vieţii, de ceice rânjesc când 
le vorbeşti de parfumul unei poezii 
sau de castitatea unei femei. 

S'a încins o discuţie între noi. 
(Numele cărţii n'am să-l dau mai de- 
parte, fiindcă, din curiositâte, ar avea 
şi mai mulți cetitori.) O discuţie, al 
cărei tenor a fost din partea mea: 
dacă perseverăm, pretutindeni, pe că- 
rarea aceasta — de a răspândi şi a 
ceti cărți, cari desvăluie totul și îşi bat 
joc de moravurile cinstite, <patriar- 
hale», — atunci societăţii omeneşti nu-i 
poate merge bine. 

Dta ai râs, aproape cu hohot: iau 
te uită, ce mai moralist! Ai vrut să 
mă iei, superior, în zeflemea şi mi 
te-ai uitat în ochi, spunându-mi : Vreau 
să ştiu tot, tot! 

«Prea bine tot — dar cum?» am 
întrebat en. «Prin ce. autor? Nu e 
tot una. Unui murdăreşte tema cea 


é 


A 


— 623 — 


mai castă, altul innobilează subiectul 
cel mai brutal, E vorba de suflul de 
care e pătruns scriitorul sau poetul». 


— Aşa sunteţi Dvoastră «bărbații», 
ai apăsat dta vorba, arătând spre car- 
tea din mânile dtale catiielate şi prin 
aceasta voia-i să-mi dai un mic bo- 
bârnac, arătându-te a-toate-ştintoare. 

— «E aşa de ușor să generalizezi» 
ţi-am răspuns. «Ce absurd să susțin 
dupăce am ceţit cutare carte, în care 
e descrisă o femeie perversă: aşa sunt 
toate femeile!» 

— «Prin urmare 2» 

— «Prin urmare? nu generalizezi. 
` Sunt femei şi sunt bărbaţi de toate ca- 
tegoriile, dela cele mai idealiste şi cei 
mai idealişti, până cele mai brutale şi 
brutali, Cine se aseamănă se adună,,. 
Acum d-şoară>, am urmat eu, «acum 
avem misiunea să promovăm senti- 
mentele, cari să înalțe pe om. Nu 
avem experiențe atât de triste din 
decursul răsboiului de ce va să zică 
bestia umana? Vrem să vorbească 
bestia și mai mult?» 

"Dia ai râs şi mi-ai ripostat, pri- 
vindu-mă în ochi: «Omul e o bestie !» 

— «Dacă e o bestie, domestice- 
“ şte-o !» am răspuns, 

— «Nu e cu putință» 

© — «Pentruce nu P» 

— «Peatrucă aşa e curentul». 

Am tăcut amândoi. Numai tram- 
vayul, de departe, se auzea cum fi- 
lează, — tăcerea aceasta mă durea 
şi mai tare decât dacă aş îi auzit un 
jazz-band întreg. 

— «Dşoară», am întrerupt tăcerea 
«în mâinile dvoastră vă este dată pu- 
tința de a purifica atmosfera». 

Aici ai râs cu hohot. 

— «Da, da, nu râde!». 

— «Cum? 

— «Să ne fnnobilați!» 

Aici ai descris, gânditoare, un 


cerc cu vârful umbrelei, pe nisipul, 
cald, de razele soarelui ce purifică. 

— «O, e atât de gren în ziua de 
astăzi!» ai suspinat dta. 

M'am prins de acest suspin ca de 
o anghiră. - 

— <Dvoastră, femeile, să ne în- 
văţaţi din nou ce va să zică gingăşia. 
Am pierdut-o prin tranșeele terestre 
şi prin tranșeele suiletuiui. Dvoastră 


„să ne siliţi să ne ridicăm spre dvoastră 


privirile ca spre fiinţele curate, cari 
au de împărţit cu noi greutăţile vieţii, 
dar cari sunt capabile să se îniioare 
şi de nobleţa unui ideal. De șigur, cu 
cunoștințe mai multe ca mai înainte, 
îemeile, dar şi cu o doză pronunțată 
de idealism». 

` — «Idealism, în goana asta ne- 
bună după căpătuială!» 

— «ldėalism! Da! Idealism! O 
societate ...“iartă-mă că ajung, iarăş, 
teoretic, o societate, care mare idea- 
lism mare nervul vital, mare viitor». 

M’ai privit cu nişte ochi, cari 
par'că păreau a-mi spune: O! omule 
cu capu’n nori! O! vizionarule! 

Nu m'am lăsat bătut. 

Oricât de ademenitor era ciorapul 
de mătase ce se arăta şi care mă în- 


- vita să mă apropiu de teme, dacă nu 


înrudite, cel puţin apropiate de cele 
din cartea din mâna de domnişoară 
«modernă». — mi-am ridicat glasul şi 
am mărturisit: «E o ușă de scăpare 
din grozavul impas, în care am ajuns 
cu toţii. in mâinile dvoastră, a femeilor, 
zace viitorul nostru, al tuturora. In 
şoaptele ce ni le spuneţi la ureche, 
nouă — dacă este numai senzualism 
și nimic din îndemnuri spre perse- 
verare pe o cărare dreaptă spre un 
ideal — ar fi de disperat. In şoaptele 
— poveţe date copiilor — generaţiei 
de mâine. Numai cu lux şi numai cu 
teme escitante, ca cele descrise în 


— 624 — 


volumul de aici — se dă omenirea 
de mal». i 

— «Şi vrei dta să o salvezi?» ai 
întrebat, malițioasă. Am plecat capul 
în pământ — rănit. ; 


Dacă dta argumentezi aşa!... Nu 
simți cum se apropie un tornado su- 
fletesc peste toţi, şi cum ne va cosi, ca 
şi când n'am îi fost pe pământ? . 

... Atunci ţi-am promis o pagină 
dintr'un ... testament. Ai râs sglobiu: 
ce are de a face un testament cu con- 
versația noastră! 

Și totuş! Din testamentul compo- 
zitorului şi virtuosului de pian Fran- 
cisc de Liszt, 

Am zis aşa: <Vreau să sintetizez 
mai bine ce însemnează o ființă ome- 
nească, o femeie, care serveşte unui 
ideal. Vreau să arăt cum purifică, cum 
ridică delicateţa, suavitatea unei femei 
un suflet nobil. Indrăsneala mea e 
mare — o ştiu. În epoca jazz-bandului 
şi a celorlalte dansuri desfrânate, dacă 
vorbeşti despre un menuet cast sau 
despre un imn transcendental, ridicat, 
alesei tainice a sufletului tău, este, în 
ce! mai bun caz... bizar. Privirile din 
ziua de astăzi, în marea lor majoritate, 
desbracă, câtă vreme privirile căutate 

"de un Liszt îmbrăcau ființa iubită în- 
tro hiamidă, înir'o aureolă de ideal 
visat in clipa cea mai fericită a vieţii». 

larăș ai râs — dar râsul a fost, 
de astădată, cu o doză pronunţată de 
jenă. 4 

Ne-am despărţit. La plecare mi-ai 
dat îndemn să-ţi arăt testamentul, în 
` care, după spusele mele, se aduce 
ofranda cea mai supremă de recuno- 
ştință unei femei. 

Am alergat acasă, am căutat cartea 
şi am tradus pasagiul. Citeşte-l, 
dşoară, şi cântăreşte-i. E din testa- 
mentul lui Liszt. 

«Acesta este testamentul meu, 


«Il scriu în 14 Sept. (1860), ziua 
când Biserica celebrează Ziua crucii. 
Numele acestei sărbători spune arză- 
torul şi misteriosul sentiment, care 


“mi-a pătruns, ca un stigmat sfinţit, în- 


treaga mea viaţă. ... Ceeace am fă- 
cut şi am gândit bine de 12 ani o da- 
toresc aceleia, pe care am dorit cu 
atâta ardoare să o numesc cu dulcele 
nume de nevastă — la ceeace rău- 
tatea omenească şi şicanele cele mai 
deplorabile s'au opus până acuma cu 
îndârjire — ei, Jeana Flisabeta-Caro- 
lina, principesa Wittgenstein, născută 
Iwanoroska. 

«Nu pot să scriu numele ei fără 
de un cntrămur inexprimabil. Toate 
bucuriile îmi purced dela ea şi sufe- 
rinţele. mele se apropie întotdeauna 
de dânsa, pentru ca sâ-şi caute do- 


molirea. Ea nu numai că s'a asociat 


şi s'a identificat complet şi neintrerupt 
cu existența mea, cu lucrul mev, cu 
grijurile mele, cu cariera mea — aju- 
tându-mă cn sfatul ei, susținându-mă 
cu încurajările ei, inviorându-mă cu 
entuziasmul ei, cu o risipă de ne- 
închipuit de ingrijiri, de prevederi, de 
cuvinte cuminţi şi dulci, cu sforțări 
ingenioase și persistente; mai mult 
decât atât, a renunţat adeseori la dânsa, 
abdicând la ceeace i se impunea ei, 
pe drept cuvânt, în natura ei, pentru. 
a-mi purta sarcina mea întreagă mai 
bine, sarcină, din care ea şi-a făcut 
bogăţia ei şi singurul ei lux... 

«Aş vrea să fiu stăpân peste un 
geniu uriaş ca să cânt în acorduri su- 
blime această inimă sublimă. Vai! abea 
dacă am ajuns să boiborosesc câteva 
note risipite, pe cari le duce vântul. 
Dacă, cu toate acestea, va rămânea 
ceva din munca mea muzicală (cu care 
m'am ocupat plin de pasiune stăpâ- 
nitoare, de 10 ani), vor fi paginile la 
cari Carolina îşi are partea cea mai 
mare, prin inspiraţia inimei ei. 


E 


ras 


— 625 — 


«O rog din adâncul sufletului să-mi 
ierte atât insuficiența tristă a operelor 


mele de artist, cât şi pe aceea, încă. 


şi mai supărătoare, a bunelor mele 
voințe, amestecate cu atâtea lipsuri şi 
nepotriveli. Știe ea că cea mai grea 
suferință a vieţii mele este de a nu 
mă simți destul de vrednic de ea şi 
de a nu mă fi putut ridica, ca să mă 
menţin cu hotărâre, în această regiune 
sfântă şi curată, care este locuința spi- 
ritului și virtuţii ei». 

(După studiul Jui Guy de Pour- 
tal&s: Un om al iubirii sau viaţa lui 
Francisc Liszt, în «Revue hebdoma- 
daire», 18 lulie 1925.) 

Rânduri scrise de un bărbat de 
elită, în clipa, în care îşi pune între- 
barea: cum am trăit, cui am să mul- 
țumesc în clipa supremă a plecării? 

Modestia aceasta — cum te atinge 
în ziua de azi? Sbucnirea aceasta, 
nefăţărită, confesia aceasta nobilă — 
ce spune conştiinţa de azi în faţa ei? 

ldealizări boinave? 

Domnișoară! «Pe cele mari, chiar 
să le dorești numai, este destul», 
spuneau romanii. Ai citit testamentul. 
Simt cum cartea, care a fost în mânile 
dtale, a alunecat şi a căzut jos, jos de 
tot, în noroi, unde-i este locul. 

* Iie Marin. 


Selma Lageriöf la „Conferența. 


mondială pentru creştinism prac- 
tic“ din Stockholm. Avem înainte 
frumoasa vorbire a scriitoarei Selma 
Lagerlöf, ţinuta la conciliul ecumenic 
din 1925 şi nu ne putem reţinea dea 
nu reproduce câteva pasagii: «Imi daţi 
voie să povestesc în fața conciliului 
ecumenic despre o întâmplare, care 
s'a petrecut inainte cu, aproximativ, 
50 de ani? ° 

«Era o noapte plină de negură, 
afară, pe Oceanul Atlantic. Se cioç- 
niseră două vapoare mari și unul din 
ele, un vapor de postă, pe drum dela 


New-York spre Le Havre, primise o 


“spărtură la mijloc. și se scufundase, 


Celalalt vehicol, o corabie mare cu 
vântrele, dispăruse în negură, fără de 
a îi făcut câtuşi de puţin încercare de 
a veni într'ajutor numeroșilor pasa- 
geri de pe vaporul de postă. 

«Intre aceştia, cari ajunseră în 
primejdie de a îi înecaţi, se afla o ti- 
nără americană, pe atunci cu locuința 
în Chicago, cu avere, frumoasă, ta- 
lentată, măritată după un bărbat bun 
şi remarcabil, mamă a patru delicioase 
fetiţe. Plecase la drum ca să-și viziteze 
batrânii părinţi, cari locuiau în Paris 
şi ca să le arate copiii. Când s'a în-. 
tâmplat ciocnirea s'a născut o grozavă 
disordine pe vaporul ce se scufunda. 
De sigur s'au pus în activitate şi lun- 
tri, dar nici ea, nici unul din copiii ei 
mau găsit loc în ele. Când s'a scu- 
fundat, în sfârşit, vaporul, au fost arun- 
cați toţi cinci în mare. 

«Americana au fost târâită de 
valurile ce se jucau până aînud în 
abizul nemărginit, mai apoi a fost 
aruncătă iarăşi la suprafaţă. Aici i-au 
fost smulşi copilaşii și ea a priceput 
că i s'au înecat. Ea însăşi nu știa să 
inoate. In clipa urmâtoare avea să fie 
dusă de nou în adâncul mării şi urma 
să-i vină şi ei moartea... 

` «Atunci, în ceasul ei din urmă, 
nu s'a mai gândit la bărbat şi la copii 
—' s'a gândit numai să-şi ridice sufle- 
tul spre Dumnezeu. 

«Scurtă vreme mai ’nainte fusese 
martoră la 'scene. grozave. In fața 
peirii de neînlăturat îşi pierduseră ava- 


riaţii orice cumpăt. Se născuse o luptă - ” 


sălbatecă pentru luntrile de salvare, 
cari war fi putut niciodată să cuprindă 
pe cei 500 de pasageri. Bărbaţi şi îe- 
mei, sănătoși, vânjoşi, şi-au facut drum 
cu lovituri de baston şi de picior. Cei 
slabi şi cei bolnavi cu fost isbiţi la 
o parte, călcaţi în picioare sau, mulţi 


— 626 — 


din ei, aruncaţi în mare, Aceeași luptă 
îngrozitoare s'a dat şi mai departe, 
de jur împrejur, sub suprafața mării. 

«Câteva luntri încărcate din greu 
alunecau în apropiere şi în ele se aflau 
oameni, cari își scoseseră cuţitele ca 
să ţină la distanţă pe cei ce innotau 
şi se apropiau ca să se lege de mar- 
ginile luntrilor. Din toate părțile au; 
zeai strigăte şi înjurături grozave, 
Americana îşi descâtușe sufletul, ca 
să şi-l ridice spre Domnul, de toate 
scenele, acestea pline de cruzime şi 
de haos, de sălbătăcie nemiloasă și 

. de frică de moarte, sărăcăcioasă. 

«lar sufletul ei sbură în înălțimi, 
ca un prisonier eliberat, Simţi bucu- 
ria sufletului de a arunca jos grelele 
lanţuri ale vieţii omeneşti şi pătrunse 
taina de a se pregăti să se înalțe, plină 
de bucurie nemărginită, spre adevărata 
ei patrie. 

— «Este așa de uşor să mori? 
se gândi ea. Atunci auzi ea un glas pu- 
ternic, un sunet din lumea cealaltă 
îi veni la urechi, cu unjrăspuns ce x 
cutremura. 

— «E adevărat că este uşor să 
mori — ce e greu, e să trăieşti! 

«I s'a părut ei atunci că acesta 
este cel mai mare neadevăr şi dete 
dreptate glasului, plină de veselie: 
«Da, da, acesta-i adevărul: este greu 
să trăieşti!» i 

«Și cu un simțământ al miei faţă 
de aceia, cari mai aveau să trăiască 
se plânse în gândul ei: «De ce tre- 
buiesc să fie astea ? Nu S'ar putea des- 
volia viața pe. pământ astfel, ca să fie 
tot aşa de uşor să trăieşti după, cum 
este de uşor, acuma, să mori?» 

„<Atunci auzi iarăşi un glas puter- 
nic, care-i răspunse, 

— «De ceeace ai trebuință pen- 
tru un traiu mai uşor pe pământ este 
unirea, unirea, unirea», 

«In timp ce răsunau încă aceste 


cuvinte in urechile ei, a fost scăpată 
americana de corabia cu vântele, care 
se întoarse şi lăsase bărci de salvare. 
A fost luată într'una din bărcile ace- 
stea şi dusă la țărmur, mai apoi, im- 


“preună cu vreo 80 de alţi tantragiah, 


întun port european»... 

Selma Lagerlöf urmează : 

` «Intâmplarea aceasta, strigătul ace- 
sta mi-a venit în minte, când am auzit 
pentru întâia oară despre concilul 
ecumenic. Mi-am închipuit în faţa 
ochilor mei că, după ciocnirea cea 
mare, după naufragiul grozav, care a 
dat peste creştinătate, mulţi din cei 
mai buni membri ai ei s'au simțit 
aruncaţi intrun adânc fără de fund: 
cu ceeace au avut ei mai drag 
pierdut, cu voinţa de viaţă sacrificată, 
gata de a lua, ca o eliberare, nimici: 
rea amenințătoare. Dar din abizul 
acesta de desnădejde se apropiară de 
acești oameni, cari se luptau cu groaza 
morţii, glasuri dintro. altă lume. Și 
ei au auzit, din mijlocul tumultului, 
din miljocul vărsării de sânge, strigă- 
tul după unire, unire, unire, şi de 
aceea s'au adunat aici din cele patru 
margini ale lumii, ca să zămislească 
pacea şi chiagul, după care s'au dorit 
popoarele de veacuri şi în urma că- 


„rora S'ar naşte o viaţă, care. ar fi mai 


uşor de trăit», 

«Unire! Dar ce este unire? Cum 
poate ea fi dusă în îndeplinire? Cum 
poți să trăieşti în unire cu Oameni 
cari sunt așa cum sunt: egoişti, cari 
îşi fac singuri dreptate, mincinoşi, cu 
viaţa uşoară, nelegiuiţi? Gândiţi-vă 
cât de greu este așa ceva! Nu e de 
lipsă ca, înainte de a domni unirea 
pe pământ, să fie cu toţii desăvârşiţi? . 
Dacă ar încerca un singur om să 
trăiască în unire cu semenii săi, n'ar 
fi batjocorit, mai mult, călcat în pi- 
cioare, țintuit pe cruce?» - 

Ca să arate Selma Lagerlöf că- 


TR 
E 


aa 


Rs RR ee 


| À n TE i 
Cs el E R 


z% 
sa 


v 


a Pit ui Mă e tată a ps Dati 


` 


sie. = 


emul trebue să-şi dea osteneala să 
tindă spre această unire între oameni, 
descrie pe americana scăpată din nau- 
iragiu, pe Anne Spafford, cam a pus 
bazele unei comunități, în 1881, în 
Jerusalim, cu bărbatul ei şi cu vreo 
20 din prietinii ei. Scopul comunităţii 
a fost: să trăiască în unire şi să ajute 


omenirii. Misiunea societăţii lor a fost 


să ajute pe cei bolnavi de prin spitale, 
să împartă nutremânt sănătos popula- 
ției sărace, micşorând astfel mizeria 
omenească, 

Colonia aceasta americană a fost 
batjocorită la început, dar, încet pe 
încetul, s'au alăturat ei, tot alţii şi alţii, 
Chiar şi din Svedia au pornit, în 
1896, 40 de emigranţi şi s'au alăturat 
comunităţii. . 

«Ca şi aici, ascultau chemarea spre 
unire reformaţi, luterani şi ortodocşi. 
Nu este aceasta totodată un semn, că 
aceia cari s'au adunat aici să facă în- 
ceputul unei strângeri mari a rându- 
rilor, să deştepte între popoarele cre- 
ştine simțeminte de frate, spre. o co- 
munitate într’o acțiune creștinească ?>. 

„În 1923 a murit fondatoarea co- 
munităţii americane din Ierusalim, în 
vârstă de 8ł de ani. inchizând ochii 
a putut să spună, că a ascultat glasul 


Domnului, precum se cuvine. «A putut . 
să-şi spună că colonia ei a fost spre : 


marea îndestulirea săracilor din lerusa- 
lim. A putut să se gândească la ce- 
tele de fugari evrei, pe cari i-a salvat 
colonia, la pelerinii ajunşi în mizerie, 
cărora le-a sărit intr’ajutor, scăpându-i 
dela moarte, la cei 500 de flămânziți, 
cărora le-a dat de mâncare zilnic în 
colonie. Oamenii, cari au fost crescuţi 
în cadrele gloriei erau sinceri, curaţi 
la inimă, veseli, blânzi, fericiţi, când 
serveau». 

«... Lăsaţi-ne să ascultăm ! Lăsa- 
ți-ne să ne aplecăm urechea! El, care 
ne-a strigat prin glasul Său, în tunetele 
răsboiului mondial să fim una, ne vor- 


beşte şi astăzi prin ființa smerită a 
servitoarei Sale neînsemnate. «Fiţi 
una!» ne strigă el. «Fiţi uniţi: re- 
formaţi și luterani, greci şi catolici, 
uniți, creştini şi necreştini, fi-ți uniţi, 
uniți, toate popoarelejde pe lume!» 

Olasul acesta de chemare al scrii- 
toarei suediene, la <conferența mon- 
dială pentru creştinism practic», să fie, 
iarăş, un glas în pustiu? 

Paralela între americana în ceasul 
morţii şi europeanul în ceasul morţii 


"să nu ne cutremure pe toți, ca să pri- 


cepem nimicnicia noastră şi să ne în- 
dreptăm gândul spre ceva superior? 

Argumentaţia suedianei cu acti- 
vitatea caritativă a comunității ameri- 
cane din Ierusalim, să nu aibă dreptul 
de existenţă, pledând pentru o soli- 
daritate a țărilor şi popoarelor ? Pentru 
o milă creştină între toţi cei trecuți 
prin cataclismul îngrozitor? 

Dar atunci ar fi să disperezi de 
neamul omenesc!.., De aceea: nu 
dați la o parte vorbirea Selmei La- 


„gerl6i cu un aier plictisit, care vrea 


să zică : iacă, halucinaţiile unei femei 
talentate! Cântăriţi halucinaţiile ace- 
stea! Pricepeţi argumentaţia! Urmaţi 
siatului ei! N 

Şi ?ntr'alte ţări nu e mai bine... 
Ascultaţi cum se piânge: un scriitor 
remarcabil, francez, de resultatele ba. . 
calaureatulni din anul acesta, în Franța. 
Este criticul apreciat Enric Bidou, Con- 
stată că tinerii wau știut să traducă 
un text simpla de tot, latin, din scrii- 
torul Valeriu Maxim. «Journal des 
Débats» a publicat, de curiozitate, tex- 
tul, ca să se convingă toţi, cât este 
el de uşor. Dl Bidou scrie: «(Tex- 
tul faimos) nu prezintă nici o diticul- 
tate. Gândirea (exprimată) este o serie 
de locuri comune, de banalitatea cea 
mai uşoară (confortabilă); inteligenţa 
candidatului mare, de fapt, nici o greu- 
tate să priceapă că (şi aici urmează 
textul latin) <bogăţia şi puterea ajung 
fără de veste și trec fâra de veste; 
că în nici un loc, la nici o persoană, nu 
sunt asigurate prin rădăcini perma- 


- 628 — 


nente, ci suflul nesigur al norocului 
le împinge aici şi acolo şi că pe aceia, 
cari le-au ridicat mai sus decât toate, 
îi răstoarnă printr’o intoarcere nepre- 
văzută şi-i aduce în abizul cel mai 
adânc al: loviturilor sorți: şi că — 
astfel — nu poşi nici să te gândești 
(la bogâțe şi la putere) şi nici să 
spui de ele că sunt bunuri: dimpotrivă, 
ele îndoiesc relele ce ne lovesc prin 
amărăciurica regretului născut pe urma 
lor». Nu e textul ales, semnificativ? 
„ Criticul francez Bidou, care — o 
repetăm — este o uutoritate critică în 
ziua de astăzi, în Franţa, constată, după 
resuitatul cel rău al bacalaureatului 
din 1925: «...trebue să apărăm puţintel 
(Studinle) umanioare. Sunt foarte serios 
amenințate. Nu inţeleg prin umanioare 
o cuitură delicata, dar nu există 
aprcape nici .o carte, în care să nu 
se găsească în ziua de astăzi cele mai 
boacâne (grossières) greşeli de orto- 
grafie. Am cules în romanele-apărute 
de trei sau patru ani exemple edi- 
ficătoare, pe cari le voiu aşterne într'o 
bună zi sub ochii cetitorului. Firește, 
nu e vorba de greşeii de tipar, ci de 
frumoase greşeli de participiu, de glo- 
rioase lipsuri de reguli de acordare 
(intre subiect şi predicat), de o igno- 
tanțá patentă a literilor dubie. De 
toate astea nu va putea fi acuzat ti- 
pograful.> 

Atunci — ce, să zicem noi?,.. 

E * 

Dela secţia. literară-tilologică a 
«Astrei.» (Concurs). <Asociaţiunea» 
publică concurs pentru două lucrari 
literare, de trimis (recomandat) până 
la 1 Martie 1926 la adresa: D-iui Gh. 
Bogdan-Duică, preşedintele secţiei li- 
terare- filologice, Cluj, str. Minerva 7. 

Pentru amândouă lucrările pre- 
miul va fi-de câte 5000 Lei (cinci mii). 

Intâia lucrare va fi.o novelă cu 
„subiect din popor. Se observă anume 
că poate fi şi umoristică. 

A doua lucrare va fi o piesă'(tra- 
gedie, dramă ori comedie) cu subiect 
din popor şi pentru popor. 


Se observă anume că un singur: 


act bun. este de preferit unei plictiseli 
de 5 acte. 

In 2 Martie se va publica lista 
mot:ourilor de pe plicurile închise, 
cuprinzând lucrările. 


Ep, d 


In 3 Martie membrii secţiei literare 
vor începe citirea, al cărei rezultat se- 
va publica la 30 Martie. 


Preşedinte 
S. Bogdan. Duică 


Tribunalul Sibiiu. ss 


i Secretar 
Sept. Popa 


Registru 
pentru fundaţiunile recunoscute 
persoane juridice, 


No. de ordine: 4. 

Titlul sau denumirea persoanei 
juridice: <Fundaţinnea» fericiţilor Ni- 
colae Rusu şi soția lui Cornelia, născ. 
Man, din Poiana de Arieş. 

Obiectul şi scopul: Că prin te- 
stamentul cu data de 5 Noemvrie 1912 
a încredințat «<Asociaţiunea» pentru 
literatura şi cultura poporului român 
«Astra» din Sibiiu, ca din venitul averii 
să întreţină burse elevilor din Liceu, 
etc. 

` Sediul şi sucursale: Sibiiu. | 

Data constituirei: 8 Maiu 1925. 

Actul, pe temeiul căruia s'a obţi- 
nut personalitatea juridică: Sentința 


“Tribunalului Sibiiu cu Nr. dia 8 Maiu 


1925. 

Numele, fesiunea, domiciliul 
şi naționalitatea persoanelor, ce com- 
pun orgauele de direcţiune și admi- 
nistraţie: Vasile Goldiș, din Arad, pre- 


- şedinte; Dr. Octavian Russu, advocat, 


roman, din Sibiiu, vice-preşedinte; 
loan Banciu, funcţ. stabil, român din 
Sibiiu, casier.; -Constantin Simtion, 


- funcţ. stabil, rom. din Sibiiu, casier; 


Dr. Vasile Bologa, dir. de liceu, rom. 
din Sibiiu, controlor; Dr. Ije Ben, 
medic; loan Vătâșan, dir. de bancă; 
Nicolau Togan, protopop; Aurel Po- 
pescu, comerciant, 

__ Averea imobilă ce posede: 24,169 
Coroane. 

Observări: 244/1925. 

Greta Tribunalului Sibiiu, f 

Se atestă de noi, că prezentul 

extras este. fâcut întocmai după regi- 
strul pentru înscrierea persoanelor ju- 
ridice, ţinut de acest tribunal, — spre. 
a fi publicat în ziarele cerute de lege. 


Sibiiu, la 3 lulie 1925. 
Grefier : 


Gr. Constantinescu. 
iC 


Cuprinsul anului 1925. 


|. Poezii. 


Iliescu Marius : Sonete : Tăcerea 
ţi-a vorbit, Farmec în noapte, 
Cu sufletul în iarnă. Senza- 
ție de iarnă. Tristeţă. Cuib vi- 
sat. Convalescenţă. — .. — 12 
Iliescu Marius: imagini pentru 
ochii ei (sonete). Când mâna 
mi-o întinzi, indoială, Decep- 


A 


„ţie, Finis... — — — —— -— 119 
Iliescu Marius: Flacări din adânc 
(sonete): Imi place să te văd 
cusând, Străinul _ ... — — 582 
Petra-Petrescu Horia: In pragul 
anului 1925 _ — — — — 1 
Petra- Petrescu Horia: Cântec căl- 
Aurii Ea e te sania 19 
PP. H.: Unui scriitor — — —- 72 
„ Interdependența — — — 18 
* „ Cuvinte nouă — — — —- 64 
Ii. Proză 
Agârbiceanu l.: Spre necunoscut 
= (schițä)— — — — — — — 545 
Bârsan Zaharia: Fragmente din 
opera lui B. — — — — — 189: 
Vorobchievici Octavian (Ismail): 
Dacă poveştile ar fi adevă- 
vărate (schiță)  — — — — 274 
Vorobchievici Octavian. (Ismail): 
- “Păcat pentru păcat», come- 
die 1 act — — =- — — — 552 
JUL. Culturale (studii, etc). 
Banciu Axente: Ortografia noa- -> 
Ş Stră deazi e — — 3 
Cohtrea Dr. Aurel: Pe TARII 
Jiului ue ea "16 
Baiilescu Maria B i fa 
"meilor a m a L A 


© PoP. H; A 


Pag. 
Todica Gavril: Caleidoscop (miei. 


însemnări din marele dome- 

niv al științelor pure şi apli- l 

caté) | ice i a a 29 
Cum luptă alţii pentru cultură 28 . 
Maestrul Nottara _ — — — — 
O pagină din Bălcescu —.__ ~- 40 
Cum au început să ne despre-: . 

țuiască cei dia Azia (R. Ta- 

gore, Gandhi; Sarrant) — ~.. 41 


Masaryk Toma G.: Un com>.—. 66 
Idealul umanității, după preş. < 
Masaryk m — ——— -70 


Criticul francez Ferdinand Bru-. 
netière despre artă şi morală . 74 
Ce scrie. esteticianul. Volkelt de-.. . 
spre: astă, morală. şi cultură. 78 
Societăţile culturale și propagan- 
da pentru cărțile bune (câ- 
teva reflexii, la: lect.. «Iatu-: 
neric și lumină», de loan Al. 
Brătescu- Voineşti)  _.... _— ` 82 
Petra-Petrescu Horia: Pentru Mi- 


hail Eminescu (confer.) .. ..109 
Greutățile democraţiei, ideile pre- 
şedintelui Masaryk _ ..— Mi 


= PeP. H.: Câlăuze literare, şi de 


ştiinţă popularizată, engleze, 
franceze şi germane _ — +'127 
Un sfetnic de aur (Alex. Vla- ` 
huță: Amurg şi zori): „a 1% 
Agârbiceanu l.: Dia. turneul: z : 
Bârsan an — = m a is i 
Ghibu Dr. Onis : Artist şi das. 
„că (Z. Bârsa) i i — 
„ Bârsan Z. . 


164 


muă ( 
studiu * 


Marin llie: Turneul Bârsan (Note 
„ï impresii) 
.* „ Amintirile de teatru ale dlui 
Z. Bârsan (stud.) 
Ghibu Dr. Onis.: La un popas 
(cont) _ — — — — — — 
PeP. H. Dr.: Creiaţi un oficiu 
pedagogic internațional ! (art. 
Dr. Kiirschuer) — -- — — 


Bogdan-Duică G.: Multe şi mă- 
“ runte despre Eminescu (lec- 


tura romanului Biauca) ' — 
Ghidionescu V.: Serbarea şcolară 
.. dela Braşov 
Lupaș Dr. 1: Despre foștii elevi 
ai şcoalelor ortodoxe române 

„„ din Braşov. (conter.) 
Todica Gavr.: Cami! Flamma- 
rion $  — a — 
Petranu Coriolan: Din revendi: 
cările “artistice ale Transiva- 
niei (contribuţiuni) .— — — 


e * „ Punctul pe i. Din prilejul 


apariției vol, «Discursuri că- 
trä surzi», de istoricul ital. 
Guiglielmo Ferrero) 
Preda Dr. G.: Q incercare de 
apropiere a raporturilor in- 
„tre știință şi religie (Studiu) 
Miloia. Ioachim: Subiaco, descr. 
de că, — — a — 
Păcățianu V. Teodor: Colibaşii 
din pasul Brauului — — — 


( Haţieganu I.: Rolul social al - 


1 medicului român în opera 
de consolidâre a statului na- 
țional — — — — — — -- 

Tos zidurile chinezeşti ! (expoziţia 

artistică. de studiu -a dlor 1. 

D. S'efanatem — D. Comi: 


$ 


CE „IV, Cronici: as 


Citate din ‘Ferrerò (A); Lessing - 
(165); Sehiiler (206); Goethe 
SEN te Boa 65) (574), 


282 


565 


575 


584 


587 


-592 


- Lucru de mână românesc 


Naudeau (583); J. Leune 
(591), 

La etica politică (Ch. Jonart de- 
spre Paul Deschanel — Walt 
Whitman — Michelet) _ — 

Dela Soc. Naţiunilor ~- — — — 

O anecdotă în legătură cu Soc. 
Naper at a e a 

Un concurs francez p. pace — 

L. Romier despre starea actuală 


` Adevăruri mari (Le Trocquer, Sa- 


rraul în Ruffin: «Vom avea 
din nou războiu?>) _ _. -— 
Naţionalism rău înțeles (jocurile 
olimpice din :Paris — Mon- 
therland, confer.) 
Foot-ballul şi politica 
Nex cauzal (Sextil Puşcariu de- 


spre şcolile "românești în fo- 


sta Ungarie) _ _. .. — — 
Schelele sunt ridicate! 
Expozeul dlui V. Goldiș (în 
~ turneu) __ __ 2 --- — — — 
Discursul dlni V, Goldiş la congr. 
Uniunii Fem. Române din 
(Timişoara) _— _: — — — 
Discursul dlui V. Goldiş la adun. 
gen. din Rpghin _ _ —. — 


e.e- ame — 


Darejde seamă despre adun. gen. 


(congresul) din Reghin ._ 
Dela șed. comit. central 
Apel p. cartea bună în preajma 

Crăciunului (1925) __ — — 
Radiofonia în Sibiiu __ __ _. --- 
Mamele au cuvântul... — — .- 
(Rec. 


de E. Sigerus) 
Nici la alții nu-i mai bine __ .- 


. lie Marin: Scrisori unei dşoare 
Selma Lagerlöt: <la cont. mond.. 


p. creştinism practic» din 


Stockholm. aaa a a ai, 


Pag. 


314 


316 
318 


323 
597 


Şintralte ţări nu e mai bine . 


(bacalaureat) — — — --- — E 
Dela secția lit. filol. _ — -= 


fa cadă le ei EEE EE iute E EN 


CRONICA CULTURALĂ. 


PP. H.: Când redactezi o bi- 
bliotecă românească 
Un voutinăr poet (Marius Iliescu) 
Psihotehnia (Dr. Dr. Vlaicu) — 
Ţara noastră iu lumina străină- 
tății «Judecăţi contimporane» 
de C, Mureșanu (Rec.)_. — 
Lectură p. şezători la sate. <Tai- 
fasuri cu moş Gheorghe» de 


Spiridon Popescu (Rec.) — . 


Florian. Cristescu, comedia pop. 
Două surde. (Rec.) — — --- 
Astronomia în şcoli (de Flamma- 
. rion) an 

_ George Courteline: Taina familiei 


şi Liniştea casei (comedii) - 


(Rec.) 

O. invenţie însemnată, pentru 
propaganda culturală (diapo- 
„_zitive pe pelicule de film) 
«Cinematograf poporal»>— — — 
Cinematografia la no? — — — 
Dr. Klett: «Activitatea simțurilor 
în învățământ», de Q. Moian 


ec.) ia ia ate aa 

Scor. Tr: Despre civilizaţia eu- 
ropeană (Andrews) — — — 

Recenzii de reviste: «Gândirea» 
(52); «Soc. de mâine» (52); 
«Paris - Bucarest» (52); <Ar- 
hiva Someşană» (220); «La- 
mura» (220), 


In amintirea celor morţi (Brisson) 
Aspiraţii spre ceva excelsior (Mi- 
chelet) m- s ae -~~ -—— --- 
Troeltsch despre Spengler _. —- 
Lupta contra pornografiei (Bri- 
eux, A. Brisson, Flament, F. 
Gregh, Seb. Herscher, P. 
Pavie Lanson, «Qazette de 
rague») 
Pornografia în Germania. actuală 
Cum vrea să se opună conducă- 
torul soc. culturale <Dfirer- 
bund» murdăriei? 
Pornografia în America, în Un- 
garia _— ai, inte e aa re 
Pornografia în România (P. Gâr- 
boviceanu, Gh. Tātärescu, 
Revistele «Foaia Tinerimei», 
«Mureşul», «Cercetăşia») __ 
«L'art pour Part». (Tolstoi!) 2 — 


Pag. 


101 
103 


-` Bogrea V. 


Leon „Tolstoi; Cu ce trăesc oå- 


menii (Rec) __ — — — — 
Ce va să zică cultură generală 
(Masa yk) __ .— — — — — 
Burns, poetul ţărănimii, de P. 
Grimm (Rec) 
Cum s'a folosit Toma Alva Edi- 
son de biblioteca poporală 
Oameni mari despre cărţi şi bi- 
blioteci — — mitaa — e i 
Floare de cieoare, piesă de Md- 
geanu — N.. Oancea (Rec.), 
Turneu! maiestrului Nottara _—. 
«Se”ntreabă mintea sănătoasă» de 
H. Petra- Petrescu (Rec.) — 
Cărţi de declamat pentru tine- 


retu! nostru (Josif Stanca:. 


«De zile mari» şi Să decla- 
măm !»). 
Bârsan Zaharie (biogr.) (serie- 
rile pg. 220): e a e 
Repertoriui «Teatr. Naţional din 
Cluj (1925) 
Povestea unei tinereţi de G. 
Vâlsan (Rec.) .- 
P-P. H. După o reprez. de ci- 
nematograf z 
O apreciere a ţărănimii noastre 
(ministru! Manneville) ... —- 
«Slovăcia nouă» de R. W. Seton 
Waison, trad. Tilea. Rec.) — 


.._  — soa === 


“E permis unei fete să cetească 


orice carte? — Dna aa 
«Păcală argat», comed de Pelre 
Dulju (Rec.) — — — --- — 
Despre filosoful la modă Spen- 
gler (Hack) 


Cum analizează pedagogul Wih. 


Rein epoca actuală din Qer- 
mania 7... a o eo 
Câteva constatări ale sociologului 
G. Le Bon = 
Aut-aut (art. de Naudeau)._ ... 
Premiul național de literatură — 
Bogrea V. La sicriul lui Oh. 


Dima (cuv) — -= -- =- -7 


O nouă stea română: cântăreața 
dna Letiţia Piraccini, născ. 
Anugca ao ai, a 

O nouă cântăreață români: dna 
Veturia Dr. On Ghibu — 

ut «Bulet. Soc.. Reg. Rom. de 
Geografie» (Rec.) 

ut. «Codrul Cosminului» (Rec.). 

Un roman englez 

` despre rēgimul românesc în 


IV 


roman maghiar 
despre viaţa de provincie 
maghiară? («Bovary úr» de 
Móricz Zsigmond) (Rec.) — 
Căminul scriitorilor şi artiştilor, 
dela Sâmbăta... — -. — — 

O expoziţie românească la Paris 
„(recenz Focillon). — .— -— 
Generalul Frangulie, novele de 
Livius Rolando (Rec)... — 

O excursie culturală (Ateneul 
Popular Tâtăraşi.laşi) .— — 
Cuiu'n cap a- m a — 
Bibliografie. — — 64, 108, 156, 


V. Dela „Asociaţiune“. 


Hossu-Longin Elena: O femeie 
de inimă, p. «Asociațiune». 
Un glas francez despre A. noas- 
tră. (Marcel Emerit) .._. — 
Conferinţele <Extensiunii univ». 
în Sibiiu (cronica) — ..— — 
Cronica _ — — —- -— — 
(Şedinţa comit. central) 
«Astra» şi miliția . — --- 
Circulara pentru 3/15 Mai 
Pentru M. Eminestu__ — ._ — 
Concurs p. biografia V. Lucaci— 
Şedinţa comit. centr. — _: — 
Dela secţiile literare şi ştiinţifice 
(9—10 Apr. 1925) 
«Asociaţiunea» şi Bissrabia __ 
Din alte despă'ţâminte _. _. --- 
Din activit. conterin. noastre |. 
Neagoe..- n e 
Zaharia Bârsan și <Asociaţiunea» 
Circulară despărț. p. Bârsana Z. 
Două serbari memorabile (jub. 


liceullui din Brașov şi vizita - 


„ «Astrei» în Basarabia) __*_ 
Ghibu Dr; Onis. La un popas, 
Job. de 25 ani a! secțiilor Jit, 

şi ştiinţifice 
Cum a decurs vizita basarabeană 
Comunicat (premiaţii p. cursuri 
analt.) 


Şedinţa comit. central — _ -` 
Dela secțiunile lit. şi ştiințif.  —- 


Veşti bune ai n m=- — — — 
Sectiunea istorică... __ 2- — — 
Secţ. ştiinț. nat. — — —- --- — 
Secţ. tehnică _— — — =- -= ~- 
Dela serbarea de Rusalii în Ba- 
sarabia o ss ie a Sa 
Dela serbarea jubil. a liceului 
din Braşov 
Raportul pentru adunarea gene- 
rală ordinară, cu şapte anexe 
(activitatea despărțămintelor 
în 1914/5; socotelile cAso- 
ciaţiunii»; bilanțul generali 
la 3t Dec. 1924; venituri şi 
cheltuieli la 31 Dec. 1924; 
proiectul de buget pe anul 
1926; bugetul «Asociaţiunii» 
pe a. 1926; secţiile științifice 
literare, şedinţele plenare; 
conspectul sumar al mem- 
brilor «Asociaţiunii» în anul. 
1924/5; lista burselor şi aju- 
toarelor date de <Asotia- 
țiune> în 1924/5; consem- 
narea membrilor decedați) 


Pag. 
203 


293 
294 
295 
295 


296 


(Nr. 9 -10.) _.  — —- 325—532 


Noul comitet central al «Astrei». 


. Vi, Ilustraţiuni. 


Masaryk Toma G. 
Bârsan Zaharia z 
Bârsan Z. în «Vlaicu Vodă» — 
j » «Hamlet» __ — _- 

KA 1 m “Regele Oedipus» 

n sp «M cbethe> 
Gurie Arhiep. (Chișinău) _ ..- 
Catedrala din Chişinău _ — — 
Palatul mitropolitan din Chişinău 
Casa preoților din Chişinău __ 
Muzeul! Basarabiei din Chişinău 
Liceul de băieţi Nr. 2 din Chişinău 
Go!diș Vas.. președ. «Astrei» 
Russu Dr. Oct., vicepreş. I — --- 
Preda Dr. Gh. vicepreș. H... 
Relicviile lui Horia şi Cloşca __ 
Crucea dela Sf. Munte, în Mu- 
zeul Naţional din B-Pesta._ 
Român mergând la înmormân- 


» » 


533 


65 
157 
161 
163 
171 
191 
221 
253 
256 
258 
260 
261 
533 
534 
534 
538 


539 
541 


543 


Eta i ui