Transilvania_1923_054_010_012

| aa ba. 1923. o 


Anul 54. 


Eie E y i beeg ee ae a fe yr a Ea 
S d i : 4 i Se PA at n 


Cum se poză concepe și toc 0 s geografio metil 
E 2 ; R “Dr, Gi Preda 

e eri directorul ospiciiilui de ne Sibiu A 

Toţi oamenii nostri de Ştiinţă trebue să recunoască astăzi . - 


necesitatea şi importanța studiului de geografie medicală. Sunt: B Și 
țări, în apus chiar, unde această ştiinţă întră în cursurile: de uni- =- 
versitate, cuprinsul ei i întinzându-se asupra iritregului glob. pä- rară 


mântesc. ..- n See 
Sunt: convins, cf: numai „prin o geografie megicală Var 
putea formă. o; bază solidă și ştiinţifică a: etnografiei ‘diverselor 
popoare, şi tot prin ea. „Sar aplică, raţional măsurile de. higienă 
şi” terapie. cu privire la „conservarea sănătăţii. fiecărui popor., 
| Comisia’ de. organizare internațională a igienei, iastâlată . 
pe lângă Liga Naţiunilor. (Geneva), cred, încă va trebui să ia 


„în programul: său principiile acestei științe, iar in ordonanțarea' a 
măsurilor de higienă, privitoare diverselor țări sau regiuni, va o 
trebui “să țină cont tot atât' de constituţia şi temperamentul ine i 


divizilot ce compue 'aceă ţară sau. tegiune, cât'şi de lotul, ! 


- timpul și împrejurările în' care trăesc şi se. desvoltă aceşti in-. S 
_ divizi. Motivul ar fi că mediul unei regiuni imprimând Ò pe- . - 


cificitate în caracterele anatomo-fiziologice şi patologice, aplicarea 
cunoștințelor higienice şi terapeutice numai atunci va fieu folos 
când se vor face potrivit cu caracterele imprimate de acest mediu, 
/ 

- Sociologii,. cunoscând și ei, geografia medicală. “pe regiuni, 
„ar vedeă imediat care. sunt legile sociale ce, -s'ar 'adaptă mai 
bine regiunilor respective. Dar nu numai “atât, Consemnând 
ştiinţificeşte, raporturile strânse ce există între om şi mediul său. 
ambiant (ihconjurător), exprimând cu un cuvânt sinteza mate- ` 
rială gi nematerială în şirul nestani al generațiilor unei regiuni, 

A l 1. 


— 450 — 


'evidențiăm (precum am zis mai sus) etpografia poporului din 
-aceă regiune şi fără multe documente scrise putem aduce dovada, 
revendicările sau drepturile sociale şi naţionale ale acelui popor. 

O geografie medicală în înţelesul larg al cuvântului ar 
cuprinde deci numeroase alte științe din care însă mezologia, 
morfologia, fiziologia şi fiziochimia sunt absolut necesare pentru 
înțelegerea ei. 

Caut de aproape 2 ani date cu privire la întocmirea unei 
geografii medicale (pentru un moment numai a Ardealului). 
Incercările mele nu au ajuns la un rezultat satisfăcător. Unii 
mi-au răspuns la chestionarul adresat în acest sens; alţii, neîn- 
țelegând pe deplin scopul lucrărei, mi-au trimis note și statistice 
care nu aveau pentru un moment decât un folos lateral che- 
stiunei ce o urmăream. Pentru înţelegerea lucrărei ce doresc 
să o întocmesc, mă văd deci silit ca prin exemple luate din 
diferite lucrări de geografie medicală, să reamintesc acelora care 
ar binevoi să colaboreze la lucrare, unele din cunoştinţele ştiin- 
telor cuprinse în cadrul geografiei medicale. 

Un prim punct principal ce trebueşte stabilit dela început 
este acela al interdependenţei tuturor părţilor însufleţite şi ne- 
insufleţite din natură. O interdependenţă deci pe de o parte între 
cele 3 regnuri: mineral, vegetal şi animal, pe de alta între me- 
diul exterior şi interior al fiecărui element din aceste regnuri, 
interdependenţă care ar confirmă odată mai mult faptul că o floră 
şi faună dată corespunde unui sol dat şi că toate împreună cu- 
mediul ambiant contribue la stabilirea unui tip omenesc specific 
întru câtva regiunii date. 

„Nu putem negà faptul că evoluţia, numeroasele migraţiuni, 
circulațiuni, încrucișări din aceste regnuri ale naturei și în special 
din regnul animal nu ne-ar fi adus pe lângă unele distrugeri şi 
dispariţii, numeroase modificări, transformări şi adaptaţiuni noui. 
Totuși cred, că prin cercetări amănunțite științifice am puteă 
găsi cel puţin pentru prezent în fiecare din regiunile mai în- 
semnate dela munte sau câmpie din Ardeal (de care mă ocup 
în prezent) caractere antropologice şi fiziologice anumite care 
să dovedească raportul strâns dintre oameni şi regiunea unde 
locuesc. Cu alte cuvinte cred că am puteă găsi mijlocul să ne 
apropiem  ştiinţificeşte către cunoaşterea tipului mai specific * 
sau mai primitiv al regiunei. 


* 
x ko 


Pa Ne: seu a 


P ui N DERE 


Faptul că omul edi un produs şi o funcţiune. a mediului A 
siu ni-l arată mezologia. Această Ştiinţă se poate formulă în = 


armätoarea lege: -~ ` 


Nimic nu este izolat în natură; Fiecare fiinţă viețuitoare pui 
“suferă acţiunea rezultantă a mediului insuflețit - și neînsufleţit. 


„care-l înconjură şi reacţionează apoi asupra acestui mediu în 
an mod variat dar. potrivit legilor care au adus vechea sa în- 
“tocmire, 


Fenomenele care se: petrec în tesuturile omului sau veci- 


“nilor săi imediaţi, luate în complexitatea. lor, sunt foarte. greu 


a le analiză. Pentru ușurarea clasificărei şi ințelegerei. lor, 
+rebue să le observăm în siare redusă, la inceputul lor; atunci 
când sunt abeă schematizate. Această observare trebue să o- 


facem incepând deci cu vėgetalele, - trecând apoi la ființele in- 


ferioare şi mai târziu, încetul cu încetul, (urmărind mai de- A a 


parte fenomenul în seria evolutivă a celorlalte animale), să ajun- |. 
“gem la om. Această metodă o urmez și eu cu exemplele şi a 


i observaţiile mezologice din cursul „expunerei de aţă. 


kd 3 P 
E * * la 


Toti naturaliştii admit astăzi că o îloiă, şi chiar o faună 2 
„dată corespunde. în principiu la o anumită constituţie geologică- , 


şi că exceptând câteva tipuri capabile de a se acomodă sau. Ă 
aclimatiză în condițiuni anumite pe terenuri diferite, restul ele. . - - 
nentelor ‘din regnul „vegetal şi animal sunt în funcție de na- 


“tura solului. 
Incepem deci studiul nostra cu intiuenţa exercitată de 
pământ sau sol. 


Fiecare vegetal sau animal restitue pământului ceeace se .: 
dă. Planta neînmagazinând ‘de obicei decât ceeace-i - furnisează - 


pământul, iar-animalul (erbivor sau carnivor) nu primeşte direct 


sau indirect altceva decât ceiace i-se dă, îie de plani fie de i 


pământ. . . : ` 


Vegetalul este deci propriu vorbind intermediarul dintre Si 


pământ şi animal. Prin acest- vegetal, fosfatul de calciu de ex. : 


al colinelor calcare trece în oasele animalelor; tot prin el ferut 

întră în elementul constitutiv al sângelui nostru, etc, 

=.‘ Fixate la pământ plantele sunt dintre toate ființele vieţui- 
“soare acele Care ţin necesar să-si, ‘aleagă totdeauna terenul, 


-- 452 — 


Dacă constituția chimică a solului se schimbă, speciæ 
plantei se va modifică şi ea. Exemplul tipic îl avem cu Hor- 
tensia care schimbă culoarea floarei după natura chimică a te- 
renului şi foarte mulți botanişti partisani ai imutabilităţii speciei: 
au descris specii separate ale acestei plante care nu erau în realitate: 
decât varietățile eşite din aceeaşi specie şi modificate prin natura 
solului. Acelaș lucru se petrece cu Viola lutea care creşte mai 
abundent pe lângă Aix la Chapelle (Franţa) şi care-și datoreşte 
culoarea galbenă zincului ce conţine terenul din localitatea sus 
menţionată. | 

Urmărind mai departe compoziţia solului, vedem cât e de 
mare influența ce o exercită asupra vegetalelor şi animalelor: 
un pământ sărac în materii calcare cum este de ex. acel din 
India, lipsit de fosfatul, sulfatul și carbonatul de calciu atât de 
trebuincios ființelor vegetale și animale, va conţine nu numai 
ape, dar şi vegetale sărace în materii minerale. Chiar animalele- 
și oamenii se vor resimţi de această sărăcie minerală. Astfel 
doctorii Maroni, Maurel, etc., constată că la Indieni fracturile se 
consolidează mai greu, caria dentară este mai frecventă la ei 
şi că necesitatea de săruri obligă pe animale ca și pe oameni 
să caute să ingereze calciul direct acolo unde-l găsesc (în spe- 
cial pe zidurile caselor). 

Printre tulburările organice endemice acestor localități să- 
race în calciu (cum este de altfel şi Guyane) găsim: Osteoma- 
lacia la animale: bou, capră, fazani (boala labei lor); osteoma- 
lacia femeilor care nasc; a bătrânilor; rachitismul; boala pă- 
rului şi căderea lui (observată mai ales în Cochinchina), etc. 

Invers se petrece lucrul cu un sol bogat în săruri calcare, 
cum este Egiptul. Aici găsim predominenţa ateromului (întă- 
rirea arterelor), a calculelor, etc. Materia calcaroasă fiind adusă 
în mare cantitate prin alimentele vegetale şi apele regiunei, în- 
țelegem cât de puţin folositor ar fi recomandaţia dată celor 
suferinzi Veniţi dintro localitate a Egiptului de a evită regimul 
carnivor şi a se hrăni numai cu vegetale. 

Sarea din pământ este destul de trebuincioasă alimentaţiei 
noastre. [n unele localități este luată ca o materie egal de 
prețioasă aurului sau argintului. In Darfour se servește de ea 
sub o formă mică, cilindrică, ca de o monedă, purtând numele: 
de Falgo. 


= 453 — ` 


Omul depinde deci de variațiile multiple ale solului pe : 
«care-l locueşte şi aceasta chiar în una şi aceiași regiune. Un 


exemplu ni-l dă sub acest raport departamentul Aveyron., , 


(Franţa). Jumătate din acest departament își are solul constituit 


din schiste, gresie şi micachisță, > Aici nu poate „creşte detât 


secară. Regiunea poartă din această cauză numele de Segala. í 
Ori Durand le Gros arată că segalezii sunt mici, piperniciţi, 


'-slăbănogi. Chiar animalele sunt în acest tinut de talie mică. 
(n cealaltă jumătate a departamentului solul este jurasice, bogat 
An calciu, Cultura principală o formează grâul. Regiunea poartă 
numele de Causse şi caussenarzii sunt bine contormaţi, frumoși, 
anari, viguroși. Animalele din această regiune sunt de talie mare,” 

Pământul are încă o acţiune in evoluția socială.. Tere- 


murile aluviene, permeabile și. fertile, servesc de punct de ple- | 


“care și de mediuri foarte favorabile civilizaţiei. In epoca mio- . 


-Á 


cenă pe aceste terenuri lacustre a existat precursorul omului, 
— omul zis terțiar, — care în acele vremuri nu aveă încă lan- 
sgajul articulat. 


- De terenurile cretacee și aie a ne servim în prezent să 


scoatem  pietrile care alcătuesc casele și monumentele ` noastre . 
şi tot aceste terenuri au servit cu silicele lor la fabricarea ar- 


«nelor de care s'au servit străbunii noştri să-şi asigure victoria | 


„contra celorlalte animale. 
Astăzi încă mai mult ca oricând terenul cel mai civilizator 
şi mai căutat este cel carbonifer și petroliter. Putem zice că 


bogăția unei țări se măsoară astăzi prin . numărul de tone de ` 


„cărbuni sau petrol care le are. ` 
Configurația terenului joacă încă un rol tot agi, de impor: ` 
tant ca și natura sa chimică, In țările cu clima temperată in- 


-vaziile barbarilor au făcut ca populația indigenă să se refugieze“ | 


“în munţi, acolo unde uu puteau fi urmăriţi. In aceşti munţi se ` 
găsesc de 'obiceiu băstinașii regiunei. Astfel sau păstrat Ilirienii 
din Grecia, Savoaiarzii, Auverginiarzii și Bretonii. din Franţa, etc. 
“Tot în aceşti munți ne propunem să căutăm şi noi, tipul care 
“conservă mai bine pe străbunul nostru roman sau “dac. E 

~ In «ezumat putem spune că atât plantele cât şi” animalele, 
(deci și omul) nu sunt decât reflexul materialului „divers care 


compune crusta solidificată a planetei : noastre şi. că în alte 


“planete cu compoziţie: chimică diferită, poate că Compoziţia 
chimică a locuitorilor ei va îi şi ea diferită, . 


ogo 


"sale variate, numeroase alte ființe sunt încă tovarăşe de si 


= începând cu pădurea (deci dela un vegetal) pe unde trebue: 


: Trebuė să privim filosofic această luptă și nu din un falş-sen- 
` estè faptul de a luă sau a lăsă, de a rezistă sau a muri, de a. 


- mâncă sau a fi mâncat. Putem afirmă că ființele vieţui-- 


. mediu (mineral, “vegetal sáu. animal) tot ceeace a imprumutat: 


_ - altele care mănâncă numai vegetale. Cum însă vegetalele conţin. 
„toţi principii care intră în compoziţia țesutului animal, deducem: 


"exclusivă cu sămânță de cânepă, să Biosdilicăa sau să stergem; 


- Amazonei prinzând papagali verzi (foarte răspândiți în acele: 


a - 


Pe „pământ nu există numai omul care suferă influențele; 


ferinţă. Contra lor omul, este nevoit uneori a luptă sau a s 
apără şi această luptă sau apărare noi o vedem exercitându-se-: 


să-şi facă loc cu barda și până la'vecinul său (tot un om) care 
vrea să-i ia, locul la banchetul acesta mare al' vieţii. f 

Intre aceşti 2 inimici extremi. (planta şi omul) iau loc: 
numeroși combatanți, unii amici asociaţi sau auxiliari, alţii 
inamici, toţi cu diferite forme și mărimi. De multeori cei mai, 
periculoși sunt (dupăcum' vom vedeâ) cei mai mici (microbii)-- 


timentalism. să o deplângem, căci lupta este condiţia vieţii, 


toare — după o petiodă mai mult sau mai puţin lungă de: 
incorporaţie moleculară din mediul lor ambiant — dau acestui. 


pentru un timp dat. 
incorporaţia moleculară. fiind deci o cauză. determinantă: 
a progresului fizic și intelectual al geniului omenesc voi arătă : 
în scurt rapoartele ce le are omul prin alimentație, fie cu fauna 
fie cu flora din jurul său. 
Ştim cu toţii că sunt animale ce mănâncă alte animale; şi: 


că animalul nu creiază materia organică și el-o ia dela vegetal: 
direct, dacă este erbivor, indirect (adecă transformată . prin un : 
aitimal), dacă este carnivor. Vegetalul are deci singurul puterea 
de a edifică molecula organică cu molecula minerală. Alimen-: 
tația vegetală” şi animală ar deferì mai mult deci prin cantitate, 
decât prin calitate. 

Un regim alimentar diferit aduce modificări diferite chiar î 
specia animală. Astfel: după hrana diferită dată omizilor se obţii 
culorile variate a fluturilor “ce ies din aceste omizi. La unel 
păsări cu culori vii ale penelor ajungem, tot prin- o alimentaţie: : 


intensivitatea culoarei. 
In scrierile lui Darwin vedem: cum locuitorii dinprejuru 


osmoza 


— 3 =. 

cozii) le schimbă culoarea priatr'o alimentaţie exclusiv cu 
pește. Întrebuinţarea internă prelungită a pilocarpinei aduce la . 
multe persoane schimbarea culoarei părului din blond în brun, . 
etc. Chiar mărimea taliei animalelor se. poate schimbă prin 
hrană. Exemplul ni- | dau boii din Sologne (Franţa) „care tran- - 
sportați în Beauce, 'unde pășunatul este mai bogat, devin mai . 
mari şi mai viguroşi. 

Urmărind . principiile de zootehnie raţională (equaţia ce - 
există intre energia. „desfăşurată! de mașina animală şi întreţinerea . 
sa) se ajunge prin alimentaţie intensivă, a crea așă. zisele anifnale - 


precoce. Alimentaţia aceasta trebue însă să fie, nu:numai: ċan- ` 
titativă dar concentrată în proteine, potasiu, 'şi-acid fosforic, . | - 


Experiențele întreprins€ — sub acest raport — cu boul Durban, . 
şi cu calul de curse, sunt din cele” mai doveditoare. 

„Apicultorii încă, cunoscând aceste - principii, se fălosege: 
pentru a moditică sexul în larvă. Variând bulionul de hrană . 
ce-l dau larvelor, aceşti cultivatori de. albine, produc după . 
voinţă fie albine lucrătoare, fie regine, adecă femei oprite m, 
desvoltarea lor sau femei normal desvoltate. 

Experiențele întreprinse de Born (Breslau), Jung, ete. “pe - 
vertebrate cu toate: că sfarmă - “mitul tradiţional al imutabilităţii 
speciei sau. sexului animal, totuş evidenţiază modificările aduse ` 
prin un regim: alimentar anumit.. Astfel dându-se mormolgcilor - 


o alimentaţie esențial vegetală (alge); acești autori parvin. să E 


mărească numărul femeilor. 

De. aceste experienţe se poate apropiă şi observaţia că la 
populaţiile îlămânzite, degenerate, se vede prin naşteri nuimău) : 
fetelor întrecând pe acel al băeţilor. - 

Omul, ca şi vecinul său din Primate, adecă maimuța, este- 
un. animal mai mult vegetarian, de oarece vegetalele formează 
mai mult de 99°/, din hrana locuitorilor de pe globul pământesc. 
Aceste vegetale — care formează baza alimentației sale — va- 
riază după localități și regiuni. Astfel: populațiile negre din 
Africa se hrăpesc mai mult cu meiu. In Egipt se trăeşte mai 


mult cu curmale. In Asia: meridională ` cu orez, . Malaezul are 


la baza alimentaţiei sale, tapioca. In câteva insule din Oceanul 


` pacific locuitorii datoresc baza esenţială a hranei lor unei specii 


de palmier. La noi, încă în special în vechiul regat, baza ali- 


mentaţiei pennu poporul băstiaş eră şi este porumbul, etc. .. 


ia 


— 456 — 
„De obicei în țările calde şi temperate domneşte mai: 
mult regimul vegetarian. În ceje friguroase, regimul carnivor 
Printre carnivori nnii.se hrănesc cu carne crudă, cum sun 
Nubienii; alţii din America de. nord mănâncă. carnea */, pu 
tredă, “le îngheţată; Bongoşii se hrănesc cu şetpi, șopârle 
paiangeni;- Indienii de pe marginite- golfului. Mexic mai. mu 
. cu broaște testoase, etc. 

S'a încercat şi s'a reuşit să se adapteze prin hrană orga 
nismul. unui animal la un mediu diferit. Astfel Dr. Berenger“ 
alimentează o maimuţă. la` frigul ernei' din - Franţa, hrănindu- -Q 
progresiy cu carne. Unii câni au fost nutriţi în anumite scopu 

cu 1 vegetale; berbeci cu pește; cai cu carne, ete.. 
“In cât privește influenţa socială a alimentației nu cred că: 
sunt exagerate zisele lui Isidore Geoffroy Saint Hilaire «că cele. 
„mai multe din marile fapte petrecute în vieața natiunilor şi care 
suit atribuite. de. istoriti: la diverse alte cauze, Își au secretul în: 
l alimentație». Cu drept cuvânt sus-numitul. autor se întreabă: 
„dacă în adevăr. o Engliteră ar fi putut țineà supuse numai cu, 
“câteva mii de englezi 140 milioane de indieni atunci când. 
` “mutrimentul indienilor ar fi fost altul. ca acel prezent care-i pre- 
dispune la resemnare și lá prelungirea acestei existenje lamen- 
tabile. 

l Se ştie cum depinde soartea unui popor sau a unei agto- 
merări de oameni din o regiune dată de. resursele, alimentare 
pe care aceă regiune le poate oferi. La ce folosește locuito-. 
rilor o apă sau un râu când peştele ar fi toxic așă precum se- 
întâmplă cu Diodonul de pe coastele neocaledoniene?. Și, din. 
contră, cât folos aduce locuitorilor din Polynesia cocosul nuci- 
fera, căci partea cărnoasă- a fructului se mănâncă, oleul scos 
-serveşte fie ca ciment, fie ca cosmetic sau material de iluminat; : 
laptele fructului servește la băuturi și ca medicament, chiar 
din periant se scoate un.vin gustos, 

Pentru a ne face o idee de difuziiinea .mare a vegetalelâr. 
alimentare, . citez după «English Mechanic» un mic tablou care“ 
arată' originile unora din aceste vegetale. Varza ar fi originară 
din Siberia; ţelina din Germania; cartoful din. Peru; ceapa din. 

- Egipt; tabacul din America de sud; meiul din India; lămâiul. 
din Asia; ovăsul din Africa septentrională; secara: din Siberia E 
““păstârnacul şi spanacul din Arabia; castanul din` Tibet; părul ` 


— 457 — 


din Egipt; gutuiul din Creta; hreanui din Europa septentrio- a. 

mală etc, în. prea 

-Din cele expuse asupra. alimentaţiei rezultă că omul esté 
negreşit un: omnivor. şi că din ziua de când a-devenit aşă, el 

a dobândit darul cosmopolitismului, devenind: capabil de a su- 
pune alimentaţia sa la cerințele aproape oricărui climat; 

Cum lipsa de măsură în toate acţiunile noastre. strică, re- -- 
zultă, că și în alimentarea noastră tot. ceeace este prea mult sau 
prea puţii vatămă organismul. . -- 

“Imtradevăr ştim, că o supraalimentaţie (apanajul celor. anD 
aduce pe lângă o incetinire în. nutriţie, shimbare și tulburări 
în organism, din- “care obesitatea, artritismul, etc. sunt cele: mai- 

` însemnate şi mai ușor transmisibile urmașilor. Lipsa de alimen- ; 
tație; foamea, evidențiază influenţa ṣa socială nu numai prin. 
numărul mare al morţilor, dar prin micşorarea căsătoriilor, na- 
şterilor, ete, şi prin. lăsarea stărilor de debilitate, sec epilble . 
„-contractărei diferitelor. boli (în special tuberculozei). să 

“Există însă diferite boli a vegetatelor sau animalelor care, 

: compun - alimentația noastră şi care. au reperensiya insemnate - 
asupra organismului nostru... 

Citez printre cele dintâi:' Sonini gangrenoi (răspândit | 
An Franţa) şi convulsiv (răspândit în Germania), datorit invadărei 
„grăunţelor . de secară prin un- parazit special; pelagra (foarte . 
“răspândită în România și Italia) datorită deasemenea porumbului N ka 
“stricat. Tot porumbului stricat prin parazitul scleroticum zeinum - 
se datorește pelada răspândită. mai ales în America. X 

Tot prin nutriment: exclusiv vegetăi insuficient şi lipsit de. d 

anumite substanțe (vitamine) se datoreşte scorbutul (răspândit - 
în: Rusia); beriberii (în arhipelagul Indian); hemaialopa, (tn 
` {ava şi Malezia), ete, | 

Este nevoe oare să insist mai mult asupra ravagiilor din 
anumite regiuni și, țări produse prin alcoolism, eterism (Irlandă), 
cocainism şi mateism (America tropicală); nuca de Kola (Africa 

` equatorială), kawakawa (Polynesia), dubojsia (Australia), naschish. 
Alger, Persia, Egipt); opium (Asia minoră, Turcia, Egipt), etc. . 
sau asupra celor produse prin- mestecarea masticului din insnla 
Chio Si Asia-minoră; a betelului din Malezia și Socmacmag sau - 
a fumatului de tabac din România? 

l Inainte de a trece la lupta pe care o întreprinde omul 
«contra inimicilor din- mediul în care trăește, cred. necesar ‘de a 


~ 


_arătă influenţa exercitată de. atmosferă. cu schimbările survenite | 
„În. ea în un mod, mai mult sau mai puţin normal (căldură, ti! 


lumină, altitudine, ploi, vânturi, etc.). 


“+ Fiinţele vieţuitoare (vegetale şi animale) sunt cu P 
in raporturi din cele mai strânse. Ele tmprumută dela atmosferă 


"O sau CO şi-i restitue in schimb CO sau O. Ştim că desimea 


păturei de aer care ne înconjoară este variabilă (mai groasă în ` 
văi şi mai subţire la munte). . Ştim deasemeni influența. ce o 
exercită altitudinea asupra temperaturei, tăcând ca flora unei 
localităţi să varieze chiar pe aceiaşi ridicătură de pământ (liche- - 
nele de pe vârful muntelui contrastează cu orchideele dela poale). 


Acdiași specie de vegetaţie poate încă suferi, potrivit cu - - 


E nălțimea sa, transformiaţiuni'care ar putea face pe unii botanişti 
~: să creeze subdiviziunea speciei. Astfel unele plante îşi modifică 
‘prin ridicare la înălțime. culoarea (devin din -albe mai roze) şi - 


`., această prin mărirea pigmentului (fapt constatat la microscop); 


“fagul încă la o înălțime mai maresare foile mai mici și campo- 
l ziția lui chimică schimbată, etc. - 
a ' Diminuarea presiunei atmosferice de pe înălţimi e supor- 
tată variat de animale şi chiar de oameni. Fără a insistă mult 
“asupra anoxemiei înălțimilor (răului de munte) şi asupra .acli- 


l matizărei pe munte, totuși trebuie să afirm, că migraţiunea popoa- , 5 
. relor sa făcut pe albiile râurilor şi că dragostea pentru munte, - 


„ca şi turisrhul, sunt sentimente născute în timpurile. moderne. 
| Un număr însemnat de animale (cai, boi, pisici, etc.) suferă 
„ca şi omul de anoxemia înălțimei (desoxigenarea globulară). 
Sunt însă şi animale care rezistă destul de bine la altitudini f 


2 _ (epurele, măgarul, etc.). r 


-Printre oameni sunt unele constituții și pini peaiiauiei care ` 
rezistă mai bine ca alţii. Astfel Indienii rezistă mai ușor ca Eu- 
ropenii. Dintre Europeni, Spaniolii rezistă cel mai greu. | 

Cum toată aclimatizarea la înălțime este o chestie de cantitate 


şi calitate globulară sanguină, înțelegem cum ființele vieţuitoare ` 


„apropiate ca număr şi ‘calitate globulară se vor aclimatiză aproape 


-egal la înălțime. Tot aşă se înțelege cum prin selecție, această j 


„proprietate de a fixă mai mult oxigen, a putut fi dobândită pe . . 
un mare număr de animale care trăesc pe înălțimi, . 


Dacă urmărim acțiunea socială a altitudinilor,-vedem că în ` 


țările cu altitudine- înaltă de şi au numeroase oraşe, totiși sunt - i 


s 


— 459 — 


puţin. populate. Un exemplu ni-l oferă Bolivia care are 2'/, mi- fă 


lioane locuitori pe 1.388,000 km. p.  ...: 

Munca musculară şi cerebrală e foarte imi tmpiedecată în 
regiuni înalte. Astfel în Mexic la Popocatepeti (5000 m, înălțime) 
oamenii nu pot lucră decât câteva ore pe zi şi'numai după 
vârsta. de 28 ani. in Europa la Bokstein, pe înălțimile Goldberg 
(2435) nimeni nu lucrează după vârsta de 40 ani. În cursele 


de cai de pe platoul Anahuac, caii nu pot. ține aluri pe distanțe 


mai mari de 500 m. etc. 


Ca manifestațiuni se poate spune că lipsa de' congestiune i 


a creerului face 'ca alienaţia mintală să se manifeste mai rar 


la altitudine. Boalele a <trigore» (Bronșita, pleurezia, etc.) sunt, 


mai frecvente. Boalele infecțioase febrititante, ca şi turbeculoza, > 
sunt rare. Albuminuria este deasă. Dr. Jourdanet aduce o re- ` 


laţie între anoxemia altitudinei şi albuminurie, Patologia com- 


“parată încă vine să ne arete cum pisica care se aclimatizează 


foarte puţin pe înălțime este foarte des supusă la albumunurie. 


- Rarefiarea aerului este în genere defavorabilă microbilor. = 


„Şi. ta special hematozoarilor, etc. Febra galbenă nu depăşeşte 
dincolo de 1100 m. Veruga se găseşte” numai intre 600—1600 m. 
Pesta nu trece și ea de 600 m., etc. 


` Experientele lui Cornu arată că' razele "ultraviolete (că lu 


sunt chimice și trofice) devin mai vizibile şi mai intense la 


înălțime şi ele ar contribui tot atât la compensarea anoxemiei - 


„cât şi la impiedecarea fermentaţiei microbiene. 


_Ocupându- ne de decompresiunea atmosferică de pe înăl- . 


timi e natural să ne ocupăm și de comprenia atmosferică din ȘI 


văi şi mai ales din fundul apelor. 
-Experiențele dovedesc că la marginea mărei suprafaţa iei 


svoltată de corpul unui om adult (15,000. cmp.) ar suportă o- | 


greutate. de 20,000 kgr. In apă se adaugă negreșit-la greutatea. 


aerului și aceea a apei. Fiinţele maritime din cauza acestei greu- ` 
tăți îşi schimbă necontenit nivelul (când presiunea se măreşte. - 
ele se urcă,și când diminuează ele se scoboară). Experiențele- " 


mai dovedesc că cu cât aerul este mai comprimat cantitatea: 


de oxigen ce intră în sânge este mai mare şi ajunge chiar- 


uneori să ihtoxice organismul. Aşă la 3 atmostere-un câine este- - 


ucis. Sunt însă animale cari rezistă la 500 atmosfere (8000 me 


i 


aag 


“În fundul mărei). Aşă avem foraminirele, radiolarele; etc. şi chiar : 
„unele crustacee, amfipode, ostracode, etc, 


` 


2 460 — 


Observaţiunile științifice arată că de câte ori un mediu se“ 
modifică, organismul vieţuitor are să aleagă între dispariţie sau 4 
adaptaţiunea lui la acel mediu. Pe cale de inducţie, cunoscând. 
deci conformaţia ființelor ce au vieţuit 6 epocă geologică dată, 
ne vom puteă da seama aspra naturei mediului în care trăiau 
acele ființe.. 


Din astfel de studii s'a tras SR E că anul atmosteri 


„prezintă odinioară o densitate şi ò grosime mult peturi E 


aerului atmosferic actual, Existența Ceratodusului găsit în secolul ,. 
trecut la adâncimi mari în apropiere de Noua Olandă, aceă * 
a foraminiferelor cretei, ete, ființe ce odinioară trăiau mai la 


„suprafaţă, dovedeşte cum numai lipsa actuală a unei compre- ` Sa 


cu 9° mai mare ca cea. actuală. 


„intensităţei vitale şi odată cu ele la creşterea organismului. Ex. .î 
3 


siuni atmosferice i-a făcut să migreze. la fundul mărilor. 


„greutatea superioară a atmosferei și ridicarea temperaturei din`“? 


© Desvoltarea progresivă a densităţei atmosferice a servit ! 
lui 'Jourdanet să explice multe fenomene geologice, în special 


epoca terțiară. Cercetările lui Oswald Heer încă dovedesc că = 
Europa centrală se bucură în epoca miocenă de o temperatură É 


„Aerul comprimat 'serveĝte nu numai la oxigenarea mai E 
mult a sângelui dar la creşterea puterei musculare, la mărirea ` 


- ni-l oferă animalele din trecut. (Tyzanosaurus Rex avea 55 m 


debutul primei fiiñțe organizate, adică posibilitatea manifestaţiei . 
~ vieţei pe globul nostru (destul de comprimat odinioară prin desimea 


- etc.) iar nu și acele zimotice, adică cu principii solubili diasta 
„zice. — Negreșit nu se poate numai prin această experienţă SUs-, 


- Consecințele variaţiei fizice ale atmosferei asupra animalelor ` a 
Şi vâgetalelor ni-l arată experienţele lui Paul Bert. Din: ele: se zA 
4 


` „deduce că animalele și vegetalele supuse la o presiune mai :î 


mare ca cea la care sunt obicinuite, mor. Vegetalele însă re- oa 
zistă mai mult ca animalele. Ele pot suportà 7—8 atmosfere. A 
“Experiențele lui Paul Bert ne mai permit încă a intrevedeaă 


atmosferică). Aceste experienţe dovedesc că presiunile mari îm 
pedecă fermentaţiile. cu. ferment figurat (cum ar fi vinul, berea, 


ţine cu siguranţă evoluţia ființei vieţuitoare, În geneza acestei 


— 461 — 


i fiinţe totul pare încă tomplex şi teoriile noastre ca şi clarifică- aF 


rile noastre nu pot fi absolut adevărate, fiindcă caută să fie v 


totdeauna prea exclusive. Aceasta de altfé este consecința şi 


chiar regula aplicărei spiritului nostru către un. subiect dat. Nis 
trebue însă să uităm niciodată că studiul naturei este compa- : 
rabil cu acela al unui cerc din care noi nu putem considera: i 
deodată decât maximum un- segment. i 
Relaţia dintre compresiunea și decompresiuhea “aerului 
pe de o paite, temperatura lui pe de alta, ne duce treptat la 
studiul căldurei atmosferice. A încerca să studiem dela” început 
influenţa căldurei asupra omului ar fi să ne lovim (prin marea 
` complexitate: a fenomenului) de mari greutăţi. Vom începe 
„deci cu efectele temperaturei asupra celor mai mici agenţi Vi 
„asupra. culturei microbiene. 


Se ştie cum căldura modifică formele, fuiseţiuniig, putem zice. e. i 


moravurile culturilor dê microbi. Un exemplu ni-l dă bacteria 
carbonoasă (microbul cărbunelui Davaine) care sub -} 16° ca și . 
peste 4- 44° îşi schimbă complet forma. Această schimbare de 
"formă aduce schimbări de funcţiune și transformări cari dau de 
- gândit clasiticatorului în cât priveşte clasificarea acestor specii noui.. 
Inaintând cu cercetările asupra influenţei căldurei la orga- 

„ nismele complexe, vedem că și-la ele se exercită modificări și: 

transformări. Este natural de âltfel, întru cât o fiinţă interioară nu. 

este decât o colonie de organisme monocelulare. Un exemplu 

îl avem în grăuntele de Sinapis nigra (muştar) care menţinut - 
la 0° germinează în 17 zile, pe când la + 20 în 16 zile; +30  - 
în 9 zile; + 12% în o zi și jumătate. Aceleași fenomene au loc şi : ` 


la unele animale mai mari; astfel veninul unei aceleiâși specii 
“de şerpi este mai activ în țările calde ca în cele reci, Chiar fe- | 


nomenele chimice moleculare care ajung la formație de acid 
uric, uree, creafinism, glucoză, etc, variază încă la acelaş animal, 
urmând temperatura mediului ambiant. 


“Temperatura ridicată lucrează tot atât asupra miosinei mu- 


sculare, cât şi asupra sistemului nervos. Proba‘ ne:o dau cazu- 
„rile de jnsolaţie. Acţiunea prelungită a temperaturei . ridicate în 


țările căide se simte mai mult de 3 organe; plămânul, tubul... 


„digestiv şi pielea. De aceea priritre boalele. tăspâhdite în aceste _.. 
- ţări, tulburările pulmonare, gastro-intestinale şi limfagitete sunt . 
acele ce ocupă primul loc. i 


aa 


— 462 — 


Fauna şi flora ţărilor calde este destul de abundentă și 
ele ne oferă pe câţi de mulţi amici sau victime care ne astâm- 
pără foamea, pe atât de mulți inimici periculoşi. In genere în 
aceste ţări calde grupele de oameni se arată imobilizate la un 
grad inferior de evoluţie. 

Istoria de altfel ne arată că în ele numai regiunile mai | 
temperate prin altitudine puteau ajunge la oarecare desvoltare so- 
cială (Ex. Mexicul). i 

-© Populaţiile băștinaşe din aceste ţări calde sunt totdeauna i 
subjugate de populaţii mai rustice, venite din țările mai puţin 
tropicale, iar cuceritorii ocupă de obicei înălțimile. (Ex: Havaşi 
în Madabascar). 

Temperamentul locuitorilor din ţările calde este nervos. i 
Ei se agită ușor prin misticism, fanatism şi sectarism religios. ; 
Grecii şi Romanii cu rasele lor bine înzestrate ne arată însă că și 
la meridionali, pe lângă unele defecte, se găsesc și destule calităţi. - 

Frigul aduce deasemenea modificări fiziologice în orga- 3 
nismul vieţuitoarelor, însă dacă căldura excesivă (42°) aduce ' 
coagularea albuminei, frigul excesiv aduce înghețarea apei din 
umorile organismului. Aceste umori au în disoluţie substanţe 
care prin mişcarea lor pot împiedecă întru câtva această coagu- 
lare. Faptul, că un liquid cu cât este mai vâscos cu atât este mai 
rău conducător de căldură, ne face să înţelegem cum se găsesc 
alge la temperatură de — 2° și cum în aerul liber la — 100 
sau pe zăpezile regiunilor polare trăesc animale fosforescente. 
In virtutea anumitor dispoziţiuni anatomice deci — câştigate 
sau dobândite, — oarecare animale pot rezistă mai mult la con- 
gelaţie ca altele. Chiar unul şi acelaş animal, prin aclimatizare, 
își câștigă acest determinism anatomic, care-l face să supoarte 
clima sau temperatura rece. Exemplu îl avem cu broasca care, 
dacă o punem în ghiaţă în timpul verei, adecă atunci când este în 
plin sucuri apoase, apa din ţesuturi îngheţând, sdrobeşte aceste 
ţesuturi; pe când dacă o punem în ghiață în timpul de hiber- 
nație al ernei, în momentul deci când este uscată, ea nu va 
pieri. Pentru acelaş motiv plantele erbacee rezistă mai puţin la 
frig ca cele lignoase și tot din aceste motive semințele nu pot 
conservă puterea lor germinativă decât numai dupăce au fost 
uscate bine. 

Frigul alterează globul sanguin şi această alterare aduce 
şi somnul. Fenomenele de nutriţie sunt micşorate prin frig. 


„— 463 — 


> Pai 


e Creşterea şi, Avoine organismului ca- şi EvelțlA din vârstă 


* în vârstă sunt mai” puţin precoce. 


Datorit perturbaţiunilor prin frig, se explică ariemiile, per Ex, 


--micioase ale nordului (ca în Norvegia, Danemarca, etc.) Tot 


din .cauza lui, organismul unor animale din țările nordice guferă 
modificări fiziologice însemnate. Aşă penele pasărilor zise, La- `, 
gopezi iau aspectul blănei; mamiferele îşi dublează: stratul, lor > 
grăsos şi Îngroașe stratul păros, chiar oamenii. APschimoșii își - 
dublează stratul protector'de grăsime. 

In cât privește avantagiile şi. desavantagiile: aduse prin. frig, 


` putem spune, că dacă în țările calde se realisează pentru oamenii .' 


{maf primitivi) un tel de paradis mitologic, în care omul trăeşte ; 


«cu totul altfel se petrec lucrurile în climatele reci. Aici lupta 


pentru trai este teribilă şi selecția sfârşeşte prin. aceea, că cei ` 


„mai puţin forţi, mai putin vivaci sunt eliminați.: Progresul încă 
` se. arată mic chiar între cei eliminaţi, deoarece toată grija lor 


se îndreaptă mai mult spre satisfacerea funcţiilor digestive. 


- Exemplul ni-l dau locuitorii pământului de foc (Eschimoșii) care 
+ înghit enorme cantităţi de grăsimi și oleu.: Aparatul lor digestiv. . 


însă fiind supus la sarcini grele va trebui să lucreze numai 
pentru. a compensă pierderile, ce le are. organismul prin radiare 
şi foarte puţin va îurniză la celelalte părţi fine, vitale (ei este 
-creerul cu operaţiile sale intelectuale). 
In definitiv deci temperatura prea joasă ca şi cea prea 


ridicată sunt defavorabile progresului social și numai în regiunea ` l 


<u temperatura intermediară se poate îndeplini o evolutie ma, 
constantă a creerului omenesc. 4 
Cu toatecă lumina, ca. şi căldura, ne vin dela soare, totuși i 
trebuie să distingem influența razelor luminoase de -a acelor ` 
calorice. Acest lucru îl înțelegem mai bine când observăm plante . 
ca Nelumbrium, indian care înfloresc în serele grădinilor din 
Montpellier și care nu pot decât abiă să dea frunze în acele 


-din Londra, 


Știm că sub acţiunea proprie a lan luminoase vegetalele i 
se colorează în verde (aceste raze putând da naştere clorotilului).. » 
Jot sub influenţa acestor raze clorofilul absoarbe acidul 


` carbonic din aer îl dedublează în oxigenul pe care planta îl 


elimină (şi pe care animalul îl absoarbe) şi în cărbunele pe care . te 
vegetali îl inmagazinează, l 
i | 


— '464 — 
` Vegetalul diferă deci de animal în timpul zilei numai pri 
mediul luminei, căci noaptea vegetu ca ? animalul 'absoarb 
oxigenul. i 
Dacă ar există o` obscuritate pimanieniă pe iai ve 
getalele din punct de vedere al respirației lor ar deveni ariimale; 
„ Aceste” condițiuni se găsesc realizate tì fundul mării. - Acolo 
vedem cât e de greu a face; diferența. între. animal şi vegetal 
Sunt de altfel şi fiinţe intermediare (între vegetal şi animal): c 
Termo monas, Hydra verde, ete, care ca şi plantele sunt verz 
şi ca şi părţile verzi ale plantei primesc dela lumină o excitație, 
- favorabilă descompunerei acidului :carbonic. și 'emiterei oxige- : 
nului. Sub ìnflúința lor oxigenul disolvat în. apa mărilor poate 
ajunge până la 60%, în favorul peştilor aflători acolo. - 
. ` > Mişcarea: vegetalelor ca şi aceea a animalelor inferioare: . 
“încă ar rezultă din razele de soare, care contribue la intensitatea. i 
fenomenelor de osmoză petrecută atâtcu lichidele, cât şi:cu gazele: 
Se - Lumina excită deci această, mişcare a vegetalelor -intocma: 
i precum există. mișcarea irisultii ochiului şi prin ea se inchid 
şi se desfac florile, se îndoaie sau. se destind frunzele şi se cur- 
bează sau se ridică ramurile. . 
Lumina influențează chiar fenomenele de digestiune şi Ft 
-ca unele din aceste fenomene dela vegetale să se facă întocmai; 
ca la animale. Exempluljl avem.cu. Drosera (Bresil) care secretă A 
pe suprafața frunzelor ei un suc bogat în pepsină şi care ca şi £ 
sucul gastric al animalelor digeră insectele care se pun pe ele. ; 
2 Lumina ajută în acelaș mod a da intensitate culoarei flo 
rilor la vegetale și a. penelor sau perilor la- animale, etc. -Pă-:. 
sările care stau la lumină mai mult timp -au colorile: mai vik A 
ca acele ce stau la întuneric; moluscele care trăesc în regiunile 4 
mai puţin profunde ale mărgi sunt mai colorate ca acele din. 
fundul mărei, etc. 
"Aceste fapte sunt importante de ştiut, căci ele ne ajută la: 
“înţelegerea doctrinei transformismului. Experimentatori însem- : 
nați ca Edwards, Grimm, Delarouzee, etc., arată cum prin oi 
' obscuritate constantă se pot concepe specii sau tipuri diferite `: 
-de acela al naturei: animalului şi aceste tipuri vieţuesc apoi cu 
„caracterele, proprii vârstei tinere. Aceste experienţe au fost în- 
treprinse cu: ouăle de broască, protea anguiforma, smphipodeiei 
din fundul mărei Caspice, anophtalmus galicus, etc, 


. — 465 — 


Lumina, contrar întunerecului, mărind intensitatea funcţiu- 
nilor, atât la vegetale, cât şi la animale, lucrează asupra celor 
din urmă mai ales prin piele, determinând modificări în calibrul 
vaselor şi în situaţia celulelor de pigment. Nu mergem până 
acolo să afirmăm că lumina schimbă pe omul alb în negru, căci 
“atât în populaţiile dela Nord (Finlandezii, Laponii, etc,), cât şi 
în acele din Europa de sud găsim blondul lângă brun; totuşi 
nu putem negă această acţiune -directă asupra pielei, nici acea 
reflexă care plecând dela piele se propagă în tot organismul. 

Influența luminei asupra retinei e bine cunoscută, mai ales 
de noi medicii. Prelungită mai mult timp, această acţiune aduce 
tulburări în organismul întreg. . Astfel oamenii din regiunile. po- 
lare din cauza. efectului luminei din acest loc, suferă de in- 
somnii. Experiențele întreprinse pe animale, de Rubini, confirmă 
încă faptul, cum păsările oarbe (cărora li sa scos ochii) sau cele 
ţinute în întuneric, se îngraşă mai mult ca cele ţinute la lumină. ` 

Rezultatul cei mai curios însă a acţiunei luminei asupră 
organismului ni-l dau fenomenele de mimetism, studiate experi- 
mental de Pouchet. 

Se ştie într'adevăr cum un mare număr de animale con- 
servă culoarea obiectelor din mediu în care trăesc, Prin acest 
mimetism, animalul devine mai puţin vizibil ochilor inimicilor 
săi. Astfel sunt burătecii din iarbă, urşii albi din zăpezile nòr- ' 
dului, calcanul de pe nisipul din fundul mărei, etc. Acest din 
urmă animal schimbă culoarea-odată cu schimbarea culoarei ni- 
sipului şi sar crede că există până la oarecare punct un act 
de voinţă al animalului. 

Pouchet arată experimental că orbind animalul acesta nu 
mai poate luă culoarea schimbată a nisipului. 

Majoritatea oamenilor de ştiinţă consideră încă mimetismul 
ca un act reflex plecat dela retina ochiului, act care este cu 
atât mai puternic cu cât lumina venită pe mediu (în cazul cal 
canului: nisipul) va fi mai clară și mai vie, 

Lumina impresionează prin retină chiar şi creerul nostru. 
Ideile, caracterul nostru se modifică prin lumina zilei. Vieaţa 
în plin aer (posibilă în ţările calde şi temperate) lărgeşte cercul 
ideilor. Tnaiul închis le strâmtează. Astfel Eschimoşii care petrec 
cea mai mare parte a timpului în jurul lămpei sau a focului au 


orizoniul intelectual mărginit. 
2 


— 466 — 


“Printre boalele corporale produse de lumină trebue să 
enunțăm arsurile, eritemele, oftalmiile prin zăpadă, etc. 

Dar în afară de lumina totală care are influență asupra 
organismului, trebue să menţionăm culorile specifice diferitelor - 
raze și care, deși constitue pentru o ființă oarecare medii se- ` 
cundare, totuşi exercită asupra organismului acelei ființe influenţe 
destul de însemnate. 

Nu voi să întru în studiul special -al fiecărei raze din 
spectrul solar, ţin însă să menţionez că unele din ele sunt 
trofice (violetul, albastrul), altele excitante (roşul), iar încât pri- 
veşte influența lor, experienţele întreprinse de diferiți autori 
sunt destul de doveditoare. Astfel B&clard arată cum ouăle de 
muște puse sub clopote violete sau albastre devin de 3 ori mai 
mari ca acele puse sub lumină albă. | | 

Tessier încă face observaţie că frunzele înverzesc mai uşor 
la culoarea verde sau albastră și că rămân mai palide la cu- 
loarea galbenă. Tot el arată că germinaţia este mult mai vie 
la violet etc. Asupra pielei omeneşti razele violete produc o 
flictenă în 12”, pe când razele roşii în acest interval de timp, 
nici nu o înroșește, 

Acţiunea razelor spectrului asupra retinei încă este variată 
la diferitele animale. Pe când omul vede diferitele culori şi 
diferenţiază intensitatea lor, crustaceele de ex. nu ar vedea . 
decât o singură culoare în diferitele variaţiuni de intensitate. 

Acţiunea razelor spectrului asupra operaţiunilor intelec-. 
tuale şi formaţiei ideilor a mers așă departe, încât unii autori 
au propus să fie întrebuințate În' tratamentul boalelor mintale. 

Cu toate că rolul electricităței în mediul atmosferic este ` 
puțin cunoscut și cu toate că aparatul nostru organic nu este . 
suficient desvoltat, pentru apreciaţia ei în orice timp, totuși, nu. 
putem negà influenţa electro-magnetică din aer asupra anima- - 
delor şi asupra omului. ~. sui 

= Cânii din Kamtschatka sunt astfel impresiónafi Înaintea is- i 
bucnirii furtunei, încât stăpânii lor care nu simt venirea ej, im 
cunoștință numai prin ei, atunci, când se apropie. A 

In Antile trupele de animale mugesc la apropierea furtunei, = 

Sunt printre oameni încă unele persoane nervoase (temel). 


sau artritici care au sensațiuni speciale la schimbarea vremei. E 
| E 


— 47 — 


Cantitatea de ozon din aer  infiyinţează încă mult asupra 
«organismului și, fără a insistă în detaliy asupru rolului său fi- 
Ziologic, menţionez că acolo unde ozonul se gășeşte ahundent, 
cum este insula Borkum din marea Nordului, boale ca va- 
wiola, scarlătina, rugeola, chiar holera, se arată foarte rar, = 

Vaporii de apă joacă în atmosferă incă un rol pratector, 
-atât pentru. animale, cât și pentru vegetale, ținâpdur-i la adăpost, 
„atât contra intensităţei razelor solare, cât şi aceea a emisiunilor 
"lor calorifipe, Aerul sec nu poate intergeptă razele calprilice 
„ale soarelui şi de aceea pe munţii înalţi, unde vaporii dea apă 
sunt puțin abundenţi, inșelaţiile: sunt frecquente, cu toate că 
Acalperatura la umbră este joasă, 

` Prezenţa vaporilor de apă din aer, atat de utilă la toate 
fiinţele vieţuitoare, posedă pentru unele din ele o importanţă spe- 
„cială. Unele vegetale nu efectuează mișcările necesare fecunda- 
-ţiei, decât numai sub influența vaporilor de apă. Mulţi agenţi - 
“Ansufleţiţi sau animale inferioare, căzute în stare de moarte apa- 
rentă, scapă numai prin vaporii de apă. Exemplul ni-l oferă 
iRotiferele, Tardigradele . şi alte infuzorii. Crabii încă sunt - 
“influenţaţi favorabil prin umiditate. Absența sau prezența va- 
porilor de apă în aer modifică cu timpul întreg organismul 
vegetalelor.. Astfel în țările seci vegetalele devin mai cărnoase, 
mai suculente, mai grase, fiind obligate să inmagazineze pentru 
mai mult timp apa necesară. 

Praful dia atmosferă poate aduce încă în anumite regiuni 
„obiceiuri sau chiar tulburări organice. Tuaregii își acoperă faţa 
-din motivul cred de a se pune la adăpost contra valurilor de: 
nisip ce produc celor descoperiţi ọftalmii grave. Pericolul pra- 
ului atmosferic însă este -mare când e încărcat cu microbi și 
„când e pus în mişcare de vânturi. 

Vântul în sine (fără praf) este un puternic moditicator al 
“organismului vegetal şi animal, căci dupăcum vine dela o ţară 
„caldă sau rece, ridică sau coboară temperatura regiunei, ab- 
soarbe vaporii săi de apă și activează evaporaţia. 

Vegetalele nu pot trăi unde sunt vânturi mari, decât cu 
condiţia, de a se ține imobile prin numeroși peri sau ghimpi 
„de pe frunze și de a inmagazină, precum am spus mai sus, 
apa neceșară. Proba o avem cu vegetalele de' pe stâncile ma- 


sitime care. sunt mici, cu ghimpi şi cărnoase, 


2 468 za 
Tot acțiunei curenților de vânt se datorește şi hinginiea N 
| Anipelor unor pasări maritime. . . 
„Dar efectele vaporizației prin vânt sunt simţite de oameni 
şi animale acolo, unde aceste vânturi domnesc mai permanent. 
Astfel vântul Kamsin în Egipt lasă impresia unui cuptor supra- + 
“încălzit; acel ce bate în insula Falkland aduce moartea pasărilor.. ! 
; Curenţii de aer sau vânturile de pe uscat (când sunt mai  : 
permanenți) joacă un rol analog celor maritimi, modificând cli-- ; 
‘matul locului, care nu mai poate corespunde latitudinei, longi-. > 
tudinei și altitudinei respective. Acest fapt sa observat în nordul. . 
“Chinei, unde de mai mulţi ani suflă curenţi profunzi şi con-: 
stanţi în direcţia dela Est la Vest, care au adus o mare uscă-. 
"ciune a localităţei. i 


* 
* e 


| In lupta pentru existenţă, omul, precum am mai spus, a: 
„luptat şi are de luptat cu numeroase şi variate animale. Scheletele- 
“de Acetorium, Megatherium, etc. din trecut ne dau o idee asupra. 

_mărimei unora din aceste animale. In prezent încă, deși nu în-- 
tâlnim astfel de mărimi, totuşi iaimicii nu sunt mai) puţin de- 
temut atât prin puterea lor cât şi prin toxicitatea veninelor lor.. 
In 1877 ludiă a avut ucise de tigri 16,777 persoane şi 291& 
, prin muşcături de şarpe. Cele mai periculoase dintre aceste 

animale sunt tocmai cele mai mici, microbii și paraziţii. Inainte: - 

de a, ne ocupă în detaliu de ei voim să arătăm rolul lor în di-: 
_feritele fermentaţii produse în marele laborator pământesc. 
Este cunoscut faptul cum printre serurile necesare creştere 
„şi desvoltărei anumitor plante nitrații (şi în special nitratul de: 

potasiu) ocupă primul loc. Ori acest nitrat de potasiu este produs- 

prin ajutorul materiei organice, iar nitrificarea solului trebue-. 
privită ca şi fierberea vinului ca o operă biologică datorită unui 
ferment, Fermentul nitrificării ajută la degajarea oxigenului 
care luând din mediul soi jurăloE azotul formează acidul azotic: 
și azotaţii. 

Solul însă mai cupele şi alţi fermenți care absorb oxi- 
genul, ajutând producerea fenomenului de sulfuraţie. 

Fermentaţiile solului și mai ales infecţiunile “telurice au o»: 
` repercusiune asupra organismului omenesc, căci aceste fermen- 
“taţiuni nu numai că pot dăună prin agenţii care le produc, dar 
servesc de_multe ori ca medii de cultură favorabil desvoltărek * 


— 469 — 


xiltor agenţi patogeni sau chiar paraziți. Fără a insistă mai mult 
asupra agenţilor locatari permanenţi ai solului, așă. precum 
sunt: bacteria carbonoasă, tetanosul, vibrionul septic, etc. ţin a 
elevă influința favorabilă a terenurilor mlăştinoase asupra agen- 
“tului patogen al paludismului (hematozoarul lui Laveran) ; precum. 
:şi aceia a relaţiunei strânse ce există între fermentaţiunea. pro~ 
„dusă în anumite straturi de pământ și apa isvorâtă din ele, 
„Apa (găsindu-se lipsită de anumite sustanţe utile corpului ome- 
nesc, în special iod). aduce în anumite localităţi desvoltarea 
<guşei endemice, cu întregul cortegiu de tulburări psihice’ (creti- 
nism, idioție, etc.). Tot apa favorizează în anumite împrejurări 
-desvoltarea anumitor specii microbiene, ca holera, febra tifoidă, 
„desinteria, etc. Avem microbi ce se desvoltă mai mult în aer: 
“tuberculoza, difteria, - ' 

Avem încă numeroase boale infecto- contagioase la care 
“specia microbiană nu este descoperită şi deci nu putem ști 
“care este mediul suficient unde.se desvoltă. Cităm pe cele mai 
“importante: scarlatina, rugeola, variola, etc, 

Printre agenţii însufleţiţi ce înfluenţează organismul culca 
nunii sunt vătămători (patogeni), alţii favorizanţi (saprofiți). Incât 
mpriveşte origina lor unii sunt vegetali (bacterii, drojdii, muce- 
- Aaguri, etc.). Alţii animali (amoebe, coci, piroplasma, tripano- 
:somias, etc.). Natura nu face salturi şi între microbii sus amintiți 
“are ne dau diferitele boale și diferiți. paraziți - pluricelulari, ca 
'iliarozele, trichinozele, etc, există toți intermediari. i 

„O clasificare 'a microbilor bazată, fie pe origina lor, fie 
“chiar pe forma şi desvoltarea lor pare încă destul de relativă. 
<Cu toată tendința oamenilor specialişti de a stabili cât se poate 
mai multe specii fixe de recuttoaștere, totuşi există un pleio- 
morfism produs de mediu în care trăeşte agentul însufleţit şi 
scare ne dă mult de gândit când e vorba de variaţia efectelor 
*vătămătoare a acestor agenţi. 

Câteva exemple pot evidențiă mai bine această teză, 
Bacteria leguminoaselor (Helbrig şi Wilfarth) poate să ge pre-. 
sinte prin diferitele mediuri sub forme diferite de coc, bacil 
“endosperat, streptotrix ramificat, etc. Acelaş lucru se petrece şi. 
«cu bacteria carbonoasă de care am vorbit mai sus, bacilul holerei 
pasanik s vibrionul lui Finkler şi Prior, etc. 


— 40 — 


Cå mediti! influenţează - această schimbare de formă se `A 
poate dovedi oticând expetimentai. (Experiențele cu bacilul pio- < oy 
- eiabic, acetic, àl rugetuliii la porci, etc.) -3 
Ne întrebăm atunci tu tmultă dreptațe dacă nu cumva ` 
atesta condiţii fizice și chimice ale mediului în care trăeşte și 
se desvoltă microbul, ififluerţăază odată cu forma lor şi produs * 
sile interne ale vieţei microbiene, aducând proprietăţi diferite ': 
(tài vitilente sáu mài slabe). . z 
Nu trebue deci să mergem prea departe cu Perelni e 
ñostru în imutabilitateă speciei microbièhe și să ducem clasi- ` 
ficaţiile lor la infinit, căci am puteă cădea în aceiași greşeală. . - 
în care au căzut, precum am ararat mai sus, și clasificatori bo- 
tanişti. 
3 Specialitatea agentului însufleţit ar fi în funcție de trauk E 
său în un timp dat și în un mediu anumit. : 
Aceiaşi relativitate se recomandă și în descrierea rapoar.-.. .. 
telor. dintre microbi şi boală. In această descriere ar trebui să . 
se ia în considerare şi diferitele țesuturi, organe, regiuni, cu un .. 
cuvânt mediurile unde aceşti agenţi îşi croesc formele şi-şi: ~” 
arată efectele lor. Numai astfel vom evită a da numiri diferite- = 
la manitestaţiuni diferite, cauzate prin mediuri diferite de una gE 
aceeaşi. categorie de microbi. — (Discuţiile asupra specificităţik: 
spirohetului sifilisului: neurotropism, dermotropism, etc.) 
Incât priveşte repartiţia boalelor infecto-contagioase en 
demice diferitelor regiuni ale globului terestru menționez că: . 
desinteria formează o centură equatorială cu maximum de- 
decese în Algeria și Senegal, variola a voiajat și voiajează. 
pe aripile islamismului; rugeola în Europa centrală, scar-- 
latina dăinueşte mai mult în Suedia, Danemarca, Finlanda,- 
suetta în Anglia; tifosul- exantematic există mai endemic în 
Irlanda sub forma relapsing fever, apoi în Silesia. Pesta se 
naște între Tigru şi Eufrat, merge apoi din Egipt pe ţăr- 
murile litorale ale Mediteranei, având ca centru Siria. Holera: 
este endemică la delta Gangelui. Febra galbenă domneşte în 
„golful Mexic şi oraşele din jur (Veracruz, Alvaradi, etc.) Dif- 
teria angină în Spania și Italia. Oreionul în Europa cen-- 
trală. Celelalte boli infecto-contagioase ca febra tifoidă, erisipel,.. 
tetanos, morvă, etc. se răspândesc aproape în toate țările. 
din Europa, 


ue 


=y — 


| Avem însă unele boli care nu se găsesc în Europa. Astfel: 
Buton de Biskra (Alep, Delhi, Bombay, Sahara, etc.); Veruga 
(Aqua Veruga, Cuesta Blanca, etc.); Picior madura (India); Lepra 
(Egipt). Dengue-ul în India; Diarea şi cachexia africană (în Co- 
chinchina) etc. Principiile expuse mai sus cu privire la microbi 
cred că se pot aplică până la oarecare punct. şi la paraziți mi- 
croscopici sau chiar vizibili cu ochii liberi. 

Expun un mic tablou asupra celor mai importanţi. Dintre 
locatarii tubului digestiv avem: vermii intestinali ankilostonum 
duodenal, tenias (mai răspândită în zona toridă şi ltalia); tri- 
cocetalul (Germania, Franţa); ascaris (Siris, Abisinia); oxiuri (La 


“Plata, Siberia, etc.). 


Printre cei ce trăesc în ţesuturi: trihina, nematoidul calului, 
distomul racului, filaria medinei (mai ales în zona tropicală), 
etc. Printre acei ce trăesc în sânge avem: strongilus (răspândit 
la caii din Ungaria), angiulula, distonum haematobium (Nubia), 
diferite îilarioze (răspândite în Germania, Suedia, Chicago), etc. 
Printre acei ce trăiesc în cavităţi avem: califora (Argentina, 
Venezuela), pentastomul cânelui, lipitoarea calului (Tunisia), 
gregarienele, musca cacnalia (America de Sud), etc. Dintre pa- 
raziţii pielei avem: tarentula (Berna, Brazilia), acarus, sarcoptes, 
lucinum serinata (Tarent), scorpion, formica leo (Noua Grenadă), 
huţa (Peru), colorado (Antile), musca tetsé (Abisinia), etc. 

m 

Din cele expuse până în prezent deducem că condițiile 
mediului ambiant au contribuit la conformația numeroaselor şi 
variatelor fiinţe vieţuitoare şi deci a omului, 

Primele grupe omeneşti etau probabil formate din indivizi 
puţini așă precum se oferă astăzi grupele de Fulgieni care 
rătăcesc dealungul râurilor din Africa sau aceea a Tasmanie- 
nilor, Boschimanilor, Dokos (Abisinia) Andanianii Weddhas 
Ceylan), Orangs Benna (Sumatra) etc. 

Puțin mai ridicate în civilizaţie s'au arătat triburile sălbatice - 
Windhyas, Nogas din Valea Brahma Putra precum și Papous 
din grupul Bresilo-Guaranian. Aceste popoare sunt expresiunea 
străbunilor noștri din epoca pietrei sau din epoca paleolitică, 
când singura ocupaţie şi motiv de: trai eră mâncarea; pentru 


care cuvânt această epocă se poate: numi cu adevărat epoca 
. nutritivă (Berdier). 


— 472 — 


Mai târziu omul începe să cunoască binefacerile asociaţiei 
și să împartă munca constituind asociaţiuni sau triburi mari. 
Sistemul nervos al acestor din urmă oameni începe a se adaptă 
și la altceva în afară de munca digestivă și fizică (musculară), 
Ei încep a concepe ideile mistice și religioase. Populaţia din 
- Polynesia reprezintă până în secolul trecut, această perioadă. 
„Unele triburi din această populaţie se remarcă prin periecţio- 
narea instrumentelor de vânat sau de luptă; aşă erau Pieile 
Roşii în momentul când au fost cunoscuţi; alţii duceau vieaţa 
de păstori ca: Mongolii nomazi, Kaiffirii (Afganistan), Tongouși, 
Bouriaţii, Kirghissii, Baskirii, Hotentoţii, etc. Alții se ocupau 
cu agricultura: Cafrii, Sudanii, cei de pe țărmurile Tauganicei, 
etc. Cu totul târziu tncepe adevărata civilizație a unor din aceste 


populații şi ea se arată mai întâi în India și China. Popoarele : 


din aceste ţări capătă concepţiuni monoteiste sau politeiste, 
Epoca lor este o epocă psihică şi prin ea ajungem la faza in- 
„telectuală actuală, caracterizată prin triumful științei şi prin sub- 
stituiri pozitiviste la cele mai multe influenţe metafizice. . 
Etapele descrise mai sus, parcurse negreșit în sute și mii 
de ani, își au corelative modificările anatomice și fiziologice cari 
devin fatale, ineluctabile, indispensabile fiecărei epoci. ' Aceste 


modificări au început probabil cu creşterea volumului creerului. 


Faptul pare dovedit în seria. animală când urmărim timpurile 
geologice trecute. Progresul se vede deci cercetând craniul 
Neanderthal al rasei Canstadt (cuprinsul 1200<c) sau Spy şi trecând 
la craniile lui Engis, Olmo, apoi la epoca Solutre cu craniul Cro- 
Magnon, la acel al epocei Madeleine cu craniul Furfooz, etc. 
Alăturea de volum începe modul de osificare (dindărăt înainte 
pentru cei civilizaţi) şi concomitent cu craniul celelalte modi- 
ficări şi pertecţionări în restul de organe și aparate. 

Funcţia făcând organul, putem spune, că fiecare etapă de 
civilizaţie care dădeă loc la funcțiuni organice anumite a adus 
după ea stări, anatomice corespunzătoare. 

“Condiţiile de. mediu care au creat deci popoarele şi rasele 
au influenţat cu timpul obiceiurile, tradiţiile, activitatea, menta- 


litatea lor. Cadrul festrâns al subiectului de față nu-mi permite - 


să fac o istorie a omenirei, arătând cari. sunt toate aceste 
condiţii şi influenţe. Trebue totuşi să recunosc, că ele au cân- 
tărit şi cântăresc alături de natura profesiunilor de starea civilă 


— 413 — 


sau de starea de captivitate, etc. la ivirea diferitelor boale a 
acestor popoare sau rase. : 

Putem spune mai mult; că fiecare rasă își are aproape . 
boalele sale proprii pe care poporul le suferă și le rezistă întrun 
mod dat. 

Vieaţa normală şi patologică deci a raselor evoluează în- 
run cadru special, cu o orientaţie determinată, imprimată fiind 
în un echilibru: particular, cu detalii anatomo-fiziologice, — 
pot zice specifice — care corespund precis la aceeace noi 
numim teren constituţional. 

In cursul vremurilor condiţiile mediului au putut să facă 
“să dispară unele puncte, să schimbe altele și să aducă noui 
-adaptaţiuni. Ceeace încă ne interesează pe noi este fixitatea, sau 
mai bine zis durabilitatea obiceiurilor şi otil atât cât 
dndivizii trăesc în mediul lor anumit. i 

Această fixitate așă precum o găsim la rase o putem găsi 
şi la popoare şi aceasta înainte ca progresul acesta revoluţionar . 
periculos să fi venit şi să fi adus tulburări sau modificări prin 
«deplasări, amestecuri, întreceri, etc. 

" Amestecurile cari se practică chiar in perioada de stabi- 
ditate a raselor şi popoarelor provoacă tipuri intermediare cari 
pot să aibă o medie de caractere proprie. fiecărui tip de origină, 
“tără însă să poată alcătui deodată o rasă sau un popor nou. 

Alături de acești produşi ai amestecului de rase cari con- 

stitue limite la hotarele geologiei sau geografiei raselor şi cari 
şi ei pot rămâneă stabili, reînoindu-se în un mod continuu, dar ` 
pe loc: trebue să vorbim şi de desrădăcinaţi, de acei cari caută 
să se implanteze în plin teren străin, adecă printre tipurile unei . 
wase străine (coloniști, invadatori, etc.). 

In afară de spiritele tari, conservative și. naţionaliste cari 
în virtutea unui orgolios antixenism (lăudabil până la oarecare 
punct), făcut cu scopul acestei conservări de tradiţii şi de rasă, 
“spirite cari astăzi au devenit rare (evrei, sași, etc.); ceilalți indivizi 
'rătăciţi se încrucişează cu populaţia băștinașe, contopindu-se mai 
«mult sau mai puţin repede. Până ce insă tipul lor se conto- 
“pește complect în tipul indigen, amestecul prezintă oscilaţiuni 
mai mult sau mai puţin mari în caracterul ambelor rase şi 
Chiar perturbaţiuni în elementele specifice acestor rase. Exem- | 


N 


— 474 — 


plele se pot vedeă atât la animale (unde veterinarii ştiu cu câtă + 
constanță tipurile importate după câteva încrucișări se contopesc - 
în rasa locală), cât şi la oameni, în special la Europenii care ] 
merg în colonii. E 

Dacă studiem noi însă mai de aproape ființele viețuitoare, 
trausplantate în pământ străin şi reproducându-se pe loc, 
le vedem cât sunt de influințate, sau modificate de acest 
mediu străin. Modificarea se manifestă prin aceea. că perd 
progresiv caracterele lor proprii și jau în aceiași ordine acele 
ale rasei indigene. Aceste fapte, aceste iransformaţiuni natu- 
rale se observă mai bine în speciile vegetale şi animale, unde- 
încercările experimentale reușesc mai mult sau mai puţin re- 
pede, dupăcum sunt speciile (unele mai maleabile ca altele). In 
specia umană. faptele sunt mai greu de observat, întrucât mul- ` 
tele încrucișări maschează evoluţia individului. 

In rezumat oricare ar fi natura tipului considerat plantă, 
animal sau om, el va luă caracterele mediului unde se așează. 
El se adaptează deci la acest mediu aşă precum zic biologii.. 

Această adaptaţiune însă (şi aici este punctul principal : 
asupra căruia voiu. să insist) nu se face fără o tulburare mat - 
mult sau mai puţin profundă în organism, deoarece substitu- : 
ţiunile chimice transformă umorile sale, modifică terenul său 
„constituţional, 

" Modificaţiunile umorale deci aduc modificaţiuni morfolo- î 
gice şi fiziologice a. celulelor, cari orientate în anumit sens mo--. : 
__difică caracterele exterioare ale tipului. 

Rezultă din cele sus zise că adaptaţiunea până la oarecare 
punct poate fi privită ca un fel de boală care durează atât 
timp cât 'terenul constituțional al individului prezintă o stare,- 
instabilă. Această tulburare de adaptaţiune predispune. individul ; 
şi-l face susceptibil acaparărei altor boale locale, trecătoare. N 

In cursul modificaţiilor organice ivite prin adapiaţie, multe- ; 
din punctele importante ale organismului dispar înainte de a 
se fi putut adaptă (astfel se petrece cu unele diateze, nevrose, 
cu cancerul, cu tuberculoza, etc.), altele, mai stabile şi care sunt mai 
apropiate mediului original în care evoluează individul, rămân; 
altele in sfârşit suferă schimbările impuse prin noul mediu 
(prin atmosferă, alimentaţie, etc.). Foarte puţine puncte se echi- 


— 415 — 
librează în un timp mai mult sau mai puţin lung, dar pe tot 
timpul adaptaţiunei, rămân supuse atacurilor şi sunt nevoite 'să 
sufere răul boalei mediului la care terenul lor nou şi rău adaptat 
nu reacționează. 

Ceeace am expus mai sus și în un mod dia sub ra- 
portul terenului constituţional al unei rase cu mediul său bio- 
logic se poate reproduce în mic și când e vorba de populaţia 
uneia și aceleiași rast, urmând variaţiunile geniului de vieaţă 
a indivizilor. Astfel se explică cum exodul celor dela ţară 
cătră oraşe aduce tulburare în un teren constituţional dat și în 
toată activitatea lui funcţională (deci şi psihică). Independent 
de obiceiurile deplorabile pe care le poate luă şi care con- 
tează în evoluţia lor regresivă, simpla deplasare, întovărăşită de . 

“muncă mai grea de adaptare, face să se exalteze predispozi- - 
ţiile bolnăvicioase a acestor exodiaţi. - Cunoaştem sub. acest 
raport de altfel susceptibilitatea tinerilor recruți la regiment şi 
aceea a țăianilor cari venind prin oraşe, plătesc repede tributul 
de febră tifoidă sau tuberculoză endemică localităţei. Cu această 
ocazie trebue să spun încă că dacă toate boalele accidentale, 
intercurente slăbesc organismul şi tulbură terenul lor constitu- 
tional, atunci când alcoolismul întră în joc, ` detracarea merge 
mai sigur și în o progresie pot zice aritmetică. 

În rezumat terenul constituţional este un produs constant 
al influențelor mediului pentru fiecare rasă sau popor. 

Adaptaţiunea la un mediu nou este totdeauna o. boală la 
care mulți sucombă şi astfel- se explică dispariția atâtor specii 
în cursul periodei geologice. : 

Fiecare rasă are boalele sale contra căreia reacționează 
intrun mod particular, fiind vaccinată atât timp cât rămâne în 
mediul său, iar predispoziţiile bolnăvicioase devin pe tot acest 
timp slabe şi neaparente. In caz de.deplasări, de exodiu, se 
desechilibrează prin adaptaţiuni, pierde aptitudinile sale de re- 
zistență, predispoziţiile sale bolnave devin exaltate şi noi azistăm 
atunci la sjingerea anumitor linii organice: familiare. Rasele trans- 
plantate, familiile desrădăcinate sunt deci în stare de rezistenţă 
mică în adaptaţiunea lor şi majoritatea merge spre degenerare. 

Dacă unele familii, popoare sau chiar rase desrădăcinate” 
se iaudă cu vitalitatea descendenților lor, aceasta se datorește 


— 416 — 


sevei famiilor băştinașe cu care s'au încrucişat, indivizii implan- 
taţi jucând prin, această încrucișare (adecă pe lângă terenul cone- 
stituțional al băștinaşului) rolul de escitanţi și stimulenți. 4 

Un exemplu mai concret ni-l oferă în pomicultură altoirea 3 
viţelor noui. străine pe trunchiul arborilor vechi. Ştim cu toţii ` 
cum prin această transplantare obținem de multeori fructe fru- - 4 
moase, vitalitatea arborului nou fiind menținută şi susținută cu ` 
seva adusă prin rădăcinele și trunchiul arborului vechiu. 

Cred că chiar grefele şi transplantațiile organice încercate | 
în timpul din urmă (Și în special operaţia lui Voronoff cu scopul ! 
" xeîntinerirei) nu ar fi întreprinse decât tot pe același principiu ; 

şi cu același scop. . ; 

Cuceritorii unei regiuni d. ex. se pot lăudă oricând cu 
produșşii lor obţinuţi prin încrucișări cu băștinași, știința nu-i 
poate arătă — pentru un moment, — decât ca pe nişte purtători 
«de firme (etichete), deoarece baza constituţiei produșilor lor o ` 
formează pentru mult timp numai caracterele morfologice bă- : 
ştinaşe, cele de adaptaţiune (precum am zis mai sus) survenind 
«cu, greu şi după un timp destul de îndelungat. 


* 
> * 

l Consideraţiile generale expuse mai sus pot da o idee su- 
'mară asupra felului cum se poate concepe și execută o geo- 
grafie medicală. Ele pot ajută cadrului restrâns al lucrărei 
ce o întreprind și care sar reduce la studiul unei geografii `. 
medicale a Ardealului cu regiunile sale mai importante, șes 
şi apă. l i 
Sper că prin studiul amănunţit al acestor regiuni să putem : 
ajunge pe deoparte mai aproape (încât privește oamenii) de ` 
tipul primitiv al regiunei, jar prin comparații între ele să putem 
explică rostul atât al confirmaţiei exterioare şi interioare a fie- 4 
cărui tip de regiune, cât mai ales profesiunile, obiceiurile, tra- :; 
diţiile, etc., care cimentează legătura dintre tip şi regiune. 

` Alătur încă chestionarul modificat în înţelesul celor sus ` 
expuse şi rog din nou pe toţi acei care-i interesează chestiunea + 
şi care au observaţiuni cât de mici căpătate la vre-unul din punc- 
tele acestui chestionar să mi le trimită pe adresa «Asociației pentra 
literatura română şi cultura poporului român din Ardeal», Sibiia. 


— 477 — 


Chestionar. 


Cari sunt cunoştinţele, observaţiile şi experienţele între- 
prinse de Dv. cu privire la influința normală şi patologică (de 
adaptaţiune, endemică sau epidemică) exercitată asupra fiinţelor 
vieţuitoare, în special asupra oamenilor din localitatea unde 
sunteți sau din diferite localităţi şi regiuni ale Ardealului? de: 

A. Atmosferă cu modificările ei (altitudini, temperatură, 
lumină, etectricitate, vapori de apă, etc.). 

Diferitele tulburări provocate de ea şi acele aduse prin 
schimbări metereologice (ploi, vânt, praf, etc.). 

B. Sol cu apele lui, flora şi fauna cu modificările lor. 
Compoziţie (aluviuni, vulcanice, etc.), diferitele ape (maritime, la- 
curi, etc.), diferitele vegetale şi animale pe suprafaţa acelui sol, 
diferiți microbi proprii regiunei studiate. Variatele tulburări 
provocate de sol şi cele eşite din luptă cu ceiace se găseşte- 
deasupra şi în el [termentaţiile cu nitrificare şi sulturizare (gușa, 
cretinism), etc.], intoxicaţiile prin mușcătură (plante sau animale) 
boale microbiene (infecțioase) şi parazitare (paudism etc.). 


. Aptitudinile imunizanţe față de anumite boale sau tulburări. - 


C. Alimente și tulburările produse prin surplusul sau - 
lipsa lor (diateze, debilităţi, etc.) acele aduse prin boalele vege- 
talelor și animalelor ce servesc de nutriment (pelagra, scorbut, etc.) 
acele produse prin toxicitatea unor băuturi (alcoolism, morfi- 
nism, etc.). 

` D. Stări constituţionale: moştenirile organice cu diferitele 
teniperamente și modificări survenite în timp, loc și spaţiu (stări: 
de degenerescenţă sau de regenerare). 

Pentru stabilirea tipurilor antropologice a regiunilor este 
nevoe a se cunoaște caracterele. anatomo-fiziologice normale 
și patologice ale convieţuitorilor regiunei. 
~ Im acest scop'tabela următoare arată punctele ce pot stabilă 
mai bine aceste caractere. 


A. Fizic. 


1. Desvoltarea generală a corpului (înălțime, grosime, greu- 
tate, musculatură, etc.). 

2. Craniul (volum, formă, examen craniometric, etc.; dife- 
rite anomalii). 


— 4738 — 


3, Piele şi apendice cutanate (grosime, culoare, perii, etc,; | 
«diferite anomalii). 

4. Faţă (formă și aspect general al importantelor regiuni: 
ochi, ureche, nas, gură, obraz, etc.; diferitele anomalii). 

5. Trunchiu şi viscere (forma şi aspectul general al impor- 
tantelor regiuni: gât, torace, coloana vertebrală, abdomen, basin, 
viscere toracice şi abdominale, etc.; diferitele anomalii). 

6. Membre (formă şi aspect general al importantelor re- 
giuni, mâini, picioare, degete; diferitele anomalii). 

7. Organe genitale (aspect general; anomalii). 


B. Psihic. 


Facultăţi intelectuale (percepţie, atenţie, memorie, judecată, | 
imaginaţie, etc.; diferitele anomalii). A 

Facultăți sentimentale sau morale: sentimente egoiste, al- | 
truiste, (superioare, morale şi higienice, religioase, patriotice, etc.), 
diferitele anomalii. 

Facultăți sociale [familiare, şcolastice şi artistice, instrucție ` 
şi educație, obiceiuri corporative (armată confesiune, economie, 
finanțe, politică], profesionale (întocmiri şi gospodărie, etc.) Dife- ; 
ritele tulburări produse prin izolare, sihăstrie, prizonierate, aglo- - 
meraţii (sugestiune, imitațiuni, etc.), civilizaţie (viciuri morale), 
cataclisme sociale, (revoluţie, răsboi, cutremure, etc.), incrucişări. | 

Orice informaţie dată cu privire la acest chestionar va fi ` 
însoțită pe cât este posibil și de o descriere fizică a regiunei. ; 


(Gea mai frumoasă poveste. 


Povești multe-aud frumoase, 
Multe mi se par duioase... 
Dar nici una nu-i din ele 


Ca povestea vieţii mele. 
G. Ponetti, 


— 479 — 


Pădurea, 


tale PEA piduri, 

N'auzi și tu acel vrăjit tumult 

Pe care eu, cu cât i-ascult, în suflet 

Nu mă mai satur, par'că, să-l ascult... ! 2 


- + E-un freamăt sfânt çi 'mpărților de taine 
Cântat de-o veste 'ntreagă de tălăngi — 
Mi-e sufletul o tainică pădure, 

Stau gândurile: mi aninate n crăngi. 


„Când trec arare vânturi printre ele 

"Se 'nvălmäăşesc, se'nvolbură, se frâng, 
Se-agită, gem, ca o pădure 'n vifor 

Cu glas de orgă 'n mii de forme plâng... 


Cântarea lor se face-acum un strigăt i 
Ce vine ca un vuet din pământ, 
Acum e-un plâns de vijelii... şi iară 

Acum e parcun hohot lung de vânt... 


Mi-e sufletul o tainică pădure 

Cu mii de bolți din umbre şi din crăngi, 
In fiecare zi mă pierd printrânsa 

Și mă cufund în graiuri de tălăngi.. . 


„Pădurea mea, pădurea mea frumoasă - 

` -Cu orgile sfărmate printre brazi, i 
-O, cum aș vrea să fii în veci cu mine 
„Așa cum te cunosc și cum ești azi! 


„ Opreşte-te și-ascultă, pădurare, 
„Nauzi și tu acel vrăjit tumult, 
- Pe care eu, cu cât l-ascult, în suflet 
„Nu mă mai satur, parea, să-l ascult! 2. . 
. Teodor Marăşanu. 


— 480 — 


i 


Andreiu baron de Şaguna. 


De: Dr. Valeriu Branisce, 


ului nostru de dincoace de Carpaţi se destășură vieaţa şi opera : 


í A 
In evoluția din al treilea sfert al veacului trecut a popo- 4 


3 


lui Andreiu baron de Şaguna în măreția unei epopee antice, . 
întrunind toate acele condițiuni pe cari școala clasicismului le : 


reclamă dela epopee. 


Opera vieţii lui Şaguna înseamnă întemeierea din nou a - 


poporului român şi a bisericei sale naţionale din Ardeal, Banat ` 


și părţile ungurene locuite de Români, înzestrând poporul chemat. 
la nouă vieaţă cu toate condiţiile esenţiale ale unei desvoltări: 
mai libere, mai conștiente și mai demne de înaltele însuşiri ce- 
_ dormitau înăbușite în acest neam de Latini, aşezat aici în drumub 
mare, prin care s'au scurs atâtea popoare imigrătoare în cursul 


„ îndelungatelor veacuri de patimi, cutropind aproape întreaga . 


cultură şi civilizaţie a străbunilor de glorioasă amintire, fără de 


a putea însă stinge sufletul, care a licărit necontenit în corpul . 


amorţit, până ce glasul vremei l-a deşteptat din «somnul ceb : 


de moarte». 
Leagănul lui Saguna a stat departe de plaiurile și văile 


poporului, care prin El s'a renăscut. Originea familiei lui se- i 
„trage din altă ramură a poporului nostru, care de mult s'a des-..: 


lipit de noi, trăind altă vieaţă, aproape străină de noi și a tre-: 


buit să intervină un înfricoşat cataclism pentru această ramură,” : 


ca rămăşiţe răslețe să repăşească calea la fraţii aproape daţi ni- 
tărei şi adânciţi în grea robie, trupească și sufletească. Numai 
Provedinţa, care ocârmueşte soartea ' popoarelor å putut arătă 
această cale. i 


Şaguna apare deodată cu strălucirea unei misiuni divine S 


în mijlocul poporului şi al bisericei ardelene, care nu-l știă, 


nu-l cunoşteă, ba chiar căută să se îngrădească contra venireb `y 
lui. Din primul moment al apariţiei sale în mijlocul poporului >i 
robit de veacuri și al clerului cufundat în adânc întunerec, vede: 4 
Şaguna clar scopul providenţial al misiunei sale, spre care. k 
trebue să alerge fără contenire cu jertfire de sine și a tuturor A 


intereselor sale personale. Șaguna a muncit, jertfit, suferit şi 


luptat fără preget şi neobosit ceas de ceas, zi de zi şi an de; A 


— 481 — 


ochilor, neslăbind nici pentru un moment în uriașa sa credință, 
ci dând tot înainte pas de pas, tot învingător şi niciodată îns 
frânt, până ce a realizat întregul program al misiunii sale. 

Şi nu lipsește din vieaţa și opera lui nici intervenția su- 
perioară («deus ex machina»), acel ajutor divin, nepătruns de 
minte omenească, care decide sorții luptei și muncei în momen- 
tele critice, încât “măsuri luate contra noastră au devenit no: 
rocul nostru, nenorociri fără seamăn -au devenit în urmările lor 
norocul poporului nostru. Par'că anume i-au pus duhurile rele 
toate pedecile în cale ca înlăturându-le cu superiorul ajutor 
divin, să îndeplinească fără rest opera: providenţială a misiunei 
pe care a definit-o în mod lapidar şi cu vedere profetică în 
ceasul sfânt al Duminecii Tomei din anul 1848, când marele 
patriarh al sârbilor Iosif, asistat de episcopii Eugen al Caristadtului 
şi Stefan al Vârşeţului, în conştiinţa continuității darului primit 
dela Apostoli, au pus mânile pe capul lui smerit spre a-l con- 
sacră întru Episcop al Românilor ardeleni de legea Răsăritului. . 

Activitatea lui Şaguna a fost decisivă pentru soartea' po- 
porului român, deşteptat din amorțeala de veacuri la conştiinţa 
drepturilor sale. Cetele de altădată a robilor legaţi de glie. au 
ajuns să fie recunoscute ca naţiune egal îndreptăţită în legile 
țării. Din comunităţile răsleţe, încremenite în superstițiuni, ră- 
mășițe umilite ale unei biserici sdrobite, care păreă chiar că 
şi-a perdut chiar şi amintirea strălucirei de altădată, a reînviat 
o Biserică naţională cu o organizaţie superioară, menită să ţină - 
fruntea între toate bisericile Răsăritului, tocmai în: urma puterii: 
de vieaţă ce a știut turnà opera lui Şaguna în formele înţele- 
nite. Așezată pe cele mai largi baze democratice, în armonie 
` cu genuinul înţeles al sfintelor canoane şi transpirată de spi- 
ritul modern constituţional al ocârmuirei de sine prin organe 
reprezentative, a devenit organizaţia dată de Şaguna bisericei 
o fortăreață inexpugnabilă a întregului neam, care i-a făcut cu 
putinţă să învingă şi să supraviețuiască toate pedecile artificiale 
ce se puneau de veacuri în calea evoluţiunii lui fireşti. 

Totul de ce sa apucat Şaguna a reuşit. Toate creaţiunile 
lui, atât ùf parte, cât şi în totalitatea lor, trăesc şi astăzi, stră- 
bătute de pulsaţia vieţii poporului român, constituind tot atâtea 
temelii de desvoltare şi condiţii de vieață națională conştientă, 
capabile de a ţine pas cu mersul lumei, fără de a se înstrăină 

3 


— 482 — 


de originea acestei vieţi, formând astfel un sfânt patrisoalai 
„ maţional al poporului român. 

lată cùm întruneşte vieața şi opera lui Şaguna toate comi 
dițiile epopeei antice! E 

Din această epopee de măreție clasică prind în cele ur: 
mătoare câteva momente ca prinos din partea c<Asociaţiunii  - 
pentru literatura română şi cultura poporului român», — care. 
de asemenea face parte din opera lui Șaguna, — la serbarea 
semicentenară dela dispariția părţii lui pământești din vederea... 
ochilor nostri. 


* 
> * 


Impăratul Leopold |, fiul al doilea al lui Ferdinand III, cre: 
scut fiind de lesuiţi pentru cariera preoțească, este considerat 
de istoriografii noștri ca cel mai fanatic propagandist catolic, 
pentrucă sub oblăduirea lui a fost siluit vlădica Românilor ar- 
deleni cu protopopii lui puţin resistenţi, să se rupă de biserica... 
răsăritului şi să recunoască Primaţiatul papal în schimbul unor 
avantagii de ordin moral şi material, mai mult făgăduite decât ` 
implinite. E 

Ei bine, acest Leopold, dupăce armáta lui victorioasă, spri: 
jinită şi de Români, a reușit să curețe Ungaria proprie de Turci; ` 
a deschis larg porţile ţării pentru refugiații din Balcani, veniţi - 
sub conducerea celebrului Patriarh sârbesc Arsenie al Ipecului, : 
oferindu-le nu numai ospitalitate, ci şi deplină independenţă : 
“bisericească și naţională pe teritorul Ungariei eliberate, asigurând. .: 
‘refugiaților în schimbul ajutorului ce-l vor da în luptele contra: 
Turcilor, libertatea alegerei de Patriarh ca șef al tuturor orto-., 
docşilor din Imperiu, siguranța avutului şi scutire de impozite, | 
iar prin o diplomă ulterioară scoate refugiații de sub jurtsdicţia. 
autorităţilor regnicolare şi un an mai târziu le permite să-și 
aleagă un voevod naţional, care aveà să fie totodată supremul 
comandant al trupelor organizate de refugiați. | 
l Propagandistul catolic din Ardeal erà cel mai larg protector: 
al ortodoxiei «națiunei illirice> în Ungaria proprie! Motivele 
acestei aparente contraziceri erau aproape de mintea omului{ 
Erau ce se chemà pe acele vremuri: Ratio status. In Ardeal, 
aveà interesul să întărească catolicismul, ca să frângă cu ajir 
torul acestuia separatismul Calvinilor, Lutheranilor şi Unitarilor 
cari nu voiau să se plece Habsburgilor, iar în Ungaria cău 


a 


SI 483 — | 


să îngedunche cu ajutorul privilegiilor oferite. Naţiunei . Illirice 
'prepontenţa feudalilor maghiari, cari în ţara scăpată de Turci 
și ridicau iarăşi capul contra Habsburgilor, sub vraja tulnicelor 
"revoluţionare ale lui Răkoczy. | 
Cei 80,000 de oaspeţi conduşi de Patriarhul Arsegie şi E 
“miţi de Leopold cu brațele deschise nu erau numai Sârbi, ci 
“toate seminţiile ortodoxe din Balcani, între cari şi. „număroși 
„Aromâni, refugiaţi din calea ororilor turcești, bărbaţi viteji, de 
-cultură superioară, neguţători şi meseriași, cari cu încetul, au 
:penetrat până la graniţele de nord ale Ungariei de astăzi, până 
da Tokaj, Miskolcz, Pesta şi Jaurin, ba trecând şi în Austria, la 
"Viena. Erau ortodocși fervenţi, conservatori, căsătorindu-se Între 
¿sine spre a se izolă de noul mediu (din care cauză cele mąi- 
: multe familii s'au şi stâns după vre-o câteva generaţii) și afiliați 
„culturei greceşti, pe care au adus-o cu sine din oraşele lor 
„arse şi jefuite de. Turci, păstrând-o ca o parte întregitoare a 
„ortodoxiei lor, ținuți şi în patria lor nouă sub ochi de panelle-. 
viştii Patriarhi ai Constantinopolului. Când cu un veac în urmă, - 
-a 1813, scoate la Viena un savant aromân Mihail G. Boiagil ` 
“în limba greacă şi germană prima gramatică macedo-română 
` „(despre care zice Bolintineanu, că este uri «demn monument» - 
„al Românilor Aureliani), îndemnând, în introducerea gramaticei, 
pe Aromâni să-şi cunoască şi cultive limba — «o datorie pe 
„care trebue să o aibă orice popor, fie cât de barbar, pentru | 
“limba sa» — îl pune Patriarhul din Constantinopol sub afuri- 
“sanie, trimițând o circulară către toţi Episcopii din Peninsula 


“Balcanică, interzicând sub pedeapsă de anatemă cumpărarea şi . 


cetirea cărţii lui Boiagi. <Aflu — zice Patriarhul — că se res- 
„pândeşte cartea unui blăstămat rătăcit al bisericei, a unui Boiagi, 
„al cărui scop “este a combate limba greacă din uzul credin- 
„cioasei mele turme. Comunicaţi afurisenia noastră», etc. 
Mulţi Sau lășat intimidați de teroarea grecească chiar și 
-în noua lor patrie, confundând ortodoxia la care ţineau morțiș 
cu ellenismul şi devenind eroi ai renaşterei şi emancipărei gre- 
cești, care îşi aveă pe acele vremuri centrul chiar la București. 
“Unul din, ei, Simeon Sina, fiul marelui bancar vienez George, 
ultimul vlăstar al distinsei familii dromâne originare din Clis- 
-sura, a înființat pe cheltuiala sa şcoala de Belle-Arte din Athena. 
«Cultul grecesc, devenit modă la începutul veacului trecut, a 
3* l 


— 484 — 


înghiţit pe mulți. Alţii mulţi sau înstrăinat în urmașii lor, de=: 
venind la Viena Germani (d. e. familia Dumba) şi Maghiară. 
îni Ungaria — chiar şi bărbatul de stat al Ungurilor Francisc: 
Deák, poreclit «Înțeleptul Patriei» îşi trage originea din o fa-- 
milie aromână, — iar un grup, mai ales la Pesta, ajungând sub» 
influența lui Petru Maior, Clain şi Şincai, a luceferilor. surghiu- 
niți de otficialitatea Bisericei din Blaj, sau emancipat de sub» : 
influința desnaţionalizătoare a Ellenismului, aprinzând la Pesta. : 
facla unei puternice culturi româneşti, obținând la 1811 chiar şi: 
“dreptul înființării unei şcoale normale (pedagogii) românești,. ~ 
pentru colonii aromâni. Au înființat prima Reuniune a femeilor: 
române (în Pesta) şi au promovat cultura și literatura română: - 
în mod efectiv. <Priviţi — scrie Calendarul românesc, apărut: .+ 
la 1821 în Pesta — la Românii din Macedonia, de sub stăpânirea. 
Crăimei Ungariei, măcar că mau crescut între Români, dar cu. » 
mare bucurie au alergat la cultura neamului lor». k 
Aceşti Aromâni harnici și inteligenți, câştigând averi frue- : 
moase ca bancari și neguțători, au fost favorizați de guvernul .. 
vienez, când în preajma <provincializării> Banatului, curăţit: 
definitiv de Turci, a scos Statul la vânzare cam a zecea parte- 
a pământului bănăţan. spre a creiă mari proprietăți. Erà iarăși . 
«ratio status». spre a impedecă creearea unei oligarhii maghiare- 
în Banatul, care — afară de confiniile militare sârbo-române —. 
trebuiau reincorporate în Ungaria. Multe familii aromâne sat- 
improprietărit atunci în Banat, luând predicat de nobleță după." 
moşiile. ce au obţinut. Intre aceştia se află și Grabowski, un- 
chiul lui Şaguna, împroprietărit pe moşia dela Apadin (lângă: 
Caransebeş), după care a şi purtat titlul de nobleţă de Apadin.. i 
Astfel au ajuns o serie de familii aromâne în contact direct cu . 
populaţiunea de baştină din aceste meleaguri. 
Acest moment este unul din cele mai importante ale evo- .ș 
luţiunei noastre naţionale şi politice în veacul trecut. : 
Noi, cei de acasă, eram uh popor decapitat. Nobilimea. 
veche bänățană s'a înecat în valurile provocate de marea Re- - 
formă, care coincide cu desastrul dela Mohács şi dismembrarea. > 
Ungariei, cutropită de Turci, o 
- Clasa intelectuală produsă de popor : a fost absorbită de : 
ulita străină, căreia trebuiă să se afilieze în lipsa unei clase 
culte proprii româneşti. Biserica ortodoxă din Banat eră robită 


— 485 — 


“Sârbilor, iar cea din Ardeal cufundată în adânc întuneric, 
“exclusă din cadrele vieţii de stat, numai tolerată, dar fără vieaţă 
proprie, fără instituțiuni proprii, vegetând, numai graţie princi- 
“piului inerţiei. Limba românească găsiă adăpost numai în coliba 
“țăranului, care ţineă cu îndărătnicie la limba sa şi la toate tradiţiile . 
purtate de această limbă, care ascundeă în sine urmele întu- 
:necate ale unei civilizații luminoase de altădată. 

Dar fără conducători duceă acest popor cea mai jalnică vieaţă. 

Atunci ne-a adus Providența pe Aromâni, bărbaţi de vastă 
“cultură, cu profunde sentimente naţionale, gata de luptă și jertfă, 
"bărbaţi, cari punându-se în fruntea poporului nostru și îndeosebi 
în fruntea îngenunchiatei biserici răsăritene, au înscris în istoria 
=evoluţiunei -hoastre naționale una din cele mai glorioase pagini. 

Să amintim din cele multe, numai trei nume: Şaguna, 

iMocsonyi şi Gojdu! Inchipuiţi-vă că am şterge aceste trei nume 
“din istoria evoluţiunei noastre din veacul trecut și intreaga 
-noastră istorie din acest veac, ar aduce mult cu un balon, din 
«care s'a scurs hidrogenul. 

Oricât de mare a fost nenorocirea, care a alupgat aceste | 
familii harnice, cinstite și credincioase dela vetrele lor străbune, 
silindu-le să iee toiagul pribegiei în mână și să plece în lume, 
fără de'a ști unde vor ajunge, atât de mare a fost norocul 
nostru, că vlăstare de ale acestor familii au dat de noi, cei 
"decapitaţi şi punându-se în fruntea noastră ca urmând unei 
„misiuni divine, au devenit capii poporului părăsit, conducătorii 
noştri, bărbaţii providenţiali, cari ne-au scos din întuneric. la 
lumină, înscriindu-și numele lor nu numai cu litere de aur 
„departe strălucitoare pe paginele Renaşterei noastre naţionale, 
<i încrestându-le totodată, adânc în lespezile sufletului recu- 
moscător al poporului nostru. Noi nu avem astăzi o singură 
in stituţiune naţională mai de seamă, bisericească, culturală, po- | 
ditică, care să nu poarte timbrul acestei intervenţii superioare în 
evoluţia noastră. Şi nici închipui nu ne putem evolutia noastră 
fără de această intervenție. 

Şi poporul nostru adâncit în întuneric şi lipsit de orientare, 
— mingg, În jocul de interese al celor mari şi exploatat de cei 
enărunţi, cari căutau să parvie pe spinarea luil — nu i-a cu- 


moscut la început pe acești bărbaţi providenţiali, considerându-i . . 


străini şi primejdioşi. 


hd * 
+ 


— 486 — 


“Şaguna sa născut departe de noi, în colonia macedo- 4 
- română din Mișcolţ şi educaţiunea lui în mediul străin prezintă. < 

o luptă extraordinară, aş puteă zice simbolică, de a-și păstră. : 
ortodoxia pe care-l înstrăinaseră niște împrejurări cu totul par- ` 
ticulare. E o poveste de-a dreptul miraculoasă, cum tatăl scăpătat: ` 
materialiceşte vinde unui episcop catolic religia copilului, cum 
mama sare întru apărarea religiei străbune, aduse din patria veche... 
Lupta ţine ahi de zile, valurile luptei ajung până în cabinetul 
impăratului și băiatul, crescut cu forţa în religia străină, ajungând 
major, îndeplineşte toate formele legale ca să se înapoieze cà.. 
un Făt-frumos în religia străbunilor săi. 

Intreagă această luptă s'a dat departe de corpul națiunii: 

- noastre, în cercul strâmt al coloniei macedo-române şi abiă.. 
târziu a ajuns istoriografia noastră să deslușească toate aceste-: 
detalii ale unui trecut apus. Şi ar trebui să se înveţe în şcoale-. 
și în cărţi poporane istoria acestei lupte miraculoase, cum se- 
învaţă şi citește Vieaţa Sfinţilor sau legenda preacredincioasek: 
Genoveva. 

Astăzi,vedem şi înţelegem că această luptă gigantică pentru: 

a scăpă din mrejele catolicismului a fost de trebuință pentru. 
întărirea credinţei şi convingerei religioase a tinărului, ca după: 
absolvirea facultății de filosofie și drept a Universităţii din Pesta. - 
să se dedice teologiei, înscriindu-se elev al Seminarului din. `: 
Vârşeţ, care pe aceă vreme eră imbibat de ură şi dispreţ faţă. E: 
de Români. 

Aici, în această citadelă a ierarhiei sârbești militante, ase-. 
diate jur-imprejur de puternice și înfloritoare comune româă= 
nești ortodoxe, a ajuns Şaguna pentru întâiașdată în contact 
direct cu massele acestui popor, care își aşteptă Mântuitoriul.. 
Mai târziu, în vârstă de 34 ani, a ajuns aici, ca profesor 3 

al secției româneşti seminariale, scurtă vreme coleg cu Tincu- : 
Velea, a cărui Istorie a suferințelor neamului său şi bisericii: . 
sale atipărit-o la Sibiiu, dupăce înființase Tipografia arhidiecezană,. 
şi cu ferventul naţionalist Ignaţie Vuia, ajuns pe timpul revo- - 
luţiunii administrator episcopesc: al Lugojului, -stins în străini. 
ca părtaş al emigraţiunii maghiare și suprimat de istoria oficială: 
al bisericii noastre. Doar un portret, fără nume, păstrat la Epib- 
copia Caransebeşului mai reamintește această figură distinctă, 
dar nesocotită, a frământărilor uriașe din alte vremi... 


— 487 — 


Nu cunoaştem, numai bănuim, repercusiunea sufletească 
a acestor zile. Şaguna a rămas şi mai departe în legăturile 
bisericei sârbești, înaintând pe treptele ierarhice monahale, până 
ce ajungând arhimandrit al Covilului, a fost trimis la 1846, atin- 
gând dejă vârsta bărbătească de 38 ani, vicar general al neno- 
rocitei dieceze a Ardealului, rămase . văduvită după rusticul 
episcop Vasile Moga, care — după o pauză mai lungă de o 
sută de ani, — a fost primul episcop român al bisericei ardelene 
ortodoxe, al bisericei ce nu ajunsese încă să se reculeagă de 
sub strajnica lovitură ce o îndurase pe vremea Impäratulut 
Leopold I. 

Şi impresia făcută de vicarul general Șaguna în Ardeal 
— dar nu la poporul pe care aveă să-l păstorească, ci la <domnii> 
Ardealului, cari prin biserică căutau să robească poporul — a 

„fost atât de covârșitoare, încât chiar guvernul Ardealului, atât 
de bănuitor altădată, a netezit calea ajungerii lui Şaguna în 
scaunul episcopesc, din care nu peste mult aveă să se renască 
ca paserea Phönix din cenuşa proprie, strălucirea mitropoliei 
Românilor ortodocși din Ardeal și Bănat. 

Eră iarăși unul din multele prilejuri ale mult sguduitei 
noastre istorii, când din nesocotirea drepturilor bisericii noastre 
eluptate cu atâta amar, aveă să se reverse cu atâta prisosinţă 
binele mântuitor! 

La început, dupăce reușiseră sfetnicii Impăratului Leopold î 
să înhame pe vlădica Atanasie cu protopopii săi la carul inte- 
reselor. politice legate de rolul catolicismului în Ardeal, multă 
vreme nu a admis peste tot guvernul crai scaunului ar- 
hieresc ortodox, în speranţa că întreg clerul şi poporul româ- 
nesc se vor luă după protopopii și vlădica trecuţi sub ascultarea 
Romei. După îndelungate frământări, atât pe o parte cât și pe 
cealaltă, ieșind pe întreaga linie biruitor sentimentul naţional al 
poporului asupra încercării de înfeudare, au ajuns Românii or- 

' todoeși din Ardeal mai întâiu sub administraţia episcopilor 

sârbeşti din Buda, (1762—1782), iar pe urmă au primit episcopi 
proprii, , dar tot sârbi, până ce luptele dârze politice ale Româ- 
nilor, sprijinite şi de episcopii de naţionalitate sârbă, au dat de 
bănuit Ungurilor din Ardeal, că tocmai episcopii sârbi ca ex- 
ponenţi ai politicei antimaghiare a Carloveţului, sunt instigatorii 
politici ai Românilor, aşă că după moartea episcopului Gerasim 


J 


— 488 — 


Adamovici înșiși Ungurii din Ardeal, în frunte cu guvernatorul 
Ardealului, Gheorghe Bánffy, au reclamat, să nu se mai admită 
episcop sârb în Ardeal ci numai Român. lată cum dușmanii 
Românilor au ajuns, deşi din alte motive, să ceară ceeace cereau 
Românii dela început: Episcop din neamul şi sângele lor!: 
După o sedisvacanță de 14 ani a isbutit punctul de vedere 
unguresc, reuşind pe lângă o serie de condițiuni umilitoare pentru 


ca e ale a să 


Români să stoarcă din Viena hotărârea, ca clerul ortodox ardelean ` 


să aleagă «din gremiul său> episcop! La aparență o mare re- 
vendicaţie naţională, pe care însă păstorirea episcopului român 


Vasile Moga — slugarnic în sus și despot în jos — nu a ju- 


“stificat-o. 

Şi curios, după moartea lui V. Moga dispare ca prin farmec 
această condiţie, ca și cele umilitoare. Românii ardeleni, geloși 
de a-și păzi dreptul recâștigat, ţineau şi acum să-și aleagă episcop 
din <gremiul> lor, iar pe vicarul general Şaguna, îl considerau 
ca pe un «întins», de un «străin» trimis de... Sârbi. Chiar și 
naționalitatea <română> a lui Şaguna se trăgea” la. îndoială... 

Astfel nu eră de mirat, că la actul de alegere din Turda, 
ţinut la 1 Decemvrie 1847, a obținut Șaguna — deși eră șeful 
bisericii — din 126 voturi. pronunţate de 42 votanţi pentru câte 
3 candidaţi, abiă 27, ajungând în «terna» de candidare la locul 
"ultim, faţă de doi subalterni ai săi, cari au întrunit mai multe 
voturi. lar Împăratul, evident inspirat din Carloviţ şi fără de a 
„fi contrazis de guvernul său unguresc din Ardeal, a numit la 
5 Februarie 1848 episcop pe cel din coada listei, pe Andreiu 
Şaguna, sfințit apoi întru episcop la Carloveţ în memorabila 


Duminecă a Tomii din 1848, când alergau Românii din Ardeal |: 


spre Blaj.. 


conduce destinele naţiunei române, deadreptul spre mântuirea 
din robie şi înălțarea la o splendoare nevisată. 


«Tu, Doamne, ştii — a exclamat Şaguna în acea memo- i 


rabilă Duminecă a Tomii în faţa altarului din Carloveţ — că 


_ înspre scopul meu a alergă doresc. Pe Românii transilvăneni `H 


din adâncul lor somn să-i deştept și cu voie cătră tot ce este 


adèvărat, plăcut şi bun să-i trag! Tu, Doamne, umbregteniä cu i 


puternicul Tău scut» 


Cine n nu vede mâna Provedinţei care, peste capetele oame- . 
nilor, contra voinţii lor, făcând la aparenţă pe placul dușmanilor, .. 


— 489 — | 

Cuvinte profetice de măreție epică, constituind programul | 
pe care l-a înfăptuit în întregime. 

Din Carloveţ, negreşit pe deplin orientat în cele politice 
` de Patriarhul care se bucură de mare trecere până la cel mai 
înalt loc, a alergat Şaguna acasă, aproape deadreptul pe Câmpul 
Libertății dela Blaj, luând acolo la 3/15 Maiu conducerea de- 
stinelor naţiunii române şi umbrit de puternicul scut al lui Dum- 
nezeu a implinit juruinţa dela Carloveţ: A deșteptat Românii 
“transilvăneni din adâncul lor somn, înălțindu-i cu voie către 
ot ce este adevărat, plăcut și bun! De aici înainte aproape 
- un sfert de veac al istoriei noastre este împletit cu numele lui 
Şaguna. 

Frământările epocale ale anilor 1848/49 au scos la iveală 
œ serie de bărbaţi provedinţiali, cari au determinat pentru vea- 
«curi istoria neamului românesc. Dar afară de Şaguna, toți cei- 
dalți, în frunte cu Avram lancu şi Simeon Bărnuţiu, au apărut 
„ca niște meteori strălucitori, ca să dispară îndată, lăsând în 
armă-le numai lunga dâră de lumină, care luminează încă. Şa- 
guna Însă a rămas pe firmamentul nostru ca un soare, până 
da apusul lui, încălzind întruna, fructificând — vorba poetului — 
xagri înţeleniţi> și aducând" rod după rod, până și-a înfăptuit 
programul vieţii şi încheiat misiunea. 

| A l Li * + å 

Şi-a creiat un cler, care a devenit vertebra consolidărei 
noastre naționale pe toate terenele vieții publice. Şi. ce va să 
zică aceasta. vom înțelege când ne vom da seamă, că între 
«condiţiile puse predecesorului său în scaunul episcopesc erà şi 
punctul: «să nu sfinţească preoți de aceia, cari nu ştiu ceti şi 

scrie, nu cunosc catehismul și cele 5 specii ale aritmeticeil!> 
*Câtă deosebire între clerul pe care l-a găsit, când a venit ca - 
“vicar general şi. cel pe care ni l-a lăsat în urmă-i, când a fn- 
echis ochii după un sfert de veac! In prima sa circulară a trebuit 
-să atingă luarea aminte a clerului cum trebue să se imbrace şi 
pieptene când se prezintă în public, cum să se comporte, cum 
să se îndeletnicească in cetirea Sfintei Scripturi şi a Sfinților 
Părinţi, cum să cetească şi înveţe <catehismul»> de rost, iar când 
a dispărut din mijlocul nostru ne-a lăsat un cler, care-și afirmà 
«cu demnitate locul între clerurile celorlalte Biserici din Ardeal, 
«cari priviau în urmă-le la o desvoltare de multe secole. l 


$ 


— 490 — 


Și-a reorganizat Biserica din temelie, reintroducând sino- -: 
dalitatea, care se pierduse în veacurile de urgie, a restabilit 
locul şi rolul mirenilor în organizația Bisericei și când-a ajuns. 
Biserica să poată sta pe temeiurile proprii, i-a eluptat indepen- ` 
denta, ridicându-o la rang şi putere de Mitropolie autocefală, 
dându-i cu ajutorul stetnicilor săi o organizaţie cum nu are- 
nici una din Bisericile Răsăritului și pentru care cu drept cu- 
vânt ne-au invidiat toate popoarele conlocuitoare. Când a în- 
chis ochii aveă Mitropolia dejă două Episcopii sufragane, iar 
pentru alte două Episcopii eră dejă temelia gata pusă, încât: 
au aşteptat numai momentul propice pentru a fi chemată la 
vieață. 

Abiă se potoliră valurile grozavului răsboiu civil, când e: 
vremea celei mai aprige censuri a reușit să înființeze Tipo- 
grafia diecezană (astăzi: Arhidiecezană) ca să satisfacă trebuinţele- . 
sufletești ale poporului său. Este enorm ce a produs această 
tipografie. Şi astăzi mai trăieşte poporul „nostru la sate în mare 
parte din produsele acestei tipografii. Nu ediţii de speculă, ca 
la tipografiile profesionale, ci tot cărți de care aveă trebuință. .. 
poporul pentru a înaintă în cultură. Sute de mii de Catehisme, 
Abecedare, Istorioare biblice și manuale de învățământ populare  . 
cu preţ de vre-o câţi-va creițari exemplarul, a împrăștiat în `` 
popor această tipografie, zeci de mii de cărţi bisericeşti, dela. ; 
Ceaslov şi Minee începând până la frumoasa Biblie ilustrată, 
pe cari le găsim și astăzi, chiar și în comunele cele mai ascunse 
din munţi. - 

„Doi ani în urmă a pornit în această tipografie ziarul «Te— E 
legraful Român», care apare şi astăzi în aceiași tipografie, după / 
«Gazeta Transilvaniei» cel mai vechiu organ de publicitate al ; 
nostru, Împlinind acum memorabila vârstă de LXXI ani. Că ce. 2 
' înseamnă un organ de publicitate, care apăreă sub îngrijirea. 
sa personală, în care a plasat atâți articoli proprii, nu e nevoie 
să spunem. Toate frământările noastre de 7 decenii se răspân 
desc în coloanele acestui ziar, poate singurul la noi, a cărui . 
redactare a fost în tot timpul la adăpostul grijilor materiale! 

Tot în această tipogratie a scos Şaguna peste 50 lucrăr 
ştiinţifice, având cam jumătate din ele pe lusuși Şaguna ca: 
autor. Sunt cărți a căror apariţie o justiticau pe deplin trebuin-.. 
tele momentului, dar sunt şi cărţi, cari şi-au stabilit de mult 


* 


— 491 — 


locul în literatura universală, cum este d. e. <Compendiul de 
drept canonic», apărut mai târziu și în traducere germană şi 
rusească. Prin această activitate prodigioasă şi-a asigurat Şaguna , 
locul în lumea savanților, revărsându-se gloria lui asupra Bi- 
sericei ce reprezentă. Prin activitatea lui a ajuns tinera Mitro-. 
polie a Ardealului să însemne mai mult în lumea răsăriteană, 
decât multe Mitropolii bogate şi cu trecut de veacuri. 

l Ă | è ? * i 

Dar n'a fost unilateral numai al Bisericei sale, ci deopo- 
trivă și al naţiunei întregi, pe care nu a scăpat-o nici un mo- 
ment din vedere. 

Dovadă <Asociaţiunea> noastră, pentru literatura română l 
-şi cultura poporului român, înființată imediat dupăce a început 
să slăbească teroarea absolutistă, inaugurată pe urmele sânge- 
rosului răsboiu civil, oprind orice mișcare liberă şi întrunire a 
cetățenilor. Tot Şaguna a stat la leagănul acestei <Asociaţiuni», 
“ca întemeietor și preşedintele prim, împlinind prin aceasta un 
vechiu dor al Românilor, voioşi nu mumai a-şi organiză ener- 
- giile în activitate culturală şi mai ales socială, ci şi de a în- 
trupă întrun singur aşezământ stăruințele de unitate şi solida- 
ritate naţională, la adăpostul tuturor veleităţilor particulariste, 
cari rezultau în mod firesc din împrejurările acelor zile. Şi 
<Asociaţiunea> noastră și-a împlinit splendid menirea, înche- 
gându-se pe urmele ei o societate românească cu cultură ro- 
mânească şi cu aspiraţiuni distincte românești. 

Ca să înțelegem ce va să zică aceasta, trebue să ne: 
dăm seamă, că în jumătatea veacului trecut încă nu aveam o- 
vieață socială românească în Ardeal. Toate orașele cu aristo- 
craţia şi burghezimea lor bogată din Ardeal erau absolut străine.. 
in cele mai multe din aceste oraşe (de pe așă zisul: Fund: 
regiu), nici n'aveau Românii drept înainte de 1848 a îi pro- 
prietari de casă. Puţinii. cărturari români — de burghezime nu: 
puteă fi încă vorba — din aceste oraşe, trăiau izolaţi sau tre- 
buiă să se afilieze vieţii sociale străine. De vieaţă socială ro- 
mânească nici urmă nu eră. Unde s'a pomenit vre-un «bał 
românesc? sau «concert românesc» în aceă lume străină, în; 
care parcă iți eră şi greu să spui că ești Român. Doar <Ro- ` 
mâni> erau numai ţăranii «proşti» dela sate. Oraşele erau in- 
„ feodate parte culturei germane pe pământul Fundului regesc: 


— 492 — 


şi în eA zisele confinii militare, în restul. Transilvaniei culturei i 


ungurești, iar în Banat culturei sârbeşti. O vieață socială și 
culturală românească în aceste' orașe păreă mai mult decât o 


utopie. <Asociaţiunea> a pus temeliile vieţii sociale românești. 


Adunările ei, cu conferințele ei, cu balurile şi concertele ei, 
întrunind în câte-o localitate întreaga pătură cultă românească 
a ţărişoarei, luau proporția unor mari evenimente naţionale nu 
numai pentru ceice luau parte, ci şi pentru cei din depărtări, 
cari așteptau cu atenţiune încordată rapoartele şi dările de 
seamă despre aceste adunări. Erau doar manifestaţiile de vieaţă 
proprie ale unui popor, care cu 15—20 ani mai nainte eră 
numai <tolerat> în patria sa, oprit a se întruni şi -considerat 
nedemn de libertate şi incapace de cultură proprie. 


+ 
bad * 


Deosebită atenţie a dat şcoalei, isvorului de vieaţă al po- 
porului român renăscut. N'am o statistică la îndemână, dar nu 
` încape îndoială că numărul şcoalelor înfiinţate la îndemnul lui 
şi cu ajutorul lui întrece binişor cifra de o mie, începând dela 
şcoalele primare până la licee şi la temeinica reorganizare a 
institutului teologic şi pedagogic. Dar mai mult decât şcoalele 
“înfiinţate, înseamnă setea de lumină trezită în poporul român 
-sub farmecul individualităţii lui Şaguna. E poate cel mai emo- 
'ționant capitol al epocei șaguniane curentul care a cuprins pe 
(Români ca un vârtej de a trimite copiii la școală. Nu este sat 
omânesc destul de ascuns în munţii Ardealului, unde să nu fi 
“pătruns acest vârtej. Din toate părțile roiau băiețandrii de 10, 
12, 14, 16 ani şi mai bătrâni, cari părăsiau vitele cu a căror 
pază se îndeletniciseră până atunci. Cu desăguţii în spate, 
conținând indispensabilele primenele, produse ale industriei de 
“casă, cu o pâne subsuoară şi un sfanţ în şerpariu, coborau la 
«oraşe», unde căutau «gazdă» ca să între în serviciu pe lângă 
condiţia de a .puteă merge și la școală. Curăţiau hainele şi lu- 


„“struiau ghetele stăpânului, repeţind în gând lecţiile de școală. . 


Mai târziu înaintând în studii, ajungeau meditatori şi guvernori 
pe lângă copiii aristocraților şi burghezilor bogaţi, bine înţeles 
străini. Nu eră în întreg Ardealul școală germană sau maghiară, 
unde acești elevi români, cari se susțineau la școală din pute- 
rile proprii, cari mai trinseteau şi acasă câte ceva din prisosul 
câştigului lor, să nu fi fost «primii eminenţi>, elevii cei mai 


E! 


conștienţioşi, cu lucrările mai exacte şi mai curate. Ochii de 
părinte ai lui Şaguna îi urmăriă cu drag, le sta în ajutor ci 
sfat și vorbă bună, iar când ajungeau la studii mai inalte, ‘la 
facultatea de drept din Sibiiu, se îngrijiă și de. educaţia lor so- 
cială, pentrucă îi plăceă să se mândrească cu ei. 

Prin anii 60 după conferinţa naţională, după întemeierea: 

„<Asociaţiunei», după restabilirea  sinodalităţii, pe vremea când 
dieta Transilvaniei se întruneă în Sibiiu, trăiă tinerimea română 
dela studii o adevărață epocă de renesanţă. Studenţii români 
dela facultatea de drept își aveau uniforma lor naţională: cioa-- 
reci albi, tunică albastră, togă neagră sau albă și cisme cochete- 
cu tureci scurți à la Mihaiu Viteazul, (le ziceau: călţiuni). Işi 
aveau cântecile lor, dansurile lor. De atunci datează dansul 
de coloană: «Romana», care nu puteă lipsi la nici un bal de- 
elită, devenind tinerimea română vertebrul vieţii sociale în Si- 
biiul, cu vechea lui cultură germană. Și exemplul an Sibiite ` 
prindeà şi în celelalte orașe. 

Această tinerime academică eră garda de onoare a luk 
Şaguna, de care grijeă Şaguna cu solicitudinea unui părinte- 
iubitor. Le da ajutoare să se echipeze, le da învăţătură de bună, 
cuviință şi de comportare socială şi îi întroduceă în societatea, 
de elită a acestor zile mari, când trăiă Şaguna în cei mai buni- 
termini cu guvernatorul Ardealului. 

Câte speranţe, câte aşteptări sanguinice, frânte apoi brusc,, 


când într'o zi Impăratul silit să-şi calce jurământul — pentru: 
` care l-a și pedepsit amar neinduplecata soarte — a aruncat au- ` 


‘tonomia Ardealului pradă poftei de anexiune maghiare. Pentru 
tinerimea acelor zile o. catastrofă din cele mai mari. Numai 
puţini sau putut acomodă nouilor împrejurări, mulți și-au în- 
cheiat zilele în neagră apatie sau în ospicii de nebuni, iar restuk 
a trecut Carpaţii în tinerele Principate unite, implinind acolo- 
opera naţională, pentru care acasă, în patria mai restrânsă, nu mai 
aveau putere. Şi această trecere a Carpaţilor şi-a avut rostul său t 
A trebuit să treacă vreme, multă vreme, până ce s'a putut, 
ridică altă generaţie, adaptată împrejurărilor mari, ca după această 
tristă epocă a amarelor decepții, să pornească din nou la asalt 
şi să ducă pas de pas cauza sfântă a poporului român dim 
Ardeal şi Banat spre isbândă! 


* 
s 


3000 . \ 


Politica lui Şaguna a preocupat mult, atât pe contemporanii 
săi, cât şi pe biografii şi comentatorii săi,- căutând fiecare să-l - 
aprecieze și judece din unghiul său propriu de vedere și nici 
până. astăzi nu s'a cristalizat o judecată definitivă, cu toate că 
icoana ce ni-o prezintă vieaţa și opera lui Şaguna este foarte 
„clară şi uşor de priceput. 

-El și-a creiat prin vrednicia sa proprie o poziție distinsă 
şi a avut un rol important în -monarhia habsburgică, dar n'a 
„ fost nici când om politic în sensul propriu al cuvântalui. El 
wa fost sectarul nici unei doctrine de stat şi nu şi-a frământat 
creerii cu probleme de drept public. El a fost exclusiv omul 
bisericii sale şi al poporului său. Pentru biserică și popor a 
muncit și jertfit, dar problemele de stat nu-l preocupau.. El 
wedeà şi înțelegea perfect, că monarhia se află întrun proces 
vertiginos de prefaceri, care nu depinde de oameni, ci este 
«determinat de împrejurări şi a căutat credincios singurului său 
program, cel proclamat inaintea oamenilor și al lui Dumnezeu 
în Dumineca Tomii 1848 la Carloveţ, să deştepte pe Românii ` 
ardeleni din adâncul lor somn și să-i ridice cu voie către tot . 
ce este adevărat, plăcut şi bun, profitând pe cale dreaptă, morală 
şi cinstită de fiecare situaţiune, storcând pentru Români totul 


ce puteă stoarce, O spune aceasta cu o adorabilă sinceritate * ,; 


intro scrisoare către un prietin, când aseamănă pe Români 
cu oul de găină, pentru care este indiferent ce cloşcă îl clo- 
„ ceşte, găină, rață sau gâscă, pentrucă din oul de găină tot puiu 

de găină iese. Lucrul de căpetenie este ca puiul să fie scos 
teafăr și bine îngrijit! i 

În politică nu este acela om mare, care voieşte munţi de _-i 

“aur pentru omenime, ci acela care își dă bine seamă de ceeace 

poate şi aceasta apoi o voiește cu voință de fier. 

Şaguna n'a mers cu capul de părete. El nu sa legat morțiș 
de autonomia Ardealului când aceasta a fost pierdută, nici de 
autonomia naţională, când evoluţia monarhică trecuse peste ea 
la ordinea zilei, nici de dieta din Sibiu, când s'a înecat în ~ 
noianul evenimentelor. Nu s'a pus nici pe punctul negaţiunii. ` 
față de dieta din Budapesta. El ştiă' prea bine, că toate aceste : 
sunt probleme, a căror rezolvire stă afară de cercul lui de putinţă. “* 
De aceea toate aceste schimbări îi erau aproape indiferente, gândul 

„ce-l preocupă eră să deştepte şi întărească în fortărețe poporul 


— 495 — 


său și biserica, ca să poată supravieţui toate acestea — precum 
` cu ajutorul lui Dumnezeu le-am și supraviețuit. 

Afară de corectitatea și onestitatea sa personală, la care 
ineă morțiş între toate împrejurările, aveă un singur punct 
fix: Credinţa neclintită față de tron. Şi aceasta eră de tot firesc, - 
Una pentrucă zăcea în tradiția poporului român din Ardeal, 
care mai ales dela losif II încoace așteptă vindecarea tuturor 
relelor dela <Inălţatul Impărat», alta că el, ca arhiereu aparținător 
bisericii răsăritene, trăiă — a-şi putea zice — în dogma supu- 
merei neclintită față de înaltul tron, doar nu avem în biserica 
noastră un singur serviciu, în care să nu se împletească fervente 
“rugăciuni pentru înălțatul Domnitor și izbânda armelor lui asupra 
protivnicilor şi în fine — dar nu cel din urmă motiv — Şaguna 
aveă o vedere cu mult prea clară, decât să nu înțeleagă, că 
în mijlocul marilor și sguduitoarelor prefaceri prin cari treceă . 
“monarhia eră Împăratul singurul punct stabil, care dacă se pră- 
Dușeşte se prăbușeşte totul. Doar singurul cheag care ţinea 
monarhia laolaltă: eră Casa domnitoare între atâtea tendințe cen- 
trifugale, cari au acționat neincetat din momentul când ga in- 
firipat monarhia: când după cataclismul dela Mohács a moștenit 
Habsburgul deodată două coroane, pe cea uugară şi cea bo- 
ihemă, până în zilele noastre, când sub greutatea: răsboiului 
mondial s'a cutropit tronul Habsburgilor, diferenţiându-se fără 
nici un regret teritorul unitar de altădată în şapte ţeri suverane. 


* 
+ *» 


Intreaga stare sufletească a lui Şaguna ne-o reoglindeşte 
“clasic proiectul său de blazon, pe care l-a scris la 1850, când, 
„decorat cu crucea ordinului Leopoldin, a primit rangul . de 
Baron: | 

«Pe una din cele 7 coline pe fond albastru — scrie Şa- 
guna — stă struțul pe un picior, ţinând cu celalalt un glob. 
Cele 7 coline au însemnătatea celor 7 virtuţi creștinești: a 
“smereniei, milostivirei, nevinovăţiei, iubirei deaproapelui, a cum- 
pătului, blândeţei şi trezviei, a căror observare mi-am pus de 
scop. Struţul ţinând cu piciorul un glob înseamnă privegherea 
«cu care miam dat silința în vremile nu de mult trecute să 
susțin neclintită credinţa şi alipirea Românilor ardeleni cătră 
iMonarhul lor, moştenite din străbuni». 


— 49 — 


Cuvintele acestea simple au valoarea unei mărturisiri in 


time, care ne desvăleşte marele lui suflet până în cele- maš 


ascunse cute... 


lată, acesta a fost Şaguna în politică ca și în întreaga vieață i 
publică, Şi a fost: aşă conştient, consecvent, convins şi neclintit. ~ 


a 
; 
4 


Sa 


Observând. pentru sine cu rigoare virtuțile creștineşti, a cultivat ~ 
statornic credința şi alipirea poporului său cătră Monarh, ob- .: 


ținând astfel totul pentru poporul său și biserica sa între tm- 


prejurările date, Mai mult: nu se puteă obţine pe nici o cale. ` 
Mai puţin da. lar împrejurările date erau independente, nu numai ` 
de voinţa lui, ci şi de a Monarhului şi a tuturor sfetnicilor lui .. 
mari şi mici. Doar evenimentele își au logica lor şi cumințenia 
politicei este a -prinde din fiecare situaţie supremul ce se poate 


prinde. Șaguna nu a refuzat nimic din ce i sa oferit pe cu- 


vânt că putem aveă mai mult, Dovadă <Asociațiunea» noastră. .. 
Guvernatorul Lichtenstein, luând în primire petiția prezentată . 


de Şaguna relativ la înfiinţarea: <Asociaţiunii», răspunde că nu 


se poate admite o <Asociaţiune», care se izolează în mod osten- .. 


tativ de toate celelalte naţionalităţi din ţară «servind exclusiv 


tendenţe naţionale», — <Asociaţiunea» eră contemplată ca o ` 
` societate exclusivă a Românilor, din care alţii nu pot face parte. 


Şaguna, neputând inlătură piedeca ce i-se puneă in cale, a evi- 
tat-o, introducând în statute dispoziţia că «membri pot fi de 
orice religie și nație». Un doctrinar în ale politicei, fiind vorba 


de literatura română şi cultura poporului român nu admiteă 
una cu capul această dispoziţie. Şaguna a făcut concesiunea, - 
proclamând membri de onoare ai <Asociaţiunei» pe lângă 24- 


Români și 3 străini, cari s'au binemeritat pentru Români. Re- 
zultatul.a fost că <Asociaţiunea» s'a înfăptuit, pregătind unirea 
sufletească și solidaritatea socială, pe când doctrinarul, care: 
cere totul sau nimic, trebuiă să aştepte alte vremi, cari puteau în- 
târziă mult spre marea şi poate chiar ireparabila pagubă a națiunei.. 

` Dar cea mai grandioasă operă legată de numele lui Şa- 
guna, totodată dovada cea mai strălucită a protundei sale con- 
cepții și prevederi politice, este constituţia reprezentativă tnte- 


meiată pe votul obştesc, nu numai pentrucă a ştiut contopi în 
mod armonic prescriptele canoanelor cu postulatele moderne . 


ale democraţiei, chemând Biserica la nouă vieaţă susceptibil% 
de progres în conformitate cu trebuinţele zilelor noastre, dar 


à 


— 497 — 


- şi pentrucă el, care a dispus ca nime altul de pienitakidencs 
drepturilor arhiereşti în Biserică, a înțeles nu numai cât bine 
se poate face cu această plenitudine de drepturi Bisericei și 
poporului păstorit, dar şi că ce primejdie poate deveni această 
plenitudine de drepturi, dacă va fi pusă în mâni nepotrivite 
sau dacă vor veni vremuri, pe cari le presimţise, când omul 
singuratic, oricât de sus pus ar fi el, nu mai poate face față 
primejdiilor. A depus deci toată puterea, dar și toată răspun- 
derea, în mânile poporului, convins că astfel creiază o fortă- 
reață inexpugnabilă, întroducând în sufletul fiecărui singuratic 
membru conştiinţa vie a drepturilor, dar și a datorințelor. Ştiă 
prea bine, că nu legea votată și depusă în arhiva statului, ci 
conștiința dreptului care trăeşte viuă în sufletul fiecărui cetăţean, 
este pavăza cea mai puternică. Un singuratic poate greşi, dar 
un popor — când e vorba de interesele sale vitale — nici- 
odată, pentrucă instinctul său sănătos îl apără în momentele 
decizive. 

Sublim rămâne în istoria noastră momentul, când la 16/28 
Septemvrie 1868, deschizând Şaguna congresul naţional-biseri- 
cesc, întrunit pentru votarea Constituţiunei bisericeşti, zice între _ 
a 

. Astăzi — când ţi-a venit ție, noule ieciazii le iarăși 
aa şi mărirea Domnului peste tine a strălucit — depun cu 
desăvârşită odihnă sufletească toată competenţa legislativă şi 
administrativă a Bisericei noastre naţionale în mâinile congre- 
sului prezent şi a celor viitoare congrese, cari singure sunt re- 
prezentanţele legale şi canonice ale întregei noastre provincii 
mitropolitane, prin urmare competența de a duce şi conduce 
trebile administrative, economice, bisericești, . şcolare și funda- 
tionale. 

<De astăzi încolo depun şi responsabilitatea pentru ulte- 
rioara soartă a Bisericei în mâinile acestui Congres și a celor 
viitoare şi mă mângăiu — căci cutez să zic — că nu în deșert 
am alergat, nici în deșert m'am ostenit, că n'am alergat ca şi 
când mași fi ştiut unde alerg, nici am. dat răsboiu, ca și cum 
ași fi bătut văzduhul, că luptă bună m'am luptat, curgerea am 
plinit și credința am păzit... > 

„. Moment de o măreție epică mai grandioasă cu greu ne 
oferă istoria. 
4 


— 498 — 


Poporul român, În epoca ce a urmat, alungat fiind din 
toate poziţiile legale ale vieţii publice de stat, s'a retras în for- 
tăreaţa sa bisericească creiată de Şaguna şi întărindu-se mereu 
în credinţa și în dragostea lui pentru neam și lege, a rezistat 
cu succes tuturor atacurilor duşmane, supravețuind învingător 

„toate încercările de a-i stinge conştiinţa naţională și a-i impune 
una străină de fiinţa lui, de trecutul lui şi de aspiraţiunile lui. 


* 
* * 


Dacă nu aveam această constituție, această fortăreață in- 
expugnabilă, cine poate spune: Câţi Români şi ce fel de Ro- 
mâni mai găsiă aici mândrul Dorobanţ, trecând victorios fainicii 
Carpaţi, cari ne-au despărțit politiceşte atâta amar de vreme?! 

Aici rezidă marea importanţă decisivă a operei lui Șaguna 
în evoluţia noastră spre lumină şi libertate! | 

Ne închinăm în fața umbrei lui luminoase, aducându-i 
omagii de venerațiune şi recunoștință. 


Găâtre lună. 
`- Cum bate luna 'n geamul meu acum ` 
Şi-mi umple casa de o dulce vrajă, 
Imi vine-a crede că s'a pus de strajă 
Să-mi țină pază, ca 'ntrecut, la drum. 


Sărmană lună, vechiu și scump tovarăș, 
Tu ai rămas tot visătoarea veche 

Și crezi că sunt și astăzi cu păreche, 
Unde mă vezi privind spre tine iarăş. 


Dar eu te caut şi te chem să vii 
In camera-mi pustie și săracă 
"Să 'nseninezi vieața mea posacă, 
Făcându-mă să cad în reverii. 


Cu farmecul luminei ce reverși 
Vreau ca să-mi schimbi iubirea dureroasă 
In amintire dulce, luminoasă — 


De lacrimi ochii mei să fie Şterşi. 
Ion Băilă. 


— 499 — 


Don Gaichotte. 


«Aseară, Don Quichotte, mi-ai răsărit In gând, 
Mai trist ca altădată și cu privirea moartă, 
Aseară, Don Quichotte, mi-ai răsărit în gând: “ 

` Westmântul tău în sdrenţe, iar pavăza ta spartă. 


«Mai trist ca altădată și ou privirea moartă, 
Cuvântul tău pe buze şoptiă ca un zefir — 
-Și, trist oa niciodată și cu privirea moartă, 
.Treoeau' surâsuri stinse pe faţa de martir. 


Guvântul tău pe buze șoptiă ca un zefir, 
„În ochii tăi de noapte nimio nu străvedeam.. . 


- 


„Dar sufletu-ți prieten în mine-l culegeam... 
“0, sufletu-ți prietin cu drag tI culegeam!... 


Aseară, Don Quichotte, pavestea tă 'nuiă, 

4nfiorând tăcerea ce 'n mine *'nmărmuriă ` 
i-adâncuri neştiute din suflet — mi-au cântat 

„Jsbânzile eterne din sufietu-ți bogat... 


... Și dacă-au râs de tine în nebunia lor, 
„Dispreţul tău plutească asupra tuturor — 
Imbracă-te 'n mândria ghețarului polar, 
-Gând gloata nu 'nţelege — o, tu, visionar... 


„Avântul fantaziei deasupra lor te-a pus, 
“-Gum vulturul domnește în lumile de sus, — 
Când larga ta iubire cu ei nu te-a 'nfrăţit, 
„Ja-ţi darul tău zadarnic ce nu I-au prețuit... 


Tu i-ai învins prin suflet! Oricât vor râde ei, 
„Zâmbeşte tu cu milă sărmanilor pigmti... 

Vei crește și mai mare în pustnicia ta, 

“Cum palmierul creşte senin, în Saharà... 


Aseară, Don Quiohotte, povestea ta 'nviă, | 
„Infiorând tăcerea ce 'n mine “nmărmuriă 
Șfadânouri neştiute din suflet — mi-au cântat 
«sbânzile eterne din sufletu:ți bogat... 


George Dumitrescu. 


q* 


— 500 — 


Discurs de deschidere 


rostit la adunarea generală a „Asociaţiunii“, ţinută în Ti- 
mișoara, la 28 August 1923. 


Onorată adunare generală! 


Sunt 19 ani de când membrii vechei noastre societăţi cul- 
turale mau mai avut prilej să se întrunească în adunare gene- 
rală la Timişoara. De atunci sau întâmplat multe și mark ` 
schimbări în vieaţa omenirei și a neamului nostru, Eu nu voiu - 
stărui aici şi acum asupra acestor schimbări. Las aceasta în. 
sarcina altora de mai târziu. l T p 

Nu pot însă să nu exprim sentimentele de mulțumită față: 
de provedința dumnezeiască, care a făcut, ca astăzi, când se: 
împlinesc șapte ani dela întrarea României în răsboiul pentru, 
întregirea neamului, putem să ținem adunarea generală în fru- 
“moasa capitală a Banatului, aparținător Coroanei României, unit: 
pe veci nedespărţit cu fara mamă. 

Insemnătatea locului şi clipei de faţă ne face să privim: 
puțin mai departe înapoi, pentruca dându-ne astfel seamă mai 
bine de calea ce-am parcurs până acum, să ne știm orientă cu 
atât mai bine în viitor. Ne aflăm, doar, în inima classicului:. 
Banat, atât de bogat în amintiri neşterse pentru noi Românii. 

Aici, mai mult decât în altă parte a pământului românesc, 
Sau purtat lupte şi sau pornit acţiuni de cea mai mare însem- 
nătate pentru neamul nostru întreg. 

Pe aici a venit împăratul Traian al Romei să cucerească: 
Dacia străbună. 

In aceste regiuni se păstrează și astăzi mai multe numiri. * 
romane de localităţi şi râuri, ceeace e dovada cea mai grăi- 
toare că noi n'am părăsit niciodată aceste locuri şi în urmare,. 
suntem băştinași. Au toată dreptatea Românii și îndeosebi Bă- 
năţenii nostri să spună în dialectul lor: «Noi ni-s acas l> 

Cu toată vitregimea vremurilor vrăjmașe, ne-am afirmat 4 
noi Românii şi aici în Bănat. Căci, dacă e vorba de vitejie, .; 
apoi puţine nume se pot pune alături de Pavel Chinezul, eroul .. 
de pe Câmpul Pânii dela 1479, comitele Timișoarei şi banuk 
„Severinului, — Ori de generalii Doda și Drăgălina, acesta mort: 
nu de mult, sub ochii nostri. Dascăli, iarăși puţini se pot ase-- 


— 501 — 


miănă cu un Constantin Loga, Dumitru Țichindeal și alţii, 
«cari — Bănăţeni şi ei — au întemeiat şcoala normală din Arad la 
1812. Poeți și literați loan Popovici: Bănăţeanu, Victor Vlad Dela- 
marina, Şi unde vom află un doctrine politic, sociologic și filo- 
“sofic mai puternic decât neuitatul Aurel C. Popovici? Inzestrat 
cu o cultură din cele mai alese, el a îndrăsnit să critice tn- 
reaga _civilizațiune modernă şi să deosebească binele de rău, 
“aparențele înșelătoare de fondul adevărat, naționalismul adevărat 
-de falşa' democrație. 

Nu putem retăceă, fiind vorba de Bănat, vrednicia deo- . 
'sebită a acestui minunat colţ de țară pentru vechia noastră so- 
<cietate culturală. Fiind nevoiţi la 1895 să eliminăm din titlul 
nostru cuvântul <transilvană> la ordinul expres al stăpânitorilor 
mostri de atunci, am rămas cu titlul general de astăzi: '<Aso- 
„ „Ciaţiunea pentru literatura română şi cultura poporului român», titlu 
“sub care poate întra întreaga mişcare culturală şi literară a țării. 
La 1896 am și făcut întâiul pas în direcţia aceasta «coborând 
«coasta munţilor și înaintând spre marginile extreme ale tărâ- 
mului ocupat de neamul nostru», cum spuneă în adunarea ge- . 
merală din Lugoj neuitatul nostru. preşedinte loan Micu Mol- 
«dovanu. Urmașul său în scaunul presidial al <Asociaţiunii», ini- 
mosul Român bănăţean, adâncul cugetător Dr. Alexandru Mo- 
csoriyi, spunea şi mai hotărât că «prin aceasta se dărâmă un 
„zid de despărţire între fraţii de acelaşi neam, setoşi de aceeaşi 
Cultură. «Asociaţiunea» noastră în această adunare se desbracă 
„de caracterul ei provincial și proclamă principiul solidarităţii 
mafionale pe, terenul cultural». | 

Aici e locul potrivit să amintim și meritele neperitoare ce 
şi le-a câștigat pentru neam și îndeosebi pentru <Asociaţiunea> 
moastră un alt distins fiu al Bănatului, fostul prim-secretar şi 
-apoi membru de onoare Dr. Cornel Diaconovici, mort abiă de 
„câteva zile. 

După studii temeinice făcute la universitatea din Budapesta, 

“el înfiinţează, susţine şi conduce dela 1885, timp de 10 ani, revista 
«<Românische Revue», care a adus multe servicii prețioase cauzei 
noastre naţionale. Intre anii 1890 şi 1892 e secretarul comitetului ` 
- nostru național. In 1894 el e directorul ziarului < Dreptatea» din 
“Timişoara, pentruca doi ani mai târziu, în 1896, să între, cu 
toată vigoarea bărbăţiei, în slujba institutului de credit <Albina> ` 


„neamului şi îndeosebi societăţii noastre, membrii nostri l-a. 


— 502 — 


şi apoi «Asociaţiei» noastre ca <prim-secretar»> al ei. Intrând! 
în slujba ei, el începe lucruri mari, aproape uriaşe: «Enciclopedia 
Română», pe care fiind sprijinit de un mare număr de cărturari 
români, atât din Ardeal, cât şi din Regat, la 1903 o termină cu: 
“bun succes spre mulțumirea tuturor celorce au folosit și folo- 
sesc încă această lucrare unică până acum. Mai departe el re-- 
organizează despărțămintele noastre şi creiază altele nouă, mai 
ales în patria sa, în Bănat, — chiamă la vieaţă rodnică secțiile- 
. noastre ştiinţifice-literare, iniţiază «Biblioteca poporală a Aso-- 
ciăţiunii», care de atunci încoace a apărut întro serie de peste. . 
110 de numere, — apoi prin o loterie, prin subscripţii publice 
şi alte mijloace în aflarea cărora eră foarte dibaciu, el are: 
nespusa mângăere de a vedeă ridicându-se pe timpul secretaria- 
tului său cele două palate ale <Asociaţiunii» noastre din Sibiiu, 
dintre care unul, cel dinspre strada Şaguna, e dat în chirie, iar 
celalalt, dinspre parc, e folosit ca Muzeu și Bibliotecă. Nu se 
pot prețui îndeajuns meritele lui nici în ce priveşte întemeiarea- 
„ «Solidarităţii» băncilor noastre româneşti din Ardeal, precum și 
a organului lor de publicitate «Revista Economică». Nu e mi- . 
rare deci, că dându-și seamă de tot binele nemărgiuit făcut 3 


proclamat cu unanimitate membru de onoare la 1906. In acest: -. 
an a părăsit Ardealul, pentruca să se pună în slujba Ţării mame, 
la Bucureşti, unde a întemeiat «Banca Carpaţilor» şi «Muntele 
'de pietate», cea dintâiu ca institut de legătură economică cu Ar=- 
dealul, cea din urmă o instituțiune umanitară, contribuind cu 
beneficiul ei cu 40%, pentru «Crucea roşie» a Ţării Românești. 
Nu e locul să amintim aici de suferințele și mizeriile la care 
a fost expus în timpul din urmă, dar cred că e locul cei mai 
nimerit să zicem din adâncul sufletelor noastre: In veci po- 
menirea lui! l 
Revenind acum la Bănat, al cărui distins fiu a fost și mult: 
regretatul Dr. Corneliu Diaconovici, mai adaugăm, că nu este 
un ţinut mai plin de cântece, de farmec, de frumusețe, de vi- 
goare românească decât acest ţinut. Concursul de corturi bă--: 
nățene, aranjat cu acest prilej, dovedeşte acest lucru. 


Un lucru de mare însemnătate sunt binefacerile multe şi 
mari cu cari Bănatul a întrecut alte regiuni româneşti. 


— 503 — 


Aduc o singură dovadă din cele multe. Şi anume, când 
acum 100 ani pandurii Domnului Tudor Vladimirescu, celui ucis 
de Grecii lui Ipsilanti, au fost nevoiţi să se refugieze dinaintea 
prigonitorilor, aici în Bănat au aflat inima primitoare şi mâni 
frățeşti darnice. Cei mai mulţi Olteni, năpăstuiţi din Gorj, din 
Mehedinţi şi din celelalte judeţe ale Olteniei, aici au aflat un 
adăpost sigur. Chiar şi în timpul din urmă Bănatul a arătat o 
bunăvoință specială pentru instituţiunea noastră, acordându-ne 
cercul militar-civil din localitate, la recomandarea dlui general 
Găvănescu, un ajutor de 5000. Lei. 

Aveţi dară dreptate, frați bănăţeni, să ziceţi: «Banatu-i 
fruncea». | 

Năzuiţi a rămâneă tot fruntea şi în viitor! Fiţi ceeace aţi 
fost şi până acum : luptători aprigi și neadormiţi pentru drep- 
turile neamului nostru de multe ori atinse ori chiar jignite de 
alţii, păstrători şi chivernisitori ai tuturor comorilor noastre na- 
tionale, avangardă glorioasă a culturei și civiliza gunel noastre 
românești. 

Cu asemenea convingeri şi sentimente, în anul semicen- 
tenarului morții nemuritorului nostru întâiu președinte şi mare 


organizator Andreiu Şaguna, precum şi în acela al centenarului . 


morţii întemeietorului învățământului naţional românesc Gheorghe 
Lazăr, declar a şasezeci și doua (62) adunare generală a Aso- ' 
„ciaţiunii de deschisă, salut cu tot respectul în această adunare 
festivă pe reprezentantul guvernului, di prefect al județului 
“Timiş- Torontal, Dr. Juliu Coste, pe dl primar al oraşului Ti- 
mișoara, Dr. Lucian Georgevici, pe înaltul cler român, pe repre- 
zentanţii societăţilor culturale surori, anume: Liga culturală, re- 
prezentată prin dl profesor Tzoni, — Centrala caselor naţionale - 
reprezentată prin dl colonel Manolescu, — Fundaţiunea cul- 
turală «Principele Carol», reprezentată prin dl Nedelcu şi pe 
reprezentanţii armatei române, în frunte cu dl colonel Stefani. 
l In momentul istoric de astăzi, când se împlinesc 7 ani 
dela întrarea României în răsboiv, am onoarea Vă propune, să 
` adresăm M. S.. Regelui şi preşedintelui nostru de onoare Fer- 
dinand |, q telegramă omagială de felicitare. 


—- 504 — 


Sonetul resemnârii. 


Când vezi nădejdea ta cum se destramă 
Precum lumina zilei către seară, 

Când vezi că toate sunt făpturi de ceară 
Ce se topesc şi nici nu bagi de samă, 


Când răsvrătirea ta cu glas de-aramă, 
Voind Destinului schimbări să ceară, 
E sugrumată de cumplita gheară 

A nepăsării ce mereu dăramă, — 


Atunci, sărmane om, — școlar în vieață — 
Urmează ultima înțelepciune : 
Obișnuit cu jertfa renunțării 


La orice bun, în orice dimineaţă, — 
Găsind că totul e deșertăciune, 
Imbracă-te în haina resemuării. 
George Dumitrescu. 


Bemol. 


Vii prea târziu: 
— grădina mea-i rugină şi pustiu... 


- Şi totuş — ieri — 
înfiorate 
de goana clipelor ce trec, 
crengi încărcate 
de dulci poveri f 
te aşteptau și te chemau, foșnind în vânt, 
te așteptau plecate ia pământ: 
ca rodul lor de aur să-l culegi... 


Vii prea târziu... 

Aiurea 'ndrumă- ți pașii tdi pribegi! — 
Vreau iarna singurel să mi-o petrec.. 

Ceorge Pi 


— 505 — 


David Urs de Mărgineni. 


. — Biografie serisă pentru poporul român — 
i de Victor Lazăr. 
L ; 

Un popor dovedeşte, că e vrednic de a trăi liber și prin 
aceea, că cinstește amintirea celorce au muncit pentru mân- 
“tuirea lui de robia trupească și sirfletească, şi le urmează pilda. 
Unul dintre fruntaşii noștri, care şi-a împlinit cu vârt şi îndesat 
datoria ori unde a fost pus, în faţa dușmanului patriei ca şi în 
“fruntea așezămintelor noastre culturale, 'a fost şi baronul David 
Urs de Mărgineni. 

Erà în 1916, când ceice i-au cunoscut şi prețuit munca 
„pentru binele neamului, se pregătiau să serbeze amintirea tm- 
plinirii celor o sută de ani dela naşterea acestui vrednic Român. 
Puțin s'a putut face: atunci, căci răsboiul uriaş eră în toiu, iar 
“fraţii din vechiul Regat se pregătiau pentru lupta cea mare a 
desrobirii neamului românesc de sub jugul străin. Nouă nu ne 
este însă ertat Să ne mulțumim cu puţinul ce sa putut face 
atunci. Pilda vieţii lui David Urs este prea înălțătoare şi prea 
“îndemnătoare la săvârşirea de fapte bune. pentru binele nea- 
mului, pentruca să nu o punem în fața întreg neamului nostru. - 
De aceea c<Asociațiunea» noastră din Sibiiu, cel mai mare aşe- 
zământ pentru răspândirea culturii în păturile largi ale popo- 
rului român din Dacia superioară (Transilvania, Banat, Crişana 
şi Maramurăș), sa hotărât să publice între cărticelele biblio- 
“tecii ei populare şi biografia (descrierea vieţii) baronului, 
David Urs, l l 

II, 


David Urs s'a născut la 1 Aprilie 1816, în comuna Măr- 
„gineni din Ţara Făgărașului, ca vlăstar al unei vechi familii boe- 
reşti. Ţara Făgăraşului a rămas până în veacul al cincispreze- 
„celea de multeori tot unită cu Ţara Românească (Muntenia). 
"Nu:e deci mirare, că în această parte a pământului românesc 
ne-a rămaș şi în vremurile grele ale stăpânirii străine, o ţără- 
nime mândră de trecutul ei liber şi de drepturile câștigate prin 
vrednicia și vitejia ei. Nu e de mirare nici faptul, că multe 
«din familiile-boerești din Ţara Făgărașului îşi aveau documen- 


— 506 — ` i 


tele de moșii şi de drepturi încă dela vechii Domni ai Ţării - 


Româneşti, stăpânitori și acolo. | 
De familiile cele vechi, boerite de Domnii Ţării Româ-- 


nești, se ţine şi familia Urs din Mărgineni. Diploma (docu-" 


mentul) de donaţiune (dăruire) a acestei familii poartă data de: 
18 lulie anul dela facerea lumii 6945 (dela Hristos 1437) şi e 
`. dela Vlad al Illea, Domnul Munteniei. Originalul scris în ve- 
chea limbă slavonă nu se mai găsește, dar e traducerea lega- 
lizată în limba maghiară și făcută după traducerea românească: 
din anul 17..2, care stină astfel: | 
Intru  Fristos bine credincios. și bine cinstit și iubitor de 
Hristos: lon Vlad Voevod cu mila lui Dumnezeu și cu darul 
dumnezeesc Domn şi stopânitor a toată țara Ungro- Vlahiei şi 
al plaiurilor şi Domn herțeg (duce) la Amlaş și Făgăraș, bine am. 
voit eu Domnia mea cu voință curată și luminată cu inimă bună, 
că am dăruit acest cinstit şi preacinstit de acum încolo hrisov: 
slugilor mele Stan sin Tatul și Ursul şi Radul Stan sin Băra. 
„și Godea întru stăpânirea satului în Märgineni, celora și fiilor- 
lor şi nepoților lor și preanepoților lor până în vieața preane- 
poților fiilor lor le dăm în Mărgineni cu ocină, cu moară, cu: 
pământ de arătură, de cosit, cu pădure, cu munți începând dela 
goştinit, dela oierit, dela vierit, dela muște sau albine, dela gloabe, 
dela dijma, dela fânafe, dela poiană, dela poște, dela slujbe mar? 
și mici, dela câte se află întru stăpânirea Domniei mele, din: 
acestea toate dăm în Mărgineni. Pentru aceasta să nu îndrăz- 
niji să faceți împărăchere, nici să-i globifi, nici nimica să nu: 
ludți dela slugile lor carii se vor trimite după milostenie sau 


după alte slujbe. Dară dacă se va înșela cineva ca să-i zăbo- . E 
vească, acela mare rău și plata va lua ca un necredincios și și. `$ 


după moartea domnialor. lară (dacă) Dumnezeu bine a voit ca 
să fie Domn Țării Românești sau din roada inimii sau din ru- 


denii sau, pentru păcatele noastre, din alt neam Sau seminție: 


va ridică Dumnezeu Domn, de va întări și cinsti aceasta, să-l 


întărească Dumnezeu întru domnia lui. Iară de-l va strică, să-t e 
Slrice Dumnezeu și să-l bată aicia trupește și în veacul cel viitor: “4 


sufletește și să aibă împărtăşire cu luda și cu Arie, cu fărde- 


degiuitorii jidovi cari au strigat pentru răstignirea lui Hristos, 


sângele lui spre el şi spre feciorii lor amin! 


„1 Document. 


— 507 — 


Mărturie pentru hrisovul acesta a fost: jupân Voical, jup: 
Tudor, jup. Nanul, jup. Stan, jup. Radul Borcea, jup. Nan: 
` Pascal, jup. Dimitrie Spătar, jup. Stoica Postelnic, jup. Simion 
Sfelnic, Miclea Păharnic, Badea Comis, Stefan Logofăt. 

Scris în orașul Domniei Târgoviște, luna Iulie, zile 18; 
anul 6945. PAIN 

Toți aceşti boieri din Țara Făgăraşului, cari şi mai înainte 
aveau ca cea dintâi îndatorire să sară înarmaţi de câteori patria 
eră în primejdie, au fost, în jumătatea a doua a secolului al 
18-lea militarizați, adecă formaţi în compănii militare şi acestea 
în regiment. În secolul acesta, Turcii tot mai încercau să nă: 
vălească în Croaţia și Slavonia, în Banat și Transilvania. Afară 
de aceea ciuma şi holera nu erau rari şi de multe ori treceau 
dinspre răsărit peste frontierele nepăzite destul, aducând groază 
şi moarte între oameni. Parte pentru apărarea de năvălirile tur- 
ceşti, parte pentru a împedecă trecerea boalelor, stăpânirea dela 
Viena a hotărât înfiinţarea de regimente grăniţereşti dealungul 
frontierei Banatului și Transilvaniei. Cel mai mare număr de- 
grănițeri l-au dat şi de data aceasta Românii, din cari s'au format 
trei regimente curat românești: unul în Banat, unul în partea 
de miazăzi a Transilvaniei şi unul în ţinutul Năsăudului, iar în 
Banat încă unul amestecat din Români și Sârbi. La 1765, grá- 
nicerii din sudul Transilvaniei formară regimentul român k-iu de 
graniţă şi jumătate din el se compuneă din Români din Țara 
Făgăraşului, cealaltă jumătate din Români din judeţul Hunedorii 
şi al Sibiiului. 

- In curând grănicerii au fost chemaţi să dea dovada vechei 
vitejii românești pe câmpurile de luptă: în 1788 contra Turcilor, 
apoi în răsboiul îndelungat contra lui Napoleon Bonaparte, răs- 
boit rămas în amintirea urmaşilor sub numele de tabăra de 
nouă ani. Vitejia dovedită de regimentul acesta în lupta dela 
Aspern (1809) a făcut pe Napoleon să declare, că cu o armată 
compusă din soldaţi ca Românii din regimentul de graniță ar 
cuceri lumea întreagă. Şi-au mai dovedit acest regiment vitejia 
şi în anii 1848/49, apoi, ca regiment de linie, în 1859 şi 1866, 
precum și“in Bosnia și Herţegovina şi în: răsboiul cel mare, 
care ne-a adus unitatea naţională. 

Din aceşti boieri grăniceri s'a tras Urs şi toată vieața lui 
nu și-a dat de rușine neamul, 


_— 508 — oi 
Dupăce a terminat cu cea mai mare laudă şcoala din co- 
anună, fu trimis de comanda militară a regimentului la şcoala 
militară grănițărească din Năsăud, unde eră reședința regimen- . 
tului al II-lea de grăniceri români. La 1 Iulie 1834, în etate de ` 
18 ani a fost înrolat în regiment, la 16 lanuarie 1835 a fost 
înaintat fruntaş, la 1 Maiu acelaș an caporal, la 16 Iulie sergent- 
major. La 1 Martie 1841 a fost avansat sublocotenent clasa a : 
(l-a, la 16 August 1848 sublocotenent clasa I-a, la 20 Octomvrie : 
locotenent, luând apoi parte la răsboiul civil din 1848/49 în :; 
“Transilvania. "i 
In răsboiul civil — revoluţiunea — din 1848/49 Românii 
se găseau intro situaţiune foarte grea. Nobilimea maghiară din 
Transilvania, înţeleasă cu cea din Ungaria, voiă cu totdinadinsul, 
ca Transilvania, care şi-a avut totdeauna autonomia ei, adecă 
administraţia proprie, veacuri întregi chiar principii ei, să fie 
unită cu Ungaria. Această unire ar fi însemnat pentru Români 
“înăsprirea asupririi îndurate de atâtea veacuri, căci acum nu- 
mărul Ungurilor asupritori sar fi înmulţit cu cei din Ungaria. z 
De aceea Românii au fost dela început contra unirii Transil- E 
vaniei cu Ungaria. La început înpăratul din Viena păreà că + 
sprijineşte pe Români, căci vedeà,.că Ungurii vor să se rupă > 
de Austria. Dar încurând împăratul începi să tacă pe voia Un- | 
gurilor, cari credeă că-l vor ajută contra Germanilor din Ger- 
mania, aceştia doritori să unească ţările nemțești ale Austriei 
cu Germania. De aceea Impăratul porunci lui Puchner să as- 
culte de ministerul unguresc din Budapesta şi să nu se împo- 
trivească uniunii Ardealului cu Ungaria. Urmarea a fost, că ce- 
tele maghiare formate din: nemeși și Săcui, precum și din Un- 
guri veniți din Ungaria, au săvârșit cele mai grozave măceluri 
și tăciunării împotriva Românilor nearmaţi. Numai începând din 
Octomvrie 1848, împăratul a dat ordin comandantului trupelor 
din Ardeal să lupte contra Ungurilor şi să primească şi aju- - 
torul Românilor. Cei din Viena văzuseră, că Ungurilor nu le ` 
arde de apărarea provinciilor germane din Austria, căci ei vo- . 
iau desfacerea Ungariei de Austria. 

Dar și după această schimbare întâmplată la Viena, starea 
Românilor eră tot grea, căci comandanții austriaci din Ardeal 
erau lipsiţi de pricepere şi lipsiţi şi de bani şi de trupe. Pe de 
altă parte Saşii și puţinii nemeşi Unguri, cari rămăseseră credin- 


— 509 — 


cioşi împăratului, lucrau mereu contra Românilor, pe cari tF 
acuzau că yor înființarea Daco-României, deci să nu li se dea ` 
arme. În astfel de împrejurări a fost nevoie de multă tărie su- 
fletească și de multe jertfe, pentruca Românii să nu fie zdro- 
biţi. Au şi scăpat de peire, mulțumită şi conducătorilor lor, între 
cari se numără de pe atunci şi. Urs, 

Românii din regimentul român | de graniţă ținură și ei o. 
adunare națională la Orlat, 10 Septemvrie 1848, hotărând îna- 
intarea unei petiţiuni către împăratul, dela care cereau libertate- 
şi egalitate personală și națională şi o militarizare mai completă 
a comunelor de pe teritorul regimentului. Ei iși dădeau bine 
seama, ce şcoală minunată e armata mai ales pentru Român,. 
al cărui pământ e totdeauna amenințat de lăcomia străinului.. 
Cererea către împăratul a fost semnată de o comisiune com- 
pusă din şase delegaţi în frunte cu Urs. 

In curând nu a mai fost timp pentru adunări și petiţii, căci 
răsboiul civil se încinse cu toată furia. Săcuii porniră înarmaţi” 
şi cu carăle goale după ei asupra satelor româneşti, pe cari le: 
prădară fără milă, le deteră foc, pe femei le batjocoriră, pe 
bărbaţi îi omorâră. Impotriva lor se îndreptară deci mai întâiu 
trupele credincioase, între cari.şi grănițerii cu Urs. La 5 No-- 
emvrie 1848 se dete lupta dela Zârgu-Murăș și se luă cu asalt 
satul Lorinczfalva, unde regimentele compuse din nemeși și 
Săcui fură bătute şi puse pe fugă ruşinoasă. Erau Săcuii, cari 
se întorceau spre ţinuturile lor cu carăle încărcate de prada. 
strânsă în satele româneşti. La 5 Decemvrie, Urs ia parte la 
“ încăerarea dela Urmăs, la 22 Decemvrie la lupta dela Hidig. 
La 23 lulie 1849 se distinge în fruntea grănicerilor săi în lupta: 
dela Semeria (judeţul Treiscaunelor), la 31 Iulie la Kdszon- Ujfalu, 
iar la 1 August la Bicsat. Pentru vitejia deosebită, dovedită în 
lupta din urmă, Urs a fost decorat cu Crucea pentru merite 
militare. ı 

M. 


Revoluția din 1848/49 s'a terminat cu înfrângerea celorce 
au vrut să rupă Ungaria de Austria și să unească Ardealul ro- 
-- mânesc cu Ungaria. Jertiele uriaşe aduse de Români în acest 
răsboiu au rămas nerăsplătite, ba ei au avut durerea să vadă, că 
după abiă cincisprezece ani sunt daţi de nou pe mâna asupri- 


— 50 — 


E 
“toare a guvernelor din Budapesta. Mai mult incă,- Reinen | 
româneşti de graniță fură curând după potolirea revoluției des- ; 
'Tiințate, nu numai pentrucă sa introdus serviciul Militar obli- - 
„gator pentru toți, dar şi. pentrucă stăpânitorii nu voiau să-i vadă `; 
pe Români organizaţi milităreşte. 

Urs a rămas în armată și abiă în anul 1859 fu avansat : 
“căpitan clasa |, apoi maior la regimentul 52. Așă de greu avan- ` 
-sau şi cei mai vrednici Români în armata austriacă | f 

In anul 1859 izbucni un nou răsboiu între Austria și Italia, ` 
-aceasta luptând pentru unitatea ei naţională cu ajutorul armatei ` 
“franceze. [n lupta cea mare dela Solferino, din Iunie 1859, ar- 
mata austriacă a fost bătută de armatele italienă și franceză, 
dar numai din vina conducătorilor austriaci, cari nu se ştiură 
“folosi: de împotrivirea eroică a celor zece compănii de infan- 
` terie şi două plutoane de ulani (cavalerie), comandate de ma- -~ 
- dorul Urs. aS 

Urs aveà să țină şase compănii de infanterie, două piü: 
toane de cavalerie și două tunuri, o linie în lungime de mai 
mulţi kilometri şi comuna Medole din dosul ei. In ajutor i-se 
„ mai dase încă un batalion de infanterie, In faţa lui Uzs erau. : 
trupe mari dușmane cu multe tunuri. Auzind semnalul de alarmă 
al inamicului, Urs vesti despre aceasta pe comandantul brigăzii 
şi se pregăti de luptă. O divizie întreagă atăcă, comandantul 
batalionului venit în ajutorul lui Urs fu rănit, aşă că întreaga 
greutate a luptei rămase pe umerii lui Urs. Nici una din cele : 
două brigăzi Sustiiace, cari se aflau în apropiere, nu a venit în 4 
ajutor. 

Mai bine de două ore, Urs ţinu piept, cu cele zece com- 
pănii ale lui, întregei divizii franceze, apoi se retrase luptând 
spre Medole, când văzù primejdia de-a fi încunjurat de amândouă 
flancurile. Și aici se dovedi ticăloşia comandanților austriaci, 
căci la flancul stâng al micii trupe a lui Urs se află o întreagă - 
divizie de cavalerie austriacă, dar aceasta în loc să-i vină în 
ajutor se retrase. 

Ajuns la marginea Medolei, împotrivirea continuă cu aceeaş 
îndărătnicie, cu toate că ploaia de gloanţe eră tot mai deasă 
Numai după cinci ore de luptă se retrase cu rămășițele com 
paniilor. Din zece compănii se mai putură formă două... 


— 51 — 


Urs erà numai de 49 zile în regiment, dar şiuse să- şi 
«câştige atâta autoritate şi. iubire la supușii săi, încât aceștia as- 
<ultau orbește de ordinele lui. Numai astfel înţelegem, cum de 
„acei bravi soldaţi, o mână de oameni, s'au jertfit în fața mul- 
imii trupelor franceze. lar Urs a cerut această jertfă  pentrucă, 
-om priceput în ale milităriei, eră convins, că trupele austriace 
<lin vecinătatea lui se vor folosi de vitejia micii avantgarde co- 
mandate de el. Publicându-se buletinele (ştirile despre luptă) 
“franceze, lumea a văzut cu mirare, că împotrivirea lui Urs la Me- 
dole a scăpat armata austriacă de o adevărată perire. Dar s'a 
mai văzut încă ceva: dacă trupele austriace Sar fi folosit de 
vitejia lui Urs şi a trupelor lui, ar fi respins pe Francezi, așă 
că lupta dela Solferino nu ar fi fost o. înfrângere a Aushiacilot 
«ci o învingere a lor. 

Dupăce sa vestit vitejia lui Urs, el fu decorat cu Crucea 
de cavaler a ordinului militar Maria Terezia, căpătând şi rangul 
de baron austriac, Ordinul acesta se da numai pentru fapte extra- 
„ordinare vitejeşti, săvârşite pe câmpul de răsboiu şi eră îm- 
preunat cu o leafă anuală, care creșteă pe măsură ce „numărul 
-cavalerilor înaintaşi scădeă. 

In anul 1860 Urs tu transferat la regimentul 64 de infan- 
terie, care eră curat românesc. În 1863 ajunse colonel, iar pe ` 
ziua da 1, lanuarie 1865 fu scos la pensie, Toată lumea s'a mirat 
de această pensionare, căci ofițeri de valoarea baronului Urs 
nu prea erau mulţi în armata austriacă și el, care eră numai 
.de 49 ani, puteă să mai aducă servicii mari. Românii au aflat: 
în curând cauza acestei pensionări. Urs, care ştiă, că numai servin- | 
«du-şi bine şi neamul, își serveşte bine şi patria, Sa îngrijit ca 

"în regimentul lui românesc fiecare fecior român, care se di- 
stingeă, să ocupe locul de gradat ce i-se cuveneă, — s'a In- 
grijit ca în fruntea unităţilor regimentului să aibă cât mai mulţi ofi- ` 
feri români, cari fiind mai apropiaţi cu sufletul de soldaţii români, 
îi vor și duce mai ușor la izbândă. Lucrul acesta nu conveniă 
celorce aduseseră nenorocirea dela 1848/49 peste Transilvania şi 
Ungaria. Ei începuseră să se gudure pe lângă împăratul şi să-i 
“șoptească despre primejdia, pe care va aduce-o Urs înmulțind 
numărul “ofiţerilor români. Căci în felul acesta va aveă un re- 
giment intreg românesc şi cine ştie, ce s'ar puteă întâmplă, 
<ând Românii se vor gândi la înfăptuirea unității naţionale. Mai 


+ 


— 512 — 


erau apoi şi ofiţeri superiori, între cari şi generali, pe cari të - 
rodeă viermele pizmei pentru fapta eroică a colonelului româr 
când cu lupta dela Medole. Toţi aceştia nu s'au lăsat, până nit 
l-au silit pe Urs să iasă la pensie. 

Dar nu pentru mult timp. In anul 1866, Prusia a declarat 


răsboiu Austriei pentruca să o oprească de-a se mai amestecă * 


în treburile Germaniei. De acest răsboiu sa folosit și Italia și 
a început şi ea lupta cu Austria, ca să mai libereze de sub- 
„stăpânirea austriacă un ținut locuit de Italieni. 

-© Prusienii au bătut pe Austriaci la Königgrätz. Italienii sau 
luptat pe mare, dar flota lor a fost bătută lângă insula Lisa de. 
flota austriacă. Această învingere a Austriacilor e a se mulțumi 


în mare parte lui Urs. Incepând adecă răsboiul, Ursa cerut să  : 


fie de nou activat. Cunoscută fiind vrednicia lui militară, îm-- 
păratul l-a numit comandant al insulei Lisa. Flota italiană, care 


_ pornise spre malul austriac, nu puteă să treacă pe lângă insula. 


ocupată de duşman şi a început să o bombardeze. Urs însă, 
în fruntea a numai 1833 soldaţi și cu 88 de tunuri vechi a. 
ştiut să se apere atât de bine, încât a stricat aproape cu totul 
o mare corabie chirasată (căptușită cu plăci de fer), a scos din . 
luptă și mulţi Italieni. In timpul, când se destășură lupta, flota ``; 


austriacă a avut timpul să se pregătească bine şi ajungând și ..: 


ea la Lisa, a putut bate ușor pe Italienii slăbiţi şi obosiţi de 
împotrivirea lui Urs. Acesta a rămas apoi în istoria armatei 


austriace cu numele de eroul dela Lisa. El ma mai rămas în. ;: 


armată, ci a ieşit de nou la pensie. A 

Curând după aceea colonelul Urs primi din partea gu- `i 
vernului român învitarea să treacă în România şi să organizeze- 
armata română, Impăratul Austriei însă l-a oprit. 


IV. 


‚Baronul Urs nu eră omul, care să poată vieţul în nelu- 
crare. La câţiva ani după retragerea lui din serviciul militar * 
activ își găsi un teren de muncă, în care puteă să lucreze dea- 
dreptul pentru ridicarea culturală a neamului său. 

După înfrângerea revoluțiunii maghiare din 1848/49, regi- 
mentele româneşti de graniță fuseseră desființate. Regimentul 
român l-iu aveă un fond mai mare, numit fondul de montură, :: 
înfiinţat din reţinerile făcute grănicerilor din plata lor zilnică, i 


— sta — 


„pe care o pina: când ieşiau de -pază pe frontieră. Fondul 
acesta, din care grănicerilor li se făceă uniforma (montura), ră- 
măsese avere comună a lor. Sfătuiţi- de fruntașii lor, ei au ho- 
tărât să nu împartă banii, ci să-i întrebuințeze pentru înființarea ` 

- şi întreţinerea de: peoale centrale grănițereşti în. comunele prin-. 

cipale de pe teritorul fostului regiment român tiu :de graniţă. | 

Optsprezece ani: s'au silit fruntași: de ai grănicerilor să 
scoată fondut acesta dela stat, dar nu au reuşit. Atunci luă 
baronul Urs afacerea în mână și la 26 Februariu 1870 adunarea 
generală a- reprezentanţilor grănicereşti votă Statutul pentru. ad- 
ministrarea fondului și `a şcoalelor grănicerești, care fu aprobat 

la 16 Martie 4871, iar în adunarea dela 8 Maiu 4871 baronul . 

Urs fu ales președinte al . Comitetului administrativ.  In- această 

l slujbă a rămas până la moarte, timp de 24. de ani, muncind ` 
`- eu toată- căldura şi cu toată puterea, ca; ideia grănicerilor cu . 

- privire la şcoalele -lor cele nouă să se înfăptuiască cât mai bine. ` 

Cel dintâiu gând al lui a fost să găsească învăţători buni, 
căci- învățătorul , face şcoala. Afară de aceea şcoalele,- càri:se 

` deschiseră. pe teritorul celor 12 compănii, din câte se compuneă 

pe vremuti regimentul, nu aveau să fie focar de lumină. numai | 

pentru copii dia satul unde se înființau, ci trebuiau să fie institute . 

de cultură pentru. un tinut întreg. Adevărat, că Românii din- 

Ardeal începuseră de mai înainte să-și înființeze, din mljloacele 

proprii, şcoale modeste, cu învăţători, cari aveau puţină pregătire 


À. şi erau” plătiți, chiar şi pentru acele vremuri slab., Învățătura . 


din aceste: școale eră mărginită, iar cercetarea şcoalei erà nere- 
„gulată, părinții neînțelegând pe deplin însemnătatea cea. mare a - 
învăţământului regulat. Baronul Urs alese pentru şcoalele lui 
numai învăţători, cari, pe lângă câteva clase de liceu, aveau și 
` şcoala normală, fie cea din Sibiiu, fie cea din Blaj, unii erau 
“chiar bacalaureaţi : (aveau matura, adecă opt clase de liceu) 


şi făcuseră studii teologice şi pedagogice. Materia de învăţă- - 


mânt se predă după programa. analitică a statului, completată 
cu limba germană şi maghiară şi dându-se multă atenţiune şi 
_caligrafiei, gimnasticei, pomăritului, stupăritului” şi: mâ târziu şi 
- Aucrului manual. Unde numărul elevilor și. al elevelor eră mai 
"mare, se înființară. şi. școale de fetey în frunte cu o învăţătoare. 
` Lucrul de mână trebuiă să se învețe cu scop practic, baronul 
Urs cerând ca fetele să fie păzite de porniri spre lux şi să în- 


` cretarul Comitetului şi directorul suprem al şcoalelor grănijerești, 


' metrice în Transilvania, Urs întruni în Februarie 1875, tot la a 
"Orlat, pe toți ivățătorii grăniţereşti la un curs practic pentru ; 
. cunoaşterea cât mai temeinică a acestor măsuri. Mai târziu a 


„3. litarizate,. In anii cei dintâi de învăţătură, instrucţiunea se făceă. 


unde limba de predare eră cea germană.. Invățătorii şcoalelor 


. lară tipărită, care cuprindeà observațiunile făcute cu ocazia exa=: 


— i îi 


-wete a.lucră ceeace e trebuincios înainte de toate: în goipo-. 


'dăria. de toate zilele. i 
Pentru a ajunge la o unitate în. învăţământ, în disciplină 

şi în organizarea școalelor, baronul Urs a întrunit pe toţi in- 

“vățătorii școalelor grănițăreşti la un curs normal, care s'a ținut 


“în iulie 1871 la Orlat (jud. Sibiiului). Aici fusese. până la des- 


ființarea regimentului reşedinţa colonelului și școala normală, 


“din care ieşiau până atunci învățătorii școalelor germane dela ` 


compănii.  Vestitul bărbat de şcoală, Vasile Petri, care eră se-.. i 


a ţinut aici cursuri de psihologie, metodică. şi didactică. S'a 
stabilit şi programa analitică, făcându-se și lecțiuni model. Curând 
după aceea, Petri publică și un vorin. de Instrucţiuni pentru 
învățătorii grănițerești.. 

introducându-se cu. Începere dela 1 lanuarie: 1875 măsurile 


sprijinit și ținerea unui cars de stupărit la Viţăl (judeţ. Hunedoarei). 

“Disciplina la corpul didactic şi în şcoală la elevi eră aproape 
militară. Se, continuă tradiția de aproape o sută de. ani, căci 
curând după înfiinţarea regimentului (1765), autoritatea militară. 
se îngrijise de înființarea: de şcoale în comunele româneşti mi- 


în așă numita școală naţională (Nationalschule), . în limba ro- 
mână. Elevii treceau apoi în şcoala comunală (Gemeindeschule), 


comunale aveau rang de sublocotenent. 

"Ca să atragă poporul cât mai mult cătră. școală, sa tn- 
grijit ca examenele de fine de an să fie o sărbătoare. Zilele de 
examen erau astfel fixate, încât baronul Urs să poată  prezidă. 
în persoană examenele dela cât mai multe școale, Toamnă,; 
învățătorii din întreg regimentul primiau dela Comitet o circu: 


menelor, Atât de: baronul Urs, cât şi de ceilalți comisari de examene. 

O deosebită ingrijire s'a dat construirii localurilor de școală. 
Multă vreme, trecătorul prin comunele din Sudul Transilvaniei: 
puteă recunoaşte comuna grănițărească. după măreţul edificiu, 
şcolar, care se ia în mijlocul ei. N 


„“acoalele dia destul, toate aveau diblioteal, grădini de pomi şid. ` 


A — 515 - E 
Materialul didaatic (hărți, măsuri metrice, ș. a) erà latoše |... 
degume, multe din ele stupini.. 


“Anvățătorii grămițereşti aveau Locuinţă. bună în :edificiile cari ; fi o 
serviseră de locuință ofițerilor din companie. Sajaniile ior erau --. 


„mai mari ca la celelalte şcoale primare, plătindu-se regulat lunar 
“în mod anticipativ, . Ceice se' distingeau, primiau raoompense 
speciale, Me în "bani, fie că erau avansați la postul de diriginți. 
- Baromul'Urs nu sa mulțumit numai cu organizarea -bună ` 


-a şcoalelor grăniţereşti, cari să. dea țărani bine pregătiți pentru 


£ 


„ Aupta vieţii. Văzând lipsa unei clase sociale mijlocii la Românii. 


din Transilvania, unde aproape. în. toate oraşele și orășelele . 
“populaţia e de neam străin, sa simţit dator să contribue şi el. 


“la înfiinţarea și înmulțirea acestei clase, De aceea încă la:48 
“MFebruarie 1872 trimite circulara cu Nr. 90, în care recomandă. S 
„«Onoratelor eforii .și domnilor învăţători» dela şcoalele gränk > ` 

-făreşti <a stărul în tot modul, ca dintre tinerii cari au: terminat 
. ¿cu succes şcoala primară, să imbrățişeze unii şi meseriile. Mo», 

tivele zac pe faţă. Numai foarte puţini dintre elevii şcoalei pri- ` 
"mare sunt în stare să-și continue studiile şi să-și croiască cu: 3 

“timpul în societate o situaţie mai înaltă; mulțimea tinerimii. ră- . 
> mâne la ocupaţiunea părinţilor, la agricultură, din care cauză -. 

' moşia străbună devine din ce în ce tot mai parcelată, încât. 


“venitul ei. nu e de ajuns spre a asigură proprietarului ó` ext- 


:stenţă” mulțţumitoare. De altă parte e timpul suprem, ca și na- 
-iunea noastră să-şi croiască o clasă de mijloc, “tără de'care *.. 
“organismul ei va.lâncezi pururea; căci precum un individ:poate „. - 

ajunge la: perfecţiune numai desvoltându-și toate facultăţile sale . -> 
“fizice, intelectuale și morale în mod armonic, aşă şi desvoltarea e 
„unei naţiunii se poate numi normală numai dacă în sânul:acelei . . * 

naţiuni sunt reprezentate toate Clasele sociale ta: proporțiune ii 
«dreaptă». TE 
o> Cuvinte adevărate, pe cari trebue să le urmăm şi astăzi, > 
„când trebue să cucerim orașele, ceeacă se poate numai prin E: iz 


“meseriași și comercianţi români. 


“Baronul Urs şi-a adus aminte și de greutățile, pe cari le: a a ; 


“intâmpinat, când a vrut să romanizeze corpul ofițeresc al regi- . . 
„mentului pe care îl comandă. Pe timpul acela există în armata ;, 


| | văustriacă insfituțiunea elevilor de trupă, Pentru primirea în sânul - 


RL 


Aa iei 
„ £ 


= 51 — 


7: ei:se cereau. cunoștințele necesare pentru a fi admis în ais 
: Aü-de liceu, Elevii primiți făceau, internați pe cheltueala stat 
“tului, un curs preparator de doi ani şi alt curs, tot de doi; ani, 

-.*- An şeoală de cadeți, “Terminând, ieşiau cadeți, pol. devenia» ` 

<ih. sublocotenenți = / 

l Cu circulara Nr. 905 din 1874 atrage sicjitiinea părinţilor. 
asupra: putinţei de-a face din copiii lor, fără cheltueală proprie, 
„oameni respectaţi şi în societatea mai înaltă, ofițeri. li îndeamnă `- 

_ la aceasta şi pentrucă dela desfiinţarea regimentelor grăniţăreşti, . 
numărul ofițerilor scădeă pe zi ce merge. El mai ziceă: «In--“ 

_ “teresele: poporului nostru cer să fim reprezentaţi: cât mai bine- s 

= l pe toate terenele vieții sociale. Cine ar fi mai mult chemat. să ` : 

se dedice carierei militare decât tinerimea noastră grăniţărească) . - 

i părinții - -căreia au ‘servit cu arma în mână aproape o sută de- 

:ani şi au dobândit învingeri glorioase pe mai toate - eamipurile- 
"de:bătaie din Europa - k 
Pentru a îndemnă pe învăţători să pregătească cât mai: 4 
bine .pe elevi pentru şcoala militară, lea asigurat remunera- 
- țiuni deosebite. 
Glasul coiducátorului şcoalelor grănițăreşti a fost ascultat - 
-şi nu mic a fost numărul. băieților. de grăniceri cari au îmbră-: i 
` țişat meseriile sau cariera militară, K 
Nu e mirare, că o astfel de organizare a școalelor rinie 
"ţăreşti a dat roadele dorite. Ţărani fruntaşi din comune negră-- 
- miţărești îşi trimeteau fiii la şcoalele grăniţăreşti, preoţi și alţi . 
intelectuali din aceleaşi. comune îşi trimiteau fetele la şcoalele- 
grănițăreşti de fete. In nici o comună nu se găsiau atâţia țărani 
- cu bună. ştiinţă de carte Ca în cele grănițăreşti. Cei mai buni : 
„soldaţi în regimentele de linie erau flăcăii din comunele prănițărești.. 3 
< ` Starea înfloritoare a școalelor - grănițărești, çu autonomia -. 
lor, nu erà pe placul guvernelor din Budapesta, căci, fără a-fi ` 
confesionale, totuşi nu- erau nici comunale, mici de stat, aşă că: -< 
revizorii şcolari. unguri nu puteau dispune după plac de ele.. /; 
Folosindu-se de o scăpare de vedere din Statut, unde se ziceă `% 
că eforiile şcolare vor: fi alese de. «comună», - miniștrii de pe * 
` vremuri voiau să le declare comunale, stând adecă sub directa 
“Supraveghere a organelor administrative comunale și judeţene, 
„e când baronul Urs înţelegea că. sunt ale comunităților grăni- i 
spărești. Mult timp, încercările guvernului din Budapesta au rămas -. 


R 
t: 


e 


— 517 — 
zadarnice, căci dè câteori simțiă primejdia, eroul dela Medole o e 
Lisa se prezentă la Împăratul din Viena, în fața căruia îşi apără RA 
ca un; leu fătul muncii lui. In vara anului. 1895, prim: -ministruf =: > <: 
= Bánffy, cunoscut pentru duşmănia lui impotriva. “Românilor, ştiù n 
să smulgă împăratului un ordin, prin care școalete grăbițereşti - i me 
“fură declarate comunale. Ele ajunseră -sub administraţia directă - 
-a autorităţilor judeţene străine şi înstrăinate şi deatunci au în- č 
«ceput. să dea. inapoi în privinţa învățământului, ele nu mai erau : . i 
„căutate de elevi şi eleve din alte sate, conştiinţă națională a pi 
Anvățătorilor scăzi, | 
"Cu toate: cheltuelile mari reclamate de salariile bune ale. 

Anvățătorilor, de construcțiile localurilor de şcoală, de cumpă-. 
“area de material, didactic, fondul şcoalelor grăniţărești ajunsese . 
la 1895, când a dat Bánffy lovitura, la suma de 389,453 fiorini i. : 
4cam 800 mii de lei). Nici o. mirare, când acest fond ërà “aditi. 
mistrat de baronul Urs, care nu numai că nu a vrut să primească 
nici când vre-o .remuneraţiune pentru munca ce depüneà de. . 
- dimineaţa până seara în biuroul Comitetului administrativ, dar. .. 
- cheltuită din punga proprie de câteori eră vorba să remunereze Ri 
1avăţiteri buni şi să bi la „examene ele distinși. 


ta 


Sia pile State 


- Administrarea şcoalelor grănițăreşti în felul arătat nu i-a , 
. absorbit lui Urs ‘toată puterea’ de muncă, Fiu. credincios al . gi 
neamului său,- a luat parte la “toate actiunile Tomâänegh fe ordin i 
«cultural şi economic, :  . D 
ii "La «<Asociațiunea sina literatura română și cultară po- AS 
` porului român» a fost între cei dintâi mengn fondatori și membru di 
până la moarte în comitetul ei. ae 
intre cei șapte fondatori ai institutului de credit şi eco» ia 
momii «Albina; din Sibiiu a fost și baronul Urs. - ei SE 
Când eră vorba de sprijinirea. presei române atât de pri... 
gonită în Ardeal sau de ajutorarea unui scriitor, el îşi deschideă EA 
darg punga, fără ca să știe stânga ce face dreapta. . 3 
Congresul- bisericii romano- -catolice ungurești. din 1871. 
avuse indrăsneala să voteze un Statut cu scopul. învederat de-a î. 
supune biserica română greco-catolică” (unită cu Papa dela Roma). ` ` 
tutoratului romano-catolic şi de-a contopi fondurile şi alte averi. > 
bisericeşti cu cele romano-catolice. Aceasta însemnă maghiari? So 


Ti 1871 se şi adunată 134 intelectuali: români . greco-catolici, hy : 
Amanta eu baronut Urs, baronul L. B. Popp şi Gheorghe Barițiis- 
“Mă Alba-lala, unde se hotări inaintarea unei cereri impăratalui, | 


Sor 


— 318 — 


e zarea întregei biserici române areco hioloa La 13 Aprúie A 


ċa acesta să nu aprobe Statutul votat de Sapan romane-c®#- . .. 
tolice, Cererea le- a fost împlinită. 


La 10 Septemvrie 1897, omul acesta plin de ndie putere- E 


a şi dor de muncă, atât de serios și aspru, mai ales față de sine, 


dar de o bunătate mare faţă de toți cei conștiincioși şi necăjiţi, . : 
a Închis ochii pentru totdeauna. Un cortegiu uriaş de Români,. < 
sute de elevi dela școale grănițărești l-au petrecut là locul de. 7; 
veci. Rămășițele lui pământeşti se odihnesc în micul cimitir ab: - 
` biseșieii grece catolice române din Sibiiw unde işi au edihna. 
„de veci şi Alexandru Papiu Ilarianu, Gheorghe Barițiu, Dr. loan- 
Raţiu. In crucea de pe mormânt e infiptă granata, care venise. “i 
dimtun tun. italian la Lisa şi se înfipse la picioarele comandan=-- = 
“tului Urs, fără să explodeze. . -g 
„Averea lui de 50,000 fiorini (peste una sută mii de lei) o... ȘI 
„lăsă Capitolului mitropolitan din Blaj pentru Burse pe seama. i 
< “<opiilor de grăniţeri din fostul regiment român l-iu de granițá.. . 
In veci amintirea lui! i 


+ Gta. 


ienen isvorului de munte A 4 
Aş vrea sà goptèsc incetişor, == =. 
„+ Să bmpietèse din unde argiñlate 
` deoana vie-a tristului men, dor. 


AȘ vrea să smuig. povestea minunată 
„Pe care ți-aş șopti-o- tremurat, 

Pe care-aș „plânge-o veșnic șl-aș dori-o: 
„Să mă cuprindă 'n valu-i minunat. 


a E Där heamtătul adormitor de codhu 
„Mă furà tar ŞI irec, fară să ştiu 
. Că vremăa înhi aruncă reet pe tâmple, 


Mea hát muit nâvoda-i snt 
Gr. Veja. 


sd 


ii d 


— 59 — 


- Asealtând pe Si ignon. 


Ca ’n vis mă chemi; Ttalie măreață, | 
Liman scăldat cu purpură din soare. . . 
_Și n veci păzit de munți în nimb de:gheaţă, 
Și ca vestmântul alb, de mirt tn floare, 
Spre Cine-i ledrgă stoluri katone 
' Să-ţi cânte veşnic raiul de verdeață 
Și țărzmu "noins de mări scânteetoare . 


adi și ochti mezi, dornici de vieaţă... 


Tu cer, sub care sa născut Petrarca . 
Și Flozentinul cel purtat cu barca . 
Viapre infern, și aprigul Carducci 


și Leopardi care trist îşi duce e a al 
Pe-al morții gând, iubirea zbuciumată... . 
„Za: cer no-'nvins, am să te văd vreodată? i 

' + Q, Tutoveanite 


Cântec. E n zi 
Priveghetorile | Eo 
în parc mau auzit 


aseară cum plângeam să 
sub dudul înflorit... © > 


Și ele,au ghicit parin n 
de ce plângeam- domol, ` SIR 
de ce oftam, plângând a i a 

cu brațe 'ninse 'n gol... : 


“Ascultă! — Acum la geaiii ** a, 
tji cântă ele 'n eor: . ga ăi git 
și numai dragoste > © nya i 

= DE dor e viersai lor.. uiti, 5 


“cra omu e 


= 5% — 


tion lui Schopenhauer asupra lui E Eminescu =. 


de Dr. Vasile Gherasim. 


ia tell ne | 
Agi despre: M. Eminescu.: 


x E una dintre cele mai complicate, dar şi dintre cele mai 
“interesante chestiuni de a putea şti în ce măsură a influențat 
Schopenhauer. asupra lui Eminescu. ‘Unii cercetători — și printre 


ei, chiar foarte însemnați — nu:'au sfiit să spuie că opera ma- - 


relui nostru poet este un copil al filozofiei schopenhauriene. 
Eră şi prea ademenitoare această concluzie. Peste întreaga 
~ operă a poetului planează o întunecoasă umbră de pesimism 
"şi melancolie. Eminescu a studiat la Viena şi Berlin, în cen- 
trele culturii, — deci și ale ştiinţei germane. — S'au ivit, ici şi 
colo, în .opera lui, idei înrudite cu ale mizantropului german. 


Ei bine, concluziunea ce se “impune e: pe Eminescu nu ni-l 


putem altfel gândi, decât ca discipol devotat al lui: Schopenhauer. 
s, Ar. Densuşianu d. p. — în articolul «Literatura bolnavă». 
“ (Revista critică-literară, v. IV, p. 250 din anul 1896) — spune: 


“ «La noi pesimismul e un mârăcine importat din literaturile străine. 


Neteticitul Eminescu... se molipsește de pesimismul lui Heine 
şi Schopenhauer». e 

Titu Maiorescu în «Critice» III. p. 116 scrie: «Ce e drept, 
` el (Eminescu) eră un adept convins al lui Schopenhauer, eră 
prin urmare pesimist». Cu toate acestea Maiorescu spune ceva 
„mai la vale: <Cunoscător al filozofiei, în special al lui Platon, 
| Kant şi Schopenhauer — nu mai puţin al credințelor religioase, 
mai ales: creştine și budhiste, — el află în comoara ideilor 
“astfel culese materialul concret, de.. unde să formeze inalta 
sa abstracţiune». 

Cel mai pronunţat se exprimă în privința aceasta B. P. 
Haşdeu (I. L. Caragiale: «O vizită la Castelul «lulia Haşdeu», 


1 Nu voiu da o înşirare completă a lucrărilor ce s'au scris despre 


Eminescu. Nici nu cred că ar fi: necesar lucrul acesta, aici, în prefața - 


acestui studiu scurt, Amy relevat pe unele dintre părerile exprimate de 


alții asupra lui Eminescu, ca să arăt cum au cugetat aceştia despre cea : 


mai marcantă personalitate a literaturii noastre, 


Ea 521 —: 


Momente. ea. wa ul. 291) când zice: <Eminescu a -avut aio 
să lucreze sub o directiune. absolut străină de- spiritul româ- 
- nesc... sub direcţitnea şcolii pesimiste-schopenbauriste germane. 
Mai toată opera „lui este un răsad al ideilor. pesimiste-schopen- 


ihaueriste.. . budhismul antic fiert incă odată în creația nemţească 


şi de acolo făcut: -gtorbă a treia oară într'o- oală românească». 
i Altă explicație. a încercat să ne dea Dobrogeanu-Qherea, 
în: «Studii aritice» 4H, vrând să ne. convingă că pesimisniul lui 
Eminescu este produsul mediului. social. „«Eminescu, după in- 
ima'lui nattină, - fiind. idealist, pesimismul lui se datorește ine 
. wâurirèi mijlocului social. In sufletul. lui erà dar luptă între idea- 
dismiíl năturei sale și între schopenhauerisimul altoit de mediul 
socjal». Dară: Gherea argumentează ipoteza sa-:numai cu aju- 
torul poeziilor lui Eminescu. Şi ne spune că pesimismul poè- 
“ului nostru este pasiv (p. 129): Insă lupa” dusă în articolele 
„ “sale politice ce să fie? citiri aceasta. vom vorbi mai târziu 
“pe larg, , 

i Cel mai mult imi pare: că sau apropiat de adevăr IL. 
“Ghendi şi |. Scurtu. Amândoi, cercetând cu' deamăruntul ope- 
wele tipărite şi pe cele rămase încă în manuscript, au putut 


`. să-și formeze o părere justă despre raportul dintre -filozofia lui 


„Schopenhauer şi poetul Eininescu. 
` H. Chendi ne dă o icoană: destul de fidelă despre influ- 


enţele pe care le-a primit Eminescu (vezi prefața colecțiunii de îi 


- Miteratură populară la M: Eminescu). . Literatura populară, istoria 
națională, filozofia indică și germană (Kant, Schopenhauer), li- 
"Xeratiira germană romantică, ş. m. a. au influențat: asupra poe- 
tului nostru, care, cum zice criticul Gherea; ceră o individua-: 
ditate. prea puternică şi tot ce a primit za afară a prelucrat cu - 


a La aceeaşi. ” concinne. ajunge şi di N. Zaharia numind această 
i pasivitate «nihilism intelectual»: «Caracteristica psihologică de căpetenie a 
-nihilistului . intelectual este, că deasupra vieții lui mintale planează sta- 
tornic ideea eterhului nimic, Acest refren îl observăm în strierile lui Emi- 
nescu>. (<A. Vlahuţă», Vieaţa şi opera lui, p. 241—51). Regret că n'am 
“putut ceti studiul dlui Zaharia: «M. Eminescu, Vieaţa și opera luj» 1912, . 
Bucureşti. Concepţia la care ajunge însă autorul în acest. stndiu.despre Emi- 
„nescu cred că e bine precizată în op. cit. p. 246: «Dupăcum am dovedit 
' {n studiul asupra lui Eminescu, nihilismul intelectual este o notă fuùda- 
“mentală a t?mperamentului şi caracterului său, Orice avânt erà paralizat 
„de uestrămutata convingere că toate, la urma urmei, se reduc la nimic». 


— 522 — 


desăvârşire;..> Il, Chendi rosteşte, la finea preteței amintite, 
frumoasele şi adevăcatete cuvinte: «Nădăjduim că generaţia de 
astăzi care nu cunoaşte pe Eminescu decât sub eticheta laco- 
nică de pesimist —. un cuvânt ce spune prea puțin, fiind vorba 
de o personalitate aşă de multilaterală — va găsi în acest volum» 
un prilej de a incepe să-și formeze o credință mai obiectivă și 
„ demnă de marele poet al poporului nostru». 

Di Scurtu ne-a dat admirabila monografie asupra vieții. şi 


operelor. lui Eminescu (disertaţia tipărită în limba germană, la. 


Lipsea 1003). Cetind această lucrare, îl cunoaştem pe marele 
poet din mai multe puncte de vedere; influența lui Schopen- 
hauer e redusă la minimul real, iar personalitatea lui Eminescu: 
ni-se Înfăţişează ca foarte multilaterală. Păcat că dintre ope- 
rele: poetului sunt discutate: numai cele în proză. 

. © lucrăre foarte bine nimerită și obiectiv cugetată, poate 


cea mai bună lucrare sistematică despre concepția filozofică- . 
pesimistă a lui Eminescu — e disertaţia dlui |. Pătrășcoiu («M.~ 


Eminescus pessimistische Weltanschaung mit besonderer Be- 
ziehung auf den Pessimismus Schopenhauers», Târgu-Jiu, 1905), 
Autorul concentrează în ea, în modul cel mai nimerit, părerile 
sale despre Eminescu și Schopenhauer: «Privindu-i de aproape- 
“pe amândoi pesimiștii, am câștigat convingerea că pesimismul 
„ propriu zis şi bazarea sa posedă puncte de apropiere la Scho- 


penhauer și Eminescu, dară ele nu sunt atât de importante ` 


pentru a-l puteă — în genere — numi. pe cel din urmă adep-- 


tul credincios şi entuziasmat al celui dintâiu> (p. 4). Defectul: 


„lucrării e, după părerea mea, acela, de a îi. redus prea tare, in- 
fiuența schopenlauriană asupra poetului nostru. - 
Un articol, în «Convorbiri Literare» anal 48, Nr. 6, al dlui. 


M. Djuvara : «Filozofia poeziei lui Eminescu», scris într'o limbă 


friimoasă, încearcă să dea unele deslegăti de probleme. 
Poetul Cerna a. scris, deasemenea, un articol asupra filo- 
_ zofiei lui Eminescu, întitulat: «Eminescu»; «Convorbiri Literare». 


1909, pag. 5889—98, care, fiind alcătuit cu dragostea de frumos. 


de care e capabil numai un artist, a primit înfăţişarea mai mult: 
a unei opere de artă, decât a unui studiu: pur științific, 
Sfarşesc prin a aminti şi un articol mai special ce tra-- 


tează despre <Eminescu ca pedagog», scris de Dr. l Borci - 


| (Sibiiu 1906) cu multă. pricepere. 


.. i — 5283 — 


Pentru a puteă compară mai ușor ideile poetului nostri 


cu ideile schopenhauriene cred că e necesar, să schițez mai TE i 


întâiu, în liniamente îs. penerus filozofia ni german. - 
T IE 
Poate tui Setiopenheuer. `- 

După Schopenhauer lumea are două Taturi: una e cea me- 

tafizică care e Voinţă, cealaltă e cea vizibilă, e lumea ca re- 
. prezentaţiune.! Toire amândouă pururi se vâră trei fenomene: 
spațiul, timpul şi 'causalitatea — eternele atribute alë“ 'fenânte» | 
nelor trecătoare din lumea vizibilă. Cunoştiriţa noâstră -e prea 
slabă, pentruca să răzbată prin țesătura acestor întreite obsta-. . 
„cole şi să ajungă până la: miezul realităţii; ea trebue să se 
mulţumească cu coaja acesteia, cu lumea vizibilă, pe care o cu- 
moaște, numai subt raportul causaljtăţii, extinsă în spaţiu, şi di- 
 feritele întâmplări din ea înşirate succesiv, în timp, 

"Mintea noastă poate numai bănui că, în dosul fenomenelor , 
vizibile, mai există ceva. In contact direct cu acel ceva ea nu 
ajunge niciodată. Şi totuși, ea posedă o maâre putere, puterea 

- de a percepe fumea din jurul nostru, de a o creà, aţă zicând; 
căci, numai existând noi, cu simţurile noastre, cu mintea noa- 
stră, există și lumea, — cu noi, se naşte şi ea, deodată cu noi 
se pierde şi ea. Lumea nu e altceva, pentru noi, decât repré- . 
zentațiunea noastiă.? 

. Sâmburele adevărat al lumii acesteia, aceea ce e la baza. ` 
oricărei reprezentațiuni, singurul factor real — aceea ce e lumea. 
pentru sine — Voința, în toată grandiositatea sa, ne rămâne . 
necunoscut. ln noi aflăm, ce-i drept, o parte din ea, — o parte 
din această Voinţă care se manifestează în fapta voită.! Dará 
o cunoștință directă şi absolută despre ea noi nu putem aveă, 

de oarece corpul în care se manifestează această atotputernică 
stăpână a toate, e supus și el legilor din natură, e, încurcat — 


1 Schop. Welt als Witte nnd Vorstellung. I. 35 (ediţia Reklam). 

3 Op. cit. I 43: «Causalitatea, devi toată realitatea, este namai pen-. 
tru minte, numai prin minte, numai în minte»; deci şi timpul şi spaţiul 
"Sint numai jiicţiani ate gihdirii noastre. Toti aș iuifittu şi eternitatea 
„editată numaieîn mintea noastra. 


.3 Ibidem II. 433: «la acţiunea voită aveni conștiința cea mat kvldeată a 


despre noi pue, (Traducerea-i făcută de mine). : 


24 b O 


“find EE — în mrejele celor trei actori, cari. sunt 


„... timpul, spaţiul și causalitatea. 


Or, cum se face, că în lumea- vizibilă sunt corpuri. dife- 
-Tite — plante și vietăți de tot felul, şi chiar oameni diferiți? 
Voința, care e mică pentru toată lumea, primește forme con- 
crete pentru noi — ea se obiectivează,! Obiectivarea se face 
"în materie: ea (capătă înfăţişarea de corpuri, de obiecte), după 
wi anumit plan, după un model. anumit. Fiecare corp. din lume 
“e o copie imperfectă a unei realităţi metafizice: a ideji, Ideile, 
în concepția lui Schopenhauer, sunt, ca şi cele platonice, pa 
- uri aceleași, neschimbate și neschimbăcioase. * 

Adevărul care ni-i străin îl „putem, numai cu greu, recone 

“strul din diferitele și nenumăratele obiectivări. In ființa noastră 
găsim aceă misterioasă putere care e Voința: — ea e tendința 
spre existență, spre vecinică obiectivare, — o tendință proastă; 
şi totuşi, ea e sufletul lumii; Unde această tendință de a trăi 
se manifestează mai pronunţat, acolo vom află mai puţină ra- 
iune. Unde e numai Voinţă — acolo intelectul e:zero. lubirea 
de vieaţă e necunoaşterea .Ț adevărul, e prostie, Deci- cea mai 
inaltă menire a minții e, de a desvăli, — cât se poate de mult, = 
«nisterul vieţii, şi de a înţelege că noi nu suntem, decât siniple 
marionete : jucăm, dupăcum ne cântă măestrul, jucăm pe placul - 

' lui. Pe pământ navem nici o menire. Înţelegând că vieaţa e 
simplă comedie, să dorim. scăparea din cătuşele acestei vieţi, 
înșelătoare, din cătuşele tiranicei Voinţe. Căci, orice fel de vi- * 
eaţă e, precum am.văzut, din punctul de vedere al Voinţei, 
o comedie ; din punctul de vedere al vietăţilor ea e tragedie, 
e suferinţă. t i , a 
Toate câte îl agită pe om ——. căci doară de acesta e vorba  ; 
— n'au nici un rost; dimpotrivă, cu cât mai mult se sbuciumă. 
A „acesta pentru a-și asigură existenja, cu atat mai mult sufere. * 


N e e e TEA e a 


1 Se iee deosebire intre «obiectul pentru sine» (Voința) pe. care nu-l 
„cunoaştem. nici când pe deplin — și lumea ca «obiect pentru noi», fiindcă o 
putem percepe cu mintea, cn simţurile noastre, - 2s 

l 3 W. a. W. u. V. 11, 363. ; E : 

s Ibidem I $ 30 p. 24 e. 8; «Pe-'când indivizii în care se arată es 
(ideia) sunt nenumărați, şi apar şi dispar fără. contenire, eafrămâne nes 
-- schimbată, pururi aceeaşi, iar-causalitatea ware pentru c ea nici o importanță», 


+ Op. cit, L 403 e. 8. 


— 5285 — 


De ce oare ti vedem pe om luptând, cu, atâta îndârjire, pentra 


existența sa? Cum să 'ne.explicăm aceasta? Baza oricărei ac- ` 


fiuni e egoismul. El e. un postulat al' naturii- Egoismul e în 
“strânsă legătură cu setea de. vieaţă, care e plantată în firea ori-. - 
cărui om. El este instinctul de conservare: Egoismul — care e 
„directa manifestare a Vâinţii — e cauza că oamenii. sunt răi.” 
"Oamenii nu: se pot iubi. Iubirea ideală ar însenină.renun-. 
tarea la o parte “din tendința de auto:conservare, - Oamenii se 
„. urăsc, ei trebue să se urască. Și totuş trăese în societăţi, Pesi-. 
mistul filozof spune că oamenii sânt ca aricii cari, în' timpul” 
l iernii, fiindu-le frig, ar vrea să se apropie unul de altul pentru 
a se încălzi! “reciproc, dară, încercând să o facă, se înghimpă, 
unul în spinii celuilalt; astfel, sunt necesitaţi să meargă iarăș. 
An răceala care domneşte pretutindeni, în jurul lor. Un procedeu 
care se repetează neintrerupt. Ghimpii ar însemnă, la om, ego- 
ismul şi răutatea înăscută, iar răceala ar fi plictiseala: între aceste- 
două pendulează omul necontenit. ? 
_O scăpare e însă posibilă: nimicirea sau mai corect, stâr- 
. pirea sentimentului necesității dè a trăi în legătură cu alți oameni.. 
` Nitnicind acest. seritiment, îți nimiceşti şi simțul de conservare.. 
S "Căci, dupăce ai cunoscut zădărnicia vieţii, faci bine dacă-ţi nimi- 
cești sistematic — prin asceză — voința de a mai trăi, Astiek 
„poţi isbuti să vezi că nu te mai leagă nimic de pământ, că 
'nimic nu te mai leagă de tine însuţi. În. așă fel pregătit poți- 
trece, fără sgomot, fără regrete, în aceă fericită stare a liniștei. 
eterne care e — Nirvana.? i 
-o Sânt însă unii oameni excepționali cari, pentru câtva timp» 
pot să se uite pe sine, pot să uite de toate câte îi înconjoară, . 
să uite de toate meschinăriile vieţii; “aceştia sunt oamenii. de- - 
ştiinţă, artiştii şi primitorii de artă. Pentru puţine clipe reuşesc 
„să străbată prin întreitul văl al -Maiei şi să privească ideile, 
` dumnezeeştile idei, Dat, cum am zis, puţini sunt aceşti oameni 
şi puţine sânt clipele de magică contemplaţiune. - l 
a Egoismul nu ne permite, precum am văzut, să iubim pe 
l “proapele nostri, Să.avem dar milă: d de el, căci în. neno- 


A 1 Ibidem ý. 428 e. s. - 
` 2 Op. cit. Í. p. “200. Ih 4 419:e;.'s 
s Ibidem I. 485—527. i 


— 526 — 


'rocirea lui vedem cum e soartea lumii întregi, vedem cum e 
soartea noastră.’ Această cale duce. sigur la scăpare. 

Cu toate că în sistemul lui Schopenhauer se află atâtea 
contraste de idei şi atâtea contraziceri,? totuş un fir: roşu se 
întinde prin tot sistemul lui: convingerea despre nimicnicia 
existenței. Societatea omenească mare nici un rost; ea nu aduce 
nici un folos lumii. Dimpotrivă, egoismul află prilej să înflo- 
rească în sânul ei. Omenirea e rea — o desvoltare spre mai 
bine nu se poate aşteptă: istoria e un registru pentru repeţirea 
aceluiaș fenomen, — a obiectivării Voinţei în diferite genera- 
țiuni — numai exterior diferite. In adâncul ființei lor însă, ele 
'sunt identice, (vezi definiţia ideii). Voința e regisorul teatrului 
-care e lumea, — oamenii sunt comedianții. Ei sunt anume puși 
să-l înveselească pe regisorul care se află, ascuns, după culise; 
:o ideie la fel a fost exprimată şi de Eminescu la finea novelei 
«Sărmanul Dionis». Regisorul acesta reprezintă, pe spesele proprii, 
marea comedie — care e totodată și o mare tragedie — este 
actor şi spectator la piesa jucată de el însuşi.? 

Cum să ne explicăm aceasta? Voința se obiectivează în 
lumea vizibilă. Omul care face parte din aceasta, e înzestrat 
cu intelect. Intelectul e însă o manifestare a Voinţei: cu ajutorul 
acestuia Voința vrea să se cunoască, Însăși, pe sine. E tendinţa 
acesteia de a cunoaşte lumea vizibilă. In felul acesta Schopen- 
hauer poate să spuie că Voința e actor și spectator, în acelaș 
timp. Voința proastă are nevoie de intelect, şi pe acesta şi-l 
crează. Filozoful nostru îl asemănează pe acesta cu un olog* 
care vede bine şi e purtat pe umerii unui orb care are însă 
picioare tari. ` 

Totul ce facem, facem la dorința directorului teatrului, şi 
— totuşi — avem impresia că o facem cu vrerea noastră, spre 
fericirea noastră. Intr'aceasta constă tragedia vieţii noastre, 
Astiel ajunge Schopenhauer la una din cele mai interesante 


1 Op. cit. I. p. 484 ş.a. y 

3 Vezi R. Falkenberg «Geschichte der neueren Philosophie» ed. 7-a 
pag. 492: «Mai "nainte s'a spus că intelectul este o creație şi un sclav al 
Voinţei; acum aflăm că acesta, în indivizi favorizați, capătă puterea de a 
da jos jugul sclăviei şi de a se avântă, nu numai pentru singurite clipe, 

` spre fericirea unei contemplări curate, ci chiar de a-şi ucide tiranul». 
3 W. a. W. u V. 1. 428. 
+ Ibidem, II, p. 242. 


= — sa — 


$ 


poziţiuni ale concepției pesimiste, - ta. capitolul <Metafizica ie o 


Dirili sexuale». demonstrează el zădărnicia iubirii. lubirea e 
totdeauna sexuală.’ . Deci, urmările iubirii sunt vecinic aceleași: 
producerea de noui indivizi, Tendinţa de conservare a nes- 
“nului se manifestă în :sărutările fierbinţi, în strânsele imbrăți- 
$ări, — iar noi credem că acestea -se întâmplă numai spre fe- 
ricirea noastră individuală, Inşelarea aceasta, a noastră, pin noi 
înșine, o numește pesimistul filozoi: — nebunie: 

E însă de trebuință să se facă deosebire, între bărbat şi 
femeie. Bărbatul e. mai inocent. Femeia, dimpotrivă, e rez. 
Natura a înzestrat-o cu darul de a seduce; inea, natura a con- 
centrat tot ce ar puteă. servi: interesele generaţiunii, deci — pe 
ale Voinţei. Bărbatul e sortit să creadă că, în lumina benga- 
dică, ce-i strălucește în faţă, e ceva înalt, măreț, — pe - când ea, 
«dupăce a explodat, pierde orice strălucire.t | 

__ Femeia e cea mai. periculoasă ființă, deoarece ea, prin 


farmecele ei seducătoare, tungește suferința din lume. Din amân- | 


două sexele femeia e aceea cu minte mărginită; — ceeace 
„posedă femeia e- prostie și.răutate.. Ea are însă o virtute pe | 
“care bărbatul nu o are și care e deci negativă, în sensul hui 
Schopenhauer, și anume credinţa. O femeie e mai credincioasă 
decât bărbatul, căci ea e nevoită. să poarte, un anumit. timp, în 
“corpul său — embrionul produs. Bărbatul fiind mai liber este 
expus mai uşor seducerilor.s l 
Cu mult dispreţ vorbeşte Schopenhauer despre mintea 
femeii. Ea ma produs nicicând ceva de valoare, Pentruca să - 
parâlizeze “această scădere, femeia e vanitoasă, întrebuinţează 
toate mijloacele, pentru a ţese mrejele în care să poată prinde - 
pe bărbat, căci un nou individ cere, cu cea mai mare insi- 
stență, întrarea în vieaţă. 

„_Vieaţa nu e numai o nenorocire, ci e şi o vină — deon P 
_xece omul şi-a ales-o singur, dorind să vie în ea. vina, aceasta 
l 1 Op. cit. I, p. 623—667. 

23 Ibidem, p. 625. 
I e e Eon ARE 
+ <Parerga und Paralipomena», V, p. 649: «Mit dem Mädchen hat 
es die Nafar aut das, was man im dramatischen Sinne einen Knalleftekt 
nennt, abgesehen»... 


s Op: cit. II, 637: «de aceea credința casnică e u bärbat ceva arti- a 
ficial, la femeie, ceva natural». (Câtă deosebire de Eminescu, care se plânge i- 


mumai de necredinţa femeii!) 


4 


— 528 — 


` „omul trebue să o recunoască şi să o ispășească. 'Ispăşirea e 
“ .scăparea. de chinul vieţii prin nimicirea setei de vieaţă. Aceasta 
© poate face numai omul înzestrat cu friâltă rațiune. lată una: 
dintre cele mai 'mari contraziceri în filozófia schopenhauriană. 
Voința, setea de vieaţă, tendința spre existenţă şi-a' creat inte- 
„lectul, «un sclav ascultător> — care însă în unele cazuri iși poate- 
„ nimici creatorul. Ba mai mult: uciderea: Voinţei, stârpirea setei 
de vieață, prin' intelect, e o dogmă pentru Schopenhauer. Pare 
să fie îndreptăţită întrebarea pe care o pun: îi va succede in- 
felectului, vreodată, să. poată: ucide această dragoste de vieaţă 
care până acuma a fost atotputernică? = . î 
El însuși își crează întreitul văl. El însuși, fiind. înzestrat. ` 
cu 'puteri nelimitate de. creator, plăzmueşte acea artistică trini- 
tate: timpul, spațiul și causalitatea. Cu ajutorul acestora, pur- - 
- cede la cunoașterea lumii, așă cum e. Va simți vreodată ne- 
„ voia să sfărâme, cu mână haină, acest impunător edificiu — 
__— opera. sa. proprie — pentru a află sub dărâmături rostul 
adevărat al lumii: nimicirea a toate? Toate revoluțiile de până: 
' acum ne- au împins spre concluziuni. contrarii; în ele Voința, 
-aşă cum a fost definită de marele mizantrop — sa manifestat:  : 
mai mult, ca oricând, Dacă şi izbutesc câţiva oameni să ucid ' 
în sine «dorul de vieaţă, Sa înlăturat, prin aceasta, toată sufe- 
rința din lume? Ai 
Dar Schopenhauer nu-și pune întrebarea aceasta, ci con- 
tinuă: înțelepții o pot face, — mulţimea proastă însă e multu- 
mită cu vieaţa, așă cum è, — ba, din multe puncte de vedere,.. 
această vieaţă îi pare bună şi frumoasă. Din această mulțime: 
fac parte toate <muierile» (Weiber, cum, cu dispreţ; le numește- 
Schopenhauer pe femei). Schopenhauer urește mulţimea (ureşte: 
deci și pe <muieri>), căci ea lungește chinul insuportabil din 
lume, prin rezistenţa pe care i-o opune marii înțelepciuni depre l 
. nimicnicia existenții omeneşti. i 
Ar fi greșit să presupuie cineva că, după cele spuse, ar 
`puteà fi popoare şi state cu meniri mati, ideale. A vorbi de 
atari meniri e absurd, “doară ştim că nu există desvoltare, ci 
'vecinică repețire — numai în alte forme... Și dacă sunt, — 
dacă pot, îi popoare, — 'aceasta e o stringentă dovadă de he- 
“gemonie'a egoismului, -de oarece numai prin . rivalizare ele se 
` conservează, pot ele dăinui. Şi statele? Ce sunt ele? Simpli 


— 529 zi ` 


poliţişti care au să păzească, ca egoismul diferiților indivizi din 
societate să n'aibă urmări rele, distructive! Statul nu e împo- 
triva egoismului, dimpotrivă, el e organizarea egoismelor; — 
statul cultivă egoismul întocmai precum cultivă grădinarul, cu 
multă îngrijire, fjorile din grădina sa. 

Nicăiri, în lumea aceasta,. în vieaţa aceasta, nu se poate 
întâmpină o ţintă ideală, o ţintă morală; deci la ce så mai 
existe lumea, la ce să mai existe fiinţele din ea? Suntem puși 
în faţa unei alternative: sau trăim și suferim — însă fără rost, — 
sau ne dezbărăm de vieaţă, ucizându-ne pe încetul,? sistematic, 
şi scăpăm astfel de vecinice suferințe. Schopenhauer sa decis 
pentru maxima: e mai bine a nu fi, decât a fil... 


îi UL. 


“Date biografice asupra raportului care a existat între 
„filozofia lui Schopenhauer şi poetul Eminescu. 


E, cred, de mare importanță să constatăm, când a făcut 
marele nostru poet cunoştinţă cu această: sugestivă filozofie. Din 
capul locului; voiu repetă că fiecare dintre noi. îşi alege lectura 
care corespunde cu firea lui. Eminescu trebuie să fi avut chiar 
din copilărie oarecare înclinare spre 'melancolie.* Despre înce- 
puturile relaţiei lui cu filozofia schopenhauriană. voiu cià textul 
din disertaţia dlui I.. Scurtu, care ne dă o oarecare lămurire. 
Pe pagina 29 ni se spune: «Gleich nach dem Erscheinen des 
Gedichtes «Venere și Madona» in C. L. (15 April 1870) knüpft 
sich. ein Briefwechsel zwischen Eminescu und dem Leiter der 
Zeitschrift, Negruzzi, an». lar mai la vale (p. 30) «Damals geschah 
es nämlich, dass Negruzzi dem Dichter Schopenhauers Werke als 
Geschenk... zuschickte. Dieses Geschenk beręitete dem Dichter 
grosse Freude, denn schọn damals war Schopenhauer ihm, 
sowohl wie auch den Junimisten der Lieblingsphilosoph». 


1 Vezi şi la I. Pătrăşcoiu (Dis. cit.) capitolul despre Stat. — Scho- 
penhauer Welt als Wille und Vorstellung. I. 445 e. s. 

Schopenhauer e împotriva ruperii firului vieții prin sinucidere, de | 
oarece sinugiderea e după părerea sa o «afirmare a vieţii». (Lebensbejahung). 
l 3 Di M. Djuvara, în articolul amintit, arată că Eminescu de timpuriu 
s'a, ocupat cu plăcere de problema morţii: «la vârsta de 16 ani, se vede. 
impresiunea puternică pe care i-o face stârşitul omenesc». Con. Lit, 
anul al XLVIII, p. 591). > 


= 330 — 


Putem deci presupune că poetul îl cunoşteă pe Schopenhauer 
cam de prin anii 1868/9. 
A urmat timpul studiilor făcute de tânărul poet în centrele 
culturii germane; el a audiat cursuri de filozofie, prin biblioteci - 
a citit mult, — desigur, și din Schopenhauer. Până la 1874 a - 
avut contact direct cu ştiinţa germană; — apoi veni în ţară. -4 
Aici, chiar dacă şi putem presupune cu siguranță că n'a pierdut - 4 
contactul cu știința (a fost bibliotecar, s'a ocupat cu istoria -4 
naţională), — totuşi trebuie să constatăm că alt mediu, alte preo- 4 
cupaţii, Pau ademenit mai mult. E 
3 Laturea reală a ființei sale l-a tmpins mai degrabă spre 7 
vieață, l-a silit să atace probleme mai actuale; pe lângă aceasta, .- 
în mare parte, și mizeria şi necesitatea de a scăpă de aceasta . 
l-au necesitat să se dedice luptei politice.: i 
La 1875 e revizor școlar, la 1876 redactor al «Curierului 
de laşi», la 1877 devine 'chiar redactorul responsabil al unui 
ziar politic de partid. Toate momentele acestea l-au îndepărtat 
tot mai mult de Schopenhauer. Mai ales activitatea din urmă 
îl aruncă în șuvoiul vieții. Căci Eminescu, care ca om, eră o 
fire atât de sinceră, mar fi putut să lupte pentru idei străine de 
firea sa, n'ar fi putut să propage idei de progres, când în adâncul 
sufletului ar fi simţit nevoia, în concordanță cu preceptele lui 3 
-Schopenhauer, — de a nimici lumea aceasta. A 
La ziarul <Timpul> a lucrat'dela 1877 până la 1883, când, < 
cu «elementară vehemenţă», izbucneşte boala sa fatală. Din : 
acest moment, poetul fu smuls dela contactul activ cu chesti- ..; 
- unile zile. In clipe. de seninătate — iubitul filozof de mai nainte >’ 
începe iarăşi să exercite asupra nenorocitului poet o influență :; 
mai mare, decât în timpul care a trecut dela 1875 până la 1883. - 
In anul 1886, când se află în sanatoriul «Repedea» din `; 
Moidova, greu încercatul poet discută adesea cu Riria (pseudonim A 
- pentru d-na Gratoski din lași 2), din cari discuţii reiese cu evi- k 
dență că pe poet îl dominează iarăş filozofia lui Schopenhauer. 
Mai cu seamă ideile acestuia despre neamul «mueresc> erau - 
„discutate, cu multă pasiune, de poetul bolnav, şi după cât se 
pare, poetul acceptă în principiu aceste pesimiste idei (dovadă 


1 Vezi: L L. Caragiale : «Nirvana», «Ironie», din vol. «Momente, 
Schițe, Amintiri» p. 266—74 (Minerva, ediția Ili-a, 1919). 
3 J, Scurtu, op. cit. p. 60 nota snbliniară, 


i — 531 — 
“Scrisoarea a V-a, publieată la 1886). «Concepția romantică despre | 
Hume, pe care-o aviise în anii tinereţii, judecata pesimistă despre 
Aume, de mai târziu, unele păreri schopen/iâuriene despre neamul 


“mueresc... toate aceste nuanțe reapar într'un amestec ciudat, - 


“în convorbirile cu Riria».! 
Şi mai târziu, poetul își frământă mintea cu sedii filo» . 
zofice şi Își exprimă adânca-i admirare pentru  interesantul 
cugetător Schopenhauer. La 1888 tipări în «Fântâna Blanduziei», 
“un articol în care îl laudă pe acest filozof, despre care spune 
“-<ă, prin critica sa, a înlăturat multe neînțelegeri din filozofie, 
„atacând <frăzele goale» pe care le-a introdus în știință — o 
-anumită direcţie filozofică (el se gândeşte la filozofia lui Hegel)? 
'Dară prin critica sa neindurată, Schopenhauer a făcut un rău: 
«serviciu omenirii, arătându-ne în. mod clar cnecesitatea dea 
“trăi în mijlocul unor întocmiri, ce ne apar mincinoase, şi în 
“telul acesta ne-a făcut pesimiști>. 
O scăpare de această stare de lucruri este oare posibilă? 
‘Da! Literatura și arta ne pot scăpă de acest scepticism. Con- 
-tinutul pentru acestea. să-l scoatem din izvorul cel nesecat şi 
' pururea tânăr — care e arta şi poezia populară.! Din literatura 
populară vom puteă scoate încredere în viitor și mângăiere 
-pentru prezent. Așă se sfârșește articolul despre care am vorbit. 
“EL poate, totodată, să fie privit drept o oglindă în care se res 
` flectează adevăratul Eminescu, Eminescu care a fost, ce-i drept, 
:sceptic şi, până în oarecare grad, pesimist, — dară care n'a 
pierdut nici când, nici chiar în clipele cele mai grele din vieaţa 
-sa, credinţa în posibilitatea de a scăpă de acest scepticism, de 
„acest pesimism. zi 


` Am stabilit în vieața dlui nostru două epoce de pu- 


“ternică influență schopenhauriană, între 1868—1875 şi între | 


"1882—1888. GQ spun însă chiâr acuma că în Eminescu trăiau, 
“am puteă spune, două fiinţe care adesea, în aparenţă, se con- 


1 1, Scurtu, ep. cit. p, 60—61. «Die romantisch. gefärbte Weltan- 
'schaung seiner junger Jabre, die spätere pessimistische Betrachtung der 
“Welt, manshe schopenhanrische Ansichten über das Weibergeschlecht... 
„alle diese Töne ‘klingen in einer sonderbaren Mischung in den. Gesprächen 

amit Riria wieder». 

? Ibidem, p. 119. 

a Ibidem, p. 120. 

6* 


SE tu 


traziceau: ce zicea una cealaltă desziceă, Astfel] vedem d. p. 
că, pe când scriă articolele politice cari prevestiau o scăpare 
din ghiarele. împrejurărilor grele şi vorbiau de progres, — ace- 
“laşi, Eminescu, scriă poezii ca «Rugăciunea unui Dac» saw 
«Scrisoarea I-a». Şi totuși, vom încercă să arătăm că, între dife- 
` ritele feluri de idei ale postul, este o legătură: causală și; 
deci naturală, A 

iv. i 


` Concepția lui Eminescu despre lume și vieață. ~. 


l Ce este. lumea în concepția lui Eminescu? E o stare de- 
trecerę,; dela felul ei deacuma, la starea caotica din care sa. 
născut, Căci a fost o vreme, 


.>. <Gând nu eră ‘moarte, nimic nemato, 
«Nici sâmburul luminii de vièață dătător, 
«Nu eră azi, nici mâne, nici eri, nici totdeauna, 
«Căci unul erau toate şi fotul eră una, 
«Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată 
i «Erau din rândul celor ce mau fost niciodată».! 
Și. «Pe când totul eră lipsă de vieaţă şi voință, 
«Când nu sascundeă nimica, deşi tot eră ascuns»... 
_— «Na fost lume pricepută şi nici minte s'0 priceapă».? 


Şi pe.când,... «în sine împăcată stăpânea eterna pace, deodat um 
punct se mişcă... cel dintâiu şi singur». Acest punct face «dim. 
haos mumă, iară el devine Tatăl».: i 


+ Lumină de lană: «Rugăciunea unui Dac», vezi 1—6 (publ. la 1879).. 

3 Ibidem: «Scrisoarea I-a» p. 3 sus, (publ. 1881). ' 

3 Pentru această poetică concepţie, despre începutul lumii, Eminescu: 
nu a primit. inspiraţia dela Schopenhauer, ci, foarte probabil, dela Inzi . 
(vezi şi I. Pătrăşcoiu, Disert. p. 46—48). Dupăcum am putut vedea, pentru: 
“Schopenhauer începutul lumii nu e o problemă, deoarece lumea e Voința. 
însăşi, care e vecinică, fără început şi fără sfârşit. A vorbi deci de înce- 
putul liimii, mare nici un rost. Dar divergența aceasta de concepții întă-- 
reşte părerea mea despre diferitele perioade de influență schopenhauriană.. 
De altfel, ideia că lumea s'a născut din complecta pace a fost exprimată 
şi de filozoful elin, Eraclid. Acesta spune că Dumnezeu, dorind să scape: 
de plictiseala liniştii eterne, produce din sine, din când în când, lumi — 
un îel de revoluţii în Univers. Apoi, după un timp oarecare, plictisit şi de- 
acest spectacol, stabileşte iarăşi liniştea care i-a Peme acestei revoluţii, 
deci — lumii vizibile. 


` Obiecţiunea care sar putea face, — că această cdiicajiie a poetului 
) 


— 533 — T 

Prin mişcarea primului Smic rebel în: spaţiu să produs 
=aceea ce numim noi-lume. Lumea, aşă cum ni se prezintă nouă, 
prin mijlocirea simțurilor noastre, e o simplă :stare de trecere 
Ja stadiul din care a fost născută. Va veni odată timpul, când 
“totul va peri, — se vor stinge sori și planeţi și stele, — și-apol, 
<în sine împăcată>, va <reîncep' eterna: pace». 

Răutatea din lumea aceasta resultă din lupta ce se dă 
“între starea de acum şi starea de eternă pace care stăpâneă 
-odată și care se sbate să fie iarăș întronată. 

Lumea, aşà cum e, este un vis.! Căci, precum în vieața 
‘noastră visul e numai un accident, așă:e lumea, în tare trăim 
-acuma, ceva trecător, e un vis. Pentru a demonsirà această 
afirmare, poetul' se folosește de o metodă inductivă, întocmai 
-cum o fac științele pozitive. «Dacă închid un ochiu, văd mâna 
„mai mică, decât cu amândoi. De-aş aveă trei ochi aş vedea-o. 
şi mai mare și cu cât mai mulți ochi aș aveă, cu atâta lucrurile 
“toate dimprejurul meu ar părea mai mari».2 

Lumea e așă cum 0 percepem noi cu simțurile aoisi l 
Jumea e reprezentațiunea noastră. Această ideie kantiană-scho- - 
penhauriariă. care nu admite nici o digresiune dela cercetarea 
exactă, dela cercetarea metodică, pe poèt nu-l poate încătuşă. 
'El trece peste limitele unei pure cercetări ştiinţifice: lumea, ca 


nostru despre teepu şi sfårşitul lumii nu „poate fi privită ca adevărata 
" concepție — ştiinţifică — a lui, cred că e lipsită de orice temeiu. Să ne 
„ gândim numåi la teoria Iui Kant și Laplace, despre formarea corpurilor. 
"cereşti, pe care poetul, de sigur, o cunoştea foarte bine, când: a scris ver- 
surile citate mai sus. Cu oarecari modificări, această: teorie spune âceleași . 
` Aucruri despre cari ne-a vorbit şi poetul nostru. Eminescu nu seva fi ruinat 
-să se declare de acord cu ştiinţițicele descoperiri kant-laplaciene! li 
1 <Cugetările Sărmanului Dionis» (Lum: d. lună, p. 162): <.. lumea 
vis e, — un vis searbăd...» adauge poetul cu amară ironie. 
3 Această argumentare, dela începutul. novelei «Sărmanul Dionis» 
(publ. 1872) e făcută desigur subt influenţa filozofiei lui Schopenhauer şi 
a lui Kant. E evidentă înrudirea acesteia cu ideia exprimată de Schopen- 
hauer şi Kant (al cărui discipol fusese Schopenhauer) că lumea vizibilă e 
reprezentaţiunea omului. Aceleaşi idei întâlnim şi în fragmentul filozofic 
«Archeus» (Scr. pol. şi lit. p. 282 e. s.): <Intr'adevăr lumea cum o vedem, 
mu există decât în crierul nostru. Pentru gânșac cum o vede el, pentru 
câne item, pentru membru dela primărie — pentru Kant item». Fragmentul 
acesta a fost scris de Eminescu prin anii 1875—6 (din nota dlui I. Scurtu, 
da p. 292). pd 


— 34 — 


produs al simțurilor şi gândirii noastre, nu e identică pentru 
toţi; ba chiar același individ în alte împrejurări ar putea-o» 


percepe altfel: ea ar îi pentru el, din momentul când el ar & i 
tazestrat cu simţuri mai perfecte, cu totul alta, — mai perfectă... > 


Deci, se poate prea bine ca lumea în care îrăim să aibă. 
cu totul alt aspect, decum ne apare nouă: «Cine ştie dacă nw. 
trăim intro lume. microscopică şi numai făptura ochilor noştri: 
me face so vedem în mărimea în care o vedem»? Trăind 
întrun spaţiu microscopic şi, în mod necesar, fiind și timpul. 
nostru micşorat în același raport, — în realitate, spaţiul nostru: 
ar trebui să fie o mică picătură în spațiul infinit pe care ni-l 


-“ inchipuim zoi ca existent, — iar evurile noastre — ale unor: 


infuzorii — ar fi clipite în eternitatea timpului, pe .care tot: 
noi ne-am construi-o: sin ce nefinire microscopică sar pierde 
milioanele de infuzorii ale acelor cercetători, în ce infinire-de 
timp clipa de bucurie — şi toate acestea, toate ar fi -— tot: 
astfel ca şi azi».! 

Care este deci concluzia ce ni se impune? 

Din lupta aceasta dintre poet și omul ştiinţei, poetul iese- 
biruitor. El părăseşte terenul. realităţii şi se urcă în lumea în- 
chipuirii, a fautaziei: <... în fapt — spune el — lumea-i visul: 
sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu, — ele sunt- 
numai în sufletul nostru. Dacă am află misterul prin care să 
ne punem în legătură cu aceste două ordini 'de lucruri, care 
“sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii 

"egipteni şi asirieni, atuncea, în adâncurile sufletului coborându-ne,s 
-am puteă trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor- 
şi a soarelui», ? 


Eminescu află misterul acesta cu ajutorul fantaziei. Sufletul! 


nostru este vecinic, — el rămâne acelaşi, dacă trece numai din-- 
tron corp în altul, el călătoreşte, aşă zicând, prin lumea aceastar 


1 Proza literară (ed. Minerva) p. 30. Influența lui Kant și Schopen- 
hauer este evidentă: spațiul infinit şi timpul etern sunt numai creaţiuni 
ale gândirii noastre, nu însă. realităţi, independente de noi. 

l 2 Op. cit, pag. 30—31. Vedem cât de mult se îndepărtează poetul 
nostru de cugetătorul Schopenhauer. Aceasta eră o necesitate. Trebuiă să. 


lui e vecinică şi vecinice sunt şi relele din ea, 


+ 


A 
se afle o scăpare de mizeriile lumii acesteia; şi o află, prefăcând-o pe. “` 
aceasta într'o lume de vis. Schopenhauer, dimpotrivă, n'a vrut să explice: . :; 
lumea ca ceva trecător, şi deci nici pe relele din ea ca trecătoare: lumea --. 


— 5935 — . 


de vis. Toată omenirea e întrun singur om: <Câţi oameni sunt 
intrun singur om? Tot atâţia câte stele sunt cuprinse într'o 
picătură de rouă subt cerul cel limpede al nopţii. Şi dacă ai 
mări aceă picătură, să te poți uită în adâncul ei, ai vedea toate 
„miile de stele ale: cerului, fiecare — o lume; fiecare cu țări şi 


popoare, fiecare cu istoria evilor ei scrisă pe ea — un univers 


întro picătură trecătoare». (Proza literară: “Sărmanul Dionis>, 


pag. 48 ş. a)! 

Călătoria aceluiaşi suflet prin un număr nesfârşit de 
oameni pământeni,? dela începutul» „lumii și până la sfârşitul 
ei în eterna pace, nu eto ispășire a unei vine,’ ci e o 
“călătorie interesantă. Sufletul cel vecinic, în care e conţinut tot 


şirul de oameni, nefiind legat de corpul material (.. <comut 


cel vecinic din care răsar tot şirul de oameni trecători, “îl are 
fiecare lângă sine, în orice moment, îl vezi, deși nu-l poți 
prinde cu mâna — este umbra ta.» — Proza lit, p. 53), acel 
suflet ştie că diferitele și nenumărat de multele suflete — ema- 


naţiunile sale — călătoresc din om în om; acestea însă, având 
o conștiință întunecată prin legătura pe care o au cu corpul: 


3 Eminescu, vorbind despre om, n'a putut nità nici de aceă mare 


putere căreia i-se zice Dumnezeu: <Omul are în el, numai un şir, ființa 
„altor oameni viitori şi trecuți, Dumnezeu le are deodată toate neamurile ce-ar 
veni şi ce au trecut; omul cuprinde un loc în vecinicie, Dumnezeu e vremea 
însăși cu tot ce se întâmplă în ea», (Să se observe digresiunea poetului 
dela măeştrii săi Kant şi Schopenhauer, pentru cari“timpul și spaţiul, erap 
produse, numai ale gândirii omeneşti — pentru poet ele sunt — acuma — 
realităţi.) «Şi sufletul nostru are vecinicie în sine, — continuă Eminescu — 


dar numai bucată cu bucată. inchipuieşte-ţi că pe o roată mişcată în loc, . 


ar lipi un fir de colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin care 
trece roata învârtindu-se, dar numai în șir, pecând roata chiar în aceeaşi 
clipă e in toate locurile cuprinsă de ea», 

Dumnezeu este timpul, este vecinicia, — EI este roata cea mare — ne- 
stârşit de-mare—-pe care noi suntem îirnl de colb, de o mărime sub- 
microscopică, colb pe care o fatalitate ne-a așezat pe spița ei. (Proza lit. p. 52.) 

? Pare să fie o influință egipteană («Sărmanul Dionisie») «sufletul 
călătoreşte din veac în veac, acelaș suflet, numai că moartea-l face să uite 
că a mai trăit... Egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicosa lor». 

2 Cum ue argumentează Schopenhauer care spune, că, dacă trăim 
şi suferit, aceasta e vina noastră. Am comis o faptă vinovată alegând 
vieața, bătând la poarta ei. Vina aceasta trebue ispăşită prin nimicirea do- 
ului de a mai trăi (vezi și I. Pătraşcoiu, op. cit. pag. 65). 


X 


— 536 — 


trecător,! nu o ştiu: 'cel mult, ele pot bănui că fac călătoria 


linteresantă, prin lumea care a ieșit din nimic şi care — odată 


iarăşi se va preface în nimic, — când «eîn sine iipăcată va 
reîncep! eterna pace». 

Dacă am puteă comprimă timpul nostru, secolii noii 
într'o durată scurtă, am puteă şi noi — ființe trecătoare — face 
această călătorie, având conștiință deplină despre ea. (In novela 
«Sărmanul Dionis», poetul arată că acest lucru este cu putință. 
Sufletul lui. Dionis eră, acum 400 de ani, întrupat în, călugărul 


Dan) ace 4 


Toţi oamenii pe cari îi vedem, cu care vorbim,. cu care. 


ne certăm, pe care îi iubim sau îi urâm nu sunt, în realitate, 
deosebiți unii de alții? Mai mult chiar: Zofi oamenii, fiind numai 
părți din omul cel vecinic, fiind numai emanaţiunile lui, — sant 
` acelaş om.’ Pentruce dar — ura față de aproapele nostru, pene 
‘truce asuprirea lui? Această întrebare şi-o pune atât Schopen- 
hauer, cât şi Eminescu. Care e răspunsul pe care şi-l dau 
amândoi, pe care trebuie să și-l dee? Schopenhauer dovedește, 
în mod uimitor de clar, necesitatea răului în lumea aceasta. 


N 
1 Şi Schopenhauer spune că intelectul oii: fiind legat de-o apari- 


ţiune (Erscheinung) din lumea vizibilă — de corp — nu poate străbate - 


până la miezul adevărului. In aceasta constă, după concepția schopenhau- 
„riană, tragicul vieţii noastre, Eminescu nn face această concliiziune; şi 
acest fapt dovedeşte cât de mult s'au deosebit aceşti mari bărbați unul 
de altul. 

Amândoi vin din luti diferite; deci fiecare caută să se orienteze 
cumva în lumea aceasta, a noastră, care pentru amândoi e deopotrivă de 
misterioasă. Dar, amândoi pornesc pe căi diferite, spre ţinte diferite. Tâ- 


nărul adept a învăţat, ce-i drept, multe lucruri bune dela bătrânul său | 


măestru, — dar a trebuit fatalmente să-și formeze pentru împrejurări di- 
ferite o concepţie diferită de cea a bătrânului său dascăl. Genialitatea 
fantaziei lui Eminescu nu se puti mărgini la copiere — ea își luă zborul 
spre înălțimile creării... j l 

3 Vezi şi I. Pătrăşcoin, Disert., Cap. «Die Identitătslehre». 

$ Voința lui Schopenhauer și Omul vecinic al lui Eminescu, au de 
sigur o oarecare asemănare. Dară, pe când Voința schopenhauriană tinde 
necontenit spre obiectivare, Omul vecinic al lui Eminescu este pasiv: su- 
fletele emanează dela el, fară ca el să le dea vre-un «impuls» pentru 
“aceasta, ' Ele se despart din el, întocmai cum, dintr'un vas arhiplin, curge 
“apa peste marginea lui. : 

* După Seopeuiladee răul este temeiul acestei lumi, 


RE E y 


Eminescu, care deşi trebue să admită că <sâmburele vieții este 
“egoismul şi haina lui minciuna», — totuşi, după cele constatate 
până acum, nu poate spune că răul ar avea o îndreptăţire áb- 
solută în lumea aceasta; dimpotrivă, am trebui să ne mirăm că 
pe oameni îi desbină ură şi discordie, de vreme ce o ştim că 
ei toți, sunt același om, că sufletele tuturora sunt stropii de apă, 
ai aceluiaşi izvor.: | 
De aici rezultă că Schopenhauer predică himicirea setei 
«de vieaţă, pe când Eminescu ajunge să. vorbiască. de iubirea - 
“între oameni; o face aceasta întro parte a operei scrise de ei, 
:— pe când acelaş. Eminescu, în momente de descurajare, și-a 
-exprimat, atât, de lămurit, dorul de a se desface de această 
wieață, de această lume şi de-a intră în imperiul eternei păci.! 
Schopenhauer, cu filozofia sa pesimistă, captivează, pentru un 
- timp, sufletul decepționat al poetului. Deaceea nu ne vom miră, 
„dacă acesta va vorbi, adeseori, am puteă spune, în limba lui 
“Schopenhauer. = A DY a 
Care este deci — cauza răului care face posibil ca fratele 
“să urască pe frate şi copilul să se răzvrătească împotriva părin- 
‘telni, ca omul să urgisească pe om? ` 
Sunt două feluri de oameni; oameni de rând și — oameni 
geniali, cari, prin calităţile intelectuale şi morale, se ridică 
„deasupra celorlalţi, deasupră oamenilor de rând.*. Oamenii de 
“rând au un singur crez; pentru ei scopul existenţei e <repro- 
“ducerea în mușinoiul de viermi noui cu aceleași murdare dorinţi 
în piept, pe care le îmbracă cu lumina lunii şi strălucirea la- 
„curilor, aceleași sărutări greţoase, pe care le asamănă cu zuzurul 
„Zefirilor şi cu aiurirea frunzelor de îag»;? — dimpotrivă, omul 
„genial, «trece nepăsător prin vieață>, dorind să fie lăsat în 
pace,* deoarece nu vrea să se fată. <comediantul acelui rău, 
«care stăpânește lumea». , | | si i Du: 
+ Scrisoarea IV-a: «... e acelaşi cântec vechi | 
«Setea liniştei eterne care-mi sună la urechi», 
2 Proză lit. «Cezara» (publ. la 1876) p. 114—16; o ideie pe care a 
-exprimat-o şi Schopenhauer. , ; 
3 Aidoma ca la Schopenhauer; (Proza lit. «Cezara» p. 114—15). 
4 «De ce vrei tu — zice leronim în scrisoarea adresată Cezarei — dä 
«mă cobor de pe piedestal şi să mă amestec cu mulţimea? Eu mă uit în 
sus asemendh atatuei lui Apoll... fii steaua din cer, rece și luminoasă! 
-ş'atunci ochii mei sor uită etern la tine»! Ieronim respinge deci posibili- 
statea de a face ca ceilalţi oameni, căci e prea înjositor să te cobori la 


mivelul pe care îl impune instinctul vieţii omeneşti care e «mâncare şi re- 
produtere, reproducere şi mâncare»... (<Cezara» p. 115—16.) 


— 538 — 


Printre oamenii de rând sunt unii cari, deși conștienți de . 
«nimicnicia bunurilor lumii, înțelegând că această vieață ce ` 
trebuinţele ei e grea», — «totuşi pun o deosebită valoare pe îm- . 


prejurarea de a domni asupra altora, de a robi pe alții, de a-și 
întinde stăpânirea peste tot pământul de s'ar puteă»,! și de a 
se înălță prin aceea că mulțimea «murind în sânge, ei pot să 
fie mari». l 

Omul genial nu e «nici egoist, nici mincinos»>.? El priveşte 
la lume cu «mândrie și răceală», — căci ştie că,. privită de 
aproape, vieaţa nu ne dă, nici nu cere dela noi altceva, «decât 
împlinirea normală a unor trebuințe din cele mai simple»; * 
ce rost are deci să se tiranizeze de ea, servind'o, cum o fac 
„oamenii de rând, mulţimea mediocră. «Nu mă voiu face come- 
diantul acelui rău care stăpânește lumea»,* exclamă cu mândrie: 
genialui supraom. | 

ŞI la ce, adică, să te mai legi de această vieaţă, când 
vezi, la orice pas ce-l faci, -că 


«moartea succede vieții, vieața succede la moarte, 
«Alt sens ware lumea asta, mare alt scop, altă soarte.® 


Această ceternă alergare prin lume te obosește». Dela œ. 


vreme ajungi să pricepi că sun vis al morţii eterne e vieaţa lumii 
întregi».? : 


Şi totuși 


«pe toţi ea îi înșală, la nime se destaină, ' 
«Dorinţi nemărginite plântând întrun atom». ` 


3 «Hristos a înviat» (publ. la 1883, Nuvele, ediția Șaraga, p. Te, 
 Impărat şi Proletar». (publ. 1874). 


t Vezi novelele «Cezara»: «Dacă lumea ar trebui să piară şi eu aș: 
puteă so scap printr'o minciună, eu n'aș spune-o>... Se află ceva din: 


firea suprăomului lui Nietzsche în eroul novelei, Ieronim, care rostește aceste : 


cuvinte, ` 
* Ediția Şaraga, Novele, pag. 145. 
5 E şi părerea lui Schopenhauer, e 


+ «Epigonii»> - (publ. 1870); Schopenhauer: Voința se obiectivează. “A 


vecinic în formele vizibile. | 

? Iarăşi concepţia că vieața lumii e numai un vis. Se deosebeşte» 
însă de concepţia de mai nainte, prin timbrul pesimist; evidentă influenți 
schopeunbauriană. 


Eee nara a eră SI 
PE re A AE E e E E 


î 
Ry 
i 


— 539 — 


Aceste lucruri nu le pot. înţelege oamenii de rând, marea 
taină nu o pot deztegă; — omul genial ştie. însă și mai muk; 


«Ce suntem» ? se întreabă el; şi răspunsul e: (copil nimicniciei, 
«Nefericiri zvârlite pe brazdele veciei».i 


Zbuciumul din această vieață nu e zădarnic, Cunoştinţele, pe 
care le câştigăm cu atâta chin, sunt de tot palide, însemnătatea 
lor e zero: 


«Gândirea noastră-i spuma nimicniciei noastre 
_«lar visuri şi iluzii pe marginea uitării ! 

„ «Trec şi se pierd în zare ca paserile mării 
«Şi ce rămâne ?n urmă nu e decât obscură: | 
«Şi oarbă suferință ce bântue 'n natură». 


o Dar’ ispitele vieţii sunt mari. Puterea lor e. nemărginită. 
Cine ar puteă oare rezistă chemării lor? Desigur, nici omul 
cel mai genial. Din întâmplare şi un atare supraom — el nu-și 
dă seama cum — ajunge în situaţia penibilă de a se cînvârti 
în jurul instinctului ce conduce vieata». Şi aceasta îl împiedecă. 
în hotărârea de a ridică... 


...0 lume mai bună, mai senină, 
«Precum au fost odată a raiului grădină». 


Cât de bine ar fi să te poţi zmulge din braţele acestei 
vieţi pline de zbuciumări si să trăieşti iarăşi în lumea ta ene- 
muritor şi: rece». 

Dar câţi o pot înfăptui aceasta? 

Păcatul ce îl ia asupra sa fiinţa care-l zmulge pe adâncul ` 
_cugetător din această resemnare, e deci: îndoit, Cine o face 
însă aceasta? Femeea...! Femeea, acea fiinţă pe care Schopen- - 
hauet a numit-o — cea mai culpabilă dintre existenţe. Dacă ai 
privi femeea, pentru sine, și pe acel genial bărbat, pentru sine,. 

atunci ai vedea că, 
` «<Despărţiţi de-a vieţii valuri între el şi între dânsa 
<Veacuri sunt de cugetare, o istorie-un popor;? d 


2 «Lumină de lună», pag. 217, (şi «Poezii postume», pag. 168 - 9).. 
Astfel interprptează Eminescu ipoteza schopenhauriană despre obiectivarea 
Voinţei în formele pe care noi le întrupăm, numai trecător, ca efecte ale 
- acelei abieptivăr 

3. «Nu mă 'njelegi» (pubi. 1879).. 
3 «Inger și Demon» (publ. 1873). 


— 540. — 


"Tocmâi în aceasta constă marea taină; ea constă, în faptul". 
că sunt totuşi clipe, când şi cel mai stoic om, dacă e încă . 
tânăr, nu se mai „poate împotrivi ascunsei ademeniri, caai 


- «Uneori, — deşi arare — se *ntâlnesc, şi ochii lor ` 
«Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă». 


Zdrobită cade hotărârea care se află în vorbele; <eu mă uit 
în sus asemenea statuei lui Apoll... fii steaua din cer, rece şi 
luminoasă! ş'atunci ochii mei sor uită etern la tine>! Incepe 
lupta cu puternicul instinct al vieţii. Adesea sunt 'momente când 
o mustrare la adresa <alesei>, un cuvânt rostit mai aspru, produc 
în el remușcări: 


«Plângi copilă? — C'o privire umedă şi rugătoare 
«Poți din nou zdrobi şi frânge apostat” inima mea 

- «La picioare-ţi cad — şi caut în ochi negri- -adânci ca marea 
«Şi sărut a tale mâne — şi te ’ntreb de poți iertă !1 - 


Lui, i se poate, acum, spune, cu siguranța eremitului Entha- 
mazius: «O iubeşti fătul meu, fără s'o ştii». Şi împreună cu 
„ot acel eremit putem adăugă: «Cinis et umbra sumus» ! 

Iubirea ne leagă de vieaţă, ne sileşte să trecem prin lumea 
aceasta care-i <o lume de mizerii și fără de "nţeles>.? Femeea . 
pe care o divinizăm, neinţelegându-l însă pe cel îndurerat, îi 
«udă cu fiere buzele *nsetate».+ l 

Urmarea-i nespus de tragică: și acest om a fost- prea slab. 
Firea lui trebui să capituleze, în lupta cu natura tirană. Poetul 
se întreabă, cum e cu putinţă ca «după orele care 'n amor se 
numesc păstoreşti», să 'rămâie <în om o profundă - descurajare 

——fi-ieistetes, ba” chiar, etr “ăcele momente omul să fie mai Ca>— 
>-pabil de sinucidere, ba mai Mepăsitor față cu moartea decât 
ori când>? La această întrebare i sar puteă iarăși răspunde: 


«Cinis et umbra sumus» | 5 
4 «Venere şi Madonă» (publ. 1870). 
Proza lit.. («Cezara») pag. 120. 
3 Lumină de lună («Apari să-mi dai lumină») pag. 259, 
"+ In acest punct dovedeşte Eminescu că etun credincios aderent al 
“ideilor schopenhauriene. 

: 5 Proza lit, pag. 105—06. — Schopenhauer ar răspunde precis: . 
"Voința a fost împăcată, un nou individ a pornit pe drumul care duce spre ` 
«calvarul vieţii. Astfel ne-ar dumiri filozoful, pe când poetul, numai, spune: 
«este un mister în această aversiune înainte, în tristeță după plăcere». E 


— 541 — 


~ Femeea, cu rafinamentul ei, izbutește să-l seducă, oricând 
vrea pe bărbatul încrezător, căci ea <cu ochii ei de înger îh 
mângăie și-l minte, doar «ei cuplu o lume de dulci făgădu- 
inţi», de felul căroră «enu se află 'n lumea aceasta nicăiri».* 
Şi decepţia este' mare pentru acela care a înţeles că trebue: 


«Să stințeşti cu mii de lacrimi un instinct atât de van 
«Ce 'Sabate şi la paseri de vre-o douăori pe an»; 


căci, — poetul se adresează întregei omeniri — - 


«Nu trăiţi voi, ci un altul vă ifispiră, — el trăeşte, - 
«El cu gura voastră râde, el se ’ncântă, el șopteşte, 
„« Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce curg — 
«Veşnic este numai râul: râul este Demiurg 
` «Nu simţiţi c'amorul vostru e-un amor străin? Nebuni!» ? 


¿Nu vedeţi c'aceă iubire servo cauză din natură? 

__«Că e leagăn unor vieţe, ce semințe sunt de ură? 

«Nu vedeți că râsul vostru e în fiii voştri plâns, 
«Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s'a stâns?* 

“Femeea, pe care acest Demiurg a ales-o ca ea să-i Ser- 
veastă, întrebuințează toate. farmecele sale, ea <cochetează cir 
privirile-i galante», «răspunde prin ochiri voluptoase>..., într'um 
cuvânt, ea face totul, ca bărbatul să cadă în mrejele ei. Şi 
chiar la cea mai nevinovată ființă femeiască se poate constată 
că vorba zice stai ducias, taol aler «vino ’ncoace>! Care e 
rezultatul, o știm. <fiu știu ce şi nu ştiu cum» — căruia 
nu-i poate rezistă nici un om (fie el geniu sau om de rând) 
— este numai un motiv dictat de cauza comună, cauză care. 
sprijineşte conservarea neamului „omenesc: 

Şi neamul omenesc este «neamul Cain». Intrun loc poetut: 
încearcă a ne da chiar date precise asupra obârşiei neamului 
acestuia. (In poezia <Demonism», Poezii postume, pag. 228—33.): 
Dorul omului de a asupri, de a uri, de a chinui, — spune 
Eminescu — e sădit în el de însuşi Dumnezeu. In luptă ne- 
dreaptă acesta l-a răpus pe titanul blând care eră Pământul, — 
iar din cadavrul acestuia l-a zidit pe om. Vieaţă i-a insuflat. 
din propria-i vieaţă: 

1 Lumiftă de lună, pag. 259—60. 

3 Aici se vădește, pole cel mai pronunțat, influența lui Schopenhauer... 

«Scrisoarea a IV-a» (publ. 1881). Aceste pesimiste idei schopen- 


hauriene se află în scrisoarea în care poetul mărturiseşte. cu atâta durere 
că «organele 's sfărmate şi maestrul e nebun». i 


— 542 — 


«Spre a-l batjocuri până şi 'n moarte [pe ucisul titan] 
«Ne-am născut noi, după ordin divin 
«Făcuţi ca să-şi petreacă Dumnezeul 
«Bătrân cu comica-ne neputinţă, 
«Să râdă ’n tunet de deşertăciunea 
<Viermilor cruzi»... | 
Totuşi se află unii ce spun că, în lume, s'au întâmplat şi ; 
se mai întâmplă încă lucruri mari, grandioase. Pentru aceasta îi 
poetul ne dă următoarea desluşire: mintea omenească e un! 
advocatus diaboli (al Voinţei, spune Schopenhauer!). «Acest mi- 
zerabil advocat e silit să puie toate întro lumină strălucită, şi 
fiindcă existenţa este în sine mizerabilă, el e nevoit să împo- 
-dobească cu flori şi c'o aparenţă de profundă înţelepciune mi- 
zeria existenței... O generaţiune înşală pe cealaltă prin acest 
advocatus diaboli moştenit, prin acest sclav silit la şiretenie şi 
sofisme, care aicea se vaeră ca popă, acolo face mutre serioase 
ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe 
mizerabile ca cerşitor. Acest din urmă o face pentru un păhar 
de vin ce-l are în petto, altul pentru un titlu, altul pentru bani, 
altul pentru o coroană, dar la toţi, în esenţă, este aceiași — 
un moment de beţie». Suntem nişte <automaţi, cari facem ceeace 
trebue să facem» şi <pentruca jucăria să nu ne desgusteze, 
avem această mână de creeri, care ar vrea să ne dovedească 
cumcă întradevăr facem ce voim, că putem face un lucru sau 
nu... Aceasta-i o înşelare de sine, în care mulţimea de proba- 
bilităţi e confundată cu ceeace suntem siliţi a face».? 
a In realitate, «minciuni şi îraze-i totul>. Oamenii, ca neam 
al lui Cain, se asupresc unii pe alții Cezarul, fiind convins 


«în înălțimea-i solitară 
<Lipsită de iubire... cumcă principiul rău 
«Nedreptul şi minciuna a lumii duce frâu»... 


«La jugu-i el sileşte pe ceice l-au urit>.ă 


1 Această idee ne aminteşte de concepţii mitologice străine — orien- 
tale (precum e lupta între Ormuz şi Ahriman!) în studiul căror con- 
cepții poetul s'a adâncit în tinereţe. Ele nu se acopăr însă de loc cu 
concepția lui Schopenhauer, pe care, precum am văzut, o acceptă Eminescu, 

2? «Cezara», Proza lit. p. 108, este explicaţia lui Schopenhauer pe 
care poetul a redat-o aidoma. 

3 «Împărat şi Proletar< (publ. 1874). — DI M. Djuvara, în articolul 
«Filozofia poeziei lui Eminescu» (Conv. Lit. XLVIII, pag. 602) spune că 
aceste idei sunt scrise sub influenţa filozofiei dreptului lui Ihering, la care 
poetul a audiat cursuri în Viena. 


A — 543 — i 
Aceasta ae repetă de mii şi mii de ori; — în cursul veas 
«urilor şi al evilor nu se produce: nici o schimbare. Deci, ce 
wost să aibă — se întreabă, desperat, poetul — toate aceste 
zbuciumări ale unor oameni, de a se inălță pe spatele altora, 
.<ând nici nu putem şti la ce mai trăim. Doar 


«În orice minte lumea își pune întrebarea 
«Din nou: de unde vine și unde merge? Floarea 
«Dovinţelor obscure, sădite în noian». 


Aflăm doar că 


«În veci aceleaşi doruri mascate cu-altă haină, 
«Şi ?n toată omenirea în veci acelaş om. 
«În multe forme-apare a vieţii crudă taină». 


Şi când ne gândim bine, nu există nici desvoltare în sens 
voluţioniatic, căci 


«umana roadă ?n calea ei îngheață 
«Se petrifică unul în sclav altu *mpărat», 


Istoria mare nici un rost mai adânc: 


«Viitorul un trecut e pe care-l văd întors... 

«Acelaș şir de patimi s'a tors şi sa retors»...* | 

In alt loc («Cezara», Proza lit. pag. 108—09) poetul ne lasă 
dn cea mai mare nedumerire în ce priveşte mersul istoriei, 
<Vieaţa internă a istoriei — spune el — e instinctivă, vieaţa 

“exterioară, regii, popii, învățații sunt lustru şi frază,- şi cum de . 
pe haina de mătasă pusă pe un cadavru nu poți cunoaște în ce 
stare se află, astfel de pe aceste vestminte mincinoase nu poți 
cunoaște, cum stă cu istoria însăşi». Nu numai că nu facem 
noi istoria, dară nici nu avem putinţa de a cunoaște mersul ei. 
Ceeace ar urmă, în mod necesar, dela această concepție 
. -ar fi concluziunea pe care o face, atât de consecvent, filozoful 
Schopenhauer: lumea e rea, noi navem în ea nici un rost, o 
«desvoltare spre mai bine nu e cu putință; — prin urmare să 


1 Ibidem. — Astfel a căpătat ideea despre identitatea oamenilor o 
“întorsătură pesimistă (altfel decum am avut ocazie să vedem expus acest 
Aucru la în€eputul capitolului acestuia). Cauza e desigur influența seio: 
“penhauriană, care-l domină încă pe poet la 1874. 

i 3 «O stingă-se» (Poezii postume p. 83) după stil şi idei scrisă cam 
între anii 1870—72. Taman concepția lui Schopenhauer. despre istorie 
-şi desvoltare, 


— 544 — 


nimicim lumea, nimicind, în noi, dorința de a trăi. Eminescu ? 
_nu o face aceasta.! Dorul de Nirvana, pe care poetul îl ex- 


primă ici şi colo, sau dacă vrem, credinţa în Nirvana, pe care `` 


Eminescu desigur a avut-o, este un dor al său, este o credință 
a sa numai, — şi nici decum o dogmă în sensul lui Scho- 
penhauer. z 

Pesimismul acesta, schopenhaurian, pe care l-am schițat: 
până acuma, și care, ce-i drept, cuprinde o mare parte din cu- 
getările poetului, nu constitue nici începutul concepției lui Emi- 
nescu — precum am văzut, — nici sfârșitul ei. — El formează. 
numai episoade trecătoare :. el apare ici şi colo, sporadic, în 
cursul vieţii marelui nostru poet-filozof. Concluzia pe care o 
face el dela ideile pesimiste nu e numai una. Întâlnim ma; 
multe. încercări pe care le face poetul, pentru a ajunge la o * 
posibilitate de a scăpă de obsesiunea acestui pesimism, care 
duce la complectă anarhie şi inactivitate. ? 

Vom aveă destulă ocazie să vedem cât de mult se inde- 
- părtează poetul, — care tocmai în urma sensibilităţii firii sale 
are idei, în aparenţă atât de schimbăcioase, — de filozoful care . 
adesea comprimează în sistemul său fapte divergente, încearcă 
să dovedească legături între lucruri cari, de fapt, nici nu există 
între ele, numai pentru a 'salvă și păstră impresia consecvenţei.* 
Poetul mare nevoie de astfel de mijloace, nefiind angajat faţă 
de nici un sistem ştiinţific. 

Sufletul poetului e ca un ocean, nesfârşit de mare, ne- 
sfârşit de adânc. Valurile lui se află în necontenită mișcare. 


1 Intr'aceasta constă marea deosebire a poetului multilateral și în- 
zestrat cu o fire atât de sensibilă de cugetătorul rece. 

3 Această. credință personală e iv atât de sugestiv în cRugă-- 
“ ciunea unui Dac» (publ. 1879): «... Părinte. ` 


«Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă 
Și "n stingerea eternă dispar fără de urmă!» 


3 Vezi părerile pe care le au unii cercetători (d. p. Gherea-Dobro-- 
geanu, Zaharia) despre pesimismul lui Eminescu — amintite în cap. prim 
al studiului de față, 

t D. p. relațiunea pe care o stabileşte Schopenhauer între Voinţă şi 
“ Intelect. Parecă filozoful a dat în cursul sistemizării concepției sale de acel 
factor psihic important pe çare noi îl numim intelect, — şi, neputândua-} 
trece pur şi simplu cu vederea, l-a împins în modul cunoscut, cu de-asila, 
în lăuntrul sistemului său. Altfel nu ne putem închipui saltul pe care îb` 
face Schopenhauer în acest punct al filozofiei sale. 


— 55- a Eo 


Adesea se “întâmplă că unii stropi ce au fost la fund sunt împinşi 
“în sus, [Sus de tot, pe un vâri de va sunt färâmifțați si someni 
„ în înălţimi cereşti. 

Sufletul filozofului e ca un intins: continent, — pământ cu 
şesuri şi dealuri, cu piscuri învelite în vecinică zăpadă, cu 
gheene ameţitoare de abisuri. Pe toate însă le poate legă o 
pereche de şine de cale ferată pe care se mișcă, cu repezicine 

- uimitoare, un tren accelerat: gândirea filozofului. Se sapă tu- 
neluri, se zidesc poduri, se nivelează dealuri; căci, nimic nu are 
dreptul să oprească mersul 'acestui tren fulger. ` 

Nu ne va miră deci faptul că, în special, la Eminescu se 
contrazic adesea părerile rostite cam în acelaşi timp, că se ivesc 

„cele mai crasé extreme de idei, extreme cu totul opuse. Vom. 
admite însă cu toţii că un poet atât de mare, cum a fost Mi- 
hail Eminescu, în adâncul sufletului său nu sa contrazis: a avut 
un ideal spre care a tins necontenit, iar revolta pe care o arată 
adesea în opera sa nu e altceva, decât revolta şi nemulțumirea 
sa proprie față de întocmirea actuală din jurul său, din lume, 
din societatea omenească. Această revoltă izbucneă spontan, 
<a o furtună; și pe aceasta nu o domoleă gândul că, prin ea, 
ar puteă să sufere sistemul de idei, ci domolirea veneă dela 
'sine, urmându-i sau resemnarea sau speranţa şi credinţa că ceva 
mai bun va urmă, 

Astfel vom puteă înțelege și rostul părerii poetului că 
lumea e un vis: poetul, care sufereă în urma nenumăratelor 
decepții 'din vieaţa sa, care sufereă în urma. fatalei sale boale 
ce rodeă în corpul său, care sufereă văzând că lumea ideală, 

` pe care ar fi dorit să o vadă realizată, eră atât de departe de l 
această țintă, în locul ei fiind o lume neperiectă, așă cum eea 
acuma, — poétul, cu fantazia sa creatoare, făcù din toate acestea 
% lume de vis, ò lume ce are realitatea unui vis, o lume în 
care unda realitate este redusă la nimic. E şi aceasta o parte 
optimistă a firii sale: poetul, în loc să predice nimicirea setei 
de existenţă, invălui această existenţă cu o atmosferă de vis. 


* 
* * 


(d . j i 
Dar vecinica întrebare i se impune fiecăruia dintre noi: . 
putem noi află, în lumea aceasta, aşă. cum e, fericire pentru 
“noi şi pentru cei din jurul nostru? Această întrebare Pa preo- 
gi di 


ta 


— 546 — 


cupat toată vieața şi pe Eminescu. - Pesimismul i s'a părut tot- 


„ deauna un jug. greu ce apăsă asupra ființei sale; de acesta ar 
fi dorit să scape., „i 
Dar cum? ` . 
Poate ai puteă aflà fericirea, pe care singur ò cauţi, dacă 


ai fugi de zbuciumările vieţii. Cât de bine e să te poţi ascunde - 


undeva; întrun colţ al naturii. și să petreci acolo nevăzut çi 
neaflat de ființe, ţie neplăcute. - 

In gura unui eremit pune poetul tot entusiasmul său 
propriu pentru frumuseţile naturii, toată dragostea sa pentru 
marea şi atotputernica natură; ! ...<sunt atât de plin de dulceaţa 
cea proaspătă a zilei, de mirosul câmpiei, de gurile înmiite ale 


naturii, încât pare că-mi vine să spun şi eu naturii ceeace’ 
gândesc, ce simt, ce trăesc în mine». Dela albine d. p. învaţă 


“omul multe: «ce ordine, măestrie, armonie în lucrare» ! Şi totul 
ce fac ele, fac şi oamenii: «de-ar aveă (albinele) cărți, jurnale, 
universităţi, ai vedeà pe literati: făcând combinații geniale 
asupra acestei ordine»... 

Şi poetul ne 'arată cum s'ar puteă realiză acest gând: 
tânărul Ieronim, rănindu-l pe rivalul său, trebue să fugă. Ador- 
„mind pe barca cu care fugise, ajunge, fără să ştie cum, pe o 
- insulă stâncoasă şi părăsită. Erà tocmai insula pe care trăise şi 
murise, nestingherit de nimeni, eremitul Enthanasius. Aici începe 
pentru' el o nouă vieaţă, o vieaţă ideală; — împreună cu tânăra 
și frumoasa Cezara, pe care o iubea şi o idealiză şi care din” 
întâmplare ajunse deasemeni pe -aceă insulă, leronim incepe o 
vieață de paradis.? 

Dorul de a fugi de zgomotul lumii,. de a fugi cu draga, 
departe în liniştea codrului, îl întâlnim adesea în poeziile lui 


1 Proza literară («Cezara») p. 103. Astfel învinge J. J. Rousseau 


asupra lui A, Schopenhauer. Despre această influenţă di |. Scurtu ne ’. 
spune că poetul a citit- cărţile lui Rousseau în timpul petrecut la Viena. - 


Bine ’nțeles, şi firea romantică a lui Eminescu l'a făcut să vorbească atât 
de entusiasmat despre formele uaturii. Vezi D.-Gherea: Studii Critice 1, 
(din anul 1890): «Poetul iubeşte natura așă 'de mult, încât uneori nu ştim 
cui poartă el mai multă grije şi iubire, naturii sau omului», 3 

* Cu uriașa sa fantazie poetul îşi imaginează cel mai frumos rain, 
în care nu e posibil să se încuibe răul şi nefericirea, nefiind în el oameni, 
nefiind acolo societate omenească, Omul este bun, — oamenii sunt răi, 


spune Rousseau și Eminescu se declară cu trup şi suflet pentru această 


i 


maximă înfeleaptă. 


E N SA EE gel da pa. 


auz ii tii aa Se 


— 57 — 


Eminescu, A udate aici numai unele, precum: «Făt ima 
„din tei», «Dorinţa», «Lacul», «Povestea teiului», «Povestea co», 
drulni»>, «Călin», ş. a. Acest dor formează pentru poet un ideal 
nerealizabil. Numai prin realizarea îi ar fi posibilă iubirea 

. “ideală, — numai departe de lume, de zbuciumările și răutăţile 
.din ea, ar puteă: există iubirea visată de Eminescu. In novela 
-<Sărmanul Dionis» fantazia poetului își imaginează, cum, urmând 
"acestui dor de dragoste fericită şi nestingherită, el împreună 
«cu iubita se urcă pe lună. Aici, în mijlocul universului, trăesc 
amândoi o clipă de cea mai curată fericire. 

Eminescu mwa urât femeea, cu toatecă, dupăcum am văzut 
„adesea vorbeşte rău de ea. La femeia iubită bărbatul află adesea 
«un port al mângăerii, un port în care corabia vieţii lui poate 
-scăpă de zdrobire, de naufragiu. In astfel de momente, poetul 

-+O aseamănă pe femee cu un înger: - y 


` «Am voit vieața ’ntreagă să pot răsculă poporul 
«Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis — 
«El ma vrut ca să condamne pe rebel, ci a trimis 
<Pe un înger să mă "mpace, şi împăcarea — e amorul».t 


"Ca poet romantic Eminescu are un ideal de femeie și un 
“ideal de iubire. Acesta, pentru noi cari am. vrea să aflăm în 
-feineie un factor important pentru munca de restaurare a so- 
cietăţii, e poate prea prozaic, — e aproape banal: Dar să nu 
“uităm că idealul romantic nu eră identic. cu idealul timpului 
nostru de emancipare pe toate terenele. Poetul eră încântat 
de formele armonice ale corpului, de părul bălaiu, de ochii 

- albaştri; dacă poetul romantic ar fi putut trăl cu o asemenea 
“femeie, undeva, departe de vârtejul vieţii zbuciumate, el, pentru 
un timp, ar fi fost fericit. In fantazie își închipuiă şi Eminescu 
astfel de fericire, iar arta îi dădeă acestei fericiri proporții pe 
care vieaţa cu greu i, le-ar îi putut da. 


Se poate. însă spune, cu siguranţă, că Eminescu n'ar fi . 


putut trăi izolat de lume, robit de dragostea sa nemărginită — 


i atigoi şi Demon» (1873). - — Cata deosebire de concepția lui Scho- 
penhauer! 

3 Vezi I. Scurtu, op. cit. p. 137—38, apoi. D. Gherea «Stadii critice» 

HI. p. 169: «sărutări, îmbrățişări, în împrejurările cele mai poetice și arti- 


:stice, iată tot idealul lui Eminescu! Şi aici se concentrează vieaţa întreagă!» - 


«Gherea a greşit foarte mult judecând astfel despre poet. A 


7+ 


t 


latentă, fiind stânjenită în manifestările ei, prin legile impuse ` 


admirând traiul idilic, admirând «cu ochi păgâni» frumuseţea 
dragii sale. 5 

Eminescu n'a fost o fire contemplativă, Grija pentru soarta i 
lumii, pentru soarta oamenilor și a poporului său îl captivă mai. 
mult, decât toate raiurile de care visà în unele clipe ale vieţii ... 
sale. Fericirea pe care, desigur, ar îi. aflat-o pentru sine, fă: ` 
când din visurile sale realitate, nu eră însă fericirea pe care: 
Eminescu le-o doreă celor mulți, celor oropsiţi, celor chinuiţi.. 
Intraceasța trebue să căutăm cauza disarmoniei din firea poe- 
tului. Intraceasta constă insă și marea tragedie a vieţii lui 
Mihail Eminescu, 

, Suferința sa, suferința celorlalți, “suferința ce se iveă în 
urma întocmirilor sociale netrebnice îi sugerau adesea între- 
barea dacă nu 'se află vre-o altă cale ce duce la mântuire? 
Cine ştie? Poate, sfărâmând toate întocmirile existente, ai puteă 
aflà mântuirea dorită- — mântuirea de suferințe. Arătând mul- ; 
țimii cum se procedează faţă de ea, să aa ui «furia vulgară»: 


, €..„Ce-i dreptatea omenească? 
i «E-o ?ngrădire contra voastră — legile nu-s. pentru ei. 
«Patria? Lor dă mărire şi-a puterii aspră vargă ' 
__<Pe ei cu aur şi cu glorii — pe noi cu greul ne ’ncarçă, 
«Ah! ei sunt înşelătorii, noi — înşelaţii, nebunii.1 
și deci: S 
«Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă | 
«Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi 


«Faceţi ca ’n astă lume să aibă parte dreaptă 
«Egală fiecare... şi să trăim ca frați!» 


Se poate înfăptui oare aceasta? Poetul ajunge la c convin- 
gerea că orice ai face, — chiar dacă ai aprinde şi ucide totul, — X 
la urma urmei totul rămâne, cum a fost, Ai încercat să înlături . 4 
relele care domnesc în lume și să le înlocueşti prin bine și i 
fericire universală, — și ce-ai reușit? Ai schimbat ntimai fața 4 
răului, — ai stârnit, în :massele poporului, sălbătăcia care eră. : 


1 «Înger şi Demon» (publ. 1873). 
2 «Împărat şi Proletar». Lozinca Xevoluiel, franceze pe care Emi- 
nescu o are în vedere. i 


— 549 — 


dle statul pe care l-ai dărâmat.! Faci chiar trista constatare că, 
gertiindu-te pe tine, trebue «să mori tt Paperen Cine ine 
— „amărăciunea 


«Ce-i ascunsă ?n aste vorbe? — Ajungi - 
<... Să te simţi neliber, mic, 7 
«Să vezi marile-sspirăți că's reduse la nimic. 


Visul acesta, al poetului, de a puteă înlocui relele prin 
bine, revoluţionând mulţimea incultă, nu se poate realiză. Ce 
cale ne mai rămâne să apucăm, când vedem „nenumăratele 
anizerii şi nedreptăţi? Celce a căutat să le înlocuiască pe 
aceste prin fericire pentru sine și pentru alţii, a trebuit să vadă 
„Că fericirea. sa proprie nu este totdeauna identică cu cea a 
“celorlalți: idealul şi fericirea pe care le-ar fi putut află pentru 
omenimea întreagă au fost zdrobite, lovindu-se. de zidul de 
granit al nepriceperii celorlalți. E deci necesar cá să se facă 
deosebire între idealul de fericire pe care îl avem noi înșine 
şi cel al mulţimii. Astfel, căutând poate să-ți satisfaci numai ` 

"dorul de fericire proprie, ai puteă ajunge. mai uşor la un re- ` 
-zultat pozitiv. Aceasta o izbutim, «rămânând la toate rece». 
„Poetul ajunge astfel la o concepţie de resemnare. Dacă vrei 
să trăeşti liniştit şi împăcat cu tine însuţi, renunță la orice ideal 
“social şi învăluește-te în linişte stoică: 


-«Pyivitor ca la teatru - Ă „<Şi_de plânge; de se ceartă 
«Tu în lume să te 'nchipui, __ “Tu în-colţ petreși în tine í 
«Joace unul şi pe patru ; «Şi ’njelegi din a lui artă 
«Totuşi tu ghici-vei chipu-i. - «Ce e rău şi ce e bine», 

Pentru puține clipe măcar s'ar puteà întrupă poate ză 
-Wepciunea: 
„<Vreme trece, vreme vine . ° . «Nu speră şi nu ai teamă, 

«Toate 's vechi: şi nouă ’s toate «Ce e val ca valul trece 
«Ce e rău șisce e bine «De te 'ndeamnă, de te chiamă 
«Tu te 'ntreabă şi socoate: : >Tu rămâi la toate rece»: i 


lar la întrebarea: 


«Şi pentru cine vrei să. mori? 

a «Intoarce-te, te *ndreaptă 
<Spre-acel pământ rătăcitor 
«Şi vezi ice te așteaptă». : 


1 Ibidem pag. 178. 
3 «Glossa» (publ. 1884). io . 


0 - | E 


Luceafărul poate să răspundă abiă, dupăce a văzut nimio- 
nieia zbuciumărilor pământești. El trimite, din înălţimea tăriilor 
cereşti, următoarea constatare pe care şi-a format-o despre oa-- . 
menii mici ce nu ştiu și nici nu vreau să ştie care este idealubi i 
adevărat: 


«Traind în cercul vostru strimt «Ci eu în Inmea mea mă simt 
«Norocul vă petrece, «Nemuritor și rece». 

Și aceasta, atâta vreme, cât dăinueşte existența sa. De aich. 
şi până la Nirvana drumul este scurt, drept şi fără piedeci. 

E . * j = ` . 

S'ar'păreă că această constatare formează sfârșitul firului; : 
gândirii marelui poet; sar păreă că el aruncă armele din ` 
mâni şi renunţă la orice încercare de a mai luptă. Nu este 
așăl Cu toatecă poeziile «Luceafărul» şi «Glossa» au fost pu-. 
blicate în timpul când Eminescu erà poate pe cale de a nu mai 

„speră că va puteă aduce în lume vre-o îmbunătăţire grabnică,2 
— totuși, în realitate, el nu perdù din vedere unica ţintă, ur-. 
mărită de el prin toată vieaţa sa zbuciumată, — marele ideal: 
îmbunătăţirea stării poporului său.. - 

„Căci, ceeace Eminescu a făcut, aproape tot timpul activi-. . 
tăţii sale rodnice dela 1874 până la 1883, a fost o necontenită. . 
luptă pentru ridicarea poporului român la o treaptă mai înaltă, 
— o crâncenă luptă portati pentru a scoate pătura de jos a nea- i; 
Care sunt trăsăturile generale ale concepției lui Eminescu despre 
starea socială a poporului nostru şi ce a cerut el pentru acest: 

i popor năcăjit, vom vedeà în cele ce urmează. 

Răul ce stăpâneşte omenirea este o urmare a ordinei ge- 
nerale căreia îi este supusă lumea întreagă. Lumea noastră se. . 
susține numai prin lupta pe care o poartă cu eterna pace ce: 
vrea să se substitue actualei lumi, să devină iarăși atotstăpâni- 
toare. Deci, cât timp va există lumea aceasta nici lupta nu se 
va puteă înlătură din ea, — lupta fiind: temeiul existenței. O- 

„ forță oarecare e chiar necesară pentr, a puteà stabili şi susține: 


1 «Luceafărul> (publ. 1882). 
3 Vezi I. Pătrăşcoin, op. eit, pag. 96: «Eminescu predică etù rămâi - 
ja toate rece», moare însă, luptând pentru ameliorarea nevoilor sociale»; - 
lucru care pentru autor e o > enigma 


= 51 — 


armoniă şi bunul mers din lume; prin luptă se menţine echi- 
librul între oameni. Am văzut însă că forța aceasta mare voie 
să fie aplicată, cu toată vehemenţa ei €lementară, deodată; în 
astfel de cazuri rezultatul e aproape totdeauna negativ.! — 

Disarmonie, desechilibru se produce deci numai acolo: 
unde una din arhândouă forţele, çe luptă întreoialtă, e prea pu- 
ternică, dacă ea întrece cu mult pe cealaltă. Numai astfel se - 
poate explică existenţa răului în lume. - ; 

In contrazicere cu filozofia indică, cu cea schopenhauriană, 
cu ipoteza lui J. J. Rousseau, Eminescu își crează un sistem 
de filozofie socială de o măreție și originalitate impunătoare, — 
până în prezent, încă prea puţin relevate. Ce sunt popoarele, 
ce sunt statele? — se întreabă poetul, «Ele nu sunt producte 
„ale inteligenţii, ci ale naturii. În inceputul desvoltării lor ele 
(popoarele) au nevoie de un punct stabil împrejurul căruia să 
se cristalizeze lucrarea lor comună, statul lor (e vorba de oa- . 
menii primitivi), precum roiul are nevoie. de o matcă».? ` 

- [nainte de ce sa format Statul, oamenii purtau întreolaltă 

un făsboiu de nimicire reciprocă. Nimic nu erà ce ar fi putut 
să întrâneze imipulsurile bestiale care împingeau brațul celui 
. mai tare să înfigă — pentru, un blid de linte — metalul. 'uci- 
„gător în pieptul celui mai slab. Erà doar epoca pe care o ca- 
racterizează atât de bine cuvintele «bellum omnium contra 
omnes» d 

Dară, «un ochiu mai limpede zice: Stăi! Nimicind pe ve- ' 
cinul tău, tu lovești- în tine, căci puterile care exploatează na- 
tura brută sau impoţinat, tu ești mai sărac cu o sumă oarecare, 


. 4 O încercare de rezolvire a acestei probleme se face în «Înger şi 
Demon» şi în «Împărat și Proletar». 

3 În contrazicere şi cu altele, precum e teoriă lui Darwin Ch. («Geniu 
Pustiu» p. 104): «Nu cred — scrie aci Eminescu — în această bestie care 
se trage din maimuțe și care şi-a adus toate obiceiele rele -ale străbunilor 
ei» Darwin wa putut captivă firea poetului nostru; nu se află nici o in- 
dicaţie despre acest lucru, decât numai singură aceasta pe care am citat-o. 

3 Scrieri pol. şi lit, pag. 84. Marea deosebire de Schopenhauer, 
măestrul pretins al lui Eminescu, e prea evidentă. 

4 Probabil influențat de filozoful englez Th. Hobbes, care la fel a 
explicat starea naturală: ce a premers formaţiunii statalui, aceasta se poate 
afirmă cel puţin despre unele puncte, — mai cu seamă despre ipoteza care, 
se ocupă cu starea în care se află omenirea pe timpul amintitnlui belum 
omnium contra omnes, care se sepi, deci cu începutul societății omeneşti. 


— 552 — 


de puteri. Déci vecinul să trăiască... el are trebuință de mine, 
eu de el, nimicirea sa ar fi o pierdere vădită pentru mine, care 
nu mă pot ocupă cu toate celea. Va să zică interesele indivi- 
duale sunt armonizabile. lată ideea statului: ideea armoniei in-' 
„Jereselor». Statul stabileşte armonia între clașe, caste, partide 
- — care luptă întreolaltă pentru supremație; el trebue să oprească 
«ca una să nu fie exploatată prea mult prin alta, căci toate 
trăjesc şi înfloresc, una dela alta și peirea uneia soiijionează 
peirea mai curândă sau mai târzie a celeilaite».: 

‘Dar Statul mai are și o menire morală: «el va fi prin o 
aspră organizare contra semidoctismului, contra spoelii, contra 
tendinței egoiste a acestora (a claselor de sus), de a câştigă 
mult prin muncă puţină». Din toate punctele de vedere Statul 
e o creaţie naturală, căci zice Eminescu: «dacă albinele — de 

- pildă — ar aveă jurnale, acestea ar fi foarte legifimiste. - 

«Când mersul liniştit şi regulat al afacerilor este lovit în 
centrul, în regulatorul său, treaba nu poate merge bine. Și cu 
toate acestea noi Românii de sute de ani n'am avut altă placene 
mai mare, decât a ne răsturnă principii>.2 

Un. stat puternic va fi numai acela care va fi în stare să 
armonizeze mai bine interesele individuale ce se manifestă în 
societate, să 'reguleze munca, silindu-i pe fiecare să-şi împli- 
nească datoria faţă de națiunea sa, faţă de omenime. Acel stat e 
după părerea lui Eminescu, <o unitate absolută, o monarhie 
. juridică». De acest ideal se poate apropiă numai statul naţional 
«Monarhia poate deveni despotism, dacă voința individuală se 
pune în locul armoniei intereselor..., un lucru care «se naşte 
acolo unde pe aceeași întindere de pământ o rasă domnește 
peste altele, mai ales însă o rasă fundamental deosebită de lo- 
cuitorii autohtoni». 


Un regim liberal, dimpotrivă, se bazează — în genere — i 


pe ideia individualismului (adică pe aceea de a câştigă cât de 
mult pe spatele, pe socoteala altora), și deci este respins de 


t «Scrieri polit. şi lit.>, pag. 86, «Influența Austriacă asupra „Româ- 
nilor din Principate» (1876). 
3 Scrieri polit. și lit, pag. 84. 
3 Eminescu se gândește probabil la un regim republican sau'la felul 
de guvernare ce nu prevede pentru conducerea țării o dinastie ereditară 
(vezi cele ce urmează!), 


— 553 — 


ătră Eminescu. Dovezi pentru ideia că monarhia e mai fo- 
_ dositoare pentru un popor,. decât regimul liberal, se pot află 
destule, în istoria poporului nostru: Alexandru cel Bun, Ştefan 
«cel Mare, Mircea cel Bătrân — în. contrast cu regimurile mai 


Aiberale, când <boerii sunt toti aspiranți la un tron, pe care nu" 


mai şedeă unsul lui Dumnezeu, — căci dela stingerea matcei 


în roiul Moldovei datează căderea Moldovei». ' Acelaş lucru se. 


poate constată și în Muntenia, sub regimul fanariot.: 


Şi răpit de dorinţa de a puteă arătă cum trebue procedat, - 
pentru a feri statul de complecta discompunere, ce ar rezultă - 


«lin împlinirea neînfrânată a intereselor individuale, — Eminescu 
se declară de acord cu filozoful Machiavelli? spunând, ca şi 
acesta, că despotismul e, în cazuri excepţionale, de preterat 
„oricărei forme de guvernare.? 

Numai această formă de stat ar puteă să ferească poporul 
român de nenorocirea ce-l amenință din partea demagogilor 
— pe a căror mână a ajuns el, —. şi cari, întrebuințând fraze 


ca «libertate, fraternitate şi egalitate», îşi servesc interesele proprii. l 
Şi — apoi, cea mai mare primejdie pentru țara nòastră constă : 


in aplicarea unor legiferäri streine, importate din alte tări, — 
fără ca ele să fi fost înțelese pe deplin de aceia ce ni le-au 
adus, nici de aceia cari le aplică, şi fără să se fi căutat dacă 
există legătura. causală care -ar trebui să fie totdeauna între 


legile — şi aspiraţiile şi tradiţiile unui popor, — dacă, în cazul ' 
nostru, există această legătură organică între /egi/e impuse po- 


sporului nostru şi tradiţiile ce îl leagă. cu trecutul și aspiraţiile 


“sale. pentru viitor. La noi s'a crezut, dimpotrivă, că, cu cât sunt. 
legile mai streine de firea poporului autohton, cu atâta sunt 


amai bune. Astfel am ajuns în halul în care ne aflăm. ` 
„Trebuie dar să se ţie cont de următorul fapt: «o stare de 
lucruri rezultă în mod strict — cauzal dintro altă stare de lucruri 
premergătoare...»  Constatăm deci că <aspirațiunile și sènti- 
mentele sunt rezultatul neînlăturat al unei: desvoltări anteridare 


ES 


1 Scrieri polit: şi lit, pag. 90 « e. s. 
2 Articole politice, pag. 124 e. s. i 
"2 Ce contrast între Schopenhauer și Eminescu! " Acolo statul eră 


=simplu polițist — aci el are menirea de a regeneră societatea omenească; — 


acolo orice regenerare eră respinsă ca periculoasă, aci ea trebue făcută, 
«cu orice mijloace, e e un imperativ categoric, . 


A 


— 554 — 


a spiritului public, desvoltare ce nici se poate tăgădui, nici în: 
“Tătură».! Deci, «orice politică nu poate lucră decât cu elementele 
ce-i sunt date, iar nu cu cele pe care și'le închipueşte a le." 
„aveă. Cine zice «progres» nu-l poate admite decât cu legile 
lui naturale, cu continuitatea lui treptată». l 
Şi treptat, treptat ajunge şi Eminescu la cea mai intere- T 
santă și mai importantă constatare: — ce caracterizează atât de 
bine. firea și concepția poetului nostru. In lumina ei îl vedem. 
pe Eminescu nu numai ca independent de sistemul filozofiei . 
lui Schopenhauer — ucigătoare de energie și de vieaţă, ucigă- 
toare de iluzii, aspirații şi de idealuri, — ci deadreptul ca pe * 
unul din cei mai îndârjiți contrari ai acestei filozofii. a 
„ «Precum creşterea - unui- organism — zice -el — se face- : 
încet, prin superpunerea continuă şi perpetuă de nouă materii `} 
organice, precum inteligența nu crește și nu se întărește decât ` 
prin asimilarea lentă a muncii intelectuale din secolii trecuți: 
„(subliniarea e făcută de mine) și prin întărirea principiului 
- înăscut al judecății, precum orice moment al creșterii e o con- | 
servare a acelor câştigate, în trecut şi o adăogire a elementelor” . 
cucerite din nou, astfel adevăratul progres nu se poate operă + 
decât conservând pe de o parte, adăogând pe de alta: o vie. 
„legătură între prezent şi viitor, nu însă o serie de sărituri fără 
rânduială, Progresul adevărat e o legătură naturală între trecut: 
şi viitor». A 
Să ne gândim deci că binele şi răul viitorului, de faptele- l 
noastre deacum o să depindă, că de noi depinde, că noi for- ; 
măm tot viitorului. Idealul nostru să fie pregătirea în prezent:. 
a binelui din viitor; spre el să fie îndreptate toate cugetele,.. 
toate faptele noastre.? i i 
Dar, Eminescu a văzut că partea cea mai mare a intelec- 
tualilor noştri, cari ar trebui să fie conștienți de această misiune- 


anai 


ei 


P t Artic. polit, pag. 62 e. s. Eminescu se declară prin asta aderentul. + 
concepției evoluționiste pe care pretinsul său maestru a combătut-o, toată: “8 
vieaţa sa. N F 

2- Ibidem, pg. 63 e. s. De mare importanță pentru judecarea felului: 4 
de cugetare al lui Eminescu e tocmai faptul că el vede, în toate lucrurile, ` ? 
o tendinţă naturală spre desvoltare și progres (atât la organisme cât și in- $ 
domeniul spiritului omenesc). Filozoful Leibnitz s'a exprimat cam la ten: 
despre progres, despre desvoltare. 

3 Artic. polit. şi lit., pag. 418. 


— 555 = P 
a lor, -d e lipsită de acest ideal. Ei, nefiind Români de baștină 
ci numai nişte: venetici, cari nici nu cunosc pe deplin limba . 
noastră, — nu pot şi nici nu vreau să. poată înţelege care e 
aspirația poporului băştinaş, popor legat de glia ţării acesteia, 
.— popor al cărui suflet aici sa format, deoarece şi părinţii și 
moșii şi strămoşii lui aici au trăit și aici au murit. «Pe spatele: 
nefericitului popor românesc, apatic de suferinți și ameţit de 
fraze, se formează un popor nou de venetici, de o naţionalitate: 
-mehotărâtă încă.. .»! 


Această nouă specie de oameni irăește din sudoarea po- 
porului autohton, ea e o rasă parazitară? — sui generis, — 
care, prin intrigi și mijloace mârșave, s'a urcat sus: din ea sa: 
format <pătura superpusă», un fel de «sediment de pungași».?. 
"Aceşti oameni '«trăesc din munca aceleiaşi sume de producători». 
ȘI, pe când poporul — în întunerecul inculturii —. moare de. 


mizerii, e Crt dapi tr mereu, în urma afluenții din. 
streinătate,t pretinzând după trecere de câțiva ani că sunt Ro- 
mâni get-beget: Ec Ve j 


«Și apoi în sfatul Țării se adun să se ddmi 
<Bulgăroi cu ceaîa groasă, grecotei cu nas ‘subțire — 
«Toate umbrele acestea sunt pretinse de Roman, 

* “Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! 
«Spuma asta *nveninată, astă plebe, ăst gunoi- 
«Să ajung” a fi stăpână şi pe țară şi pe noi? e 
«Tot ce ’n țările vecine e smintit și stârpitură, ` 
«Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, 


1 Ibidem, pag. 114. 

* Ibidem, pag. 165. i 

3 Ibidem, pag. 135. PE: 

t Ibidem, pag. 30. — Eminescu dovedeşte o dragoste, aproape mi- 
„_sticăa pentru adevăratul popor român de pretutindeni și otot atât de 
adâncă ură faţă de streinii cari trăiesc şi se îmbogăţesc din sudoarea atâtor 
-milioane de braţe ale acestui oropsit popor. Mult timp înainte de Unirea 
tuturor Românilor şi scurtă vreme după înjghebarea micului stat român, . 
serià poetul tuturor Românilor, cn adâncă indignare şi durere: 


«Dela Nifrn pân! la Tisa «De-atâta străinătate. 
«Tot Românul plânsu-mi-s'a Le e ee n — — — m 


«Că nu mai poate, străbate «Vai de biet Român săracul! 


«Îi strein în ţara: lui...» 


— 556. — 


«Tot ce e perfid și- lacom, tot Fanarul, toți iloții, 
«Toți se scurseră aicea și formează patrioţii», . 


âncât poetul, cu explicabilă ironie, exclamă: 


«O, te-admir, progenitură de origine romană a 


Deci, în nemulțumirea sa cu oamenii, cari prin apucături ; 
vele au diformat ceeace ne dăduse natura, se împlântă una din ~ 
rădăcinile pesimismului lui Eminescu. Dacă pentru acesta sar ` 
fi putut află vre-o altă bază, — precum ar fi, după presupunerea ; 
“unora, filozofia lui Schopenhauer și cea indică, — atunci vehe- 
menfa, cu care loveşte în paraziții societăţii noastre, paraziți ce. , 
vorbesc de. cultură fără să o poseadă, de progres și libertate : 
dară să le cunoască, cari dobândesc mult fără să lucreze nimic, ` 
ar fi fost inexplicabilă. Căci, la ce să mai lupți — şi încă cu ! 
- atâta îndârjire — pentru o cauză pe care, dela început chiar, 

„o crezi pierdută?: Ba, dimpotrivă, poetul nostru ar fi făcut - 
„aceeași concluziune ca și Schopenhauer şi Inzii: lumea e rea, ` 
«deci, neputându-o reformă, să o nimicim. ; T 

Şi încheerea pe care o face Eminescu nu duce la pasivi- .. 

“tate, cum s'a crezut și se mai crede încă. Oamenii sunt, ce-i : 

“drept, răi, căci au deviat dela natura lor adevărată. Natura însă 
ar trebui, prin mijlocirea Statului monarhic,? să intervie, pentru 
„a se armoniză iarăşi interesele diferiților indivizi, ale diferitelor : 
clase, caste, partide, protejând rivalitatea muncii prin introdu- : 
cerea muncii obligatorii pentru toți cetăţenii. “Statul ar trebui ; 
să intervină cu toată energia de care dispune pentru introdu- 
-cerea echilibrului social. 2 

Statul nostru ar trebui de asemeni să izbutească ca, și. la : 
noi, să se poată ajunge acolo, unde se află acum alte țări, mai ` 


1 «Scrisoarea Îil-a> (Lumină de lună, pag. 296—7) publ. 1881, 

3 Eminescu rosteşte astfel un profund .adevăr, prin care se apropie E 
“foarte mult de cercetările sociologice moderne. Ideea că statul este o in- -i 
stituțiăne naturală, e interesantă și prețioasă, deoarece ea ne dă desluşiri ; 
asupra adevăratei concepţii a poetului. Statul e o instituţiune naturală ? Da 
In firea omului este înrădăcinată tendința de convieţuire cu alți oameni 
“Singurătatea l-ar ucide pe ọm Fiind deci necesitat omhul, prin însași firea 
“sa, să trăiască împreună cu aWii și având apoi nevoie de o organizațiune 
-care să-i reguleze şi să-i ușureze această convieţuire, garantându-i scut i îm 
potriva samavolniciei altora, organizaţia statului este ceva natural, oamenii 


au nevoie de ea: firea lor o cere. 
A 


- 557,- 


: înaintate, în cari «clasele superioare compensează prin munca 
“lor intelectuală, munca materială a celor de jos». Fără muncă 
nu e progres și fără progres nu e visata: UA popor care ni 
muncește e destinat pieirii. 
Formula etică supremă e, deci benit Eminescu: muncă 
egală pentru toți, în raport cu facultățile ce le are fiecare. In- 
telectualul să lucreze cu mintea; muncitorul-material, cu brațele... 
` Fiecare să tindă întracolo ca munca sa să dea imbold şi altora 
la muncă: să se producă o astfel de rivalizare, încât din ea să 
rezulte, cu necesitate, progresul tuturora. 

_. Se va putea împlini vreodată acest ideal? Da, - — răspunde- 
Eminescu. El crede în implinirea lui.! :Dară ca pregătire pentru 
„acesi mare moment e necesară creșterea, luminarea poporului: 
de jos. Când opera aceasta va fi sfârşită, atunci se va puteă, 
spune că zbuciumarea noastră ma fost zădarnică. «În vieaţa. 
unui popor — spune Eminescu — munca generaţiilor trecute; 
care pun fundamentul, conține dejà în ea ideia întregului. - Este- 
“ asouns în fiecare secol din vieafa unui popor complexul de cu- | 
getări, care formează idealui lui, cum în sâmburele de ghindă: 
e cuprinsă ideia. stejarului întreg.” Şi oare oamenii cei mari 
ai României, nu-i vedem: urmărind cu toţii, cu mai multă ori 


mai puţină claritate, :un vis al lor de aur, în esenţă acelaș la. 


toți şi în toţi timpii?» 

- Poetul nostru a luptat o vieaţă întreagă și: a murit pentru. 
întruparea acestui vis. Când 'se va întâmplă aceasta, când va . 
deveni visul acesta realitate? Vor trebui să se jertfească : încă 
mulți idealişti și vizionari, pe altarul acestui ideal, — cum œ 
făcii marele nostru Eminescu? Oare cine-o poate spune? 


V.’ 
 Încheiere 


Mi sar puteă pune întrebarea, pentruce am schiţat întregub 
complex de gândire al poetului nostru, de vreme ce aveam să 


îi ge elo a` înviat» (ed. Şaraga, pag. 148) şi Scrieri polit. şi liter.. 
pag. 

3 E cet mai convingătoare dovadă de fondul o timist al firii lui 
Eminescu. Cam aşă au fost exprimate aceste idei şi le cei mai geniali 
cugetători optimişti: Aristotel. și Leibnitz. Di 

2 3 Scrieri polit. 4 lit. pag. '419—20, 


“vorbesc numai de «influența T Schopenhauer asupra lui Em 
- nescu»? Voiu răspunde că o influență, cè a primit cineva. diñ 
“parte sau din alta, nu se poate arătă mai bine, decât numai | 
“legătură organică cu întreaga concepție pe care o are el despe 
“lume şi despre vieaţă. Oreșeala pe care au făcut-o mulţi. 
precum am văzut în prefața acestui studiu — a fost că ei aü 
voit să-l. explice pe Eminescu numai dintrun punct de vedere 
Urmarea a fost că ei au căpătat o icoană falşă despre ad 
"văratul Eminescu. 

Mulţi cercetători au crezut că se pot ailă dovezi, indis 
-cutabil de convingătoare, pentru declararea lui Eminescu c 
pesimist schopenhaurian., Ei bine, am putut însă vedea că poetu 
în anumite momente de indignare sau. desperare din vieăța,. 
sa, sa exprimat aşă cum se exprimă up pesimist. Oare car 
dintre noi ma trecut, în vieaţa sa, prin adie: de crize? Şi totuşi p 
l fără să fie pesimist! Dar, pesimismul lui Eminescu culminează. 
în dorul de a intrà, el personal, în Nirvana liniştei eteine, Zic: 
<el personal» și mă gândesc la faptul că poetul — această «sete 
a liniștei eterne» na ridicat-o la rangul de dogmă universală, } 
da rangul de imperativ categoric. Lucru pe care Schopenhauer } 
_îl face cu cea mai tenace hotărâre. Deci, un fapt care îi deo-~} 
sebește fundamental pe unul de altul. 4 > 


| Din cele arătate până acum am putut constată cu priso- 
sință că, între filozoful Schopenhauer şi poetul-filozot Eminescu, 
există oarecare relaţiune, ba chiar, o oarecare înrudire sufie- 
tească, Dar am avut şi foarte mult prilej să vedem că între 
amândouă personalitățile zace un atât de adânc şi larg abis — 
pe ale- cărui maluri doară numai fundul de le impreună, — 
încât o trecere ușoară dela unul la altul, nu este cu putință. 
Este doar o mare deosebire între un filozof de «breaslă» şi un . 
poet a cărui fantasie nu se poate încătușă în. celula strâmtă a 
unui sistem. Un mare poet va fi acela care va şti să compileze 
cele mai extreme idei întrun tot, care e opera sa de artă. - 
Artistul crează un tablou prin amestecul diferitelor culori, dând 
astfel vieaţă şi lucrurilor moarte, — filozoful trage linii drepte 
cu ajutorul linealului, desenează cercuri, descrie feţe unghiu- 
lare și construește corpuri geometrice, toate purtând semnul 
caracteristic al simetriei şi strictei regularităţi. 


= 559 — 


Şi apoi trebue să mai luăm în considerare că un poet al 
wnui popor tânăr, cum e al nostru, — al unui popor care e 
<de abiă la începutul desvoltării spre o ţintă măreață, nu va puteà 
propagă înţelesul pentru nimicnicia a toate; inspirarea de ma- 
wele ideal ál poporului său va trebui să fie biruitoare. 
` Eminescu nu se gândeşte numai la <vieaţa de apoi» pe 
care a dorit-o şi și-a imaginat-o mai liniştită (Nirvana), decât i-a 
fost toată vieața sa de pe pământ, — ci vrea să clădească un 
anândru palat al viitorului, aici, pe pământ. Pentru ca temelia 
-acesțuia să fie tare, trebue sdrobită partea care a fost zidită 
mai "nainte, din pietre nisipoase. 
De oarece a înlăturat și a sdrobit unele părţi — pe case! 
“voiă să le construiască din nou cu pietre tari, au crezut: multi 
-că el vrea să nimicească toată clădirea. Mulţi l-au văzut numai 
sdrobind, — din întâmplare numai puţini l-au aflat și clădind. 
“Glasul celor puţini a fost prea slab, pentru ca să poată întrece 
strigătul celor mulți: iată, cum s'a format legenda despre Emi- 
nescu câ pesimist, — numai ca pesimist, — chiar ca pesimist 
“schopenhaurian. 
Datoria ştiinţei e să combată rezultatele legendei ce apare 
<u pretenţii de adevăr — și să stabilească, adevărul curat şi 
„neîndoelnic. 


SENTEN 1921. 


` Nehotarârea e consecința unei judecăți șubrede. 


Namai studiul filozojiei, pi aplicarea practică a princi- 
„piilor, ne podte procură: adevărata fericire sufletească, constantă 
și inalterabilă.. + l 


Li i 
AA 


„Ascultă mult și iudecă, Koroi puțin și cumpănește. 


Suferințele sunt pentru oameni. De aceea natura, În bună- 
tatea ei, ne-a înzestrat cu calități morale, pentruca să le putem 
îndură și ai forțe fizice, ca să putem rezistă, l 


* 


Fi pi pentru neplăcerile vieții şi nu uită că iritân- 


„du-te de celete ți-se întâmplă nu taci decât să-ți agravezi situația, o 


fără a 2 pute sckimbă ceva din hotărârile soartei. 


— 


— 560 — 


Cronică. 


CRONICĂ POLITICĂ. 


In jurul unui semicentenar: Ale- 
xandru |. Cuza. Anul acesta se împli- 
nesc 50 de ani dela moartea acelui 
mare Român şi părinte al obijduiţilor 
care a fost Cuza Vodă. 

La 1873 Alexandru Vodă Cuza, 
numit pe drept ătucul țăranilor, în- 
chise ochii pe pământ străin, departe 
de ai lui de cari fusese despărţit timp 
de 7 ani. Muri în afară de hotarele 
țării lui dragi, înstrăinat de țărănimea 
ce a iubit-o aşă de mult, fiind exilat 
prin dorința acelor boeri ce nu pri- 
veau cu ochi buni reformele făcute 
de acest mare domn al nostru. 


El, bietul Cuza Vodă, — care 
trebui să ispăşească mai târziu îndrăs- 
neţele lui fapte, — împreună cu vre-o 
4—5 boeri cu dor şi suflet pentru ţară 
ca Cogălniceanu, — în 7 ani a schimbat 
țara în bine atât de mult, încât eră 
de nerecunoscut pentru un străin ce 
ar îi lipsit acest timp din România, 

El a fost primul care în contra 
puterilor străine şi a unor boeri ro- 
mâni numai cu numele, a făcut întâia 
unire cimentată cu suflet românesc. 
Şi ea trebuiă să ne ducă la marea 
unire de azi graţie îndemnului său, 
primul mare gest rămas neșters ca un 
uriaș semn de întrebare luminos, ce-a 
stat de veghe deasupra noastră pururi 
călăuzindu-ne și aducându-ne aminte 
de ceiace trebuiă să fie azi, îndatorire 
impusă și lăsată moştenire nouă ge- 
nerațiile de după el. 


Și tot el a fost acel ce-a pus mâna 
pe biciu, gonind pe trântorii de călu- 
gări greci ce umpluseră pământul bla- 
goslovitelor noastre ţărișoare Muntenia 
şi Moldova, secularizând totdeodată 


mănăstirile, adică luând întinsele lor 
moşii pe seama statului român. 

El și cu cei câţiva ai lui a descă-- 
tuşat țărănimea din lanţurile robiei 
boerești, care în starea aşă numită 
«iobăgie» sau «clăcășie» în care se: 
află, nu dispuneă nici de avere şi nici 
de libertate, boerul putând să-l vândă 
prin obişnuitul «schimb» la alt boer 
sau dându-i posibilitatea să se răs- 
cumpere cu sume mari de bani pe: 
care o fixă numai stăpânul. 

Şi «el», — odată dată libertatea 
ţărănimei, — a împroprietărit această 
talpă a ţării în care voiă să-i fixeze 
sprijin puternic pentru apărarea în caz. 
de nevoe. El i-a dat de veci bucata 
de țarină pe care-o muncise. Prin el 
țăranul a prins de atunci sensul vieţii 
şi mai multă dragoste de pământ şi 
deci şi de ţară, păstrând înțelesul 
ca o lege, — de și nu i-a scris-o și 
spus-o nimeni, — că are pentru cine 
trăi şi are şi pentru cine muri. Și 
astfel prin «el», — țăranul român a 
prins de atunci un rost în vieaţă și 
un rol viitor în conducerea destinelor 
sale, 

Tot «el», Cuza Vodă, a înfiinţat, 
oficial şi mai mult pentru țărănime, 
primele şcoli cu cheltueaia statului, 
pe care le-a pus câte una în fiecare 
comună în mod gratuit la dispoziția 
poporului, ce până atunci nu avusese 
aceă favoare, — ca feciorii de boeri, 
— de a se hrăni și ei la lumina ade- 
vărului prin învățătură. Căci după «ei, 
țăranul nu aveă acest drept, trebuind 
să trăească ca vitele: să pruncească, 
să mănânce şi să doarmă ca în zori 
să pornească iar la muncă. Și spre ai 
obişnui cu acest mare folos pe care, 
cei mai mulți nu-l înțelegeau, — căci 


— 561 — 


nu-l avuseseră niciodată, — el a intro- 
dus odată cu şcolile şi învățământul 
obligator.: - 


Apoi, tot el, peniru a înlesni co- 
municațiile şi deci şi vieața poporului 
a făcut prin legea specială a drumu- 
„rilor, — pusă: imediat în aplicare, — 
drumuri şi șosele pietruite cari până 
atunci nu existau şi din care cauză 
nu se puteă merge pe vremuri plo- 
ioase, nici dela un sat la altul, iar 
pentru buna îngrijire a lor prin lege 
nepărtinitoare, fiecare locuitor sărac 
şi bogat eră obligat să muncească 5 
zile pe an la facerea drumurilor şi 
podurilor. 


Și după toate aceste legi mari şi 
bune, el a împărţit țara în judeţe, plăşi. 


şi comune, înființând toate autoritățile 
ce le avem și azi, dându-ne după un 


plan bine chibzuit o administraţie zi- - 


„_ vilizată ce ne puneă între ţările maj 
` înaintate ca noi. 

Iar pentru liniștea și fericirea ţării, 

_— şi întrezărind zilele mai de târ- 

ziu, — e, conştient de îndatoririle 

sale, ne-a organizat prima oştire regu- 

lată pământeană, înzestrând-o cu cadre, 


armament, cazărmi şi tot ce se cereă . 


unei adevărate armate, ce trebuiă să 
ne ducă la Plevna, Opanez, Mărăşeşti 
şi Oituz. 

- El, omul bun şi larg văzător, a fost 
şi-un mare economist ca gospodar de 
frunte în dragostea lui de ţară. A sti- 


mulat şi încurajat industria şi comerțul - 


românesc, regulamentând toate aceste 
afaceri cn legi sănătoase ce nu puteau 
de cât să aducă fericirea și prospe- 
rarea ţării, veghind prin controalele 
sale, ba chiar </ însuși, la bunul mers 
al tuturor lucrărilor, respectarea legilor 
şi omeniei reciproce, dând pedepse 
acelor ce se abâteau din drumul drept. 

Şi câte nu a făcut acest mare domn 
în scurta ini domnie de 7 ani (1859-1866), 


în marea lui dragoste de popor și ţară 
ce- „voia să „le aoa în fericire şi bu- 
curie! d 

Insă nu i-a fost dat să se poată 
bucură de roadele muncii. sale şi de 
fericirea poporului său; căci oamenii 


răi din boerimea ce nu priveă cu drag. 


aceste binefaceri, l-au detronat într'o 


` noapte, silindu-l să plece -într'o ţară 


străină, fără a se mai întoarce, Acolo 
însă, n'a putut trăi departe de ţara. şi 
poporul lui! Şi de atâtea dureri ce-i 
pricinuiă dorul de ogorul şi țărănimea 


sa, a murit zdrobit departe de ai. lui 


dar cu gândul și sufletul veșnic lângă 


ei, având singura mângăere că lasă. 


un popor mai fericit de cât eră înainte, 
având o țărănime stăpână pe ogorul 
ce-i munceă. lar cei cari nici în utti- 
mele lui clipe nu i-au dat voe să-și 
vadă ţara, de abiă târziu şi cu greu 
au. permis să fie aduse rămăşiţele sale 


pentru a fi înmormântate la moșia sa 


Ruginoasa din jud. Suceava, 


În acest an, când se împlinește o 


jumătate de veac, dela moartea acelui 
ce a fost un mare Român şi. om, se 


cade ca fiecare cetățean cu dragoste 


de acest pământ, să-i sacrifice în cin- 
stea amintirii sale numai câteva minute 
de gândire şi de rugăciune; iar țară- 


-nimea drept recunoştinţă -a situaţiei 


ei de azi să-i păstreze în suflet săpat 
adânc şi deapururi, chipul şi faptele 
sale. Politicianilor de paradă. ce se 
prapădesc de diagul ţăranilor, strigând 
pe toate drumurile, le recomand mai 
multă tăcere cel puţin în acest an de 
pioasă aniversare și o călătorie la 
mormântul Zui, sub crucea căruia În- 
genunchiând să-şi purifice sufletul 
într'atât, că venind înapoi să lucreze 
pentru binele -țărănimii mai mult cu 
faptele decât cu vorbele, pentru a. fi 
demni urmaşi ai lui Alexandru Cuza 
Vodă. George Ponelti. 


8 


— 562 — 


Un bilanț politic. La 28 Octom- 
wrie 1923 s'au împlinit cinci ani dela îng 
temeierea republicei cehoslovace în 
inima Europei centrale. Această memo» 
rabilă dată istorică a fost precedată 
de vizita președintelui Th. G. Masaryk 
la Paris, Bruxeltes şi London care, ca 
şi aceea din Italia dela sfârşitul răs- 
boiului european, a atras întrun chip 
ne mai pomenit atenţiunea opiniei 
publice europene asupra acestei re- 
publici. lată cum se încheiă bilanţul 
politic al acestui Stat: Republica ceho- 
` Slovacă e ţară de pace şi de ordine 
și una din cele mai înfloritoare răsă- 
rită din ruinele vechei împărății au- 
stro-ungare, Ea a bătut bani noui şi le-a 
“stabilisat cursul. Cu toate . greutăţile 

interioare (Germani, Maghiari şi Sio- 
vaci) ea are un giivernământ consti- 
"tuţional. Ea se bucură de stimă deo- 
. sebită între celelalte naţiuni pentru 
politica pacifistă ce urmează. . Mica 
antantă e fructul acestei politici. Ea 


are norocul să fie condusă de filoso“ 


îul Masaryk, despre care fostul mini- 
stru-președinte englez Lloyd-George 
a spus că el a fost cel mai de seamă 
om politic în timpul marelui răsboiu. 
Ca profesor la King's College și în 
alte calități ale sale, Masaryk a preci- 
sat cel dintâi cu autoritatea incontes- 
tabilă a omului de ştiinţă scopurile 
răsboiului european. Intre aceste sco- 
puri el prevedeă în mod firesc dis- 
- membrarea monarhiei austro-ungare 
şi proclamarea independenţei absolute 
a popoarelor subjugate, în rândul 
întâi a poporului său. In locul poli- 
ticianilor cunoscuţi, jurişti mai cu 
seamă, acest profesor a izbutit să-și 
asigure alături, şi mai inult decât cole- 
gii săi, profesori- și ei; Wilson şi 
Milincow, o influență din ce în ce 
„mai covârşitoare. în politica europeană, 


Peste 25 de tratate comerciale şi eco- 


nomice serioase a încheiat această 


“de interes economic cu străinătatea. 


'caie o ajută, se desvoltă, încetul cu  - 


: de coloniale şi vopselărie şi ca împru= 


țară cu diferite state din lume. Acea- : 
stă politică i-a permis să înregistreze 
în aceşti cinci ani de existență inde- 
pendentă suma de 200 miliarde coroane 

la afacerile de export și de import. - 
Cu.drept cuvânt a putut spune preşe- 
dintele-filosoi, privind bilanțul repu- ` 
blicei sale, că această ţară, dacă nn 
e cea dintâi, trebue să fie între cele 
dintâi țeri aie lumii. l 


+ 


CRONICĂ ECONOMICĂ - 
şi CULTURALĂ. 


Jubileul de 75 de ani, al Băncei 
Marmorosch Blank & Comp. Această 
importantă bancă al cărei nume e 
strâns legat de mai toate faptele mari 
ce se perindează de decenii in des- 
voltarea economiei noastre naţionale. 
a luat ființă în 1848. Anul redeşteptării - 
politice şi economice a Ţărilor româ- 
nești cereă, pentru începutul de muncă” 
rodnică ce se statorniceau, aşezăminte 
de credit; banca Marmorosch a co- `; 
respuns acestei nevoi. i 

Spre a se da ţărilor româneşti 
însemnătatea pe care se 'cuveneă s'0 
aibă, erau de trebuință aşezări eco- 
nomice noui și legături mai întinse 


S'au impus schimbări adânci în re- 
gimul proprietăţii pământului, desvol- 
tarea agriculturii şi progresive schim- : 
buri comerciale cu Occidentul. Paralel E 
cu această desvoltare economică, pe ` 


încetul dar stäruitor, şi banca Marmo- + 
rosch. k 

In centrul Buicaragtiloi de odini- 
oară, pe locul unde se află azi hotelul :} 
Kiriazi, îşi incepe tânărul Iacob Mar- 
morosch, în .1848, cn un capital de- 
30,000 lei activitatea lui ca negustor 


mutător de bani. 


— 563 — 


` Mulțumită legăturilor de afaceri, 
pe care le face la Londra ca negustor 
care-şi. aduceă o bună parte dintre 
. mărfuri din Anglia şi ajutat de cum- 
natul său lacob Lâbel, Marmorosch 
«continuă să-şi desvolte activitatea lui 
«ca bancher. E locul să amintim că 
{Jacob Lâbel, fost directorul sucursalei 
Băncii imperiale otomane din Con- 
:stantinopol și al filialei societăţii de 
asigurare «Azienda assicutatrice» din 
“Triest, e primul care întroduce în-țară 
ideia şi gustul asigurărilor. 
lacob L5bel' retrăgându-se din 
afacere în 1862, Marmorosch își caută 
şi-şi alege în 1863 pe tânărul Mauriciu 
Blank înapoiat de curâud de 13 studii 
„«din străinătate; la 1869 îl primeşte pe 
„noul său colaborator ca părtaş la câştig; 
iar în 1874 participarea aceasta setrans- 
formă într'o tovărășie oficială și astfel 
ia fiinţă firma Marmorosch Blank. & 
“Comp, care propăşind de atunci con- 
“tinuu ajunge la prestigiul de care se 
bucură azi. Intreprinderea aveă un 
capital de 172,000 Lei şi eră comandi- 
tată de Banca Libel din Viena, su- 


.cursala unei vechi bănci românești, . 


„care funcţionă sub aceeași firms la 
Galați. 

D. Mauriciu Blank gxelude cele- 
Aalte afaceri şi dă firmei un caracter 
„pur bancar. 

Marmorosch se retrage în 1870 şi 
«se stabileşte la Viena, unde moare, 
în 1904. 

Tot în 1904, cu câteva luni înaintea 
_ «morţii lui Marmorosch, banca se trang- 
-formă în societate anonimă, 

In cursul anilor de când se gă- 
-seşte sub conducerea dlui: Mauriciu 

6, i 
Blank, nu e împrejurare de însem- 
nătate economică în țara noastră, în 
Care acest aşezământ de credit să 
nu-şi dovedească rostul folositor al 
“existenţei lui. 


“In 1877 contribuie la uşurăfea 
crizei economice, provocate de răs- 


` boiu! pentru independență, 


In urmă ia parte activă la toate lút- 
crările. menite să ne asigure avântul 
economia 'Finanţează construirea a 
numeroase linii de cale ferată (între 
anii 1879—1895). O vedem la constru- 
irea tunelului Barboşi (1882) şi la exe- 
cutarea lucrării de canalizare a ora- 
şului Bucureşti (1882). Subscrise sume: 
considerabile la înființarea societăţilor 
pentru fabricarea hârtiei «Letea» şi 
«Scăeni», la societatea pentru fabri- 
carea de încălțăminte 
Transformă firma «Goetz» én socie- 
tate anonimă. Și apoi, rând pe rând, | 
o vedem dând tot sprijinul său înce- - 
puturilor industriei noastre naționale - 
şi subscriind la înființarea multora 
dintre intreprinderile cu cări azi eco- 
nomia ţării se mândreşte, In 1904 în- 
troduce pentru prima dată in țară in- 
dustria pentru cojitul orezului. í 

Această bancă are azi investit, prin 
participare, un capital de 198.330,935 
Lei în 9 intreprinderi bancare diverse, 10 
iutreprinderi petrolifere, 6 forestière, . 
3 miniere, 2 agricole, 9 de transpor- - 
turi şi antrepozite, 7 de textile, 18 
alimentare, 3 metalurgice, 5 de con- 
strucţii, 5 comerciale, 3 de arte-gra- ` 
fice, 2 electrice, 4 chimice, 2 de pie- 
lărie, 2 pentru fabricarea hârtiei, 1 de ` 
sticlărie şi ceramică, 2 artistice, 4 bal- 
neare. Diversitatea acestor intrepriu- 
deri arată că nu e teren de activitate 
economică în ţara noastră, pe care 
această bancă să nu lucreze, contri- 
buind astfel la propăşirea economiei 
noastre naționale și că de asemeni ` 
Banca Marmorosch Blank are o con- 
siderabilă activitate pe tărâmul cultural, 

La 1895 Banca Marmorosch Blank 
participă cu 10 ia sută la împru- 
mutul de 32.500,000 Lei al comunei. 


Bucureşti alături cu Deutsche Bank,  : 


g* 


<Mandrea». 


— 564 — 


Darmstädter Bank și Berliner Handels 


Gesellschaft. E prima participare a 


unei bănci româneşti la o atare ope- 
rațiune. Participă « de ‘asemeni la alte 
împrumuturi coinunale şi de Stat. 
La 1899 Bauca Marmorosch Blank 
& Comp. devine comandita Băncii co- 
merçiale ungare din Budapesta şi a 
societăţii Darmstädter Bank, cari o 
i, comaiiditează cu 2.500,000, ridicate în 
„curând la 3.000, 000. Comandita aceasta 
durează | până î în 1904, când banca se 
transformă ` î societate anonimă. 


Transformarea comanditei în so- . 


cietate anonimă „Sa făcut în două 
etape: s'a constituit întâi Societatea 
de credit, (4 Decemvrie 1904), care 
„a “preluat întreg activul şi pasivul 
băncii: capitalul "inițial a fost de 
8.000,000 împărțit în 16,000 de acţiuni, 
La 27 lanuarie . 1905, Societătea de 
credit s'a transformat în Banca Mar- 
morosch Blank & Comp. 
Capitalul băncii a fost la 1848 de 
30,000 Lei; la 1920 eră de 125.000, 0VOLei. 
Fondul de rezervă în 1922: 
160. 000,000 Lei. : 
Conturi curente creditate în 1922: 
1,298.747,587 Lei. Conturi debitoare în 
1922; 522.1139,496 L. Depuneri spre fruc- 
`- titicare în 1922: 1,756,842,396 Lei. De 
- „pozite de valori în 1922: 2,243.276,267 
Lei. 
” Beneficiile nete în 1905: 1.386,236 
Lei; în 1922: -44.690,471 Lei. | s 
Banca Marmorosch Blank & Comp. 


are azi 25 de agenţii şi sucursale, 


dintre care 2 în străinătate. 


Este de amintit, că această bancă ` 


“adună în 1916 subscripția pentru 
35.000,000 Lei la împrumutul Statului 
de 400,000.000 Lei şi că în timpul răs- 


__ Boiului ia o parte activă remarcabilă 
“la asistența sanitară a armatei și la 


ajutorarea refugiaților. 
Apreciind. meritele acestei banci 
an mare ziar din capitală spune: «dacă 


De- : 


toţi evreii din România ar fi ca M. 
Blânk — sau ca fiul său Aristide Blank: - 
care în timpul răsboiului a ajutat cu 
sume considerabile la. Paris, propa-: 
ganda pentru susținerea cauzei româ-- 
neşti, iar mai apoi a întemeiat căminul 
studenților români la Paris şia în- 
lesnit diui profesor lorga să facă 
aceă admirabilă lucrare ca stampe, 
spre a arătă străinătății frumusețile- 
noastre artistice, — țara ar fi fericită.. 
Adevăratul patriotism së dovedeşte- 
prin fapte rodnice nu prin vorbe goale». 

Sä nu se nite apoi nici faptul că cet 
mai de seamă institut de arte grafice- 
din capitală, «Cultura Națională», a ` 
fost intemeiat tot de d. Aristide Blank: 
cu sprijinul intelectual şi moral al, 
unor învăţaţi români ca: V. Pârvan, 
D. Gusti, S. Puşcariu, I. Bianu, M.. 
Simionescu-Râmniceanu, etc. 

Ea a dovedit astfel câ-şi înțelege- 
pe deplin menirea în toate impreju- 
rările mari în care ţara are nevoie de 
concursul bine chibzuit al principale- 
lor ei aşezăminte de credite. Z. G. 

r 

4 Partenie Cosma. La E RR PA 
vârstă de 87 de ani s'a stins, plin de: 
merite şi de suferințe, în prietenoasa 
casă dela Călimăneşti, nestorul fiaan-: 
telor române, acest Eugen Carada al : 
Românilor Ardeleni: Partenie Cosma. 
Rar a stat un om mai real în slujba. 
celor mai ideale țeluri, cum a stat el.. 

Născut la 12 Februarie 1837 îm 
Beiuș, judeţul Bihor, învăţă carte ro-- 
mânească, mai întâiu, la vechiul liceu 
românesc din locul naşterii sale, apoi: 
timp de trei semestre teologia la Arad.. 
După aceste studii trece la facultatea 
de drept a universităţii din Budapesta,. 
unde a fost cantor la biserica greco-- 
română de acolo, pe urmă ajutor şi: 


-secretar al marelui bineiăcător Emanuil 


Gozsdu. In acelaş timp sa'indeletnicit: | 
şi cu scrisul. Là 1861 tipăreşte mai multe 


= 565 — O D 


_ scrisori ¿de pe galeria dietei», în foaia 
«Telegraful Român». A fost şi reactor 


da «Concordia». Mai departe unul din - 


întemeietorii şi întâiul președinte al 
=societăţii studenţeşti «Petru Maior» 
Terminând drepturile, deschise can- 
„celariá avocaţială din Beiuş, fiind 
“timp de 9 âni și avocat al domeniului 
-episcopal din acest orăşel pe timpul 
` «episcopului Dr. Iosif Pap-Silaghi. In- 
-crederea poporului l-a trimis la 1872 
“în adunarea deputaţilor ca reprezen- 


‘tant al cercului Beiuș, fiind reales în , 


“două rânduri, până la 1881. Ca de- 
putat a apărat drepturile Românilor, 
„distingându-se mai cu seamă ca re- 
„prezentaut al avocaţilor români în-cauza 
-vegulării referinţelor urbariale din Ar- 
„deal. La 1876 s'a mutat la Sibiiu, întâiu 
“ca avocat, iar dela 1885 ca director 
executiv al institutului de credit și 
“economii <Albina». 

In vieața bisericească a tnceput să 
“anunciască din 1868 ca deputat al celui 
-dintâiu congres naţional-bisericesc din 
*Sibiiu, unde a fost notarul comisiunei 
“însărcinate cu redactarea «Statutului 
“Organic». De atunci a fost membru în 
“toate sinoadele şi congresele, având 
rol conducător, 

In vieaţa politică, el și Barițiu, 
<onvocară la Sibiiu consfătuirea din 
-17 Octomvrie 1880, care a .discutat 
programul politic de acţiune comună 
a Românilor din Ardeal și din Ţara 
Ungurească. Conterenţa naţională. din 
1881 l-a ales în comitetul executiv, iar 
acesta l-a făcut preşedinte. Acest co- 
-mitet a tipărit memorandul din 1883 
„Asupra Paniai politice a Roniänilor 
de atunci. 

In 1884 se retrage din vieața poli- 
tică, iachinându-se cu totul bisericii, 
<Asociațiunņji» 'şi mai ales <Albinei». 
„A fost cel mai vechiu membru în co- 
uiitetul central al <Azociaţiunii» şi unul 


din. cei mai bine meritaţi. El a aranjat 


` banca «Albina». 


în 1881 awai dia Sibiiu. EI a propus 
înființarea şcoalei de fete cu internat 
al «Asociaţitinii», stăruind foarte mult - 
pentru înfăptuirea lor. Tot cu spri- 
jinul lui a organizât şi cea dintâiu 
loterie mai de seamă a <Asociaţiunii», 
la sfârşitul veacălui trecut şi sau con- 
struit palatele mat noud alt acestei so- 
cietăți. Drept recunoștință pentru vred- 
niciile sale <Asociațiunea» : } -a ales 
membru de onoare. 


Totuş partea cea mai însemnată 
a vieţii şi activităţii sale e legată de 
Această bancă a de- 
venit, sub conducerea lui, pârghia cea 
mai puternică a înaintării noastre eco- - 
nomice, fiind legate de ea o mulțime . 
de așezăminte din cele mai folositoare. 
Astfel, la propunerea lui, a înființat 
«Albinas aşă numita «masa studen- 
ților», la care peste 50 elevi români 
dela şcoalele pe vremuri străine ale 
Sibiiului primiau nu numai hrană tru- 
pească, ci şi sufletească. Tot la pro- 
punerea lui s'a creat în 1897 un fond 
de 20,000 floreni pentru înfiinţarea unui: 
internat de bäeți în Sibiiu. Cu toate 
darurile şi binefacerile ce împärțià <Al- 
bina» a ajuns una din cele mai pu- 
termice, mai temute, dar în acelaș 
timp şi mai iubite bănci din Ardeal. 
Prin stăruința lui, această bancă şi-a 
format un corp de funcționari, de care 
directorul lor eră mândru, precum a . 
şi mărturisit aceasta cu prilejul Jubi 
leului său de 25 ani. 


Preţuind marile lui merite, M. Sa 
Regele i-a dat, cu prilejut încoronării, 
decorația «Coroana României» în gra- 
dul de mare cruce, iar guvernul i-a 
făcut înmormântare națională. 

In răsboiu a avut să îndure foarte 
mult. 

Dumnezeu să-i răsplătească, după 
vrednicie, tot binele ce l-a săvârşii în 
lunga şi binetăcătoarea sa vieața! ` 


TAE N 


— 566 — 


` Reviste 
Revista «Our World» din New- 


' Jork în numărul săn din Octomvrie 
"1922 publică următorul articol despre 
“moi şi minoritățile noastre etnice: 


„Unde robii de ieri ocârmuesc 
acum pe foştii lor apăsători“, de 
Projesorul Charles Upson Clark. 

(lu Trânsilvania Ungurii cari odi- 


`- mioară. erau stăpâni acum au devenit 


supuşi, dar totuşi au drepturi pe cari 


ei le refuzaseră pe când erau la putere). 


Dintre toate provinciile Imperiului 


~ Austro-Ungar care a fost prăbuşit de 


răsboiu, Transilvania ne oferă cel mai 
mare interes și cel mai mare farmec. 
O ţară cu râuri multe, bogată în pă- 
duri, în minerale, în aur, încinsă în 
marele brâu al Carpaţilor şi al cul- 


` milor apusene cari o despart de șesul 


ungar, dealungul veacurilor a fost un 


loc de refugiu și un centru de vrajbă. 


'Transilvănenii sau sbătut vreme de 


- nenumărate generaţii cu aceleaşi pro- 


bleme cari într'o măsură mai mare au 
frământat întreaga Europă, probleme 
“cari isvorau din deosebifle de rasă, 


- de limbă și de religie. In lenta și 


cruda evoluţie a istoriei Dacii au fost 
moșteniți de Romani, Hunii au urmat 


`- după Goţi, Turcii sau bătut cu Un- 


gurii pe pământul acestei provincii. 
Dar în fiecare primăvară, vreme de 
două mii de ani în aceste văi alpine, 


"la poala splendidelor piscuri cu ză- 


padă unde se întind lunci de pășune, 
reapăreau ciohanii cari purtau vechiul 
costum dacic ce se vede pe Columna 


„Traiană din Roma şi cari vorbeau 


limba melodioasă ce a isvorât din 


| gura coloniştilor latini ai lui Traian. 


Secole dearândul acești păstori români 
ai platourilor au plătit tribut stăpâ- 
nilor Germani, Turci şi Unguri. Cu în- 


„cetui însă ei s'au stabilit iarăşi pe mo- 
gioarele de unde au fost alungaţi de 


străine. 


către năvălitorii germani şi unguri şi . 
în jurul orașelor cari eran săsești saw 
ungureşti satele lor au răsărit pretu- 


„“tindeni. Acuma au ajuns ei stăpâni pe 


plaiurile unde odinioară nu erau de- - 
cât robi şi ciobani călători. 

' Dânşii nu mai sunt acum ocâr-- 
mniţi dela Apus din Budapesta san 
Viena sau din capitala lor provincială. - 
ci dela Răsărit, din București, de către -. 
fraţii lor din Regatul Român de peste- 
Carpaţi; iar frații sunt mai liberi la. 
critică decât străinii. Cu toate acestea.. 
în doi ani de studii și observații- fä- 
cute în statele succesorale ale Impe- ` 
riului Austro-Ungar mam găsit nici. 
un alt stat în care problemele să fie `. 
rezolvite. cu aşă de puţine frămânțări 
ca în Transilvania, i 

.. Povestea tipică a unei vieți ne va è 
lămuri caracterul interesant al acestui 
succes. Spre Miază-zi, pe un platou 
stăpânitor asupra splendidelor culmk 
ale Alpilor Transilvăneni se,află fru- 
mosul oraş vechi german numit de 
către Germani Hermannstadt, de către 
Unguri Nagyszeben şi de către Ro~ 
mâni Sibiiu. Cam la 15 mile de Sibiin 
se află un sat înfloritor care odinioară. 
fusese săsesc în întregimea sa, dar în 
care elementul românesc încetul cu 
încetul a ajuns la suprafață, încât as-. 
tăzi Saşii nu mai formează decât apro- 
ximativ a şaptea parte din populaţie. . 

In acest sat Românii își susțineau: ` 
o şcoală parohială.” Acum. 25 de ani 3 
învățătorul fu mult impresionat de in-- 
teligenţa și ambiția unui baiat şi a; 
surorilor lui mai mici, copii de țărani: ` 
viguroşi din localitate, şi izbuti să: 
aranjeze astfel treburile ca aceşti copii: 
să-și continue educaţia în şcolile maj; 
înalte din Sibiiu. Băiatul, pe care no 
îl vom numi Mihai, s'a dovedit a fi. < 
un student strălucit. La vârsta de 12. 


i 
4 
i 
i 
4 


— 567 — : Marea 


ani a învăţat şi ungureşte (o limbă 


care nu e prea vorbită în acel ţinut, 


. deşi eră; limba statului), şi în zilele 


_reşti, 


lui de licean chiar serià poezii ungu- 
Dar erà mândru de limba sa 


. maternă românească şi stăruià cu în- 


căpăţinare s’ vorbească. 
Aceste calități îl încurcară în o 
mulțime de dificultăți. Statul ungar 


„făceă toate sforțările ca să-şi maghia- 


rizeze cetăţenii, — storțări deopotrivă 
de stricăcioase Sașilor, Slovacilor, Sår- 
bilor şi Românilor cari la o lalță for- 
mau majoritatea populaţiunii. Impu- 
sese astfel ca limba maghiară să fie 
întrebuințată chiar şi în şcolile paro- 
hiale germane şi româneşti; în 17 din 
cele 32 de ore ale săptămânii. Dease- 


_ menea favoriză limba magilară în toate 
împrejurările. 


Intro zi tinărvl Mihai stăteă în 


“rând în gara satului său așteptând 


să-şi scoată bilet spre a se întoarce 
la 'Sibiiu după o vizită ce o făcuse 
părinților săi. Şeful gării eră un un- 
gur, dar pricepea românește, de oa 


„rece întrun sat unde puţini ingi vor- 


beau altă limbă îi eră necesară limba 


_română, Mihai care vorbea româneşte 


cu vecinul său teră un bilet pentru 


_ Sibiiu, cum făcuse cu o clipă mai îna- 


inte omul din fața sa. 
«Cere bilet pentru Nagyszeben, 
căci ştii ungureşte», fi zise șeful gării. 
` Mihai, fiind o fite mândră şi a- 
prinsă, refuză să schimbe numele ora- 


. şului; șeful n'a vrut să-i dea bilet, iar 


dânsul a fost silit. să plătească prețul 


. îndoit pe tren. Povestea însă nu s'a 


sfârșit alci. Şeful faci raport la Bu- 
dapesta şi. Mihai fu pedepsit cu suma 


de 200 coroane (40 dolari) pentru a fi 


săvârşit uu fapt <prejudicios demni- 
tății statului ungar». 

În gimnaziul unguresc (care cu- 
prinde cufsul de școală superioară şi 
primii doi ani de colegiu anglo-saxon) 


$ 


din Sibiiu, Mihai într’o zi ceteă cn: 


vote tare un pasagiu în care se află 
„ cuvântul <Olâh» (yalah) în loc de <Ro- 


mân>. <Valăh» sau «Welsh» e adjec~ 
tivul cu care strămoşii noştri teutonici: 
numeau pe întâii Lelţi şi Latini ca- 


__ cari ajungeau în contact. E un termen 


ca astăzi în limba engleză din Ame- 
rica <dago> şi «wop» și forma lui un- 
gurească nu mai este up compliment, 
Astfel Mihai al nostru în mândria lui 
îl înlocui pretutindeni. cu forma co- 


“rectă «român». Pentru încăpăţiuarea 
-sa de a continuă să cetească «român», 
„chiar şi când fu chemat în faţa di- 


rectorului, dânsul a fost eliminat din 
şcoală. 

Mihai însă își puti continuă stu | 
diile la liceui pe care îl susținea bi- . 
serica românească în pitoresciil oraș 
al Braşovului şi avù o carieră. strâlu=. 
cită la Universitatea din Buda-Pesta. 
Când isbucni răsioiul el eră dejà pro. . 
fesor la una din școlile Sibiiului, însă . 
demisionă ca să treacă redactor-şef ia 
ziarul «Românul» care" apăreă în ora- 
şul unguresc Arad. Aradul și Clujut 
au o majoritate ungurească, dar ju- 
deţele sunt în covârşitoarea lor majo- 
ritate româneşti. Pe când eră redactor 
el îndrăsni să tipărească traducerea 
unei scrisori a romancierului norve-= 
gian Björnstjerne Björnson, în care 
acesta criticà guvernul ungar pentru 
refuzul lui de a da drepturi mai mari: 
minorităţilor, Pentru acest păcat, Mihai 
fu silit să stea cinci -zile în temuița 
din Cluj, condamnat pentru les-maje- 
state. Acolo făci cunoștința unni ca- 
marad, tot român student la Univer- 
sitatea ungurească din Clnj a cărui 
crimă fusese că a îndtâsnit să vor- 
bească românește întie zidurile unni- 
versității, ceeace eră interzis. 

In curând după eliberarea sa se 
produse intrarea României în răsboiu 
şi el primi ordin să se prezințe la re- 


y“ — 56098 — 


7 


A 


gimentul său din Ungaria. Se duse 


- «deci acasă ca să-și ia rămas bun dela 


părinţi ; dar când se desparți de dânşii 


_ gândul lui nu eră să intre în armata 


“ungurească. In copilăria lui cunoscuse 


` bine trecătorile de munte ale Alpilor 


` Traasilvăneni; pe o' astfel de potecă, 


dânsul treci deci în România, intră în 
armata română, ajunse în curând ofiţer 
şi se luptă de partea aliaţilor în tot 
decursul răsboiului. 

> Mihai eră om însemnat, Serviciul 
secret ungar iniormă serviciul secret 
român cu mijloace şirete că dânsul e 


'spion unguresc. Șiretlicul nu isbuti. 


Ungurii l'an scăpat din mână, însă în 
schimb aveau familia lui. Tatăl lui 
deci fu trimis să sape tranșee la front 
fn tot decursul răsboiului. Mama lui 
şi surorile lui fură arestate şi ținute în 
puşcărie la început în Sibiiu, în rând 
cu femei criminale ordinare, apoi fură 
transportate la temnița de stat din 


" Oedenburg în Burgeniand. Acolo fură 


ţinute 15 luni şi torturate în.mai multe 
rânduri cu vorba că Mihai a fast prins 


“și va fi spânzurat; mama lui odată in- 


tun rând chiar îşi pierdi mintea și 
şi-o tecăpătă numai după mai multe 
săptămâni de îngrijire; o soră a lui 
răci din pricina temniţii şi acum e 
moartă. 

In sfârşit prin sforțările unui ro- 
mân ungurean cu situaţie înaltă care 


-erà logodnicul surorei mai mici, isbu- 


tiră să scape din temniță, Fură tran- 
sportate la Sibiiu; dar de aici condu- 
cerea: căilor ferate aveă ordin să nu 
le mai admită în tren și astfel dânsele 
porniră pe jos câtră satul lor care eră 
ia o distanţă de 15 mile. Erà iarnă şi 
pământul acoperit cu un strat uşor de 
zăpada. Trupele româneşti ajunseseră 


"odată până aici 'în ofensiva lor şi 


câmpul eră străbătut de transee. Cum 


-ele înaintau încet pe drum, văzură de- 


odată= o ceată de câni întinzând de un 


` bâte şi cu pietre ascuţite cele trei fe- “4 


obiect negru: nu departe de şosea.iii 
Una dintre fete se duse-pâuă acolo şi ‘3 
se întoarse cu, ochii plini de iacrămis i; 
Obiectul negru eră rămăşiţele-nnui ca- i 
davru în uniformă românească. Cu% 


mei devotate îi săpară un strâmpt mor- -$ 
mânt în pământul înghiețat și aşezară 4 
soldatul sfâşiat să se odihnească, de „3 
oarece, ziceă mama, poate e “chiar 3 
Mihai al nostru. 

Acum acești Români sunt stăpâni. 
Bărbaţi şi femei cari au avut astfel de. i 
experiențe şi altele, încă și mai chi= ` 
nuitoare, sunt astăzi superiorii Saşilor :: 
şi ai Ungurilor cari îi priveau de sus ` 
până acuma. Cum se poartă dânșii în 
noua lor situaţie? Oprimă ei pe Saşi .. 
şi pe Unguri cum erau ei apăsaţi în ` 
trecut? 

. Am petrecut o lună întreagă die 
tând să răspund la aceste întrebări la -: 


faţa locului, şi iată câteva din obser- E 


vaţiile mele. 5 

Pretutindeni am aflat că Ungurii 3 
şi Germanii au biserici şi şcoli, cărţi 2 
şi ziare în propria lor limbă. Am asi- 4 
stat eu însumi la o oră de lectură 
intro școală ungurească în Bistrița, 
unde copiii întrebainţau încă vechile 
cărți de cetire cari nu numai proslă- 
veau eroii naţionali ai Ungarilor, dar 
povesteau amănunțit faptele trădătoare 
ale disprețuiţilor valahi în decursul _:4 
rebeliunii lui Kossuth în 1848. Am %4 
trunzărit cărţile de cântări pe cari le "A 
întrebuinţează încă o școală: uugu- 4 
rească din Albaă-tulia şi am găsit între să 
cântece imnul naţional: al Ungurilor 
şi imnul lui Kossnth. Am asistaf la 
lecții în liceul german-maghiar sus- 
ținut de stat în Timişoara, acest oraș 
cu majoritate germană, care e capitala -< 
Banatului; şi spre uimirea mea am ` 
văzut că limba română se învaţă în : 
întâii doi ani numai patru ore pe săp- 
tămână, iar în ultimii şase ani numai 


PE „569 — 


trei ore, — de o potrivă cu limba fran- 
“ceză. In această instituție superioară 
=susținută în întregime de statul român 
Aimbilor ungare şi germane sunt în- 
“chinate de zece ori atâtea ore cât lim- 
"Dei românești. 
Făcând o vizită la Universitatea 
` din Cluj am aflat că în acele săli unde 
‘mai nainte cuvântul românesc eră o 


«crimă vrednică de puşcărie, acum sunt - 
«nai "mulți studenţi unguri slabi la 


-Aimba română, cărora li se permite să 
„răspundă în ungurește sau nemţeşte 
dacă profesorul înțelege una din ace- 
ste limbi. Fără îndoială acesta esetë un 
pas înainte. Ac fi păcat dacă tinerii 
“transilvăneni şi-ar uită să preţuiască 
pe Petöfi sau Goethe; dar. probabil 
-că acest lucru nu se va întâmplă, 
Acum 35 de ani o englezoaică mă- 
witată cu un ofițer austriac, după ce 
a trăit mai mulţi ani în Transilvania, 


scriind o carte care e 'încă cea'mai.. 
bună. carte despre aceă țară, ‘și-a re- 
zumat observaţiile: cu o precizijine . 
profetică. Saşii, spune dânsa, sunt po- 
porul trecutului, Ziua lor a apus. Un- 
gurii, cu energia şi cu intoleranţa lor, 
stint poporul prezentului. Românii cu 
blândeţea lor şi atașarea lor seculară 
la brazda ogoarelor sunt poporul vii- 
torului, Acum, când dânşii au ajuns 
stăpâni pe ceeace eră al lor, viitorul - 
Transilvaniei în mânile ' lor ne“ “i pare 
sigur. w 
“(Articolul e însoţit de 7 fotogratii:. 
1. O stradă cu caracter vechi din Si- 
biiu. 2. Şesul Bârsei și Piatra Craiului. 
3. Muntele de sare dela Praid. 4. Ca- 
stelul dela Bran. 5. Țăran român cu 
boii, grăpând arătura. 6; Interiorul unei. 
case țărănești din jurul Sibiiului, 7. Se- 


lişteancă, la răsboiu). 
Trad. i Vasile Stoica. 


Dela „Asociaţiune“. 


Adunarea generală‘ a „Asocia- 
țiunii“, dela Timişoara. In 28 şi 29 
August 1923 s'a ţirint în orașul Timi- 
oara, îruntaşul oraș al Banatului, adu- 
marea generală a societății noastre. A 
{ost o manifestare culturală de primul 
rang. 

Din partea comitetului central au 
fost de față danii: vice-preş. Dr. Oct. 


` Russu, care a și condus amândouă 


:şedinţele, apoi Dr. Victor Bârlea, ge- 
meral baron I. Boeriu, Dr. 1. Bunea, 
"Dr. Elie Dăianu, Dr. 1. Lupaş, medic 


en. Dr, Gh. Moga, loan F. Negruţiu, - 


Dr. Gh. Preda și Dr. Alex. Rusu. |. 
P. S. Sa Arhiereul Filaret Musta (Ca- 
ransebeş), împreună cu un număr in- 
semnat de canonici, asesori consisto- 
viali, protopopi şi preoţi — reprezen- 
tau clerul nostru. Din partea armatei 
a fost de față dl colonel Stefani. Din 


'mânilor» . d-nii; 


partea universităţii din Cluj” doii: Dr. 
Alex. Borza, Dr. Silv. Dragomir, Gh. 
B. Doică, Dr. Onis. Ghibu, Dr. L 
Lupaș, Dr. Botez, Marin Ștetânescu 
şi Alex. Lăpedatu, Din partea <Ligei 
pentru unitatea culturală a tuturor ro- 
lie Ardeleanu şi D, 
Ţoni. Din partea Centralei Caselor 
Naţionale (sediul Bucureşti) di colonel 
Manolescu, preş. acestei societăţi. Dip 
partea Fundaţiuuii culturale «Priuci- 
pele Carol». d! Dr, Const, Nedelcu, 
inspector al soc. <Cercetaşilore și ine. | 
spector general al Fundaţiunii. Din par- 
tea soc. Caselor de educație națională 
din jud. “Timiș Torontal şi a soc. de 
istorie şi arheologie din Timişoara. d 
Dr. Emanoil Ungureanu. Din partea . 
autorităţilor administrative: dl pretect - . 
Dr. luliu Coste, pref. jud. Timig-To- 
rontal, di Dr. Lucian Georgevici, pri- ` 


— 510 — 


marul orașului Timişoara, etc. Dintre 
actuali şi foşti parlamentari au luat 
parte dnii: Dr. luliu Maniu, Dr. Alex. 
Vaida-Voevod, Dr. Aurel Vlad, Dr. 
Mihai Popovici, Dr. Valer Branisce, 
Vasile Goldiș, I. Simionescu, Dr. Elie 
Dăianu, Dr. I. Coltor, Dr. D. Man, 
Dr. Mihail Gropşianu, Dr. Aurel Lazăr, 
Dr. I. Vescan ş. m. a. 

- Despărțămintele au fost, dease- 
menea, bine reprezentate şi anume: 
desp. Aiud,. Alba-lulia, Baia-mare, 
Bistriţa, Blaj, Bozovici, Braşov, Buziaș, 
Caransebeș, Careii-mari, Chioar, Cluj, 
Dej, Deva, Diciosânmărtin, Făgăraş, 
Haţeg, Huedin, Hunedoara, Ibaşialău, 
Jibou, Lăpuşul-unguresc, Lipova, Lu- 
goj, Murăş-Ludoş, Murăş-Oşorheiu, 
Nocrich, Agnita, Oradea, Orăştie, 
Oraviţa, Orşova, Reghin, Sălişte, Sân- 
miclăușul-mare, Sibiiu, Teiuş, Timi- 
şoara, Turda, Teregova, Vârșeț, Viştea, 
Zălau, — cu totul 43 de despărțăminte. 

Neavâud spaţiul trebuincios ne 
restiângem să amintim că spațioasa 
sală unde s'a ținut adunarea a fost 
tixită de un public ales, domni, 
doamne, țărani şi ţărance din toate ți- 
nuturile. 

Şedinţa primă a fost deschisă de 
vice-preşedintele <Asociaţiunii>, de dl 
Dr. Octavian Russu, care a rostit o 
cuvântare pe care cetitorii nostri au 
putinţa să o citească, în întregime, 
întralt loc al revistei noastre. Dl Russu 
a insistat în special asupra importanţei 
Banatului, a contribuţiei lui la cultura 
românească — a salutat apoi în ter- 
mini călduroşi pe reprezentanţii so- 
cietăților surori şi autorităţile locale. 
Aceasta a fost a 62-a adunare generală 
a <Asociaţiunii». 

DI prefect Dr. Iuliu Coste a sa- 
lutat «<Asociaţiunea» în numele jude- 
țului. DI primar al oraşului Timişoara, 
Dr. Lucian Georgevici, în numele ora- 
şului. Dl D. Ţoni în numele «Ligei 


Culturale». Dl 1. Petrovici, dir. desp. 
Timişoara, în numele desp., atrage 
totodată atenţia <Asociaţiunii> asupra 
fraților nostri de sub stăpâniri streine. . 
Membrul de onoare al soc. noastre, 
di Dr. Emanoil Ungureanu, adv. (Ti- 
mişoara) vorbeşte, militând pentru © 
îndrumare sistematică a tineretului 
dela ţară pe cărarea economiei națio- 
nale. Interesantele dsale expuneri le 
publicăm într'alt loc, în întregime. DI. 
1. Manolescu a rostit o cuvântare în 
numele «Caselor Naţionale», pledând 
pentru o colaborare împotriva valului: 
de materialism care bântuie în ziua 
de astăzi. În numele <Fundaţiunii: 
Principele Carol» a vorbit trimisul 
«Fundaţiunii», dl Dr. Const. Nedelcu, 
accentuând şi dsa colaborarea, In nu- 
mele presei a vorbit dl I. Policroniade. 
Toţi oratorii au fost îndelung ova- 
ționaţi, iar preşed. şedinţei le-a mul- 
tumit pentru cuvintele rostite. Totodată 
a constatat dl președ. că se împlinesc: 
tocmai șapte ani dela intrarea Româ- 
niei în răsboiu. In mijlocul unui mare 
entuziasm se hotăreşte trimiterea ur- 
mătoarei telegrame M. Sale Regelui,. 
președintele onorific al <Asociaţiunii» :. 
«Cancelariei civile a Maiestăţii Sale 
Regelui — Sinaia» dela Adunarea ge- 
nerală a <Asociaţiunii» din Timişoara:: - 
«Membrii Asociaţiei «Astra» întruniți 
în congres general la Timişoara, capi- 
tala încă neîntregitului Banat românesc,. 
roagă respectuos pe Maiestatea Voa- 
stră, preşedintele de onoare al acestei 
Asociaţii, să binevoiască a primi oma- 
gile celei mai desăvârşite supuneri şi: 
celui mai deplin devotament. Dr. Oc- 
tavian Russu, preşedinte». 
Telegramele de felicitare, cetite 
la adunarea generală, au fost trimise: 
din partea: P. Sf. Sale Dr. Traian Ba- 
descu, episcopul Caransebeşului; a 
dlui Gavril Szabo, direct. desp. Seini; a 
dlui Dr. Macaveiu, canonic, Blaj; a dlui 


— 571 —. 


Elie Câmpeanu, protopop în Târgul- 


Murăş; a dlui Dr. Horia-Petra-Petrescu, . 


` publicist, în Sibiiu ; a dlui Ioan Oltean, 
preot în Criştelec (Sălaj). S'a mai cetit 
şi o adresă de felicitare din partea 
_învalidului di G. R. Ionescu Radu, 
maior, din Timişoara. 


"Raportul general apărut în Nrii - 
8—9 al revistei <Transilvania»> se con- 


sideră de cetit. DI Alex. Breban, pro- 
topop din Baia-mare, a cetit o listă 
. de, membri în diferite comisiuni, listă 
. primită în întregime de adunarea gene- 
„__rală. Propunerile înaintate spre desba- 
„tere, cu optzile înainte de adunarea ge- 
. merală se transmit comisiei alese pentru 
. studiarea' raportului general. 
1 s'a terminat, iar publicul a plecat la 
deschiderea 1 Expoziţii a pictorilor 


_ bănăţeni. In aceeaş zi, la ora 5 d. m, - 


„a avut loc întrecerea! corurilor bănă- 
țeneşti. 


a A doua şedinţă s'a ţinut în sala 
“cea mare a «Cercului militar» (câtă 
vreme cea dintâi a avut loc în <Tea- 
trul de vară» — Timişoara-Fabrică). 
Sala a fost şi de astădată arhiplină. 
DI raportor al comisiei pentru censu- 
rarea. raportului general al comitetului 
pe anul 1922/23, Augustin Popa, a 
- trecut în revistă întreagă activitatea 
„ «Asociaţiunii», la ceeace adunarea ge- 
nerală a hotărât să ia act cu aprobare 


de cuprinsul raportului general. În spe- . 
„cial a accentuat raportorul frumoasa . 


activitate a arhiereilor nostri (cu ocazia 
` vizitaţiilor canonice — când au infi- 
` ințat agenturi şi biblioteci . poporale 
: numeroase), apoi a cerut o muncă in- 
tensivă şi rodnică în despărțămintele 
` de pe la periferie, aducând laude des- 
părțămintelor cari au escelat. Adu- 
„narea aduce*vii mulțumite I. P. S. 


arhiereilor pentru sprijinul dat <Aso-. 
` ciafiunii», exprimă dorința ca — in 


marginile putinjei — «Asociațiunea> 


Şedinţa - 


să nú dea uitării despărțămintele ră- 
mase afară de granițele ţării -şi ca in 
toate comunele să se înființeze agen- 
turi şi biblioteci. Conform. dorinţei: 
comisiei censurătoare hotărește adu-- 
narea să stărnie « Asociaţiunea» pentru: 


-Înființarea a cât mai multe «Case Na- 


tionale» şi «Case de citire», cerânda:se: ` 
totodată și ajutorul statului, Din ve- 
nitul petrecerilor teatrale cu diletanţi,. 
precum şi din donaţiuni se va pnteă 
contribui, deasemenea, ceva pentru în- 
treținerea «Caselor Naţionale» şi a 
«Caselor de citire». Comisiile agrare: 
să fie rugate şi pe viitor ca să desig- 
neze cu ocazia îriproprietăririlor lo- ` 
turile trebuincioase pentru căminuri 
culturale, Comitetul: să stăruie — cere 


` adunarea generală + ca planul frumos 


al înființării unui muzeu al anilor. 
1848-—9, în legătură cu casa legenda- 


“rului nostru erou Avram iancu, să. nu 


se amâne prea mult. Și în privinţa 
luptei împotriva analtabetismului a ho- 
tărât adunarea generală să dea de- 
plină putere < Asociaţiunii» ca să o ducă 
la bun sfârşit, instituind premii, îm- 
părțind. cărţi pentru analfabeți, ca și 
in trecut. În propaganda: culturală. 
economică e de dorit ca tot mai mulţi 
şi mai mulți intelectuali pricepuţi: 


“preoţi, învăţători, profesori, medici, 
‘agronomi, pomicultori, ș.a, să fie 


iugați să ţină cicluri de conferenţe pe: 
seama poporului. Angajarea diui con- 
ferenţiar propagandist cultural f. Nea- 
goe este luată cu plăcere la cunoștință. 


„Asociaţiile culturale preoțești, învăță- 


torești și economice, precum şi con- 
silierii culturali, să aibă contact cât 


. mai strâns cu „«Asociaţiunea». Se aduc 


mulțumiri tuturora cari au fost propa- 
gandiştii societăţii. Discutându-se miş- 
carea teatrală în legătură cu <Asocia- 
țiunea»,se aduc mulțumiri Ministerului 
Cultelor şi -Artelor pentru subvenţii 


- de 400,000 de Lei, dată pentru edu- 


Pg 


— 572 — 


<aţia naţională și artistică (teatrul în 
părţile ardelene). Comitetul <« Asocia- 
“ţiunii» să fie învitat să execute planul 
de acţiune înaintat din partea dlui N. 
Baăilă pentru propaganda culturală, — 
În ceeace priveşte tipărirea Bibliote- 
cilor poporale ale <Asociaţiunii», co- 
mitetul este împuternicit să roage Mi- 
nisterul Cultelor şi Artelor să tipă- 
rească Biblioteca Poporală în condi- 
ţiile în cari tipăreşte cărțile din edi- 
tura sa. Cărţile acestea să se desfacă 
prin conferenţiari, prin despărţăminte 
.şi agentari. — Ajungând raportorul la 
revista «Transilvania» şi «Biblioteca 
Astra> «comisia şi-a exprimat dorința 
ca revista să devină o revistă de îa- 
milie şi publicarea «Bibliotecii Astra» 
să se continue în cadrele provăzute 
în buget». Adunarea generală a apro- 
bat. — S'a luat act cu bucurie de lu- 
crările săvârşite în cadrele secţiunilor 
ştiinţifice-literare ale «Asociapunii». 
S'au exprimat mulţumiri dlui T. V. 
Păcăţianu pentru meritoasa lucrare a 
„sa  «Jertiele Românilor în răsboiul 
mondial» şi pentru «Istoria anilor 
1848—49 in legătură cu faptele de 
arme ale lui. Avram lancu», pentru 
„care i-s'a decernut un premiu de 10,000 
de Lei. S'a luat act cu plăcere că şe- 
dința plenară a Secţiilor a acordat 
dlui |. Clopoţei premiul Scotus Viator 
(2000 Lei) pentru lucrarea sa <Revo- 
-luția din 1918 şi unirea Ardealului cu 
România». — Totodată s'a aprobat or- 
ganizarea şi completarea diferitelor 
secții, planul lor de activitate în viitor, 
în special planul pentru cursurile de 
împletit, pentru expoziţii şi pentru 
serbările ce vor aveâ loc la 30 Sep- 
temvrie (Gh, Lazăr). Adunarea gene- 
rală a aprobat alegerea celor 5 membri 
-corespondenți ai Secţiunilor literare 
'artistice şi alegerea dlui Dr. I. Coltor, 
profesor de teologie (Blaj), ca membru 
activ în secția școlară, — O a doua 


ediţie a «Enciclopediei Române» să se 
intreprindă, întrucât se poate tot sub 
auspiciile <Asociaţiunii». — Conferen- 
tele, prelegerile, şezătorile să stăruie 
cu toată insistența asupra frumuseţii 
portulni nostru național și a dansu- 
rilor noastre, dar în ce priveşte cine- 
matografia la sate este invitat comi- 
tetul şi de astădată să-şi ia informații 
mai detailate dela firma pariziană 
«Pathé Frères». În skiopticoanele şco- 
lare se vor puteă ţinea conierenţe şi 
din prilejul adunărilor locale ale agen- 
inrilor, la sate. Se hotărește, iarăş, 
evacuarea tuturor odăilor închiriate din 
casele «Asociaţiunii». Ministerului in- 
strucţiunii publice i-se exprimă mul- 
ţumiri pentru dispoziţia luată de lege 
ca toți editorii din ţară să fie obligați 
a trimite câte un exemplar bibliotecii 
« Asociaţiunti» din tot ce tipăresc. Se 
cere ca despărțămintele să depună o 
mai mare stărnință pentru desfacerea 
lozurilor loteriei. Şi presa să desfă- 
şoare o propagandă mai intensivă în 
direcţia aceasta. — Se exprimă dorința 
ca <Asociaţiunea» să fie sprijinită cu 
contribuţii şi mai remarcabile, ca să-şi 
poată duce în îndeplinire misiunea 
măreaţă. O «zi a Asociaţinnii» ar 
puteă să se hotărească ın fiecare an, 
zi, în care să se facă colecte în favorul 
societății. Să se ceară şi din partea 
statului ajutoare mai de seamă! — 
Adunarea ia act de numărul mem- 
brilor «Asociațiunii», îşi exprimă pā- 
rerea de rău pentru membri decedați 
şi alege de membru onorar pe dl l. 
G. Bibicescu, guvernatorul! onorific al 
«Băncii Naţionale», care are merite 
neperitoare cu înființarea de biblioteci 
poporale în comunele din Banat. — 
Situaţia fondaţiunilor şi fondurilor se 
ia la cunoştinţă şi se mulţumeşte tu- 
turor persoanelor donatoare. — În ce 
priveşte Internatul de fete al <Asocia- 
țiunii> se hotăreşte să se susțină şi pe 


Toi — 573 . — 


mai departe, . qdăpostinda-se în el 
fete române şi țreştine. 

Adunarea. generală salută cu bu- 
curie colaborarea începută cu Liga 
culturală, cu Centrala Casţlor Naţio- 
nale şi. cu celelalte societăţi culturale 
aproabă paşii intreprinşi de Asociaţiune 
(comitetul central) la toate ocaziile 
serbători culturale şi naţionale — ia 
act de memoriul înaintat la «Societatea 

Naţiunilor» din Geneva («comisiei de 
cooperaţie intelectuală») şi mulţumeşte 
celorce au contribuit pentru. muzeu, 
bibliotecă, eic. : 

Propuneri au intrat dela următorii 
dni: Dr. Nicodim Cristea (Zălau) : Fu- 
zionarea «Societății pentru fond de 
teatru român» cu <Asociaţiunea» şi asi- 

` gurarea unei lucrări mai spornice în 
_despărțăminte; senat. P. Drăghici: 
„ajutorarea mai intensivă a loteriei şi 
alte probleme privitoare la Asociaţiune; 


profesor universitar Gheorghe Bogdan 


Duică: întroducerea ‘de universități 
poporale în cadrele «Asociației» ; dir. 
I. Petrovici: cedarea a 30% din taxele in- 
` cassate de despărțăminte dela membri 
în cassa despărțământului; profesor 
universitar Marin Ștefănescu (Cluj): 
modificarea statutelor; preot confe- 


renţiar I. Neagoe: activitatea «<Asocia- 
țiunii» să treacă şi în vechiul. Regat. —" 


Din cauza scurțimii timpului nu sau 
putut discută toate piopunerile acestea 
— dar s'au dat spre studiare comi- 
tetului central, ca aceste propuneri să 
` fie, eventual, prezentate adunării ge- 

nerale ordinare din anul viitor. 
La raportul general a mai vorbit 
"domnul profesor universitar Gheorghe 
Bogdan-Duică din Cluj, cerând ca să 
se accentueze pe lângă ce s'a făcut 

şi ceeace nu s'a făcut. 

~ Obiectează că sumele luate în bu- 


get pentru muzee sunt prea mici,” 


observă că «Biblioteca poporală> ar 
trebui sistemizată, dându-se fiecărei 


vârste şi fiecărui sex şi pături sociale: 
biblioteca specială. Critică sistemul bur- 
selor şi. cere :ca în Jocul lor să se in- 


ființeze un cămin studențesc în Cluj. - 
DI secretar I. Georgescu arată că dis- 


poziţiile fondatorilor trebue să fie luate: 
în considerare, când e votba de distri-- 
buirea burselor. 

— DI Dr. Aurel Cioban, dir. despăr-- 
țământului Lipova, arată cauzele pentru 
cari n’a putut desvoltă în despärjimân-- 
tul său o activitate mai pronunţată. — 


DI Alexandru Breban, directorul dem. a 
părțământului Baia-mare, propune ur- : 


carea taxelor de membri pentruca să 
sporească veniturile <Asociaţiunii». 

— Discuţiile urmate la raportuk 
general vor servi comitetului centrab 
ca substrat la studiarea chestiunilor 
amintite. 

A urmat comisia aleasă cu censu- 
rarea socotelilor «Asociaţiunii» pe anuk 
1922 şi a proiectului de buget pe anul 
1924, precum şi cu' censurarea soco-- 
telilor internatului de fete al <«Asocia- 
ţiunei» pe anu! școlar 1922/23 şi a bu- 


getului acestuia pe anul şcolar 1923/24.. 


Comisiunea propune aprobarea con- 
turilor şi dă absolutorul cuvenit, îm: 
preusă cu adunarea generală. Tot: 


raportorul comisiei pentru censurarea . . 


socotelilor și bugetului raportează deş-- 
pre înscrierea de membri: noi (des-- 
părțământul Caransebeş 16 membri 
fondatori; 18 membri pe viață; 3t 
membri activi). Se ia act. 

A urmat alegerea preşedintelui. 
Lăsăm să urmeze pasagiul din pro~ 
cesul verbal al ședinței : «dându-se cu- 
vâmtul dlui. Marin Ştefănescu, direc- 
torul despărțământului Cluj al « Asocia=-- 
țiudii», care face apel la solidaritate şi: 
dupăce în cursul vorbirei sale, dl Va- 


sile Goldiş este aproape neintrerupt: Pi i 


aclamat, însuș declară. cel dintâi că 
este pentru alegerea de prezident a 


“domnului V. . Goldiş. Urmează apoi 


— 574 — 


raportul comisiei pentru candidarea 
prezidentului. Domnul raportor Dr. 
I. Lupaș, ceteşte raportul comisiei în 
care se fixează calitățile şi condiţiile 
ce trebue să le întrunească viitorul 
prezident şi în baza acestora propune 
să fie proclamat prezident, așă cum 
„au fost proclamaţi întotdeauna până 
acum, toți prezideuţii <Asociaţiunii» cu 
unanimitate, di V. Goldiş, care fără 
“îndoială întruneşte aceste frumoase 
calităţi şi condițiuni. — Prezidentul 
“adunării, di Dr. O. Russu, întreabă 
adunarea dacă primeşte propunerea 
comisiei de candidare. — Adunarea 
proclamă de prezident în aplauze şi 
ovaţii îndelungate pe domnul Vasile 
Goldiș, după care domnul prezident al 
adunării enunţă alegerea cu unanimitate 
a domnului Vasile Goldiş de prezident 
al <Asociaţiunii». — Noul prezident, 
ocupând scaunul prezidențial, mulţu- 
meşte în cuvinte alese pentru alegerea 
cu care a fost onorat şi apoi a declarat 
în fraze bine închegate, că atâta timp 
cât va conduce «<Asociaţiunea» va lucră 
din toate puterile pentru promovarea 
iutereselor ei şi va apără cu statornicie 
trei idei: ideia naţională, credința faţă 
de organizaţia monarhică a Statului no- 
stru şi față de Dinastie şi credinţa reli- 
gioasă, propovăduind pacea și buna 
înţelegere între bisericile noastre su- 
rori şi stăruind pentru federalizarea 
societăţilor culturale. Pe urmă domnul 
Goldiș aduce vii mulțămiri domnului 
Dr. O. Russu, viceprezidentul « Asocia- 
țiunii» pentru munca neobosită ce a 
depus-o în interesul acestei instituţii 
şi domnului I. Petrovici, director re“ 
gional al învățământului secundar din 
Timişoara, care cu multă pricepere 
şi entuziasm a aranjat serbările atât 
de frumos reuşite ale « Asociaţiunii» la 
Timişoara. 

Fixarea locului pentru ţinerea adu- 
nării generale ordinare din anul 1924 


s'a încredințat comitetului central, ve- 
rificarea proceselor verbale membrilor 
comitetului central din Sibiiu. 

In sala cea mare a «Hotelului Fer- 
dinand» s'a ţinut în aceeași zi, la ora 
4, o şedinţă festivă a secţiilor ştiinti- 
fice-literare ale «Asociaţiunii». Oratori 
au fost doi: Domnul profesor universitar 
din Cluj, Dr. Silviu Dragomir, care 
a vorbit «Despre colonizările străine 
pe pământul Bănatului, cu verva-i cu- 
noscută, şi d-na Marilina Bocu, care 
a enarat plin de plasticitate impresiile 
câștigate în marile centre americane 
(New-York, Washington, Chicago, etc.) 
cu ocazia expozițiilor de ţesături na- 
tionale românești. Amândoi conferen- 
țiarii au fost viu aplaudaţi, iar prege- 
dintele le-a mulțămit în numele «<Aso- 
ciațiunii». 

Raportul despre serbările din Ti- 
mişoara n'ar fi complet dacă n'am 
referă, chiar numai cu câteva cuvinte, 
despre matineul muzical, despre expo- 
ziţia aranjată şi despre banchet, 

După şedinţa 1 s'a dus publicul 
adunat la expoziţia artiştilor bănăţeni. 
Deşi a fost expoziția înghebată în 
scurtă vreme, a avut totuş, lucrări re- 
marcabile de ale bănăţenilor noştri. 
Domnii Isac, Suhanek, Ferenczy, Si- 
mionescu, Sipos şi Popper au dat 
probe netăgăduite de talent. DI Si- 
mionescu ne-a arătat portretul reuşit 
al lui Coriolan Brediceanu, care a fost 
inima Bănatului, pe vremuri. Orfeli- 
natul de răsboi «Principesa Ileana» 
din Lugoj, de sub conducerea d-nei 
Ana Vidu, a expus nişte vaze frumoase, 
luerate cu multă delicateță. 

In restaurantul hotelului «Ferdi- 
nand» s'a dat banchetul festiv, la care 
au vorbit în numele « Asociaţiunii» d-nii 
Dr. Russu și Petrovici (peniru Maie- 
statea Sa Regele și oaspeţi), apoi 
domnul Dr. Alex, Vaida-Voevod. A 
domnit un mare entuziasm. 


— 5% — 


La ora 5 s'a ţinut un matinea mu- 
` gical la cinematograful de Vară. A 
duat parte o miultă lume. Peste 3000 
<de- persoane umpleau sala până la cel 
` din urmă locșor. Au concertat corurile 


vestite bănățeneșşti, stârnind un entus 


“ziasm de nedescris. Primul cor mixt 
a fost «Lira» din Lugoj. (dirig. Băcău) 
și cel din Chiseteu. «Imnul Astrei» 
<de Mureșan, ca dirigent țăranul Dră- 
ghici (Chisetău). Corul din Belinţ a 
cântat < Deşteaptă-te Române» și «<Plân- 
gerea Bănatului» (dirig. țăranul Miclea 
„din Măcina). Corul din Cacova a cântat 
Mănăstirea Putna» şi <Prutule»>, de 
Vorobchievici (dirigent înv. loan Cioc 
din Cacova). Reuniunea de cântări și 
muzică din Reșița, condusă de dl V. 
Petrovici, cu «Peste deal> şi «Fetița 
din Toscana» (de Vidu). Corul din 


-` Actar: »Concert» (de Muzicescu) şi 


<Ciobănaşul» (de Velceanu) — dirig. 
învăţ. Virgil Amandia din Ictar. Corul 
«Lira» din Lugoj a executat «Concertul» 
de Muzicescu și <Luminiţa» de Bena 
_ {condus de preotul Băcău din Lugoj). 
Corul din Chiseteu a cântat <Răsm 
netul Ardealului» (Vidu). şi «Cât e 
ara» (Popovici), coudus fiind de d! 
Drăghici. «Reuniunea de cântări şi 
muzică» din Lugoj a cântat şi <Răsu- 


netul Timișului» și <Marșul lui Mihai . 


Eroul». Corul din Tivanul-mare şi 
cel din Comloşul-Bănăţean — cel din 
urmă a delectat publicul cu «Tricolori» 
şi «Ştefan». Siârşitul programului l-a 
format «Puni de Lei» al tuturor coru- 
rilor, cu orhestră. Chiar numai înşi- 
area aceasta ne arată câtă “varietate 
a fost în program. Publicul a răs- 
plătit după merit sforțările laudabile 
-ale corurilor bănăţene, 
+ 

- Salutul diui E. Ungureanu cu 
ocazia adunări? generale din Timi- 
oara. Onorată adunare generală! Un 
geam, o unitate etnică, o națiune, ca 


Temini conducător de stat, pe oricât 
“de înalt grad de cultură ar sta, nu ` 


poate aveă existență sigură și domi- : 


nantă, dacă nu dominează totodată şi ` 


vieaţa economică a statului. 


Când aruncăm o privire pe harta 


economică a României, vedem, că din 
elementul românesc, care este chemat 
şi îndreptăţit a fi elementul conducător 
al- statului român, 80%, se ocupă cu 
agricultura, — tu cultivarea pămân- 
tului, — pe când 80%, ale comerciului 
şi ale industriei, 


mânile elementelor străine. 
Comerciul și industria în partea 
lor preponderantă se desvoltă şi do- 


` minează în orașe, iar agricultura în 


provincie pe sate, deci pe teritorul 
României vedem sate în preponde= 


ranţă locuite de popor românesc, iar 
oraşele, centrele 'industriei și ale co- : 


merciului, sunt locuite în preponde- 
ranță de popoare străine de neamul 
românesc. 

Statul român, care trebue să se 


numere între acele state, cari voesce: 


să-şi asigure existența şi tăria pe timp 
nedeterminat, trebue să se străduiască 
să devină stat unitar național român, 


„căci numai statele unitar-naționale, au 


vieață durabilă; iar patura și' condiția 
de existență a statului unitar național 
român nu admite, ca numai un ram 
al producţiei economice, adecă numai 


agricultura, să fie în mâna elementului ` 


românesc, iar celelalte două ramuri, 
adecă industria şi comerțul, să rămână 
în preponderanţă în mânile altor di- 
ferite popoare, 


In consecință partea superioară “ 


a inteligenţei române, mai cu seamă 


ale acestor izvoare : 
nesecate de îmbogățire, se atlă în ` 


cea organizată în societăți culturale, | 


reprezentând și un mare capital inte- 
lectual, văzând acest- defect organic 


are chemarea și datorința a eruă şi 


al vieţii economice a poporului român, - 


— 576 — 


stabili căile şi mijloacele, a informà 
opinia publică românească, a atrage 
- atenţiunea factorilor competenţi, adecă 
a guvernelor, a conducătorilor orașe- 
lor şi a satelor românești, ca, prin in- 
stituțiuni potrivite, în oraşe prin în- 
fiinţarea şi susținerea de cămine in- 
dustriale și comerciale, prin organi- 
zarea de şcoli comerciale şi de. şcoli 
practice de arte şi meserii, să aducă 
` tineret român, din satele românești în 
„orașe în cariera industrială şi comer- 


cială, dar se recere ca și politica de ` 


instrucție publică să. conducă la indu- 
„» Strie și comerciu o parte a tinere- 
- tului român, ce se îmbulzeşte la şco- 
lile clasice şi. teoretice. Cu cât mai 
de timpuriu şi cu cât în masse mai 
mari va fi adus tineret român din sa- 
tele românești în Graşe la industrie şi 
comerciu, cu atât mai timpuriu vom 
„Vedea urme efective: de romanizare a 
orașelor, a: industriei şi comerciului. 
` Oraşele, nu numai prin bogăţia 
lor dau directiva în vieaţa de stat, 
dar sunt şi centre culturale, iar 
statul român trebuie să se străduiască, 
-ca pe întreg teritorul său, deci fără 
excepţiune şi, în. oraşe, cultura 'româ- 
nească şi elementul românesc să do- 
-mineze,. 

Poporul român dela natură e un 
popor treaz la minte, e disciplinabil, 
cuprinde. uşor orice învățătură, dar 
dela formarea sa aici, în Dacia, cam 
de 1800 de ani, în partea cea mai 
mare a acestui timp a fost iobag sau 
lăccaş, a fost reţinut de clasele domi- 
nante la lucrarea pământului, nu i sa 


“dat posibilitatea de a-şi desvoltă şi. 


validità toate aptitudinile sale spiri- 
tunale; dar această împrejurare, izvo- 
` râtă din vitregitatea timpurilor trecute, 
` m îndreptățește pe nime a dubità, că 
din elementul românesc nu se va face 
meseriaş şi comerciant de prima va- 
loare. .O acțiune stăruitoare şi indru- 


mătoare ne va da rezultate satistăcă- 
toare și surprinzătoare. ` 

La această aețiune rog să parti- 
cipe şi «Asociaţiunea» culturală ro- 
mânească, care își ține acum adunarea 
sa generală, şi pe care în numele <Casei 
de Educaţie naţională» şi a societăţi; 
de istorie şi archeologie din Timișoara 
am onoare a o salută, | i 

Timişoara, 28 August 1923. 

y 

Despărtământul Mediaş, înain=— 
tând prea târziu raportul despre. acti- 
vitatea altcum atât de: bogată şi de 
binefăcătoare, cu părere de rău dar 
wa putut fi trecut în darea de seamă 
publicată în Nr. 8—9 din a.c. Ne 
facem plăcere rejinănd următoarele 
date; -Despărțământul s'a reorganizat 
sub conducerea dlui Dr. E. Sânpe- 
trean ta 12 Maiu 1921, înscriindu-se 
cu această ocaziune 4 membrii fon- 
datori, 4 pe vieață, 33 activi.. La con- 
ducerea desp., pe lângă director, sate 
ales următorii membrii: R. Mircea: 
prot, ort., Iuliu Nistor, protopop unit, 
Dr... Moldovan advocat, Stefan Pocan, 
cassier și N. Miuţa secretar.. Pe lângă 
şepte ședințe de comitet, harnicul 
despărțământ a organizat serbări şi . 
conferinţe, prelegeri, lecţiuni practice: ` 
$. a. în următoarele comune; Buia 
(1 lan. 1921), Boarta (tot atunci), Moșna: 
(26 lun. 1921), Bratei (3 Iulie 1921), 
Biertan (25 Sept. 1921), Șeica-mare: 
(31 Dec. 1922); Vorumloc (19 Dec. 
1921); Agârbici (4 Febr. 1923); Proștea 


mare (12. Febr. 1923) Șaroşul-săsesc - i 


(13.Febr. 1923); Bichişdori (18 Febr. 
1923). In toate aceste comune s'au: 
înfiinţat agenturi şi biblioteci poporale.. 
Conferinţe s'au ţinut foarte multe nu 
numai cu subiecte istorice naţionale: 
Tudor Vladimirescu, Avram lancu, V. 
Alecsandri, etc., ci şi cu subiecte prac- 
tice: meserii, comerț, agricyltūră, cre- 
şterea vitelor, îngrijirea sănătăţii, des- 


— 57 — 


pre testamente şi alte chestiuni de 
drept ş. a. Conferinţe s'au mai ținut 
la: Buzd, Frâua, Calvaser, Copşa- 
mică, Şeica-mare, Bithişdori, Şoala, 
Nemşa, Ajal, Haşag ş. a. In adevăr 
e vrednic nu numai de laudă şi de 
admiraţiune, ci mai ales de imitare 
zelu! puţinilor intelectuali inimoşi gru- 
paţi în jurul acestui desp. pentru ìm- 
minarea poporului nostru dela sate 
: într?o regiune unde mljloacele de trac- 
țiune sunt destul de auevoioase. 
Li 
Desp. Sibiiu al „Asociaţiunii“. La 
adunarea generală a despărțământului, 
ţinută în 12 August 1923, la Ocna- 
Sibiiului, s'a ales un nou comitet, con- 
stătător din dnii: Director Dr. G. Preda, 
secr. Dr. Horia Petra-Petresci, cassier 
Teodor Doboiu, controlor V. Muşoiu, 
- şi membrii în comitet: prof. S. Țeposu, 
prof. Isaicu, $ Dr. Tr. Petraşcu, dir. 
Iordan, (completat mai apoi cu dnii) 
senator P. Drăghici, colonei Marcovici 
şi prof. D. Comşa. Alegerea aceasta 
a fost norocoasă. Noul comitet a ținut 
să iasă mai intâiu de toate în mijlocul 
comunelor cu cari va lucră. Spre 
"Scopul acesta a vizitat până acum ur- 
mătoarele comune: Porceşti, Boiţa, 
Tălmăcel, Sebeşul de jos, Tălmaciu, 
Răşinari, Poplaca, Gușteriţa, Brad, 
Avrig, Racoviţa, Săcădate, Caşolţ, 
Bungard, Slimnic, -Ruşi, Loamneș, 
Mândra, Veștem, Șelimbăr, Ocna-Si- 
„biiului, Şura-mică, Vurpăr, Roşia, Noul- 
“săsesc, Daia-săs., fabr. din Tălmaciu, 
Sebeşul de sus, Mohu, Hamba, Șura- 
„mare, Poiana şi Cristian. In mijlocul 
poporului s'au răspândit gratuit până 
acum următoarele foi volante şi bro- 
şuri: «Pentru lumină şi dreptate», 
«Ce: suilu să aibă şezătorile şi. conve- 
nirile noastre», «In casa culturală», 
«Dacă dai de-an om de-al tău» (broş.), 
«Pentru o geografie medicală. a Ar- 
dealului», «Răspânaitorii de luinină> 


şi <Un început bun». — În, oragul 
Sibiiu s'a început seria I. de conferinţe 
pentru intelectuali. Oratori: I. P. Sf. 
Mitropolit Dr. N. Bălan, Dr. G. Preda, 


prof. N. S. Ionescu, Dna Maria P. 
Chițu, prof. S. Țeposu, preot mil, L 


Dăncilă, insp. şcol. I. Bratu, Dr. Horia 
P.-Petrescu, sen. Drăghici, prof. Al. 
Mumuianu, prof. 1. V. Pătrăşcanu, 
Pentru meseriaşi vorbesc până la sfâr- 
șitul anului dnii: Dr. Q. Preda, Dr. 
Lazar Popovici, Dr. Horia P.-Petrescu 
şi prof. Boicescu. In Şuburbiul Iosefin 
din Sibiiu se vor ţineă pentru munci- 
tori şi ţărani conferenţe cu proecfiuni 
luminoase. 7 i 
Sărbătorirea memoriei lui Gh. 
Lazăr. Gh. Lazăr, dascălul neamului 
românesc, a fost comemorat: întrun 
mod vrednic din partea obştei româ- 
neşti. Implinirea a 100 de ani dela 
moartea lui a fost luată drept prilej 
de a sărbători pe redeștepțătorul no- 
stru în toate oraşele,. satele şi cătunele 
româneşti, l 
Sâmbată, în 29 Sept., s'a ținut în Bu- 


` curești un parastas la Mitropolie la 


care au luat parte autoritățile, delegați 
ai corpului profesoral și ai şcoalelor 
secundare şi superioare din Bucureşti. 
Cuvântarea festivă a ţinut-o aici I. P. 
S. S. Mitropolitul Primat, — La ora 
1i a. m. a fost un pelerinagiu la sta- 
tuia lui Lazăr din 'Buçureșşti. Imnul 
lui Lazăr a fost executat de corul 
școalelor din capitală. Dl ministru de 
instrucție a ținut discursul festiv — 
apoi dl 1. Bianu (Acad. Rom.), prof. 
S. Ţiţeica (univ. Bucureşti) Dr. Onis. 
Ghibu (univ. Cluj), D. Pelivan, în nu- 
mele Basarabiei, etc. După aceea au 
defilat elevii şcoalelor primare şi se- 
cundare din Bucureşti. La ora 3 
p. m. a ținut dl prof. Adamescu o 
conferință la Teatrul Naţional, s'a jucat. 


o comedie de Molière şi şcolile s'au 


9 


2 578 — 


‘produs cu corurile lor. Seara au ple- 
cat delegaţii şi invitaţii cu un tren 
“special la Avrig. 

In' Avrig a fost serbarea princi- 
pală în ziua de 30 Septemvrie. La 
ora 9 dim. s'a ţinut liturghie şi parastas 
“din partea I. P. S, S. Mitropolitului 
"Dr. Nicolae Bălan al Ardealului La 
ora 10t/; dim. s'a ținút serbarea la mor- 
` “mântul lui Gh, Lazăr. Cuvântările au fost 


“multe și pline de căldură şi recnno- | 


ştință: 1. P. S. Mitropolit Nicolae, în 
numele bisericei ortodoxe, A. S. R. 
Principele Carol, în numele bisericei 
unite a vorbit P. S. Dr. Marcu, în nu- 
` mele guvernului ministrul instrucţiunii 
publice (di Dr. C. Angelescu), ministrul 
comunicaţiilor, dl gen. Tr. Moşoiu, 
ministrul lucrărilor publice, Dr. Aurei 
Cosma, delegatul Academiei Române 
(di G. Bogdan-Duică), delegaţii celor 
4 universități (Tr. Lalescu, V. Bogrea, 
etc.), preşed. «Astrei» (dl Vas. Goldiș), 
în numele «Ateneului» (dl Stef. Ion), 
în numele parlâmentului Dr. I. Mateiu, 
directorul liceului Sf. Sava (dl Ştefan 
Pop), apoi delegaţii corpului didactic 
secundar din diferitele provincii, dl Dr. 
Bologa pentru corpul didactic din Tran- 
silvania, apoi delegatul comunei Avrig, 
primarul I. Nicolae. In numele învă- 
ţătorilor din Ardeal, di Andrei Pora. 
Studenţimea a avut pe dl Radu Bu- 
dișteanu. 

Pe estradă au luat loc A. Sa Re- 
gală Principele moştenitor, miniştrii 
Dr. C. Angelescu, gen. Tr. Moşoiu, 
Dr. Aurel Cosma, cu reprezentanţii 
bisericii, «Academiei», Universităţilor, 
«Asociaţiei» (Goldiş), ete. etc. 

Ziarele noastre au publicat în mare 
parte cuprinsul discursurilor, pe cari 


— din lipsă de spațiu — nu le putem - 


reproduce aici. Cu toţii au adus prinos 
de laudă genialului şi providenţialului 
" bărbat care a fost G. Lazăr. 

La ora 1 a luat sfârşit solemnita- 


tea care a adunat la un loc pe repre- 
zentanţii tuturor şcolilor din ţară şi a 
tuturor instituțiilor culturale. Princi- 
pele moștenitor Carol și invitații au. 
luat parte la o masă comună, oferită 
de ministerul instrucției. 

Dela ora 3 la 5 a defilat pe din- 
naintea Principelui moștenitor un cor- 
tegiu etnografic, aranjat de di prof. 
V. Stoica (avrigean de naştere). Satele 
de priv prejur şi Avrigul au ţinut să 
arate obiceiurile lor. (nuntă, seceriş, 
etc.), participând în frumoase costume 
naţionale cari au stârnit admiraţia tu- 
turoca. A fost o serbare culturală ne- 
uitată. In cortegiul etnografic au de- - 
filat şi reprezentanții şcoalelor: elevii 
şi elevele şcoalelor secundare şi pri- : 
mare din ţară, apoi delegaţii cohortelor 
cercetăşeşti, conduse de di prof. Dr. 
C. Nedelcu. S’a distins în acest cor- 
tegiu comuna Săcădate. 

Din prilejul serbării din Avrig sa 
aranjat şi o expozifie de industrie cas 
nică. Expoziţia s'a hotărât .să se ţină 
la stăruințele dlor Dr. I. A. de Preda şi 
prof. Dim. Comşa (şedinţa 13 Iulie a 
«Asociaţiunii») şi a reuşit spre mulțu» 
mirea generală. Au expus comunele 
Avrig, Săcădate, Bradu şi Racoviţa, 
în total 538 obiecte (ţesături, broderii, 
costume naţionale, bluze, furci, arti- 
cole de teracotă, etc.). A. S. R. Prin- . 
cipele Carol s'a exprimat în termeni 
elogioşi. O comisie instituită să îm- 
partă premiile (3000 Lei, din partea 
«Asociaţiunii>) a hotărât să se încre- 
dinţeze comitetelor reuniunilor de fe- 
mei din Avrig şi Porumbac şi primă-. 
riilor din Bradu și Racoviţa recom- 
pens? î în bani. 

Şi în Sibiiu s'a serbat memoria 
lui G. Lazăr întrun chip înălțător. 
Sâmbătă, la ora 11, s'a dat un festival 
la care au luat parte peste. 3000 de 
elevi. Cuvântarea festivă a ţinut-o d! 
director al liceului «Gh. Lazăr», Dr. 


— 579 — 


“1. Bunea. Corurile şcoalei normále de: 


băieţi şi al licenlui (cond. de prof, T. 
Popovici şi N. Oancea) au executat 
arii naționale. Prof. seminarial Nicolau 
“Colaa a vorbit despre teologia din 
Sibiiu şi Gh. Lazăr. - 

Serbări similare s'au dat în toate 
«Oraşele şi satele noastre, 

Raportul acesta sumar, aproape 
în stil telegrafic, nu va puteă redă 
-entusiasmul desfăşurat din prilejul ser- 
“bătoririi lui Lazăr, cu toate acestea 


ale culturii româneşti. 


cetitorul se va convinge că întreaga 
țară sa grăbit să sărbătorească pe 
marele idealist şi tăietor de cărări nouă 
în ogoarele înțelenite . câtăva vreme 
Astfel de pri- 
lejuri de reculegere prind bine, fiindcă 
ne adună laolaltă şi ne poruncesc cu 
tărie să fim una. Fie apelul acesta de 
după mormânt al lui Q. Lazăr ascultat 
din partea suflării. românești, spre bi- 
nele patriei şi al omenirii! 


l 


Nr. 1708/1923. 
CIRCULAR A 


-cătră Onor. Direcţiuni ale despărțămintelor „Asociaţiunii 
pentru literatura română şi cultura poporului român“, cătră 
agenturile acesteia și cătră intelectualii noștri. 


Se apropie lungile seri de, iarnă şi munca câmpului a în- 
-cetat., Țăranul român are mai multă vreme liberă şi 8 se poate 
„dedicà mai intensiv preocupărilor intelectuale, 

Astăzi, când primejdia timpului întrebuințat greșit este mai 
mare decât ori şi când, astăzi, când ne este dat a ceti şi auzi 
Zilnic. veşti care .de care mai revoltătoare despre decadenţa ce 

“se întinde în toate păturile sociale şi în toate țările — este o 
„datorie elementară de a da ţipetul de alarmă, oricâte obstacole 
ni Sar pune în cale: cingrijiți-vă sufletul /, daţi nutremânt să- 
nătos sufletului vostru! | 

Aceasta este singura medicină, care trebue oferită sufle- 
tului bolnav din zilele noastre. 

Veninul se răspândeşte între noi pe calea presei — un 
-Guttenberg ar plecă, ruşinat, capul, știindu-se cauza lăţirii unora 
-din gazetele de tiraj! — pe calea cărţilor răscolitoare de sim- 
ţeminte murdare și aducătoare de tâmpenie față de durerea şi 
mizeria omenească; Veninul e răspândit, picur de picur, -chiar 
şi în conversațiile zilnice, când — de multeori — te întrebi dacă celce 
vorbeşte este om, chemat să lege rănile sufletului sau să sgân- 
-dărească mai tare rănile ce începeau să se cicatrizeze. 

„E mare primejdiat Salvaţi ce este de salvat! Fiţi cu toții 
vestitorii unor vremuri nouă! Nu lăsaţi ca să prindă focul, care — 
-deocamdată — svâcneşte în spuză, ca să ardă mai apoi, iarăș, cu 

ge 


è 


£ ; — 580 — 


bobotaie, ca pe vremea răsboiului de abeă trecut! Minte sănă- 
toasă de om-nu poate. dori ca să se repete, de sigur în dimen- 
siuni şi mai uriașe, urgia ce s'a deslănțuit pe capul bietei omenirh. 

Ţărănimea noastră şi-a mai păstrat sâmburul sănătos al: 
bunului simţ, al omenescului din <om>. Ţărănimea noastră mai» 
primeşte și în ziua de astăzi cu brațele deschise pe aceia, cari 
vin cu 'inima curată să le dea din prisosul cunoştinţelor lor.. 

„ Dintrunele despărţăminte ne- au venit ştiri îmbucurătoare. Câţiva. 

oameni de inimă cutreieră satele şi cearcă să aducă o atmo- 

sferă sănătoasă, când lozinci bune în mijlocul ţărănimii. Imi-: 
- tați-i toți câţi cetiţi rândurile de faţă! Nu treceţi fără a da atenţia: 
cuvenită apelului nostru! | 

Veţi întrebă: cum putem lucră mai bine? 

“Să încercăm a schiță în liniamente generale cum ne închi-- 
puim noi această activitate a intelectualilor nostri la sate.. 

I. Înainte de toate: îngrijiţi-vă să aranjaţi cât mai multe- 
prelegeri poporale, în cât mai multe comune ale noastre. Pre- 
legerile acestea să fie rostite pe înțelesul poporului, să descrie- 
greutăţile. prin cari trecem, şi să caute să ridice-capetele plecate 
a desnădejde. Subliniaţi misiunea ce o are generaţia de astăzi: 
de a se îngriji de generaţiile viitoare. Arătaţi că necazurile dela. 
noi nu sunt numai în ţara noastră, ci sunt aproape identice şi: 
întralte ţări europene. Căutaţi să treziţi sentimentele omenești 
de compătimire socială, de interdependență socială — va să. 

___zică de legătură strânsă, firească, între toate clasele sociale, ale- 

unei societăți — vorbiți țărănimii noastre de frumuseţea portului: 
"şi a dansurilor naţionale, ca cu toţii să ne simţim una şi să se 
pornească o înttecere cinstită, îndreptăţită, între toți, pe cărările: 
binelui. - , 

Conferențele acestea vor puteà prea bine să fie întovă-- 
răşite de lecturi de Povești de poezii, de recitări şi de cân-: 

. tece alese. 

Țăranul să simțească cumcă vrei să te apropii i de. sufletul 
lui şi să-i vorbeşti lipsit de prefăcătorie, cu singurul gând: de 
a-i ajută, de a cimentă legăturile între surtucar și țăran. 

Il. Infiinţaţi din prilejul conferenţelor acestora — dåcă nu 
se află în comună — câte o agentură cu o bibliotecă poporală.. 

Spre acest scop bucuroș vă pune centrul la dispoziţie ma- 
terialul trebuincios. Să nu existe comună în care să nu fie câte 

„o agenturăl 


P 


— 581 — | zi 


După alegerea comitetului agenturii, îngrijiți-vă ca — de 
fapt — să şi lucreze de aici înainte fiecare agentură și să nu 
figureze numai cu numele. 

Sondaţi terenul: ce se citeşte şi cât se citeşte din biblio- 
teca dată, fiindcă ar fi trist să doarmă în rafturile bibliotecarului, 
An cărţi speciale însemnați evidenţa cărţilor și observaţiile d-voa- 
stră, fiindcă observaţiile acestea sunt preţioase contribuţii la 
“propaganda cărții celei bune. Datele acestea statistice ne vor 
„prinde bine la o viitoare statistică, care va constată ce şi cum 
“se citește în despărțămintele noastre. 


III. Pentruca biblioteca şi lectura — în general — să pros- 
pereze în comunele noastre este de lipsă să avem la dispoziție 
„cel puţin o cameră, încălzită, iarna, şi luminată, în care să se 
„poată ceti în tihnă. Ne trebuesc «Case de cetire>. Unde să le 
„avem? De cele mai multe ori serveşte şcoala din sat cu câte 
-0 odae acestui scop, până ce nu sa ridicat o «casă naţională» 
sau «culturală» cu menirea aceasta. Dacă. țărănimea noastră va 
-aveă putinţa să petreacă în timpul liber în odăi sănătoase, lu- 
aninoase, cú o lectură plăcută, fără de ucigătoarea beutură in 
apropiere — i se va lumină mintea şi mai tare şi va înţelege 
primejdia, care o pândeşte pe cărările cârciumei. De aceea este 
“o problemă mare şi multumitoare ca fiecare sat să-şi aibă un . 
joc de întâlnire, o «casă de cetire», sau cum se mai numeşte. 
Ar dispăreă în mare parte şi patima din discuţii, fiindcă discu- 
tiile cele mai înflăcărate se nasc la masa cârciumelor, când gura 
_Ancepe să bată câmpii. 

IV. Mai trebue să accentuăm că intelectualii satelor au 
„misiunea nobilă şi frumoasă de a da îndemnuri sau de a aranjă 
înşişi «șezători culturale»? Ţărănimea e. dornică de așă ceva, 
„ascultă cu atâta plăcere piesele de teatru poporal, mai cu seamă 
pe cele hazlii: E vorba să-i dai nutremânt sănătos, Compuneţi 
programe bine alese, cu declamări, dialoage, cântări (cu vocea, 
solo şi în cor), cetiri din autorii de seamă, jucaţi teatrul Să se 
bucure și cei micuţi! Alegeţi piese pentru ei. Ce bine țin minte 
„copiii manifestații de acestea din copilărie — până la adânci 
bătrâneţe! Cei mai în vârstă să primească, firește, alt nutremânt, 
“dar tot așă de sănătos. Nu canţonete de bulevard, «picante», 
mici «piese» teatrale cu subințelesuri, cari să demoralizeze! 


— 582 — 


- Din veniturile acestor petreceri sar puteă strânge uşor o; 
„sumă de bani, în decursul câtorva ani, ca să se poată ridică œ 
«Casă Naţională». Strop de strop face-al mărilor potop! Văzând: 
țărănimea. rezultatele frumoase ale reprezentaţiilor, mulţi ţărani 
din cei mai chiaburi se vor încălzi să contribue cu mai mult. 
„pentruca să-şi vadă ridicată casa culturală a satului lort 

V. Intrunele sate ni se spune, cu o fală îndreptăţită: la- 

_noi nu sunt analfabeți! Intr'altele nu se poate lăudă poporul 
cu o astfel de constatare. Ştim că nu poporul poartă vina dacă 
a domnit întunerecul până acuma, dar de aici inainte noi, cu - 
toții, suntem de vină dacă nu va pătrunde lumina până şi în 
cel mai îndepărtat și până acum uitat colţ de ţară. 

- In câţiva ani să spălăm ruşinea aceasta a analfabetismului, . 
scoțând carul din pietri! Un manual potrivit pentru învăţarea. 
analfabeţilor este <Abecedarul sau cartea de scriere și cetire 
pentru analfabeți de loan Bota, învățător, ed. Il», carte apro-: 
bată sub Nr. 23543—1920 (se găseşte la tipogr., «Foaia Popo- 
rului din Sibiiu). 

Ca și în alţi ani ic şi de astădată va împărți cAsocia=- 
țiunea> premii între învățătorii şi preoții români (10 premii è. 
Lei 250:—) şi va distribui abecedarul dlui Bota, cui îl cere 
(amăsurat exemplarelor, cari mai stau la dispoziţie). 

__ La examenele cu analfabeţii, cari au urmat un curs, va 
luă parte și un delegat al comitetului cercual, raportând mat 
apoi comitetului nostru central despre rezultatul obţinut. 

“VI, Vă punem la inimă vinderea lozurilor loferiei noastre. 
Ar trebui să fie o datorie de onoare pentru toţi să vândă cât: 
mai multe astfel de lozuri. Cine citeşte planul loteriei (ridicarea 
de «Case Naţionale», înființarea de muzee, de biblioteci, îngri-- 

„_jirea unor monumente naționale, etc. etc.) va pricepe că făcând: 
„propagandă ajută din greu propășirea noastră culturală. Nu este 
o milogeală răspândirea lozurilor <Asociaţiunii>, ci o activitate 
culturală, după cum o exercitează şi cehii şi francezii și alte 
neamuri, conștii de importanţa culturii! 

VII. Acelaş apel îl dăm în privinţa răspândirii publicaţiilor 
« Asociaţiunii>. Dacă vreţi ca să. nu tânjească nici «Biblioteca: 
poporală», nici «Calendarul», nici «Biblioteca Astra», nici rev.. 
«Transilvania» cereți-le prin librăriile noastre, aduceţi vorba de- 

"ele în conversațiile zilnice, pledaţi pentru ele cu orice ocazie: 


i 


— 583 — 


prielnică şi fiţi conştii că numai așă se va puteă sponi numărul 
lor şi îmbunătăți, materialul oferit.în ele. Critica stearpă, lipsită 
de bază reală, Asta de înţelegerea pentru greutăţile prezen- . 
tului, nu ne va scoate din impas, iar literatura maculatură și 
literatura obscenă, cari inundă piaţa, vor câștigă tot mai mult 
teren, spre răul tuturora. De aceea: Sprijiniţi publicaţiile <Aso- 
ciaţiunii» | 

VIIL. Vă rugăm să ne împărtăşiţi întro listă pe toţi inte- 
lectualii (preoţi, învăţători, agronomi, etc.), cari sunt gata să ţină 
cicluri de conferenţe (prelegeri) în părţile dvoastră din domeniul 
stupăritului, al pomăritului, al vieritului, etc. etc. Totodată Și 
suma la cari reflectează pentru osteneala dlor. <Asociaţiunea» 
va onorà şi în viitor, pe cât e posibil, deplasările in acest scop. 
Şi propagandei cooperative va trebui să i se dea o deosebită 
atenţie, ca pas de pas să ajungem la o colaborare pe toate 
terenele. 

IX. E'de sine înţeles că activitatea despărțământului dv. 
va trebui să fie adusă în concordanţă cu celelalte societăți exis- 
tente- în regiunea de acolo (cercurile preoțești și învățătorești, 
reuniunile agricole, reuniunile de femei ş. a.) O colaborare fră- 
țească este imperios cerută. Aşă şi este în cele mai- multe de- 
spärțăminte ale noastre. 


X. Primăriilor comunale din părțile ardelene, ale Bänatului 
Crişanei şi Maramurăşului le-am trimis în an. 1922 (Nr. 1229/1922) 
câte un apel şi o adresă în cari le rugam să stăruiască să obțină 
un loc potrivit pentru o casă națională. In urma paşilor noştri, 
întreprinşi la «Ministerul agriculturii şi domeniilor» (Direcţiunea 
generală pentru reforma agrară, Cluj) ni s'a adus la cunoștință 
că Direcţiunea numită a intervenit pe lângă cousilieratele agri- 
cole (cu Nr. 12,791/1923) ca «la facerea dispozitivului de par- 
celare să se rezerve în fiecare comună urbană și rurală câte 
400 st. pentru Casa Naţională». (Incunoştiințarea primită de noi 
sub Nr. 12,893, 26 Oct. 1923). 

Aducând acestea la cunoştinţă tuturora rugăm pe intelec- 
tualii noştri să se îngrijească, să întrebe la primărie dacă nu- 
mita adresă a fost luată la cunoştinţă şi să stăruiască din răs- 
puteri ca planul acesta să şi fie dus in îndeplinire, fiind în joc 
vieaţa intelectuală a întregei comune. Dacă acuma nu se re- 
solvă favorabil această inovaţie salutară — cu greu se va mai 


— 584 — 
găsi un moment mai potrivit pentru asigurarea unui loc menit 
a servi propăşirii culturii în comună. De aceea îndemnăm pe 
toţi să fie cu ochii în patru, fiindcă somnolenţa de astăzi ar fi | 
punibilă. | 

Din cele înşirate credem că a ieșit cu taâtă evidenţa la 
iveală porunca timpului nostru, 

Vă stă înainte un larg câmp de activitate, Pretutindeni vi 
se arată probleme de rezolvat. In fiecare sat românesc şi în. 
fiecare oraş de al nostru avem trebuință de muncă, muncă și 
iarăş muncă, şi nu de sporovăială seacă sau de lupte homerice 
între fii aceluiaş neam! Să ne vedem cu toţii la munca con- 
structivă, cu lozinca unui preşedinte-filosoi de pe tronul demo- 
_crat al unui stat amic: «Toţi pentru toți!» Aşà vom ajunge la 
un cer mai lipsit de posomoreală și la razele binefăcătoare ale 
unui soare cultural dătător de căldură. 

In speranță că apelul acesta al nostru va aveă un ecou 
în toate despărțămintele noastre, spre binele comun, şi aștep- 
tând rapoartele Dvoastră conştienţioase, Vă rugăm să primiţi 
încredințarea deosebitei noastre stime. 


- Sibiiu, în 5 Noemvrie 1923. 


Dr. Octavian Russu m. pọ ` Romul Simu m. p., 
vice-președinte. | secretar. 


La 1 Decemyvrie 1918. 
— Discursul dlui Vasile Goldiș. — 


(Pentru desp. ilie pentru toale şi marele public românesc). 


Marită Adunare Națională! 


Zămislit din necesitatea imperiului roman de a-şi aşeză o 
sentinelă puternică în Carpaţii sud-ostici şi coborâșurile lor îm- 
potriva  seminţiilor barbare dela .Miazănoapte și Răsărit, cari 
amenințau cultura umană creiată prin geniul latin, neamul ro- 
mânesc dela început şi până astăzi a îndurat soarta aspră re- 
zerVată oricărei sentinele credincioase: loviturile dușmane și 
statornica răbdare. 

Bogată şi fericită la început, Dacia romană în curând se 
face trecătoarea nesfârşitelor seminții, cari orbite de strălucirea 


— 585 — 


îndepărtată a Romei de aur se gonesc întrecându-se spre ferme- 
cătoarele orașe ale împărăției. Lovită de putreziciunea oricărui 
neam, care se opreşte cu cerbicie la un anumit fuștel pe scara 
<ivilizaţiunei şi năpădită în această slăbiciune de furnicarul nos 
~ yoadelor barbare, Roma sucombă. 

Creangă tăiată dela puternica tulpină, colonii lui Traian își 
-adâncesc. rădăcinele prin stânci şi văi și roditoarele ogoare ale 
prejmuitoarelor câmpii. Lipsiţi de scutul împărăției şi lăsaţi în 
grija propriilor puteri, aceşti orfani romanici acopăr. trunchiul 
vechiu tracic şi infiltraţi de-o pătură groasă a blânzilor şi visă- . 
- 4orilor Slavi ei se făcură un singur neam, o sagu limbă, o 
singură fire: neamul românesc. 

Răsare o minune fără pereche în istoria lumii. Lung şir de 
veacuri călcată în picioare de orde barbare, națiunea română 
iși pierde unitatea de stat, se fărâmă prin văi sub domiuaţiuni ' 
zăsleţe şi una de alta, neatârnătoare, pierde. încopciarea cu flu- 
viul larg şi luminos al istoriei mondiale, ca apa de ploaie în. 
nisip parcă dispare dela suprafața conştienţei umane. Dar când 
după optsprezece veacuri sufletul românesc se trezește din 
-somnu-i de moarte şi reinvie ca un soare luminos conştiinţa 
de neam, hotarele etnice ale acestui popor cu preciziune 
aproape milimetrică sunt. tot acelea, cari sunt desemnate pe 
harta istorică drept hotare ale Daciei lui Traian şi Basarabeanul, 
care-și adapă calul în valurile întunecate ale: Nistrului se înţe- 
dege desăvârşit la graiu cu' Crişanul din apropierea blondelor 
ape ale Tisei. Sentinela romană a rămas credincioasă chemării 
sale de a păzi geniul latinităţii și neîncetatelor lovituri dușmane 
«ea a opus virtutea-i legendară: statornica răbdare. 

După. lungi veacuri de ascunziş așezându-se viscolii cu- 
ropitori, națiunea română reapare la lumina istoriei în chipul ` 
duor ţărișoare răzimate de Carpaţi şi cu feţele spre Dunăre şi 
Nistru, dar trunchiul cu rădăcinile în munţii smulşi odinioară 
dela eroicii Daci rămâne bătut de soarte rea şi înlănțuit de un 
popor năpraznic la fire şi pornit spre dominație fără cruţare. 
Fusese cuib de vârtejuri locul, unde ne aşezase Traian și svår- 
colirile spre fericire ale neamului nostru s'au lovit veacuri de-a 
rândul, de nesaţul hrăpitorilor duşmani, cari -ne încunjurau de 
pretutindeni: ; 

Micile ţărișoare, cari se întemeiaseră prin viteji coborâtori 
din Maramurăş și Făgăraş, se loviră înainte de toate de cel mai 


— 586 — 
crâncen dușman al oricărei comuniuni omeneşti, zavistia şi ura 
dintre fraţi. Nefericirea lor fu mărită prin inamici din afară: 
Unguri, Leşi şi Tătari. Se ridică în urmă semiluna și acum Ro- 
mânii sunt sortiţi să-şi apere cu sângele lor nu numai trupul şi 
avutul, ci şi sufletul şi credinţa. 

Scut s'au făcut culturei plăpânde ce începuse : a încolţă 
pe temeiurile învățăturilor lui Hristos şi prin jertfele lor fără 
seamăn întru apărarea progresului civilizaţiunei umane față de 
concepţia inferioară a mohamedanismului propagat principial 
cu mijloacele barbariei, Românii şi-au făurit titlu neperitor și 
îndreptăţire la recunoştinţa întregei omenimi.. Nimic nu dove- 
deşte mai mult tăria credinţei creştineşti a suf'etului acestui 
popor, decât faptul, că în numele luptei creştinătăţii împotriva 
păgânilor mai întâiu după reslăţirea neamului prin soartea fa- 
tală sa putut face pentru o clipă unirea lui în cetatea aceasta. 
prin braţul puternic şi geniul scânteetor al Viteazului Mihaiu.. 

Dar această unire de o clipă dispării ca fulgerarea unei 
scântei electrice şi“: trupul neamului noastru se frânse iar îm 
bucăţi. Fraţii noştri de pe coborâșurile răsăritene ale Carpaţilor 
şi din şesurile hotărnicite prin Dunărea de jos şi apele Nistrului 

` Andurară suzeranitatea turcească, sufereau prădăciunile Leșilor: 
şi Tătarilor, îngrășară cu sângele lor lifta blestemată din Fanar. 
Ţara Cernăuţilor şi mormântul lui Ştefan Cel Mare îl răpi hoțește 
 pajura spurcată a Habsburgilor perfizi, dulcile câmpii ale Basa- 
rabiei le fură Muscalul tiran. lar noi, ceice rămăsesem la vatra. 
străbună, în Ardeal, Banat și Ţara-Ungurească, am fost dripiţi 
de cea mai crâncenă soarte ce o poate aveà un neam de oameni 
în lume. 

Am fost lănţuiţi intro robie trupească, economică şi sufle- 
tească, cum nu se mai pomeneşte în istoria întreagă a omenimii.. 
incercarea desperată în 1784, de a scutură jugul, ma avut rezultat 
și sfârșitul din acest oraș al ţăranului Horia așteaptă încă geniul 
literar, care să întruchipeze una dintre cele mai înfiorătoare: 
tragedii ale istoriei. Adevăr a grăit S. Bărnuţiu in epocalul său. 
discurs rostit în catedrala Blajului, în ziua cea mai mare din: 
1848, zicând: <Dacă nu-și poate închipui cineva greutăţile, ce: 
le suferiau ludeii dela Faraoni, să se uite la Faraonii din Ardeal».. 

Veacuri dearândul poporul românesc, adevăratul şi legi- 
timul proprietar al pământului, ce fuseşe odată Dacia română, | 


i 


— 587 — 


a fest socotit străin şi sclav pe pământul său strămoșesc. lar 
când după suferinţi de secoli din depărtatul Apus, dela dulcea 
soră latină, care pășește în fruntea ginţilor spre lumina desă- 
vârşirii, a sosit şi în munţii noştri duhul libertăţii, egalităţii şi 
frăţietăţii, când credeam să înviem la libertate prin întocmirile 


creiate de lumea nouă, vechii noștri oprimători s'au înfrățit cu : 
Ş p 


Impăratul, pe care ei îl detronaseră, cu împăratul, pentru care 
noi vărsasem sângele nostru cu credință și aceste două puteri 
ne-au robit din nou. Umbra îndurerată a regelui munţilor, a 
scumpului nostru lancu, rămâne pentru vecie clasica. dovadă a 
legendarei ingratitudini habsburgice. Impotriva voinţei noastre 
au unit Ardealul nostru cu Ţara-Ungurească și printrun con- 
stituţionalism falş și mincinos ne-au luat libertatea culturei și 
_ desființat politiceşte, bisericile noastre le-au aservit tendinței 
lor de opresiune şi ne-au făcut imposibil progresul economic, 
prin care am fi putut să ne apărăm împotriva năvălirii ordelor 
străine pe pământul părinţilor noştri. 

Intr'acestea priviam cu iubire duioasă la fraţii noştri dela 
Răsărit, cari începuseră a se reculege din urgiile vremilor bar- 


bare. Resimţiră obârșia comună şi la razele luminei primite, 


dela Apus conştiinţa naţională săvârși la 1859 unirea principa- 
telor române sub bunul şi luminatul Cuza Vodă, iar sângele 
vârsat din nou cu atâtă vitejie împotriva păgânilor la 1877 scu- 
tură şi cele de pe urmă zale ale lanţului, care legă România de 
Constantinopol şi la 10 Maiu 1881 Carol de Hohenzollern 
aşează pe capul său coroana de Rege al României libere şi 
independente. 

Noi însă ne făceam datoria de cetăţeni ai Uagidai şi su- 


puși credincioşi ai Ungariei şi supuşi credincioşi ai dinastiei: 


de Habsburg-Lotharingia.. Am crezut, că îndelunga noastră. 
răbdare şi credinţa noastră pentru patrie și tron în cele din: 


urmă totuși va muiă inimile celor puternici şi ni se va oferi 


chiar În interesul Monarhiei putinţa unei vieţi naţionale și.con- 
diţiunile progresului cultural şi economic. Aşteptările noastre 
au fost zadarnice. Oprimarea se înteţește. Oprimatorii mărtu- 
risesc acum pe. față, că scopul lor este un stat unitar național 
maghiar şi că prin urmare, noi: tiaționalicește trebue să ne des- 
ființăm. - 

A pornit opera de extirpare şi răsboiul mondial, care acum 
s'a sfârșit, în gândul optesorilor noștri a. avut chemarea să în- 


— 588 — 


<oreneze opul. Sute de mii de Români şi-au vărsat: şi acum 
sângele lor pentru patrie şi tron, iară patria şi tronul au târit., 
în urgia internării pe părinţii şi fraţii acestor luptători; patria şi 
tronul au decretat moartea școalei româneşti, au trimis sbirii 
lor în adunările noastre bisericeşti, au pregătit proiectele pentru 
nimicirea noastră politică, au început ruinarea noastră econo- 
mică, au aruncat în temniţi zeci de mii de români, ni-au su- 
„grumat libertatea presei şi a cuvântului, patria şi tronul s'au 
conjurat împotriva noastră şi ne pregătiau mormântul. 
l Dar zadarnică este lupta omenească împotriva adevărului 
şi a dreptății. Legea tainică a firii cu necesitate de fier îndrumă 
“întâmplările omeneşti pe cărarea civilizațiunii ce duce spre de- 
:săvârşire. Omenimea instinctiv urmează acestei legi. Ea a ajuns 
da recunoaşterea necesității de a sintetizà libertatea individuală 
şi libertatea națională într'o unire superioară a societății omenești. 

Sinteza aceasta e condiționată însă de desăvârşirea celor 
«două libertăți: individuală şi națională. Dacă însă aproape în 
toate statele civilizate libertatea individuală este desăvârşită ori 
pe calea desăvârşirii, în unele dintre aceste state libertatea na- 
“țională eră încătușată. Războiul mondial s'a făcut pentru des- 
cătuşarea acestei libertăţi. Naţiunile trebuie să fie libere, ca 
astfel între egale drepturi și condițiuni să poată încheiă acea 
mare unire a popoarelor, care va fi chemată să reprezinte o 
«concepțiune superioară pe scara civilizațiunei și să sporească 
astfel fericirea omenească pe pământ. f 

Toate capetele luminate ale Apusului au mărturisit crezul 
dor: răsboiul acesta este răsboiul pentru liberarea națiunilor, nu 
de dragul acestor națiuni ci pentru interesul lumii, pentru inte- 
resul omenimii, care numai în chipul acesta e capabilă a păși 
“un pas înainte pe calea fericirii sale. Ideile acestea le-a copt 
istoria şi apostolul, care le vestește, este Wilson.. 

Pentru învingerea acestor idei au intrat în luptă puterile 
aliate ale Apusului. Românii de pretutindeni s'au aliat acestor 
puteri, noui cu sufletul, frații liberi cu armele. Românii şi-au 
tăcut şi de data asta datoria lor de sentinelă a civilizaţiei im- 
potriva brutalității. | 

` Naţiunile trebuesc liberate. Intre aceste naţiuni se. află și 
națiunea română din Ungaria, Banat și Transilvania. Dreptul 
naţiunei române de a fi liberată îl recunoaște lumea întreagă, 


— 589 — 


îl recunosc. acum şi dușmanii noştri de veacuri. Dar odată 
scăpată din robie ea — aleargă în braţele dulcei sale mame. 
Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni 
înseamnă: — unirea ei cu Ţara-Românească. Bucătăţirea po- 
porului românesc n’a fost urmarea vre-unei legi economice, în 
care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă, teritorul: 
dintre Nistru, Tisa. și Dunăre constitue cea mai ideală unitate: 
economică aproape autarchie. Bucătăţirea trupului românesc a: 
fost act de barbarie. Distrusă barbaria — unirea tuturor Ro-- 
mâpilor întrun singur stat este cea mai firească pretensiune a. 
civilizaţiunei. Teritoriile locuite de Români dela descălecarea.lui: 
Traian şi până astăzi au fost teritorii românești. Nu există pu=- 
tere de a suci logica până acolo, ca invadările elementelor străine- 
dirigiate pe aceste teritorii în chip artificial şi prin abuzul de 
putere a statului cu scopul desființării noastre naţionale, să poată 
clătină dreptul nostru de proprietate asupra acestor teritorii. Aşă. 
ceva ar fi sancţionarea crimei şi ar constitui o pălmuire a civi- 
lizaţiunii, care principial nu admite substituirea dreptului prim 
brutalitate. După drept şi dreptate Românii din Ungaria şi Fran- 
„silvania dimpreună cu toate teritoriile locuite de dânşii trebuie- 
-să fie uniţi cu Regatul-Român. 


Dupăcum însă cea dintâi reunire de o clipăa ceai 
românesc la marginile dela Răsărit ale lumii civilizate sa făcut 
prin sabia lui Mihaiu în numele unui principiu superior celuice- 
măvălise asupra Europei şi care acum în zilele acestea spre 
uşurarea tuturor inimilor, cari bat pentru lumină și libertate, 
sucombă cu desăvârșire, tot aşă această nouă unire de acun 
a tuturor Românilor, care de data asta va fi integrală şi pentru 
eternitate, se face prin strălucita învingere a armelor purtate . 
pentru civilizaţiune în numele unei concepții de vieață supe- 
” rioară lumei ce se prăbușește. Este principiul libertăţii adevărate 
a tuturor neamurilor şi cel al egalității condiţiunilor de vieaţă 
pentru fiecare individ, al oricărei naţiuni şi. este principiul în- 
tovărăşirii tuturor naţiunilor libere într'o comuniune internațio-- 
nală spre a împiedecă nedreptatea şi a scuti pe cei mari şi mici 
deopotriyă. 

Unirea tuturor Românilor întrun singur stat numai atunci 


va fi statornică şi garantată prin istoria mai departe a lumii, . -` 


dacă se va răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua con- 


— 590 — 


-cepţie a civilizaţiunii, ne va inspiră datoria să nu pedepsim 
progenitura pentru păcatele părinţilor şi ca urmare va trebui să 
asigurăm tuturor indivizilor conlocuitori pe pământul românesc 
aceleaşi drepturi și. aceleaşi datorinţi. Civilizaţiunea care ne-a 
eliberat, pretinde dela noi respectul pentru dânsa și ne obligă 
să prăbușim în noul nostru stat orice. privilegiu şi să statorim 
«ca fundament al acestui stat munca și răsplata ei integrală. 
Inaintaşii noştri pe Câmpul Libertăţii în 1848 au hotărât 
-aşă: «Națiunea română depune jurământ de credinţă către Im- 
păratul, către patrie şi către națiunea română». — Împăratul neta 
“înşelat patria ne-a îerecat şi ne-am trezit, că numai credinţa în 


noi înși-ne, în neamul nostru românesc ne poate mântui. Să 
jurăm credinţă de aci înainte numai naţiunii române, dar tot . 


atunci să jurăm credinţă tare civilizaţiunei umane. 


Câtă vreme 


“vom păstră aceste credinţi, neamul nostru va trăi, se va întări 
şi fericiţi vor fi urmaşii noştri până la sfârșitul veacurilor. 


Li 


Bibliografie. 


“Prezentarea manuscriselor la cupo- ` 


scutul concurs. cu premii instituit de 
~ «Cartea Românească» pentru anul ace- 
sta, se amână după cerere până la 1 
lanuarie 1924. 

C. Rădulescu-Motru, Curs de psi- 
hologie. Cultura- Națională, București 
1923. Format 8°, pagini 360, legat, prețul 
160 Lei. 

E una din cărțile mari, de în- 
drumare sufletească atât de necesare 
în faza actuală a culturii românești. 
Ceeace a fost celebra scriere .a lui 
Claude Bernard din 1865: Introduction 
à Petude de la medicine exp6rimen- 

_tale pentru Francezi, sau: Principles 
"ot Psychology de William James pen- 
` tru lumea anglo-saxonă şi americană, 


sau: Vorlesungen iiber Menschen- und 


Tierseele de Wilhelm Wundt pentru 
_ Germani, vrea să fie cartea de față 
pentru Români. Ea nu e un simplu 
‘manual de școală, fie și pentru uni- 


“sociale. 


„versitate, adecă un memento de exa- 


men în sensul obișnuit al cuvântului. 
Ea transmite cunoştinţele de psiholo- 
gie într'o formă accesibilă minţii stu- 
dentului, stimulând în. acelaş timp ju- . 
decata, discernământul, dorul. de cer- 
cetări ulterioare.. In acest scop e foarte 
utilă bibliografia ce o dă autorul la 
sfârşitul fiecărui capitol. De înțelegerea 
psihologică a vieţii atârnă, precum 
bine zice autorul, în bună parte crea- 
țiunea artistică și motivarea faptelor 
je. In adevăr, cu cât o epocă a 
fost mai mult penetrată de cultură fi- 
losofică, cu atât au fost şi produsele 
literare şi artistice mai'valoroase. Fi- 
losofia şcolastică ne-a dat pe marele 
Dante Alighieri, cea empiristă engleză 
pe iîncomparabilul Shakespeare, iar 
olimpianul Goethe a răsărit în Ger- 
mania lui Kant. Însuși Eminescu al 
nostru se știe ce cultură adâncă filo- 
sofică poseda, Dar ce să mai argu- 


— 591 


wentăm pentru o carte atât de bine 
scrisă, atât de frumos tipărită, atât de 
desne de întrebuințat, graţie nu numai 
“tablei de materii ce posedă, ci și celor 
„două indice (de numele proprii citate 


şi de materii) dela sfârşit, cum este 


cartea de faţă. Ea impune oricărui 
„<etitor care se respectă, mai ales în 
Ardealul nostru invadat de cărţi pline 
-de terminologii străine, nevoia de a 
-cumpără și ceti cât mai mult, iar pentru 
-cugetători și cercetători pe aceea de 
:a o discută sub diferite aspecte, pen- 
truca din discuţii serioase şi temeinice 
să răsară lumina adevărului, Noi ne 
“facem deocamdată ‘datoria de a o 
semnală rămânând s'o discutăm, even- 
dual, mai târziu. 


Publicaţiile comisiunii monumen- 
telor istorice. Secţiunea pentru Tran- 
„Silvania. HI. Inventarul monumentelor 


și obiectelor istorice și artistice săsești: 


«lin Transilvania, cu o introducere. a- 
supra activității Saşilor din Transil- 
vania în .domeniul' artelor plastice, de 
Michael Csaki, membru al comisiunii 
monumentelor istorice. Clùj, «Cartea 
Românească», 1923. Format 8°, pp. 44, 
prețul ? 


- Lucrări de fonetică. Publicaţiunile 
Jaboratorului de fonetică experimen- 
tală al univ. Cluj 3. Orfoepia şi fone- 
dica de losif Popovici cu 21 figuri în 
text. Cluj, «Ardealul» 1923. Format 8°, 
pp. 72, preţul? Lucrarea de faţă, ti- 
părită cu cheltuiala ministerului de 
instrucţie, cuprinde 2 părţi, numite în 
însuşi titlul ei. Ortoepia tratează de- 
spre rostirea dreaptă a limbii române, 
Fonetica stabileşte principiile gene- 
rale, arată metodele de cercetare și 
ne pune în, cunoștința travaliului. or- 
“ganelor de vorbire care trebue obser- 
vate și studiate cu ajutorul tuturor 
aparatelor disponibile. Ca întregire 
distinsul autor dovedeşte necesitatea 


“laboratoarelor de fonetică și stabileşte 


valoarea «muzeului limbii ramâne». 
Fără să facă teorii subtile, autorul 


"desvăleşte puterea intrinsecă a limbii 


prin factorii producători ai elemen- 
telor ei constitutive. De aici impor 
tanța lucrării. . 

„Dr. Augustin Tatar, Morala ere- 
ștină, manual pentru şcolile secundare, 
cu aprobarea ordinariatului arhiepis- 
copesc de Alba-Iulia și Făgăraș. Blaj 
1923 Editura Seminarului teologic. 
Format 8, pp. 138, preţul? Noul ma- 
nual e mai complet şi mai bogat de- 
cât cel epuisat pe care-l înlocueşte, 
Alte manuale de religiune Ja aceeaș 
editură sunt: Catehism catolie de Dr. 
Al. Russu; Mica biblie, Testamental 


vechiu de Dr. Al. Cipiea; Mica biblie, „` 


Testamentul nou de Dr. Al. Ciplea; 
Liturgică de Or. Nic. Brinzdu,; Dog- 
matică specială de Dr. Aug. Tatar; 
Istoria bisericei creştine 'universale, cu 
deosebita privire la trecutul bisericei 
româneşti de Joan Georgescu; Apolo» 
getica de Dr. U. Fireza, 

Biblioteca Elzevir 1—3. M. Theo- 
dorian-Carada, Norocul lui lani. Ro: 
man. Editura Gutenberg, Bucureşti 
1921. Format 16°, pp. 216, prețul 8 Lei 
50 bani. Un interesant roman istoric 
din vremea lui Ştirbey-Vodă, care în- 
fățişează vieaţa. socială din întâia ju- 
mătate a secolului trecut, rolul gene- 
rației care a pregătit revoluția din 
1848 şi pe întâii dascăli ardeleni din 
principate. 

M. Theodorian-Carada, Stingher. 
Roman. Bucureşti, Tipografia Guten- 
berg, 1923. Format 8%, pag. 180, prețul, 
15 Lei. Alt roman istoric al iscusitului 
scriitor cn subiect social din epoca 
lui Cuza Vodă şi a unirii principatelor, 


"Le recomandăm cu căldură, în spe: 


cial cetitorilor noștri din Ardeal, pén- 
tru a cunoaște mai bine vieaţa: socială 
şi istorică a vechiului regat, Concepţia 


a — 592 — 


realistă a acestor 2 romane e cea po- 
trivită romanelor istorice.. 

Volbură Poiană, Regina Maria. 
Deva 1923. Format 16°, pag. 16, preţul? 
Versuri scurte, săltărețe despre acea 
„«stea de bucurie, Regină Marie, cu 
alte două stele, regine și ele», vlăstare 
strălucite din familia noastră regală. 
Le recomandăm călduros. 
© Biblioteca tinerimii, îngrijită de 
M. Simionescu-Rimniceanu. l. A. Ba- 
-SSarabescu, Moş Stan. Schițe şi nu- 
vele pentru copii. «Cultura națională». 
Un strălucit volum, format 16%, pag. 
164, legat în pånză, cum sunt aproape 
toate cărţile din această editură, con- 
ținând 32 bucăți din cele mai bune, 
datorite distinsului scriitor I. Al. B. 
Dându-ne seamă de selecţia ce a pre- 
sidat la alcătuirea acestui volum, ex- 
clamăm involuntar și noi: Numai 
ceeace e foarte bun e destul de bun 
pentru copiii noştri. 
nu trebue să lipsească din mânile nici 
unui tânăr român. 


"A apărut în editura «Cartea Ro- 
mânească» : 

M. Sorbul : Praznicul calicilor, co- 
medie tragică. Săracul popă! Episod 
dramatie. Prețul Lei 12:50. 


Dr. T. Bogdanovici : Intervențiuni 
obstetricale. Preţul Lei 30—. 

l.. Slavici : Poveşti, Vol. II. Preţul 
Lei 25—. 

Serafim Ionescu : Negustorii no» 
şiri. Piesă în 3 acte. Teatru popular, 
sătesc: şi de familie. Preţul Lei 10-— 

Cantemir Dimitrie: Descrierea 
Moldovei, traducere din latineşte de 
Dr. Profesor G. Pascu. Traducătorul, 
autor de câteva volume de filologie 
şi istorie literară, e unul din cei mai 
huni cunoscători ai marelui principe 
moldovean. Recomandăm. Preţul Lei 

“ 30—,, 


E o carte care - 


D. 1. Stamatolache : Albinele, ur 
izvor de bogăţie, Preţul Lei 4. 

Orientalia Christiana : Nr. 5. Oc- 
tomvrie 1923. P. Leonardus Lemmens: 
O. F. M., Hierarchia Latina Orientis- 


` 1622—1922. Pars I. Roma 1, Piazza 


della Pilotta, 35 6 Lire. 
` A. D. Carabella, inginer agricol = 
Şoarecii de câmp. Preţul Lei 4. 

Dr. P. Popescu-Daia, inspector: 
general zootehnic: «Calul». Rasele și 
îmbunătățirea lor. Preţul 4 Lei. 

Wilhelm Knechtel, iuginer agricol : 
Mana şi făinarea viilor. Preţul Lei 4; 

Mih. Lungianu: La cruci, icoane . 
dela ţară. Preţul Lei 3. 

Iw. Turghenieff: Asia, roman. Pre- 
țul Lei 3. 

V. Pop: Amice, eşti un prost? 
Prețul Lei 3. 


Dr. Med. Maria Montessori: Pe- 


_ dagogia medicală, traducere de C. 


Bufureanu. Preţul Lei 12:—. 

Biblioteca «Minerva», Nrul 18% 
Al. G. Doinaru: Călugărul Gerasim.. 
Prețul Lei 3—, ` 


Seria B. Nr. 28. Cunoştinţe folo- 
sitoare. Sfaturi pentru gospodari, sub 
direcția dlui prof. I. Simionescu. Lä- 
murirea legei dărilor de Iuliu Pascu, 
Preţul Lei 3. In nouă capitole scurte 
și limpezi autorul lămureşte pe înţe=- 
lesul tuturora, mai ales a cetitorilor 
dela ţară noua lege a impozitelor, 
aducând pilde vii de felul cum trebue 
să-şi întocmiască fiecare hârtiile de: 
plata dărilor, adecă declaraţiile de im- 
punere. E lucrarea unui bun legist.. 
O recomandăm. 


Calendarul gospodarilor pe 1924, 
întocmit de 1. Simionescu. București, 


` Cartea Românească. 


“Calendarul «Asociațiunii» pe 1924, 
întocmit de I. Georgescu. Sibiiu. Pre- 


țul 10 Lei. 


a i 


Cuprinsul anului 1923. 


|, Poezii. 


` loan Băilă, Cătră lună — — — 
Maria Baiulescu, La denii — — 
George Bocu, Martirului Dr. Vas. 
Lucaciu - 
Zaharie Boiu, |n onoarea zilei de 
21 Aug. 1871 ————— 
Maria. Cunţan, Pentru Lege: 
Anastasia Șaguna, Fiul ei. As- 
finţit 


George Dimitrescu, Cântecul le- 
bedei _ _— 


Dureri ascunse 
-Don Quichotte 
Sonetul resem- 
nării — — — 
Al. Și. Georgescu, Reîntoarcerea 
(sonete) 
P. Grimm, Din Alastor sau Spi- 
ritul singurătăţii, după Percy 
Bysshe 

. Teodor Murdşan, Sonet — — — 
Cavernele (după 
Ady) — — — —. 
Flacăra galbenă 
(după Ady) — 
m »  Pădurea_— — — 
Volbură Poiană, Tradiţie _— — 


» » 
n- » 
» n 


» » 


» » 


"39 » imn ——— 

» » Sufletul d a a, 
George Ponetti, Zile de toamnă 
» » “ Cântec _— — — 

» » Douä lupte (po- 
pulară) — — — 

» » Cea mai frumoasă 
poveste __ _— — = — — 


Pag. 


AL Gh. Stănescu-Greci, In clipe 


de linişte _ _ — — — — — 219 


Vasile Stoica, Din «La cena delle 
beffe» «Batjocura» de Sem 
Benelli — —————— 


Gr. Vâju, Cântec — — — — — 
A. Viakuţă, Eroilor-Martiri — — 
Liga d-şoarelor. ro- 


MAHE a ce e nt e i 
George Voevidca, Bemol _— — 
5 P Cântec — — 
r4 
Il. Proză. 


Dinu C. Arion, La pânda de lupi 


504 
519 


156 


I. C. Băcilă, Pictori francezi prin jji 


țara noastră— _. — — — — 
Ax. Banciu, Constatări dureroase . 


Dr. Valeriu Branisce, Andreiu ba- 
ron de Șaguna — — — = =- 


Ioan Georgescu, t Dr. 1 U. Iarnik ' 
Dr. V. Gherasim, Influența lui 


Schopenhauer asupra lui Emi- 
fieou do io 7 


P. Grimm, Percy Bysshe Shelley 


108 


5 


176 


Kator Lazăr, David Urs de Mär- iis 


gineni — —— ————— 
Dr. |. Lupaş, A. Şaguna şi Aso- 
ciațiunea transilvană — — — 
Maria Regina României, Sămânţa 
înţelepciunii — — — — — — 
Jon Mânoia Delabran, Dela una 
la alta. 1. Cum o fi mai bine? 
Ion Mănoiu Delabran, Dela una 
la alta. 2, Vânătorul vedeă şi 
eu nu vedeam 


254 


14 


A 


Ion Mănoiu Delabran, Dela una 
la alta. 3. Facem azi ce nu ne-a 
plăcut ieri _ — — — — — 

G. Oprescu, Gravurile. pe lemn 
ale ţăranilor din Nicula, cu 13 
T Den me a e a 

T. V. Păcăţian, Jertiele Româ- 
nilor din Ardeal — — — — 

Per. Papahagi, Coloniile aro- 
mâne din fosta Ungatie — — 

D. D. Patraşcanu, Cuviosul preot 
Moise Harapul — — — — — 

Dr. G. Preda, O sinucidere ve- 
nită printr'un toxic 
amăgitor — — — 
Testamentele noa» 
stre corporale şi 

"sufleteşti — — — 
Cum se poate con- 
cepe şi alcătui o 
geogr. medicală? 

Dr. Octavian Russu, Discurs de 
deschidere la adunarea gene- 


rală din Timişoara — — — 


„ 4. Simionescu, Mitropol. Şaguna 
A. Șaguna, Părţi alese din cuvân- 
tarea rostită la 9/21 
Martie 1861 _ — — 
» >» Cuvânt. de încheiere 


PN Spicuiri (din opere) — 
“Vy. ŞotropayAmintiri şi impresii 
V. V. T3 Istoricul ca o forță po- 


litică în Europa centrală — — 
Transilvania, t Dr. Vas. Lucaciu 
G. Vâlsan, Domnul cel grăbit 
(dialog) 


Cronici. 
CRONICA POLITICĂ. 


Thomas Garrigue Masaryk, de I. 
Georgescu 


_ În jurul unui semicentenar: Al. 

I. Cuza, de G, Ponetii _ __ 

Un bilanţ politic — — — — — 
Li 


Pag. 
173 
122 
185 
210 

10 

19 
449 


500 
250 


239 
245 
246 
149 


272 


(D 


560 
562 


CRONICA CULTURALĂ. 


„Jubileul de 50 de ani al d-nului 


Iuliu Maniu de Dr. L, Borcia 
Centenarul naşterii lui L. Pasteur 
Un jubileu <Telegraful Român» 


+ Adam Miiller-Guttenbrunn — . 


Colaborarea Centralei Caselor 
Naționale cu <Asociaţiunea» — 
Şezătorile dela Breaza şi Câmpina 
t Teodor Burada _. — — — .— 
Sprijinitoriisoc. «Dante Alighieri» 
Soc. italiană «Dante Alighieri» 
Monumentul mamelor celor că- 
zuţi în răsboiu — — --- — — 
AVIZ, e i i e A ae, E 
D-şoara Dr. Jindra Flajshansova, 
Beletristica română de după 
răsboiu 
Raport asupra reformei învăță- 
mântului religiei la Școala Se- 
cundară, de P. I. Teodorescu 


CRONICA ECONOMICĂ. 


O. nouă îndrumare economică a 
poporului nostru, de I, G. sen. 
Ce se cere unui cooperator? 1. 
Nevoia cooperării. 2. Iubirea 
de de-aproapele, de Christacie 
Ch. Milian 
3. Năzuință (Chr. Ch. Milian) 
4, Voinţă (Chr. Ch. Milian) — 
Lupta economică — - — — — 
Import-export cehoslovac — — 
Jubileul de 75 ani al Băncii Mar- 
marosch Blank — — — — — 
+ Partenie Cosma 
Reviste Româneşti — = 
Reviste străine (Our World) — 


Dela „Asociaţiune“. 


Biblioteca Curţii Regale pentru 
«Bibl. poporală a Asociaţiunii» 
Condoleanţe la moartea lui A. 
Bârseanu _ — — — — --- — 
Conterinţele desp. Cluj — — — 


Pag. 


137 
139 
220 
221 
221 
221 


222 


282 


71 


140 
222 
223 
285 
285 


562 
564 
142 


Concurs pentru ocuparea postului 
de conterenţiar-propagandist al 


«Asociaţiunii»» — — — — — că 


Secţia medicală a <Asociaţiunii» 
Familia Domnitoare şi <Asocia- 
țiunea» 
Convocarea secţiilor științifice- 
literare ` as —- — — — — — 
Dela secţia economică a <Aso- 
ciațiunii» o e a —- -- 
Semicentenarul morții lui A. Șa- 
gun oo e dee 2 a 
Circulară către onor. direcţiuni 
Convocare la adunarea generală 
Raportul general al comitetului 
central — — — — — — — 
Adunarea gen. a <Asociaţiunii» 
Salutul d-lui E. Ungurean — — 
Despărțământul Mediaş .. — — 


- 1I 


- : Pag. 
Despărțământul Sibiiu —- —- --- : 577 
Serbătorirea lui G. Lazăr — — . 577 
Circulară către on. direcțiuni _. 579 
La 1 Dec. 1918. Discursul d-lui 

V. Goldiş__ — — — — — —r 584 

Bibliografie românească ~- — 81—83 

145—148, 224—228, 292—296, 

590— 592 

Bibliografie străină _. 84, 228, 296. 
liustraţiuni. 


Dr. loan Urban larnik şi Dr. 
Vasilie Lucaciu, afară de text, 
la Nr. 1—2. : 
13 figuri de pe gravurile în lemn 
dela Nicula 124-136 
Oraşul Constanţa cu fortificaţii 
spre Marea Neagră _ _- --- 209 
Andreiu Șaguna __ — — —- — 238 


oaie ro at bani 


O idee bună. 
D-nul |. Simionescu, profesor universitar în Iași, 
scrie în ziarul „Viitorul“ Nr. 4342 din 4 Septemvrie 
1922, între altele, şi aceste frumoase cuvinte: 

„In Anglia se obişnuește a se serbă amintirea morţilor 
căzuţi în răsboiu prin câteva clipe de nemişcare. In 
ziua aniversării, la anumit ceas, câteva minute încetează 
"orice activitate. Oamenii se opresc din mers, unde i-au 
- prins clipa. E o pauză de reculegere în forfota vieții, 
e rugăciunea mută a fiecăruia pentru sufletele celor 
dispăruţi. Chiar și indicaţiunile ce ar însemnă o- grevă 
generală se obișnuește acum a se arătă prin încetarea 
lucrului pentru câteva momente. Să facem cu toţii un 
gest analog, ca semn al solidarităţii etnice. Gândul 
tuturora, numai într'o singură zi să fie a sacrifică chiar 
din nevoile curente cei 20 Lei pentru cumpărarea unui 
bilet al „Asociaţiunii* din Sibiiu. Ca din pământ ar 
răsări Muzeul lui Avram lancu, măreţul monument de 
pe Câmpia Libertăţii, acel de lângă Turda ca şi Casele 
Naţionale din centrele înstrăinate. Nu numai că am 
căpătă încredere în noi, dar am stârni și fiorii îngri- 
jorării în acei care se bizuese mult în reuşita unel- 
tirilor lor ascunse, pe lipsa noastră de solidaritate 
ca şi pe nesocotirea însemnătăţii, pentru viitorul 
nostru, a împrejurărilor prin care trăim ca niște orbi“. 


Sunt încă 2 trageri, la care se impart câștiguri în suma de | 


3.000,000 (trei milioane) Lei. 
Sunt: 1 câştiguri de câte 100,000 Lei 


+| „6, . „ 500000 , [+ 


>. 12 , » >» 25000 , 
>» A n >» Žž» e, o» 
Ho r owon r ro că MA 


A treia tragere e la 31 Martie 1924. Tot al 
cincilea număr câștigă! Grăbiți şi cumpăraţi! 


Cercaţi-vă norocul vostru și al copiilor voştri! 
„ASOCIAŢIUNE A“ Sibiiu, strada Șaguna Nr. 6. 


nia oe