Transilvania_1921_052_009_012

TRANSILVANIA 


Anul LN. | Oct.—Dec. 1921. O Nr.9-12. 


A 


` Cuvânt: Cătră Maramurășeni 
Minut în 28 August 1921, în Sighetul-Marmäției* 


- 


Doamnelor, domnilor, 


- Intrunindu-ne astăzi pentru prima oară în adunarea ge- 
nerală a <Asociaţiunei pentru literatura” română şi cultura po: 


porului român» în acest punct însemnat dela graniţele nord- 


vestice ale României întregite, cea dintâi datorie ce ni se impune ; 
și pe care o: împlinim cu toată inima, este, să saluțăm din 
adâncul sufletului pe fraţii noștri maramurăşeni, cari cu atâta 
dragoste-ne-au chemat ca oaspeţi în frumoasele lor ţinuturi, — 


ținuturi bogate în amintiri istorice şi încunjurate . de munţi ca ` 


o cetate, cardiitu toate atacurile de veacuri ale dușmanilor, tot . 
românească a rămas până în zilele noastre, şi de aici înainte 
cu atât: mai vârtos avem ic bi că românească va "rămânea 
pentru vecie. . 

N'am venit la D-Voastră ca la nişte străini, ci, dimpotrivă, 
' ca la nişte frați şi la nişte buni prietini, animați de aceleaşi 
sentimente și conduși de aceleași nizuințe ca și noi: de a 
susțineă vieaţa naţională în aceste părţi mărginaşe, expuse la 


atâtea atacuri străine, de a întări şi a ridică elementul românesc, 


prin armele culturei şi prin o bună organizare economică, ` | 

Dovadă, că nizuinţele noastre au fost aceleaşi, — cel puţin în 
restimpul din urmă, al redeşteptării noastre naţionale — e faptul, 
că acum şasezeci de ani, deodată cu urzirea Asociaţiei noastre 
culturale, sa pus temelie în.acest oraș <Asociaţiunei» surori 
«pentru cultura poporului român din . Maramureș», Asocia- 
ţiune, care a susţinut câtva timp o bună preparandie romå- ` 


„1 Fiind bolnav preşedintele «Asociațiunei», acest cuvânt a fost îm- 


-părtăşit de di Dr. G. Preda. , i 


- 


Ri 


— 74 T 


meaacă de taătători $ şi totodată a inființat şi TIE — . pare- 
mi-se, — până in ziua de astăzi un convict, în care şi-au aflat - 


adăpost și ajutor mulţi tineri români doritori de învățătură, — 
precum şi împrejurarea, că din anul 1895, când însoţirea noastră - 
culturală şi-a extins cercul său de activitate peste graniţele ve=- 


"„chiului Ardeal, mulţi dintre cei mai buni fii ai acestui ținut au - 
` intrat în şirul membrilor, ei, constituind două despărțăminte, în 
care s'a destășurat o activitate destul de apreciabilă, | 
Astăzi, cu ajutorul lui D-zeu şi mulțămită devotamentului 
fără margini şi jertfelor fără număr aduse de fraţii noştri din: 
vechiul Regat, împrejurările sau schimbat cu totul în favorul 
nostru. Astăzi nu mai suntem poporul de a doua mână al unui 
Stat străin, care priviă cu ochi duşmărioşi orice pas al nostru 


spre întărire şi înaintare, ci elementul conducător al unui Stat 


destul de însemnat şi ca extensiune și ca populaţiune, nu mai 


„mult expuşi bunului plac al altora, ci stăpâni pe destinele .. 


noastre, ajunşi la maturitate politică și la epini: libertate în 
mijlocul celorlalte naţiuni libere. 

` De aici înainte, — constatăm cu satistacţiune şi mândrie, 
— neamul nostru din aceste părți ale României întregite nu va 
mai fi vasul şubred, aruncat în mijlocul valurilgy cutropitoare, 
ci corabia puternică, -capabilă a rezistă valurilor și furtunilor, 
și a se apropiă tot mai mult de limanul siguranţei şi îericirei. 
l Se cere numai, ca întreg persorialul să fie la locul său 
şi să-şi facă datoria. 


Cu alte cuvinte: In cadrele României- Mari avem toate | ; 


i „condiţiile spre a ne puteă desvoltă în orișice privință; se cere 
numai să știm folosi aceste condiţii prielnice, să ne facem fie- 
care şi oricând. datoria, și atunci putem fi siguri de viitorul 


`~ nostru, 


N'avem decât să aruncăm o privire în jtirul nostru şi ne. 


vom convinge, că în adevăr în cuprinsul Țării noastre retn- ` 
chegate avem toate: condiţiile. de desvoltare pentru un popor 
dornic de înaintare şi capabil de progres. 

Râuri mari şi navigabile-arată graniţele acestui ţinut aproape 


aşă de extins ca al Italiei sau al Britaniei-Mari. Lanţuri puternice. ^ 
de munţi străbat interiorul! lui, având la mijloc măreaţa cetate” |, 
a Ardealului. La poalele acestor munţi s€ întind, cât vezi cu -.- 


ochii, șesuri bogate, iar dealungul lor văi încântătoare şi pline... . 


4 


„de verdeață, străbătute de păraie' și de râuri cu apă mai limpede 
ca crista'ul. Şiruri de dealuri, impodobite cu vii şi cu grădini, 
fac trecerea dela munte ia şes.. — -Şi peste tot natura şi-a re- 
vărsat binecuvântarea sa: . Câmpiile sunt îmbrăcate în holde 
aurii, care ondulează la suflarea vântului ca o mare de aur; 
coastele munţilor sunt acoperite cu păduri de mare preț, în 
care și acum rătăcesc fiarele sălbatice: ursul, râsul şi mistrețul; 
iar culmile sunt cuprinse în multe locuri de pășuni bogate, în 
care în timpul verii păstorul îşi mână turma sa de oi șau ci- 
reada de vite; în sânul munţilor şi la poalele lor sunt. ascunse 
cele. mai mari bogății: aurul şi argintul; mercuriul, arama, 
plumbul şi ferul; sarea, cărbunii. de pimant petroleul şi câte 
altele. 

Din loc în loc isvoare de gazuri subpământene şi isvoare . 
"de apă minerală arată, că bunul Dumnezeu a voit să înzestreze 
cu de toate acest bogat și frumos ţinut. 

“Râurile sunt bogate în peşti; pădurile de tei şi de. salcâmi 
dau hrană pentru albine, iar prin locurile mài adăpostite se - 
poate îngriji cu folos vermele de mătasă. E: 
` Puterea ascunsă în apele repezi de munte aşteaptă să fie 
„pusă în serviciul industriei, dând naștere la atâtea. Irene ceri, 
cunoscute până: acum numai după nume. A 

Şi toate aceste bogății se pot scurge .cu înlesnire spre . 
Mare pe undele bătrânului Danubiu și ale râurilor sale laterale,- 
schimbându-se cu alte bunuri aduse «de peste nouă mări şi 
nouă ţări». 

“Şi dacă vom socoti și calităţile fisice şi intelectuale ale 
neamului nostru, care formează marea majoritate a noului Stat 
întregit: . sobrietatea ţăranului nostru, care nu peste tot e sub- 
minată de patima alcoolismului, vioiciunea, istețimea şi înde- 
mânarea Jui, trăinicia lui. chiar şi în împrejurări nu tocmai fa- 
`- vorabile, — toate acestea ne fac a nădăjdui, că, părăsind unele 
defecte, care s'au încuibat şi la noi de o vreme încoace, vom | 
puteă face din țara noastră unul din ţinuturile cele mai înflori- 
toare din lume, iar neamul nostru, până acum așă de oropsit ` 
“şi de despreţuit, îşi va puteă cuprinde cu vrednicie locul cuvenit 
între neamurile cele mai alese. 

Dar pentru ajungerea acestui scop, cătră care e dator să 
jintească ori şi ce neam conştiu de menirea sa, pe lângă pă-: 

à k 1* 


— 1% — pe ARE 


strarea și tatărirea sănătăţii trupesti, — temelia oricărei fericiri. 
omeneşti pe acest pământ, — este de lipsă. un grad cât se l 
poate de mare de lumină a minţii, de cultură. i 

Ca să putem folosì după cuviință bunurile şi piterile a 
care a înzestrat Dumnezèu. frumoasa noastră fară, trebue să. 
avem cunoștințele de lipsă, şi acestea nu se pot câștigă decât -: 


„prin învăţătură, prin luminarea cât mai mare a minţii. 


lată, și pământul pe care'l vor primi aproape în toate păr: 
tile țării ţăranii noştri, grație stăruințelor Maj. Sale, ale bunului - 


nostru Rege, și după hotăririle, Corpurilor legiuitoare ale Ţării, ` 


“şi pământul acesta, zic, nu le va fi de mare folos, dacă nu-l 
vor şti lucră cu pricepere, dacă nu-l vor semănă cu plantele 
cele mai rentabile şi dacă nu-l vor îngriji astfel, ca: rodirea lui 
să fie asigurată şi pentru viitor. f | 
Şi aceste cunoştinţe, de asemenea, nu se Hoi câştigă, decât 
prin învățătură, fie din carte, fie prin imitarea exemplului oame- 
nilor mai luminaţi. l 

Prin urmare, lucrul eel dintâi de care trebue să îngrijim, 
este, să dăm poporului nostru cât mai multă lumină, cât mai 
multă fhvăţătură. Aceasta se poate câștigă prin școli, în sfânta 
biserică, — şcoala celor mari, — prin conferențe. ţinute de 
oameni luminaţi, prin cetirea cărţilor bune și a ziarelor scrise 
spre învăţătura, nu spre adimenirea celor mulți, prin teatru și 
a, — Şi când vorbesc de lumină, de învățătură, nu înţeleg 
numai cunoștințele practice, ci ori și ce cunoștință care. ne 
înalță sufletele, ori și ce ştiinţă care ne nobilitează inima şi ne - 
face mai buni, mai iubitori faţă de alţii, mai înțelegători ai fru- 
mosului, mai pricepători ai tainelor naturii, mai apropiaţi de 
Dumnezeu. O ştiinţă pur utilitaristă ne face egoişti, materialişti, 
despreţuitori ai moralei și ai pornirilor nobile, şi prin urmare 
o asemenea știință nu poate fi spre folosul,-ci numai spre stri- 
Gainusa societăţii şi a Statului.. l - 


i timpul nostru, însă, şi în împrejurările în' care ne aflăm, 
. Jucrările mai mari, fie ele ipdustriale, comerciale, financiare 
sau de altă natură, nu se mai fac isolat, ci prin colaborarea 
mai multora, eventual prin însoţirea tuturor celor conduși de 
aceleaşi interese. Astfel nu numai exploatările mai mari de 
„mine, păduri, fabrici se fac în societate, ci, cum Vă e de bună 


= — 


seamă cunoscut, și arendările de terenuri ce Se N destacerea 
produselor agriculturei, procurarea mărfurilor de lipsă pentru. 
micii economi se fac, — cu deosebire în vechiul Regat, —. în 
tovărăşii mai mari sau mai mici, cu ajutorul așă numitelor coo- - 
> perative sătești, care, conduse conştiențios, în multe locuri aú 
produs rezultate surprinzătoare, nu numai pentru particulari, s 
“pentru obștii întregi. i 

Spiritul acesta de EA FREE SI de însoţire spre ajungerea 
unor scopuri de întărire economică şi,, împreună cu acestea 
de inălțare morală şi 'intelectuală, trebue să-l cultivăm şi să-l 
punem în vieață peste tot, dacă voim să ne emancipăm în pri- 
- vinţa economică şi cu timpul să avem fn fiecare comună ne- 
gustorii noştri, meseriaşii noştri, băncile noastre popdrale, coo- 
perativele noastre de consum și de valorizare, şi să mu mai 
fim 'şi pe viitor obiectul de exploatare al atâtor străini pripăşiţi; 
Dumnezeu ştie din care părţi ale lumii, în ținuturile noastre. | 
Şi, în această privință, mi se pare, că Maramureșul nostru, istorie 
încă ar aveă lipsă de oarecare primenire. 


Ca să putem, insă, ajunge'la această miare economică 

socială, trebne să ciiltivăm în massele mari ale poporului nostru 
buna. înţelegere frăţească, încrederea reciprocă între fiii. aceluiaș 
neam, deprinderea de a lucră impreună pentru ajungerea âce'uiaș 
scop, limitarea interesului propriu f vederea binelui obștesc, 

— înlăturând cât se poate de mult dintre noi: lăcomia, invidia, 

certurile și ura, defecte care acum, după răsboiul îndelungat prin 
care am trecut, pare-că ies şi mai tare la iveală ca mai nainte. 


Cu alte cuvinte: ca să putem . ajunge la o refacere 'eco- 
nomică, dela care aşteptăm o întărire ' materială pentru viitor,- 
e neapărat de lipsă o refacere morală, singura chezășie sigură 
„a celei dintâi. 

Așa dară, resumând: Dacă voim ca în adevăr să pico gtetlic 
în nouăle împrejurări în care am: avut norocul de a ajunge, și 
` să dovedim, că merităm să fim în fruntea unei țări atât de bo- 
gate și de frumoase, trebue să ne nizuim a ne lumină tot mai 
mult mintea cu învăţătură și a ne deprinde a lucră cu toţii 
cu thărnicie, întovărășiţi în diferite societăţi menite, binelui 
obștesc şi SORAM de aprig bunei înţelegeri și al dragostei 
irățeşti, 


` 


— 198 — 


Principiile acestea mântuitoare le urmăreşte insoțirea noa-" 


- stră culturală dela întemeierea sa și până astăzi, și pentru in- 


„ felegerea şi înfăptuirea lor a lucrat ea timp de șasezeci de ʻani - 


cu toate mijloacele, ce i-au stat la îndemână. 


Modeste au fost aceste mijloace în trecut; modeste i-au. 


„fost, poate, și rezultatele. Avem însă toată încrederea, că în im- 


prejurările schimbate, spre bine, de aștăzi şi Juczările ei vor îi z 


“încununate çu roade mai bogate. 

„_ La această lucrare frăţească şi românească: spre lumină, 
spre Îndițare morală și spre întărire materială a neamului din 
care facem parte, Vă chemăm cu toată dragostea, ibiyi frați 
Maramurăşeni. 

7 Voi aţi fòst în trecut straja țării în aceste părţi expuse ale 
- Românismului,. Fiţi tot astfel în viitor straja culturei naţionale, 
„şi nu numai "urmașii Voştri,. ci un. neam întreg Vă va bine- 
cuvântă! 

Adunarea generală a însoţirei stia) în anul al LX-lea 
al existenţei sale, anul amintirii rharilor bărbaţi ai neamului 
nostru: “Tudor Vladimirescu, loan Brătianu şi Vasile Alecsandri, 
este deschisă. N ; u Andreiu Bârseanu. 


— 


Ga o sfataie. ză 


i după A. Petofi. - 


Da N Ca o statuie stau, încremenit, 
aea E In mijlocul şesului fără sfârşit. 
p oi Liniște adâncă ’n cuprinsul senin. — 
Departe de mine 'COsește-un creștin ; 
Acum se oprește, > e 
- “Și coasa-și ascute. 
Dar nu se aude 
Cum jama vibrează. - 
Pe urmă 'ncelează, 
Se uită uimit. pe 
Eü, tot neclintit, 
Aş vrea sà Picate: 
Ce-o fi crezând 
Ca-mi ămbiă prin gând, 
Când stau şi-l privesc 2... ` ~ 


Ae Banciu. 


[e seacă fu : Š 


“Despre Costache- Rolla, cumnatului lui - 
„> V. Alecsandri.’ 


În disczițiuinea despre originea lui Vasile Alecsandri 
ani Constantin Sion joacă un rol trist. El este unicul. 
Român care-a afirmat, că Alecsandri ar fi de origine ovreească. 
In chip foarte regretabil, Ilarie Chendi sa ademenit să.dea | 
atenţie acestei absurdităţi, contra căreia dl Al. Dumitrescu a seris 
un răspuns, pe care li socotesc primitor de sprijiniri nouă. De 
-spre acestea voiu vorbi însă altădată. 

Acum voesc numai să spun ceva despre C. Sion şi C. .. 
Rolla, pentru a dovedi, că paharnicul C Sion, paharnicul cer: . . 


tăreţ care a dus o vieaţă comună, pierdută în slujbe şi în- -: 


procese, nu a vorbit de rău. numai - pe. V. Alecsandri, poetul, 
<i tot neamul lui: 
In cazul lui C. Rola se poate constată, că paharnicul età 
pătimaş şi că, venindu-i-la sočoteală, scrie și minciuni, 


; lar dacă se poate dovedi — chiar. privitor la familia Alecsandri 
' — că aşă făceă uneori cinovnicul Sion, se sgudue indirect şi afir- 
mațiunea lipsită de autoritate despre originea ovreească a poetului. 


"2. In Arhondologia Moldovei (Ediţia d- -Jui G. Chibănescu, 
p. 297—298), Costache Rolla, cumnatul lui Aiecsandri, este tratat 
Antrun stil compromițător pentru cinovnicul răutăcios Sion: 


~‘ «Rolas larăş Greg. 

- Ancă pe la 1802 a venit un doctor, grec cu numele Ev- 
stati, cu bună ştiinţă de medică. Sau Ipanat a luat o fată a` 
Ai AMR a a ee A 

1 Ne putând comemoră la timpul său, din €auze independente _ de 
voinţa noastră, centenarul nașterii marelui nostru’ poet și patriot Vasile ` 


Alecsandri, publicăm cu deosebită plăcere aceste prejioase contribuții pentru 
cunoaşterea mai desăvârșită a familiei lui, z “Nota Red. 


` 3 Odată vornicul V. Alecsandri apáre ca fováiäş la vămi, la poșlină, ` 
al lui Negropânte și al lui Mihail Stuiza (p. 245); altadată ni se descoper 
tovarășii de joc de cărți ai vornicului și faptul că unul din aceştia l-a in- 
duplecat pe V. A. så treacă în condica -boerilor pe un Alecu. Sterea, care- 
mi eră boer și să-l facă astfel, c'o trăsătură de condeiu, căminar (pag. 
335—337); a treiaoară vornicul apare intervenind pentru un ginere al unei 
rude, ca să fie boerit (p. 425). 


— 800 — 


unui i dascăl Theodosi, iarăş Grec; dar şi acela însurat aice cu. 
o moldovancă, dela ținutul Dorohoiu. Au făcut mai mule l 


- fete și.un fecior Costachi. Pe la 1832 au murit doctorul Evstati, 
“şi femeia lui, dupăce şi-au măritat fetele cu Ruși, au vândut “` 
__casele.ce aveă la Iaşi, în ulița Păcurarilor; au vândut şi o ` 

- moşioară ce aveă la ținutul Dorohoiu. 


Și fiul seu rămânând un berbant şi cu puţine parale, diù 


`- vânzarea moşiei, să pripășisă pe la Botoșani, şi să îngurluisă 


cu femeia lui Ilie Gherghel. Gherghel simțind, ca un- bărbat. 
vrednic, au pus mâna pe el, l-au bătut foarte frumos, i-au ras 


` capu, sprincenele şi musteţele, şi în părângă l-au trimis la gazda 


lui, ș'au și trimes doctor de l-au căutat... Cum s'au îndreptat 


Sau dus in- Basarabia; şi de acolo a venit la: laşi, s'au îngurluit. 


-cu femeea lui! Costachi Voinescu, fata lui Vasile Alecsandri, 


au lăsat bărbatul curva, cum eră ăe bun şi bogat, şau lăsat - 


“ca 0 căţă, și trei copii, şau fugit la tată-său, S'au despărțit. şi 
“Sau cununat cu curgole, și pe de o parte Alecsandri, pe de 
“alta un general Graben, cumnat Rollej, ce eră trimes la Țarigrad, 


trecând pe aice, au mijlocit la domnul Mihai Sturza, şi l-au. 
făcut agă, şi cilen în divan, pe lângă aceea întrebuinţând şi 
spionlâcuri cătră conţul rusesc, -și cătră Mihai Vodă, jucă 
multe role. “După“căderea lui Mihai-Vodă domnul Ghica, 
îndată ce au primit învestitura domniei, precum pe Ralet la de- 


- “partamentul dreptăţei, au rânduit şi. pe Rolla la departamentul 


din lăuntru,. director, pentrucă, ca corcitură. grecească, aveă 


însușire de aşă post. De acolo a dat dimisie, și îmdată ca pe 
unul din cei mai cinstiţi patrioţi, l-au rânduit-cilen la dom- . 


nescul divan al țărei, acolo 'unde spânzură soartea tuturor acelor 
ce din nenorocire: intră cu felurite nevoi, în canalul decani- 
cescu». ' ' 
Textul este scârbos. 
“Şi totuşi, fiindcă sd află într'o carte cetită şi consultată de: 


istottal trebuie cercetat Și el. 


3. “Vorbele” cele mai urâte Sion es dedicat d-nei Roa: . 
sorei lui V. Alecsandri, 


Sora aceasta — o chemà Catinca — - apare: din capul lo-- 
cului în isvoarele literare ale generaţiei lui Alecsandri, Se pare: 


N 
. 


— 801 = 
<ă ea Sa măritat. în anul 1835.: Surorile lui M. Kogălniceanu, 
amicele ei, informau pe fratele lor despre soartea ei. 

- Soartea voi ca dela început Catinca Alecsandri să aibă 
parte de gelosia | bărbatului său? M parait que Monsieur Voinesko 
est bien jaloux. “de sa chère moitié, Madame Voinesko (Oct., 1835), 
scrie M. Kogălniceanu. Căsnicia începuse, deci, cam șubred. 
Gelosiile sunt- simptome rele. Surorile lui Kogălniceanu par a ` 
fi fost de partea Catincăi Alecsandri, deoarece (în 26 Nov. st. 
v 1835). Mihail Kogălniceanu ţine să rectifice o, părere a lor, 
adaugând însă o nbuă notă nefavorabilă familiei lui Voinescu. 
Despre Voinescu Kogălniceanu spune, că nu este urât, cum 

- i-au scris surorile lui (Le mari de M- me Voinesko west pas . 
laid ; vous vous trompez), Dar despre un cumnat al d-nei, cu 
numele Burchi, un mărginit, Kogălniceanu spune hotărât că . 
trebue? să fi fost o mare neplăcere socială: 

` «Madame Voinesko a Phonneur et le bonheur d'avoir un ~ 
beau frère bien bête; cest Alecsanure Bourquy ; P ai appris avec 
lui à Miroslava et chez Mr. Cuenim», ` 

- Din capul locului sora lui Alecsandri a fost isi dar lipsită č 
de aceea atmosferă pir E pe care simpla- bunatate şi bo- 
găţia — idealul lui Sion — nu o pot creà. 

Se pare deci.că şi sora lui Alecsandri aveă personalitate; J 
şi că, măritându-se, aceasta nu-și găsise mediul carei conveniă. 
` O impresie îmai intimă și cu autoritate ni sa transmis; 
despre Catinca Alecsandri, prin memoriile poetului « Edouard ne 
Grenier. Aceaștă impresie. este de preţ şi prin împrejurarea, că . 
datează chiar din timpul (1855—1856) în care şi Sion scriă la: 
Arhondologia sa (1850—1856),: Păcat este numai, că în extrastle 
d-lui Vladimir: Ghica impresia poetului francez "este forriulată 
foarte scurt: <D-na Rolla: trebuie să fi fost: frumoasă; e eră gin- 
gaşă şi bolnăvicioasă». . 
| Despre cumnatul lui - Alecsandri. Ed. ‘Grenier dă un. scurt 

portret, cate contrazice direct descripția” lui C. Sion: «Rolla 


M, Kogälniceanu, Scrisori 1834—1849. Publicate’ de P. V. Haneş, 
Bucureşti, "913, p. 143, — In Maiu 1835 Alecsandri afirmă lui Kogâlniceanu 
că sora sa pu se mărită. Pag. 36. . . -». 

* Le. cit, p. 146. sl: 

3 L cit, p. 148 

4 Convorbiri Literare, vol. 44, 2, p. 339; în articola «In Moldova» 
de Edouard Oreias E | Ş 


— 802 — 


însuşi n'aveă nimic a face cu eroul poeziei lui Musset; tânăr 


şi înfăţişându-se destul de bine, aveă sprâncene - negre, îmbi- 
_nate, care fi dădeau un chip cumplit şi sever. Erà ambițios, 


dupăcum misse păreă (dar asta 'nu e un semn distinctiv prea 
deosebit). Nu eră totuş printre cei din oligarhia, pretenden- 


„“ţilor; dar își avea candidat pentru viitor: pe Costache Negri, 
' fire iubitoare, dreaptă, naivă şi generoasă, plină de bunăvoință 


şi de patriotism». 

_ Edouard Grenier ne descrie o femeie gingaşă lângă un 
bărbat sever. Din tot puţinul ce a scăpat din condeiul lui 
Alecsandri, despre soră-sa, mi-se pare că impresia cea exactă 
a fost a lui: £. Grenier. 


: +4, Costache Rolla a fost fiul unui doctor grec: Efstatie 
Rolla, boer de clasul al doilea, cu țiduli domnești, agă. Aşă îl 
găsim înscris în listele dela 21 Aprilie 1833. O 

"Pe atunci doctorii erau oameni rari la noi, oameni cău- 
ut Dacă erau: pricepuţi şi învăţaţi, ei făceau avere.i 

N Se pare că Dr; Efstatie Rolla erà dintre aceștia. Cel puţin” 
se ştie că, după moartea lui, i-sa pus în vânzare biblioteca, şi 
că, după anunţul din Albina românească, biblioteca doctorului 


eră bogată: dovadă că el se țineă în curent cu ştiinţa sa.? 


„Pe soţia doctorului, mama lui C. Rolla, o chemă Marioara. 
Şi inainte şi după moartea doctorului Marioara Rolla apare 

ca femeie cu stare, nu cum o prezintă C. Sion. ua 
În Izvodul (din Martie 1833), de «scutelnicii pentru care 


„se cuvine a se slobozi dela vistierie banii despăguhirei hotă- . 


råte, D-neaei Agoaea Marioara a dottorului Efstatie Rolla, agă 
cu pitac gospod», apare popie ceice au moșii şi drept la câte 
20 de scutelnicit 


1 Analele parlamentare ale României, vol. IV, (Moldova) p. 541. 

3 Leafa doctorului Efstatie Rolla, ca doctor al Iaşilor, eră (la 1810) 
5400 lei Memoriile Academiei Române, Secţia istorică, vol. XXXII, p. 100, 

3 Biblioteca lui Eustatie Rolla: cuprindeă 1450 de volume, cărţi şi 
broşuri, catalogate. Ela s'au vândut în laşi, în casa Dr-ulni Cihac, în 18 
(30) Martie 1835. (Albina românească din 28 Febr. (12 Martie) 1835, p. 69). 

Doctorul a miurit între Aprilie 1833 şi Martie 1835, Data exactă a 
morţii n'am găsit-o. (Pensia încassată de Agoaia Marioara. "Rolla, după moartea 
doctorului a fost de 630 lei pe iună. Analele parlamentare). 

- 4 Analele parlamentare, vol. II, p. 258, ` 


___* Despre averea ei: moşii etc.; m'am informat TERTE 
din Buletin foaie oficială. În această privinţă am aflat: 

L Îi anul 1836 Maria Roliă se judecă cu comisul” Vasite 
Pogor pentru 30 H.+- „În anul 1838 Costache Rolla dă Iui D.. 
Țintă vechilimă să se judece cu casa medelnicerului D. Arbure” 
pentru 300 4ce are a-i luă dela acesta.? În 1845 Maria (=. 
Marghioala) Rolla împrumută pe un paharnic cu 100 +? În 
anul 1848 aga C. Rolla împrumută. cu 2500 + pe doi jidovi, 
care-i amanetează nişte case din ulița St. Vineri (lași).+ Deci 
odată mama, altădată fiul dispun de destule mijloace, ca să 

le mai rămâie şi pentru alţii, cari se împrumută dela ei. 

Îl. Altfel de venituri ale familiei Rolla sunt vânzările de 
locuri şi case. In anul 1846 — abiă acum — Maria Efstratie | 
şi fiii ei vând ovreilor Aizic Leiba şi Marcu Mizoc cinci du- 
- ghene, cu locul lor, din Botoșani. C. Rolla singur vinde ovre- . 
iului Acselrat un loc sterp de” pe ulița, rusească din lași, tot 
"în anul 1846. - 

“SIL. În anul 1834 agoaea M.R. aien in Odobeşti, 22 de 
pogoane de vie, care erau scbase la mezat.” Nu se ştie dacă : 
Sau vândut atunci. Sigur este însă că în 1839. M. R. vinde; 
la Odobeşti, o vie de 11 pogoane, unui Petrachi zât Panfile.s 
Nu pot ști, dacă cele 11 pogoane erau o rămășiță din cele 22- 


dela 1834; sau dacă proprietara va fi avut, în total, 33 de po- E 


goane. Oricum ar fi, familia avusese la Odobeşti o vie măricică. 

IV. C. Sion vorbește despre o singură moşie a Roleştilor.: 
- Din Buletin reeşe că aveau, cel puţin în părți, şi alte moșii. 
În 1830 Maria R. și fiul-ei Costache dau lui Dumitrache 
- Țântă vechilim, spre a se judecă cu casa răposatului medel- 
nicer. Vasile Curt pentru «jumătate din a treia parte de nui 
„din trupul Ignătenii».9. . z 


~t Buletin etc., 1836, p. 139. 
3 Loc. cit., 1838, p. 242. 
2 Loc. cit., 1845, p. 3. 
* Loc. cit, 1848, p. 158. 
* Læ. cit, 1846, p. 310. 
* Loccit., p. 496. a 
7 Loc. cit, 1834, p. 186, 
* Loc. cit., 1839, p. 176. 
"Loc, cit., 1839, p. 332. 


—-804 — 


“În 1837 casa răp. doctor R. şi Vasile Oal se judecau 


pentru. o parte din moșia cai Procesul sa terminat cu © 


împăcare.! - 


-+ Moşia lor de căpetenie a fost. Mitocu (Dorohoi). Curând | 


- după moartea doctorului, “soția acestuia şi fiul ei Costache, 
- arendează moşia Mitocul pe opt ani, începând dela 23 Aprilie 
1835. până la 1843, Aprilie. Arenda pe an eră de 680 +: Din 
aceeaşi moşie ei arendează, în 1837, o odaie și 500 de fălci 
suhat (= 12 lei, carboave pe an). 

- Datele de-mai sus descoper, în total, o sumă de mijloace, 


“care ne dă dreptul să afirmăm că în nici un caz C.. Rolla nu: 


eră — cum îl arată Sion — un biet calic, nevoit să-şi facă in 
mod neonorabil loc într'o familie bogată, ca să poată trăi. De 
aceea trebue să resping şi această informaţie a lui C. Sion; şi 


“să admit că în cazul Costache Rolla — Catinca Alecsandri å 


fost vorba numai de unul din acele multe cazuri de iubiri con- 
tempoțane. în, care femeile Moldovenilor se aruncau cu trup cu 
-suflet în braţele. generaţiunei tinere, moderne. - 

, La capitolul acesta despre mijloacele materiale ale familiei 

Rolla mai sunt de adaos câteva ştiri. l 

. -< Judecând după știrile din. Buletin C. Rolla nu se însărcină 
cu' afaceri mărunte. Şi până la 1846 nici nu-l intălnim în afaceri. 
La 1846 îl găsim însă ca vechil (reprezentant, avocat) al lui 
Manolache . Xrisoverghi.+ In 1847 îl găsim arendând o moşie 
în Calitate de vechil al contesei Luţica Paladi- Bedmars care: 
eră foarte bogată, deşi nu se putea asemănă + cu clironomii 


casei răposatului C. Conachi, cu ale căror afaceri se ocupă pela. 


1851, când îl găsim dând paharnicului D. Burduja vechilimeă. 
pentru trei. procese a acelor clironomi. ê l 
Relativ la sprijinul material al Alecsandrilor, în bind lui 
C. Rolla, în Buletin nu am găsit decât o singură urmă. Anume 
în 1846 se întăreşte o chizășie dată de vornicul Vasile Alec- 
sandri pentru aga C. Rolla.” : 


1 Loc. cit., 1837, p. 161. Eo TR qia 
3 Loc. čit., 1835, p. 12. . 
3 Loc. cit., 1837, p. 127. 
„+ Loc. cit, 1846, p. 384. 
s Loc, cit.,.1847, p. 101. - 
* Loc. cit., 1851, p. 14, i 
1 Loc. cit, 1846, p. 61. E mă 


i — 2805 — 

5] | Dacă amorul cu gingaşa soră a lui. Alecsandri daia cu 
totul altceva” decât ce credeă Sion; dacă pretinsa sărăcie a lui 
Rolla 'se transformă într'o evidentă bunăstare, aceeaşi soartă a 
metamorfozărei prin critică o vor, aveă şi învinovățirile politice 
pe care i le aduce: C. Sion. 

Rolla aveă un cumnat Rus, un general Graben. Atat este 
adevărat din ce spune Sion. Dar de unde își ia această îndrăs- 


neală să-l înfăţişeze pe Rolla ca protejat al lui Graben, ca slu-- 


` jitor al-.politicei ruseşti, ca om de-ai lui Mihaiu Sturza, nu se 
vede de loc. Nu cunosc nici un fapt care i-ar da lui Sion - 
măcar, un motiv de bănueală. Dacă el ar fi cunoscut fapte, cât . 
este de bucuros să le spue, nu le-ar fi spus?! 7 
Imi pare, totuş, rău, că până acum argumentarea mea nu 
poate fi şi directă. Ea rămâne îndirectă; dar reiese bine înte- 
imeiată din tot binele ce se poate culege despre vieaţa lui, 


lată deci care sunt puţinele ştiri sigure — puţine, însă cu 


dogat conținut — care sâu scris pe ici pe colo despre Rolla. . 


Faptul că`tatăl lui Rolla, învățatul doctor, a murit după ce 
Costache Rolla își începuse studiile universitare, ne dă dreptul 
să afirmăm că tatăl său îi va fi hotărât universitatea la cate să, 


studieze. - Tatăl i-a putut plăti întreținerea acolo, la München. i 


Plecarea din Miinchen pare a fi-fost determinată ori. chiar gră- 
bită de moartea tatălui său. ; i 

Rolla și-a făcut deci studiile sale în Mânchen; după in- 
formațiunile dlui Radu Rosetti, pela anul 1830, deodată cu Ră- 


_ducanu Rosetti, Nicu Ghica (Comăneşti), beizadea Dimitrie - 
“Ghica (București), un Creţulescu şi alți. câţiva Români. După : 


aceleaşi informaţiuni bune, date de Răducanu Rosetti, este sigur 
că «toți petrecură bine şi cheltuiră cumplit de mult». ? 


“Memoriile. lui Nicolae Cretzulescu ? confirmă aceste ştiri 
adăogând data că la 1834 Rolla, R. Rosetti, Steghe nu se mai 


1 Acte de-ale lui Rolla contra sistemului despotic al lui Mihaiu Sturza 


"mu cunosc. Unul foarte târziu, din 1851/2 Main, dar totuși caracteristic 


privește modul cum Sturza cedase unui sărdar Sava Canachi, «care i-au 
fost slugă în coadă», fără a fi fost întrebuințat vre'odată în slujbele statului, 
un venit care se cuveniă carantinei din Galaţi. Analele parlamentare ale Ro- 
mâniei; vol. XVI, 2, p. 365. 

"* Analele Academiei române S. Il, t,- XXVII, p. "496. 

3 Ateneul român, 1894 p. 594. Creţulescu din Miinchen eră lancu. 


YEN 


SE De e 0 = i 


aflau în Miinchen, unde Cretzulescu mai găsi pe Nicu Ghica 
pe vărul său lancu Creţulescu, pe Cananău din Botoşani.. l 
. Rola a studiat deci în München între anii 1830—1834. . 

Tinerii aceştia vor fi cheltuit mult, vor fi petrecut bine; 

- dar, dacă-i judecăm după rolul ce l-au patut jucă mai târziu în 
> Moldova, şi în Muntenia, trebue să. etengo că au învățat şi 
„carte. ! 
_ Pe când Alecsandri plecă din ţară, la Paris Rolla se în- 
- torceà din străinătate aducând cu sine spiritul câre-l va fi sorbit, 
tendințele ce şi le va fi însuşit, maniera ce o va fi „deprins la 
Miinchen. 

Observ iarăș că este păcat că PA studentii soldati 
şi munteni din Miinchen, care deveniră un număr însemnat de 
bărbaţi politici, nu s'a publicat absolut nimic; și că pentru a 
pătrunde cel puţin într'o parte a vieţii lor de acolo, trebue să-mi 
„iau refugiul la un mijloc iarăşi indirect, | 
Pe Răducanu Rosctti, colegul! lui Rolla, l-a examinat, înainte 
` de admitere, faimosul elenist Thiersch. Numele Thiersch tn- 
seamnă însă un program cultural și politic, de care se interesă 
„toată Bavaria, toată Germania, De aceea îl caracterisez aunan 
dar suficient pentru scopul meu. 

Fr. Th. Thiersch se aşezaze în München la anul .1809. 
Pe-atunci el erà un tânăr filolog de 25 de ani. În anul 1814 
el deveni membru al Academiei bavareze; iar în 1829/1830 
rector al universităţii din Miinchen. Când tinerii noștri mol- 

doveni fură primiți de el la universitate, Thiersch se află pe 
“punctul de culminaţiune al carierei sale profesorale. Politiceşte . 
Thiersch fusese şi eră încă un liberal, un antiultramontan. Figura - 
lui cadrà bine cu toată mişcarea liberală din Sudul Germaniei. 

Toate. elementele de căpetenie, conducătoare, ale Miin- 
chenului erau liberale. Ele alcătuiseră atmosfera intelectuală în ` 
care respirau tinerii Români. Astfel, ministrul Montgelas secu- 
larizase mânăstiri catolice; juristul Anselm Feuerbach eră un 
aderent al criticismului Kantian; Schelling, care se întorsese 
la München in 1827, pentruca să rămâie la universitate până 


- 1 Despre duelgiii români din München s'a vorbit încă multă vreme 
în capitala Bavariei. Vezi Româriia literară (1855), p. 123, în scrisoarea 
lui S. 


m : g n i ' “ 


CEA d — %07 — 


la 1841, trecuse de mult peste învinovăţirea violentă, că este 
un ateu spinozist. 
Dovadă: că această atmăsteră influență pe Români-o avem, 


deşi nu relativă la Rolla. O avem relativă la Dr. G. Cuciureanu, 


care şi-a dat. doctorâțul său în medicină în Viena la 1837, dar 


„care studiase și în “Miinchen. Ştirea aceasta ne-a păstrat-o ` 


Dr. Taussig în cuvântarea, care a ţinut-o la înmormântarea 
“Drului. G.: Cuciureanu şi în care Taussig, un bun prietin, ne-a 
descoperit faptul, că Cuciureanu eră un aderent al lui Schelling, 
a Gării filosofie o ascultase la München. © 


Pe vremea aceea-Miinchenul aveă şi altă importanță pentru © 


tinerii români, La 1830 se proclamase independenţa Greciei. 
Thiersch plecase în August 1831 in Grecia, unde stătă până 


în August 1832, când se întoarse aducând actul prin care Ottọ, - 
fiul suveranului Bavariei, fusese ales rege al Greciei. In. tot: 
“timpul acesta Minchenul, ţinut în curent de rapoartele lui 


~ Thiersch, se interesă de Orient mai mult decât oricine. Soartea ` 


„ Greciei — pe care țările româneşti o urmăriau cu încordare — 


_interesă de sigur şi pe tinerii români cari știau că în curând - 


ne. va venÌ şi nouă rândul. Atmosfera politică din München 


„mu stârniă deci numai idei- liberale, ci întemeiă şi convingeri 


naţionale. Ce se petreceă la Berlin cu M. Kogălniceanu se pe- 
treceă, în acelaş timp, la Miinchen cu studenţii români de-acolo. 
Plecând din mediul Minchenului — care eră plin de idei 


de viitor — Rolla se aşeză intro, ţeară, în care tocmai se - 


puneau bazele aceluiaş viitor, pe care Grecia şi-l creă grăbită 
și priveghiată atent de mai multe puteri europene decât noi, 


cuprinşi între Turcia, Rusia şi Austria, adecă: între trei împă- l 


rății ale căror interese adverse nú suprimau interesul lor comun, 


de a ne suprimà pe noi. La noi gândirile politice erau mai 
stioase ; lipsa de perspectivă a succesului mai redusă ; entusias- 
mul popular lipsiă, De aceea, la început nu numai Rolla, dar 
şi alţii și-au potrivit pasul lor cu mersul cumpătat al anilor 
1835—1840, până ce printre ei se arătară Spit isloc€ conducătoare 
ale generației dela 1840. 


1 Cuvântarea s'a publicat îutr'o broșură care cuprinde toate discur- 
 surile ţinute la moartea. Drului Cuciureanu. Dar n'o pot cità verbal, de- 
oarece momentan nu se regăseşte la locul ĉi, în bibl. Academiei române, 
unde am cetit-o. ` 


i 


t 
— 808 — = 


Cuvântul: «generația dela 1840> este al lui M. Kogälni- 
„_<eanu, În mod inutil şi neexact el a fost înlocuit cu întrucâtva 
interesatul cuvânt: «generația dela 1848».- 

Pentru Rolla devine acum interesantă mărturisirea lui Alea: 
sandri că dela 1840 încoace Rolla a făcut parte din generaţia 
care a luptat pentru renaşterea României. 

Mărturisirea datează din anul, 1878 . (21 Ianuarie). . 
trebue citată: 

<Întorcându-mă la Mircești am dat peste o -veste dure- 
roasă, Rolla, cumnatul meu, a murit după mai mulți ani de 
suferințe, la moşia lui Lupu Bogdan, la Gădinţi. Incă unul din 
duptătorii dela 1840—1859, ce se duce să găsească pe cei pri- 
begiţi din lume! Rolla a avut o mare influență asupra socie- 
~- ăţii Iașului, pe când sa întors el dela Miinich, dând mâna cu 
- toți tinerii din acea epocă pentru introducerea: marelor reforme 

sociale şi mai cu seamă pentru redeşteptarea simțului de dem- 
nilate personală. E| a fost unul din acei porecliţi duelgii, care 
„a contribuit, prin spaima ce insuiia, de a deprinde pe juni, şi 

chiar pe bătrâni, a se respectă pe sine și a respectă pe alții».2 
| Ca om așă cum îl descrie V. Alecsandri pe Rolla, acesta 
mu puteă fi ce afirmă bănuitorul Sion: Cine se află printre ti- 
nerii aderenţi ai reformelor sociale nu. pute fi şi aderentul lui 
Mihaiu Sturza. Cine reprezentă în mod Zipic demnitatea per- 
_sonală nu puteă să fie spion rusesc! 

Calomnia aceasta nu o desminte numai Alecsandri, ci şi 
cele trei mari momente istorice, la cate Rolla a luat parte: 
aqii 1848, 1857, 1859 şi revoluţia, divanul ad-hoc al Moldovei şi 
alegerea lui Al. I. Cuza. Mă voiu opri câte puţin și la aceste 
momente. a 

__ La 1848 C. Rolla a avut un rol destul de-însemnat, deşi 
colecţia documentelor acelui an nu-l pomeneşte decât -de 
două ori.’ j“ : - ` 


sani v. Alecsandri, Scrisori. Publicaţie îngrijită de 7. Chendi şi E. Car- 
calechi, Bucureşti, 1904, p. 97, - 
1 În. Adunarea obştească a Moldovei anaforaua contra duelului s'a 
cetit în 21 Februarie 1842. (Analele parlamentare, vol. XI, p. 804 şi 873). 
Vezi şi V. Alecsandri, Proză, ediţia I-a (Socec), p. 559. 
> Anul 1848 în principatele române, Bucureşti, vol. I (1902), pag- 
388, 417. a $ 


— 809 —” 


C. Rolla a fost de față la adunarea din sala hotelului Pe- 
tersburg, unde Moldovenii se adunaseră să-și spună dorinţele. 
Gazeta Transilvaniei îl şi numeşte — într'o corespondenţă din 


luna Maiu — printre bărbaţii dela care mihistrul de interne a `- 


dorit să afle dorinţele poporului: Ministrul vorbise, după Gazetă, 
cu L, Rosetti, M. Epureanu, P, Casimir, N. Ghica-Comăneşti, 
Vasile Alecsandri și Rolla. -Faptul este confirmat și de Alec- 
sandri în broşura: In numele Moldovei, a amenirei și a lui 
Dumnezeu, La 1848 Rolla eră deci considerat de guvern ca 
bărbat în “Stare să reprezinte exact curentul politic naţional şi 
să dea un sfat precis. Însă, împreună. cu tovarășii săi, Rolla 
a refuzat orice consiliu şi a rămas “printre ceice stăruiau ca 
poporul. să fie consultat direct. Guvernul nu se înșelă. Dovada 
o dădi adunarea dela hotel Petersburg care alese pe Rolla în 
comitetul însărcinat să redacteze dorințele exprimate de 

adunare. ' 

C. Rolla a făcut parte din deputaţiunea care a iiis, lui 
Mihaiu Sturza dorinţele formulate și iscălite. El le-a dus tm- 
preună cu impetuosul Vasilie Ghica. Dar revoluţionar, în înţe- 
iesul lui V. Ghica ori al lui. Alecsandri și Kogălniceanu, Rolla 
nua fost, La Al. Mavrocordat, unde sa rostit cuvântul: «La - 
arme!» și unde a avut loc atacul Arnăuţilor comandaţi de fiii 
lui Mihaiu Sturza, Rolla nu a stat? Atacul. ny l-a găsit acolo, 
Astfel el pută să rămâie în țară. z 

Grigore Ghica este una din urile cele mai -pasionate ale 
lui C. Sion. Din «nebun» Sion nu-l mai scoate în tot cursul 
Arhondologiei sale. Sion are, pentru ura sa, şi motive politice: 
Grigore. Ghica Vodă răsturnă — cât.puteă — Moldova cea 
veche, ca să creeze alta, coaptă “pentru unire; apoi: Grigore ` 
Ghica Vodă întrebuință în funcţii înalte prea mulţi Greci, un 
defect pe care l-a criticat și V. Alecsandri. Dacă. erai dintre 
oamenii numiţi de Ghica Vodă,.pentru C. Sion erai perdut, 
chiar dacă te chemă Costache Negri! Cu atât mai mult, dacă 
te chemă numai C, Rolla! 

Totuş G. Rolla a împlinit, și în domnia lui Grigore „Ghica, 
ca şi după aceea, o menire folositohre pentru fară. 


1 Q. Sion, sii contimpurane, p. 176. 
„A G. Sion, loc. cit., p. 178. 
2G. Sion, loc. cit., p. 181. 


— 810 — 


La 1849 G. Rolla eră director al departamentului de in- 


, -terñe; ministrul său erà visternicul Alexandru . Sturza. 
Jn 1850 C. Rolla a fost numit membru al divanulai 


Domnesc, în locul lăsat Jiber de loan A. Ghica.! In astfel de 


“post, sub Grigorie Ghica Vodă, nu se numiau oameni despre 
care să- se poată vorbi în tonul lui Sion. In acelaş an Ghica 
numi o comisiune pentru reforma codului civil. Comisia se 
_-alcătuiă din: prințul N. Şuţu, D. Ralet, directorul  ministerutui 
de justiţie, D. Cornea, membru al divanului de apel, bătrânul 
jurist D. Bojinca, N. Docan, M. Kogălniceanu, -L. Roseti, dr. 
' juris și C; Rolla, membru al divanului domnesc, Rolla eră deci 
. chemat să colaboreze, înt”un moment important, la o operă 
. de justiţie teoretică și practică într'o ţară în care justiţia fusese 
şi eră încă înfrântă de un egoism sălbătăcit de împrejurări 
istorice fatale. Increderea care sẹ puneà în Rolla îl cinstește 
- foarte mult. 
| Ca bărbat influent sub Grigorie Qhica Vodă Rolla a pro- 
„ tejat curentul care se generalizà şi pe care-l sprijiniă principele: al 
modernizării şi unirei țărilor. De aceea îndată ce chestiunea unirei 
s'a pus, Rolla s'a aruncat în fruntea luptătorilor pentru ea.? 
In 28 Februarie 1856 C. Rolla iscălește — alăturea cu 
floarea Moldovei —. petiția dată princepului Ghica în favoarea 
unirei principatelor; 4 iar în .6 lunie al aceluiaş an el se află 


printie ceice, aşteptând pe comisarii Europei — cari veniau,: 


ca să se informeze despre dorinţele țării — se constituesc întrun 
comitet al unirei.s De aici înainte C. Rolla se află pretutindeni 


* "4 Zimbrul din 24 August 1850, p. 65. 
2 Zimbrul din 7 Dec, 1850-(Nr. 46). a, 
> Sa nu se crează însă că Rolla eră un Ghicaist care > nu-și controlă 


“principele. Din contră, el eră foarte sever cu Ghica. De aceea, în scri- 


soarea dela Vichy din 8 Iunie 1857, fostul Domn îl citează pe Rolla printre 
criticii săi pe care nu-i puteă uită: «Sont-ils enfin édifiés, ou bien sont-ils 
toujours aveuglés de passions haineuses a mon égard? Voilà ce que-je 


sam SE Aia d daca ela 


EN E RE 


tiens ă savoir tle vous, qui de toat temps voyez les Rolla, les Kogălniceano, - i 


les. lepureano, les Roseti etc, qui, de tout temps, cherchaient à entraver 

et ă denaturer les actes de mon administration». Acte și documente relative 

la istoria renașterei României. Vol. IX'(1901), p. 4U. 

E + Acte și 'documente relative la istoria renașierei României publicate 

de Gh. Patrescu, D. A. Sturza şi D. C. Sturza. Vol. HI (1889), p. 427—430- 
i 5 Lot: cit., p. 522, 531. 


e . -> 8 — 


dude intejesul: naţionggere fapte priincioase ţelului final: 
unirei.! El iscăleşte programul -unioniştilor; este membru în 
. comitetul electoral al unirii, dela ale cărui şedinţe nu lipseşte 
. niciodată; face parte din comisia celor cinci, care, ne mai pu- 
tând suferi ingerinţele caimacamului Vogoride, se duc.la acesta 
şi-i pretind să înceteze cu influențarea alegerilor în curs; iscă- . 
leşte protestul unioniștilor din laşi adresat consulilor puterilor i 
garante; iscăleşte şi. protestul contra decisiunei consiliului de 
miniştri privitor la aboliţiunea legei de pressă, aboliţiune care 
luă: unioniștilor. orice mijloc -de publicitate, Firește numele lui: 
C. Rolla nu puteă lipsi nici de pe protestul trimis, de Moldoveni 
` comisiunei europene întrunite la Bucureşti, nici de pe alte 
contestări ale faptelor caìmacatului.? 

C. Rolla făceă astfel òperă bună. Fireşte urmà ca el să 
între în Divanul ad koe, în care a fost, ales de proprietarii mari. 
ai judeţului laşi. l . 

` Atitudinea lui Rola în Divanul ad-hoc: t caracterizează şi 
mai precis, - Până aici el fusese un luptător; acuma colegii lui 
din Divan îi dau un loc, la care nu mai este nevoie de seve- 
ritatea lui impunătoare, ci de pricepere şi hotărâre. Ca om de 


precisiune el a fost ales — inpreuna cu alţii — secretar al . 


Divanului. 

Ca om de idei şi hotărâre el a fost ales în sos ăi 

de preparare a bazelor constituționale, pe care’ ţara trebuiă 

"aşezată. Comisia din care el făceă parte a pregătit propunerile, 
dorințele relative la: egalitatea tuturor Românilor înaintea legii, 

la aşezarea dreaptă a contribuţiilor — adecă la răsturnarea 

statului feodal, la obligativitatea serviciului militar, la accesibi- 

litatea tuturor Românilor la toate funcţiunile— adecă la isgonirea” 
„din privilegii a boerilor care exploatau ţara. In comisiunea aceasta 
Rolla a fost colegul lui M. Kogălniceanu, D. Miclescu, D. Co- 

zadini. Alături de Kogălniceanu Rolla susțină drepturile ţăranilor, 

sau emanciparea lor de sarcini nedrepte şi nedemne şi își atrase, 


ca şi M. Kogălniceanu, imputarea că este: comunist. Dacă 
la aceste idei adaogem ideia aescentralizării prin ridicarea tinu- 


turilog la rof de persoane morale; i ideia. înlăturării taxelor pe 


1 Loc. cit., p. 1Y08, 1141. 

». Loc. cit, IV, passim. 

3 Loc, cits p. vol. VI, 1, p. 519. 
` Ă 9» 


eF ma — 812 — 


export, tnsemnăm' încă două idei care icebiiau să aibă ca 


urmare, întâi: împărțirea mai dreaptă a sarcinilor, a doua: o 


- îmbogăţire mai repede și mai generală a țării. 
lată căror idei s'a dovedit aderent şi sprijinitor curagios 


Rolla, în Divanul ad-hoc: 


Drumul spre astfel de idei nu se improvizează, EI creşte 


organic din sentimente umane alese; din sișteme politice, cu 
care omul se împrietineşte de timpuriu; şi din lipsa sau dacă 


el există, din ignorarea interesului personal. Din aceleaşi regiuni . 
' trebuie- să fi pornit şi cărările lui Rolla, Care nu devenise un 


comunist, ci numai un liberal naţionalist. 

„Rolla însuși și amicii săi se numiau numai nafionali. Aşă 
“au 1 mtumit ei, de pildă, în profesia de credință dela 26 Nov. 
(8 Dec.) 1858,. când se aflau în ajunul -alegerilor pentru Adu- 
narea: obștească care aveă să aleagă pe noul Domn. Naţionali 
„ cari erau: Lascar Catargiu, Lascar Roseti, Mihail Kogălniceanu, 


Petre Carp, G. Cuciureanu, Gr. Cozadini, G. Apostoleanu, 


Petru Mavrogheni,;Alex. Cantacuzin, C. Rolla etc., ziceau despre 
direcţia lor: «Partizani ai propășirei, însă acea propășire operată 


pe calea legală şi corespunzătoare la trebuinţelă noastre, dând . 


“timpului de faţă aceia ce se reclamă de timpul de faţă şi lăsând 
viitorului aceia ce se cuvine viitorului, adversari declaraţi ai 
tutulor utopiilor, vie aceste dela -bizuirile despotismului, sau 
dela principiile subversive a resturnătorilor, subscrişii nu sunt 
nici reacţionari, nici socialişti. Noi suntem interesaţi la pros- 
peritatea țărei, ca una ce este obșteasca noastră muncă; noi 
ţinem la păstrarea și. întărirea_temeliilor a orişice societăţi: fa- 
milia și proprietatea. Insă apărarea acestora o așteptăm dela 
legi, iar nu dela un om. Aşadar noi n'avem altă tendinţă, alt 
țel decât de a face ca noua constituţie să prinză rădăcini în 
principate şi să ajungă a fi un adevăr; că aşă viitoarea orga- 
nizație să dea îrebuințelor publice tot ce este <legiuit> de a 
li se dal» Constituţia pe temeiul căreia ei voiau să lucreze eră 
convenţia dela 7 (19) August 1858. 

“Intrând cu acest program. naţional în Adunarea electivă 
în care fu ales şi din laşi, Şi din Cahul, din partea proprietarilor 


mari, Rolla rămase nedespărţit de ceice aleseră pe :Al. Cuza” 


Domn al Moldovei — fireşte nu lipsi nici dela dramaticele 
„discuţii dela <Elefant> — şi deveni în 15 (29) Ianuarie 1859 


aani DÒ a inaki 


PE 


— 813 — 
ministru de instrucție al noului Domn, alăturea cu Vasile Sturza, ` 
Manolache Costachi Epureanu, Lascar Rosetti, Vasile Alecsandri, 


D. Sc. Millescu şi C. Miclescu. Întrun rând, lipsind sii 
Alecsandri, Rolla luă şi externele, ad interim.! 


N 


Momentul acesta însemnează puneti de culminaținne ` a. 


vieţii lui Rolla. © > 
6. Tot cursul vieţii lui C. Rolla este o linie dreaptă, sui- 
toare dela un punct: München, peste feliurite culmi, dintre care 
cea următoare este totdeauna mai înaltă decât cea anterioară, 
până la îndoitul. minister sub Alexandru lon Cuza. ln tot cursul 
acestei alese vieţi;publice, V. Alecsandri a avut putinţă să cu- 
„noască sentimentele şi ideile cumnatului său, -pe care l-a co- 
memorat în versuri și în proză, fără să-l idealizeze, măsurându-l, 


după felul său, cu dreptatea omului de bun simt şi cu so- ` 


brietate de împărţitor sgârcit de lauri.! 


De o astfel de figură nu se pot lipi insultele lui C. Sion, . 


după ale cărui motive de spârare ar fi de prisos şi pueril să 
mai căutăm, ' 
Insemnat pentru mine erà să dovedesc convingător, și 
limpede că Sion nu aveă tm sine nici măsura lucrurilor şi a 
"oamenilor, nici sârguinţa naivă de-a respectă adevărul. lar unde 
se pot dovedi astfel de defecte morale, cine ne poate obligă 


să dăm atenţie şi credință — celorlalte închipuiri” sau invenţii . 


ale lui Sion?! a G. Bogdan- Duică. 


1 Loc. cut, vol. VIl, p. 827. 

1 Pentru apreciarea de care se bucură caracterul lui Rolla este TA 
teresant cuvântul cu care o foaie volantă a caracterizat pe C. Rolla în 1859. 
(Manuscriptul academic nr-ul 21, p. 227). Titlul foaei. volante este Catalo, 


des livres nouveaux a l'usage des électeurs 1859); lui 'C. Rolla i še atribuie: 
„ Histoire de Hollande ou Guillaume le tăciturne, avèc cette grupe: La. 


„parole a éte donnée a Pkomme pour cacher sa penste,: + - 

Dintre multele caracteristice spirituale din aceeași foaie volantă, mai 
reținem aici pe a lui Alecsandri, care se află în fruntea listei. Lui i se 
atribuie opera Le roi des mouches ou la mouche du coche! (După Larousse: 
Mouche du coche însemnează: „personne qui montre un zèle excessif et 

i iute, par allusion à la fablé de La Fontaine). 


— 844 — 


Scolari © 

i | Lo i 
Cu cărţile cuprinse subsuoară, 
Cu vorba cumpănită şi 'nţeleaptă, 
Pe-aceiaș cale pasul vi se "'ndreaptă, 

„ Școlari cuminţi, a neamului comoară. _ - 


Voi știți că Alma Mater azi v "așteaptă 
Cu-acelaș dor ca și de 'ntâia oară, » 
Cuvântul ei aprinde şi 'nfioară 

şi. noui porniri în suflete deşteaptă. 


La vraja ei înaltul pis? s'aplençā, 
Inertul bloc de peatră se supune 
Si n haina nemurirei se îmbracă; 


In Tame ei de farmec și minune 
- In: armonie totul se împacă ` 
_ Și nici odată soarele napune... 


Pi og AE 
Ca zumzetul de harnice „albine * 
în ritm ușor al vostru glas răsună . 
Și ochii voştri — aleargă și adună. 
Din șiruri lungi îndemnul spre mai bine.. 


- Tresar schintei și "n flacări se 'mpreună, 
Ce filfăesc uşoare, calde, pline — 

< dar gândurile voastre pelerine | 
Disting acum frumosul de mirliună. ” 


Cu fie-care filà recitată 
Al minței voastre soare se mărește - 
Și altfel prinde inima 3 bată. , 


Căci orizonta ’n jurul vostru creşte 
“Și tot ce-a fost în umbră altä- dată 
Acuma în lumină strălucește... 


Hil. TA As 


Vă ride 'n ochi prisosul d vieață 
Cum ride vesel soarele de Marte, 
Și ce nădăjduiei de bine 'mparte 

A tinerejei voastre dimineaţă. 


Voi lumea o cunoașteți după carte 
“Cărarea” vo 'ndreptăți după povață, _ i . 
dspitele ce curse întind în ceață SE 

` De voi acum att sunt de departe. 


Vă 'nmuguresc în suflet candizi crinii 
Și 'n mâna Voastră-i arma. cea mai tare, 
Soldați viteji ai cinstei și-ai luminei, 


Vedeţi voi Viitorul colo 'n zare »- 
«Cum își adună și 'mpietește' spinii 
-Spre triumfala voastră *ncoronare ? 


Pra p 1. U. Soricu. 


Maramureşul. 

Numirea Maramureşului se trage dela şiul Mara care se 
uumeă în veacul a XIV lea <Maramoris> după cum ne arată - 
diploma regelui Ludovic cei mare din 15 Septemvrie 1349 «< Gyula- ` 
falva Juxta fluvium Maramorosii». Incepând.cu veacul a XVI-lea ` 
întâlnim în actele publice şi numirea de «Marmaţia». Bonfiniu 
* susține că în evul vechiu Maramureşul a purtat numele de Mar- 
maţie care numire se derivă dela marmure.: Marmure se găseşte 
în liholc, Borșa, Săcel și Vişeul de sus. Trebue să distingem 
Maramureşul istoric de Maramureșul geografic. . Maramureşul 
istoric cuprindeă părţile româneşti din Bereg,. Ung şi Ugocia, 
Judeţul: Maramureș este o fărimă din 'ce eră. Profilul Mara- 
mureşului este. ca o frunză tăiată dealungul arterii principale, 
-„. care este Ta tu bogaţi afluenţi. La stânga se varsă în Tisa 
Vişeul, iza şi Sapinţa. Este judeţ de frontieră. „Geograficeste. l 
este situat la 21°. şi 22/4. longitudine răsăriteană şi la ai 

şi 48 atitudine-nordică, 


y 


= N ` A G -A 


i Desi 


j5 æ m — 816 — 


l La nord din Cibău până în Gura Tisei formează frontiera . - 
spre Polonia și Ceho-Slovacia Carpaţii maramureşeni cu pis- 
curile Pop Ivan de 1940 metri înălțime şi Toroiaga cu 1939 m. 

Spre Bistriţa Năsăud hotarul il formează munţii Rodnei cu o. 
înălțime medie de 1580 — până la 1890 m. Cel mai înalt munte 
este Pietrosul cu 2305 metri. Din vârful Şetrevului până în 
- Budeşti se întinde - dealungul: hotarului spre :Solnoc Doboca 
`, cununa munților: Lăpuş şi Tibleş care are înălțime de-1842 metri. 
Spre Satul-mare hotarul -il formează munții Gutinului “cari 

au o înălţime. medie de 948—1246 metri. Cel mai înalt munte... ` 

este Gutiniul 1447 metri. ` Tiganul 1241 m, “lanţul se sfârşeşte în. . 

munţii Oşenilor. - să 

Din Tribuşeni până la Teceu- Tisa este frontiera. 

Frontierele Maramureşului nu sunt norocoase. Spre Buco- 
vina şi Ardeal pasurile Prislop 1159 metri. Setrevui 1204 m. : 
şi Gutinul cu 1447 m. iarna circa 6 luni sunt troienite și orice 
legătură este imposibilă.” Judeţul are clima rece, temperatura: 
medie anuală la Sighet şi la Ocna Slatinei este de 9 C; maximul 
de temperatură în lulie este de 20'2° jar minimul în gti 
-de 3%—20 C. Extremele de temperatură sunt — 18° şi -+ 33%— 
= deci diferinţa extremă de. temperatură face 51%—60 C. A 

- munți aerul e și mai rece, acolo temperatura medie anuală scade 


ete Aaaa EI 


i a 2 z ~N 
UGER E ar went eier e 


TI Rp ee 
r M EE 


până la 6* C. Cantitatea cea mai mică te ploaie o întâinim relativ- fi 

în regiunile situăte între Ocna, Şugatag şi Vişeu (817—852 mm.) ir $ 
Sighet se urcă deja'la 920 mm. iar la munți se urcă și mai repede; 3 
Teritorul Maramureșului este 1.152,20 -jugăre catastrale, d 

- din care: Arător 61,951 jugăre, tânaţe 140,339 jugăre, păduri i: 
252,976, grădini 3,594 jugăre, păşuni 57, 240 jugăre, şi teren ne- i 
foloşitor 56,189 jugăre. - . . = z 

- Cele. mai multe păduri sunt ale statului şi ale corpora: ~} 
ţiunilor, Statul român are-5,000 jugăre, composesoratele nobile E 

şi urbariali posed 94,530 jugăre catastrale. Comunale și bise- .3 
riceşti sunt 23,140 jugăre. Producţia statului anuală este de i 

` 240,000 cubici metri lemne, 120,000 cubici metri brad, în preţ de X 
- 4.800.000 Lei şi 120,000 cubici metri lemne de foc. în preţ de “i 


24.000,000 Lei. Erariut nu le mai. exploatează pădurile în regie: 
„proprie. A dimis muncitorii convenţionalişti iar pentru ferestrăul >" 

său din Sighet nu a găsit arândatori; Exportul lemnelor stag- 
nează în lipsa de vagoane. .Plutășitul restrâns se face până la 


— 817 — 

. Sighet. Cantități mari de lemne sunt expuse putrezirei. Numař 
ocolul silvic Râul are în porturi 250,000 cubici metri lemne. 

‘Ferestrae sunt 14 cu vapori 11 cu apă, cu o capacitate de 

250,000; cubici metri scânduri la an. O fabrică de bastoane şi un 
ferestrău nu sunt în funcţiune. Averile erarului în regie proprie: 
ar da un beneficiu comercial în plus de 30%. Ar asigură 
câștig sigur. la 1000 familii şi lemnul sar prelucră în Maramureș. 
Pentru prelucrarea materialului de cherestrea posedă o singură 
fabrică de mobile în Vişeul de sus şi în Sighet. Composeso- 
ratele administrează atât de rău pădurile că nici atât venit nu 
produc” ca să poată 'să plătească cheltuelile de manipulare 
și păzite, care fac 267,000 de Lei la an. Arfi de dorit ca statul 
să le prâă în administrare şi exploatare cum sa întâmplat cu 
“Averile grănicerilor în 1890 prin art. de lege XIX. In plasa Vişeu, 

averi comune «pro partibus indivisis> sunt 73,806 din cari s'au 
lăzuit 3,790 jugăre. După calculația experţilor. investindu-se ` 
momentan 1.000,000 Lei s'ar ajunge în primii 10 ani la un venit 
de 3.000,000 anual, din care întrebainţându-se anual pentru . 
învestiri: 1.000,000 Lei peste 10 ani câştigul, anual ar atinge 
suma de 25.000,000 Lei. -In halul în care ;se află pădurile: 
tii timp de câteva decenii se vor devastă. Numai prin comasare - 
schimbând sistemul imașului — putem speră cultura tgțonală 
a pământului. 

Pentru desvoltarea pomiculturei statul maghiar a susținut 
în ' Bocicoiul-mare o școală inferioară de pomărit cu internat. 
Şcoala are edificii, instrumente de învățământ şi- internat, 330 

“jugăre catastrale teren din cari 110 jugăre grădină cu pomi. 

“Şcoala cu toate că se poate susțineă din venitul moșiei . - 
şi Eugeniu Cozac bine cunoscutul pomolog şi director. a prestat 
jurământul, şcoala nu a fost redeschisă și se intenţionează sistarea . 
acestei şcoli, deşi pomăritul, creşterea vitelor şi exploatarea pă- 

__ durilor sunt singurile resurse de. traiu ale populaţiunei. i 
.; Maramureşul are 152,995 locuitori, din cari bărbați 74 8324 
femei 78,663, bărbaţi trecuţi peste 21 ani sunt 35,336. Români- ` 
82,178. Unguri, 13,956.. Germani, 3,066.. Evrei, 36,835. Alte na- 
ţionalități 16,360, din cari cei mai mulţi sunt ucraini. Orașul 
Sighet capitala judeţului are '23,691 de locnitori, din care To- 
mâni . 4,964, unguri 6,552, ÎL dau 149, evrei 11 ,026, „alte na- 
ţionalități 1 1000. i 


Dă 


— 818 — 


În 1910 Sighetul aveă 21;370 locuitori din cari erau 7,981 
evrei, 2,001 români și 17, 542 unguri. După confesiune erau 4,901 
Rom. cath. 5,850 greco cat. 207 luterani şi 2,274 reformaţi. 

-Comune mai mari sunt: Vişeul de sus cu 11,733 locuitori. 
- Români 4,366, Unguri 431, Germani 2,723, Ovrei 3,912, alte 
i naţii 301. a 

"Borşa cu 14,451 locuitori, Români 10,655, Ovrei 2,921, cari 
în urma sărăciei nu pot fi constituite în <cornune urbane. | 

Statistica ungurească din 1910 referitor la naționalități este 
falsă. Atât în Sighet cât și în Vişeu o parte din germani şi ovrei 
au declarat naționalitate maghiară. Tendinţa clasei culte ovreești 
este atașare la cultura maghiară. Au denegat jurămânțul, învă- 
ţământul îl fac în limba maghiară şi pretind școală medie civilă 
dela magistratul Orașului în limba maghiară. ' în general se ob- 
__servă aceasta la'ovreii sefardiani. Ovreii ortodoxi vorbesc jargonul 
însă ştiu cu toţii româneşte: Comerciul şi industria sunt în må- 
nile ovreilor. Din munţii și pădurile private 50%, sunt în mânile 
dor. Unii se ocupă cu economia și sunt şi_ciobani ovrei.' Cârei- 
-_măritul, debiturile de tutun și sare sunt asenienea monopolul 


lor; Cooperativele-încă nu au putut câștigă debitul de tutun. j 
„Birjarii 99°% sunt. ovrei. Dintre bănci filiala băncei naţionale i 


şi- <Maramureşana> sunt româneşti’ între alte 20 bănci streine. 
«Maramureşana» are capital -social de 400,000 Lei. “ 

Societăţi Cooperative de aprovizionare şi desfacere stau 
înființat în anul 1919 în fiecare comună, s'a înființat în Sighet 


"şi un birou central, însă federale nu. sau organizat. Lipsa de .:. 


organizare şi destoinicie şi controla au avut ca resultat, ca cu - 
„__ escepţia tovărăşiilor din Borşa Ocna Şugătag și Vişeul de sus, 
celelalte stagnează au licvidat, compromiţându-se aici, ideia tová- ` 
răşiei care pentru noi putea fi mântuitoare. 

După Sighet mai mulți Ovrei sunt în comunele ruthene, 
în Crăciunești, din 1820 locuitori 996 Ovrei. In Ruscova din 
- 2703 sunt Ovrei 1067. Este respectabil numărul Ovreilor şi în 2 
comunele nobile. In Dragomirești din 2708 locuitori sunt: 756 
Ovrei. In Rozaviea din 2818 locuitori sunt 778 Ovrei. Cuhėa 
lui Bogdan Vodă la 1943 locuitori are 477 Ovrei. Săpânța la 
3349 locuitori are 1038- Ovrei. In comunele iobăgeşti, şi în co- 
-munele unte cultura poporului este- mai înaintată oamenii sunt | 
i „organizaţi şi în stare mai bună, numărul Ovreilor este mai mic. : 


— 819 — 


Astfel în. Cosfiui la 1400 locuitori sunt 20 Ovrei. în- Hoteni la 
405 loiuitori 10 Ovrei. In Sai Șugatag dintre 1215. locuitori 
50 Ovrei. în “Văleni din 1227 locuitori 39 sunt 'Ovrei. 
Chestia Ovreilor este chestie culturală, cultura și organiza- - 
„rea fiind cele mai bune arme de apărat, în procente după otupa- | 
iune se Împarte populaţia astfel: cu economia se ocupă 69:1%,. 
Minieri 1:3%, cu industria se ocupă 95%, cu comerciul șicre- < 
ditul 46%, profesiuni” libere 2:8*/. Zileri 59%, servitori 1:34. 
i + Numărul analfabeţilor este 73*2*/,. La preluarea imperiului - . 
„în aniil' 1919 erau în 6t de localităţi 52 de şcoli de stat cu 183 . 
„învăţători, confesioăale româneşti erau 42 cu 44 de posturi şi 
27 învăţători. Din 183 învăţători "de „stat au prestat jurământul 40. - 
< `> Sunt sistemizate 227 de posturi de învăţători, completate 
"au fost în anul școlar 1920—1921 şi 'au funcţionat 100 de tn- 
vățători de stat şi 16 sunt învăţători contesionali români. Școli 
străine primare sunt 32 cu 32 învăţători. Au funcţionat total 
148 învăţători. Şepte comune din cari 5 românești nu at avut 
învăţători, Statul întreține 52 de şcoli din cari în 38 s'a predat - 
româneşte. La 5 școli ungureşte, în 8 şcoli ruseşte, şi în ună 
nemțeşte. In învăţământul primar. au fost din regatul vechiu | 
doua învăţătoare, şi la grădina de copii 3 învățătoare. - | 
- Din regatul vechiu nu bucuros. vin putefile didactice la | 
- periferii, căci vremile materialiste nu cunosc apostolatul. ` Obli- 
gaţi la şcoală erau 18,958 elevi, din cari au cercetat şcoala 4,646. 


invăţământul mediu are în Sighet o. şcoală normală de trivă- . “ 
țători «Bogdan Vodă», cu 6 clase. Este naţionalizată din 11 Oc- 


tomvrie 1919. Asociaţiunea Maramureşana în 10  Octomviie' 
1862 a înființat preparandie română care s'a deschis cu 15 elevi 
sub conducerea bunului: român loan Buşiţia şi a funcționat până 
în 10 Octomvrie: 1869, când s'a prefăcut la stăruința prefec- 
tului Lonyai Jânos în şcoală normală maghiară de stat. După 
.50 de ani sa naționalizat. In anul 1919-—1920 a avut. 69 de 
elevi, în anul şcolar trecut a avut 15 profesori şi 96 elevi din . 
cari 93 erau-în internat. La şcoala de aplicaţie au fost 92:de: 
„elevi. ` Liceul de băeţi Dragoş: Vodă: s'a înfiinţat în “toamna 
anului 1919, cu 125 elevi. In anul trecut a avut 8 clase, 169 
de elevi din cari 56-erau adăpostiţi în interhat. Au funcţionat 
` 7 profesori, și au dat lecţii alţi 7 profesori dela celelalte institute. 
Liceul de fete cu 4 clase, sa naționalizat în 1919 cu '67 de . 


— 820 — 


eleve în-6 clase. In anul trecut a avut 108 eleve în 4 clase și 
6 profesori, 54 de eleve au fost adăpostite în internat. Din eleve. 
19 erau române pe când sub regimul maghiar abià 4 erau ro- 
mâne «cu buze maghiare». 
In” Vişeul de sus, este şcoala medie civilă «Bogdan. Vodă» 
care s'a romanizat în anul 1919 în doue clase cu 48 elevi şi . 
5 profesori, 33 de elevi au fost în internat 47 de elevi, äu fost ` 
“ Români, iar 40 băieţi de ţărani. Inainte de „naţionalizare numărul 
Românilor eră 9. Şcoalele medii au desvoltat și activitate extra- ' 
şcolară, au. aranjat festivități, cu ocaziunea. serbărilor naţionale. 
Eycursiuni la” sate cu concerte şi conferinţă. Școala <Bogdan 
Vodă» din Vişeul de sus, impreună cu delegaţii despărțământului. 
„Iza Vişeu al Astrei au aranjat -la sate concerte şi conferințe 
poporale. Şcoalele medii nu au profesori destui și lipsesc bi- 
bliotecile românești. Numai prin un învăţământ bineorganizat 
primar şi mediu putem regener Maramureşul şi romanizà clasa. 
` conducătoare. „Să 
Asociaţiunea pentru cultura poporului român . din Mara- 
_mureş este cea mai veche Asociaţiune din Ardeal: şi părțile: , i 
ungurene. S'a înființat în anul 1860 la stăruința prefera 
Iosif Man și a vicarului Mihai Pavel: pentrii. susținerea unei 
seoli normale cu internat, ' S z 
„Şcoala normală Sa deschis la 1862 cu 15 elevi şi a func- 
ționat 7 ani Care ne-a crescut peste 100 dascăli cari. au educat ` 
generaţii de elevi luminaţi și buni Români. De sub mânile lor „4 
au eşit mulți ştiutori de' carte, numărul analfabeţilor s'a redus. 
până la 53%, iar sub generaţia nouă de învățători. s'a sporit 
numărul analfabeţilor cu 20%. Şcoala lor eră cu adevărat școală 
a muncei, fiecare şcoală aveă câte o pomărie, școală repeti- . 
, țională în Dumineci şi serbători, învăţământ agronomic, cor şcolar 
şi bisericesc. Pomăritul a luat un avânt îmbucurător. Azi nici . 
o comună nu mai are pomărie. In anul 1867 sub ocrotirea 
<«Asociaţiunei> sa constituit societatea de lectură, care sa reor-  - 
ganizât în 12 Aprilie 1919. In anul 1886 s'a deschis internatul 
de băieți care adăposteşte azi 100 de elevi. Societatea este 
filantrepică, încât înfiinţarea despărțămintelor <Astreia a fost o 
necesitate imperativă. In anul 1911 sa înjiințat contra voinţei 
şi acţiunei administraţiei și <așa numiţilor renegaţi> în Vișeul 
` de sus despărțământul Iza-Vişeu al «Astrei», care a ajuns să 


N 


= 


Da i sa — 


tie cel mai- activ dintre toate despărțămintele. Sub răsboiu s'a 


suspendat activitatea. In 1919 d) reorganizat. Are în. Vişeul de . 


sus o agentură activă, reuniune de cântări şi o bibliotecă. 


' In anul curent a ținut cu concursul şcoalei medii două 


“serii de. conferințe la sate. In. fiecare comună românească din 
plasa Vişeu s'a înființat câte o agentură. In anul 1913 sa fn- 
ființat în Sighet al II-lea despărțământ - al «Astrei». Reorgani- 


zarea Asociaţiunei Maramureşene sa pus la cale în 4 Aprilie l 


1919, și adunarea generală viitoare este chemată să. desbată noul 


proiect de. statite. Reorganizarea se impune căci Asociaţia | 


“Masamureşană a slăbit, încât în 1913 a trebuit se sisteze inter- 


nătul. În anul 1920 s'a romanizat: casinoul din Vişeul de sus, 
care este centrul. cultăral social al Românilor de acolo. - 
In 1920 au fost 33,878 vite porumbe algauer, în 1921 dejà 


` numai 31,370. Avem deci un scăzământ, de peste 2000. ` Vite | 5 
pestrițe (roşii) în 1920- au -fòst 17,156 şi în 1021 26,452, un spor - 


deci de aproape 10,000. Am câștigat ld număr, am pierdut 
însă la valoare. Cauzele sunt lipsa importului animalelor de 
xeproducţie, răsboiul, revoluţia şi faptul că sa putut ajunge 
amai uşor şi mai ieftin la tauri de rassă pistriţă corcită. 
Menţinerea soiului algauer (suț) a voit să o servească di- 
'recţiunea zootechnică, cu aranjarea expoziției. împreunate cu 
premii, a-taurilor de soiul algauer, în luna lui iulie 1920. Cu 
toate că comunele au fost avizate din vreme, nu s'au șimțit 


` 


îndemnate să cerceteze această expoziție.. In schimb primăriile ` 
mai bucuros au cumpărat «acasă» tauri mai ieftini, dar corciţi, - 


„de rassa pestriță. Rezultatul îl vedem în datele statistice de mai 
“sus. In ce priveşte stocul de animale, nu se poate vorbi: în 
Maramureș de o suprà producţie uriaşă. Au fost în 1920 vite 
cornute: 63,114 buc., cai: 7790, porci: 9419, oi: 138,168, capre: 
14,658, măgari şi catâri: 86. Avem în 1921 vite cornute: 


„66,038, cai: 6060, porci: 15,853, oi: 121,601, capre: 19,303, mă- . 


gari și catâri: 50. 

Subsolul este bogat în sare. Avem salinele dela Costiui, 
cu 330 muncitori şi o producţie anuală de 250,000 q cu sare. 
Sunt cel€ mai vechi “mine. Numele vechiu era Castelum şi 
seră întărit. Sau găsit arme şi bani romani şi urme, de un drum 


= “soman, La 1498 eră exploatarea foarte desvoltată. Bela a IV, a 


dat salinele ca „zestre fetei sale Kunigunda, Ludovic a II-lea 
șia ; a, y : 


/ 


N 


$ ” . — 82 — 


la 1522 le-a donat mamei soției sale Maria. In 1556 Maramu- 
reşul sa unit cu Transilvania găpână la 1733 au fost proprie- 
- tatea principilor ardeleni. Azi sunt monopolul statului. În Ocna 
Şugatag sunt saline cu 345 muncitori, şi producţie de 250,000 
_ sare. Funcționează din veacul al XVIII-lea. Pătura de sare este. 
` de 150 metri de grosime şi se evaluiază la circa 13.000 000.000,000- 
m.t, Producția anuală valorează 10.000,000 Lei. Banca «Ma- 
gyar bank> din Budapesta, are în Sighet o moară modernă ` şi 


- un ferestrău peniru tăiatul sării de export. Moaia este în lic- . - 


vidare, exportul şi transportul de sare stagnează, încât în am- 
bele saline stau inmagazinate- 400,000 măji sare. In Sacel, So- 
cietatea Hungarian național petroleum comp. din Londra “face. 
săpături de petroleu, are 10 sonde, una de 1160 metri -adâncime, 
ocupă 70 muncitori, şi produce lunar un vagon petroleum brut. 
“In Budeşti sunt mine de aur; argint și plumb. Ape minerale 
„„se găsesc în 33 de localităţi, cu 59. isvoare diferite. In Vişeul 
©- de sus sunt 15 izvoare, cu două băi, în Borşa, 6 izvoare cu o 
baie. Apele au fost analizate de Tognio, Dr. Szabo Lajos şi 
- Sză'âsi, Băi sărate sunt la Costiui şi la Ocna Şugatag. Moară 
modernă cu trei făini este în Vișeul de sus cu turbină şi ça- 
pacitate: de -măcinat două vagoane la zi. Industria de casă este ` 
desvoltată. Se produc vase de lemn şi tesaturi cu motive stră- 
„bune originale și foarte frumose, 
Guvernul unguresc a provăzut comumele Costiui, Ocna 
" Şugatag și Câmpulungul cu răsboae moderne, însă populaţia 
nu are oj nici lână şi nu le-a luat mult folos. Administraţia poli-. 
tică este următoarea: Maramureşul are ca reşedinţă Sighetul, 
oraş cu consiliu, 56 comune, şi cinci cătune, prefectura are şi 
subprefectură şi sedrie orfanală, biroul statistic judeţan şi 4 plase. 
Un serviciu. special de siguranţe în Sighet, şi poliţie de fron- 
tiere la punctele: Sighet, Câmpul-lung și Valea Vișeului. Justiţia 
are un Tribunal cu parchet și două judecătorii de ocol, una în 
Vişeul de sus și una în Sighet, şi barou advocaţial, direcţiune 
„financiară cu două perceptorate, unul în Sighet şi unul. în Vi- 
şeul de sus. Revizorat şcolar, regiune" silvică cu 7 ocoale, con- 
- şilierat agricol, și serviciul podurilor şi şoselelor. -Cercul de re- ~ 
crutare 88 intregeşte cadrele regimentului. Compania în Sighet 
de jandarmi aparţine regimentului 7. Regimentul 3 grăniceri 
din Cernăuţi are două companii, companiă Í în Vişeu şi com- 


igg i 


pania 8 în Sighet, pentru. paza froptierei. Serviciul_ sanitar are 
un oficiu. sanitar judeţan, în frunte cu un prim medic și 17 cir- 
cumscripții. sanitare, 5 circumscripții sunt fără medici. Spital 
judeţan în Sighet cu 300 paturi, o5piciu de siguranță cu 240 
paturi, policlinică, şi în Viceul de sus un spital al plasei cu 50 
paturi. Biseţica gr.-cat. are un vicariat, 6 protopopiate și 49 de 
parohii. Biserica gr.-or. are o parohie şi o filie, biserica rom. . 
cat. are un protopopiat şi 5 parohii şi 2 filii, biserica” gr.-cat. 
ruteană, are un vicariat, un protopopiat şi 11 parohii din cari 
cea din, Costiui este gr.-cat. maghiară deși credincioşi nu sunt . 
__ruşi ci români,- cari cu toată maghiarizarea pricep româneşte 
şi poartă numiri neaoş românești, ca -Danci, Ardelean, Mol- 
dovan și Mârza. Biserica reformată are: Ma protopopiat şi 3 
parohii. i 

. Maramureşul este absolut isolat de provinciile României 

mari. Comunicație directă cu inima țărei nu avem. Suntem siliţi 


peste Ceho-Slovacia cu mare încunjur să ne aducem alimente şi. `, 


- mărfuri şi să satisfacem nevoile coimerciului. Graniţe nedrepte ne 
țin încătuşați în servitute economică. Deputaţii noștri fără deo- 
- sebire de coloare politică ne cer linii ferate cari să lege Ma- 
ramureşul pe cale naturală și scurtă cu celelalte provincii ro- 
mânești. Interesele noastre economice pretind legătura și liniile 


“ferate între Sighet—Baiasprie, Borşa—lacobeni,- și Vişeul de 


jos Salva.: Intre Pa Da. armata Austro-Ungară:a clădit 
o linie îngustă 

a trimis ingineri să studieze. Cu 'durere sa constatat însă, că 
linia este vândută societăţilor «Tarcău» _și «Gotz» cari voesce a 
o demontà. Această linie pusă în exploatare . ne-ar face multă 
îndămână dacă se vor greiă instituțiunile culturale, școli primare 
cât de multe, şcoli medii şi profesionale pentru industria lemnului, 
„gospodărie, pomicultură, pentru prelucrarea. şi valorizarea lap- 
_telui, atunci acest popor va înstări şi iară-și va fi Maramureșul 
‘cuib de viteji şoimi spre binele neamulitşia patriei. La zeeastă 
operă cerem concursul paltiotie şi aj torul tuturor oamenilor 


de Pine p Dr. Vasile Filipciuc. 


6 cm. care nu este în exploatare, Guvernul . 


Li 


A A i 
— 824 —- 


Florile E: 
pi e i după Al. Petöfi. 

Pe câmpie-o iau în zori, l 
Unde crese prin iarbă flori, 
Doamne, cât de dragi îmi sânt 
` Florile ?n al lor veșmânt! 
Când le văd, pare'aş vedea 
“Câteo fată frumuşeà, 
Așa-ni bate inimă. 

Pe mormânt, de voiu muñ, 

Flori să-mi puneţi, aș dori, ` 


"Când zăresc vre-o- floricea, 
© [Ca povești mă pun ca ea, 
Ba-i deçlar și dragoste 
Stând cu ea pe pajiște. 
„O întreb, de mă iubește? ` 
„Și, deși ea nu vorbeşte, 
Mie-mi pare că pătrunde 
Ale dragostei dulci unde. 
__ Pe mormânt, de voiu muri, 
Flori să-mi puneţi, aş dori. 
Ci parfumul, de unde ştii 
Că hu-i limba floarei vii? . 
Omul însă nwo 'nfelege, 
- Deci nu poate s'o deslege. 
Mirosim, dar n'auzim 
Glasul lor de taină plin. . . -. 
Pe mormânt, de voiu muri, 
Flori să-mi puneţi, aș dori. 
„Da, limba, cântecele lor, 
E parfumul florilor.: 
Partea pământeasca mea 
~ In pământ când va zăcea, 
~ N’o să miros, ca acum, 


SN: l Minunatul lor parfum, 
' ` Ci atunci voiu auzi 
Cântecul ce-mi vor doini. 
Pe mormânt, de voiu muri 
Flori să-mi puneţi, aş dori. 


Drag parfum, -al floarei cânt, 
- Tu mei legănâ'n mormânt, 
Ca s'adorm pân'vine iară 
Mult dorita primăvară, 
Ca-al meu suflet, pân'atunci, 
` Să s'alinte ’n visuri dulci. 
Pe mormânt, de voiu muri 
„Flori să-mi puiat, aș dori. - 


Axr. Banciu. 


Prima istorie iaai românească. 
— Istoria naturei sau a firei de. Gh. Şincai. * — 
i De prof., Dr. Al Borza. 


"De mult se ştiă în istoria literaturii române, că Gheorghe 
- Şincai scrisese pe lângă celebrele lui lucrări istorice şi oistorie - 
naturală şi un vocabular de istorie naturală. Manuscrisele ace- 
stor opere fură descoperite în biblioteca episcopiei române 
gr.-cat. din Oradea-mare de Densuşianu.: Din istoria literaturii... 
de N. lorga’ eră cunoscut și titlul lucrărilor acestora, dar fără de ` 
alte amănunte. Papiu Ilarian, care a scris «Vieaţa, ideile şi ope- 
„cele lui Şincai», nu cunoaşte lucrările de cari vorbim. In toamna 
“anului 1916 fiind «evacuat» oficial. împreună cu toţi profesorii 
şi preoţii din Blaj la Oradea-mare, am avut prilejul să studiez 
din amabilitatea Prea Sf. Episcop Dr. Demetriu Radu şi a dlui 
canonic Dr. lacob Radu manuscrisele lui Şincai, cele dintâi fn- ` 
cercări de stonie nahui românească. Crezând că este de in- ~ - 


! Studiu citit la şedinţa din Decemvrie 1920 a «Societăţii de științe 

-din Cluj», 
„2 Rapokt, p. 208. 
„2 Vol. I. p. 205. 


— 826 — 


teres a cunoaște începuturile literaturii ştiinţifice la noi, țin să . .- 
comunic constatările mele asupra scrierilor de istorie naturală -` 
ale lui Şincai. Fiind Şincai bineînţeles un diletant în istoria na- 
„turală, nu întratâta vederile lui ştiinţifice sunt de: interes, cât 
` mai vârtos terminologia şi nomenclatura ştiinţifică, năzuinţa lui 
nobilă, de a da în românește lucrări de istorie naturală. 

Limba şi terminologia lui Şincai cu însuşirile ei laudabile 
` şi cu toate defectele, poate fi un bun meimento chiar şi în zi- -: 
lele noastre, aducându-ne aminte, că din comoara limbii popo- 
rale trebue să scoatem : elementele unei terminologii științifice 
' româneşti, împrumutând _diir alte limbi numai când în limba 
- poporului nostru nu se găsesc termeni potriviti şi adecvați. 
Lucrările de istorie naturală ale lui Şincai sunt următoarele: 

a) «Istoria naturei sau a firei: După Helmuth de G. Şincai». 
Manustripi în octav, 93 pagini, cu scrisoare măruntă  cirilică, 

b) «Vocabularium pertinens ad tria regna naturae. Georgiu 
Şincai». Manuscript în octav. Partea primă, pag. 1—15 este vo- 
cabular latino-româno-maghiar-german, iar pagina 17—31 român- 
latin-maghiar-german, fiind scris textul roni finete cu litere ci- 
Hie mărunte. 

- Timpul, când au fost scrise aceste lucrări, nu-este arătat 
nicăiri. Din unele indicații cuprinse în cărți chiar se poate to- 
tuşi constată în mod aproximativ. 

Ideea de-a scrie istorie naturală românească fi va fi venit 

“lui Şincai pe timpul când a studiat pedagogia la Viena, În anul 
1779, ori cât a fost directorul școalelor unite române diñ Ardeal, 
între anii 1781—1794, când a publicat Abecedare, Catehism, 
Aritmetica şi Gramatica latină. Gândul acesta nu și l-a putut în- 
tăptui decât numai târziu, când certat cu episcopul Bob, plecă din 

- Blaj la Viena și pe urmă funcţionă ca profesor particular. la fa- 
milia contelui Vass; ori poate şi mai târziu, când ajunsese pe | 
„la 1804 corector al cărţilor române în tipografia i zi 
Pestane. 

Manuscrisele păstrate în Oradea-mare, scrise iai anume 
pentru tipar, sunt făcute cu siguranță după anul 1806. Aceasta 

_o ştim din «Istoria naturei», în care vorbind despre albine spune 
textual: <Albinele, despre care am cuvântat în «Economia cea 
românească», care nu pregetă a o vedeă pentru folosul tău»... 
Şi «despre gânșştele ceale casnice am cuvântat în Economia 


— 827 — 


cea românească». Economia la care ne îndrumă, este cu sigu- - 
„ranță _<Povăţuirea către economia de câmp. Buda 1806»! pu- - 
blicată anonim, al cărei autor credem să-l fi descoperit prin ` 
aceasta. în polihistorul George Şincai, iar nu în Molnar J cum 
se credeà până acum! > l 

Istoria naturei este scrisă în formă definitivă deci după 
"1806; iar Vocabularul, care cuprinde toate numirile de plante, 
animale și minerale pomenite tn- Istoria naturală, cu excepţia 
câtorva, scăpate- din vedere, trebue să fi fost scris: de el tot 
după 1806, când aveă: nădejdea, că-şi va puteă tipări lucrarea 
la tipografia universităţii, a cărei slujbaș eră. In 1809 părăsind 
Buda şi tipografia pleacă la conții Vass şi la : protectorul său, 
episcopul Samoil Vulcan în Oradea:mare. De aci înainte, până 
la moartea sa întâmplată 'la 1816, a fost preocupat mai mult de 
tipărirea cronicei sale, şi nz pot deci admite, să fi scris Istoria. 
naturală și Vocabularul după 1810. 

"Ori când ar fi fost scrise aceste cărţi, rămâne constatat ` 
faptul, că sunt primele istorii naturale românești. Mult în urmă 
au scris deci: 3 

Czihac, care dedi că este primul, care a seris «Istorie . 
naturală», tipărită la laşi în 1837. 

Barasch a tipärit la 1933 prima ediție a Istoriei sale na- 
turale. - 

Deşi nu a fost tipărită cartea, ea este un document pre- 
țios pentru năzuinţa Ardealului de a face şi începutul învăţă- 
mântului despre natură în româneşte. Numai lipsa mijloacelor 
materiale a împiedecat în mod fatal pe autor, să scoată de sub 
tipar Istoria sa naturală împreună cu Vocabularul. Literatura 
noastră a fost prin aceasta împrejurare lipsită de directiva şi 
„pilda bună ce-o găseă în aceste lucrări în mai multe privinţe. 
In Blaj a fost însă probabil folosită ca manuscript opera lui 
Şincai la lecţiile de istorie naturală, întroduse în planul de în- 
vățământ pe urma Ratio educationis publicată de împărăteasa 
- Maria Terezia. O cred aceasta pentru motivul, că termino- 
logia poporală a lui Șincai s'a păstrat la aceste TEON până în 


| 1 Vezi Bianu Hodoș : Bibliografia oii aaa veche, t. Il. fasc. VI, 
pag. 486, Nr. 702. 
„A Dr. Gh. Crainiceanu: Literatura Medicală românească, p. 14. 


3* 


— 828 — 


zilele noastre în butul curentului Ciparian latinizant și stâlcitor de l 


limbă, care s'a înstăpânit mai târziu în literatura didactică blăjană. 
l Trecând acum la analizarea «Istoriei naturii», constatăm 
mai întâi, că lucrarea nu este originală, ci făcută după a unui 
Helmuth. Regret, că n'am găsit în bibliotecile din Ardeal cartea 
originală. Totuşi afirm-cu sigurantă, că nu avem în lucrarea 
lui Șincai o traducere 'servilă, la care nu se puteă pretă spi- 
„ritul mare a lui Şincai, ci o prelucrare liberă, întreţesută cu 
observaţiile și datele proprii ale lui Şincai. 


“Fondul științific este împrumutat -dela Helmuth, cu toate `> 
greşelile şi vederile falşe ale timpului, dintre care amintesc. ` 


numai puţine: 
«Hrana plântelor sânt cele pentru elemanturi sau stihii: 
- pământul, apa, aerul și focul».. 


«Plantele aburesc iată abur vătămătoriu, pentru acela 


strică aurub. i 
Impărţeşte plantele în re finichi, „erburi, liliuri, bucate, 
filice, muști, alge, bureti». 
«Botanicii, adecă cei ce cunosc erbirile, pre erburi le tm- 
pătļțesc în mai multe clasuri, ci eu .nu mai în două le voi tm- 


părți aci, adecă în ceale lucrate (= cultivate) şi ceale nelucrate». 
` eLa muşchii măciuliuța din vârful unui paiuţ (= seta) e 


plină de polin sau de sămânță, nu se şti». 
<Mineraiurile se împart în pământuri, sări, cleiuri de pă- 
` mânt şi metaluri». 
«Mulți țin, că bazaltul-s'a făcut din pământ vulcanos, dară 
cei mai mulți cred almintrelea»>. 


<Sânt şi petri care se aseamănă plantelor, precum coral- 


l lele, ce cresc în stanii cei de piatră din fundul mărilor și 


numai ramuri au, iară nu şi frunze. Aşa cură sireaoa lucrurilor .. 


. În toată natura, aşa se merge dela cealea mai mici la celea mari». 
<Vieţuitorii (= animalele) în comun se împart în șeasă feluri, 
precum urmează: l. în sugători, Il. în sburători, III. în amfibii, 


giekin FA 


EE TER îi RI 


Răi E 


IV. în peşti... cari: resuilă prin urechi, V. în insecte ce au -i 


sânge alb şi 'rece și sunt cu antene sau coarne în cap, VI. în 


vermi.. ce sânt fără de cornuţe pe cap». 

<Sugătorii se împărţesc în şeapte clasuri a) Oameni, b) 
Primați, c) Bruți, d) Feare, e) Gliri, f) Dobitoace, 2) Bellue, 
h) Chiţii» 


— 829 — 


Dată fondul științific nu este a lui Şincai, el a căutat 
totuși să aducă cât mai mare contribuţie de date originale, 
observaţii proprii, din patrie, Găsim redate în lucrarea sa nume- 


roase experienţe şi, credințe de ale poporului român, pe care `: 


uneori le confirmă, altă dată le combate, așă încât elstoria 
naturei». lui Şincai a devenit o carte românească și în fond, 
nu numai în limbă. 

-Ca istoric. ce este, aminteşte uneori i fapte istorice, în 
legătură cu obiectul despre care vorbeşte. Prin aceasta dă un 
colorit și mai românesc cărții sale, care eră astfel o instructivă 
` _ carte pentru școlarii și publicul românesc, către care se adresează. 

lată câteva din contribuţiile şi datele originale ale lui 
Şincai, care sunt interesante și din punct de vedere ştiinţific, 
„dar. mai vârtos ca material de folclor şi istorie: 

«Din scoarța teiului se tac pre la noi. funii şi călcâe la 
“încălțăminte, iară în Rusia opinci». 

«Urezul și în Banatul Ungariei cu noroc sau sporit», . 

«Tortul se foloseşte pentru foc tn Hollandia și în Belgiul 
de jos, pentru ce nu sar putea folosi așadară și pela noi, 
unde avem atâtea lacuri. Mie mi-se veade, că mai bun foc sar 
putea face din torf, decât se face din balega Cumanilor şi din 
paele câmpiilor şi ale celor din Ungaria şi ale “telor din: Ardeal 
şi din toată Dakia veache». -. 

<Aurul la Secărâmb în Ardeal se sapă în color de cenușă și 
se află crescut în lespejioare vânjoase (= telurit și săcărâmbitul)>. 


“«Vieţuitorii (~ animalele) se sporesc şi din pravul lor unii; 
pentrucă de va bea neştine prav de solomândră arsă şi sdro- 
bită, se va implea de Solomândre»>. 

«Eu atâta mai însemn aci, că de tusa seacă, ca se poți 
lepăda flegma, nu este mai bun, decât scrumul de liliac ars. 
se-l beai cu apă». - 

«În Africa sunt inăroți (= rinoceri). Din inărog au trebuit să 
fie cornul cel prin Ştefan Batori dus din Ardeal când s'au făcut 
craiu Poloniei, pentru carele a fost după moartea valului atâtea 
vorbe între, Ardeleni şi între Poloni», 

<Aceea nu este adevărat, că ursoaele fată numai niște 


rabat de carne, pre care lingându-le apol aşa le mută în formă - 
de pui». 


` 


— 830 — 


Vorbind despre dis lagopă spune: «Ìn istoria Moldovei 
se arată, că Duca Vodă domnul Moldovei cu două pei de vulpe 
neagră, dintre care una s'au dat împăratului, alta viziriului tur- 
cesc, sau rescumpărât odinioară şi capul și domnia». 

«Poţocii (= cloţani sau șobolani) carii sânt mai mari, se ţin, 
în mori și în pivnițe, unde, de nu se astupă bine buţile, își 
bagă cozile pe vrenile for şi muindu-le în vin le sug; aşa 


‘fură vinul», 


«Hippopotanul sau calul de apă... mai mult mugeaşte 
decât rântiază... Oare sloboade. -şi el însuş sânge ca să se 
mântue de boală, cum scria istoricii cei bătrâni au ba?» 

«Aceea nu este adevărat, că totdeauna moare cineva din .: 
casa aceea, pre carea cânta buha». i 

«Iară cumcă helciul cel blând (= lebăda) își cânta moartea 


‘inainte de a sosi aceasta e numai fabulă». 


<«Broaştele pe seacetă se ascund în găuri, supt iarbă și 
supt petri, pe ploae se ivesc foarte multe şi deaci judecă cei 
nepricepuți, că au plouat broaște». 

«Cumcă crocodilul plânge ca pruncii, „ca se înșeale pre 
oameni, să-i prindă şi să-i mânce, şi cumcă veverița îneunione 
zisă, când doarme crocodilul cu gura deschisă se bagă întrânsul 
şi-i roade foalele, este numai poveaste bătrână», ; 
à «Cumcă numai cu văzduh ar trăi cameleonul, nu este - 
adevărat». ` ` 
„«<Văzut-am un somn la Crăciunelul de jos (lângă Blaj) din . 
Ardeal, care au fost înghiţit raai înăinte multe gânşte de pe .: 
Târnavă, și apucându-se şi de un vițel, așa l-au omorât; dară 
proştii nu sau folosit cu dânsul, ci l-au lesat de au per în 
țermurele Târnavei, în anul 1782». ` 

Vorbind despre locuste spune: «Pre Ardeleni mai nainte = 
de vrocâţiva ani i-au ajutat și passerile ła strângerea locustelor, - 
care năpădise întâi în Secuime, iară de acolo se alungase cu 
clopote, cu impuşcături şi cu multe plesnituri şi se aşezase în 
comitatul Dobâcei şi al Solnocului din lăuntru». 

 Şincai-a fost şi un filoșof cu pregătire temeinică dela Roma 
şi Viena, a fost și preot credincios, In cartea sa de repeţite:ori - 
găseşte ocazie să-și exprime admiraţia filosofică pentru întoc- 
mirile măreţe ale naturii, și credinţa în ziditorul acestei firi. 
Amintesc numai câteva fraze în privința aceasta: 


$ — 831 — 
<Cum reinvie toate primăvara! Aa nu poate pieri nici 
sufletul. nostru». 
<Criştaii mineraiurilor sunt Aènamirat şi de nespuse iek 
Wuri, aşa pläcându-i naturei a se juca întrânșii». 

+ «infuzorii... nici nu se pot zări cu ochii nentrarmați. In- 
fuzorii acestea se fac în apă, ce se bălteaște pe părțile plan- 
telor sau ale vieţuitorilor, a căror micime socotindu-o, cine nu 
se va mira de înțelepciunea și puterea cea necuprinsă a lui 
Dumnezeu, carea așa străluceşte în ceale mai mici ca și în 
«cale mai mari; pentrucă infuzorii încă au toate, câte le sânt 
de lipsă ca se viefuiască». 


Cum amiutisem mai nainte, meritul cel mai mare a lu 
Şincai este, că a îmcercat pentru primaoară să mlădieze limba 
- românească și s'o adapteze pentru un nou domeniu al gândirii 

şi al scrierii: domeniul ştiinţelor naturale. 

. Stilul hè Şincai şi aci este tat aşă de curgător şi româ- 
"mesc, ca şi În istorie sale. Se cunoaşte pana deprinsă a unui 
scriitor fecund. Frazele suat curgătoare, regulate, ici colo cu 
Antorsături stilare neobişnuite astăzi, de un colorit arhaic. ş 

În privinţa limbii este pur şi simpla. un creator, nu numai. 
un reformator, care a avut de învins greutăți enorme. Nu existà 
încă o. terminologie științifică românească, pe care a trebuit să - 
0 creieze, 

N'a existat adunată la un loc nomenclatura plantelor; a 
animalelor şi a mineralelor, pe care a colectat-o din graiul po- 
“porului Şincai, sau a creat-o el însuși. 

Isvorul principal la care a alergat Şincai pentru termino- 
Aogia sa, a fost limba populară, care aveă şi are termini -adẹc- 
“vaţi pentru fenomenele şi `ọbiectele naturii ce interesează şi 
pe țăran. O sumedenie de termeni populari neaoş româneşti 
a introdus Şincai pentru prima oară în literatura românească ` 
scrisă, care nu trațase încă astfel de subiccte. Mulţi termini de | 
„aceştia au rămas în literatură, alţii sunt astăzi învechiți, schim- 
ibându-şi deja înţelesul, ori au fost. deja dela început nu tocmai 
„potrivit aigși. In lista ce urmează se găsesc însă câțiva termeni 
«care şi azi ar trebui să ia loc în tratatele de popularizare şi de 
şcoală locul celor străini, incuibaţi în terminologia ştiintifică ro- 
mAnească, ce prea mult sa îndepărtat de limba poporului, de- 


po ` 7 


venind cu desăvârşire neînţeleasă de fii poporului, spre paguba . 


mare a culturii românești. 


«Arborii cu frunze late se desfrunzesc. Frunzele s se rescoc. 
_Pistilul se prăvueşte (= polenizează). 
- Sămânţa două cuprinde în sine: colţul și mezul. 
Frunzele aburesc afară apa întrecătoare. 
Rădăcina altor plante-este de pururea. 
Arborii trăesc preandelung. 
- Pământ humos, năsipos, umed și apătos. 
Prunilor le place loc arinos amestecat cu lut galben. 
Casa caldă (=. sere!) 
Fânațe 
Rat 
-Mușchii alcătuiți din lespegioare ca fetele caselor. 
Pământuri vulcanoase, cremenioase {= silicioase). 
Bicaşăi (adecă spatul scânteietor = feldspat). 
` Piatra răsinoasă sau rășina de pământ (== asfalt) TR 
Pământuri argiloase: a) argila de vase, 8) pământul de 
. văpsit, €) Iytomarga, ad) bolul sau lutul pecetos, e) spoiaia, A. 
mica. Stan (== rocă). 


ca unităţi oecologice. 


Cenușă, spuză şi râuri E A care dacă se sleeşte, 


"se face lavă, și dacă e sponghioasă, se chiamă spumă de piatră. - 
Măiug (== ciocan). 

Trupul vieţuitoarelor se face din cap, din coș şi: din mă- 
dulări. = 
Două crâmburi (= poli) ale lumii, unde licuese urşii cei 
de mare pururea pe ghiaţă. | 

. Clonț (== cioc) cu fălci, E 

Peştii se cumpănesc cu aripile lor. 

Furnicile sunt: bărbătuși, mueruşte, şi lucrătoare. _ 

Inima are două cămeri și două urechi 

Gândacii de stejariu, 


i » balegă, 

»  »„ brad, 

y » legumi, 

n „ mortăciune, 


nm gărgările, = 
Qestrul sau streatea, carii, paingenii, racii 


— 833 — 


Diresui fiérturilor. - 


“Ţestoasele au trupul imboldorit cu fest. 


Cerbi,_cioare negre și tărcate, porumbi ţigăneşti sau cioici, 
coțofane sau terci, găiori sau matiași, picii sau ciocănitoarele. 
Pe lângă cuvintele întrebuințate de întregul popor romà- 
nesc au întrat în terminologia lui Şincai și numeroase provin- 
_cialismie care n'au reușit să se generalizeze, şi în parte sunt. 
chiar şi în Ardeal azi obsolete, ala ec 
lisme la Şincai: 

__<Cloambe,. popir, trunchi rotogol, pomeranţi şi ţitroni, 
boambe de cacaoa, bumburuzat, tiocul (=. caliu) florii, mă- 
“ciulia dela cartifiol. 


lată câteva provincia- 


„ Plantele pururea sămănate -odată castă. mai mulți ani; cep- 
țuţa (calyptra) mușchilor. - 
Bureţii sunt cu cumănac şi cu cocean. 
- Coheziunea numită de el: modru- de a se ţine deolaltă 
_acrime de vitrior (== acid sulfuric); mazul (= ghips?) 


Că 


? 


Limba poporului însă repede: s'a exhauriat în privinţa ter- 


menilor potriviţi în ştiinţele naturale, și atunci nu i-a rămas lui 
Şincai altă. cale, decât crearea neologismelor, împrumutând din 
limbi străine, ori prefăcând în româneşte terminii străini. 


imprumuturile uneori au reușit, mai vârtos din latinește, 


<Raffinere, mgifinărie de zahăr, 


. Ţucchercand; 


Sirupul este zahăr gras, 

Mineraiuri = minerale). 

Opac. 

Potașă. ` i 
Cvarțul, topazul, diamantul, rubinul, achaţii. 


. Faţa sau «colorul>, 
~ Granatul. 
“Talcyl. 


Steatit sau piatră clisoasă. 
Serpentinul. _ 
Asbestul. 


potrivindu-se cu firea limbii noastre, în care sau încetățenit, 
făcând parte acum din comoara limbii române. Neologisme 
introduse de Şincai: l 


Stalactitul. 

* Marga. 

_Brecie sau stan de şfărmături. 

Tof, cenuşă impietriţă. l 

Sările sunt de trei feluri = alçslice sau leşioase, acre și 
de mijloc. 

Sările muriei ci sarea comună și țeperjgul sau cum zic > alții 
salamia, 

Petroleu sau oleiu de piatră, nafta sau balzamul de pă- 
mânt. 

Asfaltul sau reșina de pământ, cărbunii de pia de pă- 
anânt., Tortul. 

Pyritul, . 

Metalurile, <vârtoșarea sau întinderea lor». 

 Arsenicul sau piatra şoriceluluiș. vismutul, antimoniul. 

Metaluri amestecate, = aliaje) a) ţombacul, ó) auricalcul, 
_€) cioaia (arama, cositor şi zinc), d) materia ce se cane de 
glăji ca să fie oglinzi, e) prințmetalul. ` ~- 

Dromedarii cu o boltă, baetrianii au două. 

Uropigiu la paseri 

“-Lanugine, niște peri ca lâna supt pene. sc 
După proporţia trupului grăind, omul are crierii mai mari. - ` 
«Pupila ochiului». ` 
Chilul din mațe. 

Memoria sau aducerea aminte, înțipuirea și voja slobodă - 
sunt puterile sufletului, afară -dẹ puterea de a judeca şi de a - 
închide sufletul. 

Alge sau finari. 

licheriii bărboși, l as 

Coleoptere, “ i 

hemiptere, 

_ lepidoptere, 
neuroptere, NE E 
hymenoptere, l 
diptere, 
aptere. 

Moluști, zooiiţi, infuzorii, polipii, sunt åot cuvinte intro- 
` duse de Şincai în limba română. ž 


— 835 — 


Mulţi termini tehnici şi multe numiri de plante ` sau. ani- 
male şi minerale poartă însă peceta sfrăinismelor (latinisme, 
„naghiarisme, germanisme), neputând intră în sanctuarul limbii 
româue tocmai din această pricină; unele se mai aud însă și - 

„azi prin ținuturile înstrăinate, prin suburbiile orașelor maghia- 
rizate ori germane şi prin Câmpia Ardealului, cu limba ei așă ` 
de stricată. lată câteva străinisme: 5 


(l=latinism, m==maghiarism, perii) 

«Amigdali sau mandoli(m), 

Gralle: cocostargi, ardee, grue, boii de baltă, cocoare, 
sscolopacii sau şnefii, (= sitar)gj, galinagini(!), rusticole(), tringe 
sau şnefii(g) de țermuri, 

'Urogelul(!), 

tetricea(!), 

lagopul(!), 

Bonasia(l) sau paserea împărătească, potârnicele, prepell- 
tele, dropiile. 

Aura (= Clima) Se g i 

Secfiu (== garoată,m) 

dactilul (= curmalul,!) 

cocul (l), 

țincravt (== coada calului, Equisetum arvense,) 

Lycoperdzi (sau bureţii. cerbilor,]) . 

crişteii mineraiurilor (m), 

bicășăl curgător. (fluorita, Fiusspat 2), 

galițcău (= vitrior tot la Şincai m), ` 

şletra (= salitra) (m), 

Boracul la forăstuitul de metaluri (m), 

linxul (== râsul) (|), Rai 

zibellinele (l), 

-“neaștii (= dihor puturos) (m), 

mocuşul (== veverița) (m), 

cărman (= cârma) (m), 

„sbusătorii îşi șiclesc peanele cu uleiu (m). 


= 


Neologismele adoptate de limba românească poartă azi 
uneori altă terminațiune sau țin de alt gen, în special mi- 
~ meralele, care în literatura din vechiul regat sunt considerate Ţ 


t 


— 8% — 
. de-feminine, pe când Şincai şi literatura ardeleană le întrebu- 
inţă până în timpul din urmă în forma lor masculină. |, 


- Pe lângă toate neajunsurile ei, «Istoria naturii» lui Şincai 
a fost un bun început de creare a unei terminologii ştiințiiice 
româneşti, stând cu vrednicie în frunte ori alături de limbajul 
filosofiei, filologiei, matematicei, jurisprudenţei şi medicinei, 
care iși au în acelaș timp sau cu puţin mai. târziu pe primii 
reprezentanţi și creatori la Români. . 
Dacă ar fi avut norocul să fie tipărită această carte, lite- 
ratura şi studiul ştiinţelor naturale ar fi luat avânt cu 2—3 de- 
__cenii mai curând la Români. 


Urmările acestei întârzieri se resimt până astăzi. Neamu-  . 


- rile conlocuitoare, aflate într'o situație economică, politică și 


culturală mai norocoasă, au apucat-o înainte, creându-şi o lite- 
ratură ştiinţifică vastă în limba lor naţională, pe care: noi.nu'o- 
"avem şi se pare că nu îndrăsnim să o creăm nici acum în: 
măsura cuvenită, din consideraţii de ordin științific internaţional í 
la aparență, în fond însă din neincredere în forţele neamului, 
din comoditate şi sărăcie. 
i Şi ştiut este, că nimic nu dă mai multă putere, vitalitate- 

şi încredere în sine unui neam, „decât cultura și ORARIA in 
limba sa națonală. 

Chiar întrânte unele popoare, bizuite pe cultura şi lite- 


ratura lor naţională ele se țin cu mândrie (maghiarii, germanii) 


şi Îndârţire. i 

Chiar pierind un popor, amintirea lui numai prin litera- 
tura naţională devine nemuritoare (Romani, vechii Greci, Asi- 
rieni etc.) în 

Inovatori luminați, îndrăsneţi, Inţelegători ai nevoilor tim- - 
pului, ca Şincai, care croesc drumuri nouă în scrisul unui popor, 
sunt la toate neamurile o mândrie a literaturii lor naţionale. 

lată pentruce i-se cuvine şi lui Șincai un loc de cinste în 
Pariasul cam puţin populat al ştiinţelor româneşti, 


— 9837 —. 


6. Coşbuc, poetul ticenlui grănițeresc din Măsănă. 


In Nr. 1 (Ianuarie 1921) din anul II al Revistei- Societății Tinerimea 
„Română, ediţie pentru tineretul şcolar secundar, s'a arătat Însemnătatea 
societăţilor de lectură ale elevilor, dându-se şi o seamă 'de îndrumări cu | 

` privire la modul lor de funcționare, 

Ca unul.care am condus |mai mult de 10 ani o astfel de societate, 
îmi permit să adaug un singur amănunt. 

| E bine ca despre toate lucrările societăţii să se ia proces verbal, iar 
- da sfârşitul anului să se lege colecţia proceselor verbale, anexându-se la 
ea şi cea a tuturor lucrărilor cetite în şedinţe. 

Viitorul elevilor este'de cele mai multeori o enigmă pentru profe- 
sori. Nici odată nu se. poate spune cu siguranţă ce se va alege din cutare 
copil. Totuşi oarecari inclinaţii se pot întrevedeă încă de pe băncile şcolii. 

(Şi aceste inclinaţii nicăiri nu se pot manifestă şi desvoltă în şcoală așă de 
Jiber ca tocmai în societăţile de lecturâ. Păstrarea lucrărilor acestor șo- 
cietăţi poate așadar să ne lumineze felul cum-s'au. desvoltat spiritele cele 
mai alese ale unei şcoli în epoca când sufletul lor e mai accesibil pentru 
cunoștințele şi influenţele care-l năpădesc din toate părţile. 

Un exemplu | ne va lămuri şi convinge desăvârșit, , 

E cunoscut că poetul G. Coşbuc, care s'a născut în 8 Septemvrie 
:1866 în Hordou (jud. Bistriţa-Năsăud), şi-a făcut studiile secundare în ti- 
<eul din Năsăud. i 

Insuşi poetul nu ne dă lămuriri relative la vieaţa sa din acest timp. 
Singura amintire pe care ne-a lăsat-o despre vieaţa sa de elev al liceului, 
care astăzi îi poartă cu mândrie numele, este Heu, quale portentum, pe 
care îmi iau voie să o reproduc mai la vale după broşura Versuri şi - 

„proză de. Q. Coșbuc, Caransebeş, 1897, pp. 105—111. 

«Când am ajuns cu citirea gârierilor lui Horaţiu la oda lui cu lupul», 
me spune poetul, «toţi am izbucnit diatr'odată şi ne-am porvit pe-un râs 
“nebun. Multe năzdrăvănii am găsit noi în Horaţiu — citeam mult latinește, 

şi repede — dar asta prea eră cu vârf. Horaţiu, cum spune însuşi, înde- 
părtându-se cu plimbarea prea mult de oraș, a ajuns într'o pădure şi-aici 
i-a ieşit un lup în cale: Heu, quale portentum vidi,! strigă Horaţiu şi de 
“spaimă eră gata să-şi dea ortul popii. Noi toate le atribniam într'adevăr 
slăbiei de înger, şi nu fantaziei şi exagerării lui Horaţiu. Sa îi om tn 
toată firea şi să vezi un lup, ziua în ameaza-mare, vara şi aproape de 
oraş, şi să te-aşterni pământului de spaimă — toate acestea erau tabloul 
cel mai comic dintre câte ni:le puteam noi închipui. 

Doisprezece dintre patrusprezece, câţi urmam clasa a opta a liceului 
din Năsăugi, eram băeţi de ţăraui oieri, şi purtam căciuli şi ițari. Vacan- 
tele ni le petreceam prin păduri și prin munţi, căci numai la şcoală eram 
«domnişori», iar acasă eram ciobani. E deci lucru înțeles, că avusesem _ 


1 Vai de mine, ce monstru am văzut! : 


— 838 — 


prilejul să cunoaştem lupii şi urșşii din experienţă, din întâlniri «față la 

față», şi nu numai din elementele de zoologie ce se învaţă prin licee. 

Râsul nostru a izbucnit deodată, ca la comandă. Profesorul a în- 
teles, și a râs şi el. Noi acum ne-am pornit pe râs mai cu suflet, Il ve- 
deam pe Horafiu, om scurt şi gros, cum aleargă peste răzoare ca un 
smintit cu toga ?n vânt și cu pălăria — vorba vine — în mână; iar când 
ajunge la marginea oraşului și-l întreabă unul care-l întâlneşte: «Ei, ce-i 
- poete?» gâfăind îi răspunde „poetul şi ținându-se cu mâna de inimă: «Hen, 
quale portentum vidi» şi tuge înainte, căci ise pare că lupul îi vine pe 
urmă, Şi deodată cu asta, ne veneă în minte și ţiganul care fugeă fuga 
orbului peste câmpii, de groază că auzise pădurea vâjăind, 

Din ceasul acesta, vorbele lui Horaţiu au rămas proverbiale între. 
noi. Deo sută de ori pe zi îşi aduceă ori unul, ori celalalt aminte de 
ele, şi abiă le' rosteă, și clasa întreagă se prăpădea de râs. Eră o nebunie, 
par'că eram plătiți să râdem. Și râdeam ca femeile isterice. Ajuusesem, 
că nu ne mai puteam stăpâni: eră destul să zică: unul. cheu», ca să în- 
cepem din nou râsul. Scăpă unul dintre noi creionul ţos: altul de lângă 
` el săreă repede într'o parte, făceă o față speriată, se uită la creion și 
strigă: keu, quale portentum; şi noi izbueneam deodată. - Vedeă unul: o 
cioară, altul un câne, al treilea vre-o găină pe uliţă, veșnicul «keu quale» 
ne sileă veşnic la acelaș râs. Mergeam seară 'să bem bere: unuia:ii trăzneă 
prin cap să strige: kes quale... când vedeă halba plină, și râsetul eră gata. 
Aliuia îi da prin cap să strige aceleaşi vorbe uitându-se la haibă dupăce 
a golit-o, acum râdeam din nou. Nu treceă o clipită și veneă chelnernl: 
acum vorbele heu quale erau adresate chelnerului și râsetul nostru sperià 
berăria. i - | 

_Şi aşă zi cu zi. Roșteam vorbele poetului întro mie de ocaziuni şi 
nici odată nu ni se păreă că sânt rău potrivite. Insă cu timpul am început 
să ne aducem mai rar aminte de ele, să râdem mai în silă, căci prea ne ' 
simțeam şi noi prostia. Acum începusem să gonim cu vorba pe cine nu 
le potrivea mai cu spirit. Ne săturasem. 

; - Dar într’o zi iată că sa redeştepiat gloria stinsă a vorbelor lui 
Horaţiu. 
Aveam concurs de limba grecească, Profesorul: eră un om peste 

măsură de aspru şi poate şi răutăcios. li duceam frică. Toţi stăteam acum 

în bancă așteptând cu spaimă şi cu cutremur venirea fulgerului lui Zevs. 

Când a întrat profesorul, grav şi dâtâtor de spaimă, noi tăceam ca peştii. 

Dar ce-i trăzneşte unuia prin cap? Pe când profesorul înaintă dela uşă 

spre catedră, s'aude de-abiă, de-abiă o şoaptă de prin băncile din fund: 

«Heu, quale portentum intrat!» 

Tot hohotul pe care l-am râs noi toți aproape o jumătate de an, 
tot acel hohot adunat la un loc, màr fi fost nici așă de puternic, nici așă 
de pornit din inimă, ca hohotul din clipa aceasta. Până acum parodeam . 
în toate chipurile versul lui Horaţiu, o, dar acum nu mai eră parodie, eră 
adevăr, curat adevăr! Şi cum nu lam găsit noi până acum! 


1 1. Tanco. 


— 83 — 
4 

Şi tico de tragi-comedia asta, râdeam cu bucuria. răutăţii, căci 
multe nume îi găsisem noi profesorului, şi-i aplicasem multe . citate din 
autori, şi nimic n'a prins — dar asta, asta: keu, quale portentum! Con- 
trastul între proastele potriviri de mai înainte ale versului și plina de spirit 
` potrivire de acum, și sosirea acestei bombe deodată când nimeni nu s'a- 
şteptă, şi privirile speriate şi nedumerite ale profesorului, și absoluta li- 
bertate pe care ne-am luat-o să râdem înaintea unui profesor de care tre- 
mutam: toate acestea ne-au izbit cu atâta putere, încât n’a mai fost cu 
putință să ne-oprim din hohot. 

Şi_precuim-Xerxes a bătut de geaba cu biciul marea ca să-i lini- 
ştească valurile, tot aşă se sileă de geaba profesorul nostru să ne oprească 
râsul. Seriozitatea şi asprimea lui erau acum note comice, erau tocmai 
esenţa lui «guale portentum» şi noi râdeam mai cu inimă, 

Profesorul a plecat furios; concursul a rămas baltă în ceasul acela, 
iar noi am ajuns pe mâna consiliului profesoral. Ni-s'au dat pedepse mari: 
ne-au închis de-arândul cinci Dumineci câte opt ceasuri pe zi, iar la. sfâr- 
şitul anului ne-au clasificat purtarea cu nota cea mai rea. d 

De-atunci mam mai râs de vorbele acestea. j rr 

Ni-se păreă, că Horaţiu are totuş dreptate; căci dacă pentru noieră 
o dihanie de spaimă un om pe care-l văzuserăm cinci ani de-arândul, de 
ce nu i-s'ar fi părut lui Horaţiu dihanie un lup, cel dintâi poate pe care-l 
văzuse în vieaţă.” = i 

lar la urmă de tot, am început să nu mai. înțelegem de ce-am . râs. 
noi atâta vreme de bietul Horaţiu. 

Totuşi noi avem putinţa să găsim o mulţime de lucruri frumoase pri- 
vitoare la îndeletnicirile literare din acest timp ale'lui Coşbuc, Talentul 
poetic al lui Coşbuc, care se manifestase încă în cea mai fragedă vârstă t 
a avut adecă prilej fericit de desvoltare în sânul societății. de lectură care 
se înjghebase la acest licen. , 

Injghebarea se făcuse par'că chia? la timp după o îndelungată acti- 
vitate silită. ` 

Lucrurile sau peieaeii în scurt astfel. Dupăce prin ordonanta mi- 
nisterială Nr. 15,501 din 1868 s'a fâcut cu putință constituirea societăților 
de lectură ale elevilor, care puteau să-şi aibă bibliotecile lor, elevii liceului 
din Năsăud se rugară încă la 11 Septemvrie 1868 să li se permită consti- 
tuirea în societate. Societatea numită Virtus Romana rediviva însă s'a 
putut constitui abiă după aprobarea statutelor întâmpliată la 14 Iunie 1870. 


3 Ni se relatează că nefiind încă de cinci ani, a început să înveţe să 
scrie şi să cetească dela un dascăl bătrân cu numele <Tănăsucă», care îl 
duceă la şcoală în braţe. <«Taănăsucă» eră și cantor la biserică. Faţă de 
acest «<Tănăsucă» și-a încercat poetul mai întâi “puterile, croindu-i o epi- 
gramă la vârsta de 9 ani: 


«Când Tănăsucă cântă mai marilor voevozi 
Toţi cânii încep a bate din cozi». 


Cf. datele privitoare la familia și-copilăria poetului reproduse după 
spusele fratelui său Leon de Oct. C. Tăslăuanu în Informații literare şi 
culturale, Sibiiu, 1910, p. iaz 


— 840 — 
Ea a fost condusă la început de însuşi directorul Dr. loan M. Lazar, îşi. 
—organiză o casă de lectură și puse temeliile unei biblioteci prin mai multe 
cărți dăruite -şi unele cumpărate pe banii proprii strânşi din taxele de 
membri. / 
| In baza §§-lor 28 şi 29 ai regulamentului ministerial de data Buda- 
pesta 22 Iulie 1876 Nr. 12,787, care admitea în societate numai elevii din 
clasa VII şi VIH, în ahul şcolar 1876/7 societatea tinerimii ştolure, dupăce 
a funcţionat mai mulți ani şi a desvoltat o activitate rodnică, a trebuit să-și 
_ âgtrerupă activitatea până la alcătuirea și aprobarea unui -nou regulament 
"local, In locul ei s’a creat deocamdată «biblioteca junimii studioase». 
` Abiă în anul şcolar 1880/81 și-a putut reîncepe societatea activitatea, 
punându-se la concurs încă în acest an din partea conferenţei profesorale. 
premii de câte 3 fl, iar în anii următori de câte 4 şi 6 fl. v. a, pentru 
subiecte din diferite materii. inta a fost ajunsă, căci ma fost subiect. la 


„care să nu se prezinte lucrări. Astfel Coşbuc — care se apucase să facă 


poezii, unele chiar frumoase, de prin clasa IV — încă din 1880/81 a avut: 
- „ocazia să se distingă înaintea colegilor săi ca membru extraordinar al 
societății.’ 
__“- Admiraţia colegilor. săi îl așează în anul ` şcolar 1882/83 în scaunul 
- de vice-președinte al societăţii, căreia poetul în cea dintâi şediuţă îi de- 
dică o odă, în care, pornind din anumite idei şi cuvinte ale. «Räsunetului» 
dui Mureșianu, plânge soartea poporului. românesc, căci: 


Rănit până la suflet de «oarba tirănie», 

O zi în libertate, sărmanul, wa avut, 

Măcar să plângă *n taină trecuta-i vitejie 

Amorul? ţării sale ce "n veci nu l-a pierdut, 

Nimic însă în fire de soarte-i nedomnit, - 

A libertăţii soare cu zor i-a răsărit, 

Românul se ridică, dar slab de grea durere: 

El cere mână tare şi brate de eroi, A 
Dar cne să ne-ajute? In dar la cer vom cere. 


„Mântuirea şi-o poate asigură numai prin muncă: «Cu-a noastre 
dintre noil» ~ i 

In anul şcolar următor fu ales preşedinte al societăţii, care eră con- 
dusă acum de profesorul Dr. Constantin Moisil, 

2 ln şedinţa cea dintâi rostește,,după obiceiu, o <Vorbă> — cum îi 
zice él — în care, pornind din maxima scoasă din Jung că: «Celce rămâne 
numai în cercul gâadirilor sale, acela rămâne în veci în simpla sa să- 
răcie», îi îndeamnă pe colegi la muncă încordată și la cultivarea proprie. 

In şedinţa dela 8 Octomvrie 1882 societatea hotărî cu unanimitate 
să se redacteze un fel de almanah ntimit «Muza someşană», în care să se 


3 Membri ordinari erau elevii din clasa VII şi VIII, iar extraordinari 
cei din clasa I—VI. 

3 Mai potrivit eră iubirea, dar poetul ținea socoteală de curentul la 
wnodă, mai ales în şcoală. 


- á ` > E - . $ 
păstreze toate lucrările care s'ar .ceti în şedinţele literare ale ei. Mulţămită 
acestei hotărâri ni s'aă păstrat în arhiva societăţii toate lucrările mai de 
seamă ale membiilor ei, între ele şi poeziile scrise şi cetite de-Coșbac în 
clasa a.Vil-a şi a Vil-a a liceului, lucrările mitropolitului primat Cristea, 
S. Mândrescu ș. a. i EL | 
pia Uinători “intenţiei fixate dela început ne vom ocupa în acest loc 
_ yumai de “aceste lucrări ale lui Coșbuc, voind să-l înfățisem numai ca 
` «poetul liceului din Năsăud». Ele în baza regulamentului nu puteau fi pu- 
3  blicate, deci nu sunt accesibile publicului mare ca acelea pe care le-a pu- 
-blicat — şi iscălit uneori G. Boşcu, — fie ca-elev de liceu,: fie ca student 
universitar, în Familia, Amical Familiei, Tribuna, Cărţile Sateanului Român, 
Scriere pentru popor, redactată 'de I. Pop Reteganul, ş. a. Tocmai pentru 
această împrejurare ele aparțin numai «poetului liceului din Năsăud», pe 
când cele tipărite deschid intrarea adevăratului «poet» în literatură prin 
Hotărârea acestuia de a le publică ca vredniee să vadă lumina tiparului, 
In volumul pe 1882/3 a Muzei Someșene găsim 51 poezii — cele mai 
multe originale, celelalte imitații sau traduceri, — unele scrise chiar de 
“ mâna lui Coşbuc, iar în cel din anul următor, afară de «Vorba». amintită, 
"3 poezii mai lungi, dintre care donă traduceri, şi o nuvelă tradusă din 
nemţeşte. .- ta SE 
+ „Iată titlul lor în seria cum le găsim în cei doi ani ai almanahului 
- despre care a fost vorba: i 


1882/3. 


„- 1, Societăţii «Virtus Romana Rediviva». 2. «Stâncile strig Amin». 3. 
«Coroană şi sceptru», 4. «Și ştifi» ? 5. < Dorurile». 6. «Văi cu văi». 7. <Și-am 
întrebat». 8. «Cântec». 9. «Am cercat». 10. «Un bfad». 11. «Dacă»... 12.. 
«Învățăm».... 13. «Cine plânge»... 14. «Arabii și dracul». 15. «Un exemplu . 
de graiu»..:16. «La un leneș». 11. «Liberalul». 18. «Lui Și». 19. «Corin». 
20. < Turpin». 21. <Filosoțul». 22. «Nos et musa». 23. «Reverie». 24, «Pepelea 

” dun cenuşă». 25. <Omul plânge». 26. «Au cântat». 27. «Inima lui». 28, «Å 
căzut». 29. «Tu râdeai». 30. «Tablou». 31. «Pe față». 32. «La fântână». 33. 
«Tiranei». 34. «Regret». 35. «Soartea lor». 36. «N'am». 37. «Înzadar». 38. 
„<QGâciturăs. 39. <Undele mării». 40. «Ciudate-s împărțite a pământului co- 
mori». 41. «In ambiția lor se ceartă». 42. <Face-m'aș un vulturaş». 43. « Până 
când». 44. «Prietinul mi-i bun orator»... 45. <Vântul bafe’n miezul nopții». 
46. «Cum curgând». 41. «Unde sbor», 48. «Fete blânde». 49. «Ce cânţi dragă» ? 
50. «De-ai lăsă». 51, «La mulți». i ai : 


/ 


1 Coşbuc mărturiseşte singur că a publicat câteva poezii încă fiind 
licean, cam pe la sfârșitul anului 1881 sau începutul lui 1882 («Versuri şi 
` proză», p. 9)t «Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într'o 
foaie pedagogică din Ardeal. N'o mai am și nici nu ştiu ce eră. Am pu- 
blicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti». — Cf. şi L. 
Marian, Versuri de Coşbuc uitate în Renaşterea Moldovei, anul II. Nr. 8—9 

' (Chişinău, Iulie 1921), p. 13, ` . ma 


4. 


— 842 — 


1883/4: 


Si s Varbas. 2. «Răzbunarea florilor». 3. <Chidre». 4. «Tablou de 
seară». n 

Famine acestor. încercări poetice ale unui elev de liceu — din 
care, neavând intenţia să le scoatem în volum, vom reproduce în cadrele 
acestui studin aproape tot ce ni se pare vrednic de a fi cunoscut. — de 
buuă seamă wo să ne aducă surprize descoperindu-ne ceva mai desăvârşit” 


decât ce a publicat poetul ulterior. Am face chiar o mare greșală să- 


așteptăm cine ştie ce lucru mare. Totuşi le putem cercetă, "fireşte ținând 
socoteală. de împrejurări, mai întâi pentru a vedeă felul cum se desvoltă 
Spiritul unui elev bine înzestrat în o direcţie pe care n'o părăsește în vieaţă 
"dacă şi împrejurările — mai ales dascălii — îl ajută după putinţă, şi a: 
“doua pentru a cunoaște cele dintâi încercări. literare ale poetului si direc- 
` țiile în care a început el să,se manifesteze. i 
ag În privința din urmă ele în adevăr ne “aduc o interesantă ` sarpriză : 
Coşbuc a începit să lucreze încă fiind elev de liceu aproape în toate 
direcţiile activității sale de mai târziu. Găsim idei pe care le-a urmărit 
- de-atunci până chiar în vremea din urmă a vieţii sale. 
Dintre poeziile despre care vorbim poate cele mai potrivite pentru 
a se urmări influențele exercitate asupra copilului poet sunt traducerile. 
Se ştie că Coşbuc a tradus mult și bine. El însuşi ne spune în «No- 
tele» adause la yolumul său «Fire de tort»: «Eu am “tradus mult în vieaţă; 
am tradus toate poeziile lui Anacreon — multe diutre ele sunt publicate 
în «Tribuna» — am tradus poezille lui Catul: aceste sunt mai toate pu- 
blicate într'o revistă <Ainicul Familiei» din Ardeal: am tradus metamortfosele 
lui Ovidiu; eclogele lui Virgil — cea dintâi publicată în Antologia domnului 
Manliu; — am tradus comedii din Plant, Terenţiu şi Aristofane, pe cari 
o să încep să le public îndată după apariţia acestui volum ; am tradus din 
poeţii germani foarte mult şi, de multeori, nu pentru mine», (ed. III, p- 
171). Şi mai târziu şi-a înmulţit şi desăvârșit activitatea în această direcţie. 
. Ei bine, această dragoste pentru traduceri şi-a câştigat-o el încă 
fiind elev de liceu. Incă de pe-atunci eră un cetitor lacom, plin de răbdare 
şi înţelegere. al literaturii clasice germane, al literaturilor clasice vechi și 
nu eră străiu nici de literatura ungurească. Nu se ştiu însă scriitorii care 
au influențat mai mult asupra lui Coşbuc în acest timp. E şi greu să știm, 
.El nu întrebuință atât-operete compiecte ale scriitorilor, cât deosebite cărţi 
de cetire şi reviste, pe care le găsiă în biblioteca elevilor ori pe la deosebite: 
familii din Năsăud. 


A-i urmări lectura din acest timp deci, tocmai din această pricini i 


. e foarte anevoios. Multe din cărţile şi revistele amintite au dispărut, fiind 


i ‘1 Relativ la felul cum l-au ajutat profesorii, însuşi Coşbuc ne spune, 
poate chiar exagerând puţin bunăvoința profesorului de matematică: «In-. 
tăiele încurajări mi le-au dat profesorii mei de liceu care. în vederea ta- 
lentului meu literar mă scuteau de studiile științifice, şi mai ales la mate- 
matică eram liber să urmez sau nu cursul, fiindcă n'aveam nici o tragere 


de inimă spre matematică şi spre toate studiile din care e izgonită fantazia». 


„ («Versuri şi proză» pag. 9). = 


Z 


4 
— 843 — 
uzate de numeroasele, serii de etevi ai iicouiul. Totuși putem să luminăm' 
_barem. În parte. această muncă de pregătire a poietului. 

Cu toate că profesorul de limbi clasice al lui Coşbuc, cum am Văzut, 
_mu eră o figură simpatică, eră însă un bun filolog şi un înțelegător de artă, 
care a încercat, și. el, să facă degsebite traduceri. Insuşi Coşbuc mărturi- 
_seşte, că ceteau mult şi repede. “E firesc deci dacă el, cum se vede din 
” procesele verbale ale şedinţelor societăţii «Virtus Romana rediviva», a în- 
cercat să transpună în versuri românești din clasicii pe care îi ceteau în 
şcoală, ` Intâmplarea a fost ca în clasa VII şi VIU, când doriă mai- multă 
independenţă, să nu mai cetească traduceri de acest fel la societate. In 
acest chip «Muza Someşană» nu ne păstrează nici o încercare de traducere 
din clasici. Totuşi găsim cel puţin o inspirație din lectura clasică. Evident 
poezia </nvăfăm» ne reamintește episodul lui Solon şi Kroisos cetit la 
„Herodot: j 


Învăţăm şi zi şi noapte În căgți de i j 

~ + Înțelepți numai să fim, ~ Înzadar am tot cătă: 
Și cu toate-aceste 'n lume Știința cea adevărată 
Pururea nimic nu știm. Numai morfii-o pot afla. 


După Freiligrath traduce, intro formă care poate fi invidiată chiar - 
de unii dintre traducătorii de astăzi: « Răzbunarea florilor», din care -ne 
` -märginim să reproducem ivirea. Tantomelor; 5 


Ce să ție? Ce suspine? Ce soptiri nenumărate ? 
Din a florilor potire veștejite și uscate 
Ies fantome, apar nimfe, care saltă "n joc nebun 
Și la semnul dat prin fluer toate ?n ordine se pun. 
“Din a rozei sân cu dulce o muiere se ridică, 
Pletele-i pe dalbii umeri legănate de vânt pică. 
Jar mărgăritare scumpe printre plete strălucesc ; 
~ Doi crini îngânați cu sânge Jaţa-i o împodobesc 
Din condurul — domnişoarii iese-un cavaler cu fală 
Purtând coif şi armătură prin răsboaie triumfală. 
Panţera-i frumos luceşte; spada însă tremurând 
Fluierul dela picioare îl lovește când şi când! 
Din a lili& potire se arată o virgină 
Dulce ca o primăvară, blândă ca o lună plină: - 
Välu-i alb ca neaua iernii zace tainic așezat 
Ca o pânză de puinjin peste capu-i rourat; 
lar din aconitul verde se ivește un arap, - ` 
Negru ca un corb de munte, purtând un turban pe cap, 
Peste care tras în aur luminează de minune 
Semnul Turcilor, adecă 'semnul cradei semilune. 
in narcisul palid iese un copil ce în graba mare 
Fuge ca să pună fată pe gurifō sărutare; 
Din vioală iese-un rege purtând sceptru *nvingătoriu, 
Iar din Iris: îi urmează karnicii săi vânători. 


qe 


SR — 844 — ` f 


Mai în urmă din garoață icse-un pag cu hăina- “sură 
Având un hanger la Pau și posaunul la gură... 


-Şi încheierea: i 


F Atunci soarele apare dintre nori, iar raza-i lină 
->  Salută cu jale scena petrecută în grădină, 
Căci pe iarbă doarme rece un cadavru mult iubit: 
"Cel mai grațios cadavru dintre câte s'au: zărit. 
Lângă florile. uscate înc'o floare stă cosită ; 
Faţa dânsei că o ceară.— palidă şi veştejită. . 


Copiliţa cu iubire în grădină cum dormiă 


Florile cu-a lor miroase 0-au îadduşit pe ea. 


«Unda mării» tradusă după Petőfi e relativ malt mai slabă şi de- 


parte de original, 


f În traducerile sale Coşbuc încă de pe-acum caută cu deosebită plăcere 
“subiectele orientale, exotice. Astfel ne dă dripă Riickert:mai întâiu <Arabii 
„şi dracul», apoi «Chidrex, care după tradiţiune a fost comandânt şi profet, 
A beut din isvorul vieții şi astfel erà nemuritor. Tot la cincisute de ani 


de tot. 


~- cercetà unul şi același loc al pământului,pe care foiteania îl află schimbat 


Astfel odată — ne ecua el — a trecut pe la o cetate al căruia. 
început nu l-a putut găsi dela bătrânul întâlnit pe. câmpia pe care ea se 


ridică. 


Cinci sute de ani sbarară 
- Și ?ntro zi de primăvară 
P'acel drum mam rentors iară! 


Nici o urmă de cetate 
Eu pacolo wam aflat, 
Ci prin văi îndepărtate 
"Mânând turma întristat 


Intâinii un păstorel .. ., 

Cu privirea drăgălașa 

Imi răspunse: «Ce vrei tu? 

Nime nu şti în ce tâmpuri (sic!)! 
Sat aice să ţi fost; 
Turmelor aceste câmpuri 
Dat-au vecinic adăpost i» 


După cinci suite -de ani, re“ntorcându-se pe aceeaşi „cale, ne spune: 


Nam aflat nice câmpie 
Nici cu turme păcurariu, 
Ci o mare azurie, - 


Iar pre (sic): dânsa un pescariu, . 


Căruia nedumerit o 
Eu din gură i-am vorbit: R 
«Multă vreme-i țrățioare 


După alţi cinci sute de ani: 


De când marea stă ac? 

Și mai sta-va mâlt tâmp (sic!) oare 
Ca să poţi tu pescui ?» 

El cu hohot râzând zice: 

«Ce mai vorbă! Acest loc 


„ Veci de veci nu cred să strice 


Neschimbatul meu noroc!» 


Marea deja (sic!) dispăruse 
lar acuma ’n locul ei 
Codru plin. de brazi cz 


1 Rostirea învățată în școală si la iodi atăiaci, 


3 Vezi nota L 


a — 845 — gi ni 
Monan e care culegeà vreascuri în acest codra n? a ştiut să-i spună. 
vârsta lui. Aşă îl şti. «din vecie»; . 


Cini sute de-ani sburară Și pe-un om l-am întrebat: 
Și ’ntro zi de primăvară «Unde-i marea? Câmpul unde ? 
rai dram mam rentors iară! Codrai cum s'a nimicit?» 
El maţintă şi răspunde: 


O cetati. mult Jăloasă <Omule, ai nebunit? 
Nalţa capu-i maiestos, S Ce vorbeşti fără gândire, 
~ Slo niulțime zgomotoasă . Căci de codru înfrunzit 
Undală în sus şi ?n jos. N'are nime ?n lume ştire, 
Cunjps eu m'am mirat . dar de mare nici atât!» 


Cu toate acestea dorinţa de a revedeă acelaşi loc nu-l părsăeă: 


Cinci sute de ani să piară, 
Vreau să merg p'acolo iară! 


După Kosegarten traduse «Stâncile Strig' Amin». Bătrânul Beda, orbit . 
de ani călătoreşte din sat în sat condus. de un copil care-i servea. drept - 


tovarăș. 
Odată prin o vale copilul l-a purtat, 


Un loc de stânci mărețe şi multe sămănalt. 
Aici(a] stând bătrânul puțin se odihneşte, 
Copilul însă "n glumă se "'ntoarce şi-i vorbeşte: 
«Cinstitu-le părinte, nu-i bine a sta 'n drum: 
Mulțimea te a aşteaptă, deci scoală-te acum ` 
Și predica o ține». Bătrânul se ridică pă 
~ Cătându-şi textu *ndată-l ceteşte şi explică, zi 
Aşă de blând şi dulce, cât lacrime de drag 
. Brăzdau sbâreita faţă a tristului moșneag. R 
- © Copilul nebunatec râdea cu hohot mare — 
l Văzând cum ține sfântul la pietri cuvântare, - 
_. Cum glasul lui răsună şi flustură în vânt; Ș: 
Dar iată, când bătrânul încheie-al său cuvânt, 
Când face semnul crucii, atuncea deodată 
-Din crânguri se înalță o şoaptă fărmecatd 
Și mii de mii de glasuri din vale repet lin: 
-P'a veacurilor veacuri amin, părinte-amin!» 
Se sparie copilul; pe loc îngenunchează, 
Și sfântului părinte păcatul își trădează, 
Cu lacrâmi de cdința de jele (sic)! prigonit: 
„Şi Beda stă și-ascultă și zice umilit: - - 
«Tu mai cetit, copile, scriptura ce vorbeşte, 
. -Când tace omenirea, chiar stânca glăsueşte, 
Ss Inseamnăd-ţi asta bine şi nu o mai uită, 
Ca tot așă se poate o peatră-a schimbă 
"În inima 'umaRă, precum inima mea 
Adeseori se schimbă în piatră şi. în stâncă!» 


"+ Rostirea de pe la Năsăud, 


i cc da 


Din Bodenstefit ne-a dat «Dacă»... 


Dacă e păcat amorul “Dar când nu-i păcat o mamă 


. do-s un mare păcătos - Pal sdu fiù a şi-l iubi, z 
„ darà tu, copilă dragă, Noi prin dragoste, capilă, 


- Nu eşti eu nimic mai jos! Oare ce-am păcătui ? 


In proză traduse după «IMustrirtes Haus- und Familienbuch» din 1860 ` 
«Rosa Hachemului». 

Dar Coşbuc trebue faciat şi între traducătorii şi imitatorii lui - 
Heine, poetul plin de spirit din care el avuse ocazie să cunoască câteva 
traduceri în «Familia» lui Vulcan şi în «Convorbiri Literare», dintre care 
lipsește (v. articolul « Traducătorii, lui Heine» al regretatului II. Chăndi în 
« Preludii», Bucureşti, 1903, p. 132—146), 

Incă în clasa a patra încercase să traducă cunoscutele versuri ale Jui 
Heine despre limba stelelor: - za 


-Es stehen unbeweglich ` ` Sie orahe eine Sprache, 
Die Sterne in der Höh a Die ist so reich, so schön; 
Viel tausend lahr, und schauen Doch keiner der Philologen 
Sich an mit Liebesweh, Kann diese Sprache 'verstehn. 


, Ich aber hab sie gelernet... 
Im clasa a șaptea traduce: «Un brad» : ' 


Un brad stă singuratec ‘D'un palm visează dânsul 
In nord p'un pisc golit. a Ce blând în zona caldă 
"EI doarme: In jur iarna i _„Sub razele de soare 
Cu nea l-a învălit, a Coroana și-o scaldă, 


Dacă în locul lui «golit» ar fi întrebuințat un cuvânt mai propriu și ` 
dacă ar fi făcut variarea genului prin introducerea apalmierei» tn locul 
<palmului>, am aveă o traducere de toată frumuseţea. 

E caracteristic pentru felu! de a lucră și publică de mai târziu al lui 
Coşbuc, faptul că uită să noteze că poezia aceasta e traducere din Heine 
și «Dac» din Bodenstedt. Felul acesta de a-şi păstră în «neregulă» gos- 
podăria literară i-a pricinuit, cum se ştie, mari neajunsuri, A fost învinuit 
că şi-a plagiat o seamă din «Baladele şi Idilele» sale. Erà însă vorba numai 
de o scăpare din vedere cu. prilejul tipăririi, «Apoi am şi eu.un păcat», 
ne spune el (Fire de tort, 1. c., p. 171); îmi ţin îatr'o grozavă neregulă hâr- 
tiile şi sunt nepăsâtor, scriu și public, ori scriu şi rup, tot una mi-e. lar 
«Baladele şi ldilele» s'au publicat așă. cam fără rând,.fără interesarea mea 
directă, şi sa făcut o confusiune, Au ţipat atâţia şi m'au înjurat cum le-a 
venit în gură; refrenul erà <necinsteas. Ce motiv m’ar îi impins la 'ne- 
cinste? N'aveam destul „material, ca să fac un volum ? Aveam, cum am 
spus, şi pentru patru». ta - 

Din poezia: 

Der Tod das ist die kühle Nacht, 
Das Leben ist der schwiile Tag. 

_ Es dunkelt schon, mich schlăfert, 
Der Tag hat mich müd gemacht. 


sr o 
` Über mein Bett erhebt sich ein Baum, 
Drin singt die junge Nachtigall ; 
- Sie singt von lauter Liebe, 
„deh hör es sogar im Traum. 


l prinde strofa întâiu şi o preface în poezia care urmează: 


Și. știți ce e vieața i Și ştiţi voi aşadară 

"Şi moartea iară ce-i? — În jur ce-mi dominează! 
AG, 'vieața-i ziua, moartea -© Nici ziua, dar nici noapte, 
E noaptea, dragii mei! Ci-acuma înserează ! : 


E cam același fel de a lycrà- pe care l-a urmat poețul și mai târziu, 


-> dândaene, deşi cu reminiscențe străine, totuși câteva adevărate mărgăritare - 


“ale literaturii româneşti. Privitor la această lature a activității Jui dl Lo- 
winescu în Critice, vol, Ili, -p. 138 spune următoarele: , 

«Prin natura epică a inspirației lui, eră deci firesc ea poetul să pre- 
Apcreze şi materialul altora. Ne scoborându-se în sine, trebuiă să caute 
“în alţii. Poeziile lui pornesc uneori insă dintr'o emoție; alteori sunt simple 
versificaţii pe teme împrumutate. 'O ilustrație inspirată de o poezie a lui 


ALermontov i-a. dat prilejul să scrie Rugămintea din urmă. Reminiscenţele _ 


se versifică dela sine cu timpul. Stăpân pe formă, el toarnă în admirabile 
versuri lucruri cetite sau povestite. lată pentruce a fost o mare emoție, 
când, acum vre-o donăzeti de ani, s'au descoperit în Balade şi. ldile și 
„Câteva localizări, ce nu se puteau tăgădui. Prelucrase şi material străin: 
:aneori inconştient, alteori conştient». In continuare arată apoi că populara 
poezie Trei, doamne, şi toți trei este o prelucrare conştientă-a poeziei An 
Anjrag a lui Karl Stieler, scrisă în dialect bavarez şi inspirată de: răsboiul 
din 1870 (Bern, Deklamatorium, p. 478, Reclam), îndărătul poeziei Frag- 
ment din Balade și Idile găsim modelul, indian -al unei poezii.a lui Amaru, 
cu titlul Puterea. lacrimilor (traducerea Q. Stratulat), iar sub titlul Romanja 
«Balade şi Idile, p. 58) şi cu menţiunea <după un cântec grecesc» Coșbuc 
ne dă o simplă localizare a poeziei <Verrathene Liebe», cu indicaţia neu- 
„griechisch, a lui Adalbert von Chamisso (Gedichte, Philipp Reclam, p. 37). 
- La acestea noi mai putem adauge că la regretatul G. Precup, con- 
temporan şi prieten al lui Coşbuc, şi încă elev al liceului din Năsăud, am 
văzut o carte de cetire franceză, mi se pare sistem Berlitz, care-cuprindeă 
` © bucată în proză cu titlul Calul Arabalui care: acoperea întru toate con- 


“ “Ţinutul clasicei balade E/-Zorab. Coşbuc sé pare însă a fi utilizat mai cu- 


rând o redacţie germana a aceleiaşi bucăți. 


In legătură cu cele constatate de d-nul Lovinescu relativ la poezia 
Fragment trebue să observăm însă că subiectul ei preocupă. pe Coşbuc 
încă din timpul când eră elev al liceului “din Năsăud. - Qăsim chiar două 
“poezii cu acest subiect în cel dintâiu volum ai <Mizei Someșane». Totuşi 
numai târziu, abiă în Fragment a ajuns el. să întruchipeze ideea într'o 
“formă vrednică de publicat. Dar iată cele două poezii -menţionate, pe: 
„care le reproducem ca document: i 


- za "848 asia l z s 
Gine plânge. 


Cine plânge ’n lume Dar a plânge numai . -> 
E mai liniştit; ~- ` La cei slabi e dat: . / 


Lacrimile spală Plânge doar viteazul 
Safletul rănit. Când e vulnerat. 


-Omul plânge. 


Omul plânge până moare Dar fiindcă 'n sânuri creşte 

» Şi tot udă-a vieții floare, ` Numai lacrima-i prieşte, za iN 
Floare blââdă înjlorită Lacrima care se şterge | 
În tot sânul zugrăvită. ` Și suspinului premerge — 
Căci spre-a sta nevinovată “Deci când omul mar şti pilik; 
Trébe (sic!) pururea udată, Floarea vieții i-s'ar strânge. . 


Originea lacrimilor e cântată în poezia «Am cântat», iar puterea 
xântării care uscă lacrimile în. «Ce cânți dragd»? - . i i 
A Dar să revenim la Heine. Felul de a scrie al acestuia l-a- uiti oale 
mai mult decât a! tuturor celorlalţi poeţi pe care îi cunoşteă până în acest 
timp. Aceasta o dovedeşte împrejurarea, că â încercat ‘a întreagă serie de: 
imitații, dintre care reproducem la acest loc câteva mai izbutite, 


ă Goroană şi seeptru. 


Regele se 'ncoronează - Regele are o ţară; 
Cu coroane vechi de aur, ` Sceptru are de-domnit; 
Ea mă "'ncoronez, copilă, . Eu te am pe tine, — sceptru 
Cu-al speranţei verde laur. ~ Mi-i amoru-ți infinit, 
Si vai cu văi. 
Văi cu văi în miezul nopții- © Florile încet se cina, 
Duki poveşti destdinuese, — Șoaptele le-au 'märmurit. — 
Zefireii a lor şoapte i Cine ştie, vai, ce șoapte | 
Florilor le povestesc. ; Vântul le-a destăinuit. w 
Şi-am întrebat. 
Şi am întrebat inima mea Și plin de dor o-am întrebat 
De ce-i mereu cit voia rea? De ce suspind nencetat? 
+ Şi ea-mi răspunse când și când Ea mi-a răspuns tăcând cu-amar 
" Cu jale palpitând. ă ` Nici ea nu ştie chiar! 
>: ~ Gântee, 
Printre-a îngerilor cete | - Printre stele cu iubire 
Am privit misterios : „ Am cercat o dalbă stea: 
Dar ca tine nu poșede (sic!) ! Dar ca tine stea mai blândă 
~ Ceiul înger mai frumos. Niet pe ceriu nu poți vedea. 


1 Rostirea obișnuită la Năsăud. 
1 Neologismul e întrebuințat in felul de rostire năsăudenesc în loc: 
de posedă. 


` 


Am cercat.: $ 


Am cercat o mândră floare Sa 'ndulgesc a mea privire 
Fruntea să mi-o încunun Am cercat o blândă stea 
` Și-am găsit o floare care —  'Și-am găsit, dar încă — două, 
N'ar mai fi ca să o spun. Ochii la amantă (sic!)!. mea! 
Pa Tu râdeai, 
“Ta râdeai, dar pe- a ta față Ci durerea inJernală 
- Două blânde lăcrimioare, ` Mai în urmă tot te 'nvinse: 
Am zărit, Aşà în vară , . Zimbetu-ți "peri pe buze, 
Este ploaia cea cu soare! E Soarele de nori se 'ncinse.: 
_Înzadar. : | 
„Soarele pe ceriu apare Ah, de câte ori și oameni 
4 Mândru ca un crăișor, f Geniali în lume-apar, 
Dar îndată iese 'n zare Dar se "> mbrobodese în. ceață 


. Şi-l acopere-un nor! ~ Şia lor rază e 'nzadar. 
f Z Fete blânde. 
Fete blânde și tăcute, aa „Ci din contră tot voioase 


În tot lucrul rezolute Sunt — ba chiar caprițioase 
Sunt cele cu părul brun: ` Cele ce-au păr aurit, 
Brunu-arată cu 'nfocare X Ele-s mândre- ca amante, ' 
Simplă hielancolizare - Dar-purarea neconstante 

Și ?n amor cu foc nebun. i Deşi-avute de-'spirit! 


Mai puţin izbutite sunt: <Dorurile, «Reveries, «Inima lui», <A aki 
«Pe față», «Regret», «In ambiția lor se ceartă», «De-ai läsà». 

Aşà se pregăteşte Coşbuc să ne dea, alăturea de clasicele sale tra- 
duceri atât de cunoscute, şt: un mare număr de admirabile imitații şi poezii ~ 
originale. De pe-acum deci putem să constatăm, că atributul de <poetut | 
țărănimii», pe care i l-a dat Gherea, care eră preocupat de dragul unei 
doctrine. sociale, nu. e propriu. -Vorba d-lui Nichifor Crainic: «E e zeghe 
frumoasă, dar George Coşbuc a purtat tot aşă de bine. toga antică şi pe- 
lerina. medievală» («Luceafärul», XIV, 1919, Nr. 5,'p. 88). . l 

i Dar iată-ne aey astfel la poeziile. originale scrise de Coşbuc în 
"acest timp. 

~. Ghetea în stadiul său asupra lui Coşbuc întitulat «Poetul țărănimii» 
afirmă între altele, că în poezia lui Coşbuc dominează elementul narativ 
sau epic, Coșbuc nu vorbeşte de. loc de propria lui persoană. Până şi 
iubirea erotică, un sentiment atât de subiectiv, Verona: Coşbuc o zu- 
grăvește ne ca iubirea iui, ci ca altora? 


1 Erà mai potrivit piesa iubita, 
1 Studii critice, vol. IU, p. 349. 


-— 850 — 

In timpul cât a fost elev al liceului din Năsăud însă încearcă o 
serie destul de mare de poezii lirice, subiective, în care își cântă dragostea 
cu o uşoară notă de umor şi filosofie, evident subt influința covârşitoare 


a lui Heine. Aşă “unt unele din cele citate mai sus, 


“Dragostea pare să-i fi fost destul de aprinsă. Cel puţin aceasta ne-o 
dovedeşte poezia 


` Până eând... 
Până câiid, o Doamne sfinte, Până când, oh, spune-mi Doamne, — 


Până când s'o tot imbesc, Pâw. atunci, el mi-a șoptit, 
Căci cu-amoru-i zi și noapte ' Până când — dar pân atunce 
Tot mai sare veştejesc, Pena când — vei fi iubit! 


v 


Iubita, al căruia nume nu mi-a eui să-l descoper, pare: să nu-i fi fost 
<redincioasă, căci-se- plânge în poezia 


` 


e Nam.., | 
Luna-i tristă. şi moroasă Luna are pe-oarecine 
- Decât ea mai trist sunt eu, Ca s'o mângăie în. drum. 
Tristă-i inima din“mine - Insă eu? Avui odată, 
Prist e suflețelul meu. Insă îmi lipseşte-acum, _ 


Odată o numeşte chiar tirană. 
= i 


l . Tiranei. 

Cei mai dulci ani ai juniei Ami văzut dela 'ntâinirea 
Cu tine i-am petrecut Primă că tu sutlet mai, 
Iară tu, tirană cruntă, . Insă astă lovitură” 
Fără suflet, mai vândut. Fosta lipsă să mi-o dai? 


k . 
i Două împrejurări au făcut ca între cele dintâi creaţii ale lui Coșbuc 
să fie şi "balade populare. Mai întâiu mediul, căci, deşi el erà fiu de preot, 
care: studiă în liceu, în'fond eră, — cum ám văzut că mărturiseşte singur, — 
‘țăran, cioban, un fläcău admirabil dotat de natură, care și-a trăit anii 
copilăriei între condițiuni asemănătoare cu rapsozii antici, între cpadițițnt 
„producătoare de rapsozi. 

Al doilea motiv eră direcția populară pe care o luase literatura ro- 

mânească dela Alecsandri încoace, care dăduse și el câteva admirabile 
poveşti versificate. Nu putem spune dacă Coșbuc'a cunoscut şi alte creaţii 
în acest gen (d. p. una mai apropiată în timp de el: «Frumoasa fără corp» 
„din poemul «Radu», laşi, 1878), afară de ale lui Alecsandri; dar influența 
acestuia e sigură, nu numai ca inspiraţie, ci şi ca limbă. Dau ca exemplu 
strofa întâie din poezia «Unde sbor»; 


Unde sbor, ah!, unde sbor, Sau în flori amăgitoare ? 
Lacrimile din amor? -O Sbor în lună sau în nori 
Sbor în ceriu sau sbor în soare Sau în razii călători, 


— 


- — 85| — i i Sa. 


` 


Acelaşi lucru ni-l dovedeşte şi poezia «Face-m'aş un vulturaş» dia 
cere he mărginim să dăm iarăşi numai cea dintâi strofă: 


Facenvaş un vulturaş 
Vultur falnic face-m'aș, 
Să am aripi ca să sbor 


“Sus pe fruntia unui nor, 
S'ascund sub aripa mea 
Tristă stelişoara mea. 


In şedinţa din 8 Martie 1883 Coşbuc “ceteşte «Pepelea din cenușă», 
poveste în aproape 600 versuri uneori alcătuite cu multă artă: 


La palate jele! mare. 
Jele fär asemânare, 
Plânset greu, durere grea, 
Toată 'mpărăția — aveă, 
Căci al craiului fecior, , 
Tânăr, mândru crăişor 

A pierit în bătălie ʻ 


Nime urma să i-o ştie; 
Iar pe cele trei fecioare 
Ca trei razi căzuți din soare, 
Ca trei jlóri, ca trei scântei, 


` Leau răpit spurcații smei . 


Și le-au dus, le-au dus departe 
L'ale lor negre palate». 


", Crain dă «cuvânt» în ţară căutând un tânăr care s'ar încumetă să- 
se lupte cu smeii făgăduindu-i «o împărătească” plată», Nu se găsește ni- 


meni care. să săvârşească aceste 


Porunci grele de-auzii, 


” Dapoi încă de 'mplinit. 


Pieizându-şi atunci nădejdea 


A ’ntrebat la vrăjitoare 
- “Și babe descântatoare.. 


Și ele cu bobi au da. > 


Și din ei s'a arătat 
Că-un voinic în țară. este 
Care şti de fete veste. ` 


A întrebat atunci cum l-ar puteà găsi. Şi din kobi a ieșit, că să pună 
pe la fiecare casă din oraş câte-o slugă aleasă care să pândească ce se va 


` Chiar la capătul de sat 
n un bordeiu dărâmat 
Ședea fără vre-o putere 
O sărmand de muiere 
Văduvă ce-abiă trăiă 
După cele ce munciă. 
Tocmai în această sară 
Pruncii ei se adunară 
Și spuneau povești de smei 
De lei falnici, paralei, 
Și de craiu cu păr de aur 
Cum -se luptă cun bâăiaur. 
Togj copiii stă pe rând 
_Câte-o basmă povestind. 
Când, veni rândul să spună 


„4 V. privitor la acest cuv 


CI 
Cai 


S i 


__ Și Pepelea vre-o minciună. 


EI se scoală şi vorbește 


- Şi pe Jraţi batjocorește: - 


«Cd ce, zice el, atunci 

Voi sunteți cu toții prunci _ 
Mai micuţi care de care, 

Ci să știți că io-s în stare 
Să mă bat cu zece smel, 

Și să ştiţi voi, dragii mei, 
Că mie Singur în lume 


-< Mie “ştiut locul anume 


Unde au smeii palate, 
làr de fetele furate 
Numai gândurile mele 
Cunosc locul unde-s ele!» - 


mai sus, 


— 852 — „28 


X 


Abià zise din cenușă «Stai pe loc, copilul meu, - 


Când se și ivi pe ușă, „Dacă mi te ldudai,  -— - 
Un soldat armat din greu: Hai cu mine:acum la craiu 7» 


“Craiului, când-îl văzu, cu toată durerea, îi veni să râdă, 


Dar Pepelea deodată - El se schimbă 'ntrùn voinic 


Face peste cap o roată | Mândru, dalb şi voinicel 
Și pe loc din copil mic Încât nu eră ca al. 


Împăratul, când îl vede, se umple de bucurie, îi dă bani, îi dă me- l 
rinde, soți, ti dă de toate și-i mai făgădueşte o SUpulajă aparteni, numai 
să-i aducă fetele. După un an şi după o lupă ajunge i 


„Unde:l trase gândul lui 
La sorbul pământului. 


Se coboară ’n lumea ceealaltă, 


E Trece peste podul de aramă, de argint şi ce] de aur dupăce omoară. 
câte un: smeu, „fără multă greutate, căci când: O 

Smeul calea i-o apucă - Şi de-odată a dobóará 

Pepelaş cioinagu-aruncă Și de-a una-l şi omoară. 


Lupta cea mai grea- a avut-o cu smeul care a furat fetele şi care 
tocmai eră dus la vânătoare. Dar trebuiă să sosească în curând. Fetele: 
i-au spus semnul ce aveă smeul cand YEniă: 


Că un buzdugan el are, EI din poartă sare 'n casă, 

Buzdugan cât nici wai crede. În casă sare pe masă, 

Pe acesta îl răpede De pe masă sare "n cùiu ` 
__De o milă 'ndepărtat | Că acolo-i locul lui. 


În cea poartă la palat. 


di Aşteaptă până de seară. Smeul își aruncă bardagann pe care Pepelea ` 
„âl svârle îndărăt de două mile. În inima smeului se trezeşte bănueala, că. 
Pepelea, singurul de care purtà frică, e in casa lui... Intrând în casă 
smeul, «de noroc se întrebară». Pe urmă se luară la luptă. M'ai întâi Sau 
. întrecut în mâncare; «care va mâncă mai iute». 
Apoi smeul se preiăcii în o roată de fier, iar Pepelea în alta de oţel,. 
şi se ciocniră, rostogolindu-se din deal în vale. Dar nu se-putură învinge 
unul pe altul. Se schimbară deci “în flacări: | 


Unul se preface pară 
Albăstrie, altul însă 
Pard roşie aprinsă 
Și-amândouă se căleară 

. În grea luptă până ’n sară, 


Lupta nu se puteă decide, Atunci se ivi pe cer un corb, căruia Pe- 
pelea îi făgădueşte de mâncat stârvuri, care îi vor ajunge mai bine de un an. . 


i | Š Pi m e a a 


-Atunci corbul poftitoriu Apoi ea un stiglețel, 
"Sboară sus până la nori, Apoi ca un bonzărel, -, 
"- Sboară 'n zarea depărtată Și în urmă stă pe loc -~ ~ „.: 
„PARĂ ce ini se vedea g La täu de ener şi foc, ` 
Jiotâiu ca o rânduneă i ei 


de unde luând sânge picură de-asupra smeului, Care moare. la, ala ave- 
7 zile acestuia- şi pleacă la <sorbul pământului», ca să iasă. Sofii însă îl tra- i 

„ălează şi voiesc să-l omoare. El bănnește aceasta. Trimite fetele,-dar în ` 

tocul său pune o piatră pe care prietenii săi o fac scăpată. In. sfârşit cu 
” ajutorul. unei pajure, căreia-i scapă puii de un bălaur, iese la lume, des- 
opere împăratului vinovăția soților, care-şi iau pedeapsa. după vrednicie. 


Împăratu-apoi se pată ` " Eră_frate-o veselie, 

De o nuntă minunată i Cum wa fost şi wo să fie, 
- Cum se cade la *'mpărați Fost-am şi eu frățioare 

Și la crai Dar eu mam văzut subt sâare, 
$i pe Pepelea îl cunună . Nice mire, nici mireasă 

Cu copila-i. cea mai jună. ` Mai frumos și mai frumoasă. * 


Povestea, asupra căreia am insistat ceva mai mult din motivele pe 
are le vom vedeă mai la yale, reproduce aşadar î în versuri luptele lui 
Fat-trumos din basmele poporale, păstrând factura şi concepția țărănească 1 
_a acestora, şi ne reamintește pe «Prâslea cel voinic şi merele de: aur» al lui 
Ispirescu etc. 

-Influența lui Alexandri e evidentă din somparații de felul celei ur- 
anătoare: Ei $ oe 

Ca ia razi căzuți din soare ` 
„Ca trei flori, că trei schintei, 


care ne reaminteşte pe Înșiră-te mărgărite, apoi din versuri ca: 


Doi cai negri ne 'nșelaţi . 
Ageri, falnici şi turbați. za 


Coşbuc cunoaște de pe-acum bine limba poporului şi-şi împestri- 
“ţează poezia, cum se vede și din exemplele citate, cu provincialisme nä- 
„ssăudenești. Se mai pot adauge: falger, țințele, bujni, ete? ; 

Nu-i scapă din vedere anumite arhaisme provinciale, dintre care re- 
Jevăm două. Unul e verbul a cură cu înțelesul de «a alergă» în: | 


2 Ci de vrei, la luptă cură 
Cu puterile 'n măsură. 


? Intocmai ca orice ţăran neştiutor craiul întreabă 
..... Za vrăjitoare 
` Și babe descântătoare 
€ Și ele-cu bobi au dat. i 


Buzduganul lui Făt-frumos e un biet <ciomag» ş. a. 

3 Acest obiceiu și-l păstrează și mai târziu în poveştile versificate. 

Dar provincialisme găsim chiar şi în «Balade și Idile» (Ct. Să-i duc o 
Zoşile sacul în «Rea de plată», Frumoase toate şi întrulpi în Nate Zam- 
irii, etc, 


| OR a: 


— 854 — ' 


Al doiléa e a aieptà cu înțelesul de a aruncă: 
A ă -> Capu ?n dreapta și-l aiaptă, 
2 Carne de mâncat așteaptă. a 
` Gäsim şi unele latinisme, cum este şi firesc la un elev care se găsiă 
“încă sub influența profesorilor săi: 
£ Dar ajunse la mormânt 
Şi la podul de argint. 


Mai putem cità: desperat, reînturnaţi (= '«rentoarceți»), narat, se rne 


clinà, ambii, consultară, în fine. i 
- Cum vedem, «Pepelea din cenuşe» -deschide seria admirabilelor po- 


veşti în versuri ale lui Coşbuc publicate mai târziu în «Tribuna» lui Slavici 


din Sibiiu şi în biblioteca populară a acesteia (Izvor de apă vie, Pe på- 


„mântul Turcului, Blăstăm de mamă, Fata craiului din cetini, Fulger; Ti- 


linca, Patru portărei şi Crăiasa zânelor) cu care întemeiază adevărată 
şcoală în Ardeal! şi pe -câre le caracterizează atât de frumos Il; Chendi 
în articolul Poveștile în versuri, publicat în Preludii, Bucureşti, 1903, p. 
199—201. «In poveştile sale», ne spune Chendi, «Coşbuc se afirmă, mai 
mult decât ori unde, ca? scriitor, epici Forţa lui descriptivă se manifestă 
aici pentru întâiaşi dată, și iscusința cu care ştie conduce acţiunea proprie 


poeziei epice, aici o arată mai întâiu. În poveștile acestea, e zgomotişi . 
putere, senin. şi veselie; ele redau nota cea mai românească populară de . 


până acum, deoarece se îndepărtează întru toate mai puțin de originea lor 
țărănească decât cele anterioare. Poveştile lui Coşbuc, despre «Trăsnet- 


Împărat», «Craiu-Încetinat>, <Tabără-Împărat>, şi cum se numesc eroii lui . 


“cu o nomenclatură atât de sugestivă au ceva din înțelepciunea primitivă 
a poporului şi din graiul sfătosului povestitor din şezătoare. Mai găsim 
în ele şi duioșia ce-o. simte poetul penttu vremile ce apun, cu mărimea 
lor romantică, lăsând în urma lor-o lume de mititei nevolnici şi cu foarte 
puţini viteji, — cum se rostește, foarte caracteristic, prin cuvintele Sfintei 
Vineri din povestea «Patru portărei». . 


Sunt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit:. 
. 'Vitejii lumii noastre de mult s'au pristăvit! 
Când mau curaj in suflet, de ce se bat nebuni? 
Nici Dumnezeu nu face cu cei fricoși minuni. 
De nu te-a făcut cerul. voinic să lupţi cu zmeii, . 
De giaba măsuri câmpii, căci pafi ca portăreii. 
Nu-s toți viteji de luptă, câți stau în șauă puși, 
Viteaz e numai unul, și-l chiamă... Pipăruş». 


E aceiași impresie pe care ne-o lasă și «Pepelea din cenușă». 
E ştiut că, după plecarea sa din Sibiiu, Coşbuc n'a mai scris po- 
"veşti rimate. Despre poemul </dea/», în care. se zugrăveşie așteptarea în 


4 1 in acelaşi.timp publică tot. acolo:. P. Dulfu «Princesa fermecată», 
N. Trimbiţonu «Rusalin păcurariul». şi câteva imitații după Grimm, loan 
Popovici Bănăţeanu <Șerpale>, «Cal din frâu» şi «Trandafir», toate trei 
in versuri; sli 


< $ A 


Tna 


zadar — în cursul întregei vieți — a .unei fete după iubitul său, de care 
se 'ndrăgeşte când îi dă de beut din cana sa, simbolizând alergarea veş- 
nică a omenimii după un ideal pe care nici odată nu poate să-l “ajungă, nu 
se mai poate spune că aparține poveştilor rimate nici ce priveşte con- 
cepția, nici forma. 

~ Totuşi activitatea lui Coşbut.în direcţia începută cu' «Pepelea din e ce 
nușă» nu S'a oprit aici. Scriindu-şi poveştile şi baladele şi studiind firea, 
poporului românesc, Coșbuc a ajuns la convingerea că toate -plăsmuirile 
din basmele ţărăneşii, cu toţi eroii acestora, nu sunt decât o oglindă fidelă. 
a adevăratei vieți a ţăranului. 'Craiul şi împăratul, de pildă, în tot ce face. 
el, nu e decât ţăran, dar un țăran mai bogat şi mai puternic decât ceia- 
lalți. Împărăţia lui nu e decât un sat mare. Își pune deci în gând să 
scrie un ciclu de poeme în care să ne înfățişeze vieața în această con- 
cepție țărănească. Ne-a dat însă numai câteva: «Nunta Zamfirii», dn care 
ne înfăţişează o adevărată nuntă țărănească, numai cât în proporții mărite - 
până la dimensiuni epice, prefăcând-o astfel într'o epopee a nunții ţără- 
neşti, într'o «nuntă minunată», cum ne spune el alât de simplu în pove- 
stea lui Pepelea; «Moartea lui Fulger», «pendant»-ul celei dintâi, epopeea 
morţii, epopeea dnterii ţărăneşti, <Armingenii» şi în sfârşit «Doina», această 
admirabilă apostrofă, în -care arată, mai bine decât oricare dintre poeţii 
care au scris- doine despre «doine», rostul acestui cântec în vieaţa sufle- 
tească a neamului românesc, care vede într'insa expresia sentimentului 
dragostei, ca și durerea despărțirii şi a înstrăinării, precum şi revolta în 
„contra nedreptaţii și asupririi. 

Cetitorul își va aduce de bunăseamă aminte de frumoasa şi suge- 
stiva «Noapte de vară» cu care-şi începe Coşbuc volumul <Balude și idile». 
Ni se descrie foarte plastic mai întâiu înserarea cu muncitorii care se în- 
torc dela câmp umplând satul de vieaţă, cu carăle care vin 3cârțăind subt 
povară, cu fetele şi flăcăii care vin hăulind şi cu nevestele. care aleargă 


„grăbite cu cofițele de apă. Nu lipsesc nici copii sgomotoși din jurul 


gârlei. «Satul e de vuet plin, fumul alb alene iese din cămin». Dar seara 
se apropie, pe încetul se înoptează, zgomotul se malcomeşte, oamenii obo- 


- siţi de munca grea de peste zi, adorm. Doarme şi focul în vatră. «Doar 


vre-un câne ’n somn mai latră. răguşit»>, în timp ce luna se înalță «<gândi- 
toare: ca o frunte 'de poet», codrii de brad sună și valurile cad ritmic 


_ în vaduri. 
Dintrun timp şi, vântul tace; Numai dorul mai colindă 
Satul doarme can mormânt — Dorul tânăr şi pribeag 
Totu-i plin de Duhul sfânt: `~ Tainic se "ntâlneşte "n prâg 
Linişte ’n văzduh şi pace > Dor cu dor să se cuprindă 


Pe pământ. ` Drag cu drag. 


Nu. a fi uitat iubitul meu cetitor nici acel frumos peisaj ‘sătesc care 
are titlul ¿ôn miezul verii». 

E vara la amiazi. Natura pare să fi adormit, subt razele dogoritoare 
ale soarelui. Dorm toate în jur. Doarme căsăruşa dintre laħurile de grâu, 
părând o pânză întinsă la soare, dorm câmpii, doarme culmiea. Valea, 


ai 856 — 
dunca s'a golit, la fântână e pustiu. Liniştea s'a întins pretutindeni «ca 
“ntr'o mănăstire arsă». Dorm și-arinii de pe dealuri. Nu se mișcă 'nici o 
frunză. Căldura se revarsă în valuri. Se aude numai ne ’ntreruptul «zimzet 
de albine». O ţărancă vine în grabă la fântână având în braţe un copil, 
Scoate apă ca să răcorească obrăjorii aprinşi ai copilaşului, apoi bea şi 
“ea şi se aşează ca să-l alăpteze. Poezia se sfârşeşte cu următoarele strofe 
-care cuprind o frumoasă personificare a vântului: 


Mai e mult! Și ca să-i fie. 
Scurtă vremea, până pleacă, . 
El se uită pe câmpie, 
Flueră_ şi nu mai știe 


Singur vântul, coló iată 
Adormise la răcoare 
Subt o salcie plecată — 
Somrioros în sus el cată 


Cătră soare, „Ce să facă. 
a - Dar deodată se opreşte . ; 
Peste ochi îşi pune o mână `- , 


Și zimbind copiläreşte 
„Curios şi lung priveşte 
1 , Spre fântână. 


După cele expuse mai sus cetitorul acum ñu se va mai miră dacă 
- 4.se va arătă, că pe Coșbuc îl preocupă ideea de a înfățişă seara la țară 
întrun pastel încă de când eră elev de liceu. In ședința din 9 Martie 1884 
a societății «Virtus Romana rediviva» cetește el poezia «Tablou de Seară», 
„are cuprinde aproape aceleaşi elemente şi pe care o reproducem mai la vale. 


Blândă rază Flori adună, 


` 


Căci îi place 


Imnuri sfinte 
Rugi duioase 


Mult dorită: 
Șoapta piere 


Fag şi cântă - 
Râd şi saltd. 


Prin cuvinte Adormită. Iar de partea 
Maiestoase * Colo 'n vale Ceealaltă 

Cătră tronul La izvoare Pe răzvorul 
Ce nu piere? Lângă cale — Ce 'nfloreşte — 


Orizonul se polee, 


O fetişoară 


` Vânătorul 


` 


Lucitoare “Ca să-și scalde Geme câmpul 
Schinteiază În a sării Și răsună, 
Şi-o coloare | Zimbiri calde Căci e timpul 

. Purpurie ` Mândra-i frunte. Sä se 'ntoarne 
Se aruncă 7 Sus pe piscul Muncitorii 
„Pe câmpie Unui munte ` Dela coarne, 
Și pe luncă! Arde discul Pe cer norii 
Ce roşeață ! Solar. Dulce Pier. În juguri 
Ce linişte, EI se gată Boii pasă 
Ce măreață . „Să se culce — Trăgând pluguri 
Privelişte! — Și de-odată Cătră casă; 
Totul pare EI sfințește Iar- copiii 
În natură Și 'n tot locul Ce-i alungă 
Că tresare Se lățeşte Pe-a câmpiii 
Și, murmură O. tăcere Zare lungă 


— 857 — 


Se ivește. Orice şoapte. Ce suspină. - 
Deja moare Totul tace Cu blândeață 
Cel din urmă Ca mormântul ; Grea și multă 
Raz de soare Doarme ’n pace Nu prelude. — 


Și śe carmă în 


Chiar şi vântul, 


` Dar ascultă ! - 


- Liniște Chiar și unda Ce s'aude? 
„Mult frumoasa Fără ştire Doar e vântul 

' Privelişte, În profundă Cu-al său şuer? 
Căci se lasă Liniştire, Ba, e cântul 

`. Tristă noapte Chiar divina Unui fluer! ` 
Și-amuţeşte „Cântăreață, 


«Chiar și vântul» celor două pastele citate se găseşte în «Tabloul 
„dle seară», vântul, acest «răsfățat copil» şăgalnic căruia mai târziu îi con- 
sacră o întreagă poezie de o frumuseţe neîntrecută. i 
“Doar el de pe-acum îi aduceă poetului, ca şi florilor (cf. poezia 
<Văi cu văi»), «dulci poveşti din altă lume»: 


Vântul bate *n “miezul nopții 
Trestia lacului mişcând, 

Dulci poveşti din altă lume- ` 
P'al său şuer aducând. 


Mie încă întro noapte 
O poveste mi-a adus, 
Așă tristă cât şi lacul 
`. Plângea trist când mi-sa Spurs. 


Alături de «Tabloul de seară» mai putem cità, ca să rămânem în 
aceeaş ordine “de idei, încă un scurt < Tablou». alcătuit cu doi ani mai 
nainte, El e însă totuşi de altă natură şi are factura poeziilor scrise subt 
influința lui Heine. Poate că trebuie să ne gândim la o inspiraţie incon- 
ştientă din' Loreley, -> ` 


O tăcere mult adâncă 

Peste apă s'a lăsat, 

Marea doarme, iar pe stâncă 
Stă năierul supărat, 


Naea lui a tost sfărmată 
De oceanul furios ; 
Marea doarme legănată, ` 
Luna râde: grațios, 

Motiv, asupra căruia revine nu odată mai târziu, deşi în altă formă ` 
şi mult mai desăvârşit—e vorba de iubirea înşelată (cf, «Cântecul fusului», o 
«Fata morarului»), întâlnim şi în pE 


La fântână. , 


` Copilița la jântână Ştiu, inelul de pe miâsă . 
„Stă plângând, iar într'o mână Că l-a svâriit în fântână, 

Ținând cofa tot ojtà — Bidstămând din gură greu 

“Dar de ce P — Nu mă 'ntrebă, Dar de ce?. — Şi Dumnezeu! 


` Coşbuc a fost un om de spirit. Întreţinerea. cu el la un pahar de: 
„bere între prieteni și cunoscuţi eră o adevărată plăcere. Această vervă, care 
ne-a dat mai târziu bucăţi de mare valoare se manifestă la el încă din 
vremea când eră licean. Astfel în 1882 ne dă o serie. de epigrame, unele 
imitații, dintre care reținem patru. 


— -858 — E N, Y 


, La bi tenbş. 
h’ mâncare tu eşti iută, Mânca cu piciorul, ta, 
Dar ia mérgere denos; ŞI cu gura mègi þe jos. 
Liberalui. 
Dé văr ce este Leon Ca mâncând a lui biente, 
la phhiirea Bthelari, Dăşi mici, să-i pără mat. 
Fiosotút 
5 «Ce flăvi è măi îhintă Ei žtsé: «Dintre cale 
~ Din toĝte pe pămâiit 2 Săibatice, tiranul, 
A întrebat odată - Tär dintre cele blânde 
| Un orală pun teza "Adel vefi Hnguxeste . 
o Oratorul.. | o 
Prietenii mi:i bun Obor, Şi li postari se pricepe 
Caci cuhoăște achhilt o~ Si ca foc le foloseşte, - 
Orice Jrâză şi sehtihță - Incât oricând perorèszä - 
Din clasici orice citat. Mânile şi le sclinteşte, 


Cităm aici şi poezia «Cizdatu-s împărțite a pământulni comori». 


Ciudatu-s împărțite o pământului comori 
Săracu-are puține, iar bietul cerşitoriu 
Nimic, bogatul multe, de-aceea e fudul, 
Cu toții vei ceva, dar nimenăih destul. 


In rèvistelè pe care le cetiă Coșbuc ca elev de liceu se găsiau, la 
sfârşit, şi gâcituri, pe care, ca orice: copil va fi încercat şi el să le deslege. 


A compus chiar o <Clâcitară» în versuri: ` 
_Când mă bag ca servitoare Un copil încă mă 1 ytti, 
Pot så câștig orice sume, ` lar tu de ñu mi-i pâci 
„Ca stăpâna-a mea putere Nu meriți decât cu titlul 
Mi-i redusă chiar la fite! Ce am eu a — te numi. 


(Nula). 


Încă de pe bänčite şcolfi îl interesează pe Coşbuc, îi o rhăsură mai 
mare decât è obişnuit la poeţi, chestiile de limbă. În special îl supără ma» 
- ghiarismele limbii din juri! Năsăudulni şi mai ales a Maramurăşenilor care 
` veneau acolo la târg. Nu se poate, răbdă să nu alcătuească o <Pildă de 


-grain i bisig rumânese de prin părțile Ardfiiului de iniază-hoâpte». 


Alduit o Jo vileagul în celi vreńuri bittrâneşti 
` Când gân'eşti la el cu chedve așa fain te revenești, 
Traiu ?n slobod, găbănaşul plin de buză, traiu cu hasnă. 
Sica: _ Azi suşig, porţii, zăloage;, cheltueli, muncă și casă. - 


— 859 — 


Dar să vezi îelebărate vazi. și portu-i prefăcut 

Chiar cătana nu vrea coardă, nici ciacău pe cap mai mult, 
„Și bocontcii-i par cisiguri pentra el prea, rongiuite: 

Opţă toate-s azi subt soare pustuçagului hernite, 

ş.a. m. d. y 


lată cum în urma observaţiilor tuilese de mit čopi, thai târziu, după 
perfecționare, a ajuns $% poată scrie alături te articole de literatură po- 
pulară, de studii de mitologie, şi $tudii de limbă ca: «Puterea limbii ro- 
mâneşti», «Mania dimihiilivelor», să explice zicători, în «Vorba dluia», ca: 
<A luă lumea ?n cap», <A priñs prepelița de coadă, ia suflat în borş», 
„«Opt cu a brânzei», «Cu tâțel én piitzel» ete. 

Dar «poetul liceului din Năsăud» ăveă între colăgi, tam arată însăş 
` coloanele <Mazei someșent», “Şi. rivali, titeşte, mai puția tatentați- decât el, 
dar tocmai pentru această cù ătăt mai veninoși.: În exitizele lor îi imputau 
tristeța poeziilor lui, care li se păreă nefifească lá ò vârstă atât de fragedă. 

„ Coşbuc arată în poeziă «Soallă lor» că tù pot să tie aftfel, 


Căci daca sputte Sinet 
E Ara bun şi-a, 
Cum -pot să jieabtminire | - 
-Ca locul d'unde ies?! e> 


~ El vede täntatea criticilor și-și dă seatia, în «La mulţi», că ele vin 
din invidte, pentrucă firea i-a dat talent, iar alţii vrenn 


ca todte ce fac eu 
Să fie rău facut 


E conştiu de firea sa de poet. Ca şi Ovidiu, tare nė spune despre 
tinereţea sa că, orice încercă să spună, pe buzele sale se verstitet, şi Coşbuc 
afirmă despre sine în. <Cum curgând» că întocmai 


Cum curgând o undă ’n vale Astfel e Junia mea: 
Sa bufnit de-o stâncă n cale: Când de-o stâncă se izbește . 
Şin mii picuri Sa spart ea; În mii versuri se adrobegte,. 


Totuşi va mai trece multă vreme, îi va trebui multă ihuncă și pre- 


gătire până va ajunge «Poetul» de mai târziu: 4 


Sunt suflet îi sufletul neamului men 

Şi-i cânt bucuria şi-amarul - 

În räñele tale durùtul suiit va," 

Și-otrava deodată cu tine o beu 

Când. soarta-ți întinde paharul. | 
-eŞi-oricare-ar fi, drumul pe care-o s'apuci, 

Răbdâ-vom pironul aceleași cruci, 

Unindu-ne steagul și larul, 

Și-altarul speranței oriunde-o să-l duci, | 

Acolo-mi veiu duce altarul, 

p* 


— 860 — „Pie tra 


Sunt inimă ?n inima neamului meu 

Şi-i cânt şi iubirea şi ura  . 

Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu; 
` Voința mi-e una, că-i una mereu 

În toate-ale noastre măsura. 

Zzvor ești și ținta a totul ce cârit — 

dar dacă vr'odată-aș grăi vrun cuvânt 

Cum nu-ți glăsuește scriptura, 

Ai fulgere ?n cer, Tu cel mare şi sfânt 

Și ?nchide-mi cu fulgerul gura! 

Ce-s unora lucruri a toate mai suș, 

Dar altora lucruri deşarte, ` 

Dar ştie Acel ce compasul și-a pus 

Pe marginea lumii "ntre 'vieață şisapus, 

De-i alb ori e negru ce 'mparte! a | 
-Iar tu mi-ești în suflet, şi ?n suflet fi-s eu, ai - 

Şi secolii ?nchid: ori deschidă cum vreu, l 

Eterna ursitelor carte, ` 

Din suflet eu fi-ţivoii, tu neamule-al meu, 

De-apururi nerupta sa parte. 


lată ce s'a ales din micul poet al liceului din Năsăud: un poet mare, - 
cel mai tipic și mai mare poet al Ardealului şi unul dintre cei mai mari 
ai întregului neam românesc. <Meşter al versului, virtuos al rimei, imitator 
al paginilor cari-i plăcuseră mai mult, el ne-a dat atâtea bucăţi cari vor . 
trăi cât şi limba noastră». Dar mai ales vor trăi poeziile în care «izbuteà 
în chip fericit să amestece motivele vieţii româneşti de astăzi cu icoanele 
inviate ale străvechilor basme;, (N. lorga, Partea Românilor din Ardeal și 
Unegăria în cultura românească — Influențe şi conflicte — Bucureşti, 1911, 


p. 17. Acte. R., p. 783). 
>ON i N. Drăganu, prof. univ., Cluj. 


Cea mai puternică minte șovăeşte, când nu se Patima pe 
0 credință, i | 
Adevărata putere-a unei idei este de a desvoltà un sentiment. 
* > 
“Tinereţea pune inteligenţa mai presus de toate; numai ex- 
uda pie: cat prejurste araclara 
* ie 
In luptele efa mai mult caracterul decât spiritul aducè 


succesul., 
(Adina Gr. Olănescu: Cugetări) .. 


A 


51906 a 


Lazaronii şi păcătoşii să tacă, 
„să vorbească munca Şi cinştea. 


"Nici odată n'a avut neamul nostru mai mare nevoie de: 
oameni activi, — activi până la jertfirea de sine — ca acum, 
și nici odată ma fost mai sărac în astfel de oameni ca azi. In 
schimb, sau sporit cu. nemiluita, criticii. Azi fiecare pierde- 
„vară se simte îndrituit să dea lecţii de împlinirea datoriei celor” 

care muncesc până dă sufletul din ei; fiecare lazaron, expec- 
tant — în trândăvie — al vre-unui, post gras, pe când vor 
ajunge «ai lui» la putere, se simte îndreptăţit să-și îmbăloreze 
gura cu toți cei care crede el că-i stau M calea fericirii fără 
j muncă. E | : 

“Că multe, — prea multe, — lucruri nu merg cum ar trebut 
sä méargă, că sunt multe scăderi și păcate în vieaţa noastră 
publică, că aceste păcate. trebuie semnalate şi înfierate, dacă . 
vrem să le îndreptăm, — cine ar putea-o negà? | 

Ceeace voim să subliniem e că: dacar şti nădrăgarii: 
„noștri şi munci, cum, ştiu critică, mar fi neam mai bine situat 
şi mai fericit decât al nostru.. Una la mână. A doua, că: cei 
-mai amarnici critici nu sunt oamenii de muncă ci trântorii, 
ariviştii, speculanții muncii altora, < smei eo 
"Dacă ar atârnă de mine, n'aş mai publică nici un articol 
de critică — mai ales când e vorba de cinste, de morală —. 
decât iscălit, cum face dl Iorga. 
l Azi, când fiecare secătură morală se consideră. îri drept a. 
tăiă şi a spânzură, credem că a sosit vremea ca să răsturnăm 
dictonul latin şi să zicem: «non guid, sed quis». Fiindcă, dacă 
e important ce se spune, nu mai puţin important e, în zilele 
de purificare a vieţii noastre publice, şi: cine vorbeşte. si 

Căci nu e tot una. de-mi înfierează anumite moravuri 
„ condamnabile, sau de-mi dă lecţii de patriotism, de cinste un 
poltron, sau mi le dă un N. Iorga. 

A tură cu-stânga și a-ţi face cruce cu dreapta nu insem- 
nează a fi, om cu frica lui Dumnezeu. 

Crucea mare de multe-ori e numai avaa păcatelor 


mari și a credinţei puțiăe, 


` Azi, valoarea unei acuzaţii, în publicitate, trebuie cântărită 
cu pondurile valorii morale a celui care o susține. 


= —, 


Dacă presa din vechiul Regat, eu putțipe excepţii, ki 
pierdut creditul, cauza e că coloanele ei au fost deschise tuturor 
iresponsabililer, adăpostind acuze — de multe-ori la adresa 
celor mai: de șeamă oameni ai țării — garantate doar de cara- 
ghiosul pseudonim al çine ştie cărui neiaprăvit. 

Cel care are Îndrăsneala să arunce învinuiri, sau chiar 
numai bănuelile, care aie în cinstea fratelui său, să aibă şi 
bărbăţia de a le confirmă şi prin garanţa numelui său, : 

- Gonducătorii presei noastre ar trebui să nu uite că, con- 
tinuarea sistemului de până acum; acuzaţiuni fără dovezi, 
„bănuieli urâte negarantate nici măcar prin iscălitura celui care 
le răspândegte, generalizarea unor cazuri izolate, sunt menite 
mai mult a învenină decât a remediă răul. N 

` Suntem la începutul unei vieți nouă când avem nevoie 
de multă încredere în propriile noastre: puteri, în capabilitatea 
noastră de a Întemeiă un stat solid zidit și bine. condus, Fără 
această încredere, ṣe surpă totul, lar bănuielile şi acuzele, 
neverificate prin nimic, iai şi zdrunciņă şi cea mai 
oarbă încredere. 

Căci: bănuiala care nu e “risipită repede, ia uşor conturele 
şi relieful realităţii, 

Punând în circulație bănuieli, învinuiri nelegate de nici 
un nume, cetitorul neorientat, lipsit de firul Ariadnei, uşor se 


'- pierde în labirintul lor, îndreptându-le adeseori spre cei cin» 


stiţi, spre cei, nevinovaţi. 

Qe. rezultate dezastruoase pot avea, pentru consolidarea 
noului nostru stat, răspândirea hănuielilar şi iasinuaţiunilor 
ținute în termeni generali, poate conchide ari-cine, 

Să nu ne facem deci, în publicitate, ecoul șoaptelor fără 
temeiu. $ä nu facem ziaristica fonograful acuzaţiunilor ce nu . 
se pot dovedi. i 

Dând aripi astọrfel de învinuiri ducem apă la moara 
dușmanilor, de cari, din „păcate, avem destui, prea mulți pentru 
numărul nostru, - 

Concluzia: 1. Să nu se publice acuzaţiuni decât înte- 
meiate pe dovezi nerăsturnabile cu .nunte şi, iscălite. 

2. Să nu se admită dreptul critieii, dreptul de a acuză 
pe altul, decât pentru oamenii cinstiţi şi activi. 

Trântorii și necinstiții să tacă! Axente Banciu. 


— 863 — 


Cuvântările 
domnitor W. A. Craigie și A. R. Wright, fa adi: 
- narea „Asociaţiunii“ de la Sighetul Marmaţiei. 


Stăruinţa și interesul cu care Englezii, mai cu seamă, ur- 
:măresc. dela un fimp cultura poporului nostru s'a. dovedit prin 
prezența celor doi oaspeţi pe cari <Asoeiaţiunea» a avut bucuria 
„ca să-i aibă în millean. ei, cu ocaziunea adunării generale atdi- ` 
“nare de la Sighetul Marmaţiei din zilele de 28 şi 29 August a. €. 
aK -Dăm mai jos, în traducerș “românească, aceste două cu- 

vant după gum unneazą; 


Covântarea d-lui profesor Craigte. 


E, probabil, întâiul eaz fo istaria soeietății, când la o adu- 
nare 3 ei asistă doi reprezentanți britanici ai studiului limbii şi 
felidorazjui. Aceasta e, oricum, prima dată rând vizităm Româgia, 
şi e o mare plăcere pentru noi că avem pasibilitatea de a ţi 
față la această întrunire, 

ia noile împrejurări în care se- găsește acum poporul for 
nânesc el însuşi, pu ne indoim că această societate transiivă- 
meană va aveă mai mari prilejuri decât înajate pentru a de- 
svoltă activitatea ei şi a reprezentă, ta cea mai deplină măsură, 
„interesele şi aspiraţiunile poporului român. Din parte-mi, noi 
sperăm că societatea ṣe va strădui să culeagă şi să publice într'o 
formă completă tot ce se raportă la limba românească şi la - 
obiceiurile şi eredințele româneşti din Transilvania, atåt in pre- 
zent cât şi în vremirile trecute. — in Anglia, noi suntem açà 
de deprinşi cu marile variaţiuni în timbă pe mici întinderi te- 
ritoriale, încât ni se pare ceva vrednic de remarcat, că găsim 
limba română atât de uniformă în întregul Regat. Această. uni- 
formitate totuşi, nu exclude diferențele în vocabulariu, şi, pentru 
„istoria limbii” române ca up tot, e de dorit ca singuraticile cu- 

vinte ale fiecărui dialect să formeze materia unor colecţiuni se- 
- parate. E © operă, aceasta, laʻcare fiece membru al societăţii 
poate participà şi care numai prin cooperarea tuturor poate fi 
desăvârşită. în de am făcut experiența excelentei opere ce se 
F „poale indeplini. de soxietăți similare în adunarea cuvintelor 


AA 864 Sl 7 4 i 
dialectale, şi nu mă îndoiesc că compilația unui dicționar- special 
al cuvintelor particulare Transilvaniei, celor mai mult întrebuin— 
tate în acest ținut, poate fi săvârşită de societate în câţiva ani,. 
dacă fiecare membru contribue după cuviinţă la operă. 

Un dicţionar de -acest soiu ar fi de valoare, nu numai 
pentru cercetătorul ştiinţific al limbii, ci şi pentru istoric. Ori- 
cine a încercat să scrie istoria generaţiilor trecute întrun anume: ` 
- ținut, ştie cât de multă informaţie se poate scoate din cuvintele- 
care au îost în uz zilnic; un singur cuvânt, cu explicaţia lui, 
„este adesea expresiunea a ceva ce a format o parte esenţială, 

a vieţii de toate zilele a poporului pentru anumite generații.. 
Important e în special ca cuvintele de aceşt fel să fie adunate, 
toate, atâta timp cât sânt în amintirea lumii și cât înțelesurile . 
lor sunt cunoscute, — înainte ca repezile schimbări din secolub 
al XX-lea să îi șters deopotrivă cuvântul şi lucrul. 

E, fireşte, posibil, ca unii membri ai societăţii să se fi gândit: 
dejă la- o asemenea operă. In acest caz, doresc ca aceste pu- 
ține cuvinte, din partea unui om care a dobândit în curs de: 
25 de ani experiența valorii linguistice şi istorice a glosarelor lo-. 
cale, să-i încurajeze spre a continuă munca lor, şi ca ziua să 
nu fie prea, îndepărtată, când Transilvania va fi contribuit cu. 
aportul ei'la cunoştinţele noastre, nu numai pentru limba ro- 
„mână, ci şi pentru cele romanice. 


_- Cuvântarea d-lui inginer Wright. l 
`., Sânt autorizat de societatea de Folk-lore, să exprim inte- 
resul său pentru opera «Asociației, culturale-a Românilor diim 
Transilvania> şi să cer -pentru ea ajutor prietenesc în cercetarea 
istorică a trecutului uman şi în adunarea preţiosului materia]. istoric. 
relativ la obiceiurile, credințele, basmele, cântecile şi descân- 
 tecile poporului: - ` 
«Preşedintele Societății de Folk-lor salută pe- preşedintele: 
` «Asociaţiunii pentru cultura Românilor din Transilvania» „şi-i re- 
comandă pe aducătorul acesteia, wice-președintele A. R. Wright. 

«Societatea va prețui mult comunicarea de informații refe- 
itoare la folklorul din România». 


(Semnag: w. H. R Rivas, 


preşedinte. 


— 865 — ue, 


Sânt; împuternicit de clubul Antropologic al Universităţii 
"din Londra, să salut <Asociaţiunea pentru cultura Românilor din 
Transilvania» şi, în acelaş timp, să solicit prieteneasca cooperare 


` cu el la răspândirea cunoştinții trecutului şi pregătirea înaintării 


civilizaţiei în viitor, 
“In ce mă privește, eu m'am interesat îndelung de folk- 


lorul Transilvaniei, adecă de obiceiurile, credinţele, poveştile, cân- 


tecele, zicătoarele şi farmecile acestui popor, și am deplâns faptul 
că sa publicat așă de “puţin.din acest folklor, pentru deliciul şi 


învăţătura savanților de pe întreg globul lumii. D-voastră aveţi: 


în Transilvania multe istorii despre comori îngropate, şi, de 
fapt, e adevărat că ţara Dvoastre e plină de acestea. -Noi 
am străbătut-o dela răsărit la apus și dela miază-zi la miază- 
noapte, şi am văzut o ţară în adevăr bogată. Munţii ei sânt plini. 
de metale şi minerale, văile ei poartă o imensă recoltă de po- 
poraţie, și feliuritele-i roci şi plante și animale oferă subiect 
şi materie pentru o armată de ‘învățați. Cea mai bogată mină 


 meluerată este, însă, însuși poporul din Transilvania. Cheia pentru 


o bună parte din istoria europeană se găseşte în. trecutul d-voa- 
stre, şi e acolo material. pentru volume. întregi de istorie a uma- 
nităţii. Numai scormonind pământul dv. şi examinându-vă rocile- 
puteţi spori știința lumii. Dacă veţi strânge obiceiurile şi cre- 


dințele poporului dv., culese fidel fiecare în ţinuturile respective, - 


veţi binemerită dela lume şi veţi ajunge să deslegaţi + multe 
probleme ale istoriei umane. - m 
Eu unul, aşă de mult am-simţit ini portita! acestei opere 


„pentru studiul culturii europene, încât, din slabele-mi resurse : 


personale, am oferit 10,000 Lei, prin «Institutul Europei sud- 
ostic>, pentru colecţii de folklor din România, pentru publicaţii 
aici și în Anglia, pentru încurajarea şi înţelegerea reciprocă: 


întru amândouă popoarele noastre și pentru xcreșterea-cunoa-- 


_şterii trecutului.; Aceşti bani vor. fi consacrați în deosebi la 


__ premii pentru materialul adunat, şi detaliile vor îi anunţate la timp 7 


Apelez la dv., însă, — abstracţie făcând de chestia premiilor, — 

să colabogaţi la marcă operă de scriere a istoriei geniului uman. 
şi să contribuiţi, din partea ‘Ardealului, cu. o informaţie, fără 
"de care această istorie trebue să fie pentru totdeauna: incompletă. 


pe, 


esti e ae du d 
Scrisori din Italia, 


i dial Italtel. | 
Itata bogată în în ruine! i i 
Ca şi când am intrà intrun mormânt imens, ele ne ies pretutindeni 
în gale. Ruinele swut soheleţul vieţii din trecut; mai muk încă: ele sunt 
mărturiile îndrăznelii memărginile a unei lumi pururea dornice de a creà. 
Ruinele dela Pompei ne vădesc tenacitatea și stăruința unei munci, 
„care eră aproape de desăvârşire. Care popor a jertfit mai mult, pentru a 
desfășură toată splendoarea artei îm intimitatea cea maj fecundă a traiului 
omenesc? În cara parte a lumii g'a cheltuit atâta energie pentru inteepre- 
tarea veșnicului ideal a] sufletului omenesc, ça aci, în preajma puinglor, 
ce pe grălesc cu atâta gingăşie şi seninătate inteligentă? 
| - Ce sunt monumentele grosolane de bronz, ale noastre, pe lângă fi- 
gurile de marmură albă, ca spuma laptelui, ce ne grăiesc atât de vrăjitor 
încă și astăzi din cadrul muzeelor învechite ! 
lutriua muzeu din Roma, printre. creațiunile nenumărate ale. sculp- 
terilpr, se vedeă ọ copila de marmură strățezie, de pe. puzele căreia ṣẹ 
pare, că abià s'a sfârşit varbășia dulce şi nemăsurată a guralivilor copii. 
Din fața ei eradiază veșnica căldură a vieții, care pe povesteşte într'una 
de măestria necuprinsă, care a ştiut să dea atâta vieaţă pietrii, încât să-i 
păstreze peste veacuri viciciunea plăcută a înfăţişerii sale... - 
De mar fi atâta farmec în amănuntele măruate, am grede, că tostă 
Rama veche a opara unor giganți. Privind oloseul, — din pare deşi 
epigonii unui milepiu cărară intruna piatră de zidit, — şi-care e totuș şi 
azi încă atât de imens în dimensiunile sale, ori petrecând eu ochii nestâr- 
şitele colonade ale aquaductului roman, ori cupola armonică a Panteonului, 
ori Forul roman sau templele şi temele colosale, — înțelegem, că. aci a 
lucrat o încredere, cunoştinţă și îndrăsneală, pe cari sa pare că pu la va 
mai: aveà omenirea niciodată, 


i Şi ltalia păstrătoare şi ocrotitoare de relicvii a mai câştigat nişte ruine, 
Ea nu arẹ numai ruinele, la cari-o lume întreagă aleargă să culeagă in- 
văţămiute din trecut. Pe lagă ruinele muncii poporului romau, ~ străbua 
DOUĂ, — șa à mai râştigat ruinele frontuluj italian din răsboiut recent, 
Syyt ruine imense şi aceştea, hoțărit mai multe decât țOate câte Je avea 

până acum, căci se înțind dela mare şi până la granița Elveţiei. . 

Dar acestea nu au acejaș înfăţişare! 

“în depărtări nemăsurate sunt șenţari adânci de beton şi piatră frântă. 
în largul ior sunt cărămizile caselor distruse, cari își îndreaptă cătră geriu 
pereții negii, bătuţi de tunuri, — paracă şunt niânile șchilodite ale çerşi- 
tariler invalizi, gari çer milă şi îndurare în coltul orașelor mari. . Înaintea 
şanţurilor încureate çg |abirintul, cu variate încăperi sutergne, - sunt împle- 
tituri răsturnate de sârmă cu ghimpi, iar împrejur şi în pereţii munţilor 
sunt spărturi sălbatice presărate e cu bucăţile đe fier ale şrapnelelor şi obu- 
zelor de tun... 


— 42 z 


Ageste : ruine sunt însă dureroaşe peutru noi.  Pietrite aceste sunt 
scăldete. en sângele fraților noştri. bo cle s'au stagit atâți eroi, qari au fast 
mândria şi bucuria noastră. Câte dureri nemângăiate ne-au izvorit din ele! 
Câţi feciori ne-au rămas aci, ja floarea tinereții, cari ntau auzit glasul clò- 


potelor la înmormântarea lor, cărara le=au încremenit pe buze vorbe mån- ~ 


-găioase, rostite în delirul morţii. - 
“Ruinele Italiei sunt şi ala noastre. Laotimite ue vor cuge veşnic - 
când ne apropiem de ele, căci glasul sângelui varsat ne chiamă din ruine., i 
Sum frații iii "ageropali în ele, l 
CHO i . 
Bisericile Romei. ` i 
Sunt frumoase şi multe, în fiecare colt de stradă, aproape în fiecare . 
piaţă, încât numărul lor atinge mat multe sute. La serhătoile mari, când 
glasul . eJopotelor chiamă la rugăciune, răsună. toate împreună ga un cor 
maiestos, devenind stăpâne pe larma abişmuită a orașului etern, ` Totu 
clopotele or nu au armonia și-amplitudinea clopotelor noastre; bat mărunt, 
cadențat şi unison. Turnurile bisericilor sunt de altfel foarte simple față 
de strălucirea artistică, ee se manifestă în întreg restul bișerieii. Sunt. 
patru-unghiulare, cu treispatru etaje, cu ferestrile distribuite prip colonete, 


__ încât clopotele puţine şi de e mărime mijlocie ae. pat totdeauna obsareà 


pe din afară. 

i Pereţii din afară ai bisericilor. nu prezinta uici o atrageţe. . De cele 
mai multeori se observă cărămizile goale, ori sunt simplaminte măldărite. 
“Toată frumseța consistă în Mgurile arhitectonice, sau se fac plăcute vederii 
prin măsurile dimensiunilor. Frontul e tatdeauna mái frumos și mai ar- 
: moniog decât reatul extern al templului, De cele mai multeori prezintă 
monumente de o valoare artistică superięarą, dar din cauza intemperiilor 
-suut imperfecte, sẹrijelate, adeseori rupte în jumätațe. 

Călătorii străini însă le admiră şi studiază cu luare aminte. Arhitec- 
tura şi sculptura mai ales, rareori s'a trudit să exprime motive sufletești 
cu atâta vânjaşie, ea aeeste editișii mannmentale. Fațada măreață şi at. 
monică face eu adevărat a impresie sublimă. Amplitudinea liniilor te. in” 
dâamnă. să gândeşti șpre cele Eterne şi atotputerpicia- lui Dumnezeu te 
chiamă să intri cu încredere şi supunere. Ferestrile spaţioase par într'a- 

__devăr a fi ochi ai gândirii dumnezeeşti, stăpânitori peste. lumină. Cupola 
-e fără îndoială centrul arhitectonic, creat spre a domină, nu numai dimen- 
siunile bisericii, dar şi. a orașului întreg. 

Nimeni nu şi-ar puteă închipui NR fără cupola stăpånitgare a 
domului șău, nici Rama fAră $fåvtul Reira, eri Milano fără syeltele tur- . 
nuleje ale catedralei gotice, În contrast cy simplicitatea şi modesfia externă, 
bisericile Romei înlăuntrul-lor prezintă a negrăită pamoară de sculpturi, 
picturi, decoraţii și stâlpi de o îrumseță îngerească. Intri într'Q biserică. 
“fără nici o pretenție şi te trezeşti în lumea basmelor celar din o mie una 
de nopţi: intri în împărăția creațiuoilor țenesansuțui, aj lut Raffael, Michel- 
Angelo, Leonardo da Viuci şi a cetor nenumărați cunoscuți și neeunoscufi, i 
«cari aveau sufletul de foc, dalta. măiastră şi penelul vrățiter de minuni. 
dotri în templul artei şi al lui Dumnezeu. Aurel Coatrea. . 

i - — yo ÎN 


— 868 — : 


Câteva însemnări istorice despre. satul 
| românesc din Ardeal: Giomal. 
i. — De Ştefan Meteş. — 


Satul Giomal (lângă Teiuş); apare între cele mai vechi 
aşezări românești cunoscute în Ardeal. Încă la 1282 se aminteşte 
întrun proces de hotărnicie al satului OQârbova, făcut din partea 


` unor. nobili unguri Gy&ngi Samson şi Nicolae, Andrei fiii lui - - 


Andrei şi alţii în contra capitlului episcopului latin din Ardeal. 
I se zice la această dată Gyomal,! nume tare şi Pa păstrat: 
până astăzi, zicându-i-se în ungurește Diomâl, i 
Numele satului e compus -din două cuvinte: 1. Gyo sau 
© Dio şi 2. mal. Ungurescul «Gyo» sau «Dio» în românește în-- 
seamnă nucă,? iar emal», cuvânt de origine albaneză sau iliră, 
se traduce precis românește cu colină, deal sau măgură.: Deci 
cuvântul Gyomal sau Diomal se traduce în româneşte: colină, 
“deal cu nuci, De fapt la marginea satului se ridică și. astăzi 
un deal mare — poporul îi zice Măgura, — câre cândva a: 
trebuit să fi€ plantat cu nuci, căci cu adevărat acestor arbori 
le prieşte terenul de pe această măgură. 
Cu câţiva ani mai târziu în.19 Octomvrie. 1299, descriin- 
„ du-se hotarele Gârbovei se aminteşte iarăşi satul Cyomaal şi 
muntele e Gyomalhege».+ Un act din 1372 vorbeşte tot de 
muntele Gyomal. 5 Inainte de data aceasta în 2 Februarie 1349 
Capitiul din. Oradea-mare confirmă mărtutisirea. adevărată a lăi 
Mihai! din Stremț, care dă pe lângă anumite condiţii, . pentru 
- pomenirea părinţilor săi, capitlului din Bălgrad moşiile urmă-. 
toare: «Oláh Halom» (dispărut), Giomal și «Tinod> (azi numai 
loc arător). * loan Hunyadi în 10 Ianuarie 14427 dăruieşte din. 


. +: Nagy Imre, Codex diplom. patrius Hungaricus, vm, Budapesta. 
1891, pp. 223—4 Nr, 180. 
3 Szamota-Zolnai, Magyar oklevel szótár, Budapesta, 1906 pp. 1594, - 
`$ O. Densuşianu, Historie de la langue roumaine, |. Paris, 1902 p. 317. 
-°° 4 S, Barabás; Grof Teleki csaldă oklevéltára, |, Budapesta, 1895 pp. 
15—18 Nr. XIL S 
i _% Arhiva statului, Budapesta, 'Diplomatatia, NE 30,706. 5 
i © Történelmi Tár, (revistă), Budapesta, 1896, pp. 502—3 (reala și actuk 
` dim 15 lan. 1349, despre Giomal, Jbid, p. 502 Nr.. 20). 
__* [bid, 1897; pp. 3711—2.Nrii 156-7. A o 


— 869 —- 


averea aceluiaş Mihail, ajunsă pe mâna lui, „moșiile: Giomal, . 
“Tinod și Cergăul bulgăresc, capitlului din Bălgrad, pentru po- - 
menirea sa şi a fratelui său loan, care e ingropat în biserica 
din Bălgrad. 
Ni sa păstrat din - '1461 o listă din care se: vede că Ro- 
amânii iobagi din Giomal plăteau regelui quinquagesimă de oi.! ` 
Satul Giomal eră moşie liscuşască, care se puteă dărui 

după bunul plac al regelui sau Voievodului ardelean, cu toate 
„acestea satul a fost aproape totdeauna în stăpânire fiscuşască 
şi mai ales în cea a capitiului episcopului latin din Bălgrad. 
La 1 Septemvrie 1614 principele Gavril Bethlen dăruiește soției 
sale Susanei Karolyi mai multe sate între care şi Giomalul.2 
in Octomvrie 1650 e iarăș fiscușesc, făcând sătenii robota la 
centru în Bălgrad.* In anul 1678 fiind recolta de. bucate 
slabă în Giomal, principele Apaffi dă de pe moşia sa din Blaj 
20 de câble de grâu Românilor din Giomal. Preţul unei câble 
„de grâu îl fixează cu 55 denari, deci cu totul 44 floreni. Sătenii - 
îndată şi plătesc acest grâu, dând bani gata 25 îl. şi 48 fierii 
. de must în preţ de 16 Ë., rămânând un rest de 3 îl.+ . 
| _Giomalu! în cursul veacului al XVII-lea favorizat de oare- 
“are împrejurări îşi câştigă un loc de frunte printre satele ve 
cine. Sub, păstoria unui preot vrednic Miclăuș, sătenii îşi clădesc . 
la 1664 o biserică de piatră.5 Urmașul acestuia. sfințit de Mi- 
+ropolitul Sava Brancovici ori Iosif Budai la 1680: popa Iancu 
. -ajunge protopop cu sediul chiar în satul său; ia parte la actul 


“unirii cu Roma în 7 Octomviie 1698 și în 5 Septemvrie 1700 


impreună cu 45 de preoți. din protopopiatul său.” La 1715 
protopopul lancu e pentru alegerea lui loan Patachi de episcop 
unit în Bălgrad. ° i . 
"+ Arhiva Statului, Budapesta, Diplomataria Nr. 25,989. 
| » K; Qéresi, Grof Károlyi család oklevéltár, 1V, Budapesta, 1887 
pp. 109—10 Nr. 57. E 
3 Monumenta Comitialia Transýlvariae, XI p. 105. 
- „48. Szadeczky, 7 Apdffi Mihály Tiada udvartartása, l Budapesta, A 
1911 p. 149. 
+ Apexe. Nrii 5—6.. 
* Anexe Nr. 5, i 
” Gh, Popovici, Uniunea Românilor din Transilvania cu Romay. 
`, Lugoj, 1901, pp. 87, 128. - 
t Cultura creştină, Blaj, 1916 pp. 68—74. . 


— 970 — 


Ştiri mai amănunțite privitor la vităța comunei Giomal 
aflăm în așă numitele conscripții bisericești Și cohsoripții ir- 
batiale din veacul al XVilidea și în cele dela începutul vea- 

cului al XIX-lea, 

Din 1715 avem o conscripție urbatială foarte interesantă 
și preţioasă.! Satı] erà ta-stăpânirea epistopului latin din Băl- 
“grad, Se dă numele tuturor sătenilor și băieţilor lor şi vârsta 
acestor din urmă. Erau: 14 iobagi cu 24 băteți şi 3 zileti cu 
5 băieţi. E interesant să ştim de-ce se indică în urbarii şi 
~ tatea băteţitor. In conscripția urbarială a domeniului Iiidoara 

- din 1681 iată ce se zice în privința aceasta: «Vârsta fiilor de ` 
” iobagi de aceia s'a scris în urbâriu, pentruca, dacă va vedeă 
stăpânirea, că nu numai a sosit, ci a şi trecut tiipul pentru 
căsătoria oar&cărui fecior, să nu ducă o vieaţă imorală, ti prin 
căsătorie dumnezeiască să se îninulțească, — atiihci trebuie 
silit şi dacă o admoniete ușoară” nu ptinde “trebuie intemniţat, 
ta tăsătoria să nu şi-o amâne, ceeate ştin că aproabă şi femeile 
văduve şi fetele mari». : Averea celor 14 iobagi se compune 
din: 9 cai, 18 boi, 23 vaci, 22 junci, 33 oi, 25 porci, 9 stupi, 
14 moșii, 41 părţele de pământ în <furdulaşul» dinspre Gâr- 
© bovița în care Bămănă 44:/, câble (1 câblă = 4 ferdele), 30 de 
__părțele de pământ în <furdulașul» dinspre Geoagiul de sus, în 
care sănănă 32%, câble, 17 fânaţe cu 21 care de fân, 32 vii 
pentru 112 săpători producând 910 ferii de vin. Cei 3 zileri 
au: 2 cai, 2 boi, 6 vaci, 3 janci, 8 oi, 2 stupi, 3 moşii, 5 păr- 
țete de pământ în <furdulaşul> dinspre Gârboviţa, în . care să- 
mphănă 7 câble, 5 părțele de arător în «fardulașul» dinspre 
Gecagiul de sus cu sămănătură de 52/, câble, 3 fânaţe cu 4 care 
de fân, 4 vii pentru 13 săpători producând 120 ferii de vin. 
lobagii În fiecare săptămână fac. 2 zile de lucru. La Crăciun, 
fiecare casă dă o găină la curte. Din toate leguminoasele, din 
miei, porci şi stupi se-dă dijmă,. în afară de zece se rescum- 
pără cu 4 denari. ile străihe cari pasc pe teritorul comunei. 
__ dau dijmă din miei, sub zece se rescumpără cu 4 denari; să- 

tenii însă plătesc numai 2 den, pentru o oaie. La Crăciun, 


1 Arhiva Statului, Budapesta, ouseripia nrbarială din 1819—20 la. 


Geomal. 
* Arkiva Statului, Budapesta, Urbaria et conseriptiones, fasc; 1 DE 54.. 


= 971 — 


Paşti şi Rusalii třebùie să vândă o bute de jin, dacă hu vă îi, 
dau ca răscumpărare ? florehi. Pădure pentru trebuiiţele, să- 
tenilor este. Dela porci pentru îngrăşat se-dă dijină. Pe te- 
ritorul Măgurii, în Dobre, un loc de 10 câble trebuie să-l sa- 
mène; tot în Wobre un farat de 6 care de fân să-l adune și 
să-l ducă la curte. Judele satului e Chirilă Mârcuş, iar àl io- | 
„ bagilor Gheorghe Meteş, Preotul satului e popa Nicolai, 
cărui fiu luon-în 1715 eră de opt ani. 

_. La 1733 acest luon, fiu de opul_ unit al 
_Giomalului având sub jurisdieţiunea sa 53 de parohii cu TI de 
preoți. Pe lângă protopop se aminteşte și un preot Ignat. Erà 
o casă parohială; biserica aveà un fânat de 2 cară de fân şi 
loc arător de 10 câble, pe sama preoților. Se înseamnă în acest 
àn 48 familii, şi socotind 5 membri pe familie ar fi 240 de 
suilete.! 

__ “Protopopul lion se pare că îşi păstră oficiul de protopop 
şi la 1750 cu jurisdicţiunea peste 49 de parohii cu 62 de 
preoţi. Conscripția episcopului unit Petru Paul Aron din acest 
an'ne mai spune, că în Geomal' eră casă parohială, la biserică 
un crâsnic, şi 333 de credincioşi uniţi. O observare trebuie 
să fac cu privire la- această conscripție a bisericii unite, care 
priveşte de sigur şi pe cea din 1733. 

Cercetând în arhiva statului din Budapesta conscripțiile 
urbariale din 1750, cari sânt de importanţa deosebită pentru 
viaţa Românilor ardeleni din acel timp, uşor am putut observă 
că foarte mulți preoți, cari în conscripția lui Aron sânt uniţi 
în cea urbarială sânt arătaţi ca neuniţi, ceeace dovedeşte deplin. 
că conscripția. episcopului Aron e în mare parte o falsificaţie 
făcută cu anumite scopuri, cari nu s'au îndeplinit, decât foarte 
târziu; Nici chiar episcopul latin din Ardeal nu respectă drep- 


1 Vezi conscripția episcopului Klein în Bunea, Episcopul I. Inocenţiu 
Klein, Blaj. 1900, pp. 399—402; şi de N. Togân în revista Transilvania, 
Sibiiu, 1898 pp. 184—5, : i ` 
3 Bunea, Statistica românilor din Trănsilvania în 1730 în Transil- 
vania, XXX, Sibiiu, 1901 pp. 281—2. i 
i i Conscripția urbarială din 1698 ne arată că în Geomal erau atunci: ` 
25 iobagi, 6 zileri şi 1 servitor având toți 44 boi. Plăteau aniial taxă: 51 fl. 
50 den. apoi 16 câble de grâu şi, 16 de ovăs, fânaţ domhese de 1440 cară 
fân. Arhiva’ Statului, Budapesta, secţia arhiva POS ardelean, 


Li 


— 872 — 


„urile preoţilor uniţi, dovadă e că la 1750 pretindeă dela tofi, 
cari sânt pe domeniul său, să-i plătească decimă.! 

E cutios că popa Daniil Rad de pela 1800, care ştie şi a 
însemnat multe lucruri preţioase și adevărate privitoare la 
“satul Giomal: nu spune nimic privitor la faptul foarte impor- 
dant pentru istoricul comunei, că aici ar fì fost încă dela 1698 
protopopiat unit, şi preoţi. uniţi.cu săteni cu tot: până pela 
1750. Peste acest timp de 50—60.de ani trece fără nici o 
observare, zicând: «Dela anul 1756 până la anul 1790, au fost 
bisearica supt unirea Blajului, iar la acest an după plinirea 
ezamenului sau dat la seteni. Ezamenul sau început a să face 
în anul 1783, şi sau sfârşit la anul 1790».: Aceasta încă arată 
„cât crezământ merită -conscripţiiile bisericeşti din 1733 şi 1750 
ale episcopilor Klein şi Petru P. Aron. ` | 

“Conscripţia_ urbarială din 1750 e mai bogată în informa- 
iuni în ce priveşte satul Geomal.+ Pământul acestei comune e ` 
muntos și de producţiune mijlocie. Pentru negoţ nu-i potrivit. 
Locuitorii de aici trăiesc din lucrul pământului, al viilor și al 
pomilor, şi productele acestora le duc la târgurile din apro- . 
piere la Aiud şi Bălgrad. O câblă de sămănătură de toâmnă 
și de primăvară, în an cu producţie mijlocie, dă 6 clăi, iar 
claia sloboade 3 ferdele de grăunţe. Meiu, orz, alac şi cucuruz, 
din cauza lipsei de pământ, nu-i în obiceiu să producă. O ferie 
de must, de calitate şi preţ mijlociu, şi în an de producţie 
mijlocie, se prețueşte cu 15 crețari. Satul pentru trebuinţele 
sale are destulă pădure. Pășunat nu are în deajuns, ci. cumpără 
dela satele vecine: Stremț şi Gârbova ungurească (de jos). 

In conscripție se dă numele tuturor capilor de familie şi 
averea fiecăruia. Erau: 1 nobil Popa Simion, 1/ 'moşie şi o : 
casă, 65 iobagi cu 30'/, moşii și 42 de case, 8Zileri cu 5!'/, 
moșii şi 7 case şi-3 zileri fără moșie și case.. lobagii au anual 
„după gospodărie, poame, legume un, venit aproximativ de 70 

îl. 49 den., loc arător de 323 câble şi 4 ferdele, din acesta se 


-1 Bunea în Transilvania, XXX p. 282. A 
-2 Anexe în deosebi Nrii 5—6. i 
-8 Anexe Nr. 6. i 3 
+ Arhiva Statului, Budapesta, Conscripția urbarială 1750, Nr. 3669 M. 
2 fasc. V: Nr. 1.. Voi publică aceasi conscripție în cartea mea citată la 
Nr. 5 din anexe în notă. yis - 


n — 873 — 


sămănă cu grâu de toamnă 153 câble și 5 ferdele, iar grăunțe 
de primăvară, afară de mieu şi cucuruz, 39 câble 3 ferdele şi 
4 octave, meiu şi cucuruz pentru sămănat — sămănă în ho- 
tarele vecine: — împartă 5 câble 4 terdele şi 6 octave, fân fac 
108'/, cară, vin 3065 ferii, au boi-cai 120, vaci 45, junci 45, 
ori-capre 401, porci 53, stupi 12, venitul anual aproximativ 
dela căldările de fiert rachiu 7 Rfl. şi 33 creţari, darea pe 
anul 1748: 173 Ril. 54'/, cr, iar pe 1749: 242 R(l. 421, cr. 
Situaţia zilerilor e relativ mulţumitoare. Erau meșteri: 2 lemnari, 
2 rotari, 1 morar la moara bisericii ortodoxe, 4 drumari (?), 
cari îngrijeau drumurile satului. Se amintesc: 14 străini din satele 
vecine cari ţin ca zălog fânețe şi vii dela sătenii din Geomal, 
intre. aceşti «străini» sânt şi popii neuiniţi. Medre din Gărbo- 
viţă şi Petru din Gărbova de jos (în conscripția episcopului 
Aron sânt amândoi arătaţi ca uniţi). 

La 1805 când păstoriă popa Daniil Rad, având venit şi 5. 
ferii de vin din via bisericii, erau în comuna Geomal 125 de 
capi de familie 

= Din 1820 ni sau păstrat acte însemnate, cari ne dau mai 
multe lămuriri folositoare pentru cunoașterea trecutului acestui 
sat, care în acest an e tot în proprietatea episcopiei latine din 
 Alba-lulia.: In 18 lanuarie 1820 reprezentanţii comunei: Vasilie 
Meteș, Niculae Popa, Sandu Popa, Mihailă Petraşc, Onu Trutza 
şi Todor Sârb încheie un contract cu trimişii episcopii în 
Geoagiul de sus, prin care se obligă iobagii din Giomal: 
1. Restanţele din anul trecut toate le plătesc, robota o răs- 
cumpără cu 400 floreni, şi tot ce se va cumpără din aceşti 
bani pentru cuite, sătenii le cară la Bălgrad. 2. Din pădurea - 
Giomalului se taie 50 stângini de lemne şi 50 grinzi şi.să le 
ducă la Bălgrad, din pădurea Gălzii să taie 100 de stângini să-i 
ducă la curtea din Galda. 3. Fiecare gazdă cu vite să facă 
câte 2. zile. de lucru: la aratul de primăvara, la ogorăt, la chi- 
ruit, la sămănat, la căratul de fân şi de grâu, adecă 12 zile. 
4. Via veche şi nouă din Ocolişul-mare (comitatul Turda-Arieş) 
so lucre în ordine cu toate, s'o culeagă și vinul să-l așeze la 
curte. 5. Şase care să facă un drum până la Cluj, sau întralt 


1 Transilvania, XLII, Sibiu, 1911 p. 50, 
3 Arhiva Statului, Budapesta, Conscripția urbanială din 1919-20; le 
voi publică în cartea citată ia auexe Nr. 5 în notă. 


6 


— 874 —: 


loe la aceeaș depărtare, cu cele de lipsă. 6. La culesul viilor 
5 săptămâni să deie în fiecare săptămână câte 4 călcători,. cari 
Vinerea şi Sâmbăta primesc deosebit câte 3 ţipăi (oâne).: 7. 
Trebuie să dea 2 sluji, 1 birişsau 1 om pentru a coace pâne 
la curte. 8. Sânt datori să dea .100 de găini şi 1500 de ouă.. 
9. La seceriș tot satul să secere 400 clăi de grâu. 10. Claca: 
judelui, crâşma și dijma e a curţii. — Că toate acestea se vor 
împlini din partea sătenilor garantează ţăranii citați mai sus. 

„Im prezența la 12 ţărani fruntaşi se face la 16 Maiu 1820: 
în Geomal chiar, o conscripție urbarială, care ni sa păstrat cu 
răspunsurile româneşti ale celor 12 săteni. Insemn aici numai 
ce nu cunoaştem din cele scrise mai sus, 
In vechime au avut se zice Urbariu, dar de când s'au po- 
menit ei tot pe lângă contract fac slujbă. «Pământurile sânt pe 
„mişte coaste, sub două fordulașuri; din sus sămănăm grâu de 
primăvară, alac și ovăs de rodesc de mijloc, nu avem la cele: 
gunoi că ploile ce vin tare ni-ar spălă>. In satele vecine lucră 
oamenii pe la vii «şi cu asta căpătând bani mult në ajutorăm», 
Dijmă fiscuşască nu dau «fără dam dijma la curte: din cucuruz, 
din grâu, din alac, din ovăs, cu un cuvânt ce nu mai sămănăm, 
dintracelea din zece clăi dăm una, aşă şi din cânepă». Vând 
- piatră de var la cei din Gârboviţă. «Stăpânul nostru Exelenţia Sa» 
le dă lemne îndeajuns și din alt hotar, dacă le trebuie lemne 
` de cepuleturi»> în cinste. «Moșiile să le vindem şohan nouă nu 
ni sau îngăduit, nici wau fost în slobozenia noastră aceea de 
“a le puteă vinde». Satul ware sigil. 
_. Cu ocaziunea acestei conscripţii; făcută de conscriptorii 
- Baro Ladislau Kemény și Antal Prentich, nobilul român din 
Geomal Nicolae Pap, — familie de nobil de sute de ani — 
asesor la comitat, protestează în contra sătenilor cari pe ne: 
drept îi folosesc unele locuri ale sale, cari se. află în Gropi, în 
Zepogyie, la fântâna satului, la Mazaristy, la Grozilie după şes, 
după deal, la Bunulea, la ripa kutsului, la kutsu, în Gruju Popi 
alias lui Ozdrille şi în Karbunare, şi cere să nu fi puse la dare, 
fiind. nobiliare. 

In 1820 erau în Geomal 95 de iobagi şi 2 subzileri, dintre 
aceștia 34 de iobagi aveau vii în extensiune de 7+/, ingere la 


Broaște, la Tău, la Măzărişti, la Piatra Șacului şi la Prag. `` 


Din must dădeau decimă la curte. 


- 


E i — 815 — 


La 1846 eră popa aici Trifon, având credinșioși 124 de” 


y familii, ? 


In 1848 sau dat lupte crâncene între Români și Unguri 
pe hotarul Geomalului. 2 | 
Acestea câteva note adunate în decursul ceicetăi ilor mele 


istorice, despre satul meu de naștere, — lucrând mâne poate 


în împrejurări ceva mai bune vor îi îmbogăţite, pentru a se 
puteă da mai târziu o monografie'a acestei comune, care nu - 
poate fi lipsită de iriformaţie istorică. 


Anexe. 


Î d Insemnări de pe cărţile sfinte ale bisericii din Giomal. 


- 1. Pe un Mineiu brâncovenesc din 1698: 

Aciastă sfântă cărte ce să chiamă Mineaiu au fosta sfintei 
biseareceai dela Ponor, şi sau dat de pomană la sfântă bisearecă 
a Gecmalului. Şi cine o va Înstreina dela sfântă bisearecă să 
fie blăstămat de câţi sfinţi sânt scriși în cartea aceasta; şi nici 
să aibă cină cu odihnă, nici prănz fără- de plăns anul 1720. 
Scrisam eu popa Daniil paroh .din Geomal precum am aflat 
scris în dosul acestei cărți 1195, 17 Tulii, 


Anul 1794 în 20 lulie sau i struguri copții, scrisam eu 


popa Simion lunie.... E 
+ 


Popa Simion nemeş ta 1777 (scrie aici o rugăciune). 


* 
* * 


2. Pe un Strastnic din Blaj din 1773: 

Acest strastnic lau cumpărat popa loan din -Geomal cu 
8 mariaşi la anul 1788 Martiie 21. Decemvrie scrisam eu Rad 
Daniil Popovici Geomal.. : 


N Au răposat popa Rad Ion la anul 1801 Martie 1 zi scrisam 
eu Ştefan Rad. 


* 


Au răposat în Domnul Rad Simion la anul 1852 Decem- . 


-vrie 30 fiind €u...... scrisam eu. Samoil Rad. 


* 
* * 


1 Schematismul bisericesc, Buda, 1846—7 p. 254, ş 
2 (N. Hodoș) Un manuscris al lui Balint, Bucureşti, 1913, 


— 816 — 


3. Pe un Octoih din Blaj din 1792: 

Aciastă sfintă şi dumnezească carte ce să citeau. actoih 
lau cumpărat Sirb Stefan feciorul lui popa Sirb - Vasilie din 
~ Geomal cu 7. florinţi bună (|) şi jumătate la anul 1793 fe- 
bruarie în 9 zile şi o au dat de pomană la sfinta beserecă a 
Geomalului, ca să fie pomeniţ el Ştefan şi jupăneasa lui Pa- 
raschie, şi părinţii lui popa Vasilie şi preuteasa Rahila, mama 
lui Stefan şi sorusa Anisie și la tot neamul lor, şi când sor 
dezlega aciastă carte să o lege iară din neamul Sirbeştilor. Iară 
cine sar ispiti a fura sau a înstreina aciastă carte să fie ble- 
stemat de toţi sfinți parinţi ce au fost la Nichia, iară de sar 
întâmpla a să dea în anuia (|) cuiva să nu fie slobod a o ţinea 
cu a lui... scrisam eu Rad Daniile Popovici din Geomal 1793. 

` * 


Aciastă carte o au cumpărat Sirb Stefan din Geomal în 
puterea sa, pe banii săi 7 fl. și jumătate şi o au dat pomană 
sfintei besereci în Geomal 1793. scrisam eu Rad Daniil din 
_Geomal februarie în 9 zile, în zilele Mării Sale D: Domn 
„Francisc Impăratul Beciului, fiind episcop neuniţilor în Sibiu 
Gerasim Adamovici şi preotul satului popa Ton Radu. 


4. Pe un Apostol din Bucureşti din 1743: 

Acest apostol ieste alui popa Blag dela Geomal și cine 
lar înstreina dela nepoţii săi să fie blestemat de căţi sfinţi săn 
în ceri și in cartea aceasta. Şi nici să aibă cină cu odihnă 
nici prănz fără de plans, . Scrisam eu popa Rad Daniil paroh 
în satul Geomal 1795 Iulie 20. 


% s 

5. Pe un Octoih (și Mineiu) brâncovenesc, Râmnic în-1706: 

Biserica Geomalului nu se află scris la ce an sar fi făcut 
întăi. Dacă sau făcut a doaoră mai lungă şi mai largă. anul 
1754, Bolta deasupra la bisearecă și la altariu sau făcut de 
zid la anul 1779. Proptele de zid pe dinafară la bisearecă şi 
la oltariu sau făcut în anu! dela Chr. 1794. i 
— ` Catalogul preoților din Geomal: 

1) Preotul Miclauş. Am aflat scrisoare .de mâna sa scrisă 
la anul 1658 Mart 14. 

2) Preotul lancul, aflatam scrisoare de mâna sa, că sau 
preoţit la anul 1680. 


i 1877 — 


. 3): Preotul Nicula, aflatam scrisoare de mâna sa, că sau 
preoţit la anul 17(:/,)9. - 
4) Preotul Toan, aflatam scrisoare scrisă de mâna sa, la 
anul 1754. 
5) Preotul Simion. 
__6) Fiul său preotul Iancul la anul 1794 şau dat sufletul în 
mănile celui: de sus. 
i 7) Preot, Ignat... 
8) Preot. Mihaila Mec(k)es [născut în 1697'] am dat scri- 
soare de mâna lor. 
9) Preot Blagul Rad [născut în 1707:] preoţit la anul 7248 
[1740] Iunie 16. Au murit la anul 7295.[1787] April 19. - 
10) Preotul loan Rad fiul Blagului preoțit Martie 1 anul 1761. 
| 11) Scrisam eu popa Daniil Rad care mam preoţit Apae 
21 anul 1795. 
12) Popa Vasilie Sirbul. 


+ 

6. Pe un`Penticostar din Biaj din 1808: vo. 

Eu Daniil Rad parohul Geomalului, aflatam în neşte cărți | 
scoasă din căptălanie,? precum la anul dela Chr. 1370 au fost 
satul Geomalu. Aflatam că beseareca cea dintăi de peatră în 
Geomal, sau isprăvit a să zidi în anul 1664. Sau- făcut a doaoră 
mai lungă şi mai largă la anul 1754. Bolta deasupra sau făcut 
în anul 1770. Proptelele pe dinafară sau făcut la anul 1704. 
Dela anul 1756, pănă la anul 1790, au fost beseareca supt. 
unirea Blajului, iar la acest an după. plinirea ezamenului sau 
dat la seteni. Ezamenul sau inceput a să face în anul 1783, şi 
sau sfârșit la anul 1790. Turnul bisearicii sau acoperit a doa 
oară şi sau mai furustuit bolta bisearicii la anul 1801. Popa: 
Pig neunit sau preoți în anul 1740 şau dat sufletul în mănile 
“Celui de sus în anul 1787 april în 19. 

Popa loan Rad fiul Biagului sau preoțit la anul' 1761 
mart 1, au murit în anul 1801 Mart 1. 

Eu Daniil Rad mam preoțit la anul 1795 april 21. 


Insemnarea cărţilor sânt a Sfintei biseareci a ' Geomalului. 
1) Ev[anjgelie de Bucureşti dată de popa Meces Mihail. 2) 


1 Cf. conscripția urbarială din' 1715 ce se publică în cartea mea, 
Documente privitoare FĂ vieața economică a Românilor din Ardeal, Bucu- 
teşti, 1921 vol. I. pp. 96—99. 

3 Biblioteca dpiscoplei “catolice din Bălgrad. 


iz 


— 878 — 


Acest Penticostar dat de Mec(k)es Onu. 3) Octoih de Blaj din 


- anul 1802 dat de Sirb Stefan popovici. 4) Molitvenic de Rămnic 


din anul 7266 [1758] şi (casoslov- de Rămnic din anul 7250) 
date (amândoaă) ' de Sirb Stefan Popoviciu. 5) Cazanie tipă- 
rită în Belgrad. Liturgie bogată tipărită în Sibiiu 1807. Triod 
dat din Tibru Ceaslov. bogat de Blaj. Psaltire bogată de Sibiiu. 
6) Ceasoslov de Sibiiu din anul 1696 date fè vinarsariu lon. 
7) Mineiu sirbeşc cu tipicurile, proloagele şi parimiile,-dat dela 
besereca Ponorului. 8) Triod sirbesc dat de popa lon din 
Geoagiu și de fiii săi popa Mateiu şi popa Luca. — Scrisam 
eu Daniil Rad paroh Geomalului a. 1809 Mai 28. 


3 
E] + $ i 
—7. Pe Psaltirea în versuri a lui Dosofteiu din 1673.° 
Eu, popa Crăciun am slujit lui Mikle Mihai un sărindare 
di 20 că am fost tare mitru (12) și bani nu mi-au dat ci au lăsat 
carte aceasta pentru să fie în mâna lui şi a feciorilor lui popa 
Crăciun -pănă ce va ţinea de dansa, 6 florinți. 


Această psaltire iaste tată. în Moldova la ară dela - 
Hristos 1873 în mănăstirea Uneoskoi. Daniil Rad parohul Geo- 
malului leat 1813 am scris. 


` Această psaltire poezicească rumân. pe urmă scrisul am 
vândut-o părintelui Danil Rad dela Geomal cu 8 zloți Noem- 


vrie în 25 anul 1815. Toma legători de cărţi din Tiuş. 


In numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului sf. Această 
carte ai cumpărato Mikle Ştefan şi au dato. pomena pomeni 
g[ospod]a raba bja Florea Mikleona, şi'le ierte Dzeu păcaļteļle 
şi lor cui sau pomenit şi rodu lui atat şi ori cine ova vinde 
pe hani şi i fie afurisită carnea (P) şi ise verse maţele şi ca 


luda blăstămat 16... (rupt). 


Scrisam eu Rad Daniil patonul din Géoimal Mai 1, 1829. 


Această carte iaste à besericii dela Liinkşoara să nu o 
chelatuiasca nistene din beserecă. 


1 Cuvintele din paranteză () sunt şterse 
3 Psaltirea acum e în posesiunea păr. Dr. Sebastian Stanca, din Sas- 
Sebeş, care a binevoit a-mi comunică notițele de pe ea. ` 


— 819 — 


i ğ f Amurg. 


-- „Torturi de văpae In văi se strecoară 


` Soarele anină Liniştit' amurgul 
Prin răchiți în sal. Dela asfinţit. 
"O fată bâălae > Cu picioru 'n scară 
“Cu cofița plină > Işi Strunește murgul 


Trece legănat. Dinu cât te 


La o cotitură 
2, Uni şoptit de gură: 
— Mai pe înserat. 


Plopal. 


Din argint veșmânt îi fese  “Scârțăe din rădăcină 
-Luna plopului din vale. -~ Un fior parcă-l cuprinde, 
Vântul bate 'n frunza rară Peste gârla de alături 
Și suspin a dor și jale. , Umbra lungă își întinde. 


Cine poate să priceapă |, 

. Jalea plopului și plânsul? 
— Doar acela care ’n lume 
E stingher şi el ca dânsul. 


= 
e roii | 
| „Eroi strânși din patru unghiuri Cu roșu, galben și albastru 
-La umbra steagurilor farii Au pus pecetea biruinţei 
Dela Carpaţi, de peste ape Pe-altarul jertfei înăițate , 
zl dela dist cai mării, Din adâncimea sujerinței. 


| Arzând i în flacămile luptei 
` | Vieața lor cea trecătoare 
ui Au așezat o fară 'n largul . 
ie DE: Nestrămutatelor hotare. 


Volbură Poiană. 


— 880 — 


< Relativitatea universală a lui A. Einstein. 


Trebuie să admitem, — fără a “acceptă teoria Hege- 
liană — că fenomenele naturale se desfăşoară în mod logic, 
- supunându-se unor principii definitive, cari tradează unitate 
în  alogeneitate: întocmai precum se grupează concentric: 
în jurul unui sâmbure, al eului, manifestările sufleteşti ale in- 
dividualităților raţionale. Unitatea naturei ne inspiră credința 
neclintită în legile naturale, și stă la baza oricărei cercetări: 
științifice. Uneori experienţele clătină aceasta unitate, dar cre- 
dința dă zor rațiunei să cuprindă fenomenele disparate intr'o- 
lege mai universală, într'o ipoteză mai” generală. 

Generatoarea ipotezelor este, prin urmare, tendinţa sinteti- 
zătoare a rațiunei, izvorită din credința în unitatea naturei. — 
Diversele fenomene, răslețite în diferitele domenii ale ştiinței,. 
vor fi înferecate, prin această activitate, într'o singură lege, în 
ipoteză. Valoarea ipotezelor este condiţionată de ` verificarea 
prin experiență, a legilor, ce urmează din ele. Îndată ce o lege 
empirică va contrazice un corolar al ipotezei, aceasta din urmă 
va trebui ori modificată în armonie cu realitatea ori abandonată 
şi înlocuită prin alta mai bună. Cât timp însă realitatea este 
în congruenţă cu toate consecinţele ipotezei, nici o normă lo- 
gică nu ne constrânge a ne îndoi în adevărul acesteia, ba ra- 
ţiunea sintetizătoare chiar ne-o impune. 

Se poate, că uneori dintre consecinţele ipotezei numai 
unele sunt verificabile prin experienţă, iar celelalte cad în afară 
de siera simţurilor, şi a imaginaţiei. In astfel de condiţii rațiunea. 
„nu va admite cu nici un preț, că rezultatele suprafireşti și ima- 
ginaţia nedisciplinată, ori preocupată in urma instrucției, să 
' clătine credinţa în plăsmuirea sa binechibzuită, şi cu critică. 
plămădită. Rezultatele neceontrolabile sunt neutre; pot fi pentru 
sau împotriva ipotezei. Imaginaţia nu poate îi criteriul adevărului... 

Convinşi de aceste vom încercă în următoarele să facem. 
cunoscută teoria relativităţit universale a lui Einstein. 

„Teoria aceasta a fost dejà lămurită sub diferite raporturi.. 
Centrul de perspectivă al schiţărilor instantenee a variat, ră- 
mânând cetitorilor şarcina, să suprapună imaginile parţiale într'o; 
- singură imagine precisă a acestei teorii şi concepțiilor filozofice 
şi cosmice, pe cari le implică. 


— 881 — 


Vom intreprinde a prezentă teoria einsteiniană sub raportub 
logic: “Atătând antinomiile, ce are să le împace, şi înşirându-i 
rezultatele controlabile prin experiențe.. In general lipsindu-ne 
de ajutorul matematicilor, unele rezultate le vom prezentă dog- 


matic. Acest procedeu are inconvenientul, că cetitorii nu vor - 


puteă controlă riguros raţionamentul. Fiind acesta pur educativ, 
critica principiilor teoriei, vor face-o prin critica rezultatelor 
obţinute, — căci realitatea acestora este în dependenţă de realitatea 
principiilor prime. 

Sub raportul evolutiv începem cu relativitatea clasică, con- 
tinuăm cu relativitatea specială, care face trecerea dela prima: 
la relativitatea universală, cu care vom încheiă. 


I. Principiul clasic al relativității. 


In mecanica lui Galilei-Newton spaţiul este considerat 


ca un vas infinit, în. care sunt așezate lângă olaltă toate obiec- 
tele, și i se atribue existență ahsolută. E concepţia aprioristică 
a spaţiului pe care-o găsim și la Kant. Are încă proprietatea 
omogeneităţii și izotropiei: fiecare punct şi direcţiune se com- 
portă uniform față de fenomenele fizice. In acest spaţiu absolut, 
. omogen şi izotrop lungimea segmentului de dreaptă este in- 
variabilă; nu atârnă de poziţia segmentului. O bară de un metru 
ori unde transportată va 'păstră aceeaş lungime. ` 
Timpul este un curent imens, ce se tăvăleşte în spaţiu. E 
absolut şi omogen. O durată cuprinsă între două clipe va fi 


aceeaş în fiecare punct al timpului şi spaţiului. Două cantităţi - 


egale de cărbune în condiţii identice vor arde în timpuri egale. 


Massa, ca complexul atomilor şi moleculelor de asemenea 


e invariabilă în timp şi spaţiu. 
Mișcarea este relativă. Definirea ei condiţionează un sistem 
numit reper, la care raportăm poziţiile succesive ale mobilului. — 
-Un reper absolut imobil ne-ar prilegiui definirea mișcării absolute, 
~ Sisteme în repaos absolut însă n'avem. Pasagerul se plimbă în 
vagon; acesta alunecă pe linie; linia. este antrenată de pământ 
în mişcarea lui de rotaţie şi revoluție, iar sistemul solar se de- 
_ plasează spre constelația Hercules... Unde să ne oprim? 
Fireşte, traiectoria sau drumul mobilului încă e în fune- 
țiune de poziţia reperului. O sferă grea lăsată dintr'un aeroplan, 
va descrie pentru pilot o verticală; raportată la suprafaţa pămân- 


- — 882 — 
tului traiectoria- va fi arc de parabolă; privită din lupă ori soare, 
va fi tot arc întins. Pentru determinarea mişcării luăm deci un 
reper în repaos relativ. 

Cum depind legile fizice de starea de mişcare a reperului ? 
Să fie două sisteme, cari se află în mişcare uniformă, relativă: 
adică cari se apropie ori se îndepărtează de olaltă în timpuri 
egale cu drumuri egale; p. e. cantonul: C. şi trenul T. (fig. 1). 
In vagonul V asvârlim orizontal pe podeală o bilă «B» cu iuţeala: 
V Viteza trenului să fie: V,. Să se afie viteza lui B, în raport 
cu C. In vagon mişcarea lui B, o raportăm b. o. la uşa (U) 
acestuia. 

1. Mişcarea lui B este de acelaș sens cu mișcarea trenului. 
La zero secunde V este în dreptul lui C. i 

La sfârşitul secundei prime U va fi-la distanţa: V, de C; 

"iar B la depărtarea V, de U, deci bila se găsește la distanța: V.4+-V, 
de C. In cazul acesta. vitezele se adună. 

„2, B se mişcă în sens contrar,cu trenul. Viteză față de Cu: 
va fi egală cu: V.—V,. 

- Câtă vreme V, și Va sunt constante, şi rezultanta lui B 
va fi constantă. Să :adimitem că iuțeala lui B variază într'o se- 
cundă cu V, în rapot cu U, adecă să fie acceleraţiunea lui B 
egală cu: V. — După definiţia mecanicei clasice acceleraţia aceasta 
fi este imprimată lui B printr'o forță egală cu massa bilei înmul- 
țită cu acceleraţia. — Cât de mare va fi forța în raport cu C2.: 
Intâi să aflăm acceleraţiunea lui B în raport cu -C. La sfârșitul 
secundei prime, bila. va fi la distanţa: V,+V, de C. După se- 
cunda a doua: U este la 2 V, de C, iar B la 2V,+V de:uU, 
prin urmare poziţia bilei în raport cu C va fi 2V,+2V,+V. 
luţeala lui B în secunda primă este: V,4-V,; în secunda a doua 
va fi: 2V,-+2V, +V—(V: +Və)=V:-+V;4-V. Prin urmare acce- 
leraţia, adecă variarea iuțelelor intro secundă, este: Vi:+-V; + V— 
(V.4+V,)=V. Bila va aveă şi față de C aceeaş accelerație. 
Aşă dară intensitatea forței rămâne aceeaş în ambele sisteme. 

Principiul clâsic al relativităţii îl putem formulă astfel: Le- 
gile mecanice, cari se deduc din definiţia newtoniană a fârței, 
sunt invariabile în două sisteme (C şi T), cari se mişcă uniform 
şi relativ. Acesta ește evident după cele de sus, fiind toria in- - 
variantă în aceste două sisteme. 


— 583 — 


| Principiul relativităţii sa aplicat numai în mecanică. Teoria 
lui Maxvell şi experiențele lui Hertz asupra undelor. electrice 
“au unificat optica cu electromagnetismul; dovedind identitatea 
undelor optice şi electromagnetice, Propagarea undelor apar- 
ținând cinematicei, Lorentz, fizicianul olandez, a încercat întro- 
„ducerea principiului relativităţii clasice şi în fenomenele optice 
şi electromagnetice. Pentru susţinerea teoriei sale electrodina- 
mice, în deosebi a avut nevoie, de valabilitatea acestui principiu, 
da propagarea luminei. Efectul încercării a fost răsturnarea me- 
canicei clasice, 

Pentru explicarea, sau, mai bine -zis, mecanizarea propa- 
gării undelor s'a creat o substanţă ipotetică, eterul, care-şi mo- 
dificà mereu . pr&prietăţile fizice, dupăcum pretindeă o nouă . 
experiență. Rolul eterului în propagarea undelor optico-elec- ` 
tromagnetice ar fi identic cu al aerului la răspândirea sune- 
tului. E o substanţă intermediară, care primește impulsul vi- 
brător şi:l transmite părticelelor vecine. Cu privire la starea lui 
de mișcare avem două posibilităţi: 1. Este antrenat de mobil, 

cum e antrenat bunăoară cerul de pământ în mișcarea sa dublă. 
"2. Este imobil, şi corpurile plutesc în oceanul lui, ca o rån- 
-dunică în. văzduhul calm. 

Trebuiă o experienţă hotărâtoare, care să anihileze o po- 
sibilitate. 

Cea dintâi experienţă în aug acesta a făcut-o Fizeau, 
şi au repetat- Michelson-Morley. Principiul experienţei este 
următorul: Dacă eterul ia parte la mişcarea mobilului — p..e. 
a unui curent de apă — viteza de propagare a luminii în ra- 
- port cu aerul imobil, trebue să fie egală cu iuțeala razei în 

eter plus iuţeala curentului de apă, de care e răpit eterul. Re- 

“Zultatul acesta îl pretinde principiul clasic al relativităţii. Ex- 
perienţa lui Fizeau a fost negativă. Eterul nu participă la mi-. 
şcarea mobilului. 

` Răåmâneà`posibilitatea a doua; In vederea verificării ei: 
` Michelson- Morley au intreprins. celebra. experiență, care” a dat 
naştere relativităţii speciale. Pentru înţelegerea principiului ex- 
perienţei“ să luăm două sisteme în mișcarea, uniformă în raport 
cu un reper: p. e. două trenuri ce trec la aceeaş epocă în 

dreptul unui canton: ca reper. Care va îi mişcarea lor relativă? 
a) Trenurile se mişcă în acelaş sens. E clar, că în cazul acesta 


` 
- 


— 884 — 

2 | 7 

distanţa: relativă dintre ele, la sfârșitul unei secunde va fi dife- ` 

rența vitezelor raportate la canton. 5) Mişcarea trenurilor este 

direct opusă. Indepărtându-se simultan de canton, distanţa lor 

relativă va fi egală cu suma depărtărilor fiecărui tren de canton. 
luţelile sadună. 

Experienţa lui Michelson- -Morley este executată în urmă-- 
toarele condițiuni. (Fig. 2). Dintrun centru O ducem două di-- 
'recţiuni: una paralelă cu sensul “mişcării de revoluţie-a Pămân-- 
tului, ceealaltă perpendiculară pe prima. La distanţe egale de 
O (11 m.) potrivim două oglinzi plane, cu faţă reflectantă 
spre centru. Cu ajutorul unei plăci plane de sticlă (P) vom . 
despică în O o rază de lumină monocromatică în alte două 
raze paralele cu direcţiunile: OA şi OB. Aceste se vor reflectă. 
la A şi B, şi se vor întâlni din nou în O, însă după intervale: 
inegale de timp. In adevăr, în raport cu eterul imobil, centrut 
antrenat de Pământ se mișcă cu o viteză de 30km.; iar lumina. 
în acelaș sens cu 300,000 km. Deci viteza razei in raport cu 
O va fi: 300,000—30==299,970 km. (Cazul a) al trenurilor). Iar 
timpul parcurgerii distanţei: OA este: zy- Raza reflectată im 
A având mișcarea direct opusă centrului O, iuţeala ei va fi: 
300,000-4-30 km. = 300,030 km. (cazul 6) al trenurilor). Timput 


străbaterii lui AO va fi: pon — Prin urmare raza primă se în- 


“001i 0,011 
toarce în O după: -507 zoso Secunde. Raza a doua par- 


-curge din O până în B, ipotenuza unui triunghiu dreptunghiu, 
cu catetele egale la 11 m. şi viteza de revoluţie a Pământului. - 
La iptoarcerea spre O, va descrie aceeaș distanţă. Aflând lun- 
gimea aceasta prin teorema lui Pytagora, vom aveă şi timput 
necesar razei a două pentru distanță: OBO. Aceste două tim- 
puri ne dau o diferență de: 0.000,000.000,000.000.366 sec. În 
optica fizică se constată, că o rază despicată în două, şi aceste 
readuse după intervale inegale de timp, va da ființă unui fe-. 
nomen de stingere sau de intensificare reciprocă, Fenomenul 
acesta — numit interferenţă — ne procură un mijloc lesnicios - 
şi precis, pentru determinarea căilor. razei. Micheison-Morley- 
în experiența aceasta mau constațat deplasarea dungilor de in- 
terferență, cum cereă teoria. Prin urmare ipoteza eterului imobil 
este absurdă. 

Abandonarea buclucașului de ‘eter tot nu armonizează re- 
zultatul acestei experienţe cu principiul clasic al relativității. 


— 8385 — 


$ 


De fapt în virtutea acestui principiu viteza relativă a mobilului 
depinde de starea foronomică a teperului. luţeala unei! pasări 
în zbor va fi alta raportată la cantonil relativ imobil, Sau la 
trenul mobil. Experienţa lui Michelson-Morley dovedeşte, că 
lumina se propagă cu aceeaş iuțeală atât față de canton, cât şi 
faţă de tren. Razele: OA și OB, cu toată existența mişcării re- 
dative a lui O, nu arată diferenţe de viteză. . 
Experiențele lui Pizeau şi Michelson-Morlây au consecința 
imperativă: negarea existenţei eterului, rămânând felul de pro- 
pagare a luminei un mister ca multe altele. Nici renunţarea 
- Aa eter însă nu împacă rezultatele lor, Ne găsim în. fața urmă- 
„ toarei dileme: aplicând principiul clasic al relativităţii în optică 
trebuie sau să negăm acest principiu sau să stidăm experien- 
tele amintite. Fenomenele mecanice pledează cu atâta tărie pe 
lângă posibilitatea primă, încât am păcătui contra realității, ne- 
gândo. De altă parte experienţele citate, speculaţiile matema- 
tice ale lui Lorentz, ș. a. ne impun şi posibijitatea a doua. 
Ne rămâne să căutăm altă soluție. — Principiul relativităţii 
va trebui formulat ținându-se seamă de constanța propagării lu- 
min6i. Aceasta o face Einstein postulând: Legile mecanice și 
optice trebuesc formulate astfel, ca ele să fie invariante rapor- 
Aate la două sisteme în mișcare uniformă relativă. 


II. Relativitatea specială. 


Pentru împăciuirea principiului clasic al relativităţii cu 
«constanţa vitezei de propagare a luminii: Lorentz a plăsmuit în - 
mod arbitrar teoria micșorării lungimilor în mişcare. Einstein 
analizează noţiunile lungimei și a duratei, şi conclude, ca aceste 
sunt relative în funcţiune de starea cinematică a sistemului. 
Plecând dela postulatul relativităţii speciale, prin raţionament 
matematic: Lorentz-Einstein ajung la relaţii importante între 
timpul şi locul al două sisteme în mişcare uniformă, şi relativă. 
Interpretarea acestor formule ne dă rezultate neaşteptate, şi 
răstoarnă concepția clasică a timpului și spaţiului. Lungimile 
şi duratele sunt proprii fiecărui sistem, și variează în. raport cu 
alte sisteme. 

„Durata raportată la alt sistem se “scurtează sau întinde 
după mărimea vitezei sistemului său. propriu, Despre aceasta 
ne putem convinge — fără algebră — în chipul următor. 


a | — 886: — 


Două ceasornice se zic sincronice, când ăcele lor ocupă 
„în fiecare epocă aceeaș poziţie față de.o cifră b. o. de cifra: 
12. Sincronizarea lor se face cu ajutorul semnalelor optice. Să 
luăm sistemul: Canton (C) — Tren (T). (Fig. 4). Dela cantonul 
` C ducem pe linie în direcţiuni opuse distanţe egale. CS, =: 
C S, unde împlântăm două semafoare. La C avem un diedru 
(D) de oglinzi plane, astfel, ca să putem observă în el simultan 
cele două semafoare. La S, şi S se dau semnale optice. In 
momentul, când vom percepe simultan în oglinzi semnalele 
am determinat coincidenţa în timp, şi vom potrivi ăcele cea- 
` sornicelor dela semafoare la aceeaș cifră. Pentru C. ceasorni- 
cele sunt sincronice. 

Vor fj oare sihcrone și pentru tiziceanul F, care alunecă 
în goană în dreptul cantonului? Evident, “că nu. 
i In adevăr, semnalele coincidente pentru C, vor fi succesive, 


„pentru F. Pe lângă sensul mișcării din figură: semnalul din. S, 


de care se depărtează fizicianul, va ajunge mai târziu la el 
decât raza din S,, de care se apropie. Preşupunând acum — 
-şi aceasta i-sa comunicat lui F — că semnalele sau dat exact 
la ora 12, fizicianul constată întârzierea ceasornicului S, şi gră- 
birea ceasornicului S, Emiţându-se din S, două raze la interval. 
de o secundă, F va percepe raza a doua după o durată mai 
mare, căci raza din urmă trebue să parcurgă distanța de mai 
înainte sporită cu viteza lui F. Lungimea duratei e în funcțiune 
de iuţeala lui F. In caz că F se mişcă cu 300,000 km. pe se- 
cundă, raza a doua nu va mai ajunge la el, ci-i rămâne în. urmă. 
Secunda ceasornicului $,. devine. înfinită pentru F., — Dacă ar 
execută / ăceeaş mişcare: în raport cu Pământul o planetă lo- 
cuită, în durata noastră de-o secundă, s'ar petrece toată vieaţa 
geologică a planetei: sar închiegă din nebuloasă, s'ar lichefiă, -: 
var solidifică, vieața organică ar incepe, nenumărate generaţii 
Sar perindă, şi sar stinge cu planeta lor. Acelaș lucru ni 
s'ar întâmplă nouă, dacă s'ar apropiă planeta de noi cu 300,000 km. 
pe secundă, şi unitatea de timp am raporta-o la timpul planetei. 

Care e atitudinea lungimei în sistem mobil? 

Să se afle lungimea unui tren măsurată odată în trenul în 
mișcare, adecă în însuşi sistemul mobil, şi odată dealungul 
liniei în sistemul imobil. 

. Vom obţineă acelaş rezultat? In condiţiile din urmă mă- 
_surărea se face în modul următor. Pe linie marcăm două puncte, 


— 887 — 


în cari se află la aceeaş epocă locometiva şi vagonul ultim. 
Măsurăm pe linie distanţa dintre punctele aceste, și declarăm, 
că cifra dobândită ne dă lungimea trenului. Nu putem afirmă . 
a priori, că rezultatul acesta va fi egal cu lungimea măsurată 
în tren, deoarece măsurările nu s'au săvârşit în condiţii identice. 
La măsurarea pe linie ne-am folosit de fenomenul simultanei- 
tăţii, care e relativ. Este adevărat, că nu putem controlă ` 
practic nici contrarul, căci dacă se moditică lungimea în cursul 
mişcării, se micşorează şi unitatea de măsură în acelaş raport. 
Dintr'un sistem relativ imobil, nu putem măsură lungimea în 
alt sistem relativ mobil. Principiul relativităţii speciale însă îm- 
brăcat în formulele matematice ale lui 'Lorentz—Einstein, pre- 
tinde şi variarea lungimei în sistemul mobil: raportată lungimea 
la alt sistem. Aceste două sunt în raportul dintre premisă şi 
concluzie.” Intemeindu-se premisa pe experienţe, trebue se ad- 
mitem şi concluzia dedusă, deşi ne pare paradoxală. 

Prin urmare Einstein conclude: Lungimile în spațiu sunt 
relative, depind de starea foronomică, relativă a reperului la 
care se raportează. Fiecare sistem îşi are timpul şi metrica sa. 
Comiparate cu timpul și lungimile altui sistem dovedesc diie- 
renţe. Nu timpul și spațiul filozofic e relativ, ci unitatea lor 
de măsură. | Es 

Analiza duratei și teoria spațiului duc la un rezultat con- 
tradictoriu cu aserțiunile mecanicei clasice. Din teorie reiese, 
că viteza luminei e în acelaş raport cu o iuțeală normală, ca 
infinitul cu numărul finit, In experiența lui Michelson-Morley 
"iuţeala de propagare a luminii e tot: 300,000 km., deşi izvorul 
de lumină e animat de viteza iniţială de 30 km., care e iuțeala 
de revoluţie a Pământului. luţeală mai mare decât a luminii . 
nu poate există, precum nu poate fi nici o, temperatură mai 
scăzută de: — 2730. La aceasta temperatură Corpurile se reduc 
la zero. Tot aşă o bară de un metru animată cu o iuţeală de 
300,000 km., devine zero; iar pentru o fiinţă lilipută, raţională, 
din acest sistem, timpul nostru de-o secundă creşte la infinit. 
Curentul simens ce se tăvălește în urma spațiului, ar îngheţă, 
ar deveni imobih  Variarea lungimei şi a duratei este condi- 
ționată de iuțeala luminei. Ele vor variă astfel, ca viteza de 
propagare a luminei să fie invariantă în fiecare sistem. 


— 888 — 


O consecinţă importantă — datorită genealității tui Min- 
kowszki — este interpretarea patru-dimensionară a spațiului. 
Ce înţelegem prin aceasta? Ne este dat ansamblul tuturor nu- 


merilor reali: pozitivi şi negativi, întregi și fracționari. Având . - 


o dreaptă, şi pe ea un punct fix, între elementele ansamblului 
şi punctele dreptei putem întroduce o corespondenţă univocă, 
p. e. stipulând, că fiecărui punct al dreptei să corespundă în. 
ansamblu cifra, care. dă distanța lui de punctul fix. In felul 
acesta fiecărui punct îi corespunde câte un element numai din 
ansamblu şi invers, de aceea zicem, că dreapta are o dimensiune. 

Să luăm câte două elemente din ansamblu, şi să le co- 
respundem un singur punct. Pe dreapta nu mai putem ră- 
mâneă, căci aici un singur punct corespunde numai unui ele- . 
ment. Vom luă două drepte, de exemplu perpendiculare, şi 
- vom corespunde grupului din două elemente punctul, care va 
fi de cele două drepte la distanţele arătate de elementele luate. 
Evident, că fiecărui grup din două elemente, va corespunde 
„um singur punct al planului determinat de perpendiculare. 
Fiindcă punctele planului sunt: determinate de câte doză éle- 
„mente ale ansamblului, vom zice, că planul are două dimen- 
siuni. Să formăm grupuri de câte trei elemente. Punctul, ce 
va reprezentă simultan aceste trei elemente, nu poate fi în 
plan, ci va fi spaţiu. ÎI aflăm, dacă luăm b. o. trei planuri 
perpendiculare, și vom căută punctul, care să aibă distanţele 
de cele trei planuri, egale cu elementele grupului. În felul 
acesta fiecare punct în spaţiu este determinat de trei elemente 
ale ansamblului, şi invers. Spaţiul are trei dimensiuni. Nimic 
nu mă opreşte, să creez, prin definiţie, un spaţiu, în care fie- 
care punct să fie determinat de grupuri din câte patru ele-- 
mente ale ansamblului. Spaţiul acesta patru dimensionar e ra- 
tional, dar e inimaginabil. Din cele patru elemente, unul (al 
-patrulea) să ne arate timpul. Noțiunea timpului se obţine prin 
abstracţiune din succesiunea senzaţiilor. 

Între senzațiile succesive şi clipele duratei putem creiă 
paralelism. Să luăm o bilă, ce-și schimbă necontenit culoarea.. 
Tiecărei colori îi coordonăm clipa indicată simultan de minu- 
tarul ceasornicului, şi le înregistrăm. Între culorile bilei și cli- 
pele timpului am înjghebat o corespondenţă univocă. La o 
anumită epocă bila aveă o coloare determinată, pe care o iau 


r — 889 — ` 


din registru. Să atașăm bilei un grup de patru elemente: pri- 
mele trei constante, iar al patrulea — timpul — să fie variabil, 
Elementele -prime fixează poziţia bilei în spaţiul tridimensionar, - 
iar timpul variabil ne arată succesiunea colorilor. Numind eve- 
niment schimbările produse asupra obiectetor, în cazul de faţă 
cei patru numeri-vor arătă evenimentul din locul bilei. Să va- 
rieze simultan toate patru elementele ansamblului. - Variarea 
primelor trei elemente înseamnă schimbările de: poziţie ale 
bilei, iar variarea timpului e evenimentul, prin urmare, variarea 
simultană a celor patru elemente ne arată evenimentul în di- 

ieritele poziţii ale bilei. - 
l Toate corpurile își: schimbă necurmat proprietăţile fizice, 
chimice, şi locul. În fiecare corp se petrec anumite eveni- 
mente. Prin urmare realitatea e mai precis exprimată prin 
Spaţiul patru dimensionar, care ne dă şi locul şi evenimentele, 
decât prin cel trei dimensionar, care ne arată numai poziţia 
corpului. 

Sub raport teoretic — aceasta este constatarea lui Min- 
kowszki — . dimensiunea timpului se compoartă identic cu ce- 
lelalte dimensiuni. Ele se pot schimbă reciproc. 

Un exemplu pentru intuirea coordonării dimensiunii spa- 
ţiului și a timpului, e dat de prof. Böhmer în Dresden. 

Înaintea unui părete (fig. 4) pătrat impodobit cu diferite - 
linii şi reliefuri ornamentale să se petreacă o acţiune, despre 
care preparăm un film cinematografic. Să îndoim filmul astfel, 
că acelaș punct al păretelui să. se suprapună în toate instanta- 
„neele. Obţinem o prismă “pătrată, dreaptă. Fiecare filă a. prismei. 
ne înfăţişează o fază determinată a acţiunei. Să tăiem prisma 
printr'un plan perpendicular pe fețele pătrate. E clar, că drep- 
tele de intersecţie ale planului cu diferitele foiţe' instantanee 
„ale prismei ne vor da evenimentele dreptei «d» corespunzătoare . 
` de pe părete, adecă ne vor reprezentă în fiecare moment ce 
anume se găsiă înaintea acelei drepte. Evenimentele dreptei 
sunt raportate la fotografistul F în repaus. Cum. va face in- 
tersecţia o persoană, care se mişcă uniform faţă de fotografist, 
ca să obți€ aceleași evenimente?- Să presupunem (fig. 4), că 
- persoana P se depărtează de fotogratistul F la stânga. Actorul, 
reprezentat prin dreapta A să treacă pe dinaintea dreptei fixe (d) 
dela stânga spre dreapta. P va constată coincidenţa lui A cu 

E 7 


N 


— 8% — 


d înainte de F, adecă în raport cu F di cas A va fi la stânga 
de d. Ca să observe deci şi P aceeaș succesiune a everimen- 
telor dreptei d, vă fi nevoit să facă o intersecţie oblică a prismei.. 
Planul secant va fi cu atât mai pieziş, cu cât e mai mare iu- 
teala relativă a lui P în raport cu F. Direcţiunea timpului este 
aşezată în planul secant, deci ea atârnă de „viteza lui P. În 
caz, că iuțeala lui P ar fi de 300,000 km., planul timpului. de- 
„vine paralel cu planul filelor pătrate, cari ne reprezintă o por- 

țiune de spaţiu voalat cu scenele acţiunei. Direcţiunea timpului 
trece într'o direcţiune de lungime a păretelui. 

Spațiul patru dimensionar e încă tot omogen şi izotrop- ` 
Atributele aceste i-le suprimă numai teoria relativității universale. 
l luteala luminii e o viteză limită. In apropierea ei corpurile 
se. vor purtà deosebit de atitudinea lor la iuţeli normale, mici. 
Precum unui corp cu atât îi scădem mai greu temperatura, cu 
cât e mai aproape de — 2735, ori, după legea lui Fechner, cu 
cât e mai intensă senzaţia, cu atât avem nevoie de mai mare 
plus de escitaţie, ca să percepem o variare a ei; aşă și corpurile 
în apropierea iuţelei limite vor aveă nevoie de forțe crescătoare, 
ca să le imprime aceeaş creştere de viteză, ca în condiţii nor- 
male. Ele, cu creșterea iuţelii vor opune forţei rezistenţa cres- 
cătoare. Rezistenţa aceasta însă se numește: massa. Aşa dar, 
massa corpului crește cú fuțeala. Dar tot cu iuțeala crește și 
energia foronomică a corpului. Intre massă și energie trebuie 
să avem relaţii strânse. Energia e inseparabilă de massă, iar 
massa totdeauna are energie: internă, calorică, elastică, optică 
etc. Creşte energia cinetică a corpului, îi creşte și massa, 
prin urmare energia e aceea, ce ni se prezintă și ca massă. 
-Trebuie să admitem, că aceste două noţiuni se acoper. Massa 
e energie şi energia massă. 

Rezultatul pare paradoxal imaginaţiei și-simțurilor. Dacă 
. he gândim însă la electroni, la mărimea lor infinitesimară, la 
spaţiul intraelectronic, care întrun volum ocupă mai mare parte, 
decât pretinsa massă a electronilor, şi totuşi corpul ne dă aspectul 
continuității, nimic nu ne poate opri, să divizăm electronii în 
corpusculi reduși la zero, în puncte înzestrate cu energie. In- 
vârtim repede o sferă mică de fier; avem senzaţia unui cerc 
continuu solid. Un cerc metalic rotit cu repeziciune la maşina 
centrifugală, ne dă senzaţia unei sfere complete, care va reflectă 


— 891 — 


razele, va excită simţul tactil întocmai ca. una adevărată, Prin 
urmare simţurile nu: pot controlă întotdeauna exact realitatea ` 
corpurilor. Sunt supuse cidoleley>. 

Variarea lungimilor şi duratei nu se poate verifică prin 
experienţe. Ele sunt postulate raţionale. Creşterea massei.cu . 
viteza” cade în domeniul experienţei. Studiul razelor de radiu, “ 
_ ne-a descoperit corpuscule animale cu 180.000 km. pe secunde. 
Aceste sunt razele: 8. Kaufmann dovedeşte, că massa electro- 
nilor din razele radiului creşte cu iuţeala, ba mai mult, pro- 
prietăţile de massa ponderabilă ale electronilor se datoresc massei 
electrice imponderabile, cu cari sunt încărcaţi. 

Dacă massa e energie, este adevărat, că prin fărămițarea 
atomilor, să eliberăm enorme cantități de energie solidificată. 
Calcul ne arată, că inventată odată pisarea atomilor, energia unui 
chilogram de coks este echivalentă cu 2%bilioane calorii mari. ` 

Încercările în direcţiunea aceasta au rămas fără rezultat. 

În rezumat: i 

Principiul clasic al relativităţii combinat cu constanța pro- 

pagării luminei, ne duce, prin speculații matematice, la urmă- 
toarele rezultate: : 
~ Lungimea în timp şi spaţiu variează din sistem în sistem, 
Spaţiul are patru dimensiuni. Massa și energia sunt identice. 
Teoria suprimă necesitatea eterului, explică experientele contra- - 
dictorii ale lui Fizean şi Michelson-Morley, implică ipoteza 
lui Lorentz asupra propagării luminei în teoria sa electro- 
magnetică. 

Principiul clasic al relativităţii, amplificat cu principiul con- 
stanţei iuţelii de propagare a luminei ia în stăpânire și dome- 
niul optic şi electromagnetic. Rămâne însă valabil numai în 
sisteme, în mişcare relativă și uniformă. De ce să preferăm 
mișcarea uniformă, celei variate, când în natură o avem numai 
pe aceasta din urmă? S'ar -puteă oare introduce principiul re- 
lativităţii în astfel de sisteme? La aceasta răspunde teoria rela- 
tivităţii universale. - 


. HI. Relativitatea universală. 

Relativitatea universală își pune următoarea problemă: 
Legile fizice să se formuleze astfel, ca să fie invariante în toate 
sistemele, îie în mișcare uniformă, fie în mişcare relativă, variată. 

Vii 


— 892 — 


Mişcarea variată este provocată întotdeauna de-o forță 
` actuală. Mobilul este în contact nemijlocit cu forţa, ori aceasta 
din urmă este — la aparență — la distanţă finită, cum ar fi 
atracţiunea Pământului. Faraday şi Maxwell, din motive grave, 
nu: admiteau acțiunea la distanță., Mieten acestei acțiuni. s'a 
pus tot în garcina eterului. 

Oricum ar fi, nu se contestă fastul, „că materia provoacă - 
în jurul său un câmp real de forță, pe. care-l simțim la fiecare 
mişcare. Toate corpurile sunt încătușate de aceasta forță; za- 
darnic ne zbatem, să ne smulgem: din mrejea ei dușmană. 
Monumentele biruinţei raţiunii asupra ei ne inveselesc. lubilăm, 
când vedem aeroplanul 'înfruntând eterna piedică. 

Efectul câmpului gravitațional este căderea spre centru a 
tuturor corpurilor lipsite de reazăm. Căderea este caracterizată 
prin spaţiuri. inegale descrise în timpuri egale. Avem în față o 
mişcare variată, la care însă acceleraţiunea e constantă: 9,81 m. 
Experiențele lui Galilei arată, că foafe corpurile, independent 
de massă şi materie, au aceeaș acceleraţiune. Ni se päre, că 
câmpul gravitațional are existență absolută; este creat de materie 
şi nu se poate produce artificial, 

Vom arătă, că el e relativ. Aceasta o demonstrează dejă 
faptul înregistrat de mecanica clasică, că massa inertă — adecă 
rezistenţa opusă forței — şi massa grea, — adecă forța cu care 
apasă corpul în câmp gravitațional — sunt identice, In adevăr, 
‘massa se măsoară prin greutate, prin urmare efectele mişcării 
_Variate, care definesc massa, vor fi aceleași cu ale câmpului gra- 
vitaţional, cari determină greutatea. Un exemplu. F 

In vid, departe de materie — încât câmpul gravitațional al 
„ acesteia se fie neglijabil — să avem o prizmă, goală, închisă, 


animată de o mișcare uniform variată. Fizicianul — singurul stăpân > 


al corpului — va încercă să execute câteva experienţe. Va ridică . 
„de pe baza prizmei la o Înălţime anumită o sferă plină. Ne- 
fiind în interiorul prizmei câmp gravitațional, sfera ar rămâneă 
nemișcată în: vid. Având însă cabinetul o mişcare uniform va- 
riată, baza lui se va apropiă cu acceleraţie spre sferă, Efectul, 
va fi acelaş ca la căderea în Câmp gravitațional. Fizicianul va 
constată în interiorul cabinetului existenţa câmpului gravita- 
_ţional. Sfera suspendată de tavanul prizmei, va întinde firul 
cu massa grea — crede Fizicianul, — cu massa inertă, declarăm 


— 893 — 


nōi, cari asistăm dela distanţă ła mişcarea cabinetului. „Adenti- 
tatea “acestor două masse e evidentă. 

Exemplul acesta ne dovedeşte posibilitatea de a studià 
câmpul gravitațional sub raport teoretic. Posibilitatea aceasta 
o numeşte Einstein principiul echivalenței şi o formulează astfel: 
Efectul câmpului gravitațional este echivalent cu efectul unei . 
mişcări variate, care va aveă acceleraţiunea egală cu a câm- 
pului, pe care-l înlocueşte. Producem câmp artificial imprimând 
sistemului mişcare accelerată. Ce proprietăţi are acest câmp? 
Răspunsul este de o importanţă extraordinară, căci spaţiul îm- 
pănat cu sori, astri şi planete este inseparabil de câmpul gra- 
Vitaţional. și proprietățile acestui din urmă vor trece şi asupra 
primului, 

In primul rând este clar. că mişcare rectilinie nu există 
în acest câmp. În adevăr, să presupunem, că în cabinetul Fizi; 
cianului, printrun părete intră o rază de lumină, care sar pro- 
pagà în linie dreaptă, In timpul necesar razei, ca să străbată 
prizma, aceasta din urmă se va deplasă. Prin urmare raza- in- 
trată la anumită înălțime pe baza prizmei,'va eşi prin. păretele 
opus la înălțime scăzută. Lumina a suferit deviaţie spre bază, - 

- Deci: Lumina se propagă în câmp gravitațional în traiec- 
torie curbilineară. Ea este declinată de acest câmp. Ca con- 
secinţă viteza de propagare a ei nu poate îi constantă, ci va 
variă cu intensitatea: câmpului, 

> Experiențele executate prin Eddington, Giciiiareiia şi Da- 
„ vidson, — delegații dela Royal Society, — la 29 Mai. 1919 in 
Sobral (Brazilia) şi Principe (America de vest) au confirmat 
„acest rezultat teoretic. Ei au studiat raza unui astru, ce tocmai 
ieşeă din dosul discului eclipsat al soarelui. Raza în cursul tre- 
cerii prin câmpul. gravitațional al soarelui a dovedit deviarea. 
prevăzută de calcul. - X i i 
i Alt rezultat al ‘relativității universale este suprimarea omo- 
geneității spaţiului material, In geometria plană a lui Euclid — 
~ geometria tăcută în licee — se propune, că diametrul cercului - 
se cuprinde: în lungimea acestuia de a-oii, adecă de: 6:28 ori, 
In câmp gfăvitațional acest rezultat se modifică, De fapt, să 
“avem un plan infinit: P (fig. 5), să tăiem în el cercul C, căreia 
să-i acordăm o mişcare de rotaţie uniformă, adecă -în timpuri 
_egale o rază să descrie unghiuri egale. Cercurile concentrice 


— 894 — 


cu C şi cuprinse în el, vor aveă iuțeli specifice, diferite, însă 
dela cerc la cerc. 

- Mai mare va fi viteza la periferia lui C, de aici descreşte 
pe centru, care e imobil. Discul este înzestrat, în urma rotirii, 
cu o forţă centrifugală,. care tinde: să depărteze de` centru 
spre periferie un -corp aşezat pe C. Fiinţa raţională F, stăpâna 
discului, va simți o repulsiune dinspre centru sau atracţiune 
spre periferie. Efectul acesta îl interpretează cu ajutorul prin- 
cipiului €echivalenţei, ca prezența unui câmp gravitațional produs 
de restul planului P asupra lui C. F vrea să verifice teorema 
amintită a geometriei euclidiene. Măsoară perimetrul . şi dia- 
“metrul lui C. Aşezând unitatea de măsură tangenţiâl ia disc, în 
sensul rotirii, lungimea se va micșoră în virtutea relativităţii 
. speciale, şi perimetrul cercului măsurat de pe C ne dă număr 
mai mare de unităţi, decât lungimea aceluiaş cerc. măsurat de 
pe P. In direcţiunea diametrului unitatea de măsură nu se 
scurtează, neavând. iuţeală în această direcţiune; numărul uni- 
tăților cuprinse în diametru va fi acelaş în orice stare de mi- 
şcare a lui C. Făcând raportul-dintre lungime şi diametru, F- 
„coristată, că acesta este mai mare de: a. Așadară geometria 
euclidiană nu e valabilă în câmpul gravitațional. Lungimea va- 
riază cu intensitatea câmpului. Dacă s'ar efectuă măsurarea lun- 
gimei altui cerc concentric, raportul între perimetru şi diametru. 
va fi altul, deoarece acest cerc are viteza proprie diferită de 
marginea lui C şi cu viteza variază și câmpul gravitațional (forța 

centrifugală), prin urmare și lungimile. 
l Tot aşă concludem la variarea timpului, în fiecare. punct 
al câmpului. 

Lungimile în spaţiu şi dă sunt în funcţiune cu intensi- 
tatea câmpului. Spaţiul nu poate`fi euclidian; el este anţieucli- 
dian. Din proprietatea aceasta a spaţiului urmează, că, în general, 
el este curb; atribut mai uşor de înţeles, decât de închipuit. 
Să rămânem la discul C. F îşi propune construirea unui drept- 
unghiu, după definiţia euclidiană. -Pe periferia lui C ia'trei 
"unităţi: AB; arcul AB la disc cu raza mare se poate confundă 
cu coarda AB. Perpendicular pe AB în extremitățile acestuia 
măsoară câte două unități, până în punetele: D și E. În geo- 
metria euclidiană: DE ar fi egal cu: AB. F însă măsurând di- 
stanța DE cu o unitate. de măsură mai mare decât la periferie, 


— 895. — 


s 
7 


wa obține cifră mai mică, adecă DEL3. În caz, că aş duce pe 
direcțiunea DE din punctul D tot trei unităţi, aş ajunge în 
punctul G dincolo de E. Ca să avem dreptunghiul în sensul 


lui Euclid, va trebui să apropiem punctul G de E sau dreapta:. 


BG de BE. Aceasta înseamnă incurbarea suprafeţei: ABDG, 
prin comprimarea proporţională planului înspre DG. În spaţiul 
“tridemensionar lungimile variază cu intensitatea câmpului, în- 
tocmai ca la disc, prin urmare şi acesta va dovedi curbură, 

Consecința cosmică a relativităţii universale nu dă imaginea 
geometrică a universului. După atracţiunea universală a lui 
Newton,! corpurile cereşti ar trebui să fie îngrămădite întrun 
volum limitat, suspendat ca un balon imens în oceanul spa- 
iului. În cazul acesta desimea medie a materiei (massa împăr- 
ţită cu volumul) pentru universul întreg ar îi zero. Sistemele 
solare, unii astri singuratici; şi razele “de lumină ar evadă din 
„acest volum, fără a se mai întoarce. Urmarea ar fi evacuarea 


lentă a materiei și energiei cuprinse în balonul newtonian. C 


“Trebuie să admitem că massa e răspândită pretutindeni, dar 


atunci trebuie modificată şi legea lui Newton. Astronomul.. 


Seeliger a şi modificat:o, însă în mod arbitrar. 

_ Relativitatea universală a lui Einstein, ținând seamă dë: 
«cercetările lui Riemann, Helmholz şi Poincaré ajunge la 'con- 
cluzia, că universul e limitat dar nemărginit. Un astfel de spațiu, 


$ 


N 


cu atribute la aparenţă contradictorii, există sub raport logic. 


Să luăm o suprafaţă sferică impopulată Yu fiinţe plane, raţio- 
male, cari să fie infinit de mici în raport cu dimensiunile sferei. 
Pentru fiinţele aceste sfera va fi nemărginită, desi e limitată, 


-adecă închide un volum finit. Pe o porţiune mică a sferei e - 


valabilă geometria euclidiană; aşa dar .liinţele lihpute cu aju- 
torul geometriei lor plane, euclidiane, nu. vor constată sferici- 
tatea lumei în care trăiesc, cum nu putem constată, empiric, 
“mici noi curbura spaţiului tridimensionar. După Einstein uni- 
versul este limitat şi nemărginit; e aproape sferic: e quasisferic. 


Alt rezultat, de data asta verificabil, al. relativităţii univer- 
sale este de caracter astronomic. Pe vremuri (1859) lumea sa-.. - 


vantă a considerat prorocirea exactă a epocei si locului, unde 


t Corpurile cerești se atrag cu o forță proporţională cu massele cor- 
-purilor și invers proporțional cu pătratul distanței dintre ele. 


Pi 


B E 


va apare nevăzuta planetă Neptun, ca cea mai strălucită dovadă 
a teoriei gravitaționale.  Leverrier confirmă consecinţa teoriei 
lui Newton. Tot aceasta planetă aberează dela orbita fixată 
prin teorie. Elipsa orbitei se roteşte în planul său. Aberaţiunea 
aceasta constatată dejà de Leverrier (1859) și Newcomb (1895) 
se explică precis prin teoria lui Einstein. Calculul prevede ro- - 
taţia elipsei cu 43“, verificat priu observaţiuni astronomice. - 
Relativitatea universală prevede şi deplasarea linii spec- 

trale a unui atom, In analiza spectrului se propune, că fiecare 
atom este capabil să emită sau să absoarbă anumită rază ca- 
racteristică pentru elementul respectiv, Teoria vibraţiunii a lu- 
' minii ne învaţă, că fiecare coloare se caracterizează printr'un 
număr fix de vibrații perpendiculare pe direcţia deplasării.” 
Valoarea reciprocă a acestui. număr se numeşte frecvență, Legea 
„lui Eiństein cu privire la frecvență e următoarea: Un--atom 
emite sau absoarbe ©. frecvenţă dependentă de intensitatea | 
câmpului gravitațional, unde se află atomul. In virtutea acestei: 
legi raza roşie ţâșnită din atomul de pe suprafaţa Soarelui îşi 
va deplasă dunga caracteristică pe scala spectroscopică faţă cu 
altă rază roşie de proveniență întrastelară,. Experiențele lui 
Grebe, Bachem sunt în favoarea legii, iar cercetările lui S, 
lohn impotriva acestui rezultat. 
| ` In rezumat: Problema sulevată de relativitatea universală 
“se poate rezolvi în mod teoretic cu ajutorul principiului echi- 
valenţei. Produc câmp gravitațional, artificial, prin mişcarea 
variată relativă a două sisteme. Proprietăţile acestui câmp sunt: 
“următoarele: Indoaie raza de lumină, precum şi toate dreptele,., 
ce „se deplasează în el. Fenomenele fizice se vor raportă prin 
"urmare la sisteme flexibile de drepte, la <moluști». Timpul şi: 
spaţiul sunt inseparabile de acest câmp, care le determină struc- 
tura. Lungimile metrice şi duratele variează cu.intensitatea câm-- 
pului; spaţiul e curb. l 

„Mijloacele, prin cari Einstein învinge greutăţile problemei,. 

sunt scoase din geometria infinitesimală şi calculul absolut, cari 
“ studiează spaţiul multidimensionar. Lucrările lui Gausz, Riemann, 
pertecţionările lui Ricci, Levi-Civită și Cristoffel, au servit arent 
baza speculațiilor matematice ale: lui Einstein. 

Criticele asupra relativității universale sunt în general, 

foarte elogioase. . Einstein este repartizat în micul grup al ge- 


— 897 — 


niilor adevărați, cari răsar la intervaluri mari de timp, în istoria 
omenimei. Astăzi el îndrumă ştiinţa pe căi nouă; -şi desco- 
pere mijloace noue pentru pătrunderea naturii. In fizică prin- 
cipiul clasic al relativităţii este întronat şi în celelalte domenii, 
în optică, în electricitate şi este generalizat. - În astronomie: 
„Copernic fărâmă sferele cristaline ale lui Ptolomeu, Newton — 
leagă astrii prin atracţia universălă, iar Einstein prin inteligenţa 
sa proiectează lumină asupra formei universului, împrăştiind 
intunerecul, ce: învăluiă ascunzișurile și marginile acestei lumi. 


Braşov, Noemvrie 1921. sa Teodor Neș. 
Să 
Pentru Apeplandarea teoriei recomandăm iii ătoanele bro- 
şuri: i ps ; . 


Fără. aena 
1. «Was kann mán oħne Mathematic von der Relativi- 
tătsteorie wissen?» v. P. Kirchberger. II. Alege ‘C, F. Müller- 
„che o. Karlsruhe i. B.. 
2. «Einsteins Relativitătsteorie» von Dr. Otto Siebert II. Auf- 
lage 1921. Langensalza. Hermann Meyer u, Söhne. 
i 3. «Das Einsteinsche- Relativitäts prinzip> von A. Pflüger 
` FX. Auflage 1920. Bonn. Friederich Cohen. 
1 Cu matematică elementară: E: i 
1. «Raum, Zeit und Relativitătsteorie> von L Schlesinger, 
1920. B. G. Teubner. Leipzig. Berlin. K ; 
2. «Spezielle und - allgemeine Relativitătsteorie> von A. 
Einstein. Xil Auflage 1921. Sammlung Vieweg: Heft 38. Fried 
Vieweg Braunschweig. | 
c) Cu matematică superioară: 
1. «Die Grundiagen, der Einsteinschen Gravitationsteorie> 
“von E. Freundlich. IV. Auflage 1920. Berlin. Tulius Springer. 


2, «Die Grundlage der allgemeinen Relativitătsteorie> von 


A. Einstein. 1916. Leipzig. loh. Ambr. Barth. 


— 898 — 


Din lumea celor obidiți... 


Era 'n preseara de Crăciun. O iarnă 'ngrozitoare; 

Un vifor crunt pornise-”n larg să bată cu turbare. 

Urlà. şi vântul asvârlini zăpada spărioasă 

Și sgâlțăiă pe la ferești mereu să intre“n casă, 5 
Zadarnic ai fi tăutat vro rază din poveste n 
— Doar viscolul de mai cântă trânturi din «O ce veste». — 
Din când în când vrun, glas pierdut dintro colindă veche 
Părea că 'noată prin zăpezi să-ți vină la ureche... - 
Pe-un ger păgân, nemiluit de “iarnă 'nfricoșată 

. — Ce și prin ușa cu zăvar încearcă să străbată — 

„ Pornise blândul Moş-Crăciun din cele zări preasfinte, 
Ca drum atât de greu deabia ținea bătrânul minte. 
Și-L așteptau creștinii toți cu. inima curată, 

Precum în fiecare an din moși strămoși e dată: 

La case mari cu bunătăţi, cu tihnă şi cu pace, 

Cu flori de ghiață pe ferești la vetrele sărace... 


Printre furtuna de nămeji a seri 'ntunecate 

Se deslușau în sat zăvezi de geamuri luminate, 

Doar pe. la marginea de sat, cu case mici -şi rare 

Erà "'ntunerec și pustiu şi nicăiri vr'o zare. 

Intro căscioară — aci sub deal — de vremuri hârbuită — 
Zăceă de săptămâni întregi o mamă istovită 

De griji, de muncă și răceli, de chinurile toate 

Ce-s date celor mai săraci în lume să supoarte <. 
Pierduse soțul în răsboiu prin cele fări streine 
De-atunci obidă, vieață grea, și lacrimi și suspine... 
Pe cel mai mic — din trei copii — aşà-'ntro dimineață 
A fost venit — pe semne «el» și i l-a dus din brață... 
Au mai rămas cei mărișori în grija ei să-i crească 

Din cari doar cel mare aveă vro cinci ani să 'mplinească. 
Muncise toată vara-n rând în arșița de soare, 

In ploi şi "n vânturi alergând pe şesuri şi rozoare. 
Sfrânsese ea cu mult amar de-avii de azi pe mâne 

Și acum în seara de Crăciun naved nici foc nici pâne... 
De când o ţinluise-n loc o boală nemiloasă — E 
N’a mai adus la casă-un vreasc; ori o bucată-'n masă, 


— 899 .— 


` Se mistuise braf cu braf grămada de surcele 

Și câte uscături a strâns să facă foc cu ele. : 

Ba șia mai desfăcut pe rând și gardul de răchite 

Că sărăcia din ocol pe câte nu le nghite? ...- 

Acum sosind preasfânta zi — cu ce-o să-i stea ea față 


Când raveà 'n casă decât chin și ştreșini sloi de ghiaţă?.. 


Jar vântul şuieră "ntre grinzi și coșurile goale 

Și să 'ntorcea prin coperiș vârtej şi rotogoale. 
<Măicuță dragă — nu oftă... și nu mai plânge iară, 
«Că ne trimite Dumnezeu pe Moș-Crăciun de seară. 
«$i ai să vezi tu Maică 'n zori cum o s'avem de toate 
«Că moşu-i milostiv și bun și-ajută unde poate»... 
Așă grăia cu glas duios copilul cel mai : mare, 

Jar cel mai mic îl ascultă cu ochi plini de mirare 

Și amândoi sguliți de frig în pat lângă părete. 

O mângâăiau pe mama lor pe faţă şi pe plete. 


- . . . . . . . . . . . . . . . . . ` 


. . .. . . . . ù e e è è o . y č €a è -a jo e. . 
Un huruit... și grinda — vâi — amenință så cază... 
Se intețise.afară iar vifornița turbată 

Și năvâlea prin crepături un ger ca niciodată... 
Veniă un crivăț şuierând dinspre pădurea moartă 

Și tânguiri prelungi porneau din plopii dela poartă. 
Părea că vântul îndârjit de-o clipă furioasă 
Cered să ia din temelii nefericita casă. EA iar 


Nevinovaţii copilaşi — prindeau încet s'adoarmă 
` Se 'nvălmășau suspine-adânti cu vânturile grele 
"Și sê perdeau în depărtări în cântece de stele... 
Tot mai departe rătăcea năvalnica pornire ` 
Și potolită — se 'nfrățiă cu imnuri de mărire... 


- . Li . > . . . . . . . . . 


«Da... dragii mamii... Dumnezeu... El să ne aibă-'n pază». 


Cu chip de groază-'ncremenit de-a nopții surdă larmă 


N 

Pe drumuri albe de argint tivite-n floricele 

Incungiurați de îngerei, împresuraţi de stele 

Mergeau micuţii frățiori cu fețele senine... 

Și uite şi pe Moș-Crăciun cu coșurile pline 1... 

-Cu sufletul înveselit de-atâta bunătate — ` 
„-Zimbeau copiii fericiți — caveau în rai de toate... 

Dar unde e măicuța lor?... De-acum nu vor s'a lasă 

In lumea celora cari mor de frig și foame-n casă, | 

şi-un înger repede-a plecat pe o rază de lumină |. 

— Ca fericirea celor doi să fie-n rai deplină — 

A dus o și pe eá-ntre ei la locul de credință | 

Unde, nu-s lacrimi, nu-i suspin şi nici o suferință. 


In zorii zilei de Crăciun — când răsunăân ograde :. i 

<«Sculaţi, sculafi. boeri mari din perinile calde» — 

La casa scundă de sub deal, cu grinzile crepate . .; 

Zăceau pe-un pat sărăcăcios — trei suflete 'nghefate... 

i prdi Aufelia Pop. 

i | IS Sgu i 

„„ Catechismul luteran: românesc. - 

Sub acest titlu a făcut, în ședința publică a <Aca-: 
demiei Române» dit 11 Noemvrie n. a. c., prezidentut 


« Asociațiunei» o comunicare asupra unei vechi tipări- 
turi, aflate întrun volum, împreună cu alte scrieri, sla- 


„ voneşti și româneşti, cu prilejul adunării generale. din 


August a. c., ţinute în Sighetul Marmaţiei. Cele 11 foi 
tipărite, legate împreună: la sfârșitul volumului despre 
care e vorba, cuprind originalul «/nfrebării. creştinești», 
copiate în a. 1607 de preotul Grigorie din Măhaciu şi 
date la iveală de răposatul B. P. Hasdeu în vol. II din 
` «Cuvente den bătrăni». Norocul a făcut, că, pe lângă 
textul Catechismulni, care poartă urme vădite de influenţa 
luterană — tocmai apăruşe în a. 1548 în Braşov Ca- 
techismul cel mic a lui Luther în tipografia lui I..Hon- 
terus — să se păstreze 3 pagini din prefața cărțuliei, 


— 901 — 


din care se vede, că ea «s'a scos pre limba rumânească 
cu știrea Mâriei lu Crai și cu ştirea episcupului Savei 
Ţărâei ungurești», şi a fost închinată «Sfinţiei Sale Ar- 
hiereu i Mitropolit Efrem». — După constatările con- 
ferenţiarului, Craiul n'a putut fi altul, decât loan Sigis- 
mund Zâpolya; Sava, episcopul ortodox al Geoagiului, 
recunoscut din nou. de acesta în 1562; iară Efrem, 
Mitropolitul Ungro-Vlahiei intre anii 1558 şi 1566, în 
care restimp, afară de dânsul, au mai păstorit scurtă 
vreme biserica' Ţării Românești încă alți doi Arhierei. 
Tot din prefață se poate constată, că micul Catechism 
face parte din primele tipărituri -coresiane, dat fiind la 
lumină. în Brașov, probabil, între anii 1560—1562. 
Astfel existenţa unui Catechism influinţat de luterani şi 
apărut la Braşov prin mijlocul veacului XVI-lea (Hasdeu |- 
îl dată din 1560) se confirmă, ceeace nu exclude, ca - 
acest Catechism să fi fost e reproducere a primei tipă- 
rituri românești, de care se face amintire în socotelile 
Sibiiului diw a. 1544. i 

Tot în volumul dela Sighet, dăruit Muzeului «Princi- 
pele Carol» de părintele Artemiu Andtrco din leud, se 
află 12 foi dintro Pravilă românească, tipărită dease- 
- menea cu cirilice, care după limba: arhaică şi după li: 
terele folosite se pare că încă face parte din tipăriturile 
lui Coresi. Despre existenţa unei pravile românești din 
veacul XVI amintise într'o vreme şi eruditul și nenitatul 
Tim. Cipariu, vorbind: în Analectele “sale literare despre 
<Tâlcul evangeliilor» din 1504, al cărui epilog, «ros de - 
șoareci», îl reproduce. — Afară de aceea, se mai află . 
în manuscris o interesantă și veche variantă a «Legendei 
.Duminecii» și a «Pouceniei» (<Invăţătură întru cinstita 
“şi marea Duminecă a Paştilor») de Sf. loan Zlatoust, 
“preciwm şi o «Învăţătură la Sfânta Precestanie», ambele 
într'o limbă arhaică, cu rotacizarea sistematică a lui z 
între ioni vocale. Restul volumului, care, la rugarea 
“d-lui I.. Bianu, s'a depus deocamdată spre păstrare în - 
„ biblioteca «Academiei Române», conţine manuscrise sla- 


„vonești, tot de fuper religios. Andreiu B Arseanu. 


— 902 — 


Goliad. 


Sculafi, sculați, Români frați 
"Că ne vine iară 
Tânăr crai în țară.. 
Sculați, sculați, Români frați, 
Că vă vin colindători 
Să vă cânte de cu zori . 
- Florile dalbe. 


Sculați, sculați, dragi ostaşi, 
Că pe cer răsare 
Stea biruitoare.. 
Sculaţi, sculați, dragi ostaşi, 
_Că ?ntre cer şi 'ntre pământ 
Azi răsună cântec sfânt 
Florile dalbe. 


Sculați, sculați, fete mari, G 
Tânărul crai vine 
Dorul să-l aline... 

Sculaţi, sculaţi, fete mari, 

Că vaduce pețitori ! 

In răsboi biruitori 
Florile dalbe. 


Sculați, sculați, copilași, ` 
Craiul de departe 
Mila lui ne 'mparte 

Sculaţi, sculaţi, copilași, - . 

Craiul tânăr strălucit 

Visul drag ni l-a 'mplinit, 

Florile dalbe. -.. 


L U. SORICU. 


ERS 


— 903 — 


Cronică. 


Numerii de față (10—12) apar tofi intrun fascicol 
din pricina că la tipografiile din`loc timp de aproape 
două luni de zile au încetat cu totul 1qorăzile tipo- 


grafice. 


Onor. abonați să binevoiască a-şi înnoi abona- 
mentul la revista noastră care e cea mai ieftină, r8- 
vistă culturală românească. z 

Administraţia „Transilvania“. 


CRONICĂ POLITICĂ. 


„Aventura din 'urmă a ultimului 
Habsburg. La sfârşitul lui Octomvrie 


şi începutul lui Noemvrie a. c. întreaga 


Europă se -alarmase de pasul neso- 
cotit al unor Maghiari de a încercă 
să reaşeze în tronul Sf. Ștefan pe ul- 
timul lor rege, Carol IV de Habsburg. 
Rău inspirat, ca în totdeauna,. acest 
aventurier a greșit momentul şi -şi-a 
accelerat tragicul sfârşit prin internarea 


-de pe insula Madeira, întâmplată la, 


intervenția energică a statelor grupate 
în mica antantă (România, Ceho-Slo- 
vacia şi lugo-Siavia). Cu ocaziunea 
aceasta guvernul ungar vrea să editeze 
o carte albă, care să cuprindă actele 
şi documentele privitoare: la această 
aventură politică. — Precum spune di 
Beneș, preşedintele consiliului de mi- 
niștri ceho-slovaci, Maghiarii sunt „de 
credință greșită, că de astă dată mica 
atitaută mar îi procedat i în comun acord 
cu marea antantă, și citează mài multe 
conversații publicate falș din cele ce 
„a avut D-Sa cu ministrul plenipoterițiar 
ungur (Tahy),din Praga. După apa- 


riţia acestei cârţi va, reveni, punând- 


toate chestiunile Ia punct. 

Fiindca Ungaria nu poate fi, pre- 
cum se vede, fără de rege, s'a ivit 
din non chestiunea unei uniuni per- 


i 


“Take Ionescu ziarului 


sonale cu un regat vecin care, se în- 
telege, n'ar puteà fi altul decât al no- 
stru. În privința aceasta sunt carac- 
teristice declaraţiile făcute de di pre- 
şedinte al consiliului de ministri, d} 
«Gazette de 
Prague» din 17 Dec. a. e. care spune 
că așă ceva e absurd şi absolut exclus, 
atât din punct de vedere naţional ro~ 
mânesc, cât şi din punct de: vedere 
interpațional. Mai ales Românii tran- 
silyfineni, spune D-Sa ču toată drep- 
tatea, sunt adversari ireductibili ai 
unei asemenea idei. Dar chiar dacă 
cercurile conducătoare române s'ar 
învoi la o âsemenea uniune perso- 
nalä, nu sar învoi Franţa, Anglitera 
şi Italia. De altfel uniunile personale 
chiar şi când s'au făcut între ţeri în- 
rndite și cu altfel de legături din tre- 
cutul cel mai îndepărtat, ca Suedia şi 
Norvegia, şi încă au eşuat, dar apoi 
între Unguri şi Români, cari au trăit 


- atâta vreme iu duşmâănie, -Aici nu e 


cazul să se zică «cred fiindcă e ab- 
surd» (credo quia absurdum). 


pi 
CRONICĂ CULTURALĂ. 


Două cuvântări ale Principeiui 
moştenitor, Cu. prilejul serbărilor 
dela Sighişoara, dela 8 Noemvrie a. c,, . 


— 904 — 


făcute petru inaugurarea celor 125 
biblioteci populare dăruite de mini- 
sterul artelor judeţului Târnava-mare, 
tu care ocaziune şi «Asociaţiunea» 
noastră a dăruit un număr egal de`co- 
` lecții din cărţile sale, A.:S. Principele 
moștenitor a rostit următoarele două 
cuvântări : l Š 


«Vă mulțumesc că astăzi cu pri- 
lejul acestei. serbători culturale v’ați 
gândit la Mine şi M'aţi chemat în 
mijlocul vostru. : Convingerea mea 
este că azi dacă vrei să fii conducător 
de fară ori de neam trebue să ţii 
seamă de problemele cele mari cari 
nu mai sunt cele din trecut. Ele s'au 

schimbat. 
Azi problema cea mare sperietoare 
de mare a-şi puteă zice — este cul- 
tura poporului. acestei ţări. - 

De aceea, până când destinul Mă 
va chemă să conduc mai genera! acea- 
stă țară, M'am hotărât să-Mi închin, 


întreaga mea muncă. şi activitate ace- - 


` stei opere de cultură. Pe acest teren 
toți Românii, trebue să. se unească şi 
se vor uni. 

După Unirea făcută prin vitejia 
pieptului ţăranului român se pune 
azi problema Uhnirei cărturarilor ro- 
mâni»; (Aplauze prelungite, Ovaţiuni). 


«În numele acestora vă cer să vă; 


uniţi în jurul Meu, sub cutele drape- 
Malui culturei românești, cultură care 
nu trebue să fie oarbă, care trebue 
să-și caute izvoarele în puterile tu- 
turor Românilor, căutând puteri şi la 


Sași, și la Unguri, — la toţi, ca să 


făurim o cultură a României întregite». 
(Aplauze). 

« Gândesc că aceasta este problema 
ce trebue să preocupe cugetul fiecărui 
Român. De aceea am răspuns chemării 
D-voastră. ` 

Aci, în jud. Târnava-mare se pune- 
` temeiul unui nou început de aşezare 


— 


culturaiă și de aceea paharul meu îl 
închin pentru unirea tuturor Românilor 


salau 


şi pentru propăşirea neamului româ- i 


nese prin cultură». (Ovaţiuni). 
s 


“<Am răspuns-la chemarea ce mi 
s'a îăcut şi am venit astăzi să vă adu- 


cem. carte românească, cuvânt bine - 


cuvântat al învățăturei, 'am venit să 


vă aducem prima sămânță de lumină - 


care se împrăştie în rândurile voastre, 

Aveţi datoria de a nu rămâneă la 
ea, aveți datoria să o cetiţi şi să gân- 
diți la cele .cetite. 


7 î 


Aveţi datoria să . 


strângeți rândurile, să fiți uniţi ca să 
rămâneţi pildă de vrednicie în istoria. . 


neamului: nostru. 

Prin slova ce vi se dă veţi învăță 
că în neamul nostru trebuie să bată 
un singur suflet, — sufletul acelora, 
cari aici în Ardeal au. răbdat peste o 
mie de ani şi în Teasul acesta a putut 
să se biicure de îndeplirirea visului 


strămoșesc, — sufletul acelora de din- `: 
colo de Carpaţi cari, la chemarea Re- . 


gelui ior,,au alergat, ca un singur om, 
să vă desrobească. 
De-acum tuturor cetăţenilor ace- 


stei“ țări vine o nouă datorie. Până 


acum ne-am întărit în afară, de-acum 
să ne întărim sufletește, înăuntru. Şi 
aceasta nu o putem -aveă decât, întă- 
rind sufletele, să ne strângem mâinile 
şi cu aceeași dragoste de ţară, dra- 
goste de Rege, să formăm din sufle- 
tele milioanelor de cetățeni un singur 


suflet mare ale cărei bătăi să se simtă - 


peste şeapte mări și şeapte ţări, suflet 
care să dovedească generaţiilor vii- 
toare că unirea noastră este şi va fi 
vecinică. 

Asta aşi vrea să scoateţi din căr- 
țile ce vă dau azi şi vom fi atunci 


aceea ce am fost și mai mult decât ` 


atâta. Atunci poporui nostru va trăi 


deapururea». 
s 


Z A 


N. Iorga : Ce regionalism trebue 
combătut (Neamul românesc din 8 
Maiu 1921). 

Până atunci este ceva care ar trebui 
făcut cât mar repede, cât mai tare şi 
cât mai bine. Şi care nu se face de loc. 

Până la sfârşitul epocei bisericeşti 
din cultura noastră, iar pentru acele 
părţi şi până la împărțirea Românilor 
ardeleni în două tabere confesionale, 
ceia ce ne-a ţinut şi ne-a întărit pe 
noi pe toți a fost cultura unică de care 

` Sau împărtăşit toate Ținuturile terito- 
riului şi toate clasele neamului. româ- 
nese. 

In cultura nouă laică însă am în- 
căput, fiecare sub alte înfluenţe, unele 
bune, de și deosebite, altele — mai 
puţin bune - 

Din ele ma fost timpul să se facă 
pe deplin o nouă cultură pentru toți. 
Cultura modernă. care s'a format mai 
ales în ţerile libere ale noastre a fost 
îmbrăţișată de sigur, dar nu întratâta 
ca să fie în sângele însuşi al fiecărui 
Român, iuseparabilă de ființa lor 
morală, È 

~ Inainte erà scusa hotarelor de- 
spărțitoare, a` duşmăniei neamurilor 
stăpânitoare. 

Acuma însă nu. e. Dar sânt încă 
şcoli din provinciile alipite care nau 
zece cărți româneşti, şi sânt oameni 
culți cari mau cetit zece cărți în ro- 
mâneșşte. Și la trei sferturi din Românii 
de acolo cultura națională este o sim- 
plă anexă a unei culturi străine. Mai 
grav încă este apoi faptul că în acest 
spirit se cresc şi generaţiile nouă cari 
vor trebui să întărească și să desvolte 
opera noasiră. 

Aici este regionalism. Pe acesta 
să-l combatem. Şi cât mai energic. 

Dar pentru aceasta, fireşte, agenții 
cluburilor nu ajung. Poate chiar că ei 
strică mai mult. 


t 


Serbările culturäle dela Târgul 
Mureş. În Tg.-Mureş unde nu a fost 
o mai mare serbătoare culturală româ- 
nească, am asistat la al doilea eveniment 
în acest sens după Sighișoara. Sufletul 
acestei mişcări este patriotul şi bunul 
român Paul Brătășianu, deput. acestui 
judeţ. Fiecare cunoaşte trecutul ace- 
stui bătrân care toată vieaţa și averea 
şi-a sacrificat-o numai pentyu binele 
ţării. Dupăce, în vremurile cele mai 
grele aie neamului nostru, în răsboiu,, 
di Paul Brătășianu, a dus cea mai vie 
propagandă la Paris, prin presă şi di- 
ferite broşuri, editând un ziar în limbă 
franceză şi puuând amanet până și 
bijuteriile soţiei sale, numai ca să ajute 
țara sa, dupăce a sprijinit şi a lucrat 
pentru înfiinţarea rè imentelor de' vo- 
luntari ardeleni în £ ia, când unirea 
Sa înfăptuit, îşi alege terenul ane- 
voios de romanizare în partea aceasta 
a secuimei şi luptă pentru cultura po- 
porului român. După o febrilă acti- 
vitate, sbucium și energie, apelând 
pretutindeni şi la diferite: ministere, 


sacrificând și din averea sa, reușește - 


să înființeze 125 biblioteci în acest 
judeţ, să împartă 45 clopote, în satele 
unde nu se mai aflau și să: distribue 
cărți la 16 mii şcolari. 

La sfinţirea clopotelor și distri- ` 
buirea bibliotecilor au cuvântat d-nii: 
Șerban Ionescu, delegatul ministerului 
cultelor şi artelor, Zer. Puia, revizor 
şcolar, Z. Georgescu, secretar al Aso- 
ciației din  Sibiiu, Rusu, stud. univ., 
Dr. G. Comşa, 'sub-director în mini- 
sterul cultelor, Dr. O. Prie, secretar 
general dela directoratul instrucției 
din Gluj. 

Ca încheiere a tuturor discursu- 
rilor vorbeşte d! deputat Paul Brătă- 


_șianu, pe care il redăm în intregime : 


Fraților! Nu există alt neam care 
să fi suferit mai mult ca neamul no- 
stru ; la toate invaziile barbarilor, nea- 


8 


— 906 — 


mul nostru a ţinut piept. Orice col- 
țişor de pământ al țării noastre ar 
puteă spune luptele ce s'au dat. Du- 
nărea veacuri întregi a fost ingroşată 
de sângele neamului ncstru. 


Acum pentru desrobirea şi între- 


girea neâmului, frații voştri din vechiul 
Regat cu tot sufletul au mers la luptă, 
de mii de vieţi s'au jertfit; dar D-zeu 
a vrut ca visul neamului nostru să se 
îndeplineăscă și România Mare s'a în- 
făptait, una, întreagă şi nedespărțită. 
Să ştie toţi, că nu se va mai puteă 
rupe nici o bucăţică şi.că aşă va ră- 
mâneă pentru vecii vecilor. Este de 
datoria tuturor fiilor acestei țări câți 
o locuesc fie de orice neam, fie de 
orice credinţă, sunt toți fiii țării şi toți 
trebue să o iubească şi în unire şi 
frăție să lucreze la întărirea ei. 

Am ţinut ca această mare serbă- 
toare să se comemoreze prin sfințirea 
a 45 clopote de trei confesiuni greco- 
orientale, greco-catolice şi reformate, 
am ţinut ca aceste clopote să fie tur- 
nate din schizele obuzelor fabricate 
din clopotele răpite dela sfintele bi- 
serici, ca să se întoarcă iarăşi clopo- 
tele la sfintele locașuri cu această in- 
scripțiune: <Turnatu-s'a acest clopot 
în anul 1921, sub Domnia Regelui 
Ferdinand al tuturor ținuturilor româ- 

- eşti dintre Nistru şi Tisa din schi- 
zele obuzelor dușmane, pentru a sună 
pacea, unirea şi dragostea între fiii 
țărei şi întru amintirea vitejilor căzuți 
pentru înfăptuirea României Mari». . 

Întăptuindu-se România Mare mai 
avem încă o datorie sfântă patriotică 
de indeplinit, trebue să luptăm pentru 
întărire înlăuntrul ţării, care întărire 
nu o putem realiză decât prin cultura 
poporului. Această datorie de înde- 
plinit cade ìn sarcina tuturor intelec- 
tualilor, toţi dar uniţi în o îrăţie curată, 
sinceră, uitându-şi toți certele, pasiu- 
nile, urile, ambiţiuinile şi animați nu- 


2 


` 


mai de dragostea de țară lucrând fără 
preget, se va realiză pe deplin idealul 


nostru având o Românie Mare şi pu-. . 


ternică. 

Această serbătoare măreaţă văd 
că umple inimile de bucurie, dovadă. 
dar că poporul nostru este setos de 


“ lumină şi cultură, tac dar un apel căl- 


duros la toţi intelectualii din acest 
judeţ să muncească fără preget ca 
aceste cărţi didactice să profite cât 
mai mult copilazilor cum deasemenea 
și aceste biblioteci destul de volumi- 
noase compuse din. cărţi alese, de cei 
mai mari scriitori ai noștri să fie citite 
de câți mai mulți. 

Eu personal vă declar că restul 


zilelor câte voi mai aveă de trai le 


consacru numai la această muncă cul- 
turală. 

Pentru înfăptuirea acestei mari 
opere culturale trebue să aducem mul. 
țumirea noastră tuturor cglor cari m'au 
ajutat: aducem dar mulțumiri dlor 
Ministrii Cultelor, Instrucțiunii, Răs- 
boiu, Casei Școalelor, Asociaţiei bi- 
blioteciior populare, Asociaţiei Cultu- 
rale <Astra» din Sibiiu, cum şi tuturor 
persoanelor cari la apelul meu au con- 
tribuit cu obolol lor pentru a cum- 
pără cât mai multe 'cărți didactice 
pentru învățământul primar satisfăcând 
pe deplin peste 15,000 copii din în- 
treg județul Mureș-Turda. 

Aduc mulțumiri dlui general Mi- 
ronescu, comandantul Diviziei XX., 
dlui “prefect,” subprefect, întregei ad- 
ministraţii judeţene, dlui primar şi în- 
tregului Consiliu comunal, cari cu toții 
au organizat această măreaţă serbă- 
toare. — Aduc nemărginite mulțumiri 
d-lui revizor şcolar şi la toți colegii 
săi din revizorat pentru munca îără 
preget ce depun pentru cultura po- 
porului, cum deasemenea întregului 
corp didactic din acest județ, toți 
fiind animați de sentimente patriotice, 


f 


E: 


IZA N Ni tu a cotit afet 


— 907 — 


vor continuă munca pentru cultura 
poporului cu aceeaşi râvnă dar și dra- 
goste: plec. convins că prin munca 
lor județul Mureş-Turda va fi citat 
întâiul pe ţară. ` 

Aduc mulțumiri Dnelor şi Dom- 
nişoarelor Institutoare şi Domnilor In- 
stitutori din școalele de Stat române 
şi maghiare din acest oraş cari mi-au 
dat tot concursul; m'au convins de 
dragostea lor pentru copii. ` 

Să trăiţi cu toții în pace, unire şi 
îrăţie. Incheiu urând cu toţii trăiască 
Majestatea Sa Regele și Regina. 

Trăiască Alteța Sa Regală Princi- 
pele Carol, şeful conducător al cul- 
turei poporului din întreaga Românie. 

Trăiască întreaga dinastie cu toate 
odraslele ei. 

Trăiască România Mare. 

Ultimele. cuvinte ale dlui Brăta- 
“şianu sunt acoperite de strigăte de 
urale și de entusiasm şi drapele faţă 
de, Dinastie. 


La ora 12 şi 30, începe defilarea 7 


mai întâi a tuturor şoalelor în faja 
dlui Brătășianu; general Mironescu; 
Adrian Popescu, prefectul judeţului; 
Ioan Harșa, primarul orașului şi a 
tuturor reprezentanţilor diferitelor in- 
stituțiuni. Entusiasmul e de nedescris. 
Sunt clipe înălțătoare. Elevii, în pas de 
defilare, privesc duios, la acei cari li-au 
dat haine şi cărţi. Incep întâi Şcoalele 
elementare, apoi Liceul militar, cohorta 
de cercetași «Murăş» şi regimentele 
din garnizoană. Ceeace-însă a mişcat 
până la lacrimi şi a cutremurat sufle- 
„tele, a fost defilarea carelor. Fiecare 
sat aveă un car al său, frumos impo- 
dobit, cu câte 4 bofiar în car eră clo- 
potul, tabla de scris pentru şcoală, 
cărţi, tablouri istorice ete. Țăranii se 
descoperiau și de pe fețele lor se des- 
prindeă mulțămirea sufletească. > 
“La fiecare fâlfăiă drapelul nou, 
dat şcoalei. Ţăranii fericiţi duceau în 


satul lor şi carte şi clopotul pentru 
biserică. La ora 1 s'a sfârşit serbarea, 


La ora 3:30 d. a. în Palatul cul- 
tural, de o frumuseţă rară, a avut Joe 
o serbare şcolară. Sala eră arhiplină, 
Serbarea se deschide cu imnul Regal, 
cântat din orgă de o mărime cum rar 
se vede. Câţiva elevi dela liceu au re-, 
citat. Un cor mixt destul de mare, a 
executat cât se poate de bine, diferite 
cântece de ale noastre sub conducerea 


“dlui Prof. 1. M. Georgescu, iar fetiţele 


au executat câte-va dansuri admirabile, 
dirijate de d-şoara Idieru. Serbarea s'a 
sfârşit la ora 6 seara. 


Fie ca frumoasele daruri de clo- 
pote și de cărți făcute acestui judeţ 
să aibă şi darul unirei şi înfrăţirei 
oamenilor noştri açà cnm a dorit dă- 
ruitorul lor și: precum a urat şi re- 
prezentantul nostru în cuvântarea sa, 
când a zis în vechi versuri populare: 


Sus sună, 

jos resună, 

Românii s'adună 

toți cu voie bună 

la fapte ce 'mpreună! 


In legătură cu frumoasele serbări 
culturale dela Tg.-Mureş nu putem 
să nu atragem atențiunea cetitorilor 
noştri și asupra justei dorințe expri- 
mate de primarul acestui oraş, dl Dr. 
Ioan FHarşia întrun memoriu înaintat 
membrilor corpurilor legiuitoare: de 
a-şi păstră caracterul de municipiu și 
în viitor, deşi oraşul Tg.Mureş nu 
întruneşte condiţiunile literei legei de 
a aveă, adică, cel puţin 50,000 locui- 
tori, având el abiă 35,000 lotuitori. 
Dar, precum bine observă dl primar, 
caracterul de municipalitate al unui 
oraş nu-l poate da exclusiv numărul 
locuitorilor lui, ci în rândul întâiu des- 
voltarea sa economică şi culturală, 

i: 8* 


` 


+ 


— 908 — 


Sub taportul acesta Tg.-Mureş e între 
cele dintâi orașe ale terei. In unele 
privinţe (palat cultural etc.) le întrece 
chiar pe toate., Supremu! argument, 
pe care-l invoacă dl primar în favorul 
oraşului este învitarea cego face d-sa 
tuturor dlor miniştri şi deputaţi de a 
vizită oraşul și de-a studià împrejură- 
rile de -aici numai două zile şi e în- 
credințat că le va da dreptate. Aşă 
este, Noi, cari am fost de față şi am 
avut prilej să vizităm în scurtul timp- 


` ce-l îngăduie nişte serbători aşă de 


mari şi de frumoase într'o mică zi de 
iarnă încă ne-am. convins de drep- 


tatea tuturor celor susținute de dl .. 


primar şi îi urăm izbândă deplină 
în frumoasa operă iniţiată. 


x 


ÎNSEMNĂRI. 


Rabindranath Tagore ìn Praga. 
La 18 Iunie 1921 învitat de guvernul 
ceho-slovac, a venit cu un aeroplan 
la Praga marele poet al Indiei, Ra- 
bindranath Tagore, laureatul premiului 
Nobel, să ţină o conferinţă. 

Cu ocazia aceasta ziarele au adus 
unele date şi informaţiuni asupra vieţii 
poetului și a familiei sale, din care 
reținem următoarele : 

Marele poet şi filosof s'a născut 
în Calcutta la 1861 dintro veche fa- 
milie nobilă, aparținătoare castei Brah- 
manilor. Geneologia sa duce până în 
secolul X. El nu e singurul membru 
distins al familiei sale, Presonno Koo- 
mar Tagore a fost unul din juriscon- 
sulţii cei mai de seamă ai Indiei şi 
fondatorul societății  anglo-indiane, 
Ras Sir Sourindra Mohun Tagore e 
unul din muzicianii cei mai celebri. 
El a întemeiat conservatorul din Ben- 
ga! şi a publicat numeroase studii din 
istoria muzicei indiane. Un alt membru 


` glorie a picturei ţerei sale. Bunicul“ 


` Tagore e unul din fiii cei mai glo- 


al familiei, Abindronath Tagore e 9 


poetului. a fost întemeietorul asociaţiei 
proprietarilor din India şi un filosof + 
şi sociolog cu bun nume. Fratele său 
mai mic, Maharadja Ranath Tagore, : 
Sa distins ca scriitor şi tribun al po- 
porului. Tatăl poetului, Debondranath _: 


rioşi ai Indiei. El a fost împodobit 4 
cu epitetul ornant .de «Mabharazin» 
(mare înțelept). A avut trei fü, dintre : 
cari cel mai mare e poetul Rabin- ` 
dranath. Fiilor săi le-a dat creşterea 
cea mai aleasă. Rabindranath cunoștea 
culturile europene la vârsta cea mai 
fragedă. Ceilalţi doi frați ai poetului 
Sunt pictori de seamă şi cu mari me- 
rite în ce privește arta de miniatură 
persano-indiană. Cei trei frați. şi acum 
locuesc împreună în casa pe care fa- 
milia Tagore o stăpâneşte de` 150 de 
ani. Fiecare frate își are apartamen- 
tele sale în câte unul din etâjele casei, 
dar atelierele, bibliotecele etc. le sunt 
comune. Partea cea mai mare a zilei: ` 
o petrec: împreună şi fiecare e cuv: 
toată dragostea și luarea aminte pentru 
planurile, munca și succesele celuilalt, 

Rabindranath Tagore la început 
sa pregătit pentru cariera muzicală ` 
şi întâia dată a pășit în publicitate cu 
o operă. Și textul operei se datoră ` 
tot lui. . 

Versurile lui în Europa mäi întâiu 
le-a „făcut cunoscute poetul englez 
Yeats W. B. printr'o' traducere izbu- ` 
tită, care a atras luarea aminte a tu- 
turora asupra marelui poet. x 

Renume universal a dobândit însă 
mai cu seamä dupăce a fost distins 
cu marele premiu Nobel pentru li- 
teratură. ` : 


MEAO NE 


+, 


__ Anatole France idealist? Cu pri- 
lejul acordării marelui premiu Nobel 
pentru literatură şi scriitoruiti francez 


camp 
[i 


- — 909 — 


Anatole France Sa pus în discuție. 
idealismul acestui scriitor. O parte din 
pressă afirmà, că nu prea pòate fi vorba 
de idealism adevărat la autorul lui 
«Lys rouge» ori ¿La révolte des anges», 
nici la «L'ile des pingouins» ori la 
«Noces corinthiennes». Mai curând ar 
puteă fi vorbă de o libertate de spirit 
exagerată, vecină cu cinismul, — Cea- 
laltă parte a pressei răspundeă : oare 
nu e idealism ori de câte ori se stu- 
diează vieaţa, faptele, inteligenţele,-4i- 
siologiile şi sensibilitaţile pentru a află 
în ele nu asemănări, ci deosebiri ? Și 
în definitiv, nu se ascunde sub inasca 
ironistului fin, adesea implacabil, un 
idealist fervent ?. Această pressă mai 
cită în favorul idealistului Anatole 
France şi un fapt din vieața lui pè- 
trecut cu ocaziunea unui banchet dat 
în onoarea lui la Londra. Fiind ser- 
bătorit scriitorul acolo cu o căldură 
neobişnuită în țara rece a Albionului, 
el se ridică şi spuse modest: <Dom- 
nilort eu nu visez. Suntem la un ban- 
chet., Eu văd scânteind trăsăturile şi 
feţele binevoitoare ale oaspeţilor şi 
înţeleg pentru ce m'ați invitat. Eu sunt 
pentru D-Voastră un simbol, o ak- 
gorie. Eu reprezint la această masă 
literile franceze, precum în timpul re- 


7 


voluţiunei cetățţeana Momotro repre- 
zentă zeița Rațiunea, fără ca ea să 
fie zeiţă şi nici măcar resonabilă. Acea-. 
stă ideie îmi vine în ajutor şi eu nu 
vă voiu şicană prea mult pentru felul 


"cum V'aţi ales simbolul». — Incon= 


testabil e foarte frumos, că distinsul 
autor nu are nici o pretenție în ce 
priveşte glorificarea sa personală, dar 
nu se poate admite spiritul uşuratic, > 
zeflemist cu care trată de multeori : 
chestiunile religioase şi morale, care 
formează patrimoniul cel mai sacro- 
sanct al oricărui popor. Nu odată da 


Jecții acest spiritual zeflemist şi lui 


D-zeu de felul cum ar îi trebuit să 
creieze lumea și n'a creiat-o... Cu 
cât ne apare mai scump și mai drag, 
să nu zicem superior, sub raportul 


"acesta, |. L. Caragiale al nostru, care 
a satirizat şi ironizat totul, afară de reli- 


giune şi morală. Că are un ideal social 
şi umanitar destul de nobil şi pacifist şi 
A. France, e de netăgăduit. Acesta e 
şi principalul titlu de glorie al inte- 
lectualilor francezi moderni, că a fost 
premiat cu premiul Nobel scriitorul 
cel mai reprezentativ al Franţei de 
astăzi, cel mai puţin militarist şi cel 
mai puţin şovin. În sensul pacifist e 
şi A. France un idealist. i 


Cărţi românești. 


N. Iorga : : Istoria Românilor prin 


călători II. Dela jumătatea veacului 
„al XVI-lea până la 1800 (Lecţii făcute 


la şcoala de răsboiu). 250 pg. Bucu- 


_Teşti. 1921. Preţul 18 lei. . - 


Acest al doilea volum al lucrării 
d-lui N. Iorga care caută să înfățişeze 
istoria Românilot după intormaţiunile 


. Ce ne-au rămas dela diferiți călători 


ce-au străbătut Principatele, incepe cu 
cele povestite de generalul ungur Joan 
Kemâny, după misiunile îndeplinite pe 


lângă Mateiu Basarab în 1637, pe 
lângă Vasile Lupu în 1044 şi 1648 
«când se trată a doua nuntă de domniţă ` 
în familia lui Vasile» şi unde <a fost ` 
pompă mare şi bogăţie în toate, nu 
ca la niște barbari români, ci întocmai 
ca la un rege creştin». După o ver- 
siune polonă și una germană contim- 


-porană ni se dă chiar o amănunţită 


înfățișare a nunții, nu tocmai voite, 


“a lui Timuş, hatmanul Cazacilor, cu 


Ruxanda, fata a doua a lui Vasile 


— 910 — | ; 


“Lupu, născută din căsătoria cu Tu- 
dosca Bucioc, şi care eră să fie luată 
„în căsătorie de Sigismund, fiul lui 
Gheorghe Râkoczy. Descrierea înfă- 
țişează tot pitorescul unei asemenea 
festivități de pe atunci, în Moldova. 
Din 1656 ni s'a păstrat descrierea 

unei călătorii făcută în Moldova lui 
Gheorghe-+Vodă Ştefan,de către Hilde- 
brandt secretarul ambasadorului sue- 

_ z dez Welling. Clas Rălamb, alt călător 
suedez vorbeşte despre o călătorie 
facută în 1657 la cuțtea lui Constantin 


Șerban, domnul Munteniei, care pro- 


vocase răscoala seimenilor împotriva 
lui Mateiu Basarab. Descrierea ospă- 
ului dat de domn în cinstea amba- 
" -sadorului este întovăşită de unele in- 
formațiuni foarte interesante. Astfel 


când ambasadorul toastează pentru - 


Domn. «copii de casă aştern perne 
jos şi boerii se pun în genunchi pe 
ele, și în felul acesta, ridică şi ei pa- 
harul, mergând apoi să sărute mâna 
Domnului, cum cerea eticheta». 
Izvoare caracteristice pentru vea- 
cul al XVII-lea sunt informatorii ca- 
tolici, cari începură să aibă legături 
cu Principatele. şi din pricina propa- 
gandei pe care o făceau la Constan- 
tinopol Lesuiţii pentru ca Chiril Lucaris, 
patriarhul de acolo, să nu treacă la 
catolicism. — După Bandini, avem pe 
misionarul slav Bacșici, care dă re- 
jaţiuni importante referitor la orașele 
Munteniei; despre locuitori el spune 
că <Valahii aceștia sunt o drojdie de 
Italieni, oameni ticăloşi şi vreau ua 
originea lor să fie dedusă dela impe- 
riul roman, adecă dela oameni liberi 
italieni»; ceiace arată că el ar fi răs- 
foit cronicele noastre, și mai cu seamă 
pe cele moldoveneşti, căci cele mun- 
tenești, cari ni s'au păstrat sunt din 
vremuri mai târzii: din a lui Șerban 
Cantacuzino și Brâncoveanu. Petru 
Bogdan (Deodato), episcop de Sofia, 


„arată în 1653 că la Câmpulung seš: 
aflau atunci «două sute cincizeci de >: 


Saşi catolici cari-şi uitaseră limba»; 


Filip Stanislavov, episcopul latin de E. 


Nicopole, dă în 1659, informaţiuni 
despre unele localități din Dobrogea 
și dim Moldova dintre Prut şi Nistru 


unde vedem, bunăoară ca la Chilia 


şi Cetatea-Albă, că există numeroasă 
populaţiune tătaro-turcă. Gavril Tho- 
masi ce se întitula la 1660 «Vicariu 
apostolic al Valahiilor amândurora» 
ne-a transmis un raport detailat câtre 
nunțiul din Polonia, în care se dau 
informaţiuni referitoare la Moldova 
şi la Ţara-Românească. Misionarul 
Urbano Cerri şi episcopul de Marcia- 
nopolis, Petru Parcevich dau informa- 
țiuni asupra Principatelor. . 

lezuitul d. Avril, străbătând Mol- 


`dova zice, că e «una din cele mai 


frumoase şi mai plăcute ţări din Eu- 
ropa», dar are puţină populaţiune din 
pricina prădăciunilor turco-tătărești. 
Dupăce este primit la iaşi, în audiență 
de domn, şi serveşte ca tălmaciu «fiul 


Marelui logofăt», trece pe la Galaţi, 


în tabăra turcească. 

Când Șerban Cantacuzino, a intrat 
în negociațiuni cu imperialii pentru a- 
scăpă țara de prădăciunile acestora și 
a căpătă pentru ea o situaţiune politică 
superioară celei de până atunci, au 


venit pe la noi călugări catolici din. 
Ordinul Franciscanilor sau lezuiţilor, 


pentru asemenea negocieri, Francezi 
ca Antide Dunod, Italieni ca Del Monte 
și chiar episcopul catolic de Nicopol 
Antonio Stefani. 

Expunerea cea mai interesantă a 
călugărului catolic Dei Monte, care a 
îutovărăşit pe Antide Dunod, este 
aceia çare priveşte organizația Princi- 
patului muntean pe acea vreme, și 
unde ni se înfăţişează nu numai starea 
dregătoriitor dela îoi «dar se mai 
adauge încă ceva: clasele deosebite 


„e tin ii natura Pa at si FĂ 


N 
ra atu a i pa ans tai 25 aia ÎN Ta rar 


Le demo id aie mita aha. a A 


iata a 


rara 


N 


Lu 


— 9] — 


ale populaţiei sunt studiate aşă încât: 
dela dânsul se pot căpătă ştiri. de o- 


„autenticitate absolută în ce priveşte 
'rosturile boerilor și ale ţărănimei în 
'genere, ca şi ale acelei părți a ţără- 
nimii care se desfăcuse de cealaltă şi 
-destăcându-se are b situaţiune privi- 
legiată>. 

In conflictul care s'a născut între 
prințul Ardealului Apafiy Mihály şi 
-nemeșii din Ardeal au intrevenit o 
întreagă serie de uneltiri din partea 
acestora. din urmă împotriva. celui 
dintâi, uneltiri cari și-au găsit teren 
şi în principatul muntean, din vremea 
lui Şerban Cantacuzino. O întreagă 
serie de călători au început a umblă 
pe la noi în drumul spre Poartă. „(Vezi 
„Hurmuzachi XI şi XV). 

Din 1690, 1692 şi 1694 avem în- 
semnările generalului Marsigli, călător 
“în părţile noastre, ca și corespondența 
lui cu cea mai -covârșitoare pesona- 


‘litate culturală dela sfârşitul veacului ` 


-al XVII-lea, Constantin Cantacuzino 
Stolnicul, - | 

Se trecemdupă aceasta la expu- 
"nerea celor cuprinse în lucrarea lui, 
Antonio Maria del Chiaro /storia delle 
„moderne rivoluzioni della Valachia. 
„Acesta a fost secretarul lui C, Brân- 
-coveanu, deoarece domnii noştri, încă 
din veacul al XVI-lea <începură să 


aibă nevoie, pentru legăturile lor cu. 


:străinătatea, de o cancelarie latină, 
“ungurească sau italiană, de secretari 
„cari să cunoască aceste limbi». Unul 
diire secretarii de italiană“a lui Brân- 
«coveanu, a fost şi Del Chiaro, care 
me-a lăsat această amănunţită descriere 
a Ţării-Româneşti din punct de vedere 
istoric, descriptiv şi etnografic. Deși 
„partea istorică este deslânată şi fără 
mici o ordidt, celelalte observaţiuni 
„Ale italianului nostru sunt de cel mai 


mare interes pentru cine.voieşte să-şi . 


iată o ideie clară asupra înfâțişerii 


vieţii românești din Principatul mun- 


tean. Nu putem da aici, în această 


: recenziune, nici măcar cele mai în- 


semnate părți ‘alè acestei preţioase 
descrieri, rămânând ca cetitorul să 
cunoască conţinutul ei, fie din rezu- 
matul pe care-l face d-l lorga dici 
(pg. 54—56), fie din lectura însăși a 
lucrării, deoarece avem astăzi o nouă 
ediţiune apărută în 1914 la Bucureşti, 
prin îngrijirea dlui N. Iorga. — Credem 
că mai ales pentru studiul istoriei 


Românilor, în școlite noastre secun- 


darę, ar trebui neapărat întrebuințată 
în unele părţi, această lucrare, petru 


-a pune în faţa elevilor aceste lucruri 
vii din trecutul, așă de pitoresc, al: 


neamului nostru, = 
Autorul consideră pe Dimitrie 
Cantemir, autorul. cărții «Descriptio 
Moldaviae» drept un călător, pentrucă 
într’o continuă mișcare a fost acest 


fenomenal fiu a lui Constantin Can- 


temir, între Constantinopol, Moldova 
şi în cele din urmă şi-a sfârşit zilele, 
după nenorocirea dela Stănilești, toc- 
mai în depărtata Rusie. 

Pe lângă o întreagă serie de in- 
formaţiuni, găsim în această lucrare 
şi o mulţime de veşti pe cari. numai 
experienţa autorului le putea adăugă. 
Dupăce se înşiră veniturile Domnului 
şi ale Ţării se arată şi darile cari se 
plăteau Turcilor, şi deoparte şi de 
alta, dar mai cu seamă decâte ori 


z 


situația Domnului eră zdruncinată tre- 


buiă să île numai decât întărită prin 
bogate daruri şi grele pungi de bani. 

După scurte şi neînsemnate in- 
formaţiuni asupra. aspectului ţării ni 
Se spune că <vieaţa țeranului este ca 
simplicifate şi moralitate superioară, 
vieţii boerimii» căci ei se îndestulează 
cu puţin şi e deprins.a trăi în con- 
diţiuai politice şi sociale patriarhale. — 


"Dintre preţioasele obiceiuri popalare 
relatate de învățatul Domn, foarte in-! 


~N 


= 912 — 


teresante sunt acelea în legătură cu 
datinele căsătoriei, când apar peţitorii 
sau colăcarii cari ţia o oraţie în care 
se vorbește despre cerboaica <urmărită 
de vânător Care s'a ascuns undeva şi 
despre care ei bănuesc că se află 
“ascunsă în casa miresei. Părinţii fetei 
răspund fireşte că mau auzit niciodată 


de o astfel de cerboaică, vânătorii tn- ` 


sistă însă, şi în cele din urmă ea se 
duce înaintea lor» (pag. 75). 

Despre boeri Cantemir spune că 
cei vechi nu considerau lucru cuviin= 
cios 'să-şi recomande înşine pe fii 
lor la Domn, având cu toate acestea 
grija să şi-i pregătească în mod temei. 
nic pentru rosturile lor viitoare. Când 
toată lumea a început să se îmbul- 
zească la bogrii, atunci s'au creiat şi 
boierinașii «ca să încapă toată lumea» ; 
în felul acesta s'a ajuns fatal la de- 


căderea adevăratei noastre boierimi. ` 


Arătând drepturile Domniei, Can- 

. temir arată că Turcii mau căutat nici 

„odată «să înlăture în formă teoretică 
drepturile noastre cele vechi, şi dacă 
s'ar fi pus chestiunea, toată boerimea 
- ar fi protestat, şi ea ar fi fost spriji- 
nită de ţara întreagă, strâns legată de 
tradiţii de atâtea ori seculare». 

Deşi Domnul aveă drepturi mari 
putând să facă dintr'un feran un Lo- 
gofet Mare, totuş nu se puteă atinge 
de siguranța moșiei, care eră consi- 
derată ca un lucru sacru dinaintea 
căruia şi Domnul se opreă. ` 

Informaţiunile aşă de preţioase 


ale acestei lucrări se incheie cu for- . 


malităţile cari se îndeplineau la Poartă 
şi în cetatea de scaun când se suiă un 
nou Domnitor în Domnie. i 
In vremea lui Brâncoveanu, a 
trecut pe la noi ambasadorul englez 
Paget. a cărei misiune nu se poate 


şti pâgă ce nu vor fi publicate rapoar- 


tele. lui diplomatice. Se poate însă 
:bănni că el trebuiă să stăruiască pentru 


legăturile ierarhice ale Vlădicăi arde- 


‘lean cu Muntenia, în vremea cână 


unirea Românilor din Ardeal cu bise- 
rica catolică aduceă ruperea acestor 
relațiuni cu scaunul arhiepiscopal de- 
Târgovişte. — Chishull, un preot en- 
glez, care făceă şi el parte din mi- 
siunea lui Paget ne-a dat o povestire 
a călătoriei sale, de uude, printre alte- 
lucruri se poate vedeă că preotul no- 
stru a văzut la mănăstirea si. Gheorghe: 
din București o tipografie unde «se 
lucrau pe vremea aceia supt îngrijirea 
Patriarhului de Antiohia, refugiat, care 
a scris pentru Brâncoveanu Istoria die- 
cezei sale, cărți arabe ; în Muntenia 
călătoiul -a putut vorbi cu Stolnicul 
Constantin Cantacuzino <om deprins. 
în controversele Bisericii lor. precum: 
şi în unele ştiinți liberale». — Aici 


"trebueşte să accentuăm pentru vâloa- 


rea culturală: pe care am avut-o noi 
în Răsăritul creştin că la noi Patriarhul 

Dosofteiu de Erusalim «în epoca lui 

Şerban şi a lui Brâncoveanu, în Mun- 
tenia, a lui Duca-Vodă şi Constantin: 
Cantemir în Moldova, a pus bazele: 
culturii superioare greceşti in aceste, 
regiuni, tipărindu-se cărţi de o foarte- 
mare importanţă, dintre cari unele nici 


"mau mai fost reeditate după aceia, cæ 


Istoria Patriarhiei din lerusalim, imen- 
sul tom cu splendid tipar care este şă 
astăzi în mânile tuturor cercetătorilor. 
Tot ceiace grecitatea aveă mai distins 
în domeniul artei tipografice, ca şi în. 
acel al literaturii, venià aici la noi». 
(pag. 92). za Pi 

i Negustorul , englez La Motraye,. 
care a cules în călătoriile lui în Orient: 
inscripții şi monede ne dă importante“ 
veşti cu privire la Dobrogea. Trecând: 
pe la Căușani, în Basarabia, unde a 
fost odinioară reşedinţa Hanului Tă-- 
tarilor, pomenește despre bisericuța 
românească, a episcopiei de Proilav,. 
ridicată pentru raiă adecă pentru. lo~ 


— 913 — 


cuitorii din apropitrea Dunării, supuşi 
Turcilor, 

Unul din memoriile, redactate de 
__ ofițerii austriaci din epoca ocupării 
Olteniei ahs- —39), care întovărăşiă 
o hartă din cele multe făcute de ocu- 
panți în vremea aceasta, pomeneşte 
şi despre deosebitele clase sociale, 
Vorbiud de religia jerii se spune că 
sânt prea mulţi preoţi, uneori pentru 
un "sat patru preoți, iar pentru un târg 
şi zece. «Aceasta veniă din faptul că, 
atunci când un feran nu voiă să plă- 
„tească birul, mergeă la Vidin, ca să 
- dea ceva Vlădicăi grecesc, care-l făceă 
„preot, şi din momentul ce eră preot, 
nu mai plătiă birul. Simpli ţerani, unii 
` nici nu cetiau bine, și nu înțelegeau 
slavoneşte». f 

Străinii Stefan Bergler și Schendus, 
din vremea lui Nicolae Mavrocordat 
nu ne dau nimic deosebit de inte- 
resant, ý 

-Dintre călătorii poloni în ferile 
noastre în secolul al XVIII-lea avem pe 
Sigismund Lubieniecki, secretar al unei 


misiuni polone la Constantinopol, Pa-. 


latinul de Kulm (1677) care ne-a lăsat 
importante - detalii asupra populaţii 
Dobrogii din acea vreme, Filip Dupont 
ale cărui însemnări laudă mai cu seamă 
fertilitatea şi bogăţia Moldovii şi care 
spune despre limba “noastră că are 
<un extraordinar raport cu italiana, 
incât nu e îndoială că derivă din ace- 
iaşi construcţie, e aceiaş pronunție și 
-. toate cuvintele se isprăvesc tot aşă»,— 
ambasadorul polon contele Mniszech, 
din a cărui descriere asupra felului 
cum a fost primit și_asupra ceremo- 
"nialelor întrebuințate se poate deduce 


că toată eticheta eră constantinopoli- 


tană, şi că deci influența turcească 
ajunsese precumpănitoare, — şi Con- 
tele Potocki, dintro foarte mare îa- 
milie, care a trecut prin Moldova, 
mergând la Constantinopol în 1759, 


când domniă la noi loan Teodor Cal~ 
mășul devenit Callimachi. 

Se numără şi câțiva câlători în 
această vreme. Fawlkner, lohn Bell d”. 


“ Antermony au însemnări puţine, iar 


acesta din urmă notează lucruri din: 
Basarabia şi Dobrogea. l 
Dupăce se împarte timpul dela 
1809 până la 1821, adecă epoca fana-- 
riotă, într'o vreme când fanariotismut 
este de fradiție românească mergând 
până dincolo de jumătatea secolului 
al XVIll-lea, după care urmează a. 


. doux ce-ar puteă fi numită a fanario- 


tismului filosofic în sensul special al - 
filozofiei secolului al XVIII-lea adecă at: 
raționalismului politic, încheindu-se cu 
Janariotismul național grecesc’ dela 
1714—1812, caracterizat printr'un <spi- 
rit de renovare elenică, cu- şcoli în 
acest sens, cu lecturi însufleţite de 
spiritul cel 'nou şi cu rezultatele la. 
care se ajunge totdeauna în asemenea 
cazuri» — se arată că mai cu: seamă 
în prima perioadă <a operă admira- | 


„bila de traducere din grecește nu nu- 


mai a cărților sfinte, dar și a celor 
de teoiogie a ocupat o sumedenie de 
vlădici dintre cari unii au căpătat un 


. nume mare, cum a fost Damaschin 


dela Râmnic. Şi opera aceasta a fost 
începută nu numai cu știința Dom- 
nului, dar cu voința, supt patronagiul . 
lui. Şi tipografiile domneşti=tipăriau 
cărțile acestea în românește pentru 
învăţătura clerului nostru. Cei dintâi 
preoţi învăţaţi pe cari i-a avut, sânt 
din vremea aceasta şi supt Influența 
acestui curent». (pag. 133). 

Din această vreme avem însem- 
nările călătorului englez Porter şi ale 
însoţitorului său, învățatul Boscovich. 
Pe lângă însemnările destul de inte- 
resante ale celui dintâiu, avem. rela- 
țiunile celui de al doilea cari suut de- 
cel mat mare preț pentru cunoaşterea. 
Dobrogei şi a Moldovei cu. oraşele: 


— 9144 — 


“ei, cu descrierea obiceiărilor de au- 
diențjă la Domn şi cu unele bogății 
foarte caracteristice, însemnate de că- 
iător. Lordul Baltimore dă unele in- 
formaţiuni mai interesapte numai cu 
privire la Dobrogea. 

Dintre călătorii orientali sunt in- 
teresante însemnările unui anonim, 
-care scrie la 1742, şi care dă veşti re- 
lativ la Basarabia şi în special la Hotin 
unde a stat ca funcţionar. Aceste în- 
„semnuări privesc mai cu seamă veni- 


turile "Ţării, birurile* locuitorilor, și” 


preţurile unor articole de comerciu, 
în care se pare că eră amestecat şi el. 

Ahmed Resmi, vestit scriitor turc, 
a vizitat Moldova în 1763. 

„În prima jumătate a veacului” al 
XVIll-lea au fost pe ia noi o întreagă 
„serie de călători unguri, cari nu și-au 
lăsat însemnările. Unul, Coloman Mi- 
„kes, dă unele amănunte, din călătoria 
făcută la 1739 în părțile noastre, în 
Moldova şi Muntenia. Tot, după urma 
„acestui imigraţiuni ungureşti avem şi 
însemnările baronului de- Tott, care 
este însemnat mai cu seamă din pri- 
cina memoriilor asupra Tatarilor și 
Turcilor, pe cari a căutat să-i ațâţe ca 
să poarte răsboiu împotriva Rușşilor 
cari încălcase teritorul imperiului oto- 
„man, şi unde se află amestecate: şi 

„ unele informaţiuni cw privire la noi, 
«de pe urma deselor vizite pe cari le 
tăceă, pe la Căușani şi în părţile tătă- 
eşti ale, Bugeacului. 

In perioada a treia a fanariotis- 
-mului în Principate, care se întinde 
dela 1774 şi durează până la 182', Con- 
stantinopolul începe a pierde o mare 
parte din rosturile şi din iufluenţa pe 
care o avusese până atunci. Sprijinitori 
„bizaatiui ai Domnilor la Constantino- 
-n0pol, ca să tragă sforile, nu se: mai 
„găsesc şi domnii veniţi în seaun în 
Priacipate sunt oameni mai de. ispravă 
„decât înainte. Pe lângă aceasta, o pu- 


ternică influenţă occidentală se simte 5 


în Principate, datorită faptului că după . 


tratatul dela Chiuciuc-Cainargi încep 


să se instaleze la noi consulatele: ale ` 


Rusiei, ale Franţei, Prusiei și Angliei; 
pentruca domnii să poată mențineă 
legăturile cu consulii . trebuiau secre- 


tari cari să cunoască limbile apusene, 


cari în cea mai mare parte erau Fran- 


cezi. — lată deci o nouă serie de că- . 


lători, în sens mai mult apusean. 
După însemnările unui Laxmann, 
de origine germană sau suedeză cu 
cele ale celor doi călători italieni, ale 
lui Spallanzani şi Domenico Sestini 
«ne găsim în societatea învăţaţilor 
italieni cari vin în părţile noastre, ori 
în scop de a se îngriji ca beizadelele 


- să aibă cultură occidentală și pe lângă 


gramatica grecească, oarecare cuno- 
Ştințe de istorie și de savoir vivre şi 
pentru a culege material în vederea 
îmbogăţirii museelor şi redactării ope- 
rilor lor ştiinţifice». 

Cartea lui Carra, adus ca percep- 
tor al copiilor lui Grigore Ghica şi 
devenit apoi şi secretar al acestuia, 


` cuprinde o serie de aserţiuni cari în 


majoritate par a fi exagerate ; în schimb 


celalalt călător francez prin părţile - 


noastre, din aceiaşi vreme, contele 
Alexandru de Hauterive (1154—1830) 
fost secretar al Domnilor noştri şi 
chemat de Alexandru Constantin Ma- 
vrocordat, a lăsat însemnări în legă- 
tură cn Moldova (publicate de Aca- 
demia română sub titlul <Moldova în 
1785») cari constitue «cel mai distins 
document de înţelegere binevoitoare pe 
care vreun străin l-a dat până în 
timpul nostru despre ţerile româneşti» 
(pag. 178). 

Venim acum la cei doi călători 
austrieci: Sulzer şi Raicevich. _ 

Cel dintâiu. a scris o lucrare în- 
titulată Geschichte des Transalpinischen 


Daziens (1781) din care se vede o 


i lat 
x asi PE i 
ER E S REE 


j 
E 
i 
4 
$ 
$ 
a 


E AES O tal 


A 
ANEI 


e cat 2 at E ae 


— 915- — ga 


mare ură împotriva Românilor, sub 
toate raporturile; aceasta lucrare con- 
ine însă o bogată materie de infor- 
mațiuni mai ales când e vorba de de- 
scrierea ţării însăşi, cu bogăţiile şi iz- 
“voarele ei de producțiune. — Se ocupă 
întrun lung capitol şi de limba ro- 
amânească şi dă câteva ştiri în legătură 
cu literatura noastră, În schimb lu- 
-crarea lui Raicevich, tipărită la Neapole 
(1788) «Osservazioni sulla Valachia e 
Moldavia» cuprinde într'o formă plă- 
-cută «esenţa lucrurilor privitoare» la 
{erile noastre. Acest călător a stat 
. ùnsprezece ani în ţară şi «dovedeşte 
că a folosit acest timp pentru a cu- 
moaşte istoria Românilor fără să fi 
umblat prin izvoare şi fără să încerce 
œ critică istorică». 


«care se raportă la descripţia jerii cu- 
prinde o bună analiză a producţiunii 
ţerii, a comerţului, a impozitelor, a 
«cheltuelilor şi chiar a populaţiuuii. 
' Este deasemenea bine informat şi sub 
raportul cultural cunoscând câteva 
cărţi din cele mai vechi, ale noastre, 
şi având ştiri şi despre tiparul nostru 
din trecut, 

Dintre călătorii ocazionali dina- 
utea răsboiului ruso-austriac avem pe 
‘negustorul Nikolaus Ernst/Kleemann 
„a cărei scriere tipărită la Lipsca în 
1773 «Reisen von Wien' über Belghad 
bis Kilianova» cuprinde o dare de 
:seamă a călătoriei lui pe Dunăre, — 


pe o englezoaică lady Craven, a cărei. 


„operă «Voyage en Criemée et à Con- 
-Stantinopolė en 1786» cuprinde între 
altele o descriere amănunţită și inte- 
resantă a lui Nicolae, .Mavroghani, — 
şi pe prințul Charles Joseph de Ligne 
(1735—1814), ofițer în serviciul Ţarinei, 
dela care e-a rămas o siinplă scri- 
soare ce cuprinde unele lucruri de 
interes. . 

In legătură cu răsboiul dela 1789 


Partea întâia, isto- 
zică, e foarte scurtă ; a doua însă, aceia 


` 


= 


la 1793 și despre Oltenia sub ocupà- 
țiunea austriacă din 1791 un emigrat 
francez; Salaberry (Voyagt' a Con- 
stantinopole, en Italie et aux îles de 
PArchipel par l'Allemagne et la Hon- 
grie, Paris, an. VII) ne dă preţioase 
știri; — sasul ardelean Frideric Mur- 
hard scapă ici-colo unele observaţii 
cari pot îi socotite interesante. Doi 
ofiţeri, cari scriu nemţește Gupomos, 
grec, şi Karaczay ungur pot servi ca 
izvoare bune; lucrarea celui de al 
doilea apărută ia Viena sub titlul: 
Beytrăge zur europăischen Lânderkunde, 

Die Moldau, Wallachey, Bessarabien 

und Bukowina, este una din cele mai 

interesante scărţi privitoare la Prin- 

cipate. 

Cu englezul Adam Neale și cu 
cele spuse de Struve.şi von Renner se 
încheie seria călătorilor şi a informa- 
țiunilor referitor la Ţările noastre din . 
această vreme: 

Apendicele cupriade analiza câ- - 
torva călători în legătură cu eveni- 
mentele răsboiului turco-poloi, și 
anume a lui Corkelio Magni («Ce am 
putut culege mai curios şi mai inte- 
resant în călătoria mea în Turcia»), 
analiza informaţiunilor francezului De- 
Lacroix, care a străbătut Moldova în 
1675, cupriuse în cele două lucrări ale. 
sale, şi ale episcopului de 'Marsilia 
Forbin Janson «negociator foarte har- : 
nic, care în 1076, a făcut drumuri în 
legătură cu aceiaşi politică ALARceză 
în aceste regiuni». 

Ca adause la volumul |, al istoriei ` 
Românilor. prin călători, se adaugă 
descoperirea neașteptată a unui căiator 
francez, Pierre Lescalopier, care a vi- 
zitat Ţara-Românească în al treilea 
sfert al' secoluini al XVI-lea, lăsân- 
du-ne o serie de însemnări cuprinse 
în manuscriptul < Voyage fait par moy, 
Pierre Lescalopitr, Parisien, Pan 1574, 


- de Venise à Constantinopole» şi. unde 


pe lângă o descriere foarte interesantă 
a Bucureștilor de pe acea vreme ni 
se dau şi alte amănunte de cel mai 
mare interes pentru cultura noastră. 
Anume el spune că «locuitorii sunt 
coloni romani şi-şi zic, printr'an` <gli- 
ssement de la langue» Români: «ceux 
du pavs se disent vrays successeurs des 
- Romains, nomment leur parler roma- 
nechte, c'est-à-dire romain». Ei vorbesc 
o limbă pe jumătate italiană, pe ju- 
mătate latină, dar «amestecată cu gre- 
ceşte şi cu vorbe ciudate» (<meslte 
de grec et de baragouin»). 
Alexandru P. Arbore. 
7 bd ` 
- Istoria Românilor, de Dr. loan 
Lupaş, profesor la universitatea din 
Cluj, membru al Academiei Române. 
Cluj, Institutul de arte grafice <Ar- 
dealul». 240 pagini. Cu mai multe ilu- 
'strațiuni, . 
- De mult ne doream noi, Românii 
de dincoace de Carpaţi, © carte, din 
_Care să putem cunoaşte toți treentul 


neamului românesc, — căci puţini îl. 


cunoaștem, — dar nu eră cu putință 
să avem o istorie fipăriță a Românilor 
de pretutindenea. Nu pentrucă n'am 
fi avut cine să o scrie, ci pentrucă la 
noi nu se puteă tipări o astfel de carte, 
fără primejdia de a fi cartea conftiș- 
cată și nimicită, iar autorul ei aruncat 
În temniţă. Cărţile de istorie apoi, ti- 
părite în vechiul regat, nu puteau stră- 
bate până la noi, pentrucă erau oprite, 
cuprinzând în ele, cum spuneau po- 


ruacile de opreală, lectură agitatorică.: 


In -Ungaria de mai nainte nu se ad- 
miteă adecă decât o singură istorie : a 
Ungariei, care earăş nu eră a Unga- 
riei, ci a Maghiarilor. Despre ei vorbeă 
şi pentru ei eră scrisa. De învăţat tre- 
buiă şă o învăţăm însă în școli şi noi, 
Nemaghiarii. 

Acum avem în fine cartea de. mult 
dorită, avem o istorie. a Românilor, 


— 916 — 


scrișă de unul dela noi şi tipărită la 
noi; tocmai în Cluj, unde în trecut a 
fost atât de mult persecutat -scrisul 


românesc. E cartea domnului Dr. loan ` 


Lupaș, întocmită anume pentru şcoa- 
lele medii (civile) de băeţi şi fete, 
pentru clasa IV de liceu şi pentru 


, şcoalele profesionale din Transilvania. 


Domnul Victor Lazăr, profesor de: 
istorie la şcoala normală-din Cluj, a 


prelucrat-o apoi pentru a puteă fi fo~ - 


losită ca manual şi în şcoalele nor- 
male. _ 

Istoria Românilor a domnului Dr. 
loan Lupaş e deci în prima linie ma- 


nual de şcoală, provăzut cu necesara. - 


aprobare a ministerului de instruc-- 
țiune publică, iar aprobarea ştim că 
nu se dă, decât în urma unei cenzu- 
rări minuţioase, făcute în prealabil, 
şi a recomandării venite din -partea 
vreunuia din cei competenţi îu materie. 
Presupun deci, că din acest punct de: 
vedere, ca manual de școală, cartea 
domnului Lupaş corespunde tuturor 


` cerinţelor şi eu asupra acestora nu mă. 


estinăd. Constat însă un lucru, anume, 


că aşă cum e compusă, cartea 'dom-. : 


nului profesor Lupaș, nu e numai 
aceea ce-i este destinația a fi: carte 
de învăţătură pentru elevii dela anu- 
mite şcoale, ci trece peste această de-- 
stinaţie: ea e o carte de cetire și în- 
vățătură pentru oricare Român doritor 


să cunoască trecutul neamului său, o. 


carte pentru tofi, tineri şi bătrâni, câci 
aşă e scrisă, ca toți să o înțeleagă, 
toţi să înveţe din ea. 

Domnul Lupaş e şi în lucrarea 
nonă a sa, un iscusit tălmăcitor, pe 
înţelesul tuturor, al rezultatelor la cari. 


a ajuns istoriografia română cu pri-. 


vire la sbuciumatul trecut al neamului 


nostru, şi aceste rezultate ni le întă- 


țişeaza în forme bine rotunzite, pe 
scurt şi lămurit, astfel, că cetirea cărții 
nu oboseşte, ci distrage, atât pe elev, 


` — 917 — 


<ât și pe. adult, şi-l face să o cetească 
“cu drag, scoțând din ea învățături şi 
„cunoștințe, despre oameni şi lucruri, 
până aci lui necunoscute. 

La cetirea cărții de istorie naţio- 
nală a d-lui Lupaș nu e necesară nici 
o încordare prea mare a minţii, pen- 


tru a înțălege cele comunicate de 


„autor. In carte nu se găsește nicăiri 
Vre-o frază prea greoaie, întortochiată, 
care trebue explicată de profesor, ca 
„să o înțăleagă elevul, şi asupra căreia 
cetitorul trebue mult să se cugete și 
:să-și bată capul, pentru a-i puteă află 
înțălesul, ci toate lucrurile întâmplate 
în lungul şi viforosul nostru trecut 
sunt expuse, nu numai cu exactitatea 
specialistului în materie de istorie, ci 
şi cu claritatea omului de catedră, 
care vrea să fie; nu numai ascultat, 
ci şi înțăles. Şi-l va înțălege uşor pe 
-d) Lupaş oricine, chiar şi cărturarii 
nostri dela sate, pentrucă, cum am 
spus, cartea è scrisă întrun stil uşor, 
popular, şi vorbele, legate cu măestrie 


între olaltă, curg limpede și cu vioi-. 


ciune din condeiul autorului, ca undele 
curate ale rlului isvorit din creasta 
muntelui, 

Dl. Lupaş îşi începe cartea de 
istorie naţională cu o interesantă in- 
troducere despre factorii cari au con- 
servat vieața naţională a poporului ro- 
mân, dela zăinislirea sa, până astăzi, 
cu toate cà a fost răsfirat mai nainte 


„în atâtea țări, — supus diferitelor stă- 


pâniri, — și abiă acum.i-a ajutat Dum- 
nezeu și vitejia proprie de a se vedea 
reunit întrun singur stat național-ro- 
mân; şi acești factori sunt următorii: 
cel geografic (țara şi teritorul) ; cel et- 
nografic (rassa sau sămânţa de oameni); 
cel religios (&redinţa sau confesiunea); 
"cel rațional (limba poporului); cel 
Jradițional (datinile, obiceiurile, amin- 
- tirile istorice); cel iuridice (legile şi 
instituțiunile sociale) şi în fine cel 


moral, adecă conştiinţa naţională. Să 
arată în carte, cu multă” iscusință, ce 
intluenţă a avut fiecare din acești 
şapte factori asupra desvoltării popo- 


“ului nostru-și asupra păstrării vieții 


sale, ca naţiune română, și apoi se 


începe adevărata povestire a trecutului . 


neamului românesc, dela început până 
în zilele de astăzi, prezentându-ni-se 
rând pe rând toate figurile noastre 
mari din trecut, împreună cu măreţele 
lor făptuiri. Ba ni se dau şi părți din 
istoria universală. Facem cunoştinţă 
cu întâmplări, mişcări, oameni şi din 
alte state şi învăţăm a cunoaşte şi 
alte popoare, din vecinătatea noastră, 
cu cari am stat în raporturi, când de 
prietenie, când de dușmănie. 


Cine ceteşte cartea, împodobită 
şi cu numeroase ilustrațiuni succese, 
va rămâneă, ca şi mine, pe deplin 
mulțumit cu cuprinsul ei. De aceea, 
nu pot decât să o recomand cu toată- 
căldura tuturor intelectualilor nostri 
şi chiar și țărasiilor ştiutori de carte, 
ca isvor bun, din care își poate câștigă 
uşor fiecare cunoştinţele pe cari nu 
le are (pentrucă nu aveă de unde să 
şi le însuşască) “despre trecutul nea- 
mului nostru, atât de bogat în figuri 
mari istorice și în fapte glorioase, să- 
vârşite de ele. Cartea se poate cere 


. dela oricare librărie din ţară sau dela 


autorul ei, profesor universitar în Cluj. 

Preţul 18 Lei exemplarul, | 
„T. V. Păcățian. 
3 ; 

Radu Dragnea: Mihail Kogălni- 
ceahu (Cluj 1921, pag. 262, prețul 
20 lei). | 

Puţini oameni au avut în mișcarea 
noastră culturală de renovare din se- 


“colul al XIX-lea un ro! aşă de important 


şi o activitate atât de multilaterală, 
cu urmări aşă de rodnice pe terenul 
cultural, politic şi social ca Mihail 


— 918 — - | > 


Kogălniceanu. A infăţișă personalitatea 
lui, însemnează a trece în revistă toată 
evoluţiunea culturii noastre din prima 
jumătate a: veacului trecut, şi a urmări 
epoca de regenerare a României mo- 
derne. 

Deşi nu ne-au rămas dela el opere 
mari și multe, cu toate acestea prin 
ideile şi munca lui de îndrumător şi 
deschizător de drumuri nouă el se în- 
tâlneşte ori de câte ori va fi vorba 
să se arate noua epocă de consoli- 
dare şi îndrumare a culturii moderne 
românești, Cu drept cuvânt dl N. 
lorga a numit epoca dintre anii 
1840—48, pe care o tratează în vol. 
Il din storia literaturii românești în 
veacul al XlX-lea, epoca lui M. Ko- 
gălniceanu. 

«Din Moldova 'trebuiă să por- 

nească era nouă a literaturii româ- 
_neşti. Şcoala cea bună a lui Mihai 
Sturza, — ajunsă repede cea dintâiu 
şcoală românească, o adevărată Uni- 
versitate, superioară şi aşezămintelor 
de cultură înaltă pe care le aveau 
Grecii, — Curtea înțelegătoare pentru 
cultură a acestui Domn, o societate 
depriusă a privi către Apus şi a primi 
indreptări de acolo, un stăpânitor 
egoist, tiranic și lacom, dar de o 
scânteietoare deșteptăciune, de o am- 
biţie care nu e fără nobleţă şi de un 
spirit organizator superior erau tot 
elemente care puteau folosi unui nou 
avânt al puterilor literare românești. 

Dar și aici trebuiă omul. 

Întru toate potrivit pentru această 
„chemare eră Mihail Kogălviceanu», 
(pag. 7—8). 

Di Radu Dragnea consacră acea- 
stă luciare, despre care amintim în 
` recensiunea de față, studiului perso- 
nalităţii şi activităţii lui Mihail Kogăl- 
niceanu. 

După biografia care i se dă în ca- 
pitolul prim, «Anii de pregătire», se 


arată în cel următor că Kogălniceanie 
poate fi considerat ca o sinteză a ca- 
lităților temperamentului nord-moldo- 
venesc, care este multilateral, intre- 
prinzător și antirevoluționar, fiindcă 
«Moldova şi tradiția moldovenismului 
însemnau o familie îndestulată, o so- 
cietate patriarhală, o boierime identi- 
ficată cu țărănimea, dregătornică în 
treburile lăuntrice, războinică în cele 
dia afară, dar fără tendinţa unei no- 
blimi, de a ştăpâni despotic, şi o li- 
teratură manuscriptică scrisă şi tran- 
scrisă din generaţie în generație. Un 
echilibru sufletesc». 

Pornit dintr'un asemenea mediu, 
unde există o_ continuitate cărtură- 
rească, și complectându-şi educaţia lui 
în Franța şi mai cu seamă în Ger- 
mania lui Fichte se poate înţelege 
uşor concepţiunea pe care şi-a facut-o 
Kogălniceanu despre cultură, despre 
politică şi mai cu seamă despre în- 
datoririle “pe cari le are ori-ce bun 
patriot faţă de țara şi neamul din care 
face parte. . 

Autorul arată că Kogălniceanu 
este provocatorul crificei literare, a 
romanului și a discursului de catedră. 
În sensul celei dintâiu, activitatea lui 
trebueşte înțeleasă în felul că el'a 
simțit necesitatea creierii unei litera- 
turi naţionale care să înlocuiască li- 
leratura de imitaţiune şi în acelaş timp ` 
a subliniat rolul pe care trebuiă să-l 
aibă această literatură pentru unitatea 
culturală a neamului; critica a căutat 
s'o scoată. din situațiunea ce-o aveă 
de-a fi pătimaşă în judecarea ei, cri- 
ticându-se persoana și nu opera, for- 
mulând principiul: «Critica noastră 


“va îi nepărtinitoare ; vom critică cartea 


nu persoana». 

Aceste idej formează direcţia nouă 
pe care o inaugură în literatura ro- 
imânească atunci când scriă programul 
Daciei literare în 1840. 


3 — 919 — 


DI Dagnea crede că Kogălniceanu 
este şi inițiatorul romanului în litera- 
tura noastră, atribuindu-i începutul 
unei asemenea lucrări ce purtà titlul 
«Tainele inimei», şi care s'a tipărit în 
anul 1850 îh foiletonul «Gazetei de 
Moldavia» ; lucrul nu este încă sigur 
şi rămâne de văzut dacă îniradevăr 
Kogălniceanu poate fi socotit ca au- 
torul acestei lucrări. În schimb se 
poate. socoti, că după rostirea în 1843 
a <Cuvântului introductiv la cursul de 
istorie națională» Kogălniceanu este 
` întemeietorul discursului de catedră. 

In strânsă legătură cu -cele expri- 
mate în acest discurs se poate urmări 
activitatea pe care a desfăşurat-o el 
în domeniul istoriei naţionale, şi ideile 
pe cari le aveă despre valoarea şi 
necesitatea acestui studiu. In afară de 
încercările de tinereţă, cari sunt acele 
scrieri făcute încă pe când eră în Ger- 
mania, în această direcțiune ela des- 
chis drumuri nouă publicând la 1841 
«Arhiva românească» şi în 1852 «Leto- 
pisețele Ţării Moldovei». Pentru dânsul 
istoria ca şi literatura «are o înaltă 
misiune socială şi morală, -ajutând la 
vădirea însuşirilor superioare ale ome- 
nirii şi în acelaș timp, lucrând pentru 
fericirea ei» — Este surprinzătoare 

cunoștința așă de temeinică a istoriei 
poporului românesc, și orientarea si- 
gură pe care o aveă în orice domeniu 
al trecutului nostru, când ne găndim la 
ce se mărgineau atunci studiile asupra 
istoriei naţionale şi cât de reduse 
erau ele. 


Cercetând ideile literare ale lui . 


Kogălniceanu, autotul arată că ideile 
pe cari le cuprinde prefața «Daciei li- 
terare» din 1840, sunt -cuprinse dejă 
cu doi ani mai înainte, în recensia 
unei cărți de geografie asupra ţărilor 
noastre în A/dufa Românească, dela 
1838 unde insistă asupra necesităţii 


unor asemenea lucrări căci «când vom _ 


* pe noi însuşi. Căci oa 


æ 


cunoaşte de ajuns istoria, obiceiurile, 
așezământurile patriei, atunci vom păşi 
şi starea celorlalte țări. Pentru acum. 
să cunoaştem mai elite de toate- 
e ne face cinste 
să fim străini în patria noastră?» Ace-- 
leaşi idei se cuprind mult mai accen- 
tuate în programul «Daciei Literare», - 
la care revistă se valorifică pentru 
prima oară literatura poporală despre 
care scriă: «dar ceiace este sâmburile: - 
ei noastre naționale sunt baladele 
şi cântecele populare». — Publicaţiunile 
unde se cuprind aceleaşi idei ale lui 
Kogălniceanu în privinţa literaturii 
sunt: prefața lui la poeziile lui Hri- 
soverghi (1843), Almanahul de învă- 
țătură şi petrecere pe anul 1843 și re- 
vistă Propășirea (1844). . f 
«In sistemul său literar, ideea di- 
rectoare este naționalitatea inclusiv 
teritorială şi exclusiv naţională; na- 
ţionalitatea ca moștenire inalienabilă, 
îşi conservă personalitatea psihică, 
prin scriitori; — scriitorii, pentru a 
îndeplini condițiunile "artei, trebuie 
să fie sinceri, ascultând de impulsia 
Jăuntrică a sufletului naţional, confor- 
mat din impresiile solului natal şi. 
din imaginaţia trecutului istoric; — în 
sfârşit, literatura trebuie să fie realistă, 
iar subiectele tratate clasic, cu exclu- 
derea mitologiei, imitaţiilor, romantis» 
mului exagerat, etc.» (pg. 127). 

- Din această concepţiune despre. 
originea organică a culturii şi despre 
însemnătatea ei pentru un popor, au 
rezultat "ca un corolar şi ideile lui 
politice. Dându-și. seama că singură 
evoluţia este aceia care desăvârşeşte 
totul şi că «salturile» sunt foarte pe- 
riculoase în desvoltarea normală a 
unei națiuni el «ca progresist, vrea > 
reforme, dar reformele să fie blânde 
şi graduale, ceeace se poate realiză 
evoluționar, dar ceeace însă, dacă se 
impune să fie făcute revoluționar, se. | 


A ` — 920 — 


impune numai ca să nu se zdruncine 
-orgauişmul național al patriei». — 
Programul lui politic în această pri- 


vinţă se cuprinde în «Dorinţele partidei . 


- naționale. din Moldova» redactat de 
dânsul şi în Proectal de constituție 
„pentru Moldova întocmit tot de dânsul 
ia 1848. 

«In Kogălniceanu, ca om politic, 
sunt două individualităţi: Kogălni- 
ceanu  tradiţionalist şi Kogălniceanu 
IL progresist. Kogălniceanu I- vrea 
«Conservarea neamului, aşă cum ni l-a 
adus istoria până la noi; Kogăluiceanu 
II vrea prefacerea şi înaintarea nea- 
-mului» (pg. 153).. Analizând în amà- 
nunte ideile lui politice și sorgintea 
“lor, autorul a dat o extindere foarte 
mare acestui capitol, — aşă cum şi 
merită, — având în vedere rolul politic 
pe care l-a jucat Kogălniceanu. Numai 
lămurindu-ne concepțiunea politică a 
lui ne putem da seamă de persistența 
„şi înverşunarea cu care a căutat să-şi 
realizeze acest program politic în 
epoca de înjghebare a României mo- 
derne, şi lupta “pe care a desfăşurat-o 
mai cu seamă cu prilejul împroprietării 
țăranilor. E 

Unele caracterizări sunt foarte 
reuşite şi merită să fie subliuiate: 
«Mai puţin decât un liberal, dar mai 
mult decât un retrograd conservator, 
el cere, ca tradiționalist, nu drepturi 
pentru om, drepturi de manifestare 
liberă, cât egalitate îutre-moldoveni, 
egalitate care a fost în Moldova, în 
trecut». 2 

Aşà fiind nu se poate zice, că 
Kogălniceanu a fost liberal: «Linia 
lui de conduită a fost: pe cât se 
adaptează vechile instituțiuni la ce- 
rinjele noui ale epocei; pe atât şi ce- 
rințele noui trebuie admise în aşă fel 
ca să se poată adapiă instituţiilor 
vechi» (pg. 188). 

Credem că autorul ar fi reușit să- 


ne înfățişeze şi mai bine intfkaga per- | É 


sonalitate politică a lui Kogălniceanu 
dacă ar fi analizat activitatea pe eare 
a desfăşurat-o acesta şi în domeniul 
politicei externe în timpuri aşă de grele 
ca acele din anii 1877/78. In această 
privinţă ar fi putut atlă lucruri într'a- 
devăr extraordinare cu privire la ac- 
tivitatea şi atitudinea acestui bărbat, 
din lucrarea Dlui N. lorga: Politica 
externă a Regelui Carol 1. (Bucureşti 
1916) unde sè poate vedeă aprecierea 
pe care o făceă Berlinul cu privire la 
Kogălniceanu, fiind considerat ca «un 
om de Stat în accepţia europeană a 
cuvântului, înțelegând ca şi noi ba- 
zele politicei moderne şi a cărui 
înnaltă înteligenţă şi. principii de 
ordine monarhică sunt o garanţie» 
(pag. 145). 

Întrun penultim capitol se ana- 
lizează elocyența lui Kogălniceanu 
„care «este istoria politică a patriei 
timp de-o jumătate de veac, în care 
timp Sau dat lupte pentru cucerirea 
constituționalismului, pentru introdu- 
cerea constituționalismului şi pentru 
apărarea sau păstrarea constituţio- 
nalismului». 

Influenţa pe care Kogălniceanu a 
exercitat-o asupra culturii românești 
este foarte mare. <Situând» açà dar 
pe Mihail Kogălniceanu în istoria civi- 
lizației noastre, el ocupă locul unui 
introducător de civilizație europeană 
“şi creiator de civilizație românească, 
ceea ce-l împiedecă de a se fixă de- 
finitiv întrun en, — afară de politică 
şi oratorie — în aşă fel încât să creeze 
opere de-o durabilitate veşnică; în 
schimb marchează, cu peronalitatea lui, 
mai toate gennrile cu care se începe 
civilizația românească» (pag. 238). — 
Influența lui se resimte şi astăzi asupra 


literaturii ca şi asupra politicei; za- - 


fionalismul, poporanismul şi țărănis- 
mul, ca doctrine social-politico:cuitu- 


— 921 — 


tale sunt bazate încă pe concepțiunile 
acestui mare îndrumător al culturii 


românești, care a făcut foarte mult. 


«ca scriitor, ca agitator politic în 1848, 
apoi ca ziarist şi ca membru al Diva- 
nului ad-hoc pentru începerea în Ro- 
mânia trezită Ja o vieaţă liberă a unui 
curent. de naționalism modern, ne- 
sfârşit superior prin concepția sa or- 
ganică şi prin realismul său gata de 
fapte, — politicei de formule franceze 


a liberalilor munteni» (N. lorga. Mi-. 
hail Kogălniceanu, Bucureşti pag. 93). 


= 


Scrisă cu multă claritate şi bazată 


"pe o directă informaţie a izvoarelor . 


însăşi, cartea diui R. Dragnea este o 
lucrare vrednică de toată atenţia, me- 
nită să popularizeze şi să facă înțe- 
deasă figura acestui creator de cultură 
şi vieață românească, într'o vreme când 


mai ales e nevoie de o cât mai mare . 


accentuare a necesităţii acestui caracter 
naţional pe care trebuie “să-l aibă cul- 
tura ca şi activitatea politică, ce. tre- 
buie să se bazeze în primul rând pe 
această cultură, în cuprinsul neamului 
` nostru întregit şi chemat prim aceasta 
la o nouă vieață folositoare pentru el 
însuşi ca şi pentru civilizația lumii. 
Alexandru P. Arbore, 


+ 


Alexe Procopovici : introducere în 
studiul literaturii vechi (Cernăuţi, 
editura «Glasul Bucovinei» 1922, pag. 
127, preţul 25 Lei). 

Domnul. Alexe Procopovici, cu- 
noscut prin publicarea unei ediţiuni 
ştiinţifice a Carţii cu învățătură (1581) 
a lui “Coresi, — lucrare pregătită în 
colaborare cu dl Sextil Puşcariu, în 
edițiunea Comisiunii istorice a Româ- 
niei, (1914), — îşi tipărește o parte 
din cursurile ţinute în 1920/21 la uni- 
versitatea din Cernăuţi. 


. Această «Introducere în studiul li- _ 
teraturii vechi» voieşte să stabilească 


mai mult cadrul şi mediul în care s'a 


născut şi sa desvoltat literatura noa- 
stră veche. Începuturile literaturii ro- 
mâneşti mau fost ceva spontan, ci re- 
zultatul unor concursuri de împreju- 
rări istorice şi politice în strânsă le- 
gătură cu vecinii noştri; pentru aceasta, 
înţelegerea deplină a acestei literaturi, 


“a caracterului şi tendinţelor ei, nu se 


va puteă face decât atunci când ea 
va fi pusă în acest cadru de veci- 
nătate. 

Începând cu cele dintâiu începu- 
turi ale creştinismului nostru, autorul 
arată că «este în afară de orice îndo- - 
ială că noi ne-am format în acelaş 
timp ca popor romanic și ca popor 
creștin» şi că această religiune s'a per- 
petuat la noi neîncătuşată de nici o 
ierarhie canonică, căci «nu formele 
exterioare, de rigoare, cari nu puteau 
îi observate, ci credinţa a fost atunci 
esenţialui, credinţa pe care wo tălmă- 
ceau. clerici învestiți cu autoritatea si- 
tuaţiei lor ierarhice sau a cunoştinţelor 
lor teologice, ci înseşi massele popo- 
rului, stăpânite încă de vechea lor 
concepţie” păgânăz, 

Contactul şi convieţuirea îudeluu- 
gată cu Slavii cari s'au așezat între 
noi, precum şi raporturile cari sau 
stabilit între puterea bulgărească din 
dreapta Dunării şi malul ei stâng, unde 
Jocuiă poporul românesc, a făcut, în 
împrejurările politice cari nici până 
astăzi nu sunt cunoscute încă precis, 
să lnăm dela Bulgari limba şi alfa- 
betul cirilic, ce au fost întrebuințate 
în biserica şi cancelaria oficială până 
târziu. Acest împrumut nu poate să 
însemneze însă că am avut printre 
noi o numeroasă populațiune slavo- 


- românească care ar îi avut sun rol 


dominant în vieaţa noastră politică şi 
culturală», dupăcum susține cunoscutul 
profesor bulgar L. Miletic. Din potrivă. 


` «Pe plaiurile noastre seva vieţii clo- 


coteă în limba românească, care nu 
9 


— 922 — 


Var fi putut salvă de altfel dincoace 
de zbuciumul veacurilor, cu toate că 
ne păseam între două teritorii uriaşe 
în cari domină idiomul slavon sau se 
scriă cel puţin, ca şi la noi, numai 
slavoneşte: Bulgaria, Serbia, Bosnia 
şi chiar Albania pe de o parte, Rusia 
şi Lituania pe de altă parte». 
Organizarea noului stat apostolic 
unguresc, de propagandă catolică în 
răsărit, a provocat unele încercări din 
partea bisericii latine de a ne atrage 
la catolicism. Sunt amintite unele din 
cele mai însemnate tentative de 
acest fel. i 
Se arată apoi felul cum s'au în- 
temeiat cele două mitropolii ale Prin- 
cipatelor româneşti şi- împrejurările 
politice în cari au luat naştere, precum 
şi situațiunea religioasă a Ardealului 
şi a celorlalte ținuturi de subt stăpâ- 
nirea ungară. În legătură cu activi- 
tatea cărturărească care s'a desfăşurat 
mai târziu în părțile maramurăşene 
- este interesant să amintim despre stă- 
ruințele lui Balita, fiul lui Sas pe lângă 
biserica constantinopolitană pentru a 
„obţine învoirea ca egumenul Pahomie 
dela mănăstirea Peri «să fie numit cel 
puţin erarh asupra Sălagiului, Arvei, 
Ugocei, Beregului şi chiar asupra Ci- 
ceiului şi Unguraşului din Ardeal şi 
ca să fie supus direct patriarhului», 
Pentru a se puteă înțelege impre- 
jurările în cari au apărut traducerile 
primelor texte în limba română, au- 
torul insistă cu multe amănunte asupra 
bogomilismului şi a husitismului cari 
în secolul XV «trebue să fi făcut mari 
cuceriri printre noi în'Ardeal, fără ca 
să ne dăm seama că ne-am îi înde- 
părtat câtuşi de puțin de legea stră- 
moşească și, de aceea, fără ca să fie 
nevoie cândva de o propagandă în 
contra ereziilor ce am îi primit astfel. 
Husitismul a fost pentru noi ca un 
val trecător, răcoritor şi binefăcător». 


Răscoala ţăranilor români și unguri ă 
din 1437, trebue încă pusă în legătură., 
cu răspândirea acestui spirit de inde- 
pendenţă pe care, deși numai în ma- ` 


terie religioaşă îl răspândeă husitismul,. 
el se va fi generalizat totuşi şi va îi 
avut oarecare înrâurire şi asupra spi- 
ritului general al acestor ţărani necă-: 
jiți de asupririle nedrepte ale neme-- 
şilor. 


husitismului s'au tradus primele cărţi: 


nu numai în limba românească, după- - 


l 


himi da in 


La sfârșitul acestui capitol în- 
titulat «Perioada heghemoniei bulgaro-- * 
slavone», se arată că subt influența 4 


cum a arătat d! lorga în /sforia life -; 


raturii religioase a Românilor până 
la 1688 pag. 15—21, ci şi în limba 
cehă, ungară şi polonă. 

Ca precizare în chestiunea tradu- 
cerii celor dintâi texte în limba ro- 
mână Sar mai puteă adaugă ceva. 
Originalele cărţilor copiate în -secolul 
al XVI-lea «wau putut fi mai vechi 


decât secolul al XV-lea căci au fost < 
traduse de pe. texte slavone în re- : 
dacţia datorită revizuirii lordela stâr- . 1 


şitul secolului al XIV-lea şi începutul: - 


sec. al XV-lea». (Vezi Bohuş Tenora, : 
Ueber die Kirchen slavische Vorlage : 


des Codice Voronețian pag. 148—152 


şi 187—201 în W. Meyer-Liibke, Mit- . 
` teilungen des Rumänischen Instituts an. - 


der Universität Wien, 


1914). 


Heidelberg 


În «perioada heghemoniei române», ai 
în această cultură încă slavonă, Nico- . `*ž 
dim călugărul a avut un rol covârșitor | 
prin fundaţiunile sale mănăstirești şi ~ 


prin vieaţa cărturărească care Sa des- 
tăşurat în aceste centre bisericeşti, du- 
când mai departe această cultură sla- 
vonă, pe pământul românesc, deoa- 
. . IPA Fi 
rece noua situațiune politică creiată 


în Balcani nu-i mai permiteă nicio ` 
desvoltare. — «Cultura slavonă, orto- 


doxă ca fond şi bizantină ca izvor de 
inspiraţie, gonită de iataganele tur- 


` 


— 923 — 


cești din sudul Dunării, nu numai că 


găsi la noi un loc de adăpost, dar 
luă chiar un nou avânt, ajungând la 
înălțimi pe cari nu le atinsese îna- 
inte» (pag, 75). Produsul minunat al 
unei asemenea culturi sunt </npățăta- 
rile bunului şi credinciosului Domn al 
Țăhii- Româneşti Neagoe Basarab Voe- 


vod câtră fiul stu Teodosie Voevod» 


scrise în slavoneşte şi traduse la 1654 
în limba română, care este una din 
cele mai de seamă opere ale acestei 
culturi slavo-bizantine, 

Tot din această epocă fac parte 
acele tipărituri în limba slavonă ale 
lui Macarie, din vremea lui Radu cel 
Mare, şi cele tipărite pe timpul lui 
Radu VII Paisie şi Mircea Ciobanul, 
Deși până acufn se credeă că aceste 
cărţi s'au tipărit numai pentru domnii 
din Muntenia, astăzi se poate şti după 
însemnarea făcută pe un Apostol din 
1547, păstrat în mănăstirea Hilandar, 
că s'a tipărit o asemenea carte şi 
pentru lliaşcu-Vodă, Domnul Moldo- 
vei şi fratele Chiajnei; tipăritura se va 
îi făcut tot la Târgovişte, căci nu ştim 
în stadiul de astăzi al cunoştinţelor 
de acest fel, să îi funcţionat un ase- 


.menea tipar în această vreme, în 


Moldova. 

Un capitol asupra «reformaţiunii» 
ne lămureşte-'atmosfera care va deter- 
mină aparițiunea celei dintâi cărţi în 
limba română la 1544: Catechismul 
luteran. Totodată aici ni se dă şi o 
scurtă privire asupra împrejurărilor re- 
ligioase din Ardeal şi asupra episco- 
pilor ortodocşi din aceste părți, iămu- 
rindu-ni-se astfel atmosfera în care 
vor apăreă tendinţele de proselitism 
ale luteranilor, calvinilor şi chiar ale 


catolicilor şi luptele cari se vor da. 
` din partea orfodoxiei pentru a se feri 


de rătăcire această parte a poporului 
românesc, apărându-se în felul acesta 


unitatea culturală a neamului nostru, 


care se manifestă -atunci pe această 
singură cale: aceia a culturii religi- 
oase ortodoxe. Căci <de-asupra tu- 
turor ispitelor confesionale, credinţa 
aceasta a rămas una şi nedespărțită 
de-alungul veacurilor şi până în zilele 
noastre, în satele de -subt oblăduirea 
episcopilor ortodoxi ca şi în satele 
păstorite. de episcopii uniți, precum 
dovedeşte studiul obiceiurilor, al tra- 
dițiilor şi al literaturii populare» 
(pag. 113). 

Din această luptă va reeşi însă 
pentru noi un mare bine: întrebuin- 
area din ce în ce mai frecventă 
a limbii românești în tipărituri, între- 
buințare care în actele și scrisorile 
private îşi făcuse aparițiunea încă 
din a doua jumătate a veacului al 
XVI-lea. 

După introducerea care precedează 
acest studiu şi în care se lămureşte : 
sensul «literaturii» în felul cum va fi 
înțeleasă de autor în aceste cercetări, 
ni se dă în al doilea capitol o foarte 
judicioasă, apreciere asupra diferitelor 
lucrări ce au apărut cu privire la istoria 


` literaturii noastre româneşti. 


În privința manualelor de școală 
cari tratează evoluţiunea literaturii ro- 
mâneşti, ne unim şi noi în totul cu - 
părerile autorului care arată că mai 
cu seamă manualele pentru clasa VIII 
ce cuprind expunerea formării limbii 
româneşti şi evoluţiunea literaturii 
vechi «nu sunt de loc la înălțimea re- 
zultatelor celor mai nouă cercetări . 
ştiinţifice. Deocamdată de cele dintâi 
texte vechi nici vorbă şi cu atât mai 
ptițin de o expunere sistematică a 
evoluțiunii scrisului nostru vechiu. 
Elevul cunoaşte numai vre-o câteva 


„cărţi şi vre-o câteva nume, dar nu 


vede oamenii în mijlocul lumii în care 
au trăit şi doară lumea aceasta cu 
mânuitorii ei de condeie interesează 
mai mult» (pag. 31). 


9* 


„— 924 — 


Cartea despre care ne-am ocupat 
în această recensiune este scrisă fru- 
mos, curgător și pe unele locuri chiar 
cu avânt. Ea este o foarte prețioasă 
contribuţiune la popularizarea cuno- 
știnţelor asupra literaturii noastre vechi 
şi în acelaş timp o sintetizare a tuturor 
cunoştinţelor şi cercetărilor făcute până 
astăzi în acest domeniu, 

e 


Fără nici o exagerare putem spune 
că alături de lucrarea dlui Sextil Puş- 
cariu «/sforia literaturii române, epoca 
veche I» apărută în editura «Asocia- 


țiunii» din Sibiiu, lucrarea dlui Pro- `} 


copovici este cea mai de seamă lu- 
crare apărută îu timpul din urmă în 
acest domeniu al literaturii vechi ro- 
mânești. Alexandru P. Arbore. 


Cărţi streine. 


Dr. Gustave Le Bon: Enseigne- 
ments psychologiques de la querre 
européenne (Bibitothăque de philo- 
sophiė scientifique). Paris 1916 p. 364. 

Căutând să inţelegem adevăratele 
cauze: ale răsboiului mondial şi măr- 
ginindu-ne numai la o examinare a 
tecnicei bătăliilor, a instrumentelor 
răsboinice puse în joc şi a combina- 
ţiunilor stiinţitice sau a schimbului de 
_note diplomatice cari au precedat iz- 
bucnirea lui, desigur că n'am putea 
pricepe şi scoate la iveală motivele 
ascunse cari l-au provocat şi cari l-au 
condus. Conducătorii adevăraţi ai ace- 
stor masse mânate în lupte sunt de 
fapt forțele psihologice a căror putere 
domneşte pe câmpiile însângerate unde 
rămân mii de morţi sclavi ai puterilor 
cari domină voinţele lor. 

Forțe imateriale sunt aşă dară ade- 
văratele conducătoare ale luptelor. 
Din noianul de mistere cari încon- 
joară fenomenele vieţii se poate con- 
statà mai mult sau mai puţin precis, 
că o logică biologică conduce ciclul 
vieții organice şi necesitățile inexo- 
rabile ale intreținerei acestei vieţi, o 
logică afectivă dirijează sentimentele 
şi instinctele cari ne conduc; morala 
şi vieața socială sunt condiționate de 
o logică colectivă iar credinţele și 
zeitățile închipuirii noastre sunt pro- 
dusul unei logice mistice, după cum 


logica intelectuală dă naştere desco- 
peririlor cari ne transformă existența 
noastră ca oameni. 

__ Omul se deosebeşte de întreg reg- 
nul animal prin ciclul vieţii raţionale; 
iar între diferiți reprezentanţi ai nea- 


. mului omenesc variaţiunile intelectuale 


sunt foarte mari; 
«Logica raţională domneşte ex- 
clusiv în laboratorul savantului, dar 


ea nu exercitează decât o slabă in-' 


fluență asupra conduitei indivizilor şi 


națiunilor. Elementele afective, mistice E 


şi colective sunt acele cari condițio- 


nează. existența lor. Fără cunoaşterea 


acestor mobile reale, ar fi imposibil 
să se înțeleagă vieața popoarelor. Ra- 
țiunea nu orientează decât rareori gân- 
durile și acțiunile lor» (pag. 11). 

Caracterul constă dintro combi- 
națiune ereditară de sentimente, adecă 
de elemente afective, și el este con- 
ducătorul nostru în vieajă. 

Dacă înțelegem şi gândim cu ra- 


țiunea, ne conducem şi lucrăm cu ca- - 


racterul, -De aceia şi în existența in- 
divizilor ca şi a națiunilor caracterul, 
a cărei desvoltare n'are nici un raport 
cu inteligența, are o importanță co- 
vârşitoare; — pentruca să înţelegem 


` cursul istoriei, trebuie să cunoaştem! 


elementele afective din care se com- 
pune caracterul unui individ ca şi al 
unui popor, şi cum s'a ajuns ca aceste 


aid 


d rii ga ap 


— 925 — 


puteri misțice să se producă și să-i 
dea naștere. - 

Pentru a puteă înţelege mai bine 
răsboiul care s'a desfăşurat, trebuie 
să înțelegem numai decât importanța 
pe care o are mentalitatea oamenilor 
ca mulțime şi cate se deosebeşte ra- 
dical de aceia pe care o are individul 
separat, căci o grămadă de oameni 
diferă tot atâta de individul izolat care 
o compune după cum o ființă vie di- 
îeră de celulele din care este formată, 
- Rațiunea are puțină influenţă asu- 
pra suiletului colectiv, care e condus 
de `o logică specială: logica colectivă; 
de âceia omul 'în colectivitate e tot- 
deauna inferior ca intelectualitate omu- 
lui izolat, dar îi e superior în dome- 
niul sentimentelor; tot așă omul me- 
diocru îşi măreşte forţa sa făcând parte 
dintro colectivitate pe când cel su- 
perior şi-o micșorează. 

` Mulţimile posedă sentimente în- 
nalte ca altruismul, devotamentul pen- 
tru interesele generale, eroismul, dar 
nu au pe acela a! recunoştinţei. 

Lipsa lor de judecată face ca con- 


tagiunea mintală să se întindă numai - 


decât primind toate iluzinnile, cari, 
odată acceptate, capătă puterea unui 
adevăr. 

Neputându-se orientă singure, mul- 
timile au nevoie de conducători; de 
aceia a ști să se creieze şi să se men- 
țină sentimentele aceste colective sau 
opiniunile generale, constitue unul din 
marile meşteşuguri ale artei guvernă- 
mântului. 

Dacă - sufletu! individului are' o 
existenţă trecătoare, sufletul rasei, este 
permanent, nu se teme de moarte și 


dă poporului o putere considerabilă, - 


făcând ca în împprejurări mari toţi oa- 
menii unei țări să gândească și să lu- 
creze la fel. : 

Iu fiecare din noi deci există un 
suflet individual care ne conduce în 


` 
vieața zilnică şi un suflet ancestral, 
al rasei, care e călăuza noastră în îm- 
prejurärile mari ce interesează vieața 
întregului popor. 

Personalitatea nu mai poate fi 
considerată ca ceva fix, cum o socoteà 
vechea psihologie, ci ceva supus va- 
riațiunilor pe cari agregatul de ele- 
mente ce-o formează îl suferă, dato- 
rită atâtor cauze cari pot surveni. Ip 
legătură cu aceasta constatăm că ală- 
“uri de voința conștientă admisă de 
psihologie, avem şi o voinţă incon- 
ştientă, sub imperiul căreia majoritatea 
oamenilor lucrează, din care pricină 
se şi observă Ja ei o mare nepotrivire 
între vorbe şi fapte. Aceasta se poate 
vedeă chiar și la popoare intregi. 

Conştientă sau inconștientă voința 
nu reprezintă o. mărime  invariabilă, 
suferind oscilațiuni neaşteptate. Rolul 
ei este însă foarte mare, căci în lupta 
dintre națiuni ca şi dintre indivizi 
voința joacă un rol precumpănitor. 
O bătalie este mai cu seamă o luptă 


- de voințe. 


După aceste lucruri de generali- 
tate; psihologică vom puteă înţelege 
mai bine _sufletul poporului germań, 
așă cum S'a format, principiile în care 
a fost crescut acest suflet și direcția 
unde tindeau guvernanţii acestuia să-l 
împingă, eşind astfel la iveală çan- 
zele răsboiului în care a fost asvârtită 
lumea. 

Germania de astăzi este o crea- 
țiune a Prusiei, regat creiat artificial. - 
prin cucerire şi care în urma răsboiu- * 
lui din 1870 reuni sub dominaţiuuea 
sa. toate statele Germaniei, :impunân- 
du-le organizaţiunea sa. Sprijinindu-se 
pe ajutorul universităţilor, a istoricilor, 
filozofilor, societăţilor patriotice. şi 
mai cu seamă pe educaţiunea militară, 
modifică, în mai puţin de 50 de ani, 


- mentalitatea poporului german. Isto- 


ricii răspândiră ideia superiorității 
f 


i 


— 926 — 


acestui popor faţă de celelalte, filo- 
zofii susținură că dreptul fără forţă 
este o simplă iluziune, politicianii fä- 
cură să joace înnaintea ochilor mulţi- 
“milor mirajul dominaţiunii. universale, 


- -iar regimul aspru de cazarmă îl lipsi 


de voinţă transformându-l întrun in- 
strument docil, în mâna  politicia- 
nilor. i A 
Începând cu Hegel, care ridică 
la însemnătatea unei credințe ideia 
că Statul trebuie adorat ca un Dum- 
nezeu, având un drept absolut, şi 
continuându-se în aceiaşi direcțiune 
cu Treitschke, pentru care Statul e 
sinonim cu forța, s'a ajuus la conclu- 


ziunea unui jurist de puterea lui Ihe- 


ring că «puterea învingătorului deter- 
mină dreptul». Din acest mediu a 
putut să iasă filozofia unui Nietzsche 
pentru care <o' morală de stăpân afirmă 


„că nu există datorii decât față -de 


egali. Faţă de tiințele de un rang in- 
îerior, față de tot ce este străin se 
poate lucră după gust, cum dictează 
inima și în orice chip. Nimic nu este 
mai periculos pentru puternici decât 
mila»... După acelaș cugetător cre- 
ştinismul nu este decât co morală de 
sclavi». Aceste teorii au avut ca ur- 


mare imediată o aservire şi o absorb- . 


țiune de către stat. 

" Faţă de coacepţiunea latină şi mai 
cu seamă engleză, unde statul este o 
instituțiune de constrângere ale cărui 
drepturi și pretențiuni faţă de individ 
trebuesc limitate pe cât posibil, el 
fiind o constrângere despotică care 
minează noţiunea de libertate, — pro- 
paganda germană, despre care am 
amintit, a insuflat poporului credinţa 
că din contră «Statul este organni, în 
care se încarnează scopurile cele mai 
înalte cari se pun poporului, un-organ 
al cărei sferă de putere trebuie să 
îmbrățișeze- şi să însufleţească tot cu- 
prinsul vieţii naţionale, şi ale. cărui 


porunci sunt de aşă natură, că fiecare 
individ ca membru al acestui mare 
Tot, trebuie să le transforme în ma- 
nifestaţiuni libere ale proprii lui voinți, 


ridicându-le la demnitatea de porunci 


EARE. 


morale, de liberă supunere şi de li- . : 


beră îndeplinire a datoriei». 

În domeniul industriei și comer- 
ului, Germania parcurge în această 
perioadă o desvoltare uriașă. Dato- 
rită enormei producținni de. cărbune, 
prosperității tehnice, calităţilor de dis- 
ciplină şi de muncă, ea a reuşit să 
exercite asupra vieţii economice in- 
ternaţionale o influență covârşitoare; 
în acelaș timp desvoltarea marei in- 
dustrii a avut ca consecințe părăsirea 
agriculturii pentru vieaţa: de uzină şi 
fabrică, ducând la beneficii nemăsu- 
rate pentru acţionarii unor asemenea 
intreprinderi. Aceste beneficii, cari 
reprezentau angajarea unor capitaluri 
enorme, depindeau însă de posibili- 
tatea de a se puteă desface aceste 
produse, ceeace a făcut să se zică că 


Germania erà condamnată să se îm- 


bogăţească din ce în ce mai mult sau 
să se ruineze. Pentru desfacerea ace- 


stor produse aveă nevoie de _ pieţe, 


unde întâlneă pretutindeni rivale, prin- 
tre cari cea mai de seamă eră Anglia. 
De aici lupta pentru heghemonie 


cu Anglia. Pentru acest “scop Ger- | 


mania a pus în primul rând cultivarea 


"tuturor facultăţilor şi energiilor care-i 
asigurau superioritatea militară, indu- ` 


strială şi comercială. Din această pri- 
cină acest popor şi-a însușit întrun 
așă de mare grad însușirile colectivi- 
tăţii, încât nu mai este capabil să iu- 


creze decât numai în grupă și tot de - 


aici a decurs sciavagiul. militar, in- 
stinctul animal care-l împinge să cre- 
ieze cât mai mulţi copii, şi să accepte: 
cu o supunere de servitori, toate pä- 
rerile pe cari le impune statul. | 

Cercetând cauzele răsboiului, au~ 


— 927 — 


torul arată că ele sunt de două feluri: 
îndepărtate şi apropiate. 


Necesitatea de a aveă noui teri- . 


torii unde să se reverse valurile unei 
:suprapopulaţiuni, deşi a fost socotită 
de unii ca una din cauzele cele mai 
“puternice ale acestui răsboiu, este 
„considerată de autorul nostru ca falşă. 

Densitatea populaţiunii, — cu 120 
qoc. la km. p. față de alte țări ca An- 
glia cu 144, Olanda cu 182 sau Belgia 


cu 254, nu o puteă impinge numai. 


decât spre o deslănțuire a forțelor, 
având loc de traiu numărul locuitorilor. 
Mai mult încă. Germanii reușiseră să 
“se infiltreze pretutindeni şi datorită 
producțiunii lor pe cari o ofereau 
pieţii cu un preţ mai scăzut, ei aca- 
paraserâ aproape toată piața mondială. 

Nevoia mereu trâmbiţată de ei, a 
unei expansiuni, ține mai mult de do- 
meniul! psihologiei decât al necesi- 
“tăţii realităților. Simţindu-şi tare pu- 
terea militară de acasă ei voiau să 


-vorbească ca stăpâni acolo unde fu~ 


sese primiţi numai ca comercianți. 
. Trebuința de a-şi creiă debuşeuri pentru 


-mărfurile lor, socotită de Francezi şi 


Englezi ca una din principalele 'cfuze 
ale contlagrațiunii, este după părerea 
“lui Gustave Le Bon, pe de-a ?ntregul 
falşă. Germanii reușiseră să acapareze 
“piaţa franceză, engleză şi a altor țări 
de mâna a doua, unde produsele lor 
se desfăceau concurând chiar mărtu- 
rile produse de acele țări: Prin urmare 
debuşeurile erau pregătite. Pentruce 
deci să-şi creieze cu răsboiu pieţe de 
„desfacere pe cari le aveau dejă? 


„__Ei voiău să-şi aibă colonii, dar nu | 


„atât pentru desfacerea produselor din 


“țară, cât mai mult ca să aibă puncte. 


«de reaprovizignare pentru flota pe 
„care o construiseră, De aceea se şi 
“explică de ce, chiàr prin declaraţiuni 
scrise ale celor mai maârcante perso- 
malități germane, susțineau necesitatea 


de a stăpâni Anversul, putârd asite 
cu ajutorul lui să asigure comerțul 
germau, l 

Vinovaţi deci pentru acest răsboiu 
pot fi deci socotiți miniştrii englezi 
cari au refuzat după răsboiul din 1870 - 
deschiderea unui congres al puterilor 
cari să împiedece anexiunile Prusiei, 

Ura dintre rase, rezultând din de- 
sebirile de mentalitate, nu trebue lä- 
sată la o parte dacă e vorba să exa- 
minăm toate cauzele îndepărtate ale 
conflagrațiuinii petrecute. 

“Când la aceasta se mai adaugă 
diferenţe de religie și de interese, ura 
ajunge la violenţe antipatice puternice, . 
dupăcum e cazul petrecut între Ger- 
mani şi Eaglezi, cari deşi de origină 
aproape comună, totuşi datorită con- 


'enrenjei comerciale de pe diferite . 


puncte ale globului s'au transformat 
în nişte dușmani de neînchipuit. — Ţi- |. 
nuta semeaţă a Germaniei, sprijinită 
pe puterea armată de apă și de uscat 
crescută continuu față de Franţa de 
teama unei revanșe din partea ace- 
steia, — a făcut ca în diferitele con- 
flicte diplomatice dintre aceste țări în 
cari Franţa a cedat mereu, să se mă- 
rească și să treacă dela aroganță la o 
obrăsnicie de nesuportat, $ 
Mai presusde toate însă cata- 
strofa răsboiului se`datoreşte forțelor ` 
mistice ale sufletului german, câre se 
credeă trimis de Dumnezeu pe pä- 
mânt ca să conducă și să stăpânească 
lumea. Încrederea oarbă într/o astfel 
de misiune sfântă, se datorește con- ` 
viugerei răspândite de doctrină lui 
Treitschke că istotia nu torinează 
decât un proces condus de Dumnezeu 


peritiu a se asigară triumful credinţei © 


protestante; iar cucerirea lumei este 
rezervată rasei germane care-şi dato- 
reşte mărirea sa doctrinei lui Luther, 
pe bazele cărei credințe lumea a pro- “ 
gresat, 


— 928 — 


Evoluțiunea economică a unui po- 
por trebuieşte considerată ca factorul 


cel mai însemnat al istoriei lui; coro- 


larul acestei transformări este concu- 
_ Tenfa pacifică dintre popoare care 
aduce în mod inevitabil răsboiul de 
. îndată ce unul din concurenţi posedă 
puterile necesare cu cari poate să se 
impună. Această opiniune, răspândită 
şi admisă în mod general îu Germania 
se datorește istoricului K. Lamprecht 
care împreună cu Treitschke au con- 
tribuit într'o măsură foarte mare să 
convingă pe Germani despre supe- 
rioritatea rasei lor și despre misiunea 
lor diviuă, | | 

Ca să se înțeleagă mai bine mo- 
tivele şi psihologia specială cari au 
determinat deslănţuirea răsboiului, au- 
torul cercetează, supunându-le unei 
examinări foarte amănunțite, cauzele 
„apropiate sâu mai bine zis imediate, 
ale lui. 

Fără a mai repetă evenimentele 
de istorie contemporană cari au pre- 
cedat izbucnirea lui, și: toate schim- 
burile de note dintre puteri, se poate 
conchide că pornind dela asasinarea 
arhiducelui moştenitor al Austriei, mo- 
` narhia Centrală a căutat să-și înnalțe 
prestigiul ei scăzut din Balcani, şi 
să-şi întindă influenţa scăzută mai ales 
după urma ultimelor răsboaie petre- 
cute aici, trimițând acea notă inaccep- 
tabilă 
torul Germaniei, şi convinsă că Rusia 
şi Franţa, datorită slăbiciunilor lor 
interne şi lipsei de organizare mili- 
tărească, nu vor puteă interveni în 
mod efectiv în conflict, Austria credeă 
că-şi va impune voinţa ei, iar Ger- 
mania, deși war fi avut nici un câştig 
material, ar fi văzut crescându-i mereu 


“heghemonia asupra Europei întregi.: 
Din nenorocire diplomaţii s'au ìn- 


șelat, negâpdindu-se că ar putea in- 
terveni în planurile lor, acele elemente 


erbiei. Sprijinindu-se pe aju- . 


afective, mistice şi colective cărora E 
nu se pot sustrăge evenimentele isto+ ` 


rice şi care-și au şi ele o înlănțuire 


logică, fundamental deosebilă de ju- : 


decata rațională, 

Rusia care suferise încă o umilire 
cu ocaziunea anexiunei Bosniei şi: 
Herțegovinei de cătră Austria, nu mai 


putea toleră ca să i se nimicească. 


prestigiul ei din Balcani, 

Deci greşala psihologică de a. 
crede, că Rusia nu va înterveni până. 
la sfârşit, ar fi după Gustave Le Bon, 
cauza răsboiului, 

Pentruca Rusia să fie intimisată,. 
Germania şi Austro-Ungaria sau arătat. 
semeţe, iar Rusia voind. să înlăture: 
conflictul a propus negocieri, cari au. 
întărit şi mai mult convingerea celor: 
două puteri provocătoare, că un con- 
îlict general nu puteă fi temut. Schim- 


bu! de note diplomatice urinat după. 


aceasta, arată că de îndata ce imperiile 


centrale au simţit că intransigenţa lor- 
puteă să provoace un răsboiu euro- `; 
pean, ele deveniră mai împăciuitoare- 3 


și au tăcut tot posibilul ca să înlăture- 
catastrofa; acum însă eră prea târziu 
căci 


mentete până acuma erau să fie con- 


duși de acum înainte de aceste îm-- 


prejurări. 

In ajunul declarării răsboiului nu. 
mai eră prestigiul sau amorul propriu 
mobilele de acţiune, ci neîncrederea 
unei puteri în alta. Fiecare voind să. 
pareze lovitura celeilalte, a grăbit cu. 
mobilizarea care a dus la starea de: 
răsboiui. 


pamenii cari condusese eveni- 


Tot o greșală psihologică din: 


partea marelui stat major german tre~- 
buie să fie socotită şi violarea neutra- 
Jităţii Belgiei; considerând: tratatele: 


fără de nici o importanţă şi fiind con-- l 
- vins, că Anglia va privi cu indifereață. 


pătrunderea armatelor germane im 


această țară, ma stat la indoiala ca 


— 929 — 


să transforme acest teritoriu întrun 


teatru de lupte. 

Aceasta însă a atras declaraţia de 
răsboiu din partea Engliterii. 

Aşă dar, dacă e vorba să se răs- 
pundă la întrebarea: cine'a voit răs- 
boiul, Gustave Le Bon crede că răs- 
punsul este: nimeni. La cealaltă che- 
stiune însă, cari au fost cauzele ime- 
diate ale răsboiului, trebuie . să se 
afirme, că ele sunt neîncrederile re- 
ciproce dintte cele trei mari împărăţii: 
Austro-Ungaria, Germania şi Rusia. 
Cea mai bănuitoare a fost Germania 
şi de aceia grăbindu-se cu declaraţia 
de răsboiu, ea rămâne responsabilă 
în faţa istoriei, de începutul lui. 

Inainte de a analizà forțele psi- 
hologice caii participă în marile bă- 
tălii, autorul face o scurtă ochire 
asupra influențelor pe cari le-au avut 
< în răsboaele moderne, diferitele des- 
coperiri din domeniul ştiinţelor, ajun- 
gând la. concluziunea, că «în starea 
de echilibru nestabii în care civiliza- 
ţiunea modernă.a intrat cu progresele 
repezi ale ştiinţei, trebuie să ne aştep- 
tăm încă la alte transformări». 

Răsboiul a avut însă drept con- 
secință şi o schimbare radicală a me- 
diului social; de aici a rezultat, că 
personalitatea individului, care rezultă 
din echilibrul forţelor ce alcătuesc 
vieaţa sa zilnică, a trebuit fatal să se 
schimbe. Exaltarea patriotismului, gu- 
stul de risc şi de îndrăzneală rezultate 
din aceste împrejurări neprevăzute, au 
arătat că nouile echilibre au trans- 
format personalitățile, producând apa- 
rițiunea unor oameni necunoscuţi din 
acest punct de vedere, uimind pe 
contemporani, şi pe cari posteritatea 
numai cu greu îi va puteă înţelege. 

Necesitatea cunoaşterii psiholo- 
giei pentru orientarea în atâtea pro- 
bleme pe cari evenimentele mondiale 
le pun în evidenţă, e cu atât mai 


necesară când e vorba de consecin- 
tele neprevăzute şi greşelile de psi- 
hologie cari pot da naştere la ase-- 
menea conflicte. 

Marii conducători de state au fost: 
totdeauna mari psihologi, ştiind nu 
numai să pătrundă motivele cari ac- 
ționau pe supuşii lor, dar ştiiau să 
exploateze şi să se folosească de slă-. 
biciunile popoarelor vrăşmașe sau: 
amice. 

Numeroase au fost greșelile, din- 
acest punct de vedere, comise de ma~ 
rile puteri beligerante în acest răsboiu,. ' 

Francezii s'au lăsat îmbătați de 
iluziunea pacifistă, neglijând pregă-- 
tirea înarmării, făcând opoziţie proec- 
tului de serviciu militar pe 3 ani;. 
Germanii s'au lăsat înșelaţi crezând 
că vor puteă îngenunchiă Franţa. fo- 
losindu-se de vrăjmăşiile religioase: 
și politice de antimilitarism, de de-- 
cadeuţa fizică şi morală de dezorga- 
nizarea armatei şi a marinei şi de: 


“credința că în cazul izbucnirii unui 


războiu, confederațiunea generală a. 
muncii ar paraliză orice acţiune ar- 
mată din partea acesteia, proclamând 
greva generală a muncitorilor şi a. 
soldaţilor. | l 

Greşelilor psihologice de acest. 
fel se datorește și nepregătirea arma- 
tei franceze, ai cărei conducători nu 
cunoşteau acţiunea covârșitoare a ar- 
tileriei şi puterea defensivă a tran- 
şeelor după cum Germanii socoteau 
că ducând un răsboiu crâncen dela 


“început vor reuşi să îngenuncheze 


lumea, intimidând-o. Specialiştii in- 

capabili să admită alt lucru decât pro- 

priile lor concepţiuni sunt aceia cari 

de cele mai multeori compromit cele - 
mai mari chestiuni. 

Pornind dela principiul că «tre- - 
buie ca sufletul unei naţiuni să fie 
înfrânt şi invins pentru ca să i se 
poată zmulge victoria», Germanii au 


— 930 — 


„căutat ca să aplice aceasta, folosin- 


-du-se nu numai de factori materiali, 


dar chiar de procedeuri psihologice. 
“Principiile de drept internațional pe 
-cari le-a cunoscut lumea de-abiă într'o 
“epocă târzie şi cari fusese oarecum 
-codificate prin conferinţa dela Haga, 
neavând nici o sancțiune cari să le 
impună și să le facă respectate, au 
fost nesocotite de Germani. Lozincele 
„cari i-au călăuzit pe dânşii în acest 
răsboiu mau fost acelea ale anor sol- 
daţi însălbătăciți de cele mai bestiale 
instincte sau ale, unor intelectuali per- 
“verși, ci cele susținute de vreme în- 
delungată de cătră 'teoreticianii şi 
scriitorii militari pe cari acum numai 
le codifică, aplicându-le, statul major 
german. De aceia mijloacele psiho- 
logice folosite în răsboiu de către 
germani, au fost: groaza, surprinderea, 
atacurile de noapte şi în masse mari, 
schingiuirile, împuşcarea populaţiunii 

civile în massă etc. i 
Fără să mai discutăm temeinica 
unor asemenea acte ‘din punct de ve- 
dere al dreptului şi al umanității, ele 
mau atins scopul dorit de Germani, 
ci le-au fost lor păgubitoare ridicând 
la toate popoarele un sentiment de 
indignare şi protest şi creindu-şi dag- 
mani în lumea întreagă. 

Invăţă minutele psihologice cari tre- 
buesc trase din practica metodelor de 
groază şi frică în răsboaie sunt nu- 
merbase. Cel mai însemnat este însă 
acela care ne face să ne îndoim cu 
totul de credinţa pe care o aveam că 
poporul şi civilizațiunea desvoltând in- 
teligența au putut să producă şi asupra 
sentimentelor o schimbare analoagă. 


Coastrângerile sociale au fost acelea : 


-cari au ascuns puţin la unele popoare 
“barbaria ancestrală ; de îndată ce aceste 
măsuride represiune au dispărut, men- 
talitatea gorilei din care se:trage omul 


apării în toată şălbătăcia şi goliciunea ei. - 


„psihotogie umană generală, 


Consecințele imediate ale răboa- . 
ielor moderne sunt, datorite compli- 
cațiunii lor, o mare ruină a bogățiilor | 
naţionale, pierderi în oameni şi chel- 
tueli enorme. 

Autorul crede că toate relaţiunile 
asupra bătăliilor date de diferite na- 
țiuni sunt falşe, fiind foarte greu, cu 


. probele pe cari le- avem astăzi, să re- 


construim adevărul: istoric. 

Discutând problemele pe cari le 
va ridică pacea, Gustave Le Bon arată 
că ele sunt așă de multe şi complexe 
încât nu. crede că se va găsi o minte 
care să le poată da soluțiuni potrivite 
şi cari să împace pe toată lumea, 

Desvoltarea vieţii animalice ne 
arată, cu cea mai crudă brutalitate, că 


“lupta stăpânește existența. Lupta este 


vieața ; aceasta o arată şi celulele celui 
mai neînsemnat animal. Când lupta 
se micşorează avem boala, iar când ` 
încetează, urmează moartea. 

Ceeace a rezultat până acum do- 
vedeşte însă că adevărurile cari licăresc 
în mintea noastră asupra ‘urmărilor 
dezastroase ale tuturor răsboaelor, mau 
trecut încă în sfera inconştientului unde 
se plămădesc cauzele acţiunilor noa- 
stre. Ca să devină acestea mobile de 
acţiune trebuie încă să moară multă 
lume, istoria dovedindu.ne că masa-- 
crele și pustiirile nemiloase au trebuit 
să se întâmple totdeatina pentru ca 
un adevăr rațional să iasă la lumină 
din lumea iluziunilor de origină efec- 
tivă sau mistice, 

Prin claritatea viziunii și pătrun- 
derea lucrurilor; prin orientarea sigură 
în materie, ca şi prin o foarte înde-* 
mănatică pricepere a problemelor de 
aceasta. 
lucrare a lui Gustave Le Bon, constitue 
una din cele mai capitale opere, cari 
Sau scris în această priina în tim- 
purile din urmă. 

Alexandru P. Arbore. 


— Bt — 


Reviste românești. . = 2 


Revista Teologică din Sibiiu cu 
noul fascicol (Nr. 4—5, Aprilie—Maiu 
1921) îşi continuă tradiţiile ei glorioase 
de organ pentru știința și vieaţa bise- 
„ricească, 

Ştiinţa bisericească vreau s'0 ser- 
“vească unele studii ca Isus Hristos 
ca temeliu al educaţiunii>, considerații 
„de. filozofie: morală semnate Arhim. 
“Scriban, apoi <Piedecile unirii Biseri- 
cilor>, prelucrare de I. Beleuţă, «Con- 
gresul: biblic» de Preot P. Morușca și 
„bogata. cronică literară, unde se ţine 
seamă de toate publicaţiunile cu ca- 


racter religios-bisericesc, apărute în. 


timpu! din urmă. 
Vieaţa bisericească o oglindesc 


articole ca' «O cerință a vremurilor: 


„Casele culturale» de Preot I. Trifa şi 
cronicele bisericeşti-culturale, care in- 
formează despre tot ce s'a întâmplat 
mai de seamă în biserica ortodoxă 
română. Astfel despre conferinţa pro- 
topapilor din arhidieceza Sibiiului, 


despre congresul biblic dela Sibiiu, . 
despre asociaţia clerului. ortodox ro~. 
mân <Andreiu Șaguna», despre si- 
noadele eparhiale ținute la Dumineca: 


Tomii în toate -cele cinci eparhii or~ 
odoxe ale Ardealului, despre Socie- 
“tatea ortodoxă a femeilor române, 
„despre biserica Basarabiei, despre con- 
:gresul societăţii «Ocrotirea Orfanilor», 
despre - congresul preoților: văduvi, 
«despre consistorul superior bisericesc, 
:mouii arhierei: ài Bisericei ortodoxe, 
biserica încoronării din Alba-Iulia etc. 
“ete. Precum vedem o sumedenie de 
„chestiuni, de care se interesează și 
laicii nu numai clericii noştri, de aceea 
o astfel de revistă merită atențiunea și 
consideraţia cea mai deosebită- din 
partea orișicui, i 
i . $ 


«America», organul. oficios al 
uniunei societăților române de ajutor 
şi cultură din America aduce în Nr. 
264 din 1 Noemvrie a. c. pe lângă 
splendidul autograf al M. Sale Regina 
Maria a României și închiderea colectei 
inițiate de Românii americani pentru 
universitatea populară dela Vălenii de 
munte a dlui N. lorga, Fiind situaţia 
economică foarte critică şi acolo s'au 
adunat numai  2,107:71 dolari, dar o 


sumă care a întrecut și așteptările ini- 


țiatorilor, a dlor I. N. Serbu preşe- 


` dintele uniunei S. R. A. şi C. R. Pascu 


directorul ziaralui «America». — Tot 
în legătură cu frații americani trebue 
remarcată activitatea ministrului nostru 
plenipotențiar dela Washington, Anton 
Bibescu care în diferite articole de 
ziar şi revistă a dovedit netemeinicia 


„acuzelor de opresiune nedreaptă ale 


stăpânirei româneşti față. de. minori- 
tăți, în deosebi față de compatrioții 
maghiari. . l 

O părere asupra originii Mo- 
tilor. In «Viaţa nouă» (Nr. 8—9 din 
Oct.—Noemvrie 1921), Dl Ovid Den- 
susianu cearcă să aducă unele lămuriri 
cu privire la locuitorii ținuturilor Mun- 
ților apuseni: Moţii. 

Caracterul aspru şi răsboinie al 
acestor locuitori, dia mijlocul cărora 
sa ridicat-un Horia ori un Avram lancu - 
«a fost.un prilej de teorii aventurioase 
ducând la presupunerea că ei ar fi Daci,: 
ori Cumani», 


Fără a intră în considerațiuni mai 
amănunțite, de istorie și etnograție, 


- autorul cearcă să aducă ceva lumină ` 


cu ajutorul.unor cuvinte caracteristice. ; 


Astfel în graiul de astăzi ai MU: - 
țiloz, se întâlnește forma «a väis cu 


înțelesul de a vedeă; în forma aceasta :" E 


— 932 — 


cuvântul nu-şi găseşte nici o formă 
asămănătoare între -elementele latine, 
precum şi nici în limba albaneză, în 
limbile slave, şi în limba maghiară 
turcă, greacă sau germană. O astfel 

- de înrudire sé poate găsi numai în 
limbile iranice unde avem următoa- 

„rele forme: avestic vaerani. vechi 
persan vain-“am, pehli venam nou per- 
san binam, atghan vinam, oset (di- 
goric) vinum, dial. pamirice vinam 
(vakhi šighvi) veinam (sarigol) — toate 
cu semnificația de «a vedeă». 

Cuvântul se pare că a pătruns la 
Moţi prin Alani, neam de origină ira- 
nică, cari au venit după dispariţia Hu- 
nilor, până în Panonia și chiar mai 
departe în Apus. In felul acesta Alanii 
au fost și în regiunile noastre şi atunci 
«văi s'ar puteă, întradevăr, să fie o 
urmă rămasă la noi din limba Alanilor». 
(pg. 168). 

«Cât despre motivele pentru care 
aceşt iranism s'a putut furişă în voca- 
bularul nostru şi să se transmită până 
azi, putem admite că din cauza ase- 
mănărei lui, şi ca înţeles și ca formă, 
cu cuvâutul moștenit din latină (văd, 
văz), i-a fost uşor să se alipească pe 
lângă acesta, ca un element parasitor 
oarecum». (pg. 169) ; căci această formă 
«a văi» nu poate fi explicat din vedea 
prin căderea lui Z în formele de in- 
dicativ văz, vezi, fiind o imposibilitate 
din punct de vedere alfoneticei române. 

Cuvântul Zarand, dat unui ţinut 


din Ardeal, renumit prin minele lui 


„de aur, nu-și poate găsi etimologia 
decât tot în domeniul iranic unde se 
întâlneşte forma avestică Zaranya. 

Trecând la câteva consideraţiuni 
etnografice autorul cearcă să facă o 
apropiere între obiceiul pe . care-l 
au femeile osete, din Caucas, de a 
purtà pe cap un adaus de lână aco- 


perită cu stofă și de formă convexă, 


cari se ridică și face astfel o ridică- 


tură înaintea îrunţii de lărgimea mânii, 
indoindu-se puţin în Sus şi acele 
«adausuri de lână îmbrăcate cu 
în formă de semicerc, legate între ele- 
cu o sforicică» cari se chiamă «dălozi» 
și peste cari se împletește părul şi se 
pune broboadă, după cum obicinuese 
femeile din câteva sate ale Țării Ha- 
țegului. | , 

<Moţii sunt blonzi ori 'de un ca-- 
staniu deschis, şi au ochii albaştri sau 
căprii» sămănând în această privință. 
mult cu Oseţii şi Alanii. D. Densusianu 
trage pe baza acestor câteva consta-- 
tări filologice-etnografice, concluzia că: 
Moții ar putea fi priviți «ca Irani, ca 


Alani românizați», iar această înrâurire ` 


iranică s’ar fi întins odinioară mai mult,. 
fiindcă pe baza unor asemenea urme, 
de iranisme speciale, s'ar putea fixa. 
în această privință, cam următoarea 
zonă: din spre Munţii apuseni în jos 


pe la Brad şi Săcărâmb, Huniedoara,. 


Haţeg, până în părțile Jiului. 

Aceste constatări ale Domnului 
O. Densuşianu sunt foarte interesante 
şi dau mult de gândit. - 

In stadiul de astăzi al cercetărilor 
filologice, istorice şi mai ales etno- 
grafice — când această din urmă știință 
putem spune că aproape nici nu există 
nebucurându-se la noi de cea mai mică 
atenţie, nu credem că s'ar puteă spune 
mare lucru în asemenea chestiuui cari; 
cer adunare și coordonare de material, 
studii de specialitate și mai cu seamă 
interes şi dragoste pentru asemenea 
chestiuni de o capitală importanţă 
pentru deslegarea celor mai capitale 
chestiuni ale neamului nostru. 

^ Intro vreme ca a noastră de ma- 


terialism sălbatec în mijlocul societății: ' 


şi de înflorire a ştiinţei oficiale repre- 
zentată de atâtea «glorii naţionale» nw 
e de mirare că există reprezentanţii 
ştiinţei, în lipsa ştiinţei adevărate. 
Alexandru P. Arbore. 


ânză, - 


aea a 


— 933 — 


Jubileul unei reviste de știință 
popularizată. Câţi din preoții și tn- 
-vățătorii români din Ardeal cunosc 
«Ziarul ştiinţelor populare şi al călă- 
doriilor» 2 De sigur foarte puţini — şi 
e păcat, fiindcă așă cum se prezintă 
acuma merită să fie cunoscut în cer- 
‘curi cât mai largi- în satele noastre. 
Se împlinesc 25 (douăzeci și cinci!) 
de ani de când apare. Ne-o spune un 
«număr festiv», apărut în 29-Noem- 
vrie 1921. iN 

Numărul acesta festiv numără între 
„colaboratori pe d-nii: N. Iorga, I. Si- 
+mionescu, Const, Moisil, Radu D. Ro- 
setti — nume, cari sunt cunoscute şi 
în Ardeal, şi cari ne garantează se- 
riozitatea publicaţiei. Revista apare în 
editura jurnalului « Universul». Numele 
revistei e — nu-i vorbă — prea lung 
şi nu poate fi reținut de çetitori aşă 
de uşor, precum ar îi bunăoară «Cd- 
Jătorul», cum însăși revista mărturi- 
'seşte că e numită publicaţia din partea 


unora. (De aceea s'a hotărât, d. e., și - 


«Jourual de PUniversite des Annales», 
după ani de zile de apariție, să-şi 
spună — simplu — «Conferencia»). 
Directorul «Universului» şi al 
„ «Ziarului ştiinţelor populare și al că- 
-lătoriilor>, dl Stelian Popescu, întro.- 
duce numărul cu un articol ocazional, 
dând tributul de recunoştinţă memo- 
riei fondatorilor «Ziarului» Cazzavilan 
şi Victor Anestin. «Orizonturi nouă 
se deschid» astăzi revistei, declară di- 
rectorul ei actual şi ca să i le lărgim 
avem şi noi datorinţa, cei din Ardeal. 
Directorul şcolii de comerţ Nr. 2, di 
Dimitrie Dimiu, care este redactor in- 
tern, referează despre epocile diferite 
ale revistei și constată că acum mini- 
sterul de instrucție a recunoscut re- 
vista ca «lectură autorizată în căzărmi 
şi în fabrici și în societățile de lectură». 
DI Jorga scrie un articol despre 
Roma de astăzi, descriindu-ne festivi- 


tățile pent «eroul necunoscut», în 
întreagă Italia, D! prof. dela Iaşi Z. 


- Simionescu, căruia publicul nostru va 


trebui să-i dea tot mai multă atenţie, 
ne vorbeşte despre cum a găsft o lume 
africană pe pământurile României — 
prin ţinutul Tutovei de astăzi şi în 
sudul Basarabiei: rămășițe de oase de 
elefanţi Dinotherium și mastodonți, 
rinoceri ‘şi tapiri, căprioare şi momiţe, 
etc, — fireşte, animale de acum câteva 
«sute de mii de ani»! Prof. la școala 
politehnică din Bucureşti, Șfefănescu- 
Radu, scrie despre «electrificarea» 
energiilor din natură — intovărășind 
articolul cu 4 ilustraţiuni. Prof. Const. 
Moisil, ne aminteşte descrierile de că- 
lătorie ale Prințului de Ligne prin 
1788, în Moldova, citând pasagii despre 
boierii şi boeriţele fanariote. Radu D. 
Rosetti ne povesteşte întrun ton hazliu 
cum a străbătăt cu «sidecar»-ul, o mo- 
tocicletă, «Ardealul», pe la Cic-Sereda 
şi Tuşnad. Un domn advocat (N. 
Alexandrescu) ne descrie groaza în- 
durată în decursut răsboiului, când -a 
străbătut Marea Nordului, torpedat 
fiind vaporul cu care călătorea. Un 
submarin german a făcut să se cu- 
funde în vre-o 20 de minute vaporul 
«Oslo». Descrieri de pe vapor, apoi: 
despre microfoanele engleze, camu- , 
flarea submarinelor germane, petre- 
cerea de pe insulele Șetlande, până 
să ajungă în Anglia. j 

Mai sunt şi alte articole, despre 
Atena. modernă, despre sociologie, 
despre teosofie — fotografii (a căror 
reproducere însă lasă de dorit, în. 
urma hârtiei) și «felurite». 16 pagini 
pentru î leu! 

Dacă va urmă să aducă material 
tot atât de interesant — revista aceasta 
va trebui să fie abonată, împreună cu 
«Orizontul» şi cu «Studiile științifice» 
ale dlui 7odica, de bibliotecile şi de 
sălile noastre de lectură, 


— 934 — 


"Urăm vieaţă lungă organului ace- 
stuia de publicitate la întrarea sa în 
anul al 26-lea de existenţă. (Redacţia 
şi administrația: București, Strada 


- 


Brezoianu, Nr. 11. — Abonamentul: ` 
pe un an 52 de lei. Apare săptă- 


mânal). H. P. P. 


Reviste străine. 


Deutsche politische Hefte aus 
Grossrumânien. (An. I Nr. Ž Septem- 
vrie) care apare la Sibiiu, dă o fru- 
moasă caracterizare despre acela care 
a fost Aurel Popovici, iscălită de Dl 
Lutz Korodi. Acest frumos «caracter 
politic» a jucat un mare rol în politica 
Românilor de peste munţi, împunân- 
du-se prin o clară viziune a situațiunii 
politice de acolo, şi prin o neprege- 
tată luptă de fiecare clipă pentru a-și 
urmări aceste idei. Datorită acestor 
Jucruri Aurel Popovici ajunsese să fie 
considerat de către factorii politici din 
Austria şi chiar din Germania ca unul 
din conducătorii politici ai Românilor, 
de o foarte mare greutate. 

Ni se dau în acest articol și câteva 
amintiri despre încercările pe cari le-a 
făcut Aurel Popovici ca să poată ajunge 
până la Kaiserul german pentru a-i 
puteă împărtăşi vederile lui în privinţa 
politicei generale, lucru care a îost 
zădărnicit de către cancelarul de pe 


atunci Bethmann Hollvag, — şi despre - 


întrevederea pe care acelaș a avut-o 
cu cancelarul german şi cu Friedrich 
Naumann, plăsmuitorul acelei fai- 
moase «<Mittel-Europa». 

Autorul acestui articol, Dl Lutz 
Korodi, împreună cu Aurel Popovici 
şi cu alții au luat parte la tratativele 
cari s'au dus la Montreux, unde se 
găsiă şi Titu Maiorescu, împreună cu 
reprezentanții im perului german pentru 
a atrage pe Români de partea Pute- 
rilor Centrale. Nu sa putut ajunge la 
nici o învoială pentrucă Aurel Popo- 


did suflul lor. 


vici, se încredințase din tratativele cari 
s'au purtat acolo, că Tissa nu voiă cu. 
nici un preţ ca Românii să fie de partea 
Puterilor Centrate «fiindcă el voiă să: 
aibă asigurată pentru totdeauna cea 


` mai deplină libertate de acțiune față 


de românimea din Ungaria şi Tran- 
silvania». — Alex. P. Arbore. 

Cum a salutat pe ascultătorii 
săi conducătorul celei dintâi „şcoli 
poporaie superioare“ săsești, din 
Cisnădie (|. Sibiiu). 

E bine să ia la cunoştinţă şi ce- 
titorul român. activitatea culturală a 
concetățenilor săi saşi, la sate, de 
aceea traducem părţile marcante ale 
vorbirii. dlui Gottlieb Brandsch, publi- 


- 


` cate în «Siebenbiirgisch-Deutsches Ta- 


geblatt» (13 Noemvrie 1921), sub tit- 
jul: «Ce vrea școala poporală superis 
oară?» «Ne aflăm la începutul primu- 
lui an de curs poporal superior (uni: 
versitate poporală) în Cisnădie. Vreau 
să vă dau, tinerilor şi flăcăilor, o co- 
moară pentru suflet şi pentru inimă, 
din care să vă puteţi adăpă vieaţa 
voastră întreagă. Sub conducerea ei 
să vă învioraţi Sufletul la isvorul spi- 
ritului german, să vă recreiaţi la pro- 
'dusele de astăzi ale poeziei germane, 
ale cântetului... eroii... să vă apară 
vii înaintea voastră și să vă spună că 
sunteţi sânge din sângele lor şi, suflu 
Vrea să vă dea pu- 
tinja să aruncaţi o privire în largurile 
nemăsurate ale universului, în minu- 
nile și ghiciturile naturii, în adâncurile. 


— 935 — 


religiunii lui Isus, dar să vă deschidă 
totodată ochii și pentru frumuseţea 


“patriei noastre mai restrânse, Tran- 
- silvania, pentru caragteristicele îirei 


săsești, cum se arată ea în limbă şi 
în port, în tradiții şi în obiceiuri. 
Să ajungeţi, lucrând împreună cu 
mintea, făcând gimnastică, jucându-vă 
și petrecându-vă în societate, ca să 
fiți camarazi și prieteni pentru vieaţa 
voastră întreagă, şi astfel să crească 
din şcoala aceasta poporală superioară 
o societate, fără de statute şi fără de 
adunări de ale societăţii, cu temelii 
numai pe aceieași convingeri ale voa- 
stre, o legătură tainică a celor mai 
credincioşi din poporul nostru: 


Școala aceasta vrea să vă înveţe 
să gândiţi, să staţi pe picioarele voa- 
stre proprii, ca să fiți în stare să ce- 
tifi o gazetă, o carte, să puteţi ascultă 
o vorbire într'o adunare şi să vă croiţi 

voi de voi părerile voastre. Vrea să 


vă înveţe şi să vorbiţi, ca să aveţi pu- 


tința să vă exprimaţi gândurile lim- 
pede şi pe înțeles, fiindcă cele mai 
frumoase şi măi minunate gânduri nu 
folosesc comunităţii (complexului), 
dacă nu yi-le puteţi exprimă cu cla- 
ritate. s Convingerile independente şi 
o dicțiune clară să vă fie arme, cari 
să vă ajute să vă afirmați în lupta zil- 
nică a vieţii, nu numai împotriva fe- 
luritelor atacuri ale diregătoriilor sau 
ale singuraticilor asupra dreptului şi 
posesiunii voastre, ci şi impotriva a 
fel de fel de vorbării goale, cari vă 
ating ce aveţi voi ca vieață lăuntrică, 
ca suflet săsesc, cu credinţa şi cin- 
stea sa. 

Astfel de comoară şi astfel de 
arme vrea să vă ofere şcoala popo- 
rală superioară, pentruca să ajungeţi 


oameni fericiţi, veseli şi tari, dar toto-. 
dată şi membri valoroşi, gata. dea . 
sări într'ajutor, ai comunității noastre 
poporale. 

Să cunoaşteţi de ce are trebuință 
poporul nostru, cum i-se poate ajută, 
ca poporul nostru să se poată răzimă. 
odată în prima linie pe voi. 

Aceasta este ţinta şcoalei popo-: 
rale superioare: să crească oameni 
plini de dragoste de vieaţă, indepen- 
denţi, cu simțeminte naţionale adevă..... 
rate. Ea nu dă nici un testimoniu, nu- 
vă împrumută nici un atestat de ca- 
pacitate pentru un post sau pentru o: 
carieră oareşcare ; nădăjdueșşte însă că 
voi înşivă-i veţi da atestatul mai târziu, 
cu vieaţa şi activitatea voastră, că va 
oferit putinţa să umpleţi ca oameni 
întregi locul vostru în lume, adecă iĝ 
comuna voastră şi în comunitatea noa-: 
stră, ca neam. 

Ni se spune: avem lucruri mult 
mai grabnice de indeplinit decât ca 
să întemeiem şcoli poporale superi- 
oare, şcoala noastră poporală, biserica 


- noastră, pământul nostru sunt în pri- 


mejdie. La acestea răspund: nu există 
Q problemă mai urgentă decât cre- 
şterea tineretului nostru spre o dra- 
goste de vieaţă şi de activitate şi spre 
o concepţie de vieaţă ridicată. Nu in- 
stituţiile culturale, nici pământul sunt 
în stare să menţină poporul nostru, ci 
numai spiritul care domneşte în el, 
spiritul cel adevărat. Se vorbeşte aşă 
de mult de năcazurile economice, în 
cari ne aflăm, şi cari au să mai vină. 
Răspund: năcazul (mizeria) nostru cel 
mai mare e că ducem lipsă de o vrere 
tare şi de o încredere plină de cre- 
dință. Școala poporală superioară ar 
vrea să ajungă o şcoală a voinții şi. 
a credinții». H. P. P. 


— 936 — pi 


Dela „Asociaţiune“. 


> 


- 


A. S. R. Principele moştenitor 
Carol şi „Asociaţiunea“. În 13 Aug. 
a. c la orele 6 d. a., reprezentanții 
«Asociaţiunei», dimpreună cu autori- 
tățile locale, au avut fericirea de a 
primi în sala de solemnități a institu- 
ţiunei noastre pe A. S. R. Principele 

„. moștenitor Carol cu echipa de cerce- 
taşi din tabăra dela Sibiiu. Cu acest 
prilej președintele <Asociaţiunei»>, dl 
A. Bârseanu a adresat A. S. R. un 
salut omagial rugându-l să fie spriji- 
nitorul însoţirei noastre în opera de 
«cultură ce o îndeplineşte pentru îna- 
iintarea neamului. 


La acest salut a răspuns A.S.R,, 
asigurând  <Asociaţiunea» de toată 
bunăvoința şi sprijinul său. — După 
acestea A. S. R. şi cercetaşii au cer- 
cetat muzeul și biblioteca noastră cen- 
trală. Cercetaşilor li s'au dăruit 800 
exemplare din broșurile mai noue 
editate de «Asociaţiune». 

$ 


Oaspeții italieni la „Asocia- 
“ţiune“. Marţi în 27 Sept. a. c. au 
-sosit în Sibiiu o grupă de 100 escur- 
sioniști italieni, între cari profesori, 
“magistrați, industriași, scriitori, repre- 
“zentanţi ai pressei şi studenţi univer- 
sitari sub conducerea d-lui prof. univ. 
Artiolli. — Comitetul central al «Aso- 
ciațiunii» a primit pe fraţii italieni la 
gară şi în sala de solemnități a noa- 
stră, unde dl preşedinte A. Bârseanu 
i-a salutat în italieneşte. După aceea 
oaspeţii au vizitat muzeul şi biblioteca 
noastră centrală, catedrala, muzeul 
Bruckenthal din loc etc. 

Totodată biuroul «<Asociaţiunii» a 
încredințat pe directorul său artistic 
-d N. Băilă să aranjeze un festival în 
„onoarea oaspeţilor în teatrul orășenesc, 


la orele. 5'/, d. a. Cu acest prilej se- 


cretarul nostru literar a dovedit, într'o ` 


scurtă conferinţă italiană, legăturile 
indestructibile ce le avem noi Românii 
cu occidentul latin şi în special cu 


Roma. Corul din Sălişte, adus anume . ? 


pentru ocaziunea aceasta, a executat 
apoi mai multe cântări cu o admira- 
bilă precisiune. O grupă de eleve 
dela liceul de fete din loc în costume 
naționale au jucat mai multe jocuri, 
iar nişte tineri, iarăş în costum na- 
ţional, au jucat căluşerul. Nişte elevi 
dela şcoala evanghelică din loc încă 
-au executat un joc istoric -tradițional 
săsesc. Festivalul s'a. încheiat cu un 
tablou ce reprezentă unirea italiano- 
română. Ca amintire li-s'au dat escur- 
sioniștilor italieni mai -multe vederi 
din Sibiiu, apoi câteva exemplare din 
Nr. 9 al revistei «Transilvania», în- 
chinat memoriei marelui poet Dante 
Alighieri, pentru a răspunde delicatei 
lor atenţiuni, cu care ne-au gratiticat 
35 cărţi despre Italia şi Italieni pe 
seama bibliotecei noastre centrale, și 
pentru a le dovedi că și noi ne-am 
cugetat la poetul serbătorit al Italiei 
cu ocaziunea sexcentenarului morţii 
sale. E i 
* li 
Adunarea generală ordinară a 
<Asociațiunii pentru literatura română 
și cultura poporului româh», ţinută la 
Sighetul Marmaţiei, în zilele de 28 şi 
29 August 1921. | 
In zilele de 28 şi 29 August <Aso- 
ciațiunea pentru literatura română şi 
cultura poporului român» din Tran- 
silvania şi-a ţinut adunarea generală 
ordinară de anul acesta la Sighetul 
- Marmaţiei. $ 


Din cauza greutăților de transport l 


wa putut participà atâta public cât ar 


chic tibia sl ta a ot 


e pi 


å 
îi 
EI 
ci 
a 
să 


4, 


APA 


— 937 — 


fi dorit să vadă şi să cunoască aceste 
minunate locuri ale celor mai vechi 
și glorioase părți ale românismului. 
Cu toate acestea a domnit o vie şi 
prietenoasă atmosferă printre membrii 
şi participanții acestei adunări ceia 
„ce a arătat şi de dura aceasta cât de 


folositoare și necesare șunt asemenea - 


adunări pentru cunoaşterea Ţării, 
„pentru înfrățirea şi cunoașterea reci- 
procă a acelora cari participă la ele 
şi mai cu seamă pentru răspândirea 
«culturii şi a nădejdii de mai bine 
până şi în cele mai întunecate și orop- 
site regiuni ale neamului nostru. 

Din partea comitetului central au 
fost de față la această adunare, d-nii 
Andreiu Bârseanu, preşediutele <As0- 
ciaţiunei», Elie Dăianu, loan Lupaș şi 
Gh. Preda membrii, iar dintre des- 
părțămintele « «Asociaţiunii» au fost re- 
prezentate: Desp. Baia-Mare, Blaj, 
Cluj, Haşialău, Jibou, Lăpuşul-ungu- 
fresc, Năsăud, -Vişeu— Iza. 

Afară de aceştia au fost de față 
“numeroşi intelectuali, membri ai < Aso- 
ciaţiunii», din despărțămiutele Sătmar, 


Sighetul Marmaţiei, etc, mulți tărani - 
și ţărauce, tineret dela şcoalele din 


localitate şi reprezentanţi ai presei. 

O deosebită plăcere a produs 
printre membrii adunării prezenţa 
celor doi distinși oaspeţi: d-nii WV A. 
Craigie, profesor la universitatea din 
Oxford şi Dr. A. R. Wright, vice- 
preşedintele societății <Folkh-Lore» 
diu Anglia, profesor de antropolagie 
şi folkloristică. 

"După oficiarea serviciului religios, 
s'a deschis această adunare, în sala 
Palatului cultural din localitate, prin 
“frumoasa vorbire a Președintelui, pe 
care o publicăm în altă parte a acestei 
reviste. 

DI Dr. Gh. Preda salută: în limba 
franceză pe profesorii englezi, cari 
au venit dintro ţară îndepărtată pen- 


tru a cunoaşte poporul român, și dă 
expresiune darinţei, că legăturile din- 
tre poporul nustru şi cel englez vor 
fi din cele mai strânse în viitor. 
D-nii Craigie şi Wright salută, în 
limba engleză, < Așociaţinnea> noastră 
prin cele două cuvântări pe cari le - 
publicăm în cuprinsul revistei, insis- 
tând mai cu seamă asupra necesității 
de a strânge preţiosul material istoric, 
relativ la obiceiurile, credinţele, bas- 
mele, cântecele şi descântecele po- 
porului românesc, dând prin aceasta 
cea mai prețioasă contribuţie la re- 
constituirea istoriei trecutului uman.. 
`. Di Wright a oferit suma de 
10,000 Lei „Institutului pentru stu- 
diul Europei sud-orientale“ întemeiat 


"la Bucureşti de dl N. Iorga, în scopul 


ca să se sprijine, cu aceasta modestă 
sumă, colecționarea folklorului din 
România.  D-sa citește următoarea 
adresă din partea prezidentului socie- 


tăţii Folklor : 


«The president of The Folk-Lore 
Society greets the president of The 
Cultural Association of Traasilvania 
and commends to him -the bearer, 
Vice-President A. R. Wright. The So- 
ciety would greatly appreciate the 
communication of information concer- 
ning the folklore of Roumania. 

W. H. R. Rivers, 
prezident. 

«Preşedintele Societății de Folk- 
lor salută pe preşedintele «< Asociaţiunii 
pentru cultura Românilor din Tran- 
silvania» si-i recomandă pe aducătorul 
acesteia, vice-preşed. A. R. Wright, 

«Societea va preţui mult comuni- 
carea de informaţii referitoare la folk- 
lorul din România». 

(Semnai) : W. H. R. Rivas, 
- preşedinte. ; 

Ambele cuvântări ținute de cei” 

doi profesori, au fost tălmăcite publi- 


10 


— 938 — 


cului în românește de dl profesor 
universitar V. Bogrea., 

DI profesor I. Lupaş răspunde 
celor doi oaspeţi mulțumindu-le pen- 
tru deosebita atenţie şi interesul ce 
l-au avut față de poporul nostru par- 
ticipând la această adunare. 

Se expediază apoi câte-va tele- 
grame: M. S. Regelui şi Familiei re- 


gale, d-lor N. Iorga, general Traian- Simian, originar din Sălişte, proprietar ` 


Moşoiu, Vasile Stroescu şi Colonel I. 
Manolescu, prezidentul societății Ca- 
selor naţionale. 

M. S. Regelui s'a expediat urmă- 
toarea. telegramă: 

«Întruniți în adunarea generală în 
Sighetul Marmaţiei, aducem omagiile 
noastre, de neclintită credință, dra- 
goste şi cel mai profund devotament - 
faţă de M. Voastră, desrobitorul ace- . 
stor părţi frumoase ale Daciei stră- 
bune, protectorul ştiinţelor, artelor şi 
progresului în toate -cele bune şi no- 
bile, prezidentul de onoare al însoțirii 
noastre culturale. 

Trăiască Maj. Voastră, trăiască 
M. S. Regina, trăiască mult iubita noa- 


stră Dinastie». f N 
Andreiu Bârseanu, 


prezidentul „Asociaţiunii“. 

- După aceia se citesc următoarele 
telegrame sosite din partea d-lor N. 
Iorga, Marin Stefanescu, profesor uni-: 
versitar Cluj, general Traian Moşoiu, 
din partea episcopatului bisericei or- 
todoxe române din mitropolia Ardea- 
lului. prin P. S.. Dr. Nicolae Bălan, 
mitropolit Sibiiu, loan Papp, episcop 
Arad, Dr. Traian Badescu, episcop 
Caransebeș şi Roman Ciorogariu, epis- 
cop Oradea-Mare; P. S. S. Dr. Iuliu 
Hossu, episcop gr.-cat. al diecezei de 
Gherla, Dr. Teodor Mihali, Societatea 
«Cele trei Crişuri» Oradea-Mare, Reu- 
niunea română de agricultură din 
judeţul Sibiiu, Asociaţiunea comer- 
cianților români din Sibiiu, Senatorii 


- ca amintirea celor 50 de ani dela 


V. Gr. Borgovan şi Dr. Mălai, Bucureşti, . * 
'şi despărțămintele <Asociaţiunii» dim _-! 
Blaj; Brașov, Năsăud, Tg.Mureş, Sa- ~ 
lonta-Mare, Șimleu, Ciachi-Gârbău. `; 

După ce se prezintă raportul ge-: : 
fieral al comitetului central, 'secretarul ' -. 
administrativ di R. Simu, citeşte un. : 
raport special asupra donațiunii de: 
Lei 10,000, făcută de di Nicolae N. 


în Râmnicul-Vâlcea, cu destinațiunea 
de a se înființă din această sumă," 

întru amintirea fiului său Valeriu, 
mort în refugiul din Moldova, o bi- 
bliotecă regională a <Asociațiunii» în 3 
oraşul Sighet. „să 

Se procedează apoi la alegerea ~4 
comisiunilor prevăzute în ordinea de: 
zi a adunării. i 

In ziua de 29 August se citesc 3 
rapoartele acestor comisiuni. Între d 
altele, “se insistă ca toate societăţile %3 
culturale românești să colaboreze îh- 4 
trun mod armonic pentru a se evită; 
pulverizarea energiilor, astăzi mai ales .. 
când se cere o cât mai solidară con 
lucrare cu deosebire în AlReCR aL eA 
culturală. 

Se hotăreşte ca Prea Cuvioşia Sa 
Metodiu Zavoral, abatele mânăstirii 
Strahov din Praga să fie proclamat `: 
membru de onoare al <Asociaţiunii>, 
pentru prietenia dovedită -în timpuri ~ 
grele. e 
D-nul profesor I. Lupaş propune: 


Lă 


moartea lui. Avram lancu, să nu se .. 
facă în Septemvrie 1922, cum s'a pro- 
iectat, ci în anul 1924 când se împli- > 
nesc 100 de ani dela naşterea lui. 
Raportorul comisiunei pentru de- 
cernarea premiilor. pe seama expo- 
zanţilor şi conductului etnografic, de 
Alexandru Lupeanu, profesor la Blaj, 
face următoarele propuneri pentru 
premiare: - 


— 939 — 


> 


1. Mențiune onorifică şi premiul 
1 comunei Borşa, pentru felul cum a 
înfățişat toate laturile de manifestare 
ale vieţii unui sat, ca port, car de vâ- 
nătoare, joc de ftăcăi, colac de cununie, 
moșnegi, şezătoare, cercetași,” mineri, 


și evocarea figurii istorice a eroului . 


Popa Șandru Lupu, zdrobitor de Tä- 
tari la 1717; 

2. Premiul II comunei Sârbi, pen- 
tru cel mai tipic port maramureşan ; 

3. Premiul II comunei Vad, pen- 
“tru scene de industrie i ‘îndeletniciri 
agricole ; 

4, Premiul IV comunei Bârsana, 
pentru procesiune religioasă. 

Să se acorde diplome de recu- 
noştință din partea <Asociaţiunii» ur- 
mătorilor expozanţi: d-nei Justina Dr. 
Mihali, pentru obiecte de industrie 
casnică şi obiecte istorice; d-nei Elena 
Bârlea, preoteasă în Sighet, pentru 
industrie casnică; d-lui Arfemiu An- 
derco, preot în Jeud, pentru industrie 
casnică țărănească și monete vechi; 
bisericii gr.-cat. din Petrova, pentru 
cărți vechi; d-lui V.. Dunca, preot 
Cuhea, pentru covoare țărănești; d-nei 
Cornelia Orosan, învățătoare în Bâr- 
sana, pentru industria casnică; d-nei 
văd. Ilinca Drăguș, pentru covoare bă- 
trâne; d-lui Vasile Fiodor din Bârseana. 

In şedinţa festivă a secţiilor ştiin- 
` țifice-literare ale Asociaţiunii din 29 
August di I. Lupaș, membru al sec- 
țiunii istorice, trece în revistă momen- 
. tele cele mai însemnate din istoria 
. Maramureșului, insistând în special 
asupra legăturilor lui cu Principatul 
Moldovei şi cu mișcarea husită, în 
urma căreia s'au ivit cele dintâi scrieri 
românești. 

DI V. Bogrea, profesor la univer- 
sitatea din Clfj, vorbeşte întro ad- 
mirabilă conferință despre contribuția 
Ardealului la păstrarea latinității, re- 
levând meritele şcoalei latiniste şi le- 


găturile din trecut cu surorile latine, 
în special cu Roma. 

D! Vasile Filipciuc, primpretor în 
Vişeu, ne'dă, într?o conferință, icoana 
etnografică, culturală şi economică a 
Maramureșului. ' 

Astfel se încheie ședința festivă 
a secțiilor ştiințifice-literare, şi cu 
aceasta adunarea generală ordinară a 
« Asociaţiunii». - Seara concert cu con- 
cursul societății muzicale din loc, pre- 
cum și reprezentaţie teatrală. | 

A À 


Despărțămintele „Asociațiunei“. 
Despărțământul Almaş al «Asociafiu- 
nei» s'a reorganizat, înscriind 8 membri 
pe vieață şi 38 activi, dela cari, după 
reținerea părţii cuvenite despărțămân- 
tului, s'a transmis cassei noastre cen- 
trale 689 lei, membri pe vieaţă având 
să achite restul de taxă în rate. — 
Harnicul despărțământ Aiud de sub 
conducerea d-lui Dr. Emil Pop, a 
inființat cu ecaziunea adunării sale 
cercuale ţinută în Teiuș la 10 Octom- 


vrie 1920 Despărțământal Teiuș al ` 


« Asociațiunei», în fruntea căruia a fost 
ales director dl Petru Suciu, paroh 
în loc şi 4 membri ai comitetului cer- 
cual. Despărțământul Aiud luând con= 
tact şi cu alte organizâţii culturale ro- 
mâneşti a început o vie propagandă 
culturală românească atât la centru: 
cât şi în sate. In adunarea despărță- 
mântului din 2 August a. c. sa înscris 
un frumos număr de membri de toate - 
categoriile, dela cari s'a încassat suma 
de 1054 lei. Sperăm că noul despăr- 
țământ Teiuş, care e așezat în unul 
din cele mai importante puncte ale 
țerei, dându-și seama de situaţie și 
luând exemplu dela despărțământul 
vecin, din care s'a desfăcut, va des- 
voltà o activitate culturală demnă de 


„numele lui, — D-l primpretore Fildan 


din Beliu ne anunţă telegrafic că - 
«Clubul român» din Beliu a decretat 


10* 


— 940 — . j 


„ în şedinţa sa din 30 August a. c. să 
fusioneze cu desp. Beliu al <Asocia- 
ţiunei>. Aşteptăm actele de constituire 
ale noului despărțămânat. — Asemenea 
așteptăm actele de constituire -al re~ 
organizatului desp. Lăpușul-unguresc, 
cate şi-a ales nou director în per- 
soana d-nului protopresbiter Zaharie 
Manu şi a decis crearea unui nou 
"despărțământ, — In Copalnic-Mănă- 
ştur, judeţul Solnoc-Dobâca, încă s'a 
constituit, la 1/14 August un nou des- 
părțământ, fiind această comună cen- 
trul plasei administrative de -acelaş 
nume şi având 20 comune pe teritorul 
ei. S'au înscris 2 membri fondatori, 
3 pe vieaţă şi 12 activi. Director al 
` despărțământului a fost ales dl Ni- 
colae Avram, protopop “în localitate. 
Cu organizarea agenturilor <Asocia- 
țiuuei» în singuraticele comune au 


fost încredinţaţi preoţii şi învățătorii | 


locali. — Despărțământul Dicio-Sân- 
Martin ţiaându-şi adunarea cercuală 
la 28 August ă. c. a ales director pe 
d-nul Simeon Moldovan, protopop, a 
ales şi comitetul cercual şi a ţinut şi 
2 conferințe. A înscris apoi 6 membri 
pe 'vieaţă, 56 activi şi 291 ajutători, 
încasşând suma de 1371 lei. — Direc- 
torul despărțământului Dobra “în ra- 
portul din 2 Iulie a. c. încunoștiințează 
că mână în mână cu preoții grupați 
în «Asociaţia clerului» au ţinut mai 
multe prelegeri şi conferințe populare. 
Astfel di director a vorbit: Despre 
«Asociaţiune» ; Despre casele cultu- 
rale; Despre bibliotecile poporale; 
Despre obiceiurile rele încuibate în 
poporul nostru; Despre începutul nea- 
mului românesc; Despre România-Mare 
şi datoria noastră de a ne consolidà 
țara. Preotul Emanuil Şuiagă: Despre 
concubinat și urmările. lui; Sfaturi 
igienice. Preotul Aurelian Oprean: 
Despre şcoală și învățătură; Despre 
jrumusețea şi însemnătatea portului 


naţional. 


Invăţatorul Vasile Şerban: ` 


Despre datoria părinților de a cola» ` 


boră cu învățătorii la educarea co- - 
” piilor. Averea despărțământului este : 


un schiopticou şi în numărar 208 lei. 


La cassa noastră centrală se traaspuu' 7 


227 lei. — Directorul desp. Făgăraş, *! 
di N Borza ne trimite procesul verbal “į 
al adunării cercuale a despărjămān- %2 
tului ţinută în Beclean la 12 lulie a. J 
c După predica părintelui protopop "3 
Borza despre însemnătatea zilei á 3 


vorbit poporului d-l profesor D. Ma- 
coveių despre lupta pentru existență. . 
S’au înscris 2 membri fondatori, 96 
activi şi 13 ajutători. 
se trimit 726 lei, reţinându-se şi pentru 
despărțământ 493 lei. Un frumos nu- 
măr de membri ai <Asociațiunei» a 
înscris şi dl primpretore Tulbure din 
Făgăraş. S'au distribuit apoi mamelor, . 
care au avut copiii cei mai bine în- 
grijiţi 7 premii de câte 15 lei şi 26 
premii de câte 5.lei. Adunarea cer- 
cuală viitoare se va ţineă în Voivg 
denii-mari. Despărțământul cere 50 
exemplare din Calendarul «Asocia- 


țiunei» pe 1921, precum și alte cărți 3 


pentru completarea bibliotecilor popo 
rale, Calendarele şi cărțile cerute se.: 
vor trimite, pentruca harnicul despăr- : 
ţământ să-şi poată continuă activitatea, 
dând astfel, prin fapte, desmințirea ` 
cea mai categorică calomniatorilor şi 
bârfitorilor de delături. — DI protopop - 
din Lupeni Nicolae Zugrav înaintează 
procesul verbal al adunării cercuale a 
despărțământului Jiu, ţinută în 7 Au- 
gust a. c. împreună cu consemnarea 
membrilor şi un raport din partea 


Cassei centrale îi 


dânsului. In adunare s'au înscris 2 3 


membri fundatori, 8 pe vieaţă și 44 


activi, încassându-se suma de 2840 lèi 


ce are să se transpună cassei centrale. 
Nou director al despărțământului a 
fost ales dl Josif Ianca, inspector ge- 
neral de mine în Petroşeni. Totodată 


— 941 — 


Sau ales şi ceilalți membri ai comi- 
tetului cercual. S'a hotărit începerea 
unei vii propagande culturale în aceste 
centre miniere. In acest scop se cere 
din centru la un timp, ce-l vor fixă ei, 
un conferenţiar care să trateze despre 
chestiuni sociale fără de culorit politic. 
La adunare a participat şi dl maior 
Constantin Zagoriț, comandantul gar- 
nizoanei Lupeni, care se interesează 
. mult de chestiunile noastre culturale 
şi sa înscris membru pe vieaţă al <Aso- 
ciațiunei». — DI director al despărță- 
mântului Caransebeş al; « Asociaţiunei» 
Andreiu Ghidiu, care a vândut un mare 
număr de calendare ale <Asociaţiunei» 
pe 1921, trimițând şi costul lor în suma 
de 743 lei, cere lista membrilor din 
despărțământ, în scopul reorganizărei 
lui, deoarece “fostul secretar a! desp. 
a decedat şi nu se găsesc actele ne- 
cesare nicăiri. Sperăm că Stinţia Sa 
“părintele Ghidiu va şti da vieaţă nouă 
- nu numai despărţământului Caranse- 


beş, ci va creà şi despărțăminte noue,, 


fiind actualul despărțământ Caransebeş 
mult prea vast, decât să poată îi ad- 
ministrat dupăcum se cuvine. — Dl 
Iuliu Căpâlneanu, preot în Vereşmort 
_ raportează că a reorganizat despârță- 
mântul Măhaciu al <Asociaţiunei» în 
adunarea ţinută la 17 Iulie a. c. în 
Viuţul de sus. D-Sa a fost ales director 
al despărţămânţțului. Adunarea a ho- 
tărît ca despărțămâutul pe viitor să 
„se numiască Vințul de sus, după nu- 
mele localităţii care e şi centrul plasei. 
* Pau înscris: 1 membru pe vieaţă, 12 
membri activi şi s'a făcut un plan de 
acţiune culturală. Până acum s'au ţinut 
„prelegeri şi conferințe în 10 comune. 
Se cer cărți pentru întemeiere de bi- 
blioteci. Se vor trimite. — Sa recon- 
stituit şi despărțământul Ludoș la 9 
August 1921, fiind reales director ăl 


i Enea Pop Bota, protopop. S'au in- 


cassat taxe dela membri noi şi vechi 


130 lei. — DI director al despărțămân”. ` 
tului Mociu scrie că la 10 lulie 1924 
cu ocaziunea adunărei cercuale dl pro- 
fesor din Blaj Alexandru Lupeanu- 
Melin a ţinut poporului adunat în mare 
număr o foarte frumoasă cuvântare 
asupra: economiei raționale la alte po- ` 
poare. Tot cu această ocaziune s'a 
decis desfacerea despărțământului în 
două, după cele două plase admini- 
Strative din care se compune. — DE 
director al despărțământului Sălciua, 
Vasile Gan, protopop, trimite procesul 
verbal al adunărei cercuale ţinute in 
comuna Ponor la 2 August 1921. In 
cuvântul său de deschidere dl'director 
a comemorat pe Tudor Vladimirescu. 
DI P. Sabău a vorbit despre «Cre- 
dinja a te-a mântuit Române!» DI di-: 
„rector apoi despre feliul de a-și păstră 
"poporul sănătatea prin ţinerea porun- 
cilor bisericeşti. Vasile Șpan: Sfaturi 
economice, în deosebi despre între- 
buințarea gunoiului de animale. Dela 
membri s'au încassat taxe în sumă de 
240 lei. Cassierul şi un membru din 
comitet sunt “însărcinaţi să încasseze 
taxele restante. Despărțământul are 
cor propriu. Sau luat măsuri pentru-- 
reactivarea agenturilor. şi înființarea 
“cooperativelor sătești. Adunarea vii- 
toare se va ţineă în Vidolm. Pentru 
prelegeri poporale se. preliminează . 
suma de 100 lei şi se cer dela cen- 
tru 500 lei pentru propagandă cultu- 
rală şi economică. la mod excep- 
tional se încuviințeazi trimiterea ace- 
„stei sume dela centru, precum şi a 
unoi cărți pentru înjghebarea de mici 
biblioteci săteşti. —.DI Dr. Moise Co- 
şin, advocat în Salonta-mare, dele- ` 
gatul comitetului nostru central pen- 
tru organizarea despărțământului Sa- 
lonta ne trimite procesul verbal al 
adunării ținute în 26 Augusta. c. S'au 
înscris 3 membri fondatori, 3 'pe vi- 
eață şi 10 activi dela cari s'au incassat 


— 992 — 


1900 lei, depnși întrun libel la «Biho- 
reana» din Orade. — Desp. Sătmar 
_'ne scrie că în curând va înaintà ra- 
‘port despre activitâtea sa, despre în- 
scrierea de membri, despre felul cum 
Sau chivernisit cele 30 biblioteci po- 
porale donate de «<Asociaţiune» etc. 
Aşteptăm atest document grăitor des- 
pre activitatea harnicului despărţământ, 
— DI director al despărțământului Se- 
„beşul-săsesc Sergiu Medean, protopop, 
ne trimite procesul verbal al adunării 
cercuale ținute la 2 August 1921 în 
Săsciori. Cu această ocaziuine s'au 


ținut următoarele conferinţe: Preotul - 


V. Oana despre socialism, socialismul 
" Tomân şi bolşevism; Dr, S. Vulcu 
despre îoloasele cooperativelor să- 
teşti; Preot C. Oancea despre rătăci- 
rile sectare şi naționale. Sau înscris . 
membri numeroşi, incassându-se taxe 
în sumă de 4292 lei, din care s'a trans- 
“pus cassei poastre centrale suma de 
"3046 lei. Precum arată faptele, acesta 
e:unul din despărțămintele cele mai 
active ale Asociaţiei. Privitor la do- 
rința exprimată de a inițià Asociaţia, 
'şi în Sebeș edificarea uriei Case Na- 
tionale, comitetul central: -declară că 
-sse va fineà în evidenţă şi seva sa- 
ttisface după posibilitate. — Despărtd- 
-mântul Șimleul-Silvaniei mai nou a 
Auscris 8 membri activi din comuna 
“Bobota şi 11 din comuna Hidig. — 
Dl director. al desp. Teaca, protopop 
Vasile Podoabă cere bilete dela loterie 
` pentru desfacere cu ocaziunea adu- 
mărei cercuale convocate pe ziua de 
12 Octomvrie a. c. -Biletele cerute 
i au trimis, — DI Dănilă Sas, di- 
‘rectorul desp. Cohalm trimite procesul 
"verbal referitor ia constituirea agen- 
-turei Homorod al <Asociaţiunei». Sau 
înscris 18 membri activi şi 12 aju- 
tători, incassându-se 220 lei, depuşi 
la «Cetatea» din Cohalm. Sau ţinut 
mài multe prelegeri şi conferinţe. Pen- 


_mătoarele organizaţiuni ale lor: 1. Di. . 


7 


tru înlesnirea activităţii culturale a ` 


despărțământului se yor trirhite şi un 
număr oarecare de cărți. — Asemenea 
cere şi desp. Ciachi-Gârbădu 14 bi- 
blioteci poporale. 


Se acordă. — DL- 


G. Vasile din Merişor, plasa Seini, 


jud. Sătmar, trimite procesul verbal -: 
al adunării de constituire a acestei 
agenturi a Asociaţiei care a înscris 9 
Agen- > 
tura a primit o bibliotècă a «Asocia- 
țiunei» prin P. S. Sa episcopul luliu -- 
Hossu al Gherlei. — DI Dr. Iosif Pop, :% 


membri activi şi 10 ajutători. 


primpretorele plasei Huedin trans- 
pune cass6i noastre centrale taxe de- 
meinbri pe vieaţă dela 44 comune în 
sumă de 8800 lei, taxe de membri 
fondatori dela 2 comune 800. lei, în 
total 9600 lei. Dacă am avea mulţi 
funcţionari oameni de inimă şi cu con- 
cepțiile superioare ale dlui Pop, am 
puteă face tot ce se așteaptă dela noi 
sub raport cultural. — Uzinele de fer 
și domeniile din Reşiţa, societate ano- 
nimă ne roagă să înscriem între mem- 
bri fondatori ai <Asociaţiunei» şi între ` 
fondatorii Casei Naţionale centrale ure 


recțiunea generală a societății ano- . 
nime «<Uzinile de fier şi domeniile din 
Reşiţa». 2. Direcţiunea atelierelor me- 
canice ale societăţii anonime «Uzinele 
de fier şi domeniile din Reşiţa». 3. 
Direcţiunea uzinelor metalurgice ale 
societăţii anonime «Uzinele de fier și 
'domeniile din Reşiţa». 4. Direcţiunea 


uzinelor societății anonime «Uzinele — -& 


de fier și domeniile din Reșița». 5. 
Direcţiunea silvică şi domenială a so- 
cietăţii anonime «Uzinele de fier şi 
domeniile din Reşiţa», DI director ge- 
neral al societăţii Zag. Victor Blasianu, 
care până acum a- fost membru pe 
vieață al «Asociaţiunei» se roagă să 
fie înscris membru fondator. Taxele 
în sumă de 7400 lei ni s'au transmis 
prin banca «Albina». — Direcfiunea 


D 


«desp. Hunedoara transpune consem- 
narea membrilor din 6 agenturi, şi 
anume: din Găvășdia, Vadu Dobrei, 
Nadaşdia de sus, Sâncrai și Calanul- 
:mic incassând 227 lei; din QGhelar 
dela 1 membru fondator, 143 activi 
şi 44 ajutători 737 lei. — DI- Miron 


„Benchea, preot în Buffalo U. 1. (Ame- - 


rica) série că a. primit cărțile și di- 
:plomele trimise. Mai nou a înscris 
-8 membri fondatori 3 pe vieață şi 13 
activi. A făcut şi 3 abonamente la re- 
“vista noastră «Transilvania», trimiţân- 
-du-ne în cecuri suma de 5060 lei. 
“Pentruca Sf. Sa să poată desvoltă 'o 
activitate mai intensivă e numit con- 
“ferenţiar propagandist al <Asociaţiu- 
«mei» noastre în America. — Di in- 
„giner Drăgan, şeful regiunei silvice 
Cluj transpune conspectul despre 19 
„membri, activi ai subsecţiei silvice a 
(e Astrei» dela cari a incassat 190 lei. 
- DIV. Pop, protopop, Bucium, tri- 
-mite 175 lei taxe de membri. — Desp. 
Zârneşti 696 lei taxe de membri. — 
D-nul Al. Târnoveanu din Riciul de 
Câmpie 408 lei taxe de membri. — 
DI Vasile Ghevrea din Merişor p. u. 
-Cicârlău jud. Sătmar trimite 280 lei pen- 
“tru cărţi;poporale. — DI A. C. Domşa, 
„canonic Blaj, 500 lei taxă de membru 
-fondator şi abonament la revistă. 

P; S. Sa Episcopul Gherlei Dr. Iuliu 
Hossu prin scrisoarea sa din 10 Au- 
„gust Nr.-2188 a. c. ne face cunoscut 
că cu ocaziunea vizitelor sale cano- 
nice din vară a împărţit în comunele 

` vizitate 38 biblioteci populare din cele 
50 “trimise în următoarele comune: 
Vama, Bocşa, Negreşti, Tur, Bicsad, 
Certeze, Moiseni, Trip, Boineşti, Târ- 
şoli, Lechinţa, Cămaărzana, Prilog, 


“Călinești, Gherţa-mică, Gherţa-mare, 


Turţ, Bătardi,: Comloușa, Tarna-mare, 
Bocicău, Valea-seacă, Meghieşul-auriu, 
“Gârbedin, Apa, Someşeni, Potău, Bä- 


“băşeşti, Iba, Sabișa, Ciocârlau, Bârgău, 


— 943 — 4 


Tăuţii de jos, Magheriș, Mănăştur, Me~ 
rişor, Băița şi Nistru. Din toate aceste 
comune înaintează şi procesele ver- 
bale despre constituirea agenturilor. 


` Pretutindeni, ne scrie P. S. Sa, bi- 


bliotecile au fost primite cu mare bu- 
curie şi călduroasă mulțumită și nu 
se îndoieşte, că sămânța aruncată va 
aduce roade binecuvântate. şi jertia | 
adusă de <Asociaţiune» va îi însutit 
răsplătită prin cujtura românească ce 
va deşteptă în părțile cele mai înde- 
părtate ale ţerei. — DI Ier. Dănilă, 
directorul desp. Șermaşul-mare trimite 
procesul verbal despre reorganizarea 
acestui despărțământ întâmplată în şe- 
dinţa din 25 Septemvrie a. c. cu care 
ocaziune s'au înscris şi 18 membri 
activi, — DI director al desp. Hune- 
doara, A. Luda, prezintă procesul ver- 
ba! al adunării cercnale ţinută în 28 
Angust a. c., cu care ocaziune s'au 
înscris: 1 membru pe vieaţă, 8 membri 
activi și 31 ajutători. DI Dr. Vasile 
Hâncu, medicul uzinelor de fier a 
ținut cu 'acest prilej o, conferință de- 
spre alcoolism. A fost și o-serată etno- 
grafică frumoasă cu grupe de câte 
20—30 feciori şi fete din 11 sate exe- 
cutând fiecare dansul lor. Comuna 
Ghħelar a venit cu un cor bine instruat, 
Seara a fost şi reprezentaţie teatrală, 
— DI Teofil Dragomir, fost director 
al desp. Jibäu trimite procesul verbal 
al adunării cercuale ţinute în Jibâu la 
18 Sept. a. c. din care se vede starea 
depunerilor în favorul «<Asociaţiunei».: ` 
Desp. Jibău are 128 lei, centrul «Aso- 
ciaţiunei» 721 lei. In total, deci 850 lei. 
Membri noui s'au înscris: 2 fondatori 
şi 21 activi. Dela cei vethi s'a incassat 
110 lei. Dlui T. Dragomir i se aduc 
cele mai călduroase mulțumiri pentru 
activitatea desvoltată în cadrele «Aso- 
ciațiunei» noastre. — Di Dr. loan 
Gherman, directorul despart’ Chioar 
trimite procesul verbal din 10 Iunie a. c. 


păi =- — 94 — a 


dela Şomcuta-mare. Cu această oca- 
zine ş’atı înscris: 1 membru fuñdatot 
15 pe vieață,.14 activi și 3 ajutători. 
Acest harnic despărțământ are două 
agenturi bine organizate: Mireșul-niare 
şi Vălenii Şomcuţii. — Desp. Almaș 
trimite procesul verbal al ședinței de 
constituire ţinut la 28 August a. c. 
Director e di Dr. Nicodim Cristea, 
primpretore. Ni se cer cărți și revista 
<Trausilvariia>. Cărţi pentru îiicepu- 
turl de biblioteci ih 20 comuue se pot 
da, revista însă numai pe lângă abo- 
nădinent fiind hârtia și tiparul atât de 
scumpe, — Cerere de cărţi ni s'a fä- 


cat din nou diri partea desp. Viștea: 


. de jos. A fost satisfăcută. — Di Q: 
Mihoc, preşedintele agenturei Ruda 
desp. Brad a înscris 9 membri activi 


şi 6 ajutători. — DI Toma Hățdgan. 


comerciant în Doboşd ne scrie că ce- 
dează tereu corespunzător pentru edi- 
ficarea unei case naţionale. Și până 
„atunci pune la- dispoziţia poporului 
lipsit de preot şi învăţător o sală, unde 
să poată cet cărți- folositoare. Aso- 
ciația încă trimite dilui Hăţăgan o co- 
lecţie de cărticele de ale sale. — Dir. 
desp. Blaj dl Dr. loan Bălan canonic 
Taportează asupra activității despărță- 


mântului gin ,10 Iulie până la 13 No- 
emvrie a. c. S'an ţinut prelegeri în 5 


comune și s'au lwat măsuri, pentru 
desfacerea biletelor dela loteria <Aso- 
ciațiunei». Pentru prelegeri populare: 
cere suma de 300 lei, care se-și acordă. 
Di Cornel. Buteanu, directorul despărț.. 


Gârbdu raportează că la 30 Oct. a. e. 
despărțământul a ţinut adunare în Sur-. ; 


duc, unde s'a înființat o agentură a. 
Aoo, Cu această ocazie s'au 
înscris 6 membri pe vieaţă, 13 activi, 
şi 61 ajutători. — Despărț: Haţeg şi-a 


ținnt adunarea de reorganizare la 20; - 


Noemvrie a. c. San înscris 2 membri 
fondatori, 5 pe vieaţă și 91 activi, 
Director sa reales di Dr. C. Popescu,. 


protopop. — Desp. Indol şi-a. ţinut. 


adunarea cercuală la 2 Oct. a. c. în 


Băişoara. S'an ţinut 2 conieriaţe. A- 
„cântat corul elevilor. Sau înscris: 1 
membru pe vieaţă, 19 activi şi 2taju- 


tători. Director s'a ales di Iuliu Cadar- 
pretor în lara. — DI Moise Bordoș,: 


scrie despre dezolatele stărt culturale. E 


din Bizchiş, unde ar trebui să. se in A 


inițiativa întemeierii unui nou despăr-- 
Asemenea nă-- 
zuinţe de a se creiă o nouă sucursală. 


țământ al Asociaţiei. — 


a Asociaţiei se iveşte la /am. 


Bibliogratie. 


i. 
Cărți privitoare la Italia şi colo- 
niile ei. 

f Ministero delle colonie. Àllegati 
alla relazione sulla colonia eritrea de! 
R. Comissario civile Deputato Ferdi- 
nando Martini per gli esercizi 1902—77 
presentata dal ministro deie colonie 
(Bertolini) nella seduta del 14 giugno 
1913. Volume II. Roma 1913. 

7 Ministero delle colonie. La có- 

struzione e esercizio delle ferovie in 


Tripolitania ed in Cirehăică della occu-. . 


pazione al 30 giiigno 1015. Roma Ti-. 
pografia năzioriale Bertero. 1918. 

Ministero delle colonie. u nuovo: 
tallero italiano. Anno ÑMCMXVIUI 
Roma 1918. 


Ministero delle colonie. 
ssione per tó studio agrologico della 
Tripolitania nominata con D. M. del!’ 
11 febbraio 1913. La Tripolitania set-- 
tentrionale. Volume Il. Studi Comple- 
mentari e iliustrătivi delta relazione &. 


O 


Commi-- 


4 


isi 


Li 


PER 


Z 945 — 


S. E. il Prof. P. Bertolini, ministro. 


delle colonie. Con 6 tavole fuori testo. 
Roma 1913. 

__ Ministero delle colonie. Relazione 
della VII sezione della commisionè del 
dopo-guerra. (aniston Coloniatłi. Ro- 
ma 1919. 


Ministero delle cotone: Relazione . 


sulla colonia Eritrea del rt. commis- 


sario civile Deputato Ferdinañdo Mat- 
tini pet gli esercizi 1902—7 pésentata 


dal ministro delle colonie. (Bërtolini) 
nella seânta dei 14 giugiio 1913. Vo- 
- lume 1.. Roma 1913, , 
Ministero delle colonie; Commis- 
sione per lo studio dgrologico della 
Tripolitania, La Tripolitania settet- 
trionale. Volume 1. Relazione a S. E. 


il Prof. P. Bertolini ministro delle co-- 
lonie. Con 1 carta e XL tavole fuori 


testo, Roma 1913. 

- Ministero delle colonie. Mostra 
:daloiilal6 di Ganovă. La Cijetaica 
ed sui servizi civili. Rălszione del 
cotin. dott; Alessaiidio Salvadori sè- 
gretario generale pergli -affäri civili e 
politici -dalia Cirenaica. Râită 1914. 

Ministero delle  toloiile. Maostră 
coloniale di Genovă. Le scuole italiane 
in Tripoli. Roma 1914. 

Chambie de cohinieree intèrna- 
tionale.  Preihier Coigies. Londrăs 
-27 Inin — Í luillet:192i. Exposé gândhal 
de la situátioh écoħñomique de P italie. 


Rapport de.la Setiion Italietiné. Pàris . 


33 Rue Jeaii Göujon. Rome 1, Piazza 
Foro Tiâiăno. 

Ministero per Passistenza militare 
„€ Je pensioni di guerra L'assistenza 
di gherra în Italia. Astistenza militäre. 
_ Pensioni di guerra. IJl. Conferenza 
interălleata per la protezione degli 
invalidi di guerra; Roma 1919. 

Ministero delle toloniė. Direzione 
- Centrale degli affari coloniali, Uffieio 
„di studi coloniali. Rapporti è fiono: 


grafie coloniali Nr. 5 Febbraio 1913.- 


‘Luglio 1917. 


Messico. ll «Dryz Farming» e la colture ` 
del cotone nella laguna di Torreon e 
di Flahualilo. (Stati di Cobanila e 
Durando) al Messico. Rapporto del 
barone Carto Aliotti, r-inviatø straor- 
dinario e ministro plenipotenziario al 
Mesşico. Roma 1913 

. Ministero delle colonie. 
grafie e rapporti coloniali. 


Mopo- . 
Nr 1; 
Pompeo Bodrero, It 
problema tributario nella Somalia 
italiana. Roma 1917, A 
Ministero delle colonie, Mostra: 
coloniale di Genova. Agricoltura, in~ 
dustrie e commercio della Tripolitania» 
Relazione del eiv, uff, Romeo Nappi, ` 
capo del! Ufficio economico del se- 
gretariato generale degli âffari civili 
e politici della Tripolitania. Roma 1914. 
Ministero delle colonie. Mostra 
colonială di Genova. GI abitañti della 
Cirenaica. Studio etnico-antiopologico 
con 20 figure nel testo, una carta geo- 
grafica e nove tavole fuori testo del 


_ Dott. ` Aldo Mei, direttoră tel r. am- 


bulatorio e dell’ infermeria civile di 


- Beiigasi, Rota 1014. 


„_Ministero. delle coloiiiă. Biblio- 
grdfiă della Libia. Compilata da Ugo 
Ceccherini sâttobibliotecario hella bi- 
blioteca ñazionàle di Totino. Romă 
1915. 

Aw. Piof. G. B. Penne dëllà scu-. 
ola diplomatica coloniale e dell uni- 
versită popolate di Rothà, Dal? Ame- 
rica alb Africa. La missiöhe colo- 
niale dèl popolo italiano. Roma t908. 

Avr. G. B. Penne delà scuola di- 


` plomàåtico-cóloniale, Pér L'Itàlia Afri- - 


cana. Studio critieo con prefazione 
del Prof. A. Loria. Roma 1906. 
Avv. G. B. Penne della scuola di- 


- plomatico-coloniale di Roma, L'Italia 


Africana, Produzione, esportazione, 
dogana; l:a e 2-a Parte Napoli 1907. 

_ Manuali Coloniati. Cap. Corto Ci- 
terti, Come ši viaggia in Affrica. Utili 


— 946 — 


avvertimenti per chi si accinge ad un 
viaggio in Affrica. Roma 1913. 

Manuali  Coloniali. Alessandro 
Trotter professore nella R. Scuola di 
Viticult. e nella R. Università di Na- 
poli, Flora economica della Libia. Sta- 
tistica illustrata della piante coltivate 
e delle spontanee utili della regione, 
Seguita da una Appendice intorno 
alle droghe del commercio locale. 
Con due profili, 127 figure nel testo 
e 245 tavalo, Roma 1915. 

Avv. G. B. Penne della scuola di- 
plomatico-coloniale di Roma, Il grano 
eritreo. Produzione, esportazione, do- 
gana. Studio critico. Napoli 1907. 

Brevi cenni sulla fratellanza uni- 
versale. Roma 1913. 

Italie. Chemins de fer italiens de 
Pétat. Edition de lofiice national ita- 
dien du tourisme. 


IL 
Cârţi româneşti intrate la redacție. 


Buletinul Societăţii Regale Române 
de Geografie publicat prin îngrijirea 
comitetului de redacțiune. XXXVII 
1916—1918. Conţine 12 figuri și 7 hărţi. 
Bucureşti, Socec 1919. Preţul 40 Lei. 


Buletinul Societăţii Regale Române 
de Geografie publicat prin îngrijirea 
comitetului de redacţiune. XXXVIII 
1919. Bucureşti, Tipografia F. G5bl, 
1920. Preţul 40 Lei. 

Buletinul Societății Regale Române 
de Geografie. XXXIX 1920. Bucureşti. 
Tipografia F. Göbl 1921. Preţul 50 Lei. 

Virgil Pop: «Să fie lumină» ! Nr. 1. 
Glasul Unirei, Lugoj 1921. 

Dr. loan T. Marianescu: «Să fie 
lumină»! Nr. 2. Neunirea cea mare 
cum s'a urzit între creştini? Lugoj 
1921. Editura «Sionul Românesc». 

G. S. Mateescu: Geografia Româ- 
miei pentru şcoalele primare. Cluj 


1921. Cartea Românească. Preţul Lei 
9:50. 

Eugen Lovinescu : Portrete lite: 
rare (Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Mi- 
hail Sadoveanu), (biblioteca Universală 
Nr. 15—17). București 1921. Preţul 
3 Lei. 

N. Iorga: Desvoltarea aşezămin- 
telor politice şi sociale ale Europei. 
Vol. lI. (Epoca modernă). Lecţii făcute 
la şcoala de răsboiu. Bucureşti 1921. 
Preţul 20 Lei. 

Lui lon Bianu amintire, (din partea 
foştilor și actualilor funcţionari ai Aca- 
demiei române la împlinirea a şase- 
zeci de ani). Bucureşti 1921. Preţul 
20 Lei. 


Dr. Giorge Pascu : Istoria literaturii 
şi limbii române din secolul XVI. 
Bucureşti (Cartea Românească) 1921. 
Preţul 20 Lei. 


Maxim Gorki: Un an de revo- 
luție rusească. (Institutul de editură 
«Reforma socială»). București 1919. 
Preţul 2 Lei. 


N. lorga: Polonais et Roumains 
(relations politiques, economiques et 
culturales). Bucureşti 1921. Prețul 
10 Lei. 

G. C. Dragu: Instrucțiune civică. 
Drept uzual şi economie politică. Ma- 
nual pentru clasa IV-a gimnazială. 
Ediţia IHI. Bucureşti. Editura «Cartea 
Românească». Preţul 14 Lei. 

I. Ghiaţă — FI. Cristescu — I. G. 
Bratu: 
II primară urbană. Aprobată de Mi- 
nisterul instrucţiunii Nr. 48,235. Ediţia 
1. Bucureşti. «Cartea Românească». 
Preţul 8 Lei 50 bani. 


Marin N. Biciulescu şi lon V.Tasu : 


Vrei să citeşti? Abecedar pentru cl. I 
primară urbană şi div. I. rurală. Apro- 
bată de ministerul instrucției publice 
Nr. 63,283 din 1920. București. «Cartea 
Românească» 1921, Preţul 2 Lei 75 b. 


Carte de cetire pentru clasă 


— 947 — 


O. Tajrali: Manual de istorie an- 
tică pentru cl. I. secundară. Aprobat 
“de ministerul iustrucțiunii publice. Bu- 
cureşti. «Cartea Românească». 1921. 
Preţul 13 Lei 75 bani. 

A. Șeșefschi: Curs de limba ger- 
mană pentru cl. VIII liceală, secun- 
dară etc. Aprobat de Ministerul in- 
strucțiunii cu Nr. 296 din 1921. Bu- 
ureşti. «Cartea Românească». Preţul 
19 Lei. 

D. N. Broșteanu — Gh. Nicolau — 
C. Ionescu Lungu: Carte de cetire 
pentru cl. IF primară urbană. Apro- 
bată de ministerul instrucţiunii Nr. 
53,215 din 1913 şi reaprobată în lunie 
1921. Bucureşti 1921. «Cartea Româ- 
mească». Preţul 8 Lei 50 bani. 


M. Biciulescu și lon V. Tasu: 


«Altceva !» Carte de cetire pentru cl. 
ål primară urbană şi divizia UI. rurală. 


Aprobată de ministerul instrucției Nr.. 
48,235 din 1921.:Bucureşti. «Cartea Ro- 


- mânească» 1921. Preţul 11 Lei. 

A. Ivanovici și 1. G. Bratu: Carte de 
gramatică şi compuneri pentru cl, IV 
primară urbană. Aprobată de' mini- 
sterul inştrucţiunii Nr. 51,304 din 1921, 
Bucureşti. «Cartea Românească». Pre- 
4ul 5 Lei 25 bani. ' 
` L G. Bratu şi A.-lvanovici: Carte 
de gramatică şi compuneri pentru cl. 
AU] primară urbană. Aprobată de mi- 
nisterul instrucţiunii Nr. 63,279- din 
1920. Ediţia 1. Bucureşti 1921. «Cartea 
Românească». Preţul 4 Lei 25 baui. 

Marin N. Biciulescu: Aritmetica 
im imagini pentru cl. | primară urbană 
şi divizia. 1] rurală. Aprobată de mini- 
sterul instrucţiunii. Nr. 63,274 din.1920. 
Bucureşti. «Cartea Româneâscă» 1921, 
Preţul 4 Lei. 

S. N. Bpăilițeanu: Fizica. Clasa 
All secundară de fete. Ediţia XI apro- 
bată de minister Nr. 91 din 1921. Bu- 
cureşti. «Cartea Românească». Preţul 
14 Lei, 


N 


E. Rădulescu— Pogoneanu: Carte 
de limba franceză pentru cl; VIII (li- 
cee şi şcoale secundare de fete). Apro» 
bată de ministerul instrucţiunii. Bucu- 
reşti. «Cartea Românească» 1921. Pregu 
17 Lei 50 bani. 

1. G. Bratu și St. Caracudovici: 
România. Carte de geografie pentru 
cl. lil primară urbană și divizia [H 
rurală. Aprobată de ministerul instruc- 
ției Nr. 63,281 din 1920. Ediţia I. «Car- 
tea Românească». București 1921. Pre- 
tul 6 Lei. 

Mihail Gr. Poslagteicu 3 Gi 
mația muzicală pentru cl. V. secun- 
dară. Ediţia I. Aprobată de. ministerul 
instrucţiunii. Bucureşti 1921. «Cartea 
Românească», Preţul 9 Lei 50 bani. 

M. Staureanu ; Manual practic de 
limba franceză. Editara Samitca. Cra- 
iova. Preţul 20 Lei. 

P. Cancel: Despre «Rumân» şi 
despre unele probleme lexicale vechi 
slavo-romane, Lucrare tipărită de Casa 
Şcoalelor. Bucureşti. Socec 1921. Pre- 
țul 7 Lei. ; 

P. Cancel: Teyfnenii slavi de plug 
în Daco“Romana. Lucrare tipărită pe ` 
cheltuiala Casei Școalelor. Bucureşti. 
Socec '1927. Preţul 6 Lei. 

Dr. Emil Precup : Dor şi jale. Pa- 
timi şi suferințe.. Poezii culese din răs- 
boiu. Aranjate și publicate pentru po- 
por. Tiparul tipogr. diecezane Gherla 
1920. 

Coriolan Petranu; Inhaltsproblem 
und Kunstgeschichte. “Einleitende Stu- 
dién in «Arbeiten: des Kunsthistori- 
schen Instituts der Universität Wien. 
(Lehrkanzel 'Strygowski) Bd. XXII. 
Wien 1921. Verlag von Halm und 
Goldmann. 

Al. P. Arbore: Die romänische 
wissenschaftliche Bewegung auf dem 
Gebiete der Geschichte, Sprachkunde 
und Geographie seit 1918. Separat- 
abdruck. 


— 948 — 


G. Rotică : Dintr'un colţ al Româ- 
piei Mari. Ecouri bucovinene (1918— 
1920). Bucureşti. «Cartea Românească» 
1921. Preţul 5 Lei. 

Gheorghe Adamescu: Contribu- 
ţiune la bibliografia românească. Fas- 
cicola l-a. Istoria literaturii române. 
Texte şi autori de literatură 1500—1920. 
Bucureşti. «Cartea Românească» 1921. 
Preţul 19 Lei. 

Radu Dragnea: Mihail Kogălni- 
ceanu. (Anii de pregătire. Caracterul. 
Priorităţile literare. Ideile istorice. 
Ideile literare. ideile politice. Eloc- 
venţa sa. Influenţa sa). Cluj. Tipo- 
grafia naţională societate anonimă 1921. 
Preţul 20 Lei; 

Nichifor Crainic:  Privelişti fu- 
gare. Editura Pavel Suru. Bucureşti 
1921. Preţul 8 Lei. 

Ștefan Meteș: Activitatea istorică 
a lui Nicolae lorga. Bucureşti. Edi- 
tura Pavel Suru 1921. 

Ștefan Meteş: Relaţiunile comer- 
ciale ale Ardealului cu Ţara Româ- 
nească. Sighişoara. 

Dr. George Fireza: Apologetica 
religiunei creștine catolice. Manual 
pentru cl, VIll-a a şcoalelor secundare. 
Tipografia naţională. Lugoj. Piaţa Re- 
gina Maria 1921. Preţul 10 Lei. 

Calendarul naţional ilustrat pe 
1922, Lugoj. Tipografia Naţională. 
Preţul 3 Lei 

Asociaţiunea profesorilor univer- 
sitari din România. Cuvânt de deschi- 
dere rostit la al doilea congres al Aso- 
ciaţiei la Ciuj în 3 lunie 1921 de Sextil 
Pușcariu, preşedintele Asociaţiei: Cluj 
1921. 

Alexandru Lupeanu: in pragul 
vremii, îndemnuri pentru săteni. Blaj 
1920. Preţul 6 Lei. 


Silviu Dragomir: Istoria desro- 
birei religioase a Românilor din Ardeal 
în sec. XVIII, vol. I. cu 150 docu- 
mente anexate. Sibiiu. Tiparul și edi- 
tura tipografiei arhidiecezane 1920. 
Preţul 20 Lei. 

Karl Kautsky — Al. R. Moroianu © 
Terorism şi comunism. Contribuţie la 
istoria revoluțiilor. Bucureşti. Editura 
«Cartea Românească». Preţul 6 Lei. 


HI. 
Calendare pe an. 1922. 


Calendarul <Asociațiunei» pe an.. 
1922 întocmit de Joan Georgescu cu 
colaborarea d-lor: I. Agârbiceanu, A. 
Gorovei, N. lorga, P. Olariu, Sabin. 
Oprean, Voibură Poiană, Aurelia Pop,. 
Dr. G Preda, R. Simu, |. U. Soricu 
etc. Preţul pentru abonaţi 2 lei, pentru 
neabonaţi 5 lei. 

Amicul Poporului pe 1922 întocmit 
de N. Petra- Petrescu. Editura W. Krafit, 
intre altele acest frumos calendar e . 
împodobit şi cu fotografiile şi notițele: 3 
biografice a cinci autori în vieaţă. 

Calendarul Săteanului pe 1922. 
Editura W. Krafft. ; 

Lumea ilustrată, calendar pe 1922, ` 
Editura Ig. Hertz. Preţul 15 lei. 

Almanahul «Universului» pe 1922. 
Preţul 7 lei. 

Calendarul gospodarilor pe 1922, 
întocmit de /. Simionescu. Cartea Ro-- 
mânească. Preţul 5 lei. 

Calendar pe an. dela Hristos 1922.. 
Arad, tipogr. diecezană. Preţul 4 lei, 

Székely Naptár 1922-re. Kiadó :: 
Lőrinczi József, M.-Vásárhely 74-ik évf.. 
5 lei. 

A brassói lapok naptára az 1922-re. 
8 lei. 


— 949 — 


` 


Ministerul cultelor şi artelor... | 


FERDINAND |, prin graţia lui Dunmezeu și voinţa: naţio- 
mală rege al României. La toţi de faţă şi viitori sănătate, Cor- 
purile legiuitoare au adoptat şi votat iar noi sancļionăm ce 


„ urmează: z 
LEGE O 


pentru recunoașterea calității de persoană morală „Asocia- 
ţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român“ 
cu reşedinţa în Sibiiu. - - 


ART. I. Se recunoaște calitatea de persoană morală <Aso- 
ciaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român» 
cu reşedinţa în Sibiiu. i 

ART. II. Se acordă acestei Asociaţiuni scutirea de timbre 
şi de taxe de înregistrare -prevăzute de legile în ființă, precum 
şi de orice taxă poştală pentru corespondenţă. 

ART. III. Se acordă scutirea de orice taxă cu privire la 
donaţiunile, la legatele şi la orice alte liberalităţi făcute Asociaţiunii. 

Această lege dimpreună cu statutele. la dânsa anexate sa 
© votat de adunarea deputaţiior îi ședința dela 5 Aprilie anut 
1921 și s'a adoptat cu unanimitate de una sută voturi, Vice- 
președinte, Dr. Avram Imbroane. 


(L. S. A. D) Secretar: N. Mailet 


Această lege dimpreună cu statutele la dânsa anexate sa 
votat de Senat în ședința dela 2 Iunie anul 1921 și sa adoptat” 
cu unanimitate de let şi şapte de voturi. Preşedinte, 
Meitani (L. S. S.) Secretar, E. Melidon. “ 

Promulgăm această lege şi ordonăm cu ea să fie investită 
<u sigilul 'Statului și publicată în Monitorul oficial. 

Dat în Bucureşti, la 22 lunie 1921. 


(L. S. St.) 
Ministrul cultelor “şi artelor, ET justiției, 
<Octavian Goga. M. Antonescu. 
Nr. 2602. 


1 Publicat în Monori Orals Nr. 92, Vineri, 29 Iulie 1921 pag. 
3576-coloana II şi ul. 


— 950 — 


In consecinţă, despărțămintele și agenturile noastre sunt 
avertisate, să nu mai plătească taxe poștale pentru colete şi 
corespondențe ce ar aveă în cauze oficiale, atât unele cu altele, 
cât şi cu biuroul central al <Asociaţiunei> noastre din Sibiiu, 
ci să indice pe colet sau pe scrisoare această scutire precum 


urmează : 


Asociatinnea pentra literatura roin. și cultura poporului român Sibiia. 


Despărțământul -iiao 
NP inisi 
TENPE O pme e a | a 
Artic. de lege 2602/1921 ; 
eul e dl isa i te Se 
g i {i S 


Dacă despărțămintele și agenturile noastre nu-şi pot face 
ele insele astfel de plicuri, le rugăm să şi le comande la noi, 
de unde le vor aveă pentru prețuri convenabile. Cu cât cos 
mandele -vor îi mai mari şi mai numeroase, cu atât vor fi și 
mai ieftine, A pă tra 
Biuroul „Asociaţiunii“. 


Ta a Da 2 


Loteria Asociaţiei. se 
- Ne aflăm înaintea tragerei întâiu a loteriei Asociaţiunei c care conform 
planului se fine la 3L Decemvrie stil vechiu 1921. 


Deși anul acesta, sub raport financiar, a fost toarte dit și s'a ` re-i 
marcat prin derutele financiare în deobşte cunoscute, care neapărat: se. 
resimt şi în vieaţa de toate zilele şi astfel şi în desfacerea biletelor dela: 
loteria noastră, ea progresează în mod îmbucurătar,. cu toate acestea. > 

„Ne ținem de cea mai plăcută datorie să aducem călduroasele noastre 
mulţumiri tuturor acelor institute firianciare, antorităţi şi peisoane particulare. 
care cu toată criza de bani din acest an ne-au dat o bună mână de ajutor > - 
la desfacerea biletelor loteriei noastre. În deosebi ținem : să mulţăinim TIR 
«Băncei Româneşti» din Bucureşti care ne-a ajutat cu suma cea mai fru- 
moasă de bani dând astfel şi de data aceasta institutelor similare exemplul 
cel mai frumos de felul cum trebue sprijinită cultura noastră națională. 

Sperăm că încetând criza financiară şi alte crize cu anul ce urmează 
şi văzând lumea noastră românească că tragerile loteriei noastre țin re~ 
gulat, ne vor acordă un sprijia mai “puternic pentru viitor. Mai cu seamă 
< băncile care nu ne-au putut ajutoră așă cum ar fi voit în acest an de criză, 
sperăm că ne vor ajutoră în anii următori, pentrucă măreţele scopuri ale 
loteriei Asociaţiei, în sfârşit să se poată. înfăptui. i 

lată acum listă sprijinitorilor mai însemuaţi din întâiul an al loterie) i 
`- Asociaţiei noastre: i RE 

«Banca Românească», Bucureşti a ajutat la intervenţia - d-lui V. i. 
Brătianu scopurile loteriei Asociației în numărar cu 100,000 Lei şi ta efecte ` 
cu tot atâta; în total 200,000 Lei. 

«Albina» 'Sibiiu cun 20,000 Lei. ; 

Ne-au făcut serviciile cele mai bune la d cifacăteă de bilete di prim- - a aa 
pretor al plasei Arad, dl S. Médean, protopop Sebeşul-săsesc, di prim- 
pretor al plasei Pecica, dl primpretor: al plasei Hida, di primpretor al 
plasei Vașcău (Dr. Neagu), dl primpretor al plasei Cohalm, d! primpretor al 
plasei Ciachi-Gărbău (Cornel Buteanu), dl primpretor al plasei Qeoagiul 
de jos, «Tărnăveana», institut de credit Sighişoara, <Economul», institut de 
credit în Cluj, dl Augustin Șandru din Viştea de jos, dl Nic. Avram preot / 
Copâlnic-Mănăstur, «Izvorul», instituț de credit Alba-lulia, «Furnica», in- 
stitut de credit Făgăraş, di Valer Popovici, prefect de poliţie Cluj, di An- 

- dreiu Ludu, protopop Hunedoara, «Victoria», inst. de credit, Arâd, «Albina», 
sucursala Braşov, etc, 


Cel mai vechiu şi mai consolidat institut 
financiar românesc din Transilvania 


„ALBINA“, 


INSTITUT DE CREDIT ȘI DE 
za ECONOMII, SIBIU: : : 
FILIALE: Brașov, Cluj, Lugoj, Mediaș 
şi Târgul-Murășului. . 
AGENTURI: Sânmărtin. =: mo èě m 
l Capital societar Lei 10.000,000.— 
Fonduri de rezervă şi pensiuni 
Lei 7.500,000—, Depuneri spre 
fructiticare şi în Cont-Curent 
Lei 179.000,000-—. 


Acordă: Imprumuturi cambiale (scont), 
împrumuturi hipotecare, Cont-Curent, finan- 
i p  ţează intreprinderi ete. =: m: 


Primeşte depuneri spre fructificare 

pe libele și în Cont-Curent 4:/,—5'/, 

după terminul de abzicere, plătind 
-. însuși darea de interese. „. .. 
Emite acreditive, îngrijește încassări de 
cecuri şi asignaţiuni asupra oricărei pieţi, 
mijloceşte tot felul de afaceri de barică. 


Orice informaţiuni se dau gratuit 
şi prompt atât de, Centrala din Sibiiu, cât 
şi de filialele și agenturile institutului. 


Direcţiunea. 


b $ $ $ $ 0 d 6 0499906045065 
Por păci 2 y ~ , 
ESS RIAR CICICOSUCIEICI S COL IC DOI CIC CC ICICOU IC IE AC ESCAI SCESE I R, 


BANCA ROMANEASCA E 
ee e e $ SOC. ANONIMĂ PE ACȚIUNI ` | 
CAPITAL LEI 400.000,000— P P e p e > 


BUCUREŞTI, strada Smardan 5. 


= [| Pa Ore ora de Bancă în general 
pe- | - Cumpărări și-vânzări de efecte pu- 
éji blice, avansuri pe depozite de efecte . 


ERE - 
4 d N 


publice și orice transacţiuni finan- ` 
ciare, Conturi-Curente și emisiuni de 3 
scrisori de credit pentru orice ţară; .. O: D 
i participațiuni industr. și comerciale. 
“Sucursale: Arad, Bălţi, Bazargic, Brașov, Cernăuți, Chi- -|8 


gineu, Cluj, Constanţa, Galaţi, Ismail, Oradea-mare, |&* pai 
Sibiiu, Târgul-Mureș, T goara şi Tulcea. :-: :-: ::: 


e Sent a României București 


Sucursala Sibiiu :: 
Strada Cisnădiei Nr. 36. 


Sucursale: Brăila, Constanţa, Focșani, Galaţi, 
Râmnic-Vâiosa, Şibiiu, Tulcea, Turnu-Măgurele: 


| s: Capital Lei 150.000,000'= :: 
Face împrum. în Cont-Curent simplu cu gajuri și cambial. 
i “Primeşte depuneri spre ,fructificare 
bonificânid dobânda de 5%, conform condiţiunilor în vigoare. 


Cumpără şi vinde efectiv tot felul de monede 
străine: mărci, dolari, lire italiene, franci etc. 


- "Tratează. şi vinde orice fel de mărfuri, textile, coloniale, cereale, vinuri etc. 
-de :-: Enitesacreditive și: cecuri în întreaga Românie, com și în străinătate, <=; 


Prin o organizare specială oate da oricând şi oricui infor- 
mațiunile dorite în chestiunile economice şi financiare cerute. 


Ă 


Cuprinsul anului 1921. 


|. Poezii. 


Alecsandri V., Visul lui Tudor 
(poezie populară) -_ _ — — 
Banciu Ax., Ca o statuie (după 


Petőfi) ___-—-— ` 
Florile (după Petőfi) 824 


» » 
Contrea Aurel, În ţara lui D'An- 
nunzio 
Doina_. — — — 
Imn dedicat soc. 
Ac. Dacia Traiană 
Coşbuc Gh., Oltenii lui Tudor — 
Infernul 1. (din 


m: sar ame e me een 


» » 


» 

Dante) 
Crupenschi G., Muma la mor- 
mântul fiului său 
Crucea, 77 şi 


» 


x » 
Bolnavul 
Georgescu Al. St., Cântec primă- 
văratec — — 
Sonete: Apu- 
sul  Ciipelor, 
Căminul, Moar- 
tea Boemului, 
Piatra filoso- 
fală _. _— 
ú » » Rondeluri 
dieşiu Iustin, Sfârşit — — — 
Apus de soare ` 


» » 
lorga Nicolae, Prometeu, În ca- 
lea norocului 
Urare de anul nou: 
1917, Dinastiei ro- 
mâueşti — — — 
Înainte, Sfaturi — 
Nu ne uitaţi — — 
Iosif 0. St, Sonete _— _ — — 
Marin Ilie, Din Leopardi «Pe 

monumentul lui Dante care se 
„pregătește la Florența» _. .- 


n 


» 


G 


Pág. 


339 


418 


422 
428 
441 
723 


759 
Pad 


- 


Murăşanu T., Strofe Zo ai RR 


> » Doină — — — — 


Poiană Volbură, Amurg, Plopul, 


Eroii 


Ponetti George, Ștrengărița vră- 
jitoare__ .. — — — — —— i 


Pop Aurelia, Meditaţii — — — 


La groapa eroilor 


» » 


Din lumea celor obi- 


Russu-Șirianu. Vintilă, Dimineaţa 
Soricu I. U., Carmina Veris — 
Domnul Tudor 3 
` sonete) n — — — 
Cinci Maiu (după 
Alessando Manzoni) 
Școlarii.— — — — 
i. Log Colind — me = — 
Teodoresca) Dem. Gh., Cântecul 
Pandurilor la 1821 (poezie po- 


» 


» 


pularā) ame sme =- — — m — 
Tolan Isaia, Norodul — — —- 
pa „» O barcă 3 m — 
Noi suntem — —- 


” » 
<- sp Populare 
+ * s» Populare . 
+ * » Populare din Bihor 


it. Proză. 
X Agârbiceanu l, Sufletul ce ne 
trebue — — — 


s» Scrisul de ràs- 


boiu a dlui N. Iorga — —. — 


` Alexandru T, O- sersoare p 


Arbore P. Alexandru, O încercare: 


- nouă de caracterizare a roma- 
nității limbii _ndastre ... ~. — 


— mee, mee —. —— ——__—. 


Răvaș din Ardeal 
la 1919 _ _ a —: 


a 
bi 
i 


| 
-| 


90 


ae Pag. 

Arbore P. Alexandru, Două cărţi 
comemorative _— _. —- — — 389 

Baăcilă `C. loan, Portretele lui ` 


Avram lancu. — — — — 228 
Banciu Ax., Lazaronii Şi păcă- ` 
toşii să tacă, să vorbească munca . 
şi cinstea __ _ _ — — — — 861 
Bârseaiui Andreiu, Cuvânt cătră 
7 Maramurășeni 793 


i p Catechismul 
luteran românesc _. — — — 900 
Basarabescu I. A Săptămâna 
A 
iare oa a i aa ii 225 
Bogdan Duică G., Poetul Q. Cru- 
aae penschi — ... 74 


» » Despre Costa- ` 
X. che Rolla, cumnatul lui V. Ale- 
xandri — ~- Do —- — -- — — 799 
Bogrea V., Pagini actuale din li- 
teratura antică, Un 
discurs democratic- . 
~ anti-guv. sub Nero 
(had) — =. — — 83 
S » N. Iorga ca istoric al) 


liter. romanice __ — — — — 424 l 


Boroş loan, Răscoala „Jui--Fuder, 


Vladimirescu şi refugiații în 
jud. Caraş-Severin __ —_— 
Borza Al. Dr., Prima istorie na? 
turală românească — — — — 
Bucura-Dumbravd, Din «Haidu-- 
- cul>, roman 340 
š PE Din <Paridu- 
rals, TOman e e i e 34 
Contrea Aurel, Scrisori din italia 
_ Constanța de Dunta-Schiau, Răs- 
pus la parte din Râvașul Ca- 


lendarului «Asociațiunii» — — 186 
Craigie, Cuvântare _— _- — — 863 
Cronicar, În amintirea victimelor .. 

- dela senat. — — —- — — 15 


Drăganu N., G. Coșbuc, poetul 
liceului grăniţeresc din Năsăud 837 
Drăghiceanu Virgil, DI N..lorga 
_şi monumentele istorice ~- — ' 484 
| Filipciuc Vasile Dr., Maramureșul 815 


Pag. - 


Georgescu Ioan, Satul meu (frag- 
ment) ——— 83 
o Din frământările 


„ politice ale Maghiarilor (dela î 
Károlyi la Horthy) ae 
G. i, Urmările economice â 


păcii — — m- a — 2 
Georgescu lon, Din istoria lui . 
Tudor Vladiini- 
rescu — — — 354: 
RI m Istoricul Nicolae 
lotga: 33 ae a deasa 429 
G. I, Poetul Nicolae lorga — 
Georgescu loan, Dante Alighieri 703 
G. L, Ideile politice ale lui Dante! 
- Alighieri a aaa at aa 129 
Ghidionescu Vladimir, Rolul -so- 
cial al învăţătorimei noastre 56 
Gorun lon, Vioara (nuvelă) _— 129 
Iarnik Urban loan Dr., lar între 
Români 162 
j n Si » larîntre 
„ Români 270 
Iorga Nicolae, Tudor şi ‘Ardelenii _346 
NI „ - “Toastal dela.Uni? 
versitatea din Cluj (autocarac- 
terizare) -- — —.— — — — 43% 
Lazăr Victor, O statistică din 1830 190 
arin Ilie, Jean de la Fontaine 763 
Meteş St., Câteva însemnări isto- 


_ tice despre satul românesc din 


Ardeal: Giomal .. — — — 868 
Moisil C., Caracterul! revoluţiei 


lui Tudor Vladimirescu AR 


Neș Teodor, Relalivitatea univer. sz 
„Sală a lui A. Einstein sa. 880. 


Ortiz Ramiro, ter animae Dantis 


in Deum — — — -— — => — 748 
Păcățianu V:`T., Cum a fost- 
prins Horia şi Cloşca? .— — 134 


- Pâclişanu Zenovie Dr., Din istoria 


Dicţionarului de Buda — — 260 
Pârvan Vasile, Probleme de ar- 
heologie în România — — — 4 
Petranu Coriolan Dr., Chestiunea 
` muzeelor şi muzeele din Tran- 
silvania, Bănat şi părţile un- 


QUrene pm —— 154 


morene dear * 


4 


iii 


psihologice asupra superiori- 
tății intelectuale a prof. lorga 
„Pușcariu Sextil, Iorga ca istoric 
literar -a eg iar 
Radu Dumitru Episcop, Discurs 
„rostit la-adunarea generală a 


«Asociaţiunii> din Oradea-mare ` 


în 17 Oct. 1920 ___ _— — 
Șirianu R. Mircea, Memorii < 


. Soricu I. U., N. lorga, pregăti- 


Ta y `. Pag. 
„Preda Dr., Câteva considerațiuni “ 


442 


22 


Conterințele 


Comandamentului 
VII teritorial şi ale «Asoçia- 
Runi = serai e t 

Ce sfaturi dau cei mari celor mici 

Pressa în România — — — — 

Un dar al Maj. Sale Regelui 

Centenarul nașterii lui 1. C. Bră- 
tiahi: co sc De 0 a e n 

Darul de Paşti al Romei 


-m me 


Æ} Cursuri de vară la universitatea 


` Sorbonne din Paris _ _— — 


` 


102 


103 
779 
782 


783 


292 


„ torul de suflete — — — — 446 «Despre autoritate» _ — —— — 
Stefănescu Mari ih, Pentru înţele- "Din vieața culturală franceză — 
gerea filozofiei — — —- — — 62 Reviste franțuzeşti de seamă —- 
Todica Gavr., Zări din. Univers Congresul general al Ligei Cul- 
Transilvania, Lui Dante— — —— 698 Foii PIC zale NIN N a a 
Wright, Cuvântare. —— — — — 864 Două cuvântări ale Principelui 
** Legături culturale româno- moştenitor — — — — — — 
grece, A.'S. R. Principele Carol N. Iorga: Ce regionalism trebue 
al României la Univ. dia Atena 289 combătut ____________ 
Serbările culturale dela Târgul- i 
Il. Teatru. Mureş — a a ut 
A N. lorga, Tudor Vladimirescu S 
(dramă) — — — —— 321 _ CRONICA FEMENINĂ. 
» .» Tndor Vladimirescu: Evoluţia femenină în Egipt — 
(dramă) — — —- — 489 ' l ; 
; 7 CRONICA ŞCOLARĂ. 
IV. Cronici. l Invățământul profesional în cir- 
CRONICA POLITICĂ. cumscripția Cluj (Şcoalele ci- 
“Convenţiunea defensivă intre vile) (S. Oprean) — — — — 
Cehostovăcia și Jugoslavia — 96 CRONICA MUZICALĂ. 
Morala şi politica de partid — 97 A A 
Religiunea şi politica. —. — —- 193 Vieața maestrului George Enescu 
„Frontierile amiciției -— — — —- 194 Enescu despre muzica româ- 
Testamentul lui Rabindranath nească .. __ o se o a 
Tagore — n n n i — lll George Enescu despre opera - 
Aventura din urmă a ultimului română TEIE ceata e E 
Habsb azi op ezitat E se Sg 
; k E LA ALŢII ȘI LA NOI. 
CRONICA CULTURALĂ. Acţiunea socială a femeii — — 
“aVieaţa lui Beethoven» de Ro- NS M ARI 
main Roland -——- — — — 99 INSEMNARI. atat 
Muzica lui Beethoven în vechiul + Benczur Gyula — —— — — 
> pegat iae ee a i cae 101 Un epitalam vechiu — -— — — 


-o i 
g5 "m l 
„Cărţi românești. 


Verax, Alfred Moşoiu, Sufletul ae: 
- grădinei — — a — — — — 104 
Vox, Emanoil Bucuţa, Florile - 
inimei O = — —— —— — —-. 105 
Ion Geohgescu, Dr. loan Radu, 
` Monografia gimnaziului român 
gr.-or, din Brad — — — — 106 


(iġ.) Cărţile poporului, 20 Maria 
„Sa Vinarsul — —- — — —-.— 107 
Alex. P. Arbore, Calendarele anu- ` 


lai 1921 _ a —— 1 
Alex. P. Arbore, Tudor Pàmfilie, 
Ținutul Hotinului în 1817. ——- 201 
(ig.) D. D. Pătrăşcanu, Strategie ` 
şi o excursie de plăcere __ __ 203 
G., Mihail Sadoveanu, . Frunze’ n 
furtună = — — — — — 203 - 
L G., Livia Hulea Rebreanu, Ră- 
vaşe în tabără — — — — ~- 204 
Vietor Lazăr, Un talş istoric (re- 
plică) — _ 2 — 205 
lon Georgescu, Bucura Dum- f 
brava, Ceasuri sfinte __ _. -- 295 


i Verax, Ovidiu Hulea, Blestemul . 
“Codrului — — .- 


PS: 
(iz) ilie Marin, ta răspântii — 300- 


lon Georgescu, M. Beza, Din 


Anglia 405 


Românilor prin călători, I. 503—516 
1. Georgescu, Ramiro Ortiz, Cro- 


nici italiene ___ =- --- — — — 
llie Marin, O carte de. contem- 
plare sufletească a părintelui 
Agârbiceanu  _. —:—. — — 787 
„Al Arbore, N. lorga, Istoria Ro- 
Tmânilor prin tälători,. Îl. — --- 909 
Al. Arbore, Radu Dragnea, Mi- 
hail Kogălniceanu _. —- --- --- 917 
Al. Arbore, Alexe Procopovici, 
Introducere în studiul literaturii 
vechi = — — — — — — 921 
T. V. Păcățian, 1. Lupaș, Istoria 
© Românilor m e =- s m ~- 916 


784 


; iv 

Reviste şi foi comano 
Pag; 
Tinira si pene ac aaa OL 
«Revista Teologică» _ — _. 301,931 
«Cultura creştină» — — — :— -~ 516 
«Convorbiri literare». _. _ __.:210 
«Cultura creştină». .. — — — 211 
«Revista istorică» .. — — — — 211 
“«Renaşșterea Moldovei» _ a 211 
«Revistă textilă» _— — = — — 211 
«Sănătatea publică» _ _ _ — 212 
«Muzica» m — o — — — 212 
aşterea română» _ __ — i; 212. 

«Vieaţă nouă» (o părere asupra 

“originii Moților) — ~ —— —- 931 

Ziarul ştiinţelor populare şi al că- 

lătoriilor 2 — — Z- 2 -~ 


Cărţi străine. - 
Al. P. Arbore, Dr. Oustave Le - ` 


Bon, Premières co 3 


e Ie e 5 UI 
nite Marin, O earte- minunată 


206 


pentru copii — — 
Ea «Cyrano de Berge- 
rac», de Rostand în traducerea ` 
~dlui Mihai Codreanu ~~- — —- 302 


Al. Arbore, Dr. Gustave Le Bon 


Reviste străine. 


«Eastern Europe» — = — =- HT 
«Ostland» __ — — — = 117 
«L. Europe nouvelle» .. — — 208 
«Eastern Europes. — — — — -209 


Revue de i Europe orientale -7 209 
Ostland _. .. — — — — = — 209 - 
Ostaşii români ai lui Rákóczi — 304 
România 
Deutsche politische Hefte aus . 


Grossrumănien ~- — -— — — 934 
Siebenbiirgisch-Deutsches Tage- 
f platţ -ey w? ve ye ~es sea vay TUF 934 


i 


Vox, Al. Ciura, Sub steag străin _496 „seignements ps chologiques - Go 5 
Al. P. Arbore, N. lorga, Istoria „de tọ querre europe ei mea 


sg. 


4 


(308, 536 
Daturi ___ . — — 308, 410, 518 
“Conferinţele <Asociaţiunii> 121, 216, 
l : (311, 411 
Biblioteca centrală a «Asociațiunii» 216, 
[308 
Bibliotecile populare ale <Asocia- - 
© iunii — - — —` 121, 216, 410 
. Bibliotecile regionale ale <Asoci i 
C punisa — - —- a — 216 
Bibliograție _ — — — 317, 219, 124 
Liga Culturală _ _. — —- — —— 309 
Oaspeţii «Asociaţiunii» 308, 309, 936 - 
Membrii decedați — — .. — — 4l 
Premiile «Asociației». —- ~- — 408 
Secţia. artistică a «Asociației» — 407 - 


Venituri și cheltueli la 31 De- 


Poșta redacţiei. 


Pag. 
Ziarului «Glasul Oltului» 22 ~- 126 
| V. Dela Asociaţiune. 
«Despărjămintele Asociațiunii».— 118, 


[213, 408, 549, 656, 790 
Muzeele «Asociațiunii» 121, 215, 216, 


. Convocare la adunarea generală 


ordinară a «Asociaţiunii» la Si- 

ghetul- Marmaţiei în zilele de 

28 și 29 August — — .. 521, 936 
Raportul general al comitetului 

central desbre lucrările anului 


1920 a e i ai can i pa, 3923 
Anexele raportului general- — 549 - 
Raportul comitetului central asu- 

pra socotelilor «<Asocidţiunii» 

pe anul 1920_ _ — — — ... 598 
Bilanţul general la 31 Decem- 

vrie 1920. _ __ — — — — 600: 


cemvrie 1920 ._ = _— — — 

Evidenţa specială a fondurilor şi 
fundaţiunilor pe anul 1920 ... 608 
„Efectele fondului genera! la 31 
Decemvrie 1920 _ — — — 614 

Efectele fondurilor și fundaţiu- 
„nilor la 31 Decemvrie 1920__ 616 

Conspectul depozitelor spre îruc- 
024 


tificare la 31 Decemvrie 1920 


Raportul comitetului central asu- si 
pra bugetului «Asociaţiuniia pe 
anul 1922 _ -e 2 a — — — 628 
Lista bursierilor pe anul școlar 
"1920/21 = — — a a — 654 
Consemnarea cei briloi « Aso- 
ciaţiunii> pe anul 1921 __ . 656 


Consemnarea membrilor decedați - 
ai « Asociaţiunii» pe anul 1920/21 XXI 
Loteria »Asociaţiunii» _. ... 393, XXII 
S=cţiunile ştiinţitice-literare ale 
„ «Asociaţiei». Proces verbal (şe- 
dinţa plenară din 14 si 15 Iulie . 


1921) a ee ae a ii ai 580 
Raportul secretarului literar către 
şedinţa plenară a secţiilor - — 588 


<Asociațiunea» şi familia regală 790, 407 
Bursierii «Asociaţiunii» _. — — 792 
Circuilările «Asociaţiunii» către 
despărțăminte — — 123, 314, 313 
Concursurile «<Asociaţiunii» 
Românii din America şi «Asocia- .. 


iunea»: as = 217 
VI. lustraţiuni. 

Vedere din comuna Săcădate _ 45 

Fete în portul din Săcădate _ 45 


Cum a fost prins Horia şi Cloş- 
ca 138, 139 
Avram lancu, după portretul în _ 
ulei făcut de Barbu JIscovescu.. 


în 1848—49 _ — m — — — 231 
Avram lancu, după desemnul fă- * 
cut de I. Costande, Sibiiu __: 233 


Avram lancu, în mijlocul Moților 234 


: Avram lancu în anul 1867 _ ... 235 
Avram lancu în anul 1868 __ _ : 236 
vram lancu în anul 1870 __ _ 237 
Avram lancu în anul “4872 _ _. 239, 
Tudor Vladimirescu... — — — 353 
N. lorga a- — — e n 417 
Dante Alighieri _— —. —- — — 698 
“Dante Alighieri în exil — — — 709 
Monumentul lui Dante Alighieri 
din Firenze _ — --- — —- — 712 


Bibliografie... „se 


et pr 


= 218 ` 


194, 219, 317, 939 


i 
înafara e 


pr 


rea rubricilor, să se trimită Asociaţiunii, Sibiiu, str. Şaguna Nr. 6: 


e 


“taie, şi după umple 


t 


. Pagina aceasta. să sB 


Lă 


5 p 


3 al „Asociaţiunii“ . pentru 400 
e:  pevieaţă al les ; totdeauna 200 

» activ al po... Il 
- „  ajutător al Daai Tab a y anual +» 3 
e PPPPPPPPVTPrIPIPPI PPP OP PI PPITrrrPR n 


- Andreiu Bârseanu. 


— 


Rugăm pe toți aceea, cărora le stă la inimă 
înaintarea însoțirei și, printrânsa nea- 


mului nostru, să binevoiască a umpleà acea- 


stă pagină arătând în ce calitate doresc să- 
fie sprijinitorii noştri. 


fisociațiunea pentru literatura română și 
=: =: cultura poporului român :: =: 


Sediul: SIBIIU, strada Şaguna. Nr. 6. 


Despărţăminte și agenturi în 
tot cuprinsul Daciei superioare 


za Fondată la 1861. == 


Președinte de onoare: . e 


M. Sa REGELE FERDINAND k 


Preşedinte activ: Da Vicepreşedinte activ: 
Dr. Vasile Suciu. 


Subsemnatul re Eau ul 
domiciliat ÎN re aa 


poşta ultimă (în oraşe strada şi Nr.) ............... Ci tz a 


sis aveai See | ODIN a aeram ae Pia bt 
doresc a sprijini « Asociaţiunea> în calitate de:: 


Membru fondator al caselor naționale ). odată 1000 


i 


4 


t 


Răspândiţi publicaţiile Asociaţiunei: revista” 
„TRANSILVANIA“ şi „BIBLIOTECA“ POPORALĂ 
ii i: A ASOCIAȚIUNEI“ z=: -: 


Rugăm să ni-se comunice. îmbunătățirile dorite. 


subscrierea. 


!! Sprijinul femeilor e foarte bine venit !! 


“9 “IN eunbeg “478 ‘nqis ‘Hunifejaosy Vja 08 ps ‘JONoqns eo.ojdun gdnp IT ‘9184 98 ys 2456908 cujfitd 


OE i it di pă Era a 


i ENOS ANEI Fig. 7 pagâtă, | 
=" O Ceamton. Wagon, -. 
V-ușe.B-=bi/ă. 


[i c i | i 
< Pig.2-(pa3.88%). 
 d=r2vorulde lumină. 
r P=placa. A şi B-og/inz 


! 5 C -observatorul Îi 3 


'Sa 


Fig 3(păg, 886). 
C-canton.S5 7Ș/5 semafor 
A (- edu de: oglinzi. l:-obser= 
xy vafor. F= fizicianul în vago- 
0 nul mobil, E 


w a i l , > l | 
x E o Aga SI 4 


| T) Figh. (pag.889). 
| F:fotografist/ persoa- 
na mobilă. d-dreapta fica | 
| |pepârezeA=actorul mobil 
NE E 
P O; ` l E x | 
di Or 


Fig 5.(pap893, . 

(la | / i 

C=discul. | 
AB EDureotunghiu