Transilvania_1921_052_001_002

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

i
k;
|

ANS Fa pi
Sa "ALU

CUPRINSUL:

Carmina Veris.: Rândunelele, Inviere, Dimineaţa,
(poezii) de (I. U. Soricu) __ -~ --- --- —- --- --- --- 1
Vasile Pârvan : Probleme de archeologie în România 4
Aurel Contrea: Im ţara lui D'Annuuzio — --- —- — 14
Cronicar: In amintirea victimelor dela Senat _ __ 15

Pagina

Iustin Ilieşiu: Apus de soare (Din nemțeşte) (poezie) —21-”

«e Discursul episcopului Radu rostit la adun. gen.

a »Asociațiunii» din Oradea-mare în 17 Oct. 1920 22
Vintilă Russu Șirianu: Dimineaţă (poezie) . — ... 25
-L G.: Urmările economice ale păcii. — — — -- 26
Ioan Georgescu: Satul meu (fragment) ___ ... n- —
“tustin Ilieşiu: Stârşit (poezie) __ — _ - .- — - 50
Mircea R. Șirianu: Memorii .— — —- ~- ~- -—- 5
Aurelia Pop: Meditaţii „.. __ —— —- --- e --- --- —- 54
Vladimir Ghidionescu: Rolul social al învăţâtorimei
BOASIrE cne NE NR a E ge A N e a G0
T. Murășanu: Strofe (poezie). __ --- -~ -~ — — 61
George Ponetti: Strengăriţa vrăjitoare (După Heiue)
(POEZIE): coc iata e ea ca eat a aie oa iai aa O
Marin Ștefănescu: Pentru Înțelegerea Filozotiei .. 62
T. Murăşanu: Doină (motiv popular, poezie)__ — 73
G. Bogdan-Duică: Poetul G. Crupenschi _- __ ._ 74
G. Crupenschi: Muma la mormântul fiului său _. 75
s - Crucea (imitație din Lamartine) __ 77
35 Bolnavul (tălmăcire dela A. Cheiner) 79
V. Bogrea: Pagini actuale din literatura antică. Un
discurs democratic-anti-guv. sub Nero (trad) .. 83
Alexandru: O scrisoare. ... — --- — --- —- 85
Alexandru P. Arbore: O încercare nouă de carac-
terizare a romanității limbii noastre _ ... ._ __. 90
Cronică s c: n me mea
Cărţi româneşti n n ne one e e e me ma a me 104
Cărţi streine — a me -- ~- m- --- --- -— — 108
Reviste streine zs — niaes braa ntaa TNT
Dela «Asociațiune» o e ~- e ~- --- -— =- -e --- 118
Conferințele «Asociafiunii» saa n e a 121
Despărțământul Cluj al «Asociaļiunii» __ __ __ 123
Către despărțămintele şi agenturile « Asociațiunei»,
precum şi către marele public românesc __ __ ... 123
Bibliografie as ne e mm me ai mea zeama m 124
Reviste — — e =- oc a a 126
Poşta Redacţiei — — —- — se a a — 126
Anunturi. psat e aa II IV

Director: A. Bârseanu. 4 Redactor-şef: I. Georgescu.
Redacjig s dmin.: „Asociațiunea“, Sibiiu, str. Șaguna 6.
Să foii WF Preţul 10 Lei. -%4

444444 PPYrrVEPVPVrIP VrrIVrPrrPErrPrVrrrprrPVrPrPPOTVPVVIrrPVrPPVTPOPOrPVPrry?
prrrrr'a PPsrvarrmrrrrrurrarrrrrarrmrrrrrarraryorrurruarrrrrearrmrrrrrmrrarrrrrarr
ara HAA A IE AEA E A AAA A rr ur rar" rar JA AAE A A re LE A AAA A)
e’ ar Ea’ 4 ME 3 a A LA LA IZA A LA A NIZ IA LA 2 A a AA aa LA LA ja a A LA A Aa A A LA A
ua ara pr aa ai a aasar arrra marar srarrararprorurarmrarra
r d 4 AXA AH ZEV A AAA AI AH IM)
AA AXA A A 4 IA A AXA A HA AH HA A HA AXA A IX HR d AKH r r bdr
a a a AA Lă g ra urru A AA a la A a AA A LA AA IA a Aa L a LA ia Lă La LA La Parra
B 7 LA ar o mm” E u Lă Lă a Ld r amr ar ” e” mr a LA La (a Lă Lá "um
r L a re'r r” a’ rerr vru rary” rar rarr rrm
spe eat ae pa aaa 5 Ea AAN AAA N AAN A
"o Dă E er r m”

„mr Brar Br” ur Brar” Brar Urara arar arr ur mr Erer ary u Br u”? arnar Brar prr mr E? urryer ur Er arar
E KE H KP E H KA E E E E i E E | Y XH EI K | H EEE 4 XA H CEULI
j Gi war nr Lă LA [4 rU E LA 4 r E” Sr r er Lă Lă gr AN
arar” B? BY O’ ararrarerar'pr gr "ararmr'mra'ar'mrmrare'a Lidă Lă LA a ja d
Dra: R'a’ m” wa: ar rururaa r er? mr ar arya” a” a’ UY aR Ba” m PEF Er ur army
Lă A I L A A A A G Lă aa a a AGA ii Ladd Id] e AE’ S77”? rr aa
| m'rrrrmremrerrarrmrrrrra prrvrmrrarrrrrmrrarrrrrwr'a "rrmrrrrrarr
Prorrrprrrrorovorprvrovsre PoorerrrerrerrerrPrvrrvrrprvrrr rrorrrrorrvrr

a a i i = = — M =

pE! a

> KOSS s AN DL Tan Febr, 1921 Nr, 1—2

a L] , L] a

Asociațiunea pentru literatura română și

% X, cultura poporului român
STITI FFF III III III

PITT

Intemeiată la 1881.

Prezident de onoare: M, SA REGELE FERDINAND.

Prezident activ:

Andreiu Bârseanu,
membru al „Academiei Române“.

Vice-prezident :

Dr. Vasile Sueiu,
mitropolit de Alba-lulia și Făgăraș. `

Membrii comitetului central:

loan Agârbiceanu, publicist,
membru coresp. al <Acad.
Române».

Dr. Nicolae Bălan, mitropolitul
Rom. ort. din Transilvania.

Dr. Victor Bârlea, director de
liceu,

Dr. Hie Beu, medic.

Dr. Iosif Blaga, dir. de liceu.
loan baron Boeriu, general în

pens.

Dr. Vasile Bologa, dir. de liceu,
Dr. Lucian Borcia, advocat.
Dr. loan Bunea, dir. de liceu.
Partenie Cosma, dir. de bancă.
Dr. Elie Dăianu, protopop.
Dr. Nic. Drăgan, prof. univers.

||: Dionisie Florian, general.

Octavian Goga, ministru, mem-
bru al «Acad. Române».

Fondată la 1868.
Director: Andreiu Bârseanu.

Dr. loan Lupaș, prof. univ,
membru al «Acad. Rom».
Iuliu Marțian, dir. de bancă.
Dr. George Moga, gen.-medic.

Ioan Moţa, publicist.
loan F. Negruţiu, dir. şc. norm.
Dr. Zenovie Pâclișanu, in-
spector general, membru co-
resp. al «Acad. Române».
Aurel Popescu, comerciant.
G. Poponea, cond. tip. arhid.
Gavril Precup, dir. înv. sec.
Dr. George Preda, medic.
Dr. Octavian Rusu, advocat.
Trândafir Scorobeţiu, prof.
Dr. V. Stan, dir. de şe. norm.
Gavril Todica, contabil.
Nicolae 'Togan, protopop.
Ioan Vătăşan, dir., «Albina»,

„Revista Transilvania“ Fondată la 1868.

Redactor-şef: loan Georgescu.

Colaboratori:

I. Agârbiceanu, A. P. Arbore, M. Baiulescu, A. Banciu, N.
Bănescu, I. Bianu, L. Blaga, G. B. Duică, V. Bogrea, Dr. L.
Borcia, Dr. Al. Borza, Al. Busuioceanu, Al. Ciura, A. Cotruş.
Dr. E. Dăianu, Dr. N. Drăgan, R. Dragnea, V. Eftimiu, V.
Ghidionescu, Oct. Goga, I. Gorun, C. Hodoş, E.P. H. Lon-
in, N. Iorga, Al. şi]. |. Lăpedatu, V. Lazar, Dr. |. Lupaș, A. |
upeanu-Melin, I. Maniu, Colonel I. Manolescu, S. Dr. Mateiu, ||
S. Mehedinţi, Dr. V. Meruţiu, C. Moisil, Tr. Moşoiu, D. Nanu, ||;
Dr. D. Negru, V. Păcală, T. V. Păcăţianu, Dr. Z. Pâclișşanu,
V. Pârvanu, D. D. Patraşcanu, Dr. i. Paul, C. Pavelescu, H.
şi N. P. Petrescu, E. Pitiș, A. Pop, Dr. I P.-Voiteşti, Dr P.
Poruţiu, G. Precup, Dr. G. Preda, Dr. O. Prie, Dr. S. Pușcariu,
Dr. P. Roşca, St. Roşianu, I. U..Soricu, V. Stanciu, M. Ştefă-
nescu, V. Stroiescu, G. Todica, N. Togan, D. Tomescu, G. Vâisan.

Anul Lil. Ianuarie—Februarie

: Råândunelele. 2E
M-aţi tăsat cu ochii pribegind în zări,
„Căldtoare blânde, rândunele,

“-M-aţi lăsat cu ochii pribegind în zări,

* Pe când cădea. moartă frunza pe cărări

Din stejarul visurilor mele. -

Amuţi izvorul sufletului meu
Subt lințoliui rece de zăpadă,
` Amufì izvorul sufletului meu,
dşi purtau de-asupra-i norii plumbul greu .
Și fiorii Piti mari de pradă.

` dnima pustie trista PTA stă
Ca bisericuța părăsită,
Inima pustie tristăn noapte stă, `
Doar o rază 'ntr'iînsa vie mai păstră
A credinței candelă sfințită. l

. „Azi vă 'ntoarceți iarăși vesele din zări
„ Că/ătoare blânde, rândunele,
Azi vă ’ntoarcefi iarăş vesele din zări
“Cu înmuguriri detinere vlăstări
- Cu căldura cântecelor mele.

E, pati se

O, veniji! Jzvorul caldei bucurii +

- - Ga o haă fermecată cântă,

"A ?mwlat izvorul caldei bucurii, `

Visul meu străbate naltele tării l
„Și ?n lumină dulce se 'nvestmântă..

` Că din lumi streine Sabăli în zbor
Cătră mine îngetul iubirei,
Că din lumi streine s'abălă în zbor:
Revărsând spre mine foc învietor
Și viață “n largurile firei...

| A
Înviere.
` Ca orghestra fermecată
Cântă codrul verde iară;
Fiecare ram e mână
Ce mângăie o chitară”
` Ih vestmântul înoirei .
Cântă, suflete streine,
Suflul cald al primăverei. - . -
„A trecut şi peste tine. ~
Câmpul bea pentru. lumina `
-Ce-i împărtășește mirul,
Florile-și înalță blânde
Cătră soare plin potirul..
Cupa bucuriei sfinte
Soarbe-o, suflete streine,
Dulce soarele iubirei
Răsări și pentru tine.
Ochii umezi cătră ceruri
Şi-i înalță 'ntreaga fire,
Tremură *n văzduhuri imnul'
+ MDe "'nchinare și mărire.
Focul rugăciunei tale
*Nalţă-l suflete streine,
Cel mai sfânt din laruri Domnul
A trimese pentru tine... |

m Eat Da

| ` Dimineața. ` ~ |
Departe, peste culmi înviorate © >> > ja ale
Semej și tinăr soarele răsare, ' Si z

Impodobind pădurile și câmpul `
Cu salbă scumpă de mărgäritare. -

Se 'nchină brazii, apele fugare |
Duc focul răsăritului cu ele,

Pe casa ta, de soare îndrăgite |
_ Norocu-și caută două rândunele.

Ascultă, e atât prinos de cântec

In sfânta, parfumata dimineaţă,

Izvoarele 'mpletesc mărgăritare i
In imnuri dătătoare de viață. Le

O, bucură-le! Pune-ţi în cosițe
Plăpânde, parfumate viorele,
Coboară'n ochi seninul cer de vară
Şin față crinii visurilor mele. .

Din visul aurit al nopți — albastre á e
Fi-am făurit. un cântec nou, minune,

Spre cerul maiestos al dimineței
Tu să-l înalți în loc de rugăciune.

Zefirii calzi și murmurul de ape

' Să-i prindă, să ţi-l ducă *n larg de zare
Să simți cum la viață nouă lumea

` La farmecul din versul tău tresare |

$ 1 U. Soricu, -

1 .,

„ Probleme de ci coli în România.
“De Vasile Pârvau. -

a Teritoriul ocupat de actualul: popor ` român, intre Nistru,
>- Tisa, Dunăre și Mare, formează archeologic unul din cele mai bo-

„gate depozite de materiale istorico-artistice, cunoscute, şi fără îndo-
-“"eală, cel mai variat amestec — constatabil în Europa — de forme

> «culturale eterogene, In pământ, prin săpături, şi deasupra - pă-
>. mântului prin cercetări comparative, se confirmă caracterul de

ţinut cultural intermediar între cele patru puncte cardinale care

„urmează: Sud-Est (preistoric-<troian>, istoric-elen: milesian,
"grec-asiatic, greco-roman oriental, bizantin, turcesc, fanariotic)
“şi Nord-West (preistoric-barbar, germanic, istoric-germanic), deo-

“parte şi Sud-W est (preistoric-cillyrian» : tip ceramic reliefat, spe-

cie caracteristică Butmir. — istoric: roman, italian-dalmatin, illyro-
sârbesc, italian pur din. secolul XVII-lea înainte) şi Nord-Est
(preistoric-tip ceramic pictat, specia Petreni-Cucuteni valea Ni-
prului, istoric-scythic, iar apoi slavo-tătar de diferite nuanţe) — .
de alta. Să adăogăm influența goticului occidental venit atât `
pe calea germiano-ungară Și -germano=poloneză, cât şi-pe Arată
ita!lo-dalmato-sârbă, (pe care urmează apoi şi înrâurirea rena-

_Şterii italiene) şi influenţa artei arabo-persano-caucaziene venite

atât prin Constantinopol, cât şi direct peste Mare și prin Rusia

„sudică și vom înţelege de ce un arheolog și istoric de artă .

venit în România e întotdeauna în pericol de a emite o ju-.
-decată generală neexactă, fie exagerând orientalismul culturei
noastre, fie accentuând occidentalismul formelor noastre de

` viaţă. De fapt teritoriul de cca 300,000 km(] ocupat: de cele `

“o sufer aici. >

cca 15.000,000 Români e o regiune de graniță comună a celor

„patru mari complexe geografic-culturale indicate mai sus, şi

alcătuește o perfectă unitate de civilizaţie prin modificarea spe-
cifică etnic- psihologică, pe care cele patru serii de influențe.

- După cunoştinţele sigure istorice avem de ‘pe la 500 a.
Chr., deci de 2400 de ani o unitate” etnografică perfectă, întâiu

t Acest articol a fost scris şi trimis în Anglia pentru orientarea marelui
public cetitor englez. In româneşte acum se tipăreşte pentru întâiadată, De
aceea aducem distinsului autor călduroasele noastre mulţumiri şi la acest loc.

Nota Red,

dacică, .apoi dela Traian, daco-romană, pe întregul tisă.

arătat. Caracterele spirituale ale naţiunii daco-romane sunt ]

fect precizate prin arta populară foarte bogată și. variată atát z

ca material de artă industrială cât și ca artă pur etnografi

Diferenţa între arta populară românească şi cea a celorlalte-
popoare înconjurătoare constă în tratarea sobră (linear şi co-.

loristic), distinsă, grațioasă, subtilă, inventivă a diferitelor mo».
tive etnografice universale mai greoiu redate de celelalte na-

țiuni și în măsura și armonia stilistică, atât funcţională cât şi...

ornamentală, a formelor-concrete ale manifestării şi organizării

cultural artistice ori sociale. Tot astfel elementele de civilizație `

şi artă superioară venite. din cele patru direcții menţionate sufer

aici o fuziune analoagă aceleia pe care o găsim în .ltalia în
arta lui Niccolò d Apulia şi a urmașilor lui: elemente pur.

antice romane unite cu elemente pur gotice, constituind în tø-
talul lor ceva nou şi capabil de o viaţă autonoină față de am-
bele isvoare de inspiraţie. în arta bisericească română e — în

acest chip — observabilă fuziunea dintre elementele byzantine: x

şi cele gotice deoparte (ceva analog iarăşi cu -mişcarea artei

italiene dela Giotto înainte) şi fuziunea intre elementele slave l

şi cele italiene de alta. Dar să precizăm în scurt principalele
„probleme, cari se pun archeologiei proprin zise în România.
| Vom deosebi. o serie de probleme generale, care se pun
pentru Întreaga ţară și o altă serie de probleme regionale.

- Ca prob'eme generale distingem: A. Organizarea, B. Cer-.

celarea (Explorarea), C. Sinteza şi D. Popularizarea. ,

A. Mai toată activitatea archeologică, Ştiinţifică (căci au.

fost şi numeroase încercări de diletanţi) de vreo patruzeci de

ani încoace a fost legată de Muzeul Naţional de Antichităţi, ,
care prin directorii şi personalul său, culegeă materiale, făceă ..

săpături, publică descoperiri. O organizare sistematică n'a avut
însă muzeul niciodată. De vreo cincisprezece ani incoace o

- Comisiune a Monumentelor istorice şi-a luat sarcina de a se v

ocupà mài ales cu organizarea cercetărilor de archeologie me-:

dievală şi modernă, profană și mai ales bisericească. Nouă vo- ..

hime din Buletinul acestei' Comisiuni precum și câteva publi-

caţii răsleţe au arătat imensa bogăţie artistică pe care ó avem `

în ţară. Nici Comisiunea Monumentelor istorice n'a fost însă
mâi fericită ca Muzeul în obținerea sprijinului necesar” dela Stat

ori delá particulari pentru. organizarea ei sistematică. şi real-
folositoare. Problema organizării cercetărilor archeologice în
- România, rămâne astfel pusă incă în întregimea ei. După pă: |
rerea noastră această organizaţie ar trebui să cuprindă șase
departamente: Un institut archeologic (pentru săpături, cerce:
„tări pe teren, statistici şi descrieri. de monumente şi colecţii,
„ hărţi archeologice, planuri topografice, archive fotografice şi
„. diferite serii de. publicaţii); uz muzeu național unic, cu urmă-
toarele secţii istorice: preistorică, archeologică-clasică, byzan:
tină, orientală, medievală, romană profană, medievală, — ro-
mână bisericească, — slavă, maghiară, saxonă, modernă-română=
profană, modernă-română-bisericească, — şi cu următoarele
"secţii artistice: architectura de interior veche şi nouă românească,
sculptura veche și nouă românească, arta occidentală, galerie
de tablouri; un muzeu etnografic național și comparativ pentru >
_. materialul caracteristic atât națiunii noastre cât şi minorităţilor `
naţionale și naţiunilor vecine; up muzeu de artă industrială

„română şi maghiaro-saxonă; o serie de muzee regionale de ca-

racter amestecat (acelaş muzeu având secţii “istorice, artistice,

- “etnografice şi industriale); în sfârșit o Comisiune centrală, aju-

“tată. de 'o serie de comisiuni regionale pentru apărarea și cotn-

servarea Monumentelor istorice. Raportul dintre institutul Ar-

` cheologic şi Comisiunea Monumentelor. ar ti acesta: Institutul

sapă, explorează, studiază, publică şi odată isprăvite cercetările,

predă comisiunei spre conservare monumentul ori localitatea. .
“Toate lucrările de consolidare și păstrare a Monumentelor pri-

vesc' exclusiv comisiunea, care ar îi să aibă nu numai un serviciu

technic de conducere, permanent (architecţi) ci și un serviciu

de -gxecuţie la fel (artişti, contramăeştri şi meşteri speciali).

B. Explorarea terenului românesc are a fi făcută în trei

direcţii principale: 1. Săpături şi cercetări preistorice şi barbar-

medievale, Il. Săpături şi cercetări greco-romano-bizantine, LI.

Săpături şi cercetări medievale şi mai nouă (profane şi biseri-

cești).

L Bogăția României în staţiuni preistorice neolitice, aeneo-
litice- şi din epoca bronzului -este aproape surprinzătoare. Nu
este vale de râu pe care să nu se.găsească fie aşezări, fie
morminte şi întotdeauna recolta în unelte de silex, corn ori
bronz, în resturi ceramice (vase şi figurine) şi resturi de vetre

i aE iN G i es A Ă paraa Nua
îs s

9
-

Ei C AR

«ie foc ori ale semne de viaţă, e mai mult decât i ia

Ce s'a lucrat până acum e sau simplă explorare diletantică sau. - Ai
exploatare străină (Hubert Schmidt la Cucuteni — înainte de.

răsboiu, — Karl Schuchhardt şi alţii în Oltenia și Muntenia. în

timpul răsboiului, abuzând de situaţia de năvălitori în teritoriul: Aa
— un timp ocupat — din România). Importanta stațiune dela -

Sălcuţa (Sud-West de Craiova) a cărei cercetare fusese înce- .
„pută înaintea răsboiului de colaboratorul meu. Dr. i. Andries i
'şescu, e acum sistematic explorată și va: deveni în curând prin. -

publicaţia ce Dsa -o -pregăteşte, un punct capital de studiu. In .

“Transilvania sunt de remarcat lucrările preistorice ale dr-lui
„Martin Roșca dela Muzeul archeologic din Cluj. Şi Dsa a fost
împiedecat de răsboiu de a continuă, dar va fi pus acum fn
„situaţiunea de a-și reluă cercetările. Hotăritor e, însă, acum
la începiut, să se facă pe baza unei inspecții şi anchete prea-
labile, un repertoriu şi.o hartă, cât mai complete, ale locali-
“tăţilor cu urme preistorice (un bun început pentru Ardeal e

făcut de DI luliu Marțian) şi ale nenumăraţilor tumuli, cari > . |

acoper toată țara. In al doilea rând trebue alese punctele ca-"
racteristice de săpat imediat spre a se schiță o succesiune în l
timp şi o relațiune în spaţiu, între culturile preistorice, cari se
'încrucişează pe solul românesc. {n al treilea rând se impune,
paralel. cu cele două serii de lucrări indicate, -o sortare „și cla-
“sificare a materialului identificabil geogratic din numeroasele __
colecţii publice şi particulare, azi inutilizabile. Din punct de
'vedere istoric este de asemenea indispensabil să se urmărească
pe baza stratigrafică şi tipologică chestiunea originilor istorice
ale culturilor mileniilor HI, H şi 1 a.Chr. in regiunea Sudestului. .
european. Studiile.din România unde diferitele culturi se întâlnesc
şi se întrepătrund vor da. soluții hotăritoare în aceste chestiuni.
In ce priveşte resturile din vremba migraţiilor popoarelor este.
destul să pomenesc faimoasele descoperiri dela Petroasa (n
Muntenia (în marea publicaţie a archeologului român Alex.
Odobescu) și dela -Sint Miclăuşul- Mare (Nagy-Szent-Miklós),
in Bănat. 5
H. Yocalităţi istorice, cu ruine și i resturi mai mult sau mai
puţin importante avem din epoca clasico-bizantină: 1. In Do-
brogea din sec. VII a. Chr. până în sec. VII. d. Chr, resturile
sunt neîntrerupte: un exemplu clasic îl avem în săpăturile mele.. e

a
"a

a Pe ES - z

- dela ‘Histria (Istros) (at. Analele Academiei Române pe 1916 şi
-Jahrbuch :des Deutschen arch. Inst. pe 1915), unde dela vasele-
_protocorintice şi statuetele archaice de teracotă şi până la zidurile:
„bizantine ale lui Anastasius, c. 514 p. Chr. monumentele găsite-
E e un lanţ continuu. Avem în Dobrogea la Mare oraşe
= greceşti (încă nesăpate), în interior şi la Dunăre oraşe şi castre-

„ „romane, — şi la mare şi în interior clădiri şi fortificaţii byzan-
- tine, în special basilici creștine, foarte numeroase (v. lucrarea

. mea despre cetatea Tropaeum Traiani), în sfârşit resturi byzan- .
tino-barbare din sec. IV-VII (cf. săpăturile şi cercetările mele
la Ulmetum). In Moldova (cu Bucovina şi Basarabia — exceptând:
regiunea coloniei grecești Tyras) și în Muntenia resturile greco-
romane sunt mai puţine. Notez totuş ca exemple pentru viitoare
cercetări descoperirile mele dela Poiana în Moldova (amphore
„din Thasos din sec. IIl a. Chr.) și diferitele antichităţi găsite
în fumuli ca de pildă vasul de bronz dela Bălănoaia lângă
- “Giurgiu, lucrare ionică din epoca clasică greacă (la mine în -
„ Analele Academiei Române pe 1913; Castrul dela Poiana şi
Dacia Malvensis). Dimpotrivă Oltenia, Banatul şi Transilvania.
„alcătuind provincia romană Dacia Traiani, sunt deosebit de
bogate în antichităţi romane. Şi aici avem până azi prea puţine
săpături sistematice. In ultimii ani a săpat mai intensiv doar
Dr. Arpad Buday dela Muzeul Archeologic din Cluj la Poro-
lissum. Noua Universitate română dela Cluj are actim menirea
ca şi pentru cercetările de archeologie preistorică şi clasică să
ia prin. specialiştii ei prelucrarea regiunilor transilvane. E ca-
- racteristic că în Bănat şi Oltenia avem în apropierea Dunării
chiar resturi din epoca byzantină (cf. de altfel Novella XI a:
„lui Iustinian, care ne arată întinderea stăpânirii Imperiului ro-

"man de Răsărit din nou asupra âcestei regiuni, care n'a fost :

niciodată părăsită de locuitorii dăco-romani, chiar după anut
-270 (la mine în «Istoria Creștinismului daco-român»). E de
notat că în afară de studiile sale asupra monumentului triumfat
dela Adam-Clissi și asupra drumurilor și valurilor. din Dacia
Romană, cel mai cunoscut dintre archeologii români Gr. Q:
' Tocilescu nu s'a interesat decât de. partea: epigrafică a desco--

`- -~ peririlor clasice, Adesea săpături de: stațiuni: și castele romane, -

complet făcute, au rămas nepublicate de dânsul şi s'au astupat
şi pierdut. — Problema capitală a civilizației daco-romane, in-

tensitatea și extensiunea ei (spre a vedeă întrucât se poate oră...
nu susține caracterul aborigen „al Românilor de azi pe terito `
riile ce le ocupă), are însă a fi rezolvită mai ales cu descoperiri"

archeologice nescrise; în adevăr, o mare parte din populaţia ..
Daciei romane eră organizată pe baze rurale (in fezritoria, cu `>

quinquennales și magistri) şi deci locuiă în sate, care repre- .
zentau o cultură modestă-archeologic,- ca aceea din vremile:
preistorice, * = ` fu Te j
III. Cât de importante pot îi săpăturile medievale în Ro--
mânia pentru istofia culturii generale europene o arată desco--.
perirea recentă dela Curtea de Argeș, făcută de d! V. Drăghiceanu,

aşa de asemănătoare în unele privinţi cu descoperirea: mor--` E

mintelor regale dela Mykene. .Dar problemele de explorare
archeologică medievală sunt mai numeroase decât sar piiteă:
crede. In afară de burgurile şi cetăţile ridicate fie de Romani,
fie de străini pe teritoriul nostru, în Dobrogea, Moldova, Mun--
tenia, Transilvania, — în afară de bisericile, mănăstirile şi mor-
mintele acelei vremi, avem nenumărate turnuri de pază, cetăţi:
de pământ, tumuli şi peşteri, care trebuesc explorate. Problema
continuității poporului românesc în .patria. sa dela Traian până `
azi nu se poate rezolvă decât pe cale archeologică, documentele:
istorice între anii 270 şi 1200 lipsind aproape cn totul. De-
altă parte minele medievale sunt aşa de numeroase mai ales.
în regiunea transilvană, încât o anchetă și statistică a lor, ana-
loage celor pentru epocele preistorică. şi clasică, se impune-
dela început. Foarte multe sunt apoi obiectele izolate, de fn-
trebuinţare practică, de artă industrială, ori de artă frumoasă,. ,

aparţinând evului mediu și care pot fi salvate dela distrugere: ' -

prin săpături ori cercetări sistematice. Atât architectura. cât și. >
sculptura (numai ornamentală în părţile creştin-orthodoxe, de .
toate felurile în celelalte regiuni creştine ale României) și nu.
mai puţin pictura (ultimul exemplu. strălucit ne este dat tot
de celebra biserică domnească dela Curtea de Argeş, unde
sau dat jos patru strate mai târziu ajungându-se la splendide:
fresce de stil bizantin al sec. XIV), vor folosi enorm din ex-
plorarea archeologică a țării, în direcţia medievală şi mai nouă..

C. Dar problemele de sinteză care se pun archeologului ``
român sunt tot aşa de numeroase şi o resolvare a lor e de- `
cel mai mare interes‘ pentru întreaga ştiinţă europeană. Volw. `

= 10 —

_“înşiră. aici în ordine chronslogică câteva din chestiunile mai de
“seamă, Originele: culturii neolitice cu ceramică pictâtă, dintre
E ` -Çarpați şi Dnipru; Originele culturii greceşti; Problema ori-

~- „ginelor şi culturii thrace; Originele și cultura illyrică : aici nouăle

“teorii asupra illyrismului popoarelor sabellice din Italia; Pro-
blema culturii bronzului, supranumită ungară, de fapt transil-
-vană, (deci probabil thracică (iar nu pannono-illyrică); Chestiunea
migraţiilor eleno-thrace din epoca preistorică şi prote-istorică ;
“Raporturile dintre civilizaţia neolitică din România și cea din
“Germania estică şi Polonia deoparte, cea din peninsula bal-
canică de alta; Cultura elenică la marea Neagră; Istoria culturii
` “+hrace în epoca jstorică ; Civilizaţia romană la Dunărea de jos;
= Originile poporului român; Originile şi răspândirea creștinis-
: mutui la Dunărea de jos; Originile architecturii, sculpturii, pic-
-turii româneşti; Influenţa byzantină în România; Influenţa ita-
liană, dalmatino-sârbă, gotică, etc. etc., în România. Apoi marea
serie a problemelor stilistice: evoluţia stilului byzantin, a go-
ticului, a renașterii şi barocului în România; pictura în România
(moldoveană, munteană, transilvană); ornamentica (sculptura.
„ în piatră şi în lemn, teracotele smălțuite, etc.); stilurile industriale
„(fier şi alte metale, teracote, sticlărie, etc.): architectura de interior
şi mobilierul : nenumărate probleme de interes general european.

D. Problemele de popularizare sun şi ele destul de nu-.
„meroase şi complicate. . În adevăr, nu va îi de ajuns să se dea
publicaţii frumos ilustrate, rezumând cercetările de erudiție ale
- specialiştilor în diferitele domenii, ci vor trebui alcătuite că/ăuze
wig egile. şi-regionale, de muzee și de aer liber, — cataloage
şi repertorii de colecţii publice, particulare şi magazine de an-
-tichităţi, — colecţii ieftine de fotografii şi reproduceri în negru
-şi culori, — ateliere de mulaje, manuale şi monografii populare
„şi pentru intelectuali, — colecţii archeologic-artistice speciale
„pentru şcolile de diferite grade din țara unită, ţinând în primul
rând seamă de nevoile unei culturi generale, dar având totodată
şi aport direct cu caracterul archeologic-artistic, specific

“regiunii unde se află institutele de educaţie. respective. |

Să amintim acum în scurt și câteva dintre problemele de
“archeologie regională.

' È Moldova (cu Bucovina şi Basarabia) este un teritor
clasic de cercetări preistorice şi de artă bisericească română.

— H-

Problema culturii. neolitice cu ceramică pictată e specific mol
dovenescă: ea- va trebui urmărită în legătură cu teritorul rusesc...
până la Nipru, şi ca atare va aveă nevoie de o specializare în: .
-săpăturile şi publicaţiile. ruseşti asupra chestiunii. Tot astfel:

arta religioasă moldovenească, care ajunge la opere hotărit, -
superioare celor din Muntenia, înftuenţând dela o vreme chiar ..

stilul acestora, va trebui urmărită în „legătură cu occidentul `
polono-maghiar deoparte, în legătură cu. orientul rusesc și asiatic

de alta. Ornamentaţia externă a păreţilor bisericei Trei lerarhi-
-din laşi face din ea un fel de. Mschatta creștină şi moldove- .
nească. Pietrele funerare armenești sunt parte directă din arta
“Orientului, dar ele înrâuresc și: ornamentica moldoveană. in

sfârşit pictura religioasă moldovenească prezintă caractere esenţial

deosebite de cea bizantină şi de cea munteană și va trebui. `

studiată în chip amănunţit regional spre a se- puteă urmări
valurile de influențe externe în timp şi în spațiu în raport. cu FE
intensitatea lor creatoare de noui valori..

H. Dobrogea (cu judeţele Ismail şi Cetatea Albă din Basa:
rabia) e o regiune unitară şi total diferită de restul ţării, ca:
„artă veche greacă, artă greco-romană, artă byzantină, artă mu-
sulmană. Explorând cu sistemă Dobrogea, România îşi va aveă
pe propriul ei teritor mari muzee de aer liber pentru: civi-
lizaţia elenică în epoca clasică, elenistică și romană; civilizaţia
greco-romană şi thraco-romană; architectura profană romană şi
bisericească veche byzantină; sculptura şi ornamentica provin-
cială romană şi byzantină, iar apoi musulmană, etc. . Săpând
Histria până la capăt şi expropriind diferitele dărâmături . şi,
'bordee moderne care acoper la Mangalia vechea Callatis, vom
puteă aveă Grecia, Italia şi Africa romană acasă la noi. In sfârşit .
tumulii (movilele din toate epocele, dar mai ales scytho-thrace
și thraco-romane din Dobrogea) ascund, poate, bogății analoage
celor din Rusia sudică. Un muzeu regional la Constanţa ar fi
“deasemenea, ca şi muzeul Moldovei la. laşi, o chestiune de
necesitate absolută ştiinţifică şi culturală.

HI Țara Românească (Muntenia- şi Oltenia) se desparte
archeologic în două regiuni foarte înrudite, dar totuşi în anume .
privinţe „caracteristic deosebite. Câmpia munteană între Olt şi
Siret 'e aproape total lipsită: de urme romane. Trebuie să te..
urci pe valea -Teleajenului ori a. lalomiţei sus între dealuri şi

ui - -

— 12 =

munţi, sau să te cobori la malul Dunării “pentru a regăsi pe.

“Romani. Deasemenea și în epoca istorică românească ținutul - :

acesta e destul de sărac în formele de viață culturală superioară.

“Dimpotrivă pentru epoca preistorică el e tot aşa de bogat ca:

şi restul țării noastre şi, pecât se pare, în vremea gețică şi. apoi
în cea a năvălirilor barbare, e iarăși destul de frequentat. Partea
deluroasă şi muntoasă a ţării dela -Răsărit:de Olt împreună cu
Oltenia în întregimea ei formează la un loc cu Banatul și Fran-
silvania o mare unitate culturală orientată spre West şi Sud-
West. Ca probleme specifice avem pentru culturile preistorice,
pentru epoca romană și pentru epoca română veche legăturile
cu regiunile dinspre Adriatica, iar pentru epoca daco-getică și
pentru epoca. română din secolul XV-lea înainte legăturile cu

` Sud-Estul elenic și apoi greco-roman, cu sudul egeic slavo-
grec şi cu Byzanţul greco-turc. Arta neolitică și arta biseri-
cească romană în începuturile ei e în întregime legată de Sud-
West și Sud. Dimpotrivă, arta profană şi tot ce e viaţă militară
şi de curte, în direcţia artistică, -se arată, răai ales după ultimele
descoperiri dela biserica domnească dela Curtea de Argeş do-
minate spiritual de Nord-Westul germanic, fie direct prin ra-
porturite cu casele domnitoare din Imperiul romano-germanic,
Ungaria, Brandenberg, Silesia, Polonia, etc., fie. indirect prin
străinii din Ardeal.

IV. Un teritoriu bogat pentru vremea reban daco-
romană şi a năvălirilor barbare, dar sărac pentru vremile mai
târzii e Banatul. El formează până la întemeerea principatului
muntean o unitate culturală cu Oltenia. După aceea însă soarta
lui devine tot mai vitregă din cauza “pustiirilor continue ale
` răsboaelor ee se duc aici ca regiune de graniţă astiel că doar

“ ca antichități militare mai putem cercètà cu folos acest tinut.

Dimpotrivă e foarte mult de făcut aici in direcția antichităților
mărunte (artă industrială, architectură şi mobilier, elemente et-

. -~ mografice), de un caracter nespus de variat pe care le găsim

la particulari. Problema muzeelor locale se pune aici încă mai
viu ca în vechiul regat român, întrucât avem pentru diferitele

. regiuni ale Banatului aspecte etnic-culturale fundamenta!

deosebite.
. V. Cea mai complicată ţară românească în ce privert

| problemele archeologice regionale e însă- Zransilvania cu părţile.

PI A ai

ungurene. Legată cu Moldova în Nord și “Est, legată cu Tara
Românească în Sud, legată cu Uagaria în- West, Transilvania, - .
oferă, de altă parte, prin. elementele sale saxone aduse tocmai, -

dela Rin, un adevărat muzeu archeologic european. Toate cul a

turile și toate influențele se ciocnesc aici și se încracişează,,
începând din epoca preistorică, în care cultura ceramicei pictate
(vezi splendidele exemplare dela Braşov) se întâlnește şi se
pătrunde cu cultura ceramicei cu proeminențe a Olteniei, Ba- `-
natului şi regiunilor illyrice. Voiu cità câteva din problemele
caracteristice pentru Transilvania: architectura militară şi civilă;
goticul bisericesc foarte vechiu aici, precum se vede și din:
unele descoperiri îă săpăturile lui Arpad Buday publicate în
Dolgozatok ale Muzeului archeologic -din Cluj, înainte de re-
unirea Transilvaniei cu Patria-mamă; arta industrială maghiară
şi cea saxonă, foarte bine desvoltate şi caracteristice; arta bi-

` “sericească română, în legăturile ei cu cele două principate ne-

atârnate dela Sudul şi Estul Carpaţilor. Apoi în altă ordine de
idei, problema fortificațiilor dace şi a burgurilor daco-romane, -
problema “valurilor. vestice ale Daciei (în legătură cu marile
valuri din Ţara-Românească și Moldova), săpăturile așezărilor
+omane, chestiunea exploatărilor de mine în vremea romană -
(aur, sare, marmoră, etc.) chestiunea drumurilor dacice în raport |
cu cele romane. In sfârşit, nu mai puţin variată, importantă
şi caracteristică pentru Ardeal, chestiunea antichităţilor etno-
grafice, deoparte, confesionale, de altă, a colecţiilor şi muzeelor -
particulare şi confesional:autonome, chestiunea societăţilor de _.
studii şi cercetări archeologice pornite din iniţiativa locală, dar
cu sprijinul statului, etc, l

România aşa cum â fost în sfârşit întregită í în hotarele ei
etnice și istorice se înfățișează ca un tot indisolubil, ale cărui
părţi nu se pot înţelege deplin decât una prin alta. Archeologia
şi arta română trebue să ţină seamă de această realitate pe care
până acum au înțeles-o deplin numai istoricii şi filologii români. .
Diferitele prejudecăţi ale minorităţilor naţionale, germane, ma- `
ghiare sau slave, trebue să fie supuse acum unei serioase
critice ştiinţifice, pentiuca punctul. de vedere exclusiv oriental
al Siavilor” ori cel exclusiv occidental al Germano-Maghiarilor
să fie: modificat, potrivit cu starea de fapt a evoluţiei vieţii -
cultural.creatoare pe pământul daco-roman, încă din epoca -

i; i S so mea

preistorică şi până azi. Imprejurări speciale de geografie umană
au determinat aici o Cultură eclectică, sintetică. Această cultură
„se înfățișează din adâncul timpurilor și până azi ca ceva specific
în întregul Răsărit. european, atât etnogratic, cât și artistic.
“Precum avem o artă specific siciliană compusă din elemente
byzaritine, arabe și italice, precum avem o sinteză artistică a
Italiei de Nord, tot aşa avem o artă românească pregnant ca-
” racteristică sintetizând Italianismul cu Slavismul și Pizanunismar

-cu Cei taia

odn tara lui B 4anunzio să

pi | O fara și-a 'mpărțit ființa * 'n două
e ~ Poporwntreg s'a frânt în două părţi,
Din vremuri vechi veni o veste nouă
-Ce-o proroceau de mult bătrâne. cărți:
Că o să vie ceasuri turburate
sati Când fiii sor sculà peste părinți,
Se R Și fratele se va lupta cu frate
-An ceartă stârnitoare de căinţi.
i *
Ori azi îi cearcă o străbună lege .
Ce lucră ?n ei cu jale şi amar,
Din truda lor nimic nu se alege,
Căci e un neam, ce luptă înzădar... ;
gg e
l Când patimile răscolite 'n valuri
A Vor năvăli buestre în neant,
Ca apele ce au scăpat de maluri E TR
Pierzând furia "n jocul delirant:
Atunci iubirea ?n plânset se aşterne
Căicată în piciore de vrăjmaşi,
Și sbuciumul durerilor se cerne
Din veacuri peste veacuri la urmaşi.

Frascati, 25/XI7 920. Aurel Contrea.

- ò. usi E A

în amintirea victimelor dela Senat.

1 Episcopul Demetriu Radu..

La o vârstă, relativ încă destul de tânără, (60 de ani de-
vieață) şi înainte de a implini 25 de ani de arhierie se stinse- -
Ja Senat, de o moarte năprasnică, ucis de mașina infernală aşe- -——
zată acolo de mâni criminale în după amiaza zilei de 8 Decem.- -`
vrie 1920 I. P. S. Sa episcopul unit din Orade, Dr. Demetriu |
Radu, distins de Stinţia Sa Papa Benedict XV cu paliul. de-
arhiepiscop pentru meritele sale bisericeşti. - e

` Sfârșitul acesta'tragic; cu limbile de foc ale bombei şi pur- 2
pura de sânge pricinuită de ea, încunună cu l vrednicie vieața -
acestui martir al datoriei către țară Şi neam.

_ Toate, ziarele româneşti, fără deosebire de culoare politică,
au' recunoscut, cu prilejul nrorţii sale, credinţa şi statornicia lui.
în apărarea drepturilor bisericei și neamului nostru. DI N. lorga:
spune chiar că nu se va puteă regretă i ul moartea: inainte-
de vreme a acestui-distins arhiereu.

Născut din pătura cea mai sănătoasă a neamului nostru, .
care este țărănimea, el a crescut la vechile şi vestitele şcoli
româneşti din Blaj, având profesor între alţii, pe .agerul loan.
Micu Moldovanu, prepozitul capitular de mai târziu, fost membru:
al Academiei Române și preşedinte ai Asociaţiei noastre. Stu-
diile începute ia Blaj le-a desăvârşit la Roma, fiind totdeauna între-
cei mai distinși elevi. Insuş papa Leo XIII, cea mai luminoasă.
personalitate a veacului al XIX-lea şi unul din cei mai stră-
luciţi, urmaşi ai Sfântului Petru, l-a decorat cu o medalie de-
aur pe tânărul teolog Demetriu Radu pentru felul inteligent în-
care a susținut o discuţie publică asupra lucrărilor dumnezeeşti. -
Ziarele româneşti de pe vremuri încă au luat act cu bucurie
despre acest triumf al teologului român dela Roma. Intors în .
țară, după câtva timp petrecut la sfânta mitropolie a Blajului, .
el a trecut, cu binecuvântarea arhiepiscopului și mitropolitului:
loan Vancea, la Bucureşti, în calitate de preot, mai apoi de pro-
topop şi asesor eonsistorial, pentru număroșii credincioşi Ro=.
mâni uniţi din capitală. Deja în timpul păstoriei lui sa ivit:
nevoia zidirei unei biserici unite în București. Lui nu i-a fost-
dat să aibă fericirea aceasta, pe care o au urmașii săi mai no+- `

Š an E

-recòşi de acum. El a vestit numai cuvântul. lui Dumnezeu şi :
- trebuinfa. zidirei unui lăcaş vrednic pentru credincioșii săi. Alţii -

'- au înfăptuit ceeace el a vestit.

Şi Pa vestit cu o rară iscusință. Cei ce au ascultat pre-

dicile și cuvântările lui, nu le vor uită nici odată. Fiecare cu-

vântare trebuiă să şi-o plângă; dacă nu când o scria, cel puţin:

“când şi-o învăţă pe din afară. Fiindcă erau -adânc simțite şi

„bine muncite, cuvântările lui lăsau totdeauria ceva înnălțător g

“în. sufletele ascultătorilor. Insuş Alteța Sa Regală, Principele
„moştenitor al României, Carol, ascultându-l, cum l-a bineventat

a: Blaj, a rămas încântat de felul cum cuvântă episcopul Radu.

“După zece ani petrecuţi la Bucureşti a fost chemat la
~ scaunul episcopal al Lugojului, devenit vacant prin trecerea
„episcopului Dr. Victor Mihályi la scaunul arhiepiscopal și mi-

tropolitan din Blaj. In timpul celor șase ani, cât a stat în `

“fruntea eparhiei Lugojului, a -mărit reședința epistopală .cu
` zidiri nouă, a cumpărat nişte case, în care şa adăpostit mai
târziu internatul de băieţi, a reparat biserica catedrală şi casele

parohiale, a serbătorit cu vrednicie jubileul de 200 de ani al -

unirei religioase a Românilor cu Roma în-1900, precum și jumă-

tatea de veac dela înființarea eparhiei sale (1853) prin publi--

«carea unui frumos <Şematism istoric al diecezei Lugojului» în
1903. Sub păstoria lui s'au zidit multe biserici și şcoli în comunele
româneşti aparținătoare eparhiei sale, încât <Şematismul istorica
„amintit mai înainte puteă să constate cu 'bucurie că în privinţa
şcolilor stau destul de bine. .-

Tot el a pus temelie nouă mănăstirei Prislopului, care e
una din cele: mai vechi şi mai istorice mănăstiri ale noastre.

In vara anului 1903 a fost chemat dela Lugoj la Orade
în scaunul episcopal al regretatului Mihail Pavel, care a fost
unul din cei mai darnici arhierei români.
| Aici a continuat opera de zidire întreruptă la Lugoj.
Astfel mai întâiu şi-a zidit o reședință nouă în locul celei
- vechi, care sta să se surupe, pentru ca episcopii români să
-aibă şi ei locuinţă demnă în strălucitul oraş de pe țermurii
Crişului repede. Alături de reşedinţa arhiepiscopală din Cernăuţi
- €, poate, cea mai frumoasă reşedinţă episcopală - românească.
Un adevărat palat. Palatul strălucirii diecezane. Strălucit ca

exterior, “dar mai ales ca interior. Cine a văzut foyerul (trep-.

in căt o actul aad aie sist si ied as tisă

F 17 —

tele) de. marmoră ale acestei reședințe şi frescurile, ce- i impo- DA
F -dobesc păreţii, nu le vauită nici odată.

-In Orade a mai zidit şi o nouă școală primară şi . nor.
mală lângă biserica catedrală, apoi o aripă nouă la Seminarul
român unit de acolo; ba în anii din urmă a ridicat un nou
«edeficiu -în cürtea aceluiaş seminar cu menirea să fie internat
pentru eleyii - şcoalei normale și pentru studenții în teologie.
La Beiuş, care e a doua reşedinţă a episcopilor români uniţi
din Orade, încă” a trebuit să-și zidească o reşedinţă nouă,

fiindcă mâni blestemate au dat foc reședinței vechi; probabil

“Ungurii din Tărcaia ca să-şi răsbune pentru alegerea depu-
tatului român Dr. Vasile Lucaciu în camera deputaților: ma-
„ghiari din 1906. La Holod încă a zidit acareturi vrednice de o -
-gospodătie episcopală. că

= Peste tot, se poate spune că a avut pasiunea princiară - zn
de'a zidi. Pasiune nobilă care l-a preocupat toată viața şi -

pentru care a trebuit să-și audă cuvinte erar de invinuire d

„cât timp a fost în viaţă,

Chiar şi afară de granițele eparhiei sale. a zidit în locul.
naşterii sale la Tâmpăhaza-Uifalău (astăzi Rădeşti) o: -biserică
minunată, cum rar ṣe va atlă, la sate, nu numai în cuprinsul
“țărei fioastre, ci chiar și în străinătate. Cu prilejul sfinţirei ace-
'stei biserici a rostit o rugăciune, capodoperă de gândire și.
simţire religioasă, care poate fi pusă alături de cele mai bune
- rugăciuni de acest soiu ale popoarelor creştine.

Ce bine a fost că a zidit el atunci şi așa de trainic și frumos, e

cum a zidit. Astăzi nici cu sume înzecit şi însutit mai mari nu -
Sar puteă face -ce a tăcut el. De aceea astăzi trebue să-l bine-
cuvinte cei ce odinioară l-au hulit și ocărit. Cât de schimbă-
<ioasă e judecata omenească. l

Dintre celelalte fapte, ale episcopului Radu mai amintim
pelerinajul Românilor la Roma, condus de -el și de episcopul `
Lugojului Dr. Vasile Hossu, în primăvara anului 1908, când

s'a slujit şi o liturghie românească în catedrala Sfântului Petru - -

din Roma și când toți pelerinii români au fost primiţi Intro |
audiență, la papa Pius X, şi salutaţi, din partea acestuia, cu
una din cuvântările acelea duioase, care nu se pot uită nici
odată. y È 1

7 -2

RT To B.
. Murind în 1915 mama episcopului; “el sa gândit să înveş-
" nicească amintirea ei prin o fundaţiune culturală Paraschiya
Radu născută. Maior, care trebue să' reprezinte astăzi o valoare
“considerabilă.
-> Deschizându-se apoi în 1916 colecta, pentu prfelinatui
român din Blaj, el a semnat 40,000 cor. alături de mitropolitul
Victor care. a dăruit 20,900 cor,
-` Fiind mai apoi în mare primejdie şcolile Toumi în
1917—1918 prin întemeierea așă numitei zone culturale ma-
ghiare plănuite de contele Apponyi la hotarele țării în lăţime

-de 100 de kilometri, el a foșt, alături de ceialalți episcopi ro-

måni uniţi, pentru susținerea çu arice preţ a școlilor, chiar cu

- prețul celor mai tñdârjite lupte împotriva maşterei stăpâniri ma- .

ghiare. lar când mai apoi aceeaș. stăpânire maghiară, cereă

- -capul celei mai vinovate şcoli românești, al liceului din- Blaj, -

tot episcopul Radu a fost, care, alături de badea George Pop:
de “Băsești, a asigurat existenţa acestui liceu dând suma de
-70000 cor. pentru susținerea lui în acel an,” O faptă, care e
bine să fie cunoscută de toți, fiind una din tape rare de:
recunoştinţă națională.

-Nu trebue să se uite în sfârşit nici vredöleia lui politică.
Inainte de a-amăg) pe nenorocitul vicar ortodox dela -Orade,

Vasile Mangra, mitropolitul de tristă pomenire de mai târziu, -

“contele Ștefan Tisza a dat târcoale episcopului Radu. Acesta
- însă `a rezistat cu bărbăţie, îndrumându-l să stea de vorbă cu
partidul naţional român, dacă vrea să ne împăciuească.

Fiind toată viața-lui un luptător pentru drepturile neamului

şi ale bisericei sale, nu puteă, fireşte, să lipsească nici dela isto-
rica adunare din 1 Decemvrie 1918 dela Alba- iulia, care a pro-
famat unirea cu ţara mamă.

Având apoi frumoase legături la Roma, el ar fi fost omu?
cel mai chemat să înfăptuească şi concordatul cu sfântul scaun
“apostolic al Romei spre deplina mulțămire a tuturora. Bomba
criminală dela senat i-a răpit viaţa tocmai când se pregătea să
meargă la Roma pentru încheierea acestui concordat.

- Pentru toate aceste însuşiri şi fapte alese ale sale neamut
-românesc îi va păstră o amintire pecunoscătoare și un nume
nemuritor, ceeace nu este dat ori şi cui.

— 19 —

D SAN, sua + a Migistrut Dimitrie Greceanu. i de E

| La o zi, după. episcopul Radu, s'a stins şi viața ministrului -
de justiție Dimitrie Greceanu, greu rănit şi èl de aceeaș maşină.
infernală dela senat. -

A fost unul din Românii cei mai de frunte ai timpului o

nostru. Născut din o familie boierească veche, care nu Şi-a

corcit sângele ei romiânesc prin înrudiți cu lăpădăturile Bizănţului. - RA

Și ca om eră o frumuseţăi de bărbat, oțelit. -prin sporturi şi . PE
felul de deprinderi bune, care îi dau o sprintenie-de atlet, deși
eră trecut de 50 de ani. Erà Artist țintaş cu pușca şi pistolul,
un maestru luptător cu floreta și săbia, un călăreț bun şi yo
pedestraş neîntrecut” Toate aceste dibăcii ‘au desvoltat în păi

yn curaj de erou. — Sutletește eră un tip de Moldovean,. blând,
răbdător, senin, iertător, milos, iubitor de oameni și de țară,
cum anevoie se mai găsește în zilele noastre. Deşi foarte bogat
„(a fost de mai multeori și ministrul), eră totuş de o rară mo-

destie și prieteniile le căută şi le primeă, nu după. neam, ` nici ,

după avere, nici chiar după partidul său politic, ci după sufletul

de om şi de. Român, care trebuiă să se asemene lui,
Politiceşte a fost unul din „partizanii şi fruntaşii partidului
conservator. Eră conservator prin convingere şi tradiţie fami- *
fiară, dar, ca adevărații boieri români, el aveă o dragoste deo-
“sebită faţă de ţărani. El îi privea ca pe fii săi, iar aceştia ca
pe părintele lor. Aceasta sa putut vedeă și cu prilejul dure-
roasei revoluţii ţărăneşti din primăvara anului 1907. Ţăranii de
pe moşia sa, Stânca, de lângă laşi, departe de a-i face vreo
pagubă sau neajuns, i-au păzit şi apărat éi castelul de asa rii
satelor învecinate.
In timpul neutralităței României, el a luptat, alături de
Nicolae Filipescu şi de alţi fruntaşi ai neamului, pentru întrarea
României în luptă contra puterilor centrale şi în frăţie cu pu-
terile aliate şi asociate. — El însă n'a luptat numai cu cuvântul,
ci şi cu fapta. Deşi eră trecut de 50 de ani și nu eră obligat
să servească mai mult la armată, el totuş a intrat ca simplu
voluntar. în regimentul 7 de roșiori din lași, luând cu sine din
grajdurile sale şi un cal aprig şi o mare sumă de bani, ca să
facă răsboiu pe cheltuiala sa și să poată fi de ajutor şi cama-
razilor săi de arme. In noaptea de 14 spre 15 August 1916 a
. ia

EAI ae -x —
trecut cu regimentul său -Carpații şi a-intrat în Ardeal. Pentru
Nitejia lui eră iubit și prețuit de toţi. De mai multe ori a fost -
“citat în ordin de zi pentru fapte vitejeşti neobişnuite. Cu toate:
acestea n'a voit -să primească nici măcar gradul de fruritaş sau.
` caporal, ci a ţinut să rămână soldat simplu pentru á puteă stă
“alături de cei mulţi şi necunoscuţi. Numai când, după retra-
-gerea armatei române din Ardeal (1916), <a intrat în guvernul
_ dlui L |. C. Brătianu penttu a tontinuă răsboiul cu orice preţ,
< pentru Ìmproprietărirea țăranilor cu pământ. din moşiile boie-
i „“reşti şi pentru întroducerea votului universal, numai atunci a

Ze primit decorația M. Sale Regelui şi gradul de sublecotent Ja -

- „roșiori. Soldaţii dela divizia II îi ziceau: arada "Dumitru
Greceanu cel bun şi viteaz».

'O dragoste deosebită a avut pentru noi, “Românii din
“Ardeal. In una din cele din urmă scrisori, trimise unui prieten
din Cluj, puţin înainte de moartea sa neașteptată, spuneă că
"de serbătorile Crăciunului va veni la Cluj să facă o călătorie
` prin munţii apuseni, la casa lui Avram lancu din Vidra şi la
celelalte locuri istorice, unde Românii au învăţat pe Unguri
să-i cunoască mai bine şi să vadă ce-i așteaptă, daca: nu le
“vine mintea la cap. =- . >

„Dacă se cuvine, deci, să-l jelească toţi Românii, noi cei
din Ardeal în deosebi trebue să-i păstrăm o amintire dintre .
cele mai ` recunoscătoare.

3. Senatorul Spirea Gheorghiu.

Preşedintele sfatului-negustoresc din capitală, și unul din
‘cei mai de seamă oameni dn branşa sa, a fost a treia victima l
dela senat. S

La mormintele lor se cuvine să zicem strămoşeştile cuvinte:

In veci amintirea lor! | Cronicar.,

| Și sufletului îi trebue soare, soarele iabirei și al bunăvoinței.

| "Da aceea puterea unei vorbe bune e mai mare decât puterea .ar-.
‘melor sau a banilor. Și vorba singură având acea putere, îţi dove-

deste firea înaltă a omenirii. In evanghelie. citeşti: La început

eră cuvântul. La început să fie în veci: belșug de iubire.. Flo-

rile de primăvară nu ascultă de furtună, ci numai de soare.

(Bucura Dumbravă, Pandurul), `

A ~

X Li
Apus de soare.
- — Din nemţeşte. Sa i pe pia
Amurg în viață... sd:
Amurg în natură..
Departe pe apele mbrăcate ’h cristal
In bărcile Scunde se 'richină pescarii -
In cântecul dulce al unui caval .
Și cântă- sirenele 'n dansuri nebune
Când soarele-apune, l
$i val după val

„ Înalță eternului zeu rugăciune...

E aur pe ape, în.văi și pe stânci —
Un nor se coboară bătând din aripe,
Jar visele mele-s cautata

Amurg în viață,

. Amurg în natură...
O cântec al inimei mele

Pe cerul de-opai îndlță-se-vor stele — o

“ Durerile. mele, credinţele mele, -

Nădejdile mele...

tau

” Mis ochii-obosiţi de atâta 'nșelare

Și ziua s'ascunde în lacuri cernite —
Când soarele-apune
Și "n Sufletu-mi candid coboară ispite...

În ochi mi-se joacă o rouă de lacrimi
Și roua ’n potirele vieu mi-o torn —
Dorm apele albe și *n munții de audi
Suspină un corn.

Iubire senină ca fulgii de nea

Ca mâine *n mistere adânci vei cădea...

Amurg în viață când moartea coboară,
Amurg în natură când Cope coboară
Și Soarele apoi

A N l Iustin Hiei. o ii

ai 22 —

Discursul. episcopuliii Radu

rostit la adunarea generală a „Asociaţiunei“ din Oradea-
` “mare: în 17 Oct. 1920. |

Onorată adunare generală !

Praznic mare: a întins pe țermurii Crișului repede. In
-apele sale cristaline se oglindește acea binemâritată şi cea mai
veche societate culturală românească, care de o jumătate -de
veac stă desfășurând în ogorul neamului nobila osteneală pentra
ridicarea lui prin cultură şi pentru iluminarea lui cu razele stră-
lucitoare ale scrisului românesc. Praznic de suflete înăiţător, a
cărui veste lovindu-se de piscurile Bihorului, cu mărire se res-
frânge de acolo spre a deșteptă şi uni toată suflarea româ-
- nească din umbra codrilor şi de pe plaiurile Crişului, tntru
“bucuria acestei zile culturale.

Omul, zidit după chipul şi asi mănatea lui Dumnezeu, tn-
zestrat fiind cu minte spre a cunoaște adevărul; cu voință liberă
spre a face binele şi cu inimă însetată după fericire, pentru
mărginired. fiinţei, numai cu multă şi zilnică trudă își poate -
lucră perfecţionarea sufletului său. -

© Sforțarea de felul acesta, şi ca şi care mai vrednică nu
ştim, lucrarea aceasta pentru nutrirea, îmbogățirea și desăvâr-
şirea sufletului omenesc cu adevărul, cu binele și cu frumosul,
“cuprinde în sine tot ceeace noi cultută și civilizaţie am învăţat
a o numi.
| "In cursul lung al vremii mertii destășurându- -se munca În -
„direcţia aceasta, s'au şi ivit în lume multe ṣi osebite culturi,
. Peste toate. însă una singură s'a ridicat şi şi-a. ştiut . asigură

“ dreptul la vecinica recunoștință a omenirii și aceasta este cul-

„tura. creştinească: acea cultură admirabilă, pe care voind a o
cunoaște prin asămănare, ori trebue să-ţi țintueşti ochii spre
strălucirile de pe bolta -cerului ori să te opreşti cu gândul la
un arbore imens lățit cu majestoasele sale ramuri peste întreg
pământul şi plăcută odihnă împărțind mulţimii popoarelor adu-
nate la răcoroasă -umbra lui. Indatăce:se arâtă în lume cultura
"aceasta, în răsărit lumea se pune în mișcare. Şi pe când acolo
unii la lumina ei se fac stăpâni peste întreaga știință din ve-
chime şi pun şi veacurile următoare în uimire prin adâncimea

— 24 —
cunoștințelor, prin strălucirea moravurilor, prin eleganta de aur
a cuvântului tor, — pe atuntia în apus alţii, în frunte cu ne-

întrecutul scriitor al «Cetăţii lui Dumnezeu» nu întârzie a de
început la şirul lung şi fără de capăt ai acelora, /cari printre -

veacuri întocmai ca şi liminătorii strălucesc. Şi strălucesc aceştia

fie când cântă așă de minunat cu lira florentină tot ceeace
-filozofia adevărată a produs mai sublim, fie când cu penelul
meșter fără de seamăn trag pè pânză frumuseţele naturii, fie
«când taie în piatră pe om aşă că numai graiul ti lipseşte -spre

a vorbi, fie, ca scurt să rămân, chiar şi atuncia când pun lumea-

întreagă în mișcare. cu ascuţişul săbiei fulgerătoare, ridicând
«eroismul la culmed închipuirii.

Preţioasele efecte ale culturii cteștineşti mau format A

numai privilegiul unui restrâns humăr' de persoane, ci ele sau

«extins -peste întreaga societate, pe unde a străbătut noua lu:

“ smină şi ochii dela ea- cu voia nu s'au fntors. Nu vom urmări
binefacerile făcute prin mulţimea dă instituțiuni desvoltate prin-
«cultura creștinească. Nu vom urmări şi nici măcar nu Yom

schiţă apoi activitatea culturală creştinească desvoltată pțin aceste -. -

instituţiuni folositoare. Dar aproape tu neputinţă mi-ar fi să
nu fac batem pomenire despre două lucruri; prin cari Sa arătat
Antru toată splendoarea sa cultura creştinească: înălţarea femeii
și ştergerea sclăviei. Din obiect inferior menit aproape numai
-a sta în robia bărbatului, religia creştină, spre a spune) totul
cu un cuvânt, a ridicat femeia până la demnitatea nestrăbătută

de mintea omenească de a fi maica Dumnezeului său. lar!
prin ştergerea sclăviei şi a comerciului cu henorocitele ființe -
negre, dar fiinţe ca şi noi, dărtmând din temelii zidul despăr- -

“ţitor dintre om şi om, a vestit ea, cea dititâiu în lume, drepturile.
neprescrise ale demnităţii şi libertăţii petn toată făptura omè-
mească.

Cultura creștină are aşadară tainica însușire dea şti spini

„demnitatea individului deodată cit ordinea morală în societate
fără de jignirea drepturilor lor. Şi tot 'aturicia ea știe cultivă
buna armonie între feluritele popoare apărând dreptatea, netë-
zând controversele şi susținând, la caz de nevoie chiar cu arma,
«caracterul specific al fiecăruia dintre ele; Va se zică în defi-

aiitiv mărita: noastră cultură în unul şi acelaş timp se știe tace

individuală, naţională şi până departe socială.

A =

„Aveau, e drept, şi vechile culturi multe efecte bune, dar-
- binefacerile lor departe, departe au rămas de ale culturii cre-

ştine; pentrucă acelora le lipseau principiile nestrămutate, pe-

cari a noastră se întemeiază, le lipseau inspiraţiile generoase,
. prin cari 'a noastră se nutrește, le lipseă dragostea prin care a
„noastră lucrează, adecă le lipseă tot ceeace constitue legea si-
` gură şi dreaptă a conștiinței omenești.
“Pe de o altă parte noi mai ştim și aceea, că și în tim-
purile noastre cultura creştină îşi are cete întregi de vrăşmași,
“cari sub diferite lozince, de independenţă în cugetare, de amor
liber în moravuri, de comunism în bunuri, de ștergerea no-
țiunilor de patrie şi naţiune și altele asemenea se: încearcă a-i.

întunecă strălucirile; nestrămutată asigurare avem însă, că ză-

darnice sunt şi vor rămânea sforțările lor ca și ale tuturor vrăş-
mașilor deja zdrobiţi de două mii de ani,

După acestea, sufletul ne creşte acuma și mare adevărată
mângăiere simțim putând constată'pe urma activităţii din trecut

că şi întru silințele și la lucrările <Asociațiunii» transilvane a:

domnit şi cu tărie sa afirmat cultura cu îndoitul şi la noi ne-
despărţitul său caracter creştinesc şi românesc. Şi drept aceea
"eu sentimente -de adevărată plăcere şi recunoştinţă îi aducem:
și-i prezentăm salutul nostru. Aceasta făcând cu lealitate şi cu.
inimă bună, avem să-i îndreptăm însă și O rugare. Venind læ
„moi, aicia la graniţele extreme ale românismului, aţi găsit, dlor;
-- muncitori în brazdă, pentru lățirea acestei culturi şi creştineşti
“şi româneşti; dar totuş să nu-vă fie spre mirare sărăcia noastră.

- şi nici să nu se smintească gândul vostru căci n'ați întimpinat
puternice instituţiuni culturale, de felul acelora, cu cari pe: dreptul
se mândreşte neamul în alte părţi. Un seminar numit domestic,.
- un liceu de băieţi și altul de fete, O şcoală normală. de învă-
țători, trei-patru internate şi cam tot atâtea reuniuni şi apoi mo--
destele școale de pe sate. Acestea ňe sunt podoabele culturale
din trecut, deschise și desvoltate sub! aripile bisericilor noastre
de mâni întărite spre bine. Puţine, e drept, dar totuşi nouă
foarte scumpe şi de mare însemnătate, căci din ele și prin ele
de un veac şi jumătate fără de încetare sa revărsat lumina cea:
binetăcătoare nu numai pe aicea, ci până departe între. Români.
Mai mult nu s'a putut face; pentrucă greutățile vremii şi ceiace-
ne apăseau se păreau, că n'aveau: altă. silință decât a ne slă-

2 95 a

bănogi mânile — după cuvântul sacru — și a ne opăci zidirea,.
şi nici altă ţintă, decât aceea de-a ne luă graiul spre a face-
orice din noi numai Români să nu mai fim. Astfel încât, dacă. -
undeva s'a potrivit, apoi chiar aicea erà locul de a spune, ca:
şi despre fiii lui Israil dela zidirea Ierusalimului: cu o mână -
täceà lucrul său şi cu alta țineà arma. In urmă cu atâta luptă
insă sufletele s'au oțelit şi inimele s'au întărit până întru atâta,
încât ei, Românii bihoreni, chiar şi în simplicitatea lor şi-au
păstrat întreg caracterul, neschimbat graiul şi nestricat sângele
lor. Şi s'a întâmplat aceasta, pentruică ni s'a dat şi nouă precum . .
soartea așa şi mângăierea din Israil şi încă așă, ca nu numai
să simțim în tainele inimei, cum au simţit înaintașii noştri, ci
chiar să vedem cu ochii şi să pipăim cu. mânile, că pe când
în chipul acesta ne curgeă lucrul, Dumnezeul - Părinților noştri. `
se răsboiă pentru noil Astfel făcându-se mila lui peste. noi
iată că a sosit ziua cea mare a biruinţii, când am putut şi,
putem întinde fie și mai rămași în cultură, dar cu inima tot:
așă de românească, mâna și vouă din vecini și celor mai: .
din depărtare frați, — întru una puternică şi nedespărțită sim--
tire românească glăsuind: Trăiască România Mare!

Dimineaţă.
Cântat-a un COCOȘ,
Cu strigăt sfârticând
Cortina negrei nopți
Și zorile se scurg...

Un câne a zărit — —— ' o
Cum fuge, noaptea rea
Și latră 'n urma ei...

“Un car, pe drum, sentinde
Trezit de ham acum
“Și oasele-i trosnesc...

Moş Ilie în hambar
Forfoteşte-a hărnicie

Din copac, pe scăricică, .
Ingâmliatul domn curcan,

d Ť
. Se coboară pufăind
și sub gușe 1i atârnă, `
Visuri roșii de mânie
Ge azi noapte lë-a avut...

Scârțăie bătrânul puf,
BETIE E i d, “Baba Rada chiamă puii, `
Ha Sen ~ Za pridvor motanul cască, -
Bună Dimineaţă !
Vintilă Russu şirianu.

Urmările economice -ale păcii.
Sub titlul acesta a tipărit hu de mult o carte. discutată
. -foarte mult în toată lumea lohn Maynard Keynes, ataşat Nre-
-melnic pe lângă ministerul tezaurului englez în timpul răsbo-
„iului şi fost. reprezentant oficial ai său la conterența de pace
din Paris până la 7 Iunie 1919, când a rânunțat la aceste în-
“sărcinări, văzând că nu mai eră hici.o nădejde să se întroduică
schimbări mai teale şi mai sănătoase în hotărârile tratatului de
pace. Pricinile împotrivirei sale la tratatul de pace din Paris le
„arată mai pe larg în cartea aceasta, la care e bine să ne oprim
-şi noi pentru a culege toate învățăturile ce ni le dă. E o carte
-cum nu Sa scris de multă vreme. Fostul ministru englez Asquith
„a spus Chiar că, după răsboiul mondial, tipărirea acestei cărți
e întâmplarea cea mai de seamă a zilelor noastre.!
După o scurtă. întroducere nise arată starea. Europei
{nainte de răsboiu. O stare înfloritoare, dar foarte nesigură,
“fiindcă mulțimea muncitoare din Europa nu eră mulţumită cu
starea aceea.

Astăzi, când în toată lumea se shit urmările triste ale
răsboiului, ne cade bine amintirea zilelor “de bunăstare de
„atunci. Ea ni se pate chiar întrezărirea unui vis, a unui vis
frumos de paradis -pământesc.

Ce extraordinar episod al progresului economic al omului
a fost epoca aceasta, zice lohn' Maynard Keynes, care sa în-
- cheiat în August 1914. E drept, că cea mai mare parte a popu-

1 E tradusă și tomâneşte: “Butureşti, Editura svinja Românească»,
Librăria Alcalay. Prâţui 12 Lei:

a —

laţiei munceà din greu și nu se bucură decât de un traju
restrâns, cu cate totuș se păreă că se împăcă, mulțumindu-te
cuminte cu soartea sa. Dar orice om, al cărui talent ori
caracter întreceă pe cel obişnuit, puteă să se ridice spre clasele
mijlocii oti superioare, cărora viața le dădeă cu muncă puţină - l
şi fără. greutăţi, înlesniri, îndestulări și plăceri pe care nu le
puteau atinge nici cei mai bogaţi şi cei mai puternici monarhi
ai vremurilor de altă. dată. Un locuitor al Londrei puteă să
comande prin telefon, pe când îşi sorbeă ceaiul dimineaţa,
produsele cele mai variate de pe tot pământul şi în cantitatea
câtă îi plăceă, și să aștepte să le vadă depuse în curând înaintea
uşei lui; în acelaș timp şi prin aceleaşi mijloace, puteă să-şi
încerce avutul în resursele naturale și iritreprinderile nouă ale
oricărei părți din lume şi să ia parte, fără. muncă și fără grijă,
la reuşitele şi la -câștigurile separate; putea hotărî să se lase
“siguranţa averei sale în seama bunei credinţe a locuitorilor
unui oraş puternic, ai unui continent. oarecare, după în-
„demniul alegetei fantasiei lui ori după informaţiile lui. Puteă,
dacă voiă, să-și aibă pe loc mijloace îndemânatice. şi eftinë îi
pentru a se duce intro ţară oti „regiune oarecare, fără pașaport

şi fără altă formaălitate; putea Să trimeată un servitor la banca

din apropiere, câ să se aprovizioneze cu atâta metal prețios,

cât “îi conveneă. Atunci puteă plecă în ţări străine,. fără să

cunoască nimic: din religia lor, din-limba ori din moravurile -
lor, având cu sine bogăţie transformată în monedă, Sar fi .
socotit foarte jignit şi ar fi mirat de cea mai mică piedică. Dar,

mai presus de toate, el 'socoteă starea dceasta de lucruri ca

firească, statothică și permanentă; tel mult credea că ea miai `
“poate fi încă îmbunătăţită. El priveă orice abatere, ce se făcea

-dela această normă, că nebunească, scandaloasă și cu putinţă

de înlăturat. . Scopurile şi politica mmilitarismului şi a imperia- . -

lismului, a rivalităților de rassă şi de cultură, a monopolurilor,,
restricțiunilor şi- excluderilor erau ca șarpele în acest raiu, şi
nu intrau la socoteală cu mult mai mult decât glumele ziarului,
şi păreă că nu exercită aproape nici o înrâurire asupra mer-
sului vieţei sociale şi, economice, à cărei internaţionalizare eră .
în practică aproape desăvârșită.

Pe lângă factorii de ordine, de siguranță şi de regula-
titate, fără de cari nu se poate închipui bunăstare econoiiică

1 EN ae

în lume, desvoltarea extraordinară dinaintea. răsboiului a fost
legată şi, de înaintarea ne mai pomenită a Germaniei. -
„In 1870 Germania aveă cam- 40 de milioane de locuitori.
„Către 1892 erau 50 de milioane. lar în 30 Iunie 1914 cam 68
de milioane. Această sporire mare mwa fost cu putinţă decât
printr'o prefacere mare în întocmirea țării. Dupăce fusese
agricolă, îndestulindu-şi trebuinţele de hrană prin sine însaș,
Germania se prefăci întrun puternic stat industrial, a cărui
muncă atârnă de echilibrul a numeroşi factori interni și externi. -
Maşina germană eră asemenea unii titirez (prisnel) care, pentruca:
„să-şi păstreze echilibrul, trebuiă să se învârtească r mereu, tot.
mai iute. ' i

Inflorirea industrială a Germaniei eră legată în deosebi
de producţia de cărbuni. Zo-

lată, care a fost producția germană de cărbuni în dooi
din urmă.

Dela. 30 milioane de tone, câtă a fost în 1871, ea a crescut
în 1890 la 70 milioane, în 1900 la 110 miloane iar în 1913 la
190 milioane de tone. ~>

inaintarea tot mai mare a Germaniei - deschidea vecinilor
o piață pentrù produsele lor, în schimbul cărora negustorii -
germani le procurau, cu prețuri mici, mennie de cari ei aveau
mai cu seamă nevoie.

Statisticele interdependenţei economice dintre Germania.
şi vecinii ei sunt sdrobitoare. Germania eră cel mai bun client
al Rusiei, al „Nârvegiei, ál Olandei, al Belgiei, al! Elveţiei, al
Italiei şi al Austro-Ungariei, ea veneă în al doilea rând în cum-
. părările făcute în Marea Britanie, în Suedia, în Danemarca ; în
al treilea rând în cumpărările făcute în Franța: Ea eră isvorul
< cel mai bogat de aprovizionare pentru Rusia, Norvegia, Suedia,
- Danemarca, Olanda, Elveţia, Italia, Austro-Ungaria, România şi
Bulgaria; şi a doua pentru Marea Britanie, Belgia şi Franţa.

Întrucât priveşte Anglia, în deosebi, ea exportă mai mult
în Germania decât în toate celelalte ţări din Hume, afară de
India, şi cumpără din Germania mai mult decât în toate cele-
- lalte ţări, afară de Statele-Unite.

Germania nu făceă numai comârţ cu aceste ţări, ea le
E procură şi o mare parte din capitalurile de “care ayeau nevoie
pentru propria lor desvoltare. Ea plasase aproape 500 milioane

— 29 — o.

Fivre yrlinge în Rusia, în isa Ungaria, în Bulgaria, în Ro- :

mânia și în Turcia, dintrun total care se ridică la un miliard

250 milioane de livre. plasate în streinătate. Prin sistemul

«penetraţiei: pacifice» ea dădeă acestor țări nu numai capitaluii,

ci şi organizaţie. -Toată Europa era astfel târâtă în orbita indu-
strială germană. . -

Paralel cu munca și savotiaiea industrială europeană şi .

mai ales germană, „invăţară şi oamenii să preţuiască bunăctarea -

şi economia. Datoria de a economisi. ajunse, înainte de răsboiu . :

cea mai mare virtute și creșterea bogăției o adevărată religiune. .
Trebue să economiseşti, se ziceă atunci, pentru, bătrâneţe şi
pentru copiii tăi. Aşà a fost cu putință, între altele, o mare
îogrămădire de capital pretutindeni în-lume. Căile ferate foarte
întinse şi bine întreţinute înlesniau îutr'un mod nevisat de cei
vechi circulația.

Dar a venit răsboiul, sub durata căruia nu s'a mai T ;
aproape nimic, dar sa consumat foarte mult; nu sa mai. eco-
nomisit de loc, ci s'a cheltuit îngrozitor, aruncând toate statele
în datorii ne mai pomenite. Mijloacele de transport (trenurile
şi vapoarele) încă sau ruinat aproape cu totul în timpul răsbo-
iului şi s'a îngrijit foarte puţin de repararea lor. — Cea. mai
mare primejdie” însă acum după 'răsboiu e faptul: că cei bo-
gaţi vreau să cheltuească mai mult și să economisească mai
puţin; cei săraci să cheltuească mai mult şi să muncească mai:
puțin.

Se cuveneă ca. Contiveăta Păcei să -şi Indeplinească tn- .
datoririle şi să împace -dreptatea, dar totodată să reorganizeze
viața şi să vindece rănile. Aceasta i-o dictau atât cuminţenia
cât și generositatea, pe care înţelepciunea celor vechi le lăudă
la învingători. l

MERE N
Făuritorii păcei.

Şi-a făcut conferența dela Paris. datoria aceasta?

- Inainte de a da răspuns la această întrebare, să vedem
mai întâiu pe factorii personali, cari au avut rolul principal la
încheierea tratatului de pace din Paris. Cine sunt "aceştia?

Cel dintâiu e însuși președintele conferenţei de pace, fostul
prim-ministru francez Georges Clemenceau, Vârsta, caracterul,
spiritul şi înfăţişarea lui se îmbinau ca să-i dea un relief cu

$ i F E Păi

e pai

ş lipii h hotărate | pe un mijloc: kienojuritoi nedealuşit. Nu puteai. ;
nici să-l dispreţueşti, nici să nu-ţi fie drag. — Fata şi finuta
hui” sunt cunoscuta de toată lumea. La -consiliul celor patru,
` purtà o haină cu pulpane pătrate, de-o stofă neagră foarte bună
şi mânile îi erau mereu acoperite cu mănuși cenuşii de Suedia..
Incălțămintea lui eră foarte solidă, dar de o formă- rustică. In
„odaia din casa prezidentului Wilson, unde se ţineau regulat
întrunirile consiliului celor patru, el se așeză pe un jef pătrat,
:-de brocart,. în mijlocul 'semicercului din fața sobei, Aveă la
stânga pt Orlando, prim-ministrul Italiei şi la dreapta pe Lloyd

s George, prim-ministrul. englez, iar. în faţă cu acesta pe prezi-

` dentul Wilson. Nu aduceă_nici hârtii, nici ghiozdan. Nu eră
ajutat de nici un secretar pârticular. Aveă înfăţişarea unui om
foarte bătrân, care își rezervă puterile pentru ocaziile de seamă.
“inchideă adesea ochii și se răsturnă în jeţul lui cu ọ faţă ne-
păsătoare ca de pergament încruțişându-şi dinainte mânile în-:
_mănuşate iñ cenuşiu. O frază 'scurtă, hotărâtoare ori cinică, îi
erau în: deobște de ajuns, sau încă vre-o întrebare. Adesea şe `
încăpăţină spunâñd şi câteva cuvinte englezeşte. (E de notat că
el singur dintre cei patru vorbeă şi ințelegeà amândouă limbile ::
'şi engleza și franceza. Orlando nu.ştiă decât franceza ; Wilson
şi- Lloyd George fiumai engleza. Este un fapteistorie însemnat
că Prezidentul Wilson şi Orlando nu au putut comunică direct:
- între ei), In caz de nevoie -nu-i lipseà nici aprinderea în vor-
bire, nici patima. Abondenţa neașteptată de vorbe, urmată adesea
de accesele unei tuse. adânci din piept, își produceau efectul
nai de grabă prin tăria lor şi prin surprinderea pe care o pri-
cinueau, decât prin puterea de a convinge. — De multe ori
dispărea din. conşiliul celor patru, când se discutau . chestiuni:
care nu interesau Franța. — El gândeă despre Franţa ceeace:
gândeă Pericles despre Atena; —toată însemnătatea eră în ea,
nimic nu eră de seamă afară de dânsă. — -Aveă însă păreri
grozave despre Germani, nepotrivite cu spiritul de astăzi. EI
credeă: că Germanul nu înțelege și nu poate înţelege decât:
de frică; că el este un negociator fără generozitate și fără mu-
strare de cuget; că nu există câştig pe care să nu voiască să-l
tragă dela tine; că nu există act la care să nu se înjosească
pentru câştigul lui; că e fără cinste, fără mândrie, fără milă..
i De aceea nu trebue să. negociezi niciodată cu un German, nici:

1 i i

© a wo
să te înţelegi cu el, ci să-i impui hotărârile tale. Numai în aceste-
condiţii are să te respecte și ai șă-l împiedeci de a te înșelă.
— Având părerile acestea despre Germani, nu-i mirare că gâhdui .
lui ma putut fi altul decât al revanşei pentru înfrângerea su-
ferită de Francezi în 1870. Politica luj eră: să dea ceasul inapot. .
şi să desfacă tot ce se făcuse dela 1870 încoace pentru pro~ .
pășirea Germaniei; populaţia ei trebuia. micșorată prin pierderi-
de teritorii şi prin alte măsuri; dar mai cu seamă econoimia ei, .
de care atârnă. noua ei putere, uzina întinsă clădită pe. fier, pe' E
cărbune şi pe transporturi, irebuiă să fie nimicită.. — Erà po-
litica unui bätrân, care aveà in vedere trecutul, nu viitorul. . Jar `
pacea lui o pace cartagineză.

Al doilea făuritor al păcei a fost prezidentul Staetor-Unite -
Nord-Americane Woodrow Wilson. Cine eră el? Ce loc oeupà ."
el în inimile noastre și în nădejdile lumei, când venià în Eu-.
ropa pe vaporul ‘Georges Washington?

In Noemvrie 1918, armatele lui Foch- şi cuvintele lui Wilson.
ne, îngăduiră să-scăpăm de odată de grozavul răsboiu, care
înghiţeă totul. Starea eră cu mult mai prielnică, decât se putea:
aşteptă. Biruinţa eră atât de desăvârşită, incât teama nu avea .
să joace nici -un rol în hotărâri. Dușmanul, după ce depusese
armele, aveă încredere în caracterul general al păcei, ai cărei :
termini păreau că trebue să asigure -o întocmire de dreptate
şi de mărimie și să lase loc nădejdei curate de a vedeă viaţa
reluându-și mersul întrerupt. Pentru a întări această siguranţă,
prezidentul veneă el însuși să-și pună pecetea pe opera sa.
-- Când prezidentul Wilson părăsi Washington, el se bucură.
în lume de-un prestigiu şi.de o autoritate morală necunoscută
încă fn istorie. Vorbele lui bărbăteşti și măsurate se ridicau,. .
“pentru popoarele Europei, mai sus şi mai departe decât glasul -
propriilor lor oameni politici. Popoarele duşmane aveau încre-.
dere în ei pentru înfăptuirea contractului pe care el îl făcuse:
cu dânsele. Popoarele aliate nu-l priveau numai ca pe un în:
vingător, dar aproape ca pe un prooroc. Pe lângă această pu- -
tere morală, el aveă în mână realităţile puterei. Niciodată ar- -
matele americane nu fuseseră mai numeroase, mai bine pregătite, .
mai bine înzestrate. Europa atârnă, cu desăvârșire, pentru apro-
vizionare de Statele-Unite, și din. punct de. vedere financiar, . -
ea atârnă de ele încă și mai mult. Nu numai că. Europa da--

D — i =

oră de pe acum “ Americei mai mult decat 4 puteă, să-i plătească,
= dar numai niște ajutoare, date cu dărnicie, puteau : şo. scape”
-de foamete şi de faliment. Niciodată un {filosof nu” avuse în -
mâna lui nişte astfel de arme împotriva celor puterniti din
. Jumea aceasta. Ce mulţime se îngrămădeă în Capitalele Europei
. în jurul trăsurei prezidentului | Cu ce curiozitate, cu ce 'îngri-
- orare şi nădejdi, căutam noi să zărim fața şi ținuta. omului
soartei, care, 'sosind din apus, veniă să vindece rănile bătrânei
'mame a civilizației sale şi să puie temeliile - viitorului! — De-
-cepţiunea a-fost aşă de: desăvârşită, încât, unii dih acei cari
-avuseră cea mai mare încredere, abiă îndrăsneău să mai vor:
bească de ea: Erà oare adevărat? întrebau ei pe cei cari se
întorceau din Paris. Erà oare tratatul atât'de rău, pe cât.păreă?
“MCe i se întâmplase preşedintelui? Ce slăbiciune, sau ce neno-
rocire adusese o tradare aşă de extraordinară și de neașteptată ?
— Cauzele erau totuş ordinare şi. omenești. Preşedintele ‘nu
-eră nici erou, nici prooroc. Nu eră "nici măcar filosof. Erà un
om cu gânduri bune, dar cu slăbiciunile celorlalte fiinţe ome-
-neşti, li lipseă acea pregătire intelectuală domnitoare, de care
ar fi avut nevoie'ca să lupte împotriva vrăjitorilor iscusiţi şi
«primejdioşi, cari ajunseră maeștri întrun joc iute, despre care
el nu aveă nici o experienţă. — Wilson nu numai că nu avea
temperamentul unui om. de studiu, dar nu aveă nici măcar
-acea cunoștință a lumei, care făceă din Clemenceau şi din Balfour
niște ființe de o cultură cu totul aleasă. — “Bietul Wilson, lipsit
de însușirile trebuincioase unui îndrumător politic și pus în fața
unor bărbaţi superiori lui în privinţa intelectuală, eră nevoit să
se joace de-a baba-oarba în conterenţa păcei. Demonii lui cel
rău a fost Lloyd George, prim-ministrul englez.: Ca un Don
“Quichotte, orb şi surd, el intră, întrun speluncă,* în” care ad-
versarul lui eră acel care -aveă în mână spada sprintenă şi
scânteietoare. — Cu pregătirea ce-o aveă, Wilson ar fi putut
să ţie o. predică asupra tuturor principiilor sale, ori să adreseze
Celui Atotputernic o rugăciune frumoasă pentru înfăptuirea lor,
dar nu puteă adaptă aplicarea 'lor concretă, la starea de lucruri
__uropeană. — Nu numai că nu puteă face nici o propunere
amănunţită, dar în multe privinţe el eră rău intormat asupra
stărei Europei. Nu numai că eră rău informat, —- aceasta eră
adevărat şi pentru Lloyd George, — dar spiritul lui eră greoiu

So i

PERS: E T

- şi nu se. puteà adaptà. Incetineala prezidentului între Europeni
erà vădită. El nu puteă să înţeleagă intro clipă ce spuneau ce- ~
ialalţi, să măsoare situația dintro aruncătură de ochi, să fäu- -
_rească o replică, să preîntimpine chestiunea printr'o uşoară

schimbare de bază. — Ba ce-i mai rău, el nu-și puteà îndreptă

greșelile şi scăderile, recurgând la înțelepciunea colectivă a sfet-

nicilor săi, cari erau oameni de afaceri foarte pricepuţi, dar

cunoșteau Europa tot atât de puţin ca şi dânsul. Erau deci nişte

muţi. — Fiindcă preşedintele nu pregătise nimic, consiliul.lucră,
în general, după.un. plan francez ori englez. Ca să-l prindă mai
uşor în capcană, Europenii i-au. scos vestea că preşedintele e

«germanofil» şi vrea «să lase pe Hun slobod». Şi preşedintele

a fost destul de naiv să se lase impresionat de astfel de vorbe,
-— Aceeaș a fost atitudinea lui faţă de: colegi: Trebue să “străbat .

tot drumul cu putință. ca să ajung la voi; văd greutăţile ce aveţi
şi mi-ar plăceă să fiu de acord cu voi asupra celor ce-mi pro-
puneţi. Dar eu nu pot face nimic care să nù fie drept şi bine,
și trebuie ca mai întâiu să-mi arătaţi că ceeace voiți intră cu
adevărat în terminii declaraţiunilor care mă leagă. Atunci a
început țesătura acelei pânze de sofistică și de exegeză scrin-
tită, care trebuiă în cele din urmă să întășure în minciună textul
şi substanța întregului tratat. Se dădi cuvântul de ordine vră-
jitoarelor din întregul Paris:

Limpedele e tulbure și tulburele e limpede,
Pluteşte prin ceaţă și prin aerul necurat.

(Macbeth 1, 1)

S'a dat o lungă luptă teologică, (mai bine zis ideologică),
în care după ce multe argumente au fost respinse, în cele din
urmă preşedintele a capitulat în fața unei capodopere de me-
şteşug sofistic. — Un rezultat totuş a avut osteneala lui Wilson:
înființarea societăţii naţiunilor. Dar și rezultatul acesta a fost
scump plătit. Clemenceau a fost destul de inteligent să-i ceară
preţul cuvenit pentru recunoașterea: acestei societăţi. Şi preţul
a fost ca: Germanii să nu fie ascultați. Ei să fie chemaţi, ca
să li se dicteze pacea, pe care trebue so iscălească fără con-
diţiuni. Şi președintele Wilson a fost înduplecat să forțeze pe
Germani la o grozăvie ca aceasta, fără ca să-i mai poată arătă
cineva greșala: şi exagerarea în care se află, Erà mai greu să-l
scoţi din greșală pe acest bătrân presbiterian decât fusese să-l. `
înșeli, căci în greșala lui, el pusese credința sa și respectul de sine.

“AL treilea matadora fost priza-iminietial englez Lloyd George.
Inzestrat cu `o sensibilitate, care nu rătăceă, aproape ca de me-
dium, pentru tot ce eră de aproape. în jurul său? Primul-ministru
englez pipăiă pe cei din jurul său cu şase sau şapte simţuri
_care nu sunt la îndemâna oamenilor obişnuiţi. El pătrundeă
caracterele, motivele şi sentimentele subcoriștiente, ` înțelegând
ceeace gândeşte fiecare şi chiar ce aveă să spuie fiecare, gå-
sind printr'un instinct telepatic argumentele şi cererile care
se potriveau mai bine cu mândria, cu slăbiciunea sau qu egoismul
celui cu care vorbea. — Primul-ministru englez, folosindu-se
de biruinţa câștigată cu ajutorul aliaţilor pe câmpul “de luptă,

„se hotări să facă alegeri generale pentru, prelungirea puterei
şi întărirea situaţiei sale. personale, ceeace Englezii socotesc că
e un fapt de imoralitate politică, La începutul alegerilor” erau
cam rezervaţi în ce priveşte politica externă. Bonar Law în
Noemvrie 1918 la Glasgow nu făgăduiă nimic: «Noi vom fi
“la conferenţă o unitate pentru aliaţi şi DV. nu puteţi aşteptă
dela un membru al guvernului, oricare ar fi ideile sale, să ex-

. puie în public, înainte de a se duce la conferință, linia de purtare
pe care o va urmă, cu privire la o anumită chestie». Totuș,.

- după câteva zile, la. 29 Noemvrie, Lloyd George se încălzise şi
spuneă în Newrastle: «Când Germania a biruit pe Franţa, a făcut-o
să plătească, E un principiu pe care ea singură l-a stabilit. Prin-
cipiul nu e îndoelnic; noi vom urmări înfăptuirea lui. Germania
trebue să plătească cheltuelile de răsboiu până la marginea
puterei ei de a o face». Tot atunci circulă svonul că Germania
poate plăti 20 de miliarde livre sterl. — La 30 Noemvrie Bornes,
membru al cabinetului de răsboiu, strigă într'o întrunire elec-
torală: «Sunt pentru spânzurarea Kaiserului». lar la 9 Decem-
-vrie Sir Eric Geddes din Cambridge spuneă aceste grosolane
cuvinte: <Vom scoate din ea (Germania) atât cât se poate stoarce

“dintro lămâie şi chiar cevă mai mult». «Avem so strângem

_până ce-o să-i auziți sâmburii plesnind». `~

Aceştia erau oamenii şi acestea erau principiile, . după cari
aveà să se facă noul tratat de pace, temelia viitoare a Europei.

Pea “Tratatul de pace.

Cum e acest tratat? Şi ce cuprinde?
_ Cum ma mai fost nici un tratat de pace în lume.
i 1; In înţelesul lui Germania a trebuit să cedeze toate va-
l sele marinei sale comerciale mai. mari de 1600 tone brute, ju-

— 88 —

mătate din vase având. un tonagiu între 1000 și. 1600 tone și

un sfert din toate vasele sale de pescuit de orice fel. — Mai
mult incă, Germania se indatoreşte, dacă i se cere, să con

struiască pentru Aliați, vase după modelul ce i se va arătă, până -

la 200,000 tone pe an, timp de cinci ani; valoarea acestor vase
având a fi trecute, la creditul Germaniei, pentru datoria ei de'
reparaţiune. Astfel, marina comercială a Germaniei este mätu-
rată de pe 'suprafaţa mărilor. De acum nici o linie nu va mai
porni din Hamburg, afară numai dacă unele ţări străine nu vor
găsi aci o întrebuințare bine plătită a prisosului lor de tonagiu.
Germania va trebui să plătească străinilor pentru ca să-i sran-
sporte mărfurile, atâta cât aceștia vor puteă să-i stoarcă, şi ea nu
„va primi dela dânşii decât toloasele ce le va conveni să-i acorde.

2. Germania a cedat aliaţilor «toate drepturile şi titlurile
asupra posesiunilor ei de peste ocean». Această cedare nu se
aplică numai ła suveranitate, ci prin termenii ei defavorabili se
întinde şi asupra proprietăţilor statului german, cuprinzând și
căile ferate, trebuind să fie predate fără indemnitate, pe când,
pe de altă parte, guvernul german rămâne răspunzător de orice
datorie ce a putut face pentru cumpărarea ori construirea bu-
nurilor sale ori pentru desvoltarea generală a coloniilor sale, —
Dar aceste clauze sunt neînsemnate față de dispoziţia cu mult
mai întinsă, prin care pe teritoriul fostelor colonii germane se
admite expropriere «cu toptanul» a unei proprietăţi particulare,
fără ca Aliaţii să dea vre-o compensație celor expropriați.

3, Dispoziţiile, pe care le-am amintit cu privire la pro-
prietatea particulară a Germanilor în fostele lor colonii, se
aplică de asemeni și proprietăţii private germane în Alsacia și
Lorena, cu excepţia numai a concesiunilor pe care le-ar acordă
guvernul francez.

4. Exproprierea bunurilor private e fără precedent în
tratatele de pace a vremurilor din urmă. Măsura cea mai aspră
a tratatului e că împuternicește comisia de reparaţiuni, a aliaţilor
să ceară plata înainte de 1 Maiu 1921 a 1.000.000,000 livre
sterlinge, în felul pe care-l va socoti, <în aur, în mărfuri, în
vase, în valori ori altfel». E un principiu nou în încassarea
despăgubirilor, Până acum, se hotără o sumă, și națiunea care

trebuiă s'o plătească, rămâneă liberă să-şi aleagă mijloacele de `

plată. Acum creditorii pot nu numai să pretindă o anumită
3*

sumă, dar să-și arete în ce anume bunuri să fie făcută plata.

Astfel comisiunea de reparaţii are putinţa de a nimici organizaţia
economică şi comercială a Sa Laica nu numai pe aceea de-a
cere plata.

5. De teamă ca, prin vre-o uitare oarecare, să nu fie
scăpat ceva din vedere ce ar fi putut fi în folosul Germaniei,
tratatul de pace prevede ştergerea şi nimicirea tuturor conven-
țiunilor şi învoielilor făcute înainte de răsboiu în favorul Ger-
maniei. Prin articolul 258 Germania. perde dreptul de a luă
parte la vre-o organizaţie financiară ori economică în vreunul
din statele aliate şi asociate, în Austria, în Ungaria, în Bulgaria

„ori în Turcia, sau în posesiunile şi depenădenţele sus ziselor

state, ca şi în fostul imperiu rus. Prin aceasta Germania e în
afară de orice lege și supusă la bunul plac al aliaţilor.

Fiind apoi imperiul german clădit pe cărbune și pe fier
mai mult decât pe sânge şi pe arme, trebuiă lovită Germania
și în izvoarele acestea de viaţă şi de bogăţie.

|. «Ca o compensaţiune pentru distrugerea minelor de
cărbuni din nordul Franţei, şi ca' un acont asupra totalului
daunelor de răsboiu datorite de Germania, aceasta cedează
Franţei proprietatea întreagă și i absolută, liberă și desbrăcată de
orice datorii ori sarcini, cu drept exclusiv de exploatare, a mi-

_nelor de cărbuni așezate în basenul Sarre» (Art. 45). Și anume,

le cedează pe timp de 15 ani, după trecerea cărora populaţia
va fi. chemată: să arate prin plebiscit «dorința ei cu privire la
suveranitatea viitoare a țării», Afacerea Sarrei e un fapt de
jeiuire și de minciună, Din mař bine de 650,000 locuitori, erau
în 1918 mai puţin de o sută de Francezi. Basenul Sarrei a îost
german de mai bine de o mie de ani.

Il. Silezia de sus, unde sunt însemnate zăcăminte de căr-
buni, din care se scoate 23% din producţia: totală 'de cărbuni,
trebue să fie — în urma unui plebiscit — cedată Poloniei, deși

ii economiceşte țărişoara e cu desăvârşire germană iar istoriceşte,
ma aparținut nici odată Poloniei. Afară de minele pe care

“trebue” să le cedeze, Germania va predă 20 milioane de tone

pe an în cursul celor dintâi cinci ani și. 8 milioane de tone

“anual. pentru cei cinci ani următori. — Ca o parte a plăţilor

„datorite pentru. reparaţiuni, Germania trebue să facă următoarele

predări de. cărbune ori echivalentul” său în coks:.

— 37 —

Franţei 7 milioane tone pe an timp de zece ani;

Belgiei 8 milioane tone pe an timp de zece ani; >

Italiei o câtime anuală ridicându-se prin creştere dela
4.500,000 tone în 1919—20, la 8.500,000 tone pentri cei şase
ani dela 1923—29.

Luxemburgului, dacă va cere, sas -i dea atât cât avea înainte
de răsboiu.

Dacă socotim -exportările totale, pe care Germania e 'da-
toare să le facă în ţările aliate, vor fi 40.000,000 tone, ceeace-i
va lăsă Germaniei pentru trebuințele proprii 78.000,000 tone, iar
ea ar aveă nevoie de 139,000,000 tone de cărbuni pentru pro-
priile trebuinţe, precum se vede din 'statisticele dinainte de="
răsboiu. E de însemnat, că Germania nu poate să dea' cât
i se cere, nici dacă ar produce tot atâta cât a produs înainte, -
de răsboiu, căci acum producţia este mult mai mică din pri-
cina puterei fizice straşnic de slăbită prin subalimentare. l

III. Pierzând Germania provinciile Alsacia şi Lorena, à
pierdut 75% din minereul de fier, dar in` schimb e ameninţată
din partea streinătăţii cu un potop de obiecte de lux şi de
semilux (mătasă şi șampanie). — Transporturile Germaniei, îi
urmare, vor fi mult desorganizate prin . cesiunile de. material
rulant, Prin paragraful 7 al condiţiilor de armistițiu, Germania
e ţinută să predeă 5000 de locomotive și 150,000 de vagoane,
«în bună stare, cu toate piesele şi accesoriile trebuitoare»>. -.

IV. -Rețeaua fluvială a Germaniei încă a fost atinsă, ceeace
e o intervenţie fără precedent în afacerile lăuntrice ale unui
"stat. Nu numai Rinul și Niemenul cari sunt fluvii de graniţă,

ci şi râuri curat germane ca Elba Li Oderul sunt supuse cone

colului internațional. -

Reparaţii. |
In hoii preşedintelui Wilson din 5 Noemvrie 1918 și pe `
urma ei în articolul 232 al “tratatului se zice: «Guvernelè aliate |
şi asociate cery și Germania își ia îndatorirea, ca să fie reparate

toate pagubele pricinuite. populaţiei civile a fiecăreia dintre pu- |

terile aliate şi asociate şi bunurilor sale... din pricina agresiunei `
germane pe uscat, pe mate şi prin aer»: Puţine fraze în istorie
aù dat atât de mult de lucru sofiştilor și jeriştilor ca fraza
aceasta. | EN

— 38 —

Asociaţii şi aliaţii ar fi voit să cuprindă nu numai pagubele
"îndurate, cj şi cheltuelile de răsboiu, apoi pensiile invalizilor,
orfanilor şi văduvelor, alocaţiile etc. f

„In 'ce priveşte pagubele și stricăciunile pricinuite de agre-
siunea germană lumea e în rătăcite crezând că Belgia ar fi

- avut să sufere mai mult. E o greșală. Câteva stricăciuni au
„fost făcute pe mica zonă ce a fost invadată; Germanii, în re-
tragere, au făcut distrugeri la clădiri, la plantaţii, la mijloacele

- de transport; de asemenea au jefuit maşini, turme și alte bu-
nuri mobile. Dar Bruxelles, Anvers şi chiar Ostende au rămas
aproape întregi şi pământul, “care e bogăţia de căpetenie a.
= Belgiei, e cam tot așă de bine lucrat ca și înainte.

Cu totul. altfel e nordul Franţei, unde răsboiul a lăsat în-
tradevăr urme grozave. 10%, din teritoriul francez a fost ocupat
de inamic, dar numai 4%, a fost pustiit. Din 60 de oraşe îran-
„ceze cu locuitori mai mulţi de 35,000 două au fost distruse cu
desăvârşire: Reims (115,178) şi Saint: Quentin (55,571); alte trei
Liile, Roubaix şi Donai au suferit mari prădăciuni de mașini
şi de alte bunuri. — Deși 2246 km. căi ferate au fost distruse,

s'au reparat 2016; din 1075 km. canaluri, sau reparat-700; din. -

1160 construcţii (poduri, tuneluri) dărâmate 588 fuseseră. înlo-.
cuite; din 330,000 case ruinate de bombardament 60.000 au
fost reclădite; din 1.800,000 hectare devenite inutilizabile din
- pricina răsboiului 400,000 fuseseră din: nou cultivate şi alte
"200,000 pe cale de a fi sămănate, dupăce mai mult de 10.000,000; -
km, de sârmă ghimpată a fost ridicată, In urmare socoteala
deputatului francez Dubois, care a dat cifra de 65 miliarde de
` franci «ca un minimum», ce nu cuprinde nici taxele de răs-
boiu, nici pierderile pe mare, nici drumurile distruse, nici mo-
numentele sfărâmate, ` apoi calculul ministrului reconstrucției
industriale Loucheur din 17 Februarie 1919 că reconstituirea
"regiunilor devastate ar costă 75 miliarde franci sunt prea exa-
„gerate. Să nu se uite, că o multime de construcții erau vechi,
sd nesănătoase, - impracticabile şi acum se socotesc toate cum ar
"fi fost nouă. l
| - Din punct de vedere umanitar, snférinițeiė Serbiei au fost
; cele ‘mai mari “dintre toate, însă pierderile ei, măsurate în bani
©- nu dau o cifră prea mare, din pricina slabei ei desvoltări eco-
- momice, D-rul Diurici socotește pierderile omeneşti totale la un

— 39 — ? ye

milion de suflete, -adică mai mult decât o treime din Populația
Serbiei vechi.
Ca încheiere, ne aflăm în fața următoarelor cifre:

Belgia. . . . 500 milioane Livre sterlinge
-Franța , . „ . -800 „y » "
Marea Britanie. 570 : „ și »
Ceilalţi Aliați . 250 ,„ » 1

Total . 2,120 milioane Livre sterlinge.

` Greşelile Conferinței de pace.

Pe lângä greşelile amintite până acum conferința de pace
din Paris a mai săvârşit şi altele. Şi anume, wa studiat -capa-
citatea de plată a Germaniei, şi a instituit o comisie a repara-
ţiilor cu drepturi absurde. Să vedem puţin şi aceste greşeli. :

În raportul oficial întocmit de Reichsbank pe ziua de 30.
Noemvrie-1918 câtimea de aur a Germaniei eră arătată în suma” -
de 115.417,900 Livře sterlinge. Un total mai mare decât acel .
dinainte de răsboiu. Această creştere se datoră campaniei pu-
ternice duse în Germania, în vremea răsboiului, pentru vărsarea
la Reichsbank, nu numai a monedelor de aur, ci şi. a podoa-
belor de aur de tot îelul. La câteva săptămâni după aceea însă
Germania a fost nevoită să plătească 50.000,000 L. st. Aliaților
(îndeosebi Statelor-Unite și Angliei) pentru materii alimentare.
In timpul întâiei prelungiri a armistiţiului Germania a fost oprită |
să exporte aur fără învoirea Aliaților. Această învoire însă nu
i se puteă refuză mereu, deoarece banca imperiului aveă unele
datorii mai vechi în țările vecine, care nu puteau fi plătite altfel

"decât în aur,

Vapoarele: germane “care pot fi luate în temeiul tratatului
sunt 4,000,000 tone în preţ! de 120,000,000 Livre sterlinge
(1 tonă = 30 L. st.) j

Despre valorile străine ale. Germaniei nu avem date si-

__gure. Nu se ştie, anume, exact ce investiri a făcut Germania
"în străinătate, . Principalele evaluări germane se urcă la suma -
de 1.250.000,000 L. st..pe cari — curios! — L M. Keynes
le află exagerate şi crede mai aproape de adevăr cifra de

1... 000,000 L. st. mai puţin, deci, decât arătau Germanii înșiși.
i z lată, întradevăr, care este după Keynes averea germană
„„> çe se poate transferă numai i decât:

e 40 —

a) aur şi argint: 60.000,000 L. st;

b) vapoare: 120.000,000 L. st; `

c) valori streine: între 100.000, 000 L. st. şi 250, 000, 000 L. st.
Şi, după analize statistice îndelungate, încheie astfel:

O capacitate de plată evaluată la 8 miliarde L. st. sau
chiar 5 miliarde L. st. este, aşa dar, dincolo de:marginile po-
sibilităţii. Acei cari cred că' Germania poate plăti anual sute de
milioane: de Livre sterlinge, sunt datori să spună ei, în ce
anume lucrări văd ei putinţa acestei plăţi şi pe ce pieţe cred
ei că vor puteă fi vândute acele mărfuri.' Dacă nu intră măcar
puțin în amănunte, dacă nu aduc argumente -care să poată fi
pipăite în sprijinul părerilor lor, — ei nu merită să fie crezuţi
pe cuvânt,

Ce viitor frumos 'ar fi avut Europa, dacă făuritorii păcei

ar fi înţeles, că cele mai însemnate probleme care trebuiau să-i

' îngrijească, nu erau nici politice, nici teritoriale, ci financiare

„şi economice, şi că primejdiile viitorului nu erau în hotare şi

suveranităţi,. ci în, hrană, cărbune şi transporturi! Par proble-

- mele financiare -nu puteau fi deslegate prin lăcomie. Penig
desiegărei lor nu se gäseà decât în marinimie.

Ranele Europei s'ar fi putut lecui dùpă urmatoarele: linii
generale: 1. toată datoria interaliată trebue să fie anulată de
îndată; 2. suma ce trebue să plătească Germania să fie fixată
la 2 miliarde L. st. (50 miliarde Lei); 3. Anglia renunță de a
cere și ea vre-o parte din această sumă şi partea la care se
va judecă că ea ar fi avut drept, să fie pusă la îndemână con-
ferenţei pentru a ajută la întemeierea nouilor state; 4. pentru a.
aveă o temelie pentru un credit care să se poată întrebuință |
îndată, o. parte potrivită din.suma pe care Germania va aveă
s'o plătească, să fie garantată de către toate puterile părtaşe la
tratat; 5. puterilor foste dușmane, trebue: să-li“se îngăduie, în
„vederea restaurării lor ecofiomice, să emită o sumă moderată
„de bonuri, având -aceiaş garanţie.” -;- je)

„Asemenea propuneri făceau apel la- marinimia- Statelor

Ia “Unite. (Gradaţia datoriilor e următoarea: Germania datorește

„mult Aliaților; ' aliaţii datoresc mult Angliei; Anglia. datorește

‘mult Statelor-Unite). Aceste propuneri puteau fi înfăptuite. Ele
“nu; aveau nimic extravagant,_nimic utopic Şi ele ar îi_deschis .
Europei BOsVIIIlaji de aşezare statornică financiară și de reclădire, T

Re i

Toate gândurile și propunerile bune însă mau folosit nimic |
în faţa situaţiei financiare desperate a Franţei şi Italiei. Dacă -
mar fi calculat la -contribuții de răsboiu şi amenzi, pe cari să
le plătească Germania, aceste două ţări ar fi mers spre faliment
sigur. Şi astfel, am ajuns la tratatul acesta de pace, prin care
Germania, de fapt, sa îndatorat să. predeă Aliaților întregul
prisos al producţiei sale pe veșnicie: `

Nu există. în istorie precedente asemănătoare cu despăgu-
birea impusă Germaniei de acest tratat. Pentru regularea plă-
ților ce are-să facă Germania s'a înființat un organ care să
întocmească. listă cererilor, modul de plată, scăderile şi amâ-
nările trebuitoare: comisia “reparațiilor, compusă din delegaţii
Statelor-Unite, al Marei Britanii, al Franţei şi Italiei; delegaţii |
Belgiei,. Japoniei şi Serbiei (ai României nu?) iau parte numai
la desbaterile ce, privesc ţările lor. Această comisie ameninţă
să devină. o vastă societate poliglotă cu o mulţime de tălmaci,
pe cari să-i salarizeze Germania. Când delegaţii Germaniei au
protestat, conferința de pace i-a răspuns, că această comisie
nu are putere executivă. Inexact, observă Keynes. Articolul 430 -
al tratatului prevede očuparea imediată a Germaniei în cazul .
când aceasta ar refuză vreo plată sau altă dispoziţie a Comisiei.

. Cu mult tact şi înţelepciune. şi cu şi mai multă marinimie Co- `
misia reparațiilor poate deveni din o unealtă de asuprire şi de

"jaf în un stat economic al Europei, al căruia singură menire...

să fie reclădirea vieţii şi a fericirii chiar în ţările duşmane,

“E de notat de altfel, că contrapropunerile germane, deşi. z.
oferiau 5 miliarde L. st. erau în fond fățarnice, fiindcă de fapt -

dau cu mult mai puţin decât arătau, şi doreau menţinerea stării
dinainte de sol (toate coloniile etc.).

In urma tratatului,

“In urma tratatului situaţia Europei e cât se poate de tristă,
Răsboiul. a distrus aproape cu desăvârşire viaţa. econoniică a
omenirei, — conferința de pace e pe cale de a desăvârși ruina
. începută prim'răsboiu. Ceeace e mai rău însă e faptul că Euro-

penii nici nu-și dau seama de situaţia lor ticăloasă. Singur unii . .-

dintre Americani au înţeles primejdia în care se află Europenii,
a e dani ELI a bă care a ul te starea de acum a Europei

syges e.

— 2 —

2. Incetarea transportului și-a schimbului, prin care produsele
erau aduse acolo unde eră mai multă nevoie de ele. 3. Ne-
putinţa Europei de a-şi cumpără de. peste Ocean lucrurile
obişnuite ce-i trebuese.

Singura soluţie e, după Keynes, revizuirea. tratatului care,
în forma de acum, e insuportabil. Tot ce merită să fie păstrat
- din alcătuirile conferinţei e Societatea Naţiunilor și mai cu
seamă articolele XI—XVII cari impiedecă pe viitor răsboaiele.
Trebuie înfiinţată apoi o Uniune a Liberului Schimb cu.scopul
de a întări organizaţia şi productivitatea economică care, fără
aceasta, ar rezultă din multele graniţe politice nouă, înființate
acum între state naţionaliste, lacome, pizmaşe, necoapte şi ne-
desăvârşite economiceşte. Această uniune e o necesitate. Nu
suntem oare noi datori să căutăm ceva mai bun, să ne gândim
că prosperitatea și fericirea unei țări aduce pe acele ale altora;
că solidaritatea dintre oameni nu e o închipuire şi că un popor
trebuie să priveâscă întotdeauna pe celelalte popoare ca pe
- semene ale sale?

In baza acestei solidarităţi cere autorul să se dea voie
Germaniei să exploateze şi organizeze Rusia, care altmintrelea .
va pieri de foame, Le este cu neputinţă geograficeşte France-
zilor, Englezilor sau Americanilor să facă ei aceasta. Fi mau
hici imboldul nici mijloacele de a iace aşă ceva. Dar Germania
„are experiența, voinţa și cele mai multe din materialele tre-.
buitoare pentru a procură ţăranului rus lucrurile de care a fost

lipsit în vremea celor din urmă cinci ani. Să îndemnăm şi să
ajum Germania -să-şi reja în Europa locul ei organizator de
bogății pentru vecinii. ei dela răsărit şi dela miazăzi.

"Şi să rugăm pe Americani -să nu răspundă nebuniei şi
zăpăcelei oamenilor de:stat europeni: <Putreziţi dar, în răutatea
voastră, noi ne urmăm drumul nostru», Să-și amintească numai
o. clipă de ceeace 'Europa a-însemnat pentru ea, şi de ceeace
înseamnă încă; de acea Europă, care este și — orice se va
întâmplă. — va fi încă muma artelor şi a ştiinţei şi să respingă .
“sfaturile de nepăsare și izolare egoistă și să ia,Nea mai ales,
măsurile cuvenite pentru asigurarea progresuliii şi civilizaţiei
omenirii,

ON Cu perspectivele acestea îşi încheie John Maynard Keynes
„profetica sa lucrare, iar noi darea de seamă de faţă. LG

So 43 —

Satul meu.
f — Fragment.) —

Așa sunt Românii și Româncele din Săcădate: buni la inimă
şi harnici. ji

„Când e de prăznuit prăznues® când e de lucrat lucră.

Fac şi clăci. Adecă după ce-și isprăvesc lucrul. lor de câmp,
uneori şi mai Curând, din, toată casa merge cineva, mai cu seamă
tineret, -la lucru la părintele ori și la alți fruntaşi, cari strâng
clacă și într'o zi îl dau-gata. Seara se aduce cununa sau crucea
de grâu, frumos împletită din spice, numită şi buzdugan. Pur- .
tătorul cununei, de regulă băiat, e stropit cu apă. de toți trecăterii
în semn de binecuvântara şi rodnioie. Stropirea e destui de să-
nătoasă, căci purtătorul ajuns -acasă e leorcă: țuraie apa dinol.
Pe drum fetele. cântă frumosul cântec bătrânesc:

Dealul Mohalui, . A
Umbra snopului, d i =
Cine se umbrește? i
Sora soarelui
Cu a vântului.
Ele se 'ntrebară,
Care sunt mai mare?.
- Sora soarelui
Din graiu își grăiă: -
— Dar eu sunt mai mare, -
Că frate-mio-i soare.
E d El când se pornește,
| Lumea o "ncălzeşte.
Sora. vântului
g __ Din graiu își grăià:
`- — Ba eu sunt mai mare,
Că trate-mio-i vânt
`~ .. Mare pe pământ.
„El când se porneşte,
` Lumea răcoreşte.
Intrând în casa stăpânului, care a strâns claca, încunjură _*-
masa cântând: |

1) Din Nr. 92- al „»Biliotecii poporale a sala Mini de curând.
Preţul 3 lej, l E

Stăpână, stăpână,
„_ Gată cina bine,

Căci cununa-ţi vine.

Cunună de flori, y
“Cu secerători.

Tu. stăpânul nost’
~ Să fii sănătos.

A ani să trăeşti

Și să stăpâneşti.

Unii sunt atât de harnici, încât li se pare prea puţin lucrul
ce-l pot face acasă, și se dac nu numai peste munţi în »țarăc ori
chiar în Moldova și Basarabia, ci și în America. Adevărat, cà. le `
vine cu mare jale despărţirea de, casa părintească tutitrora. E în
deobşte cunoscut versul:

.— Cine-a scornit jalele?
- -Misler cu vapoarele!
“Că încarcă sute-mii, p
Câtă~-i frunz’ Americii; k
di e ` Acolo-s fabrici de fier,
: Mulţi voinici în ele pier.
2 A r / îi

Chiar şi dupăce sosesc în pace dincolo de Ocean, în lumea

“cea nouă, nu pot uită cu una cu. două pe cei de acasă.

in toate scrisorile din America poţi ceti:

În Americ ar fi bine,
Da prea multă jale-ţi vine;
In America ar fi rău,
“4 Da te mâncă dorul greu.
_Şi cum să nu-i mânce dorul și- -să. nu-i apese jalea, când
primesc de acasă scrisori, care de care mai mișcătoare. .
lată ce scrie o soră fratelui ei, duș în America, despre bă-
trânul lor. tată, rămas acasă să poarte singur. tot greul economii:

Frunză verde de. mătasă, 3
Gândește-te frate-acasă. -=
Cum să tragă taica coasă, © ==.
Că-i bătrân și nw mai poate; ` MA
| Tremură-i deștele toate... z
pe Ra E bătrân şi nu zărește,. : .. -
3 ” Bate coasa, dă pe doște:
R T i i

Fete în portul din Săcădate.

— 4 —
Cioc în dește, cioc pe coasă,
Coasa 'n gură e _tot groasă.
Pleacă cu coasa pe cale,
“Puţină putere are,
Şede ’n loc, se odihneşte,
Tot la tine se gândește...
Cum, Doamne, să poţi lucră
Xe oa Ziua, noapteą tot una,
Serbători de-asemenea! a

Poate să rămână vre-un ochiu nemoiat de lacrimi, cetin.
astfel de răvașe, pline de dragoste fiească, pentru bătrânul tată?
Şi poate oare să mai rămână în streinătate un tânăr Bozifu, care
primește de acasă o astfel de înştiinţare ? i

E şi mai îndoioșător felul cum chiamă acasă un băieţel din
- Săcădate, de abiă nouă (9) anişori, pe tatăl său dus în America

- de multă + vreme :
De când tata nost’ s'a dus,

Negură 'n.curte s'a pus;
_Şi pe pari şi pe. nuiele,
3 Şi pe faţa mamei-mele;
Și pe parii gardului,
Şi pe faţa fratelui.
= Ridică, Doamne. ceaţă,
Să vin’ acasă tata;
Ridică ceața frumos,
Să se 'ntoarcă sănătos.
Astă mică poezie
E dela Aurel Prie.

Fireşte, că inima tatălui său din America n’a rămas neatinsă
de aceste mișcătoare cuvinte ale copiláşului şi cât ce s'a deschis
linia între Europa şi America, întreruptă din pricina răsboiului, a
venit și el, ca atâţia alţii, îndărăt la familia sa, dând.mulţumită lui
“Dumnezeu că l-a ajutat să umble cu bine şi să-și poată vedeă de aici
înainte de rosturile gospodăriei sale într'o țară românească liberă.

Un singur cusur are Săcădatea. Stă rău de lemne. -Nu se
găsesc păduri destule pe hotarul gi. Abia poate înciripă lemne. de
foc, necum de cele de lucru. Cine vreă să clădească, trebuie să-şi
vadă întâiu de lemne în unul din satele dela poalele munţilor
(Porumbac, Avrig, ep ori i Gebeg); i

— 4 —

Aşa se vede, că și mai de mult a fost lipsă de păduri în
comuna aceasta, de aceea un strămoș al nostru, Jon Gheorghe din
Gherghelaue, a plantat el însuș şi a apărat de stricăciunile oame-
nilor și a vitelor pădurea, care și astăzi îi poartă numele: pădurea
lui Ion Gheorghe. . E

Dar Românii din Săcădate își dau seama, cum ar trebui
să-şi deie fiecare orn, că se face o stricăciune împăratului-codru și
numai prin aceea că i se rupe o crenguţă verde din coroana lui;
de aceea:'se roagă de iertare precum urmeăză :

Qodrule, Măria Ta,

Te rog nu te -supără,

Că ce-mi iau o creangă mie,

Ca so pun în pălărie,
eA Tu eşti mare şi bogat,
Pentr’o creangă nu-i păcat;
Eşti bogat și primitor,
Le dai daruri tuturor,
Zărilor le dai sălaş,
„_Cuiburi puilor golași,
Dai-le la căprioare
Apă din limpezi izvoare;
La copii le dai frăguțe
Roşioare şi drăguţe.

Abia cred să se afle la noi Românii multe versuri, cari să
se poată măsură cu acesta, în ce privește dragostea ţăranului no-
stru pentru pădure. O dovadă mai mult, că codru-i frate cu Românul.

Am zis că ştiu Săcădăţenii și prăznui, când e de prăznuit.
Şi o să vă încredinţați că e așa, precum vă:'spun. Nunţi ca în -
Săcădate mai rar. o |

Şi aiurea >goghesc< pe mireasă, cum se zice, şi o fac să-şi
iee ziua bună dela tată, dela mumă, dela frați, dela surori, dela .
grădina cu flori, — dar poate că nu d știu podobi așa de frumos
ca la noi.

Cu flori roşii pe cap şi la urechi; în formă de cunună, cu
lie știpuită şi înflorită, cu rochie albă încrețită, cu crătință, mare
neagră bogat înflorată dinainte, numită »perpetă<, coperită și cu
“un şorţ alb de giolgiu străveziu, chiar cum zice cântecul:

T DE St, -a é =
Da ieși soacră mare-afară -
Şi te uită-n sus şi-n jos
Mai tare spre răsărit,
-Că vine-un' car podobit.
In mijlocul carului
Este-o curea țintuită, :
Dar nu-i turea ţintuită,
Căsi noru-ta podobită,

Ales Cand e vre-o nuntă de oameni fruntași. Apoi să vezi
ospăț, cântece şi veselie Curat vorba lordăchioaiei celei bătrâne
la nunta nepotului ei, însurat cu cea mai frumoasă „şi mai bo-

gată fată din sat:
Tine, Doamne, € ce ne-ai dat,

“Cam ales ce-am vrut din sat:
O fată de om bogat. ` l

Femeile, îndeosebi, sunt. la locul lor. Cântecele, jocul şi fe-
meile! Treime nedespărțită. n

- Nu voiu uită pe fina Podii care, văzând veselia cea mare a
nuntașilor — întrară şi popii în horă — strigă:

E ` Vai de mine, ce potop,
N Că joacă şi popi şi tot! za

Şi cântă și strigă, nu pentrucă ar fi ameţite de beutură, ci
fiindcă sunt încredințate, că faptul cel mai sărbătoresc din vieaţa
omului, nunta, nu se poate închipui fără cântec şi voie bună:

i Şi nu strig că sunt beută,
D'așa se cade la nuntă.

Mai cu seamă dacă e ceva ori cineva de atins, Săcădățenele
sunt meştere mari. l l i
O vecină, măritată după un văduvoiu, cu care trăiă rău, la
o nuntă se răzbună, strigându-i bărbatului dela inimă: -
Decât după văduvoiu, E
Mai bin’ cu capu-'n noroiu;
i Că de noroiu te-i spălă,
De văduvoiu nu-i scăpă.
Sunt vesele cu astfel de prilejuri, nu numai tinerele, ci şi
bătrânele care, simțindu-se cu un picior în groapă, ştiu poate că
„mai “mult Wau să se nuntească.

aici ad aa ar

i
4
i
N

bau TAK ami

— 49 —

Mama cea bătrână a dascălului timpii chiui și ea la nunta fecio-

rului celui mai mic:
Floriţi flori, nu mai floriţi,

Că mii nu-mi mai trebuiţi!

De zestre li se dă tinerelor părechi, pe lângă partea. cuvenită de
moșie, câte-o păreche de boi, vacă ori bivoliţă fătată, cai, oi ș. a. şi câte-o
vorbă înțeleaptă pe care o ţin minte oamenii din neam în neam.

Iată, ce poveţe dă Onea Gheorghii Lupii din Gherghelaue,
care a măritat șapte fete și e strămoșul atâtora din familiile săcă-
dățene de astăzi. El ziceă fetelor și nepoatelor sale:

Dragile mele, nu vă bucurați de averea altora; vă bucuraţi”
de a voastră; că de pe calul altuia curând te dai jos.

Paserea se ridică şi sboară cu două aripi. Şi voi cu aceste
două aripi vă veţi ridică: cu munca și cruţarea voastră. Când
cruțaţi, cruțați la gura sacului, că la fund aţi cruţă, dar nu-ţi mai
aveă ce. Mai multe Marţi, decât cârnaţi. Ni pe zi de trei ori te
duci în cămara cu slănină şi la lada cu făină.

Feriţi-vă de omul risipitor! E ca peştele. Ori câtă apă ar în-
ghiţi, toată o dă pe urechi afară.

Asemenea și de cel slab ! Mai bine cu om de ispravă la pa-
gubă, decât cu unul de nimic la câștig. Decât să ai de a face cu
omul slab, mai bine taie-ţi sumanul, chiar de șede pe sumanul
tău, dar să nu-i zici: Dă-te încolot Că sunt unii așa de uricioşi,
de nici nuca să nu le-o iei din mână. Şi apoi vorba ceea:

Bate dracu, ori nu-l bate,
Că la cruce

Nu li-i duce;

Om de pace

Nu ii-i face,

Nu e bun în lume să ajungă cât cinstea omului. Nu-i fru-
moasă boeria, ci-i frumoasă omenia; că bani sunt şi la Tigani.

Altfel nime nu poate fi deplin în lumea asta. Cine vrea să
scape de necazuri, trebuie să iasă din lume. Şi în lumea ceealaltă
se zice că este o pâne şi slănină, undeva dincolo de vămile văz-
duhului, pe care o vor mâncă ceice în lumea asta nu se tânguesc de
însurat ori de măritat, ori ceice pot să doarmă trei zile şi trei nopți
după olaltă. Pânea și slănina aceea şi astăzi sunt neatinse. Lucru
de sine înţeles. Necazurile sunt doară pe oameni, nu pe dealuri.

Aşa glăsuiă bătrânul Onea Gheorghii Lupii din Gherghelaue.

loan Georgescu.
4

~ 50 —
Sfârşit,

„Ce tegi copila mamii ntr una

Și plângi atâtea zile ’ntregi?

„Beteala ta e prea subțire
Și firele prea rar le-alegi“.

— „Mäicuță dragă, pânza-i bună
Tubitului cămăși să-i fac,

Pe când -s'o'nloarce din bătaie —
Cămiişi în fire de bumbac“.

„Copila mea, dar w'auzi vestea
Că 'ntr'un. spital ar fi rănit,
Și nu-i nădejde de "nturnare
Întreg, decât doar schilăvit“,

— „Dacă-i rănit atunci î-oi face
În suluri albe legători,

Și le-oi trimite să le aibă
Înbalzamale "n colb de flori“.

„Ei bine, scumpa maicei, bine,
Dar vestea umblă vezi prin sat,
C'ar fi picat în, țări străine,
Car fi murit de vre-un granat".

— „Car ji murit, se poate maică ?
Atunci toi face giulgi din tort,
Ș'oi învăt: în lacrimi calde
Cadavrul alb al celui” mort“.

„0, Doamne, scumpa mea copilă

De giulgiul tău el nu-i lipsit,

Că-i pus acum de-un an sub glie —

Cadavrul lui a putrezit“.

— „De-un an, şi nu mi ai spus nimică ?

Al, tremur, par'că-s frunză "n vânt —
„Atunci mi-0i face giulgiul mie

Că mâni mi-ţi pune în mormânt“. .

Maieru. A Iustin Ilieşiu.

Memorii.
Berna, 18 Martie.

Zi admirabilă. Soarele de primăvară topeşte îngheţarile, zăpada
munţilor cari își desvălue în amfiteatru coarnele lor verzi în măreţia
aceasta, a celei mai frumoase, sălbatice naturi, din câte a impodobit
Dumnezeu pământul.

Sosesc după ameazi și trag tot la Hôtel à VEtoile, unde am
mai fost în Noemvrie. Am fost primit, cum numai otelierii Elvețieni
ştiu să primească.

Odaia cu vedere spre ..., masă îmbelşugată și prețuri modeste,
serviciu par'că aș fi fost un oaspe distins într'o casă burgheză,
unde toţi membrii familiei au un instinct fin de a-şi mulțămi cu
dragoste oaspele. Am dormit puţin, am făcut o baie, apoi am eşit
să-mi vizez pașaportul.

Am început iar să am temeri în ceeace privește trecerea mea
prin Austro-Ungaria. Sculptorul Severin, pe care l-am întâlnit la
Legația Română, îmi spune că vizita la vama Feldkirch este foarte
severă. Ce să fac? Doamne! Dacă vr'un spion, din cei mulţi și

` idioţi, cari circulă prin Paris au descoperit conţinutul tezei mele!)

şi acum mă așteaptă gheara dușmanului ?... O, ar fi grozav!...
N'ar fi oare mai bine să mă întorc la Paris, să scriu din nou acasă
pentru un nou concediu? Călătoria prin Rusia costă cel puţin o
mie de franci, durează timp mai bine de o lună. De acasă scrisori
nici n'am mai primit de trei săptămâni. Sunt nerăbdător. Curaj!
Am scris mamei că viu, să mă aștepte, peste câteva zile sunt în
București. Mam dus la gară să schimb bani și am avut o bucurie
nespusă s'o revăd pentru câteva minute pe Berta sosită cu cel mai
apropiat tren. Ne-am despărţit îmbrăţișându-ne ca doi vechi prietini
cu promisiuni de-a ne scrie. Ea a plecat acasă, cu trenul la
Konolfingen. Arunc o privire duioasă în urma acestei copile drăgă-
laşe ... Cine știe dacă voiu mai întâlni-o cândva?!...

Până la ora mesei plimbare admirabilă în jurul palatului
federal. Seara bal la hotelul meu. Cobor și eu între spectatori.
Ciudată mi se pare veselia petrecerei de aci în contrastul tra-
gediei sîngeroase a țărilor vecine! Și totuși se justifică: tinereța
plânge sau râde, niciodată nu stă pasivă, ursuză şi mocnită!
Mâine plec.

1) E vorba de teza sa de doctorat scrisă, în franțuzeṣte, asupra chestiunei
române. Nola Red,
qt

— 53 —
. 19 Martie, Inchisoarea din Feldkirch.

Ziuă fatală: ziua arestării mele în Austria! Am plecat dimi-
neața la şase din Berna, vesel, plin de bucurie că mă aptopiu tot
mai mult de ţară, încântat de frumuseţa naturii sănătoase, de pla-
nurile mele cari se îmbinau în sufletul meu pentru viitor ca o melodie
sonoră, nici nu ştiu cum au sburat ceasurile și m'am trezit ajuns
la Feldkirch, graniţa Austriei.

Călătorii își adună lucrurile, se coboară, dau și eu să-mi strâng
umbrela, pardesiul și cele două geamantane, cari le aveam cu mine;
mă uit pe peron să văd un hamal... și văd în faţa vagonului
unde mă aflam şase jandarmi austriaci cu baioneta pusă în cordon,
drept la ușa pe care voiam să cobor.,Nu apuc să pun piciorul pe
scară, când un ofiţer se apropie și se postează în fața mea.

— D-ta eşti Mircea R. smani mă întreabă răstit în limba
lui severă.

Imi păstrez sângele rece şi răspund liniştit, scoțând paşaportul.

— Sunt Mircea Ion Russu, zic.

— Vii din Paris, d-ta?

— Nu, din Berna.

Din nenorocire ofițerul zăreşte vizą Legaţiei din Paris şi
ordonă jandarmilor să mă aresteze. Murmură între dinți cuvântul:
spion! Simt că tot sângele mi se strânge la inimă.

Sunt înhăţat de ambele braţe, de doi jandarmi, cu toate că
protestez contra oricărei violenţe, şi mă arăt cât se poate de liniştit.

Sunt legat cu lanțuri şi condus în escortă de doi jandarmi
la închisoarea ordinară din Feldkirch în prevenţă.

Arestarea a avut loc la 4 ore d. a. Sunt mai bine de două-
sprezece ore de atunci.

S'a luminat de ziuă când am început să notez aceste — fără
să fi putut închide ochii. Toată noaptea am stat culcat pe spate
pe jos, pe rogojina aspră şi umedă gândindu-mă că oare ce mă
așteaptă dimineaţă ?

In curtea închisoarei am auzit de două ori ropot ptelung de
arme și întrebând pe paznic, acesta mi-a răspuns Simpla

— Sunt spionii, pe cari îi împușcă! i

Nu va fi oare, peste un minut, două și soartea mea?...

Figura tatei se ivi de acolo din lumea aceea, par'că zâmbi trist.

— Trebuiă să fie așa, să vii şi tu cu noi, și tu martir al
cauzei noastre! Sunt mulțămit de tine!

20 Martie. Inchisoarea Feldkirob.

Sunt foarte îngrijat deoarece începe a se înseră, și eu tot nu
ştiu ce şe va întâmplă cu mine. Nimeni n'a venit să mă întrebe
nimic. Un gardian ursuz mi-a' adus o bucăţică de pâine neagră,
un ulcior cu apă și a încuiat iar ușa grozavă de fier.

Dimineaţa la 8 am fost lăsat un ceas în curtea închisoarei
la plimbare... Am văzut nu departe Alpii Elveţiei, acoperiţi de
zăpadă... Ma cuprins un dor de libertate — nebun! Numai
20 kilometri până acolo... Şi totuși așa de departe!

M'a apucat o nostalgie stăşietoare!... Cum? S'ar puteă să
“ rămân uitat aci, sau executat fără judecată?... O, dar vieaţa mea
tânără aveă alte scopuri! Abiă scosesem spadă, abiă aruncasem
primii sorţi în luptă, şi acum să pier aci, aşa, fără să fi făcut
nimic temeinic?!..

Mi-a venit ideia să evadez. Cum? Incă nu ştiu, dar dacă
mâine nu mă omoară, poimâine fug!... Un deţinut, tovarăș sim-
patic de plimbare care îmi câștigase încrederea în ceasul acesta
. de recreare şi cărui îi împărtășesc temerile mele, îmi spune că de
aci este impogibil ! Inchisoarea e astfel așezată, împrejmuită, păzită,
încât până acum nimeni n'a evadat din ea.

Stam cu bărbia sprijinită în pumni și mă gândesc: nimeni !
` Mă uit la pereții de doi metri grosime, la fiarele ferestrelor, la ușa
masivă de oţel: nimeni! O, da om muritor nu poate să le frângă,
să le deschidă, să iasă de aci! Dar... este un suflet mai tare ca
omul muritor, este dor mai tare ca zidurile, ca fierul și oţelul.
Idealul meu. drag eră acesta. Şi pentru el, pentru libertatea lui, nu
pentru a mea, aș fi în stare să comit și o crimă!

>Un mariir, zece, o sută, şi tot nu ajung! Ne trebuiesc mii,
zeci de mii, să ne susțină steagul.c Așa a scris mama mea într'un
roman al ei. Eu simt în mine pe toți acei martiri, cari vor să
mântuie steagul.

Hotăresc să scriu numai decât autorităţii militare cerând
clarificarea situaţiei mele.

Am scris-o şi am încredințat-o paznicului să o dee la cancelarie.

Sunt în așteptare.

Mircea R. Șirianu,

- 54 ~
Meditaţii.

Cu ochi pierduţi în zare — stau seara câteodată
Pe prispa casei mele de flori înconjurată,
Când umbrele 'noptării s'aștern în preajma mea
Şi-adorm tăcuţi salcâmii pe margini de şosea,
Doar codrul — rob cucernic — în șopote ce pier
Inalţii înc'o rugă sfioasă cătră cer
Şi valea somnoroasă în ritmicul ei mers >
In unde cadențate mai picote vi'un vers;
Pe când pe boltă ?n templu s'aprind lumini pe "ncet
Și Luna maiestoasă apare din brădet
Ca o Regină mândră pe 'ntins nețărmurit
Lucind misterioasă din cadru-i aurit... +

Mi-e drag atunci şi noaptea s'o văd așa treptat

Alunecând agale pe cerul înstelat,

Pân' se ridică ’n zare în orele târzii

Când pulbere-argintată se cerne pe câmpii

Şi sub cupola blândă a liniștitei firi

Să contemplez minunea atâtor plăsmuiri:

Sus — lumi de feerie cu vecinică splendoare,
Jos — sufletul armonic al celor trecătoare
Cu adieri domoale de șoapte și visări

Sub farmecul de pace al tainicelor zări.

. . . . - . . . . . . .

In clipele acestor profunde meditații ;
Când toţi de o potrivă — săracii și 'mpăraţii
Dea nopţii pietate — adânc vrăjiţi rămân

Şi se supun în taină aceluiaș Stăpân

Ce i-a creiat și cărui slujesc pământ şi cer

— Imensitate sfântă şi plină de mister —

Te chiamă ’n șoapte duhuri spre lumi imaginare
Şi te transpoartă ’n sfera minunilor din zare
Puteri cereşti divine ce sufletu-ți răpesc

Și ţi-l descătușează de tot ce-i pământesc.

. . . . . e . . . .

Aci — în haos dulce de flori și de lumine
Cu îngerei sburdalnici cu fețele senine

— 55 —

Prin chioscuri de steluțe cu-altare de argint
Clădite din luceferi frumoși ce nu asfint,

In hore de arhangheli, în rai de Heruvimi

Cu cete inocente de mândri Serafimi,

Ce strejuesc la Tronul etern strălucitor

Al Celui de lumină și vieaţă dătător,

Şi ?n simfonii divine de harfe îngerești

Cu glasuri dulci înalță cântări dumnezeești.
Aci — curat la suflet, neprihănit la gând
Simţi cum încet te-apropii, cu drepţii stăruind,
Prin marea de lumină înaintând mereu
De-acea minune sfântă ce-o chiamă: Dumnezeu.

Sublimul te "mpresoară în visu-ţi fermecat
Şi nu mai simţi @ici urmă din lumea ce-ai lăsat.

Pribeag, bătut de vânturi — tu suflete plăpând
Acà găsești odihna truditului tău gând

E dulce fericirea ce-o simţi călătorind

In sferele luminei pe drumuri de argint

Când duhuri dragi te chiamă în noaptea cu senin
Când dor de zări te poartă la discul lunei plin.

Târziu, târziu în noapte când totu-i adormit

Abia de mai clipește al apei gâlgăit

Când una câte una steluţele se sting

Şi luna somnoroasă coboară în spre crâng,
Târziu — când codrul taitic să murmure-a 'ncetat
De frământări și sbucium cu gândul împăcat —
E-atât de dulce somnul şi-atât de liniștit,

Când sufletul în visuri cu Îngeri s'a 'ntrăţit...

Aurelia Pop. :

- 56

Rolul social al învățătorimei noastre.

De dâtă relativ recentă, s'a’ desvoltat o'ramură nouă a pe-
dagogiei, numită pedagogie socială, care se ocupă de o sumă de
chestiuni ce pun în legătură problemele educaţiei în genere şi ale
învățământului în special, cu problemele de ordin social şi eco-
nomic ale epocei noastre. După cum vom vedeă, în țara noastră,
sẹ pub chiar acum un număr de probleme însemnate de acest
gen. De aci rezultă pentru învățătorimea noastră de azi, pe lângă
rolul esenţial al îndatoririlor pur şcolare, un nu mai puțin frumos
rol social, pe care voiu încercă să-l schițez de data aceasta.

Sunt acum mai bine de douăzeci de ani, de când învăță-
torimea din vechiul regat, începuse o mișcare cunoscută sub
numele de activitatea extrașcolară, al cărei promotor a fost de-
cedatul fost ministru de instrucție Spiru Haret. De fapt, această
mișcare încolţise mai de mult în sufletele unora din învățătorii
noștri, şi Haret fusese un destoinic înțelegător al acestor suflete
şi canalizase mișcarea răslățită la început, dându-i pecetea și în-
curajarea oficială.

Nu voiu întră în amănuntele ceva mai triste ale unor rezul-
tate nu tocmai favorabile pentru școală ale acestei mișcări, pro-
venite în chip fatal, dintr'un idealism prea naiv al promotorilor
şi dintrun materialism prea firesc al înfăptuitorilor nepregătiți
pentru acest rol. Căci nu mai încape îndoială că, dacă sa ne-
glijat în multe locuri școala, din cauza întrării învăţătorilor în
mod direct în băncile populare, cooperative și alte întreprinderi
de felul acesta, apoi desigur că datorit acestui entusiasm al în-
vățătorimii noastre pentru un rol social, de o clipă, se datorește
alungarea din satele noastre a atâtor cămătari străini, şi scutu-
'rarea jugului de inerție în care zăceă țărănimea noastră, pentru -
a o face mai conștientă de drepturile ei economice și politice. Iar
nouă, celor de azi, aceleaşi şi alte probleme ni se impun în con-
dițiile speciale ale României mari, față de cari învăţătorimea
noastră capătă nouă obligații.

Două pârghii: drepturile politice ale masselor populare, şi
împământenirea țărănimii, pe cari trebuie să clădim România nouă,
„dau îpvățătorimii un rol social deosebit.

De fapt, dacă privim obiectiv la desfășurarea evoluţiei cultu-
rale şi politice a ţării noastre, trebuie să facem constatarea, că
între amândouă nu există un paralelism. Natural, logic și moral

DI -

ar fi fost ca pregătirea culturală a țărănimii noastre să fi premers
acordarea drepturilor politice şi economice, pentru a le înțelege
mai bine rostul lor în practica vieții.

Dar fiindcă, în vechiul regat, în deosebi, e vina altora că
nu Sau îngrijit la vreme de această pregătire, ne găsim în fața
unei dileme: sau să mai zăbovim cu aceste drepturi și să ne
apucăm să facem mai întâi educația masselor, sau să le acordăm `
drepturile, fie chiar cu riscul ca câtăva vreme să îngăduim atâtea
crize prin cari vom trece, cu qameni neprăgătiți. Cum însă nu
putem întârziă cerințele unor conștiințe desmonţite, deşi nu pe
deplin luminate, — și aceasta o zic şi de țărănimea de dincoace
de Carpaţi — trebuie să mergem înainte, iar nu înapoi.

Trebuie să începem cât mai curând educația integrală a-
masselor, în special educația cetățenească. Pe măsura practicărei
drepturilor se va căpătă și educația corespunzătoare. De aci în-
cepe, după mine, rolul social al învățătorimei. Căci nu guvernele,
nu parlamentele și mai puțin ca toate organele administrative,
au cheia de deslegare ale așa ziselor noastre reforme agrare şi
electorale, ci numai învățătorimea.

Numai ea poate să transforme, printr'o educație temeinică,
legislaţiile de pe hârtie sau organizările aparente, în bune de-
` prinderi sau fapte morale, de ordin politic şi social.

lată acum, cari ar fi câteva din punctele cari ar trebui să
mişte învățătorimea noastră în acest sens.

Mai întâi, răspândirea învățământului cetățenesc în straturile
de jos ale țărănimii şi -Orășănimii. Înțelegerea drepturilor și a
datoriilor cetățenești pe baza ideei de muncă, a solidarității sociale
și a ideei de stat, Răsboiul a adus o puternică desvalorificare a
acestor noțiuni. Educația trebuie să le dea o nouă valorificare
conform cu experiențele răsboiului și cerințele nouă cultiirale.

A fost un timp când munca manuală eră pretutindeni dis-
creditată în fața muncitorimii intelectuale. De aceea am văzut că
a pornit un puternic curent pedagogic, cu mult înainte de răsboiul
mondial, care a căutat să valorifice în mod egal, alături de munca
intelectuală, pe accea manuală. Din această reacțiune a eșit așa

„zisa mișcare pedagogică, a școalei active, sau școala muncii, sau
a muncii active. l

Dar azi, după răsboiu, observăm că un proces contrar se
petrece, acela de desvalorificare completă a oricărei munci, în
adevăratul sens al cuvântului, și în special a muncii intelectuale.

— 58 =-

Și oricât de justă ar fi împroprietărirea țărănimii noastre,
cheia de deslegare a reformei agrare va stă tot în puterea și ca-
litatea muncii ce ea o va depune pentru a valorifică cât mai mult
pământul. Și educația muncii numai învățătorimea o poate face.

Tot astfel trece prin criză şi noțiunea de stat. Acesta e
prea mult privit ca un jandarm și prea puţin ca un factor cul-
tural, pe care trebuie să-l menție cu conștiința lui, orice cetățean
care e convins că e dator să colaboreze la crearea valorilor cul-
turale în societatea din care face parte. l

Dar aci nu este vorba numai de un învățământ teoretic, ci
de o adevărată educație cetățenească a masselor populare sătești
şi orăşenești.

“ŞI în sensul acesta, nu aş vedeă de ce nu sar face chiar din
şcoală — înțeleg clasele complementare sau şcoala de adulți, —
pentru a nu mai vorbi de conferințele populare și șezătorile tradi-
tionale, întroducerea teoretică și practică în mecanismul electoral.
Muzeul școalei ar trebui să posedeze și tot materialul de legi, bro-
șuri, jurnale, cărți, buletine etc., cari interesează activitatea electorală.

Lucrul va păreă unora copilăresc, văzând cum copiii se
joacă de-a votul, deși lucrul nu pare la mulți destul de tragic,
că oameni în toată firea se joacă ca niște cetățeni turmentați,
vorba lui Caragiale, de-a votatele, fără. să știe pentru cine să voteze!

Iar pentrucă am ajuns la acest punct, aș dori să-mi spun
măcar acum gândul meu clar și sincer, cu privire la participarea
învățătorimii la politica militantă a țării. — Problemă atât de
arzătoare și care a pasionat și congresul general al Asociaţiei
învăţătorilor din toată țara, ținut în București în Aprilie anul acesta.

Fără îndoială că nu se poate ieși ușor din dilema, că în-
vățătorii, — ca și întregul corp profesoral din țară — fiind ce-
tățeni, nu pot fi lipsiți de drepturile acordate celorlalți cetățeni,
de a se ocupă de trebile publice, deci de a face politică, și de a
pătrunde în parlament.

Dar nu e mai puțin adevărat, pe de altă parte, că întrarea
în massă a învățătorimii în politica militantă de partide va stân-
geni enorm bunul mers al şcoalei, va slăbi acel idealism inte-
lectual, necesar încă pentru câtăva vreme în țara noastră, în lupta
„ce trebuie s'o ducem cu toată tăria împotriva analfabetismului
distrugător. Invățământul este o rotiță din mecanismul . statului,
dar este o rotiță atât de esențială, încât bunul mers al celorlalte
mai impunătoare roți, atârnă de funcționarea acesteia mai mici,

A
— 59 —

Inzadar unii sunt robiți de himera, că numai atunci servesc
țara, când stau la cârma roților mai mari și mai cu vază.

Soluția acestei dileme, o întrevăd într'o direcţie ceva deo-
sebită de cele propuse până acum. Mă gândesc, anume, că uni-
versitățile noastre au un privilegiu, — necunoscut în alte țări —
acela de a fi reprezentate prin câte un senator în parlament. Mă
gândesc să extindem și să îmbunătăţim acest sistem, în sensul
că, toate cele trei grade de învățământ, primar sau popular, se-
cundar și superior, să-și aibe — după o normă anume stabilită —
reprezentanții. ler în amândouă corpurile legiuitoare. Ei vor trebui
să fie aleși numai din corpurile. didactice respective, ca mandatari
ai lor, dar nu ăi partidelor politice, având ca obligaţie, în primul
rând, interesele: morale, intelectuale și materiale ale diferitelor
categorii de învățătorimi, precum şi interesele școalei și a edu-
cației noastre. naționale. In sensul acesta nu lucrează azi nici
reprezentanții universităților, cari mai mult sau mai puțin mărtu-
risit, sunt expresia diferitelor partide politice. Liberi ar fi, pe al
doilea plan, să iee și acești parlamentari poziție pentru sau contra
altor chestiuni, politice dela ordinea zilei, ca expresie îndeosebi a
maiorității colegilor ce i-au trimis acolo.

Avantajul sistemului propus. ar fi mai întâi, că micșorează
numărul celor cari ar neglijà învățământul pentru a face politică,
așa cum se face ea azi; al doilea, că corpurile didactice, ca
atare, ar aveă cu adevărat glasul și în afacerile cari le privesc
pe dânsele, şi cari nu sunt apărate de nimeni, şi în trebile sta-
tului, mai ales ale educaţiei naționale, nu ale partidelor, în cari
` opinia lor ar cântări mai mult decât cântărește, acum, Supun
deocamdată, -aceste păreri reflecției D-voastră și ale colegilor
D-voastră, de a

Revenind la problema generală a rolului social al învăță-
torimii, mai am să adaug că, după cele zise până acum, ea
trebuie să fie inițiată în problemele sociale și economice și în
chestiunile de politică ştiinţifică, pentru a puteă face față cu
vorba şi cu scrisul, până în cele mai îndepărtate sate, — even:
tual pâaă în parlament, — la deslegarea atâtor probleme agitate
în presă şi în discuția zilnică. Ignoranța în asemenea materii,
sau pseudo-cunoștințe, dau naștere la concepții eronate, fanta-
stice şi dăunătoare bunului mers al societății. Dovada o avem .
în toate nuanțele bolșevismului. ȘI fără să ajungem până acolo,

-- 60 —

bântuie azi şi prin satele noastre destule curente subversive, pen-
truca rolul învățătorimii noastre, ca element de ordine și de
echilibru social, şi față de ciocoismul de sus, şi față de ciocoismul
de jos, să fie vădit de important.

Dar tot acest rol, atât de frumos şi de necesar, învățătorimea

„noastră nu-l va puteă împlini, decât având din școala normală
pregătirea cea de lipsă și cea mai temeinică.
Astfel încât intențiunile Ministerului de instrucție din Bucu-
rești, cu privire la reducerea școalei normale din tipul cu 8 clase,
cum € în Ardeal, în cel de 6 clase, cum e în vechiul regat, este
de două ori dăunător iînvățătorimii noastre: din punctul de vedere
al pregătirii pentru rolul social, de care am vorbit până acum.
Dar în această privință, iată că chiar de ieri îmi cade în mână
ziarul Dacia (Nr. 192 de Sâmbătă 31 Iulie), care ne aduceă prin
pana d-lui Tiberiu Crudu, directorul şcoalei normale din Bo-
toșani, cele mai crude revelațiuni, cu privire la adevăratele mo-
tive, pe care le-ar nutrì actualul ministru de instrucție, d-l P. P.
Negulescu, proiectând această reformă. „Nu cumva, ne zice au-
` torul. articolului, dând o prea întinsă cultură viitorilor dascăii, şi
încă în condițiuni prea deosebite de acelea în cari ei vor fi chemați
să lucreze şi să trăiască, ajungem să creăm oameni cari simt că
au dreptul la o chemare: mai înaltă, la o situație mai bună, la un
traiu mai ales?“ :) Iar mai departe: „Dacă așa stau lucrurile,
nu cumva ar fi mai nimerit să scurtăm numărul anilor de pregătire
a învăţătorilor? La îndatoriri de studiu mai mic, vor. corespunde
şi pretenții mai puține“.

Cu toată cruzimea lor, aceste cuvinte pun îndestul punctele

pe i, pentru ca să mai însistăm.

Eroarea acestei concepții se poate adeveri, nu numai prin
atâtea motive pedagogice, în amănuntele cărora nu putem întră
ac), dar mai ales prin toată a noastră desvoltare asupra rolului
social al învățătorimil.

Invățătorimea noastră, vom răspunde şi noi, are tot dreptul
ca învățătorime, pentru a-și valorifică toate datoriile complexului
ei rol, la o pregătire mai temeinică, la o chemare mai înallă, la o
situație mai bună, la un traiu mai ales.

1) Subliniat de autor.

Viadimir Ghidionescu,
profesor la Universitatea din Cluj.

— ĝi —

Strofe.

In grădini e-atâta floare...
Cântă ?n nuci privighetori —
Și-ai venit și sbori ușoară
Și tu floare printre flori.

Visăloare treci și mângăi
Fruntea crinilor drăguți

Și "ncercând un glas de cântec
Rupi o floare şi-o săruți.

i Fluturii ti-au dat ocoluri
e Ca "'ntr'un roiu de fulgi de măr,
o. Mu cu mânile te aperi
Piti anini o floare *n păr.

`- Fugi apoi şi râzi:.. și iară
Cânţi privind departe "n zări,
-| Ochi-fi strălucesc de-un zimbet
`. Dup'atâtea aşteptări...
i T. Murăşanu.

Strengărița vrăjitoare.
=- Dacă iei mai bine seama
Citind versurile mele, ,
Vezi frumoasa ștrengăriță
Cum ți-apare-atunci din ele.

După Heine,
i

` Dacă iei mai bine seama
` Lauzi vocea în murmure,
Cum prin râs, prin cânt şi plânsuri,
_ Ea se 'ncearcă să te fure...

„ Vocea-i dulce și privirea,
Ti-e de-ajuns ca să te fure...
Și-atunci ... vei umblă ca mine,
Visând vara prin pădure.

George Ponetti.

Pentru Inţelegerea Filozofiei.

Intrun articol, întitulat „Felul Filozofii Românești“, pe
care l-am publicat în revista » Transilvania“ Nr. 1 din 1920, spu-
neam, că filozofia românească este una din cele mai adânci învă-
țături, deoarece ea se apropie foarte mult de adevărata de-
finiție a filozofiei, care înseamnă înțelepciune, armonie, dreptate,
chibzuinţă în vieață. — Punctul nostru de plecare eră deci pe de
o parte definiţia, care ni se păreă cea mai acceptabilă asupr
filozofiei în general, “iar pe tie altă parte apropierea filozofiei ro-
mânești de această definiție,

Stabilind acest punct de plecare, ne-am fi așteptat poate.
ca să ni se conteste apropierea pe care o făceam între filozofia
românească și definiţia filozofiei în sine, deoarece ea eră partea
originală din articolul nostru, şi ca atare supusă la toate cri-
ticile posibile, ca orice lucru când este afirmat pentru întâia oară.
Dar nu am fi crezut ca să ni, se tăgăduiască în chip absolut de-
finiția filozofiei în sine, pentrucă aceasta eră un adevăr consacrat
istoricește, și -deci aparținând domeniului comun, şi discutabil.
numai din punctul de vedere al nuanțărei sale. — Cu toate ace-
stea, în revista „Ostland“ dia Octomvrie 1920, pag. 31, găsim
niște rânduri, cari la prima înfățișare -ar păreă că exprimă tocmai
o atare tăgăduire. Ni se obiectează că noi, definind filozofia prin
înțelepciunea în vieață, dăm un înţeles prea larg filozofiei şi, deci
facem o confuzie între filozofia propriu zisă și simpla înțelepciune
a vieții, — Dar care este sensul precis al acestej obiecțiuni?
Așteaptă ea din partea noastră numai o lecție elementară în care
să arătăm, ca nişte simpli școlari, că ştim şi noi ce se înțelege
astăzi prin filozofie? Noi nu ne putem închipui, ca criticul nostru
să se fi mărginit numai la această școlărească problemă, ci credem
că D-sa este un cercetător al filozofiei, care a fost intrigat de
faptul, că în veacul al XX-lea, adecă după perioada positivistă
din secolul al XIX-lea, noi adoptăm încă definiția originară a
` filozofiei. Şi așa prezentându-se chestiunea, suntem. datori ca să

dăm un răspuns.

l Se ştie din etimologia sa, că filozofia, care este o vorbă de
origine greacă, este alcătuită din două cuvinte, din filos, adecă
iubitor sau studios, și din sofia, adecă înţelepciune şi înseamnă
iubirea sau studiul înțelepciunei. — Și se mai știe din istoricul său, că

mai întâi a fost cuvântul sofia sau înțelepciune, și apoi filozofia sau
„iubirea de înțelepciune, şi cå filozofia a apărut prin sec. al XI-lea a.
Chr. ca o precizare a vorbei sofia, deoarece atât la Homer. cât şi la
Hesiod, adecă prin secolii VIII și VII a. Chr., găsim sub forma
de sofia, și numai la Herodot, în secolul al V-lea a. Chr., sub
aceea de filozofie;:) și anumite texte din Cicerone și Diogene
Laerţiu, ne spun că înainte de Pythagoras, adecă înainte de se-
colul al VI-lea a. Chr., se ziceă sofia și că numai după acesta
s'a zis filozofie ca o precizare a primului înțeles. Pythagoras a
observat, că numai Dumnezeu poate să fie sofos sau înțelept, că
omul nu poate să fie decât filozof sau iubitor de înțelepciune.?)
Dar lăsând la o parte legenda redată de Cicerone și Diogene
Laerțiu cu privire la Pythagoras, și ținându-ne numai la Homer,
Hesiod și Herodot, precum şi la o epocă mai târzie, ca de
exemplu aceea a Stoicienilor î) și a programelor școlare din timpul
nostru, reiese că deosebirea cu adevărat istorică între sofia $i
filozofie consistă în faptul, că primul sens aveă un cuprins mai
larg, înbrățișând întreaga 'vieață, pe când cel de al doilea înțeles
a devenit ceva mai restrâns, aplicându-se la teoria unor anumite
discipline. Așa de exemplu Homer da numele .de înțelepciune
chiàr artei zidarului, pe când Stoicienii ziceau, că sofia este în-
țelepciunea vieței, iar filozofia se împarte în Logică, Fizică și
Etică, și astăzi, în programele şcolare, filozofia, deși nu se reduce
numai la Logică, Fizică și Etică, totuși nu cuprinde toate rä-
murile de studiu, ci numai vre-o 8—9 dintre ele, şi anume Psycho-
logia, Logica, Problema cunoștinței, Estetica, Morala, Pedagogia,
Soclologia, Metafizica, Istoria Filozofiei. — Cu toate acestea,
istoria ne arată, că adesea gânditori de seamă ca un Platon, în
antichitate sau un Boutroux în zilele noastre, deși se servesc de
cuvântul filozofie în înțelesul etimologic de studiu al înțelepciunei
cuprinsă în sinteza câtorva discipline, totuși au în vedere, mai
ales, sensul larg, primitiv, de studiu al vieței în general, adecă .
sofia sau înțelepciunea vieţei.:) Este filozof, zice Platon, acela
1) Homer, Il, XV, 412, — Hesiod, Op, 651. — Herodot, Istorie, I, 29—30.
2) Cicerone, Tusculnne, V, 3, — Diogene Laerţiu, Tieaja Filoxofilor,
- Exord, VIII, 12.
5) Plutarc, De placilis philosophorum, I. — Diogene Laerțiu, VII.
; 1) „Platon, Theetei, 145. — Cf. ediția Apelt, Nota 6 dela pag. 151. —
Emile -Boutrouz, Du vappori de la philosophie aur sciences, Revue de
Metaphysique et de Morale, Páris, 1911.

— 64 a

care doreşte înțelepciunea, dar nu numai o parte ci toată înțe-
lepciunea. Natura filozofilor este de a iubi ştiinţa, care descoperă
esența lucrurilor, dar de a o iubi în generalitatea sa, fără să re-
nunțe la vre-una din părțile sale, oricât de mare sau oricât de
mică ar fi ea,!) — Astfel vorbeşte un Platon. Și cam tot așa se
exprimă și un Boutroux, Și așa fiind, a fost firesc ca noi, în de-
finiția ce trebuiă să dăm filozofiei, să căutăm a alege sensul care
ni se păreă că răspunde cel mai potrivit folosului acestui studiu.
Cât despre obiecțiunea ce 'se pare a ni se face, că am fost gre-
şiți în alegerea noastră, răspundem: 1. Să ni se demonstreze mai
întâi, că un Platon sau un Boutroux au fost greșiți; 2. Chiar
dacă ni s'ar demonstră, că -un Platon sau un Boutroux au fost
- greșiți, totuși noi rămânem în credința noastră, deoarece pro-
priile noastre cunoştinţe ne spun, că așa trebuie să fie filozofia;
o armonie a tuturor ramurilor de studiu, și, deci, o înțelepciune
a Întregei vieți, iar nu numai o sinteză a câtorva discipline după
cum se exprimă programele oficiale din zilele noastre. Iată cå-
teva dovezi în această privință. Filozofia, profesată în școala din
timpul nostru, este concepută de obicei ca fiind o sinteză a ur-
mătoarelor discipliae: Psichologia, Problema cunoștinței, Logica,
Estetica, Morala, Pedagogia, Sociologia, Metafizica, Istoria Filo-
zofiei. — Cu toatg acestea, dacă nu ne mărginim numai la această
concepție, și cercetăm chestiunea și în alte domenii, adecă în
afară de şcoala oficială, ca de exemplu în tot câmpul culturei,
vedem că filozofia este ceva mai mult şi în același timp ceva
mai puțin decât ceeace ne spun programele şcolare. — Pe deo-
parte observăm, că pe lângă Psichologie, Logică, etc., mai există
o filozofie a Matematicei, o filozofie a Fizicei, o filozofie a Bio-
logiei, o filozofie a Istoriei, o filozofie a Dreptului, o filozofie a
poporului. — Și aceste diverse filozofii, nu se ocupă de amă-
nuntele domeniilor respective asupra cărora ele filozofează, ci de
problemele principiilor, pe cari aceste domenii le pun, dar fără
ca ele să le poată deslegă prin propriile lor metode riguroase,
pur ştiinţifice. — Și ele, adecă aceste filozofii, resolvă problemele
puse în măsura în care ele se consideră ca părți ale aceleiași filo-
zofii, şi, ca atare, recurg unele la datele celorlalte într'o măsură -
mult mai mare decât ştiinţele propriu zise. — Matematica d. ex.
ca ştiinţă pură, studiază raporturile între spațiul şi timpul în care

1) Platon, Republica, VI, 445 b; VII, 485 b. n

se afla diferitele existențe. Dar pentru a ne spune cât mai lä-
murit cu putință ce sunt spațiul și timpul în sine, adecă ele-
mentele prime dela care ea pleacă, ea devine o filozofie a mate-
maticei, și are o absolută nevoie de ultimele date ale celorlalte
științe speciale, ca Fisiologia, Sociologia, Filologia. Intr'adevăr,
ce observă matematicul în propria sa știință cu privire la natura
spațiului? El analisează d. ex. raportul între geometria clasică,
euclidiană, după care spațiul este o continuitate omogenă, şi
geometria cea nouă, ne-euclidiană care admite mai multe spa-
țiuri, și după care spațiul are oarecum caracterele eterogeneităței.
Dar tocmai pentru ca să resolve problema relațiunei între aceste
două concepțiuni, matematicul devine și filozof, și are nevoie de
ultimele date ale celorlalte ştiinţe. Când va cunoaşte că, din
punct de vedere pur fisiologic, el trebuie să spună cu un Mach
că spaţiul este acelaş numai pentru un acelaș individ; că un
sociolog ca Durkheim afirmă, că spaţiul n'a început să fie omogen
decât mai întâi pentru câte o grupă socială și apoi pentru în-
treaga societate; că trebuie să recunoaștem cu filologii, că Grecii
antici nu aveau acest cuvânt, ci ziceau yopa sau ținut, re; sau
loc, xevss sau vid, :că, prin urmare, vorba şi ideia de spațiu, în
înțelesul nostru contimporav, apar mai târziu, aproape odată cu
știința modernă; când va cunoaște toate acestea, matematicul
` devine şi filezof și este mai pregătit, decât în cazul contrar, peatru
a da o soluție problemei naturei spațiului. Atunci poate că el ar
fi condus la concluzia, că spațiul este o continuă realizare a unei
unități inteligibile într'o multiplicitate sensibilă, și, deci, de natură
variabilă, — deși schimbându-se numai în sensul unei tot mai
mari inteligibilități, adecă în același sens, în direcție omogenă. Și
astfel, el ar adoptă poate în cât mai plină cunoștință de cauză
soluția” unui Henri Poincaré, după care spaţiul este relativ iar
cele două geometrii, — euclidiană și ne-euclidiană, — sunt deo-
potrivă de legitime, după punctul de vedere, în care ne punem. —
Și tot așa este cu toate celelalte științe. — Fizica studiază ma-
nifestările exterioare ale corpurilor, cere nu schimbă natura ace-
stora. Dar aceste manifestări, sau fenomene, sunt ele oare în
fond de același fel, — o mișcare, — după cum ar susține un
neo mecanist ca, Longevin, — sau se pot grupă în diferite forme
ale energiti, ca termo-dinamica și electricitatea, așa : de exemplu
cum afirmă energetismul cu un Ostwald sau Dvhem? Când un
i)

2 TÂG cai

fizician îşi pune și o asemeni problemă cu gândul de a o deslegă,
devine filozof și trebuie poate să se întrebe, că ce ne-ar spune în
această privință un teoretician al cunoștinței. Și astfel, el ne-ar
declară poate că după cum cea mai bună metodă în dobândirea
cunoștinței în general, este aceea care conciliază intuiţia cu ra-
ționamentul, tot aşa, și în determinarea obiectului special al Fi-
zicei, cea mai legitimă concepție pare a fi aceea a unui Pertin,
care, tocmai bazându-se pe intuiție și raționament, ne dă o teză
intermediară între mecanism și energetism. — Biologia este știința
vieţei. Dar ce.este vieața în sine? Un savant specialist, ca Le
Dantec, ne-ar spune, că biologia trebuie studiată după metoda
cea mai riguros mecanică, cea mai științifică, întemeiată numai
pe raționament și pe experimentație. Dar dacă pe lângă teza
positivistă a unui Le Dantec, am cunoaște și metafizica unui
Bergson, am ajunge probabil la concluzia, că vieața nu este un
simplu proces mecanic de asimilare şi de desasimilare, ci o forță
creatoare dată de Dumnezeu în lume pentru a înfăptui adevărul,
frumosul și binele. — Medicina examinează raporturile între func-
țiunile anormale ale vieței. Datele de care se slujeşte medicul
pentru deslegarea problemelor sale, sunt, negreşit, mai ales datele
biologului. Dar cum se întreabă adesea dacă, pe lângă formulele
științelor positive, nu trebuie să recurgă şi la intuiţia și la ex-
perienţa sa, el devine filozof şi are nevoie de cunoaşterea unei
lucrări ca Introducerea la Medicina experimentală, a unui Claude
Bernard, în care Medicina: este pusă în raport cu celelalte științe
pe baza armoniei între experiență și rațiune. -- Şi ceeace con-
statăm la biologie și la medicină, se aplică, negreșit, — mutatis
mutandis, — psichologiei și pedagogiei. Căci există o strânsă
legătură între aceste discipline. Ceeace sunt biologia şi medicina
pentru ştiinţa corpului nostru, sunt psichologia și pedagogia
pentru ştiinţa sufletului nostru. — Dar nu este ramură de studiu
care, în cele din urmă, să nu presupună pe celelalte și care să
nu-și aibă filozofia sa. — Filologia analizează formarea cuvintelor.
Dar ea își deslușește cu atât mai mult scopul urmărit, cu cât
devine filozofie și întreabă pe fizician ce sunt sunetele; pe geograf
ce schimbări a observat în oameni după configurația geografică;
pe psicholog și pe logician ce esțe gândirea; deoarece cuvintele
sunt o expresie a gândirei, prin diferite semne exterioare, între
cari sunetele, și filologul trebuie să știe ce este gândirea, ce sunt

EI A

sunetele, ce influență are climatul asupra : gândirei. — Apoi re-
zultatele filologiei. la rândul lor, sunt foarte prețioase pentru cele-
lalte științe. Așa de exemplu s'a vorbit mult. în 'ultimul timp de
posibilitatea unei limbi universale, nu dintre cele existente, ci
una creată din nou și dintr'odată, întrun chip raționalist, ca
volapiikul lui Schleyer, esperanto lui Zamenhof, ido alui Beau-
front și Couturat. Dar o asemeni posibilitate presupune de:
rivarea gramaticei din logică.. Şi filologii, ca Brunot şi Meillet
ne spun, că gramatica se alcătuește treptat, psichologicește,
printro serie de contingențe istorice, — Aceeaşi chestiune,
deși sub o altă formă, se pune și pentru Istoria literaturei.
Aceasta trebuie să ne arate, între altele, cauzele din care a
izvorit o operă de artă. Dar aceste cauze pot face parte din
înlănțuirea ideilor generale ale unei epoce, sau ele pot fi faptele
de toate zilele pe cari le-a trăit autorul examinat. Cum este deci
mai bine ca să procedeze istoricul literaturei? Si admită cu un
Goedeke, că trebuie să excludă categoriile și să se țină mai
ales la amănuntele biografice, sau să încerce cu un Faguet ca
„să ne redeă înlănțuirea ideilor? — Și de îndată ce se pun asemeni
chestiuni, intervine filozofia, — Dar problema, care se pune pentru
istoricul literaturei, în special, o găsim şi la istoricul propriu
zis, al civilizației în general. Pentru a studiă progresul ome-
nirei, istoricul se află în prezența acelorași metode opuse:
şcoala cu tendință empirică a unui Seignobos sau Bernlieim
şi şcoala cu tendință raționalistă a unui Lamprecht sau Las
combe. Și poate că adevărul este de partea acelor istorici-
filozofi, cari, ca un Fustel de Coulanges, Breysig, A. D. Xe-
nopol, N. Iorga, cred că trebuie să armonizăm cât mai întins cu
putință experiența cu rațiunea, și invers. — Și ceeace este în
Istorie, este și în știința Dreptului. Juristul se ocupă de rapor-
turile între proprietățile oamenilor.

Dar după ce normă? Ce este dreptul în ultimă e naliză? Metoda
preconizată astizi în Drept este mai ales aceea a şcoalei zisă îs-
torică, reprezentată printrun Savigny, un Geny, un Saleilles, un
Stammler, care declară că Dreptul este opera atât a experienței
cât și a rațiunei, și că, prin urmare, el trebuie examinat prin
îmbinarea experienţei, cu raţiunea. Și juristul se întreabă, fireşte,
în ce măsură această metodă este legitimă. El este ispitit poate

cu atât mai mult ca să-și pună această chestiune, cu cât filozofia
[Fiu

— 6 —

Îa modă în timpul nostru, este mai cu seamă o filozofie prag-
matistă, empiristă, utilitaristă. Și nu este exclus ca juristul să se
întrebe dacă nu este mai bine să revină la metoda empirică a
unui Ihering, după care dreptul este o proprietate izvorită din
necesitatea unei forțe utile, iar nu din necesitatea unei legitimități
raționale, după cum susțin un S'rey și mulți neo-kantieni sau
hegelieni. — De aceea el are nevoie de filozofie și recurge de ex.
la un logician care îi spune că cea mai bună metodă pentru stu-
diarea unui obiect, este aceea care consistă în sinteza sau armonia
tuturor metodelor posibile, și care, în consecință, îi recomandă în
primul rând școala zisă istorică. Şi astfel, el ajunge la ideia că
dreptul este o proprietate rațională, dar realizată întrun dat em-
piric, după cum istoria este întăptuirea treptată a idealului în con-
tingențele realităţei. — Şi în același chip se prezintă și Economia
Politică şi Estetica şi Morala, Economia Politică studiază condi-
țiile materiale ale progresului omegirei dar în vederea unui scop
moral. De aceea poate un Charles Gide are dreptate când sus-
„ține că metoda cea mai potrivită în Economia Politică este aceea

care ține seamă de transformarea faptelor dar și de înlănțuirea -

ideilor. Şi prin aceasta el este condus să filozofeze asupra Eco-
nomiei Politice punând-o în raport cu celelalte ramuri de studiu,
Cât despre Estetică trebuie să spunem cu un filozof ca Schelling

că ea are ca obiect frumosul, și că frumosul este realizarea unei -

unitați ideale într'o multiplicitate sensibilă. Iar Morala este, după
cum a zis un Kant, tendința noastră de a stabil o armonie
între noi și semenii noștri sub o aceeași lege universală. — Iată
deci ce ar fi adevărata filozofie. Ea ar fi încercarea de a da un
răspuns oricât de ipotetic, dar să dea un răspuns, și la ches-
tiunile pe care diferitele forme ale cunoștinței noastre nu le pot
deslegă, însă pe care ele totuși le pun. — Pentru a resumă
ceeace precedă și a ne concentră gândul asupra acestui adevar,
să reluăm unul din exemplele citate. Fie de ex. Biologia. Ea
studiază cu precisiune fenomenele vieței, dar ea nu ştie precis ce
este vieața în sine. Și ea pune problema vieței, pentrucă ea
pleacă dela vieață, dar fără să o rezolve. Dacă ea ar încercă să
deă o soluție acestei probleme, sar contrazice în definiția ei de
știință exactă, pentrucă, în actualul grad al culturei noastre, nici
un biolog nu ne-ar puteă spune în chip hotărit, conform unei
metoje riguros științifice, ce este vieața în sine. De aceea, o atare

— 60 —

chestiune se lasă în seama filozofiei. Savantul care se ocupă și
de asemeni chestiuni, încetează de a mai fi un. pur savant pentru
a deveni un savant filozof. — Şi acesta este cazul mai tuturor
învățaților, care au ajuns săși adâncească disciplinele lor res-
pective până la necesitatea de a pătrunde înțelegerea însăși a
principiilor pe care se bazează priaciplile disciplinelor lor. —
Astfel filozofia este o ipoteză, dar o, ipoteză reieșită din armo-
nizarea tuturor celorlalte ramuri de studiu, și prin aceasta ea este
o înțelepciune. Savantul biolog, care filozofează, trebuie să re-
curgă și la artă și la ştiinţă și la religie şi până și la bunul simț,
pentru a ne dă un răspuns asupra vieței în sine. Numai așa ne
putem dă seama că vieața nu este produsul unei simple întâm:
plări, ci creaţia unei divinități. In această privință este foarte in-
structivă doctrina ilustrului filozof Henri Bergson.) — Dar pe de
altă parte, sunt mulți filozofi cari merg în sens invers. Ei exa-
minează cu așa amănunte științifice părțile oficiale ale filozofiei,
încât ei ajung să spună că unele din aceste părți nu se mai ţin |
de filozofie, ci sunt științe independente. Astfel este cazul multor
psichologi. Ei nu se ocupă numai cu principiile Fisiologiei, ci
“întră aproape în aceleași amănunte ca și fiziologii, și pretind €ă
„ Psichologia nu mai este filozofie ci știință.2) — Dar ce poate să
însemne toate aceste abateri dela definiția dată de obicei filozofiei,
decât că filozofia nu este ceeace această definiție ne spune că ea
este? Și âşa fiind, concepția obicinuită despre filozofie apare ca
trebuind să fie modificată. Dar, fireşte, nu este locul aiei ca să
ne ocupăm de această reformă. Noi reținem aici numai faptul că
filozofia pare a fi nu studiul amănunțit al câtorva ramuri de studiu,
ca Psichologia, Logica, Estetica, Morala, ci studiul general al
tuturor problemelor puse dar nerezolvate de toate celelalte ramuri
de studiu, și, prin urmare, cunoștința esențială reieşită din sinteza
sau armonia tuturor formelor cunoștinței noastre sau a tuturor
manifestărilor vieței noastre.

Iată de ce noi am zis și continuăm să zicem că filozofia
este o înțelepciune, și că înțelepciunea consistă în armonia tuturor
disciplinelor minței noastre sau a tuturor manifestărilor vieței

1) Henrj Bergson, Evolution Orialrire, 16-e éd, Paris, Alcan, 1914,
P. 175, 193 şi urm., 270; L Energie spirituelle, 3-c éd., Paris, Alcan, 1919,
chap. I, la conscience et la vie.

2) Th. Ribot, La Psychologie Anglaise contemporaine, Paris, Alcan,
[Il-c édition, 1914, Introduction.

wo-

noastre, Dar să fim bine înțeleși. Armonia sau înțelepciunea pentru
noi, nu înseamnă compromis, ci înfăptuirea unitäței ideale în mul-
tiplicitatea realităței, sau realizarea spiritului în materie. Şi aşa
fiind, nu poate fi vorba de un simplu calcul utilitar, cl de un
entusiasm clocotitor de adevăr, frumos și bine, de un suflu divin
care trece prin lume nu pentru a se mlădiă ei, ci pentru a o îno-
bilă pe ea. Că acesta este adevărul asupra filozofiei, ne-o spun
toate doctrinele acelora pe cari omenirea i-a consacrat ca cei mai
mari filozofi: doctrina unui Platon, sau a unui Sf. Augustin, sau
a unui Descartes, sau a unui Spinoza, sau a unui Leibniz, sau a
unui Kant, sau a unui. Bergson. — Noi credem deci că pentru a
fi Alozofi nu este destul a construi un sistem teoretic din datele
câtorva, științe, ci trebuie să fim înţelepţi. Și pentru a fi înţelepţi
trebuie să năzuim a pătrunde principiile câtor mai multe ştiinţe
pentru a le armoniză între ele în vederea câtor mai multe nece-
sități ale vieței materiale, care trebuie să slujească de instrument
vieței spirituale. O filozofie este cu atât mai prețioasă, cu cât ea
este mai animată de principiul unei armonii universale. Filozofia
Românească, de ex, ni sa părut prețioasă pentrucă, între altele,
eă este în chip deosebit animată de un asemeni spirit, deși ea
nu este încă decât la începutul desvoltărei sale, şi deşi, prin ur-
mâre, ea nu sa aplicat încă decât la un cerc restrâns de cunoș-
tințe, Dar dat fiind fondul său așa de admirabil, este evident
că ea va deveni cu atât mai valoroasă cu cât va înaintă în
istoria sa. l

Astfel deci trebuie să fie filozofia: o armonie sau o înțelep-
clune a întregei vieţi, dar o armonie care are în vedere înălțarea
vieței din mizeriile pământești spre seninătatea divină. Ce ne-ar
folosi nouă un presupus filozof sau înțelept care, fiind consultat
asupra unei adânci dureri sufleteşti, ne-ar face numai teoria func-
țiilor fucsiene și nu ne-ar da și un sfat salutar, izvorit din cum-
pănirea tuturor. bogatelor lui cunoștințe și din suflul idealist al .
acestei, cumpăniri? Am mai num! noi pe un atare om filozof sau
înțelept? La o asemeni întrebare răspunde însuşi cel mai ele-
mentar bun simț. — Și este logic, este firesc să fie așa. Dacă
examinăm istoria filozofiei și mai de aproape decât am făcut
aici, în acest simplu articol, vedem din ce în ce mai mult, că
filozofia este ultima străduință a omului ca, printr'o armonie sau
conlucrare a tuturor cunoștințelor sale, el să-și lumineze pe cea

2 Xe `

mai esenţială din aceste cunoștințe care este religia, și pe care
biata sa ființă nu o poate înțelege mai deplin dintr'odată. Astfel,
primul sistem pe care ni-l pomenește istoria filozofiei, anume
acela al lui Thales din Milet, este, vădit, o încercare de a explică
lumea ştiințificeşte, dar ca ó deslușire a ceeace spuneă religia.!)
Apoi mai toate sistemele sau desvoltat în raport cu religia, fie
pentru a o confirmă, fie pentru a o tăgădui. Căci aşa este natura
umană. — Unii posedă sentimentul religios în chip mai puternic,
iar alţii mai puţin. — Și filozofia ne arată, între altele, tocmai”
treptele cuprinse între cei cu sentimentul religios puțin desvoltat
și ceice au sentimentul religios în cel mai înalt grad.

Așadar, credem că nu greşim în mod absolut când afirmăm
că cel mai potrivit cuvânt pentru a spune ce este filozofia, este
acela de înțelepciune, şi că înțelepciunea este o dreptate, o cum-
pănă, o armonie între diferitele discipline ale minței noastre sau
între diversele manifestări ale vieței noastre. — Zicem „adevăr sau
greșală în mod relativ“, pentrucă cine sa ocupat cu filozofia ştie
că o biată ființă omenească nu poate posedă adevărul în între-
gime ci treptat, și că a crede altfel este a fi presumțioși. Filozofia
există tocmai pentru ca să ne invite la modestie, să ne arate că
lumea pe care o trăim aici pe pământ este o serie de încercări,
în care noi ne frământăm să înțelegem că multiplicitatea reali-
tăței materiale trebuie să se înalțe către unitatea spiritului uni-
versal sau adevărul absolut, dar nu dintrodată ci în măsura în
care fiecare parte se armonizează cu celelalte. De aceea filozofia
este studiul unităței care leagă părțile realităței. Şi de aceea
omenirea a numit înţelepţi mai ales pe aceia, cari au năzuit să
vadă lumea nu prin vreuna din laturile ei, ci prin armonia diver-
selor sale elemente, l

Dar suntem la sfârșitul disertației noastre. Çi, terminând,
ținem să mulțumim criticului nostru pentru prilejul pe care ni l-a
dat ca să facem această disertaţie, și ne permitem să-i adresăm
următoarele frățești cuvinte: Dacă este o filozofie pe lume, ea
există pentru ca să ne armonizeze, iar nu să ne desbine. Așa au
înțeles spiritele mari filozofia, aşa au înțeles-o și Românii în mult
necăjita dar mult demna lor istorie de până acum, așa trebuie
so înțelegem şi noi. Şi ar trebui ca toți cei ce se îndeletnicesc

1) Cf, Aristoteles, Metafixica, I

PA =

cu filozofia să contribuie din toate puterile lor la înfăptuirea ar-
moniei universale. Acesta pare a fi scopul suprem al omenirci. —

Iar restul ñ'ozoĥñei este ca să ne facă să ne pătrundem de acest `

sublim scop: să ne ridicăm ticcare deasupra îndividualităței noastre

multiple până la unitatea divină în care să ñm cu toții una şi:

aceeaș ființă. Acesta a fost crezul marilor filozofi. Acesta trebuie
să fie şi crezul nostru, dacă voim să ne împărtășim dela adevă-
rata filozofie, adică dela adevărata înțelepciune, dela adevărata
dreptate, dela adevărata vieață. — În această privință Istoria filo-
zofisi românești este una din cele mai frumoase pilde. Neamul
românesc şia făurit filozofia sa sau concepția sa despre vieață,
bazându-se, între altele, pe armonia dintre creștinism și naționalism.
Biserica românească este, în acelaş timp, şi o biserică națională,
iar naționalismul Românilor este adânc întemeiat pe blânda, pe
îngăduitoarea învățătură creștină. De aceea, elementele filozofiei

românești sunt unele din cele mai admirabile drumuri, cari duc la

umanitarism. Sä considerăm de ex. naționalismul, care pare a fi
elementul ce se opune umanitarismului. Vom vedeă că el este
întroducerea însăși la umanitarism. Prin naționalism, Românii au
înțeles acea doctrină, care admite ca fiecare națiune să se des-
voalte în propria sa fire, dar pentru ca prin această desvoltare ñe-
care din ele să-și aducă nota sa specifică la armonia universală.
Cine poate tăgădui: sublimul unei atare concepții? lată de ce noi
am definit filozofia prin armonie sau înțelepciune, și de ce am văzut
în filozofia românească una din cele mai expresive icoane ale
adevăratei filozofii sau ale adevăratei înțelepciuni. — Dar această
filozofie este așa sublimă, pentrucă ea izvorește din intimitățile
vieței, pe care ea caută să le armonizeze, într'una și aceeaș uni-

tare suprema, Marin Ștetănescu,

profesor la Universitatea din Cluj.

Cei mai mari dușmani ai libertăţii nu sunt ceice o asupresc, `

ci ceice abusează de ea. Gioberti,
*

l Dreptul oamenilor e natural fondat pe acest principiu, că di-
versele națiuni trebuie să-şi facă în timp de pace mai mult bine
şi în răsboiu cât mai puțin rău posibil, fără să fie însă aceasta în
dauna veritabilelor lor ipterese, : Montesquieu,

= 73 —

Doină.

(Motiv popular.)
Plânge-mă mamă cu dor
Căci ţi-am fost de ajutor:
Holdele ţi le-am plivit,
` Plaiurile ţi-am cosit,
Ogorul ţi l-am arat
Holdele ţi-am secerat...

Plânge-mă mamă cu jele

C'ai ajuns la zile grele

Să iei biciul de curele

Si să prinzi boii la jug,

Să mergi singură la plug;

Să iei jugul subsuoară,

Să-ţi duci singură la moară...

lar eu departe de voi

In loc de carul cu boi,
Ajut tunului de roate

Să trăsnim din el în gloate
Să sune văile toate...

Astăzi-mâne, cine şi
Vine-un glonţ cât ai clipi
Oblu ?n mine s'a opri —
Cineva va scrie carte
C'am murit aici departe,
Unde-i pământul mai greu
Fără om din satul meu,
Fără om din a mea ţară,
Unde-i moartea mai amară!

T. Murășanu.

MEN i

Poetul G. Crupenschi.

G. Crupenschi a publicat ¿rei poezii; numai trei : în Curier de ambe
sexele al lui I. Eliade Rădulescu, volumul întâiu și în Almanachu literaru
pe anul 1839, publicat tot de Eliade. Foaea pentru minte, inimă și
literatură a lui G. Bariț le-a reprodus, pentru Ardeal, îndată.

Scriind şi despre literatura română, Félix Colson l-a lăudat
pe Crupenschi în cartea sa, dela 1839, despre ţările românești:
De létat ete. Colson îl socotiă »renumite prin talentul său poetic.

El a fost, de sigur, un amic al lui Costache Negruzzi, care
eră, în acel timp, amicul și, chiar la aceleaşi publicaţii, colabo-
ratorul din Moldova al lui Eliade; care-i va fi procurat acestuia
şi colaborarea lui G. Crupenschi.

Intr'un manuscript al Academiei Române, cu Nr-ul 1176,
găsim, la pagina 263, părerea lui Mihail Cogălniceanu despre
George Crupenschi. Cogălniceanu îl secoti: talent poetic original,
care ar puteă deveni întâiul nostru poet, dacă ar voi să — scrie!
(„George Krupenshki a un talent poétique tout-à-fait original. Le peu
qwil a publié josqwà présent dénote du génie et l'espoir que pourvu
qwil le veuille, il pourra devenir notre premier poète; rien ne lui
mangue hors application“).

Cine a fost acest Crupenschi, nu știu: Un leitnant care pela
1840 vindeà unei rude moșia Bițăştii; un căpitan de pela 1830 (George
sau Grigore?); fostul colonel, a cărui soție eră o Joră? Nu știu.

Se pare, însă, că poet l-a făcut o tristă experiență familiară:
Moartea copilului său cântat (original) în Muma la mormântul fiului
său, cântat, prin asemânarea motivului tristeţii, în celelalte doui
poezii, traduse din Chânier și Lamartine.

De câte ori citesc, la Eliade, despre postul Fonseca, vreun
descendent al lui Fonseca cel amintit de Sulzer în istoria Daciei
transalpine; sau, la ©. A. Rosetti, despre poetul Rămniceanu, de pela
1835—1840, mi se trezește un dor să văd odată vreo poezie de ei,
dela începutul, dela mijlocul veacului trecut. Până acum nu am
văzut nicăiri nimic. Ei înşişi trebuie să fi fost indiferenți față cu
opera lor; şi indiferenți faţă cu literatura română.

Un indiferent a fost și George Crupenschi, pe care-l avem
însă cel puţin într'o. poezie.!) G. Bogdan-Duică.
4) Femeia frumuşică, singura bucată de proză a lui Crupenschi, publi-
cată în Curier de ambe sexe (I), este o satiră blândă, dar neîndoioasă, spunând
tot, despre femeia cochetă, care chiar ajungând »la marginile vieţei, hârbuită gi
bătrână, se stinge şi moare în capelă stacoțier,

Muma la mormântul fiului său.

1. Subt stejarul ce te umbrește
Dormi în pace, odihneşte,
Fraged rod, perdut odor
Unui tînăr dulce-amor.

5. Un minut numai pe braţe
A ta frunte am purtat;
Astfel p'a nădejdei laţe
Un minut m'am legănat.

__P'a ta frunte de s'a 'ntinde,
10. De va geme-al ierne. vînt,
Vîntul să-ți aduc'aminte
Că alerg cu el gemând.
Cât Aurora purpurină
Cu-a ei lacrămi va uda
15. Floricica cea senină,
Rourând cenuşa ta,
Atât, fiu nenorocite,
Pe-al tău trup aicea stins
Ochii mumei osindite
20. Vor depune al lor plîns.
Insă când subt ramul verde
Filomila cu-al său glas
Vine, rodul să-şi desmerde,
Şi să uite-al său necaz;
25. Să nu crezi c'al mumei tale
Este vers melodios,
Căci cântarea gurei sale
E suspin numai duios.
Te-am perdut! — In primăvară
30. D'acum nu te veitjuca
> - Cu plăvița ta mioară
Ce sărea ’naintea ta!

Notă. Almanach literaru pe anul 1839, pag. 89—92 (Bucureşti).

40.

45,

60.

65.

-76 =

Nădejdea-mi oarbă jăleşie,
Nu-şi va mai închipui

Ca ajunge a privi
Bărbăţia ta cum crește;
Sau ducând vre-unei zine
Din colnicele vecine
Despoierea 'nfricoșată
Ursului mult fioros

Şi cerându-i spre răsplată
O cosiță d'abanos.

Iar ostașii când voiu trece,
Nu-mi vor zice: >Fiul tău

. Este ager, ne întrece,

Vrednic e de tatăl săuc.

Voiu trece ca o streină

Auzind, spre-al meu necaz

>Celce zace subt tulpină

N'a perit ca un viteaze.

Oh! d'acum nu's pentru mine

Zile vesele senine!

Am fost mumă un minut,

Avuiu razem!... L-am perdut!

Subt stejarul ce se ’nelină

Odihneşte-a ta ţărînă;

Jar pe vârfu-i mlădios

Turtureaua rugueşte

Şi cuibul își împletește

Subt a frunzei cer umbros.

Seara trece, noaptea vine,

Ea adoarme 'n visuri line.

Ziua 'mcepe a luci?

Glasul ei pe deal răsună;

Eu jălesc întotdeauna,

Căci tu ?n veci nu t-ei trezi.
G. Crupenschi.

Notă. Poezia a fost reprodusă, în Ardeal, în Feaze pentru minte, inima
shi literatura, 1839, 10 Decemvrie (Nr. 50), pag. 399—400,
Notă. Curier de ambe sexe, jurnal liberal, București, tomul I, Nrnl 14

pag. 20—23.

10.

15.

20.

25.

Pi y EN
II.
Crucea.

(Imitație din Lamartine.)

O tu cruce 'n plâns culeasă de pe-o gură istovită

Cu al ei din urmă-adio, cu-al ei suflet rătăcit,

De trei-ori icoană sfântă, dar de-o mână amorțită,
Chipul Domnului iubit!

Câte lacrămi se scurseră pe picioarele-ţi prea sfinte
Din măreţul ceas în care pe al ei osebit sin,
Intr'o mână tremurândă ai trecut încă ferbinte

De al ei de-apoi suspin.

Alba pară a făcliei da o searbădă lumină.

Intristat bătrânul preot murmură lângă secriu,

Ca o maică ce murmură o cântare dulce, lină
Adormitului său fiu.

Cuvioasa ei nădejde p'a sa frunte era trasă,
Pe-acea față ca-o cerească strălucire 'nfrumseţa ;
Obositele necaze duioșia lor lăsară,

Moartea-i da mărirea sa.

Adiind cu 'ncetul vântul, prin cosiţa-i despletită. —
Desvălia și 'nvălia iarăși chipul ei încă frumos,

Cum pe-a morţei marmuri albe umbla umbra cam cernită

Unui negru chiparos.

Un braț veşted sta nemernic de pe-al morții pat d'oparte

Celalalt cu frăgezime pe-a sa inimă adus

Se părea că câte încă, c'aducea pe-a ei buzi moarte
Ajutorul cel de sus.

A sa gură sta deschisă pe chipul de mântuire,

Insă sufletul fugise de pe buze ce-l căta

Ca ușor miros de smirnă a văpăii înscrumire
Pân' a nu-l înflăcără.

30.

35.

40.

45.

50.

55.

60.

— 78 —

Acum totul amorţise p'a sa gură înghețată,

Răsuflarea-acum tăcuse în al ei sân adormit,

Şal ei ochiu fără privire de sub geana 'mpovărată
Jumătate sta umbrit.

Fu! Eu însă stam d'opârte, pradă groazelor tăcute

Ne 'ndrăznind să mă apropiu d'acea faţă ce-am slăvit;

Par'că ceasul pătimirei şi al morţii măriri mute
O-ar fi îndumnezeit.

Nu 'ndrăzneam, dar bunul preot pricepi a mea uimire.

A lui mână, dându-mi crucea, o sărut și 'n plâns o ieu:

»lată ("mi zise) aici nădejdea, iată dulcea pomenire,
Ține, ia-le, fiul meu !« |

Dar! O sfântă moștenire, te-oiu aveă pururea 'n lume!

De trei ori din ziua ceea copăcelul ce-am sădit

A schimbat a sale frunze pe-a sa groapă fără nume
Şi tu nu m'ai părăsit.

P'acea inimă lipită, ah, de unde să șterg toate!

Tu "mpotriva vremii crude neuitărei ai fost semn

Şai mei ochi prin lacrămi crunte au săpat urme "ntristate
„Pe al chinurilor lemn.

O din urmă scump tovariș unui suflet care sboară!
Ah! rămâi p'al meu piept, vino, spune-mi, spune-mi ce-ţi ziceă
Când, ca un Eho cuvântu-i, ca a limbei d'apoi pară,
Numai ţie îţi vorbiă.
Când în câasul de 'ndoeală, unde-a trupurilor vieaţă,
Ascunzându-se subt vălul de pe ochii ce se stâng,
Se înalță ca văpaea, prefăcând simţirea 'n ghiață
Surdă celor vii ce-l plâng;

Când p'a vieţii sale margini, când în cumpenele morţii,

Ca un rod cu-a sa povară despărţit d'tin fraged ram,

Plecat sufletul atârnă tremurând în ghiara sorții
Peste-a morţii cernit hram;

Când plăcuta armonie de cântări și de suspinuri

Nu deşteaptă mintea mută, adormit'acum în noi;

Când pe piepturi stai Hpită în minutul cel de chinuri,
Ca prietenul d'apoi;

— 79 —

D
Se

În aceștiaşi morţi nume, cer ca 'n ceasul ce desparte

Să-mi dau duhul ș'a ta rază și ?n acea cumplită zi,

Când minutul meu va bate, pomenește-mi a ei moarte,
A ei... ce știe muri!

Voiu cătă acel loc unde gura ei acum murindă
70. Răsuflă a despărţirei cel din urmă scump suspin
Şal său suflet va întoarce pe-a mea umbră fugândă
In cerescul ei senin.

Dăruiască-mi atunci soarta, ca o mumă ce se 'ndură,
O tovarăşă în doliu, cun chip jalnic întristat,
75. Ca un înger lângă mine, să-mi culeagă pe-a mea gură
Jarul ce încam păstrat.

Sprijinește-o -pe-a ei cale, sună-i lin ceasul din urmă
Şi semn dragostei, nădejdii muritorilor slujind,
Odor la cel ce rămâne dela cel ce moartea-l curmă

80, Treci aşa la toţi pe rând.
Până ’n ziua ceea 'n care spărgând bolta "'ntunecoasă
Răsunând un glas din ceruri va chemă de şapte ori
Pe tot cel ce 'n umbra crucei odihnește-a sale oase

* Invălit d'ai morţii nori.
G. Crupenschi.!)
II.
Bolnavul.

(Tălmăcire dela A. Cheiner),

1. Zeu al tainelor înalte, Apolon, a mea scăpare!

O tu care 'nnoiești vieaţa, ce dai boalei vindecare,
Ce-ai sfârmat fruntea lui Piton, tânăr zeu, izbânditor,
Fie-ţi milă d'un fiu fraged, d'al meu singur ajutor!

5. Fie-ți milă d'a sa mumă, pradă lacrimilor dată,
Ce lui singur ea viază, ce de toți e azi lăsată,
Ce n'ar fi mâi dorit vieaţa, spre a-și vedeă fiu 'n mormânt.
Mare Zeu, scapă-i junia! Lasă-mi razem pe pământ.
Alinează ’n sânu-i, stinge focul boalei cei cumplite

10. Ce-arde tânăra mlădiță unei vieţi neprihănite!

1) Notă. A fost reprodusă de Foaia pentru minte, inimă shi literatură,
1840, 23 Iunie (Nr. 26), pag. 201.

15.

25,

30.

35.

40,

— kÒ —

Apolon! Dacă vr'odată, de mormânt cumva scăpat

II voiu mai privi pe luncă de oiţe 'ncunjurat,

Eu îţi jur ţie, aice, că aceste mâini uscate

Ţi-or aduce la picioare daruri multe şi bogate;

Şi în fiecare vară eu altaru-ţi voin roși

In păraiele de sânge unui-taur ce-om jertfi.

»Ah, copile, nu te "ndupleci! Auzi, tiale, răspunde!
Până când cruda-ţi tăcere pătimirea-ţi va ascunde?
Copil încă, dorești moarte? Vrei ca ?n anii ei cei slabi,
Să îţi laşi muma streină numai cu ai săi peri albi?
Vrei să 'nchiză a mea mână ochii tăi mai înainte,

Să unesc a ta cenuşă cu a unui scump părinte?

Dela tine doriam, dragă, așa sfinte căutări

Şi al meu mormânt aşteaptă plânsul tău șa tal oftări.
Spune mumei tale, spune, ce durere te-asuprește?
Pătimirea ce ascundem mult mai mult ne amărește.
Ah! te uită, mă privește, nu e gat’ al tău sicriu!

»Rămâi singură, o mumă, te las, mor, nu mai ai fiu!
Nu, tu n'ai, n'ai fiu pe lume, o tu maică mult iubită,
Te-am pierdut: o rană crudă, o durere otrăvită

Mă topeşte; abiă încă a-mi sili sufletul pot

Fiecare răsuflare cea din urmă o socot,

D'acum tac, d'acum adio! Pân” şi patul mă rănește,
Aşternutul depe mine slăbiciunea îmi măreşte.
'Toate-mi par că sunt osândă: Mă sfârșesc! Mum’ ajutor!
Ah, întoarce-mă spre tine ! Vai, durere! Mă duc... Mor!<

»Ține, fiu nenorocite, ia această băutură.

Ea-ţi va dă iarăși putere prin a sa dulce căldură
Nalba, socul, mestecate cu seminţile de mac,
Şi-au unit al lor putere, îţi vor fi un singur leac.
P'acest vas fierbinte încă, o vestită vrăjitoare
Descântând a ta durere "mi arătă a sa 'ndurare.
Acum soarele pe tine au lucit de patiu ori

Făr' să guști harul Ceresii, făr’ să știi somnul de ziori,
'Ține, fiule iubite, ia, înduplecă-te, dragă,

Iat-a ta bătrână mumă îngenunche şi te roagă,
Ce-acum plânge... iar’ odată paşii tăi îi îndrepta,
Te strângeă la sân adese, p'a ei braţe te purtà;

Ce ziceai că-ţi este scumpă, ce-ţi suflă în piept iubire
50. Şi cu cântece voioase aţiță a ta zimbire,
Când ai tăi dinți, ascunși încă, cu durere încolțind
Din ai tăi ochi copilatici priveam lacrimi izvorând,
Ține, ah, pe a ta buză acum searbădă amară,
Şi de car’ aceste ţâțe fură supte-odinioară, -
55. Datorie hrănitoare ce-ţi va fi spre ajutor
Ca şatunci când primiai hrană din a șinului izvor.e

20 colnici a Erimatei! O dumbrăvi ce le 'ncunună,
O voi vânturi răcoroase ce prin frunza lor răsună!
Ce 'nfioară unda lină, ce pe tânărul lor sin
60. Gonesc creţii, ce să 'nchină p'ale lor fuste de in!
Zine sprintene, voioase, voi frumseţi neprihănite!
Tu ştii, mumă, ştii pe ţermul Erimatei fericite
Acolo venin nu este, nici şerpi, nici lup răpitor.
O tu faţă îngerească, o vers dulce, o amor!
65. Jocuri, pasuri împletite, flori, o undă ce lin cură.
Nici un loc nu-i mai răcoare, nu-i mai vesel în natură,
Doamne sfinte!. mai videa-voiu acel păr lung desplătit
„Acel braţ atât de gingaș, acel sin alb desvălit!
“Ah! duceţi-mă pe țermul unde inima mea sboară,
70. Să auz, să mai văz încă acea tânără fecioară,
-Să privesc în depărtare acel fum în negru val
Inălţat de p'a ei casă împărțindu-se pe deal...
Lângă pieptul tău lipitor, frăgezimea ei, blândeţa
Glasul ei, ferice tată, îți încântă cărunteța.
75. Doamne! par'că prin zaplajii cu cruzime înălțați
O văz lin târându-şi mersul, de vânt perii desmierdați,
P'un mormânt oprindu-și paşii, şi în fiecare seară
Aducând plâns mumei sale din o inimă fecioară.
Ah! Cât ţi-e de dulce chipul, ce ochi tineri îngerești!
80. Dar’ veni-vei şi pe groapa-mi să mă plângi, să mă jăleşti ?
Oh! veni-vei, o zeiţă, inger alb ce n'ai potrivă —
Să rostești pa mea cenuşă: A vipăi nemilostivă ?<

»Ah, copile, e amorul! e amorul crud, orbit
Ce cu-atâta nendurare inimioara-ţi a rănit!
85. Aşa, fiu nenorocite, cu a noastră slăbiciune
D'amor omul totd'auna e 'azestrat cn-amărăciune.
£

— 82 —

-. De suspină muritorii, și-i ceti 'n inima lor -

95.

100.

105.

110.

115.

120.

Vei ști pururea--c'amorul e a lor biruitor.

„Dar, copile, spune-mi după care jună zină

De-pe malul Frimantei a ta inimă suspină?

N'ai avere, n'ai frumseţă? măcar când crudul necaz
Nu ştersesă încă roza de pa. tău gingaș obraz

Au nu-i fiica Rigii Undă? Spune nu-i acea zeiță?

Sau frumoasa cea Irenă cu-auritele cosiță?

Au nu-i îalnica frumseţe ce-auz pururea lăudând '

-Şa 'căria nume fuge de pe limbi pe limbi sburând
. Acea tânără de care toate zinele-s geluze,

Ce 'n ospețe și în hore mumi, soții nu pot s'auză,

Să privească fără groază sau fără păreri de rău?

Acea Dafne-atât de mândră ?... Mumă, pentru Dumnezeu,
Mumă taci! Ce-ai zis, o Doamne! e frumoasă, e măreaţă,

“Dar, ca cele ce-s în ceruri, e cumplită, e de ghiaţă!

Mii amanți juni au iubit-o, au iubit-o în zadar,

Ca pe ei nemilostiva w'ar fi ars p’al ei altar,

Nu! păzeşte, să nu afle că de tine e iubită...

Dar, vai moarte! vai necaza! Vai tu mumă osândită!
Tu priveşti noianu ?n care m'a svârlit crudul amor,
Auzi astăzi a mea rugă, vine-mi întru ajutor!

O să mor!... Găseşte-o, afl-o. A ta faţă cuvioasă
Chipul tău să-i zugrăviască, chipul mumei ei duioasă
la panerul meu acesta, du-l de flori împovorat,

Du-i amorul meu de fildeș, fala, cinstea cestui sat;
Du-i şi cupa mea cea scumpă în Corintia răpită,

Ia cu-a mele june oiţe vieaţa, inima-mi răpită;

Svârle tot la a ei poale, fă-i să afle cine sânt,

Spune-i că-ţi răpește fiul, spune-i de ce mor, ce simt
Pe bătrâni cu lacrămi roagă, plângând cazi l'a lui picioare
Chiamă, cere 'n ajutoru-ți, templuri, ceruri, zei, altare:
Mergi; şi dacă te-i întoarce făr' s'o fi înduplecat.
Rămâi mumă sănătoasă, rămâi! fiul te-a lăsate.

> Voiu aveă fiu, nu-l voiu pierde ; las, nădejdea mângăioasă

Imi prezice... Şi să pleacă şi n o liniște duioasă
Ea depune p'acea frunte ce durerile au stâns
Sărutări înădușite de al ei părintesc plâns.

— 83 —

125. Apoi iasă cu grăbire tremurândă d'osteneală .

Şi cu paşii într'a vrâstei şi a fricei cumpăneală

Ea ajunge: dar îndată înapoi iarași veni,

Intrun suflet, de departe. — Dragă, strigă, vei trăi,
„Vei trăi. — Apoi de grabă lângă el pe pat s'așază:
_180. Tatăl vesel și 'n zimbire după dânsa, 'ncet urmează.

Iară tânăra frumseţă cu chip rumen și uimit

Vine, arunc’ o privire, ș'acel biet nenorocit

- Tremurâad sub. aşternutu-i, fruntea sa va să-şi ascundă.

— » Frate, îi zice, de opt zile nu te vezi nici la o nuntă;
135. Tu te-ascunzi! te afli bolnav! pentru ce vrei a muri?

Pătimești, şauz că astăzi eu te pot tămădui;

Dar, trăieşte, şi 'mpreună să n'unim p'a vieţii cale;

:Dă un fiu cestui părinte; voiu fi fiica mumei talec.1)

Pagini actuale din literatura antică.
Un discurs democratic -antiguvernamental subt Nero.

A “Cetitorii cunosc pe Petronius, consilierul estutic (arbiter elegantiae) al
| lai Nero, măcar din >Quo vadis ?« al lui Sziankiewicz. Romanul care i se atribuie,
Satyricon sau Satirae, — cel dintâiu roman realist ce se pomenește, o operă
scârbos de scabroasă, dar profund romană şi, în felul ei, genială, — cuprinde,
între alte fragmente, episodul faimos al Cinei lui Trimalchio (ceeace pare a
însemnă, ca şi Zrissotin al lui Moliere: »triplu imbecile). Din acesta. extragem
pasagiul ce urmează (c. 44). Cetăţeanul Ganymedes, »indignate din pricina abu-
surilor administraţiei, și din a copioaselor libaţiuni ce făcuse, rostește această
diatribă, care seamănă aidoma cu atâtea din zilele noastre, — chiar fără
ușoara localizara a traducerii:

>Voi îndrugaţi câte 'n lună și 'n stele, dar nimenea nu se
îngrijește ce are să mănânce, cu scumpirea asta amarnică a grâului.
Eu — unul, așa să trăiesc! — n'am putut găsi astăzi nici o
fărâmă de pâine. Şi doar durează, într'o părere, seceta asta! De un
an de zile e foamete. Dare-ar răul și boala °’n edili, care-și dau
coatele cu brutarii: >nu. mă lăsă, că nu te-oi lăsă!e De aceea
suferim noi, norodul cel mărunt: căci fălcoşii ăștia mari au Paştele
în fiecare zi! Ehei, de-am aveă noi pe omănașii ăia, pe cari i-am
găsit. eu aici, când am venit întâiu din Asia! Aia eră vieaţă! Să
nu fi fost pfinea de a mai prima calitate, îi luau la chelfineală

1) Notă: Curier de ambe sexe, jurnal liberal, Bucureşti, Tomul I, Nr-ul 12,
p. 202-—206.
GE

— 8i a

pe strigoii ăştia, de-i furau Sfinții. Imi aduc aminte de Safinius:

locuiă pe atunci la Arcul Vechiu, pe când eu eram copil: piper,”

nu om! Ăla, pe unde mergeă, ardeă pământul subt dânsul. Dar
om drept, om de cuvânt, odată prieten cui îi eră prieten, de
puteai jueă în degete!) cu el, în voia cea bună, pe întuneric. Şi,
la Primărie, ce-i mai răfuiă pe câte unul! Şi nu vorbiă pe încun-
jurate, în pilde, ci deadreptul. ' Și, când grăiă în for, așa-i creştea
glasul, ca o trâmbiță. Și unde se pomeniă să asude el vreodată,
sau să scuipe, — eu cred că av6ă ceva din talantul Asiaticilor.
Şi ce binevoitor răspundeă la salut, ziceă pe nume la toţi, ca unul
de-ai noştri.

De aceea în vremea aia eră grâul ieftin ca braga. Pâinea
ce-o cumpărai cu un as, n'o dovedeau de mâncat doi inși. Ami,
am văzut ochiu de bou mai mare decât dânsa. Of, of, pe zi ce
trece e mai rău. Colonia asta?) creşte deandăratele, ca coada vi-
ţelului. Oare de ce am aveă noi un așa netrebnic de edil, care
preţueşte mai mult banii, decât vieața noastră? De aceea își freacii
el mânile de bucurie acasă şi, într'o singură zi, încassează mai
multe parale decât a primit cutare altul ca moștenire. Știu eu bine
de unde a ciupit, dintr'un condeiu, o mie de galbeni. Dar, dacă
am fi noi bărbaţi odată, mar mai huzuri el atâta! Acuma poporul

nostru acasă e leu strașnic, iar afară — vulpe fricoasă. Cât mă.

priveşte, eu straiele de pe mine mi le-am și mâncat, și, dacă mai
ţin preţurile ăstea, am să-mi rând şi căsuţa. Căci ce mai putem
aşteptă, dacă nici zeii nici oamenii nu se îndură de această co-
lonie? Aşa să am eu parte de ai mei, dacă nu sunt încredinţat,
că toate astea ne vin dela zei. Căci nime nu mai.crede în Ceriu,
nimeni nu ţine posturile, nimeni nu se sinchiseşte de Juppiter, ci
toți, cu ochii legaţi, își socotesc comorile. Inainte-vreme, femeile,
îmbrăcate în haina cea lungă, mergeau, cu picioarele goale, cu
părul despletit și cu cugetul fără prihană, pe dâmb, și, prin rugă-
ciunile lor, dobândeau dela Juppiter. apă. Pe dată plouă cu ulciorul:
atunci ori niciodată, — și toți râdeau, uzi ca șoareci. De aceea
nu se urnesc zeii pentru noi, — de pare c'ar fi damblagii, —
fiindcă noi nu suntem credincioși. 'Ogoarele zac...«

t) Lat. 2nicare digitis. Jocul consisti în a arătă un număr de degete parte-
nerului, care trebuiă să spuie repede, câte-s, E morra. Italienilor, fr. mourre.
2) Probabil Puteoli, azi Punxunli („Puţuri« s. >Fântântlec). - S în

Trad. de V, Bogrea.

j
4
]
f
i

— 85 —

O scrisoare.

Imi pare rău, că ai plecat așa de curând, părăsind munţii noștri
frumoşi. Chiar ieri am fost într'o escursiune mai lungă plecând
de dimineaţă cu merindea în spate şi cu alpenstocku la mână spre
Comarnic, cetatea de stânci, unde ţi-am fost spus, că aveau pe
vremuri, Botenii, fruntași între credincioşii Tulgheșului, stână mare,
cu sute de oi. Cât n'ași fi dorit să fii cu mine! Ai fi sorbit și tu
aerul îmbalsamat al pădurilor de stejar, fag și brad, cari se pe-
riodează în drum spre Comarnic. Ţi-ai fi recreat privirile pe co-
vorul învrâstat de flori al păşunilor de munte din poienile ascunse
acolo la mijloc de codru verde; ai fi ascultat cu drag murmurul
păraielor sfătoase, ce aleargă sglobii de pe culmi la vale, ducând
cu sine sănătatea înălțimilor. Şi după ce ai fi admirat și tu tur-
nurile şi bastioanele uriașe ale stâncilor din vârful Comarnicului,
unele cu neputinţă de a fi cercetăte de picior de om, și ai fi con-
templat cu groază abisul stâncos dela poalele Comarnicului, in
spre miazăzi, abis uriaş, ameţitor de adânc, sau ai fi privit deacolo
în zare, neîmpiedecat de nimic, tot clocotişul de munţi până de-
parte unde ceriul se îmbină cu orizentul, — te-ai fi reintors şi
tu acasă, cu o comoară vie de impresii, ce nu se uită o vieaţă
întreagă. Imi pare rău întradevăr, că nu m'ai putut însoți.

Acuma mă aflu la masa mea'de brad, pe care o cunoşti,
„gândindu-mă la zilele frumoase petrecute împreună și la tot ce s'a .
petrecut între noi în scurtul interval de timp ce sa scurs ca o
clipă. Imi vin în minte discuţiile noastre, mai ales discuţiile
în jurul naturii. Eu ţi-am fost dovedit netemeinicia școalei mate-
rialiste, a evoluţioniştilor darwinieni, cari s'au aflat adepţi pretu-
tindeni, mai ales între biologi, şi tu păreai convins de dovezile
ce ţi le-am înșirat cu toată sinceritatea sufletului meu. Gândin-
du-mă mai bine la ceeâce ţi-am spus şi mi-ai replicat tu, dorese
"să-ţi întăresc şi mai mult convingerile câștigate, arătându-ţi din
nou din gura însişi a adepților materialismuiui, netemeinicia ace-
stor teorii.

Ştii, că noii adepţi ai materialismului, moniștii biologi, vrând
să se debaraseze de Dumnezeu, și-au clădit teoriile lor pe sistemul
lui Darwin al originii speciilor, dând aceluia o estensiune ce nu
eră în gândurile răbduriului englez. Astfel s'a zis din partea lor,
că omul este ultimul termin al unei serii îndefinite de evoluții,

— 3% —

prin cari a trecut materia primordială. Plăsmuindu-se întàia fiinţă
vie prin generaţie spontană, din ea au derivat toate vieţuitoarele
prin transformări succesive, așa că noi ar trebui să ne căutăm
iluştrii antenaţi între viermi, salamândre, marsupiale, lemurizi şi
moimele catarine.

Fireşte că aceasta au ficut-o ei, Haeckel et Co, şi din ură ne-
dumerită față de credință, față de religie. Ne-o spune Antonio
Fogazzaro, martor, sigur, nesuspect: »Când evoluționiştii școlii lui
Haeckel se străduesc să întemeieze noua teorie, nu se știe dacă
pregătesc aevea bazele unei clădiri ştiinţifice, sau mai vârtos sapă
tranșee în contra credinţii, dacă săvârşese o lucrare de pace sau
una de răsboiu. Spunându-ne istoria universului, se gândesc cu
ură, — o simţim — la istoria sacră, și cuvântul lor vibrează adesea
ca o acuză, încât Sar zice, că nu stau în catedra ştiinţei, ci
inaintea unei Curți de cassaţie, in proces în contra Creatorului,
pe scaunul unui Minister de instrucțiune publicăc.:)

Ei bine! Ce sa ales azi din teoria eroluţionismului peste
tot ? Mai crede lumea serioasă în cuvântul acestuia? S'ar înşelă
cei ce ar crede-o.

Deja Moleschott spuneă în 25 Yanie 1882 în aula maxima
a Colegiului roman din Roma în ziua comemorării lui Carol Darwin
că: Pentru Darwin au fost mai generoşi oamenii decât faptele.
Adauge, că în anul 1904 o telegramă din Washington vesteă, că
ilustrul botanic olandez De Vries, învitat din partea universităţii
americane să ţină câteva prelegeri despre darwinism, declară, că
l-a studiat cu multă grije şi că a făcut aceleaşi experienţe ale lui
„Darwin, însă că rezultatul a fost cu totul contrar. Același De Vries,
ne-a dat chiar în ce priveşte speciile vegetale, noua teorie a schim-
bărilor, atât de bine ilustrată de profesorul Tuccimei,?) după care
speciile sar naşte brusc prin momentana apariţie sau dispariţie a
caracterelor, contrar procedeului darwinian; după care selecţiunea
ar operă foarte încet în decursul epocelor geologice.

Unul din cei mai recenți biologi, cari să fi propus cu com-
petenţă științifică evoluționismul de pe catedra universităţii romane,
şi să-i fi scos la iveală dovezile cele mai seducătoare, a fost de
bună seamă Grassi, care totuși în 1906 în sânul Academiei dei

1) Ascensioni umane. — L'origine delluomo e il sentimento réligioso. —
VII. edizione, Milano, Casa Editrice Baldini, Castoldi §. C. 1906, pag. 135.
2) Tra Darwin e De Vries, Roma, Tipografia dell’Unione Ẹditrice 1910.

“de acum înainte nădejdea, ca teoria evoluţiei si se schimbe într'o

— 87

Lincei, cu cuvinte cumpătate însă elocvente îşi distruse el însuși
munca de atâția ani, dovedind goliciunea acelei doctrine, ce' fu-
sese susținută cu atâta dul de întoleranță. Va fi bine să-ţi citez
cuvinlele lui Grassi, cari, din pricina autorităţii omului și a țre-
cutului său științific, sunt de o valoare extraordinară: »Omul și-a
jertfit omagiile cele mai alese ale minţii, încercării de a-și explică
marele principiu al adaptării căruia el însuși e supus, ca şi cele-
alte fiinţe vii, şi a crezut în sfârșit, după atâtea încercări deșerte,
Ca simplificat cel puţin, şi redus la minimii termini, problema,
prin teoria evoluțiunii: Aceasta admite aevea, că s'au format
înainte de toate din lumea anorganică ființe foarte simple, și că
acestea au început să se complice încetul cu încetul până a luă
formele cele mai inalte (desăvârşite) ce cunoaştem. O astfel de con-
cepţie e atât de seducătoare, cât ivită îm a doua jumătate a secdlului
al nouăsprezecelea, ţină încătuşat gândul tuturor biologilor protanzi ;
însă acuma când pentru de aci înainte proba focului s'a terminat,
e destul să trebuim să vorbim, pentruca să ne simțim sufletul plin
de amărăciune. Neîndoios ea prezintă azi o bază mai puțin solidă,
decâ! presupuneam noi înainte cu patruzeci de ani. Atâtea dovezi,
ce păreau convingătoare, nu resistari ascuţișului criticei. Puţină e

‘doctrină, care să-şi dovedească nobleţa sa cu dovezi positive.)
Iată ce s'a ales din doctrina. evoluţionismului, trâmbiţată în
lumea largă Și astfel vei fi mai prudent și tu să accepţi ori ce
ți se îmbie în numele ştiinţei sau, mai corect zis, sub masca ştiinţei.
lar apropos de aplicarea Darwinismului îndeosebi la ori-
ginea 'omului, care ar derivă, cum au dat să înțeleagă atâţia
monişti, dela moimă, cercând să găsească chiar inelul de legătură
între om și moimă; omul-moimă (pithecanthropus), vei ști ca şi
mine, că patruzeci de ani de cercetări înteţite, mau fost în stare
să ne deă la lumină acest inel de legătură dorit cu sete de toți.
Insuşi Virchow, e silit să mărturisească în congresul internaţional
din Moscova din 1892: »În chestia omului suntem bătuţi pe toată
linia. Toate cercetările făcute cu scopul de a găsi continuitatea în
evoluția progresivă, au fost fără rezultat. Nu există proantroposul,
nu există omul-moimă, inelul de legătură rămâne o fantasmăc.2)

3) La vila : ció che sembra « un biologo. Beudiconţo | Accademia dei
Cincei, Roma, 1906.
2) Salotti, op c, pag. 125,

zi IG ae

Să-i lăsăm deci pe învăţăceii lui Carol Vogt să zică, că e mai bine
să fii o moimă perfecționată decât un Adam degenerat. Prefer să
fiu un Adam degenerat pentrucă simt în mine puterea şi liber-
tatea de'a mă smulge din degenerare, spre a-mi nobilită existența
cu studii folositoare și fapte virtuoase.

Haeckel, reprezentantul tipic al monismului, ca să-şi poată do-
vedi afirmaţiile riscate relativ la originea omului, ca să fabrice
arborele genealogic, a trebuit să recurgă la falsificaţii ordinare, cum
a dovedit Dr. Brass: a cutezat să puie un cap de om pe un em-
brion de moimă, şi un cap de moimă pe un embrion de om, a
cutezat să lungească în mod arbitrar şi scurteze cozi, să adaoge și
suprime vertebre, să suprime cu. vicleșug sau să mărească organe.
Ce să dăm, deci pe teoriile lui? Bine a zis Wassmann, că: > Haeckel
nu e un învățat, care să iubească sincer un adevăr“: iar ilustrul
psibolog Wundt: „Prin Haeckel ne-am crede duși înapoi spre epoca
în care logica încă nu erù descoperită, și în care știința pozilică erù
încă copilă.“ Tot astfel Paulsen, dușman de altfel in multe pri-
vințe învățăturilor creştine judecă cartea lui Haeckel »Enigmele
Universului« în chipul următor: »Am cetit cu cea mai mare rușine
cartea aceasta, şi am roşit, gândindu-mă la ce grad de decadență
s'a scoborit nivelul filozofic al țării noastre. E ruşine că;o astfel
de carte poate fi tipărita, cumpărată şi cetită de poporul germanc.!)

lată înfierată după merit teoria materialistă, monismul lui
Haeckel ș. c, care-i ruşinea veacului trecut.

Inchei epistola mea, iubite, cu următorul pasagiu frumos îm-
prumutat din Carlo Salsth, care-ţi evidenţiază într'un cadru sinoptic
starea de azi a materialismului, pus la baza tuturor teoriilor ce
au predominat timp de zeci de ani în opinia publică: >Sub in-
fluința teoriilor evoluționiste şi a monismului lui Haeckel, toate
disciplinele în acești ultimi cincizeci de ani au fost studiate cu
criterii, cu metode, şi scopuri materialiste. Insăși filozofia modernă
sau e cu totul pătrunsă de materialism, sau e pozitivism curat.
Insă şi filozofia pozitivistă ne conduce spre materialism, fiindcă, pe

lângă împrejurarea, că ea cuprinde idea agnostică, ea deschide

drumul ideii monistice, ideii evoluționiste, și ideii sensiste: ideii

monistice, fiindcă. pozitivismul nu vede în univers altceva decât

. materia eternă și infinitivă: ideii evoluționiste, fiindcă pozitivismul

priveşte materia ca supusă unei energii ce o agită, conducând-o

prin forme tot mai desăvârşite: ideii sensiste, întrucât pozitiviştii
1) Gegen Monismus und Katholizismus, Bocca, Torino, 1908,

— HU a

nu văd în suflet decât sensaţiuni și reprezentațiuni (fenomene) sen-
sibile: ceeace importă, ca urmare, doctrina determinismului, va să
zică a suprimării liberului arbitru, postulat comun. celor două cu-
rente filozofice, materialist și pozitivist. Materia deci e pururea
baza, substratul, baza şi sufletul întregei filozofii moderne.

Insă azi înşişi materialiștii nu se mai știu orientă în ce pri-
veşte materia lor; fiindcă aceasta, care fusese luată de bază a tu-
turor sistemelor şi concepţiilor ştiinţifice, s'a prăbuşit fatal. Să
ascultăm ce zice Arturo Graf, acutul critic, în prefața “la cartea
» Vieaţă şi materiec, amintit mai sus, a lui Olivier Lodge: >Trebuie
să mărturisim, că acei sermani materialiști sunt azi niţel desorien-
taţi, fiindcă ceeace eră baza și substanța filozofiei lor, materia —
materia înzestrată cu calități definite și neschimbate, necreată şi
indistructibilă — nu se mai știe ce este și cu ce nume trebuie nu-
mită. Ar trebui de acum să i se scrie legenda sau romanul, şi să
se întituleze: Aventurele dureroase ale materiei. Ce întâmplări şi
schimbări! Dela atomul puternic, simplu, indivizibil, nevulnerabil,
până la atomul (oh, mlădiere a graiului omenesc, ştiinţific sau ne-
ştiinţific!) compus, labil, permeabil schimbător. Odată se spuneă:
Nimic nu se crează, nimic nu se pierde; acuma se sice: Nimic nu
se crează, totul se pierde. Nu e jumătate de veac de când unu! din
-cei mai mari fiziciani ai Angliei, Maxwell, spuneă: — Deşi, cu
trecerea veacurilor s'au întâmplat catastrofe în ceriuri, şi pot să
urmeze altele, deși s'au nimicit sisteme vechi şi s'au ivit noui
sisteme din nouile ruine; totuși moleculele din cari sunt formate
sistemele acestea, pietrile fundamentale ale universului material,
rămân întregi şi neștirbite. Acuma unul din cei mai mari fiziciani
ai Germaniei, Ostwald, învaţă, că ceeace numim noi de obiceiu
materie, poate dispărea, pierzând toate însușirile socotite odinioară
ca proprii ale materiei. Se scriu cărți despre evoluţia a ceeace se
socotiă ca veșnicul neschimbat. Se discută despre moartea sa, și
se aduc în discuţie argumentele erezilor săi presumtivi, eterul, pro-
tilul, energia. Şi aci încurcătura devine de nedescurcat. Ce sunt,
-ca să-o spunem cu cei vechi, aceste noui demnități? Sunt ele alt-
ceva decât entități metafizice, aparținătoare aceleiaşi metafizici bles-
temate, pe care învățați și pozitivişti nu se ostenesc so denunțe
şi so calumnieze?... In vremurile (cât de aproape şi cât de de-
parte totuș!) ale lui Büchner și consoții, energia şi materia 'se s0-
cotiau în mod nedespărţit legate de olaltă, deși de altfel deosebite,
şi socotindu-le astfel se făuriau argumente contra existenței lui

E ut

Dumnezeu, și a sufletului; acuma se admite deplina despărţire
(disolubilitate) în înţelesul că unul din cei doi termini, materia
poate dispăreă cu totul, rămânând numai cealaltă, energia. «')
Nu-i așa, dragul meu, că-i edificător? Divinitatea, idolul ma-
terie a trebuit să-și părăsească tronul. Cu bine. Al tău

Alexandru.

O încercare nouă de caracterizare a romanităţii
limbii noastre.

Sextil Pușcariu: Locul limbii române între limbile romanice (discurs
rostit la 11 Iunie 1920 în ședința solemnă a Academiei române, cu răspuns de
Ion Bianu). Bucureşti 1920. (Academia română. Discursuri de recepţiune XLIX.)
| Puţine sunt lucrările pe cari ştiinţa românească —- în special filologia —
le-a înregistrat în ultimele vremuri şi cari prezintă o așa importanţă prin pro- |
hlemele nouă pe cari le pun în discuţiune, ca această Jucrare' a domnului Sextil
Puşcariu; pentru aceasta cunoaşterea ideilor cuprinse în ea, este o datorie pentru
toţi aceia, cari se interesează câtuşi de puţin de asemenea studii ce tind să arunce
o nouă lumină asupra importanţei covârșitoare ps care și graiul nostru o are
în ştiinţa lilologiei romanice şi în istoria civilizaţiunii europene.

Aşadar ne facem o plăcută datorie ca să înfăţișăm cetitorilor, în mod
cât mai amănunţit ideile desbătute în acest discurs de recepţiune în Academia
română, a unuia din cei mai învăţaţi fii ai neamului nostru.

Pi E

Autorul îşi începe lucrarea sa prin câteva cuvinte asupra îvaintașului
său, pe care-l înlocuieşte în Academie, adică Nicolae Quintescu, care »tără de
a produce lucrări originale importante din domeniul atât de mult scrutat al
filologiei clasice, a publicat totus câteva lucrări mărunte despre literatura latină,
şi a fost un bun și conştiincios profesor şi unul din promotorii clasicismului la
noi.« Tot dela el ne-a rămas lucrarea, prezentată ca teză de doctorat: „De dimi-
nutivis linguae romanieae vulgo walachicae nominalae“ (Berlin 1867). i

In partea a doua, şi cea mai însemnată a lucrării, autorul se ocupă cu
fixarea lucului pe care-l ocupă limba română printre limbile surori, și prin ur-
mare cu importanță ce-o are limba noastră pentru studiul filologiei romanice.

Constatând că până astăzi o împărţire ştiinţifică a limbilor romanice nu
s'a făcut încă, se arată cari au fost părerile romaniştilor celor mai de seamă cu
privire la împărțirea acestor limbi. Friedrich Diex recunoscuse ca popoare ro-
manice deosebite pe acele cari aveau o formaţiune de stat independentă sau o
literatură proprie, — întroducând şi oarecari consideraţiuni de ordin geografic în
clasificarea lor, — următoarele trei grupe: grupa estică care cuprindeă italiana și
româna, grupa sud-vestică spaniola şi portugheza, şi grupa nord-vestică proven-
sala și franceza. Ascoli, adăugând la acestea criteriul lingvistic din domeniul
filologiei indegermanice — care pe baza asemănărilor în diferitele ramuri ale
_ aceleiași familii caută să stabilească înrudirea limbilor între ele —, a întrodus
printre limbile romanice şi limba retoromand sau ladină, Cercetând vechea limbă

=g]

dalmata sau vegliotă şi scoțând la iveală substratul elnic, comun cu alte limbi
romanice, ca şi continuitatea geoyrafieii între teritoriul pe care sa vorbit şi s'a
format această limbă şi celelalte limbi surori, Bartoli împarte limbile romanice
în grupul apenino-baleanie care cuprinde limba italiană, română şi »elementele
latine păstrate în graiul Albanezilor, Neogrecilor şi Slavilor balcanici< la care
adaugă şi limba dalmati, — şi grupul pirineo-alpin cuprinzând toate celelalte
limbi romanice. C. Gruber pune în evidenţă! în complexul limbilor romanice,
locul deosebit al limbii sarde, pe baza criteriului istorie.,

In „Grundriss der romanischen Philologie“ (ed. 2, 1904—1906 pag. 541),
Grober, trecând în revistă părerile emise în ceeace privește criteriile de clasi-
ficaţiune a limbilor romanice, renunță să facă vre-o împărţire definitivă; iar
Meyer-Lübke în „Einführung în das Studium der romanischen Sprachivissen-
schaft (1909) face o împărţire a acestor limbi care »este lipsită de o bază ştiin-
ţifică solidăc, urmărind numai anumite scopuri practice.

După acestea, autorul arată importanța corcetărilor filologiei indogermanice
pentru a arătă metoda pe care a câștigat-o linguistica în general când este vorba
să se arate înrudirea limbilor între sine, înrudire care se dovedește atât prin
studiul comparat al fonologiei cât şi al feromenelor de patură flerionară, deri-
vativă şi sintactică. Inrudirea aceasta dovedită prin fenomenele amintite ca şi
prin păstrarea unui fond comun din vechea limbă primitivă se evidenţiază şi mai
mult, după cercetările lui Brugmann, cu ajutorul inozațiunilor din limbă, adică
cu acel plus »care se iveşte în limbile înrudite in cursul desvoltării patrimo-
niului comune,

` Po baza comunicațiunii neîntrerupte dintre oameni se pot explică de

- asemenea 0 sumă de evoluţiuni comune din doui limbi, principiu care totuşi nu

poate fi generalizat deoarece de multeori aceste asemănări pot fi incidentale,

adică rezultate ale acelorași: cauze psihologice şi fiziologice ce conduc desvoltarea
limbilor omeneşti.

Cercetările comparative făcute în domeniul filologiei au arătat că rari-
tatea ca şi cauzele comune ale unei inovațiuni, cari apar cu »aceleaşi cazuri
refractare, cu aceleaşi expresii« dovedesc evidenţa legăturilor cari au fost odi-
nioară între diferitele limbi. Dacă în limba română, în toată intinderea dialec-
telor ei, vocalele finale, cari produc metatonia lui e şi o sunt e şi æ (nigru > negru
dar nigra ) neagră), în celelalte limbi romanice această influenţă o produc numai
vocalele + şi 2 (de ex. în Italia de sud nigru y niuru, dar nigra > neura), ceeace
arată că fenomenul datează în limba română din vremea când aceste dialecte
nu erau încă despărțite. Faptul că în limba română şi în cea sardă în desvol-
tarea grupelor latine qua şi gua a învins elementul labial şi nu cel velar /; şi
g, ca în celelalte limbi romanice, şi că această trecere fonetică uu se arată co-
mană numai în togte exemplele, ci ea se întinde chiar şi asupra excepţiunilor,
ne arată că nu poate fi o simplă întâmplare /(qualtuor ) rom. patru, sard. bat-
laro; aqua > rom. apă, sard. abba etc.).

Deasemenea trebuiesc foarte bine observate acele inovaţiuni, cari în două
limbi înrudite au avut „urmări analoage. Astfel amuţirea consonantelor finale
minativul şi acuzativul singular, iar mai departe forma numinativului. s'a gene-
ralizat şi în plural, deosebindu-se aceste două limbi de celelalte limbi romanice

-- 92

în care s este până astăzi semuul distinctiv al pluralului, (cf. rom, oameni,
ital, uomini, dar fr. hommes, span. hombres etc.).

Inovaţiunile se datoresc, printre altele, şi unor influenfe externe, a căror
explicațiune în spațiu ṣi timp poate lì foarte mult ușuraţă. In toate dialectele
limbii române verbul kabeo a dat am, ai, a, contrar tuturor regulelor fonologica,
datorită influenţei albanezului Kam X Kai (-ke), ka; de unde forma am a atras
după sine şi imperfectul eu avea? (în locul vechiului eu axe).

Aceste criterii ne ajută să deosebim asemănările erganice de cele inei-
dentale și inovajiunile din limbi de rămășițele vechi, ţinând seamă de deosebirile
dintre diferitele limbi.

Felul cum metoda comparativă, care tindeă să scoată în evidenţă numai
asemănările dintre două limbi, — a lucrat până acum s'a arătat neîndestulător

de aceea sa simțit nevoia ca să se subliniere, pentru însemnătatea unor
anumite probleme urmărite și „deosebirile ce există între două limbi a căror
înrudire a fost recunoscută., — Amândouă aceste metode, aplicate din filologia
indogermanică în domeniul celei romanice au făcut să se stabilească, — în
privința latinei vulgare care stă la baza tuturor limbilor romanice —, principiul
»pe de o parte că pe vastul teritoriu al Imperiului roman de fapt nu s'au putut
naşte dialecte propriu zise între graniţele diferitelor provincii, dar ci existau
deosebiri de limbă remarcabile adesea chiar între regiuni apropiatec,

Asemiănarea dintre limba romină şi sardă, sub atâtea raporturi, prin pä-
strarea acelorași forme vechi, ~- cu toato că limba sardă a fost deschisi prin
porturile ei de mare spre vest şi deci a luat parte la multe inovaţiuni de limba,
caracteristice limbilor romanice, — neputându-se explică prin continuitatea geo-
grafică, trebuie să admitem încă ipoteza lui Bartoli, dealtfel cam prea arti-
ficială, că această asemănare s'ar datori elementului de origină oscă-umbricä,
adus'de coloniştii italieni în Dacia-Moesia și Sardinia. Deşi influenţa elemen-
tului etnologic a fost mult tăgăduită de filologi, totuși autorul arată că »mo-
mentul etnologic a avut însă în alt sens o influenţă importantă în înohegarea
limbilor „şi dialectelor de astăzie, fiindcă »inrudirea de sânge a creiat o comu-
uitate de interese şi de tradiţii, care a cimentat legăturile între cei ce se știau
aparținatori âi aceluiaşi neame.

În aceeaşi ordine de idei şi în legătură cu criteriul granitelor - politice
autorul arată, că unitatea politică prin centralizarea oficiilor administrative, cul-
turale, religioase, iudustriale şi economice a contribuit într'o largă măsură la
închegarea şi unitatea unei limbi sau a unui dialect,

jlustrând această ideie prin ceeace d-l Pușoariu serià într'o altă lucrare:
»Zur Rekonstruktion des Urrumänischen« Be aminteşte, că patria primitivă a
Românilor nu trebuieşte căutată numai în Peninsula Balcanică sau în Dacia
Traiană ci pe ambele maluri ale Dunării de jos, unde în primele veacuri după
Hristos a existat o vieaţă romană. Unitatea limbii româneşti s'a menținut da-
torită tocmai lipsei organizaţiunilor politice mai complicate, care n'a divizat-o
în grupe cu centre importanta şi cu o vieaţă mai intensivă, cum n'a fost cazul
d. ex. la Italieni, unde formându-se o mulţime de »grupuleţe unite prin interese
comune în jurul unor centre, cari rivalizau şi se duşmăniau« s'au format atâtea
dialecte in această limba, 2

După aceste consideraţiuni de ordin general se trece la însuși miezul

— 93 —

ehestiunei, arătându-se că până în secolul IV d. Hr. se poate vorbi încă de e
siogură limbă preromanică, din care apoi s'au format, după aceea, limbile ro-
manice de astăzi.

Unele fenomene din această limbă primitivă s'au generalizăt în unele
limbi romanice, şi inele în alte limbi de aceeași categorie.

Diftongarea lui e scurt înainte de n în paroxitoane şi păstrarea lui în
proparoxitoane, menţinerea şi răspândirea pluralelor în ora (rom. uri) și vita-
litatoa prefixului extra ca și asemănările în ceeace priveşte tezaurul lexical,
înțelesurile speciale ale unor cuvinte şi formațiunile identice de cuvinte nouă
din limba română şi italiană ne gilesc să admitem o continuitate geografică între
teritoriile pe cari s'au format aceste două limbi.

` ` Despărțirea imperiului roman în cel de vest şi de est, migraţiunea noilor
popoare în aceste imperii, întărirea elementului grecesc în conducerea impe-
viului de est, stabilirea I.ongobarzilor în Italia de nord şi a Slavilor în Pannonia
şi în Peninsula Balcanică, — rup legăturile de comunicaţie şi contactul între Ro-
manii de est și cei de vest, așa că limba preromană se desface în două părţi
deosebite: cea de vest din care s'a desvoltat limba italiană, retoromană, sardă,
provenţală, franceză, spaniolă şi portugheză, şi grupa de est, din care a re-
zultat limba română, ce singură mai dăinueşte și limba reche dalmată, vorbită
odinioară pe coasta Mării- Adriatice, în insula Veglia, și ale cărei resturi au
fost strânse şi studiate de Bartoli în lucrarea sa: Das Dalmatische. Elemente
romanice estice se mai întâlnesc încă la unele popoare neromane din fostul im-
periu roman ca la Albanezi, Neo-Greci şi chiar la Slavii din Peninsula Balcanică,

Fiindcă autorul pune un foarte mare preţ pe deosebirile pe cari le pre-
-zântă limba română faţă de celelalte limbi romanice, — pe lângă asemănări,
cari se explică prin acelaș substrat comun —, ca să arate locul pe care-l are
limba noastră în familia limbilor neo-latine, de aceea împarte aceste deosebiri
în trei categorii mari:

1. Limba română apare mai conservativă, păstrând elemente, cari aiurea
s'au pierdut fiind înlocuite prin altele; 2)_Inovaţiunile de limbă, cari la despăr-
țirea celor, două grupe existau în germene, se găsesc cu o evoluţie diferită la
noi faţă de Romanii de vest; 3) Se găsesc schimbări nouă ale substratului comun
de limbă, în vest şi est, în cele două grupe de limbi.

Din prima categorie de particularități am aveă în fonologie păstrarea lui
e şi g latin »neaficiate« înaintea vocalelor. palatale, conservarea lui u scurt latin,
diftongarea lui # chiar în 'cazul când e scurt eră urmat de mai multe conso-
nante, — asemănându-se în această privinţă cu limba albaneza —, păstrarea
consonantelor afonice între vocale, — fripa > râpă, focus > foc), — trecerea con-
sonantelor afonice p, t, c, s, f în consonante fonice în poziția intervocalică. S'a
întâmplat în Romania de vest, schimbarea velarei în labială înaintea den-
talei, — fenomen comun în limbile romanice ‘de est, (d. ex. cora > coapsă,
cognatus > cumnat), — rotacizarea lui n intervocalic simplu, după ce acest s
produsese nazalizarea vocalelor precedente (ca şi în albaneză), pierderea foniei
vocalelor 7, o, «, cari la sfârșitul cuvintelor amuţise în parte cu totul (ca și
în limba albaneză); toate aceste schimbări, ivite în condițiuni identice şi deose-
bitoare de celelalte limbi romanice, ne arată că ele nu pot fi întâmplătoare și că
deci aceste limbi romanice de est au avut o desvoltare comună.

94 —

; În ceeace priveşte flexiunea, derivajiunea şi sintaxa, observăm dease-
menea, că limba română păstrează unele forme și construcţiuni vechi, cari nu.
se mai întâlnesc astăzi în vestul romanic.

Astfel numai limba română păstrează vocatival în e la masoulinele de

declinarea II (bărbate), şi forma dativului femeninelor de. declinarea I și III
(unei case < casae, unei morţi | morti), pe când în celelalte limbi romane s'a
generalizat Saloeiitaa formelor de caz prin caz prepozițional; deasemenea pe
când în limbile romanice vestice întrebuinţarea pronumelui demonstrativ ille
în functiune de articol, înaintea substantivului, s'a generalizat (ille homo > ital,
Tuomo, franc. l'homme ete.) în limba română, albaneză (și bulgară) s'a gene-
ralizat postpunerea acestui pronume după substantiv, de unde a derivat articolul
enclitic (homo ille y vom. omul). Din aceeaşi grupă de particularități se poate
observă, că grupa vestică a ales pentru forma de viitor construcția cantare
“habeo, sau habeo cantare, pe când grupa âstică volo cantare, san cantare volo,
(voiu cântă, cântă-voiu), formă comună limbii române, albaneze şi chiar la unele
popoare neromâne din Peninsula Balcanică; limba română nu are nici o urmă
din perfectele în — dedi (d. ex. credidi, vendedi), însă păstrează particula
quam la comparaţiune (d. ex. mai dulce ca mierea) şi conjuncţiunea quod în
propoziţie obiectivă (d. ex. ştiu că vine) şi cauzală (d. ex. grăim,.. din carte,
că ne eşti așa departe) etc,

Tezaurul lexical ne arată deasemenea o mulțime de deosebiri între limba
română și limbile romanice de vest.

Astfel o mulțime de cuvinte latine foarte întrebuințate în limbile ro-
manice de vest lipsesc la noi. Cu toate acestea limba română a păstrat unele
cuvinte latine sau formaţiuni latine vulgare, care lipsesc în celelalte limbi neo-
latine (blauditia y blândeţe, lingula > lingură). Uneori în limba noastră s'au
păstrat unele cuvinte, cari chiar în limba latină clasică apar sub forme de-
rivate; aşa sunt vre-o 120 de cuvinte de această origină şi unele din ele se găsesc
chiar la Dalmaţi şi Albanezi.

Unele din cuvintele păstrate la noi şi în Romania de vest, au la noi un
sens special, pentru care în vest se întrebuințează alte cuvinte, (anima a pă-
strat în vest înţelesul de »suflete, la noi inima a substituit pe cor), ceeace
arată, că în menţinerea şi desvoltarea sensurilor cuvintelor latine, limba română
apucă alte căi decât limbile surori.

Mai mult încă. Unele din aceste elemente latine, aşa cum sau păstrat
în limba română ca d. ex. callis > cale, ce însemnă în latină »o potecă prin
manţi sau pădurie, apoi mergere ) merge (a se scufundă) ne arată, că strămoşii
noştri au dus la început un traiu prin munţi şi prin păduri.

Izvoarele din cari s'au îmbogăţit, împrumutând, limbile romanice de. vest,
sunt cu totul altele decât acelea de unde şi-a luat, în diferite moduri, limba
română o mare parte din vocabularul său. Pe lângă cuvintele de origină latină
cari se rapvartă la creștinism, limba noastră mai are o întreagă serie de cu-
vinte în legitură cu vieaţa religioasă, privind diferitele instituţiuni bisericeşti,
cari sunt slavonești, deosebiadu-se în această privință chiar de limba dalmată
şi albaneză, asupra cărora s'a exercitat o influenţă apuseană mai târzie. Şi dacă
limba noastră nu are elemente germanice sau arabe, ca cele'alte limbi romanice
din vest, în schimb are o mulţime de alte cuvinte de origine albaneză, medio

şi neo-grecească, turcească, maghiară, săsească şi mai ales slavonă, cuvinte ce
nu se găsesc în celelalte limbi romanice. — Astfel după Cihac din totalul de
5765 de cuvinte din limba română, 1165 sunt numai de origine latină, iar restul
de 4600 străine se pot împărţi în felul următor: 2361 slave, 965 turcești,
635 neo-greceşti, 589 ungurești, 50 albaneze. Aceste cifre nu pot contribui
însă ca să schimbe fizionomia romanică a limbii românești, deoarece elemen-
tele latine sunt acele, cari au cea mai mare importanță în »circulaţiee, ceeace
ge vădeşte din orice dicţionar mai mare al limbii române, unde cuvintele latine
au consacrate pagini întregi tocmai pentru a se putei lămuri frazeologia şi des-
xoltarea lor semantică, în comparaţiune cu cele străine, cari sunt foarte sărace
în această privință. A

— »Rezultă dar, din aceste constatări, că și în privinţa tezaurului lexical,
limba română nu e mai romanică, nici mai puţin romanică decât limba italiană,

franceză sau oricare alta, ci pur şi simplu romanică, fără comparativ, căci

noţiunea »romanic« e abso'ută, ea. nu sufere gradaţie. Românii de azi continuă
a vorbi limba romană din estul Imperiului. Iu 'cursul veacurilor ea s'a alterat
printr'o desvoltare firească şi prin adausele ce i le-a adus convieţuirea cu alte
popoare. Dar tocmai aceste elemente nouă, cari se adaug la elementul vechiu,
prin amestecul și traiul la un loc cu alte neamuri, constituie nota esenţială,
care deosebeşte noţiunea exprimată prin cuvântul romantic, de aceea cuprinsă
în cuvântul roman“. (Pag. 41).

Majoritatea celor cari s'au ocupat până acum de limba română, fiind
filologi și nu liagvişti, preocupați mai mult de metoda comparativă ce caută ase-
mănările dintre limbile aceleiaşi familii, şi îndreptându-şi mai mult studiile lor
asupra limbilor cu un trecut literar important și vechiu, — limba română pre-

zentând pentru acești străini greutăți mai mari, — au neglijat studiul ştiinţific.

al limbii noastre.

* Dându-se o deosebită importanţă mai cu seamă deosebirilor diatre limba
română şi celelalte limbi romanice vestice, se va ajunge pe această cale
să se limpezească o mulțime de chestiuni »referitoare Ja stadiile anterioare ale
limbilor, arătându-se că limba noastră păstrează »o comoară întreagă de ele-
mente vechi pierdute în celelalte limbi romanice,. precum și că această limbă
poate servi »ca un control la datarea unor inovaţiuni de limbă şi la răspân-
direa lor pe teritoriul romanics.

Astfel cuvintele din limba română ca ginere | generu, săgeată ( sagitta,
Jjnapăn ( juniperus, arată că părerea lui Meyer-Lubke, — care credeă că ge
şi j precum şi dj şi grecescul Z s'au contopit în limba preromană în acelag
sunet, — nu este adevărată şi că deci »această inovațiune preromană nu cu-
prindeă întreg teritoriul romane, — Deasemenea opiniunea aceluiași mare ro-
manist în privinţa compoziţiunii cuvintelor din limbile romanice vestice, — al
căror prim element este un imp.rativ, iar al doilea un substantiv, — că această
formațiune este: ulterioară veacului al VIII-lea, deoarece numai în textele
latine medievale. din secolii. IX—XI se găsesc asemenea forme, — s'a arătat a
fi greșită, căci limba română prezentând asemenea forme /papă-lapte, pierde-
"zară, cască-gură), aceasta ne sileşte să admitem formațiunea unor astfel de
-cuvinte în. epoca preromanii. :

»Existenţa în românește a declinaţiunii tată-tătâni, mamă-mumână, etc.,

-— 96

e o dovadă de vechimea ácestui fel de a formà pluralul (care, în limba latină,
apare mai întâiu pe o inseripțiune tarentină din secolul al VII-lea) şi dovedește, .
că ea nu poate fi explicată prin influența germanică, precum au crezut uniic —
Se ilustrează această observațiune încă prin alte câteva cazuri speciale, lămuritoare,
pe cari le oferă limba română, scoțându-se astfel la iveală locul deosebit pe
care îl are această limbă printre limbile romanice, ceeace face pe autor să
conchidă, că »rolul nostru între popoarele lumii nu poate fi decât cel pe care
ni-l indică însăși limba noastră: un popor romanic ce stă ca straja civilizaţiunei
şi a sufletului latin în inima Europei răsăritenec.
+ ;

Răspunsul acestui discurs l-a fost rostit, în numele Academiei, d-l I. Bianu,
care insistă asupra calităților şi a pregătirii filologice a d-lui S. Puşcariu —
ceeace i-a şi câștigat un renume de romanist chiar în Apus, — arătând dea-
semenea, că noul academician a desfăşurat în afară de această muncă strict
ştiinţifică şi, o mare activitate »pentru ca acele masse compacte, care încing
Regatul României cu un brâu puternic să poată trage în cumpăna viitorului«,
astfel ca ele >3ă nu fie legate întreolaltă numai prin limbă, ci și prin toate.
acele mii de legăturie, cari se cuprind în lozinca »unitatea noastră culturalăe,

după cum se exprimă însăşi noul ales al Academiei în anul 1912.

Alexandru P. Arbore.

Cronica:

CRONICA POLITICĂ.

Gonvenţiunea defensivă între Ceho-
slevăcia şi Iugoslavia. Se ştie, că Ednard
Beneş, ministrul de externe cehoslovac
a inițiat în vara 1920 o aşa numiti
əmici antantăc prin o serie de demarșuri
la Belgrad şi la București. De aici a re-
zultat nn schimb de note diplomatice și
diferite acorduri, dintre cari una a fost
convenţiunea defensivă între Cehoslo-
văcia şi Iugoslavia, al cărei text oficial
îl publicăm aci în traducere românească:
»Ferm hotăriţi a menținea pacea dobân-
dită cu preţul atâtor sacrificii şi prevă-
zută în pactul Societății Naţiunilor, așa
cum e fixată noua ordine de lucruri prin
tratatul încheiat la Trianon, în 4 Iunie
1920, între puterile aliate. și asociate
deoparte și Ungaria de altă parte, Maie-
statea Sa Regele Serbilor, Croaților şi Slo-
venilor şi Președintele Repnblicei Ceho-

slovace au căzut de acord pentru in-
cheierea unei convenţiuni defensive.

Spre scopul acesta, au numit delegați
plenipotențiari, şi anume:

Maiestatea Sa Regele Serpilor, Croa-
ților şi Slovenilor pe domnul Ninrilo
Nincici, doctor în drept, ministrul său
de comerţ și de industrie, ministrul afa-
cerilor externe ad interim;

“Președintele Republicei Cehoslovace .
pe domnul Eduard Peneș, ministrul său
de afaceri externe,

cari, dupăce şi-au comunicat ploni-
potenţele lor, aflate în formă bună și

„datorită, au încheiat articolii următori:

Articolul 1. — In cazul unui atac,
neprovocat din partea Ungariei împo-
triva uneia din părţile contractante,
ceealaltă parte se angajează să alerge

în apărarea părții atacate “în modul de-

terminăt de angajamentul prevăzut în
articolul 2 al convenţiurei prezente.

Art, 2. — Autorităţile tehnice com-
petente ale regatului Serbilor, Croaților

și Slovenilor şi ale Republicei Ceho-

slovace vor fixă, îu comun acord, gis-
pozițiunile necesare pentru executarea
convențiunei prezente.

` Art. 3, — Nici una din înaltele
părți contractante nu va puteă încheiă

alianță cu o a treia putere, fără înștiin- `

tarea prealabilă a celeilalte părți,
Art,.4, — Convenţiunea prezentă va
fi valabilă timp de doi ani, începând
dela data schimbului ratificărilor, Bxpi-
rând acest termin, fiecare din părţile
contractante va avea dreptul să denunțe
- oonvenţiunea prezentă. Ea va rămâneă

cu toate acestea în vigoare şase luni

după denunţare.
at, 5.— Convenţianea prezentă va
fi înfăţişată Societăţii Naţiunilor. (Pactul
Societăţii Naţiunilor).
„”-" Art, 6. — Convenţiunea prezentă
` va fi ratificată şi ratificările vor”fi pre-
sentate la Belgia în cel mai scurt timp

Spro ntărirea OR plenipoten-
tiarii dedignaţi au semnat și pus sigi-
lele lor.

Incheiată la Belgrad în două exem-

plare, la 14 August 1920. Dr. Einar
Beneş, Dr. N. Nincici.

E *

Morala şi politica de partid. In
1900 a fost învitat filozoful și. scriitorul
- Frederic. Paulsen, autor a multor cărţi

de etică şi filozofie de seamă, să țină o
prelegere despre politica de partid și
moralăe, în Dresda, şi filozoful a împlinit
dorinţa, oferind astfel ascultătorilor săi
~ putinţa să aprofundeze problema goea-
„” Bta gingaşă şi capitală pentru existența

. Btătelor,

i Au trecut 20 de ani i de atunci şi sfa-
„tarile filozofului sant tot atât de actuale,
A = SR nt gi mai actuale, în orice ţară.

“Ax duce prea departe dacă am ana-
“ua toate pisatel atinsa de P. întru

sprijinirea tezelor sale, o traducere, în

extenso, a vorbirei a apărut în- »Ro-

mânule din Arad, aici vrem să amintim

numai, traducând câteodată cuvânt de

cuvânt, sfaturile, cari le dă partizanilor

diferitelor partide, sfaturi, pe cari ar

trebui .să şi le pună la inimă şi oamenii

de partid ai timpurilor noastre. Dupăce.
înşiră, cu foarte mare pătrundere, apu-
căturile folosite de an partid de a înnegri

partidul contrar, urmează:

1. Luptă cinstită’ Poartă o luptă
cinstită, din convingere cinstită şi cu o ~-
abnegaţie cinstită faţă de cauză! Aga o
să ajungi a ți se cinsti convingerea po-
litică din partea tuturor oamenilor de
omenie. Cine e condus întrun partid
fără de credință în dreptatea cauzei,
cine e purtat numai de egoism, din in-
teres personal, din comoditate, din teamă
de oameni, din >combinaţiie, — este un
trădător, în sufletul său, şi va fi şi ex-
—terior, îndată ce relaţiile de putere de
partid se vor schimbă, — Aici zace pri-
mejiia unui partid dominant: toți aceia,
cari nu sunt pătrunşi de principii, de
ardoare cinstită față de principiile par-
tidului, dezertează, îndată ce se schimbă
constelația.

2. Luptă-te cu arme cinstite, core P,

- Nu cu arme înveninate, nu ou min-

ciuna şi calumnia, nu cu maliția, nù

„cu puterea, pe sub ascuns. Mânia şi pa-

tima nu se vor putea delătură din sti-
mulentele luptei de partid: nici o luptă
adevărată fără vehemenţă, fără patipă —
»fiecare om adevărat trebuie să iubească
şi să urască« se poate întâmplă chiar
ca câteodată, în focul discuţiei să aducă
durere contrarului, să fie chiar nedrept
cu ol —- dar să nu se folosească de min-

. ciuna conștientă, de calomnia preme-..

ditată, de atacul pe sub ascuns, cu pum-
nalul sau cu vorba; tocmai în interesul
său să nu se folosească de astfel de
arme. Cinstea care şi-o dă giegi să-i
interzică aceasta. De sigur: lupta nu

A 7

— 98 —

este un joc cu cărţile pe faţă, atât lupta
de, partide, cât și lupta — răsboiul.
Aceeaș sinceritate ca prietinului nu-i

pot arătă duşmanului meu. »Dacă se în--

geală nu e datorința mea să-l lămuresc. .
dacă rătăceşte în urma vorbelor sau
faptelor sale nebune, n'am să-l rețin să
rătăcească: în relația, care există între
noi, lucrează fiecare pe risicul pro-
priu<, Dár

3. Oinstește pe om în contrar!
„Există un teren neutral, dincolo de luptă,

terenul omeneseului curat. Ca în răsboiu,

când, dacă singuratecul sé întâlneşte, ca
om, cu singuratecul, se suspendă răsboiul
şi cu el'morala răsboiului, tot asemenea
există şi în lupta partidelor întâlniri,
când stai în faţa contrarului tău nu ca
contrar, ci ca om. Aici are valoare punc-
tul de vedere: uită lupta, nu lucră îm-
potriva lui ca duşman, ci consideră-l ca
om. Ca frate, zice evangelia. Porunca
iubirii dușmanului are tocmai sensul
acesta. Nu însemnează aceasta şi nu
poate să însemneze: fă fiecăruia pe
plac, celui bun-spre bunătate, celui rău
spre răutațe; nu însemnează: promo-
vează scopurile acelora şi vorbeşte bine
de aceia, cari bătătorcsc cărări greșite,
după convingerea ta; nici Iisus n'a iu-
crat astfel, ci, dimpotrivă, "s'a împo-
trivit cu vorbă aspră și într'o mânie
cinstită. conducătorilor poporului său, pe
cari a trebuit să-i țină de conducători
orbi. Vrea să însemneze: dacă întâlneşti
pe acela, împotriva cărnia lupţi, pentru
cauză, în vieața publică, şi dacă îl găsești,
personal, în năcazuri personale, nu te da
la o parte: de e înfometat dușmanul tău,
dă-i de mâncare, de-e însetoşat, dă-i să

bea. Poate că vi se dă totodată prilejul

să învățați să vă cunoaşteţi reciproc.
Dacă va trebui să luptaţi mai departe,
pentra cauză, se va da de aici înainte
lupta cu mai multă stimă gi cruțare a
părții omeneşti din om, şi din partea con-
trară, iar armele neoinstite vor dispăreà<«,

4. Curățiți-vă de plămădeala fari- 4
seismului! Fiecare partid sufere de pă- 4
catul, că ponegreşte pe contrar spre $

gloria sa proprie: mulțumescu-ţi, Doamne,

că nu sunt ca alți oameni, hoţi şi min- “4
cinoși, cari nu cinstesc pe Dumnezeu d
sau pe Regele, cari iubesc! libertatea saù A
poporul! — »Rariseule! vezi-ţi mai
întâi bârna din ochii tăi şi numai mai 4
apoi îngrijește-te să scoţi așchia din %4
| Fiecare partid ar]
trebui să-și instituie câte un cobsor din `?
mijlocul său, pe un censor pentru scă- 4
derile proprii, care ar puteă fi totodată 4
un apărător al partidului contrar. . Sie 3
însuş să-și ție fiecare de datorie a con- $
ştiinţei, să-și spună zilnic, că există și „A
între protivnici oameni buni, cinstiți și -À

ochiul fratelui tău.<

„de omenie, Lessing aminteă odată, că

toate ţările își au oamenii lor buni. j
Acelaş lucra are valoare și despre par- J
tide; nu există partid, căruia să nu-i 4
aparțină oameni, cari nu numai că au y
pășit într'ânsul cu credința cinstită că -

servesc o cauză bună, ci cari sunt!

vrednici de stima și de simpatia ta şi
ca oameni; după cum — pe de altă
parte — partidul propriu nu va fi lipsit
de astfel de oameni, pe cari tu nici

3
<

nu-i poți prețuì, nici: nu-i poți iubi;
liniile demareaţionale dintre partide nu"

sunt granițele dintre bine și rău. ţi va

veni, de sigur, greu, ca om de partid, ,
căci ura împotriva partidului -se trans- -

pune și asupra persoanelor și are ten-
dința să ne dea caricaturi și a fiinţelor

omenești: un social-democrat — un bă-.

tăuș cu gânduri revoluționare în cap,
un conservativ — om osificat, care urește
progresul sau un duşman brutal al li-

_bertăţii şi al poporului, un fariseu — un

„ ticălos viclean și mincinos, căruia orice
mijloace îi sunt bune, ca să ducă la

scop... Nu te da în braţele tendinței ace-.

steia, nu lăsă să fie: învins omul din:
tine sau să fie nimicit cu desăvârşire:
din partea omului de partid — astfel

vei recunoaște și stimă și pe om în
contrare. ; OSA Ă
5. »Complexul să-l suprapui par-
tidului ! Poporul şi fericirea lui e mai
mult, primează partidul şi desvoltarea
„norocoasă a partidului. Dacă este pa-
tria în primejdie, încetează cearta par-
tidelor. Chiar, şi în lupta partidelor
trebuie să rămână binele complexului la
urma-urmelor hotărîtor, Diferite partide
văd interesul întregului din deosebite
puncte de vedere, şi aşa şi este natural,
deoarece fiecăruia îi sunt interesele
proprii mai apropiate şi din cauza acea»
sta, după legea în valoare şi aici, legea
vederii perspectivice, îi apar interesele
proprii mai mari decât acelea ale celor-
lalţi. Dar pentru toate partidele trebuie

să aibă valoare maxima: întregul, com”

plexul primează partea, binele popo-

rului înainte de interesul partidului. -

In oratoria de partide recunoaşte fiecare
partid maxima aceasta de a sa: cu toții
~ au grije să lase să se demonstreze, că
ceeace năzuiesc e cerut nu din interes
personal egoist, cì din partea binelui

comun; programele obicinuiesc să se:

supraliciteze în privința patriotismului
şi a devotamentului. E vorba să prefaci
vorbirea în convingere și să nu între-
prinzi nici un pas fără de siguranța, că
nu se sacrifică bunuri. de ale com-
plexului de dragul intereselor de partide.

P. urmează cu iateresantele sale
sfaturi, accentuând că și la lupta între
„popoare se referă ceva similar şi că şi
popoarele vor trebui să ajungă la con-
vingerea, că fac parte din omenime şi
că deci şi aici are valoare lozinca: com-
piexzul înaintea părţii! Pledează pentru
o »eticixare a luptei de partide și o
»umanixare a răsboiuluie, chemând »0on-
știința popoarelor lumii eurọpene!«

Nu trăiește P. să vadă ce sa ales
de »eticizarea« aceasta propagată de dân-
sul! Dar avem dreptul să zeflemisim
»idealismule filozofului? N'ar fi mai cu

99 —

cale să ne ruginăm până 'n albul ochilor
şi să încercăm să corectăm ce se mai
poate corectă în ziua de astăzi? =

`- Nie Marin,

CRONICĂ CULTURALĂ.

- „Viața lui Beethoven“, de Ro-
main Rolland trad. de A. de Herz,
Edit. 7. Brănişteanu, Bucureşti, Pasa-
giul imobiliara. 100 pag. 2 Lei,

O carte, çare e de dorit să ajungă
în mânile tineretului nostru, mai cu
seamă. Beethoven s'a născut în 16
Decemvrie 1770 — sau împlinit deci
150 de ani dela naşterea lui. Toată
suflarea, care dă ceva pe viaţa inte-
flectuală, trebue să sărbătorească acest
dat, dacă nu altfel, luând în mână
biografia şi scrisorile lui B. şi ascul-
tâud ceva din opera lui.

Biografia aceasta este o lucrare,
chemată să trezească dragoste, nu nu-
mai față de compoziţiile maiestrului,
ci şi tață de «omul» B. Este scrisă de
multe ori în tonul cunoscut nouă din
<Cultul eroilor» lui Carlye, în ton cald
plin de plasticitate și — umanitate.

Umanitatea aceasta ne vine
foarte la socoteală, tocmai în timpu-
rile noastre, când s'a răspândit ura
cu o putere atât de vertiginoasă, Este
aritidotul cel mai minunat nota aceasta,
împotriva nietzscheanismului, care bân-
tuie cu nemiluita.

Ce bine iți cade când ceteşti despre
durerea sfântă a unui geniu, ascultând
cu compătimire sinceră glasul inimei,
căutând să-i înţelegi lozinca vieții:

„«Nu recunosc alt semn al sypertorităţii,

decât bunătatea». Și expresia bună-
tăţii a fost B. în decursul întregei sale
vieţi, atât de chinuite.

In loc de sarbedele formulare de
scrisori de prin «poetică» ar trebui ca
învățătorii şi profesorii să cetească
împreună tu elevii şi elevele scriso-

tile alăturate biografiei acesteia, scri-
sori trimise unor prietini şi unei prie-
tine, iar pe lângă formularul de te-
stament sec: ar trebui să se cetească
minunatul testament din Heiligenstadt,
de lângă Viena, scris de B. în 1802,
confesia sufletească a compozitorului
genial. Din testamentul acesta ar puteă
simți şi elevii ce va se zică sbucium
sufletesc. (<O, voi oameni, cari mă
socotiți sau vreți să trec drept un
urâcios, un nebun sau un mizantrop,
cât de redrepți sunteţi față de mine!
Nu “cunoaşteţi pricina tăinuită, care
face să par astfel. Sufletul şi mintea
mea ti-au fost dela începutul copi-
lăriei aplecate cătră bunătate, Am fost
totdeauna gata să îndeplinesc acțiuni
mări...» urmează descrierea surzeniei
incurabile şi a stării sale sufletești...
" «Divinitate, tu pătrunzi de sus, în
' adâncul sufletului meu, îl cunoşti şi
ştii că sălăşlueşte în el dragostea de
oameni și dorinţa de a nu face decât
„binele, O, oameni! Dacă într'o zi
veţi ceti aceste rânduri, gândiţi-vă că
' ați fost nedrepţi cu mine, iar oniul

nenorocit să se mângăie cu gândul'

că d mai fost un nenorocit, care în
pofida tuturor piedecilor naturei, a
făcut tot ce i-a stat în putinţă, ca să
fie admis în rândurile artiștilor şi ale
` oamenilor de seamă !»)
N’a suspinat şi Eminescu al nostru
„tot așa? O poezie, care nu figurează
în colecţia cunoscută de toţi, se ter-
mina cu versurile: «Și eu sunt frate,
nenorocit!» *), .
P, Transcriem aici poezia, publi-

cată de dl Nic. Petra-Petrescu în «Anu-
arul» HI al «Societății pentru fond de
teatru român» din Ardeal (1899—1900),
dorind să fie alăturată la opera lui
Eminescu.

Spre suvenire fratelui Gregoriu Dragoș.

«Dacă vreodată în lunga-ți cale

„„Te»i simţi, frate, nenorocit —
"Pieptul în chinuri, inima ?n jale,

=) ” i Pi” Lu

„B. merge cu dorința de a face
bine şi mai departe. Scrie în testa-
ment: «Cât de fericit aș îi să vă pot
ajută de dincolo de mormânt!» <Ura-
rea mea e să aveţi o viață mai feri“
cită şi mai lipsită de griji decât a mea. |
Vorbiţi copiilor voştri despre: virtute;
ea singură poate face pe om fericit,
nu averea! Vorbesc din. experienţă!»
In timpurile noastre de goană după
aur — cum sună cuvintele acestea ale
unui Prometeu, înlănţuit fiindcă a vrut
binele ? E

Ar duce prea departe să amintim
toate notele caracteristice, redate de
R. R. în biografia lui B., ne mărginim
numai la câteva: fiul de slujnică (mama
lui B. a fostslujnică, fata unui bucătar);
care aveă deviza: «Spre bucurie prin
suferință» şi care arta şi-o «închină
săracilor», a ajuns să fie curtat de regi
şi de împărați. Frumos citează R. R.
din B. cum, plimbându-se odată Goethe
cu -B. in Teplitz (Boemia), pe pro-
menadă, s'au întâlnit cu familia im-
perială austriacă. - Goethe, omul de
curte, s'a dat la o parte și a. salutat
cu devoțiune, până când B. «și-a în-
cheiat nasturii redingotei» și a luat-o
înainte, cu mânile la spate — încâta

„venit ducele Ruăeli să-şi scoată på-

lăria, tar «cucoana împărăteasă» l-a
salutat mai întâi. — In resemnarea sa
din cauza surzeniei, îi serveşte de
razim sufletesc P/utarc, cu «Vieţile

Viaţa-ţi de lacrămi o tristă vale,
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit;

- Când fără soare, fără de nume, t

Te-i vedeă singur... disprețnit,

Un singur sufiet nu-i aveă m lume,
Luptând cu a vieţii valuri în spume,
Un suflet, care te-ar îi iubit, ~
Când fug amicii de lângă tine,

Când plângi de soarte-ţi trist, părăsit,
Gândeşte atuncea și tu ia-mine:

Nici eu în lume n'o.duc mai bine,
Și eu sunt, frate, nenorocit!»

M. g(eamăn) Eminescu.

— 10 —

paralele». Erà atât de neprihănit în
privința sentimentalităţii sale încât «nu
„i-a iertat lui Mozart ideea de a-şi pri-
hănì geniul scriind pe Don Juan», eroul
lipsit de morâlă. Odată scrie B. «So-
crate și lisus au fost isvoarele mele»
` şi «poeziile lui Goethe mă fac fericit».
Și omul, acesta, care eră fericit cetind
poezii — maveă câteodată cum să iasă
din casă, fiindcă îi erau ghetele rupte! —
Atât eră de milos încât şi-a câștigat
ura involuntară a unei fetiţe, în copi-

lărie, fiindcă îi goneă cu batista flu-

turii, pe cari îetița voiă să-i prindă.
Acestea sunt numai câteva amănunte.
cari ne fac să pricepem întrucâtva pe
acela, care a: scris acea grandioasă
«Simfonie a IX-a», unde e cântată iu-
birea şi înîrăţirea în ditirambi «pentru
omenimea ce va să vină».

In prefață scrie R. R.: «Să nu se
plângă, deci, prea mult aceia, cari
sunt yenorociți. Aleşii omenirei sunt
alături de ei. Să ne hrănim din vioi-
ciunea lor și dacă suntem prea slabi,
m'avem decât să ne odihnim, puţin,
rezemându-ne capul de genunchii lor»,

__ Citatele de până acum vor în-
demnă, cred, pe cetitor să ia cartea
recomandată în mână. R. R. este un
scriitor francez cunoscut. Viaţa lui B.
a mai descris-o în parte, într'o operă
mai mare (10 volume !), iar materialul
de aici l-a folosit la prelegerile sale
publice, foarte cercetate, din Paris.

Apreciarea muzicală a lui R. R.
nu a putut-o urmări recenzentul, dar
R. R. se bucură în lumea muzicală
de un bun nume, încât nici din acest
punct de vedete nu va lăsă cartea
de dorit. Ilie Marin.

Muzica iti Beethoven în ve-
chiul regat. Sub titlul acesta publică
revista germană din loc «Ostland»
un articol din pana d-lui Oscar
Walter Eisek în. fascicolul If pe De-

cemvrie 1920, închinat de altfel în

întregime lui Beethoven, din care re-

ținem următoarele: Deja sub condu-
cerea capelmaistrului Wachmann a dat
orhestra ministerului de culte interpre-
taţiuni bune a unor simionii de Beetho-
ven. Când a luat mai apoi conducerea
maestrul Dinicu, având orhestra pre-
gătirea necesară, armonia a fost mai

- desăvârşită. Toate simfoniile, cu ex-

cepţia celei a LX, s'au putut ascultă,
și publiciil, compus şi din număroşi:
Germani, a putut tot mai mult să pă-
trundă în ființa marelui compozitor.
Şi chiar dacă Beethoven în execuția
lui Dinicu eră cam flegmatic, : putea
să suplinească fantazia lacunele rea-
lităţii. Astfel îmi aduc aminte, zice dl
Eisek, că acest dirigent a interpretat
umoristic Scherzo din Eroica, iar mar- .
şul funebru mai curând somnolent
decât tragic. In privința tehnică însă
orhestra a progresat sub Dinicu.
Intro zi apări şi Weingartner pe
podiul Ateneului din Bucureşti şi a
dirijat simionia III atât de pătrunză-
tor, încât dela primele accente te cu-
prindeau îiorii. Dinicu a dirijat şi
Uverturile Leonore. E foarte bine că
s'a reîntors în patrie George Enescu,
cel mai excelent şi multilateral muzi-
cian al Românilor; Demonic cântă şi
învinge marele viorist Enescu pasa-

giile cele mai anevoioase din sonatele ./

Beethoven. Iar dirigentul Enescu, care
nu e inferior compozitorului şi vioristu-
lui Enescu, a avut succese ne mai po-
menite și cu orhestra, în ce priveşte in-
tonaţia și preciziunea execuţiei. Poate
Sar putea afirmă, că îl interpretează
în mod cam Wagnerian şi romanic-
sudic. Totuş trebue să recunoşti de-
săvârşirea şi multilateralitatea mae-
strului. Enescu, care conduceă în tea-
trul național execuţia actului III din
Parsival, mwa îndrășnit să se apropie
de simfonia IX cu forțele muzicale,

— 102 —

care-i stau la dispoziție. O dovadă
mai mult despre respectul marelui
compozitor român pentru geniul lui
Beethoven.

In timpul răsboiului mondial, când
răpăitul puştitor şi bubuitul tunurilor
au amuţit instrumentele muzicale, n'a
prea fost prilej de a se face muzică.
Totuş pe timpul ocupaţiunei germane
s'a dat o reprezentaţie Fidelio de ar-
tiştii operei din Darmstadt sub con-
ducerea lui Ottenheimer. Şi orhestra

Biithner din Berlin a dat o serată -

Beethoven în București sub condu-
cerea lui Paul Scheinpflug, iar orhestra
operei din Dessau a cântat quintete
. Beethoven, Anul trecut (1919) Enescu
încă a executat la mai multe serate
sonate de Beethoven.

După plecarea lui la Paris, tână-
rul maestru Georgescu, `-dirigentul, Fi-
larmonicei, care a condus şi în timpul
răsboiului filarmonia din Berlin, are

meritul de a fi popularizat pe Brahms -

şi Rich. Strauss. Amatorii de muzică
au putut să asiste la reprezentații ad-
mirabile cu compoziţii de Beethoven
sub conducerea maestrului Georgescu.
(DI Eisek comparând muzica lui Beet-
hoven, interpretată de Weingartner și

aceeaş muzică interpretată de Geor-.

` gescu, o află superioară pe a acestuia).

Quartetele lui Beethoven încă s'au
executat des mai înainte de muzicanți:
Kress, Metzner, Skohoutil şi Water-

‘straat. Iar sonatele lui, mai ales ve-

stita «Mondscheinsonate» se cântă în
aproape toate “familiile muzicale din
Bucureşti,

Cântece de Beethoven a executat

şi mica societate corală germană din.

Azuga «Eintracht», ca de «Liedertafel»
nici să nu mai vorbim, apoi ariista Ade-
laide ş. a.

Să sperăm că în viitor se va cântă

şi apreciă tot mai mult compozitorul
Beethoven, al cărui geniu e vechiu

ca pământul, tânăr ca îlorile de pri-

măvară și nemărginit şi variat ca na-

tura însăş. Musicus.
X

CRONICA FEMININA.

Evoluția feminină în Egipt. Pu-
blicând doamna ekan d’'Ivray un studiu

` asupra progreselor realizate de femeile

egiptene în ultimul timp, a primit un
mare număr de scrisori, din care dăm și `
noi câteva răspunsuri mai caracteristice,
după revista «L'Europe Nouvelle».
Fatma Samy scrie: «Noi am voi să
se ştie în Franţa dorința cea mare
ce-o avem de-a ieși în sfârșit din scu-
tecele în care atâtea dintre noi se mai

- află încă, De altfel notaţi bine, că astăzi

nici cele mai ignorante femei egip-
tene nu sunt streine de marea mişcare
de emancipare, a cărei conture se
întrezăresc de pe acum. Noi voim nu
numai independența femeii, ci înainte
de toate independența patriei». Teco-
fida Mansour răspunde: «Eu cunosc
interesul ce-l ărătați Egiptului şi fe-
meilor țării noastre. Daţi voie unei
tinere fete musulmane să vă mulju-
imească şi să vă ceară totodată un sfat
şi un ajutor. — Bunica mea era o sclavă.
Mama mea a părăsit palatul unde fu-
sese şi ea sclavă cu bunica, când eram
eu de șase ani. In copilărie am văzut pe
micile principese îuvăţându-şi lecțiu-
nile și făcându-şi datoriile sub ochii
institutoarelor europene. Mama mea

__ştiă să cetească Coranul şi credeă că

atâta e de ajuns. Eu, fiind mai ambi-
țioasă, m'am rugat. mult să fiu dată
la “şcoală. Am muncit mult şi am ob-
ținut toate diplomele ce se dăruesc
fetelor. Numai cât părinții mi-au murit,
eu sunt acum de 30 de ani, şi n'am
voit să mă mărit după pofta unchilor
mei. Eu dau lecţii în haremuri, ne-
putând primi autorizațiunea de-a intră
în școala normală. — Marea mișcare

— 103 —

ce se observă astăzi între surorile

mele e adesea contrariată de familiile”

stăpânite de ideile vechi, care consi-
deră încă pe femeie de sclava băr-
batului. Eu doresc din tot sufletul in-

dependenţa Egiptului, pentru-că ziua’

când va fi obținută această indepen-
denţă, nu va puteă retrogradă şi fii-
cele poporului vor puteă să urmeze
libere şi ele calea ce-şi vor alege.
Altă femee, care signează R. S. co-
munică: «Ceeace trebue să se știe la
voi e că egipteanca modernă n'are
nimic comun cu cea pe care au cu-
noscut-o compatrioții voştri înainte
numai cu 40 de ani. — Astăzi, dacă
mai există haremuri, trebue să știți
că se aseamănă apartamentelor voastre

din Paris. — Ziua când se va puteà-

întră în ele ca și în. casele voastre,
nu e departe. In Egipt a cunoscut fe-
meia gloria sa cea mai frumoasă, Pen-
truce n'ar cunoaşte-o şi în viitorul
apropiat, dat fiind ca cele mai multe
dintre noi primesc aceeaş instrucțiune
ca şi femeile europene». Minerva.

CRONICĂ ŞCOLARĂ.

Invățământul protesional în cir-
cumscripția Cluj.

A) Școalele civile.

Instrucţia și educația. Instrucţia
sa făcut în românește. Escepţie fac
numai şcoala civilă de băieţi din Târgu;
Mureş, unde toate obiectele de învăţă-
mânt s'au predat în ungureşte şi cl. ITI.
şi LV. a școalei din Zlatna şi Ocnele Mu-
reșului, în care majoritatea elevilor au
fost Unguri Iu viitor însă şcoala româ-
neaică nu va aveă nevoie de această
limbă auxiliară. Instrucţia a decurs nor-
mal fără sguduiri și fără întreruperi prea
mari. Gorpurile didactice ale şcoalelor au
avut să lupte în acest an cu mari greu-
tăți întâlnite în toate școalele civile ale

luai 1) necunoaşterea limbei
şi sorierei românești din partea elevilor;
2) în multe părţi nici corpul didactic n'a

„avut cunoştinţe îndestulătoare de limbă `

şi soriere românească; 3) elevii veniţi .
dela sate cu prea puține cunoştinţe, încă
au fost o greutate; 4) lipsa de manuale
potrivite, iar cele existente de prove-
nienţă în majoritate din vechiul Regat
sunt scrise într'o limbă prea grea pentru
cunoștințele de limbă destul de defec-
tuoase ale finerimei noastre. goolare; 5)
am avut în şcoale un număr prea mic
de profesori pregătiţi pentru dextrităţi,
muzică şi limbi streine.

La celelalte materii s'au obținut re-
zultate mai mulțumitoare. Am remarcat
însă atât din partea profesorilor cât şi
a elevilox o mare înclinare către verba-
lism sterp, practicat atât de mult în școa-
lele ungurești. Acest verbalism va (rebui
extirpat cu desăvârşire mai eu seamă la
unele obiecte cum sunt cele reale şi ma-
tematico-fizice. Pregătirea viitorului şi
actualului corp didactic, va fi însă: hotă-
rîtoare şi în delăturarea acestui neajuns.

La perfecționarea educaţiei naţionale
ne lipsesc în mare parte mijloacele di-
dactice începând dela tabiqari murale și
hărţi până la cel mai neînsemnat motiv
românesc de lucru de mână.

Educaţia etică-morală este mulțumi- .
toare. Unii caticheți streini se îndelet-
nicesc la lecţiile de Religie cu agitaţii în
contra Statului şi poporului român sau
cântă melodii demonstrative (Himnus).
Amintesc de ex. cazul cunostut Dom-
niei voastre al preotului rom.-0at, din
Zlatna.

Ar fi de dorit, ca toate confesiunile
să înainteze Ministerului înainte de în-
ceputul anului viitor planul analitic al
materiei din studiul religiunei , acest plan
să fie publicat şi comunicat tiituror di-
recţiunilor şcolare, ca să poată face
controlul, care mi se pare foarte ne-
Cesar.

— 104 —

Lucrările sorise ale elevilor prezintă
unele scăderi, care ușor vor fi delăturate,

Pentru perfecţionarea cunoştinţelor

atât teoretice cât şi practice se vor în-
fiinţă de preferinţă pe lângă șooalele ci-
“vile de fete cursuri de gospodărie, de
lucru de mână, de menaj, cursuri serale
sau comerciale de un an etc. Astfel de
cursuri,. dacă sar numi maestrele de
lipsă şi personalul didactic s'ar puteă în-
fiinţă fără nici o întârziere, şi ar suplini
cl. a V-a complimentară a liceelor de fete
din vechiul Regat.
- — In Bistriţa gi în Abrud avem ate-
liere mai mari, provăzute cu toate re-
chizitele, cari deasemenea să fie utilizate
în serviciul unui curs de un an de tucru
în lemn pentru băieţi. Ca aceste cursuri
să ia ființă este nevoe să se numească
numai câte un măestru pricepât și ou
pregătiri temeinice.

Eamene particulare. Am asistat
la unele examene particulare. Am con-
statat, că pregătirea elevilor în particular
cu prea puţine escepţiuni este foarte de-
feotuoasă. Părinţii își lasă cu prea multă
uşurinţă copiii, iar dacă respectivul can-
didat este matur se prezintă la examene
cu o ușurință și cu o lipsă de cunoștințe,
care își află o singură motivare: la cei
mai mulţi se bazează pe exploatarea con-
sideraţiunilor de ordin sentimental al
corpului didactic. Și 'n adevăr, majori-
tatea candidaţilor obţine la clasificări note

care nici pe departe nu corespund cu-
` noştințelor reale. Oricât folos ar aduce în-

Cărţi Românești.

Alfred Moșoiu, Sufletul grădinei.
Poezii. Bucureşti. Institutul de arte gra-
fice »Luceafărul< 1920. Strada Numa Pom-
pitiu 7—9. Preţul 8 lei. Format 80, pa-
gini 96.

Pe o hârtie velină, astăzi neobici-

nuit de rară, tânărul posi ne dă un mă-

jghebărei noastre sociale și de stat, această”

stare .de lucruri este totuşi menită să ne
scărițeze vaza şi superioritatea morală
de care s'a bucurat şi trebuie să se bu-
cure şcoala noastră. Sunt convins că răul
care de fapt îl aduc admiterile prea nu-

meroase la examenele particulare este -

cu mult prea mare încât să nu fie re-
levat. "Viitorul şi bunul nume al şcoalei
româneşti ne impune față de aceste exa-

mene o anumită rezervă şi neîncredere..

Afară de aceasta contribue într'o anu-
mită măsură şi la depopularea şcoalelor.

Candidatul să dea examen particular

la şcoala, care i-o va destină autoritatea

școlară încredințată cu aceasta! Exami- *

nările particulare să se facă totdeauna
fiind de faţă şi“un delegat oficial, Exa-

menele să fie foarte riguroase şi să nu

se dea perinisiune elevilor, care sunt în
vârstă de a puteă urmă şcoala ca elevi
ordinari. Fetele vor da examene parti-
culare la școalele de fete, iar băieţii la
şcoalele de băieți.

Încheiere. „Deşi scăderile consta-
tate cu încheierea acestui prim an de
şcoală românească sunt multe, rezultatele
obținute, spiritul românesc, care a stă-
pânit în şcoală, zelul şi energia perso-
nalului didactic, precum şi încurajările,
ce se vor da dela centru pe deoparte,
iar pe de altă parte nevoile strigătoare
ale societăţii, care reclamă şcoalele civile,
ne îndreptăţesc să legăm de desvoltarea
şi înflorirea lor cele mai legitime nădejdi.

Sabin Oprean.

nunchiu de versuri, pe cari le grupează
piecu urmează: I. - Sufletul grădinei,
I. In parcul din -Versailles, III. A fost
odată, IV. Năzuinţi, V. Thuani şi în
fine trei versuri din 1916—17, .

Deşi ne duce pe sub chiparoși, cari

plonă flori, deși ne arată verbine, vio-

pionki

rele, trandafiri, maci »scăldaţi în sângec,
muguri ce se deschid, stânjinei, par-
fumuri în agonie dela flori ce mor, flu-
turi cari adorm pe o floare, nopţi de
vară, havuzuri, ete.; deși în parcul din
Versailles vrea să-ţi înfățişeze toate
patru anotimpurile în patru sonete; deși
îşi cântă peetul şi amintirile și foto-
grafiile uitate; deși ne poartă şi ape valul
roze iar în »Năzuintic colindă pe la
Satan, Amfore, Afrodit, Satiri, vase de
bronz, prin porturi şi în fine ia plugar,
nu vezi închegândn-se, cu toate acestea,
o concepție de vieață, o orientare sigură
în mijlocul atâtor frământări deşerte, un
ideal superior, oare să merite să fie cân-
tat în versuri. Treci mai departe, ne-
răbdător, la +Imnurie, în credința, că vei
află cel puţin aici, ceeace n'ai aflat până
acum. Desiluzie. Autorul vrea să rea-
lizeze irealizabilul, să slujească la doi
domni: şi iubirei şi urei, și ispitei şi
renunțărei, şi lui Iuda şi lui Crist...
Altfel! au ne putem explică contra-
dicţiile interne din aceste două imnuri,
„mai ales din Imnul nopțiie, unde ge
cetesc aproape de olaltă astfel de versuri:

Cel răsplătit ou ură şi ocară,
Isus, hulit de oameni, amăgitul,
Pe braţul tău a vrut să-şi dea sfârşitul

Mai scurtă calea mortii, ca să-i pară... .

Şi nu departe de această invocare
a Celui Răstignit pe cruce din iubire
adevărată față de oameni, te surprinde
această divagare erotică, neadmisibilă
într'o poezie cu pretenţii de concepție
superioară:

Te-ador o noapte sfântă de-aceea,

Te-ador cu toată forţa tinereţii,

Tu ce acoperi rănile vieţii

Şi-atât de voluptos desbraci femeea..:
Se ;

Autorul, voind să împreune în acest
imn ami cu totul contradictorii, arată
că nu aparține cu adevărat nici „uneia

— 105 — k Pi

şi astfel nu-ţi face nici pe departe im-
presia, care ţi-ar face-o dacă s'ar atașă
uneia sau alteia cu toată energia su-
fletească.

Mamele engleze mai întâiu își învaţă
copilagii să rostească cu toată hotărîrea
cuvintele: da! (yes) şi nu! (non); să
afirme şi să nege; să voaască pi Bă re-
nanțe. Acesta e lucrul cel mai necesar
în vieaţă. E necesar şi poeţilor, Altfel
nu îmi pot închipui cum ar ajunge vreo-
dată la o concepţie de vieaţă. Iar fără
de aceasta, la ce să mai zăpăcești lumea ?
Le spunem toate acestea, fiindcă au-

torul, care stăpâneşte dealtmintrelea teh- .

dica versului, ca puţini alţii, ni se pare
capabil să-şi însușească o concepţie de
vieață frumoasă și senină, așa încât să-și
afle într'ânsa desfătare orice suflet ome-
nesc, dacă va urmă calea ce i-o arată

>» Rugăciunea Florilore. Deşi e numai o >

imitație, ea totuşi poate fi o. revelație.
Dorim să fie. Veras.
Emanoil Bucuţa, Florile inimei.
Miniaturi. — Oglinzi. — Cântece de
leagăn. Bucureşti. Editura «Cartea
Românească» S.. A, 1920. Preţul Lei
10:—. g . 5
Tânărul poet adună în acest vo-
lum toate creaţiunile sale poetice mai
de seamă; tot ce a înflorit mai îrumos
în grădina sufletului său. Sunt versuri
de o rară factură. Toate cioplite la
fel. Miniaturile, . inspirate cele mai

multe din dragostea poetului, dar și,

din alte motive, cuprind interesante
lucruri mărunie, atât de caracteristice

pentru viaţa sufletească a poetului şi .

a noastră, în formă scurtă şi preg-

“nantă — toate de câte două strofe.
„Oglinzile sunt toate sonete. Fiind mai

mari, sunt, fireşte, mai impunătoare şi
ca fond şi ca formă, atingând uneori
culmi. întradevăr rare. Și, în fiñe, cân-

itecele de leagăn, scrise, precum. se

pare, toate pentru alintarea şi des-

merdarea unei fetițe drăgălaşe încă

sunt toate la fel: din câte 3 strofe.
Pentruca cetitorii să cunoască fe-

lul de a scrie al autorului cităm câte

un specimen din toate aċeste grupuri.
Intâiu din «Miniaturi»:

Lui Goethe, şoareci, am cetit
Când nu-i daţi pace ?n pat ca mie,
Ca se 'mbrăcă şi, fericit,

Făceă cu voi anatomie.

Dar eu, oricât de greu vă cadă,
Poet mai mic şi de alt soi,
Mă scol în cot cu ochi de pradă,
"Şi-azvâri cu ghiata după voi.

(«la cot» pag 51).

Din «Oglinzi» cităm acest sonet
plin de optimism pentru viitorul nea-

mului nostru: eu

Tu wai putut nici dragostea, nici ura
Să ţi-o arăţi din plin, poporul meu!
Navea deprinsă mâna ta scriptura,

Ți-aveă deprins grumazul jugul greu.

In aerul cu flori şi berze *ntoarse
Pe trunchiul poleit de primăveri,
„Te aşezai prea rar, cu buze arse,
Să zici un cântec rupt din mari tăceri.

Domn tânăr ieşi tu astăzi pe ogoare
Și ?n urma ta bordeiul putred cade,
Cât vezi e numai larg senin și soare.

La pasul tău acoper grâuri stepe,

Răsar în zări oraşe cu arcade,

Corăbii umplu mările: Incepe!
(«Domn tânăr» pg. 99).

In sfârşit, din «Cântece de leagăn»
dăm următorul cântec, atât de carac-
teristic pentru existența noastră plină
de umbre și Inwini:
Ochişorii tăi senini
Azi abiă deschişi în lume,

Mâine de lumină plini,
Sau de lacrimi fără nume!

— 106 —

Mănuşiţele subțiri

Azi abiă ’ncercând s'apuce,
Mâine printre trandafiri
Sau în cue pe vro cruce!

Picioruşele zglobii
Azi abiă ţinând proptite,
Mâine după bucurii,

Sau şi în genunchi, rănite!

(<Azi, mâine»... p, 127).

Că în această frumoasă grădină,

pe lângă atâtea flori alese, sunt şi >,

buruieni, e foarte adevărat. Unde e
o lucrare omenească absolut desăvâr-
şită ? Sperăm însă, că autorul, care în
sonetul «Râpa» dovedește un simţ

. neobișnuit de fin de responsabilitate

pentru tot cuvântul scris şi tipărit, în
viitorul apropiat va îi un grădinăr și
mai destoinic și va evită nu numai
cuvinte şi imagini atât de prozaice ca
«buricul» și «nimicul> «<Amărăciunei»
(p. 45) ori «luna roşie... stă ca un
gălbenuş de ou» în «Cerşetorul» (p.
50), ci îşi va revizui îasaş concepțiu-
nea de viață și nu se va mai consi-
deră ca «Cel din urmă satir» mitolo-
gic rătăcit în lumea de acum, nici nu
va mai cântă «Intâiul somn» ori <Bon-
darul», de care: n'avem nevoie în zi-

ceri şi atât de pornite spre materia-
lism, ci aducându-și aminte de su-
prema datorie a idealului, a râvnei
metrecătoare spre cele înalte, ne va
da încă multe versuri de valoarea şi
însemnătatea unui «Domn tânăr» ċitat
mai înainte. In crediùța aceasta dorim
tânărului scrijtor spor la muncă și îi
zicem -şi noi bărbătescul cuvânt
«incepe» ! i Vox.

-. Dr. Ioan Radu, Monografia gim-
naziului român gr. or. din Brad. Scrisă
din incidentul jubileului de 50 de ani

„al gimnaziului. Tipografia «Libertatea»,
“ Orăştie 1920, .

„lele de astăzi atât de lacome de plă-”

— 107 — l ;

In anul şcolar 1918/19 s'au împli-
nit 50 de ani, de când s'a deschis la
Brad pe valea Crişălui alb gimnaziul
„român gr.-or. cu 39 de elevi şi 4 pro-
fesori. De atunci institutul acesta, în-
temeiat într'o regiune curat româ-
nească şi dornică de învăţătură, a
progresat şi -prosperat mereu, atin-
gând în anul şcolar 1918/19 cifra fru-
moasă de 198 de elevi. Și altmintrelea
a progresat institutul, In toamna anu-
lui 1869 el funcționà întrun edificiu
modest, care a fost de multeori ex-
ceptat din partea autoritățitor şcolare
ale fostului regat unguresc. Ca să
satisfacă cerințelor legii, consistorul
gr. or. din Sibiiu, ca patronul gim-
naziului, a: încredințat în Maiu 1914
pe arhitectul Duşoiu să înceapă zidi-
rea cea nouă, având s'o pună sub
coperiș în iarna 1914;15, iar cu sfâr-
șitul anului 1915 terminată cu totul.

izbucnind răsboiul mondial în vara.

1914 lucrările s'au întârziat mult, aşă
„ încât abiă în 1915 a putut fi pus sub
coperiş noul edificiu. Pe urmă a ve-
nit scumpetea cea mare şi consistorul
ma voit să acorde arhitectului 15%,
urcare de leafă. Neterminat a rămas
edificiul până în 1918, când apoi stă-
pânirea românească a luat măsuri
grabnice pentru terminarea lui. Astăzi
acest institut «cu drag privește asupra
trecutului și cu încredere în viitorul
său, căci o națiune, un popor întreg
“se consideră patronul său», precum ce-
tim în istoria sa scrisă cu prilejul se-
micentenarului său,

Mai remarcăm activitatea extra-.

şcolară a profesorilor din Brad: a) în
viața socială, &) în cadrele despărță-
mântului Brad al «Asociaţiuneix noa-
sére, c) la diferite institute de credit
și economii, mai cu seamă la «Cri-
şana», care a contribuit la susținerea
gimnaziului cu peste 100,000 cor, d)
în succesiunea «Teodor Pop», care a

sporit fondul gimnazial cu 120,000
cor. şi e) în diferite reuniuni (uniunea
meseriașilor etc.)

Monografia e împodobită cu mai
multe tablouri, ilustraţii şi are la
sfârşit 3 anexe: o biografie a lui Ion
Pipoș, fostul «comite suprem» (prefect)
al Zarandului și principalul factor la
întemeierea gimnaziului din Brad;
câteva (4) portrete din istoria cultu-
rală locală de Dr. |. Radu şi anume:
Andrein Șaguna, Dr. Iosif Hodoşiu,
Amos Frâncu şi Iosif Boşa și în fine
reprezentațiunea episcopului A. Șa-
guna la guvern pentru gimnaziu,

` Dorim gimnaziului, acum liceu,
activitate şi mai mănoasă în a doua
jumătate de veac, pe care o începe
cu atâta încredere, iar monografiei
cetitori număroşi. . /on Georgescu.
+

Cărțile Poporului, 20. Măria Sa
Vinarsul. Povestea lui, pentru popor
de Dr. Zaharie Pop. Lugoj 1920.
Editura «Calea Vieții». Preţul 2:50 lei.
Sub titlul «Cărţile Poporului» a început

"părintele Dr. Nicolae Brânzeu să pu-

blice în 1916, când orice glas românesc,
amuţise aici în fosta Ungarie, o serie
de broşuri pentru cetitorii dela sate.
Erau învățături creştineşti, scurte și. -
uşoare — unele chiar prea scurte —
versuri din răsboiu, povestiri, istorii şi
poveţe, dintre cari remarcăm în deo-
sebi viaţa sfintei Elena de, Zamfir,

. care regretăm că nu s'a publicat în-

tocmai precum s’a scris. Acum tipă-
reşte broşura a 20-a sub titlul de mai
sus: «Măria Sa Viuarsul. Povestea lui '
pentru popor» de regretatul preot Dr.
Zakarie Pop, unul din tinerii cei mai
idealişii și mai bine pregătiţi ai ge-
neraţiei noastre, care a muncit și pă-
timit mult pentru neam, Intâiu a fost
internat la Șopron, pe urmă cu dl Dr.
Valer Branisce, Dr. Dumitru Manu,

gn — 108 —

Adrian Oţoiu ș. a. a fost închis în
temniţa din Seghedin, care i-a ruinat

cu totul sănătatea. Nu-i mirare că s'a `

stins mai apoi la câteva săptămâni după
aceea în mănăstirea Prislopului în bra-
tele iubitoare ale prietenului său, pă-
rintelyi călugăr Augustin A. Pop, având
doar ca supremă consolare, pe lângă
sfintele taine ale bisericei, şi conști:
ința că mwa suferit deageaba. Visul
neamului, pentru care a trăit şi pătimit
şi el, ca atâţia alții, s'a înfăptuit.
Pentru înălțarea neamului nostru
a scris şi această cărticică împotriva
vițiului celui mai înrădăcinat „la noi:
beţia. Broşura se ceteşte ușor. E scrisă

limpede, atrăgător şi pe înţelesul tutu- ,

rora. E presărată cu povestiri intere-
sante, cazuri tragice luate din viaţa
de toate zilele și cu o mulţime de

Cărţi streine.

Primele urmări ale războiului după
Gustave Le Bon. Dr. Gustave Le Bon:
Premières conséquences de la guerre.
Transformation mentale des peuples.

(Bibliothèque de philosophie scientifique) `

Paris, Ernest Flammarion, 6ditenr rue
Racine 26. 1917, pages 336.
Istoria momentelor principale cari

xevoluţionează mersul omenirei, o for- .

mează crizele cele mari ce se petrec din
timp în timp, silind popoarele să se aco-
modeze legei evoluţiunii şi să se des-
cătușeze de prejudecățile, obiceiurile şi
mentalitatea. unui întreg trecut, devenit
prea greoiu.

Astfel din învălmăşagul acestei mari
catastrofe-care a încleștat: popoarele între
ele a eşit la iveală, pe lângă o mulţime
de lucruri noi în domeniul tecnicei, al
organizării economice și industriale, al
întinderilor teritoriale, al concepţiunilor
etnice ‘şi al drepturilor popoarelor, și o
mare transformare în mentalitatea aces-

versuri populare. care de care mai
caracteristice. Iată vreo câteva:

Căci rachiul cui îi place,

N'are cu ce să se 'mbrace.

_ Sau următoarele cuvinte ale so-
ției bărbatului beţiv:

Cu bărbatul beutor

Nu mai faci pâne’n cuptor.

` Ceice cumpără şi răspândesc acea-
stă scriere interesantă, de-o netăgă-
duită valoare internă, zicem noi, nu
intrinsecă (!) cum. spune editorul, face
nu numai un bine poporului nostru
inclinat spre patima beţiei, ci aduc şi
un prinos de „recunoştinţă amintirei
unuia din tinerii noştri cei mai bine
meritaţi pentru neam, Broșura se poate
afla pentru 2:50 Lei la Librăria diece-
zană, Lugoj, Strada Regina Maria 4.

_ fa).

tpra, în sentimentele şi în condiţiunile
lor de existenţă.

Credinţa că civilizațiunea dobândită
de omenire cu atâta trudă şi jerttă a
adus rescumpărarea omului scăpându-l
de lupta barbară şi făţișă dintre ihdivizi
şi că strălucirea unei civilizaţiuni măreţe

i-a pus la adăpost vieața îmbunătăţind-o,

s'a dovedit falşă; acest mare conflict a
arătat mai evident ca totdeauna şi mai
cu seamă raţionaliştilor, că desfășurarea
istoriei este determinată; de forțele afec-
tive şi mistice ale omului şi nu de ra-
țiune, care este subjugată celei dintâi»
In faţa împrejurărilor creiate de răsboiu
popoarele au fost silite, sub sancţiunea
nimicirei lor, să se adapteze acestor ne-
cesităţi.

Trecutul cuprinde cauzele desfășu-
rării evânimentelor actuale şi a celor
cari se vor mai ridică “și de aceea putem
zice că el creiăză prezentul. A

Asttel şi acest răsboiu, pornit din

2 109 =

concepțiunea pe care poporul german şi-o
făcuse sub imboldul profesorilor, istori-
cilor şi diplomaților, că el este chemat ca
să regenereze lumea exploatând-o, a silit
omenirea să vadă încă odată reînviind
cruciadele; de data aceasta, spre cea mai
cumplită desamăgire şi ironie a civi-
lizaţiunei èle erau predicate de către
savanți. |

Ca şi violențele pe cari le-a pro-
vocat, urmările acestui răsboiu au fost
foarte număroase. >

A dispărut iluziunea pacifistă şi
speranța că s'ar putea stabili o eră de
trăţie între popoare; a dispărut nădejdea
că ştiinţa, instrucțiunea, civilizaţiunea ar
puteă să îndulcească moravurile, să în-
depărteze conflictele şi să le facă mai
puţin sălbatece; s'a evaporat visul că un
tribunal internaţional de ârbitragiu, lipsit
de sancţiuni, ar putei să exercite cea
mai mică influență și ar putea să sta-
bilească oarecari reguli umane între be-
ligeranţi; s'a dus şi credința că dreptul
poate să se menţină şi să se impună
fără o forță necesară, care să-l- sprijine.
In lipsa tuturor acestor visuri și iluziuni
„pe cari și le formulase lumea şi în cari
trăiă,. popoarele vor trebui să se orien-
teze către principii noi, chemate de ne-
cesităţi, principii pe cari timpurile de
pace şi greutatea de a ne descătușă de
anumite influențe vechi le întârziaseră
ca să apară. |

O fază de transiţiune nesigură și grea
—. pe care am început chiar noi s'0 trăim
— vor trebui să străbată popoarele.

»Intre ruinele de iluziuni prăbușite
şi aplicaţiunea adevărurilor desprețuite

sau nechnoscute pe cari răsboiul le va!

fi dat la iveală, se vor ridică toate pro-
blemele pe cari le va face să răsară

fiecare oră dîn. vieaţa socială şi inter- `

națională« (pag. 7). i
Această luptă stimulând și energiile

răului ca şi ale binelui, a ridicat pe om

mai presus de el; am puteă zice, între-

buințând o formulă paradoxală a lui
Nietzsche că l-au transformat în supra-
om, silindu-l să iasă din cercul preocu-
paţiunilor personale, şi să nu se mai in-
tereseze decât de binele şi salvarea co-
leotivităţei sacrificându-şi vieaţa şi dis-

` prețuind moartea pentru generațiunile

viitoare,

O primă, măreaţă și radicală trans- -
formare a mentalităţei omului din epoca
contemporană,

Autorul, despre a cărei lucrare ne
ocupăm în acest articol, urmărește de-
ocamdată cari sunt transformările inte-
lectuale realizate la diferite popoare şi
ce soluțiuni se impun pentru unele din
cele mai arzătoare probleme.

Rezultând ca și o axiomă, după urma
celor petrecute, că dreptul numai sprijiait
de forță e respectat şi că forţa totuş nu
poate fi întrebuințată totdeauna, pentru
râstabilirea - moralei în care am trăit și
care a ajuns în pragul falimentului, pro-
blema cea mai grea va aveă de găsit
»pe ce: baze va trebui să se sprijine

dreptul cel nou și cum va puteà el să se-

apere, şi în ce limite se vor modifică
ideile noastre relativ la solidaritatea ome-
nească, protecțiúnea slabilor, respectul
tratatelor şi atâtea alte elemente ale ci-
vilizațiunei cari păreau definitiv fixate
şi cari acum se află din non puse în
discuţiune?

Popoarele vor ajunge să scape de
militarism? Şi dacă nu reuşesc să se
sustragă dela aceasta cum vor puteă ele
să se acomodeze ‘acestui: militarism, cu
ideile democratice, cari par'că se impun
pretutindeni ?< i i

Nicăeri ideia pacifistă. nu prinsese
rădăcini aşa de adânci, înainte de răs-
boiu, ca în Franţa, datorită propagandei
socialiștilor, și nicăeri această ideie nu
fusese mai mult agitată în detrimentul
sentimentului național ca aici; urmarea
ă fost o complectă neglijență a înarmării

= iio o

naționale ceeace a făcut ca această țară

să se găsească desorganizată și nepregă- .
g: Ei prog

_tită ca să Busţină un răsboiu cu Ger-
mania, acsasta din urmă capabilă să
poarte lupta cn toată lumea.

Gustave Le Bon arată ca această
Bituaţiune a Franţei se datorește în
primul rând savanților, și dintre aceştia
mai cu seamă raționaliştilor cari, crezând
că metoda raţionalistă din domeniul ști-
ințelor exacte se poate tot aşa de bine
întroduce și în explicarea fenomenelor
sociale şi politice, unde avem de a face
mai mult cu elemente mistice şi afective»
convinseseră opiniunea publică franceză
şi chiar europeană că este imposibil să
izbucnească atunci un răsboiu și mai cu
seamă din partea Germaniei.

Omul modern, pierzându-și multe
din iluziunile Bale și lăsând să-i moară
„zeii, a căutat cu durere să descopere
noi lucruri capabile să-l orienteze în
vieață. Ne mai cerând aceasta dela pu-
terile dumnezeeşti, în cari nu mai aveă
încredere, el le-a căutat în rațiune.
Aceasta a şi fost motivul pentru care
socialismul eşit teoretic din rațiune și
prea puțin pus în concordanţă cu reali-
tatea lucrurilor, -a avut un așa de mare
succes în epoca noastră. -

Şi lucru curios. Socialismul produs
al-rațienalismului, a sfârşit prin a îm-
brăcă forma unei credinţe religioase,
adică a dat naștere unui misticism de
acelaş fel ca și acela pe care pretindeă
că l-a distrus, şi scăpând influenţei lo-
gicei raționale, care-l erejase, a trecut
în domeniul credințelor, cari se propagă
ca şi celelalte; prin afirmare, contagiune
mintală, repetițiune, prestigiu etc., după-
cum ideia superiorităței poporului german,
pornită tot din motiv raţionalist, — prin

aceea că s'a încercat să se demonstreze .

ştiințificeşte, din punct de vedere antro-
pologic, superioritatea acestei. rasse — a
sfârșit întemeind o doctrină, oare a luat
îndată o formă mistică cu o putere de

religiune, în care poporul crede cu o
putere oarbă. a -

»şe poate consideră ca o lege ge-
nerală, că interpretările raționaliste se
transformă invariabil în credințe mistice
de îndată ce sunt aplicate unor indivizi,
cari nu sunt din domeniul lor. Acest
misticism cu' bază raționalistă este cel
mai de temut din toate. Partizanii săi
proclamă cu cea mai grozavă intole-
ranță pe oracolii săi şi visează să di-
strugă fără milă pe duşmanii credinţei
lor. Ca şi nenumărate alte credinţe, cari
au stăpânit sufletul mulțimilor, socialismul

amenință să devină generatorul acestor `~

fanatisme destructive, pe cari nici o
stavilă nu le peate opn Aici eram noi
când răsboiul veni să ne risipească vi-
surile noastre« (pag. 33).

Revenind asupra ideii fundamen-

tale din loorarea sa »Psichologie des
-foules«, autorul arată şi aici, că omul

care e egoist ca individ izolat, de îndată
ce e încorporat în mulţime devine al-
truist şi capabil să-și sacrifice vieaţa sa
pentru triumful credințelor, cari 'i-an
fost sugerate; de aceea gtunci când este
vorba să se lucreze asupra individului
singur, se va face apel la interesul lui
personal, pa când dacă voim să lucrăm
asupra mulțimilor va trebui să ne adre-

săm sentimentelor și credințelor mistice

ale poporului,
Folosiad comparaţiunea autorului, cu
care încheie prima parte a acestei lu:
crări, putem zice, că acei cari sunt che-
maţi să conducă mulțimile trebuie să
cunoască psichologia acestora, după cum
un maiestru își cunoaşte 'pianul la care
cântă. - gt
- Pianul sentimentelor omenești este
mai greu de mânuit însă?decât cel mai
complicaţ dintre instrumentele mecanice.
Cine voiește să se servească la întâm-
plare de instinct sau de experiențe ne-
sigure duce la greşeli dezastroase tot-

deauna când ele se aplică gavernării
popoarelor. f Io

După aceste consìderațiuni de gene-
ralitate autorul trece la examinarea trans-
formărilor mintale petrecute în țările
beligerante şi cele vecine lor, începând
cu Franța.

Propaganda socialistă din această
țară tindeà la o distrugere complectă a
societăței sintetizându-se în ură şi lupte
de clase, pe când acelaş socialism în
Germania erà constructiv, nefiind. decât
un partid jumătate guvernamental, iar
în America el cercă să ridice individul
de jos pe scara socială la nivelul celor
lalţi şi nu pe cel de sus să-l scoboare
în rândul turmei, constituind un fel de

` socialism aristocratic, .

Astfel Franța condusă de asemenea
idei se află în pragul “răsboiului într'e
situațiune nu tocmai strălucită faţă de
sforțările cari. o asteptau şi față de furia
şi îndărătnicia cu care aveă să fie atacată,

Dar o schimbare se petreci dela
națiune până la. individ, ` Personalitatea
individuală ca și cea colectivă, consi-
derată ca ceva fix după vechea psicho-
logie nu este decât sinteza unui grup de
elemente susceptibile, ca să stea în echi-
libre variabile. Constanţa aparentă a
personalităței rezultă deci din constanța
obişnuită 4 mediului; de îndată ce acest
mediu se schimbă, echilibrele cari con-
stituiesc pessonalitatea se transformă
deasemnea.

In faţa perico'ului general deci când
sufletul naţional simţeă că întreaga fiinţă
a poporului este ameninţată, individul
şi-a uitat personalitatea devenind altruist;
această; transformare se explică prin sub-
stituirea sufletului colectiv al rassei în
sufletul conștient al individului.

Așa se şi explică de ce în acaastă
țară cu libertăţi aşa de mari, în fața
împrejurărilor ex_epţionale, legile au fost
substituite voinţei guvernului cari prin

măsurile luate,`a încercat să reglemen- -

teze până şi cursul vieţei economice şi
industriale. Evenimentele cari au decurs
în urma acestor măsuri au arătat îusă
că anumite legi naturale şunt mai pu
ternice decât voința celor mai puternici
despoţi. Tendinţa autocratică a guvernului
francez n'a fost temperată, decât numai în
urma intervențiunei puternicei personali-
tăţi a lui Briand, care institui pentru fie-
care ramură de activitate controlul comi-
siunilor parlamentare şi îndoi numărul
miniştrilor cuprinzând reprezentanţii tu-
turor partidelor și din extrema stângă
ca şi din extrema dreaptă. Rapoartele
acestor comisiuni au arătat că înceti-
neala și neactivitatea care se observă în
diferitele servicii ale armatei mai eu
seamă, unde se reclamă maximul de
muncă şi inițiativă, proveneă din faptul
că în fruntea lor se aflau diferiți spo-
cialişti militari cu idei fixe şi precon-
cepute, cari nu se puteau deslipi de o
mentalitate în cari trăiseră toată vieața,
neînţelegând ideile timpului: Schimbarea
şi înlocuirea lor, cu oameni cari deși nu
erau specialiști dar aveau spiritul de or-
ganizare a putut numai să îndrepte răul.

Şovăiala şi lipsa de unitate în miş-
cările aliaţilor, caracteristice primei faze
a răsboiului, au -fost înlăturate de ho-
tărîrea lui Briand de a se convocă din
vreme în vreme la Paris un consiliu de
miniştri a diferitelor ţări aliate unde, în
comun acord, trebuiau să se ia măsurile
cerute de împrejurări.

Personalitatea individuală, se schimbă
de asemenea, datorită necesităților de
adaptare creiată de răsboiu, eș:nd la
iveală calități de caracter necunoscute
până atunci ca energia, bravura eroică,
liniştea sufletească, resemnarea, suferinţa,
sacrificiul complect al egoismului per-
sonal în interesul general, continuitatea

` storțărilor ste,; se desvoltă o mulţime
de calităţi intelectuale din experiențele `
răsboiului în domeniul ştiinţei, industriei,

— ii? =

artei, literaturei şi chiar al politicei şi
se reotifică multe din lucrurile ştiute
şi crezute până atunci ca înfailibile.

In ordinea morală schimbările sunt
însemnate. Voința aatocratică a şefului
fiind singurul cod al soldatului însem-
nează că legile “civile încetează ca să

mai însemneze ceva; proprietatea ca și-

vieața individului nu mai au nici o
valoare iar soldatul pierde gustul de

„muncă și întors chiar acasă așteaptă

totul dela stat.
~ Vieața dusă în comun de către toți
cei chemaţi să apere țara, rentieri, ma-

` gistraţi, profesori, lucrători, preoți, func-

ționari etc., a creat mai repede și mai
durabil acea egalitate socială, pe care

”vevoluţiunea cea mare n'a putut s'o stabi-

lească nici cu codul, nici cu ghilotina şi
nici cu celelalte, învățături utopice ale ra-
ţionaliștilor veacului al X VIII-lea. Această
convieţuire laolaltă a arătat - tuturor, că
nivelul moral al omului depinde mai
mult de caracter docât de învăţătura
câștigată şi că pentru vieața socială
sunt mai chemați și mai folositori acei
cari au mai multă răbdare, inițiativă,
curaj, voință, judecată, calităţi cari nu
se învaţă din carte şi cari nu sunt pri-
vilegiul nici unei clase Sociale.

Aşadar în fața realităţilor, diferenţele
sociale ca şi vrăjmăşiile ereditare se vor
șters, formându-se totuși pentru fie-
care grupare socială existentă o menta-
litate nouă caracteristică.

»Bărbatul« (le .poilu) din ET se
va simți ceva deosebit de ceialalți ce-

"tăţeni permiţându-şi chiar câteodată să

nesocotească legea, să se puie mai pre-
sus de ea și să-şi spuie părerea în che-
stiuni, cari până atunci nu cereau și
avizul lui, |

Burghozia, — împărțită în cei
cari avându-și veniturile reduse, vor fi
nevoiți să trăiască mai modest şi noii
îmbogăţiţi, cari servind de mijlocitori
în diferite tarnituri militare, vor căută

să se folosească de banii câştigaţi în
mod excentric, — va oferi, pentrn ace-
ştia din urmă spectacolul unor parveniţi
inconștienţi sau zăpăciți de noua situa-
țiune, unde s'au trezit aruncaţi,
Tinerimea, gălăgioasă, căutând să-şi
facă loc în vieață: numai fiindcă a luat
parte în răsboiu, fără a aveă încă cu-

meştințele și pregătirea “necesară, va

trebui după părerea autorului, să cu-

` noască şi să-și însuşească factorii psicho-

logici, cari hotărese conduita oamenilor,
căci »dacă rolul factorilor economici va fi
totdeauna considerabil, acela al factorilor :
psiokologici va rămâteă hotăritor. Psicho- `
logia nu construește corăbiile şi uzinele,
dar ea orientează oamenii, cari le fa-

"brică. Ea a devânit singura bază po-

sibilă a conducerei popoarelore.

Pentru emanciparea şi independenţa
femeii, răsboiul a făcut mai mult decât
toată agitaţiunea femenistă din cei 50
de ani din urmă, arătând, că ea e tot
aşa de potrivită ca şi bărbatul pentru
munci, de cari numai acesta din urmă se
simţeă capabil, atrăgând şi asupra lor o
estinderg_a drepturilor civile şi politice

In locul credințelor religioase, cari
se menţin încă în massele adânci ale po-

„porului francez și chiar la unii dintre

cei mai distinși oameni ai nâţiunii, pentru
pătura eultă a neamului o anumită vi-
ziune filozofică a lucrutilor s'a sub-
stituit lor.

Singura filozofie vie, censtituită din
totalul principiilor fundamentale fiecărei
ştiinţe, este aceea care rezultând dintr'o
concepțiune mai adâncă a ' fenomenelor
ñe arată că progresul 'este înaintea
noastră și nu în urmă, iar omul nu este
o ființă decăzută ci una capabilă de o
evoluţiune. progresivă. putând. să-și clă-
dească singur bazele destipului său.

Scepticismul cë ne-ar cuprinde văzând
cum trecutul nu este decât o grămadă
de ruine își găseşte mângăierea în cre-

dința că o epocă atingându-și scopul tre-

i | -= iĝ.

buie să dispară pentiti a face loc alteia
mai perfecte, eşită din sforțările noastre
continue, căci omul nu creiază în timpul
vieţei sale scurte numai destinul său ci
el pregăteşte măreţia sa viitoare.
Răsboiul arată că milioane de fiinţe
ştiu să se sacrifice pentru viitorul rassei
lor participând, prin aceasta la existența
seculară a acestor rasse în cari noi suntem
numai niște incarvaţiuni trecătoare.

"Această filozofie bazată pe concep- `

țiunea evoluţiunei şi a progresului: parea
fi aceea care ar cădeă de acord cu tap-
tele petrecute în acest cataclism, mul-
fumind şi sufletele cele mai pline de în-
doială şi capabile de cea mai neînduple-
cată critică, ..

O asemenea evoluţiune nu s'a pe-
trecut și în sufletul poporului german.

Educațiunea făcută prin şcoală şi cà-

zarmă ca să-l convingă de misiunea în-
credinţată lui de Dumnezeu de a con-
” duce lumea şi că ei se află întrun răs-
` boiu de legitimă apărare, îl târâse spre
această credință mistică din care nici
xaționamentele cele mai limpezi şi nici
dezastrele militare cele mai evidente nu-l
puteau abate; timpul singur şi experien-
tele . repetate puteau să reacționeze nu-
mai într'un mod salutar.

Având în frunte un suveran, stăpân
absolut al voinței poporului — căre fu-
sese crescut în principiile unor învățați
ca Treitschke și Lamprecht dapă cari
ideia de atat implică pe aceea de forţă,
şi a unei întregi generațiuni de învățați
conduşi de principiile biologice ale evo-
luţionismalui, ale organizărei economice
celei mai perfecționate și u dreptului
forţei suptaomului lui Nietzsche, — în-
conjurat de o feodalitată ereditară pu-
ternică ou o organizațiune industrială
perfecționată şi ou o armată imensă în-
deajuns de disciplinată prin regimul sever
al căzărmei ca să nu dea înapoi din faţa
nici unui pericol — poporul german sê-
parat de celelalte popoare prin această

diferență de mentalitate -și de credință -
trebuiă să perziste în nebunia lui până

„la o complectă năruire a tuturor visurilor ,

ce şi le făurise.

Nimeni: nu contestă acestui popor
calităţi ca disciplina și supunerea abso-
lută, deprinderea de muscă, perseveranța,
metoda, de cari a dat dovadă în decursul
acestui răsboiu; tot el<însă. a scos la
iveală răutatea şi cruzimea pe cari lămea
nu i le cunoștea până atunci: “

Glasuri” de nemulțumire n'au stră-
bătut din această ţară în lume, — afară -
de foarte puţine, izolate, — căci gu-
gernul imperial a avut grijă să le înă-
buşe; o vieaţă parlamentară în sensul
constituţional al cuvântului, din care să
pornească controlul, n'a fost în Gârmania,
unde cancelarii, păstrau părerea că »de-
mocratizarea ' parlamentarismului a adus
în toate ţările, -o decădere a moravurilor
politice«. — Fără această atitudine de
linişte şi de mulţumire generală, chiar
numai aparentă, nu s'ar fi putut urmări cu `
atâta stăruinţă visurile de heghemonie
asupra lumii, încotro tindeă Germania.

+ Căci ea voiă să-şi impună heghe-
monia. ,
Astfel de idei cari stăpânesc Ger-

mania nu datează din vremea lui Bismark, |

care n'a fost un pangermanist; ele în-
cep din ziua când industria și comerţul
de dincoace de Rin luând. o desvoltare
considerabilă au -născut ideia mărirei

` Germaniei prin întemeieri de colonii. De

atunci politica tuturor guvernelor cari
s'au succedat în Germania a fost aceeaşi,
sprijinindu-se şi pe doctrina învățaţilor,
cari predicau că fiecare trebuie să aibă
numai atâta întindere cât îi este de ne-
voie pentru necesitățile lui economice şi
ale populaţiune: sale. In baza acestui
principiu țările mici ca Belgia, Olanda;
Portugalia etc. trebuiau despoiate de co-
loniile lor şi puse sub tutelă, căci folo-
sindu-se teoria darwinistă din domeniul
biologic, după care concurența vitală și
8

- selecţiunea conduce lumea animală ca şi

vieaţa popoarelor, rassele superioare şi cu `
o puternică ` vitalitate — printre care

cei dinţâi se. socoteau Germanii, — au
dreptul să trăiască și să sfărâme pe cele
„mici şi bicisnice.

“n această direcţiune răsboiul aduce,
în domeniul concepţiunilor economice
cari interesau Germania, o schimbare.

r Văzând că concepţiunea -lor colo-

mială are puţini sorţi de izbândă, guver-
-~ nanţii germani au plănuit înfiinţarea unui
` mare imperiu central şi oriental,
cuprinzând Serbia învinsă,

care
Turcia şi

"= Bulgaria în vasalitate, Austro-Ungaria în.
tutelă şi Asia-Mică ce urmă să fie cu-

carită, gar fi întins dela Hamburg şi
până la golful Persic. Astfel ar fi apărut
acea Mittel- Europa, pe cari teoretician,
ca Naumann s'au grăbit s'o şi organizeze
și să-i arate bingfacerile pentru toţi su-
pușii şi copărtaşii ei,
Anumite tendinţe centrifugale ce se
manifestau printre populațiunile. Austriei
- unde criza naționalităților deveniă zilnic
din ce în ce mai gravă şi nemulțumirea
mereu crescândă a Ungurilor, cari de-

clarau prin gura unui Andrássy că nu

"voieso »să nu fie decât traducerea ma-
ghiară a unei cărți germane şi că înteleg
să rămâie o. operă originalăc au zădăr-
nicit planurile acelei confederaţiuni ale
Europei de mijloc, rezultând la sfârşit o
hartă notă pe care nau întrevăzut-o
niciodată aceşti plănuitori improvizaţi.

In Anglia,-unde trecutul cel mai
îndepărtat trăiește. foarte puternic încă
` în prezent și unds patrimoniul ancestral

-care se numeşte sufletul unei rasse este:

mai puternic ca oriunde, a foșt mai grea
să se poată petrece `o oarecare transfor-
mare în concepţiunile de vieaţă şi de
libertate ale poporului englez. Necesităţile
inezorabile în faţa cărora răsboiul. arun-
“ oase această țară cereau ca individua-
lismul așa de nemărginit să fie limitat

a tl —

de diferitele măsuri de apărare pe cari

„stâtul eră dator să le ia.

Deci în ţara unde regele, parla-

mentul şi miniştrii. nu pot nimic fără
opiniunea publică, a schimbă ideile în

cari trăise până acum acest popor, fă-
cându-l să adopteze serviciul militar

, obligator şi prin aceasta „să - renunţe la

tradiţiunile lui seculare de. independenţă
şi de libertate, cucerite încet şi treptat,
a obţine concursul lucrătorilor pentru

fabricarea munițiunilor şi a îndepărtă

ideia grevelor, cari începuse să se ivească
diù toate părţile, eră un lucru foarte grea.

Totuş, spre deosebire de German,
care deduce-judecata lui din concepțiunea

pe care a priori şi-o face despre un =:
lucru, Englezul puţin îugrijat de ideile :

logicei, neprivind decât realitatea lucrului

„şi acomodându. se ei, îndată ce a văzut

că existenţa Angliei este serios amenin-
fată, a suferit această mare trânstor-
mare. mintală așa că Marea-Britanie trecă
într'un an dela individualism la colecti-
vismul. de stat. 5 Í

Acestei mari şi adânci transformări
datorește Anglia armata şi victoria sa în
âcelaş timp, . schimbare pe care secoli

„întregi mwar fi putut-o produce în mod

treptat și evolutiv.

Situaţiunea din Rusia — în care
dela începutul răsboiului sau văzut nu-

-meroase cazuri de trădare puse la cale

pe deoparte din lăcomia de bani a unor
anumiţi funcţionari înalți, iar pe dealtă
parte de propagânda germană, care puteă

să lucreze în linişte datorită numărului 3

covârșitor de mare pe care acest element
îl numără” în marea industrie în armată
şi chiar printre consilierii Țarului, — a
silit pe patrioții ruși să deschidă ochii

--şi să vadă că numai datorită unui control

mai serios din "partea reprezentanţei po-
porului —, »Douma< — se pot da la iveală
conspirațiunile şi trădările. cari subminau

„Rusia. Ocuparea Poloniei ruseşti de către” i

ia e 9

Germani și atitudinea acestora în ches-
tiunea poloneză, căutând să aţâte acest
popor împotriva trecutei guvernări ru-
seşti, a silit dâasemenea pe unii condu-
cători ruşi să recunoască politica neno-
` rocjtă şi neghioabă pe tare Rusia a dus- -0
în această provincie.

Astfel din punct de vedere politic
se poate zice, că transformarea menta-
lităţii politice din Rusia, în prima parte
a răsboiului, a dus la sfărmarea auto-
crației, începând să se facă loc institu-

țiunilor democratice, cari dovădeau că pot

„aduce mai mult serviciu naţiunii decât

cele vechi ce sguduiseră tara, trezind `

numai ură și neîncredere. A
Autorul care termină sorisul cărţii î în

Noemvrie 1916, n'avusese încă prilejul

să vadă deslănțuinduese această demo-
craţie ultra-radicală, care frământă astăzi
Rusia şi pune cu îndrăzneală și îndă-

rătnioie atâtea probleme înaintea çon-
' petala Yeonior hoastre societăți.

In Italia mea o mare parte din pă-
tara: intelectuală şi chiar guvernul, pre-
zidat de Giolitti erau germanofili, totuși
poporul în massele lui "mari, indignat de
violențele Germaniei în Belgia şi condus
de visurile iredentiste asupra Trientului,
sili parlamentul şi pe. conducătorii po-
litici să-şi „schimbe politica de tărăgă-
neală şi să declare răsboiul împotriva
„puterilor centrale.,

` Popoarele balcanice, pe lângă do-
rința lor perzistentă de a-și însuși te-
ritorii asupra cărora ridicau drepturi
etnice, s'au învrăjbit şi mai mult um-
plându-li-se sufletul de ură și dușmănie.
Despre chinuirile sufletului nostru

în cei doi ani de neutralitate, despre `

drepturile noastre şi despre legitimitatea

lor autorul nu pomenește nimic, ca şi *

"despre nişte lucruri, cari n'ar interesă sau
pe cari nu le-ar cunoaște. Aceasta de
bună seamă gi din cauza lipsei şi serio-

+
sităţii propagandei noastre în străinătate,
față de care diplomația şi. guvernele
românești au avut totdeauna o mizera-
bilă şi detestabilă concepțiune.

pa si
Americanii,

; la început neutri, în-"
doindu-se de rezultatul politicei lor pa- ,

cifiste au început să voteze credite pen- `

tru constituirea . unei armate şi a unei
flote. capabile să ţină piept unor even-
tuale agresiuni; astfel ei și-au schimbat
mentalitatea lor în faţa agresjunei și peri-

colului german, care începuse să se arate |.

` chiar în propria lor. ţară, urzind. com-

ploturi; punând la cale greve, provocând..

exploziuni şi incendii în matile intre-
prinderi industriale şi făcând prin toate
mijloacele, o. propagandă fățiș ostilă in-

tereselor americane.
su

In acest timp în extremul orient

Japonia, aplicând pentru asimilarea unei :

civilizaţiuni mai nouă, răbdarea, tena-
citafea, disciptina, curajul etc., calități
caracteristice rassei, îşi întindeă cuce-
rirea ei pacinică în China,. fapt trecut,
neobservat de celelalte mari puteri, dar
desigur unul din cele mai mari eveni-
mente àle istotiei mondiale prin ur-
mările, cari vor decurge din el.

Neutrii, în tot timpul răsboialui,
speculând. situațiunea lor, au acumulat
bogății enorme, dând luptătorilor ma-
teriile, de cari. aceştia aveau nevoie.

` Ultima parte a lucrării se ocupă cu

„examinarea relaţiunilor viitoare dintre
- popoare și cu evoluțiunea dreptului in-

ternaţional.

'Opoziţiunea, care se întâlnește ade-
seori între drept şi forță provine din
faptul,
termen cu: conținut nesigur, evocând idei
diferite după mentalitatea acelora care-l
întrebuințează. Pentru unii dreptul este
tot una .cu forţa, iar pentru alţii el

8 Li

că noțiunea de drept este un `

+ z

àpate. ca o entitate superioară, ale cărei

obligaţiuni se impun dela sine fără nici

o.discuţiune;
„+ Popoarele; latine Îşi reprezintă ideia
` de drept ca o entitate mistică superioară
forţei, pe când pentru cel german aceeași
noţiune este legea celui mai tare, care
` conduce și lumea animală, dreptul bio-
Aogic, anterior apariţiunei omului.
"Dacă dreptul fără forță este în ge-
. neral un cuvânt deşert, totuși el poate
câteodată deveni generator de forţă, pu-
tând să i se opuie chiar aceştia. Istoria
ne arată că dreptul lipsit de forță nu sa
“putut impune şi nici dăinui pe când forţa

care n'aveă la baza ei dreptul a fost de.

“multeori legea lumii. A despărţi aceste

două noţiuni, drept şi forță, însemnează

a. separă două elemente cari n'au vaioarg
decât cu condiţiune ca să fie asociate.
Forţa materială se mărește când ek este

asociată dreptului, dar dreptul fără forţă -

„„ rămâne totdeauna .0 , vorbă goală. Mai
“ mult încă. Noţiunea de drept e ceva re-
lativ, avându-și epocele sale, iar istorie
nu este adesea decât un conflict între
ideile pe cari fiecare popor şi le face
asupra dreptului său.

»Aşadar când noi afirmăm că ne lup-
tăm pentru drept şi dreptate noi voim

__să zicem că ne batem pentru ca să pä-

. străm idealul nostru de drept şi dreptate,
de respect al tratatelor, de legalitate in-
ternaţională, de libertate, fixat: în sufle-
tele noastre de .veacurile civilizațiunei.
Noi luptăm pentru ca o naţiune, care-și
făceă puterea militată din ce în ce mai
semeață să renunţe la pretenţiunea ei
înfumaurată de a supune lumea legei sale
insuportabile. Lucrând astfel noi, nu fa-
cem decât să opunem dreptului pe care
ea l-a conceput, concepţiunea noastră
proprie asupra dreptului astfel după cum
au făcut-o strămoșii noştri< (pag. 273).

Plecând dela această concepţiune
crudă, dar totuşi conformă realităţii și

„trecutului istoric, se poate explică de ce

aei a

în toate aglomeraţiunile omenești, oricari
ar fi organizaţiunea lor, dreptul primează
forţa fiindcă, codificările sociale au tot-
deauna ca sprijin necesar jaadarmul, pe
când din contră în raporturile dintre sa-
cietăți diferite forța primează dreptul.

Morala presupusă că ar trebui să
domnească între popoare îndată ce este

lipsită de` sancţiuni nu există, şi de `

aceea, cu excepţiunea relaţiunilor co-
merciale, cari nu pot să dureze fără
respectul reciproc al angajamentelor, se

. poate: constată că n'a existat niciodată

între naţiuni cea mai mică licărire de
moralitate, totdeauna dreptul celui: mái

„tare, constituind siigurul drept.

Oare cari reguli de drept interna-
tional, socotite că ar puteă îmblânzi ca-
racterul răsboaielor, au fost înlăturate
motivându-se chiar nerespectarea lor.

Trebuie totuş să credem că popoa-
rele se vor bate la infinit? Autorul este
de părere că dacă răsboaiele nu vor dis-
_păreă cu totul ele se vor rărì foarte mult.
Când convingerea, că ele, nu aduc nici
un câştig, va fi unanimă ele vor încetà
de a mai fi, după cum astăzi s'a renun-
jat la idèia unor răsboaie pe chestiuni
religioase sau dinastice.

Interdependenţa popoarelor, consti-
tuindu-se astfel un fel de societăţi de
state, va face să vadă că popoarele au
mai mult interes să se ajute între ele
decât să se masacreze; pe lângă aceasta
evoluţiunea industriei. şi armamentului
modern va înăspri în aşa fel căracterul
răsboaielor viitoare, încât nici un cuce-
ritor nu va mai! îndrăzni să le între-
prindă.

In epoca în care ne găsim, milita-
rismul, care reprezintă un regres către-
barbarie, va continuă să consume el
toată vitalitatea popoarelor şi să le ţină

` într'o continuă încordare? Câtă vreme
` coneepțiunea individualismului şi a li-

bertăţii va sta faţă în față cu milita-
rismul şi statitizarea la care Germania

'` vreme mentalitatea oamenilor.

— 17 — i zi

vrea să supună lumea e o datorie, -ca'

fiecare stat să se înarmeze şi să. fi
gata de apărare. Inarmarea va fi- singura
garanție eficaee impotriva tuturor 6ven-
tualităților de agresiune, ori de unde ar
veni ele; desvoltarea individului va fi
stingherită însă şi astfel era. libertăţilor

va fi pentru multă vreme închisă con- .

stituind numai un pium desiderium al
viitorului '

In concluziune se. arată, că rolul
ideilor directoare a fost totdeauna aşa
de mare în desvoltarea popoarelor, oă
niciodată ; neamurile: n'au: putat- să-și
schimbe aceste-'idei, fără ca prin aceasta

să nu se abată întreaga lor desfășurare '

` istorica. Din aceste idei, izvorăsc con-
cepțianile de vieaţă, instituţiunile, lite-
ratura și arta fiecărei epoce. i
Inainte de a se stabili o ideie:nouă,
ea trebuie să învingă pe cele anterioare,
cari continuă să stăpânească încă multă
Lupta
. -dintre aceste idei e lungă, pentrucă” ele
“sunt fixate în acele regiuni ale. in-
conştiantului, unde se plămădesc gân-

Reviste streine.

Eastern Europe (Europa orien-
tală) e noul titlu al fostei reviste «The
Balkan Review», despre’ care a mai
fost vorbă în coloanele acestei re-
viste. Schimbându-și titlul şi-a schim-
bat și programul, ocupându-se de
acum înainte nu numai de afacerile
Europei. snd-orientale (Balcani), ci

şi de ale Europei centrale şi răsări-

tene. Nr. 1 vol. V 1921 conţine par-
tea dintâiu a unui studiu mai lung
al preşedintelui republicei. ceho-slo-
vace Masaryk asupra Bolşevismului-şi
revoluţiunei ; un studiu asupra Franței,
Poloniei şi Austriei de Sisley Huddle-
„ston; altul asupra problemei austriace,
montenegrine, mesopotane, palestine,

durile noastre și asupra cărora! rațiunea

n'are nici o aoţiunee,

Nu toate ideile supt folositoare pros-

* perităţii; altele vatămă desvoltarea și
de aceea se pot numi idei falşe.

_ Puterea ideilor falşe stă numai în
elementele afective, mistice de cari sunt |
“încunjurate şi cari le sustrage dela con-
trolul şi judecata raţiunei lucrând asupra
sufletelor, denaturâna o viziune și o ju-
decată limpede a lucrurilor în așa grad
încât” împiedecă pe indivizi ca să mai
poată percepe realitatea fără ca s'o di-

< formeze.

De asemenea idei falşe a fost cu:
prios sufletul şi mentalitatea poporului
germăn, orbindu-l şi târându-l cu toată pu-
terea în vâltoarea din care a eşit sdrobit.

Câtă vreme această mentalitate va
perzistă lumea trebuie să vegheze; cei
cari, se interesează de viitorul acestui
- neam vor trebui să i-o înlăture făcându-l
- capabil să înţeleagă realitatea. lucrurilor
şi prin aceasta devenind nu numai sie-şi
folositor dar și civilizaţiunei mondiale.

Alexandru P. Arbore.

turce, grece etc., pe lângă o mare
mulțime de note şi însemnări.

* e

Ostland, fascicolul II pe Noemvrie
1920 aduce o serie de traduceri din
toate limbile cu care. compatrioții
noştri Saşi vin în contact mai des şi
anume : din ungurește poezia «Lumea» `
de loan Arany; Coniesarul lui Don
-Quichotes de I. Davidescu, traducere
din limba română de Oskar Walter
Cisek; câteva versuri populare ţigă-
neşti de. Heinrich Weislocki; Hodja
.Murad Paşa (1604), poezie de Vasile
Alecsandri, traducere de A. Altmann
şi o povestire rusească de W. Karat-
șarow, tradusă de Leopold R. Gug-

— 18 — -

genberger.' — Nu cercetăm valoarea
acestortraduceri, deși apreciem gândul
„bun al apropierii.sufleteşti prin acest

mijloc, dar constatăm că de astă dată nu ~

Sau ales nici autorii, nici operele cele

DI Dr. Teodor Ille, fost advocat şi di-

| "rector al despărțământului Tinca, în

prezent preşedinte de senat la curtea
de. apel din Orade propune :-Despdr-
țământul Tinca să se desfacă în trei
despărțăminte.
plasa Tinca, a cărui reorganizare să
tie încredințată d-lui Dr. Aurel Pintea,
advocat în Tinca. Al doilea despăr-
țământ constătător de comunele plasei
Beliu, a cărui înființare să fie. încre-

dințată d-lui Alexandru Fildan, prim- `

pretor în Beliu. Al treilea despărță-
mânt în Sa/onta-mare, a cărui organizare
să se încredințeze d-lui Moise Coş,
advocat în numita localitate. Acești
domni vor fi rugaţi să aibă bunătatea
de: a organizà despărțămintele amin-
tite. — Despărțământul Nocrich, graţie
râvnei d-lui director Dr. Enea Andrea,

în adunarea cercuală a despărțămân- `

tului, ţinută la 9 lanuarie 1921, a în-
- scris şi, încassat taxele de. membrii
dela 27 membri activi, şi 20 membri
_ajutători, reţinând din suma încassată
de 312 Lei 50%, adecă 156 Lei pen:
- tru despărțământ,

: 7 membrii, DI director a predat agen-
turilor din despărțământ 15 biblioteci
poporale, dându-le şi îndrumările ne-
cesare pentru administrarea lor. Con-
form raportului verbal făcut de di di-
„rector, în plasa Nocrich sa înființat
o nouă societate culturală sub denu-
mirea: «Casa culturală națională: ro-
mână», deşi d-sa a arătat că două

Unul constătător din `

S'a reales director:
dl Dr. Enea Andrea şi un comitet de)

“mai reprezentative ale sufletului româ-

nesc. Să sperăm că traducerile viitoare
din româneşte vor fi mai izbntite din
acest punct de vedere,

Dela „Asociaţiune“.

Despărțămintele „Asociaţiunii“. l

societăți culturale, cu acelaş program,
în aceeaş plasă, ’nau pot există. Ar fi
de dorit ca noua societate să se con-
topească în vechiul despărțământ al

" Asociaţiei noastre. — Despărțământul
Satu-mare şi-a ţinut adunarea cercuală ~”

sub conducerea -d-lui advocat /oan
Savanyu, fiindcă fostul director al
despărțământului di Ludovic Mărcuş
a decedat în timpul răsboiului. S'a
cEtit raportul despre activitatea din
trecut a despărțământului şi s'au ales
comisiile prevăzute în ordinea de zi.
S'au înscris 4 membri fondatori; 12.

"pe viaţă și 62 activi. Sa ales director -
al despărțământului dl advocat loan

Savanyu, secretar dl profesor Gavril”
Barbul, cassier dl învăţător Petru Pop”
și 4 membri în comitet. In urma pro-
punerilor s'a recomandat să se înfiin-
teze palate culturale, biblioteci, muzee,
reuniuni şi în special conducătorii
despărțămâutului să descalece la sate,

arabjând şezători literare şi distribuind-

cărţi şi ziare potrivite poporului. S'a

„discutat şi chestia înființării de des-

părţăminte nouă, stăruindu-se, deşi ni
se pare, că fără de temeiu, pentru

centralizarea despărțămintelor; de- -
„centralizarea are avantagii cu mult

mai mari la administrație .— Despăr-
țământul Șimleu încă şi-a ţinut adu-
narea -cercuală în 26 Dec. 1920 sub

conducerea d-lui delegat al comitetu-

lui cential Dr. Al. Aciu, directorul
institutului «Silvania». Ai înscris 7 mem-
bri noui pe viaţă și 73 membri ac-

tivi, încassându-se 2050 Lei, din care,

— 119 —

sumă 1725 Lei s'a trauspus cassei cen-
trale, S'a ales director al despărţă-
mântului dl Dr. Al. Aciu, vicedirector

Dr. loan Ossian, s'au ales 6 membri.
- onorari. În scopul organizării siste-..

matice a despărțământului s'au ales
26 conterenţiari permanenţi, 31 dele-
gați pentru crearea agenturilor, biblio-
tecilor şi cooțierativelor săteşti, 32 de-
legaţi pentru escursiunile şi serbările
despărțământului şi 13 delegați pentru
industrie şi comerţ, Aşteptăm să-i
vedem la muncă. Comitetul central
pune la dispoziţie colecţiile necesare
pentru începuturi de biblioteci regio-
nale şi sătești. — Despărțământul
Târgu-Murășului şi-a ținut adunarea
cercuală în Târgu-Murășului la 1 De-
cemvrie 1920 înscriind 3 membri fon-
datori, 6 pe viaţă şi 19: membri ac-
tivi. In locul decedatului director s'a
ales: director 'al despărțământului dl
Simion Gocan, directorul liceului Al.
l Papiu-llarian din loc; apoi 'membri
în comitet: dl colonel Berindei şi C.
Mavrodineanu, . consilier la curtea de
apel. S'a primit propunerea de a se
înființa” în sinul despărțământului o
secțiune care să aibă menirea de a
adună cărţi, monete, țesături şi, alte

obiecte pentru un mazen local şi pen:

tru studii de antichitate, rămânâud ca
secțiunea să-şi fixeze însaș programul
său de acțiune. Până acum s'a lansat
un călduros apel publicului să con-
tribue cn obiette pentru înzestrarea
muzenlui. In raportul comitetului către
adunarea cercuală se arată o îrumoasă

activitate desvoltată în centru, unde

"se țin conferențe, cursuri pentru anal-
fabeți, cursuri de corespondență ro-
mână pentru meseriaşii și negustorii
din oraş și se fixează pentru viitor o

vastă programă de acţiune în centru .

şi la sate, care merită toată atenţiunea.

In fine, se cer cărți peniru înființarea --

de biblioteci poporale în toate .comti-

„străinătate,

nele aparținătoare despărțămâatului şi
pentrii centru, unde încă nu se află o
bibliotecă pentru popor. Cărţile cerute
se trimit în curând, pentruca harnicul-
despărțământ să-şi poată urmă activi-
tatea färă întrerupere. — lată și noul
program de acțiune al despărțămân-
tului, pe care îl publicăm pentru orien-
tarea altor despărțăminte: Caracterul
general al tuturor manifestaţiunilor
culturale trebue să tindă -a cimentă

solidaritatea socială de care avem așă `

mare nevoie cu deosebire acum.

I. In aceste prelegeri, şezători,.
conferenţe etc.: a) se vor comunică
cele mai însemnate fapte din ţară şi

pentru “a li se întipări în minte istoria
vie a vremii de față; b) se vor da
poveţe, li se vor umpleă mintea cu
pilde frumoase și înțelese, ori ii. se
va celi lucruri potrivite ca să-i îmbu-

-nătăţească şi lumineze; £) se vor cântă

cântece populare de luptă şi de muncă;
d) se vor arătă şi instrui jocurile po-
pulare: Hora, Sârba, Chindia, Bătuta,

“Căluşerul, Romana, Brâulețul, Mocă-

neasca, ca la Breaza, Ciobănașul, Aţica,
Jianca, Hăţăgana, Ardeleana etc.; 2)
diferite costume naţionale, confecţio-:

„ narea şi portul lor; f) prelegeri despre

iubirea de patrie. şi de neam, supu-
nerea și devotamentul cătră Rege; dra-
gostea deaproapelui'şi jertfa de sine,
cinstea, dreptatea, voia bună, speranţa,

petrecute mai în urmă, ,

vitejia, încrederea în bine şi spiritul de

inițiativă, curăţenia, omenia, ascultarea,
munca, economia, mila cătră animale

şi dragostea de natură, stăruința în fapte .

bune. — Aceste virtuţi nu se predau
ca o lecţie ci vor îi trezite prin exemple
tari şi vii din istoria noastră şi a altor
popoare, din literatura noastră, din- `
viața reală, Povestirea trebue să aibă
un caracter adânc, mişcător, iar fapta
care ţintește să trezească o însușire
morală trebue să fie spusă familiar,

——
æ

RAE PV Ă
convingător şi cu sentiment; g) cu-
+ noașterea istoriei naţionale, vremile

“mari, ceasurile bune şi rele din istoria `

poporului nostru; 4) cunoaşterea na-
turei: animale, mamifere, paseri, rep-
tile, broaște, peşti, insecte etc. ; plante,
arbori, tute, plante industriale, veni-
noase, parasitare etc. ; pământul ; cerui

etc; î) prelegeri din medicina veteri- |

- mară: igiena animalelor domestice,

„remedii contra boalelor mai răspândite ;

„J) noţiuni de geografie (comuna, ju-
deţui, Ţara, Continentele), de drept
instanţe judecătoreşti (judecătoria de
ocol, tribunal, curtea de apel etc.)

II. Se va organizà o trupă de di- :

letanţi, care va da reprezentanţii tea-
` trale în. comunele mai populate.

HI. Se va organizà un mic cvartet
(cor), care va insofi trupele de dile-
` tanți.

Afară de acestea, recitatori . buni i

vor predă bucăţi de poezii alese: se-
rioase şi comice; specialişti din toate
ramurile ştiinţei (literatură, istorie,
ştiinţe naturale, medicina (şi cea vete-
rinară), drept etc. se vor angajă pentru
conferenţele și prelegerile înşirate mai
înainte.

Program frumos: Dorim să-l vedem
înfăptuit.

Despărțămânţul Zarneşti perde pe

~ fostul- său director de până acum, dl -

` inginer silvic Joan Ionică, care timp
de peste 10 ani a condus cu multă
râvnă şi pricepere acest despărțământ.
Conducerea lui rămâne acum în sar-
cina d-lui Dr. Pompeiu Nistor, fost
- vicepreședinte al despărțământului Zär-
neşti.” Cu ocazia retragerii sale di lo-
nică a dăruit despărțământului suma

de 500 lei, ca un fond care să se ad- `

ministreze sepărat de despărțământ și
ale cărui interese să se folosească ca
premiu “pentru acel membru al de-
spărțămâutului (bărbat, femeie, fecior
sau fată), care ṣẹ va distinge în - pri-

_120 —

vina moralității și -religiosității. Acest
premiu, fie în bani, fie în obiecte, se
va distribni cu ocazia adunării cer-
cuale ordinare. Când această adunare
nu se va țineă, premiul se pune la
dispoziția comitetului central. Acest
fond se va putea mări şi prin alte con-
tribuţiuni, iar menirea -lni se va puteă
schimbă prin hotărârea. comitetului
central. i

` Despărțământul Orăştie trimite li-
belul Nr. 7636 dela banca «Ardeleana»
despre suma de 6704:10 lei, încassată
dela membrii instituțiunii noastre, re- .
ținând din taxele membrilor activi 50%/,
pentru trebuinţele - despărțământului..
Totodată întreabă, dacă despărțămin-
tele beneficiază sau nu de scutire de
porto postal şi pe ce bază? Se rä-
spunde că da, în baza ordinului di-
recţiunii cehtrale a postelor Nr, 3098/
1919. „.

Despărțământul Gârbdu a. ţinut
adunarea cercuală ia 20 Februarie 1921,.
fiind delegat al comitetului central d-l
Eugen Balint, preot în Cristolţ. Di- -

rector al despărțământului a fost ales

- d-) Cornel Buteanu, primpretorul plasei,

la stărtiința căruia s'au înscris: 25
membri pe viață (între cari 14 co-
mune politice) şi 7 membri activi.

„ Afară de noul director s'au “ales şi .
membrii comitetului cercual. D-l di- ..

rector ne pune în vedere înscrierea
de membri pe viaţă și a celorlalte 20
comune din plasă şi că va stărui să
se înscrie și angajeze în serviciul <Aso-
ciațiunei» un număr cât mai mare de
alţi membri, pentru a se puteă începe
o acțiune culturală din ce în ce mai
impunătoare în toate comunele de-
spărțământului.

- Directorii despărțămintelor Ibaş-
‘falu, Sighișoara şi Mediaş sunt ru-
gaţi să reorganizeze despărțămintele.
Asemenea e rugat d-l Dr, Joan Mar-
gita să organizeze noul despărțământ

PRE Le

al Geoagiului, precum d-l Dr. Cor,
Steer e rugat să reorganizeze desp.
Tăşnad,

Pentru reorganizarea desp. Lăpu-
şul unguresc sunt rugaţi să ia iniția-
tiva dd. Dr. 1. Oltean și Dr. I. Petruţ.

Muzeele „Asociaţiunei“. La in-
tervenția comitetului, ministerul cul-
telor şi artelor a aprobat cererea des-
părțămnântului Hunedoara dea înjiinjà
un muzeu regional în castelul Huniade
din loc. Inspectoratul muzeelor care
comunică această aprobare roagă or-
ganele locale ale '«<Asociaţiunei» să
facă cercetări şi să-i comunice liste
de obiecte cari s'ar fi dus la Buda-
pesta din castel etc. `

Muzeul din Vidra, D-l primpretor
al plasei Abrud trimite o copie a scri-
sorii ministerului muncii şi ocrotirilor
sociale, care arată dorința de a se în-
fiinţă un muzeu al muncei Moților în
casa lui Avram lancu din Vidra de
jos. Credem că ar fi mai potrivit să se

înfiinţeze un muzeu al anilor 1848/49 .

culegându-se toate amintirile acestor
ani însemnați, în cari sufletul mișcării
naţionale a fost marele erou Avram
lancu (fotografii ale iribunilor, pre-
fecților etc., proclamațiuni, arme, hărți,
ziare vechi, tunurile de lemn, broşu-
rile şi documentele privitoare la aceste
evenimente etc. Un muzeu al muncei
Moților ar fi mai potrivit în Abrud

sau în Câmpeni, unde să se iuființeze
şi o şcoală pentru prelucrarea lem-
nului. “Sprijinul - ministerului rhuncei
ne-ar putea fi de nepreţuit folos în
realizarea. acestor probleme.

Pentru muzeul din Târgu-Mură-
şului, la recomandarea despărțămân-
tului nostru de acolo, comitetul cen-
tral propune să fie numit di Aurel
Filimon, fost secretar lă muzeul din
București. ~

Casa voluntarilor români din Si-
beria prin scrisoarea sa de data Vla- -
divostoc 5/lX. 1920 transpune actul:
său de constituire şi foaia șa «Țara
noastră», rugând «<Asociaţiunea» să
accepte actul de constituire și să-i dea
sprijinul său. Comitetul central aşteaptă
statutele casei voluntarilor şi apoi va

` decide în cauză,

Biblioteci sătești s'au înfiinţat în

Dridif (judeţul Făgăraș) prin d-l în- ` i

vățător Nicolae Opriş; in Poiaria Si-
biiului prin d-l comerciant Ion Hân-
doreanu; în Agârbiciu, (judeţul Târ-
nava mare); în Paloș, gara Caţa (jud.
Târnava mare) prin d-l înv. Erofteiu
Bârsan ; în Copăcel (jud. Făgăraş) prin
d-l Valeriu P. Comşa, preot; în Crizbav

„pria d-l Cornel Murășau ; în Sâmbăta
„de jos prin d-l Traian Șuteu înv.; la

Seminarul evangelic-luteran din loc;
în Mediaș prin d-l învățător Botiş.

„1. Conferinţele „Asociaţiunei“
ținute în luna Decemvrie 1920 și lanuarie— Februarie 1921
în Sibiiu și jur.

L E Dec. 1920 Andreiu Bârseanu:
Insemnătatea zilei (Unirea Ardeni):
în Sibiiu.

2. 4 Decem. 1920, Silvin Țeposu:
Conștiinţa naţională in noul nostru
stat, Viştea de jos.

3. 5 Decemvrie 1920. Dr. George
Preda: Din psihologia politică con-
timporană (1.) Sibiiu.

4. 12 Dec. 1920. Ion Gidigaan:
Rostul «Asociaţiei» în zilele noastre..,
Gurarâului.

` Poezia lirică, Sibiiu.

"Eminescu,

Sedam

5, 12 Decem. 1920. I. U. Soricu :
Cui datorim. România-Mare ? (Ostaşul
româu), Gurarâului.

6. 12 Dec. 1920. lon Georgescu:
Cultura românească, Orlat.

7. 12 Decem. 1920. Silviu Țeposu:
_ Conştiința naţională în noul statromân,

8. 19 Dec. 1920. lon Georgescu :
In amintirea victimilor dela senat (Mi-

nistrul D. Greceanu şi episcopul D.

Radu), Sibiiu,

9. 19 Decem. 1920, Romul Simu:
Despre <Asociaţiune», Porcești.

10. 19 Decem. 1920. Romul Simu:
Despre cooperative, Porceşti.

11. 19 Dec.1920, Dr. Pettu Bucşan:
-Cum să ne ferim de boale? Porcești,

12. 26 Dec. 1920. lom' Georgescu :.

'Insemnătatea caselor naționale, > Tur.
nişor.

13. 30 Dec, 1920. Ion Georgescu:
Lucrul manual, Sibiiu (la: Renzitinea
meseriașilor).

14. 14 lan. 1921. Ion Georgescu:
Insemnătatea cântărei şi artei națio-
nale, Nocrich.

15. 20 lan, 1921, Ion N A ET
Munca câmpului, Săcădate.

16. 23 lanuarie 1921. lon Geor-
gescu: Insemnătatea caselor naţionale,
Porceşti. +

17. 30 lan. 1921, Lt; Col. Leon:

“gescu :

18. 30 Ian. 1921. Ion Georgescu:
Muncă! Aiud.

19. 30 lan, 1921. Lon, „Georgeseiu :
Cruţaţi pădurile! Feleiud. -

20. 3 Febr, 1921. Ion Georgescu:
Frământări politiot maghiare. (Dela
Károlyi Mibály -la Horthy Miklos),

"Sibiiu (la Reuniuea meseriașilor).

21. 6 Februarie 1921. Ion Geor-
gescu: Cum. poate înaintă o comună?
Veștem.

22, 12 Februarie 1921. Horia Petra-
Petrescu: Lectură din lucrările sale
dramatice, Sibiiu.

23. 13 Februarie 1921. Căpitan
Năsturaş: Din răsboiul nostru națio:
nal, (Partea muzicală susținută de
sblt. A. Covrig), Sibiiu. -

24. 12 Febr. 1921, Ion Georgescu :
O agentură model a «<Asociațiunei»,

-Arpaşul de jos.

- 25. 13 Februarie 1920. lonj Geor-
gescu: Probleme culturale românești,
Făgăraș. k

26, :15 Februarie 1920, lon Geor- -
Pricinile scumpetei şi înapo-.
ierei noastre culturale, Porumbacul
de jos

27. 20 Febr. 1921. I. U. Soricu:

„La centenarul morţii lui Petru Maior,

Sibiiu.
28, 27-Februarie 1920. ton Geor-
gėèscu: In amintirea lui Petru Maior,

` Mohu..

„2, “Despărtământul Cluj

3 „al «Asociațiunei pentru liter. rom, şi cultura pop. rom.» a întoçmit următorul i

PROGRAM o

al Conierinţelor populare organizate cu. concursul «Societăţei Ştiinţifice a
profesorilor universitari» şi al «Culturei. Poporului».

“In sala IV-a a-universităţii : Miercurea şi Vinerea 6—7 d. a.

„1 Vineri 18 Februarie; Prof. Ma-

rin - Ştefănescu, Filosofia lui Mihail

2. Miercuri 23 Februarie: Prof.
Dr. Botez, Igiena şi politica sanitară.

-3. Vineri 25 Februarie: Dr. Tri-
pon, Voința liberă şi Destinul,

d E | — 1233 —

4. Miercuri 2 Martie: G-ral N:
Petala, Armata în faţa nouilor curente
sociale. i

5, Vineri 4 Martie:- Prof. Sextil
Puşcariu, Cum. mor cuvintălă unei
limbi ? Ă

6; Miercuri 9 Martie:
Petrescu, Mecanica socială.

7. Vineri 11 Martie: Prof. Dr.
Pamfil, Despre alimentație. “

8. Miercuri 16 Martie: G-ral Ana-
stasiu, Oamenii în fața istoriei.

9. Vineri 18 Martie;
Grimm, Constituţia engleză. -

10, Miercuri 23 Martie: Prof.
Ștefănescu-Goangă, Rolul Psichologiei
în organizația socială și econ.

11.* Vineri 25 , Martie:
Vâlsan, Chestiunea Dunărei.

12. Miercuri 30 Martie : Prof. Borza,
Din istoria culturală a grădinilor la
Români. -

13. Vineri 1 Aprilie : Prof. N. Bă-
nescu, Un atlet al credinţei: St. loan

Prot A.

Prof. P.

Prof. G. -~

14. Miercuri 6 Aprilie: Prof, Po-
pescu-Voiteşti, Trecutul -geologic al
regiunilor carpatine.

15. Vineri 8 Aprilie : Prof. |, Panl,
Spiritul critic la Români.

16. Miercuri 13 Aprilie: Prof. Dr.
Mihail, Rolul ochiului în cultură.

17. Vineri 15 Aprilie: Prof. V.
Meruţiu, Noua împărţire în judeţe â
României.

18. Miercuri 20 Aprilie : Prof. Dr.
Niţescu, Despre alcoolism. ` |

19. Vineri 22 Aprilie: Prof, Vla- `
dimir Ghidionescu, Oameni de ca-
racter.

'20. “Miercuri. 11 Maiu: Prof. A,
Lapedatu, Necropola domnească dela
Curtea de Argeş.

21. Vineri 13 Maiu: Prof. Q.

` Oprescu, Pictorul Grigorescu.

` 22, Miercuri. 18 Maiu: Prof, V.
Stanciu, Cum vorbesc pietrele. l

23. Vineri 20 Maiu: Rector V.
Dimitriu; Roiul femeii.

Gură de aur.

Către despărțămintele ş și agenturile «Asociaţiunei»,
precum și către marele public. românesc.

. Anul 1921 este anul aniversărilor.
Franţa, sora noastră mai mare, comemorează în Maiu a. c.

o sută de ani dela moartea celui mai mare fiu al ei, Napoleon |, |

iar Italia va sărbători în Septemvrie a. c. aviversarea de 600 de

ani dela moartea celui mai mare pogt al ei şi al latinităţii, -

Dante Alighieri. :

Anul acesta e darnic în -aniversări şi pentru noi Românii.

In 14 Februarie a. c. s'au împlinit o sută de ani dela
moartea marelui apostol al românismului, Petru Maior, a cărui .
istorie pentru începutul Românilor şi celelalte scrieri vestite
au fost de mare însemnătate în desvoltarea noastră culturală.
«Academia Română> din Bucureşti, Universitatea din Cluj şi
« Asociaţiunea» noastră a prăsnuit după cuviință amintirea lui,
îndemnând şi pe alţii să facă ìa fel,

La 27 Maiu, stil vechiu, sau 9 lunie, stil nou, a. c. în ziua
de Ispas, se împlinesc o sută de ani dela moartea marelui erou.
naţional Tudor Viadimirescu, care prin acţiunea sa energică şi
moartea sa îngrozitoare a pus capăt epocei fanariote de tristă

— 124 —

tății naţionale. ~

pomenire şi a făcut să răsară, un ceas mai curând, zorile liber- -

«Asociaţiunea» va închină un număr din revista <Transil-

„ vania» şi un număr din biblioteca sa populară în amintirea Dom-
nului Tudor. In «Transilvania» vor fi diferite contribuţii la cu-

noașterea mai amănunţită a personalității şi epocei lui Tudor,

„iar un Nr. din «Biblioteca poporală a Asociaţiunei» va povesti

limpede şi pe înţelesul tuturor istoria sbuciumată a vieţei şi

faptele lui: măreţe. Afară de acestea <Asociaţiunea> va mai da
„și un festival artistic în amintirea lui. i
= Despărţămintele, agenturile şi marele public românesc încă -

e rugat să aranjeze cu acest memorabil prilej serbări naționale

Tudor Vladimirescu.

Se pot recită versuri de George Coşbuc («Oltenii lui
Tudor»), de St. O. losif («Lui Tudor Vladimirescu») ș. a. Se
pot cântă cântece naţionale («Domnul Tudor», text de I Nicu-

, lescu, muzica de G. Brătianu) și populare («Visul lui Tudor
Viadimirescu» din colecţia de poezii populare ale Românilor
de Vasile Alecsandri) etc. Recomandăm chiar reprezentații tea-
trale şi aranjare de tablouri istorice cu acest prilej. DI N. lorga
președintele <Ligei Culturale», acum scoate de sub tipar o
piesă teatrală în 5 acte «Tudor Vladimirescu» pe care wo putem
recomandă îndeajuns. Se poate face ceva și cu drama istorică
«Domnul Tudor» de N. Radivon şi «Bimbașa Sava» de I. Peretz.

Oricât am face, nu putem face de ajuns pentru cel ce a
putut zice despre sine: «Și ştiindu-mă norodul pre mine, din-
tralte vremi, că sunt un adevărat fiu al patriei mele, cu silnicie`
mau luat a le fi şi la această vreme chivernisitor pentru binele

şi folosul tuturor». '

Spiritul lui poate

fi şi astăzi «chivernisitor pentru binele

şi folosul tuturor». Dorim să fie aşa. Biuroul <Asociaţiunii».

Ministerul instrucţiunii. “Regula-

-“ mentul facultăţii de drept din Cluj.

Republicat din <Moniterul Oficial»

Cluj 1921.

Romul Boilă, Dreptul constituţi-

onal Român. Cluj 1920. `

Th. D. Speranţia, Anecdote po-
pulare. Ediţia VI. Bucureşti «Cartea
Românească> 1920. Preţul 16 Lei.
_ -Irina G. Lecca, Marcu Ulpiu Traian
Stănoiu. Roman. Bucureşti «Cartea
Românească», Preţul 12 Lei.

i ~

3. Bibliografie.

` P. Dulfu, lsprăvile Imi Păcală, Ed.

VI. București «Cartea Românească».
Preţul 8 Lei. 3 i

Dr. N. Căliman, Cum să ne apărăm
sănătatea ? Bucureşti «Cartea Româ-
nească>, Preţul 6. Lei,

1. C. Vissarion, Maria de altădată.

Nuvele. Bucureşti «Cartea Românea-

scă». Preţul 14 Lei.
George Cornea, Simfonia Morţii.

Bucureşti «Cartea Românească». Preţul -

14 Lei.-

Bucura Dambravă, Ceasuri Sfinte.
Bucureşti «Cartea Românească». Preţul
12 Lei.

I. Al. Brătescu-Voineşti, Sorana.
Ediţia il. Bucureşti «Cartea- Romà-
nească»>. Preţul 6 Lei.

ihail Sadoveanu, O istorie de

demult. Bucureşti «Cartea Românea-
scă», Preţul 12 Lei.

I. Al, Brätescu-Voineşti, În lumea
dreptății. Nuvele și "schițe. București
«Cartea Rom. »' Preţul 15 Lei..

I. I. Stoican, Infiorean trandafirii.
Roman. Bucureşti «Cartea Românea-
'scă». Preţul 10 Lei.

Lt. Gh. Costăchescu, In umbra stea-
gului. Bucureşti «Cartea Românească».
Preţul 7 Lei.

Mircea Rădulescu, Sufletul Patriei.
Poezii eroice. Bucureşti «Cartea Rom.»
Preţul 12 Lei. |

V. Voiculescu, Pârgă. Poezii. Bu-
curești «Cartea Român.» Preţul 12 Lei,

Dr. 1.- Mateiu, Intependenţa epar-
hiei Clujului. Extras” din elrifrăţirea».
Cluj 1921.

Ion Pillat, Grădina între ziduri.

București. Ed, libr. Socec 1920. Preţul .

5 Lei.

Dr. Corneliu Grojșorean, Reforma
administrativă. Lugoj 1921.

Vasile Bucur, Ce este comunismul.
Cluj «Cartea Românească». Preţul 1
Leu 50 bani. ` :

Leca Morariu, Dela noi. Poveşti

bucovinene. Ed. HI.
Prețul 5 Lei.

George Coşbuc, Răsboiul nostru
pentru neatârnare. Ed. VI. Bucureşti
«Cartea Rom.> Preţul 15 Lei.

` d. C. Vissarion, Ber-Căciulă. Po-

Cernăuţi 1920.

vestiri. Bucureşti «Cartea Rom.» Prețul `

8Lei. ,

George Coşbuc, Fire de tort. Ediţia
IX. Bucureşti 1929 «Cartea Românea-
scă». Preţul 12 Lei.

C, Giurescu, Despre boieri. 'Bu-

cureşti «Cartea Rom. » 1920, Preţul 9

-Lei.

George Coşbuc, Ziarul unui Pierde-
Vară. Versuri. București «Cartea Rom.»
Preţul 6 Lei,

C București «Cartea Rom.» Prețul 7 Lei.

1. I. Stoican, Credinţi nemuritoare,
1914—1916. Bucureşti «Cartea Rom.»
Preţul” 5 Lei.

Mihail Lungianu, la “sărbători,
București «Cartea Românească», Preţul
15 Lei. |

A Vlahuță, Clipe de linişte. Nu-
vele. București «Cartea Românească».
Preţul 12 Lei. ` `

Mihail Sadoveanu, Frunze ’n fur-
tuuă, Bucureşti « Cartea Rom.» Preţul
9 Lei

O. Tafrali, Urmărind ` idealul,
Roman. Bucuřeşti «Cartea Româ-
mească> Preţul 12 Lei.

ilie Marin, Faust și Aviatorul. Si-
biiu 1921.

Ilie Marin, La răspântie Câteva
întrebări adresate conştiinţei. Sibiiu
1921.

Asupra unora din aceste cărți vom

„reveni, dupăcum ne va îngădui spaţiul
cam redus de care dispunem.

Ministerut de interne. Biblioteca
direcțiunei” poliţiei şi siguranţei gene-
rale a statului. G. G. Mateescu, Istoria
Românilor pentru sergenţii de oraş,

-Cluj, Cartea Românească 1921.

Annales Scientifiques de l'université
de lassy. Tome X. 3-ème et 4-ème
Fascicules., Décembre 1920. lassy. Im-
pringrie H. Goldner.

Virgil Draghiceanu, T07 zile subt :
cultura pumnului german. București.
Cartea Românească 1920.

“Lucian Blaga, Paşii Profetului.
Poezii. Cluj. Editura institutului de

Ye a: = 1% —

o Arte. grafice «Ardealul» 1921.
5 Lei.

Dr. Virgil Ciobanu, Terminologia .

medico-legală. Cluj 1920.
~ Volbură Poiană, In noaptea Pagi
lor, Pose Sibiiu 1920,
` -Lumină nouă, Proză. Sibiiu
1920, RA
“Dr. Zah. Boilă, Catehismul Ro-
mânului cinstit. Cluj 1920.
`, Dr. Ion Totoianu, Călăuza sanitară.
Cluj 1950. î
-< Primul congres al Jarmaeiştilör din

teritoriile alipite 16,-17, 18 Ianuarie

1921. Cluj: 1921.

Dr, 1. Lupaș, A român nemzet’

-tărtenete rövid előadásban iskolai és

. magánhasználatra, Cluj, «Cartea Ro- `

mâdească» 1921. Preţul 14 Lei.

~ Vasile S. Moga, Cultufa legume.

“lor. Ediția VIL revăzută, București.
Editura «Cartea Românească». Prețul
4 lei.

Preţul

“medie popiilară în 2 acte.

Cultura Viei şi fabricarea yi- :
A Ediția VII. revăzută. București.
Editura «Cartea Românească». Preţul
7 lei. | i
. — Cultura pomilor roditori: Ediția
VII. revăzută. București. Editura «Car-
tea Românească». Preţul 6'50 lei. i
Th. D. Speranţia, Ce poåte lenevia.
Dramă populară întrun act. Ediţia a:
doua. Bucureşti. «Cartea Românească».

` Preţul 250 lei. 7

"— „Mireasa. Dramă în cinci ta-
blouri; A treia ediţie. București. «Cartea

„Românească», Preţul 2:50 lei.

; Bucureşti. «Cartea Românească». Pre-

tal 2:50 lei. .

„Florian Cristescu, Două surde. Co- .
Ediţia a
doua. București « Cartea Românească».
Prețul- 2:50 lei,

Reviste. a

«Viaţa Românească», lași 1921 Nr.
1 şi 2. N

«Cultura Creştină», Blaj 1324 Nr.

1—2.

«Sion u! Românesc», Lugoj a, VIII.

Nr. 6—8.

îs, Nou», Oradea: mare a. HI.
Nr. 1—

iuli Viitoare», Ploieşti. a, ].
Nr. 1—2.

«Foaia diecezană», Caransebeş a,
XXXVI. Nr. 1—10, i

«Invăţătorul», Cluj, a. UL. Nr. 1—3.
` . «Puiul Calicului», Sălişte anul l.
Nr. 1 și 2.

»Zorile», Lugoj a. L Nr. 1.

«Muzica, București anul HI Nr.
1 şi 2.

Biserica și aia Arad Nr. 1—10
anul Dzi; l

Poşta Redacției.

Ziarului «Glasul Oltului», Făgāraş-18 Februarie a. c. Greșiţi, dacă
cugetați că domnul director al despărțământului Făgăraş al «Asociațiunii», `
nu şi-a făcut datoria în 13 Faur a. c. când a ținut secretarul generai al

~ nostru d-l ion Georgescu o conferință la D-V. Domnul director al despărță-

mântului n'a fost înștiințat în scris că vine cineva. dela centru.

Informaţia

| ce a primit a fost de natură particulară, D-Sa a făcut, cu toate acestea, ce
a putut face, anunțând la timp pe domnul director al liceului și pe cre-

dincioși la liturghie.

Precum ca A să se li

Cel mai vechiu şi mai consolidat institut
financiar românesc din Transilvania

„ALBINA“,
INSTITUT DE CREDIT ȘI DE
i; ECONOMII, SIBIIU.

FILIALE: Braşov, Cluj, Lugoj, Mediaş ||
şi Târgul-Murăşului. -

AGENTURI: Sânmărtin. :-: i: i:

Capital societar Lei 10.000,000.—
Fonduri de rezervă şi pensiuni
“Lei 7.500,000—, Depuneri spre
îructiticare şi în Cont- Curent
Lei 179.000,000-—.

Aco rdă: Imprumuturi cambiale (seont),
împrumuturi hipotecare, Cont-Curent, finan-
îi =. . țează intreprinderi ete. i: ==:

Primește depuneri spre fruotificare..
pe libele și în Cont-Curent 4—5%
după terminul de abzicere, plătind
* însuşi darea de interese. „. ~.
Emite âcreditive, îngrijește încassări de

cecuri și asignaţiuni asupra oricărei pieţi,
mijloceşte tot felul de afaceri de bancă.

Orice intormaţiuni se dau gratuit
şi prompt atât de Centrala din Sibiiu, cât-
şi de filialele jr agpaturiie, institutului.

. | „ „Direcţiunea.-

va.

| BANCA ROMÂNEASCĂ
e e e e $ SOC. ANONIMĂ PE ACȚIUNI
CAPITAL LEI 400.000,000' - P P $P « e

3] BUCUREŞTI, strada Smardan 5.
E (A; Orice operatiuni de Bancă în general

2 i Cumpărări și vânzări de efecte pu-
E blice, avansuri pe depozite de efecte
\E | E publice gi orice transacțiuni finan-

ciare, Conturi-Curente şi emisiuni de. >
scrisori de eredit pentru orice țară;

participațiuni industr. și comerciale.

33| Sucursa le: Arad, Bălţi, Bazargic, Braşov, Cernăuţi, Chi-

E şineu, Cluj, Constanţa, Galaţi, Ismail, Oradea-mare,
E „Sibiiu, Târgul:Mureş, Timişoara şi Tulcea. : i: 1o [ge

e CICILICICIEI EC PAPER EICO NACAC COC ICIC ICIAR ji
AEE EEEL ELALLA KALALE ENE A E. E
d A A z
Ci a i

| Bana de Sean a Bominii Dueuregti
: :: Sucursala Sibiiu :
` Strada Cisnădiei Nr., 36. ; zs
Sucursale: Brăila, Constanța, Fooșani, Galați,
Râmnic-Vâicea, Sibiiu, Tuicea, Turnu-Măgurele.
5: Capital Lei 150.000,000:=— :;
Face împrum. în Cont-Curent simplu cu gajuri şi cambial.

Primeşte depuneri spre fructificare
boniticând dobânda de 5%, conform condițiunilor în vigoare.
Cumpără şi vinde efectiv tot felul de monede
străine: mârei, dolari, lire italiene, franci ete.
Tratează şi vinde orice fel de mărfuri, -textile, coloniale, cereale, vinuri etc.
:-2 Emite acreditive și cecuri în întreaga Românie, cam și în străinătate. :-:

Prin o organizase specială oate da oricând şi oricui infor-
maţiunile dorite în chestiunile economice și financiare cerute.

în Mae REED ea o

CASET E

je deal inasa E

roa ar imsi

REOSE

AERA

aithe