Transilvania_1926_057_011_012

Anul 57, _Now.—Dec. 1926 „Ar. 11—12. 


Sibiiu, Strada Şaguna 6. | 


i Pionaga nd artistică. 
Conjărenţă jinută în Bistriţa, 7 Nov..1928, la -Cercul cultural“. “ 
De Emil Isac 


Arta? Propaganda artei? B necesar să facem pro- 
pågandă? Şi pentru artă ? Arta este atât de neputincioasă, 
încât cerem sprijinul vorbei, făvia argumentelor, pentru a 
o susţine ?.. 

A vorbi de artă este poate azi o încercare de sfidare 
a sentimentelor ce le poartă materialiştii progresului cul- 
tural. lumea este. obosită... După un cataclism, care nu 
are păreche în istoria civilizaţiei şi care a schimbat eu 
desăvârșire structura lumească, şi era firesc să se:sehimbe, 
căci prea mare era nedreptatea de-a ţine în jug de robie 
sute de ani popoare, cum erau: naționalităţile din trecuta 
Austro-Ungarie... s'a schimbat mentalitatea omenească. 
Alături de jertfa de viaţă a sutelor de mii s'a creat o nouă 
specie omenească: profitorii ideilor generoase, parasiţii, 
cari trăiesc din lipsa de moralitate, pentru cari nu există 
ideal. Cu această speţă de oameni nu avem nici o treabă. 
li dispreţuim, -căci noi avem lipsă nu numai de materialiști, 
-ci în primul rând de idealiști. Şi omenimea poate fi câşti- 
gată pentru idei generoase. Dovada o vedem mereu. 

::: Un mare artist, un mare-savant, un mare reprezentant 
al gândirii, poate ajunge la recunoașterea valorii sale, oa- 
menii pot fi convinși de utilitatea unei idei, de frumuseţa 
unei opere, de ţinta unui ideal, dar mijloacele de convin- 
gere depind în prima linie de forma, în care se manifestă 
' o operă de cultură și. de gradul de civilizaţie ce repre- 
zintă un popor, în care a apărut ereaţiunea de artă ca 
“ fenomen. 

Desigur, cultura europeană este azi mai accesibilă 
ca mai 'nainte. Aeroplanul, care sboară de-asupra noastră, 
este vizibil și de cel mai întunecat suflet. Bineţfacerile cul- 


1 a 


== 583 — 


7 


turii sunt atât de doveditoare, seat nu mai este necesar 
să a „că există. q-aolgavitate culturală între popoare, 
Ug- Moere, un Shakespeare, un Pasteur, un Rafael ori un 
Kant este al nostiu, al tuțurera; arta nu se mai izolează, 
ea cere: aterițiuned noastră. știința este pentru binele no- 
stru comun, tehnica încearcă să ne facă mai bună odihna 
şi ne scutește fizicul de jertfe inutile. Va să zică: pretu- 
tindeni o conluerare a minții cu sufletul omenesc, pentru 
a. face din viaţă un prilej de cât mai puţină durere şi cât 
mai multă fericire posibilă. 

In primul rând arta este ceeace se adresează inimii. ` 
- Poate mulţi contestă existenţa acestei inimi “ca factor de- 
cisiv în viaţa omenească. Oamenii obişnuiţi cu minciunile 
convenţionale, nefericiţi din cauza materialismului, care îi 
sufocă înainte de a-şi fi terminat evoluţia sufletească, inepţi 
pentru a simţi frumuseţea naturii, căci poate niei nule ră- 
mâne timp de-a fi oameni, zimbetul Mona Lisei nu are preţ, 
muzica divină a lui Beethoven, versul suveran al lui Emi- 
nescu, se refugiază unde poate: în inimile studenţilor să- 
raci, în inimile micilor funeţionari, cari ahtiază după feri- 
cire, simțind toată viaţa lor povara existenţei, care le 
consumă vlaga şi energia. 


Arta nu poate fi mijloc de speculă. Ne delaiăin și 
împotriva speculaţiunei esteticei, deşi suntem gata să re- 
cunoaştem, că scopul artei nu poate fi aplicat numai teo- 
reticeşte: un refugiu al sufletului împotriva multiplelor du- 
reri lumești, în lumea fanteziei... Nu, arta trebuie să ne 
şi folosească, trebuie să ne şi îndrepte, să ne facă viaţa 
mai frumoasă prin faptul constatării, că trăim în lumea 
- aceasta frumoasă și pe care suntem siliți să o părăsim 
poate chiar atunci când dragostea ne leagă de moment, 
ca pe-o floare iedera. 

Un Rubens a trebuit să moară şi să lase întreg su- 
fletul aici. Din trupul lui Pasteur n'a rămas, poate, decât 
colb galbin, amintirea oaselor; cari s'au măcinat eu vremea. 
“Totul este pozitiv în viaţă şi totul se reduce la negativul 
absolut. Arta însă parcă sfidează vremea. Melodia nu îm- 
bătrâneşte. “Totul ce este praf și cenușe în viața ome- 
mească, în artă este lumină și aur. Cântecul nu moare 
niciodată, doar numai se sehimbă.: Subiectul de înduioșare 
rămâne acelaș în viaţa. popoarelor. Așa încât arta este 
cel mai temerar duşman al vremii, despreţuind voinţa ome- 
nească supusă tirăniei momentului. Intelectul cel mai stră- 
lueit poate fi nimieit de un moment, arta însă stă victo- 
rioasă în vreme... Arta se ridică de-asupra josniciilor 
omeneşti, căci este “ereaţiunea supraomului, ori poate că 


este creaţiunea. adevăratului om, Arta este esenţa sufle- 
tească a unui popor şi îndeosebi poporul nostmi;-cate-a 
dat dovadă de atâta tălent, de” atâta forță spirituală tiure? 
muri grele şi în vremuri senine, iiâțiunea' ndastră, câre ra 
eonluerat prin marii săi factori de cultură 'la: Progresul 
european, arta românească în deplina ei'strălucire va trebbhi 
să forţeze respectul eonştiinței latină în batiuul Duhări:. 
Aşa încât pentru noj arta este însăș Droba dă idealism, 
nu numai o inutilitate Ëstetică o ficţiune de 'lux suprapub: 
Dupta în contra indiferentismului idealist este o aviexă de 
virtualitate a forței noastre idealiste. ` 


Pentru a introduce în viaţa publică concepţia etică 
a idealismului va fi necesar ca acei, cărora li s'a dat po- 
sibilitatea să îndrume omenimea spre idealism, să nu mai 
rămâie în defensivă, să nu lase introdygerea oportunismiiliil 
barbar al zilelor actuale în conştiinţa publică, să nu 'sâne- 
ţioneze cu tăcere devalvarea culturii şi, mai ales, a artei. 
Inţelegeţi cu toții că fără artă nu are mult sens viaţa, căti 
șătemplarea naturii este: perjeetă numai prin ` 'măestria 
+ reda frumosul prin artă. Şi a admita arta nu boate fi 
un monopol, ea va avea acces în mulțime, căci arta nu ial 
poate fi lux, ci ni se impune datoria de a o face necesitate... a 


Necesitatea propagandei artistice ne apare. Vedem 
că va trebui să cerem jertfa, nu numai a statului, ci șia 
publicului organizat intelectualicește, ca să se înțeleagă 
odată, că dacă suntem obligaţi cu toţii să servim binelui 
public, deci statului, credinţei, omenței, tot astfel un supe- 
rior destin ne obligă și trebuie să ne oblige pe toţi--să 
setvim arta. Nu înţelegem exagerarea afirmărei, nu este 
necesar că fiecare om să-şi serie buletinele în vers şi să 
scandeze eu pașii săi. grăbiţi un hexametru.. Dimpotrivă, 
să serie versuri, să vopsească pânză cât de puţini, numaj 
veritabilii. Dar de ce să nu aibă fiecare om posibilitatea 
de-a cunoaște geniul unui Shakespeare, Molière? De ce 
să nu vedem în fiecare casă românească picturi pe pă- 
rete, cărţi, gravuri? De 'ce să nu împodobim casa noa- 
stră cu gustul și priceperea artistului, când această art 
nu este exclusivă, ci se adresează, prin tradiţie și intuiţie, 
mulţimii, scopurile ei fiind cunoscute” și recunoscute: mo- 
tive de premenire ă atmosferei ce: turbură cunoștința: şi 
înainte de toate este o înălţare a ideii creatoare, o slăbire 
a Bar de perfecțiune ..:? De ce să nu fie teatrul, 
zeul, exfokiţiă, Goncertul, făcut pentru toti? De ce să se 
poată duce la teatru des numai acel, care are bani mulţi, 
şi repet: de ce numai acel, care are bani mulți? Rându- 
rile scumpe la eânterta” sunt'asalfate de îmbogăţitul par- 

1e 


— 58Ä — 


venit, iar’ misera plebs, din care face parte azi fiece in- 
telectual, bietul cetățean onorabil, este fericit dacă ajunge 
în galerie... Pânza pictorului o pot cumpăra numai oamenii 
bogaţi, căci lemnele, în, ţara fagilor, sunt tot mai scumpe. 
Hainele şi ghetele copiilor au şi dânsele inspiraţia. lor 
adâncă, o cunoaşte fiecare eopil şi fiecare părinte. Aşa 
încât nu. putem condamna pe intelectualul, înglodai în datorii 
și înecat în gânduri, că nu cumpără destule cărți. 

.Bste vina publicului, ori este vina celor bogaţi, cari 
nu adue jertfă pentru artă, că azi acţiunile artistice sunt 
tot mai rare şi supuse insuccesului? | 

Să vă povestesc acum o întâmplare.. 
| Un artist de talent a avut o expoziţie de pictură într'un 
oraș. Nu a putut vinde nici un tablou, cu toată propaganda 
prietinilor şi cunoscuţilor. Atunci mi sa adresat mie, să 
face ceva ca să nu fie chemat în' judecată pentru datoriile 
ce le-a făcut cu expoziţia... M'am gândit să-i dau un bilet 
şi să rog pe un mare om de afaceri, care se laudă mereu 
cu altruismul... să vină într'ajutorul tinărului pictor, de-un 
talent excepţional. Omul de afaceri, arhimilionarul, este 
adevărat, a primit pe artist, dar ce este deasemenea ade- 
bărat n'a cumpărat nici un tablou dela artistul ehinuit. ln 
schimb însă a cerut artistului, ca să facă portretul... câi- 
nelui său favorit. Aşadar, bine să vă însemnați, nu soţia, 
au copiii, nu soacra şi nici chiar adversarul politie, mort 
a fost făcut demn de penelul artistului, ei un câine, „căci 
pe acest parvenit îl interesa câinele lui, nu Leonardo da 
Vinci... Şi ce credeţi, a fost vorbă de-un câine de rassă, 
de-un buldog, un foxterrier ori un lup irlandez? Un mops 
jigărit, bătrân şi prost, subiect de indignare pentru estet 
şi mijloe de câștig pentru artist... Vedeți, nu există un 
oprobiu publice pentru astfel de credinţe... Dacă ai încerea 
să ataci în profunda lui îngâmfare pe băcanul, care te în- 
şală şi i-ai spune că este şarlatan, te poate da în judecată 
şi poţi fi condamnat; parvenitul îmbogăţit însă poate spune 
Că pentru dânsul arta este prostie și cine îl va condamna 
pentru aceasta ? Celalalt parazitar, venit aci de cine ştie 
unde, ca să facă avere, poate confunda pe artista dela 
teatru cu hetera, pe Eminescu cu o tipografie din Bucureşti, 
care în cunoștința lui există mai precis decât marele poet. 
Am putea să facem un plebiscit, să ni se dovedească dacă 
toţi aceia, cari au profitat de situaţie, sunt în curent cu 
viața sufletească a neamului nostru, cunosce pe Eminescu, 
Coşbuc, Caragiale, Grigorescu, Enescu... Şi vom rămânea 
dezolaţi de constatări. 

In schimb însă vedem o prețioasă ascensiune a inte- 
resului faţă de mişcarea artistică a tineretului... a funeţio- 
narilor, a muncitorilor, şi, spre fala ei să fie spus, a ar- 


matei. Din specialitatea mea pot constata, că această afir- 
măţiune este dreaptă. Da teatru bedem mai ales funcţionari, 
studenţi, ofiţeri și muncitori. Aşa dar, chiar pătura, care 
este mai bântuiță de mizeriile vieţii. Ttpul studentului, care 
din micile lui economii cumpără cărţi şi dicţionare, ca să 
înveţe limbi apusene, tipul ofițerului, care adoratei îi tri- 
“mite bilet de concert, ori o carte, nu mai este rar. Vedem 
un adânc interes pentru tot ce este frumos. - 

Dar există conflict deschis între oportunizmul unora 
şi între idealismul altora şi prefer să stau pe partea idea- 
liştilor. Prefer să stau pe partea celor ce văd în România 
o tară. frumoasă, minunată, card este bogată, nu numai în 
darurile ei naturale, ci preţuieşte mult, prea mult prin su- 
fletul românesc ce reprezintă. Cântecul. românese nu este 
nici primitiv, nici barbar. El porneşte din melodia firească 
a unui suflet de neam martir, care a trebuit să înveţe să 
cânte frumos, chiar pentrucă a suferit urât. Cântecul nostru 
ar putea inspira pe oricare compozitor obosit. Este plin 
de noutate; ca un plâns de':copil și plin de mângăerea 
glasului de mame. Frumuseţa Carpaţilor, care nu ne mai 
despart, este egalată, dacă nu întrecută, cu doina, pe care, 
oricum încercăm, nu o uităm niciodată și în pânza cu 
atâtea podoabe de invenţiune, stă ţesută stofa unui popor, 
care are misiunea de-a ţine trează conștiința latină în ba- 
zinul Dunării. Aşa încât pentru noi arta nu numai că este 
„o utilitate de ordin estetic, ei o misiune de caracter, general. 


Avem lipsă de artă. Ne trebueşte o înaltă concepţiune 
„etică, de-a încerca a putea fi părtaşii unor emoţiuni, cari 
ies din cadrul comun, căci abstractează scopul vieţii. Ame- 
ricanizarea vieţii noastre nu este necesară decât până la 
„o măsură, pentrucă ne pare prea exagerat cultul fizic, aşa, 
cum se face. Sportul este individual, dar a face artă din 

"bicepsul unor primadone de sport, din goalul nu arareori - 
„ridicol, este o aberaţiune și o aberaţie încă din cele mai 
stupide a înlocui pe Mozart cu Nurmi ori arcuşul fermecat 
al lui Enescu cu jazz-bandul trivial. 

Gustul infectat de cultul rapidităţii nu ascultă de esteţi. 
Moda poate înlocui noţiunea de artă și poate aduce la 
suprafaţă cele mai adânci patimi, păgubitoare culturii. ln 
locul unui dans artistic, potrivit temperamentului nostru na- 
tional, cum sunt dansurile noastre de ritm atavic: Romana, 
Hora, ori Sârba, Căluşerul, vedem şi smerite fiinţe ale 
satului, încovoindu-se de mişcările comice şi sensuale ale 
Shimmyului. Şi cum se potrivește progresului nostru, 
fiinţei noastre de popor agrar, eu desvoltarea socială ne- 

terminată, un dans, care presupune deeadenţă socială ?.. 


— 4 — 


i LD: Li IE E eoh TETTE ESE CPT E E n gio, 
Şisă înţelegem, „că aci se folosegie noțturiea de, sirj ăr- 
tistie,, ea 'o simplă escrocherie, asemeni unui, proces, pa- 
rasitar, cum ar fi pe arborele  puternie adifia ,parasitară 
numită de botanişţi: viseum album, Pseudoarta este fot 
dtât de periculoasă în, viaţa unui stat, ca negaţiunea ab- 
'solută a concepţiunij de ordine şi linişte... Geniul este 
strict și rece, spunea Uoltaire, dar noi adăogăm: arta este 
protecţiunea bunului simţ şi al respectului ereaţiunei. 

„.. Nu vom analiza din punct de vedere ştiinţijie exi- 
stenţa artei. Platon nu ne va fi stăpân de-a ne căuţa di- 
weetiva. Stăm pe lângă principiul utilității numai. până la 
um punct și nu vrem să confundăm scopul artei cu efectul 
ce-l produce arta. Ia | 
„Se observă, dect, necesitatea organizării propagandei 
ărtistice. $i vedem că acest program trebuie să aibă pro- 
'“gramul executat cu fermitate și paciinţă. Subliniem: pa- 
ciinţă. Nu se poate pretinde o rapiditate ea un proces de 
reabilitare a acțiunilor artistice. Noi, românii, nu avem încă 
în Corregto, un Tizian, un Rubens ori un Valasquez. Gri- 
'greseu al nostru însă. nu va sta mai jos de Mestroviei-ul 
Jugoslav, un: Smigelschi ardelean nu va putea intra în ca- 
tegoria decât a pictorilor bizantini, nedesluşiţi încă. Dacă 
Smigelschi ar fi trăit oblăduit de cutare domnitor bizantin 
și nu murea în floarea vârstei, nu ştim dacă arta lui nu ar 

"fost o surpriză pentru criticii de artă ai Europei. Să nu 
uităm însă. că arta nu se desvoltă de.sine, ea cere și anu- 
mite eondiţiuni sociale împlinife. Ca să avem opera de 
aptă a. Franţei, teatrul, muzeul ori calitatea ei estetică, 
ne-ar fi trebuit şi, situaţia de independenţă a Franţei. Pro- 
gresul nostru artistie a avut să icunte multe transformări 
grele, de ordin social, românii trăiau sub diverse regimuri 
de domnie și culțuri. Să începem acest progres acolo, 
unde celelalte popoare mari l-au terminat, ar fi o naivitate. 
l . i toa l l 

Inceputul este însă îmbucurător. Statul a făcut mult 
'pentru progresul artistic, dar nu totul. lmpedimente mate- 
riale ne stau și aci în cale şi ne întrebăm cari sunt mai 
“urgente : refacerile materiale ori cele spirituale ? Sunt mari 
işi neînţelese convulsiuni în temperamentul european, răs- 
botul a distrus însă nu numâi concepţii de domnie, ci și 
realmente, creaţiuni. Așa încât, pe lângă un aport de bo- 

(ăţie externă, ne-a rămas şi o moștenire lăuntrică, un 
"psihice și azi agitat, şi o conştiinţă, care se muncește, căci 
äre răspunderea situaţiei în faţa istoriei. România trebuie 
să Se organizeze la perfecție şi din pricina aceasta, ce- 
rinţele culturale sufer oareşeare amânare, dar nu cu ca- 


racter ar finito: Opera de refaçere a sufletelor este însă 
uriaşă dacă ne dăm seamă de întinderea geografică a 
acestei ret Şi a ateńua osmoza, prin liniștirea exigenţelor, 
"a fage statul român, gândindu-se în primul rând la refa- 
cerea posibilităților de concentrare a valorilor, prin. re- 
clădirea unui sistem de conducere a statului, care este al 
nostru. Miliardele ne trebuesc înainte de toate ca să facem 
trenuri, drumuri, nave, să facent bogată țara și. apărată cu 
convingerea celor, cari o iubese. Dar statul a fost ge- 
neros și cât d putut. a dat pentru. arta noastră. Avem astăzi 
mai multe Opere, la București și la Cluj, noui teatre, eon- 
servatorii, muzee, salon oficial, noui şeoale de arte fiu- 
moase. Au fogt trimişi artişti români în străinătate, propă- 
ganda culturală şi artistică a Ministerului Artelor, a fost 
secondătă de munca bine organizată a Astrei, a Fundaţiei. 
Principele Carol, a Casei Senalelap şi a diverselor insti- 
tuţiuni culturale. 
| Şi. putem. fixa un program de. muncă artistică, care 
nu este ordin de bătaie, nu este ameninţare la adresa-ce- 
lorialte culturi şi manifestaţiuni artistice. Chiar pentrucă 
ne găsim într'un oraş locuit şi de minorităţi, vom afirma, 
“că arta românească nu se va ridica pe cadavrul artei ne- 
românilor. Avem destule motive, ca să asigurăm toleranţă . 
acelora, cari ne vor recunoaște existenţa ea organizaţie 
de stat și ne vor aprecia caracterul etnic. 
I*a 
Inainte de toate este necesar, ca în acțiunile noastre 
de propagandă artistică să avem un sistem. Sistemul este: 
conducere centrală, cu acceptarea ; particularismului. ` In 
fiecare oraș și comună va trebui să avem un organ de 
execuţie al unui program artistice. Infiinţarea în toate loea- 
lităţile ale României, a unor Comitete artistice, este o ee- 
rință de propagandă modernă. ln toate oraşele unde func- ` 
ţionează ori vine în turneu o trupă de teatru româ- 
mească, să se înjiinţeze un Comitet pentru protejarea tea- 
trală, îngrijindu-se acest Comitet de plasarea biletelor, de 
primirea și încuartiruirea artiștilor, chestiuni, cari intere- 
sează subtilitatea; artistului., Şi credeţi-ne, nu este ceva mai 
dezolant, ca artistul român, care este primit la gară de un 
birjar, care îl spoliază... Cu cât altfel s'ar prezenta che- 
stiunea, dacă pe artistul român l-ar primi la gară un de- 
legat ori o delegată a acestui comitet? De ce nu mai multă 
prietinit și de ce atâta distanţă protocolară între artist şi 
public ?.... Aceste comitete ar putea colecta și burse pentru 
talentul local, eare va trebui să-și desăvârșească studiile. 
Nu este umilitor, a primi dela ài tăi, cari te eunosce, sprijin, 


sa 


este mult mai umilitor-să aştepţi aile întregi, ca să fii primit 
şi -petiția să-ţi fie refazată... Tot aceste comitete ar putea 
înfiinţa biblioteci-teateale, ar putea ținea contact cu teatrele 
ţărăneşti gi ecu manijestetuane artistice ate Muerselos ea- 
tegoiti sociale. 


„Im toate oraşele, în afară de acest Comitet, s'ar tina 
înjgheba Societăţi de Amici ai artelor. Acest comitet ar 
patrona orice manifestaţiune artistică. Ar aduna publicul 
pentru BExpoziţiile. plastice, ar recrută auditori pentru con- 
certe. Fiind membri intelectualii și oamenii productivi ai 
societăţii, ar putea' organiza matineuri artistice, înlocuind 
petrecerile nu de multe ori lipsite de.nivel, eu altele, mai 
nobile, în tendenţă și mai civilizate în formă. Să nu fiu rău 
înţeles, nu vrem să desființţăm balurile și să punem pe rug 
tot ce se leagă de amintirea dulce a tinereţii. Vrem numai 
să subtilizăm. In loc de petrecerile, cari consumă prea 
mult timp și prea multă energie, și poate prea mult alcool, 
vrem să imaginăm o formă mai artistică a acestei petreceri. 
Comitetele ar descărea de ocupaţii și. administraţia, care 
nu poate să se ocupe de chestiuni artistice. Pe artiști să-i 
primească reuniunile .de artă şi nu inevitabilul organ de 
ordine. Este mult gongorism: în primirile de paradă ce se 
face şi sinceritatea ne etaana să spunem, că artistul 
român vrea să fie iubit. se 


Comitetul societății Amieti Artelor, PEET E situaţia 
locală, va fi și un organ informativ de prima necesitate. 
Artiştii vor putea lua’ informaţiuni precise dela această 
societate şi nu vor fi siliți să contramandeze concertul 
anunţat, din pricina neexistenţei publicului. A fost odată.. 
cum ne spune o poveste... când la un concert anunţat, al 
unui foarte apreciat artist, au venit cu totul 5 persoane şi 
„dintre aceste 2 au fost piiețenii artistului . . . (Fapt împlinit; 
garantez autenticitatea). 


`~ ln sarcina acestui comitet ar intra, şi adunarea 'diver- 
selor obiecte de artă, pentru a se putea așeza în Muzeu. 
Este îndeobște cunoscut, că foarte multe obiecte de artă 
dispar.: Altele trec frontierele pe cale clandestină. begea 
Pitti la noi a inspirat Legea proprietăţii artistice şi literape, 
care este bună, însă are şi lacune. Sancţiuni, pentru a pe- 
depsi sever contrabandele cu operele de artă, lipsesc. Ne 
aducem aminte că în anii din urmă a fost învinuit în pu- 
blicitate Muzeul Brukenthal din Sibiiu, că pe cale clan- 
destină a trecut în Germania, câteva eapo-d'opere. Din fe- 
ricire acest lucru nu s'a întâmplat. Cum sa oprit vânzarea 
obiectelor de artă ale diverselor mănăstiri catolice, nu de 
mult la ordul franciscan din Cluj. Faptul cu contrabanda 


— 589 -— 


artistică a tablourilor provenite din Austria, i sageaiidată. 
„nu sa dovedit ca exact. Dar ce putea rezulta ? legea mo- 
numentelor istorice se poate aplica şi la operele de artă? . 
Noi suntem apriori pentru această amplificare legală. Bste 
imposibilă ideea, pentru noi, care apărăm arta, să punem 
la bunul plac al proprietarului, obiectul de artă, care să 
poată fi înstreinat, ca un câine ori ca o căruță. Această 
“operă de artă aparţine, ‘de fapt, statului, căci individual 
opera de artă nu poate aparține decat colectivității ideale, 
eare este statul. 


Şi vom vedea că Austria, care s'a ruinat, 'pentrucă a 
a fost o plăsmuire imposibilă, reducându-i-se graniţele, la 
justele lor limite, a păstrat una din virtuțile ei puţine: simţul 
. consevvării. In cea mai acută criză financiară Austria nu 
şi-a vândut comorile de artă ce se găsese în muzeele 
Vienei, înzadar erau tentativele miliardarilor americani; 
operele clasice ale renașterii nu au dispărut din aceste 
muzee. Este frumos exemplu pe care și noi îl vom urma, 
deelarându-ne acest drept, cum jure succesionis, pe toate 
operele de artă de valoare ale României. Controlul acestor 
'bogăţii îl poate. avea un comitet local, conștient de mi- 
siunea sa.civilizaatorică. Nu vrem să ofensăm susceptibili- 
. tatea unora, ca să atribuim rolul de spionare acestui co- 
- mitet. Este o acțiune de conservare a.avuţiei noastre ar- 
tistiee, instinct, care este de origină prețioasă, etică, simţul 
` de apărare al naţiunii ae 


ko 
* 4 


Propaganda artistică se va face și pe altă cale. Unii 
sunt de părerea că operele de artă românească să fie tri- 
mise în străinătate, ca să le vadă străinii. Noi întoarcem 
înţelesul şi vom întreba: englezii, francezii, italienii, cari 
vor să cunoască arta românească, nu pot veni şi dânşii 
“la noi acasă, mai ales că cele mai de seamă monumente 
artistice (biserici, statui, ete.) nu pot fi transportate ?.. 
Ceeace nu înseamnă că nu vom aplauda din inimă. expo- 
ziția din Paris, Geneva, Filadelfia, unde noi românii ne-am 
prezentat eu motive de artă românească. Omagiile noastre 
şi românilor, cari au lucrat la expoziţia din Monza, Ve- 
neţia și Londra. Omagiile noastre profesorului lorga, care 
a dus în străinătate respectul artei românești și muncii de 
intuiţie poetică ce a desfășurat la Roma profesorul Pârvan. 

Propaganda artistică se va face şi prin turneurile 
teatrale, Trupele vor cutreera orașele și chiar satele. 
Echipe volante ar putea cerceta satele, jucând piese ușoare 
pentru ţărani. ln privinţa aceaşta, ca exemplu pentru un 
teatru, îmi pare cel mai potrivit teatrul sătese din Elveția, 


— 500 — 


ori imitarea însoţirilor teatrului sătesc din Oberammergau 


(Passionsspiele). Trupele de turneu s'ar ocupa și de pu-. 


' herea în vânzare a broşurilor cu conţinut artistic. Ar fi 
bine ca trupele de propagandă să fie însoţite de către un 
conferenţiar iscusit, care să vorbească de opera jucată și 
de autor. 


Propaganda artistică pretinde, ca editurile noastre să 
se adreseze artiştilor, pentru a face copertă și ilustraţii. 
Mai ales aceasta este o lacună. Nu este o mai mare ru- 
şine decât o carte tipărită fără gust şi executată fără mijloace 
„ estetice. Hârtia rea, ilustrațiile fără artă, indispun pe ce- 
titor, dar fac și un. prost serviciu cauzei în faţa streinilor, 
cari se gândesc așa: ce fel de respect poate avea scriitorul 
tipărit, acasă: la dânsul, dacă este trimis în lume în sdrenţe ? 
Nu vreau să vă plictisesc, dar şi actualmente este în co- 
mert o carte, câre vrea să reprezinte opera lui Alecsandri. 
Bi, ştiţi al cui portret este pe copertă? Al lui Alecsandri ? 
Nu. Este portretul lui Alexandru Cuza. Şi editorul nu simte. 
serupul. Pentru dânsul chestiunea se prezintă din punct 
de vedere material. Pentru noi se prezintă ca o chestiune 
_de interes'moral şi de demnitate artistică. 


- Am putea cere şi cărţi, monografii, artistic: executate. 
Am putea avea și cărți postale artistice, cu regiuni, porturi, 


obiceiuri etnice, cu text literar. Maestri pot imita exemplul- 


Aigliei, care a răspândit cunoştinţa artei engleze cu aju- 
torul cărților postale, în toate coloniile sale. Această pro- 
pagandă ar fi de extremă valoare, mai ales pentru România, 
servind și ca un mijioe de própägandă ieftină, rapidă și 
sigură în străinătate. Aceste opere de propagandă ar putea 
fi scrise şi în limbi streine, pentru a desvolta și mai mult 
interes pentru arta românească. ln privința aceasta edi- 
_turile Orbis din Cehoslovacia vorbese cu elocinţă. 
Inainte de toate însă să tipărim artistie operele com- 
plete ale lui Eminescu, Coșbuc, Caragiale, Coşbuc, care, 
cu viziunea unui artist mare, a simţit dreptatea vremei, fiind 
cel dintâi autor al reformei agrare cu: Noi vrem pământ. 
Ne gândim şi la propaganda bisericească, care să 
ceară concursul artei. De ce bisericile să nu fie zugrăvite 
de artişti adevăraţi? De ce cărţile bisericești să nu fie 
ilustrate de artişti adevăraţi? Sunt probleme, la cari a 
răspuns deja biserica, pentrucă pictura catedralelor se 
face de către artişti și se va înființa o școală specială de 
artă decorativă bisericească, la București, pentru a educa 
tineretul artistic și în genul acesta, atât de feeund. 
Tot astfel am putea cere în întreg domeniul vieţii pu- 
blice 'întrebuinţaraa cât mai intensă a artei. Afişele arti- 


stice ar atrage mai. mult interesul privitorului grăbit, decât 


d 
d 


. i — 50 — 


tierarea de tepczeală, Pentru a combate diferitele bali, 
V6în cere, tar, ajutorul artiştilor. Şi în privința aceasta 
amintim propaganda ce se făce pentru combaterea tuber- 
culozei și a alcoolismului. prin afişe artistice, în Anglia, 
Norvegia, Danemarca şi Germania, Ajişele artistice pot fi 
întrebuințate și ca reclamă industrială. l 
Dar în arta tiparului? Ori arta filateliei, pusă în slujba 
propagandei? Amintim timbrele postale executate cu măe- 
strie, ale Austriei, seria celebrilor autori austriaci, ori tim- 
brele ae le-a făcut italia în amintirea lui Francise de Assisi, 
şi timbrele recente ale Americei... 'Tot posibilităţi de pro- 
pagandă utilă, făcută statului, poporului şi eauzei acestuia. 
* * E3 
Pentru stimularea acestui simţ de respect al artei, va 
trebui însă să facem o revizie și în aprecierea, ce o facem 
artiștilor. Opinia publică e şi azi îmbibată de ideea căar- 
tistul iese din categoria oamenilor normali. Rolul civili- 
2atorie al artistului nici azi nu se cunoaşte şi nu se re- 
cunoaşte. Până ce, de fapt, artistul, care nu are o tagmă 
socială decât foarte vagă ca existenţă, este o forță con- 
structivă, împreună cu arta, în viaţa unui stat. Rolul ċivi- 
liaatorie al- artistului trebueşte recunoscut, apărarea idea- 
lismului fiind misiunea unui propâgator de artă, în furtuna 
de acut materialism ce a pornit în lume. În vremea nega- 
ţiunilor valorilor idealiste, când pe de-o parte este în fune- 
țiune întregul sistem de sensibilitate al unui popor, iar pe 
de altă parte se încearcă o depreciere a valorilor crea- 
toare, publicul va înţelege cu noi împreună, că servind in- 
teresele artei, serveşte şi cauza idealismnlui său propriu, 
făcându-l părtaş emoţiilor minunate ale supraomenescului... 


„ Subiectul este atât de profitabil pentru un conferer- 
tiar, încât ar reţine atențiunea dv. pentru prea multă vreme. 
Nu este scopul meu de a abuza de paciinţa dv. Este o 
misiune și a noastră când propovăduim drepturile indis- 
cutabile ale artei. Accentuez necesitatea și o fac în spe- 
ranţa că publicul, care ne înţelege, va sprijini acţiunea 

„Astrei“, dea se da un deosebit interes propagandei noa- 
stre artistice. Cerem respectul artei, pentrucă există o ne- 
' gaţiune a forţelor.idealiste, pentrucă sub aspectul aparent 
al utilității, se practică prea des uitarea forțelor idealiste, 
cari sunt folositoare regenerării noastre omenești. 

Fiecare dintre noi, indiferent de sttuaţia socială ce 
ocupă, trebuie să fie un misionar al nostru, trebuie să fie 
un propagandist al cântecului românesc, un prieten altea- 
trului românesc, un factor de propagare a artei românești, 
în orice condițiuni. Facem apel la stăruința orașelor, ca 


— 592 — 


să privească cu atenţiunea cuvenită desfășurarea forţelor 
active ale unui idealism nou românesc, constructiv și masiv 
în acelaş timp, practicat cu desinteresul pereoual ce trebuie 
să caracterizeze astfel de acţiuni. 


Admiraţi efortul acestui popor, care a ştiut să se men- 
ţină în furtuna de sânge ce ameninţa lumea şi care va da 
dovadă că. geniul latin, sădit în inima lui, nu a murit și . 
este nemuritor. 


Dulceaţa cântecului românesc trebuie să inobileze 
harfa Buropei vechi, culoarea viztunei admirabile cere 
pânza nouă, frageda şi neprihănita fantezie va executa 
opera de regenerare a intuiţiei europene, sunt tot atâtea 
idei, cari agită nu numai secţiunea artistică a Astrei, ci, 
sunt convins, vă agită și pe dv. 


In numele idealismului, care a caracterizat totdeauna 
„aeţiunile din trecut ale „Astrei“ şi le va caracteriza şi pentru 
viitor, am venit să cer cu tăria drepturilor sufletului ereator 
“de artist, sprijinul acestui colţ de ţară. 


Intelectuali români — acum, când pretutindeni se sbate 
în agonie idealismul și tot mai puţine perspective de pre- 
menire a atmosferei se arată, răspundeţi la chemarea noa- 
stră. Ascultaţi cu dragostea cuvenită graiul dulce al ar- 
tiştilor noştri, cumpăraţi, după putinţă, opere româneşti, nu 
disprețuiți lacrimile înduioşărei şi nepreţuita putere a artei, 
Care vă face să râdeţi. - 


Apelăm şi le voi, elemente tinere, ca totdeauna, când 
vi se dă prilejul să vedeţi manifestaţiuni de artă româ- 
nească, să veniţi la aceste serbări ale sufletului imaculat, 
„căci aci este secretul popoarelor mari: în respectul cu- 
venit idealismului... 


Noi vom urma cu programul început. Nu ne vom lăsa 
„intimidaţi de oportuniști și de bârfitori. Bxistă o conştiinţă 
în acei, cari luptă, de a crede în geniul românesc. imperiul 
roman nu există, dar sufletul latin va fi păstrat cu aceeaş 

- căldură, vom împrumuta din credinţa strămoşească ceeace 
„ne este de folos şi regenerarea sufletească se va produce 
de sine.’ 


Cuvintele ar trebui să se îmbrace în aur, să strălu- 
cească asemeni unei credințe a focului nemuritor, ca să 
putem vesti ceece trebuie să se termine, cu câteva cuvinte: 
nu ne vom lăsa cutropiţi de sentimente brutale, materialiste, 
şi vom adora cât de des pânza lui Grigorescu, versul lui 
Eminescu, opera lui Enescu, prudenţa lui Kogălniceanu, 
tot ce este creat, în orice ramură a artei. Artă este tot ce 
„este frumos creat și anume cu scopul frumuseții.. 


— 598 — 


"Artă, cultură, știință — iată trinitatea de ideal peniru 
viitorul nostru, pe care ni-l imaginăm cu toţii cu prea muit 
pesimim. De ce să fim pesimişti? Nu putem fi pesimiști, 
trebuie să credem, și această credinţă este alui Romulus 
și Remus... 'Tăria convingerii, tăria cântecului, tăria minţii 
și a inimit. e i 


“Ba „Focul de veghe“. | 


— File — 
de Horia Petra-Petrescu. 


Cu săptămâni înainte s'a vorbit în oraș de serbarea 
plănuită.. Era vorba să se serbătorească pentru a doua 
oră intrarea trupelor române victorioase în oraş, cu pompa, 
cu cinstea cuvenită. 

Da îndemnul primărului s'a constituit un comitet. Toate 
căpeteniile orașului erau reprezentate — cu societăţile cul- 
Mae economice, financiare și cu autorităţile școlare în 

unte. 
„Fraților!“ spuneau afişele tipărite şi răspândite prin 
oraș şi în toate satele de prin împrejurime — „Fraţilor! 
Neniţi să ne aducem aminte cu toţii de marea zi când 
oraşul nostru a putut găzdui pentru întâia dată armată ro- 
mânească între zidurile sale. Să dăm mulţumită lui Dum- 
nezeu că ne-a învrednaicit să vedem fluturând steag românese, 
pentru care am pătimit atâtea temniţi şi sehinjuiri! Să ne 
aducem aminte de cei morţi pe câmpurile de luptă și să 
ne descoperim capetele, gândindu-ne la dânșii, ca la mar- 
tirii neamului . . .“ | 

Din felul cum era redaetat afișul se vedea că l-a 
compus Adrian. Toți spuneau: se recunoaște de depârte 
peana lui! 

Au fost discuţii interesante când a fost vorha să se 
stabilească programul festivităților. 

Unii erau pentru punerea pietrii fundamentale la un 
monumerit al răsboiului. Se şi gândeau la comitetul monu- 
mentului. Brau 5 candidaţi la prezidenţie. 

Când a luat:euvântul Adrian au ascuţit toţi urechile. 
Erau _Eurioşi să cunoască punctul lui de vedere. 

„Convingerea mea este, domnilor“, zise el apăsat, 
„că oraghi nostru poate sta încă multă vreme Jără de 
monument!“ 

— „Nu ţi-am spus?“, zimbi malifios directorul de 
- bancă secretarului său. l 


— 504 — 


„Monument să aibă răsboiul ca-a trecut în inimele 
asia Dacă amintirea celor morţi nu este mai trainică 
decât piatra trecătoare say o statuie turnată — nare să 
dăinuiască mult neamul noaţpu. — Nu zic, domnilor, că un 
monument, care să preaslăvească pe cei morți și meritele 

celor vii, cari au escelat — ar fi o ideie nepotrivită. Un 
oraș bogat, într'o tară cu escedente mari, îşi poate per- 
mite luxul, ba e o datorie a autorităţii locale și a îniregei 
populaţii să ridice un astfel de semn vădit al veneraţiei faţă 
de merite nepieritoare. Noi însă suntem la începutul-înce- 
putului în orașul nostru — noi avem nevoie, dragi frați ai 
mei, de multe capitaluri, pe cari să le folosim într'altă direcţie, 
ca să ridicăm cultura şi bunăstarea orașului nostru. Ne 
“vor iera morţii noştri de prin morminte şi ar spune şi 


dânşii — dacă ar avea putinţa: folosiţi capitalul spre alte - 


scopuri. Din banii plănuiţi pentru monument să fondăm un 
fond pentru orfanii şi văduvele rămase pe urma răs- 
boiului ... 

O parte din comitet s'a declarat pe dată gata pentru 
ideia aceasta — celeilalte îi mai juca pe dinaintea ochilor 
banchetul festiv la inaugurare, sosirea autorităţilor din capi- 
tală, balul de gală, distineţiile pe urma serbărilor şi nu se 
putea impăea cu una cu. două. 

„Dacă e vorba de motul et, cercă să rupă ora- 
torul zăgazurile îndoielii celor din urmă, „să numim „piatra“ 
din „Dumbravă“ — „piatra libertăţii“ sau a „renașterii“ sau 
cum veţi vrea — să pelegrinăm la ea, să entualasmăm tine- 
retul, să dăm o serbare cămpenească — scopul ni l-am 
ajuns şi ne-au rămas capiialurile pentru scopuri mai arză- 
toare.“ `. 

ldeia lui rămase învingătoare, după cum planurile fă- 
cute de dânsul pentru serbarea zilei festive au răzbit şi în 
comitetul special. 


Cetise el în jurnalele streine, la timpul su cât de fru- 
moasă a jost serbarea în amintirea morţilor, în preseara 
sosirei armatei franceze victorioase, în Paris, şi i-a rămas 
întipărită în memorie urna funerară gigantică, „cenotaţul“, 
cum îi zie francezii, în faţa căreia au pelegrinat toţi, cu 
mie cu mare, în timp ce garda de onoare tinea straje în 
decursul înțregei nopţi. 

„Ce ar fi daeă am prinde ideia aceasta,“ întrebă 
el pe ce cei "din comitet, „şi dacă am ridica şi noi, undeva, pentrii 
o noapte, o urnă de acestea, străjuită de legionarii. noștri 
în ţinută de gală? Fiecare văduvă de răsbotu, fiecare orfan, 
care și-a pierdut tata, fiecare tată și mamă, al căror fiu 
zace pe cine ştie ce câmp de răsboiu, să-şi poată aice, 


Soar 
li 


a mt ll 


a 


— 595 — 


trecând pe dinaintea urnei acesteia: „îmi închipui că-l am - 
mai aproape! Și-a dat sângele pentru câ nol să ne bucurăm 
în aiua de astăzi! Și eu am sacrificat ceva penta: causa 
comună!“ 

Gândul a prins rădăcini, Cu executarea lui a fost ta- 
credinţat propunătorul. 

Afişul răspândit învita pe. orășeni şi satele învecinate 
să se adune și să preaslăvească cinstea celor morţi la 
mormintele din cimitirul orașului, mormintele ostașilor că- 
2uţi în luptele din prejurul“ oraşului, şi la „urna funerară“, 
care se va ridica în faţa primăriei. Serbarea au botezat-o 


„foe de veghe“. 


e. 


De pe când a început să însereze s'a pornit lumea 
spre piaţa principală, în faţa primăriei. Atât primăria, cât 
şi casele din împrejurime erau împodobite de serbătoare. 
Nu le mai recunoșteai. Covoare naţionale și merindare pe 
la feresfri,. ghirlande de verdeață dela fereastră la fereastră 
— lucraseră școlarii şi serviiorimea din greu, două zile 
întregi — lampioane, în toate culorile și toate formele — 


.oleandri, un rând întreg, și serpentine de hârtie colorată — 


iar, pe deasupra tuturora, pe coperișul primăriei, pere elec- 
trice, dela uzina electrică introdusă de curând, cu in- 


„seripţia: „Binecuvântată memoria lor!“ 


Prăvăliile erau deschise și împodobiseră galantarele 
cum știau stăpânii lor mai bine. Fotografiile Regelui şi 
Reginei, a generalilor iubiţi, la loe de frunte, între ramuri 
de palmier şi verdeață de cetină.. 

Nu era casă fără de steguleţ naţional — nu era fe- 
reastră fără iluminaţie — dacă nu mai mult, două sfeşnice, 


-cele mai bune din gospodărie. Pielarul își atârnă, pe lângă 


alte frumuseți, toate pieile, pe cari le avea la îndemână — 


.ciobotarul toate ciobotele, în şir, încât parcă se bucurau 
.și pieile și ciobotele de serbătoarea naţională. 


Cele patru uliţi, cari dădeau în piaţa principală, erau 
pline — la 'nceput — ca 'n zi de târg, de săptămână. Venea 
sat după sat, cu steag și tablă 'n frunte, cu preotul, în- 
văţătorul şi primăria comunală, ca trimiși oficioşi, eu băr- 
baţi şi femei și cu cei mai mărişori din școalele poparale. 

Mai apoi, din zi de târg sa făcut iarmaroe şi — mai 
târziu — puvoiu de oameni. Cap lângă cap, om lângă om. 


Şi mulţimea creştea mereu, căci satele voiau a-şi trimită 


sătenii pe dinaintea „focului de veghe“. 


Adrian îşi tăie cu mare greu cale până la erena 
Luciei, la ceasul când hotărîseră să se întâlnească, să vadă 


împreună „focul“. 


.— 598 — e 


— „Gata?“, întrebă el, bătând în geam.. 

Drept răspuns se deschise fereastra și se întinse spre 
dânsul o mână înmânușată. El o prinse şi vru să o sărute, 
dar mâna se retrase repede. 


— „Ai așteptat mult?“, întrebă el din nou, când stă- `` | 


pâna mânii era în fața sa. 
„Nu — tocmai isprăvisem cu mâncarea.“ 
Se. 'salutară. 
Ba își pusese pălăriuța, care ştia că-i place şi o purta 
ştrengăreşte, dată pe-o ureche. Se vedea că a modelat 
formele pălăriuţei în oglindă — părul îi ondula sub bor- 


- durile ei, ars cu fierul, de curând. 


Brau singuri în mulţime. 

Lumea striga, cânta, ehiuia. 

„Să ne ţinem bine — să 'nu ne iei. zise el. 

Ea i făcu semn din cap că pricepe cele spuse. l în- 
tinse mâna. 

Puvoiul oamenilor a apucat-o spre „focul de veghe“, 
prin mijlocul pieţii, eurgând din cele patru uliți ea neşte. 
râuri de lavă. 

Adrian râdea. 

— „De ee râzi?“, îl întrebă ea. l 

„Uită-te. la flaimucul ăsta.“ Lângă dânșii era un 
poșândic de vreo 10 ani, cu pălăria de pâslă plină de ste- 
guleţe tricoloare, cu pieptul împodobit cu fel de fel de 
mirozenii: ochiuri de păun, „vârste“, luate dela flăcăii din.. 
sat. Cânta să-ţi spargă urechile. 

„Bravo, bravo, flăcăulel '4i înaintel“, îl lăudă şi-l 
bătu pe pe "umăr Adrian, iar copilul se înălță în stat şi stetea 
să-și crească 'n pene. 

„Uită-te la bătrânii ăștia doi,“ atrase de nou atenţia 
Adrian însoţitoarei sale. 

Doi bătrâni, ţărani, se ţineau de mână, cu amândouă - 
mâinile, și-și strigau speriaţi că au să se piardă: „Ţin'-tel 
Ţin'-tel“ Desigur au venit din cutare sat, la îndemnul pă- 
vintelui şi. al învățătorului lor, să vadă şi ei „focu'“ „ăla“. 
dar acuma 'nirat groaza 'u ei, că au să se piardă și dădeau 
focului „foc“ — dar vedeau că nu mai pot ieşi din învăl- 
mășeală. 

Au trecut încă odată pe dinaintea „focului de veghe“. | 

„Să stăm puţin pe loc“, se rugă el. 

se retraseră puţin din vârtej, lângă o casă, și priveau 
de acolo peste capetele oamenilor. Aveau un loe mai ri-. 
dicat, de unde puteau privi. 


— 587 — 


i De pe „Coasta lui CăWman“ se auzeau din când în 
când treascurile şi se. răspândea foe. bengal, luminând 
văile şi munţii, roșu, albastru, verde: De câte ori vedea 
mulțimea focul, de atâtea ori iabuenea întrun „livaaat!“ 
învifoeat. 

Culmea entuziaamului o ajungea mulţimea când vedea 
ridicându-se câte o rachetă. Farmacistul lupu și droghistul 
băcrimeanu. au săvârşit lucruri minunate, după părerea 
mulţimii, eu rachetele dăruite de dânșii. De câte ori se 
arăta, ţâşnind, câte o stea comată, care urca vietorioasă și 
se prefăcea sus de tot, în zeci şi zeci de licurici, de toate 
culorile, de atâtea ori „Vivaaatul“ mulţimii numai cunoștea 
margini. Steguleţele fluturau, cântecele se intejeau, frea- 
mătul creștea. 


Numai împrejurul „foeului de veghe“ domnea tăcere. 
Fiecare trecător își aducea aminte de cei morţi pentru 
patrie — pleca capul pentru o clipă şi le aducea tributul 
recunoştinţei, mai mult, al dragostei sale. 

Legionarii ţineau „veghea“ drepţi, nemișcaţi, cu pușca 
la umăr — ca nește stane de piatră. 

„Dezi „focul“ bine?, întrebă Adrian. pe însoți- 
ioatea sa. 

„Destul de bine. Şi dacă nu l-aş — vedea, waş 
pierde mult“, 

„De ce vorbeşti aşa ?: 

"Pentrucă omul trebuie să aibă atâta fantazie să-și 
închipuiâscă un „foe de veghe“ — cuvântul e al d-tale“, 
zise ʻea cu o mică doză de maliţie în accentuare — „un 
foe de veghe“ românesc“ 

. — „Bu mă simt bine aici“, zise el. 

— "Și eu.. “ se grăbi ea ca să-l completeze. | 

Adrian cercă să-i găsească căutătura ochilor. O privi 
lung $ z serutător. 

„Ai spus: „românesc“ cu o mică umbră de... 

"De nimic ... Dta cauţi totdeauna cu stiela ale 
toare e câte- un comentar la fiecare vorbă!“ 

„Ai dreptate“, zise el și dete trist din cap. 

— Jdeia dtale cu „focul de veghe“ a fost minu- 
mată“, se "grăbi ca să şteargă impresia cuvintelor de mai 
înainte. à 

—, lniradepăr??!" tresări el, vesel din nou. 

l O, cum îi cădea de bine lui Adrian să afle un cuvânt 
de laudă, de consentiment, pe buzele ei! 

„Dacă o spui dta — mă simţese şi mai satisfăcut“, 
subiinte "dânsul cuvintele, 

Ar fi vrut să o ia în braţe de bucurie. 


— 598 — 

Brau atât edora unul de altul încât un păr 
de al părului ei îl atinse și-i aduse fiori din creştet până'n 
tălpi. Simţia aproprierea capului ei şi aproprierea aceasta 
1 îmbăta. 

Privi la ea din nou. Silueta capului ei se vedea respicat. 

„Pricepe ea cât ţin la dânsa?“ se întrebă Adrian. 

Intr aceea se petrecea în capul însoţitoarei sale un 
- proces psihologie contrar: îi părea rău că-l lăudase adi- 
neaori. 

„Se prea încrede”, își zise ea și smânei colțul buzei 
în jos. - -Deaceea urmă ea, leneş, ea şi când i-ar fi silă 
să o Și spună: 

„lmi par Guliver în ţara piticilor“. 

"Guliver ?, 

„Da. Ce e serbarea aceasta faţă de aceea care a 
fost în în — Paris ? ]“ 
- Urmă ọ tăcere. 

Stanga înțepase. 

„O, da, ai dreptate“, îngână Adrian. „Dar totuș, 
totuș.. . e serbare românească . 

„A, fireşte! Şi dacă e românească trebuie să fie 
bună, s surâse ea. 

— „Nu, dar și noi ne-am dat tributul tot atâta de 
bine ca ca. 

„Incepi o conferință ,..?“ 
„Nu - dar, orice-ai zice: mi-e dragă serbarea de 
astăzi, fiindeă 'comemorăm pe cei vrednici ai noștri. Inalţă...* 


„Da. Fireşte. Inalţă.“ 

Cuvintele ei îl dureau. 

— „Dta îmi cunoşti prea bine părerile“, zise el. „Nu 
mă mai apăr“. 

Acum îi păred ei rău că l-a atins, dar o ademenea şi 
ideta cu Guliver, deaceea nu se putu reţinea să nu o ţeasă 
mai departe: 

„Spune sincer — nu te simţeșiti şi dia ea Guliver? 
. Ce-i 1ăruşorul s „da, târgşorul, iarmarocul sau cum vrei 
să-l numeşii ;.. târgşorul nostru iaţă de Paris, cu serbarea 
din Paris?!“ 

„Dar de ce compari oraşul nostru de provincie 
cu Parisul ?] a 

— „Cine-mi interzice să-l compar ?* 

„Nu-ţi interzice nimeni -— dar, iartă-mă, nu e potrivit 
acum, în clipa aceasta . 

Aiei se simţia ea subătigată în conversație. l cădea 
bine că vorbește cu acela, care a iniţiat „focul de veghe“ 
și că-i arată relativitatea importanţei lui. 


ED OPER i O N 


m 


— 599 — 


„Gândeşte-te: câţi pot să fie aici? zece, eincispre- 
zece mii? Să zicem Dpiepieece mii! Dar aeolo?. 
de miil „Arcul de triumf“! „Champs Elysées“, cu mitle 
de arcuri şi ghirlande — cu „jocul apelor* — cu. 
„Ţăranii aceştia ai mei au tot acelas drept să săr- 
bătorească. Mulţi: din ei. | 
| „Mulţi din ei. 
„Sunt de o sută de ori mai vredniei de Aragostea 
obştească decât cutâre cetățean al Parisului . 
„Te-am adus în loc ?“. râse ea. i 
— "0, nu — o simplă. constatare. Ascultă-mă ce-ţi 
“spun acum: de multeori mi-a venit la cunoștință, cu tărie 
elementară, trăind în oraş mare, adevărul: ca să se poată lăuda 
oraşul mare, să zicem Bucureştii, cu frumseţile sale, la lume 
şi ţară, trebuie ca miile de apăşele să-i fie tributare, să fie 
martirii culturii. Vezi ... în selăvia aceasta ne aflăm și noi. O 
sclăvie, care nu este atât de evidentă, dar pe care dta, 
dându-ţi seama, trebuie să o reeunoști“. 

— „Dar permite-mi să-mi placă satrapul, care ţine'n 
sclăvie oraşele, ce nu se pot ridica . 

„Oraşele - cari preau să se ridice, dar, deocamdată, 
sunt taghenunchiate . . 

„Din satrapla aceasta şi dia ar trebui să doreşti 
să lest a” 

„Bu mă simţese bine în brațele satrapului. 
aice ea, satisfăcută, din nou, că găsise o formuiă AIR n 
a gândurilor ei combative. 

Căutătura ei avea ceva poruneitor, ceva ce nu sufere 
eontraziceri. Adrian luă lupta cu ea. Ochii lui spuneau: 
părerea mea nu mi-o poţi dărima! Sunt prea convins de 
adevărul ei! - 

Conversaţia lor fu întreruptă de un „VDivaat* prelung, 
care se auzea dela dreapta lor. Trecea muzica militară, 
cu lampioanele aprinse, cu torţe, cu steaguri şi inscripţii 
purtate pe sus. Mulțimea îi luă cu sine, fără să fi vrut 
Adrian și însoţitoarea sa. 
| — „Dă-mi mâna, repede“, zise Adrian, şi i-o prinse. 
Îşi desniănușase mâna, căci era prea mare căldura. 

„Dacă nu mă ţii bine, ne pierdem“, zise Adrian 
din nou şi privi la ea ca unul, care se roagă: nu mă părăsi. 

Ea râse şi-i strânse mâna şi mai bine. 

Dar râsul îi diapăru când se simţi smulsă într'o parte 
cu tărie. Wete un tipet. 

„Dezi?*, acum râde Adrian. „Ge ţi-am spus q1 

Multimea nu cunoştea gradaţii şi consideraţii. Braţ la 
braţ, dând la oparte, brutal, orice i-ar.fi stat în cale, 
mulțimea își făcea drum, cântând şi chiuind. 

2% 


— 660 — 


Ba avu timp să-i arunce lui Adrian încă odată cuvântul: 
„Guliverl!i, ca o sfidare a mulţimii. 

Par'că pricepuse mulţimea aluzia, căci drept răspuns 
— primi, cea care strigase cuvântul, un ghiont în spate. 

Adrian băgă de seamă şi sări 'într'ajutor. Voia să-și 
apere tovarășa — din instinct, din cavalerism, din . . . inbire?, 
Așta nu o ştia. Dar mulţimea a. fost tot atât de puţin gin- 
gașe faţă, de dânsul ca şi faţă de ea. 

Pentru o clipă ajunseseră amândoi întrun punet 
al pieţei principale, unde se ciocneau amândouă curentele: 
curentul oamenilor, cari căutau să treacă pe lângă focul 
de veghe, şi curentul acelora, cari voiau să iasă din învăl- 
mășală. Nu: „punct mort“, cum iazice în fizică, dacă-și 
mai aduce bine aminte Adrian de manualul de. fizică. | 

„Punctul“ acesta „mortt însă a fost chemat să fie 
punctul viu al pieții lui Adrian... fără să vrea, fără să se 
poată împotrivi câtuş de puţini, un curent i-a dus pe 
amândoi până la punctul mort. Celalalt curent le-a poruncit 
să stea locului şi — acum steteau pe loc, trup lângă 
trup, aproape de tot, încât își simțeau respiraţia. 

Pentru întâia dată simţea Adrian căldura trupului ei. 
"Un val de foce îi împurpură faţa. 

Era ea, ea, care-i pricinuia atâta bucurie și... durere, 
ea, care-i fura nopţile, ea, care-i râdea atât de sfidător în 
faţă şi care ṣẹ pricepea atât de minunat să-l îmbune — ea, 

cu toată gingășia ei — aproape, aproape de tot de dânsul, 
mai mult decât întir'o îmbrăţișare . . Și "n sufletul ei se 
dădea o mică luptă. La 'nceput uü veni să râdă cu hohat 
de situaţia imposibilă, dar mai apoi — hotărită cum era 
întotdeauna — se resemnă și aruncă, sfidător, capul înapoi, 
ca şi când ar zice... „Şi asta!“ 

-= „lartă...“, murmură el. 

"Nu eşti de vină“, zise ea și... îi aruncă o privire 
plină de căldură, de înțelegere, de camaraderie, de.. pa- 
timă ascunsă, parcă ar fi vrut să-i spună: alege, dacă 
eşti om! 

Bătaia inimei ei o simţea şi Adrian. 

Suspină adâne şi închise ochii. 

— „Ține-te bine“, prinse ea frânele gândirii în mână, 
„bine curentul dinspre „Deghe“ — să mergem cu el“. 

. De fapt — ajunseseră acum să se urnească din loc. 
Pas la pas, încet de tot, dar tot se mișeau. 


ln sfârşit putură 'să se despindă din îmbrăţişarea 
poruncită. 


Simţemântul de pudoare începu să se revolte la ea. 


— „Dezi“, aise ea la ureche, „mulţimea totdeauna e 
brutală. .* | 


De! 
7: maia mi a i 


Zana E 


=a > 


OESE E E ORE 0 LIRI citit 


TA a i aaa Eta o 


— 801 — 


__ „Adrian ar fi veut să-i întrerupă vorba: „Aici wa foat 
brutală — aici o bineeuvânt“, dar şi-a reţinut gândirea, 
pentru sine. f 


Neprimind niei un răspunş, zise eu; de acepa urăsc 
mulţimea. Voia-.să se apere astfel de insulta ce se părea 
că i-a a adus mulțimea. 

„Mulțimea aceasta nu e dneduledi de ură“, aise e]. 

„Guliver“, ripostă ea, arucându-i o privire, care 
voia să spună: îmi sunteţi toți, toți prea miei. ; 

„Fiel“ zise el şi-i prinse privirea, cum ar prinde 
un judecător iscusit o minge de tennis, ca să o dea înapoi 
cu toată tăria. „lau lupta l“ mărturieia privirea. „reau să 
câștig! Pe tine. vreau să te am.“ 

Mulțimea căuta săi despartă. Se strânseră şi mai 
tare de mână. 

„Guliver!“, mai rosti încă odată ea cuvântul Cai 
care: dotea să-l înţepe. : 

Degetele lui. prinseră, înfiorate, şi m strâns degetele 
mânii ei. „Nu ne lăsa“, par'că se rugau degetele. . 

Dar mulţimea era tot mai sgomotoasă şi mai furtu- 
natecă în manifestaţiile ei. Se 'mpiugea om pe om — nu 
te mai rugai de iertare — nu mai întrebai dacă ai făcut 
cuiva durere. Fiecare voia să vadă, să audă mai tulte şi 
să iasă mai apoi la liman din învălmăşeală. 
| De-odată, când trecea din nou muzica militară a 

roşiorilor pe lângă dânşii, când lumea fremăta mai tare 
— U se desecleștară Cei jetele pentru o clipă — și mâna ei 
alunecă peste podul pălmii lui Adrian. 

inzadar căuta Adrian mâna — nu o mai găsi: Aruncă 
ochii în ‘toate părţile. Nimic. Parcă dispăruse tovarăşăa 
sa în pământ. O singură dată îi văzu capul înotând par'că, 
pe deasupra capetelor și mânilor mulţimii, apoi — o pierdu. 

O strigă pe nume — dar glasul mulţimii era mai tare 
decât glasul lui. 

„Să se fi supărat ?“, îi fulgeră prin minte. „Dar de ce? 
Nu sunt vinovat de loc.“ 

Vedea sutele de mâni întinse, marea de capete - — auzea 
cântecele şi ţipetele de bucurie — și se simțea singur. 
Singur, în mijlocul mulţimii. O pierduse . 

Nu era pierderea de acum un simbol. pentru dânsul? 
Nu însergna pierderea aceasta: „înzadar te sbuciumi tul, 
curentul ţi-o smulge și ţi-o duce 1?“ — Nu era meritată 
această întâmplare? Nu-şi bătea joe cineva de încercările, 
de sforțările lui, de a reţine în aproprierea sa o fiinţă, care 
nu se poate da împăcată cu atmosfera mediului, în care 
trăiește dânsul? 

Că 


S 
g 
[e 


tu jăşneau întrebările, în timp ce înota prin mulţime, 
P loc cu coatele, cu capul, cu trupul întreg. l 

Cum vei vrea tu să „convertești“ fiinţa aceasta, dacă 
șt'ri clipele acestea de sărbătoare, la cari ştie că ţii tu, 
ţi-a spus cuvinte să te doară? Nu vezi că independenţa 
ei este prea mare, că vrea să fie independentă, ehiar cu: 
prețul înghenunchierii părerii altuta? . - 

“Gingăşia ta! A priceput ea cândva gingăşia fa ?] Nu 
s'a jucat numai cu ea, neînțelegătoate a tot ce vrea să 
zic gingăşte? Nu ţi-a dispreţuit-o chiar? Da un bărbat, 
“şi gingășie ! Bărbatul trebuie să fie brutal dacă. vrea să-și 
“ajungă scopul la femei? l.. 


Paris, 1919. 


4 


Razele ultraviolete şi rachitismul. Ra- 
- porturi eu puericultura. 


De. Gheorghe Popoviciu, docent universitar. 


Helioterapia. 


Celor două decenii din urmă le revine meritul de a fi 
 veîntronat tratamentul cu razele solare în diferite boli, — o: 
metodă de vindecare ce fusese cunoscută chiar din anti- 
citate, fără a fi fost însă până de curând suficient apreciată. 

Pentru boalele copiilor acest tratament însemnează un 
enorm progres. Inceputul îl datorăm lui Rollier, care la 
1911 a arătat că formele grave de tuberculoză și cu de- 
osebire cele osoase se pot perfect vindeca prin lumina ce 
o răspândește soarele la înălțimile mai mari din regiunile: 
muntoase elveţiene. Chiar cocoaşa, cauzată prin tuber- 
cică vertebrelor, se vindecă atunci când este la timp în- 
grijit 


Razele ultraviolete. 


S'a mai putut constata că nu pretutindeni soarele are 
acelaș efect. Cauza este că din întregul din care este compus 
mănunchiul de lumină solară, numai anumite raze invizibile 
au această acțiune vindecătoare. Se ştie că lumina soarelui 
se poate desface prin anumite procedee în culorile curceu- 
beului. Dincolo de ultimele: raze colorate se găsesc altele, 
ce nu pot fi distinse de ochiul nostru, cari însă au o in- 
tensivă acțiune vindecătoare și peste tot o acţiune chimică. 
Ultimele raze ce se mai pot vedea sunt de coloarea vio- 
letă, deaceea razele dgezate dincolo de ele, nevăzute, dar 
dovedite prin schimbările chimice pe cari le produc, au 


— 603 — 


fost numite raze ultraviolete. Dar aceste raze invizibile nu 
pătrund pretutindeni, cu deosebire msia suprafețele pămân. - 
tului, pline cu praf, ete. Asemenea ele. nù- tree prin stielă. 

In schimb la țărmul și suprafață mării, cât şi în regiuni 
muntoase înalt-așezate, razele ultraniolețe' din lumina 89- 

lară pătrund sau sunt refractate cu un :mâximum de inten- 

sitate. Deaceea curele de soare sunt:mai efective în aceste 

regiuni. 


Rachitismul în alte țări și la noi 


. Dacă minunatele rezultate, pe cari razele ultraviolete | 
le produe la vindecarea tuberculozei, cu deosebire la tuber- 
culoza osoasă a copiilor, sunt de un interes special pentru 
noi, uude această kaală face grozave ravagii, nu mai puţin 
importantă pentru România este posibilitatea vindecării 
vachițismului. prin un procedeu atât de simplu, ca trata- 
mentul cu rasele. „solare ori cu lampa de cevarţ. Aceasta 
din urmă este un "aparat ce produce razele ultraviolete ne- 
asemănat mai coneentrat ca lumina soarelui. 


Se ştie azi că rachitismul nu este o boală a engledior 
numai, cum se credea mai de mult. Asemenea s'a constatat 
că această boală nu bântue numai la rassele din nord- 
vest. Ba se găsește foarte frecvent și în regiunile şi la 
rassele din sud-ost, de ex. şi în Madagascar, în Algeria, : 
în Indii, iar în timpul din urmă a fost accentuată frecuența 
boalei la negrii din America, unde a fost văzută chiar mai 
des. și în forme mai grave, ca la rassa albă. In ţările 
apusene, unde s'au făcut statistici -conştiincioase pa 
frecuenţei boalei, s'a putut stabili (profesor Stöltzner) vă 
90—95%, ale copiilor suferă de ea. 


La noi nu sau căutat asemenea date. Dar obser. ` 
vaţiunile ce le fac elinicile de copii şi spitalele, în frunte 
cu studiile pediatrilor noștri, arată că boala este foarte 
frecventă şi între români. 


“Pentru mine, personal, rămâne osie tabloul despri- 
măvăvărei din copilărie, din satul meu natal. Odată cu 
primele zile mai calde ale primăverii se populau grădinile 
și ogrăzile sătenilor din jurul casei noastre. leşiau și copi- 
laşii, cari dela primele ploi de toamnă nau putut fi văzuţi 
pe afară. Luni întregi au fost închiși în singura odae locuită 
din casa ţăranului, prost luminată prin micile ferestrui, ce nu 
s'au mat dgschis tot timpul. Intr'o asemenea cameră se mai 
găteşte de mâncare şi dorm cei 9—10 membri de ai 
familiei. Aci se ţin și pasările, ori chiar un purcel, mai o 
capră, ete. Aierul intră numai prin ușă. 


— 604 — 


-0 însemnată parte a anului, din toamnă până în 


primăvară, copiii sătenilor petrec în asemenea condiții 


proaste de igienă şi aproape fără întrerupere, tot timpuli 
Rezultatele acestor :stări le remărcam cu oehi de copil, 
atât erau de evidente: copiii ce abia se fineau în picioare, 
nu umblau şi aveau membrele strâmbe. Aceste anomalii 
nu ge vedeau la copiii intelectualilor din comună, cari. se 
scoteau şi în timpul iernei din casă. 

Asemenea impresii, dacă au putut fi câştigate încă din 
copilărie şi într'o regiune de șes cu ţărani binesituaţi, pentru 
mine sunt un indiciu mai mult, cât de gravă este situaţiunea, 
în ce privește răspândirea rachitismului la noi. Fără în- 
doială în regiunile inculte și mai sărace tabloul este şi mai 
trist şi desprimăvărarea la sate altora le va fi lăsat, sub 
„un raport similar, amintirea unor tablouri şi mai negre. 

Cei cari și azi au fericirea de a vedea deșteptarea 
naturei la ţară, au ocazia de a se convinge şi de relele pe 
cari iarna continuă să le mai lase moştenire primăverii. 
Var avea astfel durerosul prilej să vadă, că nici'în timpul 
din urmă rachitismul n'a eontenit să bântue, cu deosebire 
la copii fätantlor români. / 

zj x 

In cele următoàre voiu da unele simptome àle rachi- 

tismului şi voiu insista mai pe larg asupra modului de a se 


produce această boală, puncte atinse deja și în cele de 


pân’ aci. Prin. descrierea lor ceva mai amănunţită nădăj- 
duiesc să ajut cunoașterea boalei şi cei cari vor urmări 
această expunere, prin observaţiunile, ce le-au făcut, fie 
până aci, fie în viitor, îşi vor putea forma convingerea 
asupra necesității combaterii cât mai energice a acestei 


boale la noi. Arătând cauzele și tratamentul ei, voiu în- 


` cerea să atrag atenţiunea asupra mijloacelor de prevenire 
şi vindecare. ln sfârșit voiu arăta deosebita ei importanţă 
pentru mortalitatea copiilor, posibilitatea de a scăpa atâtea 
vieţi prin tratarea ei. ln acelaș timp voiu expune pe scurt 
modul cum se explică azi, graţie unor cercetări recente, 
tocmai în domeniul rachitismului, acțiunea razelor ultra- 
violete şi, în parte, chestiunea vitaminelor, probleme, ee 
pasionează azi, atât lumea ştiinţifică, cât și pe marele public, 
egal interesate. 


„ Semnele rachitismului. 


In ce priveşte semnele, simptomele rachitismuiui, ele 
se văd mai bine la oase. Oasele nu se calcijică în mod su- 
ficient, rămân moi și suferă, în consecinţă, toate modifi- 
cările. Toate aceste tulburări se observă mai bine în timpul, 


— 805 — 


când schimbările, ee se petree în oase, suni mai intensive, 
adeeă în vârstele, când creşterea ar trebui să fie mai bruscă. 
Aş “rachitismul se vede mai manifest între vârsta de 
3—15 luni, ori în timpul pubertăţii, când copiii creşe mai 
mult. Este ò boală a creșterii, și la animalele, cari încă 
pot fi îtmboħmăvite de rachitism, sa putut observa lipsa 
boalei sau. vindecarea et atunci, când animalele nu puteau 
crește, din cauză că erau flămânzite. Ar fi însă o greşală să 
se creadă, că această boală se limitează numai la anumite 
vrâste.; Ba. se găseşte în tot timpul copilăriei şi chiar mai 
târziu. 


. a) Semnele la oase: 


Din cauza tulburărilor arătate suferă şi schimbă întreg 
sistemul osos, dar cu deosebire acele părţi, unde creșterea 
ar trebui să se facă mai intensiv. ln aceste părţi din urmă 
avem €hiar o îngroşare a osului, ea de ex. la craniu, unde 
se îngroașă cele 4 colțuri, la frunte şi ceafă, dând aşa- 
numitul cap în patru unghiuri; deasemenea se îngroașă 
capetele oaselor lungi, ceeace se manifestă cu deosebire 
la -antebraţ, aproape de mână, în forma așaziselOr brăţare 
osoase. Din aceeaş cauză la coaste avem mătăniile, adecă 
nişte nodozităţi, pe cari le putem palpa pe faţa anterioară 
a toracelui, de cele două laturi ale sternului (osul piep- 
tului), tocmai punctele unde crese coastele. 

Cele mai însemnate schimbări se produc însă prin 
lipsa de întărire (calcifieare) a oaselor. Moalele capului se 
poate simţi chiar și după 2 ani (în mod normal trebuie să 
dispară la 14 luni), toracele se deformează, luând forma de 
piept de găină, ete. Dar cu deosebire se deformează oasele 
membrelor inferioare. Fiind moi, nu suportă greutatea cor- 
pului. Deaceea copilul ori că începe târziu să umble, 

- mult după 1 an, ori că mersul și statul în picioare îl costă 
scump, încovoindu-i-se membrele inferioare, mai des în 
forma de O, mai rar în forma picioarelor X. 

Toate aceste tulburări se pot vindeca, tratate la timp, 

ori uneori chiar și spontan. De multeori însă, cu deosebire 
__eând au fost neglijate, rezistă oricărui tratament, dau de- 

formarea permanentă a oaselor și face imposibilă ori re- 
dusă creșterea. 


b) Alte semne: 


Dacă tulburările din sistemul osos sunt îngrijorătoare 
din cauza «deformărilor pe cari le dau și a împiedecării 
creşterii, nu mai puţin importante sunt și alte simptome ale 
boalei. Rachiţicii mai suferă și de anemii, de tulburări di- 
gestive și cu deosebire de tulburări nervoase. O asemenea 


— 608 — 


complicaţie nervoasă temută este spasmaojfilia sau -tetania 
(mătriei, fras), manifestată. prin spasmuri ce adesea due la 
moarte. ' 


In genere copiii rachitici sunt mai puțin rezistenți faţă 
de alte diferite boli, în special cele infecțioase. Se ştie de 
mult că o gripă, ce la alţi capii dă un uşor guturai, la cei 
rachitici duce repete la pneumonii şi dă astfel loe la com- 
plieaţii din cele mai serioase, adesea mortale. Prin ex- 
periențele ce am avut prilejul să le fac în clinica infantilă 
din Heidelberg (eu D-nii György şi Jenke) am putut con- 
stata, că şobolanii rachitiai au dat o mortalitate de 40%, 
cu ocazia unei epidemiii de răceală, faţă de cei nerachitiei, 
cari toţi au rămas în viaţă și nau presentat nici chiar alte 
semne, mai toate; de boală. 


Cauzele vachitismului. 


Date fiind aceste caractere ale rachitismului, ca de- 
formările, osoase, pe cari le produce și complieaţiile grave 
ce duc la moarte, se pune întrebarea dacă se cunosce în 
mod suficient mijloacele de a combate această boală? Im 
aceeaş ordine de idei trebuie întrebat dacă se cunose azi 
precis cauzele boalei, o condiţie primordială pentru un 
tratament raţional. g 


Trebuie să mărturisim, că deși boala a fost descrisă 
încă în veacul al XDll-lea (Glisson), până de curând se in- 
dicău prea multe cauze şi tratamente, fără a se cunoaște 
în mod suficient factorul cel mai important, a cărui lipsă 
dă rachitism, iar prezenţa lui îl vindecă. 


Aşa în ce priveşte cauzele, se ştia că rachitismul se 
iveşte la copiii ce petrece în locuinţe proaste, suterane, 
umede, lipsite de aier şi lumină, adecă cu domiciliul în rele 
condiții igienice. Şi, deoarece obiceiul de a locuit este atât 
de vechi ca omenirea, s'a presupus în mod just că această 
boală există aproximativ de când există oameni peste tot şi 
că ea în toate timpurile și în toate regiunile a făcut ravagii 
între copii. Se ştia, că îndeosebi copiii ce au fost în mod 
artificial alimentaţi, cu lapte de vacă, ete. îm loe de sânul 
mamei, se îmbolnăvesc mai ușor de rachitism. Sa văzut 
că anumite boli infecțioase, în special cele cronice, ca 
sifilisul congenital, ajută pronunțarea rachitismului. S'au 
găsit tulburări în anumite glande (endocrine) și s'a con- 
statat încetinirea arderilor din organism, cu imposibilitatea 
“de a se reţinea în organism anumite săruri, ca de ex. cele 
de calciu şi fosfaţii, cari sunt indispensabile în. osifieaţie. 


— 807 — 


îm  "Peatamentul mai vechiu al vachitieilor. 


Cunoscându-se o mulţime de cauze ce pot da rachi- 
tism, prin combaterea lor s'a ajuns ea boala să fie vinde- 
decată în multe cazuri. Sa preconizat astjel sehimbarea 
locuinţei, a climatului, băi' maritime, alăptarea la sân de 
mamă, vindecarea tulburărilor alimentare, vindecarea hoa- 
lelor infecțioase cronice, tratamentul antisifilitie, extrase de 
glande endocrine, ete. 

Față de aceste: tratamente, de un oarecare succes 
netăgăduit, s'a văzut că administrarea sărurilor de ealetu 
- ori fosfaţi este absolut inefeetivă, deşi în rachitism oasele 
sunt sărace în ele. De aci sa concluscă nu lipsa lor în 
alimente, ci imposibilitatea de a fi rejinule, fixate în orga- 
nism, este cauza boalei. 

S'au cunoseut în sfârşit două medicamente foarte efee- 
tive, ca fosforul galben și untura de pește. Primul a foi 
introdus, graţie unor cercetări mai vechi pe animale. fără 
a i se putea corect interpreta modul de acţiune. Al doilea 
este un medicament popular în regiunile nordice, unde ra- 
chitismul cu deosebire e răspândit. Aşa după cunoştinţete 
ce le avem azi, se poate spune. că dacă eschimoșii ete. 
au putut să-şi perpetueze rassa, se datorește exclusiv 
unțurei de pește, pe care în mod instinctiv o consumă. 

Inconvenientul în toate tratamentele descrise este, că nu 
toate cazurile se pretează pentru vindecare, că rezultatele 
se obţin încet şi că cele mai efective, ca untura de pește, 
fosforul, sunt rău tolerate, dând tulburări alimentare, iar 
fosforul chiar moarte 'uneori. 


Cunoştinţe noni asupra cauzelor și tratamentului eaehitismului 


Ultimii ani au revoluţionat complect concepţiile ce 
le-am avut asupra cauzelor și tratamentului rachitismului. 
Faţă de atâtea păreri din trecut, unele din cele mai con- 
trazicătoare, azi suntem pe calea de a face o legătură 
între ele. Faţă de vechile tratamente, adesea inexecutabile 
sau greoaie, fără efect sigur şi rapid, care explică şi 
modul de acţiune al celorlalte, acest tratament, bhelioterapie 
sau cu lampa de evarţ, mai este și complet inoeiv. 

Meritul de a se fi obţinut aceste rezultate este al 
- medicinei experimentale. Ajungerea lor a fost înlesnită 
prin două descoperiri ale ultimilor ani: cunoașterea efec- 
tului lămpii de cvarț în rachițism şi posibilitatea de a se 
produce această boală şi la animale (șobolani). 

Experiențele pe aceste animale au arătat apoi că 
exact aceiași factori terapeutici, aceleași tratamente, ce 
vindecă rachitismul acestora, sunt efective și la om. Această 


» 


constatare eate foarte importantă, îngăduind ea mijloacele 
de vindecare experiate la şșobolanii rachitiei să poată fi 
utilizate și în tratamentul rachitismului copiilor. 


Nu poate fi locul să insist în detalii 'asupra acestor 
cercetări extrem de interesante. Ceeace e de reţinut, este 
faptul că prin ele lipsa luminei s'a dovedit a fi cel mai im- 
portant factor în producerea rachitismului. Este adevărat 
că pentru a produce această boală pe animale ele trebhuese 
alimentate printrun regim oarecare, lipsit de fosfor. 
Dar n'ajunge atâta numai. In acelaș timp animalele trebuie 
jinute în întunerec. la lumina zilei ele se vindecă, fără 
nici un alt tratament.. | 

Trebuinţa de lumină reiese însă și din obserpaţiunile 
clinice, făcute pe om, în anii din urmă. Astfel s'a văzut că 
in Statele Unite copii, negrilor şi ai italienilor, în parte, se 
îmbolnăvesc mai repede şi dau forme mai grave de rachi- 
tism. Faptul se explică prin obișnuirea acestor rasse în 
patriile, ce le-au produs, cu radiaţiuni de lumină solară 
mult mai inteusive ca în actuala lor patrie, Statele Unite. 
Aci ei suferă de o lipsă relativă de lumină, de o carenţă, 
exagerată și în urma pigmentării pielii lor, care reduce 
„efectul razelor solare. ln consecință se îmbolnăvesc de 
vachitism, spre deosebire de anglo-saxonii Americei, pentru 
cari soarele de acol, este suficient. pe d 


Legătura între razele ultraviolete şi untura de peşte 


Rachitismul uman cât şi cel animal, în orice formă 7 
a sa, se vindecă prin lumina intensivă de soare sau prin 
lampa de evarţ. Dar se vindecă şi prin untura de pește, 
când este tolerată. Care poate fi legătura între acţiunea 
duminei și a unturei de peşte? 

Din 1924 încoace s'a găsit o soluţiune și pentru această 
întrebare. Unor savanţi americani le-a reușit să arete, că 
anumite substanţe, după ce au stat timp de 1 oră sub 
lampa de evarţ, câştigă puterea de a vindeca rachitismul, 
proprietate ce le lipsia înainte. Această : descoperire este 
una din cele mai interesante din câte s'au făcut în tim- 
purile moderne. 

Trebuie să accentuăm cu o oarecare mândrie, că 
schimbările suferite de anumite substanţe prin razele. 
ultraviolete, au fost mult timp înainte studiate de savanții 
români (Moldovan, Baroni, Jonescu), deşi nu în raport cu 
. rachitismul. ; 

: Descoperirea pe care au făcut-o americanii (Hess, 
Steenbok ete.) în legătură cu câștigarea puterii antirachitice 
a diferitelor substanţe, lămurește modul de acţiune al ra- 


— 808 — 


gelor ultraviolete în organism. Aceste cercetări au fost 
controlate și îmbogăţite cu noui detalii în ţările europene, 
Anglia, Franţa, Germania și chiar în România. (Deumonds, 
Cowell, Hramer, Gy5rgy și Popoviciu, Nifescu şi Popoviciu 
ete.) Reaultatul acestor studii este că s'a găsit corpul de o 
formulă chimică foarte complicată, dar bine definită, care 
după 'iradiaţiuni eu lampa de evarţ câştigă proprietăţi anti- 
rachitice, Această substanţă este cholesterina. Afâf ani- 
malele, cât și copiii vaehitici se vindecă prin consumarea — 
în formă -de alimente, a unor cantități mici de cholesterină 
irediată. 

Toate acele alimente, ce conţin cholesterină ori echi- 
valentul ei vegetal, fitosterina (ea uleiurile, zarzavaturile, 
făina, pielea, etc.) câştigă puterea de a vindeca rachitismul 
odată ce au stat timp suficient sub lampa de cvarţ. Ase- 
menea şi untura de pește îşi datorește acțiunea choles- 
terinei ce a fost iradiată în natură. Ba se înmagazinează ' 
în ficatul peștelui Gadus morrhua, după ce a suferit schim- 
bărite sub acţiunea raselor solare în pielea peştelui, unde 
asemenea se găseşte. Suprafaţa mării este bogaţă în rage 
‘ultraviolete, dar acestea nu pătrund în adâncime, numai în 
“piele, unde modifică cholesterina. Dar cholesterina ira- 
diată mai poate ajunge în peştii mai mari din cei miei, 
consumaâţi, ce trăese la suprafaţă ori apoi din pleuiele 
(algele) de aci. 


Cholesterina iradiată şi vitaminele. 


Cholesterina iradiată acționează în doze infinit de mici. 
Ba ţine de grupul acelor substanţe sau factori, impon- 
derabile, numite vitamine, cari prin lipsa lor dau boli grave, 
aşa-numitele avitaminoze sau carenţe, iar prin prezenţa 
lor vindecă gravele fulburări din organism, cauzate în lipsă. 
Factorul antirachitie-cholesterina iradiată — a fost numit 
jaetorul D, faţă de alţi trei, ori mai mulţi factori, prin a 
căror lipsă se produc alte avitaminoze. Factorul D, e primul 
din grupul factorilor sau vitamine unde se cunoaşte precis 
formula chimică a substanței din care poate fi produs. lată 
că cercetările asupra rachitismului şi tratamentului său eu . 
razele ultraviolete aduc importante lămuriri și în preia 
vitaminelor. 


Rezumatul eercetărilon noni în ssokta. 


Dacă am vrea să resumăm pe seurt reaultatele cer- 
cetărilor ndui dela 1919 încoace, asupra tratamentului rachi- 
tismului şi ființei acestei boale, — trebuie să aecentuăm, 
în „REA lor, că: 


— 610 — i 


1. Rachitiamul se produce numai în lipsa luminei solare, 


în lipsa raselor ultraviolete; toţi factorii mai sus îngirați, 


cărora mai mult li sa dat o importanţă deosebită, — ca 
tulburările alimentare, sifilisul, ete. — ajută, . ce-i drept, pro- 
ducerea boalei, fără a avea însă un rol determinant: 

2. Boala se vindecă sigur şi repede prin expunerea 
copilului. la lumina soarelui ori sub lampa de cevarţ; cu 


aceașta din urmă vindecarea sub 1 an se face aproximativ. 
în timp de 1 lună, tratând copilul tot la 2 zile, prin şedinţe 


treptat tot mai intensive; 

3. Acţiunea razelor ultraviolete se face prin modi- 
ficările ce le produce în cholesterina din piele; la şobaolani 
de ex., vindecarea se poate produce expunând bucăţi mici 
de piele de șobalan sub lampa de evarţ și dându-le în 
hrana animalului; 

4. Untura de pește iși datorește acțiunea tot razelor 
solare; vindecarea cu cholesterina iradiată ete., se face 
prin intensificarea proceselor de ardere din organism; 
schimbările chimice, ce se produc astfel fac ca sărurile 
de calciu și fosfor să fie reţinute în sânge și oase; în mod 
analog se poate interpeta și acţiunea fosforului, utilizat de 
mult, care, cum se ştie, stimulează arderile și este purtător 
de energie radiantă (fosforescenţa), ceeace, poate, iarăş 
constitue o însușire asemănătoare substanţelor iradiate; 

5. sa realizat un progres însemnat în cunoaşterea 
chimiei vitaminelor, arătându-se în acelaș timp că nu numai 
plantele pot să le formeze, ci şi animalele, ori chiar se 
pot produce şi în afară de organisme. 


Razele ultraviolete şi combaterea mortalităţii infantile. 


Toate aceste cercetări, arătând ce rezultate, extrem 
de interesante pentru lumea ştiinţifică, se pot obținea prin 
medicina experimentală, au rolul practie deosebit de 
important de a fi găsit modul cel mai simplu de a vindeca 
Coala, ce pretutindeni mărește mortalitatea micilor copilași. 
' Pentru noi aceste reaultate sunt de o extremă importanţă. 
Românii sunt o rasă sud-ostică, desvoltată sub acțiuni 
intensive de raze solare. Trebuinţa față de ele este deci 
mare. Ba este satisfăcută în timp de vară, când ţăranul 
petrece sub intensiva bătae a soarelui dela noi. Dar 
oscilările caracteristice climatului nostru, toamna ploioasă, 
iarna aspră şi lungă, deopotrivă de grea la munte și la:șes 
Şi aceasta din cauza aproprierii stepei ruseşti, — face ca în 
o însemnată parte. a anului ţăranul să fie lipsit de acţiunea 
razelor. ultraviolete. Pielea-i mai pigmentată reţine o parte 
“chiar şi din puţinele raze, ce ar mai putea avea o acţiune 


— 611 — 


oarecare şi în timp de iarnă. Obignuit cu extremul din 
timpul verei, organismul ţăranului nostru simte deci cu 
atât mai mult lipsa razelor din lunile de iarnă. Aşa se 
explică frecvenţa atât de mare a rachitismului la copilaști 
românului. Da aceasta se adaogă proastele condiţii de 
locuinţă, petrecerea în camere prost luminate, abia aerisite, 
săpate chiar în pământ, alimentarea proastă și boalele, ca 
sifilisul ete., cari, în lipsa razelor de soare, produce ravagii 
“mat grave. 

Faţă de ţăran intelectualul român trăeşte, în parte, cel 
puţin în condiţii igienice mai prielnice și în tot cazul este 
expus unor extreme mai reduse de oscilaţiuni. Acolo 
unde, în cazurile mai rare, are la spate ma! multe generaţii 
de intelectuali, locuinţa a slăbit necesitatea de lumină 
solară; deci lipsa ei, dealteum totdeauna mai scăzută, ea 
la ţăran, produce tulburări mai puţin acute. Deaceea copiii 
intelectualului prezintă forme mai afenuate de rachitism. 
“Totuş, boala este freneventă și în această clasă şi cu 
deosebire sunt periclifaţi copiii din prima generație de 
intelectuali, unde necesitatea de lumină prin ereditate este 
în special accentuată. 

Se, va obiecţiona, poate, că la noi rachitismul produs 
iarnă se vindecă în mod, aproape spotan, în timpul verii. 
Se vindecă, — din cauza condiţiilor speciale dela noi, ea 
soarele intensiv, petrecerea sub cerul liber, — incontestabil | 
în multe. cazuri, nu însă în cele mai grave, neglijate. De 
altă parte intervalul, până ce vindecarea se produce, este 
din cele mai primejdioase. pentru viața copilului, în cazul 
când mai intervin și alte boli, faţă de cari rachitieti sunt 
cu deosebire puţin rezistenți 


Măsuri de luat. 


Pentru a împiedeca aceste complicaţii, ce în mod 
fatal due la moarte, la noi se impune profilaxia cea mai 
energică şi tratamentul raţional al rachitismului. Ambele 
se pot face prin împiedecarea şi încunjurarea relelor sau 
a lipsurilor ce dau boala. Trebuie ameliorate condiţiile 
de locuinţă. Se impune 'eonstruirea unor case sănătoase, 

„faţă de colibele ori bordeele, în cari mai petrece o mare 
parte a ţărănimei noastre. Trebuie luminat țăranul, cât de 
păgubitor este obiceiul de a-și ţinea pruncii închişi pe 
întreagă iarna în casă. Trebuie ameliorată alimentarea, 
combătute boalele infecțioase, sifilisul ete. Dar și fără. de 
aceste măsuri tratamentul se face simplu. ln Statele Unite, 
la negri, rachitismul a fost stârpit în unele lecuri prin 
aplicarea obligatorie a unturei de peşte. ln timpul din 


— 612 — 


urmă, — din cauză că untura de peşte poate da tulburări 
digestive — se pregătese măsuri similare p&niru tratamentul * 
cu lampa de cvarț. La noi, unde nt Avem şi soâre + 
suficient, ocolit însă din neștiinţă, măsurile ar putea fi şi ` 
mai simple. Am ajunge astjel şă combatem o boală, care 
deformează copiii noştri și în mod, ce-i drept, indirect, 
intensiv însă, contribuie la exagerarea mortalităţii noastre 
infantile. 


Gingăşie (Tandrefă). 
j După Paul Geraldy. A 
Tu mă iubești ?... Ce faci? 
Nu spui nimic. Apropie-te de mine. 
Nu te-opăci cu lucruri de prin casă. 
Vin”, te lungește-aci, așa! 
O să te-ascult cu multă luare-aminte. 
N'am să-ți adun nici haina mototol. 
Să dăm de-oparte perini, stau în cale. 
Să încercăm să ne-așezăm cuminte 
Şi mânile să-mi dai, așa, urâto, 
Şi ochii 'n ochii mei să fi-i cufunzi. 
O, de ai ştii ce dragă-mi eşti | 
Privește-mă mai bine... şi mai bine ! . 
Că tot ţi-am dat din ce am eu 
Se va vedea. "n ochii mei, de sigur! 
O vezi, vorbește !? $Și-o pricepi? 
lubirea mea i-afât de mare-ast' seară, 
Aşa de gravă,-adâncă, delicată}... 
Dar nu, nu ești în stare a o pricepe.. 
Tu spui că da ?.. Cât ești tu de gentilă. 
Micuța mea, le spun eu toate-aceste 
`. Ca să iți dai tu seama, să o știi... 
In fine, iată. 
Priveşte — lacrimi mi se urcă 
In ochi. Nimic nu e, nimic nu valorează 
Decât ochișorii ăştia şi-astă frunte. 
Apleacă-ţi capul puţintel spre lampă, 
Și lasă-mă, să fiu o legătură, 
Cu palma mânilor să-ţi vin la tâmple... 
Nu e așa, că-i bine, păsărico? 
Am adunat, așa, la gingășii 
Ce sunt supreme: ochi 'n patru 
Și fruntea asta mândră și egală?! 
Adevărat ?, O, spune. ele ave, Terador; o, te ador! 
Și-ag vrea să-ți fac vreun rău. 
RADU MĂRGEAN. 


-- 613 — 


Serbătorirea dlui Dr. Vasile Bologa. 


In 27 Noemvrie a fost serbătorit după cum se cuvine 
unul din devotaţii muncitori în ogorul culturii românești 
din Ardeal, dl Dr. Vas. Bologa. 


“Sute şi sute, mii, de foşti elevi şi eleve îşi vor fi adus 
aminte de profesorul lor iubit, pentrucă acest dascăl iscusit 
a generaţii întregi de tineri a ştiut să se apropie de sufie- 
tele tinere şi să le insufle dragoste față de tot ce este 
frumos și nobil. 


Di Dr. Vas. Bologa a fost secretarul Il al „Astrei“ în 
anii 1894—1898, econom și controlor al „Astrei“, profesor 
şi director al „Şcoalei civile de fete“ timp de 31 de ani şi 
este și în ziua de astăzi membru laborios în comitetul 
central al societăţii noastre. Cuvine-se deci să încrestăm 
şi aici, la loede cinste, activitatea vrednică de toată lauda 
a acestui vrednic ostaș al luminii. 


Dacă înainte de răsboiu întrebai pe multe mame ro- 
mâne din Ardeal: „Unde ai studiat?“ şi-ţi răspundeau cu 
multă mândrie îndreptăţită : „In internatul Asociaţiunii“ — 
puteai fi sigur că mândria aceasta se reflectă şi asupra 
acum încărunţitului în cinste Dr. Vas. Bologa. Directorul, 
care pleacă, întovărăşit de colaboratori minunaţi ca dna ` 
Blena Petrașcu, lan Boreia Vietor Stanciu, U. Păcală, succesori 
ai foştitor directori de seamă Dr. D. P. Barcianu, S. Albini, 
l. Popescu, Dr. 1. Crişan — a ştiut să păstreze internatul acesta 
la nivelul unei adevărate instituţii culturale, unde se pre- 
găteau pentru viața acelală viitoarele mame române. Titlu 
de onoare era să fi studiat în Sibiiu, la internatul Asocia- 
țiunii, fiede astfel dădeai probe că ești şi gospodină 
harnieă şi înțelegătoare a literaturii românești și cu urechea 
primitoare de muzică aleasă și şi femeie de salon. 

Regretatul ion Bozcia a serts versurile următoare, ea 
profesor ideal al şeoalei acesteia de fete, iar elevele au 
brodat cuvintele cu litere de aur, ca ofrandă de recunoș- 
tinţă „Asociaţiunii“, în a. 1906: 

„Crescându-ne la sânul tău de mamă 
Ne-ai zis: Vă "neredinţez comoara mea, 


Păstraţi-o şi să daţi odată samă 
În faţa neamului întreg de ea)“ 


Ca să poată da „samă“ elevele odată de „comoara“ 
îneredinţată, a lucrat din greu fostul director Dr. Vasile 
Bologa. 

E de sine înţeles deci elanul cu care a fost serbătorit 
din partea corpului. profesoral, în frunte cu di inspector-şef 


3 


— 614 — 


l. Bratu, care i-a înmanuat în numele Ministerului instruaţei 
medalia „Răsplata muncii p. învăţământ“ cl. |; din partea 
corpului profesoral restrâns, al Diceului „Domnița lleana“ 
(orator festiv di l. U. Soricu, cu o frumoasă și simțită 
vorbire ocazională). „Asociaţiunea“ noastră a ţinut să-i 
aducă tributul de recunoștință la banchetul din aceeaş seară, 
când a luat cuvântul dl vicepreșed. l Dr. Gh. Preda, 
arătând în culori vii ceeace a „prestat serbătoritul pentru 
societatea noastră. 


Ca dovadă că bărbatul de şcoală a atras de mult 
atenția cercurilor competente asupra calităților sale în- 
semnăm aici că încă din 1903 „Asoc. rom. pt. înaintarea și 
răspândirea științelor“ din Bucureşti i-a oferit o „Diplomă 
de recunoștință, cu me- 
dalie de argint și co- 
laborator“, că în 1914 
„Academia Română“ 
i-a premiat „Cartea de 
Cetire“ pt. cl. l și a Il-a 
lic, că în 1923 a fost 
decorat cu „Coroana 
României“, în gradul | 
de cavaler, iar în 1925 .- 
cu „Steaua României“, 
în gradul de ofiţer. In 
decursul anilor 1900— 
1905 a fost membru al 
congresului naţional bi- 
sericese și al Sinodu- 
lui arhidiecezan din Si- 
biiu, iar din 1906 până 
în 1907 a fost secretar 
mitropolitan în Sibiiu.. 

Fie ca retragerea în 
pensia, atât de bineme- 
ritată, să fie numai o 
etapă în viaţa laborioasă a celui serbătorit! Fie ca 
dovezile de iubire arătate din toate părţile să fie un în- 
demn de a persevera încă mulți - ani în ogorul culturii 
noastre | 


Auspieiile sunt cele sala bune. Ni le adeveresc obrajii 
rumeni, plini de vigoare, ochii vioi, mersul de bărbat. De 
doi, funcţionari dela prefectura dii’ Sibiiu se povestește, că 
— aduşi la pensie — ce făceau, ce. dregeau, ajungeau 
mereu pe dinaintea prefecturii, automatice, căutându-şi 
birourile. ESE : 


| a — 615 — 


Zimsen elaselor ticeuluj de fete îl va ademeni și pe 
fostul director, însă va avea alte birouri, cari şi-l revendică 
eu drag — birourile mitropoliei și acelea ale „Astrei, 

multumitoare că îl are între membrii activi ai ei. 

Vor prinde bine câteva date biografice din viaţa serbătoritului : 

Dr. Das. Bologa s'a născut în 24 Dec. 1855, în com. Geoagiul-de- 
sus, plasa Teiuş. jud. Alba inferioară. Părinţii i-au. foat plugari fruntaşi 

— tatăl primarul comunei cam: 30 de ani. Clasele primare şi. 8 clase 
„gimnaziale“ le-a urmat la eotegiul ref. din Aiud, el. 7 şi 8 la lie. epis- 
copal rom. cat. din Alba-lulia;, unde a luat şi. bacalaureatul, în 1879. 
A urmat la teologia din Sibiiu (Seminarul teolog. pedag. „Andreian“, 
luându-și absolutoriul în 1882. În anul şcolar 1882/3 a fost învățător- 

` primar în com. Vinerea, jud. Hunedoara, în anul şcolar 1883/4 învăţător 


şi director prov. în şcoala primară capitală ortodoxă din Orăştie. Trimis . 


de consistorul din Sibiiu, ea bursier, la: universitatea din Budapesta 
(filozofie), a studiat un an acolo, apoi 2 ani în Viena-şi şi-a luat docto- 
ratul în filozofie în Budapesta, în 1888 (pedagogia, limba maghiară şi 
română). Cu 1 Sept. a întrat ca profesor ordinar (titular) provizor la 
şcoala civilă (medii) de fete cu internat şi eu drept de publicitate a 
„Asociaţiunii“ din Sibiiu. Ca profesor şi — mai târziu — director de- 


finitiv a funcţionat aici timp de 31 de ani, până în 1919 (Sept.) când 


şcoala civilă de fete a „Asociaţiunii“ a fuzionat cu Liceul de fete al 
Statului român. La acest liceu, numit mai apoi „Domnița leana“, a fost 
în fruntea instituţiei până în 1926, când din cauza "limitei de vârste, a fost 
pus în pensie, pe lângă toată vigoarea trupească şi sufletească. Arhi- 
"dieceza ortodoxă română de Alba-lulia şi Sibiiu l-a ridicat la rangul 
ierarchic de asesor-consistorial (consilier metropolitan) . și protopop 
onorar. 
Lăsăm să urmeze lista operelor publicate de dl Dr. V. Bologa: 


1. „Interesul pedagogie, după Herbart“. 'Teză de doctorat în 
filozofie. Budapesta 1888. 2. Culegere de poezii poporale şi poveşti 
poporale, publicate (o parte) în „Telegraful-Român“, Sibiiu 1889, şi în 

„Convorbiri literare“. Bucureşti 1892. — 3. „Monografia Mănăstirii din 
Geoagiul-de-sus“, publicată în „Telegraful Român“. Sibiiu 1880. — 
4. „Conferinţele învățătorești din Archidieceza ortodoxă-română a Transil- 
vaniei“. Sibiiu 1899. — 5. „Studii pedagogice și Discursuri“. Sibiiu 1905. 
— 6. „Istoria literaturii maghiare“ (în româneşte). Manual de învățământ 
pentru şcoalele medii române. Sibiiu 1908. — 7. Prelegeri publice în 
Sibiiu (publicate şi în ziare sau broșură), anume: a) „Balada şi romanţa“. 
Sibiiu 1894; b) „Filozoful Kant“ (la aniversarea centenară) Sibiiu 1904; 
e) „Epica lui Alecsandri“. Sibiiu 1905. — 8. Monografia Şcoalei civile 
de "ete cu inłernat şi cu drept de publicitate a „Asociaţiunii“ din Sibiiu, 
pe 25 de ani dela înființare“. Sibiiu 1911. — 9. „Istoria Ungariei în legă- 
tură cu evenimentele mai însemnate din istoria universală“. În româneşte, 
după Herczeg Fathas. Manual de învăţământ pentru gceoalele medii 
române. Sihiiu 1913. — 10. „Cartea de cetire cu gramatica limbii române“. 
Manual de învățămâat, pentru el. l şi ll-a dela şcoalele medii de fete, 
gimnazii, ete. Sibiiu 1914. Premiată de Academia Română. A ll-a ediţie 
pentru licee. Cluj 1973. — 11. „Noţiuni de poetică și literatură română“. 
Manual de învăţământ pentru şeoălele medii de fete. Sibiiu 1914. — 
12. Anuarele $eoalei civile de feteleu internat a „Asociaţiunii“ din Sibiiu, 
pe 28 de ani şcolari, anume: 1881/92—1918/19. — 13. Anuarele Liceului 
de fete „Domnița Ileana“ din Sibiiu, pe 8 ani şeolari, dela întemeierea 
sa, anume: 1919/20—1924/25., — 14. Diferite recensiuni şi cuvântări oca- 
zionale, publicate şi în ziare sau reviste. 


3* 


LS 


— 616 — 


„Mama. 
De. Andrei Bârseanu. 


(Poezie  declămală la pëtreceréa dată de Reuniunea Sodalilor români, a 
doua zi de Crăciun, de sodalul-lipograf: N. Jugănaru în Braşov, Hotel 
"No. 4, în anul 1886.) . 


Cuvântul nostru cel dintâi 
-E numele de mamă; 

Ah, dulce e acest cuvânt, l 
E dulce afar din seamă. S 


Comori bogate de simțiri 

In el se întrupează, 

Un basm întreg plin de-adevăr 
In el se oglindează. 


„Priviţi : din patul de dureri 

“Abia reinvială 

` Cum se 'nsenină ochiul ei 
ha micul fiu când cată. 


Cu drag îl strânge la-al ei sân 
Și dulce îl sărută: 

Tot chinul greu ce-a suferit, 
Uitat e 'ntr'o minută. 


Și dinte'al sânului izvor 
Ea veselă-l hrăneşte, ` 
Și legănându-l ugurel 
Pe braje-l ațipește. 


Ah, câte temeri, câte griji. 

In fiece clipită, | 

Odorului înțăşiat | 
Viaţa-i e jertfită. 


` De plânge micul puigor, 
Indată ea tresare; 
Când râde, ’n casă raiul tot 
Că s'a mutat îi pare. 


— 613 — 


Sinani, ani, pulgătt” ~ 

Ba veselă îi cântă” ` 

Și de norocul viitor > ~ 
Cu dragoste-i descântă. = :- 


Voinic îl vede'n gândul său - 
Ca fătul din poveste, 

Cum peste nouă mări şi țări 
Se duce a lui veste, 


Il scaldă 'n apă cu bujori, 

Frumos ca să se facă ` 

Şi-i pune 'n scaldă busuioc 
Ca fetelor să placă. 


„Drăguful mamei îngeraș i 

„Ah, când va fi el mare, 
„Flăcău mai mândru și lent 
„In lume fi-va oare?!!.. Ă 


Și ca o floare îngrijit 
Mieuţul mereu creşte 

Pănă 'ntr'o zi cu glasu-i drag 
BI „mamă“ gângăvește. 


Voios străbate pieptul ei 

Auzul ăstu-i nume, 

Mai cald, mai dulce, mai ceresc 
Nimiea nu e 'n lume. ` 


Și zi de zi iubirea ei 

Mereu se adânceşte l 
Şi orice vorbă, orice pas 
Pe ea o fericește. dili 


Dar iată-un vânt otrăvitor 
Pe puiul drag latinge l 
El pleacă fruntea suspinând, 
Puterea i-se stinge i 


— 618 — 


O, Doamne, ce lovire grea, 
În inima de mamă, 

Cum lănțueşte pieptul său 
Apăsătoarea. teamă. 


Ba gi și noapte neclintit 
La capul lui veghează 

Și rugi doioase înghenunchind, . 
* Spre ceruri îndreptează. . 


„0 tu, ce mi l-ai dăruit, 
„Prea bunule Părinte, 
„Ah, lasă-mi-l, nu mi-l luă 
„Te rog, te rog fierbinte! “ 


Și dorul ei învăpăiat : | 
Chian cerul cucerește, 
Și iat altoiul ofilit . 
Din nou iar înverzeşte. 


Și ai de ai și an de-an 

El mai voios se face,... 
Păn iată : cel copil plăpâna 
In june se preface. 


Dar pasărea cum a simţit 
“Puteren aripioare 

Işi lasă cuibul părintese 
in lume vrea să sboare. 


Așa s'aruncă el orbiș 
In ale vieţii valuri 
Ș'ades departe-i asvârlit 
Pe mult streine maluri. 


Dar ori şi unde s'ar afia, 
Aproape sau departe, 

O inimă de lângă el 

Nici când nu se desparte. 


a 


— 619 — 


kd 


In bine ca șin nenoroe 
Cu drag ea-l însoțește ` 
Ș'o caldă rugă pentru el 
Dintr'ânsa izvorește. 


Și când cu sufletul rănit ` 
Din lume el se 'ntoarnă 

. Ceresc balsam pe rana lui 
Cu drag oricine toarnă. 


B mama, înger pământean, 
Fiinţa cea mai sfântă 
Ce, chiar murind, pe fiul ei 
Cu drag binecuvântă. 


Cinematograful. 
De prof. T. Reş. 

(a) Imperfecția simțurilor. b) Frecvența fuziunii im- 
presiilor luminoase. c) lluzia stroboscopică. d) Filmul 
stereoscopic.) i i 

a) Imperfecļłia simțurilor. Simţurile omului sunt ne- 
_ desăvârgite sub raportul cunoașterii lucrurilor.. Ble îm- 
plinese funcțiuni biologice, selecţionează din puzderia 
escitaţiunilor numai pe.cele prielnice sau potrivnice vieţii, 
penipu a putea reacționa. 

+ Distanţa `de apercepție a simţurilor este statornicit, 
atât spre infinitul mare, “cât şi spre infinitul mic, de prin- 
cipiul conservării individului şi a speciei. Sfera de reacțiune 
a simţurilor variază dela zero până la o depărtare ne- 
limitată, potrivit energiei şi fineţei specifice a fiecăruia 
- dintre ele. Distanța dintre escitaţiunea fizică și organul de 
simţire al pielei ori gustului, b. o., este zero; crește treptat | 
la. simţul oljactie și auditiv și se încheie cu distanţa ne- 
hotărită dintre izvorul escitaţiunii optice şi organul său 
perceptiv. 

Inlăunţrul fiecărei sfere de escitațiuni, aceste se măr- 
ginesc, iarăş, între trei răzoare. Unele au intensitatea sub 
pragul esgitaţiunii, rămân deci neobservate; altele, în sehimb, 
trec limita superioară a tăriei și rămân, deasemenea, ne- 
băgate în seamă; numai a treia categorie — cuprinsă între 
cele două limite — reușește să se strecoare deghizată 
prin nervi în creieri şi să se sealde în lumina conștiinței. 


— 620 -— 


e 


Aşa se face, că din toate sunetele, cari, de fapt, împânzese 
văzduhul, nu percepem decât cele cuprinse între 20—20.000 
vibraţiuni pe secundă; iar din nenumăratele raze luminoase, 
ce se tes între astri, numai relativ puţine — cuprinse între 
390—756 bilioane de vibraţiuni pe secundă — izabândese să 
impresioneze ochiul. Vibraţiunile sonore ori luminoase din 
afară de limitele acestea rămân inexistente pentru ureche 
și ochiu. Mulțimea fenomenelor perceptibile se raportă la 
numărul celor observate ca un strop la cantitatea de apă 
a lacului. Noi privim lumea, printr'o deschizătură foarte 
mică, redusă de imperjfeeţiunea simţurilor. 

* Ştiinţa prin diferite născociri lucrează la lărgirea acestei 
ferestruici. Ochianul şi placa fotografică lărgese sfera de 
reacțiune a ochiului, înregistrând direct ori indirect vi- 
braţiuni din afară de limitele de mai sus; detectorii vor 
însemna undele hertaiene, cari se răspândesc prin eter, 
iar bolometri vor desăvârși simțul termic, arătând diferențe 
impercetibile de temperatură. 

Simţurile arată şi ală imperfecţiune: persistența im- 
presiunilor. Bscitaţiunile produce schimbări fiziecohimice în 
organul perceptiv; la dispariţia stimulentului aceste altera- 
iuni nu se refac într'o clipă, ci eu vremea. ln timpul re- 
facerii organul este în neputinţă de a ne da sensaţii nouă, 
distincte și clare. Așa b. o. la auz se cere, ca două puncte 
succesive să păstreze intervalul de !'/, secundă pentru a 
putea fi prinse deosebit și lămurit. Sunetele, cari se desprind 
din corpul sonor în intervale de succesiune mai miei decât 
cel arătat, se confundă. 

La fel se petrec lururile şi la ochiu. Partea scuzibilă 
a ochiului este retina, care căptușește globul şi este în- 
vălită în două pături ocrotitoare: sclerotica și coroida. 
Retina este străbătută de o reţea de vase sanguine și de 
ramificaţiile nervului optic, cari se termină în conuri ori 
bastonașe, întoarse spre învelișul din mijloc, spre coroidă. 
Retina este colorată de un pigment purpuriu, care, im- 
presionat de lumină, se decolorează și stârnește sensaţia 
optică. ln întunerec retina își recapătă ceoloarea. Purpurul 
retinian se conservă după înmuiarea ochiului în săricea 
(alaun), fapt, care a făcut cu putinţă lui Kühne să fixeze 
pe retină imaginea obiectelor. Prin operaţie a izolat ochiul 
unui animal, ţinut multă vreme la întunerec; l-a expus 
câteva clipe la lumina strecurată prin gratiile unei fere- 
struice și l-a înmuiat repede în soluţie de săricea. Pe 
retină s'a văzut clar ici Li gratiilor, schiţat pe fondul 
purpuriu, fixat.*) 


*) G. Weiss: Precis de physique biologique. p. 395. 


Saa 


can Bă 


— 621 —- 


g 5 


Impresiunea luminoasă _stărue pe retină și după 
stingerea luminei. Se cere și aici intervalul de '/,, secundă, | 
ca două impresiuni succesive să se perceapă distinet. Bs- 
citaţiile luminoase, cari se gonesc mai repede, ne dau 
şensaţia continuității, deoarece impresiunile de confundă, 
neîngăduind retinei să se refacă. Așa b. o. jăratecul învârtit 
repede desenează un cere luminos, fără întrerupere, fiindcă 

' imaginile poziţiilor succesive ale mobilului se aştera pe 
retină. întrun interval mai mie de '/,, sec. Din’ aceeaș pri- 
cină picurul de ploaie, în timpul căderii, toaree un fir con- 
tinuu ; inelul, învârtit repede pe masă în jurul diametrului, 
pare o sferă strălucitoare, iar coarda de vioară, vibrată 
de areuş, se desface în forma fusului. 


Stăruinţa impresiunii luminoase are un rol. important 
în cinematografie, fără să formeze, însă, temelia fiziologică 
-a acesteia. 


b) Frecvența fuziunii impresiunilor (Versehmelzunge- 
frequeuz). Micșorându-se treptat intervalul dintre aprinderea 
şi stingerea unui izvor de lumină, imaginile acestuia se vor 
perinda pe retină din ce în ce mai repede. La un moment 
ele vor fuziona și vor da imaginea constantă a izvorului 
luminos, fără să avem senșaţia elipirii (Scintillation, Flimmet) 
Numărul aprinderilor pe secundă, în acest moment, ne dă 
frecvența fuziunii impresiunilor. 

' Clipirea obosește ochiul şi creierul şi produce amețeli. 

imlăturarea ei în cinematografie a fost râvna tuturor fizi- 
cianilor, cari s'au ocupat de această ramură a fizicei. 
Fiziologii și fizicienii sau îndeletnicit cu stabilirea legilor 
frecvenţei de fuziune a impresiilor luminoase.*) 


1. Frecvența creşte cu tăria luminei, care proiectează 
fotografiile pe pânză. Sporirea ei, însă, este mai înceată 
decât creșterea intensității. Bx. la lumina intermitentă de 
1 lumânare- metru intensitate, avem nevoie de 25,08 aprinderi 
pe secundă, pentru a avea o sensaţie continuă, fără elipiri; 
la intensitatea de 2,78 lumânări-metru frecvența este de: 
82,00.*) (O suprafață e luminată cu tăria de 1 lumânare- 
metru, când se ajlă la distanţa de 1 metru de o lumânare 
„Hefner“ şi e aşezată normal pe raze.) 


2. Frecvența crește cu gradul de luminaţie a pânzei. 
Ex. Pe o pânză luminată cu 31 lumânări-metru succesiunea 
aprinderilar trebuie să fie de: 44,3; iar la gradul de lumi- 
naţii de 61 lumânări-metru, frecvenţa este de: 47,8. Con- 
diţiile igienice pretind o frecvență de 38—54.*) 


+) H. Lehmann: Die Kinematografie. Il. Auflage. pag. 17—24. 


— 622 — 


3. Frecvența atârnă de gradul de adaptare a ochiului 
la întunerec. Ochiul ajuns din lumină în întunerec, are 
nevoie de cam 20 minute pentru a se adapta, a închiega 
din întunerec forma obiectului, a-l zări mai lămurit. Pentru 
ochiul adaptat la întunerec frevenţa seade. Sălile de cine- 
matograj sunt întunecate, pentru ca să reducă frecvenţa, să 
nu obosească ochiul şi creierul şi să nu producă amețeli. 


4. Frecvența atârnă de raportul duratei de iluminaţie 
la durata întunerecului, ce-i urmează. După cercetările lui 
H. Marbe, frecvenţa este mai mare când acest raport este: 
1, adecă durata iluminaţiei este cât durata întunecării. In 

- orice alt caz frecvenţa scade. 

5. Frecvența este în funcţiune şi de coloare. Prin ex- 
perienţă s'a arătat, că mai mare e frecvența pentru coloarea 
galbenă, mai mică pentru violet şi roș. 


Cinematograful nu se întemeiază pe legea stăruinţei 
impresiunilor luminoase. Legile frecvenţei au ajutat mult la 
perfecționarea lui, eliminând elipirea vătămătoare. 


Temelia cinematografului este o iluzie optică şi alta 
psihologică. , 

e) Iluzia stroboscopică. In anul 1882 a născocit fizicianul 
Plateau din Bruxelles un aparat — jog pentru copii — 
numit phenakistiseop. Acesta era alcătuit dintr'un disc, pro- 
văzut cu mai multe ferestruice echidistante. Lângă fiecare 
jerestruică era schiţată aceeaş Jigură, reprezentând fazele 
succesive ale unei mişcări. Discul se învârtia repede în 
fața unei oglinzi și ochiul, care privia în oglindă, printr'o 
ferestruică, dintr'o poziție imobilă din dosul discului, ob- 
serva o singură figură, executând mișcări continue. 


Analiza acestui fenomen ne duce la trei constatări: 
constatarea primă este suprapunera imaginilor succesive, 
datorite stăruinţei impresiunilor luminoase pe retină. A 
doua constatare este iluzia identificării figurilor: ochiul are 
înşelăciunea optică de a vedea aceeaş figură, fără să ob- 
serve înlocuirea ei prin alta, din vecini. Constatarea a treia 
este continuitatea mişcărilor săvârşite de figură, deși pe 
schiţe erau reprezentate doar câteva poziţii instantanee, 
_eari indicau direeţiunea și felul mişcării. 

La executarea experienţei observăm, că ochiului îi 
erau ascunse imaginile ce aveau să iee locul imaginei 
zărite. In cazul contrar imaginile învecinate ar risipi iluzia 
identificării şi ar strica efectul. Aceasta este o împrejurare 
indispensabilă la producerea efectului de mai sus. 


luzia continuității mişcărilor, indicate numai prin câteva 
poziţii izolate, se chiamă iluzia stroboseopică. 


— 623 — 


lluzia identificării și cea stroboscopică sunt de natură 
psihologică şi independente de stăruința impresiunilor lu- 
minoase. 

Identificarea în cinematografie se explică deoparte 
prin asemănarea figurilor, de altă parte prin producerea 
imaginilor pe acelaş loc al retinei. Două obiecte, așezate 
succesiv în acelaş loc, vor impresiona o porţiune din re- 
tină, variabilă cu forma obiectelor. Când cele două obiecte 
sunt asemenea, suprafețele impresionate vor avea un mare 
număr de puncte comune. ln cazul identităţii obiectelor, 
suprafeţele imaginilor vor coincide. -Când obiectele se 
schimbă repede, imaginea primă încă stărue pe retină, 
când se aşterne peste ea imaginea ai doua, astfel, că 
numărul punctelor impresionate, parcă simultan, crește, 
ceeace duce la iluzia identificării. Da producerea acestei 
iluzii contribuie și procesul psihice, asimilator, care își 
aşterne sensaţiile și imaginile proaspete peste nouile sen- 
saţii, ce hat la poarta științei. 

Cele două obiecte, nefiind identice, imaginile lor pe 
retină vor fi conturate cu deosebiri. Forma a doua pare.a 
se deriva prin transformare continuă din forma dintâi. 
Pricina acestei iluzii este credinţa în continuitatea spaţiului 
și în raportul dintre cauză şi efect. 

Nu-mi pot închipui, că un mobil, zărit odată în A,. 
altă dată în B, sajungă din A în B fără să fi trecut prin 
toate punctele -drumului său, situate între aceste două 
poziţii. Nu-mi pot imagina, că forța să lucreze cu prive- 
ghierea mea în alt chip, decât în cazul, când n'o observăm. 
Aşa că, admițând continuitatea spaţiului — existenţa unui 
număr infinit de puncte între A şi B*) — şi felul statornie 
de a lucra a cauzei, trecerea corpului din A în B se face 
în mod continuu. 

De aici rezultă iluzia stroboseopică. Imaginile pe retină 
ale proieeţiunilor succesive, se vor înlânţui prin deformări 
continue şi nu în chip sacadat, cum se deapănă filmul. 

O serie de experienţe a încercat să stabilească în 
chip neîndoios iluzia stroboscopică. 

'Tautoscopul lui Paul. F. Linhke*) este un aparat, cu 
căre se proiectează, cu schimbul, două sau mai multe ilu- 
straţii, astfel, că proiecţiunile să se acopere pe ecran. Se 
iau două aparate identice de proieceţiuni, orientate în chipul, 
că imaginile asvârtite pe pânza să se acopere. O fgura 


*) Cauzele fiziologice şi raționale ale acestei credințe vezi: 
H. Poineare: La science et hypothèse pag. 34— 


*) H. Dehmann: op. e. pag. 13—14. 


— 624 — 


proiectată reprezintă pe „D$, cealaltă pe „l“; orientarea 
este chibzuită în așa fel, că extremitatea de jos a literei 
din urmă să treacă prin vârful literei prime. Rezultatul este, 
că spectatorul are iluzia de a vedea cum se despică „l“ 
în „D“, și cum își adună braţele acest din urmă, pre- 
făcându- se în ,l“. 

Prin creșterea intervalului de timp. între cele două 
proiecţiuni 's'a stabilit, că iluzia stroboscopică se produce 
şi în eazul eliminării impresiunii de pe retină. Cu proiee- 
ţiunea a doua sa așteptat până când sa șters imaginea 
primă de pe retină, încât observatorul își dădi seama de 
umbra, ce alunecă pe imaginea dintâi. Prin aceasta sa 
dovedit independenţa efectului stroboscopie faţă cu stăruința 
impresiunilor luminoase. 

' Fenomenele fiziologice şi psihice, cari stau la baza 
cinematografului, sunt — în rezumat — iluzia identificării 
imaginilor asemănătoare, cari se succed repede, şi iluzia 
stroboscopică, care: arată transformarea continuă, prin 
mişcare, a unei imagini în cea următoare. Condiţia experi- 
mentală, în care se produe aceste iluzii este acoperirea 
imaginilor vecine. 

Pentru ca proieeţiunile, cari se gonese pe ecran să 
nu fie despărțite prin clipiri vătămătoare și ameţitoare, 
trebuie să se ţină seamă de legile frecvenței. 

Lai principale ale unui aparat cinematografie, vor 
fi deci: 1. Filmul, care reprezintă fazele succesive ale unei 
mişcări; '3. mecanismul de depănare a filmului, care-l 
smâncește sacadat (Hlemmzugapparat: Crucea de Malta); 
3.. capacul, care în timpul înlocuirii unei fotografii prin 
alta, acopere obiectivul aparatului, iar în momentul proiee- 
ţiunii deschide drumul luminei (obturator, Blende). l 

d) Film stereoscopic. Nu vrem să obosim imaginația 
cetitorului prin deserirea aparatului cinematografie, ne- 
putând corecta întâmplătoarea greşală a intuiției prin ilu- 


'straţiuni. Ne vom mărgini la schiţarea unor fenomene. 


fiziologice, interesante, ale vederii, pe cari şi cinemato- 
graful modern se năzuieşte să le producă. id 
Dacă n'ar exista în prealabil experienţa câștigată cu 
concursul convergent al simţurilor stereognostice, (prin 
cari dobândim noţiunea de spaţiu), n'am putea remarca eu 
ajutorul unui ochiu relieful obiectelor. Intr'adevăr să con- 
siderăm imaginea retiniană a unui obiect plastic, care să 
aibă punctul A mai aproape de ochiu. Nimic nu se modifică 
în poziția relativă a punctelor de pe imaginea retiniană 
când punctele corespunzătoare ale obiectului se de- 
plasează pe raza vizuală (eare leagă un punet al obiee- 


— 625 — 


tului cu imaginea lui corespunzătoare pe retină). Aşa 
punctul A se poate apropia ori depărta de ochiu, lunecând 
pe raza sa vizuală, fără ca imaginea sa să-şi schi mbe 
poziţia. Prin mișcarea punctului corpul își modifică relieful, 
ochiul însă, nu constată nimic. Aici am făcut abstracţie de 
puterea de acomodare a ochiului, care, te-ar indica, de 
fapt, mișcarea punctului, nu însă, și schimbarea în relief a 
obiectului.!) 

= Plaaticitatea obiectelor se datorește vederii cu doi 
ochi. Ochiul stâng, singur, ne dă altă perspectivă a obiec- 
tului decât ochiul drept; cele două imagini retiniane nu 
sunt egale. Aceste două perspective se suprapun şi ne 
dau sensaţia reliefului. Stereoscopul demonstrează lămurit 
acest fapt. Un obiect are două fotografii separate, potrivit 
perspectivei ochiului stâng și drept. Aceste, văzute prin 


`- două prisme, cu vârfurile spre olaltă, îşi suprapun imaginile, 


producând sensaţia reliefului. 


. Cum s'ar putea realiza aceasta şi la film? Dintre 
multele. prineipii vom arăta producerea sensăţiei reliefului 
prin lumina polarizată. 2) 


Toulon a preparat două “filme, prin două aparate 
sineronzate (cari se 'nvârtesc la fel), și sunt orientate în 
aşa chip, ca unul să ne dea imaginile văzute numai eu 
ochiul stâng, iar celelalt să înşire imaginele corespunzătoare 
ochiului drept. 

„Proiecţiunea deodată a acestor două filme dă o 
imagine nebuloasă. Pentru a alege din imaginile suprapuse 
pe pânză, pe cele văzute cu ochiul stâng de cele date de 
ochiul drept, Toulon a recurs la lumina polarizată. 

Se ştie, că lumina este vibraţiunea eterului, făcută 
perpendicular pe raza luminoasă 3) Părticica de eter, vib- 
rează în toate direeţiunile. Drumurile ei sar putea repre- 
zenta prin spiţele unei roţi, osia ar înfățișa raza. Bterul 
ar apuca pe altă şi altă spiţă. Prin diferite procedee, de 
ex., prin trecerea razei prin spatul de Islanda, vibrările 
eterului se ordonează, ageaându-se în acelaș plan. Dumina 
e polarizată. Aparatele polarizatoare se pot întrebuința gi 
ca analizatoare;' Lumina polarizată nu trece prin analizator, 
când acesta este așezat în cruce faţă de polarizator. 

Toulon proiectează clișeul, destinat ochiului drept, cu 
lumină polarizată vertical, în vreme ce elişeul, menit 
ochiului stâng, e luminat cu lumină polarizată orizontal. 


i a. Weiss: Op. e. pag. 388. 
%) „Da nature“. No. 2558 pag. 239. 
“*) Concepţia aceasta este suficientă pentru cel următoare. 


Fiecare spectator este înzestrat cu o lumină ana- 
lizatoare,. la eare cele două geamuri sunt încrucișate. 
Ocularul drept, fiind așezat paralel cu vibraţiile luminei 
polarizate vertieal, va alege din imagiile de pe pânză numai 
pe cele destinate ochiului drepi. Acest ocular, fiind în 
cruce faţă de vibraţiunile orizotale, va refuza trecerea 
prin el a imaginilor destinate ochiului stâng.. 

Lucrul se petrece întors la ocularul stâng. 

In felul acesta fiecare ocular își alege imaginile adre- 
sate ochiului respectiv şi pânza este privită ca printr'un 
stereoscop. Pentru ca să nu strice rânduirea în acelaş 
plan a vibraţiilor palarizate, pânza este vopsită cu pulbere 
fină de aluminium. > 


. Polarizatoarele și analizatoarele sunt făcute din plăci 


de ‘sticlă (18—20 de plăci.) - 

Dificultatea tehnică rezidă în înzestrarea fiecărui spee- 
tator cu o lunetă analizatoare. ` 

Ne oprim, deși se îmbie condeiului o seamă de titluri: 
filmul colorat, trucurile, filme. documentare, film de înaltă 
` feeevenţă, importanţa cinematografului în tehnică şi ştiinţă, 
consecințele pedagogice şi sociale ale cinematografului, ş. a. 

i „ha cele spuse putem înoda lămurit oricare din aceste 

titluri. 

Socotim, că am dat suficient, pentru ca fiecare cetitor 
să poată asocia cu ușurință la aceste, viitoarele informa- 
ţiuni, ce le-ar întâlni în: revista „Transilvania“. 


Cum au vrut să ne maghiarizeze prin teatru. 


' din patria, care se compune 
abea din 20 de milioane de eetàfeni, 
aproape 10 milioane nu .vorbese 
„limba patriei lor.“ 


In 1913 a apărut în orașul Györ o lucrare interesantă, 
referitoare la teatrul maghiar de provincie. ') 
Autorul lucrării este dl Oscar Fodor, „consilierul 


directoratului societăţii regnicolare a actorilor (maghiari) 


(„az országos . szinszegyesiilet igazgató tanácsosa“) și 
a directorului. de scenă al teatrului din Györ (f6rendeză— 
regizor). 

Lucrarea aceasta este interesantă pentru noi din mai 
multe puncte de vedere. Mai întâi şi mai întâi fiindcă ne 
arată negru pe alb sentimentele, de cari se lăsa condus 


„A vidéki saineszet az âllamiszolgălatâhan“ (Teatrul din provincie 
în seca statului.) i 


- 


— 627 — 


„consilierul direetapatului societăţii regnicolare a actorilor 
maghiari“ faţă de noi și mai apoi. fiindcă pretindea eu 
toată insistența ca statul maghiar să sprijinească și mai 
tare, din visteria Ungariei, mișcarea teatrală maghiară. 

Constatările acestea nu sunt nouă — le cunoașteam 
noi de mai 'nainte, prea bine — cu toate acestea trebuie 
să le aducem în fâţa cetitorului român, astăzi, ca să-și 
dea seama de mentalitatea unui „consilier al direetoratului 
societăţii regnicolare a actorilor maghiari“. 


Ce voia dl Osear Fodor? O spune pe față : voia să 
dovedească că statul are frebuință în provincie, de un 
teatru maghiar, care să-i aducă servicii naționale, căci 
sprijinind teatrul maghiar „am dus mai departe... problema 
maghiarizării, problema sfântă, care acum a ajuns la. 
`- feângerea pâinii“, vrea să probeze că statificarea actorilor 
maghiari va aduce o prosperare a educaţiei . poporale şi 
şi a magharizării în provincie. 


z lată un pasagiu marcant: „Nu poate avea teatrul 
nostru din provincie — pentru multă vreme — altă chemare 
adevărată, principală, decât aceea de a servi tendințele de 
maghiarizare ale statului maghiar, saturat cu naționalitățiie: 

de sentimente şi limbă streină. 


„Cât de preocupat judecă şi cât de greșită este politica 
aceluia, care trage la îndoială misiunea culturală a teatrului 
din provincie — îmi va fi destul să constat, că din patria, 
care se compune abea din 20 de milioane de cetățeni 
aproape 10 milioane nu vorbesc limba patriei lor. 

. „Nu este logice deci ca datorinţa cea mai de căpetenie 
a politicei de stat să fie, ca să tindă a maghariza cu toate 
mijloacele, cari îi stau la dispoziţie?“ 


„Spre scopul acesta îi stau la dispoziţie trei cor- 
poraţiuni (instituţii), cari au dat deja probe de capacitate: 
scoala, presa şi teatrul.“ (pag. 4) 


Următoarea constatare trebuie sublimată, pentru ca 
să urmăm șirul de idei: 


Ministerul (ungar) de culte a dispus în trecut distri- 
buirea ajutorului de stat în provincie mână "n mână eu 
„Societatea regnicolară a actorilor“. Directorii de teatru, 
cari au avut concesia de a juca, din partea statului, au 
putut lua în considerare ajutorul de stat, în măsură, după 
cum au fst relaţiile „naţionaliste“ din teritoriile, unde şi-au 
avut „activitatea.“ . . . . „Ministerul de culte a sprijinit 
cu ajutoare extraordinare, după trebuinţă, pe acei directori 
de teatru, pe cari stările economice rele din anii din 
urmă i-a aruncat într'o criză pecuniară.“ (pg. 2) 


— 628 — 


Ca să pledeze cu mai mulţi sorţi de izbândă pentru 

o statițicare a actorilor maghiari, citează d. Fodor, după ' 

„datele autentice“, luate din „Orszâgos T (colecția 
de legi, regnicolară), din 1912, (numărul din 8 febr.) urmă- 
toarele date importante : 

l n... până când cetățeanul ungar din provincie, care 
e într'un număr de aproape 20 de milioane, se bucură! 
din partea statului ungar, sub titlul de: subvenție pe seama 
teatrelor, de un ajutor de 248 mii de coroane, până atunci 
Budapesta, care numără abea un 'milion de cetăţeni, 
primește din partea statului, pentru întreţinerea celor două 
teatre ale sale, aproape două milioane de coroane. 

„Conced, că amândouă instituţiile teatrale ale capitalei 
stau pe nivelul recerut de misiunea lor, recunosc și aceea, 

„că teatrele noastre din capitală servesc totodată şi rece- 
rințelor mai avansate, ale provincialilor: ba, ce e mai mult, 
iau în considerare că vrem să şi „reprezentăm“ cu aceste 
două instituţii de artă — altfel, întradevăr, naș şti să-mi 
esplic de ce trebuie să se întreţină pe seama a un milion 
de contribuabili, cari locuiese în Budapesta, cu spese de . 
zece ori mai mari un teatru, care servește aceleași scopuri, 

câtă vreme abea că cunose munificenţa statului în direcția 
„aceasta douăzeci de milioane de plătitori de dare din 
provincie, setoși de cultură.“ (pg. 6—7.) 

Acestea erau scopurile mărturisite pe față ale „con- 
silierului directorului societăţii regnicolare a actorilor 
unguri.“ Se va putea obiecta: nu generaliza! Dacă gândește 
şi scrie o persoană astfel, nu urmează ca guvernanţii să 
aibă aceleaşi păreri şi convingeri. Prea bine, dar muni- 
jicența bugetului statului ungar nu sa arătat nici o singură 
dată faţă de instituţiile noastre culturale: „Asociaţiunea“ şi | 
S. T. R. D. e. Când deputatul român losif Hodoș, în. 
1870, şi deputatul român Dr. Ștefan C. Pop, în 1908, au cerut 
în plin parlament un sprijin material din visteria țării noastre 
pe seama teatrului românesc, au fost refuzaţi, răspu- 
zându-li-se cu „sgomol“ laga spun notele stenograțice).. 

Câteva întrebări, acum, după prăbușirea Ungariei; 
Dacă acestea au fost sentimentele, de cari sau lăsat 
conduşi cei ce au venit să ne arate arta în fosta Ungarie 
— să se mire cineva că românii, slovacii, sârbii ete., nu 
s'au prea încălzit de arta maghiară, simțind ghimpele ascuns 
în faldurile togei de actor? 

Crede cineva că ar avea sorţi de iubândă să încerce, 
iorăş, cineva marea cu degetul, voind să desnaţionalizeze 
19 milioane de cetăţeni într'o Hungarie rediviva? 

Ne-ar Pe de ar ceti rândurile acestea și di 
Osear Fodor.. H. P. P. 


— 629 — 


Frica de o răseoală nouă a românilor 
din Zarand, la, 1800. 


In anul 1790, atât în judeţul Zarandului cât şi al Hune- 
doarei era lăţită vestea îngrozitoare despre o nouă răs- 
coală a românilor. 

Istoricul: Nicolae Densușan vestea aceea o numește 
ultimul epilog al revoluţiei horiane din anii 1784—1785, în 
„Revoluţia lui Horia“. 

Vestea aceea însă era poate numai epilogul penultim 
al numitei revoluţiuni, deoarece asemenea veste era lăţită 
atât în judeţul Zarand, cât şi în judeţele vecine: Hunedoara, 
Caraș-Severin, Arad şi Timiș, și în anul 1800. 

Datele referitoare la acea veste se află în archiva 
judeţului : Caraș-Severiy şi le las să urmeze aci. — Anume: 


„Ladislau Vallya, subprefectul Zarandului, în scrisoarea 
sa dela 1-a Dec. 1800, cu multă îngrijorare comunică ju- 
deţelor : Hunedoara, Carag, Timiș şi Arad, că în acel judeţ 
se susţine vestea îngrozitoare, cumcă poporul român din 
acele părți vrea să se răscoale, afirmând, că, deşi la în- 
ceputul lăţirei acelei veşti s'a făcut cercetare şi sa făcut 
constatare numai despre aceea, că în urmarea instigaţiunilor 
lăţite prin ostaşii reîntorși din răsboiul francez, poporul 
ar dori ca „fara noastră să fie ocupată prin francezi“, totuș, 
acum de curând s'a aflat, că românii noșiri-earacterizaţi 
de căiră acelaş subprefect cu „răi la suflet“, de fapt ar fi 
„hotărâți, a începe o nouă răscoală“ cu mult mai înfricoșată 
decât. cea a lui Horia, şi că aceea ar izbucni în 11 Dec. 
al acelui an. l 

Stăpânit de această frică se roagă de judeţul Arad 
ca spre losășel şi la Gurahonţ să tvimeată ceva putere 
armată, care ar âvea să circule până la, Brad, ca aşa, 
la vreme de nevoie, să se poată da ajutor celor din Zarand 
și să se preîntâmpine primejdia ea răscoala plănuită să 
nu poată trece și în judeţul Arad. 

= După primirea acestei scrisori, judeţul Arad, din con- 
gregaţia particulară, ţinută la 4 Dec. 1800, serie cătră jud. 
Timiş, ca după ce în judeţul Arad ostăşimea equestră 
(eavaleria) în bună parte se compune din români nenobili, 
apoi că în pedestrime încrederea nu se poate pune şi 
nobilimea Într'atâța e de scăzută, încât înşişi comitatenşii 
trebuie să se scoale împotriva primejdiei, se roagă ea 
ostășimea equestră să-o ţină gata, pentru ca, când se va 
şti că răscoala este începută, o parte din acea ostășime 
să se poată trimite în ajutorul judeţului Arad. h 


4 


— 630 — 


Cătră judeţul Hunedoara serie tot cam în acelaş sens, 

cu adausul, că din partea acelui, cel puţin 50 călăreţi tineri 
nobili să fie trimiși la Brad şi Baia de Criş, cari vor fi 
susținuți din partea judeţului Arad. 
In urmarea acestora, judeţul Timișului, cu data de 
5 Dec. 1800, încunoștiințând și judeţul Caraș, arată, că din 
partea sa a dispus cu oastea insurgentă de cavalerie să 
meargă spre Lipova, lângă Mureș, şi spre alte locuri de - 
trecătoare înspre Transilvania, iară pe ostașii numiţi 
„haiduci“, au lăsat ea, sub comanda comisariului de sigu- 
ranță, cu numele Csasza, să se adune, ca la vreme de 
lipsă să dea ajutor. 

Recercă apoi ca şi din partea judeţului Caraș să se 
facă dispoziţiile recerute, tot în acelaș înţeles, după cum 
a fost recerută din partea judeţului Hunedoara, cu data de 
2 Dee. 1800. 


Potrivit recercărilor primite, judeţul Caraş, cu data 


de 8 Dec. 1800, scrie judeţelor; Timiş, Arad, Hunedoara 
şi Zarand că: 

1. A îndrumat pe pretorii din Bratei şi Căpâlnași a 
fi cu multă grije, să stea în contact și în corespondenţă 
cu autorităţile judeţelor vecine, ca lucrând cu acelea în 
deplină înţelegere, despre orice mişcare de revoltă să 
raporteze subprejfecturei judeţene. 

_2. A dispus ca plăieșii (servitorii) judeţeni să meargă 
„la graniţele judeţului spre: Fäāget; Mureş şi Transilvania, 
şi ca să poată primi informaţiuni grabnice despre mişcările 
de răscoală, ce eventual s'ar ivi; pe comisarul cu numele 
Raiter Ya trimis la Coşoviţa, ca de acolo cât de grabă să 
aducă veste despre cele întâmplate. 

3. Impărtășind toate aceste dispoziţii și prefecturei 
militare banatice, pe aceea o recearcă a face și din partea 
sa acea dispoziţie, ca trecătoarea dela „Vama murgă“ să 
fie bine păzită și ca oficiantul acolo dispus să dea infor- 
maţii subprefecturei. Tot atunci 

4. Despre vestea răscoalei temute face raport Con- 
siliului locotenenţial, arătând atât răspunsurile date jude- 
telor, cât și dispoziţiile făcute spre a preveni primejdii, ea 
judeţul Caraş să poată fi scutit de acea răscoală, după 
cum tot îngrijirei făcute la vremea sa din partea judeţului 
este de a se mulţumi, că revoluţia lui Horia din 1784 nu a 
trecut în judeţul Caraş. 

Judeţul Caraş nu sa îndestulit cu dispoziţiile mai sus 
arătate, ci, în raportul său cetit, zice, că, deşi poporul 
român — de care este locuit mai întregul județ, peste tót 
se poate considera de supus şi cu bună ascultare faţă de 


— 631 — 


autorități, totuş,. după ce firea acelui popor nu este stator- 
nică, ca nu cumva din cauza „religiunei“, a naţionalităţi 
şi a datinelor aceluiaș să poată fi indemnat mai des, 
dacă va fi instigate a lua parte la răseoală, pe când deo 
parte a dispus ca oficianţii să fie cu bună îngrijire, pe 
atunci a recereat şi Direcţiunea montană din Oraviţa, unde - 
este ostășimea mai numeroasă, constătătoare din germani, 
ca la caz când primejdia răscoalei ar fi la ușă, aceea 
încă să poopereze la sufocarea aceleia. 


Spune mai departe subprefeetul, că deoarece în 
judeţ, miliţie regulată nu este, iară ostăşimea îngureețională 
în cea mai mare parte constă din români, cari alteum sunt 
supuși, — totuşș, cavaleria a dislocat-o spre: Murep, Făget 
și spre graniţa Transilvaniei. 


In urmă raportează, căi sa dat de ştire, că oficiile 
camerale (erariale) încă au ea însărcinare, ea de loc, cât 
va fi complect numărul oastei insurecţionale, va avea să 
dea asentare pentru miliţie, — adecă asentare cu forfa. 


Dară, după ce cu ocazia asentărilor de mai înainte, 
adeseori s'a întâmplat, că mulți sau opus celor trimişi 
pentru înrolare, aşa că în unele locuri pe cei asentaţi eu 
_ forţa i-au eliberat, în alte locuri chiar și omoruri au inter- 
venit, iar mai de curând, în comuna „Căprioara“, ostașii 
dispuși spre a asenta cu forţa, — au fost bătuţi, -— din 
vestea întâmplării conclude subprefectura, că faima răs- 
coalei din Zarand — nu se ştie pe ce cale — totuş, ar fi 
trecut şi în judeţul Caraș și prin urmare e temere, că dacă 
îarolărea la miliţie, eu forţa se vå începe, aceasta vă putea 
să aibă efecte şi utmări rele. 

Drept ce siguranța publică pojteşte, ca înrolarea cu 
forţa să se mai amâne pănă se va așeaa primejdia răg- 
coalei. ; 

Ce rezultat a avut această reprezentare și peste. tot 
ce dispoziții, se vor fi făcut din partea autorităților mal 
înalte cu privire la faima despre răscoala temută a ro- 
mânilor, urmă în archiva judeţeană nu este. 

Cred, că toată acţiunea se reduce la frica. înnăscută - 
din conștiința neliniştită a acelora, cari, neinvățând din 
revoluția de răzbunare a lui Horia, nici după aceea nau 
îngetat a continua apăsarea poporului român și a-l tespuia 
poate în măsură și mai mare de drepturile sale firești, de 
religiuneă, naționalitatea și datinele strămoşeşti, de cari cu. 
atâta tărie se lipește poporul român. 

Ca întregire la datele de mai sus, perificate la achiu 
judeţean Caraş—Severin, adaug aci nota ce se află în 

pe 


— 632 —. 


„diarium conventțios Minoritarum“ din Dugoj, purtat din 
174, — şi cu date verificate chiar şi din anul 1/18 — în 
care la 13 Dee. 1800, se află următoarele: 

„Miliția călăreaţă a însurecționiştilor, sub conducerea 
căpitanului : Sirtici, s'a dus la Făget cu scop că să se 
împbeune cu miliția regulată din Transilvania, pentru cazul, 
dacă ar izbucni revoluţia românilor în contra domnilor, de 
care sunt semne“. Steagul miliției acesteia, adus dela 
Timișoara la 25 Nov. 1800, în ziua de 30 Nov. 1800, la 
‘sfințit episcopul Cianadului din Timișoara cu numele 
H6szeghi;: Anume: 200 pedestrași şi 100 călăreţi, conduși 
sub steag, în. faţa casei judeţene, în mânile numitului 
episcop au depus jurământul. Cu aceea ocazie, episcopul a 
ţinut cuvântarea de îmbărbătare și de păstrarea credinţii 
cătră casa. domnitoare şi patrie — cuvânțarea aceea este 
descrisă pe larg în „Diarum“ la 5 Dec, 1800. ` 

Aşa se crede, că acei însurecţioniști s'au întors la 
Lugoj, căci în 27 lan. 1800 se adnotă, că „600 însureeţioniști 
au trecut la Timișoara, cari din. timpul cireumscripţiunei 
lor au fost ci parte în casarme, parte la casele 
locuitorilor.“ 

Lugoj, 1925. 


l. BOROS 
arhiereu-prepozit. 


Din necesităţile culturale ale Basarabiei : 
Tineretul basarabezu să fie îndreptat spre apus. 


După 106 ani de despărţire, Basarabia românească a 
șters în 1918 graniţa Prutului şi prin votul Sfatului Țării a ex- 
primat liber voinţa populaţiunei basarabene de a se uni pe 
veci eu celelalte provincii româneşti. De atunci până astăzi 
s'au luat dijerite măsuri trebuincioase pentru a întări cauza 
românismului în Basarabia, pentru a șterge urmele vechei 
stăpâniri şi a face ca Basarabia să între eu drepturi egale 
în viaţa culturală a noului stat al tuturor românilor, 

In elipa unirei cărturărimea basarabeană era împărţită 
în două tabere: una, cea a funcționarilor şi cărturarilor 
ruşi, trimişi în Basarabia pentru a rusifica această provincie 
românească, reprezintând felul de gândire rusesc şi a 
doua, cea a. cărturarilor români-basarabeni, educați 
şeolile rusești, în spiritul culturei ruseşti, dar cari totuș, 


— 633 — 


graţie rezistenţei caracteristice elementului românesc, au 
păstrat simţemintele naţionale şi imediat ce sau auzit 
primele goarne ale revoluţiei, au ridicat sus şi mândru 
falnicul tricolor, începând lupta pentru cererea dreptului 
de autodeterminare, hotărâre proprie ce sa terminat cu 
actul istorie din 27 Martie 1918. Această tabără nu putem 
spune, că era reprezentanta unui fel de cugetare românească, 
cu toate că era în fruntea mişcărei naţionale româneşti şi 
în lupta, pe care a început-o șia dat-o, era însujleţită de 
cele mai frumoase sentimente românești. | 
Pe când tabăra rusifieatorilor, în rândurile căreia mai 
trebuie să numărăm și elementele streine, de alte neamuri, 
de pe pământul Basarabiei, precum şi elementele moido- 
veneşti rusijicate, cari de dragul onorurilor au trecut în 
tabăra. asupritorilor, pe când această tabără avea un fel 
de cugetare curat rusesc, reprezentând șovinismul rus 
în politică și messianismul cultural în viaţa culturală, tabăra 
contrară, a patrioţilor români-basarabeni, care a crescut 
şi s'a ridicat în condiţiunile șeoalei rusești și care n'avea 
nici o legătură, cu rare, foarte neînsemnate excepţiuni, cu 
reprezentanţii culturei românești de peste Prut, firește, n'-a 
putut să-și creieze o gândire românească. Mentalitatea ei 
era o urmare a educaţiei rusești, care-i infiltra misticismul 
slav, a contactului eu cercurile cărturăregti ruse, dela 
care a împrumutat spiritul revoluționar şi ţinuta de critică 
dârză şi a instinctului. naţional de conservare, eare năștea 
şi nu lăsa să se stingă sentimentul naţional. Cărturarii 
români-basarabeni nu erau nici reprezentanţi ai culturii 
ruse, nici a celei româneşti, ci reprezentau în cultura ceeace 
se numește „basarabenism cultural. . 
Cu toate măsurile de românizare, cari s'au luat dela 
unire încoace, acest „basarabenism cultural“ n'a dispărut 
` nici până astăzi. Şi dacă înainte era vădit caracterul rus, 
din cauză că toate studiile lor basarabenii erau nevoiţi să 
le facă în şcoala rusească, fapt, care era pe deo parte și 
pozitiv, căi prin continuitatea studiilor se creia o ideo- 
logie aproape integră, actualmente problema se complică 
şi mai mult, deoarece astăzi intră în viaţa politică, culturală 
şi socială cadre noui de tineri basarabeni, cari o parte 


— 684 — 


din studii și le-au făcut la școala rusească, iar cealaltă la 
cea românească şi cari din această cauză nau putut să-și 
fixeze o ideologie. ideologia lor e un complex de fărămituri 
ale ideologiei rusești, distruse de evenimentele uriașei 
revoluţii şi de idei şi eunoștinţi, căpătate în ultimele clase 
de liceu și în sălile de curs ale universităţilor româneşti: 

Situația elementelor din generația mai în vârstă s'a 
limpezit. 

„O parte şi-a păstrat caracterul rusesc şi a renunţat 
să ia parte activă în viaţa noului stat, adoptând o atitundie 
de sabotaj. Această categorie a încetat de a mai fi peri- 
euloasă: atitudinea ei odată cunoscută, sunt știute și 
măsurile, cart trebuesce luate. . Trebuie, însă, să subliniem 
totodată faptul, că majoritatea intelectualilor din această 
categorie a recunoscut, cu timpul, greșala făcută și a 
penunţat la atitudinea de sabotaj. ; 

Cealaltă categorie a luat cu entuziasm parte la 
mişcările naţionale din 1917—1918 şi a intrat în viaţa noului 
stat ca cetăţean cu depline drepturi, subordonând ideologia 
rusă, vaecinată în școlile rusești, sentimentului de patriotism. 

Mult mai complicată e, cum am spus, situaţia tine- 
retului basarabean, care se află astăzi în stăpânirea unui 
haos de idei şi care, în perioada de formare a caracterului, 
căzând uşor sub diferite influenţe, poate aluneca pe o cale 
greşită. 

A ajuta: “tineretul basarabean, care se sbuciumă astăzi 
să iasă din starea de „basarabenism cultural“, să-și formeze 
o ideologie occidentală și să se asimileze cu desăvârşire 
eondiţiunilor vieţii culturale româneşti, este una din datoriile 
supreme ale conducătorilor, în mâinile cărora se află astăzi 
destinele neamului nostru. Şi pentru realizarea acestui 


scop, cea mai bună cale de urmat e trimiterea tinerilor 
basarabeni în țările latine din apus, unde ei ar putea să-şi 


însușească o cultură occidentală şi să se libereze de influenţa 
unei culturi streine, influență, care e dăunătoare, în special 
din punct de vedere al intereselor unificării. 

- -Actualmente foarte puţini români-basarabeni își fae 
studiile în streinătaie: sunt numai câteva zeci de inşi. In 
schimb însă tineretul izraelit din Basarabia e reprezentat 
în şcolile superioare din apus cu mii de studenţi și doctoranzi. 


Asociaţiunea culturală din Ardeal „Astra“, care a 
trecut Carpaţii şi Prutul şi a venit la noi pentru a ajuta la 
propagarea și întărirea culturei românești în Basarabia, 
prima, şi-a dat seama de această necesitate vitală, dictată 
de interesele superioare ale neamului românese şi prin 
reprezentantul ei, sincerul prieten al Basarabiei, d. Onisifor 
Ghibu, a făgăduit tot ajutorul tinerilor basarabeni, cari 
doresc a pleca in streinătate pentru desăvârșirea studiilor.!) 

Pentru acest ajutor întreaga Basarabie mulțumește 
astăzi fraţilor din Ardeal. 

incheind aceste rânduri nu putem să nu amintim că 
primii, cari au cântat în sala fastuoasă a primăriei Chi- 
şinăului rusesc din 1917 imnul intregirei neamului au fost 
voluntarii-ardeleni, ce treceau prin Chișinău, venind dela 
Chiev şi mergând la front, pentru a pecetlui cu sângele lor 
unitatea noastră naţională. 

Astăzi tot ardelenii deschid tineretului basarabean 
noui şi largi orizonturi, dându-i o îndrumare, care-l va 


duce în templul culturei naţionale ce-l aşteaptă de atâta 
vreme. CONSTANTIN MÂȚU 


O invenţie epocală. 


Aici să vă vedem ! | 

Doi savanţi francezi, domnii G. Claude şi Boucherot, au 
prezentat „Academiei de științe“ din Paris, luna trecută, într'o 
şedinţă, un aparat născocit de genialitatea lor, aparat, 
chemat să aducă o mare izbândă a spiritului omenese. 

Este vorba de o invenţie epocală. Aparatul e capabil 
de a prinde puterile motrice ale mării, folosindu-se de di- 
ferința de temperatură ce există între apele călduțe ale 
suprafeţelor şi între apele reci ale afunzimilor. 

importanţa invenţiei se va evidenția mai bine în urma 
şirelor citate dintr'un articol al dlui Savarit, dintr'o revistă 
de seamă, franceză. 

În ședința amintită a vorbit celebrul inventator francez 
G. Claudt unui auditoriu compus din unii din cei mai mari 
savanţi, nu numai ai Franţei, ci ai lumii, ea: Dr. Roux, 


1) Şa gi publicat concurs. Red. 


— 636 — 


D. Berthelot, Branly, Lumiere, ducele de Broglie, despre 
putinţa „de a extrage din oceanele tropicale milioane şi 
milioane de puteri de cal-vapor“. Dl G. Claude este pio- 
nerul gazului lichid, al amoniacului sintetic, dl. Paul Bou- 
cherot creatorul unor mari „centrale“ termoelectrice. Nu 
au avut savanții în faţa lor „utopişti“, ei riguroși realizatori. 

Savantul Ciaude a amintit ascultătorilor săi tempera- 
tura mărilor tropicale: 28—30 grade la suprafaţă, 4—5 grade 
în adâncime, adecă frigul polurilor şi căldura tropicelor, 
reunite într'aceleași puncte ale globului terestru. „Aceasta 
“este o diferinţă de temperatură, constantă, întrun echip mi- 
nunat, în toate anotimpurile şi în orice vreme şi aplicată 
reciproc la apa din afunzimi, răcită indefinit de curenții 
- veniţi dela mările polare şi la apa dela suprafaţă, per- 
petuu încălzită de soare. Dacă nu i sa dat acestui fapt 
capital până acum atenţia, pe care o merită, este a se 
atribui, fără doar şi poate, la două rezonamente esenţiale, 
cari parcă se opun utilizării sale ...“ (1. aparenţa în 
accesibilitate a apelor reci — 1000 m. de afunzime; 2. mi- 
cimea abaterii temperaturilor.) . 


„Cu toate acestea, această mică abatere conţine puteri 
formidabile,“ serie dl Savarit, „Daporii acestei ape de 
28 grade, trecând printr'o turbină, dau o energie uriașe. 
E de ajuns, de fapi, să produci un vid la un centimetru de 
atmosferă întrun recipient, care conține această apă, 
pentru ca apa să înceapă îndată să fiarbă, producând va- 
pori în abundență, vapori, cari se vor condensa mai apoi 
întrun alt recipient răcit la 4 sau 5 grade.“ . 


In faţa savanților a experimentat dl Claude. „Savantul 
deschide un robinet de sticlă, care face să comunice econ- 
densorui cu flaconul de apă călduţă, care începe să fiarbă 
violent; vaporii se precipită spre condensor, turbina se 
pune în mișcare, ca să ajungă repede 5000 de învârtituri 
pe minută, 3 lămpi de 2 Watt 5, cu ajutorul unui dinamo, 
acționat de turbină, sunt aduse aproape instantaneu la 
coloarea albă, strălucitoare.“ | 


„ȘI, în timp ce venerabilele capete albe se agită, în 
imp ce mulți înaintează spre experimentul minunat, în timp 


— 632 — 


ce dl Jean Perin, cel ce a câștigat deunăzi premi Nobel, 
apare, ea un Sf. loan al fizicei moderne, cu păru-i alb 
într”'o coroană fluturătoare, inventatorul continuă de a-şi 
bate ca cu ciocanul eonfirmările-i miraculoase“. 

„Energia, pe care o vedeţi aici o conţine apa mărilor 
tropice de miliarde de ori. Inaccesibilitatea apelor adânci, 
a apelor îngheţate? O ţeavă de 1000 de metri, după o 
pompare, le va aduce la suprafaţă, într'un mod constant şi 
în cantități de mii de metri cub.“ 


Inventatorul a declarat: „Să presupunem că, în trecerea 
ei, apa caldă se răcește cu 5 grade prin ebuliţie, ceeace 
nu va atinge prea mult tensiunea ei de vapor. Avem deci 
5000 calorii extrase de metru cub. de apă dela suprafaţă, 
deci 8 kilograme de vapor, cari, utilizate între 0,03 și 0,01 
atmosferă, vor da în teorie 100.000 kilogram-metri. Aceasta 
este uriaşa energie, echivalentă la aceea ce ar produce-o 
acest metru cub de apă dacă ar cădea dela 100 de m. şi 
care se poate scoate din apă în cantități cu desăvârșire 
ilimitate. 


„Vedem cât de incomparabil mai mult întrece această 
soluţie pe aceea a mareelor, unde acelaş metru cub n'ar 
produce mai mult de 3 m. de cădere — şi cu o cât de 
deplorabilă iregularitate!“ 


„Aceasta este o Niagară multiplicată, perpetuă“, ex- 
clamă referentul francez, „o Niagară, care war costa mai 
mult decât uzinele hidroelectrice „cele mai favorizate“, 
apoi urmează: 


` Inventatorul Claude a adus aminte savanților dela 
Academie că petrolul se epuizează repede, că în Statele 
Unite ale Americei nu va mai fi peste 10 ani. Huila va fi 
rară întrun secol şi nu se va mai găsi în câteva sute de 
ani. „Umanitatea, atașată, deoarece este vorba de o pro- 
blemă vitală, cu industria ei mereu crescândă, de aceste 
două izvoare de energie, începe să prevadă teama ceo 
va cuprinde faţă de foametea supremă, foametea de energie. 
Energia căderilor de apă este foarte inferioară trebuinţelor 
lumii. lată scăperea, deoarece acesfe „uzine mijlocii“ de 
600.000 puteri de cal se pot multiplica la infinit. Desigur 


— 638 — 


aceasta se petrece în ţinuturile tropice, — și frumoasele 
noastre colonii (franceze) vor putea să profite din aceasta, 
înaintea noastră, — dar putem avea. toată nădejdea să 
sperăm că știința electricianului va mai îmbunătăţi trans- 
porturile energiei, ne-va permite să aducem în porturile 
noastre, în marile noastre centre industriale, aceste milioâne 
de puteri de cal, smulse, pe rând, soarelui ecuatorului i 
feigului polurilor.“ 

Uzinele contemplate vor da și energie şi cantități 
uriaşe de frig. Uzina de 600.000 de puteri de cal, d.e, ar 
da un frig de, aproximativ, 200 milioane de kilograme de ` 
ghiață pe oră, adecă va face ca să poţi trăi, aproape 
comjoriabil, în regiunile cele mai fierbinti ale globului pă- 
mântesc. 

:. DI G. Claude a terminat cu acest „tipet de credință“, 
pe care Academia întreagă l-a aplaudat prelung: 

„Mai ieftin decât cu o revoluție ca aceea pe care ar 
aduce:o transformarea directă a radiaţiunilor solare sau 
utilizarea energiei atomice — dacă va. ajunge amicul nostru 
Jean Perrin să le practice, în mare — nimie nu va îm- 
piedeca pe om de a lua în posesiune, cu atât mai mult, 
marea, prin această nouă învingere și să aibă dreptate.“ 

„Acum nu mai este vorba de altceva“, termină re- 
ferentul francez, „decât ca să știm care popor va pune, 
cel dintâi, în aplicare această îndrăsneaţă, această gigan-, 
tică concepţie a două spirite (superioare) franceze.“ („lilu- 
stration“, 20. X1. 926.) 

După cele serise mai sus, câteva, foarte la ideii lor, 
întrebări: N'ar merita astfel de vești să fie răspândite şi 
comentate de ziarele şi revistele noastre? Nu e mai în- 
veselitoare o astfel de invenţie decât faptele cutărui cri- 
minal? Nu poate da nutremânt de gândit creierului omenese 
o asifel de invenție? Aici să vă vedem, oameni buni!... 

Şi când te gândești că savanții Claude şi Boucherot 
ar fi putut fi omoriţi de o granată idioată, fiindcă s'au născut 
feaneezi!..... 


— 639 — 


Urueiada femeilor pentru pace 


Intr'unul din magistralele sale discursuri (v., Le Temps, 
2 XN 926) ministrul de externe francez, di Briand,. cel 
premiat cu premiu! Nobel al păcii,... a exclamat: „pacea 
este o persoană pretențioasă, care nu se mulțumește ca 
“să-i faci curte pe jumătate, care nu e mulţumită cu câteva 
jormalităţi de politeţă ; ea vrea ca să fie dorită eu pasiune, 
ca să fie cerută și ca să i te dai pe dea'ntregul... Furopa? 
Ba e plină până'n gât de răsboaie, ea moare. Dacă sar 
naşte mâine un nou răsboiu, ar fi catastrofa pe de-a'ntregul, 
întreaga Buropă ar suferi nu știu ce desastru. Bu, din 
parte-mi, cred că trebuie să fie împiedecaf... Cred că 
Franţa se onorează strigând: „Pacea“... „Unui deputat, 
care i-a adresat o scrisoare, i-a ripostat dl Briand: Dle 
Desjardins,. am cetit scrisoarea diale (în care i-se reproşa 
că, tratează cu reprezentații unur popor de 60 de milioane): 
Scrisoarea ma făcut să văd cum pot fi înjosite anumite 
sentimente. Dar am primit şi alte scrisori, cari îmi vin dela 
bărbaţi ce s'au bătut pe câmpul de luptă; multe femei, 
mulle mame mi-au scris. Nici una din scrisorile acestea 
nu mi-au repoșat că am vrut să se sfârșească odată cu 
vechile lupte ale trecutului!“ E 


Ce frumos! incep bărbaţii politiei să vorbească și 
despre glasul mamelor, de pe tribuna parlamentară. 


„Dar încep şi mamele să se gândească cum să prein- 
timpine răul, ca fii lor să nu mai ajungă în fața tunului. 


Aşa primim deta secretara generală a „Lintunii mondiale 
a femeii“, dela dna Blena Râmniceanu, inimoasa română, 
care stă în fruntea societăţii acesteia, ce numără mi- 
lioane de femei, darea de seamă pe a. 1926 şi cuvântarea 
prezaidentei, a dnei Clara Guthrie d'Arcis, o franceză cu 
orizonturi largi și „mamă“ în cea mai nobilă accepţie a 
cuvântului. S 


i Româncele noastre îşi dau toată truda ca omenescul 
să se manifeste în relaţiile dintre neamuri. Dnele Calipso 
Botez, Alexandrina Cantacuzino, Blena. Râmniceanu infor- 
mează streinătatea în cunoștință de cauză despre stările” 
dela noi şi dovadă că au adus foloase cauzei noastre 
drepte este și serisoarea „Soc. cult. Macedo-române“ din 
București (iscălită de dl l. Grădișteanu), în care se exprimă 
mulţumiri pentru serviciile făcute fraţilor noştri macedoneni 
din prilejul congresului minorităților, întrunit în Geneva 
(1926), din partea dnei Râmniceanu. 


— 640 — 


Dar vrem să reproducem aici din magistrala vorbire 
a prezidentei acestei societăţi foarte active şi foarte de 
actualitate cele 21 sugestii practice, pe cari vrea dna pre- 
zidentă să le răspândească între milioanele de membre ale 
societăţii. Cuvântarea a apărut ca broșură volantă, editată 
din partea biroului societăţii (Geneva, Bd. Helvetique 17) 
și poartă titlul „Un armistițiu al cuvintelor! Să lucrăm în 
sfârşit!“ (ceeace putem și ceeace trebuie să facem.)“ 

Sugestiile acestea ar trebui să fie răsgândite și din 
partea femeilor din România, de aceea le traducem aici, 
rugând pe cetitoarele noastre să le cântărească și — dacă 
le află de bune — să militeze pentru ele. 

E vorba de viitorul copiilor lor — după cum spune 
şi di Briand de pe tribuna parlamentară din Franţa, gân- 

.-dindu-se la contrabalansarea valului de ură. Ura nu a fost 
și nu poate fi sfetnie bun! 

Dna prezidentă urmează, după ce a arătat marea 
dependenţă între popoare şi după ce a chemat la muncă 
practică pe toate femeile: „Să trecem acum la 27 de 
sugestii practice. Le-am acceptat în urma unor experienţe 
făcute din partea unora din membrele noastre cele mai 
distinse, cari le-au elaborat, inspirate fiind de dorinţa de 
a transforma principiile Uniunii întrun cod viu, praetie și 
eficace. Am adăogat înși-ne a 22 d sugestie, pe care am 
primit-o primăvara trecută, când mă aflam întrun turneu 
de conferenţe în America. Sugestia aceasta ne parvine 
dela îndepărtatul stat Texas și se resumă precum urmează: 
„Nu recurgeţi niciodată la represalii în diferendele perso- 
nale, naţionale și internaționale, cari s'ar putea naște în 
jurul vostru, fără de a nu fi epuizat în prealabil. toate mijloa- 
cele CS concilianţă.“ 

„Insușiţi-vă adevărul că umanitatea este una; ade- 
sinal acesta trebuie să inspire toate judecăţile voastre.“ 

2. „Ajirmaţi acest principiu la toate oeaziunile și 
adeveriţi prin istorie că umanitatea e pe cale, neîncetat, 
spre unitate.“ 

3. „Studiaţi şi folosiţi capacitatea de a gândi ea să 
serviţi cauza păcii. Consaeraţi fiecare zi câteva minute, 
gândindu-vă anume, cu voia şi activ, pentru cauza păcii. 

inlocuiți gândurile urii, ale forţelor distructive cu 
gânduri de iubire, de forțe constructive; distrugeţi gra- 
uiţele din spiritul vostru și din inima voastră, înainte de a 
putea spera să distrugeţi graniţele în lume.“ 

4. „Nu toleraţi nici o discuţie pesimistă referitoare la 
posibilitatea de a desfiinţa într'o zi răsboiul. Conversaţia 
voastră trebuie să afirme că răsboiul este un rest de 
barbarie, care ar fi trebuit să fie desfiinţat de multă vreme. 


Demonstraţi clar că, după voi, să vorbeşti despre „viitorul 
răsboiu“ este o trădare faţă de copiii noștri — o trădare 
faţă de patria noastră, — o trădare faţă de umanitate:* 

5. „Combateţi ideia răsboiului în spiritul copiilor, supri- 
mând toate jucăriile militare şi învățând pe copii că răs- 
boiul este prea teribil decât ca să faci o jucărie din el; 
spuneţi-le că răsbaoiul, lipsit în ziua de astăzi de toată 
măreţia (grandoarea) şi de toată strălucirea, este nedemn 
de civilizaţia modernă și că va dispare, ca duelul. 

„Avem datoria să-i facem să vadă că răsboiul va fi 
înlocuit, inevitabil, prin arbitraj, printr'o societate universală 
a naţiunilor şi o curte internaţională de justiţie.“ 

6. „Veghiaţi ca prejudecățile şi nedreptățile, cari s'ar 
putea. afla în cărțile de şcoală să se suprime.“ („Cât de 
bine îmi aduce aminte de surprinderea delicioasă avută, de 
mine, americana, care sa nutrit cu descrieri înfrumseţate 
şi exagerate despre Revoluție, când, mai târziu, în viaţa 
mea, am vizitat Anglia şi am aflat aei că englezii nu sunt 
de loc tirani, ci întradevăr oameni minunați, cari ar putea 
fi amici excelenți ai amerieanilor.“) 


7. „Arătaţi că desaprobaţi observațiile ironice, dis- 
prețţuitoare sau bănuitoare cu privire la streini. Combateţi: 
acest obiceiu, care ne vine din timpuri trecute. Altedăţi 
consideram tofi pe streini ca peneşte „barbari“. Aduceţi-vă 
astăzi aminte că vă sunt frați și faceţi tot posibilul ca să 
înţelegeţi și apreciaţi caracterul fiecărei ţări şi aportul ce 
îl poate da cauzei comune.“ 

8. „Incurajaţi studiul limbilor; băgaţi de seamă ca 
copii să înveţe limbile vii. Profitaţi de toate ocaziile ca 
să vizitaţi ţările streine sau ea să primiţi câţiva oaspeţi 
(de acolo).“ 

"9. „Abţineţi-vă să răspândiţi noutăţi sau rapoarte 
capabile de a creia antipatia sau ura între indivizi şi 
naţiuni. “ 

10. „Contribuiţi să se cunoască fapte capabile să 
sporească între om și om și între naţiune și naţiune stima 
şi înţelegerea reciprocă. Contribuiţi astfel să se creieze 
un curent de simpatie umană.“ 

11. „Adueceţi-vă aminte că infoleranța religioasă a fost 
cauza la unele din cele mai grozave răsboaie. Daţi-vă 
seama, în urma studiului comporativ al tuturor religiunilor 
și. a inspigaţiei lor comune, că, pe lângă toată multi-. 
plicitatea  numirilor lor, (creştinismul singur numără 
180) dacă formele religioase sunt numeroase, religiunea este 
ună, învățând fraternitâtea oamenilor sub paternitatea lui 


“Dumnezeu. “ 


— 642 — 


ai 


12. „Faceţi tot posibilul ca să reformați presa.“ 

13. „Fiti patrioți în cea mai adâncă accepţie a noţiunii 
— nu fiți goviniști. Patriotismul nu trebuie să se mărginească 
la dragostea față de patria voastră peste toate celelalte 
patrit; lucraţi ca să merite patria voastră să fie iubită 
şi să fie iubită peste toate celelalte patrii.“ | 

„Câţi din noi sau oprit vreodată ca să examineze 
marea responsabilitate ce le incumbă când călătorese 
într'o ţară streină ? După atitudinea lor şi după acțiunile 
lor îşi vor forma ceilalți o opinie despre patria lor.“ 

14. „Consacraţi, după timpul de care dispuneţi, un 
anumit număr de ore pe săptămână . operelor sociale, cari- 
desvoltă spiritul de ajutorare reciprocă și de concordie, 
propagat de manifestul Uniunii. “ 

18 „Fiţi gata dea ajuta pe surorile voastre în tot felul 
şi dacă nu puteţi rezolva. dificultățile lor, personal, con- 
sideraţi ca o datorie sfântă de a le pune în legătură cu 
aceia, cari sunt în stare să le rezolve. Nu întrelăsaţi 
nici o ocazie de a afirma încrederea voastră în sexul 
vostru și de a apăra pe fiecare femeie pe care o atacă în 
prezenţa voastră.“ 

. 16. „Puneţi în legătură pe toți aceia, cari — între 
amicii şi eunoscuţii voştri — lucrează întrun fel oarecare 
la lăjirea pe lume a solidarității şi a unirii. -Bi îşi dau 
osteneala să realizeze binele.“ , 

17. „Dacă ești o intelectuală serie despre subiectul 
acesta și vorbește după principiile Uniunii.“ 

18. „Încearcă să urmezi exemplul practic al „Scoufsilor“ 
(eercetaşilor) și îndeplineşte în fiecare zi sau cel puțin în 
fiecare săptămână, în cercul tău de influinţă. o acțiune sau ' 
afirmă ceva ce servește cauzei păcii.“ 

Celelalte puncte se referă la „Uniune“, în special. 


poaa a rara me aa aa cară 


Multe şi de toate. ` 
Soarta intelectualilor în Bolșevieia. 


Ascultaţi ce soartă vor avea mulţi din intelectuali, în 
multe ţări, dacă curentul bolșevic descreierat are să se 
„reverse şi pe acolo, dacă va vorbi -iarăş bestia din om. 

Pasagiul tradus este luat din „Mercure de France“ 
` (serioasa revistă franceză — 1 V. 1925), din „Scrisoarea 
rusească“ a cronicei bogate. „Revista „in streini“, care 
apare în Berlin și în Praga, conţine o multime de . docu- 


— 643 — 


mente prețioase, între cari vom cita desceripția din partea 
unui martor ocular — Orgekovshi — a execuţiei marelui 
duce Paul Alexandrovici. Arestat după omorârea lui Urițki, 
a fost internat Orgekhovbki în aceeaş temniţă cu marele 
duce. Acesta adusese cu sine multe obiecte de tot felul 
şi a trăit, până pe la mijlocul lui Februarie 1919, în relaţii 
relativ destul de bune. După asasinarea în Germania, a 
lui Liebknecht și a Rozei Luxemburg au început să îm- 
puște pe ostateci în Rusia. Intro noapte au ajuns cu auto- 
mobilul doi marinari la temniţă și, întovărășiţi de o mul- 
țime de păzitori, s'au dus în odaia în care locuia marele 
duce. Orgehovshi fusese încredinţat din partea celorlalţi 
deţinuţi să supravegheze catul întreg și a urmat bandei. 
A auzit glasul marelui duce, care striga: „Cum îndrăzneşii, 
secătură, să mă tutuiești ?!“ l-au răspuns cu injurii groso- 
lane. Ușa odăii, în care intraseră cu toţii, a rămas des- 
chisă. Marele'duce striga; marinarii şi păzitorii. îi sfrigau, 
Aimpărţindu-şi prada, hainele prisonierului. „Desbracă-i ja- 
cheta; tine-o peniru fine! 'Trage-i ghetele afară! la-i pe- 
rina] Ține-i blana! Inainte copii! fiecare să pună mâna pe 
“ce-i placel...“ Mai apoi l-au tras pe Paul Alexandrovici în 
coridor. Bra în capul gol, în cămaşe, fără de ghete. L-au: 
dus astfel la infirmieria temniţei. M'am dus și eu acolo. 
Aci a continuat despuiarea hoţească: i-au smuls inelele 
din deget,' i-au luat ceasul, i-au golit buzunarele, apoi l-au 
dus pe marele duce în automobil, cu încă două persoane 
tot atât de puţin îmbrăcate ca şi el. Toți trei ocupau fundul 
automobilului; în faţa lor au ocupat loe doi funcționari (ai 
societăţii) „Ceha“. Medicul spitalului, care a asistat la exe- 
cuţie, a povestit a doua zi că marele duce Paul Alexan- 
drovici a fost împușcat în decursul nopţii, în fortăreaţa 
Petru și Paul, cu mai multe alte persoane, după ce le- au 
silit să îşi sape propria-le groapă“. 


Ce spune istorieul Gugl. Ferrero („E lilustration“, 21 X1 1925). 


„Popoarele se află în jaţa dilemei: sau guvernareă 
reprezentativă, bazată pe principiul ARESA sau dicta- 
tura anarhică a cluburilor. armate“. i a dle 


— 644 — 


. „Popoarele au să aleagă astăzi: sau răsboiul per- 
petuu sau pacea bazată, nu pe teroarea crescândă a răs- 
- boiului, ci pe voinţa într'o armonie“. 
„Trăim între ruine! Pe aceste ruine trebuie să ridicăm 
o nouă ordine de lucruri, în interiorul fiecărei ţări, precum 
și în raporturile între state. Dar această ordine nouă nu 
- se poate edifica decât eu colaborarea opiniei publicului, 
a acestei fiinţe amorfe, care se crede inţailibilă și care nu 
se lasă convinsă decât numai prin fapte. Trebuie deci timp. 
Timpul se pare că e destinat să ajungă un element capital 
„al politicei; prudenţa. şi pacienţa trebuesc să fie calităţile 
dominante ale bărbatului de stat. Ar trebui să lăsăm vi- 
teza şi îndrăzneala oamenilor sburători, virtuoşilor loco- 
moţiunii, antreprenorilor de mari afaceri economice. Arta 
de a guverna va recere o încetineală înțeleaptă și pa- 
-cientă. Cuvântul scump lui Augustus: „festina lente“ e pe 
cale să ajungă deviza guvernelor“. 


. 


Demnitatea banului. 


| - Croniearul săptămânal al rev. „Illustration“ (12 1X. 
1925) serie despre modul cum ar trebui să li se aducă la 
cunoștință copiilor „demnitatea banului“: „Dacă vrem să 
ne îngrijim să formăm, conştienţioși, conștiința copiilor no- 
știri, trebuie ca să-i obicinuim de timpuriu să-şi formeze 
mici economii, să le administreze ca un buget personal. 
Aceasta este maniera cea mai bună de a-i învăţa să stă- 
pânească ei banul, în loe de a fi selavul lor. Trebuie cea în 
mintea copilului ori ce capital să fie fructul unei munci. Nu 
are voie să-și închipuie că ar fi cu putință să câștige ca- 
„pitalul altjel decât printr'o sforţare. Această sforțare să nu 
stăm câtuş de puţin la îndoială de a i-o impune metodei. 
Să retribuim rezonabil micile servicii de casă pe cari ni 
le poate aduce copilul. Să găsim mici ocupaţii folositoare, 
eari să-i dea impresia că şi-a câştigat în mod cinstit sa- 
`: Varul. Bduceatoarea americană (Dș. Bsther Doolittle} ne 
propune câteva exemple de sarcini, cari se pot răsplăti, 
sarcini de dat ca să le îndeplinească cu folos băieţaşii și 
. fetitele: unii var face comisioane, vor îngriji de un animal 
şi vor face puţină grădinărie, până când ceilalţi se vor 
ocupa cu lucrările menajului sau ale cusătoriei, vor spăla 
vasele; vor'curăţa de praf mobilele sau vor confecționa 
anumite mâncări și anumite dulceţuri“. 


— 6045 — 


Cronică. 


Numărul 11—12 a) „Transilvaniei“, 
care apare în.preajma Crăciunului, 
_ aduce câteva preţioase contribuţii, 

din partea membrilor seenior 
„Astrei“. : 

` Gonţerenţa dlui” idăueat al ar- 
telor din Transilvania, a dlui Bmil 
lsae, care este totodată şi secretarul 
sect. artisiice ln noi, despre „Pro- 
paganda artistică“, este întâia con- 
` ferenjà, din seria de conferențe ini- 
țiată de secția „artistică, în iarna 
aceasta. Pregedintele secției, domnul 
Des. Tiberiu Brediceanu, a tinut o in- 
teresantă confereuţă la Chişinău (re- 
produsă tn „România Nouă“ gi în 
„Gazeta Transilvaniei“) despre com- 
poaitorii români. Secţia medicală şi 
biopolitică ne ofere preţioasa lu- 
crare a dlui doe. univ. Dr. Gh. Po- 
paviciu, despre „Razele ultraviolete 
și vachitiamul“, în legătură .cu pueri- 


cultura. Tema eşte atât de impor- 


tantă, îneât poate interesa pe ori ce 
am matur, cu simţ de responsabili- 
tate socială. — Membrul activ din 
secţia istorică, Pr. Sf. Sa, prepos. 
loan Boroş, ne arată, pe.baza unor 
documente autentice cât de mare a 
jost frica guvernantilor maghiari de, 
o- răscoală nouă a românilor din 
Zarand în... 1800. N'au învăţat minte 
guvernanţii, nau întreprins coree- 
turile necesare şi au ajuns la 1918. 
—„n. scriitor din Basarabia, dl 
Censi. Mâju ne arată cum necesi- 
tatea culturală a Baaarabiei de astăzi 
pretinde ea tineretul basarabean să 
fie Mateo pi eât mai mult spre geo- 
tile Apusului, ca Basarabia și cu ea 
„România să formese o barieră im- 
potriva. bolgevismului ce amenință 
cultura europeană. + 


intrun articol ni se reeapitulează 
ideia de maghiarizare forțată prin... 
teatru, a zece milioane de alogeni 
în fosta Ungarie (faaiunile autentice 
ale unui eondueător al mişcării tea- - 
trale maghiare). Se serbătoreşte, 
membrul activ din secţia şcolară, 
fostul secretar H. al „Astrei“ şi ac- 
tmalul membru în comit. centrat, di 
De. Vas. Bologa, din prilejul retra- 
gerti dsale din fruntea liceului de: 
fete (limita de vârstă). — O poezie 
ocazională a lui Andreiu Bârgeanu, 
întitulată „Mama“ şi declamată de 
meseriaşi români în 1886, ne îmbo- 
găţegte repertoriul de poezii vred- 
nice de declamat la şezătorile po: 
porale. — Dl proj.-direetor T. Neg: 
ne vorbeşte despre „Cinematograf“ 
şi despre principiile fizice, pe cart 
se bazează această epoeală inven- 
țiune. — Secr. lit. s. Horia Petra-Pe- 
trescu publică o schiţă a sa; ba 


-~ „focul de veghe“, din viaţa orăgelelor 


noastre. — In „Cruciada femeilor 
pentru pace“ se arată publicului ro- 
mânese 21 „sugestii practtee“, date 
de preşedinta unei societăţi jemi- 
nine eu milioane de membre — cum 
vor putea femeile să pregătească 
pacea mult dorită. — Urmează o 
eronică bogată, iscălită: G. Bogdan- 
Duică, Dr. Vas. Bologa; Aurel Paul 
Bănuţ, Ol Boitgş, Dr. A. bazar, V. 
C. Ştefaniu, ete. 

Un apel publicului i Ada 
de a cumpăra cărți bune, valo: 
roase, de Crăciun, completează: 
numărul, Pie ca acest. număr. al 
„Transilvania“ să fie primit: şi. citit 
din partea publicului’ eu aceeaş 
inimă eu care a fost trimis de „Astra“, 

ea * r s ay 


5 


— 646 — 


„Poeşșediutele nostru, di Vasile Gol- 
diș, a convocat comisia instituită 
pentru ridicarea unui monument ma- 


celui scriitor lon Duca Caragiale. Co- 


mitetul, din care fac parte: repre- 
zentanţi ai literelor şi ziaristieei nóa- 
stre, va lansa liste de subscripţii şi 
a fâcut paşii necesari ca să perceapă 
în.toate teatrele româneşti câte un 
leu în plus de fiecare bilet plătit sau 
de favoare şi 4 lei pentru biletete 
de loji. Nu ne îndoim cà în curând 
se va ridica monumentul acesta plă- 
nuit. — Din- prilejul jubileului de 25 de 
ani al societăţii corale „Carmen“ a 
luat parte dl președ. al „Astrei“ la 
„masa“ comună din 21 XI. şi a dat, 
în. numele ministerului artelor 50,000 
de lei pentru opera maestrului Hi- 
riac, salutând totodată soc. „Car- 
men“ în numele „Astrei“. Dl Kiriac 
a dat banii pentru o casă, un palat 
al şor. „Carmen“. — Da inaugurarea 
'palatului soc. muzicale „Dyra“ dia 
Bräila, a luat cuvântul. ca oaspe de 
onoare, dl preşed. al „Astrei“, în 
12 XI, aducând salutul „Astrei“, dl 
- vicepreşedinte ll. Dr. Gh. Preda a 
ținut o corferență (de 1 Dec.) în ora- 
şul Mediaș, în ziua de 6 Dec, 
bine primit de populaţia românească 
din Mediaş şi împrejurime. In 30 la- 
nuarie 1927 va vorbi la „Ateneul 
Român“ din Bucureşti. 


„Astra“ culturală krate următorul: 


Apel publicului românese! 
l Se apropie, iarăş, ailele Crăeiu- 
nului, 
înteemare sufletească. Zilele, când 


duhul blândeţii,: duhul compătimirii 


soctalė faţă de fraţii. noştri neputin- 
eioşi, părăstţi,. indureraţi, ar trebui 
să ne fie sfetniei pentru ţinuta noa- 
stră viitoare. 


In preajma sărbătorilor acestora 


vrem din nou să întrebăm pe ceti- 


fiind 


cari 'ar trebui să fie. zile de. . 


torul acestor rânduri: cum îţi imp 
neşti misiunea ta de om? Ce răs 
pândeşti în jurul tău? Ce vorbe, e 
Cărţi, ce jucării, ce simţeminte ? Con 
tribui ca atmosfera din cercul tă 
de activitate să se curețe sau să s 
pestilenţieze şi mai mult? fe 
batinul spunea: gutta cavat la 
pidem — picătura găureşte piatra. ; 
Românul din zilele noastre ar trebui %4, 
să parajrazeze acest dicton, deela- Hi 
rând: vorba bună, oricât de mică, i 
purceasă dela ființa cea mai umilă. “i 
chiar, repetată, contribue ca atmos» 


-fera apăsătoare să dispară. 


Cu toții să contribuim ca să se 
apropie cât mai curând pacea cea 
atât de. mult dorită. Să ne simţim e 
falangă a celor ce vreau binele cu 
toată ardoarea. Altfel ar fi un simu- 


„lacru închinarea în faţa altarelor, în 


zilele de sărbătoare ale celui născut 
în ieslea dela Betlehem.... 

Cu ce-am :putea contribui, mai 
cu seamă, în apropierea Crăciunului? 

Alegând pentru copilaşii noştri 
sau ai cunoscufilor noştri cărţi tn- 
tremătoare de suflet. Cărţi alese pe 
sprânceană. Cărţi, cari desereţesce 
frunţile. Cărţi pentru tineret cå: „Qa- 
meni aleși: Românii“ de profesorul 
|. Simionescu, cari să ne arate că 
ne avem şi noi idealiştii, cu greu- 
tate în concertul european. 
“- Dăruind cărți şi celor mari. Nu 
cărţi îmbâesite de senzualism bolnap, 
nu cărți răspânditoare de miasme. 
sufleteşti, ci cărţi, cari îți dau. de 
gândit, spre ceva: excelsior, spre 


ceva supetior, cărți pline de eurăţie, 


cari să. -purifiee. atmosfera. 
: Ştim eă punctul aeeşta de ve- 


` derë poăte fi ridiculizat, în epoca. 


noastră plină de zeflemea, dar nu 
găsim altă cărare pentru a ieşi la 
luminig din tunelul sufletesc, în care 
se sbate omenirea, nu aflăm altă 


— 647 — 


cărare, decât cărarea arătată de 
scriitorii buni, de scriitori nobili, cari 
te sfâtuiese să rezolvi problemele 
sociale, culturale, omeneşte, în sensul 
nobil al cuvântului. 

Ne-ar plăcea să știm mulţi m- 
telectuali români, cari cumpără la 
fiecare zi întâi cărţi româneşti de 
seamă, ea tribut de-sine-înţeles faţă 
de cultura românească, ea sprijin 
adus scriitorilor români, cari con- 
tribue la ridicarea noastră culturală. 


| Picuraţi balsam în inimile otră- 
vite, cu lectura cărţilor alese şi atunci 
fapta voastră binecuvântată va fi! 
Alegeţi jucării pentru copii, ju- 
cării, cari să le desvolte intelectul, 


dar şi inima, nu ea să distrugă, ci 


ca să construiască: jucării, cari să 
stârnească în ei dorul de a construi 
poduri, şosele, case, palate, ea să 
m'ajungă, iarăş, în tranșeele trupeşti 
şi sufleteşti şi eil 
Nu ` contribuiţi cu asentimentul 
vostru ca de sărbătorile sfinte să 
aibă „succes“ piesele teatrale imo- 
rale, aţâţătoare de nervi, strihnină 
sufletească! Arătaţi-vă disprețul faţă 
de întreprinderi, cari — chiar şi în 
zilele alege de omenire pentru o re- 
culegere sufleteaseă! — lansează 
balivernele teatrale corosive, cinice, 
chemate să sdruncine orice temelie 
solidă a familiei, a claselor. sociale 
-chemate să colaboreze, atentează la 
pudoarea nobilă a fiinţei omeneşti. 
O societate, care se respectă, nu 
sufere astfel de manifestații bolnave 
în sanctuarele artei! 

In preajma Crăciunului strigă 


„Astra“ tulturală conştiinţei româ- 
neşti: Răspândiţi carte românească : 


sănătoagă în mijlocul copiilor, a ti- 
neretului? a celor vârstniei! Impărțiţi 
jucării, cari cuprind, ea nucleu, dra- 
gostea de construcție! Dispreţuiţi 


cărţile şi piesele teatrale incendiare | | 


Aşa veți sărbători înteadeude i 
Crăciunul. Altfel ar fi o sărbătoatęg | 
Ai al nevrednică de adevă: 


raţi creştini... 
-* 


luteu amintirea lui Alex, Vlăhinţă. 
Cel ce a cântat; 

„lubire, sete de viaţă, 

` Tu eşti puterea creatoare. 

Sub care inimele noastre 

Renase, ca florile sub soare“ 
s'a apropiat, sufletește, de noi, în! 
această epocă lipsită de jubire şi a 
căutat, prin dania pioasă a urma» 
şilorsăiînţelegători,să ne găzduiască 
în încăperea din Dragoslovenii iubiţi, 
la o şezătoare culturală. 

Gândul bun apurees dela văduva 
poetului, dela dna Alexandrina Dla- 
huţă, care a pus la îndemâna po- 


porului din Dragosloveni casa reno- ia 


vată în care a petrecut multe zile 


- de reculegere sufletească. acela, 


care a fost subiilul, nobilul, muce- 
nicul Alex. Ulăhuţă, înpreună eu prie- 
tinii săi Delavrancea şi Grigoresen. 
Aşa a luat ființă asezământui cul- 
tural „Al. Dlăhuţă“ din Dragosloveni, 
din casa dăruită de văduva poetului - 
din osârdia organizatorică a asoc. 
„Mormintele Broilor“ (în frunte eu . 
dl gen. l. Manolescu), în 31 Oct. 

Invitaţi, ne-am trimis şi noi, cu 
bucurie, pe reprezentantul nostru, 
în persoana membrului nostru în 
comitetul central, dl Dr. Vasile Bologa. 

lată cuvintele ce le-a găsit de 
cuviință a le rosti în fața celor 
adunaţi să serbătoreaseă pe poetul 
Vlahuță: 


„Stimată doamnă Viahujă! - 
Onorat auditoriu | 
Am onoarea să reprezint „Aso- 
ciaţiunea“, pătruns de recunoştinţă, 
la acest act de pietate, în memoria ne- 
uitatului nostru poet şi publieiat 
Sk 


sui Mia aa 


Alexandru Vlahuţă. Distinsul nostru 
prezident, dl Vasile Goldiș, este rec- 
- vamat în părțile Basarabiei, de inda- 
topiri imperioase, în urma înaltei sale 
misiuni cultupale. Nu am venit să aduc 
vorbe multe FĂ pe plaiurile Ardealului 
străbun, ci inimă largă şi sentimente 
bune, din cari împreună avem să 
împletim cununa laureahilui nostru 
poet. 

In timpul din urmă, după fericita 
întregire a neamului românesc, s'a 
sulevat mult în viaţa noastră publică 
ideia. unificării ` noastre sufleteşti. 
Mărturisese, că mi s'a părut o exa- 
geraţie această lozineă în frămân- 
tările noastre de toate zilele, pentrucă 
unificarea noastră sufletească nu se 
jace numai de 7—8 ani încoace, dela 
întregirea neamului. Nu! Unificarea 
noastră sufletească s'a desăvârşit 
cu. sute de ani mai înainte, când 
sloua românească, acest purtător al 
eugetărilor şi aspirațiilor poporului 
român, a străbătut de-âvalma culmile 
Carpaţilor, cu toate uneltirite vrăj- 
măgeşti ale graniţelor meșteşugite. 

Dovadă este faptul, că bisericile 
românești din Transilvania, până şi 
în. cel din urmă cătun, au fost înzes- 
_teate din vechime eu cărţi bisericeşti 
din principatele române şi astfel 
slopa românească a străbătut toate 
graniţele posibile şi imposibile, şi a 
închegat unificarea noastră sujie- 
teaseă în cel mai nobil spirit moral 

gi naţional. - 

Acestei acţiuni salutare arăspuns 
întocmai litera scrisă de peste munţi 
înspre răsărit. Fericitul Costache 
Negruzzi ne-o spune atâtde limpede, 
cum bătrânul său tată, eu alţi boeri 
de seamă, aşteptau cu sete sosirea 
Calendarului dela Buda ş. a Şi 
aroniea lui Șincai a fost astfel adusă 
pe pământul Moldovei, la laşi, de 

“pătmânul călugăr Gherman, unde a 


văzut ăpoi întâia-dată lumina tipa- 
rului la 1852, eu cheltuiala tmjele- 
gătorului Domnitor Ghica. 

Slova românească, deci, a stră- 
bătut pretutindeni la fraţii de acelaș . 
sânge şi a ţinut pururea viu acelas 
gând şi acelaş dor în sufletul omā: - 
nului. 

lar Vlahuţă a fost un strălucit 
purtător al slovei româneşti. Un 
mare apostol al neamului, în a cărui 
operă găsim frumosul estetice în 
fericită combinaţie cu concepția mo- 
ralei creştine, ziditoare, razimul 
neclătit pentru educația şi viitorul 
unui popor. Dar firea lui cea sim- 
țitoare, dragostea lui de muncă şi 
de viaţă “curată, sobră şi cinstită, 
cum şi sentimentul răzvrălirii sale 
împotriva nedreptăţilor lumii, în care 
privință a mers odată atât de departe, 
încât a apelat la însuş capul înco- 
ronat al Țării, să jie cu luare aminte, 
că stă la masă cu minciuna, — atâtea 
virtuţi alese, cine poate să le spună 
după merit, în cele câteva minute 
ce ne stau la dispoziţie ?... Aceasta 
se face la locul şi la timpul său. Eu 
am alergat întrun răauflet să-i adue 
şi din părţile “Transilvaniei tributul 
recunogtinței şi admiraţiei noastre 
pentru opera sa nepieritoare, astăzi 
patrimoniul. nostru, şi să implorăm 
împreună binecuvântarea cerului 
asupra memoriei sale, din neam în 


neam. De. V. Bologa. 
$ ; 


ln amintirea lui llavie Chendi, In 
apropierea Mediaşului, cale de 5 km., 
se ajlă saml românese Dârlos, unde 
s'anăscuteritieul nostru llarie Chendi. 

ldeia de a desveli o placă de 
marmoră, comemorativă, pe casa 
preoțească unde s'a născut Chendi, 
a jost cât se poate de: nimerită. 
DI Octavian Goga a lăsat să se sape 
următoărea inseripție elocuentă: 


„ln amintirea nepierifoave. a lui - 
larie Chendi, 

valorosul eritie literar şi siaristul 
luptător pentru întregirea neamului, 
născut în această casă, la 14 No- 
emurie, 1871 şi decedat la .%5 lunie 
1913; în București. —. Sa -áşezat 
această piatră comemorativă ta un 
simbol al recunoştinţei: naționale de 


către Ministerul cultelor :şi artelor, - 


in. a. 1926“. 

Desvelirea acestei plăci come- 
morative s'a făcut în faţa reprezen- 
tanțiloe Ministerului artelor, a Soc. 
Seziitorilor Români, a Soc. Autorilor 
Dramatici, a Soc. noastre „Astra“, 
a Sindicatului presei rom. din Ar- 
deal şi Banat, a Soe. „Petru Maior“, 
etc. Oratari au fost dnii: L Minu- 
lescu, liviu Rebreanu, M. Sorbu, 
Auvel P. Bănuţ, Horia Teeulescu, 
Vietor Medrea, ete. 


Reprezentantul nostru, dl preged., 


al desp. Mediag, Aurel Paul Băânuț, 
a vorbit despre importanţa. ținutului 
şi însemnătatea- lui llarie Chendi 
precum urmează: 

. A arătat că jud. Târnava-mare 
nu a dat îy crema vieţii noastre pu- 
' blice numai :pe strălueitul literat, 
care a fost serbătoritul de azi. Din 
“Yârnava-mare, chiar din aceeag co- 
mună, a ieşit Visarion Roman, pa- 
triotul luminat şi economistul de mare 
valoare, care a ereiat cel mai pu- 
ternie institut financiar românesc din 
Ardeal, banea „Albina“ dela Sibiiu. 
. Din Târnava-mare, dela Draos, se 
trage poetul Ştefan O. losif, prie- 
tenul lui Chendi; în comuna CGăeiu- 
lata s'a născut pentru a merge în 
Bucovina cărturarul Aron, Pumaul; 
comuna faţa a dat pe pedagagul 
lon Popescu și pe valorosul istorie 
şi patriot, care a fost profesorul uni- 
versitar lon Ursu, mort prea de tim- 
puriu. Şi tot de pe Târnave, din com. 


r 


bazele societăţii, 


Crăctunel, din jud. Târnava-mieă, îşi 
trage origina, din mosgi-atrămagi 
poetul Ocianian Goga. B în aceste 
personalităţ' distinse o dovadă de 
vitalitate şi prețioasă energie creas 
toare naţională, care face un titlu de 
îndreptăţită mândrie Târnavelor. ; 

„Despre valoarea literară a lui 
Chendi înaintaşii mei la această twi- 
bună au spus tot ce se putea SPME, 
Voiu adăoga numai câteva amănunte 
personale. Chendi nu era numai lup- 
tătorul de rasă, îndestul de cunoscut, ` 
ei era înainte de toate un suflet de 
aur şi un prieten nepreţuit. Casa lui 
era vecinie deschisă, iar punga, lui 
stătea în ajutorul tuturor nevoiaşșilor, 
cari i se adresau. De aceea amin. . 
tirea lui Chendi este aşa de acumpă l 
celop.ce l-au cunoscut şi ca om“. 
(După darea de seamă. din | „Bir 
ruința“ Ne. 181, 1926).. 

Aşa a fost serbătorit unul din - 
promotorii nogtri culturali din cet 
mai de seamă, de dinainte de răsbaiu, 

Promisiunea S. 8. Români dea 
ridica lui Chendi un bust de brong 
în Bucureşti, ca aceluia, care a pus 
ùe îndeamnă să 
întrevedem alte serbări, mai eerte- 
tate, la cari se vor aduce cuvinte 
de laudă idealistului cultural, care 


a fost llari Chendi. 


Când bătrâna Teodora a rešfirat 
pământ din cimitirul Bellu din Bucu- 
reşti, pe mormântul tatălui lui, din 
cimitirul din Dârlos, mulţi oehi se 
vor fi umezit, nu numai acetă ai 
văduvei şi ai lieeanului de 16 ani, 


` Ştefan, singurul fiu rămas pe urma 


criticului. | 
„Astra“ noastră aduce prinos de 


laudă şi pe această cale aceluia 
eare a colaborat (d. é. ia biblioteea 
poporală: colecția tui Alecsandri) 
ca să răspândească cultura în: po- 
porul românesc. E 


— 650 — 


Amintirea Ini Alexandru Roman, 
Cine a participat la sărbâțorirea lui 
“Alexândru koman în comună sa na- 
tală: Aușeu, jud. Bihor, a putut cv- 
noaşte, din cuvântările pioase sau 
entuziaste ale oratorilor zilei, minu- 
natete fapte, pe cari acest fin de preot 
le-a săvârşit în cursul vieţii sale, îm- 
părţindu-şi puterile de muncă între 


politică şi cultură, ca toţi acei strălu-. 


ciți înaintemergători fii ai românilor 
ardeleni din veacul trecut. Pe unde 
 atreeut Roman pretutindeni au rămas 
urme de fapte eroice, mai adeseori 
de fapte noui, dar atât de necesare 
pentru viața româneăscă de atunci. 
instituţii de cultură mai întâiu înjiin- 
„tate prin stăruința să l-au făcut în- 
tr'adevăr părintele unei generații, cum 
fericitl-a caracterizat d. Aurel Lazar. 
lar în parlamentul dela Budapesta, 
unde a reprezentat pe conaţionalii 
săi din regiunea Ceica mai bine de 
două decenii, n'a fost piedecă, oricât 
de 'înspăimânfătoare s'ar fi proiectat 
imaginea ei în voința stăpânilor zilei, 
în stare să-l oprească dela śpunerea 
adevărului: dureros pentru ai săi şi 
neplăcut pentru urechea despoților, 
cari erau autorii conştienţi, dar tăi- 
nuitori, ai răului. l 
In ziua de 38 Noemvriea. c., la îm- 
plinirea a o sută de ani dela naşterea 
lui Roman, comuna sa natală a trăit 
momente înălțătoare. 
în luminoasa ei biserică, neîncă- 
pătoare pentru poporul adunat îm- 
preună cu oaspeţii străini, sfânta 
liturghie a celebrat-o l. P. S. Episcop 
greco- eatolie al Oradiei Valeriu 
Feențiu, asistat de canonicii Săi, iar 
răspunsurile le-a dat corul cate- 
dralei din Oradea, condus de pro- 
jesorul eu faima îndreptăţită Fr. Hubice. 
' Aecentele melodioase ale vocilor fe- 
metegti şi bărbăteşti se împleteau în 
acest original cor bisericesc cu ar- 


monia dulee a unei orchestre de 
coarde, pentru a potenţa şi a nuanţa 
văriat imnurile sau rugăciunile şi eân: 
tările noastre bisericeşti. 

Apoi, la serbarea de după litur- 
ghie, lângă modesta casă parohială, 
cu odăile largi şi cu cerdacul ro- 
mânesc, în partea dela răsărit, în 
care a copilărit vrednicul serbătorit, 
au luat cuvântul, pentru a se înclina 
amintirii lui Alexandru Roman sau 
pentru ă spune poporului adunat cu- 
vinte din inimă, cari să meargă la 
inimă, toți fruntașii regiunii, veniţi 
aici din acest prilej. | 

Prepozitul Dr. laeob Radu, dela 
episcopia gr.-cat. din Oradea, a po- 


pestit în cuvinte frumoase viața lui 


A. Roman, cea plină de fapte mari. 
incepe în 1848 ca profesor la liceul 


din Beiuş, unde însă nu stă mai mult 


de un an, căci este dorit la Oradea, 
unde putea face slujbe mai. mari. 
Aici e întâiul profesor de româneste 
la catedra nou înființată dela insti- 
tutul ordinului premonstratens. In cei 
doi ani, pe cari îi petrece în Oradea, 
iabutegte să adune pe tinerii români 
dela Academia de drepturi într'o 


“societate de lectură, care are iniţia- 


tive îndrăsneje, deși naiv concepute: 
o serie de publicaţii literare. Deta 
1862 este în Budapesta, ca întâiul 
titular al catedrei de limba română 
dela Universitatea de acolo, înfiin- 
tată, catedra, tot la stăruința sa, de 
episcopul Erdelyi. In anul întâiu de 
profesorat pune aici bazele unei 
societăți studenţeşti, după modelul 
celei din Oradea, care sa numit 
„Petru Maior“ şi despre fiinţa căreia 
în eapitala Ungariei puţini vor fi să 
nu ştie nimie. Pe lângă activitatea: 
de profesor se distinge în luptele 
politice, în calitate de deputat şi 
ziarist şi pentru seriaul său politie 
îşi primeşte consacrarea, în sens 


— 651, 


. 


negatiiv, dela oficialitatea vremii, 
care.| trimite pe un an la închisoarea 
din Vat. Ziarul „Pederaţiunea“, în 
care a scris şi Bminescu _ incidental, 
este înfiinţat de el, iar în câtă vreme 
liberă îi mai rămânea se dedica 
- ştiinţei literare, rămânând, totuş, în 
această privință un modest înce- 
pător. Pentru toate străduinjele sale 
însă Academia Română, la înfiinţare, 
* la chemat sub cupola ei, ea repre- 
zentant al românilor din Biharia. 
Deci o viaţă îndelungată — căci 
moare numai în 1897 — de „muncă 
şi jertfă pentru idealul naţtonal“. 

„Asociaţia“ ncastră, care a fost 
reprezentată de d. Dr. Aurel Lazar, 
preşedintele despărtământului cen- 
tral din Oradea, însoţit de membrii 
în comitet loan Pogan, Teodor Neg, 
Teodor Popa, Ştefan Măreuş şi Va- 
sile Lăzărescu, şi-a spus cuvântul 
prin d. Aurel Lazar, a. cărui cuvân- 
tare o reproducem. 

Pe rând au luat cuvântul apoi: 


Păr. Dr. Lăzărescu, dela Bpiseopia . 
ortodoxă din Oradea, amintind rolul 


de ocrolitoare ale neamului a celor 
două biserici româneşti; în numele 
administraţiei judeţene d. Dr. Vietor 
Fildan, primnotar: d. Dr. Constantin 
Pavel dela liceul din Beiuş, unde a 
profesat Roman, a stăruit asupra în- 
jrăţirii dintre şcoală şi biserică în 
trecut şi a relevat un lucru, pentru 
mulţi necunoscut, că pentru Roman 
a fost compusă populara doină: 

„Cântă mierla prin păduri, 

Rob e Roman la unguri 

Pentru. sfânta libertate, 

De care noi navem parte“, 
care a fost adaptată apoi. pentru 
Lucaciu, reprezentantul unei alte 
generajii, în luptele naţionale ale ro- 
mânilor ardeleni; d. Dr. Teodor Neş, 
directorul liceului „Gojdu“ din Oradea, 
a vorbit despre calităţile de daseal 


f 

ale sărbătoritului; d. Dr. Szombach 
a adus omagiul ordinului premon» 
stratens; deputatul Grigorie Pop, 


„ într'o strălucită improvizație, pe în- 


țelesul poporului, a povestit momente 
însemnate din activitatea lui Roman 
în parlamentul din Budapesta; d:in- 
spector şcolar Petre Coroiu despre 


oamenii mari ai judeţului şi studentul 


Traian Tămaş, anunțând reînființarea 

societăţii pentru tinerimea studioasă | 
dela Academia de drepturi din Ora- 

dea, în amintirea lui Alexandru 

Roman. < 


Tuturora le-a mulţumit în cuvinte. 


“potrivite preotul local Petru Herfeg, 


străduinței căruia se datoreşte. a- 
ceastă serbare, iar, la urmă, l. P. 8. 


_ episcop Frențiu a seos învățături 


pentru popor din această sărbă- 
torire, îndemnând pe oameni să-şi 
trimită copiii mai deştepţi la şeoli 
înalte, ca să crească din ei oameni 
vrednici ai neamului? 

Olimpiu Boitog. 


Vorbirea trimisului „Astrei“, dl. 
Dr. Aurel Lazar. Poporul bihorean a 
trăit până la unirea noastră naţio- 


nală în lupte continue pentru apă- >- 


rarea individualităţii sale etnice şi 
pentru apărarea biserici sale naţio- 
nale. Şi a ieşit biruitor! Suferințele 
sale seculare sunt răsplătite. S'a în- 
ceput pentru el opera consolidării, 
— munca culturală. 


Poporul din Bihor a dat dovadă 
de voinţa sa tare, de statornieia sa 
în lupte și de îndelung-răbdarea sa 
în suferințe! Mari sunt aceste cali- 
tăţi, — virtuţi strălucitoare, — che- 
zăşia biruinţii! , 

Virtuţile sale însă erau susținute, f 
desvoltate, oțelite mai pârtos, de fii 
săi mari, — lweeferi trimişi de pro- 
vedinfa divină. Aceşti fii născuţi din 
opineă ori în modestele-ease pa- 


— 652 — 


rohiale, erau personificarea sufletului 
poporului bihorean! Erau Nea pro- 
jetti vechiului testament, cari au fă- 

` cut mărturie şi prevestire despre 
mântuirea Omului? 


o Reprezentau progresul acestui 
popor; îl conduceau pe drumul vi- 
surilor, spre împlinirea vremurilor! 

Vătavul acestor fii buni şi mari, 
iubitori de neam şi lege, gânditori 
adânei şi visători de viitor: era 
Alexandru Roman! 

El nu numai a servit culturii 
naţionale, dar a crescut o generaţie! 


- Nobleţa şi adâ-cimea sufletului 
său înzestrat de cultură apuseană, 
a transmis-o unei pleiade de tineri 
din toate unghiurile ţării! A împărţit 
talentele, lumina, cultura și mai vârtos 
eredinţa în viitor. 


__Serbătoarea de azi dă dovadă 
strălueită că Alexandru Roman nu 
este, nu poate fi uitat! 


„Asociaţiunea pentru literatura 
română şi cultura poporului român“ 
prin despărțământul ei central din 
Bihor, participă la  serbătoarea 
aceasta înălţătoare! Aducem pri- 
nosul nostru memoriei lui Alexandru 
Roman, ne închinăm activităţii sale 
culturale şi considerăm de serbă- 
toare înălțătoare naţională această 
comemorare aranjată de comuna sa 
natală cu atâta dragoste şi recunoş- 
tinţă. 4 
Serbarea de astăzi este dovada 
strălucită, că activitatea lui Alexandru 
Roman nu a fost fără rezultat. 


Viaţa lui senină a lăsat impresii 
adânci în inimele românilor din toate 
părțile ; iar românii din această co- 
mună, fericiţi că el aici;:s'a năseut, 
— sunt vigilii harniei şi cinstiţi ai 
sentimentului celui mai nobil: al re- 


cunoştiaţii. . Dr. Aurel Lazar. 
: i A 


Pi : ` 


Profesorul Victor Lazăr. in giua 
de 8 Noemvrie a. e. profesorii se- 
cundari şi învățătorii din Cluj au ser- 
bătorit printr'un festival ieşirea la 
pensie a dlui Victor Lazăr, profesor 
de istorie la şeoala normală de în- 
văţători din localitate. 

Sunt rare cazurile când prilejuri 
de felul acesta pot strânge atâţia ` 
colegi la un loc şi unde să înfâl- 
neşti acea caldă colegialitate ce a 
caracterizat serbătorirea amintită, 
cum tot aşa de rari sunt şi caaurile 
când eariera unui om se poate în- 
cheia astfel. 

Fiecare trece prin viaţă şi luptă 
cu greutăţile ei, fiecare are isbânzi 
şi decepţii. Când însă la urmă în- 
chei socotelile şi seoţi balanţa de 
verificare, rar găseşti profitul ce l-ai 
realizat, nu personal, dar pentru so- 
ci€tatea în mijlocul căreiate-aimişeat. 

Când te călăuzegte o ideie clară 
şi bine conturată, găseşti lesne şi 


“drumul gi mijloacele de înfăptuire. 


Serbătoritul nostu e unul dintre 
aceştia. Călăuzit de un cald patrio- 
tism şi dragoste de neam, foate pu- 
terile şi le-a pus în serviciul acestei 
cauze sfinte şi nobile. Cu mintea 
ageră şi cu judecată a ştiut să des- 
prindă din pilda înaintaşilor săi ideia 
călăuzitoare în continuarea operei 
de redeșteptare a neamului româ- 
nese de pretutindeni. m Ardeal, tn 
vechiul regat, în Macedonia îl poartă 
acelaş gând şi lucrează zi de zi te- 
meinia la temelia statului de azi. 

Fără multă vâlvă, fără reclama 
ce alţii ştiu să gi-o ţese aşa de ma- 
estru, Victor Gazăr lucrează mereu, 
E o muncă bine definitä, cu seopuri 
bine precizate. Aşa se explică ma- 
nifestaţia spontană ce i s'a făcut cu 
prilejul unui act important din viaţa sa. 

Modest din fire, fără a iubi fa- 
sturile, par'că-l văd în mijlocul celor 


653 — 


ce-l serbătoreau, jenat oarecum de 
"simpatia cu care era înconjurat. 

Ra în adevăr manifestaţia acea- 
sta hbinemeritată. Totug, i se des- 
prindea din figura-i luminoasă şi 
ochii pătrunzători o dorinţă: Lucrați 
mereu, luaţi exemplu dela înaintaşii 
voştri şi continuaţi mai departe! 

Chiar când scriu aceste rânduri, 
nu mă gândesc de loc la lauda ce 
i se cuvine. O ştiu că nu-i place şi 
wag vrea să-i tulbur mângăierea ce 
şi-o găseşte în roada muncii sale. 
Vreau numai să fac un lucru de cro- 
nicar, să însemn aici faptele, pentru 
ca ele să râmâie de pildă nouă şi 
urmaşilor noştri. 

yp 

Născut în Porcegti, județul Si- 
biiu, şi-a făcut copilăria în Jina, ace- 
laş judeţ, unde a învăţat şi primele 
3 clase primare la școala grăniţe- 
rească. Clasa a lU-a a terminat-o în 
Sibiiu, la o şcoală germană. 

Tot aiei în Sibiiu şi-a făcut stu- 


diile secundare, la un liceu german, 


până la 1884. Urmează apoi tot aici 
şcoala, normală, până în 1867, când 
ajunge învăţător. In acelaş an în- 
cepe cariera de dascăl în Poplaea 
şi apoi în Jina, unde stă cinci ani, 
până la 1893. Trece de aci la Viştea 
inferioară ca director al şcoalei gră- 
niţereşti, ocupându-se intens şi pe 
terei extraşcolar. Aici organizează 
coruri gi 'o societate de lectură. De 
sigur că activitatea aceasta, în vre- 
mea de-atunci, n'a putut fi privită cu 
ochi buni de statul ungar, căci, după 
5 ani de muncă în Digtea, îl întâlnim 
în Dobrogea la Caranlâe şi Cobadin. 
In 1900 este profesor de limba ger- 
mană și latină - la 1 un liceu particular 
din Craiova. 

~ lată-l din nou in Ardeal, de data 
Beaia întrun loc, de unde putea 
şi mai bine să-şi continue opera. Il 


găsim, primredacțor la „Foaia po- 
porului“ şi redactor la „Tribuna“ din 
Sibitu. Publicarea ` schiţei biografice 
„lon 'Buteanu“, prefect de legiune n 
1848, i-aduce 5 luni de temniţă tà 
Seghedin, din t D. 30`tX. 1903. De 
sigur, fierul trebuia călit în umezeală 
zidurilor Seghedinului. 

Tot la Sibiiu în acest timp serie 
încă alte două lucrări: „Românul 
american“ şi „leoane din istoria gre- 
eilor vechi.“ 

De aici se întoarce, iarăş, în 
Dobrogea, la Constanţa, ca institutor 
la o şcoală medie germană. 

Puterea de muncă şi dorul de 
cercetare îl duce în Macedonia, 1a 
Salonic, unde ocupă funcțiunea de 
director al şedalei eomereiale a Ro- 
mâniei. Prezenţa sa aici, ca şi ae- 
tivitatea îi aduc persecuția elemen- 
tului grec din acest oraş, mai puţin 
civilizată ca a stăpânitorilor din tr- 
deal. Atentatul săvârşit mpotriva sa 
îi pune să îndure câteva luni de 
spital. Boala însă ce-a, eontractat-o 
aici şi pe eare ma putut s'o vindece 
— malaria — îl hotăreşte să se în» 
toareă din nou — 1908 — lā Con. ` 
stanța, la aceeaș şcoală de unde 
plecase. 

In 1903, frece la Academia ro- 
mână, ea bibliotecar ajutor la secţia 
ziarelor. Activitatea şi lucrările pe 
ċari le dă la iveală în acest timp 
i-adue titlul de membru activ al „Sò- 
cietăţii istorice“ din Bucureşti, în 
1911. 

In timpul cât a slat la Aca- 
demie — 12 ani — a scris şi publicat 
cele mai de seamă lutrări dintre 
cari vom aminti: „Die Südrumänen 
der Türkei und der angrenzenden 
Gänder“, tipărită cu sprijinul Mimí- 
sterului de externe. Apoi „Creşterea - 
în familie — carte strisă penfru 
mamele române“, premiată de Aca- 


demia română în 1914 cu premiul 
eel mare „Alina Stirbei“. 
„„ Pot aiei serie şi o schiță bia 
grafică : „Baronul David Urs de 
Mărgineni“, 
“ vupiele austriaeilor. eu italienii la 
1859 şi 'sprijinitorul şcolilor grăni- 
ţereşti în Ardeal, publicată în 1916. 
In 1920 ocupă catedra de istorie 
` dela şcoala normală de învăţători 
din Cluj, unde funcţionează până în 
19286. Desfăgură și aici aceeaş acti- 
vitate bogată şi bine studiată în 
pregătirea viitorilor luminători ai 
poporului, atât pe catedră, ea şi în 
ajar de ea. Deeţiile sale pline de 
un cald patriotism, ca şi îndrumările 
„date la „societatea de lectură“ a 
elevilor, . înființată şi condusă de 
d-sa, ani de-arândul, a turnat în 
sufleiui acestor elevi entuziasmul 
“şi puterea de jertfă ce se cer în 
vremurile acestea luminătorilor sa- 
. telor noastre. - 

Scrie şi în acest iimp o seamă 
de lucrări, între cari: „Ardealul şi 
ardelenii“, „Legende istorice de pe 
pământul României“, „Istoria în 

` şcoala normală“, „Iustrueţia civică“, 
„Clujul“, monografie istorică şi sta- 

" tistică, „Istoria românilor“, manual 
pentru școalele normale din Ardeal, 
„istoria universală a popoarelor 
vechi“. 

După o activitate aşa de bogată 
în fapte şi roade odihna i se cuvine, 
o merită chiar. Dar omul, care a 
muncit toată viaţa, nu înţelege odihna 
prin a pune capăt activităţii de până 
acum. A părăsit catedra ca să se 
dedea cu totul activității de îndru- 
mător şi luminător al masselor. 

A întemeiat gazeta „Foaia noas- 
fpă“, pe care o redactează cu pri- 
ceperea şi meşteşugul omului adâne 
cunoscător al timpului şi nevoilor 
noastre. Aici îşi pune acum toată 


eroul ce sa distins în: 


"că se coboară şi ne spune: 


_înțelepeiunea minţii sale ea să lumi- 
neze pe cei de jos. Gazeta poate 


rivaliza cu cea mai bună joaie de 
propagandă culturală. 

Exemplul acestia pe care ni-l 
dă acum e şi mai viu. 

Din sferele acestea senine, în 
cari l-a înălțat munca cinstită gi 
necurmată, privim la el cu drag şi-l 


vedem alături de toţi bărbaţii aceia 


vrednici, ce fac fală neamului ro- 
mânese. lar când trecem cu gândul 
peste opera lor un glas tainice pare 
Veniţi 
la noi şi învăţaţi cum se iubese 
neamul, legea şi moşia! Şi din che- 
marea aceasta se desprinde un 
ecou cald şi plin de îndemn: 


Munciţi pentru neam şi omenire, 
Munciţi în tăcere şi cu inima curată, 
Munciţi, gândind la cei ce vor veni. 


V. C. Ștefaniu. 
+ 


Deseripţia Basarabiei. Acum 85 
de ani sa publicat la Lausanne, în 
Blveția, o earte despre care nu se 
prea ştie că a existat. 

Titlul este: Essai sur Phistoire 
naturelle de la Bessarabie, par Charles 
Tardent, officier de cavalerie, membre 
des sociétés vaudoises des sciences 


‘naturelles et d'utilité publique. bau- 


sanne, imprimerie e! librairie de 
Mare Dudout. Éditeur 1841. 


Autorul se aflà la Akkerman, 
unde învită pe ceice ar fi înclinați 
să studieze Basarabia, cette inté- 
ressante contrée. Avea cu el opera 
despre flora franceză de Lamareh 
gi Candolle, care i-a servit ordinea 
jamiliilor, în care a aşezât plantele 
Basarabiei. Umblase mult, însem- 
nase locurile unde găsise plantele: 
ştia că are lacune, de ex. privitor la 
criptogame ; dar se simţia mai bogat 
decât Besser, care publicase (la 
Vilna) un eatalog al plantelor din 


— 655 — 


Volhinia, Podolia,  guvernamentul 
Chiev şi Basarabia (Pagina 39—40}. 
Descoperirile sale Tardent le-a făcut 


pendant plusieurs années, în curs de. 


mai mulţi ani de cercetări. A eu- 
noscut bine pe contele şi contesa 
Edling (la moşia Mansire), şi pe 
contele Woronzof, guvernator ge- 
neral al Nouei-Rusii (Pag. 6). Nu 
reese clar ce era el la Akkerman. 


l se păru că Basarabia are o 
situaţie fericită ea ape, văi, coline 
şi temperatură ; că are obiecte rare 
şi variate. Plouă rar, sufere de se- 
cetă. larna frigul scade pănă la 15. 
indigenii: greci şi moldoveni, sus- 
fineau că „pe vremea turcilor ier- 
nele erau mult mai puțin friguroase“ (!). 
Cauza este lipsa pădurilor de odată, 
cari opreau vânturile dela Nori; 
le tăiaseră barbar. (le qui prouve 
qu'ila exista des forêts, sest qu'on 
trouve dans plusieurs endroits des 
trones de chaines et d'arbres d'une 
grande dimension.) Nordul şi Vestul 
au încă păduri, în stare neîngrijită 
însă ; vitele le strică; neînpădurirea 
este nesufieientă. Statul, guv. Wo- 
ronzof intervin să se facă. 


Țăranii, cári în general sunt 


leneşi (très-paressent et insoucieux), . 


încep a pricepe folosul şi plăcerea 
de-a avea pe lângă case arbori 
fructiferi. 

` Viile sunt puține (ilya plusieurs 
petits vignobles) care produe vinuri 
de calităţi foarte diferite; cea mai 
mare este la Akkerman, avusese 
odată 12 verste în lungime gi 5 în 
lărgime, acum era mai mică şi 
îngrijită. 


Urmează capitolul (sărac) despre 


mineralogie, în special despre sare, 
care îmbogăţia odată pe locuitori; 
apoi zoologa: articulate, molusce, 


vertebrate : peşti, amfibii şi reptile, 
pasări (eu descrierea câtorva, ca 
fingilla major, clauda. cristala şș. a.), 


rapace, omnivore ete. ete. ba ma-. 
miferele carnasiere Ch. Tardent se: 


miră de un lup, care întro noapte a 
ucis 30 de oiţe; notează că pisica 
sălbatieă există pe malul Nistrului, 
dar despre iepure spune că sălbatee 
nu l-a găsit (Lepus caniculus L.) La 
ruminânte însemnează că bivoli au 
fost aduşi mulţi în anii 1829 şi 1830, 
deodată eu bulgarii colonizați în Ba- 
sarabia, însă „jara nu le-a priit şi 
astăzi au rămas prea puţini“. 

Mult mai bogat este catalogul 


plantelor (p. 31—88). Da plante se: 


'nsemnează şi locurile şi epoca de 
"nflorire ; uneori se dau seurte des- 
crieri. | 

Pe mine cartea ma interesat 


pentru părţile ei evlturale. 'Potuşi, mi - 


se pare că ea ar merita o retipărire, 
fiind unul dintre cele mai vechi iz- 
voare ale ştiinţei naturale privitoare 
la România*). 


G. B.D. 
* 5 A 


Eveditate artistică}? Cunoaştem. 
un Cogbuc. Ce a jost anterior artistie 
şi literar, în neamul său, nu cu- 
noaştem. 

Astjel devine interesantă nutiţa 
ce-o găsim în Federajiunea dela 
14—26 lanuarie 1870 (nro 8-388, p. 23.) 
într'o dare de seamă despre o ge- 
dință publică a societăţii teologice 
din Gherla... 

„După partea literară a setei, 
vreau să ating ceva şi despre laturea 
ei artistică, care spre decoarea 
junelui cler încă e representată în 
sânul ei. — D. Deon Cogbue, urmând 
ordinei programului, execută în două 
răstimpuri, pre flaut, un „potpouri* 


=) În Bibl. univ. Cluj se află sub Nr. 192.374. 


` 


— 656 — 


şi mai multe „piese gi cântece române 
de Bucureşti.“ 

„Horele şi dansurile naţionale, 
sunetele curate, scoase din instru- 
mentul muzical, mânuit eu multă 
deateritate,  entuziasmă şi însujleţi 
pe ascultători întru atâta, încât junele 
maestru, întru aplauzele bine me- 
ritate, nu putu rezista insistărei 


publicului, ci trebui. să repeţească 


piesele încântătoare, ce ne-au făcut 
să eredem, că D-l Leon Coşbue e 
înzestrat eu un talent muzical frumos“. 
Nepotul lui Cogbue, preot în 
Hordou, war putea să dea lămuriri 
despre foate talentele lui Leon 
Coşbuc? .G. B. DUIGĂ. 
, * i 
leonie istovieă-literară. Desco- 
perii şi eu pe Homer al lui Alecu 
Beldiman la. Bruke: thal (Sibiiu)! 
“Răp. V. Bogrea mi-atease atenţia 


că 'naintea mea îl descoperise N- 


lorgă (vol. li al ist. lit. a see. XUW)! 

Nu mai pot aveă plăcerea să-i 
arăt (ce numai de curând ştiu), că 
"naintea noastră îl descoperise la, 
anul 1888, Nicolae Densușianu, care, 
într'un studiu: despre Homer (in Fede- 
rațiunea dela 7—19 lanuarie 1870, 
nro. 3—3385, p.11), unde acum. numai 
eu şi N. lorga mai putem ceti: 

„In anul 1885,eerecetând biblioteca 
Br. Bruchental din Sabiniu, mai veni 
la mână între alte manuscrise române 
şi una traducere în.proză a Odiseei 
scrisă cu litere cirile; şi poartă titlul 
de „Rătăcirile lui Odiseu“, 

„Manuscrisul eră scris curat şi 
legibil, dar necusut şi nelegat şi 
fără numele traducătorului“. 

„Un alt manuscris pus laolaltă 
cu „Rătăcirile lui Odiseu“ eră „Numa 
Pompiliu“ de Florian, tradus româ- 
uneşte. de Alexandru Beldiman“. 

„Atât forma externă a manu- 
scriselor, cât şi asemânarea seri- 


- sorii mau convins, că traducerea 


Odiseei este asemenea de Alexandry 
Beldiman, poetul Moldovei dela anul 
1821. ; 


„Daună însă că această traducere 
a Odiseei n'a văaut lumina până în 
ziua de azi; căci influeujele ei 
asupra poporului şi a literaturii ar 
fi fost neprețuite“. 
: G. B. DUICĂ. 
* ; 
»Niculai Mileseu în China“ de prof. 
la univ. din laşi lon Simionescu. („Cu- 
noştințe folositoare“ seria C: „Din 
lumea largă“, Edit. „Cartea Româ- 
neaseă“, Nr. 24. Preţul 4 lei) 


Ce minunată activitate desvoltă 
di l. Simionescu ea răspânditor de 
cunoştinţe folositoare! Fie că citeşti 
descrierile de călătorie, adunate în 
volumul: „Oraşe din România“,fie că 
treci . în revistă generală pe „Oa- 
menii alegi“: streini (ed. a 3-a!) sau 
pe „Oamenii aleşi“: români — cartea 
recentă, despre care va trebui să 
vorbim pe larg —, fie că iai la cuno- 
gtinţă „Calendarul gospodarilor“ aşa 
de bine redaetat, începând eu anul 
1921, sau „Bibl. de popularizare“ 
dela „Casa Şeoalelor“ sau „Revista 
ştiinţifică G. Adamachi“ — totdeauna , 
ţi se sporesc cunoştinţele şi ai cu- 
vinte de mulțumire pentru acela, 
care şi-a smuls din timpul preţios 
de om de ştiinţă ca să te îmbogă- 
țească şi pe tine. 

Cetiţi şi broşura aceasta din bi- 
blioteca ieftină, redactată eu atâta 
competmnţă și sârgiiinţă, „Cunoştinţe 
folositoare“, bibliotecă, în care au 
văzut lumina zilei multe lucrări pre- 
țioase de popularizare (în subsec- 
țiile „Ştiinţa pentru toţi“, „Sfaturi 
pentru gospodari“, „Din lumea largă“, 
„Ştiinţa aplicatâ“) şi nare să vă 
pară rău. 


— 657 — 


: Dimpotrivă. Aveţi să plecaţi ca- 
pul, ruşinaţi că n'aţi ştiut cine a fost 
Spătarul  Mileseu şi aveţi să-l ridi- 
câţi, eupringi de mândrie, că veţi 
avea putinţa să spuneţi de aci în- 
colo aceluia care — ignorant — vă 
va batjocor cu epitetul „Nieulai“: 
„Da! Niculai — un Nieulai Milescu, 
a fost unul din cei mari savanţi ai 


Europei, pe timpul său, unul din cei ` 


- dintâi Bavanţi-exploratori 'europen , 
care a străbătut China.“ 

` Născut pe la 1625—1636, în jud. 
Vaslui, acest român ajunge să fie 
caracterizat de un învăţat englez 
(Baddeley), în 1819, deci de unul, 
care n'avea nici un interes să-l ri- 
dice în slavă, fiindcă ar fi fost de 
acelaş neam cu el, astfel: 
şi faima lui este unică. Nu poate fi 
mai ugor de arătat cât de mare con- 
trast era între acest învăţat român 


şi între cazacii inculţi, înaintaşii lui 


în cercetarea drumului spre China. 


Cea scris formează un întreg, bogat . 


în informaţiuni topografice a Asiei 
de nord, remarcabil prin întindere 
şi precisiune; pentru timpul când a 
fost seris stă fără comparaţie în 
istoria literaturii ruseşti. Mai mult, 
dacă lăsăm laoparte. China, e fără 
comparaţie chiar în literatura lumii“. 

DI Simionescu constată: „Când 
cetim destăinuirile lui Sven Hedin 
asupra iscusinjelor întrebuințate în 
Tibet pentru a înşela straşniea vi- 


gilență a tibetanilor, istețimea lui ne, 


pune în uimire. Timp de câteva săp- 
tămâni Milescu a trebuit să fină piept 
vielegugurilor întrebuințate de că- 
peteniile mongole şi mandarinii ve- 
stiți în. diplomaţie şi la urmă a biruit, 
spre deosepire de alţi înaintaşi de 
ai lvi, ruși, cum a fost Baicoj“. 
Spătarul acesta a- avut o viață 
abuciumată. Dacă cetim astăzi cu in- 
terea, într'alte limbi, dările de seamă 


„Situaţia |. 


deapre ce a pălimit polonul Ossen- 
dowski în decursul răsboiului mon- 
dial, am putea ceti cu tot atât in- 
teres „Jurnalul de călătorie“ şi alte 
scrieri ale lui Milescu (au apărut 
câteva în lucrarea „Câlâtonie în 
China“ — Spătarul N. Milescu, trad. 
de Em. Grigoraş, în edit. Casei Şeoa- 
lelor, 1926). | 

Impăratul Chinei l-a întrebat 
odată eum de a ajuns ca'- să știe 
atâtea, şi filozofie şi matematică şi 
trigonometrie. Milescu a studiat la 
universitatea din Padua și vorbea: 
fluent limbile: română, italiană, rusă, 
grecească nouă şi:veche, turcească, 
arăbească, latineaseă. A tradus bi- 
blia în româneşte şi era un erudit 
în chestiuni religioase. 

„Descrierea Chinei“ făcută. de 
Milescu s'a bucurat pe acele tim- 
puri de mare popularitate; făcân- 
du-se după originalnenumărate copii, . 
nu numai în biblioteca din Petro- 
grad, ci şi în. colecţii particulare. 

m Moscova, unde ajunge în 1621, | 
este numit inteepret-șej la ministerul 
de externe, pentru grecește, latinegte 
şi alte limbi. Ţarul Alexei l-a înere- 


- dințat eu misiunea. să cerceteze cari 


ar fi drumurile cele mai potrivite ea 
să aibă legături comerciale eu Si- 
beria şi cu China. In urma acestei 
misiuni speciale pleacă Milescu, în 
1875—1676, ca să aibă mai apoi soarta 
lui Cristofor Columh sau: Cortez; să 
fie surghiunit „în Sibir“, prelucrat de 
răutatea omenească. Rehabilitat din 
disgraţia țţarnlui, Milescu ajunge iarâş 
în graţia lui şi moare în 1708. 

DI Simionescu citează. din Bad- 
deley: „Străin de țara în care nu 
se fixase: decât dẹ vreo } ani, Spar 
thary (Sp. Milescu) ajunge să fie 
socotit printre. cei erudiţi din vremea ` 
lui: gi încă: printre cei dintâi’, şi 
adaogă: „Tot așa a fost. învățatul 


— 658 — 


Dimitrie Cantemir, sfetnicul ascultat 
al ţarului Petru cel Mare, apoi fiul 
acestuia Antioh ‘Cantemir, ambasa- 
dorul Rusiei 'la curtea râgilor An- 
gliei şi ai Franţei“. 

Dar ceontenim cu citatele şi în- 
demnăm pe cetitor să cetească bro- 
şura. i 
. Ca zidurile chinezeşti, aşa va 
dispare şi zidul ignoranței faţă de 
ce a fost acest mare explorator 
român. i 


Pe spătarul Milescu îl roagă un 
mare funcționar dela ministerul de 
externe din Chină, unul cu numele 
Askaniama, mandarin de vază, să-i 
cânte de multeori „Dunăre, Dunăre“ 
— ceum cântau, când petreceau prin 
lrhuţh legionarii români ai marelui 
răsboiu: „Volga, Volga“. 

Plimbaţi-vă prin lrkuțk şi prin 
China cu Spătarul Milescu, voi, ti- 
neri liceeni, dorniei.de aventuri, pro- 
fesori geografi, legionari români, in- 
telectuali români, cari se respectă, 
aducând mulțumită şi biograţului ro- 
mân, dlui l. Simionescu. 

H. P-P. 
* 

O piesă teatrală pentru popor: Să 
nu mai spui la. nime] comedie fără- 
nească, în 3, acte,. de Petrea Das- 
călul (Petre Olariu, înv. din Orlat, 
jud. Sibiiu). Sibiiu, 1928, Edit. instit. 
„Dacia Traiană“, prețul 8 Lei. 
-Ducem mare lipsă de piese tea- 
trale pentru popor, vrednice de jueat. 
Ni se cer din toate părțile şi prea 
puţine sunt piesele, cari pot fi înțe- 
lese de pupor, cari să conţină şi un 
sâmbure de morală şi să fie şi hazlii, 
ca să descreţească frunţile. 

Comedia aceasta a inimosului şi 
modestului dascăl din Orlat va putea 
fi jucată cu efect pe satele noastre, 
de diletanţi țărani. 


'ee învechită gi 


„Sar  bietele, 


"Se va râde mult şi țăranii vor 
mai învăţa ceva: „Să nu mai spuila 
nime!“ — să nu-ţi baţi gura cu câte 
jleacuri toate, că o păţeşii| | 

Fabula comediei se poate po- 
vesti în câteva cuvinte: în casa unui 
țăran, Stan, care este un fel de „rai- 
onoeur“ al piesei, un persânagiu, 
care pune punctul pe i, tu filozofia 
vieţii, se adună femeile Ileana Stan, 
Măriuţa Sâmbure, Lina Dan, Coun- 
stanța Câmpean şi — neavând alta 
de lucru — vorbesc de râu pe Sâ-: 
nefta Pandele, că ar fi furat o pe- 
reche de cercei de aur, ba zece 
perechi, ba un săeulej întreg, ba un 
ceas de aur. 


Gavina! Diutr'un ţinţar un ar- 


- măsar! Ingadar cată să le potolească 


Stan, înzadar le “atreabă dacă ştiu 
ele de sigur cele ce le susţin: „De 
unde nu este foc, nu iese fum!“ -0, 
mucegăită vorbă 
vorba înțeleaptă (nu e aceea de Za- 
harie Boiu, din cărţile de eetire?): 
Doi ochi şi numai o gură 
Ţi-a făcut buna natură | 
Multe, multe să priveşti 
Dar puţine să vorbești.“! 
Gura femeilor torăie ca o mieliţă 
— satul întreg e plin că Sânefta a 
fost prinsă furând. Se duc oamenii 
la biserică (act. H), se închină, dar 
vorba rea îşi taie cărarea, până când 
— vine Măciucă, ordonanța dela pri- 
măria satului, cu „plăcinta“, eitaţiunea 
la judecătorie pentru vătămare de 
onoare. Vai de mine. şi de mine! 
nevinovatele femei! 
„V'astupă domnii gura!“ le spune 
respieăât Stan (Păţitul). Ble vreau cu 
toatele să dea „taga“, după ce jură 


„eă au fost „drepte ea lumina“, .„ele 


de cătră pădure“. Țâţăie, strânse 
cu uşa. Acum e acum! 

Actul. ll se: petrece la: judecă- 
torie. Stau femeile ca neşte miro- 


1 


i a 
nosite. Că wau fost „de 'cându-i 
lumea“ la judecată. Pumnul judecă- 


torului le mai moleomeste şi mai’ 


cască ochii mari când aud că biata 
Sânefta a primit dela bărbatul ei 
din America, o pereche de cercei, 
cari nu i sau potrivit şi a încercat 
să-i schimbe la un aurar în oraş. 
Acoloa întrebat-o un poliţist de unde 
are cerceii, ea i-a arătat scrisoarea 
bărbatului şi toate au fost în ordine. 
e aici dandanaua. O gură goală a 
scodit toată calomnia. 

i Fiecare bărţitoare e osândită 
cu câte 100 de lei pedeapsă şi sunt 
bune-bucuroase că, au scăpat eu 
faţa curată. : 


Scenele sunt vioaie, într'o' limbă 


neaoș românească. Fireşte, carac- 
terele nu sunt adâncite, dar comedia 
aceasta țărănească ware alt scop 
decât de a fi jucată într'o seară de 
petrecere țărănească, stârnind ho- 
hote de râs şi un resonament să- 
“mătos: pune, Dhe, pază gurii mele. 
Scopul acesta şi l-a ajuns.‘ 

DI Olariu 'are putinţa să scrie 
în genul acesta lucruri laudabile. 
Ne-am bucura să-l vedem tipărind 
şi alte comedii în genul acesta. 


Recomaudăm cu căldură co-. 


mediaconducătorilor satelor noastre, 
fiind siguri că va prinde bine. să- 
tenilor noştri. 

.. Și am vrea ea învăţătura din 
ea să o tragă şi nădrăgarii. noştri, 
Qazetarii, politieianii, ete. ete. Și ei 
răspândese veninul, cu adagiul : „Să 
nu mai spui la nimel“. 

k 


„30 'ntreabă mintea sănătoasă“ . 


Mai e nevoie să ae 'nirebs ? 
De adăstăm pe calea joasă, 
Cu toții: tu, şi tu, şi tu — 

Pat cald norocul n'așternu : 


„despre infinit : 


Tie, -bogat din faetoarie, Š 


Domnifä, 'n scumpele-ţi paltoane, 
Burghez, de sentiment calie, i 
Cosaş ce nu 'mprumufi nimic, ` 
Dinainitard cu scris venin, |, 
Politician, cuprins de „spleen“; <4 .,;: 
Și tu, stăpân majoritar, Suaine 
Și tu, 'mbumbat tminoritar ] ` 
„Se 'ntreabă mintea sănătoasă“ . 
Ajungem la topor şi coast 
* 
Infinitul mic, vittorul clei ş 
Jean Perrin, sabantul făt, . 
premiat 'eu prémiul Nobeli (1926) sea ». 
în volumul său Atomit“, “n 182%: A 
„Fiecare moleculă a atetuluipe care-l 
respirăm se mişcă cü viteza “unui 


' glonte de puşeă, parcurge, în linie 


dreaptă, între două ciocniri, aproape 
o zecea-miia parte a unui milimetru, 
deviază din cursa sa aproape de 
cinei miliarde de ori pe secundă şi 
ar putea, oprindu-se, să ridice dela 
înălțimea sa un praf vizibil la mi- - 
eroseop. Se află treizeci de miliarde 
înir'un centimetru cub de aier, luat 
în condiții normale. Trebuie să unești 
douăzeci de miliarde ca să jaci o 
părticică miliardimă de miligram.“ 
(după eroniea dlui H. Bidou in „bes 
Annales“, 21 XI. 926.) 


Coneluziunile savantului Perrin 
„Natura se foloseşte - 
de aceeaş splendoare nemărginită 

în atom sau în nebuloasă şi fiecare 

mijloc nou de recunoaştere o arată 

şi mai neprevăzută, şi mai frumoasă, 

şi mai bogată. în imensităţi. inson- 

dabile.“ 


Alte concluzii de ale aavantülai 
francez Perrin: „Nu e de loc lipsit 
de judecată să gândeşt că în timp 
de ună sau două generaţii, să zicem 
mai mult dacă vreţi, vom fi în stare 
să facem, în raport eu civilizaţia 
noastră actuală, un progres analog 


— 660 — 


progresaului îndeplinit de oamenii 
preistorici, cari au descoperit focul. 
Putem să sperăm că, în sensul 
aeesta, noi vom. deschide, într'a- 
devăr, o nouă pagină umanităţii gi» 


` dacă nici nu bedem noi înşi-ne aceste 


zile nouă, de pe. acum, să le pre- 
gătim ne va fi făcut viața noastră 
mai frumoasă.“ (După llustration, 
20 X1. 1828.) , 


Al. Popescu Telega: Rătăcirea 
lui lon Vancea, roman, Ed. Serisul 
Românesc. Craiova, 1926. 
„Buletinul No; 2 al „Seminarului 
de pedagogie teoretică“, Bucureşti, 
Edit. „Casei şeoalelor“, 1938, bei 75. 

P. Muşaiu; Alje zări, ete: Bucu- 
regti, Bei 30. 


Bibliografie : 


Emil Pocola : . Unificarea. sufle- 
tească naţională. Conf. Tip. Lucea- 
făru:, Zălau, 1948, Dei 20. $ 

Ing. Nicu l. Anugca, Contribuţiuni 
la. chestiunea frânării în traficul de 
cale ferată. 1925, Ed. inst, de arte 
graf. Max Gottlieb et co. Berlin, 156 
pag. cu plange. 


l Errată. | 
ti numărul trecut s'au strecurat în articolul dlui Dr. 1. Bunea, dela 
„Etonieă“ : „Un ifdatruetii manual didactic“ câteva gregeli de tipar regre- 
tabile, de aceea le rectificăm aici, rugând pe cetitor să corecteze articolul 
menţinat. pg. 577, colóana l rândul 3: și în loe de în: eoloana 2, rândul 
20: înțelegerea în loc de alegerea; pg. 578, coloana I, rândul 14 de jos: 
„hromsetă stilară, provenite, fără îndoială, din steăduința (nu stăruința) 
autorului“; rândul. 4 de jos „şeoalele militare“ în loe de „şeoalele uni- 
versitare“ : coloana 2. rândul 8 de sus: „individuală“ în. loe de „industrială.“ 


Au apărat: 
:Calendarul „Astrei“ pe anul 1927, redactat de Horia Petra-Petrescu. 
„Vine GrăciunulK piesă de teatru pentru copii, de El. Sporea. 

r 1 “Deceemveie 1918,. eonțerenţă de I. Simu. Amândouă în Bibi. pop, a 
„Asoeiaţiunii“. 

Calendare redactate de Horia Peira-Petrescu : 
Calendarul „Dacia Traiană“, „Amicul Poporului şi 
“Plugarului“, pe anul 1922. 


Calendarul