Viata Rom. (R.), 1925, 17.1

~ 


7 Le 


= D 
pa n ~ d e e a _ d p 
Prt La vk ee Cen E vw CR A-Z "kr Cp e p e a paet- 
g ed Ẹ ~= ~ CH A Zen bw | = + bg, el 3 ge WT. sf 3 Cha 
ëm NW 89. TADA át R a DOTA "ET E Ve FA = E Sen EI — A pet? m 2 AFi To we F Di => ~ a 


| 


Proprietatea Bibliotecii 
Unive sității laşi 
gl 

| 


—————— 


OO 

Oe 
82 
+3 
Ss: 
GË 
ak 

LH 


lAnuAR No.1 


aţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


SUMAR: 


La Medeleni. 

Š + Epilog, 

a.» s sa Teatrul lui Plrandallo, 

Sadoveanu .. . . .  Cealalia Ancuţă. 

Weg Vip >. 3 + wi "e e "6 "file atletice ale lui Titu Maiorescu. 

lexandru N. Nanu. . . . . Robu! veşnicioi. 

G. Galaction .. . . . . . Madona din Port, 

G. Bogdan-Duică . . . . , Multe şimârunte despre Eminescu (Dela Viena!, 

L Gonciatoy <. > s. . «  Oblomab. 

QG.Bărgăuana MO R a E Lite, 

D. L Suchiana,. `. . . . "Mate pe mdrginea cărților (Roger Martin du 
Gard: Les Thibault). 

Otilia Cazimir , , ... EA Melcul, 

Mihai D. Ralea `, `, Formaţia (dei! de personalitate (Eul. — Indiei. 
dualitatea. Personali'atea), 

T. Arghezi . . e ww . . Crontea leatrală: Bucureşti (Prefaţă). 

M. Sevaslos . +> n a. . Cronica leairàälä: Teatrul Naţional laşi f(Can- 
siderajii sentimentale. — Arta Iubirii. Mirajul 
Alpilor), 

P. Nicanor Ce ii, Miscellanea (Esletism şi poporanism. - Religie 
și politică. — O pledoarie în Javoorea impe- 
rialismului rusesc. - Ce F 
Un „răspuns".— O revisi şi cetitorii sâi.— Mä- 
runțişuri— Ultima oară — Întirzierea noastră). 

Recenzii ; Liviu Rebreanu: Trei BUFELS. Letav Hotaz.— Panait Istrati: Omcie Anghel, vw NR — 
f. Petrovici: Introducere în metatizică SE k „—Nienlae Firu ; Ocata M'ftrzgg LO. Tantei Legile an 
dale. M. N. — Saint-Simon: Catehiamul ln luszriazilor ` Nan} creștinism. M., R., 

Revista Revistelor ; „Cawinial Ler — „Leea (dosar uânptâminal) nUindirea”, wfrëbeues 
ei Reone Juive”. —.Literatnra apaniată de astani” Marcèl Cartoon Curuget —„Nuvelete lui Maupassant” 
(Heinrich Geler. Archie fir das Siadium der neneren Sprachen und Literaturen) —— Celtes biologiei sociais” 
CR. Cznwaii, Archiv for Soziniwmissensrha ft) — „Criza eglpteumă* {Charice V eillay. L Europe Noupetie).— 
„Scrisori inedite de nde Ini: Turgheneit* da Revue Mondiala. — x pleaturea Obopetativă a pâmintulai în 
italia“ | Reze internationale du Travail).—uRecumnapterea avernnlul sovietelar” (Victor Auzarneur, Re 


D 
D 


vu Mondialei!. — Viaţa socială a copilatui și a atajescentulaje Ap. Dumouchel. Mee Pâtapogițae). Dos 
toerski şi Balzac“ (J. W. Dieagtoack Aeromrg de France). € 


LAŞI 
Redacția și Administrația : Strada Alecsandri No. 3 
1925 


VIAȚA ROMINEA SEA pure lunar cu cel puţin 1to pagini,—Abonameatul in țară ua an zoo lef, = 
jumâtate an Loo lei, Neskrul so lei.—Pentra sirhinătnte ` un ua goo lei ` jamăâţate de an sjo iel ums» 
ral solei. Pentru detalii n se vedea pagina wrmătoare, 

Rrproducerea oprită. 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Sirada Alecsandri No. 10-12, 
ANUL XVII 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Ce semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 
clusiv, sau dela No, 7 până la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an 
jamătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an, —trimiţi 


suma prin mandat poştal. 
keinolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ : 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 400 lei 


Pentru particulari : 


Dat WS bk e e a sp Blad 

Pe jumătate an ee . a . e nv e 150. 

eege s Zeie mea e a e Ee, N ata 
IN STRĂINĂTATE: 

Pepan i a si ai vara Mp m e 50) 10) 

Petamnitito ap, o. enoro ve be m ei ei erc 

Di mie. S sanee ahane ee eg 1 Kaf 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate, 


Pentru siguranţa primirii regulate a Revistei D-nii 

te re ntre de ni a enden? odată cu abonamentul şi 
al cos recomandării 

pentru străinătate, DH ME 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923, şi 1924 


se găsesc în depozit la Admini 
lei colecţia. straţia Revistei cu preţ de 200 


Administrația. 


Viaţa Romînească: 


£ 


| Viaţa Rominească 


e 


H Revistă literară şi științifică 


VOLUMUL LXI 
ANUL XVII 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ 
„VIAȚA ROMINEASCA“ 
1925 


COCOT Am JA 
f palnie 
H de and 1933 | 
s 
Rut marroa D? 


LA MEDELENI 


— 
- 


a SUL E 


HOTARUL NESTATORNIC 
PARTEA ÎNTĂIA 
CAP. 1I 


Herr Direktor 


— Mamă, tu auzi ceva ?—intrebă Oiguţa pocnind în dinți 
o prună brumărie. 

— Ce s'aud ? 

— Ascultă bine, mamă... 

— H: ll aud pe Dănuţ sorbind harbuzul, şi n'ar trebui 
să-l aud. Dănuţ, numa! racii se sorb aşa cînd nu ştii să-i mi- 
ninci altfel. 

Doamna Deleanu îl obliga pe Dănuţ să albă cite-o altă sur- 
dină pentru fiecare fel de mincare. Dănuţ le mai incurca, le mai 
uita ! Din care pricină, cînd simțea ochii mamei lul privindu-l 
cu toată atenţia urechilor, — mesteca supa, frigindu-se, orl înghi- 
tea tripi ară eo mai mestece, Inecindu-se. 

Iguţa făcu semn cu piciorul pe subt masă Monicăi. Mo- 
nica oftă neutral. Dănuţ tocmai incepuse rugul zămos din mij- 
locul harbuzoaicei. Topi între limbă şi cerul gurii, geroasa im- 
bucătară, Îşi şterse buzele şi înghițind de două ori, ridică ochii 
spre Oiguţa, 


— Ce nu-mi dal pate să mininc? 
— Eu? Hm! Mama ţi-a făcut observaţie. 
— Da! Tu imi spargi urechile cu perjele tale şi nu-ţi spun 


Sprincenele Olgaței se strimbară în sus, 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— wl Pe tine te aud orz in eng zi,—cum spune 
; m'am deprins... Vorbeam altcev 
~ gel aari reyenirā la loc. Satanic, Olguța mal pocni o 
prună. Obrajii lui Dănuţ luară culoarea miezului de barb.+z,—mi- 
metic parcă, 3 
— Ascultă, papa, n'auzi ? 


Toţi ltară înspre uşă. Ochii Olguţei se micgorară de ìn- 
PL eg ing "Rage le boilor răsunau profunde şi e- 
norme acoperind uitul greerilor şi al cosaşilor, ca notele başi- 

d f 5 


— Bå4ä-bää... N'auziţi 2—se inverşună Olguţa. 

— Un bou ca toţi boil!—se pronunță sarcastic Dănuţ. 
Olgoţa îl privi, dădu din cap energic şi zimbi indulgent. 
= Meat, Sete ta, era 

— Dânaţ, nu v ur am 

Olguţa d ridică crea în picioare, cu şervetul în mină, 

imejurat cu verdiciul, 
îi goal Dei că vine Herr Direktor cu automobilul. Cine pune 
ramaşag cu mine? N'auziţi? Băă-băă. Cum fac boli? Aşa 
fac ?—consultă ea deferentă pe Dăauţ. 

Uitind harbuzul şi insulta, Dănuţ se repezi afară cu șerve- 
tul la git. ormat de doamna Deleanu şi Profira. 

— Sint sigură, papa. De ce nu mă crezi tu pe mine? 

— Ba te cred, Olguţa!— zimbi domnul Deleanu, scuturin- 
du-şi şervetul. Tu ai ureche muzicală, cași mama. 

— Rizi de mine, papa ? 

— Nu, Olguţa! Da’ ia spune-mi ta de unde ştii să deo- 
sebeşti sunetul unei trompe, de mugetul vitelor? Că doar au- 
tomobilele dela noi le număra pe degete! 

— Fiindcă mi-s antipatice, papa. 

— Taci !? 

— Da, papa, eu ţin cu cail adevăraţi. 

— ŞI cu Grigore nu? Fiindcă-l aatomobilist ? 

— Ba da. Cu de regii fază 

— OI cine-i Herr 

— Oe Kg papa al vostru, îl răspunse zimbind domnul De- 
leanu din pragul uşii. 

— Monica, ir eaii ce-a spus papa ? Să-i iubeşti pe Herr 
i IE KE 

— nu-l cunosc, Olgu 

— Ce-are-aface! Il cunosc eu. Tu eşti prietina mea. 

— Olguţa, de ce-i spul tu Herr Direktor? E Neamţ ? 

— TÉL. E fratele tatei 1... Eu glumesc. da’ lui ti place 
să-i spun aşa. ȘI tu să-i spui Herr Direktor. 

— E director de şcoală ? 


— Cam poţi să spui aşa ceval.. Nu Last putea suferit- 
Zărind Enea bndkersciet neisprăvitāă de Dănuţ, Oiguţa 
incepu să împlinte in ea scobitori, 


+ 


LA MEDELENI 7 
bd en 


— «E directorul unei societăți foarte mari... nu ştia ce tel... 
ceva cu electricitate şi cu Nemţi. 

— ȘI samănă cu moşu' lorgu? 

— Nu, Nu ştiu cu cine samănă! Cu papa nu samănă de 
Poe a SC sa 

— Şi eu, consim omatic, Monica... Ce ai tu, Oiguţa, 
cu barbuzul lui Dânuţ ? e 

— Mia insultat! Mă răzbun. 

Ca cele şapte săgeți din inima biblică a Mariei, simbolicele 
scobitori îndarerau miezul harbuzului locţiitor al lui Dânuţ 

— Păcat de harbuz !—cercă Monica so înduplece. 

Altă scobitoare pătrunse mai adînc. 

— Să nu se supere tante Alice! 

Alta urmă, temerară. 

— Olguţa, haidem afară, să văd și eu automobilul. 
vi Pn SS E Mai e wegen ecou la Mede- 

$ asta am t eu trompa... „ mi se pare că eşti 

şireată |... Sigur, caşi mine, 

Isprăvindu-şi vindicta, Olguţa o întregi cu un pocnet de 
prună, jubilar. - 

— Olguţa, imi dai voe să scot scobitorile? 

— Cum vrei! Eu am isprăvit. 


Monica plivi miezul străpuns, adunind scobitorile în far- 
furia ei. 


— Merci, Monica. 
Fără poftă, dar cu entuziasm, Olguţa mincă miezul pe care 
Dănuţ îl curăţise de simburi şi Monica de scobitori. 


Cu sufletele înfrăţite în aceiaşi depărtată epocă geologică, 
vitele şi ţăranii priveau trăsura stacojie—cine-o mai văzut! —fără 
de cai—Doamne, lartă-mă !—sulnd la deal în goana mare, cu 
burta plină de darabane bătute de toți dracii, ES urmă fmprog- 
cînd un fum puturos ca cel din iad. lar vizitiu 
sfintul de-aşa creştin !—in loc de ochi avea sticle negre ca orbii ; 
in loc de hâţuri, o roată în proțap; şi "n loc de biciu şi de „Hii, 
boală !* un muget de bou în mină. 

Țăranii îşi făceau cruce, cu ochii cind la dihanie, cind la 
biserică. Inghesuiţi în mamele lor, copiii tremurau să nu-i fure 
Ucigă |-Toaca,—şi scinceau, iscodind cu ochi de femee. 

Moş Gheorghe mai văzuse la laşi, nelegiuirea-cu-roţi. De 
aceia mai scuipă odată. 

— Saraca" conu’ Costache, Dumnezeu să-l ierte! In o- 
grada dumnealui să intre una ca asta !... Lasă c'o 'nvață mogu' 
pe daduița să umble calare. 


Viclelmal păsărilor inşirate pe şosea, jaca 'naintea şi in 
urma goanei roşii... 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Insfirşit, duduind, bofnind, mogind, acoperit de colb, masiv 
pe roțile bartoase, — molohul kilometrilor se opri războinic în 


faţa scărilor, Cinii lătrau şi schelălăiau ca la urs. Toţi servitorii 
eşiseră din casă. 

— Ze op eee oa Ree 

= am uten 3 [i] err L 

— Moşu’ Puig moşu' Puiu, vocifera Dănuţ cu şervetul în 
mină, ca o jalbă, 

Herr Direktor, îmbrăcat din cap până 'n picioare in armura 
automobiliştilor—ochelari rotunzi de scafandru cu rame de cau- 
ciuc cărămiziu ; cască de doc; halat de doc, închis ermetic la 
git şi la încheetura minilor—se cobori fiegmatic pe portița dela 
spatele automobilulai, ridicind bancheta articulată. Tropai ca să-şi 
desmorțească picioarele; se întinse ; căscă; îşi descoperi fața 
lăsînd ochelarii să-l airne de git; îşi puse monoclul în ochi, în- 
cruniindu-se ; îşi frecă minile neatinse de colb și de soare... şi 
se inclină zimbind în fața scărilor, cu aerul unui amiral englez 
aclamat într'un mic port dunărean. 

— Bine v'am găsit. 

Căzuseră şi ochelarii negri de pe fața şofeurului,—din pri- 
cina Anicăi. Mecanicul berlinez, expediat în ţară odată cu auto- 
mobilul, îl întregea. Era şi el confecționat în fabrica de blonzi 
cu ochi albaştri şi obraji de Gretchen, al Germaniei. 

Anica plecă ochii ruşinată, 

Herr Direktor se însufleţise, ţinindu-l pe Dănuţ în braţe. 
Părea că toastează cu o cupă de șampanie. 

— Kulek, dieser ist meln Sohn. 

— Und ich bin sein Vater !— adăugă modest domnul De- 
leanu, coborind scările. 

— Das ist guuut! 

Cuprins de giganticul hohot de ris al băutorilor de bere, 
Herr Kulek se bătea cu palmele peste genunch!, tresåltind dela- 
olaltă cu trepidaţiile maşinii. 

— Măi gore, tu ai să mă compromiţi, glumi domnul 
„Deleanu, sărutindu-l. i 
w — Ba mă compromiteți voi pe mine, protestă doamna De- 

anu. 

— Dănuţ, eşti sau nu feciorul meu ? 

2 — To eşti burlac, Herr Direktor !—il apostrotă Olguţa din 
pridvor. 

— Tot drac ai rămas! 

— Nici nu mi-ai spus buna-ziua, Herr Direktor ! 

— Scuzele mele, domnişoară | 

Urcind treptele, se aplecă în faţa O'guţei și-l sărută mina. 

pı Poli să mă săraţi şi pe obraz, Hr Direktor, Nu mă 


— Am muşchi, 
=l j 


LA MEDELENI 9 
ee 


— Da, Buftea-i gras ; eu îs voinică, 
— Domnişoara Z' 
— Monica, o numi doamna Deleanu, punindu-! mîinile pe 


EEN il făcu semn din ochi, 
—— Monica e fetița noastră. a 
tată ée ap ai şa cum e Dânuţ băiatul Ge, 
— Atunci mai am o nepoată ? 
Reg ECH 
— Wam curâţit tisem numai pentru doi his 
Da’ frumoasă nepoată mai am! Monica: SS sd 
— Monica, şopti Monica Intimidată, apucind mina Olguţei. 
— D dal voe lui moşu' Pulu să te sărute ? 
— Sigur, cași pe mine, aprobă Oiguţa. 
— roe omule, al mincat ? 


— Haidem in sofragerie, Puteai să te anunji; te-am fi 
Ka i 

— Imposibil ! Dați-mi a 

— Hai la masă. gi e 

— SE ec cucoană ! 

— - tasem tabi 
ech de t eturile! Un ceas iți ajunge så 

— Cuconiţă, unde-l culcă D 
D EC tā, cuicăm pe domnul Neamț ?—se inte 

— Domnul Neamţ-domnul Neamţi—începu să cinte Olguţa. 

— Moşu’ Pulu, eu îţi torn apă de , Stārui D - 
ducind geamandanul. 4 gt E en 
ee Daa! N'ai nici-o grijă! IO dă voe Anica !— răspunse 

— bea A tea cu tine. 

— lIu eşti servitor: duci mandanul, torni a rii h 
nele... Eu îţi vorbesc. Tu taci şi asculți az vegetale 

Dânuţ, congestionat, ea ier purtind geamandanul greu. 
e Ba, să te-ajui, Dănuţ?-—ceru voe Monica, ajungindu-l 


10 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Sărut mina, cuconaşule. Bine-ai venit... Nişte sărmăluțe 

de piept de giscă Coon gale Com rien, ` răsărind în urma 
a Monicăi, roșie la faţă. 

S geng ` cher? babo! Mi-al eat cu plin! Unu, dol, trei, în- 
cepu să numere Herr Direktor pe cei din pridvor, socotindu-l! 
şi pe Kulek. Babo, ai la mine un bacţiş: ai făcut abatajul cel 
mare! Nouă, lorgule, strigă el cu ochii de vizionar ai jucăto- 
rilor de obezi S'a miră i esd E 

-- a am sp 

— Goran ei al m'ai eta S'a făcut bac... Măi 
lorgule, ce neam de ghinionişti sintem 

e Cui i-o spul! 

—— Eşi afară, Protira. Adică du-te 'n casă. 

— Oigrta, aşa se vorbeşte ?1—se încrun'ă doamna Deleanu. 

— Mamă dragă, am dres abatajul lui Herr Direktor. 

— Så trăeşti, Olguţa. Dar tot bac a rămas, că baba face 
cit doi! | 

— Cit patru, Herr Direktor) 

— Toate le face baba, conveni serviabil bucătăreasa. 

— Haidem odată la masă ! 

— La spalat, cucoană | 

— Spală-te odată, omule! 

— Hal, Dânuţ. 


— Să nu di A verşi caldarea !—insinuă Oiguţa la urechea: 


lui Dănuţ... De harbuz n'ai grijă... că am avut eu. 


Proaspăt tuns cu numărul zero, capul rotund al lui Herr 
Direktor părea cârunt ca un bulgăre de sare, Doamna Deleanu 
pretindea că nu ea, ci chiar era, din pricina abuzului de colonie. 

— Vezi, Dănuţ, şi tu al să ajungi moşneag caşi moșu' Puiu. 


Cu osebirea că Dânuţ întrebuința numai colonia doamnei: 


Deleanu,—torenţial. 

— Calomnie !—protesta Herr Direktor, 

— Actul de naştere, pe care nu-l ascund; monoclul pe ca- 
re-l arăt ostentativ ; şi succesele... care se știu! 

— Ta-ta-ta! Lasă părul să crească. Atunci să te vedem! 

— Prefer să flu calomniat! 

Pentru Herr Direktor, dela trei centimetri în sus, Ince- 
peau pletele : poetice, deci nefaste; neclvilizate, deci neigienice, 
inestetice şi incomode pe deasupra. Nici subt formă de masteţi 
nu ingăduia părul: „această pacoste pentru bărbaţi, chiar, sau 
mai ales, cind il poartă femeile”, 


— Herr Direktor, cind ti-l mărita ai să-ţi tunzi nevasta ? 


—i întreba Olguţa. 
— Oiguţa, de cîte ori nu ţi-am spus că numai femeile se 
mărită I—intervenea doamna Deleanu. 


— De ce, mamă ? Vreau eu să mă însor. Cine nu-mi dă 


voe ? 


LA MEDELENI ID 


— Eu. 
— Da' eu nu vreau să mă însor. Eu nu-s femee,, 
Herr el" ai să-ţi tunzi nevasta? taca 
— Nu, 
— De ce? 
— Fiindcă n'am să mă mărit,—cum spui tu. 
— e ay H Der rea spune mama ? 
— „+ Umberufen l—adăuga el, båtind 
toaca superstiţ oşilor. z R- Sg 
2 Na et St 
~ Atunci tunde-te, încheia logic şi violent Oiguţa. 
Dănuţ amuţea. Ca să nu-l! tundă ar fi f 
pr Praga ar ost in stare să se 


— Cine-i ? 

— Ev, sărut mina, se recomandă Profira pe nevăzute în 
afara em de er et SCH dacă viat botezat... 

mţind c'o putn r ofira se bâtu 
geste putneşte l, cu palma peste 

— «că de nu, să chemăm părintele din sat: aşa a spus conita. 

— Spune amfitrioanei că nu-mi ajunge un popă; SR 
trimeată un cară de ES Așa să spui. 

Rind pe rind, noft turnase de băut buretelu!, din cana 
cea mare; suflecase la loc o minecă nesapusă ; întinsese proso- 
pul... Acum venise rindul coloniei, Dânuţ destăcu şaruhal do- 
pului metalic. 

SEN 

— popi sau carul de popi, P ` 
Pot să Intru, Herr Direktor ? i aa ao i-a Sl 


e: Nu se poate, răspunse dirz Dănuţ, cu sticla de colonie 


— Nu te-am întrebat pe tine, Buftea l—tană O'guta. 

— Intră, Olguţa. Dănuţ, tot în războlu sinteţi ? ei 

Dănuţ se bosumflă. Dintr'o aruncătură de ochi Oiguţa văzu 
tot,—şi oltă însărcinarea cu care pornise din sotragerie. 

— Herr Direktor, hai să-ți arăt eu cum faci tu cind pui 
colonie | 

— la să văd. 

— Toarnă, porunci ea umilitului paharnic, 

= gena age A 

— Ba tu să- or l-a poru . 

E relay şa ţi-a poruncit Herr Direktor 

e gek SEH in Epp rn joacă | 

„Eu m' ce m ași lovi cu virful.. sau La 
stropi in ochi din greşală“, medita Olguţa răzbunări în locul e 
Dânuţ, care turna cu minie, dar conştiincios, 

— Herr Direktor, mai întălu, tu stropeşti covorul... 

Desfácindu-şi palmele boltite şi le frecă una de alta: pică- 
turi acide plouară pe covoraş. 


in 


12 VIAȚA POMINEASCA 
SEN 


în sus 
— „„Dopă acela, te masezi pe cap, dela sprincene 
şi gemi: RA Tot mai i eeng Ae a ect 
— vol 1 t a 
es DE ek aea Herr Direktor, fiindcă al tsprăvit 
i mal dea. 
E e geam, făcind seut cu trupol, sticlei din 
mină. 
E ae DE. ie age 
— a-i, Dânuţ; am in - 
— Si Sec éi dal pe faţă, oftezi, şi-ţi îreci Zeche getii 
na te frigi? Fit-haa; ftf-haal—aspiră ea întretălat oftind apo 
ca d o arsură, S 
imbi: „S'o usture | Aga-i trebue! Lasă]... 
Pointes gibrelcie degetelor viclene, ochii O guței I! pindeau. 
— Degeaba te oir para; M'am prefăcut, 
= Şi ai f lguţa 
— gar că bag "em ER Buftea. 
ă cu mina goa j 
aay eg Herr Direkior. vine rindul batistel. Eu n'am. Să 
icem că rochiţa mea e batistă 
= — Sa iri da ce-are să zică Alice? 
Deenen pata aber 
Colonia a, murind roc ; 
— Ge uerg faci singur mincare |—răsună glasul doam- 
nei Deleanu. 
EE 
— aci acolo, Olgu 
—- Mamă dragă, aveam o pată pe rochi și Herr Direk- 
tor a spus că iesă cu colonie. 
— Tu-ml strici copiii, Grigore ! 
— Vezi, Herr Direktor ! 
- Cucoană, mai bine spune-mi ce-mi dal de mincare. 
— Colonie.. Asta meriţi. 
— Atunci sînt sigur că masa-l bună! 
— Te poftesc să mininci la Bucureşti ca la mine! 
— Bocareştiul are alte bunăiâţi | 
— Acele |... 
— Care-s acele, Herr Direktor ? 
— Ge să-ți spue Dănuţ... peste vre-o cijiva ani. 
— Grigore | 
— BA ES eu şi n'am să-i spun lul Buftea. 
— Oiguţa 
— Dacă ştiu, mamă dragă! La Bucureşti faci un chef, 
— Cine ţi-a mai spus şi asta ? 
— Tu, mamă. 
— Eu ?| . 
— Sigur. N'ai spus tu că papa face un chef la Bucureşti? 
— „Am glumit! 
- Atunci şi eu am glumit, mamă dragă! 


LA MEDELENI 13 
EE EE 


— Tante Alice, se răcesc ochiurile, vesti Monica din pra- 
gui ot, cu un aer de paj timid. 

— lacă-tă singurul copil cuminte din casa asta! 

— Lasă c'am să-l arât eu!—mormâi Dănuţ, uitat de toți, 
ora pie cu cotul pe Monica, dinadins râmasă la urmă ca să-i 

oc, 


Ochiul lui Herr Direktor, cel cu monoclul, nu făcea mare 
deosebire intre femeile frumoase şi mincările alese. Le privea 
cu același impertinență curtenitoare, în timp ce buzele intredes- 
chise şovâiau parcă între vorbe şi fapte. 

Se aşezară ca toţii în jurul mesei, păstrindu-și locurile o- 
bişnuite, In faţa tacimului solitar al lui Herr Direktor, curba de 
aur toz a ochiurilor, palpita; alături de farfuria lor, mâmălivuţa po- 
etică şi adormită ca o poreclă moldovenească a soarelui ; mai 
încolo, untul tatuat“ cu lingurița și impodobit cu două ridichi vio- 
lent roşii d şi smintina ca ten de madonă.. 

— Sea ! 


— Mat omule, nu mai aproba ! la şi minincă. Acuşi e vre- 
mea mesei | 

— ŞI voi să mă priviţi ?,.. Pardon! 

— Te cred! Ce vrei să facem ? Să-ţi întoarcem spatele ? 

— Să mincaţi şi voi... Altfel să-mi plătiți intrare ! 

— Mamă, eu zic să aducă un cantalup, propuse Olguţa ta- 
datoritoare. 

— Hm ?—consultă doamna Deleanu pe domnul Deleanu. 

— Amin. Azi e bairam! 
a Bez Prohiro, adă un cantalop... Vezi, Herr Direktor, eu nu 


— Aşa eşti tu, Olguţa: Îţi place să te sacrifici !— glumi 
doamna Deleanu. 

— Mamă, spune tu drept dacă şi ţie nu-ți place cantalu- 
pul dela ghiaţă ? 

— lmi place: cum nu! 

— Atunci ne sacriticăm impreună! 

— Olguţa ! 

— Dragă Alice, toate bune şi frumoase în casa ta, ince- 
piod cu tine! Cum se face numai că la vol... 

— s«Du-S scrumelniţe 2 — H luă vorba din gură Oiguţa, Iuin- 
du-i şi monociul ca să-l imite mai bine. 

La masa lul Herr Direktor, scrumeinița făcea parte dintre 
farfurii, fg dintre mincări, 

— Ulguţa, scoate monoclal: asta-ţi mai lipseşte!.. Fumat, 
fumat şi lar fumat! Mincare se mai cheamă asta, Grigore? 

— Omoară microbii şi ajută digestia | 

— Lasă scrumelniţa, Dănuţ! 

— Dă-mi-o, Dănuţ! 

— Nu i-o dal 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Olguţa emeng) scrumelnița din mina buimăcită de don 
magnete potrivnice, şi o Get RE 

— ă, uit ce 

— Aia og dach eg eng l. ŞI tu, Olguţa, de ce nu 

ama ? 

ra E Mi-ai spa mie ceva, mamă dragă ? 

ez „ Ajunge. 

-- rd ta x ești decit mama mea, pe cind Herr Di- 
rektor... EE E 

EE) y m r 

— KR aa? Ga eşti gazdă. 

— Obraz m 

Profira intră solemn cu sarmalele; după ea Anica, purtă- 


“toarea cantalupului palid şi zbircit ca un cap de mucenic li- 


pad: Cine-i amator de GE să CH E deget. 

Olguţa împunse cantalupul cu două degete. 

"RS, Monica, asta-i o figură de yiu-yiţiu, Dacă erai tu 
în locul cantalupulul— Olguţa se aplecă la urechea Monicăi de 
teamă să go audă Dânuţ, — trebuia să-mi ci degetele cu 
palma. Altfel îţi scoteam ochii. Aşa separează, Să ştii dela mine! 

— Monica ridică un deget îincovolat, reţinindu-şi o mo- 
destă felie. 

„—— Nu aşa, Uită-te la mine. 

Cu muchea palmei, Olguţa despică aerul, scurt, Glo, 

Domnul Deleanu se aplecă asupra cantalupului, îl mirosi, 
apoi cu buzele strinse şi nările dilatate, privi plafonul dind din 

ri 
Së — Vous m'en SE sr piete MAI, S paat: pe 
saracii! Numai ei ştiu s'aleagă ce- : cum H avoca 
aşa-i şi pe em Va mee? Mă duc s'aduc „Caracao“-ul, Gri- 
tu vrei cognac 
pa Contra! Sint la al doilea abataj de sarmale! După asta 
să-mi faceţi coliva. 

GN ridicase degetul subt faţa de masă. Ce? Erau la 
şcoală ? Sigur că minca şi Äere, pă aria vorbă. Se 
simţea în stare să minince cantalupu 

Phin cantalupul i, în ca dintr'o besactea orientală, 
curgeau şiraguri blon roşcate. 
— Hm-hm-hm!-—se pregăti Oiguţa zângănind cuțitul de 


“farfurie, 


Cu o nare de evantaliu, mina Monicăi alungă mirosul 
sarmalelor... le lui Danuţ se ctăpară umede, topind în gură 
şi în plămiîni adierea care te face să închizi ochii şi să-ţi lär- 
geşti nările şi pieptul, ca Întăia sirutare a fecioarelor aprige. 

* — Dănbţ, tu nu mininci cantalup ? 

„Sigur că da, sigur că da" vociterau gindurile imbătate de 
"Tăgăduinii mereu improspătate. 

— Nu, merci, 


LA MEDELENI 15 


Dece? Tăcu mindru şi amar... Dece ?... Fiindcă ka » vroia. 
De ce $. De multe ori buzele lui Dănuţ erau duşma lui Dă- 


— Porţia lui o mininc eu, hotărt Olguţa, dind din picioare. 

Daânuţ înghiţi în sec de mai multe ori, cu ochii la farfuria 
sarmalelor — lua-le-ar dracu'!—cu sufletul la poarta paradisului 
pierdut unde veghea Olguţa cu dinţii şi cuțitul. 

— Dănuţ, noi doi pu umblăm co fleacuri. Hai şi-mi ţine 
tovărăşie. Sarmalele-s mincare serioasă. 

— Da, moşu' Pulu, Chiar mi-i poftă. 

— Vai de mine, Dănuţ! Ce-i lăcomia asta ? Acuma ne-am 


DU. De Kë Lasă... 


sculat dela masă |! 


— Lasă-l să minince cit vrea. La vrista lol... 

— Bine-bine! Profiro, dă-l o farfurie, oft doamna De- 
kann. Şi să mininci frumos, te rog! Măcar atita! 

-— Buftea. Buftea | 

Buzele Olguţei insultan pe şoptite, şi topeau lung aurul on- 
e din care o apăsare numai revârsa şipote de miere gla- 


Dănuţ întoarse capal, strivi o lacrimă intre pleoape, şi cu 
un gest de sinucigaş împlintă turculiţa în sarmale, 
Aroma cantalupului plutea răcoroasă deasupra arşiței de 


varză ardeiată, ca un curcubeu al fericiţilor. 


+ 


ln odaia turcească, pe cinci divane rindulte 'n şir dealun- 
gul zidurilor de cetate, odihneau covoare moi de linuri înflorite "a 
Orientul unde lenea şi cadinele-s frumoase ca şi basmele celor 
o-mie- şi-una-de. nopţi. 

La fiecare căpâtălu, vegheau măsuțe arăbeşti, fin incrustate 
cu lucirile de ger ale sidetului. De pe nici-una nu lipsea tablaua 
de aramă impodobită cu mladii desenuri, nici narghileaua cea cu 
trompă lungă pentru fumul lung. 

Pe jos, covor mai plin decit ale divanarilor, pe care orice 
zgomot amuţea desculj—caşi țigăncile de-odinioară care-adu- 
ceau boerilor un zîmbet roşu în dinți albi, şi duiceața de tran- 
dafir între pahare bromate, Pe ziduri, panoplii de arme vechi 
cu tecile împodobite ca odăjdile mitropoliților ; icoane cu obrazul 
castaniu imbrobodit în aur şi argint; şi două portrete în rame 
ovale : tinereţa cu haine şi bucle demodate a străbunilor copli- 
lor de-acum, 

ŞI mal era ceva în odaia trecutului: on cutăr-dolap dela 
Wertheim, ultimul model. Sar îl incruntat poate strămoşii vä- 
zind prihana, şi la 'ncruntarea lor, hangerile şi lataganele din 
128 = ti dat iureş... Dar cutărul dela Berlin era incârcat cu 

ruri. 


De aceia, în liniştea exotică a odăti turceşti, portretele 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


străbunilor şedeau la locul lor aşteptind să se deschidă ușa și 
să năvălească strănepoţii, —să se deschidă cufărul nemţesc şi să 
răsune veselia copiilor de-acum în faţa zimbetului tinerilor de a- 
tunci. y 

„„Demult, Herr Direktor abla sosit din Germania—cu mo- 
noclu, ras pe deantregul, tuns cu numărul zero şi impodobit 
cu semiluna unei cicatrice de Schliger—venise la Medeleni să 
E vizită cumnatei sale şi părintelui ei, răposatul conu Costache 

amga. 

vg Măi Neamţule, unde să te culc pe tine za A întrebase 
conu Costache privindu-l cam de sus, după un dejun subt nucul 
din livadă, cu lăutari şi Cotnar. i 

— İn odala turcească, răspunsese Herr Direktor, nesocotind 
—poate din pricina monoclului, poate din pricina Coinarulut— 
posomorala coborită pe fața venerabilului bâtrin. 

— ŞI ce ai sā faci cu cinci patari, mái păginule ? Pentru 
un cap cu stecid și spin, ajunge unul singur. 

— Coane Costache, să-ţi spun care-i cintecul: cind m'oi 
culca eu singur intr'o odae cu cinci paturi... şi turcească pe dea- 
supra, am să visez câ-s sultan la mine în harem. Ş'are să fie 
bine ! ŞI cînd moin deştepta dimineaţa cu grija celor cinci belele 
din vis, go vedea cinci paturi goale, are să fie şi mal bine. Şi 
cit oiu sta la Medeleni, am să te binecuvintez, Coane Costache, 
cind m'oi culca şi cind m'oi deștepta, ca pe Dumnezeu. 

MAL. Ştii că nu-i prost Neamţu'! Să mai aducă o 
steclă de Cotnar. la să-i mai ziceţi un cîntec moldovenesc. Brava, 
Neamiule ! Tot moldovan al ramas pe dinăuntru. 

De atunci, odaia turcească în care nimeni nu intra, rămase o- 
daia lui Herr Direktor. Vorbele lui conu Costache erau pravilă 
în casa bătrinească. 


Rezemindu-şi creștetul capului de divan. Oiguţa fă 
tumbă şi incă una, gata să nu le mai isprăvească. RS 
— 9 , ce 'nseamnă asta ? 
e mamă dragă, răspunse capul de pe divan ros- 


-tè jos, 

Oiguţa incepo să fumeze din narghil 
— Olgaţa, astimpără-te. Bä 

SE 

— Impos femee în lada mea 1? 

Tocmai destăcuse lada. In genunchi în faţa ei, trăgea sal- 
tarele pe rind. In lăzile lui Herr Direktor domnea o ordine a- 
mănunţită şi strategică. Herr Direktor, cu ochii închişi, şi-ar fi 
putut îmbrăca fracul, culegind, una cite una, toate cele trebul- 


fi 


LA MEDELENI | 17 


toare dela locul lor, și deîndată s'ar fi putut dezbrăca, imbră- 
cind p'jimaua, smokingul sau un sacou, 
doamna Deleanu era meşteră la alcătuirea lăzilor. De 

unde, rivalitate. 

— Cu-aşa ladă nu-i greu să fii ordonat! 

— Cu-aşa ordine, orice ladă-i la 'nălţime. 

— Sintă modestie | 

— Sfintă dreptate | 

Lui Dănuţ îi bătea inima repede, înecîndu-l. Ia freca me- 
reu minile, ca jucătorii de bacara cind au pontat fundul buzuna- 
relor. Uitase de Olguţa şi de toate cele. Suferea, copleșit de 
presimţirea cadourilor... şi cellalţi nu ma! tăceau odată : (rtl. 
In preajma cadourilor, bucuria se pretăcea în chin şi nu era 
bucurie. Tot aşa pățea cind erau prea multe bunătâţi la masă. 
De pildă: icre negre, ghiudem, salam, masline marinate... şi ca- 
tai! cu frişcă la sfirşit. Lăcomia il exalta aşa de tare, incit 
au-i mal era poftă de nimic şl minca în silă, dar mult, ca să un 
se călască mai tirziu... 

Monica ştia să organizeze geamandanul cu lucruşoarele ei 
şi zestrea păpuşelor. r ce-are-a-face o biată oda cu un 

t! 


— Tante Alice, parcă-i o vitrină! 

— Bravo, Monica. Ai auzit, Grigore? Asta-i portretul or- 
dinei tale: fantaronadă! 

— Invidia traducind elogiul sincerității! ȘI asta-i un por- 
tret: nu? Să trăeşti, Monica... Incep cu mognegii. Poftim, Alice: 
o pereche de ochelari pentru cochetele venerabile. 

— Eşti în stare!.. A! Face-ă-main! Merci, Grigore. N'ai 
uitat 


Cum îi lada i şi capul intră mai iesă... de- 
cit atunci cind ge, ` 

— Napoleon ! 

— Al lăzilor, da... Poftim şi notele. 

— Bach ? 

— Habar m'am! Am luat ce-ai scris. Bach sau ciorapi, 
mi-i tot ona, cn o preferință pentru ciorapi |... Uf! Bine 
c'am scăpat | Muzica asta imi dădea migrene. 

= că alte muzici... mai uşoare... mal berlineze I 

— Acele te lecuesc de migrene, 

— Migrenele capului tău ll 

— lorgule, tu ce spui ? 

— Eu, dragă, regret migrenele burlacilor... Mie mi-au ră- 
mas celelalie... şi piramidonul. 

— Frumos | 


— Şi Minerva, dragă Alice. 
— Cine-i Minerva, papa? 
— O cucoană, Oigaţa. 

-= Ce nume! 


18 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


— Aşa-s cucoanele | 

— Sigur, papa. 

Unul che unul, pachetele pe jumătate desfăcute de doamna 
Deleanu, erau rindulte de Monica pe divanul cel mai apropiat. 
Acelaşi însufleţire copilărească, creștea in toți deopotrivă, ca 
subt streşinele tuturor caselor cind se întorc pasările, primăvara. 
Namal Dănuţ, cu minile infundate în buzunarele pantalonilor, şe- 
dea ursuz, ca zgribulit de frig. 

— lorgule, ți-aduci aminte cînd se întorcea tata de prin 
judeţe, dela sesiunile Curţilor cu Juri? 

— Bietul tară ! Parcă-l văd. Inainte de-a se dezbrăca, ne 
chema în blaroul lul: „Aţi fost cuminţi copii 2* „Cuminţi“ răs- 
pundeam noi în locul mamei. Erau singurele ocazii cind treceam 
şi eu drept copii cuminte... Două pistoale de tinichea cu petite 

— „„peştişori de mintă... 

— ee Se anume făcute pentru urechile mamei... Gri- 
gore, ţi-aduci aminte de cele două capete de leu de pe speteaza 
me 

— Cum nu! Tata ne speria că muşcă, şi tu le-ai pus în 
éi clte-o bucăţică de carne crudă ca să-i ae eee ŢII minte ? 

colo a rămas carnea. 

— Bietol tatal.. „MAI băeţi, de unde vine aşa miros u- 
rit 2* Cum să-şi inchipue bietul bătrin că leli de lemn deve- 
niseră carnivori | 

— Se stricase carnea, papa? întreabă Ol cu ochii 
scinteetori de mindrie, năvâălind în trecutul r părintegti, 

— Da, Olguţa, zimbi domnul Deleanu. Parc'o văd pe 
mama cu ochelarii pe nas, inspectind pe subt dulap, pe subt 
biurou, pe subt covor... S'a motat tata din biurou, cu scaun cu 
tot: mirosul după el. S'a uitat la tălpi: nimici 

— ŞI tu tăceal, papa ? 

— Tăceam, ce era să fac! 

-- a ai Puiu nu te-a ? 

— poate! Fraţi şi trădători ? 

— ŞI ce sa întimplat? 

— lot mama a descoperit isprava! Avea un nas! Cind 
ër ag d erf ve prre: patra de liceu-—mincam cite 

reagă geam ară cu gura deschisă 
nu mă simtă, —şi tot mă desi area. RA 

- pal pi ES Geh DE conserve 3 

— a putut prinde. M'am suit cope 
Hnd că mă zviri de-acolo dacă nu mă "Er degen 

— lorgule !—il mustră doamna Deleanu. 

-- Aşa-i | Sămănam cu Oiguţa cind eram mic! 

— Ş'acuma, papa. 

— Vents SC? 

— Acuma "mt sameni tu mie, oltă domnul 

— Herr Direckior, mal spune ce făcea SE 
— Ce faci şi tu: supara pe mama,.. Bietul tata! Cind te 


LA MEDELENI 19 


ndeşti că din lef a lui de magistrat cinstit izbutea să pue 
eopa'te pentru cadouri... şi pentru studii la Berlin... 

Monociul căzuse din ochiul lui Herr Direktor, lăsind ln loc 
privirea amintirilor. f 

Oiguţa se aşeză pe margina divanului, îngindurată : „Saracu 
Moş Gheorghe |“ 

— Dânuţ, adă-mi un foarfece din trusă, 

— Ce aj acolo? întrebă doamna Deleanu. 

Herr Direktor îşi puse monociul. 


— Degeaba. N'ai să ghiceşti, 

In jurul tainicului pri e se adunară toţi, privindu-l încrun- 
“taţi. Herr Direktor dezmierdă hiriia mută. 

— Pot să vă spa. a td de elt: mări ia - éi $ 
că e de genul neutru: honny soit qui mal y pense; - 
şiu pe dinafară şi roşu pe dinăuntru ; că-i dulce la pipăit ; că-i 
plin de pasări gingaşe careau avantajul că tac; că cel dela care 
via sint n sint palizi; şi că va fi la modă. 


Z Poftim, Mat poetic nici că se poate! Ghiciţi. 
— Precizează. 


— Ce se vă mal spun ?.. Că 'n fara de unde vine se bea 
mult ceai. 
— Rosia ? 
— Acolo se bea votcă. 
— Anglia, 
— Te-ai depărtat. 
— Ut | Nesuterit ești cu... 
— „cadourile tale, complecță Herr Direktor, 
— Cu enigmele tale. 
— Draga mea, cadoul fără enigmă e ca o cucoană cinstită : 
nu interesează ! 
— Grigore | 
— Tu eşti Interesantă din alt punct de vedere! 
— Pothim, moşw' Puiu. 
— Dânuţ dragă, tu mi-a! adus cleştele de unghii! Ea ţi-ara 
cerut foartecele, 
— Grigore, nu te mai strimba. Isprăveşte cu subiilităţile, 
— Bine, o să-mi plătiţi cleştele. 
— "Ţi-l plătesc, 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Tacticos, Herr Direktor Gi sfoara, o strînse ghem, des- 
făcu învelitoarea descoperind o alta de hirtie de mâtasă, le pături... 

— Asta-l farsă! 

— rog... 

— Eu cred, Herr Direktor, 

— A ta va fi împărăţia cerurilor. Uitaţi-vă în sus, Un-doi- 


` Zviriite *a sus kimonoarile japoneze se destăcură cãzoră 
iluminate de auriu şi roşu ca tasi Geert din cerul „cesta 


Vë eg 
vristă cu Oiguţa şi Monica, doamna Deleanu Inge- 
nunchiè pe eg. asupra reg seht 
— lorgule, am scăpa mei. Acuma e rindul 
vin la urmă. Fuu! Da’ cald mal e! NEES 
— Scoate-ţi surtucul, măi omule. 
— Simandicoasă doamnă, se poate ? 
— După așa surpriză eşti suveran. 
— Ulte, lorgule, adevărate țigarete orientale. Escelente. 
Fiindcă-s fără carton ţi-am adus o earen. 
reta EE EE, miez de. ananas, figa- 
mbar - 
pul domnului Deleanu, e P Si ES 
— Herr Direktor, aşi vrea să-ți spun ceva. 


— Herr Direktor—nu te supăra—eu aşi vrea să-i dau Mo- 
aicăi kimonoal meu, le-mi foarte 
Pare că Monicăi ti Ver mg agang 


guţa, să nu crezi că te-am ui 
dul vostru. Kimonourile erau pentra peri aa, Acuma vine rin- 


ir Direktor, şopti Olguța, te rog dă-i-l tu. Şti, mie 


— Dragii mei, să Isprăvim cu buclucârile, începu Herr Di- 
rektor acoperind cu minile saltarul de jos.. Olguţa, tu eşti cu- 

— ee d Skier) 

-> Bravo ție. Tu eşti în partida mea... Apadac kimonourile 
3 Cucoanelor... Monica, nu te Superi? la să vedem cum 
ii E Gul mie: acela- al tău... Hocus-pocus-filipus |... 
pe Moak dg: re dibăcie, Herr Direktor o metamorfoză 


în Dës, să vedem:... mäi da” frumoase-s japonezele! Mă mat 


— Monica, Scoate-ți cozile afară, Aşa, Vino să te sărut. 


E t H 
brațele doamnei D, Olguţa ?.. Nu vreau ap, şopti ea Iu 


LA MEDELENI 21 
RN EE e a EE _. 


— Lasă, nu te îngriji, Monica, Oiguţa are destule, 

— emt? moșu' Puiu. 

— Hopa 

Luind-o În braţe, Herr Direktor o aşeză pe divan şi se 
dădu îindărăt măsorind-o prin monoclu. 

— Alice, schimbă-i pieptânătura. So facem japoneză dea- 
binelea... Meriä Japonia! 

— Vrei, Monica ? 

— Da, tante Alice, răspunse Monica prin visul kimonoului. 

— Alice, să fil la înălțimea kimonoului,.. şi-a europencei. 

— Cu-aşa păr oul greu, 

— Ş'acum deschid bazarul de jucării. Jos moşnegii 1... In- 
cepem după vristă, Dânuţ e cel mai mare, Poftim o pușcă, Dă- 
not. E cu doi ani mai mică decht tine: calibro! nouă. Uite şi-o 
cutie de cartuşe. Une și cartuşiera. 

Poşcă adevărată ! Adevărată ! La aşa bucurie nu s'aştepta. 
inima lui Dănuţ, ca un toboșar napoleonian bätg ritmuri de glo- 
rie.. Ținind puşca în mină, aruncă o altfel de privire Olguţei. 
Olguţa i! privea mai dinainte, aştepiindu-l, 

Intilnindu-l ochii, Dănuţ îşi răsuci privirea spre geam, o- 
coli plafonul, şi strinse mai tare piges. Ochii Olguţei parcă e- 
rau de on calibru mai mare decit al puștii. 

— Dacă vrei, nită-te şi tu, Olguţa. 

Mută, Olguța luă pușca din mina diplomatică în mina ei 
războinică. Puşca devenise internaţională. : 

— Dânuţ. Dănuţ. Tot Dănuţ! lar Dănuţ! Incă Dânuj 1... Nu 
cumva te-am protejat ? 

Pachetele zburau unul dopă altul pe al treilea divan. 

— A venit rindul Olgujel, Poftim cizme de călârie şi pan- 
we de amazoană, Biuză să-ţi facă maică-ta. Cal să-ţi dea 
tată-tău, 

— Mâi-măi! De antilopă!—se minună doamna Deleanu 
pieptănind-o pe Monica. 

— Ce vrei | Pentru-aşa gazelă ! 

- Herr Direktor... 

— ek l.. Ajutor, oameni buni! Tigroaică, nu gazelă ! 
gemea H-rr Direk'or năucit de sărutârile Oiguţei. 

— Uite, Herr Direktor. 

Luind cizmele în braţe, Oiguţa le sărută cu evlavie, pe fie- 
care în parte, cum sârutau străvechi luptători armele de luptă. 

— Stai, că n'am isprăvit, Uite două diubolouri ; o minge 
de foot ball; şi uite, oite- oe 
n Alte pachete zburară, despuiate cu înfrigurare de Olguţa şi 

HI 
vi Le deep ?—iîl întrebă doamna Deleanu dindu-se laoparte 
cu o Încetineală savantă din fața Monicăi. 

— Aterim! aplauda Herr Direktor. 

Monica, roșie ca sufiată cu vaporos mărgean, şedea tur- 
ceşte pe divan, cu genele şi umerii plecaţi şi minile—ìn minicele 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


largi—încrucişate pe genunchi. Sfiala şi kimonoul îi insufiase- 


gesturile înguste ale Japonezelor. Părul ei de aur tumultuos, în- 
florise în coc nipon, prins cu pieptenii doamnei Deleanu... In ru- 
men revărsat de zori, un pul de plersic înflorit, c'un paradis de 
aur pe creanga cea din virf, învăluit de zeul livezilor cu kimo- 
noul unei Zeite ca să nu-l lie frig peste noapte: visul unui poet 
japonez îndrăgostit de piersici. Aşa era Monica: o vignettă la 
începutul unei legende... 

— Statt, copii, uitasem. Deschideţi gura şi întindeţi minile. 

Herr Direktor desfăcu repede o Läd de carton, îşi suflecă 
minecele ca on hirurg, Îşi cufundă mîinile în cutie. 


— Va banque! 
Prune, cireşe, caise, renclode, piersici, pere, mere, nuci, ri- 
richi, alune, morcovi, cepi, castane, ml „ de marțipan, că- 


deau, săreau, se rostogoleau ca o grindină umoristică de fructe 
şi legume, făcute din pastă de migdale. 

— Prinde-o, papa! 

— Pe el. Olgoța | 

— Au, Herr Direktor t! 

Duhul anarhic al neorinduelii, paradoxal răsărit din cutărul 
ordinei, intrase în odaia turcească. Trintiţi pe jos deavalma, mari 
şi mici, culegeau bunătăţile, de teamă să nu le calce, 

Olguţa c'un morcov în dinţi, ca un nas de clown; Dănuţ, 
cu obrajii umflaţi de plersica din gură; doamna Deleanu, muș- 
cînd—minune l—dintr'o ceapă inofensivă; Monica, impiedecin- 
du-se în kimono, tăcind mereu mătănii graţioase fructelor ca u- 
mor drăgălașe zeități; domnul Deleanu, punind piedici Olguțel ; 
şi Herr Direktor. contemplindu-i ca un boscar încintat, 

— Apă! M'am topit! 

— Un duş ne-ar trebui. Am înebunit cu toții! 

A e puole ? Intră, 

rofira intră, clipi proste rămase cu căscată,.. 
subt ooper "olot: de Ai al af 08, EN 

— ro, uite ceapă dela Nemţi. Pune-o „ porunci 
ceri IER et Ob NC a e, 

— ncă, Protiro, să vezi - 
colo, ein doamna Bette ZEN 

pele erau lnvelite într'o foiţă de mătasă dogorilă care 
imita foița lor, Profira luă ceapa, d o întoarse, tot trăgind 
cu ochiul la zimbetul neliniştitor al copiilor, 
` Fă-ţi cruce şi minincă, o sfatul Olguţa văzind-o că se 


-= Hai, Profiro, zi: Doamne-ajută. 
— S'o curăţ, coniţă,.. Nu-i lacru curat, 
eg ep nu te mal strimba. Parcă m'ai mai văzut ceapă de 


Protira făcu o cruce cu limba în gură 
fără s'o mai curăje, cu narile infiorate de eamp (ID rap. 


LA MEDELENI 23 


— Pilu! scuipă ea în pestelcă, scârpinindu-şi limba cu do- 
ul palmei. 

— Te-ai otrăvit, 

— Doamne păzeşte | Asta-i dottorie, coniţă ! 

— Ceapă nemțească, Protiro ! 

— S'o minince sănătoşi. Ma lipsesc, 

— Fugi şi adă apă de bâut. 

Un morcov aruncat de Olguţa o expulză pe Protira. Ridi- 
cindu-se în picioare, doamna Deleanu redeveni severă gospodină. 

— Vai-val-vai | Ce-am făcut aici! Parcă-i un r din 
Stambul. 

— Herr Direktor, lasă-mă să-ţi fac un turban, îl rugă Ol- 
aţa născocind un mijloc de-a prelungi dezordinea. 

— De unde turban ? 

— Fac en cun prosop. 

— Se aprobă. Atunci dați-m! şi un şal, 

— Ştiţi ce?—se amestecă doamna Deleanu din nou con- 
vertită la extravaganţe,—hai să ne costumăm cu toţii. Fiecare 
cum vrea. Mină liberă fanteziei fiecăruia, 

— Eu râmin aşa, tante Alice, se rugă Monica. 

— Sigur, tu eşti gata costumată. Şi eu tot japoneză mă fac. 

— Da’ eu, mamă ? întrebă Dânuţ, 

— Tu.. căută doamna Deleanu imbrăcind kimonoul,—tu... 

— Mamă dragă, el are costumul japonez,—interveni Ol- 
guța cu o ciudată suavitate în glas. 

— Na vreau, Ce te-amesteci! 

— Ce idee bună! Sigur, Tu ai costumul lui Kami-Mura. 
Da-te şi d pune, 

— ce, mamă ? 

— Fiindcă şi eu is japoneză şi Monica, 

— Da! Monica are haină frumoasă, bombăni Dănuţ. 

— Cred bine! Ea e domnişoară. Tu eşti soldat viteaz, 

— Da! Cu haine urlte! 

— Dănuţ, te rog să nu-mi strici cheful. Du-te şi te'mbracă, 
Aşa vreau en, 

— Fără puşcă ? se posomori Dănuţ mai tare. 

— Cu puşcă şi cu tun dacă vrei! Hai, repede. 

— Alice, dă-mi şi mie o idee. 

— Tu... tu şi Grigore sinteţi tarci—adică tu eşti pașă—iţi 
fac eu turban şi tot dichisul—lar Grigore-i eunucul haremului. 

=- Dragi Alice, nu-i fi avind tu vre-un strămoş mongol ? 
— Uuă-te 'n oglindă. Eşti japoneză autentică. 

Părul negru, in noaa pieptânătură, ochil depărtaţi şi pa- 
Oarea brună a obrajilor ovali, erau un adaos exotic la kimono. 

— Mal ştii! zimbi doamna Deleanu. 

— Ja priviţi, îi invită Oiguţa cu un gest teatral. 

Cu prosopul împrovizat turban în jurul capului, Herr Di- 


24 VIAȚA. ROMINEASCĂ 


rektor avea înfăţişarea unul Indian de operetă. Şalul turcesc de 
pe umeri nu izbutea să anuleze efectul european al monoclului 
şi al zimbetului de rigoare. 

— Ha-ha-ha! la uitaţi-vă la Buftea | 

— Kami-Mura ! 

— Bravo, Kami-Mura, eşti în formă ! 

Dănuţ, se retrase pe lingă zid intrun colţ, tirind săbiuța 


raginită şi zingânitoare, ca o ruşine Intrupată în coadă de 
tinechea 


Ca dimensiune, uniforma de amiral japonez avea şase ani: 
Dănuţ unsprezece |! lar chipiul, prea mic, se răzbuna exagerind 
circonferinţa buclată a capului care o purta, plouat! 

— Numai cafeaua şi rahatul fmi mai lipsesc! Narghilea 
am, barem am, eunuc am, esclamă doamna Deleanu. 

— Papa, tu eşti Nastratin Hogea. 

— Prea onorat! ŞI tu, O'guţa ? 

— Eu imi pun cizmele şi pantalonii de călărie. Mă fac hai- 
duc şi o fur pe Monica. 

— Mă aşteptam !—oftă doamna Deleanu, mai mult pentru 
viitor decit pentru prezent. Du-te şi ţi le pune. 

Profira intră cu tablaua de dulceţi, 

— lraca 'n de mine! 

— Te-ai speriat, Profiro ? 

— Nici nu te-am cunoscut, sărut mina. 

— De ce rizi, Profiro ?—o îi doamna Deleanu văziari 
tablaua primejduită de hurducăturile vulcanice ale veseliei pin- 
tecoase, 


— Spune, Profiro. 

— >a nu vă supăraţi, coniță! Tare-i frumos! Parcă-i la 
panoramă | 

— Bravo, Profiro! 

— Trăiască Profira | 

— Să închinăm un pahar cu apă în cinstea Profirei! 

— Să trăiţi şi dumneavoastră şi tot veseli să fiţi. 

-— SE tu nu te serveşti 3. Da' tu ce cauţi, Anica ? 


Prin ușa întredeschisă, Anica, numai ochi şi zimbet, sor- 
bea tot ce vedea, minunindu-se, Peste umărul el, cu gura pănă 
la urechi, se ivi capul de lună umoristică al bucătăresei, 


LA MEDELENI 25 
EE E 


Musteţile de funingine împodobeau o fragedă faţă de hal- 
duc mărunt, în stilul aia populare: 7 


„Mustecloara lui 
Pana corbulul. 
Ochişori 


Spuma laptelui...“ 


Cizmele de antilopă, pantalonii bufanţi, şi mal ales bluza 
roșie cu centură de lac, erau licenţe poetice, O'guţa putea hai- 
duci printre flori de luncă, pe unde năvălesc tesurile macilor 
ge i i serială 

— Eu propun să redevenim oameni se 

— De ce, Herr Direktor ?—t dojeni Olguţa. 

— Mor de căldură în Turcia asis, 

— Statt Na vă desbrăcaţi. Am o idee, 

— Spune, mamă dragă, spune. 

— Să ne fotografiem. 

— Să ne fotografiem. Bravo | 

— Bine, dragă. Ce nu fac eu pentru copii! 

— Ridicaţi storurile ; ea aduc aparatul. e 

— Cum ne-aranjăm, lorgule ? 

— Ce să ne mal aranjăm! Așa cum sintem. 

— Unde te duci, Dănuţ 3 0 întrebă doamna Deleanu, intil- 
nindu-l pe coridor, cu sabia şi chipiul în mină. 


Vë — Hal tnapoi, Dănuţ... Vrel să mă superi? ȘI'mbracă-te 
a lor. 

Mobilizat din nou în oștile ridicolului, Dănuţ mergea, minat 
din urmă de mama lui şi de blestematul aparat fotografic în 
care ruşinea clipei de faţă, înghițită ca de-o sugătoare uriaşă, 
avea să se Întindă şi în viitor. 

Alice, hal şi tu cu noi, 
ȘI cine vă fotografiază ? 
one tu aparatul la punct; restul poate să-l facă şi 


Profira. 

E Ţi-ai găsit! Na pune ea mina pe-aşa ceva so tai! Se 
teme 

— Să-l chemăm pe Kulek, propuse Herr Direktor. El se 
pricepe. 

— Perfect, cheamă-l tu, Oiguţa. 

— Cum să-i spun, Herr Direktor 3. „Komen sie, Herr Ku- 
lek... nach Herr Direktor." E bine ? 

— Spune-i ş'aşa, Olguţa. Are să vie rizind. Să nu te sperii ! 

— cuma aşezaţi-vă, îl pofti doamna Deleanu. Fraţii 
Turci alături pe divan. Aşa.. Grigore, de ce nu stai turceşte ? 

— Potto, Aşa-i bine ? A la turca, bre! 


26 VIAŢA ROMINBASCĂ 


— Bun. Monica, tu stai la picioarele divanului cum ai stat 
adinioarea... Apleacă-ţi capul.. puţin numai. Dânuţ aşează-te lingă 
Monica... Brrr| Crunt mai eşti! Adevărat Samurai I 

— Kuss die Hand, gnădige Frau. Was wollen sie, Herr 
Direktor? urmă Herr Kulek cam zăpăcit. 

— Explică-l, te rog, Grigore... Olguţa, tu stal la dreapta 
Monicăi. Aşa. 

` Doamna Deleanu se aşeză la picioarele divanului, între co- 
pii. Herr Direktor luă o narghilea și-și cabră monoclul. 

Domnul Deleanu îşi răsuci musteţile. 

— Ruhig bleiben, bitte schön. 

Olguţa privi cu coada ochiului pe Dănuț, —ironică. Monica 
îşi privea minecile, dar vedea tot pe subt gene. 

Dânuj, ţinind recordul incruntării, întoarse capul obiectivu- 
lui, lăsind posterităţii profilul unui amiral japonez cu bucle de 
fetiţă, care pregâtea o răzbunare aprigă japonezei cu coc blond, 
ocrotită de zimbetul haiducului cu musteţi de funingină. 


De pe scări, doamna Deleanu—cercind să compenseze cu 
gravitatea tonului, neseriozitatea pieptânăturii şi a kimonoulai— 
vorbi apăsat: 
— Grigore, te fac răspunzător! Ține-o din scurt, mal ales 
pe dr o Și nu uita pariul, 
guta păstrase numai costumul de haiduc; musteţile şi le 
spălase cu vată îmbibată în colonie. 
-— meet fricoasă, Herr Direktor. Nu samănă cu mine, 
— la lasă 
— Vorbesc serios, Herr Direktor. 
— E fricoasă pentru tine, Olguţa. 
— Tot una. 
— Al să-ţi schimbi părerea. 
— Eu?? Nuu. 
— Tu. ŞI eu mi-am schimbat părerile decind am nepoți. 
— Tu nu eşti fricos, Herr Direktor. 
— Sint, cind trebue... prudent. 
— ap ec? prudent ? 
— Curaj cu linguriţa. 
— Ca o doctorie, n 
— Aşa-i bine. 
— Nu-mi trebue. Eu îs sănătoasă. 
— Olguţa, de ce-o superi tu pe mama ? 
E dën, mea, Herr Direktor. 
va paşi înaintea celorlalți, cu cată in jos— 
ca vinătorii — Dănuţ işi ducea oştirile la Ea d Lg 
tele închipuirii lui Dânuj erau nestirşite. Incepeau de unde răsare soa- 
rele şi coborau şi suiau pe dealuri—hât | în urmă—se revărsau pe 


LA MEDELENI 27 


cimpli—şi abia capetele lor ajungeau pe viteazul împărat din 
frunte, ai cărui paşi erau pașii oştirilor care-l urmau mute, su- 
puse ca o trenă uriașă. 

Armata din spatele concret al lui Dănuţ era alcătuită din 
Herr Direktor, Oiguţa şi Monica. Pentru expediţia vinătorească— 
copiii fuseseră iertaţi de somnul ritual în această zi Herr 
Direktor îmb-ăcase haine uşoare de tussor şi inaugurase casca 
de colonist, Nu lipseau nici mânuşile cu toţi nasturii închetaţi. 
Herr Direktor îşi păstra albeaţa minilor îngrijite „ca o..." spunea 
doamna Deleanu. 

— Ca o ce, mamă? 

— Ca o cucoană, Asta a vrut să spue mama... și nu găsea 
cuvintul. 

à — Merci, Grigore. Cuvintul acela îl găseşti tu mai ugor decit 
ne. 

— El mă găseşte l—zimbise Herr Director cu modestie. 

— Grigore, eşti un caraghios! Uite: eu am mini mai ne- 
gre decit tine. Soarele-i sănătate, Atita cochețărie la un bărbat ?! 

— Dragă Alice, îmi plac minile ţigâncilor fiindcă-s fine şi 
uscate, nu flindcă-s negre. Să mă erta cu soarele dumnea- 
voastră! Mă pirlesc eu deajuus la cărţi! 


Monica mergea alături de In sufletul ei, pe o 
creangă înfiorită, se legănau pasările brodate pe kimono, la adă- 
post de puşti şi ochi! de vinători, | 

„Armatele Inchipaoirii lui Dănuţ, călăuzite de împăratul lor, 
mergeau să ucidă un zmea străjuit de balauri. Primejdiile pindeau 
la tot pasul, Zmeul putea să fure soarele și să arunce noaptea 
ca un codru des în fața năvălitorilor. N'avea grijă împăratul! 
Dădea foc codrului şi trecea mai departe printre flăcări. Parcă 
pompierii nu umblă prin foc!... Inaintea lui Dânuţ alerga AU cu 
coada țanţogş răsucită în sus ca o musteaţă rurală. 

„Cinele împăratului era năzdrăvan. Putea creşte cit o 
vacă; se putea preface în armăsar cu aripi, pe care nimeni nu 
cuteza să-l atingă... Dar pe împărat il asculta ca un cine. 

Zmeul avea balauri la poartă şi buzdugan năpraznic în cul... 
ȘI ce ? impăratul avea pușcă... Să potiească zmeull., impăratul 
avea în cartuşieră moarte pentru o sută de zmel şi tot atiţia 
balauri... Cartuşele le păstra Herr Direktor, dar Zmeul n'avea 
de unde să ştie ce ştia Dânuţ. 

Armata din spatele lut Dănuţ-—mai paţin Monica —mergea 
să ucidă o legendă și să clştige o prinsoare cu prilejul botezului 
vinătoresc al puştii lu! Dănuţ. 

lată obirşia legendei: In casa lui Conu Costache Dumga, 
sultănise vreme îndelungată, peste toji şi peste toate, Fiţa Elencu, 
sora lvi mal mare, mult mai mare. 

Vlăstar urit al unui neam de oameni frumoşi, Pita Elencu 
era hidă pentru întregul el neam în cumpâna a două veacuri, 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o inclina înspre ea. Dar nimeni gar fi cutezat să gin- 
Beet, tee mg asta, căci ochii verzi ca verdele veninu- 
loi, ai Fiţei Elencu, răzbeau dincolo de frunţile plecate în faţa 
ei. Deşteaptă pecit era de slută, răutatea ei le intrecea pe 
amindovă la un loc. 

Cind pleca la Medeleni, în cupeu, însoţită numai de cărţi 
în felurite limbi, aduse de prin străinatăţi, — lașul boeresc, scăpat 
de robia roşie şi verde a unei limbi şi a unor ochi,—ofia cu 
dolce uşurare, In schimb, la Medeleni, înc u vremuri de 
bejenie, Peste copilăria şi tinereţa doamnei Deleanu şi peste 
tinereţa mame! ei, Fiţa trecuse ca läc@tele prin lanuri. Un boer 
de pe vremuri o poreclise „soacra bucuriei“ și multele ei nurori 
nu puteau trăi cu ea în casă. ta casa lui Conu Costache, 
Fiţa trăise încă şi după moartea lui. 

Cu tinereţele fecioarei bătrine se îngropase în trecut o taină 
şoptită odinioară, apoi amuţită. O dragoste... Oare 3. Un tinâr 
îndrăgostit de Fiţa Elencu.. Cu putinţă ?,.. Ingelarea cu o ţigancă 
tropeşă dela Medeleni, O plimbare pe iaz, cu barca, un inec din 
care Fija Elencu scăpase... văduvă,—şi o roabă bătută cu harapnice 
până cind trupul luase culoarea singerie a buzelor păcătoase, 
culoare ademenitoare de muşte verzul ca ochii Fiţei. 

Aranii bătrini vorbeau că iazu-i blestemat. 
singură slăbiciune avuse Fiţa Elencu — de nimeni ştiută —: 
Oiguţa. Ochii negrii ai fetiţei de cinci ani nu se plecau în faţa 
ochilor verzi. Cruţaţi de bâtrineţă, ochii verzi urmăreau deseori 
prin casă, pletele brune şi fruntea scurt şi dirz tălată, ca pe o 
inscripţie netălmăcită incă, Curînd însă, o îniîmplare nemalpome- 
nită In lunga viaţă a Fiţei, o luminase. 

Singurii dinţi de care bătrioeţa o despulase pe Fiţa Elencu, 
erau cei obirşiţi din gingii. Fiţa purta dantură. La prinz și la 
masă, în faţa tuturor comesenilor, feciorul aducea într'un pocal 
albastru, plin de apă, dinţii albi şi open! ca un rinjet de strigoi. 

— „Naturalia non turpia“. 

Y Sia nu cricnea, Pofta de mincare pierea, ca toate 
celelalte, 

Intr'o bună zi, Fița Elencu începu un post care tinu mai 
bine de două luni—şi care-i grăbi stirgitul— fiindcă dinţii luaseră 
drumul iazului, 

Fe-iorul venise la masă cu pocalul gol, aşa de palid la 
faţă că parcă şi aducea inima în pocalul fară de dinţi. 

i — Eu La zvirlit big ege răspicat Oiguţa, într'e 
tăcere de oraş îngropat sv v 

— Să-mi aducă uo pahar ca lapte Ja mine în odae. ŞI 
mata, fetițo, să pofieşti la mine după ce-i sta la masă. 

Oiguţa nu-şi perduse pofta de mincare: dimpotrivă, cu ple- 
carea dinţilor, potia-i venise ia loc. După masă, intrase în odaia 
Fiţel trin'ind uşa, ostentativ. 

— Am venit. 


i LA MEDELENI 29 
— 2 


Fița o privise din cale-atară de lung—cu toată puterea 
ochilor şi a minţii—fâcind-o pe Olguţa să crească mare în viitor, 
cum germinează o sămiaţă în mina unul Fakir. 

Şi pentru întâia oară în viaţa lor, buzele fără dinţi sărutaseră 
c'un fel de acră dulogie, obrajii aprinşi ai Olguţei. Din clipa aceia, 
Fița Elencu nădăjduise că neamul el de „papă-lapte” mai căpă- 
tase o Fiţă Elencu. O lăsase moștenitoare. 

Drept răsplată, după bine-cuvintata el moarte, Olguţa bote- 
zase cu numele celei răposate, o cludață broască... 

Din tată?n fiu, săteni! din Medeleni păstraseră vorba că 


domnie Pia cu ochi verzi peste toţi. Moş Gheorghe scăpase 
o vorbă—ca eo ferească pe Olguţa de iazul necurat—vorbă 
mecugetată! Oiguţa încenuse vinătoarea Fiţei lazului în care zimbea 
dantura celeilalte Fije, Praştia nu izbutise ; nici meşteşugul vină- 
torilor de aiurea, > 

Acum, satul întreg știa că Fița Elencu s'a prefăcut în broască 
fermecată. Şi la adăpostul legendei, broaștele nesupărate de nl- 
meni se Înmulțeau în voe ocărind cu glasuri din ce în ce sporite, 
priveliştile Domnului, cu broasca cea mare intre ele ca un nesecat 
şi diabolic potir cu venin... 


. 


„Se apropiau. lazul pustiu ca subt lună, sclipea zimţat in 
bătala pecel a soarelui, mirosind a mil şi a răcoare putredă. 

„impăratul redeveni Dănuţ fiindcă noft ştia legenda şi 
mu-l venea să'ntrunie singur, lazul ocolit de toţi. Dănuţ ridică 
pușca, ochi lung cerul până cind îl ajunseră ceilalți și porni cu 
ei alătari, lepădindu-se de puşcă: nu-i bine să te pui rău cu. 
d SE Ca simplu privitor e altceva. Lei Moşu’ Pulu 
nu-i pa 

Rāsuna dinspre trestii oräcăitul broaştelor, ca mii de saci 
cu nuci scuturaţi. Larma crescu patetică. Orăcăital se dezlăn- 
jui mai pătimaş —întretăiat de bocete, de vălcăreli şi tinguiri— 
ca psalmodia unei sinagoge, 

Pe mal ge broaște cu gura blazată şi ochi astronomici 
privind cerul fără stele... Hamăitul lul Ali le făcu să tresară, 
fără să le-alunge din lenea lor şi-a milulai. 

— S'aşieptăm, Herr Direktor. Ai o vezi acuși, 

— Tu o cunoşti, Olgaţa ? 

— Sigur. Nu pot eo sufăr! Aşa-i de obrazalcă ! 

— Lasă, Oiguţa, că-l vin eu de hac. 

Monociul lui Herr Direktor o aştepta pe Fiţa Elencu. Şi. 
puşca incârcată. ŞI praştia Olguţei pe deasupra. 

De aproape broaștele erau soliste, Latratul lor agaatic nu 


30 VIATA ROMINEASCĂ 0 
Seegen, 2 


nostalgica 
ic din craterul soarelui de-apus, sau din 
ir morar pi: din cite un trup bubos şi moale ca de bâtri- 
get vlermănoasă. j 
— te că esă'n altă parte. 
— pas a Dicokot, iți spun eu. Acela-i tronul S Si 
Mina Oiguţei izbucni REN wech ` na but. em Ae en 
attatä deasupra apei, mu P 
Kee Dog de berg. clotul părea an trup de cal decapi 
tat, oprit din salt cu copitele în apă, şi ncremenit, Po AAA 
Pinda începuse. ES geren! BEE 4 ee Sut 
tia întinzind-o prelung cu 
gege ve al căror PA apropiat era ca freamâtul tingui- 
ii de vioare, în cer parcă. i 
mi "Ge broscol încălecă o broască şi 'mpreunaţi se nigra 
hizi în apa napțială, urmaţi de un inel de-argint înfiorat. 
broaşte ţişniră din apă; cu saltori de gumă trecură prin mil, 
rămi in genunchi, nemişcate, cuprinse de un brusc paraa A 
Din välurele*răsáreau capete cu ochi holbați de în 
4 ] 
sr vre se simţea la îndemină. Prin apă îl pludeau p: 
de ochi.. Şi apa e adincă!.. Și apa e ciudată ca o get 
țită mină de mort, care deodată poate să te apuce şi să te agă 
dincolo... WEN 
Incet, încet, deandăratelea—ca cineva care se teme 
fie prins 2 la spate—soarele roşu, mare şi rotund se "adepărta de 
laz, privindu-l, ZER 
Cind vorbele amuţesc, gîndurile încep să vorbească singure, 
iute, cludat... Dănuţ ar H fost mulțumit să-l atace ost Dar 
Oiguţa pindea luciul apel din preajma sălciei, ca pe-o uşă ndă- 
rătul căreia o mină apasă clampa. 


— Sst. 
Nu vorbea nimeni. Herr Direktor aruncă ţigara şi trase 
ul. 


— Acuma să ştii că esă, şopti Oiguţa, cu fruntea brăzdată. 
Monica Îşi astupă urechile, 
In jurul Gan oer spi, iser noroadele mucegălte. 
— Uite-o! Nu trage. Ma A 
Răposata Fiţi Elencu răsârise din apă... sau din salcie. ŞI 
toate broaştele, împrejmuind cu ochi şi bube, salcia, începură a 
rohodi în cor. 

á E ca D ES eg e te, ştirbă şi gu- 
tä, Pa Elencu nu se n fața paştei, 

S Ee ebe: porni. Şi glonţ şi piatră in zădar. 

Prohodul broaştelor, din ce în ce mai urlător, gonea parcă 
şi glonţ și piatră. 

Cu mişcarea elegantă a vinătorilor—asemănătoare cu des- 
tinderea în salt a ogarilor- Her Direktor sprijini pușca de umăr 
şi trase din nou. Piatra după glonţ. 

Galeş şi sinistru, Fiţa Eiencu îi privea, 


LA MEDELENI 31 


Şi deodată, înghițită, Fifa Elencu rămase numai în ochii 
vinătorilor, Salcia goală. Broaştele se risipiră. 

— Ce zici, Herr Direktor? 

— Ştiu eul... E greu să tragi în apă; te orbește lumina.. 
Urită broască. 

— Urită broască, oftă Oiguţa. 

— Urită, şopti Monica strinsă de un fior în spate. 

— Hai să plecăm, Moşu’ Puiu, se grăbi Dânaţ. 

— Nu, dragă. L-am scâpat pe decan. Să ne luăm măcar 
revanşa cu membrii baroului. Institul premiu un leu de broască. 
Eu ţin contabilitatea. S'a făcut? 

— Bravo, Herr Direktor! Lasă că le-arăt eu! 

— Dănuţ, începe tu.. Nu te pripi, măi băetel Ocheşte 
liniştit... Acuma trage. Ai scăpat-o. E rindul Monicăi, 

— Eu nu ştiu, Moşu’ Pulu. 

- Inveţi... N'ai frică, Monica. Nu tace zgomot, o îmbăr- 
bătă Herr Direktor văzind-o că-și astupă urechile inloc să a- 
puce puşca, 

— Monica, mă supăr, interveni Olguța. Eu aştept. 

Dojana Oiguţei o hotări. Luă pușca, Stingace—aşa cum 
fumează femelle care nu știu—şi trase la noroc, O broască in- 
toarsă pe burtă deveni nutăr alb. 

— Un leu pentru Monica... la să te våd, Olguţa. 

Broasca Olguţei făcu un salt desnădăjduit şi căza pe apă, 
arătind cerului, cu bot, inima rănită. 

All alerga dealungul malului, hămăind. Un pocuet îl alunga 
inainte, altul il întorcea îndărât, mai minios, mal buimac. Părea 
că se luptă cu gari: el prea mare, el prea mici. 

facem bilanţul. Monica are dol lei; Dănuţ 
cinci; Oiguţa opt... E rindul tău, Dănuţ. 

— Ssst! Herr Direktor 1 Ps. 

Pe iazul vinăt de Inserarea cerului se făcuse linişte. Numal 
păpurişul din fund suspina uscat, 

— Olguţa, trage tu; ea nu malvăd, şopti Dănuţ lepădindu- 
se de puşcă, 

Oiguţa i-o luă din mină fără să-l asculte. Obrajii H ardeau 
ca atunci cînd intrase in odaia Fiţei Elencu pentru râfalală. De 
miar broaștele amuţiseră ca să răsune singur glasul celei de 
pe salcie. 

De unde răsuna ?,,. De-acolo sau de-aiurea ?,.. În tăcerea 
topită sin umbra clipei vivete, sviau cirezile negre din fundul 
pâmintului, minate de un hohot de ris horducat, inăbuşit şi gros. 

— All, vimalei, Ține-l de git, (o 

Dânuţ ascultă porunca epică. Oieota se lăsă într'un ge- 
nanchi, îşi sprijini cotul de genunchiul celălalt, şi ochi, şi ochi, 
pănă cînd țelul se încrustă în burta albă ca un ciob de lună. 
Din inima Olguţei şi din puşca impietrită, glonţul țişni... şi nemeri. 
Labele Fițsi izbucniră ln sus, tragice, ca braţele unui blestem, 
Imbriacit de glonţul care-l găurise, trupul se prăvâli în apă... 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Răsăreau stelele pe cerul creştin. 

— Bravo, Oigațae Asta-l lovitură de maestru, Men o 
puşcă de vinătoare. 

— Olguţa, îţi dau ție onsen mea, sări Dănuţ cuprins de 
entuziasmul darnic al marilor evenimente. 

— Merci, păstreaz'o, Eu am să am puşcă de vinătoare. 

— Oiguța, am ciştigat pariul. Adică tu l-al ciştizat. Un 
cataif cu frişcă dela mama,—şi on flacon de parfum dela mine. 

— Herr Direktor, nu se putea să scape. Trebula eo ucid. 

— Dece, mâi drace ? 

— Aşa... Fiindcă-mi era frică de ea, răspunse tare Olguţa 
ca s'o audă E Olguţele din trecut. 

Acesta fu epitaful celor două Fiţe. 


rise luna pe acolo; demult trecuse soarele. In altul luminig, o 
stea tremura ca prinsă im pinze de paianjen. 

Dânuţ, cu puşca aplecată în jos, deschidea alalul. Lătratul 
pirate bie dela luptă. Oştile îl aştep 

„Împăratul se ngur up - 
tau mai încolo, ca o pădure gata să 'nilorească sau să piară 
ne ageri Cep împărat AN Dea) el își Bëss D 
pentru osta pentru liniştea împărăției, păra 
treabă ! Ce impărat viteaz! Bravo lni! 

ŞI ce întunecime ! Unde-s ceilalţi ? 

— Moşu’ Palu, unde Pam Ali! AH T Hel-hel... 

Inainte era cimitirul dela margina satalui ; îndărăt iazul cu 
Fiţa Elencu. Dar Moşuw' Pulu era inaintea iazului. O luă la goană 
îndărăt, cu puşca. 


— Herr Direktor, dece nu-s cu bălat ? 
— Aşa a vrut Dumnezeu! 
— EI, Domnezeu ! 
Herr Direktor schimbă un zîmbet ateu cu steluța de em. 
— Sau cocostircul, 
-— cocostircul | 
— , atunci ? — întrebă şi se 'ntrebă prudent Herr Direktor, 
— de Zen Direktor. iți spun eu. D d 
— Bine. ma şi tata au vrut, ampli 05 Heer 
Direktor, i FK sompni 
— Nu, Mama singură. 
— Dece tocmai mama ? 
— dei mă persecute. 


La MEDELENI __ 33 
— Ba da. Dece nu l-a făcut fată pe Baltea? 
— Lasă-l în pace, mâl drace! Ce-ţi mai trebue? Acuma 
eşti băiat: ai pantaloni, 

Oigţa otita amar. 
— No-s băiat, 
— Dece, Olguţa ? Ce mai vrej ? 
— Nu ştiu l.. Da ein eu... 
— Şi nu eşti tu mindră să fii la fel cu mama? 
— Asta-i aitceva, Herr Direktor. Mamei îi place, 
— Şi ție ? 
M ala bl Olguţa ? 
— c bäem, Oiguţa 
— Mis oa Nu an să-i sutăr. 
— Atunci dece vrel să fii băiat ? 

Eu nu vreau să fiu fată. 

Atunci, ce vrei să fil? 
— — Vezi, Herr Direktor! Spun prostii... fiindcă-s fată. 
— Dei tu, Monica ?—o întrebă Herr Direktor, cîntărindu-i 

cozile cu palma. 

— «Eu aşi vrea să flu ca tante Alice, 
— Get arc Monica ? 


— ŞI pe mine ? 
- ur, Herr Direktor, il încredință Olguţa ; ea e prieti- 
na mea. 


Treceau În dreptul stogurilor de fin rinduite pe cimple, ca 
nişte falnici cozonac! abla scoși din cuptorul verii, 

— Monica, aşa-i c'ai obosit ?—o întrebă poruncitor Olguţa, 
incetinind pasul, 

— Puţini 

— Da" tu, Herr Direktor ! 

— Aj'ngem îndată. 

— Dragă Herr Direktor, mai avem... şi te-aşi ruga ceva. 

— La dispoziţie, 

— Da’ să-mi promiţi că faci, 

— Depinde, 

— Spune că da, Harr Direktor. 

— Spune tu ce vrei, 

— Spun, dacă promiţi, 

— Spune 

- Vrasăzică mi-ai promis ? 

— S4 zicem! 

— Hai să ne odihnim, Herr Direktor. Uite: Monica nu 
mai poate. 

— Şi mama ce-are să spue? 

— Are să ne-aştepte, 

— Cu biciuşea | 

— Ba cu mincare bună şi caldă fiindcă noi am cîștigat 
pariul. 

3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 

— Aşa să-i spui! 

să S See, Fe Di uf Pu. Dănuţi... Dă 

— ne aşezăm... Da’ un nut 7... să t 
Kami-Mura, stop! ; e: 

U-uvu... tra-raaa... 00-000p, hăuli ecoul dezmätat, 

— Moşu’ Puiu, mă duc eu să-l aduc, se oferi Monica, 
'spălmintață de singurătatea lul Dănuţ. 

— N'are să-ţi fie frică? 

— Nuu, minţiră buzele Monicăi, dezminţite de obraji. 

Cu dinţii şi pumnii strinşi, Monica o luă la goană, orbită 
de întuneric. Pe măsură ce se îndepărta mai tare de cel rămaşi 
pe loc, alerga ma! iute, Şi spaima, ca un greer negru şi stri- 
dent, țipa'n tăcerea el: Dânuţ, Dânuţ, Dănuţ... 


Inimile celor doi fugari, lovindu-se una de alta pe neașteptate, 
căzură'n jos, de fier, şi zvi:niră în sus, istovitor KG est? 
Cu picioarele cosite Monica se opri în drum, închise ochii 
şi fe, sita i det ajutor“... 
nuţ, în sprinteneala fugii, ii căzuse din mini 
în dreptul Monicăi. Țipătul Monicăi îl opri, Se ans Greng 
ridică pusca şi incruntat se porni asupra Monicăi, 
Fi Dece ma strigat ? 
nea puşca de tavă, cu patul proptit in pămint, —calm. In 
schimb vorbele-i erau anemiate ca aripeie mt, rea Leg în 
degete brutale. 


Monica, mută, îl apucă de mină, sorbind adinc răcoa- 
rea e 

— Lasă-mă, Nu vezi că ? 

— éi esti, Dănuţ ? ven 

— Eu, sigur, se fåli glasul învirtoşat. Nu vezi! Ce cauţi aici? 

— Ma trimes Mow’ Pulu să te che inapoi. 

— Şi dece fugeai? go 

Ka. Mi-era frică, Dânuţ. 

Sé EE 

— le rog să nu mă spui Olguțtei. supără. 

— ŞI eu mă supăr. > eut n g 

— Nu te supâra, Dânnţ. Eu îs fricoasă. 

ER ee eu! 

— Cu, Une nu mi-l frică, 

— Hee! Cred! 

— Tu eşti bâlat; eşti curajos. 

— Şİ ce vrei? 

— mergem inapoi, 

— Şi dacă nu vreau ? 


— Atunci mergem , 
Z Mi Gäste acasă. Da' parcă şi tu veneal inapoi? 


— En merg cu tine, Dănuţ, unde vrei. 
a Ştii tu ce-i acolo ?—o întrebă Dânuţ, arătind cu tava 


— Satul. 


LA MEDBLENI ` 35 


— Ne Ci-mi-ti-ral, vorbi tare Dănuț, estompind treptat 
silabeie floroast. 

- Vai, Dănuț ! 

— Tri fricà? 

— Cu tine, nu. 

geg A. stă un oftat de uşurare. 

„Bine, i cu mine inapoi. 

— Lasă-mă să te ţin de mină, Dănuţ... 

Două mini ge lncleştară, inculate de apropierea cimitirului. 
Porniră. Paşii lui Dänn) creșteau. Din nou goana clocotea în el. 

— Dănuţ, nu vrei să mergem mai incet? 

- N'ai decit să rămii singură. 

— Nu, Dănuţ... eu cu tine vreau... da’ nu mai pot. Hai 
mal incet, Dănuţ... 

— Dacă-ţi place! Eu mă grăbesc, 

- Dece, Dănuţ? Moşu’ Pulu ne aşteaptă. 

— DI Am spus odată! 

„In drum, o vrăjitoare aținose calea împăratului. Cu minile — 
fiindcă Isprăvise gloanţele — impăratul se luase la trîntă cu ea. 
In ajutorul vrăjitoarei săriseră din cimitir toate duhurile rele. 
Dar minile împăratului erau de fier, caşi curajul său. Puşca 
Istro mină, mina vrăjitoarei in cealaltă,—şi la drum. lm- 
păratul se dacea să {nece vrăjitoarea în sîngele balaurulul 
răpus... Halal de-aşa impărat... 

— Dânuţ, stai puţin să te șierg pe frunte. Uite ce tare ai 
năduşii! Să nu răceşti, Dânuţ! 

— Dece te-amesteci! Nu vezi că eu mă gindesc? 

Din marele belşug ceresc, cădeau steluțe, stele şi luceferi 
prin noapte şi prin veacuri, 

— Ce stai? 

Dănuţ întoarse capul indărăt, Monica privea cerul cu ochii 
măriți caşi cum ar fi văzut zborul unui înger. Apoi, cu aceiaşi 
ochi, îl privi pe Dănuţ. 

— Vai, Dănuţ, ce frumos e! 

Aşa se desvălui sufletului Monicăi, întăla noapte lirică 
a lumii.. a 


Unde-s ?—se răsti Dănuţ dind drumul minii de prisos 
de acum înainte, 
— Crede-mă calci l-am lăsat l—se apără Monica, Indoin- 
du-şi degetele Inţepenite de strinsoarea viteazului impărat. 
In locul vinâtorilor de broaşte—ca într'o vraji—un moş 
decorativ cocea păpuşol la un foc aromat de vreascuri şi coceni. 
La auzul vorbelor, mogul se aplecă şi întoarse un păpuşoi 
rumenit: pe stoaurile de fin şi pe cimple, şi poate şi pe cet: 
o_umbră mitologică răsuci git unul balaur cu limbile viivoi. 


36 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


L- auzi, mogule ? 


Autoritar, Dănuţ bătu cu patul puștii în pămînt. 

— Hei! Moşule! Eu îs dela curte!.. N'auzi? 

Moşul se intoarse clipni. Cu ochii micşoraţi şi. troeniţi de 
sprincenele albe, il privi pe Dănuţ cum priveşti o rindunică 
pierdută i age sau o giză prizârită printre jerburi. 

— Ha 

A — Poate că m'aude, saracu'!—interveni Monica. Vorbeşte 
mai tare, Dânuţ. 

— Tu să taci! Mo-şu-le, urlă Dănuţ, roşu la faţă, m'auzi 
odată ? 

— Aud? 

— N'ai văzut un domn şi-o domnişoară? —răcni Dănuţ ca 
pentru cineva din lună. 

Moşul trâse cu ochiul la carul cu boi oprit în drum, trase 
cu ochiul şi la faţa lui Dănuţ, posomorită cu toată veseila flăcă- 
rilor, — şi-şi câută de treabă m-i departe, Un alt pâpuşoi fu 
tolănit pe cealaltă coastă de-o mină deprinsă cu focul, 

— Ei! comedia dracului! - ofiă din greu Dânuţ. 

Daca şi surisul ar D să albă umbră, al moşneagului ar fi 
acoperit citeva fălci, de mare şi bun ce era. 

— Moșule-mogale, n'a. zi ? 

— Nam văzut ni'ca! Eil 

— Eşti sigur ? 

— Tal bătut joc de minel—se întoarse Dănuț cătră 
Monica, . 
— Crede-mă că no, Dănuţ! Aici erau... 
— Da’ nu-s!—bătu el din picior, 
— Poate că-s mai încolo. 
— poa Lo EN 
— Parcă ţi-ar fi nevastă, boerole l... A 
oleacă la foc. la luaţi enge? pâpuşoi. Er eg 
— Eu mă duc să-i caut, suspina Monica. Al... 
Dina H întorsese spatele. 
guţa răsărise din car, pe jumătate în bătaia flacărilor, 
rata semn Monicăi să tacă şi să vie. Inâlțată de braţele lui 
rr Direktor, Monica se trezi in fin gidilitor şi parfumat ca un 
indemn la ris,—cu stelele deasupra Beie ge Oiguţei la ureche. 
— Olguţa, să-l chemim şi pe if, 
— Lasă-l să te aștepre! 
— Sa stea singur ? 


— Sigur. Așa a vrut! 
înjumată 
pata ati l Păpusolul adus de Monica, suflind i 


— Herr Direkto A 
parcă paşii! rektor, al bagat de samă ? Cind mininci păpuşo! 


LA MEDELENI | 37 


— Merci! 
Sa-ţi mai dan? 

— Reste! Imi stric pofta de mincare, 

Culcat pe spate, Herr Direktor privea cerul prin monoclu. 
Calea lap'elul adia până'n zare, ca vintul într'un lan astral de 
rochița "md ae. 

„Un tatat de lăutari... şi celelalte*- dori tainic Herr Direk- 
tor, oftind. 

O gsţa, trebue să pornim spre casă. 

-- incă déene 

— Lheamäl pe moşneag. 

Parcă eu nu ştiu să Gen Hits, boală ! — îndemnă ea boli 
cu glas pretăcut, 

— laca măcheamă oepotu- men, SOL măi copchile mäi) 
Nu porni. 

Moşneagul se ridică delingă foc, păturind în pănuşi păpu- 
şoii copţi. 

— Apol te las cu bine, boerule, 

— Moşule, mă laşi alci ? 

- Pui cum? 
Moşule, 

— Moşule, pauzi? Vin şi eu. 

— Aşteaptă-ţi copchiliţa, boerule. No lasa, co minincă 
lapchii, 

E scirţ-sclrţ... 

— ECH 
— Lupii ?2— murmară Dănuţ îngindurat,stringindu-se lingă foc, 
Sctrțesciri, scirț-scirţ.. Parcă-l fâcea în ciuda! Cu pas 
impărătesc, legânindu-şi coarnele prin stele, boii trăgeau ; carul 
schția. Mogneagul lingă bai. Şi numai Dânuţ linga foc. 
Monica ! Unde eşti, Monica? 
— Ale-s, Daânuţ. 
— Kami-Mura! 
— Buftea, hoo! 
uf! 


Din car, Dănuţ dăda un bine-meritat concedia bravului 
împărat. 


- Uite luna! 
Luna-i ? 
— Luna. Samănă cu tine, Battea, cînd ai orelllon! 
Râsârise colorată ca un abţibild, fără gură şi sprincene 
lineare, luna care-o văd copiii mici prin somn, strimbindu-se 
elastic: serioasă, vesela sau tristă, 
O'guţa o vedea ilară și-i venea să-i scoată limba. 
Na samână cu Dânuţ, Oiguţa!—proiestă Monica după 
o scrupuloasă examinare. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Da’ cu cine samănă ? Cu tine? 


ce. 
— Fii politicos PAI noroc că-s bine dispusă. 
Dănuţ na se gindea la lună. Constatase din auzite pre- 
SE el, şi o găsise în Torbinca lui lvan, fără so privească 
cer, 
Loi Dănuţ îl era foame. Luna din Turbinca lui ivan cu 
faţa el de lipovan gras, era stăpina unei băcănii mal mare dech 
a lui Ermacov dela laşi. Dănuţ o vedea punind în vastul coş 
de hirtie, cuti! cu sardele ; tăind patace roşcate de salam ; gescht, 
zînd GE SES ege) totiazîad, spre gustare, cu virful 
cuțitului, o aşchi= gra caval de Penteleu; d 
htrzob de  păstrăvi Se, Wë eu 1 
— Herr Direktor, mie mi-i antipatică luna. 
— Dece? 
— Deia Slănic, Herr Direktor. 
— Ce ţi-a facut la Slănic? 
S et nia să ne plimbăm pe lunâ. Pe atuncea eram 
— ` Age WEG ? 
— No. Da'a eram mai mică... Eu mergeam de mină 
cu Buftea, inainte. Gg urma noastră 
bir rata să En veneau nişte domnigoare 
— Dap 
Da, Herr Direktor, E d 
tg Sai Bta u vedeam umbrele lor... De ce se 
— Se jucau, Oiguţa, 
— -i joacă 
— eg Geen mari! 
— Mai rău decit copiii, Herr Direktor! Eu n’ să 
joc așa, niciodată. Herr Direkior, spune-mi prin “dacă ge 
veni ţie să te săruţi pe gură cu o cucoană care nu ti-i rudă ? 
— SE est en Sie? SA ri ie Herr Direktor. 
o- ` -į grețos. e: Monica-i prieti ` 
tu, Monica, mă spăl eu pe dinţi cu periuţa Le wé ` 
— SE Li ai SR ta. 
— Vezi, Herr tor! Ei, îți spun pe 
domnişoarele celea se sărutan pe Da ae are na a a 23 
-= Lafe mine | 
— e-mă, Herr Direktor. De asta, eu nu le lăsam să 
mă sărute p? obraz... i 
Selfie: CS cae Sa y Teg băgat de samă că ziua nu fä- 
— nu ești bine cu luna? 
— Nu, Herr Direktor. Cind o văd îmi vine ciudă. 
— Vin să te pup, Olguţa. 
— Pupă-mă. 


LA MEDELENI 39 


- Nu te superi ? 

— Nu, Tu eşti rudă cu mine... Și tu nu faci ca domnişoa- 
rele dela Slănic. 

— Ferească Dumnezeu | 

La intrarea în sat, un tunel gălbui, găuri noaptea. 

— Ne-am fript, copii! Au trimes după noi, zimbi Herr Di- 
rektor recun farul dela automobil şi presimţind ce-adă- 
postea. 
— lar Anica !—se supăra Olguţa... Moşule, ia vin să grălm 
oleacă, 

— Să grâim! 

Moşul rămase in urma boilor, ştergindu-şi musteaţa. 

— Moşule, să spul că nu ne-ai văzut. Are să te 'ntrebe o 
țigancă — glasul Olguţei scăzu—care umblă cu un Neamţ: ştii, 
Neamţo' cu căruța dracului, 

— Lasă că le-arât eu! Neam spurcat!—mormâi mogul 
trecind lingă boi. 

Herr Kulek se apropia, cu braţul încolăcit pe mijlocul A- 
nicăi, Ținea farul în mina ridicată, ca pe o halbă. 

— Vai vâzut pe boeri, moşule ?—întrebă distrat, Anica. 

— Hm! Ai să te-aturiseşti, fa! Chiei din fața mea! Hil, 
boală | 

Hohote de surdă veselie porniră din finul carului, acoperite de 
risul greerilor şi-al cosaşilor. 

Spiritual, Herr Kulek lumină luna cu farul şi trecu mai de- 
parte, vorbind Anicăi ca unel surdo-mute de acelaşi neam. 


+ 


— Borşul, Profiro, strigă domnul Deleanu din cerdac, svfr- 
lind ţigara. 
e t, Profiro !—intonă corul din car, prin zarva cîinilor 

din corte şi din sat. 

Cu lampa într'o mină și lingura de salată în cealaltă, doamna 
Deleanu îi aştepta pe scări, severă, ca o alegorie a Justiţiei cas- 
nice pentru acel care întirzie la mese. 

— Poftim ! Car cu boi vă mai lipsea! Domnule automobi- 
list, acum se vine la masă, și aşa? 

- da Co arunc pt Fita. 
i 

Doamna Deleanu se ghemui, ferindu-se. Mănuşile lui Herr 
Direktor, purtaseră o clipă, groaznica poreclă. După mânuşi sări 
din car AU, gudurindu-se frenetic. 

— Am cîştigat pariul Intreabă-i,— ţipă Olguţa avintindu-se din 
car pe-a doua treaptă în braţele domnului Deleanu. 

— Adevărat ? 
- Veşnica el pomenire !—intonă Herr Direktor. 


40 E VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Uf! Slavă Ge Doamne |—răsuflă doamna Deleanu. Parcă 
am avut o presimfire ` cataitu-i gata. 

— Ura pentru cataiț ! 

— Dar n'am să vi-l dau fiindcă vä faceţi de cap. 

- Fatapum, bum... Dă-ni-l de sufletul lui Patapum, mamā 

dragă se jeiul Olguța arătind moartea declamatorie a bassètului. 

— Ce-avem la masă ?—nāvåli Dănuţ scuturindu-se ca un 
cățelandru scos din apă. 

— Buna-sara, tante Alice... Oignţa a împuşcat broasca. 

- Daa? Buna-sara, Monica, Hopa. Tri foame ? 
Grozav, tanțe Alice, 

— Bravo | 

Cu fin zburlit ta părul blond şi cu obrajii rumeniţi, Monica 
clipea, luminoasă în lumina lămpii. 

— Da’ unde-i Anica ? N'aţi întilnit-o ? 

— Caută luna !—mormâi tg ta. mestecinad un colţ de pine. 

— De miere! adiogă Herr Direktor, seuturindu-se de fin, 

— Grigore ! Nu-ţi dau cataif, ; 

— Are Kolek şi pentru mine! 

Paşii Profirii daduiră. Aducea castronul cu borş, 


— Poltă mare, boerilor, le dori Moşul, piecindu-se. 
— Asemenea, mogule, 


- HU, boală... Nik, potae! 
Boli porniră visători prin ocara cinilor, 
Aburi borşului pictară nostalgii pe feţele infometaţilor. 


in tăcerea deplină, vorbiră numai lingurile, greerii şi ochii 


(Wa urma) 


lonei Teodoreanu 


Epilog 


Lectori, prietini buni de-odinioară 

Să stăm de vorbă cea din urmă oară. 
MI-L cintecul de mii de ani strâbun 
De-acela nu mai am ce să vă spun. 
lubirea voastră o găsiţi și-acum 

In cel mai vechiu şi mai uitat vclum. 
Durerea ce-am sințit-o pentru voi 
Cu secole-i mai veche decit noi. 

Ce-a fost, parodiem ca un ecou, 
De-aceia nu mi-a fost aici verg / nou, 
Dar ap văzut în el ca 'atr-o oglindă 
La infinit, figura suferiadă. 


De-acuma gindul singur mi-l volu duce 
Ca pe un mort, mormintul fără cruce. 
Durerea lumii grea ca ?ntreg pâmintul 
Nu-o poate niciodată 'ncape fatal, 
Nici versul aşezat ca o şaradă, 

Nici strofa puerilă şi neroadă, 

Nici alte rafinate geometrii 

Ca jocuri cu tigari, pentru copii. 


42 


VIAŢA RONINBASCĂ 


In carnea noastră mm care toți purtâm 
Acelaşi vechiu, neisprăvit blestem, 
Durerea fizică, umilitoare, 

Ne cere-un geamăt numai cînd ne doare, 
Un geamăt fără ritm şi simfonie 

Sau... liniştea ce duce 'n veşnicie... 

Cind cel din urmă puls bate 'n timpan 
Vol cereţi muribuazii la pian, 

Ca'n clipa 'n care 'ncep să alureze 

Cu suferința lor să vă distreze. 


Durerea noastră proprie ne pare 
Universală, unică subt soare, 

ȘI 'n versul fiecăruia dorim 
Cite puţin din tot ce suferim. 

In vorbe pe măsură aşezate 
Aplaudăm dureri imaginate. 


Lectori, durerea lumii e 'n afară 
De fiecare vers ajuns la scară. 
Durerea lumii e "n tăcerea mută 
Ce ne 'ncojoară grea şi nevăzută, 
E "n ţipetul ce-o clipă o sfişie, 

E 'n noaptea fiecărui, şi e 

In gindurile-adinc ascunse 'n noi... 


De-acela nu mai cintă pentru vol. 


Demostene Botez 


Teatrul lui Pirandello 


ldela de personalitate considerată ca unitate autonomă bine 
definită şi id-la de caracter constituind elementul statornic al 
personalităţii au fost postulatele esenţiale pe care s'a sprijinit 
drama secolului XIX. Acţiunea ţişnea din ciocnirea a două indi- 
vidualițăţi ireductibile, a căror realitate şi unitate eran puse în 
afară de discuţie. Problema care interesa în mod exclusiv acest 
teatru era acea a aalt vieţii: care-i rostul existenței? De 
aici meticulozitatea extremă cu care a fost examinat raportul in- 
tre diferitele pasiuni, Între pasiune şi datorie, între ştiinţă şi cre- 
dinţă, între om şi societate etc. etc.. 

la preajma râzbolului, subt influenţa teoriilor relativiste și 
a bergsonismului, ideia aceasta a început 'să se clatine, Concep- 
tia unei lumi necontenit variabile în care o veşnică schimbare 
caracterizează orice lucra, credința în imposibilitatea de a separa 
fenomenele de succesiune şi de coexistenţă şi, prin urmare, impo- 
sibliitatea de a prinde prezentul în succesiunea diferitelor pro- 
case—ţoate aceste idei, îatrezărite mal intim şi formalate in ști- 
ințele fizice, au pătruns incetul cu încetul şi în domeniul psiho- 
logiei şi al artei. Concepţia individului coerent şi constant, a 
cărui esenţă se deduce, în chip logic, din două sau trei trăsă- 
turi „maltresses“, a fost încetul cu incetul abandonată. Obser- 
vația a arătat că Indivizii ilogici sint cel mal adevăraţi. S'a vä- 
zut cît e de iluzorie pretenția să izolezi individul de restul oa- 
menilor, sau să-l circumscrii la un moment oarecare al existen- 
tei lui, 

In ce consistă atunci fondul identic care constitue individu- 
alitatea? la statornicia unui fel de a voi, de a simţi, de a ve- 
dea? Dar cursul gindirii noastre e la discreția unei senzaţii 
care-i schimbă pe nesimţite direcţia, voința e supusă acţiunii u= 
nel pasiuni neaşteptate. Corpul nostru, care nu e nici el identic 


A4 VIAȚA ROMINEASCĂ 


in nici un moment, oricît de scurt l-am presupune, e în defini- 
tiv singurul cadru determinat în care se desfăşură procesele 
succesive ale personalităţii noastre veşnic variabile 

Literatura s'a fâcut, cea dintălu, ecoul acestul fel de a ve- 
dea omul şi viaţa. lo locul ficțiuni: individului identic şi cons- 
tant, s'a afirmat teoria descompunerii sentimentelor şi a disoci- 
etii personalităţii. Aplicarea acestei metode a dus la o lârgire 
a domeniului psihologiei prin anexarea inconştientului şi a fra- 
ționalului, Ja o rrinoire a unora din metodele noastre llterare 
cele mai inrădăcinate, iar în teatro, la o deplasare a centrului 
din care porneşte acțiunea dramatică Contiictul dramatic din ex- 
terior, devine interior. Interesul dramei va consta în efortul du- 
rero+ şi zădarnic al individului de a eat din limitele care îl fi- 
xează în o credinţă, în un rol, în o funcţie. Acestei viziunia vie- 
ţii i-au dat cea mai înaltă expresie artistică Proust în Franţa 
şi Pirandello în Italia. 


KE 
* + 


Luigi Pirandello s'a născut in Sicilia, la Agrigente, in 1867. 
A debutat În literatură cu nuvele, în genul realistului Verga, şi 
cu scurte schiţe umoristice. Deja în aceste producţii din tine- 
reje se manifestă extraordinarul lui dar de observaţie directă, 
talentul lof de expunere, ciar, simplu, concis şi repede, şi scep- 
ticismul lui ironic. In upa din novelle sale, Pirandello prezintă 
un funcţionar de bancă dintr'o mică localitate din Sicilia, Mum- 
cea toată ziua ca on ban, şi şeful luitot nemulțumit. Cică Bruno 
mavea caligratie. Banca nu facea decit afaceri murdare, şeful 
tinca însă să fle scrise curat, De alfel, toate i-au eșit pe dos fa 
viaţă: Tatăl său era veşnic închis pentru turt, nevastă-sa îi In- 
Sen: lumea îl încorjura pentru faima LI de jettatore: Porca 
umanită! Şi totuşi Bruno lupiă şi la ocazie e gata să-şi sacri- 
fice viafa pentru miatuirea unuia din semenii Jul. Intr'o noapte 
Bruno s'arancă intr'o barcă şi cu pericolul vieţii lui salvează un 
naufragiat. Lumea entuziastă apropie torțele: era amantul ne- 
vesel lui Bruno. „Ovicit de dispuşi şi de pregătiți am fi sa 0- 
punem contrarietâţilor vieţii disprețul şi ironia, destinul se a- 
muză uncori a ne combina situaţii în fața cărora nu putem să 
nu izbucnim în ris*. (Al valore civile). In aceste cuvinte et- 
senja umorului lui Pirandello, | 

In 1934 Pirandello publică un roman, Răposatul Matia Pas- 
cai, care-l impune marelui public cetitor şi criticii. Concepţia 
lui despre om e deja limpede cristalizată in opera aceasta. 
Matia Pascal, ca să scape de viața de infern pe care i-o fac ne- 
vastă. sa şi soacră-sa, pleacă în America. În drum se opreşte la 
Monte-Carlo, iși riscă toate paralele ia rul: tă—şi cîştigă. lată-l 
in stăplairea mijloacelor care-i permit să-şi aranjeze viaţa după 
plac! A donazi dvpă plecarea lui de-ac:să, a fost găsit în riul 
care străbate satul un cadavru, care a fnst identificat cu Matia 


TEATRITE LUI PIRANDELLO 45 


şi îngropat subt numele lui. Matia, bocuros de această confuzie, 
îşi ja un alt nume şi-şi propune șă trăiască liber, emancipat de 
orice obligaţie şi de orice convenţie socială. E însă sain să se 
convingă repede că despolat de personalitatea lui socială, nu mal 
e nimic. Oricitde nedrepte și de şubrede ar fi construcțiile noas- 
tre sociale, ele constitue singurel nostru adăpost impotriva ne- 
bune! vijelii a vieţii. Matia e victima unul furt: fără stare civilă, 
cum să-l urmărească pe hoț? Intilneşte o femee pe care o iu- 
beşte: fără stare civilă cum so ia de nevastă ? upă o txpe- 
riență de doi ani, Matia se vede silit să se întoarcă în satul lui 
şi să-şi reia personalitatea lul socială, fără de care nu se poate 
tr! între oameni. 

Antagonismul între formele sociale care stinjenesc libera 
manifestare a vieţii şi intre neputința de a ne lipsi de ele fără 
de a renunţa în același timp la viaţă, constitue tema fundamen= 
tală a operei lui Pirandello. Antagonismul acesta—deocamdată 
cam schematic—e la baza romanulul de care am vorbit mai sus. 
Ampliticat, nuanțat și întregit cu o teorie de ansamblu asupra 
personalităţii, conflictul acesta îşi va găsi complecta expresie ar- 
Deich În dramele pe care Pirandello le-a publicat subt titlul 
colectiv ati: de semnificativ: Maschere nude. 

După Pirandelio, fiecare din noi constitue un sistem închis, 
impenetrabil pentru alţii. Fiecare din noi poartă în sine o lume 
a sa. Lucrurile pe care ni le spun alţii jan pentru nol înţelesul 
şi valoarea lucrurilor care sînt în noi. Comunicaţia între oa- 
meni e întemeiată pe un veşnic și fatal „malentendu“. Credem 
că ne înțelegem şi nu ne înțelegem niciodata, Scepticismul lui 
Pirandello e absolut: Realitatea noastră înseşi nu e decit o ilu- 
zie trecătoare pe care ne-o reprezentăm azi Intr'un fel, mine in- 
tr'altul—în vola întimplărilor, a împrejurărilor, a voinţii, a sen- 
timentelor, a inteligenței. Pentru noi înşine, ca pentru alții stn- 
tem în fiecare clipă diverşi: Unul, nictunul, o sută de mli” In 
fiecare împrejurare ne construim o individualitate potrivit cu re- 
lajia pe care vrem s'o stabilim, cu ideia pe care vrem s'o lä- 
săm despre noi, cu celace dorim să fim, 

Ne credem am" şi fn realitate sintem „atiţia“ cite posi- 
bilităţi de a fi sint în noi. Dovadă e semimentul care ne cu- 
prinde cind, printr'o intimplare nenorocoasă, răminem suspen- 
daţi intr'un act neaşteptat. „Atunci ne däm sama cå nu sintem 
intregi în actul acela, că ar fi o nedreptate sirigătoare la cer, 
să fim judecaţi după actul acela, să fim țintulţi ia zid caşi cind 
întreaga noastră personalitate s'ar rezuma fa actol acela“. E 
cazul Tatălui din „șase personaje în căutarea unui autor“. 
Surprins de Fiica sa maşiră într'o casă de îmilnire, el va ră- 
minea pentru ea veşnic încrustat în momentul acela ruşinos şi 
trecător al vieţii lul—cu toate protestările lui. 

In conflictul acesta care rezultă din conștiința noastră de a 


” E titlul semnificativ al unei nuvele de Pirandello. 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fi totdeauna identici şi din fărimițarea personalităţii in atitea 
„euri*, che imprejurări în care sintem puşi, e centrul dramei 
lui Pirandello, 

Conflictul acesta străbate întreaga operă a lui Pirandello şi 
a fost exprimat cu o intensitate din ce în ce mai mare în ulti- 
mile lui piese dramatice. „Eu simt, zice Pirandello, viaţa cur- 
gind în jurul meu, zvicnind potrivit unui ritm al său, supusă u- 
nei legi de succesiune şi de continuitate neîntreruptă, ca o pto- 
ecțiune în infinit şi în același timp simt că e nevoită să se li- 
miteze la un sentiment sau o idee, în o figură sau un fapt, o si- 
tuaţie sau un mediu... Acest contrast devine în mine starea su- 
fletească a creaţiei. lată de ce viziunea mea despre viață e e 
senţialmente dramatică. E drama ființii omeneşti care caută să 
iasă din limitele el, dar în zădar, căci limita e natura sa însăşi 
şi în această limită e nenorocirea ei. In acest contrast, viața se 
contrazice pe sine însăşi, Arta rezultă din ciocnirea acestor două 
elemente spirituale“, 

- Din această idee centrală Pirandello deduce o samă de con- 
secințe practice de cea mal mare importanţă. 

De vreme ce a părea e a îi—Pirandello a întitulat una din 
comediile lui cele mai caracteristice: così e (se vi pare), Așa e, 
dacă așa vă pare—distincţiile noastre între realitate şi realitate, 
adevăr şi minciună, bun şi râu, frumos şi urit, mască şi obraz, 
nu pot avea decit o valoare de tot relativă, Din gust pentru pa- 
radox şi din spirit de sistem, Pirandello a fost condus să repre- 
zinte de preferință situații ilogice şi rare, şi a dus această pre- 
dilecţie așa de departe încit un cunoscut critic italian, Adrian 
Tilahe'* a putut să defincască arta scriitorului sicilian: arta i- 
raționalului. Pirandello s'a complăcut să ne înfâţişeze scene care 
constitue răsturnarea celor mai obişnuite şi înrădăcinate din 
convențiile noastre sociale. 

Un bărbat aduce cu forţa la mevastă-sa pe amantul aces- 
teia (Peusaci Giacomino).—O temee siluită de o brută şi lăsată 
mamă, îşi convinge bărbatul că, de oarece dragostea ce o are 
pertru el a dat seva care a alimentat germenele străin, copilul 
ce se va naşte e mai mult al lui decit al străinului care a abu- 
zat de ea. Altoiul (L'innesto) nu prinde decit cind trunchiul e în 
sevă. Un doctor lasă dintr'un inalt sentiment de datorie să moară 
de-o emoragie un bolnav peware, salvindu | nu l-ar fi putut reda 
familiei şi societăţii (JL dovere del medico). Doi însurăţei pe- 
trec prima lor noapte, plingind, una pe mormintul logodaicului 
ei, celălalt pe mormintul primei lui femei (Prima notte), in „ Ves- 
tire gli ignudi" Pirandello ne prezintă soarta unei femei inge- 
late şi părăsite, posedatā de mulți, neinfeleasă de nimeni, care 
nu mai găseşte în sufletul ei despoiat nici atita iluzie incit să-şi 
acopere goliciunea în momentul morţii, 


” Adriano Tilgher, Studi sal t 
ed, Roma, 1925. s u estiro italiano conlemporaneo, 2-a 


_____ TEATRUL LUI PIRANDELLO Kai 


Dar tema care a furnizat lul Pirandello subiectele cele 
mai dramatice, scenele cele mai mişcătoare şi accentele cele mai 
originale, e dualismul între elanul nostru vital, spontan şi ime- 
diat, şi construcţiile pe care ni le facem nol sau ni le impun 
alții din obişnuinţă, din tradiţie, din interes, din ambiţie sau din 
slăbiciune. Revolta Tatălui impotriva personalităţii pe care i-o 
atribue Fiica lui maşteră constitue drama celor șase personaje. 

in „Come prima, meglio di prima” Pirandello zugrăveşte 
ura adincă intre o mamă şi fica sa, care o crede mamă mașteră, 
şi prin urmare, o intrusă care usurpă locul celei adevărate pe 
care o crede moartă, 

Baldovino din Plăcerea de-a fi cinstit („1l placere dell'onestà“) 
acceptă să ia de nevastă pe Agata, imsârcinată de Fabio care e 
insurat şi n'o poate lua de nevastă, cu condiţia ca toţi să res- 
pecte în el masca de bărbat cinstit cu care l-au învestit. Prin 
conștiința şi distincţia cu care îşi joacă rolul, Baldovino ciștigă 
stima și iubirea Agatei, pe care el insuşi o iubeşte, şi devine 
bărbatul ei adevărat. 

Din slăbiciune sau din dorința de a-și asigura în viață o 
linişte retativă, omul işi poate asuma un rol, işi poate alege o 
mască care vă reprezenta personalitatea lul socială : vai de cel 
ce din ignoranță sau din râwiate ar încerca să i-o smulgă! 
Tema aceasta formează subiectul a două comedii de Pirandello : 
H giuoco delle parti“ (Fiecare cu rolul sâu) şi „Il beretto a 
sonagli” (Bereta cu clopoței) Leone Gala e un desamăgit: deta- 
şat de orice patimă, de orice dorință, singura lui plăcere e de-a 
observa pe alții trăind. El reprezintă triumful raţiunii asupra 
instinctului orb. ln fiecare împrejurare el îşi impune rolul po- 
trivit. Faţă cu nevastă-sa, de care trăeşte despărțit, îşi păstrează 
rolul de bărbat legal. Observaţia strictă a acestui rol îi impune 
lai Gala obligația de-a provoca la duel pe un faimos bâtăuş 
cu care nevastă-sa, de acord cu amantul ei, se certase anume ca 
să-l piardă. Ajunşi pe teren, Gala refuză să se bată. In baza 
legii onoarei, martorul lui şi amantul nevestei sale, trebue să-i 
la locul. „Rolul lui de bărbat e de a sfida, al amantului de a 
se bate. Fiecare cu rolul lui. Şi în duel amantul e ucis“.* 

Ctampa, în Bereta cu clopoței, bănueşte demult că ne- 
vastă-sa îl înşală cu Directorul băncii unde serveşte, Din slăbiciu- 
ne pentru nevastă-sa, şi fiindcă simte zădaârnicia unei rivalități 
între el: bătrin, sărac şi urit, şi Directorul: tinăr, bogat şi fru- 
mos, Ciampa inchide ochii. Cită vreme nimeni nu-i poate arunca 
în faţă adevărul, Ciampa ţine să păstreze masca barbatului res- 
pectat. Singur, faţă în faţă cu conştiinţa lui, Ciampa e scirbit 
până în adincul sutletului de rolul pe care-l joacă în fața lumii 
şi În astfel de clipe ar arunca măcar un scuipat în faţa păpușii 
eélgäe seg „Dar de alţii, nu. De alţii vrea să-l tie res- 
pectală”, 


* Tilgher, op. cil., p. 195. 


48 | VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


Beatrice, nevasta Directorului, orbită de gelozie, ca să-şi 


surprindă bărbatul în Dag ant delict, îl denunță poliției. Planul 
de surprindere nu reuşeşte, însă scandalul e făcut. Rana ruşi- 
noasă dar ascunsă a lui Ciampa a fost dezvelită în văzul tuturor. 
Altă eșire din „teribila dilemă în faţa căreia a fost pus nu gä- 
seşte: ori îşi ucide nevasta şi Directorul, ori Beatrice e declarată 
nebană, 

Beatrice protestează: închisă în balamuc ea care a avut 
dreptate ? Ei, tocmai: căci „no e nebun mai mare decit cel ce 
crede că are dreptate'. Dealtfel nimic mai ușor dech să faci 
pe nebunul : îţi laşi pe urechi bereta cu clopoței a nebunie! şiar 
runci în faţa fiecăruia adevarul E singura condiție in care omul 
îşi poate permite această placere ! Şi ce ugurare pe suflet! „Trupul 
omului e făcut să trăiască nu o s.tă, ci două sute de ani. Dar 
sint bucăţile amare, nedreptăţiie, infamiile, samavolniciile pe care 
trebue să le loghițim, care ne zdruncină stomahul“, 

Exasperaiă de aprobarea pe care o găseşte la ai săi pro- 
punerea lui Camps, Beatrice începe să (pe şi e ridicată de pe 
scenă aproape nebună. Onoarea lul Ciampa e salvată și trage- 
dia evitată, 

lnsfirșit, omul își poate face o rațiune de a fi din personali- 
tatea socială pe care i-au Impns-o alți cu forța şi impotriva 
cărela în zădar s'a răzvrătit. E cazul lui Chiărchiaro din Patenta. 

Celace izbește la cetirea pieselor lui Pirandello e marea a- 
semánare dintre personaje. Femeile lui sint ființe instinctive, 
amorale şi inconștiente, care iau hotăririle cele mai grave subt 
poe E GER = al gA Ge de senzualitate şi care 

ce multe ori ispâgesc viaţa intreagă o 'şală irepara - 
bilă comisă întrun moment de ncurastenie. BA bai, la rindul 
lor, sint simpli agenţi reprezentativi ai unui conflict neintrerupt 
între fluxul vieţii şi construcţiile prin care incercăm să-i canali- 
zăm cursul. Omul, după definiţia lui Pirandello, nu e decit o 
probă de rezistenţă în calculele naturii, Interesul pe care-l pre- 
ziată comediile lui Pirandello consistă în analiza şi expunerea 
forţelor adinci şi obscure care determină acțiunile noastre ale 
tuturora, dincolo de construcțile şubrede ef artificiale care ne 
dau o aparenţă de individualitate. Arta Pirandello, fiind nè- 
garcea personalităţii, personajele lui se aseamână ca fraţii. Aşa 
se explică, că In comedia cire e incontestabil capodopera lui, in 
„Șase peenaa în eo ec autor“, autorul EE să 
vme prop sonajelor, marcind aceasta 

valoarea generală a subiectului tratat. ES 

Comedia aceasta, care marchează oarecom limita extremă 
a domeniului ai care arta şi l-a anexat, pune în acţiune insuși 
procesul de rare al operei de artă, şi în general al oricărei 


personaje, vin în timpul unei ti scena 
teatru şi cer voe Directorului papa nl „capia bes) ge 


TEATRUL LUI PIRANDELLO 49 


tea lui, drama pe care autorul n'a volt sau n’a putut s'o prä. 
vească. Personajele îşi revendică, în faţa trupei de actori aiariţi, 
drepturile la viaţă, a nd că un personaj realizat artistic e 
mai real decit un personaj viu. El e același pentru veșnicie, 
Dealttel un personaj se naște, cum se naște o plantă, o piatră, 
un fluture sau... o femee. „Natura se serveşte de instrumentul fanta- 
alei eg pentru a continua pe un plan mal înalt opera 
crea e KJ ? 

Ezitarea autorului celor şase personaje, între diferite so- 
luţii pe care schema dramei i-o prezenta, se traduce prin rivali- 
tatea personajelor de a se säits în rangul întăiu şi dea aca- 
para interesul şi atenţia Directorului, după cum a încercat fiecare 
să se impună autorului ca personaj în principal (act 1.) 

Materia celorlalte două acte o formează expunerea dramei 
de cătră cele șase personaje şi efortul actorilor dea o interpreta 
la rîndul lor. Fireşte, personajele nu se recunosc în jocul acto- 
rilor şi protestează violent contra deformaţiilor pe care Directorul 
şi le permite în nomele exigenţelor tehnicei teatrale, iar actorii 
din dorința de a produce efect sau de a se pune în evidență. 
Acţiunea se desfășoară deci pe două planuri paralele: unul real 
(jocul actorilor), iar altul ideal (drama personajelor). Comedia 
se sfirşeşte cînd unul din personaje, Bâețandrul, îndeplineşte un 
act material: se şcă. Iluzia realităţii fantastice a persona- 
jelor a fost distrusă. Autorul a vrut, probabil, să împiedece ca 
spectatorul să fixeze limite precise ficţiunii Inl. Realitate, ficţiune ? 
Una şi alta, nici una şi nici alta. De altfel cine ar putea spune 
unde incepe una, şi unde sfirșește cealaltă. 

Piesa aceasta, cu toate obscurităţile şi nesiguranțele el, 
„tămine cea mai puternică încercâre făcută pănă azi în Europa 
de a realiza scenic un proces exclusiv interior de stări sufleteşti, 
de a descompune şi de a proecta pe scenă diferitele planuri şi 
farse ale unul continuu proces de conştiință“.* Ea constitue 
punctul culminant în opera lui Pirandello. Toate calităţile p 
defectele lul se regăsesc aici, cu un extraordinar relief: original 
tate de concepție, sobrietate de stii, dialog natural şi viu,—scene 
de o irezistibila putere emotlvă, alternind cu discuții teoretice, cu 
paradoxe căutate, cu jocuri dialectice şi cu soluţii pur abstracte. 
Kin! cel mai mare al artel lui Pirandello e caracterul prea abstract 
al compozițiilor lul. Unele comedii, de exemplu Cosi e (se vi pare), 
par scrise exclusiv pentru a demonstra vn paradox, In cele mai 
multe Însă un suflu puternic de viaţă animă acțiunea şi crează 
scene care vor râmînea în literatura italiană. 

Sforţarea de a exprima viaţa în nuditatea ei deplină, în ceiace 
are ea mai spontan şi mai imediat, mal inform şi mal nelimitaț, 


* Tilgher, op. cil, p. 212. 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


constitue după Georg Simmel, semnul distinctiv al culturii mo- 


derne occidentale.* 


Dind acestei concepţii o expresie artistică, Pirandello s'a ` 
plasat in fruntea mişcării literare universale. In mișcarea lite- 
rară italiană, rolul său e şi mai important. Pentru conştiinţa 
Italiană, Pirandello e un liberator, Exasperantei declamaţii d'annua- 
ziane, afectaţiei care falşifica arta şi caracterele, Pirandello a 


substituit ancheta psihologică sinceră, observaţia directă, aşa 
cinta au practicat-o scriitorii cei mai reprezentativi al literaturii 
anceze, ` 


Andrei Oțetea 


* Der Konflikt der Modernen Kullur, citat după Tilgher, p. 107. 


Cealaltă Ancuță* 


«Intr'adevăr, in vremea veche s'au intimplat lucruri care 
astăzi nu se mai văd», a eräit încet, în intanecimea inserării, 
meşterul lenache coropcarul. 

Incă părea cuprins de sfială după istorisirea căpitanului 
Neculai Isac. Totuşi glasul lui ne-a deșteptat la viața acelui 
ceas. ȘI aşteptind pe Ancuţa, cu oale nouă şi vin proaspăt, am 
prins a ne apropia cu vorbe unii de alţii. Un fior de vint sosi 
între noi din valea Moldovei. M'am dat lîngă vatră, am Impuns 
Sam zădărit cu vreascuri focul aţipit în blâniţa-i de spuză, Cind 
se răsuciră fach și ne văzurăm iarăși, florul de vint stâtu şi 
se aşeză peste noi şi peste han o negură uşoară de toamnă. 

«Acuma nici nu mai sint oamenii care au fost, urmă meş- 
terol lenache; şi comisul loniţă îincuviință din cap, cu putere, a- 
semenea cuvint Acuma trăieşte o lume nouă şi becisnică. 

— Aşa este! mormăi întâritat răzeșul dela Drăgăneşti, 

— ȘI iernile pe-atunci erau mai tari, hotărî coropcarul, a- 
propiindu- şi de foc luleaua de lut cu căpâcel de alamă. Dulama 
care-o am pe mine e de pe-atunci; şi eu acuma n'am ce face 
cu dinsa în vremea iernii. O port aşa între umeri. ca să mă fu- 
dulesc cu dinsa. Asemenea să ştiţi dumneavoastră, căpitane Ne- 
culai şi comise loniţă, că şi verile erau mai imbielşugate. Şi nici 
prin tir nu erau aitia venetici cu dugheni nouă: şi nol co- 
ropcarii eram imbrăţişaţi prin sate ca nişte prietini buni, Acuma 
trebale să-mi plec grumazul mai tare şi să-mi port marfa 
Sus, În munte. Acolo numai se mai găsesc oameni care 


" Dinir'an ciclu ; Hanu-Anecujei, 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


neferi, prostimea se pos cu dosw’n sus şi cu fruntea "ng pul- 
bere, lar cînd te miluia un boler, nu-ţi dădea un grăițar, ci en 


şi 
cu chimirul bine căptușit, lar intron rind, pecind imi pregăteam 
lăzile ca să mă duc la larmaroc, la Bala, în Țara-de-Sus, s'a în- 


Vă rog, numai o leacă să îngăduiți până ce-oiu potrivi în 
lulea o frunză de tutun, căci atita păcat am înaintea lui Dum- 
nezeu, pe lingă altele. Şi să desfund clubucul, pentrucă Satana 
atita grijă are: să-l infunde. Dar cel mai mare peste ceruri, 
em păminturi şi peste mări s'a milostivit şi ne-a învățat să 
acem suvac. Ş'apoi să vă spun că, pecind mă aflam în uliţă 
la Carvasară şi mă tocmeam pentru marfă cu dol negustori ar- 
meni, iaca s'arată dinspre Bellic, cu mare zvoană, o roată de 
arnăuţi, avind în mijloc pe-un om legat. Lume multă după din- 
şil, mai ales muteri și copii. ŞI ieșeau căţeii de subt gangurile 
şi bolțile negustorilor, hămăiau şi urlau, Negustori de pe la toate 
tărăbile s'au bulucit barbă lingă barbă San prins a se 'ntreba, 
boldindu-se. Arnăuţii umblau toți cu hangerele şi cu şușanalele 
gata, parcă s'ar fi temut ca omul legat să nu rupă funia şi să-i 
dele la pâmint cu dosul palmelor. Cel prins era întru adevăr 
om nalt şi volnic—subţire "o mijloc, lat în spete. Avea mustăți 
bălăi şi ochi negri şi se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu 
mintean cu ciubote roşii cu tureatea răstrintă, ca un răzăş 
cuprins, cu capul pol şi cu buzele singerate subt mustăţi, 

Se afla între arnăuţi unul Costea Căruntu, slojitor la Agie. 
Cind a trecut pe dinaintea negustorilor, s'a întors cu fală g'a 
bătut eur pe cel prins cu pumnul peste fălci Am întrebat: 

— Cine-i omg ista şi cum îl chiamă, jupine Coste? 

— Aista-i un rău gon mişel, a răspuns slujitorul agiesc. 

— Mă rog dumnitale, cum îl chiamă şi ce vină are? 

— Il chiamă Todiriţă Catană, un răzeş nebun şi nemernic 
din ținutul Vasluiului, ȘI fiind slujbaş la luminăţia sa vornicul 
Bobeică, a avut 


năția sa oblicise ceva pusese sirăji, că l-au ajuns şi l-au 
prins la Moara de vă A fost de bătălie. Ven 


CEALALTĂ ACHT) 53 


wa fost chip, CU ţigani şi slujbaşi bolereşti îi ajungeau, pe toţi 
ii stilcea şi-i dobora. Dän" ce nu l-au inconjurat arnăuţii dom- 
neşti cu hangerele n'a fost chip să-l supunem. Răcnea că ei 
penira duduca Varvara poate să-şi deie și viața, Apoi l-am le- 
gat cum vedeţi şi l-am bătut peste fălci cum se cavine— de are 
să-şi stupească limba şi măselele ` ca să înțeleagă asemenea ti- 
Ka: ce nu se cade să îndrăznească! 

d ` Foarte bine i-ai făcut, jupine Coste! am zis eu şi im- 
preună cu mine au incuviințat şi toţi ceilalți negustori. Dar ciad 
spaneam nol aceste vorbe, mişelul acela, Todiriţă Catană, şi-a 
întors fruntea şi s'a uitat drept şi holbat inspre nol. Era om fru- 
mos şi îndrăzneţ, după cit se vedea şi m'am cam infricoşat de | 
privirea lui. Pe urmă m'am gindit că tot au să-l spinzure și mi-a 
trecut Sfiala ; g'am ris cătră dinsol. După acela am grăit jar 
spre Slujbaşul d 

— Jupine Costea, peniru vrednicia dumnitale, poate să-ți 
dăruiască go moşie luminăţia sa vornicul Bobelcă. Fii bun şi 
ingădule o ţiră şi mai ține puțintel în loc pe răul acesta şi pe 
arnăuţi, ca să ne spui ce s'a făcut duduca Varvara, sora lumi- 
năției sale. 

— Pe duduca Varvara o trimete boierul la mânăstire la A- 
gapia, precum cere legea, ca să-şi plingă acolo greşala tinereții. 
Chiar i-a şi rinduit căruța și slujitorii. lar pe acest fără de minte 
răzeş Îl duc ca să-l inchid in turnul Goliei, ca să aştepte acolo 
porunca lui Vodă. Sfirşitul lu! are să fie subt buzdugan, aşa 
după cum înţelege orice om cu Scaun la cap. 

-5 este, am zis eu cu încredințare. Şi toți negustorii 
din ulijă şi-au inchinat bărbile san arătat că şi ei tot asemenea 
dreaptă au. 

Apoi toata de arnăuţi s'a luat mahalaua ca după o 
laie, cu colb şi dot, cu muieri pronci,—şi Costea Căruntu på- 
lea din cind în cind peste fălci ori peste grumaz pe răzeş. Aşa 
l-au dus şi l-au inchis la Golia în turo, pecind eu mă clănță= 
neam cu Armenii pentru marfă. ȘI stirgind tirgul şi plătind aur 
cu zimţi, mi-am luat sarcina cu marfă în spinare şi m'am dus 
acasă, s'o aşez în cutii: marfă delicată şi subţire, mai malt pen- 
iru ochi şi pentru inima părții femeeşti. Am rinduit-o frumos, am 
pus cutie peste cutie,—am lustruit ca totdeauna cu grijă alămu- 
rile cu care-s ferecate, după cum le vedeţi şi "9 ziua azi; şi 
dormind un somn ban pănă ce-au cintat cucoşii straja a treia, 
m'am sculat, m'am pregătit, am luat coropca 'n spate, şi cu cio- 
maguli şi luleaua am pornit hal-hal, cind se ingina ziua cu noap- 
tea. Ajangind în uliţa Goliei—aud larmă cumplită, Şi dela mă- 
năstire țişnesc pe poarta de fler călăreţi cu păral vilvotu.— Aman ! 
Ce este, oameni buni? Ce s'a 'ntimplat, lame dragă? Costea, cu 
capul gol, indemna cu harapnicu'n mină: Acu", băeți! Trebue 
să fi apucat pe la cişmeaua Păcurarului! SA nu-i ăsați ! Cum 
!-ajungeţi, il străpungeţi şi mi-l aduceţi mort! 


54 VIAŢA ROMĪNEASCĀ 


— Jupine Coste, a răspuns atunci un arnăut bătrin, cine 
poate Ri drumul pe care a apucat blăstămatul acela ? Cit 
a fost legat am avut stăpinire şi putere asupra lui; dar acuma, 
dacă i-s slobode braţele şi are în pumnul lul fier, şa încălecat 
cal, nu se găseşte voinic care să-l poată ajunge şi să-l poată 
răpune. 

— Ce grăieşti tu, moșnege ?—a răcnit slujbaşul Aglel. 

— Nu te supăra dumneata, căci grâlesc adevărat, japine 
Coste. Căci noi îl cunoaștem de mai multă vreme pentru alte 
isprăvi ale lui. Aista-i un zâlud care-a făcut slujbă şi 'n oastea 
` nemţascâ—şi i-a spăriat şi pe Rem, ȘI s'a oştit şi 'n războaie 

adevărate şi are pe el crestături de gloanţe şi de sabie. Calul 
fuge în goană şi el stă În picioare în gen Ridică sacul de orz 
in mina Zen Bate ca un berbece cu capul şi pe cine-l pă- 
leşte îl dă jos fără suflare. Știindu-l aşa, l-am cetiuit bine, l-am 
lepădat pe duşamea și l-am pus proptea la ușă. ŞI numai nebun 
ca el a fost vrednic să roadă funia, s'o lege după aceia de-o 
gratie, să-şi facă loc prin fereastră şi să pogoare în lungul tar- 
nalni, A sărit la straţă şi i-a luat iataganul și pistoalele,—a gă- 
sit undeva un cal, s'a dus, —unde să-l găsim noi acuma, iupine 
Coste, şi ce-i putem face? 

Ş'aşa se frăminta jupîn Costea Căruntu şi răcnea ca un leu, 
încit pe loc slujitorii au apucat-o în toate părţile călări pe păr. 
Văzind că i-a urnit după fugar, slujitorul domnesc s'a mai po- 
tolit, şi numai putnea—parcă se 'năduşa şi nu-i mirosea bine. 
Arta un om al ini lingă el. l-a poruncit să-i aducă arme şi 
ca uat, 

toncea am găsit şi cu cu cale să m'apropii şi să ’ntreb cù 
mare uimire : 

— Jupine Coste, pe mine tot nu m'ajunge mintea cum s'a 
putut intimpla asemenea faptă intr'o cetățule cu ziduri nalte şi 
ca turn cum e Golla? Pe lingăziduri şi turn, se mal află posti, 
lanţuri şi oşteni. ŞI să scape aşa cu D un nevrednic ca 
acela, care a cutezat să ruşineze o ci casă boierească ! 

— Intreabă-mă, pre, n şi eu nu ţi-oiu putea răspunde,— 
a pufnit iar slujbaşul. Acuma în mine au să bată toţi şi la mine 
are să se uite strimb luminăţia sa vornicul Bobeică, Acuma slujba 
mea şi procopseala mea au căzut jos. Să intru în sfinta mănăs- 
tire, să dau părintelui Nicanor un sorocovăţ să-mi facă o slujba 
pentru scăpare de năpaste,—nu mă rabdă vremea, căci m'ajung 
din urmă supărarea şi harapnicul boieresc, Trebue să mă rā- 
păd după hoţ, dar iarăşi trebuie să mă întorc, căci după răsă- 
ritul soarelui am poroncă să pornesc pe duduca Varvara la 
drum, Trebuie s'o întovărăşesc, cu alţi slujitori, pănă la mănâs- 
tire la Agapia, Pe cale mi s'ar putea intimpla alte năcazuri şi 
nu ştiu ce-oiu face. Inima bre lenache, acuma-i ca un fier 
roş, pe nicovală: și trebuie să bată mm ea ciocanul. 

— De ce te infricoşezi dumneata, jupine Coste ?-—am cer- 


CEALALTĂ ANCUŢĂ 55 


cat eu a-l domoli. Pe ticălos Lett prinde; pe duducă îl duce-o 
la sfinta mânăstire ; iar Domnia şi boierul s'or linişti—gi pentru 
credința domnieitale te-or milui după cuviinţă. 

răind aşa,—l-am lăsat încă fierbind lîngă turnul Goliei, 
şam pornit la vale pe drumul Păcurarului, ca să nu m'apuce 
soarele in tirg. ŞI nădâjduiam aşa, în mine, că şi de data asta 
tot stăpinirea are să biruiască pe cel viclean, La marginea tir- 
guini m'am întiinit cu unii din oştenii Domniei, care se întor- 
ceau la pas pe cai asudați. Erau supăraţi şi se ultau urit. Nu 
găsiseră şi nu prinseseră nici-un zeg, Acuma mi se lumina 
mintea şi 'nţelegeam de ce-a minat Costea Căruntu pe slujitori 
intr'acela parte. Căci pe acelaşi drum avea a umbla şi căruța 
duducăi Varvara, cătră mănăstire. Ş'un nebun cum se vedea că 
este Todiriţă Catană, numaidecit trebuia să incerce a-l aţine ca- 
lea. Am priceput că de asta mai ales se temea jupin Costea. 

Am mers o vreme pe drum lung. Cind s'a ridicat pe 
cer soarele şi mi s'a îngreulat în spate coropea, am poposit la 
o fintină şi mi-am potolit setea, Sam stat așa subt ag, aş- 
teptind din zare un creştin drumeţ, care să mă primească lingă 
el, în căruța cu fin. Caşi'n alte dä Domnul Dumnezeu mi-a 
venit întru ajutor—şi s'a arătat dintr'o zare un om cu căroța. 
S'a oprit la fintina cu cumpănă ca s'adăpe cali—și eu spunin- 
du-i o vorbă bună, el mi-a răspuns cu prietinie. Am pus lădi- 
jile bine, m'am aşezat în fin alături, sam mers aşa prin sate şi 
prin locuri singurațice până la Tirgu-Frumos. Acolo, omul cu 
căruța a apucat în altă parte de lume, iar eu, cu lăzile 'n spate, 
am intrat în pădure la Strunga gam mers pe răcoare pănă ce-a 
astinţit în Siret şi s'a arătat luna în urmă la răsărit. 

Atancea mi-am pus iar jos lădiţile, la altă fintină, şam 
stat acolo pănă ce mi-a trimes Dumnezeu, de pe alt drum altă 
căruţă. Erao căruță uşoară, care venea iute, cu doi cal sprinteni. 
Omul a oprit şi m'a întrebat: 

— De unde vii, măi creştine ? 

— Tocmai dela tirgu-leşilor vin, gospodarule, şi mare po- 
mană ţi-ai face dacă mi-ai scurta drumul, căci eu sint coropcar, 
prietinul oamenilor, şi nu fac nimănuia nici-un rău. 6 

— Dacă vii dela Leg, sule lingă mine şi te gräbeşte.. a 
grăit omul acela. 

Eu m'am suit lingă el şi îndată am trecut Siretul. lar pe 
lingă podul de lemn juca luna în apă—şi falgera spre noi lu- 
mină. Intorcîindu-mă spre om să-i ma-i şi să-i spun cuvint 
bun, am înţâles îndată că lingă mine-i Todiriţă răzeșul, şi l-am 
cunoscat, 


El a prins a ride incet; şi m'am înfricoşat că mă cu- 
WW ke, —neguțătorul acela ìs cătră mi 
ieri, la be mia 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Am ris, răspund eu, căci mi-a plăcut fața domnieitale. 
Nu te supăra, căci sint un om sărac şi umilit. 

Tu eşti d din turmă, îmi întoarce el cuvint; și te 

ăstoreşte lupul. ştii că asta eşti tu. 
o deg Zeep zic, asta sint; numai nu te supăra pe mine. 

El iarăşi a ris. Apol a fluierat ascuţit--şi cai, înţelegind 
putere îndărăptul lor, san întins mal cu grăbire la fugă, pe şleah. 
Catană răzeşul se întoarce iar cătră mine: 

— Ce se mal aude in tirg la leş? 

Ce să S'audă ?—zic. Ştiu că dacă nu ţi-oiu mărturisi 
adevărul, îmi răpun capul. Costea Căruntu dela Agie trimete 
oştime multă după dumneata, ȘI el duce singur pe daduca 
Varvara la mănăstire la Agapla, A pornit, socot eu, cam pe la 
prinzişor. 

— Asta-i bine, ingină răzeşul. 

— Asta este, zic eu lar, şi să ştii că el cunoaşte că şi 
dumneata trebuie să fi apucat tot pe acesta drum; şi a luat cu 
sine tărie, de care trebue să te temi, căci eşti numai unul singur... 

Răzeşul ride iar. 
| — Ascultă, omale, zice,—eu pot pieri, dar de temut nu mă 
tem. Și tu ia aminte la cuvintul meu şi din ce spun cu să nn ieşi. 
Acuma mergem incă o bucată de drum, până 'ntr'un loc care 
se chiamă Hanu-Ancuţei, Acolo eu vreau să mă opresc şi s'aştept 
pe jupia Coste, cu toată sila lul. Cind are să vie, el oare să 
mă găsească şi n'are să mă vadä, dar cu m'am să fiu departe. 
Am să fiu lingă voi sam să vă am subt ochiul meu. Ș'am 
s'ascult şi vorbele pe care ai să i le spui. El are să te fatrebe 
şi tu ai să-l răspunzi c'am apucat şleahul inainte cătră Timişegti 
Sam fagit de el cu mare spaimă... Să-i spui adevărul, că m’ 
văzut şi m'ai cunoscut, — însă nu iatr'alt chip, căci altfel ne mai 
putem intilni într'această viaţă gin această lume, 


La asemenea vorbe, eu am plecat capul şam răspuns cu. 


supunere, şi mă gindeam că poate într'adevâr nemernicului i-i 
frică și fuge de puterea Dom giel, Insă de puterea celor mari 
nimene nu poate scapa. 


Aşa, — cinstite căpitane Neculai şi comise Ioniţă, dorind eu ` 


pedeapsă celui rău şi rinduială în ţară, am ajuns nu în tirzie 
vreme, aicea, la Hanul Ancuţei celei de-atunci. 

Era închis şi se afla numai cu luna, în singurătate. 

Bate Catană în porţi, se ptă cini răi,—s'aude inlăun- 
tru glasul Ancuţei, Răzegul strigă: 

— Lele VC venit la sfatul şi la prietiala dumnitale. 

ă, şi dacă nu-ţi mai aduci aminte de mine, 

acuma al să-m năcazurile. 


Pe loc Ancuţa a tăcut; a grăit blind cu cinele; Bag, a 


ne-a virit în ochi pe rind făcila de ceară ga zis câtră Catană: 
— Intră, Dumneata eşti răzeşul cel nebun, cu pricina, Am 


CEALALTĂ ANCUTA be 57 


auzit astăzi veste dela leş despre isprăvile dumnitale. Atunci 
Todiriță Catană s'a indreptat din şale şi s'a uitat la dinsa. 

Ancuţa de altădată era mulere frumoasă, caşi aceasta de-acum. 
Căta la el cu ochi mari şi-i luceau In el două făclioare miti- 
tele, GE s'a ultat lung la dinga, apoi şi-a lepadat pe-o Lait 
pistoalele şi iataganul. S'a întors şi i-a cuprins mina dreaptă, 
care-i era si Ancuța a prins a ride. 

— SOL, să pun lumina deoparte şi să'ach!d porţile, a gräit 
ea,—şi pe urmă spune ce al de spus. Eu ştiu că nu ești un 
om cu mintea întreagă, căci te pui cu stăpinirea. Se vede că 
nu eşti înțelept, căci iubeşti o copilă de boier, Asta-i dragoste 
cu primejdie. Dar am Înţeles că ai făcut o ispravă mare în tîrg 
la leş, la turnul Goliei. bat cap în cap arnăuţii şi neterii 
Ggs iii te caută pe toate drumurile. Au să te găsească au 
să tet 

— Lele Ancuţă, a răspuns Todiriţă Catană, dacă mi-a fi scris să 
mor, oiu muri, Pentru o dragoste, pot să-mi dau viaţa şi tine- 
rețele mele, Află, lele Ancuţă, că'n noaptea asta. —poate peste-ari 
ceas, poate peste două, au să cadă într'adevăr aicea ia porţile 
dumitale, oștenii domniei. Cu ei se află Costea Căruntu, care 
m'a legat ieri şi mă bătea peste fălci în vederea norodului. Costea 
Căruntu, dragă lele Ancuţă, duce pe duduca Varvara în pustie, 
la Agapia la mănăstire. ȘI eu vreau să 'ndrăznesc a scoate din 


Atunci, la aceste vorbe, am văzut-o pe Ancuţa intricoşată. 
A clipit din ochi şi pe dus palmele la obraji. Sa răcnit subţire: — 
IO Catană, aşa cum spun şi alţi oameni! 
Îndată după acela s'a întors şi s'a aplecat cătră el şi 
l-a întrebat cu grabă cum socoate el că şi-ar putea împlini planu- 
rile. Trăgindu-se amindoi în celălalt colț de odaie, lingă vatră, 
aa prins a desciata frunte lingă Ironie, ai mai ales Ancuţa mi 
se părea mie că grâleşte cu foc şi cu patimă. A 

După ce-au isprâvit ei de grăit şi de pus la cale, Todiriţă ` 
Catană a venit impotriva mea, s'a oprit și s'a uitat la mine cu 
sprincenele încruntate. Avea nişte priviri pe care voiam să le 
lepăd din mine şi nu puteam. Nici m'am îndrăznit a-i spune 
nimic. Am înţeles aşa că a făcut legămint cu moartea şi de-asemenea 
om trebue să mă tem. 

— Du-te; nu înțirzia.. i-a grăit Ancuţa, cînd el işi lua 
armele. 

Şi-a întins mina pe umărul lui, apoi şi-a tras-o iute înapoi. 
Catană, caşicum l-ar fi intors braţul ei, s'a sucit în loc, a cu- 
prins-o cu dreapta pe dapă it şa sărutat-o, 

— Dacă se scoală soțul men şi te vede, a zis ea rizind, 
măcar că-i bătrin, se poate supăra... 

Pe urmă a rămas neclintită, logā uşă,—g'a ascaltat cum 
grăeşte răzeşul cu cali, cum li îndeamnă şi cum porneşte. Vuile- 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tul căruţel s'a depărtat şi nu se mai auzea, şi ca tot stătea cu 
urechea aţintită. 

Şedeam impovărat lingă lădiţile mele şi nu inţelegeam ni- 
mica, Ce fel de vint tainic mină veştile aşa de grabnic dela leş 
în lume? Şi cum se pot aduna şi intelege într'asemenea chip 
doi oameni străini ? Ridic privirile: văd că Ancuţa s'a aşezat 
pe-o laiță ; se altă înspre mine şi făclia-i îl joacă în luminile o- 
chilor, dar nu mă vede, Parcă tot ascultă şi nu mă vede, ŞI aṣ- 
teptăm aşa pănă ce suaă zvoană pe şleah—şi cu mare larmă de 
glasuri şi pocnite de harapnic se opreşte în bâtătură alaiul ce! 
mare dela leş. Şi'ndată aud răcnetul lul jupia Costea Căruntu şi 
hangiţa se ridică din locul ei, deschide uşa şi înalță făciia dea- 
supra capului. Pare apoi a-şi aduce aminte și de mine şi, ple- 
cind numai uşor fruntea, imi suflă pe subt braţ: 

— Dumneata, meştere lenache, știi ce al de spus. 

Au tăbărit slujitorii Domaiei, răcnind să le deie vin. Jupio 
Costea "nai La întruntat şi l-a ocărit şi l-a scos afară la cal 
sto jural căruţei. Acolo subt poclăzi, în lumina lunii, grămădită 
ca capu "pn piept şi asupra genunchilor, am văzut pe duduca 
Varvara. Mi s'a arătat ca o umbră și mi $'a părut că tot plinge. 

lar jupin Costea, bătind cu sabia in podele, s'a apropiat şi 
m'a cunoscut. 

— Cum se poate, bre lenache, zice,—aga de degrabă ai a- 
Jong în aceste locuri? Spune-mi dacă n'a! aflat cumva pe drum 
veste despre mişelul pe care-l căutăm. 

— Japin Costea, zic,—am auzit despre Todiriţă Catana pe 
care-l cauţi dumneata şi l-am şi văzut... A 

— Cum se poate, bre lenache!—a strigat slujitorul Agiei: 
iar hangiţa s'a întors cătră mine, aţintindu-mă. 

— L-a văzut, a adaos şi ea. A trecut pe-aici, 

— A trecut pe-aici ? | . 

— Da, incuviințez eu; a trecut pe-aici ş'am oblicit c'ar fi 
apucat spre vadul dela rue cu mare spaimă... 

Am auzit larma slujitorilor de-alară şi mi s'a părut că 
jupin Costea se bucură. 

— De armele noastre nu poate să scape l—a răcnit el cn 


Oaie odora cit mare dapa pih, grena larg ha 
-- ova mare `, 
vadul dela Timişeşti acuma nu se mică eg sa) 
En OA e gr nu-i ? v 
Sé drum prin Tupi receți pe umblător, 
— Atunci oamenii mei par tă după el Ril înfundă acolo. 
la Timişeşti, lar eu trec căruța cu marfă boierească pe podul 


CEALALTĂ ANCUŢĂ 59 


umblător, Facem două trebi bune și mulțămim pe stăpinii noştri. 
Ne ferim astfel şi de orice fel de intimplare avai 

Şi 'ntrun ştert de ceas, cît au mai stat acolo oamenii stă- 
pinirii, lelea Ancuța m'a coborit cu dinsa în pivniță g'am scos 
amindoi la lună cofe cu vin. ȘI adăpindu-se oamenii şi tăcind 
zarvă şi prinzind mare coraj, au juruit pieirea mişelului fugar 
San apucat-o pe şleah inainte. lar jupin Costea, cu o samă de 
slujitori, a pornit căruța prin partea ceastălaltă, ca să deje 
pe podul umbiător dela Tupilați. Lelea Ancuţa i-a dus pe drum 
foarte scurt şi m'a ținut toată vremea lingă dinsa. Cum am a- 
juns la malul apei, jupin Costea a strigat cu mare glas la po- 
dar. Şi s'a infăţişat un moşneag cu pletele 'n ochi şi surd. 

— Să ne duci de cela parte !—a răcnit Căruntu la el, ară- 
tindu-i cu sabia celălalt mal, 

— Vă duc, boieri dumneavoastră, bilbiie moşneagul cu 
groază. Da-i apa mare, măria-voastră, şi-i greu de trecut a- 
tita norod, şi cal şi căruţă, şi fiind şi la o vreme de noapte... 

— Nu-i nimica, moş Irimie, îi P hangiţa la ureche. Ii treci 
pe dumnealor pe rînd, lntăiu pe cel mai mare şi pe duduca din 

+ După acela, or trece cali ; pe urmă ceilalţi. Ea nu m'a- 
mestec, jupine Costea, dar spun numai o vorbă. ŞI nu s'a face 
decit după cum porunceşti dumneata. 

— Ţine podul bine şi bagă samă! s'a întors jupin Cos- 
tea cătră een 4 Mă treci întălu pe mine cu sora lumină- 
Vei sale Vornicul Bobeică. ȘI dacă nu-ţi faci bine datoria, să 
ştii că unde-ţi stă capul, au să-ţi steie picioarele! 

Moşneagul și-a virit capu "notre umeri şi s'a tras cătră şăici. 
lar japin Costea Căruntu, cu vorbe biajine, a coborit din căruță 
pe duduca Varvara, subțirică şi plină de spaimă. Cind a trecut 
spre pod, s'a apropiat de ea lelea An aplecindu-se să-i vadă 
ochil. Scripetele a prins a scirții pe odgon şi apa rupea şi far- 
ma în solzi lumina, 

S'a lipit podul incet la celălalt mal şa rămas acolo neclin- 
tit şi tăcut. Nu s'a auzit deacolo niciun glas, nu s'a simţit nicio 
mişcare. Numai pe Ancuţa o vedeam că ascultă cu incordare, şi-i 
sticlea luna în ochi, O priveam stind aşa şi aşteptind,—gi dela o 
vreme mam întors de cătră ea cu frică. Nimenea n'a înțeles 
ce-a fost şi ce s'a intimplat, cu toate strigătele şi chemările de 
mai pe urmă ale Ancuţei ale oamenilor. Tirziu, în zori, au ve- 
nit gospodari din Tupilați san adus iarăși la cestălalt mal podul. 
Am găsit într'o gaică pe moşneag legat. ȘI 'n cealaltă şaică pe 
jupin Costea, strîns in funii pănă la singe, cu căluş de rișină "o 
gură. Cind l-am slobozit din fanii şi i-am dat afară câluşul, a 
eg — a se prăvăli Intro parte și "'ntr'alta tehui şi şi-a stu- 
pit în prund dinţii de dinainte amestecați cu singe închegat. Aşa 
era de prăpâdii, incit a trebuit să-l culce oamenii lui în căruţă, 
ca să-l poată duce inapoi la Agie. Aşa m'am mirat eu de ase- 
menea Întimplare,—şi 'nţelegeam că lelea Ancuţa, cînd se uita 


en VIAŢA ROMINEASCĂ 


în lună, auzea ce se petrece la celălalt mal. Eu n'am știut ce-a 
fost şi nici jupin Costea n'a spus niciodată. Nu cred să fi fost 
farmece de-a hangiţei, măcar că ea auzea. Mai degrabă răul a- 
cela, To Catană, a stat acolo la pindă ş'a stropşit pe sluji- 
torul Domniei. De sfătuit s'au stătuit ei lingă horn, dar o femele 
nu poate pune la cale asemenea fapte. la Ancuţa am aflat 
tirziu după aceia că acel mişel ar fi scapat cu duduca Varvara 
în fara ungurească. Ş'atunci lar am bănuit-o c'ar fi fost cu ști- 
inja ei. Am fost eu, căpitane Neculai şi comise Ioniţă, multă vre- 
me mihnit pentru asemenea blăstămăţii care s'au petrecut în tirg 
la leş şi la apa Moldovei“. 


Mihail Sadoveanu 


Ideile estetice ale lui Titu Maiorescu 


Printre cercetările lul Titu Maiorescu, studiul dela 1867 
„O cercetare critică asupra poeziei romine" este acela care cu- 
prinde formularea principiilor estetice care Lan călăuzit acti- 
vitatea.  Reflecţiile din articolul „Comediile d-lui Caragiale” 
(1886) şi din polemica cu C. Dobrogeanu-Gherea, singurele care 
revin asupra unor chestii teoretice, se cuprind în esenţă tot 
in acel prim studiu. 

Pentra examinarea ideilor estetice ale Jai Tita Maiorescu 
ne putem aşa dar restringe la acest unic text fără riscul de a 
lăsa laoparte adausuri esenţiale, Maiorescu a scris puțin şi a 
ajuns încă dela Început la acea rece care l-a carac- 
terizat şi mai tirziu. Poate că aici stă şi taina debitului än 
restrins. Găsindu-se dela inceput, el n'a mai resimțit trebuia 
acelei cercetări de sine în care stă imboldul principal al acti 
tăţii literare. Din prima sa lucrare, cași cum aceasta ar fi fost 
cea din urmă, cercetătorul de azi poate defini contribuţia lui şi 
poate măsura drumul pe care ştiinţa l-a străbătut de-atunci, 


D 


Inspirat de estetica hegeliană, Malorescu defineşte frumo- 
sul ca pe „manifestarea ideii în materie senzibilă“, Vom vedea 
mal tirziu că celace înțelege Maiorescu prin idee sint de fapt 
sentimentele şi pasiunile. „Materia senzibilă“ o alcătuesc ima- 
ginile pe care sunetul cuvintelor Je în fantazia noastră, 
Pe cind vorbirea curentă şi ştiinţifică, din necesitatea extinderii 
unui cuvint la mai multe obiecte de acelaşi fel, plerde contactul 
cu obiectele individuale și se leapădă treptat de „amintirile sen- 
zibile“ care la început o împovărau, pentru a deveni abstractă 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 


, singură vorbirea poetică menţine acel contact şi obţine 
oda Ge o imagine plină de căldura şi forța percep- 
țiunii concrete. Pe cind între cuvint şi semnificaţia lui, vorbirea 
curentă şi ştiinţifică stabileşte o simplă legătură intenţională, 
poezia reuşeşte să le topească laolaltă în aşa fel încît sunetul 
unuia vrăjeşte prezența celeilalte. De unde recomandaţia ca 

poetul [să nu mal întrebuințeze] toate cuvintele limbii simplu 
a precum sint admise astăzi pentru insemnarea obiectelor gin- 
Kai lui, ci... să le ilustreze cu epitete mal senzibile, sau să le 
învieze prin personiticări, sau să le materializeze prin compa- 
DL, în orice caz însă să aleagă dintre toate cuvintele ce ex- 
primă aproape acelaşi lucru, pe acele, care cuprind cea mai 
mare doză de senzibilitate potrivită co închipuirea fantaziel sale“ ! 
Aşa dar prin epitet, personificare, comparaţie sau pitoresc poetul 
este dator să redea Adr ed A cepe pe care Întrebuin- 
tarea zil resele log au răpit-o. 

eech zen concluzii, Maiorescu se găsea de fapt 
în spiritul celei mai vechi! tradiţii estetice. Este cunoscută încă 
din antichitate, poate dela Simonide, concepția după care pictu- 
ra este o poezie mută, după cum poezia este o pictură vorbi- 
toare. Părerea aceasta se bocură de o autoritate nediscutată 
tocmai pănâla Lessing (.Laokoon, 1765) care îndrăzni cel dintăiu 
să se ridice împotriva el. Concluziile lui Lessing sint însă mult 
mal apropiate de vechea părere pe care se ridica s'o combată, 
decit el însuşi işi închipula. Căci deşi Lessing este acela care 
mai intălu distingind între artele de succesiune şi cele de simultanei- 
tate cerea mijloace felurite pentru fiecare din ele, scopul lor 
comun răminea acelaşi caşi în concepția antică: evocarea sen- 
zibilă a obiectului, se condamnă la o sforţare obositoare 
şi improductivă, cîtă vreme, Întrecindu-se cu pictura, ea năzueşte 
câtră prezentarea simultană a obiectelor. Potrivită cu natura 
succesivă a limbajului este descrierea activă a lucrurilor în felul 
în care a excelat Homer, cind pentru a ne face să vedem scep- 
trul lui Agamemnon, el ne spune mai întălu cum sceptrul acesta 
a devenit, Vechea inţelegere a iei ca experiența vizuală 
supravieţui aşa dar şi criticei lui Lessing. Nici obiecțiile lui 
Herder, puţin timp dupăce Lessing îsi făcu cunoscute ideile sale, 
nici acelea mai tirzii ale lui W, v, Humboldt nu mai putură eo 
compromită. Ea rămase şi mal y vin victorioasă pănă cînd 
cercetările lui Th. A. Meyer (Das Stilgesetz der Poesie, Lipsca 
1901) şi M. Dessolr (Aesthetik etc, 353—363) reușiră s'o dizolve 
definitiv şi să orienteze spiritele cătra un nou fel de a înţelege 
caracterul intuitiv al limbii. 

Dar mai intălu este de observat că nici reprezentarea sen- 
zibilă câtră care se concentrează sforțarea atenţiei, necum acela 
chemată intimplător de cuvint, nu reproduce cu fidelitate carac- 
terul obiectului extern cor tor. Este în firea unei anamite 
tendinţe a artei contemporane să pună accentul nu pe percepti- 


IDEILE ESTETICE ALE LUI TITU MAIORESCU 63 


unea lumii ci pe reprezentarea ei. De aci acele siluete care se 
ridică predominante chiar în ciuda legilor rspectivei sau acea 
țesătură confoză de elemente din care se esprinde cu o ciudată 
claritate un singur amânunt. Toate aceste particularităţi, care ne 
surprind în pinzele unora din cei mal noi artişti, alcătuesc un 
interesant document psihologic pentru celace s'a numit „feno- 
menologia reprezentărilor“, Ele ne arată, şi sint cel puţin din 
acest punct de vedere documentar demne de luat aminte, că logica 
reprezentărilor nu se suprapune logicei formelor externe şi a re- 
lapilor lor; că avem a face mai degrabă cu o logică sentimen- 
tală care distribue cantitatea sau Ae de limpezime după Intere- 
sele momentane ale sufletului, Un copil care va desemna 
militarul la care Lan izbit forma, strălucirea şi sunetul pintenilor, 
va da acestor pinteni o mărime uneori superioară restului siluetei 
pe care o desemnează. La fel va face în multe alte împrejurări 
şi persoana adultă care, silindu-se să transcrie grafic reprezen- 
tarea sa, se va feri să amestece celace ştie el mai dinainte şi în 
mod general despre obiectul care i s'a infâțigat. Cum se va 
putea intimpla altfel atunci cu reprezentările senzibile pe care le 
va chema în mintea noastră cuvintul? Este imposibil ca ele să 
se acopere complect cu imagina cindva actuală a obiectului. Este 
cu neputinţă ca poezia să devină vreodată o pictură vorbitoare. 
Niciodată nu va putea să dea imagina distinctă a lucrurilor, 
chiar dacă va întrebuiuţa mijloacele unei descrieri active după 
Cum cerea Lessing. 

Dar nici măcar cătră această confuză şi iraţională imagine 
nu are poezia totdeauna dreptul să țintească. Limba este un 
instrument încărcat cu o virtaalitate independentă, deşi analoagă 
percepţiunii concrete. Cind pronunţ un cuvint sau o expresie 
pentru care există un obiect corespondent în natură, ev pot să 
mi-l reprezint numai în forma ştearsă şi iraţională pe care am 
amintit-o mai sus sau din recunoaşterea lui poate chiar să lipsească 
orice urmă de amintire senzibilă şi cu toate acestea el să des- 
carce în sufletu-mi acelaşi curent de energie sentimentală cași 
cum obiectul corespunzător s'ar găsi de faţă sau caji cum re- 
prezentarea lul ar avea o limpezime desăvirşită. Ba uneori ordi- 
nea faptelor este contrarie: cuvintul descarcă mai întălu curen- 
tul sentimental din care mai apoi se dezvoltă părerea unei intuiţii 
concrete. MI se pare că våd obiectul despre care vorbește poe- 
tul pentrucă ma făcut să resimt tot conținutul sentimental pe 
Ee el este în stare E meci e ënn. meu, În aceasta 
stă importanţa descoperirii lui „Meyer, 

ȘI pentru a lua exempla din Ta romină. Cind Emi- 
nescu notează: 


Isiä lacul. Luna plină 
Poleindu-l îl sirăbale; 
El, aprins de-a ei lumină, 
Simie-a lui singurălale 


64 VIAȚA ROMĪÎNEASCĂ 


sau cind construind pe latura fantaziei- acustice, scrie poezia 
„Peste virfari“ 


Pesie viriuri lrece lună 
Codru "ai bale frunza lin, 
Dintre ramuri de arin 
Melancolie cornul sună, eic. 


nu este necesar, cetind versurile acestea, să-mi reprezint nici 
strălucirea lacului, nici sonetu! cornolui. Şi dacă o imagine sen- 
zibilă este chemată totuși la viaţă, ea nu trebue să se suprapună 
cu lucrul acela din natură, care lui Eminescu i se va fi arătat. 
Cu fiecare cetitor Imagina aceasta se va putea schimba; după 
natura şi bogăţia experienţii senzibile pe care fiecare dintre a- 
ceştia o aduce sau după gradul predispoziţiei lor optice sanu a- 
custice, imagina va fi cind mai lămu itå și cind mai confuză, 
cind mai strălucitoare şi cînd mai stinsă. Uneori (dacă este 
permis a prevedea ceva în acest domeniu în rare numai neprevă- 
zutul stăpineşte) se va desprinde mai clar din imagina lacului, 
jocul luminos al suprafeței sale brăzdate de unde sau masa com- 
pactă de ape iluminate pănă în adincuri; vor putea apărea pietrele 
rotunjite ale fundului, o salcie, o barcă, într'atit de mare este 
libertatea de contribuţie a imaginaţiei. Dar s'ar putea să nu a- 
pară nimic din toate acestea. Poezia va continua să lucreze cu 
aceiaşi putere de convingere sentimentală cași cum lacul ar fi 
de taţă şi sunetul cornului s'ar auzi. Va vorbi în noi, şi fără 
această prezenţă, singurătatea acelei nopţi inundate de clarităţi 
lunare şi sufletul nostru se va lăsa cişiigat de acea contagiune 
pa că prin care muzica îl dizolvă şi-l îndeamnă cătră moarte, 
Fără ajutorul nici unel imagini, conținutul sentimental se va des- 
făşura întreg şi din productivitatea specială a acestei stări de 
spirit, ochiul interior va crede un moment că contemplă imagina, 
cînd efectiv ea nu i se arată niciodată, 

Care sint aşa dar mijloacele acestei minunate limbi postice 
care poate reda tot conținutul sentimental al realităţii chiar în 
lipsa reprezentării ei ? Epitetul, comparaţia şi metafora au cu 
totul o altă funcţie decit acea pe care, împreună cu toți esteticianii 
timpului, Malorescu le-o acordă. Cind Eminescu scrie: 


Cu obrăjei ca dont uri 
De ser? batë/ eng 


nu obrajii rumeni ai lui Cătălin apar închipuirii noastre, ci farme- 
cul copliăresc al băiatului care trezea complexe noul în sufletul 
Cătălinei ne vorbeşte şi nouă. Nu așa dar câtră expresii sen- 
zibile sau cătră cuvinte pitorești va trebui să se indrepte silinţa 
principală a poetului. Ceiace trebue să-l preocupe în primul rind 
va Îi găsirea expresiei energice, cu răsunetul vibrant şi profund, 


IDEILE ESTETICE ALE LUI TITU MAIORESCU 65 


prins într'o țesătură ritmică încărcată cu un dinamism puternic. 
Pentru a ne înțelege mai bine, să cetim una din poeziile lui Paul 
Claudel din Vers d'Ex (1895) în care numai cu greutate se 
va putea găsi vre-o aluzie senzibilă ; în care simțirea tragică a 
omului care se abandonează puterii justițiere a Divinităjii ni se 
manifestă printr'un limbaj abstract: 


Tu m'as vaincu, mon bien-simt: Mon ennemi, 

Tu m'as pris dans les mains mes armes une A une. 
E! maialenan! je n'ai plus de défense gucune, 

EL voici que je suls un devant vous, Ami! etc., pg. t54 


„Să observăm bogăţia oarecum inepuizabilă a ideii care pen- 
tru a se exprima, recurge la contrastele: Mon ennemi-ami. Con- 
vertirea religioasă porneşte dela o criză zguduitoare a personali- 
Gut în care toate ole are eil omenesc. se năruesc pănă ce, 
supus, sufletul se ntreg puterii lui Dumnezeu. Victoria Domne- 
zer este infringerea noastra, Credinciosul măsoară. adincimea 
conştiinţei sale mistice cu intensitatea impotrivirii sale iniţiale. 
Pe culmea avintului cătră Dumnezeu îl turbură amintirea tragică 
despre dezastrul personalităţii sale umane. Un suspin profond 
se amestecă În bucuria cea mal inaripată. Ne întrebăm dacă 
această complicată idee s'ar fl putat în adevăr îmbrăca într'un 
vestmint senzibil ? 

Energia vorbirii face caracterul intultiv al poeziei, spunea 
-Herder. ŞI despre ce se poate numi energia vorbirii ne arată 
următorul pasaj din Sfintul Augustin : 

„Domnezeul meu, ce eşti tu? Ce să întreb mal intăiu? Ce 
altceva decit despre Domnul Dumnezeul meu d «Căci cine este 
Domn lingă adevăratul Domn și cine Dumnezeu, afară de tine 
Dumnezeul nostru» ? (Psalmi, 18, 32) Tu Cel mai innalt, Cel 
mai bun, Cel mai puternic, A Tot Puternicul, Cel mai milos şi 
totuşi Cel mai drept, Cel mai ascuns şi totuşi omnipotent, Cel 
mai frumos şi Cel mal tare, stind fără să poţi fi cuprins, ne- 
mişcat şi prefăcind totul, niciodată nou, niciodată vechia, căci 
tu tnnoeşti totul, pe cei mindri îi dai însă pierzării fară ca ei 
So înțeleagă; mereu lucrind, totdeauna liniștit, adunind fără 
trebuinţe, purtind, împlinind şi apârind, creind, hrănind și desăvir- 
sind, câutind deşi nimic nu-ţi lipseşte. lubeşii fără pasiune, te 
sileşti cu o liniştită blindeţe, vorbirea ta e fără durere, te minti 
şi ești totuşi paşnic, trecătoare sint lucrările tale, veșnic este 
sfatul tău, colegi ce al găsit şi n'ai perdut niciodată, te bucuri 
de ciştig fără să fii sărac şi ceri dobindă fără să fii avar. "D se 
împ'umută ca să devii datornic și to'uși cine are ceva care să 
nu fie al tău? Plăteşti datorii pe care nu le datoreşti şi nu pierzi 
cu toate acestea nimic. Dar cè am adus eu cu toate aste cu- 
vinte, Dumoezeui meu, viaţa mea, bucuria mea sfintă ? Val a- 
celora care nu vorbesc despre tine căci şi muţii te vor măr- 
turisi (Confesiuni, Cap. 1V)“. 


5 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Caşi în strofa lui Claudel, intreaga dezvoltare a Stintului Au- 
gustin se rezolvă m contraste. Imprejurarea are o semnificaţie 
deosebită pentru estetică. Definind un lucru prin contrariul lui 
nu obținem totdeauna o anulare logică. In EE în retorică 
principiul contradicţie! nu are valoare, Astfel, cin Sft. Augus- 
tin spune: „te minii și eşti totuşi paşnic" sau „plăteşti datorii 
pe care nu le datoreşti* ideja nu devine absurdă, ci adaugă ceva 
inţelesului ei. Minia paşnică şi datoriile pe care Dumnezeu nu 
le datoreşte, înseamnă sancţiunea morală implacabilă care e- 
mană din Dumnezelre cu necesitatea vnel Antiteza este 
unul din mijloacele care sporesc intuitivitatea D i pe alte căi 
decit acelea ale sensibilizării, Bogăția emanaţiei verbale pe de 
altă parte porneşte în suflet un curent dinamic a cărui valoare 
există şi in afară de conţinutul intelectual pe care il aduce odată 
cu sine. La marile talente retorice, la un V. Hugo, la un G, 


punzind parcă aserţiunii lul Maiorescu opunindu-se de fapt 
întregului curent din care şi Malorescu făcea parte, că „in multe 
privinţe limba poetului rămine acela a comerţului ziinic și a des- 
crierii ştiinjitice“, 


Am văzut că Maiorescu defineşte frumosul ca pe „mani- 
festarea ideli în materie senzibilă“, Ceiace înţelege Maiorescu 


cepută acolo ca întrupind electiv esen ideală a lumii, logosul 
universal. Această intrebuințare ar "we deveni insă un pri- 
_lej de eroare într'o estetică psihologiceşte întemeiată, cum vom 


IDEILE ESTETICE ALE LUI TITU MAIORESCU 67 


vedea că este acela a lul Maiorescu, dacă Maiorescu insuşi nu 
Sar fi grăbit să ne atragă atenţia din capul locului. Nu este 
cazul deci să ne oprim mai indelung asupra acestei discuţii -de 
termeni. 

Frumosul definit ca „manifestarea idei! în materie senzibi- 
lā“ pune cercetătorului problema de a vedea în ce chip ideia se 
poate manifesta in materie senzibilă, Răspansul prim la această 
întrebare îl dă chiar Hegel, care distingind intre arta simbolică 
a orientalilor, aceia clasică şi aceia romantică, schiţează trei fe- 
luri posibile ale sintezei dintre idee şi materie, Într'un mod care 
nu ne interesează a-l urmări mai deaproape aci. Această pro- 
blemă Malorescu însă nu şi-o pune. În cefel imagina senzi 
al cărei suport era cuvintul, devine la rindul ei suportul sau o- 
cazia unui sentiment sau a unei pasiuni, este întrebarea la care 
Maiorescu nu răspande, deşi cetitorul, care luase cunoştinţă de 
definiţia frumosului, avea dreptul să ceară un răspuns. Dar Ma- 
iorescu trece cu vederea această intrebare fără a lua seamă că 
astfel Inceputul studiului său făgăduise mai mult decit dovedeşte 
în urmă că poate da, Partea a doua a acestei studiu: „Condi- 
ţia ideală a gun. se dezvoltă aşa dar într'o desăvirşită in- 
dependenţă de intăia sa parte („Condiţia materială a poeziei“) 
şi intregul face mai degrabă impresia unei juxtapuneri din două 
tie > decit a unui tot organic. ; 

ce ue să ne infăţişeze sen e şi pasi- 
uni, şi nu este primul lucru despre care se Întreabă Ma- 


“Torescu. Pen „ răspunde el, spre a fiinţelese presu- 


pun o pregătire specială, pe cind pentru ceiace numai Impro- 
priu se poate numi înțelegerea sentimentelor nu este nici de 
cum nevoe de o asemenea pregătire. Sentimentele şi pasiunile, 
„sint comune tuturor oamenilor, sint materia ințeleasă şi intere- 
santă pentru toţi. Celace separă pe oameni de olaltă este cuprin- 
sul diferit cu care şi-au împlinit mintea: celace-i uneşte este i- 
dentitatea mişcărilor de care se pătrunde inima lor“. O a doua 
cauză „pentru care poezia nu poate trata obiecte ştiinţifice“ stă 
în împrejurarea că „frumoasele arte, şi poezia mal întâiu, sint 
repaosul inteligenței”. Căci pe cînd știința pune mintea Intr'o 
veşnică mişcare Înnapol cătră tot mai depărtate cauze şi înainte 
spre tot mal îndepărtate efecte, arta „prinde atenţia nel 

şi agitată spre infinit, și înfăţişindu-i o idee mărginită în forma 
senzibilă a fromosului, H dă liniştea contemplativă şi un repaus 
intelectual. Poezia în special trebue să ne decline spiritul dela 
inlănţuirea fără margini a nexului cauzal, să ne manitesteze l- 
deia cu început şi sfirşit şi să dea astfel o satisfacție spiritu- 
lni omenesc. De acela ea este datoare să ne indrepte spre sen- 
timente şi pasiuni, Căci tocmai Simţimintele şi pasiunile sint 
actele de sine stătătoare în viața omenească: ele au o naştere 
şi o terminare pronunțată, au un inceput simţit și o catastrotă 
hotărită şi sint dar obiecte prezentabile subt forma limitată a 
senzibilităţii“. 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ceiace avem să imputăm acestui raționament este că el face 
din sentimente și pasiuni un obiect de cunoştinţă. Na vom spori 
însă întimpinările, folosind acea banală clasificare, care opune 
cunoştinţa vieţii afective, şi care am văzut că era—dapă cum 
nici nu se putea altfel—şi la îndămina lui Maiorescu. ŞI nu vom 
adăvga această intimpinare pentrucă înțelegem că tocmai din 
nevoia de a le opune, scu alege ca teren de compara 
a sentimentului şi cunoștinței, terenul propriu al acesteia din 
urmă. O comparaţie, chiar cind trebue să ajungă la o opoziţie, 
trebue să se facă dintr'un singur punct de vedere, presupunind 
astlel în prealabil o anumită asemănare a termenilor. Spiritul 
logic al lui Maiorescu nu se poate elibera de subt puterea aces- 
tei condiţii a minţii omenești şi singara lui vină rămine că aplică 
un procedeu logic în domeniul irațional al valorilor. In adevăr, 
în acest domeniu, despre frumos nici nu se poate spune că se 
opune adevărului sau binelui, pentrucă aceasta ar presupune— 
după cum am văzut—că ar continua într'un fel să se asemene 
între ele. Lumea valorilor este făcută din unităţi pur şi simplu 
incomparabile ; ea este o serie discontinuă. Adevăratul gind al 
lui Maiorescu poate fi condus pănă la această cunoștință, dar 
pentru a ajunge aici el trebue curățat de reziduul intelectualist 
ug îl menţinuse, poate, numai o inoportună precauţie lo- 


Să vedem însă dacă această opoziţie este cel puţin justă, 
dacă in adevăr, spre deosebire de ştiinţă, care indrumează min- 
tea cătră infinit, poezia ne înfăţişează totdeauna „idei cu inceput 
şi sfirşit”. Fireşte că aci trebue să facem o deosebire între cela- 
ce poezia trebue să înfățişeze şi celace ea înfăţişează de fapt în 
numeroasele ei feluri de a fi. Malorescu vorbeşte de un trebse 
şi ca atare este liber de a impune poeziei idealul pe care îl va 
crede de cuviinţă. Dacă insă ne constringem dea nu indica 
poeziei decit Idealul pe care ea D întrupează în realitate şi întot- 
deauna, putem atunci să ne întrebăm dacă acest trebue se aco- 
pere şi cu starea de fapt. Hegel, care în această privință nu re- 
prezintă decit termenul final al unei întregi dezvoltări, nu cre- 
dea la fel. Pentru el acest finit al ideii care este așa dar „pre- 
zentabilă subt forma limitată a senzibilităţii“ alcătueşte caracte- 
rul exclusiv al artei clasice, Numai aci, după Hegel, fdela se 
Intrupează atit de perfect în materialul senzibil, focit în această 
intrupare ea şi o graniţă expansiunii el infinite. (De unde 
o anumită uscăciune a artei clasice) Dimpotrivă, în arta roman- 
tică, idela a luat o cunoştinţă atit de intimă pi bogată despre 
sine, facit materialul senzibil nu o mai poate conține; ea sparge 
limitele senzibilităţii şi ni se prezintă ca o aspirație turmentată 
cătră infinit, „Această ridicare a spiritului cătră sine insuşi, prin 
care dobindeşte o obiectivitate, pe care altfel trebuia eo caute 
în sensorialitatea exterioară a lumii... alcătueşte principiul fun- 
damental al artei romantice“ (Vorlesungen über die Aesthetik, 


IDEILE ESTETICE ALE LUI TITU MAIORESCU 69 


II, 122). Toată sistema lui Hegel, cu privire la romantism, tindea 
să întemeeze filozoticeşte sentimentul pe care poeţii şi teoretici- 
anii germani elor mulaseră cu o generaţie mal înainte despre 
poezia timpalui, Pentrucă asupra acestor formulări ne-am oprit 
altădată mal pe larg, 1 nu vom reveni aci. Este destul a spune 
că ceiace de exemplu romanticii exprimau cu termenul „Sebhnsucht* 
nu cade în sfera sentimentelor „cu începat şi cu stirşit“, Puţini ani 
după ce Malorescu publică studiul despra „Poezia romină“, Emi- 
nescu trebula să devină unul din ultimii poeţi europeni al nos- 
talgie! romantice, cînd scriind în „Floarea albastră” : 


lar te-al culundat in stele 

ŞI în nori ai 'n ceruri ngelte ? 
De nu m'ai ulia incalie, 
Sufletul vieţii mele. 


In zadar riuri în soare 
Grămădeşii 'n a la gindira 
i cimplile asire 
i întunecala mare. 


Piramidele "'nvechile 

Urcă "n cer virlul lor mare 
Nu căla în depăriare 
Fericirea ta, iubite L.. 


cind scriind astfel, amintea pe romanticul Tieck care dădea glas 
unei fantezii chinulte de un acelaşi sentiment neințeles şi de a- 
ceiaşi năzuință cătră tărimuri ma! miraculoase încă: „sint unele 
ceasuri cind aşi vrea să călătoresc departe, Într'o natură ciudată 
şi miraculoasă, să mă caţăr pe povirnişuri de stinci şi să mă 
tirăsc în prăpastii ameţitoare, să rătăcesc in peşteri şi să aud 
murmurul surd al apelor subterane, ași vrea să văd cludatele tu- 
fişuri ale Indiei... piramidele egiptene“... (cit. ap. Ricarda Huch, 
Die Blütezeit der Romantik, pag. 122). | 

Trecind la analiza condiţiilor speciale ale poeziei, Maiorescu 
ne pune În îndoială dacă în adevăr idealul clasic este acela care 
conduce cercetările sale. Facută dintr'un punct de vedere psi- 
hologic, analiza aceasta se autorizează dela condiţiile speciale 
ale vieţii sentimentale pentru a stabili şi caracterele normative 
ale poeziei. „Poetul, chemat a exprima simţirile omeneşti, —scrie 
Maiorescu—a aflat în însăşi natura lor legea după care să se 
condacă. Între deosebirile ce disting afectul în genere, fie simți- 
mint, fle pasiune, de celelalte stări ale cugetului, se pot cita ur- 
mătoarele ca principale: 1. O mal mare repegiune a mişcării i- 
deilor. Observarea aceasta o poate face oricine, Exemplul cel 
mai lămurit dintre toate ni-l prezintă spaima, cu prodigloasa 


1 In lucrarea mea: Das Werlungsproblem în Schillers Poeiik, 
București, 1924. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sumă de idel ce ne pot străbate mintea în momentele ei. 2. O 
exagerare sau cel puţin o mărire şi o nouă privire a obiectelor 
subt impresia simțimiatului şi a pasiunii. Lucrurile gindite 
iau dimensiuni crescinde, micul cerc al conştiinţei intelectuale se 
preface în linte microscopică şi, privite prin ea, toate senzații- 
le şi toate ideile momentului apar în proporții gigantice şi 
subt culori neobişnuite, 3. O dezvoltare grabnică şi crescindă 
spre o culminare finală sau spre o catastrofă, dacă luăm acest 
cuvint şi în sens bun, nu numai în împrejurări e.——Aceste 
trei semne caracteristice ale efectelor sint to tă cele trei 
calități ideale ale ziei“, 

Nu trebue insistat prea mult asupra faptului că astfel de- 
finite, condiţiile ideale ale poeziei contrazic, cel puţin în parte, 
idealul ciasic căruia Malorescu credea că le poate subordona. 
Chiar numai cea dintălu dintre aceste condiții: „marea repe- 
giune a mişcării ideilor“, subt care se înțeleg două lucruri, de o 
parte „un raport de precizie între idel şi cuvinte astfel, incit 
cu orice inmaljlre de cuvinte să se Inmulțească in aceiaşi pro- 
porţie şi suma de idei“, dar de altă parte împrejurarea că „o 
mulţime de idei de ale noastre proprii (sint) deşteptate cu prile- 
jul cetirii şi alăturea de cuvintele poetului“, adică tocmai ceiace 
cam la acelaşi vreme Fechner preconiza in vestitul său „factor 
asociativ“, bogăţia de asociaţii care vin de se organizează în 
jurul unei prezentări senzoriale pentru a-l da ceiace el însuşi ou- 
meşte „coloarea spirituală“, die geistige Farbe,—chiar numai a- 
ceastă singură condiţie dovedeşte că amănuntul teoriei lui Malo- 
TESCH nu se acopere cu celace în mod general formulase mai 
înainte despre ideia poetică „prezentabilă subt forma limitată a 
senzibilităţii”. Această limitată formă a senzibilităţii nu încape 
toată simțirea poetului; poetul o sparge şi il îneacă graniţele cu 
celace in definitiv „caracterizează producția poetică“, cu „a- 
bundenţa de idei“. lar pentru a ilustra adevărul acesta, fără în- 
doială că nu la un poet clasic se potea Maiorescu adresa, nu la 
poeţii la care in se juxtapune În asemenea măsură expre- 
siei incit producţia lor pare o adevărată notație științifică (V. 
Basch), ci unui romantic, iul Heine de exem lu pe care îl citează în 
mai multe rînduri, Aci era în adevăr prilejul cel mal potrivit 
pentru a dovedi că ecoul psihic nu se mărgineşte în limitele ex- 
presiei, dar că el se prelungeşte dincolo, într'un răsunet vag şi 
recalcitrant în faţa oricărei tendinţe de a-l prinde în forme plas- 
tice. Clasicul Maiorescu apare un moment ca țeoreticianul vago- 
lui romantic. Dar pentru a dovedi că nu aci se istovesc toate 
posibilităţile poeziei, este saficient de a compara strofa lui Emi- 
nescu : 


Alară-i loamnă, lrunza 'mprăşiiată, 

lar vintul svirlă "a geamuri grele picari ; 
Ci lu ceteşii scrisori din rosse plicuri 

Şi într'un ceas gindeșii la viața loală 


IDEILE ESTETICE ALE LUL TITU MAIORESCU. 71 
——————————— NU -MAoReScu O T 


unde simțim precis resonanța prelungă a ecoului, cu o altă strofă 
de interior, poate romantică în motiv, acela a clasicului Alecsan- 
dri, din poezia „Serile la Mirceşti“, 


Aşa "o singurătate, pe cind alară ninge, 

Ga a mea se primblă pe mindri curcubei, 

Dän ce se slinge locul, și lampa "o glob se slinge 
Şi sallă cățeluşu:mi de pe gennnchii mel 


unde este interesantă tocmai oprirea bruscă a ecoului, atit de 
grațios realizată prin amănuntul animalului care saltă de pe ge- 
nunchii stăpinului său odată ca încetarea reveriei care îl furase 
în lunga seară de iarnă. 

Nici a doca condiție ideală a poeziei na răspunde idealului 
clasic afirmat la început de Maiorescu. Celace trebue să înțele- 
gem prin „exagerare sau cel puţin o mărire şi o nouă privirea 
obiectelor subt impresia simţimintului şi a pasiunii“, dacă ți- 
nem samă și de condiţia negativă ca „poetui să nu-şi înjoseascâ 
obiectul”, după cum totuşi se înttmplă în cazul abuzului de di- 
minutive care trezeşte vehemenţa lul Maiorescu, este probabil 
caracterul „Interesant“ sau „patetic“ al subiectului. „Interesan- 
tul“ era însă după Frederic Schlegel tocmai insuşirea poeziei ro- 
mantice moderne. In mișcarea de evoluţie a poeziei, interesul 
poate cădea cind asupra formei şi cînd asupra materiei şi în a- 
cest contrast avem şi motivul alternaţiei dintre romantism şi cla- 
sicism. Trăind într'o epocă precumpănitor romantică, Maiorescu 
nu putea să nu admire celace se recomandă ma! ales prin ca- 
racterul „important* al fondului, ca atunci cind scrie despre 
simţimintul cel profund al naturii“ sau „despre natura vizionară 
a întregei existente", deşi atit în predispoziţiile cit şi în culțura 
acestui bârbat erau destule elemente care sa-l hotărască pentru 
clasicism. 

Citeva cuvinte ne-au rămas să spunem şi despre a treia 
condiţie ideală a poeziei. „Dezvoltarea grabnlcă și crescindă spre 
culminarea finală“, aşa cum a fost realizată ge ex. tirada tragică 
a teatrului clasic francez sau cum au întrebuințat-o şi romanticii, 


tul că strofele se urmează intr'o desăvirgită independență unele 
faţă de altele. Fenomenul îl atribue Nietzsche prezenţei temei 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vălire manifestă o fort sălbatică şi străină destăşurării senine 
a viziunii epice“. După opinia lui Nietzsche, fenomenul acesta 
na este particular jeet populare, ci esenţial pentru Intreaga li- 
rică, Dacă în adevăr se poate susține că motivul adinc al liricei 
este iraţional-melodic, atunci organizarea destăşurării câtră 
culminarea finală poate fi socotită ca o imixliune retoric-inte- 
lectualistă, după cum s'a şi făcut în legătură cu marea poemă 
de compoziţie a romanticilor francezi. Eminescu, pe care şi aici 
ìl putem cita, a avut intuiţia acestui lirism pur de orice intenţie 
de compoziţie. Nu in poemele în care preocuparea retorică de 
Asien este transparentă, ca de ex, în „Mortua est“, ci in unele 

in postumele lui unde, în chip atit de ciudat, ien regăseşte, 
tără expresă intenţie, tehnica poeziei populare. Poezia „Stelele’n 
cer“ este deosebit de caracteristică din acest punct de vedere, 
Primele patru strofe nu înfăţişează nici-o gradaţie: 


carii 

e a or 

Ard depărtărilor 
Pănă ce pier 


După un se 
Clălind Fie pomi 
Tremură să 


Nişte celăți 
Plutind pe marele 
șcâloarele 


Pustietăţi, 


Sto! de cocori 
Apucă "'nlinsele 


Este o serie de imagini independente. A cincea strotă dă poeziei 

un final în sens de „catastrotă“. Dar poezia nu se termină şi 

strofele se continuă în acelaşi relativă neatirnare. Poezia păs- 
deşi nehotărirea 


Ce putem la sfirşitul acestei analize principiale a ar- 
cpu, în Mater AE 
ca a lim ce este cu A a 
mai fi susținută. Ca expresia poetică nu trezeşte În et ia 
dovedeşte chlar cea mai sumară 
introspecţie, Poezia descarcă însă curente sentimentale şi care 
este relaţia dintre acestea şi expresia poetică alcătueşte proble- 


IDEILE ESTETICE ALE LUI TITU MAIORESCU 73 


ma esențială pe care Malorescu o ocolegte. Evasiv se arată 
Maiorescu şi în ce priveşte idealul poetic care conduce cercetă= 
rile sale, căci pe cînd în principiu el afirmă clasicismul, dez- 
voltările sale arată unele predilecţii romantice. Amintiri reto- 
rice, ca de ex. imperativul gradaţiei poetice cătră catastrofa fi- 
nală, complectează fizionomia Ideilor estetice examinate aci. 
Opiniile estetice ale lui Titu Maiorescu prezintă însă nu 
numai un interes teoretic ci şi unul practic. Rolul lor hotăritor 
in ce priveşte stabilirea temeliilor critica ale culturii romine con- 
timporane este o altă problemă şi ea merită un alt studiu, 


Tudor Vianu 


kä ggf 


STT 


Robul veșniciei 


—— 


Cu mine zilele ji- 
Cu leri vleaja la SE, 
Mihail Eminescu 


Stăpina mea e crudă şi nedreaptă - 
E Veşnicia 'n spasm de nerăbdare 
E strinsa ei 'ncruntata Așteptare, 

Cînd singură pe sine se aşteaptă... 


O simt așa: o surdă încordare : 
Adincă adincime care creşte 

Cu cit puterea mea slăbeşte, — 

Cu cit se 'nalţă colb de clipe moarte, — 
Cu cit alerg s'o duc tot mai departe... 


Dar nerăbdarea ei îmi biciuezte, 
Și oboseala mea înspumegată 
Și 'năbușit cu tunete vorbeste; 


ROBUL VEȘNICIEI 


— SS L U NS A 


„Mai repede, mai repede !.. Ca vintult.. 
„Să tremure tot cerul și pămîntul! 
„Să cazi odată 'n întuneric!,,. 


„Căci mă voiu întilni cu mine 
„Atunci cînd truda ta de sclav nemernic 
„Le va ucide 'n întuneric '!— 

„Atunci cînd liberă de tine 

„Voiu răsufla mai liberă ca vintul 
„Să tremure tot cerul şi pămîntul, 
„Să cazi odată 'm întuneric)... 


„O simt aşa: vibrind de enervare : 
E strinsa şi 'ncordata Așteptare, 
E-adinca-adincime care crește 

Cu cit puterea mea slăbeşte, — 

Cu cit se 'nalţă colb de clipe moarte, — 
Cu cit alerg so duc tot mai departe... 


Alexandru N. Nanu 


75 


Madona din Port 


Sint tocmai douăzeci şi patru de ani de cînd, în nişte zile 
fumurii de Decembre—la fel cu acestea—eram tot aici, pe fär- 
mal Dunării, în acest oraş înconjural de ape. Era atunci în a- 
janul zilei de Si. Nicolae; aşa este Z azi. Era atunci, în văz- 


sosirea mea şi pe cheu, 
undeva la etaj, mă aştepta o ca pregătită cu luare aminte, 
ŞI între camera cea dintăiu şi cea de acum erau numai cițiva 
paşi-—şi douăzeci şi patru de ani! 
Minunată Marie, acum douăzeci şi patru de ani nu ştiam 
mic de icoana ta, pe care am găsit-o astă vară... Ştiam prea 
puţin şi despre tine. Te cunosteam de multă vreme, dar nu te 
el Ge, Er „nu te iubeam. Te ştiam de multă vreme!... Nu 
stăteai tu, pra patului al copillor, în ele dela 
răsărit, invâluită în mahrame cafenii şi aibastre—grele şi inexperte 
ca şi mina iconarului ţăran care te zugrăvise? Arhanghelul 
Gavriil stătea inaintea ta, cucernic dar nestrâveziu și incurcat în 
aripi, şi iţi întindea o ramură de crin, simbolul dragostei Celui 


MADONA DIN PORT 77 


ce te alesese şi simbolul tainei prea fericite, care era să te aşeze 
în ceruri, o, Theotocos! 

Te iubeam doar într'atita tatru cit ştiam (ne spunea mama 
dimineaţa) că uneori, noaptea, te pogori din icoană şi vii şi ne 
strecori subt pernă smochine, biscuiţi şi pachete mici cu cioco- 
lată. Dar, Marle Prea Curată, este ca Şi cum aşi zice că nu te 
ştiam şi nu te lubeam. A trebuit să treacă ani ŞI ani, până cind 
să te văd—in icoanele lui Grigorescu, la Mănăstirea Agapia şi 
mal ales pănă cind să aud, ca să nu-l mai uit, axlonul care te 
preamăreşte, ŞI incă şi atunci, trăind într'o lume de cîrtiţe şi de 
hiene, nu puteam să bănuesc splendorile duhovniceştei tale frumu- 
SEU şi nu puteam să ştiu cum e grădina în care tu infloreşti ca Sora- 
Soarelui, filnd totuşi, o Născătoare de Dumnezeu, Mama Soarelui ! 

Acum douăzeci şi patru de ani, In ajunul Stintului Nicolae, 
eral, poate, tot la locul tău, în icoana ta Împărătească, precum 
te-am văzut astă-vară. Biserica unde te adăposteşti e zidită din 
bătrini, poate de Grecii prea cucernici de altă dată, răscolitorii 
Dunării şi ai mărilor. Inaintea ta, Madonă a Marinarilor, au 
venit şi au îngenunchiat, cu pieptul plin de suspine, cu minile 
pline cu säit de aur, atlția corăbieri, atila neguţători, atiţia 
călățori din ţările tinicului şi ale maslinului! Chipul tău, Marie, 
din icoana lung privită astă vară, poate este şi el un dar adus 
din miazăzi, dela Sfet-Agora, din Țarigrad, sau din insulele 
greceşti, cele familiare cu corăbiile Veneţiei şi cu pictura italiană. 
Desigur că eral aici, la locul tău, şi acum un sfert de veac. Dar 
nu te-am văzut nici pe tine, nici biserica aceasta de pe cheu... 
Marie, pe vremea acela eram orbit de viziunile tinereţii şi mai 
ales orbit de cartea proastă pe care o învăţam, măcar că eram 
student în teologie. 

Am dormit atunci la cîțiva paşi de icoana ta, Ştiam prea 
bine Mintuitorul. Porunca lui de chemare o primisem mal 
dem Dar întirziam, mă risipeam, mă abăteam merea din 
drum, alergind după flori deşarte, intocmai ca Fata cu scufița 
rosie. Vai, lupul din poveste-—„lupul cel înţelegâtor“—pindeşte 
deapururi calea copiilor care nu ascultă! 

Deci, prelungind zădarnic calea mea, robindu-mă florilor 
care înfloresc dimineața şi se scutura seara, agonisiadu-mi 
poveri şi suferințe de care Domnul Milostiv ar fi voit să 
mă cruțe (1 Corinteni 7, 28), eu mă aflam, cu doaăzeci şi 
patru de ani În urmă, mosafir de o zi, aici printre matrozi. Tu 
stăteai în icoana ta şi copilul desmetic alerga, cădea, se lovea, 
plingea și se scula, ridicat de Domnul, dar ca să ulte totul și 
să pornească lar după înșelătoare visuri. 

Tu stăteai în icoana ta, dar Match mult milostivă, astăzi 
înțeleg prea bine că nu ai disprețuit pe cel ce dormea în preajmă-ți, 
plecat din casa tatălui, şi tocmit argat la stapin străin (Luca 15, 

12—15), ci din icoana ta, 0, Madonă a marinarilor în primejdie, 
ai întins braţul tău de crini şi, binecuvîintind, ai limpezit viitorul. 


78 VIAŢA ROMINPASCA 


Adouazi era praznicul Marelui Nicolae, arhiepiscopul Mirelor 
Likiei, intrepidal mărturisitor al Dumnezeirii Fiului tău. Maat 
dat în ia NI: 
— „De mine în douăzeci şi patru de ani, acesta care doar- 
me aci, prins în mrejele deşertăciunii, va fi t şi va sluji 
Sfinta Liturghie, la biserica ta, din deal. Ai grij de eiis 
Puternicul Nicolae a îndeplinit întocmai porunca Impărăte- 
sei. Acum cinci ani, tot în ajunul zilei lui, m'am intilnit ca el, 
seara, la privighere. A fost o intilnire neuitată! Peste două săp- 
tămini lanţurile mele cădeau la pămint (Faptele Apostolilor, 12, 
7,) şi atletul tău Nicolae mă scotea la lumină şi la libertate. 
Aşi putea, Stăpină, să nu privesc inapoi, peste toate aces- 
te plaiuri dureroase, pe care le-am străbătut, cu osteneli et. 
şletoare, cu popasuri lungi şi vinovate, dar indemnaţ mereu, a- 
dunat din pulbere, împins înainte dela spate, de Fiul tăa şi de 
Mintuitorul meu? Aşi putea să nu gindesc, cu suavă recu 
tinţă, că pe cind acum un sfert de veac, în zorii zilei de $ 
Nicolae, treceam pe lingă icoana ta, legat la ochi, ud de lacrimi, 
şi = azi, în aceleaşi zori, mă pregătesc de Sfinta Litur- 


gh 

Marie, am văzut icoana ta—in acest port în care tu mi-ai 
fost atit de milostivă!—deabia mai lunile trecute. Am stat mult 
şi te-am privit.. Cine a fost meşterul care a visat şi a făcut să 
înflorească, din lemn uscat, obrazul tău ? ra lui m'a ţinut 
focului şi am visat (pe cind soarele unei după amezi de vară 
impletea beteală pe diadema ta) la zugravul necunoscut, la nea- 
mul și la florile din ţara lul şi la Nazaretul tău, de acum 1925 
de ani. 


Am venit acum, în iarnă, să te văd din nou şi să sărut, 
recunoscător, mănuşile tale de argint, Am venit de asemeni, să 
cer binecuvintările tale, gata precum eram să mă arât în lume 
şi să predic impărăţia lui Isus Christos, 

ŞI fată stăpină—spre ulmirea și învățătura mea—un väl de 
alterare şi de coşcoveală ascunde frumuseţea ta de astă vară | 
erai, E air pna el ger tirg 
erai. Binecuvintată pțeşte- z e- 

Dar invaţă-ne, Prea Buno, cum să d m, în nile 
noastre şi în egloga inimilor noastre, pe Fecioara din 
pe strănepoata Re KE Miriam, „cea plină de datz — 
de Maica mult milostivă, de Stăpina Cerolui, de solitoarea şi de 
întercesoarea noastră, la Scaunul Fiului impen? 

Cind te vedem purtind în SE pe fără de ani, cînd 
mărturisim pămintului, la picloarele tale, că primim, că iubim, 
că slăvim eterna ta fericire, cînd te privim în grădina credinţii 
noastre ` „trandafir din Goron“, „crin“, „rodia“, „palmier“, încins 
ca ciorchini de chihlibar (Cintarea Cintărilor, 2, 1—3; 7, 7) mai 
putem, o, Diademă a lui Israel, să nu-ţi redăm toate podoabele 
şi toată regalitatea care au extaziat pe prooroci ? 


MADONA DIN PORT 79 
O, Născătoare de Dumnezeu, fil cu noi Îngădultoare 
cum odinioară cu nuntaşii dela Cana Galileei | Bi pat 
vin şi tu l-ai rugat pe Domnul să le dea şi el le-a dat. Dar noi 
avem, Marie! Sint pline amforele Sfintelor Scripturi de vinul 
profeților care vorbesc despre tine ! Sint pline inimile Sfinţilor 
Părinți de capitoasă recunoştinţă cătră celace s'a invrednicit să 
nască, răminind etern fecioară, pe Răscumpărătorul lumii! Sînt 
pline cristelni ei prenei de imnele spumeginde, întru slava ta, 


Nu ne ţine de rău, o, Maica Luminii, să regăsim, să dă 
pe față, să strigăm—beţi de o credinţă care lasă denger Kee 
Ze — Că eşti mai cinstită decit Heruvimil şi mai slăvită 

ră de asemănare decit Seratimii, că eşti bucuria lui David care 
Zei SÉ e A nitel nostru de trandafiri, pe pă- 

— mărginiţi, care nu pot să gindească altfel pe 

Maica lor decit ca pe cea mai frumoasă fiică a lui Israel! i 


G. Galaction 


Multe și mărunte despre Eminescu 


V.— Dela Viena 


Privitor la Eminescu in Viena, avem informaţii deplin sa- 
tistăcătoare : |. Slavici, T. V. Stefanelli, |. Grămadă, scrisorile 
poetului, ştirile care se colege încă din manuscripte pot lä- 
muri bine soarta şi felul lui din acel timp. 

Cu toate acestea, se mai găseşte cite un document uitat 
prin gazetele vremii | 

Publie unul, aici. 

Este numal istoria unei seri la care maestrul a luat parte 
activă—ţinind un toast. Va fi ţinut şi altele, inainte ; acesta este 
intăiul despre care avem în mini documentul. 

A fost un toast în sănătatea principelui Carol al Romialei. 
Cum în „Rominia Jona" erau Seel şi ţărani, era obicelu 
ca cineva să preasan pe erg ei Weeer ce 

Vodă din Bucureşti. In noaptea anul nou, dela pre 
1871, V. Grigorița a rostit lauda Int Francisc Iosif |, M. Emi- 
nescu pe a lui Carol I—asistind, probabil, și reprezentantul po- 
Del, despre care gin vremea mea încă ne intrebam, jenaţi şi 
ironic : dar stilpul Habsburgilor a venit ?, fire-aru. 

Documentul, scris de un Ardelean, nu art nevoe de alt 


comentar ; 
Federaţiunea 
(Pesta, Miercuri, 8 lebruariu | 27 lan. 1871. An. IV, No. 10—476). 
Folşioar'a 


Viena, în 27 lanuariu 1871. 
(Serbarea preserei anului nou — şi Incă ceva). 


Domnule Redactor ! 


Fiindcă, prec acum nimeni nu v'a înștiințat 
PRR aa o himera romină principală, ce tinerimea 
i EN OAE Kai Sr eg vor 
de d cam Dr 
d Kaes interes pentru publicul romin. 


MULTE ŞI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 81 
e eama al nnman EE A EEN | 


Preseara anului nou 1871, cași in anii de mai inainte, 
acum, a întrunit o frumoasă cunună: de Romini în Sala otelului 
„Victoria“, unde se celebra această sărbătoare a junimei romine. 
In adins zic „sărbătoare a junimei romine“, pentrucă finea anu- 
loi vechiu şi începutul celui nou sint nişte momente aşa de tot 
acomodate şi nilmerite pentru asemenea festivități. Colo remini- 
scințele trecutului cu suferințele noastre seculari, colea presintele 
posomorit, aşa cit Rominul de Inimă cu nerabdare şi sete cearcă 
să pătrundă cu ochii sufletului său vălul viitoriului, să afle vre-o 
speranță măgulitoare carei sale naţiuni şi patrie. Cine însă e 
chemat fn linie să realizeze atari speranțe, dacă nu "ec? 
mea studioasă a unei națiuni, dacă nu elita acelei junimi i 
iată, eu sum În fericea poziţiune, de a putea din experiență a 
gura pe iubiții mei conaţionali, cumcă junii noştri de la universi- 
tatea şi institutele de invâțămint din Viena prin activitatea şi ze- 
lul lor ni dau garanţia, ni pot umplea cu o justă incredere in 
privința unai viitor mai frumos şi mai imbucurâtor. 

Un document al acestei fu şi festivitatea din vo'bă. Cine 
nu ştie, că acsioma recunoscută de toţi timpii, că dogma presen- 
tului este unirea sentimentelor şi puterilor, dacă vreo. societate, 
vreun popor va să realizeze, pe oricare teren al activității ome- 
neşti, ceva mare d salutar? Şi, doamne, cit de mult au păcă- 
tnit, şi nu Încete nici astăzi a păcătul, bărbaţii noşiri conducă- 
tori, atit dincoace cit şi dincolo de Carpaţi, în contra acestui 
sint adevăr! Nu aşa brava noastră junime vieneză! Ea, deşi 
înainte cu trei-patru ani, nescari inriurinţe necalificabile reușiseră 
a arunca şi în sinul el mărul Eridel, în scurt se reflectă earâşi 
şi dete auz şoa r inimel Janiei, necorupte, carea în focul iu- 
birli sacre câtră naţiune şi patrie provocă pre tot natul la unire 
in cugete, în simţiri şi în fapte.—Astfel cele două reuniuni ale 
tinerimei romine de aici se contopiră într'una, și statutele „Ro- 
miniei june" se așteaptă pre toată ziua să sosească de la gu- 
vern aprobate, pentru ca ăst-mod junimea să-şi poată reincepe şi 
urma, în orele libere de alte ocupaţiuni, întrunirile ai activitatea 
sa conform devizei social-literară, ce şi-a propus. Astfel aurora 
anului 1871 salută în sala „Victoria“ preste una sută de cel mai 
aleşi tineri romîni, îmbrăţişindu-şi în sinceră amicie Lait, tt- 
niţi în sentimente romineşti, rezoluți în sufletul lor, de a rămi- 
nea şi de a fi tot în asemenea armonie cerească și pre atunci, 
cînd ca bârbaţi maturi vor avea înşi de a conduce destinele 
Siet) noastre, de a apăra şi inainta sinta cauză naţională. 

Alt document (ca să tac desore frumoasa inițiativă tot a 
acestei junimi în privința prolectatei sărbători la Putna) ni sub- 
ministra chiar şi programa memoratei festivițăţi. Ea ni ara'ă, că 
tinerii noştri vor şi cu asemenea ocaziuni a urma principiului prac- 
tic al străbunilor admirati de lume. de a impreuna adecă trumosul cu 
folosi'oriul, utile dulci. Eacă-o: 1. Cuvintare festivă, de 
N. Oncu.—2, Cintul „Corâbierului", executat de corul vocal 
3. „Un devotament familiei Hurmuzachi“, poezie de A, Mureşia- 


Je 


A 


aa 


KW 


EN VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu, declamată de Leu Mureşianu.—4. „Serenada" solo cu a- 
companiament de pian cintat de Cociuschi.—5. Un fragment de 
tradu-țiune în hexametri a Eoeidei lu: Virgiliu, de V, Bumbac.— 
6. Marg, executat de corul vocal 7, „Sentinela romină”, 
poezie de V. Alexandri, declamată de P. Dinu —8. „Rămas bun 
codrului“, cvartet executat de cor.—9, „Sarbătorile naţionale“, 
discurs de /. Bumbac —10. La 12 ore „Mulţi ani”, cintat de 
cor.—11. Salutarea anului nou, de [. Slavici, 

F'umo:să programă şi şi mal frumoasă executarea ei |—așa 
cit cei mai mulţi numeri fură ceruţi să se repeţiască şi cite de 
două orl, Se înţelege, că în intervaluri nu lipsiră nici toasturile, 
aroma banchetelor. Anume la cuvin'area festivă, în care zelosul 
preşedinte interim al societăţii, fâcind o reprivire peste trecutul 
cel mal de aproape al tinerilor romini de aici, în respectul sociali- 
ER aduse în termini bine samt citeva indemnäri adevărat ro- 

cātrā fraţii săi colegi şi salută toloda'ă oaspeţii prezenţi 
(dd. B. P. Popoviciu, Visarion Roman, dr G Silași ; dd. Const. 
Į. Brătianu, Valentineanu,* un colonel polon ambii ultimi tocma 
sosiți din Franţa, ş. al, ia numele acestor râspunse d. Siași. 
Domnia sa eee: ra şi geet cu ag are 

iro rara plăcere ciştiga!ă oaspeţilor, care-şi pot paşte ochii 
og o fese g aşa de sirålucită de juni de cei mai aleşi din patru 
unghiuri romine, minecă de la unitatea naţiunii romine în limbă, datine 
şi aspirări de cultură şi progres, şi pre acest temtiu şi teren intonă 
necesitatea armoniei și corţelegeri: dintre noi, la aceasta vor a- 
junge junii, dacă acum şi pururea vor ţirea sus stindardul unitor 
al rominismului, vor postpune pururea intereselor generale pre 
cele private, şi vor lua pururea de model pre străbunii cei cu 
caracter de fier, vor lucra pururea ca Romîni romineşte, cu voinţa 
firmă ca stinca din Carpaţi d cu inimi sincere, Drot och inimele 
sincere se întilnesc. D C: Brătianu ara'ă În toastul sau discur- 
sul său memorabil cauza înalţării sau decadenui naţiunilor, cu 
exemple şi din trecut, iar mai ales dn situațiunea prezentă a 
lumii Se mai ridicară toaste pentru Maies, Sa impăratul Francisc 
losif (de d. V. Grigorija); pemru M. Sa domnitoriul Carol I 
(de d. Eminescu); pentru an'eluplătorii romini pre terenul po- 
tic şi științific, cum sunt: Hurmusăcheştii, Vaslceştii ş, a. în 
Bucovina; Barițiu, MAcrlariu, Raţiu, Acsente e a. Transil- 
vania; Mocioneștii, Hodoşiu, Roman ş. a. in Banat şi Ungaria; 
Şaguna (de d. V. Bumbac) şi pentru e'erna 

memorie a fericitului Şiuluțiu de d Z Bumbac); pentru martirii 
Hbertăţii cuvîntului su în Vaţiu, pentru comitetul aranjator 
(de d. V. Roman) ctc.. Telegrame saluta'oare Încă sosiră din 
toate părţile, de nu mă înşel, preste zece, care de care mai pa- 
triotice in cuprins, a căror împărtăşire fu primită cu entusiasm. 

Aşa-şi petrecu frumoasa şi animata societate pănă tlizia 


* L O, Valeniineanu, ziaristul ? G. B.-D.. 


MULTE ȘI MĂRUNTE DESPRE EMINESCU 83 


după miezul nopții, ducind la despârţire fiecare în inima sa nu 
numai 0 Suavă suvenire, ci şi un propus reînoit, de a-şi pune 
i pres venitoriu toate posibilele puteri în serviciul amatei naţiuni 
şi patrie. 

Apropos, Domnule Redactor, vorbind despre junimea noa- 
strå romină, îmi vine in minte apelul d-lui Ciorileanu, publicat 
in No. penultim ai „Federaţiunii“. Intenţiunea d-sale e prea 
lăndabilă, dacă domnia sa va să recruteze voluntari dintre voinici! 
noştri feciori de pre sate, cari şi aşa ca militari rezervişti au 
concediaţi ştia manta arma, prin urmare folosul pentru bravii 
Francezi ar fi indoit. Dar dacă d-sa are de cuget să ducă cu 
sine şi din puţinii noştri studenţi, acest capital național cîştigat 
cu atita năcaz şi aşa de cruntă sudoare rominească, apoi să-i 
spunem ceva. Inainte cu 3—4 zile un pretins căpitan francez 
se adresa tot cu un atare apel cătră un preastimat comerciant 
romin de aici. Comerciantele însă răspunzindu-i, că necum să 
ne trimitem puţinii studenţi la măcel, ci de am putea incă am Ìn- 
zeci numărul lor, îu pottit la un oficial mare-mare. unguresc, 
reşedinte aici Viena, carele şi-arâtă mirarea sa, că lăudatul co- 
merciante ca influența sa nu stârueşte și îndeamnă pre studenții 
romini de aici, ca să meargă într'ajetoriul naţiunii franceze, 
consingeaua Rominilor... Giceşte, d-le Ciurileanv, pentru ce do- 
reşte exelența sa, şi doresc poate şi alte exelențe aşa ceva! 


— tatu 


p. cont, G. Bogdan-Duică 


Oblomov 


IN 


O5lomov comunică Olgăi că a vorbit cu fratele proprietă- 
resel şi adăugă în treacăt, aşa dela el, ce speranță să trans- 
mită apartamentul săptămina asta, 

O'ga se duse cu mătuşa la o vizită pănă la masă, lar O- 
blomov plecă să caute o nouă locuinţă prin aproplere. Intră în 
două case; într'una găsi un apartament cu patru odăl, pentru 
re mi de ruble, în alta pentra cinci odăi îl cerură şase mii 

ruble. 

— Grozav, grozav |—repeta Oblomov, astupindu-şi urechile 
fugind dela portarii nedumeriţi. Aaoind Ie pina sume o 
ie şi ceva de ruble, care trebuiau plătite Pşeniţinei, Oblomov, 

AS m'apucă să scoată totalul, mări numai pasul și alergă 


ga. 
Acolo era lume. Olga era dispusă, vorbea, cinta g produ- 
cea furori. Numai Oblomov asculta distrat, cu toate că Olga cînta 
şi vorbea pentru el; ca să nu stea cu nasul in jos, cu genele 
plecate, —ca totul să vorbească şi să cinte într'una şi in d 

— Vino mine la teatru, avem lojă,—zise ea. 

„Seara, prin noroiu, atita depărtare !"—se gindi Oblomov ; 
pent — od în ochii ei, la zimbetul ei cu zimbetul 
n Á 


kr: ` OBLONOV 85 

Şi zimbi din nou; îl zimbi şi el privind-o, cu zimbet 
rugă pe baron: baronul tot cu zimbet se te ăia să trimită 
we tota 

— Acuma iu, iar cînd îi stirşi afacerile, —adăugă 
Oiga,—al să ocupi de drept un loc în crt le s s 
M zimbi cu tot zimbetul, cum zimbea cind era cu totul 
e x 

O, ce vint de fericire adie deodată asupra lui, cind Oiga 
ege: puțin vălul depârtării fermecătoare, acoperite ca de flori, 
e zimbete 

Oblomov uită şi de bani; numai adouazi, cind är trecînd 
pe lingă ferestre pachetul „frăţioralui“, işi aduse aminte de 
procură, şi rugă pe Ivan Mattelci s'o autentifice la palat, Acesta 
ceti procura, declară că are un punct nelămurit şi se puse să-i 
explice. Hits fu copiată din nou, fu înstirgit autentificată şi 
trimisă la poștă. Oblomov anunţă Olgăi noutatea asta cu tri- 
umf, şi se linişti pentru mult timp. 

Se bucura că pănă la primirea răspunsului nu-i nevoe de 
căutat locuință, lar chestia banilor cu incetul se aranjează, 

„S'ar putea sta şi aici", —se gindea el.—,„dar e departe de 
toate ; în schimb e ordine, şi gospodăria merge minunat“. 

Gospodăria mergea de bună seamă minunat. Deşi Oblomov 
avea masa aparte, dar ochii gazdei vegheau şi la bucătăria lui. 

lia Dit intră odată in bucătărie şi găsi pe Agatia Matfe- 
evna şi pe Anisia aproape îmbrăţişate. 

Dacă există o simpatie intre suflete, dacă sufletele inrudite 
se simt de departe, apoi niciodată na s'a dovedit aceasta aşa de 
lămurit, ca în simpatia dintre Agatia Matfeevna şi Anisia, 
cea dintălu ochire, dela cel! dintâiu cuvint şi mişcare s'au înţeles 
şi s'an apreciat. 

ile Anisiel, după felul cum aceasta, înarmată cu 
vâtraiul şi o cirpă, ca minicile suflecate, puse în regulă, în cinci 
minute, bucătăria ncincălzită de jumătate de an, după felul cum 
scutură cu peria deodată, praful de pe poliţi, de pe păreţi şi de 
pe masă; după mişcările largi pe care le făcea cu mâtara pe 
podele şi It, cum scoase, dintr'o singură mişcare, cenuşa din 
cuptor,—Agatia Matfeevna înțelese preţul Axiniei, iațelese ce to- 
varăşă minunată ar fi Anisiei în planurile ei gospodăreşti. Din 
acea clipă îl şi dădu loc in inima sa. 

i Anisia la rindu-i, văzind numai odată, cum domneşte A- 
gatia Matfeevna la bucătărie, cum ca ochi de șoim, fără sprin- 
cene, vede flecare pas neindeminatec al tirzleinicei Aculina ; cum 
tună porunci de a scoate, de a aşeza, încălzi, săra; cum la 
piață, dintr'o privire şi cel mult dintr'o atingere cu degetul, ho- 
târăşte fără ală, cite luni are găina, cind a fost prins peş- 
tele, cind a aleasă din straturi salada sau pătrunjelul,—ri- 
dică la ea ochii cu mirare şi frică respectuoasă, şi hotări că ea, 
Anisia, şi-a găsit chemarea, că locul ei e, nu la bucătăria lui O- 
blomov, unde Îndeminarea şi fe pururi aprinsă şi ner- 


86 VIAȚA ROMINEASCĂ 


voasă a mişcărilor se mărginește la... atita: să prindă în zbor o 
farfurie sau pahar, scăpat Zachar, lar experienţa şi fineţea 
chibzuirilor e inăbuşită de invidia posacă şi trufla grosolană a 
prea Ceie două femei se înţeleseră una pe alta şi erau ne- 

Cind Oblomov nu prinzea acasă, Anisia era la bucătăria 
proprietăresei, şi din dragostea pentru meserie se arunca din- 
ron colț în altul, aşeza, scotea oalele, deschidea aproape în a- 
celaşi clipă dulapul, scotea ce trebue şi-l închidea, inainte de a 
băga de seamă Aculina ce s'a intimplat, 

ln schimb, ca răsplată, Anisia avea masa, vre-o şase cești 
de cafea dimineaţa şi tot atitea seara, şi o conversaţie deschisa, 
îndelungată, uneori o șoaptă prietenoasă cu stăpina. 

Cind Oblomov minca acasă, gus ajuta pe Anisia, adică 
îi arâta, cu vorba saucu mâna, dacă e timpul sau nu, de scos 
friptura, dacă trebue adăugat la sos puţin vin rop, sau smintină, 
sau cum trebue fiert peştele: așa, sau altfel.. = 

ŞI, Doamne, cite ep a g au schimbat între ele nu numai 


slujbă, apoi se aşează la cafea. Cafeaua 
—tot aşa de minunată, e et Ca gege 


halaua neturburată vre-uu or cu mărunţişuri şi, oprindu- 
lingă gardul de ostrețe, strigă vre-o Kate de vo are, 
ue on ir Ager a beti ebe fără să vrei... l 
n e 1 Maşa, fetița gazdei, să spue din partea 

mamei că se vind giel și etşcovi. et pOH să ia o 
budașcâ? Sau cheamă el singur pe Vanea, pe fiul gazdei, il 
întreabă ce a învăţat, şi dacă scrie şi ceteşte bine. 

Dacă copiii nu inchid uşa după ei, vede gitul alb, coatele 
TE ee Ee ai, ezite 

cu A se ea 

mai face mofturi, n'aruncă pe ea şalul, cînd bagă de SR că 


i OBLOMOV 87 


Oblomov o vede prin ușa întredeschisă: zimbeşte numai şi pi- 
sează din nou cu stăruință, calcă, sau freacă ceva pe masa cea 
mare, 

Obiomov se apropie cu cartea de uşă, se uită înlăuntrv, 
aruncă o vorbă, 

- Tot cu treaba !—zise odată. 

Ea roşi şi începu din nou să invirtească cu stărnință mi- 
nerul unei ien de cafea, şi cotul ei se invirtea cu atita inde- 
minare, încît lul Oblomov i se turbură dinaintea ochilor. 

— ŞI nu mai oboseştil—urmă el. 

— Nu, Sint deprinsă,—răspunse ea, trosnind din rișniță, 

— Dar cind n'a! de lucru, ce faci? 

— Cum să nu fle de lucru? De lucru . toideauna se gă- 
seşte ` Ree? trebue gâtit, după masă coşi, seara —cina. 

— Cinaj! ? 


— Cum se poate fără cină? Cinăm. In ajunul sărbătorilor 
mergem ia vecernie. 

— E bine aşa,--lăudă Oblomov.—Dar la care biserică ? 

— La Naşgtere. 

— Dar de cetit, ceteşti-ceva? 

— Ea îl privi încurcată, şi Gen, 

— Aveţi cărţi? 

- Are frăţiorul, dar dumnealui nu ceteşte, Luăm gazete 
dela ceainărie, le ceteşte clteodată frăţiorul cu glas tare... apoi 
Vanicica are cărți multe. 

— ŞI chiar niciodată nu te odihneşti ? 

Kä şa, zău, 

— Nu te duci nici la teatru? 

— Frăţiorul se duce pe la sărbătorile Crăciunului. 

— Dar dumneata ? 

— Cind să mă dac ? Dar cina ? —întrebă ca, ultindu-se la 
el dintr'o parte. 

— Bucâtăreasa poate lără dumneata .. 

— Aculina noastră l—răspnnse ca mirată.. Cum se poate? 
Ce are să facă ca fără mine? Nu se mal gâteşte nici pănă mine. 
Toate chelle sint la mine. 

Tâcere, Obiomov se uită la coatele ei pline, rotunde. 

— brațe frumoase ai dumneata —zise deodată:—o 
plăcere să le desenezi. 

Ea rise şi se rugină puţin. 

-— Na mbi îndâmină ca minici—se justifică; —azi rochiile 
se fac aşa, că murdărești mînicile cu totul. 

ŞI tâcu, Tâcea şi Oblomov. 

— laca, să sftrşesc numai de rişnit cafeaua, —şopti Agafla 
Matfeevna, ca pentru ea,—şi trebue să sparg zaharul. De n'agi 
uita să trimet după scorţişoară, 

— Dumneata ar trebui să te măriți,—zise Oblomov ;—dum- 


neata eşti o gospodină straşnică. 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Agatia Matieevna rise şi Începu să deşarte cafeaua intr'on 
borcan mare de sticlă. 

Seng E Ge Agatia Matfeevna şi 

— e cu copii se tfeevna 
incepu să numere ceva ìn minte.—Douäzeci... rostea pe ginduri; 
— se te să-i pue pe ong. 

În ageziud borcanul în dulap, alergă la bucătărie. lar O- 
blomov plecă in odaia lui şi începu să cetească,.. 

— Ce femee voinică, tinără incă; și ce gospodină! Zu 
dece nu EN mărita... îşi zicea Oblomov, şi începu să se gin- 


Pe timp bun Oblomov îşi pune Sapca şi face cite un ocol 
prin imprejurime, Colo dă prin noroiu, ici intră fn relaţii neplă- 
cute cu cinil, şi se întoarce acasă, 

lar acasă masa e demolt gata, şi mincările-—aşa de gus- 
toase, servite aşa de curat, Uneori p uşă se întinde un braţ 
gol cu o farfurie şi-l roagă să încerce din pirog. 

— E linştit, e bine prin părțile astea, dar și urit, Se gin- 
dea Oblomov, plecînd la operă, 

A Odată, genge tirziu dela teatru, a e ră az, 
preună cu jarul, aproape un ceas; cinele a - 
tarilor din lanț şi a lătratului şi-a pierdut vocea. Oblomo 
ghet de frig şi se supără, de că adouazi pleacă. Dar a 
trecut şi a doua zi şi a treia, do gta i tot n'a plecat. 

H era foarte urit cind nu potea vedea pe ga în zilele ne- 
invoite, cind nu-i auzea vocea, cind nu-i cetea în ochi același 
dezmierdare, dragoste neschimbată şi fericire, 

In schimb, în zilele hotărite pentru intilnire, trăia caşi în 
timpul verii, îi asculta cîntecele, sau o privea in ochi; faţă de 
mătuşă se malţumea ca o singură privire a dE pen- 


măsură însă ce lucrurile inaintau spre iarnă, întilnirile 

în patru ochi se răreau. La lHinschii începură să vină vizite, 

şi Oblomov n'avea parte zile intregi să spună Olgăi două vorbe, 

rm: namal priviri, Privirile ei exprimau uneori oboseală 

nerăbdare, 
Olga se uita la toţi musafirii cu sprincenele increţite. O- 
Ze Tt, Plictisi chiar de vre-o două ori d după masă fyi In- 
ase a, 

— Incotro H întrebă Olga cu nedumerire, du-se 
deodată lingă el şi inhâțindu-i päläria f EE 
gene eege 

laltă, Ceai să bei? ` Dr E SEET T e: 

— Aşa... răspunse ilia Illici, deabia deschizind ochit de 


— Dar cine te lasă ? Na cumva te pregăteşti să dormi ?— 
cu o privire aspră, pe rind, cind intr'an 


somn 


il în 
ochiu, cind în celălalt. 


OBLOMOV 83 


— Ce vorbă !—răspunse Oblomov cu vioiciune, —Să dorm 
ziua | Mii urit, atita tot. 

ȘI-I! dădu pălăria. 

— Azi—la teatru, —zise Olga. 

— Nu impreună, nu în lojA,—oftă Oblomov. 

— Ei, şi ? Dar faptul că ne vedem unul pe altul, că în an- 


tracte vii, la plecare te apropii, îmi dai brațul pănă la cupeu, e 
puțin lucru? Să faci bine să vii l—adăugă poruncitor.—Ce in- 
seamnă asta ? 


N'avea ce să facă, mergea la teatru, căsca,—parcă ar fi 
vrut să înghiţă deodată toată scena,—se scărpina în ceată şi pu- 
nea unul peste altul, cînd un picior, cind pe celălalt. 

„De s'ar sfirşi mal iute, să stau alături de ea, să nu mă 
mai trambalez atita depărtare până aici“, — se gindea Oblomov, 
„După o vară ca asta, să te vezi numai pe-apucate, pe-ascuns, 
să faci pe băleţașvi! Inamorat.. La drept vorbind, eram în- 
surat, nu m'aşi fi dus azi la teatru: aud opera asta pentru a 
şasea oară...“ 

in antract plecă la loja Olgăi, unde abia putu pătrunde prin- 
tre vre-o dol cavaleri necunoscuţi, Peste cinci minute se stre- 
cură Îndărăt şi se opri la Intrarea în stal, în mulțime. Actul fn- 
cepu, şi toţi se grăbeau la locurile lor. Domnii din loja Olgăi 
erau tot aici şi nu observară pe Oblomov. 

— Cine era domnul din loja doamnei lilinscala ?— întrebă 
anul din ei pe celălalt. 

- Un oarecare Oblomov, —răspunse unul din ei, distrat. 

— Cine o fi acest Oblomov? 

— Un moșier... tin a Stolz. 

— A-a | Prietinul lui Stolz! Şi ce face aici? 

- Dieu sait —răspunse celălalt. 

ȘI plecară pe la locurile lor. Dar Oblomov işi pierdu in 
arma acestui dialog neinsemnat tot cumpătul. 

„Cine-i domnul... un oarecare Oblomov ...ce face aici... 


gind 
nosc, fiindcă sint prietinul loi Stolz. Ce caut la Olga ?— „Dieu 
saitl" „Uite, tte cum se uită galanţii ăştia la Olga!" 
Se uită la lojă; binoclul Olgăi era îndreptat spre el. 
„O, l“—se gladi Oblomov- „şi ea nu-și ridică o- 
chii de pe mine! Ce-a găsit în mine? Mare procopseală ! laca, 


+... Lo 0 
EWEN — 
MA Aid e 

E 


90 VATA ROMINEASCĂ BS 


arată la scenă, d'r pare.. Cavalerii, mi se pare, dd, se uită 
la mine... Doamne, Doamne!" = 

E În plină turburare din nou, Îşi scărpină ceafa cu furie, 
schimbă din nou picior peste picior. 

Olga chemă pe cavaleri să meargă dela teatru la un ceala, 
promitra că le va repeta cavatina ; îl ordonă şi lui să vină. 

„Nu, azi na mă mai duc, trebue hotârit totul mai iute, a- 
poi... Oare de ce nu 'rimete omul de încredere, nici un răspuns 
dela ţara ?... Aşi fi plecat demult, Inainte de plecare m'aṣi fi lo- 
godit cu Olga.. Loo, se uită mereu la mine! Bucluc, zău!“ 

Diech, fară să aştepte sfirşitul. Impresia se şterse încetul 
cu încetul, şi Oblomov stă din nou în patru ochi ca Olga, o pri- 
veşte cu beţia fericirii, îi ascultă cîntecele cu lacrămi inăbuşite, 
față de toţi, şi sosind acasă, se întinde pe divan, Dar se întinde, 
nu ca să doarmă, ca un bugiean mori, ci ca să viseze la ea, să 
viseze la fericirea așteptată, să privească cu emoție perspectiva 
liniştitei vieţi de familie, unde va străluci Olga — unde totul 
va străluci în jurul Oigăi. Caâutind să pătrundă în viitorul aş- 
teptat, Oblomov pătrunde cu privirea uneori, fără să vrea, 
uneori şi inadins, in ușa intredeschisă, onde se våd mişcindu-se 
coatele goale ale gazdei, 

Ingo zi, în natură şi în casă era o linişte ideală; nici zgo- 
mot de trăsură, nici trinteală de uşi; în antreu —vimic, decit lo- 
viturile măsurate ale minutarului dela ceasornicul din părete, şi 
ciripitul canarilor. Dar astea nu turburatr liniştea, îi dădeau na- 
mai o nuanţă oarecare de viață. 

Dia ilici stâtea culcat lenevos pe divan, jucindu-se cu an 
pantof: îl scapă, (l ridică, îl învigtegşte în aer... Pantotul lar cade, 
Iha Ilici îl prinde de jos cu pictorul... 

Intră Zachar şi se opri lingă ușă, 

— Ce vrei ?—il întrebă Ooiomov distrat. 

"em tâcea şi se uita la el aproape drept, nu dintr'o 
"Zero ?—intrebă Oblomov, uitindu-se la el mirat :—gata 
— AU găsit locuinţă ?—intrebä Zachar - 
G Inea ma; ee" char la rindu-l, 

— D'apo! eu n'am descurcat totul: vasele, îmbră tea, 
i: încă tot în camară, una peste alta, Sa para 
dela țară. aşteaptă,—zise Oblomov maşinal,—aştept răspuas 

— Va să zică nunta vine după Crăciun ?—zise Zachar 

Se ai ee: s pe Ven, Oblomov, jaars deodată. 

` mneavoasiră,— 
Sigur, ca A ch E or gel cai mm S 

eg -să-to-resc ? Cu în x 
zit, și mincind pe Zachar cu KR Oblomov Ingro 


Ae: ji. 
A ad DS Hinscata... Zachar nu sfirşi, cînd Oblo- 


OBLOMOV 9i 


— Ce vorbeşti, nenorocitule, cine ţi-a dat ideia asta ?— 
strigă Oblomov cu o voce patetică, dar stâpinită, năvălind asu- 
pra lui Zachar. 

— Cum nenorocit? Slava Domnului !— răspunse Zachar, 
trăgindu-se spre uşă.—Cine? Oamenii dela Ilinschii au spus-o 
încă astăvară, 

— Ts-st !—ti țistui Oblomov, ridicind un deget în sus şi 
ameninţindu-l:—nici o vorbă mai mult! 

— Parcă eu am nâăs:ocit ?,,.—zise Zachar. 

— Nici o vorba! —repetă Oblomov, uitindu-se la el furios, 
şi-i arătă uşa. 

Zachar eşi şi ofti pănă în fundul casei. 

Oblomov nu se putea linişti; stătea in aceiaşi poză, ultin- 
du-se cu fiori la locul unde fusese Zachar; apoi, de disperare, 
işi puse minile în cap şi se aşeză pe fatoliu. 

„Lumea gief: A fulgera mereu prin cap: „prin anteca- 
mere, prin bucâtârii circulă zvonuri! lată unde s'a ajuns! ln- 
drăznesc să întrebe cînd e nunta! Şi mâtaşa nici nu bânueşte, 
sau dacă bănueşie, bânueşte poate cine ste ce... Vai-val-val, ce 
o fi crezind! ŞI eu? Şi Olga 21...” 

— Nenorocitul, ce am fâcut!—îşi zicea Oblomov, rostogo- 
lindu-se pe divan cu faţa în pernă —Nunta! Despre această 
clipă poetică în viaţa celor care se Iubesc, despre Încoronarea 
fericirii au inceput să vorbească lacheii, vizitiii, şi cind nimic 
mu s'a hotărit, cînd răspunsul dela ţară incă n'a venit, cind port- 
moneul meu e gol, cînd locuinţa încă nu s'a gasit. 

Incepu să analizeze poetica clipă care, de îndată ce fu a- 
tinsă de Zachar, îşi pierdu culorile. Oblomov începu să vadă 
cealaltă față a medaliei; se întorcea chinuit de pe o coastă pe 
alta, se aşeza pe spate, sârea deodată, făcea trei paşi p in odae, 
şi lar se culca, 

„Acuma să te ţiil“—se gîndea Zachar ca frică la el, în an- 
Iren, „Naiba m'a ES pa 

— De unde le ştiu ?—repeta mereu Oblomov —Olga a tã- 
cut, eu m'am fadrăznit nici să mă gindesc in auz, iar fn ante- 
camere s'a hotărit totul! lată ce va să zică intilniri în patru 
ochi, poezia zorilor de dimineaţă şi de seara, privirile pâtimaşe 
şi cintecela fermecătoare ! O, aceste poeme ale iubirii niciodată 
nu se sfirşese cu bine! Trebue să stai întăiu cu cununa pe cap, 
şi apol să foot în atmosfereie trandafirii !... Dumnezeule Dom- 
dezeule |! SA alerg acuma la mătuşa, să iau pe Olga de mină 
şi să spun: „lată mireasa mea!“ Dar nimic nu e gata, răspun- 
sul dela țară nu vine, ban! nu-s, locuință na... Na, mai întâlu 
trebue scoasă ideia asta din capul lul Zachar, trebue înăbuşite 
zvonurile, cum se luăbuşi o flacără, ca să nu se răspindească, 
să nu fie foc şi fum... Nunta? Ce e o nuntă? 

Oblomov la început zimbi, aducindu-şi aminte de poeticui 
său ideal de mai inainte, al nunjli: voal lung, ramură de lâmi- 
ii, goapta mulţimii... 


gi VIATA ROMINEASCĂ ` ` 


— .—— DR 


Dar culorile nu mai erau aceleaşi: chiar aici, in mulțime, 
era grosolanul şi nespălatul Zachar şi toată curtea lliinschilor, 
ua e de cupenri, feţe străine cu curioase şi reci; apoi, 
apoi | se tot năzărea ceva aşa de „ așa de înfricoşător... 

— Trebue scoasă din mintea lul Zachar ideia asta,—s'o la 
drept o prostie, — hotâri Oblomov, cînd tresărind şi turburat, 
cind căzind pe ginduri chinultoare, 

Peste un ceas strigă pe Zachar. 

Zachar se făcu că n'aude şi se gindi să se strecoare cu În- 
cetul spre bucătărie. Ajunse chiar să deschidă uşa, fără să scir- 
ție, dar nemeri cu coasta într'una din jumătăţi, iar cu umă- 
rul se agăţă aşa fel de celălalt canat, incit amindouă jumătăţile 
se deschiseră cu zgomot. 

— Zachar l—strigă Oblomov porancitor. 

— Ce e ?—răspunse Zachar din antreu, 

Vino incoace }—zise Ilia Ilici. 
3 GC Să vă aduc ceva? Atunci spuneţi, vă aduc !—răspunse 
rachar. 

— Vino incoace !—rosti Oblomov apăsat și stăruitor. 

— Uf, că nu mă mai ia moartea !—hîÌrii Zachar la intrare. 

— Ei, ce vă trebue ?—fntrebă oprindu-se în uşă. 

— Apropie-te l—rosti Oblomov cu un ton solemn şi tainic, 
arătindu-i unde să stea,— şi-l arâtă aşa de aproape, încât Za- 
char ar fi trebuit să se așeze pe genunchii boerului, 

— Cum să mă apropii ? Acolo e strimt, aud şi de alci,— 
zise Zachar, oprindu-se încăpăţinat lingă uşă. 

— Aprople-te, iți zic!—rosti Oblomov fioros, 

Zachar făcu un pas şi se opri ca o statue, ultindu-se pe 
fereastră la gâinile care râțăceau prin curte, şi opunind boe- 
rului o favorită, ca o perie. Ilia Wel numa! într'un ceas de tal- 
burare, se schimbase la faţă, slăbise parcă, ochii îl rătăceau ne- 


ţi, 
dot outor e. erch a pr, tf dim ce în ce. 
— Cum de-ai pu aci o" într esoco- 
titā — Jeng Ss pe Oblomov. leen 
P a inceput!” —se gindi Zachar, clipind tare, în chinui- 
toarea înptare n cris Age va dale 
— Te eb cum a t să intre î 
ldioţie Issn Geh n capul Ou asemenea 
Zachar tăcea, 
— Auzi, Zachar? Dece-ţi - 
dt a si he EH permiţi tu nu numai să te gin 
— ți-mi voe, Ilia llic), să — 
Tale SEIA e ha ra mal bine pe Anisia ! 
— Eu vreau să vorbesc cu tine, nu cu Anisia, — intimpină 
v.—De ce ai născocit o asemenea prostie ? 
— Ram născocit nimic, Oamenii dela liinschii vorbeau... 
— Dar lor cine le-a ? 


— De unde să ştiu? Catea La spus lui Semen, Semen 


OBLOMOY 93 


La spus lui Nichita, Nichita Vasilisei, Vasilisa Anisiei, şi A- 
mie... 

wg — Doamne, Doamne! Toți!—rosti Oblomov îngrozit. 

Totu-l fleac, prostie, minciuni, clevețire—auzi tu ?—adâugă O- 

biomov, lovind cu pumnul în masă.—Asta nu se poate să fie! 
— Dece să nu fie ?—intimpină Zachar cu singe rece. —0O 

nuntă, lucru obişnuit. Doar nu numai dumneavoastră, — toţi se in- 


3. 

— Toţil—zise Oblomov.—Eşti meşter să mă compari cu 
alții —ba încă cu toţi! Asta nu se poate! Nici n'a fost, nici nu 
va îi! O nuntă—lucru obişnuit! Auzi ? Ce-i o nuntă 7... 

Zachar apucase Să arunce o privire asupra lui Oblomov, 
dar observă ochii lui furioși, Îndreptaţi asupra sa, şi îndată îşi 
trecu privirea spre dreap'a, în colţ. 

— Ascultă, am să-ţi explic ce e. „Nanta, nunta",—iîncep să 
Hecărească oamenii fără treabă, fel de fel de femei, prin antre- 
uri, prin magazine, prin pieţe. Omul nu se mai numește llia l- 
Wei, sau Piotr Petrovici, ci se numeşte „logodnicul“. Eri nimeni 
nici nu-l băga în seamă, mine toţi holbează ochii lael, ca la un 
fel de pungaş! La teatru, în stradă—nu-l chip să te strecori! 
„lată-l, iată-l, logodnicul !*—șoptesc cu toţii... Care cum îl a- 
costează, caută să facă o mutră cît mai proasta, iaca așa, ca 
tinet (Zachar iute îşi trecu privirea din nou spre curte), şi să 
spună vre-o prostie cit mai mare,—urmă Oblomov.—lată care e 
inceputul ! lar tu, tu de colo—aleargă in toate zilele, ca un ọsin- 
dit, desdedimineaţă, la logodnică ; şi tot în mănuși pale, hainele—a- 
dase dela croitor; să m'ai aer plictisit, să nu mininci, să nu bei 
cum se cade, să trăeşti așa, cu aer şi cu buchete! ȘI tot aşa— 
trei, patru luni! Vezi? Pot eu aşa? 

Oblomov se opri şi se uită să vadă, dacă înfăţişarea aces- 
tel neplăceri a Însurătoarel are vre-un efect asupra lui Zachar. 

— Sa plec acuma ?—întrebă Zachar, întorcindu-se spre uşă. 

— Nu, nu! Stai! Eşti meşter să imprăşiii zvonuri Tale ; 
acuma află, dece sint falşe. 

— Ce să mal aflu ?—zise Zachar, uitindu-se la păreţii odăii. 

— Ai vitat citi alergătură şi bucluc, și pentru iersch y 
pentru logodnică. Şi la mine cine? Tuai să alergi pe la croitori, 
pe la cismari, la negustorul de mobile ?... În oraş toţi află. „Se 

Oblomov- ai auzit ?—Cu putință? Cu cine? Cinde 
nunta ?* — rostea Oblomov cu voci diferite. —Altă vorbă n'auzi. 
D'apoi eu aşi cădea în boală de toate astea ; şi ta: nuntă! 

Se uită iar la Zachar. 

— Să nu chem pe Anisia ?—intrebă Zachar. 

— La ce? To, nu Anisia, al admis această presupunere 

ES, depsit D ziua de 

— Dar pentru ce ma pe t Dumnezeu oare pe 
azi ?—şopri sade oftind aşa, încit i se ridicară chiar umerii, 

— Dar cheltuelile ?—urmă Oblomov.—ȘI bani de unde ? 


e VIAŞA ROIIRBASCA 


Ştii tu el bani am eu 7—intrebă Oblomov aproape ameninţător. 
—Dar locuinţa de unde ? Aici trebue plătit o mie de roble; să 
iai am locuință, —dă trei mit. Dar reparaţiile 2... Dar echipajul, 
bucătarul, chzitvelile de tralu ?... De unde? 

— Dar alţii, tot cu trei sute de suflete, cum se însoară ?— 
intimpină Zachar; dar se cài îndată, căci boerul sări din fotoliu, 
se aruncă aproape asupra lui. 

lar „alţii“. la uite încoace i—rosti Oblomov, ameninţin- 
du-l co degetul. —Alţii stau in dovă, cel mult în trei odăi: şi 
sofragerie, şi salon toate acolo, unii și dorm acolo ; copiii ală- 
turi; în toată casa sluj-ște o singură fată. Cucoana singură se 
duce la piață! Dar Olga Sergheevna s'ar duce la piață ?... 

— La plaţă mă duc şi eu,—observå Zachar... 

Nu ştii ce venit primim dela Obiomovca ?—iîntrebă O- 
blomov.. N'auzi ce scrie starostele ? Venit „ca cu două mii mai 
puțin“ ! Mai trebue făcut drum, şcoli, trebue să mergem la O- 
blomovca. Să sai acolo, n'al unde, încă nu-i casa gata... Atunci 
ce nuntă ? Ce ţi s'a oäzär ? 

— Oblomov se opri. Se înprozi el singur în fața acestei 
teribile, Intristătoare perspective, Trandafiri, fiori de lămiiţă, stră- 
Iucirea serbârii, şoaptele de mirare ale mulţimii—totul se întu- 
"78 S sc la 

e sch faţă şi căzu pe ginduri. Apol reveni în- 
cetul cu Încetul, se întoarse şi văzu = pics » 

— Ce vrei ?—il înrrebă Oblomov posomorit. 

Mi-aţi spus să stau,--râsponse Zachar. 

— Pleacă !— îi făcu semn Oblomov cu nerăbdare. 

Zachar păşi iute spre uşă. 

- Nu, stai ! A1 opri deodată Dia Ilici. 

— Ba pleacă, ba stăi!—bombăni Zachar, cu mina pe ei 

— Ei, cum ai îndrăzait tu să răspindeşti despre mine, 
nici un temelu, asemenea zvonuri —şopii Oblomov îngrijorat. 

— Dar cind am râăspindit eu, lia Ilici? Nu eu, oameni! 
dela liiinschii au început : că boerul tău, zice, caută să se căsă- 

— § st... “țistui Oblomov, fĂcind ameni — 
nici o vorbă, niciodată! Auzi? WE mint 

And, Toginä Zachar cu frică. 

a Ro să pa geg ze E idioţii ? 

~ Nu, nu, răspunse Zachar neet, fr tele abia 
mătate din cuvintele rosnite, şi ştiind numai E pe i 

— Atunci caută : cum ai auzit că s'a vorbit despre lucrul 
ästa, sau te-au Îm'rebat, spune: prostii, niciodată n'a fost, nici 
nu poate să fie.—-adăugă Oblomov în şoaptă. 

Se Zeng sopti org pre auzit. 

u uru-i şi-l ameninţă cu degetul. Zachar 
clipea Sa ochi spe riaji d se apropie de ușă pe virful degetelor. 
e — Cine a vorbit întălu despre lucrul àsta 3.3 întrebă O- 


elite OO 


— Catea i-a spus lui Semen, Semen lui Nichita,—şopti 
Zachar: —Nichita Vasilisei... 

— Sim al spus-o la toţi! Ți-arât eu!—şopi! Oblomov a- 
menințător :—să râspindiţi clevetiri despre boer Ha ? 

— Ce mă tot chinuiţi cu vorbe jalnice ?—zice Zachar; să 
chem pe Anisia: ea ştie totul. 

— Ce ştie Anisia? Vorbeşte, vorbeşte, îndată |... 

Zachar se repezi îndată din ușă, şi cu o iuțală neobişnuită 
păşi la bucătărie. 

— Lasă tigaia, aleargă la boer !—zise Anisiel, arătindu-l 
cu degetul spre nşă. Anisia trecu tigaia Aculinei, trase poalele 
de subt cingătoare, se lovi cu palmele peste coa şi, şterain- 
du-şi nasul cn degetul arâtăror, plecă la boer, Anisia linişti pe 
iha Ulici în cisci minute, spunindu-i că despre nuniă n'a vorbit 
aiment nimic: că ar putea să jure fâră păcat, ar putea să ia 
chiar icoana de pe părete, şi că aude despre lucrul ăsta pentru 
imtăia dată ; dincontra, se spunea cu totul alta, că cică baronul 
ar vrea să ceară pe domnişoara... 

Cum baronul ?-—întrebă Ilia Ilici sărind deodată în pi- 
cioare, şi-l îngheţă nu numai inima, ci şi minile și picioarele. 

— ŞI astea-s prostii !- se grăbi să spue Anisia, văzind că 
a brodit-o şi mai rău:—Catea a spus lul Semen, Simen Mariei, 
Marta je incurcă şi le spuse lui Nichita, iar Nichita a zis că ar 
îi bine, dacă boerul vostru ar cere pe domnişoara...* 

— Ce mai dobitoc şi Nichita ăsta!—observă Oblomov. 

— Mai dobitoc nic! nu se poate !-—întări Anisia :—ăsta şi 
cind stă indărâtul trăsurii, parcă doarme ! Dapoi că nu l-a cre- 
zut nici Vasilisa —urmă ea grăbită :—că i-a spus ea Vasilisei incă 
la Adormire, şi că Vasilisei i-a spus chiar dadaca, cum că dom- 
nişoara nici nu se gindeşte să se mărite, că mă rog, ce fel de 
vorbă e asta, că parcă nu-şi găsea boerul demult o mireasă 
dacă ar fi vrut să se însoare, că nu demult a văzut ea pe Sa- 
moila, şi că Samoila a ris chiar, că ce tot flecăriţi voi: nunta! 
De nuntă le arde lor ? Mal degrabă seamănă a inmormintare, de~ 
cit a nuntă: că pe mătuşa într'una o doare capul, că domnişoara 
plinge şi tace; în casă nici vorbă de zestre; la domnişoara—o 
groază de ciorapi necirpiţi, şi nici mare cine-i cirpi, că săptă- 
mina cealaltă au amanerat chiar argintăria.. 

„Au amanetat argintăria? Nici ele mau ban !“—se 
gindi Oblomov, rătăcind cu ochii pe păreţii odâli şi oprindu-i 
pe nasul Anisiei, căci nu mai avea unde-i opri. Anisia le şi spu- 
nea toate astea parcă nu cu gura, ci cu nasul. 

— Atunci caută de nu umbla cu birteli !—zise Oblomov, 
ameninţind-o cu degetul. R 

— Ce birteli ? Nici cu gindul nu m'am gindit, nu să bir- 
fesc,—meleţea intruna Anisia, parcă despica așchii pentru foc :— >- 
ŞI apoi nici nu-l! nimic, azi aud pentro Îmăia dată, iaca să mă 
bată Dumnezeu, să mă prăbuşesc! Mam mirat cind ml-a zis 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


boerni, m'am speriat, m'am cutremurat, laca, toată! Cum se 
poate? Ce nuntă? Nici în vis ma visat nimenea. Nici nu 
vorbesc cu nimeni. Intr'una la bucătărie. Cu oamenii dela liin- 
schii nu m'am văzut de vre-o lună, am uitat şi cum îl cheamă, 
Aici cu cine să flecăreşti? Cu gazda atita-i toată vorba: 
de gospodărie ; cu babugca nici nu poţi vorbi: tușește—atita; 
mal e şi tare de urechi; Acalina ? O proastă, rindașul—un be- 
tiv; rămin numai copiii: cu ei ce să vorbeşti? Am uitat şi pe 
domnişoara, cum e la faţă. 

— Hal, hal, hai !— dee Oblomov nerăbdâtor, făcindu-i 
semn să plece. 


— Auzi? ŞI Anisia zice: „ce fel de vorbă e asta" |—gopti 
Oblomov, stringindu-și palmele. 

— Fericire, fericire !—rosti apoi cu amărăciune.—Cit SÉ tu 
de trecătoare, cit de nesigură! Voal, cunună, dragoste.. Dra- 
goste l... Dar banii unde-s ? Dar de trăit cu ce să trăești? ŞI 
tu trebue să fii cumpărată, tu, iubire, fericire curată şi legitimă 1. 

Din clipa asta visurile şi liniştea îl părăsiră: Dormea rău, 
minca puțin, privea ia juru-i distrat şi posomorit, 

Vorbind de nuntă, Oblomov vruse să sperie pe Zachar, şi 
cînd şi-a dat singur seamă de latura el practică, cinda văzut că 
pasul oficial, desigur poetic, „dar şi practic, e legat de realitate şi 
îndatoriri serloase,—se sperie şi mal mult el singar. 

Şi doar nu aşa își închipula el conversaţia cu Zachar. Și-a- 
duse aminte, cit de solemn vroia să-i anunțe căsătoria, cum a- 
vea să strige Zachar de bucurie și să-i cadă în genunchi ; cum 
avea el să-i dea douăzeci şi cinci de ruble, iar Anisiel zece... 

Totul işi aduse aminte : și tremurul de fericire de atunci, şi 
mina Olga, sărutul pătimaş, şi rămase înlemnit: „s'a vestejit, 
s'a dus |...” 

— Ei, şi acuma ? 


Li 


Oblomov nu ştia ca ce ochi să se aräte Olgăi, ce are să 
zică Olga, ce are să spună el, şi hott să nu se ducă la ea 
Mercuri, ci să amle intilnirea pănă Daminică, cind acolo e lume 
multă, şi n'are să aibă cum vorbi cu ea în patra ochi. 

Să-l spună despre vorbele prosteşti, nu vroia, ca să n'o a- 
larmeze cu un rău ireparabil, dar îl era greu şi să tacă ; să se 
prefacă în fața el, nu era in stare: Olga are să-l stoarcă,—orice 
ar ascunde el in adincimile cele mai tainice ale sufletului. 


ti o o ` 


Oprindu-se la hotărirea asta, se mal liniştii puţin şi scrise 
ia ţară unul vecin, omului său de incredere, o altă scrisoare, ru- 
gindu-l în tot felul să se grăbească cu un răspuns, dacă se poate, 
mai favorabil. 

Apol începu să se gindească cum să întrebuințeze această 
lungă şi nesuferită zi de poimine, care ar fi fost aşa de plină 
prin prezența Olgăi, prin nevăzuta lor atingere sufletească, prin 
cintul ei. Cind colo, îl puse nalba pe Zachar să-l alarmeze așa, 

m ni sam! 

EH Hotări să plece la Ivan Gherasimovici şi să stea la el la 
masă, ca să observe această zi nesuferită cit mai puţin. Apoi 
pănă Duminică are cind să se gindească ; apoi până atunci ar 
putea să creezi şi con ze dela ţară. 

Trecu şi ziua de poimine. 

H treziă săriturile turbate din lanţ şi lătratul cinelui. Ci- 
neva a intrat în curte, caută pe cineva. Rindaşul chemă pe 
Zachar, Zachar aduse lui Oblomov o scrisoare dela poştă. 

— Deia domnişoara lIllinscaia, — zise Zachar. i 

— De unde ştii tu ?—tntrebă Oblomov supărat.—Miaţi! 

— La ţară tot de astea se aduceau dela dumneaei. 

„Oare nu-i bolnavă ? Ce înseamnă asta ?*—se gindea Oblo- 
mov, desfăcind scrisoarea. 

„Nu vreau să aştept Mercurea (scria Olga), mi-i aşa de 
urit cind nu te văd mai mult timp, încît mine te aştept numai- 
decit în Grădina de Vară“. 

ŞI atita. i 

Neliniştea se ridică din nou din fondul sufletului, Oblomov 
incepu din nou să se turbure; se gindi cum să vorbească cu 
Olga, ce mină să aibă faţă de ea. 

— Nu ştiu, nu pot, îşi zicea Iia Iliici.—Da-te de vorbeşte 
cu Stolz. 

Dar se linişti in nădejdea că Olga va veni poate cu 
mătușa, sau cu altă doamnă,—cu Maria Samenovna, de pildă, 
care ține la ea aşa de mult, că nu mai poate după ea. În pre- 
Zepp lor nădăjdula să-şi pre de cit turburarea, şi se 

regâtea să file vorbăre amabil, 
4 gas Şi tocmai la ast seg ët gindea Oblomov, indrep- 
tindu-se alene spre Grâdina de Vară. 

Deabia intră in aleea oa. kr şi d'G gg cum se 
scală de pe o bancă o femee voalaltă şi-i e à 

Nici prin minte nu i-a trecut el Oiga. Singură ? Cu ne- 
putință ! Nu se hotărăşte ea, şi n'are nici pretext să plece de a- 
casă. 

Cu toate astea.. mersul parcă ar fi al ei: picioarele îna- 
intează așa de uşor şi de fote, parcă n'ar păşi, cl ar luneca; a- 
celaşi git şi cap aplecat puţin înainte, parcă ar tot căuta ceva 
ca ochii subt picioare. 

Altul ar f observat după pălărie, după rochie; Oblomov 


-~ 


98 5 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după ce stătea cu Olga cite o întreagă dimineaţă, niciodată gar 
fi putat spune apol, în ce fel de rochie, sau pâlărie a fost. 

_ in grădină—aproape nimeni ; un domn în vristă păşea iute: 
face desigur mişcarea obișnultă pentru sănătate; apoi două da- 
me,—şi nici dame, ci temei,——şi o dădacă cu doi copii degeraţi 
pănă la vineţeală. 

Femeia cu voalul se apropia tot mai mult şi mai mult... 

— Eai! ȘI Oblomov se opri speriat, necrezind ochilor. 

— Tu eşti ? Cum aşa ?—iîntrebiă el, lulnd-o de mină. 

— Cit de bine îmi pare că al veniti—zise Olga, fără să-i 
egent? la întrebare :—Credeam că nu mai vil, incepusem să 

tem 

— Cum ai nemerit tu aici ?—o întrebă Oblomov turburat, 

—Lasă ; ce-ţi pasă, ce tot întrebi? E plicticos 1... Am vrut 
să te văd, şi am venit,—atita-i tot, 

H strinse mina cu putere şi se uită la el veselă, nepăsă- 
toare, destâtindu-se atit de senin şi de liber de clipa smulsă 
soartei, încît Oblomov fu cuprins aproape de invidie, că nu poate 
şi el împărtăşi o dispoziţie atit de veselă. Cu toată ingrijorarea 
insă, de care era cuprins, nu putu să nu dea pentru o clipă to- 
tul uitării, văzindu-i faţa liberă de acel gind concentrat, care 
juca de obicelu in sprincenele ei, trecea în cutişoara de pe frunte: 
de astădată Olga se arătă fără acea fermecătoare maturitate în 
trăsături, care-l turburase nu odată. 

Faţa el respira în clipa asta atlta incredere copilărească în 
soartă, în fericire, în el... Olga era aşa de drăguță... 

— Ah, cit îmi pare de binel Cit de binel- repetă ea, pri- 
vindu-l — Credeam că nu te mal văd azi. Eri mă apucase deo- 
dată o plictiseală așa de mare,—nu ştiu de ce,—şi ţi-am scris 
iți pare bine ? 

Se nită în faţa lui. 

(Va urma) 
(Tradus din rusește de A, Frunză) 
L Gonciarov 


Ulița 


Călătorind din veacuri depărtate, 
Pe subt aripi de codri şi prin sate — 
In pragul tirgului s'a poticnit. 


Pe trupu-i deşirat şi obosit, 

Trec zile lungi în pulberi cenaşii 

Şi nopţi bolnave cu priviri viclene ; 
lar soarele, în drum spre asfinţit, 
Abia desmeardă cîrdari de copii 
Crescuţi din gropi, ca nişte burvene. 


De dimineaţă pină într'amurg, 

Ca o cascadă zgomotele curg. 

Cu zdruncin greu răzbat din zid în zid, 
Obloanele şi uşile de le deschid, 


ŞI glasuri trinte sar prin colb, In cete, 
Sfärmindu-se deavalma’n vuet larg ; 
Pe cind dughenile îngenunchete 
Dealungul oi! zdrobite, cu stăpinii, 
Ascultă cum se bat, prin pietre, cinii, 
ŞI zgomotele cum tot vin şi cum se sparg... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Și cînd poenele odihaitoare 

Cu cerul strîns in clăile de fin 
S'apropie, ca nourii din zare, 
invie chipul ol bătrin... 


— Şi iarăşi zgomotele i se sparg în trup 
ȘI firele-amintirilor se rup.— 


„Cind, de departe, noaptea se arată 
ȘI-I cheamă gindurile înapoi, 
Aşteaptă uliţa, ca altădată, 

Să-i stingă truda "o umbrele ei moi... 


Dar felinarele, sirăjeri greoi, 
Cu noaptea sprijinită "mn umeri, ca o glugă, 
Pindesc la colțuri prada să nu fugă, 


Ci, uliţa, de amintirea el uitată, 
In lanţuri reci de piatră să se zbată 
Subt zgomotele care veşnic curg, 
Din zori de zi şi pină într'amurg... 


G Bărgăuanu 


Note pe marginea cărților 


Roger Martin du Gard: Les Thibauit 


Un roman imposibil de fotografiat.—aşa s'ar putea defini 
„Les Thibault“; o: roman care nu poate cădea victimă acelui 
joc literar amuzant şi crud practicat subt numele de „à la ma- 
nière de... Vinul lui Roger Martin du Gard se bea la sursă, 
ori deloc ; nu-l putem „trage in sticle“. Fluviul de viață se 
mişcă printre creaturile de el insuflețite, şi nu se lasă oprit în 
„Inţepeniri* din acele pe care Bergson le botezase odată: „du 
mâcanique plaqué sur da vivant“. 

Era de altfel şi firesc ca un asemenea romanpri at să 
H apărut acum şi nu înainte. Intălu proectilul,—apoi cuirassa. 
Pastişa literară e un gen recent, de-abia contemporan. A tre- 
buit ca ea să se nască, pentruca, în scop defensiv, romanul cel 
nou şi inexpugnabil să vină, ulterior, pe lume. 

iată-ne (it în mijlocul unei probleme mult mal grave: 

romancierul primeşte lecţii dela „perfectul plagiator ?* Aceasta 

molt cu o uzurpare:: literatura de imaginaţie se amestecă 

ìn atribuţiile profesorului de estetică. Vechiul monopol se clatină ; 

nepoliticoasă, legea diviziunii muncii pătrunde şi aci; „alpinistul 

i omenesc“ are un rival. Critica literară şi-a găsit, în 
„un contracandidat. 

E Odată, Galton a vrut să reconstitue experimental eredi- 
tatea: a fotografiat mai mulţi membri dintr'o familie şi imaginile 
lor le-a suprapus, astfel ca ce e deosebit să se şteargă şi ce e 
Comun Să se accentueze. Psihologii numesc aceasta o „imagine 


Menen 5 llul du parfait palagiaire“, George Armand 
mal ENT mulți dintre scriliori! lrancezi 
ñol, 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


generică“. Cam tot aşa procedează și autorul de „parodii origi- 
nale". In loc să iîngire sentenţios, ca criticul de altădată, de- 
fectele a), b), c), d), dintr'o operă de artă, el ne prezintă, direct 
şi în bloc, un fel de fotografie recapitulativă a tuturor cusururi- 
ior clientului. Şi cetitorul ese din această lectură nu mai puţin 
editicat-—dar desigur mal amuzat—decit din acela a vreunula 
din „Veacurile* lui Faguet sau a cine ştie cărei „Luni* de Salote- 
Beuve. Ceva mai mult: nu mai există cusururi, la plural, 
ci un cusur general, unul singur: putinţa de a fl turnat de viu 
în calupurile etichetate ale fabricantului de autori. 

S'a zis, de atitea orl: critica literară devine şi ea un gen 
literar ; analistul de romane nu construeşta şi el unal, in care— 
spune Thibaudet—personajele stat insuşi romancierii? „Il ya la 
Comédie Humaine ; Il y a aussi la Comedie Romanesque“... etc., 
etc. ŞI profeția, iato implinită, Mal mult: fatrecutä ; nu numai 
criticul se face literator, dar critica se face, ea, literatură, litera- 
tară propriu zisă, operă de imaginaţie pură! Centrul de greutate 
se deplasează : problema cea mare nu mai e semnalarea deier: 
telor. Activitatea specific „critică“ e trecută altuia, Urmărirea 
şi penalizarea infracţiilor literare ese din jurisdicţia profesoru- 
iui şi cade în competența humoristului. 

ŞI atunci, criticii literare, ce-i mal rămine? Cintarea diti- 
rambică a calităților? Ar fi prea uşor, şi probabil, prea inutil. 
Uităm prea lute că critica trebue să rămină o activitate in 
principal... critică. Analistul rămine la vechea datorie: descope- 
rirea defectelor. Chiar cind vorbeşte de o insuşire pozitivă, nu i, 
la dinsul, decit un altfel de a explica dece nu întilnim cutare 
cusur. Căci orice calitate literară Îşi are cusural corespunzător, 
işi are Cum s'a spus foarte frumos—„sa pente de facilité". 

Departe deci de a-l face concurență, „perfectul plagiat” este 
ca o ştiinţă auxiliară a „Romanografiel“. Lui trebue să ne a- 
dresăm întăiu. Cu întrebarea: cutare operă este ea susceptibilă 
de parodiare ? —îşi începe criticul disecţia. Dacă da—atunci 
trebue arătat de ce; dacă nu—... 

Dacă nu, atunci trebue, fireşte, deasemeni să se explice 
eg? Dech o astfel de problemă nu La fost încă pusă 

literare. Şi motivul e simplu: aveam tot dreptul să cre- 
dem că orice autor e pastişabii, de vreme ce maeștrii cel ma! 
prestigioşi au D jepeni, din minile abile ale lui Muller, Re- 
boux, Masson şi alţii. Era deci natural să incheem că puterile 
acestor producători de automatisme literare să fie nemărginite, 
A trebuit să aşteptăm publicarea romanului lui Martin du Gard 
pentru a vedea-—întăia dată—că există graniți... 


+ 


Care este, in definitiv, cea mai pastişabilă dintre trăsăturile 
unui roman ? Care e cusural general al genului? Sau: ce a- 
nume, Într'an roman, e maximam de.. romanesc ? 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 103 


lată cuvintul; iată cusurul. Gramatical, „romanesc“ nici nu 

insamnă altceva decit A la manitre des romans“, Să ne oprim 
această idee. 

Pe aice Thibaudet—„un romanesc al evenimentelor : şi 
avem atanci romanul de aventuri.; un romanesc al stilului: 
vinătoarea după turnura prețioasă şi epitetul rar; un romanesc 
al mediului: şi va fi în timp, goana după mediul neobişnuit (v. 
Salambo), în spaţiul contemporan: romanul ticăloşilor, jos, și 
romanul modern, Sus*...; „romanescul psihologic apare atunci 
cind sentimentele şi acţiunile personajelor sparg şi dezmint toate 
cadrele preconcepute in care cetitorul le-ar fi putut prevedea 
(exemplu ` Radiguet, Le Bal) „un romanesc al inteligenţei, al 
voinţei ; sentimentele nu-s stirnite fără pricină, dar sint expli- 
cate printr'una pe care nimeni n'ar fi bănult-o”. ȘI, pe deasu- 
pra tuturor, „ce romanesque pur, fait d'innaitendu, de creation 
et de commencement absolu: lutte contre le cliché l... lutte contre 
l'habitude..." FEN 

Dar n'ar fi poate mal bine să vedem În romanesc, mpo 
trivă, tot ce e tipar rigid, calapod invariabil, eveniment calcula- 

mint previzibil? Nu ridem de o domnişoară roma- 

wesch tocmai pentrucă viitorul său e străveziu, şi destinul o carte 
deschisă, scrisă în limba săracă a unei psihologii ieftine şi su- 
mare? Şi dacă acesta e numa! înțelesul pejorativ al cuvintului, 
mu trebue să ținem sama că opinia populară, „omul de pe stradă 
nu-l întrebuințează deci! pe acesta, că numeşte romanesc éi 
mai pe indivizii care-şi potrivesc purtarea după cele sper 
lari-clişeu puizate din aventurile sterlotipe ale eroilor şi eroine- 
lor de foileton ? 

Dar la urma urmei, să nu ne certăm pe vorbe, Să zicem 
CĂ există un romanesc bun, un romanesc prost, şi între ele, o 
„pantă de facilitate“, povirniş alunecos spre care ne fură lenea 
de a căuta şi comoditatea de a exploata mai departe formulele 
demult găsite; pirtie emp Bad cărela arhitectul de 

i aşteaptă, rizind, prada. 

Oe: Kee? neaşteptat, romanesc, pantă de 
tacilitate—toate acestea se ţin unele de altele. 
| i atunci: 

ata vre-un gen de Neaşteptat care să nu aibă „pantă de 
facilitate“? Un imprevizibil pur— „fait de commencement hecht, 72 
din care să nu poată face, autorul o rețetă, humoristul o sa 
SN ana de romanesc paies care să nu-și aibă echivalentu 

rost 

eren SCH masă, aci, în faţa noastră. Se cheamă 

„Les Thibault”, Să-l privim mal bine. 


„Les T “ este romanul unei familii; „elanul vital al 
unei iu, d Za multor familii franceze“, Intr'insele, oamenii 
se cată, se resping, se iubesc, se urăsc... Ce putem spune mai 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mult ? Subiectul? N'am declarat, dela începul, că „Les Thi- 
bault“ nu-s pastişabili ? Și cred că una din formele tipice ale 
caricaturii este şi rezumarea; un fei de fotografie, cu obiecti- 
vul micşorat... 

Dar iată minunea: 

Personajele, aci, sint de structură racine-lană; înțesaţi de 
„caracteristic“. Benjamin Crémieux e chiar gata să Lo repro- 
şeze autorului: „fiecare aparţine unui d social, cunoscut, cla- 
sat: un mare pablicist catolic, o fată Pastor, un protestant 
libertin | un Christian scientist, un abate pedagog, etc., astfel că 
sint mai mult doctrine de viaţă care se ciocnesc, decit pasiuni 
individuale care se deslănțue*... Această demonstraţie care nu s2 
deosebeşte prea mult de ce poate auzi dela Bourget o cucoană 
SET, sau despre „Phâdre“ ori „Britannicus” dela d, Lanson o 
clasă de retorică—cuprinde însă mult adevăr: personajele lui 
Roger Martin du Gard au psihologie consistentă, trăsături fer- 
me, bine conturate; sint „caractere“, întrun înțeles oricit de „La 
Bruyère“ al cuvintalui,.. 

ȘI totuşi... şi totuşi, nimic in purtarea lor nu-i previzibil | 
Ştim bine cu ce „temperament“, cu ce „tip“ avem a face. Cu 
toate acestea, fiecare SÉ e o surpriză. Ea ni se pare firească, 
necesară ; dar niciodată nu e aceia la care ne-am fi gindit— 
dacă ne-am fi gindit. a 

Este acl o alianţă de lucruri socotite de obiceiu contradic- 
torii: deoparte, structură sufletească balzaclană; de alta, im- 
previzibil absolut. 

Antinomia se rezolvă insă în chip destul de simplu: ceti- 
torul lui „Les Thibault“ renunță de a mai prevedea ; renunţă la 
sportul acela literar care constă în a svirii pronosticuri în calea 
condaitelor viitoare ale eroilor, pentru a vedea dacă ipotezele se 
verifică sau nu; stă pasiv, fără a dori ceva precis. ȘI atunci, e 
firesc ca orice precizare pe care ar aduce-o faptele să-i pară 
noutate. Intimplarea, cind vine—deşi o recunoaştem logic—a- 
dusă de destinul personajului—pentru că n'o aşteptam, ne lo- 
veşte ca o surpriză. 

Dar o asemenea renunțare nu-l mai puţin decit o adevă- 
rată revoluție în Istoria cetitorilor şi jndecătorilor de romane! 
inseamnă lepădarea principalei unelte măsurătoare a valorii unor 
astfel de opere. De bună samă, nu fără puternice temeluri cineva 
ege a se lipsi de un atit de folositor dinamometru Ii- 

r. 

S'ar putea crede, bunăoară, că dezamâăgiţi odată, dezamă- 
giți de o sută de ori în ce aşteptam dela consecvenţa psihoic- 
gică a erollor.—ne-am plictisit, ş'am incetat de a mal aştepta 


1 Această expedilivă calalogare a lui Thibauli-ialăl, care e în 
tealilale poate mult mai mult catolic decili publicist, sau a lul Fonte» 


nain care e apr Si x 
rea lul Benja proape merenna ee rămine, bun înțeles, pe răspunde 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 105 


c Dar nu. Căci este indiferent—ba chiar avantajos —dacă 
e evizianile noastre sint foarte desminţite, sau foarte confirmate. 
Sintem atunci mai lămuriţi ca niciodată. Romanul e bun, În ca- 
zol întăiu; romanul e rău, în cel de-al doilea, In amindouă insă, 
păstrăm criteriul, paran tre aţi Pentru ce l-am arunca 
H nd ne slujea mai bine 
wen Zen facem, trebue ca ceva să-l fi impedicat de a mai func- 
Hona, Cind oare zicem de un aparat-indicator că s'a stricat ? 
Acul mei busole, limba unui SE tirul esch pacii A- 
cind, de plidă, pentru o aceiaşi temper 
ear “ittolata“, însamnă cind 280, cind 39, cind 169. Tot 
aşa şi cu instrumentul nostru mental măsurător al valorilor de 
romanesc. Cind, pentru o situaţie determinată, impresia ni se 
dedublează, şi ni se pare că ne-am înşelat şi in același timp că 
nu ne-am înşelat, că aşteptările ne-au fost confirmate şi toto- 
dată infirmate, —atonci, şi namai atunci putem spune că metrul 
nostru literar s'a detracat, şi trebue căutat un altul... a 

Dar se poate oare aceasta ? Asemenea oscilaţii, chiar 
cind sint, se sting repede pentru a lăsa o impresie ultimă ve 
tară. Altminteri ar fi n reg el Majestatea sa Logică Princi- 

1 Contradieţiei erțiolui Exclus. 
20 esche? teg Big poate foarte bine. In viaţa de 
aproape chiar că mu se poate decit aşa. E chipul în ae? D 
totdeauna, procedează oamenii, cei făcuți în carne şi par ăn 
vor să judece pe aproapele lor. De altminteri nu-i deloc ei Së 
ca ei să se poarte altfel decit cetitorul de romane. Inchipuiţi- 
namai că, bazaţi pe ce ştim asupra caracterului caiva, magm 
la sigur că va avea o anumită conduitá, şi că, acesta în pp 
ei, are o anumită alta. Ce vom face atunci? Să geg e 
viața-l prost făcută, aşa cum cetitoral de romane incheia pe pie 
manul e răn croit? Să spunem că „realitatea se ingali“, ei a 
„experienţa gregeşte” ? Sema e aşa de uşor să ne zicem 
Istoria, am văzut Tails. 

Ce See bine : eg renunțat în mod absolut ai 
emitem ipoteze asapra destinului vecinilor noștri. Dar ver că 
rea sau neverificarea profeţiilor a încetat de a mai S ehre? 
riu de judecare a lucrurilor din afară. Ne slujeşte = is mi- 
surarea propriei noastre valori. Ne arată dacă darurile H 
de psiholog sint eficace, dacă adaptarea la realitate ne e corectă, 
Na lpădăm prețioasă artă a previn, cva AE 

ea nu va mal fi, de aci inainte, A 
or buna calitate a operelor exterioare. Incă odată nc 
nic bate pe Ptolomeu: Opera creatorului este acuma, ea, punc 
tul fix, reperul, şi noi, creaturile, ge judecăm printr insa. 2 

Aşa se petrec lucrurile în viaţa cea reală. Şi os a me it, 
de multă vreme timpul să înceapă a se petrece aţa $ a: ae: 
laltă existență, în viața „plus vrale que nature“ a artelor n 
moase, De ce nu s'ar putea traduce în limba literelor o astiei 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de fundamentală atitudine a omului în faţa omului ? Marionetele 
romanului n'au ele ca ideal suprem, să samene din ce în ce ma 
mult cu păpuşile vii? Atita vreme cit cetitorul— încurajat de cri- 
tica literară oticlală—va păstra drept criteriu suveran, gradul de 
previzibilitate al biografiei eroilor, —vom avea eroi, nu vom avea 
insă oameni, ŞI romanului, acestul gen atit de bogat în mijloace 
şi cuprins, li va lipsi mereu ceva: realitatea zugrâvită într'insal 
va fi, într'o privinţă, exactul contrariu al realităţii reale... 

Scara ierarhică a romanelor bune şi rele se desenează lim- 
pede acum: la un capăt, folletonul care învaţă pe fetele proaste 
să mute romanul în viaţă; la celălalt capăt, scriitorii care— Ro- 
ger Martin du Gard e unul—ne învață a gindi romanul aşa cum 
gindim viaţa. - 

Este, şi in „Les Thibault“, o rețetă. dar ea nu se poate 
imprumuta d-lor Muller, Masson, & Co. Formula sa-l prea mare 
şi prea complicat de simplă, Ramon Fernandez o defineşte foarte 
bine : „Martin du Gard, je le definirais un homme qui s'efforce 
patiemment, amoureusement, à sortir de lui-même, qui a le senti- 
ment d'être attendu, au dela des tâtonnemenis, par ia figure 
précise de la réalité que son imagination dégage bien plutôt 
qu'elle ne compose ;*... „son point de conscience coincide avec 
son point de perception“... ; şi mai departe: „poate că dacă i-am 
anunța pe Jenny Fontanaln, sar s'o primească, sau dacă 
i-am cere părerea într'o chestie, ar H ispitit a merge să con- 
sulte intăin pe Antoine, sau pe Daniel...“ 

ŞI stilul lui Martin du Gard e la fel cu restul: simpla şi 
mare. Nu-i nou, ca al lui Cocteau, Morand, Delteil sau alţii. Se 
mulţumeşte doar să nu fie niciodată vechiu... Aţi intrat, de si- 
gur în vre-unul din acele cabarete din Montmartre unde consu- 
matorii deja instalaţi primesc pe noul venit cu ţipete, ironii, in- 
sulte? Eşti interlocat, te simţi străin, depelzat, intocmai ca a- 
tunci cînd, pentru prima oară ai deschis vre-una din „Nopțile“ — 

sau deschise gata—ale lui Paul Morand sau deconcer- 
tantele „Provinciale" ale lul Giraudoux, După aceia, iei loc la 
masă, şi in cinci minute cunoşti perfect abecedarul sălii ; şi cind, 
pe vine un alt nou client, poţi face cor cu toţi ceilalţi: ai 
învățat alfabetul companiei... Povestirile lui Radiguet, Morand, 
Cocteau, Valery-Larbaud, Giraudoux, îşi au, abruptă, panta lor 
de facilitate stilistică .. 

Cine deschide „Les Thibault", nu se mai gîndeşte la stil. 
Roger Martin du Gard nu are stil, sau cel puţin nu are nimic 
din acela de care s'a spus că „c'est I'homme mâme“, Scenele ro- 
manului—scrie tot Ramon Fernandez „sont, présentées plutôt 
que représentées, un style dépovlllé et pour ainsi dire im- 
mobile, sans chatoiement ni élan propre, qui s'éfface derrière les 
visions qu'il évoque“ Aatorul diverşilor Thibault nu scrie, ci-i 
lasă pe ej să vorbească; H laisse le t s'écouler en paro- 
les”, sau în „pensées parlâes*, cum se D în scena opera- 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 107 


de doctorul Antoine Thibault, scenă care ţine aproape 
eg ner Ar putea fi tot atit de bine concentrată în zece. 


Bine înțeles, nu trebue să se creadă că „Les Thibault” este 
o operă KE Are părți tari, are parti slabe. Dech, cele 
dintălu siat cele multe; şi chiar de ar fi cele puține, au majori- 
tatea calitativă : singure ele sint caracteristice... ; şi cum „per- 
fectul plagiator“ nu poate lucra decit cu acestea... pastişarea ră- 
mine imposibilă. „Perfectul fotograf” al romanelor trebue să 


bine 
ea invenții a posteriori— care impacă atit de 
PE ear de e cu necesitatea de a nu ne ëch 
pe realitate cînd ea ne păcăleşte; desc eririle pe care erregt 
fi descoperit niciodată dacă nu s'ar fi descoperit singure, 


O, apărut, pănă în prezent, din „Les Thibault“, patru vo- 


è II şi IV. 
l e |. La Cahler gris; Il. Le pealtencier; I s 
a iia mai, Vor mai apărea încă cel puţin şapte; ed. 


Nouvelle Revue Française). 
D. |. Suchianu 


Melcul 


Azi am găsit subt frunzele uscate 
O galbenă căsuţă de culbec, 
Uşoară, cu lăuntrul alb şi sec, 


Pe care nimeni n'o mal poartă 'n spate. 


Făptura care-a stăpinit în altă vară 
Spiralele de calcar răsucit, 

Spre toamnă, singură, s'a oblonit 
Sin adăpostul ei s'a strins, să moară... 


Un melc cu trupul cenușiu de gelatină 
Şi-a dus o vară 'ntreagă prin grădină 
Viaţa lui obscură şi timidă. 

Și Impotriva cerului ostil 

Avea căsuţa asta translucidă, — 

Atita de subţire şi de fină 

C'ar fi strivit-o 'n palme un copil. 


MIELCUL 


Şi-alunecind încet şi fără spor, 
In spate cu căsuţa lui umilă, 

S'o fi gindit adeseori, cu milă, 
Ce dezarmate's pasările 'n zbor... 


Copiii i-au cîntat cu glas sonor, 
Purtindu-l, rece 'n mina mică. 

Şi melcul, înşelat de glasul lor, 
Şi-a scos, naiv, corniţele la soare 
ŞI i-a privit, încremenit de frică, 
Cu ochii miei ca patru punctişoare. 


Plimbindu-şi silueta lui gheboasă 
Pe foi de brustar ori de liliac, 

In urma lui el însemna, posac, 

O diră lucitoare şi cleioasă— 

Ca să-și găsească drumul inapoi 
Spre pilcul des şi fraged de trifoi. 


Şi alarmat la fiecare pas, 

Stringindu-şi trupul umed şi viscos 

In coaja străvezie, — pe-o creangă, la popas, 
Părea un fruct sălbatec şi apos. 


Aşa pleca, în fiecare dimineaţă, 
Să-şi poarte cu alură de omidă 
Răbdarea lui prudentă şi placidă 
Şi neînvinsa dragoste de viaţă, 


- 


109 


per 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


lar astăzi cind am pus, ca să mă joc, 
Urechea lingă el, aproape, — 

Cum nt marea 'ntr-un ghioc 

Cu strigăt răsvrătit şi-adinc de ape, 
Aşa *'n căsuţa lul de smalt vărgat, 

Cu murmar indelung de vară coaptă, 
Aromitor şi leneş, mi-a cintat 

A ierburilor foşnitoare şoaptă... 


Otilia Cazimir 
Formaţia ideii de personalitate” 


Eul. Pänz în acest stadiu, ideia de personalitate se formea- | 
ză în afară de noi, fie prin ajutorul individuaţiei perceptive c care 
_specitic obiectele unele de altele, fle într'o fază ceva mai 
|| evaluată, prin contribuţia mediului social care ne oferă despre noi 
4 -un anume tip. Mulţi oameni se opresc la acest stadiu. dela | 
| [error despre el e foarte puţin a lor, E oferită din af AAA 
"EI träesc oarecum obiectiv, considerindu-se ca un erou În arenă "` 
pe care o contemplă cu ochi preveniţi. La alții, complica- 
` sufleteşti aduce un curios proces destul de rar, celace 
ne dovedeşte că e recent În o SR 
În loc să se considere În afară, să Se privească ca un per- 
) sonaj a cărui acţiune se desfăşară in. mediul exterior, el îatro- 
| duc acest proces înlăuntrul conştiin ei lor. — 
ntimplă atunci, acolo, o comedie mută, făcută numa! 
dintr'on fel de mimică sufletească spiritualizată, un fel de paro- 
die tăcută, menită să imite discret, numai pentru nol, gesturile, 
actele, intenţiile pe care le desfăşuram altădată în afară, în vä- 


K or. (AA AJ 
i Multi psihologi au remarcat deja, odată cu apariţia lim-_| LV VA 
|| Ae noon a L ne scade. Multe a (UI 

i| nuse mai produc efectiv. ln locul gestului punem vor _Cu- 

simpla b nu mai e realizat, d doar povestit nouă Înşine,ca un 


simplu basm, în care credem. ŞI orideciteori nu putem izbuti 
0 aspirație, ne mulţumim să ne-o spunem, să facem proecte 


* Vezi „Viaţa Rominească“, No ît'și 12, 1924 


FORMAȚIA IDEN DE PERSONALITATE 113 
1 12 VIAŢA ROMINEASCĂ T AGIA i. 


mod al asupra identităţii eului, simțul comun admite ne- 
controlat acest postulat. 1 

Ca să am ideia de eu ke: imi trebue ca cel care am 
fost eri să fie acelaşi cu cel care sint astăzi. Trebue ca toate 
variațiile pe care le suport din relaţiile cu mediul să fie super- 
țiciale şi Subt ele să râmie un fond statornic, neschimbat. Se 
petrec pe urmă, în sufletul nostru lacune. De pildă somnul. Cel 
care stat în momentul dinaintea somnului şi cel care sint atunci 
când mă trezesc după somn, e acelaşi persoană. ȘI totuşi viaţa 
sufletească a fost întreruptă. Ceiace mă repune exact în aces 
laşi punct unde eram în momentul intreruperii vieții sufietești e 
| memoria. De fapt, eul nu e decii totalitatea experienţelor mele, 
` adică tot trecutul meu. Bergson are dreptate că nimic din ce A 
\inregisträm nu se pierde şi că purtăm cu noi toată greutatea | 

Egl muribagzitor ne dovedeşte pertect aceasta. Mulţi 

îndivizi, în momentul cind viaţa le e ameninţată, cînd speranţa 
ap mai e îndreptată cătră vihor, privirea lor se intoarce În orm, 
remenioriad cu vitesă fazele principale ale vieţii lor.2 Lucrul a 
fost remarcat, după cum se ştie, la cei în pericol de a se ineca. 
Se poate spune astfel că cul îşi trage realitatea din trecut 
şi că e o chestie de memorie. Despre oamenii care n'au memo- 
atectivă, adică care nu sint capabili să-şi amintească un sen- 
ment trecut, se zice în mod popular că n iu- 


Te 


n'au caracter. 
crul e drept. Fâră memorie e greu de păstrat unitatea noastră 
tească 


în gind, să repetăm interior celace nu se poate face exterior. 
| Substituirea limbagiulai acţiunii constitue una din marile revoluții 
| ale vieții sufleteşii. Procesul nu se mârgineşte însă numai alci. 
În locul limbagiului propriu zis putem întrebuința /imbagiul inte- 
 rior, Imaginile se succed unele după altele potrivit logicei Iim- 
' bagiului, adică logicii gramaticale.  Varlind, natural, SE tempe- 
ramente, lą unii, viața interioară poate înlocui cu totul activita- 

| - 
| | | tea. Firile-contemplative se vör ese gel cu aceste manifestări 
"1! interne, Din literatură cunoaştem cazul exagerat pănă la tipic al 
ANI ori Proust. Ceiace se intimplă excesiv la aceştia, se 
| ntimplă, însă, lntr'o măsoară mai mică în orice individ evoluat 
eeng introspecţia e starea normală a oricărei complicaţii 


că aplicâm aceste principii la ideia de personalitate, ob- 
servăm Imediat o transformare: pers; ul se transformă în eu, 
adică, portreto! acela social, printr'un proces de introverslune, 
de interiorizare, e deplasat din cadrul exterior în lumea Internă 

La conştiinţei. Ne simţim nol, nu prin ceiace ne spun alţii des- 

pre nol, ci prin celace ajungem să credem noi înşine in urma 

_ observaţiei interne, 

: Cine se gîndeşte insă la introspecţie, la observaţie internă 
presupune doi membri, un observator şi un observat, De fapt 
și în stadiul anterior procesul era tot dubiu: deoparte societatea, 
de cealaltă noi, deoparte portretul nosira observat În afară, de 
cealaltă noi, care-l remarcăm. Acum rolul societăţii e luat de o 
parte a conştiinţei noastre, printr'un proces de dedublare în ac- 
tor şi spectator. ze) 

Lë —— Există un eu care priveşte şi un alt eu care e privit. Wil- 

| liam James numeşte aceste două elemente de conştiinţă „le je“ 
şi „le moi“, Limba noastră, nu se potriveşte la o astfel de di- 
terențiere, cel dol termeni flind Intraductibili. D potem, totuşi, 
numi „eul subiect“ şi „eul obiect“, 

Dedublarea aceasta dovedeşte încă odată că primele înfiri- 

i ări ale ideii de personalitate sau efectuat mal Intăiu în afară. 
rarhia între eurile obiect şi sablect nu tace decit să imite ce- 
iace s'a intimplat mai întălu în viaţa socială. 

In stadiul acesta putem așeza şi bolile care constau dintr'o 
multiplicare a personalităţii. Cazurile, aşa de cunoscute azi, de 
personalităţi alternante ori simultane ale unei Felida Azam, sau 
cele descrise de Morton Prince sau Pierre Janet, nu s'ar con- 
cepe într un stadiu mai primitiv al personalităţii. Ne trebue di- 
terenţierea în „eu subiect“ şi „eu obiect" ca să poată apărea, 
in momentele de disoluție, divizarea sufletească în mai multe 
personalităţi. In faza cenesteziei ori a personagiului n'ar putea 
să aibă loc un asemenea proces, 

de Interiorizarea sau dedublarea nu ajung ca să constitue com- 

hr plect evl. Mai trebue încă ceva, mai trebue un anume senti- 
ment de identitate în „eul subject". Dela Kant care a apăsat în 


-Memoria nu e suficientă insă ca să determine ea singură 
lak Mai trebue concursul judecății, al raționaemntului. pa 
' carea eului, care e caracterul său principal, ne e oferită de câtră o 

judecată de identitate. 

RS concluzie a propriei noastre identități ne e oferită In 
primul rind în mod vag de cenestezie. Câpătăm astfel un sen- 
timent de intimitate, de căldură, pentru toate actele noastre e 
fleteşii, pe care le distingem pe această bază de actele su e 
teşti ale altora. „Orice gindire, spune W, James, are privilegiu 
de a distinge, printre celelalte gindiri pe care le poate sunongte, 
pe acelea care aparţin aceluiaşi eu, de acelea care nu-i speri D 

de au o căldură şi o intimitate pe care nu o au cele de S 

doilea. Datorită acestui criteriu de apropiere, cul de_leri poate 
lua şi poate fi judecat identic eului care formulează, SS 

| Ki, judecată de identitate... Orice reprezentare trec ei 

se va bucura de această căldură şi Intimitate caracteristică eul 
prezent... Astfel într'o turmă, adăpostită pe iarnă intr'o cmp 
proprietarul revenit în primăvară distinge şi adună toate vite 
pe care găseşte pecetea sa. 

Da nad 


1v teoriile mai nouă: Kafka, „Versuch einer Krilischen 
GË Mé en WEN über das Ichproblem*, Arhivi. 
sam! logie, 191 
“a d pa page În mouranis“, Revue philosophique, 1826. 
S 


4 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Oricit le-aşi cunoaşte de bine, experiențele altuia nu pot 
prezenta niciodată această pecete particulară. Deaceia Petre, 
sculindu-se dimineață in acelaşi pat cu Panl şi aducindu-şi a- 
minte ceiace aveau amindoi în minte înainte de a adormi, recu- 
noaște și işi aproprie ca ale jle „calde“ pe care nu le 
confundă niciodată cu ideile „reci“ ale lui Paul şi a căror pro- 
prletate o lasă acestuia". ` 


Senilmentul de intimitate descris aşa de magistral de Ja- 

mes nu ne dă insă cheia complectă a Idea eulai. gieren 
cesiei identități e opera unui raționament. De fapt fiecare din 
nol se schimbă în permanenţă, Eri eram obosit ei infometat, 
azi sint odihnit și sătul ; ieri eram trist, azi sint vesel. ldenti- 
tatea mea e deci relativă., Conţinutul sufletesc se schimbă dela 
un moment la altul. 

Totuşi, găsim in sufletul nostru lucruri stabile. De pildă 
sexul, profesia, numele meu sint azi aceleaşi caşi ieri. Pe 
urmă, chiar cînd există o deosebire intre două stări sufleteşti 
succesive, trecerea e gradată, O anumită continuitate le leagă 
în mod lent, şi pe nesimţite, 

In afară de aceasta, dacă nu există în noio identitate ma- 
terială, substanțială, căci ceiace am lost leri nu mai sintem astăzi, 
există totuşi o identitate formală fancfională cum o numeşte W. 
James. lată despre ce e vorba. Un exemplu ne va lămuri. Cu- 
tare obiect pe care l-am cumpărat, o masă de pildă, şi-a pier- 
dat prin ozaj aproape toate părţile care-l] compuneau, care au 
fost inlocuite cu altele. Cind i s'au rupt picioarele, i s'au pus - 
jaltele nouă. Pe urmă a venit rindul feței etc. Nimic din masa 
veche n'a mal rămas, _Identitatea materială nu mai există, To- 
tuş! masa nouă e la fel cu cea veche şi mai alee-tatrebuluțarea 
ei e aceiași. Eul nostru deasemeni se schimbă dar, în același 

timp râmine neschimbat, Celace variază sint obiectele propriu _ 
zise ale percepției, însă atitudinea noastră faţă de ele e totdea- 
una acefași. „Nu există nici o identitate substanţială între stările 
de suflet de ieri şi cele de azi: cele de eri sint irevocabil moarte 
cind apar cele de azi. Dar toate stările de suie! prezintă o i- 
deniițate funcional, pentrucă conştiinţa de ieri şi cea de azi 

tep aceleaşi obiecte si cum însuşi eul trecut e unul din a- 
ese obiecte, şi conşiiința de ieri şi cea de azi H tratează la fel, 
adică il primesc, îl consideră ca „al meu” şi il opun În această 
calitate tuturor celorlalte obiecte de experienţă“. 

Astfel cul trebue coasiderat ca o apariție legată de func- 
ja memoriei, dar mai ales a raționamentului Această formă ` 
„depersonetiata-anitică pentru prima oară intrun sistem atitudi- 
nea sufletească a omului față de ambianţă, şi creiază viaţa in; 


„iun dp e complicațiile ei. Formele de personalitate care 


1 wW. James, op. cil., 239, 163, 264. 


PORMAŢIA IDEU DE PERSONALITATE 115 


b e L teză men- 
la preocupările prezentului presupune 0 sin 
Lei Laera lui Pierre Janet, știm însă că Bi sinteză 
sufletească nu e posibilă fără un anumit grad de er ne $u- 
fletească. Un deprimat na e Gage această unitate psihică 

e o persoană. 
e ia A pu Un om obosit sufletește nu poate deveni o 


tinere a dică într'o sinteză 

stă mtr'o menținere a acestel durate, a d 

AS et cu ge ne bes echt E D 

EE ebe u tenziunea necesară, două 

biectului nu-i ma! permite storţarea sa an, GC 
t prezenta: san trecutul nu va mâl T sp 

eich po fai pence ne go puaa ECH SSES nu va mai 

drumul ei câtră vii i 

E prore în, fi o individualitate trebue ca ee? ma 

stră sufletească să ajungă la gradul de a leaga ră RE 

morie, de raţionament necesar eului şi desc -a să pa 

aceasta nu e deajuns. |i e vie eg cate, gaa 

fletească, o putinţ ene 

a sadreia vrecatulul şi ale prezentului, să radieze cătră viitor. 


| Iităţii. „Tenziunea personalităţii, care ` sp confundă ca durata sa 


| tat al unităţii în trecut, 
za jn adevăr, dacă-eul —era-un rezul L = eg 
, individualitatea € 9 proecţie —cătră- viitor: Chiar după 


comun această noțiune presupune energie, morar eg 
O individualitate e manifestarea unei EEN Eë gazul "e 
AT eg se nameni esto foarte bine Îndi- 
Aisa $ pes rezervă de forță care acționează zii pr a 
ei rezenţă”. Privirile mu mal sint îndreptate în piei 
a persoanei nu mai reese din amintiri, ci din pla ari și aspi- 
rof E natural ca O rezervă de forţă să ră pac chef 
n tinereţă, cind disponibilităţile nervoase sint maxime, TT" 
| nu trăim decit din proecte şi speram: ie asion de Së 
-Marii cuterilori, temerarii politici, c gvi dacii de E 
0 felurile, aventurierii, cu un cuvint toate AE st ur i oN 
— trăesc decit în contemplarea zilei de mine. ir e i hr 
“palid, mort, ca orice obiect eegen Va m EES 
D e Herat 
í [S înainte, mu apei. else fel. „Să ne privim trăind un mo- 


|| |meat. Trăim numai pentra mine, dac A mine” care ` 

| apropiat, dar pentru ans “atitudini se schitează, cari vir- 
mează. Direcţii se desenează, atitu 

(Sie Gau căror suple şi maltiple disponibilităţi ne 


1 À. Thibaudet, „Le bergsonisme”, tome l, p 75-76. 


PORMAŢIA IDEII DE PERSONALITATE 17 


| spitalele de nebuni, unde se găsesc totdeauna nebuni din orgolin... 


116 E? VIAŢA ROMINEASCĂ să 


| apar mai molt ca ale noastre decit invariabila rigiditate a de- Tot în aceste case dezolate se găsesc şi tipurile țiziognomice 


| opuse, la oamenii convinşi că au comis „păcate fără ertare” şi 
' care se cred iremediabil condamnaţi: ei se ascund prin colţuri, 
stau îndoiți, apăsați, se strecoară În ascuns în locuri obscure, şi 
sînt incapabili să vorbească cu voce tare sau să te privească în 
ochi.” 1 
Cind sancţiunea socială nu intervine negativ, pornirea na- 
tarală a fiecărui om e câtră afirmarea de sine, cătră dezvoltarea 
îm afară a energiei sale. ln primul rind în mod fizic. Căutarea 
puterii, a ascendentului subt orice formă e fireasca dezvoltare a 
individualităţii la oricine. Voința câtră putere nu e un paradox 
crelat de fantezia lui Nietzsche. E o realitate umilă, banală, pe 
care o găsim la orice început de individualitate. In primul rind 
_mevola de dominație în toate cercurile : în familie, în amiciţie, 
| în politică. Dela marele tiran până la micul politician de pro- 
vincie se evidenţiază același tendinţă către dominație. Pe urmă 
puterea economică, în care trebue să amintim spre primul plan 
instinctul de proprietate. Proprietatea nu e decit o prezumție de 
| putere, o forţă virtuală. Pe ea se sprijină nevoia de expanziune 
a individului. in ea sint oblectivate aspiraţiile de lărgire 
ale individualităţii. 2 Simţul de proprietate —se evidenţiaz: 
încă din viaţa copilului. Viaţa socială îl perfecționează mai tirziu. 

Nu trebue să ultim, în această privinţă, nevola de stimă 
socială, necesitatea pe care o simte oricine de a fi considerat, 
'emarcat sau admirat, de a fi „cunoscut“ de toată lumea, de a 
face să se vorbească de nol, de a căpăta atenția persoanelor 
eminente. 

„Natural, preferințele noastre se îndreaptă cătră amicii dis- 
tinsi: Thackeray întreabă undeva pe cetitorii săi dacă n'ar H fo- 
cîntați să fie văzuţi scoborind Pali-Mall cu un duce la fiecare 
braţ. In lipsa amiciţiei ducilor, mulţi se mulţamesc astăzi cu 

; toarte puțin: există astăzi o mare categorie de oameni care ard 

| de dorința de a-şi vedea numele scris în jarnal, în orice rubrică, || 

|| ar H: „sosiri şi plecări“, EE SET chiar la! 

rubrica „indiscreţii şi scandaluri”, în lipsă de altceva. Cazul lu 

| Guiteau, asasinăl lui Garfield arată pă unde poate merge, ci 
devine morbidă, această sete de a-și vedea numele imprimat. 

Intreg orizontul mental al acestui nenorocit se limita la jur- 
male și în rugăciunea pe care a făcut-o pe eşafod, aceste cuvinte 
intre toate îl veneau din inimă: „Presa acestel țări are de regu- 
lat o grea socoteală, cu tine, Doamne |“ a 

Societatea oferă asttel condiţionarea indispensabilă dezvol- 


1 W. James, op. cii, p. 255—256. ` 

2 ape rea formelor de poes : Vierkandi, „Geselischalislehre”, 
p. 64-65; Mac Dougall, „Social psychology, p. 192. 

3 W. Jemes, op. cit; Storch, „Zar sychologie und Pathologie 
de: Selbatwerteriebens in Archiv f. die ges. Psychologie“, Bd. 37, p. 115. 


SE noastre anterioare“, ! 
d ace caracterizează, astfel, individualitatea e vo re- 
, e conştiinţa energiei, canalizarea tenziunii şi JS Së- 
Meteşti pe un drum propriu, dominarea acestei excursii psihice 
printr'un plan dinainte conceput și conştient realizat. Pentru uni- 
eng HEN a eului erau deajuns memoria şi raţionamentul. 
el? tatea în viitor a individaalităţii e necesară voința re: 
Din această destăgurare premeditată de forță, care se chea- 
mă individualitate, decurg natural o serie de ai oeh Ele sint 
reg ca un fel de termometru moral al bunei ori relei fanc- 
|lonări a individualităţii. Ceiace face ca intenţiile ori opera indi- 
armata să capete o sancţiune obiectivă e societatea. In socio- 
logia sa Durkheim a arâtat că legătura esenţială a fiecärul indi- 
cu societatea stă in sancţiunea pe care aceasta o exercită a- 
supra indivizilor. Natural, ia primul rind sancţiuni negative, 
gek acelea care pedepsesc orice abatere dela regula socială, 
A oct eegen EEN pe oră, respectă grupul întreg, 
uniform 
| sancţiuni, e camara renală ucr, lee 
ar societatea nu are numai rolul de jandarm. Dacă ştie să 
E. ege ea ştie deasemeni să şi recompenseze. Pia Zeie 
- € ech coniribaesc la consolidarea solidarităţii sociale o serle 
pie aa te, de premii. Individualitatea noastră nu poate căpata o 
= âşurare răpiri dacă capătă aprobare din mediul so- 
KC ezvoltării acelui optimism intim in fo 
ip A Cădere dela examen, gp insucces al unei opere, o cădere 
Hia aleger, ne face să ne indoim de meritele noastre proprii, fi- 
Gë societatea s'a îndoit înaintea noastră. Invers, un premiu, o 
veti KC succes, ne pais sie Increderea in noi, dindu-ne 
ne e asupra noastră, chlar dacă ma! înainte aveam una 
i creea n aprobarea ori dezaprobarea socială rees senti- 
lil bon ge H şi respectiv de deprimare ori dezolare, de 
ke 7 =, "een? dar și sed eier ai paaa timiditate. „Un 
luceş rte 
jenorează insuccesele, care are amici, situație, Arie i ec 
SE a ges, vip: şi îndoelile morbide ale copilăriei 
prez eg a, acela care a grămădit gafe peste gafe, a că- 
EN țin la poalele dealului înglodat într'o viaţă me- 
=p "abtine i gr naturală a mefiențej bolnăvicloase de sine şi 
tea dk > ear intreprinderile, de altfel, proporţionaie 
lor fi arn A S acka gi ele de sine.. au fiecare expresia 
tor și larg deet elt mușchilor extensori, ochiul străluci- 
ris poe mersul ES şi elastic, nările dilatate, un su- 
We? eg e acestea ează o mulțumire de sine. Se gä- 
aceste semne la un loc, cu un rellef extraordinar în 


mn 


1 Blondel, op. e. p, 554 


118 __ VIAŢA ROMINEASCĂ DI 
tării îndividualităţii. Prin barierele 
stimulentele succesului şi ale a , ea poate opri ori excita 
tenziunea sufletească care formulează speranțe câtră viitor. Ori- 
deciteori gâseşte un mediu favorabil, individualitatea se am- 


Ea tinde astfel, să transtorme la rindul ei ambianța care a 
creat-o. Determinată de societate, ea îşi propune mai în urmă să 
e ea societatea. Ajansă în plină expanziune, ea tinde să 
transforme mediul după ea, în loc să se adapteze acestuia. Dar 
cu aceasta ajungem la ultima fază a evoluţiei individului, la per- 
„sonalitate, 


___Personalitatea, Se identifică, de obiceiu, noţiunea de 
individualitate cu cea de personalitate, ȘI există totuși o remar- 
cabilă giterenţă. 

Ideia de valoare. Cea dinn e expresia voinţei in 
lupta co mediul exterior, e un fenomen psihologic natural 
pe care [Îl intilnim încă dela aurora civilizaţiilor. Persona- 
litatea, din contra e un concept recent, fruct al culturii moderne. 
Nu găsim această noțiune decit la puţine persoane, la cele mai 
dezvoltate sufletește. Personalititea nu e o stare sufietească com- 
piect asimilată de genul omenesc, mare pănă acum ran- 
IS zi simplu fenomen psihic natural. Ea rămine o valoare 

mora 


care le pune ori prin 


rală şi arțistică, un deziderat etic sau estetic, pe care mulţi 
Tai propun să-l ajungă și puţini il a în adevăr, Renaşterea 
reluind tradiția elenă a accentuat mai mult ideia de valoare pe 
care trebue s'o conţină personalitatea. J. Eurckardt, ne-a descris 
in termeni pregoanţi preţul acestei idel în Italia renașterii. Dez- 
voltarea interioară a individualismului a adus la o serie de doc- 
trine juridice şi economice care au făcut posibi) dreptul natural, 
liberalismul, dar mai ales doctrina acela a autonomiei şi valorii 
täpi anunțată de Kant, după cara, fiecare din membrii 
societăţii trebue considerat de ceilalţi membri nu ca un mijloc, 
; ordă persoanei omeneşti o valoare intrin- 
secă numai prin faptul că se deosebeşte de celelalte. H 
sebitea individuală devins astfel o valoare. 
După Kant, toate doctrinele etice au indicat ca o supremă da- 
torle regula „Caută să devii o personalitate“, iar pedagogia se 
munceşte să infiltreze in mentalitatea copilului, încă dela primele 
faze, această dorinţă. 


trebue ajuns. Dar celace azi e un | pentru o elită, oi t 
deveni o realitate pent A Ge inimile vid got 
EE veni, caşi individualitatea, 


SU tare a pt sufletesc. 
Reg Semnificația personalităţii nu e numai 


en, 


| 


PORMAȚIA IDEU DE PERSONALITATE 119 


Trebue să adăugăm punctul de vedere artistic. Specifi- 
ai iaoiai erau în faza anterioară, caractere mal mult ori 
mai puţin indispensabile individualităţii. Cu progresul mentali- 
taji artistice, în care ineditul şi novtatea joacă primul roi, per- 
sunalitatea şi-a căpâtat un nou atribut. Rolul modalor şi al 
snobismului a contribuit cu mult la răspindirea acestui punct de 
vedere. Oamenii care gindesc artistic, vor să realizeze în viaţă 
n specimen de personalitate complect ireductibil altora. De aici 
anumită estica a personalităţii care constă în a purta cutare 
-ostum bizar, în a ciuta gesturi rare şi curioase, atitudini stranii, 
in fine, de molte ori de a face dovada unui caracter neaşteptat, 
grou de ghicit şi prevăzut in surprizele pe care le poate adace. 
Biografille romanticilor în genul Byron ori Baudelaire sint ën 
de detalii picante în acest senz. kKegula visja „cpatons le 
bourgeois“ a unul Flaubert ori Theophile Gauthier a găsit mai 
mulţi aderenţi dech se crede. Nevola de a produce consternare, 
mirare, furia Ineditolui în gesturi și în viață a devenit o preo- 
cupare destul de generală. De aici o întreagă formă a civiliza- 
tei moderne: cabotinajul, reis un Spin m'are o personall- 

ie fiindcă are una de imprumut. 

WS vn se zice, el trăeşte „a l'instar des autres“. Işi compune 
un model straniu pe care-l reproduce cu mal mulă ori mai pu- 
țină fidelitate. desigur, decadența perso- 
nalităţii. EL nu = mai puţin caracteristic însă peniru faza E 
eeh individuale, după, cum o boală mentală ge poale ace 
să înţelegem şi mai bine realitatea fenomenului nor CH = 
nu-şi poate creia o personalitate in adevăr originală, cabo e 
= este să mimeze caâşi cum le-ar simți, bizarerille al- 
tora. Nevoia de ofiginalhate cu orice preţ, impinge astfel la fal- 
şiticare. Dar din această minciună a caracter: lul modem putem 
înțelege mai bine influența punctului de vedere artistic asupra 
co mporane. i 

berg ei se poate vedea şi din aspectul SET și 
problemei : o i arr a 1e de mape ear ` ză 
"ena clasică îşi făcea o mindri escrie cara me- 
"est, tipuri ee fără indicaţii speciale de timp şi en Arna 
modernă, din contra, caută peste tot individualu concretu dee 
cificul, Din artă, această preocupare a trecut şi în viață, deo- 
camdată la un număr restrins de indivizi, mal tirziu la un nu- 
măr din ce în mal mare, 

Ricenţa sentimentului de specificitate se poate vedea in 
cazurile de depersonalizare. Sentimentul de identitate se enn? 
„fiindcă bolnavii comparindu-şi veşnic cul de azi celui e eh 
manifestă continuitatea vieții lor pèthice. Totuşi stările sf s 
versonalitate sint schimbate. Ceiace dispare ta caz de 


întălu, sint stările fragile, nefixate Incă bine, Sentimentul de spe- 
să uim achiziţionat, dispare cel dintâiu, 


> dr eat 


Complexitatea. Deviza moralei caşi a pedagogiei con- 


120 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


temporane fiind cultul personalității, e firesc ca grija cea dintăiu 
să fe dezvoltarea ei cit mal largă, cit mai amplă, Incă din Mo- 
rala lui Aristot vedem că se recomanda cultivarea armonică a 

tuturor facultăţilor, dezvoltarea complectă a tuturor aptitudi- 
nilor. Omul modern vrea să fie complect, Şi cu cit specializa- 
rea creşte În unele domenii, cu atit nevoia de a înțelege in- 
tegral viața se face mai simțită, Educaţia de azi, cel puțin 
in prima ei parte, vrea să stimuleze în mod egal toate po- 
sibilităţile copilului. 

In acelaşi timp societatea în care trăeşte omul modern 
nu mal e aşa de omogenă. O serie de diferențieri au adus in 
sinul unul grup mal mare o mulțime de grupuri mai mici. ladi- 
vidul modern face parte din o mulțime de societăți deodată: 
dintr'un_club, dintr'o societate comercială, dintr'o patrie, un par- 
Hd pâlitic, o clasă etc. etc. Adaptările succesive la atitea socie- 
DU îi dau o specială complexitate. Personalitatea se umple, se 
hipertrofiază cu o mulțime de note particulare. Ea inchide într'insa 
o imensă variație de aspecte. Pe de altă parte, cum am arătat 
altădată, : complexitatea e mediul cel mai propriu în care apare 
ideia de timp, de succesiune, de vitesă. Un om cu multe preocu- 
päri nu poate acorda fiecăreia decit citeva minute. 

In sufletul lui, trebue să facă parte, rind pe rind fiecărui 
element care cere să intre în conştiinţă, 

Intr'o astfel de conştiinţă, la poarta căreia bat veşnic noi 
musafiri, vizitele nu pot dura prea mult. E ca o cameră de 

| audienţe în care fiecare are dreptul la o scurtă convorbire. 
| De-aiei- mobilitatea sufletului contemporan, în care se oglindește 
Hebrilitatea zilei. Complexitate şi mobilitate sint două fenomene 
| care se condiţionează reciproc, 

Criza individualismului modern, de care vorbeam la incepu- 
tul acestui studiu, criză vizibilă deocamdată în literatură, nu are 
altă cauză. Un safiet complex, şi deci veşnic mobil nu poate fi 


Rat unitar. unui caracter stă în simplitatea lai. De 
tă ce i se mai a insă şi alte elemente, unitatea e com- 


promisă. Contradicţia, dualismul simultan exprimat după Dos- 
toevski de Marcel Proust orl André Gide îşi are explicaţia astfel 
"SEN evoluția modernă a personalității, în caracterul ei complex. 

u siguranţă criza aceasta nu poate fi decit un provizorat. 
Ea se va soluţiona intr'un fel sau altul. Directivele câtră care 


se Îndreaptă însă evoluția sufletească sint greu de ghicit de 
pe acum. 


Celace am voit să indicăm în studiul de față a fost ideia 
că noţi are o istorie, Criza modernă e con- 
diționată de o serie de fenomene anterioare cu rădăcini puternice 
ln eg eegen nostru, 

ersonalitatea nu a apărut încă dela începutul vieţii sufle- 
teşti, Ea s'a format dela simplu la complex sie rind 
toate facultăţile pe măsură ce apăreau: la inceput sentimental 


1. Idela de timp în conşliinja modernă, „V. R*., 1924, No. 5. 
EN. TEA 


FORMAȚIA IDEI DE PERSONALITATE 121 


organic, pe urmă percepția, apol credința, în fine raţionamentul 

wg i la straturilor geo- 
l reurse s'au format cu incetinea 

SE ae = wan viața lor milenară, vechile forme de personali- 

tate subsistă determinind şi E KE înţeles numai în parte, feno- 
li sufleteşti indi 

i TS pricepe criza individualismului rm 

mai indicată prefaţă de cetit, e geneza îndepărtată a ier 

individ. Drept o astfel de prefață am prezintat şi acest 


introdoctiv. 
Mihai D: Ralea 


Cronica teatrală 


Prefață ` 


Un vechlu fost cronicar al teatrelor din Bucureşti la revista 
de faţă, nu s'ar prea putea intoarce în cabina cu farduri şi pe- 
ruci a redacţiei dintr'o singură dată şi fără preambul. Intre un 
final şi un reinceput s'au scoborit treptat vre-o zece an! şi scara 
trebueşte urcată acum inapoi. Pe lespezile de piatră, smulse 
din edificii surpate şi aruncate fără echer una peste alta, cam la 
intimplare, s'au scuturat florile convenţionale ale anilor, ca rozele 
adevărate pe nişte morminte adevărate, Stiala de a le reiatocmi 
se înţeapă in spinii tulpinilor şi nu mai găseşte în virturi uscate 
nuclee. Uneori, cu o mătase invizibilă și tâioasă ai vroi să re- 
constitui în drum' timpul în buchete, adunind petale topite şi 
ed eet GE suflete minuscule: şi te dove- 

e so j 
che arse. D rcovă cojit, firul inexistent al 
i a s'a schimbat in perspectiva formelor şi ideilor, ca 

cum le-ai privi acum dintr'altă înălțime sau pe PA tara Ò ep 
anţă incoloră a intunecat puţin fiece lumină şi obscurităţile trans- 
parente s'au închis. Azurul nu maf scintee, focul ascuns e în 
eeng Ecourile sint mai grele, zborurile mai Iîmpovorate- 

oate constelaţiile s'au mişcat în matca lor depărtată, Ceva a 
ză ba Bear sti ` Aë zidit, o fereastră. Ceva s'a frint, 
hei de după prin e Hiel, E poezia de melancolie a realități- 

n priveliștea spectaculoasă a zilei circulă totuşi unele perso- 
mp in acelaşi armură, frecată cu lustru de alerg SC mai- 
E Războiul a despicat omul în două, in două profiluri ce 

se mai suprapun şi nu mai pot să fie lipite împraună: o jumă- 


CRONICA TEATRALĂ 123 


tate a insului călătoreşte şi jumătatea desperechiată a rămas pe 
loc, răzimată pe o jumâtate de timp... Cei lustruiţi cu apă grasă, 
fulgerători şi metalici, au trecut prin războale ca nişte cazane 
de aramă prin pirostriile vetrii fără vălvătaie. Armura lor fusese 
păsirată Înti'un culer dintr'un dulap, scut nichelat, mănuși de 
bronz, coituri Joel cu licăriri—dimpreună cu toate costumele 
cetăţeneşti ale imperturbabilei prostii. Aceşti biruitori de paradă 
conținuă jocul din vitrină al automatului senin şi nici un fus, 
angrenat pe mădularele lor placide, n'a suferit şi nu s'a uzat. 
Am stat de vorbă o noapte intreagă, odată, cu un exem- 
plar de asemenea manechin, El părea că trăeşte neintrerupt de 
nimic, d: cincizeci de ani Incheiaţi. Nici-o stropitură de singe 
nu ajunsese pe cămaşa sufletului său, scrobită şi butonată cu 
diamante. Prezent ca o sticlă de reclamă, cu etichete şi capsulă 
şi inexistent ca şi conţinutul ei, facultatea amintirii lipsea din el ca 
dintrun ceasornic, care bate egal, secundă după secundă, tic- 
tacul eliminind țiztaco! precedent, cu indiferență. El era omul 
dela inceput, etern şi Intact, ca un vas pregătit pentru o expo- 
ziţie internaţională și pe care fabricantul l-a destinat diplome! 
de onoare, voluminos şi gol, Pentru el, viaţa nn se depiasase, 
formatul orelor nu a variat, lumea se înfățișa rinduită în rafturi 
variate rigide, ca articolele ambalate cubic, pătrat, dreptunghiu- 
lar şi rotund, de băcănie. Nici-o nelinişte nu putea să turbure 
capul lui de oale cu principii omeneşti. Principiile, căci avea 
priacipli ne varietur, se sprijineau simetric unele pe aitele, ca 
barele de colivie, lipite la încrucişare cu puţin cositor. Aşi fi 
voit să-l fac să creadă că noi nu murim numai o singură dată 
şi că viaţa noastră e-o succesiune de morţi, de ondulări de 
unde pierdute, şi că atunci cind se netezeşte suprafața s'a ine- 
cat intr'insa unda cea din urmă... El nu putea så ştie că moar- 
tea e un lac elastic şi că vieţile sint numai fiori! ini în per- 
petuă călătorie. El nu a priceput că viaţa poate muri în același 
ins de mai multe ori, gradat, că omul are mal malte vieți în'r'o 
viaţă şi mai multe suflete laolaltă, care se despart din timp în 
timp unele de altele, se sărută şi pling... ȘI el nu şila că ráz- 
boin! a (sat după sine neasemănata durere a unti mare suspin 


in decursul ultimilor an! m'a fost obsedat umbra calmă a 
unul interior, în care m'am simţit mai biae can toate casele pe 
unde am poposit. Acolo, subt coviltirul lămpii, atinşi de-o lu- 
mină gălbue, povesteau lucruri din lumea cealaită, doi scriitori 
credincioşi ai acestei Reviste. Unul părea arhiereul unei episco- 
pii ipotetice, de duh şi blindeţe. Obrazul lui, modeiat ca 'atr'un 
lemn gălbui onctuos, era deghizat în călugăria schivaică a unui 
pâr mărăciniu, care-l izola intro aureolă neagră, confundată 
în obscuritatea vastei odăi, ca în gravuri. Inlduntrul acestui 
întuneric, ochii se aprindeau ca două puncte lucide cînd su- 


124 VIAŢA ROMINEASCĂ 


det, Jee 


fiai în jarul lor cu frumoasele cugete şi cuvinte, El se ivise la 
laşi, unde păzea, excluzivist, neclintit şi aprig şi părintesc su- 
fletul Revistel.— Celălalt, cu haina mai scurtă decit se cere pe 
gale, fasonat într'o croială căutată de paj, cu pieptul cu multe 
buzunare, încheiat ostăşeşie, circ pe glezne nervoase de 
spadasin şi pe tocuri înalte, era cel mai deştept din toată ge- 
merația lui şi singurul mare umorist sentimental din toate gene- 
rațiile terilor rominești. Acesta se transplantase— şi a râmas— 
din Bucureşti; printr'un sacrificiu entuziast, cu singurul scop 
de-a sta de vorbă, nesupărat de datorii şi drepturi, toată ziua 
şi toată noaptea, cu Fermecătorul lui. 

Imaginea acelei seri din laşi, a rămas cu frăgezimea eine- 
obișnaită.  Războlul a mutat-o pe un părete opus, cum s'ar stră- 
muta o icoană, după zugrăveală. Vremea, fată in casă nedibace, 
care sparge oglinzile cu coada mâturii ai prăvăleşte din bufet 
cite o tavă cu ceşti de porțelan pe clmentu: bucătăriei, a rupt 
imaginea din greşală, odată cu cărţile poştale ilustrate. Tirzia, 
cu gumă arabică şi cu răbdare, imaginea fu reconstituită din 
o sulă de petice salvate. 

Trecind prin laşi de două ori, am fost atras la cripta ce- 
lei mai frumoase zile a unei vieţi. Am ajuns şi m'am temut. 
Cine mai eram eu şi cine mai erau acela? 


Mă reinstalez azi, după ani de hoinărie, în această ru- 
brică de nimicuri poleite şi de prestigii copilăreşti, intre pădari 
de hirtie şi cetăți de carton, Spectator de vanități, măsurător 
de atitudini, vaccinator de temperamente, imblinzitor de gorile 
în miniatură şi de cimpanzei cu aripioare, mă regăsesc in mij- 
lucul papagalilor şi cobailor periaţi, ca un flașnetar destul 
de trist dar şi destul de sensibil la muzica mecanică; şi 
care n'a mai învirtit bagheta caterincii, plină cu inimi de cabo- 
tini, de un şir de ani, 

Nu știu dacă pornind manivela volu regăsi şi tonul potrivit; 
poate că flulerele interioare s'au dogit. In orice caz, şi autorii şi 
actorii şi maimuţele din aceste două categorii, vor regăsi în lipsa 
eventuală a unei aprecieri contormă dorto) lor, sinceritatea şi 
onestitatea artistică, a tuturor cronicilor, cu mai multă sau mai 
puţină competință, semnate în trecut cu numele de mai jos. 

Este adevărat că viața teatrală se găseşte într'o privinţă, 
în progres. Cronicarul actual poate să-şi implinească datoria 
fără să mai exaspereze socotelile confraților monopolişti, care ina- 
inte de războlu se reduceau la un r de doi, trei şi făceau 
parte din personalul plătit al trupelor de teatru. Dacă această 
arivială Hin s'a mai manifestat citeodată şi azi, ea este 
pe stirşite şi cronicile noastre vor contribui ca să o facă să dis- 
DE eg 

n paguba subsemnatului, ca re r de teatru imparţial 
şi neatirnat, s'a stabilit în durată inevitabilul aport de legătur şi 


CRONICA TEATRALĂ 125 


sensibilități, care ingreuiază situația artistică şi intelectuală cu o 
situaţie topografică. Autorul pe careil cunoşti şi actorul pe care [i 
canoşti îţi cer în schimbul civilităţilor unui salut gospodăresc, obli- 
gaţia să-i declari talentaţi de cite ori sint mediocri, extraordi- 
nari cind ei sînt numai destul de satistăcători, geniali cind au 
talent şi fenomenali pentrucă scriu şi grăesc în limba romia, 
necunoscută autorilor englezi. Unele direcţii de teatru im- 
ping rigorile la extrem, în sensul ca acordarea biletului de in- 
trare unei publicaţii, să reprezinte implicit datoria cronicarului de-a 
fi cel puţin elogios. 

Trebue dela sine înțeles pentru armonizarea reportajului cu 
teatrul, că toate trupele sint impecabil organizate, că toţi actorii 
sînt incomparabil înzestrați, că toţi autorii siat peste m sură de 
originali, deosebirile fiind tolerate să înceapă numai dela minu- 
nat în sus. E formula cea bună pentru obținerea unei înţelegeri 
de pace colectivă şi pentru permanentizarea surogatelor în spe- 
cialitatea penibilă a creaţiei artistice. 

Cronica nu este totuşi neapărat necesar să fie intotdeauna 
reproducerea în text a unui succes sau a unei căderi. Cititorul 
are dreptul să pretindă mai mult decit o fotografie și chiar de- 
cit o judecată pe măsură. Sentinţele la rindul lor nu mai sint 
pe gustul unui public deprins cu justiţia şi cu pledoaria. Indrep- 
tarea lucrurilor strimbe, corectarea incorigibilului, nimeni nu le 
mai caută azi în critică, incapabilă din fire să determine curente 
şi să provoace flagelaţii. ludiferent de un scop artistic, Dë: 
gal şi administrativ, critica trebue să De inainte de toate inte- 
resantă şi dacă se poate frumoasă: subiectul rămine un pretext. 


T. Arghezi 


TEATRUL NAȚIONAL IAȘI 


Considerații sentimentale. — Arta iubirii.—Mirajul 
Alpilor 


Această zi de primăvară, in tolul ernii, aduce un spirit de 
toleranță şi în domeniul cronicii teatrale.— Te gindeşti la direc- 
torul teatrului: o figură venerabilă a orașului nostru, care-—in 
loc să cetească acasă poeziile lui Conachi în halat şi în papuci— 
vine sara prin ger la teatru, corectează gesturile actorilor şi face 
studii asupra jurnalelor de modă. “Artiştii, oameni necâjiţi—cu 
copii, nepoți şi socri-—şi-au învățat rolurile în odăi populate, 
printre scincete de ţinci şi Imprecaţii feminine. De multe ori şi-au 
oprit gestul imperial in faţa servitoarei cu bidonul de gaz în 
mină, Se gindesc pe drum la chirie şi la polițe. Au de învă- 
ot cîteva roluri movă pe săptămînă. Singuri studiază şi inter- 
pretează. Nu-i un director de scenă. O plesă stă pe afiş ci- 
teva sări. Actorii nu pot prididi, Actriţele numai îşi indeplinesc 
indatoririle. Ele totdeauna ştiu bine rolul. Nu gar putea oare să 
joace numai femeile? in travesti. Artiştii sosesc la teatru : alci 
işi schimbă hainele, se grimează, se agită printre culise... Io- 
trå în scenă, cuurechea atentă la suțleur,.. Partenerul bate cim- 
pii... După reprezentaţie, iși smulg firele din barbă, îşi şterg un- 
soarea de pe obraz, îşi scot perucele...-—Suflearul umblă parcă cu 
rolul pe farfurie prin fața actorilor: unii lau replica în furculiță, 
alţii nemeresc alături înțepindu-l în deget. — Regisorul aprinde şi 
stinge luminile colorate. Inalţă şi coboară decoruri. Guer ca 
privighetoarea sau face ca buhaiul de baltă. Maşinile tună, bat 
ca grindina,..— Oamenii de serviciu duc în spate dulapuri, Lipesc 
un părete de catedrală lingă un părete de crişmă. Un țăran aş- 
teaplă în viscol la poartă, cu un car cu bol, doar-doar li va 
face cineva semn să-şi urce vehiculul pe scenă, trăgindu-şi boii 
de nas sau răsucindu-le coada.—Controlorii umblă obosiţi prin- 
tre staluri : fiecare are meseria lui de toate zilele. Se scoală la 
şase dimineața şi, după o zi de muncă, ascultă cinci acte de tra- 
gedie, întinzindu-ţi în timpul pauzelor afişele cu un zimbet mie- 


CRONICA TEATRALĂ 127 


cs.— Pompierii veghiază între culise pe o cutie de lemn, care 
reprezintă o stincă despicată de trăsnet... 

O lume se agită la teatru în fiecare sară de spectacol, Oa- 
meni care cu trudă işi cîştigă leafa... Oameni cu mizerii şi tris- 
teți Oameni buni, drepţi, blinzi... 

De-odată în stal se aşează un cronicar cu ochii răi. Nu-i 
place piesa. Nu-i plac actorii şi—horribile dictu—nici actrițele. 
Dar domnişoara X are păr negru pănă În pămint, iar domni- 
şoara Y—ochi albaşiri ca marea sau ca cerul... cum i s'a spus 
și į s'a scris de atitea oi Ce vrea domnul acesta cu noi ? Cine 
l-a poflit? De ce nu ne dă pace? 

Pablicul e ban, şi-l delicat. Nu-i place o piesă sau un 
actor ? Na vine la teatra. Cronicarul dramatic însă nu-ţi dă 
răgaz la nici o reprezentaţie, Vine cu regularitate, ca la slujbă... 
Numai o boală sau volajul de nuntă il îndepărtează de rampă. 

in ziua aceasta de primăvară ernatică, simțim că actorii 
şi mai cu samă actrițele au toată dreptatea. De-acela vom face 
darea de samă numai a celei mai bune reprezentații... 


În ultimul timp, trupa eşeană a jucat «Arta iubirii» şi «Mi- 
rajul Alpilor: de d. Th. rțescu. 

Ovidiu, autorul operei «Ars amatoria», se găseşte în exil 
la Tomis—departe de societatea rafinată, pentru care dăduse re- 
tete de dragoste. Dela întiinirea de pe stradă sau la teatru şi 
pănă la «inevitabilul final», Ovidiu îi conduce de mină pe a- 
mann şi pe amante ca un mare înțelegător al pasiunilor ome- 
nesti. Vorbeşte Romanilor cînd aceştia sint cu mintea întreagă, 
dar şi cind Cupidon—cu aripile pline de vin D stropeşte cu pi- 
cături rubinii. Ovidiu îi sfătueşte pe oameni Com să-şi cuce- 
rească şi să-şi păstreze amanta, dindu-se cu totul pasiunii sau, 
la nevoe, prefăcîndu-se. «Ars amatoria» cuprinde adevăruri e- 
terme. De-acela au cetit-o contemporanii şi nrmaşii autorului. 
O cetesc şi acum toate neamurile pămintului. Ovidiu nu-i ipo- 
crit. EI proclamă cu glas tare celace toţi ascund, spun in 
şoaptă sau numa! gindesc, Nu (se uită prin borta cheii, ci cu 
un gest brav dă la oparte perdelele alcovului—unde te arată 
pe tine ţie însuţi... In «Ars amatoria» este vorba de oameni 
rafinaţi, care întrebuinţează strategia şi tactica amorului ca nişte 
adevăraţi discipoli ai lui Marte şi ai Venerii în acelaşi timp. 

La Tomis, Ovidiu trăeşte printre barbari. Il iubeşte Mara, 
fiica paznicului Grug. Cînd vin din Roma Pomponius şi Ciau- 
dia cu gindul să-l elibereze, Ovidiu vrea să-şi părăsească a- 
manta, dar se întoarce lingă cadavrul său—cînd aceasta işi ri- 
dică viaţa, dupăce-i asigurase plecarea. Barbara, cu dragostea 
ei sălbaiecă, îl învaţă pe maestrul amorului adevărata artă a iu- 
birli, Acesta-i în citeva cuvinte subiectul piesei d-lui Scorţescu. 

Autorul întrebuinţează obișnuitele trucuri teatrale, — dar nă- 
vile romane, mateloţii greci, tabletele, fardurile... discuţiile vioae 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


asupra vieţii dela Roma, dorul lui Ovidiu de cetatea eternă, o- 
chii aprigi ai barbarel—totul crelază o atmosferă de poezie a 
unor locuri şi timpuri depărtate.. De-asupra pluteşte iubirea, e 
lementară şi tragică. 

Mai aproape de sufletul nostru este «Mirajul Alpilor» —a- 
ventora, puţin banală, a unul ftizic întrun sanatoriu dia Elveţia. 
Logodnica doctorului se îndrăgosteşte de un bolnav, care —mul- 
țumită ei—se crede vindecat, Acolo, în mijlocul Alpilor, boina- 
vul intrezăreşte o altă viaţă—intensă, pasionată, plină de fericire. 
Dar doctorul îl spune adevărul. Miragiul dispare... 

«Mirajul Alpilor> nu-l numai o întimp tristă dintr'un 
sanatoriu de tuberculoşi. Piesa aceasta are o perspectivă adincă. 
Povestea bolnavului este viața oricărul om. Fiecare vede, ca 
intr'un miragiu, o viață nouă—clădită în nopți de friguri. Acolo, 
după cotitura acela, se ridică palatal cu balcoane fermecate. 
Intr'acolo năzueşti luni d ani. Dar cind ajungi—nu găseşti decît 
ruine sau numai pirăul, pădurea, muntele... 

D Munteanu a jucat cu căldară rolul bolnavului, D. Miron 


Popovici—s'a distins într'un rol 
Melinte — corectă, aproape de figurație. D-ra 


M. Sevastos 


s Aa 


Miscellanea 


—— 


Estetism şi poporanism 


Ca in toate țările analfabete, unde mizeria se ascunde subt fal- 
duri de mătase, există şi în țara noastră, un gru de esteți ortodoxi, 
mal purişti decit tot cea produs Occidentul în ma erte de „artă pentru 
artă", Esteţii aceştia se plimbă pe străzile pestilențiale ale Bucures- 
tiului fără să protesteze ca cetăţeni, locuesc in case unda molozul se 
macină de umezeală și neglijenţă în fiecare zi, lar în convorbirile 
dintre ei, se apostrotează familiar şi jovial cu cite-o injurătură (rä 
eufemism.. Fac toate acestea cu conştiinţa impăcată că nu rănesc 
majestatea supremă a Artei. Se supără foc insă, acești impecabili 
purişti, orideciteori e vorba de țiteratură. Acolo au întrecut tot Oc- 
cidentul la un loc In rafinamentul senzațiilor. Legaţi de trotuarul bu- 
cureştean şi de cholurile Dimboviţei fără să ti părăsit o clipă țara, 
nimeni nu e mai competent să-ți vorbească despre senzațiile rare 
aie Estramadurel, despre perversitatea sărilor la Toledo, despre vi- 
surile cocainei, homosexualitatea lul Verlaine, prostituția din Mon- 
martre. Să nu tndrăznească cineva să amintească despre pitorescui 
Carpaţilor, (cind e știut că singuri Anzii Cordelieri sint frumoși) des- 
pre melancolia nostalgică a cimplilor Siretuiui ori Prutului, (cind e 
știat că numai cimpia Flandrei merită a îi cintată) fiindcă va fi ful- 
gerat imediat de trăsnetele estejilor romini. 

Dela o vreme încoace, aceste onorabile personagii reproştază 
V.R.“ că îndrăzneşte să aprecieze autori străini ca P. Valery sau M. 
Proust, cind ştiut este că acești emineaţi scriitori nu pot îi apreciați 
decit de trustul monopolizant al esteţilor. Ceiace acolo poate fi o 
preocupare legitimă, alci e o contradicție. Adică, cum, mă rog, poate 
fi compatibil poporanismul (de a cărui esență e vorba mai jos) ct 
Intelectualismul și rafinamentul autorilor sus citați? Nu mai vorbim 
despre intelectualism pe care onorabilil esteţi, exclusiv amatori de 
senzaţii, l-au repudiat veşnic și deci nu au căderea acum să-l reven- 
dice.. Dar să ne punem pentru moment, din punct de vedere strict 
științific problema : e compatibilă simpatia pentru țărani cu atitudinea 
pur estetică ? 

Nu vom căuta aici odetiniție a fenomenului estetic, Putem to- 
tuşi să spunem că celace impresionează în primul rind pe un om in- 
spirat de concepția artistică a vieții e un sentiment de echilibru şi 
proporție, Aplicaţi această constatare la clasele sociale. Un estet va 
constata Imediat că există clase fixate, cu O mentalitate specitică bine 

9 


130 VIAȚA ROMINEASCĂ 


inchegată şi clase recente, cu sufletul şovăltor, cu apucături neasimi- 
late, cu gesturi care țin ca formă de clasa imediat poe pere 
care se aspiră, lat ca fond de clasa Imediat interioară de unde a pic- 
cat. Clasele mijlocii, hibride, pline de aspirații brutale, însă ipocrit a- 
coperite, de contraste izbitoare pănă la comic, de veleltăți nesatisfă- 
cute, suspendate totdeauna Intre două realități, una de sus pe care 
n'o înțeleg tacă perfect, alta de jos pe care o disprețuesc, nu pot să 
placă nici unuj artist. Clasele circulante poartă cu ele tot ridicolul 
arivismului şi un estet a zis doar „Je hais je mouvement qul déplace 
les ligues“, Cuvintul de ordine al urii contra burghezului a fost lan- 
ra de puri esteţi: Flaubert, Theophile Gauthier, O. Wilde, Villers 
e l'Isle Adam. Aproape toate operele satirice, tratind despre ridicolul 
omenesc (incepind cu „Roman du Renard“ prima satiră şi aceia de o- 
rigină burgheză) dela Molière şi Beaumarchais până la Labiche, Cour- 
teline și Anatole France sint șarje la adresa claselor mijlocii. La noil 
singurul mare satiric Caragiale și-a bătut joc numai de burghezie. e 
Qindiţi-vă acum la clasele fixe, Sint două: noblețea și țărăni- 
mea, Lăsăm la o parte pe cea dintălu fiindcă nu ne interesează acum. 
A mă po de găsit un element de ridicol la țăran. El nu se dè- 
DA MaS malonar Mapa d pp e d ti-e el en 
a splăcut, nici o . 
renane lul în același stare, ereditatea e saare baee dia el 
E abil erg ` al meseriei pe care o cunoaşte, tralul aspru fn na- 
29 cure: eng ca pe un simplu detaliu (şi e greu de dovedit 
eleng E un e ea pere al naturii poate fi urit), tragicul 
produs isi d pirana der e acestea fac din clasa țărănească un 
tați-mi, În țara noastră, ce alt element soc . 
SE dë intelectual estet? Nobieţea ? Dar aceasta e girul E 
Zug E Dar lăsiud la o parte principiile teoretice de mai sus a- 
n pr urițeniei claselor mijiocii, e, adică mai estetic „nea OQhiţă* dala 
r, sălbatec şi trivial, decit un moş Gheorghe oarecare, potolit, în 
we pa de o fină Ironie ? Š Hi 
ca dovadă că e aşa, e cazul lui Maiorescu, ac 
desävirgit, disprețultor distant ai burgheziei Geseent Ve 
E a scris pagini de entuziastă simpatie pentru țărani, lar 
z ag ES orideciteori a luat subiecte din viața țărănească a pără- 
"reen in și al ironiei, pentru a Jua pe cel tragic al vieţii a- 
ie E: ap d că ţăranul nu poate f) ridiculizat, Viaţa lui poate 
pice mër e Geet SE E one, aspră, dacă vreți gro- 
. a nu există autor satiric care 
SO —— mg țărânimea, Există, unii care au Insultat-o—Zola or! 
eeng —aiţii, poate care au urlt-o ; nu există scriitori care să fi 
fidicol din viaţa dela țară, 


ŞI mai există un ultim motiv: Fieca 
RL ? s re din nol caută în viață 
"om tan oi e faimoasa legea contrastului, Mitocanii i 
beet Salat e altă parte e prea cunoscut faptul că în „Fau- 
ge, esche. e? limba ja! întrebuințat conține To e! intenționat țară- 
Bls io pideei iubesc In ascuns o meserie manuală, lar manu- 
De en dech GE bioazii iubesc brunale și invers... 
Ween a tg dola îm un intelectual rafinat asprimea dură dar e- 
simplitatea calmă şi Legd? ee Reeg E EE 


MISCELLANEA b 131 


Ori se ştie că teoreticlenli poporaniști n'au fost țărani, ci burghezi 
și intelectuali generoși, Peniru cine vrea să înțeleagă, explicaţia, 
credem è clară. 


Religie şi olitică 


D. G. M. Ivanov răspunde in „Gindirea* la o notă publicată in 
y, R. relativ la articolul d-sale „Europa fără Cruce., Lăsind la o 
parte exercițiile d-sale de spirit şi ironie, vom discuta numai prin- 
cipille, discuția fiind „astiel „cu mult mai utilă pentru cetitori, 

Mărturisim că ceiace ne surprinde în primul rind la o revistă, 
care se afirmă „tradiționalistă“, e călcarea tradiţiei prin ignorarea 
+recutalul nostru. Căci, se ştie, niciodată, luptele politice din istoria 
noastră nu au avut un obiectiv religios. Niciodată nu s'au format la 
aol, ca în alte țări, partide religioase, disensiuni intre grupuri pe 
motive contesionale ori teologice. Dacă pătura superioară a societății 
noastre s'a dezinteresat de religie, dacă mai adăugăm că poporul e 
superstițios, dar ateu, ne intrebăm de unde se poate lua la noi 
tradiția unor lupte pe tărimul religios. 

Ne luminăm îndată, dacă ne gindim puțin la celace se petrece 
peste hotare, Sint croite aşa moravurile noastre culturale, incit chiar 
o revistă „tradiţionalistă= trebue să-şi ia de alurea principiile. Doar, 
după cum a arătat în „Spiritul critice d, Ibrătleanu şi naționalismul 
i-am laat din străinătate, fiindcă deta 1840, Cogăiniceanu scrie, că 2 
auzit mulți boeri zicind, că dacă s'ar şti cu o picătură de singe ro- 
minesc În vine şi le-ar deschide, ca să curgă afară și aceia, Ce să 
ne mai ascundem după degete? Sintem europeni cu toții ia țara asta. 
Imprumutăm tot de peste hotare. Deosebirea dintre noi şi ceilalți e că 
unii imprumutăm idei democratice, ceilalți credinți reacționare ; unii 
ne laspirăm dela principiile din 1789, alții dela Joseph de Maistre, de 
Bonald, Charles Maurras ori Maurice Barrès, Acum, tineretul tradi- 
ționalist a primit o nouă provizie de „religiozitate», de data aceasta 
din Rusia, prin persoana d-lui Ivanov. ȘI toți băeții lacomi de nou- 
tate au şi adoptat atitudinea mistică. 

Există două feluri de snobism. Unul, propriu zis, care se de- 
clară ca atare, Mai există insă şi un al doilea: snobismul de a nu 
îi soob. Din acest de al doilea fel, face parte şi misticismul nostru 
național, autohton şi tradiționalist, Lipsa iul in realitatea noastră 
națioaală ne arată clar aceasta. Dar să admitem un moment, că sta- 
rea de opinie sus citată nu e o simplă manieră elegantă, o modă 
artificială. Să mai admitem, contra oricărul determinism istoric, că 
se pot provoca din simpla bunăvoință a unui grup de elită, fără nic! 
o pregătire in mediul social, curente care cuprind mal în urmă socie- 
tatea intreagă. Să admitem deci, că Hegel, Karl Marx şi Durkheim 
siot gladitori null și nenveniți pentru misticii romini şi că lucrale po- 
sibil. Ae D util un asemenea curent? Să utilizăm astfel metoda pre- 
conizată de W. James, după care un lucru se justitică prin utilitatea 
lui. Se ştie, că după gladitorul american, religia are senz de a îi 
numai dacă se dovedeşte fecundă, utilă, dacă adoptarea ei aduce stc- 
cese practice celui care o adoptă. 

Criza teribilă în care se zbate azi omenirea ec criză prin exce- 
lență economică şi anume de subt-producţie. Stocurile au fost epui- 
zate de marele mâcel, iar anarhia monetară lăsată ca moştealre n'a 


132 VIAŢA ROMINEASCĂ 


putut fi incă echilibrată pănă astăzi, Transtormări sociale adinci, 
deplasări de clase au urmat. Burghezia s'a transformat, proletariza- 
rea a crescut, și cu ea şomajul, grevele, sabotajul, Ce va putea face 
religia și „Uemocraţia creştină” faţă de soluții care trebuesc să fie 
precise, deci da ordin rațional? 

La mine In sat, unei țărance i se furase un cal, In loc să re- 
clame pe bot jandarmului, s'a mulțumit să dea trel rinduri de aca- 
tiste preacuratei, In urma acestul rit, cel care furase ar îl trebuit să 
moară în trel zile. Dacă nu murea, însemuna că au era vinovat ori 
că Dumnezeu vrea aşa și, deci, nici o Impotrivire nu mai avea senz, 
Evident, hoţul n'a murit ai ergo a rămas cu calul. Ce vor misticii 
romini, să ne intoarcem cu toții la mentalitatea australiană ? N 

Oricit am vrea să fim pe placul neomisticismulul literar, autentic 
inspirat de Paul Claudel, nu putem sta cu braţele încrucişate și cu 
privirile cătră cer, faţă de ruina avutului nostru, şi de mizeria generală, 
ȘI Indrăznim atunci să cerem sfaturi economiei politice, această 
oribilă disciplină materialistă, care ne invață că omul sănătos, cind 
li-e foame, minincă şi nu face literatură mistică, 

d Dar o renaştere religioasă, pornită așa de sus în jos, pp numai 
ineficace, dar clar periculoasă, Ea ar complica cu incă on element 
nenumăratele motive de disensiune din țara aceasta. La lupta de clasă, 
de rasă, de partid, ar adăuga pe acela de credință, intorcindu-ne 
Inapoi, faţă de progresul continentului, inainte de pacea dela West- 
talia, care a solaționat incă de atunci pentru Apusul luminat, tirania 
majorității religioase. Nu ne mai lipseşte acum altceva decit să re- 
inviem Inchiziția și pogromurile, cum zicea Joseph de Maistre „ali- 
anja calăului, a preotului şi a sabiei? l 

A fi religios, nu inseamnă numai decit a îi religios contra cuiva, 
a dori partide religioase, inchiziţie de stat ori „democrație creștină“. 
Credinţa, in zilele noastre fatel luminată de cultură, nu poate fi decit 
o stare sentimentală, intimă, personală, La urma urmei cei care 
cred la fel pot forma o sectă şi nimeni nu se supără de aceasta. Dar 
a forța pe alţii să-ți adopte credința cu ajutorul forței politice, in- 
samnă să căicăm inapoi istoria cu citeva sute de ani, pănă in obscuri- 
tatea evului mediu, In Angliaj cea mal religioasă țară, separația re- 
Hglei de politică e deplină. Acolo partidele se formează numai pen- 
tra principii politice şi nici unul din ale nu sprijină vre-un curent 
conleslonal, 

Dealtfel neo-misticismu! apărut după războla în Europa are o 
rațiune de a îi numai acolo. In țările de veche tradiție raţionalistă, 
unde excesul de mecanism in gindire anchilozase forțele vil ale sufle- 
tului, a apărut misticismul ca o reacțiune, Dece reacțiune poate fi 
vorba la noi, cind incă nu am trecut aici măcar prin taza raționaiistă, 
prin faza acela în care se ciaritică valorile, se precizează noțiunile, 
se lămuresc senzurile? La noi obectivitatea rațională nici n'a fost 
atlasă: lipsa de logică, contradicția, logica afectivă, subiectivă, im- 
puisivă domină nederanjată, Ne trebue deocamdată puțină civilizație 
cu ajutorul rațiunii, Pe urmă, cind vom ajunge acolo, generațiile 
care vor veni după noi vor vedea ce trebue de (Gent, NM. R.. 
O pledoarie în favoarea imperialismului rusesc 


In ultimul număr al revistei „ Translivanla“ (No, 12, Decembre, 
1924), d. profesor dr, Onisifor Ohibu publică, subt forma de articol,— 
conferința, pe care a tinut-o la cercul militar din Temişoara, — Cum 


MISCELLANEA 133 


; unirea Basarabiel", Pärerlle in această insemnată chestie, 
île es publicist, naționalist şi „martor ocular“, prezintă anumite 
cresante de examinat, 
PS Autorul a spus la conferință şi a scris in articoi: ntre să 
recunoaștem că aproape nimeni nu credea fn invierea Basara a e 
Această „necredință“, pentru un publicist atit de umbiat, fi te 
complectă „neştiință a Istoriei politice a țării şi a neamulu E 
(chlar atit cit se învăţa ta ultimil cincizeci de ani in şcolile par 
dip regat), dacă n'am şti că, In calitatea sa de „reluglat p e 
reşti iatre 1914—1916, autorul mar fi cetit polemicile şi ve) / 
pasionate din acel timp Leg e d g tans pop Zei pede 
singură explicație a faptului c H , 
eelerer revendicarea Basarabiei, Era evident, se p ; 
rații de oameni Insemnaţi din TOS ube ech Aug) éi 
redința „invierii“ acesteia, iar In . ` 
Gai lapis ds grupuri şi personalități Insemaate pentru a se ppatgo cs 
Nemţii“, apol tot numai din cauza „credinții în invierea a, pamti 
credință a fost mult timp şi a partidului național din i perie cane 
d. Ghibu manifestă acum această „nccredință“ pearl eg 
poctivă) „in iovierea Basarabiei“, nu noi îl vom face inj E 
dem, că din „neştiință*. Am vrut să credem un ps oara 
de eee, ionice, ia to eri de petale i lat 
a a Basarabiei, în 1916,—dia 
tiralei țariste. Cetitorii vor vedea Insă din caer m n gri A ara 
cauzele psihice actuale, care au hotărit pe autor să ara roze: 
această „necredință aproape a nimănula” din trecut „in 
ele, 
gi ră d, profesor dr, Onisifor Ghibu, şi acum ia ant E 
„revoluția rusească lzbucneşte, ca din senin, rr pne oc? 
nat şi intreaga ordine socială răsurnată“, Ar H util, din gl a 
de vedere, ca cel puţin profesorii universitari să nu p serpii 
public (printre care se strecoară de obiceiu şi studenţi— hir, 
lor), chlar numai ca figuri oratorice de efect, idei care ad P ser 
interpretate cum că revoluțiile, mai cu sămă mari, ca dch ordai 
din 1917, (continuarea celei din 1905) cu răsturnarea a D 
sociale, ar putea lzbucni aşa din senin tără cauze pro 5 Ce 
semne premergătoare evidente, fără ca nimeni să le Aid V (rage 
să le prevada. Dacă pentru á. Ghibu aha air, re 
voluția rusească a venit din senin, la 1924—d. profesor rights 
putea şti, măcar dia lucrarea d-lui Paltologut, dacă nu 07. net. d 
enorme volume ale „Arhivelor revoluției ruseşti Pa paed p 
cuma la Berlin, că revoluția rusească na jzbucn eet g PENY £ 
Dar „izbucnirea deodată şi din senla“ a era e. e pag 
mare importanță, din nenorocire la d, Ghibu d i. Ree 
gură oratorică ; în expunerea sa asupra unirii x. Bal nor 
Hază acelaşi idee fundamentală, Intr'adevăr, eg: ke RE 
nici va cuvint asupra trecutului Moldovei dintre 2% 2 re -Ă ai 
pănăla 1812, nici după această dată, d. profesor On Ger 
incepe expunerea cu anul 1917, cind din refugiat la d ași E ec 
tetugiat la Chişinău, pentru a constata că toţi Basara re în ideea 
cap: „Moldoveanul era un moseal, ca oricare altul, d ay Zë ege 
sfintă pentru țar, dincolo de care el nu mal vedea n n ră ug, Të 
nici rasă, nici umanitate, fără nici un gind la interese en Vi Ge 
ale poporului lor, a cărul soartă atiraa exclusiv de „mila“ f ă 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Intelectualii au fost aproape fără excepție oameni cu idei socialiste, 
nu naționala“, „Intelectuali moldoveni în senzul adevărat al cuvintulul 
nu erau mal mulți decit puteai număra pe degetele dela o mină“. 
Restul claselor sociale străin}, sau şi mai înstrăinați ca țăranii, Afară 
de aceasta „nimic nu era mai străin pentru Moldoveni decit ideia une! 
revoluţii ca aceasta“; „aveau ei, nu-l vorbă, şi Basarabenii nemulțu- 
mirile lor, dar acestea erau toate in jurul chestiei agrare: n'aveau 
destul pămint*, „Nemalțumiri de ordin politic şi național! n'aveau" 
„Incolo nimic, absolut nimic”. 

ŞI lată din acest „nimic, absolut nimic“, „aşa deodată din senin“, 
se produce „lucrul cel mare*—unirea Basarabiei, „care cu greu sar 
putea explica alttei decit ca o minune, sau ca o intervenție directă a 
Providenţei divine“, Dar singură nici providența divină, se vede că 
n'a putut lucra la facerea minunii. Pe lingă Alah intotdeauna a fost 
şi profetul său Mahomet sau altul, Se găseşte șiaici subt forma une! 
colectivităţi: „In adevăr întreaga mişcare politică şi culturală a fost 
inițiată şi susținută în Basarabia la inceputul revoluției ruseşti în 
special de Ardelenii atlători in Rusia (2) ca „refugiaţi, sau ca prizo- 
nieri de războla“, Dar, după autor, Ardelenii retugiați şi prizo- 
nieri de răsbolu din Rusia au fost mu numai inițiatorii și sus- 
ținătorii intregel mişcări politice şi culturale în Basarabia, ma! mult, 
de acolo din Rusia „năzuințeie Ardelenilor în direcția unei politici na- 
tonale respicate Intimpinară opoziţie la puținii intelectuali din Chi- 
şinău, care erau aproape fără aa d sau socialiști revoluționari 
pa free apoiitici. însuși d, Halipa gravita în jurul luptei 

e clasă“, 

lată cit de simplu și de ușor, un fenomen mare şi complicat, cu 
rădăcini profunde, o (nvălmăgeală ta minți și sutiete, o desfășurare 
de instincte, interese, curente şi concepţii, o distrugere a unei organi- 
zații istorice, o revoluţie în împrejurări politice şi economice cu legă- 
turi mondiale, un haos,—se explică uşor, fără bătae de cap şi lung! 
cercetări de Izvoare și studii— „de un martor ocular“ —numai cu aju- 
torul Providenţe! divine și a unor Ardeleni „refugiație în Rusia. ŞI dacă 
despre rolul „Provid divine“ în chestia unirii Basarabiei, în articolul 
d-lui profesor Onisifor Ghibu, cu toată însemnătatea mare şi incontestabilă 
4 acestul factor, se menționează numat în două locuri şi în citeva 
Hatt, — asupra rolului refugiaților se lasistă pe pagini întregi ce 
detalii, din care vom cita numai uù exemplu, Se ştie că zemstva 
Basarabiei, în vara anulat 1917, a organizat, pentru învățători, cursuri 
de o lună pentru limba romină, La aceste cursuri au fost angajaţi, 
ca lectori cu plată, şi cițiva refugiaţi din Ardeleni, intre care şi d. 
Onisifor Ghibu, lată rezultatul, după dinsul: „Aceste cursuri au 
schimbat fundamental! mentalitatea filorusească a învăţătorilor... 
Astfel că învățătorii la siirșitul lor se pomeniră — apostoli al radeştep- 
tării naționale“, Car și evident: minuni face nu numai Alah ei şi 
Mahomet proorocul său; căci din toți Ardelenii „retugiați”, care au fos! 
„Iniţiatorii şi susţinătorii intregei mişcări politice și culturale în Basa- 
rabia la Inceputul revoluției și care au făcut minuni ca acela că dir 
„Bimic* şi din „mentalitate filorusă“, întrun timp ai două mişcări, s2 
creeze „apostoli“ al redeșteptării naționale—nu al se dă de autor decit 
un singur nume—acel al d-lui profesor dr. Onisifor Ghibu. 

Şi pe cind dan se „refugia”, „iniția și susținea“, „Intimpina 


MISCELLANEA 135 

mg SEET 
Ita 
uținil iatelectuali dia Basarabia (iasuși d. Halipa grav x 
Ka paan us eros clasă)" făcea i: ver = ru et = 

—: „presa dela laşi capitala Rominiei m 
erati din Fiind în cînd, in treacăt, idealu! pentro care țara intrase 
mplitul măcel“, h 
g ge her Basarabenlj, nic! regäțenti n'au nici un re Ae 
ici un merit, în unirea Basarabiei, ȘI mai cu samă, se înţ Kei l 
` nu poate avea, după d. protesor Onisifor Ghibu, nici un E i 
alci un merit—d. C. Stere. „Contest categoric orice merit al d-lu 
hestiei acesteia mari“, 5 l, 
Sie Nu gie deci pe teren decit dol: „Providența ie eg 
fuglații ardeleni“, reprezentaţi prin d. profesor dr. Onisifor P 
fetul său. 
SE Otai Zeg vor înțelege a sei = SS vr Zeene? tege? 
cu unul din ei, Vom cita totuși o frază: >in > eege 
tradevăr, dar inaln 
că au făcut unirea Basarabiei“. Sint in geg 
trebue să se închine sis 
Alah şi a profetului său—toată lumea > juca e 
te curios că concepția d-lul pro 
ge „n A Zen Basarabiei este aceiaşi aldoma cu a E 
Ee E pr stinga (ap Sé Sa fe- 
sarabia era perfect ru A 

e a beer: şi naționale, că numai cițiva demagogzi naționaliști 


de Romin! (spun Rușii) l-au smomit. i 
e eer - noi şi cetitorii noştri nu putem niei împărtăşi 


d sint susținute de Ruși, 
| uta concepții aşa de simpliste nici cin 
bé kan stot ae personal pentru prea mărirea sa proprie de 


d, profesor dr. Onisifor Ghibu.— C.D.. A 


Ce este poporanismul? 

Atitudinea poporanistă — căci poporanismul, cum am d na 
titea orl, au e nici un partid politic, nici o şcoală Hterară,— bg 
limurită pentru intăla oară acum treizeci de anl, neu, zg 
dine era legată de o concepţie mai generală asupra vieţii. See 
tică, insă, dacă se poate spune astfel, adică faţă de probleme Zeng 
crete ale politicii, culturii și literaturii noastre, ea se reducea 
mătoarele idel ; 


In mijlocul Europei! transtormată ption Revoluţia iron 
care eliberase toate clasele sociale şi le dăduse cuart se 
pentru revendicările tor, rămăsese în stare STREE 1 pad 
și Turcla,—şi Rominia, unde aproape intreg poporul, a gét E 
era incă in iobăgie, fără drepturi politice, exploatat ecos i sean 
la singe, lăsat și silit să rale in Incultură, departe de toa 


tile civilizaţiei, A 


136 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Din munca țărănimii, se inighebase un fel de civilizaţie, a- 
panaj al unei clase foarte restrinse, Din munca acestel clase, se in- 
ighebase și un început de cultură adevărată. lobagii, cu munca lor, 
făceau posibilă crearea de şcoli, de universități, de atence, de re- 
viste, de şcoli literare. Dar iobagii nu primeau în schimb nimic, 
ma lor materială era tot mal rea; lar sufletul și mintea lor lă- 
sate mereu în părăsire. Erau două è+ Rominii s j 
us 
in sărăcie şi întuneric. ve SC PS 
d Civa oameni, care nu eran dintre dinșii, şi fiindcă nu erau dintre 
o: 1, s'au simţit debitori față de această clasă, care le dădea pu- 
i pe e ër cultura europeană; şi vinovaţi față de clasa a- 
„— vina omului care se foloseşte de 
odin şi munca altula și nu-l dă ni- 
Aceşti oameni au adus idela că i 
j ntelectualil trebue să-şi plă- 
apars Rpr e? de iobagi, față de această clasă fără analogie in 
zată,—să-și răscumpere vina, luptind t - 
rea și pentru luminarea cl. f PE 
Poporanismul oa fost voc 
ea interesului de clasă. Promotorii 
poporanismulul s'au fost țărani (sau „mici burghezi rurali*, cum le 
place hiperurbanilor să boteze pe țărani) 
Poporanismul n'a fost un s t 
entiment 
PIE unda setea) ent de clasă, ci un ue ge- 
BEE, ee S ar putea numi statul major al poporanismului, intotdeauna 
mesi as ca pumăr,a fost alcătuit In tot timpul din burghezi, ur- 
me Mee Se de moşii, și dintr'o minoritate de intelectuali est 
reda e de Jos, dar care acum erau burghezi.—O statistică a ti- 
mine apa au venit la noi de douăzeci de ani incoace, ar arăta că 
Ka noa o fac parte din vechi familii urbane.—Aceasta n'o spunem 
in îi o Injosire să fii țăran, cl pentru a detin! atitudinea 
ge zem : Părerea noastră este că singura clasă aristocratică ia 
ECH mea nemahalagizată incă, acela, de plidă, din Creangă). 
P i o noutate absolută această atitudine? Nu. Tot ce este 
ee: țărănimii in Ideologia bonjuriştilor patruzecloptiști formează 
= a E Ce Sentimentele lui C. A. Rosetti față de ţă- 
W E seg a lui A. Russo in domeniul cultura! şi literar, ale 
Me o A poezie sint tot atitea stări sufleteşti precursoare 
popo A = 5 . p lucru vrednic de luat în samă, acel care intrun 
ha Cor ta me a vinei şi a datoriei, a formulat acest sesti- 
proape, cași mai tirziu, poporaniştii, a fost Titu Maiorescu, 


Sin, 
„Singura clasă reală la noi zice el, intr'un articol din linerelă. 


MISCELLANEA 137 


-este lăranul romina, şi realitatea lul este suferința, sub! care sus- 
pină de fantasmagoriile claselor superioare. Căci din sudoarea lut 
zilnied se scot mijloacele materiale peniru susținerea edificiului fic- 
lin, ce-l nuimim cultura romină, şi cu obolul cel din urmă îl silim o 
ne plăti pictorii şi muzicanţii noștri, academicii şi atenianii din Bu- 
cureşti, premiile literare şi şiiințifica de pretutindenea, şi din recunoş- 
tinjä cel puția, nu-i producem nici o singură lucrare, care să-l înalțe 
inima şi să-l facă să ulte pentru un moment mizeria de toate zilele“. 


Dacă critica şi soluțiile poporaniste diteră, sentimentul popora- 
nist e același, cași sentimentul din aceste tinduri ale lui Malorescu.— 
Dar Maiorescu, mai tirziu, în activitatea lul publică, nu s'a condus de 
acest sentiment. 

E Acest_aspect al poporanismului, acest sentiment, acum după râz- 
bolu, nu mai are rațiune de a exista, căci nu mai are obiect. 0- 
dată ce țăranul a fost improprietărit și i s'a dat drept de vot, odată 
ce nu mai este iobag,—nu mai poate fi vorba aici de vină nici de 
daterie fat de el. Vina a fost răscumpărată ; datoria | s'a plătit. 

Sau, dacă a mai rămas vrt-o datorie, e datoria de a-l ajuta să 
iasă din incultură. Dar mijloacele da a se ridica le are acuma 
toate: bună stare şi drepturi politice. 


Cum s'a reflectat acest sentiment in atitudinea poporaniştilor 
tatā de literatura naţională ? 

Prin nimic alta, decit prin dreptul ce şi La luat critica popo- 
ranistă de a se intreba, cind se intimpla să albă în faţă un roman 
sau o nuvelă cu subiect din viața țărănească, ce gtitudine are serji- 
torul față cu subiectul; cum zugrăveşte pe iobagi ; e un om subțire, 
un exemplar de lux uman, ori e un tip grosolan, rămas în urmă pë 
scara evoluției morale. 

Cind această clasă de iobagi netericiți şi nedreptățiți era 24- 
grăvită ca o specie de gorlie rău țăcătoare, fără nici o înțelegere 
a cauzelor lateriorităţii lor, cauze de care nu el erau vinovaţi, cl isto- 
da, —atunci recunoșteam meritele literare ale scriitorului, dacă le avea, 
dar spuneam că e un tip uman Interior (sufletește) şi un scriitor lip- 
sit de obiectivitate şi de pătrundere (esteticește). 

„Lipsit de obiectivitate și de pătrundere, pentrucă realitatea 
e maj complexă decit o vedea el: gorila nu era gorilă, cl un om ca 
toți oamenii, dar victimă (in senz moral), produs (in sent tilozofic) a 
Imprejurărilor sociale, acumulate dealungul vremii şi devenite istorice. 

Aşa dar, deși plecam dela un sentiment, noi nu totmulam o altă con- 
cepție decit acela a observaţiei complecte, a redării complecte a fap- 
tulul zugrăvit, aşa cum fac marii creatori, depildă romancierii ruşi,— 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cum a zugrăvit Tolstoi pe Ana Karenin, pictură complectă din care se ved 
și decăderea, dar şi cauzele decăderii acestei femel. Nu ceream tran 3 
figurarea și Idealizarea ţăranului, ci zugrăvirea lui cit mai adevărată 3 
d pas cu atit mal absolvitoare pentru ei. ŞI cu atita contat 
să racla cap categoric pentru ajutorarea lui, ca să lasă din sta- 
Poate că această cerință d ealism 
tiție morală şi estetică, era p Bebe E Dëse yia: 
S Ge zice antagoniști! noștri civilizați (avem o droae!), dacă 
Wgl antisemit feroce ar scrie niște romane, în care Evreli ar fi 
Seite E am ti ben H concep și îl explică antisemiţii? Mot 
tabel ga şi talentul, dacă scriitorul ar avea talent. Sintem 
bier e samă cum este atacat d. Sadoveanu pentru atl- 
ape Prea redea Dar să admitem că criticul civilizat 
Anr CAG ca perete: şi ar ba talentul roman- 
. : n'ar aduca el totuși intimpinarea 
eren ` epes: pe nedrept, că romancierul are sufletul 
ee e ga —cum se zice? Sau, în loc de romancier an- 
Weg et 5 unul misoghin şi în loc de Evrei — femel, Ori 
Ree, SE er misoghin, imaginați> un romancier partizan al 
e wë urget şi in loc de femei, — „desrădăcinați“. Etc. 
MV Bes on critic obiectiv, nu e nevoe să fii poporanist, 
weg sëch) zu ori democrat, pentru a remarca atitudinea 
sina Ă A ectivă, a scriitorului țăranotob, evreofob, misoghin, 
(Toată critica e plină de asemenea observaţii. -- Vezi, de 
piidă, eo francezi față de Les Déracinés ai lul Barra). 
VA Pa e ultime considerații, să dăm un exemplu din pro- 
ce cota ate, Cind un scriitor al nostru de talent a pictat 
i Dee moldovenesc şi prin murdăria Evreilor | (murdă- 
dep e palpas care sare in ochil oricui), nol am spus 
Wëlo. Cu Zeng acest element al picturii mediului ar îl bine ve- 
annt decit ` Zen element de pictură poate stirni în cetitori mai 
te oil pitorească, poate stirni un anumit cortegiu de 
E ei at să auz caz n acea pictură, la noi, spune mal mult de- 
DA ge aa e ce ŞI doar nu statem filosemiţi.— Altă dată, 
dÉ mg Eu Lee, seal a! lipitorilor satelor recrutate dintre 
a Cer, » Cind d. Sandu-Aldea in romanul „Două 
en, — em > A zugrăvit ca odioasă Intreaga seminţie gre- 
noi şi ca angelică întreaga populație rominească 


ek 9. 


MISCELLANEA _139 


din satul unde-și plasa romanul, am remarcat acest lucru şi l-am In- 
vinuit de lipsă de obiectivitate şi deci de slăbiciune estetică, 

O polemică lungă, provocată de cerința noastră, ca scriitorul 
să ție complect obiectiv (in seasul arătat mal sus) am dus-o in jurul 
iui Maupassant, pe care îl luasem la inceput, şi din întimplare, ca să 
Nustrăm teoria atitudinii scriitorului faţă cu subiectul său. Insistam 
mal ales asupra scenelor de seducere din opera sa, zugrăvite, adesea, 
zu o totală lipsă de obiectivitate: acele scene în care redă fapte crude 
za nişte simple bagateluri, istorisindu-le cu haz, proectțind o lumină 
simpatică asupra seducătorilor și ridiculizind pe victime, pentrucă sint 
victime și fac parte din categoria socială bourgeois: 

Așa dar poporanismul-atitudine erg numai up aspect, o apilcare 
specială a unei concepții mai generale. ŞI, de fapt,—tăcind bilanţul 
criticii noastre, —n'am reclamat mai multă obiectivitate pentru țărani 
decit pentru alte categorii umane, 

Fireşte, astăzi cind țăranul nu mai este un iobag nefericit, atl- 
ladinea noastră nu mai are motive să aibă accentul de atunci,—căci 
totul e relativ pe lumea aceasta și atirnă de imprejurări de tapt. A- 
cum atitudinea aceasta a poporanismulai nu mai poate fi atit de vigi- 
lentă ca inainte de războiu, 

Şi totuşi... Chiar dacă ar fi? 

In Franţa, țărănimea a fost scoasă din iobăgie, a fost transfor- 
mată in clasă socială normală incă dela Revoluţia cea Mare, Aşa dar 
datorie, vină, sentiment generos, ete. („poporanism*) pentru țărănime 
nu mai au ce căuta în Franţa. Totuşi, — cine nu cunoaște vii: 
lentul atac (mai virulent decit orice atac poporanist al nostru) al 
calmului şi scepticulul Anatole France împotriva lui Zola, pentrucă a- 
cesta terfeleşta In romanele sale pe țărani ? Pentru că-i zugrăvește 
antipatici? Vă amintiţi de pasiunea pusă în această chestie, de Infor- 
mațiile culese de el,--aproape o adevărată anchetă,—spre a dovedi 
că țăranul francez e om, e cuviinclos, are sentimentul frumosului, etc. ? 

Acesta a fost în literatură poporanismul - atitudine. — incolo, 
subiect din cutare sau cutare categorie socială, clasicism, romantism, 
simbolism, dadaism, tragedie eroică, Homer, Shakespeare, Baudelaire, 
Dostoevski, M., Proust, P. Valéry, Anatole France, Kout Hamsun... 
Emil Isac, Baltazar, etc. etc. etc., ne-au plăcut sau nu, cu totul din 
alte motive decit poporanismul, Că am fost şi sintem impotriva mal- 
mufärelii moderniste, cum A. Russo a tost impotriva maimuțărelii 
lamartiniene și byronlene ? Asta nu mai e poporanism, Anatole France 
a fosttot atît de retractar caşi noi, și nu malmuțărelii, dar chiar sim- 


140 mp matesch. 


bolismului adevărat. lar Jules Lemaitre—şi mai refractar. ŞI nu, fireşte, 
din cauza... „poporanismului“,., 

Cind iți place Shakespeare și Goethe, Balzac și Dostoevski, 
France și Proust, Leconte de Lisle: şi Verlaine, Eminescu şi Coşbuc, 
Sadoveanu şi Alice Călugăru, Arghezi și Toplrceanu, dar nu-ți plac 
poeziile d-lul Baltazar şi a emulilor săi, nu ești, prin aceasta, nicl 
poporanist nici anti-poporanist. Tot așa cum, fiindcă nu ne plac nu- 
velele d-lor Lungeanu, Dragoslav şi a mai tuturor țărăniştilor, caşi 
poezille crișmăriștilor de tristă memorie (pe care i-am combătut tot 
aşa de tare caşi d. Sanielevici ași impreună cu ei, cum siogur măr- 
turiseşte), nu inseamnă că sintem simbolisti, Şi, fiindcă a venit vorba, 
regretăm că la un popor de țărani, s'a produs atit de puțină litera- 
tură adevărată cu subiect din viața țărănească, Maiorescu avea i- 
deia că romanul şi nuvela modernă trebue să zugrtăvească mai ales 
viața claselor populare. Nol nu impărtăşim ideia lui Maiorescu, Ori- 


cum insă, literatura romină a produs prea puţină literatură bună cu su- 
biect din viața țărănească, 


i 


Dar poporanismul 4 mal fost ceva (şi este incă), ceva în care 
nu-i decit continuarea concepţiei literare a boerilor bonjurişti A. Russo, 
Alecsandri şi Kogălniceanu, a micului burghez romantic şi schopen» 
hauerian Eminescu, * a mandarinului aristocratic Maiorescu etc.. 

E accentuarea ideli banale (dar care mereu trebue amintită), că 
literatura romină, ca oricare alta, nu poate să fie decit națională şi nu 
importație străină ; că scriitorul romin are să intrupeze in o- 
pera sa spiritul specific al poporului său, și că acest splrit spè- 
cilic, din cauze bine cunoscute istorice, există mai ales la poporul 
dela țară, intrupat şi contentrat în poezia populară. Nol, ta deose- 
bire de aristocrații citați ma! sus, "Russo etc. am adăugat că acest 
spirit se găseşte şi la alte clase, dintre care ne-am oprit mal ales a- 
supra acelei clase bocreşti, care a rămas mai departe de turcism şi 
fanariotism, 


Amintim, pentru cei care n'au Invățat bine în liceu, următoarele: 


kg 


`" Să nu se încinie d. Sanieleviei cu ideia că Emine e boer 
dt, apti a E, eee, E 
cu banii din vechilie, a FĂ n mi een: WW 


MISCELLANEA 141 
eegend 


Toată activitatea lui A, Russo se reduce la argumentarea ideti, că li- 
teratura populară trebue să fje izvorul şi Indreptarul literaturii culte, — 
Alecsandri a pus in practică teoria, Poezia lui personală a crescut din 
literatura populară. El a inceput să serie poezii numai după cea că- 
iätorit In munți şi a cules poezie populară. Primele sale poezii origi- 
nale abla sint o cuituralizare a poeziei populare, Un necunoscător 
ar putea să le ia drept o colecție de poezii populare,— Kogălniceanu 
iși incepe activitatea sa de îndrumător cultural prin recomandarea ll- 
'eraturii populare ca izvor de inspirație pentru literatura cultă,—Eml- 
nescu a făcut pe larg teoria, antipatică, a spiritulul specitic în litera- 
tură, a cules literatură populară, a colindat In toate ținuturile romi- 
nești şi—vezi in Maiorescu ce legătură este Intre poeziile lui Eminescu 
ei Mteratura populară. | 

Să arătăm părerile lui Maiorescu despre această legătură : 


lite lut (Eminescu) încep în această privință alipindu-se 
de-a Ps de e populară, dar li dau o nouă însuflejire și'o fac 
primitoare de un cuprins mal înalt”, 


lamă 
„Acestea (poeziile cele mai bune ale lui Eminescu) rece 
toată Marea SE a criticii literare în privința formei lor şi a Se 
sebire a lurudirii cu poezia populară, din care s èu para ea SES 
si deasupra cãrela s'au ridical pas cu pas pănă la exprimarea 
msi înalte conceplluni”. 


Aşa dar, după Maiorescu, elegille, satirele şi Luceatărul tul E- 
minescu n'ar f existat fără curentul poporan, inceput de Russo şi 


Necsandri, i 
Dar Malorescu nu se opreşte la Eminescu. Et vede biae legă- 


tura ce există Intre literatura populară, depozitară a caracterului Ai 
cific național şi a atitudinei estetice a poporalul romin față cu lu- 
mta—şi intre intreaga noastră literatură bună: 


dral înce» 
te aici (în teatrul lul Caragiale) un adeu : 
put oare pete a națională, independentă, SE ZS PS 
priile sale puteri, în înțelesul aceleiaşi mişcări ie = e z Sie 

în care sînt nuvelele lui Slaoici, Amintirile wf eang: A en ed 
pe e e Negruzst „și poetii hc Sch populare, prin 
tepiată în |ileralura noa i 
cae e Dean a indreptat spiritul linerimil ri ter La GE 
Dë SC ge) detail colindite prin arlă în 

e sim 
nd pri Ate devin o parle inlegrantă e omenirii exprimată 


în lorma literară“. 


lată, spre oroarea criticii civilizate, toată literatura cultă, cu 


142 "At ROMINEASCĂ 


Caragiale cu tot, socotită ca un efect fericit al curentului inceput de 
Russo și Alecsandri, 

Acum, că o natură atit de estetică, un așa lreductibil partizaa 
al artei pure, un așa de fin cunoscător al literaturii universale constată 
și spune acest lacru—e treaba „moderniștilore să-și despice capul şi 
să înțeleagă posibilitatea catastrofei... 

Ideja aceasta—caracterul specific național a! opere! de artă— 
este o idee patriotică, adică politică ?: Nu este o idee patriotică, esta 
una pur est (Maiorescu, teoreticianul spiritului specific, expulsa 
sentimentul patriotic din poezie!), E vorba de originalitatea unel litera- 
turi. Toţi marii scriitori sint foarte naționali. Pot îi Rabelais, Molière şi 
Anatole France altceva decit seriltori francezi? Pot îi Shakespeare, Dic- 
kens şi Thomas Hardy, altceva decit scriitori englezi? Pot fi Tolstol şi 
Dostoevski altceva decit scriitori ruși? Poate fi La Bruyere german? 
(intrebarea ultimă e a Inl Gide), 

Toţi serlitorii mari siat specific naționali— aceasta e axlomă. La nol 
(am sputo-o—dar lozădar) toți scriitorii socotiți mari sint tocmai cel 
socotiți și mal naționali—sint reprezentanţi ai spiritului specitic oațio- 
nal, sint chlar de-a dreptul în jegătură cu literatura populară, cum 
spune Maiorescu. Bolintineanu a avut mai multă poezie în suflet decit 
Alecsandri, dar Altcsandri s'a pus în legătură cu spiritu! poporului 
său prin poezia populară, și acest insemnat coeficient l-a făcut să 
realizeze o poezie superioară celei a lui Bollatineanu. 

Pentru critica noastră civilizată tot ce e țărănesc, popular, sp2- 
cific naţional e ceva ruşinos,—așa sint ei de fini şi de suprafini, în 
comparație cu grosolanii Eminescu și Maiorescu. Şi—ca să-i mai ci- 
tăm odată —cu grosierul Anatole France, care a spus că orideciteor! 
se viăguește forma literară, se decolorează şi st anemilază,—litera- 
beta să se aplece spre izvorul limbil populare, ca să capete 
Așadar poporanismul romin are in favoarea lul pe deoparte 
"deii literare ale lui Russo, Alecsandri, Kogălniceanu, Eminescu, 
Malorescu—şi pe dealtă parte faptele literare, adică intreaga der- 
voltare a ilteraturii culte romine, dezvoltare datorită contactului cu 
spiritul național intrupat mal frumos în literatura populară. 
gi pi be bax specitic ai literaturii unul popor inseamnă a 
i agita era neg are psihologia lui, Odată ce un popor are psi- 
"eege e ȘI literatura acelui popor trebue să aibă carac- 
kä + Şi au există critic sau istoric literar, care să nu im- 

n toate dezvoltările tul existența -caracterului specific al litera- 


MISCELLANEA 143 


turit de care se ocupă. Altfel literatura n'ar purta mărturie,—cea mai 
autentică mărturie,—pentru sufletul unui popor. Toate astea fac parte 
din abecedarul Istoriei literare ! à 

Ce altceva a tâcut de plidă Taine în Istoria Literaturii Engleze, 
decit să arăte caracterul specific al literaturii engleze şi cauzele a- 
castul caracter? ŞI doar aceasta e partea din opera sa, care a rä- 
mas,—ātacurile impotriva lui concentriadu-se asupra faptului că sa 
ocupat numa! de celace e comun tuturor scriitorilor englezi şi a ne- 
giijat celace are fiecare particular.—ŞI ce altceva e în atitudinea tul 
Lemattre față de literaturile străine decit opoziția naturii lui, prea 
tefractară la alte caractere specifice naționale, deosebite ori contrarii 


celui francez ? 


S'a Inţeles, sperăm, că poporanismul, în ambele Iui ipostase, nu 
e o școală literară; că, şi din punctul de vedere ai atitudinii senti- 
mentale (tratată în partea intăla a acestui articol) și din punctul de 
vedere al concepției originalității literaturii unul popor (tratată în par- 
tea a doua), poporaniştii trebuiau să accepte orice operă, de orice 
școală literară, care nu exprima un suflet de vătat, şi Indeplinea con- 
diția pusă de Maiorescu, - 

Această atitudine a noastră am probat-o prin literatura pubiicată 
în sV, R's şi prin părerile noastre despre diteriții scriitori romini și 
străini. — Desigur că, nefiind balanţe impersonale, ci oameni, am patut 
avea preferințele noastre—pentru clasicism sau pentru realism ; pet- 
tru literatura franceză ori engleză, pentri... 


. Dar poporanismul n'a fost numa! o atitudine literară. 

El a fost multe alte lucruri, şi poate mai cu samă aceste alte 
lucruri, In cuvintul nostru „Cătră câtitorie din primul No. al „V. R-* 
din 1906, nici nu este vorba de poporanismul în literatură. ŞI a putut 
să mu fle, pentrucă nu veneam cu o şcoală literară. 


Cind a apărut „V. R.“ domina tradiţionalismul. In politică și 
cultură, tradiționizmal era conservatism ; in literatură tradițlonaliamu! 
cra țărănism. 

Se criticau formele nouă, se regreta vechiul regim,—şi se ad- 
mira țăranul patriarhal, ca o rămășiță a vremurilor lul Mihalu şi Şte- 


144 VATA ROMINEASCĂ ` 


fao, Și se idealiza acest fåran, tocmai pentrucă era atit de rămas i 
urmă și în afară de viața civilizată europeană, aa 
Noi vedeam în țăran altceva. Țăranul social, țăranul sărac, ţă- 
“sfat en nevoe de reforme, de ridicate, de transformare, Această 
emeng? entwe totala occidentalizare a țării, distrugerea to- 
ag Bac Zeien conservatorilor și a țărăniștilor literari tre. 
e a e nouă şi să cerem Introducerea votului univer- 
sri bn rmelor nouă. (Ţărănismul literar, cu tot „țărănismul” lui 
3 esa votului universal). 
Ge oi ceream transformarea plăeșilor lui Ştefan cel Mare în ce- 
A ze be S d fopi țăranul pitoresc cu plete, cu chimir, care 
Sat Ee gg bordeiu, cintîind din trişcă.—l- 
Peitenger pe mbrăcat europenește (vezi şi discuția 
Dese e Z or a țonalistul d. Mehedinţi în volumul d-iul Pä. 
ama țianii), care are casă de cărămidă şi grajd ldem, 
ştie carte, a cărui fiică cetește pe d. Brătascu- Voinești; (GO. 
ranul alegător, membru întt'un club, ţăranul trăind intrun sat ju- 
mec Sicht țăranul lucrind ogorul cu maşini pertecţia- 
WR nd la fabricile create în preajma satului, în legătură cu 
=! vir (conservatorii şi țărăniștii literari) ne-au stri- 
mi aer i pacea socialism | nihilism l. anarhism! (pe-atunci 
eye pi spate eta lar Gherea ne-a strigat ;Mici burghezi! 
a e vrednic de luat în samă: Cercurile conserva- 
au aplaudat cartea lui Gherea—pentrucă de „socialism“ nu se 
temeau ele, dar se temeau de poporanism | - 
Ban SC Ce inspirație nenorocită a avut Gherea... D'apol „Ro- 
gg 3 Wén ințeles simbolizarea prin acest nume) cra toc- 
pe ew 2 al, pe care nol voiam să-l transtormăm, să-l fa- 
bm, ac? E TORN să îmbrăcăm pe Rodica cu rochie şi s'o 
ger," SC s'o învăţăm plano—s'o facem domnişoară. — 
Wgd La lonescu-Rion, a atacat cu o ardoare juvenilă 
concepțiile lui,—interesate—patriarhaliste şi re- 
TSN că s'a supărat tare de tot Vlahuţă. 
dp Seen pupe a lul Gherea, greșită ca adresă, e și prea ef- 
punct de vedere literar. Cind am cetil'o, ne-am adus aminte 


MISCELLANEA 145 


de jovialitatea spirituală a comisului-voiajor din La Maison Tellier. 

In fond Gherea ne reproşa că nu ne unim cu proletariatul, că 
pu facem social-democratism,—că sintem „mici-burghezi”. Protanii nu 
stiu ce inseamnă acest cuvint în limbajul social-democraţilor. Cu- 
vintul acesta este o injurie, pe care socialiștii şi-o aruncă şi între 
degt, cind se clorovăesc. Kautsky, imediat ce nu-i plăcea un curent 
de opinie socialistă, striga : „micil-burghezi” 1 Bolşevicii, ia rindul lor, 
au strigat „mic-burghez* lui Kautsky şi tuturor socialiştilor din Europa. 
Apoi „mică-burghezie* era şi toată țărănimea din lume, "Date nu-l 
proletară şi împiedică venirea socialismului la putere... 

Şi cum nu eram să fim noi „mici-burghezie, ciod şi Inşişi so- 
claliştii a erau „mici-burghezi“ pentru socialiștii b, și invers? 

Şi în ce consta mic-burghezismul nostru pentru Gherea ? În tap- 
tul că oni mp că eram incontra industriei. mari veritabile, ci cons- 
tatam că la noi în țară, ca in orice țară mică şi înapoiată, nu se 
poate crea o industrie mart, pentrucă concurența țărilor de veche 
industrie nu permite crearea industriei mari în ţările mici, care mau 
apucat să se indastrializeze ;—chiar cind aceste țări mici rămase 
in urmă din punct de vedere industrial. sint, altfel, țări înaintate şi 
occidentale ca Danemarca, care ma putut să devie mare-industrială 
şi s'a adaptat vieţii, cum a putut, devenind o infiorltoare democrație, 
rurală şi urbană. 

Gherea a tot făgădult că va răspunde ia argumeatele noastre, 
dar n'a răspuns niciodată, şi-a perdut vremea ca Rodica. și n'a 
răspans nici altcineva. 

Poporaniştii au atătat că, dacă e imposibilă la nol industria H 
mare (Inconceptibilă fără debuşeu mondial, chiar dacă ar îl avut o 
piață internă mai mare decit un popor de şase milioane) şi dacă de- 
geaba se cheltuesc paralele contribuabililor cu „industria naţională“ 
protejată,—că dacă Rominia nu poate fi scoasă dia balcanism prin in- 
dastrie mare,—ea se poate ridica dia balcanism, din mizerie, din in- 
cultură, din minciuna politică, prin democrația rurală şi industriile 

posibile ta noi, plus marea industrie etatizată a petrolului şi a altor 
produse naturale—singura adaptare posibilă a noastră la viața 


turopeană. 
incă odată, trebuja să se dovedească impotriva poporaniștilor 


că țările mici neindustrlale pot Încă deven! adevărate țări Industriale. | 
10 


eh ] 


146 VIAȚA ROMINEASCA 


in criza postbelică a industriilor vechi; cind cea mal mare industrie 


europeană, cea germană, e pusă în ianțūri ; cind o țară mare Indus-" 


trlală, Austria, a fost desființată ; cind o parte din țara asta indus- 
trială e a noastră ; cind sintem un popor mărişor,—e posibilă cindva 
industrializarea noastră ? Strecurarea noastră, grație atitor impreju- 
rări, printre țările cu adevărat industriale? Concurarea altor industrii 
pe piața mondială? Transformarea Rominiei dintr'o ţară „emina- 
mente agricolă“ în una „eminamente industrială* ? (Chiar dacă răspun- 
sul ar fi atirmativ,—aceasta n'ar schimba condițiile prezente, și viața 
cere mercu adaptări prezente), 

Dece se supăra Gherea? Pentrucă era social-democrat. Scopu? 
lui era socjaldemocratismul, Intălu socialdemocratismul, formala ! 
Apoi viața... 

Dar care e scopul omealrii,—dacă omenirea are vre-un scop? 
Nu-i nici Industria mare, nici democraţia rarală. Astea sint mijloace, 
adaptări la viaţă, Scopul e crearea culturii, Dacă ar fi vorba nu- 
mal de traiu mai bun et de mijloace mai uşoare pentru un (rain mal 
bun, ce idealist gi-ar fi jertfit vreodată viața pentru industrie mare, 
ori pentru democraţie rurală? ` 

şi este oare incompatibilitate intre crearea culturii, latre contri- 
buirea la cultura universală —şi democrația rurală ? 

Cind o ţară atit de mică cum e Danemarca contribue atit da 
bogat și de strălucit la cultura speciei umane prin ştiinţa ei in toate do- 
meatile şi prin literatura el,—ciad poporul danez e unul din punctele 
luminoase ale intelectuatității europent,— mai poate îi discuție asupra 
probiemei ? 3 

$i ce concep oare dușmanii democraţiei rurale prin acest cu- 
vint? Cind sint socialişti, lațelegem durerea : democrația rurală e 
Impiedecarea ori intirzierea dictaturii proletariatului, Dar cind nu 
siat socialişti? 

Cred el că democraţia rurală vrea să omoare democrația urbană ? 
Dar aceasta nu s'a intimplat alcăeri, Cred ei că democrația rurală vrea 
dărmarea otașelor, a teatrelor, a catelelor şantane, a cercurilor lite- 
rare? Nici asta og w'a intimplat... 

Şi cum s'ar putea/ conjura pericolul acestei democraţii Intro 
țară cu 85 la sută țărani? Prin lăsarea la incoştiență a țărănimii, 
ca să De utilizată după metoda colegiului-miaciună dinainte de răz- 
bolu? Ori prin furarea urnelor? Ori tmbâtarea țăranilor ia alegeri? 


MISCELLANEA 147 
SEHR" O EE 


iz} prin sistemul Pasici, care acum „desființează“ democrația rarală 
din Croaţia? i 

Cei 85 la sută din populația rominească vor fi „democrație ru 
äs care, împreună cu democrația urbană (oamenii care EN 
sare produc bunuri materiale ori sufleteşti, mau de ca se lndugmăni) 
vot torma opinia publică, opinle care va dațetmina guvernele, le va 
negt, le va răsturna etc.. 

Dar să ne întoarcem la poporanism şi ia adversarii lul. 

Cine a avut dreptate, poporanismul ori adversarii lui: conoser- 
satorii şi social-democraţii? 

Faptele, istoria —singura instanță, care dă dreptate în asemenea 
-rocese—au dat dreptate poporanismaulal. Latitundiui a dispărut şi as 
oietel țării a fost dat la țărani, odată cu dreptul de vot,—şi ase $ 
zan avut dreptate nici conservatorii, nici Gherea. Falimentul lui Ghe 
rea e complect : partidul soclai-democrat, care avea, după Gong me 
siren să crească, astăzi nu mal există, ori există în două forme + z 
'aalul partid social-democrat, absolut neinsemnat şi care e un ee 
socialist, ce sa teme de socialism (de lupta de clasă In sh vc 
caturii proletariatului) ca toate partidele de azi socialiste, —ș! pa 
:omanist, pe care l-3 dezavuat Gherea. 

Astăzi singurul partid democrat, care dă semne de rai z 
:Arai program insamnă schimbarea politicii vechi, „oligarhice 
sante de războlu, e partidul țărănesc. 

Partidul țărănesc nu e „poporanismul“, Dar e ze? soen eg 
schimbările preconizate de poporanism. ae sperii Zeg 
janli au fac sc ri, sc 
sut poporanismul, Teoretician e 
istoria ; se fac fatal, dela sine, Poporanismul numai le-a prevăzut ș 
s-a volt, i 
ŞI să dea Dumnezeu ca partidul țărănesc să um ze Zeg eg 
minia o Danemarcă, cu liberfatea şi egalitatea din i rN > 
tultura ei răspindită pănă în ultimul cătun, cu ştiinţa $ 
ca civilizația și omenia el. | wë 
Poporanismul nu se contondă cu partidul peer iz" ra 
Poporaniști, naturile politice militante, sint ţărănişti; ch . sie 
s'ar putea confunda, Țărănismul e o luptă practică, cu iu. 
tic anumit; poporanismul este o atitudine în fața vieții, € 


ta e 
S'ar putea zice mat mult: Cind se naşte o democraţie rural“, iată 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tânismul-atitudine, aşa cum l-am, definit în partea primă a acestul 
articol, nu mal are cauză, Cauza lui era starea de iobăgie a ți- 
rănimii. 

Și ceiace incumbă astăzi poporanismului este o altă necesitate de 
urgentă actualitate. Este, mai presus de toate, idealul de dreptate, de 
libertate, de toleranță şi de cultură, In acest ideal, stă in momentul ac- 
tual, europenizarea, occidentalizarea poporului romin. Şi, dela războlu 
incoace, de cind vechile cerinți ale poporanismului s'au realizat, dacind 
insă, grație războiului, libertatea, justiția, toleranța și cultura sutăr atit 
de mult, aceste bunuri omeneşti sint in primul rind idealul poporanist. 
„V.R." e martoră că, pecit am putut (foarte puţin!) am ridicat glasul in 
favoarea acestor bunuri, Şi rezultatele ultime ale politicii acelora dintre 
nol care fac politică, ar asigura aceste bunuri, Nu încă ceva pămint şi o 
bucată de pădure şi alte avantaje pentru țărani, e Interesant din punct de 
vedere poporanist in programul partidului țărănesc, cl asigurarea Il- 
bertăţii, a justiției, a toleranței, a culturii — care trebue să rezulte 
din stăpinirea acestei țări de cătră cei ce muncesc cu brațele şi cu 
capul,—de cătră toți cei care contribue la binele obștesc. 


O altă problemă pusă poporanismulul a fost aceia a culturii 
străine, . e 
" in 1906, cind a apărut „V, Re, situația cra aceasta: 

Sus, o elită socială, care nu cetea decit franțureşte. Jos ua po 
por, care nu cetea nimic, Apoi un neinsemnat curent literar, esre 
transplanta in rominește literatura franceză (spre uzul nimănui) și un 
puteraic curent țărănist literar, care ajunsese să ceară sistem vatal 
protecjionist pănă la prohibiție, pe cărțile străine, ca să nu se strice 
mintea romincască şi să nu fie coocurată literatura de-atunci Gri- 
nistă, adică trădițlonalistă, 

Nol am venit cu o idee foarte simplă: Cit mai multă cultură 
străină, dar în acelaşi timp cit mai multă asimilare a ei (Un exempla 
strălucit de bogată cultură străină asimilată perfect de un robust or- 
ganism național este poezia lui Eminescu), Și pentruca asimilarea să 
fie posibilă, pentruca organul asimilator să fie cit mai puternic, am 
spus că e nevoe ca cultura să străbată in pături cit mal largi—şi deci 
mal de jos—căcl, dacă boerii sint tranțuziţi şi nu vreau, și nici n'au ca 
ce, să asimileze cultura străină, poporul, cu spiritul lui naționa! şi 
„specitic*, va putea asimila cultura întrodusă dia Occident. 


MISCELLANEA i 149 


Atunci, am päțit-o tar, din două părți, caşi cu privire la vg 
Fraacomanii ne-au strigat că sintem trogiodiți şi ţărănişti: 
em cosmopoliți, fără pic de sentiment 


iitleä. 
+zränigtii ne-au strigat că sint 


atriatic. 
j A1 au spus că nu ştim ce voim, Aceasta cu atit mai mult, cu cit, 


„rivitor la chestia națională, noi spuneam că, pe cită vreme =: 
sini vor fi rapti ta bucăţi, unli liberi (relativ), alţii subt Ruşi și ai 
—o viață adevărată nu e cu putință, nici politică, 


ši troungarl, 
subt Austroung pita SEAN caza 


dar eram | 
„lei culturală, nici literară, aşa 
parte, fiindcă eram impotriva şovinismului, impotriva urii de rasă, ad 


-iratori al Franţei revoluționare (toate, socotite, ca lucrari reng 
äich, ersm „antinaționatiștie ! ŞI nimeni nu mal sea me? e 
sentr minţile simpliste, „ori da, ori nu, restul e dela Satana”. 


Cit priveşte atitudinea noastră față cu EE EE 
mål sus, DI bine, ţărăniștii literari au spus, Iarăşi, că SS Zug E: 
politi și voim să introducem socialismul (1) în Hterator Lag: 
2u spus că voim să introducem ses În Gg ever" 
Şi a mai tost și alte multe popo peer 
mai un lucru n'a fost: ceiace „adversarii” lu 
stie adversarii oan fnţeles niciodată că, pe TC le 
mal e ceva, cart totuşi nu-i dela Satana,—și că în ia ză ra 
-aprlade ma! întotdeauna adevărul, la lumea aceasta, ve 
“iclodată pe drumuri extreme, cind merge sănătos şi bine, 


IN 


Tinem să amintim incă odată un lucru: Formele politice şi 50- 


ale se importă, timba şi literatura nu: acestea m eg 
fiuenjeazā. Deaceia spiritele critice, breck mg bie 
melo uä, oan avut dreptate, — do È 
DI E psp dar spiritele critice, care au fost PPIE ie 
ării, trancizării limbii şi Impotriva aservirii la pisi ga, 
se, au avut dreptate,—dovadă, jarăşi, dezvoltarea meno Se oo 
bii Iterare şi a literaturii, a cărei evoluţie coincide cu O e 
'epiată de aservirea străină — dela Maia bieden d. 
roate vedea, poezie cu poezie, din cine 24 emie? străine ou 
Octavian Goga ai d. Sadoveanu, pentru care literatur A 

mai vint decit mijloace de cultură literară, de bun gust, lt: 


woo o 


Un „răspuns“ 


La articolul nostru defensiv din numărul trecut, Cuvintul Liber 
ne răspunde printr'un articol directorial la cronică și prin alt articol 
în corpul revistei, (Acesta anunță că „va urma”). 

Articolul directorial vrea să ne convingă că am greșit, cind 
ne-am adresat Cuvintulai Liber, şi au redactorului său. Cuvintul Liber 
lasă ne aminteşte singur că are gp program. ŞI cum are nu numai 
ün program, ci şi un director, și cum articolul in care eram atacați 
nu era însoțit de nici o rezervă, de nicio dessolidarizare, —credem că 
nu am greşit, dacă am luat acel articol ca o expresie a vederiiar 
Cuvintualui Liber, Dece am ales ca adresant al intimpinării noastre 
Cuvintul Liber și nu pe redactorul său, aceasta ne priveşte pe opi 
odată ce avem dreptul s'o facem, Dealtfel pentru publicul mare es 
tru cetitorul dela Dorohoiu şi dela Tirgovişte, acela care ne-a rä- 
buşit* cu ajutorul filozofiei d-lui Lovinescu, este Cuvinial pc 

Să fie sigur directorul Cuvintului Liber că atară de cițiva scribi 
toţi cetitorii săi au exclamat: „Ai văzut cum a asasinat Cavin 
Liber pe poporanişti cu ajutorul titozofiel ini Lovinescu 7: Prin urmare 
chiar pentru uşurinţa discuţiei, chiar din motive de tehnică publi. 
Keen să utilizăm, cum s'ar zice, ca subiect logic ter- 

$ e Cuvintul Liber, pentrucă, incă odată, Cuvintul Liber e 
mai cunoscut decit colaboratorul d-lui Filotti. Fireşte, dacă ata- 
cul împotriva noastră ar fi fost iscălit cu numele lui Mihail Ko- 
găiniceanu, atunci am fi utilizat numele colaboratorului, pentrucă ace! 
nume ar fi fost mai cunoscut, mai prezent io cotşiiința publicului decit 
ES? revistei Cuvintul Liber... Pentrucă atunci, fără Indoială, lec- 
„Roata ar îi exclamat A „Ai văzut cum a asasinat Miball 

pe poporanişti cu ajutorul filozofiei lui Lovinescu ?* 

Aşa dar, in rezumat, cind o revistă da idei, de curent, cu pro- 

pi şi cu director publică un atac fără a-l lasoţi de nici o iai P 

Dei e éen, are dreptul să-şi aleagă ca adresant ori P 

ontou Ai ak x rector, ori revista insăşi. Nol am ales ce ne-a 

ete ve subiective, pe care nu simțim nevoia să le rele- 
, 2 SH motive tehnice, pe care le-am arătat mai sus, 

E ai SA Filotti vrea să-i dăm și o indicație — vagă —asupra= 

end A in vs pe H facem cunoscut că colaboratorul d-sale 

et ge alurea, fără să-i răspundem. Acum am răs- 

eta a n-a atacat In Cuvintul Liber, Atacul nu valora 

ac pech Hutt lui, ci prin publicația, în care era tipărit, 
otti umilul omagiu ce aducem reviste! d-sale? 


MISCELLANEA 151 


Acum, părăsind răspunsul directorial, să cercetăm răspunsul din 
corpul revistei, nelasoțit, nici de data aceasta, de o dessolidarizare 
cu privire la conținult—aşa dar răspunsul Cuvintului Liber. 

Cetitorul îşi aduce aminte desigur că întimpioarea noastră a- 
vea un oblect precis: Este sau nu d. Lovinescu „descoperitorul“ legii 
că în țârile înapoiate formele nouă se introduc fatal şi că, odată tn- 
traduse, ete crează fondul, — „descoperire“, care trebuia să provoace 
moartea noastră ? 

Nol am spus că d. Lovinescu nu este descoperitorul acelei legi; 
că noi nu sintem apărătorii formelor vechi şi că legea am dezbătu- 
t-o noi douăzeci de ani. ŞI singurul răspuns triumfător al Cuvintului 
Liber era să ne probeze că d. Lovinescu este descoperitorul legii cu 

pricina și că noi am apărat formele vechi, 

Ce ne râspunde Cuvintul Liber ? 

Ibrăileanu) disarejuise 


i—pănă cînd iată a 
jie samă de pin- 


„Ca o domnişcară nițeluş în vristă (d. 
multă preme să se amestece în jocurile + neretulu 
pornit la dani şi îmvtriindu-se nici nu vrea să mai 
gele şi tacurile pantofilor săi Louis AR" 


rsta şi tocurile pantofilor d-lui. Ibrăileanu. 


Nu este In chestie vi 
ü nu legea mor- 


in chestie este dacă d. Lovinescu a „Gescoperit" sa 
tată pentru noi. 


„Celace caracterizează pe d. Ibrăileanu e lipsa de personalitate 
la Edd perfecțiune, câ ar fi putut face gelos pe filozoful E 
serling... pentru un judecător de artă e o condilie nu esențială, ol in- 


dizpensatilă”. 


Lipsa de personalitate a d-lui Ibrăileanu şi Kayseriing nu rē- 
z0lvă intrebarea dacă d. Lovinescu „a descoperit" sau nu legea mor- 


tată pentru nol. 


digeri- 
Soclolismul poporaaismul—oare e un socialism al me 
Wi economice A Leii au năpădit peste d. Gebeier Es 
de chte ort d, Ibrăileanu scuturindu-se de aful grajdului ro Be j 
a fugit nebun pe cimpuri şi a revenit apoi cu un pai de liberiale 


narhicd şi estetică..." 


că a peporanlsmului şi graidul Vieţii Ro- 


Mediocritatea sufleteas 
Lovinescu a „descoperit” sau 


mineşti nu rezolvă Intebatea dacă d. 
nu legea mortală pentr moi, 


! politie se siluase între cóm 
„Toată lumea știe că poporanismu! p Stade DIO ati 


servatori şi soclal-cemocrați şi în aces! spațiu des 


H 


152 VIAŢA ROMINEASCĂ 


proprietărirea |ăranilor şi votul universal, poparanismul erâ o şcoală 


politică reac|ionară prin Idealul ei mărturisi! : crearea unei democra- 
II rurale”. 


Poate să ştie toată lumea ce-i place, Aceasta nu rezolvă intre- 


Dären dacă d. Lovinescu a „descoperii“ sau nu legea mortală pen- 
tru nol, 


„Toată lumea știe că peniru a combate infiuenja reală a popo- 


ranismulul Vieţii Romineşti, C. Dobrogeanu-Oherea scrie monumen- 
tala lut Neoiobăgie“, 


Poate să ştie toată lumea și acest lucru. Aceasta nu rezolvă in- 


trebarea dacă d. Lovinescua „descoperit“ sau nu, legea mortală pen- 
tru nol. ` ? 


„Vine Rodica dela fintină cu cofijele pline de apă, vin flăcăi şi 
fete eintind dela muncă, s'aude buciumul sunind de departe, vin fu- 
gind şi mugind vacile dela päscut; sctrjie cumpâna dela fintină, latra 
elnii, oile behăesc, sar meil, cîntă cocoșii, o adevărată socielate 


Chanteelair: asta în intenția şi imaginaţia poporanismului de doctrină”. 


Rodica, flăcăii, buciumul, vacile, cumpăna dela fintină, ctali, 
oile, mieii, cocoşii, chanteciair, nu rezolvă intrebarea dacă d, Lovi- 
nescu a „descoperite sau nu legea mortală pentru noi, 


„O carto întreagă scrie apoi d H. Sonielevici, Poporanismul re: 
acționar, In care duce mol departe analiza şliințifică a lui Gherea, 
indicind caracterul ratrograd rural al mevtalităţii fruntaşilar popora» 
nişti precum şi falimentul estetic al literaturii țioase popora- 
niste culminată în d. |. Ciocirian. Un studiu de o neobişnuită adinci. 
me scrie d, St. Zeletin, Revolutia burgheză în Rominia, în care arată 


că democrațiile apusene agrare, evocale de poporauismul romin în 
care arată..." 


Nu sint in chestie d-uil Sanlelevici, Ciociriaa şi Zeletin, nici 
mentalitatea retrogradă și rurală a poporaniştilor, In chestie este 
dacă d. Lovinescu, a „descoperite sau nu legea mortală pentru noi, 

„Tocmal ne cad sub! ochi rîndurile d-lui Ibrăileanu cltate de d. 


ti, Sanieleoici din XK R.» > Literatura rominească nu poate fi decti 
rominească,...* 


Ar putea să fle adevărată propoziția contrară, că: „literatura 
fominească nu poate fi decit tranțuzească*, — aceasta n'ar rezolva 


intrebarea dacă d, Lovinescu a „descoperite sân nu legea mortală pen- 
tru pol, 


kb 


MISCELLANEA 153 


a a ae pe a 


Și iată ce scrie d. Ibrăileanu în numărul cel mai nou al Vieţii 
Romineşti A nolre lnlenlion: 


ŞI ce idee curioasă că noi ve Lie? a pă tee? 
se ` 
4 gr Srel dent această literatură dacă am pro- 
m 


cet Zeë, 


Ţărănismul literar al d-lui Ibrăileanu nu ett intrebarea dacă 

4. Lovinescu a „descoperite leges mortală pentru en We Géi SS 

i Aşa dar d. Filotti nu vrea să răspundă. Co reb, 

vrea să răspundă. N'o spunem aceasta cu nicio a co 

e doar nu noi sintem acel care răminem cv paguba. Ca sg dog 
vintul Liber l-a aruncat peste bord pe d. Lovinescu, dupăce 


o atacere—e treaba el. 


ieterminat de tonul nostru şi care nan ei véi? lui, — la 
dacă d. Lovinescu este originai saa na în intrebare precisă, 
acest atac, care in loc să tie aa Toes = de chiar dacă am 
a ua proces al Ideilor noastre,—la acest se gta ned seg 
voi să răspundem, discuţia ar fi ga Da Oe Se 
vire la această nouă probiemă, nu ni se ge e rin simple declaraţii 
aduc simple afirmaţii („Toată lumea Fa ti Ree trebui să des- 
că așa au spus şi Citeva». somităţi apte ae a et 
-hidem operele acelor somități, să luăm act de spe? e cu total 
e răspundem — lor, şi nu Cuvintului Liber. Dat 


(i rezul- 
„tă atacere, o afacere din care n'ar rezulta deloc, oricare af 


icina. 
D it sau nu, legea cu pri 
satul discuţiei, că d. Lovinescu a desc per 


irma! 

Ori poate răspunsul e in af p 
, e å? Chiar dacă democraţia rurală ar fi reacţionarism, a 
Weitere 1 n'am auzit să fi existat dem 


he, Ş 
irobareá e dacă este ea o formă vec lor, pe vre- 
basi rurală pe vremea lui Ştefan cel Mare, pe vremea Fanarioţilor, pe 


Carol I. 
mea mi Mihalache Sturdza, a lui Cuza şi mg i ër In Apus 
Democraţia rurală e ultima formă nouă importat mai SH decit bur- 
e tot ultima formă nouă, căci democraţia rurală : ege 
zbezia industrială şi democrația urbană. Dat € 


- ETN > 


154 VIAŢA Some 


ap ar îi o formă*de pe vremea lui Ţepeş? Ar urma de aici că 
„ Lovinescu a „descoperii* legea cu pricina ? Îi 


O revistă şi cetitorii săi 


D 
ar să vedem, ce servește Cuvintul Liber cetitorilor săi, 


„Poporanismu! era 
d o şcoată politleă NN 
en ege enger unei emocrajli rurale, jy ba pei fi fo edit 
ului (toate democrațiile au fost urbane) past aste pa 


Con) f i 
cu sana magi ez o caldă simpatia pentru partidul țărănesc 
EEA ps 4 cite orl e atacat acest partid, Cuvintul Li- 
endl ppt ra pi - Btuulm chiar că printre colaboratorii lul, co- 
sotiei » Sint şi ţărănişti. Dar „democrația rurală“, bat- 
n citatul de mai sus, e Insuși partidul țărănesc... 


„O carte întreagă 
reac|lonar, t gä serie apoi d H Sanieleniei 
r, În care duce mai departe analiza E, E Kies 


de o neobişnuită adi 
crațiile apusene eee serie d. St Zeletin In care arată că demo- 


Olanda, nu sînt o ef] evocale de poporanismu! ramin, Da 
gent asecoaniiia * /lorescenjă socială ci o degenerescență a pater ghizi: 


Cart S 
en BC red erger e terfelirea partidului țărănesc. Car- 
Eeer e enunţă Improprietărirea şi votul universal ca 
zaţiei, culturii și e urbane, „hiper urbane“, burgheziei, civiil- 
torul şi iii a a Nimic din ceiace spune azi Vii- 
tea d-lui Besteet partidul țărănesc nu lipseşte din car- 
egene pă eg demagogia țărăniştilor, nici bolgevismu! 
ficăe a utitudinei Viit rtea d-lal Sanlelovici este expunerea „șiiinţi- 
Betigtet Liber să t itorului şi d-int Stetiaa Popescu. Cum poate 
SN asa ce njure pe d. Stelian Popescu și în acelaşi timp să 

Cartea Cargo cetitorilor pe d, Sanielevici ? 
vie ëng star aprig adversar al partidului țărănesc, e gió- 
Ëer ee zäit, in ipostasul lui de acaparator al economiei 
damna cu atita Sopa Liver. ŞI cum poate Cuvintul Liber coz- 
fratatal' casă br bi mie asta —și recomanda In acelaşi timp 

Ce sistema è şt nțiticegte această „Acaparare* ? R 

cosez administrează Cuvintul! Liber cetitorilor säi? 


* Aşa dar sludiul 
(și pe care-l e d-lui Zelelin, care susji 
poale cupimru Libor ra g pa dëssen! erf er e de, ră 
Cuointul Liber e prea lacom! aziezę de „sus-in-josul“ d-lai Lovinescu? 


MISCELLANEA 155 
Gd 


Şi, într'o revistă cinstită (Cuvintul Liber e o revistă foarte cins- 
tiitä, foarte simpatică şi foarte bine intenționată) e oare permis să se 
mistifice cetitorii ca In următoarea mică afacere ? 


lat'o. 
Cuvintul Liber citează dintr'un articol al d-lui Ibrătieanu de a- 


cum douzeci de ani, următoarele : 


„Literatura rominească nu poate fi deett rominească. ŞI spirilut 
romtaese, considerarea lumii și redcția fală cu lumea, fiind moi ne- 
perveriii, mai curat la poporul rominese ela Lord, numai acei scrii- 
tori vor reprezenta spiritul rom?nesc care sou fac parte din [ărdninie 
şi wau rupt legăturile morale cu ea ca de pildă Octavian Goga şi 
Ciocirlan” sau care, dacă nu fac parte dia lărânime, san pleca! ure- 
chea la popor, s'au botezat în izvorul curat şi rominese al sufletului 
popular ca de pildă Sadoveanu. sau fac parte dintr'o clasă superi: 
dară, dar din cauze istorice tedind cu poporul denurle de influențele 
nefaste străine, care au reen) peste aceste In", 


Apoi Cuvintul Liber taca o altă citaţie, tot din d. Ibrăileanu şi 


anume ` 

„E o copilărie aerul itfnos cu care consereatorii doctrinari pri- 
eese aşa numitele -lorme nouă. si -perverlirea- menlalității romt- 
neşti de cătră cugelarea sirăină”. 


Catitorul treaz na va H mistiticat, ce-i dreptul, EI va înţelege că 


pervertirea mentolităjii de câlră lormele nouă 


e altceva de cit 


pervertirea mentalități de influențele neiaste străine care an trecut 


pesle aceste țări“. 

Influențele nefaste străine, care au trecut peste aceste ţări, sint ¿ 
sia vismul, turcismul, fanariotismul, rusismul. Cetitorul treaz va inje- 
lege că niciodată n'am fost mai apărători al formelor nouă, al euro- 
penismului* al „occidentalismului“, al bonjurismalai, ai sanlelevicismu- 


ui, al zeletinismulul și ai Cuvintalai Liber, decit In aceste frare, io 


care ne-am ridicat impotriva orientalismulul, care a injosit țara şi po- 


* D. Ciocirlan nu e pus aici peniru veloasrea sa; ei peniru a i- 
lusira geografia literar de alunci, De elifel, d. Clocirlan a avul mai 


muali talent decil Por Reteganul și ceilolji scriitori populari din Ardeal, 
De d. Ciocirlan 


Lade) de d. Sanielevici, maestrul Cuulnlului Liber. 
aoi n'am publica! decil două schije la inceput, căci, cine ṣlie din ce 
cauze, d. Ciocirlan nu Sg menjinu! la nivelul debulului său. 


156 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


porul, și în care am combătut 
pt cei ce birfeau 

fiaența occidentală, franceză etc. RESCH 

Cetitorul treaz va Ințelege,.. Dar cetitorul mai distrat sau mal 
a ascuțit la minte, ori ma! puțin familiarizat cu şurubăriile, — ce 

orul acesta trebue oare mistificat din Re" 
nevoi 
Mai departe, atm 


Din lunga citație de mai sus, care incepe cu fraza că; „Litera. 
ura rominească nu poate fi decit rominească*, Cuvintul Lib 
Sos că sintem ţărănişti. Dar „rominesc* este egal cu meri S Se 
Keng oare noi că „literatura rominească trebue să tie țărănească wg 
rapa dE că spiritul rominesc e mai curat la clasele neinfiu- 
af caro me tnt. ani aa a a aaa 
SE nariotism — făceam țărănism ? 
KE sus, puteaţi trage tot cu atita drept concluzia că 


Dar mult mai Interesant 
e A 
géingen. modorú să arătăm pănă unde poate ajunge 


SC deg raa spune că a găsit citația, despre care e vorba 
poz e SE cn Dar filadcă sfirșitul frazei citată de d. Sa- 
„ Sanielevici ca să combată 
ve spiritul specific} do- 
temele mult că-i vorba de caracterul specific naţional! şi Se de 
» Cuvintul Liber suprimă acel stirşit. lată acel sfirgit : 


„departo de infil i 
sie DA deea ge nefaste sirdine, care au trecut peste ar 


Filotti:) şi-au păstra! sufletul van Ce de „colaboratorul d-lui 
din care jace parte ferm aa E ua Cle (e pildă clasa boerloașilor 


lasamnă spiritul romi li, în ale cărui scrieri se ved. 
tralu bun şi ao nesc in stare brulă la popor, cînd ai, a 
de taline. arecdrei culluri= ca în clasa bosrtaașilor ajunge pe 


i Špa KE spuneam că literatura romină, ca să fie romînă tre- 
Ref — e d rasa rominesc nepervertit. Acest suflet e mai 
sc ci "md țară şi ia boerinași, ŞI vorbeam şi de ralinarea 

ului brut popular, 

Aceasta e țărănism ? 

A trunchia texte, 
e „tormă" nouă? 

ŞI, 
trebugoar 
dem pe 

ŞI 
d, Saniel 


a măsiui cit n'al trunchiat,—e occidentalism, 


ceiace e 

es bo pp e că revista Cuvintul Liber, după ce comite 

Ae gy că indignată şi ne întreabă pe noi, dacă cre- 

vg seg cind le spuneam că nu sintem ţărănişti. 

"moien = să amintim că articolul din care face citația 
unchiăză Cuvintul Liber) tipărit ta primul ar. 


EE ee 


ai AN, Bus, aga dar un tel de articol program, se isprăvea cu această 
declaraţie, făcută anume, ca să nu fim confundați cu ţărănişti literari : 


„Desigur că un suflet rominese va face o operă romineaset 
orice subiect şi-ar alege, chiar din viața străină, căci va privi piaja 
străină prin o prizmā rominească”, * 


Ce mal țărănism literar ? 


Mărunțişuri 


intrun interview, în care concentrează toată „mişcarea 
iiterarā" în propria-i persoană, d, Minulescu face un fel de istoric 
al relaţiilor d-sale cu Viața Rominească. 

D. Minulescu povesteşte cum s'a entuziasmat d. C. Stere 
de poeziile, pe care poetul le-a recitat în salonul d-lui |. I. C, 
Brătianu şi cum d. Stere i-a cerut cu insistenţă să-i dea acele 
poezii pentru Viaja Rominească. - 

Apoi dacă e aşa, ce atita vorbărie despre excluzivismul 
Vieţii Romineşti ? A 

Dacă d. Stere, întemeetârul poporanismului, dacă d. Stere, 
directorul Vieţii Romineșii, s'a entuziasmat atit de tare de „poe- 
zia nouă“ a d-lui Minulescu, ce mai vreau moderniștii d 

Noi nu avem nici un motiv, şi mai ales nici un interes, să 
punem la îndoială buna credinţă a d-lui Minulescu, D-sa este 
en om lolal şi un cavaler. Dar credem că | tradează memoria 
—cu privire la unele detalii. Despre altele sintem siguri că-i 


D. Minulescu spune că poeziile, pe care le-a recitat la acea 
masă şi pe care | le-a luat d. Stere şi le-a publicat „in cel mal 
apropiat numâr* al Vieţii Romineşti, sint: Soarele, Morile şi 
Vagabonzii. Dar adevărul e că d-sa a debutat în Viața Ro- 
mînească nu cu aceste poezii, ci cu Nocturna, în 1908; Vaga- 
bonzii au apărut peste patru luni ; lar Soarele tocmal peste doi 
ani, în 1910. lar Morile nu le gâsim in sumarul general al 
poezie! din Viața Rominească, facut In 1910 (poate s'a publicat 
după 19107). 

Aşadar, d. Minulescu nu are memoria fidelă. 

D. Minulescu spune că pănă atunci fusese respins de Viața 
Rominească. Nu ținem minte. Cind debuta, numele d-lui Minu- 
lescu era ca oricare alt nume necunoscut. Dar dacă o a- 
firmă, îl credem. Insă din faptul că debutantul Minolescu, a 
fost respins dă Viaţa Rominească, se pot trage concluzii în 


* In N-rul reegt citam pe Hamle! (viaţă daneză) operă caracte- 
ristică peniti sufielul englez şi pe Salammbô (viaţă cartagineză) operă 
caracteristică pentru sufletul francez. 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ > 
privinţa atitudinii voastre faţă de vre-o şcoală literară? Ciţi in- 
cepători au fost respinși de Viața Rominească, începători care 
apol au ajuns colaboratori şi „stilpi“ al revistei ? 

Daa mai zice că volumul d-sale, în care erau versurile 
publicate la noi, a fost „obiectul unei critice teribile“ in Viaja 
fomînească. 

Recenzia primului d-sale volom a fost făcută de un 
tinăr recensent şi nu i se nega, În ea, orice merit d-lui 
Minulescu, 

Dar iată părerile chiar ale direcţiei revistei despre d. Mi- 
nulescu dintr'o recenzie neiscâlită, deci directorială, şi iată păre- 
rile d-lui Ibrăileana: 


„D. Minulescu are o limbă frumoasă, un vers de o rară muzi- 
calllale și unele imagini (poale fooie, peniru cine le înțelege) de o 
noulsie şi de o lreschelă, care îl pun în rindul scriilorilor noştri de 
laleni. D. Minulescu e un simbolisi - şi un simbolial nu-l reroe să fie 
înțeles. Simboliştii nu-ţi spun, iji suggerează. Şi d. Minulescu fii 
svugerează Înloldeauna ceva de deparie. de aiurea, din celnce a fost, 
din celace are să lie, d. Minulescu ijl chiamă slări sulleleşii, pe care 
le aduce pănă aproape de pragul conștiinței", (1910). 


„E! (dd. Sadoveanu și Goga), ca loji seriitorii absolu! originali, 
au lăcul școală, o sumedenie de scriilori cu și mal ales fără lalea, 
iși ge ze cineva pe Cerna făcind şcoală ? 

„Volu aminti aici, tot în privința asla, pe d. Minulescu, care e un 
"opt sonor, un “instrumenlalisi:. Acesta are molte lucruri de spus. 
Š] vrea numai să cinte şi să suggereze. Dar în cinlec este original. 
ŞI deci a făcal școală“, (1915). 


Aşa dar, d. Minulescu era taxat poet de talent şi superior 
lui Cerna (cel mai poporanist poet ca fond), care pe vremea 
acela era socotit ca un seriitor de primul rang din Intreaga ll- 
teratură romină, egal cu Eminescu,—lar pentu d. M. Drago- 
mirescu superior lul Eminescu, pentrucă avea asupra acestuia 
avantajul dea fi... „optimist“, 

Părerile noastre de azi asupra „romanţelor“ nu sint ace- 
leaşi ca în 1910  De-atunci aceste romanțe s'au invechit tare. 
Le-a invechit vremea, şi imitatori $i avem impresia că le-a 
lavechit şi iasuşi d. Minulescu prin înverşunata sa persistenţă 
de a se pastişa singur,—soarta oricării poezii sprijinită prea 
mult pe manieră şi pe procedeu. 
ian echte, timp t Wegen D reînoit, Astăvară ne-a 

, tarna rimãvara, foarte frumoase, Şi cum 
işi spune d. Minulescu Adi V 


In acelaşi interview, d. Minulescu povesteşte cum s'a entu- 
ziasmat d, Ibraileanu de romanul d-sale Roș, galben şi albastru 


şi cum nici n'a mai simţit nevoe să te mai departe P 
pitolui Îl, pentru a-l en “catel së 


MISCELLANEA 159 


æ D d. 
Observaţi cum... se entuziasmează toţi poporaniștii de 
"Minnlescu, poet şi prozator, și totuşi aceşti poporanişii sint 
“carte... ţărânişti şi excluzivişti 
| De za în e d-lui Minulescu vom vorbi altădată, 
şi vom da unele explicaţii asupra acestui din urmă entuziasm. 


Făcusem corectura bucăţilor de mai sus, cind ne-au sosit 
„itimele reviste săptăminale din Bucureşti. 

Ce mai de atacuri împotriva rogi | 

vedem, scurt, ce e cu ele. 

Mal ege de Cake să relevăm un cuvint bun al d-lui 
Filotti. Daa regretă mult că întrun număr anterior al revistei 
d-sale s'a vorbit de „spiritul fericit în propria sa inconştiență 
al d-lgi Ibrăileanu. Dar pe noi nu ne-a supărat deloc !—D Fi- 
otti zice că e o greşală de tipar, în loc de „Spiritul fericit în 
propria sa inconsistență”. Credem. Dar tot zeţarul a avut 
dreptate, cind a greșit, căci fericit de propria inconsistență nu 
e deloc psihologic. De inconsistență nu-i nimene Ier oO, pi oi 
fericirea inconștienței e un adevăr — şi zețarul ştie bine ce-a E ! 
Dealtfel zețarul era dator cu o gteşală bund, ca compensare pentru 
sternele „greşeli“ de limbă rominească (de spirit specific !), pe care 
zețarii le fac colaboratorului Cuvîntului Liber. Dër, 

ŞI acum, ca să nu mat aşteplâm vre-o erată a Cuv SH - 
"iber, corectăm noi şi alte greşeli făcute de zețar în opon 
otim al Cuvintului Liber, articol pe care d, Filotti se 
că mu l-a cet, Aşa dar, în loc de „masca de catilea a une 
arte slugarniee“ (arta „Vieţii Romineşti ), să se cetească „a ag 
arte sinoptice“ (începe tot cu s); în loc de „£rosolana con 
zle“, să se cetească ; „generala concepție” (incepe tot cu g $ 


EL Ete. 
a be corpul revistei, Cuvintul Liber continuă... răspunsul la 


ge ett nestrămutată în prostia cetitorilor en 
polemistul, „răspunde“ cu „etnicul“, cu „esteticul”, a gra: 
nouă“ şi cu alte asemenea argumente menite să pro gë SN 
Lovinescu a „descoperit“ faimoasa lege, ar umente pe care 
persistă să le numească SE el Romineşti”. 

Ciuma devine prea groasă. 

Sá vedem cum giumeşte Cuvîntul Liber. gë 

Findcă, pentru a ilastra o poziţie faţa cu sufietul DE mm 
si nu pentru a emite judecăți de valoare estetică, ap pe". 
rea numele d-lor Goga şi Ciociian, acem engen d Ges e 
iavajā — , care am umplut lumea - 
pti n S E un scriitor mare şi Clociriaa un scriitor 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mort literariceşte, El şi? Ce ciştigă d. Lovinescu? Sa 
u 
—ëërele- ceva ? d maestrul Cuvintului Liber, d. Ste 
ză nd scrie mereu: Hugo, Sadoveanu (pe care-l detestă), ca 
GE un gen de literatură, il socotește pe d. Sadoveanu 
a ce Fa) ERĂ Brel Si de sensibil Cuvintul Liber la 
disce „de ce 

celalalt maestra al são, d. Lovinescu emper E Gent 
pe tmiu—e e 

Goethe, cu Byron, cu Leconte de Së ` CET De 


„ŞI ce ar ciştiga d. Lovinescu, dacă Cuv 
întul Li iz- 
LEE, AE 
ră $ 
Ke atenţia cetitorilor Cuvîntului Liber EE ri: 
ST deg E GET pate 
dech D des Pingouins a lui Adatc eg E E 

"ŞI totuşi, flindcă este prea evident că piihol 
DEE E 
d o probă însfirgit 
sa ech legea Le gonm în ed Le i 
englez al operei lui Shakes şi 
spiritul specific englez al Englezilor rin tap. 
tului că „poporul englez de atitea E rr fura de Aei a 
rămi 
ES D oni şi Sof niteluş (glumă la egene ee vae 
Ree er EC WEE Et 
C, yi 

D gn retroactivă, căci acest spirit hinis da late 
er pori îl găsesc chiar şi În literatura engleză din epoca 
rigole EE EE 

glez o a fost 
apean englez“, gare aface! Ar fi o tum md aie 
Zeen ar ea: teorii fecunde, trebue să înțelegem odată că 
Eavan smu ams englez l-a creat Byron; misticismul 
ea ge i geen spiritul galic l-au creat 
eege - ul vol" al lui Zelig Şor l-a creat 

Un alt argument că d. Lovinescu a i 
- descoperit a 
pae tepnoeulcit europeană“ şi teoria că a pai 
GT a o movilă—cum să zicem ?—o movilă de... descoperi ri 
SCH ză re la palpitanta chestie a raportului dintre poezia mo- 
n e şi coșul „Vieţii Rominegti“, ý ý 

cK: Geen aceasta de neadevăruri, străluceşte mai ales 
rr oeren e EE pe d. Lucian Blaga,—pe care noi, 
ae perit şi lăudat (Pe-atunci d. Blaga scria 


Păcat de Cuvintul Liber! 


in ultimul număr din Mișcarea Literară, serie şi d. Lovi- 
nescu despre noi. D-sa recunoaşte că n’a inventat maşina, care 
trebuia să ne „prăbușească“, Dar se întreabă de ce i-am repro- 
şat că nu e original, câci, zice den: „Teoriile circală“. Dar nu i-am 
reproşat nimic. A scos cartea, şi am tăcut. Şi-a recenzat-o sin- 
gur intron interview, şi am tăcut. Am vorbit numai cînd ni s'au 
dat în cap cu aceste teorii, în Cuvîntul Liber.—D. Lovinescu vine 
şi cu o idee impotriva noastră, luată, cum mărturiseşte, dela 
d. Sanielevici şi d. Zeletin (pe care, de altfel, l-a „distrus*, în 
cartea sa), Ştiţi ce idee? lato; „democraţia rurală reach: 


onară” au. 


In acelaşi număr din Mişcarea Literară, d. Davidescu se 
arată foarte supărat pe noi. Oare ce-o fi la mijloc? Ne poartă 
simbetele, pentrucă i-am recensat defavorabil romanul? Ori 


ne-am mai țărânistizat în timpul din urmă ? 
Căci mai anii trecuţi stătea foarte bine cu nol, E drept, 


acum vre-o trei lustri, l-am cam luat așa pe d. Davidescu. Dar 
d-sa a venit la noi cu un articol impotriva lul Macedonski, pe 
care l-am tipărit, fiindcă articolul conţinea citeva fapte de istorie 


literară. 
E interesant acel articol,—priveliştea „moderniştilor“ min- 


cindu-se între el ca rechinii, şi făcind pe cuminţii şi pe tradiţio- 


naliştii, cind se sfişie între ei. 
Lat fizionomia articolului : 


„Macedonski nu s'a pulat insă piclodală sustrage influenjelor și 
aiciodată nu s'a pulut ridica pănă la născocirea unei formule perso- 
nale*.— „Pricina acestor incursiuni prin toate lormele de succes ale 
timpului și prin toote influențele accesibile unei culturi resirinse se 
găseşie în goana cu orice preţ după vilvă precum şi intr'o nemăsurală 
ambiție“, — „Junimea era P forță vie; sufletul aceslor mişcări de 
regenerare literară era Malorescu. Macedonski a simiit lucral a- 
cesta şi in fruntea volumului său de Poezii a pus urmăloarea 
dedicație: Cu Inaltä stimă, autorul închină Domnului T, L. Maio- 
rescu, cafe, Însă, a rămas rece la această aposirolă şi e urmat 
să nesocolească asiiel seleltățile de nolorielale lilerară ale linărului 
aulor, Rezultatul se ştie. Macedonski a lua! aproape brusc pozilie po- 

it susținea cultura germană, 


ini i a în care celăla 
nică și, exact Ke, ltarii lranteze“.— „Succesul acesta (al 


s'a înprovizal În campion al cu 

lui Eminescu) i mai ies al Sorisorilor, a delermina! pe Macedonski 

să scrie şi el, În iel, Nopțile“ - „De altfel, în Nopți întilalm tol mole- 

rialul rulani din Sorisori*.—.Pornind pe un drum de aventură literară 
de credea că va pulea găsi 


t i tutindeni un 
mai muli, şi-a rotit privirile pretuiin Simbolismul tocmai incepea 


o m ăi justifice existenia. 

erai eg Di KE Macedonski s'a silit să facă atunci simbo- 

lism“. (Va să zică scea:la este couza naşterii şcoli simboliste în 

Rominia ? Nota Red.) — „Ameslecul acela de zădaraică poezie 

macebră şi de analomie efiină (a iui Rollinat), de morgă și de 
1) 


162 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ospiciu, işi face repede cuib ia Macedonski“.—, Încercări hibri 

imita simbolismul”, „In Caragiale a găsii un plagialor, în Leer 
nimic, Malorescu a fost privit drept o nefericire a țării, iar Coşbuc o 
negare a talentului“, — „Cilirea mai ales în bloc, a scriselor lui lasă o 
impresie penibilă de sărăcie mozaicală și nedumereşie asupra dreplu- 
rilor. pe care şi-a rezemali pretenjiile“— „Lucrurile însă su fost ca să 
fie învins şi ca vicloria să rămină deliniliv de parlea celor chemaţi", 


Intirzierea noastră . 
Acest număr apare cu o intirziere prea mare. Cauza prin- 


cipală e că numărul 
report şi at trecut a apărut foarte tirziu—din pri- 


Rogăm pe cetitori să ne erte, şi le făgădui 
toate musurile să putem apărea la timp. Rim. că tei 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Liviu Rebreanu, Trei nuvele, „Cultura Najlonală“, Bucureşti. 

Am vorbii altădată de însușirile solide și variale ale acestul vi- 
guros prozalor. Ca nuvelist, aulorul lul Jon" şi al „Pădurii spinzura- 
iilor“ nu e inferior romancierului, 

Acelaşi naluralism adesea brutal, pătrundere psihologică, carac- 
ierizare fericită a personajelor, plus concenirarea și dramalismul im- 
puse de necesitățile genului. 

zboiul ce pare a fi lăsal o adincă urmă în sufletul d-lui Re- 
brosas e fondul inlunecai pe care se desfăşoară acliunea aceslor irei 
nurele. 

Cea dintäiu şi cea mai întinsă, „Calastrola”, Iralează un conflict 
care erem rm pe acel din „Pădurea spinzuraților“. Cosi Aposlol Bo- 
ioga, năsăudeanul David Pop, ofițer în armala ungară, are blajinul lui 
sulle! sfişial de o grozavă furlună alunci cind, trimis pe frontul romina, 
trebue să luple împolriva lrajilor. 

Destinul omenesc cunoașie, desigur, puline situații mai lragice 
deci! acelea in care, greulalea nu e să-ji faci daloria, ci să răspunzi 
im inlrebarea grea și olrăviloare, care-i ca şi unde lrebue so cauţi. 
Asculiind numai de pornirile inimii, Bologa moare de șireangul asu- 
pritorului, credincios pasă la urmă Jurămintului chiar impotriva senii- 
mentelor lui adinci, David Pop primește glonjul minluilor, rosiind în 
ciipa morţii: „Frale, romia“. ` 

In Je Sirul dezertor“, şi „Hora moriii“, avem alace cu stări su- 
leteşii mai pujin complexe şi seniimenie mai elementare. 

Dacă cea din urmă e mai mul! un colora! iragmeni epic, cea 
dintăiu prin fondul ei prolund omenesc, prin atmosfera iregică obiinulă 
cu mijloace sobre şi lotuși deo gradajie savaniă, mi se pare una din 
cele mai perfecte bucăți ale d lui Rebreanu. 

Figura cuporalului Ohioagă care, cu sullelul indureral, e nevoli 
să execule loluși leribilul ordin al unui locoleneni cu insiinciele bru- 
lei din Neanderihal, („Crede-mă, măi frate! Ordin! Auzi? Ordin de la 
don’ locotenent... Ulite-acu lu nici nu mal ești din compania noastră. 
Raporiul a pieca! de azi dimineață: ltic Sirul, dezertor...) cași acea a 
bieluiui hangiu din Făllicen! „cu barba dirdiind și cuprins de o frică 
stranie“, siat din acele care ne urmăresc cu inlensilaiea unul coșmar... 

Deşi loldeauna obiectiv, lipsit de declamajii și fraze, lără a pleda 
in felul lui Barbusse, sentimentele adevărale ale d-lui Rebreanu, în 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fata scenelor evocate cu ororile, falalismul și absurdilalea lor e de: 
ajuns de vizibilă in pasaje ca acesta. „ilic alirnm subt creanga ne- 
mișcală, ca un vileaz în poziţie reglemeniară. Doar că în loc de ca- 
pelă avea un sira! de zăpadă proaspătă peste părul zburiii şi că bo: 
cancii erau despărți|i de pămin! cu vre-o două palme. Ochii lui umfial! 
și esilt din orbile priveau și acuma speriali în zare spre lranșeele 
companiei. Lumina albă, însă, ii săruta fala invinețilă, şiergind ur- 
mele suferințelor și netezind culele impulării... În văzduh, peste capul 
lui lie Sirul, războlul vijia mai furios, mai nesăluru! ca ò uriaşă pa- 
sere de pradă...” 

In celace priveşte mijloacele artistice, d. Rebreanu e înir'un ne- 
tăgădui! progres. Siilul e mal nervos şi mai pulia prozaic ca ia for. 
Elementu! pitoresc nu lipseşte şi pe alocuri, nici sullul poetic, 


Octav Botez 


Panait Istrati, Oncle Anghel, Editura Rieder. Paris, 1924. 

Undeva, în nuvela principală din volumul de față, „Cosma“, d. 
P. Istrati ne spune următoarea parabolă: „În inima fiecărui om se gă- 
seşle un vierme neaslimpăral care doarme. La omul moale, el nu se 
trezeșie niciodată sau foarte rar, și atunci cască şi adoarme la loc: 
acesia e omul care se loreșie de zece ori pe zi de aceiași piatră, se 
supără, înjură, dar nu o ridică. Acesta e omul pe care l-a crela! D-zen, 
nu ştim de ce, la siirșilul săptăminii, cind area creerul obosit de elti- 
lea minuni făcute inaintea omului. Dracul, care nu lăcuse aliceva 
in cele șase zile, decit să crillce pe Creator, a profilat de ziua de Du- 
minică și a adăugi! la craniul omului o doagă mai muli, doaga demo- 
nică, acela care lace pe om să lurbere de indată ce-i lipseste ceva. 
Astfel, oamenii cu o doagă în plus se inmuljiră pe pămini și Si. Petre 
veni Intro zi să se plingă Creatorului : „Doamne, zise el, păstorul meu 
nu-i aşa de liniştii și de su us ca al lău: dacă o oae se rătăceșşie 
gens cu toji einit după dinsa şi lasă lurma pradă lupilor; dacă 

a e rincedă, mi-o svirle în nas şi pentru un purice care-l mușcă 
noaplea se inlurie şi nu mă lasă să dorm. Crealorul îşi luă bastonul 
şi plecă însoți! de slăluilorul său. Cind sosiră pe imaş, păstorul lui 
D-zeu care dormea liniştii se sculă şi salulă respecluos; celălal! al 
Sfintului Petre siălea pe un dimb şi cinta pălimaș din flaut, încit chiar 
Dumnezeu irebui să-l asculle, pe urmă îl bălu pe umeri şi îl zise: „la 
spune-mi prieline, de ce părăseșii turma peniru- o oee rătăcilă ? 

- Fiindcă se rălăceşșie loldenuna oaia pe care o iubesc. 

— Dragul meu, lu eşti aici servilor. N'ai dreptul să iubesti ori 
să urăşti, cl nomal să serveşii, 

Ciobanul se inluriă. „Dar ce, eu nu sini om ?*, Văzindu-l obraz- 
nic, D-zeu il pedepsi cu un somn greu în timpul căruia îl examină cre- 
niul. După care spuse: „Eram sigur, e lucrul Demonului. Craniul acesta 
are o doagă mai mull. ŞI i-o scoase. După aceia torul se trezi li- 
niştii şi supus. Ceru ieriare că a fost găsi! dormind, salulă respectuos, 
nu se mai gindi la fent și nu mal avu nici dragoste, nici ură, deci! a- 
lit cil trebue unui servitor“, 

Această parabolă, pusă tocmai in gura lui Elle, personajul filo- 
zotic al bucății, îi dă o deosebită semnificajie. Ea reprezintă însusi 
concepiia despre viață a autorului, D. Istrati nu iubește oameni! moi, 
leneși, lipsiți de orgoliu, aceia care au fost făcuji să lie servitori, El 
admiră olaja eroică, tevolia sullelească impeluoasă, caracterul dir 
care nu sufere robia, Vieja e o încercare. Domnia el e vastă, dar tre- 
bue cuceriiă, Omului îi e dat să se măsoare cu lireo. În luptă iși des- 


RECENZII 165 


o 


copere ființa so. Crealură a demonului, plăsmullă în a şaplea zi, ei 
no cunoașie aslimpărul şi linișiea. 

Dovadă biografia dlui Isirali, neobosila odisee a unul suflet veș- 
nic neasilimpăral,. Acel ce caulă veșnic, acela pe care nimic nu-l mul- 
twmește, a cărui caracler cunoașie veșnic indignarea și revolia şi, a- 
bia malt mai tirziu, înțelegerea şi ierlarea, se definește, cu prisos prin 
aceasia, ca un româniic prin excelență. 


+ 


Nalura încurcă experieniele savaniilor prin calaclisme care 
inirec legile inducției lireşii. Isioria se veseleşie să conlrazică preve- 
derile sociologilor şi ale profeților. D. Panail Islrali a scris o roman- 
tică poveste haiducească, poale tocmai fiindcă criticii l-ou clasa! la ru» 
brica clasicism. Surpriza e probabil legea universală a firii, creată și 
«a de demon, deoarece nu vrea să se supună injeleplei cauzalități. 

Un om care a călătorii muli, care a schimbat veșnic de profesie, 
care a lrecul prin variate stări de sullei, nu e numai un rezultal al im- 
prețurărilor, dar și al propriului său lemperameni. Insamnă că i-a plă- 
cul mai mult necanoscului deci! cunosculul, libertatea decii serviladi: 
nea. El nu adoarme ca femela lul moș Anghel în casa care ardea des- 
supra éi. Conceplia romincască a viejii l-a apropial pe d. P. Istrati 
de viaja haiducească, unul din cel mal bogat melerial de romantism 
peniru un nuvelisi romin. Cosma halducul, cu biograiia lui plină de 
crime, siluiri, de acte vilejeşii și oribile, e prezeniat ca lipul revolta- 
iului social, al sulleiulul selos de drepiaie și liberiale, intr'un secol 
de umilință, robie și impilare. Detaliile pitorești ale viejil de pădure, 
unele descrieri de nalură apropie pe d. Isirali de d. Sadoveanu. Ob 
serva|i în plus, că halducul său se cheamă Cosma, ca mal demul! a- 
cela al d-lui Sadoveanu, Cosma Răcoare. 

Numai că d. Isirali m'are acel sentimen! unic de misler al nalu- 
rii și al viet eroice pe care-l are d. Sadoveanu. D-sa e pur descrip- 
ve, Ne dă un tablou în culori vii şi jus! schijale. Din el nu se degajă 
insă acea poezie nelimurilă care infioară poginile d-lui Sadoveanu. 
Aspectul e coreci, suggestiv: Der numai atii. 

Pe urmă, nulorul lui „Kyra Kyralinua” nu are senlimeniul artistic 
adequai lreculului nostru, Hare, cum am zice, ban simțul pămintulai 
acestuia. De acolo o serie de inadverlenje de gust în povestire, ca de 
pildă acolo unde ne prezenta pe Floricica imbrăcală în ciorapi de mă: 
lase „dernier cri“, călare pe cal, alături de figurile aspre ale haiduci: 
ior. Efectul e grotesc, în orice caz mai degrabă de parodie eroi-co- 
mică, decii de severă epopee. 

De asemenea scena in care se înlilnesc haiducii cu boerul venii 
dela Țarigrad în lrăsură. Acesia e îmbrăca! în frac şi poartă joben la 
drum |! 

In alară de aceasia, la d. Isirali efectul pur estetic e de multe 
ori micşora! de concepțiile sociale şi morale, adăugale oarecum arti- 
ficial la materialul artistic. Căci fondul d-sale, cu toală morala sire- 
curală ici şi colo, rămine romantic și pănă la un punci păgin, așa cum 
e si firesc la cineva care are concepţia eroică a vieții. Cosma cu 
ioste crimele, violările şi furturile sale e privit cu simpalie, dar mai 
ales cu admiralie. 

Predileclia unui sulor peniru un anume subiect îl delineşie. Un 
realist burghez nu va fi inclinat niciodată călră arenlurile haiduceşii. 
E de prisos alunci, ca unchiul Anghel să slăluească pe nepolul său, 
sã nu imite viaja iul Cosma, cind povesiea arealurilor acestula e pre- 
zenlafă aşa de ademenilor. Jerâme Coignard, cind moare, imploră pe 
discipolul său Jacques Tournebroche să renunțe la viaja de plăceri și 
să revie la umilința creşiină. Dar peniru aceasta, Anatole France nu 


166 VIAŢA__ROMINEASCĂ ` 


rămine mai pulin păgin. Cu acesle cileva rezerve, lectura acestei cărli 
e exirem de plăculă. D. P. Isirati are un remarcabil dar de povestire. 
Am celit această carte pe nerăsullaie, cu acelaşi Interes febril, aproape 
cu aceiași creduliiate lipsită de îndoială, ca pe vremea copilăriei, cind 
devoram „Viaja lui lancu llanu". Şi cred că această mărturisire nu e un 
mediocru omagiu, cind vine ja vrista leciurilor celor mal prelenjlosse 


“i 5 s ME 
z tiè. A, aaa it 
Roua af sic Es + 5 


1925 * + 


1. Petrovici, /niroducere In Metafizică, Ed. Casei Şcoalelor, 
Bucureşti, 1924. . 

Progresul remarcabil al şilințelor pozilive în lol cursul secolului! 
!recu!, perlecțlonăriie tehnice cu aplicatiile lor industriale, în line 
corolarul lor; malerialismul, alungaseră dintre preocupările Inlelectu. 
ale legilimitalea melafizicli. Dela Augusie Comle care arălase mela- 
fizica ca o fază primitivă anleriooră științei, până la malerialiştii ger- 
mani şi dela aceștia la Talne și Renan, cercelarea absolutului care se 
ee în dosul aspectului lrecălor al lucrurilor, părea o preocupare 
puerilă. 

A trebuii ca să se încerce primele deziluzii în eficacitatea intai- 
libilă a disciplinelor pozitive, să se declare „bancrala șiiinței“, să a: 
pară filozofiile disconiinuale ale unui Renouvier şi Boulrouz, arălind 
pariea de convrenționalism a legilor de cauzalilale, penlruca preocupările 
melafizice să apară ceva mai legitime. Primal mare gindilor, care a è- 
jutat la renașterea melatizicei a fos! Bergson. Dar acesia a incercat 
aplicarea unei metode mistice, rupind complec! cu iradiția rajionalisiă. 
a SH curini a numi! d. |. Petrovici, sistemul sën, un „bolşevism fi- 
ozolle*, 

In acesie palru studii, publicale mal întălu în revisia noastră, d. 
|. Petrovici a încerca! să reclădească credilul melafizicii, însă pe baze 
rallonalisle, răminind prin aceasta în linia clasicismului filozofic: Dan 
critică cu drepi cuvin! confuzia sistemului bergsonian, concluziile 
sale necesar îndrepiale călră anularea cunoaşierei prin extaz, conira- 
zicerile între nalura judecăjei și m intuljiei, nu tocmai aṣa de deosebile 
cum s'ar crede. 

Din conira, melalizica se poale funda pe baze ralionale. Legitimi- 
talea ei alături de ştiinlă e evidentă. Dealilel! cele două moduri de cer- 
celare nu sini aşa de depăriale una de ella. Şiiinja ṣi metafizica fău- 
resc Icoane despre aceiași sau aceleași reolilă|i. Dar șilința le fău- 
reşie cu mai mali reialiv și cu mai puţin absolui (punind accentul pe 
înfățișarea lor senzibilă), pe cind melafizica le aicătnesşte, În orice 
caz linde să le alcătuiască avind un maxim de absolui şi un minim de 

relativ (punind accentul pe subsiratul lor suprasenzibil) (p. 17). Astfel 
metalizica poale întregi şliința şi invers. Deosebirea inire ele e de 
punci de vedere. Rajionalismul formează baza şi a unela şi a celei- 
lalte. Cu această ocazie, d. Petrovici se ridică, cu drepi cuvin! conira la- 
cepulurilor de misticism înlinăra noasiră cultură, arâlind incontenieniele 
acestui mod de a vedea. „Osebit de convingerea proiundă că bergso- 
nismul cu lo! prestigiul şi cu toale meritele părialelui său —esie o leo- 
rie unilaterală, ma! avem și credința, că în aclualul stadiu cultura! al 
jăril noastre, o doctrină intuitivă-mistică, nu ar fi cea mal potrivilă. 
fările cu veche cultură consolidată pot suporia ma! lesne acest triumf 
provizoriu al inslincielor vitale şi al exiazului, subi forma unei teori! 
filozofice. Nouă ne convine mall mai bine o teorie raționalisiă, în orice 
SS S Ken in care raiiuneg logică își păstrează presligiul ei oeri- 
mal" (p. 


Aceste patru stadii sinf gindile și scrise cu aceiaşi pălrundere, 


RECENZII 167 


cu acelaşi apropiere de pulsul vieţii, care dau cercetărilor d-lui Pe- 
iroriel pap Bre A valoare, in mişcarea noastră filozofică, năpădilă de 
un fel de neo-scolaslicizm pedant si sieril, Aciiviialea varială și mul- 
tiplă a d-lui |. Petrovici dela preocupările lilerare la cele filozofice, 
indică complexitatea vie a personalilălii d-sale pe care înțelege s'o 

sireze aceiaşi, chiar cind e preocupal de cele mai severe orobleme, 
KS aceaslă cauză păsirind tonul stiințilic, clar pănă la evidență fără 
să cadă însă în popularizare, arlicolele d-sale sint din cele mai fe- 
cunde ca inilaență în linăra noasiră mişcare lilozolică. 


M. R. 
e Ta 


Nicolae Firu, Oradea Mare, un volum de 110 p., „Callura Na» 
| rof cureşii, 1924. | 
open? Been ce merită toată lauda. Intr'un stii uşor și plăcul, în- 
ir'o limbă lipsită de provincialisme ni se dă siluajia geogralică a org: 
salul cu peisajele ce-l înconjoară, se descriu străzile principale cu 
monumentele şi clădirile imporlanle, băile cu izvoare calde, Felix şi 
Episcopeşti, aşezale la 6 km. de oraș. Urmează apoi geogralia judelu- 
lui Bihor, a cărui capilală esile Oradea. Aici vedem că Bihorul are 455 
comune rurale din care 355 sînt romineșii, 61 ungureșii, iar reslul sia! 
jocuile de Slovaci amestecaji cu Romini şi un sal german. Ponulajia 
este de 427.890 locuitori, compusă din 500 mii Romini, 119 mii linguri, 
5000 Evrei și .921 Slovaci. Capilolul ce se ocupă de trecutul Oradiei 
este un exceleni studiu, unde se porindă isloria zbuclumală a acralei 
cetăli. aşezată la granița dinire Ungaria și Ardeal, rirailă de Unguri, 
de Auslriaci, de Turci şi de principii Ardealului. Cind subl o slăpiaire 
cind subl alta, capriasă și arsă de alilea orl în curgerea veacurilor, 
Oradea sa refăcul mereu. Așa cum e azi, e produsul alte Jor 40 de 
anl, cind Ungurii volră să aşeze aici nit un ternie centru de popu- 
Lite rominească, un oraş cu stil propriu maghiar care să radieze cul- 
tura lor națională şi să lie un punci de a!racție. Ca mai loale oraşele 
din Ardeal, Oradea este un (rg european: are canalizație, apă bună, 
e lumina! cu electricitate, are băi, biblioteci, muzeu, etc, de observat 
e mail ales numărul mare de şcoli. Ungurii au păstral pe loate ale lor, 
întreținindu-le cu chelluială proprie ; la ele s'au adaus şi iamuljit, în 
urma unirii, şcolile romineşii, loale au o numeroasă populație școlară. 
Diversele biserici, lupla inire culturi, istoricul llecăruia in parle, nu- 
mărul adeplilor deosebilelor crediaji formează un inleresan! capilol. 
Vieja economică, mult mal intensă înainie, azi e redusă căci prin o- 
nire, granița find numai la cijiva chilometri de oraș, piața a pierdul o 
bună le din cumpărătorii şi vinzătorii de altădată. lndusiria şi co- 
merul sia! finanțate de 15 bănci ce reprezintă 1229 milioane capiial 

străin şi 11 milioane capilel rominesc plus filialele băncilor bucures- 
tene. Industria e reprerenială prin 4 fobrici de spirt, citeva mori, o 
fabrică de ghele, ae porgar, una de buloae şi lemnărie, una de 
lux şi una de bere. 

ze dooie spilale, un ambulator poli-clinic peniru boli venerice, 
un dispensar anliluberculos, serviciul de ambulanţă compieciează tzl- 
onomia de oraș civiliza! a Oradiei. 

În rezumat e un volum ce informează pe celilor în orice direc- 
Ve, frumos liusiral, insoțil de un plan al oraşului şi o hartă demogra» 
iică a Bihorului. El răspunde unei necesilăți adiac simiile și dacă, 
precum se anunță în prospech nl se va da cite un studia similar asupra 
imluror oraşelor țării, atunci edilura „Cultura Nejională” va face un è- 
devăral serviciu neamului nosiru. Poate singurul, 


M.J. 


168 Dat. ROMINEASCĂ o 


G. Tarde, /.ogile sociale, Blbl. socială, ed. „Cultura N lă* 
Opera lui Tarde, ingenloasă, plină de nuanțe e, tree 
Pulerea lui stă în detalii: o muljime de observaţii ascuțite, dar minus- 
cale. S'ar zice un manual de marime slab legale intre ele, un Laroche- 
loucauld tipărit fără alineale şi fără spaţii goale, Are, desigur, G. 
Tarde şi idei generale, dar puline. Adică două: invenția și imilajia. Pe 
acesiea le repelă mereu, probindu-le în felurile chipuri. Deaceia, el 
Mag a EE ante să se i re RW și atunci a scris carlea de față 
~ , côre re 
da CS im, SC e să dea fizionomia generală a sistemului 
olumul e precedat de un remarcabil studiu al d: P 
despre personalitatea și opera sociologului oare gg Ke 
caracterizare a sislemului, dar, cu această ocazie, d. Avdrel face 
critica, procesul sociologiei individualiste al cărei eminent reprezen- 
iant era G. Tarde. Dan arulă ce l-ar fí lrebuli acestuia, deci ce i-a 
lipsi, ca să dee o operă cu adevărat științifică, | se fixează, asilei 
locul lui Tarde în sociologia contemporană, prinlr'o serie de con- 
ed E m az adi rea poe ph E opus, mål ales, anlipodicului său 
mile Durkhe i - 
ga, = eege more boc E TEE 
raducerea va servi sludenjilor minoritari 
dar sludiul d-lui P. Andrei Ke servi pr pompa A7 omg Fre 


Saint-Simon, Caotehismul industriaşilor; Noul eregi 
Biblioteca socială, ed. „Cultura Naţională”. 1924, feresc 
A avul o fericită idee „Cullura Naţională” cind n inlreprins Ira- 
ducerea lui Saini-Simon. Aces! „avenlurier al filozoliel'—cum îl nu- 
meșie Charlciy, e in același timp tundatorul poziiivismului—ca maesiru 
al lu! Augausie Copie, — inspiratorul lui K. Marx (ideia colectivistä) şi unul 
din înlemeelorii sociologiei şliințilice. Influenta sa asupra secolului 
XIX, mu numai în Franja, dar în tonală Europa,- se găsesc urme si 
la patrurecioplișiii noştri, e remarcabilă. Numai că gindirea sa, plină 
de posibilități fecnnde, a căpălal toată amploarea e! abia în dezvol. 
lările aduse de urmași. Esenţa „Saini-Simonismului” se găsește ia 
better si eg de „oolegiui E intre anii 1-28 ai 1830 
si care sg n e parie opero lu anlin şi ceva m i 
Bazard. „La doclrine de Saini-Simon“ nu e Senat bert pp e 
acesiei scoale, dar prin conciziunea și construcția ei în acelaşi timp 
severă şi elocventă, una din operele clasice ale doclrinei socialiste, Ea 
irebue pusă alăluri de „Manifestul comunisi“ şi de „Idée gântrale de 
revolullon au XIX siècle™ a lui Proudhom. Dacă era vorba de o se- 
lecție am fi preleral-o traducerii scrierii de față. E și mai reprezen- 
tntivă şi mai rezumalivă, Sperăm că vom avea o iraducere în viilor, 
mai ales că o nouă edijie crilică a apărut la Paris subi direcția lui C. 
Baoi Sachs oun er 
ul introductiv al d-lui D. Gast dă o idee de ansamblu 
asupra lui aini-Simon. E singurul car v 
Sea, die lit mei bine pi Ar T dE, D TEE 
M. R: 


Revista Revistelor 


Cuvintul Liber.—Cind inche- 
iam acest număr, ne-a sosit Cu- 
pîntul Liber din 14 Februar, în 
care direciia revistei bucureşienea: 
numnlă formal că se dessolidarizează 
de filozofie colaboralorului său şi 
că are să-şi expună părerile sale. 
Foarie bline. Zicem loarie bine, 
pentrucă acea lilozolie este reac» 
jlonară, căci alacă singura demo: 
crajle dela sol.— Şi acum, din po- 
'emica noastră cu Cuvintul Liber, 
nu mai rămine, ca să zicem şa, 
de aclualitale, decil partea privi- 
ioare la lileralură, - căci în Ile: 
ratură, Cuulatul Liber nu ne im- 
părtăşeşie ideile pe care crede că 
le avem. 

Lumea, bozar sâptlăm!nal. Dela 
apariția ei, această revistă a făcul 
mereu progrese. D. M. Sadovea: 
nu a scris citeva bucăţi în adevăr 
frumoase, Reiniral în publicistica 
militaniă, d. Tudor Arghezi ne-a 
dat, printre altele, o bucată de an- 
tologie ` „Pamiletui“. Citind bu- 
căile acesiui mare scriitor ne gin- 
dim la revolulia pe care a lăcul-o 
ia Istorias scrisului rominesc. Cind 
se va face istoria lilerară a limpu- 
Jai se va vedea deciziva sa contri- 
buție. N'am pulea caracteriza Gen: 
ira moment maniera d-sale, dar 
şiim că Inainte se scria inir'an fel 
si că dela d. T. Arghezi încoace 
se scrie altfel. 

Remărcăm articolele toldenuna 
foarte înleresanle ale d-lui Topir- 
ceanu, remarcabile prin observa- 
lla pătrunzătoare şi spirituală și 
prin stilul lor luminos. 

Notele d-rel Otilia Cazimir, și 
ale d-lor M. Sevastos ai A. Heller 
sint vii, spirituale și pline de 
aclualitale. 


Gindirea No. 8. 

Noilja dela „Miscelianea” era Il- 
părită cind ne-a sosii acesi nu- 
măr din Gindirea cu răspunsul 
d-lui Ivanov. Rindurila acele cre- 
dem că lămuresc suficient prin- 
cipiile. Discul!a personală nu pre- 
gei nici o ulililale şi ca d. C. M. 
Ivanov n'are nici măcar haz. 

Un apel peniru ridicarea unei 
statui lui Eminescu la care ne ra- 
llăm cu tol entuziasmul. O intere- 
sanlă nuvelă de d. Teodor Scor- 
escu şi încă un capliol din roms- 
nul d-lui Cezar Pelrescu pe care-l 
asteplăm cu nerăbdare. 

Orpheus, Anul I, No. i. 

Salulăm cu bucurie aparilia a- 
ceslel revisie menille să desienie 
interesul peniru limbile clasice și 
peniru cultara greco-romană. Ne- 
cesitalea ei se simlea de multă 
vreme. Căci pentru tinăra noastră 
literatură, cunoasterea bogăției și 
variaiei producții a literaturii e: 
lene şi latine cu minunatul lor siet 
de formă şi măsură este deo ab- 
solulă necesilale. Dar aceasia nu 
se poale fără on corp prolesoral 
bine pregătil și pus în situație de 
a-şi pules indeplini datoria, In îm- 
prejurările de uzi insă ne lemem 
să nu tămie un pium desiderlum a- 
ceasiă renaștere a studiilor cla- 


sice. 

Relerăm arlicolul de crilică de 
texi al d-lui lullu Valaori releri- 
ior la Cap. 39 din Cartea XLIV a 
lui Til-Liviu, siudiu de erudijie 
scris limpede şi curgător. Amin- 
iiri asupra lul A. Odobescu cea 
studial cu pasiune şi a lradus pe 
Hesiod, Horaţiu, pasaje neaumă- 
role din Omer şi Virgiliu, găsim 


170 8 VIAȚA ROMINEASCĂ___ 


în articolul O odă a lui Horatius 
tradusă de A. Odobescu al d-lui 
Pona-Li-seanu ; nl se dă lexlul o- 
dei din toraj!u, traducerea în ver- 
suri a Ini Odobescu şi lraducerea 
in proză a d-lui Lisseanu. Două 
iragmenle în examelre romineşii 
din De rørum natura traduse de 
d. O. Nedioglu şi un sludiu docu- 
menta! al d-lui Anghel! Marinescu, 
Criza de locuinte În Roma antică. 

La revue juive, No. 1. E o re- 
viaië care apare în edila „Nouvelle 
Revue Fran:alse” şi îşi propune să 
aducă sludii obiecilve asupra isto- 
riei, sociologiei, politicii şi litera- 
lurii evreești, 

Colaboralorii nu sini to'l Evrel. 
Ciiăm prinire acel si primului nu- 
măr : Einstein, Max Jacob, Pierre 
Benoil, Pierre Hamp. Evreii de 
ioale categoriile și credințele sini 
chemall la o colaborare comună. 
Spleitul de conclliație domneşte. 
Se recunoaşie problema anlisemită 
şi se primesc solujii pozitive sug- 
gestii şi remedii vie, Spiritul de 
luplă și polemică va fi absent fiindcă 
noua revislă nu voeșie ură c! împă- 
care. Apărarea „unul popor incă 
necunoscul* e scopul pacific al 
publicaliei. Spiritai nu va fi cel 
oriental, fanatic, ci cel occidental, 
luminal, rațional. Spiritul de Im- 
parjialitate al revistei merge pânăla 
anunțarea pe copertă a unor cărți 
aniisemile ca „Le problème jot: 
de O. Balaali şi Quand Israfil esl 
roi“ de ]. Tharaud. 


we mil an 


Lileratura actuală spaniolă e de- 
lerminată de ziorțorea de reno: 
vare conșileniă şi revoluționară 
dela 1893, dala războiului dezasiros 
dela Cuba. 

Spania după decadență, adică în 
secolul 18-lea și (gien îşi re» 
zumă isloria spirituală în mişcări 
de supralață şi tenialive de impor- 
lollie (neo-clasicismul sec. 18-lea, 
naturalism.) La finele ultimului se- 
col abia Oamie!, Unamuno, Costa, 
$i aljii inlrevăd loată întinderea 
problemei care se pune patriei 
lor: integrarea câracierelor na- 
tionale siăbite sau inulilizaie şi a- 
depiarea rajională la viaja euro- 


peană. Spania la exiremul occi 
dental al Europei şi în contact cu 
Àfrica virgină, se găseșie aproape 
In aceinsi siiualie morală casi 
Rusia, limila orientală și semi-a. 
siatică, în pie epocei Torge- 
nieti-Tolstoi-Doaloevski: ea aş- 
leaplă incă să se descopere sie 
însăşi şi Europe! alilel decît pe 
canalul scriitorilor exotici, 

In ultimii ani al secolulul 19-lea 
s'au succeda! Irei perioade în dez: 
vollarea llleralurii spaniole: peri: 
oada cică („l'ldearium esdag: 
nol" de Gamie! şi „Esența Spe- 
niei* de Unamuno), o periondă de 
senzibilitate bogată și proiundă 
(care începe la 1898) si o peri- 
oadă consiruciivă (acea în curs), 

„Unamuno iu „Esenţa Spaniei“ a 
văzu! clar şi irolund comporaniele 
eterne ale najionalilății sale, buzele 
necesare peniru continuarea exis- 
tenlei patriei jul. El însusi a spus: 
„Am vrul în aceste -essai-uri- să e- 
ră! sulle'ul unui spaniol, şi in ei sa- 
fletul Spaniei”. Opera aceasia, 
pentru străini, constitue şi un fe! 
nou de a privi visja, de a urmări 
in ea ecenjialul, prin acel apel la 
exal!area forjelor spirituale peniru 
lupta conira morții. 

Pariea consiructivā a moralei şi 
melalizicei unamuniene, este insă 
incoherenlă sau forțelă. Asttel 
pentru Spanioli ciad a încete! de 
a indemna o dezvoltare a conşiiin- 
lei, filozofia lul Unamuno, lipsită 
de leche consiruclivă riscă să de- 
vie o școală de „narcislsm” neie- 
card. 

Gassel. K'a forjal să aducă cara 
consiraciiv.. El n'a aval Insă vi» 
gaes şi energia cresiosre a lui 

namuno, nillizind o erudiție siră+ 
ină, acumulată în universitățile din 
Germanie. -Şilința şi abiliiatea lu! 
ÎI duc la artificiu. la prezent con- 
duce „Revisie de Occidenie” in 
care scrie orticole de critică cu 
tendinle spre un formalism „aca- 
demic” şi sterik 

Opera generajlei dele 1893 e im- 
porianlă at lecundă. Observajla in- 
terioarà şi exierioară se iace mal 
direci şi mai pălrunzălor, arla de 
a scrie al meșteșugul de a lace o 
carie siai siudiale aproape peatru 
prima oară, Reprezentonjil epocii: 
Azorin, Valle-Inclân, Baroja. A- 


- asa 


REVISTA REVISTELOR 171 


zorin în special a svut o mare In- 
fluentă asupra luiuror seriilorilor 
nol. El a învăța! pe Spasloll să 
treacă dela ipstinci la expresie. 

Dar mal eies noil serlilori din 
literalura prezentă: Pérez de A- 
ala, Gabriel Miró şi Gâmez dela 
erna cörè-i un inijialor, au pă- 
fruns în litersiura europeană. 

Spania înndsplală la etvilizajie 
sl melodele cugeiării moderne gä- 
seşie acum o posibililale de re- 
naşiere în descoperirea sufletului 
si a omului interior, făculă de fi- 
lozolia și literatura europeană în 
mitimil ani pi sec. 19-lea și primii 
ani al sec. "DJen, 

Din acesi punc! de vedere a a 
nalizei Interioare, Spaniolii Gre: 
zinlă un malerial omenesc lol aşa 
de interesent coși Ruşii: bogali 
in pasiuni animale, bogali în im- 
pulsluni ideale, îngeri şi animale 
cu intensilale. De cind se ştie ca- 
lea experienjei inlerioare acestia 
e cimpul ce se oferă scrililorilor 
spanioli, 

Literatura anterioară olerea ca 
melodă numai o pură succesiune 
de „puncie de vedere” şi de curio: 
zități estelice. 

Tradiţia morală profundă a Spa- 
niel e lradiția mislicilor. Spaniolii 
apoi, rază pictori, impun romea- 
nului o calitate vizuală care ie a- 
parține numai lor. Romanul spa- 
niol iinde spre contururile definite 
ale ariel plastice. Idealul este in- 
Irun aranjament! de ordin piloresc 
sau decorativ. 

Pérez de Ayala inielectunl a scris 
incercări critice şi poeme. Gabriel 
Miró senziliv şi emotiv aproape 
pur a scris volume de stampe și 
de imagini pline de lirism. 

Fiecare însă are În opera sa ro: 
manescă o bogală malerne de umas- 
nitate. Fiecare a debutal în roman 
eu auloblogrolia morală, gen a- 
proape nou in Spania, şi a evoluat 
apoi spre romanul „obiecliv* şi 

crealor. Fiecare nu aspiră la mai 
puțin decit crefarea unui univers ` 
cüm a spus Ayala. 

ln afară de o coleclie de lipuri 

Incărcule de o semnificație ideală, 

s'ar pulea consiilul o geogralie 

din opera lui Ayala şi Mira (As: 
turia în unul, „Levaal” în celălall, 
sint ca la Manche în Don Out: 


chole sau Wessex în Thomas 
Hardy). 

In concluzie însă, fondul ideilor 
deja conslliuli de lileralura spa» 
niolă nu-i sulicleni, se pare, nici 
peniru a susjine existența ei nello- 
nală nici peniru a asigura snirilu- 
lui spaniol o mare pulere de pă- 
trundere al o viabiliiale fermă în 
conceriul european. 

Dar onoarea şi primejdia clor- 
tului spiritualul prezent in Spania 
esie de a D anlicipal asupra pro: 
gresului malerial şi politico-social. 

(Marcel Carayon. Europe). 


Huvciele lui Maupassant 


Deşi romanele lui au avul succes, 
Maupassan! îsi daloreşie gloria 
nuvelelor In zece ani. ela scris 
aproape Irel suie. Maupassant a 
privit lumea cu un ochiu clar, lipsit 
de prejudecăţi, sub! aspeclele ei 
groleşii, iragice sau sealimeniale, 
Observație, consideraliile oplice 
sial la dinsul exențialul. Mama lui 
spunea că a Înväjol pe Ouy, întâiu 

observe și apol să gindească 
asupra lucrurilor. De aceia, nure- 
lele lui au un efect asemănălor cu 
acel al plăcilor lologralice şi re- 
dau cu o deosebilă precizie dela- 
Mile frumoase casi cele triviale 
ale realității, În cele mal mulle din 
ele e vorba de raportul dinire bèr- 
bal şi femee şi se reduc la un 
„chassez croisez” din parlea mas» 
culuiul sau a iemelei, De evolulie 
arlistică sau siilislică nu se poale 
vorbi o Maupassant Prima lul nu- 
velă „Bouie de Suif” se distinge 
rin aceiaşi siguranță şi perleclie 
în execulie caşi cele din brmă. 
Totuși în ullimele lui nuvele ca 
„L'inutile beauté“ cas în roma- 
nele din același epocă e vizibilă 
o hiperirolie a senlimenlalui, E- 
roli nuvelelor lut -uinl Lena, pes- 
cari, soldaji, cocole, nobile, op: 
meni şi femei din lumea mart, 
meseriaşi, preoli, mici functionari. 
bandiți corsicani, artişti vinălari, 
feie bëirine, femei inșelale și co 
deosebire, bărbaţi inșelaţi Faima- 
sul cocu" el vechilor fabliaux, 
imoriaiizat de Molière, reapare in- 
suflejit de o veșnică linerejă in 
nutelele lui Maupassant. Fonda! 
psihologic el celor mai multe din 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ele e simplu, uneori nul. Forma 
ior e însă aproape loldeauna desă- 
virșită, 

_(Heinrich Geizer. Archiv fär das 
Studium der neueren Sprochen und 
Literaturen, lunie 1924), 


Autorul e un adinc cunoscător 
ai vieții roponrelor primiiive din 
Alrica. Coniribuliile sale la socio- 
logie sini mai ales de ordin eino- 
aralic, Pe aceasiă cale crede el 
că se poale funda sociologia şti. 
inţitică. Din conira dalele biologi- 
ce sociale: rasa, degenerarea, 
mosrlea popoarelor, apliludinile et- 
aice | se par adesea fundale pe 
erori de iapi. 

la ce priveşie rasa, concluziile 
pe care le lragem asupra identi- 
1871 sau comuniiății de origină sin! 
bazale pe asemănări. Dar ecesiea 
pol proveni dela cauze arembnë- 
ioare: climă, nulrijie, ele Ne allâm 
poale în faja a două serii de in- 
fluente paralele, dar nu inrudite, 

Deasemeni deosebirea intre po: 
posre „nalurale și popoare „cul: 
'urale* nu se poale explica numai 
biologiceşte. Acelaşi lucru lrebue 
“pus despre evolujia lehnică a 
popoarelor primilire, Ea nu poale 
li înleleasă fără o evoluţie socială 
concomitentă. Societăţile animale ` 
nua lrebuesc identilicale in total so- 
“letăților omenesti, 

Nici clasele ori castele nu se 
vol înlerprela sirici biologic. Pu- 
“ilatea asiguraiă de mezalianlă e 
oideauna combătută de dilerile 
principii şi legi sociale. La fel Ire 
bue de spus in ce priveşie nejlu- 
nlle. Aceslea nu se conlundă cu 

iasele, ci au în plus elemente cul- 
turale, deci sociale. Degenerarea 
poponrelor e aliceva decito pro- 
bien ilziologică. Ea e mai ales 
una de ordin sufletesc, Astfel, ne- 
ceseră de mulie ori, meloda bio- 
ege: nu pomi înjegeiiia sociolo- 
gie, pe cea psiho sociologică. 

(R. Turnwald. Archiv Jis Sozial- 
„issenchaf!), 


Criza egipteană 


Asasinalul sirdarului Lee Stiech, 
comandaniul sei al armatei egip- 


tene şi guvernatorul general al 
Sudanului, adaogă un incident ira- 
gic în seria de episoade ce for- 
mează relajille dintre Anglia şi 
Foni, Delnşal de Turcia în De- 
cembre 1914, şi lransiormal în 
prolectorot brilanic prin voința 
unilaierală a Angliei, Egiptul a 
crezul că războlul mondial în care 
a parlicipal cu toale forțele lui și 
a cucerit Palesiina peniru Marea 
Britanie, va aduce penru el era 
independenjei. Faimosul principiu 
al „dreplului popoarelor de a dis- 
pune de ele înşile“, a deşteplai la 
Cairo caşi în alte pări! ealuziasm 
și iluzii. Sub! presiunea mişcărilor 
populare, guvernul din Londra a 
irimes la feja locului misiunea 
Milner și în urma unor lungi con- 
versații și incidente s'a ajuns în 
zlua de 28 Februar 1922 la decla- 
rallie de nt reen cere nu da 
Egiptului decit o salisiaciie per- 
jială, find insojilă de rezerve ce 
ii paralizau sau îi denalurau va- 
loarea. Dela aceaslă dată până 
azi, adică aproape Irei ani, istoria 
Egiptului se rezumă înir'un duel 
emojionant înire o nație ce vrea 
să se libereze și slăpinul care re- 
iuză să plece. CH timp e vorba 
de o independență verbală, Anglia 
nu face obiecții. Ea insă nu ce- 
dează în ceiace priveşte irei 
puncte : chestia canaluiul de Suez, 
acela a rolului Egipiului In eren, 
iualitaiea unui războiu în care 
dinsa ar ii amestecală, chestie 
Sudanului. In August trecut, spe- 
rind că persoaaliialea primului mi- 
nistru Ramsay Mac Donald va face 
conversalla mal uşoară, şelal gu- 
vernuluiegipiean Saad Zaghul Paşa 
s'a dus lo Londra, El olerea urmă: 
loareie solujii : 1) Canalul de Suer 
în loc de a riminea proprielatea 
exclusivă a Egipiului sau a Angliei 


"să fie pus sub! controlul Societăţii 


Najiunilor; 2) Egiptul accepið a: 
lanja cu Anglia, angajiadu-se a 
nu pariicipa la un războiu în rindul 
inamicilor el; 3) Concesiile fâcule 
asupra celor dintâiu două puncte 
tulorizau pe Zaghul să rămină im- 
transigent asupra ultimului, fiindcă 
lia nu ar mal îi avut motiv să 
nu recunoască posesiunea Sudanu- 
lui, unul stai amic şi aliat. 
Eșecul a fosi complieci. Mac 


REVISTA REVISTELOR 173 


Donald a refuzat orice injelegere 
asupra Sadanulul, iar în ceiace 
privește allianja a pus condiții 
imacceplab'le, ca menținerea garni- 
zoantlor engleze, cit limp Anglia 
va crede aceasta ulil. 

Cheslia canalului nici nu a fost 
discutată. Primul ministru egip- 
lean s'a inlors la Cairo descura- 
jat. „Egiptul nu mai poate compia, 
deacum insine, deci! pe el insuşi”, 
a declarat dinsul. Odată cu re- 
intoarcerea lui, agilajiile au reince- 
put şi Sir Lee Stack urii din cauza 
adminisirației lui din Sudan, a că- 
zut subt cuțitul unui fanatic. Indată 
după asasinarea lui, lordul Allenby 
Inaltul comisar britanie din Cairo 
a prezenial lui Zaghul an ultimatum, 
în care nu cerea numai scuze, 
îndemnlzări şi pedeapsa vinovajilor 
cl rezolva în beneficiul Angliei 
unele chesții polilice şi economice. 
Sudanul era declara! proprielalea 
Driieniel şi se permilea în această 
regiune exlensiunea culturii bum- 
bacului, ameninjîndu-se asilel E- 

pial, lipsi! de apă, cu foamelea. 

n faja acesiu! allimalum pe care 
a căula! să-l salisfoøcă întruciil era 
posibil, Zaghul a demisional. Suc- 
cesorui Ziwar, nu va pulea adopia 
o aliludine mul! diferită de a lui. 
In acelaşi limp, Anglia a ocupal 
vămile Alexandriei. Peniru a pro- 
lesta impolriva violențelor ce le 
incearcă, Egiptul a lansa! un apel 
călră națiile civilizale şi are intenția 
să se adreseze Societăţii Najlual- 
lor. Dar ei nu face te dialrinsa 
şi Anglia nu pare dispusă a ac: 
cepla în această cheslie, inter- 
venlia  CGenerei. Unii Egipleni 
complează pe solidarilalea masul- 
mană și pe simpaliile Indiei pen- 
iru a impresiona cabinetul britanic. 
Siuajia inlerioară e mal neliniș- 
iloare peniru Anglia căci o rās- 
coală a populaliei impotriva lrupe- 
lor brilanice din orașele princi- 
pale ale Egiplului, ar avea desigur 
repercusiuni, dincolo de hola- 
rele lui. 
e Zoe Vellay. L'Europe Nou- 
velle, Noembre). 


Scrisori inedite de ale lui 
Turghenett 


Primele cinci scrisori seint adre- 
sate ziarisiului englez Rawlston, 


ce-i tradusese mai mulle din ope- 
rele sale. În cen dinlălu îi dā 
Hberiale să aranjeze în numele 
său condijiile onorarului cuvenit 
ca aulor și-l înșiiinjează în acelasi 
limp de posibilitatea apariției o- 
perel sale în limbile franceză vi 
germană. ln cele următoare |! 
vorbeyie de boala sa şi H irimele 
un exemplar din iraducerea în 
lronluzeşie a poemelor sale în 
proză. Drei vorbind le găsesc 
prea ruse peniru guslul european 
şi lraducerea franceză, lăculă de 
d-na Viardol, a fost holărită după 
dorința sa, nu a men. După publi- 
care Însă încep să cred că ea moi 
degrabă deci! mine avea dreplate”, 

Alte două sini lrimese lui Ju- 
kovsky, fiul celebrului poet N. Ju- 
kovsky, care a fosi perceptorul 
lui Alexandru Il şi datează din 
1875. Slirşise de recoplat ultima 
sa nuvelă, Pendula, şi zice el, in- 
lors la liberiale şi la lene poi 
Iarăşi, cum se spunea odinioară, 
lrăi peniru fericire şi pentru a- 
mici. Vā invil deci la dejun pen- 
tru Simbătă, adică mini, la amea- 
ză, la Pellé şi Adolphe. Va fi si 
grosul Khamkhov și poale Kharla: 
mov. Vom încerca să ne conso- 
lăm şi, pe cil se pure, nu va fi 


rea”. 

In ullima scrisoare, adresată lu! 
Onieghin în 1870, ne vorbeşie des- 
pre Belinski, Jukovsky şi un ør- 
ticol al său, Părinţi şi Copii. Onie- 
ghin era un rus care lrăia de 50 
de ani la Paris ai avea legături cu 
toți scriitorii de pe atunci. 

Peniru cunoașlerea sullelalui rus 
din acea vreme, cităm cileva rin: 
duri: 

„Starea d-voastră sufletească 
nu-mi! place. Nu penirucă sufletul 
vi-l intunecat şi lluciuani, asta nu-! 
nimic, dar penirucă aveți prea pu- 
țin curaj... E drept că spre a 
suporia mai ușor viaja, e loarie 
bine să ai o jucărie care să ie 
amuzeze : un dar, un lalenl. Be- 
linski avea această jucărie. Poale 

mo aveți, în schimb însă aveți 
putinţa activității publice, lucru 
mediocru dar ulil. Beliaski n'o 
avea. Şi în line ceiace e unic si 
de neleria! le vrista d-voasiră ese 
ipocondrio, sialeji ipocondru. Vă 
agiiaji, vā chinuiji... Jukovski € 

altceva, E o natură semiartisi e, 


174 VIATA ROMINEASCĂ 


blindă, compElimliloare şi loluşi 
sceptică, Toslă viața se va învirti 
în aces! cerc villos". 

(La Revue Mondiale, 15 lanuar, 
1925). 


Exploatarea cooperativă a 
pămintului în italia 


Cultura în comun a păminiulul a 
ialimpinnal mulie greulăți prin a» 
ceia că nu se găsea o formă prac- 
tică de asociație in acest scop. Pro- 
blema a fost rezolvilă în Italia 
prin socielăți de cooperalie. 

Aceste societă|i sint de Irei fe- 
luri ` cooperalire de exploalare in- 
directă, cooperalive de exploatare 
indirectă prin împăriire de loturi 
și cooperalive de exploatare di- 
reclă, 

Cele dinlăiu iau in arendă do: 
menii de-ale proprietarilor, şi dau 
fiecărui aderen! cite o fermă com- 
pleci instalală, gala de exploalal, 
obligindu-l la o cuulie bănească 
pentru proprielar. Ele sini con- 
duse de un comitet de direcție 
care face distribujia fermelor şi 
imgrijeşie de plala arenzilor pro- 
prielarilor. Asemenea coopera- 
live sint puține şi concenirale pe 
valea riulul Pé, 

Cooperalivele de exploalare in- 
direciă prin împărțire de  loluri 
lau caşi cele dinlăiu în arendă do- 
meniile proprielarilor, dar în loc 
de a instala pe fiecare adereni in- 
tr'o fermā gaia de exploatat, cu 
locuință ei cu tol malerialul agri- 
col mecrsar, dau fiecărui numai 
cite o bucală de pămini fără locu- 
Ință şi cu malerial resirins. Lolu- 
rile sin! aproape echivalente şi a- 
d: renții plălesc societăţii o arendă 
in bani sau în producte. Comite- 
tul de direcție exercită control a- 
supra operaliiior de cultură şi dă 
sfaturile tehnice necesare. 
lataa furnizează sāminja şi ingră- 
zäminiele, Coniraciele se fac pe 
cite cincl-şase ani cel puțin, Sint 
unele şi pe douăzeci — douăzeci şi 
cinci de ani. 

A! treilea iip, cooperativele de 
exploalare directă consideră do- 
meniile orendale ca unități lehe 
nice indivizibile, Ele realizează 
cultura păminlului in comun subt 
forma cea mai compleciă. Spre 


deosebire de cele două lpuri di- 
nainie care au de scop să elimine 
pe intermediar, acest al lreilea 
Up caută să procure luluror mem- 
brilar de lucru pentru a-i pune la 
adăpostul mizeriei şi, pe cil posi: 
bil, în orice epocă a anului, 

Imporian! este modul cum se 
disiribue cişiigarile înlre membri. 
Fiecărui membru i se plăleșie un 
salar în proporție de 70 - 80 la sulā 
din prejul curen! al regiunii pi- 
nind samă şi de caniilalea de mun- 
că cheliuită de el. Celace in- 
lrece se varsă incasa socielăjii şi la 
siirşitul anului, beneficiile reali- 
zale se imperi inire loți membrii 
În proporiie cu suma cu care fle- 
care participă la Inireprindere. 

Se rezolvă in felul acesia pro- 
blema lundamenială a relribației 
juste a munch efectuate. 

Mişcarea cooperalislă agricolă e 
în progres. Comilelele de direcție 
se intrunesc îoarle des. Cer gu- 
“vernului să li se permilă să aren- 
dere mosilie pe lermene lungi de 
cite 30 50 ani Cooperalivele agri- 
cole au captival, se poale spune, pe 
toți membrii— căci ele reprezinlă 
pinea lor cea de toate zilele. De 
aceia, dai fiind interesul pus de 
membri „succesul lor— mal ales subi 
forma cooperalivei de exploalare 
directă, e asigurat. 

(Revue Internationale „du Tra- 
vall, Noembre, 1924). 


Recunoaşterea guvernului 
Sovieteior 


Guvernul republicei sovielelor a 
fost recunoscul, de drept, de gu- 
vernul francez. 

Cu aces! priie], coiducălorii re- 
publicei franceze cer ca dreptu- 
rile credilorilor Rusiei să lie recu- 
noscule şi achilale, şi mal cer ca 
sovielele să se abțină dela orice 
propagandă comunistă în Franja. 

A doua condijie va îi uşor de pri- 
mil de Soviete penirucă sin! eli- 
tea mijloace de a inle:veni in po: 
lilica internă a altel |ări, fără să 
se poală spune că S'ar călca an- 
gajamealui luail! Dacă Sovielele 
ar dori să propage comunismul, 
le-ar fi uşor să se pună sub! sca- 
lu) unei oare care asociajii revo- 


REVISTA 


lujionare, independeniă de guvern 
și să lucreze În linişte, 

Problema datoriilor ruse e mai 
complieală. Dacă Franja va cere 
Daraații cu adevăral reale, e foarte 
probabil că nu se ta ajunge la una- 
cord, Dealtfel reprezentaajii Rusiei 
de astăzi au alirma! demult că nu 
or fecunoație niciodată vre-o de- 
lorie coniractetă de jarism. E a- 
proape sigur că se vor indărät- 
pici intr'o stiludine direci con. 
irară dorintilor legiiime ale cre- 
dilorilor francezi. 

Recunoaşierea guvernului rus 
esle un gesl, cos! protocolul dela 
ees, e: gesl ai e mai mult. 

Chor gneur. Kevve Mon» 
diale, Neemia 


Viaţa socială a cophului 
a adolescentului „x 


Metodele psihologiei sint cu mult 
mal variate decii acelea ale So- 
clologiei. In ştiinţa sufletului există 
o muljime de şilinje auxiliare ca: 
psihologia patologică, etnică, in- 
fantilä, colectivă eic, care ajută 
invesiigajiilor principale. Sacioio- 
gia nu s'a bucurai pănă acum deci! 
de contribuțiiie istoriei şi ale etno- 
graliei, Se poale concepe insă 
foarte bine o verificare a vieţii so» 
cisle ia viaja copilului. De alci 
posibilitalea anei sociologii infan- 
tile, Încercări s'au şi făcul deja. 
Cilăm printre aliele pe acela a lui 
Baldwin şi mal recent a lui Varen- 
donck asupra societăților de copii. 
Subiectul irebue de relua! insă sis- 
temelie. 

Dela 2 la 7 ani copili incep să 
srăte predispoziiii peniru viala so- 
ciaiă. Natural e vorba de viaja so- 
cială cea mai primitivă, condusă 
de inslinciul gregar. Jocul arată 
perfeci aceasln. Celace se numeşte 
„les jeux d'enlassemeni!“, Jocuri 
constind dinir'o grămadă de copii 
raslurnați unul peste allul în mo- 
VILE, dovedeşte aceasta. Curiozita= 
tea in laja unel jucării adună ia- 
rāşi copii in grămadă unul lingă 
aitul. Viaja economică începe și 
ea prin iroc, prin schimbul direct 
de obiecte. Frica în faja unul a» 
nimal ori pericol îl stringe iarăși 
= deg compacle și pedileren, 
toie. 


REVISTELOR 175 


Abia inire 7 şi 12 ani începe o 
diviziune a grupului, o diferenji- 
ore bazată pe autorilate, Şeful se 
desprinde, în jocuri, de restul ma- 
sei copiilor. 

Acesia lrebue să îndeplinească 
deobicelu următoarele condiții: a) 
să fie cel mai pulernic ori mai în 
vrisiă bi să aiba prestigiul meri- 
tului, fle prinir'o liberalitale (dis. 
lribuțle de jucării ori bomboane) 
c) să De inițiatorul jocului ori pro» 
prlelaru! instrumentelor de joc d) 
să albă vocea ori indrăsneala cea 
msi mare e) în line să aibă incre- 
deren camarazilor Prin caliiăți de 
caracter ori inteligen|ă. 

Intre 12 şi 15 oni socielățile de 
copil se prezinlă în adevăr ordo- 
nale. Organizația e citeodală re- 
marcabilă, cum se întimplă în e- 
chipele de looi-bali Observajia 
nu s'a făcul pănă acum decil su- 
perlieia!. Cu timpul însă sociolo- 
logis inlantilă poale ajuta muli sọ- 
ciologia aduljilor. 

(P. Dumouchel. Revue Pédago- 
gique. Oclobre”. 


Mai toji criticii de astăzi al lul 
Doslo» vski scot în evidență influ- 
enja pe care un all scrilinr de 
geniu din secolul XIX a avut-o 
asupra lui: Balzac. Acesia e unul 
dinire primii aulori pe care-i ce- 
teşte și operele ut ocupă locul de 
onoare în biblioteca scriitorului rus. 
La 1838 Dosioevski seria frale lui său: 
„Balzac e mare. Caracterele sale 
sint produsul inleligenjei univer- 
sului. Nu spiritul epocii, ci mil de 
ani de luptă, au produs acesi re- 
zullai intr'o inimă omenească“, 

Prima operă cu care Dostoevski 
apare pe arena lilerară esie ira- 
ducerea Eugeniei Grandel. Leo- 
nida Grossman zice că Boizac a fost 
peniru Dosioevski ce a fosi Virgii 
peniru Dante, Dealtfel romancierul 
francez dela 1850 înainte e au- 
lorul favorit ai publicului rus: 
numeroase arlicole de critică apar 
reialir la ei. Dostoevski, impre- 
Siongl de o observație lăculă de 
un criiic ch Balzac a găsii celace 
demuli se Anise în literatură: fe- 
meia in adevār nefericilă—concepe 


176 VIAŢA ROMINPASCĂ 


şi scrie primul său roman: Oameni 
sărmani. RK 
In scrisorile sale din această e- 
pocă, el abundă în froze si ex- 
poeti imprumulale din Balzac. 
nzlasmul lui crește cind Bolrac 
în plină glorie vine în lulie 1345 
la Pelers , Călătoria asla fu 
un evealmeni considerabil pentru 
Mleraţii rusi, care-i sărbătoriră. 
Apropos de aceaslă călătorie s'a 
găsil o notă leimisă de Kissilei 
guvernului din Pe in care 
spune că Balzac, cauna lipsii 
de bani, acum mal mali ca orl- 
cind, vine in Rusia probabil pentru 
o speculație liierară; ambasa- 
gerează guvernului 


şi cal 

În realliate Balzac se ducea 
Rusia spre a întilal pe d-na Hanska, 
care după întrevederea dela Viena 
din 1855 devenise loarie indile- 
rentă şi născocea prelez! după pre- 
lexi ca să-l evite. In 1841 ea rä- 


unea de a-l lua în căsălorie; dar 
frumoasa doamnă nici gi ră 


în 1548 Halzac se căsălori cu ea 
la Berditcher. Inlluenja lul Balzac 
lui D Hnuā și 


muie era foci peer se 
mai rea purile creale, e 
se ridică unic În loală lileralura 
universală”, In olt articol Origo- 
rlev pune la un loc pairu nume: 
Gogol, Balzac, Nekrassov și Dos- 
loevski. In adevăr Oogol si după el 
Dostoevski s'au aplical să descrie 
lumea micilor funcționari, a mi- 
cilor burghezi, in genere oamenii 
de e așa de magisira| descrisi 
de Balzac. ul roman pe care 
Dosioevski LA per în mină soției 
sale ca să-l facă educația lilerară fu 


să: EE, ny un feno- 
men de reminiscență, îl imilă, 
e in unele descri i dia. Idiotur. 


comoară ce evoacă stăruilor punga 
Eugeniei Orandel. Unele din per- 
sonajele lui Dostoevski: Alexan- 
dra Mikhailorna, Nieloşca Nez- 
vanova Solia Marmeladol din 
„Crimă apsă” recheamă în 
memorie figuri din „Comedia u- 
mană“. Etapele dramei morale din 


inspirație balzaciană sini şi so- 
he ef 
u: ma. uenja roma 

a- 


se e. 
vd W. Blensiock. Mercure d 
France, 1 Dec., 1924). g d 


Din cauza unei defectuoase repartiţii a materialului, n'am putut 
publica In acest număr bibliografia cărților primite. In numărul viitor, 


Insă, va apare negreșii, 


FF A Sha dai a i 


a e em ai i a 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 


Ja redacție, nu se înapocază; în schimb, acei autori ale căror 


lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela “ata primirii manuscrisului. 

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcţiunea Revistei, 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugaţi să-şi redacteze manuscrisele 
definitiv şi citeț. 


EE 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cârţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


CCC ġđ ŠI ļł ñ ——= 


Din editura „Viața Rominească“: 


IN DELTĂ | 


| Bucureşti Tip. „Răsăritul* | 


OTILIA CAZIMIR 


LUMINI ȘI UMBRE 


| 


Prețul 30 Lei 


no 


OCTAV BOTEZ | 


Pe marginea cărților | 


Scriitori romini şi străini 


G. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC IN CULTURA 


ROMÎNEASCĂ 


PREŢUL 30 LEI 


A Apărut: 


BIPLIOTHEQCE D'ECONONIE POLITIQUE 


MICHEL RALEA x 


Docteur en droll, doctear în Lettres 
L'idée de révolution dans les doctrines 
socialistes 


Préface de ©, POUGLE | 
proteaseur à 


IONEL TEODOREANU | 


ja Gupulăniei. 


| ma. „cuitura Spent! Prețul 30 Lei | 


în Bertone AI. A. PHILIPPIDE 
| Marcel Rivière Been z wi Aur Ster p 
A Apărut: Se PE = a 
| 
VLADIMIR COROLENCO | wes: aa 
ovestea Omului 
Fără Graiu 
Roman - 


JEAN BART 
(EUGENIU P. BOTEZ} 


Prințesa Bibița 


Traducere din ruseşie 
de A. Frunză | 


Prețul 30 Lel | 


1925. ANUL XVII Fannuax Noa 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


Demostene Botez . . . . . Mareo. 
lonel Teodoreanu . . . Le Medeleni. 
Otilia Cazimir . . . -  Cratu-nou.- lamuarie, 


Dr. D Cazacu ..... . . Leninism zou tro|kism, 

1. Goncisrov .,.. . + Oblomov, 

Alexandru N. Nanu. . . . .  Cinism... 

D. V. Barnoschi . `, . . - Note pe marginea cărților (E. Lovinescu: Isto- 


ria eloilizației romine moderne). 
Berzele din Boureni. 
Ştiinţa şi Improoizajle (Istoria literaturii ro- 
mine In sirdinâlale), 
Influențe străine şi reolitäji nationale. - 
Cronica externă (Călră a politică europeană. 
Obserua[ii generale), 
Cronica socială (Adventismul). 
Miscellanea (Sociologie, socialism şi carac!er 
specific național. — Spiritul specific coreesc. 
„Cantrazicerile”. - Statulle lui Eminescu, 
Jacques Rioiere.— Cinci volume de d. T. Ar- 
ghezi. - Câlră cetitori). 
R nei: Dead Z Vedenil. M Ralea, —Gkhee G i Sebi de. Ottay Botez. — 
Jean Petrovici Teorin Kees D. Bädäegn ben Foti ; E a Seri piere M. Cé 
Revista Raristelor: „Contuimi Liber", —,Gimtsi Nomtra*, — „Arhivele Qenie —, Problema ngero- 
imi în literatura" (A. Thibaudet, Wauneile Serge Frumpuise!.— „Panalt Istrati» (Ups Charpentier, Mercure 
de France). —.„Jucques Rivitree (Benjamin Crémieux, Les Nouvelles Litrantirer) — Piluzaha mitichi ca tes- 
tament al In) Gabriei Seailles* (C. Bouglé Rever de metaphiai. «i de marile). — ni arntul Brxr-e al demo- 
crația fancevă* (Albert Thihamtet, L Aoupeiie Kevar Française).—„Ousthe şi Mamice Barrès* (1, Malden- 
sperger. Rèenus de Liftdruture comparée), 
Deeg intelectusió In străinătate : (Literatuză. —9uzot3. — Drept-—äocisle și economice). 
ogratie. 


AL O. Teodoreanu . . . 
E iata: s ii 


~ G. Ibrăileanu ... . . . 
Const. |. Vişoianu .. . . 


Manuel Menicovici `, . . 
P. Nicanor & Co. ... . 


IAŞI 


Redacţia şi Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
1925 


VIAŢA BOMISBe SCA apare junar cu cei papis 160 putini. Abonatmental În țară an an 300 bel. — 


jumâtate an Loo bi Nætrel go Lei —Pentru näite; un mn p00 lei; jimâtate de an +50 dei. Nami- 
taj so lel. Pentru detalii a me vedea pagiuu următoare, 


Reproducerea oprită. 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10-12, 
ANUL XVII 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. | până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 Iulie pentru o jumătate de av, — trimiţind 
suma prin mandat poștal. 

elnolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 

expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 400 lei 


Pentru particulari : 


SR ME cae cp ca ai ei SEENEN, 9 

Pe jomătate an EE Da S oooi a a e 

UN MONET o, e e e se e Cen e o ANON 
IN STRĂINĂTATE: 

AA "E n. 3 E si E NE EE A CEAT "RT 

Ee amtie ai — s a wi e se ae AE 5 a 

UB. DOMI i 3 4 Ne 3 Dicu A aa e DÉI 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaji sînt rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară şi 95 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923, şi 1924 


se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 
lei colecţia. 


Administralia 


Albastră mare, mama vieții noastre, 
In ce milenii imemoriale, 

Cind ţi-ai retras tu valurile tale 
Ca azi neliniştite şi albastre, 


Ne-al părăsit în algele murdare 

Ce au rămas S'atirne de pe stinci, 

Ca să tirim şi-acum, de-atunci, pe brinci, 
Fatalitatea noastră creatoare. 


Ne-al părăsit în dunele deșarte 
Să rătăcim pe 'ntinderile pustii 


Purtind în noi bătrine nostalgii 
De foşnet lung de valuri, de departe. 


In nu ştiu ce bizară vietate 
Mişcă întăia oară mina mea 
ŞI după care chip căzut, de stea, 
Umbla atunci prin bălțile sărate. 


178 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


In palma strinsă-a cărei scoici materne 
Am germinat de umede nisipuri, 

Sā trec apoi prin mii şi mil de chipuri 
Subt constelații mute şi eterne. 


Şi de atunci şi-acama port în mine 
Redeşteptate numai cite-odată, 

Din nu ştiu care vreme "ndepârtată, 
Răsunete prelungi de scoici marine. 


Port valurile ce te zbuciumară 
in palsal meu sărac de parodie 
ŞI parcă'n creatura asta vie 

Simt veşnic picătura ta amară. 


In ochii noștri mai purtăm de-abea 
O albă amintire 'nbălsămată 

De două picături de altă dată 

Ce's incrustate în ființa mea, 


De-aceia noi visăm albastre zâri 
ȘI largi ca orizonturile tale. 
De dorul legănârii ancestrale 
Partăm în suflet talnice-ondulări. 


Ori cit puterea ta să mă "'ngrozască, 
De-ţi simt răcoritori pe faţă stropi, 
De albia ta galbenă m'apropii 

Ca de-o străveche casă părintească. 


Demostene Botez 


LA MEDELENI 


HOTARUL NESTATORNIC 
PARTEA DOUA 
CAP. 1 


„Mediul Moldovenese* 


Ca dintr'un cantalup ţinut la gheaţă, delaolaltă cu lumina 
soarelui, intra răcoarea prin ferestrele deschise: venise toamna, 
Coşuleţul cu struguri din mijlocul mesei, impodobit cu frunze 
vest sec ei 
truguri de culoarea dimineţelor blonde celor v > 
de culoarea amlezelor bălane ; d e SS Eroria. 
de culoarea miezului de noapte vinăt de duhuri necurate ; de 
culoarea nopţilor albastre iluminate de somnul lunii, —se îngrămă- 
deau redeşteptind icoana zilelor şi nopţilor trecute. 

Dânuţ minca poama, lute şi plaral. In farfuria lui simbari 
şi coji nu existau: numai scheletele verzi ale ciorchinelor înlă- 
crimate. Oiguţa arunca cojiţele, vehement, ca niște insulte far- 
furiei, preocupată de mişcare mal mult decit de gust. Monica 
desprindea boaba, o dezbraca de cojiţă intre buze şi pe cind gura 
alegea simburii de miezul apos, degetele așezau cojița in farfu- 
e tati, ca pentru un joc de şah: se apropia sfirgitul va- 

n 

— Dănuţ, spală poama; de cite ori ţi-am spus! 

Dănuţ mult strugarul în apă... pere 

— Să ştii c'ai să capeţi apendicită! De ce înghiţi sîmburii ? 

„De-ar da Dumnezeu” dori Dănuţ în sinea lui, înghițind 
înainte : i apropia şcoala. 

E ceru doamna 
Mara cke Deleanu, turniud apă clocotită 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Herr Direktor alese un chibrit din cutiuţă. 

— Dă-mi cutia, omule. Doar nu-ţi cer lana ! 

— Imposibil!  Cutiile de chibrituri dispar. 

— Bine. Revanşa m!-o iau la caimac. 

— Poftim cutia... numai să fie cafeaua blănită. 

— De ce-or fi dispărind cutiile de chibrituri ?—intrebă 
domnul Deleanu, aprinzindu-şi ţigara şi punind cutia in buzunar, 
maşinal, 

d — Fiindcă toji furăm cutiile de chibrituri ale celorlalți ! 
Dă-mi înapoi cutia, 

— Ce cutie ? 

o. A mea. 

— De unde! A mea e. Am scos-o din buzunar. Poftim: 
o singură cutie... Ei! drăcie l 

cutii eşiră din buzunar, 

— Ai dreptate! Mare minune cu chibriturile! Ss vede 
au un element penal în compoziţia lor. 

— Focul, nu chibriturile. 

— Dela Prometeu cetire ? 

— Te cred. 

— Bravo, Grigore. Volu propune, cind se va face revizuirea 
codului penal, o nouă infracțiune: delictul prometeian... Aşi fa- 
ce-o numai ca să văd capul mai multor colegi de dincolo. „Ce-i 
aia ?* „Cine-i ăla ?“ 

— Cine-i äla, am ? a 

— Un viteaz, Oienta, A furat focul dela zel, şi zeii l-au 
pedepsit mai răa decit pe hoţi. 

— ŞI el s'a tăcut haiduc 3 

— Nu, A murit, 

— ŞI cine l-a răzbunat ? 

— Literatura, zimbi doamna Deleanu, 

Olguţa tācu, încruntată. Anumite discuţii Insoţite de zim- 
bete, o supărau ca o convorbire Intro limbă pe care nu o inje- 
legea îndeajuns. ŞI pe deasupra, şi mai presus de toate, o ne- 
mulțumea surisal lui Dănuţ. 

— Ce rizi? 

— Am nemerit o boabă acră. 

— Hm! ţi şade bine: de asta te-am întrebat. Parcă eşti 
Patapum, La dulce, pliagi ? 

Dănuţ făcuse un spirit pe tăcute. Cind domnul Deleanu ex- 
plicase Olguje! că hoţul focului fusese pedepsit, Dănuţ gindise : 
„S'a fript |” Dacă n'ar fi fost şi Olguţa, Dănuţ ar fi spus spi- 
ritul. Aşa scăpase de Olguţa ! Indeobşte, Dănuţ era tăcut pe din- 
afară şi limbut pe dinăuntru, poate fiindca Înăuntru nu era 


Olguţa. 
In jurul Ibriculai de cafea, hora violetă a flăcărilor se ro- 


LA MEDELENI 181 


casă ca un curcan de şocolată. Ținind Ibricul de dă 
pra flacărilor, doamna Deleanu Dn culesul Se eeneg 3 


— Nu mai pot |— mu Olguţa, combativă. M’ 
Mamă dragă, fă-mi şi ee o cafea, te ene 


— la mă rog, 
— Te rog, mamă. 
— Cafeaua nu-l pentru copii, 
— De ce? 
— Fiindcă enervează. 
— Atunci tu de ce bei? 
— „Fiindcă ajată digestia. 
— ŞI eu mam digestie ? 
— Şi şi eg: cafea, 
— nervi şi fără cafea, mamă dra d 
Olgeta. şi ea, gă, şopii galeş 
— Olguţa, nu te obrăznici. 
— Dacă mi-i poftă de cafea. 
— Lasă că-ţi dă tata din farfurioară, un pic... un picuşor 
de poftă, adăugă domnul Deleanu simțind privirea de Neptun a 
doamnei Deleanu, îndreptată asupra lai din clocotul cafelei. 
y e Bine Za yiee apad oftă age Olguţei, Să am şi eu 
puţină vacanţă... Dănuţ, a LĂ te şi te lă pe mini. 
E ea ci ee e AE 
— Să-ţi fle m. Oiguţa, hai şi tu; plimbă-te a- 
fară ca Monica. Acaşi trebue SE, echt e e 
— Ştiu, oftă Olguţa. Papa, imi dai cafea 3 
Domnul Deleanu îşi umplu farfurioara. 
— Sotia, Olguţa, s'o răcoreşti, 
Bruna furtună din farfurioară azvirii un val şi pe faţa de masă. 
— Con ateriza pus SE de masă. | 
"Tam dragă, incepu Olguţa după ce-şi sorbi cafeaua, 
de ce spui tu, cînd vergi cafea, că ai să iei at 
— Plindcă aşa se spune. i 
— Atunci de ce te superi cînd värs eu? 
— d mulțumesc ! aa 
— Pentru pofin, mamă dragă. Merci, papa. Hai, Monica, 
După ce rămaseră singuri, Her Direktor incepu să ridă. 
— Cine-i profesoara Olguţei ? 
— O fată escelentă. 
— Mult singe rău trebue să-l mai facă 
— Inchipueşte-ţi că nu! Bine înţeles, lecţiile sint discuţii, 
şi raporturile dintre ele, camaradereşti. Olguţa-i oferă ceai sau 
dulceaţă, și profesoara, convorbiri instructive... Dealtfel, Olgaţa 
invaţă uşor şi cu plăcere: singura moştenire simpatică dela Fiţa 
Elencu t... ȘI sint convinsă că prietinia cu Monica şi viața îm- 
preună or vo mal imblinzească. 
— Păcat ar fi !—suspină domnul Deleanu, 
— Păcat?! Gindeşte-te că-i fată, nu haiduc! 
— Da-da. Aşa-l şade bine Olguţei.. Să fi fost Dănuţ ca ea... 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— „Dănuţ ii mai prostuţ: el samănă ca mama lui“. Inchi- 
DS D că de amabilitate mi-a fost servită în 
faţă, de o prietină a voastră din copilărie... probabil un fleart. 

— Cine ?—intrebă rizind, Herr Direktor, 

— Domnigoara Dobriceanu. 

— Mai trăeşte 7! 

— Dragă, îi de-o vristă cu voi! 

— Biata Profiriţă! Dela ca nimic nu te poate supăra. E 
latitundiară inexpropiabilă în împărăţia cerurilor. Avea mare ad- 
miraţie pentru Iorgu... 

— Numa! ? 

— Mal ştii |... Ta şi cu Dănuț nu sinteţi genul ei! Ii plac 
oamenii limbuţi! şi agresivi. Şi ea e un mieluț. Da'-i plac torea- 
dorii 1... Saraca l... lorgule, iți aduci aminte ce obrăznicii îl spu- 
neai ? 

— Da... Saraca | 

— Dragii mel, începu Herr Direktor, ştergindu-şi monoclui 
cu batista, ca pentru o luptă cu ochil,—flindcă a venit vorba de 
Kg e și fiindcă a sunat ceasul plecării... 

— Deja 

-— Dacă nu mă datt vol afară mă dă toamna... ŞI cum spu- 
neam, fiindcă se apropie plecarea, aşi vrea să limpezim o ches- 
tie care mă preocupă serios, Ce intenţii aveţi vol cu privire 
la Dănuţ ? 

— Cum ? E foarte simplu, răspunse repede doamna De- 
leanu. Il ra la liceu, 

— Punct 

— Grăbită mai eşti la puncte! 

— Nu văd unde vrei s'ajungi ? 

— Indată.., La ce liceu vreţi să-l daţi ? 

— La „Liceul Internat“. 

— Intern ? 

— Val, Grigore | Se poate una ca asta! Dănoţ intern ?... 
Extern, firește. 

— lorgule, tu n'al nimic de spus? 

— Eu sint de acord cu Alice. Chestia-i limpede ca apa. 

— Deloc |... Ce vristă are Dânuţ ? 

— Unsprezece ani ; nu ys 

— Ee Vrasăzică e băiat, 

eze pil. 

— Nu-nu. Băiat. ŞI nenorocirea e că pentru tine va fi 
mereu copil. 

— E natural, Sint mama loi. 

— Foarte frumos şi läudabil, N'am nimic de spus. Tu ești 
o mamă eeng 

SC A 
— d tocmai de asta eşti primejdioasă pentru educația u- 
nui bălat, 


LA MEDELENI 183 


ge DEE 


— Vai! 

— Ascultă, Alice, să lăsăm fleacurile. Să vorbim serios. E 
in joc viitorul singurului tău băiat, singurului urmaş al numelui 
nostru. Tu ştii bine că-ţi iubesc copiii. Da sau ba ? 

— Eu copii m'am. Min ferit Dumnezeu de căsătorie pănă 
acum, şi de-acum inainte ştiu să mă feresc singur, Aşa că toată 
a nea mea... şi restul, e pentru copiii voştri. ŞI singura mea 
bacurie-—alţii ar numi asta ideal; eu îs mai modest—e să-l văd 
oameni... mai vrednici şi mal întregi decit noi, ŞI, slavă Domnu- 
lui, nici nol nu sîntem de lepădat. 

— ŞI 2—se impacientă doamna Deleanu. 

Herr Direktor aprinse o nouă ţigară. 

— Vă rog să mă credeţi că tot ce vă spune gindit şi 
copt demult, in căpățina asta fără de plete poetice... Vă 'ntreb: 
ce-are Să aleagă din Dănuţ dacă va face liceul aşa cum 
vreţi voi 

Doamna Deleanu ridică din umeri, 

— Dragul meu, ce s'alege din toți copiii crescuţi in condi- 
Bes subt privegherea părinţilor. Răspunde ta mai precis... 


— Cred că da. Un ratat. 

— Grigore 

— Azi eşti în toane rele, zimbi domnul Deleanu, cu oare- 
care îngrijorare totuşi, ca la auzul unui gind de-al său, ocolit, şi 
rostit de un altul, 

— Nu glumesc, nici nu cobesc. Vă pot dovedi celace am 
afirmat, cu crelonul în mină, matematic, 

— Poftim... al devenit prooroc | 

— No, Alice, Degeaba te superi. Sint convins că lorgu gin- 
deşte la fel: spune. 


— Dragă lorgule, tu eşti un om de ispravă: îți iubesti co- 
piii, nevasta—hai sá zicem, —dar esti un om comod, moldovan 
prin escelență. Şi asta spune tot... Gut. de pildă, că ţi se dărimă 
acoperişul casei. In loc să-l dregi—celace te va scoate pentru 
citva timp din tableturile tale—eşti în stare să te im in fie- 
prde ca să uiţi că din clipă in clipă, poate să-ţi cadă în cap. 


i "a Poate. Numai că, din fericire, acoperişul casei noastre e 
eatăr. 

— Bine. Să lăsăm acoperişul. Nasturul dela pantaloni, din 
zi în zi mal descusut, nu-l coşi la loc flindcă te bizai pe noroc 
şi ai ferma convingere că norocul se preocupă de nemurirea a- 
tel de care-ţi atirnă nasturul. lar În ziua cînd îți cade, devii pe- 
simist şi faci admirabile stanţe melancoliei celor bătuți de soartă, 
—fără ca să-ţi cogi alt nasture la loc... Uite laşul, | nostru, 
Lag ! Un oraş care are poeţi şi gare primari, fiindcă, bine fn- 


184 VIAŢA ROMIÎNBASCĂ 


teles, primarii sint tot moldoveni. Toată activitatea primarilor 
se reduce la înzestrarea cu ruine din ce În ce mai poetice şi 
mai melancolice, a reveriel poeţilor din ce în ce mal beţivi, mai 
acri şi mai calici... 

„Dragii mei, lenea moldovenească începe cu vorba moldove- 
nească şi se închee cu fapta moldovenească. Vol nu vedeţi că 
limba noastră e făcută pentru femel şi pentru taclagii! Dulce— 
ce-i drept—şi molatecă, ingrozitor, deprimant de molatecă ! Par- 
că-i vorbită numai din put, la gura sobei, cu jumătate gură, fn- 
tre două cafeluţe cu șerbet, cu ochii cirpiţi de somn. Limba va- 
lahilor e vulgară: recunosc. E brutală: adevărat. Dar e vioae. 
Vorbele-s scurte, răstite, ca pentru luptă. Ai impresia că cine le 
rosteşte are muşchi, şi muşchi vinjoşi,.—şi nervi pe deasupra... 
ŞI credeţi-mă că ce spun, spun cu durere, căci mi-e dragă Mol- 
dova.. Ulte, până şi dragostea pentru Moldova e plină de milă, 
ca pentru an biet bătrin nevolnic dar venerabil, ltfel asta e 
şi expresia consacrată a Moldovenilor pentru lași, de pildă : „Bă- 
trinui nostro oraș! Bietul lași !* Toţi il depling şi toți revendică 
mila celorlalţi pentru bătrina capitală a Moldovei. 

„ȘI spune-mi tu, lorgule, dacă nu eşti prototipul moldo- 
veanului ? 

— Aşa-i, magarule, sintem frați! 

— Sintem fraţi... Da. Numai că moldovenismul meu a pri- 
mit un altol salutar,.. 

—  Monoclul ? 

— Dacă aşi fi rămas in Moldova sint sigur că-l purtam, 
cum se spune, În fundul pantalonilor. 

— Exagerezi | 

— Deloe!... Adu-ţi aminte că printr'a şasea de liceu făcem 
versuri | a 

— Arvonisem deja energia la Muntele de Pietate. 

— Toţi băeţii trec pe-acolo. 

— In Moldova mai ales... şi nenorocirea-l că rămin, 

— Al devenit moldovano-fob ? 

— Nau.. Dar constat că Moldova-i primejdioasă. Trăsă- 
tura ei esențială, din care decurg toate celelalte, e o anumită 
lene, elegantă, aristocratică, estetică, cum vrei să-i spul,—dar 
nefastă mai ales, Cine trăeşte în Moldova din copilărie, trebue 
să-şi pue vată în urechi, ca și marinarii lul Ulysse, altfel îl u- 
cid frumoasele sirene... 

— Grigore, eu am trăit numai in Moldova, şi trăesc: hm? 

2 poli ŞI sint ferm convins că te intrebi şi tu cum al ajuns 
un k 

— N'am obiceiul să-mi pun astfel de intrebări,.. dar poate 
că ai dreptate, 

— Sigur că am. Dacă nu era Alice, tot talentul şi toată in- 
teligenţa ta, Gar fi fost un ferment de amărăciune în plus. 


LA MEDELENI 185 


„Poate exagerez puţin, dar in fond, am deplină dreptate. 
Mediul moldovenesc e primejdios pentru educaţia băcţilor... 

„Viitorul lui Dănuţ nu trebue încredințat norocului moldove= 
Dëse, ara Ee îl ave un Ge den noi, în minile noastre.. 

— nuj nu m ri. Asta s'o ştiţi, se - 
vos doamna Deleanu. dë SE DEE 

— Dragă Alice, mine-poimine vine armata, Vrind-nevrind 
ţi-l ia. Nu mai vorbesc de miile de despărțiri dintre părinţi şi 
copii—dintre mame şi băeţi, ma! ales—inerente vieţii. Or să'nceapă 
femeile, chefurile, etc.... inevitabile. Ce-ai să te faci? Al să-l legi ? 
Nu, Ai să plingi... Ori, şi pentru prea și mai ales pentru el— 
e bine ca despăârțirile să fie fără lacrimi, bărbătești. Şi-i larăşi 
foarte bine, ca nenumăratele ispite ale adolescenței şi-ale tine- 
feţei, să-l găsească bărbat călit în viaţă,—na poet ancorat în 
fustele mamei... 

„ŞI să ştii, Alice, —ţi-o spune o experiență—adevărată dra- 
goste pentra mamele lor au numai copiii crescuţi în viață, nu 
cei crescuţi în etacul mamei. Odraslele din etacul mamei ştiu 
să-l canonească bâtrinețele, cu nenorocirile lor futile, Ceilalţi ştia 
să preţulască şi delicateţa și jertfele secrete ale celei care La 
crescut, fiindcă la tot pasul s'au lovit de viața care, cum ştii, 
nu-şi plerde vremea cu solicitudini şi amabilităţi materne... 

— Grigore dragă, se rugă doamna Deleanu,—da' eu nu-l 
răsfăţ pe Dânuţ. Spune tu: nu-s eu destul de severă cu el? 
poate mai severă decit cu |. 
za Pena er acesta Cop SN et) 2, contează. Indărătul 

e mama, u sau simt „Aj 
atita ` răstăţul e gata. j gece 

„Severitatea care vine dela un străin e tonică... Evident, nu 
vorbesc de monstruoasele prigoniri care ucid sufletele, Slavā 
Domnului, sintem În măsură să-l ferim pe Dănuţ. Vorbesc de 
severitatea, de asprimea pe care copilul trebue s'o întilnească 
Goen ëi fiindcă numai acela H dă muşchi şi Individualitate com- 

„Să admit, ipotetic, că severitatea educaţiei de pănă acuma 
e fără cusur... Să intoarcem pagina, Să-i privim pe Dănuţ în 
liceu, —în liceu la laşi, bine-înțeles. la închipue-ți, că într'o zi 
Dănuţ vine acasă cu capul spart, fiindcă s'a bătut sau s'a jucat 
cu alţi băeţi,.. Ei! vezi! Ai tresărit! Atunci te vel alarma, vei 
exagera, vei plinge, îl vei compătimi... ŞI Dänet va simţi ne- 
ës să On ta dA pre yolka pentru fiecare durere sau 

caz... „înv şi o războiu sarorile de caritate nu-s obli- 
gatorii, şi chiar dacă ar fi, sînt rare... j 

„Sau altceva, O notă proastă, depildă, Dănuţ te va con- 
vinge—cu lacrimi, la nevoe—că-i persecutat. Tu-i vei crede 
fiindcă eşti senzibila lui mamă, şi fiindcă, pedealtă parte, belterii 
care sint oameni din viaţă—cu tot ce implică aceasta—nu sint 
la fel cu mamele şi nici nu pot îl mamă a treizeci-patruzeci de 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 


copii străini... Consecința : in loc să născocească el singur mlj- 
locul de-a birui reaua voinţă, neatenţia sau severitatea dascălu- 
lul,—va obţine o intervenţie la director, prin părinţi... El! asta 
topeşte bărbăţia... 

„ŞI ascultaţi-mă, condiţiile de viaţă devin tot mai grele. 
Răscoala țărănească e un semn, Vor începe alte răscoale, alte 
turburări,— mai curind sau mai tirziu. Civilizaţia a incepat să 
pătrundă în ţara noastră, luind aspecte comice de operetă, —dar 
va isprăvi prin a pătrunde adînc, efectiv, şi atunci va lua aspecte 
tragice, Se vor revizui valorile sociale, se vor dărima aşeză- 
mintele barbare şi poetice, şi mariie energii ale muncii vor 
copleşi tirania trindăviel stâpinilor de eri. Vom avea, insfirşit, 
mal mulţi medici şi mal puţini popi, mal multe spitale şi şcoli,— 
şi vor năvăli în viaţa socială oameni care vor tîr? civilizația cu 
ei, volgari dar energici, brutali dar puternici. 

„Ş'atuncea, dragii mei, a fi nepotul lui Conu Costache Dumşa 
nu va mai însemna nimic, decit poate in rarele saloane cu mo- 
bile mincate de molli şi boeri scăpătaţi. Atunci nu te va mai 
întreba nimeni: „Cine-a fost tată-tău“ ? Paşaportul ereditar pen- 
ru saloanele aristocratice şi pentru viaţa socială de azi,—va 1i 
un arhaism perimat... Ferice insă de acel care puternic prin 
el, va şti să-şi arunce numele cu iz de cronici nespălaților pe 
care i-a biruit cu pumnii lui,—ca o impertinenţă. Aşa da! Acela 
va H stăpinul celorlalți, caşi strămoşii lui, dar altfel... 

— Grigore, tu uiţi că Dănuţ va fi bogat... 

— Nu uit deloc... Averea moştenită, e socotită ca o fericire 
căzută din cer, de poeţi, dar de oamenii eier, nu. A! nu spun 
că sărăcia lucie e o fericire! Această pretenţie o las religiei cu 
popi graşi! Dar tot atit de mare primejdie ca şi calicia, e a- 
verea de-a gata, pentra sufletul copiilor. 

„Dragă Alice, bieta’ tatu-meo, era un om care se ridicase 
numai prin puterile lul.. N'ai teamă! Nu-s demagog, nici nu fac 
politică, nici nu-s snob de-a 'ndoaselea! Vreau să-ţi spun atit: 
tata a avut experienta vieţii. Ei bine, ştii ce ne spunea el cind 
eram mai mari? „Măi băeţi, sănătoşi sinteţi; cap aveţi: iacă-tă 
averea pe care v'o las. Dach-u şti să fiți oameni, iți lăsa nme- 
poţilor mei mai mult decit vă las eu vouă,—dar cit vam lăsat 
Wajange“. lată, Alice, singura avere cu adevărat mănoasă. 
Cealaltă—cind e şi moştenită pe deasupra—e bună pentru ba- 
cara, pentru şampanie... şi mal tirziu pentru doctori. 

„Dănuţ va fi bogat“: te cred! Foarte bine! Numai că în 
clipa cind işi va minui singur averea, să fie atit de intreg, atit 
de ol, incit să aibă mindria că el singur ar fi fost iu stare s'o 
adune aşa cum au făcut şi părinţii săi,—gi s'o preţulască mai 
degrabă ca o dovadă şi ca o amintire a vredaiciei inalntaşilor 
săi,—nu să-şi măsoare nemernicia şi slăbiciunea în faţa ei. 
` „ŞI pentru asta trebue să-l facem om, Înainte de a fi om 

ogat. 


LA MEDELENI 187 


— Sä-l trimit în Germania ?—vorbi 
SE Deleanu: rbi rar, cu temere şi sflală 

— nu mam gindit la aşa ceva! 

Doamna Deleanu respiră, Inseninindu-se. Herr Direktor îşi 
stăpini un zimbet cu o încruntare. Lăsind țigările işi pregăti o 
nm tiair Dieta fama Zeckt: numai după mesele lungi, 

şi alte mu disc | - 
dea isprăvindu-se cu nr ră E e pica ES 

O GC 

— Dragii mei, in această privință credința mea e alta 
decit aceia a parveniţilor, ciocollor şi chiar a era boeri autentici 
care-şi trimit odraslele prin străinătăţi, deindată ce le-au inţărcat, 
ca să înveţe limbi străine. E o eroare cu grave urmări, dintre 
care cea mal de căpetenie e înstrăinarea de limba națională, 

„Copilăria fiecărui om, în concepția mea, trebue să fie etnică. 
Fiecare om trebue să ştie să injure în limba lui—tără dicționar, — 
trebue să poată ride, plinge, şi iubi la fel. Cind mai amintiri 
din copilărie, în limba ta naţională, ci intr'o limbă învățată cu 
dascăli, vei fl o corcitară lamentabilă,—cum avem atitea. Ori, 
studiile în străinătate nu urmăresc, şi nu trebue să urmărească 
instrăinarea, ci altoiul fertil al unei civilizaţii superioare, pe un 
suflet format din punct de vedere etnic, tocmai în clipa cînd mai 
i perne, Germania !,.. V 

Z spre Germania ol credeţi că vreau să-mi trimit 
toate neamurile în Germania, fiindcă acolo mi-am făcut eu stu- 
dille ? Eroare, dragii mei... Mai întălu, Germania n'a fost pentru 
mine o vocațiune cum e, depildă, Parisul, pentru atitea secături. 
Ferească Dumnezeu! M'am dus în Germania să invăj fa condi 
practice ca nicăeri alurea—după cit ştiu eu — specialitatea mea: in- 
gineria. Asta nu înseamnă că socot Germania indispensabilă 
unel bune educaţii! Germania e o țară cu multe calități 
sociale şi cu multe cusururi vădite pentru Sugacii Lupoaicei, 
Mie mi-a folosit fără ca să mă robească. Dar asta-i altceva 1... Sint 
in stare şi în măsură să preţuesc şi alte educaţii decit cea germană. 
Dealtfel, pentru un om întreg, e bună orşice civilizaţie adevărată. 
Contactul cu mai multe chiar, nu-i strică. Dimpotrivă, deschide 
citeva ferestre adevărate în încăperea cu ferestre pictate care e 
mintea noastră de cele mai de multe ori. De asta om vorbi mai 
tirziu. e r É vorba să-l formăm pe Kami-Mura. 

— Simplu. Indepărtarea de etacul m D 
dë mame. p acul moldovenesc al escelen 

— Grigore, vorbeşti serios ?—intrebă domnul Deleanu 

— Dragă lorgule, tu te ui i 
Ze: Si gul ți prea mult la monoclul mea. 

— Grigore, dreptate ai, nu zic ba. Dar f mărturise 
aen? À SE mea e să-mi văd pc pub crescind DÉI loc, sabt 

R cum am crescut şi no t och 
De naa CAT şi il părinţilor noștri... 


188 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Sau, mal exact, —nu te supără, lorgule—cit despre rest, 
cum o vrea Dumnezeu! Dumnezeu... şi lotul cel mare la loteria 
statului, 

— In definitiv eu nu m'amestec! Amspus numai care-i dorința 
mea... Să hotărască Alice... Pledică pentru viitorul copiilor mei 
nu vreau să fiu... chiar dacă mi-ași călca pe inimă, 

Rămasă singură pe cimpul de luptă, doamna Deleanu îşi 
muşcă buzele stringindu-şi batista în mină. 

— se. 2—0 privi Herr Direktor prin monoclul din nou pus. 

— „Grigore, vorbeşte precis, fără ocol. Ce propui? 

— Slavă Domnului |... Pe Dănuţ mi-l daţi mie... Stat, nu 
vă alarmaţi! Pe Dănuţ îl daţi pe mina mea. 

— Precis; nu 

— Precis: H dau intern la o şcoală din București, — ta care, 
vom vedea, Vorbesc principial.. Şcoala Luterană, depildă. Asta 
la început, provizor, L-aşi da acolo numai din pricina sporturi- 
lor. La Nemţi sportul e obligator. ŞI mediul e destul de romi- 
nesc... Unde mai pui că în contact cu nemţişorii, Dănuţ va deveni 
patriot din clanul rominilor de-acolo: tot teatral social în mic,— 
plus sporturile. Ce ai de zis? 

— Vorbim în principiu. Mai departe? 

— Ban... Vacanţele le petrece la Bucureşti—sau alurea— 
in tovărăşia mea. In tot cazul nu acasă cu voi, 

— Cum 7? 

— Stal, Alice. Nu-s atit de negrul Vorbesc de vacanţa de 
Paşti şi de Crăciun; cea Mare, evident, o petrece cu voi, la 
Medeleni, ca să facă odată pe an, inhalaţii de moldovenism în 
familie, 

— Grigore, e inuman! 

— Dragă Alice, şpriţurile sînt bune şi-şi au rostal lor numai 
în pahar... In astfel de ocazii, ori vin, ori apă. Il vrei bărbat? 
Dă-mi răgaz să ţi-l fac. Dă-mi-l mie cit îl dai şi învăţăturii: 
un an şcolar, cu vacanţele cele mici... și nu vel regreta! 

— Grigore dragă, să nu-l văd un an întreg ? 

— N'ai decit sà vil cind nu mal poţi, împreună cu lorgu— 
el are destule procese la Casaţie—şi să-l vezi... în vorbitor însă. 

— Şi cine are să se ingrijească de el ? Cine-are să-l Im- 
brace ? să-l cirpească ? 

— Eeel! Asta-1|... Cine are să-l şteargă nasul! Cine-are 
să-i potrivească pălăria | Dece nu-l insori, Alice 2... Nu-nu, mai 
nici-o grijă ! Ingrijesc eu de el, cît trebue și cum trebue, 

— „Grigore, şi casa noastră ?... Rămine goală... 

— Da Olguţa ? Face cit cinci! Da’ Monica? Un copil dell- 
cios; tocmai ce-ţi trebue ţie: delicată, cuminte, frumoasă... ȘI 
vel avea mindria să-ţi lei, cu Olguţa şi Monica, o îndoită re- 
va- regională şi femeiască— asupra bărbaților de felul meu şi 
al Muntenilor, 

Doamna Deleanu privea în gol... 


LA MEDELENI 189 
EE, 


— ŞI mai am o ultimă pretenție, necesară adăugă repede He 
Direktor : vacanţa următoare să mi-| lăsaţi mie pe Dinni Von IEA 
impreună o plimbare prin străinătate: Italia, Germania, Franţa, An- 
glia... Vreau să-i dau un aperitiv internaţional... ŞI să mai grijă, A- 
lice! Evident, n'o să-i flu mamă. In schimb va avea în mine un ca- 
marad atent şi experimentat, Se va deprinde să stea singur într'o 
odae de hotel—de mina intăla, se înțelege, alături de odaia mea. 


SER viaas oa fără de copii şi cu toamnă, plutea tăcerea şi 
Domnul Deleanu întoarse capul spre fereastră, ultind 
grg pe fața de masă. Herr Direktor se surprinse E 


— Ascultă, Grigore, începu doamna Deleanu da 
ochii nu cu batista ci cu palmele,—Dânuţ,.. Gewebe SE 


— Dă, Alice dragă, asta-i soarta noastră. Sint 
pănă cind nu mai sintem... Sintem oameni... pe påmint.. Gong 


— Grigore, H rugă doamna Deleanu, cu ochii aco eriti, — 
nici nu-i pregătit... N'are uniformă... Nici nu- "de - 
mee pregătit... E EE 

— la să lăsăm jalea laoparte! Parcă l-am hodi ! 
Dumnezeu ! Doară nu-l trimitem la moarte |! Vom Ges d el e 
om ve zm gros ŞI oe fi fericiți cu toții. 

— Grigore, se Învioră deodată doamna Deleanv,—treb 
să-l întrebăm şi pe Dănuţ dacă vrea. El trebue să hotărască. 

— Ai dreptate, Alice. Altfel decit crezi şi decit doreşti, 
dar al dreptate, Să se inveţe de mic să vrea. Să-l chem. 

— ia pă as prana SCH Deleanu, 

— Auce dragă, du-te mal întăla și te răcoreste, S 
ochii roşi. Nu trebue să te vadă aşa d Noi Leem > 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Doamna Deleana ei cu umerii plecaţi de povoara ultimei 
speranţe. 
ý sg EL lorgule, am rămas între bărbaţi... Trebue să convii 
că ce-am făcut e bine... 

— AI dreptate, dragă Grigore... Mediul moldovenesc e cam 
slab, zimbi domnul Deleanu ştergindu-și ochii amezi... Bietul Dănuţ! 


ka 
+ KL 


Mingea de foot-ball, cu două pintece—de plele pe dina- 
fară şi de gumă pe dinăantru—înghiţise mingile de oină ale co- 
piilor, cum avea să inghită toate mingile de oină ale ţării, dea- 
lungul anilor. Intâile ei victime In casa Deleanu erau ghetele: 
roase ca de lepră. 

— Grigore, să nu uiţi—cind DU pleca—să iei tiparul picioare- 
lor nepoților tăi. Dapă fiecare partidă de foot-ball, iți dau o 
telegramă urgentă: „Trimite“. Şi tu al să expediezi cite două 
perechi de ghete de cap. După trei telegrame te-ai compromis. 
Tot Bucureştiul va şti că al copii clandestini. 

— Sau, mai exact, că am nepoți a căror mamă e denatu- 
rată, răspundea Herr Direktor Incintat de succesul balonului. 

După ghete, victimele mingii nemţeşti erau Anica şi Profira. 
Anica şi Profira aveau picioare— Profira, trindave ; Anica, agere. 
Dar mingea avea aripi şi o frunte de berbec... 

ȘI însfirşit veneau geamurile: niciodată mingea nu intra 
în casă pe uşă. La margina satului, în fața cimitirului, se in- 
tindea un tapșan: loc mai potrivit decit ograda pentru jocurile cu 
mingea. Doamna Deleanu însă, socotea că-i mai cuminte s'o 
audă pe Olguţa—chiar spârgind geamuri, decit să n'o audă deloc. 

Herr Direktor proclamase legile jocului, cu demonstraţii 
lămuritoare. 

— Bine, Herr Direktor, dai ce gail voe să lovești cu mina ?— 
oblectase Oiguţa, nevoind să accepte această ciungie sportivă. 

— Fiindcă legea-l lege. Nu se discută, 

— Atunci eu am să fac altă lege. 

— Cum, Oiguţa ? Nu eşti tu în stare să faci celace fac 
sute de nemţișori ? 

Şi pă Am să le-arăt cu wéi bi i față d 

ca să se răzbune pe nemțigori, Olguța se furase față de 
Monica, să bată acest cap de Neamţ, care nu merită să-l loveşti 
cu mina, nomai cu piciorul, 


Monica era arbitru, 
Dânuţ purta mingea, lovind-o din fugă cu on picior, indra- 


LA MEDELENI 191 
e ae II II EE 


mind-o cu celălalt. Olguţa il aştepta calmă, cu ochii a 
aşteaptă un boxeur in ring atacul celuilalt. Goana mila hasr 
al ogrăzii, depânind mingea cu Picioarele, şi apropierea treptată 
de Olguţa, îl istovise pe Dănuţ. D zvicneau timplele, 

Erau tata a hop bie 

rau faţă in fa va Mingea ne 

lovitura care-i va deslânţaui eil ` e He 

Plerzindu-şi cumpătul, Dănuţ întrebainţă un vicleșug naiv : 
se prefăcu numai că loveşte mingea spre dreapta cu piciorul 
drept, — cel sting atacă, hotârii. Dar Olguţa sărise spre stinga şi 
primise mingea Între picioare, încleştind-o. Dănuţ se repezi or- 
beşte... în gol. Odihniţă, Olgaţa mină mingea, fără grabă, mag- 
netizind-o cu poruncile indesite ale picioarelor. 

Dănuţ gifiia, alergind ao șa ea pi cu desnădejdea ghinio- 

capul... se feri vertiginos—Dănuţ căzu — 

iar mingea lovită puternic, săltă lung şi intră in bar. 

Genunchial lui Dânuţ era Bam ca o rodie coaptă, 


— Ce i-a! făcut, Olguta ?—înt H 
A Perl “aia Aer guja ?—intreabă doamna Deleanu cobo 
— L-am bătut l—ţipă Oiguţa aducind mi K 
SÉ ie d gut cind mingea in brațe 
eg Ne-am jucat, mamă. M'am impiedecat şi-am pierdut 
E , să , 
d mee $ ştii c'am să arunc în fintină mingea asta. Să 
— De ce eşti supărată, mamă — 
blind, privind-o cu pes de sami. Dese een 
— Nu-s supărată 1... Da’ nu-mi plac jocurile violente ! 
— G ee pas, mamă ? 
— Mamă, azi nu mai dormi 9 SS luet 
Sos aw Seng cu Monica, 

Opătind, cu batista Monicăi în jurul genunchiului şi 
mina doamnei Deleanu, dez mlerdăt - 
et pasi spre L-au rdătoare, pe creştetul capului, Dă 

— Monica, să ştii că s'a "'ntimplat 
Stai: rea eet Caen arunc, PENT eta | ei Zeie 
oarele Olguţei se destăcură in beghiu drept: min 
zvicni sus-sus-Sus.. pănă ce dera ă în jos din pod. ià 
— Al vâzut lovitură! Painea hai, 3 7 aaa 


Scrumelnitele 4 
pe-alocurea, Greg pline de macuri; faţa de masă cărunţită 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Herr Direktor fuma. Domnul Deleanu fama, Amindoi tăceau, 
urmărind dansul oriental, învăluit in voaluri, al fumului aromat. 

Olguţa-şi luă la masă locul obișnuit. Monica se strinse 
lingă Olguţa. 

— Herr Direktor, de ce nu mă 'ntrebi de ce am venit ? 

— A! Tu eşti Olguţa! laca te 'mtreb: de ce-ai venit? 
Aşa |! 

Bine. 

Papa, dai tu nu mă 'ntrebi d 

Ce să te 'ntreb ? 

Ce vrei tu. 

„(Ce-ai făcut pănă acuma ? 

M'am jucat afară. 

Bine. 

Tot ce fac eu azi îl bine: de ce, papa? 
Ce-ai spus? 

Nimica. Am glumit. 

— Bine. 

Olguţa o privi pe Monica, răsfringinda-şi buza de jos, Mo- 
nica mâătura fărămiturile de pe faţa de masă. 

— Herr Direktor, ai migrenă ? j 

WT H. 

— Atunci tu al migrenă, papa 3 

— De ce, Olguţa ? N'am. 

— Atunci eu am migrenă. 

ŞI tăcu încruntată, 

— Te doare capul, Olguţa ?—o întrebă domnul Deleanu pri- 
vind-o grai a luare-aminte, 

— Știu eu 

— ge tatei, Olguţa. Te văd cam înfierbintată, 

— Nu mă doare capul... Eu nu spun minciuni. 

— Eşti supărată ? 

— De ce să fiu supărată ? 

— Atunci ce ai? 

— Da’ tu ce ai, papa? 

"ER Eu d Nimic, Fumez. Mă gindesc... 

— La ce te gindeşti, papa? 

— La tine... la Dănuţ... la vol. 

— Bine, papa. 

Se auzi un zgomot la uşă. Toţi intoarseră capetele într'a- 
colo. Profira intră mestecind. Venea din bucătărie să-şi la de- 
sertul în sofragerie. 

— Conaşule, pot să string masa? intrebă ea potolindu-şi 
un cascat, cu ochii la strugurii răm 

— După ce-i isprăvi de mincat, îi răspunse crunt Olguţa. 

— Am isprăvit. 

— Du-te şi te uită 'n oglindă, 


— Aaf 


LA MEDELENI 193 
Ee, EE 


— Hal du-te, Profiro; ai să stringi masa mal tirziu, inter- 


veni zimbind domnul Deleanu. 


Profira eşi, Un voluminos sughiţ crăinici mersul paşilor el 
— Papa, de ce stăm nol alci ? 

— O aşteptăm pe mama. 

— ŞI tu o aştepţi, Herr Direktor 3 

— En il aştept pe Dănuţ, 

— SĂ aştept şi en? 

— Dacă vrei... 

— Tu ce zici, papa? 

— Cum vrei tu, Olgaţa ! 

— Eu fac aşa cum vrel tu. 

— Stai şi tv... de ce nul 

Olguţa ciugull ctteva boabe dintr'un ciorchine, rostogolin- 


du-le pe masă. 


— Papa, numărul treisprezece poartă ghinlon ? 
— Tu ştii ce-i ghinion, Olguţa ? o cercetă prin monoclu 


Herr Direktor. 


— Sigur, dac” am spus l.. Ghinion e cind ai tu bac la cărţi... 


şi cind am eu crampe. 


— Bravo! Şi cine te-a 'nvăţat? 
— Tu, Herr Direktor, 
- Unde-i Alice să te-audă | Aşi câpăta o papară! 
— Spune, papa, numărul treisprezece poartă ghinion ? 
E eg et, Olguţa ! Aşa cred unii, 
— Da’ tu ce crezi ? 
> Da Ro Da și nu 
- Mai mult da sau mai mult nu? 
— Parcă mai mult da, 
— Ca şi mine, papa... Herr Direktor, nu cumva azi fi trej- 


sprezece ? 


— De ce? Azi ai ghinlon ? 

— Mă rog!.. Spune tu şi spun şi eu! 
— Nu-l treisprezece, Acuma spune. 

— Eu n'am... dai poate că au alții! 

— laca n'al nemerit: alții au noroc azi. 
— Ştiu, Herr Direktor, îl iscodi Olguţa, 
— De unde știi ? Al ascultat la ? 
— Eu nascult la ușă! 

weng ua ce ştii ? 

— Intreabâ-i pe papa. 

— Ce ştie, dragă ? 

— Ştiu cu! 

— Mare drac mai eşti, Olguța ! 

— „Herr Director, ce faci tu cind ţi-i ciudă ? 
— Depinde |! Uneori inghit... alteori.. 

— Alteori ? 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Alteori fumez | 

— Eu fnghit. 

— Inghiţi 1 Ce înghiţi? 

— Poamă, Herr Direktor, răspunse calm Oiguţa, strivind 
în dinţi ca pe-o alună, un traged bob de busuloacă. 


In etacul doamnei Deleanu, prin storuțile lăsate în jos, lu- 
mina amiezii de toamnă pătrundea ostenită şi odihnitoare. 

Cu o mină, Dânuţ se rezema de umârul mamei lui inge- 
nunchiată lingă el. Piciorul cu pricina şi-l ţinea intins. Genun- 
chiu! zdrelit fusese spalat şi badijonat cu iod... Acum venise 
rindul bandajului antiseptic. 

Un pronunţat miros farmaceutic măgulea nările lul Dănuţ. 
Ochii nu i se mai desprindeau de pe invelitoarea bandijului, 
insemnată cu o cruce roşie, 

„ „Rânit în războae soldatul căzuse. 

Sin puţine zile chinuit muri. 

Departe de-o mamă care îl crescuse şi care-l jubi..." 

Neştiind că Dânuţ murea „departe de-o mamă care D cres- 
cuse şi care-l iubi“, doamna Deleanu era îngrijorată de gravi- 
tatea obrajiior lui. 

— Te stringe pansamentul. Dănuţ ? > 

— Da, pansamentul... Nu. Nu mă stringe pansamentul ! 

— Spune mamei, Dănuț. Dacă te stringe să ţi-l tac din noa, 

— Nu, mamă. Aşa e foarte frumos. Merci, 

Pornind de deasupra genunchiului, pansamentul ajungea până 
la mijlocul pulpei diad piciorului un vesmint de rană pentru 
decoraţii, 

„il pressent quelque chose L...“ 

Mai demult, doamna Deleanu vorbea franțuzegte cu dom- 
nul Deleanu mai ales atunci cina vroia să n'o înţeleagă urechile 
copiilor. Deprioderea de prisos în vorbe — acuma cind copiii ştiau 
franţuzeşte—se refugiase înăuntru, pentru gindurile tainice. 

— Eşti trist, Dănuţ ?—il întrebă ea dezmierdindu-i frontea, 

Intrebarea se prrtăcuse în îndemn : Dănuţ deveni trist. 

„Pauvre petit! Qael sourire navrant L 

Pâtruns de vanitatea tristețelor poetice, Dănuţ primi dez- 
mierdâri pe frunte. pe obraji, —cum ar fi primit aplauze. 

— Vrei tu să-ţi dau ceva ? Hui! Cere ceva mamei... 

— Mamă azi nu mai trebue să dorm ?—întrebă Dănuţ cu 
glas din ce io ce ma: nesigur, 

— Eet SS Dânuţ ? Ţi-i soma ! 


— Nuu 


— Atunci de ce să te culci! Nu-i bine-aici, cu mama ? 
— Ba da, 


LA MEDELENI i 195 


— Hai să te pieptene mama. 

„Poate că m'am îmbolnăvit“ nădăjdul Dânuţ, simțindu-se 
la putere. 

Prin vălurele moi şi încilcite, pieptenele vislea uşor, ascul- 
tind mai mult de melancolia ochilor decit de minile care-l purtau 
Con scop practic. 

Pentru oricine altol decit doamna Deleanu, părul lui Dănuţ 
era castaniu şi buclat. Dar ochii străinilor sint distrați și văd 
convențional: nu ma! mult, nici altfel, decit ochii funcţionarilor 
dela pașapoarte. 

„Castaniu şi buciat“|! Adică la fel cu sute și mil de capete 
prin care trece foarfecele şi cosmeticul bărbierilor l... Diet bä- 
etil Trebue să fii femee ca să bage de samă lumea că ai păr 
frumos | 

Inima doamnei Deleanu se strinse amar, simțind nepăsarea 
oamenilor. Şi minile mamei ocrotiră o clipă, zadarnic, impotriva 
ochilor şi-a foartecilor,— risipa buclelor lui Dănuţ. 

— Stai jos, Dânuţ. Sà te pleptene mama frumos. 

Dănuţ se aşeză pe dormeusa dela picioarele paturilor ală- 
urate. 

— Intinde-te bine... Aşa.. Ştii, Dănuţ, cind erai mic... 

Se lungise dezlungul dormeusei, cu capul pe genunchii 
doamnei Deleanu. Ghetele prăfuite odihneau pe şalul turcesc, 
ciudat !—nici o observaţie! Dimpotrivă, un zimbet zărit printre 


ene. 
„Rânit în războae...* 

— Să-ţi spue mama o poveste ? 
Daa ! 


— Ce să-ţi spue mama ? 

— Dănuţ, se întristă ea deodată —nu mai gtle mama po- 
veşti porin tine ! Eşti mare, Dänuț l... Cum trece vremea! 

oamna Deleanu ot şi lssind pieptenele în păr, alintă 
capul pentru care nu mai avea poveşti. 

„Departe de o mamă...“ 

Ochii doamnei Deleanu crooşteau nuanțele bucielor lui Dă- 
nut ca notele unei Nocturne de Chopin... 

Bucle castani! |... Castanii pe dinafară : da, Dar che flăcări 
mocneau Înăuntru 1 Cite ape ruginii! Ce delicate chenare arămil 
ardeau pe marginile şuviţelor | 

La sfirşitul vacanţelor, buclele lui Dănuţ erau altele decit 
cele dela inceputul vacanţelor. In roșul lor de soare cuprins de întu- 
neric, simțeai o dogoare parcă, simțeal apropiindu-se toamna, cum 
simţi în luminişul unor tablouri de Rembrandt, nimbul lui Isus. 

„ŞI buclat!* Buclă cu buclă altfel buclat. Dimineaţa, cind 
Dănuţ se deştepta din somn—in clipa hidă cînd părul oamenilor 
e zburiit şi dezmăţat—păroul lul răsărea ca o grămadă de la- 
lele—cind arămil, cind castanii—întlorite în grădinile somnului, 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Atitea dimineţi | Atitea deşteptări copilăreşti! O clipă, tot 
trecutul anilor din urmă se acoperi de brunul lan de aur al la- 
lelelor rotunde... 

„ȘI iată, Incepea liceul... viaţa... uniforma... tunsul... bătri- 
nefa pentru unii, tinereţa paira „alţii... şi copilul cu bucle de 
fată, ve pe dormeusă, niciodată, niciodată nu va mai fi la fel... 


Furată de ginduri, doamna Deleanu nu băgase de samă că 
Dănuţ aţipise pe genunchii ei. Ridicindu-l capul cu minile, îl a- 
our pe căpătăiul dormeusel, incetişor, ca pe un vas cu flori şi 

uturi. 
Se Dănuţ se deşteptă înspăimintat, în sunet de săbii 
parcă. 

— Ce-i? 

— Nimic, Dănuţ. Uite... 

— Mā tunzi, mamă ? —se alarmă el văzind şuvița de păr şi 
foarfecele din mina doamnei Deleanu. 

— Na, Dânuţ, zimbi ea cu tristeţă la gindul că alţii îl vor 
despuia. Am (tat o şuviţă nomal... pentru mine. 

— De ce, mamă ?— întrebă Dănuţ câscind cu poftă. 

— Aşa... s'o vezi şi tu cînd vei fi mare... Dânuţ... 

— Poftim? 

— Tu eşti mare, Dănuţ ? 

— Da, mamă. 

— ie vrea tu să rămii aşa cum ești: mititei 3. 

TS D DT 

— „impreună cu mama, 

ano aa. 

z — Dach nu se poate, Dănuţ... Hai să-ţi dea mama ceva 
un. 

— Din şitonieră ? 

— Din şifonieră, zimbi doamna Deleanu ta faţa şitonierei 
de mahon a mamei şi-a bunicei el, 

„Parfumul dătător de nostalgii al şifonierelor copilăriei, 
din etacul somnului şi al răsfăţolui! Parfum care se duce cu 
trecutul... Parfum pe care-l regăseşti—trecind grâbit de viață pe 
o veche uliţă cu zarzări intioriţi.. Te ţine 'a drum ciudata adiere, 
venind cu-a primăverii printr'o fereastră necunoscută la care 
poate să răsară un chip de fată tinără...—din casă? ori din 
trecut ?—turburător. 

Parfum de levănțică şi sultină striasă în săculețe colorate 
care atirnā de rafturi ca nişte delicaţi desagi ai amintirilor... Mi- 
ros de iarbă-mare, de colonie şi de parfumuri cu nume pe veci 
uitate ca ale fericirii... Grămezile-aibitarilor, zimbitor de albe "9 
umbra pen a rafturilor., 

«Yi Zăngănitul argintiu al cheilor, şi scîrțiitul muzical al 
fonierelor deschise de o mină albă, cind in Sec? lor de 


LA MEDELENI 197 


o clipă numai—un etac și un copil cu buze umede ochi duioşi 
fiindcă în şiflonieră e sche e și 


— Mamă, clte am voe să iau ?—iîntrebă Dănuţ, ronţăind o 
tabletă rotundă de şocolată „Marquis“, mincind din ochi cutia 
plină rămasă ìn mina lui. 

— la-ţi-le pe toate... să al şi tu la tine în odae. 

— Adevărat? 

— Adevărat. 

Dănuţ închise cutia după oarecare dibuire cu capacul : era 
emoţionat. 

— Ş'acuma hal să te parfumeze mama. 

Dănuţ plecă fruntea ca pentru incoronare. Dopul de sticlă, 
umezit, şerpul printre bucle, pe după urechi, pe timple, lăsînd 
o adiere it luncă jilavă şi de bomboane acre, 

— Poftim, 

— Dănuț... 

Minile doamnei Deleanu umblau repede printre rafturi, su- 
cind şi frămintind teancul batistelor, 

— Dânuţ, p ea rar, în silă,—du-te în sofragerie,.. Te 
aşteaptă Moşu” Puiu. 

ănuţ eşi: Curentul trinti uşa zmulgind-o minii distrate. In 
afara uşii, Dănuţ aștepta cuvenita observaţie: „Uşile se 'nchid, 
nu se trintesc ?* Neauzind nimic, se miră, şi porni spre sofra- 
gerie cu buzunarul umflat de catia şocolăţilor, şchiopătind din 
pricina bandajului, 
` Oglinda şitonierii oglindi în treacăt o mină care acoperea un 
obraz... 


— Uite şi pe Kami-Mural—izbucni volos Herr Direktor, 
azvirlind cărţile, 

In aşteptarea —cam lungă—a lui Dănuţ, Herr Direktor ja 
case citeva partide de ccarit cu domnul Deleanu. 

— Da” ce-i cu tine, Kami-Mura ? 

— M'am julit la genunchi, Moşu’ Pula. 

— Şi al primit cadou un pansament... Bravo ție! la 
stai jos. 
radă Direktor îşi strimbă scaunul spre Dănuţ... Olguţa care 
Indurase cazna unei silnice tăceri, îşi turti bărbla de masă, cu 
ochii la pindă. Domnul Deleanu îşi statornici privirea pe plafon; 
Monica, genunchi, 

— D spus mama pentru ce te-am chemat? 

— Nu. . 

— Foarte bine. Atunci să vorbim nol amindoi, ca doi bär- 
baţi... ca dol prietini: da? 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Da, îngină Dănuţ, stringind cutia de şocolată, 

— La vrista ta—ciţi ani ai? Doisprezece? 

— Neimpliniţi, regretă Dănuţ roşindu-se. 

— Nare-a-face |! La doisprezece ani nu mai eşti copil. Eşti 
gogeamite bălat mare! Aşa trebue să fii. 

Vocea lui Herr Direktor răsuna categorică, directorală, 
Dânuţ se pregăti asi un lang şir de „da“. 

— Tu ştii, Dănuţ, că Moşu’ Putu te iubeşte... al mama, 
caşi pagr stă 


— dé că-ţi vrea binele şi numai binele... 


— Da. 

Olguţa se frăminta. 

— Bine, Dănuţ. Să vedem numai, dacă-l iobeşti şi tu pe 
Moşu’ Puiu cit te iubeşte el pe tine... 

Dănuţ clipi. Atltea vorbe adresate lui, şi numai lul, îl ame- 
teau. I se părea că între cap şi picioare erau kilometri, Capul 
se inălțase sus-sus, dimpreună cu plafonul; picloareie coboriseră 
afund-afund, dimpreună cu podelele. ȘI peste prăpastia dintre 
cap şi picioare, alerga mercu trenul asurzitor al vorbelor... 

— la să-mi spui tu mie, Dănuţ, dacă vrei s'ajungi într'o 
zi la fel cu Moşu’ Pulu ?... 


— a, 

—.. SA ciştigi şi tu bani — cit vrei — să cheltuegii cit 
poţi, să ai automobil, să porţi monoclu,—să fii intrun cuvint 
stăpin pe tine, şi cind îl spune o vorbă să tremure ceilalţi în 
faţa ta şi să te-asculte ca pe un rege... 


< CH 

— Atunci, Dănuţ, trebue să faci cum spune Mogu’ Paiu. 
— Da, 

— Bine... Dar fiindcă eşti băiat mare şi deştept şi invă- 
fat şi ascultător... 

O licărire de spaimă îl neliniști pe Dănuţ, ca un fulger prin 
ceaţă deasă. 

— .„Moşu' Puiu vrea să hotărăşti tu singur... Şi hotărirea 
luată de tine va fi stintă. Cum val spune tu aşa vom face nol. 
ŞI tata şi mama şi Moşu’ Palu, te vor asculta pe tine caşicum 
nol toți am fi copiii tăi... Dar tu, Dânuţ, trebue să chibzueşii 
serios, şi să răspunzi ca un bărbat. Dacă vel face aşa cum cre- 
dem noi, te vom iabi mai tare şi te vom trata ca pe un om 
mare şi cuminte, nu ca pe un copil... Ne-am laţeles ? 

— Da, vorbiră singure, buzele lui Dănuț. 

— Acuma ascultă bine... 

„Rănit în războae soldatul căzuse. Ce s'a 'ntimplat 3. 

— Incepind din anul acesta —flindcă acuşi se isprăveşte 
vacanța... 

ănuţ strinse mal tare cutia din buzunar. - 
—mtu intri la liceu. Heil Nici nu-ţi închipui tu, Dănuţ, 


LA MEDELENI 199 
————————————————————————— 


ce mindrie-i să fii licean! Ce 'nseamnă asta: școală primară ? 
Fieac! Pentru copii mici t... Liceul e altceva ! ŞI Ge eu am 
fost pia: Aa ce rău e pete să nu mai sintem l.. 

nut trase cu coada ochiulul la Oiguța, dar întilni num 
ochii trişti şi miraţi at Monicăi. “i sasi 

— De acuma înainte ai să al pantaloni lungi, cu dungă! Auzi, 
Dam A Sg lungi. Aşa cum poartă tata şi cu mine, Ce 
mal vre 

Dănuț începu să asculte, 

— Ce se 'ntimpla insă: nol cu toţii vrem ca tu să ai 
parte în viaţă de ce-i mai bun, de ce-i mai ales.. ŞI fiindcă la 
laşi nu stat veer de samă, am dori să urmezi liceul la Bucu- 
real, In capitala ţării, Dânuţ! Să stai într'an oraş cu regele! 
Duminica, ie scot din Internat, şi după ce tragem un... o masă 
grozavă la Enescu — unde-ai să comanzi tu tot ce-ţi trece prin 
cap—ne trintim într'o trăsură cu doi cai negri şi facem o piim- 
bare la şosea... 21 să ştii, Dânuţ, muscalul care Loi alege eu in- 
trece caleagca regelui  Hei-hei |! Saracul rege! Noi înainte, picior 
peste picior, şi el în urma voastră... Ştii tu că Moşu’ Pulu se 
pricepe |... ŞI la anul—după ce-i învăţa tu bine, ca să nu-l faci 
de ris pe Moşu’ Pulu-— facem amindoi o plimbare în străinătate. 
Cind cu trenul, cind cu vaporul l. ȘI cînd ti-i intoarce, vorbind 
atitea limbi străine, rămine Oiguţa, cu gura cascată, giumi Herr 
Direktor tâcind cu ochiul Oiguţei. 

„Vrasăzică, Dânuţ, laca ce-ţi propune Moşu’ Pulu: ori 
rămii la laşi—inti'an liceu dăripănat unde vin toți desculţii şi 
pespălații, tatr'un liceu cu uniforme urlte—ori vii la București cu 
Moşu’ Puiu, ia un liceu ca cele din poveşti, în oraşul în care 
stă regele, în oraşul În care Duminicile, o ducem numai într'o 
E şi de unde, cind vine vacanța, hop în tren şi tot 
nainte... 

„Acuma tu gindeşte-!e şi alege... Tu ştii cum e bine 
vrea Moşu’ Puiu, Horărăşte. SES ` ES 

— Hai, Monica. Noi n'avem ce căuta aici. 

Uşa pocni.. Herr Direktor aprinse o havană... Dănuţ îşi 
roti privirea prin odae,.. Domnul Deleanu privea plafonul, tu- 
crontat, caşicum acolo sus ar fi fost zugrăvită vinzarea lui Isus. 

Privirea lul Dânuţ întilni capul tuns al lui Herr Dire ktor, 
cicatricea de Schläger; întiicoşată, se abătu înspre bufet... Bie- 
tul bufet! Cind Wânuţ era mic se ascundea in bufet... Acam 
era mare! Şi mama nu era în sofragerie.,, 

Inghiţi uscat; iar înghiţi... Singur pe un scaun deasupra 
lumii... ȘI trebula să răspundă da. 

Rigică ochii înfrinţi spre Herr Direktor, 

— Nu te grăbi, Dănuţ, îl imbărbătă Herr Direktor, Gin- 
deşte-te bine. 

Capul lui Dânuţ zvicnea gol. 

Mina-i ințepenise pe cutia din buzunar... O viespe venită 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de-afară, îi bizti subt nas. Scatură capul, se apără cu minile. 
Viespea se aşeză pe struguri. Mina lui Dănuţ încleştă din nou 
catia. 

mAa!.. Vrasăzică de asta mama...“ 

ŞI tata şi Olgoța! Toţi ştiuseră, numai el oni. I alungau 
din casă... Toţi îl părăseau... Nimānui nu-i păsa de el... şi mama? 
Chiar mama !... Dănuţ nu mal avea pe nimeni... 

Inchise ochii, umeziţi... ŞI d:odată, Turbinca lui Ivan sein- 
tredeschise, Din ea năvâliră—ca nişte umbre uriaşe, într'o lume 
pustie:—Barbara Ubric, Genoveva de Brabant, Cenuşăreasa, 
toate domniţele şi împărătesele nefericite... şi printre ele, cinele 
soldatului mort în războae, cîinele Azor. 

„Vrasăzică aşa! Vrasăzică aşa f...“ 

Pe obrajii lui Dănuţ şi peste lumea jalnicelor umbre, alu- 
necară două lacrimi... şterse cu minie de mina lol Dănuţ... Căci 
din *Turbinca lui Ivan—cu plete negre "o vint, cu ochi scinteetori, 
cu paloşul intr'o mină şi buzdoganul în cealaltă —eşise Fât-Fra- 
mos din lacrimă. 

Mina lui Dănuţ zmunci cutia cu şocolată, izgonind-o pe 
masă, 

Nu-mi trebue! Dacă-i aşa, bine!... Lasă că v'arăt eul.“ 

Cu glas ridicat, neobişnuit de tare şi de botărit, Dănuţ 
rosti marile vorbe: 

— Da, Moşu' Puiu, merg cu mata la Bucureşti, Așa vreau eu. 

— Bravo, Dânuţ, bravo! Aşa băiat mai înțeleg şi eu! 
Vino să te sărut. 

— Dănuţ, strigă doamna Deleanu, scoțind capul prin uşa 
Ss fără să Intre, ca în aşteptarea rezultatului unei o- 
pera 

„Ce-am făcut?" 

Ca roua dimineţii, Făt-Frumos se risipi in ploae de lacrimi 
pe obrajii sărutaţi ai lui Dănuţ. 

— Alice ! Hai, Alice! S'a făcut ! Să ne trălască Dâneţ! O 
sticlă de Cotnar. 

— Lasă-lasă, dragul mamei, are să fe bine, il alina doamna 
Deleanu Stringindu-l în braţe aşa cum l-ar fi sirtas pe peronal 
unei gări lugubre, subt țipătul locomotivei care l-ar fi dus la măcel. 


(Va urma) Ionel Teodoreanu 


Craiu-nou 


Azi, soarele s'a rătăcit pe dealuri... 
Intirzia pe culmi, cu fagii împreună, 
ŞI parcă nu ştia să mai apună. 


lar inserare, fără să-l aștepte, 
Din cerul nalt se cobora pe trepte. 


Şi dintr'odată, peste cimpul nins, 

De subt aripa de èrgint a unui nor, 
Cralu-Nou, subțire, s'a desprins— 

Atit de mic şi de uşor 

C'am aşteptat păn'a apus, să cadă 

ȘI să-l culeg, fragil şi rece, din zăpadă... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


lanuarie 


—Vezi? larna, ca pe o povară 
Şi-azvirle ’n cimp albastrele eşarpe. 
ŞI "pn urma ei, pirăul se stecoară 
Sclipind din solzii slolurilor locii, 
Cu mlădieri de şarpe. 


Pe "'ntinderi ninse, Iarna totfrzie. 
Işi rupe 'n neguri haina străvezie 
Şi-albine albe scutură, uşoare, 

Din cerul vinăt, coborit pe zare. 


— Auzi cum cad, molatec, fulgii de ninsoare... 


lar pe-un salcim îmbătrinit subt promoroacă 
S'a abătut un stol de corbi cu glas de loacă,— 
Seminţe de 'ntuneric, risipite, 

Din care creşte noaptea "n cimp pe nesimţiie .. 


Train, subt fumurii şi reci portaluri, 
S'ascunde larna 'n depărtările de sgură 
ŞI, goală, cu genunchii strinşi la gură, 
Adoarme tremurind de frig, pe dealuri. 


Otilia Cazimir 


Leninism sau troțkism 


In ultimul timp s'a produs în Rusia un fenomen Înzemnat: scos- 
terea Iui Troțki—unul din protagoniştii revoluției rusești—din cadrele 
conducătoare ale partidului comunist și ale statului rus. Ştirile agen- 
țillor telegratice şi ale jarnalelor nu ne dau lămuriri complecte asupra 
acestul fapt, care trebue să aibă o insemnâtate simptomatică mare, 
atit pectru viața internă a partidului guvernamental şi a statului rus, 
cit și pentru internaționala comunistă, şi deci pentru intreaga politică 
din Europa. Lămuriri autentice asupra acestel chestii se găsesc Io 
următoarele publicaţii ; 

L. D. Troțki, Opere, vol, Il. 

L D. Troțki, Iavățămintele lunli O-tombre, 

Ł. B. Camenev, Leninism sau troțkism. 

Stalin, Leninism san troțkism. 

la rindurile de mal jos vom căuta să rezumăm aceste intare- 
sante lucrări, ca să putem trage concluzii din aceste acte autentice, 
asupra situației actuale din Rusia, 


L. D. Troțki, Opere, vol, Il, 918 paga în 169, ediție destat, 
Moscova, 1924. ` 

Acest volum cuprinde operele Iul Troțki scrise între 18 Februar 
şi 23 Decembre 1917, 

Primul capitol, întitulat „prima etapă a revoluției», conține ar- 
ticoiele scrise de Troțki In presa rusească din America și în presa 
germană, Este interesant că dela inceput autorul a intrevăzut că for- 
bie, cart au deziănțuit revoluția în Rusia, nu vor H satistăcute nu- 
mal cu libertatea presei și a adunărilor, cu amnistie, cu parlament, 
cu guvern parlamentar etc. 

„Nici o chestie fundamentală, din cela cara au provocat revolu- 
ţia, nu ae rezolvă prin aceste mijloace, care dau numai eşire liberă 
pentru desfăşurarea urii populare acumulate. Au rămas războiul, scume 
petea, foametea, şi, în toată acuitatea, chestia agrară. Masele munci- 
toreşti se vor răscula grup după grup, protestind impotriva războlului 


204 VIAŢA _ROMINBASCĂ 


rind îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Masele țărănești se vor 
enee şi, fără i tre Constituanta, vor incepe să gonească pe 
proprietari de pe moșii. Tonte storțările, da a opri lupta daclasă în des- 
“tăgurare, na vor duce la nimica. Numai bieții locuitori simpli pot crede, 
că revoluția se face de revoluționari, care după dorință o pot oprila 
orice puncte (p. 27—28). 

e ză doilea, „Prizonier la Englezi“, este reproducerea tt- 
nel mici broşuri, publicată de autor Ia Malu 1917 la Petrograd. in 
care descrie, cum în drum dela New-York spre patrie, a fost ridicat 
la Halifax de pe vapor şi ținut o lună de zile prizonler totr'an lagăr 
de câtră Englezi. Protestează Impotriva guvernelor imperialiste en- 
glèz şi rus, în special Impotriva d-lor Kerenski, Cernov, Scobelev, 
Ţereteli— socialişti, care făceau parte din guvernul temporal rus, acu- 
zindu-i de a fi intrat In serviciul capitalismului şi imperialismului in- 
ternaținnal, 

Capitolul al treilea, „Până In lolie*, conține discursurile, rezolu- 
tiile şi articolele lul Troțki, dintre Malu şi Toile 1917, în care com- 
bătea guvernul de atunci—coaliţia dintre socialiștii revoluționari cu 
liberalii burghezi, —insistind asupra neputinții jor de a rezolvi chestia 
războlulul și a reformelor constituționale, din cauza alianțelor cu im- 
perialismul şi capitalismul Internaţional în politica externă ai cu bur- 
ghezia naţională în politica internă ; susținea şi propunea pacea Ime- 
diată (broşură speciață „Programul păcii*), pe baza revoluţiei prole- 
tariatului mondial şi prin crearea, în acest scop şi cu acest program, 
a unul guvern al clasei proletare rusești, 

Capitolul al patrulea, „Presiunea contra-revoluţionară“, conține 
o serie de articole de apărare contra invinairii că ar fi la legături cu 
Nemţii (Parvus), că ar fi primit zece mii de dolari; şi o serie de ar- 
ticole de atac sistematic Impotriva lul Miliucov, Alexinschi, Burţev, 
invinuindu-l de a fi sclavii burgheziei. In urma nianlfestaţiei armate 
a bolșevicilor dia 3—4 Iulie 1917, se dăduse de câtră guvernul tim- 
pului ordin ca făptultorii armaţi şi conducătorii morali să tie deteriţi 
justiției. Lenin se ascunde: întăiu la Petrograd, apol în Finlanda. 
Troțki, care atunci nu aparținea partidului bolşevic, ci grupării para- 
lele a internaționalel, apără cu putere partidul boigevic, cu dogma şi 
tactica căruia nu avea în acel moment nici o divergeață. EI susține 
că mişcarea din lulia a fost o spontană protestare a maselor Impo- 
triva Incercârii guvernului de a tace ofensiva, Impotriva aminării re- 
formei agrare, impotriva măsurilor luate de guvern pentru oprirea 
mişcărilor ţărăneşti, 

Arestat la 24 lalie, Troțki publică acum răspunsurile, date a- 
tunci judecătorului de Instrucție, precum şi toate protestările sale. Din 
discursurile ținute de Troțki în acel timp și publicate acum, notăm 
declaraţiile la adunările lucrătorilor: „Nu socotim că țărănimea apar- 
ține clasei proletariene. De acela în aprecierea evenimentelor, care se 
destăâşoară, socotim ca punct de vedere mal sigur şi mai clar—cong- 
tiința proletariană= Aceste cuvinte nu le spunea, bine faţeles, în adu- 
nărite comitetelor țărănești, unde declară ; „nu putem sări peste ca- 
pul nostru propriu; trebue să atragem spre nol masele ţărăneşti, A- 
ceasta este posibili“,  „Incercările maselor, calificate anarhie, sint iz- 
vorite din necesitatea spontană de a rezolvi chestiile ajuuse violent 
la ordinea zilei, din cauză că guvernul, compus din socialişti şi ca- 
pitalişti, ou a fost şi nu este în stare să rezolve imediat : nici pro» 
blema agrară, nici problema războlului, nici dacă administratorii ş. 


— 


LENINISM SAU TROŢKISM 205 
CT TROŢKISM ` J5 


judecătorii rămin cei vechi, sau se vor pune alţii nol, nici dacă ar- 
mata va răminea cu organizația veche sau nouă. Nu este egire decit 
fie într'o reacțiune tranșă, sau ln dictatura proletariatului», 

Capitolul al cincilea, „Agonia democrației mici burgheze”, incepe 
cu retipârirea a două broşari a lui L, D. Troțki din August și Sep- 
tembre 1917; prima subt numele „Ce va îl mal departe“, şi a doua, 
„Cind se va sfirși afarisitul de războlu (carnagiu)*. In cea dintăiu se 
rezumă evenimentele politice dia Rusia, din Februar până în August 
1917, se batjocoresc singeros reprezentanţii socialiștilor revoluționari 
şi ai socializtilor democrați, care, lucrează de acord cu capitaiismul, 
se indică ca mers fatal viitor: revoluția socială mondială cu dictatura 
proletariatului. „Proletariatul, tirind cu sine și masele semiprolatari- 
ene și arunciad peste bord pe conducătorii de eri (Kerenski, Tere- 
teli), va stabili regimul imcrătorilor, Succesele viitoare vor atirua, 
direct şi imediat, de dezvoltarea revoluției europene gi in primul 
rind a acelei germane., Intoarcerea Inapoi cătră un echilibru relativ, 
capitalist, al epocei trecute, este imposibilă“. In a doua brozură 
Troțki, după ce descrie violent şi patetic ororile războlulul, insistind, 
bine ințeies, că războiul este inventat de capitalişti, că masele siat 
Inşelate, că socialişti patrioți sint idioţi, că numai internaționaliştii 
sint adevărați socialişti, care luptă pentru pace, Invinueşte guvernul 
rus de atunci de continuarea războiului, arată starea de descompu- 
nere a țării şi a armatei, insistă asupra urii, care se acumulează In 
sufletele maselor muncitoreşti din Europa și speră că aceasta ură, 
provocind revolvția mondială, va da și pacea, dar şi organizarea so- 
cialistă a omenirii. Urmează apol o serie de articole şi discursuri, 
In care se combate mişcarea lui Corniiov și sa demonstrează legă- 
tura acțiunii acestuia cu guvernul. Această apărare a revoluției şi 
acest atac contra mișcărilor contrărevoliiționare atrage multe elemente 
revoluționare spre bolşevici, le iniesneşte posibilitatea organizării lor 
militare (gărzi roșii şi regimente) subt pretextul luptei impotriva lui 
Cornliov, ușurează formarea unel majorități bolşevice In soviata şi 
proclamarea pe față a acestor idel: „războiul esta incompatibil cu re- 
voluţia.—războlul este isprăvit, trebue incheială păcta, lupta "emp, 
craţiel cu clasele avute este inevitabilă şi actuel, în diferite forme, 
ea își face ciclul dezvoltării, şi nici un program, giel un fel de ara. 
torie nu o vor putea opri“. 

Tot Ia acest capitol sint publicate discursurile d-lui Troțki din 
adunarea (14 Septembre— Octombre, 1917) numită „prepariamente şi 
„constâtuire democratică“; în aceste discursuri se dezvoltă aceleaşi 
idei şi pe baza lor sint privite toate evenimentele dela ordinea zilei, 
din ace! timp, 

Din notele redactorilor dala acest capitol, rezultă că Lenin și 
Troțki erau Impotriva participării comuniştilor la „prepariamente, a- 
vind In vedere viltoarea răscoală şi luarea de câtră el a puterii di- 
rect; pe cind alți membri importanți dia partid (70 impotriva 50, ia 
cap cu Camenev, Zinoviev, Ricov, Reezanov, Calinin) erau pentru 
participare, Din acele momente (Septembre), Lenin (ascuns în Fia- 
tanda) și Troțki iacep să insiste cu mare putere asupra necesităţii 
răscoalei imediate, arătind in acelaşi timp, că după Marx, „răscoala 
este o arti" şi stăruind asupra organizării ei militare cu ajutorul sta- 
tului major, al gardelor roşii şi regimentelor, pregătite quasi contra 
lui Cornilov. Dar numa! la 7 Octombre s'a tormat majoritatea în pare 
tid pentru boicotarea „prepariameatului* și organizarea răscoalei, 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a ine toate dis- 
spitolul al şaselea, „inainte de Octombre*, conț 
Een articolele lui Mie? e ugi ge wën? pane Zoe deg 
pagarea in toate cercurile de lucrăto ` Gë ie E 
lua imediat puterea de câtră proletariat, de a 

oss? wéiee? a st E era imediat garda roşie cn och Stu 

subt numele de comitet revoluţionar militar, impotriva cor r 
tra-revoluționare şi de a se da imediat pămintul ES op, SEN 
Capitolul al şaptelea, „Revoluţia din Octombre“, conțin teg 
proclamaţiile, adresate de Troțki în numele partidalui, elen doi 
mitetelor şi sovictelor armatei active, sovietelor reglora [ata og 
date garnizoanei în zilele oara es vă de Zeng: leg 

eferatele asupra mersului răsco 

repr debt făcute ia acelaşi timp, in fața sovietului regional din 
ge Ze ua al optulea, „Amintiri despre revoluția din ie oaget 
conţine articolele lul Troțki asupra acestui subiect, scrise In $ 
det ch al nouălea, „Prima etapă a întăririi revoluției“, con- 
ține: apeluri, rezoluții, ordine, telegrame, corespondențe, rii eg 
basadorilor străini şi direct guvernelor allate şi vrăjmaşe e adel u- 
crainiene, precum şi discursuri la congresul sovietelor din sin ea 
Intre acestea este cu deosebire interesantă atitudinea publicistulu - A 
voluționar, ajuns la putere, faţă de presă, pentru care tot timpu Ze 
luptat în opoziție ca să | se dea libertate. El ordonă, dar şi pr ec 
in mod public: „că aceleași măsuri, care se jau pentru În we éi 
din cale a persoanelor, să se aplice şi presei“, „Putem oare a À d 
ca pe timpul alegerilor pentru Constituantă, să lăsăm să SE go 
otrava! Trebuesc confiscate toate tipogratiile particulare ş ier? 
tele de hirtie.” „Cind mateloţii şi garda roşie le inchid smsen E 
teriți Corolenci şi Gorchi etc., strigă că se calcă iibertatea cuvintulule. 
Capitolul al zecelea, „Lupta pentru pace", conţine : a) pvir 
dresate de Troțki, In calitate de comisar ia externe, aliaților şi vrăj- 
maşilor, guvernelor şi popoarelor, invitind toată lumea Ja regat 
armistițiului şi a păcii, justificind publicarea tratatelor * secrete, b) 
discursuri, Ip diferite adunări, asupra mersului tratativelor de ură 
dela Bresi-Litovsc, precum şi c) note, ordine, conversații, apeluri că- 


$ ep rindari ale lui Treikt, privitoare la noi: „Injelege- 
rea Pé Balcanilor nu este Incă publicată, dar din referatul ră 
ca! aslăzi asupra raporturilor ruso-romine se vede clar atit ger ca 
şanlagisiă a guvernului romin, care ocupă lerilorii cu elemente e en 
cil şi polilica de inşelăclune, pe cere la momentul oporlun vro Vor 
rèalizeze diplomajia rusă, cēlciad tratatul încheia! cu Rominla”. + 
Ae cărti ps pir lunci Trojki cheslia despărțirii popoarelor de 
Rusia: „Oermenia a declaral că esle gala să elibereze Der? eo 
cupate: Franja de Nord, Beigia, Romiaia, Serbia, sie me $ = Ca 
Curlando, şi esie gala să dea aceslor popoare dreplul de auto siata 
nare deplină și nelimilală. Alci, in acest punct se ES? în ep = 
măsură condilia diclată de congresul sovielelor, Dar in ce pa 
acele prădăcluni, care s'au săvirșii acum zeci de ani şi ore. en par 
rerea noasiră råmin prădăciuni şi astăzi, Germania este d e: E K 
rere. Burghezia germană, turcească, susiriacă şi bulgară s'au ho za 
se resiilue celace pu apuca! în cursul actualului războlu dec se. F A 
pun ca noi să nu cerem dela ei anularea rezuliatelor acelor pr un 


| 


LENINISM SAU TROŢEISM 207 


trá social democraţiile din lumea întreagă şi în special cătră cea fran- 
ceză, invitind-o la acțiune pentru pace, 

Capitolul al unsprezecelea, „Revoluția din Octombre", este tra- 
ducerea şi reproducerea in rusește a broșurii cu același titlu, scrisă şi 
publicată de Troțki In limbi străine, In timpul tratativelor dela Brest- 
Litovsc, 

Volumul acesta este însoţit da o mulțime de suplimente şi adau- 
suri, diverse documente și fotografii şi de un foarte mare număr de 
note explicative, amănunțite asupra tuturor numelor, datelor, eveal- 
mentelor şi de indice, cronologic și de nume, foarta detaliate, 

lo notele, cași în actele suplimentare, se insistă cu deosebire 
asupra faptului că Zinoviev, Camenev (Rozenfeld, cumnat cu Troțki) 
Stalin (Diugaşvili) Ricov și sit, dintre conducătorii partidalul, au 
fost, în momente grele şi decizive, impotriva directivelor lui Lenin, 
pe cind Troțki era de acord cu el; mai mult, in timpul pregătirii şi 
executării loviturii din Octombre, Lenin era ascuns și nu influența 
mişcarea decit prin scrisori, pe cind Troțki singur ar fi condus, ofe 
ganizat şi realizat totul, În special Zinoviev, Camenev, Ricov şi 
Stalin au fost: impotriva bolcotării „anteparlameotuluie, Impotriva 
răscoalei din Octombre și mal tirziu Impotriva luării de cătră comu- 
alşti singuri a puterii, cerind participarea și a stingii social-democrate 
şi Social revoluționare, precum și indulcirea dictaturii, Troțki publică 
documente detailate asupra acestor lucruri, arătind în acelaşi timp de- 
zăştrele ce ar fi rezultat, dacă s'ar fi urmat acea tactică, 


Publicarea tuturor acestor materiale a dat ocazie lul Troțki să 
scrie şi să tipărească, în Octombre 1924, o nouă lucrare: „Invăţămin- 
tele lunii Octombre*, o broșură de 60 pag., în 16°. 

La Inceput, el insistă că experiența rusească trebue studiată cu 
deosebită atenţie şi in toate detaiille, intrucit învățămintele ei tre- 
buesc aplicate la revoluţia proletariatalal mondial. „Cu toate că a- 
cest studiu va trezi vechile dissensiuni adinci şi neaccidentale, (ar îi 
o micime de a se locerca să se facă acum din ele un instrument con- 
tra acelor care au greşit, şi din consideraţii personale, de categoria 
a treia a amina studiuj) el trebue făcut acum, căci nu se poate trece 
asupra problemelor revoluţiei din Octombre, care au importanţă in- 
ternațioaală, mai ca samă că am avut anul trecut, 1923, două Infrin- 
geri în Bulgaria şi una in Germania. Revoluţia din Bulgaria trebuia 
să fie o introducere pentru revoluția din Germania. Dia nenorocire, 
rău! iaceput din Bulgaria şi-a găsit o continuare şi mal rea în Ger- 
mania. Dar este greu de vorbit şi de analizat evenimentele din Bul- 
garia şi Germania, ciad noi nu am dat încă un tablou deplin elabo- 
rat asupra politice! şi tacticei loviturii din Octobre, Noi nu am tiä- 


care au fos! săvirșlie de ele în cursul perioadelor lrecule ale Istoriei 
mondiale. Nol caşi inolinle slâm pe lercnul depliuei nulodelerminări 
ș. cureclări a luluror nedreplăjilor istorice săvieşile pănă acum“, „Sint 
două platforme, pe care se pol duce tralalivele de pace : a noastră, 
care cere să se reslilue ce s'a prâdal acum și în lrecul, şi acea ger- 
mană, care se declară gata a resiliui numai celace s'a prăda! in cursul 
ultimului războiu* (Vol, ill, part. 2, pag. 226). 


203 VIAŢA ROMINEASCĂ 


murit pentru noi ce am săvirșii și cum am săvirșit, iar fără studiul 
complect şi detaliat a tuturor revoluțiilor, nu se poate organiza şi tace 
bine revoluția mondială“, 

Primul invăţâmiat, pe care îl trage Troțki, „este necesitatea u- 
nui partid comunist organizat, căci printr'o răscoală a stihillor, pro- 
letariatul nu poate lua puterea: chiar în Germania, Inalt industrială 
şi cu inaltă cultură, răscoala muncitorilor primitivă (Noembre 1918) 
a fost în stare să treacă puterea în mina burgheziei. Clasa avută e 
in stare să ia puterea, scoasă din minile altel clase avute, bizuin- 
du-se pe bogăţiile sale, pe cultura sa, pe legăturile nenumărate cu ve- 
chiul aparat de stat. Proletariatul nu poate prin nimic lnlocul parti- 
dul său“. 

Tot restul broşurii lui Troțki este consacrat studiului critic ai 
mişcării, atitudinilor şi curentelor din partidul bolşevic rus în cursul 
anului 1917, 

EI constată, că o parte din partid se fixase la idela pseudo- 
marxistă, că țările inaintate indică drumul de dezvoltare celor rămase 
in urmă ; pe cind formula lul Lenin „dictatura democratică a proleta- 
riatului și țărănimii, In opoziţie cu cea scolastică da mal sus, era 
vie, dinamică, revoluţionară, o etapă spre dictatura proletariatului. 
Dacă var fi mers cu formula, după care Rusia trebuia să aştepte ca 
mai tirziu să repete evoluția europeană, lar pănă atunci burghezia să 
fie la putere, şi social-democraţia în opoziție, am fi ajuns la catas- 
trofă, ta distrugerea partidului. Deşi de această părere au fost o 
parte din elementele conducătoare din partid, sa urmat calea indi- 
cată de Lenio“, 

Deşi Camenev susținea că revoluţia burgheză nu esta Incă stir- 
şită, şi deci nu se poate trece la revoluția proietariană, „Lenin a răs- 
puns bătrinilor bolgevici, care nu odată au jucat un rol trist în isto- 
ria partidului, repetind fără sens o formulă învățată, în loc de a stu- 
dia realitatea vie: formula voastră a imbitrinit, ea este moartă și 
nu poate învia“, ' 

„Un alt curent greșit în partid a fost că s'a susținut participa- 
rea la conferința, proectată a se ține la Stokholm şi apol la „prepar- 
lamentul“ rusesc ; In ambele aceste cazuri Lenin a văzut bine, ară- 
tind câ acolo nu erau căl revoluționare ci transacții ca burghezia şi 
bancherii, pe cind calea indicată de Camenav și Zinoviev ar fl dus 
la dezastru“, 

„Cea mal greşită pornire în partid a fost, cind Camenev şi Zi- 
novier, deja după formarea comitetalul revoluționar militar, adică a 
organului legai pentru răscoală, au recurs la toate mijloacele pentru 
a opri mişcarea; el scriau: «răscoala imediată insamni punerea pe o 
carte nu numai a soartei partidului nostru, dar şi a revoluției rusești 
și a celel Internationale. 

Toate aceste „greşeli“ Troțki le descrie în detaliu, cu citații de 
acte şi documente, Expiicaţia lor ei o găsește în faptul că în partid, 
la fiecare cotitură maj însemnată, se produc crize. „Elementele, de- 
printe cu anumite sisteme şi metode,—bune până în ace! moment, nu 
pot şi nu vor să admită metodele și sistemele nouă, pe care le Im- 
pun nevolle vieţii. Perioada anterioară crizel acumulează in partid, în 
păturile lul conducătoare, elemente inerte și conservatoare, locapa- 
bile, în momente de mare responsabilitate, să realizeze conductrea, 
pentru care se pregăteau de decenii“, 

Din această expunere (a experienței ruse) piină de aluzii, dar 


Së LENINISM SAU TROŢKISM 209 
și de formale acuzaţii de păcate din trecut, pentru a puna 
quasi ocazional, în relief propria-i linte Im” icabiță éi wegen geen 
luționară, Troțki scoate, pentru nevoile revoluției internaționale, dar 
indirect şi pentru nevoile interne ale partidului comunist din Rusia, 
următoarele invățăminte : „Nevoia organizării vnut partid revoluțio= 
Bar”, „Sindicatele şi alte formaţii nu vor fi niciodată capabile să or- 
ganizeze şi se conducă revoluția, care în țările europene va intimpina 
mari rezistențe; arta de a organiza milităreşte revoluția și războlul 
civil necesită o foarte serioasă pregătire, cași aprecierea momentului 
şi putiaţii unei Intervenţii militare a Rusiei sovietice; dacă in parti- 
dul comunist din Rusia s'au produs crize in momente decizive, aşa 
că şi acum trebue agezat fiecare la locul său, cu atit mal mult to 
partidele comtniste europene trebue selecționat personalul conducător, 
din punctul de vedere al acțiunii revoluționare; in special nesuccesul 
din Germania cere această selecționare ; altfel, och personal selecti- 
onat, prevăzător, hotărit și curagios in conducerea partidului, victo- 
fia revoluției proletariene este imposibilă. Acest persona! selecționat 
trebue să determine momentul revoluţiei şi să conducă realizarea“, 
„În ultimul timp s'a vorbit şi s'a scris despre necesitatea de a 
bolșeviza Internaționala comunistă, Este o problemă indiscutabilă şi 
neapărată, Ea se pune la ordinea zilei mai violent, In urma lecţiilor 
aspre din anul trecut din Bulgaria şi Germania. Bolşevismul vu este 
n doctrină (adică nu este numal doctrină) cl arta, sistem de educație 
revoluționară pentru revoluția proletariană, Ce este bolşevizarta par- 
tidelor comuniste ? O astfel de educaţie a lor, o astie! de selecțio= 
nare a personalului conducător, incit el să nu laşeze în momentele 
cind va veni luna lui Octombre“, 


Această egire, quasi literară, a lul L, D. Troțki nu putea să 
rămisă fără răspunsuri şi urmări, Cei vizați au evitat insă să pue 
chestia pe teren personal şi literar: Intre ei şi Troțki. EI au mutat-o 
in sfera raporturilor dogmatice şi politice, intre Lenin şi Troțki, între 
lealnism și troțkism, Intre partidul bolşevic rus unitar şi internatlo- 
ES eegen pe de o parte şi curentul şi acțiunea lul Troțki pe 

e ajta. 

Cel mal substanțial și mai complect răspuns l-a dat L, B. Ka- 
meney Intr'un raport tăcut partidului ai apol publicat în broșură subt 
titlul : „Leninism și troțkism=, EI Incepe cu constatarea, că de mult 
timp, In publicațiile lui, foarte frecvente, Troțki s'a abătut dela „ide- 
ologia partidului". Ultima lui lucrare, editată subt egida partidului, cu 
un subiect așa de important, ca invățămintele revoluției din Octom- 
bre, ar putea îl luată de tineretul partidului, de unele cercuri dia to- 
ternaționala comunistă şi de alte elemente, ca dogmă oficială pentru 
intreg partidul, ca „un manual pentru comunişti, „Conceatrind şi sis- 
tematizind toate abaterile dela dogma partidului şi o mulțime de fal- 
şilicări a istoriei lui, ea trebue examinată detallat, nu ca un con- 
flict literar, istoric, personal, cum ar vrea unii, ci ca un conflict po- 
litic, pentru a (our : care esta sensul politie al eşirilor lui Troţk!, 
ce Insemnătate au |n legătură cu celelalte egiri ale lui, care este ro- 
lul său în partid, in legătură cu aceste eşiri, și dacă toate acestea nu 
servesc pentru „descompunerea și discreditarea partidului”. 


3 


210 VIAȚA POMINEASCĂ 


„Pentru a lămuri, dacă avem de a face cu o personalitate, cu 
un curent, născut din mișcarea proletariană tntr'o țară mic burgheză, 
cu un fenomen accidental, sau cu o reinviere a unul curent din tre- 
cut, vom recurge la operele lui Lenin, unde nu există volum, În care 
în mod sistematic nu sar fi discutat troțkismul=, 

„Leninismul este o doctrină de războiu a proletariatului tmpo- 
triva burgheziei, elahorată într'o ţară de imense mase de mici bur- 
ghezi; în mod constant ea a fost silită să ducă lupte impotriva influ- 
ențelor mici burgheze asupra proletariatului; aceste Influențe mici 
burgheze erau reprezentate mal cu samă de menşevism (partid so- 
clal-democrat). Astfel leninismui este și doctrina de războlu a prole- 
tariatulai Impotriva menșevismului. Pe cind leninismul se pregătea de 
lupta revoluţionară cu burghezia şi organiza partidul ca instrument de 
realizare, troțkismul nu era decit o agentură a menşevismului, o mas- 
care a lui. Pentru Lenin, cu incepere dela 1903, Troțki nu era decit 
încarnarea tipică a uneia din sursele vrășmaşe creării bolşevismului, 
Pănă la 1903 Troțki servea la jurnalul „Scînteia, organul lul Lenin, 
La 1903 el l-a trădat, lotriad In fracția menşevicilor, boicotind or- 
ganele partidului, în fruntea cărora se găsea Lenin, şi a scris impo- 
triva iul un pamflet politic, În care explică tontă atitudinea lui Lenin, 
ca o sete după putere dio partea acestul „candidat de dictator"; Le- 
nio răspunde la aceasta; „se poate lupta cu Plehanov, se poate po- 
lemiza cu Martov, şi cu oportunistul Acselrod, nu face să pierdem 
timpul în discuţii cu Troțki». 

„Cind la 1905 Troțki a eşit dia menşevism, prin faptul că a 
popularizat ideile lu] Parvus asupra „Revoluţiei permanente, Lenin 
după ce a examinat și respins ideile lui Parvus, și-a exprimat păre- 
rea de rău că „social democratul revoluționar Parvus“ a crezut po- 
sibil „să apară alături de Troțki cu fraza lui revoluţionară“. 

„In timpul prime! revoluții rusești erau față în față două polj- 
tici şi două tactici: mengevismul, care, neglijind țărănimea, chema 
proletariatul la acord cu burghezia, şi bolşevismul, care chema țără- 
uimea să ajute proletariatul în luptă cu țarismul și burghezia, in nu- 
mele dictaturii democratice a proletariatului şi țărănimii, Teoria lui 
Parvus-Troţki asupra „revoluției permanente” n'a jucat nicl un rol, 
după prezicerea Iul Lenin, a rămas „o frază“, pe paginiie prătulte ale 
gazetelor mengevice*, 

„După căderea undei revoluționare, prima eșire a lul Troțki a 
fost la congresul din Londra, unde a apărat pe mengevici contra a- 
încurilor bolşevicilor, susținind părerea, că trebue să mergem pe ca- 
lea parlamentarismului social-democrat-occldeatal, [n care, după cit 
ştim, se cultivă fructele veninoase ale trădării clasei muncitoreşti», 
Asupra rezoluţiei propuse atunci de Troțki, Lenin spune: „Nu este 
greu de văzut, cit de fără conținut sint frazele răsunătoare ale lul 
Troțki“, „Deciarăm in numele partidului că Troțki duce politica im- 
potriva lul, trece pe calea aventurismului şi despărțirii“, „Oameni ca 
Troțki, cu frazele Iui umflate despre partidul social-democrat rus al 
iucrâtorilor, cu servilismul lui faţă de cel care umbă după acorduri 
cu burghezia, sint acum o boală a timpurilor“, „Cu Troțki nu putem 
discuta fundamenta!, fiindcă el nu are convingeri; asemenea oameni 
trebuesc numai denunțați ca niște diplomaţi de cea ma! inferioară ca- 
litate", 

Pe zeci de pagini Kamenev povesteşte atitudinile lui Troțki din 


| 
| 
| 


LENINISM SAU TROŢKISM 211 


nainte de războiu, față de Lenin, de partidul bolşevic et de 
menşevic, Insoțindu-le, la fiecare pasaglu, cu Ka din ien 
Lenin, care de care mai puțin măgulitoare pentru Troțki; ele culmi- 
neaz în următoarea, ca rezultat de lungi discuţii: „Niciodată, 
nici intr'o chestie serioasă asupra marxismului, Troțki n'a avut pä- 
reri statornice, intotdeauna treciad prin „crăpăturile“ diferitelor diyer- 
gențe şi trecind dela o parte la alta“, 

„Dacă timp de 15 ani Lenin vorbeşte mereu in același mod des- 
pre Troțki, este evident că aceasta nu a provenit dintro polemică, 
sau supârare trecătoare; asta dovedeşte adinca lui convingere şi pă- 
ee diferențelor protunde, care existau între leninism şi troj- 

Sms, 

la timpul războiului mondial diferențele și diferendele intre Le- 
oia şi Troțki au persistat, 

„Lenin era pentru infringerea în râzbolu a bu 
Mii aa OANE, g a burghezlej naționale, 

„Lenin era pentru războiul civil, Troțki era contra“, 

„Lenin era pentru dictatura democratică a proletariatului şi (rä. 
nimii, Troțki era contra (el se incurca în fraze stingace asupra revo- 
luției permanente ai asupra dictaturii proletariatului)", 

„Asupra tuturor acestor diferențe fundamentale Troțki trece u= 
şor spunind că revoluția din Mart a lichidat toate diterendeie“, 

„la realitate el a intrat în partidul nostru cu aceleași Idei, pe 
care Lenin i le-a combătut zeci de ani, căci el şi acum susține, că 
teoria lui asupra revoluției s'a realizat complect, adică s'a realizat 
ëm Lenja numea fraza revoluționară ai nu s'a realizat dogma lui 

enio”, 

„Care au fost Ideile lul Troțki. -Bolşevicii vin la ideia limitării 
dictaturii proletariatului, în mina căruia se va afia puterea de stat, 
prin burghezia democratică țărănească ; este adevărat că diferența 
dintre bolşevici și mengevici nu este mare, părțile antirevoluționare 
ale menșevismului (acordul cu burghezia) se arată în toată puterea a- 
cum, pe cind părţile antirevoluționare ale bolşevismului sint amenin- 
țătoare In viitor... Această ameninţare nu s'a produs, fiindcă subt con- 
ducerea tovarăşului Lenin bolgerismul, în primăvara anulul 1917, “şi-a 
schimbat armătura de idei. Aşa incit după Troțki, Lenin şi par- 
tidul său și-au schimbat armele Imprumutind altele dela Troțki, adică 
au primit formula revoluției permanente şi a dictaturii proictariatulai 
şi au renunțat ja formula elaborată demult, a dictaturii democratice 
a proletariatului și țărănimii. Teoria lui Lenin, după Troțki, a căzut, 
și s'a realizat teoria lul Troțki, căci acela a lui Lenin avea trăsături 
antirevoluționare în ideta limitării dictaturii proletariatului prin țără- 
alme și democratism*, 

„ŞI atunci partidul trebue să stabilească: nol mergem subt 
steagul Jul Lenin, noi realizăm doctrina lui, noi trebue să studiem şi 
să luvăţăm după cărțile lui Lenin sau după Troțki", 

„Aceasta nu este numai discuție asupra trecutului, ci şi a pre- 
zentului şi viitorului, căci se discută chestiile esențiale din revolu- 
ție : raportul dintre clase, rolul țăranilor In revoluție, căile câtră so- 
cialism Intt'o țară agrară, mijloacele şi condițiile realizării dictaturii 
proletariatului intr'o ţară cu populație predominantă ţărănească. For- 
müla Lenin spune dictatură democratică a proletariatului ai țărănimii , 
ea ține cont de țărani; formula Troțki au ţine socoteală de țăraal; 


212 __VIAŢA ROMINEASCĂ 


e! ne vorbeşte da dictatura proletariatului singur, de revoluție per- 
manentă. Acesta ne arată numai cum nu se poate lua şi ținea pu- 
- ` 
mn „In cartea lul Troțki este injurat Zinoviev, Kamenev, Ricov şi 
alţii ; în realitate prio ei se loveşte Lenin. Se zice în acea carte, că 
a fost o formulă greșită ; elevii lul Lenin, urmind această formulă, 
n cauza el au greșit“, 

ei „De cind Troțki este în partid, unde trebue să recunoaştem că 
și-a împlinit bine insărcinările care l-au fost date, de patru ori a in- 
cercat să dea partidului directive troțkiste. Prima dată a fost To timpul 
păcii dela Brest, cind el a vrut războiu. Lenin nu a căutat argumente 
nouă. l-a spus atunci că el nu înțelege raporturile dintre țarănime şi 
proletariat şi că se lasă dus de fraza revoluționară, care [l va duce 
la infringerea revoluției», 

„Dar iată că vine o altă cotitură iasemnată; discuția asupra 
trecerii dela comunismul militar la noua politică economică. Lenin 
căuta nol forme de legătură între proletariat şi țărănime, înlocuirea 
metodelor silaice prin metode de convingere, Ce credea atunci Troțki? 
EI propunea să se stringă şurupurile mai tare, metodă care ne-ar îl 
dus la falimentul dictaturii proletariatului, care s'ar îl poticnit de 
sate ; iarăşi vechea concepţie troțkistă: nesocotirea țărănimile, 

„Apoi încă odată a incercat Troțki, cu formula dictaturii indus- 
triale, și aici fraza revoluționară şi necunoasterea raporturilor reale a 
fost oprită de noi", 

„ȘI Instirşit acum vine incercarea nouă a lui Troțki de a dis- 
credita cadrele“, 

„Troțki vrea să pozeze în salvator al partidului, pe cind in roa- 
litate totdeauna a arătat căi greşite, plecate din puncte de vedere stră- 
ine de dogma partidului nostru, dela punctul de vedere al dogmei 
troțkiste, prin care vrea să substituo dogma tul Lenine, 

„El are un argument: greșelile noastre; nu este cel diatăiu 
care le proclamă; au fost acel care au părăsit bolșevismul: Levi, 
Balabanova, Frossar ; acum Troțki". 

„Dar Lenin spunea; Fără o deosebită necesitate este drept să 
amintim de greşeli... Lenin a judecat faptele şi a conchis: ele au izr- 
vorit din teama că partidul se izolează și riscă mult: dar cel greșiți, 
au văzut curind grezala, au revenit şi au ocupat posturile cele mai 
cu răspundere în partid şi In sovieta», 

„Troțki nu caută să ne micșoreze şi să ne descraditeze numa! 
pe nol, el tace aceasta și cu Lenin, Pentru Troțki revoluția a reușit 
la 9 Octombre, cind subt președinția lui sovietul din Petrograd a ac- 
ceptat rezoluția, că garnizoana nu va părăsi, cu tot ordinul gu- 
vernului, Petrogradul; după dinsul din acel moment rezultatul eşirii 
din 25 Octombre era asigurat; răscoala, pentru *, sau “,, era 
tăcută, Dar atunci, ce valoare au mal avut adunările ulterioare ale 
comitetelor partidului, zbuctumările tuturor şi a lui Lenin, cind Troțki 
făcuse deja tot? Sint şi alte detalii falşe și Insinuări ; că Lenin era 
ascuns, că nu știa realitățile, că propunerile lul, de a Incepe revoluția 
la Moscova, ar fi întirzlat, complicat și poate chiar ar fi compromis 
răscoala şi altele», 

„lată de ce trebue de ales: ce Istoric şi ce lecții se vor preda 
partidului și tineretului, ce directive ne vor conduce, ale lui Lenia 
sau ale lui Troțki, leninism sau troțkism Ze 


LENINISM SAU TROŢKISM 213 
——— EE 


„Nol sintem un partid, care mobopolizează politica ta țară, re- 
prezentăm tot ce este organizat, noi sintem inconjuraţi de o masă, 
cart, din punct de vedere al clasei, ne este vrăimașă ; aceasta va 
creşte și din punct de vedere politic, va deveni mai luminată. Ea nu 
are astăzi organizație legală, Cu dezvoltarea Industriei, a fabricilor, 
a uzinelor şi a comerțului va creşte şi intelectualitatea mic-burgheză, 
Negăsind o expresie proprie, aceste elemente mici burgheze caută 
să-şi maniteste tendințile prin partidul nostru; ele caută punctul lul 
slab; Troțki a devenit canalul, prin care elementul mic burghez se 
manitestă in luteriorul partidului nostru, El devine simbolul vrăjmași- 
lor noştri. El este o figură, care se găsește in opoziţie constantă cu 
partidul, care discreditează autoritatea bolşevismului, a păturilor lui 
conducătoare şi Insăşi a lui Lenin, devenind simbolui și speranța 
vrăjmaşilor noștri”, 

„Trebuesc deci luate măsuri», 


IV 


O conferință, ţinută inaintea partidului comunist, asupra lucrării 
şi atitudinii lui Troțki, făcută de Stalin (Diugaşvili), o găsim Intr'o 
brogură intitulată „Troțkism sau leninisme, 

Stalin caută mal mult să restabilească adevărul Istoric. El a- 
firmă că de mult timp se răspladesc legende falge asupra revoluţiei, 
Aceste legende au fost Inscrise şi răspindite de Jon Ried, de Suhanov, 
Sirchin și alții, care spun că comitetul partidului bolşevic ar fi fost 
Impotriva revoluției din Octombre. Stalin citează impotriva acestor 
legende protocoalele şedinţelor comitetului central al partidului, care 
ar dormint) complect aceste legende minclunoase, pe care acum le-a 
reluat Troțki, Cit priveşte legenda despre un rol deosebit, pe care 
l-ar îl avut Troțki şi pe care o răspindesc demult prietinii lui, lar 
acum el singur caută în ultimile lucrări să o confirme, acest rol trebue 
redus, tot după protocoalele partidului, la executarea insărcinărilor 
ce l-au fost date. Troțki n'a fost nici măcar la comitetul de 25, ales 
pentru executarea practică a răscoalei, cu atit mai puţin se poate 
vorbi deci pe bază de documente, că Troțki ar fi fost -inspiratorul., 
“figura priacipală, -singurul conducător al răscoalelor e. 

„Dar nu este de ajuns ca o revoluție să reuşească, este poate 
şi mai important ca, după reuşită, să te ment! la putere. Dar Troțki, 
prin atitudinea luată față de Germania, la sfirșitul tratativelor dela 
Brest, ne tira la dezastru şi faţă de acest fapt al iui, greşelile lui 
Zinoviev şi Camenev nu su nici o Importanță, cu atit mal mult, cà 
aceste divergențe nu au dus la despărțiri în partide, 

„latre legendele răspindite de prietinii lul Troțki este şi acela 
că el a fost -singurul şi principalul organizator al victoriilor pe iron- 
tul războiului civil- Aceasta nu corespunde realităţii ; (rn a nega 
meritele şi rolul lui însemoat, trebue să declar hotărit, că meritul este 
colectiv al partidului. In vara anului 1919, în toiul luptelor cu Colceac, 
din cauza divergenţelor, Troțki îşi dă demisia şi este înlocuit de Ka- 
medev, În toamna 1919, cind situația era gravă pe frontul de sud, 
Troțki este rechemat de acolo“. Cu detalii din diferite acte şi procese 
verbale, Stalin caută ză probeze că rolul lui Troțki a fost cu mult 
mai redus in dogmă, in tactica şi In practica partidului, in care n'a 
fost decit un venetic şi şi-a păstrat ascunsă mentalitatea anti-bolge- 


214 VIAŢA ROMINPASCĂ 


vică*. „El vrea acum, cind partidul are greutăți, să substitue troţ- 
kismul leninismului ; el caută, lasinuant şi pe ascuns, să rupă cununa 
partidului, a cadrelor lui în acelaşi timp şi a lui Lenin”, 

„In ce constă pericolul troțkismului ? El poate deveni centru de 
adunare a elementelor neproletariene, care tind la slăbirea şi descom- 
punerea dictaturii proletariatului”. 

„Datoria partidului este de a înmorminta troțkismul ca curent 
de idei“, 


v 


Fără a intra în discutarea amănuntelor istorice, așa de diferit 
prezentate de „martorii oculari“, fără a intra în discuția aşa de 
subtilă, a diferenței de dogmă dintre leninism şi troțkism, în diferite 
epoci, vom reţine totuși citeva lucruri mai însemoate, pentru a ne pu- 
tea lămuri asupra situației actuale din Rusia. 

In primul rind, trebue reținută fraza lui Troțki : „nol nu ne-am 
lămurit incă pentru nol ce am săvirşit şi cum am sâvirgite, 

In al doilea rind trebue să reținem, că preocuparea principală 
a conducătorilor statului rus, în divergența proiundă pe care o ma- 
nifestă, o constitue două chestii fundamentale: 1) Revoluţia comu- 
nistă mondială, care nu numai a ingelat pănă acum și pe Lenin şi pe 
Troțki, dar care, cu toate marile storțări, cheltueli şi Incercări, fā- 
cute pănă acum, a eşuat, şi, fără „bolgevizarea* internaționalei co- 
moniste (după Troțki) (adică bolgavizarea lul Zinoviev), nu se vede 
cind se va produce, cu atit mal mult, cu cit unda revoluționară *din 
Europa evident scade. 2) A doua chestie, tot veche şi căreia nu i 
s'a păsit încă soluția nici teoretică, nici practică, este chestia ra- 
porturilor cu țărânimea şi mica burghezie. Revoluţia, lăsind pe țărani 
să-și rezolve chestia agrară, a dat posibilitate bolşevicilor să pue 
mina pe putere şi să distrugă marea burghezie bancară și industrială, 
capitalistă şi Intelectualitatea ; dar odată cu distrugerea acestora, s'a 
dezorganizat şi în mare măsură s'a distrus și! producția mart capita- 
listă ; In schimb producția mică burgheză, atit cea țărănească, clit 
cea a meseriașilor, precum și micul comerț burghez, a trebuit, supll- 
nind lipsurile, să se dezvolte, așa incit masa mic-burgheză, cu toată 
dictatura proietariană, s'a mărit; această Imensă masă trebue, după 
dogmă, transtormată in societate socialistă : aceasta-i marea problemă; 
dacă ea va fi lăsată timpului, mase mic-burgheză işi va căpăta in 
mod fata) conştiinţă și organizare politică, care o va pune în luptă 
cu comunismul ; dictatura— războiul vioient—nu pot dura veşnic gi nu 
poate ține lumea in Incordare perpetuă. Orișice dictatură, dacă nu 
este repede răsturnată, slăbeşte singură prin oboseală ai deprindere, 
dacă nu se descompune, Ce este de fent f Cum trebue transtormată 
masa imensă mic-burgheză, incuită şi sălbatică din Rusia, în socie- 
tate socialistă— repede ? 

Prin formula Lenin? Dictatura proletariană și democrația cu 
țăranii este tranzacţie cu mica burghezie, pentru a se menține cit 
mal mult la putere, primind condiţiile acestei mici burghezimi; dar 
atunci din tranzacţie în tranzacţie nu se dizolvă dogma leainismulul ? 
şi ce se tace cu transformarea micii barghezii in societate socialistă ? 

Pria formula Troțki? Dictatura proletariană pură, socializarea 
micii burghezii, repede, violent și cu forța? E mare risc, 


LENINISM SAU TROTKISM 215 


Amindouă problemele; 1) aport da fo in revoluția mon 
şi 2) socializarea micii burghezimi din Rusi. Sint puse ach ege 
multă acultate ca ori cind; conducătorii Rusiei par obosiţi. Ei nu 
găsesc alte soluții decit acele, pe care le-au avut, in mod teoretic 
inainte de revoluție, pentru care au discutat ani de zile; acum, după 
opt ani de revoluţie şi atiția ani de aplicare a dictaturii, se Incepe 
vechea discuție, ca un semn că el simt că realizările sint peste pute- 
rile lor, că nu găsesc căl nouă, că vint amenințați de imensitatea şi 
rezistența pasivă a țărănimii şi micii burghezii; se tem că Imensa 
tundră mic burgheză, pe care stau şi de care sint Iaconjuraţi, poate 
dintr'un moment în altul să se dezgheţe și să-l inghită tară râmăşiţă 
şi pe cei cu formula lui Lenin şi pe cel cu formula lui Troțki, Deo- 
camdată soluția s'a găsit in eliminarea tul Troțki. EI a fost trimis fn 
exil onorific, Dar chestiile care s'au pus in discuție rămin, Situaţia 
la Rusia este la o inse.nată cotitură. A invins deocamdată lormula 
ințelegerii cu țărănimea şi mica burghazia—de aci hotărirea de a lăsa 
alegerile la sate mai libere, de a chema la viața politică şi pa neco- 
munişti, de aci scădarile şi transformările impozitelor pe țărani—in 
aşteptarea revoluției mondiale şi a capitalului burghez străta, 

Şi dacă cu toate acestea, tundra mic-burgheză proprie și locală 
și națională se va desgheți iacet-incet sau subit... atunci prâbuşirea 
şi înecarea dogme! tul Lenin în tuadra micel burghezii, sau Troţki-sal. 
vator, cu dictatura absolută prolstariană pură, dacă va mal avea timp 
şi pe ce s'o sprijine. 


Dr. P. Cazacu 


Oblomov 


A 


(Continuare) 


Ce eşti așa de posac pe ziua de azi? Taci? Nu eşti bu- 
curos ? Mi-inchipuiam—ai să înebuneşti de bucurie, și el parcă 
doarme. Trezeşte-te, domnule, cu dumneata e Olga! 

Cu aer de mustrare îl respinse puțin dela ea. 

— Nu eşti bine ? Ce-i cu tine ?2—stărula Olga. 

—— Nu, sint sănătos şi fericit, —se grăbi el să zică, numal 
să n'ajungă lucrurile pănă la sioarcerea tainelor sale sufleteşti. — 
Sint ingrijorat numai, cum ai venit tu singură... 

— Asta e grija mea,—zise ea nerăbdător.— Parcă era mai 
bine, dacă veneam cu ma tante ? 

— Mai bine, Oiga.. 

— Dacă ştiam una ca asta, o rugam,—ll întrerupse Olga 
cu ton de obidă, lăsindu-i mina..—Credeam că pentru tine nu-i 
fericire mai mare, decit să stal cu mine. 

— Nici nu-i, nici nu poate să fie l—întrerupse Oblomov.-— 
Dar cum așa, singură... 

— Lasă prostiile, să vorbim mai bine despre altel=, zise ea 
fără grijă.— Ascultă... Ah, eram să spun ceva, şi am uitat... 

— Vroiai să spui poate, cum al venit aici singură,— începu 
Oblomov, uitindu-se cu groază în dreapta şi în stinga. 

— A, nu! Tu cu ale tale! Cum nu te plictiseşte! Ce-am 
vrut să spun ?.. Nu-i nimic. Mi-aduc aminte pe urmă, Ah, cit 
e de frumos aici: foile au căzut, „fenilles d'autorane...* —ţi-aduci 
aminte pe Hugo? Uite colo soarele, Neva... Hai la Neva, ne 
plimbăm cu barca. 

— Ce vorbeşti! Dumnezeu cu tine! Pe frigul ăsta, şi eu 
numai în șinela asta de vată,, 

S — Şi eu sint tot în imbrăcăminte de vată—Mare treabă | 
al, hal! 


___OBLOMOY 217 

Alerga, îl tira şi pe el. Oblomov se opunea, bombănea. 
A trebuit totuşi să se urce în barcă şi să meargă. 

— Cum ai nemerit tu alci singură ?—repetă Oblomov îngrijat. 

— BAH spun cum ?—1l necăjea ea cu viclenie, cînd au a- 
juns la mijlocul rtului.— Acuma se poate spune ` n'ai să poţi fugi, 
de acolo al îi fugit... 

— Dar ce s'a intimplat! — întrebă Oblomov cu frică. 

— Vil mine la noi ?—intreabă ea, în loc să răspundă. 

„O Doamne“!—se gindi Oblomov.— „Parcă mi-a cetit gin- 
dul că nu vreau să viu" f. 

— Viu,—rosti în auz. 

— De dimineaţă, pentru toată ziua. 

— Viu pentru ziua întreagă. 

— Vezi„—Începu ea senin :—ţe-am chemat azi aici, ca să-ţi 


— Ce ?—intrabă el cu spaimă. 

— Ca să vii... mine la noi.. 

— O, Doamne ! Dar spune, cum ai venit tu aici? 

— Aici ?--intrebă ea distrată.—Cum am venit? laca aşa, 
am venit... Stai... dar ce să mal vorbim despre asta ! 

Luă apă cu mina şi-i stropi faţa. Oblomov închise ochii, 
tresări, lar ea incepu să ridă, 

— Cit e de rece apa, mi-a îngheţat mina cu totul! Doamne, 
ce frumuseţă l—urmă ea, uitindu-se in toate părțile. — Mine lar 
mergem, dar deadreptul de-acasă... 

— Dar acuma n’a fost deadreptul ? Atunci de unde 3. An. 
trebă el grăbi. 

— Dintr'un magazin. 

— Din care magazin ? 

— Cum din care? Incă in grădină ţi-am spus din care... 

— Nu, nu mi-ai spus,—zise Obiomov nerăbdător. 

— Nu ţi-am spus? Ciudat. Am uitat! Am plecat de acasă 
cu un om la bijutier... 

— EL şi? 

— El, jaca aşa... Ce biserică e esta ?—intgebă ea deodată 
pe barcagiu, arátind în depărtare. 

— Care ? Cea de colo ?—întrebă luntragul. 

— Smolnii,—zise Oblomov nerăbdător.—Ei, şi ? Al fost la 
magazin.. şi dela magazin 2. 

— La magazin. frumoase lucruri.. Ce brăţare am văzut! 
i a Nu-i vorbă despre Drätare !—intrerupse Oblomov.—După 

a 

— Atita—adăugă ea distrat şi privind cu luare aminte im- 
prejurimile. n 

— Dar omul unde-i ?—stărul Oblomov. 

— S'a dus acasă, —răspunse ea deabia, uitindu-se la o clă- 
dire de pe celăiait mal, 


— U Fess 


spun. 


218 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


— Ce frumos e acolo! Nu s'ar putea să mergem Intr'aco!o, 
—intrebă Olga, arătind cu umbrela spre partea opusă.—Tu 
doar acolo stai? 

— Da. 

— İn care stradă? Arată-mi. 

— Dar cu omul cum a rămas? 

— Asa,—răspunse ea distrat:—l-am trimis după brățară, 
El a plecat acasă, şi eu încoace. 

— Cum aşa ?—zise Oblomov, holbind ochii la ea. 

Fâcu o faţă speriată. Ea făcu tot aşa. 

— Vorbeşte serios, Olga ; destul cu glumele. 

— Nu glumesc, zău aşa-i! —zise ea linişti'.—Am uitat a- 
casă brățara inadins, iar ma tante m'a rugat să mă duc la ma- 
gazin. Tu niciodată n'ai născoci aşa ceva l—adaugă ea cu mindrie, 
parcă ar fi făcut mare ispravă. 

— Dar dacă omul se intoarce ? 

— l-am spus să mă aştepte, că mă duc în alt magazin, și 
am luat o incoace.. 

— Dar dacă Maria Michailovna te întreabă in care maga- 
zin te-ai dus ? 

— Am să spun că am fost la croitoreasă, 

— Dar dacă întreabă la croitoreasă ? 7 

— Dar dacă Neva fuge toată in marea, dar dacă barca ge 
răstoarnă, dar dacă strada Morscala şi casa noastră se prăbu- 
şesc, dar dacă tu incetezi deodată de a mă lubi..—zise ea, și-l 
stropi iar în faţă. 

— Dar omul s'a şi Întors, așteaptă, —zise Oblomov, şter- 
gindu-şi faţa. — Ei, barcagiu, la mal. 

— Nu trebue, nu trebuel—porunci ea barcaglului. 

— La mal! Omul s'a întors,—repetă Oblomov. 

— Lasă-l, na trebue! 

Dar Obiomov stărul până la stfirşit, şi începu să păşească 
grăbit prin grădină, pe cind ea, dincontra : mergea incet răză- 
mindu-se pe braţul lui, 

— Ce te grâbeşti ? Mai încet, vreau să mai stau cu tine. 

Mergea şi mai incet, se lipea de brațul lui şi se uita de 
aproape în fața lui, Larei îi vorbea greoiu şi plicticos despre o- 
bligaţiuni, despre datorie. Ea îl asculta distrată, cu un zimbet 
slab cu capul aplecat, privind în jos, sau se uita de aproape, 
din noa în faţa lui, şi se gindea la altele. 

— Ascultă Olga —incepu el însiîrşit cu un ton solemn :— 
cu riscul de a-ţi pricinni necaz, de a-mi atrage reproguri, sint 
dator să-ţi spun hoțărit, că noi am ajuns prea departe, E de 
datoria mea să ţi-o spun. 

— Ce să-mi spui ?—intreabă ea cu nerăbdare. 

— Că facem foarte râu, că ne vedem pe ascuns. 

— O spunea! asta încă la ţară,—zise ea pe gindrri. 

— Da, dar atunci eu mă antrenam: cu o mină respingeam, 


OBLOMOV | 219 


cu alta rețineam. Tu erai încrezătoare, iar cu... parcă... te inge- 
lam, Pe atunci sentimentul era Încă nou.. 

— ŞI acuma sentimentul nu mal e o noutate, iar tu începi 
să te plictiseşti... 

— Ah, Olga, nu! Eşti nedreaptă. Zic că era Don, şi de a- 
ceia n'aveam cind judeca, maveam putinţa. Pe mine mă omioară 
conştiinţa ; tu eşti tinără, puţin cunoşti lumea şi oamenii; afară 
de asta, eşti aşa de corată, iubeşti aşa de sfint, focht nici prin 
minte nu-ţi trece, la ce deiăimare severă ne expunem amindoi, 
ce facem amindoi—mai ales ep. 

— Dar ce facem sol ?—întreabă ea oprindu-se. 

— Cum ce ? Tu ingeli pe mâtușa, eşi de acasă pe ascuns, 
te întilneşti cu un bărbat în ascuns... Încearcă să le pul toate 
astea Duminică faţă de musafiri... 

— ŞI de ce m'aşi spune-o?—rosti ea liniztit.—Pot chiar 
go spun... 

— ŞI ai să vezi cum mătușa are să se simtă rău, lar 
bărbaţii au să se uite la tine cu viclenie şi îndrăzneală... 

— Dar noi sintem logodnic şi logodnică! 

— Da, da, scumpă Olga,— zise Oblomov, stringindu-l amin- 


două minile:—şi trebue să fim cu atit mal serioşi amindoi, cu 


atit mai cuminţi la tot pasul. Vreau să te duc cu mindrie la 
braţ tocmai pe aleea asta, în văzul tuturora,—nu pt ascuns—ca 
să se coboare privirile cu respect în faţa ta, să nu se îndrepte 
spre tine cu îndrăzneală şi viclenie; să no indrăznească să rā- 
sară în mintea nimănul bănuiala, că o fată mindră ca tine, a 
putut să se antreneze, să-şi calce datoria, pierzindu-și capul, 
ultind ruşinea şi edacaţia... 

— N'am uitat nici rușinea, nici educaţia, nici datoria,—răs- 
punse ea cu mindrie, retrăgindu-şi mina, 

— Şilu, ştiu, nevinovatul meu înger, dar astea le spun nu 
eu, astea au să le spună oamenii, lumea, şi niciodată n'are să 
ți le erte. Inţelege-mă, pentru Dumnezeu. Vreau să fii corată 
şi nepătată şi în ochii lumii,—așa cum eşti tu de bună seamă... 

Olga mergea ginditoare. 

— Inţelegi dece le spun toate astea: al să fii nenorocită, 
iar răspunderea are să cadă numai asupra mea. Au să zică, 
că eu te-am antren: t, că-ţi ascundeam prăpastia cu scop. Eşticu- 
rată şi liniştită cu mine, dar ai pe cine să convingi tu? Cine are 
să creadă ? 

— Al dreptate, —zise Olga tresărind;—atunci ascultă, — 
adăugă ea hotărit:—să spunem lui ma tante, şi mine să ne bine- 
Cuvinteze... 

Oblomov se îngălbeni. 

— Ce-i cu tine ?—îatrebă ea, 

— Aşteaptă, Olga,—de ce să ne grăbim pănă la atita ?...— 
adăugă el grăbit, 

Buzele îl tremurau, 


22% VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Nu tot tu mă grăbeal acum două săptămini ?—întrebă 
, privindu-l rece şi cu luare aminte. 
za ek Da, pe stati nu mă gindisem la pregătire, şi sint multe :— 
zise Oblomov, oftind.—Să aşteptăm scrisoarea dela țară. 

— ȘI dece să aşteptăm scrisoarea ? Parcă un răspuns, sau 
altul poate schimba gar ichpa ta ?—intrebă ea, uitindu-se la el 
cu © luare-aminte şi mai mare. 

— Ce idee | Nu; dar trebue puțină chibzuinţă : trebuie spus 
mătuşei cind e nunta. Cu dinsa o să vorbim nu despre amor, 
ci despre afaceri, pentru care eu acuma nu-s deloc pregătit. 

— Despre astea îi spunem, cînd so primi scrisoarea, lar 
între timp toţi au să ştie că sintem logodnic şi logodnică, şi o 
să ne vedem zilnic, Mi-i urit,—adăugă ea: —sint chinuită de 
zilele astea așa de lungi; toți observă, se țin de capul meu, fac 
aluzii viclene la tine... Toate astea m'au plicțisit!... 

— Fac aluzii la mine ?—abia Îngină Oblomov. 

— Da, mulţumită Sonicicăl, 

— laca, vezi, vezi? Na mă ascultai, te-al supărat atunci, 

— EI, ce gei" ? Nu ee? gen, văd numa! că eşti un 
fricos... Nu mi-i frică de aluziile astea. 

— Nu»s fricos, sint prudent, Dar să plecăm de aici, pentru 
Dumnezeu, Olga: uite, se apropie un cupeu. N'or fi niscaiva 
cunoştinţi ? Ah |! Mă apucă toate nădaşelile... Hal, hai...—zise 
cu frică, molipsind-o şi pe ea. 

— Da, mergem mai iute, —zise ea în șoaptă, acoperinda-se 
cu voalul, 

Şi o luară pe alee aproape în fugă pănă la marginea gră- 
dinii, fâră o vorbă, Oblomov uitindu-se neliniștit în toate păr- 
tile, ea—lăsind capul cu totul în jos şi acoperindu-se cu voalul. 

— Atunci mine |—zise ea, cind ajunseră la magazinul, unde 
o aştepta omul. 

: d Na, mai bine polmine... sau nu, Vineri, sau Simbătă,— 
răspunse Oblomov. 

— Dar dece? 

— D'apoi.. vezi, Olga... eu „tot cred... nu soseşie oare 
Scrisoarea ? 

— Fie. Dar mine vino în tot cazul la masă, auzi? 

— Da, da, bine, bine | — răspunse Oblomov grăbit, iar ea intră 
în magazin. 

„0, Doamne, unde am ajuns | Ce piatră a căzut deodată 
peste mine ! Acuma ce-i de făcul ? Sonicica! Zachar! Cavaleri“... 


VI 


Nu băgă de seamă că Zachar i-a dat bucatele cu totul reci, 
nu-şi dădu seamă cum după asta se pomeni în aşternut şi dormi 
un somn greu ca piatra. 

A doua zi tresări la gindul că trebuia să meargă la Olga: 


OBLOMOV 22! 


cum se poate! Igi inchipui limpede cum au să-l privească semni- 
ficativ cu toţii. 

Uşierul îl priveşte şi aşa, nu ştiu cum, cu o deosebită 
dragoste ; Semen se aruncă nebun, cind îl cere un pahar de 
apă. Catea, dădaca îl petrece cu un zimbei prietenos. 

„Logodnicul, logodnicul“ —e scris pe fruntea tuturora, şi 
el n'a cerut măcar invoirea mătuşei, n'are bani—on gologan, şi 
nici nu ştie cind are să-l aibă, nu ştie măcar cit venit are să 
RES anul Asia dela ţară; casă la ţară mare: ce mai lo- 

c 

Până la primirea unor ştiri sigure dela țară, Oblomov hotă- 
rise să se vadă cu Olga numai Duminicile, cu martori. De aceia, cînd 
sosi ziua de mine, nu se gindi de dimineaţă să inceapă a se pregăti, 
să meargă la Oiga. 

Nu se rase, nu se imbrăcă, răstola alene gazetele franţu- 
zeşti, luate săptămina cealaltă dela liinschii; nu se uita neconte- 
nit la ceasornic şi nu se posomora că minutarul nu înaintează. 

Zachar şi Anisia credeau că boerul n'are să stea la masă 
acasă, —ca de obiceiu,—şi na-| intrebară ce să gătească. 

Oblomov îi ocări, declarindu-le că nici ma visat să stea la 
masă la lliinschii în fiecare Mercuri, că astea-s „clevetiri“, că a 
Stat la masă la Ivan Gherasimovici, şi că pe viitor, afară doar 
de Duminici,—şi incă nu în fiecare Duminică,—are să minince 
acasă, 

Anisia alergă în fugă la piață după măruntae pentru supa 
favorită a lui Oblomov. 

Veniră copiii gazdei; Oblomov controlă adunarea și scă- 
derea lui Vanea şi găsi două greşeli. Maşei îi linie caetul şi-i 
scrise nişte azi mari, apol mai ascultă cum trosnese canarii, şi se 
uită prin uşa intredeschisă cum treceau şi se mişcau coatele 
gazdei 


Pe la ceasal două gazda întrebă din dosul ușii, dacă nu 
vrea să guste şi dumnealui: copsese nişte vatruşie, *  Aduseră 
vatruștele şi un păhăruţ cu rachia de coacăză, 

Turburarea lui Ilia Unie se mai potoli; il năpădi apoi en 
fel de înpgindurare somnoroasă care-l stăpini aproape pănă la 
masă. 

După masă, deabia incepu Oblomov să moie, birait de 
somn și lungit cum era pe divan, cind uşa din apartamentul 
gazdei se deschise, şi de acolo se arătă Agafia Matfeevna, ca 
două piramide de ciorapi in amindouă minile. 

afia Matfeevna le aşeză pe două scaune, lar Oblomov 
sări şi-i propuse un al treilea; dar ea nu se aşeză, nu era în 
opeope ei: o femee veşnic în picioare, cu griji, veşnic in 
mişcare. 

— laca, v'am aranjat azi clorapii: cincizeci şi cinci de pe- 
rechi, dar mai toţi sint cam vechi... 


 " Un fel de brinzonice. N. irad. 


/ 


222, i VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Cit eşti de bună!—zise Oblomov, apropiind-se de ea şi 
luind-o în glumă de coate. 

Agatia Matteevna rise. 

— Dece te deranjezi? Ziu mă jenez. : 

— Nu-i nimic, nol—cu gospodăria : la dumneavoastră n'are 
cine, şi mle-mi! place, dee ea.—laca aste douăzeci de perechi 
nu mai sint bune la nimic: nu face nici să-i mai cirpeşti. 

— Nu trebue, arbncă-i, te rog, pe toţi! Ce te mai ocupi 
cu zdrenţele astea d Se pot cumpăra alţii... 

— Cum să le arunc, dece? laca toţi ăştia se pot ţese, —şi 
incepu lute să despartă ciorapii. 

— Dar ia un scaun, te rog;dece sial în picioare ? 

— Nu, mulţumesc, nu-i timp de stat pe scaun,— răspunse 
ea refuzind din nou —Azi spălăm : trebuie pregătită toată rufăria. 

— Dumneata eşti o minune de gospodină,—zise Oblomov, 
oprindu-şi privirea pe gitul ei şi pe piept. 

Agallia Matteevna rise. 

— Atunci cum rămine?—intrebă ea,—să dregem clorapii ? 
Comand bumbac şi aţă. Ni le aduce o bătrină dela țară; alci 
nu face să cumperi: numai putregaiu. 

— Dacă eşti așa de bună, imi faci un serviciu; dar mi-l 
ruşine, zău, să-ţi baţi capul dumneata... 

— Nu-i nimic, noi ce treabă avem? laca, pe astea le re- 
par eu singură, p= astea le dau băbuşcăi; mine vine să maistea 
pe la noi cumnata: seara n'avem ce face, şi mai reparăm. Maga 
mea a şi inceput să împletească, dar mereu scapă andrelele: 
sint mari, nu se potrivesc cu minile el. 

— Învață şi Maşa ? 

— Zău învaţă. 

— Nici nu ştiu cum să-ţi! mulțumesc,—zise Oblomov „privind-o 
cu aceiaşi plăcere, cu care se ulta dimineață la vatruşca fierbinte. — 
IO mulţumesc foarte, foarte mult, şi mam să-ţi rămin dator, mai 
ales Maşei: am să-l cumpăr la rochii de mătasă-—o fac ca o 
păpuşică | 

— Vai, la ce atitea mulțumiri? Ce-i trebue el rochii 
de mătasă ? Nu-i ajung cele de cit; parcă arde totul pe ea, mai 
ales ghetele: n'apucâm să cumpărăm în piaţă. 

Se sculă şi luă ciorapii, 

— D'apoi unde te grăbeşii ? Mai şezi, eu nu-s ocupat. 

— Altă dată cumva, Intro sărbătoare ; şi poftiți şi dumnea- 
voastră pe la noi, la o catea. Acuma e spălatal: mă duc să văd 
ce face Aculina, a început... 

— Atunci nu îndrăznesc să te mal reţin,—zise Oblomov, 
nitindu-se din urmă-i la spinare şi la coate. 

— Am mai scos şi halatul dumneavoastră din cămară,— 
urmă ea: se poate incă repara şi spăla: o stotă așa de bună! 
Are să mai slujească încă mult, 

Š — Nuu! Na-l mai port, m'am lăsat de halat, nu-mi mai 
trebue, 


OBLOMOV 223 
Ec ital — 3 


— bei nimic, las să-l spele: poate-l imbrăcaţi cîndva... 


la nună!- stirşi ea rizind şi inchizind uşa cu zgomot. 


Lui Oblomov ii pieri deodată tot somnul; Oblomov ascuţi 
auzul, holbă ochii. 

— ŞI ea ştie—toţi !—zise, lăsindu-se pe scaunul pregătit 
pentru ea.—O, Zachar, Zachar l.. 

Peste Zachar curseră din nou cuvintele „jalnice“, Anisia 
începu din nou să vorbească pe nas, că aude „despre nuntă 
pentru intăla dată dela gazdă, că in conversaţia cu ea nici nu 
s'a pomenit nimic, că unde-i nunta, și treabă-i asta—o nuntă | 
Trebue să le îl născozit toate astea duşmanul neamului omenesc, 
că ea e gata să se prăbușească subt pämiat, şi că gazda e gata 
şi ea „Să sărute icoana depe părete“, că nici wa auzit despre 
domnişoara lliinscaia, şi a înțeles, vre-o altă domnişoară“... 

ȘI multe mai iaşiră Anisia, incit lui Iia Wei îi fu lehamete. 
Zachar încercă a doua zi să ceară invoire până la foasta lor lo- 
cuinţă din strada Gorochovala, la nişte prietini, dar Oblomov 
l dădu așa fel de prietini, că Zachar nu mai Ştia cum ah iasă, 

— Acolo încă nu ştiu, să mal răspindeşti şi pe acolo 
minciuni | Săi acasă! —adăugă Oblomov fioros. 

Mercurea trecu. Joi Oblomov primi din nou o scrisoare 
prin poştă dela Oiga, cu intrebarea ce inseamnă asta, ce s'a 
intimplat de n'a venit. Seria că a plins toată ziua şi că noaptea 
aproape n'a dormit, 

— Plingel Acest înger nu doarme! Doamne! De ce må 
iubeşte ? Dece o lubesc ? Dece nt-am întilnit 3 Tot Andrei e de 
vină, el ne-a inoculat amorul, ca un vărsat, amtadarora| ȘI ce 
fel de viaţă e asta: numai turburări, numai Supărări! Dar cind 
va veni fericirea liniştită, odihna 3 

Cu oft d zgomotoase se culca, se scula, eṣea chiar în stradă, 
şi tot căuta norma vieţii, unei existenţi care să fie şi plină de 
conţinut, să curgă și liniştită, zi cu zi, picătură cu picătură, intr'o 
contemplare mută a naturii și a fenomenelor liniştite, care abia se 
simt, ale vieţii de familie, —paşnice, dar pline Nu-i plăcea să 
şi-o închipuie ca un riu larg şi zgomotos, cu valuri Spumegoase, 
cum o vedea Stolz, 

— E o boaiă,—zise Oblomov,—un tifos: sărituri cu cataracte, 
cu spargeri de zăgazuri, cu inundaţii, 

Scrise Olgăi că a răcit în Gradina de Vară, că a trebuit să 
bea o zeamă fierbinte de niște iarbă şi să stea acasă citeva zile, 
că acuma i-a trecut totul şi că nădăjduleşte go vadă Duminică. 

Olga răspunse in scris şi-l lAuda că s'a păzit, îl stătula să 
râmie acasă şi Duminică, dacă va trebui, şi adăugă că preferă 
să se mai plicțisească o săptâmină, numal să-şi vadă el de 
sânâtate. 

Răspunsul fa adus de Nichita, tocmal acela care, după 
spusele Anisiei, era principalul vinovat al zvonurilor. Nichita 
mai aduse şi nişte cărți nouă, cu însărcinarea din partea domni- 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şoarei, de a le ceti și a-i spune la Întilnire, dacă face să le mai 
cetească şi en, 

Olga cerea răspans în privința sănătății. Oblomov, după 
ce scrise răspunsul, îl dădu singar în mina lui Nichita, pe care 
Il petrecu cu privirea din antreu pănă in portiță,—ca să nu se 
apuce Nichita să dea pe la bucătărie şi să repete „clevetirile“, 
să nu-l poată petrece nici Zachar până în stradă, 

Oblomov se bucară de propunerea Olgăi de a se păzi şi 
de a nu veni Duminică, şi-i scrise că pentru reintremarea de- 
finitivă trebue să mai stea acasă încă vre-o două-trei zile. 

Duminică fu în vizită la gazdă, bău cafea, mincă plrog 
fierbinte şi după masă trimise pe Zachar pe celălalt mal, după 
îngheţată şi bonboane pentru copii. 

e Zachar deabia îl putură trece îndărăt; podurile erau 
ridicate, și Neva se pregătea să îngheţe. Oblomov nn putu nici 
să se gindească să plece la Olga Mercuri. 

Se înțelege, Oblomov putea trece imediat, putea să se in- 
staleze pentru citeva zile la Ivan Gherasimovici şi să meargă să 
stea chiar la masă la Olga, în fiecare zi. Pretextul era legitim: 
Neva l-a apucat de partea asta, ma avut cind s'o treacă. 

ideia asta îi şi venise îndată, şi Oblomov coborise iute pi- 
cioarele pe podea, dar după ce se gindi puţin, se culcă din nou 
încet, la locul lui, cu faţa amărită, oftind. 

„Nu, las să înceteze zvonurile, las persoanele străine, care 
vizitează casa Olgăi, să mai uite puţin; au să mă vadă apol a- 
colo în fiecare zi, cind vom fi declarați logodnic şi logodnică“, 

— E plicticos să aștepți, dar m'ai incotro —adăugă, of- 
tind şi punîndu-s= să vadă cărţile trimise de Olga. 

Ceti vre-o cincisprezece pagini. Veni Maşa să-l întrebe, 
dacă nu merge la Neva: toţi se duc să vadă cum are să se 
oprească riul, 

S'a dus și s'a intors pe vremea cealului, 

Aşa treceau zilele. Ilia Iliici se plictisea, celea, umbla pe 
stradă ; iar acasă arunca o privire-două în odala gazdei, pentru 
a schimba două-trei vorbe, Odată îi rişni chiar vre-o trel fun- 
turi de cafea, şi cu atita rien, încit îi asodă fruntea. 

Vru să-i dea o carte s'o cetească. Gazda, mişcind incet 
din buze, cet! titlul şi i-o dădu îndărât, zicînd că are să i-o 
ceară de Crăciun, şi are să-l pot a Vanea să i-o cetească tare, în 
auz; atunci are să asculte și babuşca ; acuma n'are vreme, 

In timpul acesta pe Neva fură aşezate trecători, şi într'o 
zi săriturile din lanț şi latrătele desperate ale cinelul anunţară o 
nouă sosire a lui Nichita cu un bilejel, cu întrebarea despre 
sănătate, și o carte. 

Oblomov se temea să nu fie nevoit să meargă şi el pe 
trecătorile de scindură ja celălalt mal, se ascunse de Nichita, 
scriind drept răspuns că i s'a arătat o mică umfiâtură în git, că 
nu se hotărăşte să iasă din casă şi că „cruda soartă I răpește 


227 
OBLOMOv 225 
= i E 


` incă pentru citeva zile fericirea de a vedea pe scumpa lui Oigă“. 


interzise lui Zachar cu strășnicie de a d 
Nichita, şi-l urmări cu ochii pe acest din geg şi ge a 
pănă la por: iar pe Anisia o ameninţă cu degetul, cind o 
văzu scoţind nasul din bucătărie, ca să-l întrebe ceva pe Nichita. 


VII 


Trecu o săptămină, Dimineata cînd se scula, Obi 
intreba inainte de toate cu e É e rom 
aa Wi a grijă, do sau aşezat trecătorile 
ncă nu.—i se răspundea, şi Oblomov işi petrecea ziua i 
linişte, ascultind loviturile minutarului trosnetul Kee 
din er EE şi cintecul canarilor. Kaffie 
u BÄI nu mai ţipau subt fereastră, erau d 
găini mari şi stăteau ghemuiţi prin cotineţe, Carte tie e 
Dies, Oblomov n'apucă să le cetească: o carte, cum a fost în- 
toarsă cu pagina 105 în jos, aşa a rămas citeva zile. 
> In schimb se ocopa mai des cu copil] gazdei. Vanea eun 
efaş așa de ințelegätor, focht după a treia lecție ştia toate 
oraşele principale din Europa, şi Ilia Ditel a fågäduit că-i dărueşte 
un mic glob, de indata ce se va putea trece pe celalalt mal: 
ei ge e tivit Gul agire ny ce e drept, dar se strå- 
şa de nostim cu mic d $ - 
arăte certe Verşoc * tivit.. EE ai 
a gazda, cum îl zăreşte coatele prin intredeschisă 
vorbeşte mereu, S'a deprins să ghicească make după rise 
coatelor, ce face gazda, presază, rişneşte sau calcă. 
A încercat să vorbească chiar cu babuşca, dar babuşca 


ER ein conversaţia. 

u vede de loc numai pe „frățior“, sau vede nu | 
trece pachetul cel mare pe del ferestrelor ; în casă ore. 
zența lui parcă nici nu se simte. Chiar cind întră odată Oblo- 
mov În odala opde mincau ei înghesuiți cu toţii, frăţiorul iși 
şterse SE en mina şi pace în cămăruţa lul, 

„de-abia se trezi Obiomov şi se aşeză la catea fără 
grijă, cînd Zachar il înştilnțează deodată, că trecătorile ei - 
zat. ney Ge zvicni inima. Zeg 

— ne e Duminecă,—se gind! el:— trebue să merg | 

Olea, 4 e CN cu bărbăţie, ein: ziua, privirile semnificative şi 
unor persoane străine, apoi să-i de 

de gind sâ vorbesc cu mătuşa... Gi A iure 

ȘI el e pe acelaşi punct de neputinţă de a face un pas, 


* Verşocul e egal aproximativ cu 5 cenlimelri. N. irad.. 


220 
245 VIAŢA ROMINEASCĂ 


I se înfăţişa viu În minte cum are să fie declarat logodnic, cum 
a doua, a treia zi au să vie fel de fel de dame şi bărbaţi, cum 
are să devie el deodată obiect de curlozitale, cum au să dea o 
masă olicială, au să bea pentru sănătatea lul. Apoi... apoi, după 
dreptul şi datoria de logodnic, are să aducă logodnicel un cadou... 

— Cadou | —îşi zise Oblomov cu groază, şi incepu să ridă 
cu amărăciune. 

Cadou! ŞI In buzunar două sute de ruble! Chiar dacă îl 
trimit bani, — îl trimit pe la Crăciun, sau poate și mai tirziu, 
cind vor vinde recolta. Dar cind au s'o vindă, cită e şi ce 
sumă are să se capete—toate astea trebue să le lămurească scri- 
soarea, şi scrisoarea nu vine... Ce-i de făcut? Adio odihna de 
două săptâmini!.. 

In mijlocol acestor griji | se desena mereu frumoasa fn- 
fățişare a Olgăi, sprincenele el pufoase și vorbitoare şi aceşti 
ochi deştepţi, gri-albaşiri, și Intregul căpuşor, şi cozile împletite, 
pe care le lăsa ea, nu şilu cum, în jos, până la umeri şi talie. 

Dar de îndată ce începea să tresară de dragoste, se nărula 
ca o siiacă pe capul lui gindul greu: ce-i de făcut, cu ce să to- 
ceapă, cum Să ajungă la chestia nunţii, de unde să ia bani, cu 
ce să trăiască apoi... 

„Să mai aştept; mine, sau polmine vine poate scrisoarea“ 
începu să facă socoieli, cind a trebuit să ajungă la ţară scri- 
soarea lul, cit timp ar putea să întirzie vecinul, şi cit timp s'ar 
cere pănă la trimiterea răspunsului, 

„In aste trei, cel mult patru zile trebue să sosească; mai 
amin plecarea la Qiga“,—hotări el cu atit mai mult, că de unde 
să știe O ga, că trecătorile s'au şi aşezat?... 

— Calea, San aşezat trecătorile ?7—întreba Olga pe fata 
din casă, cum se trezea dimineaţa. 

ŞI îmrebarea asta se repeta în fiecare zi. Oblomov nu 
bănuia nimic 

— Nu ştiu, domnişoară; n'am văzut azi nici pe vizitiu, nici 
pe portar. şi Nichita nu ştie. 

— "Tu niciodată nu ştii ce-mi trebue | —zise Olga cu supă- 
rare, ștind în aşternut şi privindu-ş! lânţusorul dela git. 

— Am să aflu îndată, domnişoară. N'am îndrăznit să es, 
credeam că o să vă-treziţi; altfel aşi fi dat fuga indată.— Și Catea 
dispăru din odae într'o clipă. 

Olga trase salarul mesuţii, scoase ultimul biietel al lui 
Oblomov. „E bolnav, săracul, e singur, se plictiseşte... O, Doa- 
mae, oare cind“... 

Nu-şi isprăvi gindul, cind Catea, inrogită de alervăură, 
năvâli în odae 

— S'au aşezat, s'au aşezat astă noapte!—anunţă ea cz bn- 
curie, luă în braţe pe domnişoara care sări iute din aaler 7. 
arun-ă pe ea o biuză şi i apropie micuţii pantofi. Oiga descnie 
indată saltarul, scoase ceva de acolo şi lăsă să cadă în mina 


E, 7 227 

nd O, 

Catei, lar Catea il sărută mina. Toate astea—săritura di - 

nut, căderea monedei în mina Catei şi sărutul min. ect? Ve 

ra prea Cupă „Ah, era KÉ gea, tocmai la timp. Vine“ |— 
ga și se îmbrăcălute, bău ceaiul 

mătuşa prin magazine. RS SEN 

E ~ Să mergem, ma tante, mine la Smolnii, la liturghie, — 
cae = a miji puțin, se gindi, apoi zise: 

— Fie; numai câ— D 
de SN ce depărtare, ma chère! Ce ţi-a ve- 

ar Olgăi La venit, fiindcă biserica asta i-a arătat-o Oblo- 
mov de pe riu, și Oiga ar fi vrut să se roage in acea biserici, 
pentru el, să fie el sănătos, s'o lubească pe ea, să fie fericit cu 
ea, să se... sfirşească mai iute această stare de nehotărire, de 
Ei ri rmana Olga | 

umineca. Nu ştiu ce me Zei 
masa după gustul lul Oblomov. PREA SE 

Imbrăcă rochia albă, ascunse subt dantele brätara dăruită 
de el, se pleptână cum îi place lui; în ajun poruncise să se a- 
corde pianul, şi dimineața încercă să cinte „Casta diva“... Vocea 
—sonoră, cum n'a fost de astă vară. Apol incepu să aștepte. 

Baronul o găsi tocmai în aşteptarea asta şi-i spuse că s'a 
făcut lar frumoasă ca astăvară, dar că a cam slăbit, 

— Lipsa de aer de țară şi mica turburare în felul de 
viață a avut efect asupra dumitale, — zise baronul.—Dumneata, 
SE De Serghevna, al nevoe de aerul cimpiilor, de aerul 

Il sărută mina de citeva ori, incit tă 
heen Ve mustăţile-i vopsite lăsară 

— Da, de ţară, râspunse ea, dar na baronului, ci altul 
cuiva, aşa, văzduhalul,.. 

— Apropos de ţară, —adăugă baronul :—luna viitoare pro- 
cesul dumitale se sfirşeşte, lar în Aprilie poți să pleci la moşia 
dumitale, Nu-i mare, dar poziţia locului—o minune! Ai să ti 
mulţumită, Ce casă! Ce grădină! E acolo un pavilion pe deal: 
are să-ţi placă. Vederea spre riu.. dumneata no ţii minte, 
dumneata erai numai de cinci ani, cind papa al dumitale a, ple- 
cat şi ën de acolo. 

— Ah, ce bine are să-mi parăl-—zise Oi 5e |: 

„Acuma s'a hotărit: mergem acolo, ger Îi prd rea ştie 
inainte de“... 

— Luna viitoare, baron ?—întrebă cu vioiclune. — Adevărat? 

— Pe cit e de adevărat, că dumneata eşti frumoasă în 
general, iar azi mai ales, —zise baronul, şi plecă la mătușa, 

rămase la locul ei și incepu să viseze la fericirea 
apropiată, dar era hotărită să nu spue lui Oblomov despre noo- 
tatea asta, despre planurile sale viitoare, 

Vroia să urmărească pănă la stirşit cum dragostea are să 


228 VIAŢA ROMINEASCĂ 


revoluţioneze tot sufletul lui lenevos, cum are să-l părăsească cu 
totul descurajarea care-l apasă, cum Oblomov gare să mai poată 
rezista în fața fericirii apropiate, cum are să primească un răs- 
puns favorabil dela țară, are să alerge In grabă, are să zboare 
ca să-l aducă la picioarele el, cum au să dea fuga amindoi, pe 
intrecute, la mătuşa, apol.. 

Apol deodată are să-i spue lui Oblomov că are şi ea mo- 
gie, are grădină, pavilion, vedere la rfu, are casă de locuit, gata 
cu totul, cum trebne să plece întălu acolo, şi apoi la Oblomovca... 

„Nu, nu vreau răspuns favorabil“ —se gîndi: „are să devie 
mindru şi nici gare să simtă bucuria că en am moşia mea, casă, 
grădină... Nu, las să vie mai bine necâjit de scrisoarea neplă- 
cută, că acasă e dezordine, că trebue să se ducă acolo singur. 
Are să dea o raită nebunească la Oblomovea, are să ia în pripă 
nişte dispoziţii nechibzulte, multe are să le uite, n'are să se priceapă; 
toate pe jumâiate... şi are să alerge indărât. Cind colo, află 
deodată că m'avea nevoe să alerge, că se găseşte şi casă, şi 
grădină, şi pavilion cu vedere, că au unde să stea şi fără Oblo- 
movca... Da, da, nare să-i spue pentru nimic în lume, are să se 
stăpinească pănă la sfîrşit; las să se ducă, las să se mal miște, 
să se mal invioreze—tot pentru ea, pentru viitoarea ei fericire] 
Sau nu: dece să-l trimită la ţară, dece să se despartă ? Nu, cind 
în îmbrăcâmintea de drum, palid, trist, o veni la ea să-şi la ziua 
bonă pe o lună întreagă,—atunci are să-l spună ea deodată, că 
nu-i nevoe de plecat pănă în vară, că atunc! vor pleca împreună... 

Aşa vola Olga, şi alergă la baron; îl preveni cu meşteşug, 
să nu spună deocamdată nimănui despre noutatea asta absolut nimă- 
nui. Subt acest nimânui înţelegea numai pe Oblomov. 

— Da, da' la ce? întrebă baronul. —Afară de monsieur 
Oblomov, dacă vine vorba... 

Olga se stăpini și zise cu singe rece: 

— Nu, nui spui nici lui, 

— Cum vrei, ştii că pentru mine voia dumitale e o legel— 
adăugă baronul cu amabilitate. 

Olga nu era fără viclenie. Cind dorea să arunce o pri- 
vire lul Oblomov faţă de martori, apoi se uita la alți vre-o trei 
şi apoi la el. 

Cite combinaţii —şi tot pentru Oblomov! De cite ori s'au 
aprins cele două pete pe obrajii ei! De cite ori a atins ea, cind 
o clapă, cind alta, ca să vadă dacă nu-i acordat pianul prea 
sus, sau ca să treacă notele dintr'un loc într'altul ! Şi iată că nu 
vine | Ce inseamnă asta ? 

Ceasul e trei, patru- nu-i! Pela patru şi jumătate frumu- 
sețea, inflorirea ei începură să se stingă; Olga incepu să se 
vestejească văzind cu ochii, şi se aşeză la masă palidă, 

Cellalţi—pare : nimeni nici nu cca Sea i minincă din 
SC pregătite pentru el, vorbesc aşa de vesel, aşa de ne- 
păsători,.. 


a 


n_a 


După masă, seara—nu-i şi nu-i! Până la ceas 

` ul ` 
frămintat cu speranțe, cu frică ; la zece a plecat in odăi 

La inceput aruncă in gind, pe capul lui, toată fierea inimii 
nu era un sarcasm cit de răutăcios, o vorbă aprinsă, din cite le 
avea Deech cu care să nu-l fi pedepsit. i 

eo arcă 
sii ie ot p tot organismul gar fi umplut de foc, 
è olnav; e sin / R Zeg 
da SC gur; nu poate nici să vier H fulgeră 
nvingerea asta o cuprinse în întregime mo D 
e o mate Atipl eeen două en g febrile, pr 
, dar apoi, dimineata, se l 
aşa e? op Ze: aşa de hotărita, D SR DEM S 
un Deals gazda a 
n SCH Ia ga runcă o privire în biuroul lui Oblo- 

— -is zl Zoe R 

— Pe mine neputinţă | —răspunse Oblomov.—Unde-i? 

— lată-o ici: s'a Inselat | ? 
ac drum? şelat, a venit în cerdacul nostru. Să-i 

blomov nu ştia la ce să se h 
Sch Gazda e d e hotărască, cind se pomeni cu 

— Catea l—zise Oblomov cu ned — 
ia pl nedumerire.—De unde şi pănă 

— Domnişoara e alci,—răspunse s bw 
cit să întreb... j e Catea în goapti, —a porun 

e ze 3 schimbă la faţă, 

— Olga rghecvna 1 sont el ingrozit — Nu- 

Catea, si am Nu mă chiul] Lia dree 

—— dâu, adevărat: Intro trăsară de piaţă, s'a oprit - 
gazinul de ceaiuri, așteaptă, vrea să vie, bo trimis ai E părea 
să îndepărtați undeva pe Zachar. Peste jumătate de ceas e aici, 

— Mai bine merg eu. Cum se poate să vie ea aici ?2— 
zise Oblomov. 

— No să aveţi timp; la tot minutul poate să între, domni- 
şoara crede că sinteţi bolnav. Ertaţi, plec: E 
gie ţi ji, plec; domnişoara e singură, 

er? 

omov puse cravata cu o iuțeală neobişnultă, 
vesta, lecht şi strigă pe See d RES 

— achar, mal däunä te cereal la nişte cunosti 
cealaltă parte a rlului, la Gorochovaia, mi = pare Sé o e 
acuma !-—zise Oblomov cu intrigurare. 

— Nu mă duc,—răspunse Zachar cu hotărire. 

— Nu, nu, retea Së Gest? 

— musafirie in zile de lucru ? Nu mă — 
bm a mă duc |—zise Zachar 

— Hai du-te, mai răcorește-ta, nu te încăpățina, cînd boe- 
rul binevoeşte, cind te lasă.. du-te la prietinii o g 


230 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Naiba să-i la de prietini! 
— Ce, nu vrel să te mal vezi cu ei? 
— Nişte ticăloşi, nu-ţi vine să-i vezi în ochi! 
— Hal du-te, du-te l—repetă Oblomov stăraitor, şi i se urcă 
le în cap. 
ge Na Sek toată ziua stau acasă, dar Duminică— mai că..— 
tri Zachar cu ne re. 
o Ze indată. la Saber ra gräbea Oblomov fierbind.— 
Trebue sã... 
— Dar ce să caut la te verste... fără treabă ?... 
— Hai du-te, mal piinibă-te un ceas-două: vezi ce mutră 
—mai aeriseşte-te |! 
e puna TR eg ca me ge de ooie d Baier de-ai 
j!—zise Zachar, ultindu-se lenevos in fereastră. 
re -0, Doimäs, şi ea acum sosegter se gindi Oblomov, 
îndu-şi sudoarea depe frunte. 
e seg că du-te de te plimbă gură Te rog. Na, iaca un 
nil*: bea o bere cu un prietin. 
iii e bine stau aşa În cerdac: pe ger unde să pleci? La 
.. aşi putea puţin... 
ji oa Get EE Lë Oblomov cu vloiciune ,—pleacă 
pe cealaltă stradă, incolo, uite la stinga, În grădină... pe cealaltă 


a comedie să fie“ Lp gindi Zachar ; „mă goneşte la 
limbare, na s'a mai pomenit“ 
` — Mai bine Duminecă, Ilia Hiici... 
— Dar pleci tu e ?—incepu Oblomov printre dinţi, pã- 
ustindu-se asupra lui Zachar, 
e Zachar o gege, iar Oblomov chemă pe Anisia. 
— Pleacă la piaţă şi cumpără ce trebue pentru masă... 
— Pentru masă s'a cumpărat totul; e gata acuş... incepu 
istei. 
me 0 şi să asculți!—räcni Oblomov, încit Anisia işi 
situl. 
ze Sage za măcar... Sparanghel,—sfirşi el, căutind şi 
tru ce So trimită, 
DS egene acuma, cuconaşule ? Dar unde se gă- 
seşte azi ?.., gut 
— Marş !—räcni Oblomov şi Anisia o luă la fugă.—Fug 
cît îi putea, uite Incolo,—ii striga el din oarmă:--nu te uita 
îndărăt, şi deacolo sefi cît mal încet, mai de vreme de 
ri să nu te vă 
Ze? zen comedie să fie ?—zise Zachar Anisiel, cu care se 
intilni la poartă. —M'a gonit la plimbare. Mi-a dat doi griveni. 
de să mă duc? 
ii — Treabä boerească |—zise isteaţa Anisie :—du-te la Arte- 


* 20 de copeici, 50 de bani după cursul vechiu. N. irad.. 


OBLOMOV 23 
mo a H 2 


mie, la vizitiul contelui, fă-i şi tuo cinste cu ceait : e! mereu te 
cinstește ; cu mă duc la piaţă... 

— Artemie, ce comedie să fle ?—zise Zachar cătră Artemie. — 
Min gonit boerul la plimbare, şi mi-a dat şi bani de bere... 

— Dar nu s'o fi chirchilit şi el ?—bânui cu ingeniozitate 
Artemie :—ţi-a dat şi ție, ca să nu-i porți pizmă. Hail 

Făcu semn lui Zachar şi-l arătă cu mîna înspre stradă, 

— Hal !—zise Zachar, şi arătă apre aceiaşi stradă. 

— Mare comedie: să mă gonească la plimbare | — zise Za- 
char răguşit. 

Plecară, lar Anisia, ajungind la cea dintâlu răspiatie, se 
tupilă subt on gard, în şanţ, şi aşicptă să vadă, ce e? 

Ob'omov asculta și aştepta: lată cà cineva a pus mina pe 
belciugal dela portiţă, şi în acelaşi clipă răsună lâtratul desperat 
şi incepură säriturile cinelui din lanț 

— Afurisitul de cine! —scrîşni din dinți Oblomov, înhaţă 
şapca şi alergă la por, o deschise şi duse pe Olga aproape 
in brațe pănă in cerdac. ` 

Era singură. Catea o aştepta în cupeu, nu departe de 
poartă. 

— Eşti bine? Nu eşti in pat? Ce-i cu tine ?—intrebă ea 
în grabă, fără să scoată mantela, nici pălăria, și uitindu se la el 
din cap până în picioare, dupăce intră în biurou. 

— Acuma mi-i mai bine, gitul mi-a trecut aproape cu totul, — 
zise Oblomov, punind mina la git şi tuşind uşor, 

— Dece n'ai venit eri ?—intrebă ea, uitindu-se la el cu o 
privire atit de pătrunzătoare, incit Oblomov nu putu rosti o vorbă. 

— Cum te-ai hotărit tu, Oiga, la asemenea faptă ?—lncepu 
el îngrozit, — Inţelegi tu ce faci 3 

— Despre asta pe urmă !—ţi întrervpse ea nerăbdătoare.— 
Te intreb: ce insamnă că nu te mai vezi? 

Oblomov tăcea, 

— Nu cumva fl-a răsărit vre-un nou ulcior ? 

Oblomov (Geen. 

— Tu mai fost bolnav; pe tine nu tea durut gitul, — zise 
ea, stringind sprincenela. 

— Ram fost, — răspunse Oblomov cu voce de şcolar. 

— Mat înşeiat!—Se uită la el cu nedumerire. — Dece ? 

— Am să-ţi explic iotul, Olga,— incepu Oblomov să se in- 
dreptățească :—o cauză importantă m'a făcut să nu viu două 
săptămîni... mă temeam... 

— De ce te temeai ?-—intrebă ea, așezindu-se pe un scaun 
şi scoțind haina și pălăria. 

Oblomov le luă pe amindouă şi le aşeză pe divan. 

— De zvonuri, de cancanuri... 

— ŞI nu te temeai că cu n'am să dorm o noapte întreagă, 
că numai Dumnezeu ştie la cite m'am gindit, — zise ea, învăluin= ; 
du-l cu o privire iscoditoare. 


232 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Tu nu ştii, Olga, ce se petrece în mine, —zise Oblomov, 
arătind inima şi capul: sint totul într'un zbucium, intrun foc. 
Nu ştii ce s'a întimplat ? 

— Ce s'a mai Întimplat ? —întrebă ea rece, 

— Nu ştii pănă unde s'a răspindit zvonul despre mine şi 
despre tine! Nu vroiam să te alarmez, şi-mi era frică să mă 
arăt în ochii tăi. 

li povesti tot ce auzi dela Zachar, dela Anisia, aminti 
de conversaţia galanţilor şi inchee zicînd că de atunci nu mai 
doarme, că în fiecare privire vede o întrebare, sau o mustrare, 
sau o âluzie vicleană la întilnirile lor. 

— Dar noi-am hotărit să anunţăm săptămina asta pe mă- 
tuşa, —abiectă Olga ; — atunci zvonarile astea vor irebal să înceteze. 

— Da, dar eu nu vroiam să vorbesc cu mătuşa până in 
săptămina asta, pănă la primirea scrisorii. Sin că mâtașa gare 
să mă întrebe de dragoste, ci despre moşie, are să intre în amă- 
nunte, şi eu nu ştiu să-i explic uimic din toate astea, pănă nu 
primesc răspuns dela omul de încredere, 

Olga oftă, 

— Dacă nu te-aşi cunoaşte, —zise ea pe ginduri, —Dumne- 
zeu ştie ce-aşi fi crezut. Te-ai temut să nu mă turburi cu vorbele 
lacheilor, şi nu te-ai temut să-mi pricinueşti alarmă. Nu te mai 
înţeleg. 

5 Credeam că flecărille lor au så te turbura. Catea, Marfa, 
Semen şi dobitocul ăsta de Nichita ` cite nu vorbesc... 

— Ştiu demult ce vorbesc,—zise ea liniştit. 

— Com ştii ? 

— Aşa, Catea şi dădaca mi-au raportat demult, întrebau 
de tine, mă felicitau... 

— Te-au felicitat !— întrebă el ingrozit.— ŞI tu? 

— Nimic, Le-am mulțumit; dădacăi i-am dat o batistă, 
lar ea a făgăduit că se duce la Sfintul Serghiu pe jos. Pentru 
Catea am pus vorbă să se poată mărita cu un coletar, are şi 
ea romanul ei, 

Oblomov se uită la ea cu ochi speriaţi şi nedumeriţi. 

— Tu vii la noi în fiecare zi; e foarte firesc că oamenii 
vorbesc,—adăugă ea;—sint cei Gintălu care Incep să vorbească. 
Cu Sonicica a fost tot aşa, Dece te sperie lucrul ăsta aşa de 
grozav ? 

— Atunci iată de unde zvonurile astea! 

— Parcă-s neintemeiate 3 Doar e adevărat! 

— Adevărat!—repetă Oblomov, nici negativ, nici afirma- 
tiv.—Da, înadevăr, tu ai dreptate, numai m'aşi vrea să se ştie 
despre intiinirile noastre, de aceia mi-i şi frică... 

— Te temi, tocmai ca un copil... Na înţeleg! Ce, mă furi? 

Oblomov se simţea stinjenit ; ea H privea cu luare-aminte. 

— Ascultă, —zise Olga; aici e o minciună la mijloc, e 

' ceva... Vino incoace şi spune tot ce ai pe suflet. Tu ai putut 


OBLOMOV 233 
Omar 


să nu vii, din motive de prevedere, o zi, două, — să zicem o să 

egen defi , zën în să cazul, mi-ai fi scris. BE 
eu nu nt copii, şi cu curi nu mă prosteşti 

uşor. Ce Înseamnă toate astea ? RE Ai 

Oblomov se gîndi, apoi îi sărută mina şi oftă, 

— lată ce cred eu, Olga—din cauza ta lachipuirea mea a 
fost atit de izbită de grozăviile astea, mintea—atit de sfişiata 
de griji, inima a îndurat atita, de speranţe care, ba se realizează, 
ba dispar, de aşteptări. incit mi s'a cutremurat tot organismul: 
amuţeşte, cere un repaos cel puţin pentru citva timp... 

— Dar al meu dece nu „ămuţeşte“, şi dece eu găsesc re- 
paos eg: amd asit 

— tu al forțe tinere, neatinse, şi tu lubeşti senin, liniştit, 
pe cind eu.. dar tu ştii cum te iubesc eu,—zise, lun 
sărutindu-i minile, , FE 

— Incă nu, încă puţin ştiu—tu eşti așa de straniu, încît 
cad pe ginduri: mi se stinge mintea şi nădejdea. in curind n'o 
să pe mai înțelegem: atunci va fi răul 

Tăcură, 

— Dar ce-ai făcut tu zilele astea ?-— întrebă ea, examinind 
odala pentru întăia dat. E urit aici, la tine: ce odăi joase ! 
Ferestrele mici, tapetul vechiu... Ce odăi mai al? 

Oblomov se grăbi să-i arate apartamentul, ca să lese moartă 
întrebarea : ce-a făcut zilele astea ? Apoi Olga se aşeză pe 
divan, iar el din nou—jos, la picioarele el. 

— Cu ce te-ai ocupat tu aste două săptămini 3 3 întrebă ea. 

— Am cetit, am scris, m'am gindit la tine... 

— Ai cetit cărțile mele? Cum-is? Am să le lau cu mine, 

Loă depe masă o carte şi se uită la pagina deschisă : pagina 
era plină de praf. 

— Tu mai eent? 

— Nu, — răspunse Oblomov. 

Ea se uită la pernele brodate mototolite, la dezordinea din 
casă, la ferestrele prăfuite, masa de scris, la cele citeva hirtii 
acoperite ca praf, mişcă condelul în călimara uscată şi se uită 
la el cu nedumerire, 

— Dar cu ce te-ai ocupat tu?—repetă eca,—N'al cetit şi 
n'ai scris! 

— Mi-a lipsit timpul, — începu el incurcindu-se ; dimineața 
te scoli—se fac odälle, te impiedică, apoi incep discuţiile despre 
masă, vin copiii gazdei, te roagă să le verifici o problemă, apoi— 
iată şi masa. După masă... cind să ceteşti? 

— Ai dormit după masă |—rosti ea cu atita siguranță, că 
Oblomov, după o clipă de şovăială, răspunse incet: 

— Am dormit... 

— Dece ? 

— Ca să nu observ timpul : tu nu erai cu mine, Olga, şi 
viaţa mi-e oi fără tine, mi-e nesuferită,,. 


234 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se opri, lar ea il privi cu asprime. 

— lia | - începu ea serios.—Ţii minte cînd ai spus în parc, 
că în tine s'a aprins viaţa, mă asigurai că eu sint scopul vieţii 
tale, idealul tău, mi-ai luat mina şi ai zis că-l a ta-—ţii minte 
cum mi-am dat consimţimintul ? 

— Dar parcă astea se pot uita ? Parcă astea m'au revo- 
luţionat toată viaţa mea? Nu vezi cit sint de fericit ? 

— Nu, nu văd; tu m'ai înşelat,—zise ea rece;—tu lar te 
scufunzi.., 

— Te-am înşelat?! E păcat!.. Dumnezeu mi-l martor, că 
sint gata să mă arunc într'o beznă 1... 

— Da, dacă bezna ar H aici, subt picioare în clipa asta,— 
il Întrerupse ea :—dar dacă lucrul s'ar amina pentru trei zile, a- 
tanci te-ai răzgindi, te-ai speria, mal ales dacă Zachar, sau A- 
nisia ar începe să flecărească despre asta... Asta nu-l iubire, 

— Te indoeşti de iubirea mea !—incepu Oblomov cu aprin- 
dere.—Tu crezi că eu zăbovese din frică pentru persoana mea, 
nu pentru tine? Nu apăr eu, ca un zid, numele tâu, nu veghez 
ca o mamă, ca să nu indrăznească să te atingă o vorbă.. Ah, 
Olga! Cere-mi dovezi! Iți repet că, dacă al putea fi mai feri- 
citā cu un altul, ași ceda drepturile mele fără o plingere; dacă 
ar trebui să mor pentru tine, aşi muri cu bucurie !—sfirşi el cu 
lacrămi, 

— Nu-i nevoe de nimic din toate astea, nimeni nu-ţi cere 
viaţa. Ce să fac cu viaţa ta? Tu fă ce trebue. E un subterfu- 
giu al oamenilor vicleni, de a propune jertfe, de care nu e ne- 
voe, sau care nu se pot aduce,--ca să nu le aducă pe cele tre- 
buitoare. Tu nu ești viclean, o stin, dar... 

— Tu nu ştii cita sănătate mi-au luat aceste spalme şi 
griji —urmă Oblomov.—Eu, de cind te cunosc, n'am altă preo- 
cupare... To repet și acuma: tu ești scopul mev, şi nomai tul 
Am să mor îndată, am să încbunesc, dacă nu vei fi cu mine. De 
ce te miri, dacă în zilele cind nu te văd, adorm, cad? Mi-i silā 
de toate, mi-i urit; sint o maşină: umblu, fac, şi nu bag de 
seamă ce fac. Tu eşti focul şi forţa aceste! maşini,—zice, că- 
zind în genunchi şi ridicind capul. 

Ochil îi străiuciră ca atunci, în parc, In ei se luminară din 
nou mindria şi puterea de voință, 

— Sint gata să merg îndată unde mi-l cere, să fac ce vrei. 
Simt că trăesc, cînd te uiţi la mine, cind vorbeşti, cînd cînţi. 

Sea asculta aceste evărsări de patimă cu o îngindurare 
Sever T 

— Ascultă, Ilia, eu cred în iubirea ta şi în puterea el asu- 
pra ta. Dar dece mă sparii cu nehotărirea ta, dece mä impingi 
până la îndoială ? Eu sint scopul tău, zici tu, și te apropii de 
acest scop așa de timid, aşa de incet; şi tu ai de mers incă de- 
parte ; tu trebue să fii mal sus decit mine! Eu am văzut oameni 
fericiţi, am văzut cum iubesc aceştia, —adăugă oltind: la aceştia 


Li 


OBLOMOV 235 
45 


totul fierbe, şi odihna lor nu seamână cu a ta; aceştia nu lasă 
capul în jos; ochii lor sint deschişi; aceştia dorm abia, mun- 
cesc, se agită. ȘI tu... nu seamănă a iubire, nu-s eu scopul tău... 

Clătină din cap cu îndoială, 

— To, tul.„.—zice Oblomov, sărutindu-i din nou minile şi 
frămintindu-se la picioarele ei.—Numal tu! Doamne, ce fericire !— 
repetă ca intr'o aiureală. ȘI tu iţiinchipul că te poate înşela cl- 
neva, că poate să adoarmă după o asemenea trezire, că poate să nu 
devie un eroul O să vedeţi voi, tu şi Andrei,—urmă el, privind în- 
sufleţit în juru=i,—pănă la ce înălțime ridică pe om iubirea unel fe- 
mei ca tine! Uită-te, ultă-te la mine: n'am înviat. nu träesc eu 
în clipa asta ? Să plecăm de-aici! Afară, departe! Nu pot rămi- 
nea aici o clipă; mă înăbuş, îm! face răul! —zicea Oblomov, ni- 
tindu-se în juru-i cu un dezgust neprefăcut.—Lasă-mă să trăesc 
azi cu acest simțimînt... O, dară acelaşi foc care mă arde acuma, 
mar arde şi mine şi intotdeauna! Căci dacă nu eşti tu aici, mă 
stîng, cad! Acuma m'am deşteptat, am înviat. Eu cred că... Olga, 
Oiga! Tu eşti mai frumoasă decit totul pe lume, tu eşti cea din- 
tălu femee,. tu... tu... Let lipi faţa de mina el şi înlemni, Cuvin- 
tele-} incremeniră pe limbă. Puse mina la inimă, ca să-i astim- 
pere bătăile, îndreptă spre Olga o privire pâtimaşă, umedă şi se 
opri nemişcat. 

„Dulos, duios, duios“, — repetă în gind Olga, ottind, dar nu 
ca atunci în parc, şi căzu adinc pe gînduri. 

— Trebue să plec |—zise ea cu blindeţă, reveni ndu-și. 

Oblomov se trezi. 

— Dumnezeule! Tu eşti aici? La mine? ŞI aeru-i in- 
sufleţit se schimbă intr'o privire sfioasă în juru-i. Vorbele a- 
prinse nu-i mal veneau. 

inbaţă în grabă pălăria ei şi haina şi, în zăpăceală, vra să-i 
îmbrace paltonul peste cap, 

Olga lucepu să ridă. 

— De mine n'ai nici oer, 1 linişti ea; ma tante a 
plecat pe toată ziua ; acasă ştie de plecarea mea numai Catea 
şi dădaca, Petrece-mă. 

li dădu braţul, şi fără turbarare, liniştită, cu conștiința min- 
dră a nevinovăției străbătu curtea In lătratul şi săriturile despe- 
rate ale cinelui din lanţ, se urcă în cupeu şi plecă, 

Din fereastră, din apartamentul proprietăresel, priveau ca- 
pete; de după colţ, din dosul gardului, se ridică din şanţ capul 
Anisiei. 


După ce trăsura cîrni in altă stradă, veni Anisia şi spuse 
că a cutreerat toată piaţa, dar că sparanghei nu s'a găsit. Za- 
char se intoarse peste vre-o trei ceasuri şi dormi o zi întreagă 
şi o noapte. 

Oblomov umblă mult prin odae şi na-ş! simţea picioarele, 
n'auzta zgomotul propriilor paşi,—parcă ar fi păşit la o şchloapă 
deasupra podelelor, 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De îndată ce incetă zgomotul trăsurii pe zăpadă, care du- 
cea viaţa, ducea fericirea lui,—neliniștea îl părăsi, capul şi spi- 
narea se îndreptară, lucirea insuflețirii i se arătă pe faţă din 
nou, Şi ochii i se umeziră de fericire, de induioşare. In tot trupul 
i se revărsă un fel de căldură, de inviorare, de voloşie. ŞI, caşi 
mal înainte, îi veni deodată dorul de a pleca undeva departe : 
şi acolo la Stolz, impreună cu Olga, şi la ţară, la cimp, prin 
cringuri ; ar fi vrut să se izoleze în biurou şi să se cufunde în 
muncă, să plece singur la portul Răbinsc, să facă şi drumuri, să 
cetească şi noua carte abia eşită, despre care vorbese toți, să 
meargă şi la operă—chiar azi... 

Da, azi ea a fost la el, el se va duce la ea, apoi se vor 
vedea la operă. Ce zi plină! Cit de uşor se respiră în asemenea 
viaţă, în atmosfera Olgăi, în razele strălucirii ei feciorelnice, pu- 
terilor vii, minţii ei sănătoase, tinere, dar pătrunzătoare şi adinci. 

Umblă— parcă zboară, parcă-l poartă cineva prin odae.— 
Inainte, inainte l—zicea Oblomov: mai sus, mal sus, Într'acolo, 
spre acea linie, unde puterea gingăşiel şi graţiei îşi pierde drep- 
turile, şi unde incepe stăpinirea bărbatului ! 

Cit de limpede vede ea viaţa! Cit de bine işi cetegte soarta 
În această carte complicată, şi cum ghiceşte prin instinct şi ca- 
lea lui! Amindouă vieţile, ca două riuri, trebue să se întrunească : 
el e indrumătoiul, neinfricoşatul ei şef! 

Ea vede puterile, capacităţile lui, ştie cht poate el, şi aş- 
teaptă cu supunere stăpinirea lui. Fermecătoare Olgăl O fire 
neturburată, curagioasă, simplă, dar hotărită, fireascâ—cum e în- 
săşi viața! 

— Ce uriţenie aici, de bună seamă |—işi zise, uitindu-se în 
juru-l.—Şi acest înger s'a coborit în această mocirlă, a stințit-o 
prin prezența sa! 

Cu evlavie privi scaunul unde a stat ea, și ochii îl strălu- 
ciră deodată : jos, lingă un scaun zări o mânuşă mică... 

— O chezăşie | Mina el, un prognostic | O 1...—gemu cuprins 
de patimă, lipind-o de buze. 

Gazda se arătă In ușă, propunindu-i să vază nişte pinză; 
a adus-o cineva de vinzare: nu-i de trebuință ? 

Dar Oblomov îi mulțumi cu răceală, nu se gindi nici să se 
uite la coatele el şi se scuză că e ocupat. Apoi se cufundă în a- 
mintirile verii, reluă toate amânantele, işi aduse aminte de fie- 
care copac, tufă, bancă, fiecare cuvint spus, şi le găsi mal dragi 
chiar decit erau pe cind se destăta de ele. 

Nu se mai putea stăpini, cinta, vorbea ca Anisia cu bună- 
tate, glumea că Anisia gare copii, şi făgădul că-l botează co- 
pilul ce se va naşte, Cu Maşa tidică atita gălăgie, incit gazda 
se arătă şi goni pe Maşa acasă, ca să nu impedice pe chiriaş de 
a se „ocupa“, 

Restul zilei mai adăuga la nebunii. Olga era veselă, cinta; 


OBLOMOY 237 
bm i 


apoi merseră la operă, apoi Oblomov bâu la ele ceaiu, şi în ju- 
rul ceaiului avu loc o conversație aşa de cordială Intre el, mă- 
tuşa, baron şi Olga, încit Oblomov se simţi cu desăvirşire mem- 
bru al acestei mici familii. Destul a trăit singuratic: are şi el 
lol; s'a aşezat cu trăinicie ; are lumina şi căldura lui— 

cit e de bine aşa! 

Noaptea dormi puţin: a tot căutat să isprăvească de cetit 
cărțile trimise de Olga şi cet un volum şi mătate. 

„Mine trebue să sosească scrisoarea dela țară“, —se gindi, 
şi Inima i se bătea... se bătea... In sfirşit! 


(Va urma) 


(Tradus din rusește de A. Frunză) 
I. Gonciarov 


Cinism... 


La fiecare clipă care trece 'm zbor, 

Pe cind în sufiet plouă'ntr'ana şi-i urit, 
lubita mea suspină neet şi plinge ;— 

Pe cind, subt cerul trist şi mohorit, 

lubirea mea se stinge, 

Satan, 

La fiecare clipă care trece 'n zbor, 

Suspină prefăcut „.şi spune că sint rău, 
Cind aşi putea să fiu tot bun şi răbdător,— 
De-aşi fi etern ca Dumnezeu... 


La fiecare clipă care trece 'n zbori... 


O, de-aşi fi etern ca Dumnezeu, 

O, de-aşi putea să ştiu că nu mal mor, 
Cu mine însumi sincer magi mal H: 

Re tine niciodată nu te-aşi părăsi, 

Şi te-aşi iubi mereu... 


| 


CINISM 
—————— ti 


“În ziua asta sură, pe-un cuptor, — 


Cum aşi căsca,—alene,— 


Cum aşi lăsa pe bietul Diogene 
Să caute un omh.. 


In ziua asta sură, pe-un cuptor... 


Aşi toarce vremea "'ncet—ca un motan, 
Pe cînd, în umezeala mută de mormint, 
Un greer trist s'ar osteni în van 

Să-mi mişte moliciunea mea de sitat... 


Ca o poveste tristă de demult 

Ar curge visul meu etern şi trist, 
Cu-acelaşi plins al tău ce-am să-l ascult 
Supus şi pacifist... 


Ca zilele de toamnă 'n care plouă 
Cu gindul sur şi resemnat până tirziu 
Aşi sta tot neclintit în fața ta 

Aşi sta fără-o dorinţă nouă. 

Ca un copac uitat într'un pustiu 

Aş: aşi sta... 


Ca zilele de toamnă 'n care plouă... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ca un poet bătrin un cîntec aşi cinta, 

Un cintec care niciodată nu s'ar mai schimba; 
ŞI niciodată nu te-aşi părăsi, 

ŞI te-aşi Iubi mereu... 


O cit de monoton şi plicticos aşi fi— 
De-aşi H etern ca Dumnezea,.. 


Alexandru N. Nanu 


2 


Note pe marginea cărților 


E. Lovinescu : Istoria civilizației romîne moderne 


D. Lovinescu este un abil minuitor al frazei vagi, şi nici 
nu este de mirare după ce a scris zece volume în care, subt tit- 
lul de critică, a jonglat cu susceptibilitatea literaţilor, 

Această indeminare, dacă este un avantaj pentru scriitor, 
este pentru autor izvorul tentaţiei de a se mulțumi cu preci- 
ziuni aparente, şi cu un amestec subtil între ideile sale şi ale 
altora. Dacă ar vrol vreodată să plagieze—il rog să-mi erte a- 
cest exemplu cu care încerc să-mi lămuresc ideia—ar H foarte 
greu de prins. Imi închipui că ar reuşi să spună gindul altuia 
cu atita meșteşug, încit păgubaşul ar risca să se aleagă şi con- 
damnat pentru calomnie. 

D. Lovinescu, însă, se serveşte de această specială îndeminare, 
numai pentru a scrie mult și repede. Face impresia că dind 
de o dificultate, avind o indoială, în loc de a se opri pentru a stu- 
dia citeva zile sau cițiva ani, găseşte formale fericite, care-l scot 
din încurcătură, dar care nu salista? pe cetitorii cu adevărată 
curiozitate ştiinţitică, Caracterizarea lul Kogălniceanu este un 
exemplu. Am putea cita fraze din care rezultă că d. Lovinescu 
consideră pe Kogălniceanu tradiţionalist ; iar altele din care re- 
zultă că-l consideră paşoptist muntean. Înseamnă de aici oare, 
că autorul nostru se contrazice de la o pagină la alta? Nu. 
Doamne fereşte |... Şi în aceasta constă marele d-sale talent. To- 
tuşi, Kogălniceanu este o pagină esenţială în Istoria civilizaţiei 
romine moderne. ŞI era cu atit mal firesc să la o atitudine ca- 
tegorică, cu cit avea ocazia să fie arbitru între d. I, C. Filitti şi 
mine, fiindcă me citează ; iar polemica noastră din patru numere 
ale acestei reviste, nu se poate să-i fi rămas necunoscată. 


5 


242 VIAŢA ROMINBASCĂ 


In Originile Democraţiei romine pe care mi-o citează, am 
susținut că Kogălniceanu a fost un neo-cărvunar; iar d. Filitti imi 
opune, în recenzia lui din „Viaţa Rominească“, proectul de consti- 
tuție pe care Kogălniceanu La alcătuit în 1848. Evident, în acest 
proect Kogălniceanu este roşu sadea, dar el lipseste din acest 
act. El, sufletul lui, este în tot restul operei lul sociale, care 
este în flagrantă contradicţie cu acest proect de constituţie. Dacă 
proectal s'ar îl găsi! nesemnat în vre-o arhivă, ar putea să a- 
firme toţi experţii caligrati din lume că este scris de Kogâini- 
ceanu, critica şi nici chiar d, Filitti, mar putea să i-l atribue, fiindcă 
ideile acestui document nu sint ale lui Kogălniceanu aşa cum ni-l 
infăţișază totalul scrierilor, discursurilor şi al activităţii sale. 

Adevărul este că Kogălniceanu a crezut că era bine să fie, 
intr'un anumit moment, oportunist. I s'a părut că Moldova lui 
nu trebue să se țină prea departe în urma Valahiei, care o luase 
razna cu anul nebun pe povirnişul demagogiei. Şi două luni 
după proclamația dela Islaz, redactează şi el un foarte asemă- 
nător proect de constituție. A greşit nefiind consecvent, dar pro- 
babil că În acel moment a fost utilă această manifestaţie. In po- 
litică oportunitatea este o armă permisă, necesară cind este la 
mijloc interesul ţării. Numai confuzia între acest interes su- 
perior şi acela al partidelor de a răminea cit mai mult la putere 
a compromis oportunismul politic. Cum însă proectal de con- 
stituție este nediscutat de Kogălniceanu, eroditol Filitti îl pune 
pe dovă coloane cu proclamația dela Islaz şi zice triumfător: 
„identitatea gîndirii din aceste două documente este hotăriloare, 
este un fapt precis. Fapt în faţa cărula mă abtin de a mai ju- 
deca pe Kogălniceanu după celelalte manifestări ale sale, în care 
niciodată n'am să găsesc precizia unui text de constituţie“, 

D. Lovinescu însă, este cu totul lipsit de precizie. Pe 
deoparte, recunoaşte că Kogălniceanu a „paratrazat' numai pro- 
ciamaţia dela Islaz, care totuşi este „programul său“; jar pe 
dealtă parte că „s'a mărginit la dărimarea vechiului sistem al 
privilegiilor şi la împroprietărirea ţăranilor”. Astfel din /storia 
civilizației romine moderne nu ne lămurim dacă Kogălniceanu 
a fost pașoptist muntean, cărvunar moldovan, de amindouă sau 
nici de una. 

Asupra felului de a scrie al d-lui Lovinescu mai trebue re- 
levată concepţia d-sale despre citați. In general, cartea are as- 
pectul erudit pe care-l dă un mare numâr de rinduri în guile- 
mète şi multe trimiteri. Citaţiile ar fi chiar şi mai abundente, 
dacă d. Lovinescu s'ar pleca uneia din cele mal neplăcute fata- 
lităţi ce apasă asupra ginditorilor și anume: cele mal originale 
idei ale noastre se întîmplă să H fost spuse de alții Inainte, după 
cum cele mai banale observaţii, la îndâmina taturor, ajang cite- 
odată proprietatea exclusivă a unor scriitori celebri, numai pen- 
trucă şi el le-au formulat şi mai ales dacă le-au -spus şi într'o 
formă aleasă. In aceste cazuri, meritul nostru de creatori rămine 


NOTE PE MARGINEA CÂRŢILOR 243 


întreg. lasă trebue să ni-l ascundem cu cea mai mare grijă, ce- 
iace d. Lovinescu nu face întotdeauna. 

Aşa de pildă, cartea începe cu: „Nu există desigur, rase 
pure, ci numa! rase istorice“, Acest „desigur“ este, in speţă, o 
vorbă mult cuprinzătoare, fiindcă trebue să insemne că E la 
care se referă este veche, că a fost spusă mai demult şi că 
este generalmente admisă, sau că este o descoperire a autorului, 
dar atit de evidentă, încit nici nu merită insistat asupra ei. Cum 
această ultimă ipoteză este puţin probabilă, se cuvenea să fie în 
josul paginii mai intäiu Gustave Le Bon, un autor mult frecven- 
tat de d. Lovinescu, apoi adevărații creatori ai acestei teorii, ŞI 
aceasta cu atit mai mult, cu cit /storia civilizației nu se adre- 
sează specialiştilor, ci pare a fi scrisă pentru răspindirea cultu- 
rii in cercuri cit mai largi. Sint mulţi acel care necunoscind 

„chestia vor rămine nedameriţi cu o simplă şi scurtă afirmație. 

Mai departe, la pagina 124, d. Lovinescu zice: „Dreptul nu 
este făcut, ci se face singur“. Este o idee ce, fără îndoială, a 
putut să o gindească şi d. Lovinescu şi chiar să o formuleze la- 
pidar. Insă nu-i mai puţin posibil, ca dan să fie victima 
unei reminiscenţe ; şi este în cel mal bun caz victimă a unei 
prea nenorocite coincidenţe. Ideja aceasta este dezvoltată de Jean 
Cruet, un autor pe care îl citează, dar în altă ordine de idel. 
Sau a putut să fi fost pgp: de lapidara frază a lui Por- 
talis reprodusă de mine: dul popoarelor se face cu timpul, 
dar drept vorbind nu se face de loc. ` 

D. Lovinescu imi face cinstea, pentru care sincer ii mulju- 
mesc, să adopte unele observaţii şi formule de ale mele. Sint, 
cred, cel dintăiu care am publicat în romineşte cuvintul interde- 
pendență cu aplicaţii la Drept şi la evoluţia socială, şi mă bucur 
că-l văd adoptat de d-sa, într'o lucrare cu subiect mult asemă- 
nător ultimei mele cărți, în care am utilizat, din nou, vechea mea 
idee de Interdependenţă socială. 

Asemenea expresia soluție de continuitate socială a- 
plicată în studiul evoluţiei noastre în secolul XIX, a fost larăşi o 
idee care a plăcut d-lui Lovinescu. Nu-mi spune nici aceasta, 
dar imi dă o dovadă mult mai sigură că într'adevăr a apreciat-o: 
o întrebuințează, 

Mai avem de relevat şi o nenorocită greşală de tipar, da- 
torită căreia s'ar putea atribui d-lui Lovinescu, mal tot ceace 
face originalitatea modeste! mele lucrări, despre Originile de- 
mocrației romine. La pagina 56, cifra de trimitere la cartea 
mea, este pusă după cuvintul „studiat“; ori, mi se pare evident 
că În manuscrisul autorului această cifră să fie pusă după cu- 
vintul „caracterizări“, D, Lovinesca ne spune, că pentru reali- 
zarea planului lucrării d-sale, mare nevoe, în ce priveşte pro- 
blema cărvanarismului şi a constitnției dela 1822, decit de citeva 
caracterizări, Astfel, este explicabil de ce se mulțumește cu 
caracterizările altuia ; şi într'adevăr, mai tot acest capitol V este 


244 VIAŢA ROMINEASCĂ 


preserat cu ipoteze şi concluzii din amintitul men studiu ; şi tot 
aşa de firesc este să fi făcut citaţia odată pentru totdeauna. 
Tipogratul insă, mutind cifra de trimitere acolo unde a mutat-o, 
rezultă că autorul ar fi voit să amintească numai, că şi eu am 
cercetat constituţia cărvunară şi atita tot; dar că toate „Căracteri- 
Zäre" acelei constituţii și ale mişcării sociale din care a eşit ar 
fi pur și simplu opera d-lui Lovinescu. 

Totuşi, d-sa n'ar pulea să se bucare de darul pe care i-l 
face tiipogratul, fiindcă neințelegind bine nici sensul cuvintelor 
„Novator* şi Cool" dovedește că cunoaşte chestia atit de 
superficial, incit nu mai poate fi vorba de „caracterizări“ per- 
sonale. 

Datorită acestei greşeli tehnice, d. Lovinescu devine auto- 
rul următoarelor observaţii la care, sint si r, a volt să mă... 
asocieze, fiindcă le făcusem mai inainte: Păcăleala lui Vogo-. 
ride, originalul liberalism al Rusiei, cărvunarismul conjuraţiei lui 
Leonte Radu şi altele cîteva. După cam capătă şi paternitatea 
noţiunii de „cărvonarism“ făcut din vorba „Ccărvunar“, ca astăzi 
democratism din democrat. 

Greşala de tipar devine Însă cu totul evidentă—şi astfel 
inexplicabil că nu-i relevată la Erata—cind îl atribae d-lui Lo- 
vinescu şi următoarele patru „caracterizări“, recunoscute ca origi- 
nale ale mele de toţi acel care mi-au făcut cinstea să se ocupe 
de cartea mea cînd a apărut. | 

1) Egalitatea nobiliară invocată de boerimea cea măruntă 
în lupta ei cu protipenda. 

2) Politica Voevodalui-cărvunar de a Inalța neamuri scă- 
pătate din familiile ilustre, pentru a primeni marea boerime şi 
pentru a o slăbi, lărgindu-i mult cadrele. 

3) Drepturile omului şi ale cetăţeanului formulate de marea 
revoluție franceză sint, în parte, traduse în unele articole ale 
constitaţiei dela 1822. Observaţia este elementară, şi uşor de 
făcut cu o simplă cetire mai atentă a textului descoperit de Xe- 
nopol; putea să o facă şi d. Lovinescu. Dar, putea să o facă, 
mai ales, d. lorga şi căruia, mai ales, nu | se putea reproşa dară 
war fi amintit că eu cel dintălu am văzut traducerea Totuşi d. 
lorga mi-a făcut cinstea să mă citeze orideciteori a vorbit de 
acest lucra; ba chiar şi într'o conferință ţinută anul trecut la Sor- 
bona (v. Revue historique sud-europeenne, No. 1—3, 1924). 
Dacă observaţia n'a fost greu de făcut, ea însă fiind bogată în 
consecințe, pe care eu le-am tras, d. lorga a crezut că se cuvine 
să-mi consacre paternitatea descoperirii. 

4) Constituţia dela 1822 a fost aplicată patru ani. D. Lo- 
vinescu Spune: „se poate crede totuşi că ea a fost aplicată“, 

se poate crede ? Na oare în urma cercetărilor mele? Apoi, 
cind aduce o dovadă—pe care dealtfel o adusesem şi eu—o pře- 
cedează de un „şi“, care face ca dovada aceasta sà se adauge 
la altele, adică la ale mele, despre care iasă nu pomeneşte. 


NOTE 


PE MARGINEA CĂRŢILOR 245 
e, MARGINEA CĂRŢI 


+ 


Observațiile precedente ne dispensează de a face analiza 
amănunţită a lucrării d-lui Lovinescu, Constatind că este gră- 
bit redactată, nu mai avem ce aprofunda. Vom mal încerca, 
totuşi, să-l rezumăm concluziile, care ni se par a fi cam acestea: 

ID Aşa zisa revoluție munteană dela 1548 este izvorul Ro- 
miniei moderne. Afirmaţie care însă nu poate fi discutată cu 
d-sa, deoarece ţine să sublinieze că nu voeşte să o discute. 
Altfel nu se explică de ce nu relevează nimic din polemica destul 
de lungă şi aprinsă ce a fost între d. Filitti şi mine, cu toate că 
nu ne ignorează. Deacela ne mărginim să-l opunem o contra- 
afirmaţie: Izvorul Romîniei moderne este cârvunarismul, la care 
Filitti adaugă cele citeva manifestații ideologice sporadice din 
Bucureşti, cum a fost „scrisoarea țărigrădeanulal Caltoglu*. 

DI N'avem tradiţii, cam de nici un fel, mai ales politice şi 
mai ales constituționale. Că este mai bine aşa, fiindcă sintem 
liberi să cerem totul după rațiune și „prin nol înşine“. 

Cum pentru o atit de formidabil descoperire şi originală 
teorie, d. Lovinescu nu se sprijină decit pe autoritatea de socio- 
log a d-lui Vintilă Brătianv, mi se pare că nici această chestie 
nu se poate discuta cu dea 

DI) Cel mai mare om al țării a fost lon Brătianu, care, 
fiind întruchiparea paşoptismului, lar pașoptismul creind din ni- 
mic Rominia, Ion Brătianu, cu mîna lui divină, a scos din haosul 
cosmic o ţară şi un popor... 

Această a treia concluzie a d-lui Lovinescu este aceia care 
conţine mai mult adevăr. Este incontestabil că lon Brătianu a 
fost un om deosebit. A fost chlar un bărbat de stat creator, 
cu toate greșelile ce le-a făcut, greşeli mari, dintre care nu cea 
mal mică a fost, de pildă, aceia de a se fi opus improprietă- 
ririi lui Cuza. 

lon Brătianu a fost unul din oamenii mari al ţării, însă 
este o exagerare a | se atribui proporţiile celei mai mari statul 
din Bucureşti, și acum din Rominia- Mare, 


D. V. Barnoschi 


Nota Red. Deşi n'ar mai D nevoe s'o facem, căci părerile noas» 
ire asupra liberalismului au fosi, din înlimplare, expuse pe larg în 
timpul din urmă, lotuşi ținem să spunem că aliludinea d-lui Barnoschi 
iajă de „revoluția dela 1848" esle deosebilă de a noastră, 


Berzele din Boureni 


Intiinindu-se în poartă cu maica la care era găzdait, Filip 
Vararu se descoperi cucernic, şi după ce-i recomandă să-i lase 
cheia în oluc în caz că va pleca în a em lui, o porni prin dosul 
arhondariului spre locuința domnului Basile Niculescu-Spinoasa 
unde era invitat la masă. 

Sosit de curind în țară, după ce-şi susținuse cu brio la Sor- 
bona teza de doctorat in litere şi filozofie, hărăzise ultimele zile 
al lui lulle unei desăvirşite odihne într'un loc retras, după care 
urma să-şi continue demersurile pentru a obţine deocamdată 
suplinirea catedrei vacante de „Istoria filozofiei” dela Universi- 
tatea din laşi. Decanul facultăţii, care îl proteja, îl sfătuise să 
nu neglijeze a vedea din timp pe profesorul Basile Niculescu- 
Spinoasa om susceptibil, cu toane şi cam sucit, mai ales că 
bătrinul sociolog dispunea şi de voturile colegilor dela Etică şi 
Pedagogie care îl urmau orbește. 

Profitind de prilejul ce-l permitea să unească utilul cu plă- 
cutul, Filip Vararu îşi alesese ca loc de repaus mănăstirea Agapia, 
unde profesorul Niculescu-Spinoasa obişnula să-şi petreacă va- 
canţele, Se bucurase de o primire cordială din parte-l şi chiar 
din prima zi i-a fost simpatic piticul acela cu musteţile stuloase 
şi părul vilvoi şi alb, cu ochi iscoditori si mişcări vioaie, bonom 

i mucalit,  Suind încet dimbul repede care ducea la casa pro- 
esorului, Filip Vararu, fire deschisă, sinceră şi plină de tinereşti 
avinturi, se gindea cu oarecare stringere de inimă cum vrajba şi 
intrigile din Unlversitatea în care se pregătea să intre, difor- 
maseră pănă şi spiritele cele mai senine. De pildă Decanul, 

Un învăţat inteligent, ponderat și plin de distincție în a- 
pucături, LI descrisese cu toate acestea pe colegul dela lologie 
în culorile cele mal sumbre, cu desăvirşire nepotrivite venerabilulai 
Şi isteţulul sexagenar. Acesta la rindu-i nu se putea abţine să 


BERZILE DIN BOURENI 247 


nu facă reflecţii ironice şi aluzii malițioase la adresa Decanului 
orideciteori venea vorba de el. Ajans în virtul dimbului, gin- 
dorile acestea mărunte îl pârâsiră. Sprijinit în alpenstock işi 
aţinti privirea pe înaltele piscuri împurpurate, 

Invăluită în picle violete, lumina coborise pe nesimţite dincolo 
de munţi, pe cind luceafărul se aprinse ca o scintee de aur viu 
desprins dintr'o irenă regală. O bandă zgomotoasă de excursio- 
nişti scoborind pe iingă el, îl aminti că e aşteptat. Se îndreptă, 
iuțind pasul, spre casa profesorului. Era şi timpul. Doamna 
Niculescu-Spinoasa se impacientase, li era foame. Una cite una, 
mincase aşteptind, jumătate din maslinele preșătite pentru ţuică, 

— Asta îmi displace mie cel mai mult la tinerii aceştia, 
făcu ea: nu-s punctuali. 

— Ce punctual! ?—se enervă domnul Niculescu-Spinoasa 
care, aşezat pe treptele cerdacului işi răsucea o țigară. Mai are 
băiatul Incă un sfert de oră. Dacă venea prea devreme ai fi 
spus că-i indiscret, rău crescut sau mai ştiu eu ce. 

— O îi, dar mie filfizonii ăştia nu-mi plac, Se duc acolo la 
Paris, trei-patru ani,lau o diplomă de doctor şi hal, fă-i profesori. 

— la lasă, frate! 

Dar doamna Niculescu-Spinoasa nu se lăsa: 

— Să stee şi el mai întâlu fen ani ja liceu, să'nveţe 
ce-i munca... 

— la lasă, frate! 

— Dar pănâla Universitate mai va. Tu, slavă Domnului 
erai sur de-abinelea cind te-a numit conferențiar, 

— lra! lar începi? 

Filip Vararu deschise portiţa. Zărind In cerdac masa pregă- 
Hä cu lămpile aprinse pe ea, îngăimă jenat: 

— Nam întirziat cumva ? 

Dar doamna Niculescu-Spinoasa H est inainte cn cel mai 

amabil suris: 

— Deloc Domnule Vararu. "Tocmai îl spuneam lui Basile 
că spre deosebire de tinerii de azi, dumneata eşti foarte punctual. 

Domnul Niculescii- Spinoasa aruncă doamnei Niculescu-Spi- 
noasa o scurtă privire dispreţuitoare : 

— la şezi dragă domnule Vararu. Până o servi masa poata 
guşti o ţuică, 

Doamna Niculescu-Spinoasa aplecă un cap ca o gămălie 
cu păr pe-un git ca un chibrit de gumă, pentru a intra în casă 
unde avea de luat ultimele dispoziţii. 

Un partizan al metempsihozei e egene) desigur de a- 
parențe) n'ar fi putut vedea in menajul Niculescu-Spinoasa decit un 
fox-terrier şi o girafă. Dar Filip Vataru nu era nici partizan 
al metempsihozei şi nici în dispoziţii să remarce disproporţia 
comică dintre marele profesor şi inalta lui consoartă. Era fericit. 
Toate i se păreau bune şi frumoase. Nu-şi amintea să fi min- 
cat vre-o dată mal cu poftă mîncări mai gustoase. Dela ţuică 
încă profesorul îi dăduse certitudinea sprijinului său. 


248 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Tam cetit lucrarea, îi spuse el, E cit se poate de seri- 
oasă ca informaţie şi foarte interesantă din punct de vedere al 
concepţiei. E îndrăzneață, fără a fi fantezistă, şi plină de 
originalitate, Ai un cap filozofic, domnule Vararu şi, celace e 
mai rar,ţi-o pot spune în faţă, ai ajuns ca să zic aşa prematur 
la maturitatea ştiinţifică. Te-am urmărit de altfel cu foarte mult 
interes şi în „Revue Philosophique“.  Regretam numai cetindu-ţi 
articolul despre „Sociologia modei“ (cam paradoxal, recunoşti) 
că eşti perdut pentru Universitatea noastră. Păcat, îmi ziceam, 
iată încă un element de valoare care e atras de București, 

— Nu văd ce vin făcut să credeţi aceasta. 

— Faptul că l-ai citat pe Ralcu. Nu-mi închipulam ca un 
băiat ca dumneata să iee altfel decit drept baliverne compila- 
țlile acestui impostor. După ce am avut Însă plăcerea să te 
cunosc? personal, convingindu- mă totodată de frumoasele senti- 
mente care te călăuzesc, nu m'am mai indoit o clipă că ai fă- 
cat-o din patriotism. Te felicit. Am remarcat cu plăcere că în 
toate lucrările dumitale citezi profesori romini, spre deosebire de 
alţi tineri prezumţioşi şi inchipuiţi care, socot în megalomania lor 
puerilă că ştiinţa romină dela ei purcede. 


După masă, doamna Niculescu-Spinoasa plecă în vecini unde 
avea partidă de maus. Rămas singur cu profesorul, Filip Vararu 
se interesă de mersul lucrării pe care acesta o pregătea. Intre- 
barea involontar abilă făcu o nespusă plăcere bâtrinului. Cu 
citeva minute înainte însă l-ar fi iritat. Căci dacă e drept că de 
nimic nu-i plăcea mai mult să vorbească decit de viitoarele lui 
lucrări, se ferea totdeauna să o facă în faţa doamnei Niculescu- 
Spinoasa, deoarece invariabilitatea subiectului Îl silea să se repete, 
ceiace doamna Niculescu-Spinoasa, care nu pricepea nimic din 
discuţie, nu perdea ocazia să o remarce în faţa străinilor cu cea 
mai nemaipomenită lipsă de tact. Inveselit de plecarea ei şi de 
tema conversaţiei, profesorul Niculescu-Spinoasa îşi mai turnă 
un e de liqueur, svirii printre buze o şuviţă de fum lungă 
şi dreaptă ca o linle trasă cu creta, şi începu: 

— Tam spus că-s pe cale să termin al doilea volum 
despre „Rase şi civilizaţii“, Lucram la capitolul III în care do- 
vedeam că există rase care prin laolaltă convieţuire se conto- 
pesc, şi influienţază reciproc, prezentind nol aspecte care nu 
elt nici uneia nici altea, fiind un rezultat exclusiv al contopirii. 

omparam acest fenomen social cu fenomenul identic, cuonoscut 
în chimie subt numele de combinație. Dar asemeni unui alt fe- 
nomen chimic numit amestec, există rase care cu toată perma- 
nenţa contactului dintre ele, îşi păstrează in decurs de veacuri 
caracterele specifice, perpetuind antagonisme organice, atita timp 
cit stau impreună. s 


BERZELE DIN BOURENI 249 


Scoborind scara zoologică vedem că lucrurile se petrec la 
fel. Cinele şi lupul de exemplu se pot încrucişa, dindu-ne cinele 
eg Deens nici norig meu adversar Borteanu dela 

n -ar trece prin cap să incer 

pa bg det p p ce a obține cine-muscă 
vident, teoria mea e combătută de alţii, cu acei 
eficacitate (cred eu) cu care un individ E ast De eg, 
căuta să convingă restul lumii că varul e verde. Mă gindeam 
la un sfirşit care să iasă din banal, pentru acest capitol pe care 
il socot piatra unghiulară a întregii lucrări, Intimplarea, în chl- 
pul cel mai neaşteptat, imi aduse o eclatantă confirmare a tezei 
pe care o susțineam oferindu-mi încheerea al cărei pitoresc te las 
să-l judeci. 

Mă aflam in excursie la Mănăstirea Neamţului.  Căutam 
pe cineva să-l întreb de adresa unui călugăr la care locuiau nişte 
cunoştinți, cind îmi eşi in cale un admirabil bătrin în costum de 
munte, părind a fi din partea locului. După ce ne dâda lămu- 
ririle cerute se prezintă: lon Luca, învăţător la pensie in satul 
Boureni. Am făcut o bună bucată de drum impreună, pe jos. 
Avea o vorbă neaoșă şi foarte expresivă, dovedind lecturi pe 
care nu te făceau să le bănuești, nici imbrăcămintea, nici con- 
diția Iui. Din una în alta nu ştiu cum a venit vorba despre in- 
teligenţa dcbitoacelor. Mi-a vorbit întăiu de furnici şi albine, 
locruri pe care le ştiam, pentru a-mi spane in cele din urmă o 
istorie minunată. Merită s'o cunoşti. 

lon Luca ăsta (am aflat mai pe urmă), e feciorul preotului 
Trofim din Boureni, om respectat în tot judeţul pentru destoinicia 
şi curâţenia faptelor lul, Decind la implinirea vristei de nouă- 
zei de ani Lan crescut dinţii la loc și La revenit vederea, 
locuitorii îl cred şi făcător de minuni, văzind în această imoreja- 
rare în adevăr rarisimă, un semn ceresc. Dar sä- ți spun 
povestea. 

Pe cind era copil, Luca şi cu alți tovarăşi de joacă au 
inlocuit un oa da barză cu unul de rață, în cuibul ce se găsea 
pe-un şopron din casa părintească. Venind vremea să iasă pui 
din găoace şi auzind părintele Trofim măcâit de rață în virtal 
şopronului, s'a minunat el întălu ce s'a minunat, dar mal stind 
şi mai socotind şi-a dat în cele din urmă samă că lucra curat 
la mijloc nu poate fi. Şi cercetind a aflat. Din curiozitate insă 
a lăsat lucrurile să-şi urmeze mersul lor nefiresc. 

Fără îndoială, e greu să-ţi închipui cam cum ar fi o barză 

Desigur insă câ aceasta era. Citeva zile a stat ea aşa 
mai la o parte şi se tot uita cind la puli ei, cind la cel de rață, 
cu frică parcă. Apo!, a început să plece după mincare şi deopo- 
trivă-i hrănea pe toți, Dar dupăce le lăsa acolo grăunţe, viermi, 
rime, sau ce le-o mai fi lăsind, ceasuri intregi se plimba singură 
prin faţa şopronului, că ai fi zis că şopron şi pasăre nu-s decit 
un barometru cu barză in mărime naturală, cîştigător al medaliei 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de aur la o expoziţie americană. Na trecu mult şi puli de barză 
incepură primele exerciţii de zbor. Palul de rață, văzindu-i, ţipa 
de-ţi rupea inima şi toate răţile din curte ridicau miţate capul. 
De multe ori cerca el și pulul de rață să sară din cuib, dar 
barza se 'ntorcea din zbor şi-l punea la loc. Cu timpul, puii 
de barză au Început a prinde curaj. Evoluau cu uşurinţă de-asupra 
lanurilor, lăsîndu-se cînd pe-o aripă cind pe alta şi dispârind 
cine ştie unde. Barza pleca după el pe cimp. Nu ulta totuşi 
niciodată să se  intoarcă pe la cuib, cu hrană în plisc, pentru 
invalid. Intr'o bună zi însă nici barza, nici puil nu s'au mai 
întors. Puiul de rață a ţipat toată ziua şi toată noaptea, fără 
întrerupere. Chemarea aceasta jalnică trezi rățuştele din ograda 
părintelui, apoi pe ale vecinilor şi din unul în altul neliniştea 
se răspindi in toate coteţele. Tot satul nu era decit întrecere 
de- macmacuri şi larmă. Părintele Trofin zicea: „Nu cred eu să 
se fi mutat cocostircul, Cocostireli de obicelu nu-şi schimbă locul, 
la să înălțăm pops cuibul să nu cadă pulul jos şi să-i dăm ceva 
de mincare co fi leşinat de foame saracul. Dac'o striga el aşa 
o zi, două şi nu s'o întoarce cocostircul să ştii l-a impuşcat vre-un 
in“ 


Au trecut aşa trei zile şi barza n'a venit. Dar în dimineața 
zilei a patra s'a zărit venind dinspre apus un nour de omăt subit 
care, cu cit se apropia, se aprindeau mai mult în soare un fel 
de ai de jaratic. ŞI cit al clipi din ochi, tot cerul s'a umplut 

erze. 

Rāțile tăcură. 

Berzele au inceput a se roti, întăiu sus de tot, apoi tot mai 
aproape şi s'au rotit așa ca la vre-o două ceasuri, deasupra case! 
părintelui Trofim. 

Se întoarseră din drum oamenii dela muncă, temelle Îşi D. 
sară trebile casei şi incetul cu incetul tot satul se adună la poarta 
preotului. In cele din urmă, însuşi beizadea Grigore Sturdza care 
se instalase de citeva zile în pavilionul de vinătoare dela Bou- 
reni, trezit din somn de zarvă ce se făcuse a eşit să vadă minunea. 

Şi în adevâr, minune s'a intimplat acolo. 

Cum spuneam, berzele se invirteau în jurul șopronului. La 
un moment dat, una mai mare decit cealaltă şic'un plisc cit un 
foarfece de tăiat cozile cailor, se desprinse din mulţime ai lă- 
sindu-se săgeată drept deasupra colbului, ciocni în capul puiu- 
lui de rață. Ceilalţi Il urmară scoborind în spirală pănă ce n'au 
rămas decit fulgii din bietul pui. 

ȘI din ziua aceia, Îşi incheie povestea lon Luca, nu s'au 
mai așezat cocostirei în Boureni. 


Li 
+ + 


— E în adevăr extraordinar, exclamă Filip Vararu. 


S'ar putea scoate de aici un subiect de dramă Ibseniană, 


(fără calambur şi fără aluzie la Rața sălbatecă), 


DEORE DIN BOURENI 251 


— Nu-i aşa? reluă profesorul. Şi ce strălucită confirmare 
dă teoriei mele e aceasta gé Eu nu văd insă în pului 
acela de rață nimic literar. El nu e un Inadaptabi! din categoria 
celor atit de bine redaţi în literatura noastră de domnul Bră- 
tescu- Voineşti. Cu atit mai puţin (după mine), poate fi compa- 
rat cu erol din Ibsen sau Strindberg. Nu e nici supra-om ca Duş- 
manul Poporului şi nici măcar misogin ca Axel Borg. 

Aceştia (ca să facem o metaforă) din cauza aripelor nu pot 
umbla pe påmint ca ceilalţi. Pulul de rață, trăind între sburătoare 
mu poate sbura. Remarci deosebirea ? El va trăi parazitar din 
truda celorlalți sau va fi exterminat aşa cum s'a intimplat. ŞI e 
picant desigur ca faptul acesta să se fi produs tocmai la obir- 
şia voevodatolui moldav, la Descălicătoare. E o plidă şi un aver- 
tisment pentru toleranța noastră legendară. In timp ce sufletele 
popoarelor plutesc asemeni cocorilor albaştri în înălţimi ideale, 
de multe ori astfel de pui de rață, încălziţi subt aceiaşi aripă, 
cată să le sarme coibul, atraşi cum sint de mociriă, Căci here- 
ditatea nu e decit memoria speciei, zice (undeva), Ribot (mi 
se pare). Revin la teoria mea: Amestecul. Dacă in locul oului 
de rață ar H fost un ou de vultur ? Vezi consecințele. Dacă însă 
a S fost unul din cocor ? Cine ştie ? Poate că nu se intimpla 

mic. 

— Bine, dar ați controlat autenticitatea povestirii ? indrăzni 
Filip Varara, cam plictisit de aceste comentarii, 

— Ce interes avea învățătorul să mă mintă ? In definitiv, 
tot un om simplu e: nu spune decit ce ştie. 


e Te 


A doua zi dimineaţă în fața case! lui Filip Vararu opri un 
automobil din care se dădu jos un tinăr în haină de sport, intre- 
bind de el. Un fost coleg de școa'ă, auzind că se găseşte la mă- 
măstire, venise să-l iee pe citeva zile la moşia pe care o avea în 
apropiere, Știindu-şi situaţia universitară asigurată, acceptă. Dar 
după trei zile de petrecere in lege, Implinindu-se termenul vacanței 
ce-şi acordase, Filip Vararu se pregăti de plecare, rugindu- şi prie- 
tinal să se abată in treacăt pe la mănăstire pentru a-și lua rä- 
mas bun dela p-ofesor. Pe drum îl povesti latimplarea cu ber- 
zele. Prietinul de abia îşi ţinea risul. 

— Cum se poate dragă, un om ca Niculescu-Spinoasa să 
se ia după poveşti ? lon Luca ăsta e un palavragiu vestit. Il văd 
pă g la vinători. Toate snoavele pe care le cetegie prin alma- 
zahari le dă ca intimplate lui. Dacă doreşti, ne putem opr! puţin 
în Boureni (ocolul e foarte mic) şi ne vom convinge. 

Chiar la intrarea în acest frumos sat, o barză ca un amba- 
sador al adevărului îşi luă vint de pe virful unui stog, aterisind 
In dreptul vebicalulai care stopase. 

— Moş Axinte, strigă prietinul Jul Filip Vararu cătră un 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


moşneag cu plete pe omer care se descoperise la vederea lor. 
Uite, domnul vrea să te intrebe ceva. 

— Ci si mă'ntrebi cucoani, daci no-l cunosc, zimbi răzăşul, 
bănulnd vre-o glumă. 

Filip Vararu intră deodată in materie, fără preambul: 

— Moşule, totdeauna au fost cocosiirci în Boureni ? 

— Pol! Di buni sami ci tädeauna ! Di ci si nu bie cocos- 
tirci ? Doar nu s'atingi nimini di ii cl-i pacat. Poatici la Moe 
gor hi fost malnainti vremi, ci la Moţca-s Tigani şi-s răi. Dar 
amo’ sint şi la Moţca, si vedi treaba unde-au prins Țiganii a si 
boteza. 

= Bine mogule. Dar pe domnul învățător lon Luca îl cu- 
noști 

“e — Pi lon Luca ?--rise cu poftă moşneagul, d'apoi dar cu 
cine-am imblat eu pl Ou coclaurile cind eram copchil ? 

— Bun. Şi nu ţi-a spus el o istorie despre cocostireli din 
Boureni ? 

— laca di cli din Boureni ep ţin minte să hi eräait câtri 
mini ceva, Da’ di cocostirei ci-i dreptul spunea el nişte basme. 

— ŞI nu ţii minte vre-unul ? 

— ținut, țin eu, numai ci si vezi matale ceva cucoane, 
lon Luca ista multe spune, da’ citi li spuni si le creadi el. Na 
ci ceteşti rău în cărţi, da' aşa-i felul lui, minciunos. Zicea că 
iarna se duc cocostireii peste nouă mări şi nouă ţări, pănă'n ţara 
turcească, di-ş fac cuib în fes de Turci, cl Turcu-i leniş, 


* 
+ . 


La opt dimineața au ajuns la Agapia. Protesorul Niculescu- 
Spinoasa scria In cerdac. După ce mulţumi de primire, expriminda- 
şi părerea de rău că no va, putea săruta mina doamnei care nu se 
imbracase incă, Filip Vararu atrase atenţia bâtrinălui sociolog 
asupra netemeiniciei spuselor învățătorului. Bătrinul îi mulţami pen- 
tru vigilența cheltuită ca să-l servească și-l petrecu pănă la 
poartă, vrîndu-i drum bun. Indată ce maşiua se puse in mișcare, 
doamna Niculescu-Spinoasa în matinalul ei capot roz apăru in 
cerdac, urmată de servitoarea care ducea tava cu serviciul de cafea. 

— Pompilio, se incruntă domnul Niculescu-Spinoasa, sã- 
rutări de mini dela Vararu. 

— A plecat de tot Parizianul? Aşa-l că i s'apropie ‘ziua, 
Se duce la laşi să linguşească decanul, 

— la lasă frate, 

— La urma urmei, dacă e băiat bun după cum mi-ai spus, 
las' să-l numească. 

— E băiat deştept, nu zic, mormăl bătrinul, şi ştie şi carte, 
dar nu-l copt încă pentru catedră. 

— Eu nu ţi-am spus? D 

— la lasă frate! Cit a stat aici am putut să-l cercetez mai 


e BERZELE DIN BOURENI 253 
i BOURENI am 


de-aproape. l-am observat o alarmantă înclinare in a da o im- 

portanță exagerată sim fa 

un metafizician. plelor fapte, ceiace-i regretabil pentru 
E sa de experlen S 

deabinelea Sieg ` *XPerienţă dragă. Tu slavă domnului, era! sur 
— lra ! lar începi ? 


x 
+ + 


Nu se ştie dacă în urma excesolui de zel al tinärului candidat 

trinul sociolog a scos exemplul cu berzele din capitolul Ili al 

volumolui II din „Rase și civilizaţii”, deoarece lucrarea ma a- 

părut incă. E cert insă cà in recomandarea lui Filip Vararu la 

engel Are e a Ces SE lipseau trei iszălituri, dintre 

a profeso D culescu-Spinoasa şi ce 

colegilor dela Etică şi Pedagogie. ei = 2 

Dacă-l urmează ortegte. * 


Al. O. Teodoreanu 


"= Dejinem povesiea dela Însuși Filip Vararu. Conirolind | - 
du-ne, am consialal însă că niciodată n'au exisiat rnp în pork zi ini 
dan Been aceslei regluni muntoase fiind prea espră peniru gingașele 


Ştiinţă și improvizație 


istoria literaturii romine în străinătate 


In timp ce ştiin exacte au devenit astăzi complect o- 
biective, pu soma de orice influență a tradiţiei şi a „eu- 
lui“, în istorie— considerată de unii drept „cea mai nesigură din- 
tre ştiinţele neexacte"—caşi în istoria literară, aceşti doi factori 
persistă incă în aceiaşi măsură, ca în vremea plesanteriilor is- 
torice ale lui Voltaire ori a discursurilor distractive ale abatelui 
de Mably.— Deosebirea constă in bogăția materialului de care 
dispune acum istoricul şi a metodei de cercetare; utilizarea a- 
celui material şi pierderea din vedere a metodei, fac inexistente 
toate achiziţiile moderne, apropiind în mod miraculos actualita- 

ecolii apu 

jis King pe-a N aproape o axiomă, că istoria literară 
poate fi ştiinţifică prin metodă şi ER atitudinea istoricului. Acei 
care se conving mai greu de posibilitatea unei ştiinţi literare 

—cladata împărechere „Litteraturwissenschaft“ a erudiţilor ger- 
mani — sînt istoricii literari. Deşi admit, în teorie, strecurarea 
umilă intre limitele permise de metodă, ca pe subt niște furci 
caudine, ei sint cel dintâi care depâşesc acele limite, etalindu-şi 
propria persoană la fiecare rind din interminabilele lor volume. 

Denaturarea unui fapt are adesea drept consecință schim- 
barea unui Întreg şir de fapte, care depindeau de dinsul. Cind 
faptele sint denaturate cu persistență, datorită unor motive care 
se ÎîntrevăJ, lucrarea se transformă din ştiinţă obiectivă în im- 

vizaţie. 
P Fiindcă se prezintă de cele mal multe ori subt formă de 


ŞTIINŢĂ ȘI IMPRO VIZAŢIR 255 
TENTA ŞI IMPRO VZATIE OO O25 


Această formă de ştiinţă minoră nicãeri nu se arată mai lä- 
murit decit în cărţile scrise de străini ori chiar de indigeni pen- 
tru străini, asupra literaturii romine. Nu e intimplătoare apa- 
"pa ei la intervale distincte în timp şi spaţiu. Căci inainte de 
a se pomeni ceva despre literatură, s'au silit mulţi să comunice 
străinătăţii subt aceiaşi formă de improvizație fapte generale ori 
chiar istoria ţărilor noastre, de unii considerate ca un adevărat 
eden, de alţii un loc de veşnică osindă, 

Cu toate că alte popoare, vecine, trecuseră in Occident dela 
interesul etnografic—manifestat astăzi curent pentru cetăţenii din 
Mozambic ori din Noua Caledonie-—la cel literar, noi ofeream 
incă privelişti atractive pentru numeroșii călători care ne-au strā- 
bătut ţara stărmată în bucăţi. Eram în Orient şi Orientul era 
țara basmelor.. Din cercul exotic în care eram clasați de obl- 
cela, ne-a răpit accelerata dezvoltare a caltarii romine în vea- 
cul trecut, şi astfel, am trecut în rindul naţiunilor privilegiate. 
Am avut în scurt timp institute culturale şi academii, universi- 
tāți, teatre şi literatura ; străinătatea a fost atrasă și a căutat să 
ne cunoască, 

Nu se poate nega oarecare interes—şi poate bună volnţă— 
pentru acest lucru; dar că s'a ferit de pedantism şi neglijență, 
că a avut informaţie sigură şi a fost obiectivă in apreciere, e cit se 
poate de contestabil, de oarece aproape totdeauna se poate ob- 
serva discordanţă intre celace se dă ca real şi între realitate. 

Cum e cunoscută istoria literaturii noastre În străinătate, 
ultima treaptă de evoluţie a cunoştinţelor despre un popor, după 
ce vom stabili cu exemple edificatoare şi facind abstracţie de e- 
norma bibliografie (singura plăcută improvizatorilor) mumentele 
importante ale acestei evoluţii, vor arâta rindurile următoare. 


I 


Popoarele Europei s'au izolat între ele maltă vreme din 
principiul comod că fiecare, reprezentind culmea calificativelor 
convenabile, nu avea în contact cu celelalte decit să intunece 
ceva din propria strălucire. Intre popoarele vecine existau ra- 
porturi multiple : erau însă în continuă dușmănie, din cauza răz- 
boaelor succesive în care generaţiile trebuiau să-şi incerce 


Numai spiritului de aventură se datorese multe din însem- 
nările de călătorie pline de basme, cu titluri analitice de pagini 
intregi, oneste rezumate ale tablei de materie. Acestea însă, 
rareori au fost cunoscute in vremea scrierii lor; ele s'au pu- 
blicat după ce enigmele medievale irecuseră în cunoştinţi co- 
mune şi exist zidurilor chinezeşti dintre naţii dispâruse din 
memorie.—In afară de scrierile peregrinilor benevoli, şi-au in- 


256 VIAŢA ROMINEASCĂ 


semnat amintirile în rindari Interesante ambasadorii. Dacă vre- 
unul era nevoit din motive de stat, să-şi părăsească patria şi 
să colinde o parte din Europa, cu toată suita de care era înto- 
vărăşit, îşi expunea viaţa la orice pas caşi călătorul fără veş- 
mint împodobit. Deaceia jurnalele de călătorie repetă adesea 
acelaşi cintec de suferinţă. 

Astfel în timpul lui Alexandru cel Bun, s'a întimplat ca un 
ambasador a doi regi apuseni, Gulllebert de Lannoy, după tre- 
cerea sa prin „Rominia cea mica” pe care o deosebea de Mol- 
dova,1 să scrie una din încercările grele la care a fost supus: 
„La intrarea mea în oraşul Cetatea-Albă, eu şi un tălmaciu al 
meu furăm apucaţi de cătră hoţi, care mă răsturnară la pămint, 
mă despolară, ba incă mă bătură și mă râniră greu la braţ; dar 
ceiace e şi mal mult, mă lăsară numai cu câmaşa şi mă legară 
astfel de un copac, unde am petrecut apoi toată noaptea, pe ma- 
lul fiuviului numit Nistru, în mare pericol de a fi ucis sau în- 
necat; dar slava Domnului dimineaţa hoţii ne deslegară ...şi aşa 
am venit cu viaţă în tirg. In acelaşi zi sosiră ceilalţi oameni ai 
mei. "Ce știri putea să mai comunice ambasadorul compatrio- 
ților săi, despre ţara în care nu văzuse decit „pustiile cele mari 
ale Rominiei mici” ? 

Mai puţin grăbiţi informatori despre Romini şi ţările lor au 
fost un timp misionarii catolici. Aceştia, alături de indicaţii geo- 
grafice neexacte, sint preocupaţi şi de chestii de Istorie ori re- 
ligile pe care le rezolvă uşor, într'un ton de oracol. Cu modeste 
mijloace, ei încearcă fără succes să intreacă pe abatele Ragiero, 
autorul unei „amânunţite relaţii asupra regatului polon“ dela 
158, după care Valachii locuiau între Nistru şi Dunăre, în re- 
giunea Mării Negre „o parte din Dacia veche, pe lingă ţara lo- 
cultă de Transalpini, numiţi Moldoveni de Poloni, şi Transilva- 
nia“. Ei sînt urmaşii unei colonii romane adosă de Flavius, „din 
al cărui nume, zic unii, s'ar fi făcut prin coropţie Viachii,; aba- 
tele credea însă că acest nume provine dela origina lor italiană, 
fiindcă tot astfel numesc Polonii şi pe Italieni. Ca încheere, 
mal afirma cu candoare că în urma contactului cu popoarele 
barbare, Valachii „din creştini, deveniră de religie greacă“. 2 

Cunoştinţi geografice şi istorice de aceiaşi natură despre 
Romini, se găsesc în cele mai multe publicaţii străine din cel doi 
secoli următori. O minunată şi prețioasă colecţie de astfel de 
perle, ar putea găsi amatorul în monumentalele „dicţionare uni- 
versale“, în care un singur om ca Bruzen de la Martinière voia 
să acumaleze ştiinţa veacului său. 

Dar aceste fapte proteice erau împrăștiate, ca frunzele de 
toamnă în bătaia vintului. Trebula să se ivească un magician 


1 „le wlyroude Alezandrie, seigneur de ladilte Valiackle e! de 
Moldavie“ (v. traducerea la Hasdeu, Archiva islorică, Tom, |, Buc., 1865, 


p. 129). 
2 Hasdeu, Archiva istorică, Tom. |, pe 1416—17. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 237 
——— 27 


abil, să le stringă în capitolele unui 
volum, care, 
ră cd eier WE een a E vireran E, 
rziu şi primul care s'a gindit să înal 

cest monument a fost Jean-Louis Carra ; Pi eg Aer 
, 1 cîndva - 
Ce şi preceptor al copiilor lui Grigore Ghica în Maes SE 
vele care Lan determinat să întreprindă o lucrare atit de difi- 


în timpul său, erau după cum ne destăinu 

e sin 
pure: Intre altele, după el, politica se ee SC d'Zara 
s orică şi geografică a popoarelor. Cu toate „compliaţiiie enor- 
reni ŞI „bibtiotecile imense", constata că această cunoastere este 
maginară : „On a Hen de s'étonner ensuite, quand l'expérience 


les plus policées de l'Europe à l'égard des nation 
S .. pe 
Sonra de nos savants ont voyagé en Sibérie, A Ma tea esa 
ndes, en Californie, soit pour observer à la ifâåte dans les Cieux 
soit pour prendre, en courant, une Idée confuse des moeurs de 
ces peuples qui habitent soos la Ligne cu prts des poles; ei nul 
ne s'est fait une gloire de parcourir, en Observateur philosophe 
et politique tout ensemble, l'Allemagne, l'Angleterre, Italie, et 
les Provinces Européennes de l'Empire Ottoman", 2 O parte din 
acea pa a mire Carra cu această carte, 
acă in introducere se arată in adevăr „observat 
sof şi politic“ şi dacă în „tabloul“ despra starea Moldovei- ng 
gura parte care aduce mărturii nouă, dar puţin veridice 4— se 
arată capabil da simpatie și de ură, muşcător şi spiritual, mira- 
a produsă de modol cum tratează chestia principală a căr- 
H „ Du poate fi decit egală curajulai său. Ca garanţii de încre- 
ere se mal puteau cere dela cineva care e convins de „l'heureux 
avantage des sciences exactes“ şi care predică, în rol de bun 
"ZS Laag gien „exactă“ a geografiei ? i 
rile de care se ocupă însă, îi! sint tot ati 
„țările sălbatice din fundul Americii“ cu care i ebe NA 
mai astfel se pot explica escapadele de geogralle „exactă“, pe 
care nl le comunică pretutindeni, fără crațare, Pentru prima 
dată aflăm dela acest scriitor că munţii Transilvaniei care ser- 
vesc de hotar Moldovei „fac parte din districtul Craiovei : că o 
armată rusească, În timpul lui Brincoveanu „dapă ce a trecut 
es Sie a Fat pt câ oraşul Bucuresti e situat pe 
„Dumboirza“, etc. 4 rafia „exactă“ se D 
rinţă, la păreri orginale. Rom E 


1 Histoire de la Moldavia et de la Valachi 
talion sur l'état? actuel de ces deux Provi EE 
- Fara, Noir. pp. XI RIV. "e Patis MDCCLAXVIUI. 
j estia l-a impins rrobabil pe Carre să deci r 
d'une année v'a pu | Led Äer. ia 
Sand: one Es ate dees connolire è fond ei en détail! les 
4 Carra, Histoire, pp. 36, 135; 27, 164. 


253 VIATA ROMINEASCĂ 


Cu mult mai elastică era istoria celor două țări. Citeva a- 
necdote contemporane râspindite la întimplare nu pot suplini 
însă fondul, care e prea tainic pentru Carra. În toate capitolele 
care privrs: pgencalogiile diferitelor familii domnitoare, el tran- 
scrie fidel—natural fără să declare—notele din „Istoria imperiu- 
Jul otoman“ a lui Cantemir.1 Uade „maestrul“ şi „autorul“ nu spune 
nimic, Carra e nevoit să inventeze. Dazaceia, la început Munte- 
nla şi Moldova au fost subt ascultarea aceluiaşi conducător Dra- 
ul ; după stingerea familiei acestuia au trecut subt puterea lui 
vin, pănă ce a fost, „ales“ principe al celor două provincii 
Ştefan cel Mare 3 Şi ca răzbunare împotriva exuberantalui 
Cantemir, devenit taciturn ciod n'ar fi trebuit, ori împotriva ete- 
ricelor anale, atit de des invocate, Carra găseşte oricind să spue 
ceva : „ci les annales de Moldavie se taisent sur ce qui se passa 
depuis 1538 jusqu'en 1570. Tout ce que l'on peut croire, c'est 
que les Princes payerent exactement le tribut à la Porte et que 
par ce moyen, ils restèrent en pair" 3 
Carra a compâtimit pe cei obligaţi să se inspire dela alţii 
alătorind la numeroasele desiderate ale istoriei şi căutarea „ade- 
devărului printre erori şi născociri* ; această distingere insă, ar 
ti prea mult să | se pretindă, Cum se putea ca discipolul să ne- 
socotească ştiinţa considerabilă a dascălului său serenissim d 
Cind va afirma Cantemir că Ackermanul este un loc „memora- 
bil pentru exilul poetului Ovidiu”, Carra va povesti şi el lecto- 
rului său, cum un locuitor al țării la asigurat că Ovidiu com- 
pusese mai mtlte poeme „en langue Moldave", pe care totuşi 
nu le-a putut afla; că s'a păstrat prin tradiţie amintirea acestui 
om care „suspina neincetat şi vorbea citeodată singur“, intr'un 
colț minunat de natură, descris—cu surprinzător avint—pentru 
„amanți şi poeţi“. 4 La fel va proceda cînd Cantemir, supărat pe 
cronologia Moldovei, va povesti lupta lui Ştefan cel Mare dela 
Rasboc cu Balazet Uer lm, la 1390, odată cu memorabila scenă 
dela Cetatea Neamtului. 5 Eroarea lul Cantemir, reprodusă de 
Carra, o va transmite şi acesta lul G. Asaki, care a modificat 
textul povestirii, prin omiterea cuvintelor ce | se păreau că ar fi 
adus vre-o atingere mindriei naţionale. 6 Din netericire, s'a În 


1 Incidenial, Cerra pomeneşte de Can'emir de mai mulle ori, 
cu ocazia unor fente pelrecale în timpul domniei acesluia ; în blogra- 
a = (p. 64 - 86), urmează prea de aproape cunoscula prefață a lui 

ynâal. 

2 Carro, Histoire. p. 3. 

3 lbid., p. 59. 

4 ibid., p.7 10, 

5 D. Canelmir, /stori'a imperiului otlomanu, ed. Academiei Ro- 
mine, p. 62 63, 

6 Carra, Histoire, p 57-39; O. Asaki, Albina Romlhnească, No, 
6, din 16 luate 45829, p. 25- 24. - Asaki a reclilicat însă eroarea (No. 8, 
p. 32), airibaind-o „simjitoar+i lipse a unei Istorii naționale”. Ulita să 
spue numai, În acele incarcate reiraclaliones, că lradusese povestirea 
din volumul lul Carra. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 259 
ME ei EECH, — ` ker 


timplat ca prima pagină imprimată în româneşte din i - 
dovel, sã fle o eroare involuntară şi un plagiht Serge ia 

Caşi ceilalți călători, Carra a regretat că Moldova, o ţară 
deosebit de frumoasă era o parte necunoscută a Europei şi mal 
cu seamă, că era subt dominaţia stăpinitorilor din Levant. După 
el ar H fost un minunat loc de colonizare, mult mai accesibil şi 
tără nic! una din greutăţile intimpinate de coloniile din Astra- 
kan ; trebuia numai ca principatele să fie scoase de subt stăpl- 
nirea Turcilor. Tot el s'a grăbit să dea şi soluţia: trecerea tări- 
lor „Subt dominaţia Impăratului sau Regelui Prusiei“, 


3 Inţeleasă astfel, istoria poporului romin s'a continuat apoi 
în toate părţile Apcsului, cu vivacitate. Dar tot ce s'a spus mai 
departe, după primul cuvint asupra literaturii romine, nu ne in- 
teresează aid.—Vom aminti numai că improvizaţiel se datorește 
intreaga ceartă istorică din secolul trecut, asupra aşa numitei 
„chestiuni romine“, cu adinc răsunet pănă astăzi, Fără nici o 
milă an fost torturate puţinele izvoare istorice, ca să rezulte din 
ele gindul perfect şi incompetent al advocaţilor. Cine nu s'a de- 
lectat odinioară, cu origina finică a cuvintelor romineşti înșiră-te 
mărgărite pe care Rösler 1 le găsise, cam schimbate, la Samo- 
eji? ŞI cine nu vede acelaşi reflex, în subtila teorie a lui ]. Pels- 
ker despre crigina turanică a păstorilor romini, z clădită cu aju- 
torul principiului relativ că n'ar exista nomadism la popoarele 
indo-eurpene şi pe mărturia unui cuvint de origină incertă ? 


HM 
+ + 


Cu mal multă originalitate s'a manifestat solicitudinea sträl- 
nătăţii faţă de literatura romină. Absorbit prea mult ìn chestii 
metafizice, Carra uitase să dea un verdict şi în această privinţă, 
după cum încercase—cu deosebit succes—o lapidară şi decizivă 
caracterizare a limbii romine. 3 Verdictul l-au dat însă alţii. Era 
cu atit mal uşor de găsit, cu cit însuşi lucrul în discuţie era mai 
ignorat. Din această cauză, judecâţile pe care le-a dat străină- 
tatea despre literatura romină, înainte de a îi cunoscută, sint 
scuzabile : — niciodată nu se apreciază exact, valoarea unul lucru 
imaginar. 

Dacă maltă vreme poezia, literatura prin excelență, nu 
apăruse decit în mod sporadic, aceasta nu insemna că nu era 


1 Răslen fRomânische Studien, p. 259. 

2 Zeiischr, des hist Ver. f. Steiermark, Orar, 1917, 

3 „Une langage barbare e! corrompu, qui n'offre nulle énergie, 
aul got, el nulle idée abalraile* f/fistolre, p 219).—Necunoscind a- 
cesie aprecieri suggesiive, Michele! a caracterizal şi el limba romi- 
mească (in Legendes démocratiques du nord, Paris, 1854), insă în mod 
AB nék Aen e i „Je Sie? pas SECH ait rimă dă Es Se plus 

re amour que ceite langue ruslique- langue des forêls el des 

déserts, d'amour ei d'amilie au fond des solitudes...“ 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


literatură; şi mai ales, că nu se scrisese în limba romină. Pentru 
le Comte d'Hauterive insă, un succesor şi rival deplin victorios 
al lul Carra, acestea treceau drept adevăruri indiscutabile: 
„Depuis que cette langue, qui s'appelle ici romane, est parlée 
par des hommes out se disent également Romains, on n'a rien 
SCHT, ( Ce atitudine convenea mal bine unui presupus cetitor 
al lui Corneille, decit negația categorică? Ne-am H declarat 
satisfăcuţi cu această negaţie, dacă ea ar fi fost constantă. Dar 
intr'un alt memoriu, afirma numai dopă doi ani, că exista „o 
singură scriere de poezie“, necetită de nimeni; alte detalii nu mai 
erau necesare... 2 Ar rezulta deci că d'Hauterive a asistat la im- 
portantul fenomen—pentru noi—al scrierii limbii romine; acest 
fenomen totuşi, precedase pe neobositul investigator cu citeva 
secole. 

Cind nu s'a mai contestat existența literaturii, străinătatea 
a judecat-o, tot fără detalii, şi a condamnat-o in întregime. Punctul 
de vedere din care se făcea judecata și după care urma inevi- 
tabil sentința, era însă prea înalt. Dorea meticulosul Wilkinson, 
să afle în poezia romină incepătoare, opere lirice ca ale lui Shel- 
ley ori paralele la Childe- Harold şi Don Juan? Atunci e uşor de ìn- 
teles de ce a găsit găuri pretutindeni: „Lorsque quelques boiars 
peuvent parler couramment, quoique imparfaitement, d'un ou de 
deux auteurs anciens ou célèbres, ou faire un petit nombre de 
mauvais vers rimant tant bien que mal, ils prennent le utre de 
littérateurs et de poètes, et leurs concitoyens étonnés les consi- 
dèrent comme des hommes capables ou des génies supérieurs", 3 
Deşi poezia rominească trecuse in acel timp de primele dibairi, 
nu constitula adevărata greutate a literaturii romine. Acest loc 
onorabil îl aveau atunci tot cronicile şi numeroasele scrieri po- 
pulare imprimate ori manuscrise. Dar ce știa Wilkinson despre 
acestea ? 

Literatura romină, pentru a fi cunoscută de străini, trebuia 
tradusă; astfel numai se făcea accesibilă unui cere larg de ce- 
titori.  Traducerile s'au ivit insă tirziu, după ce străinătatea fu- 
sese Intormată—cu variabilă competență—că avem literatură, 4 


1 Le Comte d'Hnuterive, Memolre... ed. Acad. Romine: La Mol- 
daole en 1785, p. 371. Memoriul a lost publica! întălu şi adnolal de 
A. Ubicini în Revue de Géographte (1479 1880). La afirmaţia lui 
d'Haulerive, Ubicini adăuga: „Erreur : les lelires moldaves brillărent 
au Contraire d'un vif éclat sous Bosile-le-Loup (164), jusqu'ă la periode 
Phanariote“. Şi Ubicini admilea aşa dar, că sec, XVIII a fost o stag- 
nare a lileralurii romine. a 

2 d'Haulerive, ed. Acad. Rom., p. 272. 

5 W. Wilkinson, Tableau historique, gographiquo et politique 
de la Valachie el de la Moldavie, Paris, 1821, p. 117. Cartea lui Wil- 
kinson, scrisă in englezeșie (An account of the Principalities of Wal- 
lachia and Moldavia, London, 1820) a aval in alară de această ediție 
citală, încă două (1824 şi 1851) in limba lranceză şi una în ilaliană 
(Milano, 1821), 

4 In mod sporadic apar numai, iraduceri anterioare din romi: 
neşie (de ex. in operele exiiajilor romini dela 1843). — Informaţii demne 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 261 


Ele au apărat sfioase, subt formă de antologii, în timpul din prea 
ma Unirii Principatelor. Pela 1830 abia, prin tis i opace presk 
de Carmen Sylva şi Mite Kremnitz, au fost cunoscuţi de publi- 
cul german Alecsandri, Eminescu, Bolintineanu, Odobescu, Crean- 
gă, J. Negruzzi şi alţi. 

vreme ce antologiile n'au atras, nici n'au reținut privi- 
rile, aceste traduceri din urmă au avut oarecare ecouri. Rezulta- 
tele sint cunoscute—în parte—dintr'un articol-inventar1 al lui 
Malorescu,— Alecsandri, spunea o revistă in 1881, este „cel mai 
mare şi mai iubit poet al Rominiei, căruia izvorul poeziei îi 
curge nesecat*; lar Eminescu, deşi „după Alecsandri trece de 
cel mai însemnat poet“, e ceva mal prejos, fiindcă „multe din 
cîntecele sale sint lipsite de claritate şi de precisie“, 

Aceste aprecieri, după cum se vede, nu sint prea măguli- 
toare; doar una singură, care alătura pe d. ]. Negruzzi de Tor- 
għeneff, putea să provoace entusiasm, Ele au scos totuşi din ca- 
lea de mijloc pe Malorescu, omul integru şi glacial, care îşi a- 
lesese drepi deviză „rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere 
negaţiune”. Maiorescu vedea în rindurile revistelor germane mai 
muit decit nişte judecăţi subiective ale unor redactori anonimi, 

cela pe dinsul nu-l interesa cine vorbeşte ; cel mai impor- 
tant fapt era aprecierea hiperbolică sau rezumativă a unor scri- 
itori din „direcţia nouă“, pe care altădată, îi opusese „direcţiei 
vechi...“ In acest mod, se pot explica unele afirmaţii în dezacord 
cu atitudinea iul anterioară ; şi tot astfel se pot lămuri cuvintele 
care arată încetarea „negaţie!“ infallibile: „noi Rominii trebue 
să ne bucurăm... că tināra literatură romină a fost în stare să 
dea bâtrinei Europe prilejul unei emaoţiuni estetice“.2 E probabil, 
că tot aceste aprecieri au determinat şi trecerea lul Malorescu 
la e literară, dela cea culturală ai cărui pontif fusese din 

e 
Informaţiile primite cu aplauze la 1882, au devenit cu vre- 
mea aiit de frecvente, încit s'au banalizat, ca toate lucrurile 
prea ging Deaceia, entuziasmul vechiu a dispărut fără in- 
toarcere şi spritele au fost calme, chiar cînd d. G. Weigand a 
anunţat aparijia „desăvirşitului roman Năpasta de Caragiale“ + 


de lua! în consideralie, sini cele publicale de M. Kogălniceanu (1337), 

F. Colson (1859), S. Rhea! (1830), ]. Michelet (1854—57), sl en rezerve 

— Valliant (1844, 3 vol.). Pentru perionda de lriumi a Junimii, sini inte- 

retanie coniribujile aduse de Em. Picol la raportul lui Paul Meyer 

despre progresul studiilor de filologie la popoarele romanice, publicat 

SS Bibliothèque de l'Ecole des Chartes, Paris, 1872, XXXVI, p. 372-— 
8. 


1 Literatura romină şi străinătatea, în Convorbiri Literare, XV, 

+ Convorbiri L terare, XV (1881 21. p. 370. 

3 Bilanļul propriei activități făcut în introducerea sludiului „In 
conira neologismelor” (Nov. 1881) și apariția apropiată a studiului des- 
pre care vorbim (lanuar, 4832), arai că rolul acestui impuls extera — 
pe lingă alle cauze cunoscule este evident 

4 Kritischer Jahresbericht Uber die korisehrilie der rom. Phil., 
1905 (V-er Bd.), 11,-379:; „Caragiales melslerhafter Roman Năpasta“, 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sau cind d. M. Gaster a explicat cu certitudine, cum s'a făcut 
schimbarea numelui Emin în Eminovici şi apol Eminescu, a a- 
cestui poet de autentică „origină turco-tatară”. . 

Dacă informaţia străinărăţii a fost multă vreme ireală şi 
dacă aprecierile critice au suferit de un subiectivism exasperant— 
şi astăzi incă aflăm cu surprindere de vre-o nouă glorie rominească 
—acele studii considerate științifice, cum sint monografiile şi 
istoriile literare, 2 trebuiau să se prezinte subt o formă complect 
obiectivă. Monogratiile cu subiect din literatura romină apărute 
în străinătate, cu rare excepții, sint însă de același factură, dela 
studiul lui K. Sehrattenthal despre Vasile Alecsandri şi literatura 
romînă, 3 până la recenta încercare asupra lui Eminescu a d-lui 
C. Tagliavini, 4 în care cetitoral răbdător poate afla pe lingă 
o fericită „corectare“ a versurilor citate şi probe de imprecizie 
grotescă. Numărul acestor monogralii, adevărate omagii aduse 
improvizații, a fost sporit în mod sensibil şi de Romini. 

De cite ori s'a vorbit la noi despre mişcarea transilvană, 
acea mişcare literară vie manifestată În bună parte subt formă 
de polemică cu părerile preconcepute ale străinilor, | s'a acor- 
dat de câtră majoritatea scriitorilor romini, necondiționat, o Im- 
portanță covirșitoare. Nimeni n'a contestat complect importanţa 
mişcării, Intr*o lucrare despre influența franceză asupra spiritalvi 
public în Rominia, Pompilia Eliade a încercat totuşi să reprezinte 
in același timp cele două extreme posibile. 5 A incercat, şi a reu- 
şit.. Fiindcă dorea ca secolul cercetat de el să fie un vacutim ai 
culturii romine, a crezut că influența pe care o studiase a con- 
tribuit singură la crearea acestei culturi, înainte inexistentă; era 
„la barbarie remplacée par la elvilisation“.6 Dar ce fel de „bar- 
bar" era ţăranul romin, acela care nu ştia ce e religia, care— 
în deosebire de popoarele vecine—nu avea cunoştinţa de amu- 
lete, 7 însă era atit de instruit incit „n'avait rien à apprendre de 
monvement scientifique transyivain“ ?8 Și doar coriteii mişcării 
transilvane, erau dintre cei mal invățaţi Romini din acel timp! 


1 Encyclopaedia Britanica, 1910, Cambridge, vol. IX, a, Emi- 
uta CL G. Lanson, în De la Mâlhode dans les Sciences (2-e série} 
si O. Berloni, Programma di filologia romanza comme scienza idea» 
listica, Ginevra 1925, p. 97: „La linguistica e la storia lelleraria... sono 
lui!” uno e sono scienze lilosoliche”. 

3 Auf der Höhe, XIV, p. 222 - 24%, 

4 Europa Orientale IL, nos. 9—10 şi în volumul de Sud! sullo 
Romania, Napoli, 1925, p. 281 — 337. Asupra aceniui studiu vom lasista, 

Hădată, 
ema De l'influence française sur l'esprit public en Roumanie, Les 
Origines, Paris, 1898. 

6 ibid., p. I 

7 Cit de grăbit s'a Informat Pompiliu Eliade in această privinjë, 
işi poale da sesma nu numai etnografal și folkloristal, dar oricine e 
auzil de „Visul Maicii Domnului”... 

8 Do l'influence française, p. 282. 


ŞTIINŢĂ ai IMPROVIZAŢIE 263 - 


Să vedem care erau argumentele lal Pompilia Eliade pen- 
tru a ridica atit de sus nivelul intelectual al ţăranului, dopä ce-l 
pusese mäin in rindul „barbarilor“, în afară de plugușorul din 
colecția Alecsandri, in care morarul se cheamă „Troian (Tra- 
jan) et la moara, la belle Dochia (la Dacie)" Pompiliu Eliade 
mai însemna: „La danse des <câlușari>, que les payians exé- 
"Hien maiqués, ornés de rubans et grelots, et armés de longues 
cannes en bois, ne representerait autre chose que Wenldvement 
des Sabines,- On est tout étonné da nombre de fois que le nom 
da vainqueur des Daces revieni dans las légeades populaires. 
Maint défilé des montagnes a été ouvert d'an coup par le glaive 
de Trajan, tout é'évation, toat monticule dè terre ou de nelge, 
se nomme une troian ; Vavalanche qui descend des cîmes, c'est le 
Tonnerre de Trajan; Vorage, c'est sa voix ; la plaine est sont camp; 
je pic escarpé cat sa vedette; la vole cé: elle-même est 
devenue „le chemin des esclaves” ou le „chemin de Trojan”. 
Oricine poate recunoaşte unele fapte, din acest morman Motiv, 
ca adevărate. Dacă pentru acestea, „barbarii“ țărani romini na 
Aveau Ce învăţa dela şcoala transilvană, atunci trebue să recu- 
noaştem acelaşi Le erg pentru Siavii meridionali şi răsâriteni, care 
at şi ei nenumărate legende şi numiri cu Troian. Nu nemai că 
acele popoare, şi chiar acel romin, nu-si dâdeau seama de 
origina cuvintului, dar nici învățații strâini—pentra care au scris 
Klain, Şincai şi Maior—nu erau mai bine orientați. După cele 
afirmate de Pompiliu Eliade, ar urma că Granit romini din acea 
„mizerabilă“ epocă, erau supe'iori învăţaţilor străini. Acest lucru 
putea să bucure pe un V. A. Urechia; unde-i însă realitatea ? 

Cum ar îi putut judeca rea! şcoala latinistă Pompiliu Eliade, 
cind nu avea o cunoştinţă exactă de ceiace ca a adus nou San 
numai a repetut cu mai multă intensitate? Dacă ar fi cunoscut 
de-aproape cronicarii moldoveni şi pe D Cantemir, ar fi aflat 
că nu Ardelenii au susținut întălu continuitatea Rominilor în 
Dacia şi stirpirea complectă a Dacilor de cătră Romani; că nu 
scriitorilor latiniști le aparţine meritul de a fi inceput Istoria 
Rominiior cu războaele lui Traian şi de a fi intreprins întălu 
istoria tuturor țărilor rominești la un loc. E o eroare excesivă afir- 
mația că scriitorii moldoveni şi munteni „din sec. XVI şi XVII Iscilicet 
XVII şi XVIII], nu tratase fiecare decit istoria provinciei lor“, 1 ŞI ca- 
re-s cronicarii romini din sec. XVI? Cînd a scris acest lucru, Pompi- 
iiu Eliade se gindea probabil la celace spusese în alt loc despre 
„le grand iogothăte Miron Costin (1633—1691), au dâbut de sa 
` Première fondation de la Moldavie, écrite vers le milieu du XVI-e 
sitele”,2 Un om care a trâit în sec, XVII, avusese posibilitatea 
să scrie o carte la mijlocul secolului anterior şi, prin urmare, 
putea să aparţie acestui secol.. 

Dar nu uumal un scriitor a fost deplasat dintr'o epocă și 
trecut ad libitum in alt secol. Cu metoda sa— „continuer l'histoire 


1 De l'Influėnce française, p, 299. 
2 Ibid, p. 283. Această confuzie iaire secoli şi ani o face Pom- 
piliu Eliade in mod frecvent. 


. 264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


par la logique“ 1 — Pompiliu Eliade a voit să şteargă cultura ro- 
ainā din secolul XVIII, care prin supoziții prealabile, trebuia să 
tie „0 eră de decadenţă intelectuala“. Idela nu e originală, Ea 
aparţine tocmai celor care au cintat laude ditirambice şcolii arde- 
lene; ea a fost răspindită mai ales de elevii lui Lazăr şi de pro- 
fesorii ardeleni veniţi mai tirziu in Principate. Argumentarea 
insă ¢ a lui şi merită toată atenția. 

Cine cunoaşte literatura romînă din secolul XVII îşi dă 
sama că nu-l mai prejos decit a celui anterior. Dimpotrivă, e 
mal mult decit onorabilă, avind au reprezentanţi de merit: 
Cantemir, Neculcea, Văcărescu, Pe toţi aceștia Pompiliu Eliade 
i-a imprăştiat cu logica sa. Văcărescu „ne mérite à coup sûr 
cet honneur ni pour PHistoire de l'Empire ottoman, ni pour 
ses vers plus mauvais encore, ni pour sa Grammaire ont n'a 
d'autre valeur qie d'être une des premières en daten. 3 Trebue 
să fim intr'adevár de părerea sa, că meritul de a fi stabilit o 
ortografie clară şi facilă pe care au utilizat-o cărțile bisericeşti 
ulterioare, de a fi tipărit prima gramatică rominească 4 şi de a 
ti inflaenţat pe cițiva gramatici de mai tirziu, este minim. Dar 
ce alte lucruri ar putea constitui atunci „merite“ pentru un 
scriitor, dacă acestea—pe lingă altele—sint fâră valoare? 

Trăsăturile caracteristice ale spiritului boerilor din acert 
veac erau, după Pompiliu Eliade vanitatea, lenea, gustul de intrige, 
mobilitatea de spirit şi altele, Intre ele nu intrau anumite senti- 
mente pe care le va pune în legătură cu influenţa franceză de 
mai tirziu. După el, boerii din secolul XVIII nu puteau fi patrioţi, 
Neculcea a fost Însă şi boer și patriot. Pentru aceasta, și el 
trebuia îndepărtat din timpul în care a tråit. Neculcea „qui 
écrit tout au commencement du siècle, par sa date, par sa langue, 
par sa qualit€ de chroniquzur, par son patriotisme, se rattache 
plutôt au mouvement littéraire du XVil-e sidcle“,5 Dar e sigur 
că Neculcea a scris cronica în al patrulea deceniu al veacului, 
deci la mijlocul lui; iar „calitatea“ de cronicar şi patriot, nu dispă- 
ruse cum vola şi a conchis Pompiliu Eliade decit spre sfirşi- 
tul secolului, Limba cronicii lui Neculcea na numai că e mai ingri- 
jită decit a cronicarilor anteriori, dar nu o are nici un alt croni- 
car romìn; el este predecesorul lui Creangă. —Logica a fost farăși 
elastică in privința limbii lui Neculcea : odată aceasta H apropia 
de cronicarii secolulul precedent, altădată reprezenta „la première 
decadence“.6 Din care autor o frază luată separat, fară a fi 
pusă în legătură cu cele dinainte, nu pare obscură ? Deaceia și 


1 De l'Influecce françoise, p. 274. 
2 (bid, p. 326. i ý 

5 Ibid., p: 325. 

4 Pompiliu Eliade credea că gramatica limbii laline scrisă in 
romineşie de Şincai la 1795, e lraducerea „Elementelor“ dela 1780; se 
şiie însă că aceaslă Irpdurere a epărvi la 1805. 

5 De V'Influence française, p. 525. 

6 Ibid., pn 352, 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 265 
——— 30 ŞI IMPROVIZATE Sen 


pitorescul Neculcea pare decadent... Dacă pentru cel care credea 
că pluralul cuvintului „falce“ sună Jălciii şi afirma că unii croni- 
cari moldoveni ar fi vorbit de vre-o descâlecătoare 2 a ţării, 
Neculcea e obscur, ne inchipuim cît de sombru şi decadent trebue 
să fi fost Creangă. 

Pe Cantemir îl cunoştea prea poțin ca să-l fi numărat la 
literatura romină ; Pompiliu Eliade credea că acesta a stat in 

ova numai „citeva luni“ şi de aceia „il ignorait presque la 
langue (car Il a ént ses plus importants ouvrages en latin, en 
russe ou en grec)". 3—Argumentele sint, credem, edificatoare, 

lar cu privire la literatura nouă, după ce trecuse un dece- 
niu dela moartea lui Eminescu, Pompiliu Eliade repeta vorbele 
pe care le-am întilnit inainte Intro revistă germană : Vasile A- 
lecsandri „cel mai mare nume al poeziei şi întregii literaturi ro- 
mine“, 4 — Avem deci o dovadă mai mult, că aprecierile Revis- 
tei contemporane îl urmăreau pe Eminescu şi dincolo de mormint. 


Të 


Am constatat mal sus momentele principale din evoluţia cu- 
co: regel pe care le-a avut străinătatea întaiu despre istorie, a- 
pol despre literatura romină pănă la istoria literară. Celace ca- 
răcterizează această evoluţie, este continuitatea ei subt formă de 
improvizație. Deși au apărut după 1900 excepţii mai aproape 
de ştiinţa obiectivă, ele sint microscopice pe lingă blocul enorm al 
majorităţii, care le acopere şi le face invizibile, ca şi norul 
compact ce ascunde lumina strălucitoare a soarelui, 


I. Şiadbei 


(Va urma) 


1 Det'Influence frangaise, p. 10. 
2 Ibid., p. 256. 
3 Tbid., p. 325. 
4 Ibid, p. 273, 


Influențe străine şi realităţi naționale 


Voim să vorbim despre infinenţele străine exercitate asupra 
literaturii romîne. 

Acest capitol este unul din cele mal importante din Istoria lite- 
raturii noastre, căci această istorie, dela 1800 până la 1880, adică de 
atunci decind începe literatura propriu zisă--cea beletrisțică—şi până 
fa definitiva ei închegare (şi în parte chiar şi după acela) este, din- 
tr'un punct de vedere, istoria infiuenţilor străine, care au putut 
pune în valoare—ca să întrebuințăm un cuvint pompos—como- 
rile sufleteşti ale poporului romin, Celălalt capitol important (Ideia 
urmează dela sine) are de obiect afirmarea tot mai puternică à 
spiritului naţional în această literatură creată cu ajutorul mode- 
lelor străine, adică procesul de emancipare a literaturii naţio- 
aale, de treptată eliberare de aceste modele, 


Literatura beletristică cultă—inexistentă inainte de 1800 din 
cauza împrejurărilor nefavorabile Istorice—nu s'a putut naște de- 
cit graţie unor modele străine, Fără influența străină, mai ales 
franceză, incepută incă dinainte de 1800, nu ar fi fost posibil 
nici Creangă, ai nici măcar culegerile de doine şi balade po- 
pulare. Chiar şi ideia de a culege poezie populară, a fost luată 
de Alecsandri de aiurea, ca să nu mai vorbim şi de motivele naţio- 
nale şi literare ce l-au indemnat să adune acea poezie, toate da- 
torite influenţei străine. Și dacă n'ar fi existat deja o literatură 
beletristică în ţară, de unde i-ar fi venit în cap lui Creangă i- 
dela să scrie Amintiri d Moș Nechifor Cojcarul şi de unde ar 
fi ştiut cum ge scrie o bucata literară, cum se compune, cum Sr: 
„dialoghează“, etc. ? ŞI nu mai insistăm asupra faptului, că pentru 
ca să existe „Creangă“, trebuia sa existe Junimea şi Convorbi- 
rile, —produse şi ele de influenți literare străine... 


C 


INFLUENŢE STRĂINE ŞI REALITĂŢI NAŢIONALE 267 


Literatura franceză din veacul al XVIII-lea (şi cea grecească 
nouă) au inspirat, au făcut seriitori pe Conachi şi pe Văcâreşti, 
Acest început de literatură și romantismul francez au determinat 
literatura epocii următoare, opera lui Cirlova, Alexandrescu, A= 
lecsandri, etc.. e 

Imitaţia aceasta a literatorii străine este, pe partea literară, 
celace este introducerea formelor nouă pe partea politică. Dar, 
cum am spus de atitea ori, literatura nu se importă, ca formele 
politice.— Scriitorii noştri n'au transplantat literatura străină (lu- 
cru, de altfel, imposibil și Inconceptibil), ci numai s'au inspirat 
dela ea, au luat-o ca model, —pnii mal servi}, alții mai liber, 
Gradul de servilitate ori de libertate a atirnat de talentul seriito- 
rului şi de gradul participării lui la sufletul specific naţional. A- 
cest din urmă fapt, antidotul imiliaţiei servile, —a atirnat mult de 
familiarizarea scriitorului cu literatura populară naţională, şi de 
extracția socială a scrlitorului—de clasa socială din care tăcea el 
parte, căci, dacă era dintro clasă mai de jos, acest lucru putea 
eu 3 Kn măsură oarecare lipsa de familiarizare cu literatura 
populară. 

Cu alte cuvinte, scriitorul care a avat un organism sufle- 
tesc destul de robust (ca talent şica originalitate naţională) ca 
să-şi asimileze modelele strâine, să şi le transforme în substanţă 
proprie, a dat operă literară naţională şi viabilă; ceilalţi au fost 
mai mult nişte pastişori, şi opera lor o'a putut „răminea“. 

Dacă este aşa —şi altfel nu poate fi: adevărurile de mal 
sus Sint doar banale,—atunci trebue să fie adevărate şi aceste 
două propoziţii —şi ele una mai banală decit ala: 

1) Numai modelele, care conveneau spiritului național şi, fl- 
reşie, gradului de dezvoltare sufletească a păturii noastre culte, 
numai acele modele au dat rezultate bune, viabile, adică au aju- 
tat la închegarea unei literaturi naţionale. 

2) Cu clt s'a tot emancipat de modelele străine, cu atit Il- 
teratura romină a tot progresat. (Aceasta nn Înseamnă că la un 
moment dat o literatură rupe cu literatura lumii. Nu, căci orice 
literatură, cit de veche, de mare si de autonomă, nu poate să 
nu se Înfluențeze de alte literaturi. Dar aceste influențe nu ma! 
crează raportul de învăţător la ucenic; intluenţile, în cazul a- 
cesta, aduc numai fermenţi, care inviorează lteraturile, le pro- 
cură puncte nouă de vedere a lumii, e!c.). 

- Prima propoziţie se probează prin faptele din trecutul lite- 
tâturii noastre : 

Poezia franceză paeudoclasică din veacul al XVIll-lea cu for- 

smul ei, cu retorismul ei, cu caracterul el factice, cu lipsa de 
sentimente adevărate, cu miâvreria cl, a putut conveni perfect 
boerimii noastre, primitivă dar, cum spunea Pompiliu Eliade, 
deja decadentă din cauza traiului fanariotic dela stirşitul domina- 
Hei turceşti. ȘI am avut atunci o serie Inireagă de porţi boeri 
(numai boerii făceau literatură, căci numai ei aveau cultură). 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Această poezie este inferioară (cu tot talentul unuta din 
reprezentanţii ei, al lai Conachi), şi cauza principală a inferiori- 
tăţii ei este faptul că această poezie n'a fost estetizată prin in- 
fluența poeziei populare, căci, ca să vorbim de cei mai talentat, 
cu toate că Conachi cunoaşte poezia populară măcar subt forma 
ei lăutărească, el n’a fost transformat de poezia populară. Poezia 
lui, imaginată în altfel de limbă, măcar în limba lui Alecsandri 
(ori tradusă în franțuzeşte) ar fi acceptabilă şi azi. ŞI ceiace o 
tace absolut inacceptabilă pentru noi şi-l dă on caracter chiar 
cam ridicol, e limba, limba boerească de atunci, din care a 
rămas până azi un ecou în limba mabalalelor,—suprema neno- 
rocire a poeziei lui Conachi. 


In epoca următoare, să-i zicem epoca Alecsandri, asupra 
poeziei romine se exercită influența altei literaturi străine, a unei 
mari literaturi, a poeziei romantice franceze. 

Această literatură convenea perfect spiritului public din Ro- 
minia din acel moment, păturii intelectuale de după 1830. Dar 
nu toată poezia romantică franceză convenea acestui pubiic. 
Musset, poetul deja al orașului, nu convenea speciei Bolintinea- 
nu-Alecsandri ; și nici poetul filozof pesimist Alfred de Vigny. 
şi, fiindcă poezia lor nu corespundea la necesitățile noastre su- 

eteşti de atunci, aceşti doi poeţi gau avut nici-o influență, Ci- 
neva, care să-i ja ca model, numai din dorința cu orice preț 
de originalitate şi singularizare, nu s'a găsit atunci. In societatea 
aceia, ca în toate societățile mai primitive, nu putea exista dorința 
de singularizare ; societățile primitive se caracterizează prin con- 
formism, şi nu prin individualism.—Dar chiar şi fără această 
cauză, pe vremea acela nu puteau apărea veleităţi de singulari- 
zare, pentrucă, neexistind incă o literatură, nu aveai în contra 
cul să te singularizezi, 

Influenţa, au avut-o atunci mai ales Hugo şi Lamartine, po- 
efii ideilor şi sentimentelor mai simple, mai generale. 

Dar această influenți a romantismului s'a exercitat divers 
in Moldova şi Muntenia. 

Literatura moldovenească a fost influenţată mai ales de 
Hugo; cea muntenească mai ales de Lamartine, 

Sufletul muntenesc a fost atunci mai liric, pentrucă în Mun- 
tenia, fara revoluționară (fiindcă avea burghezie, ca să amintim 
cauza principală) era mai mult seint, De acela acolo prinde e- 
minamente liricul Lamartine. ŞI să se observe că poezia lui La- 
martine, pe lingă lirism, mai conţinea şi altceva, potrivit Mun- 
teniei: un suflu de spiritraliem. In adevăr, Muntenia este mai 
religioasă decit Moldova, iar ideologia politică „patrazecloptistă“ 
din Muntenia, a fost spiritualistă,- caşi Ideolozia revoluţionară 
franceză de-atunci, care a inspirat-o (vezi ideile Ivi C. A, Rosetti din 
proza lui „din esiliu" ; filozofia istoriei a lui Balcescu, etc.),—așa dar 
poezia lui Lamartine convenea şi din acest punct de vedere spi- 
ritului din Muntenia (vezi reflexe la Cirlova şi Alexandrescu). 


INFLUENȚE STRĂINE ŞI REALITĂŢI NAŢIONALE 269 
————————BALITÂŢI NAŢIONALE 20 


Moldova, rece şi critică (pentrucă Moldova n'avea burghe- 
zle,—ca să dăm, larăşi, numai cauza principală), nu GC 
influența de lirismul si spiritualismul lui Lamartine, Raceala 
şi criticismul au făcut pe Molioveni să cultive cu predi- 
lecție proza și anume genul epic (desgroparea trecutului trebuia 
să fle atunci la ordinea zilei !) şi, in versuri, mal mult poezia 
eent Zoe we? ce Moidova s'a îinfiuenţat mal mult de 

mai obiectiv Hu anume de Hugo epicul - 
lade şi din teatrul istorie. a we Iu 

(Influențele mai mici confirmă consideraţia de mal sus, caşi 
unele mici abateri mai molt aparente,—dar nu e locul aici sa 
intrâm în detaili. Vom face-o altădată). 

Aceste influenţe au fost binefăcâtoare, adică fructuoase, 
pentrucă au fost potrivite cu spiritul vremil, Imaginaţi-vă ce 
caricatură, ce literatură „nouă“, ce „modernism“ degäntat star fi 
produs atunci, dacă nişte scriitor!, în desperare de cauză (aşa 
cum ne-a zugrăvit! d. Davidescu imbrăţişarea simbolismulai de 
cătră Macedonski), şi spre a fi „Originali“, adică cu orice 
preț aiifel decit ceilalţi, ar H început să imite pe Musset şi 
pe Vigny ! 


Dar în deosebire de epoca precedentă pseudo-clasică, mo- 
delele franceze au fost acum mai asimilate de sufletul naţio- 
nal, pentrucă acum scriitorii, din cauza extracţiei lor sociale,- 
in Moidova boerinaşi, în Muntenia burghezi mai ales,—sint, pe 
de o parte, mai aproape de popor, lar pe de altă parte, din cauza 
acestei exiracţii, avind mai redus patosul de clasă, au avut o a- 
titudine mai binevoitoare față de popor, mai ales de limba lul. 

Pe lingă acestea, să se ia în samă că trecuse şi vremea 
culturii fanariote, care fastrăina spiritul public, 

Dar mai este ceva, 

Este poezia populară. care învigorează spiritul specific na- 
Hond şi-l face să asimileze influența străină. ŞI cum corenta} 
acesta poporan există numai în Moldova, scriitorii moldoveni 
de-atunci sint mai mari și mal trainici. (Atragem atenţia profa- 
nilor că acest „curent poporan“ nu însamnă curent poporanist. 
E un termen uzual în istoria literaturii romine). 

In Muntenia, spiritul specific are numai tăria, pe care i-o 
dă extracția scriitorilor, mal apropiaţi de popor,—dar nu o are 
şi pe acela, pe care i-ar fi dat-o curentul poporan. De acela un 
poet ca Grigore Alexandrescu, cel mai mare talent dinainte de 
Eminescu afară de Cirlova, (care insă după ce a seris cinci po- 
«zii, a murit) abia se poate spune că „a rămas“, Structura ar- 
tistică defectuoasă a acestul poet se explică, pe lingă alte cauze, 
şi prin lipsa ajutorului, pe care i l-ar H dat poezia populară. 
Dovadă sint resturile de „vechime“ din poezia lui, accente și 


270 VIAŢA ROMINEASCĂ 


me care aduc aminte de Văcărescu, —,„vechime“ care se ob- 
sabr şi la un „modern“ ca C. A. Rosetti chiar, —„vechime“ care 
se explică prin lipsa influenței poeziei populare,—a acelei Tite- 
raturi naţionale care a înnoit şi mlădiat totul. 

(Poezia populară dă unul scriitor cult o mulţime de resurse 
specifie naţionale. Dar dacă nu i-ar pune la Îndămină decit una, 
limba, Încă ar fi un minimum satistăcâtor, pentrucă limba unul 
popor nu e o colecţie de semne abstracte pentru noţiuni ca ct- 
vintele unui volapük. In limba unul popor, —in cuvinte, în chi- 
pul de a forma familia cuvintului, în construcţii speciale, în idio- 
tisme, în sintaxă, etc.,—e depozitat sufletul unul popor, experi- 
enţa lul de-alungul vremii, chipul lni de a simţi, de a gindi, de 
a considera lumea. Cine cunoaşte perfect limba poporului său 
cu toate finețele şi tainele ei, posedă, prin chiar aceasta, spiritul 
specific al poporului său. Cine nu o cunoaşte cum trebue, nu po- 
sedă acest spirit. Patriotismul nu poate ţinea loc de spirit spe- 
cific, pe care îl poate avea şi un nepatriot şi chiar un duşman al 
patriotismului. Fireşte însă, câ un om pâtruns de spiritul popo- 
rului său, are mal multe ganse să-şi lubească poporul şi să fie 
patriot, dar aceasta e un efect). 


Eminescu ! i 

Poezia lui Eminescu, intruparea celei mal puternice influ- 
enți străine şi în același timp a celui mai pronunţat spirit speci- 
ilc naţional, ilustrează admirabil teza noastră. 

Nicioda!ă o influenţă străină m'a fost mai potrivită, mai a- 
decvată s'ur putea zice. Pesimistul, reacţionarul, romanticul (din 
cauza natorii inăscute, a vieţii sale, a momentului istoric) Emi- 
nescu a fost influenţat de race prin excelenţă romantică, 

tonară esimistă a Germaniel. 
ai vada german, exprimat de naturi „pesimiste“, a fost, 
caşi romantismul eminescian, expresia reacţionarismului medieva- 
list şi, deci, a averslunii pentru ideologia revoluţiei franceze 
lori, dacă voiţi, expresia acestei aversiuni şi deci a reacţionaris- 
mului medievalist,—e indiferent), 

Din cauza acestei asămănări, Influenţa germană asupra lui 
Eminescu este una din cele mai puternice, pe care a suferit-o 
poezia romină. Dar robustul organism naţional al acestul cole- 
gător de literatură populară, — romantică şi ea,—al acestui pele- 


rin în toate ţinuturile rominești, al acestui tovarăș, la Blaj şi la 


Viena, al feciorilor de Grant de peste munţi, al acestul cetitor 
de cronici şi ën Îl robust organism naţional a asimi- 
lat, a rominizat perfect elementul străin, care l-a influenţat. 
Și a asimilat nu numai Edem literar ag e k 
îndirea filozofică străină, căci Eminescu, cum se știe, na 
nfiuențat numai de literatura străină, ci şi de filozofia străină, 


INPLUENŢE STRĂINE Şi REALITĂŢI NAŢIONALE 271 


şi anume de acea filozofie, care convenea perfect naturii sale. 
Acest pesimist trebuia să trdiască pe socoteala sa filozofia lui 
Schopenhauer. Acest idealist solitar, pentru care realitatea cea 
mai reală era lumea lui subiectivă (vezi Sărmanul Dionis, au- 
tobiograția lui morală), trebuia să trăiască idealismul lui Kant, 
Fichte şi Schopenhauer (care e filozoția din opera mal sus ci- 
tată). Acest pesimist şi idealist trebuia să trăiască pe socoteala 
sa pesimismul şi idealismul budist, (De alfel, romantism, pesi- 
mism, idealism filozotic, sînt, în cazul acesta, tot atitea feţe ale 
unela şi aceleaşi stări sufleteşti). 

lar starea sufletească a lui Eminescu, nu era numal a u- 
nui om, a sa, ci a unei fntregi pături romineşti, a- intelec- 
tualilor dela stirşitul veacului trecut, —graţie unor cauze istorice, 
arătate aiurea. Așa că poezia lui a fost expresia sufletului ca- 
tegoriei ginditoare de atunci. Această nuanță insă, a spiritului 
naţional, s'a intimplat să coincidă mal bine decît oricare alta cu 


acea pari nie a poeziei populare, a cării expresie SR een e 


Miorița. Poezia lui Eminescu Une mai mult de specia „Mioriţa” 
decit de orice altă speci: a poeziei popolare. Substratul pro- 
fund naţional al poeziei lul Eminescu, —pe care Malorescu La 
remarcat cel dintàiu, cum am văzut într'un articol treca!,—este 
expresia cea mai pură, mai spiritualizată a sfietului popular. 

Poate şi aceasta e una din cauzele protundei impresii ce 
face poezia lui Eminescu. 


SA revenim, 

Dacă Ja poeţii anteriori poţi cita uneori şi poeziile străine 
care le-au Influențat unele bucăţi, — la Eminescu acest lucru 
nu mai e Cu putință. Detractorii au incercat. cn Helne, cn 
Lenau, cu Piaten,—să arate că Eminescu „a copiat”, dar a fost 
in zâdar. (La Steaua, dupa Gottfried Keller; Sonetul Veneţiei, 
după Cerri, nu le-a publicat Eminescu. Sau găsit în hirtiile lui. 
El nu a spus că sint originale). In Eminescu e inllvenja unol 
curent literar, cum am văzut, şi nu imitarea unor modele străine, 
Nici Floare albastră, în care e „floarea albastră“, simbolul ro- 
mantismului, şi care reclamă un nume, pe al lui Novalis, nu 
este o poezie imitată, 

Aşadar, în locul modelelor din epoca anterioară, acum, cu 
Eminescu, avem numai intluența generală a unei literaturi. E- 
manciparea literaturii romine a făcut, aşa dar, un pas tn- 
semnat. 

Deşi paragratul destinat în acest articol lui Eminescu a 
luat o intindere cam prea mare, vom mal adăoga totuşi 
consideraţia, esenţială pentru tema noastră, că influența romantică 
germană se face tot mal puţin vădită cu vremea in opera lui 
Eminescu, El se tot eliberează de ea, şi în fond şi în formă, 
Elementele de fond romantic-germane, mai frecvente la incepat 
(Floare albastră, Călin, Strigoii, Făt frumos din Telu, Poves- 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tea Teiului), apar ma! tirziu numai în „castelul“ din Scrisoarea 
IV şi în „castelul“ din Luceafărul. Dar Luceatărul e mixt: 
„A fost odată“ anunță o poveste rominească, iar Cătălin și 
Cătălina sint elemente populare romineşti; „castelul“ şi „pajal“ 
sint medievalism occidental. 

Aceiaşi degajare de influența romantică se vede şi in formă. 
Stilul, la început înflorit, „figurat“, spre sfirsit devine sobru, al- 
cătuit ma! mult din termeni proprii, căci acum Eminescu devine mai 
analist, mal „realist“ şi mai subiectiv, — mai el, (Se înțelege că aici 
nu èe vorba de acele părți din poezia sa, care, prin genul lor, 
reclamă numaidecit stilul figurat). Romantismului de imaginaţie 
şi fantezie, mal impromutabil, i-a loat locul subiectivismul ro- 
mântic, mal personal. 


+ 


S'a înţeles că în dezvoltările de mai sus, vorbim de scriitori, 
nu de operele lor singuratice. Căci dacă Alecsandri a imitat 
în Teatru şi în Legende, n'a imitat în toate scrierile sale. 
Originalizarea, care la Eminescu e pe toată linia, la scriitorii 
anteriori e numai parţială. 

Aşadar, ca să fim mal clari, e vorba de atitudinea scriitora- 
lui faţă de literaturile străine, de concepția Iul asupra originali- 
tăţii literare, de gradul în care s'a emancipat el de tirania mo- 
delelor, de faptul dacă mal admite ei, pentru el, posibilitatea de 
a broda pe o temă străină. 


Mai tirziu, literatura adevărată,—alela principală a litera- 
turii noastre,—se eliberează şi mal mult. La Vlahuţă, la Dela- 
vrancea, la Caragiale,—trebue să fl grand clerc în literatura 
mondială, ca să găseşti ce influențe s'au exercitat asupra lor. 
ȘI, dacă la Delavrancea se poate spune în chip vag: realismul 
francez; la Caragiale, cu privire la Nápasta şi Făciia de Paşti: 
Dostoewski; la Vlahuță: parnaslenii şi ..„Eminescul—ce se poate 
spune cu privire la d. Sadoveanu, adică la scriitorul tip din ul- 
tima epocă literară ? Al cării literaturi străine e ucenic d-sa ? 

Este drept, că proza (Delavrancea, Caragiale) e mai ferită 
de intiuenţe străine decit poezia,—şi că influențele suferite de 
prozator sint ma! greu de observat. Realitatea obiectivă, pe care 
trebue s'o redai în proză, te distrage dela influențele străine pe 
care le-ai suferit; iar atitudinea obiectivă a prozatorului, (as- 
cunderea propriei rsonalităţi a acestuia) împiedică vădirea 
influenţei străine, A toate literaturile, influențele sirăine se 
observă mai ales şi mai mult în poezie. 

Şi dacă este așa, atunci Eminescu nu este mai fnapoiat 
decit urmașii săi, căci faptul că apare mat influențat decit el, se 
datorește genului său literar. ŞI să ne aducem aminte şi de 
faptul că pentru Eminescu a existat în Europa o literatură așa 


INPLUENŢE STRAINE ŞI REALITĂŢI NAŢIONALE 273 


de perfect adecvată naturii sale şi conce tiei sale filozofice şi 
sociale, incit trebuia să-l influenţeze ae Dréi Dealıfel, Ca 
mantismul medieval şi pesimist este mult mal unitar decit rea- 
lismul, pentrucă este în mai mare grad o atitudine decit realis- 
mul, care, prin definiţie, trebue să fie o supunere la obiect, ŞI, 
de fapt, intiuenţele internaţionale între romantici sînt din cele 
mal puternice, care s'au exercitat în literatura lumii. Så ne gin- 
dim numai la infiuența lui Byron asupra atitor literaturi. 


Din acest mic istoric al evoluției literare, dela imitație şi 
slabă naţionalizare a modelelor pănâla originalitate prin elibe- 
rare de modele şi naţionalizare prin influența spiritului popular, 
din acest istoric, în care am citat citeva nume, se vede și mal 
limpede că originalizarea merge paralel cu recrutarea scrli'orilor 
din clase tot mai aproape de popor (Conachi-Alecsandri-— Emi- 
nescu, Sadoveanu). 

După această evoluţie, se poate spune că avem deja o tra- 
diție,—o mică tradiţie literară, Literatura de pănă acum, care a 
întrupat deja spiritul specific naţional, poate avea pentru sert, 
torii ulteriori rolul pe care l-a avut spiritul şi lite-a'ura populară 
pentru scriitorii dinainte, Cu alte cuvinte, scriitorul, care na rupe 
cu tradiţia noastră literară, se poate dispensa de poezia popu- 
lară, lar extracția sa socială nu are insemnātatea de mai înainte. 
(Dacă însă scriitorul e direct în contact cu sufletul naţional, fie 
prin clasa lui socială, fie prin familiarizarea cu produsele litera- 
turii populare, cu atit ma! bine).—Această dispensă insă, cere 
nu numai cunoaşterea literaturii anterioare culte, ci şi interes, şi 
chiar dragoste pentru ea (dragostea nu implică admiraţie). —aşa 
cum s'au comportat cu literatura ţării lor cei mai insemnaţi serii- 
tori din alte ţări, care au găsit chiar şcoli sau epoci literare 
vechi, dela care să se reclame—Cine di:preţueşie literatura ante- 
rioară a ţării sale, nu poate fi scriitor bun, chiar şi alurea, unde 
influențele străine sint neinsemnate, și unde, deci, nu e atita ne- 
voe de sprijinul tradiţiei pentru asimilarea acestor influențe, cum 
e cazul nostru, popor începâtor, încă In perioada de complectare 
a literaturii sale, 


După Eminescu a venit, cum am văzut, o literatură mai 
liberă de influențele străine. Această literatu'4 e numai una din 
direcțiile literaturii post-eminesclane. E hteratura asa numiţilor 
„broietari intelectuali“, a intelectualilor desrădă-inaţi, eşiţi din 
clasele interioare, din clasele vechi, pozitive, cum le numea Emi- 
nescu, 


274 VIAŢA ROMINPASCĂ 


Alăturea, deşi unii veniţi puţin mai tirziu, sint scriitori ca 
Creangă, Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, Brâtescu- Voinești, care fac 
rte din alte categorii sociale şi crează o altfel de literatură. 
ei doi dintâtu sint ţărani şi crează clasicismul țărănesc ; cei doi 
din urmă creiază clasicismul boerinaşilor, Create de scriitori din 
clasele cele mai naţionale, aceste literatori sint foarte specific 
nationale —şi nu mai este nevoe de nici o dezvoltare. Asupra a- 
cestor scriitori—afară de Creangă—s'au exercitat cu putere in- 
fluenţi străine, dar aceste influenți sint „cultură literară”, şi 
nu „modele“. Aşa numitele „plagiate“ ale lui Coşbuc nu infirmă 
propoziţia noasiră. Cum a aratat el, Coşbuc nu le-a spus 
„traduceri”, sau „după cutare autor“ din cauză că şi-a incurcat 
manuscrisele. ȘI chlar de ar H plagiate, aceasta ar fi cu totul 
altceva, o chestie de etică, şi na una de estetică, Unul din cei 
mai originali scriitori vechi, C. Negruzzi, n'a disprețuit plagiatul, 


Inainte de 1900 se ridică spre suprafaţă literatura „deca- 
dentă“ apărută pe la 1880 cu Macedonski; lar dapă 1900 apare 
literatura ţărănistă. 

Ce poziţie au aceste şcoli şi curente faţă de evoluția normală 
a literaturii romine ? 

Prin literatură romină normală înţelegem acea literatură 
care s'a influențat de literaturile străine, dar care a asimilat 
acele influenţe organizmului sufletesc naţional, —căci aceste două 
condiţii au fost necesare creării literaturii romine, cum am vă- 
zut mai sus, 

Lipsind una din aceste condiţii, literatura e lipsită de unul 
din cei dol factori indispensabili. Lipsind influenţa străină, lip- 
seşie şcoala, fermentul, elemental cultural și progresist; lipsind 
influenţa naţională, lipseşte originalitatea, —materialul sublec- 
tiv şi obiectiv al literaturii, ` ` 

_ Decadentismul repudia tradiţia noastră literară, literatura 
anterioară, spirhul naţ onal, şi se inspira numai dela literatura 
străină şi (vom vedea) dela o literatură, care ni se potrivea mult 
mai puţin decît s'ar fi potrivit Alfred de Vigny în vremea lui 
Alecsandri şi Bolintineanu. 

Țarănismul literar repudia influența străină şi se mărginea 
la imitarea poporului (vom vedea în ce chip). 

Aen dar, şi una şi alta dio aceste două literaturi în luptă 
erau exclusiviste; se lipseau de un factor esenţial al literaturii 
normale, rupeau cu tradiţia noastră, alcătultă din influenţe stră- 
ine şi din afirmarea caracterului specific naţional. 

In 1:06, cind a apărut această revistă şi am găsit această 
stare, am venit cu ideia veche, dar atit de necesară atunci: cul- 
- tură străină, adaptată ia caracterul naţional. Aceasta o spuneam 


INFLUENŢE STRĂINE ŞI REALITĂŢI NAŢIONALE 275 


în articolul-program „cătră cetitori“, dela mai special 
po caes ra ppt a “= aceia, era numa! În ping Ce = 
ai generale,—literatura fiind 

Cea Bop ţirănismul literar 3 LE ee, 

m Citeva exemple de celace nu e țărănism literar, 
ca să Inţelegem, prin eliminare, ce a fost acel dese: 

A scrie nuvele ori romane cu subiect din viaţa ţărănească 
nu e ţărânism literar. Nimânui nu La venit in cap să spună că 
Povestirile unui vînător ale lui Turghenev, ori Țăranii lul Bal- 
zac sint ţârânism literar. ŞI tot aşa nuvelele d-lui Sadoveanu 
cu subiect din viaţa țărănească, ori Voica, romanul d-rei Stahl. 
ȘI aceasta, pentrucă un scriitor nu poate fi definit după subiectele 
sale, ci după muniera sa. i 

ȘI nici Creangă nu este țărănist. Ar fi curios ca un țăran 
ca el să fie țărân-ist. Acest „isi* insamnă o aderare, şi un 
țăran nu poate adera la țărânie, Dealtfel, nimene nu La trecut 
vreodată printre ţărânişti, 

ȘI, fireşte, nici poezia populară nu e ţărânistă, pentru a- 
celți motiv, pentru care Creangă nu e ţirânist. 

Țărânist literar e acela, care imită pe ţăran, ŞI dacă 
un firgovăţ ar reuşi să imite țăran cum trebue, acei tirgo- 
văţ ar face minunea să fie un Creangă, — căci ar reuși să se 
transpună în sufletul ţăranului, să pindească, să simtă şi să se 
exprime ca el. 

Atunci Iteratura lui ar fi valabilă, gradul el de frumuseță 
atirnind de gradul talentului său. Fireşte însă că ar fi cantonat 
în anume subiecte şi stări sufleteşti, cași Creangă —şi i-ar fi inter- 
zise orice excursii în lumea și In sufletul orâ;enesc. 

Ţărăniştii literari insă au fost al'ceva. El au fost nişte tirgo- 
veţi, care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, Întocmal 
cum decadenţii parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. 

Țăranul, pe care-l imitau ei, era un țăran convenţional, 
imaginat de ei,—şi de obicelu nu unul idilic, ca al lul Alecsan- 
dri, ci unul bădăran, un fel de rindaş ori de vizitiu, (atit 
de deosebit de ţăranul, care a creat doinele şi Mioriţa), A- 
ceasta se vedea mai clar in unele poezii ale lor, în care 
cereau singe şi băutură, În proză, inventau subiecte ţără- 
neşti imposibile, scrise într'o limbă forţat ţărănească, Inexis- 
tentă la țară. ȘI, încă şi mai rău, abordau subiecte orâge- 
neşti, pe care le tratau într'un limbaj „ţărânesc“, (care chiar de 
ar mg: meate tot Ga fi fost o caricaturizare, Imagiaați o 
nuved a d-lui Brătescu-Voineşti scrisă în limba lul Moş Ne- 
chilor Coţcarul 1). 5 x 

Aşa dar, ţărânismul literar este afectarea tonului, stilului şi 
limbii Gränent de cătră un tirgovāț, care nu reuşeşte să-şi insu- 
şească tonul, stilul şi limba adevărat țârânească şi care îşi ex- 
primă propriile-i sentimente de tirgovăţ in acea formă pseudo- 


276 VIAŢA ROMINEASCĂ 


țărănească, ori transcrie viața orășenească in acelaşi formă 
pseudoţărănească, orl zogrăveşte o pseudoţărănime In forma a- 
ceasta pseudoțărănească. ȘI n'avem pretenţia că am înşirat aic? 
toate speciile ţărănismului, 

Acum s'a înţeles pentruce nuvelele d-lui Sadoveanu şi 
Voica nu sint ţărănism. Aici, un scriltor cult scrie despre ţă- 
rani ca scriitor cult, cu concepția şi în forma unui scriitor cult, 
exact cum ar scrie despre orice altă categorie de oameni. Că d. 
Sadoveanu a extras quintesenţa poeziei populare și a limbii popu- 
lare şi şi-a insuşit-o organismului său sufletesc, e altă vorbă. 
Aşa a făcut şi Eminescu,—şi Luceafărul nu e o poezie ţărănistă, 

Şi nici idealizarea țăranalui în opera de arta nu este ţără- 
nism literar. Opera mal sas amintită a lui Turghenev, In care 
el idealizează pe ţăranul rus, nu e literatură țârănistă. Ideali- 
zarea poate fi cel mult țărănism politic, cind nu-i romantism, ori 
ca la Alecsandri, bergerism pseudoclasic. 

Țârănismul literar, —autorul acestor rinduri l-a combătut 
dela început, acum douăzeci de ani. D. Sanielevici mi-a repro- 
şat mereu că am făcut excepţie pentru d. Sadoveanu. Da, am 
făcut excepţie, căci d. Sadoveanu nu era țărănist, ŞI nu numai 
că am făcut această excepţie, dar, în același timp in care mă ri- 
dicam împotriva vătăvismului şi a crişmârismului țărănist, am 
adus cele mai mari elogii d-lui Sadoveanu. Vremea mi-a dat drep- 
tate: astăzi d, Sadoveanu este primul scriitor romin, necon- 
testat aproape de nlmene. 


In faţa țărănismului literar, care parodia şi caricaturiza 
țărânia, bădărâniza literatura şi arăta dispreţ culturii şi literaturii 
Străine,—stătea „poezia nouă”, care parodia şi caricaturiza ar- 
tificialismul parizian şi repudla elementul naţional. Această poezie 
era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. 
Cuvintul acesta: „nou“ nu e o noţiune cronologică, de acela Ma- 
cedonski, mort la vrista de şaptezeci de ani, e numit „nou“, 
lar d-nii Goga şi Topirceana sint „vechi“, 

` _mNou”, a fost şi este o etichetă, care insamnă: în afară 
de curentul cel mare al literaturii naționale. 

Dar această etichetă au aplicat-o moderniştii şi unor poeți 
foarte naţionali, produşi de Imprejurările noastre. Se poate, de 
pildă, un poet mai naţional decit d, Demostene .Botez,—atit de 
naţional, incit unii critici au putut să intre şi În subdiviziuni, 
taxindu-l drept poet moldovan, şi chiar „leşan“ ? Ce asemânare 
poate fi între acest poet prin excelenţă al pămintului nostru şi 
intre imitatorii artiticialismului parizian ? (Vom vedea imediat 
ce înțelegem prin aceste ultime cuvinte). 

Acest artificialism a înflorit mai ales acum douăzeci de anl: 
sint versificatorii cei cu „etajere“, cu „autumnale“, cu „ametis= 
turi“, cu „femei albastre şi scheletice“, dar totuși „bacanalice“, 
ete,,—versificatori cu volume fudule şi teribil intitulate, dar as- 
tăzi uitate pentru totdeauna. 


INPLUENŢE STRAINE ŞI REALITĂŢI NAŢIONALE 277 


Acest artificialism parizian ê, mal ales, ceiace define - 
cea poezie „nouă“ pe care literatura romină a e wie gr 
va expulza mereu, pentrucă (vom vedea imediat pentruce), acest 
artificiallsm nu poate fi, la noi, decit o imitație caricaturată, 

Acest artificialism este baudeiairismul : urbanismul exaga- 
rat, maladivitatea, amorul pervers, —afectate, malmuţărite, nu fi- 
reşti şi sincere ca la Baudelaire şi la urmașii sål parizieni. 
Astăzi acest element nu mai formează singur,—nalv-exhibiţi- 
onist ca atunci,— materialul poetic al scriitorilor aşa numiţi „noi“; 
gre Dent = amestecă numa!, în poezia lor, ȘI cu cit 

mai mult, cu a 
ëng A tita aceşti poeţi sint mal in atară de 
_ Despre acest singur element al poeziei numită „nouâ“, cel 
mai exotic, şi cel care dădea mai ales fizionomia poeziei „nouă“ 
dinainte de războlu,—voim să vorbim acum, ` 


Baudelaire e un poet în toată puterea cuvîntului. Lectura lut 
nu poate aduce decit foloase unul poet tomin, pentrucă din lec- 
tura unul poet romin trebue să facă parte orice poet mare. Mai 
e e aime poate da unui poet romin folositoare îndrumări 

Dar Baudelaire nu poate fi pentru poezia romină celace a 
fost Lamartine şi Hugo pentru porţii vechi, ori romantismul ger- 
man pentru Eminescu, 

S'a spus cindva în această revistă că Baudelaire e poetul 
orașului. Astăzi putem aduce In sprijinul acestei idei opinia lui 
Thibaudet, cel mai de samă critic din Franţa, care a înţeles pe 
Proust, pe Valéry, etc, şi deci nu poate fi recuzat. Studiul lui 
despre Baudelaire (din volumul Interieurs) este unul din cele mai 
elogioase din cite s'au scris asupra marelui şi ncfericitului autor 
al lui Flegrs du Mal. 

Thibaudet spune că intreaga poezie franceză dinainte de 
Baudelaire, care s'ar putea numi „poezie eternă” poezie „de pro- 
totip homeric“, „și-a intors spatele dela ratinamentele şi com- 
plexităţile urbane“. Lamartine, zice acest critic, iîmprumutind o 
caracterizare a lui Lemaitre, este „un mare poel aryan“. „Din 
punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit 
în familia, sentimentele aerate şi luminoase, plenitudinea solidă şi 
sănătoasă a florilor şi a fructelor, a corpurilor şi a sufletelor", 
„Hugo, adaogă critical, a strălucit de sănătate, de natură exu- 
berantă şi directă“, 

Cu Baudelaire însă, urmează Thibaudet, apare pentru prima 
oară poetul civilizaţiei urbane, (căruia H găseşte totuşi un pre- 
cursor in Alfred de Musset), 

Inainte de a expune chipul de a vedea al lui Thibaudet, 
credem că nu e fără interes să aducem fn sprijinul ideilor lut, 
şi părerile lui Talne, care a văzut bine problema poezie! urbane, 
datorită s'ngurului mediu în stare s'o producă, Parisului, şi care, 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cast Thibaudet, a văzut in Musset tot un poet al Parisului, şi 
nu unul „aryan*, al „eternului omenesc”. 

„Londra, zice Taine, e un rendez-vous de afaceri; oamenii 
de lume trăesc, se amuză şi primesc la țară”. in Franţa, ur- 
mează Taine, viaţa e concentrată în Paris. Şi Parisul nu este 
numai un oraş, o capitală, Este un popor aparte: „Sînt două 
popoare în Franța : provincia şi Parisul”. lar Musset este po- 
etul poporului numit Paris. La Parizieni, zice Taine, s'au des- 
voltat în veacul al XlX-lea stări de suflet „necunoscute părin- 
ților lor care pănă acum păreau străine rasel“.— Taine zugră- 
veşte pe larg viața aceasta unică a Parisului, În care „visurile, 
teoriile, fanteziile, poftele fără noimă, poetice şi bolnăvicloase, se 
ingrămădesc şi se alungă unele pe altele ca nişte nouri...” „lată 
lumea pentru care scria Alfred de Musset; pe el trebue să-l ce- 
teşti în acest Paris. Să-l ceteşti ? II ştim toţi pe de rost... Ela 
murit, dar ni se pare că-l auzim vorbind în fiecare zi. O cau- 
serie între ie $ care fac glume într'un atelier, o fată frumoasă 
care se apleacă la teatru pe marginea lojei, o stradă spălată de 
ploae, În care luceşte caldarimul inegrit... totul ni-l face prezent 
şi parcă viu a doua oară“... „Eşim la miezul nopţii din teatrul 
unde el asculta pe Malibran, şi intrăm în strada acela lugubră 
Moulins unde, pe un pat cu plată, Rolla alsău a venit să doarmă 
şi să moară...“ Etc.. 

Pentru Thibaudet însă, cum am văzut, Musset este numai un 
precursor, căci adevăratul poet al Parisului este Baudelaire (des- 
pre care Taine n'a vorbit nicăeri, pe cit ţinem minte). 

ȘI pentru Thibaudet, caşi pentru Taine, Parisul este un po- 
por: „Poporul de patru milioane de suflete”. Acest „popor“ este 
unic în Europa (cum spunea şi Taine). „Capitala Paris are în 
veacul al XIX-lea în Europa şi în lume aceiaşi situaţie caşi 
curtea lui Louis XIV în veacul al XVII-lea. El nue singura ca- 
pitală, nici cea mal mare, nici cea mai bogată, el cedează în 
cantitate altor metropole; dar el e singura, în care omul tră- 
este profund viaja proprie a unei mari capitale..." „După cum 
viaţa de curte a produs Io veacul al XVil-lea o poezie psiholo- 
gică, tot așa era natural ca viaţa unei mari capitale să producă 
în veacul al XIX-lea o poezie..." — „Aceasta e poezia care începe 
oarecum cu Musset şi-şi găseşte desăvirşirea—în măsura în care 
poate fi vorba de desăvirgire—în Baudelaire“. Numai o singură 
capitală, zice Thibaudet, „a mal realizat plenitudinea vieţii vr- 
bane” şi anume Roma, care a creat şi ea „o poezie urbană ori- 
ginală, autohtonă, satira,—satira tota nostra”. 

Poezia lui Baudelaire, după Thibaudet, nu putea naşte de- 
ctf în Paris. Acest critic arată că totul—peisajul, amorul, fe- 
mela din Bandelaire—este condiționat de Paris, şi nu se poate 
înțelege fără Paris. „Din toate capitalele numal Parisul le va 
produce ca un fruct natural“, zice Thibaudet. „Acest oraş, caşi 
sufletul poetului, este o durată, o formă inveterată a vieții, o 


i 


INPLUENŢE STRĂINE ŞI REALITĂŢI NAŢIONALE 279 
memorie“, Poezia lui Baadelaire „este în întregime a Parisului. 
corespunde la o rafinare—numiţi-o bolnăvicioasă, dch vo- 
iți—de civilizație într'o țară veche“. „Această viață artificială 
pusă pentru întâia oară în lumină Şi exprimati de un poet con- 
ştient, a dat Les Fleurs du Mal şi Le Spleen de Paris“.—,Cu 
Baudelaire a trebuit de privit în faţă adevărul, de considerat 
formele corupte.» pe care le ia amorul într'un mare oraş vechiu 
şi inteligent“. „Toate aceste Fleurs du Mal, tot acest Spleen de 
Paris se învirtesc în jurul unei anumite forme a amorului, aceia 
care aparţine in special unui oraş mare şi care e, să vorbim cu- 
rat, prostituția” (Thibaudet se explică, spunind că aceasta nu 
insamnă că în Paris nu există şi amor curat).—,„O mulatresă 
stupidă, vițioasă, alcoolică, a fost tovarășa vieţii lui, inspiratoare 
unora din cele mai frumoase versuri ale sale“, „Baudelaire sco- 
sese pe Jeanne Duval din prostituția pariziană ca pe un idol a- 
frican".— „Acest poet al Parisului e un copil al Parisalul,.. EI a 
indreptat lumina critică asupra lui însuşi, asapra noastră, asu- 
pra oraşului sën, asupra Oraşului, şi Muza lol bolnavă, conşti- 
entă și tristă, se ridică, de pe colina lui Rastignac, deasupra 
poporului de patru milioane de suflete“, 


Ni se potriveşte nouă această poezie născută in aceste im- 
prejurări unice 3 Condiţiile care au crejat-o—civilizația veche, 
caltura milenară, o lungă tradiţie literară in toate genurile poe- 
tice posibile, extrema artificialitate, corupţia fină, peisajul arhi- 
urban, populația colosală pur-urbană, urbanismul fără analogie 
decit in Roma veche,—există cumva și la București? (Taine şi 
Thibaudet spun că nu există nicderi D Ni se potriveşte sch 
această poezie măcar pe departe cum se potrivea la 1840 La- 
martine şi Hugo, poeţii „aryani“, poeţii poeziei eterne şi generale ? 
Ori cum se potrivea lui Eminescu romantismul german, determi- 
nat de cauze identice cu cauzele lui „Eminescu“ ? 

Este Bucureștiul Orașul (...aşa dar al treilea Oraş, după 
Roma veche şi Paris), cind el nu-i măcar încă nici „Oraş“ in 
toată puterea cuvintului ? Sa creat acolo dealungul vremii viaţa 
aceia urbană milenară? Sint Bucureştenii suprasaturaţi de ci- 
visata şi de cultură ? 

ar noi sintem încă la începuturile vieţii urbane, ale cul- 
turli, ale civilizaţiei, ale literaturii! Noi n'am creat încă nici 
măcar toate genurile literare. Sintem departe de a fi epuizat 
Med ege ţării, a provinciei, a rominismului,—poezia „aryană“, 

re e realitatea obiectivă „pariziană”, „baudelairiană“ de 
redat, la noi ? Și de unde poetul, produs de oasifel de realitate, 
care să redea realitatea baudelairiană ? Aşa dar, cum s'ar zice, 
nici obiect, nici subiect : 


Dar nici de văzul nu fuse și nici ochi, care s'o vază 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Că unii din noi ne dedăm la (iar alţii din nol seincîntă de) 
jocurile „pariziene“ ale unora dintre poeţii noştri „noi“—e o 
grandomanie naivă, de care sufăr şi cei care, şi mai ales cel care 
se cred grozav de pretenţioşi şi de artişti! 

N'ar trebui oare să înțelegem odată că nu putem avea ori- 
ce literatură, ci numai pe acela care se potriveşte cu realităţile 
noastre ? E atit de simplu acest lucru! Simplu ca o tautologie! 

Autorul acestor rinduri (să ne interviewăm şi noi singuri,— 
e la modă azi!) admiră mult pe Anatole France şi pe Marcel 
Proust. Dar ar fi cel dintăiu care s'ar ridica impotriva cui ar 
vrea să facă la nol anatolfrancism şi proustism, căci ştie bine 
că încercarea ar fi zădarnică. 

Un Anatole France sau un Marcel Proust ne este interzis. 
Nu că nu putem avea talente mari native; nu că nu putem a- 
vea inteligenţi superioare native; nu că nu putem avea spirite 
satirice, oameni de spirit; observatori ai sufletului propria şi ai 
sufletului altora, 

E altceva, N'avem condiţiile naționale pentru un France şi 
pentru un Proust. 

France presupune o lungă cultură—şi una anumită: fran- 
ceză şi greco-latină,—şi un mediu intelectual saturat de civiliza- 
ție şi de cultură. 

Proust presupune o lungă tradiţie culturală, un mediu inte- 
lectual suprarafinat,—şi o „societate“ cultă, fină, rafinată, unde să 
se poată dezvolta spiritul de observaţie şi de analiza,—o socie- 
tate care să solicite observatorului acest spirit şi să |-l ascută. 
(S'a zis că La Rochefoucauld nu a putot deveni autorul 
Maximelor decit intr'o societate complicată, rafinată, egoistă, va- 
nitoasă, ipocrită din cauza vieţii de curte, etc.. Transplantat la 
laşi atunci, orl acum, de unde ar fi putut scoate Maximele 2) 

France şi Proust, în deosebire de Hugo, etc., presupun, în 
primul rind, toată cultura modernă în supremul ei grad de dez- 
voltare, 

Acom, fireşte, am trecut de vremea lui Lamartine şi Hugo. 
Putem nāzui mai sus. Dar până la France şi Proust, nul 

Ori poate teoria salturilur, —pentru a ajunge aşa deodată 
la nivelul „occidental“ ? 

Nici In domeniul sociai şi politic nu se fac salturi, decit 
dacă o formă superioară e impusă—cum ni s'a impus liheralis- 
mul, cum ni S'ar putea impune socialismul, cind ar izbuti în Eu- 
ropa. În literatură însă nu există fenomenul impunere. 

Dar chiar dacă ni s'ar impune baudelairismul prin fatalităţi 
ca cele sociale şi economice,—ce-ar rezulta ? Rezultatul il vedem, 
căci am făcut baudelairism, fără să ne mai forțeze cineva, lar a- 
cest rezultat e caricatura, Cum a fost şi in ordinea politică şi 
socială: caricatura formelor nouă. 

Formele nouă insă nu numai că au fost fatale, dar au fost, aşa 
caricaturizate, un bine : Tranziţia spre adevăratul bine. Pe cind 


INFLUENȚE STRĂINE ŞI REALITĂŢI NAȚIONALE 281 


o literatură caricaturizată nu prezintă nici o valoare pozitivă. 
In contra e ceva negativ. 


Dar existenţa la noi— de vre-o patruzeci de ani—a baudelairis- 
mului, este un fapt și trebula să aibă o cauză, 

În imitaţia de Paris care e Bucureştiul, trebuia să apară o 
imitație a poezie! Parisului, adică a baudelairismului, —și a apă- 
rut (toată poezia aceasta e bucureşteană), 

ŞI această poezie e exact pe atita un produs al unei extreme 
civilizaţii (cum ar trebui să fie, ca să fie valabilă) pe cit şi Bu- 
cureştiul e un Paris. 

Că Bucureştiul e imitație inferioară de Paris, e in ordinea 
firească a lucrurilor: e un fenomen de importare a formelor 
nouă, menite să creeze, săprovoace şi fondul. Această capitală e 
o realitate, organizaţia ei aduce foloase, lucrurile se pot inbunătâţi, 
pănă ce vom avea o adevărată capitală curopeană. Dar cari- 
catura poeziei Parisului, baudelalrismul bucureştean ? 

Un obiect de utilitate practică, oricit ar fi de prost imitat, 
are un rost, dacã-ți face un serviciu cit de mic; o poezie prost 
imitată e in cazul cei mai bun zero, nu e o realitate estetică, — 
nu face parte din literatură, 

Faptul că apariţia acestei literaturi are o cauză (toate lu- 
crurile au o cauzăl!, o legitimează filozofic, dar nu şi estetic. 


Putem, firește, admira orice, dar na orice ne este posibil. 
Admt äm Iliada, Divina Comedie, dar nu se va găsi, sperăm, 
nimeni, care să creadă că putem imita cu succes aceste două 
opere. ȘI dacă in privința aceasta sintem toţi inţeleşi, pentrucă am 
invâţat cu toţii că epopea este un produs al popoarelor primi- 
tive şi că „nu mai este posibilă în timpurile moderne“ ; ca apariţia 
lui Dante nu se poate concepe fără tot celace e veacul de mij- 
loc,—apoi cind e vorba de scriitor! moderni, ni se pare că, odată 
ce-i pricepem şi-iadmirăm, îi putem şi imita cu succes. Dar 
condițiile lui France, Proust şi Baudelaire ne sint absente, caşi 
cele ale lul Homer şi Dante. 

Că sint stări sufleteşti in Baudelaire („l'ennui care 
pot fi şi ale noastre? Dar sint şi în Iliada, şi in Dante—și încă 
poate mal multe. Aceasta este o altă chestie. Din acest punct 
de vedere, putem folosi pentru sufletul nostru orice literatură, — 
chiar şi Ramayana... Ba putem căpăta chiar suggestii în opera 
noastră literară. Dar, incă odată, aceasta e altă chestie. Home- 
rism, dantism, ramayanism rominesc,— nu se poate! 

Fiecare ţară, fiecare societate umană are felul ei de a fl şi 
gradul ei de dezvoltare pe scara evoluției. ŞI nimic din lume 
nu se potriveşte la fel in două ţări sau două societăţi umane, 

ŞI celace se refuză mai ales la adaptare, e literatura, care 
e prea strinş legată de sufletul unai popor, (e izvoriţă chiar din el), su- 
flet condiţionat de tot complexul vieţifin curs de veacuri, mai ales cind 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acea literatură e prea legată de un anumit mediu și moment, şi 
incă de un mediu şi un moment atit de deosebite—de contrare l— 
cum e cazul poeziei specific pariziene, care e baudelairismul, 

Spuneam decurind că noi nu putem avea industrie mare. 
Dar cineva ar putea imagina in orele libere cataclisme sociale 
europene, din care să rezulte o stare favorabilă pentru o indus- 
trie mare la noi—o stare, în care să nu fim învinşi în concurenţa 
mondială, A avea insă un France sau un Proust, e imposibil în 
orice caz, căci nol nu sintem lipsiţi de un France sau de un 
Proust, pentrucă nu ne permite concurența Francezilor France 
şi Proust, ci pentrucă nu avem condiţiile de cultură, de civiliza- 
ție, de structură socială şi poate nici spiritul specific potrivit. 

S'a spus odată în această revistă că prima şi cea mai ur- 
gentă formă nouă, care ar trebui introdusă la Patagonezi ar fi 
pantalonii! Putem adăoga acuma că prima „şcoală literară“, 
pe care ar trebui s'o transplanteze la ei aceşii fraţi al noştri, ar 
fi un abecedar cu istorioare morale. 

Deia Patagonezi pănăla Parizieni sint grade, al fiecare 
grad cu „forma lui nouă“ şi cu şcoala lui literară... 


Pseudobaudelairismul nostru este acelaşi snobism (foarte 
„specific“ societăţilor orientale înapoiate) care face pe cucoana 
Zinca din Tâtăraşi, să-şi înobileze odala de culcare (unde şi 
minincă) cu un pat de bronz, pe care-l vezi din stradă, mai jos 
de nivelul trotuarului,—e aceiași dorinţă de declasare ascendentă, 
care formează tema comediei romine dela Băcdlia ambițioasă 
a lol A. Russo pănăla Noaptea Furtunoasă a lui Caragiale,—e 
fudulia Ziţei Ţircădău de a vorbi „franţuzeşte“. 

Dar Ziţa e numai comică, şi deloc primejdioasă. Din contra : 
Fiica Ziel va vorbi chiar franțuzeşte, şi nepoatael va cati pe Anatole 
France. „Ilmitaţia” caricaturală, care e Ziţa, e Începutul, fatal 
ridicol, al civilizaţie!. Imitaţia caricaturală care e pseudo-baudelairis- 
mol, încă odată, nu numai că nu e nimic, dare ceva negativ. 
„Artă“ şi „imitație caricaturală“ este o contradicţie între termeni. 

Amatorii de noutăţi cu orice preţ, se cred foarte înaintați 
şi revoluționari. ŞI totuşi sint reacționari, căci „reacţionarismul“ 
nu e, nu poate fi altceva decit ceiace împledică progresul, ŞI „nou- 
tăţile” acestea,—nefiind o contribuţie reală la imbogăţirea lite- 
raturii naționale, mai mult: enervind mereu mişcarea literară, 
producind confuzie în public, stricindu-i gustul, abătind unele e- 
nergii creatoare dela adevărata literatură—sint piedici in calea 
progresului şi deci reacționare. 

Singura atitudine „Înaintată“, „revoluționară“ e acela de a 
avea tăria de a ne supune realităţii, de a recunoaşte că stadiul 
nostru de dezvoltare nu ne Ingădue decit anumite lucruri „euro- 
pene“, pe care insă, (pe acele!) să le creăm în adevăr! 

Dar umblind cu iluzii vane, nu vom putea crea nici posibilul. 
Cheltuind energia cu zădărnicți,—de unde energia pentru lucrurile 
posibile, adică serioase? 

G. Ibrăileanu 


Cronica externă 


Cătră o politică curopeană 
| 


Observaţii generale 


Politica mondială a inceput să se cristalizeze imprejurul unor 
tendinţe permanente, Cel doi factori care au zdruncinat tradiţiile, răz- 
boiul şi bolgevismul, işi temperează efectele haotice şi forțele con- 
servatoare ale societăților organizate se grupează într'o adevărată re- 
zistenţă. Crearea şi reinvierea unor țări, transformările constituționale 
ale altora, ruina prestigiului mistic al unor principii de guvernare a state- 
lor caşi valul democratic care depăşeşte actualele condiţii economice 
sint atitea convulsii care amenințau existența liniștită a Europei, Cele- 
lalte continente sufăr din cauza tendințelor contradictorii de a păstra 
sau nu vechea poziție de lzolare, sau din cauza deșteptării naționale 
a vastelor şi bogateior colonii enropene, Asplraţiile umanitariste şi 
doctrinele democratice, care au fost deviza formală a popoarelor in- 
vingătoara, au astăzi ecouri indepărtata în această ambiţie de eman- 
cipare a națillor primitive, Ele se întind deasemenea până; la lupta 
dintre clase ai năzuesc la stabilirea unui nou echilibru tn avantajul 
celor mal numeroși. Poate că epoca actuală va insemna ln istoria 
nouă inceputul luptei definitive dintre Europa ai celelalte continente. 
Stadiul civilizaţiei mondiale Ingădue colonilor să priceapă doctrinele 
europene și să se servească de tehnica noului continent. Regimul ax- 
ploatării în numele umanității civilizate tructitică în sensul cel mal 
propriu al acestei formule şi naţiile primitive incep să se pătrundă de 
influența dominatorilor, Orice sistem de propăşire socială pus ln cir- 
culație in Europa își găseşte corelativul în politica asiatică sau afri- 
cană, aşa după cum bolşevismul $'a transformat deadreptul într'un sti- 
muleat al naționalismelor de acolo, In China și pe toate platourile 
loculte de rasa galbenă, propaganda bolșevică s'a. legat cu tradițiile 
religioase, s'a fortificat cu aspiraţiile vagi şi locale ale populațiilor 
şi a devenit un germene real de transformare socială. În ladia, în 
Egipt, națiile, care se retugiaseră parcă in Iințelepciunea lor milenară, 


284 VIAȚA ROMINEASCĂ 


se frămiată astăzi intre dorința unitară de a se emancipa şi tendința 
internă a circulaţiei claselor sociale. Vechile lor tradiţii de civiliza- 
ție exaltate de omagiile occidentale, recursul pe care l-au făcut Eu- 
ropenii la ajutorul sau arbitrajul lor, ostilitatea reciprocă a statelor 
din continentul nostru au sporit conștiința lor națională sang tendințele 
de independență, Cotonii saa libere state asiatice Igi perindează glo- 
tiä şi prosperitatea pe ruina Europei. Republica Imperială dela Mos- 
cova intinde o mină protectoare peste vecinele din celălalt continent 
şi le tulbură pănă cind sparg la cioburi idolii care iè amintesc sopt- 
nerea oarbă la poruncile veşnice ale divinităţilor. Anglia este plină de 
grijă tață de neliaiştea Imperiului ei colonial. După citeva şovăeli 
pe calea concesiilor mijlocii, ea restaurează drepturile suverane ale 
metropolei fundate pe autoritatea forței. Cruciada lul Gandhi s'a fä- 
rămițat în fața represaliilor engleze, lar independența fragiiă acordată 
Egiptului a fost Ingropată odată cu corpul lul Lee Stack. Apărindu-şi 
prerogativele, Imperiul britanic luptă pentru supremația și viața ac- 
tivă a Europei. Interesele vitale pe care ie are în colonii precum și 
experiența și mijloacele considerabile de a le salva, fac din Avgiia 
statul cel mal sensibil la orice veleltate extraeuroptană şi cel mai 
hotărit şi mai inarmat pentru menținerea supremației. De aceia or- 
ganizarea În sensul acestei apărări se va face subt scutul britanic. 
E poate singura justificare a tributului pe care D cere, subt alte 
forme, țărilor europene. 

Toată lumea își dă seama că axa politicii mondiale trece din 
Atlantic pe Pacific. Politică complicată şi nouă care solicită o gru- 
pare solidară a puterilor din Europa şi care debutează prin paradoxul 
une! alianțe anglosaxone. Franţa și Anglija caută fn zădar o formă 
de am'clţie ca să echilibreze asaltul anglo-american: forţele lor unite 
n'ar rezista celorlalte, nevola de expaosiune a japonezilor e acută şi 
permanentă, Interesul Franței, vremelnic şi legat, mai ales, de poll- 
tica el contincatală. Concurența naturală a celor trel puteri maritime, 
America, Anglia şi Japonia, este deocamdată singura garanţie a unel 
păci pe Pacific. Tratatul recent dintre Rusia şi Japonia, atrăgind pe 
aceasta din urmă in constelația statelor dugmane tratatului dia Ver- 
sailles, pare indreptat impotriva Marii Britanii. E! Inlocuegte acor- 
dul Incheiat in 1902 cu Anglia şi pe care aceasta l-a denunțat dio- 
Iron calcul impenetrabil. Este imprejurul Paciticului un zvon de viață 
nouă, o criză de naştere, de organizare, Cine vede numai o formă 
nouă a unul conflict mal vechiu dintre statele organizate se Ingeală, 
după cum se inşeală cine nu bănuagte că după surisul amabil al di- 
plomaţilor asiatici, se ascunde un plan de irezistibilă grandoare, Pe 
coastele Paciticului, se alcâtueşte o civilizație nouă din storțările a- 
bătute ale Europei şi din vestigiile umilite ale istoriilor antice, Poate 
tot acolo se va făuri o nouă doctrină a umanității, o mistică proas- 
pătă care să inspire sufletelor dezolate dia Europa un alt avint de 
viață sprijinit pe o autoritate unanim consimțită, Până atunci lasă, 
până cind Europa va pierde beneficiul unel supremaţii obosite, ea da- 
toreşte lumii un exemplu triumfal. De altiei, condițiile de viață o 
conduc neinlăturat cătră acelaşi țel. O mare criză de producție este 
agravată de criza comerțului. Pentru hrana sa, sau pentru expansiu- 
nea sa vitală, Europa are nevoe de o colaborare siaceră in fața redeștep- 
tării ostile a celorlalte continente, Izvoarele de materii prime şi de bogății 
cași debuşeurile trebuesc menținute incă intr'o situație de quasi-vasalitate 
prin ajutorul unel politici europene termă şi a stăpinirii mârilor, lată de ce 


CRONICA EXTERNĂ 285 
= — CRONICA EXTERNA Z _— 


se vorbeşte astăzi de Statele-Unite ate Europei, lată dece Socletatea Na- 
țiunilor işi poate asigura existenţa, sporindu-și rolul cu această gravă 
preocupare. Nu e vorba da utopia unei fuziuni gigantice a unităților 
etnice diverse, de contopirea haotică a unor civilizaţii deosebite, Pro- 
blema care se discută tinde la o cobviețuire pacifică pe baza unej 
colaborări economice, care să conducă la organizarea unul front unic 
de apărare europeană. Căci pe deasupra tuturor conflictelor, există o 
civilizație europeană care inseamnă o tradiție comună, o interde. | 
pondență economică, un mănunchiu de drepturi comune, o seamă de 
aspirații analoage. Spiritul european trebue menținut, salvat, pro- 


pagat cu conştiinţa că se servește umanitatea şi că nici un sacrificiu 
Bu este de prisos, 


Statele europene n'au dobindit incă o conștiință continentală. 
Ele mau afirmat încă forța compactă a lumii vechi in fața revendică» 
rilor de alurea și n'au găsit formula cuprinzătoare a acestei armonii 
europene. Problama Pacificului, diticultăţile coloniale, pericolul asja- 
tic nu sint în genere, palpabile. Presiunea lor acționează deocamdată 
pe greutăţile particulare ale țărilor care nu şi-au fachegat noua rea- 
litate leşită din tratate şi nici n'au conformat aceste tratate la vitali- 
tatea lor caracteristică, Dezastreie economico-ilnanciare caşi sulerin- 
He politice țin cea mal mare parte din preocupările jor actuale, Fron- 
tierele multor țări sint făcute din singe şi din ambiții strivite. Tre- 
buesc ani și storțiri adinci pentru ca mini înfrăţite să se intindă pe 
deasupra lor. De acum insă, se pot observa orientări comune, Europa 
intreagă se reintoarce pe calea progresului tradițional şi masele elec- 
torale de pretutindeni, respingivd aventura unei experlențe exotice, se 
mulțumesc cu un ciştig democratie. Această evoluție, care părea ruptă 
de războlu, se rtinoadă peste citeva erori sau extravaganțe și un In- 
stinct de conservare, dovedind vitalitatea neindoioasă a populațiilor, 
organizează, subt o formă sau alta echilibrul social. Apărătorii unei 
ordini Imutabile atribuesc diviziunilor sociale o existență prestabilită 
şi dau vieţii, care se schimbă, o Interpretare statică. Astfel ajung, 
printr'un paradox natural, la lupta de clasă. Căci astăzi, lupta de 
clasă nu poate fi Inlăturată prin Infeudarea credinții unei inegalităţi 
naturale sau prin justificarea sacrosantă a privilegiilor. Aceasta ar fi 
zădarnic., Lupta de clasă poate fi ameliorată prin ridicarea claselor 
laborloase la o condiție suportabila, prin facilitarea usel circulații a- 
dinci și frecvente intro clase. Aceasta este evident. In locul unei su- 
puneri la o ordine de drept divin, societatea actuală pretinde orga- 
nizarea rațională a intereselor individuale pe baza unei ierarhii intre- 
ligibile. De acela partidele Istorie conservatoare sint aproape distruse 
în Europa. Ele au plerit odată cu prestigiul celor două principii pe 
care se fundau: religia și proprietatea. la Anglia caşi alurea, part! 
dul conservator nu mai păstrează din vechea lui structură decit impe- 
rialismul național. Industrializarea țării, comerțul imens sau problema 
şomajului îi dau prilejul să-și schimbe programul cu rapiditatea atentă 
care se chema odinioară oportunism. 

Reprezentanţii socialismului autentic, făcind din lupta de clasă 
un mijloc continuu pentru ca să ajungă la o uniformizare ideală, sfarmă 
orice stabilitate şi rup interesului individual tendința de realizare per- 


286 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


manentă, Alt paradox natural care, pornlad dela serviciul exclusiv al 
individului, PP coala la distrugerea lui radicală, El imprăştie şi această 
iluzie misterioasă care ne face să agățăm de eternitate existența noas- 
tră măruntă, De acela partidele socialiste autentice şi-au pierdut pu- 
terea mirajului de odinloară şi s'au liniştit prin transformarea adiacă 
a doctrinei intr'un sistem de conservare esențială a dreptului de pro- 
prietate. Partidul radical socialist în Franţa, partidul travaist In An- 
glia sint reprezentante ale burgheziei democratice, 

Ultimele alegeri europene dovedesc că alegătorii se Indreaptă 
spre această tendință mijlocie şi că se stabilesc in vastul cimp poll- 
tic cuprins între conservatorism și socialism. 

Despre alegerile din Franța am vorbit la vreme. Guverbarea 
deja lungă a cabinetului Herriot confirmă cele de mai sus. Cei care işi 
inchipuiau că Franța alunecă pe drumul socializării s'au putut incre- 
dința că, în afară de o admirabilă Incercare paciiică fn chestia ex- 
terioară, politica internă păstrează intacte bazele economice ale sta- 
tului, înăuntrul datihelor de libertate şi toleranță, 

Rezultatul alegerilor din Anglia a fost adesea rău interpretat, 
Aceasta a izvorit dio faptul că nu se cunoaşte partidul conservator 
de acolo şi mal ales că s'a cetit greșit statistica: 


Numărul voturilor 
1923 1924 


Conservatori . . . . . a a „ 5330000 7366412 
Travalşti . . . o o « . e e 4348000 55515 
Liberali dëch E shete e v 4253090 2949574 


Numărul de voturi cistigat de conservatori este aproape egāl cu 
cel perdut de liberali. Barghezii autentici au preferat fluctaaţiiior 
liberāle, datorite în special capriciilor vioàae și neinţelese ale Iui Lloyd 
George, doctrina mai calmă şi mai sigură a partidului conservator. 
la această mişcare, se deslugeşte mal mult nevoia de securitate psiho- 
logică a alegâtorilor, trebuința de a-şi sprijina! atitudinea politică pe 
un argument real, rezistent, decit orlentarea lor hotărită cătră prin- 
cipiile conservatoare. Confirmarea e făcută de cigtigul realizat de 
partidul travalat. Un million de voci mai mult nu este explicat numai 
de creşterea numărului candidaţilor, dar şi de un spor senzibil in 
clientela partidului. Astfel Engiitera, una din țările marilor exemple 
politice, nu Înregistrează o mişcare retrogradă, ci face un progres 
democratic. Opoziția Majestății Sale Regelui este constituită astăzi 
de partidul muncitoresc şi șeful lul, Ramsay Mac Donald, prezintă in 
fața lui Baldwin, subt auspiciile Coroanei, observaţiile constituționale 
ale guvernului de mine. Partidul liberal s'a diminuat pânăla aiml- 
cire și In locul rotației tradiţionale a celor două partide burgheze care 
se intreceau in slujirea cuviincioasă a instituțiilor capitaliste, Anglia 
işi imparte destinele intre cei mal calm exponent al neutralui regim şi 
marele partid ai evoluției democratice. Burghezia europeană işi gä- 
seşte În organizarea ei insăşi resursele necesare pentru adaptarea la 
nolle condiţii de viață, Această admirabilă dovadă de vitalitate este 
o garanţie pentrucă e democratică, dar şi un avertisment pentru conducă- 
torii Impletriţi al partidelor politice ; instituţiile politice cele mai libe- 
rale, metodele de guvernămint cele mal tolerante siat baza cea mai 
sigură a conservării sociale, Preţul acestei conservări este transtor- 
marea liniştită dar adevărată a raportului dintre clase, diatre grupuri. 
Astfel se ameliorează societatea, Inregistrindu-se la vrema exigenţele 
necesare ale vitalității ei. 


a 


CRONICA EXTERNĂ 237 
— ~~ CRONICA EXTERNA _ 87 


In Germania insăşi, unde problema socială este dominată de 
chestia națională, alegerile din urmă au fost o Infringere pentru ex- 
tremişti, Neţlonalismuj german, solicitat zilnic, exasperat de aplicația 
continuă a tratatului din Versailles, îalşifică adevăratul Joc al forțe- 
lor politice. Republica are de luptat cu puterile Incă vii aie Imperiului. 
Presărată cu citadele monarhice, amintindu-și la fiecare pas de ma- 
nlfesțările somptuoase ale autorității imperiale, Siujită de o adminis- 
trație născută și educată subt egida monarhiei, Germania nu se poate 
schimba cu desăvirşire dela o zi ia aita. După dezastrul dela 1870, 
Franţa, care cunoştea dia vreme veleltăţi republicane, şi-a putut de-abia 
da noua organizare datorită unul vot şi imprudenței regaliştilor, 

Tratatul a intrat pe calea unel execuții economice, sancțiunile 
politice se ușurează zilnic. Aplicarea lul va cere mai mult o colabo- 
rare tehnică şi va îl curățată de manitestările politica cu ecouri atit 
de supărătoare. Atmosfera pe Rin se poate limpezi. Un pact de se- 
curitate iscâlit de Anglia, In avantajul Franței, poate contribui în 
special la aceasta. Politica de Conciliație a actualei majorități 
franceze constitue un preţios ajutor. 

Ia şi Spania iși vor găsi în curind drumul norma! al existen- 
telor lor naționale. Fascismul işi va atribui, la istoria Italiei, locul 
glorios po care Îl merită iaceputuriie sale guvernamentale. Primo de 
Rivera nu va fi poate un izolat In galeria spaniolă. Aventura, dansu- 
rile cu panglicuțe sau marșul castagnetelor sint intreprinderi obigauite 
in Peninsula Iberică, 

H mg a 

Se vorbeşte adesea de haosul european, Preschimbärile răz- 
bolului au tulburat conștlințele obosite ale indivizilor. Faţă In faţă, 
stau două generaţii: una care a făcut războlul şi care a cunoscut viața 
de conlort ei de bogăţie care l-a precedat; cealaltă se trezeşte minu- 
nată în mijlocul unul zbucium străin. Prima rezistă surprizelor prin 
puterea suverană a unul trecut legat deadreptul cu existența sa. O 
experienţă, confirmată prin suterinți şi nădejdi, ii dă tăria unel con- 
cesil, odată cu conştiinţa securității. Cea de a doua se caută cu 
orgoliu şi entuziasm prin umbra şi luminişurile unej imaginații proas- 
pete. Apoi, obosită sau liniştită, va chema cu înțelepciune sprijinul 
matur şi se va lipi, plioă de viaţă, inaiotaşilor—aşa după cum pote- 
cuțele gerpuite şi fragede se revarsă ln aleele calme, unde aduc un 
strop de boare și o misterioasă îndoială, 

impreună, aceste generații şi altele vor incerca să făurească un 
țel de viaţă, o morală, o religie nouă, Ceiace ne lipsește astăzi este 
această bază a societăţii, Noul nostru păginism a biruit toate Huzille, 
toți idolii, Creștinismul, subt forma primitivă, şi-a perdut atracția 
fraternă şi inspiraţia apostolică, Exaltarea sa divină au maj glori- 
fică autoritatea socială, care s'a scoborit, vegtedă printre oameni. 
lostrucţia, cultul inteligenţei tind să tacă din explicarea rațională o 
dogmă de viaţă. Deocamdată, sintem fa criză. Tendinţa op se manl- 
festă decit în senzul distrugerii sau ai pretențiilor exagerate, Mai 
tirziu, ea se va organiza poate și, dind autorității un corp In con- 
formitate cu noile condiţii de viați, ea va funda o ierarhie socială 
sigură, justificată printr'un criteriu rațional, 


Const. |. Vişoianu 
Paris, Februar, 1923. 


Cronica socială 


Adventismul 


Cind pentru prima oară am călcat pragul modestel odăi 
pertind len "Sia de Prelegeri” în care ştiam că se adună 
comunitatea adventistă din orașul acesta provincial, nu putui stă- 
pini o vagă teamă, lurişată in sufletul meu poate din umbra de 
neincredere hereditară în cel ce se abat dela celace a fost cre= 
dinţa strămoșilor lor. la curiozitatea care mă Iimpingea să le 
cunosc credinţele, dorarile şi speranţele, o cercetare ci! de puţin 
atentă mă făcea să disting atracţia acela tainică pe care o radiază 
oamenii sau grupurile sociale trăind cu totul în afara sferei de 
preocupări a marei mulţimi a contimporanilor ; şi era cu a: mai 
puternică atracţia aceasta cu cit amintirea persecuțiilor îndurate 
de aceşti adepţi ai unei secte religioase, in secolul nostru, se lega 
de aceia a suterinţilor primilor creştini, în cruntele vremi ale lui 
Dioclețian, trecînd pe lingă toate acelea de care istoria ne vor- 
beşte ca de unele ce au insingerat trecutul popoarelor. 

Urcind treptele casei particulare, cu multe apartamente şi 
odăi—dintre care două servesc de adâpost adventiştilor—eram 
stâpinit de acra = sentimente poate caşi un păgin—grec sau 
roman—îndreptindu-se pentru întâia oară câtră o agapă creşii- 
nască, în vremile acelea indepârtate ale începuturilor creştine. 
ŞI la amintirile acestea istorice, aveau să se adauge cele literare 
cind, după ce-l însoţi în gind pe Serenus, patricianul de a cărui 
convertire ne povestegie Jules Lemaitre, in drumul său spre 
catacombe, gindul meu avea să se abată dintr'o dată în alt colt 
al lumii, în Alexandria frumoasei Thaïs, curtezana pe care rind 
pe rind o ispitesc călugărul Pafnutie ai mireanul Anatole France, 
Călătoria aceasta rapidă a gindului meu nu era un simplu ca- 


CRONICA SOCIALA 289 


priciu al unui cetitor de romane, ci o bruscă asociaţie de idei 
născută în clipa cind privirea mea, căwmind sde ko locaşul 
de rugăciune, întlini pe o uşă vecină aceleia a „Sali de Prelegeri” 
ar Aen care făcea cunoscut că acolo locula o actriţă a teatru- 
u 

Era in vecinătatea aceasta a templului şi a actriței, un sim- 
bol violent de melodramă, care căpăta însă proporţii e rien 
tocmai pentrucă nu era un efect al artiticiului ci al vieții ba- 
nale şi al hazardului atotputernic. 


Odala e umplută cu scaune şi bănci pe care iau loc în tä- 
cere şi dupăce au salutat adunarea, oameni de tot felul: bătrini, 
copii, femei, fete şi—ceiace pentru unul care frecventează biseri- 
cile ortodoxe e în adevăr surprinzător-—tineri, care au lăsat in 
seara aceasta de Duminică petrecerile şi cinematograful, pentru 
a 0 întrebuința într'un chip cu totul deosebit. 

Dacă vrista celor de faţă diferă mult, condiţia lor socială 
e foarte apropiată. Sint oameni din popor, meşteşugari săraci 
şi muncitori umili, care chiar în haina aceasta de sârbătoare 
păstrează infățişarea lor de oameni necăjiţi şi obijduiți. Dar 
odată rugăciunile începute, o atmosferă impresionantă de spiri- 
tualitate te inconjură şi te face să-ţi da! sama că oamenii aceştia 
sărman! sînt pâtrunşi de un sentiment profund pe care nu eşti 
obişnuit să-l întilnești în bisericile culturilor oficiale. 

Fâră să vrel, te gindeşti iar la timpurile primitive ale cregti- 
nismului, la adunările acelea lipsite de orice ritual sau ceremonie, 
făcute parcă pentru a contrasta izbitor cu fastul religiei de stat. 
Pasagii înduioşătoare din cărţile sfinte îţi revin in minte, rinduri 
din scrierile apologetice şi polemice ale părinţilor bisericii din 
primele veacuri creştine, 

Repede, sala s'a umplut; sint acum adunaţi, pe băncile şi 
scaunele din sală, citeva zeci de persoane. La un semn al cuiva. 
giasurile tuturor se ridică intr'un imn de credință, tărăgânat şi 
CH Izbucniri de speranță. Ochii tuturor—gşi ai celor care cîntă 
și ai celor care murmură in şoaptă melodia—urmăresc cuvintele 
rugăciunii în cartea de „Imnuri religioase“. Sint foarte naive 
versurile ciatecelor acestora,—şi deşi număra! imnurilor e mare— 
sint peste două sute—aceleaşi două idei revin mereu în ele, 
obsedant şi monoton: aşteptarea marelui eveniment al revenirii 


290 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lul Cristos şi făgădulala unei lumi cuprinzătoare de toate fericirile. 
Dar, deşi de o naivitate amintind rugăciunile de prin abecedare, 
deşi repetindu-se obositor la fiecare pagină, imnurile acestea 
exaltă sufletul simplu al celor adunaţi În odala aceasta dintr'o 
mahala obscură : privirile care, din cind în cind, se ridică de pe 
cârticica de cintece, parcă zăresc-—in golul dinaintea lor—icoane 
ce rămin invizibile ochilor noştri profani. 

In faţa mea, o femee mai În vristă, sărac îmbrăcată dar 
purtind totuşi pălărie —poate nevasta unui meseriaş—işi înalță 
glasul ce vibrează de speranţa unei lumi pe care cine ştie cum 
şi-o va fi inchipuind dinsa—sau poate nici nu şi-o închipue in 
vre-un fel—dar pe care o doreşte din tot adincul fiinţii sale, 
care va fi suferind in lumea aceasta a noastră; și pe glasul ei 
puternic şi înalt, se tiveşte timid şi plăpind acela al unei fetițe, 
copila ei fâră îndoială — intocmai cum, în simfonia clopotelor de 
biserici ar răsuna cristalin glasul unul clopot de argint. 

Cintecul a tăcut acum şi o scurtă reculegere îl urmează; 
"m bătrin cărunt şi cu un glas ce tremură ne vesteşte : „Fratele 
P... ne va spune rugăciunea“, 

Tinărul desemnat se scoală, lăsind să se vadă pe figura 
Lat roşie şi umflată parcă, toată emoția de care-l copleşezte cinstea 
aceasta mult preţuită; şi mă gindesc la bucuria induloşetoare a 
celor dintăla creştiai, cînd credincioşii îi învredniceau cu cinstea 
de a prezida agapa sau de a indeplini slujba religioasă, 

Nu ştiu dacă rugăciunea pe care o spune fratele P., cu 
minile împreunate pe piept şi cu ochii plecaţi in pămint, e im 
provizată de dinsul—m'ar Îndemna la această credință şovâlala 
„lasului său tremurat, tăcerea de o clipă ce intrerupe din cînd 
in cînd şirul vorbelor sale—sau e dinainte compusă de cel ce au 
stabilit crezul acestei secte; mărturisesc insă că e profund 
induioşetoare prin simplicitatea sa lipiită de orice artificiu, rugă- 
ciunea aceasta care începe cu o mulţumire caldă lui Dumnezeu, 
Himdcă 1e a îngăduit să se poată aduna lar şi apoi continuă 
chemind iertarea divină asupra fraţilor şi surorilor de faţă, asupra 
celor care n'au putut veni, asupra tuturor fraților de pretutindeni, 
pentru a se siirşi cu o implorare a bunăvoinței divine pentru 
„Sscumpii noştrii vizitatori“, ca o atenție delicată pentru prieti- 
nol meu şi pentru mine, depărtaţi încă de adevărul credinţei lor. 

Noi cintece, cu melodia şi vorbele deosebite dar cuprinză- 
toare de aceiaşi dorință şi speranţă caşi cele dela Inceput, ur- 
mează, precedind predica, 

Predicatorul nu se deosebeşte de loc de ceilalţi fraţi ai săi, 
prin vre-un semn exterior.— Fiindcă comunitatea din oraşul acesta 
e mai bogată, ea şi-a putut Îngădul luxul unul predicator oarecum 
permanent, pe care-l plăteşte, desigar. in alte părţi însă, unde 
credincioşii sint mai puţini şi mal săraci, nu există un funcţionar 
anumit pentru sarcina aceasta, ci oricare dintre frați poate lua 
cuvintul, spre a impărtăşi tuturor gindurile şi speranţele sale, 


CRONICA SOCIALA 291 
CRONICA SOCIALĂ ` 


Mirunt, obişnuit să vorbească mulţimii, cu o dialectică ce 
amintește pe aceia a muncitorilor socialişti, predicatorul adventist 
lâmureşte credincioşilor înţelesul diferitelor puncte ale religiei lor. 
Pentru a se face înțeles de cei ce-l ascultă, se foloseşte de mij- 
loace Simple, de exemple luate din viaţa de toate zilele a oameni- 
lor acestora, dintre care unii sint muncitori cu ziua sau mici 
meşteşugari. Astfel, pentru a arăta chipul cum ne putem da 
sama care este adevărata credință, lata cum proceda : 

— „Cind te duci In piaţă să cumperi lapte, cum vel face să 
te convingi dacă laptele e bun sau nu ? Vei intreba pe lăptă- 
reasă? Nu, căci ea te poate amăgi, spunindu-ţi că-l bun, fiindcă 
acesta e interesul ei. Te vel vita la lapte şi vei hotâri după cu- 
loare ? Nu, căci în felul acesta nu afli nimic. Ci te vel duce la 
doctor, vei lua „gradul“ şi gradul I va spone exact calitatea 
laptelui. Tot astfel şi cu credința. Pentru a-ţi da sama dacă 
o credință e adevărată sau nu, vei lua gradul, care nu-i decit 
Evanghelia: aceia va fi adevărată, care se va potrivi cuvîntului 
damnezeesc, Evangheliei”, ~ 

Fără îndolală, Bossuet sau Fénelon ar fi vorbit mal fru- 
mos şi mai elegant; nu ştiu însă dacă ar fi izbutit să convingă 
SECH acesta aşa cum izbutea predicatorul obscur din seara 
ace 

„In chpul acesta, cu multe exemple, cu întrebări la care ce- 
rea răspuns dela umili] săi fraţi, cu cltaţii nenumărate din Biblie, 
şi numai de acolo—omuleţul acela vorbi timp de o oră şi jumă- 
tate, urmărit de toţi cu o atenţie pasionată. 

După ce sfirşi, urmară alte cintece; apoi, toate glasurile 
intonară un imn neaşteptat de violu, amintind vagi melodii de 
operetă veche, şi care exprima bucuria sufletului ce întrevede 
lumea nădejdilor sale. 


Cetitorul rindarilor de mai sus şi, deasemeni, cel care a a- 
vut vreodată prilejul de a asista la o „prelegere“ a adventiştilor 
de ziua 7-a, i se va fi mirat, în faţa simplicităţii şi nevinovăţiei 
credințelor lor la gindul persecuțiilor indurate de oamenii aceş- 
tia care au găsit in sufletul lor energii îndestulătoare pentru a 
iufronta totul, şi aceasta pentru o credință religioasă, — ȘI mira- 
rea aceasta ar fi întărită, la prima vedere, la gindul că toate a- 
supririle de care vorbesc din cînd in cind ziarele, pornesc toc- 
mal dela aceia care ar trebui să le fie mai aproape: anume dela 
reprezentanţii bisericii oficiale, 

Nu e necunoscut nimănui că în diferite rinduri autorităţile 
bisericeşti au hotărit şi îndemnat la măsuri aspre impotriva a- 
cestei secte ` într'o brogură de propagandă adventistă, printre 
alte multe date în privinţa aceasta, am cet că în şedinţa din 18 


1 Se numesc „de zlua a 7-a”, [lindcă sărbătoresc Simbăla, pre- 
cum stă scris în Biblie. 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Octombre 1913 a Sinodului, Mitropolitul Primat de atunci a 
propus urmărirea judecătorească a capilor eretici; că episcopul 
Buzăului, venit în oraşul Brăila în vizită solemnă, a dispus adu- 
cerea cu forţa polițienească a tuturor adventiştilor la biserica 
unde avea să slujească, şi acolo—după ce l-a acuzat că sînt pri- 
mejdioşi statului şi „vinduţi Jidanilor“, le-a aruncat textsal a- 
meninţarea „vă omor“, strigînd că îşi va pase În joc toate pu- 
terile şi străduințele spre a-l distruge. (Gh. Demetrescu, „Ce cre- 
dem noi adventiștii“, Socec, 1915, p. 20). ŞI nu mai departe de- 
cit anul trecut, într'o adunare bisericească, un preot propunea 
să se ceară ajutorul jandarmilor pentru curățirea de adventiști 
a satelor noastre. 

Din aceste citeva date de mal sus şi deasemeni, din cele 
cunoscute oricul se interesează de chestiile care ating viaţa 
sufletească a poporului, reese evident credința celor chemaţi sä 
păstorească neamul acesta, că în comunităţile acestea sărace şi 
umile, biserica ocroțită de stat, puternică şi bogată, are un duş- 
man de temut, faţă de care orice armă e bună; cu atit mai 
bună cu cit e mai aprigă şi mai în stare de a sdrobi din răd:- 
cini răul care ameninţă să se întindă mereu. 

Ne aflăm deci, aproape fără să ne dăm sama, în faţa u- 
nui surd războlu religios, care-şi are victimele și martirii săi, de 
care vorbesc citeodară ziarele, Fenomenul acesta curios, intr'o 
vreme care se dezinteresează de problemele religioase şi la un 
popor care dintotdeauna a rămas indiferent preocupărilor de fe- 
lul acesta, e destul de interesant pentru a indreptâţi o cercetare 
mai atentă, dacă nu şi mai aprofundată. 

Secta adventiştilor e relativ recentă; pe la începutul veacu- 
lul trecut, un aventurier cu alure de profet (un spiritual om po- 
litic francez spunea odată : în orice profet il y a du charlatan)— 
Willam Miller—incepu să predice - in America de Nord—apro- 
pierea stirşitului lumii. După socotelile sale, bizuindu-se pe ob- 
scure proleţii apocaliptice, sfirgitul lumii avea să fie pentru a- 
nul 1843. Discipolii săi se pregătiră pentru marele eveniment 
care avea să insemne a doua venire a lul Isus, insă anul acesta 
trecu ca atiția alții, fără a aduce cu sine împlinirea profeţiei. 
Apostolii noii credinţi nu se descurajară însă ` dovediră cu multă 
stâruinţă că profetul cel nou se îngelase în calculele sale, neji- 
nind sama de nu ja ce împrejurări calendaristice, şi stabiliră— 
de data aceasta fără putinţă de îndoială —că anul 1844 era a- 
cela ce trebuia să aducă sârbătoarea cea mare. Mulţi dintre a- 
depţii noii religii părâsiră rosturile lor şi îmbrăcaţi în vestminte 
albe rătăceau pe drumuri, aşteptind venirea Mintuitorului. 

Şi de data aceasta, aşteptarea lor fu inşelată, Experiența 
aceasta îi Îndemnă să nu mai fixeze o dată precisă pentru Inde- 
plinirea nădejdii lor, mintea omenească fiind prea plăpindă pen- 
tru a iscodi tainele minunate ale divinității. 

Căci primul punct al crezului lor e tocmal credinţa in a- 


CRONICA SOCIALA 293 


propiata venire „personală“ — cum se zice în catehi — 
lui Cristos; dela credinţa aceasta le vine chiar şi pe ci De 
unde celelalte ramuri ale religiei creştine nu se preocupă de fă- 


obsesia de toate clipele a făpăduelii acestela, ex altaut 
L k de 
venirii Messiei, care va aduce cu sine sfirşitul e Verbes 


Plastic, speranţa aceasta se exprimă Într'o fr 
xaltă sufletele acestea simple : „Isus Date la să VE vw ek 
impodobeşte păretele sălii unde se adună fraţii şi surorile cu- 
cerite adevăratei credinţe, îl infăţişează tocmai pe Isus în faţa 
anal Na eee a ui $ viţă sâlbatecă, pregatindu-se să 
area aminte a celor - — - 
ae sat bencnealn care — în dosul ei—vor fi dor 
u voiu reproduce argumentele care se bizi e 
Haf pentru a dovedi că venirea ef: onge: gäier? 
piată şi are să se intimple în chiar zilele acestei generaţii; ela 
sint de o naivitate care dezarmează şi care cel mult trezeşte o 
milă compătimitoare pentru iluziile copilăreşti—dar atit de indu- 
ioşă toare—ale sufletelor acestora pe care greul vieţii le aruncă 
BE misticism confuz şi nebulos. 
uşor de înțeles că pornind dela credinta În - 
ţia apropiată a Mintuitoruluț. adventiștii vor Eege Katie 
pregătire a sufletelor pentru imprejurările măreţe ce sint pe 
cale de a deveni. Astfel, predicatorii lor vor cere credincioşilor 
toate virtuțile, vor predica abstinența şi moderațla, izbutind a in- 
sufla tuturor dorința perfecțianii evanghelice, Caci pilda ce tre- 
bue s'o ţină mereu inaintea sufletului şi minţii sale adevăratul 
creştin, e numai Biblia. Adventistul nu recunoaște alt adevăr de- 
cit acela cuprins în Sf. Scriptură; şi nici o altă autoritate nu-i recu- 
noscută de sufletul său decit acela a lui Dumnezeu şi-a lui Christos. 
De aceia credința sa e mărginită în cadrul Vech ului şi 
Noului Testament, dincolo de care nimic nu-l învestit cu pute- 
rea adevărului ; nimic din celace nu-i cuprins sau prevestit în 
Sf. Scriptură nu poate fi adevărat. ȘI de aceia, adventişiii nu 
vor recunoaște toate instituţiile născute într'o evolnţie de veacuri, 
cl vor căuta să reproducă aidoma, în veacul al XX-lea, struc- 
tura eege bisericii primitive, 
aci purcede antagonismo! dintre secta aceasta — care 
meagă legile fireşti pe care nici religiile nu le pot întringe—yi 
biserica oficială care, In adversarul acesta plăpind şi imransi- 
gent, ar putea distinge un reproş crud pentru un trecut oportu- 
nist și bogat in compromisuri. 
ŞI fiindcă biserica e puternică şi dispune de forţele unui 
stat organizat, e explicabilă îndirjirea cu care se nâpusteşte a- 
supra eroarei acesteia a unul trecut renegat şi care reînvie, ca 
0 remuşcare : cine nu cunoaşte pornirea aprigă a convertiţilor 
impotriva a celace a fost credinţa lor de altâdată ? 


294 VIATA ROMINEASCĂ 


Căci adventismul incearcă a fi, in zilele noastre, o rein- 
viere a creştinismului din primele veacuri. Credincioşii de as- 
täzi ai sectei de care ne ocupăm se recoltează din aceleaşi 
clase caș! primii adepţi ai religiei născute acum 2010 de ani, în 
cimpiile Galileei. Simplicitatea adventiştilor bé Ignoranţa lor se 
poate compara doar cu aceia a robilor şi desmoşteniţilor care 
imbrăţişară acum 20 de veacuri credinţa care le făgădula o lume 
izbăvită de suferință. ŞI tocmai în aşteptarea aceasta de toate 
clipele a Mesiei care trebue să vină în zilele noastre, se apro- 
pie adventismul de speranțele celor dintătu creştini. Caşi adven- 
tiştii de azi, primii creştini aşteptau a doua venire a Mintaito- 
rolui, de care se lega stirşitul lumii acestela ce urma să fie În- 
locuită de o alta, făgăduită şi prezisă de profeţiile Vechiului și 
Noului Testament. 

Dar tocmai aici rezidă primejdia socială a curentului adven- 
tist, care pare a se întinde printre cel ţinuţi departe de lumina 
civilizației moderne ; o nevoe sufletească de care niciodată nu 
s'a ținut samă la nol—face ca oameni necăjiţi şi doritori de min- 
giere să se cufunde într'o credință Impotriva cărela nu se răs- 
vrăteşte un elementar bun simţ, care le lipseşte. 

Şi nu mă pun din punctul de vedere bisericesc. Fără ìn- 
dolală, nu poate fi plăcut autorităţilor eclesiastice smulgerea aceasta 
mereu crescindă—pe cit se pare—dela sinu! bisericii, a unora 
dintre cei ce formează mulțimea credincioşilor. 

Alta e Însă primejdia de care vreau să pomenesc. Comu- 
nităţile adventiste formează, în corpul vieţii moderne, mici fn- 
sule de obscurantism şi fanatism care distonează violent cu rit- 
mul civilizaţiei contimporane. Prin însăşi crezul lor, adventiștii 
sint ţinuţi a sta departe de orice preocupare străină așteptari- 
lor lor puerile, dezinteresindu-se astfel cu desăvirşire de ceiace 
alcătueşte ideologia şi speranțele maselor moderne, Căci incer- 
carea de a reveni cu 20 de veacuri în urmă, înseamnă a renega 
celace a fost munca acestora şi rezultatul ei: civilizaţia timpu- 
rilor noastre. 

Răspindirea acestei rodaje în sinul unor mase ţinute de- 
parte de cultură, ar avea ca efect cufundarea acestora În ablse 
de întuneric ce ne-ar aminti de timpuri demult inmormintate ` 
şi ar însemna un pericol real, care gar trebui să ne lase indiferenți. 

Aceasta însă nu înseamnă că mijloacele de apărare impo- 
triva acestei primejdii, trebue să fje acelea preconizate de dife- 
rite fețe bisericeşti; acestea mar trebui să uite că nici cind asu- 
prirea n'a avut rezultatele dorite de cei ce o porneau. 

Impotriva tendinţelor de obscurantism o singură armă este 
eficace ` lumina, cit mai multă lumină, întocmai cum o pricepută 
profilaxie stâvileşte năvala boalelor contagioase. 

Şi pentru aceasta nu-i nevoe decit de şcoală şi cărţi. 


Manuel Menicovici 


Miscellanea 


Sociologie, socialism şi caracter specific național 


Cu ocazia ultimelor discuții 
purtate in jurul ideii e 
rimă en geg. ei Ari n ar e 
plaseze problema, deviind con é 
tatările noastre cătră senzuri agreabile lor, menite e 
cm Anume, au incercat să identifice o Catia vg 
sociologică a literaturii cu o tendinţă politică, acuzindu-ne că 
cy teoria specificului național se ascund intenţii naționaliste 
ra mar etc, etc. In numărul trecut s'a dat, În această pri- 
r~ , pentru lămurirea totală a publiculai, on exemplu crucial 
evident, E acela al operei lui Anatole France, „L'ile des Pingou- 
ze? Gs ia antinaţionalist şi dacă vreți antifrancez, care 
ein Se E specifică a geniului etnic, de care nici un 
rebue să fim inţeleși odată. Cind afirm 
nu poate fi decit specific naţională, nu eut ef eer, 
valoare, nu cerem Sau dorim ceva. Din contra, facem o simpla 
judecată de realitate, de constatare, care ne duce la concluzia 
că lucrurile nu se pot intimpla altfel. ŞI ca să ne ințeleagă 
PENE. d të Geck Es reedita aici, pentru uzul lor, o serie 
ne 
minim, Dar n SE şi noi, că trebue să le mai re- 
"Data noastră se reduce la acela că orice ma 
spirituală, — dela religie şi politică pănăla artă şi literalură, ae 
semnul caracteristic al societăţii în care apare. Variază struc- 
tura socială într'un moment dat, variază cuca Implicit şi manifes- 
tările de ordin spiritual care sint o simplă consecinţă sau, cum 
se zicea altădată în termini pedanţi, un simplu epitenomen. 
Dela Aristot şi pănă azi, s'a repetat într'una că omul e un 
animal social, că nu poate tràl ca Robinson în insulă, izolat de 
orice influenţă. Mal mult decit atit, spre deosebire de vechea 
sociologie, de influență roussseauistă, care arăta că societatea e 
un efect al asoclerii indivizilor spre o viaţă comună, cea contem- 
porană arală că, invers, individul e un efect al grupului şi nu cauza 
lui. Societatea ne precedează, ea exisia inainte de naşierea 
noastră, lar cind apărem în cadrul ei, ne modelăm mental după 
atmosfera care domină în mediul ambiant. Prin familie, educaţie 
imitație, suggestie, Zodi etc., ne apropiem încetol cu incetul va- 
lorile pe care le respectă societatea în care trăim. Orice-am face 
după cum nu ne putem elibera de robia gravității, tot aşa nu 
putem scâpa de influența mediului social, care ne invadează prin 
toţi porii, pe care o respirăm ziinie odată cu aerul atmosterii, 
A spune deci, că o literatură nu poate evita specificul na- 


296 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


tional însamnă a recunoaşte infiuenţa socletăţii asupra iadividului, 
impreună cu toată ştiinţa sociologică. Căci, până astăzi incă, 
națiunea e societatea obișnuită în care trăim. Pe de altă parte 
insă, din diferite motive, naţilie nu se aseamănă între ele. 

Toată ştiinţa socială modernă s'a înfăptuit în contra ideii 
lui Auguste Comte, care recunoștea o singură societate: umani- 
tatea, egală şi omogenă peste tot, Cind au început, cu Spencer, 
cercetările etnografice, s'a văzut ce infinită diversitate de socie- 
tăţi conţine globul nostru, Şi s'a mal constatat că ele nu se 
aseamână. Dela triburile Australiei centrale, la ale Americei de 
nord, la comunităţile agrare slave, la republica elveţiană ori la 
imperiul anglosaxon, sint atitea distanţe, moral măsurate, cit cele 

rale ale astronomiei, dacă ne e permisă comparaţ'a. Sociologia 
de azi se reduce la un catalog al popoarelor. Se cere doar 
intruna o clasificare a lor. O clasificare de lucruri identice ar 
H însă o absurditate. Greutatea cea mare reese insă tocmai din 
diversitatea caracterelor individuale. ŞI e natural deci, ca mem- 
bril fiecăruia din aceste grupuri să difere, echivalent şi literatura, 
pe care o fac să fie alta. 

lată atunci, că noe vorba nici de patriotism, nici de antisemi- 
tism, ci de simpla constatare sociologică a realităţilor omeneşti. 
ŞI să ni se dea voe să facem ştiinţă literară comparată: întăiu 
fiindcă orice cucerire a spiritului obiectiv în cultura aceasta a 
noastră, impulsivă şi subiectivă e un progres şi al doilea, fiindcă 
na ne lasă inima ne achităm cu citeva formule puriste, simple 
sentimente clădite pe deasupra ori alături de fapte. 

Adversarii noştri, toleranţi'din comoditate în politică, unde 
ar putea protesta fructuos pentru cauza lor, sint extrem de exl- 
genţi și de radicali în literatură : acolo se poate tace la nevoe și 
bolşevism, deoarece nu există sancţiuni. Ei ar putea astfel 
invinui pe toţi sociologii, dela Spencer la Durkheim, de naţiona- 
lism sau antisemitism (Amintim totuşi în treacăt că Durkheim 
cra evreu). Şi la urma urmei dece nu? Aici, la noi, toate sur- 
prizele sînt posibile, Am văzut doar, imediat după războiu, un 
înfocat francofil, care acuza de germanofilie pe oñ profesor 
francez, venit cu contract la noi, tocmai pentru propaganda cul- 
turli franceze in Orient, 

Le vom face atunci plăcerea, cu texte in mină, să le arä- 
tăm, că Insăşi Ieratura socialistă e de partea noastră, Dela 
Ma'x la Kautsky, nimeni nu s'a gindit să nege realitatea spiri- 
tului specific naţional. Oricit erau de orbiţi de spiritul lor de sis- 
tem, oricit de angajaţi într'o doctrina şi un parii-pris, occiden- 
tali obiectivi, teoreticienii socialişti nu au putut nega evidenţa 
faptelor, Epigonii se caracterizează Insă, prin exces de zel. 

Celace a recunoscut Marx se poate foarte bine să nu re- 
cunoască cutare generos „înaintat* romina. Dar atunci, dacă şi 
marxismul oficial poate fi susp'ctat de şovinism, ne întrebăm în 
ce planetă trebue să căutăm spiritele ca adevărat înaintate, fraţi 
de cruce cu cei din Bucureşti, 4 


MISCELLANEA 297 
EE Imee A 
+ 


E firesc ca problema caracterului s 
pecific naţional să 
fi preocupat prea mult pe Karl Marx. Totuşi in ere ea în 
n repare atit Marx cit şi F. Engels au avut oca- 
realitatea ca speci 
area ie pag SE naţional, fic, reegt din 
ntr'un articol contra lul Arnold Ruge din 2 Septemb 
1848, Kart Marx ne dă o schiță a formării poporului Diese 


topiri istorice din care a eşit o anumită 
un anumit caracter specific, comunitate de cultură, 


„Caracterul național sud-trancaz cra, in evul media, | 
cel nord-trancez, mai puţin decit sint astăzi Polonezii cu Giele Zog 
țiunea provensală era în evul mediu in capul evoluției civilizaţiei en- 
ropene, Ea cea dintălu, lotre toate națiunile europene, avea o limbă lite- 
rară, Poezia el servea tuturor popoarelor romanice, Englejilor şi Ger- 
manilor ca model neintrecut, în ce priveşte cavalerismul feudal se In- 
trecea cu Castiianii, Francezii de nord și Normanzii englezi; fa co- 
mert și industrie nu era de ice inferioară Itailenilor,,. Caşi Polone- 
zii, el au fost împărțiți întălu între Englezi şi Francezi, pe urmă sub. 
jugaţi cu totul Francezilor de nord... Astfel nobila republică sud-tran- 
ceză a fost impiedecată de despotismul Jul Ludovic XI să-şi desăvir- 
şească geniul ei specific... Secole de-ariadul luptară sud-francezii 
contra asupritorilor. Evoluţia istorică n fost insă neinduplicată. Dupa 
trei secole de luptă, frumoasa lor limbă a devenit „patola= şi el inşişi 
au devenit Francezi, Abia Convenţiunea dezrobindu-i le-a dat, In 


schimbul naţionalității lor, de a 
gg Wee t mocraţia* (Aus dem literarischen Nachlass, 


Astfel Marx recunoaşte civilizația specifică a po i 
provensal şi se arată indignat de ee ei de apere 
vălițorii de nord. Într'un articol din „New-York Tribune* din 
22 April 1852, Engels, vorbind despre asimilarea Slavilor răsă- 
riteni de cătră Nemţi ajunge la aceleaşi concluzii caşi Marx. 

A recunoaşte caracterul specific in cultură nu e cine știe 
ce, căci lucrul e evident pentru oricine, chiar pentru un socia- 
list. A recunoaşte insă caracterul național, cînd e vorba de al- 
zech? asi? aras Sdt com a fost cazul Irlandei in „In- 
ernaţionala lucrătorilor“ e cu mult mai greu. 
enap g ŞI totuşi Marx 

In adunarea comitetului din Noembre 1869, Marx a cerut 
ca Irlanda să fie privită ca o naţiune specifică, lar în diferiie 
pasa din EC Zeitung”, „New-York "Tribune: şi 
„Commonwealth“, Engels a cerut acelaşi lucru s 
Roteni, Cehi, Basci, Bretoni, Moravi raa ete.. geen 


Cum însă problema naţionalităţii nu formase încă obiectul 
unui studiu amănunţit din punct de vedere socialist, fruntașul a- 


298 = VIAȚA ROMIĪNEASCÀ 


ustriac Otto Bauer a tratat pe larg problema, urmind de a- 
proape metoda marxistă. Ştiţi care sint concluziile loi Oito 
Bauer relativ la caracterul naţional? Dacă le-am fi formulat 
nol, n'am fi scăpat niciodată de fulgerele social-demo:raţilor ro- 
mini, care ne-ar fi ţinut la stiloul infamiei cu epitetul definitiv 
de reacționari. Ei bine, Otto Bauer crede că la baza naţiunii 
stă, inainte de toate, rasa („eine Gemeinschaft des Blutes”, eine 
„Naturgemeinschaft*). 

Sa se observe că noi n'am uzat niciodită de ajutorul an- 
tropologiei şi am îndepărtat totdeauna conceptul de rasă din 
discuţiile noastre. 

Studiind formarea conştiinţei naţionale germane, socialistul 
austriac arată, că inceputurile de caracter propriu au apărut în- 
in în comunităţile de sat ale vechii populaţii germane. Din 
contactul acestor sate, încă în forma de „markgenossenschaft“ 
s'a inchegat conştiinţa unei solidarităţi naţionale, 


Contactul continuu a crelat o limbă comună ; căsătorii repetate 
au adus comunitate de singe, iupta cu duşmani comuni a creiat carac- 
tere comune; o comunitate de cultură a tuturor triburilor a urmat 
astfel... În locul Alamanului şi a Francului, a Saxonmului şi Qotului a 
apărut Germanule (Otto Bauer: Die Natlonalitatentrage und die So- 
zialdemokratie, Wien, 1907 p. 33). 


Să urmăm cu rezumarea ideilor lui Bauer relativ la naţio- 
nalitatea germană. 

Odată alcătuit, poporul german a produs o primă formă 
de civilizaţie proprie—aceia a cavalerismului. Moravurile, poezia 
minnesingerilor, toate acestea formau o conştiinţă naţională, ca- 
racterizată prin cunoscutal cintec al lui Walther von Vagelweide 
și citat de Bauer: 


„Lande habe ich viel geschen, 

Nach den besten biickt ich allerwârts 

Uebel mige mir geschehen, 

Wenn ich je bereden (ess meln Herz, 

Das ihm wohl geffalle fremder Länder Brauch: 
Wenn ich lâgen wollte, lohnte mir es auch? 
Deutsche Zucht geht über alles”, 


Dar această culiură abia merită, după Bauer, titlul de cul- 
tură naţională, fiindcă e o cultură exclusiv a nobleţei, o cultură 
de clasă (eine „Klassenkultur“), Ca să devie naţională, ea tre- 
bue să comunice cu viața rurală, să se amestece cu sufletul sa- 
telor. lată-l astfel pe Otto Bauer poporanisi! ŞI cînd te gindeşii 
că nu e nici măcar ieşan! 

Dar să-l lăsăm să vorbească el singur : 


„Multă vreme viaţa de crrte şi acela a satului erau despărțite ` 
țăranul, care nu participa la viața cavalerească, apărea claselor do- 


BEE MISCELLANEA 299 


minante sălbatec, incult, brutal, și nu le servea decit ca subiect de 
glumă. Poeţii de curte își băteau joc de țărani. Astiel exista o gro- 
zavă prăpastie culturală Intre țărani şi nobili. La toate cite caracte- 
rizau atunci națiunea, țăranii nu luau nici o parte. In timp ce limba 
de curte unea pe nobili, dialectele țărănești, erau foarte variate ; ln 
timp ce moravurile feudale formau o legătură comună între cavaleri, 
moravurile ţărăneşti variau dela ținut Ja ținut... Astfel țăranii ger- 
mani din acele vremuri nu alcătuiau o națiune, cl numai suportul ei, 
O națiune consistă dintr'o comunitate de cultură. Aceasta lasă era 
limitată numai la clasa superioară : masele largi care o întrețineau e- 
rau îndepărtate dela cultură“ (Otto Bauer, op. cit, p. 50). 


(Propunem să se consacre un capitol in „Poporanismul re- 
acţionar“ și lui Otto Bauer), 

Mai pe urmă difuzarea culturii cu ajutorul protestantismu- 
lui, a burgheziei comunelor şi în fine a democraţiei, a unificat 
națiunea germană într'o omogenă comunitate de cultură. 

In concluzie, o naţiune se defineşte după Bauer, printr'un 
„caracter specific reeşit dintr'o viață comună istorică" (eine 
aus Schicksalsgemeinschait erwachsene Charaktergemeiuschaft*) 

Naţionalitatea individului nu e „nichts anders als eine Seite 
seiner Bestimmtheit durch die geschichte der Geselschatt“ (p. 138), 

„Naţonalitatea individului nu e altceva decit o parte a 
caracterizării sale prin istoria societății“. 


Pănă la declararea războlului, doctorul oficial al erudiţiei 
socialiste era Karl Kautsky, Cind a apărut cartea lul Otto Bauer, 
el nu s'a impåcat în totul cu opiniile acestuia, Constatările so. 
clologice de mal sus, relativ la formarea caracterului naţional, i 
s'au părut susceptibile de anumite erezii. A căutat atunci, în 
locul acelul „charaktergemeinschaft“ creat de conştiinţa istoriei, 
un alt criteriu pentru caracterizarea spiritului naţional. Şi ştiţi 
ce a găsit? Ceva care e mult mai aproape de opiniile noastre: 
comunitatea de limbă. Lupă el specificul naţional stă în fel! 
său de exprimare. ŞI luaţi seama că Kautsky reprezenta orto- 
doxismul pur al doctrinei socialiste | 

Kautsky respinge argumentarea lui Bauer pe motivul că 
orice societate poate avea un trecut Istoric,'o tradiție, fie că e 
vorba de o societate pe acţiuni, de o comană, de o corporație 
ori un partid, Atunci prin ce s'ar deosebi națiunea de celelalte 
societăţi ? După el tocmai prin limbă, fiindcă aceasta exprimă ca- 
racterul intim etnic, mentalitatea specifică a unui popor. Viaţa 
comună dezlungul istorie! nu poate fi invocată de multe popoare. 
Căci nu toate au trăit consolidate în acelaşi stat. De pildă Nem- 
ţii au fost imprăştiaţi în toată Europa răsăriteană, supuşi la gi- 
ferite state şi totuși se simt legaţi de acelaşi naţionalitate, Pe 
cînd limba e comună tuturor şi exprimă perfect sufletul specific. 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Prin ce s'ar putea schimba naționalitatea, se intreabă Kautsky, 
decit prin schimbarea limbii pe care o vorbește cineva de preterlață, 
pe care o posedă mal bine“ ? (K, Kautaky , Nationalitat und Interaa- 
tionalităte extras din „Neue Zelt“, Stuttgart, 1908), 


Mărturisim că atit explicaţia lui Otto Baver cit şi aceia a 
a lui K. Kautsky ne convin deopotrivă. Oricare ar fi criteriul 
de deosebire, oricare ar fi cauzele determinante, ale caracte- 
rului specific național, ceiace ne interesează e, că el există, ŞI 
aceasta nu numai că o constată şi o recunosc corifeil social-de- 
mocraţiei cînd fac ştiinţă, dar tinind seamă de acest coeficient 
işi modifică şi tactica după el. A constata existența spiritului 
național inseamnă a face ştiinţă nu politică. Şi doar şefii socia- 
lişii de mal sus aveau o mie de motive ca să se abţie dela cer- 
cetări ştiinţifice care ar fi putut fi întoarse Ja nevoe contra lor. ȘI to- 
tuşi le-au făcut, fiindcă chiar la baza politică trebue pus în primul 
rind sinceritatea şi adevărul. Ceiace recunosc soclologii și so- 
cialiştii, să ne fie permis să recunoaştem şi noi. Sintem astfel în 
bună tovărâşie. Și acum denunțăm adversarilor noştri pe cel 
doi teorericieni socialişti ca să tie suspectaţi în intenţiile lor na- 
ționaliste şi an'isemite de „Tcheka“oa llterară a exigenţilor noş- 
tri contraţi din București. Pe cind excomunicarea lor din rindul 
oamenilor de treabă ?2— M. Ralea. 


Spiritul specitic_evreese 


Acuma două luni a apărut la Paris o importantă revistă a E- 
vreimii Intelectuale din toată lumea,— Revue Juive, —in comitetul căreia 
găsim numele iul Brandes, Einstein, Freud, etc.. 

Nu ştiam nimic despre omul Einstein ori omul Freud, căci teo- 
rille științifice spun puţin despre om. Credeam Insă că Brandes, deşi 
de origine evreiască, se socoate Danez, adică este Danez, 

Aşa dir aceşti oameni mari în țările unde trăiesc, aceşti prote- 
sori danezi, germani şi austrieci, sînt Evrel (Einstein spune că idea- 
lul luj e umanitatea, dar pe citā vreme există naționalități, națiunea 
evree are un rost şi un rol în lume,—şi recunoaşte și legitimitatea sio- 
nismului, pentru care are cuvinte calde). 

la adevăr, îți vine să crezi că poporul evreu trebue să fie „Po- 
porul ales“, dacă persistă printre veacuri şi printre popoare cu atita 
îndărătnicie. (Argumentul acesta l-am auzit odată dela părintele Ga- 
laction).—O familie de Nemţi în Anglia, ori de Englezi in Germania, 
etcs, după o generație-două, își pierde de obicelu oaționalitatea ` 
Neamțul devine englez, și Englezul neamţ, Georg Brandes iasă, pro- 
fesor și scriitor danez, a rămas Evreu, 

S'a zis că pe Evrel îi ține solidari religia. Dar ce religie poate 
uni pe Freud, pe Einstein și pe Brandes! 

Pe lingă religie, mai e şi altceva. Un scriitor francez, atingind 
această problemă, spune că Evreul, chiar „dacă-și pierde credinţa ln 
coatact cu infidelii, îşi păstrează incă ideile sale asupra lucrurilor, a- 
supra ordinii universului și asupra destinelor omenirii“, 

Pentru păstrarea, întărirea şi unificarea acestul „spirit specitice 
evreesc, a apärut La Revue Juive. 


MISCELI.A NEA 391 


Afirmarea spiritului specific evreesc apare chiar şi din anunțul- 
reclamă al revistei, unde se vorbeşte de „operele de een e 
esc“ gi de „grija de a culege expresiile diverse ale spiritului evreesce, 

In articolui-program, d. Albert Cohen, directorul revistei, vor- 

de „rasa a cărei operă spirituală nu este încă dusă pănă la 
desâvirşire*, de „Supunerea spiritului evreesc la legile intailibile ale 
rasel“, de „gindirea totală a Israelului imprăștiat in lume*, de „o nouă 
şi vie unitate israelită“, de „existența printre popoare a unui grup 
geck (aga rend SE Ipteieg- să fie o jena pentru alţii*), 

e e ne-au transmis păr ca scheme, - 
Mase pranan dar părinții cheme, ca elanuri, ca sensibi 

„Nol voim să fim mai Evrel decit eis (decit rinții), zi $ 
dobert Cobes; ŞI prin aceasta foțelege eg dc eer 

„Vom avea o estetică, findcă sintem o rasă, O rasă este 
dee făcută trupe.— lată Și spiritul specific în literatură, exprimat a 
dar în două cuvinte.. ŞI d. Albert Cohen chiar prevedea „opere de 
temperament evreesc, epice și morale“, —câci la inceput arta evre- 
iască va trebui să fle tendențioasă, pusă in slujba idealurilor evreeşti, 

Aceşti Evrei nu sint babotnici, sint tot ce are mai cult poporul 
evreesc, Această afirmare mindră a spiritului lor specific este foarte 
Se Te Le ei n'au renunțat de a fl un popor, 

nsa curioşi să ştim, dacă ei permit şi ovarelor S 
tre care trăesc să-şi afirme, chiar și cu mal puțină VR şi deg 
spiritul lor specific, ori l-ar trata de reacționarism şi şovinlsm, 

Sperăm însă că aceşti oameni serioşi, acești filozofi, aceşti oa- 
meni ințelegători, ar permite şi altor popoare—și chiar unsi hiet popor 
atit de inapoiat și oriental ca cel romin— să-şi aibă spiritul Iul ua țio- 
SC = eg a sărat fortifice acest spirit—să-gi „desăvirgeasca 

opera lu rituală= . - 
ene sp „cum doreşte d, Albert Cohen pentra popo 

Şi poate Rominii, care träesc intr'o singură ţară, legaţi de pă- 
mint, și vorbesc și scriu în limba ior—şi nu unli eier? Di d 
țește, alţii enplezeşta, —nu şi mai multe motive să-şi afirme spiritul 
lor specițic,—deşi nu sint „sarea pămintulul“, cum zice, in acest ou- 
măr dia La Revue Jaive, d. Victor Basch, 

Lăsind toate acestea, trebue să spunem că Incă un popor, ei 
incă o expresie a unul spirit specific național—cel evreesc—nu poate 
să fie decit un ciştig pentru cultură, căci Evreii, popor vechiu şi in- 
teligent, au de spus, desigur, umanităţii lucruri interesante şi nouă, — 
O chestie însă: In ce limbă işi vor scrie literatura ? 


„Contrazicerile* 


In timpul din urmă, am fost ținta atacurilor a o mulțime de „ad. 
versari*, 

Scopul acestor atacuri era mal cu samă să arate că ne-am 
contrazis dealungul vieţii noastre. 

Nu ne-am indeletaicit cu cercetarea şi compararea tuturor afir. 
mărilor noastre in curs de treizeci de ani, dar credem ca nu ne-am 
contrazis in ideile noastre esențiale. E poate o intimplare, căci doar 
am avut atitea motive să ne contrazicem, 

Mal întăiu am scris mai mulți, și așadar ideile noastre au fost 
dezvoltate de oameni cu temperamente deosebite—şi iată o cauză de 
contrazicere. Apoi am dezvoltat aceste idei ia vreme de treizeci 


302 VIAȚA ROMINEASCĂ 


că te 
1. ln treizeci de ani, chiar dacă al răminea identic ţie însuți, în 
e dieotrui ec numa! din cauza trecerii timpului, („O pleoapa. Die 
minte cite'n lume-al auzit, ce-ţi trecu pe dinainte, cite singur a A ea 
bit ?*), Dar încă atunci cind, bulevard al elementelor coamice, e? sc ung: 
d-la o clipă la alta! Atunci posibilitatea contrazicerii e atit de are K 
Insfirșit în treizeci de ani, Krieg gindeşte, ceteşte — altă cauz 
eci de contrazicere. 

BUS Si Ge individul se schimbă. Se schimbă totul, Lenz 
literatura şi societatea in care trăeşte, etc. ŞI cu atit mai See? ra 
țara noasiră, unde In treizeci de ani sau schimbat toate ca nicăe ii 
Occident, căci, râmaşi in urmă, a trebuit să alerpăm grăbiţi. ŞI ned si 
stăruim asupra tuturor cauzelor, pentru care un grup de Sec Ba 
poate schimba fo treizeci de ant, — Vom adăoga oumal că și e cn 
cauza limbajului și a dinlecticel poți da impresia că te-ai ges ` e 
Altfel exprimi un lucru azi şi altfel peste treizeci de ani; ër va 
altfel argumentezi un lucru azi și altfel peste treizeci de anl. med în 
neori trimeți, ca să-ți expui orl să-ți aperi idela, o serie de argum ` 
alte ori altă serie,—uneori cavaleria, alte ori artileria... : Zeg 

Fără indoiaiă insă, că, inarmat cu rea credință, dacă ţi-ai da şi p 
țină ostencală să vezi ce-au spus cei pe care vrei si-l sprte en 
puica să torturezi textele şi să inventezi ceva, care să stea In picioar 

clipă, 

we => gie nici nu ştii ce-au spus cei pe care vrei să-i Sper 
şi crezi că-ţi ajunge numai botărirea de a îi derea credință, n'ai i cu 
nimic. Te incurci singur, şi-ţi trebue genlucasă te mişti in propriii ţi 
faciicituri, şi cum n'aj geniu, nu mal ni! decit cu opinia favora a 
amicilor. 


Statuile lui Eminescu 


| 

Eminescu a vorbit de purtarea posterităţii faţă de omu 

mare, in nişte versuri celebre, pe care sperăm că şi le ee 

duc aminte cetitorii noştri. Dar m acele versuri amare şi sumbre 
t „statuia“,—şi pe nedrept 

` Wes Sege e E să i se ridice cite una într'o mulţime 

de oraşe,—deocamdată la Bucorești, la laşi, la Cluj şi la Chişinău. 
Cu toate că în fruntea inlţiatorilor sînt oameni foarte ener- 

gici—iîn fruntea frunţii stă chiar o selecţie de energic: mal ec 

comitet e comandat de un militar superilor—totuşi, pentru pe 

bilitatea înfăptuirii, ni se pare că s'au proectat prea multe sta ei; 
Trebuind să le ridice pe toate pon oare nu e prea malt 

st public patru statul, deo 

om Zeg? Lo oke o statue... cel mult două,—şi, cu un adaos 

de energie și de parale, să se dea putinţa unei ediţii frumoase, 

ca de pildă acele în care-şi consemnre-ză succesele diversele 

fi lare ? 

it ră ez d de spus un lucru nomaidecit. Statue, înainte de 

ediție, — parcă prea samână cu acea superticialitate, cu sas pri- 

peală. cu acel entuziasm posa aparenţe emm în dauna 

care ne-am tot plins mereu cu . 
Ser o eëenter. Patru Statul în adevăr monumentale şi în 


MISCELLANEA 303 
——————O 5 


adevăr lucrări de artă (cum merită Eminescu ; altfel ar fi un sa- 
crilegiu |) sint imposibile. De unde atita nervus rerum gerendarum ? 

O singură statue, da! O statue, pentru care să-şi dea obo- 
lul toată suflarea romicească. Mai tirziu, ar putea să apară şi 
alte chipuri „înmărmurate* (cuvintul e al lui Eminescu). 

Statula primă ar trebui să fie în laşi. Na o spunem aceasta, 
pentrucă sintem legeni. Cetitorii noştri ştiu că nu facem ieşenism 
niciodată, Ar trebui să fie în laşi pentru o mulțime de motive, Alci 
s'a întors Eminescu din petegrinaţiile lui printre străini. Alci şi-a 
luat el zborul ca poet, Aici a avut, poate, mai multe momente 
de fericire decit aiurea, Ș'apol aicea e cadrul cel mai potrivit 
rapi celace a fost Eminescu: Decorul romantic al potziei lui 
e laşu 

Nici un oraş nu poate incadra mai bine poezia lui, Aici, 
crin mahalalele noastre din centru —„pe aceiaşi ulicioară bate 
luna în fereşti“, aici „printre arbori răsfiraţi răsare blinda lună“. 

Stradela, unde stătea Pogor, la care se țineau întrunirile Ju- 
"imi, e tot ca atunci, medievală, „între ziduri“ cu „arbori ce se 
*cu'ură de floare“ peste zidurile mari şi vechi. Din stradela a- 
ceasta, dai in „ulicioara“ unde stătea Veronic: Micle, pe care Eml- 
nescu o fi condus-o acasă după întrunirile Junimii ori pe la care 
o fi trecut adesea, privind „la geamul ei ce strălucia“, Intre Po- 
Kor şi Veronica Micle stătea Nicu Gane, şi ceva mai departe, 
după o stradă tot „intre ziduri“ şi după o altă .ulicioară“, stătea 
Maiorescu. In partea dimpotrivă şi tot aproape de Pogor, pe-o 
altă stradă „între ziduri“ stătea P P, Carp. 

Sin Țicău, Creangă... ŞI de jur împrejurul laşilor, locurile 
pe unde a colindat cu acest ţăran dela munte. ȘI Institutele-Unite 
unde a fost profesor, și Bibiloteca, unde a fost slujbaş fericit 
(intre cărți! între cronici ! intre hrisoave )..—ŞI nu şi „Teiul 
lgi Eminescu“ care e o invenţie de cel mai suburbian gust! A- 
cest om serios, nu se putea duce să stea în grădina poblică, 
să facă pe poetul, în vazul lumii, subt teiul cel mai stufos. 
„Teiul lui Eminescu“, caşi pletele poetice, cași paloarea sa- 
'anică, e invenţie romantică de duducă literară! Eminescu era 
nm in toată firea, şedea acasă, se ducea la cafenea, se ducea la 
Veronica Micle, stățea prin anticării, umbla prin crişmele din 
marginea tirgului... 

ȘI, flindcă am apucat pe calea aceasta, să ne mal descăr- 
căm un năduh, — fără să ne îndepărtăm mult de Eminescu 
si de ginpâşiile romanţioase create în jurul său. E vorba de Veronica 
Micle, Această femce este înmormintată in piața unel biserici 
dela Varaiic. Ce mai de „excursii“ la mormintul el, ce mal de 
pietate, ce mai de admiraţie şi poezie. Via în pelerinaj (nu 
de departe: dela arhondaric) vin familii întregi, cu copii, cu dä- 
dace, păşind cu un aer cuvios. Nu ştiu toţi despre ce este vorba, 
dar vin, pentrucă e un „număr“ al Varaticului. Unii cred că a 
fost stariţă a mănăstirii, alţii ştiu că au trimes-o părinții pentru 
nu ştim ce păcate, Cei mai mulți au aflat, fireşte, c'a fost 


304 VIAŢA ROMINEASCA 


ibovnica lui Eminescu şi a făcut poezii foarte fromoase (aici 
suspinuri şi ochi la ciorile de pe cracea bisericii). Odată un 
copil, auzind de „Eminescu care a lubit pe Veronica“, a intrebat, 
în inocenţa lui angelică, dece-o chiamă Micle şi nu Eminescu. 
Mă-sa, ca să facă diversiune, l-a şters nasul.—Că nimene n'a 
cetit „poeziile“ Veronicăi, e sigur, căci nici nu se găsesc de vin- 
zare. Dar toate astea sint introducere, Să ajungem la moftan- 
gism. Pe piatra mormintului, toată lumea ortograliază, mai 
bine sau mai rău, tot felul de cugetări. Işi arată fiecare ad- 
mirația pentru biata femee, şi-şi exprimă gindiri poetice şi 
filozofice. Iatr'un rind, o persoană mai înalt-simțitoare a con- 
densat sentimentele tuturora prin cuvinte de landă „femeii model“, 
Inchipuiţi-vă 1 Şi doar singurul rost şi merit al Veronicăi în istoria 
literaturii romîne, pe care i-l va recunoaşte fără indolală şi d. 
Bogdan-Dulcă, e acela că nu a fost tocmai acea „femee mo- 
del! Dar destul cu această polemică împotriva excursionigtilor 
dela Varatic ! 

Să ne întoarcem la statuia lui Eminescu. 

E drept că Eminescu şi-a scris cele mai frumoase poezii 
după ce s'a dus la București, căci atunci era mai matur. Dar ce 
are bucureştean Eminescu in acele poezii? Ce putea să albă 
bucureştean un om, care muncea de dimineaţă pănă noaptea în 
redacţia Timpului ?—S'a inamorat şi acolo, e drept, dar toate 
elementele poeziilor lui din vremea aceia se găsesc la Ipotești, 
la laşi—şi în marea lul cultură europeană. 

Statula Iuni trebue ridicată la lași, intre zidurile şi printre 
arborii ce se scutură de floare, iingă „acelaşi ulicioară“, lingă 
strada Gane şi Carp, lingă casa lui Pogor şi a lui Malorescu, 
şi a Negruţeştilor, lingă „Bibliotecă“, între mahalaua TătăĂraşilor 
şi a Păcurarilor, între dealurile Galatei şi ale Cetaţuli, subt care 
se ascund crişmele lui şi ale lui Creargă,—în capitala lui „Şte- 
fan Măria Sa”, în capitala „zimbrului sombru şi regal“, în ca- 
pitala Ipoteştilor, a Cernăuţului şi a Mânăstirii Putna, în capitala 
provincialismelor din limba versurilor sale. Aici, la laşi, în to- 
vărăşia lui Miron Costin, a lul Asaki, a lui Alecsandri şi Kogâl 
niceanu i-ar sta mai bine decit la Bucureşti in tovărăşia atlior 
bărbaţi politici turnaţi în bronz. 

„Dar la laşi nu se va face nici o statue! Moldovenii, şi mai 
ales leşenii, nu pot face nimic, dacă se cere energie şi stăruința. 
Doar să ne trimeată cineva statula gata, îimpachetată intrun 
vagon. După vre-o cîteva luni vom reuşi s'o scoatem dela gar, . 

ŞI fiindcă propunerile pur platonice nu costă nimic nici pe 
cel care le face nici pe cel căruia îi sint făcuie, am lndrăzni så 
abordăm o problemă relativ la statula care se va face la Bu- 
cureşti. 

dw A? a fost —selectatz: divers în dier e timpuri. Poet 
multă vreme, naționalist mai pe urmă, poet şi naționalist in 
vremurile din urmă,—după cum a fost și „mentalitatea“, cum 
s'ar zice, a păturii culte romineşti. 


MISCELLANEA 305 
s S EELER 
Eminescu a fost un profund naţionalist şi un foarte mare 


poet. Opera lui nemuritoare este insă poezia. N 
n'a produs o operă literară de același wett, Gg peron 


nici timpul să lupte prin fapte pentru ideile sal 
Dar dacă acest naționalist D ann l 
mare, cu efecte denn D me eg E E? 
Aşa dar, fiindcă nu se pot face două statul alăturea a 
raj aaa ge şi a poetului, ci numai ună, aceasia trebue să fie 


ŞI atunci statuia trebue să aibă In vedere 
dar, să nu-l îmbrace pe Eminescu... țărâneşte, em es Geet 
urtu pe cuperta unei ediţii] ŞI nici să nu-i pue în spate ceargaful 
nomit hlamidă, căci Eminescu a fost un tip ideal de cărturar mo- 
dern şi de intelectual. Acestui Eminescu să i se facă Statuia, — 
autorului Luceafărului, al Scrisorilor Şi al elegiilor. 
SA fie îmbrăcat ca un domn Oarecare. nu facă gesturi 
mari: El nu era orator şi nici nu-şi lua aere de profet. Sa nu-i pună 
EE Lë Ween cununi ori spice de griu: Eminescu a 
: „un pu 
geen Er pur intelectual şi, deşi cel mai romin poet, 
tot ce-ar pierde aici Impresa V 
sg prin paseia la isioirataréa ege, "pe 
nca ceva, „Posteritatea“ lu! Emines 
informată care din fotografiile omului e dala a pi erst an 
ziilor lui. Aşa de pildă editorii. Cel mal romanțioşi pun fn 
fruntea volumului chipul adolescentului de optsprezece ani, cel 
cu chică mare. La optsprezece ani Eminescu putea să aibă fantazia 
puerilă de a face pe poetul, prin coafură,—dacă nu cumva acea 
coalură se datora lenei Iuj de a se tunde, căci era un om foarte 
neglijent pentru persoana lui, cum ne spun anii biografi. Dealtfel 
acest adolescent incă nu era poetul Eminescu, şi acesta e esenţi- 
alul în chestie. Alţi editori, mai morocănoşi, ori pentrucă aleg la 
E A EC - GE lor fotografia de pe cind era bolnav. 
rafii nu 
= ini kéen Zi sint ale poetului şi una, mai ales, arată 
ngural chip al autorului poeziilor iai - 
EE ara bee „Ata 1379, cnd, Eminescu SE şi 
ai şi cind era aproape de 
Rue" We erati şi Lwena iiral. grec aaa Ss 
ceas tografie trebue să fie modelul b 
Un ultim deziderat. Dacă statuia lui uge Audi 
să fie cu Wert, apol mar trebui încredinţată nici unui sculptor 
prea „inain'at”. Aceştia nu obişnuesc să facă statula omului 
despre care e vorba, ci-şi materializează impresia lor despre 
acel om. Noi voim însă pe Eminescu, nu Impresia unul domn 
despre Eminescu. Şi cu ailt mal mult, ne-am ruga să nu cadă 
cumva această sta pe mina unul constructivist şi să ne 
9 


j 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 


im cu o ma de ascuţit cuțite pusă peste patru saci 
per drept te crt „cerului albastru și-al iluziei deşarte“. 

Bine înțeles, că şi aceste deziderate le-am formulat fără 
niciun find că le-ar putea lua cineva în consideraţie. 

Caci şi genul unel statui e condiţionat de cele patruzeci de 
mil de condiţii... sociale, culturale, morale, etc. etc. dintr'o ţară, 
la un moment dat... 


Jacques Rivière 


De la Paris, ne vine ştirea morţii directorului reviste! „Nou- 
velle Revue Française“ cea mal vie şi mai reprezentativă, pen- 
tru directivele actuale ale literaturii iranceze, El moare în vristă 
numai de 39 ani, răpus de o febră tifoidă. Era originar din 
Bordeaux. işi făcuse studiile la Paris, unde terminase cu licenţa 
in filozotie la So'bona. In 1912 făcu cunoştinţa lui André Gide 

intră ca secretar de redacţie la „Nouvelle Revue Française“, 
i timpul războiului a fost prizonier în Germania, cu care ocazie, 
a scris un volum de psihologie etnică „L'allemand, ln 1919 
devine directorul revistei, dela ri a directiva şi destinul 

tela se confundă cu personalitatea lu 

Sa Doctrina lherară a lui Jacques Rivière, inspirată desigar de 
And:é G'de, e neo-lasicismul. Activitatea grupului dela „Nouvelle 
Revue Française“ a coniribuit la prăbuşirea ultimelor pretenţii 
simboliste. Dacă „Mercure de France“ a fost o-ganul mişcării 
decadente de subiectivism simbolist al anilor 1870—1900, cealaltă 
munceşte ca să afirme renașterea artei clasice, Bine inţeles subt 
alte forme şi aspecte. Na e vorba aici de clasicismul tradițional 
francez, intrupat la atitudinea unui France ori Maurras. Artă 
clară, raţionaliută, da. Insă nu artă indiferentă, inseazibilă. Dina- 
mismul lui Bergson, metafizica turmentată a lui Barrès, preocupă- 
rile protestante de conştiinţă din opera lui A. Gide, nu pot rä- 
mine fâră Influențe directe asupra literaturii actuale. Rivitre a 
căutat să le inglobeze în clasicism, căutind formula unel arte 
nol, care să vibreze cu ritmul civilizaţiei moderne. 

Din volumul său de „Studii* şi din romanul „Aimé“ se des- 
prinde lngrijorarea febrili a acestui spirit, pe care liniştea cla- 
sică, in senzul tradiţional, nu-l mulțumea. Dela acesta nu impru- 
mută decit forma. Se poate spune că doctrina lui a fost concre- 
tizată artisticeşte de cumnatul său, Alain Fournier mort şi acela 
tinâr, în minunatul său roman „Le grand Meaulnes“, amestec de 
notație realistă, de delicată fantezie, de inanalizabil mister. 

Trebue să mai adăugăm că în anii de şovinism literar 
1918—1923, Rivière a contribuit la reluarea relațiilor Intelectuale 
cu celelalte ţări de mare caltură, cu Anglia şi Germania, stimu- 
lind traducerile şi contactul direct, dar mai ales cerind literatu- 
rii franceze, adâparea la latiuențele sirăine pe care le credea fe- 
cunde, Paul Vaitry, A. Gide, Marcel Proust, Jacques Copeau au 
fost prietinii şi susținătorii lui. Se poate spune, fără exageraţie, 


MISCELLANEA 307 
EE ` H 


că celace s'a produs mai bun în literatura franceză din ultimul 
deceniu a fost Înspirat de acest cenaclu. Astfel el intră, prin 
proporţiile şi însemnătatea sa socială, în istoria literară. Pentru 
neo-clasicismul actual, Rivière, care Da scris prea mult, dar a 
stimulat direct atitea energii, va avea cel puţin o importanță pe 
care a avut-o Mallarmé pentru mişcarea simbolistă. —M. R. 


Cinci volume de d. T. Arghezi 
———— 8 î. Arghezi 


D. T. Arghezi s'a hotărtt să-şi scoată scrierile în volum. Cu- 
vintul e banal, dar nu de frica banalității ne vom feri nol să scriem 
aici singurul cuvint propriu : Apariția volumelor d-lui Arghezi este un 
eveniment literar. Şi cu atit mal mult un eveniment Jiterar, cu cit a- 
groapa tot conținutul volumelor anunțate n'a fost tipărit pănă acum 
nicăeri. 

Aşteptăm cu nerăbdare volumele d-lui Arghezi, toate volumele, 
căci, pe lingă că taientul acestul scriitor e foarte divers, dar volumele 
anunțate sint cu totul deosebite unul de altul chiar prin conținutul lor,— 
şi atit de interesante prin subiectele ce tratează. 

D. Arghezi fiind propriui său editor, şi cunoseindu-i gustul este- 
tic din atitea manifestări ale sale față cu arta, sintem siguri că aceste 
cinci volume vor fi mici obiecte de artă şi ca tehnică tipogratică și 


Ca infățişare. 


Prima serie de 5 volume, cuprinde următoarele lucrări : 

1. Cuvinte potrivite, versuri publicate şi inedite, 

2. Cartea Femeii Frumoase, proză inedită. 

3. Cartea Copiilor, povestiri inedite. 

4. Cartea Clinilor, a Miţelor, a Oilor şi a Capretor, studii 
inedite. 

5. Amintirile lerodiaconului Iosif, inedite; 

Volumele de mal sus vor fi tipărite exclusiv pentru sabscriitori, 
intrun număr de exemplare egal cu numărul subscrierilor primite şi 
Bu se vor găsi In comerț, 

Preţul subserlerii la toate volumele este de lel 1000 (una mie) 
plătibiii anticipat, odată sau In cinci rate de cite 200 (doua sute) lel una. 

Subserlitorilor care plătesc subscrierea odată, li se rezervă ua 
tiraj special de amator, cu exemplare numerotate și autograft. 

Subscriltorii care plătesc în rate vor plăti prima rata de 200 lei 
anticipat la subscriere şi se obligă să plătească ratele următoare după 
apariţia şi primirea volumelor precedente. 

Cetitorii pot să subscrie şi numai pentru un singur volum, (va- 
iumul de versuri), plătind anticipat suma de 200 lej. 

Tiparul volumelor va fi executat luxos sub ingrijirea autorului. 
Volumeie vor fi livrate subseriitorilor la domiciliu, elte un volum la 
trel luni, primul termen incepind să curgă dela Inchiderea subscrierii, 
care va H anunţată prin ziare. 

Subscrierile Incep imediat şi se vor trimite prin mandate poştale, 
scrisori de valoare sau cecuri, pe adresa: 


T. ARGHEZI, 42 Bulevardul Elisabeta 
BUCUREȘTI 


308 VIAȚA EE. 


Cu intoarcerea curierului, subscriitorii vor primi, în plic reco- 
mandat, chitanțele justificative de orice sumă trimisă. 

Pentru evitarea surprizelor, autorul Inştiințează publicul că nu 
are nici-un agent însărcinat cu incasarea subscrierilor, 

Prietinii şi cetitorii dia toată țara sint rugați să facă propagandă 
in cercul lor și, la nevoe, să incaseze, 


Cătră cetitori 


Acest număr al „Vieţii Romineşti* s'ar putea zice că e consa- 
crat „splritulul specific național“, Ce să facem? Ne-a urmărit o fata- 
litate. D. Ibrăileanu /rebuia să complecteze cele spuse într'un articol 
dia pr, trecut (şi, celace e mal grav, mai are incă de... „complectate 
la nr. viitor D. D. M, Ralea şi-a adus aminte că şi socialişti! au la 
paslvul lor crima de a fi susținut existența acestui falmos „spirite.— 
La Revue Juive (juive D ne-a ispitit, fără putință de rezistență, să-l 
comentâm programul, care debordează de „spirit specifice —bine faţe- 
les, evreesc, și deci legitim, nu mitocănese şi „reacţionar* şi „mic- 
burghez“ sălbatic ca cel rominesc (Cum se ştie, toți Rominii sint „mici- 
burghezi",..) 

ŞI, ca culme, în acest ar. din revistă, s'a apucat şi un simplu 
inginer să facă teoria spiritului specific... menit să asimileze cultura 
străină, E Herr Direktor dip romanul d-lui lonei Teodoreanu (vezi pa- 
gina 187). 

De altfel, acest Herr Direktor'e cel care a inceput discuția, rezol- 
vind-o, inginereşte, în patru rinduri, Tac? de astăvară, cind d. lonel 
Teodoreanu |-a consemnat ideile şi a depus la redacție manuscrisul 
romanului său,,, i 

Rugăm pe cetitor să suporte cu resemnare orgla de „spirit spe- 
cific" din acest nr, al „V. Re, 


P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


1% ae Zarifopol, Vedenii (iraduceri), Editura „Culiura Najio- 
mală“, 3, 

Barbey D'Aurevilly, care era un fel de geniu ralat, devenii slilp 
de calenea bulevardieră, cu gus! pentru Rasă tes şi strălucire stranie, 
avea SC eg elt ni ear ră real", 

n psihologia unu gar » Hofmann ori Vili y 
Adam o bună irăsătură de blazare şi locire a sensibilităţii. een 


picante, după cum lumălorii de beclimis aju cu limpul la |igarelel 

caporal. Dar mai e ceva. În nevola de NA şi Mée, în e eg 
Iru rar, nebănuil, inedit, se invederează o siruciură de su le! arisio- 
cralică. Vulgului i se pot servi valori comune. El urmăreșie chiar nu- 


depărlează instinciiv dela ceiace e alins de sulragiul majorilar. EI are 
a filozofie, o ieorie a cunoaşierii selectivă numai pentru raritate, pen- 


„tru fenomenul unic ce nu poale fi redus la serie. 


cralismul acesta inleleciua! e evident la Edg. Poa şi Villi- 
ers de l'isle Adam, după părerea noasiră maeșirii pf det d genu- 
lui, La discipolii lor de tot fel e dela Meyrink la Hans Heinz Ewers, 
mai Pain vizibilă, —aceiaşi înclinare e lotuşi prezenlă. 
| Predilecția d-lui Paul Zarifopol peniruacelazi gen, ne permite să-lin- 
elegem pujin, să vedem ceva mai clar în complexitatea spiritalui şi a 
minanalului său laleni, aşa de rebel ja analiză. D. Zarifopol are oroe- 
re de drumurile bătute. Dreier? cărările singuralice. Opera d. agle critică 
€ o violentă denuajare a gustului comun, un singeros masacru al valorilor 
recunoscule, li plac puținelucruri din cele care ne plac la loji şi uneori ii 
plac tocmai acelea care ne displac nouă. Dacă sulragii unanime au 
recunoscul in Maupassani un mare creator de vială, aceasta l-a enerva! 
şi l-a făcul să scrie un remarcabil și ingenios articol şi să srăle loale 
părțile vulnerabile din marele scrilior francez, uitind bine ințeles (ca 
in toale polemicile) calităţile lui. Il supără deasemeni pe d. ifopo!l 
manifeslările colective de admiralie la zile onomaslice ori de naștere. 

e sin! aceste molluri de senlimentalism familial, lranspuse in or- 

a publică, care se cheamă comemorări ? Renan a GIS alunci o 

le cel putin egală cu admirația publică care-l] înconjoară. Cu- 

rentele acluale pentru mis icism, bergsonism, ocultism, exirem-orieni 

elc., îl irită tocmai fiindcă sint curente, adică adeziuni in masă ln o idee. 

S şa dar rezervă loială fală de critica lierară oficială şi majo- 

Asilei ne explicăm cum, loarie sever peniru Renan şi Maupas- 

sani, indulgent peniru France și Caragiale, Ce Zarilopol Sat o admi- 

rajie aproape lirică pealru romanul d-lui Minulescu, tocmal fiindcă o 
simfil me e? e pa piacui tee 

nsuşi genurile accesibile unui grup mal mare îi desplac d-sale: 

cel didaciic, senlimenial, filozofic, moral, Literatura de senlimen Îi re- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


pugnă prin vuigarilale, cea de idei il pliciisașie prin pedanierie, 
cea morală il indignează prin ipocrizie. Cercul admirajiei d-sale se 
strimtează prin eliminări succesive pănă la o întindere loariere- 
dusă. Enluziasmul optimist, nu e facullalea principală a caraclerului 
d-lui Zarilopol. Dar nici disprețul rece, distant. Mai degrabă verva v- 
olentă care aiacă necruțălor. Un arislocral admiră puține lucruri fil- 
indcă iršeşie o viață închisă, izolală de pulsul plin de sevă a socie- 
tăjii în straturile ei adinci. Gustul aristocratulul are ceva din amin- 
lirea ancestrală a vieții de castă boerească : exclusiune, rezervă, 
bariere, izolare. 


In aceaslă grădină, din care s'au azviriii minuțios toale buruenile 
nu rămas loluși citeva flori cu ingrijire cullivale. După ce-am văzul ce 
nu-i place d-lui Zarifopol, să vedem ce-i place. D-sa e o figură auten- 
Hică de intelectual înir'o țară care nu cunoaște o asemenea speță. 
Se numeşie inieleclual un om care gindeşie liber, fără prejudecăți, fără 
Hlistinism. Curajul dea privi adevărul in față, chiar de n'ar fi decit a- 
devărui personal, subiectiv ; s ncerilalea deplină ca propria conşiiiajă, 
gindul de a nu ascunde nici o minciună, oricii de dezagreabilă ar [| 
risipirea ei, sini virluți pe care nu le cunoaşte cărturarul romin, lol- 
deauna praclic inleresal în vre-un parii-pris, pedogog mercantil care 
linade să scoală din lo! ceva ulil, dacă nu pentru el, măcar peniru so- 
cielale, ori limbui plalonic care mimează o teorie or! o părere, 
flindcă repulația de scrib e bine colniă. Curajul Inielectual al d-lui 
Zarilopol întrece sladiul nostru cultural. Iată deci o primă valoare pe 
care o prejueşie dan fiindcă o găsește în sullelul său propriu: res- 
peciu! cerebralilății, al inteligenței pure. D. P. Zarifopol își caulă mo- 
delele tocmai in secoli! raționalismului francez: La Rochefoucauld, 
Molière, Voltaire. Lucidilalea bruială ori ascuţită, neinşelată de nici o 
aparență, cruzimea privirii pătrunzătoare și reci, îl convin de minune. 

O asilei de inteligenţă însă îngheață. Ea lasă sulleiul singur en 
satcasmul lui. Un fel de monolonie sirălucltoare urmează. În viață 
mai lrebue ceva care să disireze, să consoleze - cum zicea Nietzsche, 
de durerea de a irăi, O viaţă pur cerebrală e prea uscată. $i atunci 
d. Doinei își aliază arta. Dar care? Mai bine zis care manieră de 
artă 

Peniru un aristocral cerebral și ralinal, cere exclude mai mul! 
deci! primeșie, un singur fel de artă poale fi acceplabil. E tocmai cea 
mal inulilă, aceia care eun simplu joc, o inocentă distracție fără 

relenții. 
e Cum incep pretenţiile, incepe și burghezismul : noblejea nu pre: 
tinde liindeă arc). Oscar Wilde spunea că numai voluplalea jigării e 
compleclă : e delicioasă şi nu saturā compleci.. D. P. Zarifopol îşi 
însușeșie această definiție, aplicind:o artei. 

Ezistă o arlă cu contingt bogat de idei, de senlimenle, de viziuni, 
de lapie artistice. Aceasia e valabilă pentru loală lumea, pealra loale 
clasele : Shakespeare, Ooethe, Tolstoi. De aceasta are nevoe vilală 
loală lumea cultivată. E arta-necesilate, Există însă o alla, resirinsă 
la înțelegerea unui grup ma! mic de inițiați, de artişti rafinați, cu un 
cuprins resirins, însă cu delicaleță selectat. E arfa-lux. Aceasia e 
simplu joc inutil, deriraliv al pliciiselii, al spleenului pe care-l suportă 
fola! arislocraiul. Arla fantasiică e dinire acesiea: un expedient conira 
urilului. Arta: lux presupune arla-necesilale, după cum forile și bijuteriile 
presupun hainele ori lenjurile. 


D 


Aşezaji acum o asemenea senzibililale, o asemenea culiură, o 
asemenea inleligență inir'un mediu intelectual proaspăl eşii din negurile 


RECENZII 21 


barbariei orleniale. Fiecare zi va aduce prilejuri de olense, de des- 
si, de revollă. Schimbaţi Varsailles-ul cu Ploeşiii şi înțelegeji cită 
adignare rezullă din conflictul acesta inire un om și o societale. 

De aici emărăciunea d-lui Zarifopol, mai mult! decii alil, am zice de- 
1asperarea, care rezullă din paginile crilicii d-sale. E un fel de roncună 
care nu se spovedeşie, dar care e prezeniă Intro mulțime de judecăți, 
Ea se transformă, cum e obiceiul la naturile înteleciuale, în sislem filo- 
zolic și pedepseşte universul cu un fel de anarhism destruciiv, peniru 
cele cileva mizerii personale. ŞI ca la toți oamenii metafizic indig- 
naji, se efecivează o nevoe de răsturnare a luiuror valorilor. Culare 
lucru prețios va fi declarat inferior, aliul mai mediocru şi mal ullal, 
ridicat în rang. ȘI făcînd asa, filozofului i se pare că reslabileşie 
Joie imaneniă. De fapt, d, Zarifopol face foarie delicat şi indireci 
procesul söcieiäjii romineşii. Dar locmai aceasia e şi misiunea persona- 
iălilor pulernice. Plecind dela o mică preiață la un volum de tra- 
duceri, om aluneca! prea deparie. Despre d. Zarifopo! şi talentul său 
na se poale vorbi dezorientat. Ne lrebue o ipoleză ca să ne înlrodu- 
cem pănă la ef, Chiar cind această ipoleză nu e cea dreaplă, 


M. Ralea 


e Ta 


Gheor e Brăescu, Schițe vesele, „Cultura Naj'onală", 1924. 

S'a vorbit despre aulorul acestor schije ca de un saliric care u- 
meori aminieşte pe marele Caragiale, alteori ca de un temperameni 
epic, avind ceva din obieciirilalea şi sobrieialea clasică. 

Fără a cădea în puerile Grëgergaitt, nu vom lEgădui acestui scri- 
itor, care a debulai deslul de tirziu, „un ager sim} de observație pen- 
iru unele aspecte ridicule ale realității noasire sociale, caşi stăpinlrea 
abilă a unui dialog dramatic, adesea plin de viață şi de miscare. În 
scenele care nu au mai mul! de două sau Irei pegini, malorul Brăescu 
lzbuleşte uneori să condenseze Inte singură frază esenja unul carac- 
ler și să lixeze un personaj lipic, prin două sau lirei replici. 

Ridicolul în cele mai mulle din schițele lui nu provine de obl- 
celu dinir'o situație exterioară, ci dinir'aa conlrast social, care îşi are 
izvorul in nalura sau în educajia erollor. 

Mediul care procură maiorului Brăescu malerialul celor mal re- 
uşile bucăl!, şi pe care l-a cunoscul prin observație directă în cursul 
une! îndelungate experienț!, e mediul său profesional, armala. 

Ofițerii. mai ales cel superiori de felul colonelului Ionescu, cu 
prelențiile lor occidentale, savanle sau umanilare, conirastind cu fon- 
dul lor real au'lomalic, oriental și în general servil sînt} figuri bine prinse. 
Schile ca „Așa e piesa“ (Comedie în irei lablouri), în care s«pălălo- 
ressa nemjoaică ce învrijeșie de orfanii regimenlulul fiindcă face bine 
prăjiluri, trece pe rind in serviciul maiorului, colonelului şi genera- 
lului („Fain. Trimele-o In mine moncher, Så plece imediat.. şi daji 
oameni deajuns. Nu-i lăsaţi de capul lor, că e mici”); „Prolilaxie“ cu 
discuțiile dintre colonel şi medicul regimentului în jurul nalurii pădu- 
chelui exantematic („Nu-i nimic, să lasă tot reghimentul,. E octopod, 
săracul, nu-i nici o primejdie, e d'al nosiru...*) sint de un comic ire- 
zistibi). ŞI nu mai puțin „Ne varielur“, în care generalul teribil şi ne- 

pleca! in inspeciie e indus in eroare, cind e vorba de desfacerea 
ai refacerea cu ochii închiși a armei de vechiul truc, cu liganul ar- 
murier... 

Schijele luate din viala |ărănească sii deasemeni remarcabile. 
Forța de inerție a superstijillor care face pe Gran să ceară ajulorul 
șiiinții, numat cind e vorba de viaja primejdullă a vitelor, în „Năcazuri* 
(„Că omul dacă are zile lăsate dela Dumnezeu irăește, da' dacă i-o suna! 
ceasul vo mintuil... Da’ gita ce aile ea.. Parcă are grai să vorbească 
ca omul, să spună că o doare“), resemnarea lul latalislă în faja ne- 
drepiäjilor celor mai sirigăloare ale organizației sociale în „Cind 


312 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


—— EE 313 
a Dumnezeu“, umilința ṣi prostia lul apareniă, care nscuad în res- 
sie stante: openee si lăcomie în eegend (i Set Zug este K A ~or el e se pre ae e E Ke An 
şule, iacă-|! den pe Domnica, să nu zic sint om rău, casa oală de orice conținul care ar cunsi să ` 
malale am crescul dar să-mi primeşti oile la suh-i, si din brinză, una p. 11), dar aale ra X gt At Ee p i a (e: ul dinafară ca un cleşte 
şi una... Asa rămine si dacă ii fi cuminte şi-l asculta... -.„Da' sara ma de conjinul, ca să o putem privi ca pe Mă care variază independeni 
duc acasă ? - „Pronslo“, o alinlă rizind boerul „cum ai să ud era i-a iodologia depinda dn goe ke Äe n antel Bropria. der dacă me: 
EE ep lte ebe) D inisfişează în trä- eng? si poale exercita în diferiie moduri și în diferite direcții. 
clorul o pelricică — „ni-i ma meloda in malemalici şi m y : 
săluri simple dar de un puternic relief, citeva din ialuriie caracleris- zicere : logica întreagă esie sume Se eebe 
Së Th tg US a d-lui Brăescu, care sie să evite toldea. | e aT ES Segi principiul Westen și al lerțiului exclus poi să 
ea obișnu . . e cala 

una sarja și caricatura fajă ei W e S periei re | fi universale. și timp şi în aceiași judecată fără n înceta de a 
Aimosfera algclivă a aceslor schițe nu e disprețul suveran e acă caracierul logicei este de a fi f | şi : 
micltoare a Gg Carag'ale, dar nici simpaila înduloşală a lui Pairaş- | esie şi subleciiv sau antropomoriic: conie Ary = ep rar 
canu. Ea lradează mai degrabă un zimbel uşor, care nu exclude orice precedente : logica nu me iavală regulala one lenea pa 
indulgență... la ua punct indiferente, ci acelea ale mini! nossire (p. 21). 

Schele cu subiecte din clasa mijlorie, cind nu au ca temă u- | Nouă ceraelerialică: legile logice "iai gë et agbegiegge 
şurința si conlrazicerile inerenle ` psihologiei feminine („Ele“, „Mila“, matemalice : dar pe ciad acestea sin! în intuiție, primele sint în raji- 
„școală“) sin! insă departe de a îi la inălțimea celor din lumea țără- une (p. 13), De obiceiu aprioritatea logicei omeneşii esie conlesială 
nenret san effet, e e subl molir că principiile fundameniale nu se reduc. Zwee, mod sau 

„Cobea“, „La dentist”, „Uitimal model”, „Trei iricoşi“, „Două altul, la unul singur : mintea, în adevăr, are o tendință niciodală ne- 
surprize“ sint bucăji suverficlale, cu situații convenționale şi detalii ` verilicată spre unitale, și muliiplul este semnul unei origini experimen- 
uneori |riviale, Prin iipsa lor de adincime și de semnliicajie, ele au iale şi exlerioare, adică este a posteriori (p. 29-50), buert să pare 
depăşesc nivelul faptului divers și al anecdolei. ` să conlirme de aliiel că în logic sintem in faja unui „aprioric empiric“ 

Cu loa!e aceste defecte și scăderi, desigur grave din punci de (formula lui Paulsen) : logicul trebue să fie hu numai posibil ca ma- 
vedere arlislic, malorul Brăencu nu e mai pulia cu laleniul luf inegal, tematicul ci să îndeplinească o condiție cp să rezumăm cu ua cuviai 


opinia aulorului —exislențială. Najiunea de lebădă se iniruneșie cu ca- 


l i îndeminalic, dar sponlan, viguros ṣi original, u- 
mer pe E lliatea de alb, pănă în ziua cind aflëm de existența unei lebede ne- 


nul din puținii noşiri umorişii care posedă înir'o stare informă şi frustă 


cileva din însuşirile prețioase şi rare ce alcâluese esenla cea mai pură gre. Caracierul de alb Ja lebădă ni se pare din acea zi mccidenial: 
a comicului. pi 2 l-am aflat pe cale empirică (Peniru dilerenje intre esențial şi ecci- 
ad ce- At: 2 m, Octav Botez denial, vezi o prea inleresantă discujle p. 72 şi urmăloarele). 
] e Fee eul e e Nu este deci de mirare că nojiualie sau conceptele, care au fosi 
V L i Ja de GA: eri CH oe ca argon re regia een sini lolodată scopuri 
p. ; tapi în aparență contradicioriu, judecăţile le pres , şi ele 
loan Petrovici, Teoria Nofiunilor (Edilia |l-a), Editura Case! presupun jadecâli înfăptuite : în realitaie însă, guden etc pre- 
Scoalelor. supun țudecăţi şi „alcâluirea primelor noțiuni se poale face cu anle- 
lată o carte a cărei renparițle trebue să o salutăm, tără rezervă, cedenie inconșilenie“ (p, 59). Deci unele nojian! sini anierloare Jude- 
ca pe un fericit evenimeni. Era epuizală de aṣa muli limp, că celilorul căților ` există ele insă în mod necesar în ori şi ce Judecală ? ip. 60) 
se vedea sili! să se lipsească de folosința ei. Retipărirea ei umple acest | Am pulea remarca,—zice oarecum W. Jerusalem, - judecăți unde sub- 
gol. Autorul, cu o deplină modestie, ne spune în prefala edijiei noi stanlivul, în aparență o noțiune, este în reelilete va lucru individual, 
că a inlenționa! să reluşeze siudiul păsirindu-i, fireşte, ideile dirigoiloare, un obieci delerminat ; cînd exprim judecala : „un ciae lalră“ nu enun! 
dar schimbind îniru cilva argumentarea şi relerențele şi că şi-a da! nimic relaiiv la noțiunea de cine, mamiier caraltor, digiligrad şi do- 
deodată sama că, începind această reluşă, nu o va considera dusă la i meslic, ci mă reler la un obiect precis și individual! pe care siăpinul 
bun sfirși! pănă în momentul cind va fi ajuns s'o scrie din nou din scoarță său îl numeșie- să zicem - Togo, sau Tibit, sau Lovely.—yi care imi 
în scoarță. Dacă am fi chemaj! să ne dăm avizul, nol am declara că aş- siä în cale, amenințindu-mă ; cu mare dreptate d. Pelrovici răspunde 
tleplăm, mai curind decit revederea opusului, lrepiala edificare a inire- in substanțe : Judecata de care esie vorba se sprijină pe un individ, 
gului ciclu față de care lucrarea ce ne preocupă cuprinde o incheere dar acest individ este o pură nojlune individuali, precum Nilul este o 
de unde aulorul prireșie activilalea sa ulterioară de filozof ca dinir'an mojlane individuală (peniru explicări asupra noțiunilor individuale vezi 
„loc de popas“ (Vezi totuşi Probleme de Logică, Casa Şcoalalor). P- 150 și urmăloare); iar judeca!a precedeniă, deparie de a lua Hints 
Un studiu al logicei nu se poale clădi decit pe baza examinării cu ajulorul unei perceaţii singulare, brute şi neprelucrale, se exprimă 
nolunilor (sau conceplelor) şi deși d, Peirovic! delineșie logica în in bună logică sub! forma : „individul care mă iatră ele un eine (all: 
functie de legile ei (logica are de obiect „acele legi formale, nece- cumva a aşi avea drepiul de a spune că individul lairă, ci ași judece 
sare şi universale luluror realilăților care se găsesc apriori în ratiu- cel mull că face zgomot). 
nea noasiră“ p. 19), d-sa se sprijină Ìn cel mai inalt grad pe alirmalie i Analiza studiului ar „Jalea fi conlinuală, lucrarea find din acelea 
(p. 32) că „o ştiinjă, in alară de legi specifice mai are însă şi elemente ` pe care criticul jine să le dezvălue în iniregime ; irebue insă, din iipsă 
opril. Chimia ere alomii, psihologia senzațiile ai senlimeniele e- de spație, să ne muljumim „a menţiona liliu! seriei problemelor care 
ementare, sociologia, după unii, hoards, şi așa mal departe... Elemen- se pun: siera yi conțiaului nojiunilor, împărțirea noțiunilor *, În fine 


tele logicei sia! noliunile”. | 


Acesie noțiuni, d. Petrovici își propune să le pue în valoare în In capitolul referitor la împărjirea Hojlunilor, d. Peirovici vor- 


cartea sa; ca şi legile logicei, ele sint universale ; „după cum legile beșie pe scurt de categorii (p. 182 wt urm. Caan Asia a 
logice se găsesc implicale în orice lege ştiinţifică materială, tot aşa mojiunile cele mai generale. adică corp en Mile Ga er Ge 
orice elemen! de consirucjie al oricărei şliinje trebueşie să fie loto- de jadecăii, aceasiă parle a lucrării este de o deosebilă imporiaață. 


dată o noțiune* (p. 52). 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


raporlurile înire ele. În discuția acestor probleme, aulorul se arală cà 
un logician aviza!, minuilor subiii, plin de inițiativă şi lotuşi de chib- 
zulnjă: conlrorersa care se naște ca o sciniee bruscă la începulul cărții, 
se aprinde, se leagă, se imbină cu altele și totuși lrece din verigă în ve- 
rigă cu o deplină unilale : discujia aprioricului în logică îl duce final- 
menle pe aulor la concepiualism. Frapează de asemeni bogăția şi va- 
rielalea cunoșiinjelor puse in valoare, analizele de leorii în materie 
(vezi bunăoară critice teoriei lul James asupra cunoaştere! laluilive, 
p. 41-45), Precum şi exemplele înirebuinjate. 

Insă d. Petrovici se mai dezvălue in Teoria Nojiunilor ca 
psiholog : examenul pe care îl face despre nalura psihică a noliunilor 
esle de cel mal inalti interes și însemna! cu o preşiiinţă a epocel pre: 
zenle, care epocă abea se schița la 1910 (dala apariției edijlei l-a). In- 
tre domeniul logic şi cel psihologic există legăluri muluale şi căula- 
rea condijiilor şi naturii psihice a noliunilor aruncă lumină asupra na- 
lurii și condiliilor logice ale acestor noțiuni. Noțianiie nu sint, în a- 
devăr, pure cuvinle care au apol faculialea de a se unl şi inchega in- 
ire ele ia mod mecanic, ci dovedesc o mișcare a întregii minji ome- 
neșii. Cugetul se poale lipsi de imegine; de curint—crede d. Petro- 
vici— mal greu, insă observalia ne arală că nojlunea este independenlă 
şi de cuvini de oarece un acelaşi cuvint (adică o anumilă impreunare 
de silabe) poale să insemne lucruri diferite după cum vrem noi să-l 
gindim ; lar, pe de allă parte, aceiași Idee poate să fie exprimală prin 
mai malie cuvinte, după alegerea noasiră (<inonimele— coresponden- 
tele în limbi deosebite). Totul ne conduce deci să spunem că „nojlu- 
nea nu esile constituilă de inlimplăloarea imagine individuală, ci, în 
primul loc, dia intenția cu care o privim, din raporiul in care o aşe. 
zăm, din rostul deosebit pe care i-i alribulm (p. 95). „Viaţa sullelească 
nu se reduce numai la imagini ai împreunările lor, ci mai prezintă un 
domeniu superior, unde se găseşte probabil şi partea lundamenilală a 
gindirii concepluale* (p, 100), 

In line, in stadiul său, d. Petrovici irădează o vocație naturală şi 
accealuală pealru definirea aspeclului metafizic al problemelor. Asie! 
se arală problema posibilității lumii (p. 25), a absolululai (p. 45), a 
accideniului (p. 64—66), în fine problema universalilor (p. 21 - 85, 104). 

Cele ce preced ne îndreplăjesc indeajuns să conchidem câ stu- 
diul d-lui Petrovici esle din cele mai interesante și că în lileralura fi- 
lozolică romină el constilue un pas inainte, indepăriindu-se de acele 
lucrări de vulgarizare în care mişună coniuziile cele mal regrelabile. 

Casa coal: lir s'a achitat de astă dată cu onoare de tipărire, care 
susține prestigiul lucrării d-lui Petrovici; o singură lipsă simiitoare, a- 
ceia a tiilului pe spalele volumului, de aliminteri suficien! de gros: o 
carie fără lillu pe spate în în bibliolecă aspectul unei broșuri și ochiul 
posesorului se deprinde să o sară. 


D. Bădâreu 
2 8 . 


lon Foti, Prometeu şi Perșii lui Eschil, Traducere, „Cultura 
Naţională”, 1924. 

D. Bezdechi, profesor universilar, scria în ultimul număr al ra- 
vislei „Peninsula Balcanică“ un elogios articol la adresa d-lui Ion Foti. 
Extragem următoarele rinduri: „Conşiieni inalale de a aprecia ua 
meșteșug, ești dator să cunoşii bine lu însuți acesi meșteșug, el a stu- 
dei şi a praciical lormele meșteşugului divin al poeziei, turnind în mo- 
dele splendide viziunile ce-i lrâminiă inchipuiren sa, hrănită din bel- 
șug cu eleganie amintiri clasice şi adăpată la o adincă experiență e 
simjirii moderne. Aria sa mindră şi severă ne amintește pe Vigay, vn 
Vigny care a avul norocul să-și pelreacă adolescența pe malurile lu- 
minoase ale Mediteranei, in peisajul omeric pe unde a copilărit Achille 


RECENZII 315 


ai Alexandru Macedon. Cu acesi parium al vechel Elade in Ă 

explicabil cum autorul „Poemelor Păgine, a reuşit d 

să ne redea În versuri romineşti măreția lui Eschil în „Promeleu” şi 

deng += goe, D GE sea Maraloa în „Perşii””, 
schis d 

PRS, A vier ee cu emoție volumașul d-lui Foli și dau peste 


Hephaisios: 


Ce vi s'a dat :—"lui Zens paroncă'! ata, — 
O, Kratos! Bial Totul vi- pe pet 
Mil greu doar mle, pe un zeu, de-un neam, 
Sä-l leg de pootrnita ripă, silnie. 
Pe inimă să-mi cale Nevoia 'ndeamnă : 
O pai nesocolind a tatălui poruncă? 
O, făt măreț al Themidei înțeleple, 
Eu aepoind nieft Io —te-ol ferecd, 
Cu lanț nezdruncinat de stinca 
am n'apropie, aloi voce-oude, 
Nici îns nu vede... 


imi! de aceaslă limbă neorominească şi barbară, trec mal de- 


€. 


Kralos : 


„Hai nu-ți mai perde vremea : în van nu-l plinge. 
Cum, nu-l setrbeşii pe Zeul cel urit 
De zei, pe cel ce darul tău răpit a? 

Hephaistos: 


De-un prilelin, rudă, lesne nu te lopezi. 
Apoi: 


Kralos : 


Atunci Inceurcă iute acesta lanțuri 
Să nu te vadă Tată! că te ‘ndol. 


Hephaistos: 
Sint gala fiarele. 


Cum, asta e gravitatea aproape religioasă, poezia versului eschi- 
lian? Deschid lextul şi răsuliu uşurai, lrezii ca dinir'un vis urit Nu, 
d. 1. Foli n'a văzut lexiul lregicului elen, cind a (eut asemenea ver. 
suri. Poate nu l-a lrecu! niciodată pe subt ochi. O spun asla spre a-i 
ușura pozijla. Altfel este inexplicabil cum a pulut reda în chipul de 
mai sus — lalşilicind, stilcind, bătindu-şi joc — versurile acestea : 


patos : 


Kesto; Bia ce zën uiy seit Aus 
yas sthzg în motiv duzeién în 
ipia Zăzhpâs ul suyyevh äi 
ñoa: Bia gëeent meòg 2ucpeuadpea, 


Ap ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


Hävzwg Z'Zvämg măi Wo Baga oder, 
Euprățeiv yàp zarg; Axen Bas, 

Tis Zeäebehien Mures ois zal, 

nova a day Bieber areas: 
apoazasealelato Te dean dëch ze, 

Dy "ele pwuviv rz een use Beezon 

EP sas (Vers. 12 - 21) 


e romineşte, în proză au acesi înjeles: 

ere, pe e Bia, Voi. în pe vă privește, SÉ indepitait porunca lui 
Zeus; nimic nu vă mal reține deci. Dar mie vine greu să leg sil: 
nic de siinca bătulă de vinturi pe un zeu de un neam cu mine, ȘI to- 
tuși, lrebue să am acesi curaj: căci e greu să treci peste poronca pă- 
rintelui. O prea înțeleptule fiu ei Temidei cu bune sfaluri, fără vola 
mea ca şi fără a la, le volu finlul cu lanțuri greu de desfăcut a- 
ceastă slincă pusiie, unde nu va ajunge pănă la Une nici glasul nici 
chipul vreunui muritor,,.* 

Sau versurile : 


LEE 
Elv, si adidas nai rare zf. dy ; 
zi bn golg Dën si cual; Deby 
done o by Doria zëcäwnen ven: 


"Heagczac: 
TO oupyzvég ze Berii $ F mila (Vers, 36 —39), 


Kralos: „Fie! De ce întirzii şi le jăleşti zădarnic ? Na le umple 
de Sr acesi zeu, cel mal uril! de noi, el care a da! parlea la ma- 
den Hephaistos : „E loarie puternică legătura de singe cind e unilă 
cu prietinia. 

ȘI versurile : 


Kpăzec: 
Oimouy Zeeifn zo digua meprăaăet, 
doc ph g'äAmtexcg aposteoyòt Zgrée ; 


 Hezescz : 
Kai di, zpézepa ăia Zexezis: săpa. (Vers. 32—54). 


Kralos: „Orăbeşie-le deci și aruncă-i lanțul în jarul trupului. 
Să nu te vadă Părintele că stai la îndoială, K 5 
Hephaislos: Mă poate vedea că țin în mină lanțurile“. 


Am conirolal, mărlurisesc, numai jumălate din iragedia inlăla şi 
am reuunțal, Să nu se creadă ca am ales în adins versurile cele mei 
slabe. Nu; toale vint astiei schimonosite. lată de plidă cum vorbește 
Prometeu, cind bälaia de aripi şi Pda invizibil al oceanidelor a- 
jung pănă la dinsul (vers 113-424): 


RECENZII 317 
eee EE ET 


„Vai ! val} alau? calou ! Ce vijiit 

Ce miros sumbru aleargă laspre mine ! 
E dela zei, ori oameni, dela siafil ? 

E vreunul care vine pe dat pisc 

Să vadă cazna-mi, oare ce-o prof? 
Vedeți-ma pe mine 'niânțultul, 

Pe asup-itul zeu, lui Zevs dușmân, 
Nesuferit de zei ee huzurese 

Intr'a lui Zevs ospele—cd 'ndrăgii 
Prea mult pe oameni I" 


Unde pe ișeyyi 
(cind în realilale e o ființă de Rolură mixiă, compusă din elemenie di- 
vine şi omeneşti, ceiace traducem noi, muritori comuni, prin sem'ze!), lar 


cu totul fals prin: „Ce huzaresc intr'a lui Zevs ospeje“, 

nd textul nu-i delorma!, desfigurat pănă la necunoaşiere, cind 
limba lraducălorului pare că se apropie de cea rominească, alunci 
slilu] e vulgar şi prozaic ori fad, lără urmă de grava și solemna poe- 
zie eschilianā. 

Eschil e in genere un poel greu de celil, mai greu în orice car 
deci! Sofocle şi Euripid; dar Prometeu e, din Iragedilie sale, aceia 
care oferă mol puține dificultăți de texi: de aceia și Bizanlinii în e- 
dițiile, pe care le făceau anume peniru şcoală, o puneau în lruale. 
Prin urmare traducătorul n'a avut de învins greulăji neobişnuite ; cum 
de a reușit să-l redea iotr'o limbă care, uneori este de un comic ire- 
zislibil, elle ori le umple de rerolið, e greu de închipail. Fireşte în 
aja unei asemenea lucrări esie inulil să mai Impulăm traducălorului 
că n'a indica! ediția ce a urmal, că na pus nole ce in mulie părți 
sini de absolută necesitate peniru un cetitor modern etit.. Dar mal e 
ceva care lrebue releval: Indrăzneala pulin comună, de care dă dovadă 
îngrijitorul acesior ediții de clasici și căruia nu-i putem alribui o ase- 
menea lipsă totală de gusi, Căci nu e nevoe să șiii numai decili gre- 
ceşie, ca să vezi că nu se pol lipări asemenea clucubrații. E de a- 
Jans să celeșii o pagină; una singură. 

Să-şi aducă aminte acum celitorul de laudele dilirambice ale 
d-lui Bezdechi, citale la incepulul acestei recenzii și să tragă singur 
concluzia ce va roi, MJ 


Revista Revistelor 


Cuvintul liber, (No. 10).-D 
Filotti se declară pentru „demo- 
crolla rurală”. Așa dar ne-am in- 
jeles. — La „Cronică“, ucenicul 
d-lui Lovinescu renunță înslir- 
şit la „legile* maestrului său (a 
căror palernitale nu o mal re- 
clamă nici d. Lovinescu; ba incă 
răzbunindu-se de displăcerile pe 
care | le-au  pricinuli aceste 
legi, d. Lovinescu le neagă şi 
dreplul de a fi legi, după ce in- 
Iron inlerview dei ucenicului le 
ilatase cu acesi nume, iar uceni- 
cul scrisese cuvintul fatal cu li- 
tere de-o șchioapă, şi apoi enun- 
fase legile cu surle în Cuolntul Li- 
ber). Acum, în loc de „legile” as- 
tea, - și ca să nu lese păgubaș pe 
d, Lovinescu în faja celitorilor,— 
el vine cu o ai „noulale” a 
maestrului: „construciia ideolo- 
gică“ a d-lui Lovinescu. Ba încă se 
ingrijeşie lare de tot ca nu cumva 
să prelindem nol ch avem în ar- 
senalul nostru poporanisi şi a- 
ceaslă „consiruejie”, Să-l linișiim, 
N'o arem. Am avul-o in adoles- 
cenjä, căci pe-alunci „consiruciia” 
aceasia sideologică" o avea ioa- 
lā lumea, afară de Junimișii. In 
curind insă am inceput să Cunoaş- 
temisloria Rominilor mai bine și am 
băga! de samă că există o muljime 
de fapte, care răpesc temeiul islo" 
ric al unei asiiei de „conslruciii“, 
Mai pe urmă, studiind mai cu atenție 
siruciura socielăjii noastre şi posibi- 
Mtăţile ei de dezvollare, ne-am inlă- 
rii şi mal mult în opiniile noasire.— 
Inslirşii, dăm ucenicului asigurări 
formale că n'o să răpim maesiru- 
lui său această „consiruciie Ideo- 
logică”. - Dar ce gafă din partea 
crainiculul d-lu Lovinescu, cind de- 
clară admiralir că „construciia” de 
mai sus esle „opusă“ „conulruejlei” 
poporanişiilor, a lui Gherea și a d- 
lui Zeletin. Apoi cum aere să fie 
„Opusă*, cind aceşti din urmă au 
opus consirucțiile lor -vechii con- 


sirucții, pe care au găsit-o şi pe 
pia lormulează acum d. Lovi- 
nescu în volumele sale?-ŞI ce 
impruden! e acesi amic și admira: 
tor, cind dă iniormația (iriumtă- 
toare) că d. Lovinescu a distrus 
e poporaaişii, pe Gherea, pe d. 
Cu E impruden!, penlrucă ce- 
litorul își va zice: O fi el genial 
d. Lovinescu, dar oricum Qherea, 
Zeletin, Siere au lol învăjal, au 
gindit zeci de ani, sint sociologi, 
economişti, specialişti, au desbă- 
tut o vială înlreagă problemele a: 
ceslea, — şi cum Dumnezeu de i-a 
pus în cotă d. Lovinescu care nu-i 
nici sociolog, nici economisi, nici 
specialist, deprins cu meseria ? 
Cum (lranscriem mereu vorbele 
celliorului) cum de l-a nimici! 
pe alijia specialişii omul care 
nu s'a inleresal de asemenea iu- 
cruri prozaice niclodală până a: 
cum? Cum,aceia muncesc,- toji 
la un loc un secol, şi omul care în 
volumul IX al Criticilor studiază 
pe larg și serios conceplla poetică 
a d-lui Ballazar, acum, în volu- 
mul X, cu degetele incă pline de 
cerneala cu care clasifica pe d. 
Baltazar, desliințează pe Gherea, 
pe Zeletin, pe Siere și pe toji par- 
tizanii lor? —la romanul d-lui Radu 
Roselii Cu Poloșul, sini o mulțime 
de viteji. Dar inlr'o zi apare un 
necunoscul, care bagă groaza 
in ei. E Toma Alimos Dar To- 
ma Alimoş era mal inlălu Toma 
Aumos, ş'apol era oşican vechiu, 
specialist in malerie.—Dar cind o 
să isprăvească discipolul să ne lot 
scoală inainte pe d. Lovinescu, 
silindu-ne să-i disculăm filozofia ? 
Gindul nostru, (laşi), e o 
mică revistă loarle simpatică. Esle 
Cindul nosiru o revistă de pro: 
viacie ori nu ? Deet nu. Geograli- 
ceșle, nu-i o revistă de proria- 
cie, penirucă lașul e „a doua Cp: 
pitală“. Prin natura ei insă, eo 
revistă de provincie, şi așa se con- 
sideră şi ea. In adevăr, caşi re: 


~ 


vistele de provincie, e organul u- 
nui mic cenaclu, adăposteşie pe 
incepători şi are şi alte caraciere, 
care opun in rindul acesior re: 
viste. Revista „de provincie" nu e 
o nojiune geogralică ; o astfel de 
revistă poole apărea și la Bucu- 
Tea, şi uneori apar în adevăr şi 
end revisie de ustea mici şi mo- 
e. 

S'a disculai legitimitatea exis- 
lenjei unor astfel de reviste şi ros 
Es Care Irebue să-l aibă- fie 
dorohoeane, [ie bucureştene, adăo- 
găm noi, conlorm clasificării de 
mai sus. 

Dacă se ocupă cu lapte şi inte- 
rese regionale, exislența celor din 
piiaeie e legilimaia complect. 

acă au însă scriitori de mina in- 
täia (pură ipoteză) m'au nici ua 
rosi: scriitorul de mina întâia ire- 
bue să-şi tipărească bucàjile in 
revistele mari, răspindile—şi in 
inleresul său şi al publicalui.— 
Dacă Yehiculizează opera scriito: 
e Care au bătut destul la poarta 
Heralurii și nu ii sa deschis—şi 
acum, acesie mici reviste, își 
salisiac, cu orice prej, nevoia de 
publicitaie, revistele astea sint un 
rău, căci strică degeaba hirlia și 
gustul publicului din regiunea 
lor.—Dacă însă acesie revisie sint 
menile să fie arena unde se exer- 
cită iacepătorii care (ăgăduesc (şi 
nu pol așiepta ca Maupassant ze- 
ce ani să se desăvirşească acasă), 
și care, dacă n'ar area uade scrie, 
n ar mai scrie deloc, şi s'ar lăsa 
de literatură, alunci miciie revisle 
au un rost. Sial ca un... prosemi- 
nar al liieraturii. Ciadul nostru 
nise pare că face parie iniruciiva 
din această din urmă calegorie, şi 
deci existența lui e justilicală, 

Arhivele Qitenici,—iata ore- 
vistă prorincială, „tegională” in 
înțelesul cel mai bun a! cuvialulai. 

astă publicație se ocupă cu 
tol ce priveşie Oltenia, aciuală şi 
istorică — şi conjine, în plus, iafor- 
melt şilinjilice interesante, Àr- 
hivele Olreniei învață pe celitorii 
ei să-și cunoască şi să-şi prejuias- 
că lucrurile lor bune,—indeleial- 
cire nu se poale mai onorabilă. 
In ultimul numâr, revisla craiovean- 
nā se piinge de piaga luluror pabili- 
caliilor ` desirăbàlarea poşiei „şi 
Sreulales, cu care-şi fac datoria 


REVISTA _REVISTELOR 


EE 


abonaţii sau chiar neind 

acestei datorii. Acesti Ge Se 
neajuns poale fi înlătura! cu În- 
casalori sau alilel. Dar poşta ? 
Statul lace o crimă impotriva cul- 
turii, cînd nu reprimă acestă crimă. 


Probi 
Or e 


„Rellecţiile“ siet pe marginea 
unui siudiu subisianțial și Ve de 
vervă al filozotului catolic |. Mert- 
lain asupra părintelui illozotiei 

erne: „Descaries ou l'incarna: 
E l'ange”. 

o lerminologle teologică 
lhomistă (Thomas d'Agen. ori 3 
lea exisienja lagerilor, forme fără 
materie, einne esenjiale ale creo- 
liei), nu consideră raționalismul 
cariezlan ca un păcal, ca o usur- 
pare a cunoștinjel angelice a cărei 
căraclere — se polrivesc naturii 
omeneşii. Descartes a deviat dela 
adevăr Franja și lumea ; in isioria 
moderne, carieslanismul 
e marele păcal francez după cum ` 
Reforma e marele păcal german. 

ŞI Mariiani înțelege prin acesi 
cuvin! un verilabil „păcat orginal" 
care alrage cădere şi pedeapsă. Al- 
oaiae angelică e improprie na- 
Sa i omeneşti, dapă cum aimosiera 
e eairă nu contine martienilor lui 
Lie: s. Omul s'a înșela! căulind 
A ucă, dela Descaries, ua gen 
ga e al edi microbi inolen- 

ru inge 
penis iti 9 al periculoși 

Această „deplorație relrospec- 
livă” care prin intecilvele sale in 
conira revoluției carleslene au 
larmecul de a ne face să ne 
simţim conlimporani cu Thomas 
d'Aquino (ces rbaciionnalres sont 
nécessaires à un amateur de durée) 
suggereazā citeva considerajii a. 
su r 70 culcare 

cla de nalură angelică, si- 
bilitatea existenței unor ët oa: 
perioare omului nu se daloreşie 
numai speculajiei creşiine, e legală 
de principiul de continuitate, 

umea ingerilor mennjează o 
siore de tranziție inire om şi 
Dumnezeu. Omul nu e nici anis 
mal nici înger ; are puncie de con- 
toci cu natura animală și angelică, 
Leibniz considera intervalul laire 
sulieie și H ca populal de 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„genles*. Ceiace s'ar putea numi 
ontologie comparată corespunde 
unel nevoi a Dozoiiel, Lumea 
angelică umple solujiiie de con- 
linuitale ale unei filozofii pe un 
lip prea stricl-uman sau prea ime- 
dial-divia, 

În sec. XVII, meditajii asupra 
maleriei angelice sint cuprinse in 
„Augusilnus* æl iul Jansenius, lar 
Milton face să figureze îngeri în 
al său „Paradis pierdul. După 
Génie du Christianiame, romantis- 
mul a recurs la înger ca malerial 
poetic. Ingerul a fost ulilizat ca 
simbol, reprezenlind un senlimen! 
omenesc (mila d. ex.), ca idee, ca 
făptură sptriluală, 

n la Chute d'un enge“, Ingerul 
căzul reprezinlă ideia de umani: 
late, ideia platonică aplicală res- 
lităjil căderii și reînălțării. 

Îngerul a fosi considerat și ce o 
ființă reală, oni care nefiind 
deci! spirit nu poate fi cunosculă 
deci! prin reflexia spiritului a- 
supra lui insuşi, obieci de imagi- 
aajie nu de experienlă. Ingerii din 
la Révolte des anges sinl astfel de 
puleri spiriluale. Ingerii lui France 
populează lumea inteligenței, lu- 
mea În care lrăeșie romancierul 
după cum un astronom irăeşie in 
Jumea stelelor. 

Nalura omenească ar Íl la o 
„răspiniie bâlulă de vinturi”, inire 
genurile de viajă animal, uman, an+ 
gelic şi chiar divin. 

Primul gen de viață e dat in ma- 
lerialilatea noasiră ; celelalle sînt 
dale în planul spiritului sau mal 
degrabă în planuri spirituale. Dar 
aceste planuri per a nu fi simple, 
nici continue, nici paralele. Trebue 
sä nl le inchipuim ca straturile 
geologice care se pălrund intre 
ele, lrebue să construim lumea 
spirilului mai degrabă cu o imagi- 
majie de geograf şi de istoric de: 
ci! de filozoi şi malemalician. Ti: 
nind seama cil e de complexă a- 
ceaslă reelilaie în aparenţă simplă: 
genul de viajă omenesc, lumea 
ongelică lrebue imaginată ca o res- 
late infinil mai complexă. 

(A. Thibaudet. Nouvelle Revue 
Française, Februar). 


Panait Istrati 


D. Istrati poale îi cu greu apro- 
pial de Yre-unul din prozalorii Oc- 


cidenlului, S's vorbii de ag, În 
Gorki. S'ar pulea adăuga Th. 
Hardy peniru falalilalea care a- 
pasă asupra eroiior lul isirati ca 
şi asupra personagillor marelui 
romancier englez. 

Povestitor înăscul, exaltotde pro- 
prille povesliri, Panait Isirali com- 
bină realismul și miraculosul cu o 
sălbătăcie neinchipultă,aproape de- 
ltrantă. Eroii lui sint minajili de o 
lurloasă dorinjă de visjă. Sullele 
rafinate și Primitive în acelaşi timp, 
impregnate de un hedonism orien- 
lal, borbar şi insiiactiv, virtulile 
şi viciile lor au fermenta! deo 
poirivă subt inlluenața unei oirili* 
zent prea bogale peniru ele. 

În Kira se arăla violența apeti- 
tarilor cărnii şi cruzimea crenlo- 
rulul care supune pe om liraaiei 
pasiunilor şi-l face să plătească 
cu suferință plăcerile pe care nu 
poale să nu le dorească. Oncle 
Anghel e impregnal de un stol- 
cism resemna! ; chiar stilul, de o 
vervă diabolică În primul volum 
devine mai calm și mai emplu. 
S'ar părea că aulorul, poale subi 
influența lui Romain Rolland, s'a 
lăsal atras de doctrinele de re: 
nunjare ale Indiei. 

Eroii lui Panaii Isirali sial roman- 
tici şi byronlani, dar Intro almosle- 
ră de realism. Temperamenle de 
revoltaji impinşi de o energie nein: 
vinsă, au o ferocitale şi o perversi: 
tale cu totul asiatică. 

Panail Isirati reuşeșie să ne in- 
duioșeze, arălindu-ne cu o nouă 
pulere de evocare „de beau mon- 
sires". 

(John Charpenlier, Mercure de 
France, Februar). 


Directorul dela „Nouvelle Revue 
Française“, care o mori! acum ci. 
leva săplămini, În vrisiă numal de 
ireizeci şi nouă ani, nu era pro- 
priu zis un critic. Cind face cri- 
tică individuală, aceasia nu e pen: 
iru Rivière, deci! isloria crizelor 
lul de conşiiință. Siudiile lul stat 
un fel de jurnal, llinerarul unat 
spilt în domeniul vieții interioare. 

laude!, Gide, Baudelaire, Rim- 
beud nu sint peniru Rivière decit 
nişie simple teme cas „La sia- 
cèrilé envers soi même”, „La foi” 
„La Solitude“ „Le roman d'aren- 


tures“, subieciele esseurilor pu- 
blicate între 1912 şi 1914 in “ia 
velle Revue Francaise“ ai nepubli- 
cate încă în voium. Ei apare, ina. 
inle de loale, ca un essayisi, fără 
îndoială cel dintălu al acesior vremi. 
Din jara lui Montaigne şi Montes. 
queu, Rivière urmăreşte fără in- 
celare „cucerirea discursivă a rea. 


, Ju", Inamicul său e giobalismul 


„Stare de ansamblu şi de c o 
sier, Dar acolo unde Rieni: 
arăta! un mare crilic (și ecesia va 
răminea esențielu! aportului său în 
evoluția crilicei Iierarei e ln a- 
plicarea acestai antiglobalism În 
Ieratura franceză dela sfîrșitul 
secolului XIX și începutul se- 
colului XX. Se posie spune des- 
pre Rivière că a fosi lichidalorul 
simbolismului și profetul care a. 
nunța reînloarcerea la psihologie 
care e „clarilale şi dislincție, dar 
si vesnica surpriză, perpeluu nme- 
Drevăzul şi bventură“. Literaturii 
“intale şi neexprimale a simbolis- 
mulgi, Rivière a opus lileralură 
“pusă „cu loale cleritājile şi irivia- 
iMăţile limbajului“. literatura lolal 
“xprimală a unui nou clasicism, EI 
nu lrebue considerai însă ca un 
anliromantie şi un neo-clasic, în 
felul lui Maurras sau al discipoli- 
or lui Mortas. Revière vrea să a- 
plice analiza, ordinea şi distinciia 
“Aasică acele! messe în fuziune 
care € sullelul omenesc de azi, im- 
bogăți! ca lonte aporturile roman- 
Hismului şi ale simbolismului. EI 
prellade să aplice „sincerilatea ne- 
intreculă şi paradoxală a France- 
xului“, ca şi inleligența lui, în stu- 
diul sensibilităţii şi cunoțiinia pa- 
“lunilor. Acest Inventar coincide 
lupă el cu ce e mai bun dia gè- 
niul francez, e celace a fâcul o- 
dinioară Racine. lalrenza operă 
“rilică, ca și esseurile lui Rivière 
ind la afirmarea acestui poziti- 
vism psihologie şi clasicism mo- 
dern. Nimic mai net și mai cohe- 
sent ca aceasiă leorie. Rivière n'a 
ujuns lu eo deodată, a trebuii ine 
"siusă se libereze de mulle scrupule 
morale, apoi de unele prejudecăţi 
əl înclinații imoraliste. Alară de 
+ omanul său „Aimée“ care prin a- 
diacimea și subtilitatea anelizei a- 
ininleşie pe „Adolphe“ şi „Domini- 
que”, lol ce a scris Rivière nu a 
fost decit o prelață la cetace ire- 


___REVISTA REVISTELOR 321 


bne să vină. Deşi el a lăsa! de a- 
juns peniru a supraviejul, nu l-a 
fost dal să realizeze esenja ope- 
S male: kee 

enjamin Crémieux. Les Nouy- 
belles Littéraires, Februar). Zi 


Filozofia muncii ca t - 
ment al lui Gabriel adi 


Dela atacerea Dreylas, Séailles 
a rămas lipul intelectualului pre- 
dicator. Deşi foarle preocupat de 
gaen fliozofice şi artistice, el 
linut să păstreze pănă în ultima 
clipă, coniaciul cu poporul şi să 
răspundă ja apelul tuturor organi- 
zaļiilor democratice : universități 
populare, ligi de educajie morală, 
asociajii de institulori, elc. 
Volumul intiiula! „La philosophte 
du iravail” conține 25 coalerinţi, 
din care malie sial mici capodo- 
pos bogale in Idei generoase, În 
ormule sirălucile şi în observaţii 
ingenioase. Deși subieciele sint 
variate, (Dogmele şi ştiinţa, Patria 
șI patriotismul, Idealul tale eic.) 
culegerea e dominasi de o idee 
centrală : ea caulk să sconlă în 
lumină felul de a gindi pe care-l 
suggerează oamenilor lupia lor cu 
nalura și conjinulul pozitiv pe care 
aceasiä filozofie îl pocie da cuge- 
Mării, eliberale de dogmele iradi- 
Honale. În acest senz „La philo- 
sophie du travail“ conlinuă şi com» 
pleciează in mod feric |, „Les affir- 
maliona de la conscience moder- 
ne ; e o lrecere de la „lnicism“, 
la „iravailiam*, 

e cind după unii fllozoli ca So- 
rel, felul de a gindi al chen 
lor din ateller e foarte dilerii de 
acei al inieleciualilor care au lai- 
c'zal școala, Scalilas susjine leza 
exaci conirară. Munca e după el 
o școală de solidariiate care ne 
face continualorii unei lradiții şi 
colaboralorii Progresulal, prepa- 
rindu-ne în acelaşi limp peniru o 
conceplie pozitivă a naturii. Mo- 
rela muncii reclamă insă justiţie. 
Ea ne desobicinueșie de a crede 
in miracole sau in Providenţă atii 
in ordinea socială, cit şi in cee 
palurelä şi constitue prin succe- 
oară see pe care o comandă o 

une, în favo - 
erer p savoarea idealis 
Izvorul acestor teze lrebue cău- 


19 


322 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tat în amintirile copilăriei. Séallles 
cra fecior de fran şi paginile 
cele mai frumoase din operele Jul 
sint acele in care vorbeste de 
„lecţia strămoșilor“. Alte Influențe 
vizibile sin! acea a lui Renourier 
care in morala lui susținea că 
munca e valoarea supremă, şi cu 
deosebire acea a unul cugetălor 
care nu vg despâriii niciodată de 
popor, Proudhon. Leclura operei 
jul Proudhon „Justice“ a fos! după 
propria lui măriurisire, peniru Bé: 
ailles, o revelație și ea a coalri- 
buit mai ales la formaţia lui 
morsiă, Căci deşi unii cugelători 
care visează reslaurarea monarhică 
și calolică vor să facă din "rou: 
dhon un leoreticiau al Conlra-re+ 
voluliei, el rămine în primul rind 
un apărător aprins al ideii laice 
şi al moralei inderendenie. Îmnu* 
rile pe care Proudhon le-a cialat 
pentru a siîvi religie muncii, ge: 
rau desigur prezenle in memoria 
lui Sesilles, pe cind acesta Îşi pre- 
para conierințeile populare, 

(C. Bougle. eoue de mâtaphy- 
sique e! du morale, Januar). 


Lordui Bryce şi democraţia 
tranceză 


Deleciul dar și folosul marelor 
anchele engleze, ca aceaa lordu: 
iut Bryce din cariea lui asupae 
„Democrajlilor moderne”, e pen: 
ire ua lrancez,dea nu linde la u- 
nele concluzii generale şi de a lăsa 
pe cetilor să le formuleze singur. 
Impresia lotală a aceslui englez, 
cu deosebire experimentat şi com- 
peleul, e o mare slimā peniru in- 
stituțiile democratice ale Franjei, 
dar o judecată pulia lavorabilă a- 
supra moravurilor ei democratice. 

| admiră spiritul practic şi ago: 
liditatea consiliuției republicane, 
care à puiul dura si merilă nu mu- 
mai să dureze, dar chiar să lie 
propusă ca model noilor slale, À- 
ceasiă consiilujie democratică, care 
irebula să dureze, s'a suprapus in 
1873 unui mecanism adminisiralis, 
care şi-a făcul dovezile saie. Con- 
siliul de stal şi Juslipa, Bryce nu 
le consideră intru nimic lulerioare 
justiției engleze. Iastiuţiile poli- 
lce şi lradijia adminisiralivă au 
losi de acord peniru a da polit» 
ci! exlerne a republicii „o coall- 


nuitale de vederi”, pe care nu o 
găsim în alte siale europene. 

Dar moravurile polilice compro» 
mit o parle din aceste avantaje. 
Spre deosebire de democralia en: 
gleză, acea lranceză e lipsilă de 
două piese esenj'sle: partide mari 
sr şefi remarcabili, Nimic anslog 
în Franje, acelor partide dalinite, 
în care orice Engiez e inscris şi 
militează viața lu: înlreagă, clşii- 
gind în același limp disciplina mo- 
rolă și simlul politic, fără de care 
nu există un aderăra! guverna par- 
lamenlar. In Franja, dimpolrivă în 
parlameni, pariide!e sin! inlocuite 
pria coaliții temporare sl blocuri, 
iar Înolară de parlameni prinir'un 
ansamblu complex, helerocii! şi l- 
norganic de comitete iocale. A- 
ceste comilele, după lord Bryce nu 
se întiincsc in Angiia, unde parii- 
dele zial organizate in mod regulat 
şi pe Top, Ele samână dimpotrivă 
cu celace in Scoţa se numeşte 
„clică“, „Oameul: care compun a 
cesie clici mici funcjionari, cir- 
ciumari, avocali, doclori, profesori, 
jurnalişti constitue cu depulaţii şi 
uneie personalități mal bogaie, fi- 
nsnciari, mari industriali, proprie- 
tari de jurnale imporianie, celace 
se numeşte în Franje, „clasele con: 
ducâloare*. 

Celace lord Bryce reproşează 
cadrelor şi consillue după el o in- 
ferloritate a vieții politice iranceze 
e de a pune la inlrarea în ceriera 
polilică, o portiță Joas! subt care 
oamenii inleligenii nu se pot curba 
decii cu dezgusl. Pe cind [iecare 
dia marile partide engleze bene: 
liciază de concursul şi inlluenja 
morală a prolesionalilor gindirii. 
in Franţa emigrația politică inā- 
uniru, € cureni praciicală de Inie- 
lectuali şi peniru a-i face să lasă 
un moment dia pasiviiale a trebuit 
ua ereunlmeni ca alacerea Dreylus. 
Hait oameul noiabili ca infiuență 
ai talent fug de politice parlamen- 
tară sau se mențin in alară de viata 
ciaciiră. „Franja nu e lipsilă, scrie 
Bryce, de personalități bogate ca 
yhiință, pulernice ca gindire ai a- 
vind un spirit pătrunzător. 

Nic: o lară nu u contribui! mel 
muit la crearea şi dezvoliarea m- 
ne! concepții filozofice a politicii. 
Dar cea mai mare parle din acesi 
fond de luieligență și înțelepciune 


Seen eer 323 


nu e utiliza! În viaja politică şi cei 
cillva oameni de sial care D po- 
sedă, par incapabili de a respira 
liber în aceasiă ambianță de pa- 
Ster edel, de partid, 
ceas lură nu e însă parlis 
culară Franjei, cl aparține mal de- 
grabă luluror democrajiilor, care 
nu du vechea educație clvică a 
Engierilor şi Elvejienilor. In seco» 
lui XVII, cind nu se cunoşteau 
alle democrații decit canloanele 
ege Monisstuisu lăuda acesi 
or peniru lie H 
magisirații, Weg, ei, 
(Alberi Thibaude!, Lo Nouvelle 
Revue Frangaise, lanuar). 


Goethe şi Maurice Barrès 


ileva zile după moartea lul 
Barrès, unul din colaboratorii lui 
„Times Literary duplimeni” serie 
cu prilejal unor recenie publicaţii 
goeihiene : „Goethe a lasat woste- 
nire muli din injelepciunea, reve- 
edhi eeng ra de activilate 
elul scriitor france: Barrès, 
iribular lui Goethe după cum riul 
lui nolai Moselia e un aflueni al 
Rhinului, Caşi moestrul său Qoe- 
e, Ten reunea în geniul lul 
mobleja pură şi injelepeiunea in- 
cercală a clasicului cu flacăra şi 
fanlezia romanticului*. Inatară de 
comparajin fiuvială, scesle linii si- 
lnază destul de iericii figura lul 
Barrès, în celace priveşie unul din 
raporturile ei cele mai auleniice. 
Căci precedeniele goeihiane in 
viața generală a idellor, intr'o a» 
numilă înțelegere „rhenană“ a ci: 
vilizației cași în eslimarea valo» 
rilor spiritului, au fost peniru au- 
torul romanului „Le colline inspi- 
rée“ o deierminantă aproape cons 
tinuă, şi sub! aces! unghiu e mai 
cu seamă jegilim să considerăm 
liala vieţii caşi curba evoluţiei 
sale. Dela primele suggesiii, ema- 


nale dela o puternică personali: 
late vecină asupra linărului și ne- 
lniştitului Loren, la interesul su- 
prem pe care-l deșiepia în el, cu 
cileva zile inaintea morții, cores- 
pondenja lul Ooelhe cu Schiller, 
poetul reman n'a Încelal să pre- 
ocupe g rea şi să deşiepi 
pata lui Barrès. SSES 
senlialul peniru Barrès ca 

peniru Goethe a fosi căularea K 
descoperirea unei slabilităţi şi a 
unei filozofii, dacă „aceasta e în 
fota vieții sentimenlul şi obsesiu- 
nea universalulul și inainiea mor- 
DI acceptarea”. Cela ce incinla 
pe vechiul bșronian în doctrina „la 
terre el le moris", e că ea îi pă- 
rea că satisface în acelaşi limp i- 
nima și spiritul, firea caşi inteli- 
genia lui. Poelul germen dădea 

etsemeni docirinei sale asupra 
nccepiării, o garanție supremă de 
cerlliudine, sprijinind-o pe studiul 
şiiinlelor cu ajutorul cărora „ne 
cunoaşiem ai cunoațtem lucrurile“, 
Renunisrena și perieclionarea in- 
diriduală erau înscrise peniru Goe- 
ihe în legile inseşi ale vieţii. La 
Barrès perliciparea mal direciă la 
vieja politic a compensat o infe- 
riorilale evidenlă şi mal degrabă 
In ordinea esielică şi în pilonul 
creajiei pulem constata dislanța 
dela discipol la maesiru. Trebue 
să regrelâm insă că părinlele Bå- 
rénicel şi Colelei, cu lipsa lul de 
imaginație obiectivă şi lirismul săa 
vibrani nu a creia! un Up masculia, 
care să Încarneze criza pe care 
dinsul a lraversal-o. Cos! Mistral, 
pe care l-a admira! atii, el ar H 
lăsa! atunci, nu numai unul public 
Inleleciual, dar şi epocii lui şi pọ- 
sierilăjii, mărturia unor lulbarări 
sulle leşticare nu fost nu numai ale 
lui dar ai ale altora. 

(E. Bal:ensperger. Revue de lit- 
térálure comparée, lunuar). 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Benjamin Crémieux, XX -ôme 
siècle, Nouvelie Revue Francaise. 

Studii asupra romancleriior con- 
lemporani; Giraudoux, Larbaud, 
Morand, Paulhan, Aragon, Ro- 
malas şi alții. Autorul sufine că e- 
xistă un siil al vremii fără de 
care orice roman e deporie de 
a fi o capodoperă. Vorbind de ro» 
manul Douze cent mille al lui Luc 
Durtaln, Crémieux se exprimă: „ce 
qui manque à ce irès besu roman 
pour approcher au chef-d'oguvre, 
c'esi un siyle vraiment d'aujoure 
d'hul”. Carlea de mal sus, după 
cum și tiilul arată, tinde să preci- 
zeze de pe acum spiritul literaturii 
care va siäpini secolul XX. 

Jaorge Max Rodhe, Las ideas 
esteticas en la Lileralu:a argenti- 
na, 2 volume, J. Roldan, Buenos 
Aires. 

Un sludiu documentat asupra 
Jiteralurii argentinlene. Serliiorii 
Argenlinei, ca dealilel mai toți 
din America spaniolă, nu pot ti 
cu totul originati. Ei au lost in- 
fluenteli cind de lileraiura spaulo- 
lå, cindde curentele dominanie in 
IMeralurile principale europene. 

D. Rodhe sludlază mişcarea lite- 
rarā curopeană (evidenjiind re- 
lexul acesiela in iiterølura țării 


sale) odală cu producția aulohlană. 

Poet, cei diniă! interpre|i ai spl- 
ritului lilerar, ocupă volumul L Le 
incepulul liieralurii argenliniene, 
se remarcă poetul Cruz Varela subt 
Imliuența esielicei pscudo-clasică 
a Spaniei din veac. XVIII. Un poel 
najionsi, declamalor, core a cinlat 
principiile politice liberale. Uroeg- 
ză tendința romantică imporială di- 
reci de'a Paris de poelul stevan 
Ecreverria şi sub! inspirajia euro- 
penlior Viclor Hugo, Byron, Lamar- 
tine, apar Doejii : Olegario Andra- 
de, Ricardo Gutierry, Jose Marmol, 
eic. Apar in aceaslă epocă şi ciji- 
va poeți subt inliuența poeziei po- 
pulare argentiniene ca j Her- 
nandez, In perioada ur are, 0- 
dată cu curenlul neo-ciasic ilustrat 
în Europa de Leconte de Lisle, Shel- 
ley, Carducci, apar în Argenlina 
Carlos Guido Spano, Rafavi Obli- 
gado şi Calixto Oyuela. Simbo- 
lismul are deasemenea iluşiri re- 
prezentanji pe Kuben Dario, ]. A. 
Silva, Julien dei Casal, şi moder- 
nișiii pe Ltopoldo Lugones et Anyel 

sirada. 
7 In al doilea volum, d. Rhode se o- 
cupă de teairu şi de principalii dra- 
malurgi al țării sale. Face istori- 
cul leairului, dela original şi pănă 
astăzi, 

Literatura dramatică a Argen» 


MIŞCARPA INRFLPCTUALA ÎN STRĂINĂTATE 323 
INA s : 


linei nu e prea dezvoliată. Origi- 
nea ei provine din jocui (pericon) 
si cintecele (payadore) indigene. 
incepul au fost onrecare repre: 
zeniajii panlomime. Pela jum, seco- 
lalul trecut Martin Coronado a 
scris cu aceste elemenle indigene 
plese : „La piedra de Escan- 
dalo“ și „La Chèera de don Lo- 
renzo“ primele drame aulochione, 
Au fost și reprezenlanii neo-clasici 
și romantici, care urmau tesdinji- 
le literaturii dramalice europene. 
Dar curentul indigen şi-a găsit re- 
prezenlantul lul de frunte pe Flo- 
renelo Sanchez originar din Uru- 
Şuay, care a lrâil! in Argentina Di 
Inspirindu-se din viața acestei țări, 
à scris cele mai remarcabile pie: 
se împregnale de sulletul argenti- 
slan ca „Baranca“, „Abajo“, „Los 
Derechos dela Salud” punind ast- 
fel bazele literaturii dramolice na- 
tionale. 

D. Rodhe promile incă trel vo- 
lume unde va studia evolujia ideii 
estellce în roman, elocrență, isio» 
rie și criileă. 

E. Legouis ett, Cazamian, 
Histoire dela Littérature anglaize, 
Hachaite, Paris. 

Onera se imparte în două părți. 
Prima, care cupriad= Istoria litera- 
lurii engleze dela origin! şi pănă 
la 1600e datorită d-lui Legouis; d-sa 
arală că Chaucer, Spencer, Shakes- 
peare o Milton siat personali- 
tățile care domină liieralura engle- 
ză din toale timpurile, Deşi in cur- 
sul sec. XVII au apărut scriitori 
de samă, demni de ateajia Euro el, 
ei nu rot pulea ojange aiciodatii 
înălțimea unui Milton sou sirălucl= 
rea universală a lui Shakespeare. 

D. Cazamian, in parica a doua a 
cărții, se ocupă de timpul deia 1660 
pănâla 1914. lusamnă ceşi colas 
boraiorul d-sale succesiunea epo- 
cilor, arată inlluenjele inteleciuale 
Sau polllice asupra literaturii, scoe 
[iad în evidenţă personalităjile prin- 
ire ideile şi dociriuele religioase 
şi filozofice ale vremi, 

Jean Boancfon, Pierre de 
Ronsard, geatilhomme du Dunube, 
aumâniar du Roi, poète de trance, 
Sociiit d'éditions, rue Vaugirard, 

aris, 

Autorul a fäçut cercalări deose- 

le peniru cunoaşterea vieții lul 
Ronsard. Cercetind la cabinelul 


titlurilor dela Biblioteca Naţională, 
a descoperii o serie de documente, 
inedite după care se stabileste că 
Ronsard era de origine nobilă de 
la Dunăre, şi că ascendeujii lui 
au fosi personaje fără însem- 
năiale în evul mediu. D. Bon- 
nefon stabileste de asemenea că 
Ronsard a fosi preoi, că exer- 
cila oficiul preoţesc. Era preotul 
şi poetul regelui. Există o chilanață 
prin care poetal primeşte, în cali- 
lale de preot, 8% lei peniru slujbe 
oficiale in memoria dauphinului, 

Rent Boylesve, Souvenir du 
jardin détruit, Ed. Ferenczi, Paris, 

Eron) e un dociòr cu mult su- 
liel. iși iubeşte cu palimă nevrasia 
care-l adoră ja rindul ei. Dela o 
vreme, însă, se simie în sulielul 
doctorului oarecare neliniște ; so- 
Ha lui bogă de samă că-i plicul. 
seşie. Doclorul aveao melresă. La 
ua moment dal, el rupe relațiile cu 
acensia, de lenmă sau poale de mila 
Solle! sale, dar nu trece mult şi 
tarăşi, din înlimplare, le reia, 

Mai tirziu, doctorul dindu-şi sa- 
mă, se hotărăşte să se elibere» 
ze de acen lemee şi măriuriseşte 
tolul nevestei. Dar nu trece mul! 
şi Iarăşi cade in păcat, 

ulorul analizează cu Pălrundere 
aces! caracier atit de schimbător, 
ali! de voluntar și loluşi Ipsit de 
Yoială şi condus de instincie mis- 
e Sa enma 
ppe ocupau Les frè- 
res Durandeau, ëmge Orassel, 
Paris, 

Aslorul, vechiu dadaisi, a debu- 
lat in fiteraälurā cu Versuri. Acum 
publică romanul fraților Durandeau 

personaje pe care nule cirmueşie 
nici o ordine, sulleie schimbătoare 
cași viaja speciei omeneșii in cur- 
Herea ei veşnică. 

Mario Meunier, Zo itgende 
dorée de dioux et des héros, Li- 
brairie de France, Paris, 

Aulorul, adinc cunoscător al ele- 
nismului, scrie istoria zelior şi e 
foilor anlici. Fiecare epocă inje- 
lege mitologia clasică in felul ei, 
căci interprelarea miturilor depin- 
de de gust, de moravuri și de idei, 
D. Meunier izuute le să iaca in- 
leresantă viaja iigurilor Demart, 
Joere, ica se celeșie ca un 
roman, 


326 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 


Jean Tousseul, La cellule 158, 
Nouvelle Revue Francaise. Paris. 

O carie de nuvele, Persona- 
jele întățişale sin! ființe simple şi 
de cele mai mulie ori nenorocile: 
lacrători, ocnaşi, lilhari, țărani. 
Aclele lor sin! veridice şi aulorul 
reuseşte—pe lingă unele fori de 
siil inutile -să redea tablouri sim- 
ple şi suggeslive ca acesto : 

„On entendii fermer les fenâlres, 
Une vieille se hâtalt, noire sur la 
route illuminée, brouellani une é- 
norme gerbe de paille; dans le si- 
lence, les grincemenis marquaient 
les tours de rome”. 

Georges-Lovuis Garnier, La 
grevo du sang, Le divan, Peris. 

Poeme, din care se desprinde 
irisleța chinal'oare pe care o var- 
să intrun suillet sulerialie iru- 
peşii conliaue și conșiiința elăbi- 
ciunii, 

Poetul e obosit şi exasperal de 
monotonia unei existente fără nici 
un Scop. 


ŞTIINŢĂ 


Edward J. Russell, Les con: 
ditions du sol et la croissance 
des plantes, lradus după a 4-a e- 
diție din englezeşie de Georges 
Matisse, Ed. Flammarion, Paris. 

Sri agronomică, cu melondele 
ei deosebite și problemelei vari- 
ale e expusă în cele 8 capitole 
ale acestei cèrjl. Relațiile fizico-chi- 
mice dinlre pâmint și planté sint 
complexe. Aulorul inzistă mai mult 
asupra substanjelor chimice care 
infiuenlează creșlerea unei planie. 

Polesia! este un element de ca- 
re depinde vigoarea plantei. Plan: 
tele lipsite de poiasiu sau care-l 
su in contilate prea mică, sulăr de 
intemperii şi se îmbolnăvesc Plan- 
tele care produc zahar şi legumi- 
noasele au În special nevoe de së: 
ruri de potasiu. Calciu e de ase- 
menea necesar cași magneziul şi 
toslorul. Clorofila se daioreșie u- 
nui compus al megneziului, 

Nu-i de-ajuns însă, de a procura 
pua acesle melale ci de a sta- 

ill o proporție in care să | se dea 
penlrucă fiecare metal în parle e 
toxic, dar un amesiec de săruri 
nu e toxic, 

Viaja piantei mai depinde şi de 


aciditatea solului, adică de o caa- 
titale de atomi liberi de hidrogen. 
Alie capitole se oc pă de ciciii 
cărbunelui şi ai azotului în pămiat, 
condițiile biologice ale solului, mi- 
cro-organismele solului etc. 


DREP 


Le droit en Russie soviă- 
tique, edit. Plamia, 2 vol., Praga. 

Aceas!ă carle publicală de edi- 
tura Plamia din Praga cuprinde 
toate ramurile siiinjei juridice -ta- 
diale de specialişti. Profesorul A- 
lexlev lraiează dreplul conalitulla- 
nal, profesorii Bogolepor, Tima- 
cher şi Mnkleizor dreptul adminis- 
traliv, profesorul Zavalzky drep- 
tul civil, şi alți! celelalie ramuri. 
Nevola acestui studiu o relevă re- 
daclorii: 

„Studiul dreplului in Rusiu sovi- 
elică a deveni! o necesilale abso- 
lută. Enecesar malinlăiu, peniru a 
avea poslbililatea de-al crilica, mai 
ales acum, cind sovietele au pro- 
clama! „legitimilalea rerolujiona- 
ră“ și au edital! mal mulie coduri 
care au loale aparenia codurilor 
din țările civilizate“. 

Autorii studiază izvoarele drep- 
talui sovietic, isloricul dezrollării 
lui ca splicajiile practice, şi con- 
duc la concluzia că dreplul şi jus: 
Hie în Rusia sovietelor sin! încă 
in fază de experieniă, de prorizo: 
ral. 


SOCIALE ŞI ECONOMICE 


Luigi Dai Pave, La concezi- 
one Warzistica dello Stato, Licino 
Capelli, Bolonia. 

In epoca în cere docirina mar- 
xisiă a los! formulală. domneau ng: 
turalismul şi erolujionismul. Inter- 
pretalorii au pus-o in legălură cu 
aceste curenie şi n'au injeles a 
derăralul sens ol gindirii lui Herz, 

Acesta n'a considerat niciodală 
determinismul isloric ca ceva iet 
lal, dapă principiul sirici al cas: 
zalității ; ci deși activitalea omului, 
inlr'o perioadă delerminală, esie 
condiționată de aciivilaleu lui pre- 
cedenlă, nu se poale face absirac- 
ție de elemenlul omenesc p'ola- 
jā“. Şi Engels spunea deasemenea 
că, condiţiile istorice n'au o acli 


MIŞCAREA INTPIPCTUALĂ ÎN STRĂINATATE 327 


une falal delerminaniă si 
e ag ee? tie 
rage ln 

inconjura uenjelor medialui 
n acesi înteles şi em 

lucrătorilor trebue så île pret mda 
elle, rezul'alul acjlunii lor poli- 

lice și revoluționare, Şi lupta de 

clasă trebue să fie activă. Şi nu 

pria evolujie se ajunge la asia 

căci no-l seris în carlea destinu. 

rd us prize evoluției, socie» 

acieailă va îi i 

prin comunism. inlocullë, falal, 
clelalea comunistă nu-l 

deci! prin dizolvarea EN 

leoria că mecanismul sialalui bur- 

ghez democratic poale fi uiilizal 

rä de A Pârarda proletaria» 

sie conir: D 

SCH sai, ințelesalul doc. 
sifel mutorul caută să . 

dă adevăratul înțeles ol et 

Marx ai Engels și n ilalianulul An- 

ehlimana Mustriadu-și afirma- 

a 
ile Ior. ajii bogate din scrie- 
ani Mario, £'utilisari, 

totei | ovoriers en ra gli ma 
mento Po 

d eg grafico Ediloriale Ro- 
xislă în italia o organizali 

Dopoiaroro* (după icre ue 

art scopul de a găsi cea mal bu» 

ně şi mai! folosiloare Întrebuinjare 

n iimpului liber ei lucrăiorilor. 


D. Giani, care e şi nresedi 
aceslei orgentzaitt, arală eg Se 
în această broșură - care sint ins» 
Miujiile care se ocupă de lucră: 
lori, în special de cele create de 
marile intreprinderi Indusiriale, So- 
cletățile Fiai. Pirelli, Breda etc. 
Organizajin d-lui Oilani are ua bi: 
rou ceniral, birouri provinciale şi 
multe secții locale, D-sa își expri- 
mă dorința ceşi Biroul iniernațlo- 
nul ai muncii să aibă o secție per- 
manentă pentru a aduna documente 
relative la inirebuinjarea timpului 
liber al iucrălorilor și la incercări. 
le făcule în această direcție, 

Pa pag ri targ Teoria so. 
uridica dei kstai'o - 
Riek Besos ee, rapa 
utorui, prolesor de drepi st sit, 
injè sociale in Uajvarolialsa. kg 
Buenos-Aires, şi-a rezuma! cursul: 
„Teoria socială ai joridică a sta- 
tului și a sindicalismului". Nu se 
poale consirul o leorle modernă 
despre siat fără a nu lace loc sin- 
dicalismului. Acesi carent, ca un 
DER unirea apei da ire» 
ui siărmind vechea ideol 
liberală. Sindicalismo! esile Log 
cralic prin esenia lul şi conduce 
la democralie prin acela că este 
însoți! ai de o acjiune polliică. 
În ultimele pagin!, lucrarea se o- 
cupă de organizarea inlernajională 


a muci. 
COMPILATOR 


Bibliografie 


In editura „Cultura Naţională“, Bucureşti. 


Maria lonestu-Lămotascu, Vechea artă rominească: cu 70 
ilustrații, 1924, Prejul 400 lei. 

larie Chendi, Schije de critică literară, 1924, Pr. 70 lei. 

loan Slavici, Amintiri, Pr. 50 lei. 

|. Minulescu, Roș, galben și albasiru, Pr. 100 lei. 

€., Fedeieş, Monuolul lui Ëpictet, Pr. 40 lel. 

Virgil şotropa, Năsăudul, Pr. 30 lel. 

T. Teodorescu-Branişte, Gambella, Pr. 30 lel. 

G. Viisan, Povestea unei tinereţi, Pr. 60 lei. 

Dr. Gh. Marinescu, /n/eojia gonococică, Pr. 80 lei. 

G. Brăescu, Schije vesele, Pr. 35 lei. 

L. Rebreanu, Trei nuvole, Pr. 50 lei. 

|. Foti, Spre nscunoscul, Pr. 40 lei. 

N. Leon, Contribution à l'étude de porasites animaux de 
RKoumanle, 1924. 

V. N. Madgearu, /mperialismul economic și Liga Naţiunilor, 
1924. 


in Editura „Cartea Rominească” Bucureşti: 


Henrich Stahl, Spion, Preju) 30 lel. 


T 


BIBLIOGRAFIE 329 
EE, 


l. Popescu-Băjenaru, Povestea Neamului Rominese, Pre- 
ul 48 Lei. 

G. G. Antonescu, Din problemele pedagogiei moderne, Ediţia 
l-a, P'ejul 80 Lei, 

P. Dulfu, Visuri Implinite, (Poezii) Ediţia Il-a, Preţul 17 Lei. 

Ai. Odobescu, Opere complecte, vol. I, Preţul 65 Lei. 

Dr. i. Giăvan, Cum să ne creştem copiii, „Premială de Cartea 
Nominească şi de Ministerul Sănătăţii 
Publice”, Preţul 16 Lei, 

Zaharia Birsan, Poezii, e 6%, 

1. AI. Brătescu-Voineşti, /n lumea dreptălei, Nuvele și 
Schițe, Preţul 50 Lei. 

Mih. de Corvantesde Saavedra, Don Quijote de la Maneha K 
carlonală şi ilusirală, Prețul 50 Lei. 

Cal endarul „Misercei” pe 1925, Anul XIX-lea, variale aticole lite- 
rare şi de actualilale inediie. Splendide 
suplimente artistice, Preju! 50 Lei. 

M. 4. Tabico, Păcăleii, Ze răul minunate din viața animalelor, 
Edilio il-a, carlonală (Coleciia Tabico), 
Bref! 20 Lei, 

Da niel de Foe, fobinson Crusoe, cartonată, Prejul 50 Lei, 

P. Duifu, Răzbunarea Lenufei, Povestiri din viaja copiilor, Pre- 
ful 15 Lei, 


P. Duifu, Povestea lui Făt Frumos, Ediţia V-a, Preţul 25 Lei. 
M. Renaud, familia Bunescu (Povesie morală și amuzantă 
peniru copii. Premială de „Cariea Romi- 


nească” Carlonată şi ilustrată), Pr. 20 lel- 
Lucian Costin, Cinteceie mele Vol. U (1922 1 24), În depozii 


la „Carlea Rominească“, Pr. i5 lei, 

Dr. Horia Siobozianu, Copilul, Ingrijirea lui modernă, Pre- 
mislă de „Cariea Rominenască“, Pr. 50 lei 

Gh. Tănăsescu, Costacea şi Stăcescu, Cartea adultului de 
curs primar, Ed. DN Pr. 40 lel. 

P. Duiiu, Gruia lut Nonok, Ed. VI, revăzulă, Pr, 58.50 lei. 

H. Sanitievici, Alle cercetări critice şi filozofice, Pr. 65 lei. 

Virgii Costescu, Corbu, Amintiri din copilărie, Ed, Il-a, Pre- 
mistä „Cartea Rominească“, Pr. 15 lel. 

Th. D. Speranţia, Dia joc de carți, dramă in 2 acte, Pr. 5lel, 

Dr. |. Gheorghiu, Scorlatina și alte boli molipsitiare (Cu: 
noşi. Folosil,), Pr. 5 lei, 

|. Simionescu, Moldova, (Cunoșt. Folosi.), Pr. 5 lel. 

Dr. |. Gheorghiu, Viaja Mierobilor, (Cunoşi. Foiosil.), Pre- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


jul 5 Lei. 

Profesor Aiex. Giugiea, Omu! şi Soolelalea, (Cunoşi, Fo- 
losil.), Preţul 3 Lei. 

G. Năstase, Asislen! universitar, Ucraina, (Cunoşi. Folosii.), 
Prelul 3 Let, 

Profesor I. Lepşi, Protozoarele, (Cunoși. Folosii.), Pre. 
tul 3 Lel. 

D. Cantemir, Moldova, (Pagini Alese), Preţul 3 Lei, 

P. ispirescu, La Roşiorii de Vede, (Pagini Alese), Prețul 5 Lel. 

4. Creangă, Popa Duhu, (Pagini Alese), Prețul 3 Let. 

l. L. Caragiale, Poveste, (Pagini Alese), Prelul 3 Lel. 

Ai. Viahuţă, Io munții noştri, (Pagini Alese), Prajul 3 Lei. 

Victor trasescu, (Si. Basarabeann), Cum a capatat Sarietalu. 
niet, (Pagini Alese), Prelul 3 Lei. 

Y. Militaru, /cocne scumpe, (Pagini Alese), Prețul 3 Lei, 

Gala Galaction, Dela nol la Cladova, (Pagini Alese), Pr. 3 lei. 

Al. Odobescu, Curcanii, Pr. 5 tel. 

I. Neniţescu, Taja) Nostru, (Pagini Aiese), Pr. 3 lei. 

l. L. Caragiale, Io vreme de ră botu, (Pagini Alese), Pr. 5 lel 

LC, Visarion, /slaz (ein, (Pagini Alese), Pr. 5 lel. 


In diferite edituri și tipografii : 


D. Mărculescu, fonta Reslaud, Oravița, Prețul 30 lei. 

Aurel Morariu, Le zece ani dela Izbucnirea marelui, răzbaiul 
Cernăuţi, 1914, ed. „Junimea lilerară*, 

Calendarul „Glasul Bucovinei” pn anul 1925, Preţul 40 lei. 

|. Petrovici, Teoria noțiunilor, ed. Ia, „Casa Şcoaleior, 1924. 

Sorin Gorovei, Reprezentarea proporțională, Fălliceni, 1924. 

Mihail Dragomirescu, Dela mialicism le rationalism, Buc. 
1924. 

D, Mustea, Britanlous (traducere), Roman, 1924. 

Maiorul N. Vulovici, Vitojești, Ed. „Ramuri“, Craiova, 1924. 

D. Merajkowshi, Scriitori ruşi (irad. C. Sâleanu), laşi, 1924. 

D. Gliman, Minciuni nemuritoare, Buc., 1924, Pr. 55 lel, 

L Peltz, Foniose vopsite, Ed. „Ancora“, Buc, Pr. A0 lei. 

C. Loghin, Scriitori bucovineni, Buc., 1924, Pr. 30 lel. 

D. Caracostea, Morija, Ed. „Socec“, 1:24, Pr. 10 lei. 

V. N. Madgearu, Dictalură economică sau democrajie ecos 
nomică, Buc- „Relorma socinlă”, 1925, 

E. Arnold, Lumina Asiei, „Bibl. Revisiel Ideilor", Pr. 40 lei. 

P. licas, /dei și porsonatlilăji din pedagogia modernă, Cluj, 1924! 


BIBLIOGRAFIE ` 331 


Cezar Cristea, Floarea reginei (poezii), Făgăraş, 1924, 

S. Simu, /ndioidualismul şi pâmtatul la Romanii şi barbarii 
Daciei în primele opt veacuri, Lugoj, 1924 

P. Constantinescu-laşi, Liberalii romtal şi vechii revolufi- 
Onari bulgari, laşi, 1924. 

V. Ghidionescu, /giena şcolarului, Cluj, 1924, Pr. 45 lei. 


Reviste primite la redacţie: 


Nouvelle Revue Française, i Decembre—t lanuar — Mari. 
Mercure de France, 15 Dec., 15 lanuar -45 Febr.. 
Revue Mondiale, i lanuar—1 Mort 1925. 
Revue Internationale du Travail, No. 6. 
Obştnstoena Misiea, Decembre 1924. 
Klingsor, No. 1 3. 

Le Monde Nouveau, 15 Februar. 

La Revu» Juive, No. 4. 

Convorbiri Literare, No, L 

Transilvania, No, i—2. 

Gindul Nosiru, No. 11.419. 

Flamura, No. 1, 2 

Adevărul Literar, No. 212—225. 
Şezătoarea, No. 10 -12, 1-2 

Grafica romină, Craiova. 

Gindirea, No. 5 10. 

Cimpul, No. 22 -24 1924 şi No. 1-2 4925, 
Arhivele Olteniei No. 16—17. 

Actiunea rominească, No. 4. 

Lumea, Bazar săptăminal, No. 8-18. 

Țara de jos, No. i1 -12, 2-3, 
Luminătorul, No. 54, 

Peninsula balcanică, No. 8. 

Datina, anul I, No. 10, Anul D. No. 1-2 
Cuvintul liber, No. 2-41. 

Punct, No. 6—45. 

Biserica ortodoxă creștină, No. 10 -12, 
Foaia plugarilor, No. 42 1924 şi No. 1—53 1925. 
Societatea de mine, No. 55-37, 1—10. 
Ramuri, No. 24. 

Lamura, No. 14-15. 

Ideea Europeană, No. 160-161. 

Romlnul, No. 4—2, 

Năzulnţa, No. 6—8. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Romiînia militară, No. 11. 

Orpheus, No, 1-2. 

Calendarul romtnesc pe anul 1925, 
Mioriţa, No. 5—6. 

Revista Științelor Veterinare, No. 11—12. 
Junimea literară, No. 9 10 

Botoșanii juridici, No. 2. 

Viaja Agricolă, No, 1—5, 

Clipa, No. 81-91, 

Noua revistă bisericească, No. 9 10. 
Coaperaţia, No i. 

Buletinul! soc. numismatice, No. 51 - 52. 
Revista generală a înudțăm!atului, No, 1-2 
Democrația, No. 1—2. 

Arhiva someşună, No. 1. 


BANCA 


IL ROLA 


ROMANIA S. A. 
Bacureşii,— sir. Paris No. 12 bis 
L apital social Lei 10.000.000 

Adresa lelegr „Molina“ 
Telelon 25 | 34, A8 . 94 


~ 


Face orice operațiuni de ban- 
că si comer! Desfacerea pro- 
duselor morilor din țară. Depo- 
zilie permanente de arlicole le. 
chnice şi materiale peniru in- 
dusiria morăritului, curele de 
piele, balala şi păr de cămilă, 
sila de mălase, chingi, cupe, 
garnituri, 


Pietre de moară orl- 
Rinal franceze 


pi E SNA AA N EE E vm 


BANCA DAC A] 


SOCIETATE ANONIMĂ Ia, -d 
n 


Capital Statutar Lei 60.000.000 
Capital Social „ 25.000.000 tiit mra! 
Rezerve „ 5.000.000 


CENTRALA IAŞI 
SUCURSALA CHIŞINAU 
AGENȚIA BUCUREŞTI 


Face orice operajiuni de Bancă şi Comeri. 

Primeşie bani spre lructilicare. 

Eliberează livrete de Economie, 

Emite cecuri şi laceplăţi în toate oraşele din România 
Mare, America şi Europa. 

Secţiuni speciale pentru mărluri,cereale, vinuri. 


Reprezentanţa Generală pentru toată România Marea be- 
cariilor elecirice PHILIPS, 


E 
E 
S 


gi 


y 


Gustati-o şi 
după ce vå 


veți convinge câ este cea 
mai superioară marcă, 


4 AULA RU LEEA LEU ve 


LaVictaira” 


i 
e 
D 
i 
Cé E Cen 
"Aë 
e 
V 
g 
0 
| 


De 
Pi 


= 


CERETI-0 PRETUTINDENI 


EE, EE 
DS TEZE z GE a a 
"E A N N N N RR gg 


gd 
Lee 


ALI R. T. iWiuca Maite 


— Capital Social Lei 12.000.009 


ca 


Sediul Bucureşti, Calea Vietoriei No. 69. o Telefon 52744 


AUTONODILE o ACCESORII = CACI CUR! 


SS aw MISTMAŢIURIU SANITARE = n o n 


IC ZET 


CENTRALE ew ASCENSOARE exc. 


tellere, Garaje Inn Hut 


Șose'aa 


SI 


Kiseiefi, Me 53 — Te: 


DE, 


STAR 


Seeteraie de Tractiune Automo"ilă din Rominia 


QARA) și UZINE Ka MAGAZINELE 
Streda Cuţiiui de Argint 40 | Bulesnrdul Carol ti 
Teielos 171 ch Piața Rosetti, Teleion 46/61 


sa 23 Mare expoziție cu prețuri de concurență o 39 


AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, 
PNEUMATICE, BANDA E şi en bogat aso. ti- 
ment de LAN|URI și RULEMEFŢI de BILE ? 
Aieiiere speciale pentru repar'țiuni și vopsilo» 
Transporturi en camionete și artobuze, în toată 


BEEN Aa PERI PE IESI ES, 
Noua Societate a Atelierelor i 


„VULCAN“ 


PABRICA DE MAŞINI ŞI DE VAGOAN? 
—— SOCIEȚAȚE ARONINAĂ ` 
Sir. Poazik. — BUCUREŞTI Gara Deain! Spirei 
A de Vagoane Bncureşti- Noi 
Birou. — PLOESTI Str. Radului No. Sr 


EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢiunI: 


CAZANE DE ABURI 

Broce! Babcok şi Wilcox, muliitubalere eu elreulațiune de apă, ` 
Carnmal, Tischbein, Leebapeita, ee. 
TURNĂTORIE DE FONTĂ e METAL 
Piese fine de mașini, Juci da comerciu.— Executare lreprapobtda. W 
Preţuri convenablie. ; 

SECTIUNE SPECIALĂ pentru: Frezamisiuni de forjë. Casino ÎI 
cu bila, Acupiëri de fricjiana, „Paiomi Beun“, Construcția 3 
de fiar, Coguri de tablă, Fermo. 5 


Aparate da turätat apa, Brovet „Breda: 
Motoare de boazisd, 


Za a D fg Ef e e ep e er 


e Deen. pa a a 


Pe a în i 


„BANCA MOLDOVA" 


SOCIETATE ANONIMĂ 
Capital şi rezerve Lei 70.000.000 


———— 


CENTRALA IAȘI: ' 


SUCURSALE: Bucureşti, Galați, Khişinău, Bălți, 
Cetatea aibă, (Akermann) Orheiu, 
Leova, Reni, Tighina. 


AGENȚIE : Tarutino 


AFILIAȚIUNI: Banca de Credit din Piatra N. 
S. A. Piatra N.Banca Soroca $. 
A. Soroca. 


Antrepozite—lași, Roman, Bălţi, Reni. Faceori ce ope- 

râţiuni de bancă. Primeşte bani spre fructiticare contra 

scrisori de depunere şi carnete de economie. — Emite 

cecuri şi face plăți în toate oraşele mari din România 
Mare, America şi Europa 

Secţiuni speciale pentru mărfuri şi cereale 


ini a Ca O a aa 


„PETROSANI 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU 
Exploatarea Minelor de Cărbuni 
Capital social Lei 280.000.000 


BUCUREŞTI 
Strada Aurel Vlaicu 22 
Adr, Telegr,: PETROŞANI 
Teleloa 39| 77, 


e ` 


PALITI LELELILLILLECCI 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale căror 
iucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințaţi, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cînd 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. l 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice și onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcţiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugaţi să-și redacteze manuscrisele 
definitiv și citeț. 


== 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia : manuscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viața 
Rominească“, strada Alecsandri, lagi. 


KE 


Din editura „Viața Rominească“: 


H 


AT $ 


OTILIA CAZIMIR 


LUMINI ȘI UMBRE 


SEAN BART | 


IN DELTĂ 


Bucureşti Tip. „Răsăritul” 
Preţul 30 Lei | 


OCTAV BOTEZ 


Pe marginea cărților 


Scriitori romiîni ei sirăini 


G. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC IN COLTURA 


| ROMÎNEASCA 


PREŢUL 3 LEI 


AONE ee | IONEL TEODOREANU | 


BINLIOTHĂQURK DÂCORONIE POLITIQUR 


| MICHEL RALEA 


Deouttur en droit, docteur Ze Lettres 


L'idée de révolution dans les dochins| "e 
socialistes pe eer 


Préface de C BOUGLE | AL A. PHILIPPIDE 


ptoteseue à în Sorbatne 


| Marcel Rivière SC weg z N | Aur Sterp 
A Apărut: 


d DEMOSTENE BOTEZ 
„VLADIMIR COROLENCO e 


Kë Povestea Omului 
Fără Graiu 


Roman | JEAN BART 
Traducere din rusește | (EUGENIU P. HOTEZ) 


ee au | | Prinţesa Bibița 


Mart No. 3 


Rominească 


EVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ 


SUMAR : 


La Medeleni. 

Flora vieții. 

Istoriografia literară romînă CN, lorga). 
Cea din urmă jertfă. 


lonel Teodoreanu .. . 
Mihai Codreanu |, 

G. Boydan-Duică . 

G. Bărgăuanu . . d 


l. Gonciarovy .. >=. . . . Oblomov, 

G. Ibrăileanu ,. , . . . . Evoluția literară şi structura socială. 

Mihail Sadoveanu . . . . . Fericita Cecitia. 

Mihai D Ralea Note pe marginea cărților (Dominique de Ek. 
Fromentin). 

Octav Botez . Alexandru Xenopol! gtnditor (Consideraţii ge- 
neràle), 


Știință şi improvizatie (Istoria literaturii ro- 


L Şiadbei. 
mine în străinătale), 


R Ather- sos sa îs Cronica teatralä: Bucuresti (Teatru şi litera- 
tură), 

M. Sevastos . . . Cronica teatrală : Teatrul National laşi fur, 
peuri!e, — C. Vernescu- Vilcea). 

P, Nicanor & Co. .... Miscellanea (Petru Poni.- Unitatea constructi- 


vismului.—Dela cenaclul d-lui M. Dragomi- 
rescu.— Alois Rlehl, — Curiozităi. — Cătră d. 
Rebreanu. Faptele - Ce-a făcut „Viața Ro- 
minească" pentru literatură 3 


Recenzii: O. Oprescu; Blinle Rădulescu si Prania. b Şimlbel. E Bursit: Legătura Rogie. 3 
Ralea. Sanda Teleajin : Poveştile jal Mitu inm M. R.. Petre Sergeyin: Seriei din Vargovia. M. R.s 
|. Negrexit: Infimenţele ainxe nsupra fobuisi romineştii în literatura cultă. K, —Lion Ñirard : Au Service 
de lu Possóa Françalie. Const. I Vișelanu — 

Revista Revistelor : „Arhiva pentre Sing şi reforma social”, = Lames Bazar sāptāmisal*, —. De 
la dGemoeorstta tocmală la acen creatónre® (Paul Kumpltmeyer. Sozialirtische Manatrhejiej—, Kant şi 50- 
vietsten Naţinnilere (Th, Kuysse Revs de Aetäggkrziane ef de Atoralti.— Teatral iul Juita Roeatne 
(ken Mnobiane. Europei —„Adaptarea salariilor la costul trainlui to Uspstin* (D, Pup. Krvne interna 
Honate du Tramil).—. Viaţa at opera lei Kuri Spâtteler* (ut. de Ziegler, Mercur de Frane). —„ketorma mo 
petari în kusia" Nicolina Zvorikine, Megpe Mondiale — 

Mişcarea intalectuală în străinătate: (Literatură. Poeme, —Stiinţă. — Etnografie). 

Bibliografie. 

Tabia de Materie, 


IAŞI 
Redacţia şi Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1925 


VIAŢA ROMINBASCA apare lunar cu cni patin 160 pagini —Abonamentul în țară un an 300 lek — 
jumătate an Lea lei Nmirul jo lei.—Pentru străinătate - na an oo lei; jimătate de sn s5p lei, Numit- 
rul ṣu jei. Pentru detalii a se vedea pagina urmâtoare, 

feprodacerea oprită 


VIATA ROMINEAS 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10 -12, 
ANUL XVI! 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an, — trimiţind 
suma prin mandat poștal. 

heinolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1925 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare și industriale, pean . 400 lei 


Pentru particulari : 


DA. og e 8 o "a Su arate 28 ze SUM) 

Pe Iemätete an — . . e . . . , e ne we 

Ua mie a i i i E de careu A d wé Să 
IN STRĂINĂTATE: 

FO DEME -ee w 8 KK A e teze ge, OC Dei 

Eehamäptebe-en i SE oaie Lä € 290 e 

E DURI se me ww e an piei bb 2 e WI 


Abonatior li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaji sînt rugați a trimite odată cu abonamentul și 
24 lei anual costul recomandării pentru țară şi 95 lei 
pentru striinătate. 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922, 1923, şi 1924 
se găsesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 200 
lei colecţia. 


Administratia. 


LA MEDELENI 


HOTARUL NESTATORNIC 
PARTEA DOUA 
SFIRŞITUL CAPITOLULUI 1 


„Mediul Moldovenesc“ 


In citeva clipe sofrageria işi schimbă înfăţişarea. Profira 
ioțitāă de-o poruncă scurtă, strinse faţa de masă s-o şi får- 
mături, mătură pe jos, aruncind priviri ccunte sprintenei şi zim- 
bitoarel Anica, ale cărel mini purtau farfurii și zăngănitoare ta- 
cimuri, ca pe nişte castaniete, O altă față de masă, albă, im- 
podobită cu broderii simple, acoperi masa, dindu-i un aer du- 
minical. Herr Direktor ajuta pe doamna Deleanu, potrivind 
cu un fel de galanterie, faidarile şi căderea feţei de masă. 

Domnul Deleanu se dusese in beci. Dânuj, nemişcat pe 
scaun, avea privirea gravă şi distrată a figuranţilor pentru schim- 
barea decorului piesei In care şi ei sint decor, 

— Alice, fac prinsoare pe ix kilograme de maroane că 
n'ai bişcoturi de şampanie, 

SCH Bine, Grigore. Priveşte... 

intron raft de sus al bafetului, alături de tradiționalul paneraş 
cu struguri de malaga şi migdale, bişcoturile se inălțau în eraf pu- 
drat, ca nişte galbene visle ale vesellel. 

— erdat. La poruncă! 

— Al să ne trimiţi dela București, cind începe sezonul ma- 
roanelor, un vagon... Facem un praznic, Dănuţ! Aşa-l ? 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Poftim ? 

— Nimic... Spune mama prostii. 

O stringere de inimă.. Cind îl vremea mari 
vă fi la Bucureşti... O odae goală în casă și alta 

S'auziră lovituri de picior în ușă. 

— Deschideţi, ; 

Anica zmonci uşa 'n lături. Gifiind, cu pălări 
pardesiul pe umeri, intră domnul Deleanu. 

— Asta-i pentru Alice şi pentru copii. 

— Prezint-o | 

— Mumm nouă sote şase. Pr 

— Se aprobi, excla Herr Direktor descifrind BR Zei 
în timp ce degetele incercau soliditatea dopului cu cască ráz- 
boinică, . 

— Grigore, la priveşte. 

— Bine că mai văd şi eu colb autentic pe o sticlă de vin! 


= Dănuţ lingă mine, hotări doamna Deleanu, luindu-l de 
după git. 

— Dănuţ între noi, răspunse domnul Deleanu, alintindu-l. 

? — Vrasăzică pe mine m'aţi dat afarăl—protestă Herr Di- 

rektor, 

— Tu stal cu şampania. Noi, Moldovenii, stăm cu Dănuţ 
şi cu Cotnarul, 

— Mă lepăd de Satana! 

— Nu se leapădă ea de tine! 

— Da' Olguţa unde-i? —întrebă doamna Deleanu pe Monica. 

— Tante Alice, Olguţa... Oiguţa a spus că doarme, șopti 
Monica, subţiind pecht cu putinţă pe a spus. 

— Nu se poate, Să vie şi Olgoța. 

— O doare capul, tante Alice. 

— la să mă duc cu să văd ce-l,—se ridică domnul De- 
leanu simțind că nu-i lucru carat. 


— Pot să intra ? 


== Olgaţa. 

Domnul Deleanu crăpă uşa, privi şi incetişor se indreptă 
spre patul Olguţei. 

— Dormi ?—o întrebă el, dezmierdindu-l pletele. 


LA MEDELENI 335 


Nu, răspunse ea cu ochii închişi, cu pumnii închişi, 
= — doare capul ? 


tunci DER nu vrei să bei şi ta un pahar de gampa- 
nuţ 

: ut: 

uită-te la tata. 

bt genele negre, privirile negre Izbucniră. Ol 


sschiderea ochilor ar H implicat imperios schimbarea 
ridică, aşezindu-se turceşte pe pat. Privea fără să 


SCH. 
— Ei! Văd că eşti supărată! la spune tatel ce s'a în- 
timplat? 

— Sint supărată. 

— De ce? 

— Fiindcă am dreptate. 

— Asta-l bucurie, Olguţa, nu supărare! 

— Nu. Fiindcă eu am dreptate şi tu n'ai... şi eu vreau ca 
tu să al dreptate totdeauna, 

Domnul Deleanu abia işi stăpini un zimbet; Oiguţa gesti- 
cula cu degetul: asta însemna că supărarea-i pe sfirşite, 

— la explică-mi cum vine asta. 

— Papa, incepu Oiguţa vehement, cine-s eu ? 

— Tuu? Fata mea. 

— Şi mai cine sint eu? 

— Fata mamei, 

— Şi mai cine, papa ? 

— „ȘI prietina lui Moş Gheorghe. 

— Ei, papa! Tu mă faci să rid şi eu vreau să fiu seri- 
oasă | Spune, papa. 

— Am ajuns la fundul sacului! Mal spune şi tu. 

— Papa, cine-i Dânaţ? 

— Aha! Fratele tău. 

— Vrasăzică el e fratele meu? 

— Sigur. 

— Papa, vrasăzică Dânuţ e rudă cu mine tot atit cit e şi 
cu tine şi mama ? 

— Da, Olguţa, zimbi domnul Deleanu. 

— atuncea, dacă eu aşi fi tot aşa de mare ca şi mama, 
aşi fi mama lui Dânuţ. 

— Aşa-i. Ar avea două mame. Vai de el! 

— Papa, zău că nu glumesc... Vrasăzică eu sint sora lui 
numai fiindcă-s mică... 

— No, Olgaţa! Eşti sora lul Dănnţ fiindcă amindoi sinteţi 
copii! noştri. 

— Sigur, papa. Eu ce spun l.. Vrasăzică eu sint caşi 
mama pentru Dănuţ, numai că eu sînt mică şi mama-l mare... 
Da’ şi eu am să flu mare. - 


— Te-ai supărat pe tata fiindcă-l trimite pe 
cureşti ? 


— Spune, Olguţa. Tu ştii că tata te ascultă 

— Papa, dece nu m'afi întrebat şi pe mine ge 

— Tu H iubeşti mult pe Dănuţ? 

— Mă rog!.. Eu sint sora lui. Dece nu m'a 

— «Ştiu eu l.. Aşa-s părinţii, Olguţa: mau: 
copii. ȘI poate că oan dreptate... intotdeauna. `" 

— Te-ai supărat, papa ? i 

— Nu. M'am posomorit poate fără să vrean. 

— Papa, eu nu vreau să te supăr. Eu vreau să ai tu 
dreptate... Dece-a plins mama ? 

Mina domnului Deleanu îi răspunse dezmierdindu-i mina. 

— ŞI țle-ţi pare rău, papa. Sint sigură. 

— Cum îşi pare rău şi ție, Olguţa! Aşa-s părinţii !—glumi 
el melancolic, 

— Vezi, papa | Pe mine nu m’ați Intrebat! 

— Olguţa, tu ştii că Dănuţ vrea să plece? EI a hotărit, 
nesilit de nimeni... Insfirşit! 

— Ştiu eu. El face cum vrea Herr Direktor. 

— ŞI Moşu’ Puiu îl iubeşte pe Dănuţ og noi. El îl vrea 
binele... et ecit noi... și cred că are dreptate. 

— Spul drept, pa 

me Da-da. ei 

— La noi acasă nu-l bine? 

— li bine, Olguța... Dar pentru un bălat e mai bine să 
crească între băeţi... strunit cum trebue. 

— Mai bine eram eu bâlat. 

— Dece, Olguţa ? 

— Aşa l... N'ar fl plins mama, 

— Ba da, O'guţa. Mama vă iubeşte deopotrivă pe amindol. 

— Ştiu, papa, nu zici... Da” eu nu vreau să plinga mama. 

— ŞI-I lasai pe tata singur, dacă erai bălat? 
— SH barbat, papa ! 


kä 
8 


i 
— „Nu te-aşi fi lăsat, papa, izbucni ea minioasă,— fiind- 
că-s fată. 
Domna! Deleanu o sărută. 
— Ţi-a trecut supărarea ? 
— Dacă ai ta dreptate, sigur. 
— Am, Olguţa. Avocaţii au totdeauna dreptate! 
— Xi părinţii, papa! 
— EI, bravo! Aşa te vreau: veselă, Haidem în sofragerie. 
— Papa, Herr Direktor e mai sever decit tine: aşa-i? 
ea Se: Dech mine—mi se pare—nu-i greu să fil mal sever? 
H 
` — Adevărat ! Tu nu ești deloc!,. Nici nu-i nevoe să fii! 


- De 
da, 


LA MEDELENI 337 
nn ERE a E 


— Dă! Spui tul 
— Sa da, papa. Dacă al fi tu sever, eu.. 
u? 
m Ca i E cu o Pepe seriozitate. 
„+ m'ași arunca de pe acoperiş... cum erai să faci şi tu 
cila Sal ale ti-ar părea rău! r 
" — Oare 

o DE n nu eşti sever. Ta nici nu poji să te superi, papa, 

— Da. Ifi spun eu! Tiet vine să rtl cind te superi,— 
Ş'atunci vrel să te superi şi mai tare... 

Domnul Deleanu ridea. 

— Tu sameni cu apr: papa. 

— Da, Olguţa. Ar trebui să-l pui la colţ pe tata, fiindcă 
nu ştie să fie tată serios. 

— EI, papa! Eu te-ascult pe tine, SL ep te-am supă- 
rat odată, şi fiindca tu nu mi-ai spus nimica, eu singură m'am 
pus la colţ... Vezi! Nu mi-i ruşine! Eu îţi spun... Da’ vreau să 
ştiu dacă Herr Direktor = sever ? 

— Clit trebue, Olguţa. Grigore vă lubeşte. 

— Ştiu papa... Lasă, am să vorbesc eu cu Herr Direktor... 
Ce cauţi aici? Dece nu baţi la uşă, Anica? 

— Întreabă coniţa dece nu mai veniţi? 

— Hai să mergem, papa... Imi pare bine că mi-ai făcut o 
vizită. Am să învaţ să fac cafea. Cind mi-i mai face Im o 
vizită am să te tratez cu cafea neagră. 

— Mă omoară Alice, mäi drăcuşorule ! 

— ȘI dulceaţă-ţi dau, papa. 

— AI tu dulceaţă ? 

— Sigur. Uite, papa... Da’ să nu mă spul! 

Ochii domnului Deleanu sclipiră de rîsul amintirilor, privind 
gavanoasele din sobă, 

—  Acolo-i bufetul tău! 

— Da, papa, acolo am să ascund cafeaua și ibricul, 

— Şi de unde ai să al tu cafea şi ibric? 

— Imi cumperi tu, papa... ca să-mi pot primi musafirii, 

— şi dacă ne prinde mama ? 

— Are să guste şi ea din catea... să vadă dachs bună 
gospodină ! 

— ŞI dacă se supără? 
— Ne pune la colţ pe-amindol ! 


— Via impotmolit?—ti întimpină doamna Deleanu scutu- 
rindu-şi pasarile. 

— Tăcere |—cuvintă Herr Direktor, Dau cuvintul lui Mumm. 
Aviz urechilor delicate | 

— Grigore, să nu spargi oglinda. 

— N'ai grijă, Alice! Dopurile de şampanie au predilecție 
pentru urechile tale! De rest n'ai grijă, că are dopul! 


338 VIAŢA ROMINEASCĂ A 


Intr'o pornire, doamna Deleanu şi Monica işi astupară u 
chile. Totuşi, pocnetul festiv le făcu să tresară. Dopul zbură 


în cupe. ` 

oh Impecabil |—se autocomplimentă Herr Direktor, 
cupele... Serviţi-vă. Cea mai plină pentru Kami- Mura. 

— Umple-o bine, Herr Direktor, mi-ai dat un bac, îl luă 
in primire Olguţa arâtind cu degetul, adevăratul nivel al şampa- 
niei subt cel decorativ al spumei. - 

— Alice, ce al de spus? Fiică-ta vrea abatajuri alcoolice! 

— Da-i Grigore. In norocul lui Danuţ. 

— Stai, Olgaţa, nu incepe... N'ai grijă: te-amețeşti îndată. 

— Al să ţii un discurs, Herr Direktor ?—intrebă Olguţa cu 
buzele pufoase de spumă. 

du mă interpela! Tu ești veşnic în opoziție... Dragii 
mei, începu Herr Direktor ridicind cupa,—de azi înainte am pier- 
dut un nepot, dar am căpătat un băiat în aceleaşi condiţii caşi 
Fecioara Maria. Beau mal întăi, în cinstea noului tată —vrednic 
tată |—care-şi botează fiul în şampanie nu în apă ortodoxă... Si 
în ce şampanie !—adăugă el muindu-și buzele în blonda roire. 
Gaudeamus igitur. 

Ciocnite, cupele cintară pura arlettă a cristalelor subțiri. 

— Hai, Alice, nu fil mamă vitregă! Ciocneşte cu tatăl co- 
pilulai vostru ! 

— Umple-o, Grigore. 

— Cum? Aigi bänt-ol Tu, Alicel 
Eu 


o vrabie dintr'un exuberant zarzăr înflorit în sticlă, fu | 


Herr Direktor turnă veselie acolo unde era nevoe de multă, 

C'un foşnet, spuma crescu. In mişcarea el, cupa se înălța parcă, 

pliind, asemeni unei balerine *n virturi, furată de zborul voa- 
urilor desfășurate. 

— în ama dragii mei, urmă Herr Direktor ciocnind cu 
doamna Deleanu,—să bem în sănătatea fiului îndrumat. Dorinţa 
mea cea mai fierbinte e că peste vre-o zece ani, adunaţi în ju- 
rul acestei simpatice mese, să ciocnim din nou toţi cel de-acum. 
Ş'atuncea, Dănuţ, să mă priveşti tu prin monoclu—cum te pri- 
vesc eu acuma—şi să zici: „Acest ramolit care în viața lul n'a 
ştiut să aibă un copil... a izbutit să facă un om“. In aşteptarea 
acelei zile, s'o cinstim pe aceasta cum se cuvine să cinstim pe 
mame. 

— Eşti bine dispus, Herr Direktor !—il apostrofă Olguţa 
Cun bişcot în mină. 

ap Mi A pare că sintem amindoi... Bună-i şampania. Ce 
zi iguța 

i — d bună, Herr Direktor! Te pişcă de limbă! 

— Atunci ţine şi tu un toast. 

— Crezi că mi-i frică ? 

— la să te vedem !—o provocă Herr Direktor, răsturnin= 
du-se pe speteaza scaunului, 


, LA MEDELENI 339 
EE 4 
" ` Olguța se ridică în picioare. 


— Mamă, dă-mi voe să mă sul pe scaun, 

— Ce vrei să faci ? 

Vreau să ţin un discurs... pentru Herr Direktor. 

= aer ca numai să me cazi | 

— Farcă eşti o statue !— exclama Herr Direktor privind-o 
cu gitul strimb, iti 

— Na mă interpela, Herr Direktor ! 

Domnul Deleanu nu-şi găsea locul pe scaun. Cunogtea tra- 
cul debuturilor oratorice, şi, deşi glumă, debutul Oiguţei il 
emoţiona. 

Olguta îşi trecu palma peste frante, umplindu-se de fărmă- 
turi fiindcă avea în mină un ciot de bişcot. 

— Dragă Herr Direktor, vorbi ea fără şovăire, privindu- 
—noi doi şi până azi am fost rude fiindcă tu eşti moşul men, 
Şi nu-mi pare răul 

— Nici mie, Olgoța. 

— Atunci avem noroc la rude, amindol,! 

— Bravo, Olguţa, aplaudă domnul Deleanu. 

— Mare noroc, Oiguţa! Să ştii dela mine, 

— Ştiu, Herr Direktor, decind am fost rudă cu Pia Elencu,.. 
Da’ de azi ^ “te sintem mai rude, 

— Char, -Je!—superlativă Herr Direktor compa- 
rativul Oiguţei. 

— Ba nu! Foarte rudă sint numa! cu tata, cu mama şi cu 
cin eva... 

— Cine-i misteriosul cineva 3 

— AI să vezi, Herr Direktor. 

— Ko întrerupe, Grigore, o apără domnul Deleanu, 

— Lasă, papa, cu îl răspund.. De azi inainte, Herr Direk- 
tor, tu eşti tatăl fratelui meu. De asta sintem noi mai rude: fi- 
indcă doi e mai mare decit unu, și fiindcă tu, de azi inainte, eşti 
de două ori rudă cu mine. 

— Şi-ți pare bine, Olguța ? 

— Sigur că-mi pare bine! 

— Atunci hai să clocnim. 

— Stai că n'am sfirşit!... ŞI eu doresc, Herr Direktor, să 
aibă şi fratele meu noroc la rude cum avem şi noi doi. 

— A bon entendeur, salut !—exclamă Herr Direktor Inin- 
d-o în braţe. 

— Bravo, Olguţa! Nota zece la discurs! 

— Dragii mei, vociferă Herr Direktor, aşezind-o pe Olguţa 

locul ei,—că am căpătat un bāiat, nu-i mare lucru! Dar văd 
scapă omul de ce e scris să i se intimple. M'a ferit Dam- 

nezeu de nevastă, şi iacă-tă că'n schimb îmi trimite o soacrăl... 
m În cinstea celei mai minore soacre de pe globul terestru 
dorim că toate celelalte să-i samene ] 


„„Dănuţ mincase mai multe bişcoturi muiate în şampanie 


NN 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ Y Li] 


fără poftă. Auzea răsunind cupele clocnite, vorbele, glumele, a 


setele, fără să le asculte... Vrasăzică se întimplase ceva bun. 
Toţi erau veseli fiindcă Dănuţ spusese da. Dânuţ ar fi putut să 
spue da sau nu... Şezuse pe un scaun din sofragerie, inal dat 
de inalt—ca toate scaunele clipelor solemne—şi toți aştep 

să hotărască el... Da 


Cind îi scosese dentistul, mai demult, o măsea, Dănuţ, cu 
măseaua in mină, plinsese privind-o cu nedumerire și duşmănle. 
Ș'atunci, caşi acum, părinţii lui îl felicitaseră, rizind aiături de 


Scaunul caznel... Ciudat! Atunci o măsea, acuma un da,—din 
gura lui Dănuţ eşite. SI toţi erau veseli! Dac'ar fi spus mu? 
Toţi ar fi fost trişti... Saracu' Dănuţ! Numai el era trist... şi 
parcă nul... Era odată un impărat care cu jumătate față ridea 
şi cu jumătate plingea... 


Răsturnat pe scaun, domnul Deleanu respiră Cotnarul din 


p e 

i Grigore, începu el zimbind cu ironică melantolie,—malt 
ai mai terfelit tu astăzi biata noastră Moldovă L.. 

— Scopul scuză mijloacele ! 

— Nu-nu! Criticele tale erau sincere, şi mii bine decit 
copiii nimeni nu știe să vadă paiul din ochii părinţilor... Dar eu, 
dragă Grigore, am băut şampanie, ş'acuma beau Cotnarul acesta 
roznovenesc care are cinzeci şi nouă de ani: e tocmal din o mie opt 
sute patruzeci şi opt]... Şi închin, la rindul meu, pentru această 
Moldovă în care s'a făcut Cotnarul amar şi blind, pentru această 
Moldovă in care mal răsar suflete asemănătoare Cotnarului, şi 
fiindcă-s amare, și fiindcă-s blinde—gi fiindcă-s rare. Ş'atit do- 
resc eu copilului meu: să fle din acele suflete atunci cind în piv- 
niţele Moldovei, Cotnar nu va mai îl. 

— Papa, Cotnarul e mai bun decit tutunul ? 

— Vrei să guşti, Olguţa ? 

— Dacă spui tu! 

— la să vedem, 

Olguţa își muiè buzele, sorbi cu încordată atenţie,—gi ri- 
dică din umeri încreţindu-şi fruntea, 

— li amar, papa! Mai bună-! şampania! 

- Tu nu te pricepi, Olguţa l—zimbi domnul Deleanu. As- 
ta-i pentru moşnegi ca noi! 

— Papa, da' spune-mi! dacă-i mal bun decit tutunul ? 

— Hei! Cred bine! Şi-i mai rar! 

— Atunci am să te rog ceva. 

— Spune. 

O'guţa se ridică de pe scaun, se apropit de domnul De- 
sch incepu să-i şoptească la ureche, trăgind cu ochiul la 
cella 


— Olguţa, nu-i politicos ce faci tu!—o dojeni doamna De- 
leanu. 


LA MEDELENI 341 
a 


— Merei, papal... Mamă dragă, aşa-i cind faci un chef! 
a: Uite, Oigaţa... ŞI spune-i să-l bea în cinstea voastră, a 
co è 
Olguța eşi cu paharul de Cotnar în mină, cãicînd ca o a- 
crobată pe tringhie. 

— Pentra Moş Gheorghe ?— întrebă doamna Deleanu. 

— Mai incape vorbă! 

— Răminem fără copii, zimbi doamna Deleanu oftind. Pe 
Dănuţ ni-l ia Grigore, pe O nl-o ia Moș Gheorghe... Nu- 
mai Monica e a noastră... Hai să ne sculăm. 

— Noi mai răminem, Alice, protestă Herr Direktor, arătind 
paharul pe jomătate plin. 

Herr Direktor şi domnul Deleanu rămaseră singuri In fața 
paharelor, 

— Cind pleci tu, Grigore ? 

Lamm Mine, 

Bi ȘI pe Dănuţ cind să ţi-l aduc ? 

— Peste vre-o săptămină, 

— Aşa degrabă ? 

— Acuşi începe şcoala. 

— ŞI tribunalul, 

— Incep toate L.. Trebue să-l pregătesc: să-i fac uniformă, 
să-l mai plimb prin Bucureşti... 

— Bine... Să trăim! 

— Noroc! 

Pornită tocmai din indepărtate vremi—cu alean de soare 
îngălbenit pe foi de nuc—aroma Cotnarului se răspindi în tă- 
cerea odăii. ȘI adlerea toamne! de afară, învăluind suflarea toam- 
nei din Cotnar, se umplu de amintiri... 


Doamna Deleanu eşise din sofragerie dezmierdind cu de- 
getele buclele lui Dănuţ, urmată de Monica. Ajungind în drep- 
tul uşii etacului se opri. 

— Haideţi la mine, copii. 

— Mat, Dânuţ trecu înainte, spre odaia lui, cu capul a- 
plecat. Intră. Uşa se închise, Părăsită de buclele lui Dănuţ, mîna 
doamnei Deleanu rămase o clipă în aer, cu degetele răsfirate, ca 
o tranză desprinsă de pe creangă şi răzieţită de fructul pe care-l 
ocrotea,.. Căzu. 

— Tu vrei să vii cu mine, Monica ? 

Fetita apucă mina cea tristă, o strinse cu toată puterea ei 
copilărească şi intră în etac, furişind o privire abătută spre ușa 
lui Dănuţ, 

NM 


Două tăceri, una lingă alta, mină în mină. 
Doamna Deleanu şedea întinsă pe pat, cu ochii închişi ; 
Monica aşezată pe marginea patului. 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ochii Monicăi nu se desprindeau de pe chipul neclintit al 
doamnei Deleanu. li venea să-şi ţie suflarea ca să nu facă 
omot. i 
Z Dela o vreme genele doamne! Deleanu tremurară... şi două 
lacrimi alunecară de-alungul obrajilor. Ținindu-şi suflarea, Mo- 

nica se aplecă şi sărută cu timiditate mina doamnei Deleanu. 
— Tu erai aici, Monica ?—tresâri doamna Deleanu. 
— Cu mata, tante Alice, 
— Pai mic... tu du-te lingă Dănuţ... Eu am să dorm. 
Monica eşi în virfuri. Se opri în faţa uşii odăii lui Dănuţ. 
Bătu încet cu degetul. 
— Dănuţ, şopti ea aplecind urechea. 


Apăsind binişor clampa, Întredeschise uşa. 

— Doarme!... Saracu' Dănuţ... 

După ce se închise ușa la loc, Dănuţ deschise ochii din 
nou,—şi nu zimb 

Monica intră singură în odălţa fetiţelor. 


In trei odăi, trei Geer! priveau viața... 


+ 


Venind dela mog Gorge cu paharul gol, Olgoța dădu 
busna în sofragerie, fira sâri de pe scaun, cu gura plină, ca 
o mătăhăloasă elevă sarprinsă mincind în clar, de profesoară, 
Anica plecă ochii în jos, ascunzind bișcotul la spate, cu gestul 
revelator al școlarilor fumători. 

— Pot mare, 


— Anica, hal cu mine. 

Profira le aşteptă să iasă. Deindată ce se închise uşa, 
invit, ca statuia unui tablou alegoric, după ce se lasă cortina... 
Aplecindu-se, luă bişcotul aruncat de Anica, şi-l înghiţi. 

—— Ascultă, Anica, o cercetă aspra Oiguţa, ai mincat nu- 
mai, sau ai și băut? 

— Nici m'am apucat să mininc, dudue Olguţă, se tingui 
Anica arătind minile goale. 

— Bine! Atunci trebue să te grăbeşti fiindcă Profira 
minincă tot, ` ` 

— Sărut mina, 

— Stal, nu pleca, Ai treabă cu mine... la să-i dau şi Pro- 
firei o treabă! 

Medită încruntată, şi repede deschise uşa sofrageriel, 

— Profira | 

— Of! M'am speriat, dudue! ' 

— Du-ie şi spune vierului să-ţi dea poamă fragăä: auzi? 
s'o aleagă frumoasă, 


LA MEDELENI 343 


— Da' aici cine să curețe? 

SE şi Anica să minince bişcoturi! Du-te şi minincă 
poamă. repede. e s 

E oită şi porni... scoțind un alt bişcot din buzunarul 


— Ascultă bine, Anica. 

— Ascult, dudue. 

— Al să te duci în odala turcească, la Moşu’ Puiu, ş'ai să 
baţi la ușă încet. Şi dacă nu răspunde, al să baţi tare... la ara- 
tă-mi cum ai să faci? 

Anica se apropie de uşa sufragerie... şi intră, 

— Anica! Te joci cu mine? 

— Am uitat, dudue Olguţă! 

— Fă cum ţi-am spus, 

Lee Da. Bat Încet... 

Toc-toc, bocâni ea cu degetul, 

— „Și dacă nu răspunde bat tare. 

But-buf, bătu ea cu pumnul. 

— Aşa. ŞI dacă nici atanci nu răspunde, intri în goană, 
trinteşti ușa, te baţi cu mina peste gură şi spul În gura mare: 
„Pacatele mele! Eu gindeam că eraf în sofragerie“| Al înţe- 
les? Da’ să faci zgomot ca să-l trezeștii 

— ŞI dacă se supără, dudue Oiguţă ?—intrebă Anica abia 
ținindu-şi risul. 

— Nu-i treaba ta! Ai să spul că duduia Oiguţa vrea să-i 
vorbească, 

in aşteptarea Anicăi, Olguţa se plimba cu minile la spate, 
din ce În ce mai repede, ca cineva care născoceşte dialoguri cu 
replici scurte, Uneori se oprea, îşi descoperea fruntea mereu 
bătută de guviţele negre şi iar pornea. 

— A spus să poftiți. 

— Dormea ? 

— Nu. Fuma. 

— Bine. Acuma du-te şi minincă tot ce-a rămas pe masă, 
Să nu leşi nimic Profirei! 


— Bucoros de musafiri 3 — întrebă atabil Olguța intrind la 
Herr Direktor. 

— Incintat! 

— Ce mai faci, Herr Direktor ? Nu te deranjez ? 

— Tu! Prietina mea! imi pare râul... Ce vint te-adare 
pe la mine? 

— Nimic, Herr Direktor! Am venit să te văd, să mal stăm 
de vorbă... 

Herr Direktor se ridică intr'un cot pe divan, îincrustindu-şi 
monoclul în orbită. 

— Imi faci o vizită ? 

d Sigur .. Da’ frumos halat al! Ta eşti elegant ca o cw- 
coană. 


VIAŢA ROMINEASCĂ | 


— Aşa-s burlacii, Olguţa. 

— Dece numai burlacii ? 

— Fiindcă d n'au nevastă! In schimb au un halat fromos, | 
— Şi cei insuraţi nu trebue să aibă? 

— N'au nevoe, Fi au o nevastă frumoasă, 

— ŞI dacă-i oi? 

` Se consolează! Adică nu. Dă! Oftează şi eil.. Da’ stal | 


jos. Sapol să-ţi ofer: o ţigară ? | 


zi eşti vesel, Herr Direktor! 
— Ca întotdeauna. 
— Azi nu-l ca întotdeauna, 
— Al dreptate, Azi e o zi mare. 
— Pentru tine? 
— Şi pentru Kami-Mura... şi peniru toți. N'ai văzut? 
— Atunci dece-a plins mama? 
— De unde ştii tu c'a plins? 
— Am văzut eu. 
— Bine. A plins... flindcă-i mamă. 
— Eil Atunci ar trebui să plingă în fiecare zi! 
— A plins de bucorie, Olguţa. 
— Nu, Herr Direktor. 
— Aşa cred eu. 
— Să-ţi spun eu de ce-a plins: fiindcă pleacă fratele meu. 
— Dragă Oiguţa, mama a înţeles că-i mai bine pentru 
“ut să inveţe la București, şi ea singură a hotărit, — cum dealtfel 


„Otărit şi Dănuţ. 


— Atunci dece-a plins ? 
— Aşa-s cucoanele, Oiguţa. După ce se hotărăsc să facă 


ceva, pling, şi le trece, 


— (ës călcat pe inimă, Herr Direktor | 
— Mäi! că malte mai ştii! 

— Herr Direktor, cînd pleci? 

— Mine, Olguţa. 

— Pleci singur? 

— Da. Dănuţ vine cu lorgu, peste o săptămină. 

— „mi pare bine, respiră ea. 

Herr Direktor îl dezmierdă pletele. 

— Bună fată eşti tul 

— Herr Direktor, începu Olguţe privindu-l drept în ochi, — 


tu ești sever ? 


— Cu cine, Olguţa ? 

— Ştiu eul... La Bucureşti, cu funcţionarii tăi. 

— Sigur. Altfel nu merg treburile. 

— À ce faci tu cînd eşti sever ? 

— Dâl.. Vorbesc mai aspru, mă incrunt.. şi dacă nu 


m'ascultă fi dau afară. 


— ŞI dacă n'are să te-asculte fratele meu? 
— Dănuţ m'ascultă, 


LA MEDELENI 345 
D ADE ` 


— Cine ştie! Dacă face-o prostie? 

— li fac morală, 

— ŞI dacă mai face una ? 

— Hm... Om vedea | 

— Hm). Herr Direktor, tu ai bătut vreodată “pe cineva ? 

— Poate! Nu-mi mai aduc aminte! Cind eram băiat... 

— Da-ţi place să baţi ? 

— Nu, Olguţa. E urit şi salbatec. 

— Vrasăzică, ga să-l baţi pe fratele meu? 

— Pe Dânuţ! Ferească Dumnezeu | 

Olguţa respiră adinc. 

— Merei, Herr Direktor. Ştiam eu! Tu eşti sever dai ești 
ban... imi dai SÉ să umblu în geamandan ? 

= rog 
— Inchide ochii, Herr Direktor. Astupă-ţi ochii cu minile... 
Acuma să-mi spui ce-am să fac? 

— Al dr faci un duş cu colonie! 

— mi pare că mal HL. Azi nu te doare capul, 
Herr Direktor ? za e 

— Slavă Domnului, am scăpat! 

— Ce râu imi pare! Eu vrotam să-ţi fac o fricţiune. 

— Ba mă doare! Cum na! 

Revărsindu-se, colonia gilgiia ; palma Olguţei se rotea re- 
pede imprăştiind-o pe capul zimțat aspru de părul mărunt, in 
timp ce buzele suflau din răsputeri spre creşiet. 

— ţi place, Herr Direktor ? 

— Straşnic! Parcă s'a mutat Polul Nord in capul meu! 
Numai ia-o mai incet că acaşi capăt o migrenă. 

— Nu-i nimica, Herr Direktor! Iți mal fac o fricțione. Azi 
i o zi mare! 

— Pe capul meu! 

— ŞI pe altele, Herr Direktor, adăugă Oliguţa, frămintind 
amarnic, 


Era o dăripânare atit de străvezie că parcă nu era, în 
văzduhul toamne!, —şi o blindeță vastă în lumină, ca un trecut... 


Dănuţ cobori treptele pridvoralui cu minile în buzunar şi 
umerii plecaţi. Zărind mingea de foot-ball, ultată în ogradă, işi 
aminti că se jucase cu Olguja, că se rânise la genunchi mai 
adineaori,—şi i se păru că treptele pe care le coboară sint altele 

acele pe care le suise, şi că ograda-i alta, şi că Dânuţ 


e altul... 
Caşicum treptele suite atunci şi coborite acum, ar ti fost 
ale vremii, nu ale pridvorului casei părintești, 

De multe ori, spre stirşitul vacanțelor mai ales, Dănuţ visa 


346 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A i s'a intimplat o nenorocire. Şi 'ntotdeauna, deschizind ochii, 
eech e isprăvea. ŞI Dănuţ era fericit, cu sufletul fråge- 
zit de zimbete desprinse din spaima somnului. Astfel, nenoro- 
cirile din somn îl deprinseseră să socoată nenorocirea ca un prag 
peste care treci — deschizind uşa cu o deschidere de pleoape— 
pentru a intra în alba încăpere a luminii, cu oglinzi numai! pen- 
i imbete şi ferestre nomai pentru soare... i 

o SS Desetilse ochii. Mingea de foot-ball, aceiaşi; cerul înalt 
şi întins; începea şcoala, se apropia plecarea; Dănuţ mic și 
singur... 

D asiel l-au dat afară din casă... Nu-i venea să plingă, 
Ora 


Cum ar fi vrut Dânuţ să se facă cerul mic-mic, şi jos-jos, 
aşa cum era cuvertura măsuţei pe care făcea uneori, iarna, doamna 
Deleanu paslenţe, sau cetea o carte. Şi dedesubtul cerului micşo- 
rat şi coborit aşa cum ar fi vrut Dănuţ, să fie un covor luminat 
de tiăcările sobei şi o pisică somnoroasă... 

Deasopra măsuței mai era o lampă cu abat-jour. Subt mă- 
suţă se vedeau picioarele mamei în pantoti subțiri, stind loculul, 
sau strimbindu-se pe-o coastă de nedumerire, sau bătind tactul 
unei supărări, cu virturile. Dănuţ, fireşte, şedea subt măsuţă. 
Olguţa se juca pe-afară, in omât. Dar Ini Dânuţ nu-i trebuia 
altă joacă. Acolo, lumea se micşora ca o căsuţă de păpuşe. Nimeni 
nu mal era pe lume decit picioarele măsuţei, Dănuţ la mijloc, 
pantofii mamei şi pisica. Dânuţ ştia ce face mama fiindcă vedea 
ce fac pantofii. Ştia cind zimbeşte, cind se încruniă, cind se 
supără. Pisica dela o vreme torcea, ȘI era o tăcere!... Căldura 
sobei ajungea acolo molatecă şi somnoroasă... Acolo începeau 
poveştile cu Statu- Palmă- Barbă-Cot, cu Prichindel,.. Acolo făurise 
Dănuţ o lume măruntă, cu oameni mici ca literele, cu animale 
de statura majusculelor, şi căsuțe niciodată mai mari decit o 
carte de poveşti, să 'ncapă 'n ele numai basme. Dânuţ numai, 
era uriaș, dar ce urlaş cumsecade!... Era bine acolo! Acela era 
patria lui Dânuţ luminată de focul din sobă ca de un soare al 
covoarelor pe care dorm copii şi visează pisici... 

L-au izgonit. 

Ce inalt era cerul] Ce mare pămintal! 

Porni încet spre livadă... Ce se întimplase in Tarbinca lui 
Ivan ? Ce vint vants, ir dară Pahus sopen Feţi- 
Frumoşii şi poveştile urbinca lul ivan era goa 

Gef Garg singur. Nimeni nu-l mai însoțea. Oştile 
care Întotdeauna veneau În urma lui Dănuţ sau îl aşteptau inainte, — 
pieriseră, Pustiu Inainte, pustiu în urmă! Din casă-l izgoniseră, 
Înalnte-] aştepta şcoala... 

Turbinca Apasa era goală şi era grea fiindcă în ea intrase 
durerea din viaţă în locul celei din basme, cu duioasa apăsare 
de moarte a toamnei pe păduri. 


nu, 


In drum spre livadă il ajunse Ali, gudurindu-se pe lingă el. 


| 
| 
| 
| 
| 


LA MEDELENI 347 


Numai Ali îl iubea pe Dănuţ, ȘI după ce va pleca Dän 
amindol y SC singuri: Dănuţ la Bucureşti, Ali la Medeleni, 

— Dän 

Cu cozile fiuturind pt spate, Monica alerga după el. 

— Dănuţ, stai puţin, nuţ. 

H ajunse în livadă. Gifiia. 

— Dânuţ.. ini pare-aşa de rău că pleci!—se spovedi ea 
gata de plins, luindu-i de mina şi privindu-l cu ochii măriţi, 

— Ce v'am făcut eu ? Ce mai vreţi cu mine ? Dece nu-mi 
daţi pace ? 

Zmulgindu-şi mina din mina Monicăi porni inainte, in- 
străinindu-se de-al lui in toamnă. 

— Ce l-am făcut eu?-—murmură Monica acoperindu-şi 0- 
brajli cu minile.. Saracu' Dănuţ! 

ŞI fiindcă numai Ali mergea după Dănuţ, deşi gonită, Mo- 
nica porni după Ali, . 


Arome dulci şi amărui, mirodenii pipărate, mirezme stinse, 
suflări umile, abia simţite, desluşite totuşi... 

Soarele umed-—adierile vintului de pe miriști şi grădina! şi 
arături — fructele şi frunzele crengilor — trunchiurile pomilor—pă- 
mintul — frunzele şi fructele căzate — şi firele de iarbă 'ncovoiate, 
miroseau deavalma toate-toate. 

Piuteau suflete printre pomi şi suflete se desprindeau din 
ia'bă şi din vint,—și căderea frunzelor dezmierda mihniri fără 
de frunte şi sfişieri fără de mini. 

ȘI pretutindeni incepea o plecare, şi nicăeri nu se vedea 
tristul cufăr al plecărilor, nici femeia care stă pe el înfrigurată, 
cu genunchii stringi şi coatele impreunate, acoperindu- şi ochii: 
să nu mai vadă şi să nu mai Diiren, 

Dar Toamna 3 


Monica se tupllase după trunchiul unui măr domnesc. 
Deasupra el, merele pline Incovolaa crenguțele, impovărindu-le, 
ca cerceli cu prea grele nestimate urechile micilor Infante. 

Deacolo, Monica ţinea tovărăşie lui Dănuţ, într'ascuns. 
Ostenise. Deacela Ingenunchiase. 

Dănuţ şedea pe banca de subt nuc, nemişcat. Monica-i 
vedea numai capul aplecat asupra mesei de stejar, Soarele-l 
bătea în plin, cirllonţindu=l! cu aramă, 

Pe masa de stejar cădeau frunze, lumini de soare şi nuci 
intunecate în cojile verzi. Se desfăcuse parcă un străvechiu gro- 
molnic, cu scoarțele de foi de nuc suflate cu lumini de soare. 
ȘI capul unul pui de faun, aplecat, visa... 

O lacrimă de-ar fi lucit în soare căzind din ochil lui Dă- 


pp, Monica ar fi cutezat să iasă din asconzătoare. Dar numai 


frunzele cădeau din crengile de nuc, 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Snfletul lui Dănuţ se indepărtase atit de mult de trupul lui 
Dănuţ, că murmural buzelor lui era al unui copil care abea ştia 
să vorbească, şi numai zimbetul era poate al lui Dănuţ dacă nu 
al soarelui de pe obraz. 


Unu’ D 

Duduilă 
Le caş 

Aa Mo BE Murgului 
Trece falè Turcului 
C'un cojoc 
De moļoc 
C'o peslelcă 
Slrecăloare 

Una mara 
Două para 
Triaria 
Câmpania”... 

Fără înțeles, versurile căpătau odinioară farmecul nalv al 
buzelor e mai degrabă ştiau să ridă decit să vorbească. 
Pe-atunci, Dănuţ avea vre-o trel ani. Purta och caşi Olguţa 
şi cînd H era somn anunţa: „Vau naniţi“. ȘI o bucovineancă, 
dadaca lni, poate in dorul satului de peste ES îl învățase 
încetul cu încetul versurile copilăriei el. Dânuţ le recita din 
braţele doamnei Deleanu şi după ce isprăvea, căpăta bomboane 
şi sărutări. Cind se culca, le recita în şoaptă, pentru el, până 
ce adormea, 

: Unu” Dt 

d: Duduiti”... 

— Nani, Dănuţ!—răsuna ca prin vis glasul doamnei De- 
leanu din patul slab luminat de lampa cu abat-jour verde. ŞI 
Dănuţ şoptea mal încet: 


+ 


„Esti cas 
Topo0s*... 
— Sst! 
„Pe la moaa Mugului 
Tece fata Tucului*... 
— =? TER! 


| Dănuţ, zimbea fiindcă numai gindul lui mai auzea că 
fata Turcului avea: 
„Un cozoc 
Di moțoc”... 


ŞI adormea zimbind. 


„„Cădeau frunzele nucului cite una şi mai multe laolaltă pe 
masa de stejar. 


LA MEDELENI 349 

Şi pomii astă primăvară erau infloriți, şi-acuma nu mal 

aveau fiori şi cădeau frunze galbene din ei, foşnind uscat. Poate 

de asta versurile cantilenei care lăsa zimbetul somnului pe buzele 

lul Dănuţ—pe cind avea trel ani,—acum, fără de înţeles, şi-atit 
de trist, i se desprindeau de pe buze, rupte din trecut: 


„Unu' IS 
Duduilă 
Eşli caș 
Toporaş"... 


Se ridica 'n livadă—pe măsură ce se lungeau umbrele— 
răcoarea umedă. Monica işi acoperise ieptul cu minile : tremura. 

i Dănuţ era îmbrăcat subţire! Dacă răcea ? 

e ridică în picioare, frecindu-şi genunchii îndureraţi. Incepu 
să se indepârteze deandăratelea, ascunzindu-se pe după trunchiuri. 
Se opri, uiilndu-se: Dânuţ nu se mișca, O kä la fugă din răs- 
puteri ca să aducă mai degrabă pelerina lui Dănuţ. 


Cind eşti trist de tot, îţi vine să dormi. 0 vine să-ţi culci 
capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singur 
şi n'ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale.. Da. IO vine să 
dormi cind eşti trist. Şi să uiţi... Dar cînd te deştepţi? lar eşti 
trist şi nu mai poţi s'adormi din nout.. 

Dânuţ ot. 

vip ce cădeau frunzele ?... Fiindcă venise toamna... Frunzele 
erau moarte ?,.. Nu. Frunzele cădeau şi mureau jos pe påmint 
fiindcă venise toamna... Toamna... 

Frunzele cădeau sau vroiau să cadă 3. Dacă venise toa- 
mna l.. Ce să mai facă ele pe crengi!... Cind vine toamna, pa- 
sările pleacă şi frunzele cad... 

Dacă Dănuţ ar fi fost o frunză pe creanga nucului, şl-ar 
fi venit toamna, —ce-ar fi făcut ?... Toate frunzele din jurul lui 
ar H căzut, KS ar fi rămas din ce în ce mal singur—aşa cum 
era acum... Da. ŞI el s'ar fi aruncat de pe creangă... şi l-ar fi 
luat vintul şi l-ar fi amestecat cu celelalte frunze, şi cine ştie 
unde l-ar fi azviriit... şi nimeni-nimeni gar mai fi ştiut de el.. 


„Cind eşti trist de tot îţi vine să dormi şi să uiţi... 


Un gînd ciudat se apropia de Dănaţ, dinafară parcă, —aşa 
de ciudat că ochii lui Dănuţ se deschiseră mari şi orbi, ca in 
intuneric, cînd se apropie spaima care-ţi apucă inima şi ţi-o gitue... 

In fundul livezii era o ripă înaltă—tot atit de înaltă pentru 
Dănuţ cit era pentru o frunză creanga de pe care se zvirlea 
in jos, „Frunzele plutesc, alunecă şi se așează lin... Nucile cad 
şi se slarmăl... Nucile n'au singe. Dac'ar avea, le-ar curge 
singele pe coajă... ca unui om... ca unui om cu capul sfårmat... 
ca unui biet om trist.. 

2 


350 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Dănuţ! Dănuţ! Unde eşti, Dănuţ ? Unde-i Dănuţ“ ?,.. 

ŞI l-ar fi găsit boarul, jos, lingă ripă, cu capul sfarmat, cu 
şiroae de singe pe obraz... 

Mort dw, ?... El, Dënmt, mort 3. 

— Eu 

„Nu se poate“l—murmură un gind îndepărtat şi învâăluitor 
ca orizontul răsăritului, 

„Toţi sint în doliu. Merg în urma sicriului lul Dănuţ. 
Pling... ŞI lui Dănuţ îl vine să plingă fiindcă şi el merge în urma 
sicriului, 


— Mort ? 

Singur in sicriu ? Singur în groapă? In pămint negru 3. 
ŞI noaptea cu strigoii ? Singur! 

„Nu, Mai bine la şcoală“, 

Dănuţ oftă adinc. 

„Toamna mor nucile sfarmate şi frunzele căzute. Dănuţ 
pleacă la şcoală. 


Monica răsări îndărătul bincii ca o icoană luminată de 
candelile apusului. Fără să spue o vorbă, aşeză pelerina pe 
umerii lui Dănuţ... şi fără să vrea şi fără să ştie de ce, braţele 
ei subțiri îi incolăciră grumajii şi bazele închise Ii sărutară buclele... 

Văzind că braţele nu sint ale mamei lui, Dănuţ sări în 
picioare scuturindu-şi buclele, 

— Cine fi-a dat voe să mă săraţi? 

— Dece mi-ai adus pelerina ? 

— Ca să nu răceşti, Dânuţ, îngină Monica, înghițind. 

— Mal bine-aşi răci. Ce te-amesteci ? 

— Dacă mi-i milă de tine! 

— Cine ţi-a dat voe să-ţi fie milă? N'am nevoe! 

Aaa | Nu se isprăvise vacanţa! Are să le-arate el! Intilnind 
cozile Monicăi, apucă şi trase. Capul Monicăi zeien! indărăt, docil. 
O amintire trecu pe dinaintea ochilor lui Dănuţ: la începutul 
vacanței, pe vremea caiselor, în livadă, o trăsese pe Monica de 
cozi... ȘI parcă se temuse de Monica... şi-i păruse rău.. Ce re- 
pede trecuse vacanţa ! Incepea şcoala | Pleca! Era frig, toamnă! 

— Te-ai supărat, Monica ?—o întrebă el dulce, lăsind să-i 
cadă cozile din mini. 


Na-i vedea faţa: numai cozile blinde şi grele. 
— lmi pare rău, Monica. Pardon... Nu ti-i frig ? 
Capul Monicăi făcu semn că nu. 
— Da” vrei să fugim impreună ? 
Capul Monicăi făcu semn că da. 
— n eşti căluj şi eu te min: da? 
a, 


— HU, căluţ!—răsună puternică şi ascuțită vocea lui Dănuţ. 


LA MEDELENI 351 


Tot nu se isprăvise vacanţa | 

Trezit din somn, Ali săgeată. Cu cozile de aur în 
mini, Dănuţ fugea subt de aur. Sta faţa lul fugea Monica, 
Gäns = ţa plinsă şi zimbitoare, pretutindeni printre ei, 


D 


Nori lungi şi subțiri se așternuseră din înaltul cerului sini- 
llu pănă în zarea apusului, ca nenumăratele trepte de marmură 
ale palatelor din basme. 

In gloria luminilor—ca'n para unor torji inălţate de braţele 
curtenilor—un punct negru tresări şi pieri. O rindunică poate. 
ŞI soarele apuse dincolo de lume, ducind cu el condurul delicat 
pierdut de vară pe cea din urmă treaptă a palatului ceresc, şi 
melancolia prinților îndrăgostiţi de o cenuşăreasă. 


L 
M = 


Monica tresări prin somn, ingăimind cuvinte nedesiuşite, 

Dormea pe-o coastă, dezvelită, cu picioarele îndoite dela 
genunchi, c'un pumn adus lingă frunte, celălalt răpezit dealungul 
coapsel, albă în goliciunea copilărească şi cea lunară,—ca statueta 
Fugii, răsturnată. 

— Hii, câluţ! 

„„Alerga prin livadă, fără să-l poată vedea pe cel care-o 
mină dela spate trăgind-o de cozi... 

Se zmunel atit de tare, încit visul ca un lung păr despletit 
ii flutură pe dinaintea ochilor.. Se acoperi cu pledul pe picioare, 
ridicindu-se, 

— Hii, căluț !—murmură ceresc, glasul din vis, 

Un zimbet fericit îl răsturnă capul pe spate... Şi ce cuminte 
era Dănuţ! Ce suris blind avea!... ŞI ce ochi dulci, verzui şi 
aurii! ŞI buclele lul cu miros de castane coapte ! ŞI ce repede-/ 
trecea supărarea l.. 

— HU, călaţi 

Rizind cu ochii închişi, Monica "st răsturnă capul pe pernă 
aşteptind somnul... şi visul care avea să unească Ka nou cozile 
ei cu minile lui Dănuţ. 


Cu toşnetele toamnei şi ţirfitul greerilor, balul alb al lunii 
ondula pe la L 

Prin întuneric, domnul Deleanu răsuci o țigară şi o aprinse 
aplecindu-se pe marginea patului. 

— Nici tu nu dormi ? 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Fumez, Alice, 

— Cile ceasuri ? 

Flacăra unui chibrit clipi, răscolind umbrele. 

— Cam tirziu... Unu. 

Doamna Deleanu se cobori din pat, îşi aruncă pe umeri 
kimonoul... Intră în virturi în odaia lui Dănuţ, apăsind şi ridicind 
clampa, mut. Dănuţ dormea cu buzele întredeschise, Se dez- 
velise. Cămeşa albă se îngrămâădise întfolată deasupra genunchilor, 
descoperind picioarele lungi cu genunchii zgiriaţi, pulpele lin 
rotanjite, gleznele subțiri. 

In paima desfăcută fi juca o lumină de lună. Lumini de 
lună îi tremorau prin păr şi pe obraji, 

Ca un copii de casă adormit la picloarele unel albe caste. 
lane al cărei evantai de pene albe îi lumina somnul. 

Doamna Deleanu îl înveli, îi alintă ca virful degetelor buclele 
rotunde şi eşi incet. 

— Ce face? 

— Doarme. 

— Bine-i să fii copil!—dăda din cap domnul Deleanu tur- 
tinda-şi ţigara În scrumelniţă, 

— Bieţii copiil—îngină pentru ca, mama lul Dânuţ. 


Cu mişcări nesigure şi albe, cădeau petalele unui trandafir 
de pe măsuţa de noapte: cum se dezvelesc copiii mici prin somn, 
cind visează... 

lonel Teodcreanu 


(Va urma) 


Flora vieţii 


„Floare de cring, 
Aşa viețile“... 


Mihail Eminescu 


La inceput a fost realitate 
Şi 'n spuma ei s'a fecundat cu vis ; 
lar din acest haotic compromis, 


"Năâscutu-s'a pe lume vanitate. 


Ea smulse timpul din eternitate 
Și 'mprăştiindu-i clipele 'n abis, 
Trimise Evei şarpe 'n Paradis 

Pentru-a se fermenta umanitate. 


Așa răsar, albastre, din real, 
Otrăvitoare flori de ideal, 
Cum din pămint răsare mâtrăguna... 


Dar toate 'n sterp avint s'ar răsâdi, 
De n'ar avea păcatul și minciuna 


Ca dar suprem pentru-a putea rodi. 


Mihai Codreanu 


Istoriografia literară romină 


N. lorga i 
I. 


De cind norocoasa împlinire a Dacorominie! a deschis deo- 
dată, activităţii poporului romin, o mulțime de perspective, din- 
colo de care ne place să visăm: o cultură rominească complectă ; 
fapte culturale cu răsunet viu spre Est şi Vest, spre Sud şi Nord; 
o ţară ţintă de peregrinări străine respectuoase, care să nu mai 
samene cu cele de astăzi, mai adeseori de control şi exploatare 
decit de colaborare şi prietinie; un popor deslănțuit din märgi- 
nirile păstrate încă şi revărsat puternic în tot ce al său trebue 
să fie; şi ca rod final, o caldă, activă congiiință despre aniver- 
sala, sincera întrunire Imprejural a tot ce va fi atunci aceia ce 
şi azi avem, dar azi l-avem abia în inceputuri, a tot ce atunci 
va fi geniul național bine diferențiat; de cind am pornitcu toții, 
unii văzind limpede, alţii instinctiv, dar şi mulţi fără să-şi dee 
chiar de loc samă despre mersul grăbit, spre astfel de scopuri; 
de-atunci mă întreb uneori: pipăitu-ne-am toți puterile ? Sim- 
Hm toți, social, menirea-ne individuală ? Ne aşezăm la rind, jos, 
sus, în dreapta, in stinga, după cum ne poruncește postulatul 
utilității individuale din punct de vedere al acelui mare viitor? 
Lămurit-am acum, din nou: cine ni-s spiritele care îinsufleţesc 
tumultul? Ele sînt sigure de sine, şi îl duc drept spre ce tre- 
bueşte ? Energia lui creşte din energia lor? Pe scurt: Ne-am 
revizuit puterile noului avint al lucrărilor de pace, prin care vom 


1 La baza acesiui studiu slau două lecțiuni jinule la incepulul 
anului 1924, la Universitatea din Cluj. 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 355 


intemela viitoarea cultură a neamului? Ori credem că, precum 
am mers, aşa vom merge şi de azi inainte? Cel ce cred că a 
Yom merge, sint parcă prea mulţi. Excitarea opiniei publice dela 
inconştienţa acestor mulţi porneşte.  Excitarea este o probă că 
se simte nevola înoiril; inconşilenţa este duşmanul, care trebue 
arătat şi răsturnat din drumul inaintărilor economice, sociale, po- 
litice, culturale. Se văd şi fapte bune; nemernici cel ce nu le re- 
cunosc şi nu le arată imitaţiei neorientate încă! Dar ele nu sint 
atit de puternice şi de multe, încit să scadă toată excitarea pe- 
Simistă. De-aceia cu cred că avem nevoe de multe revizuiri, 
in toate privinţele. Revizuirile trebue să ceară socoteală de orice 
plus și minus în avutul naţional, de orice fel ar fi acesta. Un criti- 
cism necoruptibil trebue să examineze încă odată, de două ori, de 
e Ee ori forțele naţionale, bilanţul trecutului văzut din vilto- 
rul spre care voim sau dorim să-l cirmulm. Acel criticism tre- 
bue să Inalțe pe umili spre conştiin productivă, de exemplu 
pe ţărani; problemei nouă trebue să-i adapteze pe cei ce pănă 
astăzi nu au dat dovezi că sint pătrunşi de conştiinţa cea mat 
fină şi cea mai morală a menirii lor, de exemplu pe orăşeni şi, 
dintre ei, pe acei specific „suprapuşi” al trecutului şi ai noro- 
cului vertiginos de după războlu; trebue să arăte golurile, în 
care, cu forţe nouă, cu ultime puncte de vedere şi Instrumente 
de cercetare, cu un simţ de jertfă primenit, trebue să intre con- 
ducătorii intelectuali ai generaţiilor proxime. Suma tuturor su- 
melor de zl $ trebue citată în faţa jadecãții momentului de 
față şi lămurită: ce garantează ca şi ce nu? Dela această cer- 
cetare, exceptări nn poate cere nimeni, nici-o forță. Aceasta ar 
insemna că vechea tendință de abatere dela positivismul cultural, 
social, politic voeşte să mai stărue în paguba renaşterii naţionale. 
Căci de-o renaştere este nevoe; este, fiindcă toţi o așteptăm; 
ae au chlar îndrăzneala de-a se socoti de pe acum apos- 
tolii ei. 

Știința rominească nu poate face excepţie dela acest exa- 
men în ajunul proximei reinălțări, 

Literatura, al cărei curs parcă nu voeşte să se adincească, 
cere însăși să fie cercetată sever; literaţii conduc reviste In care 
se caută drumuri nouă, calităţi nouă, energii nouă; criticii devin 
poeţi, poeţii devin critici, pentrucă simt că Inţelegerea reciprocă 
este o nevoe a epocii şi că publicul trebue adunat, printr'un nou inte- 
res, imprejurul unor valori vogă şi susținut în predilecții vechi 
incă legitimate, uneori uitate. 

Rezultatul final al acestei fierberi, cine poate să-l prevadă 
astăzi ? Cine poate şti din ce parte ni se va ivi luminătorul duh 
omnipotent ? Toţi cei de azi lucrăm să-i facem drum, 

, vorbe, vorbe... 

Cetiţi-le, totuşi, încă odată; gindiţi ce faptă va fi cores- 
punzind fiecărei vorbe; şi poate veţi crede, ca mine, că sint nu- 
mal: fapte, fapte, fapte. Şi încă ce simple la vedere! 


356 VIAŢA ROMĪNEASCĀ 


Şi eu Încerc, volu încerca a revizul; am inceput de cìțiya 
ani; şi volu continua a revizui: 1) din trecut, pentruca din tre- 
cat să scot la iveală ce a rodit în el, şi ce mai poate rodi și 
azi; 2) din prezent, cu acelaşi scop. 

rticolul de faţă este una din revizuirile mele. ȘI Incă una 
din cele mai necesare! i 


2, 


De cind noua epocă a istoriei romine m'a ridicat şi pe mine 
din Bucureşti şi m'a aşezat profesor de literatură la universita- 
tea din Cluj, sint nevoit să recitesc multe cărţi,—odată o dis- 
tracţie personală a unul om, care urmărea numai unele indivi- 
dualităţi şi nu era et offo chemat să fe o călăuză a tinerimii 
mature ; de dragul ei să caute a ajange la o icoană complexă 
a literaturii romine vechi şi moderne, pentru a putea formula o- 
dată—dacă soarta va ingădul—o vedere proprie în toate moti- 
vele evoluţiei ei, în formele ei, în rodnicia acestora, în semnifi- 
caţia lor de rasă, În prognosticul de viitor ete.. 

Concepţia mea despre ce şi cum trebue făcut am întrupat-o 
metodic în vltimele mele lucrări, dintre care monografiile despre 
Gheorghe Lazăr şi Simeon Barnuţiu reprezintă stadiul ultim al 
modului de explicare ce-l dau și-l cer şi altora. Pănă aici am 
ajuns comparind istoriografia romină anterioară şi contempo- 
rană, 2 dar și opere de Istoriografie străină, care, însă, aici nu 
ne priveşte. 

Astfel am comparat şi opera d-lul N. lorga, şi în privinţa 
Sa am ajuns la concluzia că: deşi stau alături de părţi bune, 
superficlalităţile sale sînt o primejdie pentru seriozitatea educa- 
tiei literare a tinerimii neamului; că acele superficialități derivă 
dintr'o defectuoasă privire psihologică și filozofică, în ceiace con- 
stitue personalitatea literară; că impresionismul său critic este 
dublat de un temperament agresiv—de admis în politică, nu ln 
domenii literare; de oarece, în cazul de faţă niciodată istoricul 
literar nu are voe să uite că întâia sa datorie este: a provoca 
entuziasm pentru literatura ce-o propagă; că figurile ce le des- 
crie le aşază, ca să fie văzute şi căutate cu simpatie (uneori ier- 
tătoare), nu cu desconsiderare. 

De-acela Istoria literaturii romineşti în veacul XIX, dela 


1 Anume indrăzneli jignitoare ale şcoalei lorghisle, care se mă- 
guleşie crezind că și ea are muliele calităji prejionse ale maestrului, 
mi-au deschis ochii asupra nevoii ca însăşi şcoala să lie pusă la punci, 
nu numai la Cluj, unde piticii vreau să crească uriași, cl în loală în: 
linderea țării. Punerea la punct lrebu'a să privească, deci, şi pe maes- 
irul şcoalei, ale cărui amintite calități mari ar li fosi vrednice de a: 
derenia altul fel de spirite, 

2 Vezi şi sludiul meu, mal vechiu, despre opera lul Pompiliu E- 
llade, in Convorbiri literare, 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 357 


1821 înainte, în legătură cu dezvoltarea culturală a neamului 
este o lucrare asupra defectelor căreia atenţia tinerimii culte, în 
E a re vii orei. agp atrasă. De-aceasta, numai 
e-aceasta este vorba in articolul de faţă pe care aşi fi fost fe- 
ricit să-l fi scris altă miuă, o mină care n'a avut atitea prile- 
e So stringă amical pe-a d-lui lorga. Sed magis amica ve- 
ritas. i 


3, 


Să incepem, deci, cu titlul şi înțelesul său, 

Se promitea istoria literaturii în legătură cu coliura neamu- 
lui; titlul sună, desigur, important, grav. Orice intelectual are 
o idee despre literatoră; ideta-i respectuoasă ; orice om. care nu 
trăeşte în păduri, are măcar o bănuială despre ce este cultură, 
chiar şi ciad nu-i cunoaşte numele; dar incă intelectualul! Ideia-i 
şi mal respectuoasă. Titlol sună, deci, multora grav, important. 

D. lorga are despre cultură, caşi despre literatură o ra- 
june empirică, lipsită de pătrundere filozofică, şi mai ales, de 
intemeere biologică. 

Eu zic, impreună ca marele fiziolog Max Verworn:2 „Cul- 
iura este totalitatea tuturor valorilor create de om“. » Organisme 
culturale sint numai acelea care produc astfel de valori, adică 
indivizii umani şi comunitățile sociale ale oamenilor“. Orice ex- 
punere culturală trebue să expună, deci, produsul comu- 
n'tăților sociale și produsul indivizilor ; şi anume în a lor reci- 
procă influențare, 

Dacă părăsim terenul şi concloziile hiologilor-—la a căror 
ultimă informaţie—ocapindu-se cu omal—gi istoricul este dator 
să alerge, pentru a-şi deriva și din ea puncte de vedere; şi dacă 
sosim la psihologie, obținem acelaşi rezultat. L-a obținut de e- 
xemplu istoricul Kart Lamprecht, teoretic într'o cărticică despre 
care d. lorga are bună ştire;3 şi l-a formulat vorbind despre 
factorii social-psthici şi individual-psihici, care în istorie apar 
in raportări reciproce, şi zicind: „Istoriografia modernă este, în 
rindul intălu, ştiinţă psihologică"; practic Lamprecht a formulat 
rezultatul obţinut de el la cercetarea istoriei poporului german, 
pe care a reuşit să o ducă, pe cale inductivă, până la o inca- 
drare in şase cuvinte cu vast înţeles psihologic; cuvintele ace- 
lea sint marca epocelor (de veacuri) pria care poporul german 


1 Volumul I (1907): Epoca lui Asachi si Eliad (1821 - 40); volu- 
mul Il (1908): Epoca lui M. Kogălniceanu (1840 1348); volumul UI 
(1909) : Anul 1848 şi urmările sale. Opera polilică a emigraților. Lite- 
raiura din jară dela 1347 pănă la agliiajiile peniru unire. Regalilalea li- 
lerară o lui Vasile Alecsandri. Lileralura rominească în epoca unirii 
şi subt domnia lu! Vodă Cuza (1848 - 1866). 

da 2 Biologisehe Richilinlen der staatlicher Organisation, 1917 
p- 


h Moderne Gesohlohlæisserschaft. 1905. 


358 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a trecut dela origine până azi: simbolism, tipism, convenționa- 
lism, individualism, subiectivism. Formulind astfel, indrăzneţ 
şi cu o informaţie clară despre toate valorile contemporane, Lam- 
precht hotăra care este stilul vremii, şi stilul indivizilor; ori- 
enta psihologiceşte ; care este stilul obiectiv, deci uniform, care 
cel personal, deci subiectiv, variat; cum întâiul determină pe al 
doilez, cum al doilea se disociază din întălul şi, prin imitație şi 
răspindire, devine element de alcătuire al spiritului obiectiv- 
ulterior. 

Aşa ceva, aproximativ, am fi dorit să ne povestească des- 
pre evoluţia rominească d, istoric lorga, care este, fără indo- 
ială, cel mal învățat dintre istoricii neamului, a cărul putere de 
pătrundere ică rămîne, Insă, prea departe de bogăţia ma- 
terialului ce ni-l oferă, 3 

In istoria sa literară d. lorga nu face nici măcar incercarea 
de-a determina psihicul social-romin dinainte de 1821 (şi ar fi 
putut să o facă, căci este un cunoscător bun al epocii ari- 
otel), pentruca, astfel, să deosebească psihicele individuale di- 
ferenţiate, care se desfac din umbra tristei vremi, pentruca trep- 
tat să alcătuiască atmosferele vecine cu noi, atmosfera noastră. 
In loc de-o privire rezumatoare, dacă nu pănă la un cuvint, 
ca 'n Lamprecht, măcar pănă la citeva cuvinte— deoarece este 
sigur că evoluția noastră nu a fost atit de organică, proprie şi 
unitară intre anumite veacuri, ca cea germană!—în opera sa d 
lorga ne-a dat, pe ici pe colo, părţi de cultură, fără să ne stoarcă 
din ele—să-l vedem !— sufletul formelor lor. 

Com nouă, până acum, nimeni nu ne-a scris o istorie a 
culturii romineşti, nu putem respinge tabloul cultural nici din it- 
toria literară. Dacă aceia ar fi scrisă, în aceasta ar trece re- 
zultatele ei, adierile ei, cu care s'ar impreuna materia literară 
bine limitată de cătră cea culturală. Cind ne-aducem Însă aminte 
că a fost cu putinţă ca 'n limba germană să se scrie o istorie 
a liricel religioase ignorindu-se chiar şi blogratiile poeţilor şi 2- 
tătindu-se cum curg din sus în jos, din veac spre veac, senti- 
mentele religioase, mi se pare că avem dreptul să punem şi la 
noi problema: pănă unde, asupra materiei literare pure, se pot 
grămădi date străine de intimităţile acestela, ştiri care abat a- 
tenţia dela ce constitue esenţialul literar. 

Titlul cărţii este, așa dar, o făgâduială neimplinită: legă- 
tura între cultură şi literatură nu se urmăreşte nici sistematic, 
nici limpede, în înţelesul expus. 


4, 
Amestecul de cultură şi literatură, de biografie şi apreciere 


subliniată a fost şi este tipul cărții romineşti de istorie literară, 
Insă contra tipului, demult s'a ridicat en glas, la care re- 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINA 359 


vin pentru a fixa un moment interesant din istoria Istoriografie} 
literare romine: Era la 1884, cind un socialist, deprins cu re- 
vizulrile, a cerut să ni-l revizulm în înțelesul arătat; era pe cînd 
Contemporanul, aspru, selecţiona valorile cu criterii novă ; era 
pe cind lon Nădejde cerea, în prefața la /storia literaturii ro- 
mine, ca aceasta să se ocupe numai cu valorile literare, nu cu 
orice tipăritură. Deşi tipul răminea, lon Nâdejde cerea ca istoria 
literară să se descarce de balasturi şi să reţie numai ceiace este 
semnificativ, important, durabil. 

De- atunci sint patruzeci de anil 

După patruzeci de ani d. lorga regăseşte adeseori curajul 
Sau naivitatea lui Dimitrie larcu şi V. Gr, Pop, de-a înregistra 
in istoria sa literară o mulţime de fenomene, care doar' numai 
intru atit sint literare intrucit le-a scris un literat oarecare, sau 
au fost simplă hirtie sopusă abuzului de ea! 


5, 


Pentru a nu lăsa nici-o Indoială despre adevărul tuturor 
afirmațiilor de mai sus, trec la dovedirea lor prin citaţii, care 
in nici-un caz nu vor epuiza bogăţia exemplelor ce s'ar putea 
extrage din această istorie literară, 

A.— Notele culturale pătrund în scriere în felurite chipuri ; 
le-2şi zice prisosuri care încarcă, fără să explice literar, 

Volumul |, pagina 10: Pomenindu-se numele Balaşei şi 
biserica el, se adaogă: 


»— biserică, pe care am dori să ni-o palem inchipui lucrată mo- 
des! după stilul cel vechiu tradijional, înconjurală de chilii unde stä’ 
teou dascălii |inind în gazdă pe cite un şcolar de neam mai bun seu 
mai bogal,—in locul urile! clădiri, ordinare şi prelențloase, zidită în 
marmură lrulaşă şi impodobilă cu aurării obraznice, pe care, după 
modele grecești, ni-au dal-o restauralorii de mal tirziu“, 


O controversă de stil arhitectural în mijlocul unei deseripţii 
a şcoalelor grecești! ŞI totuşi „obrăznicia* este regretată numai 
şase rinduri mai la vale, unde, vorbinda-se despre biserica Mä. 
gureanului, se scrie: 


e SI alci chiliile de învățătură nu se mal văd, de alminleres, şi 
biserica a fost cu totul siricală, fără a i se da măcar luxul, atrăgător 
peniru anumiji oameni, cu care se mindreşie Doamna Balaşa”. 


In felul acesta s'ar H putut caracteriza—toate bisericile pe 
lingă care au trăit vreodată literați veacului! 
E 


e ` BR din elori lipărise la Viena, la inceputul veacului, o hartă 
generală cu inscripilile în greceşie, un Da 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fraza vrea să lămurească afirmarea „că în şcoala Il G., 
Lazăr se admisese — geografia | Fără acel sivaţ—nu s'ar H admis? 

l, 32. Vorbind despre societatea de fiecare zi a lui lanca Vä- 
cărescu, scrierea ne aduce 'n faţă şi pe un 


» neica Alendache, cu privire la care nu dorim nici un lel de 
lămuriri“. 


De ce-l mai tiri, deci, în Istoria literară 7! Ca şi pe cela: 


„—Imir'un coli de odale se mai vedea și dascălul din zilele dela 
Viena, el ai cu ciubucul său“. 


Va H fost ciubuc de inspirație ?... 

1, 38: Afirmind că lancu Văcărescu şi-ar fi putut tipări 
poeziile în tipografia boerinaşilor Clinceana şi Toplizeanu, se 
adaogă că 


„—cel dinlăiu imprumulase cu bani și pe Dudescu, unchiul poe- 
tului nosiru“, e 


Nefiind literar. este cultural a fi făcat „datorii. ŞI deci, 
descu apare şi aici... 
L Ai Pi Papini că B, P. Mămuleanu s'a născut in Slatina: 
devine motiv (7!) să auzim că 


1 deci intr'un loc unde-şi avea moşie, chiar în marginea 
E d Ten inzestrat cu darul poeziei" (Slătineanu), 


şi unde ispravnic era loan Faca, 
„în care văd pe iatăl altui poel, al acelui ce a scris comedia“ ele. 


Ce area face ca— Mămuleanu 21 SO poot - suggtrează 
ideia că pe-atunci Slatina avea—atmosferi rar 

l, 30, Nu ştiu pentru ce se afirmă despre Alecu Beldiman, 
pus în raport cu Fabian, că acela cu acesta 


„War îi înțeles, de alminlerea, să albă nici-o legăiură“, 


Ori, poate, ca să rainen, ca fapt cultural deosebirea de 
clasă dintre literați? 

|, 59: Ce ek este a Înşira că, trecînd inapoi în Ar- 
deal, Lazăr avea 


„două blăni, lirei ceasornice de argiai, cinci lingurițe și dol pin- 
ieni de același metal“ elc,? 


Mai sus: clubucul lui Afendache; de ce nu şi: pinteni 
culturali ai lui Lazăr?! 


| 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINA 351 
RR EE 2 


L 199: Pomenirea lui Constantin Cirlova nu avea loc ; mai 
ales fiindcă era dela 1848 şi nu explica nimic din poetul dela 1830. 


l, 201: Palmira singură era suficientă; pe Zenobia și-o gin- 
deşte oricine, Dar ni ; trebuiau : 


„ruinele Palmirei, in care a îngropa! gloria arabă a Zenobiei re- 
gale, lirilă roabă după carul de iriumi al lui Aurelian“, 


Ei şi? 
L 304: De ce interes pot fi pentru literatura şi cultura 
romină ştirile despre vagabondările grecului dascal Stamatopol 7} 


Este vorba de G., Barițiu venind la Braşov, unde găsi trei biserici 
o şcoală şi 


„un Început de şcoală bisericească în Celate chiar, unde se o- 
ploşise numitul Anion Stamatopol, dascăl grec vagabond, care ştia și 
romineșie și ilalieneşte, şi cite Puțin din alle limbi şi irăise in casa lui 
Dumitrachi Bibescu, Înainle de a pleca în lume, cu prilejul răscoale: 
lor din 1821, nimerind cind la Suceava, cind la Sibiu, cind la Făgăraș, 
pănă-și «ilă rostul, desiul de bine plătii, în Braşov, unde era chema; 
a lace din copiii negustorilor buni neguslori moderai, ştiind socotelile 
şi, pe lingă romineasca de-acasă, grecește şi nemieşie“. 


La ce, intr’o istorie literară rominească ?! 
Volumul UL 87: Ce se explică din Alecsandri, la capitolul 
său, spunindu-se că—llie Kogălniceanu scria 


„inir'o slovă cirilică grăunjală“, 
H. 144: V. Alecsandri La trimis Niniţei numai un cintec din 


„Brusa asiatică a muajilor înalj!, a limpezilor izvoare săltăreje, a 
vechilor ziduri bizanline şi moscheilor din al XIV-lea şi al XV-lea veac. 
în care dorm cei dințăi Sultani”, 


Doarmă tun! un scurt atribut despre cintec era mai la loc 
decit dovada că autorul cunoaşte Brusa. 
II, 156: N'ai crede, dar aşa este cu Eliade, italianosatorul : 


„Un prestidigilator italiana din felul acelora care fac să germineze 
semințele, să crească planlele şi să dea și fori, în citeva secunde, Ro- 
dolfo, venise la Bucureșii şi, încintat de prestidigitajia lul- fiind el in- 
vagi, în alt domeniu, cam apleca! spre aceasta, şi bucuros că allă un 
D 


Ce vrea parenteza despre Gianelloni în mahalaua Batişte ?, 
câ să nu mai intreb și de altele (semințe din buzunare [?], 
plante din pălmi (??), flori din nări [227])... 


362 VIAȚA ROMINEASCĂ 
ll, 164: Eliade cintase în limba ceialaită pe Vodă Bibescu, 


„de care se vede că nu se pulea apropia cineva cu mei pulină 
solemnitate”, 


?! 


Opresc aici valul „caltural* de informaţii, care nu explică 
absolut nimic; dintre care unele ar fi putut explica ceva, dar şi 
acestea culese numai cu multă alegere, în tablouri culturale, com- 
puse cu un suprem gind sever: al selecţionării după raportul 
ce-l prezintă cu evoluţia literară. Aşa cum le intlinim, ele sin! 
amintiri izolate despre tot felul de lucrari serioase şi neserioase, 
grave şi comice, exacte şi caricaturate. Unde este spiritul... so- 
cial al lui— Lamprecht 3 

B. — Urmează probele despre capitolul mai grav al fal- 
şificării noţiunii „literatură“, Zic: falşificării, pentru că cetind 
opera şi văzind despre ce d. lorga vorbeşte, cetitorul ajunge să 
crează că literatură este toată acea operă despre care d. lorga 
vorbeşte ;—şi nu este. Terminind citaţiile volu adăoga o re- 
Gene SEN Deocamdată citaţiile : 

, 119: 


„'Dragile umbre: fură întălu publicate în fruntea n-lul 42 din Cu- 
rier, căruia Ellad îl mal dădea die o nolijā geogralică“. 


Elegia şi geografia hatr'acelaşi frază! 

|, 127: Oe Geier a mai alcătuit o „hartă a poştelor“, 
cea dintâiul 

I, 125: Alci se afirmă că medicul Piscupescul a seris igiena 
sa în formă mai „cuviincioasă“ decit P. Vanciu antropologia sa 
—vezi, totuşi, la fr ana capitolul despre boalele venerice! —; 
şi se mai adaugă că Piscupescul a mal dat „învățături pentru 
paza ciumii“, lar Chiriacopol pentru „dantişti*“ şi nişte reclame 
de hapuri! 

De... hapuri,.. de.. hapuri.. intro istorie „literară! 

l, 143: Discursul funebru al lul Gorjan despre Filip, treti 
logofăt din Văleni, este prilej să se spună că ei, pentru săracii 
de-acolo, a suferit în Dobrogea 


„slrăpuas de răni de fiajori, ca lunile nepremeanit".., 

I, 141: Pentru traducerea din Homer, Arlsila a primit 
„din parlea Domnului, o fabachere de aur“. 

I, 144 : Profesorul Genilie dărala şcolarilor 


„ceva mărunie moneduri, cofeturi și alte asemenea“, 


ISTORIOGRAPIA LITERARĂ ROMINĂ 363 
"EE ROMA 3% 
l, 162—165 : Abeţedariul romînescu al lui Săulescu este 


cercetat de trei ori, în trei ediţii (1832, 1833, 1836), nu ca să 
se aleagă exclusiv latura literară, ci să se mai noteze că tra- 
tează şi despre : dietetică, igienă, alimentaţie, imbrăcâminte, stele ; 
apoi, în 1836: astronomie, notițe de geografie (cinci continente), 
timpomăsură, cărora, de astădată Scurt, H se adaogă o scurtă 
informaţie despre ediţiile din 1842 şi 1846! vre-o 120 de rindari 
lungi GE un-—abecedar | 

l, 173. Comic sună on text în care d. lorga constată că deşi 
vorbeşte despre nişte profesori, ei nu au scris nimic, deci nici 
nu au dreptul să fie pomebiţi într'o istorie literară: 


„Malorul S. Singurov, prolesorul de mslematică din 1337, inire- 
buinja cartea lui Asachi, la care se formase. lin Paulini, an Siavral, 
un Peltechi, un Teodor Verescu, grecul Cuculi, fosi direclor de pen: 
sion, care Învaja pe şcolari limba sa nalală, nu sînt alei ei prinire au: 
torii didaclici ai limpului”. 


Dar cine a aşteptat ca un grec, cate parodosia greceasca, 
un Cuculi, să scrie cărți romineşti ?! 
Iatorci pagina şi constaţi că nici alţii 


wf dp imbogăli! deocamdată cu nicho lraducere literatura ;* 


F incă odată te miri pentru ce apar deci la pagina 174, 
» 187: La Asachi; el era să dea (dar nu l-a dat, deci e... 
„literar“ D un lexicon de conversație, un aflas de geografie; 
a dat tablouri naționale şi un „arbore cronologic“ ; ba traduse 
şi un catehism etc, Literatura este, tot alci, şi ce-a rămas neti- 
părit din nişte alți Asacheşti! | 

L 192: Trebuia să aflăm că eforla particulară a conserva- 
torului nu oferia (1837) numai o reprezentaţie rominească pe 
săptămînă, ci şi un „bal mascat“ 2 

L 193: Probabil pentrucă se crede că este pitoresc şi că 
pitorescul ar fi necesar Lë gel literare se adaogă, în acelaşi 
text despre teatru, că, tot la laşi, după un prim succes urmară 
cadourile generoase şi contracte : atit pe lună, plus un „benefis", 
plus garderoba şi aname dela „cămăși şi câițuni* până la „ca- 
nuni, pene, berete şi peruche cu bucule“, 

Dacă literarizăm balul mascat, peniru ce nu şi... peruca ?! 

I, 265, despre Cariera! de ambe sexe (Eliade) : 


„Tot pentru doamne sin! apele de rochii, de care vorbeşte u- 
neori în texi, dar care lipsesc din loaie culegerile, penirucă abonalele 
se grăbiau să li şi dea întrebuinjarea praciică, imprumuliadu-le apoi 
pe la prieline pănă la rălăcire sau distrugere iolală“, 


1 A nu fi scris şi a fi, loluşi, în lleratură, se mal consială la 
pagina l, 239: Carica lui Bojinca n'a apărul: Nestor n'a tipărit; nici 
C. Moroiu n'a tipărit cursul sôu de drepi. 


364 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De vnde reese că autorul regretă citeva rinduri ce le-ar fi 
putut scrie despre modă (ca cele despre balul mascat şi peruci)! 

L 268: Cantor de avis (gazeta lvi Carcalechi) în literatură ! 
Oare de ce ? Fiindcă era: 


„aliiel deslul de plăculă la vedere, această fosie cere trăi mul: 


Volumul 1l, 29: Letopisițele au apărut 


„cu slovele desluşile pe hirlie aspră, cam înlunecală, dar foarie 
irainică și potrivită peniru o lungă înlrebulnjare“. 


II, 95; La ce, pentru calendarul Kogălniceanu, specit- 
carea articolelor de popularizare ştiinţifică în: sistem solar, ra; 
chiu, holeră şi societăţi de temperanţie, finețe ? 

II, 97: Tot despre calendar, specificarea: sistemo! univer- 
sului, albinele, contracturile moşiilor ete. ? 

, 101 : ce voeşte concertul cintăreţei Bishop şi harpistu- 
lui Bochsa, dacă nu se face din el prilej de-a fixa exact data 
sosirii lvi |. Ghica în laşi a 

II, 160: unei iniţiative oarecare 


„| se daloresc și cele dintăi lucruri /ifografice ieşite la Bucu: 
ri > stie Domnului şi Mitropolilului, pe lingă un calendar de 
părele |", 


II, 216; |. Costinescu are citeva rinduri de laudă pentru 
lucrarea de matematică, de curind apărută în nemțește a fiului 
lui gre Dimitrie“, 

L 220: 


„Caşi Eliad şi Asachi iși caută colaboratorii şi prinire elevii mai 
inaintaţi, ca Hermeziu, C. Morjun, M. Cerchez, care colaborează per- 
manent la rubrica logcgrifelor*... 


Ii, 238: Macrobiotica lui Hufeland! Descripţia spitalelor 
din Apus, de Gh, Cuciuran ! 

Volumul Ill, continuă a nemuri acelaşi fel de „literatură“, 
Apar, p. 78—79 eer, economice, pentru care o aluzie intron 
Sumar „caltural“ ar fi fost deajuns; afirmaţia se poate repeli 
despre „prietinii străini ai cauzei“ (p. 79—81); ceva mal mul 
decit o aluzie, într'o astfel de schiţă, meritav, desigur, Ideile 
capitolului V, p. 86—92, care ar fi fost concentrate pe lingi 
realitățile referitoare, nu pe lingă om de om. ȘI dacă se expun 
păreri politice, p. 93—98, de ce nu se rezumă curentul, valoa» 
rea practică, căderea ori învingerea lor etc. ? Acestea sint deci, 
lucruri care pot fi derivate şi in istoria literară, dar—in alt fel 


D 


ISTORIOGRAFIA LITERARĂ ROMINĂ 365 


eegen absolut străin de Hteratură, la d. lorga, se revine 


D 102—105: Apar iarăşi intr'un capitol d ? 
fizica, chimia, zoologia, algebra, un dicfionar ` Bon gr 


HL 120: Apar comanicările o 
anunciari | (in Albina). We ëtt Fe 
Deci şi anunciurile sint —literatură ? | 
Ba Şi glumele, chiar cele proaste, sint literatură. 
HI, 188: Despre Gheorghe Melidon se adaogă, în notă: 


lui,” E ise lui, mai muli proaste, in Calendarui „Bucureştiu. 


D 


Consider făcută dovada că, după d, lorga, în istoria literară 
are loc orice banalitate culturală, orice petic gehat vreodată ge 
tru trebuinţe practice, ca de ex, calendarul de părete | — orice a- 
Zi Mari Aug en pu ap zi nu-şi dau seamă despre ce 

, pentru nol, astăzi, glume proaste ori - 
furi pre bas een picioare, R e SES 

n astte condiţii măsurarea valorilor este desfiin- 
tată ; analiza lor, de făcut cu scopul de-a răzima And crește. 
rea şi natura evoluţiei literare, este înlocuită cu un puhoiu de 
informaţii despre lucruri străine de literatură, nedemne de is- 
torlogratie şi absente din toate istoriile literare din lume. Pre- 
zenţa lor, la d. lorga, descopere o concepţie greşită, o lipsă de 


văz şi de simţ literar, care a şi avut tr 
bd A aj D » pentru restul scrierei sale, 


7 


Obiceiul de a înşira amănunte fără folos s'a restrint in 
felul analizei, fie că aceasta priveşte numai o operă, fie mă pla 
veşte foată opera unul autor. Rezultatul este: în cazul întâlu au- 
torul nu caracterizează duhul operei, ci o desface în părţi enu- 
merate; in cazul al doilea enumerarea oferă nume, nume şi ia- 
răşi nume seci. La enumerare se vor asocia, în analize, ciupitarile 
de citate, rămase şi ele inşiruiri care nu pot înlesni inălțarea din 
mărăciniş de informaţie spre flori de caracteristică sintetică. 

Exemple ! 

Volumul L 90. Din Const. Golescu la Viena rămine în is- 
toria literară (in ordinea păstrată) enumerarea : fiacăre, poliţia 
stradelor („care împedică descărcarea lemnelor în drum: :) daj- 
diile, casele de lucru pentru săraci, poşta, lostăriile (osterie), 
hainele practice, oprirea igăriior, diligenta, adunări de cocoane 

3 


— 


366 VIAŢA ROMINPASCĂ 


caritoase, spitale, medici de județe. Etc.. Chiar în ordinea acesta ! 
Ca să dees ze sfiala unei inducţii privind civilizaţia vieneză 
ori austriacă ? | 

l, 107; Titlurile lucrărilor lui lancu Nicola se 'nşiră fără 
nici-o aluzie la conţinut, deși scriitorul acesta o merita în cali- 
tate de edncator spre potriotismul care se forma. 

l, 127: Titlurile la Gr, P. Pleşoianu. Cu judecata literară 
despre Canarul, care.. „ieşi cu un an mai tîrziu“. Dacia lite- 
rară (1840) îl judecase demalt fa notiţele-i critice. 

l, 130: Titluri la traducerile teatrale muntenești. Ba și ju- 
decata literară: 


„Prinir'un N. N., care și-a ascuns deci numele, avurăm... un 
Bourgeois gentilhomme pe limba noastră”. 


Fiind N. N., fireşte-şi ascunsese numele. 

L 148: O pagină întreagă, catalog de nume ale membrilor 
societăţii filarmonice. 

I, 173—175: Nume şi titluri, 

1, 195: Nume de plese. 

Volumul |, 19—20: O listă de izvoare ale lul Kogălni- 
ceanu-—fără a arata cum l-au influențat pe el, în care caz n'am 
mai avea nimic de zis,—deci un simplu catalog! 

e: kä 

bk - nume, 

II, 120: Nume. 

II, 134, 152, 160, 168: Tot aşa! 

Volumul IIl: 107, 105, 176 (cu o enumerare din Ralet, a- 
semănătoare cu cea din Dinu Golescu, despre: pălării, limbă 
franceză, dineu, clopoței, lornietă, băi, datorii haiduci, Hôtel de 
France, lux, mode, mieluşei etc., 182, 264—265, 267, 

Mai este necesar să adaog observaţia că aceste enumerări 
nu ne servesc nimic din spiritul epocei sau al autorilor ? 


(Va urma). G. Bogdan-Duică 


1 To! aşa, la Gr. Pleşolanu, [ (128): sac de lină, leanc de 
plei eic. 


i 
` 


Cea din urmă jertfă 


Celor mulți 


Destul aţi ars in candeli untdelemn 
Şi luminări de ceară prin chilii. 

Aţi ridicat biserici în zădar 

Spre apele văzduhului pustii. 


Cu trupuri vlăguite şi mărunte, 
De printre spinii zilelor amare, 
Voi aşteptaţi să se deschidă-o zare 
Și-o mină să vă mingie pe frunte.. 


Aţi plins atitea veacuri fără preget 
Dela 'nceputul lumii pin' acum, 

Că vi s'au stins credințele pe drum 
Mai inainte de-a s'aprinde 'n soare: 
Şi nici un zîmbet încă nu răsare, 


VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


De rugăciuni şi jertfe cerul e sătul, 
Bisericile-s părăsite 

Şi putrezesc subt ploi; 

lar sufietele voastre 'ntunecate 

Se zbuciumă ca crengile 'n singurătate. 


i S | 


Intoarceţi-vă îrunţile ‘napoi, 
Svirliţi icoanele din mina dreaptă, 
Şi vă ucideţi, oameni, între voi! 


Pămintul vă aşteaptă... 


Şi peste vremuri, cine ştie cînd, 
Din fărna risipită "mn mii de zări, 
Go ridica, tunind, 

O coamă de balaur, 

Şi se vor nărui văzduhurile 'n mări! 
lar sufletele voastre vor pluti 
Deasupra lor, în fulgere de aur.. 


G. Bărgăuanu 


Oblomov 


OI 


A douazi Zachar, făcînd odaia, găsi pe masa de scris o 
mănuşă micuță, se uită la ea malt, apoi i-o" dada lui Oblomov, 

— Trebue eo fi uitat domnişoara Iliinscaia. 

— Satană !—tună Ilia Ilici, zmul ndu-l mă din mină. 
igo i ce e vg E domnişoara Îllinscala ! A fost croito- 

măgazin, ca măsoare ni X 
ho să nă CH e nişte cămăși, Cum indrăz 

— acu! Ce născocesc! Se vorb ] 
ee vorbeşte în apartamentul 

— Ce se vorbeşte? 

— De, ce să se vorbească... Cică a venit domnişoara liin- 
scala cu o fată... 

— Dumnezeule !— rosti Oblomov îngrozit.— Dar de unde cu- 
nosc ele pe domnişoara lliinscaia ? Tu, sau Anisia aţi birfit... 

Anisia se arătă pe neaşteptate în uşa antreului. 
te SE di oe neng Zachar Trotimoviel, o8 

acu u- aţi, cuconagyle, nim R 
nici nu ştie, martor emana gt vi 

— Hai-hal-hal l—hirii la ea Zachar, ameninţind-o cu co- 
tul în plept.—Bagi nasul unde nu-i treaba ta. 

Anisia dispăru. Oblomov arâtă lui Zachar amindoi pumnii, 
apoi deschise iute ușa dela apartamentul proprietărese!. Agatia 
iaga ea atitea Drine de orane boclec ni cofar vechiu; 

mezi de va vec stu 
jai S UI? r Obi o ms 

— Ascultă, — incepu omov polit dar turburat :—oa- 
menii mei flecăresc fel de fel de A egag rog să nu-i crezi. 


370 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Nim auzit nimic,—zise gazda.—Ce spun ? 

— Despre vizita de eri,—urmă Oblomov.—Spun că ar ti 
venit la mine o domnişoară oarecare... 

— Ce treabă avem nol, cine vine la chiriaş ?—zise gazda, 

— Nu-i aşa; te rog să nu crezi: e o curată clevetire! N'a 
fost nici o domnişoară; a fost pur şi simpla croitoreasa, care 
coasă cămăşi. A venit să le măsoare... 

— Dar unde aţi comandat câămăşile ? Cine vi le coasă ?— 
întrebă gazda cu vloiciune. 

— La magazinul francez... 

— Să mi le arătaţi, cind le-or aduce; am eu două fete: 
coasă aşa, aşa trag tighelul, cum go face nici-o franțoşcă. Am 
văzut, le-au adus să mi le arăte; coasă pentru contele Metlin- 
schii : nimeni m'are să le coase aşa. Ce-s astea, care-s pe dam- 
neavoastră.,. 

— Foarte bine, n'am să uit. Numai, pentru Dumnez:u, să 
nu crezi că a fost domnişoara... 

— Ce treabă avem nol, cine vine la chiriaş? Fie şi dom- 
_nişoara... 

— Nu, nu i—tăgădula Oblomov.—Vezi dumneata, domal- 

despre care flecăreşte Zachar, e de o statură enormă, vor- 

gros, pe cind asta, croitoreasa-—îi fi auzit cu ce voce sub- 
tire vorbeşte : o voce minunată. Te rog să nu crezi... 

— Ce treabă avem noi ?—zise gazda, pe cind eşea Oblo- 
mov.—Atunci să nu uitaţi, cînd o fi să faceţi cămăși, să-mi spi- 
net ; cunoştinţele mele un tighel... Le zice Lizaveta Nicola- 
eyna şi Maria Nicolaevna. 

— Bine, bine, n'am să uit; numai te rog să nu crezi. 

i eşi, apoi se îmbrăcă şi plecă la Olga. 
ra, la intoarcere, găsi pe masă scrisoarea dela ţară, de 
roaba omul de încredere. Alergă la lampă, ceti—gi lăsă bra- 
t n jos. 

„Vă rog foarte mult să transmiteţi procara unel alte per- 
soane (scria vecinul). Sa adonat pe capul meu atita treabă, că 
vorbind conştiincios, nu pot veghea cum trebue, asupra moşiei 
dumneavoastră, Mat nemerit decit toate ar fi, să veniţi singur 
aici, şi mai bine încă, să vă mutaţi la moşie. Moșia e bună, dar 
e foarte părăsită. Mai întălu de toate trebue distribuit mal cu 
ingrijire boerescul și obrocul ; fără stăpin lucrul acesta nu se 
poate face : țăranii s'au stricat, de noul staroste m'asculță, iar 
cel vechiu e şiret şi hoţoman, trebue supraveghiat. Cantitatea 
venitului na se poate aprecia. Cu dezordinea de azi, cu greu o 
să puteţi căpăta mai mult de trei mii, şi încă fiind de faţă, Am 
in vedere venitul de pe recoltă; pe cel cu obroc--slabă nš- 
dejde : trebue ţinuţi din scurt, trebue regulat cu datoriile întirzi- 
ate-—pentru toate astea se cere vre-o trei luni. Recolta a fos! 
bună şi cu preţ, şi în Mart sau April, o să căpătaţi bani, 
dacă veţi supravegeha singur vinzarea. Acuma bani sunători nu 


_______ OBLOMOV 37| 
——— a ŢI] 
se găsesc—un groş *. Incit prive 
i şte drumul pri 
sori ne termal peri SE get weg SE 
otov ş ovodov, să face d 
dela noi până la Nelca, incit Oblo mpieg 
, ămine cu totul | 
parte. In stirşit repet rugămintea să. ‘poli hi zi 
p cit mai curind : în 
vre-o trel luni se poate hotări, cee de te e 
A propos: avem alegeri: DN dori sa? Fi gëeent 
de uiezd ? Grăbiţi-vă Casa dumneav t E 
. ră e rea de tot (era a- 
dăogat la urmă). Am dat ordin väcăresei itiu ` 
, båt 
celor două fete bătrine să se mute de acolo Geng Ei A 


$ scrisoare era alăturată o noti 4: cit Ze 
ER au Gg? s'au măcinat, cit s'a e ees SE ka 
apasia pentru vinzare, și alte amănunte de gospodărie de felul 

Bani—nic! un grog.. trei luni... să 

= e Să viu singur... 
afacerile ţăranilor, să hotărăsc venitul, să gelt dng ve 
E en leiere e? SE fantome. Oblomov se simţi 

noaptea 
au hot, an vie? e pita, cind din fiecare tuta şi copac răsare 
ce se aştepta Oblomov ? Credea că în 

va spune hotărit, cit venit are să primească,—şi be eer) cn 
mai mult, de pildă, şase —şapte mii; că locuința e încă bună 
incit la nevoe, fâră s'o construiască pe cea nouă, să poată trăi 
în ea ; că în sfirşit omul de încredere îi va trimele vre-o trei— 
patra mii de rubie, că—într'un cuvint în scrisoare va găsi același 
ris eech ke Se ca și in bilețelele Olgăi. 

Sea prin odae la o şchioapă deasu e- 
delelor, nu mai glumea cu Anisia, nu vibes de aeiy fericirii 
toate astea trebulau aminate pe trel luni ; ba nu! ln trei luni 
deabia va descurca lacrurile, va cunoaște moşia, iar nunta... 
La nuntă mai devreme de un an—nici nd,—işi zise cu frică :— 
da, da, peste un an, no mai înainte! Încă trebue isprăvit pla- 
nul, Kong hotărit cu architectul, apol.. apol... 

„Un Imprumut !“—ii fulgeră pri - 
Mah: SE BS geră prin minte, dar Oblomov res 

„Cam se poate ! Dar dacă nu plătesc la termen ? Dacă a- 
facerile merg rău. Te execută, şi fumele lui Oblomov curat pănă 
azi, nepâtat...* Ferească Dumnezeu! Atunci—adio liniştea lui, 
mindria lui.. nu, nu! Alţii, după ce impromută, apoi se zbat 
por pe Eor Sorp SS pp elt fi lăsat să între un demon în co- 

or ! Da, o orie e un demon, un diavol - 
neşti, decit cu bani ! RE MR ay pe 


Ze Ceva analog cu o cenlimă. 
Kan Casă țărănească. 
Celieri=8 baniţi, N. ir. 


372 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se găsesc wu? care toată viaţa trăesc pe socoteala altora, 
adună, apucă de ici, de colo şi habar n'au! Cum pot dormi 
liniştit, cum pot sta la masă—de neînțeles. O datorie! Urmările 
ei sint, sau o muncă siinică fără preget, sau infamia. 

Să ipotecheze moșia ? Dar nu e aceiaşi datorie, dar inexo- 
rabilă, fără aminare ? Dacă-i plăti în fiecare an, te pomenegt câ 
nu-ţi rămine nimic pentru traio. 

Să se amine fericirea încă pe un an! Oblomov gemu de 
durere şi se lăsă pe aşternut, dar îşi veni în fire şi se sculă. 
Dar ce a zis Olga ? Cum a apelat la el cala un bărbat, s'a in- 
crezut în puterile lul? Olga aşteaptă cum are să meargă el ina- 
inte, cum va ajunge pănă la acea înălțime, de unde H va intinde 
mina şi va duce-o după el, îi va arăta drumul! Da, da. Dar ca 
ce să meargă ? 

Se gîndi, se gindi, apoi se lovi deodată peste frunte, şi 
trecu în apartamentul gazdei. 

, — Fratele dumitale e acasă 3 

— Acasă, doarme, 

— Atunci roagă-l să dea mine pe la mine, ee Oblomov ;— 
vreau să mă întlinesc cu el. 


IV 


„Frăţiorol” intră în odae ca aceiaşi rinduială, cu aceiaşi 
bägare de seamă se aşeză pe scaun, Îşi trase minile in mineci 
şi aştepta, ce are să-i spue Oblomov, 

— Am primit o scrisoare foarte neplăcută dela țară, ca 
răspuns la procură, —ţi-aduci aminte ?—zise Oblomov, — Poftim 
de o ceteşte. 

ivan Matleici luă scrisoarea şi cu ochii deprinşi incepu să 

rindurile, pe cind scrisoarea îi tremura uşor în mină. 
Isprăvind, o puse pe masă, iar minile le ascunse la spate. 

— Cum crezi dumneata, ce-l de făcut acuma ?—întrebă 
Oblomov. 

— MÄ sfătueşte să mergeji acolo, —zise Ivan Matfelci.—Dă, 
o mie două sute de verste nu-i cine ştie ce depărtare. Peste o 
săptămină drumul se aşterne: puteţi pleca foarte bine. 

— M'am dezobişnuit cu totul de drumuri; din nedeprindere, 
şi încă iarna, iţi spun drept, mi-ar fi foarte greu, n'agi vrea 
så... Apoi, singur în sat— mi-ar fi urit. 

— Dar aveţi mulți la obroc?* — întrebă Ivan Mattfeici, 

— D'apoi... nu ştiu: n'am fost de mult la ţară. 

— Trebue aflat. Cum se poate altfel ? Nu se pot aduna 
datele pentru fixarea venitului, 


Se * E vorba de mujlcii dalori anumite dări la anumite lermene.— 
Fao 


OBLOMOV 373 
Se eA E È, 


— Da, ar trebul,—repetă Oblomov :—şi v scrie, 
vezi că a sosit jarna. ga eege zi 

— Dar cit obroc socotiți ? 

— Obroc? MI se pare... imi dai voe, aveam undeva tabloul... 
ni gc aere dar e greu de găsit: trebue să-l 

gat undeva Zachar. ŢI-| arăt mai apol.. mis X 
de ruble Ka GE H d'H pere, (minei 

— Dar mojicii, ce fel sînt? Cum trăesc ?—întrebă Ivan 
Mattelci.— Sint cyprinşi, sau ruinaţi, sărăciţi ? Boerescul ce fel e? 

— Ascultă,—zise Oblomov, apropiindu-se de el, şi luindu-l 
cu încredere de amindouă borurile viţmondirului. 

A lvan Matfeici se sculă late, dar Oblomov il aşeză pe scaun 
n nou, 

— Ascultă, —repetă Oblomov rar, aproape în şoaptă : eu 
nu știu ce-i boerescul, ce e munca cimpului, ce va să zică un 
mujic sărac, sau un mujic bogat; nu ştiu ce va să zică un cef- 
ferit de secară, sau de ovăs, cit costă, în ce lună şi ce se vinde; 
nu ştiu dacă sint sărac, sau bogat, dacă peste un an vol fi sã- 
tul, sau voi fi un cerşetor—nu știu nimic !—Închee Iia Ilici cu 
mihnire, lăsind borurile viţmundirului şi retrăgindu-se de dina- 
intea lui Ivan Matteici:—prin urmare vorbeşte şi sfătueşte-mă 
ca pe un copil. 

— Com se poate: fără asta nu se poate chibzul nimic,— 
zise Ivan Matti cu un zimbet supus, sculindu-se şi punind o 
mină la spate, iar pe cealaltă în sin.—Un moșier trebue să-şi 
E moşia, ca să știe ce să facă...—zise Ivan Matleici po- 
v f. 

— laca eu nu ştiu. Invajă-mă, dacă poți. 

— Nu m'am ocupat cu lucruri de astea, trebue să mă sfätuesc 
cu persoane cunoscătoare, Dar lată că şi in scrisoare vi se scrie, 
—urmă Ivan Matfelci, arătind cu degetul mijlociu o pagină a 
scrisorii :—ca să intrați în slujbă în urma alegerilor: minunat! 
Aţi sta acolo citva timp, aţi sluji la judecătoria de uiezd şi aţi 
afia între timp şi rinduiala gospodăriei, 

— Nu ştiu ce e un tribunal de uiezd, ce se face acolo, 
cum se slujeşte !—zise Oblomov, limpede, dar cu o jumătate de 
voce, oprindu-se nas în nas dinaintea lui Ivan Matfeici. 

— O să vă deprindeţi. Dumneavoastră doar aţi slojit alci, 
într'un departament: treaba e aceiaşi pretutindeni, numai în forme 
e ceva deosebire. Pretutindeni ordonanţe, rapoarte, procese-ver- 
bale... să fie numai secretarul bun, dumneavoastră ce grijă aveţi ? 
Namai iscăliţi. Dacă ştiţi cum se face prin departamente... 

— Nu ştia cum se face in departamente,—zise Oblomov 
monoton. 

Ivan Matfeici aruncă privirea sa dublă asupra lui Oblo- 
mor şi Gen 
— AH cetit, se vede, numai cărţi ?— observă Ivan Matfeici 
cu acelaşi zimbet supus, 


374 VIAŢA _ROMINEASCĂ : n Me OBLOMOV 375 
— Cărįi!—obiectă Oblomov cu amărăciune, şi se opri. CH i 

d RL pilie aria et één Dmng a se dezvâlui pănă - Gi Gi curat = gri na d grijă ! Dă dela el, 

H etuiu au numai să molţum ă pe P i 

„Nu mă pricep eu nici în cărţi“,— îi miji în satiet,— dar cu- slujbă. jumească pe stăpin. De doleprezece ani e la nol in 

vintele i se opriră pe limbă și se exprimară numai printr'un — Dar cum are să plece, dacă slujeşte ? 

oftat. — Nu-l nimic, la un concediu pe patru luni. Numai să vă 
— V'aţi ocupat totuşi cu ceva ?—adăogă cu smerenie Ivan hotăriţi, şi vi-l aduc, Se înţelege, nu pleacă pe degeaba... 

Matfeici,—parcă ar fi cetit în mintea lui Oblomov răspunsul des- — Se înțelege că nu,—întări Oblomov. 

pre cărți:—nu se poate să nu fi... — Veţi binevoi a-l botärt cheltuiala drumului, hranei,—cit 
— Se poate, Ivan Matfeici: iată o dovadă vie—eu! Cine-s » va trebui pe zi,—lacolo remuneraţia—după invoială. Merge, n'a- 

eu? Ce sint eu? Du-te șiintreabă pe Zachar, şi Zachar are să-ţi veţi grijă! 

spue ` „un boier“, Da, sint boier, şi nu ştiu să fac nimic. FA dum- — ţi mulțumesc foarte mult: ai să mă scapi de multă bă- 

neata, dacă ştii, şi ajută-mă, dacă poţi, iar pentru osteneală, Ian tae de cap,—zise Oblomov, întinzindu-i mina.—Cum îi zice ? 

ce vrei—e răsplata priceperii dumitale. — Isal Fomiei Zatiorili *,—repetă Ivan Matfeici, ştergindu-gi 
Incepu să umble prin odae; ivan Matfeici stătea la locul în grabă mina cu manşeta halnei dela cealaltă mină şi, luînd o 

lui, şi la fiecare dată se intorcea puţin cătră colţul, spre care clipă mina lui Oblomov, şi-o ascunse pe a sa îndată în minecă. 

mergea Oblomov. Tăcură un răstimp amindoi, —Mine vorbesc cu el şi-l aduc. 
— Unde ai învăţat dumneata ?—intrebă Oblomov, oprindu- — Dar veniţi la masă, si atunci vom vorbi, li mulţumesc 

se dinaintea lui. foarte, foarte mult !—zise Oblomov, petrecind pe musafir până 
— Incepusem cu liceul; cînd am ajuns la clasa a gasea, ta- la uşă, 

täl meu ma scos şi m'a înscris în administraţie, Ce învăţătură ? x 

Cetitul, scrisul, gramatica, aritmetica—mai departe n'am mers. 

M'am dat, cum am putut, cu treaba—gi mă lupt cum pot. Treaba Seara, în aceiaşi zi, în clădirea cu două caturi, care cu o 

dumneavoastră e alta: dumneavoastră ați trecut prin ştiinți ade- faţă dădea în strada unde stătea Oblomov, lar cu cealaltă—spre 

vărate... cheu, într'una din odăile catului de sus, şedea Ivan Matteici şi 
— Da,——Întări Oblomov, oftind ; —adevărat, am trecut şi al- Tarantiev. 

gebra superioară, şi economia politică, şi tot felul de drepturi, Era aşa zisul „stabiliment“, lingă a cărul intrare aşteptau 

dar cu treaba tot nu m'am dat, Iaca, vezi: cu toată algebra su- in totul vre-o două-trei birji goale. Birjarii se aflau în catul de 

perioară, tot nu ştiu ce venit am. M'am das la țară, sa ascul- jos, 0 oega te mină, Catul de sus era pentru domnii din car- 

tat, m'am uitat,—cum se făcea la noi acasă, şi la moşie, şi în ju- eru rgului. 

rul nostru,—gi am găsit cu totul alte pică dea Am venit aici, Dinaintea lui Ivan Matfeici şi Tarantiev stătea ceaiul şi v 

credeam că vol ajunge cumva om ca economia politică. Dar mi sticlă ca rom. 

s'a spus că ştiinţile imi vor fi de folos cu timpul, poate la bă- ` — Jamalcă adevărată, — zise Ivan Matfelci, turnindu-şi in 

trineţă, şi că mai întăiu trebue să inaintez în cinuri *, dar că pen- | pahar cu o mină care-i tremura ;—o mică cinste, cumâtre t 

tru aceasta se cere o singură ştiință—să scriu hirtii, Si an că — Spune drept, nu se cuvine o cinste ?—răspunse Taran- 

nu m'am dat cu treaba, ci m'am făcut pur şi simplu boer, pe | SET casa ta să putrezească, şi tot nu găsea asemenea 

e ţi-ai găsit rost; şi acuma hotărăşte cum să scap fr ar P i e i Mate -$ dac afacerea noas- 
— Se poate, nu-i nimic—zise în sfirsit Ivan Matteici, tră ese cu bine, şi dacă Zatiorili pleacă la țară-—adalmaş 
d gen opri dinaintea lal şi eebe? ce are să zică. — Eşti prea sgircit, cumătre: cu tine trebue să te tirgu- 
— eşti,—zise Tarantiev :—cincizeci de ruble pentru aşa chiriaş! 

Se poate preda totul unui om care se pricepe la toate, v Ma eist lecarea | - răspunse Ivan Mattstei 

şi să-i treceţi lul procura,—adăvgă lvan Matfeici, ER reg Gaali aoa DAT E aa eier? 

— Dar de unde lau asemenea om? — Ce om! orice copou bătrin! Dar unde să p 
"Am eu un coleg, unul Isai Fomici Zatiortii: cam gin- nau E i deasă: 
găveşte puţin, dar e om vrednic şi priceput. Trel ani a admi- Tarautiee eer i ah AAi. cu. er 
nistrat o moşie mare, dar moşierul La dat afară, tocmai din pri- — aA Ee Oblomov | Vrei rămăşag că nu se însoară ? 


cina asta că gingăveşte. Ș'atunci a intrat la noi... 


° St D In loete). 
"  Ranguri. N. irad.. N. ei, Un nume desiul de suggesiiv —cel ros (irecul prin loete) 


376 VIAŢA ROMINEASCA 
————————— CC 


D'apol el, fără ajutorul lui Zachar, nu poate nici dormi ! ŞI să se 
mai şi însoare! Până acuma eu am fost binefăcâtorul lul: fără 
mine, dragul meu, murea demult, ori nemerea la închisoare, Vine 
nadziratelial *, sau întreabă ceva stăplnul casei : nu știe să des- 
chidă gura. Tot eu! Nu înţelege—boacă | 

— Cu adevărat: nimic. Nu știu, zice, ce se face la jude- 
cătoria de ulezd, la departament aşișderea ` ce fel de mujici are, 
nu ştie. Ce cap! M'a prins risull.. 

— Dar contractul ? Ce contract! Dar meşter mai eşti la 
hirtii, frate Ivan Matteici | Zâu, meşter ! Mi-aduc aminte de bie- 
tul tata, răposatul... Am fost tare Şi eu, dar m'am dezobişnuit, 
martor mi-e Dumnezeu, m'am dezobişnoit ! Cum mă așez pe 
scaun, mă chiorăsc lacrimile! Nici n'a cetit, i-a tras aşa ! Cind 
colo—de toate : şi grădini, şi grajduri, şi eogare 

— Da, cumâtre, cit timp se mai găsesc în Sfinta Rusie do- 
bitoci care iscălesc, fără să cetească, de al de-ai noştri o mai 
duc. Altfel prăpădenie, rău de tot! Pe cit spun bâtrinii, altfel 
era inainte! Ce capital am strins eu în douăzeci și cinci de ani 
de slujbă ? Poţi trâi în cartierul Viborgului, fără să poţi scoate 
nasul în lume : ai o bucată de pine, nu zic, slavă Domnului — 
numai go poţi minca ; dar ca să aj şi tu o casă la Liteinala w- 
lifa... covoare... o căsătorie cu zestre... să scoţi copiii în lumea 
mare—s'au dus vremurile bune! Nici matra, cică, nu ţi-i aşa, 
şi degetele, mă rog Us roşi, şi că de ce bei rachiu ?... Dar cum 
să nu-l bei ? incearcă! Cică „mai rău decit un lacheu“: că nici 
lacheii nu poartă asemenea ghete, şi că schimbă cămaşa în fie- 
care zi. Ba „educaţia“ nu-i aşa... Totul au stricat, mucoșii : se 
schimonosesc, cetesc şi vorbesc franţuzeşte... 

— ŞI la treabă nu se pricep l—adaugă Tarantiev. 

— Nu, se pricep, frate dragă ! S'a schimbat treaba În ziua 
de azi; care de care vrea mai „simplu“: strică totul. Că nu 
trebue scris aşa ` că-i coplare de prisos, pierdere de timp, că 
se poate mai iute... totul Strică ! 

se Dar contractul a fost Iscălit: nu l-au stricat !—zise Ta- 
rantiev. 

— Contractu-i sfint! Să cinstim, cumătre | Joi, trimite pe 
Zatiortii la țară; are să sugă el bine Zatioriii. Las să rămie 
moștenitorilor... 

— Lasă l—observă Tarantlev.—ȘI ce mai moştenitori : nişte 
veri Indepărtaţi, ceva ca a şaptea spiţă. 

— Numai de nuntă mă tem,—zise Ivan Matfeici. 

— Nu te teme, n'auzi? Ține minte vorba mea. 

— Oa-re ?-—intimpină Ivan Matfeici.—Dar ştii că hoalbă 
ochii la soră-mea ?—adâugă el în şoaptă. 

— Ce vorbeşti ?—zise Tarantiev uimit. 

— Dar să taci! Zâu, aşa... 


"  Epistalul (termin polițienesc). N. irad. 


OBLOMOv 377 


— Frate dragă 1 ge miră Tarantiev, de abla revenin- 
du- şi :—nici prin vis nu mi-ar fi trecut. ŞI ea ? 

— ȘI ea ? N'o ştii ? laca! 

Izbi cu pumnul în masă. 

— Parcă ştie să-şi vadă de interesele ei ? O vacă... ca toate 
vacile ` loveşte-o, imbrățişeaz'o—ea zimbeşte: ca un cal la o- 
vås. Alta... oho! Dar, nu-l scap din ochi nici eu— înţelegi unde 
duc lucrurile astea !... 


XI 


„Patru luni! Incă patra luni de jenă, de intilniri pe ascuns, 
fețe bânuitoare, zimbete |“—se gindea Oblomov, urcind scara 
liinschilor. „Doamne, cind au să se sfirgească toate astea ? ȘI 
Olga are să-i dea zor: azi, mine. E aşa de stărultoare, de ne- 
indaplecată ! Greu en convingi"... 

Oblomov ajunse aproape până la odala Olgăi, fără să in- 
tilnească pe nimeni. Olga şedea în micul ei Salonaș, dinaintea 
dormitorului, cufundată in cetirea unei cărţi. 

Oblomov se arătă dinaintea ei pe neaşteptate, încit Olga 
tresări, apoi cu drag, cu zîmbet îi întinse mina ; dar ochii parcă 
tot ceteau: îl privea disirată, 

— Eşti singură ?—intrebă Oblomov, 

— Da, ma tante a plecat la Țarscoe-Selo: mă chema cu ea, 
Stăm la masă aproape singuri: vine numai Maria Semenovna, 
altfel nu te-aşi fi putut primi. Azi tu mai să te poţi explica. 
Ce plictiseală! In schimb mine ..—adăugă ea, şi zimbi.—Ei, dar 
dacă plecam cu ea la Țarscoe-Selo ?—intrebă în glumă. 

Oblomov tăcea. 

— Eşti Ingrijorat ?—urmă ea. 

— Am primit scrisoarea dela țară,—zise Oblomov monoton. 

— Unde-i? La tine? 

Oblomov i-o dădu. 

Nu înţeleg nimic,—zise ea, după ce se uită la hirtie. 

Oblomov luă hirtia şi La ceti în auz. Oiga căzu pe gindari. 

— EI, şi acuma ?-—zise după o tăcere. 

— M'am sfătuit azi cu fratele gazdel,—răspunse Oblo- 
mov ;—Îmi recomandă un om de încredere, pe unul Isal Fomici 
Zatiortii : am să-l insărcinez să d te: el totul... 

— Un om străin, necunoscut !—latimpină Oiga cu mirare. — 
Să adune obrocul, să discurce pe ţărani, să supravegheze vin- 
zarea recoltei... 

— Zice că-l sufletul cel mai cinstit, slujeşte cu el de 
doisprezece ani... Numai că gingăveşte puţin... 

— Dar fratele gazdei tale ce fel de om e? Il cunoşti ? 

— Nu; mi se pare un om foarte aşezat, om priceput ; afară 
de asta, stau in casa lui: are să se jeneze să ma inşele | 

Olga tăcea şi stătea cu ochii plecaţi în jos. 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Altfel trebue să plec singur,—zise Oblomov;—iţi spun 
drept, nu mi-ar plăcea. M'am dezobişnult cu totul de a umbla 
pe drumuri, mai ales iarna, nici n'am umblat niciodată. 

Ea se uita mereu în jos, mişcînd virful botinei. 

— Chiar dacă mă duc—vrmă Oblomov—nm'are să iasă 
absolut nimic: n'am să înţeleg nimic, mujicii au să mă înşele; 
starostele are să spue ceo vrea; trebue să le crezi toate; bani 
are să dea—cit l-o plăcea. Ce păcat că nu-i Andrei aici: toate 
le-ar aranja !—adăugă necăji!. 

Olga zimbi, adică îl zimbiră numai buzele, nu inima: în 
inimă era amărăciune. Incepu a privi în fereastră, închizind 
puţin un ochiu şi urmărind fiecare trăsură care trecea. 

— Intre altele, omul ăsta a administrat o moşie mare,— 
urmă Oblomov: —dar proprietarul La congediat, anume fiindcă 
gingăveşte. H dau procură, H dau planurile: va dispune de cum- 
părarea materialului pentra construcţia casei, va aduna obrocul, 
va vinda pinea, va aduce banii, şi atunci... Cit sint de fericit, 
scumpă Oigă,—zise, sărutindu-i mina:—că n'am nevoe să te 
părăsesc | N'ași suporta despârțirea; fără tine, la ţară, singur... 
grozav! Numai că acuma trebue să fim foarte prudenţi. 

Ea il privi cu nişte ochi aşa de lărgiţi, şi aştepta. 

— Da,—incepu el rar, aproape gingăvind:—să ne vedem 
numai din cind în cind; leri lar începuseră să vorbească, chiar 
in apartamentul gazdei... şi eu nu vreau... Cind se vor aranja toate 
afacerile, cînd omul de incredere va lua măsuri să se facă con- 


— Doamne! Toată dimineaţa a fost aşa de veselă... Ce-i 
cu dumneaei ?-—şopti Catea, aducind depe masa mâtuşii niște 
colonie şi agitindu-se cu un pahar de apă.. 

Oiga se trezi, se sculă depe fotoliu cu ajutorul Catei şi a 
iui Oblomov şi plecă şov2lnd, în odaia sa. 

— Are să-mi treacă, —zise incet :—sint nervii ; am dormit 
rău noaptea asta. Catea, inchide uşa, iar dumneata aşteaptă-mă: 


mă remit şi viu. 
Oblomov rămase singur, lipi de citeva orl urechea de uşă, 


se uită în gaura cheii, dar nu se auzea, nu se vedea nimic. 
Peste o jumătate de ceas plecă prin coridor la odala ser- 
vitoarelor şi întrebă pe Catea : 


OBLOMOV 379 


Rech 


— — eg mr Gene 

` "Ip, zise Catea;—dumneaei s'a culcat - 
să es A dë eg? = SEU dumneaei stătea pe A A TM 

v intră iar în 
a A ae salon, se uită din nou prin uşă—nu 
E erg cu degetul—nici un răspuns. 
i şeză pe un scaun şi căza pe ginduri, Mult se i 
in timpul acesta de un ceas şi jumătate, multe se SE 
gindurile lui, multe hotăriri nouă fură luate, Oblomov se opri 
insfirşit la hotărirea de a pleca la ţară singur, Împreună cu o- 
mul de incredere, dar cerind mai întăiu consimţimintul mătuşei, 
"gece Olga, enk gn pe Ivan Gherasimovici cu cău- 
mprumu 2 
ole? een p nd chiar bani... Na mulți, pentru a 
atoria asta se poate plăti din banii de pe recoltă. Atunci 
de ce atita descurajare ? O, Doamne, cum totul își poate schim- 
ba aspectul într'un minut! lar acolo, la ţară, va lua măsuri im- 
preună cu omul de încredere, ca să adune obrocul ; şi, însfirşit 
li scrie lui Stolz! Stolz îl dă bani, apoi vine şi-i aranjează O- 
blomovca drept dragul; face drumuri în toate părțile, constru- 
eşte şi poduri, face şi şcoli... Apoi vine şi el cu Olga... Doamne, 
iată fericirea! Cum nu i-au venit lul în cap toate astea? 

Deodată | se făcu aşa de uşor, aşa de vesel: incepu să 
umble din colţ în colţ, plesnea chiar uşor din degete, îi venea 
chiar să ţipe de bucurie, se apropie de ușa Olgăi şi o chemă 
incet cu să Saon vaii. 

— O'ga, Oiga! Ştii ce-am să-ți spun !—zise. H 
de uşă.—Nici nu te SE ot me 

Hotări chiar nici să nu mal plece dela ea, ci să aştepte pe 
mătușa. „li declarăm chiar azi și plec de aici—logodnic“. 

Uşa ss deschise încetişor, şi se arătă Oiga: Oblomov se 
uită la ea, şi-şi plerda curajul deodată, bucuria îl pieri ca prin 
farmec: Olga parcă a Imbaâtrinit puțin. E palidă, dar ochii ti 
mcesc, În buzele strinse, în fiecare trăsătură o intensă viață lä- 
untrică se ascunde, prinsă ca întrun slolu de ghiaţă, într'o l- 
nişte forţată şi în nemișcare. 

In ochii ei Oblomov ceti o hotărire, dar—ce fel de hotă- 
rire anume, nu ştia; numai îi zvicni inima cum nu La zvicait 
enn niciodată. Asemenea momente în viaţa lui nu se intimpla- 
seră. 

— Ascultă, Olga, nu te uita la mine aşa: mie mi-l frică! 
—zise Oblomov.— Mi-am schimbat planul: trebue făcut cu totul 
altfel...—urmă apoi, scăzind mereu tonul, oprindu-se şi căutind 
să pătrundă în acest nou senz al ochilor el, al buzelor şi sprin- 
cenelor.—Am hotarit să plec singur la ţară, împreună cu omul... 
ca să... abla avu glas să sfirşească, 

Ea tăcea, ultindu-se la el fix, ca la o fantomă, 

Oblomov ghici verdictul care-l aştepta, şi-şi luă pălăria, 


380 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar zăbovea cu întrebarea: îi era frică să audă o hotărire fa- 
tală şi, poate, fâră apel. Instirşit îşi luă inima in dinți. 

— Am înţeles bine ?—intrebă cu o voce schimbată. 

Ea aprobă din cap, încet, cu blindeţă. Oblomov, deşi ghi- 
cise totul, continua totuși să stea În faţa ei. 

Olga era obosită puţin, dar părea aşa de liniştită şi ne- 
cho. ca o statue de piatră. Era acea linişte supranaturală, 
cind un gind concentrat, sau un simţ zguduit dă omului toată 
puterea de a se stăpini, dar numai pentru un moment. Sămăna 
cu un rănit, care şi-a strins rana cu o mină, ca să spună ce 
trebue, apoi să moară, 

— N'ai să mă urâști ?—întrebă Oblomov. 

— Pentru ce ?—răspunse ea slab. 

— Pentru tot ce am făcut cu tine... 

— Ce-ai făcut ? 

— Te-am lubit: e o insultă! 

Ea zimbi cu jale şi milă. 

—_Pentrucă,—zise Oblomov, lăsind capul în jos :— te-a! in- 
şelat... Poate că mă vei erta, dacă-ţi vei aduce aminte că te-am 
prevenit, cit de ruşine are să-ţi fie, cit ai să te căești.. 

— Nu mă căesc. Mă doare aşa, aşa mă doare... —rosti ea, 
şi se opri ca să respire. 

— Pe mine mă doare și mal tare, —răspunse Oblomov,— 
dar eu merit ; pentru ce să soferi fa? 

— Sint pedepsită pentru mindrie, m'am bizult prea mult 
pe puterile mele—lată în ce m'am inşelat, nu în celace credeai tu. 
Nu tinereţă visam eu, nici frumuseţă. Imi inchipulam că am să 
te inviez, că tu al să poţi încă trăi pentra mine—şi tu eral mort 
demult. N'am prevăzut greşeala asta, şi tot aşteptam, tot nă- 
dăjdulam... şi iată l—abia sfirşi ea ottind. 

Tăcu, apoi se aşeză pe scaun. 

— Nu pot sta: imi tremură picioarele... Ar fi înviat o piatră, 
după tot ce am făcut eu,—urmă ea cu o voce obosită.—Acuma 
nu mai fac nimic, nici un pas, nu mai merg nici măcar în Gră- 
dina de Vară: nici un folos—tu al murit! Am dreptate, Ilia ?— 
adâugă apoi, după o tăcere.——N'ai să-mi reproşezi niciodată, că 
din mindrie, sau din ses m'am despărțit de tine ? 

Oblomov clătină cap negativ. 
cai — Eşti tu convins că nouă nu ne-a rămas nimic, nici-o 

jde? 

— Da,—zise Oblomov :—¢ adevărat. Dar poate ch. a- 


dăugă apoi nehotărit:—peste un an... 
Na-l ajungea curajul de a da fericirii sale lovitura cea dia 


za Crezi tu serios că peste un an (i-ai aranja afacerile 


tale a? Gindeşte-te, 
sa. A oftă ge gindi; se lupta cu el însuşi. Ea ceti 


pe faţa lui această luptă, 


| 


| 


________ OBLOMOY 381 
ei ag ` 


— Ascultă, zise Olga: adi 
è ` neaori m'am ul - 
ari DH mele şi, mi se pare, am luat din rjg ag 
pa e: că tu acuma, ca om cinstit... Nu uita, [lia oi 
opii şi nu glomim: n Ara erei 
bâ-ţi sever conştiinţa şi spune, 


tu în stare să laj o hotărire pe viață ? Al să fiitu pentru mine 


d : îmi iau bot. 
străinătate, la țară, chiar in cartierul Viei vreal tu, În 


— Eu aş'ept 
SP Lé e Lei Zog eg de iubire, ci un răspuns scurt,— 
— Nn mă chinat, Olga, rugă el abă 
, tut. 
-— e e? GE eu dreptate, Sau nu? 
, — zise omov, limpede și hotărit:—ai d 
on eg wël age să ne despărţim,—hotări e, =el Dap 
mau vå 
Oblomov e d ie zut cit sint de prâpădită, 
-- iar dacă te-ai fi că 
Gica pA sătorit, ce era să He ?— întrebă ea. 
— Al fi adormit zi cu zi tot mai adin 
c-— nu-i 
Tu vezi cum sînt cu. Eu n'am să Imbâtrinesc Së m? 
eg E viela niciodată. Cu tine... y 
D Dä mine, am fi aşteptat i 
umblat în vizite, am ri patra aa N SMA re 


muri... pentru ce, llia? Tu ai fi fericit 3. 
Oblomov râtăcea cu ochii pe tavan, vru să zică ceva : gura 


ìl era uscată, 
eg limba nu se mişca, vocea nu eşea din piept. D in- 


fața i se desfigură de o convulsie ; îi puse mina şi capul pe u- 


armă din mină. Cuminiea Olgå s'a dus— 
dezarmata n äs, Kä sa dus—a rămas numai femela, 
— Adio, ad'o...—il scăpă în mijlocul plinsului 
Oblomov tăcea şi, înfiorat, o asculta şi o privea Îsră să 
îndrăznească a o opri. Nu simțea milă nici pentru ea 'nici pen- 
tru el; el singar era vrednic de milă. Ea se lăsă pe fotoliu şi 
acoperindu-şi faţa cu batista, se răzămă de masă, vârsind la- 
4 


382 VIAŢA ROMINEASCA 


crimi de amărăciune, Lacrimile curgeau—nu ca nişte şiroae fier- 
binji, izbucnite deodată, dintr'o durere neașteptată şi trecătoare, 
ca atunci, în parc, ci—nemingilate, în torente reci, ca o ploae 
de toamnă, care udă ogoarele fară cruțare. 

— Oiga,—zise el însfirşit: — pentru ce te chinueşti? Tu mă 
iubeşti, tu n'ai să poţi îndura despărțirea. la-mă aşa, cum sint, 
iubește in mine ceiace e bine. 

Ea clâțină negativ din cap, fără a-l ridica. 

— Nu.. MU... se Silea ea să rostească:—de mine şi de du- 
rerea mea nu te ingriji, Eu mă cunosc: am s'o înec în lacrimi 


şi apoi n'am să mai pling. ȘI acuma nu mă impledeca de a' 


plinge... du-te... Ah, nu, mai stâil,. Dumnezeu må pedepseşte L.. 
Ma doare, ah, cum mă doare.. ici, la loima,,. 

Plinsul începu din nov. 

— Dar dacă durerea nu trece, dacă ţi se zdruncină sănă- 
tatea ? Asemenea lucruri sint otrăvitoare, Olga, ingerul meu, nu 
ploge... uită totul... 

— Nu, lasă-mă să pling! Imi pling nu viitorul, ci trecu- 
tul.. —rosti ea cu greutate, —irecutul care „s'a vestejit“, care a 
trecut... Ping nu eu, pling amintirile 1... Vara... parcul... ţii minte ? 
Pling după aleea noastră, după liliac.. Toate astea au prins ră- 
dăcină în inimă: e dureros să le smulgi!.. 

Dadea din cap cu desnădejde și plingea repetind: 

O, cum mă doare, cum mă doare! 

— Dar dacă mori ?—zise Oblomov deodată, îngrozit.—Giu- 
deşte-te, O gal... 

— Na —l întrerupse ea, ridicind capul şi căutind să se 
uite la el printre lacrimi.—Abia de curind mi-am dat seamă că 
iubeam în tine ceva ce vroiam să fie în tine, ce mi-a aratat Stolz, 
cela ce am născocit nol cu el. Am iubit pe viitorul Oblomov |... 
Tu eet blind, cinstit, Ilia, eşti gingaş... un porumbel ; tu ascunzi 
capul sub! aripi—şi nu vrei nimic mai mult; tu eşti gaia să 
gingureşti toată viaţa subt acoperiş... dar eu nu-s aşa: pentru 
mine asta-i puţin, îmi mal trebue încă ceva, dar ce—nu știu ! 
Poţi tu să-mi lămureşti, să-mi spui, ce nu-mi ajunge mie, să mi 
le dai toate apen, ca s5... G'ngăşia ?.. Unde nu se găseşte ! 

Lui Oblomov i se țătase picioarele ; se aşeză pe fotoliu şi-şi 
şterse cu batis'a minile şi fruntea. 

Cuvintul a fost crud; Oblomov fu rinit adînc. în luntru se 


simţi ars, în afară fu atins ca de un vint rece. Drept răspuns. 


zimbi cu un fel de jale, dureros şi rușinat, ca cerşe'orul mustral 


pentru goliciune, Stâtea cu acest zimbet al neputinții, slăbit de 


tulburare şi ocară ; privirea lui stinsă vorbea desluşit : „da, sint 
rail ch vrednic de milă, sint un cerşetor... bateţi mă, bate- 
Olga văzu deodată cit venin a fost în cuvintele sale şi se 
aruncă iute spre el 
— lartă-mă, dragul meu —incepu cu gingâşie, aproape cy 


OBLOMOV 383 
O L 


lacrimi. —Nu-mi dau seama ce vorbesc: sint o zmintită! Uită 
total, să fim ca mai înainte: las să rămiră totul cum a fost.. 

— Nu l—zise Oblomov, scolirdu-se deodată și, oprind cu 
un gest hotărit pornirea ei :—n'o sà râmie | Nu te alarma că ai 
spus adevărul; merit...— adăugă cu mihnire. 

— Sint o visătoare, o fantezistă | zise Olga.—Un carac= 
ter nenorocit. De ce altele, de ce Sonicica e aşa de fericită 3. 

Incepu să plingă. 

— Fugi l—horări ea, mototolind batista udă.—N'am să re- 
zist; mi-e scump trecutul... 
` își acoperi din nou capul cu batista şi căuta să-şi înăbuşe 
plinsul. 

— De ce s'a perdut totul ?—intrebă ea deodată, ridicind 
capul—Cine te-a blestemat pe tine, Ilia ? Ce-ai fâcut ?... Eşti 
un suflet bun, eşti deştept, girgaş, nobil... gi. te prăpădeşii 1 Ce 
te-a perdut? N'are nume acest râu, 

— Are,—zise Oblomov aproape în şoapiă, 

Ea se uită la el, in:relätor, cu ochii plini de lacrimi. 

— Oblomovea !—şopti tl, apoi îi hă mina, vru s'o sărute, 
dar nu putu, o strinse numa! cu putere de bize, şi lăcrimile-i 
fierbinţi căzură pe mina ei. Fară să ridice capul, fără să-l a- 
råte faţa, Oblomov se întoarse şi dispăra. 


XI 


Dumnezeu ştie pe unge o fi rătăcit, ce o fi făcut toată ziua, 
dar acasă se intoarse noaptea tirziu. Gazda auzi cea dintăiu lo- 
vitură în poartă şi lătratul cinelui, şi trezi din somn pe Anisia 
şi pe Zachar, spunindu-le că a sosit boerul, 

lia liici nici nu băgă de reamă aproape, cum l-a dezbră- 
cat Zachar, cum i-a tras ghetele şi l-a îmbrăcat în halat |! 

— Ce-i asta ?—iîntrebă Oblomov, uitindu-se la halat. 

— L-a adus gazda :—l-a spălat şi l-a reparat,—zice Zachar, 

Oblomov, cum se aşeră pe fotoliu, ¿şa rămase. 

Totul se culundă in jurii lui în somn şi întuneric. Oblo- 
mov şedea răzămat pe o mină, (rä se observe întunericul, fără 
să audă bătala ceasornicului de pe pareja: Mintea 1 se înecă în 
haosul unor ginduri uricioase, redes uşite ; acestea pluteau ca 
noarii pe cer, fără scop, fâră legătură. Oblomcv nu-l putea prinde 
nici pe unul. d 

Inima îi era moartă; acolo viaţa incetă pentru un timp. 
Intoarcerea la vi. ţi, la regulele ei, la cursul ei normal, se tăcea 
încet, treptat. 

Lovitura fusese crudă de tot, şi Oblomov nu-şi simţea 
trupul, nu sim nici oboseală, nici vre-o dorință. Putea sta ne- 
mişcat, ca o pair, zile şi nopţi, san putea merge zile întregi pe 
jos sau în trăsură, se putea mişca-—ca o maşină. 

Cu încetul nu mal, cu greu se săvirşrşte în om supunerea 


384 VIAŢA ROMINEASCĂ 


soartei, şi atunci organismul intră, încet şi treptat in toate func- 
ţiunile lui; sau durerea zdrobeşte pe om, şi atunci omul nu se 
mai ridică : după durere, dar şi după om. 

Oblomov nu-şi dădea seamă unde stă, şi dacă stă: privea 
maşina! şi nu băgă de seamă cum se crâpa de ziuă; auzea d 
m'auzea cum răsuna tusea uscată a bâtrinei, cum a inceput rìn- 
daşul să tae lemne În curte, cum a Inceput să bocânească şi să 
hodorogească prin casă, a văzut şi n'a văzut cum au plecat 
Lee? şi Aculina la piaţă, cum a trecut un pachet dealungul za- 
plazului. 

Nu-l putură scoate din inţepenire nici cucoșii, nic! lAtratul 
cînelui, nici scirţiitul porţii. Hodorogiră ceştile, forfoti samovarul. 

In sfirșit pe la ceasurile zece Zachar deschise cu (ban, 
uşa biuroului, o izbi îndărăt cu piciorul, după obicelu,—ca s'o 
închidă, —şi n'o nimeri, după obiceiu, dar reținu. cu toate astea 
tablaua : a prins la meșteşug după ailta practică; mal ştia apoi 
că dindărăt, din uşă, il priveşte Anisia şi, de scăpa ceva, Ani- 
sia indată sărea şi-l făcea de ris, 

Ajunse cu bine,—sprijinind tablaua cu barba şi ținind-o 
zdravân,—pănă la pat; şi numai cind era să aşeze ceştile pe 
masă, lingă pat, şi să trezească boerul.. cind colo... aşternutul 
neatins, şi bocrul nicăieri! Tresări, şi o ceaşcă zbură pe podele, 
după ea—cutia cu zahar. incepu să le prindă din zbor şi să 
Bes tablaua : zburară altele. Reuşi să reţie pe tabla numai 
linguriţa. 

— Ce năpaşte e asta ?—zise ultindu-se cum culege Anisia 
bucăţile de zahar, cioburile cegştilor, pinea.—Dar unde-i boerul? 

lar boerul... sta pe fotoliu, cu o intățişare străină. Zachar 
se uită la el cu gura cascată, 

-- Dar de ce aţi stat toată noaptea in fotoliu, dece nu viag 
culcat ? 

Oblomov intoarse incet capul, se uită distrat la Zachar, la 
cafeaua vărsată, la zahărul împrâştiat pe covor. 

— Dar tu de ce-ai stricat ceştile ?—zise, apoi se apropie 
de fereastră. 

Zăpada cădea in fulgi şi se aşternea gros pe pămint.—Zi- 
padă, zăpadă, zăpadă,—repetă Oblomov, privind prosteşte ză- 
pada, care acoperea cu un strat go zaplazul, gardul și stratu- 
rile din grădina cu zarzavatori.—A acoperit totul,—gopti apoi dez- 
E se culcă în pa! şi adormi un soma de plumb, desnă- 

vit. 

Trecuse de amiază, cind îl trezi scirțiitul uşii din aparta- 


mentul gazdei; din uşă se arătă un braţ gol cu o farfurie; pe 


farfurie fumega un pirog. 
— Azi e Duminică, — zicea o voce prietinoasă:—am copt 
plăcinte ; nu poltiţi să gustaţi ? 
Dar Oblomov nu răspundea nimic: Oblomov avea febră... 
(Va urmo) 


(Tradus din rusește de A. Frunză) 
I. Gonciarov 


"TS 


Evoluţia literară și structura socială 


—— 


Inter on articol din n-rul trecut, am incercat să arât - 

denja strinsă a literaturii romine de realităţile na Ga, Ren 

Această dependenţă am ilustrat-o prin diferite considerații 

asupra naturii influențelor străine, care au fecundat Spiritul na- 

tional d că aie aparitia şi dezvoltarea lteratarii romine. 

r această teză se poate dovedi - 

toria SE noastre, 4 SED TO E d în 

ne oprim asupra unuia din cele mai conclud te: - 

WE SES a literaturii naţionale în Moldova, Muntenia: că 
al. 


Mai Întâiu deosebirea dintre Ardeal 
DS, r rdeal și cele două „Prin- 


In prima epocă a literaturii noastre beletristice, —Moldova 
şi Muntenia au o literatură scrisă de boeri, (Conachi, Văcăreşti, 
Momuleanu, om de casă boerească ` pe-atunci numai boerii se 
puteau cultiva), o poezie lirică influențată de literatura franceză 
şi de cea grecească nouă. In Ardeal lasă, în acelaşi timp, apare 
o literatură epică şi didactică, cu caracter popular, scrisă de inte- 
lectuali eat din popor, (acolo poporul a avut putinţa să se cultive 
mai devreme), rămaşi legaţi de popor, căci fa Ardeal nu existau 
clase superioare naționale, care să absoarbă şi să „boervască* 
pe intelectuali. E vorba de scriitori ca Aron, Barac, etc., cu opere 
ca: Leonat beţivul şi Dorofata femeia sa, Istoria lui Arghir şi a 
prea frumoasei Elenii, Risipirea cea din urmă a Ierusalimului ete.. 
SS? Large se tee așa dar, ere ai istorice, struc- 

ebite sociale, — extra deosebite a scriitorii 
elor străine diferite, S See 


386 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In epoca următoare, patruzecioptistă, literatura beletristică 
din Ardeal e inferioară celei din Principate. Ea insă samână cu 
cea de dincoace de munţi, penirucă acum, şi in Ardeal și în Prin- 
cipate, domină acelaşi stare sufletească: sentimentul de redeş- 
teptare şi desrobire națională şi de inoire socială. Apoi scriito- 
rii din Ardeal şi Principate acum nu se mai deosebesc ca În 
epoca precedentă: intelectualul ardel-an nu mai este atit de de- 
parte de boerinaşul moldovan, intelectual şi el, și mai ales 
de burghezul intelectual muntean, în definitiv şi el un om din 
popor. Am subliniat mai sus cuvinta! „mal ales“, pentrucă 
acestei apropieri mai mari Între scriitorii ardeleni și munteni îi 
corespunde şi o mai mare asămănare Între literatura ardeleană 
şi cea muntenească decit cea moldovenească. In adevăr, litera- 


tura ardeleană, caşi cea muntenească, e mai „patruzecioptistă“ de= ` 


cit cea moldovenească, 

Dar in această epocă, Ardealul nu produce nimic viabil, 
decit doar Răsunetul („Deşteaptă-te Romine“) al jot Andrei Mure- 
şanu. Restol, maculatură,—dar aceasta nu are aface, căci oricit de 
slabă ar fi producţia literară, ea tot oglindeşte o epocă. 

Cauzele snpertorităţii Principatelor sint multe: cultura fran- 
ceză, mal potrivită spiritului rominesc, decit cea germană (e 
ungurească) ; —posibilitatea de cultură mal mare în Principate 
decit in Ardeal, câci în Principate sînt clase mai bogate, care 
se pot cultiva mai mult;—posmbilitatea, In Principate, a unul 
râgaz, care face cu putință luxul artei, pe cind In Ardeal ener- 
gia trebuia cheltuită în lupta vieţii şi în lupta grea naţională;— 
superioritatea numerică a Rominilor din Principate, deci un cimp 
mai larg de selecţie şi o psihologie socială mai bogatā;—siš- 
biciunea curentului latinist (fatal limbii şi deci creaţiei artistice), 
curent covirşitor în Ardeal ;—(poate) o mal mare putere și re 
pegiune de asimilare (a culturii strâ!ne) a Romilnilor din Principate, 
din caza amestecului de rase in pătura orăşenească ; — libertatea 
mai mare decit în Ardealul oprimat. (Aceste deosebiri au exista! 
în toată vremea, deacela literatura de peste munţi a fost În toate 
epocile inferioară celei din Principate şi cantitativ şi calitativ). 


in epoca următoare, a lui Eminescu, Ardealul se deose- 
beşte de Principate din nou, radical, caşi în epoca lui Conachi, 
In Ardeal (Slavici, Coşbuc, ete.) literatura e obiectivă, clasică, 
optimistă, cu caracter țărânesc, pe cind în Regat (Eminescu, Via- 
but, Caragiale, Delavrancea: „proletarii intelectuali“) e intelec- 
tualistă, criticistă, amiburgheză, şi în genere pesimistă și ro- 
mantică ; ori (Duiliu Zamfirescu, Brătescu- Voineşti: boerinaşii) ce 
caracterele Inșirate mai sus, minus pesimismul și romantismul. 

Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat, este, credem, următoa- 


EVOLUȚIA LITERARĂ Şi STRUCTURA SOCIALĂ 387 


rea. In Regat se introdusese formele nouă, car - 
meninjau clasele vechi, pozitive, seri, mesara. Krsan ge 
care se recrutează, desrădâcini 1da-se, scriitorii. Seriirorii vremii 
reprezintă durerile mari şi ridicolele produse de îmburghezirea 
țării. —In Ardeal Insă poporul romin, oprimat de Unguri, e tot 
in situaţia de mai inainte, —numai cit acum, după 1548, spiritul 
„Ftvoluţionar* nu mai „domneşte în lume“, lar literatura o fac fiii de 
țărani cart, caşi mai înainte, sint legaţi de clasa lor, nu se simt ca 
cei din Regat, declasaţi, run de claza lor, stinghaeri, „singuri. EI 
au, pe la sfirșitul epocii, un Singur „e*minesclan*, pe Popoviei-Bă- 
nățeanu, fiu de tirgovaţ, de meseria ș (nu de țăran |—dintr'o clasă 
tiujitoare, şi rupt şi de această clasă, şi deci singur şi fără atinge- 
rea lui Anteu. Replica lui Popovici- Bănaţeanu, la noi, și deci în senz 
invers, e data de Creanga care (personalitate poternică; incult: 
preot ; institutor ; trăind în vremuri mai vechi decit ceilalți şi 
deci mal uşoare, şi păstrind viu în suflet Imaginea vieţii din 
Humuleşti dinainte de formele nouă ; trăind o viaţă de trgovăţ 
fără pretenţii, erc.) a putot răminea ţăran, ca Slavici și Coşbuc 
ŞI a făcut excepţie in epoca eminesciană. < 
Dar ca să ge explicāäm şi mai bine Hteratura din Ardeal, 
trebue să avem in vedere inca un fapt: influența Junimii, care 
contribue mult la vindecarea literaturii de o mulţime de scâderi. 
Aşa dar Ardealul beneficiază de progresele generale ale literaturii 
romine, şi astfel un Slavici şi un Coşbuc pot fi scriitori ade- 
văraţi, —şi nu ca predecesorii lor Ardeleni. Progresul artistic e 
general la toţi Romiaii, indiferent de conținutul, ori de tendinţa 
uperei lor. Acest progrese un fapt ciştigat pentru toate şcolile 
literare, pentru toate genurile, din toate pârțile rominimil, 


Dela 1900 incoace (Sadoveanu, Goga, Agirbiceanu, etc.) Ar- 
dealul și Regatul se intilnesc, sau, mai just, literatura din Ardeal 
rămânind caşi mai înainte (căci condiţiile de acolo nu s'au sehim- 
bat), literatura din Regat, sau o bună parte din ea,—cea care carac- 
lerizează epoca aceasta nouă, adică cea apărută acum, — începe să 
samene cu cea ardeleană, pentrucă în Regat s'au intimplat feno- 
mene mari (concretizaie în criza cea mare dela 1900), care au 
determinat o mişcare de regenerare prin întoarcerea câtră cei de 
jos. Din acest fapt au rezultat citeva sentimente nouă : interes pentru 
viaţa concretă a țărânimii, dorința de a face din această clasă o 
valoare politică, încredere in rezultatul aşteptărilor, așa dar părăsirea 
subiectivismului şi pesimismului, înstirşit stări sufleteşti ca ale 
intelectualilor ardeleni. (Cum se ştie, chiar şi cultura noastră din 
Regat începe să se ardelenizeze puţin, prin unii oameni ca Aurel 
Popovici, Scurtu, Chendi, ete.). 


Dar nici Moldova și Muntenia nu evoluiază la fel, Fireşte 


—VIAŢA_ROMINBASCĂ 


că deosebirea e mai mică decit între ele 
am şi putut considera la 

Poeţii boeri din M 
Conachi cintă aproape n 
o sensualitate specială, s'a 
căreştii, şi mai ales lancu 
mente, cîntă şi altfel de idealuri 
ucenic numa! al 
cârescu, ucenic 


şi Ardeal. De aceia le- 


decit Văcăreşti. 
o dragoste sensuală, de 
r putea zice o dragoste fanariotă. Vä- 
n poezia lor şi altfel de senti- 
: patria, unirea et, Conachi e 
pstudoclasicismulul vremii, pe cind la lancu Vä- 
al aceluiaşi pseudoclasicism, observăm D 
„—el traduce chiar şi din „La Martins 
şi apreciază pe scriitorii noi, 
gore Alexandrescu, Dar chiar şi la 
veacul al XVIII-lea, la lenache, obser 


olaită faţă de Ardeal. 
dova sint mai „vechi“ 
umai dragostea, 


, poetul generaţiei 
pe un Cirlova şi Gri- 
primul Văcărescu, cel din 
văm noutăți: vorbeşte de a 
odată se inspiră din Goeihe (ori dintr'un izvor 


„Patrie! cinstite“, 
din poezia populară. lar un fia al său 


al lui Goəthe), al 
dintr'un cintec de frun 

„Noutatea“ aceasta, relativă, a scriitorilor munteni trebue 
pusă în legătură cu specializarea Muntenilor in 
mai revoluţionar al Munteniei, cu ivirea mai 
ideilor ori mișcărilor liberale (vezi articolele 
această revistă: polemica sa cu d 
mal puternică şi 
deilor Revoluţiei Franceze. In adevâr 
piliu Eliade) Bucureştiul a fost unol din 
ale culturii grecești și ale mişcării de elibe- 
Ideile Revoluţiei Franceze se răspindesc och 
burghezia grecească din Bu 


„noutăţi“, Ca ca- 
racterul mai novator, 
de timpuriu acolo a 
d-lui i. C. Filitti din 
—fapte, care se explică prin pătrunderea 
mal timpurie în Muntenia ai 
(vezi detalii în Pom 
centrele principale 
rare a Greciei, 
dela inceput în 
alcătula eteria lui Rhigas, Ideologia acestei 
ideile Revoluţiei Franceze, de care s'a conta 
teană, Pe de altă parte, ideile şcolii ardelene 
puternic şi mai de timpuriu in Muntenia, 
pentru care Muntenia este dela în 


cureşti, din care se 
„societăţi“ o formează 
giat şi boerimea mun- 
(tot revoluţionare) au 
pătruns şi ele mai 


mai „înaintată“ de 
„ Moldova e stăpinită 


poporan şi de cel istorie; literatura ei 
Moldova crează proza rominească şi critica 


la epoca „următoare, a lui Alecsandri 
de curentul critic, de cel 
e mal obiectivă; 


Muntenia, în epoca aceasta, este entuziastă, lirică, 
(Odobescu apare cu doaăz 
oldoveneastă, și e singur, şi e ucenicul 
care, dacă ar fi trâit în Moldova, ar fi 
rozator epic şi un critic, —gi-a scris Seriso- 
şi criticii moldoveneşti). Cau- 
va şi Muntenia din epoca a- 
; Citeva le-am amintit şi mai sus, 


urentele mai sus amintite 
ani mai tirziu decit critica m 
Moldovei. lon Ghica, 

fost probabil un mare p 
rile după ce trecuse vr 
zele acestei deosebiri dintre Moldo 
ceasta, le-am arătat adesea 


EŞ EVOLUŢIA LITERARĂ ŞI STRUCTURA SOCIALA 389 
—————— N STRUCTURA SOCIALA ae 


căci sint comune şi epocei anterioare. Cea mal importantă acum 
faptul că în Moldova pătura vie, novatoare, o reni lire berii, 
moderați şi prin însăşi psihologia de clasă şi prin faptul că eran 
depozitari ai unei tradiţii culturale mal puternice şi mai vechi 
(ceiace e un element ponderator), pe cind in Mantenia, pă- 
tura vie şi novatoare e alcătuita şi din boerinaşi (şi am vä- 
zut că in Muntenia şi clasa bocrească e mai „inaintată“) şi 
din burghezi, adică dintr'o clasă mal revoluționară, din acela 
care se infiuențase mai mult de ideile Revoluţiei Franceze (De- 
sigur că burghezia bucureşteană dela 1848 era, in parte, vechea 
rghezie grecească dinainte de 1800, acum romanizată, acea 
burghezie, care în GE Revolaţiei Franceze era atit de entu- 


In epoca lui Eminescu critica teoretică râmine in Moldova, 
dar critica în forme de artă se mută în Muntenia, pentrucă acum 
formele nouă şi au dat rezultatele, iar clasa, care a rezultat, bur- 
ghezia, era în Muntenia Şi nu în Moldova. 

Moldova criticase ridicolul unei alte societăţi de tranziţie, iz- 
vorit din amestecul de Orient şi franţuzism, cel dela 1840. E teatrul 
lui Alecsandri. Acum amestecul acesta nu mai era clasa Cucoanei 

irița, ci burghezia, şi cum în Moldova nu exista burghezie, 
Du avea cum să apară alci un „Alecsandri“ al acestei epoci. 

a apărut, unde cra lumea de tranziţie, adică burghezia. 
A apărut deci in Muntenia. E Caragiale, care e „Alecsandri“ 
al epocei sale. La opera lui Caragiale trebue să adăogâm şi o 
parte din proza lul Delavrancea, unde acest nuvelist îşi arată 
aversiunea pentru clasa creară de formele DOUĂ, 

In schimb, lirismal se muta in Moldova (Eminescu şi şcoala 
lui), penirucă, dacă în vremea idealurilor de redeşteptare, senti- 
mentul dominant al păturii culte: Speranța, era mai puternic in 
Muntenia şi deci acolo a întiorit lirismul,—apoi sentimentul do- 
minant al pâturii culte, de după introducerea formelor nouă: ja- 
lea pentru ruina orl amenințarea claselor vechi, pozitive, lovite 
de formele nouă, trebuia să fie mai puternic in Moldova, unde 
aceste clase ap fost mai lovite, unde nu s'a produs nimic ca com- 
` pensare, căci Moldova a. sărăcit în toate clasele ei, pe cind 
Muntenia s'a îmbogăţit măcar în clasa ei cea nouă. S2 se 
adaoge că în Moldova boerimea a sârâcit total şi râpede, că pu- 
tina burghezie din Moldova era Străină; că meseriaşi moldoveni 
au fost invinşi de străini; că Moldova işi perduse capitala și chiar 
o parte din teritoriu, sudul Basarabiei, —instirşit numai dureri şi 
dezastre, Firește că pesimi:mul moldovenesc nu e produs dea- 
dreptul de aceste lucruri. Ele au produs numai o stare de suflet 
deprimată, o tinjire, care-a fost atmosfera morală a Moldovei — 
Trisieţa aceasta, a vechilor clase şi lucruri distruse, a existat, fi- 
reşte, şi'n Muntenia intr'o măsură mal mică, și un ecou al aces- 
tei tristeţi în literatura Munteniei sint unele bucăţi ale lul Dela- 


390 VIATA RUOMINEASCĂ 


vrancea, cà Ziua, Odinioară și acum, etc., şi chiar Caut casă 
a puţin sentimentalului Caragiale. 

Dar odată cu inighebarea în Bucureşti a une! vieţi orășe- 
neşii mai complicate, odată cu „forma nouă“ care e capitala 
țării, apare acolo şi o parodie a literaturii urbane străine: ma- 
cedonckismul, de care am vorbit în articolo! din m-rul trecut. 


Aşa dar, pe cit condiţiile au fost deosebite in Ardeal, Mol- 
dova şi Muntenia, pe atit şi literatura din aceste trel ţinuturi 
romineşti a fost deosebită, în tot timpul evoluţei ei—atit e de 
adevărat că literatura e stris legată nu numat de caracterul spe- 
cifie naţional, ci şi de realităţile sociale și culturale, 

După 1900 —în ultima epoca lilerar,—cind procesol de 
formare al țării celei nouă s'a isprăvit, cind Unirea Prin- 
cipatelor s'a desăvirşit, cind insfirzit nu mai este Moldova şi 
Muntenia, ci Rominia,— deosebirile dintre literatura Moldovei şi 
Munteniei incep să se şteargă. Cu toate acestea, tot rămin ci- 
teva. Este una, care e un simplu fapt şi sare fn ochii oricul: 
proza ¢ un gen mal mult moldovenesc. Numărul prozatorilor 
moldoveni e covirştor: Hogas, Sadoveanu, Jean Bart, Girleanu, 
Spiridon P u, Pătrășcanu, Radu Rosetti, Cazaban, N. N. Beldi- 
ceanu, |. |. Mironescu, Lucia Mantin, Cezar Petrescu, lonei Teodo- 
reanu G Brăescu, ca să numesc numai pe cei care şi-au scos 
scrierile în volum, şi fără să mai pun la socoteală pe Anghel, 
considerat, şi cu drept cuvint, mai ales ca poet. 

Această bogată proză moldovenească din epoca ultimă, na 
este o noutate a epocei. Dela început, cum s'a văzut, Moldova 
este ținutul prozei romineşti. Este chiar creatoarea ei, cu, 
Negruzzi. Am văzal că în perioada eminesciană, Moldova Im- 
parte gloria cu Muntenia. Dar şi în perioada aceasta, cu toate 
că stă în fruntea poeziei lirice, Moldova nu e neglijabilă nici in 
privinţa prozei, proza caracteristică a epocei e mai ales 
muntenească (Caragiale Delavrancea, Brătescu-Voineşti,— dar 
şi Vlahuţă), apoi şi Moldova contribue la îmbogățirea acestui gen. 
Creangă e un scril'or cit și Eminescu de mare. Vlahuţă nu e 
un creator, desigur (afară decit în Dan), dar proza lui a fostun 
instrument de îmbogăţire şi rectificare a limbil literare, prin In- 
troducerea, cu gust, a elementelor populare în stilul cult, prin 
introducerea, cu îndrăzneală, dar cu tact, a neologismelor ia 
limbă şi prin grija de perfecțiune a formei. lar Eminescu, în 
Făât- Frumos din lacrimă şi mai ales în Sărmanul Dionis, a creat 
stilul „artist“ al proze!, stilul care nu spune, ci arată. care tra- 
duce în culori și imagini,—care a fost apoi și al lul Delavrancea, 
co mai puţin succes, Inainte de Eminescu, am avut stiluri fru- 


moase In proză, stilul clasic, la C, Negruzzi şi înt''o măsară la | 


Alecsandri ; stilul poetic la Odobescu,—dar stil artist, care să 
redea senzajli, ca al lui Eminescu din bucăţile citate mai sus, 
D'am avot. 

Fiindcă asociaţia de idei ne-a adus subt condelu numele 


celor mai buni stiligt dinainte de Creangă şi de d. Sadoveanu, —p? 


EVOLUŢIA LITERARĂ ŞI STRUCTURA SOCIALĂ 391 
n EVOLUŢIA E eege 


al lui C. Negruzzi, Odobescu şi Eminescu, —să nu tre 
SCH că toţi aceşti trei scriitori au cunoscut, au ege A 
Şi literatura populară (pe care unii au şi adunat-o) şi lite- 
ratura istorică veche. Se pate oare închipui stilul lor fără a- 
gie: învățătură 3 Cu alte cuvinte, se poate stil fară limbă? 
despre stilul lui Creangă şi al d-lui Sadoveanu nu mai este 
Eroe de cut discuţie, cangå este lnsuşi poporul, lar d. 
et este urmașul lui Neculce şi al creatorilor poeziei po- 
ar cu aceste consideraţii am intrat în altă ordine A 
—in articolul de față am voit să arătăm namai, Că teg 
romină a evoluat deosebit in cele trei ținatari romineşti şi că a- 
ceastă deosebire se datoreşte faptului că realitățile sociale şi 
culturale au variat dela un ţinut la altul. Așa dar, am cântat 
să aducem încă o dovadă a dependenţii literaturii de realităţile 
Een articol fiind o complectare a celui din n-rul 


G. Ibrăileanu 


Fericita Cecilia 


Sfinta Cecilia a înflorit în lume pe vremea împăratului A- 
lexandru Sever. Creștinii, deşi erau încă prigoniţi cu putere în 
cetatea Romei ca an toată împărăția, se inmulţeau necontenit şi 
creșteau ca valurile mării. Lumina sfintei credințe a străbătut 
si'n sufletul fecioarei acesteia, deşi părinţii el, patricieni bogaţi, 
erau păgini. Erau însă oameni biinzi şi-şi iubeat copilul; şi o 
lăsau slobodă pe Cecilia să se ducă desecri în adunările creşti- 
nilor, În locuri tainice subt pămint, în criptele sfinte în Calea 
Apiană, lingă mormintele martirilor. Acolo, la lumina făcliilor, 
cu mulțimea credincioșilor, fecioara vedea pe Urban păstorul 
creştinilor din Roma şi-i asculta cuvintul curat şi alb cași bă- 
trincțele lui. Vorbea despre învățăturile Izbăvitorului şi umplea 
de pace şi de nădejde sufletele mulțimii care asculta. Cintau cu 
toţii psalmi şi rugăciuni şi pâmintul suna în adincuri întiorindu-se 
ca de o putere care va să Isbucnească la soare. 

Intărită "o dreapta credinţă, Cecilia a hotărit întru dragos- 
tea inimei sale pentru Hristos să nu pue pe fruntea sa cununa 
pont, ci curată să-şi păzească fecloria până la mormint. Dar 
părinţii săi, legaţi de lume și de vremelnicele lucruri, închinători 
de idol! şi trăindu-şi cu imbelşogare viaţa, oa înțeles puterea 
ce era într'insa şi-au hotărit-o lumil. Lan ales logodnic de bun 
neam, dar necredincios caşi ei, cu numele Valerian, şi-au gră- 
bit ziua nunţii. Plingerile copilei le-au nesocotit şi le-au crezat 
trecătoare ; iar la porunelle lor Cecilia a plecat smerită fruntea, 
nădâjiaind ajutor din altă parte. Pe logodnicul ei, Valerian, îl 
primea cu faţa tristă, ŞI subt hainele de mare preţ ce i le adu- 
cea el drept dar, şi subt podoabele de aur, purta pe trupul său 
stralu aspru de păr și 'n inimă pe Dumnezea. 

Sosind ziua nunţii, s'au adunat in palatul părinţilor săi o 
mulțime de patricieni, şi "n săli şi grădini, au pornit desfătări, 


a FERICITA CECILIA 393 


inima sa, mormurind în sine cuvinte neauzite : „Fie sufle 

fără pribană intru indreptările tale, ca să nu mă drd aia 
După lucitoare destătări şi după ospăţul din tricliniam, a 

venit ceasul cînd mirii au trebuit să se retragă în cămâările lor. 

In noaptea luminoasă de-afară încă S'auzeau cintările şi lumea 

încă petrecea cu dent şi ospâţ. lar Cecilia stind dreaptă şi fără 


ubite tinere, vreau să nu ma! fii nedumerit de tăcerea 
mea şi de purtările mele. Poate ai înțeles că m'am supus pă- 
rinţilor mei fără voie. In astă sară vreau să-ți descopăr taina 
inimii mele“. 

Glasul ei era aşa de fraged şi-l privea cu atita bunătate 
sfintă, încit Valerian s'a simțit adinc mişcat şi tulburat, 

„Ce este ?-—a intrebatel cu sfială. Spune-ml!, iubita mea Ce- 
cilie, şi eu te volu ascolta“. 

Ea i-a cuprins minile şi a privit într'o parie, cu ochi plini 
de lacrimi. 

„Află, Valerian, că sufletul meu a primit lumină nouă dela 
un Dumnezeu pe care tu încă nu-l cunoşti, In lumea de räutăți 
şi de zburdăciuni, de patimi şi de rele, Dumnezeul acesta, unul 
şi stăpinitor a toate, ne îndeamnă spre un liman curat, de drep- 
tate şi fräție, de milă și de iertare. Lumea trebue schi mbată, şi, 
ca să-i răscumpărăm pacatele, trebue să câlcăm fn picioare toate 
cele ce par născute pentru plăcere şi bucurie, Deci eu urmind 
calea acestei sfinte învățături, mi-am închinat ei fecloria şi am 
hotărit să rămin curată, ca să slujesc numai pe Dumnezeu, Ci 
tu nu "'ndrăzni a te atinge de mine, căci intre nol s'a pus o pu- 
tere pe care tu niciodată n'o vei putea birul“. 

Valerian o asculta cu uimire. Inţelegea nelămurit că "n to- 
varâşa lui este ceva peste care nu poate trece. Mal înțelegea că 
deşi el e lingă dinsa, ea e în lumină şi el in intuneric, şi sufle- 
tul său deodată dort cunoştinţa adevărului. 

„Spune-mi, doamna mea, zise el blind, care este Damne- 
zeul despre care vorbeşti, care este lumina nouă cătră care mă 
chemi.” 

Atunci Cecilia, aţintindu-l pentru întăla oară cu irumoşii 
săi ochi, a început a-l vorbi despre Mintuitor, despre învățătu- 
rile-l nemuritoare, despre patimi şi răscumpărare, despre dom- 
nia păci! şi înfrăţirea neamurilor, Ferien cei blinzi, fericiţi cei 
milostivi, fericiţi cel saraci, fericiţi cei ce sutăr.. 

ȘI era ceas tirziu, cind în grădinile palatului nu mal sunau 
cintări şi ospeţele se sfirşiseră şi danţurile conteniseră; iar in că- 


394 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mara lor, cei doi tineri stăteau incă vorbind, ca nişte fraţi curaţi, 
despre Învâţăturile lui Hristos. 

„O, prietină bună, zicea Valerian cătră soaţa sa, spune-mi 
cătră cine să mă îndrept ca să mă pot curät de pacat?" 

Fecioara a răspuns: 

„Se află în această cetate a noastră un bătrin, cu numele 
Urban Episcopul. Acela curăţă pe necredincloşi prin sfintul botez 
şi el te poate pregâti pentru Dumnezeul cel drept, mult mai bine 
decit mine. După ce te vei carăţi şi vei invăţa cuvintul cel bun, 
te vei intoarce aici. Vei vedea atunci o lumină pe care acuma 
n'o vezi şi vom fi frați fericiţi intru Hristos. 

O, Cecilie, a grâit Valerian cu glas mişcat, spune-mi 
unde pot găsi pe Urban bătrinul. 

— Mergi pe Calea Apiană, i-a răspuns fecioara, pănă cătră 
țintirimal lui Pretextat. Acolo, la margina drumului, al să vezi 
nişte cerşetori sărmani. Nu te feri de deal, ci aprople-te şi 
întreabă-i wnde-i drumul cătră episcopul Urban, căci eşti trimis 
câtră el c'o taină, de sora lor Cecilia, ŞI ei te vor duce“. 

Fără a întirzia, Valerian s'a ridicat, și, înclinindu-şi fruntea 
câtră minile satt sale, a eşit din palat pe furiş, printre cele 
din urmă strâluciri ale nunţii şi s'a îndreptat cu rlvnă inspre 
Calea Apiană. S'arătau în răsărit zori nouă, ca nişte trandafiri 
minunaţi ai cerului, ŞI el mergea singur prin Vavilonul ador- 
mit şi 'n inimă! cintau cuvintele lubitei sale Cecilia. 

Cind a ajuns în locuri triste şi umilite, cătră marginea ce- 
tăţii, soarele răsărise. ŞI la marginea Can Apiane, şedeau cer- 
ech in zdrenţe, bucurindu-se de lumină şi aşteptind mila lui 

mnezeu. Vorbeau încet şi blind; iar cind au văzut pe bo 
tul în ala scumpe că s'apropie de ei, au tăcut şi Lan privit 
cu stială, 

Valerian i-a salutat şi le-a vorbit: 

„Știu că voi sinteţi ucenici ai lui Hristos, Atlaţi că sint 
trimis de Cecilia, la bâtrinul Urban Episcopul. ŞI voi trebue 
să-mi arâtaţi calea”. 

Sârmanii l-au cercetat cu luare-aminte, pănă ce unul din 
ei a zimbit: 


„Dacă te-a trimes binetăcătoarea noastră Cecilia, atunci vom 


fi slujitorii tăi. Te-am sluji chiar dac'ai fi străin și duşman, 
căci noi am învăţat să nu facem rău nimănul. 

— Sint trimes de sora voastră Cecilia,“ a vorbit iarăşi 
Valerian, 

Ei i s'au închinat şi cel mai în virstă, ridicindu-se, a zis: 

„Frate, urmează-mă“, 

Valerian nu s'a supărat pentru acest cuvint şi a văzut n 
ochii tovarășilor săi o lucire pe care n'o aveau oamenii in lumea 
cu care trăise până atunci. 

Au intrat pe uliți inguste și strimbe, În acea margine de 
cetate, ȘI pătrunzind prin furnicarul sărac care se deştepta, au 


D 


Ee __PERICITA CECILIA 395 


intrat intr'o căsoţă sărmană, intrun tund de ulicioară, In fe 
trele deschise, rideau fiori in ghiveciuri de lut şi pe uşă răzbă- 
Kan murmare uşoare de cintâri. Cind au intrat, glasurile au 
tăcut. Capete de femei sau arătat o clipă în stinga lor, Ii pri- 
viră zimbind carat şi prietinos. Cerşetorul cel bâtrin arătă lui 
Valerian uşa din dreapta, îl indemnă să intre şi el se opri în 
prag cu fruntea plecată şi cu minile încrucişate pe piept. 

Tinărul păşi în odâiţa scundă, luminată de soarele dimineţii, 
Văzu un bătrin alb, în haină neagră, care sta intors spre Răsărit 
perdut ca 'nir'o visare, cu ochii ant asupra crucii Răscum- 
părătorului, 

A intors fruntea şi a văzut pe străin. Fără să se tulbure, 
a rostit biind: 

„Pace ţie, tinere. Fil binevenit la mine“, 

Valerian şi-a simţi: deodata sufletul plin de un abur de 
banâtate. 

„Eu Sint Valerian, soțul Ceciel, a răspuns el cu tulburare. 
Dar îi sint soţ fară de pacat şi «4 m'a indreptat aici, ca să 
mă'oveţi credința cea nous şi s3 ma curâţi prin botez“. 

Bătrioul Urban l-a privit ţinta in tăcere, 

„Eri a fost sărbătoarea nunţii voasire, a vorbit el incet. 
Spune-mi ce s'a petrecut, căci ințeleg că Dumnezeu pregăteşte 
fapte mari acestei cetăţi“, 

Atunci Valerian i-a mărturisit tot ce s'a petrecut în noaptea 
nunţii sale, intre el și sora sa sufletească, După care bâtrinul 
Urban, piin de mare bucurie, plecindu-şi genunchii la pimint şi 
minile ridicindu-le la cer, a zis cu lacrimi: 

„O, Doamne Isuse! Tu vrai ca roaba ta Cecilia să fie ca 
o albină fără trudă, care aduce miere bisericii tale. Căci 
iată pe tinărul acesta La primit ca peun leu în cămara sa, iar 
câtră mine l-a trimes ca pe un miel. De m'ar fi ințeles inima 
ei, nu Last vedea acum la mine. Deci indură-te şi-l deschide 
prin mine poarta adevărului“, 

Intorcindu-se în tăcută rugăciune larăşi spre Răsărit, Urban 
bătrinul a rămas o vreme neclintit şi'n pieptul lui Valerian bătea 
inima cu zbucium; până ce, in liniştea chilie gn tăcere, sa ară- 
tat ochilor tinărului un bătrio cinstit, cu veşminte ca de zâpadă. 
In mini purta o carte; și stind Inaintea lui Valerian La deschis-o, 
ca să cetea:că în ea. Infricoşat, Valerian a căzut în genunchi, 
apoi ridicind fruntea a cetit în cartea bătrinului aceste vorbe, 
scrise cu slove de lumină: „Un domn, o credință, un botez ; 
un Dumnezena părinte ` 'uturor care este preste toți, şi prin toţi 
Şi între noi toţi. Amin“, 

„Crezi 2—l-a suaat în prescht un glas încet şi moale. 

— Cred!"—a râspuns cu Întiorare tinărul, și vedenia albă 
topindu-se, Valerian a văzut lar înainte-i pe Episcop, privinda-l 
cu bunătate şi zimbinda-i, 

Intr'acel ceas, Valerian s'a pătruns de învăţăturile episcopului, 


396 VIAŢA ROMINEASCA 
See 


a cunoscut pe Hristos, Dumnezeu şi lumea nouă în care intra. 
In juru-i nu vedea strălucire și aur, nici bogății şi fală. Creştinii 
acelei vremi trăiau in marginea cetăţii, în iocuri sarace şi'ntr'ascuns, 
ca să nu fie cunoscuți de prigonitori. ŞI erau umiliţii și obij- 
duiţii vieţii aceştia, impărțindu-şi puținele lor bunuri şi trăind 
întru frāție şi dreptate, Mulţi erau dintre robii cetăţii, alţii dintre 
meşteşogari, erau şi foarte multe femel dintre acelea care sufăr 
și caută mingiere; erau cerşetori și betegi; era dorerea lumii 
pentru care răsărise soarele Mintuitorului. 

in mijlocul tutoror acestora s'a văzut Valerian şi-a primit 
taina botezului și s'a umilit şi-a îngenunchiat şi el înaintea crucii, 
la leturghiile subpămintene, în preajma altarelor ascunse în cata- 
combe, departe de viață şi aproape de cei morți. Asculta cin- 
tările psalmilor, pe care mulțimea le ingina cu infiorare şi cu 
dulceaţă; şi "o jurul lui ardeaa făctii, iar in fund, ca'ntr'on nour 
trandafiriu, subt boltă „zărea crucea şi Imaginea Răscumpără- 
torului răstignit. Şi-şi simțea, între umiliţii şi nâcăjţii lumii, 
inima plină de blindeţe şi de infringere; şi *nţelegea că-l altul, 
caşi cum s'ar fi născut din nou, 

Dia ziua dintăiu se întorsese la palatul său şi la Cecilia; şi 
nimeni dintre-al lor nu 'nţelegeau ce schimbare adincă intrase în 


viaţa lor şi că ei unul pentru altul nu erau decit tovarăși intru * 


aceiaşi credință. lar intr'o sară, in catacombe, În luminile fä- 
cliilor, găsindu-se atături amindoi, Valerian a înțeles mai deplin 
şi mai pătrunzător viaţa cea nouă, şi cuprinzind miile soției, a 
stat lingă ea în tăcere şi cu cutremur între cintările sfinte şi 
subt crucea lol Hristos. 

Pe cind eşeau singuri pe ganguri negre, câtră noaptea 
de-afară, Valerian zise: 

„0, Cecilia! Iti mulţămesc din nou pentru comoara pe care-a! 
pus-o în inima mea“. 

Ea l-a zimbit cu fericire; ŞI, ajungind la faţa pămintului 
şi oprindu-se subt lumina lunii la marginea cetăţii, amindoi pri- 
viră înspre furnicarul lumii rătăcite care fremăta şi se zbuciuma 
in palate şi grădini, în temple bogate şi ott largi. 

„El nu cunosc cuvintal cel nou şi nu ştiu cit sint de ne- 
fericiţi, grăi Cecilia câtră tovarăşul său. Trebue, lubitul meu 
Valerian, să încercăm a schimba soarta Vavilonulul*. 

Hotărîndu-se astfel să cheme câtră Dumnezeu pe rătăciţii 
din lumea lor, cel doi soți au ajuns acasă. Şi acolo, în cămârile 
lor, an găsit pe Tivurtie, fratele lui Valerian, venit ca să ospă- 
teze cu ei. 

Era gd acest Tivortie om tinăr, frumos şi bogat, dintre 
nobilii cetăţii. 

„Am venit la vol, zise el cătră fratele său, ca să mă ospă- 
taţi şi să mă bucur de fericirea voastră. 

— O frate —i-a răspuns Cecilia, noi te-am putea ospăta ce 
tot ce-avem mai bun, numai să primeşti ta, 


PERICITA CECILIA 397 
e 


— Vă văd, răspunse Tivuriie, veseli fericiţi. Vă vad 
venind singuri, Cast cum aţi fi fost în ewer: Gët, ca să-l 


inchinaţi jertfe. lar in acest 
o bună i e câmări ale voastre simt împrăștiată 


Valerian s'a apropiat de fratele să j- 
umeri EE? în ochi: "EC AER 

„2a, frate, i-a zis el, al mirosit bună mireazmă, căci şi eu 
şi Cecilia, venind pe cale din locuri lubite nouă, am să A d 
tine şi-am rugat pe Dumnezeu pentru tine, ca să te inv redniceşti 
şi tu cununii celei neveştezite şi să iubeşti pe Acela al căruia 
singe SE den ca Canech iar trupul alb ca crinul“, 

vurtie nu înţelegea, a făcut doi (ED 
uimire, A zis: BS? SEH 5 

„Oare in vis aud eu acestea sau adevărul grăeşti, frate 7" 

Valerian a răspuns: 

„Până acum ca 'n somn am viețuit inchinindu-ne zeilor 
imite i lar acum umblâm pe drumul lui Dumnezeu, întru 
adevăr, 

— Cine te-a învăţat pe tine acestea 2"—a vorbit cu grabă 
Tivurtie, 


T 

Cecilia, zimbind, a venit în fața lui: 

„Frate Tivurtie, a zis ea, mie mi-a hotărit Dumnezeu această 
datorie dulce. Și cum a înțeles Valerian adevărul, eu ştiu că-l 
vel înţelege şi tu, căci şi inima ta este bună şi pregâtită pentru 
aceasta, Lasă râiăcirea veacului nostra d crede întru unul sin- 
gur Dumnezeu al bunătăţii şi-al dreptaţii“, 

Şi pe loc sfinta fecloară, plină de dar sfint, a început a 
vorbi şi-a lămuri Io Tivurtie învățătura cea bună, ŞI pe mă- 
sură ce vorbea ea, mila lui Dumnezeu intra in sufletul lui 
Tivurtie, 

sl, fraţilor, a strigat el, înţeleg că sinteţi creștini și dacă 
astfel este Dumnezeul vostru și acestea sint Învățăturile voastre, 
atuncea cred şi eu şi sint gata sa slujesc legii nouă |* 

Auzind acest cuvint, tecioara sa umplut de multă bucurie 

i, din nou întiăcărindu-se, i-a vorbit despre întruparea fiului lui 
eeng despre minunile lui, despre patma şi moartea cea de 
bunăvoe pe care le-a indurat pentru dragosiea cătră neamul 
omenesc. 

lar Tivurtie, urmind a asculta asemenea cuvinte, se scobora 
din mindria lumii sale, se umilea cu inima ŞI se aprindea de 
dragostea Do nnului. Până ce fecioara vazind intr'însul credinţa 
arzind, i-a zis: 

„Dacă crezi în Hristos, apol du-te împreună cu fratele tău 
la episcopul nostru creștinesc şi curăţă te de trecut prin botez“, 
Tivurtie, înturnindu se câtră fratele său, l-a întrebat: 

„Unde mă duci? Câiră cine mergem"? 

5 


209 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Mergem câtră Urban, omul lui Dumnezeu, a răspuns 
Valerian, 

— Despre care Urban vorbeşti ?—a întrebat Tivurtie. Nu 
cumva despre cel de care am auzi! că a fost osindit la moarte 
de două ori? Dacă mergem la dinsul, apoi cel ce-l caută pre el 
să-l ucidă, găsindu-ne la dinsul, ne vor ucide şi pe nol. 

— O Tivurile !—a strigat Cecilia, ce este pentru nol viaţa 
aceasta care-i fulger intre două veşnicii? Ce este pentra no! 
viaţa aceasta dacă n'o vom închina adevărului? Ce este pentru 
nol viaţa, dacă n'o jerttim ca Hristos ?* 

Inţelegind, Tivurtie a tresărit cu aprindere, 

„Să mergem, frate, a strigat el, ca să cîştigăm altă viaţă 
mai bună decit aceasta“, 

Astfel s'au înfățişat cei doi frați la episcopul Urban, în lo- 
curile cele ascunse şi umilite din fundal Căii Apiane. lar bă- 
trinul s'a bucurat nespus de Întoarcerea lui Tivurtie şi, primin- 
du-l cu dragoste, i-a botezat şi La ținut la dinsul şapte zile 
pănă cind l-a invățat desăvirgit tainele sfintei credințe. ŞI în- 
dață după botez s'a învrednicit sfintal Tivurtie de-arita dar, in- 
cit adesea vedea pe sfinți ingeri şi vorbea cu dinşii şi toate- 
cele ce le cerea din Dumnezeu le primea. ŞI multe mi- 
nuni făcea, împreună cu fratele såa, tămâdaind bolnavii. lar in- 
tr'o zi, ridicindu-se amindoi, au început a- împărţi averile că- 
tră creştinii săraci, orfani şi văduve. Şi răscumpărau pe cei de 
prin inchisori. Şi ingropau cu cinste trapurile sfinţilor mucenici 
care pe vremea acela singerau şi cădeau pentru Hristos, 

Atunci a inceput a se face zvoană mare ln lumea lor. Ru- 
dele lor şi ații cetăţii i-au impresurat pe-amindoi fraţii şi pe 
Cecilia şi-au facercat a-i sfâtul ca să-i întoarcă spre zei, şi-i 
certau cu asprime pentru amestecul lor cu cerşetorii şi robii, 
zeta umilirea în care se coborau şi pentru risipa averilor lor. 

ei au ascoltat zimbind mustrări şi ameninţări, şi despărţin- 
du-se de toţi, au rămas cu Dumnezeu. 

Auzind despre toate acestea prefectul cetăţii, cu numele 
Almahie, şi ascultind şi plingerile rudelor, a hotărit să cheme la 
Scaunul său pe neascultători. Era intr'un răstimp, cînd împăratul 
Alexandru Sever se afla intre oştile sale, departe de Roma, şi 
neamurile celor doi fraţi îl ştiau pe Almahie mai aspru şi mai 
crincen decit impăratul cătră credința nouă, 

„Aa hotărit să ne piardă, a zis Tivurtie cătră fratele său 
şi cătră Cecilia. 

— Mergeţi pe drumul cel drept şi fiţi fericiţi pănă la sfir- 
şit“, le-a zis Cecilia îmbrâţişindu-i. 

ŞI 'ndată au şi venit dregători şi soldaţi dela palatul lui 
Almahie şi-au ridicat pe cei doi fraţi. 

Era adunat la scaunul prefectului mult popor şi mal ales 
stăteau în jurul lui Almahie mulți patricieni din neamurile cele 
mal de sus ale cetâţii, rudenii şi prietini cu cei doi prinşi. 


FERICTA CECILIA 399 


Ridicindu-se intru toată strălucirea sa lumească, Almahie a 
aşteptat până ce fraţii au fost adu i în = > 
uta, wë vorbi astfel: 7 "Ze dal il 

ell, tineri de neam bun, cum aţi îndrăznit să batiocoriti 
neamul vostru şi să vă coboriţi între ticăloşii lumii rară < 
Cum aţi îndrăznit să calcaţi poruncile împăratului şi legile stră- 
Eege = A „Răspundeţi! 

vurtie aierian au ridicat spre judecător şi s e lumea 
din juru-le priviri pline de blindeţa. zi, tăcut, ES 

„Răspundeţi !—a vorbit iar cu intăritare Almahie. Până as- 
tăzi, de obicelu am avut în fața mea, la judecată, numa! săraci 
şi nemernici, străini din marginile împărăției, ori robi. lată acum 
e Clem neam dintre cele mai alese ale noastre, Rás- 
pun 

Valerian s'a întors domol cătră Tivurtie, care era mai fn 
vristă, şi l-a rugat cu linişte : $ 

„Vorbeşte tu, frate. 

— O, Almabhle !—a cuvintat bind Tivurtie, robii şi sărma- 
nii sint tot fapturi ale lui Dumnezeu şi noi ne simţim prea fe- 
riciți că bunătatea cea fără de stirşit s'a latins şi peste noi, 
care până eri ne-am desfätat în lumeştile degărtăcluni. Noi en 
ge nu ne simţim vinovaţi, pentrucă nimânul m'am făcut nici- 
un rău. 

— Cum nu sinteţi vinovaţi, a strigat Aimachie, cind rist- 
DI ca nebuni! bunurile voastre? 

— Nol, Almabie, credem în alte bunuri care nu stat tre- 
cătoare. 

— Şi cum nu sinteţi vinovaţi, a strigat iar Almahie, cînd 
îngropaţi pe acela pe care porunca împărătească îl ucide pentru 
fărădelegile lor? 

— PFărădelegea lor, o Almahie, este numai una: că sint 
creştini. lar noi sintem creştini cap ei şi frați ai lor. Şi-am vrea 
să ne invrednicim și nol de jertfa acelora care-au lepâdat ceiace 
pare a fi şi nu este şi au aflat celace pârea a nu fi şi este | 

— Ce vorbe sint acestea? —a grăit prefectul, agezinda-se 
în scaun. Nebunia voastră pare fără de sfirşit I 

— Almabie, a râspuns Tivurtie, te pling că stai în Inta- 
neric şi nu "'nţelegi. Nebunia aceasta insamnä că noi dispreţuim 
toate ale lumii de-o zi şi credem într'o viaţă veşnică a altel 
lumi. Ne despărţim de zădărnicia veacului şi ne pregătim pen- 
tru călătorie pe-o mare lină, inspre un liman al mintuirii. Le- 
pădăm cele vremeinice pentru cele eterne. Credem în um linţă 
şi "n bunătate şi ne-am întors de câtră minciuna zeilor vechi. 
Dacă pentru aceasta ne osindiţi, sintem gata a primi cu bucurie 
moartea“, 

Cai dol fraţi, zimbind, şi-au cuprins minile şi-au privit se- 
nin în jurul lor. lar in popor s'a pornit murmar adiac, ŞI Al- 
mahei a jäcat o vreme ca miale şi uimire. 


400 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


„Indrăzniţi a defăima pe zeii noştri? 
—- sur sd intr'un Dumnezeu adevărat, a răspuns Tivurtie, 

— Indrăzaiţi a nu jertfi? 

— Na vom jertfi nici unui zeu minciunos, 

— Atunci volu pune să vă pedepsească; să vă bată şi să 
vă schingiuiască. 

— Fă, Almabhie, cum crezi, şi noi te eräm, lar voi, cetă- 
teni ai Romei, care credeţi în Hristos, nu slăbiţi văzind muncile 
noastre, ci fiţi tari şi credeţi în adevărul veşnic pentru care noi 
murim“. 

3 La aceste cuvinte, Almahle a dat porunci oștenilor să bată 
pe cei dol frați, cu tolege, şi să-i chinulască în fața mulţimii. Pe 
cînd slujitorii îndeplineau această poruncă, un sfetnic al Prefec- 
tului, cu numele Tarvinle, s'a apropiat de el, vorbindu-i în taină: 

„Orice sfaturi şi orice pedepse pentru ei sint zădarnice. 
Trebue să le ridici viața ; altfel averea lor şi-o vor împârţi de- 
plin mişeilor şi vor împrăştia în popor şi mai mult blestemata 
lor credinţă“, 

Pe Gs prefectul a poruncit să înceteze muncile şi i-a ho- 
tărit morţii. A chemat un sutaş şi, încredințindu-i pe osindiţi, 
La poruncit să-i ducă la locul ce se chema Pag, lingă capiştea 
lui Die. Şi-acolo, după ce le va mai porunci odață să ert: 
fească zellor, dacă vor urma a se împotrivi, să le dele jos ca- 
petele, Cu sutaşii, cu oștenii şi cu speculatorii, a trimis pe un 
slujitor al său de credință, ca numele Maxim,ca subt a lui pur- 
tare de grijä, întocmal după poruncă, să se săvirşească tăerea 

cilor. 
Le ed cu cei doi fraţi împreună, Maxim D privea ca i- 
nima molaţă de milă, se gindea la chinurile pe care le îndura- 
seră şi la moartea care-i aştepta. |i vedea strălucind de putere 
şi de tinereţe, H ştia de bun neam, cărturari buni și suflete no- 
bile, şi găsea în cugetul TE şi neînţăleasă peste fire o 
enea moarte nâprasnică, 
mr Vorbind cu ei, Facsen să înţeleagă ce putere îi fine aşa de 
ori şi de tari. 
ue zi ae scumpe ale tinereţilor !—zicea el cu mihnire. O, 
legătură a dragostei frăţeşti! O, frumoasă pereche de tineri de 
neam bun şi cinstit! cub în bună voe vă grăbiţi a merge 

a moarie, ca spre un os 
Atunci fratii, cu da şi cu dragoste Înturnindu-se spre 
el, l-au lămurit ce era În sufletul x, merele acestei vieţi, 

ina altel lumi şi marea învăţătură a loi Hristos, 
wi „Trupul se? A o Maxime, La zis Valerian, nu piere decit 
vremelnic; ci să ştii, că vom Învia ca paserea Foenlx, — care, 
după ce arde pe rug, naşte larâşi din cenuşa sa", 
i cum vorbeau, Maxim se uimea de cuvintele lor, şi su- 
eil | se încăizea la un soare nou pentru care până atuncea 
ochii lui fuseseră orbi. e 


| 


PERICITA CECILIA 401 
———— [MS S O 


O, fraților, zise el cu pătr e ' 

„0, : undere, eu vă "oteleg. Şi m'aşi 
lepăda şi eu de vremelnicie dacă m'aşi S 
ajunge la lumina cea adevărată”, TEE Ma ta eta r 


l-a răspuns Valerian: 


„Frate, de adevărul despre care vorbim te vei încredința 

me. 2 ES eg: Set, cel propovăduit de noi şi n 
eplin + cind 
este Apa dianes vor cădea capetele noastre și 

— Se va face asta ?—a intrebat cu mare tuiborare Maxim, 

— Se va face!—a răspuns Valerian. Ci inainte de a a- 
junge la locul osindel, poruncește să ne oprim o clipă la casa ta 
care-l în drumol nostru, și subt acoperişul tău ne vom sirgui a 
chema la tine pe cineva care va aduce lumină depliaă sutietu- 
lui tău, ca să se poată implini cele fágáduite de nol, cînd nu 
vom mal fi“. 

Fâră a sta molt la îndoială, Maxim a poruncit oştenilor să 
ocoiească din cale şi-a indreptat inspre locuinţa lui convoiul. In- 
triod acolo în cămările şi "o grădinile lui Maxim, cel dol fraţi 
au inceput a vorbi despre credinţa lor. Şi adunindu-se în juru-le 
toată casa dregătorului şi slujbagii şi oștenii care veniseră odată 
cu ei şi tot poporul care se alăturase lor, Tivurtie şi apoi Va- 
lerian au imprăştiat lumină din inima lor, şi cuvintele le erau ca 
o rouă afin peniru cimpii arse de secetă, Așa de pătrunzătoare 
erau glasurile lor încit nimene dintre oşteni şi slujbaşi n'a in- 
drăznit a ridica cuvint; iar apol şi cel mai îndărâtnici şi-au ple- 
cat frunţile şi-au crezut in învăţăturile Mintuitoralui, ŞI tăcin- 
du-se sară, iată în grădini şi cămări au intrat alţi oaspeţi. Erau 
bâtrini cu bărbi albe în haine cerne şi "ntre ei se afla fecloara 
Cecilia. Cind au intrat în locul unde erau fraţii, norodul le-a fă- 
cut loc şi Cecilia, păşind înainte, sa oprit în faţa lor şi-a zis: 

„Bine te-am găsit, o frate al meu Tivarile. Fericit îmi este 
sufletul, o, Valerian, soţul meu, căci pe amindo! vă văd in lu- 
mină locrind pentru izbăvirea rătâciţilor Se apropie ceasul cind 
pe trunţile voastre vor strâluci cununi. Vreau să mai fim o clipă 
alături in această viaţă”. 

Valerian şi Tivurtie s'au apropiat de ea şi au sărutat-o în 
tăcere pe frunte. Şi siind așa în mijlocul mulțimii uimite, a lu- 
cit între ei ca o lumină în afară de viaţă şi de lume, 

lar apoi fecioara, intorcindu-se spre popor, a vorbit cu blin- 
deţe şi cu inflăcărare, ciştigind pentru Hristos și cele din urmă 
inimi. Şi pe loc Maxim sta lai, mulţi ostaşi şi slujitori, şi 
străini aflători acolo, au dorit botezul, şi l-au primit dela ba- 
trinil ern, crezind în Hristos, 

Aprinzindu-se facili, au făcut apoi cu toţii lungă priveghere | 
cu rugăciuni şi cintări. lar cînd a răsărit luceafărui de ziuă, Ce- 
cilia a zis cătră Valerian și Tivurtie: 

„lată întanericul trece şi naşte lumina cătră care mergeţi. 
Daceţi-vă să luaţi cununile dreptăţii”. 


402 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pornind mulţimea, cu sfinţii în mijlocul ei, au eşit din ce- 
tate la locul care se cheamă Pag, cătră capiştea lui Die. Şi-a- 
colo l-au întimpinat cu sirigăte preoţii păgini, cerind jertfă pen- 
tru zeul lor, cum era porunca și rindulala pentru orice trecător. 

Atunci mulțimea ferind in lături, cei doi fraţi s'au oprit 
şi-au zis cătră acei preoţi: 

„Departe de noi!" 

ȘI cerind oştenilor să-și facă datoria, au logenunchiat şi 
şi-au plecat capetele în ţărină. 

Mulțimea a văzut cu mare cutremur căzind săbiile. lar o- 
chilor lui Maxim s'au arătat chipurile căzuţilor Inâlţindu-se în 
nouri de lumină cătră cer, după cum le fusese cuvintul, Şi a 
strigat ridicind braţele: 

„Vâd şi cred!“—şi-a ingenunchiat lingă singele mucenicilor. 

Pe loc câlăreţi răpeziţi de preoții lui Die, au înștiințat pe 
Almahie, în scaunul săv, despre faptele şi vorbele Jui Maxim. 
ȘI 'ntr'acelaşi ceas s'a întors şi pentru el porunca morţii. Și-a 
vărsat şi el singele lingă Tivortie şi Valerian, şi sufletul i s'a 
dus cătră Domnul. lar trupurile celor trel mucenici le-a ridicat 
sfinta fecioară Cecilia şi le-a îngropat în locuri curate. A pus 
lespezi de piatră cu slove scrise, peste moaşte, şi chipul pase- 
rii Foenix cioplit în marmoră deasupra mormintulu! lui Maxim. 

A ieşit după acela aspră poruncă dela stăpinitor ca să se 
cerceteze averile lui Tivurtie şi Valerian; dar nimene dintre dre- 
gători nu le-a mai putut afla. Sfinta Cecilia pornise aurul şi pie- 
trele scumpe pe drumul mingierii şi al alinării, cătră văduve şi 
orfani, cătră durerea neistovilă a lumii aceştia. Şi cunoscindu-şi 
şi ea sfirşitul, a chemat în juru-ì pe toţi al săi şi lea zis: 

plată, eu sint cea vinovată în faţa legilor lumii. Luaţi-mă 
şi duceţi-mă lui Almahie, ca să pot trece din această viaţă vre- 
melnică în alta ma! bună şi fără de stirşit*. 

Auzind-o slujitorii și oamenii ei, plingeau şi o jăleau pen- 
tru plerderea tinereţelor și frumuseţilor ei, ȘI ea răspunzindu-le, 
le-a vorbit fără trudă şi cu dragoste pănă ce şi cei din urmă, 
care nu cunoşteau Încă lumina credinţii, au fost luminaţi și-au 
crezut. ȘI luindu-i cu sine pe toți, i-a dus la episcopul Urban 
ca să primească botezul, subt pămint ìn tainiţile cetăţii. 

Ascultind apol cea din ormă leturghie şi cele din urmă 
cintări subt bolțile de piatră și "n luminile făciillor, a îngenun- 
chiat şi a luat binecuvintare dela episcop. 

„Simţesc, părinte, a suspinat ea, că a venit ceasul să mă 
duc să găsesc pe Valerian şi alți frați lubiţi“. 

nd s'a dus şi ea câtră jertfă, la scaunul păginilor, 
intr'o zi strălucită a nulul 230, pe cind erau pretutindeni inflo- 
rite grădinile Romei. lar creştinii cei umiliţi din marginile să- 
race ale cetăţii l-au îngropat moaştele lingă lubiţii săi, subt a- 


ripile paserii Foenix. 
Mihail Sadoveanu 


Note pe marginea cărților 


Dominique de E. Fromentin 


In zădar veţi căuta în manualele clasice — Lanson, Brune- 
tière, Faguet—aprecleri critice relative la romanul lui E. Fro- 
mentin, Cetită cu entuziasm, lăudată de gazetarii timpului, opera 
aceasta a fost judecată nedemnă de o pomenire didactică. Intălu 
fiindcă autorul a părut un diletant: a abordat trei genuri în care 
n'a lăsat decit cite o singură lucrare, ce e drept, fiecare, per- 
tectă. A inaugurat genul orientalismului literar cu amintiri din 
Africa; a dat în „Les maltres d'Autrefois*“ modelul neîntrecut de 
atunci al criticii artistice, tehnice, proteslonale—arătind cå cri- 
tica de artă nu se poate face serios, decit de un pictor care e 
şi un literat în acelaşi timp, sau dacă vreţi invers;—a scris fn 
fine un roman, unul singur. Această istorisire discretă şi deli- 
cată e o autobiografie. E materialul, artistic subliniat, al unei 
vieţi. Eroul, recte autorul, e originar din Larochelle, dintr'o fa- 
milie de onorabilă burghezie, luminată, inteligentă, dar cum se 
întimplă în Franţa, Incăpăţinată în citeva valori de teologie pro- 
vincială, considerate cu sfințenie ca ultimele reguli ale ințelep- 
ctunii imanente., Fire echilibrată dar totuşi independentă, de un 
revoluționarism cuminte şi prudent, care nu deslănţue catastrofe, 
dar care nu primeşte sfaturi indiscatabile dela nimeni, tinărul a 
evadat de vreme din mediul familiar. 


404 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Menit de logica familiară să devie avocat, s'a cramponat de 
pictură. S'a specializat în plaze africane care aduceau, se pare, 
o nouă gradaţie a luminii, multă senzibilitate dar mai ales un 
gast sever în concepția subiectelor. Timpul— imperiul al dollea— 
era însă îndrăgostit de literatură. Atunci Fromentin a scris, pen- 
truca celebritatea de scriitor să-i ajute la vinzarea tablourilor. 
A avut o dragoste unică, definitivă, imposibilă. 

Cătră stirşitul vieţii a scris povestea acestei iubiri, impăr- 
tăşind-o publicului din nevoe de scriitor sau din nevoe de con- 
fesiune (o spovedanie publică, adică literară, e mai discretă la 
urma urmei, fiindcă nimeni nu o consideră ca revelarea unul se- 
cret). Dar prin aceasta n'a necinstit-o, fiindcă a imortalizat-o, 


D 8 kd 

„Dominique“ e romanul unui apume tip de energie sufle- 
tească. Dacă epitetul n'ar fi prea tare, am zice, istoria unul 
ratat. In felul de a realiza personalitatea, de a-şi comanda des- 
tinul, se pot face diferite clasificări, care dac la tot atitea tipari. 
Sus, în capul scării stă eroul, E acela pe care l-a numit Nietz- 
sche „sopra-om“, care-şi croeşte idealuri deasupra societăţii, le 
urmăreşte cu Indirjire, cu simplitate și cu un fel de radioasă bu- 
curie în suferinţă, care e singura lui recompensă, Fireşte intră 
în conflict cu ambianța şi o adaptează ori cade zdrobit. E speța 
energiilor regale, gata să se măsoare cu orice și oricine, Subt 
ca apare, o alta, tot vioae, tot încăpăţinată, însă ceva mai prou- 
dentă, Iş! propune scopuri mal rezonabile, realizări mai potrivite 
şi caută să le servească cu ajutorul societăţii. Nu dispr: țueşte 


mina de ajutor care vine dela societate, fiindcă îşi dă samă că d 


o utilizare a forţelor sociale constitue o onorabilă economie de 
forțe şi timp, Nu se oferă in pradă furiei colective pentru pla- 
nuri absurde; din contra se cruţă subf scutul vaiorilor traditio- 
nale. Se face servit, nu serveşte, utilizează, nu e utilizat. E ari- 
vistul al cărul tip superior îl lacarnează Julien Sorel din „Le rouge 
et le noir“, 

Mai există însă şi energii care nu reuşesc nici faţă de e, 
nici față de societate, forţe pornite impetuos, dar care se sparg 
în drum. Limbajul comun le desemnează subt numele de rataţi. 


NOTE pp MARGINEA ( CÂRŢILOR 405 


Dar pentru o privire mai atentă, aceşti ratați constitue imensa 
majoritate a muritorilor. 

In adevăr. Puiem defini ratatul ca un om care nu a atins 
in decursul vieţii ceiace şi-a propus la opisprezece ani. 

Cum forţa de iluzionare la această vristă e formidabilă 
(cine şi-a refuzat atunci meritele de poet, general, filozof sau 
rege ?) se poate spune că oricine e ratat faţă de el însuşi, 

Pentru cei mai mulţi, dela optsprezece ani Inainte viaţa e 
o continuă scădere, un perpetuu compromis care şterge în fle- 
care zi o aspirație şi o inlozueşte cu o renunțare. Taine spune 
undeva: „Dela douăzeci la treizeci de ani, omul, cu multă mih- 
nire, îşi gitue idealul. Pe urma trăeşte sau crede că trăește Ji- 
niştit. Dar această liniște e acela a unel fete-mari devenită mamă, 
care şi-a asasinat primul copil“. 

Dominique e un ratat, dar nu unul obişnuit, Dapă iluzii 
care durează ciţiva ani, el se convinge că e un „mediocru dis- 
tins“. E lucid şi critic asupra forţelor şi posibilităţilor sale. A- 
tunci, fără să fie impins de societate, se retrage voluntar Intr'o 
viaţă modestă şi quasi-anonimă. După furtuni romantice ur- 
mează viața calmă de familie, stirgitul resemnat prin adaptarea 
la viaţă şi la societate, cind revoluţionarul devine soţ model, pri- 
mar în satul săv, dă sfaturi autorizate şi e salutat de toată lu- 
mea, 

Prozaismul fecund ii impacă ca viaţa. O viaţă fără 
surprize, care e rezultatul unei resemnări condensate, adoptarea 
silită a unei inţelepciuni burgheze, e epilogul carierei lui Domi- 
niqie: omul care nutreşte speranțe mari, care le pierde zi cu 
zi, fiindcă se descopere interior destinului său. 

Analiza aceasta interioară a propriei mediocrităţi va înţe- 
lege-o orice om sincer cu sine însuşi, care a trecut prin chinul- 
toarele momente de îndoială proprie. Dominique realizează so- 
craticul „cunoaşte-te pe tine”. Aplicat asupra lui Insuşi, e un 
judecător necruţător, EI ajunge la eroismul lucidităţii în propria 
apreciere, In această privință Dominique e exact contrariul lui 
M-me Bovary. 

Nici o autoiluzionare. Dar nici disprețul sau dezgustul de 
sine al romanticilor: pesimism uşor, reducere a calităţilor pănăla 
un nivel mijlociu, omenesc, obișnuit, rezonabil. Incepe viaţa 


406 ut ROMINBASCĂ 
tumaltuos ca on erou byronian şi o termină ca un personaj şters 
din Cehov, Prin stirşitul acesta cenușiu al unei ambiţii de tine- 
reţă,— Dominique e cel mal rusesc roman francez. El se poate 
compara şi cu „Une vie“ a lui Maupassant, dar nu trebue altat 
că şi acesta din urmă La plăcut mult lui Tolstoi. Gustul lui 
Fromentin e desăvirşit: nici o revoltă inutilă contra vieţii ori 
societăţii, nici o acreală, nici o rancună, din contra resemnare 
blindă, surizătoare. Se recunoaşte, după repetate sforțări mediocru 
şi se consideră ca atare. Dar rămine întrebarea dacă o mediocritate 
care se cunoaşte e o autentică mediocritate. In orice caz, Fromentin a 
reabilitat mediocritatea. A descris tipul distins, aproape eroic 
al mijlociei superioare, filozofia modestiei înțelepte, a arătat ch 
perfecție potolită poate fi închisă într'o medie omenească. Origina 
lui contribue la aceasta, Familia lui e de veche burghezie, din 
acea dirză şi 'viguroasă burghezie care a dat ce e mal bun 
Franţei intelectuale. Atmosfera de tradiție relativă, —nici închis- 
tată în cadre înmărmurite, nici lacomă de toate noutăţile, —care 
respectă unele lucruri şi ironizează restul, i-a dat măsura bunului 
simţ, a bunului gust, a tactului decent. Intr'o scrisoare de tine- 
reță el scrie: „Je voudrais paraitre le plus simple possible, afin 
de détruire ce prejugt stupide qui prête aux artistes des pré- 
tentions à Vexcentricit6”. lar în „Maitres d'autrefois (p. 3) găsim 
această declaraţie : „Je vous prie de ne pas y voir la marque 
d'un esprit frondeur qui viseralt a se singulariser par des 
hardiesses, et qui, parcourant des chemins battus, craindrait 
qu'on ge Vaccusât de n'avoir rien observé, s'il ne jugealt pas 
tout à l'envers des autres“. 

Romanul acesta al unei vieţi perdute, nu cade în dezespe- 
rarea caracteristică literaturii ruse, Un optimism robust faţă de 
miraculoasa putere de vindecare a vieţii, e oarecum, concluzia 
cărții. Augustin care e filozoful romanului ii ţine lui Dominique 
următorul discurs: „La vie, croyez-moi, voilà la grande antithèse 
et le grand remède à toutes les souffrances dont le principe 
est une erreur. Le jour où vous mettrez le pled dans la vie, 
dans la vie réelle, entendez-vous bien, le jour où vous la connaltrez 
avec ses lols, ses necessiits, ses rigueurs, ses devoirs et ses 
chaines, ses difficultés et ses peines, ses vrais douleurs et ses 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 407 


enchantements, vous verrez comme elle est saine, et belle, et 
forte, et féconde, en verta même de ses exactitudes“, 

Viaţa consolează, paânsează rânile, fiindcă schimbind fiziologia, 
deplasează perspectivele, aspiraţiile, pretenţiile, adică toată teoria 
cunoaşterii. In fond, poate că distincţia între ratat şi ajuns e 
vide, fiindcă de bătrinețe, care e suprema ratare, nu scapă 
nimeni. 


+ 
» = 


Problema esenţială din acest roman e acela a fericirii. 
Vechii Eleni au fost pe punctul să o găsească, creştinismul a 
făcut diversiune ca s'o evite, astăzi o punem din nou subt toate 
formele, Toate reţetele însă se pot reduce la două: le-am putea 
numi procedeul modest şi procedeul îndrăzneţ. Pentru unii, fe- 
ricirea e linişte, lipsă de surprize, calm egal dealungul zilelor e- 
gale. O securitate deplină materială şi morală, care să poată 
standardiza viața, în serii regulate, ca obiectele fabricate. Idea- 
lul burghezului francez e să se retragă la cincizeci de ani din 
afaceri sau din slujbă cu un capital onorabil. In imprejurimile 
Parisului îşi cumpără un pavilion cu grădină de flori şi legume, 
pe care le stropeşte singur în fiecare dimineaţă. Viaţa curge 
fără zgudouiri, fără plăceri prea mari, E definiţia fericirii după 
Lord Palmerston, mi se pare: „viaţa ar H suportabilă dacă n'ar 
exista plăcerile“. 

Unitormitatea nu poate fi sursa niciunei bucurii. Psiholo- 
ia, prin repetate experiențe, ne învaţă că plăcerea nu se poate 
percepe decit in baza unui contrast. O senzaţie care se repetă 
multă vreme dispare din pragul senzibilităţii. Trebue o variaţie 
in stimulente ca să reapară, Plăcerea e ielativă între senzaţia 
prezentă şi conţinutul anterior al conştiinţei. 

Această lege de psihologie se poate aplica insă și In mo- 
ra, O viaţă prea egală nu poate da fericirea. Ca să fii fe- 
ricit, trebue să fii numaldecit şi nenorocit, Există un minunat 
principlu de variaţie în viaţă: riscul. Acesta crelază contrastul 
de care avem nevoe ca să percepem mulțumirile. De aici viaţa 
aventuroasă. Schimbarea veşnică a cadralui şi a condiţiilor 
chiar cind e dezavantajoasă. 


408 VIAŢA ROMINEASCĂ 


De fapt, cavalerul de industrie care părăseşte benevol o 
viaţă bună, penibil ciştigată, pentru cine ştie ce aventură obscură 
şi nesigură, o face fiindcă „viaja bună“ il inădușă, fiindcă e ne- 
norocit în ea, Regele din Thule, după o interpretare a lui Bar- 
res, a 2virlit cupa de aur, ultima. amintire dela iubita lui soţie, 
numai fiindcă o avea de multă vreme, ca să varieze şi pentra 
ceva absurd: „pour voir l'eau se rider et pour soupirer”. Deo- 
sebirea între aventurier şi burghez e în reacţianea sensibilităţii, 
Celu! dintăiu D trebuesc contraste mari ca să se miște: e un 


impotent; cel de al dollea percepe diferențe mai mici, din 
variaţii msi mici. 


O prejudecată foarte răspindită afirmă adeseori că omul 
simplu e mai fericit decit omul complex. Noţiunea de fericire 
nici garg cam exista ia omul simplu, care garg canavaua de 
contrast pe care se pot broda malţumirile. Lipsa sensibilităţii 
îi face imposibilă orice comparaţie între două măsuri afective. 
O viaţă vegetativă, vagă şi obscură, fără soişuri şi coborişuri 
nu merită însă numele da fericire. 

Există astfel două feluri de a fi împăcat cu viaţa: ferici- 
rea-securitate, un fel de sinucidere lentă şi fericirea risc, sau 
fericirea burghezului şi fericirea aventurierului. 

Dominique le cunoaşte pe amindouă, în două epoci diterite 
ale vieţii. Incepe romantic, cu filozofia riscului. Pe urmă o a- 
naliză interioară H arată că dispune de mijloace limitate. Senin 
şi fără revoltă se retrage la țară, devine tată de famille respectat 
de toată lumea. Nimeni nu bănueşte că în acest om aşezat s'au 
petrecut odată furtuni de pasiune. Dominique e un om complect: 
cunoaşte ambele metode pentru ciştigarea fericirii, Se pare insă 
că Fromentin înclină scâtră metoda renunțării. Dominique şi-a gă- 
sit echilibrul cu reţeta vieţii rareficate, anemiate până la virtu- 
ţile familiei. Olivier, prietinul său, care e tipul omului îndră- 
gostit de risc, tinărul ambițios, cu succese mondene şi sociale, o 
sfirgeşte mai lamentabil cu spleenul şi sinuciderea. Caşi Jerome 

o ignard care moare creştin pocâit, Dominique recomandă umi- 
linta, modestia, resemnarea. 

Acest roman al vieţii plerdute incepe, melancolic, toamna, 
anotimpul preferat al lui Dominique, „fiindcă ea rezumă perfect 


NOTE PE MARGINEA CÂRŢILOR 409 


toată existența moderată care se Sfirgeşte intr’ 


on cadru natural 
de seninătate, tăcere şi regret“, 


+ be E 

Ca realizare artistică, „Dominique“ romanul vieţii mediocre 
care a vrut Însă să fie eroică odată, atinge pertecția. Analiza vieţii 
interioare e desăvirşită. Spovedania lui Dominique poate sta 
alături de Adolphe, şi deasupra romanelor subiectiviste ale lui 
A. Gide, Calitatea analizei psihologice aminteşte uneori de Amiel 
şi Marcel Proust. Dominique poseda „le don cruel d'assister A 
sa vie comme a un spectacie donné par un autre“. Numai că 
observaţia interioară la Fromentin, nu curge anarhică, regulată 
doar de asociaţiile de idei. Inteligența şi gustu! intervin. A. Thi- 
baudet a avut dreptate să spue că „Dominique“ se poate defini 
„comme une vie repensée et mise à sa place par l'intelligence“. 

Artistul plastic din Fromentin ii dădea toate indicaţiile de 
proporție, limită, echilibru. Instinctul de veche burghezie îi oferea 
bannt simţ moral, Caracterul care a avut tăria să dea numai cite-o 
singură operă în trel genuri deosebite, şi-a dominat fntratit 
subiectul, incit La dus la maximum de condensare. E. Fromentin 
are spiritul critic, e un cerebral, care-şi disciplinează sever ma- 
teria artistică. Dar spre deosebire de celelalte capete critice ale 
secolului, spre deosebire de Sainte-Beuve, Taine, Renan, care au 
incercat şi ei cite-un roman, romanul său nu e un fruct uscat de 
luciditatea excesivă a creerului. La critică el adaugă „les correctiong 
du coeur“ care dau seva vie literaturii adevărate, Mai adăvgaţi 
şi spiritul epocei care precipita dizolvarea romantismului şi-şi 
intorcea privirile cătră clasic. Toate aceste influențe fac din 
compoziţia, gradarea şi desnodâmintul lui „Dominique“, ele- 
mente perfecte. Balzac a lăsat cantitativ o operă uriaşă, Dar 
Tabb Prevost ori Benjamin Constant au lăsat die un singur 
roman şi sint totuşi puncte importante de istorie literară. Pe lingă 
aceşti din urmă romancieri se alătorează şi pictorul E. Fromentin, 
care a scris, poate, numai ca să-şi vindă tablourile nesolicitate. 


Mihai D. Ralea 


Alexandru Xenopol ginditor 


Consideraţii generale ı 


Geneza ideilor caşi evoluția intelectuală a unul gfaditor, 
care merită acest nume, sint totdeauna interesante, Ele prezintă 
însă un element dramatic în plus, cind elaborarea concepţiei lui 
definitive apare ca un produs tirziu al matarităţii intelectuale, 
urmind unei lungi perioade de dibuiri şi încercări anterioare. 

Ori tocmai acesta e cazul lui Xenopol, a cărui cugetare nu 
a ajuns la complecta ei cristalizare intr'un sistem solid închegat, 
decit atunci cind el depăşise al cincizecelea an al vieţii. 2 

Deşi insuficiența datelor personale face această intreprin- 
dere anevoioasă şi Impertectă, iar rezultatele în mare parte hi- 
potetice, vom încerca totuşi, în paginile care urmează să recon- 
stitulm, cel puţin în linii generale, evoluţia el. 3 

„ Teoria istoriei ca care Xenopol a incheiat prodigioasa sa 
activitate, ne spune d, Gusti, l-a preocupat dela inceput, deşi Subt 
o formă nesistematică şi fragmentară“, Cu toate că în autoblo- 
grafie el vorbeşte relativ puțin despre teoria Istoriei, următoa- 
rea afirmare e vrednică de remarcat: „Teoria istoriei este cres- 
cută împreună cu mine, din cele dintăiu clipe, cind mintea mea 


1 Aceste pagini alcătuesc capilolul final şi concluzia unul slu- 
diu mal lung care va apărea în volum sub! titlul „Xenopol leoretician 
al filozof al istoriei“, 

2 Xenopol s'a născul în 1847. „Principiile fundamentale" au s- 
părul în 1899, iar Théorie de l'histoire” în 1908. 

3 Autobiografia pe care Xenopol a lăsai-o subt numele de „ls- 
toria idellor mele” necunoscind-o decil din cilațiile făcule în sludiul 
d-lui Gusti („În Memoriam A. D. Xenopol“, Ideia Europeană, Mari, 
1921) mă voi servi de ele cași de diversele siudii publicate de Xe- 
nopol intre 1869 şi 1885 în „Convorbiri literare”. 


ALEXANDRU XENOPOL QINDITOR EI) 
ee 


începu să înţeleagă rostul cugetării”. In 1866, cind avea 
nouăsprezece ani, Xenopol a ținut o conferinţă în glad e 
gene A chien ery ën lui, despre „Importanţa şi utilita- 
3 cerinţă ce a a b e 
cesti discipline. ngea, probabil, problema teorie! a 
rticolele lui asupra „Istoriei civili 
„Convorbiri literare“, în cursul analai Gë EE e 
tunci la Beriin unde a studiat, intre 1867 şi 1871) şi care dove- 
desc o deosebită seriozitate a gindirii pentru un tinăr de două- 
zeci şi doi de ani, cuprind deja, citeva din ideile ce vor procura 
mai tirziu, unele elemente Importante ale teoriei sale. 

Luind o poziţie hotărita Impotriva pozitivismului şi natura- 
iismului sociologic, reprezentat de Buckle t, el susține în opozi- 
De cu cogetătorul englez, existența rasei ca singurul factor al 
istoriei, care poate explica originalitatea unni popor, căutind în 
acelaşi timp să demonstreze, prin exemple, realitatea progresu- 
lvi moral, negată de acesta, 

„Natora are o influență modificatoare, ea nu e o putere 
productivă şi determinatoare“, 2 „Măsura unei civilizaţii nu o dă 
numai dominarea spirituală asupra naturii, datorită progresului 
Ştiinţei ci și realizarea practică a unui ideal moral“. 3 „Principiul 
dezvoltări! şi schimbării fundamentale după care ea trebue să se 
realizeze sînt puse în sufletul omului“, 4 iată cîteva teze pe care 
le-am intilnit în studiul nostra clod a fost vorba de factorii con- 
stanţi caşi de forţele istoriei. 

Mai importante apar însă părerile lui asupra 5 „caracteru- 
lul esenţial al faptelor spirituale, care alcătuese istoria“, caşi „a 
legilor ei“, cuprinse in aceleaşi studii. 

„Momentul schimbării, deşi există în natură, observă Xe- 
nopol, nu e important. Caracteral ei esențial e de a fi staționară“. 
„Fenomenele naturii se reproduc totdeauna aceleaşi. O piatră 
cade la fel azi caşi in timpul Grecilor, căci în câderea ei, se 
manifestă aceiaşi putere a naturii“, 6 

„In viaţa spirituală dimpotrivă, dacă putem vorbi uneori de 
instinct, vegetare, caracterul ei esențial e fără îndoială schimba- 
rea, progresul”. 7 „O faptă spirituală nu se petrece însă la fel In 
diferite epoci, ci e legată totdeauna de altele, în mod necesar, 


1 „Nu este vizibil că prima allludine a unui filozof, alunci cind 
ginilirea sa e încă nesigură şi nu e nimic definiliv în doctrina lui, e 
de à respinge unele lucruri, în mod definitiv ? Mai tirziu, el va putea 
să varieze în celace afirmă, nu va varia niclodală în celace neagă”. 
H. Bergson. „L'iniuition philosophique“, Revue de mâlaphysique et de 
morale, 1914. 

Convorbiri Literare, 1869, „Istoria civilizației“. 

Idem, 

4 Idem. 
5 Idem. 
6 
7 


„n 


idem. 
Idem. 


a2 ` gt ROMINEASCĂ ` ` 
în i lunga serie a timpului şi nu poate fi explicată, decit prin 
antecedente”, Intre fenomenele naturii şi ale spiritului, recunoaște 
Xenopol, există unele analogii, Spiritul prezintă, är îndoială, o 
parte staționară, precum natura, una progresivă. In ambele ca- 
zuri însă, acestea sint numai părţi secundare, care nu formează 
chiar esenţa lucrului. Nagterile, bolile, crimele se repetă regu- 
lat, după cum constată statistica, dar istoria omenirii, nu se poate 
reduce la ea, cum crede Buckle. Există, deasemeni, o istorie a 
sistemului planetar, dar ea nu e esenţială astronomiei. „Pe cind 
cimpul naturii e spaţiul, acel al istoriei e timpul“. 2 

„Aplicind metoda științelor naturii, la studiul faptelor spi- 
ritului, care alcătuesc istoria şi lepădind din ea, celace nu e e- 
sențial, cum vrea Buckle, lepădam diferenţa unei fapte de alta, 
adică tocmai caracteristica faptelor sau celace schimbarea pro- 
gresivă, le-a adâogit“. 5 

Faptele istorice fiind esențial deosebite unele de altele, e 
imposibil să afiäm legea producerii lor, prin generalizarea aces- 
tor fapte, precum o aflăm cind e vorba de fenomenele naturii, 
care sint esenţial aceleaşi. „Istoria, neocupindu-se cu fapte ce 
se repetă, ci numai cu fapte, care sint intr'un progres continuu, 
legile istoriei nu pot fi legi de reproducere periodică, ci numai 
de direcţie şi de dezvoltare“. 4 

„Sarcina istoricului e cercetarea şi explicarea diferențelor 
succesive dintre fapte şi pentru aceasta, e necesar să ştim ce 
conţine suiletul omenesc“. 3 

„Psihologia, pe care pe nedrept Buckle o respinge din a- 
cest domeniu, și cu deosebire acea a popoarelor, poate singură 
procura bazele onei ştiinți istorice“. 6 

„Faţă de studiul interior al sufletului, ştiinţele naturii, care 
se opresc numai la suprafaţa lucrurilor, urmează, de altfel, o cale 
mult mai nesigură”, 7 

Dacă, În ceiace priveşte deosebirea dintre istorie şi ştiin- 
tele naturii, ce se confundă, la această dată, În mare parte, cu 
acea dintre spirit şi materie (deşi timpul şi succesiunea apar deja 
ca note esenţiale ale istoriei) se vede influenţa LI Droysen, care 
la 1858 combâtuse, după cum am văzut, cu aceleaşi argumente 
teoria lol Buckle, părerea lui Xenopol—după care legile istoriei 
nu pot fi descoperite decit pe terenul psihologiei ponoarelor-—e 
un ecou, după propria lui mărturisire, a ideilor lai Steinthal şi 
Lazarus, cunoscutii discipol! ai lui Herbart, 8 şi conducătorii u- 
nei „Zeltschritt tür VOlkerpsychologie, (1869—1870). 


Convorbiri Literare, 1869, „Isiorfa civilfzeliei”. 
Idem. 
Idem. 
Idem. 
Idem. 
Idem. 


8-4 E: Ai gr wei Pers 


Idem. 
Cursurile celui dintäiu, Xenopol le-a urmal la universilalea din 


+ 


f- ALEXANDRU XENOPOL GINDITOR 413 


Atitudinea lui, la această dată, poate fi atā: 
ziție impotriva naturalismului 4 e grupama E 
A tam bazat De puai. şi pozitivismului, în numele onul 

n, stadiul din 1871, despre „invăţămintul şcolar şi acel ai 
istorie”, Xenopol apare nu atit preocu t de car SC? aa 
telor istorice, cit de problema legilor istoriei. 3 SE 

Cu toată opoziţia lui impotriva lui Buckle, el vorbeşte a- 
RS, AA legi a ung ce servesc de bază celor sociale sau 

nestrămutate după ca - 
e pă care se îndeplineşte soarta popoa 

„Deşi este o mare nedumerire asupra modului cum se poate 
împăca ideia de lege cu acea de libertate, fenomenele isiorice, 
scrie el, se petrec după o succesiune necesară determinată de 
oarecare legi puternice şi nestrămutate şi mai degrabă s'ar ple- 
ca oamenil de știință să sacrifice acuma idela de libertate, decit 
aceia că is!oria are legile ei“. 

Subt înriurirea lui Buckle, el accentulază deasemeni, impor- 
tanța istorie! culturale, faţă de cea politică, care la noi se prac- 
tica, cu deosebire, pe atunci. 

Un element metafizic apare însă în cugetarca lui Xenopol, 
străin şi opus cu totul pozitivismului englez. „Faptele Istorice 
scrie el, trebue studiate după legătura lor interioară. Interesol 
lor cel mare e de a ști care sint puterile ce imping pe popoare 
spre progres sau spre decădere, care e direcția mersului lor şi 
a omenirii ?*, 

Vorbind în studiul său anterior 2 despre Auguste Comte (pe 
care-l numeşte capul şcolii pozitiviste, adevăratul fundator al 
şiiinţei istoriei, şi constructorul unui sistem mai adinc ca acel 
al lui Buckle) şi expunind legea celor trei stări prin care trec 
in mod fatal cunoştinţele noastre, Xenopol iși pusese de altfel 
caracteristica intrebare : „Dar stă în voia noastră de a nu mai 
aplica spiritul nostru la explicarea misterelor existenţii ?*. ŞI răs- 
punsese la ea: „Noi credem că filozofia va răminea totdeauna 
şi dec! şi filozofia istoriei“. 3 

Stadiile juridice, profesia de magistrat şi apoi de avocat ca 
şi cercetările istorice ale lui Xenopol din această epocă, null 
fac să renunțe cu totul la preocupârile filozofice. 


Berlin. Ribo! în „La psychologie allemande conlemporaine“, 1879 i x 
Bouglé in „Les sciences sociales en Allemagne” 1896 au consacra! ci- 
leva pagini interesante acestui cureni. 

1 Acelaşi problemă preocupa atunci ṣi pe Panu, care vorbeşte de 
ulernica inlluenlă ce o avea la acea dală Buckle asupra spirilelor. 
Amintiri dela Junimea, 1908, p. 84 

2 Convorbiri lierare 1869. Istoria civilizaţiei, 

3  Inleresanie sint în această privință discujilie lul Gh. Panu cu 
Alex. Xenopol, Lambrior, Eminescu, Virgolici, Or. Buicliu inire 1871— 
1875. Panu, adepi al filozofiei pozilive, nega valoarea şi roslul preo- 
cupărilor metafizice. „In asemenea disculli ne spune el. Lambrior era 
cu mine, cealaltă inbără se compunea mal din lo! restul Junimei“, 

(Amintiri dela Junimea 1908, pag. 252). 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă conferințele lui, publicate în „Convorbiri Literare“, des- 
pre „Criticism* (1877), „ljealism şi realism“ 1883) nu sint lip- 
site de semnificație, cu deosebire acea din urmă, în ceiace pri- 
-veşte preferinţele lui speculative, ele nu cuprind nimic privitor 
la teoria istoriei. 

In lecţia de deschidere însă a cursului său de istorie la U- 
niversitatea din laşi din 1833, reprodusă in „Convorbiri literare“, 
contrastul dintre faptele istorice şi cele care formează obiectul 
ştiinţelor naturii, e iarăşi accentuat. „Faptele istorice, scrie et, 
nu se prodac niciodată identic, ci cuprind totdeauna un element 
deosebitor. Orice fapt Istoric conţine reproducerea unul fapt anm- 
terior, plus on element nou, incomensurabil“. „Spre deosebire de 
ştiinţele naturii, istoricul nu poate prevedea viitorul ci numai a- 
Täta încotro, direcția lul se îndreaptă. E vorba de a deduce din- 
tr'o serie de fapte, esenţa direcţiei lor şi apoi de a ajuta, favo- 
rizind sau rejinind această direcţie, desfăşurarea faptelor vil- 
toare, în senzul propăşirii omenirii“. 

Istoria-artă face, după Xenopol, din ce în ce mal mult loc, 
istoriel-gtiinţă. „Scopul ei nu e numal reprodacerea trecutului, d 
şi înțelegerea lui“. „Sarcină, în unele privinţi, mal uşoară ca a şti- 
ințelor naturii, căci istoria e Intro legătură mai intimă decit na- 
tura cu inima omului“, 

După 16 ani de pregătiri şi studii anterioare şi 10 ani de 
redactare, Xenopol publica în 1893, monumentala „Istorie a Ro- 
minilor”, operă indrăzneaţă, socotind data apariţiei el şi care 
dacă a fost, nu fără temei, criticată de specialişti in celace pri- 
veşte documentarea sau erudiţia, din punctul de vedere al uni 
DU interne, sistematizării logice a faptelor generale, dovedeşte 
o vigoare intelectuală la care ar fi poate temerar să susţinem că 
s'a ridicat vreunul din succesorii lui. 

Din fragmentul autobiografic, citat da d. Gusti, vedem pe 
Xenopol recunoscind „că pe atunci (adică în momentul apariţiei 
Istoriei! Rominilor) încă nu reflectasem asupra naturii disciplinei 
căreia îi Inchinasem viaţa, deşi dintr'un sănătos instinct execu- 
tasem, În mod inconștient, celace mai tirziu reflexia şi cugetarea 
adusese la inflorire în mintea mea”. 

Abia în ziua de 6 Septembre 184, pe cind îşi făcea o- 
bişnuita preumblare de seară pe aleea Copoulul din laşi, Xeno- 
pol, ne spune, că şi-a pus precis întrebarea : oare Istoria să fie 
numai o simplă practică ? 

„Principlile fundamentale ale Istoriei“ apărute în 1899, după 
cinei ani de meditare și intensă muncă intelectuală, cuprind 
răspunsul la această întrebare. 

Subt influența practicii lui de istoric şi a Intiuenţei lol Cour- 
not, care pare a se fi exercitat cu deosebire în această epocă, 
tot mai pâtrons de importanţa elementului individual şi contio- 
gent în domenlul realităţii, Xenopol nu mai vede acum în isto- 
ne o simplă ştiinţă singulară a spiritului, asemeni psihologiei sau 
dreptului, ci o disciplină care se ocupă, au numai cu dezvoltarea 


l 


ALEXANDRU XENOPOL GINDITOR 415 


manifestărilor spiritului, ci 

ei ao, univ Geht Lada cu acea a organismelor pămintu- 
nsiderind istoria ca o dezvoltare a int lui univers 

deci ca un mod de concepţie a lumii, el opune Zich de e 

siune individuale şi pururi schimbătoare, care formează obiectul 

pita natia Segale erele ta DO 
b c acelea 

mu are nici o influenţă. ai CA pre cărora Dees 

Această opoziţie profundă, faţă de care acea dintre natară 
şi spirit nu-i apare acum decit ca secundară, serveşte luli Xe- 
nopol pentru clasarea ştiinţelor în dovă mari categorii, fiecare 
din ele cu principiile şi logica lor proprie. 

Generalizarea şi legea care formează trăsătura esențială a 
faptelor de repetiţie nu se por aplica în nici un caz În istorie. 

Faptele succesive şi individuale, care formează obiectul el, 
se inlânţuesc dimpotrivă, în serii. 

Nu am depăşit astfel terenul empiric, dar Xenopol nu se 
putea opri aici. 

Cu toa'ă opoziţia dintre faptele de repetiţie şi cele de suc- 
cesiune, există intre aces'e fapte, observă el, ceva comun și mal 
profund decit dinsele. „Ele aparțin doar aceleiaşi reaizt şi nu 
poate fi dezvoltare fără o temelie permanentă pe care să se 
îndeplinească”.1 

Acest ceva mal profund decit ele sint după Xenopol forțele, 
care în domeniul naturii, unde nevoia noastră de explicare cauzală 
e departe de a fi satisfăcută, le presimţim numai, ca un substrat 
al legilor, pe cind în viaţa Interioară, modul lor de acţiune fiind 
cunoscut, le percepem în nol Înşine. 

Dacă în faptele de repetiţie, forţele se manitestă prin legi, 
fiindcă condiţiile în care se îndeplinesc se repetă veşnic aceleaşi, 
în domeniul Istoriei, deşi modul de lucru al forțelor dă naştere 
unor legi abstracte, faptele fiind pururi schimbătoare şi diverse, 
tle nu pot produce decit serii de succeslune. 

In combinarea acestui dinamism spiritualist pe care, după 
cum am căutat să dovedim, Xenopol Il datorește infiuenţii tilo- 
zotie| idealizate germane? şi in special lui Hartmann cu acela a 
opoziţiei dintre fenomenele de repetiţie supuse legilor și cele de 
succesiune, care se manifestă prin seri!, sinteză originală indeplinită 
în mod misterios, în adincimile inconştientului, cum îi plăc-a să 
spună lu! A. Xenopol, trebue să căutăm motivul central al cuget- 
tării lul, ceiace Bergson numeşte „intuiţia elementară“ sau „schema 
dinamică“ a unei thiozotii.3 

b nere pe scuri a Principiilor fundamentale 
ale Seene Krop Kstesiet Romine, 1899, p. 3. 

2 „Germonia e desigur responsabilă, de perle: de speculație 
a priori, care s'a amestecat in opera lui leorică, cu soggesiiile practicei 
lui de istoric“, H. Berr, „L'histoire irad. et la synihese hisi., 1921, p. 33. 

3 „O filozofie eelere? 9 egen Gen 
Lech eer pe Simeria Sbi.. L'intuition philosophique, 1911, Re- 
vve de mélaph. et de morale.. 


416 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Soluţia, pe care Xenopol o dă problemei cauzalităţii, tezele 
lul asupra factorilor constanţi, a evoluţiei în istorie, asupra legi- 
lor caşi a raporturilor ei cu psihologia, arta, sociologia, concepția 
seriei ca element sistematizator şi chiar părerile lui asupra me- 
todei acestei discipline, nu sint cu toată bogăţia materialului 
ştiinţific enciclopedic şi atît de divers de care Xenopol face 
dovadă 1 decit variaţii pe același temă, dezvoltări sau aplicări 
de oa: a nu lipsite totdeauna de monotonie, ale aceluiași 
motiv. 

Am examinat, rînd pe rind, in cursol lacräril noastre diferitele 
aspecte ale cugetării lui Xenopol, scoțînd în lumină obiecțiile ce 
i se pot aduce caşi partea de adevăr care ni s'a părut că e 
cuprinsă în ea şi nu voiu arunca acum asupra-i, decit o privire 
de ansamblu, ițtind cu mult relief trăsăturile generale ale 
cugetării lui Xenopol în substanţialul dar luminosul studiu, care 
i l-a consacrat, d. Gusti e de părere că ea propune discuţiei „o 
nouă concepţie in teoria cunoașterii, o nouă clasificare a ştiin- 
telor şi o nouă metodă de cercetare“, 

Concepţia Ini Xenopol asupra teoriei cunoaşterii, ni s'a părut 
din toate aspectele cugetării lui, partea cea mai vulnerabilă căci 
realismul naiv, caşi lipsa de pătrundere adevărată a filozofiei 
kantiene explică, într'o măsură însemnată, caracterul ei dogmatic. 
Negiijind analiza critică a noţiunilor iniţiale, Xenopol părăseşte 
prea des terenul empiric, recurgind uneori la resursele dialecticei, 
alteori la acele ale unei rudimentare metafizici poetico-mltologice, 
asemeni aceleia pe care Wundt o găseşte deopotrivă la primii 
ginditori greci caşi în filozofia lui Haeckel.3 

Dar acest dogmatism, din care izvorăsc cele mai grave din 
erorile teoreticlanului, trebue pus, în primul rind, în legătură cu 
unele trăsături ale personalităţii intelectuale a lui Xenopol. 4 


1 H. Berr insistă asupra „observaţiilor de detaliu ingenioase sau 
profunde, acumulale în opera lul, de o largă experiență istorică și de 
o curiozitate științifică, foarie bine informală“, (op., id.. p. 

2 „O filozofie demnă de aces! nume, nu a spus niciodală decil 
un singur lucru, pentrucă nu a văzul decit un singur puact: şi aceasia 
a fost mai degrabă o viziune decit un contaci; acesi contact e pro- 
curat o impulsie, aceasiă impulsie o mişcare şi dacă aceaslă mişcare, 
care samănă unui anumi! viriej de o formă parliculară nu e vizibilă 
ochilor noștri, decit prin ceiace a cules in drum, nu e mai pulin adevărat 
că altă pulbere ar fi putai fi ridicată şi om fi arut totuşi, acelaşi virtej*, 
H. GES L'Intuliion philosophique, 1911, Revue de mâtaph. ei de 
morale. 

3 Vezi: 7 cgér de in „Die Kultur der Gegenwart", 1908, [i 
Ed. p. 122 131, (Despre Haeckel şi Ostwald). 

4 Din cercelările recente asupra psihologiei gindirii se impune 
lol mai mull deosebirea dintre două tipuri inteleciuaie, unal analilico- 
critic şi altal combinalor sintetic. (Erast Meumann, Intelligenz und 
Wille, 1915, Ed. UL. d 154 şi Eugenio Rignano, Psychologie du raison- 
gement, 1920, „Les diverses mentalités logiques“, p. 337). 

Pe cind cel dinlăiu se distinge prin analiza pătrunzătoare a pro- 
blemelor parliculare sau crilica ideilor stabilite, procedind cu alenjie 


ALEXANDRU XENOPOL QÎNDITOR 417 
E ec A LI 


Preocupările de istoric specialist şi de cercetător migălos al tre- 
cutului mau înlăturat nici o clipă vi spiritul lui dati! specniatiel, 
aspirația de a pătrunde esenţa lucrurilor şi absolutul, nevola 
explicărilor totale şi supreme. 

Pe cind intre puţinii oameni care au gindit în Rominia din 
a doua jumătate a secolului al XIX, Maiorescu, minte prin exce- 
lenţă logico-critică (ascuţită incă prin studiul îndelungat al istoriei 
sistemelor), socotind nu fără serioase motive că in faza de dez- 
voltare a poporului nostru, deabia deşteptat la formele mai înalte 
ale vieţii culturale „creaţiile speculative proprii ar fi premature 
şi deci condamnate la imperfecţie“ s'a resemnat, după cum observă 
d. Petrovici în remarcabilul său studiu! să rămină un simpla 
logician însă „un mare valorificator şi indicator de criterii“, 
Conta şi într'o măsură ma! înaltă, douăzeci de ani mai tirziu 
Xenopol, cu un spirit critic inferior şi cu o cultură filozofică mai 
redusă, inspirati însă de demonul creaţiei şi de o fantazie specula- 
tivă mal bogată, unul în mod conștient altul mai spontan, n'au 
ezitat să clădească construcții sintetice îndrăzneţe şi vaste, im- 
brăţişind realitatea şi universul.2 

Desigur, evoluționismul materialist, mecanist sceptic şi pesi- 
mist al lui Conta, cu fundamentele lui fizice şi biologice, caşi 
evoluționismul dinamist. spiritualist, idealist şi optimist, care ani- 
mă teoria Istoriei a lui Xenopol prezintă ca orice sistem de gindire 
şi poate mal mult decit altele, dificaltăţi, obscurităţi, contraziceri. 

Istoricul critic al filozofiei le poate aprecia cu severitate şi 
Maiorescu, citeva fraze laconice ne-o dovedesc deajuns, le-a 
privit nu fără oarecare dispreţ din înălțimea spiritului său subti 
şi a logicei lui necruţâtoare.> 


la clasarea şi ordonarea materialului empiric, cel de al doilea e mal 
bine înzesira! in ceiace privește consiruciia unui sistem, care Imbră- 
lişează vaste domenii ale șiiinței. Dacă cel dintălu, ferindu-se de 
concluzii dogmatice, ajunge adesea la sceplicism, cel de al doilea nu 
porneşie !loldeauna dela deliniiii precise şi elsborale. În mersul gin- 
dirii iul, neglijind unele deosebiri esenţiale, prezintă adesea un aspeci 
precar sau prea Dulin critic- Însuşirile tipului analilic si acele ale 
celui sinletic se găsesc rareori, după Heumann, reprezentate Zaire 
măsură egală, în același spirit. Istoria gindirii, spune el, nu oferă 
poale, În această privinţă deci! un singur perleci exemplar, în Emanuel 
Kani. Tipul analilic | se pare bine reprezenlal! de ginditori ca Montaigne 
sau Hume, lar cel sinlelic de Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer. 

Xenopol aparline. după cum e uşor de văzul, lipului combinalor 
sinlelic şi păstrind sentimentul proporțiilor in domeniul intelectual, lace 
parle, cum ar spune Soinie-Beuve, din aceiaşi famille de splrile cu 

~ gindilorii mai sus pomeniii, după cum Maiorescu reprezinlă în mod 
eminent in cugelarea romînă, Ural analilico-crilic, 

1 Figuri dispărute, Ed. Ancora, 1924, (T. Maiorescu, 7-47), 
pubi. întăiu în „Viaţa Rominească“, Sepi, 1925. 

2 Îndrăzneala în domeniul speculației poale constilai uneori, un 
meril, cu lot riscul inlreprinderii, „line grande philosophie n est polni 
une philosophie sans reproche. C'es! une philosophie sans peur“, (Ch. 
Pèguy, Nole sur m. Bergson, 1914, p. 66). 

3 „Xenopol spune el, se vede incurcat în formularea unei pre- 

linse legi istorice", Critice, vol UL, Ed. „Minerva”, p 37. 


418 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu trebue totuși, să uităm că aşa cum sint, aceste încercări 
filozofice sint primele în felul lor, care ne-au deschis un loc, în 
Cugetarea europeană. 

ŞI apoi, mi se pare nedrept, să judecăm specolaţiile meta- 
fizice, mai ales cind e vorba de un popor lipsit de disciplina 
unel re A tradiţii intelectuale, cu măsura pe care o aplicăm 
producţiilor de pură ştiinţă. In avintul lor, care are ceva din 
entuziasmul adolescenţei, de a cuprinde întreaga realitate şi a 
ridica vâlul care a:cunde misterul existenţei, acestea complectează 
datele sărace ale experienţei şi insuficiența deducţiilor raţionale, 
prin elanul fanteziei şi elementul teoric şi logic e adesea, subordo- 
nat in ele, acelui intuitiv şi irațional. 1 

Pentru istoria culturii, aceste manifestări ale spiritului nu 
Sint însă mai puţin importante ca acele ale religiei sau ale 
artei. 2 Indărătul asprei ţăsături de noţiuni abstracte, simţim 
paipitind viaţa interioară a unei personalități, străbătind ceva din 
aspiraţiile unei epoci sau chiar din fizionomia spirituală a unei nații. 

Desigur filozofia tul Conta cași acela a lui Xenopol datoresc 
mult influențelor intelectuale dinafa.ă şi cugetări! apusene. 

Fâră materialismul francez al secolului XVIII, pozitivismul 
lui Auguste Comte şi evoluționismul lui Spencer, filozofia lui Conta 
ar fi avut o altă înfăţişare sau cine ştie dacă s'ar fi născut şi 
acelaşi lucru se poate spune fără îndoială şi de acela a lul Xe- 
nopol, în celace priveşte idealismul german sau unele elemente 
ale cugetării subtile şi nuanțate a lui Cournot. 

Am putea spune mal mult încă: filozofia lui Conta prezintă 
ceva din claritatea, simplitatea dar și superticialitatea, pe care 
o Întilnim la unii ginditori francezi, pe cind acea a lui Xenopol 
aminteşte uneori cel puţin masivitatea, adincimea, nebuluzitatea 
germană. 

Deşi puternice Însă, aceste Influențe intelectuale au fost colo- 
dës SES cugetători de propria lor senzibiliate şi experienţă 
a vieţii. 


ee 


1 Ribot a consacra! citeva pagini inleresanie imaginației mete- 
fizice. Ei o consideră ca o varietate a celei şiliniitice „corespunzind 
unei aspirații călră cunoştinţa compleci unificală și nevoei unel èx- 
poiri ullime, Imperioasă pentra unele spirile“. „Aceaslă neroe se 

aduce ES creajia unei hipoleze cosmice sau umane, consirullă de 
ordinar după lipul și procedeele hipolezei ştiinţifice, dar care radical 
subleciivă in originea ei, nu e obiectivă decil în aparență, fiind ua 
mi! rajionalizal”, 
deosebeşte două lipur! de melafizicienl: imaginalivi ai rajiona- 
Hait, Meiafizicele imaginailve sint loale, după dinsul, dinamice, incepind 
cu Ideile plaloniciene şi sfirșind cu inconștiente) lui Harimann. Ele 
sin! construciii semi-absiracie, semi-poelice. (Essai sur l'imagination 
créatrice, 1900, p, 210—215). 

2 Asupra ocesiei chesiii vezi: Wundt, „Einleitung In die Philo- 
sophie“, Ed. V, 1909, (p. 1-10), şi cu deosebire Dilthey, „Das Wesen 
der Philosophie versianden aus ihrer Stellung in der goletgon Welt", 
39 — 71, Systematische Philosophie Die Kuliur der Gegenwart, IÍ Aufl., 1908. 

3 „Orice metafizică, scrie Ribot, e un punct de vedere, un mod per- 
Sonal de a contempla şi lalerpreia ansamblul lucrurilor“, op. citală, p. 212. 


ALEXANDRU XENOPOL QINDITOR 419 
eeh o o o Si5 


In scepticismul şi pesimismal, care pluteşte te filozofia 
lui Conta străbate ceva din ecoul unui sula Se e mizeria, 
boala, presimţirea unul sfirşit timpuriu, îl făceau cu deosebire 
impresionabil la aspectele intunecate ale realităţii, 1 după com în 
idealismul şi optimismul lul Xenopol, care nu s'a indoit niciodată 
de realitatea progresului moral, îşi fac loc aspiraţiile unel firi 
bogate, expansive, generoase și entusiaste, pănâla naivitate, 2 

Cu toată inspirația și cuprinsul lor atit de deosebit, cuge- 
tarea lui Conta şi acea a lui Xenopol prezintă totuşi un aspect 
care le apropie, determinismo! lor, care nu è departe de fatalism. 

Dacă determinismul lui Conta exclude complect noţiunea de 
finalitate cași acea de valoare, pe cind acel al lul Xenopol mai 
puțin consecvent, încearcă să-i concilieze cu o misterioa:ă fina- 
litate immanentă (acel L'estin care urmăreşte realizarea unor va- 
lori supreme), reacţiunea ființei umane faţă de forțele oarbe ale 
naturii şi ale istoriei e considerată de ambii cugetători ca intimă, 
ca să nu spunem zădarnică. 3 

Nimic mai străin şi mai opus gîndirii lor, ca acel idealism 
al libertăţii, care in formele lui variate dela Kant şi Fichte la 


1 În lucrarea sa receniă Un systâme maler'alisie melaphysique 
au XIX siècle. La philosophie de B. Conia”, 1924, p. 279-190. D. Dan 
Bădărău a insista! asupra aceslei laturi a personalității lui Conte, 

2 Oheorghe Panu, un meesiru al portrelului psihologic şi cind 
palima nu inluneca lucida lui inieligrn|ă, un fin cunoscălor de oameni, 
lovarăşy de școală şi de linerelă al lui Alexandru Xenopol, vorbeşte ln 
„Amintiri dela Junimea” de „sinceriiatea naivă care era fondul caracle» 
rului său”, de „bogălia lul de idei” de „scrillorul inegal care a dal 
lucruri admirabile alături de alicle mediocre”, de „enluziasmul lui care 
se înfiăcăra loarie ușor şi adesea peniru puțin”, op. clială p, 56 şi 86 94, 

Pe cind senzibilitalea lui Conta preziniă, prin anlicipajie, ceva 
din aceia o perioadei 1880 1900, cu drepi! cuvint numilă în lileralura 
moasiră, eminesciană (și pe care Oherea și cu deosebire d. Ibrăileanu 
au analizal-o cu pătrundere) apărind înrudită cu acela a unul Emi- 
nescu şi Caragiale, (Vlahulă a Delavrancea în primele lor manileslări), 
Xenopo', cu tol inleleciualismul, care consiliue o lrăsălură comună cu 
aceştia, pria felu! lui de a simți şi reacliona față de realitățile sociale 
ale timpului, apariine mai wm d unei perioade anterioare, aceia a 
cărei generatie roagă , Gane) a iăcui Unirea şi Regalul, iar la 

le priviali anunță cea de azi. 

eg rs n dee studiu „Das Wesen der Philosophie”, Dilihey 
disiinge în diversitatea ali! de nusnjală a concepliilor asupra lumii, irei 
tipuri : 
e 1) Materialiato-pozitioisi (Democril, Hobbes, Comte) care Își 
are punciul de plecare În sludiul nalurii și e slăpinii de noțiunea de 
cauzalitate sirici fizică chiar atunci cind e conștient de caracierul fe- 
nome al realității. 

rA el obiectiv in care concepția asupra lumii e definilă 
de alliudinea vieţii afective. Ceiace domină in el e punclul de vedere 
al valorii, lar realiinlea e concepulă ca expresia sau evolulia unul prin- 
ciplu inconşiien! sau conșiien! de natură psihică (Heraclit, Sioicii, Spi- 
noža, Hegel). Cauzalitalea ia la aceșii gindilori un caracter !e/eolagie. 

3) Idealisinul libertăţii (Platon, Kent, Fichte, M. de Biran) In 
care concepiia asupra lumii e delerminală de o aliludine a volnjii, 
spiritul e independent de natură și noțiunile de creație și personalilale, 
pe primul plan. 


420 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Renouvier, James, Boutroux sau Bergson, proclamă intr'un elan 
victorios, spontaneitatea creatoare, independența, suveranitatea 
personalităţii morale în faţa universului şi (în raport poate cu 
profundele transformări sociale ale epocii) reprezintă ana din 
trăsăturile semnificative ale cugetări! occidentale, în cursul se- 
colului trecut. 1 

Oprindu-ne aici, cu aceste consideraţii, prin firea lucrarilor 
generale, subiective şi vagi, vom spune drept încheere. 

Problemele frămintate de cugetarea lul Xenopol (afirmaţia 
se potriveşte, deşi pe o scară mai redusă pentru Conta) şi a 
căror importanţi e covirşitoare, vor fi fără îndoială reluate de 
spirite mai bine înarmate din punct de vedere critic, mai pă- 
trunzătoare şi mai subtile. 

Ar fi de dorit numai, ca ginditorii noştri de mini, să păs- 
treze ceva din flacăra pură care a animat elanul creator şi te- 
nacitatea lor intelectuală. Veniţi prea de vreme, Conta şi Xeno- 
pol impărtăşesc soarta ingratà a precursorilor, 

Privită însă, în lumina imprejurărilor sociale” protivnice şi 
a condiţiilor culturale atit de puţin prielnice, lu care a fost înde- 
plinită, opera impertectă ce au lăsat-o, creşte în însemnătate şi 
efortul spiritual de care au dat dovadă, devine aproape eroic, 


Octav Botez 


(„System. Philosophie“ în „Die Kultur der Ge enwar!”, II Aufl, 
1908. Cap. Siruktur uad Typen der W eltanschaung, h 58). d 

Cum e uşor de văzul, filozofia lui Conia, iniră in primul un tar 
acea a lui Xenopol îi al doilea. 

Dintre manifestările E romineşii, nu văd decit „person alis- 
mul energelic” al d-lul Rădulencu-Moiru, care in unele privinii numai, 
ar putea fi clasa! in al treilea. 

1 Dacă între 1865 şi 1850, cind s'a formal cuyetarea lui Conta, 
curentul reprezentat deullimil doi cugetătari nu se manitesiase și iniizența 
lui Renouvier era neinsemnală, nu se poate spune acelaşi lucru despre 
Xenopol. Inire 1890—1900, anlorilatea acesluia crescuse, cel pujin în 
Franța şi Xenopol l-a cunoscut opera, pe core o combate. 

Să căulăm oare în aceaxiă aliludine comună ambilor ginditari, 
un ecou din psihologia specifică a ee nosiru, care moi greu in: 
cercai deci! altele, in cursul unul lrist şi apăsător lrecul și așezal în 
vecinilalea Orienlului, øzi scepile, mine increzălor în steaua norocu- 
lul, după cum suflă vintul împrejurărilor, se indoeşie pururi de efi- 
cacilalea efortului, stare de spirit ei de bine exprimală în vorbele 
cunoscule ele cronicarului „Nu sint vremile subi cirma omului, ci bie- 
tul om sub! vremi“. | 

D. Dan Bădărău impărlăşeşie aceaslă părere, in celace pri- 
veșie Conia. Ea ver polriri, tot atit de bine peniru Xenopol, căruia 
vorbele lui Miron Costin l-au serrit drept motto al istoriei sale. 

Nu îndrăznesc lotuși să fiu ali de alirmaliv. Comparală cu acea 
a alilor popoare din Orient, care au în urma lor sute şi mil de ani de 
inlensă cultură și din a căror filozofie se pot desprinde, (rä indolală, 
unele trăsături esențiale ale tiril lor elnice, cugelarea rominească, 
dacă s'a degaja! din faza copilăriei (elucubrajiile naive sale unul He: 
Hade) e desigur prea linără, peniru a permite indicații precise în ar 
ceasiă privință. 


Știință și improvizație 


——— 


Istoria literaturii romîne în străinătate 
Us 


Cind a apărut În străinătate prima istorie a literaturii ro- 
mine, discuţiile vechi şi inutile, cu aceleaşi argumente repetate 
ia infinit de adversari asupra obiectului și scopului istoriei lite- 
rare, erau definitiv elucidate. Se ştia că obiectul istoriei Hterare 
este numai literatura, iar scopul principal şi imediat explicarea 
acesteia prin descrierea timpului în care s'a produs şi biografia 
scriitorilor. Se stabilise prin comun acord Între specialişti, că 
examinarea operelor trebue să se facă independent de opinii 
preconcepute; că fiecare dată explicativă înainte de a se bucura 
de consacrarea istorică să (e supusă la cea mai minuțioasă 
analiză. Se recunoscuse înstirșii, că la alcătuirea istoriei literare, 
sinteza să fle intemeiată pe un număr cit mai mare de fapte 
sigure; că persoana istoricului să nu intervină niciodată prin 
declaraţii lirice sau cascade de elocvenţă, atit de puţin convingă- 
toare pentru cetitozul impasibil; că rolul istoricului este simplu, 
modest până la anihilare. 

Toate aceste rezultate au fest cunoscute desigur şi celor 
care au incercat să insemne pentru sirăini dezvoltarea literaturii 
noastre. Le-au cunoscut unii, le-au propagat alţii cu zel fanatic, 
blamind orice abatere. Dar cele mai înțelepte ginduri se termi- 
nă de multe ori în fapte absurde şi bizare; astfel şi bunele in- 
văţături, aplicate, au dat rezultate triste, lar propagatorii au avut 
cruzimea să le strivească, chiar ei, subt câăicăiul lor apostolic. 


* Vezi Viaţa Romineuscă, Februar, 1925, 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Intrat în rindul executanţilor, fiecare cinta acelaşi arie cu 
eben $ maj molt sau mal puţin izbutite; aceste variaţii se succed 
uneori cu deplină libertate şi fâră nici o măsură, schimbind 
complect aria veritabilă. De obiceiu insă, melodia nu este decit 
un pretext pentru ornamente, care sint intenţionat accentuate, se 
repetă cu stăruinţă şi astfel se impun atenției. Prin variaţii aria 
monotonă şi prea cunoscută capătă viaţă, produce mișcare şi 
citeodată chiar veselie, 

Variaţiile şi ornamentele au reuşit, e drept, să insufleţească 
istoria literaturii noastre, din străinătate; ele se intilnesc la exe- 
cutanţi diferiţi-— şi prin urmare sint generale; se repetă subt 
forme anumiie—şi prin aceasta devin interesante. De ele me 
vom ocupa În acest capitol, reducind la strictul necesar numărul! 
covirşitor al exemplelor. 


Cercetarea istoriilor literare romineşti din străinătate arată 
în mod evident că istoricii au ţinut cu prea multă tenacitate să-și 
afirme pretutindeni existența; ei au redus istoria literară la 
desfăşurarea propriei lor personalităţi, iar literatura la un mijloc 
comod şi inofensiv în vederea acestei preocupări constante şi 
singulare. Faptele care arată şi explică pe scriitori, faptele simple 
pma, l-au interesat şi atras numai atunci cind se pretau la 

gatele lor păreri originale. Deşi frecvente şi nefondate, aceste 
păreri se exercită în anumite direcţii și se manifestă subt forme 
speciale, în care se poate recunoaşte influența progresivă acer- 
cetătorului asupra obiectului pe care-l studiază. 

Prima formă de manifestare a variațiilor în cărţile stră- 
ine asupra literaturii noastre este caracterizarea şi clasificarea 

a originală a scriltorilor.—Asifel W. Radow, ca să spoe că 
asile Pogor, traducătorul ingrijit din Uhland, Goethe, Th. Gau- 
tier, Lachambaudie şi chiar Baudelaire, insă scriitor cu o exce- 
siv de mică producţie originală—astăzi pe drept uitată—este „u- 
nul din cei mai însemnați poeţi“, trebula să-l compare cu Alec- 
sandri („Wenn auch kein Alecsandri, ist doch Vasile Pogor.— 
ebenfalls einer der bedeutendsten“...). 1 In alt loc, Radow de- 
clară că în literatura romină, In acel moment, scriitorul repre- 
zentativ al genului epistolar şi satiric era d. J. Negruzzi („ist vor 
alien zu nennen“), 2 deşi Eminescu cu Scrisorile lui cucerise de 
mult ap loc şi—de ce n'am spune 2 păstrează nestingherit şi 


1 Dr. W. Rudow, Geschichte des rumănischen Schri/lums bis 
zur wart, musgearbeiiei mil Uniersliizung der angesehensten 
Schriftsteller, durchgesehena und ergăazi im Aulirage des Bukarester 
Cullusministeriums von Prol. L Negruzzi und G. Bogdan |Duicălj- 
Wernigerode, 1892, p. 144.—In acesi Un, se găseşte neauloriza! şi 
ără nici un molit pus pe coperta căriii, numele d-lui ). Negruzzi (+. 
i Timpul, 4 Oct. 1892: „n'am revăzul-o, nici complecial-o, ba nici chlar 
celil-o pănă azi”), Ce der, bogatele resurse ale imaginaţiei istoricului 
se pun in evidență chiar dela (le, 

2 Fbid., p. 190. 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 423 


După ce criterii îşi intemela caracterizările sale şi cit de 
darnic era in anumite privinţe Rudow, se poate vedea din rin- 
durile în care vorbeşte de Maiorescu. — Acesta, dispunea de atita 
agerime şi de atit curaj, incit lul Rudow l-a fost uşor să le 
recunoască după „capul săn de Napoleon“; şi fiindcă poseda a- 
cesie calități, nu putea fi considerat altfel decit ca „un Lessing 
romin” [„Beides (Schartblick und noch mehr Mut) besitzt in 
hervorragendem Masse (wie schon aus selnem Napoleonskopie 
zu ersehen) Titu Malorescu... verdient deshalb als der rum. Les- 
sing an erster Stelle besprochen zu werden! 

Un alt istoric al literaturii romine, G. Alexici, socotea că 
opera principală a lui C. Negruzzi e... Aprodul Purice, care Ia 
unele pâ'ţ. conţine descrieri frumoase şi comoaraţii la stilul lui 
Homer şi Virgil („hie und da von hübschen Schilderungen und 
Vergleichen im Stile Homers und Virgils belebt wird") 2—Tot 
el a caracterizat în mod nimerit pe Anton Pann. Se cunoaşte 
bine activitatea acestul cintăreţ de biserică, activitate de colec- 
tor și de tipograf; ea gare altă importanţă decit cea istorică şi 
e foarte departe de prețuirea exagerată de care s'a bucurat, cum 
vom vedea, multă vreme. Alexici îl acordă benevol în literatura 
romină un rol important; a recunoscut însă, nu fără oarecare 
mulțămire, că Anton Pann n'a fost Romin, ci „fiu de Tigan din 
Balgaria“ („Es war A. Pann... der diese wichtige Autgabe un- 
ternahm, nicht einmal eln Rumăne selbst, sondern ein Zigeuner- 
sohn aus Bulgarien’). 3—De fictiva dibăcie genealogica a lui 
Alexici, nu s'a lăsat intimidat H. Mort. Pentru dinsul Pann nu 
este altceva decit Roumanilie al poporului romin („Roumanille 
seines Volkes“); totuşi facind această apropiere, Morf uita că 
Roumanille a creat—în afară de culegeri—o operă originală şi 
an important curent literar, al cărui rezultat este poemul Mireille 
al lui Mistral, ceiace depăşeşte modesta activitate de simplu 
culegător şi versificator primitiv a lui Pann.—Mort credea că 
Anton Pann a cules poeziile lirice ale Rominilor şi deaici con- 
fozia pe care o face în cheva rinduri pline de duioșie, amintind ` 
că acesta nici n'ar fi bănuit că peste cinci decenii, insăşi Regina 
țării va păşi pe drumul aflat de el („er less sich nicht träumen, 
dass ein halbes Jahrhundert später die Königin des Landes sich 
nach den vămlichen Liedern bicken würde“).4 Din întimplare, 
nu-l aparţine însă nici meritul de prim explorator al drumului 

minunat, nici calitatea modestă de „părinte al folklorulul romin 
cu care s'au întrecut să-l gratitice cîţiva scriitori, deoarece Anton 
Pann n'a pătruns în folklor decit prin porţi deschise, 


Rudo (CH 158. 

H Dr. of vesta e der rumânischen Literatur, în deul- 
scher Bearbellung von Dr. K. Dielerich, Leipzig, 1906 (coleciia Die 
Liieralurena Ges Eech Se gc 

e, > 

3 iri ac Mori, Die e poe A Literâturen, Berlin und Leipzig, 

4909 (colecţia Die Kultur der Gegenwart, Teil 1, Ableilung XI, 1) p. 292, 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Locul comun, întiinit sistematic în publicaţiile străine, că 
Alecsandri este „cel mai mare poet al ţării”, il repetă deplin 
convins şi Morf; darel afirmă totodată că deşi Alecsandri a fost 
la „Janimea“, altul este poetul ei reprezentativ; acela, este Emi- 
nescu („Dass Alecsandri der moldauischen „Jugend” beltrat und 
an den „Convorbiri“ teiinahm, förderte die Bewegung. 
nicht er, sondern Eminescu ist ihr Poet”). 1 Intre cele doaă afirma- 
ţii ale lui Mort este o adiacă prăpastie. Cum a continuat Alecsandri 
să fie „cel mai insemnat” poet al ţării, cind el nu mal era poetul 
reprezentativ al generaţiei „Junimii“, cind nu mal corespundea 
aspirațiilor acelei generaţii şi cu atit mal mult, celor următoare ? 
ȘI de ce n'a fost ei poetul „Junimii“, cînd cele mai multe poezii 
ale sale, care se pot aminti astăzi, s'au publicat în Convorbiri 
literare alături de poeziile lui Eminescu? 

Dar aceste caracterizări originale merg pănă la opoziţie cu 
realitatea. Demonul originalității a împins pe Rudow să aşeze 
printre scriitorii întitulaţi de el „pesimişti papagali”, scriitori cu 
cele mai diverse naturi. Astfel, „Papageipessimisi* a fost şi 
Nicu Gane, 2— „pesimistul* care scria că „un ceas de bine ne face 
să uităm un ceas de rău“, şi care a declarat singur, mai tirziu: 
„totdeauna am fost cam optimist“, 3 

Altă formă de manifestare a variațiilor, o consecinţă directă 
a celei despre care am vorbit, este exagerarea. Pen'ru D.A. 
Teodoru, Alecsandri „est le seul qui avec Hasdeu se soit toujours 
maintenu au premier rang", A Se ştie însă că nota caracteristică 
a operei celor două excepţii stabilite de Teodoru, este tocmai 
inegalitatea... Lui Rudow i s'a părut că poezia lui Jenăchiţă 
Văcărescu „sană fanariotic* („klingt fanariotisch”). 5 Intre poeziile 
lui Văcărescu sint insă şi imitații de versuri populare, inspirați 
ferite de orice amestec al societăţii grecizate. Dacă și ele „sună 
fanarioti=*, atunci au aceiaşi calitate poeziile populare din colecţia 
lui Alecsandri, poeziile „smeritului scriltor* basarabean Gh, Păun, 
imitatorul său (cu variantele din Amărită turturică) r şi chiar 
întreaga poezie populară romină; dar Rudow a avut buna inspi- 
rte să nu observe aceste lucruri. 7 D Teodoru credea că pănăla 
„Junimea“, „on avait travallit d'une manière à peu près incons= 
ciente et, pour ainsi dire, anarchique".s Această concluzie e 
insă departe de realitate, fiindcă el n'a cunoscut programele 


Mori, Die rom. Literaturen, p. 433. 
Rudow, Geschichte, p. 145. 
N. Gane, Zile trăite, p 120. 
La grande Encyelopâdie, Tome 28, p. 1035. 
Rudow, Geschichte, p- 34. j 
Ci. Viaja Romineascăd, Mal, 1925, p. 300. 
Intr'un articol intitalat Lingua e lelleralure del Romeni, dia 
Rioista di Cullura (Roma, 1921, fast. 7-8), Igino Oiordani consideră 
cuvinlele „lanarioi” şi boer: drept sinonime. Cum ar fi explicat 
Giordani, expresia lui Rudow ? 
$ La grande Encyclopédie, T. 28, p. 1053. 


zi E LR ër kä bd ké 


| 


ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 425 


vechilor reviste din Moldova, cu deosebi 
A re 
eg din Dacia literară, Altfel, s'ar fi i peaga S pe 8 ` 
oieri ei pai Părți atei Aparent: că s'a lucrat cu phenn 
= stat chlar o critică culturală 
influențat ma er ce-a fa 
Jee: i tirziu, în mod evident, pe uni! scriitori dela 
ot atit de bine informat, declara 
combătut „şovinismul latin şi ech rg eg Sg 
viel luptat împotriva exagerărilor latiniste ; în privinţa străi- 
x ului, trebue să se facă insă o imperioasă distincţie, deoarece 
a combâtut numa! străinismul în limbă, nu şi în cultură Era 
un dușman al culturilor străine acela care cerea în cunoscutul şi 
părtinitorul studiu „Direcţia nouă“, ca Rominia să părăsească 
dg rara contra străinilor“ 3 
ar exagerarea se poate schimba şi ea, chla 

aceleiaşi cărţi, ca orice chestie de dă şi de E e 

w pomeneşte cu insistență de „tătuca Tralan“ („ Vaterchen 
Traian”) şi ironizează pe Romini că se cred „nepoţii“ acestuia 
şi se incintă cu asemenea cuvinte goale,a se vede că esie un 
critic implacabil al exagerărilor latiniste. In acel timp însă lati- 
nismul sucombase demult prin sinucidere 4 şi toate aceste pagini 
pline cu săgeți trimise în vint, ironii şi poveţe (într'adevăr 
„leeren Worte“), erau inutile. Pănă aici o simplă exagerare 
caşi cele de mai sus. După cum susținuse odinioară Petru Maior 
în Dialogul pentru începutul limbii romine, că dacă se constată 
deosebiri între limba romină şi cea italiană, aceasta se datoreşte 
faptului că cea din urmă „a pătimit schimbare“, tot aşa şi Rudow 
a afirmat că limba romină „e mai latină decit cea italiană“ 
(„lateinischer als selbst das ltaltenische), 5 adică italiana s'a schimbat 
mai mult. Dela antilatinismul său înfocat, îl vedem aşa dar pe 
Rudow partizan al ideilor lui Petru Maior, din timpul în care 
E BEEN ~ nss pe inimă și cu deplină impăcare, că sintem 
„urmaşii Romei”, n drum mal scurt între e y 
găsit decit elocventul Pompiliu Eliade... EES 

Istoria literară nu se reduce insă la o simplă etichetare; 
istoricii au înțeles acest lucru şi deacela au căutat să corespan- 
dă cerinţelor teoretice, Ei au încercat să explice operele, să a- 
rate cauzele care le-au produs, care au contribuit să le menţină 
ori să le arunce fără îndurare în umbra uitării. Aceste expli- 
Ca, adesea dificile, au fost furnizate in aceiaşi abundenţă—caşi 
caracterizările—de spiritul original şi mereu vigilent al istoricu- 
lui. La ce îl foloseau acestula grămezile de mărturii sigure, cind 


Kg „Am vorbi! altădată de influența lui Alecu Russo asupra lul 
z kari, Dis dere Ee g 455. 
udow, Geschichte, pp. 38, 133, 159 eliç. 
4 Ci. L Şiadbei, Alexandru Lambrior, p. 14, 
5 Rudow, Geschichte, p. 14. 


426 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Ke d ———— 


rin indicii aparente or! chlar prin intuiție, putea să ajungă mult 
Zeg repede e formulă explicativă 7—ŞI nimeni nu poate să ọ- 
biecteze că istoricii nu şi-au îndeplinit în mod excelent obliga- 
la lor ingratå. 
g Poraa rudimentară a explicaţiei este comentarul cu scop 
instructiv. Astfel, în culegerea lui Alecsandri intitulată Doine, pe 
care o inchinase cu „iubire şi recunoştinţă” la 1853 „iubitului 
său părinte“, se află și poezia „Dorul Romincei”, reminiscență 
din cintecele de leagăn, însă cu o sintaxă străină („ȘI i-aşi fa- 
ce-o descintare, să ajung, un viteaz mare,” etc.). După Alecsaa- 
dri „dorul Romincei“ era să aibă un copil. —Rudow a avut o- 
cazia să analizeze această „doină“ şi să o explice (în felul său) 
cetitorulul german : „in Wa kä e SC denten 

ră, caşi cele din alte ţări ştiu să-şi împlinească a g 

n ee acesta cetitorul poate să afle dela Rudow chiar și 
lucruri nouă... 

SA lasâm insă comentarul divers şi accesoriu şi să vedem 
explicaţiile istorice. Dacă Neculcea a deplins mulţimea impilată 
de administraţia domnilor fanarioți, aceasta se datoreşte faptu- 
lui că era un om în sufietol căruia avea răsunet nedreptăţirea 
celor dezarmaţi. El a dat dovezi suficiente de imparţialitate şi 
oricine le poate gåsi între rindurile pline de viaţă ale cronicel 
sale. Pentru Teodoru, cronica loi Neculcea însă nu e decit „une 
monotone mtiopte sur les malheurs du peuple pendant le règ- 
ne des Grecs“. Acest recitativ adormitor, Îl atribuia unor moti- 
ve personale: Grecii i-ar fi fost ostili („ne le comblait pas de 
faveurs“) 2 De care privilegii mai avea nevoe Neculcea, după 
ce suise toate treptele de bolerie din ţara sa subt Fanarioţi ? 

Inainte de epoca fanariotă, nu erau deosebiri de limbă 
intre boeri şi țărani; Alexici a crezut însă că au existat şi a- 
tanci, fiindcă boerii ar H vorbit slavoneşte. 3 

Am văzut altădată, că istoria ca „şcoală de patriotism 
şi de morală“ a încetat în preajma anului 1830, cînd s'a intro- 
dus spiritul ştiinţific în cultura romină, Pentru Morf, chiar la 
1939, mai aveau ființă stări sufletești demult disperute, cum 
era ascunderea adevărului istoric din motive patriotice, Deacela, 
ei compară Rominia cu un parvenit, care nu admite cercetările 
istorice compromiţătoare pentru „pretenţiile sale de nobleță . 
(„Rumănien gleicht einem Parvenu, der von historicher Forschung 
nur insowelt hören will, als seine Adelsanspriiche dadurch nicht 
kompromittiert werden“). 4 Lomparaţia lui Morf, explica numal 
atitudiaea unui curent dispărat, lar nu întreaga istoriografie ro- 
mină, care o contrazire, 


Rudow, Geschichte, p. 70. 

La grande Encyclopédie, T. 28, p. 1031. 
Alezici, Geschicte, p. 12. 

Mori, Die rom. Lileraturea, p. 435. 


DaN 


ŞTIINŢĂ $! IMPROVIZAŢIE 427 
GE ȘI IMPROVIZAȚa an 


Lipsa unei influenţe germane asupra culturii romine 
de importantă caşi cea franceză, a eeneg Deg zi 
durere. Această lipsă, el a explicat-o într'un ton categorie, ca 
de obicelu: „Catechismele Calvineşti au sădit în inima poporului 
romin ura impotriva Germanilor”. i Cu anevoe s'ar putea găsi 
e explicaţie mai simplă, mai st'imtă şi mai nefericită.—Ea n'a 
fost acceptată—între alţii —de Alexici, fiindcă acesta voia ca in- 
fiuenţa germană asupra culturii noastre să aibă rezultate mari şi 
importante, încă din timpul catechismelor care ar ti săpat (după 
Rudow) prăpastia funestă dintre cele dovă popoare. Deaceia, el 
a evidenţiat cu neîntrecută abilitate această Intiuenţă, atfirmind 
că la inceputul ei chiar, Reforma lui Luther ne-a schimbat din 
simpla expresie geografică pe care o reprezentam până atunci, 
intr'o nație („so rbrtele sie doch das Volk, welches bis ins 16 
Jahrhundert nur ein ethnographischer Begriit war, aut und machte 
es zu einer Nation”)., 

Dacă elementul subiectiv nu se arată complect în formele 
variațiilor constatate mai sus, el devine dominant înaltă formă, 
care s'ar putea numi etalarea „eului" istoriogratic. Nimic na 
impledică pe istoric să-şi afirme părerea sa personală despre un 
scriitor ori o epocă, după cum cu uşurinţă poate adopta pârerile 
—şi acestea tot subiective—ale unei şcoli literare. Astfel a scris 
Rudow istoria literaturii romine sibt pavilionul „Junimel“,3 iar 
Teodoru, primind argumentele socialiştilor— mai ales ale lui Ghe- 
rea — a scris din punctul lor de vedere, căutind cu orice preţ 
scoborirea acelei „petite église littéraire“, care formase „Direcţia 
wovă". Chiar idelie politice ale istoricului au fost demonstrate 
în paginile istoriei literare; numai aşa se poate înțelege, de 
exemplu, de ce a reuşit Alexici să dovedească în cartea sa, că 
civilizația modernă rominească se datoreşte Ungurilor, prin faptul 
că a pornit din Transilvania... Contuzia intre istorie și istoric a 
mers pănăla manifestare de sentimente intime, cum sint simpa- 
tia ori antipatia pentru o literatură sau pentru un popor. Vor- 
bind de activitatea lui Alecsandri, iată cum procedează Rudow: 
„In unele privințe volumul al treilea al poeziilor lui Alecsandri 
e superior celui precedent; spunem în unrle privințe, fiindcă 
trebue să protestăm pentru onoarea adevărului chir dela intăla 
poezie. Nu există un „Cintec al gintei latine“, pentrucă nu există 
un popor latin, ci numai Iberi, Gali, Daci, etc., cărora latina le-a 
tost impusă de biruitorii lor, keprezentanţii „gintei latine“ au 
premiat în entuziasmul lor poezia, în care e arâtată pe pămînt 
ca Dumnezeu, ea, care „cu steaua In frunte” păşeşte Inaintea 
celorlalte popoare, vărsind în urma e! lumină. Ginta latină merge 
deci ori ca racul ori capul el este atit de sec, incit să | se vadă 


1 Rudow, Geschichte, p. 17 18. 

2 Alexici, Ghesc: ichile, p. éi. 

3 Cartea a fosil, pe lingă aceosio, revăzulă și adaosă in cercul 
Cenvorbirilor literare. 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 


> m celor care o slăvesc hotărirea şi vorbele mari; 
or pi ar faptele mari“. Preferă tardiv însă „faptele“, 
după ce a terminat cu „vorbele mari“. Influențat de Rudow, a 
scris până şi Mort că „Ginta latină“ are o „pornire antigermană 
şi că fala „nepotului lui Traian: a fost batjocorită de comedia 
lui Alecsandri („Seine Verherrlichung der Gintă latină (sic!) hat 
einem a sprochen antideutschen Zug. Aber die Prahlerel 
gewisser „Enkel Trajans“ verfiel dem Spott seines Lustspiels*), 2 
Pe această cale însă, Istoricii literari au mers mai departe. 
Fără multă reflexiune, a declarat categoric Alexici că influența 
latinistă din Ardeal a fost mai puternică în Principate decit in- 
flaenţa franceză; 3 iar Morf, Istoricul literaturii franceze, a ironizat 
această influență prin cuvinte evasive.4 Mai sincer şi mai puţin 
diplomat, n'a văzut Rudow nici o dificultate ca alături de butada 
des repetată şi stereotipă „cher papa Trajan“ şi potopul de „laude 
aduse influenţei franceze, 5 să strecoare o modestă şi nepretea- 
să expresie: „neruginarra Franţei” („Die Uaverschămthelt 
nkreichs“). 6 Cu ajutorul sincerităţii sale nelimitate, a lunecat 
pănă la propria glorificare. Căci terminindu-şi cartea, Rudow na 
uitat să scrie, subt formă de ecou: „Nu mă pot despărţi de ca 
fără să mulțămesc incă odată... pentru apreclerile atit de onora- 
toare, că ași fi fără îndolală cel mai competent neromin, că ași 
fi întrecrt pe predecesorii mei romini şi chiar că aşi fi dat prima 
tratare științifică a materiei“. Dacă Victor Hugo se comparase 
odinioară cu Atlas şi cu Mont Blanc (In Deuxième Légende, t 
ll, p. 25), de ce nu ar H permis şi „istoricului* Rudow, un mo- 
ment de stupidă autoadmirație? Mai riscată e pomenirea cuvin- 
tului „ştlințific® în această carte, amestec de spirit indoeinic, 
pasiune şi elocvență lambică. Nu se flata totuşi, vechiul său 
precursor Carra, cu aceleaşi cuvinte şi nu utiliza aceleaşi procedee ? 


e Za 


După ce am văzut formele subt care se manifestă elemen- 
tul ră în istoria lteratarii noastre din străinătate, să o 
oprim puţin la chipul cum stot cunoscute faptele pe care istoricu 
trebue să le împârtăşească celor neiniţiaţi. In această privinţă, se 
poate observa o curioasă intervertire de roluri ; istoricii destăinuesc 
altora, cu siguranţa celui care posedă adevărul etern, lucruri ră- 
mase şi pentru ei ncințelese şi tainice. Vom determina şi E 
formele generale subt care se prezintă faptele, reduciad număru 


— —— 


Rudow, Geschichte, p. 145. 
Mori, Die roman. Literaturen, p. 432, 
aime e ee p. ră 
, Die rom. E à 
-aelig Geschichte, Se 157, 442, 181 eic.; 133, 139 ele, 
Rudow, Qheschichie, p. 142, 


KEE gl 


EE ŞTIINŢĂ ŞI IMPROVIZAŢIE 429 
Arn! A E 


exemplelor la minimum, deo e V 
e i niciodată zt" eg arece erorile-—cum s'a mai Spus—nu 
storicii literari au o vădită tendință spre isie: 
Rudow a crezut că satul Mirceşti al ni Fu e EN 
Prut, lar Alexici, a afirmat cu nestrămutată convingere că Eliade 
şi-a tipărit gramatica la anul 1827,2 că Bolintineanu, cași A- 
lecsandri, a fost influențat de literatura populară, 3 etc.. Ei simplifică 
faptele, schimbind totodată realitatea istorică: vorbind de şcoala 
latinistă, Teodoru pomeneşte de Klain şi Malor, însă uită pe 
Şincai; el afirmă că numai G. Panu reprezenta în „Junimea“ cu- 
rentul francez, + cind însuşi Panu a spus cindva că grupul fran- 
cez era la „Junimea“ mai numeros dech cel german. Avind 
cunoştinţele nesistematizate, istoricii vreau să desprindă fapte 
precise dintr'un adevărat haos, expunindu-se neincetat la con- 
fuzii: Mavrogheni, pentru Rudow, e tot una cu Mavrocordat ; 
ta Influențele străine din opera loi Alexandrescu, Alexici trans- 
formă pe înțeleptul şi prudentul Horatius în uzurpatorul părții 
“uvenite jot Boileau; Cronica lul Ureche a aşteptat cu resemnare, 
după Teodoru, pănăla 1872 ca să întilnească prima oară tiparul ; 
iar Morf, odată cu limba bisericii a făcut pe Romini să primească 
dela Slavi şi creştinismul. 6 Afirmațiile adesea nu mai sînt cu 
nimic motivate, fiind fantazii crezute doar de cei care le scriu: 
Teodoru îl face pe Miron Costin autorul unei istorii a Ungariei; 
Rudow îl atribue „prima încercare de Istorie a limbii romine“, - 
Tot Rudow il duce pe Alexandrescu să moară în formidabila 
cetate de pe malurile Tamisei şi spune despre C. Negruzzi, e 
s'ar fi ocupat cu studiul limbilor romanice. $ La rindul săv, Alexie! 
lămureşte suficient pe cetitor, spunind că dd, Sadoveanu și Sandu- 
Aldea au descris viaţa țăranilor din Transilvania („Sandu und 
M. Sadoveanu sămtlich Darsteller des siebenbiirgisehen Dorf- 

lebens’). 9 

Parada de erudiție a Istoricilor literari—cind aceasta nu e 
de împrumut—nn servește decit la înflorirea fondului şubred și 
sărac. lar cind se abate cineva pe la locurile indicate cu osten- 
taţie, rămine totdeauna desamăgit, fiindcă nu află nici istoria 
limbii romine scrisă de Miron Costin, nici viaţa țărănească din 
Ardeal în opera d-lui Sadoveanu, adesea nici ceiace vrea istoricul, 
Astfel în bibliografia dată de Teodoru, e pomenită şi broşura de 


1! Rudow, Geschichte, p, 68. € i 
2 Alexici, Geschichie, p. 98. Tot aşa crede şi L. Şăineanu in 
monogralia sa „specială“ asupra lui Ellade „co gramotic şi filolog 
(p. 7.) şi în storta filologie! romine, * p. 145. 
Ibidem, p. 110. S f 
La grande Encyclopédie, pp. 1051 şi 1055, 
Rudow, Geschichte, p. 7. 
Morf, Die roman. Literaturen. p 291, 
Radow, Geschichte, p. 24. 
Ibidem, pp. +8, 155. 
Alexici, Geschichte, p. 175, 


wi CD 4 En Ai gp ke 


430 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Studii“ a d-lui Tiktin, in care pe istoricul literar îl poate in- 
teresa—cind sint date exact—doar titlurile cărților. 


kd 
Lé H 


Considerind acum toate variațiile, Independent de forma 
subt care se manifestă, vedem că ele au două direcţii precise şi 
distincte: o direcţie de mărire a faptelor, prin adaose subiective: 
alta de micşorare a conţinutului lor. Prima se datoreşte „eului“ 
viu şi neadormit, care predomină obiectul de cercetare; cealaltă, 
ignoranței istoricului. 

Am spus că subiectivul şi ignoranța sint cele două elemente 
care alcătuesc improvizaţia. Aceste elemente, sint—după cum am 
văzut— predominante in cărțile străine despre literatura noastră. 
Deacela, istoria literaturii romine din străinătate aparţine improvi- 
zației şi continuă cu fidelitate evoluţia care a precedat-o. 


[Va urma) 


|. Şiadbei 


Cronica teatrală 


Teatru şi literatură 


industrializarea mijloacelor de producţie şi maşinismul dez- 
voită noţiunea de ordine şi clasificări, care în regimul mistic al 
vieţii, deriva haotic din citeva principii şi comandamente şi era 
purtat de ceva, ca de un sentiment. 

Civilizat prin metalurgie şi chimism, omul are o viziune 
unitară, care-i permite să deosebească disparatele, să perceapă 
afinităţile, să grupeze prin egy Zeie? în familii solidare, cea. n 
şi imaginile înrudite intuitiv. strucţia lul este logică şi consec- 
ventă şi, din această pricină, vie—şi în fabrică şi pe şevalet şi 
In creaţiile politice şi sociale. 

Dacă veţi considera o maşină de fabricat iuțeală, abur sau 
macaroane, veţi vedea că dela organele rigide pânâla cele elastice 
sau moi, toate piesele care concurează la armonizarea mişcărilor 
in vederea unul scop precis, Îşi datoresc existenţa aceluiași ma- 
terial. inginerul a supus metalele tuturor necesităţilor care Lan 
comandat conduita de a se menţine continuu in subiect. Intre două 
roţi dinţate de oţel, satelizate pentru o evoluţie uniformă, el a 
pus să şerpulască un lanţ articulat, fabricat tot din oţel, insă 
dintr'un oţel moditicat şi rupt. Pentru o E destinată să 
fixeze dur, s'a făcut un splint, care-l un virf de sfoară de fier; 
jocul cu tracţiune dintre două poncte a fost închis în spirala 
unui zaluf. O estetică a elementelor ordonă organizarea strictă a 
materialelor şi motivarea neapărată a compoziţiei. 

Abilitatea scobitorilor de piatră a Incremenit atenţiunea 
citorva secole asupra cite unvi monument de marmură trans- 
parent. Meşteşugarul a imbrăcat păretele în dantelă, obținută 
cu dălțile şi cu ciocanul, pe cînd dantela se capătă din singura 
agilitate a firulai de aţă pe firul igiiţilor de ivoriu. Frumuseţea 


432 VIAŢA ROMINEASCĂ 


copilărească a acestei imitații, pe care Egipţienii au dispreţait-o, 
clădind piramide, este lăsată în urmă de simpla bară a şinelor 
de tramvai. Grosul timpurilor Încolţise arta în preocuparea de 
amăşire a materialelor, strămutindu-le factice unele în locul celor- 
lalte, urmată de preocuparea imitaţiei dopă natură sau după alte 
imitații după natură, care se petrece cu mari tiraje şi în zilele 
noastre, Nevoia de a crea eo nevoe colectivă cu totul nouă, 
reprezintată în trecut de individualităţile monstraoase. ŞI astăzi 
se face o întreagă pictură sau o întreagă literatură în genul 
sofisticat, al căruia model este arta hirtii de o mie de lei sau a 
timbrului poştal, zugrăvite după natură, pe o tavă pentru 
zeu i 
n așteptarea unui proces, am avut pentru întălaşi dată prilejul, 
odinioară, să analizăm sala paşilor pierduţi a Palatului de Justiţie 
din Bucureşti, de sus, din galeria Curţilor de Apel. Am fost izbiţi 
întâiu de friza inghirlandață la nivelul parchetului dela etaj: frunze 
de marmură crescind nejustificat din tenculală de var. Apoi, ne-am 
răzimat de balustradă: balcon de marmură zidit în molaz. Ne-am 
ridicat însfirșit nemulțumirile la arcadele fanteziste, de sus, 
lar cind am zărit solul de ciment şi mozaic, dedesubtul tuturor 
påreților şi excrescențelor silite la echilibru prin violența anti- 
tehnică a arhitectului, am incercat un sentiment de spalmă. Gustul 
constructorului a pervertit până și dalele, sucite din repaosul jor 
normal, prin flori de cercuri rotunde, secționate de părți de alte 
cercuri şi jucînd împrejurul cite unei stele mari, lipsită de orice 
scuză, Am avut impresia în gigantic a unei cocloabe de periferie 
unde cartonul, tinicheaua, şipca, pămintul galben şi salteaua de 
pae st aliază Intr'o mizerie morală stridentă de material constructiv. 
In timpul răscoalelor din 1907 ţăranii dintr'un sat argeşan 
se întorceau acasă dela un conac devastat. Fiecare ducea subsuoară 
stărimăturile cele mai inutile, ale cite unui obiect inutil. Un sătean 
purta un braţ de clape de pian.—Nu se ştie, poate vor trebui 
vreodată la ceva, afirma săteanul. Tot aşa, in vremea războiului, 
țăranii artilerişti adunan din drum bucăţile de sfoară şi cirpă, 
bejele şi surcelele, pe care le păstrau lingă tun. Ofiţerilor 
surprinși de osteneala zădarnică a soldaţilor, aceştia le răspundeau 
cu prevederea că poate se va strica la tun ceva. Plugarii făceau 
cunoştinţă cu civilizația mare a metalelor abla atunci şi se gä- 
seau în acelaşi stare de spirit fotografică şi răzleaţă care implage 
“pe un scriitor să cetească din Telemaque şi Paul Valéry ca să a- 
dune motive şi puncte de plecare, adaptabile limbii romineşti. 
O epocă înireagă va avea o singură imensă muncă de făcut, 
să reintegreze materiile şi să le grupeze în ordinea naturii şi a 
mecanicii, din care trebue neapărat să se ivească o artă nouă, 
încă neprevăzută, cași evoluția frinei şi a carburatorulut. Căci 
natura a precedat din veac noţiunile răspindite de ingineri. În 
fabricarea munților, a vegețaţiei și apelor, natura s'a comportat 
cu o inteligență ştiinţifică şi cu o disciplină a notiunilor, absolut 


CRONICA TEATRALĂ 433 
ONCA TEATRALA OO O O O B 


exactă, Ba ne-am simți dispuşi să credem că la construi 
de plidă, a piramidelor, a dat Di ea o mină de ajutor éen 
Ee mai uşoare în spinările cafenii ale robilor lai 

Foloasele educaţiei industriale şi le-au însușit mai multe 
arte, dar in primul rind şi cu un succes notabil, arhitectura şi 
sculptura, care au renunțat la maimuţărirea precedentului, au 
prigonit cu mina cîtorva meşteri accesoriul, existentul şi breio- 
cul şi au creat linii şi suprafețe în stilul materiei adevărat. 

O artă care dimpotrivă nu sa influențat nici de cum de 
marele eveniment şi care a căzut în starea de sâlbâtăcie şi de 
seral! a cadinelor inzorzonate, este teatrul. Teatrul cunoaşte 
actualmente virsta lui cea mai urită, inecat în erbri şi idolatrii de-o 
nemai pomenită stupiditate. 

Ce este teatrul? O literatură ? Pentrucă scriitorul trece din 
roman şi versiticare, în piesă de teatru şi invers, ca dela o formă 
la altă formă, ne-am obişnuit să socotim teatrul ca o formă a 
literaturii şi zicem literatură şi literatură dramatică pentru a 
confunda două genuri. Pentrucă şi literatura şi teatrul utili- 
zează aceleași materiale, nimic nu ni se pare mai natural ca 
dubla îndeletnicire a scriitorului, redus la meşteşugul urzitorului 
de cuvinte. Totuşi literatura, contemplativă şi descriptivă, se 
deosebeşte şi în ritmul şi în concentrarea ei de teatru, care in- 
fringe lenea cuvintelor, mai mult sau mai puţin accelerate insă 
supuse unui paralelism orizontal de repaosuri inevitabil, trece 
dincolo de cuvinte, le sparge şi le face caduce, construind situaţii, 
armonii biologice şi contraste superlativ animate. intrun fel 
oarecare, teatrul este faţă de literatură ceiace ar părea să fie 
versul faţă de proză. 

Toată lamea cu cincizeci de cârţi în pălărie scrie teatru şi în- 
deobşte orice autor de cărţi, atirnă nomai de vola lui ca să devie un 
autor dramatic. Insă teatrul propriu zis nu este acel teatru care 
ni se serveşte din toate părţile lumii cu o egală absenţă a noţiunii, 
copii de copii, modalităţi de retlexuri, pul jumuliți de re- 
miniscenţe trezite. In torentul de contratfaceri şi de contrabandă 
nu se Iveşte nici cînd pauză interogativă şi ginditoare, şi dru- 
mul falş al undelor falşe curge, din izvoarele falşiticate. 

Este bine înţeles că limita teatrului cea din armă şi punc- 
tul jot de pornire în expresie este şi rămine cuvintul, întraripat 
de vintul in zigzag melodic al deit, Insă un cuvint care nu se 
găseşte în vocabularul din bibliotecă al scriitorului ci in căldarea 
cu metale topite a turnătorului. Toate tiparele verbale au cu to- 
tul alt conţinut și semnificările, dacă se găsesc pe acelaşi fir 
telegrafic, nu-i mai puțin adevărat că toate din pasive devin ac- 
tive şi fertile. In teatru, cuvintul duce în caravane rapide 
soarta ideii, Intortochiată de literatură. Aprind in teatru Însem- 
mează ard şi ard însemnează consum şi sfirșesc.. Textul în 
teatru cuprinde în sine, adunată şi aglomerată, o viaţă, care are 


434 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


datoria să se concentreze exploziv în textul dialogat., Ca să devie 
teatru deplin, întregului text îl lipseşte un singur accesoriu: acto- 
rul. Puterea textului, intovărăşită cu puterea actorului, realizează 
teatrul total. Calitatea ştiinţifică a celor doi asociați rezidă inte- 
gral în simpla lor asociere. O plesă bună cu un actor bun, tre- 
bue să Conte pretutindeni, Intro cameră goală, în cimp, sau in- 
tr'o clopotniţă sau într'o sală de spectacol, toată emoția, tot 2- 
devărul şi toate suggestiile, fără să piardă și să ciștige nimic în 
ambianţă. 

Trebue să recunoaştem că acest teatru, adică teatrul pro- 
priu zis, constitue o dificultate pentru mercantilismul şi vanită- 
Hie autorilor, uriașă. EI anulează dintr'o singură trăsătură 99 la 
sută din repertorin! mondial, 

Dată fiind mediocritatea obştească, autorii au ințeles că în 
concesii şi toleranțe se află mai multă încăpere pentru talentul 
lor dramatic—şi au înființat, ducind-o la maximum şi la gigar- 
tic, o analogie la legendele care iosoțesc desenul insuficient în 
tehnica lul strictă. 

Indată ce veţi răstol un text de teatru şi veţi vedea mnl- 
tiplicindu-se parantezele, literile italice şi explicaţiile, veţi avea 
o primă dovadă brută că vă găsiţi în faţa poate a unei lucrări 
literare complete insă ne t a unel cirpeli de teatru. Au- 
torul simțindu-se invalid, descrie mobilierul, uşile, are nevoe de 
costume, de covoare, de ferestre colorate, de lumini crepuseu- 
lare, de tablouri în scenă, de codri, de perspective şi de o her- 
ghelie de cai verzi. Aceasta se cheamă: montarea, În cronicile 
teatrale se vorbeşte iniotdeauna inevitabil, despre acest balast 
i reg şi idiot, ca de un component sine qua non al genului 
teatral. 


Era prin urmare un loc liber, al lagității autorilor, al ab- 
senţei de vocaţie reală. Aci s'a strecnrat Regisorul—să-l scrim 
cu literă mare—şi autorii l-au primit cu entuziasm, ca pe o in- 
teligenţă chemată să substitue lipsii lor de talent mijloacele tapiţe- 
ralui, peruchierului, croitorului, limonagiului, zugravului de firme, 
şi să dea în loc de teatru o expoziţie în 3—4 acte de produse 
comerciale variate. Şi pentrucă doi-trei oameni foarte inteli- 
genţi au rectificat prostia autorilor cu cîte un detaliu completiv, 
numeroşi actori lipsiţi de temperament şi clubmenii derizorii eng 
simţit chemaţi cătră un succedaneu de muncă uşoară, au năvă- 
lit în magazia cu rechizite şi s'au transformat in regisori, As- 
al, nu mai poate exista teatru fără regisori, după cum nu se 
D restaurante fără chelneri şi cabinete dentare fără scai- 

tori. 

Eliminind pe autor din opera lui, regisorul, avintat in ek 
nematografie, s'a obrăznlcit totalmente şi a înjugat la regulile 
sale şi pe actor—şi cu atita tiranie încit şi actorii și autorii, fără 
stăpin şi incintaţi că şi-au it un împărat, au proclamat opt 
necesitatea regisorului. La Teatrul Naţional din Bucureşti guver- 


____ CRONICA TEATRALĂ 435 


nează cu modestie şi cu o pricepere unică, de îndelungată vreme, 
spectacolele, d, Gusty. Pe acest salvator de nulitați imense, 
l-au injurat numeroase generaţii de autori şi actori; acum, 
“logiile atribuite meseriei de dirijor le recoltează cijiva snobi 
de teatru, fabricaţi regisori prin copia fidelă a cite unul regl- 
sor din străinătate. 

Rezultatul epocii teatrale, a cărei durată se eternizează 
agravindu-se cumpiit, sint vizibile în magazii: kilometri de 
cirpă, trenuri de scinduri, vagoane de vopsea, prăvălii de vechi- 
turi, magazine de mărunţişuri. ȘI stupiditarea nu va siirși curind: 
așa, Teatrul Naţional din București va trebui peste zece ani să 
anexeze, să zidească şi să acopere Cișmigiul, pentra o suecesi- 
une neîncetată de alte magazii. 

Publicul bucureştean aplaudă în stagiune două expoziţii de 
bazar, Tebaida şi Bizanţ, şi cu toate că meritele aparţin ex- 
closiv costumelor, bărbierului şi magazinelor de desfacere, au- 
torii ies în scenă subt cortină, prea convinşi de meritele lor, zim- 
besc şi salută, ucenici al celor două contecţiuni, Despre Femeia 
cu două suflete și dot bărbaţi presa din Capitală a scris toate 
relele ce se pot spune despre o lucrare dramatică nouă. Reflexi- 
unea ne obligă să recanoaştem în plesa d-lui Sin-Giorgla o preo- 
cupare de simplificare netedă, de concentrare a snbiectuloi în 
personaje cu miez, indiferent de Influențele suferite. In definitiv, 
fiecare își alege prietinii şi cărţile care-i convin.—E o reacțiune. 

Teatrul bun se joacă în faţa unei simple perdele, trasă pe 
fondul unui părete gol. Cite plese din repertoriul actual, pot să 
infrnnte proba decizivă ? 


T. Arghezi 


TEATRUL NAȚIONAL IAȘI 
— Turneurile.—C. Vernescu-Vilcea — 


Mişcarea teatrală s'a inviorat la noi spre stirgitul stagiu- 
al, mulţumită turnearilor oficiale, semioficiale şi pe cont pro- 
priu. Teatrele Naţionale din Chişinău, Cralova şi Bucureşti şi-au 
Ger echipe. Teatrul particular Bulandra-Sturdza a venit in 

egime. 

Văzind succesele filmelor, d. Tony Bolandra s'a hotărit să 
reprezinte o plesă cinematografică. A ales Kean. „Lovitura“, 
recunoaştem, La reușit. Apariţia actorilor într'o lojă a amintit 
publicului de un truc din reviste: ceace a făcut mare plăcere... 
Baletul a fost aplaudat. Muzica a produs Încîntare. Impuşcă- 
turile au desăvirgit succesul, Aşa-i de nostim servitorul care-şi 
trezeşte slăpinul cu focuri de pistol! Aşa-i de emoţionantă scena 
dintr'o tavernă, unde un actor impuşcă o balerină! Şi-i aşa de 
măreaţă apariţia unui personaj intre staluri: un domn elegant 
care scoate un revolver din buzunar, il intinde spre pieptul lai 
Kean şi, cu o impușcătoră groaznică, îl loveşte la pidor.—D, 
Tony Bulandra a fost în elementul său: elegant, cu vervă, cu- 
ceritor,.. atit faţă de partenere, cit şi de publicul feminin din 
sală.—D-na Lucia Sturdza-Bulandra, pogorindu-se spre rol, a 
creat o eroină delicată, ageră : o statuetă cu linii perfecte, dar 
inconzistentă—ca figurinele de unt de subt globurile de sticlă. 

Teatral Naţional din Craiova a fost mai abil: N'a venit 
numai cu piesa „CI lul de alarmă“, care n'ar fi putut jus- 
tifica subvenţia ministerială, ci şi cu „Gringoire“, „Poliphem*, 
„Hamlet“... D. Lon Manolescu a minunat versurile din 
„Gringoire“, în care fantezia lui Th. de Banville este cn 
măestrie redată de Anghel şi losif. Reprezentaţia s'a început cu 
„Pollphem“, un poem In două acte după Albert Samain. Co 
toată blana de fiară din spate, d. Manoiescu —firav şi blind—nu 
ae-a putut înfăţişa sălbătăcia ciclopului îndrăgostit de nimfa Ga- 
Mathela care, cum era şi natural, l-a ales pe păstorul Acys. 
Versurile închinate iubirii şi naturii au fost rostite de d. Mano- 
lescu cu elan şi cu indulogare. Firea d-sale s'a potrivit mai bine 
cu „Hamlet“, Totuşi... Ne-am gindit mereu la rolul din »Gindi- 
hel pe ss d. Manolescu l-a interpretat atit de adinc acum 

va ani... 


—— CRONICA TEATRALA 437 


După lamentațtile şi omorurile lul „Hamlet“, o echipă a 
Teatrului Naţional! din Bucureşti a jucat „Femela indărătnica.* 
Dela lacrimi, Shakespeare trece la ris nestăpinit. Marele Will 
cuprinde, într'o uriaşă imbrăţişare, intreg sufletul omenesc. . D-na 
Mărioara Zimalceanu a jucat foarte bine rolul Catarinel, la în- 
ceput : „indrăciiă“—cu mofturi, batjocorind şi păimulnd pe toți 
care-i eşeau în cale., iar la urmă : biindă, supusă, iubitoare— 
dupăce Petruchio (interpretat cu prestanţă de d. Anastasescu) l-a 
combătut violența aproape cu aceleaşi mijloace. D. Manu, în 
Tranio, a pus mulið vervă, 

Dar d. Petre Sturdza a reuşit să dea cea mai interesantă 
reprezentaţie : „Un duşman al poporului“, D. Stardza, cu tem- 

ramentul d-sale viguros, a făcut invazie în sufletul nostru. Dr. 

torckman a aruncat cu bravură acuzaţii societăţii — acuzaţii 
care-s de actualitate şi la noi. A fost lovit cu pietre, cum sînt 
loviți şi aici oamenii de ispravă. Am vâzutan caracter in luptă 
cu colectivitatea plină de meschinării. Multe din sentenţele lui 
lbsen au fost combătute de alții cu ușurință. A rămas Insă 
neclintită, cu toate atacurile, critica pe care a făcut-o el minciunii 
familiale, religioase, patriotice.. 

Turreurile trupelor din provincie şi din Bucureşti ne-au a- 
dus multe invățături. La noi, in cazurile fericite, asistăm la 
piese în care joacă cu artă doi-trei actori. De ansamblu nici nu 
poate fi vorba. Trupele din Bucureşti au realizat ansambluri 
lzbutite, Se simte mina directorului de scenă. Chiar trupa dela 
Craiova, formată din elemente slabe, a avut unitate de joc subt 
priceputa conducere a d-lul Manolescu, 

Teatrul actual na-i bazat pe protagonist, ci pe ansamblu. 
Spre desăvirşirea ansamblului, directorul de scenă trebue să se 
bucure de puteri dictatoriale. Un actor de rangul intâlu nu-i in- 
josit dindu-i-se un rol de mina a doua. Actorii cu pretenţii însă 
refuză toate rolurile, care nu corespund calltāții de societar, ani- 
lor de pensie şi talentului afirmat cu energie de posesor. Le- 
gea teatrelor contribue la debandada actoricească. Astfel cind 
direcția teatrului incredinţeaza un rol unul stagiar, orice societar 

—cerind acelaşi ml—are precădere conform nu ştim cărul articol 
de lege. Cu chipul acesta spectatorii, în loc să vadă în rol un sta- 
giar bun, văd un societar prost. Legea teatrului trebue modifi- 
el paţin în acest punct, 
ge et uni ha scump subvenţionate de Ministere, 
poate suggera ideia unei trupe unice, mari şi bune, care—im- 
părțită pe echipe—să dea reprezentații reoşite in toate colțurile 
țării. Decht multe trupe mediocre de provincie şi de Capitală, 
—mai bine o singură trupă alcătuită din elementele de merit ale 
tuturor teatrelor, condusă de specialişti şi consacrată nu unui 
singur oraş, ci ţării tatregi. In acest caz Ministerul care întreţine 
teatrul, ar compune— prin reprezentanţii lui—şi repertoriul... ne- 
'ăsind Întreprinderile subvenţionate, din dorul de ci;tig, să facă 


438 VIAȚA ROMINEASCĂ 


turneu de pildă cu „Clopoţelul de alarmă“ pentru cucerirea su- 
fletească a Basarabiei, 

Printre cei de-aiuri o socotim şi ped-na Agatha Birsescu, 
care a jucat cu trupa leșană „Magda“ şi „Messalina“. Marea tra- 
gediană a găsit, în sufletul ei abătut de ani! şi de deziluzii, o re- 
Zervă de patimă pentru temperamentul furtunos al Messalinei, A- 
lături de cadavrul lai Marcas, Messalina —în mijlocul mulţimii 
adunare—a poruncit genunchiior şovăelnici să nu tremure şi u- 
merilor să nu se încovoae subt povara durerii. In acea clipă Mes- 
salina şi Agatha Birsescu erau una şi aceiaşi persoană. Jocul 
d-nei Agatha Birsescu a fost un protest violent împotriva vre- 
mii şi a suferinţii. Am ascultat cu ochii în påmint armonia gla- 
sului ei care, izvorind din sufletu-i tinăr, se revărsa asupră-ne 
parcă fără nici un intermediar păminiesc. 

Vienezii il spun cu entuziasm şi venerație: „Unsere Agathe“. 
Francezii au acordat incetâțenire atitor artişti romini. Ame- 
rica — de-asemeni. Aceşti artişti, izgoniți din ţară de furia cabo- 
tinilor, au pus piciorul cu fermitate pe cele mai de samá 
scene ale ţărilor civilizate. De-acolo ei tinjesc după ţara lor. 
Un lucra nu trebue să se uite: Succesul artiştilor expatriați 
este o palmă pe obrazul publicului rominesc şi ceva mui malt 
pentru Conservatoriile, Teatrele st Ministerele care nu l-au pre- 
tuit şi nu i-au încurajat, Artiştii fugari au făcut însă şi ei c 
greşală. Ar fi trebuit să rămină aici, Să-şi fi făcut drum ca un- 
ghiile şi cu pumnii! In cele din urmă ei ar fi triumfat desigur 
şi la noi. 

„Unsere Agathe!*... 


Artiştii din lași, unii cu talent, alţii cu mai puţin talent— 
dar aproape toți din cauza vieţii modeste pe care o duc, de- 
parte de saloane, nu pot să joace rolurile personagiilor din lumea 
mare. Mai ales plesele moderne pariziene, În care apar oameni 
subțiri, sufăr din această pricină. Dintre artişti şi artiste, aces- 
tea din urmă reuşesc să poarte cu mal multă eleganță toaletele 
şi umblă mai liber pe scenă, mişcindu-şi mînile cu naturaleță 
ca la o vizită sau la un bal. 

„Mâgarul lui Baridan“ este o dovadă în această privinţă. 
Un actor de pildă, vrind să arate plastic fuga, a intins mina 
dreaptă inainte, așa ca braţul să facă un unghiu de 90 de grade 
cu antebraţul ; apoi a pus cealaltă mină cu palma întinsă la 
subsuoara cotului şi, agitind dinainte indărăt antebraţul drept, 
era fericit de entuziasmul dela galerie... — D-ra lonak a făcut o 
remarcabilă creaţie. D. Miron Popovici s'a distins. 

Piesa d-lor Calllavet şi de Flers a fost tradusă în mod tri- 
vial (Găsim expresii ca aceasta: ;„Prea ai făcut-o de ose". Şi-i 
vorba de nişte Parizieni,..), e 


E: i CRONICA TEATRALĂ 439 


Mai bine s'a jucat „Bărbierul din Sevilla“. Din această co- 
medie, n'am prea înţeles rolul lui Figaro —de-abia schiţat, ce-l drept, 
in „Bărbierul din Sevilia“, Dacă Teatrul din laşi ar fi jucat 
şi „Nunta lui Figaro“, publicul ar fi văzut că Figaro este, cum 
spune Brunetitre, „sinon le prophète ou le précurseur, mals l'a- 
vantcourrier, le trompette ou le clairon de la Révolution prochat- 
ne. C'est autre choseencore, Cest la protestation de la ruse, mais 
aussi de l'intelligence ou de l'esprit, contre la force et contre 
Mniquité. Que dis-je! c'est un symbole de la resistance ou dela 
révolte de la liberté humaine contre la fortune qui Paccable 
et la matière qui l'opprime“... Brunetitre, continuind, vorbeste 
despre o intrigă distractivă, despre pictură de moravuri, caractere 
şi însfirşit despre satiră socială. Deşi „Bărbierul din Sevilia“ cu- 
prinde În germen toate aceste calităţi ale „Nunții lui Figaro“, 
noi n'am observat la reprezentaţie aproape nimic, Noros de Bru- 
netiere care ne-a lămurit şi de textul lui Beaumarchais care nu 
samănă cu traducerea lui H. G. Lecca—traducerea care, la rindul 
el nu are asemănare cu plesa spusă pe scenă de artisti. Probabil 
sufleurul a făcut vre-o smecherie. 

D-na Braeschy a jucat cu graţie rolul Rosinei. Contele de 
Almaviva a avut un bun interpret: d. Aurel Munteanu. D-nii 
Sandu Teleajen, Calmuschi-— bine. 

Dr. Bartholo (d. C. Verhescu-Vilcea), un bătrin şiret, bă- 
nuitor şi amorezat, a păzit cu străşnicie casa Rosinei, Contele de 
Almaviva a trecut toate piedicile. Urmărind manoperele contelui 
şi ale Rosinei pentru a se vedea, pentru a-şi vorbi,—ne-a ve- 
nit în minte viaţa liberă de azi cu primblări şi jazz-band- 
uri... Odinioară cariera de amorezat nu era de loc comodă: ve- 
neal călare zeci de kilometri, agtepial în drum ceasuri Ìn- 
tregi subt ploae sau pe ger. Cite-odată primeai un rind. Alteori 
nu ţi se arunca nimic din balcon, Pe cind acum.. — D. Vernescu 
a fost un paznic inverşunat, cu ochii în patru—un tip desăvir- 
şit din galeria marelui artist dela laşi —dar care, în cele din ur- 
mă, a fost învins. A avut şi rivali de temut: tinereța şi amorul. 

D. Vernescu, in cursul acestei stagiuni, a împlinit cincizeci de 
ani de activitate teatrală. Publicul şi actorii l-au sărbătorit. A 
trecut jumătate de veac de cînd un copist dela o prefectură s'a 
dos „din ordin“ la urat acasă la domnu’ prefect. Acolo printre 
musafiri era şi un director de trupă, care l-a remarcat dicţia şi, 
adouazi, l-a luat în teatru. Aşa a ajuns d. Vernescu actor. 

De-atunci d-sa a dus o viaţă zbuciumată: actor în tropa lui 
Caragialy şi in acea a lui Millo, apoi însuşi director de teatru am- 
bolant, d. Vernescu a vagabondat decenii din tirg în tirg. Şef 

de cabotini, d. Vernescu s'a feritde cabotinaj. Inzestrat cu un 
mare talent, d-sa nu s'a lăsat tirit de entuziasmul spectatorilor 
cheflii dela mesele grădinilor publice, ci şi-a disciplinat talentul 
—consacrindu-| artei adevărate : naturale, simple, sobre... A stat 
la pindă, toată viaţa, ca să fure stima oamenilor. A prins alci 


440 _____NIAŢA_ROMINEASCĂ 


"o atitudine, dincolo un gest, o intonaţie... Şi-a fixat în minte chlar 
figură trecătorilor. Acest bandit de drumul mare a urcat pe sce- 
nă tipurile inhăţate de guler de pe drum, darcare se poiriveau cu per- 
sonajele piesei ` şi, bine-inţeles, după o prealabilă dechisire. Jucînd 
fără subvenţii, d. Vernescu a dobindit totuşi in cele mai multe 
locuri izbinzi, şi nu numai morale. Strategia d-sale nu era de 
loc complicată: d. Vernescu se ţinea in carent cu mișcarea tea- 
trală din străinătate, traducind sau adaptind toate piesele cu ră- 
sunet pe scenele teatrelor celebre. Ceiace făcea acum douăzeci- 
treizeci de anl un „şef de cabotini“ — de multe ori nu fac astăzi 
Teatrele Naţionale cu directori, comitete şi mai ales cu subvenţii. 

Cind insă cortinele au fost înlocuite pretutindeni cu ecrane 
de cinematograf, d. Vernescu a trebuit să se fixeze, D. Mihali Sa- 
doveanu La angajat, acum treisprezece ani, la Teatrul Naţional! din 
laşi. De-atunci şi pănă astăzi d. Vernescu a adus pe scenă creaţii 
neuitate. In „Noaptea Furtunoasă“ (Jupin Dumitrache) şi „Conu Le- 
onida față cu Reacţiunea“, d-sa aproape colaborează cu Caragiale. 

Publicul l-a sărbătorit cu aplauze, discursuri şi flori. 

Primăria Comunei laşi i-a därcht un loc, pe care d. Ver- 
nescu îşi va face o casă. Va avea grădină şi livadă. Va um- 
bla vara printre straturi cu Stropitoarea în mină, cu o pălărie 

de pae cu borurile mari. Se va duce şi la pescuit. Actorul care a 
trăit printre copaci de pinză şi stinci de carton, are o dragoste 
pătimaşă pentru natura autentică, In anii de pensie, care vor 
veni odată şi odată, va călca fineţele spre locul de pescuit— 
bucuros că ecoul paşilor de pe scenă, atașat de călcăe, se va 

ierde in iarba moale. Pe malul apel, cu undiţa în mină, d. 
ernescu ës visa zile întregi după un peşte de aur care, desigur, 
nu va veni.. 


M. Sevastos 


Miscellanea 


Petru Poni 


Cu Petru Poni a dispărut unul din puținii noștri oameni politici, 
care au fost mal inainte de tonte lucrători în domeniul specialității 
lor, au intrat in politică fn calitate de oameni de meserie, și mau făcut 
politică pentru politică (fle şi la sensul cei mai bun al acestei expresii). 

De obicelu oamenii politicii nu produc valori reale — materiale orl 
sutieteşti— ci, cum ar zice d. Anton Gherman, îşi inu Insărcinarea să 
„administreze* bunurile produse de cel dintălu. Petru Poni a fost un 
producător de valori, și politica lui a fost determinată de această cn- 
litate n lui. 

Petru Poni a fost un invâțat și un invăţitor. A făcut desco- 
periri utile, n anallzat bogățiile solnlui nostru, şi a fost vreme de ju- 
mătate de veac profesor la tot felul de şcoli. 

Acest Invăţat şi acest profesor a făcut politica unui invăţat și 
a unni protesor: s'a ocupat de invățâmiat şi de cultură. A fost un 
mare ministru al şcolilor (şi niciodată la alt departament), a organi- 
zat Invățămintul şi a creat Casa Şcolilor, ale cărei vicisitudial ulte- 
rioare nu-l privesc, 

Interesul pentru cultură—și deci pentru cultura poporulul--l-a 
făcut să se ocupe și de chestia socială, pentru care n lu.rat, tot în 
chip practic, ca „tehnician” şi nu ca „om politic”, atunci cind a fost 
preşedinte al Consilluiul superior agrar, rolul cel mai important pe ca- 
pe-| putea avea cineva după 1907. 

Ca scriitor, şi-a expus rezultatele cercetărilor sale, a intilaţat 
o publicaţie științifică în tranțuzeşte pentra a faco cunoscut străină- 
tății rezultatele munci! ştiinţifice romineşti și a aicâtult acele luminonse 
cărți didactice, care au ușurat chinurile atitor generații de elevi. In 
timpul din urmă a scris o carte despre răzeși, clară, documentată, o 
contribuție prețioasă la studiul claselor noastre sociale. 

Avem mulțumirea că pănă acum doi ani, cind virsta nu i-a ma! 
Ingăduit să continue — Poni a fost președintele consiliului do adminis- 


442 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trație al societăţii Viața Rominească, Nu putem uita momentul cind, 
ezitind să primească însărcinarea, din cauza greutăților ai a anilor, 
l-a hotirit Insfirşit argumentul că e vorba de un institut de cultură 
lo laşul său şi că ajutorul lul este cu deosebire preţios, 

Cu mintea plins în zilele acestea de el, de tot ce-a fost ei, fără 
voe ne-a venit în gind mereu şi amintirea lui Spiru Haret. 

Ce asămânare! Nu numai că au fost cel doi mari miniştri al 
noştri al învățţămintulai, complectindu-şi opera, dar între ei se pot 
face atitea alte apropieri. 

Amindol aceşti moldoveni au fost, lucru rar în părtea asta a 
țării, oameni de voință şi de acțiune, dar intrați în politică, amindoi 
au rămas acolo oameni al culturii. 

Amindoi au fost oameni de știință pozitivă ai oameni a! şcolii. 

Amindoi au fost oameni de mare energie, de mare tenacitate—și 
amindoi concentrați şi (Gett, 

Amindoi au avut o concepţie gravă şi morală a vieții. Pentru 
amindoi, în lumea asta au fost lucruri, despre care nu glumeau, cela- 
ce e rar la noi, unde zetiemeaua este răspunsul obişnuit ia toate cele. 

Amindoi au înţeles că cultura țării trebue să inceapă dela mal- 
țimea mare obijdultă şi intunecată, şi amindoi au fost democrați,— 
de fapte, şi nu de vorbe... 

Amindol au fost oameni de omenie, modești, atabili in relațiile 
particulare, dar intransigenti, de granit, chiar aspri in viaţa pubiică, 
adică atunci cind era vorba de interesele generale, 

L-am văzut pe Poni (imi vire greu să nu zic: domnul Poni 1) în 
atribuţiile lui de... preşedinte de club politic. Era can la universi- 
tate. Cine n'a auzit de prestigiul Iul enorm ca profesor și coleg, de 
autoritatea lui imensă, care izvorau din seriozitatea omului de ştiinţă 
şi din înălțimea lui moraiă.— Acelaşi atitudine caşi la universitate, am 
văzut-o la el în mijlocul clubului politic, Era respectat, temut chiar, 
cum n'o mai fi fost președinte politic decind e lumea. Simţea fie- 
care că nu are În iapă speța comună de politician, că e alfeeva. In 
adevăr, era altceva, Era lucrătorul, producătorul de valori, care pre- 
zida această adunare de persoane politice, mai mari şi mai mici. Era 
savantul, prolesorul, tehnicianul,—răzeşul serios, cu care nu se giu- 
meşte. Nu se poate inchipui o autoritate mal mare asupra altora, au- 
toritate datorită acelui fluid inponderabil care emană dintr'un caracter. 

Noi, cițiva, literați", cetitori de-ai lui Renan ai Schopenhauer, 
diletanţi și sceptici, respectam infinit pe acest om tare şi aspru, care 
ştia ce voeşte şi voia puternic, clar, simplu şi ardent, deşi liniştit. 

Dar Petru Poni mai este ceva foarte important. El, impreună cu 
Xenopol, Cobiicescu, Lambrior, reprezintă momentul cind incepe ști- 
ința noastră serioasă, obiectivă,—perioada pozitivistă a ştiinţei noas- 
tre,—in acelaşi timp cind incepem să avem şi o literatură adevărată, 
in preajma lul 1880, 

Povi şi-a pus şi el ştiinţa in slujba realităţilor naţionale (anall- 
zind produsele solului nostru) cași istoricii și loguiştii. ŞI celace 
făcea literatura, care, ajutată de modele străine, descoperea valorile 
sufleteşti ale poporului, a făcut și Poni in domeniul lui, punind ști- 
inţa adusă dela Sorbona în slujba descoperirii valorilor naturale ale 
pămintului rominesc, după cum in istorie şi limbă, Xenopol şi Lam- 
brior puneau ştiloța străină în slujba descoperirii trecutului limbii și 
al poporului. 


e Ain MISCELLANEA , 443 
ÎN E EE 40 


Dar Petru Poni a murit, laşul se  decoron 

siot ciţiva oameni de altădată, din acei care acea eege Se 
tale, Cindva vor dispărea și el. Vom râminea noj în de noi, „toţi cu 
See toți şăgainicie şi jemanfigişti. Ge 

până ce vom avea adevâraţi oameni de ace D Zeg 
deocamdată li pierdem pe ceitaiţi ai in curind Co ip "gege 
provincial, mărunt, chefiiu (mic-chefilu, căci mare parale), şi toate 
cele de altădată — Bărnuţiu, Maiorescu, Emivescu, Conta, Xenopol şi 
doi-trei bătrini care incă trăesc—vor li o amintire glorioasă iatr'o 
vreme de perfectă şi veselă mediocritate. 


Inainte de a isprăvi cu aceste cuvinte, trebue să mai adăogăm 
ceva. 


Acest om care a fost un mare protesor, un mare ministru, acest 
om care a muncit enorm, vreme îndelungată, aproape dealungul in- 
tregii noastre istorii contimporane, acest om care a lucrat la otgani- 
area științei și culturi! naţionale, care a arătat valoarea bogățiilor 
țăril—acest om care a contribuit ca puțini alţii la progresul material, 
moral şi intelectual al ţării sale, dar care m'a tăcut politică aşa cum 
se obișnuește să se facă, a murit sărac,—a trăit sfirgitul vieţii sale 
ca un pensionar din vremurile de azi. Atital 

Dar așa trebuia să fie, A fost în firea lucrurilor, E o lege. E o 
fatalitate, Nu se putea altfel, ȘI, la urma urmelor, și aceasta It intre- 
geşte personalitatea pentru noi, pentru viltorime, 

In hirtiile lui s'au găsit insemnări (pe cit am atiat, un fel de 
memorii) despre ce ar îi trebuit să mai facă. A muncit mereu, din clasa 
istăia primară pănă eri. Acuma insă se odihneşte, instirşit.—„V, Re. 


Unitatea Constructivismului 


Infine şi-a spus şi constructivismul opinia lui despre nol 
Şi bine înţeles tot prin „Mişcarea literară“ care acumulează toate 
bunele aprecieri asupra noastră. Bine înţeles tot printr'un inter- 
view. Acest mod de comunicare a ideilor a fost inventat de 
cătră politiciani pentru politiciani. Cutare personalitate marcantă 
putea să-şi „dea cu opinia“, să | se publice fotografia, să ne 
impărtăgească sublima d-sale biografie, adică felul cum minincă, 
cum doarme, cum face dragoste, Ă ge ca comunul muritorilor 
să afle ceva din secretul zeilor. Unii cer cu insistență să fie in- 
terviewaţi. Cunosc un politician care protesta că nu e intervie- 
wat și el măcar odată pe lună, ca colegul lui din alt partid. De 
aici, fireşte puterea gazetarilor. Cum majoritatea gazetelor sint 
politice, literajii se ofileau de gelozie. Imposibil de plasat mă- 
car o fotografie la vre-un cotidian politic! Atunci s'au inventat 
gazetele literare. Numai că în altă parte interviewurile au un 
senz şi cel care le dau o anumită greutate. Genul iritabil s'a po- 
tolit; poate in fine să-şi pue în valoare gindurile şi figura, să 
pozeze marţial ori modest (după genul orgoliului) ca la foto- 
graf. Reporterul a fost chemat de d. Vinea ori a cerut un in- 
terview, lucrul e indiferent. Vedeţi un simplu incident co'ldian 
care, însă e imens prin consecinţe, fiindcă s'au schimbat dela a- 
ceastă dată, insăşi premisele istoriei noastre literare. 

Nu putem discuta cu reprezentanţii constructivismului. In- 


444 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


tă! fiindcă există candori care dezarmează, care încintă. Aşa de 
pildă d.|. Vinea spune intervieworului său că, singura mişcare care 
contează în Istoria literară romină a ultimilor 30 ani e acela a 
„Contemporanului“ (a nu se confunda cu vechiul „Contemporan“ 
dela laşi). Această mişcare e „construciivismul“. Despre natura, 
procedeele, scopurile acestul curent nu putem şti nimic, fiindcă, 
asemenea practicelor magice, el nu poate fi înţeles decit de ini- 
țiaţi. Limba în care se exprimă nu e nici măcar esperanto (a- 
„easta tot are regull de gramatică) ci o juxtapunere de fraze, t- 
nele nemţeşti, altele engleze, italiene, ruseşti. 

Cu toată curiozitatea şi bunăvoința noastră, textele acestea 
rămîn literă moartă pentru not. Un sentiment de mister ne cu- 
prinde, poate ca pe Champollion înainte de descifrarea ierogli- 
felor. Aşa ceva m'am mal simţit dela lectura lui „Scarabée d'or" 
al lui Edg. Pop, ȘI acolo e vorba de un tainic alfabet. O șa- 
radă oarecare însă tot cedează la urma urmei la o logică de a- 
ranjament, care, după ce-ai descoperit o, ţi se pare extrem de 
simplă. Fi-va la fel, intro bună zi, şi cu constructivismul ? 

Poate. 

Fericim generațiile viitoare care vor asista la desiegarea e- 
nigmel. Pentru noi, nu ne rămine—hdlas!—decit resemnarea. 
Ne spune însă, d. |. Vinea ori Interviewe: pl său, nu ştim care, (la 
„Mişcarea literară” nterviewurile sint duale) că superioritatea 
„Constructivismului* stă în unitatea lui organică. Nu putem con- 
trela nici aceasta, fiindcă despre necunoscut nu se poate face nici 
o ipoteză. Ne întrebăm numai dacă constructivismul romin e a- 
celaşi lucru cu mişcarea confuză de curente care se chiamă ain- 
rea : expresionism, dadaism, futurism, suprarealism etc. ete.. 

Dacă da, primul gest câtră „unitatea organică“ ar îi gä- 
sirea unui nume comun la atitea aspecte diferite care au totuși 
ceva comun: incomprehensibilul. 

Ca recenzenti ai mişcării noastre cultarale, o altă problemă 
ne interesează insă aici: nu cumva mişcarea constructivistă poate 
H dăunătoare evoluţiei artistice romineşti ? Nu întirzie ea, cana- 
lizind strimb unele talente, desfăşurarea unor energii utile în altă 
parte ? Cetitorul care vrea să fie informat poate fi liniştit. Con- 
structivismul nu e ma! pericelos azi la noi, decit eran primii 
socialişti utopic, Moreliy ori Brissot de Warrville în sec. XVIII, al 
Franţei feudale. Erau aşa de inocente ideile socialiste atunci, incit 
nob etea care combâtea înverşunat liberalismul burghez, se amuza 
— lucrul era la modă—reprezentind în piesele dela Versailles, ca sim- 
plu divertisment, idilicele utopii comunitare. Deaceia ne permitem 
şi not digresluni inocente asupra constru:tivismulul. Fiindcă, vorbi 
lul Talleyrand: „Ce qui est exagert est Insignifiant".—M. R. 


Dela cenaclul d-lui M. Dragomirescu 


Cetim în ultimul număr al „Mişcării literare“ următoarele 
relativ la cercul literar al d-lul M. Dragomirescu: „Armonia 


— MISCELLANEA ____ 445 
cenaclului ar H şi mai pronunțată da 
Sarm anari ilaan yugn BE 
ll aceştia şi d M. Dragomiresca este lesit. 
Mal acum citeva şedinţe, cînd cetea d. MI pete 
d. Dragomirescu pătruns erdenDë. veeugiiene 
ei amenințe ed pereti ER acestora, a fost nevoit 
şa dar nimic nu s'a schimbat d 
noastre. Imi amintesc, —lucrurile geste otn ai de Reeg 
tiiodcă sint departe, —că şi atunci d. M. Dragomirescu Deng 
ua seminar pe toţi tinerii critici stimulaţi de bună voinţă. Indul- 
genţa d-sale paternă era şi atanci infinita. Misiunea acestor semi- 
nare era să eticheteze cu o formolă in vre-un compartiment diferiţi 
scriitori. Natural, un întreg arsenal de clasificari estetice era 
pus în joc pentru aceste nevinovate jocuri. Formulele definitive 
mi se pare că erau admise cu majoritate absolută. ' 

Oda'ă Maeterlinck a fost consacrat subt eticheta: „mistico- 
caduc". Cind a murit Carmen-Sylva, seminarul a fost convocat 
de urgenţă, chiar în acelaşi zi, pentru a fixa definitiv tiilul literar 
al nobilei dispărute, S'a căzut de acord asupra caracterizării 
„lirico- intimă”, fiindcă intrunea mal multe voturi. Toate acestea 
se treceau într'un proces verbal, pe care secretarul trebuia să-l 
cetească la începutul şedinţei următoare. 

In această candidă atmosferā, năvăleau citeodată, caşi acum, 
intruși. Se aşezau frumuşel, cuminţi, To ultimele bânci şi ascultau 
cu luare aminte. Dar la un moment dat, pe cind maestrul 
considera, de pildă pe poetul Gregorian, din cinci puncie de 
vedere, după cit mi-aduc aminte, ai intenzităţii, 'onalitaţii, call- 
Du, şi încă alte două, indicate de Wundt, cineva din fund se 
ridica serlos, grav şi se adresa d-lui Dragomirescu: 

— „D-le Profesor, am de pus o întrebare. 

— „Ce este? 

— „D-le Profesor, au existat haiduci? 

Fidelii! se indignau, restul se prăpâdea de ris. Bine înțeles 
lucrul nu se consemna În procesul verbal. „Mişcarea literară” 
ne povesteşte câ şi acum lucrurile se petrec la fel. Şi doar de 
atunci d. M. Dragomirescu a mai îmbâtrînit. 

In aceiaşi ordine de idei „Ideia Europeană”, în ultimul ei 
număr, se intreaba ce-i lipseşte d-lui Dragomirescu ca să fie 
chemat şi el ca ceilalţi critici d. Dragomirescu, cind ştiut este, că 
toată lumea îi zice... altfel. 

Seriozitate are doar prea multă, deasemeni obiectivitate şi 
bună credinţă. 

Răspunsul „Ideli Europene“ e câ d-lui Dragomirescu ii 
lipseşte autoritatea. Dar de ce-l lipseşte autoritatea? Curioasă 

roblemă de psihologie. Nol credem că d. Dragomirescu e prea 
un. Cum zice franţuzul, „il est sans malice“. De-aici imensa, 
creştina d-sale obiectivitate. E aşa de bun daa, cănici nu face 
deosebire între valori, ca să nu nedrepiățească vre-una. Toate 
jucrurile stau pe acelaşi plan. Deaceia compară pe Sorbul cu 


Shakespeare, pe Goethe cu Talaz etc.. În diferitele vicisitudin! 
8 


446 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care au tulburat cariera d-sale, d. Dragomirescu a rămas pur, 
inocent ca Sf. Caterina, după ce a fost violată de bandiți, pentru 
triumful creştinătăţii. 

D. M. Dragomirescu nu urâşte pe nimeni, in schimb iu- 
beşte tot timpul: altădată era amorezat de Cerra, Girleanv, Sor- 
bul. Acum de poetul G. Talaz. ŞI nudoar amor ca la toți oa- 
menil. Nu amor subiectivist, acela care creiază din nou, cu i- 
eg ee obiectul pasiunii sale. La inceputul erei noastre, d. 
M. Dragomirescu ar fi intrat deadreptul în „Vieţile sfinților“. 

Mentalitatea noastră, orlentală şi meridională, pertidă şi 
maliţioasă nu poate gusta însă inocența pură. ȘI e un defect, 
adică o senzaţie în minus... 

Se povestește că orideciteori răposatul Malorescu era între- 
bat dacă M. Dragomirescu e un critic perspicace, răspundea dis- 
distrat: „Da, are o inimă excelentă“. De unde se poate vedea, că 
însuşi Maiorescu, nu era aşa de occidental cum se pretinde. —M. R.. 


Alois Riehl = 


Moartea lui Alois Hiehl e 'nconjurată de o tăcere inexpli- 
cabilă. Chiar în Germania— pănă acum—singură revista filozo- 
fică Logos publică un mic studia asupra lui Riehl datorit lui H, 
Rickert dela Heidelberg, Totuşi cel care l-au cunoscut şi apreciat 
activitatea filozotică nu se lasă cuprinși de descurajare. Riehl lasă 
în urma sa contribuţii filozofice care vor Infrunta vremea fiind 
îacorporate demult în „substanță eternă“ elaborată de genera- 
ţia celei din urmă treimi a secolului trecut, Ei ştiu că a dispă- 
rut octogenarul Riehl, profesorul, omul, întocmai ca o ramură us- 
cată bâtută de vremea rea ; dar partea lui de muncă va râminea. 
„Ca să fii nemuritor trebue să fii indispensabil şi nelnlocuibil“. 
Și peste opera lui Alois Riehl nu se poate trece. 

Alois Richi e născut la Bozen în 1844. Era an „ţăran tiro- 
lez“. A studiat filologia clasică, filozofia, a fost profesor la un 
gimnaziu din Kiagenfurt, apol profesor la universităţile din 
Gratz, Freiburg, Kiel, Halle şi Berlin. Cursurile foarte audiate şi 
scrierile sale: Der philosophische Kritizismus und seline Beten- 
tung für die positive Wissenschaft (2 vol.), Zar Elntâhrung in 
die Philosophis der Gegenwart, Logik und Erkenntnistheorie și 
Führende Denker und Forscher (2 vol.), îl prezintă ca un neo- 
kantian din cel mal puţin depărtaţi de filozofia critică. Se ştie 
câ neokantianismul a apărut ca o reacțiune împotriva mo- 
nismului haeckelian naiv şi ignorant. Reintoarcerea la Kant a dat 
naştere ncokantianismului, acelui lung şir de cugetători, care vo- 
iau să 'nvioreze filozofia prin studiul profund al operelor kan- 
tiene. Studiu! lui Kant ducind pe deoparte la interpretări diferite, 
pe de alta la depăşiri, neokantienii s'au deosebit în diferite go 
şi curente, In sinul neokantienilor, Riehi reprezintă o direcţie de 
gindire care s'ar putea numi realism logic. Realism-—pentrucă 


MISCPLLANEA 447 


pornind dela teoria lucrului în si Ri bi o int-rpr T 
cest chip : Psihicul şi tizicul sint pa puncte riy eg al e 
celeiaşi realităţi. Nu exis:ă două experienţe : una ex'erloară, alta 
interioară, ci una singură cu două laturi în recipro. ă dependinţă. 
Această experiență generală e celace s'a numit Fenomen, core- 
lativul fenomenului fiind realitatea lucrurilor în toralitatea lor. 
lar ştiinţa nu e altceva decit experienţa sistematizată şi 'nlánțu- 
itā logic prin activitatea legilor gindirii. Sins — spune Riet e 
apariția logică a realităţii, deci legile naturale pot fi privite ca 
o aplicare a legilor mintale. Admiţind o fundamentare logică a 
experienţii, Riehl! deosebeşte cu grijă logica, „aceasiă matematică 
a cunoşiinţii”, de psihologie. Izvorul conceptelor apriorice şi prin 
urmare condiţia oricărei experienţe este unitatea conştiinţe! 

aci apare clar realismul: Uniiâţii conştiinţei îi corespunde E, 
tatea realităţii, Dovezile aduse de Riehi pentru dovedirea realită- 
{H lumii exterioare ` existenţa senzaţiei (sentio ergo sum et est) 
şi argumentul social, sint foarte discutabile. 

Nici Intro țară nu s'a discutat atit de mult ca în Germania 
în privinţa obiectului şi competinței filozofiei. Riehl marchează 
în această privinţă două etape, ca să nu spunem o contradicție, 
in prima, concepe filozofia ca o epistemologie : ştiinţa şi critica 
cunoștinței. Fireşte ca metafizica trebuia să dispară cu totul în 
fața teoriei cunoașterii, iar estetica şi etica erau exilate în veci- 
nătatea religiei. Mai tirziu, subt diferite influențe, Richt începe 
să se preocupe şi de aceste probleme din lumea valorilor. 

„Intotdeauna oamenii vor crede în supraomenesc, fie că 
lor numi Dumnezeu sau ideal... acest supraomenesc, acest ideal 
este lumea valorilor spirituale” 

Extrem de interesante sint notele lui Riehl asupra filozofiei 
intoiţi niste, pe care o explică ca o reacțiune impotriva şiiinţis- 
mului inuman, dar nu poate admite teama acestor neoromaniici 
de oboseala gîndirii conceptuale. 

Stilul aviatat, înţelegerea sigură şi deosebita lărgime a o- 
rizontului său spiritual asigură opera lui Riehi împotriva ui- 
tării.—S$, P, 


€ uriozităţi 


Ziarul Aurora (prin pana d-lui Tudor Teodorescu-Braniște) ne 
zugrăvește ca maloneşti, fireşte pe Incuniur. Vorbind de faimoasa 
„lege“ a „Interdependenței“, spune că nol ne-am însușit pe nedrept 
paternitatea ei, căci a fost introdusă" (adică Imprumutată) din Oc- 
cident de socialişti, cu malt inainte de apariția „Vieţii Romineşti*, 

şi a fost apoi formulată de Gherea To Cuvinte nitate. 

Trimitem pe Aurora la n-rul Vieţii Romtneşti din Decembre 
1924,—adică la articolul nostru, din ca e ca scoate pretenția noastră 
de paternitate a legii.—şi o ragâm să cetească din nou următoarele 
cuvinte, scrise romineşște şi fără nici o greşală de tipar: 


448 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Această lege, „descoperilă” în acesi sezon, afost descoperilă de 
Gherea acum Patruzeci de ani și a fost utilizată de el mereu in loale 
scrierile și polemicele sale“, 


NI ae pare că ne-am exprimat destul de clar. in orice caz, 
talentul nostru stiiistic nu ne Ingâdue o claritate mai mare. 
Acum să cităm cuvintele de admonestare ale Aurorei: 


pes curios Incă! —o revistă de Importanta Vieții Romineşi! 
s'a gr să alirme cu loală seriozilalea că această lege îi aparține”. 


Da, In adevăr, foarte curios... 

Zelul pentru d. Lovinescu D putea cheltui mai bine Aurora, 
scoțind pe acest sociolog din Incircătură, faţă cu d. LC Filitti, care 
in n-rul de lanuar al Convorbirilor literare Tel reclamă paternitatea 
usel părți diù volumul I a! d-lui Lovinescu. ȘI, un rest de rei (ci 
are de unde) il mai putea cheltui Aurora și cu d. Barnoschi, care-și 
formulează in n-rul trecut al Vieţii Rominești drepturile sale asupra 
unel părți din celace-a rămas nereclamat de d. Filitti, 


Aşa dar, necetind cu atenţie articolul nostru (adică cetindu-l eu 
o totală lipsă de atenţie) Aurora crede că polemica noastră a avut de 
scop probarua vreunei paternităţi. De fapt, acel articol vroia să arate 
că e nu ştiu cum, voim să zicem ridicol, să fim amenințați că vom 
fi distruși, fiindcă au apărut Toto carte nişte idei a căror existență 
însamnă moartea noastră,—cind ideile acestea la desbătusem nol o 
viaţă Intreagă. 


E) 


Aurora apără, fireşte, „democrația rurală* impotriva filozofiei 
d-lui Lovinescu. Se putea dispensa. Stendhal spunea că dacă vrei 
să faci platitudiai, Die Incal primului mialstru, Aurora să discute 
ma! bine cu primul ministru, ca Gherea sau cu d. Zeletin, care 
au formulat, mal Inainte și mai bine, idello d-lui Lovinescu despre 
democraţia rurală, 

Dar nu-l nevoe de multă discuție aici cu maeștrii, Intr'a țară, 
țărănească, fără industrie mare, ce altfel de democrație se poate face? 
CA doară nu e vorba de alegere, ci de un fapt dat, fatal. 

«Dar pănă la una alta, pentru cetitorii Aurorei, Viaja Romi- 
nească a rămas o publicație, care își Insugește ideja unui autor mort, 
şi, culme a neruginării, învinueşte pe un nevinovat că La furat 
această idee. 

ŞI serviciul acesta ll face Vieţii Romineşti tocmai Aurora, „cart 
del.. să ne aşteptăm dela dumneaei la o protecție...“ 

Dar, bive, Aurora n'a băgat de samă că nu cultivăm căutarea 
paternității? Dacă ea însăşi nu e in măsură să ştie ce-am putea 
reclama ca al nostru din opera d-lui Lovinescu,” n'a vâzut cel puțin 


Recunoașiem insă că aces! lucru e greu, căci d, Lovinescu 
are arla rară de a produce în cetilor amnezia necesară. 


—— m + 


că publicaţii ai oameni care nu ne sint prietini, ca Idela Europeană 
ari d, Nicolae Petrescu (în Mişcarea Literară), vorbesc mereu de 
pa eg d, redea dela nol, tără să mârturisenacă ? 

n toC să aprecieze rezerva voastră (unli prietini numesc a- 
ceastă rezervă: imbeciiitate), Aurora tace e el el să creadă 
că nolam furat moştenirea defunctului Gherea. 


Cătră d. Rebreanu 


D. Rebreanu declară că e „mihaite de atitudinea Vieţii Romi- 
neşti față de revista d-sale. 

E vina noastră? 

Mişcarea Literară ne-a atacat in primul el număr. Cum am răs- 
puna noi? Creştineşte : am primit apariția Migcării Literare cu vorbe 
bune și am felicitat=o că are director pe d. Rebreanu. Apoi am res- 
tabilit liniştit faptele, pentru care eram batjocoriți. Răspunsul Mişcă- 
rii Literare a fost ofensator, Ce-am făcut nol atunci? Am insuliat-o? 
Nu. Am râspuus regretind că d. Rebreanu nu vrea să râmiai fn ter- 
ment buni cu nol, am deplins lipsa de „occidentalisme a polemicil gi 
am dovedit cu argumente că Mișcarea Literară nu are dreptate io 
cele ce spune despre noi, 

ŞI atita tot, 

Sá spunem drept, avem prea multă dreptate. Ne plictiseşte atita 
dreptate. Am voi să nu avem uneori, să putem gusta voluptatea den 
me recunoaște vinile și greşelile. Ar fi şi o privelişte educativă pes- 
tru public şi pentru confrați. 

Aşa de pildă, se putea foarte bine ca să ne supărăm că 
Mișcarea Literară ne atacă în primu-i număr și so înjurăm,. și mal 
ales să-l Injurâm pe d, Rebreanu, răspunzător căci e director (laju- 
ria a doua a Mișcării Literare era neiscâlită, deci venită chiar din 
partea directorului), 

Dar am lost calmi, prea calmi poate, Ne-am zis: d. Rebreanu 
e romancier ; directorii romancieri nu-și prea conduc ei revistele (și 
deci „joacă şoarecii pe masâ"); d. Rebreanu e lnconjurat de moder- 
niști, şi ăştia siat o specie de viet itoaro care se infiltrează cit pot 
mal tare, şi foarte tegace : necreind o literatură mare, cu care să to- 
viugă, ei discută, discută, propagă și lar propagă, şi cam insultă. 

Tot așa cu d. Tudor Teodorescu-Branişte, mai sus analizat, 
No-ar fi fost uşor să recunoaştem vina, dacă am îl greşit. ŞI am fi 
putat greşi ; am fi putut uita cine e proprietarul „legii“. Trăim din 
adolescență cu ea, şi putea să nl se pară că ca noastră, De fapt, 
nici nu ştim cine o fi adus-o, d-rul Russel, Zubcu Codreanu, Gherea, 
ori o fi importat-o vechii socialişti autohtoni. Trebue să fie adusă din 
Rusia (nu din Occident, cum crede d. Branişte ; Occidentul nu poate 
fi preocupat mult de o astfel de lege). In orice caz, paternitatea nu o 
poate avea cineva dela Viaţa Rominească, căci pe vremea cind a 
iost ca utilizată întăia oară, cei dela Viața Rominească erau e- 
(ei în Meau.—Dar, încă odată, Indiferent de cine a formulat-o la nol 
tatătu, ea a fost crezul nostra al tuturora, şi puteam întrebuința un 
nol inconştient abuziv—și atunci cu plăcere am îl recunoscut greşala. 

(ŞI ca să revenim un moment asupra unul jitigiu—inţelegeți ce 
comic ni s'a pârut să fim anunţaţi amenințător că, dacă pănă acuma 
ne-a mers cum ne-a mers, apoi de-acum înainte ni s'a Incheiat, câci 


EE VIATA ROMINBASCĂ Jan 


s'a descoperit o lege nouă, asasină pentru noi. Ni s'a părut așa de 
comic, incit poale am făcut prea mare caz şi haz de pretenția asta 
nostimă 


) 
In definitiv, ne pare rău că op am putut recunoaște că am prä- 
dat pe Gherea! 


Faptele 


Am rezumat in n-rul trecut programul publicaţiei La Revue Jaive, 
din care reesen hotirirea marilor intelectuali Evrei (dia mai multe 
țări) grupaţi in jurul acestei reviste de a răminea Evrel, mal Evrei 
decit părinţii lor, dea crea o cultură şi o literatură evreiască, 

Am cetit insă un foileton al d-lui Sanielevici, din care rezgitz, 
după cifre, că printre Evreii de pretutindene este un curent de asi- 
eng la popoarele printre care trăesc, dovedit prin multele căsătorii 

xte. 

Aşa dar, La Revue Julye nu reprezintă tot evreismul. ' 

in „V. R." s'a spus de molte ori că intelectualii evrei, care scria 
in limba popoarelor printre care trăiesc, nu mai sint Evrei. La Re- 
väe Juive contrazicea acesstă opinle.—Articolul d-lui Sanielevici do- 
vedeşte că idealul Iul La Revue Juive nu este al tuturora, 


Ce-a făcut „Viața Rominească“ pentru literatură ? 


in timpul din urmă s'a pus cu tărie această Intrebare. S'o dis- 
cutăm, 

Răspunsul adversarilor variază, fiindcă ci au sînt bine lămariț: 
ce e mal umilitor pentru noi: să nu fi făcut nimic, orisă fi făcut foarte 
mult, dar numa! râu. 

Firește, noi nu putem impărtăși nici una din aceste opinii. 

Nu avem de glod să ne lăudăm alci. (De altfel, dacă am face-o 
—şi cu cit am face-o mai mult, cu atit am fi mal în nota vremii. Un 
modernist, ca să dăm un siogur exemplu de... modestie, spunea mai dău- 
năzi că raportul dintre nol şi ei e ca acela dintre „Pleile Rosli" şi cons- 
tructorii edificiilor cu patruzeci de rinduri, Aţi tațeles că Pieiie 
Roşii sintem nol şi marti arhitecți sint ei...). Dar trebue să vor- 
bim, pentrcă există o generație tinără, care nu cunoaște trecutul 
acestei reviste şi sintem obligaţi s'o lămurim. Obligați pentrucă, prin 
vechimea ei şi pria numărul, felul şi varietatea colaboratorilor ei 
dealungul vremii, „V. R.” e un fragment din evoluția Iterară a aces- 
tei ţări. Prin tot ce este şi prin tot ce-a fost, „V. R* este mal mult 
decit suma redactorilor şi colaboratorilor ei. Este an fapt dia isto- 
ria culturii și literaturii noastre, aşa de obiectivat deja, devenit 
autonom chiar de nol, incit avem impresia că putem vorbi de ca, 
ca de ceva oarecum în afară de pol, An cu an, în atita vreme, şi cu 
colaborarea atitor scriitori (mulţi dispăruți), s'a tot acumulat ceva, s'a 
tot închegat ceva, care nu este numai noi,—s'a format ceva, faţă de 
care avem o răspundere,—ceva care trebue păstrat, apărat și trans- 
mis altora. 

Ce-a tăcut Viaja Rominească pentru literatură ? 

Marele nostru merit a fost poziția noastră față cu Ideia de „şcoală 
literară”. lo privința aceasta sint, iarăşi, două opinii—in legătură cu 
cele două, de care vorbeam mai sus, despre rolul nostru. Cei care o- 


L a Ki MISCELLANEA 451 


pinează că o'zm tăcut nimic pentru literatură, un că nu n- 
tăm nici un curent, cei care sint de părere că Sr fâcut tot râul pe. 
sibil literaturii, spun că sintem ţărănişti, De data aceasta, nu mal 
respingem ambele opinii, ca mai sus. Dreptatea e cu cei dintățu: n'am 
venit cu nici o şcoală. Mulţămită acestei sărăcii şi modestii, am pu- 
tut întruni în același casă scriitori din diferite şcoli şi i-am făcut 
să nu se uite așa de dugmănos unii la alții. 

Am forțat apol pe mulți scriitori de talent, chiar pe unii din cei 
„mari”, să lasă din nepăsare și să scrie, 

Am introdus plata scrlitorilor (ca in Occident), lucru pentru care 
am fost foarte înjuraţi... Dar prin aceasta am stimulat pe scriitori și le-am 
dat o conștiință mai bună despre meseria şi rolul lor în lume, 

Viața Rominească a iost apoi prima revistă mare şi răspindită 
mult. Adică prima revistă care a dat la foarte mulți cetitori o mate- 
rie literară bogată.—Această materie literară a fost de toate felurile, 
de toate şcolile. Aşa dar, a pus inaintea cetitorului toate culorile cur- 
cubeuiui nostru literar, l-a făcut să gusta literatură diversă, ori să 
aleagă mai in cunoştinţă de cauză, Această literatură a fost bună, 
pe cit au permis condiţiile de fapt ale literaturii din nitimil douăzeci 
de ani. 

Am făcut aşa dar o revistă bună. (Trebue s'o spunem, nu ca să ne 
l4udăm, ci ca să putem dezvolta ideile; ş'apoi meritul e mal mult ai 
colaboratorilor noştri). Bună, prin colaboratorii ci, dintre care unii 
Huștri, şi prio compoziția el tehnică europeană şi complicată. Revista 
avind, din această cauză, prestigiu, am putut impune publicului pe 
scriitorii incepători pe care-l tipăretam, şi am putut contribui la scoa- 
terea din conștiința publicului mare a acelora, pe care-l respingeam. 

„V. R.“ a contribuit la curățirea terenului de şcolile exclusiviste, 
pe care le-a găsit în luptă la apariția el, criticind pe scriitorii acelor 
şcoli, nepublicindu-i, distrugindu-le publicaţiile prin concurenţă şi prin 
atragerea elementelor de valoare rătăcite la ele. 


Desigur că şcolile ori curentele literare rele, greşite, cași scrii- 
torii slabi, mor dela sine. Dar pecit are un roi şi publicistica in där- 
marea lor, noi am avut acest rol. Acest lucru ni l-au recunoscut şi 
adversarii, fireşte subt altă formă. El au spus că prin mașinațiuni, 
prio bani, prin demagogie literară etc. am atras scriitori, am des- 
complectat redacții, am contribuit ia destilațarea de reviste şi de cu- 
rente literare.— Da, e adevărat, dar avem pretenția că am servit in chi- 

cesta literatura națională. 
ie ŞI am avut anina mişsării literare şi o altfel de influență, mai 
directă, singura influență directă bună, pe care poate şi trebue so 
aibă o publicaţie asupra scriitorilor, —o intiuență culturală, Acest Iu- 
cru ni s'a recunoscut totde adversari şi, fireşte, tot subt altă formă. 
Am fost învinuiți deci, că am „stricat“ pe scriitorii, pe care i-am a- 
tras la nol, că le-am distrus idealismul tradiționalist, că l-am făcut 
cosmopoliţi,—ori, invers, câ am sâlbătăcit pe cel civilizaţi. 

D Sanielevici, ca să-şi compiecteze atacurile de acum doni- 
zeci de ani impotriva d-lui Sadoveanu, spune că acest scriitor s'a 
mai civilizat grație nouă, Ce merit mare am avea, dacă nol am figle- 
falt acest diamant rar! Dar n'avem acest merit, Dacă sa schimbat 
ceva in d. Sadoveanu, aceasta se datorește faptului că atunci cind 
i-am cunoscut avea douăzeci şi şase de ani, şi azi (vai 1) patruzeci 


452 VIAŢA ROMINEASCĂ 


şi cinci, E drept, că fiind la un loc cu noi, a lucrat și el sufletegte 
asupra noastră, și not asupra lui, şi a rezultat ce s'a putut, dar a- 
ceasta è altă vorbă, — Desigur, că am avut o influență asupra scrilto- 
rilor, dar cea mai mică a fost asupra d-lui Sadoveanu, pentrucă den, 
artist mare, e o personalitate prea puternică și deci mai refractară la 
influențe. 


Făcind parte dintr'o generație și dintr'un curent de gindire, ` 


care a vinturat multe din idelle „splendidului veac ai XIX*,—poziti- 
vism, evoluționism, marxism, criticism, naturalism ; Auguste Comte, 
Darwin, Taine, etc.—am putut avea în mijlocul mişcării literare, in- 
tr'o măsură oarecare, rolul pe care ni-l atribue d. Sanielevicifață de d. 
Sadoveanu (şi meritul e mai mult al acelul „veac*), Dar acest rol nu 
e acela al unei şcoli literare, ci al unul curent cultural, de idei, sin- 
gurul care se poate exercita cu folos asupra scriitorilor. 

In definitiv, meritul nostru a fost că am putut crea o revistă 
cu prestigiu, care să impună pe scriitorii buni şi să pună in umbră 
pe ceilalți ; și că n'am publicat decit ceiace ni s'a părut frumos,—ori 
din ce şcoală literară era scrierea. 

Faptulul că nu am venit cu nici e şcoală literară se datorește 
contribuția Vieţii Romineşti ia literatura națională. 

Dar s'a zis că am pus condiții extraliterare scriitorului, 

Caracterul specitic național însă, și infițimea sufletească a scrii- 
toruloi, nu sint idei care vin în conflict cu estetica, Din contra. Stat 
condiții de frumuseţă a operei literare. Framosul nu e un cuvint gol. 
Ca fie ceva frumos, trebuesă îndeplinească nişte condiţii. ŞiI—ca- 
racterul național, este o condiție de frumos ; Inălțimea de sufiet, este 
și ea o condiție. Imitind servil, nu vel creia o operă frumoasă; cu 
oa sufiet de vătav, nu vel crea, de asemenea, o operă frumoasă, 

A spune că un scriitor bun nu imită și nu-l un trogiodit, èste a 
releva două din multele „note“ ale conţinutului noțiunii de „frumos*. 

Nefiind conduși de criterii de „şcoală literară“, ne refuzind co- 
toanelt noastre la nimic din ce era trumos, ne punind coloanele noastre ia 
indămina niciunul scriitor numai pentrucă ar fi avut |delle noastre, dacă 
nu ni se părea că are și talant,—am putut îl în situația să tipărim aici 
mare parte din ce s'a produs bun în țară şi numai ce sa produs buna, 
sau cel puţin onorabil. Ca om fi greșit vreodată,—oameni sintem ! 

ŞI, din aceiaşi cauză, am putut lăuda tot ce a fost bun şi o'am 
fost tiriți să lăudăm şi celace nu a fost bun (din motive de „şcoală 
literară", orl amiciţie politică și personală), 

Noi nu am făcut pe esteţii niclodată. (Am fost chiar invinulţi că 
punem arta în slujba politicii şi a moraie!). Dar am dori să al se arate 
cind wa Inşelat direcția acestei reviste, Lăsind la o parte pe scriitorii de 
azi, mărginindu-ne la cej dinainte de războlu, pe care vremea gi opi- 
nia publics i-a clasat deja, aşa incit nu mal poate fi discuţie,—am 
dori să ni se spue cind ne-am laşalat asupra valorii scriitorilor. 

ŞI nu am căzut în acest păcat, nu pentrucă sintem cine ştie ce 
mare lucru, dar pentrucă nu am judecat după criterii alci de şcoală 
literară, nici de gaşcă.—Esteţii cai cu Frumosul, care ne acuzau de 
politică şi morală în literatură, ei s'au inşelat amar asupra scriitori- 
lor.—EI, şi ou nol, au spus că Cerna e cit Eminescu, d. Dragoslav 
cit Creangă, d. Corneliu Moldovan un mare poet epic; d. Eftimiu un 
Goethe, etc, ete. ete.. 


< MU 453 
SE, E 

Aceste gregell or fi în legătură ustu 

cu estet 
piei Coren că principala cauză e spiritul a geen Noi So af e 
i e aceştia injosind pe un scriitor azi, şi ldudindu-l mine, fiindcă 
Ge Ger S eege? in aceiaşi gaşcă. Am văzut esteți tejostad pe 
apoi, cind nu şi-a putut alcătui o gaşcă geet ai - 
pă din şcoala celui injosit, lăudindu-l superlativ a văzut estejt ta 
eg: eg cu gindul să-l cîştige pentru gaşca lor şi apol lusultia- 
Ee Bei Darie ii e sinele e at: esteți lAudind scriitori 
D - or ntrucă se de - 
dindu orar nou, pentrucă se D caderi jar. seit EE 
aza pentru care n'am făcut nimic pentru literatură, est 

uni! (cei mai binevoitori pentru noi) faptul ogari venit Grëng 
rară, ca să producem şi noi douăzeci de scriitor] fa fel. Da, din acest 


"punct de vedere, n'am tăcut nimic, o recunoaştem. Am fost mal prejos 


decit toate publicaţiile, Cea mal mică publicație țărânistă efemeră avea 
douăzeci de colaboratori care scriau la fel. deci a imprimat o. pt- 
cete proprie literaturii, Tot aşa cea mai mică revistă decadentă, care 
apărea două numere. Acum apare o revistă constructivistă. Sint două- 
zeci de scriitori care scriu Ja fel (Ii şi cam chiamă ia fel). lată o pubil- 
caţie care imorimă etc.—Nol, e adevărat, n'am produs nici dol serii- 
tori la fel in douăzeci de ani. ŞI doar puteam crea fără mare bâtae 
de cap o şcoală, ba chiar și mal multe, D. Goga avea mulți imita- 
tori (şcoala Goga), dar i-am pus pe toți la coş. D. Sadoveanu avea 
mai mulți (școala Sadoveanu), dar i-am respins pe toți. Ce mal de 
şcoli am fi putut avea! 

După 1907 ne-a venit prin poștă o şcoală democrată şi revola- 
e chipurile ca să nl se facă plăcere nouă, dar a trecut direct 
a coş. 

Dar nu numai după 1907, ci intotdeauna ne-au venit la redacție 
nenumărate nuvele şi poezii democratice (autorii lor credeau spusele 
adversarilor noştri că voim literatură cu democrație—sâ-l aibă pe su- 
fet pe atiţia blefi osmeni),—şi ce mal şcoală bogată am fi putut avea! 

ŞI imitatorii d-lui Minulescu ne-au asediat. Puteam avea și o 
şcoală minulesciană. Şi aşa mal departe. 

Cred adversarii noştri că e greu să al şcoli? Una, două, cit 
vroel? Nue greu de loc. Putem inventa cite voiţi, şi să aibă aerul 
A ceva. Şi dacă nu ne ajută imaginaţia, importâm. 

ŞI, atit pentru cele inventate de nol cit și pentru cele importate, 
săsim nol scriitori care să le „realizeze”, Atita aşteaptă băeţii, Hir- 
tie şi tipar să al, şcoala vine Indata. 

E mai greu să găsești talente—şi talentele nu se bagă în nici 
o şcoală, Cine ar fi putut face din Goga un Arghezi şi din Arghezi 
un Goga? 

Fiindcă există istorici literari care clasifică pe scriitori fa şcoli, 
cum clasifică zoologii paserile în clase,—apol s'a crezut că aceste 
şcoli pot fi formate cu voință, de câtră scriitori ori „indrumători“ 
prin adeziune și hotărirea de a fi intr'un fol sau altul,—cum s'ar ho- 
tări stigleţul, vrabia şi scatiul să cinte la fel şi să albă pene de a- 
celaşi culoare.— Şcolile mari, adevârate, sint constatări ale istoriei 
literare, nu partide literare cu program, 

EL dar să lăsăm asta, 

Ce-am mal făcut pentru literatură? = 

Am ţinut publicul în curent cu mișcarea Hterară și de idel dia 


454 VIAŢA ROMINEASCĂ 


străinătate, —şi am dat astfel scriitorilor un public mai cunoscător, 
mai competent, 

Am răspindit revista in Ardeal, Bucovina şi Basarabia (vor- 
bim mereu în acest articol despre vremea dinainte de războlu) şi am 
lărgit, şi prin aceasta, publicul pentru scriitori. 5 

Am Simţit talentul, l-am Imbrățigat, l-am incurajat, l-am sti. 
tuit după slabele noastre puteri, l-am „lansat", 

Am făcut o cenzură atentă operei colaboratorilor, Incepători şi 
chiar neincepăteri. 

Şi—tintro ordine deosebită de |del,—şi ne gindim acuma și mai 
moit ia vremea din urmă,—am lucrat pentru prestigiul literaturii ro- 
mine față de minoritari: Viața Rominească e una din puținele publi- 
cații periodice, care pot ținea piept in chip onorabii revistelor ru- 
seşti şi nemțeşti, cu care sint deprinşi Ruşii din Basarabia şi Namţii 
din Ardeal, 

Aşa dar, in rezumat, n'om fi făcut mult,—dartot am făcut ceva. 

Să adiogăm, spre complectare, că Viaţa Rominească inf si: 
revistă științifică și, mai ales, o tribună a ideilor democratice,—re- 
prezentind așa dar preocupările cele mal vii ale vremii,—a interesat 
cercuri mult mai largi decit o simplă revistă literară şi astfel a putut 
răspindi scrierile colaboratorilor ei beietrişti In masa cea mare a ce- 
titorilor, 


P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


G. Oprescu, Fi/ade Rădulescu şi Franjo, Studiu de literatură 
comparală (in Dacoromania, (ID, Ciuj, 1924. 

Aclivilalen lui Eliade Rădulescu a airas in vremea din urmă alenția 
mai mallor cercetălori, care nu au reuşi! toluşi să scoală in evidență 
meritele lui reale. Unii au inzislal asupra poelului Eliade, deşi acesia 
wa fos! poel; alții au stăruil asupra lui Eliade ca filozof şi din ne- 
norocire —aceasla e cea mai pulin importantă lalură din întreaga Iui 
operă. D. Oprescu a sindial raporiurile dintre Eliade ai cultura fran- 
ceză, ovrindu-se şi den mai muli asupra izvoarelor lranceze ale 
filozofiei lui. 

Am spus altădată, în aceaslă revistă, că anul 1843 imparie activi- 
istea lui Eliade în două epoci distinctie: prima epocă, imnoriantă prin 
selivitatea lui culturală: a dous—in care n'a avul nici o influentă asupre 
contemporanilor săi— cuprinde opera de propagangă, de filozofie mistică 
si de profet. Aceste epoci cuprind şi ele cite două faze deosebite. 
In prima epocă, el ere înlăiu o aclivilale rodnică și sănătoasă (1528 
1840), apoi, pănă la anul de glorie şi libertate, activitatea Walienială; in 
epoca a doua prima fază e aceia de propagandă (1543-1859), iar 
cealallă, pănăla slirşilul vieții sale, aclivilatea de filozof şi profet. 

D. Oprescu nu a da! prea multă aieniie imoārļirii operei lui 
Eliade, după cum nu a dal nici d. Bogdan-Duică. Cercetind activitatea 
lul Eliade, d-sa o împarte in Irel capilole: „anii de lormajle”, „epoca de 
malurilale” și „declinul“. În acesi mod, gramalica, singura manileslare 
de spirit crilic a lu! Eliade, e siudială în „anii de formaţie“; lar în 
epoca de malurilale se consideră înireaga lui operă dela 4837 pănăla 
„Echilibru înire aniiteze”, cind începe „declinul“. In realiiale „de: 
elinul“ a începu! imedia! după 1845 şi opera lui Eliade e cea mai bună 

turie. 
e g alară de Condillac şi Destuli de Tracy, Eliae a utiliza! în 
gramalică şi alie izvoare, indigene, care ar lrebul siud'ale; numai a- 
tanci se va vedea dacă spiritul critic, de care am pomenili, e de im- 
prumul sau ii aparținea, D. Oprescu explică prea uşor origins llalie- 
atemulai lui Eliade, luind de bune o afirmație neinlemeială a lui Vaillan! 
ori alte faple mărunte. Un „paralelism al limbilor ce au relație“ cu 
cea romină, era vechiul lu! deziderat, din preiajo gramalicei dela 1828. 
Acolo şi-a alirmal el direcția pe care a exageral-o mal tirziu: „Fraţi! 
aoşiri lialieni fosrle injelepļi și gindilori au cunoscul, ce le este de 
lipsă şi care sint roadele pedantismului inir'această malerie. Pe dinşi! 
şi drumul păşirii intra cunoștiaji aie duhului omenesc lrebue să or: 
wi 
SE Dack in unele părți d. Oprescu a reuși! să precizeze citeva 
izvoare ale filozofiei lui Eliade, cum sint scrierile lui Eugène Sue şi 
Lecoulurier, în alle părți -cu o vădită inabililate in miauirea ideilor 
ubslracte deg nu aduce decit ciiații şi bibl'ogralie. Pentru a dovedi 
că Eliade n'a cunoscul direc! idelle lui Hegel şi că a fost influența! 
de şcoala salnl-simoniană, autorul combate pe d. Buricescu, în loc să 
aprobe pe d. Scraba, core cu cijira ani inainle a dovedi! acelaşi lucru: 
influenja lui Prouihon, Esquiros, Pierre Leroux, J. Reynaud şi -loarte 


456 VIAŢA ROMINEASCĂ 


meprecis a lui Fourier (de ce nu cilează aulorul pe d. Scraba, măcar: 
odală, ls bibliografie ?). 
la privința lui Fourier, d. Oprescu înregisirează pasagiile nume- 
roate in care Eliade îl pomenește (în unul spune clar că l-a cunoscul 
incă dein 1832); dar conlestă orice inlluență iourierială în opere lui 
Eliade (p. 100: „n'am afla! nici o urmă erideniă în opera lui Eliade 
despre inliuența lui Fourier”). D-sa sile că Fourier era unitar; şi 
cind-—un exemplu la Înlimplere Eliade declară: „Aşi dori să fie o 
nație, o limbă. o religie, o lege" (Curierul de ambe sexe, 30 Augusi, 
1837, p. 275; Curierul rominese, 1859, p. 28) de unde se inspirase, dacă 
nu din „Teoria ona universale” a lu! Fourier? Și tot așa mal lirziu, 
in a 2-a porie din Instituții e Rominiei, de unde a lua! Eliade cele mai 
mulie argumente penira unilale? Inlluența lul Fourier e mal veche 
şi tot alii de mare ca a lui Proudhon; amindoi aceșila erau doar 
peniru Eliade „proleji şi mariiri”, care au venii „să regenereze 
lumea cași crisiianismal la înc- putul lui” (Equ/l/bru, p- 346); pe ei l-a 
imitat Eliade ca „prolel“, ca „mariir* şi ca regeneralor“ al Rominilor. 
Autorul nu spune de cine esle scrisă carles Le orai socialisme, 
din care Eliade mărluriseşie singur că a inceput a se „orienta” despre 
senzu] cuvintului „cabalisi”: socialismul. Deasemenea nu sludiază 
de fel inlluealjele— to! lranceze-— ale lui Michelet, Guizo! (istoria civili- 
zației), Louis Blanc, V. Considerant, Baudel-Dulary, Eafentin, ctc, care 
sini impräştlale, ca un mozaic. in onera iul Eliade. 
xactitatea ai munca d-lui Oprescu sint demne de prețuit; lacra- 
rea sa este Însă necompleciă și defecluoasă, deși am fi dorit să fie 


alifel. 
I. Şiadbei 


7 
ké > 


E -Bucuţă, Legăturo roşie, („Carlea vremii”, colecție enciclo- 
pedică edilaiă de lundajia Principele Carol), 10 lei. 

D E. Bucuţă e un excursionis! pasionat: ne aducem amiale de 
citeva pagini frumoase închinale „drumeției” în „Ideia Earopeană”. Din 
multiplele sale peregrinări, a aduna! impresii în volumul de fală, inche- 
per unele din ele chiar inir'o bucaiă cu caracier epic mal alta: 

egătura roșie. NI se inlățişează mediul țărănesc ardelean, deosebit 
de acela al nostru, prin caracterul său mai burghezesc. Sini pagini 
în această nuvelă, acelea care descriu îndârălinicia aprigă a țărănimii 
de dincolo în Ion cu semenii, cu prejudecățile şi nalure, în adevâr 
remarcabile. ŞI nola proprie se degajă independentă de ințluenjele 
falale, în acesie subiecte, ale d-lui Agirbiceanu și Siavici. Unele des- 
rier de natură amintesc pe d. Sadoveanu, Caracterul propriu al e- 
ceslel nuvele casi a impresiilor care urmează e tnielectualismul, D. E. 
Bacujă, e poet desigur, dar e mai ales un publicist ua critic de 
laleat. No'ele pe core je pablică în „ldela Europeană“ sint din cele mai 
judicionse. Lecturiie d-sale sin! prolunde și variale. Cind işi aplică 
observalia la viață, filiral acesia cerebral care consideră ambianța ca 
ua obiect de simdiu, nu dispare. Impresiile d-sale sint cenzurale, 
sublinlaie de o aliiudine critică. Deaceia iileratura d-sale e mal ales 
inteligentă. Ca mentaliiale d. E Buculă e un modernisi: concentrare, 
stil suggesiiv și impresionisi, bogăție de senzații, lipsă de sentimentalism, 
eliminarea bogajuiui pur descriptiv etc.. Toluși prelerinjele sale merg 
călră primiliv, şi vechi. H alrag jăranii, preojii simpli, oamenii mo» 
deșii. Deasemeni nalura salbalecă dela munte la baitā, Un modernist 
cu gusi peniru arhaic, dacă se poale spune. Combinalia e inieresaulă 
şi, după cum se vede, posibilă. Deaiilel una din caracleristicele litera: 
laurii moderne e locmal acea-lă alianță. Rezultă însă o muljime de 
inconrenieale. In ECH find limba. Preocupat să schimbe metral 
fraze! curenie, d. E. Bucuţă incearcă împreunări de nenoș romiaesc şi 
sinlaxă expresionistă, nu totdeauna lericile şi, celace e mai grar, de 


pm 


..— 


RECENZII 437 


multe ori obscure. Cum sinteza celor două elemente nu e încă defi 

r nitis 

'achagali, insnşi compoziția bucălilor mal lungi, in felul „Legălurii roșii", 

S wh d de o vâdilă conluzie. Şi e păcal, fiindcă calilăți reale sint 

rea cale dela expresia lor firească prin acest manierism artificial 
evoluție insă pare a se degaja în scrisul d-lui E. Buculă, locmai în 

ng? era rege al E dela a pati deacum dol'irei 

a cel de azi e o notabilă dilereng D 
e reală, nu poale deci! să ne bucure. $ EE 


M. Ralea 


a Te 


Sandu Teleajăn, Poveştile lui Hinu lon, (Bibl. Dimineaţa), 1925. 

Volumaşul cuprinde citeva schije şi aminliri scrise cu vervă. cu 
umor, şi cu un dar de narație plin de ainceritale şi simplitale. Unele 
lormează documenle omenesti, aliele simple anecdole ori abserva[i! 
din violă, animate de buna dispoziție simpalică a autorului. 

D. Sandu Teleajân e o lire de artisi: actor, autor dromalic, re- 
dacilor de revistă, gazetar și nuvelisi. Zelul d-sale, care nu are veleilăți 
uriaşe e loluşi rodnic şi demn de ioală simpatia, in cercul resirins, dar 
multiplu în acelaşi timp, In care se desfăşoară. Enluziasmul d-sale 
dezinteresat pentru lilere depăşeşte cu mull! mercaniilismul abjec! al 
acestor limpuri, 

Poveştile aceslea vor fi celile cu plăcere, cu plăcerea acela care 
reesă dinir'o manilesiare lirească, lipsită de pretenție. 

M. R. 


Petra Sergestu, Scrisori din Varşovia, edil. „Ramuri“, Craiova. 

Sin! impresii dinlr'o călalorie la Varşovia, scrise cural, cu limpe- 
rime şi căldură. Din ele pulem căpăla o idee generală, uşor ldeali- 
zat se pare, despre slarea schung a slatului polon. E vorba aproape 
de loale aspeclele viejii publice de acolo: politica internă, polilica 
exiernă, starea economică intre anii 1925—1925, in line aria ai lileralura 
poloneză, schijale pe scuri dela originele lor până azi. Insuliclentă 
ca să dea o idee complectă despre viaja vecinilor noştri, broşura poale 
excila inleresul peniru iniormaji!i mal aprolundaie, celace aduce incă 
un folos, M. R 


+ 
"e + 


l. Negrescu, /nf/luenjale slave asupra fabulei romineşti ta li- 
'eratura cultă, IL. Chişinău, 1925. 

Lucrarea de mai sus alcălueșie partea a dova a unei lucrări mal 
intinse, cuprinzind studiul intluențelor slave asupra fabulei rominesii. 
Partea întăia, care se ocupă cu exercilarea acestor influenje asupra 
fabulei din literalura popu ore scrisă, e în curs de lipărire in Arhivë, 

a apărea şi e- in volum, 
gia Ze d-lui Negrescu aduce contribuții nouă pentru Isioria Hie: 
t Se 
eg pi incepe cu fabulisiul bănățean D. Țichindeal. Se ais de 
muli că fabulele acestuia sinl o lraducere, uneori o localizare, a pro- 
ducțillor de acelaşi gen ale sirbului D. Obradovici, care şi el, la rin- 
dul său, tradusese din Esop, Lessing elc.. 2 i 

Tichindeal a lual până şi precuviniarea serillorului sirb, locali- 
zInd-o. La 1855, un seriilor din Banal, |. Rusu, a dal o traducere, mär: 
larisită, a fabulelor lui Obradorici, denuațind astfel ca plegialor pe 


438 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Țichindeal. Traducerea a înlătura! mulle din localizările fabolistului 
ramin, dar pe unele le-a lăsal. Pentru acestea din vormă d N 

dă lexlul sîrbesc împreună cu lraduceree, precum şi versiunile lol 17. 
ehindea! şi Rusu. In felul acesia, autorul demonatrează că şi lraducă- 
"oral din 1885 a localiza! un număr de 15 fabule. 

Înteresanie sint inlormajiile, care se dau asupra personalității 
lai Obradovici. E un îndrumălor al poporului său şi se vede ch o- 
ceasla a aliros şi pe Țichindeal, la care se adaogă laplul că seriilorul 
sirb era născul in Banat ai site romineşie. 

Reslul influențelor slave, onslizate de d. Negrescu, sin! ruseşti, 
fiindcă autorii de labule studiali sint moldoveni. Dan vorbeşte în irea- 
căl ase această influență exercilală asupra lui Asaki, Pann şi Ne- 
grazzi. 

Despre labulisiul basarabean |. Sirbu, lraducălor al lui Crilov ei 
Hemniler, a vorbii pe larg d ŞI. Ciobanu. D. Negrescu demonsirează, 
prin lexte paralele, că alie patru fabule sint lraduse Toi din Crilov, lar 
saple din Dmiiriev. 

Inir'o lucrare anterioară d. A. Epure stabilise că C, Slamali ira- 
dusese 30 de iabule din Crilov. La acestea aulorul adaogă incă un nu- 
măr de șaple fabule, traduse din Hemniţer. 

In Contemporanul din 1885 se ară'ase de asemenea izvoral ru- 
sese (Crilor) a 45 de inbule ale lui Donici, la care d. Epure adiogase 
incă 44. La acestea d. Negrescu adaogă incă o fabulă lradusă tol din 
Crilov, una din Omiiriev şi șapte din lzmailor, cu mici schimbări. 

Intr'un uliim capilol, autorul cercetează rolul și insemnălalea fo- 
bulelor traduse şi locallzale fală de Izvoarele lor. 

În cercelarea alingerilor noastre cu Rușii sint folosite memoriile 
maiorului rus von Raan, core a luai parie la expedițiile din 1787 şi 
1790, lipărite la Petersburg în 1792. 

Prin studiul d-lul Negrescu se compleciează și se îndreaptă e- 
rorile unor anumile capitole din Istoria lileraturii, Cunoaşlerea limbi- 
lor sirbă şi rusă - două limbi așa de putin cunoscute de inloricii noş- 
iri Merari—a adus surprize interesante. Inlluențele sirăine de orice 
lal—sini încă așa de puțin siudiale, încii desigur aceste surprize vor 
merge crescind cu nolle cerretări, 

D. Negrescu a umplut un gol simțit în istoria literalurii. li urăm 
să ducă și mal deparie calilățile sale de cercelălor serios și cu me: 
lodă, dindu-ne lucrări inleresanle asupra inlluenjelor rusești in cele- 
lalie genuri lilerare, de exemplu asupra nuvelei lui Negruzzi și Odo- 
bescu, etc.. K 


D 
+ + 


Leon Bérard, Au Service de la Pensée Française, Paris, 1925- 

„Le Minisire est Voraleur des vérités communes“. Iată loata sab 
sianja volumului d-lui Brard, delinită de d ag. Eliminaji dia vitimu: 
cuvint orice iajeles valgor, orice lendinjā banală și păsirați-i senzu: 
grev și viguros. La aceastā apreciere jusiă şi moderată, adăuga! 
farmecul sublil şi augusi al unei insiruciii clasice și pasiunea pudică 
a unul palriolism luminat. Pe deasupra, o ironie arisiocralică şi dezintere- 
sai ca în Moniaigne, ca in Anatole France ai care izrorăşie dinlr'o 
inteligență lină şi ingenioasă. Asile! objineji, ca după o rețetă sigură, 
personailialea foslului minisira de insiruciie publică 

Volumul se compune din discursuriie rosiiie cu ocazia comemo- 
rării marilor artişii Irencezl, Ocaziile erau diverse, dar toale cuprind 
ceva din măreția solemnă şi du'oasă a momenlelor de reculegere ma- 
jionalà. Esie o adevărală Iresch de reinâllore și educație. 

Curentele lilerare se reimprospălează dinlr'o aspirajie încă vagā, 


=> RECENZII 459 


diair'o indepăriată influenjā orientală. Tendin 

Francezului a ajuns poale să enulzeze vechiul e Fry Haaar ri 
romantică sau sistemul de observajii crude şi lucide ale unul natura- 
lism mal recent, Este în Illeralura actuală ma! multă cochelărie şi 
spiril „monden“ deci! simjire profundă sau veşnice conllicie umane. 
Niciodată n'au fost mai multe şcoale şi bisericuje şi siorjarea de 
individualizare este olit de pronunjaiă încil se deziipeșie de fondal 
comun al sensibilităţii. Sillu! însuşi se destramă subt asallurile ima- 
ginației, ale neprevăzulului. O adevărală mişcare centrifugā incearcă 
să se depărleze de iradiție. Ambiţia de reinoire ajunge cileodală la 
un spiril iconoclast! ridicol sau macabru, Sintaxa chiar esie supusă la 
mer rea geen Zei ege: tegen şi, fiind lăsată la discreția 

> e Sciurg după cum e 
sia, de o călătorie majorete p vorba de un roman de dragosie 

; Léon Bérard a incepul o adevărată cruciadă peniru resiaura- 
rea studiilor clasice. Inţelegind nevoia esențială de Baia curentele 
literare prin nol aspirații, fostul minisiru vrea să le alloiască pe tre- 
calul monumenial al literelor franceze. Sprijinile pe lradilia aalică 
eleno-romană, prolejale de bunul simf al rasei, acestea pol evolua 
libere cãiră noi desiine. lată de ce oratorul oficial, vorbind despre 
oricare din marii reprezentanți al culturii lranceze, îl silucază În evo- 
lujia tradițională a spirilului najlonal cuprinsă inaire moştenirea Ro- 
mei şi a Eladei şi holarele sigure ale bunului simi francez, Dela 
Rabelais pänāla Barrès, La Fontaine ori Renan, Ingres sau Besnard. 
reptezenianți aulentici al acesiei naţiuni, de dimensiuni universale, cu 
o glorie mondială, nici unul nu s'a depăria! dela acesie insplrajli. 
Astfel autorul se leagă cu aceasiă pulernică scoală din Franju, care, 
vrind să resiaureze doctrine ordinei, proclamă valoarea eminent a 
inteligenți. Mai puţin dogmatic însă deci! oricare din reprezentaajii 
noului lomism sau al raționalismului păgin, d. Bérard îşi păsirează o 
lermecăltoare liberiate în aprecierea aclualilăţii. Paginile sale despre 
Renan sint de o periectă înlelegere şi de o armonie plină de mişcare 
si de pasiune. Toate ambiţilie se liniştese înir'o trainică admirație 
cind tind spre un culi comun: al limbii franceze și spre un jel elern: 
adevărul. D. Bérard site cilă nobilă loleraață este în invățăminlul lui 
Renen şi citā eroare la cel care nu pol vedea ce este adinc şi per- 
manent in lendințele şi direclivele lui, „li s'était fait une sagesse des 
parcelles de vérité qu'ii avail reconirtes dans les rêves de lous les 
sages", Intiuența lui Renan a degenerat adesea in contact cu infir- 
miintea inteleciuală a unor urmaşi, dind naştere la consecințe care 
conirariceau bazele insăşi ale gindirii renaniene. El n'a vrai nici- 
odală să ruineze prestigiul rațiunii şi relalivismul pe care l-a crvial 
nu decurge dor an sceplicism original. Reinoind wtilitales criticii şi 
supunind credința insăși la o verilicare șiiinjilică, Renan a declara! 
ato:paternicia rațiunii; dar, fără să-i acorde o valoare inlaliibiiă și 
ebsolulă, el i-a multiplica! punctele de vedere şi l-a spori! grajia odată 
cu şansele, 

Dar carlea d-lul Bérard nu se rezumă, nici nu se ndnolează. Ea 
se celeşie cu plăcere şi cu utilitate. La noi în |ară, poale Îi O contri- 
bejle serioasă In educajia najională și la elocinja oficială. Discursurile 
d-lui Bérard. cochele și grave, pol alrage chiar pe campionii roman- 
Hemului mosiru orleniai. Tribuna s'ar înbogeli în gindire şi pudoare, 
lar senlimentele nalionale s'ar reinâlja prinir'un cult delicat ai generos 
care se intilineșie până în acordurile funebre din ullimile discursuri 
ale d-lui Bérard. 


Const. I. Vișoianu 


Revista Revistelor 


— 


Arhiva pentru ştiinţa şi re- 
forma socială, No. 5—4. 

Aces! prețios organ s'a făcul eṣ- 
tepia! aproape un an. În schimb, 
numărul ultim aduce un coplos ma- 
terial de studii, documente, re- 
cenzii, elc.. 

Ua siudiu al d-lui Alberi Tho- 
mas despre „Bureau inleraalional 
du Travail", care a fosi cunoscul 
subit formă de conterință cu oca- 
zla vizilei care sulorul a fā- 
cul-o la în lară, începe volu- 


mu 

Parlea teoretică e scrisă de d. 
P. Anurei, care se ocupă îalr'un 
arlicol substanțial şi bine gindii 
despre „Problema melodei în So- 
ciologie“. D-sa se ridică conira 
monismualui metodologic, reprezen- 
tai mal ales de Durkheim. Arată 
că fenomenul social nu poale fi 
defini! numai obiectiv, „ca un lu: 
erg", Raporiurile psihologice din- 
Ire indivizi intră şi ele ca o con- 
lribuție, iar repetarea lor lipică, 
adace consolidarea în instituții so- 
ciale. Asifel Durkheim Irebae com- 
Deel. cu Simmei şi cu reprezen- 
tanļii lui „Bezichungslehre-. De 
aici necesitalea eclectismului, sin- 
teză absolul necesară progresului 
sociologic 

D. L C, P continuă studiul 
sän asupra „Evolujiei claselor so- 
ciale st lreculul rominesc“, lar d, 
P. P. Negulescu pe aceia asupra 


„Partidelor polilice“, care devine 
din ce în ce mai interesant, 

Ca lo! ce serle d. Si. Zele- 
tin „Incepulurile indiridualismulal” 
prezinlă un punci de vedere nou 
şi o melodă fermă. Aplicarea so- 
ciologiei economice la ialoria aw- 
lică poale fi fecundă, dovadă Pöhl- 
mann, și pănă la un punct OI: 

Variaie și bogate recenzii. 

Lumea, (Bazar săplăminal). Am 
mai vorbi! de această revislă, unde 
d. Sadoveanu serie, tâmină cu 
săptâmină, una din cărțile sale 
cele mal bune, creînd aproape un 
gen nou: schița de vinăloare 
pilorească și în același limp plină 
de invăjiminte în specialilalea leb- 
aleet vinăloreşii; unde d-ra Oti- 
lia Cazimir se relevă lol mal mal! 
ca o sfoilelonistă” lucidă, și in- 
zes!rală cu un asculii spirit de 
observalie ; unde d. Sevastos se 
războeşie spir.tua! cu obscuras- 
lismul și co reprezentanții lui. 
Din uliimele numere, jinem să 
relevâm o bucală a d-lui Topir- 
ceanu, in care dap, finiind să 
ne denunțe imaginajia crealoa- 
re a aulorului schijelor vinălo: 
reşii, a scris una din cele mai 
bune bucăţi ale sale, - descriplie, 
poezie, humor şi a reuşiisă ne 
dea un portret al d-lui Sadoveanu, 
de care nu se va pulea dispensa 
istoricul literar ;—şi poezia d-lui 
T. Arghezi Noto poetice pentru 


Graiul nopţii, profundă şi stranie, 
~ care ne-a mării ṣi mai mull sen- 
limeniul, cu care așteplăm volumul 
său de versuri. 


Oela democraţia formală la 
acta creatoare 


Inainte de izbucnirea războlulai 
mondial, democrația formală nu 
exisla încă in Germania. Sindica- 
lele munciloreşti trebulau să luple 
Peniru liberiniea lor de mișcare 
si dreptu] de coalijie al muncilo- 
rilor nu ern încă asigural. Munci- 
lorimea era înlăturată în Prusia de 
la viața polilică, Prin *'slemul e- 
lectorai al celor trei clase iar în 
imperiu, siingherilă prin învechiia 
'mpărhee a cercurilor electorale, 
“a era deasemeni exclusă din nd- 
misistrajia siatului. Pulerea cons- 
'ruciivă n clasei muncitoare germa- 
ne era paralizală de siructura leo- 
delă a siatului. In cercurile palitice 
și sindicale e destul de răspindilă 
insă părerea că democrația poli- 
lică a fost realizală odată cu re- 
voluiia din 1918, pe cind Cen eco- 
nomică e numai la incepui. Demo- 
cralia polilică formală nu lrebue 
insă coalandală cu adevărata de- 
mocralie politică creatoare. Căci 
democralia politică nu poate fi se» 
parală de scena economică şi nu 
poate fi cucerilă, cum cred unii, 
indiniea ei. Robie economică e 
după Marx baza robiei polilice și 
sociale a muncliorimii salariale, 
Vicloria economică numal a aces» 
iela, va aduce adevărata libertate. 
Căci muncitorul salarial e și azi 
subordona! poliliceşie clasei capi- 
taliste şi mijloacele economice 
joacă un roi hotărilor in alegerile 
politice. Dar chiar cind clasa munci- 
loare ar poseda majorilalea in mi- 
mister și parlameni, ca nu ar avea 
incă in mini, ndevărata administrajie 
a stalului. Căci îi lipsesc deocam- 
dală cunoşiiajele şi experieala ne- 
cesară. Mulţi socialiști au avul in 
Noembre 1918 iluzia, că domnia 
comisarilor poporului socialişti in- 
semuă deja cucerirea pulerii po- 
(ice de câlră clasa muncitoare. 
Ei eşteplau În aceiaşi limp inlreaga 
transformare a economiei stolu- 
iul şi sociclăţii prin decrele poli- 
Ice a lo! pulernlce şi libernloare. 


_____ _REVISTA REVISTELOR 461 
——— [NR L EI 


Dar clasa munciloare nu ajunge le 
aderărala slăpinire a pulerilor sis- 
tului, deci! atunci cind dispune de 
forja economică necesară peniru 
a duce socialismul (în stat şi ad- 
ministralie) poliliceşie, la indepli- 
nire. in Rusia, partidul comunist, 
care n acapara! în mod violeni 
slatul, nu a pulu! realiza nimic 
practic, EI a distrus numai formele 
pline de lăgăduinii ale colectiviz- 
mulai capilalist şi în loc de m e: 
mancipa prolelarialul socialis, n 
dezlănțui! instinctele individualiste 

e propriejale ale țărănimii. Re- 
züllatul final individualis! ai dic- 
lalurii bolşevice în Rusia şi cursu! 
negativ al calssirofe! din Noem- 
bre in Germanio, au (eut pe mulţi 
socialişii să se îndoiască de o so- 
luţie pur polilică a probleme! so- 
cial-democralice. Organizaţia tco- 
nomică social-democrală lrebue să 
preceadă slatul social democrat 
viitor. ȘI în aceasiă privință, acti 
vilalea sindicală şi cvoperalivă, 
după cum afirmase încă înainte de 
războlu rerizionismul și reformis- 
mul impolriva radicalismului orto- 
dox marxisi, vor aten rolul holă- 
ritor. 

(Paul Komplimeyer. Sozial/stis. 
che Monatshefte, Februar). 


Kani se inspiră dela lilozolia so- 
cială a secolului XVIII, carac- 
terizală prin rajionalism şi opti- 
mism. Sursele sale în această pri- 
Vință sini Locke şi Rousseau. De 
la cel din urmă la individualismu) 
şi dela democralică, Revoluţia 
iranceză cu principiile umaailare 
IL inlluenjează deasemeni. Kan! 
se declară controctualisl. Lupă el, 
coş! după Rousseau. socielalea e 
rezuilaiul unul coalraci, prin care 
indivizii izolaţi își alienează o parte 
din liberiale peniru avanlaje în 
comun, Celace se Intimplă intre 
indivizi, se poale realiza și inire 
najiuni, Idealul social va D o so- 
cietale a națiunilor, organism su- 
perior sceslora care va reglementa 
şi dreptul internelional. Prima i- 
dee in acesi senz a los! del de 
Bernardin de Saini-Piere. Kan! o 
rela după acesta. Proeclul lai con- 


9 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ține deziderate ca acestea: dispa- 
riția armalelor permanente, forma 
de sta! republicană, drepiul de 
aulodeterminare, aulonomia poli- 
ch a fiecărui stal. În această pri- 
vință, Kani este cel mal principal 
precursor al Societăţii Naliunilor, 
realizată abia după o sulā și mai 
bine de ani dela moarlea lui. 

(Th. Ruysaea. /evue de Mctha- 
physique et de Morale). 


Teatrul lui Jules Romains 


In Decembre s'a jucat In „Co: 
medie des Champs-Elysâes* Amé- 
dée a! les Messieurs en rang a lul 
Jules Romains. 

Piesa, care a fost primită cu indife- 
rent de public şi de crilică, are 
o inleresaniă lemă de psihologie 
colecliră. SC? 

Amédée e un „mister înlrun 
act“. Jules Romains spune în Dro: 
gramul oficial vindul in -eara re- 
prezealației: „nu e nevoe dea jus- 
țifica denumirea de «misler». In 
cursul acliunei care e din cele 
ma! simple, publicul va pulea să 
întrezărească cilera aderâruri care 
tind a forma, ceiace sar rulea 
numi o mistică a vieții. moderne“. 

Un mister, În sensul cureni, in- 
samnă ceiace nu se cunoâție; 
in adevăralul sens, inseamnă ceta 
ce nu e cunoscul de e or Un 
misler separă oamenii in două ca- 
Leger! : in profani şi inijiaţi. Ses 
crelul cunoscut în comun creiază 
legăluri spirliuale, fondează gru- 


ul. 
d Orice grup coherent peniru aşi 
evidealia coherenja recurge la 
misiere. Seclele religioase au ml- 
urile şi riturile lor care au două 
sensuri: unul upareal pentru mul“ 
țime și altul simbolic peniru cre» 
dincioşi, Partideie politice su em- 
biemele lor, societăţile secrele au 
limbajul lor convenllonal. Orupu- 
rile îşi creiază mistere. ȘI Invers : 
orice secrel posedat în comun 
tinde a fonda ua grup. Mei mulţi 
oameni care au se cunosc, se in- 
tileese din ialimplare şi se găsesc 
contiden|ii unui secret ; indală se 
crelază inire el o complicilale, se 
creiază legăluri care s'ar pulea 
num! misiive, de aceiași nalară cu 
acele care lormează grupele reli- 


joase, Aceasta e lema piesei lui 
prea 

Ciţiva cent anonimi core se 
intilnesc din intimplare la un vă- 
xuilor de ghele, unde Amédée e 
lucrător, allă din intimplare un ba- 
nal secrel de dragosie al Ini A- 
médée. Indulă se creiază inire ei 
legături, se londează grup, la ur 
momen! dul sint pe cale de a se 
constitui în „cerc priveli”. 

in locul cel mei vulgar, cu fin- 
jele cele mai şterse, în Irivialita- 
tea aclelor celor mal cotidiane, se 
poale naste acest lucru mislerios; 
un suflet colecliv, acelaşi care 
creiasă zeli şi palrille, 

Tema a moi fost trotală de Mae- 
terlink. /niérieur are aproape ace- 
laşi subiect: două grupe din care 
unul ye şi celălali ignorează, ini- 
Hatt și profani. 

Ambdee merită să fie primil de 
public cu mai puțină incomprehen- 
siune. 

(René Maublanc. Łurope, Janvier) 


Adaptarea salariilor la cos- 
tui traiului în Ungaria 


Mine, Industrie și comer]. 

Dela inceputul războlului, sala- 
riile n'au putut fi menlinule faţă 
de costul vieţii la acelaşi raport 
ca înninle de 1914. 80 la sulă dia 
lucrătorii neiînrola|! au fosi con: 
strinşi să lucreze In uzinele de 
munijii şi malerial de războlu, su- 
puşi disciplinei militare şi legii 
marțiale, lipsiţi astiel de Iiberta- 
lea de acțiune. In 1916 se reien 
comisiuni speciale, insărcinale sa 
examineze revendicările lucrălu- 
rilor, care ridică într'o măsură ni 
velul salariilor, dar nici pe departe 
în măsura scumpirii traiului. 

Car stirșitul războiului agi- 
tația/ lucrălorilor cișigă leren şi 
are ca rezullal generalizarea com 
vențiilor colective de muncă ; dar 
şi cu aceste content salariile 
rămin mult în urmă față de scum- 

irea vieții. 

e en de anarhie economică 
care urmărevolujiei comuniste, per- 
mise palronilur să respingă siste- 
mul conveajiilor coieciive. Patró- 
nit câulau să mineze organizajiile 
sindicale, să provoace sciziuni, să 
determine formarea de noi sindi- 
cate consiliuiie pe bază najlonală 


| 


eege Ee REVISTA REVISTELOR 463 


sau conlesională, Sindicatele ex- 
puse la o serle de măsuri de inii- 
midare și persecuție şi absorbite 
cu ajulorarea șomeurilor nu pu- 
teau aduce nici o îngrădire pale- 
rii paironilor de a fixa condițiile 
de muncă, Adapiarea salariilor la 
cosiul vieţii era lăsată In Îniregi- 
me la discreție palronilor. 

Ceiace Îngreula siluația, era lipsa 
unor slalistici probanie relativ la 
urcarea preluriior, care să poală 
fi utilizate la stabilirea salariilor : 
nu exista şi nu există încă o publi- 
celle oilclală a numerelor-indice. 

In 1921 organul oficial al Fede- 
raliei sindicale ungare incepu a 
publica numerele-indice de scum- 
pirea vieții, peniru o familie de 
lucrători, luind ca bază prejurile 
dia 21 en 1914, 

xemplul e urma! de Pesier 
Lloyd. 

Tot în 1921 publică d-nii Dalnoki- 
Kovals şi Oal indicele de costul 
viejil a une! iamilii uvriere şi in- 
dicele salariilor. Cilrele srală că 
alvelul minimum al salariilor a fost 
alins în 1919, 

Cu toate condițiile critice, nive- 
lul salariilor reale a crescul ince- 
pind dia acest an, grație reacției 
uyrlere care s'a maniiesiai subi 
forma de conflicte prelungite şi 
din ce în ce mal violente. Ca re- 
mediu s'a propus in două rînduri 
crearea unei federajil profesionale 
mixie, compusă din delegaţi si pa- 
Ironllor şi lucrătorilor, însărcinată 
să amelioreze conditiile de muncă. 
Deşi proeclele de legi depuse în 
Adunarea Najională in 1921 şi1925 
gan lost volale, ioluşi acessia a 
lăcul pe patroni să înceapă irala- 
live directe cu lucrălorii şi să a- 
dople o aliludine mai pulin intran- 
sigentă fată de revendicările lor. 

Ameliorarea salariilor proveni 
din utilizarea numerelor-indice în 
calcularea lor. Cind idela une! fe- 
derajii profesionale mixie fu pă» 
răsiiă, lucrălorii cerură cu insis. 
iență o compilație oficială perio- 
dic a numerelor-indice şi adap- 
tarea salariilor la acesle indice. 
Acesie cereri au provocal coniro- 
verse, du losi discutate de asocia- 
D ştiinţifice, în presă și în aduna- 
rea najională, S'a căulal să se do- 
vedească că această procedare ar 


aduce o urcare a prețarilor, o de- 
preclere a monedei și o creştere 
a inflației, consecințe pe care le-ar 
suporia lot lucrătorii. Totuşi sa 
văzul că dacă nu se poale aplica 
riguros Indicele de cosiul vieții ln 
calculul salariilor, lrebue să se 
țină samă de el, şi aceasia nu 
numai În interesul lucrătorilor. U 
Hlizarea ralională a numerelor-in- 
dice facilita mull negocierile rela- 
tiv la salarii, și era singurul mij- 
loc de a curma anarhia salariilor. 
S'a dovedit că unele asxocialii pa- 
lronale, care |ineau sama de nu- 
merele-indice plăleau, salarii infe- 
rioare cu 40 la sulă față de celelal!e 
similare 

Din 1923 convenjiunile coleciive 
incheiate Unind sama de indicele 
de costul vieții se introduc în largă 
măsură, cu loată opoziția Federa- 
Hei patronale. Cum nu există o 
statistică olicială a numerelor-in- 
dice, se ulilizează una din cele 
chala mai sus, sau o medie intre 
ele. 

Aces! Up de convenție e muli 
mai rar in marea indusirie dech 
in celelalte ramuri de muncă. 

Procedura adoplală variază : 
se la ca salar de bază salarul plă- 
HI la dala închelerei contractului si 
| se adaugă un supliment propor- 
lional cu urcarea prelurilor sau 
suplimenlul se calculează după ul- 
timul salar plătit. 

Siabilizarea monelară a adus în 
1924 o stabilizare a cosiului viet, 
Totuşi e incă posibilă o urcare a 
prejurilor, delerminală de fluciua- 
țiile monelare sou de crizele e- 
conomice. 

Utilizarea numerelor-indice a u- 
dus o ameliorare similloare con: 
diției lucrătorilor fără să se poală 
alinge nivelul dinainte de războlu, 

Agricultura. In timpul războlulai, 

entru a se remedia lipsa braje: 
or de muncă, s'a Insiitolt munca 
obligatorie. 

Salariile erau majorate cu 20 la 
sulă față de 1915, Deși aceasiā 
majorare era cu muli mai mică 
deci! urcarea prejurilor, totuși lu- 
crâlorii agricoli erau avraniajaji, fi- 
indcă in multe cazuri plain se fā 
cea in nalură. 

Republica poporului, care urmă 
Imedia! după armistițiu, creii co- 


464 VIAŢA ROMINEASCĂ 


misiuni de conciliare şi de salarii 
însărcinate să aplaneze ceniliclele 
de muncă ai să fixeze nivelul sa- 
lariilor. 

După căderea guvernului comu- 
nisi, se reinlroduseră dispozițiile 
din timpul războiului cu modifi- 
carca că salariile ersu lixale de 
autoriiäjile locale, |inind sama de 
condițiile agricole ale momentului. 

Situaţia lucrătorilor agricol! se 
inräuläjeşle în urma regulamente- 
lor volale în 1921, care dispun fi- 
xarea unul salariu maximum. 

In 1923 se volează o lege asu- 
pra prevenirii exploatării nejusii- 
licale a lucrătorilor agricoli. A- 
ceaslă lege declară nule conirac- 
tele incheiate în condiții de spo- 
lare pentru lacrălori. Reglemen- 
lează consliluirea unor comisluai 
însărcinale să fixeze salariile mini- 
me. Palronul care angajează un 
lucrălor subi minimumul fixa! e 
pasibil de amendă, 

Acesi minimum variază mul! du- 
pă regiune si după epocă. 

KR om Revue internationale du 
Travail, Février). 


Viaţa şi opera lui 
Kari Spitteler 


Karl Spiileler, premiai cu pre- 
miul Nobel peniru literatură în 
1915, s'a născut la Liestal, cspilala 
semicanlonulul Bale-Compania, in 
1845 la 24 April. Ce şiim despre 
anii copilăriei sale o datorăm vo- 
lumulu! său Meine frühesten Er- 
lebnisse; din celirea acelor paginal 
răminem cu cobvingerea că omul 
şi opera sa, chiar marile poeme 
au fost delerminale in parie de 
impresiile prime ale copilăriei. Fa- 
milia sa è de origină umilă. La Bai 
şi-a făcul clasele primare, gim- 
naziu! și paedagogium; vechea 
celule humanisiă i-a revelal fru- 
museja miturilor Greciei anlice, 
miluri de care avea să se ser- 
vesscă spre a exprima senlimenleie 
sale cele mal intime şi profonda 
sa conceplie. Primele preocupări 
artistice au los! în direcjia muzicei 
şi picturii; numai (ru, printr'un 
iel de renunjare, s'a inlors câlră 

zie. 

A studial apol la Zürich leologia, 
unde fu înfiuenjat de Burckhardi; 


cetind pe Ariosto, Spitteler devine 
conştient de adevăra!la sa menire, 

La 22 de ani pleacă la Heide. 
berg ; aic! concepe subieclul epo 
peii sale „Promeleu, care va apărea 
în forma el definilivă la 1882. La 
1369 se prezintă la un exomen 
de slat și esie respina; la 1871 
pleacă în Rusia ca percepior în 
casa unul general și siä oni anl. 
Inlors în palrie o duce foarte greu 
pănălna 1855; acum publică el opere 
mici, loste de un profund pesi- 
mism, întitulate Extramundauo. in 
1885 incepe aclivilalea sa de zia- 
rist; serie la Basler Nachrichten, 
la Noua gazet din Zürich și la 
Kunshwort, unde e recomandat de 
Nietzsche, ca cel mal bun scriitor 
al timpului în malerie de eslelică. 

Essais-urile pubilcale în folle- 
loanele acesior ziare le-a publi. 
cat mai tirziu în volume subt Hiiul 
Lachende Wahrhelton (1898); ele 
formează o introducere ulilă pentru 
înțelegerea lui Prometeu ei a 
Primâverei olimpice. La 1892, e- 
Junge în sfirsit independenti; se 
slabileşie la Lucerna, în casa pe 
care n'o ta mai părăsi toaiä viaja 
şi unde gloria şi averea èu să vină 
in fine şi unde îşi termină zilele 
înir'o senină și luminoasă bălriaelă. 

La 1910 cind apare Primăvara 
olimpica, Felix Weinagariner inir'o 
broșură celebră il prezintă Ger- 
maniel ca pe cel mêl mare poet al 
său, El publicase pe lingă operele 
aminiile, colecții de versuri lirice 
sau lirico-epice ca: Schmetterlinge 
1689, Glokeniieder 1592, Lilterari- 
sche Glelichnisse. Balada 1896. ln 
proză epeare Friedii der Kolderi, 
Gustav, Locotenentul Conrad, Ima- 
go, Micii misogini, (Mădcheniein- 
de), apoi Das Weltfasten von trieim- 
ligen, Man wird gerufen şi multe 
alie nuvele şi schte perdule prin 
jurnale şi necuiese în volume; 
unele sini idile cimpeneşii, altele 
în genul naturalisi, allele romane 
ale copilăriei. Dar niciuna nu e 
deopoiriră cu inăljimea de con: 
cepjie, cu periecliunena arllsiică 


„pe care o găsim in cele două 


capodopere aie sale : Promeleu şi 
Primăvara olimpică, opere de un 
pesimism adinc dizolvant. 

(H. de Ziegler. Mercure de 
France, Februar). 


— mm REVISTLOR app 


Reforma 
Aa monetară 


În primăvara anului tre . 
vielele au înlocuii er dese A o 
al!ă monedă ` cer ful. Numele 
acesta aduce ominie de banul de 
aur din legendele și basmele Raat, 
lor. Deaceia, şi dalorilă propa- 
gendei ce s'a făcul în senzul că 
noua hirile monedă e suficient 
geraniol în depozitul de aur al 
SERAN lte cernorețul a 

p cu mull si 
Wiehl ge, 
califel asemenea monedă 
de fapt e un simplu sera uri ep n 
schimb, un fel de bon, şi nu se 
poale schimba la bancă conira 
sur, căci depozitul băncii acopere 
abia 20-25 la sută, din valoarea 
ei) nu se poale menținea decit 
datorită increderii ce i se dă de 
călră populație. Sovietele au luat 
măsuri ca cernovețul să circule 
numai înlăunlrul țării, să au fie 
egen la ug Ee rezervai numai 
u sia epiul de a c 
şi vinde uge ch pa 

Cu acesie precaujii luate, noua 
monedă se menjine fără fluctuații 


apreciabile de aproape un an de 

e. Dar cum raloaraa ei esie 
iluzorie ṣi stabililalca se va men- 
linea alito timp cit comerțul şi 
industria Rusiei se vor dezvolia 
Wë 

rice stagnare a industriei, 
lipsă de mărluri, vor face gar 
loarea de schimb a cernorețului 
să scadă și în cazuri de grea criză 
indeeirielă, să rimia un simplu 

n de tie fără ni D > 
re reală. EES 

Deaceia relorma monelară din 
Rusia nu poale D privilă cu multă 
speranță. Banca de sia! ner trebui 
să emilă hirtie monedă dacă nu-i 
in măsură s'o schimbe în aur ln 
prezenlare. Siabililalen monedei 
ser menline și în cazul Rusiei, 
dacă o societate privată cu gajuri 
însemnale ar garania valoarea 
bilelelor emise, dacă nu în aur 
pur—măcar în prețul aurului, 

Dar in Rusia unde capitalul, In- 
dusiria şi comerțul sint în minile 
siatului, se poale cu atil mai puțin 
nădăjdui în stabilirea unei monede 
Häer 

colas Zrorikine. Revue Mon- 
diale, Februar). 


Mișcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Jaques Roujon, La vie ei les 
opinions d'Anatole France, Plom 
Nourrit, Paris. 

Un interesanti porirei al lul Fran» 
ce. Documente inedile şi anecdole 
abundă. D. Roujon caulă să dove- 
dească în acesi sludiu că Anatole 
France a fost omul cel mai reac» 
lionar din lume și venerajia cu 
care spirllele de stinga înconjoară 
memoria lui, e nemerilată, 

Peui Halfiants, Etudes de 
critique littéraire, Librairie de 
Lanoy, Paris. 

Treizeci de studii concise asu- 
pra cilorra scriilori: Barrès, Bour- 
get, Lean Daudet, Henry Brémond 
etc. Aulorul deleslă romantismul 
şi simbolismul. După d-sa Malar- 
mé, Prousi, Rimbaud vor fi daji 
uitării. Idealul său de arlă esie 
Racine și Chateaubriand. 

ré Breton, Manifesie du 
surréalisme, Simon Kra, Paris. 

O carte in care se explică noul 
corent În ariä : suprarealismul, D. 
Breton povesteşte împrejurările in 
care i s'a revela! noua ariā. inir'o 
sară, inainte de a adormi, îi veni 
în minie o frază deslul de bizară 
care | se impunea cu pulere: E: 
ste un om tăiat de fereastră. À- 
ceaslă lrază era însojilă de o „sla- 
bă reprezeniajie vizuală“. După 
această frază, allele au iacepul să 
răsară, lipsite de logică şi fără să 
De determianie de laple externe 
ci de-o fermentație spontană asub- 
conșiientului, A doua zi a impărlă- 
şi! fenomenul d-lui Ph. Soupaull 


şi impreună au scris Champs Mag» ` 


ndtiques, după cerințele erie! des: 
coperile. 

ntoine Albalat, Souvenirs 
de la vie littéraire, Cros, Paris. 

Autorul evocă in paginile aces- 
lei cărți figurile unora dintre scrii: 
torii celebri care i-au fosi prie- 
teni. Dă amănuale caracierislice 
din viala lor în legătură cu ope- 
rele, povesiind şi anecdole din care 
apare uneori mai clară fizionomie 
sufletească a artistului, 

Alphonse Daudei, spune d. Al- 
balal făcea parle din familia oa- 
menilor ca Moniaigne, Pascal şi 
Rousseau pe care-i admira, Îi ad- 


nole și-i apăra. Tarfarin de Ta 
rascon esie un rezullal al comu, 
niunii lui cu acele genii, 

Despre Maurice Barrès spune 
că e un Chaleaubriand in rezumat. 

Unul din capitolele mai emolio: 
nanle din aminliri esle consacra! 
lui Jean Morcas. „Acest barbar, 
lacom de soclabililale, părea că-și 
caulă prielini pentru a-i domina“. 
Avea Înirinsul o incredere nemăr- 
ginită ; de aceia desprejula pe loji 
poejii din generația lui. Poe- 
zia lui e făculă peniru a fi reci- 
lată. Morcas își recita versurile in 

imbările lui, noaptea, pe străzile 

arisuluil Morcas era grec, dee- 
cela se simieu exilal. E poelul lu- 
minii. Locula odală o cameră vul- 
gară de olei simplă (är nic! un 
tablou pe păreli, fără un bibelou, 
şi deschizind fereastra spre lu- 
mina apusului exclamă: Ialā de- 
corul meu. 

Mai sint copliole asupra lui Paul 
Bourget, Remyde Oourmoal şi al- 
tora, scrise cu emolie și respect. 

André Billy et jean Piot, 
e mele dos journeaux, Crès, Pa- 
ris, 

Cetilorii sini foarle docili; ei 
împrumută mai loldeauna părerile 
din ziare. Denceia cu drep! cu- 
vinl ziarele crează părerile noas- 
Ire, Oamenii mari sini peniru noi 
aceia Ce ziarele voesc. Nu există 
realilale. Inlimplările, ideile şi on- 
menli sin! o pastă pe care ziarele 
o modelează dindu-i forma care o 
cred mal polrivilă unul scop. WIl- 
son +a [i cind un mare filanirop, 
cind un nebun. Lloyd George va 
fi cînd un aliat sincer cind un trå- 
dălor infam. Docilitalea publicu- 
lui celitor esie de admirat: Idolii 
de astăzi po! Îl mini demoni şi in- 
vers, după cum ziarele vor decrela. 


POEME 


Francis Jammes, Le troisième 
lore des quatrins, Mercure de 
France, Paris. 

Un nou volum de versuri al po- 
elului bine cunoscul, în care mea- 
mifestă aceiaşi ariä in evocarea 


clipelor intime ale sufletului caş! 


altlădală, a emoțiilor celor mal &- 
dinci. 


Henri Charpentier, Océa 
Pacifique, nde E a 

Un poem al oceanului cu prive- 
liştele calme sau lurlunoase, cu 
chipurile, eminiirile şi peisagiile 
întiinite sau risipite în neslirsitul 
lui. Versarile sint puternice şi e- 
vocnlioare ; 


D'un nuage ccariale, escorit de 
chimères 
Un dieu pansu descend, placide 
d &poureniail, 
El secoué soudain d'une galic ca- 


muse, 

Agile sur le monde sifolė, qui l'a- 
muse 

Le mont Fouji-lama, comme un 
rouge craniail. 


Et le dien ril, lrappani la mer de 
A chevelse, 
Oi sani la lerre, l'onde et le feu 

coniondus ? 
Où les vaisseaux geanis de l'es- 


cadre cioilee ? 
ŞTIINŢĂ 


Pret, M. Molliard, Nurrit!lon 
de la plante ; Cycle de l'Azate, En- 
eyclopedie scienliliqce, G. Doin, 
Paris. 

Antorul-botanist, fiziolog şi chi- 
mis! studiază în al palrulea volum 
de fiziologie vegelală nuiriiia plan- 
tel în legălură cu azotul. Face un 
studiu chimic a subalanjelor azo- 
ioase. a malerillor proieice şi a 
derivalelor, scofind în evidenţă 
proprielățiie lor esențiale, Dă lor: 
mule'e de consliluire ale acizilor 
amini considerați ca maleriale de 
consttuciie ale materiei vii. Pe urmă 
arală Izvoarele de azol, — disculind 
si utilizarea azotului dia aer de 
călră vegelale. Substanlele azo- 
lonse sint lolosile de plantă după 
ce sulăr o acțiune digestivă. Un 
capitol se ocupă și de iranslormă- 
rile și rolul substanțelor azoloase. 

Georges Bohn, Les problé- 
mes de ia vie et de la mori, La 
culture moderne, Stock, Paris, 

Fenomenele moriii inlorărăşesc 
pe cele vilale incă dela incepulul 
dezvoltării individului ; ba modifi- 
cările fizico-chimice care aduc 


MIŞCAREA INTFLFCTUALĂ ÎN STRĂINATATE 437 


imbălrinirea sin! mal pronaniale 
in primele faze de dilerențiare a 
țesăiurilor organice. Pentru a lungi 
viaje, ar trebui supus Individul linăr 
care crește, din vreme, subi ge 
țiunea unor subsianțe chimice a- 
nume alese, peniru a impiedeca 
imbătrialren. 

Aceasta se explică prin aceia 
că acidui nucleic, subslanță bogată 
în toslor, care formează nucleul 
celulei, scade cu vrista, Scade şi 
caniilalea de etleciriciiale a ma- 
leriei vii care din acidă devine din 
ce în ce mai alcalină. Zwaarde. 
maker și Perrin consideră vaja ca 
o manileslare a rodioaclivității. In 
sîngele omului se găsește o sub: 
sianță radioactivă : potasiul. Este 
şilut că inima unui mamifer sepa- 
rată de corp continuă să bal dacă 
circulă orin ea un lichid de 
compoziția singelui, dar de indată 
ce se suprimă polasiul, +a se 
opreşte, ca să înceapă din nou 
cind | se adoogă iar. 

Corpurile radioactive lucrează 
prin eleciricitale, 

O teorie elecirică aviejii şi a mor- 
Hi va da înir'o zi explicația creş- 
terli ființelor şi geneza lumorilor. 


ETNOGRAFIE 


Miss France del Mar, À year 
among the Maoris, their arts and 
Customs, Ernes! Benn, London. 

O carte cu observaţii asupra 
vieţii sălbalicilor din Noua Zelandë., 

toarea a los! trimisă în acea 
regiune de muzeele americane pen- 
tru studiul populației Maori. 

În cap'lolul întălu, auloarea des- 
crie vechile obiceluri de lnluaj 
auzite dela un bâtrin; aslăzi se 
tatulază numai bărbia şi buzele 
fetelor inainte de căsălorie. Des- 
crie cu amănunie arin de a jese 
a femeilor ai acela de n fabrica 
iranjuri a bărbaților. Alle capitole 
se ocupă de dansurile femeilor, 
de aria de a sculnia în lemn în 
care erau renumiţi vechii Maori, 
de asemenea se dau observajii 
amănunțite asupra vieții de toate 
zilele, asupra bucătăriei, costume- 
lor eic.. Volumul e impodobit cu 
numeroase fotografili. 


Bibliografie 


In editura „Cultura Națională“, Bucureşti. 


Th. Capidan, Elementul siop şi dialectul aromin, 1925, 

5 n Mezleno-Romtnit, 1925. 

Dr. G. Marinescu, Cooperajla intelectuală najională şi inter- 
națională, 1924. 

Victor Slăvescu, /storicul Băncii Naţiamole, 1925, Pr. 130 lel 

Stefan Ciobanu, D. Cantemir în Rusia (Analele Academiei), 

lon Andrieşescu, Piscul Crăsani, (Memoriile Academiei), 

N. lorga, Note Polone, e Ve 

Dr. Andrei Veress, Campania creşiinilar în contra lut Sinca 
Pașa din 1595, (Memoriile Academiei), 

Dr. Leon, Enlomologia medicală d x 

Dr. lacob Radu, Doi luceferi rătăcilari , 5 

€. Karadja, Despre lucrul apostolesc al lul Coresi dela 1363, 
(Memoriile Academle!). 

Ai. Marcu, Romantici! italieni şi Romtaii, (Memoriile Academiel). 

Dr. Antipa, Cie observaţii privitoare la navigabilitatea 
gurilor Dunării (Memoriile Academiei). 

Vintilă Mihăilescu, Așezările omeneşti din clmpla romină la 
mijlocul şi la sfirşitul sec. XIX, (Me- 
morille Academiei). 


in Editura „Cartea Rominească” Bucureşti: 


Ai. Vlahuţă, Amurg şi zori, Pr. 30 lel. 

Th. Speranţia, Anecdote botezate, Vol. IV, ed. IV, Pr. 40 lel. 
Zaharia Birsan, Se face ziuă, Versuri, Poemul Unirii, Pr. 45 lei, 
Th. Speranţia, Teatru de familie, 14 piese: Monologuri şi 


Li 


ze E a a BIBLIOGRAP.B 469 


scene peniru Conservatorul de Declamajle, 
Pr. 48, 

Cieante Spirescu, Curtea babei Floarea, poem grolesc în 
versuri populare, carlonolă, ilustrată, pre- 
mială de „Cartea Rominească“, Pr. 40 lel 

Daniei de Foă, Robinson Crusoe, cartonală, ilusirală în cu- 
lori, Pr. 50 lei. 

Alexandru Voevidca, Manual! metodie pentru predarea cln- 
tului în şooalele primare, Pr. 55. 

Mih. Lungianu, Din umbra satelor, Icoane și povestiri, ed. Il, 
Pr. 30 lei. 

d. A, Ciorănescu, Povestiri În versuri pentru copii, ilusiraiă, 
carlonală, preminlă de „Cartea Romi- 
nească', Pr, 80 lei, 

E. Lovinescu, Costache Negruzzi, Viala şi opera lul, ed. H. 
Pr. 45 lei. 

l. Creangă, Povestea lui Harap Alb, cartonată, ilustrată, Pr. 751, 

€, Sandu-Aldea, Pe Mărgineanca, Pr. 40 lel. 

Zaharia Birsan, Poezii, Pr. 60 lei. 

H. Bataria, Suflete de viteji, lustrală și cartonată, Pr. 65 lei. 


Monahul Petru Paviov, Prohodul, ed. V-a, Pr. 8 lei, 
Alice Gabrielescu, isprava lul Ursu, Povesliri peniru copii, 
premiată de „Cartea Rominesscă”, Pr. 50 |, 
H. Stahl, Spion? Povestiri în legătură cu războiul nostru pea- 
iru unilatea najională, premială de „Car- 
lea Rominească”, Pr, 30. 
LR Nenijescu, Tată! nostru (11). Pogini Alese, Pr. 3 lel. 
Anton Pann, Povestea vorbei, e e Pr. 3 jei. 
Delphi Fabrice, Dataria onoarei, Bibl. „Minerva“, Pr. 5 le, 
Sever Pavelescu, 7rombe şi cieloane, Bibl. „Minerva“, Pr. 5 |, 
N. Pora, fornioate, Schije şi Nuvele, Bibl, „Minerva“, Pr. 8 lei. 
Saver Pavelescu, Io lumea vegetalelar, Bibl, „Minerva“, 
Preţul 5 lei. 
E. Tailier, George Sand, Bibl. „Minerva“, Preţul 8 lei. 
Natalia Josef, Colomba, (vol. II), Bibl. „Minerva“, Prejul 8 lei. 
l, Simionescu, Omul primitiv, Cunoştinţe Folosiioare, Pr, 3 |. 
G. Năstase, Basarebia, Cunoși. Folosit, Pr. 3 lei. 
T. A. Bădărău, Viermi! de mătase, Cunoşi. Folosit, Pr. 3lei. 
M. E. Herovanu, Nebuloasele gazoase, Cunoşi. Folos., Pr. 51, 
lon Mureşanu, Judeju! Turda Arleş, Cunoşt. Folos,, Pr. 3 lei. 
Marlia Colonel Dobrescu, Sucdidria sălencei (Mincări fără 
carne), Cunoşi. Folosii,, Pr. 3 lei. 


470 


VIAŢA_ROMINEASCĂ 


loan Georgescu, Komtait din Ungaria, Cunoşi. Folosii., Pr. 31. 

G. Todica, Țara Hafegului. Cunoşi. Folosit, Pr. 3 ler. 

D. î. Stamatelache, A/binele, Viaţa şi obicelurile lor, Bibl. 
Agricolă, Pr. 4 lei, 

loan G. Botez, Despre plug şi arălură, Bibl. Agricolă, Pr. 4 l. 

xi š Grtul, Bibl. Agricolă, Pr. 4 lei. 

Wiih. Knechtel, Molia strugurilor, BIbl. Agricolă, Pr. 4 lel. 

D. I. Ştefănescu, Semințele de legume, Bib!. Agricolă, Pr. 41. 

1. €. Teodorescu, Vije/e americane. Port-altoi, Bibl. Agricolă, 
Pr. 4 lei. 


In diferite edituri şi tipografii : 


Dr. Onisitor Ghibu, Cum s'a făcu! unirea Basarabiel, Sibiu, 


P. Grimm, Robert eg poetul țărănimii, Cluj, 1925. 

E. Lovinescu, /storia civilizajiei romtne moderne, Vol. Il, Edil. 
„Ancora“, Pr. 50 lei. 

Camil Baltazar, Reculegeri în nemurirea ta, Fără dalë. 

General Panaitescu, Astronomie populară, Chişinău, 1923. 

Leca Morariu, /nslitulorul Creangă, 1925, Cernăuţi, Pr. 30 lei. 

Oiimp Grig. loan, Mocirla (roman), Bucuresti, 1924, 

Laertziu, Un pahar de şampanie, Socec, 1924. 

Pr. Biriea, Balade, Colinde af Bocete, Edil. „Casa școalelor”. 

Prețul 20 lei, 
Cintece populare din Maramureş, Edit. „Casa şcoa: 
lelor“, Preju! 50 lei. 

leon Datin, Pe vremea mea, „Viaja Rominească, 1925. 

Prot. i. Costinescu, Relieful Rominiei, 1925. 

isata Răcăciuni, Tre! Cruci, (apocalips). 

Şerban lonescu, Teoria ideilor forte, (studiu critic) Buc. 1925 


Reviste primite la redacţie: 


Revue Mondiale, 15 Mari, 

Le Monde Nouveau, 15 Mari. 

Mercure de France, 15 Mart 31 Aprii. 

Bulletin de la section scientifique de l'acidemie roumaine, 


No. 3-4 


Adevărul Literar, No. 224. 
Muzica, No. 1—2. 

Societatea de mine, No. 11—43. 
Câminul, No. 1-3. 

Mugurii, No. 1. 


BIBLIOORAFIE 471 
DOD AI 


Solidaritatea, No, 7-9, 

Rominia întregită, No. 3—5. 

Roma, No. 1-3. 

Revista ideilor, No, 2, 

Ritmul vremii, 

Tinerimea romină, No. 3-4. 

Cultura creștină, No. 3. 

Omul liber, No. 3-4. 

Buletinul Muncii, No. 14-42. 

Buletinul Institutului de literatură, No. 24, 
Arhiva, No. 1. 

Glasul Minorităţilor, No. 4-3. 
Buletinul culturii tutunului, No, 65—68. 
Integral, No. 2, 

Gindirea, No. ti, 

Datina, No. 3. 

Comoara Satelor, No. 2-3 

Cooperajia, No. 3. 

Viața Agricolă, No. 6. 

Revista generală a inođjämtntulul, No. 3. 
Prietinul nostru, No. 1—2. 

Analele Dobrogei, No. V şi VL 
Peninsula balcanică, No, 113. 
Revista ştiinţelor veterinare, No. 2, 
Analele Academiei, lom. XLIV. 
Analele Academiei, Indice aliabelic. 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LXI 


(Anul XVII, Numerele 1, 2 şi 3) 


L Literatură. 


Bär, GUN e ainn JS 
ES „ —Cea din urmă jertfă . . . , 
Botez Demostene—Epllog . .... . . 


5 —Marea (Atavism) . . , . 


Cazimir Otilia—Melcal  ...... 
pi „ ——Craiu-Nou.—lanuarie . ge 
Codreanu Mihai.— Flora vieţi ... . . . 

Galaction G.—Madona din Port .. . . 
Gonciarov 1.—O0blomov .... . 
Nanu N. Alexandru.—Robul veşniciei . . . . 
~ D D —Cinism... ai Îi re Răi 
Sadoveanu Mihail.—Cealaltă Ancuţă . . . , 
m S Fericita Cecilia. . . >. 
Teodoreanu lonel—La Medeleni . . ... 
Teodoreanu O. Al..—Berzele din Boureni . . 


A 99 
A 367 
Ai 

177 

108 

: 201 
353 
R 76 
84, 216, 369 
; 74 
e 238 
ai 

i 392 
5, 179, 333 


IL. Studii.—Articole.— Scrisori din țară şi din 


străinătate. 


Bogdan- Duică Q..—Multe şi mărunte despre Eminescu 
(V. Dela Viena) . SEN 

Bogdan-Duică Q.— Istoriografia 
lorga) DS Gite md ie ei pacali î si 

Botez Octav — Alexandru Xenopol ginditor (Conside- 
raţii generale) ALE ne Perergdkwtm ge e 3 

Cazacu P., dr..—Leninism sau troțkism ...., 


literară romină (N. 


Ibrăileanu G..—lntlaenţe străine Şi realităţi naţionale . 


" „ — Evoluţia literară şi structura socială 
Oțetea Andrei.—Teatrul lui Pirandello `... `. 
Ralea D. Mihai.—Formaţia ideii de personalitate 
Șiadbei [..—Ştiinţă şi improvizație (Istoria literaturii 
romine în străinătate). . . - a iei ligii 
Vianu Tudor.—ideile estetice ale lui Titu Maiorescu 


III—Note pe marginea cărților 


Barnoschi. V. D..—Note pe marginea cărţilor (E. Lo- 
vinescu: Istoria civilizaţiei romine moderne) , 3 
Ralea D. Mihal.—Note pe marginea cărţilor (Domi- 
nigue de E. Fromentin) . pi ng vue Le e 
Suchianu I. D..—Note pe marginea cărților (Roger 
Martin du Gard: Les Tibet: — eu Ä a a 


IV. Cronici 


Arghezi T..—Cronica teatrală: Bucureşti (Preta ţă) 
m m s 5 > (Teatru şi 
EE, n zé n: ei: Re e iuli a e 
Menicovici Manuel.—Cronica socială (Adventismul Dira 
Sevastos M..—Cronica teatrală : Teatrul Naţional laşi 
(Consideraţii sentimentale, — Arta irbirii.— Mirajai 
Aller) i SS e e d'en Im ae cena 


241 


403 


101 


122 


Sevastos M.— Cronica teatrală: Teatrul Naţional laşi 
(Turneurile.—C. Vernescu-Vilcea) ..... - 

Vişoianu I. Const.— Cronica externă (Cătră o poli- 
tică europeană. Observaţii generale) . . e 


V. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co..— Miscellanea (Estetism şi popora- 
nism.—Religie şi politică.—O pledoarie în favoa- 
rea imperialismului rusesc. —Ce este poporanismul ? 
—Un „răspuns*.— O revistă şi cetitorii săi.—Mă- 
runțişuri.— Ultima oară.—intirzierea noastră) . . . 

Nicanor P. & Co..—Miscellanea (Sociologie, socialism 
şi caracter specific naţional.—Spiritul specific e- 
vreesc.—,„Conirazicerile“.—Statulle lui Eminescu.— 
Jacques Rivitre.— Cinci volume de d. T. Arghezi.— 

e otil) e stea d Tree fe 

Drei P. & Ee (Petra Poni.—Unita- 
tea constructivismului.—Dela cenaclul d-lui M, Dra- 
gomirescu.— Alois Riehl, — Curiozităţi. — Câtră d. gef 
breanu.— Faptele, — Ce-a făcut „Viaţa Rominească 
pentru literatură 2) .:. . . e . . . . . . . 


VI. Recenzii 


Bérard Léen, — An service de la Penste Francaise 

(Comst. î. Vigilan) s: wie ele si e Wis 
Brăescu Qheorghe.—Schiţe vesele (Octav Botez) . . 
Bucuţă E.—Legătura roşie (M. Ralea) ... . . 
Firu Nicolae.— Oradea Mare (M. J) . . . . . » 
Foti lon.—Prometeu şi Perșii lui Eschil (M. J.) . . 
Istrate Panait.— Oncle Anghel (M. R) ... . . 
Negrescu 1..— Influențele er asupra fabule! romi- 

neşti în literatura cultă (K PO al d e 
Cape Q.—Elade Rădulescu şi Franţa (I. Şiadbei) 
Petrovici 1..—Introducerea în metafizică (M, R.) . . 
— Teoria noţiunilor (D. Baădăreu) D eg 


z 


129 


295 


KU 


Rebreanu Liviu.—Trei nuvele (Octav Botez) 
Saint-Simon —Catehismul Industriaşilor. Noul creşti- 
nism (M. R.) . IET fad a. 
Sergescu Petre.—Serisori din Varsovia (M. R.) 
Tarde G..—Legile sociale os > i 
Telojăn Sandu.— Poveştile lui Hinu lon (M. R) 
Zarifopol Paul.—Vedenii (M, Ralea) . e 


VII. Revista Revistelor 


„Arhiva peniru știința şi reforma socială” .., 
„Arhivele Olteniei“ d We te Se x 3 
Augagneur Victor.—Recunoașterea guvernului Spvie- 
telor (Revue Mondiale) . . . .... S 8. ș 
Baldensperger F..—Goethe şi Maurice Barrès (Revue 
de littérature comparée) OE A WA ale 
Bienstock W. J..—Dostoe vski şi Balzac (Mercure de 
D dee a 3 e n meet ii da a 
Bouglt C..—Filozotia muncii ca testament al lul Ga- 
brie! Scailles (Revue de metaphisique et de morale) 
Carayon Marcel.— Literatura spaniolă de astăzi (Europe) 
Charpentier fohn— Panait Istrati (Mercure de France) 
Crémieux Benjamin.—Jacques Rivière (Les Nouvelles 
Littéraires). `... , 
„Cuvintul Liber* . . se SRI E Ne a 
Dumouchel P..—Viaţa socială a copilului şi a adoles- 
centului (Revue Pédagogique) e es orata 
Exploatarea cooperativă a pâmintului în Italia (Revue 
internationale du travail) , . .. an.. 
Geizer Heinrich.—Nuvelele Iul Mavpassant (Archiv 
fur das Studium der neseren Sprachen und Literaturen) 
ët NOE a i o e a oa a 
a ODI nn Afen 8 AN i A te Se îi e 
Kampffmeyer Paul—Dela democraţia formală la a- 
cea creatoare (Sozialistische Monatshefte) . . , 
„La Revue Juve“ e, 


- 


323 
175 
321 
170 
320 


320 
169, 318 


175 
174 
171 
318 
169 


Kl 


v 


„Lumea" Bazar săptăminal SR 19 gät TL Ab 169, 460 ÎN 


Maublane Renă.— Teatrul lui Jules Romain (Europe) 
$" . > ké Li . . KL Li + 
i pE salariilor la costul tralului în Un- 
garia (Revue internationale du Travai) . . . . 
Ruyssen Th.„—Kant şi Societatea Naţiunilor (Revue 
Mâthaphysique et de Morale) . . +.» e 
Sie inedite de ale lul Targheneff (La Revue Mon 
rege 3 îngerulu! In literatură (Nou- 
velle Revue Francaise) . . , «e.>». : 
Thibaudet Albert.—Lordul Bryce şi wg tran 
ceză (La Nouvelle Revue Francaise) . . . + » S 
Turnwald R.—Criza biologiei sociale (Archiv fir so 
zialwissenschaft) Ki Li KL . -. > . . Li D Lë E? 
Vellay Charles. Criza egipteană (L'Europe gesch 
Ziegler H. de.—Viaţa şi opera lul Karl Sp 
rcure de France) . . . e s- » > ews 
Piaroa Nicolas —Retorma monetară în Rusia (Re- 
vae Mondiale) - H -> ké zs > D Ki Li D H D D 


Lé . H . L . 


vili. Mişcarea intelectuală în străinătate . . 
D. Bibliografie ee 


452 
169- 
462 
PENTRU AUTORI 
46] 3 Se aduce la cunoștința autorilor cå manuscrisele primite 
dacție, nu se Înapocază; în schimb, acei autori ale căror 
173 urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre 
i aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 
319 Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviinţă, conducindu-se numai după considerații teh- 
322 nice şi editoriale. 
Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
172 ne comunice şi onorarul dorit ; În caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcţiunea Revistei. 
172 Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile și prin urmare sînt rugați să-şi redacteze manuscrisele 
464 definitiv şi citeț, 
465 


Pentru tot ceiace priveşte redacția : 
ziare, Cãrți etc, a se adresa la 
Rominească“, strada Alecsandri, laşi, 


măniscrise, reviste, 
Redacţia Revistei „Viaţa 


Din editura „Viața Rominească“: 


OTILIA CAZIMIR | JEAN BART 


IN DELTĂ 


LUMINI ȘI UMBRE N DELTA 


Prețul 30 Lei | 


G. IBRĂILEANU | | OCTAV BOTEZ 


SUL CUL OI k marginea cărților 


ROMINEASCA Seriitori romini şi străini | 
` 
PREȚUL 30 LEI 
- Se D'ECUNONIE POLITIQUR | IONEL TEODOREANU | 
DE maa || Béis Copilariei | 


| NIT? de révolution dan les doctrines | Ed. „Cultura Nationala” Preţul 30 Lei 
socialistes | 


deC, ege e AL A. PHILIPPIDE 


Préface de C, BUUGLE | 
H Dipa 


| Marcel Rërfère Mani Aur Sterp 
A Apărut: č —č—  ě p p r 
VLADIMIR COROLENCO TEE zi cina | 
TSD Povestea Omului 
För Ofalu JE een | 
Roman JEAN BART 
| Traducere din rusește (EUGENIU P. BOTEZ} 
de A. Frunză 


Prețul 30 zei | | Prințesa Bibiţa |