Carpatii anul II, nr. 6-7-8, 10 martie-10 iulie 1955

ANUL II No. 6-7-8 
10 Martic-10 Iulie 1955 


Redactor: Traian Popescu 








Director: Aron Cotrus 


REVISTA CULTURALA 


A, dragul meu. S' j 
a S'a făcut. Se poate altfel? Ai perfec- 
oa 1 ochii lui mari, albaştri te prive 
DR . ; au zâ 
iati de Gen ma impeeabuă sincera. Dar N D; Co 
ţea „cu 0 dezarmantă sinceritate. Apo ea, cuVintele, min- 
eritate. Aşa l-am 
toamna lui 1914 şi neschimbat zip ra 
i a rămas. La el m 
era o formă embrionară a unei f ii , 2 Raul 
ui ante 

Naţiei peste contururile vulgare ale. realităţii mesi 
ctura Ce upineiuna, era ua expedient, un mijice de a se 
ţii. Se minţea pe el, cum nsoarea aspră a unor obliga- 
= minţea pe toată lumea. D j- 

meni nu" purta rancună; prietenii mea. Dar ni 
seseră cu eternele lui as lare nui, cunoscuţii se deprin- 
“ ri . 
= sa dlui = Sea pliată în serie mnsnifos aula ru ia 

intrecut ursitoarele să-i dăruiască di SĂ 
înoa ai balet seducţie, dar au uitat să-i area 
în zadar > astfel că toate podoabele spiritului au fost 
impotriva Ii rulati = cat. cu tina ocietății ial 
i . societăţii = 
zi prorocăter pe toate maidaneie, fără sasi dee scana 
i nu- inuau decât 

pace ară PERU plizeaeie ati uimească prin îndrăsn ala cu 
mează un e Arie convenţionale, adică ceace for- 
Bazilica minimum de ţinută, acel minimum necesa 
rei societăţi omeneşti. 5 


TESTAMENT 


Pământ străbun, din răsări 

; it de soare, 
Belşug de grâne, cântec şi azururi 
Trăirea noastră'n lume-i trecătoare, 


Ci numai tu vei dăinui de-apururi... ticitate revoluționară. 


In 1909 a scos revisța 


De-o fi să nu ne'ntoarcem niciodată 
Tu să-i aduni pe cei ce vor rămâne 
Şi să-i îndemni spre zilele de mâne 
Să creadă, să râvnească, să se bată... Infinit, infinit 

ca , 3 INT, 

Un neam pe lume-atâta luminează in sume prelungit” 

Și-atâta stăpâneşte cu dreptate 

Cât poate prinde'n sabia vitează 


Şi până unde dragostea-i străbate. 


Sau altă poezie: “Sfârşitul toamnei”: 


O! cine ar zice că pe aici 
Au fost vre'odată flori 














Voit şi-a creiat legenda de o ici 
: : m vicios, de 
a i i , permanent = ia : : VIE or 
de manei Sueiale, de fioros revoluţionar, Atunci când şi-or tăia sub zări hotare Şi că Ele ci 
she i „, de rafinament decadent şi în Să tencuiască pietrele cu sânge Min ebay Tataee iai UE 
acestei legende se ascundea doar un burg > ți] Sri apese Ng 
işi bătea joc de moravurile burgheze a Da see ari Ec iulie ete N ritaaxe 
N. D. Cocea nu a crezut în nimic. nu a Fe te alle sa nu le poată nimenea înfrânge a 
a ţinut să fie*până la sfârşitul vieţii un incor zib l g& tu F n al sm bosit, m al poeților fe 
buşlucar; nerespectând pe nimeni nimic, era fires Sa treci din neam in ne: a ! = era torului”. Tudor "Ari ca 
Pa re, abeni pia Sep x, AT N€ SIE = pat am acest cuvânt naţ n N ( i s emâr ri Tuilui Tudor Ar zi era 
meni nu-l mai lua în serios. Cu ce învers : pteri a A n ca = ŞI din nume N nume, Linia dreaptă seca: firii put ui r ori de 
] Doc, „cu ce stranie volur P 4 Nol pe tine te-am iubit pân'la mormânt lă. N. D. Cocea i-a prezentat cu ent zia: mul iri 
c; nuca temea ună Şi alta n'am avut.mai scump pe lume minant. Gala Galaction publicat acea nuvelă de ing ă 
iesi că Două. A Ceea Dizi a Clae „ Dresentând un alt 
exemplar, de preot decât cei cu care NE deprinsese Mihail 





Cotog- 






SILE POSTEUCA. Sadove 


HUCA. u. I-a urmat o altă nuvelă “In 


E „raba 


ni ă i 1 al straniulu pe) 0 aj. ŞI i, : 
a uneia dintre famiile româneşti de cele mai 
ţii. Mama lui, născută Nicorescu, se trăgea 
dintr'un neam de boeri ale căror hrisoave se adâncese 
în istoria Moldovei până la Ştefan cel mare; tatăl lui, 
a fost general, inutro vreme în care generalii se numă- 
rau pe degete. N. Iorga aminteste în “Chilia şi Cetatea 
Albă” printre marii negustori din epoca lui Ştefan cel 





oace interesul, mijloc 
de ani când a publicat—sem d Nely—i 
poetă”, accentuând naturalismul de tip Zola, dând 
crierii exceselor sexuale o trivială exuberanţă. 
Era încă timid, provoca sub pseudonim. 
La, premiera dramei lui Victor Hugo, “Hernani”, spre 










e a 









tim, LX 

tau pe N. D. Cocea şi : 
nahul Iosif Theodorescu. Revista : 

având în fiecare număr un portret ilu 








mare pe Armeanul Cocea din Suceava, care intreţinea 
relatii intinse cu străinătatea. Nu se pot imagina condiţii 
mai prielnice spre a debuta în viaţă un tânăr de excepţio- 
nală inteligenţă, de sbenguitor talent. N. D. Cocea s'a de- 
clarat insurect contra a tot ce îi DuieA la dispoziţie noro- 
cul de a aparţine unei minorităţi răsfăţate de toate pri- 
vilegiile. Nu o insurecție care îşi afla origina într'un sen- 
timent profund de justiţie socială, sentiment care poate 
creia un sfânt ca Francisco de Assisi sau un revoluţio- 
nar ca Tolstoi şi Kropotkin; N. D. Cocea avea, dincolo de 
banala frazeologie a unei demagogii revoluţionare, o rece, 
o egoistă indiferenţă faţă de tot ce depăşia propriul lui 


«RAPSODA DE 


inimă ale întregei epic! scandând 


Li 


Nu putem lăsa să treacă nemen- 

ţionată o mângâietoare victorie ro- obşteasca bucurie. Ast țara noas- i . , 

“ mânească: decernarea premiului in- tră stă sub stăpânirea câinească a impresiilor, emoţiilor, o rară vigoare 

ternațional de poezie poetului Aron Ruşilor, în Basarabia satele rămân de resie, poetul Aron Cotruş re- 
tii, Românii fiind mânaţi prezintă în lirica ro 

dintre cele mai originale personali- 


oema Ramon Lull. 
Concursul a fost organizat de So- 


cietatea Lulliana din Palma de Ma- 
la acest con- 


Cotruş, pentru 


sarabia. 


- cerna premiul lui Vasile 
pentru -Ginta latină”. 


pus pre 
pustietăţile din Kazakistan, la o de- 
părtare de 3.500 de kim. de Nistru. 
Un halucinant Pohod na Sybir exter- 
mină orice urmă românească în Ba- 


Puţini şi risipiţi cum suntem în 
această amară pribegie, încovoiaţi de 
necazuri, adesea cu su 
de îndoială, întoarcerea apărându-ne 
ca Fata morgana, nu ma 
tuziasta receptivitate de odinioară. 

Şi totuşi momentele se suprapun: 


a zăpâci pe vrăjmaşii romantismului, Theophile Gautier 
a venit înbrăcat cu o jiletcă vişinie. “Epater le bour- 
geois” a rămas lozinca acestei ofensive a romanticilor. 
O invizibilă jiletcă vişinie a ţinut să poarte N. D. Co- 
cea, Lia a scandaliza o societate cât se poate de tole- 
Yantă. 

După ce şi-a luat licenţa în Drept, a fost numit jude- 
cător de ocol în judeţul Putna. In timpul studenţiei lua- 
se contact cu mişcarea socialistă. Il BEREA această miş- 
care în măsura în care provoca îngrijorări, tulbura cal- 
mul burghez, irita conformismul mediocru, Ca magistrat 
intrun obscur sat, N. D. Cocea se plictisia. Monotonia 


tăţi. 


fietul chinuit “In acest exil, 


avem en- 


ze o tresărire a mândriei româneşti. 
In întregime consacrat poeziei, dând 


Impetuozitatea accentului său 
aşa de natural, dă versurilor o miş- 
care, o cuceritoare energie; cuvint 
| se succed încărcate de emoție, re- 
dând cadenţa unui sentiment domi- 
nant: iubirea de cuprinsul Daci 
oezia lui Aron Co- 
truş este o continuă chemare spre 


meleagurile româneşti, răscolind în 
sufletele noastre tot ce poate 


jedice uitarea, să împrospăteze cre- 
i fl 7elae lurinoase ale 


Era un nou stil gazetăresc, o formă litera! in 
vioiciune, imagini îndrăsneţe, colorate, caracterizări scur- 
te, vocabular viguros. E 
“Pacla” făcea un adevărat masacru al celebrităților. 
N. D. Cocea sub semnătura Nicoară al lumii, rezenta 
portrete care puteau rivaliza cu cele mai isbutite pa- 
gini din pamfletarii francezi. Fraza avea un desen sigur, 
invectiva sonoritatea unui pocnet de bici sau şuerătura 
unei cravaşe, solemnitatea personajului era luată în ri- 


(Urmează în pag. 3.) 







LA  LATINIDAD» 


ţilor. Nu exagerăm dacă spunem că 
ia lui vrea să redea asenţa des- 


tinului românesc. : 
Această originalitate de expresie a 


ca românească una impresionat când poemele lui au, fost 


tălmăcite în limba spaniolă; critic 
literară i-a adus cele mai mari elogii. 
“Rapsoda de la latinidad” a fost ti- 
Ele tul ce i s'a decernat celui care prin 
versurile lui dăltuite aminteşte exis- 
tenţa eroică de sentinelă a latini- 
tăţii în faţa imensităţii slave, exis- 
tență care dă sensul şi conţinutul 
spiritual al neamului românesc. 


Cei grupaţi la revista “Carpaţii” 
încercăm o reală mânârie publicând 
poema “Cântec lui Ramon Lu”, 
pentru care a primit premiul inter- 


să îm- 


„Au trecut de atunci trei sferturi „„SI totuși, momentele se, suprapun: pedice uitare 
Ya de secol. Atunci România ri dară Curs tnt ernationai de poezie, premiul ap gului destin românesc. Versurile Deca re i ez oBa- 
„sare reintra in istorie tâții: pre- l-a obţinut poetul român Aron Co- lui aspre ca o sarică de cioban pe care A e pi oapărtăşi An Arie torii 

Pr ani . AMA ți: File trug, aşa cum odinioară la Mont- (| biciuie toate furtunile, au o fac- noştri. 
: iei sentimen de mân- pellier, Vasile Alexandri primea cupa tură virilă. Poet optizniat, Aran Co- 
7 A pr aces 4 tuziasm poeziei. In buchetul de crini auriţi pe truş redă în ritmul poeziei ceva din | 
i de inte e i Eur Ia primi Aron poli mg te. oizeRie pmeetee atitea date Cata 
i d de dem 0 consacrare e- aşeza a răsc i 
i "poetul putea să audă bă | 
A = 3 - | | A 
perii 7 PEPI picta pt d lia 0 a ali: Pi 30 ză i d A * i S 4 5 ppĂ ti 










CARP 





TII 


CANIEC LUI RAMON LULL 


Ce mi te-aduce atât de aproape 

de peste amarele timpului ape?! 

Ce tainică mână atoatestăpână 
spre zările tale înalte mă mână 

paşii să-ţi număr, greu, urmă de 

lurmă, 

acum când pământul mormântul şi-l 

[scurmă, 

când nu ştie-o ziuă cealaltă ce-aduce, 

când trec înainte, din răscrucen răs- 








şi paşii din glie sânge 
Lgrop, 
să'nfrunt în picioare şi noul potop?! 
Spre aspru îndemn şi spre întărire, 
ca de peste fire 
corabia ta albă printre sorburi stră- 
Lbate, 
spre greaua şi stearpa-mi pustietate, 
adusă, can basme, de-a apelor voe, 
ca'n vremuri apuse, corabia lui Noe 


Parcă s'aprinde şi, uşoară, se rumpe 
din Atlantide de pietre scumpe 
Mallorca se smulge din zare, şi vine 
goală în soare, şi lin, către mine.. 


Fii binevenit cu Domnul Dumnezeu, 
pe ţărmul sălbatic al gândului meu: 
pe fruntea-mi zadarnică, peste paşii 
Lmei şterşi, 

ploi de argint şi lumini să reverşi, 
şi răcoare de rouă peste ochii mei 
[grei, 

cu-ale pământului: vii pânze pe ei! 


Cu gândul, cu pasul, grăbit şi fier- 
(binte, 
pe toate potecile tu îmi ieşi inainte 
pe suişuri de munte şi pe ţărmuri 
departe şi-aproape [de ape. 
cu sufletul aprig, de arşiţe ars, 
ca Saul din Tars, 
după ntâlnirea intru foc şi ntru 
(scrum, 
pe dârzul şi dreptul Damascului 
[drum 


Titanic sihastru, năvalnic atlant, 
cu uitătură de diamant 
şi cu frunte de sfânt, 
ajuns ca din margini cenuşii de 
p L 


ta adi Imânt, 
ia-mă'n a-ţi, si do: du-], 





ca'n visuri măreţe eu, falnic te 
prieten în zale, de crăese şi crai, 
vulcan de mândrie, aşa cum erai 
Privirile spunu-mi cu mii de săgeți 
din ochii-ţi semeţi, 
că fruntea de piatră nu ţi-ai fi plecat 
în faţa niciunui pământesc împărat 


Sângele-ţi subt sprinteni pinteni de 
[iind, 
ale vieţii zăgazuri le izbea clocotind, 
în îndrăsneli fulgerătoare, 
peste-ale datinei neclintite hotare: 
ce adăpostea Mallorca mai rău, 
u-s'a parcă în sbuciumul tău, 
care'n năvalnica ciudă-a oricui, 
voia să trăiască după toanele lui... 


„Dar, într'o noapte-—mare ntre toate— 
In alba căminului singurătate, 
prizsile-ţi mândre căzură în jos 
subt oi blânzi, limpezi ai lui Fi 
ha S s, 
“care venit-a să te vadă, can vis, 
pe uşi ce nu s'au mai închis... 


a air răpire—fior care 'nghiaţă—, 
"o năprasnică schimbare la faţă, 
„„seurt desi răcatu-te-ai de cel care-ai 


; [fost 
„şi-ai căutat în furtuni adăpost: 

dincolo de bucurii e Eegti : de 

: suri, 

„cu nemărginirea, pe culmi, să te mă- 

Isuri. 





Porţi de lumină ai simţit că se rup 
spre Cel-fără-Trup, 
spre Cel fără masă şi căpătui, 
ce ţine pământul în mânile lui 
Ce taină putut-a de-odată să spargă 
temnița mută, şi oarbă, şi largă. 
între cel care-i fost şi 'ntre cel ce 
(rămâne. 
drept ca un cedru peste ziua de 
(mâne?! 


Scris fostu-ţi-a ţie, pe semne, aşa, 
în al lumilor rost nepătruns, undeva 
drumul-pod uriaş peste hău 

până'n Bugia sfârşitului tău, 
sfârşit ce-a fost doar roşu pas întins 
spre taină şi spre necuprins 


Iute, cu vrere mai tare ca piatra. 

lăsatu-ţi-ai regele, copiii şi vatra 

acel pământesc, înflorit adăpost 

al omului mândru şi mănos, care-ai 
[fost 

şi singur plecat-ai, ca dintre ruine, 

trântind ale tihnei largi uşi după 
[tine, 

ca unul ce caută şi, în grabă, împarte 

reci bunuri ce poartă pecete de 

[moarte 
... 

Ca o umbră robită, gându-mi te ţine 

pe-oriunde-ai umblat după tine 

Iţi caut pribelnic şi trist pân' departe 

paşii de foc, peste timp, peste moar- 


[te 
C'un palid călugur de neam mallor- 

[chin 
pe căi neumblate, mă pierd şi măn 

[spin. 


şi tot căutându-te, mă caut mereu 
pe toate drumurile spre Dumnezeu! 


Muntele Randa îl sui, şi mă 'ntreb; 

fostu-ţi-a oare Sinai ori Horeb? 

Ce şoapte, mai presus de gând şi de 
Lglas, 

în suflet de-atunci ţi-au rămas? 

Lumina prea mare oare orbi nu ne 
(lasă? 

Nu ne aprinde şi creştet, şi casă? 

Nu ne aruncă fără 'ndurare 

unde-i prăpădul şi golul mai mare, 

şi gândul, ca de-o haină cumplit de 


de veac 


Minte de om urmări nu te poate, 
în cea mormântală singurătate, 
pentru vulturi făcută, şi pentru în- 
Lgeri 
în care tu vrut-ai să veghezi şi să 
[sângeri 
să te 'ntâlneşti pe drumul lung şi 
faţă în faţă cu Dumnezeu. [greu 


Subt jocul de fulgere al marilor taine, 
gândul mai poate cuvinte să 'ngaime? 
Pas de pas eu mă pierd pe unde ai 
(mers 
ca un neostenit profet, prin univers: 
subt uitătura-ţi impărătească, 
nisipul şi piatra să le faci să ro- 
[dească; 
lumini din lumini să înmănunchi, 
Saharele toate să cadă'n genunchi, 
şi să-şi indrepte uităturilen zare 
spre soarele vieţii, ce din Roma ră- 
(sare... 
... 
Poteca aleargă, coboară şi sue: 
parcă-aş călca pe foc şi pe cuie, 
Ein Rei sprintenul drum, care duce. 
drept câtre cer şi către cruce... 


Să-mi schimb în piatră, patul şi 
na, 

dus să pot dormi ca un Blanquerna, 
subt botezul ploilor, în cântec: E VAI 
ui, 

cu inima lipită de inima pământu: 
ui?! 


„In noi toti urias reinvie... 


-1n hoi toţi, uriaș reinvie 
ca de foc şi de cremene: 
Să a-ţi, smintită şi trufaşă Ru 
23 par: - (aie, 
„ erâncenă ură și răsmeriţi să seme- 
MF i „ne!... 







aa ian, 





şi iadul în bezna-i îngroape-ne!... 


De incleştări pe viaţă ori. te. 
neam al meu, can poveşti, Ea 


apanțele lor, ca nimicuri degarte, 
să ni se spargă, fără urme, Pic 


In noi toţi, uriaş reinvie 

Horia, ca de foc şi de cremene: 

impotriva-ţi, mişelnică şi aaa Fă 

ură făr' de margini şi răsmeriţi să 
[semene!... 


Intre burueni, pe cari a zugrăvit 
mereu 
noapte de noapte, chiar Domnui 
Dumnezeu! 
semne ascunse. silabe pribege 
pe care doar ingerii le-ar putea în 
[ţelepe 
cărţi mai cât stâncile, sonore şi grele 
căzut-au, parcă de sus, dintre stele 
pământul intreg să-l preschimbe'n 
lamvon 
pentru glasu-ți de tunete, fericite 
(Ramon! 


Parcă din mii şi mii de oglinzi 
a sufletului altă mână mi-o 'ntinzi 
sin şoapte uşoare, când calde, când 





peste auzul meu te apleci Lreci 
şi eu, ca doborit de simun, şi năuc 
uit întrebările ce le-adun şi le-aduc 


dela părinți de părinţi, 
ce pe nişte crâncene junghiuri fier 
(binţi 


In asprul tău mers către soare-răsare, 
spre stepele oarbe, şi pânditoare, 
pe cari, ca un Crist, tu ai vrut să le 








U'nfrunţi, 

călcat-ai tu cumva şi prin munţii 
[cărunț 

pe unde duceau-şi greu traiul înainte 
Dacii, de cari tu aduci-ţi aminte?! 

Lumean Catedrală ai vrut să o 

[schimbi 

şintro singură limbă ale lumilor 

Limbi; 


să scrii pe latinie ca în grai catalan 
cărţi mai presus de Talmud şi Coran, 
precum ca s%'aţeleagă cei ce nu în- 


[ţeleg, 

spre Roma să se 'ntoarcă pământul 
(întreg 

spre piatra unde Petru piciorul şi la 
Lpus, 


pecetluind cu sânge porunca lui Isus. 


Ah, cum te-aş fi vrut alb, etern De- 
[ceneu. 
în amarnicul sbucium al neamului 









N'a cunoscut sufletul tău, nici san 
urâtul ce nărue şi osteneala dala 
Mers-ai pe corăbii şi umblat-ai pe jos 
după blânda poruncă a lui Cristos 
cu suflet aprins, cum nimeni n'a mai 
[mers 
să pui stăpânire pe timp şi-univers 
şi'n cucernicii atotbiruitoare, A 
să i-l aşterni, în genunchi, la picio- 
Celui dintâiu Lcare, 


„ce pus-a moartea pe veci subt căl- 


[eâiu... 


Nu'n zale şi cu lucie armură de fier. 
ci cu inima'n mână, sărac şi stingher, 
ai mers tu, mavelne: E enunehi je 
i cu priviri de co) uj i 
Sisaad, să împăciui cu sufletul, trupul, 

Case AER şi plumbi 

Africa, în loc de suliţi 
s'o ci cu-al cuvântului sbor alb 
a ret intri 

"nfrăţești_ în 
şi pe totdeauna si ș toate 
e toţi cei de sus cu toţi cei los; 

E jr ne subt pasul tău enorm, 

flacările cari în piatră dorm. 
și peste noi Și Pa Pe ratmaneheli 
Montserrat de , Sp! jarhanepe 


... 
n sufletul meu, flămând şi înnoptat, 


Stramta-i curma 


Strâmtă-i curma malului 
grea mânia valului... 
Vai de pasul calului!... 


Dar nu-i vina locului. 
nici a nenorocului, 
ci e vina focului, 


Ce-ardem jarul dorului - 
şin fiacăra zorului, 
pieptul călătorului, 


Care-şi lasă spinului, 
spinului străinului, 
toți arginţii chinului... 


Şi-asemenea fumului, 
uită'n lungul drumului, 
în zarea sudumului: 


Randa se Inalță ca un nou Ararat 


şi de-ale vântului vii, vâjietoare să- 
ş [geţi 
scurt mi se 'ntunecă ochii ca beţi 
Sa mai Intors cândva gândul tău 
înapoi 


spre Palma de aur şi de noroi 
pe-ale cărei mohorâte-ori insorite 


Luliți 

ţi-ai plimbat privirile ca nişte su 
ţi? 

Ce goaptă, mai presus de vedenii şi 
Lvis, 

în desmărginire, drum alb ţi-a des 
(chis? 


Poduri eu caut 
între ce-ai fos 





spre nepâtruns 
i ce ai ajuns, 





or zid, 
dar, orb şi olog, drumul meu verde, 
în crunte desişuri de bezne se pierde 





Rapsod al luminii atotmântuittoare 
și-al gândului sprinten şi făr'de ho- 
[tare, 
dârz tu suit-ai din stâncă în stâncă 
pe piscuri de flacără, ce nu erau încă, 
pe-unde nu sunt desbinări şi nici 
imoarte, 
şi una-i tot ce-aicea ne desparte 


Ce fulgere fruntea măreață ţi- 

[o'nimbă, 

de mută rămâne sărmana mea limbă 

şi pana tocită în mână imi îngheaţă, 

când gându-mi se 'ntoarce spre 
(schimbarea-ţi la faţă! 


Te văd ca'n vedenie, te văd ca în vis 
pisc peste zările cuvântului scris, 

cu asprul toiag fără-astâmpăr al vân- 

[tului 

tătând la surda poartă-a pământului, 
şintr'o fulgerare, care dă fiori, 
visând. cu simunul să te mășori, 

de parcă-ai veni de pe culmea Calva- 

Crului, 

in ochi cu ascunsele puteri ale ha- 

(rului... 


lumea întreagă să iee aminte 
ca prin minune, 

dela soare-răsare pân'la soare-apune, 

şi fără porniri şi potrivnice şoapte, 

din miazăziuă la miazănoapte 


Ai sămănat în furtuni, cu pumn pu- 
[ternic, fierbinte, 

albastre uragane de cuvinte, 
printre fulgere şi printre ploi de dia- 
Umante, 


ca un sublim, ne'nduplecat, iberie 
(Dante!. 


Ah, cum ar fi nflorit intre a 
a lui Sfântu-Petru cârje!... 

Şi Roma, cât de neînvins s'ar fi întins. 

peste tundre şi Sahare 'n necuprins, 

pân' lale pământului ere aa 


are, 

FI i tor şi o turmă, subt 

Ei mater a 

” ă zi, din rul 

Şi. poate, într'o buni zi tir 
pe tronul pământului sar fi suit, 

vrun uriaş pietros anume uns de 

[Dumnezeu, 

din oarbele străfunduri ale neamului 


(meu... 
Madrid, 1950. 
ARON COTRUŞ 


malului 


Volburile anului, 
lacrimile-aleanului . 
şi-amarul amanului... 











dicol aşa cum un joben este fundat cu o lovitură de 
pumn pe capul unui domn foarte pretenţios. N. D. Co- 
cea ştrenpăria cu exuberanţă, da tifle cu satisfacția unui 
copil pus să facă pozne, scotea limba în loc să se adrese- 
ze respectuos, pan în praştie pietricele colorate cu cer- 
neală spre a lasa pete comice pe obrajii celui vizat 

T. Arghezi luase în primire biserica ortodoxă, Rând pe 
vând Mitropoliţii, Episcopii, Arhimanăriţii, erau tăvăl.ţi 
în noroi, intimitățile lor, adevărate sau născocite, erau 
date în spectacol cu o violență trivială fără precedent 
Călimara răspopitului era o câldare cu lături svânite 
Voiniceşte asupra camilafcelor episcopale. Şi cititorului i 
se destăinuia că Mitropolitul Moldovei “işi fierestrucşte 
degetele de la A DER pentru a simţi plăcerea de a 
mirosi jegul”, că Episcopul Sofronie Vulpescu, când era 
preot în Ialomiţa, a ascuns o iapă de furat în altar şi 
de accea i-a rămas porecla “Popa iapă”, că nu ştiu care 
Episcop suferea de blenoragie, iar altul se hârjoneşte vo- 
luptuos cu călugărițele. O orgie de trivialităţi care nu 
utiliza cel puţin forma literară a pamfletului, aveau 
efect prin simpla lor inşiruire crudă, vulgară. Nimeni 
nu ax fi putut recunosşte în acest hârdău plin de lături 
şi mundării, pe poetul de aleasă inspiraţie, T. Arghezi, 

“Facla” avea seducţia unei reviste de totală, anarhică 
negrție. Const. Graur, S. Labin şi St. Antim îşi rezerva- 
seă pe N. Iorga şi A. C. Cuza. In notițe sau articole 
scurte, muşcătoare, mişcarea naţionalist-democrată, cen- 
trele studenţeşti, erau ridiculizate; o perfectă ironie 
descompunea retorica naționalistă, disocia antisemi- 
tismul. Succesul “Faclei” se datoreşte acestui spirit de 
frondă, zeflemelei distilate, negaţiei folosită cu mare meş- 
teşug. Evident, partidul socialist era singura mişcare elo- 

iată. 

ȘI N. D. Cocea a publicat o serie de portrete: 1. C. Frimu, 
Ecaterina Arbore, C. Rakovski, Toma Dragu. 

In 1912, “Facla” a publicat un articol “Ploşniţa” sem- 
nat Al Filimon, în care era atacat regele Carol I cu o 
violenţă conținută, invectivele fiind calm gradate; ar- 
ticolul se desfăşura într'o cadență demnă de cele mai 
frumoase pagini din Tacit, împrospătând amintirea cam- 
paniei duse de Gheorghe Panu prin “Lupta” contra re- 
gelui Carol, 

De multă vreme prestigiul regelui Carol 1 impusese 
Mega unui popor din firea lui dispus să critice. Răs- 
coalele din 1907 şi nemiloasa lor represiune au întunecat 
jubileul de 40 de ani de domnie. “Adevărul” desvăluise, 
după documentele avute la dispoziţie, toate “ororile inuti- 
le”, toate excesele unei represiuni sălbatice, făcând di- 
rect răspunzător pe rege, ca şei al armatei. Const. Mile 
nu uita ca rapa în fiecare articol să numească pe re- 
pele Carol “eroul de la Hodivoaia”, un sat din județul 
Teleorman, ras cu tunurile. Dar toată campania “Ade- 
vărului” nu atinsese gradul de violenţă al articolului 
“Ploşniţa”. In urma marelui răsunet. “Facla” a trebuit 
să scoată mai multe ediţii, aşa de mari erau cererile 

Guvernul conservator prezidat de reacţionarul Petre 
P. Carp, a refuzat să deschidă acţiune publică de lese- 
majestate, respectuos faţă de libertates Stilul slu- 
parnic frță de coroană, este o inovaţie zisei de- 
mocraţii româneşti 

Un proces a existat t 































pentr t 
e rezervă Al. Pi- 
ector 








tantin 
(per intreprinderilor “Adevărul 
SE P. Carp, căzut de la guvern în urma proce i 
intentat de guvern concesiei acordate Societăţii de tram- 
vaie, concesie dată de Vintilă Brătianu, ca ar al Ca- 
pitalei, unei întreprinderi liberale, a pus într'o lumină 
nouă însuşirile de gazetar ale lui Cocea. 

După ce a rostit în Cameră faimosul discurs în care a 
stigmatizat cu fierul roşu concepţia liberală de a con- 
unda interesele Statului cu interesele partidului, Petre 
Carp a demisionat şi s'a retras la Țibăneşti 

N. D. Cocea s'a dus la reşedinţa lui Carp şi în locul unui 
interview sec, succesiune de întrebări şi răspunsuri, el 
a redat atmosfera, spiritul omului politic învins, izolat, 
invadat de scepticismul şi amărăciunea celui care vedeu 
mai adânc în structura şi funcţionarea unui organism 
social, distingând isvoarele de infecţie. Pentru orice is- 
toric care ar vroi să redee atmosfera vieţii publice ca şi 
primele trecăriri ale unei conştiinţi politice în fața de- 
vastărilor unui politicianism care tindea să transforme 
guvernarea întrun mijloc de exploatare a Statului, in- 
terview-ul luat de N. D. Cocea lui Petre Carp este un 
document capital. A 

In acea vreme haiducea prin Nordul Moldovei un ţăran 
numit Pantelimon. Un răsvrătit social, omul care rămăse- 
st prizonier penal al primei greşeli nu săvărşia însă crime, 
iar din produsul jafurilor ajuta țăranii nevoiaşi. Ajunse- 
se terorarea celor bogaţi şi mângâierea celor necăjiţi, Jan- 
dermeria mobilizată, poterile organizate, n'au isbutit să-l 
prindă, ? Ş 

Intr'o epocă în care nu existau evenimente internaţio- 
nale importante, ziarele erau obligate să dee o exaperată 
atenţie chiar unui fapt divers, numai să poată oferi o 
temă pentru un reportaj sezaţional. Sinuciderea unei şco- 

iţe care s'a asvârlit în gara B. M. în faţa trenului, a 
fost folosită de ziarul “Minerva”, spre a alimenta Eee 
de reportaje de un vulgar patetism, crelind o nadev ui 
epidemie de sinucideri în aceleaşi condiţii Şi în aci E 

e, Era epoca în care cel mal popular scriitor era Vasile 


Pop, care publica în editura “Minerva” romane cu titluri 
Si [ ) 

Cao i fată”, rin vraja dragostei”, 
ugestive: «Cum iubeşte o fată”, “P emil Gârleanu, nu 


a Sa - t seama 
Canst. Mi Jui simț gazetărese Şi-a du - 
Ă că laptic CE ri nen puteau alimenta o sea Aati 
e meniie să repună problema rășcoalelor fărăncsti 
oa opera în judeţu Botonani și ere lie, Stere în 

4 i Sc II 
Matpude pornise tlat. “pischerland” denunţase 


arendăşeşti (tipul reprezentativ al acestei forme 

tare era un evreu Fischer, ! 

moţii in Moldova incât totalizase 
"Slare) și a legiurilor votate, condițiile de 














N. D. COCEA 


a țărănimii. Să nu ne inchipuim că in urma răconlelor tă- 
Tâne:ți şi e legiuirilor votate, condiţiile de viaţă ale ţă- 
vanilor se shimbaseră radical. Prin 1911, scriitorul Di 
mitrie lov a publicat câteva fragmente dintro lucrare 
intitulată “Ziarul unui contabil agricol”. Fusese in 1908 
contabil la una din moşile luate în arendă de Mochi F 
cher şi conoscuse viaţa necăjită a satului Flămânzi. Nu se 
putea reda intr'o formă mal sobră existenţa țăranilor din 
Moldova, expunea intr'o formă mai realistă viaţa coti- 
a țăranilor, decât o făcuse M. Sadoveanu în “Bor 
„ poate una din cele mai frumoase cărți scrise de 
acest autor sortit să afârşească ubject în literatura după 
normativ rusesc de speța “Mitrea Cocor”, 

Pentru reportujiile asupra lui Pantelimon, C, Mille de- 
signase pe N. D. Cocea. Isprăvile lui Pantelimon au ser- 
vit de pretex şi de cadru pentru o anchetă socială plină 
de interes; N. D. Cocea căuta sii explice această reapari- 
ţie a fenomenului haiduclei, Alternând simpla naraţiune 
u faptelor aşa cum se petrecuseră, despuiate de orice fan- 
tezie, utilizând antecedentele celui care hoţia, N. D. Cocea 
contura pe pesimţite figura-—evident arbitrară—a unei 
victime a ordinei sociale, Era o abilă pledoarie anticipată 
prin creierea unei atmosfere de simpatie în favoarea lui 
Pantelimon. Fină indoială o inovaţie în reportaj): inteli- 
genta prezentare a faptelor, crelonarea sigură şi suges- 
tivă a oamenilor, cursivitatea literară a frazei, totul con- 
trasta cu reportajele analfabete ale epocei. Succesul a 
stârnit invidii sporite Rat faptul că N. D. Cocea a isbutit 
să întâlnească pe Pantelimon şi să publice în “Diminea- 
ţa”, o convorbire a cărei autenticitate “Universul” a con- 
testat-o. Ulterior s'a dovedit că intr'adevăr Cocea se 
întâlnise şi vorbise cu Pantelimon. 

Puț n timp după publicarea acestor reportaje, Panteli- 
mon sa predat autorităților, Constantin Mille a pledat în 
feța Curţii cu jureţi, obţinând achitarea. Pantelimon a 
fost angajat portar la ziarul “Adevărul”. Fiorosul bandit 
era un pacinic țăran moldovan, căruia nu i sia putut re- 
proşa, nimic tot timpul cât a servit la “Adevărul”, 

Ne putem închipui ce încântat era C. Mille de ginerele 
lui care se dovedise o mare achiziţie pentru ziarele “Ade- 
vărul” şi “Dimineaţa”. Iluziile lui Mille a fost însă repede 
spulberate. N. D. Cocea era fantezist şi-l ostenea o acti- 
vitate de durată. Colaborarea lui la cele două ziare era 
capricioasă şi mai ales rară, spre exasperarea lui Mille, 
pentru care activitatea de fiecare zi a pazetarului intra 
în catechismul profesiei. Intr'o zi i-a cerut să scrie un 
articol, N. D. Cocea, ca de obiceiu, a răspuns tată 
s'a făcut. Admirabilă temă”. A doua zi, C. ile a 
t cu surprindere că articolul lipsia; întrebându-l 

ta, cu cea mai mare seninătate, a răspuns 
: următoare articolul iarăşi nu 

























































































ginere 
terog 


sa dus la ) e. S'a,căutat în sertare, 
at paginate tul linotipi nimeni n 
ul pe care totuş N. D. Cocea susţinea că 1 
Mille şi-a dat seama de ce tacăm a avut parte. 
în acest timp, când colaborarea lui la “Adevărul” 

L; i, D bora la ziar 


rticolele seri 











zinativ, | pirit d a ere, N. 

scos primul cotidian dedicat eatrului şi 
turii: *Rampa”. Acum 40 de ani ARaEU era doar joaca 
copiilor din mohalale pe maidane, de aceea “Rampa” nu 
avea şi rubrica EpEaicURI N. D. Cocea scria rar, dar avea 
calități de animator: ştia să descopere talente, să le sti- 
muleze încrederea, să le exagereze *valoarea. Această pe- 
nerozitate în împărţirea laudelor avea şi un alt avantaj: 
înlocuia salarizarea, sau, în orice caz, ingăduia reduceri 
cât mai substanţiale, iar plata se efectua cu intermitențe. 
“Pacla” începuse să obosească; articolele ex-ieromona- 
hului Iosif Teodorescu nu mai prezentau interes, lupta 
contra antisemitismului nu mai pasiona, era deci firesc 
că N. D. Cocea să se gândească la utilizarea titlului pen- 
tru a lansa un ziar politic. A coincis această ambiţie cu 
interesul partidului liberal care pusese în circulaţie, în 
toamna anului 1913, inmediat după campania din Bulga- 
ria, ideia celor două reforme: împroprietărirea țăranilor 
şi reforma electorală prin introducerea colegiului unic. 
Revista “Democraţia”, al cărui director era Constantin 
Banu, una din finele inteligenţi ale partidului liberal, pu- 
blicase faimoasa scrisoare-program a lui Ionel 1. C. Bră- 
tianu, producând o adevărată revoluţie în lumea politică. 
N. D. Cocea atacase întotdeauna partidul liberal, dar 
menţinuse relaţii de prietenie cu 1. G. Duca, încă de pe 
băncile Universităţii. Raporturile lui Cocea cu liberalii se 
învrăjbiseră şi mai tare în cursul anului 1913 în urma 
unui articol “Ruşinea ţigâncii”, publicat în “Facla”. Cons- 
tantin Banu scosese în 1909 revista Flacăra”, prima re- 
vistă literară săptămânală de mare tiraj. Ca să ne dăm 
seama de importanţa inovației, este suficient să amintim 
că tirajul “Semănătorului”, revista care a jucat un hotă- 
ritor rol în definirea sensibilităţii literare a unei epoci, 
nu a depăşit 1.500 exemplre, iar “Flacăra” a reuşit să se 
stabilizeze la 20.000 foi. Ca format era o copie fidelă a 
vevistei franceze “Les Annales”, ca text avea: un portret 
scris cu multă eleganţă literară semnat Al. Şerban (C. 
Banu), o cronică literară de C, Spiru Hasnaş—un spirit 
critic de serioasă cultură—, o cronică dramatică de N. Lo- 
custeanu şi colaborări variate de M. Sadoveanu, Octa- 
vian Goga, Em. Gârleanu, C. Sandu-Aldea, N. Dunărea- 
nu, Caton Theodorian, Cincinat Pavelescu, 1, Minulescu, 
Eugen Lovinescu, Mihail Seulescu-—un poet de mare ta- 
lent pe nedrept dat uitării-—, Oreste, Mircea Rădulescu, 
N, Chiru-Nanov, M, Sorbul, Victor Eftimiu. Din când în- 
când N. Locusteanu isbutia, cu multă iscusinţă, să obțină 
colaborarea scriitorilor din generaţia mai bătrână: Barbu 
Delavrancea, I. L. Caragiale, G, Coşbuc, Al. Vlahuţă şi 
Macedonski. O inovaţie a lui C. Banu la revista “Fla- 
căra”, a fost plata colaborărilor literare, Revista nu anun- 
țase nici o atitudine literară, o călăuzea doar succesul 

ercial. 

ue Carară de conducerea revistei “Democraţia”, apărută 
în 1912, C. Banu mai scotea şi “Semnalul”, revis săp- 










tămânală de polemică litică, al cărui si 
pal era combaterea reviste “Facla” ae Ata de 
director şi cu toate că era unul dintre cel mai activi 
colaboratori, a negat orice legătură cu “Semnalul”. N. D 
Cocea a PSOLCRE un articol, ilustrat de Izer, în care ase- 
muia lepădarea lui C. Banu de *Semnalhui”. cu pudicita- 
tea țipâncilor care 1şi acoperă ochii cu poalele rochiei 
descoperindu-şi partea intimă. Desenul lui Izer plasticiza 
comparaţia: o țigancă îşi acoperea fața și de sub pântece 
apărea barba lui C. Banu, Revista “Facla” a fost dacă în 
Judecată pentru imoralitate. Era tot ce cântase N. D. Co- 
cea, care a obţinut cu uşurinţă achitarea, de bătând în 
SNA Gurţil cu Juraţi RER temă a imoralităţii în artă 

ine înţeles, procesul a fost un nou 4 
partidul îibera ue, DTD ol ea 
„Cum partidul conservator ducea o campanie contra re- 
iormelor anunțate de partidul liberal, Ion G. Duca a con- 
vins pe Ionel Brătianu să folosească pe Cocea în apâ- 
rarea reformelor, prin criticarea lor ca prea timide, prea 
moderate. Cu sprijinul financier a) guvernului liberal 
care preluase puterea în Ianuarie 1914, N. D. Cocea 
a scos “Facla” cotidian. Isbutise să facă o redacţie de 
elită: H. Streitman, Ştefan Antim (care semna Quidam). 
A. Clarnet şi dintre cei tineri: Ion Vinea, Adrian Maniu 
şi Mihail Mircea. O descoperire a lui Cocea a fost un 
tarăr caricaturist, destinat să fie cel mai îndrăcit şi mai 
original mânuitor al liniei, Aurel Dragoş, Ca pazgineţie, ca 
redactare, “Facla” cotidiană se prezenta cu un ritm 
pazetăresc nou, o vioiclune intelectuală, un spirit critic 
muşcâtor, ceace i-a asigurat succesul. Neobiciunuit, în 
primele două luni, N. D, Cocea a publicat zilnic un articol 
scânteietor ca spirit, admirabil stilizat, atacând reacţio- 
narismul conservatorilor şi timiditatea reformelor pre- 
conizate de guvernul liberal, propunând votul universal 
ŞI exproprierea. Odată succesul ziarului asigurat, N, D. 
Cocea s'a dezinteresat de el. El nu mai scria, pe redactori 
nu-i mai plătea şi cu aceeaş repeziciune cu care îi asi- 
gurase răspândirea, l-a transformat în ziar confidenţial. 
“Pacla” şi-a încetat apariţia cu o lună înainte de izbuc- 
nirea primului războiu mondial. 

O întâmplare tragică a deslănţuit primul scandal pe- 
derast în Bucureşti. In locuința lui din strada Zorilor, 
intro dimineaţă de Aprilie, Alexandru Davila a fost 
lovit cu un pumnal în creştetul capului de valetul lui, 
Jean Dimitriu. Mobilul crimei? Gelozia. Pentru a ne ima- 
gina pe Al. Davila, ar trebui să recitim “Satiricon” al 
lui Petronius, n care se dă atmosfera de rafinament de- 
cadent al Romei, din epoca lui Neron. Aparţinând celor 
mai vechi familii-—-mama lui Davila era sora fraţlor Go- 
lescu—de o rară distincţe, unind o scăpărătoare inteli- 
genţă cu c frumusețe virilă, autorul lui Vlaicu Vodă era, 
ca şi Petronius, un arbitru al eleganței. Innoitor al tea- 
trului în România, Al. Davila era cunoscut şi ca unul din 
irezistibilii cuceritori al femeilor. Seducător, cu un aer 
segnorial, fermecător în conversaţie, el domina saloanele 
Bucureştiului 

Atentatul neisbutit deschidea tragic porţile intimităţii, 
prezentând un aspect netănuit al prest n 
lume pederastia. Omul care 
nume use A BIT 












































trta. judecăţi 

făoiubouurele mărturisiri 
unct de plecare pentru 
cari frecventau casa 


JA şi asur : Adu. 
instrucțire, valetul-Yean-imuti 
pe care judecătorul le-a luat ca 

i, cu exactitate, numele celor 


evid p u 











ei „dacă un ri nu ar 
publicarea unei reviste “Cartea Neagră”, în care a 
cu bogăţie de amănunte, tot ce se petrecuse în 
Al. Davila, > 

Grefierul de la cabinetul de instrucţie unde se cerceta 
crima lui Jean Dimitriu, a furnizat reporterului C, Tises- 
cu toate amănuntele după depoziţiile aflate la dosar. 
“Cartea Neagră” a înregistrat un mare succes: era pen- 
tru prima oară când se vorbia în România de pederastie, 

Este curios, dar fanarioţii cari au adus atâtea păcăto- 
şenii din Constantinopol, n'au adus năravul Sodomiei. 
Paharnicul Sion, gură slobodă, în “Arhondolgia Moldo- 
vei” (care trebue socotit ca primul pamflet apărut în lim- 
ba românească) nu pomeneşte de acest nărav, deşi în- 
carcă pe fanarioți cu toate păcatele. In Bucureşti fusese 
un singur pederast notoriu Văcărescu, fratele Elenei VĂ- 
cărescu, autor al cronicilor mondene din “L'Independance 
Roumaine”, pe care le semna Claymoor. O epigramă “Di- 
lema lui Ciaymoor”, a lui Cincinat Pavalescu, a circulat 
câteva decenii. Era firesc, datorită ineditului, ca revela- 
ţiile din “Cartea Neagră” să provoace o mare curiozitate. 

Ca şi când nu ar fi fost suficient, la procesul valetului 
asasin, N. D. Cocea chemat ca martor, a ţinut să accen- 
tmeze provocarea. Intrebat dacă recunoaşte ca adevărate 
declaraţiile lui Jean Dimitriu, e], în loc să nege, a găsit 
acest răspuns ca cel mai potrivit: “Nici un articol din 
codul penal nu mă împiedică să dau şezutului meu Sola 
siren care-mi place”. A fost o provocare de prisos, meniti 
să-i dăuneze. N. D. Cocea era încântat că putuse scan- 

e burghezi. 
AI Eicea € iului răsboiu mondial a acoperit acana 
dalul. Faptele diverse îşi pierdeau senzaționalul, pe prima 
pagină ale ziarelor se citinu telegramele externe ale agen- 
ţiilor Havas, Reuter, Wolfburo, agenţii care 1şi disputau 
spațiul, căutând să acapareze literile cele mai arătoase. 
“Satiriconul” din strada Zorilor a fost repede uitat. 

Politica Franţei începuse, încă din 1918, să fie din i 
în ce mai activă în România. In 1913, acţiunea Ram Ari 
în Bulgaria, combătută de Viena şi Berlin, a fos spri- 
jinită de Franţa. W. Norton Fullerton în “Les grands roi 
blemes de la politi mondiale” (Problems of Sava ui 
atribue acțiunea ră [Eat 0 BA Delcass& şi 
Blonde, ministrul Franței la Bucureşti. 

Guvernul Brătianu declarând neutralitatea Romanie 
de fapt o desprindere din alianța cu German! șa 
nanda Eee cum era şi firesc, sa intensificat Sp 
determina intrărea noastră în răsboiu contra Puteri 
centrale. 


, D. Cocea, cunoscut pentru si atie lui față 
e fost unul dintre cei EU ti Reala JR 
E Li 









a 


anti pormană, 1 ma înloanit cumphi 
moderne, po care n instalata în p „0 
serie de traduceri, elogant tipărite, au apărut pe plată 
Prima n font “Thais” de Anntole France, tradusă admi- 
vabil de chiar Cocea. Apol “Holala martiră” do Vorhne: 
von, în traducerea lut Nichifor Crainio, "Afrodita” de 
Pierre Louis, tradură de Cocea, 


Cu multă incusinţă n Aro 
căile de pură lteratuiă cu că 
pomană F 
“acla” n reapărut ca roviată politică, violent anti: 
rmenă, Aconntă activitate nu putea ră Iane indiferentă 
egrția mormar ă și combată pe N, D. Cocen, a 
font "Tudor Arghezi, caro oa revista pro- germană 
“Oronlea” „Rhrulnln era fn 'Tudar Aruheal Îl chuta 
D, Cocen, înră vroia ră vite o polemică dar 
rvă a font apreciată do Arnhezi ca un semn 
de | articolul de atac n apărut, Polomloa n ooborit 
tonte t le trivial tâţii, mamă, surori, nimeni si nimio 
nu a fost mennjat; trlentul nu mal servea pentru a dn o 
cât de sumă ținută cuvintelor alee cât mal orude în 
brutala lor vulgari O respinnb'onre bilcoala în hu 
nalole ntimitați! operițe în plină ai, gi Th să alba, 
cel puţin, ncuza =Par bilă a unor convinueri, oare ne în 
Tour cu o nuinduplec a; un simplu dialog de cehi 
(e pe un mnlden. Acest spectacol a dhunat gi lul Ar 
tz şi lul Cocen „Controveran pentru care ncotenu re 
vintele: altui de brarţi snu mături de Germania nu 
mal oxintn, PI inile servenu o simplă intrecere în 
wvârlirea căldarilor cu Ituri, 


Tn 1017, N. D. Cocen, cu sprijinul finanolar al guvern 
Jul Brătianu, n soon In Petrograd alurul "Ibntente”, De 
Ia primele numere n Inregintrat un renl sucoen, clnsân 
du-se ca zlarul de con mai mare autoritate în problemele 
oxterne, Incă odată N, D, Cocen îşi maniteata Insugirilo 
de pozetar, Dar, cu de obicelu, ol n fost proj riul lui vrăj 
mg, In timpul guvernului Kerenski, eochebine eu bolga- 
vicii, In 1013, In Bucuresti, cunorcuse pe Leon Trotaki, 
în cară In Racowskl. Viitorul ngitator pi louder nl rovo 
ţie! din Octombrie, era în 1014 trimis ca corespondent 
de răsbolu al zinrulul “Neue Prele Presa” din Viena şi în 
trecere spre Bofia, n hint câteva zile la Bucuregii, unde 
m luat contact cu socialişti români, 


trograd, N, D, Cocen nu n putut rezinta ispitei de 
ra contra propriilor lul interese. Bub puvernul 
ali, care surţinen continunrea luptei alături de lin 
D. Cocen strecura articole favorabile bolgoviellor, 
pervereă plăcere de n provoca. Mereu jileton 
lui Hernani, In Octombrie, Bolgevicii 
pur om qua co urmâria, Lenin, 

multuo noronlelor unei 














ndei, N. D Cocen alterna 
aţile de propananda anti 


































iIme) nl ului regim n font 
marea zinrului *L'Entente” pi confiscarea tipourafiei pe 
care 0 cumpărase N, D, Cocea, 
1018, întors ln Legi după multe peripeții, wa preo- 
L mai mult de afaceri, cum- 


binultoare, l-a pun sub supraveghere, N . 
1n fiecare noapte, strecurându-se lângă forenn- 
n nt care tremura de frig, trecut prin 
mer mio invitat pe agent în 
dneteze tonte rapoartele, Inţe- 
ȘI pai en si 
n cel 
ri ima- 


sic : „OANPATII 
N. D. COCE 
. . ( (U [ A 
moon ma Imprealon 
vinaâtor, M'a into 
elroul Hidoli, va să 


collaiţi maselor, Am n 
n lui Cocon 





"Aidura cu care pI90g 

ln hotel "Modern, pe lâna 
2 pe Arpheai, prooim și pe 
olul, spre marea buvurie 


Bra con 








O Wă Atură n carnoterului lul: nu purta ranehlune 
nu-si învenina nufletul ou amintirea întâmplărilor ne 


plăcute, Practioa o filosofie hedoniată, adică neoronit 
văutator nl plăcerii, ovitând tot ce bar fi pricinuit n 
turburare a bucuriei de n tibi Bi ce ponte fi mul ochi 


nultor decât o amintire neplâculă, phiimpe înfipt în ini 
mă, pe oare să nu-l poţi conte! Vita ou o excepţonala 
usurinţă si nu lua nimie în tranie 


In tinereţe, ora în ultimul an la locul din Hurhu, cu 
vorine preţiilo unei femei frumoane, nevasta unui tă 
van, Punaru, Hoţul ultragiat l-a prina în flagrant delir 
şi-a pântrat fomeoa, dur l-a snapit în bhtalo pe unele 
Don Juan, O lună bietul Covon a font între viță i 
monrte, Afacorea n provocat un mare sonndel în imlon 
urbe şi ani de alle ma vorbit de noenstă întâmplare. Oda 
4a, evocând amintiri din Durău, N 1 Cocea mia pa 
vestit, cu o apumonră vervă, Intâmplarea, "AL dracului 
bhoan, ma tâtuL ou un nalam, Bine ch nau mint cei 
de la Hinuranţi alatemul că l-ar adopta imedint” mei 
nune partea comică n aventurii, Mi-a vorbit de doamna 
'Tunnru, de oxnltanta ol nenzualitate, nici un cuvânt de 
ură contra soţului brutal. Loviturile ou salamul daveni 
seră, mulţumită alhimiei memoriei lui privilegiate, mim 
ple motive comioo 


Luneca În Buprafoța vieții, nu lina ră ne ndânoenacă 
în el nimic din cenoo l-ar fi putut turbura imenma so 
luptate de n trăi 


Am ao nem 



















arena”, Nedacţin era formată din sole 
mente tinere! ar petroncu, Ion Vinon, Adrian Maniu, 
Bugen Wiloti, Marin Badovennu, Bra la afârgitul lui 
Martie 1010, Pente putință ca N, D, Cocea sh suporte 
nucoonul olţinut de "Ohemaren”, demonul din el nu 
afla antâmpâr şi 11 agândâria ră Învente c oa Bă tale 
aripile auoconulu Prepătinm numârul de Pegte, fi 
ne-am întrecut imbrăcăm articolele într'o părbâta» 
ronscă haină literară, numarul a apărut om o dementă 
provocare, N, D, Cocen norinene un articol frumos, Inn 
pirate liric, uman, Di desenul obioinult, Invierea 
omnului, nven în locul ul Inus pe Lean 'Protal 

fericit că gl n scandal 


Co 





u uprimând emaren”, N D, 

un nou ziar, “Clopotul”, Deci latu sn presei 

ee semn electoral un clopot, A urmat a campanie 
țorelA care putea să nervenscă de model chiar unul pie 
intor consumat, Pe camloane, un clonot pa onre îl bă 
lânpânenu continu, tre! goboloni npâţ ţi de cozi cu o 
„fonră, rezumnu plastic intreg prouramul. Orleât sar 
AA de paradoxal, în 1010 impopularitatea partidului 
iberal şi în spoclal a Brătienilor, atinsese maximum de 
intensitate, Obiectivul (propaaandel electorale tuturor 
artidelor de opoziție din vechiul reunt ern, de fapt, cel 
rel goboluni (Ionel, Vintilă i Dinu), N, D, Cocen n da; 
vedit mal multă ingenlozitate decât Iţi, Carionturile 
lul Aurel Dragoy lipite pe ziduri, 4 “eol trei 


m depăşit 
Chomotului 4%) 
d 
40 
supus că va începe e le nerlon, 


Partidul liberal, furios de modul cum HN, D. Coven du 
campania electorală, n cerut invalidnreu lui pen 
A fost nuliolon!ă moenstă ostilitate n 

A devină favoritul unei 
ra prima Onmer plen n 
vă, zgomoton în mu 
i pilula (i flanpata(e 
Ati, bine Intenţ anni, 
ui i piohiemale olt 
Btatulul, Lone Bă 
berii, 

n 

pi Camerei, 


In A0A8 a pubiieat *Vinui de viață lungi”, o 
mal lungă, erimă intra admira formă ju 
simția în cadența frame în ah fera poe 
Huon ' lui Anatole Pranoe, pentru care to 
fleane [i imite (le dar, neconteatat, a operă 

Mtarare ie înfă) AFI mu un vocabular 
de, a sani Inapiraţ e, folosind, eu o elan 
Jnacele unei staure teohnloe literare. îi 
Și ineâniă fre „|ranafigurare n lui Nb Cocea 

erati p 
nuit că “Vinul de lata og dont m Aa 
nitonre n unui foe inminte de n m 


In 108%, 0. Gongopol 

, nanpol ai un Pătrăi 

1 au latul "ara" și ri 
pe Corea en vede 
Ora con mai iguiă pe 
SUL și imapginaţ 


























e atinga 





pentru ml mai 
' 8. "Vinul de 
anție 

O font op m YD 





















e de locuri comune, fă vie 
sin, oltindu-le pă Marile Ada, 
mâinele aproape anohilonat ja Ur 
serve tonle true scamatoriei. Murnu fala 
svâiținu frazele, se bălibânea penibil arama 
un, ipaotacal. dureros Vrânole curtezani 
wămbdeso cu disporare_ farduri spre nui 
rile, noreugind decăt să le pună mal | 
N. În. Cocea își parodin penibili talentul du 
două devenii În urmă Mi ur 
părut după două luni, fară na 1 ne obuarve e 
vel puţin în redacțiile alarelor 

N. BD Cu 
ndânei mu 























sa intora În literatură convine e 














poventipe 
rara. He 
satirei, in 
Avea n 
de_alome 
primenit 
inerea, 
va n ne 
„un sr 
mal 


va doar o flacără mamă 


eter Papumiha 


mura ue 
viță lun 


pronpe ţi de 
verală dea nt e 
une de arțicale de n esnaperaniă ema LAN n 


îngi 
eenu im 


Vidigitator imthrinit, ou 


UNI SRI 
cuvintele 
tatea, ara 
avari în 
eri ru 
UI) 





A va puton 


ul ol ținut eu “Vinul VIațĂ lungă” ia 
manul anunțat era aatepiat ou n legitimă urinat 
"Pentru un pateu de neprecță”, căruia l-a urma "e 
vor de aug se situau În afară de literatură: da 
lubricitate artifiviniă, vulaară, pe najiile ere 






le, manechine | 





expresie, migcându-ae ind 
wo intripă nici un interea qi totul Lab 
proză de periferie, Hiei o panină Inspirată, nu 
renlizată Mterar, nimeni pu ar fi orezul că 
ontenin dealunuul paginilor Punem hrănit e 
alea lectură, era familiarizat cu a lteratur 
ră, Până si phpinile triviale erau banale, 
desmustătoare de bidet 
N. D. Cocea afârgia en seriitor tut 
| pazotar, Dar omul continua ră 
n premiera lul Merneni, A prova U 
bul de important, în 1040, fim fetei dul 
Birunga cu Cocea, Eroul uvonturei romani 
de ani, eroina 21, Tatăl ultengint a făcul 
vervetările în afârgi! 


fericit de 





pei adleri de îngrițir 
A trudă n p 
pecurs cn tă obțină tava unei 
lugariță la mârbatirea Ţia 
spus lul lon Vinea: "in 
nedumerită n lui Vinea vos 
Cocea n rhapuna: “Cum 
Ariţei de lu "Pian 









5, In ot 
amante 
i ve ati 
marit a am” la 
m babi e ih 
„doar ţi-am 


Pe un tenne de volume de versuri 
Inine, Mai = TI ȚâDUSA 
vuturor 








ue! 







lu pi 

numit direotor 

siniatrul carnaval 
Cineva mi-a 

Hinţa lui br aporuli 


a Iul 

inaphimâni [i i 
rd mn pt ju N i 
fi o renenare bapoal d 
nu mal putea da cu 
maldanul insurecției “a bon ma Ă 

In *Memoriile” lui Ivan Bounine n njia 
Calman Levy am sițit pi ge evo! Li 
atkin, tearetolunul anahi e RIES 
area În UMAre „A bolpevieilor, Mg i 


0 de ani, bătrânul care via mtv 
= jel moci ia, înspăirpAi i Ă si 
te 





[] sri (] AUALaA lui ă. 
N! 

. Taul iba sri Prezența. în 
jolan si individualisrnului integra 
i rea imediată ar fi provov 

moeen L-au exilat ini poa 4 


sintem 


invent DT) 
Ievenla în 
sat întrg 
si 0 paaină 
nel cara se 
U de mai 
A superina 
u apă Aur 





leton vii 
andal das 


ÎN 









TITI 
i 4 





bi 
hp, N, D. 
spus, ora 


De doi ani mă abat 


Paudelaire, Ver 
hârea fostei 


urilor prin 


ăi pb” 


i Eau sat 





IN 


Vinerea Patimilor, pe inserate. 
Din biserica satului, unde sa să- 

Slujba îngropării lui Isus, ţă- 
Tanii ies pâlcuri, amestecați tărtaţi 
şi femei. păstrând după vechiul obi- 
cei toată rânduiala ierarhică. Dins- 
pre pădurea de fagi unde sa pră- 
vălit soarele, coboară umbre cernind 
culmile şi prin sita lor, răzleţ, licurici 
tremuiă.ori se învârtese imprejur. 
Sunt lumârările care se aprind la 
morminte, când deodată ca un vaiet 
subteran începe pe la poalele crucilor 
recitativnl monoton al bocetelor muie- 
reşti. Bărbaţii tac duşi pe gânduri, 
cu buzele strânse, cu fruntea pleca- 
tă, purtrți parcă de valul tânguirii, 
copiii privesc speriaţi înlături, satul 
întreg s'a cufundat în convorbire cu 
morţii... 

La răspântia uliţei coborind spre 
casă mă mai opresc odată în drum 
şi cum privesc înapoi ţintirimul îmi 
răsare în amurgul târziu semănat cu 
limbi de flăcari gălbui-albastre, cu- 
prinzând din toate pa trupul bi- 
sericii într'o cunună de foc ca o au- 
reolă... 

Ajuns la casa mea din capul satu- 
lui mă mai urmăresc încă de departe 
aduse pe vântul moale de seară frân- 
turi din colocviul cu cei de sub pă- 
mânt, în vreme ce m'rşez pe scaunul 
de pe prispă cu mintea râscolită de 
problemele vieţii de la ţară. 

Gândul îşi deapănă firul domol, 
îndrumat parcă de ritmul ondulat al 
unui tropar bizantin în surdină... 
—Da, biserica trăieşte încă în su- 
fletul țăranilor. i 

Asa cum am pomenit-o de mult 
casă bătrână cu umerii gârbovi, cu 
acoper.şul de şindrlă pe care creşte 
mwsrhiul sau de ţ'e'ă înegrită de » 


























































primitiv, cu glasul dogit al cântăre 
ților de strană şi cu căz 
duitoare amvonulu 


E LOL 


întreţesută cu sin 
de imacinație. Țăranii se 
periul acestei lumi, se opre n 
privesc spre cer şi spre pământ 
sufletul lor e plin de resonanță ca o 
fântână adâncă, 
Iată-i acum în săptămâna mare, 
cum îi zic ei, taina răstignitului din 
Nazaret umbrește toate feţzle în satul 
meu din munţi. Un val sa lăsat, de- 
arte, de undeva de sus şi-a prins în 
cgnetul de primăvară tot ce mişcă 
împrejurul meu. E o încetineală în 
gesturi, o undă potolită în rostirea cu- 
vântului, un aier de tristeţă vagă şi 





Peste câteva zile, Curtea cu juraţi 
din Bucureşti va avea să judece pro- 
cesul unui tânăr, care vine să răs- 
pună, pentru ho încercare de omor, 
fa ustiţie: A 
Retelei eşte proporţiile unui 
fapt divers, fiindcă nu se pe a 
pe o psichologie singulară, ci rezum 
îm sine un zbucium colectiv, care 
trehuie examinat de-aproape, 
Tânărul Ioan Moţa, cu toată i 
norocirea lui, se desface din 200) 
cării studențești, care de câţiva 
ani clocoteşte necontenit îm erau 
mostru. Acuzatul, fost preșşe! Late al 
„studenților dela Universitatea 
], șiă în celula lui de închisoare 
în n i iat Bei See 
care apită sufletele tutu: 
prana peneraţ'a lui. Un al ca 
trământare necunoscută a lua! 


e zecile de mii de tineri dela 
tele noastre superioare de ina 
A ic t, şi l-a strâns într'o falaviii 


sentiment 
pă resonan! so a Zi ea potir 


ite 
ri meobigau e 








nelămurită care stăruie deasupra 
acestor analfabeți şi le imprumulă o 
notlcţă particuleiă. Ei au fost la de- 
nii în fiecare seaiă, asupra lor s'au aş- 
ternut p-almii cu plângerile patetice, 
sufletul lor a resimţit fiori pe urma 
ornamentaţiei grele de poezie orien- 
tală, parabolele din cele douăsprezece 
evanghelii i-au oprit în loc, chinurile 
lui Hristos le-au sbiciuit nervii şi le- 
au furişat accente din frigurile mor- 
ţii. Ei sunt acum spectatori haluci- 





Hristos a'nviat! 
Adevărat c'a'nviat! 

Noaptea s'a lăsat umedă asupra 
mea, pe creasta dealului s'a ivit luna 
poleind cu strălucirea ei brumata 
vârturile copacilor şi atingând în 
drum cu un mănunchiu de raze tur- 
nul bisericii din dea]... 

Satul doarme şi imprejur respiră 
eternitatea... 


Cum stau la masa de scris încon- 













j va bi E 

tonul scrip! lesehideţi boieri, 
porţile, să intre împăratul măririi... 
Iar după ce imnul învierii va răsuna 
din toate piepturile, ei se vor înşirui 
pe rând în dreptul altarului, se vor 
cuminica cu pâine şi cu vin şi cu-o 
năvală de lumină bruscă pe toată 
faţa aspră, primeniţi şi transfiguraţi 
de-o bucurie impersonală, se vor 
apropia unul de altul, oamenii pă- 
mântului: 


Un caz de 


tiparului cu spiritul lor de tarată nu 
s'au sfiit dela început să vadă în ea 
decât opera meschină a unor insti- 
gatori puşi la cale de peste hotare, 
ca să spargă buna Invoire cetăţeneas- 
că din România. După părerea aces- 
„tor fericiţi neoromâni, duioşi risipi- 
tori în materie de umanitarism şi 
indulgență pentru toate crimele în- 
dreptate impotriva ţării, agitația Uni- 
versităţilor noastre trebuia su a- 
tă demult în beciurile poliţiei. Lumea 
însă, chibzuita mulțime anonimă, că- 
lăuzită de logica unor porniri sănă- 
toase, n'a judecat aşa lucrurile. In 
faţa ei, ca şi în faţa tuturor oameni- 
lor nepărtinitori, răsvrătirea tinere- 
tului a luat un alt aspect şi o altă 
semnificare. Prin ea se anunță conş- 
tiința naţională desrobită din obezile 
seculare, pe. ama rispotnlui Eee Rae 
alpitarea a unui popor, care s' 
Poghsit pe sine însuși şi vrea să 
şteargă cu o oră mai curând nedrep- 
tăţile prelungite” din trecut. Subt 
acest impuls de fulgerătoare redeş- 
teptare s'a clătinat totul la noi şi a 
făcut să circule un ferment nou de 
viaţă morală. Nu e nici o mirare că 
bancile universitare s'au deslăn- 
Pit primele elemente de furtună pu- 




















deşte acum în Vinerea Patimilor? 
erei din alte părţi mă iau în 
stăpânirea lor. Parcă văd cum m'a 
uimit odinioară într'un hotel din Cris- 
tiania, când pe masa de noapte am 
văzut o carte şi când am luat seama 
că era biblia, care se găsea în toate 
odăile. Retrăiesc clipele ciudate din- 


constiinta 


rificatoare. Subt tâmplele băieţilor 
de douăzeci de ani a bătut totdeauna 
sângele fierbinte al marilor prime- 
niri. Că în acest vârtej au lunecat şi 
lozince greşite, că patimile au crescut 
şi minţile s'au tat uneori, e ade- 
vărat, fondul însă a rămas profund 
onest și nefalsificat. In orice caz, nu 
exepgerările sunt fenomenul cel mai 
important într'o asemenea mişcare, 
care a angajat fibrele cele mai sen- 
sibile ale organismului nostru naţio- 
mal. De-aceea, la o parte toţi înţelep- 
ţii de ocazie în al căror abur de bu- 
cătărie nu sa paris nimic pentru 
alţii, la o parte şi tigrii deveniți ani- 
mele domestice, care şi-au devorat 
entusiasmul de ră. Nici , 
mici ceilalţi nu mai pot fi XR țu de 
această vâltoare frenetică spre ideal. 
La o parte însă, mai ales, călătorii 
cu valiza proaspătă încă pe ân- 
tul nostru. Clamoarea lor stridentă 
nu constituie o judecată. De dragul 
lor, noi nu vom declara falimentul 
moral a douăzeci SI mii de tisa 
r re! sufletească porni 

an taci rulote 
naţională. Astăzi, tre! s'o sp! 

aa uten îngădui mai puţin ca ori 
cână un astfel de lux inutil, fiindca 


Pagini din scriitorii disparuti 


VINEREA PATIMILOR 


de Octavian Goga * 


trun castel din Scoţia, una - 
trionul meu își aduna servitorii Sa 
tă ă seara ca să le citească Noul- 
testament, şi-mi aduc aminte, cum 
pe vremea congresului de pace mi se 
spunea la Paris că generalul Foch în 
fiecare dimineață trece pe la biserică 
să se inch.ne... Reconstruiesc alvia 
isi e Sati religioasă pe care 
] aț.at-o oceid 
întreb din nou: SS 
— Oare lumea noastră bună ce gân- 
deşte—, acum în Vinerea Patimilor? 
La dreptul vorbind cu cât repeţi 
mai des intrebarea asta, cu atât mai 
penibil e răspunsul. 
„Clasa conducătoare la noi, burghe- 
zia de care ne împiedecăm zilnic pe 
la toate colțurile, oamenii care strigă 
în piaţă şi au luat în arandă trebile 
publice, nu practică o credință reli- 
gioasă. In sufletul lor trapedia din 
Iudea nu răscoleşte nici întretări ca 
m lumea ţărănească, nici contempla- 
ţii abstracte ca în societățile consti- 
tuite din apus. Preocupările moralei 
curente rămân deobicei în făgaşul 
codului civil. Punte spre infinit, fe- 
reastră deschisă spre veșnicie nu prea 
este. Viaţa se rezumă la logica pei, 
fără un sbucium creator care să 
probleme şi să se înfică în conş 
ță. Astfel fiind lucrurile, analistul se 
întreată: dacă nu se cuminecă cu 
pâine şi cu vin, nu cumva se des- 
prinde misterul vieţii şi morţii pe 
seama acestor oameni dintrun mo- 
dern păgânism intelectual? Se cumi- 
necă ei cu o operă de artă, cu un 
o poezie, ori cu îndrăzneţe 
e de atei? Nu, nimic din 
xigenţe. Subt un o: 
descurcân e 
materiale 
































ator n 
pare. descrie in patru sute de- 1 
o singură zi din viața unui om, din 


Ori pân noapte: 


a unui sat Ardeal. f 
—Mâine sunt Pastile şi-mi trebuie 
doi ochi de ţăran ca să pot citi în 
ei farmecul învierii... 


astăzi însufleţirea lor se confundă 
cu în-ăs putirţ» de a păttra neştir- 
bit un patrimoniu, pentru care ori- 
ce puă uiă de sânge generos e mai 
parboa-iă decât toate râurile de cer- 
neală impură din rotativele dela Bu- 
cureşti. 


Ei bine, în acest cadru de fierbe- 


tinerească, greşi/ă uneori, cinsti- 
tă totdenura. s'a de-făsurat 0 sgu- 


ca rezul! 
digera conştiinţa chinuitor şi ono- 
xehil 'Tâ»ă'ul loan Mcţa, descope- 
rind trădarea unui coleg al său, de- 
gradat la rolul de spion şi a t pro- 
vocator 2 tr-e cu revolverul SALUIEa 
lui, hotărît să-l suj Gestul A 
venit dintr'o revoltă spontană a - 
clipe, ci s'a urzit cu încetul, zi cu zi, 
noapte cu noapte, după divele 
pabile ale prieteniei bati 


pal aci 
imdertul Mrţn a trecut pr 
a calvar moral. Intre ue Pie de 
vă arcşii, acest tăat dusese cu 

un crez fanatic, care poate fi due 
părtăşit sau nu, dir care era | i 
enin de raza ori-cărui nat - 


b al ideii, el îşi luse 
MSN că tară să ii 


(urmează în pagina 8) 


















de 







A 


de 


vu 


ceasul când l-a izbit în obraz tră- 
darea. Ce prăpastie se va fi deschis 
atunci înaintea lui, câte întrebări 
se vor fi pus şi câte răspunsuri i se 
vor fi dat în minte, până i sa înfiri- 
pat planul de pedeapsă şi răzbunare? 
Fiul de preot dela Orăştie, născut m- 
trunul din cele mai româneşti col- 
țuri ale Ardealului, subt protestarea 
dârză de pe la sfârşitul regimului 
| crescut cu pâinea pribe- 
giei în Moldova, unde tatăl lui se 
înrolase în armată, prin ce crize 
pustuitonre ve fi trecut până ln di- 
mineața fatală, când după o rugă- 
ciune subt bolta bisericii Mavrocor- 
dţ lor, n ridicat arma asupra tova- 
răşului necredincios? Analistul zile- 
lor noastre, dornic să despice 
svărcolirea mută a unei societăţi în 
procesul ei de creştere înfrigurată, 
ar avea multe de spus. Că sunt destui 
care nu pot urmări acest coridor plin 
de umbre, e firesc, fiindcă probleme- 
le morale nu prea cad în tradiţiile 
unei lumi pripite pentru care tran- 
sacţiile de conştiinţă sunt bucătura 
cea de toatte zilele. Te înţelee aşa 
de bine, cetăţean al ţării mele, cu 
spinarea elastică, uşor ca o minge 








Părintele Mare Gheorghe sta la 
mată şi mânca de amiazi. In odaia 
scundă, unde se auzea zumzetul neîn- 
cetat al muştelor, fălcile puternice ale 
părintelui făceau un sgomot ciudat, 
ca de apă ce se loveşte regulat de 
mal. 

In cămeşă, cu mânile păroase, su- 






sub clarul strălucitor de lună, stând 


CARPATII 


Un caz de constiinta 


şi săltat sus pe scara norocului de 
propria-ţi goliciune. Tu, trudit la 
şcoala umilinţei, ai avut în fiecare 
seară alt compromis subt pernă şi 
ai dormit tihnit sub plapuma caldă 
a inconştienţii. Pentru tine bietul 
băiat de popă cu revolverul lui e cel 
mult un simplu detracat bun de ba 
lamuc, sau un criminal de rând care 
trebuie să taie sare undeva la Oc 
nele Mari. Te admit, şi pe dta, dle 
ea luminător de nație, Albert 
oniemann, pentru care arma și re 
volta vor rămâne în veci necunoscu- 
te, fiindcă în materie de demnitate 


te-ai abişnuit să cazi la invoinlă pe 
30 de procente! Amândoi sunteţi cu 
verdictul gata şi cu fruntea senină 





Există însă, dincolo de dvoastră, im- 
periul conştiinţei prin care nu vaţi 
plimbat niciodată şi unde bagajul 
sufletesc e mai greu, viaţa mai com- 
plicată. E mulțimea fără nume care 
deţine destinele unui pământ cu 


Rl în 60 


într'o trăsură, cu sticla de vin la pi- 
cioare, în vreme ce caii celeilalte ve- 
neau încet în urmă, vorbeau despre 
vremurile de altădată, despre neca- 
zurile preoţiei. 

Apoi se întâlneau la masluri, la os- 
peţe. 
Părintele se lăsă pe marginea patu- 












toate moştenirile lul. In ea se plă 
mădesc, ca în adâncimile unui vul 
can, devotamente şi elanuri cari is 
bucnese la zile mari şi mătură ră 









mezile de transacţii. In a â masă 
cu capete nenumârate au mai 
scăpat din tranșeele de ieri şi în 
toţi aceia care cred încă în nevoia 





unei revizuiri a valorilor, po 
apare ca un prilej de 
une şi ingrijorare 
nă de Turghenieft 
“a transplantat la 
Dunăre, și că în mijlocul unei s0- 
cietăţi cuprinse de un vifor subteran, 
dincolo de beatitudinea stearpă a 
unora, începe să lucreze un cate- 
chism nou 
Un lucru e cert, studentul dela 
Văcăreşti deschide o portiţă spre 
psichologia Ardealului nostru, în care 
ca întrun cazan bătrân şi ruginit 
clotatesc patimi adânci. Treceţi prin 
satele noastre, cântăriţi puţin ce e 










E POPA 


părintele, intrând, cu părul ciufulit 
şi întinzându-le mâna. 

Plutonierul se îndoi dela mijloc ca 
şi cum ar fi fost făcut din două văr- 
ţi, legate una de alta printr'o țâță- 
nă, dar refuză, 

—Iorăşi cercetări? Nu vă mai as- 
tămpăraţi. Incotro? 

—Până la dumneata am venit. 








după privirea îngândurată a țărani 
lor cari adăpostec mistere de demult! 
Duceţi-vă la Orăştie, citiți ga 
populare ale părintelui Moţ 





le 
de 









dovăzeci de Ani incoace, ori staţi ae 
vorbă două minute cu. TĂI 
acolo la ea acasă. Veţi înţelege de. 
grabă, că o lume aspră, tare în ere 
dința ei, cu accente de energie ne 
bănuită și cu note de austeritate 
patriarhală, e pe cale să-şi strige 
evanghelia ei. Aceşti primitivi Tobug- 
EI sunt "re e mânuit dle Abu ae 
onigmann! ci glumele de 
nu-i prind, nici sforile tipe nAhAlA 
ademenese, Ei au escalada A 
cu instinctele lor, cu care n cate 


4 se poate 


face nici un târg. Ei reprez â 
ligia naţională fana ia: 3 
gentă, cen mai de seamă temelie 
vieţii noastre de Stat, 

Din această cale s'a as 
tul dela Văcăreşti. Ce E pa ai 
Jureții cu el? Îl vor dărui libertă 
sau il vor trimite din nou la pugcă- 
rie? E aproape indiferent, casta ră- 
mâne, linii noui se conturează 
orizont, viața se complică re 








J 





OCTAVIAN GOGA 


de Pavel Dan” 


stradă; o Incăpere intunecoasă, cu 
perdele mari, roşii şi geamuri mici, 
bătrâneşti. Aici, întrun colţ, se aflau 
cele două dulapuri mari, în care se 
păstra din vremuri străvechi, archiva 
parochiei. 

„Lemnul imtătrânit se inegrise şi 
când preotul deschise uşa grea de 





















flecate până la coate, părintele îm- 
iza cu chibzuială, cum ai împă- 

a o batistă de mătasă, plăcintele 
Ei cu urdă şi le vâra în gură, în- 


stejar, dulapul ţipă dureros c: 

bătrân bolnav căruia doctorul ia 2 
dicat un braţ pe care nu l-a folosit 
ete, 






lui de alături şi oarecum cutremurat 
de vestea aceasta neaşteptată, care 
stricase tot efectul plăcintelor, privea 
tavanul scund, “pictat” de preuteasa 
cu o coloare galbenă spălăcită. 

—Hm, zise el. Dacă au ajuns la Pe- 
trid sunt aproape. 





—Aşa! Atunci luaţi loc, vă rog. 
— Mulţumim. 
Oaspele şi gazda se priviră drept şi 
se pricepură: în odaie era cineva de 
prisos. Părintele o rugă pe preuteasă 
să le aduca ceva de gustare. 

Când fură singuri, plutonierul des- 





e din f2ţă erau matrico- 
care se insemna din an în 
mort ori nou născut. 
Tari, gi bote- 







era mai mare dragul preutesii să 
se uite la el. 
îi zise ea, că în 











. 


Ă â mâni 
anul ăsta nu mai mânci altele. Gata 


ei voinici di 

oynici ardeleni care, schimbându-şi 

exit, butea fi luat tot aşa de bine 

ofiţer. Nevoia îşi crease oame- 

nii. Nu odată li s'a înt. lat acestor 

preoţi, să arunce odăjdiile şi sărind 

pe peamuri din biserica ce ardea, să 
pună mâna pe arme. 

"Trebuiau să aită deopotrivă de tari, 
cuvântul şi pumnul. 

Preotul secerase până la amiazi în 
rând cu lucrătorii, In câmpul pietros, 
căci satul era sub munte, se făcuse 
în anul ăsta un grâu ca trestia şi se- 
cerătorii Es capete. 

Cu mare greutate îl rupsese preu- 

e cul Uraă și Acavână ec 
i neav; ce 
„cu tot sciralseae. ti 


cu vorba: 
pus? cine seceră mai 


ii, cu 
se 
taia Bu închis 


ajuns 


bine 
a venit | ia, I-a dat boii în sea- 
„ma unui ar, ei, să-i aducă aca- 


să, pe el l-au urcat în tren şi drumul 
in 'Seenedin 
„Preotul luă şervetul ce stătuse până 


elături, îşi şter- 


E tacizaa mustati buze i incepu 


Preuteasa îl privi speriată. 
Vremurile erau tulburi. Războiul 
cotea de mai bine de doi ani şi 


de vorbă cu 
“ce mai, spune 
popa ori dascălul român?”. Iși strân- 
geau şetrile şi plecau ca şi cum n'ar 
fi fost, apoi după câteva zile venea 
la jandarmerie un ordin scurt: cutare 
să fie închis, cutare să fie observat. 
La o zi a târgului, un biet creştin 
care a bătut cu degetul o oală şi a zis 
că “sună româneşte”, a fost dus la 
poliţie şi bătut de, întorcându-se aca- 
A a murit pe pa Fierce ma- 
are ţipau ca guri e şarpe 
împotriva “trădătorilor valachi”. 
apii preoţimei fuseseră internaţi 
la Oradea, ca' să fie mai la mijlocul 
iei piei şi să-i poată avea subt 
ochi. 


Preotului îi veni în minte întâm- 
plarea din Sâmbăta trecută, când 
mergând spre Turda, se întâlnise cu 
nişte olari unguri cunoscuţi, cari, nu 
numai că nu-i deteră binețe, duj 
obiceiu, dar se uitară în altă parte. 

ce trecu, ji auzi zicând: 

—Câne de valah! 

Lucruri de acestea se petrecuseră 
de multă vreme, le observă părintele, 
căci se păseau pe toate drumurile, dar 
nu le dăduse importanţă, trecuse pe- 
lângă ele ca gă atâtea întâm- 
plări străine, indiferente. 

Acum Îşi dete seama că focul ce 
ardea se apropie, se simte 
do, 

si 







goarea puternică, miros de arsu- 
ră; îl fu teamă să nu-l cuprindă. 
Câteva : iră în ca- 
închise între 
lui se opri 
din 






. 
Pări putea. 
a ante cal pă 

















chise geanta de piele, care 
iei aaa mairte ca Şi cum a 


ERE 


test “0 ii Chiar sri 
i cum vezi a trebuit să ţi-l aduc 
îndată. 
Preotul ceti şi îngălbeni. Punând 
hârtia pe masă, întreră cu un glas 
care voia să fie liniştit: 

—Trebue să iscălesc de primire? 

—Nu. 

Apoi după o clipă, plutoinierul ur- 
mă: 


—Plecăm când vrei, dar pe douăs- 
rezece ceasuri, la noapte, trebue să 
im în Cluj. p 

Preotul se uită încruntat prin casă, 
ca şi cum s'ar fi întrebat: 

—Acum de unde s'o inu? 

Prin dosul ochilor îi trecu un nor 
de cumplită mânie. Intâmplarea din 
Turda, deținerea lui Luca şi toate 
micile şi tragicele întâmplări ale unei 
naţii oropsite, fi umplură sufletul, 
învălmăşindu-se întro răsturnare 
tulbure, uluitoare. 

Toată ura, cumplita ură de rasă, 
de care nu-şi dăduse seama până 
acum, dar care îi clocotise în suflet, 
se aprinse deodată, arzând cu vâlvă- 
tăi dogoritoare; simțea nevoia de a 
se bate, de a omori, de a striga să se 
audă până la marginele pământului. 
Stete astfel strângând convulsiv spe- 
teaza scaunului și îi veni deodată să 
se repeadă la cei doi jandarmi şi în- 
tr'o izbire năpraznică să-i Gila da pe 
unul într'altul. Dar zise numai, fără 
niciun rost: 

—Dacă e să mergem, să mergem 
domnule plutonier, 

Plutonierul era un băiat tânăr, fru- 
mos, un sârb cu care era prieten. Ce 
vină avea el în toată afacerea asta? 

Teşind în curte, să trimeată pe ci- 
neva după slugă, plutonierul se ținu 
de el şi cu toate ziua Eee pizinz 


trimise arm. Apoi 
iar în PI atonlerul înceta 


de a devenea om—ii spuse: 


t respira iar 
e un- 





bit botezul 
Seria apoi datele pe o 
gazetă şi când ploua, ori | 
chidea dulapul şi le trecea în regis- 
tru. 

In rafturile de jos se aflau matri- 
cole vechi, scrise cu slove tătrâneşti, 
de care nu mai întreba nimeni. In 
nisipul pietros al Prunişului nu se 
vedeau urmele niciunui geniu, care 
s'ar fi născut pe aici; doar peşii ma- 
ri ai sărăciei întipăriţi adânc pe dru- 
muri stricate, în ogrăzi fă-ă garduri. 

Acum toate aceste căiţi, care se 
obisnuiseră de generaţii să trăiască 
aici, aveau să fie smulse din lumea 
lor, rupte, duse... . 

Când preotul ridică o carte de jos, 
o lume întreagă de gân ânii -fugi în 
toate părţile; cărţii îi rămase păre- 
tele jos, Lpit de o scândură mucedă, 
ca o aripă frântă. - 

pete peste câteva hârtii, “Coroana 
Sicriului”, un roman ardelenesc, ve- 
chiu, “Balade şi Idile”, care ar fi 

utut fi sare în ochii duşmonilor, Și 
e legă cu o sforicică; desfăcând o 

lea, le vâri subt ea, în nisip. Puse 
scândura la loc şi bătând-o, să se 
aşeze, cu piciorul, ascultă cum sună 
a goi, ca omul care afe vreme de 
pierdut. 

—De m'oiu mai întoarce ne-om Ve- 
dea, de nu... Preotul îşi completă 
gândul cu an gest, care însemna: “de 
nu amin şi cu voi şi cu mine..-”. 

Parcă şi-ar fi îngropat acolo o par- 
te din suflet... RE o 


Intrând în odaia din mijloc, unde 
aaueă, Fitacâea „PE Q064i FE e 
că un sentimen! șa 
aleea lui însuşi, impotriva acestui 
et suflet omenesc, care se inmoaie 
atât de repede. Ca să nu pară supă- 
rat în fața oamenilor, căci venise cu- 
ratorul. primarul şi încă vreo doi 
fruntaşi de ai satului, începu să glu- 






















„nu, de | mească: 
l-ar fi utea: —RăI ta dacă au ajuns 
lucrători. prea să-i Sale mi si pe popi. 
apte etate FIE lt a asia miri pt ta 
iept setare, 40 pia ie oldatul ungur îl privi cu ură, dar nu 
-. 4 de trup, Da ate ARTA VE ela zise, au nimic. EI nu trebula să ştie ro- 
Ui —Dacă au di dela bise- 


le scurte de iarnă, întârziind 
a pd tepe 





tându-: prin Reamul din uşă, 
părei e plui i: , Da- 
Sepia pr, nd de Soroă cu pala 
Mai la o 

- care 

în salau încruntat de mare inc) 


“al ylădicului, 
* De ce nu ședeţi? fi mtâmpină 





clopotele d 
E pa 
—Pottiţi la masă, îi imbie preutea- 
Domni tonier, pofteşte în 
capul ao OR ga ou şedeţi. 


(Urmează in pag. î.) 













- 


în ag a 
il explice 









CARPATII 





—Să mai şi mâncăm, zise preotul. 
Apoi când îşi aflară fiecare locul, în- 
cepu rugăciunea: 

— Tatăl nostru, carele eşti în ceru- 
ri, sfinţească-se numele Tău... N 

In liniştea odăii, glasul părintelui 
se înălța clar, tremurător;, părea că 
picură ceva dintr'insul. 

Pe la jumătatea rugăciunii se des- 
chise încet uşa şi se vâri înlăuntru, 
mai întăi un cerc cu un beţigaş, apoi 
un căpşor de copil cu ochii iscoditori 
şi părul ciutulit. Copilul desculț, în 
cămaşă, cu pantolonaşii susținuți de 
două panglici încrucişate pe umeri, 
intră urmat de două fetiţe mai mici, 
care se piteau sfioase în dosul lui. Se 
uitară miraţi la oamenii străini, la 
galoanele jandarmilor în deosebi, şi 
merseră de se lipiră de mama lor câ- 
teşi trei. 

Preuteasa o luă pe cea mică pe ge- 
pi şi celorlalţi le făcu semn să 

acă: 

—Că pieacă ticul şi nu se mai în- 
toarce. 

—Domnule  plutonier, primarule, 
oameni buni, şedeţi şi serviţi-vă. Nu 
vă uitaţi după noi. Eu am mâncat 
bine de amiazi, zise părintele. 

Preuteasa servi copiii şi işi scoase 
ei o aripă de pui pe care o uită în 
farturie. 

—Tăticule, dacă te duci, mie să-mi 
aduci o puşcă, zise băiatul. Vreau să 
împuşc vrăbii. 

—Mie să-mi aduci o păpuşă. 

_—Nu pusa, se revoltă cea mai mică 
din braţele măsii. 

—V'aduce tăticul la toţi, numai să 
ascultați, să fiţi buni. 

Oaspeţii mâncau ca în zi mare de 
vară, Preotul îşi făcea de lucru cu un 
picior de pui, numai ca să nu vadă 
preuteasa ce-l doare pe el. Prin min- 
tea lui roiau tot felul de gânduri. Un- 
de-l vor duce? De ce îl închid! Nu-şi 
aducea aminte să fi rostit vreo vorbă 
împotriva statului. Dar acum îi ve- 
nea să strige la colţuri împotriva lui, 
împotriva acestui stat nedrept şi 
tâlhar. 

Preuteasa îi ceti mersul gândurilor 
de pe faţă şi o podidi plânsul. 


A murit în închisoarea de la Aiud, 
profesorul Ion Petrovici. Simpla apr 
piere dintre numele sinistrei închi 
sori şi profesorul de filozofie de la 
Universitatea din Iaşi, dă sensul tra- 
gic al epocii noastre. 

In filozofie, Titu Maiorescu a avut 
doi elevi: Petre P. Negulescu şi Ion 
Petrovici. Influenţa lui Titu Maiores- 
cu asupra studenţilor era covârşitoa- 
re, exercita o adevărată fascinaţie. 
Toţi îi imitau gesturi. felul de ar- 
gumentare, stilul, unii mergeau cu 
zelul imitaţiei până să-i copieze şi ti- 
curile. Titu Maiorescu era surd de 
urechea dreaptă şi această infirmi- 
tate fi determinase gestul de a duce 
când asculta, mâna dreaptă la uri 
che. L-am văzut pe Simion Mehedinţi 
imitând ticul lui Maiorescu, deşi auzea 
perfect. A 

Şi Petre P. Negulescu ca şi Ion Pe- 
trovici au continuat să menţină în 
cursurile pe care le ţineau, tonul, 
stilul, atmosfera solemnă, toată tra- 
diția prelegerilor lui Titu Maiorescu. 

am audiat în 1914 pe Petre P. 
Negulescu. Numai Iorga, care 
nea o serie de lecţii asupra politi: 
externe a regelui Carol, avea sala așa 
de plină ca Petre P. Negulescu. a 

Incepea prelegerea cu o punctuali- 
tate maioresciană: la şase fără două 
minute intra în sală şi exact la ora 
şase incepea să vorbească, continuând 
în acelaș ritm egal până la şase şi 

Cincizeci, când îşi incheia prelegerea, 
Era solemn în ținută, în gesturi, în 
Irazare; prelegerea era construită 
după ainitecti prelegerilor lui Titu 
escu. Expunerea era clară, evi- 
ja ce era inutil, dar tonul Dea 
acea succesiune eg; a frazelor, 
bosea adesea atenţia auditorului. 

Am urmat în 1915 la Iaşi, câtva 

Ș Cursul de filozofie a lui Ion 

: Făcea o serie de prelegeri 
leoriei cunoaşterii, căutând 
cum critica kantiană a 






i DIC PE PCIE 


: 
* vestea că Îl duc pe popa se întinse 
în sat cu iuţeala fulgerului, 

La porţi, tătrânele femei, adunate 
în grupuri, se opriră speriate din tors. 

—Asta e lumea cea de apoi. 

—Că zice Seripturu:  “bate-volu 
păstorul şi se va risipi turma”, 

Cineva duse vestea în hotar, unde 
era mai tot satul, la lucru. Cei din- 
tăi trei oameni cari aflară noutatea, 
întrebară: 

—Cum? De ce? 

Apoi când nu li se dete nicium răs- 
puns, işi duseră mânile pâinie la gu- 
ră şi strigară spre alte pământuri: 

—Il duc pe popa! 

—Il duc pe popa! 

—Il duc pe popa! 

Strigătul pornit din piepturi tari, se 
izbi de larga boltă a cerului de vară, 
apoi se repezi în jos şi o porni ca un 
ecou puternic dela pământ, din deal 
In deal: 

—Il duc pe popa! 

Unii îşi lăsară lucrul şi porniră 
peste pământuri, dea-a-dreptul spre 
sat. Apoi în hotarul încremenit o cli- 
pă, se stărni o furnicărie îmspăimân- 
tătoare; oamenii alergau din loc în 
loc, aducându-și străiţile, uneltele, 
hainele. Cărările şi drumeagurile de 
câmp se umplură de oameni, mulţi o 
luară drept inainte pe unde se nime- 
rea, strigând şi îndemnându-se, aler- 
gau cum se aleargă la foc ori la me- 
norocire mare. 

Aşa trebue să fi fugit oamenii în 
vremuri vechi când intra duşmanul 
în sat. 

Cei dintâi cari ajunseră la poarta 
popii se opriră în uliţă, necutezând 
să intre în curte. Dar femeile, mai 
curajoase decât bărbaţii, în zile de 
primejdie, intrară în curte sub cu- 
vânt că “vreau să-i ajute d-nei preu- 
tese”. In urma lor se strecurară şi 
bărbaţii 

Curtea se umplu de lume, ajunse 
seră până sub fereşti, se uitau în ca- 
să. Stăteau rezimaţi în unelte, t 





posomorâţi, parcă aşteptau ceva gro- 
zay ce trebuia să se întâmple dintro 
clipă Intr'alta. 

Preotul ieşind in verandă să-i spu- 
nă slugii să meargă înainte cu căru- 
ţa, văzu poporul adunat, Sătenii se 
descoperiră;, peste mulţime fălfăi ari- 
pa liniştii. 

Preotul simţi că trebue să le spună 
ceva acestor buni copii ai pământu- 
lui, să-şi ia rămas bun dela ei, 

—Oameni buni, începu el încet, 
parcă i-ar [i fost frică să nu-l audă 
cei din casă. Inainte de a porni, vă 
las o vorbă: să nu vă uitaţi legea şi 
graiul, legea românească şi graiul ro- 
mânesc, moştenit dela părinţi. Pen- 
tru asta oricât veţi suferi, veţi fi cu 
conştiinţa impăcată că v'aţi făcut da- 
toria şi veţi putea indura suferinţele 
oricât ar fi de grele. Atâta vă spun. 

Acum eu mă duc dintre vol. Se 
poate intâmpla să mă mai întorc, dar 
iarăşi se poate să nu mă mai intorc 
niciodată. După cum mi-o fi scris, 
(Preotul se uită spre uşa casel, te- 
mându-se să nu-l audă preuteasa şi 
0 văzu în prag, cu copila în braţe.) 

De vam fost om rău, să mă iertaţi, 
că “numai, Tu, Doamne, eşti fără de 
greşale“, de vam fost om bun n'ave- 
ți să-mi mulţumiţi cu nimic, 

Intre voi îmi rămâne nevasta şi co- 
piii, îmi rămâne ce bruma de avere 
am ŞI eu: bucatele în câmp şi vitele 
in pustă. Aceea dintre voi cari nu 
aveţi de lucru cu ale voastre, aţi mai 
isprâvit cu seceratul şi cu ogoritul, 
daţi-i şi doamnei preutese o mână de 
ajutor, să nu-i putrezească holdele în 
câmp, ori să-i rămână arătura nese- 
mănată. 

—Ajutăm, domnule părinte. Cum 
să nu ajutăm. 

Ajut, domnule părinte, strigă ci- 
neva din spre şură. 
De m'oiu întoarce, vă voiu răs- 
plăti şi nu ţi rămânea de pagubă; de 
plătească Dumnezeu 
ă, unde îşi luă răma.: 








Profesorul lon Petrovici 


aşterii” a rezolvat” disputa nitre 


raţionalism şi empirism. Expunerea 


lea 


creatrice” le citeam cu pasiunea in 
erentă adolescenţei, încântat de mu- 
zicalitatea frazei, de frumusețea ima- 
ginilor care făceau inteligibilă gân- 
direa subtilă a filozofului. 

Regăseam la prelegerile lui Ion Pe- 
trovici ceva din felul lui Bergson de 
a expune problemele cele mai com- 
plicate ale rmetafizicii. 

L-am auzit în Martie 1918 rostina 
dizcursul-un moment a! elocvenţei 
românești-la moartea lui Barbu De- 
lavrancea. Toate gândurile, toate sen- 
timentele celor prezenţi lângă cata- 
falcul celui care fusese zguduitorul 
animator al trecerii Carpaţilor, şi-au 
aflat o vibrantă expresie în discursul 
rostit de Ion Petrovici. 

Ca redactor la ziarul “Arena”, pe 
care îl fondasem în Aprilie 1918 cu o 
serie de camarazi abia întorşi de pe 
front, l-am cunoscut personal pe Ion 
Petrovici şi am legat prietenie. Era 
în raporturile de prietenie de o afec- 
țiune discretă, protocolar, reţinându- 
şi expansiunile, măsurat în expresii, 
cautând să evite tot ce ar fi 
să dea frazei o cât de vagă gari- 
tate. Ultima dată l-am văzut prin 
Mai 1944, era neschimbat ca şi în 
Mai 1918, când am vorbit prima 
oară. Puțin obosit şi Ingândurat de 
perspectivele care se deschideau Po: 
porului român, păstra însă aceiaşi 
grijă de a găsi expresia justă pentru 
a reda în frază ideia, aceiaşi dicţiune 
clară, aceiaşi eleganţă de ţinută. 

Maiorescianismul lui Ion Petrovici 
se reducea în fond la un cult al ele- 
ganței de expresie, la o oroare de fa- 
miliaritatea vulgară, de trivialitatea 
ținutei. Pentru el, un om cu preocu- 
RE vulgare, care îşi hrăneşte inte- 

ipenţa cu fleacuri ca o portăreasă, 
fără să fie frământat de o problemă, 
nu poate avea decât o sensibilitate 
vulgară şi o inteligență inferioară. 


chiar dacă vioiciunea lui flecară ne- 


ar-putea insela. ii cra sil&-de ceiace 
se numeşte cu multă indulgență boe- 
ntru a acoperi o risipă de tim, 


"i-au. servit lui 


plecare şi de reazim al unei expuneri 
de o clasică limpezime, Faptul că un 
elev al lui Titu Maiorescu, conserva- 
tor, publica la revista lui C. Stere, 
liberal [Dita era o dovadă a 
ostilităţii lui Ion Petrovici față de 
orice sectarism de partid. Avea ace- 
iaşi respingere şi pentru filozotiile 
iraţionaliste şi voluntariste, pentru 
tot activismul contemporan în care 
vedea tot atâtea forme de insurecție 
contra raţiunii. Vitalismul rebel şi 
revoluţionar constituia în aprecierea 
lui esenţa şi centrul propulsor al tu- 
turor manifestărilor vieţii moderne, 
aşa de plină de desordine. Revolta 
instinctului contra cămăşii lui Nesus 
țesută de rațiune i se părea anunță- 
toare de desastre. Conservatorismul 
lui Ion Petrovici era expresia spiritu- 
lui lui ostil iraţionalismului. Este o 
eroare să se creadă că o atitudine 
refractară tendinţelor revoluţionare 
îşi află origina în grija de a conserva 
o situaţie materială; poziţia pe care 
o luăm este în funcţie de temp! 

ment, de structura spiritului nostru. 
O necesitate de armonie îi condiţiona 
toate manifestările şi în tumultul 
vieţii politice, Ion Petrovici se adapta 
cu greu. L-am auzit de atâtea ori 
manifestându-se la tribuna camerii 
şi-i urmăream sforţarea pe care o 
făcea de a împăca exigenţele spiritu- 
lui lui critie cu atmosfera pasională 
a unei camere democratice, Isbutea 
totdeauna să potolească Intreruperile 
ne buite, să ridice nivelul desbaterii, 
să facă acceptabil tonul academic, să 
se impună atenţiei rebele a deputaţi- 
lor. Era un debater de prestigiu care 
faţă de adversar păstra o curtenie şi 
chiar atunci când folosea ironia nu 
rănea aşa de adânc ca să lase o dâră 
de ură. Dar tocmai atmosfera vecinic 
incărcată a Camerei făcea să nu-l 





bun dela ai lui şi ieși urmat de Jan- 
darmi, de primar şi de reuteasa, ca- 
Te, cu copila în brațe, îl petrecu până 
la poartă. 

Jandarmul se urcă în trăsură, cu 
sluga, să păzească archiva Şi plecară 
inainte. 

Când să treacă preotul, mulțimea 
se rupse în două, făcându-i loc, ca în 
biserică la ieşitul cu cădeiniţa. 

Rămâneţi cu bine, oameni buni! 

In aceeaşi cupă incepură clopotele 
la bisericuţa din deal. Sunetele dulci, 
argintii, porniră pe două drumuri 
deosebite, rătăcină nesigur, 'apol se 
gâsiră şi plecară alături, intro melo- 
die clară, dureroasă. 

Preotul îşi făcu cruce. După el sa- 
tul intreg se descoperi şi - 
ru p şi zise plân 

Doamne, ajută-i! 

Porniră apoi incet, la deal. în frun- 
te mergea preotul cu cartea de rugă- 
ciuni în mană, cu mantaua pe braţ; 
In urmă-le venea mulţimea săteni- 
lor, tătrăni, copii, cu capetele desco- 
perite, trişti şi tâcuţi, în convolu de 
ingropăciune. 

Deasupra, cântecul clopotelor plu- 
tea larg, tremurător, ca un plâns 
amar,.. 

Insera. Covorau umbrele şi satul 
rămânea în urmă, ascuns sub ziduri-, 
le intunecate ale pădurii de saleâ; 

Urcau anevoie, ca oamenii ce duc 
O povară grea. Din când în când se 
opreau să răsuile şi se uitau inapoi, 
Se vedea valea largă a Hăşdăţii, sură- 
bătută de o apă limpede ca o pangli- 
că argintie, satele imprăştiate pe sub 
muchi de dealuri şi culmile inrogite 
ale Munţilor Apuseni, in dosul câro- 
Ta se stingea soarele. 


In deal se aşezară pe o piatră să se 
odihnească, la câţiva paşi îi aştepta 
căruţa. 

Poporul trimis inapoi se pierdea 
din ce in ce, până se tăcu una cu pă- 
mântul. Clopotele incetaseră şi din 
păduri ieșeau chipurile infiorâtoare 
ale liniştii şi ale nopţii 


PAVEL DAN 


Din volumul rcan vâtrinul 





ispiteasca prea mult sibiana aie Lazu 
că era aşa de sigur mânultor al 
ideilor, aşa de inzestrat ca orator, 


ji, a fost sisti 
imlăturat de int: de aţiile 
di re cu cu- 


r clanuri 
vânt hotăritor în selectarea profeso- 
rilor. “Istoria Junimismului” este cel 
mai frumos dar pe care l-a lacut 
Lovinescu culturii româneşti, mulțu- 
mită îndemnului şi încurajării lui Ion 
Petrovici. 

Cu ce emoție mi-a vorbit E. Lovi- 
nescu în preajma intrârii în clinică 
spre a i se face operaţia chirurgicală 
care l-a pus sfârgit vieţii, de bucuria 
mcercatil: seriind această Istorie a 
Junimismului. Era o bucurie de o ca- 
litate superioară, era satisfacția su- 
fletească a unui autentic om al că! 

Şi 1i era recunoscător vechiului lui 
camarad de universitate, pentru ideia 
pe care i-o sugerase. 

Nu ştiu ce capitol | se va consacra 
lui Ion Petrovici într'o viitoare istorie 
a tilozoliei româneşti. Cum cred ca 
şi Dilthey că nu există o filozofie ci 
o nesfârgită succesiune de sisteme 
filozofice, fiecare filozofie cu punctul 
ei de vedere în faţa cosmosului, cu 
modul de a simţi universul, reprezen 
tând viziunea, necesitatea de a Ințe- 
lege a unei epoci, fără îndoială că şi 
Ton Petrovici îşi va avea rezervat l0- 
cul ce | se cuvine, 

In Istoria literaturii noastre vor 
rămâne admirabilele lui trete şi 
acele “Amintiri ale unui băiat de fa- 
milie”, care evoacă viaţa din Moldova 
prin anii 1685-1890, 

A murit în inchisoarea de la Alud, 
Nici nu indrăznesc să-mi imaginez 
suferința acestei inteligențe și senai- 
bilităţi de elită, existența fioroasă pe 


(Urmează in pag, 12.) 





8 


CARPATII 





Concursul de nuvela 
0iieai es arat cotata e Mă 


Soldatu 


cat. A coborit în grădina spitalului, aupă ce şi-a 
pregătit singur caleaua cu iapte, sa spâlat şi s'a 
ras, şi-a aprins o ţigară şi şi-a băgat în pantaloni că- 
maşa de noapte înilorată. De la fereastra de la etajul 
doi simte aţintite privirile batjocoritoare şi răutăcioase 
alt coanei lienuţa, soţia lui. De şase ani, relaţule dintre 
el şi soția lui sunt mai mult decat rele. Soț şi soţie sunt 
numai cu numele. Se întâlnesc la masă, cu doctoriţa, o 
busarabeancă, dşoara Nadia Neguiă, şi cu soţia lui; doc- 
torița ca să-i dea ordine de ce trebuieşte să facă, iar 
soția lui ca să-l bruttuluiască, pentru nimica toată sau 
pur şi simplu fără nici un motiv. 
Conu Gtorgică a răcut el scandal la Inceput, dar ca- 
re-i bărbatul care poate ţine piept la două muieri? E 
drept că dşoara Nadia, o mucoasă ieşită numai de doi 
ani de la Iabrica de doctori de la Iaşi, nu se poate com- 
para cu predecesoarea ei, o fată bătrană, scorpie în toată 
puterea cuvântului, lângă care nu putuse să stea nici un 
bărbat mai mult de o sâptămănă, dar oricum, muierea e 
tot muiere şi, într'o cearia cu un bărbat, tot partea muie- 
rii o ţine. Cuno Georgică a fost nevoit să bată mereu în 
etragere, să bea pe ascuns Şi să se ocupe de “muştele” 
Lit in viaţă, numai aceste două plăceri i-au rămas: 
păhărelul şi muştele. Când coboară în grădină, uită de 
“oave. Ca acuma. Soarele s'a ridicat de vreo cinci sulițe pe 
cer şi a inundat cu lumină toată grădina. Albinele-—muş- 
tele—, cum le spune coana Ilenuţa nevastâsa, cu dispreţ- 
băzâie plăcut, sburând din floare în floare. Numai cu ele 
e prieten. Il simt şi-şi caută de treabă. Când umblă la 
ştiuvee, nu are nevole de mască. 1 se aşează ciucure 
pe mâini, pe gât şi pe obraji şi el le ia liniştit, spunân- 
du-le cuvinte prieteneşti, pe şoptite, parcă ar fi cuvinte 
de dragoste. Albinele simi pe omul bun, după cum îl 
simt pe cel rău. Pe scorpia de nevastăsa au năpădit-o 
într'o zi, că a trebuit doctoriţa s'o oblojească patru zile 
până i s'au desumflat complet obrajii şi gâtul. In ziua 
aceia conu Georgică a fost vesel cum nu mai fusese de- 
mult şi a băut la cârcuma lui Onofrei mai mult ca deo- 
biceiu. Ştia că scorpia e întinsă în pat, câ aproape nu 
nai vede din cauza ochilor umilaţi şi că nu-l aude când 
intră pe poarta spitalului. Dar în ziua aceia el voia să 
fie auzit. Deaceia nu a mai intrat în vârfurile picioarelor 
cum trebuia să facă totdeauna ca să aibă linişte, ci bă- 
țos, ţanţos, agresiv şi cântând. Era sigur că nevastăsa 
nu-i poate răspunde şi nu voia să scape ocazia de a-şi 
bate şi el joc măcar odată de ea, cum ea îşi bate joc de 
el in ei zilele. Deaceia, clătinându-se, s'a aşezat pe 


a Georgică Panţăru îşi stăpâneşte cu greu un căs- 























E sin ntec pe care-l ştie şi, mai ales, 
care-o scoate din sărite pe Ilenuţa. E bătaia lui de joc, 
[enuţei i se scurg ochii după Corciu, locotenentul dela 
grăniceri. De anul trecut decând au venit grănicerii la 
Ungheni, pe ea a apucat-o strechea, Numai câ locotenen- 
tului nu-i place scorpia de Ilenuţa, ci doctoriţa, dşoara 
Nadia. El vede, işi dă seama de obida scorpiei, râde în 
pumni şi totdeauna când o vede furioasă că locotenentul 
nu a băgat de seamă cum îşi dă ochii peste cap, îi cân- 

: “Fost-ai lele când ai fost...” 

Conu Georgică işi numără ştiubeele. Douăzeci şi cinci. 
Le ştie câte sunt, dar lui îi face plăcere să le numere în 
fiecare dimineaţă, Să nu-mi fi furat careva unul peste 
noapte, îşi spune el, pentru a-şi scuza slăbiciunea. 

uştele ji produc plăcerea majoră a vieţii lui. Odată 


carte îs ici tm Den. Cu A tagă în buzunar, drept în 
1 Tr, n 
cartierul gării nimereşte. Prieteni 1şi găseşte repede. La 
să fie că broaste sadună. Ci ine tai ile şi trei 
20pii sanie se termină banii. Femei? In cartierul gării, 
ana Ai ee artei ză Atu pre, 
tepe | . aptea esbr e toal cu 
mierea din sticla pe pt a vândut-o i a Ra în 


ES 








geantă în acest si le *meruieşte”. Conu Gi 
ft atent roțele agncanie iei Panu BFORRIC să 
ez și 15 e eulericpe? ;elipe fer, 
i atra zi se | te alni r. uta PET 
(SR Ain Fog e pe un ca- 
N curtea plotonului de e o activitate febrilă. 
avăra şi 


| A venit. 







grâniceri Sa mită 
peace Aa la înță, curte, 

cu hârlețe, cu i alele: CU. var, 

ă te clădirea plo- 





ă şi a început să cân pică 


„tuit pe loe. Bumbi 
pe es inta 


doi litri de gaz care-l costau 22 de lei. Pe kilogramul de 
orez lua 100 de lei. Şi în pichetul 55 era tot timpul ve- 
selie. Cu banii luaţi cumpărau ţuică şi vin. Mâncau, beau 
şi cu prisosul, cu raniţele pline de sticle, se duceau pe 
rând la Valală, la Voica, o vădană pe care nu ar fi pu 
tut-o ostoi nici tot regimentul 2 de grâniceri, necum 
pichetul 55, care număra numai douăzeci de oameni 

Numai că orezul, cel nevândut, cere şi carne. De asta 
nu era lipsă în Dobrogea. Ţăranii aveau g e, 
rațe, miei şi oi. Oile le găseau în turma mac 
Caraiani, turmă ce păştea pe colinele pietre 
pierea frontierei. Grănicerii lui Bumbară stă 

a marginea porumbiştii, oile proaste veneau 
până lângă ei, soldaţii se repezeau la gâtul lor, le tră- 
geau în porumbişte şi, pe-aici ţi-i drumul. Ciobanul, în 
acest timp, cânta bucolic din fluer. Anchetele făcute la 
pichetul 55, n'au dat niciodată rezultat. Venea coman- 
dantul de ploton sau de companie, însoţit d eşeful postu- 
lui de jandarmi-câteodată chiar de cel al companiei de 
jandarmi de la Constanţa, care se credea tare isteţ în 
descoperirea hoţilor-dar plecau cum veniseră. Carnea era 
îm burţile grănicerilor iar pielea şi oasele îngropate la 
o sută de metri de frontieră, în Bulgaria. 

Şi lui Bumbară i se deschisese pofta de bani. Căci în 
afară de mâncat, de băut şi drumuri la Voica, sergentul 
işi avea partea leului. Voia să strângă bani pentru a-şi 
cumpăra un loc de casă când so întoarce în sat. Un lanț 
lung de 150 de metri, de la fântâna lui Caraiani, dispă- 
ruse fără să i se mai dea de urmă. Bumbară îl vânduse 
la Mangalia şi luase pe el 25.000 de lei. Şi mai descoperise 
un isvor de câştig. Fura-el spunea că lua-oi -numai ţi- 
găi, de la ciobanii români şi le vindea la cei bulgari în- 
tr'o noapte, pentru ca în cea următoare să fure de la 
cei bulgari şi să vândă la Români. Exact acelaş număr. 
Numărul oilor era mereu acelaş şi la ciobanii români şi 
la cei bulgari. Ceiace pierdeau şi unii şi alţii erau banii, 
pe care-i câştiga Bumbară. 

1 s'a infundat însă cu măgarii. Bumbară imprumuta 
câte un măgar gras de la grănicerii bulgari-măgarii de 
la pichetul lui erau slabi ca umbra pentrucă raţia lor de 
ovâz lua drumul cârciumii-şi se ducea la un ţăran din 
Daulichioi, Valalâ, Cadichioi sau chiar Ianlâk şi le pro- 
punea să le vândă un măgar. 

—Furat de la Bulgari, nene. Ieftin. 
—Cât? E 


Cum EA a bişnuit al 
reţul obişnui! 
cădea XE ciirsă. Bumbl 

d şi i-l lega la i 

























rit ŞI ost, E 

Ş me! nimic. Ni ţăran nu este amator 
să-i cumpere măgari-şi chiar de ar fi vreunul, de unde 
să împrumute măgarul?-, cu ciolovecii de peste Prut nu 
sc poate aranja nici o afacere. Nu mai câştigă nimic, dar 
de banii strânși la granița bulgărească nu se atinge. I-a 
pus într'un portofel slinos, pe care şi l-a cusut la cen- 
tură. Un loc de casă, o pereche. de boi straşnici, un car 
şi un plug. Cu vrednicia lui, Bumbară va face restul 
Soldaţii ştiu de existenţa portofelului, dar nimănui nu-i 
trece prin gând să i-l subtulizeze, căci sergentul are pumn 
năpraznic, 

De băut, nu ca în Dobrogea în tot cazul, face el rost. 
Când îi vine unui soldat bani de-acasă, Bumbară îl 
cheamă. 

—Leat! 

—Ordonaţi! ii răspunde soldatul, in poziţia de drepţi 
cea mai teribilă. 3 

—Uite doi lei, te duci la cârciumă şi-mi aduci 200 de 
grame de salamă, 200 de grame de şuncă, un pachet de 
tutun, doi litri de vin şi unul de ţuică. Şi-mi aduci şi 
restul, un leu. Trap! Şi către soldatul care a înţeles des- 
pre ce-i vorba şi se indreaptă în fugă spre cârciumă, nu 
uită să strige: 

—Vezi leat, nu uita restul. 

cu toate acestea, sergentul Bumbară e iubit de sol- 
daţii lui. Seara stă şi le povesteşte despre Arap Alb şi 
le cântă din fluer şi din frunză. 

Astăzi sergentul Bumbară e vesel. Ştie că la cancelarie 
au venit bani pentru soldatul Amărioarei şi diseară va 
fi deci chef. Se şi scotoceşte prin buzunare ca să gă- 
scască moneda de doi lei. Se învârteşte printre soldaţi. 
le dă ordine, ii muştruluieşte. Din şopronul lui, măgarul 
pichetului, slab de i se văd coastele, -ovăzul lui ca Şi cel 
al Sotzajune de pe granița bulgărească ia drumul câr- 
clumii-a ieşit din tăcerea lui filozofică şi-şe cere porția 
de paie... Iha!... Tha... 

—] sergent, măgarul cere ovăz, încearcă o glumă 
învelită în spini, soldatul Antochi. 

—c pe dracu!, Ele râzând Bumbară. Unde ai 
tu măgar când ovăz? Să fie mulţumit şi 
sudat ea nu, îi fac de perne şi-i Ana, şi pielea: 
aces nului se opreşte un solda 
pricăjit, E AR şi sub Ea abea raniţei. stă 
o clipă nehotărit, priveşte spre soldaţii care se 
tul raznic pir în curte. 
să zică nimic şi se ApAERA- 


tă cât Eăaire iri TIeA e BI MEA 

puiea cprietiiut “act Să se Sprm fulgere mata fi 

_—Hel, leat! tună el către tul = 
: dute BD gaui di apuca de palet i 

uţi, mârlane? Nu t 

aluţi, EAI ? vă aipinălt i ma Sa 











a 
lucru şi-l 





lo crea 
Noul venit nu mai j Tr 
Si i sa Sta ae A EI 








irgentul Bumbară, i auzit tu? 








| Mihai Cimbrica 


Ceilalţi oil râd cu gura până la urechi. Soldatul 1și 
aranjează raniţa, 1 ange moletierele şi a 
zale Şi apoi intră la 

in cancelarie, locotenentul Corciu şi-a terminat cores- 
pondenţa oricială şi acuma scrie pârinţilor lui, țărani 
r din ținutul Tecuciului. E şi el vesel azi. Soarele 
vară aduce râs în toţi ochii și bunătate în toate 
inimile. O ciocânitură în uşă Ii face să tresară. 

intră! strigă el 

Şi intră soldatul pe care-l ciufulise puţin B 
cotenentul şi-aruncă ochii în rari fetei Sarea A ee 
sese soldatul şi zămbeşte. Il priveşte amuzat, noul venit 
are ochi lipsiţi de expresie, absenţi. Fără indoială, e idio- 
tul lu. Popescu, 1şi spune el. Cu câteva zile mai inainte 
primise o scrisoare de la prietenul lui de la regiment, lo- 
cotenentul Adrian Popescu, în care îi spunea că în cu- 
rând îi va veni, mutat la el, un soldat cu care regimentul 
nu mai ştia ce să iacă. E prost ca lemnul de tei şi, în 
plus, un ghimonist cum nu sa mai văzut. Are o specia- 
iitate de a atrage toate necazurile asupra lui. La ins- 
pecţia generalului Caracaş a fost o tragedie. Caracaş a 
câzut tocmai pe acest soldat. Au râs toţi de prostia sol- 
datului, a râs şi Caracaş de nu se mai putea opri, dar 
urmarea a fost rea. Regimentul a ieşit prost la inspecţie, 
tocmai din cauza acestui soldat buciucaş. Una din pros- 
tiile debitate—şi nu cea mai grozavă -—a fost următoarea, 

—AL auzit vreodată de mamelon? ă 

Auzit, să tră.ţi, a răspuns soldatul. 
Cu ce se aseamănă? 

—Cu o ţâţă de damă, să trăiţi don ghinărar. 

Râsul a iost omeric şi toți erau muiţumiţi, răspunsul 
nu era tocmai rău. Dar tragedia a fost la şedinţa de edu- 
caţie morală. In dormitor, pe un perete, erau aşezate, 
ca de obiceiu, portretele membrilor familiei regale. Pe 
celălalt-ceasul râu-nişte tablouri de propagandă antisiti- 
litică. Monştri cu buzele tumefiate, cu ochii umflaţi, cu 
priviri indobitocite. 

—Cine sunt ăştia? a intrebat generalul pe soldatul cu 
pricina, arătând spre tablourile ce reprezentau pe sifili- 
tici. Şi soldatul, fastâcit, a răspuns: 

—Auştia?... Aiştia?... Familia noastră rigală, să trăiţi 
don ghinărar... Ofițerii care însoțeau pe general, coman- 
dantul regimentului, maiorii, căpitanu dar mai ales el, 
10; entul Popescu, au înlemrit. 

tă grea care se lăsase, generalul mai întreabă 
cu : familiei regale. - 



















zece zile de arest 

“Regimentul socoteşte că acolo pe frontieră, a € 
specimen se poate camuila când vine vreo inspecţie. Sunt 
păduri, lunci, mlaştini, tufişuri şi dacă celui ce inspec- 
tează Ii vine poltă să facă apelul, răspunsul e uşor de 
dat: E la companie cu corespondența, sau la pâine sau 
la carne”, îşi termină amiculul lui epistola. 

Cum te cheamă? întreabă locotenentul Corciu. 

—Cimbrică, soldatul Cimbrică Mihai! 

Soldatul a uitat formula de introducere dar locotenen- 
tul e bine dispus şi nu mai observă lipsa. 

—De la Totlea? 

—Da, să trăiţi don locotinent, îi răspunde de data 
aceasta” soldatul, cu o licărire omenească în privire. Da 
de unde ştiţi Dumneavoastră? 

Locotenentul surâde. In ţinutul Tecuciului, lângă satul 
lui, este un sat de ţigani: Toflea. Ţiganii din Toflea sunt 
unii muzicanți alții lingurari şi toţi cersetori. Bunicul 
iui cununase pe unul care se numea Cimbrică. Când era 
în şcoala militară şi în timpul congediului se plimba 
Duminica pe drumul principal al satului, In tovărăşia 
unei gâscuţe dela liceu sau dela şcoala normală, se în- 
tâlnea totdeauna cu un grup numeros de ţigani şi ţi- 
gânci în picioarele goale, care se repezeau la el să-i 
sărute mâinile. 

Sarut mâna naşule!... Sarut mâna naşule! Eapa 

Toate rudele lui Cimbrică, fraţi, surori, veri, „nepoți şi 
nepoate până la a zecea spiţă, ii spuneau naş şi se repe- 
zeau să-i sărute mâna. n 7 $ 

Şi locotenentului Corciu i se moaie şi mai tare iii 
pe care i-o muiase deja soarele de rimăvară. Cimbrică 
1-a adus în cancelaria plotonului pe bunicul dul, pini 
satul şi copilăria. Şi-i spune şi lui Cimbrică toată poves- 
tea. Şi în ochii lui Cimbrică licărirea omenească se 
acentuiază. y 

Măi Cimbrică, vrei tu să fii ordonanță la mine? în- 
treabă locotenentul după ce a făcut de două ori a 
jurul cancelariei şi a privit melancolic colinele de dinco 











Prut. 

Citabrică a devenit din acel moment ordonanța 10- 
cotenentului Corciu. Din cancelaria plotonului a ieşit 
tanţoş şi sa Au înfipt 1 Sergiu Bu Bare 

—Don sergent, eu sunt ordin: E 

Das unaarăi ua dntelege şi cun ghiont 1 mai trimite 
odaj se ros eas tufig. 4 ă 

Când vorbeşti cu mine leat, să iei poziţia de drepți, 
să nu stai răscăcărat, că doar nu vorbeşti cu tactu 

Şi sculat din tufiş, Cimbrică înţelege că nu-i de luai 
cu sergentul Bumbară. Sergentul î mai măsoară oda! 
din cap până în picioare şi, socotind că răcanul are ceva 

arale, „ rulgeră cu Re zireae se scotoceşte în buzunare Şi 


ptaznă, 200 56 9up "Sa Ant aduci un leu restul. Auzi? 









i tu? ui 
si ete ati, anti et a E 








a rii e Mincare n! dn eenipament e 






PR ai 


a coment pi eat matii MIHAL CIMBRICA VA i ti mt ete ue 


DIOR 1 II IN 
TC SI 
Aa Mt boi Mate Mp Vp pie MANI A 






A 
vi 








vomă At ste lol, bi mpi ve 
m Aaa vro mul i at, Mar a apa Ava tul 
Weout în von sotiei 1 vânt Gena di pune frâu privirea ler DEL LU CU TE ACR RI 
NU SORT orei. Gant at apus Arta? Datoria [amro a want Ahemiți MP Mi Veni, Aa Îi MU In WNMAMATA MA 7RVĂ Ora 9, AMR VRUIR 
pata are au piitonaoă imâta, Morontul Muma in intima mpi pahar primea aratati te bile are ETC DIA TI TI 
uolodata pe Watorie Pantele imitat she toni vana Liu IL ape plina titei ul ata ian li e tabere tin pula DI DT ITI IT 
Aaa ae în fmpll si mara ml TITEI 10 UL ULUI LN CRUDE SU UR SUR NUI LRIR Îi 
sonoLU int pe pont apelului ou pândurile Abannte n pahar porți mititei me vana Mennița ii Vhuae ei ue a dani apt Aa alte topi n HI) m di (Pia pu 
MU ACATĂ, noureie A ADU Bi În Miaroră plutele ti ai loto aleile vu ADU a RU AN) sa a e i vu PA | in A tă ŢI] HI + și 
pan van de pâmant vina, Muir vip au n lutina mâna ape al Voila, votul planta se biti III RR RI UCI E iuli bi TEI 4 ul 
ploaie vateva il pi avu Vinul țel Ivep ah a Sabu pont tim ab sală i IL] du pi pai mape fait ma he ption ont Papal 
pl Da se TERTULIAN N 


Anoo. Dinapre Banana vine o boia Ie se vân an periei e Îmi a hi ii [i 
vonnultație Mutură mâna Albi a E A IE] HI oh dle sutul A WU (DI taiati pr vel Mbit vie A 1D)A ANU 
p 













































We dn Loroanira ah se 
Nudiul, dootorița, tar în ali von mire de Dalai, AI simaet inimii aci o albinele ui Mueeaaiă AI nu DDR COT UTU U CE T T i iti 
VODUV Ad ao aut oana Ionuţ, nevaata Msn bu Uivuruiva Um HI) vinul seat ae păi Dn sata Vila puma, baba A MERU 4 |” M ME AI 
inu adovâr, coann Ienuţa e muia voia vor alla apti pole e d băi | 
ue locațonont lar lovatonentul nu verde mile, vol el e pile tu be le apti n bat ln ui pi A] | u pi 
vo numai pentru dooborița, Voronu da Mana lu apital, II) UP vai | aa be ala pu LA 
ou doovorița, vu invondentiii gi cu nova avwabna Uun ni ÎTI TE PR DT a Tei Vu MI ITP 
na donuța tao 0 axonteniă puobtiroati, și îi dă boale ai poe mm ţa VARUL Datmlabaitul dp Ia Ta ANINA AA ju MILĂ 
lnţele din lume on a muițimonne pe grânlai LEU avi si Diham ni Î tal alei n LU ) N d 
aisouț a vațalea e MANoA FUG d i nb eri Su TU 
oo nnli y W wi i 
Dio Ale, inootentii e mona i de Vrem an, la apitmtul | ri niimele elor fără une gi uiţi su Miu | 4) 9 tăi ear 0 0, AR AMAN, are 
din, Vnaneni no minima o Vi mata can patat oo vălonți în polone, Iniţial, x NE ju ji hui PAN AVARA Mu MĂ i IPA în 
i 4) DI N 
Loautenontului 4 plavo doutorița și dontovițel mul da robi iai into jara A ua mal Aia du, Me ră A LĂ MU il abat și shi 
place looatonunvul, bi dimpotrivă, boot divine Mn ua hai at btu, pu băi pui Mb pt i III A II H | 
Varu Me pote vi bmp, ni DU II VU probat eu so plen php, LIU „jale vale sii [| abate IIVUPR ȘINE 4 
piaao, să, in 0ompuoe,, Do0iQriţĂ „i foarta UpaIă da Mur [ne fură pădure după lu N Uli i) (i MA ANM OTET TE TITI 
Tahoe nau, mul dou ară do pordea Și ladatu: | YI MUNVIL ni lb pula lu (Ea pui Pniul, tit | Mil (la (| ) 
nonbuli nui pinea noa luari, Miu 1 At daplmae ag [10 matură ln pumni al În paul (Ara, 00 ORI AR ANU LA (PI RO I8Y Hi 
dovele pipa, dur nu-i plaue sh lu mul dit ua Dia pi pin si pri amr jo mam Due LUI UI A ini (ţi II iN | IA pri R 
del, Tenuate i Vine TU SE TR CURU ar N Vi ia |! IUL III AI 
ln mah, oul inoepe unu mau venlalua, locotenent Vu A 14 alu | LĂ 4 hi 10 Mu ȘI II II) 
clu 86 Înrogegia pună în varul vrovhilor, dur Panţiru Ca trio bt cl biţi doara ţi, hiper a tt 10 Pate PRI 
pusca, o puturi pi ore mol n in Toma mu d Il phone ŞI pi mon mg mr ul, și be planta a fra ainu i Abia NI 
ji cul o mol blat m dorm, domnule meet de, norântiţi de vuvinie we nu miel, | ul su i ul A sau NA | 
Cuteoduvă Cora Anoonruli pi rate momit, vb pata pun than m te ah d mihu T Ap ÎI Vl puii, mpi Mat je, UI i 
dur Nadia punea în, râ4 Peace șI Vară In albii ah pla vilă, puri TR [tie AI! AU ) Papă, 
ui rhatool, mon vhar, Din oo ocol gi lo ui veni ch ba hr oa ral ile | A 
„i PO, . LU i i, pr li me PI bagati Aaa ph fi 
4 tai Pr re Pt UA N aur ful | „ia glia 4 LII A (RI (DX Ip TIN) 
n vant În mine 0 hranei, Cami 1 rm viii, rochia, Mn Pont val, penele al pre apoi, UL) Li RL RA 00 Ma V e! | Vu li 
venit nmoţoal, Vuminenă mu vonit În mine dul fugi ne inimă Jup ua tal ah ne, ni bang Mama ANA he Note rbborettaluui,vi 
bolnavi de blonoraaio, A invaput să ne întindă bena null col poli, mul ph la vi halul fie] 4 0 1 Mheataţia Metuiin, MAP MIE AR 9 MORIDI 
pi În to, Li Venea rm dle a ord Inverunti dă in  rhg L | MAHAL, DI DT A DI IUL SUI INM IL | 
vunying dă au inhbobvâvit pentru ui urinat monta i arii col al m pita VIAȚA pia! PRRA je În ui poti III U 
vantului, sh DT RI TITU) ph d pirat Pa, Pt 
Involu, Incoteneniul pi cu dontorița me în lup perlei poala ip beton MI hip pb Iu TI a) 
pp 000, Aa otdonuna ou rasul în oc Ai DI pi be] tere In TRAIA vi billon dh potul Fl pitt pi Viu i | LT) 
vine vorhu de Buanrubia, posta moni dootoribul true vi mata ct păturii mă mda Duval pe Pobvaulie Mai Popor ore otite mi AA 
lupi de ceh. Wudin n Waânrahemreă dl Orei, Ba Ir ul lei mona lual he Pa pi oei pu mata Di poeta puiu Pan bă Vi utuț "i 
ulmi În apivulul din Vnuheni imediat dup mure bu pir ne Dre vb Dn ii dei PMI Mea pill | LI, | | U 
sariblei, da să vadă Huanrabia în Piecnre Ai olu forona , 1 f i P pi pi hi | gi it bepuii Phi LEI) LIN) 
PE 7 paumaaţă, vata miajiunre, n'a aupra imi ni o In e pin ur, ve hopa de what UCL EU | | | 
glumă, mici ve ironie, Mistral de Wmonrabin Ai dle Hm mona pute lata ua Da Pt hat pia e i e U LII) 
Teri mă mu mr mina nimeni, Intro peur a Vabuenit în j 
pâna, pontrui A Iana) t) sah Perita, up e gi Pra eat ro ab vaita me preale f P 
| La bat ati bla PTT IT PI pipi Ar Pia 
[ te iul lut ut mal le su bunele, mul 








10 


Terensiră şi magarul l-aruncă priviri rugătonre, ŞI Cor. 
clu recunonte că cațaonul a avut dreptate: mâvarul e 
numai piele şi oase. 1şi dă seama că Bumbară cam oxa- 
erenză şi se gâsegte vinovat că nu controlează mal mult 
Adevratul vinovut e Nadia, doctoriţa, îşi spune loco. 
tenentul şi la gândul ei, se inveselegie, işi maj aprinde 
0 Vigară gi | se pare că n gânit soluţia, 

ŞI din acea zi, soldatul Mihai Cimbrică nu mal face 
de sentinelă, nu mal merge în patrulă, nu mai face cor- 
vond, nu mai fuce nimic. O singură pri): măgarul, 

Cimbrică a privit In locotenent cu ochi de vițel când 
i wa dat ordinul, a salutat pi a plecat. Sa dus la gopron 
9! măgarul a ciulit urechile. Cimbrică 1-a Privit coastele, 
urechile pleogtite şi ochii trişti de animni nâpâstuut. Şi 
vi el ne uocoveşte năpăstult, Dencela ne apropie de ma- 
pur, Îl ln capul în mauni şi râsuilarea caldă a animalului 
MU munpăle obrajii şi se simte bine, 

Din acea zi, Între năpăstuitul Mihali Cimbrică şi mă- 
Barul plehetului din Ungheni se nugte o prietenie: prie- 
venin dintre un om primitiv, simplu, neajutorat de Dum 
nezeu şi un mâgar cure e un mâgar şi nimic altceva. In 
câteva zile mâăparul incepe să privească mai puţin trist 
Cimbrică 11 țesulă, 11 dă de mâncare, noaptea îi duce la 
păscut, tură ovăz de pe câmp i-l dă şi la fiecare masă 
cute o pameli cu resturi de mâncare. Din acelaşi gamelă 
mănâncă amândoi: şi Cimbrică şi măgarul. Batjocorit, 
Tespins de ceilalți soldaţi, Cimbrică n găsit un prieten 
Lui | se plânge contra Svancăi şi u lui Bumbariă, lui | se 
plânge cand sergentul 1 trage cate un ghiont şi tot lul i 
we plânge când ceilalţi soldaţi 1şi but joc de el. Cimbri 
că se culcă in şopronul măguruiul şi foarte des îi simte 

Tăsutlarea caldă a acestuia pe centi, ŞI țiganul e fericit 
atunci, visează că e răsuflarea Stancăl, 

In zece zile, măgarul incepe să sburde, ŞI-L caută cu 
privirea pe Cimbrică. Când 1 vede, aleargă la el şi incepe 
să-l caute la buzunare, Ştie că în unul din ele, Cimbrică 
are o bucată de pâine pentru el. Când nu-l vede e ne- 
liniştit. ŞI incepe să-l surige: Iha! Iha!... Ilha! Lha! 

Soldaţi celluiţi fac glume: 

—Cimbrică, tea cheamă trat'tu, 

Țiganul nu se supără, Aleargă la măgar şi acesta dă sem- 
nc de satisfacţie. Un ghidug—soldatul Amârloarel-—a gă- 
sit că Iha! Ihal!, insemnează Mihai. ŞI l-au botezat pe 
măgar, Mihai. 

De atunci, pltonul de grăniceri de la Ungheni are doi 
Mihai: Mihai soldatul şi Mihai măgarul, 


PROAPE toată lumea a acuma mulţumită la Unghe- 
ni. Mulțumită dar neliniştită, In aer se simte praf 
de puşcă, A inceput să vină armată pe Prut. In- 

tăi au venit diferiţi ofiţeri care, deşi erau imbrăcaţi în 
uniformă românească, vorbeau nemţesțe. Făceau recu- 
noaşteri, însoţiţi de ofiţeri români. Apoi au inceput să 
vină şi soldaţi nemți. Aceştia s'au instalat în corturi bine 
camullate, în afara satului. In sat vin numai la cârciu- 
mă, Sergentul Bumbară a intrate repede în prietenie cu 
ei. El a învăţat câteva cuvinte nemi eşti pe care le pro- 
nunți pocit, Nemţii au învăţat câteva cuvinte româneşti 
pe care le pronunță tot pocit şi restul se ințeleg prin 
semne, Nemţii au agale Şi aceasta e principalul. Bum- 
bară le cântă din fiuer şi din fi *Barbarezii” —aga 
ăi : 








4 [EI n „ci (i a 
de proști că au pus în cântec o mârlancă, Dar dacă dau 
„de băut, aceasta nu prezintă pentru sergentul român 
mare importanţă. 

Totuşi, Bumbară nu e complet mulţumit. E1 cântă, 
Nemţii plătesc ţuică şi vin, dar el vrea altceva: bani. 1şi 
chinuie mintea cum să scoată bani de la Barbarezi şi din 
capul lui de ţăran şiret, planul nu întârzie să iasă. Din 
pâtru monede de doi lei, tace numai două. O zi întreagă 
se chinuegte, le pileşte, le face zimţi, şi la urmă se de- 
clară mulţumit: are o monedă care are pe amândouă 
părţile pajura şi o alta care are pe amândouă părţile nu- 
mânul. Apoi li invită pe Nemţi la rişcă, Cu mâinile în 
buzunare îi intreabă pe Nemţi ce aleg: pajura sau nu- 

Dacă-şi aleg numărul, Bumbară scoate din bu- 
zunarul drept moneda care are pe amândouă părţile pa- 
jura, dacă-și aleg pajura, sergentul scoate din. buzunarul 
stâng moneda care are pe amândouă părţile numărul. Şi 
aruncă moneda aleasă sus, după ce, e dugumeaua 
cărei! Barbarezii au pus miza, câștigă. Intr'o noap- 
te, la vreo zece Barbarezi beţi, Bumbară le-a luat peste 
cinci mii de lei, Unul strijit, cu o; „ l-a întrebat 


—Dar eu chind chiptie? 
Şi Bumbară, tără se turbure, i-a cerut cărciuma- 
rului o bu de brânză, a -0 pe duşumea şi în ea a 
C pus-o p 









1a mij- 
loc, Şi toţi ofteuză de dorul de a câşti i alea su 
e Printre ei e şi Cimbrică. Dalisa 31 a re fi 
vorba de gmecherie ci de farmece: don ser; 
fârmăcat. A scris deci acasă în grabă şi-i vine un 20aaAt 
de 200 de lei, Cu ei se duce la Bumbară şi-l roagă să. 
rumete şi lui banul cat, Sergentul cunoaşte 
atei Pt rară, e i 6 pe 
jur: eu €0j : să n'o arate la se pier- 
“, nu spună nimica la nimeni, 
1 la cârciumă să joace cu 
si Și po pe undeva pe drumul satului-şi să-l 


ei, 

4 it toate condiţiile acceptabile, afara de 

pc putu ut E pe fi ură a dat-o; cu inima . 
vită totuşi, când se. zeni -a - 

Ride Su prost Cimbrică, Cu suta beti câştiga ca mine, 
Și Cimbrică a plecat In căutarea Barbarezilor, A pă- 

arcă era un făcut: Nemţii alegeau într'una 
2 0 aazpa iert de ceas, Simu al 4 rămas fără 
nici o lăţeaie 


ouat la sergent: 
A venit ploi ca 


a) rgent, mi-ai s; că banu-l 
i 20P9p mă i, măi, dar numai e, far- 


ie, Căci 
mecul e aici, i-a răspuns sergentul ducându-şi degetul 
sasa derică E rai nedumerit 
ic ete Nemţilor, tot s'u ales cu ceva Cimbri- 









Mihai Cimbri 
ch. Sacaua de lemn a pichetului era cam veche e 
Ziă, tiganul a văzut la Nemi butoaie de metal, auzea 
de ei şi aceştia ii dau unul ŞI Cimbrică se duce lu Dierar, 
Hixenză butoiul pe teleguţă, 11 intâregte bine gi dea 
sunt fericiţi amandoi: şi Cimbrică şi măgarul. In fieca- 
re zl fac amândoi drumul până la cigmeaun din Bosi, 
cu Sacaua, o umplu cu apă de mal multe ori pe zi, o 
aduc le pichet şi apoi ies la câmp. Numai e nevoie sa 
lege. Măgarul u uimează ca umora. [i arată să pască 
Numai de pe răzoare: De pe ogoare, e oprit Mihai... Auzi 
Wu? 1 spune el mâgarulu, numindu-l Mihai, apa cupei 
tac toți ceilalţi soldaţi ai pichetului. Din semânâturi, nu 
mal noaptea Mihai, când nu ne vede nimeni 

ȘI Mihai măgarul sa făcut rotund ca un pepene 


& 1 Intro noapte vine războiul. De cu seară, în tăcere 
infunteriştii vin să ocupe poziţie pe malul Prutului 
krânicerii tac ucelag iucru, tecare pichet pe locul 
unde se găseşte, lar în zori incep să boncăle tunurile d 
talute pe dealul Ciricului. Ceva mai târziu apar avioane 
care tiec de linia gerpuitoare a Prutului şi se indreaptă 
cu sgomot spre Est. Conform planului general, irontul de 
Sud rămâne In defensivă, atucul fina dat de Nemţi la 
Nord. in prima zi nu este mare lucru, Ruşii sunt surprin- 
vi. dar după doulizeci şi patru de ore malul stâng al Pra. 
vului incepe să fie garnisit de trupele roşii şi scârmânia. 
la incepe în regulă, Artileria rusească bate şi ca, ba via 
i avioune şi în curând, peste satul Ungheni se abate op 
Brindină deasă. Cad bombe pe clădirea plotonului, pe 
casele din sat, peste tot 
Peste trei zile, nici o mişcare nu mai este posibilă, nici 
pe linia Prutului, nici pe drumurile laterale sau cart due 
inapol. Totul se face de aici inainte numai noaptea. 8ol- 
daţi de pe lina de luptă trebuie să stea cinchiți In &Io- 
pi, la cea mai mică mişcare, ochitorii de elită ai Rugilor 
deschid focul. Şi e cald, Suntem aproape de sfârşitul lui 
Iunie, Soldaţii incep să fie chinuiți de sete Apa Prutului 
e aproape, dar pas să se migte cineva! Câte unul mai in- 
drăzneţ sau mai chinuit de sete incearcă să iasă din groa- 
pă dar, de cele mai multe ori e nevoit să se tragă repede 
inapoi, dăcă a avut norocul să nu fie țintuit de pământ 
pentru totdeauna, Apa pe care o iau noaptea în bidoane 
se termină repede sau se incâlzeşte. Dinapoi nici vorbă 
să se aducă. 'loate drumurile sunt suj raveghiate de arti- 
leria rusă şi dacă s'ar avânta vreo clraue: e prăpâd. Re- 
gimentele de intanterie au nişte căruţe mari, greoaie, 
ținte uşoare pentru artilerie. Pe toată Linia, setea e chi- 
nuitoare. Numai grănicerii lui Bumbară nu duc lipsă de 
apă. Cimbrică, cu teleguţa lui şi cu Mihai măgarul, se 
niişcă ca nişte umbre, se strecoară ieri case, pe ră- 
zoare, pe porumbişti, prin tufiguri. gaârul e acuma vou- 
poate scoate sacaua dacă o roată a intrat in vreo 
, lar dacă se Intâmplă poată scoate, i-ajută 
Cimbrică, Ţiganul nu ma. Se duce şi u e 
sacaua şi apoi ugiecă cu 


















































“ norocul lor, nici un grânicer nu e atins. Când nici nu se 


gândesc, aud vocea Inăbuşită a lui Cimbrică: 

—Don sergent Bumbară, don sergent Bumbară!... Am 
venit! 

ŞI grănicerii i-aruncă bidoanele, el se duce să le um- 
ple, revine şi le aruncă cu sfoara. 

—Să trăieşti, frate Cimbrică, să trăieşti! 

Prima dată, lui Cimbrică nu i-a venit să creadă. In 
loc de Paştele obişnuit, don sergent i-a mulţumit, ba i-a 
spus şi frate. Şi după sergent toţi grănicerii i-au spus 
1rate, După ce-şi astâmpara setea, soldaţii îi strigă: 

—Să trăieşti, frate Cimbrică, să trăieşti! Şi pieptul 
soldatului Cimbrică se umflă de importanță. Câteodată 
o lacrimă vine să-i gâdile genele. : 

După patru zile se aude pe linie că se cer soldaţi vo- 
luntari pentru o misiune periculoasă dincolo de Prut: o 
incursiuhe. Comandamentul românesc doreşte să aibă in- 
formaţii. ŞI spre surprinderea tuturor, dar mai ales a lo- 
cotenentului Corciu, cum aude, sergentul Bumbară sare 
ars: 

—Eu vreau să fac incursiunea! 

—Ştii că e periculos Bumbară? l-a intrebat locotenen- 
tul, în timpul nopţii, la postul lui de comandă, într'o casă 
de la optzeci de metri mai înapoi. 

—Stiu, domnule locotenent, dar vedeţi : 
ran, nu am multă carte ca Dumneavoastri dar ceva îmi 
spune aici în inimă, că aicea la Răsărit... la păgânii de 

lşeviei,.. e pericolul cel mare pentru noi. Eu nu ştiu 
să spun multe dar... ori invingem, ori murim. 

umbară, aşa cum a spus şi el, nu are multă carte, 
dar instinctul lui de om al pământului, ti spune că a în- 
ceput pentru neamul lui o luptă pe viaţă şi moarte. El 
nu are moşii şi nici măcar o casâ ca lumea, Dar acolo 
în satul lui de departe are pe bătrânul lui tată, “unche- 
sul”, cum îi spune el şi pe Ilinca, fata lui nea Grigore. 





eu sunt ţă- 











Și mai are la cingătoare portofelul slinos care repre- 
zintă pentru el votul de pe, mai în centrul satui, 
boli, carul şi plugul. Şi simte că toată aceasta lume a 
lui este în de moarte, dacă nu batem pe cio- 


groapa mânuie puşca mitralieră 
Când Sau ici că e voba de incursiu- 
e gânduri. Cine dealtfel, pe toată linia, 
teii cole ul ani 

E Zi a es, cuno 
ca el pe cele de dincolo? N'ă ; ri - 
Şa 18 ari stat O NERtaLeA ori ore în 





:, cele mai mici 
deelor sovietice, s'au 
pppol între copaci, 
eşti cu coadă şi a 
are de făcut de la instr 

















Cimbrieă 


Ordonaţi, domnule sergent, 

















răspunde țiganii 
du-şi câlcâile, deşi e intuneric sanul, lipin- 
ȘI Bumbari 1i spune ce are pe inimă, se gândeşte ea 
PoAie Nu va mal veni inapoi, câ va rămâne ție de 
floanțe în Ungheni snu pe apa Prutului, Are gt a 
lisat pentru uncheşul lui: un portotel 
Mâi, frate Cimbrică, am stat mult pe vânduri euj 
pot Incredința portofelul. Şi te-am ale tine. Tu esti 
cel mal cinstit dintre toţi, Cimbrică, Când va 4 pace Vă 
te duci la uncheşul meu şi să-i dai portotelul Adresa, 
scrisă pe foala ast bine Li 
Cimorică ia felul şi începe să planeg 
ŞI Bumbură cel , în aceste momente ca ANEĂ. 
invarte aproape, e incercat și el de o lacrimă. paste 
strive repede. [i strânge mâna ţiganului şi se Indreap. 
vă cu paşi ugori dar hotariţi, spre locul de vrecg i areap 
Bumbară şi-a ales trei oameni: pe caporalul Liney 
pe soldații Amărioarei și Antochi, Câte vrei muri Și 
desghețaţi, curajoși pi, rai ales, cu €i a facut e pri 


4 
Nâril, ae când e aici in Ungheni. La unsprezece noapuea, 


toi, mânjiţi cu noroi (planul sergentului), numai eee, n- 
vurile de care au agâțat grenadele, cu cele doua cae hete 
91 cuţitelea scurte şi Luioase, se urcă in barcă, Ii [a toy 
patru o cruce mare și barca Incepe să Lunes a n 
ară, 20 mal, locotenentul Coreiu și toată | 
urletele la gură. După vreo jumătate de orâ, în tă 
Ungheni incepe o ha malale de infern. "Tăcerea a 
Ion sfâșiată de o serie de butuituri de grenada, Oiiţerul 
neamţ care-i instruise pi care stă şi el lângă locotenentul 
de grăniceri, e categoric: sunt grenadele lor. Apoi o oră 
intreagă e un spectacol dantesc. Cerul e sfâgiit de ra- 
chete de toate culorile, artileria românească și nemțeas_ 
câ deschid tocul de susținere a incursiunii, cea Tuse aseă 
u râspunde cu furie, bătând poziția româii 
tele ei. Grenadele se aruncă cu raiile, mitral 
vile mitraliere, pistoalele mitraliere, tot ce 
foc intră în acţiune 

Inima locotenentului Co; 
Ințepată cu acul. Din aseme! 
va, chiar dacă e vorba de ergentul Bumbară. Şi după 
dela se Intinde liniptea, obosiiă, o liniste imensă gra- 
Vâ, care e mai ucigâtoare incă decât iad ealânțuli 
E cari g ât iadul deslânțuit maj 

Dar inainte ca fâşiile de intuneric să inceapă a se 
destrăma, barca lui Bumbară Incepe să lunece 1n sens 
invers, se lipeste de mal şi din ea, după ce sar capora- 
lul Lincu şi cei doi soldaţi, sare şi sergentul Sub braţul 
drag ine incleştat un ciolovee iar sub cel stâng un 

ec. 


Nici în clipele acestea Tave, Bumbară "a 
desbăra de nărav. i eee. 


—-Ca să-l punem la cazan domnule locotenent, explică 
el. Cu hoţii ia de la aprovizionare!... zi 


Şi a doua noapte, Bumbară sa întors 
şi cu un berbec. i ae pus 
La mijlocul 











ce ca o um- 
inia stau cu 


































Tânge parcă ar fi 
iad e greu să scape cine- 



















A treia oarâ nu sa mai întors, 
minată de o rachetă, barca lui Bumbară a fost prinsă de 
ZATalcie Sp centrice ale mai multor mitraliere, 


nu se mai aude nimic. In eroii povest 
noastre încep să se caute, să facă bilanțul 

La spital, conu Georgică Panţâru se plimbă ca un lu- 
natec prin grădină. Ştiubeiele lui (25), au fost răsturnate, 
găurite, amestecate cu pământul, Albinele mai mul- 
te—, au fost ucise de suflul bombelor, iar cele care au 
scăpat, au fugit. Conu Georgică Panţâru e nemângâiat. 
Mângâierea lui, refugiul lui atunci când coana enuţa 
incepea să-l bruftuluiască—şi oare există zi de la Dum- 
nezeu în care scorpia de muiere să nu-l bruftuluiască?-— 
Sa evaporat. Şi sa mai evaporat ceva. Lui conu Geor- 
gică 1i dau lacrimile. La toamnă, prietenii de ocazie şi 
curvele din cartierul gării il vor astepta zadarnic cu banii 
luaţi din vânzarea mierii. La gândul acesta coana Ile- 
nuţa îşi râde în pumni şi nu pierde ocazia să și râdă de 
“hodorogul” de bărbatusău. i 

—La toamnă are să mieruie pe dracul şi nu curvele 
de la Iaşi. A 

Coana Ilenuţa e satisfăcută şi pentru motivul că în 
aiară de ştiubeele lui bărbatusău, spitalul n'a suferit ni- 
mic sau aproape nimic. Doar peretele dinspre grădină 
are scrijilături adânci de schije. ŞI, natural, au fost 
sparte toate geamurile. Dar acestea sunt stricăciuni care 
se repară uşor. 

Nadia doctoriţa a plecat la un spital de campanie. 

La plotonul de grăniceri, situaţia este mai gravă. Câ- 
teva bombe au căzut pe acoperiş, au trecut prin tavan 
şi acuma găurile par nişte guri rânjite. Dar în afară de 
pagubele acestea materiale, plotonul are şi oameni care 
nu mai sunt: sergentul Bumbară, caporalul Lincu, sol- 
daţii Amărioarei şi... Cimbrică... Mihai Cimbrică!... 

Cu vreo două zile inainte de a veni ordinul de atac, 
soldaţii grăniceri au aşteptat zadarnic pe Cimbrică cu 
apa. Gâturile li s'au uscat de sete ca şi celorlalţi soldaţi 
din dreapta şi din stânga grănicerilor şi vreo câțiva nu 
sau putut opri să nu-l blagoslovească: Paştele mamei 

de ţigan. i Ş 
Iu = (gări Mihai Cimbrică l-au găsit numai peste 
vreo săptămână în nişte pomi. L-au găsit, e un fel de a 
zice. Mai degrabă s'ar putea spune că i-au găsit urma. 
O bombă de avion l-a pulverizat. O mână i-a fost găsită 
atârnată intrun pom. Lui Mihai celălalt adică lui Mihai 
măgarul, i-au găsit numai capul într'o groapă. Capul cu 
ochii deschişi, miraţi parcă de cele ce sau imtâmplat. 
Proba precisă că era vorba de cei doi Mihai şi nu de 
alţii, a constituit-o butoiul pe care-l luase Cimbrică. să 
la Nemţi. Butoiul era întreg, dar răsucit ca o Auzi , 

Locotenentul Corciu a împlântat o cruce pe locul unde 
a căzut eroul... Cimbrică. Numai că do; cei mari că- 
rora Corciu le-a înaintat raportul Ara care cerea deea 
rarea soldatului Cimbrică cu Virtutea militară, nu l-au 
considerat erou. A fi ucis pe când căra apă cu za GANEA 

h dacă această apă era pentru a potoli setea celoi 

) pe Prutului, nu este un act de 
ei. însă de casane dar 
aj 





































































































STORE 
CARPATII 








EUGEN DRACUTESCU 


Arta plastică românească are şi în 
exil reprezentanţii ei autentici şi de 
valoare europeană. O figură proerni- 
mentă printre aceşti ambasadori ai 
artelor jrumoase este dl Eugen Dră- 
guțescu, stabilit la Assisi, în Italia. 

Im cursul lunii Decembrie din anul 
trecut a avut loc in galeria “Aurelia- 
na” din Roma, vernisajul expoziţiei 
de pictură şi desemn a compatriotu- 
lui nostru, care prin talentul necon- 
testat pe care-l are, a obținut o stră- 
lucită victorie pentru el personal şi 
pentru neamul al cărui geniu îl re- 
prezintă cu atâta demnitate in afara 
granițelor româneşti. : 

Impărtăşim mai jos cititorilor noş- 
tri părerile străinilor competenţi in 
materie, asupra talentului dlui Dră- 
guțescu, pentru ca loți Românii să 
cunoască pe acei dintre noi care cins- 
tesc cume se cuvine numele de 
Român. 

Red. 
... 

Eugen Drăguțescu, s'a născut în 19 Mai 1914 la Iaşi (Ro- 
mânia). Dipiomat de Academia de Belle Arte din Bucu- 
veşti în 1938, în care an a obținut şi premiul naţional 
SIMU pentru desen. In 1939 caştigă concursul pentru 
premiul din Roma si devine membrul Academiei Roma- 
ne la Vale Giulia din 1940 până în 1943. E 

Epoziţii personale şi colective la Bucureşti, Roma, Flo- 
rența, Milan, Padova, Veneţia, Utrecht, Amsterdam, Haga, 
Rotterdam şi Madrid. El este autorul, în 1931, al unui al- 
Dum care ilustrează pe cei mai mari poeţi români contem- 
porani şi în 1941-48 ilustrează opera lui Shakespeare la 
Editura W. DE HANN din Utrecht. Operele sale se găsesc în 
diverse colecțiuni şi muzee. In una din capelele Institutului 
Leon XIII din Milan se găseşte o pictură de-a sa, Prun- 
cul Isus, terminată în 1951. In 1953 câştigă un premiu la 
Expoziția Internaţională de pictură din Mesina şi ilus- 
trează volumul hui Piero Mirti “Sfânta Clara după po- 
vestirea primelor călugărițe”, editat de “La Porziuncola 
(Assisi). Actual trăește şi lucrează în Assisi. 


Aceste desene de Eugen Drăguțescu nu sunt fructul 
unei repezi şi trecătore vederi a lui Assisi ca şi alor 
atâtor mărturii de pictori, chiar şi iluştri, care, ajunsi 
în unicul oraş din lume unde greutatea vieţii în mod 
misterios se uşurează şi ne pare că nu mai atingem deloc 
pământul când mergem, deschideau albumul lor de desen, 
alegeau vre-un colț “pitoresc” şi îndată schiţau amintirea 
pe foae. 






ionistic şi 


rapsodic 
n ce mai 


sbâreite ca şi o 
ternitate umană. 

Prea însufleţit a “tri 
său, Eugen Drăguțescu, p 
şi foile sale de album ia 
Meni şi străini care au crezut că cu ei mai mult 
decât o slabă amintire de ext această rocă a 
spiritualităţii franciscane: pictorul nostru, care este unul 
dintre cei mai originali şi semnificativi desenatori mo- 
derni, n'a întâmpinat, ori unde ar fi trăit în ostenitul şi 
curajosul său drum prin lume, persoane şi spectacole 
umane cu acea siguranță pe care, abilitatea lui foarte 
mare i-ar fi permis-o: ci contrar, în fiecare din miile şi 
miile sale de desene nu se întârzie a se recunoaşte acea 
stare a sufletului pe care am putea-o defini “leonardiană” 
pentru care ori de câte ori artistul se simte atras de un 
fragment de viaţă este ca şi cum ar lua creionul sau 
pana în tremurarea primului contact cu realitatea: apoi, 
îndată, o tehnică opevici aia je şi fină fi furnizează 
mijloacele pentru a pătrunde forma, să o creeze din nou, 
după mişcările sufletului, într'o viață “renăscută” care 
aduce cu sine toată prospeţimea imediatei descoperiri 
şi esenţiala determinare a obiectului. 

Eugen Drăguțescu, de fapt, este un nemulțumit: foile 
care le-a umplut de semne sunt infinite, însă numai o 
severă alegere, între acelea, ne permite intâlnirea cu 
gustul nostru de amatori: pentru cine poate să treacă 
peste foile pe care judecata sa scrupuloasă ne lasă să 
privim, e comună constatarea unui foarte mare numar 
de studii întodeauna a aceleaşi figuri sau din acelaş loc 
care descopere câteodată variante de neobservat, dar 
de aşa natmă de a justifica definitivele preferinţe ale 
artistului. E 

Un țăran stă ghemuit lângă o rocă, părul său sburlit 

se coniundă cu mărăcini sălbatici, degetele dela picioa- 
rele goale se înfundă în Ant şi din acest complicat 
şi foarte gingeş nod de membre şi de zdrenţe ne spio- 
mează o privire de-o neuitată intensitate: o bătrână 
aproape centenară are faţa şi mâinile însemnate de timp 
că şi sbârciturile unui trunchiu de arbore: va fi o fiinţă 
omenească sau o apariţie care ne vine din secole? Dar 
iată o cută mai subtilă a buzei, iată un semn de blân- 
d în ochii deschişi cu greutate: personajul e viu, 
artistul a fixat caracterul pe foaia sa albă, reparcur- 
gând, fără să ştie, cu semnul său vibratii, toată istoria 
omenească a acelei ființe, pe punctul de-a împlini ulti- 
mul pas al lungei sale căi. 
„Sau, între zidurile neegale ale caselor care poate lun- 
giră în mod dulce umbra lor pe corpul delicat al S. Fran- 
cise, se desnoadă o procesiune formată de popor şi de 
pelegrini: în capăt acolo, o mare cruce oscilează şi e 
pe cale să ocolească, dispărând din faţa ochilor noştri; 
dar nu simţiţi în desen că în acea furnicare de capete 
există ca o ultimă dorință de a urma acel semn de si- 
guranță, în întortochiata cale a vieţii? 






Şi, incă, în târgurile îngrămădite, în jurul Bisericilor, 
depe colinele însălbătăcite se înalţă, impreună, porumbi 
şi gesturi febrile de persoane năpădite în plin de o tre- 
murare de lumină abia insuflată de trăsătura sbură- 
toare a condeiului; este o distrugere pentru a recons- 
trui în strălucirea orei meridiane, o descompunere şi 
o depănare a conturului lucrurilor pentru a însufla şi 
stimula, în vedere, prăfuita vitalitate a lumii, 



























Şi unde oare te poţi cufunda în această umanitate, 
care e a oamenilor, a lucrurilor şi a peisajiului, dacă nu 
iu! Assisi, de unde plecă cea mai înaltă şi cea mai pro- 
fundă voce a fraternității între oameni şi intre aceştia 
şi între creator? 

kugen Drăgutescu sa făcut, deci, interpretul lui 
Assisi pentrucă oraşul însuşi l-a intâmpinat descope 
rind în el o mai profundă şi autentică spiritualite: ca 
orbii săi pe care el îi desenează cu un neimblânzit ade- 
văi, mergund până la cea mai durereasă determinare 
formală ridică în sus opacele lor pupile şi toată săraca 
lor persoană pare că vibrează de credință în avântul 
intern care se strămută în gest dramatic, artistul a 
urcat la Assisi din un impuls de-a se libera de lumea 
furioasă de netoleranță: aici sus a putut “să se pri- 
vească înlăuntru” şi, tocmai de aceea, şi lucrurile care 
îl înconjură i-au apărut mai adevărate vorbind mai 
direct sentimentului său; în înfăţişarea sa stălucitoare, 
omenirea care se prezintă din aceste pagini e ca și cum 
ar fi întrecut propria substanţă corporală şi ne-ar veni 
in întâmpinare cu acea particulară evidenţă care asumă 
realitatea când nu e transformată în forme documen- 
vare, ci descopere toată spiritualitatea proprie. 

Viaţa trăită conştient în Asisi, ne invață multe lu- 
cruri. Dacă suntem dispuşi să eliberăm mediul în care 
pătrundem de formele unei tradiţionale primiri pasive 
a istoriei imobilizată întrun timp determinat, rămânem 
uimiţi şi prinşi de un mai profund adevăr care ne vine 
oferit de cotidiana frământare a poporului, a țăranilor, 
a pelegrinilor, şi a acelor solitare persoane care ascultă 
u rechemare interioară şi se regăsesc în oraşul Sfântu- 
lui Francisc ca la o tăcută întâlnire, Aceasta a făcut-o 
pictorul Drăguțescu, punând în practică povaţa Serati- 
cului, a “perfectei bucurii” obţinute aruncând, afară de 
ce este superflu, şi acela ce ar părea necesar. 

Cu minte veghetoare, artă desăvârşită şi inimă cu- 
rată, el a trăit cu lumea cea mai modestă, şi a rugat-o 
de-a se opri un moment (oh! numai o clipă) înaintea 
lui: şi lumea sa mărturisit: bătrânul Petru şi-a lăsat 
şapca sa pe ochii aproape invizibili între sbârcituri, or- 
bul s'a lăsat cu pieptul pe masă pentru a prinde un 
aspect de realitate afară de sine, o pelegrină cu fața 
mândră, obişnuită la soare şi la oboseală, exclam. 
ajuns! Isuse Doamne, mulţumesc!”. Ferminia, sprijinin- 
du-se în baston, apleacă faţa care pare a fi un vechiu 
codice plin de cute şi pare că ar vrea să între cu forța 
în foaia prea strămtă, în timp ce un ţăran e foarte mân- 
dru de-a strânge la piept un copil cu faţa dulce şi me- 
)encolică. Intre ei Assisi apare ca un fond poetic, acum 
sălbatic şi rustic, la “târg”, acum înfăşurat în soare 
întrun foşnet de plante... şi apoi mulțimea, acea mul- 
ţime anonimă şi totuşi din oameni şi femei, de cele 
mai multe ori, văzuţi din spate; pentrucă Drăguțescu 

A 'stul care să stea de-o parte şi să contem- 














































[A i ă piin pieţe sau se mişcă în prâcesiune, 
în ritmul singular x i i Asisi 
se naşte din  obişnuința 


tei tate antet 
un 

allă parte, ooligaţia de-a munci în pa 

a o putea merita. z Eni 


seculară 
când a călcat pe 
ai uşor şi sigur, 
"VALERID MARIANI. 


MIHAIL CIMBRICA 


Dar Corciu are şi necazuri. Tot din cauza lui Cimbrică. 
Căci Cimbrică şi murind-eroic după parerea locotenen- 
tului, stupid după a celorlalţi—i-a produs încurcături, Cu 
el a scăpat uşor, Un raport cu numele, cotingentul, nu- 
mărul matricol, locul unde a căzut şi s'a terminat. Cu 
Mihai celălalt, măgarul, a fost mai greu. Legile româ- 
neşti cer pentruca o unitate militară să fie scăzută din 
scripte de un animal mort-să se prezinte veterinarului 
pielea animalului. Şi în acest scop a venit de la Suceava, 
locotenentul veterinar, Mavromatis, cațaonul. Voia să 
vadă pielea măgarului. . 

—Aşa scrie la carte, domnule locotenent, îi spunea el 
duşmănos, locotenentului Corciu. 

Zadarnic i-a explicat acesta că o bombă de avion l-a 
pulverizat pe bietul măgar, că nu i-au găsit decât capul, 
că după atâtea zile de ut era descompus şi că au 
trebuit să-l îngroape repede din cauza duhorii. 

ma domnule locotenent, pielea... Aşa scrie la 
cartel... 

i a plecat cațaonul şi lui Corciu i-a venit ploconul: 
buletinul de imputaţie al măgarului, pe care a trebuit 
să-l plătească. 

Locotenentul Corciu sepia prin cancelaria din care, 
rivind in sus, vede cerul. Ziarele din laşi i-aduc veşti 
riste, Au loc lupte crâncene la Dalnic. Dintre cunoştin- 

ele şi prietenii lui au murit o mulţime: căpitanul Lateş 
în fruntea batalionului, locotenentul Leonard Creţulescu 
în fruntea companiei, sublocotenenţii Găină şi Dâmboiu 

în fruntea plotoanelor... E 

Locotenentul Corciu simte o greutate Re umăr. Prin 
fața ochilor îi trece sergentul Bumbară, înalt, colţuros, 
năpraznic, aşa cum l-a văzut când i-au pescuit mai Jos 
de 'Țuţora. : i 4 

Şi cu toate că la radio şi în ziare, ordinul generalului 
Antonescu cere ca să nu mai facă nimeni raport de ple- 
care pe front şi să stea fiecare liniştit unde se găseşte, 
el fi face. In momentul în care îl semnează, vede pe 
Bumbară în noaptea în care se pregătea pentru incur- 
siune;: 20 a 

Don locotinent... ceva îmi spune aici în inimă că la Ră- 
sărit, la păgânii de Bolşevici... e pericolul cel mare pen- 
tru noi... Eu nu ştiu să spun multe dar... ori învingem, 


i murim... 
cc rata N. S. GOVORA. 


Li 


pă aa Sg loa ad 


/ 





iz 
ș 


pă 


bucată de ă şi-l lăsa 

Ro ă cuptor, că de! primă- 
A ad , dar Azile erau 

E k „ba câteodată mai fulguia 


e 


CARPATII 





Contnibutie la un istoric al comertului romanesc 


Un negustor bucurestean de pe vremuri 


II chema Stancu Becheanu; era 










fiul lui Radu Becheanu un modest 
cojocar de la Slatina şi al soţiei aces- 
tuia Malâima. 

Când, la 1835, a împlinit şapte ani. 
taică-său nu la trimes la şcoala 
primară căci nu se pomeneau şcoli 
pe atunci. Invăţau o brumă de car- 
te--şi asta numai după ce creșteau 
mai măricuţi-—doar fiui celor mai de 
frunte boieri; şi încă trebuiau să 
fie deschişi bine la cap acei boieri 
ca să le treacă prin gând să înveţe 
carte odraslele lor, cu dascăli veniți 
întotdeauna de departe şi care nu 
se întâlneau cu uşurinţă 

Astfel, Stancu al nostru, copil 
fiind, n'a învăţat nici măcar să ci- 
tească, să scrie şi să socotească, dar 
ca fiu de meşteşugar şi de mic ne- 
gustor—când a început a mânui câte 
o sculă de a lui tătănă-său, a alerga 
pe la muşterii ori după alte treburi 
şi sa desprins a număra pe degete— 
Ya luat bătrânul la ucenicie pe lân- 
pă dânsul, ca să înveţe meşteşugul 
şi să dibuiască ce este negustoria. 

După vreo trei-patru ani când în- 
cepuse băiatul să crească şi să-i 
prindă mâinile la una şi la alta, 
wată-său văzându-l că e desghețat, 
ager la cap şi cuminte, sa chibzuit 
întâi de unul singur, apoi -mai cio- 
rovăindu-se, mai sfătuindu-se cu ju- 
pâneasa Malima- s'a încumetat, du- 
pă încuviințarea şi cu blagoslovenia 
popei din mahala, a-și trimete fe- 
ciorul să-şi croiască drum şi să se 
procopsească tocmai hăt departe: la 
Bucureşti. 

Astfel că în primăvara următoare, 
îndată după Paşti, la îmbrăcat ju- 
pân Radu, de nou, din cap până în 
picioare: căciulă, cojoc, suman Cio- 
areci, opinci şi—lucru mare pe vre- 
murile acelea—o pereche de cisme 
—toate mari şi largi ca să-l încapă 
şi când o mai creşte; iar maică-sa 


























S AR brânză sărată de 
paie, nişte pastramă şi câteva ouă ro- 
_şii rămase de la Paşte. scai 
pe lângă blagoslovenia popei şi 
binecuvântările părinteşti, a mai pri- 
mit băiatul o carboavă de doi lei 
pentru ceasurile de nevoie. 
Sărutându-le mâinile, micul Stan- 
cu si-a luat cu lacrimile în ochi 
rămas bun de la părinţi, care fă- 











„când cruci lau petrecut până afară 


din casă. Cu dăsaga în spinare, cu 
cismele pe un umăr ca să nu le to- 
cească umblând de drum cu ele, 
băiatul a urnit-o din loc, părinţii 
uitându-se di dânsul cum, depăr- 
tându-se, se tot mai mic, până 
le-a t din ochi la o cotitură a 
uliţei. 


Pe drum a practicat ceiace Ame- 
ricanii numes prezent “auto 


d ŞI 

ia cu bi Ron că şi eu mă duc în- 
cotro ţi-e drumul”. Şi-l Auau oame- 
mii văzându-l că era mic şi încărcat 
cu destul calabalâc. Când spre as- 
finţitul soarelui ajungea în vre-un 
sat, se ruga de câte o muiere, care 
ALEE chip i se părea mai bună la 


„să-l găzduiască şi să-i dea de 


ice pentru treaba ce avea să 
-0 facă a doua zi dimineaţa. Şi câte 
o babă mai miloasă îl cinstea cu o 
si „cu ciorbă fierbinte şi o 

mămălig: să 


juns la Piteşti, a trecut 
i i dej ete, şi 
mâni 


mul a zi, Stancu al 
G 


să-şi caute si 


d maică-sa, Ă 
'Acu fi acu” şi-a te băiatul por- 
să-şi pân. Nu prea 
ia care şi ce fel sunt rostu 


, dar cum: i 
Lea cra 


a 
AAii: tEcanii dirt zo 
ă: din zori 


şi cuteva boarfe., dar simbrie abia 
după vreo câţiva ani când o invăța 
să se descurce prin prăvălie şi cu 
muşteriii. Intra la ucenicie şi-şi spu- 
mea că avusese noroc că dase peste 
un negustor care să-l înveţe ce să 
facă şi să-l pună pe calea cea bună 

Le povestea nepoților, când era om 
de AC zApe optzeci de ani şi ei în- 
cepeau să înţeleagă rosturile vieţei 
cât de greu fusese la început: bă- 
taie mai multă decăt se cădea, în- 
Jurături şi ocări de asemenea, iar 
trebă câtă nu prididea să facă de 
cum albea de ziuă până după ce se 
făcea noapte, târziu. Cel mai greu 
era iarna, când—mult inainte să se 
lumineze de ziuă şi afară era incâ 
besnă—jupânul descuia lacătele dela 
uşa prăvăliei şi dela obloanele tara- 
belor.Obloanele erau de stejar, mari 
groase şi grele, şi el trebuia să aju- 
te pe stăpân să le ridice, să le aşeze 
şi să le prindă îm cârlige, copil nu 
încă în putere, cu mâinile înţepenite 
de ger că de abia putea mişca sau 
indoi degetele. Era treabă, nu jucă- 
rie! Când îi sângerau prea tare mâi- 
nile crăpate de frig, nevasta jupâ- 
nului bună la suflet, i le ungea cu 
osânză proaspătă, şi -până la urma 
urmelor- da Dumnezeu să vină Pri- 
măvara şi căldura. 

Mâncare căpăta destulă, mai ales 
ciorbă şi iahnie de fasole şi mămă- 
ligă—să te saturi; carne de berbec 
odată pe săptămână: duminica; pos- 
iurile cu şi fără untdelemn se ţi- 
neau cu sfinţenie; miel la Paşte şi 
de Sfântul Gheorghe; caltaboşi, sar- 
male şi came de porc dela Grăciun 
până la Sfântul Ion. Totuşi fasolea 
cu mămăligă şi ciorbele de ştevie şi 
leuştean lau ajutat să crească voi- 
nic şi bine legat, înalt nu—fiindcă 
îl făcuse Dumnezeu scund. 

Din ziua în care sa tocmit la stă- 
pân, a locuitt în casa acestuia şi a 
mâncat la masa lui, găsini o 

u doar că- 





ar tati dacă ICE i- 

tă îmi trăgea două palme, ori mai 
tărziu jupânul vreo patru-cinci tot 
palme se chema că primeam, numai 
că erau patru-cinci în loc de două”... 
La jupânul, ca şi acasă, tot pe 
scândură goală dormea şi tot cu câte 
un ţol vechi se acoperea, tot din 
strachină de lut şi cu lingură le lemn 
mânca, doar că i le da nevasta stă- 
pânului în loc de maică-sa. Ucencii 
şi calfele locuiau la stăpân şi erau 
socotiți la fel ca băieţii lui. Nici 
nu-şi putea închipui cineva să fie 
altiel, era la unul ca la toţi, şi copiii 
creşteau mari, cuminţi şi cu frica 
lui Dumnezeu şi a stăpânului... Mul. 
ți au avut pe urmă prăvăliile lor 
şi sau procopsit, dar -la rândul lor- 
au făcut întocmai cum învățase şi 
ei le prinsese bine. Erau şi stă- 
pâni răi dar cei mulţi erau oameni 
de omenie; vorba aia: cum da târ- 
gul şi norocul. 

A început—pe indelete şi cu amă- 
nuntul—să înveţe treaba, şi după 
câtăva vreme, citescă, să scrie şi 
să socotescă, dându-și seama că nu 
mergea altcum, căci negustoria se 

cu Braşovenii, care toţi ştiau 
şi el tocmai de braşovenie se 
pândea să se pucfe 

La “patruşopt” era băiat de două- 
zeci de ani şi s'a dat de partea *ro- 
silor”- cu “partida naţională”: cu He- 
liade, Bolliac, cu fraţii Bălcești, Go- 
leşti şi Brătieni, cu Costache Roset- 
ti—cu toți patrioții. A aruncat cu 
" bolovani în “reacțiune” deşi nu prea 

a strigat “jos re- 
jos vodă Bibescu!” 

Atipăntgătu, “roşu” şi dânsul, la lă- 
13 să o rească pe uliţe vreo două- 

a j = 

Cu timpul, câştigându-i încrederea 

ejghetar, slujbă de credin. 
ță, iar mai târziu, acesta mulțumit 
de treaba ce făcea, l'a pus la parte. 
a dea pui vinil carat 

a ol îi ani deoparte: 
A gea not iclea, VB „Ene EP 
] a o ascunsi 2 
te Fotre e, în [ri lădiţei în ci 
işi păstra lucrugoarele. Când — dj 
socoteala pn true ce voise să 
înveţe şi pusese destui bani deoparte, 
a mulțumit lui stă) 
ându-i mâna şi a | 


în it Șe mi 
le 
SR i ă seama 


ea Ei al domniei Al 
Cuza, trecuse de treizeci şi doi 
ani, deci Măcău cam coptuț pentru 




















acolo mai dep 
AMO pleca, e 








se în 


i pedeasu 


vremurile acelea 
soare. Cum îi 

gustor cu rost şi 
pra de om de treab t o fată 
care li plăcea, “nu tocmai de nasul 
meu” cum spunea chiar el zâmbind 
la tătrânețe 1 Emelina 
una din fii aş Konstan 
tin dela aua Roşie din f 
bisericei Albe, primind 20.000 de gal- 
beni împărăteş Zestre mare 
şi atunci şi ci > jumătate de 
veac mai târziu; pentru un negus- 
tor, chiar bine aşezat ca dânsul, era 
capital—nu glumă 

insurându-se s'a pus şi mai cu di- 
nadinsul pe lucru, şi cum ! anii 
aceia “unde punea omul mâna, pu 
nea şi Dumnezeu mila” a durat te 
melie sdravănă averei pe care a lă 
sat-o copiilor cu vreo patruzeci şi 
ceva de ani mai târziu, când a închis 
ochii pentru totdeauna. 

După inscăunarea Domnitorului 
Carol, treburile au început să mear 
gă din bine în mai bine, aşezarea 
țărei Intărindu-se încet dar temeinic 
iar bunăstarea se înfiripa şi se de- 
săvârşea fără poticneli sau opriri 
Politica cuminte a domnitorului da 
încredere: şi Românilor să lucreze 
cât îi ţineau puterile şi străinilor 
care veneau la noi să pună bani 
buni la bătaie şi să aducă mărfuri 
cât mai multe şi mai bune, pe care 
le vindeau de multe ori chiar pe da- 
torie. ceiace nu se pomenea înainte 
vreme. Nu era treabă uşoară să faci 
negoţ pe atunci, căci de multe ori, 
de cele mai multe ori, negustorul 
care voia să aibă marfă bună şi mul- 
tă trebuia să se ducă în străinătate: 
să o aleagă, să o cumpere şi să o 
plătească cu bani gata. 

Plecau unii cu chervanele deadrep- 
tul peste Carpaţi, în Ardeal şi de 

arte— la Lipsca; 

























































































pielă Iri Şi aşa mai departe. 
Pe scurt: tot ce le trebuia. 

Asta până nu începuse să se sta- 
bilească la Bucureşti câțiva banche- 
ri străini, care au uşurat primele 
operaţiuni de credit. Inainte chiar 
de înfiinţarea Băncei Naţionale, au 
deschis case de bancă Români mai 
îndrăsneţi, iar după înfiinţarea ins- 
titutului de emisiune românesc, nu- 
meroase asemenea case se înşirau în 
jurul şi parcă sub epitropia acestuia: 
pe strada Lipscani, prin Hanul cu 
Tei, Hanul Ghermani şi altele căro- 
ra le-a rămas doar numele, căci ele 
au dispărut de mult, odată cu ali- 
nierile şi clădirile cele noi... . 

Dumnezeu i-a binecuvântat căsni- 
cia, căci soţia i-a născut şapte copii: 
doi băieţi şi cinci fete. 

Avea acum familie numeroasă pen- 
tru care să muncească şi să strângă 
avere. Lucra fără preget: când îl 
căutai era la prăvălie în Lipscani, 
sau dacă nu, la plugă 
ce cumpărase în Vleşca. Nu da încă 
în primăvară şi-l intâlneai în drum 
spre Viena sau Lipsca; n'avea zi de 
odihnă. Spunea: -m'oi odihni la bă- 
trăneţe, acum n'am nici timp, nici 
răgaz”! i 

La 1876 a intrat pentru prima 
dată deputat liberal, în Camera 
atunci aleasă, şi după scurtă vreme 
i-a fost dat să voteze trecerea ar- 
matei românești peste Dunăre. Me- 
dalia “Trecerea Dunărei” a purtat-o 
cu mândrie toată viața şi în multe 
împrejurări. 

Nici onorurile, căci de atunci şi 
pază la adânci bătrâneţe a fost fără 

trerupere ales deputat sau senator 
al E eştilor când liberalii erau 
la guvern; nici averea, nici alte is- 
bânzi în viaţă, nu lau schimbat pe 
Stancu Wu, care niciodată n'a 

Bucureşti purtân- 
ea el într'o 
ndu-şi cismele pe 


„la stăpânu-săi 
jucase. sapt n, Aa 
Chiar când ei creşteau 
e rii 4 





le năşie: ji cununa şi le boteza co; 


In vremuri mai depărtate, aceste 














legături erau mult mai puternice de 
cât în vremurile mai apropiate. Erau 
efective şi pe temei de reciprocitate 
Naşi şi fini, dacă 1. drepturi 
unii faţă de ceilalţi, aveau şi datorii 
rând din ele, şi le îndeplineau 





nari şi mici. Dacă finul trebuia 
culte naș, să-l respecte şi 











â i se supună, în schimb-—in împre 
jurări potrivnice naşul sărea în 
ajutorul finului spre a-l apăra, a-i 


da sfaturi la nevoie sau a-l ajuta 
cu bani ori a pune câte o vorbă cân- 
tărind greu, spusă unde, când şi cui 
trebuia, deasemenea Îl ajuta să-şi 
crească bine copiii, să-i trimeată să 
în carte, chiar în străinătate 
dacă copilul era cuminte şi sârguitor. 

Nu existau atunc; legi de protecţie 
socială cu maximum şi minimum de 
vârste şi salarii, cu atâtea ore de 
lucru pe săptămână sau cu “săptă- 
mână englezească”, dar se creiau In- 
tre patroni şi salariați legături care 
mergeau mult mai departe sau mai 
adânc decât au putut prevedea mai 
târziu legiuitorii. Ucenicul sau calfa 
găsea la jupân: casă şi masă ca la 
părinți, dragoste şi îmegrijiri la fel. 
deși Intovărăşite de asprime, căci în 
mica burghezie de abia m faşă atun- 
ci, nu exista nici răsfăţ, nici alintare 
pentru nimeni. 

Aceste legături quasi-familiare sau 
păstrat până aproape de războiul de 
întregire a neamului, care a adus 
prefaceri sociale neinchipuite: când 
se aplicau legi dar lipsea partea de 
omenie curată care făcuse cinste ge- 
nrraillie trecute. 
Ce a fost pe vremuri în prăvălia 
lui Stancu Becheanu şi la ă acasă, 
a fost în prăvăliile şi in casele lui 
Luca Niculescu, 
mitru Petrescu. 

















































pomeneam mai sus 

Vânzătorii şi kăieţii mai 
mesele în bucătăriile, încăj 
pentru ei, unde nevasta si 
îi putea supraveghia ca purtări şi 
să-şi dea seama dacă primesc mân- 
care bună şi îndestulătoare. Cucoana 
îi avea în deaproape vedere pentru 
toate: dacă erau ei curaţi, aveau ru- 
fele spălate, haine şi încălţăminte 
nerupte. = 

Casele negustorilor mari erau clă- 
dite pe acelaş tipic: un corp principal 
inalt, cam pretenţios, coprinzând unul 
sau două saloane mari, care se des- 
chideau la botezuri, la logodne, la 
munţi şi la înmormântări. Partea din 
Tund, deasupra atenanselor şi a bu- 
cătăriei, formând primul cat, cu 
odăi dând pe o săliţă, era în intregi 
me hărăzit dormitoarelor vânzători- 
lor şi băieţilor din prăvălie, care 
astfel nu se puteau amesteca cu 
slugile şi prinde apucături rele. Mai 
târziu, când începuse să se mai pre- 
facă moravurile, ei nu mai locuiau 
la stăpân, acesta găzduia în acele 
încăperi rude mai depărtate sau scă- 
pătate, ori pe copiii acestora... 


(Urmează in pag. 16.) 


ION PEIROVICI— 


care a dus-o, durerea fizică fiind de- 
păşită de cea morală. 

Are ceva simbolic moartea profe- 
sorului de filozotie Ion Petrovici într'o 
temniţă. Ilustrează o epocă în care 
forțele iraționale au coborit inteli- 
genţa la rolul de supusă slujitoare a 
voinţei pure care nu are nici un sens, 
făcând din această fază a istoriei o 
ilustrare monstruoasă a ului, 

















































CARPATII 








SP AENI, PTE, Pi 


CS aie Axente 


Perir! Et le savoir! N' attendre que Lejjroi! 
Regarde s'etoiler mes jeunes doigts Junebres. 
Je touche en me haussant les aules des tentbres. 
Par quel malin d'hiver crierai-je que Jai Jroid? 


(Pierre Louys, Pervigilium mortis-Poemes.) 


A venit la mine într'o zi de început de toamnă, în 1937, 
să-mi înmâneze lucrarea lui de doctorat public “Essai 
sur le regime representatil en Roumanie”. 1 întovărăşea 
un deputat de Mehedinţi, Constant, care mi 1-a prezen- 
tat cu elogii. Tânărul doctor in drept de la Universita- 
tea din Paris, se simţea intimidat de laudele ce i se 
aduceau, că a roşit ca o domnişoară. 

Cunoşteam pe “Tiberiu Axente, avocat în baroul de Me- 
hedinţi, şi priveam îniăţişarea delicată a fiului, care con- 
trasta cu capul leonin, ae tribun, al tatălui. Crişu nu avea 
nimic în trăsăturile feţei, în priviri, în toată făptura lui, 
din energia masivă a celor destinaţi să se înirunte cu 
neinduratele adversităţi ale vieţii, spre a găsi în lupta cu 
toate protivniciile, tot atâtea prilejuri de a-şi spori ener- 
gia. Ceva delicat, femenin, de visător, de îndrăgit de hi- 
mere. 1şi începea viaţa publică, cobora în arenă cu o teză 
de doctorat, când ar fi fost mai potrivit să coboare cu 
un volum de versuri. Am răsfoit veza de doctorat; exa- 
mina una dintre problemele fundamentale ale democra- 
ţiei: regimul reprezentativ şi technica cea mai adecvată 
pentru a da o cât mai fidelă expresie tendinţelor mase- 
lor chemate să decidă asupra direcţiei politice. Am stat 

puţin de vorbă, fireşte, privitor la subiectul tezei. Ca o 
bună parte din tânăra generaţie, era ostil democraţiei 
şi cu o râvnă stăruitoare, îşi câutase argumentele care 
să-i justifice ostilitatea. Era familiarizat cu toată critica 
pe care o făcuse democraţiei Charles Maurras cu o in- 
vincibilă tenacitate. Viaţa politică a Franţei, tuncţiona- 
rea parlamentului, ilustra şi confirma critica lui Maurras. 

Logomahia devorantă a partidelor, măruntele lor com- 
binaţii, chiverniselile neoneste care se ascundeau în do- 
sul unor agitaţii demagogice, egoismul nefast al parti- 
delor, toate multiplele şi hidoasele aspecte ale democra- 
ţiei parlamentare, inspirau, în afară de verva polemică 
a grupului de la lAction franţaise, şi pe specialiştii de 
Drept public, credincioşi idealurilor democraţiei. Intre 
1930. şi 1939, critica instituţiilor democraţiei, a fost ge- 
nerală. In 1930, P. Dubois-Richard, publica “lOrganisa- 
tion technique de LEtat”, m care câuta să dovedească 
necesitatea transformării atului politic în Stat tech 
nic. Profe Richard, anticipa concepţiile lui 

3 Zalarilor”. In 1933, pro 

publicat cele două volume 

ities modernes— la neces- 

suffrage individuel et 
dească insuficiei 


sion parlementaire: „să 
tară, Prin ziarul “Le Temps”, m 
public, J. Barthelemy, făcea, înti 
chizitorul regimului parlamentar. In : 

de critică severă a democraţiei, s'a format Cruşu T. Axen- 
te. Teza lui de doctorat asupra regimului reprezentativ 
in România, corespundea unor preocupări care depășeau 
o simplă formalitate obligatorie la sfârşitul unor ani de 
studii universitare. 

M'a impresionat în teza lui Crişu, seriozitatea cu care 
fusese lucrată: nu avea nimic din ceiace caracteriza 
imensa majoritate a tezelor de doctorat, acea grabă de a 
termina o simplă şi plictisitoare obligaţie. Essai sur le 
regime representatif en Roumanie, era rezultatul unor 
ani de studii, de meditaţie asupra unei probleme şi este 
firesc ca după aproape două decenii, lucrarea lui Crişu 
T. Axente să fi rămas indispensabilă oricui va vrea să 
cunoască evoluţia vieţii publice în România. 

Grija de o cât mai completă documentare şi de o cât 
mai desăvârşită obiectivitate i-au impus o rezervă în ex- 
primarea unei atitudini personale, Intro foarte scurtă 
concluzie, făcută cu multă reţinere, şi-a definit în câ- 
teva linii atitudinea lui: “democrația română n'a fost 
decât o permanentă trădere: trădere faţă de principii, 
trădare faţă de realitate. Istoria României moderne a fost 
istoria câtorva individualităţi strălucite, care au făcut 
ce-au putut mai bine şi cărora dealtfel, li s'au svârlit ura 
şi calomnia, pentrucă au fost călăuziţi totdeauna în ac- 
ţiunea lor, de interesul general al țării. A fost istoria lui 


Alexandru Cuza, a lui Mihail Cogălniceanu şi a lui Ionel 
Brătianu...”. 

Am schimbat câteva păreri asupra curentelor de idei 
care frământau spiritualitatea franceză, din ce în ce 
mai pornită contra parlamentului. Crişu T. Axente era 
convins că “la r6volution manqute” de la 6 Februarie 
1934, cu cei 24 de morţi din piaţa Concorde, va fi punctul 
de plecare al marei reforme intelectuale şi morale a 
Franței pe care Ernest Renan o ile ehieace după de- 
zastrul de la Sedan. Impresiona căldura care susţinea, 
ideaţia lui vioaie, dialectica lui mlădioasă: un admirabil 
exemplar de inteligenţă, 

Am scris o notă elogioasă despre lucrarea lui Axente, 
tăcând unele rezerve asupra unei afirmaţii pe care o gă- 
sisem în cartea lui: “S'a creiat Statul român, dar naţiu- 
nea română nu s'a creiat încâ”. Istoric afirmaţia era 
contrazisă de realitate: națiunea română a creat Statul 
român”. Pe câmpia Libertăţii, la 3 Mai 1848, când Simeon 
Bărnuţiu şi-a rostit istoricul discurs, erau prezenţi Ale- 
xandru Cuza, Mihail Cogălniceanu, Costache Negri, fraţii 
Golescu, fraţii Câmpineanu, fraţii Brătianu, adică toţi 
cei chemaţi să facă zece ani mai târziu Unirea, Statul 
român. Națiunea preceda Statul. 

Crişu Axente a mai venit la “Curentul” să-mi mulțu- 
mească pentru nota publicată şi să-mi dea unele ex- 
plicaţii privitoare la obiecţia mea. Mi-a vorbit de ne- 
cesitarea formării unor elite capabile să încadreze viața 
naţională şi să dea naţiunii sensul Statal. 

Prins de vârtejul agitaţiei politice, omul de bibliotecă 
sa pierdut în mulţime. După cincisprezece ani l-am re- 
găsit la Madrid. Anii îşi sculptaseră cumplita lor vitregie 
pe faţa lui Crişu, dar vioiciunea inteligenţei, căldura co- 
municativă, îi rămăseseră intacte. Mi-a vorbit de o lu- 
erare pe care o prepara: “Criminalii de pace”. Punctul 
de vedere pe care îl susţinea, era pe cât de îndrăzneţ, 

e atât de just. Aplicând criteriile penale folosite de tri- 
unalul de la Nurenberg, la ce neaşteptate concluzii se 
poate ajunge? In Franța, scriitorul Bardeche făcuse o 
încercare similară, provocând reacţia furioasă a ipo- 
criţilor. Crişu strânsese un material imens, îl clas: 
îl interpretase, cu sensibilitatea omului care văzuse, t 
se ororile din 1945-1946. La o masă, într'o cafenea, mi-a 
făcut un sguduitor inventar al tuturor renegărilor de- 
mocratice. Işi reţinea emoția, voia să fie impersonal ca 
o placă de înregistrare fotografică, dar evocarea unor 
momente trăite avea un accent de adâncă durere, de par- 
ticipare la imensa suferinţă a mvinşilor. Ca cotropit de 
amintiri, a rămas un moment pe gânduri. In jurul nos 
tru oameni pacinici, cu totul străini de tragedia Europei, 
1şi trăiau viaţa lor. simţeam, fără să ne-o mărturisim, 
aşa de străini, de singuri, aşa de departe de ce ne în- 
conjura! Tăceam şi încercam să ascultăm parcă unele 
şoapte interioari a: “V'aţi gân- 


mea E 
ii 1 


L 
ei : 


AR Rr sasi 
[ inde: portal care îl frământau, contras- 
tând cu preocupările mărunte, vulgare, ale imensei ma-. 
jorități a exilului. Lui Crişu, exilul nu-i rupsese legă- 
turile sufleteşti cu Țara. 

In vara anului 1952'a venit să mă vadă la Palma. și 
petrecuse vacanţa la Andraix, un port de pescari din 
Mallorca. M'a impresionat transparența feţii, slăbiciunea 
lui fizică şi l-am întrebat dacă a fost bolnav, Incerca 
să ascundă realitatea: suferise o intervenţie chirurgica- 
1ă şi se resimțea. Cu un zâmbet irizat de amăriciune, a 
adăogat: “Mi se pare că voi fi nevoit să urc din nou 
pe masa de operaţie”. Rostea cuvintele cu o tonalitate 
de resemnare tristă în faţa implacabilei ostilităţi a des- 
tinului. Voia parcă să se smulgă unei obsesii şi spre a 
se elibera, s'a uitat cu o nesăţioasă curiozitate, în bi- 
blioteca mea. I-a făcut o mare plăcere când şi-a găsit 
teza de doctorat, publicată în 1937. Degetele lui fine în- 
torceau foile, privirea îi era reţinută în treacăt de câte 
ceva care-i deştepta amintiri îndepărtate, retrăind mo- 
mentele de calmă bucurie, când îşi aşternuse pe pagini 
gândurile. S'a interesat cum am dat de lucrarea lui şi, 
văzând sublinierile, m'a întrebat: “Văd că aţi recitit-o. 
Aţi găsit-o, după trecerea atâtor ani, încă valabilă?” 

“Mi-a fost de o mare utilitate pentru seria de articole 
“Constituţia şi partidele”. Mi-am amintit de teza dumi- 
tale şi un prieten a isbutit sio găsească.” —“Măgulitor 
pentru mine că nu aţi uitat-o.” —“Este o eroare să cre- 
dem că uităm ceva. O mică sforţare şi concentrându-ne, 


la 





regăsim ceiace credeam că am uitat. In condiţiile exi- 
lului, o documentare precisă în ce priveşte chestiunile 
româneşti, devine o problemă aproape insolubilă, Şi ne- 
vola de documentare a fost așa de mare, că a impus 
memoriei o sforţare, încât mi-am amintit de lucrarea 
diale. Acum îţi -aştept cartea de care mi-ai vorbi: Cri- 
minalii de pace.” —Cine ştie când o voi termine. Boala 
mi-a intrerupt lucrul. Dar această vacanța mi-a făcut 
mult bine. Este atâta liniște mângâietoare la Andraix! 
Mă simt intremat. Curios, liniştea, peisajul, m'au dus 
cu gândul la Turnu Severin.” 

L-am intrebat dacă a mai avut ceva veşti de la Turnu 
Severin. El a dat cu tristeţe din cap. Şi amândoi ne-am 
lăsat prinşi de amintirile legate de oraşul de pe malul 
Dunării. Rosteam nume de oameni, nume de străzi, şi 
Crişu se înviora, ca şi când aceste nume aduceau o adie- 
re din depărtările spre care tânjeau nostalgic inimile 
noastre. Pentru el era un az ca gândul să poată 
hoinări şi povestind întâmplări pitoreşti din viaţa ora- 
ului, 1şi dădea iluzia că se intoarce cu ani în urmă, 
Nume de politicieni prinşi în vârtejul unor cumplite 
vrăjmăşii, măruntele şi nu mai puţin aprigele rivalitaţi, 
uri care au mocnit acoperite şi împăciuite de masiva in- 
diferență a vremii, Crişu le scotea cu evocările lui din 
nesfârşitul cimitir al uitării. Povestea cu vervă, creiona 
portretele politicianilor urbei, dar nu punea nici o rău- 
tate, avea o notă de duioşie, chiar atunci când îşi amin- 
tea de un politician mai ticălos. 

Aveau atâta farmec aceste evocări şi în privirea lui 
blândă se citea atâta nostalgie! Străzile, erbdiioile, ca- 
fenelele Severinului, imprejurimile orașului, 1i serveau de 
teme pentru a-şi retrăi anii copilăriei, anii adolescenţei. 
Din ce tainic presimțământ venea această necesitate de 
a evoca locurile pe unde sufletul lui a cules nectarul 
emoţiilor care nu se pot uita niciodată? I-am mărtu- 
risit nedumerirea pe care mi-a provocat-o romanul lui 
Bumbeşti, “Cerul era putred”, al cărui cadru este Turnu 
Severin. O încercare de roman cu amestec de influenţe 
din literatura naturalistă rusă (Sologub-Demonul mes- 
chin şi Kuprin-Maidanul), care m'a uimit prin vulgari- 
tatea atmosferei, prin voita trivializare a personapiilor. 
Peisajul oraşului a fost mânjit într'atâta, încât nu-l mai 
poţi recunoaşte. Nu poiana pricepe cum a putut un tâ- 
năr scriitor să treacă pe lângă parcul de trandatiri, în- 
cântare de parfum şi culoare, să se fi plimbat prin gră- 
dinile pline de poezie şi în acest oraş cum puţine oraşe 
sunt în România, să nu fi descoperit decât un maidan 
care-l obsedează. Crişu era de acelaşi părere. “M'a sur- 
prins şi pe mine această stranie voluptate de a desfigura 
Severinul. pat este în natura firii no de a proiecta 
asupra peisajului ceiace avem. în. noi, 

De pe terasa casei se vedea întinsul albastru al 
Bărci cu pânzele întinse alunecau ca nişte 

ce 


in 


Crişu m! Sa atât de trist, că mă urmăreşte încă 
tristeţea acelei priviri. i 

Când ne vom întoarce? Şi câţi ne vom mai intoarce? 

Aceste întrebări erau ecoul gândului care-l muncea. 
Am avut sentimentul dureros că el nu credea că se va 
mai întoarce. Era în acea intrebare “Şi câţi ne vom mai 
Intoarce?”, un accent melodic de durere care, din pu- 
dicitate, încearcă să se ascundă. In taina sufletului, el 
îşi dăduse de mult Sapun Simteam că este desprins 
din viaţă, că pentru el viitorul se frângea brusc, într'o 
xostogolire în neant. 

Am încercat să dau alte teme dialogului, dar în el con- 
tinua să vibreze ecoul celor două întrebări: “Când ne 
vom întoarce? Şi câţi ne vom întoarce?” Adierea rece a 
apropiatului lui sfârşit, îngâna preludiul simfoniei in- 
finitului. Continuam să vorbim. Cu câtă delicateţă știa 
să ocolească tot ce ar fi putut părea o indirectă destăi- 
nuire a răutăţii unor camarazi, voluptatea feroce cu 
care-l umiliseră! In izolarea de la Palma, nu aflasem cu 
câtă neomenie fusese tratat Crişu. E avea însă impresia 
că eu eram informat şi a căutat să nu vorbească nimic 
de condiţiile de mizerie în care trăia. O autentică no- 
bleţă se mărturisea în această pudicitate morală. 

„Şi câți ne vom mai intoarce?... E 

La sfârşitul lunii Februarie 1953, Crişu dădea un răs- 
puns întrebării: rămânea să doarmă sub cerul Spaniei. 


p. Ş 


Critica si critici 


Mai demult, în revista “Inşirte . 
mărpărite”, dl 1. G. Dimitriu, se ri- 


ceiace priveşte nereuşita în roman a 


toric a scris multe, foarte multe 


merirea dacă cineva din exil s'ar apu- 


dica în contra modului în care se 
face critica în exil. Dsa era indignat 
că o carte este taxată de unii “criti- 
ci” o F Apo Mouerei iar de alţii bună de 
aruncat ! Sa Am pus cuvântul cri- 
tici între. gi deoarece, ca şi 
dl Dimitriu, considerăm că nu există 
nici un critic în exil. Un critic tre- 
buieşte să fie critic şi numai critic. 
S'a constatat în România de ieri că 
unii critici, cari au încercat să se afir- 
me şi în alte domenii, în cel al roma- 
n de exemplu, nu au reuşit. Ast- 
1el, Gheorghe escu a scris un ro- 
man care a trecut neobservat iar Eu- 
gen Lovinescu o trilogie care a dat 
„naștere unei desaprobări generale. In 


ră 
d. 


lui Eugen Lovinescu, prin 1935, în 
“Adevărul literar” s'a publicat o reu- 
şită epigramă: 


“In domnul Lovinescu sunt doi oa- 
[meni; 
Un critic şi-un romancier, se pare. 
Probabil că romancierul serie, 
Când criticul se duce la culcare,” 


Şi e normal să fie aşa. Un om nu 
poate fi în acelaş timp şi mare critic 
şi mare romancier şi mare filolog şi 
mare filosof şi mare istoric, ete. Ni- 
colae Iorga a fost un mare istoric dar 
a fost şi un lipsit de valoare drama- 
turg, un critic care friza ridicolul şi 
un catastrofal om politic. Marele is- 


iese de teatru care, graţie prestigiu- 
lui dar, mai ales, temii ce-o inspira, 
au fost jucate pe scenele teatrelor 
noastre. Şi toate cădeau foarte re- 
pede, cu toată sala plină de la pre- 
mieră. Nicolae Iorga, rancunos, nota 
cu grijă în seara premierei pe toţi 
Românii care lipseau. Şi toţi care 
aveau o funcţie importantă, se gră- 
mădeau să se ducă la pr scieză şi în 
special să fie văzuţi, căci puţini erau 
acei care în România Mare aveau cu- 
rajul sa înfrunte fulgerele marelui is- 
toric. Ne îndoim că se găsesc mulţi 
Români în exil care, luaţi repede, ar 

utea indica titlul unei piese de tea- 
ru a lui Nicolae Iorga. Critic? Nico- 
lae Iorga ar stârni cel mult nedu- 


ca să trateze subiectul: N. Iorga, cri- 
tic literar. S'ar constata atunci că 
marele Iorga a lăudat, în termeni ne- 
măsuraţi, scriitori cari nici măcar nu 
figurează în istoria literară. Eugen 


„Lovinescu, pe drept cuvânt, îl socotea 


pe Nicolae Iorga, marele vinovat al 
întârzierii evoluţiei pacura la noi. 
Iorga era impermeabil faţă de poezia 
modernă. Luptând contra ei, cu tem- 
peramentul lui vulcanic, cu prestigiul 
de care se bucura, a ţinut în loc mul- 
ţi ani evoluţia normală a poeziei, ri- 
dicâna în stima publicului valori care 
mai târziu s'au dovedit a fi false. In 
lupta aceasta contra poeziei moder- 


(Urmează in pag. 14) 
ră 

































ne, N, Iorga a fost înfrânt, ultima lui 
sevistă, “Cuget clar”, nemai având 
miei colatoratori ş 


In exil, $ 
xolul de critic ar il fi asumat de 
dl Mircea Eliade. Dar între N. Iorga 
şi dl Mircea Eliade există multe punc- 
te de asemânare. Dsa, mare indianist, 
istoric al religiilor, este în acelaş timp 
şi romancier şi critic şi om politic 
a probabil, în puţinele ore ce-i mai 
mân libere, scrie şi poezii. Dar, ca 
şi N. Iorga, dsa nu poate fi mare în 
„toate, In literatură, până la o probă 
contrarie, socotim Maitreyi un sim- 
plu accident fericit. In ceiace priveş- 
ve critica, dl Eliade nu este departe de 
marele său înainteaş, Nicolae Iorga. 
Pe vremea când apărea *Luceafă- 
rul”, la Paris, se crease un cenaclu 
literar. Se discuta mult acolo şi, ca 
deobiceiu in asemenea cenacluri, se 
citeau şi bucăţile trimise redacţiei 
Luceafărului. Probabil pentru a se 
aranja cu anumite cercuri, dl Eliade 
insista să se publice în numărul 2 al 
revistei o nuvelă scrisă de un Evreu, 
care se ascundea sub pseudonimul 
Vona. Şi toţi cei prezenţi erau de pă- 
rere contrarie. Destul de jenat-dacă 
memoria nu mă înşeală, dl Posteucă- 
s'a ridicat şi a exprimat ceiace gân- 
deau toţi: Domnule Profesor, sunt 
contra publicării acestei nuvele, nu 
aentnucă. dl Vona este evreu, ci pen- 
Trucă este lipsită de valoare. 
Intro seară, dl Eliade a citit o 
“poezie” a dlui Herescu, însoţind-o 
de laude ditirambice. Era vorba de 
vestita “Amalia din Portugalia”. Poe- 
zia s'a publicat şi a constituit un su- 
biect gras pentru humoriştii epocii 
Mai gravă decât toate în activita- 
tea dsale critică, a fost atitudi- 
nea faţă de dl C. V. Gheorghiu. In 
“Uniunea Românilor”, dl Eliade a 
scris aproape o pagină întreagă, în 
care cartea “Ora 25” era numită nici 
mai mult nici mai puţin decât Biblia 
secolului 20. Peste vreo doi ani, un 
preot catolic a voit să țină la Centrul 
de cercetări al prinţului Nicolae de 
Hohenzoiern, unde preşedinte era 
marele indianist, o conferinţă asupra 
romanului dlui C. V. Gheorghiu. Şi 
—de neaşteptat-—dl Eliade sa opus 
cu înverşunare şi conferenţa nu a 
Au fost suficienţi doi 
Bibila secol 20 să 






































sau viitoi 

Iată deci că speranţele puse în ro- 
Jul de critic pe care.ar fi putut-gra- 
ţie prestigiului dsale în alte domenii- 
să şi-l asume dl Mircea Eliade, au 
fost înşelate. 

Cercetând cu atenţie harta pro- 
ducţiei literare a exilului românesc, 


ION TOLESCU 
- Speranta 


„De sărăcie şi de necaz 
sau strâns cutele pe obraz 
Că norocirea mi s'a dus în blestem 
De când cu steaua din Vifleem. 
Unde mi-am incropit eu culcuşul 
venit şi-a stuchit spiridușul, - 
Că de tot ce-am avut le-a fost milă 
= lui Flămânzilă şi lui Setilă. 

1 că mi-am dat toate pe smirnă şi 

und 


Şi-am ajuns în sapă de Imn... 
Mi-a mai rămas doar cât pentru 
lgroapă 
-0 az trio de oaie sireapă. 
țin în staul așa fără rod 
când tâia 


E 


> 


Depe vremea ii Irod, 
Că imam zis: bârrr! o; lui Dum- 
Inezeu... 
sufletul 


g de-atunei, tot behăie'n 
Precistă, ce piază 
S'o fi lăsat peste casa Fiz aia 


Mi sau făcut cărările 
aan pri de este, 


„Uite şi munţii gârbovi şi mici 
Be când mil tai îi, Boanine, pe. 
Deea ae La 


Tot duc ca păienjeniin 
O cruce de iai bin aaa 
aşi crea să fiu ce nu sânt 
i mă'nchin... 

„ Şi-aşi vrea să fac din pământ 
e Sau, ite balanţi 

uite anţa... 

Bin ceia tot nfs rămas îmi 
Atăta doar, 

Cât să-mi fie plată la dric, 


A ST 






ochiul nu poate să se et asu- 
pra nici unui nume. Publicaţiile ro- 
mâneşti din diaspora-—literare sau 
politice—se ocupă, în general, de toa- 
vă producţia hterară a exilului. Şi 
bine fac. Critici mai substanţiale sau 
scurte note, sunt semnate de redac- 
torii publicaţiilor, cari sunt ideolo- 
gi, filosoti, romancieri, poeţi, isto- 
rici, sau toate la de loc şi, din cauza 
aceasta, s'a ajuns la haosul contra 
căruia se ridică dl 1. G. Dimitriu 

Din nefericire, peste lipsa unei per 


şi numai critic, se ridică alte păcate 
inerente firii omeneşti. Astfel, când 
se anunță apariţia unei cărţi, fără 
să-i cunoască conţinutul, fără să aibă 
deci vreo ideie asupra valorii ei, un 
cunoscător al faunei noastre critice, 
ar putea stabili cu precizie în care 
publicaţii româneşti cartea va fi lău 
dată, în care va fi trecută sub tăcere 
şi in care va fi înjurată. In critica 
exilului intervine—ca în toate dome 
niile dealttel--pasiunea politică, Dacă 
autorul e “de-ai noştri”, trebuie nea 
părat lăudat, dacă e “de-al lor”, e 
obligatorie înjurătura. Se merge până 
acolo încât, chiar atunci când mega 
lomania, ambiția holnavă, etc., fac 
ca în anumite reviste să se publice 
articole în care se tratează probleme 
contrarii intereselor noastre naţiona- 
le, publicaţiile “prietene” se grăbesc- 
să aducă porţia de fum de tămâie 
Astfel, într'o publicaţie “ştiinţifică”, 
un locotenent al lui Otto de Habsburg 
a publicat un articol în care trata 
problema unei federalizări a Centru- 
lui şi Sud-Estului european. In mod 
inteligent şi perfid, autorul ungur 
punea intr'o revistă românească (?) 
problema unei federalizări sub egida 
Habsurgilor a Austriei şi Ungariei 
până la Carpaţi, incluzând Transil- 
vania. Pentrucă directorul revistei 
-stiinţifice” era “de-ai noştri”, o pu- 
blicaţie foarte intransigentă pe alte 
chestii, lăudând articolul cu pricina, 
işi însuşea otrava din el. Şi aşa mai 

departe. 
Până aici suntem total de acord cu 
dl 1. G. Dimitriu, dar aceste lucruri 
pla în Ţară înainte de 










gr: decât la noi. Există acolo o 
mafie care lansează celebrităţi, le 
sprijină cât sunt necesare scopuri- 
lor lor care nu au nimic comun cu 
arta şi apoi, atunci când nu mai fo- 
losesc la nimic, le prăbuşesc. Vom 
examina două cazuri mai cunoscute 
şi mai apropiate de noi, fiindcă este 
vorba de două celebrităţi româneşti. 











PO 


Din crucea padurii 


Cu fir de sânge la colţul gurii 
Aşa m'au smuls sătenii din crucea 
Ipădurii... 
Sântă Mărie, Măicuţa mea, 
Cu ce cârliz mă prinsese moartea 
[de ea! 


Că mi-au trecut palmele peste 
ă [pleoapă 
pă, primeneau pentru groapă 
opinci şi cu ţoale noi, 
Cu descântece de strigoi. 


Unii-mi puneau tămâie sub nare, 

Alţii mi-aprindeau lumânare... 

Eu îi vedeam pe toţi bine 

Cum sentreceau cu zorul pe lângă 
Imine. 


Dar i-am simţit în inimi sărmanii, 

Ferindu-se ca de mâna Satanii, 

Că din suflet laţ îmi făcusem şi-aşa 

Mă spânzurasem singur de crucea 
mea. 


Cu fir de sânge la colţul gurii, 
Aşa m'au raci 2 coltu din crucea 
durii. 


Şi murisem şi le-am grăit 
imyiasem inainte de-a fi murit... 


Te-oi fi zărit. Doamne, Te-oi fi zărit 
Ca Petrache Lupu din Maglavit... 
Şin glas cu vorba ce străluceşte 
Le-oi fi spus gându-mi pe tâlhăreşte... 


Gândul meu, Doamne, că l-au cuprins 
Agpezanlele roi care sau stins... 
am zis, lumină din lumină, să-Ți 


. t, 
ȘI Ţi-am cântat, pământ din pământ. 


soane competente, care să fie critic - 


CARPATII 


Er si critici 


La Paris a fost lansat cu surle şi tobe 
Panait Istrati. Comunist plecat din 
România, din cauza mizeriei işi taie 
beregata la Paris. In raniţă avea un 
manuscris: Kira Kiralina. Şi în scur- 
tă vreme Panait Istrati, susținut de 
mafie, ajunge scriitor la modă. Tra 
dus în zeci de limbi, primit în comi- 
tetele de conducere ale partidului co- 
munist francez, Panait Istrati ajun- 
ge omul zilei. Spre nenorocul lui face 
o călătorie în Rusia şi, la intoarcere, 
are proasta ideie de a-şi consemna 
intro carte impresiile, impresii de- 
favorabile Rusiei sovietice şi mafiei 
care-l lansase, Şi de atunci marele 
Istrati nu a mai fost mare, nu a mai 
fost editat, nu a mai fost tradus, căr- 
țile nu i sau mai vândut, Şi marele 
Panait Istrati a murit in România, 
tuberculos, sărac şi... membru al unei 
organizaţii de extrema dreaptă, Cru- 
ciada românismului. 

Dl Gheorghiu a fost lansat de filo- 
softul Gabriel Marcel, Evreu catolic 
Pentru a-şi ajunge scopul, dl Gheor- 
ghiu, pe drept sau pe nedrept, şi-a 
declarat soţia Evreică iar pe el sa 
declarat mare democrat de la naş 
tere şi chiar mai dinainte. Şi-a de 
venit şi dl Gheorghiu omul zilei. Nu- 
mai că între timp, caţiva Români- 
justificaţi din cauza ingratitudinii 
“marelui” romancier dar pe care eu 
nu-i aprob deoarece chestiunea tre 
buia tratată numai pe plan românesc 
lorganic îmi repugnă păra la Sultan) - 
s'au dus la Gabriel Marcel şi la toate 
redacţiile publicaţiilor pariziene, unde 
cu documente irefutabile au dovedit 
că dacă nu i se poate contesta dlui 
Gheorghiu că la naştere sau înainte 
a fost democrat, a devenit pe urmă 
“nazist”, “huligan”, întrucât a par- 
ticipat la războiul nostru contra Ru- 
siei sovietice ca Pipist, scriind două 
cărţi de reportagii: “Ard malurile 
Nistrului” şi *Am luptat în Crimeia” 
Wa P. P.). Ba sa dovedit chiar cu 
propriile texte ale dlui Gheorghiu că 
a tras cu puşca întrun convoiu de 
Evrei. Ori pentru mafie, cine scrie 
asemenea huliganice şi face 
ceiace a tăcut dl Gheorghiu, nu mai 





PT S i z 
dlui Gheorghiu, nu ar mai fi scris 
faimoasa prefaţă şi fără ea, cartea 
dlui Gneorghiu ar fi trecut neobser- 
vată printre miile de cărţi care apar 
anual în Franţa şi autorul ei nu ar 
mai fi devenit marele romancier. Do- 
vada că este aşa stă în faptul că a 
doua dsale carte “A doua şansă”, 
care are aceleaşi calităţi şi defecte 


ZII 


Florile 


Că Te-am răzit şi nu erai Tu, 
Văzusem cu ochii, cu inima nu... 
Văzusem cu ochii ce nu văd lumina 
Cum nu-şi văd florile rădăcina. 


Gindeam că-Ți fi-voi de pază ie 
ŞI m'am smuls singur din temele 
ŞI Te-am văzut cu clipa cum pieri, 
Speranţă de mâine, speranţă de ieri! 


Azi spune-mi tu sfântă speranţă, pe 


[cine 
Văzusem cu razele nopţii din mine, 
Cu ochii, cu lacrima din pământ 


Care'nfloreşte florilen gând?... 
Că-s ale mele, că-s ale Tale, 
1a-mi-le, Doamne, din inimă, ia-le, 





NICOLAE NOVAC 
No, hai! 


Ce tristă-i lumina cen suflet pă- 
Când toamna se lasă, Fa 
ŞI zilele toate, ce triste AeL sui 
Când beau din amarul vieţii pahar... 


Tubito, dă-mi mâna Ş i 

Departe de lume; Aaaa aa să a 
Ne-om țese din florile dragului vis 
Chilimul iubirii: poemul neseris,.. 
















ca şi “Ora 25”, nu sa mai vândut, 
nu s mai fost tradusă, nu a mai fost 
reeditată iar marele romancier a fost 
nevoit să-şi caute sprijin la generalul 
Peron şi la revista “Rivărol”, adică 
la două forțe contrarii celor care-l 
lansaseră. Cum aceste forțe sunt in- 
finit inferioare mafiei, cartea a 3-a 
a dlui Gheorghiu “Am călătorit sin- 
gur”, a trecut total neobservată. Ea 
a fost pusă sub “herem” ca şi auto- 
rul ei 

In "Ţară, până la 1944, lucrurile nu 
se petreceau deloc altfel. Exista şi 
acolo o fabrică de produs mari scrii- 
tori, genii, de lansat, de prăbuşit sau 
de impiedicat ridicarea valorilor, rea- 
le, dar contrarii intereselor indus 
triei 

Dar noi ne vom ocupa numai de 
critica care-spre cinstea ei-sa ţinut 
departe de fabrica şi de fabricanţii 
de genii 

Numai că nici această critică, nici 
aceşti critici-cu tot meritul de care 
vorbeam-nu pot fi încadraţi in limi- 
tele ideale ale vederilor dlui I. G. Di- 
mitriu asupra criticii. 

La Bucureşti existau mai multe 
cenacluri literare, în luptă teribilă în- 
tre ele. De exemplu, cine frecventa 
cenaclul lui Eugen Lovinescu, era 
pus la index de Mihail Dragomirescu 
şi invers. Nu vrem prin aceasta să 
scădem meritele reale ale celor doi 
critici, merite care rămân atunci 
când patina timpului a trecut peste 
păcatele legate de o mână de pă- 
mânt. Interveneau în judecata aces- 
tor critici—numai critici şi nu şi poe- 
ți, romancieri, filosofi, ete.—slăbiciu- 
nule omeneşti, prieteniile, orgoliul gâ- 
dilat, tămâierea şi urile. Şi de multe 
ori urile se deslănţuiau in invective 
pe lângă care, cele întâlnite în -cri- 
tica” exilului, par glume nevinovate 
Astfel, într'o carte, Eugen Lovinescu 
îl numeşte pe Nichifor Crainic... cioa- 
ră. Ce legătură o fi găsit Eugen Lo- 
vinescu intre literatura lui Nichifor 
Crainic şi culoarea pielii obrazului 
lui, e greu de precizat. 

Pasiunile ii împingeau pe criticii 
din România de ieri peste limitele 
unei adevărate critici imparţiale şi 
senine, le intunecau judecata şi Ii 
îndemnau să laude atunci când nu 
trebuia şi 

cazul. 


































= E” de Iorga, poezii doar pentru 
faptul că cuvintele erau aşezate în 
versuri, că aveau rima, ritmul şi nu- 
mărul de picioare cerut de regulile 
prozodice, Lovinescu a lăudat produc- 
ţia contrarie pe care el o considera 
poezie tocmai pentru Iaptul că nu 
mai avea nici ritm, nici rimă şi nici 
număr egal de picioare. 

(Urmează în pag. 15.) 









Dă-mi mâna, iubito, dă-mi mâna ta 
Lalbă 


Şi fruntea ta 'naltă, o floare de nalbă 
Pe umăr mi-o pune, tăcut şi uşor— 
Şi-ascultă cum cântă al inimii cor... 


Nu-mi cere să-ţi şpun dece-s trist, 
[de ce plâng, 
De ce, cântările mele, se frâng şi se 
[stâng... 

Când nu am de unde fura bucuria, 
M'ascund în mine, şaştept veşnicia... 


Dă-mi mâna, iubito, şi hai să pornim, 
In ţara de basm a frumosului vis, 
[doar singuri să fim. 
In lumea aceasta, nătângă şi rea, 
Nici tu, şi nici eu, n'avem ce căuta... 


Pe bolta albastră mijeşte nou crai. 
Eşti gata, iubito?... No, hai!..- 


Nicora NOVAC. 








îliiicci  a ai) Muma e 


CARPATII 





Din cauza acestei porniri, cu toate 
părerile de cele mai multe ori juste 


asupra producţiei literare de la noi, 
Lovinescu săvârşeşte de multe ori 
greşeli greu de explicat. El a fost 
acela care a lansat şi sprijinit un 
scriitor de reală valoare; Gheorghe 
Brăescu. Dar de la realul talent al lui 
Brăescu până la declararea lui de că- 
tre Lovinescu superior lui Caragiale, 
credem că este o mare distanţă. 

Lovinescu a fost foarte rezervat 
faţă de Cezar Petrescu şi Gib Mihăes- 
cu. Şi dacă părerile lui asupra lui 
Gib Mihăescu îşi găsesc o justificare 
în faptul că au fost formulate înain- 
te de apariţia celor două romane, Ru- 
soaica şi Dona Alba, ele nu-şi mai 
găsesc nici o justificare în cazul Cezar 
Petrescu, deoarece au fost formulate 
după apariţia volumului de nuvele 
“Scrisorile unui răzeş” şi a romanu- 
lui “Intunecare”, 

In critica măruntă, aceia făcută de 
ziarele şi revistele ce apăreau în Ro- 
mânia de ieri, găsim aceleaşi păcate 
pe care le găsim în critica exilului. 
Ba încă, în Ţară, pe lângă păcatele 
criticii exilului, existau în plus două: 
criticarea unor cărţi fără să fi fost 
citite şi-cel mai grav-momeala banc- 
notelor. Pentru primul caz, căruia îi 
găsim circumstanţe atenuante în fap- 
tul că apăreau atâtea cărţi încât 
chiar un recenzent onest nu avea po- 
sibilitatea să le citească pe toate, 
există o întâmplare care ilustrează 
afirmaţia noastră, întâmplare care a 
produs mult haz la vremea ei. Criti- 
cul de la gazeta bucureşteană “Po- 
runca Vremii” primeşte într'o zi la 
redacţie, printre alte cărţi, şi primul 
volum al romanului lui Ionel 'Teodo- 
reanu, “Tudor Ceaur Alcaz”. Ghiduş, 
Ionel Teodoreanu îşi botezase perso- 
nagiul principal cu un nume echivoc: 
Coca Duduş. Criticul a răsfoit cartea 
şi întâlnind foarte des acest nume, a 
tras concluzia—justă—, că acesta este 
personagiul principal. Dar spre neno- 
rocul lui, criticul a tras concluzia că 
se află în faţa unei eroine şi nu a unui 
erou. Şi a doua zi, la rubrica căr- 
ţilor, în ziarul “Porunca Vremii” a 
apărut o notă care a produs hazul 
la care ne refeream: “Marele roman- 
cier Ionel Teodoreanu... ta-ta-ti, ta- 
ta-ta... Eroina acestui roman, Coca 
Duduş...” Ori Coca Duduş era bărbat 
şi nu femeie. Hazul a fost teribil 
Această întâmpl o poate confirma 

intilă H 


pe acea vreme 


























































pi de desro- 
mânizare, desromânizare în sensul că 
tineretul nu mai cuoaşte limba ro- 
mânească, nu mai vine la biseri- 
că, etc. 

Şi părintele Haţegan, căutând să 
stabilească vinile, ajunge la conclu- 
zia-justă după părerea noastră-că în 
primul rând, vinovat este Statul ro- 
mânesc care, a socotit că Românii din 
America e bine să se asimileze cu 
Americanii. Alţi vinovaţi, după pă- 
rintele Haţegan sunt preoţii, părinţii, 
sefii comunităţilor româneşti şi îns- 
fârşit, tinerii înşişi. După cum spune 
părintele, primii Români veniţi în 
America au fost ţărani, fără prea 
multă educaţie şi săraci, 

„In marea lor majoritate, Românii 
din America sunt Ardeleni şi Bucovi- 
neni, primii dintre ei fiind plecaţi 
înainte de primul războiu mondial, 
din cauza persecuțiilor autorităţilor 
austriace și, în special, ungureşti. Ori, 
dacă pentru ajutorarea lor acasă, 
Statul românesc întâmpina dificul- 
tăţi, el nu ar mai fi fost împiedicat 
de nimic, putea şi avea datoria să 
ajute pe Românii emigraţi în Ame- 
Trica. Mai ales că primii emigranţi au 
avut o viaţă, care ar putea fi numită 
groaznică. Ţărani simpli, fără nici o 
cunoştinţă a limbii engleze, ei nu du- 
ceau cu ei decât braţele lor de mun- 
că şi dârzenia, îndărătnicia ţăranu- 
lui român, graţie căreia neamul aces- 
ta urgisit a putut să supraviețuiască, 
Ea spate valurile care au voit să-l în- 
EI D 
Ei nu au găsit în America Româ- 
ni, societăți româneşti, case unde să 
fie găzduiţi, biserică românească, 
oameni de inimă care, oricâte critici 
Sar aduce, există astăzi, şi refugia- 
Ai din zilele noastre găseşte un spri- 
din 





Despre viața primilor Români 

America şi chiar a celor de mai 
târziu, Nicolae Iorga, care i-a vizitat 
intre cele două războaie mondiale, a 
scris, la întoarcere, pagini dramatice. 
Nicolae Iorga fusese îngrozit şi ceru- 
se guvernului român să intervină 
„Pentru repatrierea lor. 





Critica si 


chiar redactor la “Porunca Vremii”, 

A doua întâmplare, ceva mai lun- 
să, merită şi ea să fie povestită, deoa- 
rece ilustrează concret rolul bancno- 
telor în emiterea judecăților critice. 
In revista “Curier ieşan”, prin 1942, 
redactorul ei Gheorghe Chiper, a 
scris un articol în care se ridica con- 
tra scriitorilor din Capitală ce erau 
constituiți întrun fel de coterie, care 
se lăudau unii pe alţi-circula chiar 
dictonul “laudă-mă tu ca să te laud 
şi eu”-şi desconsiderau producţia pro- 
vincială. In plus, Chiper afirma că 
recenziile, notele, criticile, se scriu în 
birourile editurilor, sunt puse în pli- 
curi însoţite de bencnate şi se trimit 
redacţiilor gazetelor. Criticii primesc 
plicurile, le desfac, măsoară cu du- 
bludecimetrul lungimea textului, nu- 
mără hârtiile şi apoi, în funcţie de 
acest număr, aprecisză dacă trebuie 
să-i dea drumul întreg, să-l scurteze 
sau să-l pună la rubrica publicitate, 
In primele două cazuri, criticul îşi 
punea senin semnătura sub textul tri- 
mis de editură. 

Contra acestor afirmaţii s'a ridicat 
Traian Chelaru, redactorul revistei 
“Universul literar”. Nmai că a avut 
şi el ghinion. In acea vreme, editura 
“Socec” publicase romanul unei bă- 
năţence, Sofia Arcan. Şi concomitent 
a apărut un text identic în “Univer- 
sul literar” şi în “Vremea”. In “Uni- 
versul literar” sub forma unei recen- 
zii semnate Jeleru, pseudonim cunos- 
cut al lui Traian Chelaru iar la “Vre- 
mea” în chenar, ca publicitate. Proba 
afirmațiilor lui Gheorghe Chiper era 
făcută. Textul “criticei” fusese făcut 
de editura “Socec”, fusese trimis con- 
comitent şi la “Vremea” şi la “Uni- 
versul literar”, redactorul celei de a 
doua reviste socotind numărul banc- 
notelor suficient l-a onorat cu sem- 
nătura, pe când redactorul primei nu 
l-a socotit suficient şi l-a trecut la 
rubrica publicitate. Directorul revis- 
tei “Curier ieşan” a răspuns atunci 
printr'un articol întitulat “Mercur în 
templul artei” a cărui violenţă-după 
părerea noastră-era pe deplin justi- 
ficată 

In exil aceste două păcate ale cri- 
ticii nu pot exista dooarece nu există 





u. G ea se făce; şi în 
Ardeal—în jurul Bisericii strămoşes- 
ti, fie ea ortodoxă, fie greco-catolică, 
Deindată ce într'o localitate se gă- 
seau mai mulți Români, îşi căutau un 
păr 0 şi-şi clădeau o biserică. Părin- 
ele Haţegan gă-eşte că preotul ro- 
mân nu a fost întotdeauna la înăl- 
țimea misiunii lui, Dar la înălțimea 
misiunii sau nu, datorită preotului se 
găseşte ceiace se găseşte astăzi rea- 
lizare românească în America. Pentru 
ca situaţia să fi fost şi mai bună, 
pentru ca să nu existe pericolul sem- 
nalat de părintele Haţegan, acel al 
desromânizării, ar fi fost necesare, 
pe lângă biserici, şi şcoli. Dar primii 
Români emigraţi nu s'au priceput iar 
Statul românesc a fost-ca totdeauna- 
absent. Şi situaţia aceasta continuă 
şi astăzi. Căci cele câteva şcoli ro- 
mâneşti de pe lângă biserici sunt in- 
suficiente, absolut insuficiente, Şi pe 
lângă şcoli ar fi fost şi sunt necesare 
şi astăzi, biblioteci româneşti. ŞI nu 
sau făcut şi nici nu se fac. Pentru 
aceasta ar fi fost, ar fi necesar, ca 
cei ce se erijează în conducători ai 
comunitiiţilor româneşti să aită su- 
fete de apostoli, să insiste, să roage, 
să convingă pe Românii din America 
să facă bibliteci, să facă şcoli romă- 
neşti. Bibliotecile sar putea face pe 
lângă cele peste 70 de societăţi ro- 
mânesţi, iar şcolile pe lângă biserici. 
Câteva iniţiative ale refugirților 
români-o revistă în Statele Unite 
şi una în Canada, o societate de re- 
fugiaţi în Statele Unite, emisiuni de 
radio în limba română, sertări cu 
caracter românesc, sunt lăudabile, 
fac cinste celor ce trudesc pe acest 
tărâm, dar şi ele sunt insuficiente. 
Societăţile, aceste adevărate cetăţi 
româneşti nu au, în majoritatea lor, 
nici o preocupare de ordin cultural. 
Vina o poartă, în timpurile noastre, 
refugiații, In loc să caute a intra în 
aceste societăţi cu scopul de a lua 
celor vechi locurile de conducere-una 
din acuzaţiile desigur fondată pe care 
o_adue cei vechi celor noi-ar fi bine 
să devină sfătuitorii conducătorilor 
societăţilor, să devină apostolii cul- 





critici 


edituri care să-şi poată plăti luxul 
de a past pe redactorii publicaţiilor, 
cumpârându-le conştiiţa, iar numărul 
cărţilor ce apar este foarte redus în- 
cât-până la proba contrarie-suntem 
obligaţi să socotim că cei ce recen- 
zează cărţile asupra cărora emit pă- 
reri, in prealabil le citesc 

In sarcina “criticilor” din exil ră- 
mân celelalte păcate enumărate de 
noi şi anume, prieteniile şi urile per- 
sonale, prieteniile şi urile de clan po- 
litic. Dar-socotim noi-nu este cazul 
să le acordăm o importanţă prea 
mare. Căci, de exemplu, cu ce a fost 
scăzut maestrul Aron Cotruş, dacă 
un pseudo critic i-a declarat opera 
poetică bună de aruncat la coş sau cu 
ce a fost înălțat dl Amăriuţei dacă 
un altul i-a declarat chestia cu -Câţ 
bătu-te-ar crucea!” genielă? 

In plus, peste toate păcatele citate 
sau necitate de noi, rămâne un fapt 
de necontestat: criticul este şi el om 
şi ca atare, supus greşelii. Un critic 
cu caracter mai războinic va respin- 
ge aprioric o carte cu conținut defe- 
tist, un anticomunist feroce va face 
acelaş lucru cu o carte în care auto- 
rul “fost şi” lepădat “de comunism” 
mai oftează pe ici pe colo după pa- 
radisul pierdut, etc., aceasta pe dea- 
supra valorii intrinsece a operii. Dacă 
la apariţia unei cărţi s'ar pune pe 
două coloane părerile a doi critici 
oneşti, s'ar constata diferenţe apre- 
ciabile. Se poate afirma că vor fi atâ- 
tea păreri câţi critici sau pseudocri- 
tici sau exprimat. 

In această privinţă, vom relata o 
bucată, dacă nu ne înşelăm, a nuve- 
listului Ciocârlan. Bucata era întitu- 
lată “Un volum de capodopere”. 

Intrun oraş de provincie, un scrii- 
tor a publicat un volum de nuvele. 
Volumul conţinea 16 bucăţi. Autorul 
era fericit, nu-şi găsea locul, credea 
că tot oraşul nu face altceva decât 
să vorbească de cartea lui. Pe stradă, 
avea impresia că toată lumea întoar- 
ce capul după el. Şi într'o zi întâl- 
neşte un prieten căruia îi trimisese 
volumul cu dedicație. Spre surprin- 
derea lui, prietenul nu-i vorbeşte ni- 
mic de opera lui. In cele din urmă îl 
întreabă: 


ii romă ti. ip se arunce 
cunoscuta acuzaţie Românii vechi 
sunt robii dolarului, dar atunci când 
refugiații caută să ajungă în posturi- 
le de conducere ale societăţilor, nu 
dovedesc oare că suferă de aceiaşi 
boală de care-i acuză pe cei vechi? 

Printre Românii vechi există pre- 

tutindeni oameni în care flacăra ro- 
mânismului arde puternic, dar nu a 
venit nimeni să-i înveţe ce trebuia 
să facă, pentru ca pericolul desromâ- 
nizării să fie înlăturat. 
Intâmplarea a făcut ca noi, de aici 
de departe, să descoperim asemenea 
Români şi despre ei voim să vorbim 
în rândurile ce urmează Este vorba 
de o familie românească de ispravă: 
familia Paraschiva şi Iosif Brezean. 
Este vorba de ei şi de încă alţi opt 
Români din California. 

Din informaţiile noastre, în aceas- 
tă regiune a Statelor Unite, Românii 
sunt mai rari decât în alte părţi. 
Şi totuşi ei au realizat ceiace nu au 
realizat alţii. 

In Iulie 1953, câţiva Români, 5 Ro- 
mâni şi 5 Românce, sau strâns în 
casa familiei Brezean, pentru a cons- 
titui o societate. Din hârtiile ce am 
reuşit să ne procurăm, reiese că cu 















—EI, mi-ai citit cartea? 

incurcat, prietenul sa pierdut î- 
tr'o serie de scuze în care lipsa de 
timp era principală, 

—S'o citeşti negreșit, deoarece este 
un volum de capodopere. Şi fiindeă 
Pa pârea neincrezător, nuve- 
istul a scos dintrun buzunar o re- 
vistă. 

Citeşte! 

Muritorul de rând a început să ci- 
tească: “In editura x a apărut volu- 
mul de nuvele ș al domnului z, Toaţe 
sunt remarcabile dar. în special. nb- 
velele a, b, c şi d sunt adevărate ca- 
podopere, ete., ete.” 

Ei? l-a întrebat triumfător auto 
rul. Am avut sau nu am avut drep 
tate? 

Da, dar vezi tu, aici sunt decla- 
rate capodopere numai nuvelele a, b, 
c şi d, adică patru nuvele şi volumul 
are 16. 

—Ai să vezi. Şi autorul a scos o 
altă revistă în care capodopere erau 
declarate altele 4, e, f. e şi h. La pri- 
virea nedumerită a muritorului de 
rând, autorul a scos o revistă în care 
erau declarate capodopere nuvelele i, 
j, E, şi 1 şi însfărşit o alta, în care ca- 
podopere erau declarate cele rămase 
adică m, n, o i p. Patru critici taxa- 
seră drept capodopere fiecare alte pa- 
tru nuvele şi autorul avea dreptate 
să declare că toate 16 erau capodo- 
pere iar volumul lui era... un volum 
de capodopere. 

In critică se întâmplă ca în toate 
domeniile lucruri care nu ar trebui 
să se întâmple, dar aceasta, după 
părerea mea, nu trebuie să îngrijo- 
reze pe nimeni. Ele s'au întămplat de 
când au existat autori şi critici şi 
vor exista atâta timp cât se va scrie. 
In exil nu există critici şi dacă nu 
sunt nu-i putem fabrica. Cărţile care 
apar în exil, bune sau rele, sunt ne- 
cesare, o carte românească căzută în 
mâna unui biet pribeag este o docto- 
rie care-l ajută să nu-şi împiestri- 
țeze limba de-acasă cu cuv! fran- 
țuzeşti în special, nemţeşti, spaniole 
sau engleze şi să-şi înveţe copiii să 
vorbească, să scrie şi să citească în 
limba ţării în care vor să se întoarcă. 

Falsele genii fabricate în exil nu tre- 

buie deasemeni să îngrijoreze, căci 

există neamul românesc care le va 
valida sau invalida. Precedentul Pa- 
nait Istrati este adânc grăitor. 





Ă SĂ pata Ii ] 
3 az 
această ocazie sau faţă îm e 
cele două emir E Aaa 
ispravă, în care arde fla 

ului şi cel nou, un pribeag şi o 
pribeagă, care au venit cu sfatul, cu 
îndemnul, cu sufletul şi tot odată şi 
cu priceperea. Elementul vechiu de 
ispravă este format din dnii Luis Al- 
maşi, Iosif Brezean, Ion Chismaş, 
Horia Pataki şi dnele Paraschiva 
Brezean, Elena Almaşi, Eugenia Pa- 
taki şi Victoria Pandrea iar cel nou 
format din Dna Adina Duca-Ross şi 
şi dl George Angelescu. Şi au cons- 
tituit o societate: Doina. 

Şi această societate urmăreşte un 
scap material-ajutorarea reciprocă a 
membrilor în caz de accident, boală 
şi moarte-ca şi celelalte societăţi, 
numai că la “Doina”, acest scop ma- 
terial trece pe planul al doilea, pri- 
mul scop fiind de ordin spiritual. 

Redăm câteva emoţionante pasagii 
din actul de constituire, act redactat 
de dl George Angelescu: i 

“Astăzi, în ziua Domnului de Dumi- 
nică a nouăsprezecea zi din luna lui 
cuptor or Iulie a anului una mie 
nouă sute cincizeci si trei dela naş- 


(Urmează in pag. 16.) 











GARHPA 


rIl 


Zece Romani de ISprava 


teroa Mântuitorului, noi Românii de 
sânge şi simţire românească mai 
Jos notaţi si semnatari ai acestui do- 
doment, cetăţeni loaiali ai Republi- 
cei Statelor Unite ale Americii, rezi- 
denţi in oreşul Los-Anpeles gi comu- 
nităţle invecinate, din California, 
ne-am chemat intro adunare fiâ- 
țenscă la rezidenți familiei Iosif 
Brezean din La Canada Cali. 1051 
Foothil Blvd., în scopul de a asculta 
consiă.ui şi decide constituirea noas- 
tră intro societate fraternelă şi cul- 
turală românească (Non profit orga- 
nization) cu ajutorul elementelor 
oneste şi pătrunse de însemnătatea 
activităţi noastre pentru stimularea 
românismului, ca reacțune şi răs- 
puns la cond.ţ unile dureroase de azi 
când națiunea noastră mamă Româ- 
nia, este la răicrucen existenței sale 
în mâinile criminale ale Rusiei co- 
muniste, 

Caracterul şi scopul acestei socie- 
tău. 

esa PR Doina este o organizaţie 
fraternală şi culturală care are in- 
tenţia de a difuza cultura nrţ onală 
românească prin câţi de limtă ro- 
mană, Istoria românilor, gezători 
culturale, cusături nrţionale, sculp- 
tură şi muzică românească, Jocuri 
naţionale şi va ajutora pe acei Ro- 
mâni care se vor dovedi a fi în ne- 
voie dar se vor dovedi a fi meritoşi 

Ajutorul va fi dat prin comitetul 
de caritate al societăţii. Societatea 
Doina va face parte din “Uniunea şi 
Liga”, care este o orpanizaţ.e trater- 


Pamilia Brezean. 


in “Ars poetica”, di Victor Buescu 
se defineşte pe sine şi poezia dsale: 
romantism anacronic. Dsa se canto- 
mează ostentativ in această redută 
romantică, declarând că fuge de şcoa- 
le şi sisteme. Este o poziție ldudabilă 
dar, nu mai putin, vulnerabilă. Poe- 
zia, ca toate artele, se păseşte intr'o 
continuă evoluție. A nu ie integra rit- 
mului acestei evoluţii, insemnează a 
te izola, a deveni un anacronic. 
Intre artist şi ERA a fost şi va fi 
pazei 5 oetpiei gara: pier daaui 
marii creatori au Şi pubi cul şi, 
In general, nu au fost inte! decăi 
moarte, Un poet român, Ion Mi- 
mulescu, a avut chiar ideia să-şi în- 
Htuleze semnificativ un volum: Ro- 





ințeles, purta in 
ea germanul contrariu: tot așa de re- 
pede posattă lui Minulescu sa demo- 
dat şi a trecut la arhivele istoriei li- 
terare. 

Lupta aceasta dintre artist şi pu- 
blic a existat în toate țările şi a eta. 
tat şi la noi. Contemporanii lui Emi- 
nescu mu-i ințelegeau versurile “Pe 
un deal răsare luna, ca o vatră de jă- 
ratic, Luminăând străvechii codri şi 
castelul singuratic”, apreciind versu- 
rile leşinate, lăutăreşti ale unui Co- 
nachi. Pe vremea când eram eu in 


nală de beneficii in caz de accident 
gi în caz de moarte 

Domnii: Louis Almasi, Josif Bre- 
zean, George Angelescu, John Chis- 
mas şi Horia Pataki precum şi doam- 
nele: Paraschiva Brezean, Adina- 
Duca-Ross, Elena Almasi, Eugenia- 
Mari Pataki, şi Victoria Pandrea, 
acceptă propunerea domnului G. An 
gelescu ca numele societăţii să fie 
“Doina” care se consideră regina 
folklorului românesc şi astfel va re 
prezenta românismul de pretutindeni 


Domnul G. Angelescu explică în- 
semnatatea folklorului ca origină şi 
document etnic al oricărei nrţiuni şi 


balrda populauă în vers de melodie 
fără pereche în lumea întreacă care 
este Doina ce ată în fruntea artelor 
poporului românesc şi care tot odată 
exprimă întrun mod minunat sufle- 
tul şi simțămintele sale. Doina im- 
preună cu cu-ăturile româneşti, ţe- 
sutul scoarţelor, sculptura în lemn. 
olăria, basmele gi gh citorile, Jocurile 
naţionale ca Hora, Căluşarii, Chindia 
şi Banul Mărăcine precum şi dati 
nile de botez de nuntă şi de moarte, 
formează cultura natională proprie 
românească, Acest tezaur națonal a 
fost primul document In mâna înain- 
teşilor noştrii ca dovadă a existen- 
ţei Românilor într'un teritoriu foarte 
adesea dominat de clica turco-greco 
slavă 

Din generaţie în generaţie până în 
zilele noastre, pe buzele şi fluierul 
păstorilor români acest tezaur de 
artă românească a fost păstrat în 
munţii cu păduri seculare ori de câte 
ori năvâlirile Barbarilor fără sfârşit 
ne călcau Neamul şi Țara, ven ţi din 
săltăticia asiatică, atreşi de frumu- 
scțea şi borpăția plaiurilor româneşti, 
ori în dorinţa lor nebună de a ajunge 
în oreşele togate şi strălucitoare ale 
Bizanțului, ori chiar şi mai departe 

e coastele Mediteranei spre Vene- 
ia, Florenţa sau Spania. 

Aşezeţi de destinele istoriei şi de 
Daco-Romani, ca stiăjeri la poarta 
de Răsărit a Europei civilizate, Ne: 
mul românesc a ținut Picp. „ Si , 
Barbarilor salvând de multe ori res- 
tul Europei de a fi cucerită, 
































strămoşilor noştrii creş- 
tini, ne facem semnul crucii şi ce- 
rând protecţia şi ajutorul lui Dum- 
nezeu, după lozinca veche de “Nihil 
sine Deo” sau “Nimic fără Dumne- 
zeu”, constituim societatea fraterna 
lă şi culturală românească “Doina 
Şi aceste ă'ţătoare cuvinte n 
actul de constituire nu au rămas li- 
teră moartă. La o serbare dată de 
societatea “Doina”, dna Paraschiva 
Brezean, în loc să arate participan- 
ților statistici cu numă de poliţe 
de asigurare plătite, de sumele ce 


s'au da: în cazuri de boală sau acci- 


NOTE PE MARCINEA CAR 


Victor Buescu: Atol? 


liceu, elevul cel mai puțin inclinat 
spre poezie, pusta versurile neințele- 
se de bunicii lui, dar era rejractar 

eziei lui Arghezi. Cei care au venit 
E liceu după generația mea, ințele- 
geau pe Arghezi, dar erau rejractari 
altor genuri de poezie mai avansată, 
E zor Itu ca răsnepoții noştri să in- 
țeleagă şi să guste poezia dlui Amă- 
riuței şi să arunce la arhive o poezie 
apreciată astăzi. 

Deci nimic nou sub soare. 

Im dorința aceasta de depăşire a 
Era ate public, artistul modern a 
sărit peste cal, şi In loc de o evoluție 
normală, asistăm la o revoluție hao- 
tică. De la dorința de a depăşi pu- 
blicul, poetul din zilele noastre, a 
ajuns la mesocotirea şi chiar la dis- 
prețuirea lui. S'a ajuns !a o ruptură 


intre poet şi cititor, primul socotind . 


e al doilea incult iar a! doilea soco- 
indu-l pe primul bun de dus n case 
unde se ingrijesc cei cu conținutul 
cutiei craniene deranjat. Rezultatul? 
O seamă de poeti, de şcoli poetice, au 
apărut şi dispărut fără să lase nici o 
urmă. Speranţa poetului revoluționar 
de a fi apreciat după moarte, nu s'a 
realizat, el trecând la arhivele istoriei 
literare-de multe ori mici atât-inain- 
za ai a Ii obținut audiența publi- 


Care este deci părerea mea? Că 


poetul trebuie să tindă la irea 
publicului, poezia lui trebui Jie 


dente, a arătat biblioteca societăţii, 
bibliotecă de câţi româneşti. O so- 
cletate formată numai din zece mem- 
bri, are o bibliotecă de 80 de cârți ro- 
mâneşti. Aceasta a fost mândria dnei 
Paraschiy Brezeen. Când am citit 
relatarea acestui fapt In ziarul “Ame- 
rica”, am fost puternic emoţ onat 

Dna Paraschiva Brezeen este sta- 
biliiă de aproape 50 de ani în Ame- 
rica, În 1908, când a venit. era abia 
o copilă de numai 12 oni. ŞI a rămas 
Româncă cu inima. Astăzi, după ată- 
ţia ani, sufletul ei tânjeşte după 
plaiurile Ardealului. Dorinţa ei este 
ră-şi vacă Țara eliberată, pentru a 
se putea duce să-ş, viziteze locurile 
copilăriei 

lată pentruce în această revistă de 
cultură, ne-am socotit onorați că 
scrim despre o societate româneas- 
că din America, iată pentruce dăm 
fotografia soţ lor Brezean. Dealtfel, 
am dat numai această fotografie pen- 
trucă numai pe aceasta am putut «ă 
ne-o procurăm, dar toate fotografii- 
le celor zece Români membri ai so- 
cletăţii “Doina”, merită să figureze 





in coloanele revistei noastre. 

NI se scrie că noul episcop, Vale 
rian Trifa, a întreprins o campanie 
culturală printre freţi noştri din 


America. Noi îi dorim deplin succes 
şi, cu modestele noastre posibilităţi, 
1i stăm la dispoziție ca ă-i dăm con- 
cursul. ŞI dorim şi alții să facă 
acelaş lucru. Procesul de desromâni- 
zare va fl frânat în ziua în care pe 
lângă fiecare biserică românească va 
fi o şcoală, în ziua în care fiecare 
societate va avea o bibliotecă româ- 
nească. Datoria de a activa pentru 
realizarea acestor deziderate le in- 
cumtă în primul rând refugiaților. 
In fiecare oreş, la fiecare biserică, la 
fiecare societate, se găsesc elemente 
asemărătoare soţilor Brezean, ase- 
mâănătoare celor zece membri ai so- 
cietăţii “Doina”. 

Refugieţii au datoria să-i caute, să 
E racizaăi mâinile, să le deschidă ini- 








in veşnică evoluție, dar nu trebuie să 
devină revoluționară, tendința de de- 
păşire a gustului public nu trebuie să 
meargă până la dispreţuirea lui. Căci 
cititorul disprețuit astfel, te trece la 
arhive, inainte de a-ți fi acordat au- 
diența. O altă concluzie ce se poate 
trage este aceia că publicul cititor ac- 
ceptă evoluția în artă, dar respinge 
revolutia. Cititorul român a demons- 
trat inaintea celui de al doilea războiu 
mondial că a evoluat, apreciind şi 
acordând audiență unei poezii moder- 
ne, evoluate, dar de bun simț, şi res- 
pingând poezia în care bunu! simţ 
era absent. 

Acelaş lucru se intămplă şi in exil. 
Mase din ce în ce mai larai de citi- 
tori înţelea şi apreciază astăzi poezia 
lui Şt. Baciu, Țolescu, V. Horia, N. No- 
vac, V. Posteucă, etc., dar o respin; 
pe aceia care atinge limitele aiurelii, 
adică pe a lui Amăriuței, H. Stama- 
tu sau Pârvulescu. Nu punem in dis- 
cuție poezia Maestrului Aron Cotruş 
care este astăzi unanim avreciată in 
exilul românesc, aşa cum fusese apre- 
ciată si în tară. Şi poezia Maestrului 
Aron, Cotruş, este şi ea o poezie mo- 

e 


Ori dl Buescu se așează pe o linie 
extremistă contrarie: dacă poezia 
dlor Amăriuţei sau Stamatu se gă- 
seşte la extrema aiurelii, a dlui Bues- 
cu se situiază la extrema ovusă, aceia 
a anacronismului, adică aceia care a 


COMERTUL ROMANESL 


Cât de modest a fost omul acesta 
chiar la tătrânețe se poate judeca 
după lucrul urmâtor: avea trăsura 
lui, eu care se plimta soția lui cu 
gea întotdeauna şi peste 
iul, lua o birje doar 
când mavea încotro. Pe ploaie, pe 
ninsoare, pe vreme rea, pe zătul, se 
sula numai în tramvai. Când, din 
viață, dase în primirea fiului celui 
mai mare prăvălia, continua să se 
ducă zilnic acolo, bine înțeles tot cu 
tramvaiul; se ducea să vadă dacă to 
tul mergea cum trebuia. 

Umbla intotdeauna în jachetă nea 
gră cu pantaloni vărrați şi cu joben 
pe cap; îl cunoșteau ca pe un cal 
reaz teţi vizitii şi Incasatorii tram- 
valelor de pe linia Mircea Voă-Ban- 
ca Naţională; se cotora la colţul 
străzilor Smârdan-Lipscani, aproape 
de prăvălie. 

Avea nu ştiu câte rânduri de case 
în Bucureşti şi moşii în Ilfov, Vlaşca 
şi Botoşani, dar nu i se urcase ni- 
ciodată bogăția sau alte fumuri la 
cap. Era credincios şi se ducea regu- 
lat la biserica Olteni. din mahalaua 
unde locula, ascultâni slujbele dela 
început pa la sfârgit, şi toți din 
casă trebuiau să-l urmeze căci Îşi 
impunea disciplina. Ajuta bisericile 
şi scoalele din satele de pe moşiile 
lui: cu bani, cu odăjdii, cu cărţi şi 
cu tot ce le trebua. Le mai căruia 
câte un clopot al cărui sunet 1i plă- 
cea, sau pământ de lucru pentru în- 
văţători, preoţi şi dascăli sau para- 
cliseri. 

Un Stancu Becheanu, un Luca Ni- 
culescu şi alţii de seama lor, au făcut 
cinste vremurilor în care au trăit şi 
au pus temeliile unei tradiţii, care 

din p nu a putut rezista 
ambianțe eței moderne, vieței cu 
desăvârşire schimtată din secolul 
acesta. Copiii lor au păşit pe calea 
deschisă de dânșii, apoi au luat-o 
alături de acel drum, astfel că tra- 
diția s'a pierdut; la a treia generzţie 
totul s'a isprăvit, căci nepoţii—când 
au avut—n'au mai căutat să calce 
sau să găsească urmele bunicilor. 

Se poate cita In ultimii ani ai Ro- 
mâniei libere, numele lui Grigore 

al fiilor, ginerilor şi 
ar se schimbase mult 





















File quasi-familiare care îi strângeau 
laolaltă pe toţi: patroni şi salariaţi; 
mari şi mici; legăturile sufleteşti 
care li uneau; apropierea între co- 
pilul ucenic sau învățăcel şi jupânul 
de la care toate purcedeau pe vre- 
muri, sunt doar o amintire. Ele nu 
mai există. 

—Ce—o mai fi acum? când fa- 
milia a dispărut, când respectul pen- 
tru cei tătrani s'a pierdut? —Poate 
bănuim ce poate să fie, dar nimeni 
nu cunoaşte adevărul! 

MIŞU DEMETRESCU 


LOR 


ieşit total din gustul public. E. ldu- 
dabilă dârzenia cu care dsa apără po- 
ziții demult părăsite, dar e sortit in- 
frângerii. 

Poezia dsale, in cea mai mare par- 
te, este eminesciană. Să Jim bine in- 
țeleşi: nu vrem să spunem ca poezia 
lui Eminescu a ieşit din gustul pu- 
blic, ci că orice poezie eminesciană, 
semnată de altcineva decăt de Mihail 
Eminescu, nu mai este apreciată. DI 
Buescu a' fost, probabil, din frageda 
tinerețe, un admirator a! maestrului. 
Atât de mult a admirat această poe- 
zie, s'a identificat cu ea, incât a mun- 
cit ani mulți, pentru a da o admira- 
bilă traducere In limba portugheză. 
Se poate trage concluzia că dl Bues- 
cu este lipsit de talent cum—trecănd 
peste limitele unei onestităţi profesio- 
nale—, s'au grăbit unii s'o facă? De 
loc. DI Buescu este numai un luptă- 
tor romantic, un om hotărit să rezis- 
te pe nişte baricade care nu mai pre- 
zintă nici un interes. E ca şi cum ci- 
neva s'ar baricada într'o cetate a lui 
ler cel „Mare, cu intenția de a 
pă a cu o armată atacatoare moder- 

. Gestul ar fi frumos, sublim chiar, 
Ci nu "aci putin, inutil. 

n volumul Atol, găsim o zie 
modernă “Desfermecare”. O iz 
cem în intregime: 

Sum. S'a dus, 
S'a dus vremea minunilor! 
(Urmează în pag. 11.) 












Pegasul a fost alungat de helicop- 
Nereidele, de submarine, [tere, 
Hamadriadele au fugit de tancuri, 

i Vulcan Jăureşte bombardiere; 
terea Hymettului se vinde'n borcă- 
[naşe 
Iar pe muntele olimpianului Zeus- 

[pasc vacile 

Gioconda a fost înlocuită de Guernica, 
Eminescu şi Arghezi, de cotcodăcelile 
ieruncilor ezistențialiste, 

Gândul modern sboară'n rachete 
Şi Poetu-şi va vizita “Stăpâna nopții” 
in aeronavă, 
Tărâmul celălalt nu mai e mitul fee- 
[rtilor, 

De când l-a anezat speleologia; 
Ciuperca (atomică) nu mai aminteşte 
[de piticii basmelor; 
Copilăria şi Țara ni le-a ucis Ante- 
[ehristul 


CA 


Calendarul Bisericii remone 
unite din Amsrica pe 
anul 1955 


Despre Sfântul Părinte scrie Ioan 
Filip, probabil e vorba de Părintele 
Ioan Filip dela Roma. Interesant şi 
sugestiv este articolul “Istoria Blnju- 
lui-Chipuri şi Icoane”, de Irinel Dră- 
gan, dar mai presus de toate trebuies- 
te mentionat artocolul “Biblioteca 
Blajului”, de Pârintele Gheorghe Ru- 
su, In acest articol, autorul îşi arată 
respectul pentru toate fimurile de Ro- 
mâni care au trudit ani indelungați 
cu caldă dragoste de carte, pentru a 
strânge comorile care se găsesc în bi- 
blioteca dela Blaj. Părintele Rusu do- 
vedeşte că-şi cunoaşte bine materia- 
lul pe care-l tratează. 

Credem că ar fi fost bine dacă cei 
care au intocmit Calendarul pe 1955, 





ar fi făcut a; la colaborarea - 
ților român pe da, căci sunt Lc 


tre ei unii. la care i ia religia- 
asă ocupă un loc important (Vasile 
Posteucă, Nicolae Novac, Gregorian, 
etc.) 


Oricum ar fi, “Calendarul Bisericii 
catolice din Statele Unite” 
este o rată carte, care poate ji 
citită cu folos de Românii de religie 
"romano sau greco-catolică şi chiar de 


Regretăm că nu am putut scri că- 
teva cuvinte despre Calendarul zia- 
rului “Solia”, adică al Bisericii orto- 
doze române, dar nefiindu-ne trimis, 
nu ni l-am putut procura, 


Calendarul Ziazului America 
pe anul 1955 


Cum mu era de dorit, dar cum era 
de aşteptat, între Românii stabiliți 
mai demult in America şi refugiați, 
sau produs ne!nțeleneri şi frictiuni. 
Refugiații erau şi sunt incă priviți ca 
un fel de meo-bonţurişti, care, cu 
mentalitatea lor, vin să isbească In 
niste conceptii de viață puternic sta- 
bilite, vin să turbure nişte ape de- 
mult așezate. Cei vechi reproşează 
celor noi că sunt leneși, fug de mun- 
că, sunt ariviști, se inghesuie la bi- 
serică în primele rânduri din fata al- 
tarului şi, mai ales, incearcă să le ia 
locurile în diferite comitete şi comi- 
Ji, iar cei noi le r şează celor ve- 
chi că sunt inavoiaţi, mărginiti, că 
mu au auzit incă de d! Amariuței şi 
mici măcar de Eminescu, că sunt 
americanizati—nu-i interesează decât 
contul in bancă—, sunt robii dolaru- 
a și rupți total de Patria părinţi- 


, 
Indiscutabil, s'au produs greşeli de 
ambele părți, dar era necesar să se 
sească o punte care să ducă de la 
ima celor vechi, la inima celor noi. 
Şi puntea trebuia să fie găsită de cei 
, tocmai peni motivul că pre- 
tind a ji mai invățaţi decăt cei vechi. 
„Şi acuma lucrurile merg pe drumui 








GARPATII 








i d lib sie aal 


Iubirea de mamă ne-a spurcat-o teo- 
[ria freudiană, 
Iubirea ne-a spulberato materialismul 
[dialectic 
Şi visul insuşi e disecat pe masa psi- 
[chanalizei... 
„Iar corpul tău-pierdut-levitează'n 
(zare, 

Etereu, ireal, 
Mistuindu-se'n părerile de rău ale 
[amurgului, 


Ca o minune abia'ntrezărită 


“Vom fi din ce in ce mai singuri 


LENDA 


cel bun, Aceasta se datorește unor su- 
Mete de elită. Trebuieşte să cităm 
printre aceştia pe dnii maior Ion 
Bumbăcescu, Prof. Bârsan, Aurel Bur- 
tic, Nicolae Novac şi în general pe 
toți cei arupati în Asociația “Nicolae 
Bălcescu” in Statele Unite şi pe dnii 
Vasile Posteucă, Prof. Sultana, „etc,, 
in Canada. 

Graţie lor s'au putut stabili emisiu- 
ni de radio in limba română—despre 
care vorbec in altă parte—, s'au dat 
serbări, s'a creat revista “Vers”, zia- 
rele Românilor din America şi-au 
deschis coloanele lor “neo-bonjuriş- 
tilor” aduşi pe noul continent de va- 
lurile înfrângerii. Şi folosul este pen- 
tru ambele vărţi. Ziarele vechi din 
America devin din zi in zi mai inte- 
resante, grație infuziei de sânge nou 
şi printre ele trebuieşte citat in pri- 
mul rând, ziarul “America”. 

Calendarul editat anul acesta de 
sus numitul ziar, cuprinde aproape 
in întrenime contribuția condeelor 
venite din Patrie, 

Cităm din e! în primul rând con- 
tribuția dlui avocat Miron Butariu, 
care descrie cu lur de amănunte, mo- 
dul în care au procedat comuniştii 
pentru a pune mâna pe barouri, DI 
Butariu pleacă de multe ori de la pre- 
mize Jalse, totuși articolul dsale este 
/oarte interesant şi constituie un do- 
cument pentru cei care eventual vor 
voi să adâncească chestiunea ve plan 











rații 
te poezii. Mai colabori 
suri, dnii Ion Țolescu, Nicolae Novac 
şi N. S. Govora. In rest, d! Tolan 
serie despre bolile nervoase, dna Ma- 
bel Nandriş dă-după părerea mea- o 
bună traducere a “Soacrei cu trei 
nurori” de Ion Creangă, iar di Geor- 
ge Zamfir ne dă un articol-tot după 
părerea mea-, nu suficient de reali- 
zat, intitulat “Drumuri şi popasuri”. 

Cititorul găseşte o serie de gravuri 
Joarte bine alese-d! Lucaci, redacto- 

Calendarului, merită toate lau- 
dele-, gravuri care-l vor face să vi- 
seze clipe lungi sau chiar să verse o 
lacrimă. 

Calendarul ziarului “America” din 
acest an este rodul colaborarii din- 
tre Românii vechi şi noi din America 
şi am dori ca această colaborare să 
continuie şi să se adâncească. 


Anotimpuri, Paris, Anul | No.1 


După titlul intins pe coperta in- 
treagă, în litere incurcate şi tremu- 
rate, cititorul înțelege că se găseşte 
în Jața unei reviste la care colabo- 
rează intelectuali avansați, poate 
chiar genii. Intr'un fel de prejață, 
intitulată “Perspective”, d! Basil 
Munteanu ne spune: “Există mai ales 
un cuvânt-tot atât de odios ca ter- 
men programatic pe cât e de nobilă 
noțiunea pe care o conține şi, deseo- 
ri, o sugrumă-un cuvânt pe care ni- 
meni nu-l pronunță la aceste intăâl- 
niri te vorba de intălnirile celor gru- 
pați in jurul revistei, n. n.): patrio- 
tism. Fiecare intelege că, cei țin 
in materie de artă, adevaratul 7 a- 
triotism mu se manifestă niciodată 
verbal şi AEpuRIE, ci implicit. prin in- 
săşi actul de a fi scris o pagină Jru- 
moasă, pe româneşte”, 

“Nimeni, deci, nu scrie “patriotic” 
cu premeditare, Dar, cu sau fără 
voie, patria trăieşte, sguduitor de 
prezentă in scrisul fiecâruia-patria 
cu vechile sale atribute nostalgice, 
cu tragicu-i destin actual, cu fatala 
ei intrupare in viitor. Ea se iveşte la 
Jiecare colț de Jrază, se ascunde sub 


penaral, pentru a scrie opere de sin- 















Până la desnâdejde/” 


E minunată. Frazele mele de mai 
sus, sunt splendid redate, in poezie 
pură: 


“Vom fi din ce in ce mai singuri 
Până la desnâdejder” 


Să nu se creadă că apreciez aceas 
tă bucată din cauza “ieruncilor ezis- 
tențialiste”. Așa cum am scris şi al- 
tădată, apreciez o parte a poeziei 
dlui Ierunca şi nu apreciez pe cealal- 
tă, pe aceia care se găseşte pe linia 


RE-RE ISI 


Jiecare cuvânt, modelează ocult toate 
gândurile”,. 

Deci in scrisul celor de la “Ano- 
timpuri” va trebui să căutam patria, 
“care trăieşte squduitor de prezentă, 
după fiecare colț de frază”. Va trebui 
să Jacem un mic efort, dar dacă 
suntem “intelectuali” şi nu “semi- 
docți”, în cele din urmă vom afla-o. 

Mai departe, dl Munteanu repro- 
duce un fragment publicat de câtre 
Georges Duhamel, in Paris-Soir, in 
Ianuarie 1939. După cum scrie di 
Munteanu, Georges Duhamel. este un 
prieten de ieri şi poate şi de astăzi, 
al țării noastre. Şi iată ce scria Du- 
hamel: “Cu cei douăzeci de milioane 
de locuitori, cu poeții, cu artiştii, cu 
savanții săi... cu frumoasele sale ins- 
titute şriințilice, cu fervoarea sa cul- 
turară... cu solul său jecund, cu 
enorma sa țărănime sănătoasă si 
naivă (sublinierea este a noastră) 
poporul romăn este un mare popor” 
Aceste fraze le-a scris Georges Du- 
hamel şi cu toate că, probabil, scrii- 
torul Jrancez este tot atât de intelec- 
tual ca şi cei de la “Anotimpuri”, 
constatăm cu surprindere că nu tre- 
buie să Jacem nici un ejorr pentru 
a descoperi Patria noastra, România. 
Nu trebuie s'o căutăm după colțu- 
rile frazei, ci o găsim in frază 

Şi a patriotism românesc 4 gă- 
sim în a unui străin in, 1939, deci 
atunci când, după cum spune dl Ba- 
zi, Munteanu, ne găseam in preajma 
ci V g 

















Mai departe dl Munteanu scrie: 
“Am lost un “neam mare” iar astăzi 
suntem o ruină. Există cumva prin- 
tre noi cineva pe care acest contrast 
să nu-l sfâşie in permanenţă, care 
această vertiginoasă cădere să nu-l 
i transformat aproape radical? In 
Jiecare suflu, în fiecare cuvânt, ma- 
nifestăm inconştient o dublă perso- 
nalitate: cea de ieri. sorbind anumi- 
te puteri din seva vestitului nostru 
“sol Jecund”, din conştiinţa că apar- 
ținem unui “neam mare” şi că vorba 
noastră se află întrucâtva tmputer- 
nicită şi autentificată de el; şi cea 
de astăzi, desprinsă, singuratecă, 
bătută de toate vânturile, în căuta- 
rea unui port, reper şi referință, un- 
de să-şi ancoreze un moment rătă- 
cirile. 

“Iată insă o infinitate de alte con- 
traste s/âşietoare. “Prietenii” de ieri 
au devenit dintr'odată distrați, Joar- 
te ocupați, cu ciudate eclipse de me- 
morie. Ne citim in ochii lor ca intr'o 
oglindă, pe noi, cei de ieri, cei de 
azi, şi maâsurăm incăodată câderea. 
Scriind aşa mă gândesc mai puțin la 
ietenii” personali decăt la priete- 
mii, aşa de numeroşi pe vremuri, ai 
“marelui neam” de ieri. Ce-au deve- 
mit? Cum se descurcă ei cu propria 
lor conştiință?.., 

„„„“Cine dintre noi nu trăieşte, dra- 
matic şi obsedant, aceste contraste, 
aceste ucigătoare desamăgiri, aceste 
Sfăşieri care-i dedublează personali- 
tatea? Şi cine poate pretinde că acest 
Jenomen sujlelesc nu se răsfrânge in 
creația sa estetică şi literară?...” 

Sunt în total acord cu dl Basil 
Munteanu, “Ucigătoarele amăgiri”, în 
mod normal se râsfrâng sau ar trebui 
sd se răstrângă in creația esteti- 
că şi literară a exilului nostru. Din 
nefericire lucrurile nu se petrec ast- 
fel. Cităm: 


“In ce Colchită-a soartei mele 
Pe mări inalte fără unde, 

Berbec de gânduri şi de stele 
Iți ascunzi coarnele rotunde? 


Te caut intre Razi şi Taur 
Şi vântu-mi sujlă în vintrele: 
Unde e lâna ta de aur, 
Berbec fugar al vieţii mele?” 














revoluționară. Daca însă dura critică 
din “Caete de dor” se datoregte aces- 
tor “ierunci ezistențialiste“ socotim 
gestul dlui Ierunca nejustificat. După 
părerea mea, a afirma că di Bueseu 
este lipsit de talent, este o gresald, 
D! Buescu, după ce ne-a dat acest 
volum în care, cu această poezie și 
cu cele in metru antic, ne arată că 
este un talent autentic, trebuie să 
răsească baricada anacronic și 
să se avânte pe drumurile noi, acele 
ale evoluției normale binetnțeles, şi 
nu pe acele ale revoluţiei stamatiene 
sau amăriutene. Personal aştept 
această avântare cu incredere 


N. 8. G 


* 1953, Colecţia Lectoratului ro- 
mân din Lisabona 


E 


Aceste versuri apartin diui Busuio- 
ceanu. Ca să fim drepți cu di Busio- 
ceanu, trebuie să spunem cd dsa a 
scris şi versuri in care se răsfrânge 
“infinitatea de contraste sfâșietoare”“ 
Iată insă că acele versuri nu au Jost 
pe placul dlui Mihai Niculescu de la 
“Anotimpuri”, de moment ce nu le 
citeazd. Sau: 


"O nesfârşitul liniştei străbătut de 
[intâia senină 
mişcare sonoră, deşteptarea creatu- 
[lui, în nemârginitul 

roz de lumină.” 


publicat de d! Caranica în “Caete 
de dor”. 

Tot in “Caete de dor”, dl Mihai Ni- 
culescu publică: 


-Amiază pură, clară amăgire, 
Sloi de'ntuneric fosforos, minţit 
De Jrageda luminii fulguire, 
Promisă,n zori. ucisă'n asfințit, 
Salut” 





Şi pentru a nu abuza de răbdarea 
dlui Basil Munteanu, cităm pe cea 
mai savuroasă: 


—“ Icoana mai las-o 

Pânzei lui Picăsoo, 

Când nu-i nici cotoi 

Nici pisoi: Strigoil” 

(Scuipă Sfântu Mucea: 

—“ci ț? bătu-te-ar crucea!”) 


Această “creaţie” literară aparține 
dlui Amăriuței şi a fost publicată tot 
imn “Caete de dor”. Indiscutabil, dlui 
Munteanu nu i S'ar putea reproşa 
aceste aberaţii, dacă ele nu ar figura 
in numărul acesta al “Anotimpuri- 
lor”, “printre poemele cele mai reu- 
şite ale exilului românesc”. i 

Ne intrebăm deci care este justiji- 
carea amarului reproş făcut de di 
Munteanu “prietinilor” de ieri ai ță- 
rii noastre, cd ne-au uitat, că au de- 
venit distrați. etc? Nu inteleg ce ar 
voi dl Basile Munteanu să facă aceş- 
li străini, pentru a dovedi că nu ne- 
au uitat şi pentru a dovedi că nu 
sunt în conilict cu conștiința lor? E 
probabil că d! Munteanu se gândeşte 
că aceşti vrieteni de ieri ai țdrii noas- 
tre, ar trebui să scrie despre Româ- 
nia ve care au cunoscul-o, despre 
virtuțile strămoşilor noștri, despre 
eroismul acelui țăran “sănătos şi 
naiv”, etc. Şi socotim că nu are drep- 
tate, Dacă exilații noștri consideră 
că trebuie să fie adevăraţi “intelec- 
tuali”, care “overează în universal”, 
că nu sunt “niște provinciali”, când 
e vorba de provria lor tară, de ce 
să nu dăm drevtul “prietenilor” de 
ieri să aibă şi ei asemenea preocu- 
pări “inalte”, mai ales că e vorba de 
o țară prietenă, interesantă numai 
atunci când poate să vândă grâu cu 
preț mic şi să cumpere avioane de- 
modate cu pret ridicat? Intrebăm pe 
dl Basil Munteanu. dacă cu asemenea 
preocupări “inalte”, dacă scriind (in 


(Urmează in pag. 18.) 





IN 


Jnanțuzeşte sau esglezeşte) versuri 
asemânătoare celor citate de noi, sar 
ațura cu ceva chinuitul nostru neam? 
Cu ce ar Ţi ușurat țăranul “sănătos 
Şi naw”, dacă Georges Duhamel ar 
semna versiunea Jranceză n perlei: 


“Icoana mai tas-o 

Pânzei lui Picasoo, 

Când nici nu-i cotoi 

Nici pisoi: Strigoi/” 

(Scuipă Sfântu Mucea: 
—»Căţ batu-te-ar crucea!")? 


Deci “prietenii” de feri, au uitat 
“marele mostru popor”. In acest caz, 
crea eu, ar trebui să le-o amintim 
mot, tenace. insistent, până la obsesie, 
pentru a-1 pune îm conflict cu pro- 
pria lor conștiință. Si le-o putem 
aminti prin ziarele noastre, prin re- 
vistele noastre, prin cărțile şi broşu- 
rue noastre, Si aici sunt din nou de 
acora cu dl Basil Munteanu: pentru 
a le-o reaminti, nu trebuie să ne ba- 
tem cu pumnul în piept ca în discur- 
surile de altădată la zece Mai, ci prin 
exprimarea amăriciunii, a durerii, a 
“sjăşierii”, a “tristeței”, a “depresiu- 
nii”, a *revoltei”. Nu sunt pentru “La 
Sarmisegeluza stă mândrul Decebal. 
Ce-a Jrânt popoare multe. de jos şi 
de pe cal”, nu sunt pentru poezia 
sforăitoare a lui Mircea Dem. Rădu- 
lescu, dar sunt pentru “Covorul ba- 
sarabean” al lui D. Iov, poezie veche 
şi ea totuşi de 15 ani. Şi aceste senti- 
mente trebuiesc exprimate simplu, di- 
rect, să Jie înțelese de mase căt mai 
largi de cititori, să nu aibă nimei ne- 
voie să umble su cheia în buzunar 
entru a înțelege rebusurile celor de 
fu “Anotimpuri”. 

Domnul Basil Munteanu se mai de- 
clară contra versului liber. “Las la o 
parte aici unele lipsuri mai vechi, isa 
care abuzul aşa numitului “vers li- 
ber”, mânuit de oameni Jără talent, 
le-a agravat acum vreo treizeci de 
ani, şi care dăinuiesc”. (Sublinierea 
este a noastră.) 

Citind insă revista, de la inceput la 
sfârşit nu găsim pus in practică nici 
unul din punctele proaram expuse de 
dl Basil Munteanu. In poezie, de la 
inceput până la sfărșit, întâlnim ver- 
sul liber, adică acel de care s'a abu- 
zat şi care mai dăinuie, Patriotismul 
a se întâlneşte decât într'o singură 

















ostaloii icu-i destin. 
- cu fatala ei 'reintruvare în viitor”. 

Im “Incercare de introducere la o 
biografie”, dl Eustațiu Vladimir scrie: 
“Scriu aici şi nu asta vreau sd spun”; 
„dar ce scriu acum, deasemeni este 
inezact”... (De acord! n. n.)... “Şi de- 
sigur, mă repet chiar prea des şi ci- 
titorii pot găsi că sunt monoton şi 
sărac” (taman aşa, n. n.)... “Univer- 
sul de ieri nu Jusese decât o serie 
complicată de cutii şi cutiuțe: un 
popă, o cutie; o casă, o cutie; un măr, 
o cutiuță; o pasiune, o cutie; o sen- 
zație, o cutiuță tcraniul autorului, o 
culiuță deranjată), etc. Să presupu- 
mem că aceste lucruri ar fi extraor- 
dinar de interesante, că ar revoluțio- 
ma filosofia şi că nu ar fi nişte lucru- 
ri spuse de alții, şi încă demult, cu 
ce ar derania conştiinţa prietenilor 
care ne-au uitat? Şi aceste rânduri 
au Jost scrise în 1943, când Țara era 
imcleştată întro luptă pe viaţă şi 
moarte. Nimic din elanul celor care 
jnuireau pe câmpiile ruseşti, din do- 
mul, amăriciunea, ţăranului “să- 
mălos şi naiv” nu turbura preocupă- 
rile “filosofice” ale dlui Eustațiu Wla- 
dimir! De ce să ne mirăm deci dacă 
acuma nimic din disperarea celor 
care au fost parașutați in țară sau 
"“lâncezesc în închisorile elvețiene nu 

ăseşte nici un ecou în scrisul “inte- 

lectualilor” dela “Anotimpuri”? 

De “Vânătoarea” dlui Burileanu 
VAristide), e bine să nu mai vorbim. 
Ca în nuvelă (|), desigur dl Burilea- 
nu a avut un conac (in binecuvânta- 
ta țară românească, toți Aristizii au 
avut un conac), şi. în loc să se ducă 
să şi-l pue » a prejerat să se aran- 
jeze la bona, unde avea întâlniri 
i d cu diferiți tipi într'o casă 
de la marginea capitalei portugheze. 
Imlâlniri nevinovate desigur, dar urt- 
te. Urite au fost socotite de poliția 

a itană desigur, şi 
urile” diploma- 
ției româneşti. Conacul sa dus să 
1-1 apere parau “sănătos şi naiv”. 

Nu socotim că intr'o revistă, de la 
inceput până la sfarşit trebuie să 
găsim bucăţi patriotice. Dar rămă- 
mem surprinşi când intr'o revistă în- 
ireagă, şi incă la primul ei număr, 
găsim numai două strofe in care adie 
parfumul țării de departe. Și mai ră- 
mânem surprinşi când în nota dlui 
Bărbulescu găsim Liiga dia 
gram al revistei, în divorț cu 
punctele din programul dlui Basil 
Munteanu şi, ne place să credem, 
strecurat fără consințământul, dacă 








nu Jără ştirea “profesorului”... “posi- 
bilitațile noastre de a opera in tă 
versal. Suntem acolo unde valorile ro- 
mânesti nu par o simplă provincie pe 
harta spirituală a lumii, ci ele parti 
„întrucât sunt o formă de a fi a 
Absolutului, la ceeace constituie esen- 
ţa umanității”, 

Am văzut cum “se opereză in uni- 
versal”... “Scuipă Sfântu Mucea. .* 

De “țăranul sănătos şi naiv” —şi 
prost addogăm noi, pentrucă—şi pune 
pielea in fața gloanțelor pentru a-i 
da posibilitatea dlui Amăriuţei să aiu- 
reze-să se ocupe Georges Duhamel, 
şi dacă-i vine polta să “opereze şi el 
in universal” să-l chemâm la ordine 
şi *să-l punem in conflict cu conş- 
tiința”. 

Bine, dar in acest caz, dece dnii de 
la “Anotimpuri”, nu se duc in țară 
mai ales că unii dintre ei au avut le- 
gături destul de strânse cu cei ce ne 
sugrumă Neamul? (Dl Basil Muntea- 
nu (profesorul), a publicat un articol 
in revista comunistă de la Paris 
“France- Roumanie”, iar d! Amăriuţei 
a luat bursă de la Petru Groza.) 





Lumina, anul VI!l, Decembrie 


1954 


Românii din Iugoslavia sunt cei 
mai pulin cunoscuți şi, am putea 
spune, nota a fost dată chiar de ofi- 
cialitatea românească care, intre cele 
două războaie mondiale, pentru a nu 
aduce nici o umbră alianței cu vecina 
de la Sud, i-a lăsat in uitare. Dar 
dacă Românii din Patria-Mamă s'au 
desinteresat de ei şi cu toate că au- 
toritățile iugoslave au fost destul de 
Sgăâreite în acordarea de libertăți mi- 
norității româneşti ei, Românii din 
Iugoslavia, nu s'au desinteresat de 
Jraţii lor de la Nord. 

Intâmplarea a făcut să-mi cadă in 
mână o revistă literară a acestor Ro- 
mâni. “Lumina” este în al nouălea an 
de apariție şi-după cât: se pare-a 
avut şi are o apariție regulată. Am 
citit-o dela inceput la sfârşit şi am 
avut impresia că mă ajlu în fața 
unei reviste ce apă îmainte de 

ca z 


















viste este curat românească, în afară 
de unele mici, foarte mici greşeli, 
este limba ce se întâlnea în revistele 
din țară sau care se intâlneşte în 
revistele exilului nostru. Am notat 
dintr'o traducere dintr'un scriitor 
iugoslav, o mulțime de neologisme: 
rondouri, exală, injectată, pedante- 
rie, tenebre, semiobsturitate, relazea- 
ză, edificiu, estompează, etc. Cum 
traducerea a fost făcută dintr'o lim- 
bă slavă, nu se poate presupune că 
aceste neologisme se datoresc unei 
influențe din scriitorul tradus ci din 
alții şi e normal să credem că aceas- 
ta vine dela scriitorii români moder- 
ate pentru ca această influență să 
devină atât de puternică, se presu- 
pune că scriitorii români moderni nu 
au Jost numai cunoscuți de fraţii 
pir din Iugoslavia ci și aprofun- 
"dați. 


Din poemele publicate în acest nu- 
măr se poate remarca influența poe- 
ților români şi în una in special, 
“Ploae” de Mihai Avramescu, redac- 
torul revistei, acea a lui Bacovia este 
de necontestat: 


“Ploae, 

ploae pe mirişti, 
Ploae pe grilajul mut, 
ploae pe acoperișuri, 
în răsărit şi în apus, 
pe alături, € 
in fumul livid din hogeaguri 

pe sunetul trompetei din cazarmă, 
pe aşteptarea mea... 

Ceaţa s'a lipit de uşa unde te aştept.” 


“Ploae epigramatică în comparti- 
mentul de a treia” de Sima Petrovici, 
me arată o glumeaţă intrecere epi- 
gramatică în timpul unei călătorii 
cu trenul, intrecere care ar fi putut 
Joarte bine să se petreacă altăda- 
tă şi intre Românii din Patria-Mamă, 
iar bucata cea mai reuşită, pe care 
o reproducem: 


“Am plecat şi eu la mare 
Fără bani, fără mâncare; 
Salvarea e pentru mine, 
De-oi găsi o babă bine.”, 


me arată că această intrecere epi- 
gramatică ar ji putut foarte bine 
acea loc, şi între Românii din exil 
în special intre cei stabilăți la Paris. 

Românii care scot revista “Lumi- 
ma” la Vărseţ, cunosc pe Bolliac, pe 
Gheorghe din Moldova, pe Traian 
Demetrescu, Gheorghe Adamescu, 
Grigore Alezandrescu, Vasile Aleran- 





dri, Tudor Arghezi, Bacovia, Caragia- 
le Ion, Caragiale Matei, Vasile Câr- 
Iova, Gheorghe Coşbuc, Ion Creangă, 
Delavrancea, Depărăţeanu, Victor Ej- 
timiu, Mihail Eminescu, Gherea. Ma- 
cedonski, Maiorescu, Tudor  Muşă- 
tescu, Nicoleanu, Perpessicius, Ştefun 
Petică, Victor Ion Popa, Carmen Syl- 
va, Văcăreşti, Vlahuţă, Duiliu Zam- 
Jirescu, care in numerele revistei din 
anul 1954, au Jost comentaţi sau ci- 
taţi, adică, in rezumat, runosc toată 
producția literară românească, de la 
inceputuri pănă in timpurile cele 
mai noi. 

Ar Ji bine dacă redactorii revistei 
“Lumina” ar cîuta să stabilească re- 
laţii de schimb cu publicațiile romă- 
neşti ce apar in exil şi chiar să ceară 
colaborarea condeelor românești des- 
țârate. pe care “Lumina” le-ar socoti 
necesare. 

Dar viața românească din Banatul 
iugoslav nu se reduce la revista -Lu- 
mina”, Se găseşte o tipograjie numi- 
lă româneşte -Libertatea”, se găsesc 
ziare româneşti şi- ceiace era mai 
puțin de aşteptat-, a casă de editură, 
care editează cărți româneşti, litera- 
re, istorice, ştiinţifice, sau de şcoală 
aritmetici, cărţi de citire, de geogra- 
Jie, de muzică, etc. 


Catotea Luminii, Soo Poolo- 
Brazil'a-Anul |, No. 1] 


Publicaţiile româneşti, în special 
cele literare, au deobiceiu o viaţă 
foarte grea. Apar cu incredere, unele 
cu ifose, cu speranța cd vor găsi spri- 
jin in pribegii români, dar după un 
timp-mai lung sau mai scurt-incep 
să dea semne de oboseală. Cele mai 
multe mor în indiferența totală a exi- 
lului românesc şi-din nefericire-fără 
să lase nici o urmă şi chiar nici un 
regret. Dar, jenomenul acesta depri- 
mant, işi are corespondentul lui re- 
confortant: în locul revistelor de- 
Juncte, apar altele noi, de cele mai 
multe ori numărul publicațiilor noi 


apărute, depăşeşte pe cel al celor de- 





cedate. x îi 3 
Şi-a dat sufletul “Luceaţărul”, 


şi “Exil”. A dispărut “Exil”, i-au luat 
locul “Caete de dor” şi “Carpaţii”. 
Pace impresia acuma că revista de 
metafizică şi poezie dela Paris, e pe 
patul de moarte—nu i s'a comunicat 
încă oficial decesul—, şi au şi apărut 
două reviste noi: “Anotimpuri” des- 
pre care am vorbit deja şi “Cetatea 
luminii”, Nimeni nu trebuie să se aş- 
tepte ca noi dela “Carpaţii” să ne bu- 
curăm de decesul sau agonia “Caete- 
lor de dor”. In primul rând pentru- 
că spiritul nostru inclinat spre pole- 
mică nu merge până la a ne bucura 
de moartea sau agonia unui confrate, 
in al doilea rând pentrucă—mai de- 
vreme sau mai târziu—şi “Carpaţii” 
vor avea aceiaşi soartă. Deaceia nu ne 
vom bucura la decesul “Anotimpuri- 
lor” indiferent dacă acest deces va 
surveni inaintea sau după cel al 
“Carpaților”, ci din contra, ne vom 
intrista. Ne bucură apariția *Anotim- 
purilor”, în aceiaşi măsură în care 
me bucură apariția “Cetăţii luminii”. 

Numârul prim al revistei de la Sâo 
Paolo, prezintă defectele contrarii ce- 
lor semnalate în “Anotimpuri”. Fra- 
zele grandilocvente, patriotismul stri- 
dent, potrivit intr'un cuvânt de înce- 

ut, devine supărător când el se repe- 
fa prea des. Socotim apoi că dispro- 
porția intre materialul nou şi repro- 
ducerile din scriitorii decedați sau în 
viață, este prea mare. Dar “Cetatea 
luminii” este la primul număr şi de- 
sigur aceste defecte vor dispărea in 
numerele următoare. In acest număr 
se redau frumoase pagini din: Nae 
Ionescu, Grigore Nandriş, Radu Gyr, 
Eminescu, Bălcescu, Eliade, Busuto- 
ceanu, Buescu, Arghezi, Cotruş, Go- 
ga, Vasile Militaru, Coşbuc, Mateevi- 
ci, etc., şi colaborează Amos de pe 
Nistru, D. Paulescu, Ion Ţolescu, Du- 
mitru Mărgineanu, Toma Jalbă, Că- 
tălina Negură, Tudor Crişan, Proj. 
G. Dănulescu şi D. Dorneanu. : 

Urăm_ confratelui “Cetatea Lumi- 
mii” o viață cât mai lungă şi căt mai 
lipsită de griji. 








Caminul, Sao Paolo, Brazilia. 


Modesta şi mai ales Hprita de pre- 
tenție revistă “Căminul”, aduce în 
ultimul număr colaborarea unui nume 
mou: Nicolae Teban. Dl Teban, “Moş 
Teban” pentru cei care-i sunt prie- 
teni și chiar pentru cei care nu-i 
sunt, intră în literatură Jără să ceară 
voie dela nimeni, fără un certiicat 








eliberat de cei cari se ocupă cu ase- 
menea treburi in exilul nostru. 

DI Teban debutează târziu, foarte 
tărziu; are peste 50 de ani. Nu ştim 
dacă l-a sfătuit cineva sau ideia 
aceasta a pornit de la el. Dacă l-a 
sfătuit cineva, cel care a făcut-o, 
bine a făcut, iar dacă ideia a pornit 
de la el e şi mai bine, căci *Moş Te- 
ban” are taleni 

S'ar părea că ultima ipoteză e cea 
adevărată căci ghiluşul Moș Teban 
scria recent unui prieten: “Dragă, tu 
ştii, eu nu am prea multă carte, dar 
imi place să citesc, iubesc cartea. Şi 
am căutat să citesc şi eu ce scriu 
“domnii cei mari” din amăritul nos- 
tru exil. Şi n'am înțeles nimic. Deşi- 
gur domnii aceştia sunt prea savanți 
pentru tărtăcuța mea cheală. Şi cum 
majoritatea pribegilor nu sunt sa- 
vanți, mam hotărit să scriu eu ceva 
pe Înţelesul celor mulţi”. 

Când am citit scrisoarea, am zâm- 
bit. Moşul era aşa cum îl ştiam: op- 
timist, vesel, ghiduș. Şi tot aşa l-am 
găsit in paginile *Câminului”. In 
Jond, poate aici este secretul succesu- 
lui lui Moş Teban: citindu-l, ai impre- 
sia că stai de vorbă cu el, atunci 
când s'a pus să scrie a rămas sim- 
plu, senin, a scris ca şi cum ar po- 
vesti unor prieteni, la un pahar de 
vin, Nu se intâlneşte sforțarea, cris- 
parea celor care scriu cu gândul de 
e deveni scriitori. Şi adevărata cheie 
a succesului, credem noi, constă în 
sinceritatea, marea lui sinceritate. O 
sinceritate egalată in literatura noas- 
tră doar de Crevedia. 

Asupra cărții “Prigoana cea mare”, 
vom reveni cu o amplă cronică, dacă 
imprejurările ne-o vor permite 


A. R. C. Montreal, Canadă 


Revista “Asociației Românilor din 
Canada” s'a echimbat mult de când 
e redactată de dl prof. Sultana. Nu 
cunoaştem situația locală, dar in 
principiu suntem pentru o redactare 
integrală in limba română. 

Im ultimele numere s'a remarcat 
colaborarea dlui Ion Țăranu. Un alt 
scriitor produs al exilului. Şi de real 
talent. Un talent care e trecut sub 
tăcere. Nici Ion Țăranu n'a făcut te- 
memnelile de rigoare pentru a fi pri- 

it în tagmă. Aceasta nu-l împiedică 

















7] act TI c 
bule în proză. In ultimul număr ti 
biciuieşte pe comunişti, în penulti- 
mul pe proprii lui prieteni, Şi din. 
bula din penultimul numâr se dega. 

o profundă amăriciune. A fost oare 
înțeleasă fabula dlui Țăranu? Ne în- 
doim. Căci fabulele au un defect: 
tocmai cei pe care autorul ar voi să-i 
biciuiască, râd în pumni; sunt con- 
vinşi că cei biciuiți sunt “ceilalți”. 




































CONCURSUL 
DE 
NUVELA 


* Revista “Carpaţii”, reluând o 
veche ideie a comitelului de re- 
dacţie, instituie, începând cu 
acest număr, un concurs de nu- 
velă. 

Manuscrisele vor trebui si fie 
bătute la maşină şi să nu depă- 
şească 4 pagini din revistă. Ele 
vor trebui trimise până la 15 
Aprilie 1956, cu menţiunea “con- 
cursul de nuvelă”. 

Acele pe care redacţia le va 
găsi bune, vor fi tipărite treptat 
în revistă. = 

Juriul de apreciere va fi for- 
mat din abonaţii revistei care, în 
plic, vor anunţa redacţiei titlul 
nuvelei pe care au aprecit-o mai 
mult. 

Nuvela care va avea cale mai 
multe voturi va fi premiată cu 
1.000 de pesete, a doua cu 750 de 
pesete şi treia cu 500 de pesete. 

Subiectul nuvelei trebuieşte să 
fie în legătură fie cu războiul nos- 
tru contra Rusiei sovietice, fie cu 
mişcarea de rezistență din ţară 
şi exil, fie cu situaţia dramatică 
a Românilor din ţară şi exil. 














CARPATII 


E PR! 


ALBUMUL MACEDO-ROMAN 


Memoriu prezentat sefilor de guverne si ministrilor 
afacerilor straine ai marilor puteri occidentale cu 
ocazia conferintei de la Geneva din lulie 1955 


Deşi nu intră in cadrul preocupă- 
rilor revistei noastre, totuşi, dat „und 
importanța momentului internaţio- 
ref creat de Conferința celor patru 
maâri puteri la Geneva, am crezut câ 
este bine să Jacem cunoscut cititon- 
lor textul integral al memoriului pe 
care Comunitatea Românilor din Spa- 
mia l-a adresat cu acest prilej con- 
Jerenţiarilor, memoriu demn, mâsu- 
rat şi, mai ales, lipsit de complexele 
de inferioritate şi culpabilitate. E o 
datone a noastră a tuturor cei din 
ajară, de a nu pierde nici un prilej 
pentru a cere dreptate pentru Nea- 
mul românesc. A 

ed. 


Popoarele oprimale de Rusia pun 

speranțele lor in Marile Puleri apă- 
râtoare ale principiilor care jormează 
armatura ideologică a NAȚIUNILOR 
UNIIE. 
Injelegem intenția Rusiei de a es- 
camola problema aşa ziselor State 
satelite, astfel ca ea să nu fie exza- 
minată la Conferința păcii din Ge- 
meva, dar credem cd este de datoria 
celor trei mari puteri democrate să 
nu consimtă la ratijicarea celei 7nai 
Hagrante violări a dreptului de auto- 
determinare. 

In raportul adresat de preşedinte- 
le Roosevelt Congresului, asupra 
Conjerinței de la Yalta (1 Martie 
1945), se afirmă ideia păcii “pe prin- 
cipiile sănătoase şi juste ale Cărţii 
Atlanticului, pe concepția demnită- 
ţii ființei umane şi pe garanția tole- 
ranței şi libertăţii religioase”. 

in acelaş raport al preşedintelui 
Roosevelt se preciza şi roiul celor 
trei națiuni puternice de a colabora 
=im timpul perioadei de nestabilitate 

incetarea ostilităţilor, pen- 












iona 
venirea la viața publică normală de 
alegerile libere ce trebuiau efectuate. 
„Dacă guvernul Rus ref 
fie adusă în d 


tient de 
şit In toate Statelor zise satelite 


te prin 
impunerea unor guverne care nu re- 


prezintă decât voința ocupantului. 
Contra acestei Pia a Eppeyaii 
mentelor luate de Rusia au protestat 
atât guvernul Statelor Unite (rapor- 
tul preşedintelui Truman către na- 
țiunea americană asupra conferinţei 
dela Postdam (9 August 1945) cât şi 
Ernest Bevin, secretarul de Stat la 
„ Aacerile externe engleze, in ezpo- 
Jăcut in ziua de 20 August 1945 
în Camera Comunelor. Deci, de la în- 
ceput, s'a observat intenția Rusiei de 
a impiedica poporul român să-şi ex- 
prime liber voința. 
Imn Conferința de la Moscova (16- 
26 Decembrie 1945) s'au stabilit ba- 
zele reorganizării guvernului român 
precum şi misiunea guvernului cons- 
tituit pe aceste baze: “un guvern ro- 
mân astfel constituit va trebui să 
declare că alegeri libere pe baza 
dreptului de vot, secret şi universal, 
vor avea loc în intervalul de timp cel 
mai scurt posibil”; +... guve: 7o- 
mân astfel reorganizat va trebui să 
dea asigurări în ceiace priveşte li- 
bertatea presei a religiei şi a intru- 
nirilor”. 





La reinoitele intervenții ale guver- 
nelor Statelor Unite şi Marei Brita- 
mii a răspuns primul ministru Groza 


timpus cu violență de Vichinsky) 


fat reinoitele asigurări că “alegeri 
bere şi Jără restricții vor avea loc 
bil, pe baza 
şi secret... 
„ "Guvernul a dat deasemeni toate asi- 
gurările in ceiace priveşte libertatea 
presei, a cuvântului, a religiei şi a 


„ deindată ce va fi 
scrutinului univers 


„ imtrunirilor”. 


Toate aceste asigurări erau date 
spre a câștiga timp şi a organiza cea 
„mai monstruoasă maşină de falsiţi- 

care a voinții poporului român. IA- 
„ Dertatea presei a fost suprimată de 

1aP prin cenzura efectivă ezercitată 

e icatul tipograjilor, prin mo- 

de a se distribui hârtia, prin sin- 
Șă rtorilor, prin controlul 


col; 








„ vzțretat 1 cspedlția Parelo. 
3 atea de intrunire a fost anu- 












lată prin folosirea bandelor armate 
organizate şi antrenale ca să impie- 
dice ca reprezentanţii partidelor de 
opoziție să ia cuvântul. Aceleaşi ban- 
de terorizau pe membrii acestor par- 
tide, spre a-i impiedica să ia parte 
la intruniri. 

Im notele remise guvernului provi- 
zoriu, prezidat de Petre Groza, de 
reprezentanții Statelor Unite şi Ma- 
rei Britanii (21 Mai, 28 Mai, 14 şi 20 
Iunie 1946) se menţionează toate 
violările săvârşite, cu scopul de a 
impiedica cu orice preț, ca poporul 
român să-şi exprime liber voinţa. 

Când toată gama violenţelor s'a do- 
vedit inoperantă, când guvernul im- 
pus de trupele ruseşti de ocupaţie s'a 
convins că secretul votului inlesneşte 
voinții naționale să se manifeste, el 
a recurs la falsificarea urnelor. In 
locul alegerilor libere s'au impus ca 
valabile, alegeri prefabricate. 

Toate actele acestor guverne, ins- 

talate sub protecţia baiontelor sovie- 
tice, sunt lovite de nulitate, Româ- 
nia n'a avut guverne legitime, ci nu- 
mai guverne de uzurpare. 
In momentul când cele patru mari 
puteri vor să examineze cauzele ten- 
siunii internaționale, spre a găsi so- 
luțiile adecvate unei destinderi in 
Europa, ele nu pot inlătura problema 
Statelor numite satelite. A reduce 
problema stării de adâncă neliniște 
de care se resimte azi Europa numai 
la Germania, este ceva mai mult de- 
cât o greşală, deoarece prin unifica- 
rea Germaniei şi stabilirea frontie- 
relor de Est se rezolvă numai parțial 
problema destinderii. Chiar U. R. S.S 
a admis să se efectueze alegeri libere 
în toată Germania, astfel ca poporul 
german să-şi manifeste voința. Ce 
argumente valabile se pot prezenta 
contra efectuării de alegeri libere şi 
n Statele zise satelite? 
























































Orice angdjament internațional . 


luat de unul din guvernele acestor 
State este nul de dreptu deoarece gu- 
presia voinj 


Poporul român nu cere decât drep- 
tul de a-şi designa reprezentanţii 
lui, imputerniciți să ia angajamente 
internaționale, să vorbească in nu- 
mele lui. 

Este oare această cerere indreptă- 
țită în contrazicere cu unul din prin- 
cipiile bazice a!e Chartei Naţiunilor 
Unite? Constituie această cerere o 
provocare? Amenință ordinea de 
Drept care vor sd o instaureze 
Naţiu Unite? 

Niciodată U. R. S. S. nu s'a incu- 
metat să nege dreptul de auto-de- 
terminare al popoarelor, chiar ma- 
reşalul Stalin sa simţit obligat să 
definească, in Noembrie 1942, scopu- 
vile de războiu ale puterilor aliate: 
“Coaliția anglo-ruso-americană ins- 
crie in programul său punctele ur- 
mătoare: abolirea pile iilor rasia- 
le, egalitatea in drepturi a tuturor 
popoarelor şi inviolabilitatea terito- 
riului lor; eliberarea națiunilor opri- 
mate şi restituirea suveranițății lor”, 

Poporul român cere, pe baza aces- 
tui program formulat de cel mai au- 
torizat reprezentant al Rusiei sovie- 
tice: RESTITUIREA SUVERANITĂ- 
ŢII NAȚIONALE. 

Revendicările poporului român se 
rezumă la următoarele 5 puncte: 

1) Retragerea trupelor sovietice 
de pe teritoriul României, conform 
angajamentelor formale luate de Ru- 
sia prin Tratatul de pace cu Romă- 


nia. Aceste angajamente nu pot fi 
anulate prin acorduri incheiate de 


Sovietici cu guvernele satelite. 
2) Retrocedarea provinciilor ro- 


mâneşti Basarabia şi Bucovina de 
Nord, anezate pe nedrept. de U.RS.S, 

3) Retragerea tuturor formațiilor 
politice și paramilitare sovietice ca 
si a tuturor organelor de control şi 


de imiztiune sovietică in administra- 
ţia românească. 


4) Restaurarea tuturor libertăţi- 
lor prevăzute de Charta Atlanticului. 
5) Pentru epoca de tranziție pănă 
la efectuarea alegerilor şi designarea 
Adunării Naţionale Constituante, să 





Anul acesta se implinesc 15 ani dela 
inființarea “Societăţii de cultură 
Macedo-Română. Pentru comemora- 
rea acestei date, Biblioteca română 
din Freiburg a luat inițiativa editării 
unui “Album Macedo-Român” lan- 
sând in acest scop un apel pe care-l 
reproducem în intregime la sfârşitul 
acestor rânduri. Noi cei grupaţi in 
jurul revisted *Carpaţii”, odată cu 
adeziunea noastră entusiastă, felici- 
im pe di prof. Virgil Mihăilescu, di 
rectorul aşezâmântului cultural ro- 
mânesc dela Freiburg, pentru iniția- 
tiva luată, care va evidenția odată 
mai mult solidaritatea noastră cu 
fraţii din munţii Pindului, a căror 
suferințe milenare le trăim astăzi şi 
noi Românii sub călcâiul sovietic, 


APE 


In cursul acestui an se implinesc 
15 de ani dela injiințarea Societăţii 
de Cultură Macedo-Română. Pentru 
comemorarea acestui important eve- 
niment cultural, Biblioteca Română 
a luat inițiativa editării unui Album 
Macedo-Român. 

Prin aceasta dorim a continua o 
tradiție inaugurată de istoricul V. A. 
Urechia, primul secretar al acestei 
Societăţi, în al cărui comitet figurau 
personalități culturale şi politice ca: 
Dumitru Brătianu, C. A. Rosetti, Prin- 
țul D. Ghica, Ion Câmpineanu, Dimi- 
trie Sturdza, Gheorghe Chițu, Vasile 
Alecsandri, Titu Maiorescu, Jacob, 
Negruzzi, etc. 

Cu acel prilej s'a editat—cum se 
ştie — cunoscutul Album Macedo Ro- 
mân la care au colaborat mai mulți 
învățați români şi străini, tratând 
diferite probleme ve plan istoric, et- 
nografic, linguistic, politic, religios, 
etcetera, in legătură cu fraţii noştri 
din Peninsula Balcanică. 

In acest scop, Biblioteca Română se 
adresează tuturor cărturarilor noştri 
din exil şi invățaţilor străini. priete- 


exercitarea normală a libi pu- 
blice, de care a fost lipsit a ani; 
să exercite, în cunoştinţă de cauză 
drepturile sale şi să-şi desemneze re- 
prezentanții săi in Adunarea naţio- 
nală constituantă. 

Deoarece poporul român, supus 
unui regim de opresiune nu are po- 
sibilitatea de a-şi spune cuvântul, ne 
revine nouă, exilaţii, datoria de a 
prezenta celor trei Mari puteri, cam- 
pionii Chărţii Atlanticului, revendi- 
cările Națiunii noastre. 

Aceste revendicări, expuse in cele 
cinci puncte de mai sus, nu sunt în 
contradicție cu Charta Naţiunilor 
Unite şi acceptarea lor ar face im- 
posibile rătăcirile actualelor guverne 
ale țărilor situate dincolo de cortina 
de fier, cari constituie flagrante vio- 
tări ale Chartei susmenţionate. 

Noi suntem convinşi că servind 
cauza atât de dreaptă a naţiei noas- 
AR servim în acelaș timp cauza 


Lăsarea acestor probleme in sar- 
cina istoriei, in afară de faptul că ar 
sdruncina increderea O praz, In 
principiile apărate de puterile demo- 
crate şi care sunt la baza Naţiunilor 
Unite, ar conduce deasemeni in 
Jatal la un impas: popoarele care se 
găsesc dincolo de cortina de fier, 
simțindu-se părăşite, işi vor pierde 
toată puterea de rezistență şi se vor 
confunda cu timpul, in mod siv, 
in masa informă a Rusiei sovietice. 
Căci timpul nu lucrează în favoarea 
libertăţii in cadrul Statelor de struc- 
tură nirict polijlenaaacă Această fu- 
ziune va ri forța Sovietelor într'o 
proporție, din punct de vedere nu- 
meric de 60 %, din punct de vedere 
calitativ aportul fiind mult mai ri- 
dicat. Sau părăsirea de către Marile 
puteri atice va crea o stare 
de disperare de aşa natură, incât ea 
va Jace inelicace orice acord Incheiat 
pe baza statuquo-ului intre Occident 
şi U. R. S. S. Această stare de agita- 
ție manifestațiile insurecționale 
inerente, vor pune în cele din urmă 
in pericol Pacea in Europa. 


Madrid, 30 Iunie 1955. 









ni ai Neamului Românesc, care ne-au 
mărturisit în mod atât de impresio- 
nant marele lor interes pentru pro- 
blemele noastre naționale, solicitân- 
du-le prețioasa colaborare la acest 
Album. 

Atât alegerea subiectului cât şi in- 
tinderea lui in tratare, rămân la 
rapa ecăruia dintre colabora- 
ori. 

Ne place să credem câ apelul aces- 
ta va găsi ecoul dorit in inimile com- 
patrioților noştri. Aceasta cu atăt 
mai mult cu cât, in actualele impre- 
juări vitrege, asemenea colaborâni za 
constitui şi un semn de solidaritate 
națională—așa cum ştiau să o mani- 
Jeste şi inaintaşii noştri—jaţă de cea 
mai răzleaţă ramură a neamului nos- 
tru, ramură care, in ciuda indepâr- 
tării ei de leagănul românesc, a ştiut 
să-şi păstreze simţirea şi ființa in- 


Pap 
Adeziunile le această inițiativă pre- 
cum şi colaborările oferite se vor tri- 
mite la direcția Bibliotecii Române 
din Freiburg. Numele participanților 
Şi oalobota seat zor, ji publicate in 
a onoare al Albumul! - 
do-Romăn. zau 
Biblioteca Română din Freiburg 
!Germania), 


O istorie a literaturii romane 
in italieneste 


La Florenţa, in minunatul oraş al 
Renaşterii şi al lui Dante Alighieri, a 
apârut decurând, în Editura Sansoni, 
o splendidă Istorie a Literaturii Ro- 
mâne, al cârei autor este profesorul 
Pai Lupi dela Universitatea din Mi- 
an0. 


Lam cunoscut pe acest pasionat 
cărturar italian, în anul 1929, în tu- 
multoasa capitala a Lombardiei şi am 
Jost cu sufletul mereu alăturea de el 
in anii când a inceput să-şi adân- 
cească ewmogtintele- despre limba şi 
literatura româna; studiului - cărora 
projesorul Lupi i sa dedicat cu o 
Tâvnă şi energie mai p 









o samă. 
cazul tr 1916 
cu, in 1916 ia Predeal in rdz- 
boiul nostru de intregire. 

Mam bucurat din toata inima de 
sprinteneala de minte cu care îşi in- 
sugea tainele limbii noastre şi de fa- 
miliarizarea lui cu problemele romă- 
neşti în toate câmpurile de activitate 
speriată A Jost, în mai multe rân- 

uri, oaspe al României de ieri, la 
Universitatea de vară dela Valenii- 
de-Munte, unde a avut norocul să-l 
cunoască de aproape pe profesorul 
Nicolae Iorga, care la onorat cu ma- 
rea lui prețuire şi prietenie. In tim- 
pul călătoriilor in țara noastră, a avut 
prilejul să ia contact cu cei mai de 









samă scriitori ai noştri, acumulând . 


un imens material documentar, pe 
baza căruia a construit dealungul 
anilor această monumentală “Istorie 
a literaturii române”, pe care ni-o dă- 
rueşte acum, in condiții tipografice 
Ec opal „ în cele mai tragice zile 
ex SUE neamului nostru pe pă- 
nt. 

Cartea aceasta a profesorului Lupi, 
scrisă într o limbă de mare prestigiu 
şi răspândire, ne soseşte ca un sol de 
bine şi ca o mare mângăiere Intre, 
mulțimile de amărăciuni cu cari ne 
macină, de atăția ani, destărarea. 

In incrucişarea de propagande a ul- 
timului războiu mondial, profesorul 
Lupi a dus in presa italiană o vigu- 
roasă campanie în favoarea inti 
îi Areta Toti fa 
cațiva ani a e ș 
ME al “Gramatică a limbii româ- 
ne”, primită cu unanime elogii de că- 
tre cărturarii specialişti in materie. 

In timpul rasboiului, profesorul 
Lupi a publicat, subt titlul “-Emines- 
cu şi Bequer”, un frumos şi cuprin- 
zător studiu in revista “Horizonte”, 
din Madrid, subliniind Inrudirea 
jetescă intre aceşti doi mari poeți 
neolatini: Pe bine şi pe râu, prafeso- 
rul ne-a fost şi ne-a râmas prieten 
prețios şi statornic, care a pacetluit 
cu cai sase o legătură care va 
infrunta tim; = 
LR dintre noi ar putea să-i mul- 

(Urmează în pag. 20.) 














































n 


able e 
fi 








20 


CARPATII 





precum se cuvine acestui 
levotat prieten italian, pentru lucra- 
rea “Istoria Literaturii Române”, în 
care a închis, an de an, atâtea cunoş- 

, atâta maestrie şi atâtea oste- 


Neamul românesc ingenunchiat şi 
despoiat de toate bunurile lui mate- 
riale şi spirituale, nu se poate ridica 
să-i mulțumească prietenului de zile 

le, care şi-a inchinat viața stu- 

ind comorile noastre literare şi 
dând dovezi despre ele în lume, în 
graiul de diamant al marei noastre 
surori Italia. 

Imi permit să-i mulțumesc eu, in 
numele tuturora, după ce i-am fost 
alături în anii frumoşi când Jăcea 
primii paşi spre inima şi spre como- 
rile cele mai nebănuite ale literaturii 
moastre poporale şi culte. 

Spre Ferrara leagenului tău şi spre 
Milanul nobilelor tale osteneli, iţi tri- 
mit, pretene Gino Lupi, recunoştinţa 
mea de Român, câruia împărăția 
beznelor n'a ajuns să-i pună câluş la 
pure a.C 


* O Jrumoasă realizare românească 
mi se semnalează din Trieste. Este 
vorba de şcoala românească de sub 
conducerea dlui învățător Gh. Ilones- 
cu. Aceasta şcoală a dat o reușită ser- 
bare de Crăciun şi o alta la 24 Ianua- 
rie. Programul serbării de Crăciun a 
Jost urmâtorul: Conferința dlui în- 
vățător Ionescu cu subiectul: Sâr- 





Ionescu Lâvinel, recitând. 


bătorirea Naşterii în pribegie; Ru- 
vă 1 i 
iza enițe: tă de Iosif 
căianu; Tricolorul, de Civrian Po- 
“mumbescu, cor; Limba noastră, poe- 
zie de Mateevici, recitată de elevul 
Ionescu Florin; Dai şi dai, poezie de 
Aron Cotruş, citită de C. Gavril, care 
mai citeşte şi un fragment din Cân- 
tarea României de Alecu Russo; Bă- 
trânii, de Octaviar. Goga şi Munte, 
munte, brad frumos, cântate de Flo- 
rian Bohus, Doina, de Mihail Emines- 
cu, recitată de elevul Sava Alezan- 
dru; Deşteaptă-te române, cor; Uni- 
a, de P. Dulfu, recitată de elevul 
Victor Lăscăianu; Alunelul şi Hora de 
la Bălți, jucate de elevii şcolii; DI 
Ionescu execută la acordeon cât 
arii româneşti; Crăciunul pribegiei, 
de N. S. Govora, este recitată 
elevul Lavinel Ionescu. aie 
mat, di Gissepe Nardela, îmbrăţișea- 
păzea şi-i dă 500 de lire); O, ce 
ad frumos, 


tui program 

i mdiator 

mulumiri elevilor, pă- 

rinților şi tuturor acelor ce au ci - 

moral sau materia! la succesul 

obținut de şcoala românească din 

Trieste. 

ei 2, Toronto: Ontario, sa  creial, o 

casă națională, graţie inului 

acordat de Parohia românească or- 
todoză din acel oraş. 

Această casă 

„bări cu ocazia N: i Mântuitorului, 

Anului nou, Unirea Bucovinei, Unirea 

Ardealului şi Unirea Principatelor. 

La aceste serbări şi-au dat concursal 

elevii penale de pe lângă Biserică 

(duda existența acestei şcoli), 

care, jrumos îmbrăcați în costume 

, au jucat dansurile noastre 

:, au cântat şi recitat. Şi-au 

dat concursul şi cei âni, rea- 











Românilor 
vomânesti în acel zi erita. să fi 
n oraş. e 
semnalată armonia A ME să dom- 
mească printre Români de acolo... 
= In Gary-Indiana, s'a reali- 
“Comitetul român social 


E. O 1 RI 


dior Prof. C. Bârsan şi Nicolae Novac 
Programele sunt alcătuite din confe- 

rințe, ştiri din Patria martirizată şi 
muzică românească. In cadrul aces- 

tor emisiuni, au conferențiat până 
acum, Părintele Eugen Lazăr de la 

Biserica ortodoră română *Pogorirea 

Duhului Sfânt” din Gary, Părintele 
George Mureşanu de la Bisericile 
greco-catolice *Sfântul Nicolae” și 

“Sfântul Dumit-u” din East Chicago, 
di Prof. Vasile Măârsan şi di Nicola 
Novac. Programele, foarte bine alcă- 
tuite, sunt urmărite cu viu interes de 
intreaga colonie românească din re- 
giunea QGary-Chicago, care sprijină 
cu entusiasm această realizare romă- 
nească. 

Ceiace este interesant de semnalat, 
este Japtul că acest entusiasm romă- 
mesc merge până la contribuirea la 
plata acestor emisiuni, ceiace este 
Joarte... foarte mult. Şi mai este in- 
teresant de semnalat faptul că la 
această realizare contribuie Românii 
vechi şi noi, ortodozxi şi greco-cato- 
lici, ceiace este... incă şi mai mult 
* Intre 29 Mai şi 1 Iunie 1955 a avut 
loc la Madrid, sub patronajul “Insti- 
tului național al cărții spaniole”, săr- 
bătorirea naţională a carţii. 

Printre alte manifestări culturale, 
a fost organizată cu acest prilej o 
expoziție a cărții. 

im peste o sută de pavilioane spe- 
cial amanajate pe cea mai Jrumoasă 
arteră a.Madridului “Passeo de Re- 
coletos”, Institutul național al cărti, 
Institutul de cultură hispanică, Ins- 
titulele oficiale de editură, casele 

articulare de editură şi marile li- 
rării, au expus lucrările lor şi ope- 
rele de valoare universală aie cultu- 
rii spaniole. 

Editura “Carpaţii”, prin străduin- 
țele dlui Aron Cotruş, a obținut pen- 
tru România dreptul de a participa la 
această expoziție, singura participare 
străină dealtfel, în scopul de ară- 
ta lumii efortul cultural al exilului 
nostru. 

Au fost expuse, pe lângă lucrările 
editurii “Carpaţii” toate lucrările şi 
revistele tipărite de Români în diver- 
sele țări pe unde i-a aruncat soarta, 
standul românesc bucurâdu-se de o 













cumpărat cărțile româneşti, cu toate 
că nu ne cunoşteau limba, din sim- 
patie şi solidaritate cu sora latină as- 
tăzi in robie. 
N 


s.G 





* Se apropie judecarea celor cinci 
Români, cari prin acțiunea lor au 
atras atenția lumii intregi asupra 
cauzei româneşti. Aceasta le-a fost 
şi intenția dar cauza a ieşit de mult 
din 7natca strâmtă a iunii noastre 
şi a devenit patrimoniul comun al 
tuturor popoarelor incleştate in lup- 
ta contra comunismului. Dăm ma: 
jos două exemple: 

Ailăm de la Wishington că “The 
Foundation to Defeat Communism” 
de sub preşidenția Dnei Luisa Gun- 
ther-o instituție particulară sprijini- 
tă de Jruntaşii politici şi oamenii 
conştienţi din toate domeniile vieţii 
americane, se găteşte să vină în 
ajutorul celor dela Berna. Are înfiin- 
țată o secţie specială pentru cazul 
dela Berna, prin care va trimite la 
fața locului jurişti celebri să-i apere, 
ziarişti şi reporteri abili, care să 
trâmbițeze rul în toată lumea, 
unii prin pana lor ascuțită şi alții pe 
calea undelor, plus o echipă de ci- 
meaşti care să eternizeze momentul 
istoric pe peliculă. După părerea 
lor, procesul Românilor la Berna 
va avea un răsunet internaţional 
mult mai mare decât însuşi procesul 
Kravcenko. De pe malul celălat al At- 
lanticului, 


i, din insula Albion-Anglia- - 


ni se anunţă alți prieteni şi camarazi 
de luptă. 

Asociația Polonezilor din Anglia a 
colectat suma de 2.000 lire, pentru 
apărarea Jraţilor re ini dela Berna. 

Aceştia ne sunt prietenii care ne- 
au ajutat la nevoie. 

r M. HOJB. 


* DI N. S. Govora nu mai face parte 
din redacția revistei “Carpaţii”. 
* DI Ciorânescu este un scriitor foar- 
te fecund. In ezil a publicat două car- 
ți de versuri şi o dramă, toate in Edi- 
tura “Fundațiilor Regale”. i 

Nu am avut noroc să văd nici una. 
Am căutat in publicaţiile româneşti 
un ecou al acestor interesante cărți- 
interesante, de moment ce Fundaj 
Regale au găsit necesar să le publi- 
ce—şi am rămas desamăgit. Despre 
poeziile dlui Ciorănescu, am t 
doar o recenzie de căteva rânduri 
paie de entusiasm, în “România 
viitoare”, revistă a Tineretului Naţio- 
nal-Țărănesc, grupare politică romă- 


nească în care dl Ciorănescu e mem- 
bru marcant. In alte doua trei publi- 
cații româneşti, am găsit doar o sim- 
plă semnalare. Faptul că nici priete- 
nii politici ai diui Ciorănescu nu au 
fost capabili să scrie câteva rânduri 
entusiaste despre “poeziile” tânăru 
lui editat de Fundaţii, ni se pare foar- 
te semnificativ 

Recent Pundaţiile Regale i-au pu 
blicat dlui Ciorănescu o “dramă”, în 
titulată *Don Carlos la Viana”. Nici 
pe aceasta nu am avut norocul so 
văd, dl Ciorănescu fiind, se pare, un 
scriitor foarte confidenţial. Am intăl 
nit însă o recenzie in “Anotimpuri” 
revistă la care dl Ciorănescu este co 
laborator şi din al cârei cerc face 
parte. Deci o recenzie în care priete- 
nia şi-a spus şi ea cuvântul, Cităm 

“AstJel spus, reproşâm dlui Al. Cio- 
rănescu alinitățile sale literare, iar 
lui Don Carlos mustul de trandafiri 
care-i curge prin vine şi care nu vrea 
sa fiarbă Dacă piesa dlui Al. Cio 
rămescu sar reprezenta, am părăsi 
sala de spectacol după două ore, în 
tristați şi noi... Păcat c& intră Don 
Fernando cu istoria lui de viol (şi ex 
punerea psichologicâ). Păcat şi de 
marioneta de Don Juan”. Pacat, 
adăogăm noi, de banii cheltuiţi de 
Fundaţiile Regale, mai ales că e vor 
ba de banii Țării! 
* Salutăm cu plăcere venirea ca re 
dactor la ziarul “Solia” a părinte 
lui George Preda, pe care-l cunoaş- 
tem ca un preot cu dragoste de carte 
cunoscător projund al tuturor pro- 
blemelor ce se pun la redactarea unui 
ziar religios. 

N.S.G 















O supra aglomerare de lucru a ti- 
pogral ej care tipăreşte revista noas- 
tră, precum şi propiile noastre greu- 
tăți materiale, ne-au intârziat apa- 
riția. 

Numărul prezent incheie primul an 
de existență și face primul pas în cel 
de a! doilea. Obligaţi. din motivele ex- 
puse mai sus, a grupa trei numere in 
unul, vom cduta totuşi ca nu 
tota! al paginilor unui an să fie de 12, 
aşa cum am anunțat inițial, malo- 
rând de fiecare numărul revis- 
tei cu 48 sau 12 pagini 

Nâdăjduin ca aceste dificultăți să 
fie definitiv inlăturate in cursul aces- 
tui an şi ca revista să apară regulat, 
odată la două luni. Pentru atingerea 
acestui rezultat este nevoie insă şi de 
ajutorul Dvoastră al tuturor, fie de- 
terminând şi alți compatrioți cu care 
veniți in contact să se aboneze 'a re- 
vistă, fie trimițând anticipat abona- 
mentul pe anul in curs. 

Grija cu care până acum am inde- 
plinti obligațiile luate față de spriji- 
nitorii noştri. indeplinind programul 
anunțat, sunt chezâşie pentru cei cari 
ar putea fi ispitiți să pună la indoia- 
ld cinstea şi bunele noastre intenţii 

In acest scop, cej care sunt în res- 
tanță cu plata abonamentului, pre- 
cum şi acei cari vor să trimită abo- 
namentul ve anul al doilea, sunt su- 
gaţi sa trimita banii la următoarele 
adrese: Franța: Dl Eugen Băilă, 5, 
rue de Sazieres, Colombes-Seine; Ger- 
mania: Dna Cornelia Veleanu: bei 
Frau Lemke, Herresbachstrasse, 21, 
Diisseldor]; Argentina: DI Miguel Fle- 
seru, calle Besares, 2.851, Buenos Ai 
res; Canada, Statele Unite şi Austra- 
lia prin cec bancar; pentru celelalte 
țări se va stabili prin corespondență 
| modul de efectuare a plăţii. 









Studiul lucrărilor lu Căminul cultural Mogu-Marin. 





EDITURA «CARPATI» ANUNTA 


AU APARUT: 


Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I şi II, 
fiecare vol. 2 dol. U. S. A. 

Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol III şi IV, 
fiecare vol. 2,50 dol. U. S.A. 

Istoria Literaturii române de D. Murăraşu, vol. I 
şi II, fiecare volum 3 dolari U. S. A. 

Rapsodia Iberică de Aron Cotruş, 1 dol. U. S. A- 

România, broşură ilustrată (în limba franceză), 25 


cenți U. S. A. 


Naționalismul lui Eminescu, de D. Murăraşu, 3 do- 


lari U.S.A. 


Poeme fără ţară de V. Posteucă, N. Novac şi N. S. 


Govora, 2 dol. U. S.A. 


Toate volumele se găsex si în editie numerotată, 
legată în piele, costul unui volum 10 dol. 


SUB TIPAR: 


Poveşti de Ion Creangă, un volum bogat ilustrat şi 
luxos editat, 4 dolari U. S. A. 
Dacia de Vasile Pârvan, 2 dolari U. S. A. 


VOR APARE: 


Istoria Presei româneşti de Pamfil Şeicaru. 





CARPATII 


Revistă Culturală 


Director: ARON COTRUS 


Redactor: TRAIAN POPESCU 


—————— 


Redactia şi Administraţia: 
Cale Vilanueva, 43, Madrid. 


Abonamente: 


Anbal: 5 dol. U.S.A. 
6 luni: 3 dol. U.S.A 


„6 
ES MANUSCRITO.—MARSIEGA, S. A.