Carpatii anul IV, nr. 21, 10 sept. 1957

- 
ANUL IV No. 21 
ă MW Septembrie 1987 
f » 
> 








Director: 
: Aro Cotras REVISTA CULTURALA 
Redactor: Traian P 
opescu 











SUNT PATRUZECI DE ANI DE ATUNCI 
Marasesti 6 August 1917 






ENTRU nouile generaţii, Mărăşti, Mără De la Jiu Tro! cut re fă 
3 P la tuş am fă 
şeşti, Cogn a, Ciregoaia, Târgu-Ocna tele noastre cotropite de periei i pizirid para A 8 








mai să cunoaștem pe ţăranul româ 
a mân, dar să i! 
ei ol peer a a arte e pă 





















sunt pagini de glorioasă istorie; pen gâierea unei victorii. Cin 
tru noi, însă, cari am trăi Isi : orii. Cine poate bănui cât eroism se ţii lui morale că Z 
De intensitate pe II sai Sep a eipeate ci Aa Age ine re e ini- Atunci sie pe arti a polii: că tis 
tă, sunt mi rma! i A ;. raporturile rămân de ţărani; tul lui = ică a naţiei noast 
lupt Gmente din șiaţa Permanent aceleaşi în tot timpul unei retrageri: inami- păr Are ra ai peris AD) fraze, fără de- 
xeasca mai râul 







noastră, momente unice. Incei cul i ă 
rcăm, este sigur că te va da peste cap şi i â 
o opui nu ari A ue şi rezistenţa pe care cu sânge rece. Temj a 3 

- de Eur că = ad pe ai iar tu eşti tot atât lui român înfruntă peron bul goli (i gti a 
i-am trăit i - ţii ca să ocupi noui poziţii foloseşti întunericul nop-  €redinţi în dreptatea izbânditoare LII a sai e 
existenți aie monotonă a umei Zori poposeam; fără un Pap piane oa pi taă Fi za pene sr ăuli pari si paie SE E vine pe apei 10 cau = 

- ocre, cenușii. Ni ce; ă să Fi 9 „ în- asupra ei puhoi poza 
că numai atunci, pe eta e d e PE erat 0 a im tranșee, ştiind, totuş, că nu ne vor fo- — 7istă, srietoane nEoEpă, piere 30 această mei, 
trăit, numai acele momente sunt ei ag Mimic. ina Pârițur cm gini întremătoare ae a Ce, Abt za Ara ES 
a eoptiințe Dee ai pe Aa înaintării ai umilitor decăt neputința. de a, te împotrivi | Ghinuit de durere, de umilință. E ee eee 
, , pitoare a inamicului; ştii că satele, ora- ee ei să mai întârziem înaintarea iaca ee > 
țărani; în urma noastră lăsam satele în care rămâneau 


ti, Coşna, Cireşoaia, Târgu-Ocna.. a pe care le laşi în urmă vor intra în stăpânirea lui 
e m Re î o a â c i A 
A ragerea a continuat, demoralizantă, istovitoare, fără țărani. în oraşe erau fii sau nepoți de ţărani și îi 
rea experienţa milenară a neamului ca o între- 
rezervă morală a vremurilor de restriste 


putinţa de a infiripa cel puţin o iluzie dătătoare de spe- 
ici reLrapeL ea IL 












































zanţe pentru viitor. Numai că aceste rezistenți. efemere 


i în 
iitară şi 
ură a răsboiului, porneam în 
sufletului nostru se înfigea 












în patetica avent 
„In adâncurile 





care nimeni nu avea curajul s'o 
mai întoarce? Impresionant ges- k ă A 
colonelul a terminat | ai E fa j2Ncilui înjesnea întremarea convalescenţilor- 
| : g Când căldura primăverii a isgonit frigul, a topit zupe 










iară asi i alea excepţie, şi-au făcut semnul zel i 
complex de sentimente confuze pe care le în- i moră şi a încolţit iarba, au început să capete viaţă şi uni! 
ecrcăm înainte de 2 p contact cu inami vămuite de tifosul exantematic. La regimente, nouile 
înzinte de a zuzi cele contigente care veneau de la centrele de instructie, de 
Ja pârtile sedentare aduceau, odată cu chipurile lor 


chi, amuţesc printrun 
voioase, şi un freamăt de tinereţe, de optimism. Nici azi 
născut armata română, cum 





































na er de moarte , Si Z ca 
a! şi de deprinderea noa a - p 4 numi pot da seama cum a Te 
me pândesc la tot pasul. In primele două luni succesele '7p- : : s'au tut veconstitui din sfărămături acele regimente 
m curajul. ia inceputul lui Octombrie, un bata- , i. ÎN - V menite să'şi nimbreze de glorie mândrele lor steaguri. Fu- 
. sesem martori ai unui îniracol, asistasem la ridicarea 
părtaşi lâ 


naţiei deborită la pământ şi aveam să fim 
cvace ni se părea interzis: să învingem un adversar care 


pe toate câmpurile de bătaie ale Europei se menținea 
neînvins. 


îion din care făceam şi eu parte, a fost trimis de la Cer- 
na, unde era sectorul regimentului 17 Mehedinţi, la Jiu. 

Nu mai aveam in fața noastră unităţile austriace şi 
ungare, ci de elită ale armatei germane Spărse- 












seră frontul şi ajunseseră până la Te. Jiu Am atacat sa- 
d Rasoviţa la iar când seara a inceput să coboa- p gi di 
Tăcerea nopţii er! ze șa ace de 
- a sp! strii ș — ACEAM parte din armata II-a a generalului Averescu. 
români şi germani; o ploaie deasă, măruntă, F Eram E regimentul 17 Infanterie, comandând o 
companie de mitraliere, când în zorii unei zile de Tu- 


aceste chemări desperate: “mă î , mu mă 
lie am atacat înălțimile de. la Mărăşti. Trupele germane 


Văsa”, “bitte, Sanitat”. 
Plecat cu o patrulă să fac legătura cu regimentul 16 BISERICA de ALTADATA esecutaseră lucrări de fortificaţie cu obicinuita lor per- 
dintre Rasoviţa gi Ursăţei, la tot pasul fecţie technică. Adăpostite în cazematele de beton armat 
ate tul de desnă- Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale, puteau rezista celui 9ai intens bombardament de artile- 
Cu zarzării din curtea veche şi năpădită de urzici, Pie. Aceste înălţimi fortificate au fost tuate cu asalt în- 
Cu coperig lăsat pe-o rână, în margine de mahalale. trun vijelios atac al regimentelor de infanterie, linia 
Şi turnul mângâiat în aripi de raze şi de rândunici? inexpugnabilă pătrunsă adânc şi, ca Bela care se or 
i impetuoase, 


i i să rupă zagazurile şi se revarsă imi 
o chipul atera în zaruri Mabel Și Marcare die Dara e asintat, pe la Câmpuri space Sovela, Ce tă 
dig 7 alai ză guri, dau să za A pia rari nu le veneau să creadă că esa capeti români. Li 
rădinii Domnului care i » e Germani că nu mai 
e ic, (a azi credincioşii n'o mai ştiu se Baie Moldova nu mai era decât oastea ruseas- 
acei ţărani cari 1şi stergeau cu mâneca că- 


Biserică de altădată, din nou primeste să-ți cale pragul, Că: Revăd pe Ă 
i im zarzării'! i rimile de bucurie; revăd bătrânica cu capul 
Can noaptea primăverii mele, cu rii'nfloriţi pe Cer. zau era ste ar iei rea ge noi ca a se, Ca 


In somnul veşnic bunu-ţi preot de mult şi-a „pazei vingă că suntem, înti SOBE, astă zor Ani, „Pai 

: i şi îşi făcea semnul C 

Şi întru Domnul odihneşte bătrânul său paracliser. de Ie Sovela, în sus pe i 151. Putnei spre Sboina Nea- 
i ii cei. Ne uitam cu pri- 


Stau singur în amurg de toamnă, azi, singur eu, cu patimi gră, ne- 
i lacome pe hartă Şi s eculam cu gândul trecerea prin 
(multe viri p! p E : P 


Şi nimeni nu mai toacă seara rin suflet şi prin mahala;  Nereju spre Penteleu ca să cădem pe n 
a-i nimeni să se roagen şi Taina nimeni s'o as5- spatele frontului gerroan, Auzisem că această manevră 
eu tat ne tt men Ni St i Mea E gt e ete a 
aprinsa imai 
E E, 23 4 pa îEalitate în devenire. Intr'o zi, înaintarea noastră a în- 
ION PILLAT (Urmează pag. 2.) 





CARPATII 





cetat. Nu întâmpinasem o rezistenţă prea învergunată 
din partea inamicului, însă divizia l-a a trebuit să mâărşă- 
luiască fără oprire spre a forma rezerva flancului drept 
al armatei I-a. Armata germană concentrase 12 divizii 
şi ataca la Mărăşeşti. Mai târziu ne-am dat seama de 
importanța decisivă a luptei de la Mărăgesti din faptul 
că împăratul Wilhelm al II-a asistase, de pe cota 1001, 
la desfăsurarea bătăliei. 

Din Martie 1917 a început descompunerea armatei ru- 
seşti, după abdicarea ţarului. Noi ignoram că la Petro- 
grad se constituise Sovietul lucrătorilor şi al soldaţilor 
cari, în ziua de 14 Martie, prin Prikazul (ordonanța) No, 1 
dădea indicaţii cum “să se proceadă imediat la alegeri 
de comitete compuse din reprezentanţi aleşi ai soldaţi- 
lor”. Articolul 6 suprima salutul militar. Patru zile după 
promulgarea Prikazului No. 1, amiralul Niepenin, co- 
mandantul mărei Baltice, era asasinat la Helsingfors 
Spiritul vechei armate, autoritatea marelui Cartier ge- 
meral (Stavka) dispăruseră. Ce puteam şti noi pe fron- 
tul Moldovei din cursul revoluţiei bolşevice? In Aprilie, 
la Momâia, am auzit pentru prima oară covântul SO- 
VIET. Aşteptam să fie schimbat regimentul nostru de 
un regiment rusesc. Şi o noapte întreagă nu ne-am miş- 





Generalul Berthelot decorând ofițeri şi soldatis. 


cat, până ce s'a decis sovietul de soldaţi să intre în tran- 
gee. Ludendorf în Memoriile lui, desvăluie cum Statul- 
major german a folosit app Lenin, trimis în Rusia în 
vagoane plumbuite, spre a descompune armata ruseas- 
că. In acea vreme noi nu nimic; constatasem doar 
că după abdicarea ţarului iplina 










Vigoarea atacului de la Mărăşti, calitatea trupelor, va- 
loarea comandamentului românesc, a surprins coman- 
damentul german care atribuia armatei române, în pri- 
măyara anului 1917, un rol mai mult simbolic. Dar stră- 
lucita victorie dela Mărăşti nu'şi putea produce efectul 
dorit decât păstrându-se intactă linia Siretului, astfel ca 
manevra concepută de generalul Averescu să se realize- 
ze. Alegerea râşeştilor ca punct de atac corespundea 
unui plan german mult mai amplu, depăşind ca obiec- 
tiv Moldova: se urmărea cucerirea Ucrainei. Odată rupt 
frontul de pe Siret, trupele germane ar fi putut înainta 
în susul Siretului şi al Prutului și s'ar fi revărsat peste 
Nistru şi peste Bug în Ucraina. 

Pe linia armatei l-a alternau unităţile românești şi 
ecle ruseşti. Un atac puternic, susţinut de un intens 
bombardament de artilerie german, ar fi avut ca prim 
rezultat Pong eur ruseşti. In măsura în care 


violenţa atacului anteriei germane era precedată de 
vijelia bombardamentului de artilerie, trupele ruseşti, 
suprinse de S'ar fi risipit, ar fi golit tranșeele şi 
ar fi în timp, moralul trupelor româ- 


neşti. în eprecierea Statului-major german, chiar dacă 
unităţile româneşti nu s'ar fi contaminat de panica uni- 
ști care ar fi luat-o la goană, rezervele ar- 

matei I-a şi ale armatei a II-a erau aga de reduse în- 
cât, mar fi putut să ţină cumpănă presiunii atacurilor 
pet pă ruperea frontului și invazia în Moldova erau 
Fără îndoială că Insltul comandament rusesc dispunea 
în Moldova de trei Fpepuat de armată ca massă de ma- 
nevră şi ar fi putut le concentreze în orice punct al 
frontului. In realitate, aceste rezerve nu mai reprezen- 
tau nici o valoare cambativă, deoarece toate unităţile 
aveau moralul sdrenţuit de propaganda bolşevică sga 
cum o pădure este desfrunzită de omizi. Ceace Gadea 
caracterul dramatic al situaţiei, era faptul că Luden- 
dori, setul Marelui  Stat-major, cunoştea bine situaţia 
trupelor ruseşti şi cât de adâncă era descompunerea uni- 
tăţilar pia intensa propagandă bolșevică, Flecarul Ke_ 
renski Îsi inchipuie că putea reface moralul a:matei ru- 
eşti ținând discursuri, Dar generalii rupi nu'si mai fă- 
ceau nici o iluzie, pentru ei era evidență decăderea ar- 


HOGEA CANTE 





Marasesti 


matei lor, iar victoria germană o considerau inevitabilă. 

Rezimat pe aceste certitudini, Inaltul comandament 
german a elaborat planul bătăliei de la Mărăşeşti. Rupe- 
rea frontului ar fi deschis poarta Moldovei şi prin înain- 
tarea în Ucraina, întreg frontul rusesc sar fi prăbuşit. 
Cât de siguri erau Germanii de victorie o arată faptul 
că împăratul Wilhelm al II-a a vrut să prezideze această 
bătălie cu consecinţi hotărâtoare pentru tot frontul 
de Est. 

Dar toate exactele, minuţioasele calcule ale Statului- 
major-german, au fost răsturnate de ceace nu prevă- 
zuse: rezistenţa biruitoare a armatei româneşti. Fiecare 
unitate, fiecare soldat a făcut una cu pământul Moldovei. 
Mărăşeştii au fost pentru Germani un nou Verdun 


... 


N OMANDANTUL armatei întâia era generalul Cris- 
tescu. Necontestat, în afară de generalul Averescu, 

era una dintre cele mai strălucite capacităţi mili- 
tare ale armatei noastre. Ostag până in cele mai mici 
manifestări; respingea cu desgust ostentaţia publicită- 
ţii, cum respingea şi familiaritatea cu lumea politică. 

Generalul Cristescu a avut, dintre militari, cele mai pu- 

tine relaţii în presă şi în politică; el s'a impus, urcând 

toată erarhia militară, numai prin marele lui calități. 

Muncitor, tăcut, inteligenţă organizatoare, de un curaj 

moral cum rar se găseşte la cei cari urcă în erarhia mi- 

litară, generalul Cristescu meditase îndelung planul unei 

ofensi care trebuia să aită, ca prim obiectiv, sparge- 
rea frontului pe Siret, între Tecuci şi Galaţi, iar prin 
spărtura făcută să se înainteze spre câmpia Munteniei. 

Astăzi ne dăm seama că ofensiva de la Mărăşti, ruperea 

frontului, înaintarea armatei a II-a spre izvoarele Put- 

nei şi pătrunderea tot mai adânc în munţii Vrancei, erau 
conjugate cu spărtura frontului german de pe Siret, pe 

care o concepuse comandantul armatei I-a. 

Generalul Cristescu îşi grupase diviziile destinate ata- 
cului pe Siret, între Boliceşti şi Măxineni. Aripa dreaptă 
a armatei întâia se rezima pe armata a patra rusă co- 
mandată de generalul Ragosa şi se întindea până la 
Putna, de unde începea armata a doua a generalului 
Averescu. Cu aceste patru armate, două româneşti şi 
două ruseşti, trebuia să se execute marea ofensivă des- 
tinată să scoată răsboiul din imobilitatea tranşeelor şi 
să oblige trupele germano-turco-bulgare să evacueze 
întreaga Muntenie, de unde ar fi trebuit să se retragă, 
pentru regrupare, în Bulgaria. 

_Generalul Averescu avea misiunea să sfarme linia Mă- 
răşti şi printr'o vertiginoasă înaintare să execute o ope- 
de Do ii Ii cura stâng al armatei inamice. 

n o aşa £ 








Câteva ale aiației române au sem- 
nalat prezenţa diviziilor germane de întărire între Buzău 
şi Ploeşti, la o distanţă de 100 km. de linia frontului. 

Ofensiva armatei a doua- a generalului Averescu s'a 
desfăşurat aşa cum era prevăzut; diviziile bavareze au 
fost îmbrâncite graţie atacurilor vijelioase, iar armata 
română a înaintat continu; zeci de baterii, sute de mi- 
traliere şi mii de prizonieri formau trofeele, Armata rusă 
comandată de generalul Ragosa, cu toate că nu a luat 
parte la atac, aşa cum era prevăzut, a înlesnit acţiunea 
generalului Averescu numai prin faptul că a rămas ne- 
clintită pe poziţia pe care o ocupase. 

Cu trei ore inainte de a se produce atacul, când bom- 
bardamentul de artilerie făcea să se cutremure văzduhul. 
în noaptea de 25 Iulie, generalul Cerbatcev, comandantul 
pre al tuturor trupelor ruseşti în Moldova şi Basa- 
rabia, a comunicat acest ordin venit de la Kerenski: 
“Trupele ruseşti nu vor mai ataca; două treimi din tru- 
pele de pe front vor fi retrase”. Deci, generalul Cristes- 
cu rămânea numai cu 7 divizii româneşti. Kerenski era 
doar un avocat cu elocinţa facilă şi nominal deţinea 
postul de generalism; în Inaltul Stat-major rus existau 
numeroși generali cari doreau o victorie germană asu- 
pra Rusiei revoluționare. Nu pcage Indoială că ei de- 
erminaseră pe Kerenski să paralizeze ofensiva de pe 
frontul român, ei comunicaseră Germanilor retragerea 
electivelor. Aviația noastră a informat că generalul Mac- 
kensen Își îndrepta grosul forțelor spre Mărăşeşti. Era 
de aşteptat atacul german pe curând. Când artileria ger- 
mană a început să'şi reverse focul asupra tranşeelor, 
două divizii rusești, surprinse de panică, au părăsit tran- 
şeele, provocând o dezordine totală în spatele frontului. 
Ordinul generalului Cristescu a fost categoric: mitralie- 
rea fugarilor. 

Calm, fără să se lase dezorientat de replica lui Macken- 
sen care căuta sâ exploateze cu succes defecţiunea rusă, 
generalul Cristescu a subţiat frontul, lăând în tranşee, 
de la Cosmeşti, Iveşti spre Galaţi, o simplă linie de avant- 
posturi: un om la treizeci de metri. In preajma Mărăşeş- 
tilor erau erămădite patru divizii care trebuiau să sus- 
ţină trupele angajate în luptă. Operația de concentrare 
sa făcut într'o ordine desăvârşită. Când artileria ger- 


şi nu a vrut să-l vânză, cu toate ademenirile - 
țările clocoiului; dar ciocoiul iscusit şi fără te pent 
sit el alt zac să puie mâna pe pamântul ce-i sta în 


cale: când tătarul 1şi semăn: 
laz imprejur şi mal cica ge Banu aro Pau dea dz 
tere de vite—şi bietul tătar nu se mai gea cu nimic, 


toata nca şi semănătura fiind-că 
E ca vitele ciocoiului. Dacă dat, A lasa pre E 
Jur-imprejur şi mai trântia şi un 


atunci ciocoiul semăna 





mană a încetat, sa produs atacul trupelor germ ă 

ținute de câteva atvbzii turceşti şi are. în tot ti ra 

luptei de la Mărăşeşti proporția a fost un Român fața 
de 3 atacanţi. Massa compactă a diviziilor inamice ata 

ca fără întrerupere, neţinână seama de marile pierderi 
pe care le produceau mitralierele şi pustile mitraliere 
ale noastre. Violenţii atacului german răspundea despe- 
rarea apărării româneşti. Printre ruinile fabricei de za- 
hăr, generalul Rasoviceanu cu regimentul 9 de Vânători 
făcea prăpăd în rândurile inalmicului;, satul Doaga a 
trecut de cinci ori în mâna Germanilor, ca până la urmă 
să rămână în stăpânirea Românilor. Regimentele & Bu- 
zău şi 9 Râmnic au pierdut, în această tragică dispută 
duuă treimi din efectivele lor. In centrul bătăliei de ja 
Mărăşeşti, regimentul 12 Cantemir a fost decimat, Pe 
mitralieră, cu capul ciuruit de gloanțe, căpitanul Ignat 
stătea ca o sguduitoare mărturie a îndârțirii cu care lup- 
ta; Regimentul 32 Mircea cel Bătrân, regimentul Pra- 
hovenilor, se găsea în rezervă, atunci când Rușii au în- 
ceput să fugă. Ofițerii şi soldaţii n'au mai avut timp 
să şi imbrace tunicile şi numai în cămăși, s'au svârlit în 
luptă, Colonelul Malamuceanu, care fi comanda, a des- 











obligat SIA 
însă o compensație înfrângerii suferite la Marăşeşu. E 
şii au fost bătuţi în Galiţia şi forţele germane au înain- 
tat prin Kamenetz-Podolsk spre Ucraina. Ruşii au avut 
şi ei o mică satisfacţie: la cererea lui Cerbatcev, s'a luat 
comanda generalului Cristescu în ziua de 12 August şi a 
fost numit în locul lui, generalul Eremia Grigorescu. 

Bătălia de la Mărăşeşti a fost dusă exclusiv de arma- 
ta română. Ruşii ne-au trădat şi aici, ca în tot timpul 
răsboiului. Este unica lor consecvență. ă 

Deoarece guvernul republicei populare române a in- 
vitat misiunea Berthelot să participe la serbările ani- 
versării a 40 de ani de la victoria de la Mărăşeşti, voi 
aduce o mărturie franceză, aceea a domnului Lecour-Ga- 
yet, membru al Institutului, membru al Academiei fran- 
ceze, care scrie în prefața cărţii “Cu armata română de 
Mihail Sturdza, publicată în 1918 în editura Hachette: 

“Avem sub ochi telegrama din Iulie 1916 prin care sta- 
tul-major rus cerea armatei române să intervină “acum 
sau niciodată”, angajându-se să facă transportarea fără 
întârziere în România a tot materialului de răsboiu ne- 
cesar. Niciodată, în nici un moment, Rusia n'a făcut ni- 
mic ca să susţină o armată şi un popor care dăduseră 
complectă crezare cuvântului ei. După ce a fost trădată 
de Rusia ţaristă, România a fost din nou trădată de Ru- 
sia bolşevică”. Academicianul francez Lecour-Gaget pune 
la punct minciunile ruseşti. 





.... 


ARAŞEŞTI. Mărăşti, Coşna, Cireşoaia, Oituz, Târ- 
gul-Ocna, nume pe care să le repetăm ca pe o Tu- 
găciune în clipe de tragică îndoială şi să credem 
cu tărie în destinul neamului românesc, Ă 
Curând vom vedea pe Ruşi plecând aşa cum au Mal 
plecat din ţara noastră. De aceasta să nu ne îndoim. N 
se cere însă tăria credinţii celor cari au luptat la Mă- 
răseşti. Patetica lor rezistenţă să ne fie pildă întremătoa- 
re de speranţe. Dealungul vitregei noastre istorii Daco- 
romanii au rămas pe pământul lor, iar vrâjmaşii au ple- 
cat aşa cum au venit. 
Mărăşeştii de totdeauna ai destinului românese!..: 


de St. Georgescu-Olenin 


brâu de porumb, să aiba semănătură icioare, toată 
vara până toamna târziu şi nu lasa ar tar să treacă 
nici o oaie măcar, la păscut, pe izlaz. Degeaba îl dăsci 
Hogea Cantemir pe tătar, spunându-i că are te! 
——adică servitute, cum spun avocaţii—şi legea fi dă 

tul să treacă vitele, la Izlazul di di peste ie amtăntul elo- 
coiesc. Tătarul însă învățase din pățania altora, că mai 


(Urmează pag. 3.) 





Na 


CARPATII 


Ei 





cremenea decât inima ciocoiului şi-i răspundea 
So. piane di ea apa e Vela II ADI aa 
peaba s-ar mai pune el contra cu ciocoiul. Istovit de 
împotrivire zadarnică, şi-a vândut pământul ciocoiului, 
cu prețul hotărât de el, care preţ s-a dovedit a fi mai 
mic decât al celor ce-i vânduseră pământul de bună voie. 

Atât mai rămăsese acum din călăreţii neînvinşi, care 
stăpâniseră lumea, de la Marea Japoniei la Marea Adria- 
țică şi de la Oceanul Ingheţat la Oceanul Indian: o mână 
de plugari tiţi, cinstiţi şi resemnaţi. —“Allah nu mai 
vrea cu noi! uneau ei la orice împotrivire a soartei şi 
la orice nedreptate omenească, Singura rămăşiţă de vir- 
tute, din virtuțile războinice de altă dată, nu mai trăia 
decit în patima lor pentru cai de călărie: tătarul, chiar 
sărac, cu căscioara dărăpănată şi vite de muncă 
slăbănoage, avea mai întotdeauna un cal de călărie fru- 
mos şi de soi, pe care-l îngrijia ca pe ochii din cap; iar 
1a nunțile tătăreşti şi la întrecerile călare, între ei sau 
cu rumănii, pe izlazul satului, la Murfatlar şi mai „cu 
scamă la alergările de pe hipodromul de la Anadolkioi, 
de lângă Constanţa, apărea câte un stol de călăreţi tă- 
tari, însufleţiţi şi năvalnici, ca străbunii lor, din armiile 
lui Genghis-Khan şi Batu-Khan. 





. .. 


tră făcea parte din împărăţia turcească, sub oblă- 
duirea Sultanului Mahmud al douilea. Odinioară pu- 
ternică, de robise neamuri şi ţări şi îngrozise creştinăta- 
tea, ajungând cu oștile până la Viena nemților, împără- 
ţia turcească scăpătase acum de partea cealaltă a culmii 
şi roasă ca de un rac lăuntric, abia îşi mai ducea zilele. 
Omul bolnav —cum le plăcea muscalilor so numiască, 
pândindu-i moartea, cu gândul ascuns să pună mâna 
partea cea mai mare din moştenire, cum făcuse cu Leşii— 
se încăpăţânase să trăiască. Mai mult încă, nu numai că 
nu vroia să-şi dea mai repede sufletul, dar încerca chiar 
să-şi scuture lâncezeala şi să se ridice din nou pe picioare. 
Ca o vijelie, așa cum îi fusese şi urcarea pe tron, înce- 
puse Sultanul Mahmud al douilea, ajutat de vizirul său, 
necruţătorul Mustafa Bairactar, să facă tot felul de re- 
forme, cu gândul ca să schimbe din temelii împărăţia 
gubrezită şi să-i dea sânge proaspăt și viață noua. A croit 
noui drumuri în împărăție, a înfiinţat menziluri şi gium- 
brucuri—poşte şi mi—şi a trimis la Curțile împără- 
teşti din Apus, murahazi, asa cum şi ele trimiseseră la 
Stambul, ambasadori; dar mai ales, a vrut să pretacă 
şi să întocmiască oștile turceşti, după chipul şi asemăna- 
rea celor apusene. Uitase însă—după cum spunea Hogea 
Cantemir—că fără voia lui Allah nu se usucă nici un fir 
de iarbă de pe ceair şi nu se mişcă nici o frunză, în întu- 
necimea codrului. Soarta i-a fost duşmana lui Mahmud: 
războaie fără noroc, împtriva muscalilor, cărora noi ru- 
mânii le-am plătit gloaba cea mai dureroasă, fiind-că 
atunci ni s-a smuls Basarabia, trup din trupul nostru şi 
răscoale şi răsmeriţe ale sârbilor şi grecilor. Ca şi cum 
nu era de-ajuns impotrivirea oamenilor, începuseră sa 
cadă şi pacostele asupra împărăției: focul cel mare din 


Pera, molimă de holeră şi ciuma şi cutremure de pă 
re musulmanii bătrâni vedeau mânia lui Allah. di 


e fărădelegile Sultanului, cum numiau €i re- 


Ca Hogea Cantemir părăsise Crimul, Dobrogea noas- 















strâmbătăţile şi hatârurile, 

s-a întocmit armata în chipul aceleia din ţările Apusu- 
lui, primindu-se în ea şi ghiauri. Apoi s-au dat porunci 
strasnice, ca să nu se mai ia omului nimic cu japca şi 
nici să i se mai taie capul, fără judecată, nici chiar de 
ă legi noui Banii vechi zu fost schim- 

bzţi cu alţii, bătuți atunci la tarepanaua Sultanului 
Atunci a ieşit banul mare de argint, znedgidie, după 
numele lui şi bani de hârtie, cărora li se spunea kaime. 

Reformele lui Abdul-Medgid erau prea insemnate, ca 
să fie făcute printro iradea sau firman, cum se numiau 
Domnitorii în Țările noastre; ori printrun buiuruldu, 
care era scris în intregime de calemgiu şi numai semnat 
de Sultan. Ele su fost poruncite printrun hat-i-seri/ şi 
un hat-i-hămaium, în cuprinsul ra scrisese şi Sulta- 
nul câte-va rânduri, cu mâna lui, iar pe margini înche- 
iase cu o poruncă: le amel oluna, adica, pe tur- 
ceşte, asa să fie. Aceasta, în chip de promulgare şi sanc- 
Ă „Cum se acum de cărturari. 

In Dobrogea însă, binefacerile tanzimatului sosiau cu 
intârziere, fărămiţate şi dijmuite de slujbaşii împărătești 
ori nu mai sosiau neam. Vorbia lumea că acum a venit 
khairie tanzimat, dar nimeni nu ştia desluşit, cum o mai 
EL i eva ce atiiuitaa pe sehtrbă ia 
şi dregători, tot acciul, care împărţia la oa- 

lucru în dii pamântul împărătesc şi 
care 


























Hogea Cantemir 


cinei lei şi vedeau că medgidiile sunt mai mari şi mai 
grele, deşi tot cinci lei mergeau, clătinau din cap nedu- 
meriţi şi spuneau că asta o fi din pricină că Sultanul tur_ 
cesc e mai bogat şi are împărăție mai mare decât Regele 
Carol Intâiul, al nostru, fiind-ca, alt-fel nu ar pune Sul- 
tanul argint mai mult, în banii lui. Adevărata pricină 
însă era că la turci, pe vremea aceia şi banii de argint, 
aidoma celor de aur, aveau în ei metal, în preţul cât 
scria pe ei, oa ue cum spun cărturarii şi zarafii— 
“turcii adoptaseră sistemul bimetalist şi atât moneda de 
aur, cât şi cea de argint, aveau valoare intrinseca”. 


—“Achmet Hakt Mehmet ac comai 
—la Arsenal-—estem.” = Siria piei 
— “Cum bre? Sultan miram. La tejter scriem, A; 
Haki Mehmet la Fransa învăţăm, dottor de cn da pat 
Sultan, poate greşit scriem tejter credem şi mai departe 
pa Ac B aia “ama Regeb Murtaza unde el acum 
—“Regeb Murtaza, Vizir răspundem, la Edrine-—la Ad; 
anopol—la el trimetem, ast ima Pia 
arina a molima urât, holera şi ciu_ 
——“Cum asta, bre? încruntat Sultan unem; 
scriem, Repeb Murtarzo Garman memaliki i lcd 
giner învătăm la el, gose facem, pod facem, şaitan hara- 
basi—căruţa disvolului, adica trenuri şi căi ferate-—fa, 
cem. Sultan mai departe tefter căuțam şi Vizir întrebam 
“ama Sorium Abduraman, unde el acum estem?” ; 
“Soium Abduraman, Vizir raspundem, başa la gi 


























Mai mult însă decât tanzimatul, care nu a fost pricină 

de mare pricopseală şi bucurie pentru dobrogenii de pe 
vremea aceia, Sultanul Abdul-Medgid a făcut Dobrogei 
un dar ce nu se va irosi şi nu se va uita, în vecii vecilor: 
a pus temelia unui târg, la mai puţin de trei sferturi 
de poştă, la apus de Murfatlar, Medgidie numit, după 
numele lui. e: 
Aici a clădit şi o geamie măreață, înzestrată cu un 
bogat vacuf—cu danie mânăstirească după cum spunem 
noi—iar spre podoaba locaşului şi slava lui Allah, i-a 
dăruit covoare persieneşti de mare preţ. Ca şi Murfa- 
tarul, Medgidia e cheia Dobrogei, fiind-că ori unde ai 
vrea să te duci sau să te întorci, trebuie să dai prin 1o- 
curile acelea. Daca Sultanul Abdul-Medgid nu a ales Mur- 
fatlarul, sat mare, vechi şi bogat, spre care drumurile 
vin mai uşor, locurile sunt mai sănătoase şi apa e mai 
bună, asta e numai din pricină ca a vrut să-şi lege nu- 
mele de un târg nou, întemeiat de el, fiind-că pe vremea 
aceia, nu se schimbau numele târgurilor, nici ale clă- 
dirilor, care purtau tot timpul, numele celor ce le înte- 
meiaseră sau le zidiseră. 

Când vorbia de tanzimat, Hogea Cantemir nu era prea 

mulțumit de atâtea reforme şi libertăţi. Prea veniseră 
multe şi dintr'o dată şi nu toate la vremea lor, cum s-a 
dovedit mai târziu şi mai cu seamă, fiind-că se dărâma 
vechea alcătuire, înainte de a fi putut pune o alta nouă 
în locul ei. 
“Bre, ciogiuc Istipan”—tmi spunea el mângâindu-ma 
asta nu bun estem, frâu lung la cal şi voie mult la 
om dam. Om nesilit, ce trebuim, nu face! ama bucuros 
ce oprit estem, facem. Om, cum cămila estem: daca de- 
vec ămilarul, cum s-ar zice—la cămila întrebam, cât 
povară ducem vrem, cămila, un bob de mei, ama coje 
de la el scotem, răspundem; ama dacă devegi cu strămu- 
rare cămila împungem, cămila în genuchi cădem şi cât 
la devegi dorinţă estem, încărcăm”. Bun asta baie şi 
primenit estem'—urma Hogea Cantemir, vrând să-mi 
arate că nu trebue să lepezi lucrul vechi și prost, pâna 
nu ai gata un altul nou şi bun “ama până sapun şi ca- 
mase curat nu avem, unghii tăiem nu trebuim.” 

—“Ama bre, Hogea Cantemir Effendi, fi răspundeam cu 
cu hotarâre în glas, trebuia tanzimat, să prefacă impara- 
ţia din temelii. Reforme trebuiau, peste tot, de sus si pâ- 
nă Jos, că alt-fel împaraţia mergea ln pieire 
noastra are şi ea nevoie de 












trebuin, ama şi d 
ru conzimat treia 
tru greu 
Meagid şi Sultan Abdul-Aziz tanzimat dăm la ei, ama 
irade şi firman nu destul estem, buiuruldu nu destul es- 
tem, hat-i-serif şi hat-i-hiimanium nu destul estem.” [ 

—“Poate că nu aveau oameni învăţati, să înfăptuiască 

reformele”-—întrebam eu, căpe vremea aceia nu se pome- 
nia de technicieni şi co: technici. 
— Asta nu zarar estem”—adică nu era nici o pagubă— 
spunea Hogea. “Fie-care om la loc al lui estem, treaba 
ibrişim mergem; dar dacă învăţat mare estem şi nu la 
loc de la el punem. giaba “tanzimat”, giaba irade şi fir- 
man, giata buiuruldu, giaba hat-i-serif şi hat-i-hiimai- 
um. Vite, bre, ciogiuc Istipan, ce întâmplare atunci es- 
tem”—urmă stătos Hogea Cantemir: “Un zi. Sultan cu 
murahaz-—cu ambasadorul—inglez, un alt zi, cu 7ura- 
haz franc, un alt zi cu murahaz alaman vorbim, când 
murahaz la Sultan, la Idiz-Kiosk, cu scrisore de la rege 
de la el venim. Şi asta murahaz la Sultan spunem, la ţara 
de la ele, la Inglez memeleketi, la Fransa, la German me- 
maliki işcole înalte estem, unde tot ce pe lume şi în cer 
și sub pamânt şi sub apa estem, învăţăm. Tot fel de ma- 
rafet şi maşinării învăţăm. Este un, saian harabasi—cum 
am zice, căruța diavolului—la el cemăm. Singur asta pe 
gina de fier, cu foc şi abur mergem şi după el cincizeci 
de haraba, cu om şi calabalâc, tragem. Alt marafet es- 
tem, scris pe sârma, de la inelez la franc şi la alaman, 
cât spunem Allah akbar, mergem. Işcola de doftor estem, 
tăiem om, tăiem inima la purice şi iscola de inginer și de 
ofiter şi tot fel işcole şi mult alt maşinării şi marafet es- 
tem la ele. 

—Buiurum-—mulțumesc-—Sultan la murahaz spunem, 
asta la mine trebuim, Vizir chemăm; asta vizir, când 
copil estem la el icioglan—adică paj, copil de casă-—la 
Barai estem, prieten de la Sultan el estem. Bre, 1driz, 
la el Sultan spunem, la Inglez memeleketi, la Fransa, la 
German memaliki, câte un suta băiat trimetem, la işcole 
de la ghiaur învăţăm, doftor de om şi dobitoc, inginer, 
arhitect, ofiţer In tun şi la corabie facem şi alt marafei 
de la ghiaur învăţăm. Nume de la ele la mine dăm, la 
tejter fie-care la nume şi învățătura unde ele mergem, 
scriem. Un an trecem. doi an em, mult an trecem. 
Sultan la Vizir Pimp a tote tânăr Stambul întoarcem, 
ermiclic—adica slujbe—punem la ele. Ama bre, cio- 
Istipen, cu tânar învăţat la işcole inalte, mai rău 


——Cum asta facem, bre? Sultan spunem; Vizir chemăm 
şi dacă pus emiciie, asta tânar, întrebăm la el 
—"Asa cum Luminat Padişah poruncim, Vizir răspun- 


—Aşcolsum sana—bravo ţie, adică—Sultan la Vizir spu- 
——Ui acum Achmet Haki Mehmet estem? 


a ir ded 














bruc la el estem, că ala urum, ala ermen Şi a la cifu 
Caciarma şi matrapazlăc acolo, la ei Tacerea 
pi elit l-a pri Şeful Vămilor, din pricină 
grecii, armenii şi ovreii au făcut acolo E 
end ii ti necinstite.” pia 
“Cum asta, bre. Sultan mult mirat strigăm 
scriem, Soium Abduraman la Inglez memele en Păcii 
capitan corabia cu tun facem; ama daca Moscov batem 
la Kara Deniz, capudan-pasa facem la el'—adica dacă 
bate pe ruşi în Marea Neagră, Il face amiral. 
„Suez = salar la mâna, ae, mereu întrebăm, 
ama ce aflăm? nimeni nu estem, unde işcol : 
arhitect, la divan judicata facem. ofi dei pia 






















la vizir strigăm, sictor ciorbasi—adică l-a dat ai in 
slujbă. Vizir, o vorba nu spunem; stăm muţ, a 
la Sarai estem. Sultan, mult înfuriat estem. Cu tesbith 
—cu meteniile—de chihlibar, Vizir pe nas şi ochi lovim 
şi strigăm, Vizir peieaipl tălpi batem, prin pazar—prin 
târg—cu nas tăiat plimi im la el, ureche de la el, la rus- 
vailâc—la stâlpul „ocării, din piata cea mare-—în cuie ba- 

n; omorâm Vizir şi aruncăm câini manânca la el, cum 
ghiaur, cum cifut, cum cenghene. Asta nu Vizir estem 
ee Sultan—asta pezevenghi estem, calpuzan 
Cum am spune noi acum, Sultanul, după ce l-a d; 
afară din slujbă pe Vizir, l-a lovit pe oprea metenlile. 
pe care orientalii le au totdeauna în mâini şi le învârtesc 
între degete tot timpul şi i-a spus că-l va edepsi cu pe- 
depsele de ocară şi moartea mârşavă, hărăsita, în im- 
părăţia otomană, creştinilor, ovreilor şi tiganilor, pentru 
vini de răufăcători, de negustori necinstiţi, falsificatori 
şi faliţi şi de borfaşi; nu paloşul gelatului sau sugruma- 
rea cu fringhia de mătase, cum e dreptul osmanlâului 
viteaz, care nu poate purta altă vină decât de zorbalăc 
Şi uigunlăc, adica de conspiratie si complot. Asta din 
pricină ca Vizirul nu e osmanlâu, ci om cu meserie ru- 
sinoasă, si fasificator. 







































spunem la Sultan şi în genuchi cădem şi mâna de la Sul. 
tan sărutăm, vrem, ama Sultan, Vizir cu palma, peste 
pură lovim. Atunci Vizir sărutăm iminei 5i talpa de la 
Sultan, vrem; ama Sultan un picior în coste ac la Vizir 
dăm şi Vizir duşumea rostogolim la el/la kervat— 


d 
la 










acum. 
e fise Sultan aia) im, mult gândim i 
iertâm şi imiclic—în pâine, adica în slujba—la el, din 
nou punem. x Ă 

Acum, bre, ciogiuc Istipan—urma Hogea Cantemir, dar 
de data asta cu glas de mape Stei la tine, mult iş- 
cola înalt facem, daca ir hain estem? Şi alt ca tine 
estem şi tot an mai mult venim. 4 

Povestea si întrebarea lui Hogea Cantemir mă puneau 
pe gânduri; dar el nu vroia să-mi taie avântul, ci numai 
să-mi deschidă ochii, să vad cât de grea, de spinoasă şi 
de întortochiată e calea vieţii. Mă privia cu bunătate, 
cum stam îngândurat. Mi se parea că mă învolbură o 
negură deasă, prin care e greu sa gaseşti drumul drept. 

—“Haida, bre, ciogiuc Istipan”—mă trezia, din gându- 
rile mele mohorâte, Hogea Cantemir. “Carte, nu estem 
zarar—nu e paguba. Tu, mereu inainte mergem. Tot 
înaințe—ileri.” 
En şa Allah! 





drept, cinstit şi cu frica lui Dumnezeu, nu-i e de- 

ajuns să-şi vază în linişte de treburile, de nevoile 
şi de necazurile lui. Când vine ceasul rău şi slujitorilor 
haini le întunecă mintea mânia ori îi apucă osârdia peste 
măsură şi li se năzare urdu-beled-—din senin—că omul a 
făptuit ce prin gând nu i-a trecut, atunci Stăpânirea, 
care-l are În châremul ui e în mrejele ei, cum 
păianjenul prinde în pânza lui, musculița firavă şi nu- 
mai Dumnezeu şi norocul îl mai poate scăpa pe om, de 
pacoste şi năpastă, 


C* să nu aibă încurcături cu Stăpânirea, bietului om 


zi i Allah, se vede treaba, şi bunului şi 
d 5 Aula Hogea nara să-i cadă satară-beled—nă- 
Pisa „pe să pată, fără nici o vină, ocara rânduită 
pentru cei bova de murdalâcuri şi să fie ridicat de la 
cusa lui şi bat sub pază, pe la dregătorii, dar aceasta 
s-a magia e vremea când Dobrousă A Sa. A 

s turcesc, cam pe Și 

pol casei lui Fo nea Cantemir, se oprise într'o 
dimineaţă, în zori, o căruţă cu coviltir de rogojină şi de 
pe scaunul din a 
m cămăşi coail. vărgate cu Degru Și petrecute 
pra a 
încălț opinci de co: Răscoliră li- 
i pe EA i tis inlăuntrul caruţei, scoaseră o căl- 
(Urmează pag. 4.) 


= 


minat Padisah”, Vizir trist cum câine bătut,— ("2% 










dare acoperită cu o cârpă albă şi o legătură înfășurată în 

hârtie cafenie, apoi bătură la poarta Hogii. 

—Hoj ghelâi, bre Moscov, le ură lipovenilor, bun-venit 
Hogea Cantemir, din pragul ceardacului şi scobori repede 
treptele, în întâmpinarea lor. Deschise poarta, le dădu 
mâna, se întrebară de sănătate, apoi Hogea fi pofti să 
îmtre în casă. Lipovenii erau vechi cunoscuți, Ermolai 
Maximovici şi Nicanor Sergheevici, pescari din Jurilovca, 
de pe malul lacului Razelm. Ii adusesera Hogii, chefal 
sărat şi afumat şi nisetru batog După ce se închinară 
în pragul uşii, oftând şi mormăind la fie-care cruce, 
câte-un Boje milostivii şi Gospodi pomilui-— Dumnezeule 
milostiv si Doamne miluieşte—lipovenii intrară în casă. 
Se aşezară pe scaunele scunde din odaie, ţinând mâinile 
pe genuchi, cum fac copiii la şcoală, când vor să arate 
învățătorului, că sunt cuminţi şi priviau cu ochii lor al- 
baştri, mici şi şireţi, dar câte-odată nevinovaţi ca de în- 
geri şi miraţi ca ai pruncilor, când se trezesc fără veste 
din somn, cum Hogea dichisia, pentru ceai, samovarul 
adus din Crim, de tată-său, când venise în Dobrogea. 

Hogea Cantemir, deşi părăsise Crimul copil fiind, to- 

tuşi nu uitase limba rusească şi o vorbia cu plăcere, cu 
toate că era graiul cotropitorului şi asupritorului, cu li- 
povenii pescari—şi aceştia urgisiţi şi alungaţi de 
aceiaş Slăpânire neomenoasă. Soarta vitregă fi silise şi 
pe ei să-şi părăsiască ţara şi să-şi caute mântuirea 
şi pâinea de toate zilele, în Dobrogea, sub oblăduirea Sul- 
tanului păgân, dar mai îngăduitor cu legea creştinească 
a lipovenilor decât Țarul lor pravoslavnic. Alungaţi de 
țara-mumă de la sânui ei, ca eretici şi fii netrebnici, ve- 
niseră în Dobrogea rascolnici din toate sectele, deosebite 
şi vrajmaşe una alteia, dar de-opotrivă de protivnice 
prefacerilor şi îndreptărilor aduse în biserica pravoslav- 
nică rusească de Mitropolitul Nikon, al Moscovei: Popovți, 
adică având preoţi şi chiriarhi hirotonisiţi şi Bezpopovţi, 
adică fără preoţi, nici chiriarhi şi care se leapădă de 
dogmele, cărţile sfinte şi rânduielile bisericii, ei nerecu- 
noscând decât o rugăciune duhovnicească; dar sunt cei 
dintâi pe lume, care au îngăduit şi femeilor să facă ru- 
gaciunile obşteşti, în adunările lor, aşă cum numai în 
timpurile de azi s-au vazut, la protestanții scandinavi, 
femei fiind pastori, Molocani, al căror nume vine de la 
moloco, ce pe limba lor înseamnă lapte şi nu se ating de 
carne de vită sau de pasăre, dar beau laptele şi în zilele 
de post, în felul papistaşilor. Ei însă spun că miezul în- 
vățăturii lor, de unde li se trage şi numele, e laptele du- 
hovnicesc, de care vorbeşte Sfântul Apostol Petre în Car- 
tea lui întâia şi Sfântul Apostol Pavel, în Cartea lui că- 
tre Corintieni și în acea către Evrei. Credinţa aceasta îi 
face să se iepede cu desăvârşire de rânduielile bisericii 
pravoslavnice şi să nu creadă în Sfintele Taine, nici să 
cinstiască Sfinţii şi icoanele. Kilistovkini, care nu suferă 
sarea şi nu o pun niciodată în pâinea sau în mâncările 
lor; din pricina ceasta —spun ceilalti lipoveni—sudoarea 
lor nu e sarata, cum e la tot omul, 

Hatnici, care-şi au numele de la hata, ce pe limba lor 
tnseamn: i așa, fiind-că ei îngroapă 
Preia Dre po De tel e artă, pe lu- 
mea aceasta, de chemaţi la Domni otnici, care 

„Duminicii serbează ziua ! aşa cum glă- 

ă zii Pietei, pă 

Exod şi nu se ating de carnea de 
porc şi de pestele solzi, tot după spusa Domnului 
către Moisi şi Aaron, în Levitic. Nemoliaci, care nu fac, 
ca noi, rugăciuni, nici nu bat mătănii, fiind-că—spun 
ei—Dumnezeu ne cunoaşte, ca pe fii Lui, ştie ce ne tre- 
buie şi ne dă ce ni se cuvine, aşa că a-L ruga şi a-l adu- 
ce mereu aminte de nevoile şi dorinţele noastre înseam- 
a-L nesocoti şi a-L mânia. Molcialnici, adică tăcuți 
fiind-că vorbesc puţin şi în privinţa aceasta sunt ase- 
mănători parteczilur papistagi, care nu schimbă între ei 
alte vorbe, decât cele de aducere aminte că vor muri. 
Duhoborţi, sl căror nume înseamnă luptători împotriva 
Duhului, fiind-că nu cred în dumnezeirea Sfântului Duh 
socotesc că Dumnezeu e nedespărţit de om şi în om 

i are ființa Sa, iar Sfânta Treime nu e decât ținerea 
de minte, judecata şi Voința omului. Izvorul adevărului 

zi e învățătura lor—e lumina din sufletul 





[i 





id 


up 
Hi 
| 


- 


| 


în schimb Antiliparea tuturor 


bă: 
nostru şi dese ori 


p 


statură spă- 
fiind-că aşa 
cu faţa ciu- 


ij 
| 








CAHPATII 








Hogea Cantemir 


legere, de către Fericitul Origen, a Evangheliei de la Ma- 
tei citire; “Dacă ochiul tău drept e pentru tine, pricină 
de cădere, zmulee-l și zvârle-l departe de tine, că e mai 
bine pentru tine, ca un singur din mădularele tale să 
piară, decât întregul tău trup să fie aruncat în ghehena; 
dacă mâna ta dreapta e pentru tine, pricină de cădere, 
tai-o gi azvâri-o departe de tine, fiindcă e mai bine pen- 
tru tine, ca un singur din mădularele tale să piară, dar 
ca trupul tău întreg să nu meargă in ghehena. Iar mai 
departe, tot Evanghelistul Matei spune că sunt fameni, 
adica scopiţi, care s-au nascut aşa din pântecele mamei, 
că sunt fameni, care au fost făcuţi aşa de oameni—cum 
sunt eunucii—şi sunt fameni, care singuri s-au făcut aşa 
pentru impărâția cerurilor. Erezia şi schilodirea scopiţi- 
lor, raspândită şi printre boieri muscali şi în armatele 
'Țarilor, are încă rădăcini puternice şi chiar acum, sub 
stapânirea bolşevicilor, au fost judecaţi de tribunalul so- 
vietic din Leningrad, scopiţi vinovaţi de răspândirea în- 
văţaturilor şi botezului lor sângeros. 

Toţi acesti rascolnici şi eretici îşi aflaseră mântuirea 
sub stăpânirea turcilor păgâni, în Dobrogea, unde erau 
volnici să-și ducă viaţa trupească şi să-şi caute mân- 
gâlere şi izbăvire sufletului, fie-care după credinta şi 
priceperea lui. 

Lipovenii se așezaseră pe lângă Dunăre şi lacuri şi pe 
malul mării, ca pescari; dar când pescuitul mergea greu 
ori era oprit, cutreerau satele, vânzând peşte sărat şi 
afumat sau se tocmiau la coasă. Dobrogeanul lua mai 
bucuros cosaș lipovean la tăiatui grâului, al orzului şi 
al ovăzului şi pe cel tătar la cositul fânului: lipoveanul 
aşeza din coasă, palele gata de legat, dar lăsa prea mult 
pai netăiat, fiind-că îl reteza la trei palme domneşti sub 
spic, iar tatarul cosia iarba la un eget de-asupra pă- 
mântului, de credeai că au păscut oile prin fâneaţă. 

Hogea Cantemir puse samovarul pe sojra, aseză alătu- 
rea cești, fie-care pe farfurioara ei şi un ceainic, unde 
aruncase frunze de ceai. Răsuci, canaua samovarului şi 
opări cu apa în clocote, frunzele din fundul ceainicului. 
Aduse apoi o chisea plină cu bucăţi de zahar şi îmbie 
pe lipoveni să bea ceaiul, dupa obiceiul lor, adica tur- 
nând pe fundul ceşcii sau a cânii lor, ceai tare din ceai- 
nic şi umplând-o apoi cu apă fierbinte din samovar, iar 
din ceaiul ast-fel pregatit, să soarbă, după ce muşcau 
din bucata de zahar, atât cât ciupeşte șoarecele, cu din- 
țişorii lui mici şi ascuţiţi. Dar de data asta, lipovenii nu 
se atingeau de zăhar şi la îndemnul Hogii, Ermolai îi 
răspunse, cu glas blând şi duios, ca şi cum ar fi căutat să 
se desvinovăţiască de o faptă supărătoare; 

—Bre, Hogea Cantemir Effendi, şti, azi Giuma la voi, 
la musulmani; la noi hristian, Vineri iesti, zi de post ies- 
ti şi zahăr asta nu de post iesti La fabrică îl lucrează cu 
sânge şi cărbune de oase de vită, Noi lipovan, staro- 
obriadți suntem, după legea veche mergem, i 
Şhiamă la noi și la zi de ost, ceai, cu stafide bem. Tot 


E: d 
Hoge. Lipoveanul bea v cu Pe, de zahar 
şi în zile de post, cu câteva Hoabe de stafide, un stert de 
vadră de ceai, turnându-l binisor din ceaşcă în farfu- 
mioara ei şi apoi sorbindu-l tacticos, după ce a mişcat o 
fărâmiţică de zahăr sau de stafidă. ş 

—Horoşo, bre Moscow, tak i budet—bine bre, aşa să 
fie—răspunse zimbind cu îngăduinţă Hogea Cantemir, 
care cunoştea adetul—obiceiul—şi legea curioasă a lipo- 
venilor şi scopiţilor. Trimise băiatul la grec, la băcănia 
lui Socrate Rosalis, tatăl lui Aristide—Rusalie, cum îi zi- 
ceau oamenii din sat să cumpere stafide şi o lămâie, ca 
să nu fie ceaiul searbăd şi să te leşine pe inimă, după 
ce l-ai băut. E 

Se ospătară lipovenii, mulţumiră Hogii şi se închinară, 
făcând cruci mari şi bătând mătănii. Hogea Cantemir le 
plăti o medgidie pentru chefali şi nisetrul batog şi dupa 
asta, Ermolai şi Nicanor îşi luară drumul, cu căruţa, în 
care aveau peşte sărat şi afumat, să-l vânză prin Mur- 
fatlar şi prin satele învecinate, După plecarea lor, to 
mai cum Hogea Cantemir punea la păstrare chefalul şi 
batogul cumpărat, intră în casă Menan Maxut, urum, 
adică grec, turcit şi pripasit prin sat, unde era ceauş la 
Primărie. Venia la Hoge cu'c vorbă, din partea muktaru- 
lui şi Hogea Cantemir, om bun la inimă şi filotim, se 
pândi să-i trimiță muktarului, odată cu răspunsul şi câ- 
Viva chefali afumati, 

—“Ia dă-mi bre, Maxut, o hârtie din raftul din colţ”, 
li spuse Hogea arătând ceauşului rafturile cu cărţi şi pe 
i tot felul de hârtii, în timp ce alegea câţi-va 
chefali afumaţi, mal mari şi mai frumoşi, cu gândul să-i 
înfăşoare în hârtie şi să-i trimită peşcheş, muktarului, 
prin cenug. 

—"Nu asta bre, Maxut”, îi spuse Hogea ceaugului, ca- 
re-i întindea o hârtie albi, mare şi groasă, cu serisuri pe 
ea Şi o pată roşie, amestecată cu negru, Jos şi la dreapta, 
de credeai că e un măhir humatum-—0. pecete Im, si 
tească. Asta sened este, muhim este, sfârşi Hogea, vrând 





Să-i spule cenugului, că hârtia ce ucesta îi întindea, ca 
să 4 oare cu ea chefalii afumaţi, e un act de mare 
importanţă. 


Menan Maxut, când auzi de act de preţ, ascunse hâr- 
tia, pe furiș, sub mundir în timp ce toPeaita a alta pen- 
tru infăşurat. Oasi, în cele urmă, o pungă veche, 
celelalte hârtii şi i-o dădu Hogei, care înfăsură 

în ea, cu grije, peştii alegi, 
Mulţurait de venirea venilor, de chefali şi de ba- 
top. dar mai ales de rea ce credea că-i va face 
ptiMatu-i un 





supus pe 





potti la masă; dar muktarul abia mormăi um hoţ boi 
—bine. te-am gasit-—la binețele şi poftirea Hagi, ră pd 
îl privia încruntat şi duşmănos, toţ boscorolină din gară, 
Vorbe ce nu se înțelegeau bine Se întoarce a; spre 
ceauş şi-i porunci cu multă asi rime în las: Dacă ia 
doui askeri din caraulă și ciabuc, ciabus -repede, repe. 
de--cu Hogea la Caimancanlăc—la Subprefectura-. ri 
Medgidie, Şi cu senedul-—cu actul—mai spuse ej, dând 
ceauşului hârtia, pe care acesta o luase pe furig si o 
cunsese sub mundir, când fusese în casa Hogii sa 
“Ce asta fesat—ce turburare este bre, Eftendi m 
tar” —întrebă nedumerit, dar linistit Hogea Cantemir 
pricina este la asta dandana, la asta bozgun -la alar 
la furtuna asta—în casa mea?”, area 
“Este, bre, Hogea Cantemir”, 
tarul şi începu să strige mânit: 
tertip, este casuslâe, 
este, cu toptanul este, 








de l4 mâna dreaptă, degetele mâinii stângi, începând cu 
"Arâtoarea, muktarului j 
paru nu numai cinei vini i 
cincizeci de trepte ale ocnei, scoborăte de ee EA 
mir şi la cea din urmă treapta, vedea ca aevea şi og 
gelatului, zburându-i capul. Hogea era dovedit acum [i 
osmanlâu fără sadacat-—fără devotament către Padigah a 
şi dușman al împărăției şi al tanzimatului, a 

—“Asta caimacan — sub, refectul — », irgi 
muktarul, spumegând de stiai Pe CPE VADA 

Hogea Cantemir privi cu 


rilor, pricinuită de isprava lui mârșavă, căuta să- 
ne pe Hope, rugându-l cu glas umilit; ; Seman tai 
Hogea Cantemir Effendi, nu este zarar—adica, încet, în- 


cet, n'o sa fie nici nu omoară” 


temei 


stra de ln Fola Ea dară Si ci le Tânul dor, de primi 
„la şi istrei, iar acesta din urm, 
de la Vizir şi de la Sultan. Se zvonise că în eee 


me protivnică tanzimatului-—retormelor-—şi - acesti 
tori ar fi în legături ta ai înt cgae 

Salt sI în IEEE Eee eo atică ce 
Sultanului si au căutat în toata vremea, să peseuiască. 
In apă turbure, spre patuiba Padigahuiui i n a RR 
otomane, Şi li se proruncia acestor osmaniăi sadacatlâj 
—acestor osmanlâi credincioşi împărăției—să vegheze cu 
mare băgare de seamă și să prinză şi să inchida pe vi- 
novaţi. 

—“Ce-o fi seris pe hârtia luată pe furiș, de ceauşul Me- 
nan Maxut, din casa lui Hogea Cantemir, că nimenea nu 
cunoaşte slovele de pe ea, nici nu-i poate ghici înţelesul 
Sunt unele slove, care ar aduce cu scrisul turcesc, dar 
e mai încurcat şi se pierde în alte slove necunoscute. Nu 
cumva hârtia asta au adus-o Ermolai sau Nicanor, care 
or fi ei lipoveni izgoniți din ţara lor de Țarul muscălese, 
dar tot ruşi trebuie să fi rămas în suflet, Şi de unde ve- 
niau ei acum? Că lipovenii, cu loteile lor subţiri şi ascu- 
țite, care spintecă apa ca delfinul, ajung—chip că merg 
la prins de morun şi de nisetru—până la Limanul Nis- 
rului şi chiar la Hagi Bekir, căruia muscalii îi spun acum 
Odessa, Şi ce-au facut lipovenii şi Hogea Cantemir ce. 
lămâia cumpărată de la Socrate Rosalis? Lamâia are ea 
zeama bună de pus în ceai sau în băutură rece, dar zea- 
ma €i e bună şi pentru scrisuri tainice. Intrebările aces- 
tea şi le pusese muktarul, când ceauşul Menan Maxut îi 
adusese hârtia luată pe furiş din casa Hogii şi-i poves- 
tise toată tărăşenia cu venirea lipovenilor şi cumpărărea 
lamâii de la tăcinia lui Socrate Rosalis. Dar cum nici 
muktarul, nici altcineva de la Primărie nu putuse citi 
hârtia, nici găsi deslegarea tainei ei, sau gândit cu toţii, 
ci numai caimacanul poate să-i dea de capăt şi să facă 
el, pe urmă, cele trebuitoare, cu vinovatul. 


Va urma 





Ghiocei. 







CARPATII 





DELAVRANCEA ORATOR O 


| CTIVITATEA literară a început-o Dela- 
Vrancea scriind nuvele; stilul româ- 
bi nesc impecabil şi de o inspiraţie poe- 
tic-sentimentală a cucerit îndată 
publicul românesc. In maturitate a 
dat Teatrului Naţional o piesă în pa- 
tru acte “Apus de soare”, jucată de 
nenumărate ori şi cu mare succes în- 
totdeauna. Era povestea imaginată 
sau reală a unei pasiuni târzii care 
aprinsese inima bătrânului Ştefan cel 
Mare. Dar înclin a crede că contem- 
ai R poranii lui Delavrancea nu-l preţuiau 
nici pentru stilul fără prihană al nuvelelor lui, nici pe 
dramaturgul pasiunei de toamnă a marelui Ştefan. Faima 
Şi-o câștigase ca orator neobiciunuit de strălucit. 

L-am auzit vorbind, deseori, şi la bara Justiţiei, şi în 
întrunirile politice de partid şi în Parlament, Putea-voi 
să'i schiţez oratoria? O încerc cu plăcere. 

Fizicul lui Delavrancea? Nu era nici oribil ca Mirabeau, 
nici urât ca Titulescu, ca să nu uităm pe urâţii noştri. 
Avea un fizic interesant, chiar plăcut la vedere. Căci pe 
un trup subțire, mai mult înalt, trona cu mândrie un cap 
impresionant, un cap de leu. Părul de o neobiciunuită 
abundență, roşcovan şi creț încadra figura lui calmă, 
Aproape rece. Ochii albaştri, mustaţa mică, tunsă şi un 
mic barbişon—o mică “ţăcălie"—cum se spunea pe atun- 
ci, părea un mic anachronism chiar în vremea acea. Um- 
bla încet, puţin aplecat din spate, lipsit de orice osten- 
taţie. La gât, o lavalieră neagră de artist. 

Născut într'o mică localitate din judeţul Ilfov, Barbu 
Ştefănescu şi-a început studiile la Bucureşti, şi-a termi- 
nat studiile juridice şi a devenit avocat după ce dăduse 
deja probele talentului său literar. Dar lucru curios: ta- 
lentul de orator, elocinţa lui se descoperă în micile ple- 
doarii de debutant. Baroul şi politica atrăgându-l din ce 
în ce mai mult, activitatea literară se împuţinează. Ta- 
lentul de orator îi aduce succese; activitatea literară se 

limitează la îmbogățirea coloanelor “Voinţii Naţionale”, 
organul partidului liberal-brătienist condus pe atunci de 
Gogu Cantacuzino, fostul ministru de Finanţe al libe- 
ralilor. 
Şi iată-l pe Barbu Ştefănescu păstrându-şi în luptele 
politice pseudonimul literar, Delavrancea; ajunge depu- 
tat, este ales chiar Primar al oraşului Bucureşti. Şi moa- 


re la Iasi, în refugiu, în 1917, amărât şi încă destul de 
tânăr. 






lente, talentul de 
vrancea dev e: 








Ba pe „două, n 


a scrie şi 
tnlentul de eu eât 








până FEBER 
: si o e poi 
cât arate omul politic rămăsese omul de litere. Şi în- 
cetul cu încetul, oratoria, oratoria de bară, de întruniri 
publice, de parlament, l-au smuls cu totul din câmpul li- 
terar. mr 

ista talentul lui oratoric? Cu cari dintre ora- 
to ae e semăna €l? Ce artificii de vorbă îi 
erau caracteristice? 


'RANCEA nu semăna cu nici unul din oratorii 
i at lui. Oratorii nu seamănă între ei. De- 
layrancea nu avea nici argumentarea plină de gân- 
dire politică, nici prestigiul covârşitor al unui P. P. Carp; 
n'avea nici elocinţa rece şi surâzătoare a logicei lui Titu 
Maiorescu; nici verva scăpărătoare, simpatică şi rapidă 
a lui Take Ionescu, nici elocința emfatică, nutrită de cul- 
tură clasică a mândrului Alex. Lahovary; nici fineţea 
exoticului Matei Cantacuzino; nici eleganța impecabilă 
a lui Al. Marghiloman. Mai puţin incă, navea rentul 
vijelios şi risipit al lui N. IDEA nici profunda, tunătoarea 
elocinţă de profet și de luptător a părintelui Lucaci. 
Oratoria lui Delavrancea era măsurată, era literară, 
dar era dramatică. Nu te cucereau atât ideile cât forma 
Ierară, dicţiunea lui clară, fraza muzicală şi gestul. Şi 
ce limbă românească! Incepea încruntat, Nici un zâmbet 
în tot timpul discursului; nici un cuvânt de spirit. Era 
la el o concentrare serioasă asupra ce urma să spună, o 
cinstită preocupare de a exprima ceace trebuia şi de a 
mişca pe cei cari îl ascultau. Nu' interesa atâta să con- 
vingă, cât să mişte inimile, să emotioneze. Inima nu e 
rumul spre minte? 
Sare zau e rr de neuitat când acest “magician al 
cuvântului”—cum i sa spus—intra în adâncul expunerii 
şi ridicând vocea tot mai mult lărgea şi gestul, scutura 
bogata lui coamă de leu care părea a complecta şi fraza 
şi tunetul vocei, iar cu ultimul gest cutremura sala şi 
deslănţuia ovaţiile. Fireşte, nu în parlament Delavrancea 
culegea succesele lui cele mai răsunătoare. Nu acolo era 
câmpul lui de victorii. In parlament, interesul politic al 
partidelor nu îngăduie, decât la mari şi rere ocazii, o 
unanimitate de admiraţie, Succesele le-a obținut în în- 
trunirile partidului său propriu, în întrun _alegerilor 
generale, în sălile arhipi ale partizanilor săi politici, 
în acele săli în care polemica şi atacul virulent îşi pot 
da curs liber afirmațiilor deorice natură, Acolo da, ză 
pul elocinței e fără limită şi un talent ca Delavrancea se 
pulea ridica fără frâu până în sferele cele mai. de sus 
ap pole ra RER sunt efemere. Odată trecut in- 
veztata mosoentului, lui eri : nu rămâne: 
J , furt ova- 
oratori, pia Tă- 


a rostit așa de 
ay, 


in Daia 





Vrancea era favorita. A intrat în Barou unde a întâlnit 
pe Maiorescu, pe Take Ionescu, pe talentatul Alex. Djuva- 
ra. Mihail Corne, ilustrul avocat al României, trăia încă. 
Dar Delavrancea nu iubea Baroul; venea numai când 
avea ceva de pledat şi nu întârzia niciodată pe sălile Cur- 
ței de Apel, acolo unde inteligenţa şi spizieul se chel- 
tuiau aşa de larg între două procese. 

Şi—ce e drept—lupta de bară, în afară de Curtea cu 
juraţi, nu era făcută pentru el. Căci la bară procesul se 
câștigă prin ştiinţa principiilor de Drept şi a textelor, 
prin mânuirea isteaţă a argumentelor, prin cunoaşterea 
migăloasă a dosarului... Patima, emoția, imaginele plac 
şi acolo, de sigur, dar nu duc la sentinţa dorită. 

Și iată-l în lunga robă neagră pe avocatul Delavran- 
cea, cuviincios şi serios, aşteptându-şi rândul la cuvânt. 
Neavând o clientelă prea numeroasă, venea cu dosarul 


studiat. Şi, fireşte, exprima clar şi frumos tot ce tre- 
buia spus. 


L'am văzut, de mai multe ori, 
cese mari. Era atunci alături de colegi iluștri: Vasile 
Missir, Mişu Antonescu, Eugeniu Stătescu, Toma Stelian, 
Take Ionescu. Presupun că clienţii bogaţi angajau pe De- 
lavrancea nu atât pentru ştiinţa lui juridică, ci mai mult 
pentru faima talentului său. O pledoarie frumoasă nu 
strică în atmosfera finală a procesului... Din potrivă; 
forma literară într'o pledoarie e un adaos nepreţuit. Căci 
ideea cere să fie îmbrăcată, frumos îmbrăcată. Ca o fe- 
mee. O formă literară, o formă aleasă, o comparaţie fe- 
Ticită, o imagine luminoasă, aruncată abil într'o uscată 


în chiar aşa zisele pro- 







































expunere juridică, ţine mereu trează atenţia şi câştigă 
Sa atia price, țin In Franța, marii avocaţi erau în- 
totdeauna de o strălucită cultură literară . Citindu-le ple- 
doariile în colecţia de cuvântări ce se publică îndată după 
moartea lor, simţi o desfătare liter. care te surprinde 
şi uiţi, uneori, că e un jurist, un avocat la bară care a 
vorbit. aa d 
i ca să nu neglijăm nici dreptul anecdotei, fie-mi per- 
aa E nu Degliă tocmai din Călăraşi. Era vorba de 
un proces, devenit celebru, al milionarului Petrovici-Ar- 
mis, cu Cioroienii depe moşiile lui, proces care dura de 
50 de ani. După o casare a Inaltei Curți de Casaţie, iza 
că procesul e trimis înaintea micului Tribunal din Că- 
lăraşi. Toţi avocaţii mari porniseră dimineaţa la Călă- 
raşi; printre ei se afla şi Delavrancea, angajat de BE 
trovici. Cum trenul ajungea în spre amiază, Tribun: RI 
admisese ca în mod excepţional, şedinţa să nu înceapi 
la orele 12, ci la ora 1, pentru ca ilustra falangă de ju- 
rişti—vre'o 10—să poată dejuna, Au intrat într un mic 
restaurant, sărac şi aproape gol. Repede “comanda”. n 
biet chelnăr, complect zăpăcit, veni repede cu o foaie de 
hârtie pe care, cu cerneală violetă, erau scrise câteva 
mâncări simple, “naţionale”. Delavrancea o luă şi el în 
mână, grav şi calm. Nimic nu'i plăcuse, a pus hârtia pe 
masă şi pe când ceilalţi mâncau deja câte ceva, el a ce- 
rut “lista” de vinuri. Nici o listă. Chelnerul i-a spus e 
pectuos că n'au listă, dar au un mic vin roşu şi inu 
alb. Delavrancea le-a cerut pe amândouă în câte un pi = 
hărel. Cu atenţia concentrată, le-a gustat pe amândou 
şi a îndepărtat paharele cu oroare. Timid şi speriat de 
acest eşec, chelnărul a îndrăsnit să papam un al CR 
lea vin “cam oţetit”, pe care clienţii îl refuză. A cerut 
săi aducă şi din acela. O degustare înceată, savantă şi, 
in disperare de cauză, Delavrancea sa mulțumit şi cu 
acest vin oţetit. Dar, între timp, colegii lui terminaseră 
dejunul şi în trei birji prăpădite au plecat la Tribunal, 
urmând ca Barbu să vie după el,.. cum a şi fost, i 
Desbaterile au durat câțeva zile. Lui Delavrancea, e 
rezervase o parte mai puţin aridă din proces şi a pleda 
trumos. sp lee: 
ace va rămâne neuitat pentru cei cari l-au au- 
aie citi rămâne ca punct culminant al elocinţii ma- 
relui orator, este pledoaria rostită în fata Curţei cu ei 
reţi din Bucuresti, în procesul răsunător al arhitec! îi 
Ion Socolescu. Niciodată Barbu Delavrancea n'a risipi 
cu mai multă pasiune turle cu CÂTE PR A 
cauzele cele mai ingrate. Ş 
ich n ce i ut din vasta sală a juraţilor, am Aelatat 
la toată desbaterea. Socolescu, arhitect de mare SER 
taţie, fusese, spre norocul lui, coleg de clasă CP Ea 
vrancea. Fără zopăntă, promptă întâmplare, ar s 
t si! ă. 
“eRocoteset, docufa In casa preDrie elită de și în, stă 
româniac, it 410 Pelar eg iuxoă. De alei, încurcă. 


lui n palatul 
: Şi într'o noapte, palat 
Si mul ici 





tt e eta 


o lungă anchetă a oliţiştilor şi e: 
schimbă în cerțitudine, Socolescu a fost 
Curţei cu juraţi; Procurorul a Tonunțat ari El ip 
sdrobitor. Pentru opinia ublieă nu mai exista nici i. 
doială asupra vinovăţiei lui Socolescu. fa 
gaze i Ri, de-odată—un > 
Ă letatea “Dacia România” refuz 
Eurarea, dovada fiind singură că focul iii pi 
fost angajaţi să pledeze contra lui Socolescu doi mari 
fruntaşi ai baroului, două mari talente: Take Ionescu şi 
Alex. Djuvara. Şi iată că sare în a ărarea acuzatului 
Delavrancea. Sentimental şi emotiv, ef nu vedea în acest 
pasionant conflict decâţ soarta fostului coleg de clasă. 
ȘI sa aruncat în luptă trup şi suflet, 
Un proces în adevăr “pras” 


i BCU, ă 
xperţilor, Bănulae ji 


Tijin neagtep- 


cum se spune în limbajul 
comun. Un proces complex, cu dov i 
unele mici îndoieli, UL proces pia ri Aa 


neverosimil, important prin situaţa ersonajului cuzai 
cu tărie de. reprezentan ul Justiţiei Zi: mai pr încă at 
quasi unanimitatea opiniei publice. Ce sursă de elocinţă 
Dire pt trei mot talente ale Baroului! 
„Fireşte, nu e locul să expun argumentarea abi - 
Dica pagrezionanță a lui Take Ionescu Nici ra 
loasă a pledoariei a acelei 

Pi eta pă a pi ei maladive siluete care 
ip ep AVranicesi, speriat oarecum de atmosfera ostilă a să- 
e vibra escu, a luat cuvânt E 
tant şi vizibil emoționat. Ceasuri de-a zana Le 
lungi care păreau că nu se mai sfârgesc el şi-a dăruit 
toată bogăţia elocinței pentru a dărâma, unul câte unul 
argumentele care sdrobeau pe amicul şi clientul său. De- 
caise na a E mai impresionantă din toate 
£ rile lui. en şi afecțiunea erau d; - 
roxism. Şi a sfârsit plângând. ? arie aie 


Sala toată, deşi ostilă, a rămas mută. 


Ziuă, cei 12 juraţi sărobiţi de obo- 
seală, după o grea luptă de indoieli Şi de ceartă, intră 
în şedinţă încet, rând pe rând. Tăcere de mormânt. Şi 
iată căzând depe buzele primului jurat un verdict de 
achitare! Sase furaţi au opinat contra lui Socolescu. sase 
pentru_ el. Dupa lecea pensii. paritatea protita ee 
tului. Socolescu e achitat, €... spălavi! 








ia at 
tot mai şterse, tot mai depărta r au nas va- 
lurile de elocinţă, a rămas a a di nagini fe- 
ricite, care au mers multă vreme din în gură. Uni 
a lui Delavrancea: spre a micşora efectul pledoariei Ini 
Take Ionescu, el a spus juraţilor: “Recunosc că am o 
sarcină grea ca să pot dărâma tot ce a spus dl Take I0- 
nescu, această fiară a cuvântului”. O imagine de toată 
frumuseţea, care a trăit multă vreme. Şi alta mai fru- 
moasă încă, o comparaţie de antologie. După achitare, 
Curtea a dat cuvântul din nou Societăţii “Dacia”, pen- 
tru pretenţii civile, dacă vrea să le invoace. Şi s'a sculat 
Al. Djuvara, pentru o simplă declaraţie negativă. Cu 
acest prilej, desbaterea s'a închis asupra următoarelor 
cuvinte: “Domnilor juraţi, verdictul Dvs. spală pe Soco- 
lescu de oribila acuzare a Societăţii. Dar îl spală cum 
spală marea cadavrele ce urii la țărm”. Această SRlEn 
didă, neaşteptată şi dispreţuitoare imagine, a Ă 
Şi mulţi Ad a fost repetată şi fixată chiar în cărţile de 
elocinţă. 


... 


1, ca şi marii actori, domină pe contempora- 
Ca a au că a vocea, gestul sau farmecul lor. 
Aceste bunuri aşa de cuceritoare, dispar însă odată cu 
omul. Scena elocinţii este efemeră ca şi vocea marelui 
actor. Ea n'are privilegiul pictorului, „muzicantului Ant 
savantului, care end în pagini durabile, în pagini eter: 
inspiraţiei lor. ? 
ta OR EI îi numai amintirea celor cari sa 
aplaudat. Şi nu după prea mult timp nu rămâne ni 
atât... 


Dxatomu ca ș ca toţi oratorii mari, e uitat. Căci 





Care cu boi pe drumurile Gorjului. 


s CARPATII 





C. RADULESCU-MOTRU 


DE ION PETROVICIW 


Dar în schimb eăta destătare Şi limite sufletească 
te instroești cu călănza varrui spirit lipit de * * 
Ncapărat că şi a-sa, după ce face mențiane de toate 
rile, până la urmă înlătară hotărt pe unele din ele. Nici 
nu Sar putea altfel, căci altminteri cartea rar sani [ăi 
un sistem, ci un bazar. Aşa de pildă, pentru 4 cita 
exemplu, în tratatul său de Psihologie, dă la 4 parte 
conceperea sufletului ca o substanță cum VOiNI vechii 


Poate că nu a sosit încă momentul unui studiu de 
ansamblu al operei filosofice a d-lui C. Rădulescu-Mo- 
tru. Gândirea sa, deşi aşternută în numeroase volume, 
este în curs. D-sa nu este dintre acei cugetători care să- 
şi fi dobândit deodată, printrun fel de intuiţie bruscă, 
conturul definitiv al concepțiunii sale, Nu este cazul lui 
Schopenhauer bunăoară, care şi-a terminat din tinereţe 
construcția sa filosofică, căreia n'a mai avut să-i adauge 
pe urmă, decât unele anexe şi dependinţi. 

Construcţia d-lui C. Rădulescu-Motru urmează ca să 
zicem astfel—sistemul pavilionar. Avem o construire len- 
tă, în care se adaogă succesiv clădire la clădire, avan- 
sându-se către un ansamblu care deşi se poate binui de 
pe acuma, nu este încă isprăvit, 

O scurtă caracterizare a locului pe care d-l C. Rădu- 
lescu-Motru î ocupă în cultura românească —independent 
de aspectele viitoare ale operei lui—aceasta, se poate mai 
lesne face şi vom şi încerca în rândurile ce urmează. 

In deobşte, în orice cultură, filosofia ocupă un rol 
aparte. Ea nu este un simplu mădular, care la nevoie ar 
putea să şi lipsească. Dânsa are repercursiuni în toate 
ramurile vieţii culturale, fiindcă ea este aceea care dă 
directivele ferme, aceea care autoriză şi fundamentează. 
Chiar dacă o cultură se elaborează şi fără amestecul fă- 
tiş al filosofiei, aceasta din urmă se găseşte totusi la- 
tentă sub formă de procesus instinctiv, şi în orice caz ea 
trebue să pună mai târziu sigiliul care dă culturii în ches- 
tiune autoritatea necesară. 

Filosolia, pe lângă valoarea ei directă, are astfel o 
imensă valoare instrumentală, și un filosof—demn de 
acest nume—nu este numai un meditativ singuratic, is- 
pitit de anume probleme speciale, ci un îndrumător în 
toate regiunile culturii. Emerson spunea în formă lapi- 
dară, că mai sus de fâtână trebueşte căutat şi găsit iz- 
vorul. Este o admirabilă caracterizare a poziţiei ce o are 
filosofia—ştiinţa principiilor fată de ansamblul vieţii 
culturale, pe care o domină—adesea invizibilă—alimen- 
tând-o şi cârmuind-o. 

Din cauza acestui rol social al filosofiei, un gânditor 
îşi poate sluji cultura patriei sale chiar dacă nu este ori- 
ginal. Lipsa de originalitate este o mare lacună pentru 
cine năzueşte să impingă mai departe progresul intrin- 
sec al cugetării filosofice, Poate însă şi fără o vădită, 
originalitate, cu principii împrumutate de aiurea, să di- 
rijeze vieaţa intelectuală a ţării lui, — mai ales când 
aceasta e rămasă înapoi. 

Este cazul elocvent al lui Titu Maiorescu, care a exe- 
cutat o operă critică ce totdeauna va fi pomenită cu re- 
cunoştinţă fără ca dânsul să fi fos propriu vorbind un 
creator în sfera ideilor filosofice, 

te nu voiu 





E: 
Ptopus în aceste rânduri, că şi d-1 C. Rădulescu-Motru a 
avut în ţara noastră un rol cultural, independent de for- 
ma în care tinde să se închege partea personală a me- 
ditaţiilor lui. Ca şi profesorul său Maiorescu, şi dăsul a 


i al evo- 
decât acela pe care îl înfăţişează Maiorescu. ap arii 
Titu Maiorescu reprezintă faza pupat cea dintâiu ag- 
ternere de temelii, mai precis, dânsul reprezintă împlân- 
e o e ai IFN Acp le senerale “a unor crite- 
igure cată, a nnor re! asice, ca bază di 
Cultură serioasă. A fost cea dintâiu rază de indrumare 
care amenința să dureze şi se com- 
plăcea în ea in Un popor pentru a se înălța la o cul. 
u rie, trebue să se înarmeze cu mijloace de lucru 
ai Analeie AIE SAE uEu osibilitatea 
ă e atunci nu se 
ii trece în genere deadreptul la opere de creaţiune 
cuie aPrimă fazii de care se lene purle 
Maiorescu- și aceast; urmă, trebueşte să se inse; 
la mijloc RAE etapă necesară, pe care socot că, pi 


i 
i 
i 


RE 
[3 
[i 
i 
i 
E 
La 


prezintă, cu filosofică, d-1 -Mo- 
a toate ai după cuni am lăsat a e a caza -echa 
Spreşie | fazei fimale, ca în fața unui pă- 
i gjedin ai că o cauta Pure E LOTUL. bue să-și 
DAE fa îi ee re aia ua 
= Rădulescu-Motru 

a în : bine că un popor 
124, îrebue e date pihe Că un aripă 
“vâtătuta FF, Pasutenscă în prima ea că 
Să gina eter tie 0 en e 

i cultura, 








nualul de Logică al lui Maiorescu, cu tratatul de Psiha 

logie al d-lui C. R.-Motru. Cea dintâiu scriere, care a 
adus de altfel servicii eminente culturii româneşti, este 
a lucrare de minunată concizie, claritate şi rânduială. Mo- 
del de cugetare strânsă, canon de reguli de orientare, e 
totuşi descărcată de bogăţia controverselor care există 
chiar în această materie, aşa încât cetind-o dobândeşti 
fără îndoială un instrument de cugetare precisă, dar nu 
te pui la nivelul ştinţei europene In această ramură. Cu 
totul altfel e Psihologia d-lui €. Rădulescu-Motru, şi 
aceasta nu se datoregte numai faptului, că scrierea aceasta 
e de curând apărută, pe când Logica lui Maiorescu a avut 
tot timpul să se învechească. Intre ele este o deosebire 
de natură. In cartea d-lui Motru—ceea ce lipseşte în tra- 
tatul lui Maiorescu-—se vede preocuparea constantă şi ca- 
tegorică de-a iîmbrăţişa întrun tablou complect toată 
literatura chestiilor care formează capitolele lucrării, de 
a se înfăţisa cu întreg aparatul operelor similare din 
străinătate, 

Această factură savantă a Psihologiei d-lui Motru, 
o găsim de altfel în toate lucrările sale, Subt raportul eru- 
diţiei şi al informaţiunii, ele ar putea servi nu numai la 
iniţiarea compatrioţilor autorului, dar chiar şi străinilor, 
Şi dacă a fost de sigur o şansă, este însă şi un lucru 
A rii pentru faza europeană pe care o reprezin- 
tă d-l Motru, faptul că într'o chestiune determinată, una 
din lucrările d-sale—aceea care fusese scrisă într'o limbă 
mondială—a fost folosită şi citată de Bergson, în cele- 
brul său articol: “Introduction d la metaphysigue”. 

Dacă scrierile sale-—de n'ar exista bariera unei lim- 
bi puţin cunoscute—ar putea perfect să fie utilizate de 
ştiinţa străină, pentru ţara sa, ele au pe deasupra valoa- 
rea unui exemplu, de cum trebueşte făcută Ştiinţă. Ele 
sunt indemnul autorizat către o vastă şi nepărtinitoare 
informaţiune, în contra căreia mai ales sun, dispuşi să 
pâcătuiască acei care se ocupă cu “idei generale" cu spe- 
ouații care îți dau iluzia periculoasă propria reflexie 
ajunge. 

Această ţinută larg-receptivă a d-lui c. Rădulescu- 
Motru, lipsită de idei preconcepute şi de îngrădiri aprio- 
rice, lăsând ca adevărul să se aleagă oarecum la urmă 
d-sa a avut-o chiar ca director de revistă. Organul cul- 
tural pe care l-a dirijat pe vremuri: “Noua Revistă Ro- 
mână” şi care a fost o adevărată binefacere pentru toate 
curentele de idei, nu reprezenta fanatismul unei direcţii 
exclusive, primind în coloanele ei ospitaliere, tot felul de 
convingeri şi credinţi, polemici bilaterale, uneori chiar 
împotriva directorului revistei, Organul Junimei, “Con- 
vorbirile literare”, avănd a reacţiona în vremea lui, în 
contra unei rătăciri a gustului public şi-a unei lipse com- 
plete de busolă, a rezentat o direcţie fermă lela care 
nu se abătea. “Noua „care venea în altă 
epocă, în care se ele principii dirigui- 
toare, se putea pune în scriieiul altei necesităţi: de-a 
deschide larg porţile tuturor ideilor, pentru o cât mai fe- 
cundă fermentaţiune. Pildele istorice sunt adeseori edi- 
ficatoare şi de aceea e bine să ne amintim bunăoară că 
splendida izbucnire a filosofiei moderne în Apus, a fost 
precedată în vremea Renașterii de-o destul de lungă pe- 
Tioadă de pregătire în care se încrucişau haotic” toate 
concepțiunile remnviate ale cugetării antice. 

E momentul acuma să remare-—întorcându-mă la lu- 
crările ştiinţifice ale d-lui Motru-—că bogăţia lor de fapte 
ŞI cunoştinţe nu se etalează în paguba sistematizării şi 
înlănţuirii, Dacă subt raportul mulţimii cunoştinţelor 
constatăm un pas înainte față de faza Maiorescu, nu pu- 
tem câtuţi de pugie să zicem că sub raportul consecven_ 
ţii şi coordonă: logice ar reprezenta un pas înapoi, 
Scrierile d-lui Motru au toate coloană vertebrală, massa 
enormă a faptelor şi teorilor este pusă în rubrici como- 
de, în sfârşit tot materialul acesta nu- este asvârlit de- 
avalma ci aşezat cu metodă şi apreciat c'o judecată să- 
nătoasă. Neapărat că atun când îmbrățişezi ațâtena teo- 
vii gi controverse, când aduni atâtea comori şi cauţi să nu 
ignorezi nimica din ceea ce s'a spus într'o chestiune, e 
i faci impresia unităţii de gândire, ca atuncea 
când mânueşți un material mai redus. O sinteză care 
caută să echilibreze numeroase teorii divergente şi să 
pia Eptate tuturor iiaclalon de vedere, va avea fatal 

e Şi această impresie o ci i = 
dată şi din opera d-lui Motru, ki ai a 


spiritualigti, ai 


conceperea lui sub formă de 
aşa cum pretindeau asocinționigtii—, a i 


cu vigoare în lumină caracterul unitar Şi fum, 
sufletului, caracterizat prin ideea de eu Dar de 23 
parte, de câte ori nu caută să concilieze ud 2 
Vers: 
deschidem iarăşi tratatul de Psihologie, ae 

Ă A unde 
culege la fiecare pas încercările sal hajra, 
pâg. 33, vorbind de e e A Le 
în studiul vieții sufleteşti, una intre alta 
toda observârii exterioare, d. Motru ia mio. 
de faţă evită ambele extreme”. La pag. ag Bune: 2 





in sinteza unei concepții mai nepâr tipa 3 


ele două tabere ca, 


faptele suNetegti lucrurilor materiale 
bue să se opue intuiţia imediată, rit telec. 
tuale. D-l Motru se separă rapi Dabrae Ag - 
contrară—de profesorul său Wundt, arătând i Rt 
pătrundere şi dităcie că şi în ihologie, realitati e) 
pu, şi imediată se. poate înlocui cu ibatraceie d rai 
Ta ice. sezdie i fie absolut identice cu acel ranita 
3 „—La pag. 93 şi 
atitudine conciliatorie fa at ae usii, o se 
a cu privire la problema energiei specifice ri E 
(i iuruin rebele, interpretări însă, ne spune d-l Mat, 
! T nouă, se intregese Ă 
nu se opun”.—La pag. 184 şi urmatoarele aE a de 


rațiune două funcțiuni radical deosebite zice ei 


prin formule tranzacţionale care. răza e exageraţii, 
fecunde. Avem impresia dimpotrivă i aa de e conci. 
lieri se desenează schița unef concepții filosofice unitare 
Și Personale, în concordanță cu concluziile: altor scrieri 
ale acestui autor, aşa că opera de psihologie a d-lui Mo- 
tru nu rămâne numai o excelentă lucrare de informaţie, 
ri a erele, Și, 0 freaptă In ascensiunea unei cugetări 
jează din ceţurile dimineții, 
gat triumtătoare,,. die neții, tot iai limpede 
iindcă am vorbit toată vremea de influenţa d-j 
tru asupra vieţii noastre intelectuale, nu iară prize 
fără a aminti că'n afară de opera lui scrisă, d-sa fiind 
înputeagz, la Uniyersii Ic, la ial, exercitat înrâurirea şi 
forma ori cțiunile 
aceiaşi strucbiza Şi fizionimie ca pipa acu 
au Aa infiuența cam în aceeasi directiune ami 
ție de fapte, acelaşi aripii Intoratiain titi 
intr'o solidă coordonare, cu toate că intro formă plină 
de modestie, Cunoştinţele nu ni se servese la d-l Motru 
nici pe tipsii de aur, nici pe tăvi de argint, dar ai însă 
impresia binefăcătoare că sunt lucruri proaspete întot- 
deauna, 

Lecţiunile sale sunt și dânsele un viu îndemn la muncă - 
şi documentare, pentru oricine năzueşte să cugete te- 
meinic şi cu rod. Dar nu numai atâta—fiinăcă îţi mai 
lasă ş'o altă impresie încurajantă. Văzând cum din bel- 
Şugul faptelor se degajează adeseori ideea, ca parfumul 
care se exală din flori, ți se strecoară o credinţă opti- 
mistă: că oricare ar fi aptitudinile speciale care deose- 
besc pe om de om şi avantajează pe unii mai mult decât 
pe alţii, geniul filosofic este totuşi şi dânsul, măcar în 
bună parte, o chestie de stăruință şi de muncă. 


1) _ Din volumul “Din cronica filosotici românesti” Ae 
Ton Petrovici, Biblioteca pentru loţi. 

(2) Despre această lature a activităţii d-lui C. R.-Mo- 
tru m'am ocupat în articolul meu: “Kant şi cugetarea 
românească”, apărut în volumul “Studii istorico-filoso- 
fice”, precum si—iîn traducere germană—în revista ber- 
lineză: “Archiv fâr Geschichte der Philosaphie und So- 
ciologie. Heft 1 und 2, 1927”. Articolul în chestiune des- 
chide şi prezentul volum. 


ELE ZII 


Ravas de departe 


Departe eşti de mine, mamă, atât de d 
fin pa ae tă Pra, 
Iar inima mă doare şi inu Baze 


i-am elena răvaşul chinuiţ 


de N. Novyae 
Tristete 


Nu, niciodată nu ne-om mai întoarce 
at cu dumbrăvi şi poveşti; 
e 


drumul anilor co) ti 
Căci viata-acalo “astăzi, ra mila toarce 


I-am rat pe pagini a măritat iubitele, 
Aaa, aia Să tatuat chimie? april pante: ci am arh de mit sia inimi şi în gând, 
55 Se 98 de faci de-aci 'nainte,.. Ed : gti “RE, Aire spre noi. 


St 29 yrea să mă intore acasă 


Dar e item viata ai ăia 
ŞI, să o ti, e Asa te aaa au sal 





niciodată nu ne- ? 
PE DI mure 


Numai crucile ce 1e lăsăm pe drumul trecerii noastre 
Ne vi e numele sub zările-albastre, 
baraca în 











CARPATII 








CAND SE INGANA NOAPTEA CU ZIUA 


EA mai bună mâncare, cele mai bune vi- 
muri, cele mai straşnice rachiuri, cele 
mal duioase cântece, toate cu super- 
dative, preoteaso, ai înțeles? Vreau ca 
noaptea asta, până s'o îngâna noap- 
tea cu ziua, s'o facem lată, ca pe vre- 

ji mea cand băteam “mensuri” la “Ru- 

covina”, mă înţelegi? Ca pe vremea 

când veneai şi mă sani cum bă- 

team spada cu polonii şi nemţii dela 

“Arminia” şi “Teutonia”... Incă nu 

mi-ai fost căzut cu tronc la inimă... 

Da, chiar aşa, ca Pe vremea golăniei 

mele! S'o ştii. După sd da ani de căsătorie de preot cu- 

cernic şi smerit, am şi eu dreptul la o noapte de va- 

canţă,.. Numai noaptea asta, 

tea asta vreau să mă îmbăt 
la “Pujura Neagră”: 


preoteaso, înţelegi? Noap- 
şi să cânt ca pe vremuri 


“Lumea se uită la mine 
veum stau în cârciumă beat...” 


sau celălalt cântec, pe care-l cântam împreună cu fecio- 
raşii dela “Moldova”: 





“Hai să bem, hai să bem!.., 
Fiindcă nu ştim câte zile mai avem..." 


chiar aşa să ţip şi să strig, şi să uit tot prin ce trecem... 
Afară de aceasta nu avem încă dece ne teme... Şeful 
de post mi-a promis că va sta de veghe dacă observă 
ceva I-am promis un sac de făină şi o bucată de 
slănină... 

—Dacă află satul că preotul a făcut-o lată... şi încă cu 
cine... Omule, fii cu socoteală şi nu te pripi... Când va 
veni primar comunist în sat ce te vei face? Ai auzit şi 
tu în Neagra Corbului s'a prezentat un primar co- 
munist adus de prin Basarabia... Se aude că vor aduce 
şi alt Şef de post... 

—Prea vezi lucrurile negru... Nu-ţi aminteşti ce-mi 
tot troncăneai când treceau nemţii? Crezi că ciolovecii 
vor sta o veşnicie? Nu vezi că n'au nici măcar pe cine 
pune primar întrun sat de opt mii de suflete? Şi apoi 
nu uita un lucru de mare importanţă: Un preot nu 
poate sta indiferent când se petrec fapte aşa de mari... 
Am obligaţia de a ajuta această luptă a legionarilor, 
mă înţelegi? Ei sunt unica noastră salvare, preoteaso 

Preotul Teofil se opri o clipă Incepu să fluere înce- 
tişgor o melodie veche, şi parcă cuprins de un dor nein- 


















ela: i așeză Canapea și see tatuat ac Ce fala 
Duta b Ca na oo Be ue o tigare 1n timp ce 
lucra, Privirea i se fixă, fără s, rivească dinadins, în 
A afia lui şi a preotesei. "eu ocazia cununiei, 
în faţa Catedralei din Cernăuţi, 


Dupăce ps adânc fumul, gândurile începură să 
se desluşească, Se simţea nespus de bine. După opt ani 
îsi întalnea cel mai bun prieten. Ultima oară se întâlni- 
seră la închisoarea din Cernăuţi. Incă nu era sfinţit. D 
vizitase la “vorbitor” şi, fără să ştie cum şi pentru ce, 
îndată după ce îl strânsese la piept, îi năpădiră lacră- 
mile şi plânse ca un copil... Il vedea slab, foarte palid şi 
trist. Nu se putu stăpâni. Unicul lucru ce-l putea articu- 
la din când în când era; “Iartă-mă...”. Traian ti tot spu- 
nea; “Bine omule, dar n'am dece să ţe iert! Dimpotrivă, 
trebuie să-ţi mulţumesc. ..”. Dar toate cuvintele de liniş- 
tire ce le credea Traian potrivite, nu aveau nici un fel 
de efect. Continua să plângă. Nu putură vorbi nimic, Li 
dădu pachetul cu mâncare şi ţigări şi ieşi ruşinat pe 
poarta închisorii. Gardienii și “Primul” clătinau capul 
înduioşaţi. Aşa ceva nu mai văzuseră, Nu se mai pome- 
nise ca om în toată firea, înalt şi voinic, îmbrăcat în re- 
verendă, cu început de barbă aurie şi ochii mari albaş- 
trii, să plângă ca un copil şi să nu poată rosti decât 
“Iartă-mă”.., 

Părintele Teofil ascultă atent. 1 se păru că auzise voci 
în ograda parohiei. Putea fi brigadierul silvic, invitat şi 
el impreună cu învățătorul şi fostul primar, sau mai bine 
zis Primarul-Interim, pentrucă nu aveau altul. Dar nu, 
nu era niciunul din ei. 

Probabil că erau copii ce se jucau pe lângă poartă. 
“Ar fi lătrat câinele dacă venea cineva strein” pândi, şi 
se lăsă din nou în leagănul amintirilor. 

„De atunci nu-l mai întâlnise. E], Teofil, fu sfinţit preot 
ȘI numit paroh în Stâna lui Darii, iar Traian colindă tem- 
n'ţele României, iar mai târziu Iugi în Germania, urmă- 
rit de poterile lui Antonescu. Ici-colo câte o scrisoare 
său câte o vedere 1 mai ținea la curent cu viaţa lui 
Traian. Acum câteva luni cetise în ziarele ce soseau cu 
irtârziere că Traian ar fi fost parașutat pe “Pietrile 
Doamnei” şi că detașamentele armatei combinate cu po- 
liţia sovietică ar fi înconjurat muntele făcând prizonieri 
toţi le; onarii veniţi din Viena, dar şefii de post împreună 
cu pădurarii din jurul *Pietrelor Doamnei” nu văzuseră 
nici urmă de legionari parașutați şi nici detaşamente de 
poliție. Erau scornituri de-ale comuniştilor din Bucureş- 
UI. Apoi, intro noapte, veni Moisue ădurarul. 1] trezi 
din somn şi-i povesti tot ce auzise clu Inginerul Silvic. 
Pe “Dorul Râu” fuseseră paraşutaţi zece legionari Inar- 
maţi până în dinţi. Nu aveau mâncare şi cereau alimente 
în grabă, 

Câteva zile mai dela învățătorul Cudelca, 
că grupul era condus de Traian, Acuma, dupăce se con- 
vinsese de adevărul faptelor, fi invitase pe cinci dintre ei, 
impreună cu Moisuc şi Cudelca la cină, In noaptea aceia 
trebuiau să sosească. După opt ani îşi va vedea priete- 
nu, 11 va Iimbrăţişa rntțeşie şi-l va întreba fără ocoli- 
guri: “Iţi mai aduci te cum plângeam ca un copil 
în faţa pardienilor din Cernăuţi?” Vor râde, vor cânta, 
Vor deseropa amintiri si vor bea. 

—Ce-i place domnului aceluia? Ce să-i fac?, Intrebă 
ar ţe i 

TSărmăluţe cu smântână lăcinte cu mere... 

—Ca şi ţie... ca şi feciorii: opta 

ca şi feciorilor trii, preoteaso,.. 


—Ca şi mie... 
omule, parcă ești altul astăzi. Ce-i cu tine?,.. 





—Imi sunt toţi boii acasă. Nu-mi lipseşte niciunul. 
Unicul lucru ce-l regret este că nu putem învita şi cele 
două invățătoare, ca să fie societatea mai variată, Ata- 
ţia bărbăţi şi nici o femeie—afară de soţioara mea bi- 
neinţeles—mi-e teamă să nu fie prea multă plictiseală, 
la un moment dat... făcu părintele Teofil zâmbind, 

Coana preoteasă nu creden în plictiseală. Opt ani nu 
sunt opt zile. Vor avea ce să macine şi ce să rumege toată 
noaptea, afară de aceasta nu i-a invitat să petreacă cu 
băutură şi femei, ci să deseroape amintirile Şi să reia firul 
unei prietenii. Nu era aşa? Sau alte erau gândurile Sfin- 
ţiei Sale? 

Nu. Nu avea alte gânduri. Voia să mai ajute gi să-i 
încurajeze pe băieţi. Voia să se mai desmorţească după 
crâncena lovitura primită cu ocuparea ţării de către bol- 
gevici. Să mai prindă pac ascultând cântece de vitejie 
şi strigăte de luptă. Să râdă ca pe vremurile studenţiei. 
Să ajute la formarea unui centru de aprovizionare cu 
alimente a celor din munţi. Să întăreasci spiritul de re- 
zistenţă al românilor contra cutropitorilor streini. Da. 
Acesta era gândul Sfinţiei Sale. Avea planuri mari şi 
voia să le realizeze împreună cu învățătorul Cudelcă şi 
cu pădurarul Moisuc. Mai târziu va lua legătură şi cu 
inginerul silvic şi cu toți brigadierii silvici din cele două 
Ocoluri, Ea, preoteasa, trebuia să-i ajute. Trebuia să 
pună şi ea o cărămidă la lupta pe viaţă şi pe moarte ce 
se dădea. Nu cetise manifestul lansat de Traian acum câ- 
teva săptămâni? Vremuri grele asteaptă Neamul româ- 
nesc, iar ei trebuiau să fie gata. 

—Nu-ţi face griji, părinte, eu voi fi gata cu sărmălu- 
țele la ora nouă seara, Eu imi fac datoria... Fă-ţi şi tu 
datoria şi adă ţuică, adă vin, adă brânză, adă,,, 

—Ştiu, ştiu, dar nu uita să pui copiii în pat înainte de 
ora nouă... Vreau să fim singuri, ştii... Apoi nu uita încă 
ceva, nevestică,.. Aşa, cam pe la unu noaptea, lasă-ne 
singuri... E mai bine, ştii... E mai bine... 

—Bine, bine, acum du-te şi adă... 

—Mă duc, mă duc... 

Afară se desghețase de-a binelea. In spatele Culmii 
Cerbului soarele mai arunca o ultimă privire în mândrul 
sat unde păstorea Teofil. Cele cateva imaşuri verzi care 
rupeau întunerecul pădurilor păreau vesele şi dornice de 
a-şi usca iarba amorţită sub neaua îndelungată a iernii 
anului 1944-1945. Undeva într'o poiană răsună un tulnic. 
Câtiva câini se speriară şi începură să latre zgomotos. 
Un car încărcat cu lemne scobora depe uliţa ce ducea 
spre Măgura. “Depe uliţa asta trebuie să coboare şi ei, 
dacă nu şi-or fi schimbat planul... Te omeneşti că şi-au 
schimbat planul şi nu mai vin...” gândi speriat părintele 
Teofil. Dar nu-l credea în stare pe Traian de asemenee 
figuri lipsite de bun simt. Dupăce cheltuise şi se preaăi 
ese ionita ziua, ar fi cuimea culmilor să mu vine Dai 








Jeseyubaltăs.. Ata Natan te anii „pădiranul,-- 
ia acetta a zi baga nara latine Leu bet pă ara 
schimbare. cu 


Părintele Teofil zâmbi fericit. In Sfârşit o schimbare, 
o schimbare înspre bine. O nădejde. O nădejde pricinui- 
toare de alte nădejdi mai mari şi mai împlinitoare. Dacă 
se răscoală toţi românii din apropierea Carpaţilor, dacă 
alături de bucovineni se răscoală şi maramureşenii, mo- 
ţii, transilvănenii şi bănăţenii, atunci ciolovecii nu vor 
avea încotro şi vor trebui să plece. Vor trebui să se su- 


vesti fiilor—când vor fi mai mari, bineinţeles—, “Şi eu 
am luptat pentru inde pendenţa şi libertatea țării 
noastre...” 

Parintele Teofil, fără să-şi dea seama lungi pasii. Voia 

ă facă toate cum) ărăturile înainte de a sfinţi soarele, 
Iși aminti că ar fi trebuit să-l invite şi pe directorul 
şcolii. Nu se aveau prea bine, dar era un om de inimă 
şi patriot neînfricat. Mai avea timp oaze să dea şi pe 
la el? Nu se va supăra Cudelca? Ce va spune Traian în 
prezența atâtor streini? Nu, mai bine o lăsa pe altădată 
Mai avea timp să invite şi pe ceilalţi paraşutişti. Totul 
deodată nu se putea. Numai să nu se afle... Ar fi fost o 
tragedie adevărată dacă s'ar fi aflat ceva... Putea pier- 
de parohia... Unde să meargă cu doi copii mici şi cu 
nevasta... Cine avea să-l primească? Nu avea altă me- 
serie decât preoţia. Servea Domnului, Altcuiva nu ştia să 
servească, “Tocmai de aceia. Nu servesc altcuiva decât 
Domnului. Servind cauza aceasta Il servesc pe Domnul”, 
îşi zise liniştindu-se. 

Când ajunse acasă, ferestrele sufrageriei erau luminate. 
Preoteasa pune tocmai perdelele, Câinii în ogradă il pri- 
miră gudurându-se şi chelălăind prietenos. In cerdac îl 
astepta pădurarul Moisuc zâmbind. 3 

—Binecuvântează, Părinte! 

—Domnul!,.. 

—Mai lipseşte puţin până la venirea lor... 

— Oricând sunt bineveniţi... 


UPA cum bănuise şi părintele Teofil, mosafirii veniră 
D pe etape. Cam pe la orele nouă şi jumătate apărură 
doi tineri care păreau buni cunoscuţi de-ai lu Moi- 
suc. Unul era mic de statură, de piept voinic şi ochii 
albaştrii, senini, Să tot fi avut vreo douăzeci şi şase de 
ani. Celălalt, înalt, useat, cu ochii mari, verzi, ţinea 
mâna stângă bandajată şi acoperită cu un şal negru de 
lână. Se chema Radu. Când il prezentă părintelui, Radu 
se înclină si-i sărută mâna cu smerenie. Celălalt, mie şi 
zâmbăreţ, i-o strânse cu putere, 1i zâmbi deschis şi arătă 
două şirage de dinţi albi ca neaua. 
—Mie spuneţi-mi Nelu... făcu tânarul mic de statură, 
—Bine ați venit în casa noastră! ţi salută preoteasa, 
—Bine vam găsit... Sunteţi prima familie româneas- 
că care ştiind cine suntem, ne primeşte cu braţele des- 
chise,., Putem spune că abia acuma ne întâlnim cu pa- 
1/3  moaatrie după patru ani de exil şi amaruri printre 
streini, 


„Preoteasa le servi câte o ţuiculiţă şi o 


1 gustărica pre- 
parată anume In asemenea ocazii. Până 


14 venirea ce- 


de Stan M. Popescu 


lorlalţi doi, mid să se desmorțească puţin. Voila bună 
nu lipsea. Pârintele nu voia să-i întrebe de Germania şi 
de Austria, deoarece aştepta venirea lui Traian. Dorea 
că să afle din gura lui tot ce sa întâmplat, 

— Sunteţi bine cu toţii? întrebă Teoteasa. 

Da. Toţi erau sânătoși. Puțin manzi şi stăbiţi din 
câuza margurilor dar—stavă Domnului — sănătoşi, Afară 
de unul. Nelu zâmbi şi-şi aruncă privirea spre Radu 
care povestea ceva părintelui. 

—Vai! Dar ce-i lipseşte? 11 putem ajuta cu ceva”. 

Evident, 11 puteau ajuta şi ebitae mult de tot. Nelu po- 
vesti preotesei întâmplarea nenorocită cu paraguta ce-i 
tăiase nervul braţului stâng. Nu mai putea mişca mâna, 
iar braţul abia îl putea ridica. Simţea dureri, deşi nu se 
văita nicicând, toţi ceilalți sufereau când n vedeau cum 
îşi ducea crucea în tăcere. Aveau nevoie de un medic, 
dar cum să-l aducă în creerii munţilor? Şi, afară de 
aceasta, în cine să se încreadă?.,, Lumea era înfricogată 
decând se anunţase in mod oficial înfrângerea oricărei 
rezistenţe impotriva bolşevicilor. Armata națională dela 
Viena mai era ultima speranță a milioanelor de români 
ce aşteptau nimicirea comuniştilor, Acum toți se temeau. 


Trebuiră să încurce drumurile N, K. W. D.-iștilor care ti 
urmăriseră din prima zi. 

—Nelu îşi mai turnă un păhărel de ţuică, uitându-se 
la ceas şi la ă, Aceasta tocmai îşi fixase ochii 
în brațul invalid al 1 Radu. 

—De ce fel de îngrijiri are nevoie Radu?, întrebă preo- 
teasa în şoaptă, 

Trebuia să i se fricţioneze braţul cu untdelemn, de pa- 
tru-cinei ori pe zi. Să se odihnească mult şi să mănânce 
bine. Atât, deocamâată, Timp de două-trei luni, Credea 
doamna preoteasă că?... 

Da. Dacă era Sup ea, dece nu? Radu putea rămânea 
în casa lor câteva luni de zile. Şeful de post, chiar dacă 
afla ceva, era destul de bun prieten cu părintele Teofil 
pentru a-şi ţine gura şi a nu face nici un raport. Era 
fericită că putea contribui cu ceva la alinarea durerilor 
unor tineri care luptau pentru țară. 

—Nu-i așa Teofile că Domnul Radu poate rămânea la 
noi timp de câteva luni, până să se facă bine? Uite ce 
slab e sărăcuţul ... 

Desigur, desigur... Nu înăpea îndoială. Era o mare cins- 
te pentru toţi. Tocmai aflase de năcazul domnului Radu 
şi voia să-i facă aceiaşi propunere. Cu o secundă numai 
i-o luase înainte preoteasa. 

—Cum găsiţi ţara, acum după atâţia ani?.. 
preoteasa adresânduse amândurora. 

—O găsim asa cum ne-o închipuiam când ne vestejeam 
de dorul ei. răspunse Radu. Pentru mine a fosti mare 
revelație Bucovina, Maramureşul şi B n 


e Degte n 
—Dar oamenii? Cum vi se pare că sunt oam 
ma Dup un războiu atât de crud? Mai tăcuţi?... E, 

—Păi să vedeţi, tepi Nelu, cu oamenii am avut câ- 
teva deziluzii, Dar suni normale, dacă ne gândim că am 
pierdut un războiu pe care îl consideram sfânt. Tânărul 
care va veni îndată însoțind pe Traian, a fost trei ani 
pe front. El poate sa vă povestească multe din cum ve- 
deau ei pe front războiul. Cât ptleie noi, care am pier- 
dut doi ani intrun lagăr de munci obligatorie în nordul 
Germaniei, iar apoi întrun lagăr de concentrare—cred 
că îţi fi auzit de Buchenwala—şi entru noi războiul era 
sfânt. Vedeam o singură posibilitate de a ne desface de- 
finitiv de fantasma comunismului, aga că acuma ne pu- 
tem explica dece unii nu vor să mai nădăjduiască şi re- 
fuză să ne ajute... 

Ochii preotului 'Teofil sclipiră de mânie. Moisuc îşi 
şterse fruntea asudată. Preoteasa clătină capul intrista- 
tă şi compătimitoare. 

: —Poţi să povesteşti ce ni s'a întâmplat cu laptele, Ne- 
ule... 


—Ei da, ca să vedeţi, din primele zile ne-a fost sortit 
să ne poticnim olecuţă cu năcazul, Am cerut lapte unui 
român ce locuieşte la marginea Varatului. Le-am spus 
că unul din noi era foarte slăbit... Eram gata să-i aju- 
tăm la tăiatul lemnelor din curt Ne-a cerut un dolar 
american pentru o cană de lapt Când am auzit mi- 
am făcut cruce, Traian ne-a liniştit zicându-ne. că se 
mai găseau şi oameni fără inimă ca în orice ţară, dar 
Pireanu a început să-i facă o scenă lui Traian, de ne-am 
Wuapezuu de râs. Ii spunea: Vă amintiţi când ne învăţaţi 
cântecul ăsta: 





întrebă 














“Cu ape albastre şi cu holde 
Te-aşteaptă ţara să te-alinte... 
Oştean al României mele 
Mergi înainte, înainte...” 


Rezultatul a fost că țara ne-a primit cu o zăpadă de 
doi metri, iar primul român ne cere un dolar pentru o 
cană de lapte. Am râs cu toţii şi ne-am continuat dru- 
mul. Mai târziu am găsit numai români de inimă. Iar 
Fr azi... după cum vedeţi şi D-voastră... suntem 
fericiţi... 

—Să fie oare adevărat că Anglia şi Statele Unite ar 
fi refuzat definitiv oferta amiralului Doenitz de a lupta 
armata germană şi diviziile de voluntari contra comu- 
nigtilor?, întrebă părintele. Ls 

Nu era îndoială. Pacea nu sosise încă, dar armistitiul 
se semnase. De acum nu mai putea să fie vorba de a 
zdrobi comunismul decât prin lupte de guerrilă: o răs- 
coală a întregului popor românesc contra ocupanților. 

Părintele Teofil începu să se simtă nerăbdător. Nu ştia 
dece întârzia atât de mult. Intre timp se făcuseră uns- 
prezece. Preoteasa SAnggiă să pregătească cina, 

—— Trebuie să sosească dintr'un moment în altul... făcu 

el! 


u, 
—Până una alta, hai să mai bem un păhărel... Vorba 
ceia: “Păhărelui cât un cuiu, când îl pu la gură nu-i. 
Râseră şi cioeniră din nou. Nu volau să mai poves- 
tească ceva din primele impresii? Era curioasă afle 


(Urmează pag. 3.) 













i ceva din viaţa lor,,. Dacă aveau voie şi dacă nu se 
ia far de ea, îi ruga foarte frumos să mai povestească 
mn timp ce aşternea masa și aducea borşul. 

Nelu era dispus să mai povestească, evident, dar nu 
ştia ce anume o interesa pe domna preoteasă. Voia să 

trăiesc? inut, 

MEU aul sti aflu cum a decurs prima ciochire cu 

ii... făcu preoteasa. & 
ei u Doantă pe scurt. Apoi justifică rezerva de a se 
întâlni prea adesea cu bolşevicii, deoarece ofițerii ger- 
mani care preparaseră bombele cu munitii, arme, ali- 
mente şi îmi Prâmainte nu legaseră paraşutele de bom- 
vele de aprovizionare. Tot ce puteseră salva erau vreo 
sută de patroane pentru pistoalele mitralieră cu care să- 
Tiseră, 

—Ar trebui 








să ne legăm rănile pa LR mai găsi 

Y în şi în românii de pe aici... ne unim, £ 
pre secete ră şi vechile rivalități... Nu mai avem 
timp de asemenea lux. Inainte de a se fixa bine cizma 
sovietică, trebuiau să se unească şi să nu permită comu- 

rii. 
pai ară pr cum de ne-au mselat în așa hal occiden- 
alii!, se tângui preoteasa. 
ali A eat rebrezentanţii noştrii care plecaseră la 
Moscova şi Cairo să trateze cu aliaţii, că ţara noastră 
va putea avea alegeri libere, că va decide de destinul ei, 
că... mai ştiu şi eu câte... Tăcu Moisuc furios, 

Nu mai avem timp de viicăreală, acum tot ce trebuie 
să facem este acțiune. Luptă. Să ne mişcăm- Să nu ne 
mai lăsăm în nădejdea streinului. Streinul se gândeşte 
întâia cum să profite el Cum să ne a ee Noi trebuie 
să ne ajutăm şi să nu pierdem timpul în “Cum de sa 
intâmplat una ca asta!” Ei, dar ce să ne ingrijorăm 
aşa... Hai să mai bem şi păhărelul ăsta, că indată tre- 
buie să vină şi Traian cu celălalt domn..- încurajă preo- 
tul Teofil 

Incepură să bea. Dar părintele Teofil nu se simţea 
bine Parcă cineva i-ar fi strecurat o umbră de bănuială 
în suflet. Râdea e] ce râdea şi mereu îşi netezea barba 
aurie, aşa cum făcea numai când era îngrijorat iar acest 
Jueru începu so ingrijoreze şi pe preoteasă, mai ales că 
borşul se răcea iar minutele iveală = tt rio 
ăcuseră aproape unsprezece şi jumaătai i nici - 
iei de ata Nici Păcar Cudelcă nu dădea semne de 
viață. Ce se întâmplase? 

cimilni Teofil notărt să iasă puţin afară. Era neli- 
niştit şi îi era ruşine să-şi arate neliniştea în faţa celor 
doi tinerei atât de senini Și glumăreți. Ş 

Când se intoarse îi găsi pe toţi strânşi în Jurul mesei 
pregătite. Tocmai când se pre! tea preoteasa să-i facă 
semn părinteleu Teofil că erau gata și aşteptau binecu- 
vânarea mâncărurilor, acesta se opri în pragul ușii tuşi 
de două ori şi vorbi cu vocea pe jumătate înnecată: 

- — Domnilor, regret, dar cina sa terminat. Trebuie să 
purăsiți imediat parohia. Cât mai repede vă rog... Chiar 
i A 7 A 






CAI Eee eo vacură pledeca cu un circ ai UE 
mase gura câscată. Moisuc, se strecură ca un şarpe 
spre lampa mare ce atâma în mijlocul sufrageriei şi co- 
bort mucul lâmpii. In cameră nu se mai vedea aproape 
nimic. Părintele Teofil se lăsă moale lângă icoana Mai- 
ci: Domnului şi ridică mâinile murmurând ceva. Radu 
iesi primul pe usa ce dădea în bucătărie. Nelu se apropie 
incet de preoteasă şi o întrebă ceva la ureche. Preotta- 
sa înclină capul. Nu mai putea vorbi, de spaima ce-i in- 
rase în oase abia când îsi dădu seama că Sfinţia Sa nu 
în nebunise. Tremura toată, dar nu putu să nu admire 

rece al celor doi tineri care se mişcau de parcâ 
ar fi fost nişte umbre ce se jucau de-ascunselea. 

Nelu ieș. pe ușa d rmitorul cel mare. Moisuc 
rămase incremenit 
şi ridicând mâinile 
Nu-l 
telui Teofil 





e 
5 


a 
26 
sEEg 


i 
i 
i 
& 
i 
i 


| 
i 
i 
i 
ui 
i 


i: 
ui 


, Dar 
vor trece. Degigur că trece. Intre timp, Ortacu 
să facă bine pe d gri i Aa poe Aer 





LAHPATII 


(and se ingana noaplea ca ziua 


Porniră la drum. Traian își tăie un baston improvizat 
şi îşi urmă camarazii şchiopătând încetisor. Cărarea era 
marcată, ici colo de dungi albe de zăpadă murdară, ames- 
tecată cu noroiu şi ghimpi de cetină. Printre brazii ce se 
făceau mai deşi, se zăreau luminile satului. Erau ca nişte 
licurici mititei, palizi, stropiţi cu rugină. Ici-colo se au- 
zen câte o lătrăţură de câine speriat de vreo dihanie, sau 
de umbrele ce rătăceau pe ulițele satului. 

Traian nu se gandea la nimic. Aga | se părea, cel pu- 
ţin. In realitate încerca să-și amineească ceva din cu- 
noştințele învațate în pripă despre durerile de reuma- 
tism. Avea reumatism le genunchi? Sau abia acuma își 
faceau efectul nopţile dormite în zăpadă şi marşurile 
forţate prin mițlocul pâraielor îngheţate timp de două 
zile şi două nopţi? Nu stia, dar era ingrijorat şi mult ar 
fi dat să fi avut în grup măcar un medic. Dar totul tre- 
cea. Nu se putea ca să desnădăjduiasci pentru o simplă 
durere de genunchi... Era caraghios... 

Totuşi... Ciudat! Părea mai preocupat de reumatism 
decât de orice altă ideaie, “Aga suntem toți. Ne mân- 
drim cu tăria noastră de caracter, cu ncinfricarea, cu 
rezistența spiritului, cu stăpânirea de sine, cu seninăta- 
tea în faţa primejdiei... Apoi, aşa din senin, se iveşte 
un lucru de nimic, un fleac, o înţepătură... Şi totul se 
prăbuşeşte! Suntem nişte biete firicele de iarbă. Suntem 
nişte biete trestii, cum spunea nu ştiu ce francez. Deo- 
dată se năruiesc toate în faţa unei ințepături şi ne apare 
în faţă trista şi cruda realitate. Deodată ne amintim că 
în ultimul timp ne-am rugat prea în grabă şi prea ne 
gândeam numai la ţărână... Ce ar fi dacă, acuma, când 
îmi este mai necesară sănătatea, să...”. 

—Uft! Dumnezeule Sfinte!... 

——Ai spus ceva, Traiane?, Intrebă Cudelca, 

Nu, nimica 

Luna apăruse brusc de după o colină împădurită. 1şi 
arăta fața-i rotundă cu nevinovăția unui copil mândru 
de a fi făcut o ispravă pe jumătate în glumă şi pe ju- 
mătate în serios, 





“Luna ştiee, dar nu spuneee 
Multee taineee dee amooor...” 


Cântă Ortacu încetişor. Cudelcă sâşii inveselit, Se gân- 
dea la ciuda lui Traian pe care-l socotea prea grijului 
cu măsurile de siguranţă. 

Ce bun era Teofil; Cât de mult se iubeau; Câţi ani 
trecuseră de atunci! “Când eram ndru şi ceteam 














i a degeie eine ap A ee e e 
a u : ceva de aj 
e şi Acum, când ajung să trăiesc tot ce altă- 





Tănțuite, aia de proza unor SPRE 00 
ram imposibilul, acum, trăind imposibilul încep să re- 
gret timpurile... Ce prostii! Tot ce gândesc în momente 
de tensiune nu sunt decât inepţii. Atrofiere conştientă 
sau semiconştientă de senzaţii. Adevărul este că mă ne- 
linişteşte întrevederea. Ce mai tura-vura;, Scurt pe doi.” 

Durerea dispăruse ca prin farmec. Traian păstră însă 
bastonul improvizat. “Il voi ruga să-mi cante: “Ce te 
legeni codrule?”. Ce voce plăcută are Teofil. Dacă Teatu 
ar avea așa voce când cântă “Codru-i des poteca-i grea...” 
am mai uita de năcazurile zilnice.” Prin mintea lui 
Traian zburau tot felul de crâmpeie de gânduri. Nu voia 
să se oprească nicăeri. Aşa era mai bine. Așa se scurgea 
si timpul mai lesne. Nu-l prea speriau nici gândurile mai 
năstruşnice, dar nu le permitea prea mult răgaz de re- 
zidenţă în ţeastă. 

—Am ajuns în sat... şopti careva din faţă. 

—Sssst!, făcu Traian. 

Se apropie de cei doi şi scoase binoclul. In vale se aş- 
ternea Stâna lui Darii, împrejmuită de creste uriaşe de 
munţi imbrăcaţi de verdele inchis al brazilor şi al mo- 
Uiţilor. Luminile satului deveniseră mai mari, dar mai 
rare “Lumea economiseşte naftul!”, gândi Traian. 

-Putem s'o luăm pe cărare și ajungem mai repede, 
deşi e mai lung drumul, sau o luăm peste grădini, şi să- 
rind părleazuri, ajungem drept în spatele joia lângă 
stogurile cu fân... putrezit. vorbi în şoaptă Cudelca. 

Traian decise drumul direct peste azuri. Nu dădu 
nici o explicaţie. La ce bun? Dar nici Ortacu şi nici Cu- 
SRIcă mu erau curiosi să afle dece hotărise drumul cel 
mai greu. 

Cu toate precauţiile luate, nu putură evita lătrăturile 
unor câini şi voi oase ale unui ţăran trezit din 
somn, care îi zări trecând prin grădină, 

Ajunşi în grădina parohiei se asezari în spatele unui 
stog pe jumătate gol. Traian privi casa părintelui Teotil 
prin binoclu. Numai ferenstra bucă! era luminată, 
celelalte păreau negre de întunerec. Pe sub zidul bucă- 
ere aci o Iza ce se Ace beuiea Sapca pu 
păzindu-se parc cineva. O presimţire anu; se 

ură în inimă. Intinse ocheanul lui Ortacu. Poate 
Ortacu vedea și ie PUS 
doi... Aşa era, vedea şi alta 
ce se 
ecntirma 
ră de 


să 


altceva, era mai bine 
Ortacu o umbră pe 


—Nu, încă nu Pe ăsta trebuie să-l 


prindem viu. fără 
se poate şi doi... Trebuie să 


Li ince AC ati "Traian 
jandarmii erau jan- 


ei parte pipa ie an de pri 


PiPițopti ceva lui Ortacu girl rugă pe Cudeleă 










să stea cu binoclul şi să observe strada fără să tragă 
cu arma. 

—Numai dacă vezi ti începe hora, atunci dai pi tă 
altfel nu trage, orice sar întâmpla... Evident dacă vezi 
că ne surprind pe noi doi, atunti... 

Ortacu o luă stânga gurii, iar Traian la dreapta, Cu 
delcă le urmărea mişcările. Soldatul din spatele gurii stă- 
tea pe brânci nemiscat, Părea că asculta ceva. Ortaci 
ajunse la coltul şurii ce da spre soldat, Un pâsăit scurt 
ieşi de pe buzele lui Ortacu. Soldatul se apropie. Când 
ajunse la colt, Ortacu sări brusc şi-l lovi în căp cu tocul 
xovolverului. Apoi îl mai lovi de două ori. Voi să-l mai 
lovească odată, dar îl opri mâna lui Traian. 

Traian abia avu timp să-i dea indicațiile necesare lui 
Ortacu, care se grăbi să-si puie a şi haina soldatu- 
lui, Uşa bucătăriei se deschise şi în prag apăru figura 
preotului Teofil. Una din umbrele ascunse lângă trepte 
se apropie și-l rugă să nu strige, 

—Părinte—ii spunea încet, dar suficient de tare ca să 
audă Traian şi Ortacu—, nu am altă scăpare decat să-i 
arestez, dar nu vreau să-i prind în casa Sfinţiei Tale, 
alungă-i... Nu pot altfel, ordinul e ordin... Părinte, nu te 
supăra că nu mă țin de cuvant, dar ştii... nu pot să-mi 
pierd servicul, şi apoi... datoria e datorie... 

—Nenorocitule.... Ce-mi faci... Nu ţi-e rugine!., 
părintele Teofil 

-Alungă-i părinte, că de nu,. 

-Dumnezeu să te ierte pentru acest păcat strigălor la 
cer... Eu nu te pot ierta... Cum de-mi faci una ca asta?, 
Doamne!... Cine te-a cumpărat? 

—dute părinte că m'am vreme... Alungă-i! De altfeli,,. 

Părintele Teofil dispăru în casă. Traian ar fi dat mult 
dacă ar fi putut evita acea scenă şi l-ar fi putul cruța 

e prietenul său din tinereţe şi copilărie de violenţa ace- 

ei Intâmplări. Dar nu avea timp de gândit şi regretat, 

trebuia să procedeze iute. fi şopti lui Ortacu şi-i spuse 
ce trebuia să facă, “De multe ori voi fi obligat să renunţ, 
de a despica firul în patru. Dacă vreau să-i mai văd vreo- 
dată pe Nelu, Radu şi Moisuc, trebue să gândesc mai 

Dalia, In situația mea, omul nu are voe să gândească 

mult” 





băizui 


Ortacu îşi aranjă mai bine centura şi cartugiera, 
îsi potrivi chipiul în mod reglementar şi se mişca pe 
brânci spre gelul de post, care stătea pitit lângă un go- 
pron de lemne. Când ajunse în dreptul şopronului în- 
dreptă patul carabinei spre cel ascuns şi cu o putere nă- 
praznică îl repezi în pieptul jandarmului. Traian sări, 11 
strânse cu putere şi-i şopti ceva înnăduşit. 

„Apoi nu se mai auzi nimic. Un nour negru, gros şi gră- 
bit nevoe mare, ascunse faţa curioasă a lunii. 


... 


RINTELE Teofil se intoarse în casă ca să pună 
preoteasă la curent cu cele intâmplate, luă o sti 


cu ţuică care o ascunse sub reverendă şi 
E Edil acizi Petre e Le 
o iussert spre Puimea Masuri, : 

MĂ „5: 


an, 





















0 


grup. Cei nu m 
hei care se previtese CR judace Îi: Fa pat. Vdecni. tal 
spuse şi aşteptă in linişte, Nu se auzea nimic, Nimeni nu 
vorbea. Păreau cufundaţi în somn, sau într'o profundă 
meditaţie. Careva dintre ei scotea rotocoale groase de 
tum, ce se pierdeau în umbrele nopţii argintate de lună; 
Părintele Teofil simţi că nu mai putea de curiozitate. 
Făcu cânţiva paşi şi se apropie de grup. Şeful de post, cu 
faţa îndreptată spre cer, cu ochii deschişi, mari, lărgiţi 
şi sclipitori de groază, se mişcă încet şi-l privi rugător, 

„—Teofile, ăsta ţi-a fost prieten?, întrebă Traian, fără 
nici o nuanţă de ton în voce. Nu se putea distinge nici 
ironia, nici reproşul, nici mânia, nici indiferența, Era o 
întrebare simplă, fără noimă. 

—Dece mi-ai promis ajutor, Guriuc? Dacă nu puteai 
să mă ajuţi, dece nu mi-ai spus-o deschis? Eu te-am 
ajutat atuncia, când te căutau legionarii să te aresteze, 
te-am ascuns, am vorbit şi i-am înduplecat... Dece mi-ai 
răspuns strâmb? Nu ţi-a fost milă de fecioraşii mei, Gu- 
riuc? se tângui Teofil cu vocea innăbuşită. 

—Aşa dar tu eşti Guriuc... Guriuc... Ridicaţi-i capul 
să-l văd mai bine, iar tu Cudelcă luminează-i fața cu 
lampa ta electrică. Omul acesta îmi aminteşte cava,,, 
rosti Traian cu vocea liniştită. 

Intr'adevăr nu se Insela. Era Guriuc cel cu povestea 
din 1936... Dar nu spuse nimic. Nu voia să pună pale 
pia foc. Il privi numai de aproape şi îi observă pupi- 
lele ce se măreau de groază. Apoi se retrase răsucindu-şi 
o ţigare. Avea nevoe de o clipă de reculegere. 

Părintele Teofil îl privea si-i urmărea mişcările linis- 
țite, Se schimbase mult Traian. Faţa de copil nevinovat 
se transformase întruna de bărbat. Mijlocul frunţii era 
brăzdat de o linie verticală ce-i despica fruntea drept în 
două, Când trăgea din ţigare ol ii i se sugeau, dân- 
du-i o înfăţişare când de fanatic, când de pustnic. “Aces- 
ta e prietenul meu Traian. In loc să rire noaptea cu 
el. să povestim, să cântăm, să râdem și să facem planuri 
de luptă, acum...” Se simţi lidit de lacrămi. Tot ce 
pieptaă cu preoteasa se sii ase ca un castel de car- 

e au mult, Acuma nici nu ştia ce avea să urme- 

ze, Guriue povestea sau făcea raport şefului de 

u Legiunii de Jandarmi, era pierdut şi el şi prea- 

teasa, şi copiii, Ce va face? Dacă îi arestează ia ca- 

munistă, nu avea nici o salvare.,. Gânduri negre [i sire- 

deleau creerul, iar trupul îi părea greu ca de plumb. Ar 

ÎL rau 0% ue pl dntenereiae uicali o aa fe alura 

nu erpretat gregit gestul... D 

să măture culmea Măgurii. Brazii 

că ce 48, răţăgisar ag Culte POPA eta 
te, ele e pal e Le 

îngheţat. Luna stătea Pt ră e a Ea când în 

când nouri cenușii şi străvezii o îmbrăcau şi deshrăcau 

abă, In vale nu se mai vedeau decât pasii Gina 








cu gri 
tremurătoare şi ruginite ce-ei erai Iaia i Ie 
i argintii a lunii. Răsfirate pe tată faţa Măgurii, niste 
ni arsini d, ae apei întârziată, ieși 


jumătate îincremenite de tatul vânt, 
Pita cârpe aruncate un uguroia imens, In zare, 
Paații aeăpte a elor, Eta părea e ta 
toemal unei aie ce se oglindea pe fundul Mac 
murdar. > 

(Urmează pag. 9) 














_uaţi-le interogatoriul!, vorbi Traian şi se ridică 
apropiindu-se de Părintele Teofil. 

_Ce vei face, Traiane? Gândeşte bine... începu Pă- 
vintele Teofil. Voi să continue, să-i spună că nu trebuia 
să uite de Tnvăţăturile Mântuitorului, că era păcat de 
moarte să-ți ucizi aproapele, că nu oamenii erau che- 
meţi să judece, că era mai bine să amâie Judecata pe 
altă zi. că... dar tot ce ar fi vrut să-i spună i se opri în 
gât. Nu putu rosti o vorbă. Nu ştia ce era mai bine să 
Jângă sau să plece. Işi privi prietenul cu ochii rugători 
şi înlăcrimaţi. Traian privea drept înnainte. Părea ab- 
sorbit cu examinarea unui lucru ce se afla undeva de- 
parte în zare. Trăsăturile îi păreau sculptate în piatră. 
“Nu-i Traian ce l-am cunoscut... Nu-i prietenul pe care 
-am lăsat eu acum opt ani. E altul. Nu ştiu dacă e mai 
bun sau mai rău. Nu pot judeca acuma, dar nu este 
acelaş”. 

Traian nu răspunse. Făcură câţiva pași împreună, 

apropiindu-se de un buştean pe jumătate putrezit. Se 
aşeziră în tăcere unul lângă altul, fără să rostească o 
vorbă, Traian părea preocupat de nişte nouri negrii ce 
se ridicau tot mai sus şi amenințau să acopere luna. Pă- 
rintele Teofil scotocea cu vârful bocancilor gramăjoara 
de zapadă ce rămase încă în umbra buşteanului. Intr'un 
tărziu Traian îşi privi prietenul. Se pregătea să-i spună 
cât de mult regreta că întâlnirea lor se terminase atât de 
tragic, şi cât de mult ar fi vrut ca totul să nu fi fost 
decât un vis urât, deoarece se cutremura la gândul că 
autorităţile bolşevice de la oraş ar putea afla de cele 
întâmplate şi l-ar putea arunca din parohie, lăsându-l 
pe drumuri, cu doi copii şi nevastă, sau l-ar putea în- 
chide şi condamna... Sau mai rău... Ar fi vrut să cadă 
în genunchi şi să-l roage de iertare. Dar nu putea scoate 
o vorbă. Se mărginea doar să-l privească înghițind no- 
duri şi clipină des. 

Părintele Teofil nu observă starea de agitaţie a prie- 
tenului său. Işi dădea seama că în acel moment era obiect 
de atenţie, dar nu avea pi de alte speculaţii. “Trebue 
să găsesc un argument solid, bine exprimat, care să-l 
facă să uite posibilitatea de a-l ucide pe Guriuc, Dacă 
în această seară a intervenit Dumnezeu în aducerea lui 
Traian aici, atunci trebuie să existe şi o soluţie care să 
fie pe placul Lui. Trebue să mă gandesc mult, mult. Dum- 
nezeu o să mă ajute să găsesc o soluţie. II voi ruga să-mi 
dea jumătate de oră de gândire, dacă mă obligă la des- 
părţire“. 

In acelaș timp, parcă captând radiatiile gândirii lui 
Teofil, Traian își aminti de Guriuc. Trebuia să-l execute. 
Dacă voia să supravieţuiască părintele şi familia să, tre- 
buia să-i execute pe taţi trei. La întoarcerea pe Măgura 
nimeni nu-i observase, iar ciocnirea cu cei trei jandar- 
mi fusese unilaterală. Se produse fără incidente şi fără 
spomote, Erau trei oameni ce dispăreau. “Atât şi nimic 
mai mult. Trei oameni ce vor muri peste câteva minute 
Totul se aranjează simplu. Simplu ca lumina zilei. Da 
Simplu ca lumina zilei”. Repetă încet în gând. Apoi îşi 
aminti de anumite momente trecute, când îi trecuse 
moartea pe lângă ureche şi pe lângă inimă. “E uşor să 

ui: Trei oameni ce vor muri peste câteva minute în 
si 1, a ca lumina zilei, Da oa Igor să 
a op pie Ea i colonelul de jandarmi la 






Arâvdăm pân'asândzi sclavia 
Şi arșini ş'angiurări di la dușmafii, 
Prit ghideri nimal tricu Vlahia 
Di VAsăneștili gionli căpitani. 
Ma tora iară si dişteaptă 
Dit plânglu Armâfilor arşi di jar, 
C'arâvdară mult şi nu m'aravdă 
Ş'ea prindi ca s'adară ţara iar. 

S'mută Armânamea 

Di VAvlona la Balcani, 

Alagă tiniramea 

Cu fruntea'n sus ca di aslani. 
Muma noastră Roma va s'adună 
Pri hili di la Pind, Urlic ş'di la Balcani, 
Di trațea bâgă cămbâfii și asună 
Ca s'avdă Armânli a noștri giofii aslani. 
Cu flambura tuţ s'inchisească 
Di la ma mare pân” la fiice 
Şi s'ni veadă aușli si s'hărsească 
Că him nipoţii-a lor di la Urlic. 

S'mută Armânamea 

Di YAvlona la Balcani, 

Alagă tiniramea 

Cu fruntea'n sus ca di aslani. 


SGHIC DI MOARTE. 
de George MURNU 
pri cale, 


Vidzui tu vis fumeli 









CARPATII 





[an Se, ingana adaplea cu cita 


şi fraze încolăcite şi amestecate cu musturi fierte în 
cele mai deochiate cazane. Noi veneam în numele unei 
lumi ce voia să ardă minciuna, depravarea şi coruptia 
in focul unei credinţi de neînțeles pentru ei. Când ne 
prindeau, viaţa noastră valora un “scurt pe doi”. Acuma 
viaţa acestor trei nenorociţi valorează un “simplu ca lu- 
mina zilei”. Ei vin în numele unei tradiţii create şi lă- 
sate ca moştenire de aceia pentru care... Dumnezeule! 
Incep să mă încing. Simt fruntea ca o schijă aprinsă... 
Da! aceştia trei trebue să moară. Nu mă mai gândesc 
la nimic. Nu am voe să mă gândesc. In asemenea mo- 
mente trebue să mă gândesc puţin. Rațiunea este de 
partea Răului. Cel puţin acuma. Dacă ar şti Teofil!” 
—Să nu crezi că am devenit un sălbatec fără inimă, 
Teofile! Trebue să-i ucid,sau “execut”—dacă vrei-—deo- 
arece numai aşa vei putea respira tu, nevasta şi cei doi 
copilaşi. Numai aşa va putea respira familia lui Moisuc 
şi a lui Cudelcă. Noi nu contăm. Am venit să ţinem ul- 
timul discurs. Il vom ţine aşa cum ne-a cerut căpitanul. 
Aici în munţi vom fi fugăriţi de oștile streinului şi po- 
terile organizate în mod special pentru a ucide. Vor veni 
cu câini dresați şi ne vor sfâsia de vii. Poporul, neamul, 
opinia publică românească—cum vrei să-i spui—va asista 
ca la teatru. Va privi impasibilă. Mulțimea românilor nu 
va ridica un deget. Ne vor prinde, ne vor împusca, ne vor 
sfăşia şi ne vor sfârteca... Ca la teatru, sau la cinema- 
topraf. Cu unica deosebire că armele vor avea cartuşe, 
iar gloanţele vor pătrunde cu adevărat în măruntaele 
noastre. Se vor odihni în ficat, în plămâni, în stomah, 
în creer şi în inimă. Nimeni nu le va mai scoate de acolo. 
Nimeni nu ne va plânge. Vom fi inamici ai “ordinei pu- 
blice”. Ca şi pe vremea lui Tătărescu, ca şi pe vremea 
lui Călinescu sau a lui Antonescu. Apoi, după moartea 
noastră, totul va continua ca şi înnainte, Nu înseamnă 
că poporul nostru nu merită această jertfă! Doamne fe- 
reşte! De asta am venit... Dar aşa e. Nimic nu se poate 
schimba. Nici soarta acestor trei nenorociţi nu se poate 
schimba. Numai dacă aş şti că tu cu familia ta şi Cu- 
delcă şi Moisuc, în loc să trăiţi ca buni creştini, în loc 
să încercaţi a trăi pentru mântuire, v'aţi irosi existen- 
țele în svârcoliri zădarnice, atunci da! Atunci le-aş spune 
acelor trei care aşteaptă legaţi: Vă dăruim viaţa! Nu 
noi vam creat, nu noi suntem cei sortiţi să vă Judecăm, 
ci Domnul! Mergeţi deci în pace şi faceţi-vă datoria! 
Faceţi ce vă taie capul. Noi nu vă putem lua viaţa. Sun- 
tem creştini, Mergeţi şi denunţaţi-ne din nou, aresta- 
ţi-ne, ucideţi-ne! Noi vă oferim celalt obraz! Da, da, 
Teofile. Aşa le-am spune. Dar eu cred că nu pot fi atât 
de hain cu fiii tăi, încât să nu le ofer posibilitatea de a 
se bucura de căldura tatălui... Nu sunt profet să ghicesc... 
Traian tăcu. “Incep din nou să gândesc prea mult. Afa- 
ră de aceasta mi se pare că Teofil plânge”. 
— Du-te, Teofile. Lasă-ne singuri. Altă dată, de-o vrea 


Cel de Sus, ne vom întâlni şi vom sărbători revederea... 
Vom mânca bine, vom bea şi vom cânta: “Bate vântul 














zii E ceda ea 
se oa) cu şi . Ne aş- 
teaptă un Cala lung, lung. A . 

Teofil nu răspunse. Işi acoperi faţă cu o basma albă. 
Pieptul i se scutara ca apucat de friguri. Ii era ruşine. 


DIN LIRICA MACEDO - ROMANA 


Di cărvănari, 
Di picurari 
Şi celnicame, 
Flambura a lumilei şi izvur 
Di giuname. 
Se-avdza cum huhutea diparte 
Na boaţe ca un sghic di moarte... 
Văzea pădurle di cripare 
Că horle-a noastre, albile cuibare, 
Dit munţi suntu asparte 
Şi soia noastră moare. 
Şi frămtea fi-aplicai pri mână 
Şi ocli-ni s'feaţiră făntână 
Şi inima-hi ţe dzeame 
S'feaţe cănină di blăsteame 
Şi blăstimai şi plâmşu noaptea tută 
Şi bana-îi si păru chirdută. 


AM RABDAT. 


Am răbdat pâră astăzi sclavia 
Şi ruşine şi înjurături dela duşmani, 
Prin nenorociri destul a trecut Vlahia 
Dela Asăneştii vitejii căpitani. 
Dar acuma iar. se trezesc 
Din plâsetul Aromânilor arşi de jar, 
Că au răbdat mult şi nu mai rabdă 
Şi că trebue să facă ţara iar, 

Se ridică Aromânimea 


pe 
De aceea a pus clopote să sune 
Da 9% ali arati air! beti în, 


„Dea C6) mi mare pâna da (el ma mie 






v 


Plângea ca şi la vorbitorul Penitenciarului din Cernăuţi. 

Desigur că Traian își aminteşte în momentul acesta de 
vorbitor. Ii aminteşte de slăbiciunea mea...” gândi. Dar 
Traian nu-şi amintea de Cernăuţi în acea clipă. Nu zoia 
nici să-l molcomească pentrucă simţea că Îi lipseau cu- 
tea a potrivite. Afară de aceasta voia să-l mai roage 
ceva: 

— Părinte, Teofile! Du-te şi roagă-te pentru sufietele 
lor! Roagă-te şi pentru iertarea păcatelor noastre! 
Roagă-te fierbinte. Nu mult. Nu te ruga mult, Puțin. 
Puțin, dar fierbinte. Inalţă-ţi inima şi gândul spre Tatăl 
Ceresc şi fă-L să coboare lângă tine şi să te asculte. Să 
se îndure de sufletele celor trei şi de păcatele noastre. 
Să nu ne judece prea aspru. Să fie vlâna cu păcatele 
unor bieţi muritori, care se tem uneori să gândească 
prea mult iar alte ori se cutremură când nu pot pă- 
trunde tainele. Când nu pot desluşi granița ce ascunde 
prăpastia morţii de veci. Roagă-te fierbinte, Teotile! 

Părintele Teofil se indreptă spre cărarea ce cobora în 
Stâna lui Darii. Când ajunse în pădure simţi că ar fi 
trebuit să-şi ia rămas bun şi de la ceilalţi tineri. Se în- 
toarse în grabă. La marginea pădurii se opri o clipă. Nu- 
mai la câţiva paşi, îngenunchiat, stătea Traian, cufun- 
dat cu obrajii între palme, nemișcat, cu faţa spre răsă- 
rit. Teofil ar fi vrut să-l trezească gi să-l mai strângă 
odată mâna, iar apoi să-si ia rămas bun şi de la ceilalti, 
dar renunță. Ceva, o curiozitate bolnăvicioasă 11 înţe- 
peni pe loc. După câteva clipe, Traian se ridică. Umbra 
i se desemna pe pământ tremuratoare şi nesigură. Se 
apropiă de grup şi-şi scoase revolverul. Cei cinci ascul- 
tară liniștiți. cuvintele lui Traian, ce ajungeau ca nişte 
murmure neinţelese la urechile Părintelui Teofil. Apoi 
se îndepărtară de cele trei trupuri legate. Se îndepărtara 
toţi, afară de Traian. Părintele Teofil page desluşi mig- 
carea înceată a mânii înarmate, Se ridică fără grabă şi 
se opri iz spre craniul unuia din cei legaţi. O clipă 
mâna păru ţintuită de o forţă nevăzută. Apoi se aplecă o 
ideie. “Acuma va apăsa trgaciul!” gândi. Dar ti p de 
câteva frânturi de secunde nu se petrecu nimic. Părea 
că mâna dobândise creier şi că raționa înnainte de a 
lua o hotărire. 

După aceia se văzu o rabufneală de lumină invăluită 
într'o manta de fum. Părintele Teofil nu avu timp să 
audă bubuitura. Ochii i se înfipseră fulgerător în fata 
de piatră a lui Traian, luminată de prea aprinsă. 

Apoi urmară alte două bubuituri. Văzduhul păru scur- 
mat de tot atâtea curcubeie violente, izbite în traiectorie 
fără ţintă. Fruntea părintelui se plecă dezmierdata de 
broboane mari, ce alunecau fără grabă. Işi simţi gâtle- 
jul închircit, cuprins parcă de spasmul unui cârcel gră- 
bit. Il cuprinse un dor nebun de casă. Ar fi vrut să se 
fi trezit aşa deodată cu ochii pe icoana Mântuitorului 
pe Muntele Maăslinilor, ce se afla în faţa patului din dor- 
mitor, iar el să se fi deşteptat dintrun coşmar. “Mân- 
tuirea există şi pentru aceia ce păcătuiesc de moarte. 
Principalul este să aibă conştiinţa că realizează un act 
de justiţie, sau că contribuiesc la mântuirea semenului 
cu jertfa propriei mântuiri” gândi cutremurat. 

Când ridică privirea, Traian nu mai era. Undeva de- 
parte i se părea că răsuna melodia lui: *Cu toţii pornit- 
am la luptă vitează. vrem ţara s'o salvăm. moartea cea 
cruntă la toţi veghează 'napoi nu ne dăm. 






Dl IRui piete petiuăi Be AA stugia. tre 
chise onii cari Bi pi cerul ce se 
Afară se îngâna cu noaptea! 


Şi să ne vadă bătrânii să se bucure 
Că suntem nepoţii lor dela Urlic. 
Se ridică Aromânimea 
Dela Valona la Balcani, 
Aleargă tinerimea 
Cu fruntea sus ca de lei. 


VAIET DE MOARTE 
Văzui în vis familii pe drum, 
Auzii sbierete de oi şi mieluşele 
Şi gălăgie şi cântece jăloase 
Se auziră lungi, depărtate 
Şi clopotele de cai şi catâri 
Sunară sus pe colină 
Si m'a apucat dorul imediat 
De rude, părinţi, de sat, 
De integrul nostru iubit Neam, 
De întreaga noastră răspândită Aromânime; 
De cărăvănari, 
De păcurari 
Şi celnicame, 
Steagul lumei şi izvor 
De voinicime. 
Se auzia cum hohotia departe 
O voce ca un vaiet de moarte... 
Fremătau pădurile de necaz 
Că satele noastre, albele cuiburi, 
Din munţi sunt distruse 
Şi neamul nostru moare. 
Şi fruntea mi-am aplecat pe mână 
Şi ochii mi sau făcut făntână 
Şi inima-mi ce geme 
S'a întristat de blesteme 
Şi-am blestemat şi-am noaptea toată 
Şi viața mi s'a părut pierdută. 
Celnie = propietar de turme mari de oi sau capre; 
PE ară = iară RE mai multor celnici.—Transpunere 


daco-: v.P.) 
n Nota Poetul armatol din Pind, Ghiţea N. a murit în 


Boauca sâznici-in. 1448; dn ura (unei Hall neniilpaaă a: 
tată în tim! greceşti (Oct. 1940-Mai 1941) din 
n in hal e b Chios.—Transpunere în daco-română 







10 





OAMENI, 


Titel Petrescu 


OARTEA lui Titel Petrescu râscoleste în adâncul 

M amintirilor pentru a-mi lăsa o dâră de tristete, 
L-am cunoscut în 1013, la Clubul Socialist din 
Piaţa Amzei. Revăd SE Ilie Moscovici, cu o barbă care pă- 
rea o replică dată bărbii lui Karl Marx, al cărui portret 
stătea atârnat deasupra biroului secretarului partidului 
socialist. Revăd pe Ecaterina Arbore, înaltă, slabă, trecând 
tăcută şi misterioasă ca o eroină dintr'un roman rusesc, 
pe Christian Rakoyschi, dominator şi părând că frea- 
mătă continuu de un neastămpăr interior. Intr'un un- 
pher, Mina Arbore, tânără, frumoasă, cu ochi albaştri, 
surăzători, sub casca de aur a unui păr blond cu reflexe 
de aramă, ascultând nimicurile spirituale ale lui N, D. Co- 
cea, Intrat ungher, Toma Dragu, înconjurat de Nico- 
Iau, Gheorghiu Bujor şi Titel Petrescu, discutau grav nu 
ştiu ce actualitate politică, Printre aceste grupuri se 

mişca repede, preocupat, I, C. Frimu 

Era statul major al partidului socialist, aşa cum se re- 
făcuse datorită energiei tăcute a muncitorului 1, C. Fri- 
mu, In acest cadru socialist sa menţinut Titel Petrescu 
dela 1908, când a intrat în partid, şi până la moarte: 
neclintit în credinţă, el a rezistat ispitelor ambiţiei, ac- 
ceptând disciplina unei ideologii politice, fără altă aspi- 
falie decât să vadă realizate idealurile socialiste. Un 
exemplar rar de intelectual, care se sacrifică integral, o 
viaţă întreagă, unei credinţi. Intransigent al unei ideo- 
lvgii politice, respingea organic sectarismul, intoleranţa 
socotind-o drept o renegare a libertăţii; în relaţiile so- 
ciale punea o caldă, sinceră comunicativitate. De o bu- 
nătate care înflorea în zâmbetul lui plin de afecţiune, 
tresărea în calda strângere de mână; se precipita spre 
a face un serviciu oricui se afla la mare strămtorare 
Aveai intotdeauna sentimentul că în sensibilitatea lui 
toate suferinţele îşi află un adânc şi dureros ecou. Chiar 
vocea lui avea parcă tonalitatea mângâietoare a bună- 
tăţii lui. In faţa unor măsuri brutale, revolta lui afla ca 
dipreule mai mult uimirea în faţa unei renegări a ceeace 
este mai de preţ în om, bunătatea; era incapabil de ură 
şi un adversar politie era pentru el un rătăcit sau un 
nefericit prizonier al unor prejudecăţi sau interese de 
clasă. Cu cât îi cunoşteai mai bine, cu atât te simţeai 








mai cucerit, de limpezimea lui sufletească. 
Deslungul anilor a rămas neschimbat; nestatornicia 
vremurilor şi a oamenilor, desamăgirile care ne ţin o 
melancolică tovărăşie dealungul vieţii, nu i-au alterat 
sensibilitatea, nu i-au dat acele sbârcituri ale 
In care stau, ca o descurajantă 
ARE Eul Revedeam 


sufletului 
mărturie, umbrele amâ- 
cu la- 





otește intriga, și dorința de adesea 
cele mai frumoase calităţi. Deaceea, acţiunea de echipă 
se realizează adesea cu mare anevoinţă. Titel Petrescu 
nu & dat brânci, spre a-şi face drum, nu a căutat să se 
impună, mulţumindu-se să fie un disciplinat membru al 
partidului socialist, Numai în vremuri de grea cumpănă 
se pot verifica puterile morale, energia credințelor 
unui om. 

Ocupaţia rusească, instaurarea dictaturii partidului co- 
munist au prilejuit afirmarea lui Titel Petrescu. Pentru 
e], ideea de dreptate nu putea fi Ai nazală şi opusă ideii 
de libertate; toate măsurile luate de partidul comunist 
i se aria tot atâtea prostituări ale idealurilor lui so- 
cialiste, In faţa orgiei de crimănalitate a comuniştilor, 
Titel Petrescu a opus o energie ce a uimit; dar acea vi- 
goare & 0! ei faţă de îşi afla izvoarele în pro- 
Murdul lui atașament ideilor de ci pol și de libertate. 
Ca şi Ivan Karamazov, eroul lui Dostoievski, care spunea; 
“dacă i sar propune să intre în Paradis cu preţul unei 
singure lacrime a unui cl ar refuza respectuos car- 
tea de intrare”, Titel Pi cu a refuzat să accepte un 
decor marxist pentru a ucoperi cea mai monstruoasă ro- 
bire a omului, 


Avea reflexcle românegţi tresărea în fi 
ehpă când neamul său era 3 i "put 
Suterea şi ca român şi ca A că în nu- 
i e, nana „e donat, Deea dul, etate. as 
ze e IE tu Age ati A încer- 
cat o lupt : un om izolat, niciunul din mij- 
per d E aride FU A învins, 
In momentul în care a fost zidurile tem- 


niţe el u ea cu alte 
Tei berii BE stea nea) 
să prin 










GARPATVII 


se sfiegte să săvârgească orice potlogărie, care, din feri- 
cire, nu mai îngeală pe nimeni. Râmân neclintit în cre 
iinţa că toate calculele comuniştilor s'au isbit de intran- 
slgenţa unui om, pentru care libertatea nu poate fi stran 
gulată în numele justiţiei sociale, mai exact a mizeriei 
generalizate, In la “Revue Socialiste” din Aprilie 1948, 
Levy Brâhl scria: “Orice dictatură este vrednică de ură 
Chiar şi aceea a proletariatului”. Cum heia să accepte 
Titel Petrescu dictatura birocraţiei unui partid, care în 
locul adeziunii maselor muncitoreşti are adeziunea tan- 
curilor sovietice, unica lui legitimare în politică? 

Hrana din închisorile comuniste? In afară de prizo- 
nierii cu o sănătate robustă, cea mai mare parte suferă 
de scorbut, Technica surpării sistemului nervos se re- 
simte asupra inimii, 

Din fortareaţa Petre Pavlovsk, revoluționarul Bakunin 
a isbutit să trimită surorii lui Tatiana o scrisoare, vala- 
bilă pentru toţi prizonierii închisorii comuniste: “Sunt 
încă stăpân pe toate facultăţile intelectuale gi morale, 
dar ştiu că aceasta nu mai poate dura multă vreme. For- 
ţele mele fizice au scăzut foarte mult; rândul forţelor 
morale nu va întârzia să vină, Inţelegi sper, că orice om 
care se respectă cât de puţin, trebuie să prefere moartea 
cea mai crudă acestei lente şi desonorante agonii. Cre- 
deţi-mă că orice moarte este preferabilă izolării predicate 
de filantropii americani. Pentruce am aşteptat aşa de 
mult timp? (Bakunin face aluzie la sinucidere). Nu vă 
puteţi imagina cât de tenace este speranța în inima omu- 
lui. Care, mă veţi întreba? Aceia de a putea să reincep 
cu mai multă prevedere poate, deorece închisoarea are 
cel puţin acest bun pentru mine; mi-a dat răgazul şi de- 
prinderea de a chibzui, ea, ca să spun aşa, mi-a consoli- 
dat spiritul; dar închisoarea nu a schimbat vechile mele 
sentimente, dimpotrivă, le-a făcut mai arzătoare, mai 
absolute ca oricând și de acum încolo, tot ce-mi rămâne 
de trăit se rezumă într'un singur cuvânt: Libertatea”. 

In lungile, nesfârgitele meditații ce acopereau monoto- 
na, trista scurgere a orelor, Titel Petrescu s'a adâncit în 
vechea, neînvinsa lui credinţă: nimic bun nu se poate 
realiza, fără respectarea libertăţilor fiecărui om, fără acea 
caldă iubire de oameni. 

In această patetică înfruntare a unui om singur cu o 
organizaţie strivitoare, era fatal ca Titel Petrescu să fie 
un învins. 

Mă întreb dacă această înfrângere fizică a omului poate 
să însemne o autentică victorie pentru comunişti? Când 
moartea, mai milostivă decât argaţii Kremlinului, i-a 
închis ochii, libertatea este suprema şi unica năzuinţă a 
întreg poporului român. Mai există azi în suprinsul nea- 
mului românesc, în afară de numărul redus al argaţilor 












moscoviți, cineva care să dă posibilă o existenţă ome- 
„nesscă Apalta de lua 2 Amt d 





i cisti 
e) rti 


reţine posteritatea. 


Un supravietuitor al generatiei dela 
«Semanatorul»: C. Xeni. 


Generaţiile se succed, opunându-se una alteia. In rân- 
durile unei generaţii, prin chiar opinia separată pe care o 
face o minoritate, unele personalităţi formând “un fel 
de pui ra sumbrului fluviu al viitorului”, cum spunea 
Nietzsche (consideraţii inactuale), anticipează trăsăturile 
spirituale ale generaţiei următoare, 

Nouă ne-a lipsit o istorie a ideilor politice şi literare 
care să ne înlesnească o mai exactă cunoaştere a acestei 
mișcări dialectice a culturii şi spiritualității româneşti. 
In general am avut o bogată producţie de lucrări de pură 
istoriografie şi unele timide Încercări de istoria mişcării 
ideilor, Istoria ideilor estetice, pe care a încercat-o E. Lo- 
Vinescu, ca şi “Istoria junimismului”, formează o mani- 
testare aproape izolată, S 

Ar fi interesant să se încerce o istorie a ideilor politice 
şi literare, luând ca punct de plecare anul 1881, procla- 
marea regatului, Junimismul este o dată finală a unei 
întregi evoluţii a ideii liberalismului ca şi a negaţiei ais- 
toricismului liberalismului, 1881, atât liberalismul 
cât şi eritielsmul junismist, intră în criză. Este de reţiriut 
că la 1883, Gheorghe Panu scoate ziarul “Lupta”, radical, 
democrat, antidinastic, mai exact antimonarhic. G. Panu 
venea din rândurile tineretului dela Junimea şi îm loc 
să aecentuieze în sens naţionalist şi conservator criticis- 
mul junimist, trecea dincolo de lib: amăgitor al 
unei burghezii în vertiginoasă ascensiune, afirmând ne- 
cesitatea unei cuier reale; Era reforme radicale 
atât a organizaţiei pui ce şi a Statului cât și a structu- 
rii economice a ţării, pa transformarea țărânimii într'o 
clasă înstărită. Intre şi 1888, tinerimea era radicală. 
Ziarul "Lupta” ralia pe intelectuali prin acerbele campa- 
nii contra regelui Carol 1. Acţiunea lui G. Panu pregătea, 
prin chiar violenţa pe care o făcea unui ri de 
Anaă pipa Atep berală, climatul necesar afir- 
mării curentului socialist. Intre 1889 gi 1899, tul a 
ep alea St e tv zei 

romi nu au € 
rază “Eveniment ii 













FAP BE; 





IDEI 


logul Durkheim, un volum de versuri de Stetan Georg, 
alături de “La lutte de claste en France” de Rar Marx 
două romane de d'Anunzio, alături de “Droit A la pare 
se” de Paul Laforgue, vohume de Oscar Wilde, “Manifes- 
sul comunist”, nesimțindu-se stânjenit de vecinătatea 
poetului Mallarmt, Stranie împerechiere de volume, Zola, 
Huysmans, Ibsen, Strindberg, Walt Withman, Jean Ma. 
rie Guynu, o mulţime de cărţi din colecția Alean gi--ceia- 
ce nu putea lipsi din biblioteca unui intelectual soeta- 
list— cele două volume ale lui Biichner “Force et maţik- 
re” şi *L/homme selon la science”. Mă munceşte demnită 
vreme gândul să evoc biblioteca unui intelectual socia- 
ust dela 1897 

La 1899, cu prilejul celui de al VI-lea co . 
tidului socialist—ultimul congres al primei edi ra ii 
putut face melancolicul inventar rezumat de Ion Nă- 
dejde într'o mărturisire plină de amăriciune; “Am lup- 
tat până ce am rămas fără nici un soldat şi fără alei 
un ban”, Adevărul este că masele muncitoreşti părăsi- 
seră mişcarea socialistă, Constantin Graur, cunoscutul 
publicist, făcea această constatare în 1911, explicând dis- 
pariţia primei mişcări socialiste; “Este fals că intelec- 
tualii au fost cei dintâi care au părăsit vechea mişcare 
o părăsiseră întâiu, în mare parte, muncitorii”, = 

Ori în mâsura în care slăbea vigoarea mișcării socia- 
liste, se conturau începuturile unei afirmări a ideilor 
naționaliste. Apariţia în 1900 a ziarului “România Junâ” 
având ca animator şi director pe Aurel C. Popovici, esta 
caracteristică. A fost o temerară încercare de a gruj 
noua generație în paginile ziarului “România Jună”, 
Vom găsi colaborân e N. Iorga, Simeon Mehedinţi, 
P. P. Negulescu, Ovid Densugeanu, C. Rădulescu-Motria 
Rivolceanu. In redacţia ziarului “România Jună” i vom 
găsi pe socialistul Ştefan Petică. Dealtfel, şi literar se 
remarcă la el o evuluţie: în “Praţii”, dramă în versuri 
apărută în 1902, lirismul lui se apropie de cel al poeţilor 
dela “Semănătorul” din epoca 1904-1906. Caracteristic 
pentru evoluţia spiritului politic: în ultimul congres al 
primei mişcări socialiste (1899), G. Dlamandy a formu- 
lat o propunere: să se înființeze pe ruinile partidului 
socialist un partid naţional-democrat. 

In 1900 G. Coşbuc şi Al. Vlahuţă încep să publice re- 
vista “Semănătorul”. Noua generaţie descope pe gân- 
ditorul politic Mihail Eminescu. Publicase Grigore Peu- 
cescu la 1891 o culegere de articole de ale lui Eminescu 
apărute în “Timpul”, dar atmosfera intelectuală nu era 
propice. Generaţia socialistă diviniza pe poetul Eminescu 
şi nu atribuia nici o valoare articolelor lui politice. Pri- 
ma culegere din poeziile lui Eminescu a fost publicată 
în editura “Şaraga” din Iaşi, de socialistul Vasile G. Mor- 
țun. Abia în 1905, publicarea în editura “Minerva” a unui 
volum întocmit de 1. Scurtu, “Scrieri politi 

Ă : , 


















poziţia antijunimintă a pi taţii ei 
socialiste. influenţat de Ferdinand Brunetiere 
de combat), publică în ziarul Epoca” o serie de articole 
“Ştiinţă şi religie” care apar ca o reacțiune impotriva 
generaţiei precedente, atee, având drept evanghelie ma- 
terialismul lui Bâchner din “Force et matiere”. i 

Colaboratorul nostru C. Xeni, aparţine acestei generaţii 

ostsocialiste. Colaborator la “Semănătorul” lui G, Cog- 

uc şi Al Vlahuţă, intră în redacţia “Epocei” lui Nicolae 
Fihpescu, pentru & suplini pe Al. Antemireanu hărțuit de 
voală—tuberculoză-—şi sortit să moară în 1905. 

In exil, C. Xeni este un supravieţuitor al acelei gene- 
raţii. Părăsind literatura şi gazetăria, sa consacrat în 
întregime svocaturii. A fost până în preziua intrării în 
războiul unităţii nationale. colaboratorul principal al lui 
'Take Ionescu. Formaţia literară se simţea în ile 
lui, de o atică claritate în expunere, de o remarcabilă 
eleganţă în frazarea ideilor. Istrate Micescu, marele ju- 
rist pe care l-am avut, vorhină odată cu el de elocvența 
juridică, mi-a spus: “Ascultă o pledoarie de Xeni în fața 
Curţii de casaţie ca să ai un model de elocvenţă juridică 
de cel mai pur clasicism. Vei remarca fineţa ironiei şi 
supleţa de oţel a logicii”. 

Dacă în colecţiile ziarelor se pot găsi articolele care 
au făcut o justificată faimă unui gazetar, cine poate re- 
constitui pledoariile unei generaţii de mari avocaţi, ade- 
vărate capodopere ale elocvenţii juridice. a E 

In amurgul vieţii C. Xeni revine la îndeletnicirea tine- 
reţii: scrisul. Prezența sa îm coloanele revistei “Carpa- 
ţii”, ilustrează concepţia noastră de unitate a spiritua- 
ltăţii româneşti, în opunerea diolectică a generaţiilor. 
Colaboratorul dela “Semănătorul” din epoca G. Coşbuc-Al. 
Vlahuţă continuatorul lui Al. Antemireanu la “Epoca”, 
colaboratorul lui Take Ionescu, îşi gâie dorul de țară 
evocând figuri dispărute, în paginile “Carpaţilor”. 

Acelaş gând, aceleaşi sentimente, ne unesc într'o pa- 
tetică aşteptare. e. Ş 


TEPES VODA 


de I. G. DIMITRIU 

——la, spune-mi, pârcălabe, ce-i 
Şi pei iti i aria proşti la „Beta ea 
Când 'Turcilor în tes băturăm ţinte?... 
Pe noi din nou grozav se mâniară? 
Să stăm? Ce zici? Să-i dăm aşa nainte? 
—Maărite Doamne, fii Tu slăvit pe veci! 
Norodului să faci mereu di 
Să nalti în tepi pe cel în strâmbătate | 
A Muta ERE. VAD il iu 

ş uliţă a i 
Voroave nalte, i [ sneală 
Că li-i vieaţa veşnie prea amară, 
Că Vodă-i bun şi prea stă la'ndoială 
Să nu mai bată cuie'n fesuri iară 








o Academie iar în 


CAINP ADI 





Tnbuna libera 


Farse si 


XISTĂ o categorie de Români în exil, 
care şi-au făcut un obiceiu din utili- 
zarea cuvintelor umflate: fenomen ro- 
mânesc, moment românesc, esențe 
culturale, structură, suprastructură şi 
infrastructură socială, economică, po- 
litică sau socialo-economico-politică, 
spiritualitate românescă, ete. Sunt 
vreo nouă ani decând la Paris, “prie- 
tenul” meu, dl Vasile Posteucă, m'a 
invitat să particip şi eu la un... feno- 
men românesc. “Cine intuieşte feno- 
menul românesc, cine este sgudit de 
tragedia Naţiei, mi-a spus el, este obligat să participe la 
şedinţele noastre.” “Prietenul” face parte dintre acei Ro- 
mâni cârora le place să întrebuinţeze cuvintele umflate 
citate mai sus, ba chiar şi să lanseze noţiuni noi ca “omul 
petrinic”, “omul iisusic”, etc. Dar despre această încli- 
nație a dlui Posteucă, voiu vorbi mai pe larg cu altă 
ocazie. 

In subsolul unei cârciumi pariziene, dnii Mircea Elia- 
de şi Herescu, sguduiţi de tragedia Naţiei, prezidau o 
adunare de scriitori: Posteucă, Stamatu, Monica Lovi- 
nescu, Virgil Ierunca, Emil Cioran, ete, Grupul prezidat 
de cei doi pontiri avea şi o revistă, “Luceafărul”, care 
apărea cu bani trimişi de răposatul general Rădescu. 
Cum intuiau pontifii fenomenul românesc, s'a văzut din 
apariţia celor două numere din revista citată, unde au 
apărut nişte versuri ale profesorului Herescu, care cânta 
pe o Amalie care era portugheză şi pe care a păcălit-o 
un marinar-desigur tot portugheși extraordinarele cu- 
getări ale dlui Emil Cioran, care batjocorea eroismul 
Despre ce s'a discutat în şedinţa la care am participat, 
am mai scris tot în coloanele acestei reviste, în articolul 
întitulat “Critică şi critici”, 

Nu m'am mai dus la şedinţele care se ţineau în subso- 
lul cârciumii pariziene, iar scurt timp după aceia am au- 
zii că cercul s'a desființat: generalul Rădescu nu a mai 
putut trimite bani şi cei doi pontifi care intuiau feno- 
menul românesc şi erau sguduiţi de suferinţa Naţiei, 
au găsit că nu se poate pierde timpul chiar totalmente 
gratuit. 

Zilele acestea mi-a căzut în mână o broşură în care şi 
“prietenul” meu, dnul Vasile Posteucă şi pontifii dela Pa- 
ris, sunt depăşiţi cu o sută de poşte în întrebuinţarea 
cuvintelor bombastice. Este vorba de “Buletinul Asocia- 

ției culturale româneşti din Spania”. Cine citeşte acest 
buletin, afl ă inființat o nouă Asociaţie 










nite şi Canada 
10 de societăţi care ce şi culturale. Deci destule 
asociaţii culturale şi una în plus sau în minus nu chimbă 
situaţia nici în bine nici în rău şi în nici întrun caz nu 
constituie o noutate. 

Numai că cine citeşte ali care îl am eu pe 
masă, îşi dă seama că redactorii lui sunt convinşi şi vor 
să ne convingă şi pe noi că Asociaţia dela Madrid este 
ceva nu nou, ci epocâl, că aici este cheia eliberării şi 
întoarcerii. 

In cuvântul de inceput al Buletinului, se spune că Aso- 
ciaţia “sa născut din nevoia pe care au simţit-o câţiva 
compatrioți din Madrid de a fi împreună subt altă lumină 
decât aceea a politicei (sic) pure sau impure”. Scopul fon- 
datorilor—citim mai departe—, “nu e nici acela de a rea- 
liza o himerică unire între toţi Românii din exil, nici 
acela de a ascunde subt o firmă spirituală macroscopice 
intenţii poliţice şi nici acela de a servi drept trambulină 
ambițiilor pertonale ale unuia sau altuia”, Scopul este, 
spun ponțifii”, aducerea unei fărâme de lumină şi de or- 
dine românească în intunericul de tentaţii şi de indoieli 
care ne Inconjoară... de a salva tot ce merită să fie 
salvat”... 

După cum se vede, intenţii mari şi, mai ales, nobile, 
Cauza pentru care s'a dat semnalul de alarmă la Ma- 
drid, “este imposibilitatea detvoltării spirituale în Ţara 
unde scopul Rusiei este de a reduce cultural poporul ro- 
mân la folclor şi propagandă. Cultura politică este un 
mijloc de teroare a timpului iar folclo; este folosit ca 
mijloc de închistare spirituală”, 

Personal nu cunosc la perfecţie situaţia din Țar, so- 
cotesc însă că dacă Ruşii ar reduce cultura românească 
lu folclor, ar fi extraordinar de bine şi bolșevicii ar do- 
vedi o notabilă lipsă de inteligenţă. In Ardeal Ungurii au 
comis imprudenţa de a ne lăsa să ne închistâm in Jol- 
clor, de a ne pune în situaţia să ne inchistâm în folclor 
Şi am rămas astfel un a străin, aparte, în concernul 
celorlalte naţionalităţi cuitoare. Aceasta a fost sal- 
varea noastră ca popor în Ardeal E drept că Ungurii şi- 
au dat seama de eroarea comisă, în 1848, au voit să schim- 
be tactica, dar era prea târziu. 

Un mare pericol pentru românism ar fi tactica con- 
trarie; adică ar permite celor dornici de glorie artistică 
şi literară să se la isvoarele culturale ale exilului. 
Dacă sşi fi Rus sau comunist român pus cu trup şi su- 
fct în serviciul Moscovei, aşi lăsa inadins să pătrundă 
Do PamAție arzzuniie Ergi zute în exil. Dintre acestea, 
ași alee pentru o mai largă difuzare “Precis de decom- 
poaiipa a dlui Emil Cioran şi “Antologia” publicată de 

Vintilă Horia. Asupra efectului demoralizant ce sar 
obține, cred că foarte puţini Români din exil ar mai pu- 

pelace mă priveşte, socotesc că nu de o închistare 
ta faci o ie În vota ci de 2 pabuifiai e ce pIeRIstare 


zise în Occident 
PORrE Cizme Sali es aturde 


i iţi rose 


















vole, adică, cei care le-au impus speră să fie mai mari 
decât dacă ar fi fost fixate. 

Personal cred că într'o asociaţie culturală, trebuie să 
între numai oamenii câre au preocupări culturale. Nişte 
Români se ocupă de cultură, citesc, scriu, meditează, fie 
pentrucă au o situaţie care le permite să o facă, fie că 
simt în sufletul lor o arzătoare chemare în acest dome- 
niu şi nu-i interesează nici tocurile scâlciate şi nici sto- 
macul gol, Aceşti Români, grupaţi într'o Asociaţie țin şe- 
dinţe publice, dau serbări, festivaluri, etc, în care aduc 
la cunostința neculturalilor, fructul muncii lor, rezultatul 
cititului, scrisului şi meditaţiei, studiază probleme, le gă- 
sesc soluţia şi apoi le impărtăşesc celorlalţi, 

Această părere au avut-o şi alţii înaintea mea. De 
exemplu, la Paris, sa constituit un centru de cercetări 
“stiințifice”. Din el fac parte oameni care stau toată ziua 
cu nasul în carte și odată pe săptămână cheamă pe ne- 
culturali să le arate ce au citit, ce au scris şi ce au me- 
ditat. Numai că la Paris se face cu totul altceva decât 
ceeace ar trebui să se facă. Nu mai am dărea de seamă 
de activitate a acestui centru pe primul an, dar, dacă nu 
mă inşeală memoria, în el se vede că în acel prim an a 
vorbit domnul Eliade despre Yogism, dl Costim Deleanu 
despre Marea schismă iar dl Vuia despre... filozofia lui 
Parmenide, un folozof grec care a trăit acum 2500 de ani. 
Ce legătură poate să existe între tragedia actuală a po- 
iu român şi filozofia grecului Parmenide nu m'am 
ămurit nici atunci când l-am ascultat pe dl Vuia şi nu 
mă pot lănuri nici acuma, Bieţii Români care lucrau o 
săptâmână în fabrică, veneau obosiţi Sâmbată seara, 
pentru a afla dela domnii culturali, un răspuns la între- 
bările care-i chinuiau. Ce răspuns găseau aceşti exilați 
în “Conferinţa” dlui Vuia nu ştiu precis, cred însă că 
nu €e greu de bănuit. La aceste adunări erau invitați şi 
străini. Am socotit că se săvârgea o eroare. Cred că Fran- 
cezii au avut şi au ocazia să asculte conferinţe despre 
Parmenide dela compatrioţii lor, mult mai documentate 
şi mai pline de miez, mai ales că dnul Vuia este departe 
de a poseda calităţi oratorice. Noi veneam dintr'o ţară 
care a trăit două secole şi jumătate în coasta Rusiei ța- 
riste şi două decade în cea a Rusiei sovietice. Occidenta- 
lii erau îndreptăţiţi să creadă că trăind atâta timp în 
preajma Rusiei, suntem adânci cunoscători ai probleme- 
lor ruseşti, ca unii ce am simţit pe pielea noastră teri- 
bila lor ameninţare. Pentru Francezi de exemplu, ame- 
ninţarea rusească a devenit palpabilă numai în urma ce- 

lui de al doilea războiu mondial şi încă foarte mulţi nu 
sunt convinşi de realitatea ei. Noi trebuie convingem, 
tăm asupra pericolului rus ste foarte 














n aţi, entul amenin: 
+ fia lui Parmenide. Şi atâtea şi atâtea 
bleme puteau fi cercetate, studiate, apoi e în şedi 
țele publice ale centrului de cercetări Berii fată dela 
Paris: Diplomaţia rusească. Geografia Rusiei, Istoria Ru- 
siei, Invaziile Rusiei în ţările noastre, Istoria revolutiilor 
ruseşti, Marxismul, Psichologia rusească, Aportul real al 
Rusiei sovietice în cel de al doilea războiu mondial, In- 
dreptăţirea luptea noastre contra Ruşilor alături de Ger- 
mani, Industria rusească, Constituţia sovietica şi apli- 
carea ei, Potenţialul militar sovietic., ete., etc. Aceste pro- 
bleme ar fi interesat desigur şi pe Francezi şi pe Româ- 
nii exilați. In şedinţe la care ar fi fost invitaţi numai 
Români, sar fi putut proceda la o spălare a rufelor în 
familie, tratându-se probleme strict româneşti ca Istoria 
Românilor, Bogăţiile solului şi subsolului, Democraţia 
balcanică românească, Contribuţia noastră în lupta an- 
tisovietică, Trădarea dela 23 August, Eroismul soldatului 
român în Rusia, Constituţia românească şi aplicarea sau 
mai bine zis neaplicarea ei, etc., etc. i 

Dar înfârşit, Centrul de cercetări “ştiinţifice” dela Pa- 
ris, după părerea mea, prezintă defecte de funcţionare şi 
nu de organizare, 

Pe aceiaşi linie de vederi cu umila mea persoană se 
găseşte de altiel şi Preşedintele şedinţei de constituire a 
Asociaţiei, adică dl Profesor Ion Protopopescu. Iată ce a 
spus dl profesor în scurta cuvântare ţinută înainte de 
inceperea şedinţei: “Asociaţia vrea să fie un club în care 
să intre cei a căror preocupare esențială este de ordin 
cultural”. Ori intă cine fac parte din Asociaţie: Dimi- 
trie Ardeleanu, Diana Ardeleanu, Preot Mircea Boac, An- 
toaneta Bodisco, George Candeleanu, George Călimănes- 
cu, Stela Candeleanu, Ion Chirilă, Mihail Fotin Enescu, 
len Fleşeriu, Vintilă Horia, Dna Vintilă Horia, Vasile 
Issinschi, Emil Ionescu, Maria Moraru, Tatiana Moraru- 
Boravskaia, Vladimir Petrovici, Ion Protopopescu, Aurel 
Răuţă, Alfredo Soler, Marie Jeanne Soler, Horia Stamatu, 
Corneliu Stoian, Prof. George Uscătescu, Consuelo Rubio- 
Uscătescu şi Vasile Uscătescu. E greu de presupus că Dl 
Ardeleanu, Dna Tatiana Moraru-Boravskaia sau chiar 
Dna Marie Jeanne Soler, pot avea preocupări culturale, 
măcar subsidiare dacă nu esenţiale. . 

Ne miră faptul că dl profesor Protopopescu nu a de- 
misionat când a văzut că însăşi coloana vertebrală a 
culturalei şi nu o chestiune de detaliu, este exact con- 
trarie vederilor dsale, d cum ne miră că poate sta 
alături de Dna Stela eleanu, 

Nu ştiu dece di Mihail Fotin Enescu a înseris în aso- 
ciaţie oameni cari nu au nimic comun cu cultura şi nu 
sa adresat unor oameni ca dnii Aron Cot. Prof. Ale- 

Părintele Alexandru cea, dl Co- 
povici si Pamfil Șeicaru Maestrul Aron 
Cotruş a scris atâtea , a făcut propagandă româ- 
nească în Polonia, Porti a, Italia şi dl Prof. Bu- 

ă are Estera e int aie „de apte a 

L anume din da întunecată a e 
ilor, Părini . conduce o ă 









impostori 


de N. S. Govora 


splendide portrete, admirate chiar de adversari (a se ve- 
ea “Vocea libertăţii”), Dl Enescu vorbeşte cu admirație 
de dnii Uscătescu, Stamatu şi Vintilă Horia pentrucă 
reuşesc să strecoare din când în când câte un articolag 
în ziarele spaniole şi nu a aflat încă că dl Pamfil - 
caru este redactorul de politică externă al unui cotidian 
madrilen, lucru pe care până acuma nu a reuşit încă să-l 
facă alt Român din exil. 

Era mai cinstit dacă recunoșteau că obiectivele “eul 
turalei” sunt exclusiv politice şi nu culturale cum vor 
pontifii să ne facă să credem, 

Constituită la 15 Aprilie 1957, culturala, vrea să treacă 
la fapte şi replică a săptămânii româneşti realizată cu 
atâta succes între 6 şi 13 Mai 1953 la Madrid, de către 
Comunitatea Românilor din Spania, de sub prezidenţia 
dlui Georgel Demetrescu, organizează la lo Mai 19517 o de- 
monstraţie de forţe, sub pretextul unei noi săptămâni ro- 
mâneşti. 

Pusă ca şi la Freiburg, cu un an înainte, sub egida 
Prințului Nicolae de Hohenzollern, sunt aduşi gratuit câ- 
teva zeci de Români din Franța, Italia, Elveţia, Germania 
şi Austria, pentru impresionarea oficialităților spaniole gi 
facilitarea încercării de substituire a instituţiilor româ- 
neşti existente în Spania. 

La Madrid, de ani de zile, sărbătorirea zilelor naţionale 
a fost organizată până acuma de Comunitatea Români- 
lor şi Ministrul României libere la Madrid, dl Nicolae 
Dimitrescu „două instituţii oficial recunoscute de către 
guvernul spaniol. Dacă Societatea culturală, proaspăt în- 
ființată şi nerecunoscută încă, dorea să organizeze ea 
anul acesta sărbătorirea zilei de 10 Mai, era normal ca să 
ia contact şi să se înțeleagă cu cele două institutii ro- 
mâneşti care organizau ca şi în trecut această sărbăto- 
rire, evitând ridicolul a două manifestări distincte pen- 
tru aceiaşi sărbătoare naţională. 

Ori nu au făcut-o sperând că patronajul Principelui 
Nicolae era suficient pentru a obliga autorităţile spa- 
niole să participe la Te Deum-ul organizat de culturală 
şi nu la cel obişnuit, oficiat de către preotul român în 
cadrul comunităţii româneşti din ania şi la Biserica 
pusă permanent la dispoziţia Românilor. 

Şi machiavelismul caragialesc al dlui Enescu şi-a pri- 
mit pedeapsa meritată: la serbarea culturalei nu a venit 
nici un străin, toate oficialităţile spaniole, toţi ambasa- 
dorii sau reprezentanţii lor participând la serbarea orga- 
nizată de cele două instituţii româneşti recunoscute de 
autorităţi, care au voit odată mai mult să sublinieze 


care este poziția românească oficial recunoscută de gu- 
vernul spaniol. 






DI Stamatu conitată că în exil sunt “patru mari”, dni 
Virgil Gheorghiu, Mirce: re Erair Cionale 9 Cor: 
Aaa Amăriţei. Cărţii vOra. 25" a dlui e d 


Stamatu îi găseşte defecte: “Injustiţiile făcute poziţiei 
româneşti prin contrafacerea datelor, au fost ulterior 
compensate printr'o carte de popularizare a antihităţii 
româneşti, total necunoscute în Occident” Fraza este 
puţin confuză căci nu se înţelege bine ce este total necu- 
noscută în Occident, antichitatea românească sau cartea 
de popularizare a dlui Gheorghiu. Cred că şi una şi alta 
căci această carte de Si eta a trecut—vom vedea 
pentru ce—neobservată. > 

Dl Stamatu îl considera mare pe di Gheorghiu, pentru 
succesul de librărie. Ori actualmente la Paris, cărțile 
dşoarei Sagan depăşesc cifra de vânzare atinsă de dl 
Gheorghiu în câţiva ani, numai în câteva luni. Mă în- 
doiesc total că dl Stamatu ar îndrăzni să declare pe 
Dşoara Sagan mare, dacă ar fi o româncă exilată, după 
cum mă îndoiesc că dsa ar fi bucuros să scrie cărţi de 
calibrul scriitoarei franceze numite, pentru a avea acelaş 
succes nebun de librărie. la 

Este ştiut că în Occident există o ocultă care ridică în 
slavă şi aruncă în noroi. Dl D. G. R. E. Şerbănescu a scris 
undeva că cu a carte de vizită dela un membru al aces- 
tei oculte, deschizi mai multe uşi decât cu una dela un 
ministru în funcţiune. Pentru lansarea dlui Gheorghiu, 
oculta a deslănţuit un tam-tam universal. 

La Barcelona a apărut o excelentă carte a dlui Anton 
Ştefănescu, întitulată “Alambre de puas”. L-am văzut pe 
dl Ştefănescu imediat după apariţia cărţii sale. E era 
optimist, eu pesimist, Şi pesimismul mi -l-am exprimat 
astfel: Dle Ştefănescu nu vei avea succesul de librărie al 
lui Gheorghiu, din două motive: întâi pentrucă opera 
dtale apare la Barcelona şi nu la Paris şi, mai ales, pen- 
trucă eroul cărţii dtale se numeşte Ion Duh şi nu Iohan 
Moritz. E 

In sprijinul tezei mele intervin cifrele. Prima carte a 
diui Gheorghiu sa vândut—d! afirmaţia dsale—în 
400.000 de exemplare. A doua, tot din aceiaşi sursă, nu- 
mai în 20.000. Care este cauza acestei extrao; re că- 
deri? Foarte simplă. Intre LA dl Virgil Ierunca făcuse 
să ajungă la cunoştinţa ocultei faptul că dl Gheorghiu a 
mai scris două cărţi în România, cărţi a căror existență 
autorul Orei 25 o ascunsese, Este vorba de două cărți 
apărute în ai războiului: “Ard malurile Nistrului” şi 
“Am luptat în Crimeea”. Gabriel Marcel--Eyreu botezat— 
care îl lansase pe dl Gheorghiu, a declarat: Dacă, fila 
acest Iueru, aul. prefațam cartea lui Gheorghiu. Şi 1ă 
pri Marcel, Sta 25, a ga fi trecut Peuleală. sie Xe 

te o mie de cărţi care apar an 
este cra se vede din căderea în cascadă dela 400.000 de 
exemplare. câte sau vândut din prima carte, la 20.000 
câte s'au vândut din a doua. 


Prin urmare, oculta care lanst şi distruge, a avut 
interesul să-l facă pe dl Virgi edsebia DAR. s 
pare Ade ări pă 1 0 One poată gândi că 

tei pot vreodati 


coincide cu int 
txliuiul Şi dle “ori abastre Mi se pare mal ales 
i pi (Urmeaza poa. 12.) 


12 


CARPATII 





ca tocmai dl Stamatu 

dească astfel. 

Nu înţeleg ce legătură poate avea cartea sau cărțile 
dlui Virgil Gheorghiu cu exilul românesc sau cu Romă- 
nia. Dacă dl Gheorghiu merita o statuie, atunci locul ei 
nu este la Bucureşti, ci la Tel Aviv. In a doua carte, în- 
“ro treime din pagini, Virgil Gheorghiu aruncă cifrele 
cele mai fantastice, în sprijinul tezelor evreeşti şi varsă 
lacrimi de crocoâil pentru soarta lui Izrael. Cifra de 3.000 
de Evrei ucişi în timpul zisei rebeliuni din Ianuarie 1941, 
a fost redusă într'o conferinţă ţinută la Paris, la o sută 
şi ceva, de dl dr. Filderman. In a doua carte a dsale, dl 
Gheorghiu se arată mai Evreu decât Evreii. Dacă aşi fi 
Ben Gurion, nu aşi sta mult la gânduri şi aşi deschide 
o listă de subscripţie pentru a ridica o statuie scriitoru- 
lui de origină română, Virgil Gheorghiu. Şi este probabil 
că mai devreme sau mai târziu, o asemenea statuie la 
Tel Aviv sau Haifa, va exista. Dar ce legatură poate fi 
între exil, România sau spiritualitatea românească şi sta- 
tuia dlui Gheorghiu în unul din orașele palestiniene? 
Personal nu văd nici una şi cred că poziţia justă este 
aceia de a nu căuta să stabilim asemenea legături. Căci 
în acest caz, sar impune şi legătura cu necazurile dlui 
Gheorghiu. Ar însemna că exilul românesc a fost târit 
alături de Virgil Gheorghiu în fata justiţiei franceze 
pentru că nu şi-a respectat angajamentele luate faţă de 
traducătoarea Orei 25, dna Monica Ierunca, ar însemna 
că lumea străină are dreptul să-şi întorarcă capul cu 
desgust dela exilul românesc pentrucă “marele” scriitor, 
după ce s'a înfruptat din arginţii generalului Peron şi a 
scris două cărți rămase în manuscris “E] general de los 
descamisados” şi “Los descamisados del general” a fost 
primul care s'a grăbit să-i dea lovitura de copită, când 
fostul şef al Statului argentinian s'a prăbuşit. 

Acest punct de vedere a fost susţinut şi de dl Ştefan 
Teodrescu care, la discuţiile care au avut loc, a declarat 
că exilul nu are nimic comun cu cei “patru mari” şi nici 
aceştia cu exilul. Aceşti domni, a spus dl Teodorescu, 
scriu şi se agită pentru ei personal şi nu pentru exil şi 
nici pentru România. Sala întreagă a aplaudat pe dl Şte- 
fan Teodorescu, raliindu-se astfel acestei păreri. 

Dar în introducere, redactorii Buletinului spun că Aso- 
ciaţia are scopul de “a salva tot ce merită să fie salvat”. 
Ca să salvezi ceva, însemnează că acel ceva există, adică. 
înțeleg eu, scopul Asociaţiei este de a salva cultura ro- 
mânească ameninţată de ocupant. Ori cultura româneas- 
că formează un lanţ neintrerupt. In cultura românească 
a existat o continuitate, nicăiri şi niciodată nu se constată 
o rupere a lanţului. Acest lanţ începe să fie solid dela Va- 
sile Alecsandri, care i-a dat o vigoare nouă, adăpându-se 
la ate sea la dispozitie de folclor, acel folclor con- 
damnat astăzi de redactorii Buletinului culturalei. Scrii- 
torii care au urmat nu s'au inspirat numaidecât direct 
din folclor, dar nu l-au disprețuit şi în orice caz s'au ins- 
pirat dela inaintaşii lor. Acest patrimoniu cultural ro- 
mânesc, lângă alte caracteristici are şi pe aceia a pa- 
trioul, direct sau indirect. Din culturala dela Ma- 
drid face parte şi d Vintilă Horia. Şi dl Horia, în prefața 


slezpre care am mai vorbit, condamnă acest 
patriotism, cor ce se din Coşbuc 
sau i "ipăezani pe of serâtena exilului să 
se inspire din Ungaretti şi Jouve. Deci, dl Horia vrea să 


rupă cu trecutul, vrea să rupă lanţul spiritualităţii ro- 
mâneşti și să se apuce pe alte drumuri. Atunci ce vrea 
să salveze culturala? Dar acest nou drum pe care ne în- 
deamnă să apucăm dl Horia este românesc, se va crea 
o nouă spiritualitate românească? Ce legătură cu româ- 
nismul are “şancrul de aur” al dlui Parvulescu sau “pu- 
ls-pulisque-pulorum” al aceluiaş mare poet? Intrând în 
i ee oare atât dnul Vintilă Horia care a întocmit 
antologia, dl Stamatu care figurează în ea şi dl Răuţă 
care a editat-o, au renunţat la ideile care i-au determinat 
să dea acea antologie tiparului? Nu reise deloc aceasta, 


sau Mihail Fotin Enescu să gân- 





E ECOURI 





Dela stânga, la dreapta: dl 


Constantin Ardeleanu, d-şoara Francis Toda, dl. John 
Josephilieşiu, d-goara Bette Enoshel, dl. Nick Ro- 





ci dimpotrivă. In discursul dsale, dl Uscătescu 

la acea antologie când spune: “Şi iată că mesagiu a 

care exilul îl adresează Ţării, singurul, este tocmai un 

e Popii el din esențe metafizice”, Din acest 
saj, spune mai departe d Uscăte; i i 

de cronică, ce ai apar pirat na 


şi contra izului de cronică. Se 
totuşi că dl “profesor” Uscătescu a căutat 
ducă părerile prin contrabandă, ferindu-se 
despre ce mesaj poetic este vorba. Pot afirma fără po- 
sibilitate de a fi contrazis, că 90 % din cei prezenţi nu 
au înţeles la ce făcea aluzia dl Uscătescu iar restul de 
avea interesul să tacă. 


să-şi intro- 
să precizeze 


bătut punctul de vedere “culturalicist” al dlor Enescu şi 
Stamatu. Deşi buletinul dă pe scurt intervenţiile în dis- 


Acrivu spune că lucrările literare sunt insuficiente pen- 
tru a răspunde integral unei acţiuni, iar dl Racoveanu 
dă un atac direct la adresa celor “patru mari”, “făcând 
procesul poziţiei unor scriitori dedicați exclusiv stiinţei 
sau literaturii. Oricât de valoroasă ar fi contribuţia lor 
ştiinţifică sau literară, spune dI Racoveanu, ea nu con- 
tribuie direct la desbaterea chestiunilor acute ale vieţii 
româneşti”. 

Aceste intervenţii dar mai ales ralierea semnificativă 
a sălii la părerile dlui Ştefan Teodorescu, păreri diame- 
tral opuse celor ale dlor Enescu şi Stamatu, au avut da- 
rul să irite pe dl Stamatu. Dsa a devenit livid şi a spus: 
“Constat că discuţiile au că ătat un ton polemic chiar 
dela început”. Dl Stamatu, a ept al unei neodictaturi re- 
gale, ar fi voit ca toate referatele dlor să fie aprobate 
fără nici o critică cu aplauze furtunoase şi era normal 
ca să devină livid constatând că aplauzele furtunoase 
S'au dirijat exact către părerile contrarii. 

Faţă de asemenea întorsătură neprevăzută a lucruri- 
lor, dl Mihail Enescu, care-şi pregătise “conferinţa” dsale 
exact pe calapodul celei a dlui Stamatu, şi-a amânat ex- 
punerea pentru câteva zile, pentru o a schimba. 

In conferinţa dsale, dl Enescu caută să impună şi pe 
planul acţiunii politice câţiva =mari”. Figura cea mai 
importantă pentru dl Enescu este aceia a lui Grigore 
Gafencu, despre care a vorbit aproape jumătate din tim- 
pul expunerii. Se constată o simetrie suspectă între ex- 
punerea dlor Stamatu şi Enescu. Grigore Gafencu a fost 
omul aceleiaşi forţe care lansează şi prăbuşeşte. Cum Ga- 
fencu nu a scris niciodată o carte întitulată “Ara luptat 
în Crimeea”, oculta nu avea nici un motiv să-l prăbu- 
şească. Gafencu se mişca de la o Conferinţă la 
alta, cum remarcă di Enescu, cu bani daţi de Free Eu- 
rcpe. Tot la Free Europe se mal! găsea o altă figură proc 
minentă a exilului românesc, plătită cu 800 de dolari pe 
lună. Dar Românul în chestiune nu înţelegea să fie 
unealta domnilor dela Free Europe. Intr'o zi se pome- 
nește chemat de dl Altschul. 

—Domnule X, vam chemat să vă spun că sunteţi plă- 
tit pentru a face politica noastră şi nu-pe a Dvoastră, 

—Eu nu fac nici politica Dvoastră, nici pe a mea. Eu 
fac politica Ţării. 

—Atunci trebuie să ne separăm. Se IAR 

—Mă surprinde doar că aţi întârziat până astăzi să-mi 
faceţi această comunicare. 


d-na Valeria BANASIAK şi 
TODA, Joseph ILIESIU, Joh 
Nick ROMAN şi Constantin 
S'au executat: Hora Sârba, 


Au apărut: 
A. D. Xenopol, vol. I, epuizat. 


U.S.A. 


Alunelul, care au stârnit o vie curiozitate 
şi au Jost eztrem de bine primite şi răs- 
plătite cu indelungi aplauze, atât de publi- 
cul prezent cât şi de conducerea lui “In- 
ternational Cafe”, pentru noutatea, varia- 
ia şi frumuseţea lor. Jocurile au fost ere- 





Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 


Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 
A. D. Xenopol, vol. I, ediţia II-a, 3 dol. 


Istoria Românilor din Dacia Traiană, de 
A. D. Xenopol, vol II, III şi IV, 1 doL 
V. Ss 





TQum Daţi cu piciorul la 800 de dotari 
—Pentru i Lan? 
1a 1600 de debararea intereselor Țării ași da cu pitorui 


—Curios. Dta ştii Die x că pute mp: 
Român din ezil numai cu 309 de dotari. umagPe ai 
Chestiunea e clară ca lumina zilei ala e 


o! aprigă 
i Oricât de hazardată ar fi ipoteza că 
turali din Madrid sunt în slujba ocult aa frecati set 


In expunerea dsale, al Enescu nu a uitat să se 
mâieze. In exil a spus Dsa sunt numai trei Ciara 
"care au incercat să elaboreze elemente de dimertaie 
politică în exil; toate trei din Madrid”. Foarte modeste 
nu le-a numit şi nu a accentuat că două din ele st 


rul adevărat, acesta este: Culturala este ceai ea NE 


biţioşi, unor ambiţioşi patologici. Cult 
în dosul ei se ascund planuri poliție ura este de ni 


politică mare, 
politică de dimensiuni mizelene, 
La Madrid există o Comunitate 
cută e autorităţile spaniole. Cum 
ui ad recunoască “ex 
olitice ale dlui Enescu spre disper: i 
recţi şi indirecţi, dsa a eri aaa 


i cum spre deosebire 
niole dispreţuiese pe Români 
trioţii, . Nae nu şi-a atins scop 

imaginat culturala. Privind chestiunea prin ae iz- 
mă, absolut autentică, se explică cu pif ii 
Enescu a înscris în culturală şi pe dl Ardeleanu şi pe dna 
Boravyskaia. va reuşi să înscrie în 
tu și Români decât are îns- 
crişi Comunitatea. Cu această listă ar fi mers la autori- 
tăţile spaniole şi le-ar fi spus: Eu reprezint pe Românii 
din Spania. Uite proba. Desfiinţaţi deci Comunitatea şi 
aprobaţi culturala. 

Invitând la săptămâna românească cele câteva zeci de 
Români din alte ţări, dl Enescu urmărea să împuşte doi 
iepuri dintr'o singură lovitură: aniolilor să le arate că 
el este o mare personalitate a cx n sc iar Ro- 

r aduși gratis cu că în Spania el re- 


CI RI e E EI 

Rezultatele s'au văzut. 

Ar fi încă multe, multe de scris pe chestiunea aceasta, 
dar mă opresc aici. Unele lucruri nu le pot scri pentrucă 
nu cadrează cu revista noastră iar altele, pentrucă deja 
am sacrificat prea mult spațiu pentru o chestiune mi- 
noră, id 

Cele de mai sus nu sunt scrise nici pentru di Mihail 
Enescu, nici pentru dl Jorge Uscătescu. Ele au fost scrise 
pentru oamenii de bună credinţă, pentruca aceştia să 
fie avertizaţi şi să nu-şi investească capitalul de energie 
într'o farsă de dimensiuni mizilene. 








măestrie şi coloratură, 





-nii: John cutate cu multă t 
ae asigurând un succes categoric echipei de 
ARDELEANU. dansatori. Sute de scrisori au fost prim: 


de către conducerea lui “International 

Cafe” prin care se cerea readucerea grupei 

de dansatori din Gary şi în alte programe 
iitoare. 

Fa urma acestui frumos şi binemeritat 

succes, echipa de dansatori se pregăteşte 

în mod serias şi pentru alte programe. 


Ardeleana şi 





EDITURA «CARPATI» ANUNTA 


ă No- 
Poeme fără Țară, de V. Posteucă, N. 
vac şi N. S. Govora, 2 dol. U.S. A. Alei 
Cuiburi Si acei poezii, de 
1,50 do! „S.A. 
Crina de Vasile Pârvan, 2 dol. U. S; e 
Din crucea păcii poeme, de Ion Țol 
1,50 dol. U. S. A. Ă 
“persecuciân religiosa en Rumania, ri 
spaniol, de Rev. Al. Mircea, 0,50 Fi e 
Romania, text francez, brogură ilustrat, 














7oda, d-na Valeria dl. S-A. = U.S.A. 
„man, d-şoara Ana Toma, di. John Haţegan şi d-şoara Salli iezi, lesă ul zoiaap,, de D. Murăra N oma asa ocnă veri de 3. N. Man- 
multe giați, mâmi-americani din acel Povi de Ion Creangă, 4 dol. U.S.A.  zatti, Ă 
Pe: mai multe ori în, paginile L tineri ra Natimiuismul îns piueaca, As DL Mari ELA, e ecou edita bilă da axa 
, li ge rii 7o- - = Id. U SA 
E Dai da Dea EET TIE puTEAE ps iu d tura în tom crema CAREER e i a 
Juziu fa faire orei a a în zilele de 2 Și 40 August 1951; ' Haiducul. roman, de Bucura Dumbravă, vol 1 şi 11,6 dol U.S.A. 
Detail, pi pir: Ea 
pene or i dă ZE, conducerea -îui Comitonti A. a tina Goga, 3 dol Sub tipar: 
e E U.S.A. j de Pamfil Şeica- 
apară la televiziune cu 3, i ară, nuvele, de Faust Bră- Istoria presei româneşti, 
3 cau Prograii păi one ale a E ei Govora, 4 dol. ru, vol Işi II, 6doL U.S.A. 
CA e ŢII Redactia şi Administrația: 
pomenistori de murică fut CARPA Calie Viianueva, 38, 
Sep: = Revistă Culturală Anual: 5 del. US 4: o 
români din Gary sa : pai Pentru instituții: 12 del U. S: 
pu pomi, Director: ARON COT : at 
TOMA, is TODA şi Redactor: TRAIAN POPESCU