Carpatii anul XXIV-XXV, nr. 17-18, mai — iulie 1979

ANUL XXIV-XXV - Nr. 17/18 





Director: Aron Cotrus + 





MEMORIILE 


COMANDANTULUI LEGIONAR 


VIRGIL IONESCU 
de Traian POPESCU 


NSFARŞIT, după multă pregătire propa- 

gandistică pentru a convinge lumea și 
disidența legionară, că revelațiile fostu- 
lui Comandant Virgil Ionescu vor [| 
copleșitoare pentru carlera politică a 
Comandantului, au apărut în “Pămân- 
tul Strămoşesc” serie nouă Nr. 5-1939, 
Buenos Aires, memoriile defunctului ca- 
marad bineinţeles prelucrate, adaptate 
și îmbogăţțite cu notele marginale ale 
Profesorului Găzdaru, 

Comandantul Virgil lonescu şi-a 
incheiat frământata viaţă legionară în Mânchen în 1966 

Prevăzându-şi apropiatul sfârşit, a incredințaţ Coman- 
dantului Ille Gârneaţă la acea dată in Erding, in Germa- 
nia, spre păstrare și publicare, manuscrisul acestor memorii 
scrise la 27 Octombrie 1955 in Buenos Alres- Argentina 
pentru — extragem din notele marginale ale Profesorului 
Găzdaru pag. 195 din revista amintită; 

“a fi puse la indemana conaționalilor din Tară şi din 
ezil, drept o autentică și s/âșieloare mărturie a dramei 
trăită de Corneliu Zelea Codreanu şi de elita creată de el. 
Imn acelaș timp ele alcătuesc cel mal impresionant imn 
care s'a inchinat vreodată Miscarii Legionare şi Inte- 
meetorului ei. Erallarea mistică a muceniciei din 1938-1940, 
se impletezte cu viguroasa demascare a trădării perpelrată 
de un aventurier cocoțat prin jraudă la comanda mişcării.” 

Se vede că Domnul Profesor Găzdaru et Co. nu au citit 
cărțile Comandantului Horia Sima şi nici nu cunosc textele 
conferințelor, discursurilor, articolelor și circulărilor date 
in intervalul 1940-1979, in care, spre decepția Domniilor 
lor, nu vorbeşte nicăeri de el, cil numal de măreția figurii 
Căpitanului şi a operii lul educative — omul nou —, pentru 
realizarea cărula — pe plan universal — şi-a dedicat restul 
Vi In continuarea acestui articol reproducem unele 

n ele. 

Noj ne permitem a intreba pe acest “vasnic apărător al 
Legiunii”, dece cunoscând încă din 1055 — data când au 
fost scrise aceste texte şi nu 1900, când au fost predate 
spre pastrare Comandantului Bunei Vestiri Ille Garneaţă, 
deci cu peste unsprezece ani mal devreme, citite în Ar- 
gentina, cum o mârturiseşte cinic in notele marginale, 
pag. 100 —paragraluil 3--, amplu comentate, retuşate 
probabil și pregătite pentru satisfacerea dorinţei comune 
ponegrirea Comandantului prin toate mijloacele, le-a 
publicat toemal în 1979 deci, douăzeci și pantru de ani 
mal tărziu schimonosind prin interpolările anti-simiste, 
0 lucrare care realmente putea complecta documentarea 
asupra trecutului Legiunii, a Căpitanului, a luptei noastre 
a tuturora, pentru infăptulrea, cândva, a Tărei visată de 
Ion Moța: frumoasă, temătoare de Dumnezeu și stralu- 
citoare ca Boarle sfânt depe Cer. 

In amintitul paragra! spune textual: 

“Pentru confecționarea Memoriilor, Ing. Virgil Ionescu 
şi-a adus din țară informaţii și insemnari proprii.” 

Cum? intrebăm noi, cunoscând teroarea regimului co- 








MAIL - IUNIE - IULIE 1979 


Carpaţii 


Deposito legal: M. 8.131-1058. 


REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


BASARABIA 


COLONIZARI SI ASIMILARE 
de Nicolae LUPAN 


A hotarul primelor două secole ale erel 
noastre ținutul Basarabiei de azi făcea 
deacum parte din ţara ce îl avea ca rege 
pe viteazul Decebal, urmat de nepoltitul 
dar înțeleptul Traian care cucerește 
Dacia prin lupte crâncene. Colonizarea 
e| intensă cu romani duce la asimilarea 
dacilor şi la naşterea de mal târziu a 
poporului român. 

De-a lungul întregii sale istorii țara 
noastră cunoaște nenumărate fărămită- 
ri teritoriale până când. în 1600, Mihail 
Viteazul infăptuleşte prima unire a românilor de pe tot 
cuprinsul fostei Dacii şi este proclamat la Alba-Iulia 
“domn al Țării Româneşti, al Transilvaniei și a toată Tara 
Moldovel”. 

Uciderea lul mişelească duce din nou la instrăinari, ocu- 
pații şi divizări. Două secole mal târziu, spre exemplu, 
Moldova lui Ştefan cel Mare este sfârtecată de ruși în 
doua. Poporul insă continuă să rămână, prin limbă, obi- 
celuri şi datini, frântura unul neam desbinat, 

In 1918 se realizează, sub regele Ferdinand I, cea de a 
doua unire a tuturor românilor în cadrul hotarului milie- 
nar al țăriilor: Tisa. Nistru, Dunăre și Marea Neagră. 
Dispareau granițe împlântate cu forța în trupul unuia 
şi aceluiaşi popor, popor de un sânge, popor de o lege. 
Euforia uniri! insă nu dură decât 22 de anl 

La 28 iunie 1940 Armata Roșie rusească ocupa din nou 
Basarabia lar pe deasupra, ca despăgubire (1), şi Bucovina 
de Nord. Erau zile de mare doliu și adâncă depresie naţio- 
nală, După izgonirea regelui lubăreț impreună cu Lupeasca 
lui, noul conducător al României, Mareșalul Ion Anto- 
nescu, văzu unica posibilitate de readucere a Basarabiei 
lui Alecu Russo, şi Bucovinei lui Eminescu la sânul Patriei 
in allanţa cu Germania. Era o misiune sfântă pe care o 
aproba întreaga sullare românească în frunte cu țâăra- 
nimea şi preoțimea. 

Cuvintele Mareşalului rostite in zorii zilei de 22 Iunie 
1941 -- ORDON TRECEREA PRUTULUI — au avut pentru 
intreaga naţiune o importanță mult mal mare decât pre- 
tinsul început de apucături dictatoriale. România era din 
nou intregită! Dar numai pentru trei ani. Ruşii ne răpesc 
incă odată Barasabia şi Bucovina. 

Speriaţi de deportările din primul an de oblăduire so- 
vietică marea majoritate a intelectualilor și țăranilor 
instăriți părăsesc locurile natale plecând peste Prut. Nu 
există familie Intre Nistru şi Prut care să nu aibă rude 
evacuate în România, Mulţi basarabeni şi bucovineni au 
murit deacum fără să-şi vadă implinit visul de a reveni 
in locurile de unde au fugit în 1044 de frica muscalului. 

Spre marele nostru regret, al tuturor românilor, aniver- 
sările Marii Uniri de la 1018 nu pot da de o cam dată decât 
prilej de tristeţe şi doliu pentru cei rupți de vatra strămo- 
şească şi aruncaţi în cele pairu zări ale lumii. ŞI nu e 
cazul, cred, să savurăm actul intregirii atâta timp cât 
circa 4 milioane de români continuă să se afle sub sapogul 


(Urmează pag. 5.) 


| 





„printrun alibi de 800 


acea vreme, altfel decât pe calea Părintelul 


munist din 
agent oficial al RP.R —ulul în tentativa de 
| Palau. Gărzii de Fier, inclusiv disidența? 


Continuă apol: ă 
a iUă APOI: Buenos Area în 1985. Prin Martie din 
an, autorul mă rugase să le supun unei lecturi, spre 
a le de unele incongruențe de limbă. 
nd cu manuscrisul acestor Memorii, mi-am dat ime- 
at a cât de utile ar fi fost acestea pentru informarea 
> și pentru justificarea țrimiterii lui Sima in 
+ unui juriu de onoare. De acea i-am comunicat lui 
ță impresia mea, spunându-i că aceste Memorii sunt 
extrem de interesante, mai interesante, sub raport legionar, 
încât oricare altă lucrare de acest gen care sa publicat 
până acum în eril de câtre legionari.” 

Au tăcut chitie peste douăzeci şi patru de ani, pentrucă 
acuzățiile lor impotriva Comandantului, erau simple elu- 
crubrații dementiale, care departe de a convinge lumea, 
stârneau un surâs compătimitor, neoferindu-le perspectiva 


Vedeau cu desperare cum anii treceau şi personalitatea 
lui Horia Sima creștea şi se atirma viguros in lupta anti- 
comunistă internaţională marcând Mişcarea Legionară ca 
pe cea mai puternică şi serioasă organizaţie anticomunistă 


Aşa ne-a mărturisit — o Comandantul Virgil Ionescu la 
prin Madrid, acum vreo patrusprezece ani, cu 
ejul cinei oferită in casa mea din Calle Villanueva, 43, 


Deaceca, când di Nicolae Penescu, vinovat  îm- 
preună cu alții de lovitura mortală dată Neamului Ro- 
mânese la 23 August 1944, a lansat faimosul apel capcană 
pentru unirea forțelor politice românești din exil, accep- 
tând şi participarea legionară, au crezut că le-a sosit mo- 
mentul visat și sau grăbit să intre în frontul Consilului 
Naţional Român din exil, patronat de fostul secretar gene- 
ral al partidului Național-Tărănesc ministru de interne in 
cate id bolşevic din București și călăul moral al 
i lor din Aiud. Zarca, Gherla, Piteşti şi Canalul 
Dunăre-Marea Neagră. 

Intre timp. regimul comunist de la Bucuresti. urmărind 
acelaş scop de anihilare a singurel forțe de rezistență de 
temut în exil — Garda de Fier —, â crezut că e bine sa 
dea o mână de ajutor acoliţilor Părintelui Palaghiţă, pro- 
fesorul Găzdaru & Co. și a insărcinat, prin 1971, pe indi- 
vizii Fătu şi Spălăţelu — curioase nume româneşti —, să 
condenseze intr'o broșură cărțile antilegionare ale lui Ică 


ta na istă de tip fascist”, in care fanteziilor 
anterioare li se adăogau prefabricatele documente “din 
arhivele Statului”, prov pre zis din arhivele Servi- 
ciulni secret al iui Moruzov şi din diversele declarații ale 
lui Biris, ete. când a fost arestat după 1944, în dovedirea 
acuzațiilor dizidenței contra Comandantului de “agent al 
acestor servicii şi autor al asasinarii Căpitanului, pentru 
a-l uzurpa locul și conducerea Legiunii”. 

Cităm din notele marginale ale prof. Găzdaru din “Pă. 
mântul strămoșesc”, serie nouă, 5, 1979, pag. 197: 


“Dacă tinem seama de faptul că principalii martori ai 
unor asemenea isprăvi (M, Moruzov, Nicki Stefânescu, 
Vârțureanu! au fost executați la Jilava iar Biris, ag ie 
rul lui Stma la întâlnirile cu Moruzov, sa sinucis 
eliberarea de la Atud, întelegem perfect de ce “Coman- 
dantul M. L” a putut trăi liniştit 40 de ani. Astupată cu 

gura ecentualilor mărturisitori despre spurcatele 
urm ca 


aceste legături Juseseră 
lor, de subalternii lui Moruzov și nici că Biriş fusese obligat 
să destăinuiască totul, atunci când, August 1044, 
agenții de securitate l-au avut în mână, Cu vremea secre- 
tele compromitatoare au inceput sa tasneasca din dosarele 
politienesti și sa populeze somnul lui Stma cu strigoi și cu 
coșmare, De prin 1971. când doi intelectuali comunişti, 
pi tele și Fătu, au avut acces la arhivele respective 
au iveală delictivă a lui Sima, acestu 
nu ta o salvare po, să dăgl-aa realitatea 
„ Încercarea a ascunde 
- a falimentat și astfel cartea ra transformat 
îsi pre ghid pentru reconstituirea Jazelor i Hi.” 


| ași 
Fătu, N numeşte “intelectual comunist”, 
mal înxinte soia AR 


e ap m 


rocesul ce a avut Părintele la Paris. Dacă sar (| intâm- 
Plat acest lucru ma! inainte, prot. Gazdaru ar fi fost citat 
de acuzare, adică de dușmanii nu numai al Mişcării Le- 
glonare ci și ai Neamul românesc. 3 
DI Jean Miloe, autorul cărții “La Riposte”, indeo 


cunoscut ca om onest şi acuma membru marcant al Y< 


siliului Naţional, din care fac parte şi dizidenţii, la pag. 9% 
a numitei cărți ii numeşte pe “intelectualul comunist”, 
“un petit professeur” lar avocatul Părintelui Boldeanu, 
d! V. V. Stanclu, îl numeşte pe “intelectualul” Fătu, “svant, 
istoric”, dar aceasta, în bătaie de joc. 

Fătu a declarat că Parintele Boldeanu a fost secretarul 
M. L,, celace prof. Găzdaru ştie că e o minciună struntată. 
Intrebat care i-au fost sursele, “profesoraşul” (după alir- 
mația dlui Miloe), “intelectualul comunist” (dupa părerea 
profesorului Găzdaru) răspunde că “din arhivele Statului, 
in care a avut acces”. Şi di Miloe scrie: “Arhivele statului 
nu l-au încredinţat (acestui profesoras), piese originale; 
îl trimit la Paris cu buzunarele tixite de hârtii pe care le 
va scoate foale cu [oale și chiar mai multe deodată, se 
incurcă cu aceste bucăţi de hârtie cum ar face-o un MIC 
băcan care ar face-o desigur cu mal multă îndemânare. 
Şi acest “profesoraş”, declară contra adevărului istoric, 
deci o minciună istorică”, etc (La Riposte, pag. 94). 

D| Miloe, dl V. V. Stanciu, etc. au arătat că afirmaţiile 
“intelectualului comunist” Fâtu, sunt “mincluni istorice”. 
ŞI aceste “minciuni istorice” tratate ca atare de Justiţia 
franceză, sunt luate drept adevăruri, tot istorice, scoase 
din arhive, de către prof. Găzdarui! Să continuăm? Ne 
mulțumim să repetăm că Părintele Boldeanu a avut Noroc 
mare că cele scrise de prof. Găzdaru au apărut după 
cunoscutul proces de la Paris. Altfel ar (1 avut şi mai multe 
necazuri decât a avut. 

Pentru Dumnezeu Domnilor! Să fim serioşi! Aţi lost 
legionari şi dacă mai există o fărâmă de onestitate căpl- 
tănească in sufletele Dvs, cum puteţi justifica atitudinea 
negativă adoptată ca dizidenți, insusindu-vă măsluirile 
duşmanilor împotriva camarazilor rămaşi pe baricade, 
utilizând lozincile, fanteziile și falsele lor argumente, când 
vrăjmăsia le este îndreptată deopotrivă şi contra voastră 
ca foşti membri activi al Miscării şi preamăritori al Căpi- 
tanulul. ; 

Ei urmăresc distrugerea ansamblului legionar, în speelal 
doctrina “Gărzii de Fier” — singura care poate [| opusă 
comunismului ateu şi singura forță spirituală rămasă ne- 
clintită în lupta contra marxismului triumfător, prin tra- 
darile Occidentului la Yalta, Teheran, Moscova, Potsdam, 
Helsinki şi Belgrad. 

Vă orbește, invidia care a pus stăpânire pe minţile și 
judecata voastră şi va impins pe panta trădării. 

Horia Sima a făcut politica impusă de imprejurările 
anilior 1938-1045 şi a reuşit —cel puţin pentru câteva 
luni — să realizeze Statul Român Naţional Legionar, pe 
care l-ați susținut fără reticențe atunci și Vaţi apărat pe 
baricade la 21 lanuarie 1941, implinind vrerea Căpitanului. 

Cum puteți crede că dacă aceste insemnări ale Serviciilor 
secrețe ar [| existat realmente, la 21 Ianuarie 1941, în 
timpul rebeliunii Antoneștilor contra Mişcării Leglonare, 
condusă din umbră de resturile partidelor politice și de 
conspirația comunisto-jidovească, nu le-ar [i otilizat la 
maximum in “Pe marginea prăpastiei” și după acea? 

Nu era nevoe să aştepte 30 de ani pentru comiterea altor 
infami! impotriva 
lul el. 

Renegându-va trecutul de luptă anticomunistă, ați intrat 
deadreptul ca Ieremia cu oiştea'n gard, fără să gândiţi ln 
hipotecile capitularde pe care vi le insușiți, le avalați și 
trebue să le apăraţi contra oprobiului unanim al Româ- 
nilor de acasă şi din streinătate. 

Treziţi din letargia legionară în care v'aţi complăcut 
atâta amar de ani, “intinerind” unii “imbărbătându-se” 
alții, cum e aeeţi, ați crezut sosit ceasul dislocării Go- 
mandantului din lupta exilului și vaţi repezit să nu 
plerdeți ocazia, alunecând pe panta trădării Căpitanului 
si a luptei lul anticomuniste, continuată cu atâta hotărâre 
de Horia Bima până astăzi, 

Las altora sarcina să descifreze textul Memoriilor Co- 
mandantului Legionar Virgil Ionescu și să descopere in- 
terpolările găzdărești, 

Nu pot însă incheia acest comentar fără să reproduc 
din aceste Memorii destăinuirile Comandantului Virgil 
loneseu dela pat. 114, paragralul 5: 

Cum intre timp Belgea fusese arestat, fusese transporial 
la Lagărul din Miercurea Ciucului, iar Papanace părăsise 
Capitala. Clime ne-a propus să delegam conducerea pro- 
pizorie a Mişcării Legionare lui Sima. Ne-a argumentat 
alegerea pe considerentul că Sima era unul dintre coman- 
danții legionari mai puțin cunoscuți de poliția Capitalei... 

Instructiunile necesare pentru conducerea Mişcării Le: 
glonare i-au fost transmise lui Sima prin Cosmovici, Im- 
preuna cu se a unul nou sistem de organizare... 


rii Legionare şi a Comandantu- 


—_. 


CUVANTUL COMANDANIULUI HORIA SIMA 
LA IMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DELA 
INFIINTAREA LEGIUNII 


Camarazi, 

Al 40-lea an de la întemeierea Legiunii ne găsește 
intr'o stare înspăimântător de grea. 

In Tară mii şi mii de camarazi au căzut victimele 
celei de a treia prigoană, iar cei rămași in viață, 
după douăzeci de ani petrecuţi în temniţă, nu mai 
sunt decât umbrele falnicilor Legionari de altă dată. 

In exil, prelungirea lui dincolo de orice limită 
previzibilă, răreşte rândurile Legiunii, prin efectul 
biologic al vârstei și prin dezertările inerente decep- 
țiilor acumulate an de an. 

Să mai adăugăm apoi, pentru a avea tabloul 
întreg al tragicei situaţii Legionare şi teribilele pre- 
siuni la care suntem supuși din partea mafiei co- 
muniste, pentru a ne obliga să capitulăm și să ne 
risipim. 

Si de nicaeri nici un ajutor, nici o mână întinsă, 
nici un punct de sprijin în aceasta lume bogotă și 
puternică a occidentului în care trăim. 

Suntem singuri. Ingrozitor de singuri. Cu dușma- 
ni în spate şi totuși existăm și ne afirmăm. 

Ca pasărea Phoenix Legiunea renaște din propria 
ei cenușe. 

De atâtea ori în decursul sbuciumatei noastre 
istorii, duşmanii au crezut că ne-au dat lovitura de 
gratie: 


— în 1938 cu asasinarea Capitanului, 
— în 1939 cu noaptea Sfantului Bartolomeu, 


MEMORILE... 


Cum rămâne Domnule Profesor Găzdaru cu afirmația 
D-tale din notele marginale pag. 195, paragratul 4, repro- 
dus mal sus; 

“Viguroasa demascare a trădării perpetrată de un aven- 
turler cocoţat la comanda Miscării” — prin care arunci cu 
noroi pe testamentul legionar al Comandantului Virgil 
Ionescu, descoperindu-te ce eşti, unul care te-al crezut 
legionar, dar n'al priceput gândul Căpitanulul. 

“La inceput a fost Căpitanul și numai el!” 

“Prin el s'a revărsat cunoaşterea celor legionare peste 
noi, ca și lumina pentru reinvierea României. Dar nu a 
continuat cum ar fi trebuit, prin ai lui, care au păzul 
lumina Jără să se lumineze; au trecut prin ea, dar nu sau 
pătruns de ca.” 

“Aşa se va face că cei ce vor mai veni intru Legiune să 
numai ințeleaga pe cei plecați din ea şi, legionari cre: 
zându-se, nu vor [i pricepul gândul Capitanului.” 

“ŞI acuma Ia sfârșit, voi parajraza spusele lui Isus către 
Apostolul Toma: Fericiți acei care lau cunoscut pe Căpt- 
tan, Vau crezut și lau urmat, dar mai fericiți cei care nu 
!'au cunoscut, şi totuși lau crezut, îl urmeaza şi-l vor 
urma.” 

“Va fi singura cale pentru România renăscută să se 
transforme intro Națiune conştientă, puternică şi crea- 
toare. Nu intereseaza când va Ji să fie, căci se va in- 
tâmpla!” 

Horia Sima nu are nevoe să-şi creeze alibiuri 

Cartea lui “Sfârşitul unei Domnii Sângeroase” este 
mărturia serlsă a sbuciumului unul legionar conştient de 
misiunea lui şi care cu intuiţia dramei ce se va abate 
asupra României, a căutat să frâneze trigicul destin, pe 
care politielenii corupți și un Rege depravat îl fhuriseră 
-: alali român, cu inconștiența, fărădelegile și crimele 
or, 

E! a creat Istorie şi continuă cu aceaș dârzenie lupta 
Căpitanului şi a martirilor noştrii împotriva marxismului 
moscovit, 

Cej ce se împotrivesc din invidie și neputința de n 
ințelege tot ce a realizat până acuma, Inc o crimă impotri- 
va Legiunii, a Neamului Românesc și intârzie elibera- 


rea lul. 
TRAIAN POPESCU 


— în 1941 cu lovitura de Stat, 

— în 1942 cu azvârlirea în lagărele de concen- 
trare, 

— în 1945 cu alte lagăre şi amninţări, 

— în exil o furioasă ofensivă de a ne fărămița și 
reduce la neputintă. 


De atâtea ori însă dușmanii au trebuit să cons- 
tate că s'au înşelat; că Legiunea își lecueşte rănile 
şi-şi reia drumul ei de luptă şi suferinţă. 

Această tărie de neînvins are o explicaț e, pe care 
voi toți o cunoaşteţi şi care constitue cred, cea mai 
mare virtute omeneasca; eroismul de durată în sluj- 
ba adevărului. 

Căpitanul și Moţa și toți eroii și martirii noștri, 
ne-au deschis acest drum, câre nu se măsoară nici 
după victoriile obtinuțe, nici după înfrângerile su- 
ferite, ci exclusiv după statornicia arătată în slujba 
unei credinţe. 

E mare cel ce face o faptă mare! Dar e mai mare 
acela, care clipa de clipa, zi de zi, an de an, toată 
viaţa lui, îşi păstrează lealitatea faţă de idealul im- 
brăţisat. 

Acesta e secretul care ține viața Legiunii. 

De la primele ei începuturi și până astăzi, putem 
urmări o perfectă continuitate, în spiritul ei, în doc: 
trina ei, în organizaţia ei, în obiectivele ei, grație 
tocmai elementelor de mare stabilitate sufletească 
interioară și care nu s'au clintit de pe poziția lor în 
cele mai mari încercări. 

Această aniversare ce a strâns la picioarele Sfintei 
Cruci dela Majadahonda, atâția Legionari veniți de 
la mari depărtări și cu mari sacrificii, reprezintă un 
triumf al eroismului de durată, pe care Dumnea- 
voastră Laţi cultivat în mod neincetat şi cu COnNș- 
tiința clara a răspunderilor ce vi le-aţi asumat faţă 
de destinul legionar. 

In Tara sa petrecut un fenomen paralel cu al 
nostru, realizat în condiţii infinit mai grele, ceace 
asigură unitatea, coeziunea şi continuitatea Mișcării, 
peste toate opreliștele Cortinei de Fier. 

Să dea Domnul ca amintirea jertfelor făcute să 
ne ilumineze şi mai departe calea, dându-ne puterea 
să ne continuăm lupta pentru Christos, Neam și 
Patrie şi să ne facă vrednici să transmitem genera- 
țiilor viitoare neatins patrimoniul spiritual al Le- 

iunii, 
* salutul nostru rostit la picioarele acestei cruci, 
să străbată până în cele mai îndepărtate inimi ro- 
mânești, vestind reinoirea legămintelor noastre. 

“Trăiască România liberă și independentă! 

Trăiască Legiunea și Căpitanul! 





E ei PUI a LT 
ă 0) n "Mae Sam POP > 
F, Eta, E. 


ae î 


E 


Cel 30 de ani ce s'au scurs dela moartea Căpitanulul nu 
au făcut decât să confirme trăiniela organizaţiei ce-a 
creat-o şi trăinicia doctrinei cu care a înzestrat-o. 

Legiunea n'a pierit odată cu dispariția fizică a Căpita- 
i bla şi-au făcut planurile uneltitorii asasinării 
Jul. d printrun lanț ne-intrerupt de prigoane, Le- 
glunea a spart blocada tuturor coalițiilor vrâjmage și şi-a 
făcut drum in lume fără ași altera fiinţa și fără a trăda 
testamentul lui spiritual şi politic. 

Dar oridecâte ori am leşit la suprafață dintr'o grea în- 
cercare cui li datoram miniunea supraviețuirii: Că- 
pitanul. Fără de viața lui, fără de exemplul lui, fără sa- 
crificiul lui, fără concepția lui creatoare de om și națiune, 
Mişcarea de mult ar fi zăcut în fundul Istoriei. 


“Corabia Verde”, cum numește poetul Aron Cotruș Legiu- 
nea, a trecut prin furtuni ingrozitoare, gata clipă de clipă 
să fie înghițită de valuri, dar tot de atâtea ori cârmaciul 
e| nevăzut, dar pururea prezent în sufletele noastre, Că- 
pitanul. ne-a insuflat credința şi ne-a scos la liman. 

El veghează fără incetare din ceruri. implorând ajutorul 
lui Dumnezeu pentru mult incercata lui Legiune. Puţină- 
tatea forțelor noastre a fost permanent compensa de 
uriaşele descărcări de energie ce le-a primit din lumea su- 

turală, unde sa constituit, sub comanda Căpitanu- 
lul, Legiunea triumfătoare a eroilor și martirilor, a celor 
morți în credință. cu care ne vom întâlni, refăcându-ne 
unitatea, în ziua Invierii. 

In acest an de graţie, 1968, sa verificat in mod elocvent 
şi neașteptat valoarea de durată a doctrinei Legionare şi 
a viziunii lui politico-istorice, Când atâția credeau că Le- 
giunea este deșertata de orice conținut de actualitate pe 
toate planurile şi nu ma! reprezintă decât o reminiscență, 
cultivată de nişte nostalgici incorigibiii. iată că in lume 
sa intămplat o mare turburare, o mare fierbere, care a 
răsturnat concepţia existenţialistă la modă și a readus 
omenirea pe poziția numită de Căpitan “lupta intre cele 
două lumi”. Nu mai sunt puterile Axei care se înfruntă cu 
bolșevismul. Alte naţiuni le-au luat locul in frontul anti- 
comunist, dar viziunea Căpitanului despre destinele ome- 
nirii nu a suferit nici o modilicare. Sunt puterile occidenta- 
le în totalitatea lor care apără astăzi Altarele și civiliza- 
ţia creştină contra bolșevismului ateu și distrugător de 
orice cultură. Intre cele două lumi nu există posibilități de 
acomodare şi conviațuire, cum a prevăzut Căpitanul, nu 
există soluţii parțiale, ci un conflict iremediabil, care nu 
se poate rezolva decât prin dispariția uneia din tabere. 


Lumea liberă incepe să se trezească dupa 25 de ani din 
“somnul cel de moarte” din cumplita eroare a coexistenţei 
pacifice, după ce sa convins că molohul bolșevic nici nu 
sa îmblânzit şi nici n'a dormit in acest răstimp, ci sa pre- 
gătit intens pentru ultima olensivă, care să-l asigure do- 
minaţia lumii. 

Contra tuturor experților in probleme comuniste, contra 
kremlinologilor, contra inteligențelor politice și ziaristice 
aje veacului nostru, contra speculațiilor asupra unel posi- 
bilități indefinite de coexistență, a biruit viziunea Căpl- 
tanului asupra destinelor lumii, lar nol avem mângâlerea 
şi mândria că nu ne-am abătut dela indicaţiile lui, cu 
toate presiunile la care au fost supuși. 

Suntem alei, Căpitane, unde ne-al aşezat tu, la hotarele 
dintre cele două lumi, gata de a servi Adevărul etern cu 
pc pasiune a primilor an! şi cu acelaş spirit de sacri- 


sa 15 d | i E „ Ă A . TR | 
ame ACUMA RR ADD . 


In aceste imprejurari, cu totul deosebite de acum câ. 


« , Y,. = 4 a 
& 7 Li xi 


. A 
. 


teva luni lumea se scutură în grabă de î 
adormitoarele concepții și îşi revizuleşte politica de an- 
samblu față de blocul comunist, este de datoria noastră 
să dăm tragicel aniversări dela 30 Noembrie, întreaga şi 
adevărata ei semnificație. Prevederile Căpitanului, pecet- 
luite cu sângele său, incep să se realizeze la scară mon- 
dială. făcând inevitabilă o contruntare, intre cele două 
lumi. Era tot ata a destinderilor, a podurilor între 
Est şi Vest, a concilierilor, a intrat in deciin, făcând loc 
unei concepții mature, bazată pe recunoaşterea dimensiu- 
nilor reale ale primejdiei din Răsărit. Retorii, făcătorii 
de opinii, vor fi obligaţi să cedeze locul luptătorilor și 
oamenilor de sacriliciu. 

Pe acest precursor şi vizionar fără egal al viitoarelor 
bătălii şi desnodăminte care vor angaja soarta intregei 
omeniri. Căpitanul nostru iubit, trebuie să-l explicăm şi 
propagăm cu tot curajul, pentruca ideile lui binefăcătoare 
să servească in orlentarea şi concentrarea forțelor binelui. 

Aniversarea morții Căpitanului trebuie să o facem in 
acest an cât mal public și mai elocvent, subliniind în ac- 
tele comemorative importanța concepției lui spirituale și 
politice, pentru viitorul lumii intregi. 

1) "Toţi legionarii vor invoca ajutorul Sfinţilor Arhan- 
gheli Mihail și Gavriil, pentru a ocroti Mişcarea și pentru 
a limpezi cu puterea lor drumul omenirii, spre biruința 
Binelui, Adevărului şi Dreptăţii. 

2) In 30 Noembrie, sau la o dată apropiată de această 
zi, se vor organiza slujbe religioase în toate garnizoanele, 
pentru pomenirea sufletelor Căpitanului, Nicadorilor și 
Decemnirilor. Anunţurile pentru invitarea publicului vor 
cuprinde o rază caracteristică din gândirea Căpitanului, 
care să albă legătură cu actualitatea, 

3) Indată după slujbă sau in cursul serii, legionarii se 
vor intrun! În şedinţă solemnă și vor comemora in inti- 
mitate sacrificiul Căpitanului. Vorbitorul principal va scoa- 
te în evidență ideile mal sus expuse, făcând o aplicație a 
viziunii Căpitanului la situația actuală a lumii, 

4) Be va ţine t negru in ziua de 30 Noembrie, afară 
de cel bolnavi, slăbiti sau călători. 

5) Se vor anunţa toți legionarii că termenul pentru 
prezentarea lucrărilor destinate volumului omagial “Măr- 
turii despre Căpitan”, se prelungeşte până la 31 Decem- 
brie 1968. Cel ce l-au cunoscut pe Căpitan sau au trâlt în 
apropierea lui, au datoria să pună pe hârtie impresiile și 
gândurile lor despre Intemeletorul Legiunii, pentru a nu 
se culunda în uitare acest material preţios pentru Istorie. 
Cei ce nu l-au cunoscut, pot contribul cu lucrări care tra- 
tează evenimente din Istoria generală a Legiunii. 

6) In afara de acest volum — operă colectivă — anl- 
versarea morții Căpitanului va (i comemorată prin reilm- 
primarea lucrării iul principale “Pentru Legionari”, ediția 
din anul 1936, și publicarea primului volum al unei Istorii 
a Gărzii de Fier în limba Jranceză, care cuprinde tocmal 
perioada de luptă a Căpitanului, 1919-1037. 

7) Cel mal mare dar ce-l face Legiunea Căpitanului 
in acest an, este fără îndoială apariția cărții Dlui Sturdza, 
in Statele Unite, în limba engleză, sub titlul “The Suicide 
of Europe”. Lucrarea a apărut in condiţii technice excep- 

le: la o editură care posedă largi posibilități de di- 
uzare. 

Prin cartea Dlul Sturdza, publicul american va avea 
prilejul pentru întâia oară să cunoască adevărata Istorie 
a Legiunii și nu acea falsificată, 


NOI NU NE-AM NASCUT IN ZADAR 


Noi nu ne-am născut în zadar, 





Noi tu-ŢI har 
| și trăim, 
şi simţim! 
noroc, 
Pr , 
ce-a lui 
sfânt pândar ai, 
fi noi vredni ci tu? 
rat de-al Tâu har, 
Noi pe altar am jertfit 
Tot Corneliu-a gândit: 
7 POPI 


Mii inimi puri de martiri; 

Mii incepute zidiri! 

Azi, de ne-ntrebi ce-am făcut, 
Noi Ţi-amintim de-nceput, 
Căci am râmas ce-am fost ieri, 
Nicicând trădând, nicăieri! 

Fii bun cu noi, Doamne Sfânt: 
Ce ni-i mai dat pe Pământ? 
Orice ni-i dat, bine ști, 

Noi stim plini si jertii! 

Fii cum ne-ai fost, priincios! 
Noi Te-om cinsti bucuros! 


EMANOIL CARABAS 


BASARABIA 


rusesc. Anume despre aceşti oropșiți al soartei ași vrea să 
vă vorbesc astăzi. Despre acei, pentru care, chiar din 
primele zile de eliberare sovietică incepură arestările, 
execuțiile și trimiterea cu forța in Rusia la mine de câr- 
buni şi in batalioane de muncă silnică. Oamenii se ascun- 
deau prin labirinte subterane săpate in mare secret. Erau 
insă prinşi și pedepsiți în modul cel mai barbar. Era greu 
de găsit o familie care să nu [| avut pe cineva arestat. 
Dealtfel, până la 1840 nu exista In toata Basarabia țăran 
care să [| ştiut inchisoare. 

Incepură apoi insuportabilele impozite agricole şi așa 
numitele dăjdii către stat Era măturat ultimul bob de 
grau şi porumb din podul ţăranului, ii era luat, fără plată, 
ultimul cartof din beci. Oamenii mureau de foame cu 
zecile in fiecare sat. Erau mâncaţi câinii, pisicile. Veni 
apol colectivizarea forțată din 1949, precedată de depor- 
tarea Intr-o singură noapte a circa 15 procente de familii 
țăraneşti din fiecare sat. 

România lui Dej şi Groza n-a luat apărarea românilor 
năpăstuiți de instrăinare. După cum nici astăzi, antici- 
pând puţin stările de lucruri de la fața locului, România 
lul Ceauşescu nu-l apără pe același basarabeni și bucovi- 
nenl de asimilare. 

Sub pretextul că In nordul și sudul Basarabiei majori- 
tatea populației ar fi de origine etnică ucraineană Hotinul. 
Izmailul, Cetatea Alba și Chilia au fost date Ucrainei. E o 
maânevră şovină de incurcare a ițelor istoriei pentru că 
toți locuitorii din aceste meleaguri vorbeau limba română 
în momentul 'retrocedărți. Cât despre pretinsa origine 
etnică slavonă, recensământul făcut de austrieci la sfâr- 
şitul anului 1776 nu inregistra in Bucovina şi în nordul 
Basarabiei nici un ucrainean sau rus! Abea după ce 
imparatul Franz Iosif al II-lea “scuti țara de cătănie pe 
timp de 50 de ani” incepură să ne invadeze el pământurile 
In fuga lor de monstruosul servici militar țarist ce dura 
25 de ani! 

Amintita fărămițare geografică urmareste două scopuri: 
desrădăcinarea noțiunii de Basarabia care duce, prin aso- 
clere, la cele zece provincii româneşti și accesul Ucrainei, 
ca membră a Naţiunilor Unite, la Convenţia Dunăreană. 
Astlel, Basarabia e lipsită de țărmul Marii Negre, de Du- 
năre cu brațul el Chilia și de Limanul Nistrului bogat în 
nămol! curativ. Şcolilor nu li se mai zice “româneşti” ci 
“moldoveneşti”. Limba rusă este obligatorie și se predă 
zilnice din clasa a doua primară. In schimb franceza se 
face doar adată sau de 2 ori pe săptămână din clasa a 
cincea! 

Atât la Chisinau cât şi la Cernăuti este impusă insistent 
noțiunea de “moldoveni” inexistentă aici până la 1944. In 
felul acesta se pretinde că ar fl două popoare: român şi 
moldovenesc. La Chisinău Eminescu se editează ca poet 
moldovean, lar la Moscova — ca poet român. 

Alfabetul latin a fost rebotezat în “alfabet românesc” 
şi condamnat ca atare, Primul secretar republican de 
partid. veterinar de meserie, care se află in fruntea Mol- 
dovel Sovietice de 20 de ani nu vorbeşte limba poporului 
pe care il conduce. Tot ce-l românesc: cărțile, ziarele, 
revistele, filmele. valorile culturale româneşti, formaţiile 
artistice — se socoate periculos in Basarabia și interzis ca 
atare. Este interzisă şi muzica româneasca la radiotelevi- 
iunea din Chişinău. ŞI nu pentru că conținutul acestor 
valori ar [| la Bucuresti altul decât la Chişinău, Cauza este 
mesnlul lor românese care trezește sentimente naționale 
puternice in mijlocul populației băștinașe. A fost suprimată 
denumirea postului de radio pentru tineret “Luceafărul” 
pentrucă se identifica cu numele lui Eminescu ce trezeşte 
asocleri româneşti inălțătoare, 

Un singur lucru trebue să ne mângâie pe noi, cei din 
exilul nostru forţat: românii din Bucovina și Basarabia 
păstrează mereu treaz sentimentul național latin şi spe- 
ranța fierbinte intr-o unire cu fraţii de peste Prut şi Siret, 
cum zle ei. Judecați şi dumneavoastră: trecuseră 15 ani 
de la venirea ruşilor in Bucovina şi se hotări, insfârşit, ca 
să [le deschis un post de radio și pentru wi 2işii moldoveni 
din aşa 7isa regiune Oeenăuli. Satele bucovinene erau 
cuprinse de o adevarată euforie. Unii ziceau că “s-au dus 
ruşii”, alţii susțineau că abea “după asta se vor duce”, 

Dar cu tot entuziasmul Intr-o zi veni la redacţie o scri- 
soare de care stătea prinsă o insignă comsomolistă strivită 
cu clocanul. Chipul lui Volodea Ulianov-Lenin dispăruse 
de pe ea. “Roşul cu care vă scriu, trădătorilor, — mârturi- 
sea autorul el. — nu e cerneală, E sângele meu. Cum puteţi 
spune atâtea mincluni despre prietenia de veacuri dintre 
ruşi, ucraineni şi moldoveni? Duşmânie — nu prietenie! 
De ce nu spuneţi cinstit că Cernauţii sunt al românilor 
şi nu al ruşilor?” ŞI tot cam pe atunci trei mil de români 
din suburbia Roşa a Cernăutilor au refuzat să primească 


pașapoarte sovietice pentrucă la rubrica “naționalitate” 
Ii se scrisese “moldovean” şi nu “român”) : Aia 

Deobicel, cuvântului *disidenţă” 1 se alătură nişte call- 
licative aproape consacrate; disidența politică, disidență 
literară, disidența religioasă și aproape niciodată disidență 
tărănească! E o mare nedreptate, pentrucă țăranii au fost 
acel care au spus primii: nu vrem colectivism, vrem bise- 
rici deschise! Țăranul a fost acela, consateanul meu Vasile 
Burcă, care a avut curajul să intre la sediul colhozului și 
să-i zică preşedintelui: “Inscrie-mă, tovarășe, In registre 
vacă!”. Vacă, pentru că vaca primea trel kilograme de 
porumb pe zi, iar colhoznicul — 200 de grame! 

Am asistat la o conferință a unui dregător de partid 
intitulată “Marxism-leninismul în viață” dar le-a vorbit 
țăranilor numai de hectare, procente, bețivani, furturi, ca 
după conferință să-mi zică: “il se poate vorbi şi despre 
materii inalte, fac impresia că te ascultă, dar de fapt zic 
intre el că eşti un prost”, 

Votu cita doar un mic fragment dintr-o scrisoare a com- 
patriotului nostru Vasile Bârladeanu care, din fundul 
Rusiei, spune prin altele: “Terminind cu rezultate exce- 
lente universitatea, am fost nevoit să iau drumul Ilacutiel 
ca să-mi ciștig cu lopata și tirnăcopul o bucată de pâine 
In calitatea mea de creştin, urmind poruncile lui Hristos, 
căutam să mă acomodez realității, fără să mă intereseze 
cituşi de puțin problemele politice, ducindu-mi crucea 
smlreniei şi răbdării Domnului... Analizind lucrările lui 
Karl Marx şi ale adepților lui am ajuns la concluzia că 
mi-au fost răpite toate drepturile de om numai pentru că 
nu ştiu și nu vreau să renunt la neamul meu, la togățiile 
naționale, la divinități și la istoria poporului din care 
facem parte”. 

Sunt nenumărate cazurile de manifestări de românism 
curat în Basarabia şi Bucovina despre care sar putea 
vorbi! ore și ore în sir, ŞI toate dovedesc că lot ce-i romă- 
nesc nu piere şi nici nu va pleri vreodată aici. 

O serbare a elevilor de la şcoala din Ţeţina. o altă peri- 
ferle a oraşului Cernăuţi, era consacrată unela dintre 
neştârşitele aniversări ale revoluției bolşevice. In aștep- 
tarea dirijorului, care era subsemnatul, cortina rămânea 
nemişcată. Nu se mai putea aştepta și directorul porunci 
soției sale să inceapă ea programul. Leontina Porfirovna 
lovi cu diapazonul În degetul mare de la mâna stângă. îl 
duse la ureche şi în liniştea sălii dădu tonul: 

— Trălască Regele... 

Sala Incepu să aplaude furtunos. Leontina simți cum | 
se moale picioarele şi căzu fără cunoştinţă în fața corişti- 
lor. In timp ce Jertfa “intulției trecutului” era târâtă de 
pe scenă şi stropită cu apă, directorul răcni: 

— Imnul Uniunii Sovietice! 

ŞI corul incepu: “Unire frățească, Republică mare... . 

Când se termină aplaudară doar directorul şcolii urmat 
de învățătorii Şor, Cogan, Şerman, Crigsfeld,. Chinsbruner. 
E ceva tipic din ceea ce numesc rușii “dorul după tot ce-a 
fost odată”, de la care se strâmbă caşicum ar avea în gură 
toată agurida din Basarabia. Intorec demonstrativ capul şi 
de la monumentele istorice românești. ŞI lată că la un 
moment dat o minte luminoasă propuse ca statula lui 
Ştefan cel Mare să (le smulsă din locul ei iniţial şi mutată 
undeva la periferia Chişinăului. Sondajele poliției secrete 
au dovedit Insă că moldovenii se vor împotrivi. ŞI atunci 
s-a recurs la un at sub pretextul că postamentul de 
cărămidă trebue înlocuit cu unul din peatră cloplită, sta- 
tula a fost mal întâi împrejmuită cu un gard Inalt ca să 
nu se vadă ce se face acolo, iar apoi strămutată cu vreo 
15 metri indărat şi pitită sub coroanele a doi copaci se- 
culari. 

Acuma În fosta piață a mitropoliei pe primul plan nu 
mal apare monumentul lui Ştefan cel Mare, el statula de 
granit roşu a lul Lenin. Mal mult. De Jur imprejurul mo- 
numentului strămutat s-a săit un rond de flori cu o rază 
de vreo zece metri, fără să se lase cărărul spre postament. 
Acuma florile nu mai sunt puse cu dragoste și pietate, 
ca ma! înainte, cl sunt aruncate de la distanță. Aruncate 
şi căzute Ja intâmplare, florile însă nu lipsesc niclodată. 

Un tânăr poet fu întrebat odată, pe când incă mal 
lucra la comitetul de presă: *Dumneata de ce duci flori 
numa! la Ştefan şi niclodată la Lenin?” *De atâta că 
Ştetan cel Mare pentru mine este ceeace e Lenin pentru 


ce de tot cuprinsul Basarablel şi Bucovinei, să 
Claude. bisericile, mănăstirile, cavourile personalităților 


— 5 


. scriitor şi role neețorul învățămin- 


= 
fost cărturar umanist, 
tului in limba română în Moldova...” 

Foarte curind după această discuţie, intr-o noapte, mo- 


numentul dispăru. Iar peste un timp oarecare Rapaport 
fu chemat din nou şi dojenit pentru faptul de a nu fi spus 
că Gheorghe Asachi se situase la 1859 pe poziții antlunio- 
niste. Soarta monumentului insă era deja pecetluită: bus- 
tul din bronz fusese deacum topit! Dispărea o istorie fru- 


Btamati-Ciurea s-a deschis o cameră-muzeu consacrată 
scriitorului. Cit trage însă ea la cintar în comparație cu 
cavoul dispărut din fosta curte a fostei biserici din Caracu- 
şenii-Vechi? Iertată să-mi fle comparația. dar mă gindesc 
la mărgica ouată de găina babei din poveste. Sau la mun- 
tele care a născut un șoarece, dacă vreți! 

Prin '67 scrisesem un articol critic despre trista soartă 
a cavoului lui Stamati — fiul şi-l prezentasem la ziarul 
“Moldova Socialistă”, unde redactorul de atunei mă 
întrebă dacă sînt membru de partid și dacă vreau să-mi 
pastrez această calitate! M-am mulţumit, deci, cu conser- 
varea acestui articol la naftalina muzeului literar al seril- 
torilor sovietici basarabeni, pentru care l-am imprimat și 
pe bandă de magnetolon. Imi pare bine cel puţin de Sta- 
mati-tată!, stătola căruia a fost to strămutată din fața 
gării Lipnic şi pitită în cartea şcolii din satul Ocniţa! 

Mă gindesc şi la monumentele de arhitectură din trecut, 
numărul cărora nu mai poate să sporească, chiar şi la 
sate, deşi acestea mai rar sint lovite de calamitățile răz- 
boaelor, de năvălirile dușmanilor. Mă gindesc, în primul 
rind, deși nici pe departe nu sint un om religlos, la foste- 
le circa 1000 de biserici, devastate și nefolosite de către 
populație, mal ales la cele cioplite din lemn, care sint 
adevărate capodopere de artă arhitectonică Cum ar [| bi- 
serica din Rotunda, la 6 kilometri de satul meu natal, 
biserică, care ași vrea să cred mult că nu s-a ruinat chiar 
definitiv în cel aproape cinci ani de cind n-am mal dat 


pe acasă. 

Dar mănăstirile? Mai bine zis, cele 20 foste mănăstiri. 
ca să nu mal vorbim de numeroasele schituri și bisericuțe 
din peșteri de tot cuprinsul ținutului dintre Nistru şi 
Prut cu arhitec lor medlevală, cum este cea a mănăs- 
tirii de la Vărzăreşti, construită incă de domnitorul Ale- 
xandru cel Bun! Nu este mal puțin importantă şi valoarea 
artistică a mănăstirilor construite în secolele XVII şi 
XVIII: Jabea, Hincu. Curchi!, Condriţa, Saharna, Rudi, Su- 
ruceni, Tabăra, la asaltul și ocuparea cu forța a căreia a 
participat şi Feodoale Vidrageu, fost președinte al radio- 
tel unii chişinăuene, secondat de cel mai bun crainle 
de la radio, care, cu fonul la gură, avea misiunea 
să-l demoralizeze pe bieţii călugări, ce se baricadaseră In 
CUT „ Spunind că nu vor ceda nici un dram 

averea lor muncită şi că la f vor răspunde eu for- 
ţa. Be produse o incălerare violentă cu poliția ce se terml- 
ied arestări şi deportări. 
lrea 


Dar vin 
ie aa de Ap AOAR în VAM, mal pile ci: 
ceva a care, Vas În 
repetate rindur! piure a fost de-a lungul a aproa- 
pe patru secole un adevarat izvor de știință a scrisului, 
ititului Şi de a:tă a facerii covoarelor bucovinene! Ce 
le-ar strica elevilor de la școala din Pătrăuți să știe despre 
toate a să alle că, pentru merite deosebite in fa 
ul, ea din satul lor primea prin urleurile 
e Ghica și all Racoviţă moșia de 
pir pp tate, celt şi pe cea a Mihovenilor? 
| pre nița, întemeiat de episcopul Nicola! 
nad cet din i 


tat la 1768 cu jumătate din moșia Zvineasea prin hriso- 
vul domnesc al lui Grigore loan Vodă Calimah, cele din 
Broscăuţi, Zamoatea, Voloca şi Jadova, nlei lato- 
ricii nu mat aminteze astăzi despre ele. Oare 





“un anicroni grant ietur aga inatutur 
a lucrurilor, dacă nu pir o „ Fie numai ue ta 


mărturi! de inț Aeiepar i cu Inain 
| care Ina N - 
tri se ingrijeau de păstrarea credinţii ri beer eng aa 





să Idealizez, cunoaştem cu to- 
Sat ii mănăstireşti, dar de ce 


nu spunem, bu că religionar bucovinean 
a inceput să finanțeze după 1784 nu numai şcolile prima- 
re, eparhiale, cl şi toate celelalte scoli din provincie: ins- 


titutul de filozofie, liceile, gimnaziile, şcolile normale şi 
chiar o ă de moșit. Deci, fondul era Îi cata întregi. 
De ce să n-o spunem? Nu este aceasta istorie? O 

E vre-o rușine oare dacă o să reproduc de la acest ml- 
erofon cuvintele parohului Constantin Moraru din Cer- 
năuți care zicea la 1893: “Vol părinţilor din Bucovina sin- 
teți siliți numa! decit să vă trimiteţi copiii regulat la şcoa- 
lă de la virsta împlinită de şepte anl pină la virsta impil- 
nită de 13 ani. Dacă au îmblat copiii voştri acești şese ani 
regulat la şcoală, apol faceți cu dinșii ce vreți: luaţi-l la 
gospodărie, dați-i la meşteşuguri, la școli, mal inalte, dați-i 
unde socotiți, că școala de şese ani le-a luminat mintea 
ca să poată trăi cu cinste ca țărani, ca meșteșugari, cata- 
ne și în orice altă stare”. 

Dar nu asta vrolam să accentuez. Vreau să spun că bi- 
serica Sf. Paraschiva unde şi-a făcut datoria de român 
acest preot, biserică, ce este un adevărat monument de 
artă arhițectonică, se dărâmă pe an ce trece. După cum 
vreau să subliniez deasemeni că multe din amintitele re- 
licve istorice şi-au pierdut şi continua să-şi piardă o mare 
parte din calitățile lor artistice, de-şi noii lor stăpini, 
ministere ale sănătăţii şi consilii sindicale, nu sint institu- 
il turceşti şi nici tătăreşti! 

Mă gindesc cu stringere de inima la mănăstirea Chiţ- 
cani de lingă Tighina. Ce frumuseţe, prin însăşi locul 
ales pentru amplasare! 

Mă purta prin curtea el atletul rus Bedila, soțul medi- 
sr fer și al spitalului ce se află de vra-o 15 ani în incinta 
mă irii, şi-mi arăta cu multă bunăvoință şi inţelegere 
acareturile călugărilor de altă dată, biserica propriu zisă, 
livada mănăstirii. Il ascultam in calitatea mea de ziarist 
şi lăcrâmam, pare-mi-se, amindoi, în fața picturilor mu- 
rale distruse, in fața mormanelor de imense icoane şi 
tablouri în ulei mutilate, tablouri de toată frumuseţea, 
modele de autentică creație artistică, Ca să nu mal vorbim 
de nenumăratele monumente demolate sau de cele pe teri- 
toriul cărora se construlesc aripi de clădiri noi, inadmisi- 
bile din punct de vedere istorico-arhitectural. Ce-i drept, 
uneori se restabilește cite ceva. Partea proastă, însă, este 
că orice monument istoric restaurat își găseşte numalde- 
cit o aplicare utilitară. Cum e cazul celor mal multe bise- 
rici, devenite astăzi muzee ateisțice, galerii de documente 
și tablouri ale așa zişilor foşti legalişti, săli de degustare 
a vinurilor, depozite, hulubării, ciorării, ete., etc. 

In această ordine de idei este caracteristică Istoria ca- 
tedralei din Strasburg, care, pe timpul Mari! revoluţii fran- 
ceze, la porunca primarului revoluționar, incepu să [le dă- 
rimată. ŞI atunci s-a găsit un om înțelept care l-a spus 
primarului că catedrala este una dintre cele ma! înalte 
clădiri din Europa și că ar [| mal bine să nu fie distrusă, 
ci să se coase un mare fes lacobin cu care să fle îmbrăcat 
viriul catedralei şi in felul acesta să vadă toată lumea 
de la mulți kilometri că Strasburgul este oraş al revolu- 


Cu părere de rău, in statele cu regimuri antireligloase, 
nu s-au găsit pină la ora actuală inţelepţi care să pună 
Asemenea fesuri pe turlele bisericilor şi mănăstirilor să 
nu fie distruse. 

Sunt cunoscute și gogomănii oarecum mal fericite. In- 
tâmplarea făcuse ca arhicunoscută mână de granit a lul 
Vladimir Ulianov să fle îndreptată spre catedrală. Sl chi- 
şinăuenii, “credincioşi” indicație! lul, se duceau duminica 
şi de sărbători la liturghii. Până când un alt cap luminat 
zise: catedrala trebue mutată la biserica Ciuflea! Foarte 
curând în locul crucii de pe cupolă date jos de portul 
Ion Bolduna pentru 200 de ruble flutura în vânt secera 
Și ciocanul, în incinta catedralel făcându-se sală de expo- 
ziții. Gurile rele zile că pentru vreo 2000 de lei Bolduma 
ar fi gata să coboare purpura rubinle și să urce tricolorul 
românesc, Numai să vină vremea și să alba cine | le da. 


Intr-o singură noapte A fost dărâmată clopotnita din 
fața catedralei. Dimineata în locul fostului pot ur 
de adevărată artă arhitecturală era deacum un rond de 
flori. Lumea se oprea ca la ura lar agenții cagebrului nu 
pridideau cu exclamaţiile: ce rond frumos! Curând insă 
bucuria le căzu in scârbă: un invățăce! de la academie 
descoperi pe undeva că clopotele din vartul clopotniţei 
distruse fuseseră turnate din tunurile luate de ruşi ca 
trofee de la turc! in răzolul din Crimeea. Foarte bine, nu- 
at = pi Ptiea fu făcută când clopotele erau deacum 


Sunt atâtea și atâtea lucruri dramatice pe care mintea 


el apr n iii e a ii 
_— 


de om sănătos nici nu le poate concepe. Acum câtva timp 
ziarul de limbă rusă “Penste russe” din Paris reproducea 
mărturisirea unui moldovean: “Faptul că găsindu-ne în 
această situație geogralică mal suntem printre cel vil, că 
mai existăm in genere este o mare minune. Nici nu vă 
puteţi inchipui prin câte am trecut! Două zeci din anii 
cei mai frumoşi din viață l-am trăit în conditiile stalinis- 
mului. Occidentul nu înțelege drama noastră. Am prieteni 
buni în Franta, pe care l-am văzut nu demult, dar nici 
unul n-a vrut să mă creadă. Am încercat să le povestesc 
despre soarta noastră, dar el vorbeau intruna de automo- 
bile, de femei şi de felul cum să facă mal mulţi bani”. 

Intr-o dimineața de toamnă, trecând pe lânga casa pre- 
sel, şcoala moldovenească nr. 1, universitate și ministerul 
de interne al republicii, oamenii citeau pe ziduri şi pe 
sticlele vitrinelor: “Ruşi, cărați-vă acasă!”, “Moldova — 
pentru moldoveni!”, “Jos Bodiull”, *Scoală, Ştefane, şi 
vezi ce se [ace pe pământul tău!”, etc. 

Uşa clasei a zecea se deschise și eleva Andruh, arătând 
mâinile pline de vopsea, zise: -Eu am lăcut inscripţiile 
din oraș. Eu și cu studenta Elena Neagu”. Colegii hotăriră 
să tacă. ŞI abea după două săptămâni au fast arestate 
complicele. Arestate şi condamnate la inchisoare și muncă 
corecțională, 

Se plăteşte cu preț scump disidența şi rezistența națio- 
nală la Chişinău, Ca insăși cuvântul “libertate”. Libertate 
de expresie, libertatea scrisului. libertatea tăcerii... Dacă 
omul nu dorește să ia cuvântul la întruniri este privit cu 
ochi răi și tratat ca element suspect. 

Logica: din moment ce omul tace înseamnă că poartă 
niște idei. Iar indată purtate şi neimpărtăşite — inseamnă 
că ele nu corespund liniei oficiale. Intre atotputernicii 
regimului şi cel suspectat se produce o spărtură pe care, 
de obicelu, Jertla nu o sezisează. 

Scopul: cu cât explozia e mai neașteptată cu atât efec- 
tul el este mal mare, Aşa cel puţin cred născocitorii de 
poveşti cu cocoşi roșii. E de ajuns ca cineva dintre cel 
suspusi să zică printre altele că la radio se da prea multă 
atenție formării estetice a cetățeanului in detrimentul 
celel social-politice şi caruselul porneşte: 

— Unde este internaţionalismul socialist? Unde a dispă- 
rut patriotismul soclalist? De ce vorbim in şoaptă despre 
prietenia popoarelor frățeşti? Aici lăcând exceptie doar 
poporul român. Acestula nu | se atribue niclodată califi- 
cativul de “popor îrate”, aşa cum li se zice, bunăoară 
bulgarilor, ungurilor, cehilor și chiar nemților! 

Dar toate până la urmă se transiormă pe lumea asta. 
Sunt o sumedenie de capete de acuzare-tip in Basarabia, 
care pe timpul fărădelegilor staliniste ar fi lăsat in urmă 
doar numele celor vizaţi. Nimeni şi niciodată n-ar [1 aflat 
unde au fost judecaţi şi unde Il se odihnesc oasele. Ca să 
[iu “autocritic” nu ştiu, dacă şi eu, ași [i avut vreodată 
ocazia să lac aceste relatări. Pur şi simplu, am fost poate 
mal precaul sau poate mai norocos decât alţii. 

„„In decembrie 1971 organele securităţii l-au arestat 
întrunul din sanatoriile caucaziene pe mercelogul şel al 
depozitului republican “Moldobuvi” şi l-au dus într-o di- 
recție necunoscută. Zădarnic l-au aşteptat de Crăclun 
acasă soția, [iicele, nepoţeii, prietenii. N-a venit nici de 
Anul Nou. Atit prima cit şi a doua sărbătoare le-a petrecut 
la inchisoarea din Chișinău. Curind au lost arestaţi şi 
“complicii” lui: conterenţiarul Institutului pedagogic din 
Chişinău Gheorghe Ghimpu și bucureșteanul Graur care 
locula temporar in Basarabia. 


In momentul arestării securitatea republicană dispunea 
de o singură dovadă a vinovăției lor: scrisoarea ministrului 
de interne al Romaniei Ion Stănescu adresată şefului 
K.G.BalU.R SS. Iurii Andropov. In scrisoare se spunea 
că Secretarul General al CO al Partidului Comunist Român 
Nicolae Ceausescu a primit de la Alexaandru Usatiuc- 
Corbu o declarație privind constringerea basarabenilor și 
rusificarea lor. Această declarație era anexată la scrisoarea 
ministrului român. 

- Care vasăzică, nu m-au crezut [raţii - se pindea cu 
indignare Corbu, cind anchetatorul securității l-a arătat 
scrisoarea, M-au trădat! Care vasăzică, am lost luat drept 
provocatar... Ce Joaniele! Ce murdărie! Oare cu ştirea lui 
Ceauşescu s-a lăcut aceasta porcărie?! Doar declarația la 
cancelaria lul am depus-o... Cum o chema pe lemela cârela 
i-am lasat tot materialul și care mi-a spus că Ceauşescu 
nu poate să mă primească in audiență pentrucă este In 
Turela?... Blestemată să fle!... Cită corupție! De n-ar [| 
fost această trădare, rușii nlelodată nu ne-ar [| descoperit! 
Da, o dovadă incontestabilă... 

După șase luni de interogatorii interminabile incepu 
procesul. Un proces public. Public, dar afară de rudele cele 
mai apropiate in sală n-a fost admis nimeni. Străzile ce 
duceau spre judecătorie erau blocate de poliție. Sala de 
judecată a fost umplută cu securiști şi oameni de incredere, 

Nol nu sintem teroriști, nol nu sintem organizatori 
de răscoale armate —- zise unul dintre “inculpaţi”, 


— Ingeri! — se auzi o voce pornită. 

Sala incepu să se agite, cerind o pedepsire cit mal aspră. 
20% pane cusut cu aţă albă, O regie de cea mal proastă 
calitate. 

— N-am săvirşit nici un lei de crimă—rosti un alt 
acuzat — am incercat să facem ceva pe cale pașnică pentru 
poporul nostru... 

— Luptători, vasăzică — răsună o altă voce din sală. 

Alexandru Corbu povestea la judecată că tatăl său Va- 
sile pe care enkavediștii Îl luaseră noaptea numal în 
cămașă și indispensabili a murit într-unul din lagarele 
siberiene la inceputul anilor patruzeci într-o zi de 13 mal. 

— Nu sint superstițios — zicea el— dar ce coincidență 
infiorătoare! In ziua morţii lui sint judecat şi eu, nefiind 
exclus să nimeresc în aceleaşi locuri unde şi-a găsit moartea 
tatăl meu care nu se făcuse cu nimic vinovat în fața 
puterii sovietice... 

Despre zlua morţii tatălu!l său, Alexandru Corbu aflase 
abea după treizeci de anl. în timpul unuia dintre interoga- 
toriile sale. Aceasta noutate avea drept scop intimidarea 
și demoralizarea lul. 

Cind | se dădu cuvintul lui Gheorghe Ghimpu acesta ii 
rugă pe judecători ca să-i permită să-și imbrătişeze fiul. 
Judecătorii căzură de acord. Gheorghe Ghimpu se aplecă, 
E aică vioara pe care i-o adusese soția la rugămintea lui 
şi zise: 

— ŢII minte, fecloraşule, ţi-am spus eu odață ca atunci 
cind ve-l crește mal mare o să-ți cumpăr o vioară... 

— Am deabea patru ani, tăticule — ţipă copilul — sim- 
țind că nu e a bună vorba pe care o începuse taica-său... 

— De ce eşti tuns cu mașina, tăticule?... 

— 1a-0, fecloraşule, te implor, căci nu ştiu cind o să ne 
mal vedem — începu să plingă cu hohot tatăl. 

Copilul il cuprinse de git cu amindouă minuţele... Vioara 
căzu pe podea said un sunet sinistru. Toate rudele din 
sală plingeau şi ele. Iar undeva, În rindul kaghebiştilor, 
se auzi: 

— Da despărţiți-i odată... Lacrimi de crocodil... 

Alexandru Corbu-Usatiuc a fost condamnat la şapte ani 
de muncă siinică şi la cinci ani de surghiun în locuri 

indepărtate, Ghimpu — la şase ani, lar Graur — la patru 
anl de detențiune. 

— Pentru ce? — întrebă Ghimpu. 

— Pentru naționalismul vostru — se auzi o voce din 
public. 

In materie de naționalism românesc din Basarabia şi 
Bucovina e cazul, cred, să vă expun trista poveste a unul 
oarecare Ursu, poveste tipică și caracteristică tuturor celor 
ce pândesc şi trălesc româneste in condiţiile unul regim 
sovin impus cu forța care striveşte tot ce e autohton, tot 
ce trimite pe căl arhidocumentate la un trecut istoric, 
altul decât acel la care pretind tot felul de pseudosavanţi 
în domeniu istoric şi arheologic. Cu un atare tupeu nu este 
exclus ca într'o zi un învățăcel rusofil să susțină că primele 
aşezari omeneşti din jurul cetăţii lui Bucur erau aşezări 
slave! 

Aşadar, situația acestul Ursu, Ursu Nicolae, în calitatea 
lui de responsabil pentru educația tineretului se complica 
prin laptul că În aşa numitul an jubiliar al lui Lenin, 
afară de inscripţiile antirusești de pe străzile Chișinăului, 
la o şcoală din Anenii Nol au fost scoase în curte şi arse 
portretele conducătorilor sovietici, la o margine de centru 
ralonal de pe malul Prutului do! tineri făcură din portretul 
lui Lenin panou de tragere la gi lar doi corişti de la 
radioteleviziunea moldovenească nu găsiră loc mal bun 
pentru necesitățile lor decât monumentul lui Nici din 
Chişinău. 

Istoria radiodifuziunii repubilcane nu mal cunoştea un 
caz ca la vreo şedinţă a colegiului să asiste primul secretar 
republican al comsomolului. 

— NI s-au ros urechile — incepu Lucinski — auzind una 
şi acelaşi întrebare: două limbi sau una? Două, tovarăşi! 
O ştie şi moș Gheorghe: limba moldovenească şi limba 
română, Numa! postul de radio pentru tineret nu vrea să 
ştie acest lucru. De ce să nu se organizeze un ciclu de 
emisiuni prin care să Ii se dovedească odată și pentru tot- 
deauna celor tari de cap că nu este o limbă ci două? 

Ursu Încercă să spună că e o chestiune de competința 
academlei de ştiinţe, dar aprinsul orator Îl puse la punct, 
zicînd că nu e cazul să [le intrerupt şi trecu la o altă grijă 
mare: monumentul lul Ştefan Vodă. 

— Iavorul tuturor relelor naționaliste! După cum ştiţi, 
in Piaţa Biruinţel se află doua monumente: al lui Vladimir 
Ilici Lenin și al lui Ştefan cel Mare... 

Accentul logie dat ultimelor două cuvinte lăsa să se 
intrevadă că acest “domnitor feudal” n-a fost el chiar atit 
de mare. Apaol incepu să filosoleze că și la unul și la altul 
se pun buchete de ilori. 

— De ce nu s-ar organiza o emisiune (ri al paă ia în 
care să || se dovedească admiratorilor lui Ştefan că nicăleri 
in lume la monumentele istorice nu se depun flori?! 


E | 









„ autoritătile nu recurg în totdeauna a 
Pentru disidenții politiei ele mai 
erea din A deținut fără 
după specialitate. 

zece. este primit 


ve. Nici o reacție: un an, doi, trei... In acest timp 
tat si înJosit, santajat și chemat la 
„Pe de o parte nu este primit nicăleri 

| se intentează proces penal pentru 


tate Ursu este discutat în şedinţe 
de partid pentru includerea unul fragment din rapsodia 


Asistă o sută cincizeci de comuniști. Sint oameni pe care 
ii stima și-l stimau. Oameni care în repetate 
rinduri l-au ales în posturi de conducere, oameni care l-au 
propus de atitea ori pentru tot felul de decorații şi stimu- 
nu indraznește să spună un cuvint. Ade- 
vărat că nici nu-l critică De ce tac oamenii? 

— Nimeni nu vrea sa rămină fără bucata de pline... 
Dacă omului l-a fost lipită așa numita etichetă du lup 
nimeni nu-l mal sare în ajutor. Cel puţin in Basarabia așa 
este. Criminalul de drept comun se descurcă mult mal ușor, 
Disidentul niciodată! Colectivul In care Ursu muncise an! 


occidentale” sau a “românizării”? Stau oamenii cu privi- 
rile în pămint şi ascultă “dovezile teribile aduse de primul 
adjunct al preşedintelui radioteleviziunii ; 

== Ce-au zis artiștii noştri, și cei emeriți şi cel al popo- 
rului, când au aflat din programul postului moldovenesc 
de radio pentru tineret că Joni Halliday primeşte pentru 
un concert cine! mii de franci? Cui dăm noi apă la moară? 
In loc să translăm zi şi noapte cântece despre Lenin, 
despre partid, despre patrie, redacția tineretului transmite 
“O halbă de bere pentru calul meu”. 

In sală se coteleşte un râs uşor. 

— Tom Gions, interpretul acestui cintec, este cunoscut 
în America ca cel mal infocat *cu-clux-clan”! 

Colectivul stă și ascultă Unii zimbese, alții se intreabă 


șoaptă : 
— Intr-adevâr, la cell trebule calului bere? 
Invinge principiul neamestecului. 
în Mol o categorie de oameni ce pretind la 
o linie a lor proprie, zicindu-i principială, vigilentă, parti- 
nică pr In realitate Aare E e e niște carie- 
conjueturiști. i] cară, așa numitul 
naționalism moldovenesc născocit din considerente de ca- 


rierism de secretar al partidului Bodiul. EI contun- 
dă tendenţios mindria națională a românilor din Basarabia 
cu național | tot ce-i autohton Pina și 
limba ial nume îl rtă republica a deve- 


nit o itate de stat. In şcolile rusești din republică 
vrea s-o invete. In de ficare zi a poporu — 
lul — nu e intrebuințată, Toate intrunirile, inclusiv sealu- 


puțin pe Ursu. Sim- 

L 0 ușurare chiar. Avizul nefavorabil 

lie iu A jă n pentru frontul Ideo- 
r 


ingela. aa. În IER ju ci 
roadă urile reda e ru cind incepu să 


RI editurilor şi şcolilor în căutare 
cineva peste 
bine, 


cărora [i se adresa parcă-l schimbase 
„ Oameni, in trecut le făcuse 
Îi ajutase se se aranjeze la lucru, le dăduse de ciștip. 
pur Erie ta za e dintre ei Îl fuseseră 
ta o pretenți ț 
așa era dispoziția ma! marilor partidului. ctg ata 
Prezentă o serle de schițe documentare și artistice pe la 
Mt d Blat atat imensi ni 
u audien SĂ pi iti de propanandă Anton 
că, sugerindu-i pa ao AL la 
maj Ş că se poate aranja oricind, numa! «e ZĂ aia Te 
—- Vreau — zise Ursu — dar ulte că de şase luni de zile 
ve CA me mis n Mona Tout 
a | n e 5 
impertinenţă — țara noastră-i eta de d da 


8 — 


jea e alci, in Basarabia, dumneata n-ai de cit 
de lueru acolo de unde al venit. O 

„cesta-i naționalismul dumitale — rosti apăsat 
eles că audiența luase sfirşit. 

In stradă pe secretarul general de redacție al 
Enelelopedlei Sovietice Moldoveneşti care-i spuse că ar 
putea să-l primească la redactarea limbii dacă cineva de la 
comitetul central de partid, [le şi un instructor “cât de 
păcătos”, ar sugera acest lucru. , 

Ursu se duse In mai marea enciclopediei pe linie de 
partid şi-i spuse cum stau lucrurile. A zis că-l ințelege 
perfect, dar trebule să se consulte cu Lucinski. 

Peste citeva zile Ursu trecu din nou pe la Ana Melnic. 

—— Piotr Chirilovici a spus că nu se poate — incepu șefa 
secției instituțiilor ştiințilice, 

— De ce? 

—EB mult prea devreme. 

_— Cum. că am 50 de ani impliniţi și trei copli care mai 
trebuiesc hrăniți, imbrăcaţi!... E 

— Zice că salariul e prea mare... ŞI în genere, Bagrin 
poate să vă angajeze şi fără consim mintul nostru. 

Bagrin era şeful enciclopediel. 

— Poate și nu prea poate — zise Ursu ridicindu-se. 

N-avea nici un rost să-și plardă timpul. Marionetele nu 
decid nimic din proprie iniţiativă. 

După un an de căutări și refuzuri Ursu se pomeni cu un 
bilet prin care era solicitat de Lucinschi la comitetul 
central. 

în anticameră îl aşteptau deacum Anton Constantinov, 
seful sectiei de propagandă, și Alexandra Primac, prim 
secretar al comitetului ralonal de purtid. 

Lucinschi se ridică de la birou şi-i întinse mina lui Ursu, 
Acesta spuse ca nu ti kr să dea mina cu el. 

ş2 





— De ce? — Intrebă ul fisticit. 

-- Pentru că mă ți! de un an de zile fără pâine, 

— Treaba dumitale, noi insă vrem să te întrebăm de ce 
nu lucrezi de atita timp? Eşti comunist şi trebule să al o 
ocupație. 

— Dumneata al dat ordin să nu flu primit nicăleri la 
ucru! 

Constantinov şi Primac lăsară capetele in Jos. Stăpinul 
cabinetului era selul lor direct şi Ursu il apostrofa în 
modul cel mal categoric. Dealtfel, acesta incercase în 
repetate rânduri să se aranjeze ca fochist, ca paznic de 
noapte dar | se refuza pe motivul ca are studii superioare: 
cum vine asta, i se imputa, ziarist, fost director de filar- 
monică, redactor şel și fochist? 

De ce m-aţi chemat? — intrebă pornit Ursu. 

— Să vă dăm de lucru. 

— Sint gata. 

- La spitalul de alienaţi mintali, te duci? 

— Nu sint bolnav. 

— Fără glumă, se cere şei de gospodărie. 

De necrezut! Ce şef de gospodărie să lasă dintr-un om 
care nici tangențial nu avusese vreodată de-a face cu 
aprovizionarea? Şi de ce anume la spitalul de nebuni? 
Oare nu cumva e 0 cursă? 

— Serios? — intrerupse liniștea Ursu. 

- Foarte serlos — conlirmă Lucinschi. 

„Pot să accept cu o singură condiţie. 

—B-a auzim. 

- Dacă te duci dumneata la acest post ca titular, atunci 
vin şi eu ca adjunct... 

Intre timp, pe câl ocolite și ascunse de ochiul atotvăzător 
al cagebeului mi-au parvenit unele ştiri despre soarta de 
mal departe a doi buni români basarabeni. Acum câteva 
luni în Basarabia și România circula pe linia “samizdatu- 
lui” moldovenesc o scrisoare deschisă a lui Gheorghe 
Ghimpul, scrisoare, ce prin intermediul unul prieten din 
jarae! o am şi eu, o scrisoare destul de lungă, în care, 
printre altele se spune că Basarabenii sunt băgaţi la în- 
ehisocare, trimiși in lagăre. dati afară din slujbă, persecu- 
taţi numa! pentru faptul că-și lubese națiunea, poporul, 
istoria, că în orașele moldovenești nu sunt scoli cu pre- 
darea în limba moldovenească, că la Chişinău și în alte 
orase basarabenii sunt acel care construese case pentru 
ruși, fiind aduși zilnice de la satele din imprejurimi cu 
camioane descoperite pe ger şi arsiță. că în Moldova 
Sovietică instituțiile și judecătoril'e işi duc întreaga acti- 
vitate în limba rusă, că a fost introdusă cu forţa ciriliea 
pe care copiii n-o pot insuși in materie de ortogratin și 
termină intel ca niste puţini stiutori de carte “Viul 
moldovenilor — işi inchee Gheorghe Ghimpu scrisoarea — 
este unirea malurilor Prutului sub steagul tricolor ro- 
i al ură 

n legătură cu Prutul, blestemat de basarabeni, cum 
cra cândva blestemat Milcovul, vreau să vă spun e tă și 
soția mea am jucat la nunta lui Gheorghe Ghimpu în satul 
său natal Coloniţa, la doar câţiva chilometri de Chişinău, 
și că la această nuntă, în curtea socrului cel mare sa 
dansat hora unirii in care băleții și fetele, In costume 


nationale, din cercul de dansuri de la institutul pedagogic, 
cere condus de Greorghe, cântau apăsat: “Haideţi la Prut 
cu prăbire, să-l secăm dintr-o sorbire...”, 

Inainte de cel de al treilea congres al scriitorilor din 
Basarabia părea că atmostera ideologică în republică e 
mal sănătoasă ca oricând. ŞI când colo, hop, că se ridică 
la tribună un director de scoală din Râșcani și zice: “Nu 
e greu a înșira braşoave nici chiar de ln această tribună 
scriitoricească când nimic nu al a spune. Dar ce ne facem 
noi învățătorii de literatură când se ridică câte un elev 
mai dornice de a cunoaşte adevărul şi ne întreabă dacă nu 
cumva am citit “Doina” lui Eminescu? Care “Dolina”? —o0 
facem noi pe neznalul. Aceca cu “De la Nistru pân” la 
Tisa, 


Tot românul plânsu-mi-s-a...” 


Sau cum porunciţi să procedam cu un alt vers al marelui 
nostru poet? Cum? *Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Moldavie...?”. 

Oratorul n-a putut să-și continue cuvântul. Se dezlânțui 
un tunet de aplauze care cine știe cât ar fi ținut de nu 
era suspendată şedinţa. 

La răsărit de soare sclipeşte o stea verzule. ŞI o vede 
numai acel ce întâmpină zorii zilei. O vede şi murmură 
în sinea lul: 


“Coboară-ncet, Luceatăr blând...”. 


ŞI gândul ii zboară la Ipoteștii Luceafărului poeziei, 
noastre, la Humuleştii lui Creangă, la Mirceştii lui Ale- 
xandri, la cetatea lui Bucur... Toate acestea evocă ființa 
străbunilor noştri, faptele lor de arme din Cosmin sau de 
la Lipnic, limba lor comună de care se tem rușii cel mal 
mult, de limba pe care o cânta atât de frumos poetul ba- 
sarabean, preotul Alexe Mateevici, 

Cum apare fenomenul rusificării in Basarabia? Simplu 
de tot. Vine un rus, să zicem, la Truşeni. Peste puţin mai 
vine unul, adus de primul, apoi vine al treilea adus de al 
doilea, tot din fundul Rusiei, și când te uiţi peste un an- 
doi aceşti oaspeţi nepoftiți cer şcoală rusească la Truşeni. 
Ma! trece câtva timp şi întrunirile din sat se ţin în limba 
rusă, pentrucă, vedeţi dumneavoastră, asistă câțiva ruși şi 
nu e politicos să se vorbească într-o limbă pe care n-o 
cunose toți cel de faţă. 

Ma! trece un timp şi ruși! veniţi nu de mult sunt numiţi 
de alți rusi din centru la posturile chele din sat. 

— E timpul să ştii ruseşte, tovarăşe, că nu te înțeleg 
nici — decum ce vrei —, zice obraznic rusul de la pri- 
mărie, 

— Vreau o adeverinţă. tovarăşe, precum că sunt țăran 
din Truşeni şi doresc să mă mut cu tralul in Rusia. 

— Asta-ml place, zice rusul, acolo precis că o să inveți 
limba în care a vorbit marele Lenin... 

Nu e uşor a fi român basarabean la ora actuală. ŞI nu 
numa! basarabean, probabil. Pentru că tot ce e viu pe pa- 
mântul acesta vrea să trăiască linistit. ŞI muncitorul şi 
țăranul, şi intelectualul. Mal ales atunci când aude parcă 
văjâind pe la urechi crivățul siberian. Vreau să spun că e 
foarte greu a fl primul. Să leşi, bunaoară, unul la unul ca 
să infrunți ursul polar. ŞI totuși, după cum vedeţi, are și 
ținutul dintre Nistru și Prut oameni temerari Deşi sunt şi 
o mulțime de aşa ziși tele le cum îi numea Aron Pumnul 
pe românii ce-şi pleacă capul în fața ocupantului. 

Iar ocupantul de la ora actuală este mai preocupat ca 
oricând de incurcarea ițelor cu iz istorico-românesc, Mal 
ales când e vorba de toponomia locurilor. La 22 de kilo- 
metri de Chişinău, pe malul Nistrului, există o localitate 
cu numele de Vadul-lui-Vodă. Toata lumea ştie că e vorba 
de un vad, de la latinescul vadum, unde malul râului e 
Jos de tot lar apa puţin adâncă, ceea ce permite trecerea 
prin apă de la un mal la altul. Anume prin acest vad a 
trecut odată Vodă Ştefan, lucru pe care îl atestă şi un 
stejar multisecular ce poartă numele marelui nostru dom: 
nitor. Ruşii însă Îl zile acestei localități Vaduluvoda cu 
tălmăcirea de ln “apă” — “vodă” şi nu de la Vodă. De 
aceea rusificatorii caută nici să nu mal scrie acest nume 
de localitate cu două trăsături de unire cl ca un simplu 
cuvânt. 

Sunt pur şi simplu fericit să amintesc în această ordine 
de idei că pe la Vadul-lui-Vodă a trecut Inainte de 1918 
Nicolae Iorga, deşi le găsește rușilor ca scuză ignoranța, 
atunci când constată că ei numesc acenată localitate Va- 
dalivoda. Pentru zelaşii de toponimică rusească de ln aca- 
demia de ştiinţe din Chişinău vreau să redau un mic pasaj 
din “România cum era până la 1918” în care marele nos- 
tru istorie scrie: “Era în acer o mireasmă de tel, cântau 
privighetorile de o parte şi de alta a pădurilor de pe mal: 
mal era nevole să-mi spună cineva ce țară era aceasta! O 
cunoastem din rădiurile Botaşanilor, din codrii Vasluiului, 
din mâgurile dunărene, o cunoaştem din adâncurile Ardea- 
lalui şi Bucovinei, din şesurile Banatului, din toate părţile 


pe unde m-a purtat viaţa și dorul: doar era mireasma 
țării mele, și aceea nu inseală. 

Aşa am văzut laturea răsăriteană a României, pe Nistru 
constata Nicolae Iorga. 

Purtând acum mal bine de un secol o discuţie cu Aron 
Pumnul, cunoscutul iluminist bucovinean Alecu Hurmu- 
zache sublinia că “cea mal nenorocită schimbare, care a 
pricinuit strâmtorarea limbii noastre “au lost ocupațiile 
din răsărit, când aceste două provincii ale noastre, zicea 
el, “au inceput să-şi piardă fața cea drept românească, lar 
poporul român a început straşnic aşi pierde limba, apucând 
a se da la limba rusească, va să zică s-a inculbat un rău 
care cu greu se va mal stârpi”. E vorba de un rău care de 
cele mal multe orl incepe cu schimonosirea numelui de fa- 
mille, făcând din Roman — Romanov sau Romanoviei. din 
Pietraru — Petrov, din Andrei — Andreev sau Andreevici, 
din Orhel — Orgheev, din Cetatea Albă — Belgorod Dnes- 
trovsc, etc, 

ŞI totuși românul basarabean a ştiut să-și păstreze limba 
ca pe cel mal frumos odor, pentru că în limba lui a răsărit 
şi răsare Pesnaaă stea, în limba lui vorbesc izvoarele şi codrii, 
pentru că românesc ii este viitorul, după cum românesc a 
fost trecutul meleagului său. 

Vorbind despre limba noastră în calitatea ei de comoară 
primordială putem constata cu bucurie că în aceste momen- 
te de grea incercare pentru ființa naţională a neamului ro- 

mânesc din Basarabia şi Bucovina, folclorul este acela 
care stă la baza mângâlerilor şi speranțelor, că prin însu- 
şirea a tot ce e autohton în creația artistică de toate zilele 
se ajunge la o neintrecută conformitate de gândire şi aspl- 
răție atotromânească. 

Şi cât de jalnice și mișeleşti, pe fondalul acestul măreț 
act spiritual „apar opintelile pseudoștiinţifice ale unul SI- 
milion. Cibotaru când zice că “Româna şi moldoveneasca sunt 
două limbi diferite” care s-au dezvoltat în direcții diferite 
şi funcţiile lor istorico-sociale nu se aseamană intre ele, 
Limba moldovenească — susține dumnealui — este supusă 
influlenței ruseşti, în timp ce româna cunoaște inllulenta 
engleză şi franceză. La ora actuală, coinchide invățăcelul 
moscovit din capitala = zisei republici moldoveneşti — 
moldoveneasca dispune de toate semnalmentele unel limbi 
naționale independente”. Această splcuire dintr-un interviu 
în limbă rusă este o replică pe care Simion Cibotaru le-o 
dă naționaliștilor “români basarabeni” care, ori de câte 
or| au ocazie, ii Intreabă pe prolanii de talla lui Cibotaru; 
“Ştiţi vol cum sunt traduse cărțile din română in moldo- 
ti sa Prin simpla inlocuire a alfabetului latin cu cel 
cirillic”. 

Cât de actuală este şi până în zlua de azi demascarea stă- 
pânitorilor şi cotropltorilor când autorul Cântării Roma- 
niei zice: “Toţi işi bat joc de viaţa, munca și sărăcia ta și 
slugile slugilor calcă peste trupul tău...”! Intr-adevăr, un 
Simion Cibotaru. un Emilian Bucov, un Aureliu Busoloc, un 
Gheorghe Malarciuc nu sunt decât niște slugi ale slugilor 
moscovite de la Chişinău când savurează respectiv dezbi- 
narea limbii strămoșești, fărămițarea teritorială a țării, 
binefacerile politico-sociale ale sovietismului, anii de foc al 
eliberării de sub jugul românesc. 

Iartă-l, Doamne, că nu ştiu ce fac! Dar ar trebui să ştie, 
sunt datori să cunoască spusele lui Alecu Russo: *... Refor- 
marea, ce desparte omenirea de astăzi, veni când România 
era in cumpăna de a se top! in oceanul slavon, și gonl limba 
slavonicească de tot din lumea română și începe adevărata 
şi singura tradiție a limbei române”. Ar trebui să ştie, sunt 
datori s-o ştie că nici un moş Gheorghe din St ! nu 
pune preț pe pretinsul nivel de trai mal ridicat al basare: 
benilor față de cel al românilor din Vechiul Regat. după 
cum acelaşi moș Gheorghe râde pe sub mustăţi când vine 
vorba de aşa zisul naționalism din Basarabia pe care con- 
ducătorii Cremlinului Îi inspiră intru întărirea graniţei de 
pe Prut, o graniță împlântată cu forța în trupul unuia şi 
aceluiaşi popor, râde şi zice: “Ce prost ești, măl Simioane! 
Chiar să nu înţelegi tu pericolul rusificării Basarabiei?! ”. 

La Chişinău scriitorul şi filologul este investit cu dreptul 
de a influlența cetățeanul doar prin prisma rațiunii. Omul 
poate să râdă, să plângă, să danseze, să iubească. Poate să 
uite pe parcursul unor pagini (doar al unor pagini) de 
procente, de norme de muncă, de depăşirea planului de 
producție, etc. Orice lucrare artistică însă are ca persona) 
principal un harnic constructor al societăţii de mâine, în 
jurul căruia se însăllează cu aţă albă o intimplare sau un 
conflict între o tinără crescătoare de vitei care este pentru 
fecundarea artificială a vacilor şi un șef de fermă care se 
cramponează pe poziţii vechi, cind vaca era dată la taur. 
Intimplărie şi conflictele sint alese în ri fel ca ele să 
constitule alui ăeta- OU, ar MARI pa Pază cloeniri 
de ordin socla! dintre exploataţi și e p 

Cit despre conflicte, ele trebule să plămădească SERE 
“vii” ale personajelor, dintre care cele pozitive să te cuce 
rească lar cele “negative”, oricit de simpatice ar fl, să-ţi 
trezească minle şi revoltă prin graiul celor “pozitive”. 


—9 








Cu alte cuvinte, litera 
minuitorul de condei, | 
imaculate, se cere în audiență la mai marele | 


stăpinul cabinetului incepe să facă notițe în blocnot. Mo- 
nologul la sfirșit. ŞI incep directivele, cum că: 


— orice operă literară trebuie să oglindească veridic 
mersul înainte spre comunism, 

_— că la toate etapele contemporaneităţii scriitorul tre- 
bule să afirme calităţile nobile ale constructorului 
acestuia; 

— că la toate șiretiicurile imperialismului scriitorul 
trebuie să răspundă, condamnină in opera sa tot ce 
este dușmănos, reacționar în lupta pentru pace în 
lumea trează, 


— că prin intermediul eroilor săi literatura trebule să 
dea dovadă de atitudine loială față de cauza comu- 


nismului:; 

_— că literatura trebuie să educe la toți cetățenii simțul 
datoriei față de țara socialismului care a biruit; 

_— că literatura trebuie să oglindească real realitatea de 
pe pozițiile reale ale realismului socialist real, etc. etc. 


Doar o singură condiție lipseşte din avalanșa impera- 
tivelor, aceea că literatura ar trebui să fie totuşi literatură! 
Ca un Ovidiu al lui Alexandri, spre exemplu, care a văzut 
lumina rampei Și la Moscova și la Chișinău, unde teatrul 
naţional republican “Puşchin” l-a ales pe bardul de la 
Mircești, ca unul care a făcut așa de mult pentru dezvol- 
tarea dramaturgiei naționale. 

Spectacolul era pregătit cu prilejul a două mii de ani 
de la nașterea marelui poet latin. ȘI teatrul găsi de cuviin- 
A să accentuleze nemurirea lui printr-un detaliu original 
și impresionant, introducindu-se un fel de monolog în 
cadrul căruia, pe fondalul ruinelor Romei, Ovidiu recită 
un fragment din “Monument”: 


Am săvirşii o lucrare 
Ce nici a lui Zeus minie, 
Nici fierul, nici focul, 
Nici timpul ce roade 
N-o vor nimici. 


Tintult ca o statule in fața cortinei trase, Ovidiu își 
prezice o viață veșnică. Iar spectatorul, setos de tot ce e 
românesc, era in delir, răsunetele in presă — dintre cele 
mai eloglase: “Incă un mărgăritar scos la lumină din 


tezaurul fără de preț, adunat bob la bob de predecesorii 


n pă 

SPeitirar, că erau și “vigilenți”, care lăudau teatrul pentru 
că concepuse spectacolul *de pe pozițiile contemporanie- 
tă noastre, accentuind momentul și semnificația so- 


Un lucru e cert: “Ovidiu” aducea satisfacerea celor mal 
nobile aspirații ale omului, revaloriticindu-i gustul artistic 
paraginit de surogatele contemporane, cultivindu-i limba 

de moştenirea literară naţională. Lucru, ce 

mia obține numai imprimind atit poeziei cit și prozei 

cu tot ce are ea mal armonios, mal! pitoresc. 

Numa! prin absorbirea a ceea ce e autohton, scriitorul 

poate ajunge la o perfectă conformitate de aspirație cu 

orul său Aşa cum este cazul poetului Grigore Vieru, 

PURE fane pat aie it și prtarevoază 

| e rea lim om 

moştenirea folclorică, sina: rp 


Eu de mamă și de tată 
Nu mă satur nici odată. 


Folclorul oral şi cel vocal în ținutul dintre Nistru și Prut 
merg laolaltă, complectându-se și inspirându-se riolorat. 
dar cel mai mult din “Mioriţa”. Ani de zile s-au purtat 
discuţii la nivelurile cele mai inalte dacă trebue sau nu 
trebue admisă această neintrecută creație poporană in 
cadrul manifestarilor de ordin cultural. pariția ei In 
public prin intermediul cântărețului Nicolae Sulac a lost 
0 ozie de eulorie națională. Iar cel mal popular dans 
in abia este Periniţa, Pta românească! 

S-au implinit 01 de ani de la Unirea cea Mare a RomA- 
niei. ŞI tot de atâțea ani comemorân cu adâncă plețate 


10 — 


măreață dată din istoria neamului și, sunt sigur, 
va fi sărbătorită atâta timp cât vor îl români pe lume. 
t despre şifonarea unora aşa zise și pe atunci mari 


şi voinicul pe cel slab. Pentru ca cel mici și slabi să devină 
puternici ei intotdeauna sunt datori 

idealul unirii, unirii In cuget şi-n pei care lipseşte atât 
de mult exilului nostru românesc, unirii sfârtecate de tot 
felul de ambiţii de grupuri izolate care nu provoacă decât 
neințelegere în mijlocul nostru și bucurie regimului de la 
or A Or, scopul nostru suprem este lupta contra co- 
munismului şi uşurarea, pe cât e posibil, a Golgotei fraților 
AC de acasă, 

ar problema problemelor activității noastre trebue să 
rămână mereu integritatea naţională a neamului în gra- 
ri ia lui fireşti. Şi să nu luăm niclodată exemplu de la 
cel care se dezic de ceea ce-i al nostru, Așa cum face 
“Buropa liberă”, spre exemplu. 

Ascultam acest post de radio incă de pe atunci când se 
chema “Ziar vorbit al românilor de pretutindeni”. Il as- 
cultam şi de fiecare dată mă gândeam: cât de mult îl 
lipsesc mărturiile concrete aduse de oameni concreți de la 
fața locului! Treptat, incepu să nască in mine o dorință 
fierbinte de a umple, odată și odată, acest gol impardona- 
bil. Nu era o ambiţie de ordin personal ci naţional. Şi lată 
că acum cinci ani găseam relugiu în Occident. Refuglu, 
dar nu şi libertatea visată de a spune adevărul despre 
basarabeni şi bucovineni prin intermediul undelor “Buropel 
libere” care, in realitate, nu este liberă, Nu este, pentru 
ca şi la cele din Moscova, Bucureşti şi Chişinău, O cenzură 
impusă de un “guvern invizibil” de peste ocean și străjuită 
cu vigilenţă ia fața locului. 

După sosirea mea in Belgia imprimam impreună cu soția 
mea şi d-l Noel Bernard o “masă rotundă” privind starea 
de lucruri din Basarabia și Bucovina de Nord pe tărâm 
economie, politic şi cultural, imprimare ce n-a fost difuzată 
nici până în ziua de azi. Motivul, cred, rămâne mărturisirea 
deschisă ce ml s-a făcut atunci de Mânchen: “Domnu 
Lupan, cauza Basarabiei este plerdută!”, sugerându-mi-se 
totodată că de soarta acestor două provincii trebue să se 
ocupe “Liberty”. Adică, rr pentrucă, vedeţi dumnea- 
voastră, aceste ținuturi se află acum in componența Rusiei, 
Cu o atare logică, baci la stână trebue pus lupul! 

Cu prilejul celor 60 de ani de la întregirea României 
propuneam “Europei libere” un ciclu de emisiuni “fără 
revindecări teritoriale”, “pur istorice”, cum sunt de fiecare 
dată sfătuit alei, promițând că materialele vor [i “lără 
umbră de antisovietism”, că vol ascunde mesajul anti- 
rusesc, “tot aşa cum Ja Chișinău ascundeam printre rân- 
duri de cenzura sovietică mesajul românesc”. S-au scurs 
yreo zece luni de când emisiunile, în număr de treispre- 
zece, au fost trimise dar n-au luat Incă zborul undelor. 

Scriam acum câtva timp in “CUVĂNTUL ROMANESC" 
că Bucureştii nu contrapun nimic falsificatorilor sovietici 
al istoriei Basarabiei și Bucovinei. Nu contrapun din sim- 
plul motiv că se tem de Moscova. Dar diplomatul minune, 
cum era numit odată la “Europa liberă” Kisinger, de cine 
s-a temut? Sau lui Cyrus Vance de ce-i este frică? De 
nesăbuitul “Act Final” de la Hensinki? Istoria cunoaște 
atâtea cazuri când angajamentele luate de ruși devin slm- 
ple petece de hârtie in momentul când nu le mal convin. 

In Aprilie 1978 inițiam ŞI făceam o scrisoare președinte- 
lui american Jimmy Carter. Expuneam incă odată 
problema ridicării interdicțiilor de la “Europa llbe- 
ră”, privind Basarabia și Bucovina. Sa primit un răspuns 
de formă. Exact ca în zicala cu sfinții care te mânâncă 
inainte de a ajunge la Dumnezeu. 

Şi mai este la postul de radio românesc din Mânchen 
o chestie pe care n-o prea înțeleg. N-o înțeleg și mă întreb 
de ce o bună parte din colaboratorii d-lui Bernard se 
ascund la mlerofon sub tot felu] de pseudonime- Ce-i drept, 
de etimologie românească, dar nu văd rostul acestor pseu- 
donime. S-ar putea crede că, ori e o rușine să lucrezi la 
acest post de radio, ori le este frică de ceva și preferă să 
rămână in anonimat. Unde mal pul că acest fenomen i 
face curloși şi pe radloascultători care, de ce nu, vor să 
ştie cine a fi fiind, de fapt, Petrescu, Negulescu, Ionescu, 
Câmpeanu?... 

Un lucru e cert: aceast post de radio se vrea liber, se vrea 
românesc și, deci, crainic al intregii giii strămoșești care 
incepe la Nistru şi nu la Prut, domnule Bernard! 

E timpul, cred, să-și spună cuvântul toate partidele 
politice din exil, ziarele și revistele româneşti din Occl- 
dent, intreaga suflare românească din străinatate, 

S-ar putea ca la un moment dat multe din cele expuse 
de mine să pară niște conflicte mărunte, de ordin personal, 
care nu prea au cine ştie ce cu impilarea și deznaţionali- 
zarea unul popor În genere, Ar [| o rătăcire dintre cele 
mal amare, Pentru că, de obicei, protagoniștii tuturor 
conflictelor cu dedesubturi naționale dispar la un moment 


dat pentru anl de zile sau pentru totdeauna şi vestea guşo- 
tită a acestor dispariții bagă spaimă în cel care nu gândesc 
la fel cu asupritorii, tăindu-le multora polta de a se mani- 
festa ca buni români. Nu sânt oare aceste persecuții crime 
dintre cele mal grave contra umanismului şi dreptului 
omului de a spune sau a scrie ceea ce gândeşte? Acuma 
se ştie că numărul exterminaţilor de-a lungul celor peste 
80 de ani de la trlunful Marelui Octombrie atinge, după 
Soljeniţin, înfiorătoarea cifră de 60 milioane de oameni 
ella d Cine răspunde pentru aceste zeci de milioane 
de crime? Cine răspunde pentru zecile de mii de români 
basarabeni şi bucovineni executați sau morți de foame şi 
frig în fundul Rusiei? 

Ascultam acum câtva timp un Jurnul televizat în cadrul 
cărula Helmut Schmitd vorbea de criminalii celui de al 
doilea războl mondial şi gândul mă ducea la timpul când 
ziarele sovietice descriau cu mult patas procesul de la 
Nârenberg. 

Nu ştiu cum o fi oglindit atunci presa occidentală acea 
bufonadă. Dar faptul că fusese aleasă forma engleză de 
judecată și nu cea franceză, când acuzatul poate să dia- 
logheze cu judecătorii săl, mă face să cred că periodica 
europeană nu era mal puțin pornită contra acelor coman- 
danţi de oști, 

Eram covins, şi acea convingere nu m-a părăsit nici 

Ană la ora actuală, că procesul de la Nârenberg era o 
ilegalitate şi o greșală psihologică prin faptul că invinşii 
erau judecaţi de invingători, și nu de poporul învins care 
avusese de suferit de pe urma fanatismului hitlerist nu 
mai puţin decât alte popare. Apol, de ce trebue să [le 
judecat un general, sau oricare alt militar, când el nu face 
altceva decât că execută ordinele unul Nepoleon in Spania 
sau Belgia, unui Hitler in Rusia sau Franța, unul Stalin 
in Germania sau România, unui Truman la Hirosima, ete.? 
Sau, de ce n-a lost judecat nimeni pentru cel peste zece 
mil de ofițeri polonezi secerați de la spate cu mitralierele 
şi ineropați mai mult de vii în pădurea de la Catân? Au 
fost oare Stalin și comisarii lui cu mâinele mai puţin mur- 
dare de sânge nevinovat decât mareșalii germani? 

Să fi fost oare mareșalul Ion Antonescu mal criminal 
decât generalii politişti sovietici care au lichidat zeci de 
mil de români basarabeni și bucovineni nevinovaţi, incât 
regele Mihal 1 a trebuit să-l extradezea mişeleşte pe acest 
general rușilor pentru lichidare fără judecată? De ce nu l-a 
judecat poporul român, dacă avea motiv să-l judece? 

De ce n-a judecat nimeni nici până în ziua de azi pe 
călăi! poporelor sovietizate? E ştiut însă că unul dintre 
el imparte cu dărnicle și până la ora actuală sute de sen- 
tințe contra oamenilor religioşi, disidentilor politici şi 
contra opozanților rusificării forțate. Or, anume acest 
Rudenco Îl judeca pe generalii germani, “criminali de 
război” | 

Un demon judeca la Nârenberg pe alti “demoni”. II 
judeca acum treizeci de ani şi ceva! Dar astăzi? In numele 
cărel morale un conducător de ţară, un cancelar german, 
vine să-şi indemne compatrioții la găsirea cu lumânarea 
a unor eventuall criminali de război care n-au lost încă 
pedepsiţi dar care până in 1979 mal pot [| supuși “Judecă- 
Ii de apol”? 

Sunt departe de gândul de a minimaliza atrocitățile 
naziste. dar se cunosc deacum multe cazuri când numărul 
victimelor este exagerat in mod volt. ŞI asta nu fără aju- 
torul Moscovei, După cum nu fără porunca acelelaşi Mos- 
cove in zilele noastre o armată intreagă de aşa zişi istorici, 
în frunte cu Artiom Lazarev, denaturează trecutul Româă- 


STELE, CARPATI, DUMNEZEU 


Licărinde stelele, 

Lunii-s ca mârgelele: 
Imprejur de față dalbă, 
Nemalipomenită salbă! 

Şi-mi pare că-ntr-aste toate 
Stau Carpaţi:mi nestemate! 
Cin” părinte le va fi? 

Când l-a plămădit aci? 

Cine le-o fi-mpodobit 

Fața-n veac spre Răsărit, 
Ssă.ntâmpine Soarele 
Cântându-şi isvoarele? 

Eu susur din Veac agale 
Pe-ale lor sfințite poale 

Şi mă jur cu crezământ 

Că n-au seamân pe Pământ! 
Şi Te ştiu, Părinte, eu: 
Sfânt Zalmoxe — Dumnezeu! 


POE 


niei, A fost scoasă la suprataţă, spre exemplu, o caricatură 
de istorie a ținutului dintre Nistru şi aia In car sunt 
date cu lux de amănunte tot felul de evenimente care ar 
i ay US loc in Basarabia din “dorinţa flerbinte a moldo- 
venilor”, 

“După biruința răscoalei armate de la Petrograd — stă 
scris În ac maculatură — in Moldova, ca și în alte 
părți ale țării, s-a desfășurat lupta pentru instaurarea 
Puterii Sovietice”. Se vorbeşte cu patos soviețic despre “in- 
sufietitorii şi conducătorii acestei lupte”. Or, cine erau 
aceştea? S-o spună numele lor: Melioşin, Venedictov, 
Iudovschi, Troițehi, Arnoldov, Crusser, Simonov, Corneevy, 
Rogov, Sabsovici, Cneaghiţchi, Cuzmin, Baranov, Vasiliev, 
Ermeev, Crasilnicov, Rojcov, Meerson, Crâlenco, lachir, 
Tanasev, Zilberman, Roșal, Hristev, Borisov, Rudiev, Ru- 
benştein, Tcacenco, Nicolschi și alti “vrednici [li al popo- 
rului moldovenesc” — citim în această istorie. Dealtfel, 
Pavel Teacenco şi Alexandru Nicolschi erau agenţi și tri- 
mişi speciali al Moscovei. Printre toţi acești |, ucraineni 
şi evrei cu “ov” şi “schi” in coadă figurează doar două 
nume româneşti: Bărbuţă și Păpușă! 

In 1915 românii dintre Nistru și Prut se adresau prin 
gura bucovineanului Zamiir Arbure pentru ajutor români- 
lor din Vechiul Regat. Dar astăzi cul și cum să se adreseze 
basarabenii și bucovinenii? Cul și cum să se plângă de 
rusificarea ținutului lor, de deportarea a circa 600 de mii 
de tineri români in fundul Rusiei și Cazahstanului și de 
aducerea în locul lor a peste un milion de ruși și ucraineni? 

Numai! noi, românii din străinatate, putem aduce la cu- 
noştința Occidentului ce înseamnă pentru țara noastră şi 
pentru Europa, în general, mâna frățească a marelui im- 
periu din răsărit care în 1812 “salva” Basarabia de jugul 
turcesc, în 1940 o scotea din “ghearele bolerilor români”, 
iar in 1944 ne pângărea intreaga țară. 

“A rosti numele BASARABIA e una cu a protesta contra 
dominaţiunii rusești...”, constată marele nostru poet. 

Numai nai, românit din străinătate, putem protesta 
deschis contra deznaționalizării ținutului dintre Nistru şi 
Prut prin strămutarea în Rusia a peste şase sute de mii de 
tineri români basarabeni și aducerea în locul lor a unul 
million de ruşi şi ucraineni! 

Numai noi: românii din străinătate, putem protesta 
contra colonizării acestul ținut românesc și asimilării 
populației lui băştinaşe! 

Numai noi, români! din străinătate, putem protesta liber 
contra pauperizării ţăranului basarabean prin furarea roa- 
delor muncii lul şi ducerea lor în Rusia: o treime de 
struguri, o cincime de vinuri, o treime de tutun, opt pro- 
cente de fructe, şase procente de ulei, zece procente de 
porumb, o treime de sucuri de fructe şi legume din așa 
zisa producție unională!... 

Acum un secol Eminescu scria în “Timpul”. “De când 
este suflet de român pe i pământului, românul a fost 
mândru de a [i Român... Chiar şi atunci când lumea îl 
privea cu dispreț... Sămânţa, din care a răsărit acest 
popor, este nobilă, şi poporul nu va pleri decât atunci când 
românii vor uita de noblețea seminţiei lor.” 

Să ne strângem deci rândurile în numele nobleței eml- 
nescene a seminției noastre! 


Trăiască România Mare! 


(Conjerintă tinută la 31 Martie 1979, In Kobn. 
Germania Federala, la adunarea Centrului Cultural 
“Independența”, 


M E APA VIE 


Nu-nţeleg, nu pot să ştiu 

Ce cat eu azi în pustiu? 

Şi mă-ntreb — ştiu, în zadar! — 
Cât de lung e-acest Calvar? 
Cine mi-o fi-nvâluit 

Ochii, de m-am rătăcit? 
Pentru ce&au luptat, avan, 
Mircea, Țepeș şi Ştefan?! 
Ce-or zice străbunii mei, 
Ne.nfricaţi de oști de Smei? 
Pentru ce, şi până când 

L.oi ruşina pe Pământ? 
Dă-MI, să sorb, iar, apă vie, 
Sa-nviu... liber pe Moşiel... 


Emanoil CARABAS 


i 


că ai 





N Nr. 28/27 al revistei filozofice “Limite” 
(August 1978), d Ieruncă continuă cu 
tămâlerea lul Paul Goma. Situaţia era 
confuză și ne aşte la o clarificare. 
Dar dl leruncă evită clarificarea, caută 
să innece tele în borcan şi situația 
devine şi mail confuză. 

Am [i voit să fim lămuriţi de di Ie- 
runcă, dacă Paul Goma a spus că nu 
ştie ce este, că nu ştie dacă este dizi- 
dent sau opozant, nu ştie dacă mar- 

4 i xismul e mort sau nu în țările comunis- 
te. în articolul precent, l-am intrebat pe Paul Goma ce este 
Şi ce ştie? Natural, articolul meu a apărut mai târziu, 

eci Ieruncă nu avea de unde ști ce gândesc eu, dar 
întrebările pe care le-am pus dlui Goma, după ce mi le 
pusesem mie insumi, şi le-a pus desigur orice Român care 
sa interesat de bomba Goma şi trebuia să și le pună şi 

di Ieruncă. 

Di Ieruncă nu a făcut-o şi nu o va face niciodată, pen- 
trucă dsa “fuge de polemică”. “Nu vom da nume, spune el, 
deoarece ni se pare că o polemică la un astfel de nivel 
crt) bd roi Ă ze so Lotăă igiene intelectuale”, Deci 
a nu ui leruncă, a-ți pune și a pune în- 
trebări, “este un fel de “ţiganiadă” tragicomică nu a exi- 
iri - a at d exil 11” 

Rom anticomuniști devin “țigani”, pentrucă 
nu pot [i de acord cu cei ce au fost şi rămân anticomu- 
niști, dar dizidenți, ce nu sunt de acord cu cuplul Ceau- 

dar nu contra celorialţi, Burtică, Verdeț, ete. In 

plus. acesti dizidenți declară că se vor intoarce în Țară, 
atunci când va cădea cuplul Ceaușescu Până atunci cer 
unchiului Sam ceva talin rambursabii Rambursabil, deci, 
praf dă îi pitic ia banii Ţării, atunci 
na pe ușescu și se vor aranja cu moș- 

tenitorii, adică cu Burtică şi Verdeț Se 

In arțicolul său, di leruncă ne spune că e natural ca 
Goma să fi vorbit mai mult de Ceaușescu și mai puțin de 
ceilalţi, dar evită să ne nă dacă Goma a afirmat sau 
nu se va intoarce în Țară când va cădea Ceauşescu. 

aceasta e important. D] leruncă se întinde asupra da- 
lor aduse de Goma, spitale psihiatrice, distrugerea Bise- 
ricii Ene, moditicarea Regulamentului Academiei, autoale- 
perea ca academiciană a Ceaușeascăi, ete Ori aceste lu- 
cruri nu prezentau nici o noutate In “Buletinul Izraeliţi- 
lor de Rit Elen”, di Theodosiadis serie: “Din cele declarate 
de Paul Goma, BIRE poate avea satisfacția de a se vedea 
confirmat in tot ce a seris despre pretinsa independență 

a lui Ceauşu, despre nefasta prezenţă a nevestei sale, des- 
pre situaţia dramatică a scriitorilor din resere, despre la- 

părele e Relu | spitalele psihiatrice, numele celor ares- 

dărâmarea bisericei Ene), paranolsmul sefului, revolta 
iinerilor din Valea Jiului cu consecințele ei, ete. Aveam 
impresia că Goma citeşte colecția BIRE din ultimele zece 

luni”, ŞI alei îl dâm dreptate Theodosiadis. Tot ce a 
spus Goma, era cunoscut de Occident, căci nu numa! BIRE, 
ci toată presa exilului. a scris despre ele Dece atunci acest 

elir a) cuplului Ieruncă și Cla? Sar putea obiecta că 

“Buletinul Izraeliţilor de Rit Elen” e o gazetă în limba 
română, pe cate nu o pot citi Occidentalii, deci datele adu- 

se de Goma în conferința de presă, sunt un aport nu 

umai pozitiv, ci transcendental. Dar de unde are di Theo- 
dis datele ce publică la gazeta sa? Crede oare cineva 
casă m că Ar ae ei piu ada AA 
- poa “pro ” are o a de 
erai in Țară? 1 Theodosladis culege datele ce pu- 

DE , franceze și — poate — din 

gr „de la posturile de radio ce emit in limba 
română, sau (ot. Căci, de exemplu, radio Târ- 
Cucului are o teribilă organizație de ascultare a tu: 
din ra comuniste, primeşte serisori sau 





E 


chiar vane din Ţară. 
Deci asupra celor ce se intâmplă in Țara, dl Q 
a, sa nimie nou, A rectificat pă unt ate Indinute 
) vista sa a insi 

că a grev mie din Valea Jiului, este Paul 
garii ară sta Pl ai de cuplului Ieruncă — 
trăi a despre această grevă de la radio 
12 DS 


” PAUL GOMA 


de N. S. GOVORA 


Ce a spus nou? Pățaniile personale. Ori, în etalarea aces- 
tor păţanii, nu a spus lucruri grozave, In afara de insulte, 
spune că 1 sau smuls fire din barbă de către ministrul 
adjunct ue După versiunea Theodosladis, “| s'au smuls 
fire din b ”. Am spus că desigur nu e plăcut să ţi se 
smulgă fire din barbă, chiar de câtre un ministru, dar 
să vedem versiunea Ieruncă. Dl Ieruncă ne spune că Goma 
a răspuns gazetarilor cu un humor galben, că a minimizat 
bătaia și schingiuirea. Să fim serloși. Lăsând la o parte 
faptul că bătăușul era ministru, relese clar că Goma a 
fost bătut de o singură persoană. Departe de noi gândul 
de a minimiza faptul că Goma a fost bătut de o singură 
persoană, şi incă, ministru. Dar nol exilaţii, cunoșteam 
din cărțile lui Bacu, CârJă, Dumitrescu, Urwich și Michel 
Solomon. adevăratele schingiuiri, in care cel ce băteau 
erau mal mulți şi înarmați cu unelte de tortură. E curlos 
că povestirile celor citați mal! sus nu au avut darul să emo- 
țloneze cuplul Ieruncă și Cia, care s'au ocupat de cărţile 
lor pe sponcl sau pur şi simplu nu s'au ocupat de loc și nu 
au citit la radio Târgul Cucului pasagii din cărţile lor, 
citire ce a adus lui Paul Goma mal mult de 40.000 de do- 
lari. ŞI Goma vorbeşte de o schingiuire in romanul sâu 
“Gherla”, dar e vorba de un roman şi, în roman, autorul 
are tot dreptul de a faca apel la imaginație Ori cărțile 
celor citați mal inainte nu erau romane ci — să le zil- 
cem — memorii, unde imaginația trebuie să rămână de- 
oparte. 

In “Limite” citim: “Imi smulgea barba și nu mă intreba 
nimic”. Relese că era mal mult un Joc sadic, un fel de 
joacă de-a pisica cu șoarecele. BIRE spune că Goma a alir- 
mat că “ministrul adjunct” “ii smulgea fire din barbă”, 
iar di leruncă că “ii smulgea barba”, Iarăşi sunt de acord 
cu di Theodosiadis și nu cu di Ieruncă, pentrucă din bar- 
bă se pot smulge fire (4-5 odată) şi nu smocuri. De ce? 
Pentrucă nu se poate Afară de cazul că sar întrebuința 
o unealtă de tortură. Ori Goma nu a vorbit de existența 
niei unei unelte, I-o fi dat și câțiva pumni în cap și câ- 
eat Lianti in spate, pentrucă Goma vorbeşte de bâtale, 
8 nă că a volt să știe cine a avut onoarea să-l bată. 

u mal e nevoie, totuși o repet: e clar că nu e plăcut să 
ți se smulgă fire din barbă și să ți se dea picloare în spate, 
chiar dacă onoarea aceasta Îi revine unul ministru comu- 
nist. Dar e vorba de un singur bătăuș Am văzut poza lul 
Goma şi relese că e un om robust. Nu i-am văzut-o pe 
a “ministrului”, dar chiar dacă ar fi mal voinic decât 
Goma. un 0m, atacat de alt om, singur, și neinarmat cu 
unelte de tortură, se apără instinctiv, ducându-și mâinile, 
coatele, picioarele, la punctul atacat, dacă acesta e mai 
sensibil. Repet, nici Goma, nici di Ieruncă în “Limite”, 
nu pomenese de existența unul clomag, une! scanduri sau 
chiar a unei mături. Revin, reiese că era vorba de un joc 
sadic al “ministrului”. Se apropia de el, Il smulgea câteva 
fire din barbă, li mal trăgea un pumn sau un picior și 
Goma, făcând o strâmbătură de durere, inchizând ochii, 
găsea că nu e prudent să se apere. Şi di leruncă se emo- 
ționează și devine inchizitorial. Dar de ce nu s'a emoționat 
și nu a denit inchizitorial în fața cruntelor schingiuiri, 
adevărate schingiuiri, povestite de cel 6 memorialiști citați 
mal inainta? Răspunsul nu e greu de dat: cel 5, inclusiv 
evreul Solomon, nu erau foşti comunişti, ca dsa. 


D] Ieruncă vorbeşte de Năvodaru. Bu am o informaţie că 
Navodaru a fost nu numai comunist “in ilegalitate”, cl un 
corifeu, ștab, cum se spune azi în Ţară. A fost — mlsa 
spus — director al *Scintelei”. Dacă informaţia mea e 
exactă, atunci dnii Ieruncă şi Goma sunt rude, sunt cum- 
nați: amândoi au fost, deci şi sunt, ginerii lui Năvodaru. 
Cum? Foarte simplu: Năvodaru era căsătorit cu “Seintela”, 
deci cu mama, lar leruncă cu “Scinteia Tineretului”, adl- 
că cu fata. Dacă am oarecari indoleli asupra directoratu- 
lui lui Năvodaru, nu am nieluna în celace-l priv pe 
di Ieruncă, DI leruncă a fost directorul *Beintelei e lo 
tului”, A seris-o regretatul Ion Cârjă si dl Icruncă n'a 


i, 

— obicelul lui --, lar o încurcă dl Ieruncă, Ne spune 
că Goma a devenit membru al partidului în 1968, Motivul? 
gpl a din balcon a lui Ceausescu, l-a făcut Goma 
să cre că Cenușescu va resista rușilor. Deci Goma cra 
antirus, dar nu anticomuntat. Dar — ne spune dl lerun- 
că — Goma nu sa inscris În partid nici din credință co- 


munistă, nici din oportunism ci, pentrucă, Goma credea in 
antirusismul lui Ceauşescu. ŞI acuma, o întrebare indis- 
cretă: de ce sa facut comunist dl Ieruncă? Din credință 
comunistă sau din oportunism? Căci el nu poate spune că 
sa făcut din antirusism. In timpul războlului a fost la 
“Timpul” și “Ecoul” unde, în plin regim antonescian, a 
dat adăpost la aceste gazele unor evrel comunisţi, şi el 
tabi astăzi, la Bucureşti. Era acolo şi Miron Paraschivescu. 
ra acest Paraschivescu antirus, era partidul comunist 
român antirus? 

Dar afirmaţia rămâne clară: Goma sa inscris în partid 
pentrucă Îl credea pe Ceauşescu antirus și nu din credință 
comunistă sau oportunism. Aceasta o scrle in coloana a 
II-a a paginii a 7-a din numărul citat din “Limite”, Dar 
să vedem ce spune pe aceiași pagină, de data aceasta în 
coloana I-a? “De pildă, pentru cel inclinaţi spre antise- 
mitism, se insistă asupra “originii” soției lui Paul Goma. 
E evreică. ŞI în plus, părinţii el sunt comuniști din “ilega- 
litate”. Dar erau Năvodarii comunişti din credință comu- 
nistă sau din oportunism? Oportunismul, in cazul de faţă, 
trebuleşte exclus. Un evreu, Raul Rubsel, În cartea sa 
“Jadul pe pământ”, ne spune că evreii au o Inclinaţie bol- 
năvleloasă spre comunism. In rușinoasa retragere din Ba- 
sarabia, în 1940, ae şi ofiţerii români erau desbră- 
cați, descălțați, scuipaţi şi loviți de bande de evrei comu- 
nişti, Nu au făcut Năvodarii parte din bandele de evrel 
comunişti ce au insultat armata română? Ne poate spune 
dl Ieruncă câte şanse de credibilitate are această ipoteză? 

ŞI lata ce scrie mal departe, tot în coloana I-a, di le- 
runcă: “Cu ast/el de socrii, nu era normal ca Paul Goma 
să devină el insuși comunist? Deci in coloana II-a, dl Ierun- 
că spune că Goma s'a inscris in partid, pentrucă-l credea 
pe Ceauşescu antirus, lar în coloana I-a alirmă că Goma 
a devenit comunist din cauza influenţei exercitate asupra 
lul de socrii lui Năvodarii. Nu | se pare dlui Ieruncă că 
umblă cu cărți măsluite sau cu lerunca vopsită? 

Despre Năvodari, dl Ieruncă mal scrie că nu sunt nişte 
privilegiați. Logica spune totuși, că sunt. Toţi “ilegalisţii” 
au fost și sunt nişte privilegiați. Ştie că pensia cea mai 
mică ce se dădea unul “ilegalist”, era de 2000 de lei? Şi 
de ce nu e logică presupunerea că Năvodaru avea vilă, 
dacă informația mea că a fost directorul “Scintelel”, este 
exactă? Pentrucă, a [| fost director al “Scintelei” era o 
funcție foarte mare pentru partid şi nu văd de ce nu i sar 
(1 pus la dispoziţie o vilă. 

| mal spune dl Ieruncă că Goma și-a plerdut mica sluj- 
bă de redactor de la “România literară”. A fl redactor la 
“România literară” unde director e George Ivașcu, “legio- 
narul” dlui Theodosladis, să fle oare o slujbă mică? Iară- 
şi logica dă un răspuns negativ, mai ales când cel ce face 
afirmația umblă cu cărți măsluite, 

Dar lată unde e marea durere a diul leruncă:; “După ce 
in inchisorile Răsăritului au fost lichidate prima și marea 
rezistență anti-comunistă și au fost distruse elitele (timp 
in care dl leruncă era directorul *Seintelei Tineretului”, 
sau bursier la Paris), toate mişcările din Răsărit (1958 
Polonia şi Ungaria: 1088: Cehoslovacia) au fost inițiate 
in primul rând de intelectualii comuniști”. De cea din Ger- 
mania, dl leruncă uită să ne vorbească, 

ŞI mal departe: “Foştii comunişti sunt în general, oda- 
tă ce s'au desmeticit, dintre cel mai activi şi eficace antl- 
comunişti Dacă incepem cu Arthur Koestier și sfârşim cu 
Annie Krlegel, măsurăm cât rău au putut face comunis- 
mului cel ce au crezut în el”. ŞI, adăogăm noi, la Români, 
in această categorie intră Miron Paraschivescu, Țepeneae, 
Tănase, Goma şi leruncă. Unii dintre aceștia par a nu se 
[i deameticit incă bine 

D] leruncă vrea să ne facă să credem că acea conferință 
de presă de la Paris, în care Goma n pronunțat cuvântul 
“elre“, a fost o apoteoză. ŞI în sprijinul afirmațiilor sale, 
ne citează agențiile de presă, ziarele şi posturile de radio 
ce şi-au trimis reprezentanții. Dar această conferință a 
fost pregătită vreme indelungată cu surle şi trâmbiţe de 
către cercuri interesate disidente, adică de “comunişti de- 
samăgiţi”. Nu s'au dat în lături organizatorii de la nici un 
truc teatral, Au adus în scenă și pe soția dlui Ieruncă, 
care fusese atacată cu câteva vile Inainte de nişte indivi- 
zi. Categorie, condamnăm acest atac dendreptul imbecil. 
Dar era oare nevoie să vină dna Ieruncă la conferință, 
bandajată cn o mumie? Să admitem că da. Dar lată ce 
reproduce din declarația soției sale, di Ieruncă, în *Limi- 
te”: “Vineri, 18 Noembrie, mă Intorceam din oraș spre 
orele 5 jumâtate dupamiaza. In curtea din Ința casei, se 
aflau dol necunoscuți (al doilea pitit după nişte plante, 
n'a apărut decât în uluma clipă). Cel care mi-a ieșit în 
față m'a Intrebat în franțuzește, cu acent, dacă sunt “Ma- 
dame Monica”. Mi-am dat seama imediat că fle sunt Ro- 
mâni, fie vin din partea unor Români (raza nu e prea 
românească dle leruncă şi ai noroc că l-am desbărat pe 
dl Vălimăreanu de obiceiul de a vâna virgule, că te dădea 
Ia gazetă). Avea un plic mare în mână, mi-a spus că aro 


un mesagiu şi să intrăm În casă să mi-l citească Am 
simţit că e ceva suspect și am retuzat, spunându-i să mi-l 
citească po loc. A insistat să intre. Am refuzat din nou şi 
atunci a apărut al doilea și a apărut prima lovitură. Mi-am 
plerdut imediat cunoștința dar mal inainte am țipat și un 
funcționar de la poştă care trecea pe stradă l-a pus pe 
fugă. Erau-ml-a spus un vecin care l-a văzut fugind și 
care l-a ajutat apoi pe luncționarul de la p să mă 
transporte in casă şi să cheme poliția — doi tineri cam 
negricioşi”, 

Păl bine dlor, de ce nu regisați bine piesa? Admit că 
totul e adevărat, dar de ce va incurcați în declaraţii ca 
şcolarii prinși cu lecţia neinvățată? Deci “Madame Moni- 
ca” a stat de vorbă cu un individ care avea un plic în 
mână, acesta a insistat să intre în casă (ca cineva să in- 
siste, trebule să i se acorde cel puţin un minut), a apărut 
altul (relese că prin față şi nu pe la spate, de moment ce 
i-a dat şi o lovitură în nas), l-a văzut deci şi pe acesta, 
dar nu ştie să spună ea cum erau, că erau negricioși, a 
trebuit să-i spună un vecin, care i-a precizat că pe lângă 
că erau negricioşi, mal erau și tineri!!! Ce poate crede un 
cititor cinstit, în fața acestor Incurcate declarații? Nu se 
naşte indoiala asupra veracitații, mal ales că numita doam- 
nă are şi inclinații spre “vedetism”? Da, dna Monica le- 
runcă vrea să [le vedetă. Deși are o voce spartă, cum ne 
asigură “cronicarul radiofonic” de la “Buletinul Israeliţi- 
lor de Rit Elen”, numita dnă nu vrea să părăsească scena. 
A scris și ea un “Jurnal” (se pare că aceasta e o boală de 
familie) şi deşi a trecut mult timp de la apariţie, pubii- 
caţiile româneşti din exil (cu o singură excepție) par a 
(| primit zisul Jurnal cu indiferenţă, dacă nu cu ostilitate, 
Dar cu dna Monica, nu merge MĂ sabotează presa? El şi 
ce? Nu am eu la dispoziție Radio Târgul Cucului? Şi la 
acest post de radio, dna Monica a organizat o “masă ro- 
tundă”, ca să discute zisul jurnal. Cine prezida? Dna Mo- 
nica (cu vocea-l spartă-Bire dixit), Care era subiectul 
discuţiei? Jurnalul Dnei Monica!!! Cărţile celor 5 citați 
de noi, nu au meritat o “masă rotundă”, Jurnalul dnei 
Monica, da. ŞI încă cu prisosinţă!!! 

Deci dna Monica a spus ziariştilor străini toată povestea 
cu atacul, individul cu plicul, insistența, loviturile... şi 
faptul că a aflat de la un vecin că atacatorii erau doi tineri 
cam negricioșii!! Oare nic! unul dintre gazetari nu a văzut 
fie aţa albă, [le naivitatea, pentru a intrebuința un eufe- 
mism? E posibil că majoritatea acestor trimiși al zlare- 
lor, ete. să [| fost binevoitori (mai ales cel de la Târgul 
Cucului), şi în articolele lor au înlăturat naivitatea sau au 
vopsit aţa, dar e larăși posibil să fi fost printre ei şi un 
nalv (printre cel ce-şi zile pgazetari, mal ales când sunt 
“profesioniști”, proporția naivilor — iarăşi un cufomism —, 
e alarmantă) și să fi serls exact cum citim în “Limite” | 
cum desigur s'au Intâmplat lucrurile, in gazeta ce-l trimil- 
sese? Ce vor zice cititorii acelei gazete? ŞI atunci, unde e 
apoteoza? 

Nu uită dl Ieruncă să vorbească în articolul de care ne 
ocupăm şi de Radio Târgul Cucului. “Am vorbit încă din 
numărul trecut despre importanța rolului informativ pe 
care l-a avut, În mişcarea pentru drepturile omului din 
România, postul de radio Târgul Cucului”. Acesta e un 
adevăr incontestabil. O ştiu şi eu și o ştie toată lumea, dar 
aceasta nu spune nimic. Românii sunt insetați de ştiri din 
afara gratiilor imense! închisori care e intreaga ară, şi 
în lipsă de mai bine, se mulțumesc cu un bine relativ. 

Intr'o notă plumeața din acest număr, întreb care e 
procentajul de români evrei de la acest post de radio. Nu 
sunt deloc, absolut de loc antisemit-e drept că am refuzat 
totdeauna să-mi dau şi prosopul nu numai peria de dinți 
dar nu sunt antisemit-dar logica spune că oricum, intere- 
sele Românilor, la acest post american, ar îl mal bine 
apărate de nişte Români-valahi, decât de niște Români: 
evrei. 

De data aceasta vin cu intrebari mai procuse și fără 
plumă. Aşi vol să ne spună radio Târgul Cucului: 

— CAțI Români-valahl caro se gasesc la acest post de 
radio, aveau în timpul războlului nostru Sfânt vârsta de a 
merge pe front? ŞI câți dintre aceştia au fost pe “câmpul 
de onoare” și câți nu? Şi de ce nu au fost? Care sunt 
motivele? 

— CAI dintre ei au fost directori de gazetă, dacă au 
facut-o pentru ca să trăiască, sau au depus exces de zel? 
Dacă nu au depus exces de ze), să ne reproducă unul din 
articolele scrise in acele vremuri, 

__ CAM dintre el au fost cu burse la Paris, burse date de 
faimosul Pătru Groza? Dacă au făcut-o pentru a-l păcăli 
şi a scăpa din inchisoarea comunistă, să ne spună data la 
care au renunțat la aceste burse. 

— CAI dintre Românii mal tineri care au avut o func: 
țiune dată de comunişti, celace nu e condamnabil, au depus 
exces de zel, celace e condamnabil? 


(Urmează pag. 21) 


KAHLIL GIBRAN 


MAXIME SI CUGET ARI 


IN ROMANESTE de Nicolae NOVAC 


87 
Pentru a înțelege inima și gândul unui om, nu te 
uita ceea ce deja a implinit, ci la ceea ce aspiră să 
facă. 
88 


Dacă aş cunoaște cauza ignoranței mele, aș fi un 
înțelept. 


89 
Chimistul care ar putea extrage din substanțele 
inimii sale: compasiunea, respectul, dorul, răbda- 
rea, regretul, surpriza şi iertarea, și le-ar putea com- 
bina într'un tot unic, ar putea creia acel atom ce se 
cheamă IUBIRE. 
90 


Virtutea unora dintre bogâtaşi este că ne învață 
pe noi să urim bogăţia. 


91 


In educaţie, viața gândului merge gradual dela 
experimentul științific, la teoria intelectuală, la sim- 
țul spiritual, și apoi, la Dumnezeu. 


92 


Deosebirea dintre înțelept şi nebun, este mai sub- 
țire decât pânza de paianjen. 


93 
Acela ce niciodată n'a semânat o sămânță, n'a zi- 
dit o cărămidă s'au n'a cusut un veșmânt, dar și-a 


făcut politica drept meserie, aduce dezastru asupra 
națiunii sale. 


94 


Sălbatecul, când ii este foame, culege un fruct 
din pom și-l mânâncă. Cetăţeanul flămând al socie- 
zi Rai ee pa ră mi dela unul care l-a 

altul, care l-a cumpărat el însuși dela 
cel care la cules din pom. e 


Sultanul Sultanilor este acela care a câști . 
gostea săracilor. ...? 


Fă deosebire între darul care este o insultă 
darul care este un semn de respect, y 


97 


Mult mai discutat este cel ce contrazice decât cel 
ce agreiază. 


98 
Grea este viața aceluia care-și dorește moartea, 
dar continuă să traiască din dorinţa celor dragi al 
lui. 
99 
Intre oameni, se găsesc ucigași ce nau vărsat 


sânge, hoți ce n'au furat nimic, și mincinoşi ce-au 
spus până acum adevărul. 


100 


Când mi-am plantat durerea în ogorul pacienței, 
mi-a dat fructul fericirii, 


101 


In lentila măritoare a ochiului omului, lumea ara- 
țtă mai mare de cât este. 


102 
Religia a inceput atunci când omul a descoperit 
dragostea soarelui pentru sămânța semânată de el 
in pământ. 
103 
Pasărea are o onoare pe care omul n'o are. Omul 
trăește în colivia legilor și tradițiilor fabricate de 
e]; dar pasărea trăeşte in concordanță cu legea na- 


turală a lui Dumnezeu, care face ca pământul să 
se învârtească în jurul Soarelui. 


104 


Teaca fața mamei tale; și eu îți voi spune cine 
ești. 


105 


Lupul devorează mielul în intunericul nopții, dar 
reia de sânge rămân pentru a-l acuza în lumina 
zilei. 


106 


Viaţa fără Libertate, este asemenea unui trup fără 
de suflet, 


107 


Nu măsura timpul spunând; a fost un Ieri, deci 
va fi și un Mâine, 


DUDE 


108 


Ceea ce omul dă'n vileag, se deosebește de ceea ce 
ascunde; precum ploaia ce cade peste câmpii se deo- 
sebeşte de norul ce plutește desupra munților. 


109 


Curajul, care este cel de al șaselea simţ, găsește 
drumul cel mai scurt spre triumf. 


110 


Ii cunosc tatăl: cum deci iți inchipui că nu-l cu- 
nosc pe el. 


111 


Persecuţia nu-l face pe cel drept să sufere, nici 
opresiunea nu-l distruge pe cel ce se găsește de par- 
tea adevărului. Socrate a zâmbit când a luat otrava 
Ștefan a zâmbit când a fost ucis cu pietre. Ceea ce 
cu adevărat doare este conștiința care suferă când 
ne opunem ei și moare când o trădăm, 


112 


Voi urma poteca oriunde destinul și misiunea 
mea, în căutarea Adevărului, mă va duce. 


113 


Rugăciunea este cântecul inimii ce-și găsește dru- 
mul spre tronul lui Dumnezeu chiar atunci când 
esta încurcată în lamentarea a o mie de suflete. 


114 


Duşmanul meu mi-a spus: «lubește pe duşmanul 
tău». L-am urmat sfatul şi m'am iubit pe mine. 


115 


Salvați-mă de acela ce nu spune adevărul decât 
dacă impunge; şi de omul cu o conduită bună dar 
intenţii rele; și de cel ce-și arogă stimă proprie, pă- 
sind greşeli în alţii. 


116 


Guverne reprezentative, au fost, în trecut, fructe 
ale revoluțiilor; astăzi sunt: consecvențe economice. 


117 


Suntem cu toții practici în propriul nostru inte- 
res, şi idealiști când e vorba de alţii, 


118 


Acela ce vine îmbrăcat în cel mai bun costum de 
haine al său la înmormântarea vecinului său, va 
purta zdrențe la nunta fiului său. 


119 


Cel ce se holbează la imaginile mici și apropiate; 
va avea dificultate în a vedea şi distinge cele ce sunt 
mari și îndepărtate. 


120 


Dumnezeu a creiat spiritele voastre cu aripi pen- 
tru a putea sbura în spațiosul firmament al Dragos- 
tei şi Libertăţii. Ce trist este deci a vă smulge ari- 
pile acestea cu propriile voastre mâni şi să permiteţi 
ca duhul vostru să se târască asemeni unui vierme 
în lut. 


VIS METAFIZIC 


Pe umerii tal vei simţi 

lăsându-se obosiţi 

ingerii stinşi al acestei veri întârziate. 
Sub vitraliile infinite, albastre 
fumegă mirosurile arse 

ale poienilor care se retrag 

în giulgiul lor, 

ca un reflux al nopţii. 


Fugile Dianelor pe ape 
răstrâng In ochii tăi 

adâncuri lără margini 

pe care al vrut să le inchizi 
avar, în suflet, 

potir cu mirodenii, al lui Graal. 


Clipele sau oprit 

orândulte pe gardurile de sub lună 

ca pasări de piatră. 

Stelele când vor cădea 

Var face o larmă de lumină 

spărgându-se 

de oglinzile iezerelor, întinse ca nişte plase 
— palme ale faunilor pădurii — 


Formele palide se vor depârta 
sub tumul, altarelor mute. 


Pe lânga tine vor trece 

uşor ca o adiere 

hortenzille albe 

dintre care una se va lipi de obrazul tău, 
rece ca mâna inelată, a Morţii. 


In somnul greu al acestei ore neclintite 

Ne vom intâlni la capătul fără de trup al cărărilor 
in care umbrele noastre se vor imbrățisa 

Sub cerul liniştilor albe. 


OVIDIU VUIA 


—— ————. 





10 Octombrie 1972, care confirmă că nu ne-aminşelat şi 
pe care-l reproducem alăturat 
Prin el se desvălue imixtiunea R. S R-istă în afacerile 
Ziarele de stânga și de centru, pregătiseră din timp, interioare ale Spânlei, încă din epoca Franco, continuată 
printr'o serile de vizite la Bucuresti şi reportaje speclale, ulterior prin cadoul făcut lul Santiago Carrillo când a fost 
o atmosferă prielnică vizitei, considerată un dublu eveni- | 
ment: fiind prima vizita oficială a unui Şef de Stat socia- | 
list — tip est Europa — in Spania și in acelaş timp şi acea 
a primului demnitar Român care o intăptuia in istoria U N P A S (J R E S | A[ 
Ca cel pe carc-i MUstreaza Ii produi rile din ziarul “Mun? 
ca” din Bucuresti, din 29 August 192 


VIZITA PRESEDINTELUICEAUSESCU LA MADRID 


In ziua de 21 Mai 1979 a sosit în vizită oficială la Ma- 
drid Preşedintele RS R.-ului Nicolae Ceauşescu, însoțit 
de familie şi o numeroasă suită de colaboratori 


această prietenie. Tontă activitatea lor intelectuală, în acest 
lung Interval de timp. fiind destinată a lamuri Spania 
asupra nedreptăţii făcută Românlel de invinpătorii în cel 
de al doilea răsboi mondiai și de n sădi în sufletul oricărul 
spaniol, stima pe care neamul nostru o merită pentru 
imensele sacrificii făcute în milenara lul istorie, în favoarea 
Europei, a cărel sentiniclă neclintită a [lost la granița el 
de Răsărit 

A cocheta pe deoparte cu puvernul spaniol și cu regimul 
Genecralisimulul Franco, ales de popor şi nu impus de 
forțe streine, și a unelti in acelaş timp contra lui, cu acei 





raporturilor dintre cele două Tări, extreme latine ale 
Europei 
Până la sfârşit nu a fost aşa. 

















| 
pe care poporul spaniol i-a alungat ca pe niște netrebnici, 
: ci cate neser rios, lar politic un pas greșit 
e M | N A Răsfătatii RSR-ului, Dolores Ibarruri şi Santiago Carri- 
9 ? lo, primiţi ca reprezentanții unei Spanii roşii, care nu 


există, si cărora DI. Ceauşescu le promite sprijin în iupta 
impotriva Spaniel franchiste, nu vor avea ni lodată pri 
lejul nici legal, nicl ilegal, nici macăr de a-l primi în mou 
particular, nici de cum oficial, la Madrid, așa cum Domnia 
Sa a făcut-o cu cel la Bucureşti 
Apol cum ramâne cu doctrina - 


ORCAN AL CONSILIULUI CENTRAL AL UNIUNII GENERALE A SINDICATELOR DIM ROMÂNIA 


Anul XXVIII n: 77TOA 9 M 420 mugant I97A m 0 pagini 20 Want 


foarte scumpă pre- 


Vonvorhiri intre delegatia Parlidului Gomunist homân, 
condusă de tovarășul Nicolae Geauşestu, i a za ei ile 241 ie lie 
și delegația Partidului Gomunist din Spania, enie HPĂ teioențe acordată de Spania, Neamulul Bomb 
în Îrunte cu tovarăşa Dolores Ibarruri i 4 dle e harul 
şi tovarășul Santiago Varrillo 








pi 


Sosirea la Aeroportu 


d r-._ a. 


] Barajas-Madrid 


Primirea la aeroportul Barajas a fost rece-limitată la 
ceremonialul de rigoare, cu toată risipa de afabilitate a 
Majestăților lor Regele şi Rezina Spaniei, 

Lipsca de data aceasta-neobișnulit în Spania cspitaliera 

generoasă cu oaspetii săi adeziunea populară cu en- 
tosiasmul ei spontan şi sincer 

In afara oficialităților, câteva zeci de curioși recrutaţi 
din vizitatorii intâmplători al aeroportului madrilen, ocu 
pau partea terasei dominând locul recepției oficiale, indl- 
ferenți la desfășurarea programului dubluiui eveniment 

Ce se putuse intâmpla pentruca atât de așteptata vizi 
tă — şi de o parte şi de alta să albă aspectul “plouat 
pe care Ja avut? 

Nici Santiago Carrillo, tovarăș eurocomunist și prieten 
incontestabil al Presedintelui Ceausescu, cart l'a râstățat 
in exilul forțat in România. impus de Moscova, n'a indrâs 
nit să-şi mobilizeze adepții pentru a salva situația și arata 
recunostinta pentru sprijinul necondiţionat pe care i l-a p Aa il 
dă Baa on, în Ar, 9t petrecuți ja Baeuregi cat Soantel ȘI Pamile Ce 

, â 9 4 ASE UILETiIU E 
comportarea Cespetilot și « suedelor. em detii ta de i Sistemul de a juca pe două inblouri lac parte din tactii be ldiriAzi LOT Regii Spaniei şi Familia Ceauşescu, 
ce dilirambic se anunţase stiută a comunismului, care nu e sincer nicl cu e] figaoui scie i At i a a dl 





= + E] 
In vizită la Primarul Madridului DI. Pro). Tierno Galvan, 
cu ocazia oferirii simbolice a cheilor de aur ale Madridului 
şi recepţia ce a urmat, ca Jrațietaie socialisto-comunistă 
in prezenta Secretarului General al Partidului Comunist 
Spaniol — Di. Santiago Carillo. (“EI Pais”, 23.V.1979.) 








ales deputat în Parlamentul Spaniol un Rolls Royce blin- 
dat cu care să-şi facă neturburat propaganda comunistă 
dealungul Spaniei, participarea la toate chermezele sau 
sărbatorile campestre ale Partidului Comunist Spaniol, fie 
cu bani grei, fie cu standuri, pavilioane, ţuică şi mititei, 


Verilicand arhiva noastră cu £ ş 
a ă Dast ru ani în urmă am găsit ar- nici cu “tovarăsii” lui si sub ni: | y : 
ticolul *Un pas greșit” publicat în -Carpaţii” Nr. 4, din occidentali MICA D, A02IAR, COLEGA ; | Spaniolii sunt un popor curlos şi au un orgoliu național 
| neegalat. 
Nu acceptă ca un străin să se amesteca în treburile lor 





Mojestatile Lor Regele și Regina Spaniei insoțesc oaspeţii 
spre locul primirii dețilării. (*Pueblo”, 22.5.1970,) 


16 — 


Datorită impreiurarilor România R. $ R.-istă a reusii 
să [ile prima lora din telitii Rusiei Sovietice, cu ce ra 
TI] Li ) - | | 
Spania aa ptat să reia legături dilpomatice la nive! de 
Consulat General Astăzi măsura a fost extinsă si la cele 
alta si 11 di dincolo a 


cortină, inclusiv URSS, dar pe 
plan economic 


C side le s 
considerentele spaniole in această rojuare de relatii cu 


aa | 

R mânia, au fost în primul rând de frăţietate latină și 
în cel de al dojlea rând. dintro adâncă prietenii 
Neamul Românes 


Moartea crolcă a lul In Mol , 

| E n Moţa și Vasile Marin pe Irontul 
pr la Majadajonda. la 13 Ianuarie 1937, a deschis 
drumul României câtre inima Soanlel care na uitat nl: 


CIOGAtă săcriliciuj lor vountar pentru cauza naţională a 
Spaniei și pentru crestinătațe | 


pentru 


Apol refugiații Români adusi de pri! egle pe mnelt gurile 


Spanlei, au ştiut prin comportamentul lor să intărească 


Da a a e n ieieaii 


A Ş i i | Cine dm ÎS 
Călăuzind oaspeții către helicopterele care-l transportau 
la Aranţuez. (“Diario 16”, 25V.1070.) 





locale sau naţionale şi vizita Premierulul român părea des- 
tinată mal mult “consolidării” prietenului Santiago Carrl- 
llo, decât aproplerel reale intre cele două extreme latine 
ale Europel şi au răspuns în consecință abținându-se de 
ia orice manifestare. 

La aceasta sau adaogat şi exigenţele oaspeţilor şi în 
special disprețul I0r manilest contra protocolului regal, â 
uzanțelor diplomatice, a tradițiilor locale şi a “educaţiei 
burgheze” a Occidentului, celace a obligat pe Presedintele 
Român să amâne de trei ori conlerința de presă proara- 
mată, renunțând în ultimul moment la ţinerea ei. 

Sigur, a lost mal bine să evite neplăcutele intrebări pe 
care presa națională şi internațională | le pregătise şi 
care au răsbuinit in toate gazetele, indilerent nuanța lor 
politica, în momentul plecării oaspeților români, că o UŞU- 
rare A coşmarului celor zile cât a durat vizita. 

Au culminat gazetele de stânga “Cambio 16” şi “Diario 
16”, care cu mult lux de amanunte au discutat evenimen- 
tul, sub titlurile: “EI alucinante viaje de Dada Ceausescu” 


şi “EI Roy Sol y los vaqueroa” 
CORESPONDENT 


—"n 





20$ ANTEPASADOS LOS-DACIOS 


BUREBISTA EN EL ANIVERSARIO DE XXI SIGLOS 
DE SU REINO 


A presencia del hombre en el espacio 
comprendido entre los CARPATOS y el 
DANUBIO ha sido establecida por los 
cientificos en la €poca del eSilex», es 


Las excavaciones de OHABA PONOR 
ş CIOCLOVINA-TRANSILVANA lo de 
muestran definitivamente, asi como 10 
menciona el General Platon Chimoaga 
en su obra sISTORIA DACIEI», pâg. 17 
(Edit. Carpatii-Madrid). 

Y... si ha existido vida, han existido 
tambien civilizaclones sucesivas, fruto de la evolucion de 
estos seres humanos, los cuales, partiendo de la vida primi- 
tiva, han legado hasta las primeras formas de convivenicia Co- 
lectiva, obligados por vinculos de origen y sangre, y por 
la necesidad de defenderse contra los enemigos comunes 
—lieras salvajes u otros bombres—. 

Asi se han constituido las tribus, la comunidad de tribus 
y desputs las conglomeraciones estatales. 

Las tribus que ocupaban el espacio Cârpato-Danubiano 
formando el pueblo autâctono, en los milenios pasados, 
han sido identificadas por los historiadores, como pertene 
cientes a la migraciân indoeuropea y a la gran familia de 
jos Tracios, de los cuales Herodoto escribe que vera el 
pueblo mâs grande, mâs valiente y mâs extendido en 
el mundo de entonces». 











ARI 2 .” - . » 
- - 
. o... 5 d e 
ă Ș . & 
“.. 
...j ” . sa. . 
ȘI Pr Aa î Da 
n 9 srrş + 9 
... 
. - 
- a A - e da 
e + . . 
. . p. 
i rI . - 
%/ Ă - î . 
. x 4 - 
- 
» . 5 
- 
. 
Ai 
» 
“ 
» A a A - 
pl 


Reproducida de la Revista de la *Noi Tracii”, ao V, 
Nr, 51, Junio 1979. 


E) Dapa de Europa, que reproducimos, indica la exten- 
si6n de la presencia de los Tractios en el espacio europeo 


rpato-Danubiano, es decir, 
desde Tisza hasta mâs allă del Dnlester y el Mar Negro y 
de de Maramures 


basta el Danubio y los 


A los que vivian al norte de la espina dorsal de los Câr- 
patos que protege este territorio, los Romanos les llamaban 
Dacios y a los que vivian al Sur, los Griegos les llamaban 
Getos; sin embargo, los pie Apr m pertenecian en rea 
ldad a la misma lamilia T „ de los Dacios. 

Por eso, el gran estadista naclonalista rumano CORNE- 

DREANU, en su libro «Para los Legionarios», 
pâg. 92, dedică este plorioso himno a la estirpe rumana: 

“Todos los pueblos, que nos circundan, han Ilegado de 


pu parțe y se han establecido sobre la tierra adonde 


18 — 


por Îrajano POPESCO 


«La Historia nos da datos precisos sobre la Ilegada en 
los Bâlgaros, de los Turcos, de los Maghyares, etc. 

«S6lo un pueblo no ha venido de ninguna parte. Este 
pueblo es el nuestro, es el pucblo rumano, 


«Hemos nacido en los mâs remotos tlempos aqui, de 
esta tierra, junto con los robles y los abetos. 


„De ella estamos atados no sâlo por el pan y la existencia 
que nos asegura trabajândola duramente, sino tambitn por 
los huesos de nuestros antepasados, que duermen en las 
entrafias de esta. 


„Nuestros padres estân aqui. 


“Todos nuestros recuerdos, toda nuesira gloria guerrera, 
nuestra Historia, aqui en esta tierra estân enterradas. 


«Aqui se halla Sarmisegetuza con las cenizas del Rey 
Dectbal, el inmortal, pues el que sabe morir como €|, 
nunca muere, 


«Aqui duermen los Musat, los Basarab; aqui en el Podul 
Inalt, en Rasboeni, en Suceava, en Bala, en Hotin, en Soroca, 
en Tighina, en Cetatea Alba y en Chilia duermen los Ru- 
manos caidos en las guerras —nobles y campesinos— tan- 
tos cuantas hojas hay en nuestros bosques o cuanta hierba 
cubre la infinidad verde de nuestras praderas. 

«En Posada, en Calugareni, en la orilla del Olt, del Jiu, 
de Cerna y en Turda. 


«En los montes de los infelices y olvidados Motzi de 
Vidra hasta Huedin y Alba Iulia, adonde fue torturado 
Horta y sus hermanos de armas, hay sâlo huellas de luchas 
y tumbas de heroes. 


«En todos los Cârpatos, desde Oltenia hasta Dragoslave 
y Predeal, desde Oituz hasta Vatra Dornei, sobre las cum: 
bres y hasta los abismos de los valles, doquler ha corrido 
en olas la sangre rumana. 


“A media noche, en las horas dificiles de nuestro pueblo, 
nosotros oimos la voz de la tierra rumana que nos manda 
luchar por ella. 


«; Con que derecho quleren los hebreos, los hungaros y 
los rusos, ahadimos nosotrosa, robarnos esta tierra? „Sobre 
qut base histârica fundan sus pretenslones y, sobre todo, 
in insolencia con que se colocan frente a nosotros, ruma 
nos, aqui en nuestra casa? 


„Estamos ligados a esta ilerra por los millones de muer: 
tos y por millones de hilos Invisibles, que sâlo nuestra alma 
siente, y jay de aqutilos que intenten separarnos de ella! 

Huellas de civilizaciones locales o antiguas, hay exten: 
didas a lo largo y lo ancho del territorio rumano. 

Las riquezas naturales, o minerales, oro, plata, sal, y 
los productos agricolas, trigo, miel, etc., les permitian 
vegociar con los vecinos, asi que pronto llegaron a toner 
una vida prospera y refinada, imitando a los Romanos. 

Los descubrimientos arqueolâgicos de Gusteritza-Sibiu, 
Bunori en Tarnava Mare, Rus en Somes, Bradul en Odor- 
hei, ete., han sacado a Ja luz del dia, cantidades de uten: 
silios, de adornos, nlhajas lemeninas, armas, cascos, cor 
2a5, carros de combata con ruedas de bronce, espadas, pu: 
Balea „scudos que datan de los afios 700 a, J. Chr, que 
demuestran el nivel civilizado de nuestros aborigenea 
(istoria Daciei —op. cit — pg. 21), 

Vivian en cludadelas lortilicadas en las colinns. 

Los Geto-Dacios, pucblo austero, monoteista, su unico 
Dios siendo Zalmoxes, quien les inculcă la creencia en la 
vida de mâs allă y en la inmortalidad del alma, cran gue- 
rreros temibles, pues para ellos la muerte significaba una 
alegria y la llegada al mundo de Zalmoxes, 

0sos de sus dotes naturales no tenian complejos 
de infertoridad frente a ningun vecino, al contrario no va 
cilaron hasta en obligar a los mismos Romanos a que les 
pagasen una especle de indenmnizaciân, por respetar al Im- 
perio, y varios emperadores romanos lo aceptaron y 10 
pagaron. 

Aprovecharon las disensiones surgidas entre los Romanos 
en la epoca de Mario y Bila, para atraer en Dacia a los 





descontentos, militares, tăcnicos e incluso a los agricultores 
empobrecidos del Norte de Italia por la competencia que 
los hacian los productos baratos que venian del Imperio 
& Roma, 

Asi consiguleron organizar su ejârcito propio segun la 
tâctica y tecnica romana, fortalecer sus delensas de las 
ciudades segun el sistema romano y mejorar incluso su 
propia produccion agricola. 

Estos Romanos lueron los primeros colonos que se mez- 
claron con los Geto-Dacios autâctonos, junto con los que 
casi dos siglos desputs —afio 106 d. J. Chr— coloniză en 
la Dacia Felix el emperador Trajano que la conquistd, lor- 
mando el pueblo rumano que resistid todas las vicisitudes 
histâricas hasta hoy dia. Centinela del Occidente Europeo 
io delendi6 contra los invasores bârbaros de Asia —Hunos, 
Gepidos, Avaros, Eslavos, Bulgaros, Cumanos, Hungaros, 
Turcos y hasta los ultimos, los Rusos sovietizadus— oire- 
ciendo en su larga historia inmensidad de sacrificios hu- 
MANOS. 

Eran «aHOLOCAUSTOS» de verdad, que lueron siempre 
silenciados por la criminal complicidad de los paises del 
veste europeo, que culminaron en el siglo XX vendiendolo 
en Yalta, Teherân y Postdam, a los Sovieticos. 

En la Historia de nuestros antepasados Daco-Getos des- 
tacan dos figuras legendarias, la del Rey Burebista y la 
del Rey Decebal. 

El primero reind entre los afios 97-44 a. J. Chr. y el 
ultimo entre los afos 80-105 d. J. Chr. 


Burebista, de cuyo Reinado se cumplen en estas fechas 
mâs de 20 siglos, fue el gran unificador de todas las tribus 
Dacogetas bajo sus 6rdenes, creando un estado cuyo territorio 
se extendia en el Norte hasta Bohemia, en el Sur-Oeste 
husta el mar Adriâtico, en el Este hastn Bug y Mar Negro, 
en el Sur hasta los Balcanes, con una fuerza militar tan 
importante y agresiva, que oblig a Julio Cesar, que con: 
ducia el mayor poder militar y politico de entonces, el 
Imperio Romano, a preparar una campaia contra €l. 

En el afio 55 a. J. Chr., Burebista, despues de haber or- 
ganizado clReino y el ejereito, se lanzd a cumplir su plan 
conquistador empezando con las ciudades priepas en las 
orillas del Mar Negro: Olbia en la desembocadura del 
bug en el Mar Negro, Tyras —Cetatea Alba— en la desem- 
bocadura del Dniester en el Mar Negro, Histria, Tomis, 
Callatis, Odessus, Mesambria y Apollonia —puertos abier- 
tos— en el Mar Negro y despues todo el territorio al Sur 
del Danubio hasta las crestas de los Balcanes. 

La amenaza era directa a las Provincias Romanas ve 
la Moesia y Julio Cesar no podia quedarse tranquilo, mâs 
aun que el audaz Rey Dacio se permitia mezclarse 
cn la guerra civil entre 6l y Pompeio, tomando parte al 
lado de este ultimo, al que le ofrecid el apoyo de los Dacios 

Pompeilo perdid la partida y Cesar se preparaba en el 
afio 44 a. J. Chr. para atacar a Burebista, pero las incog- 
nitas del destino hicieron que Julio Cesar lucra asesinado 
en los idus de Marzo y que unos meses mâs tarde Bure- 
bista luera eliminado de la misma forma. 

Hubiese sido un choque entre dos titanes del tiempo, 
cuyas consecuencias no se pueden estimar. Cierto es que 
cl Imperio Romano supero la crisis provocada por la 
muerte de Julio Cesar, en cambio el Reino de Burebista 
se ee Ie partiendose en 5 reinos distintos, hecho que 
tranquiliză a Roma para un periodo bastante largo, a 
pesar que cada uno ve estos Reyes nlacaban por cuenta 
propia las provineias romanas al sur del Danubio. 


Asi el genlo politico de un gran Rey, la concieneia de 
In necesidad de unificaci6n de las tribus y reinos Traclios 
en uno solo y gran Reino Dacio, quedâ [rustrada vy 
comprometida por la acclân desalortunada de unos cons 
piradores, que impidieron la unidnd Daco Romana sonda, 

A Burebista sigulă en el trono Dacio de Argedava Dece 
nous, hombre religioso que guerrero, y otros cuatro 
insignificantes hasta que en el ao 50 d. ]. Chr. surgid en 
el firmamento Dacio otro gran Rey, Decdbal, que qulso 
realizar el gran suefio de Burebista. 

Fracasă como militar, pues habia tropezado con un gran 
guerrero romano, el emperador Trajano, que le vencid en 
sels alios. - 

Como castigo Trajano transformă Dacia en provincia 
romana y la coloniză con elementos romanos e ibâricos, 
bajo el nombre de «Dacia Felix», 

Asi se cred la hormandad Daco-Romana de la cual sali 
—victoria de Burebista y Dectbalo— el pueblo Rumano 
que resiste en su herencia hasta hoy dia. 

Esta herencia y la continuldad Rumana, Ja Columna Tra: 
ana de Roma la cuenta en mârmol, desde hace dos mi: 
enios, a todo el Universo, 

En e! aniversario de veinte siglos y media de su hazaha 
unificadora, Burebista merece plenamente cl homenaje 
agradecido del Pueblo Rumano, que, como digno descan- 


diente, supo, con el vigor dacio, hacer de las cenizas da 
Reino de Rumania vencido en 1918, el milagro de la Gran 
Romania, precisamente porque sus raices prolundizaban 
i- tierra Daco-Geto-Rumana, desde hace mâs de dos mil 
enlos. 


CE INALT SI ALBASTRU... 
de lsn PIN 


Ce inalt și albastru era sborul de ieri...! 
Ce dulce popasul din stele! 

Peste tot surădeau primăveri, — 
'Troenind cântec alb-pe cărările mele. 


Cine m-a chemat, 

Acuma — de bat... 

La poarta lumii — plină de păcat!? 
Inima mea, — 

Eu nu mai ştiu ce-ai vrea. ..| 

Din tine parcă — strigă cineva. 


Aici! — 
Unde toate — mi sunt streine, 
Inimă — cine? 


Te -n deamnă să m-aduci? 


Dece te-aud azi, 

In infiorările pădurii de brazi, — 
Sub munţi de zăpezi şi de ger?... 
Altadat — 

Mi-te-au purtat, — 

Zorile — fluturând peste sat, 

Prin livezi... 


Ori, 

Flori, — 

Zâămbitoare — mii — şi mii... 

Mi te au suit în zbor de ciocâriii, 
Până la cer lângă soare, — 

Unde păşteam ciopoare — de mioare 
Şi mă jucam cu primăvara...! 


Ce-albastră era zarea — şi câărarea, 

Pe unde -n taină, mă plimbam cu searal 
Şi-am petrecut atâta sărbătoare! — 

In sărutul de lumină al florilor, 

Cu raza de soare.. | 


Atunci — eu, 
M-am logodit cu tăriile lui Dumnezeu! — 


Horot al tăriilor, — 

Despicam largul câmpiilor, 

Suspin usor, 

De nor câlâtor... 

Mângăiam des — piscuri de munte... 
Mai punemi odată pe frunte, 
Cerule...! O! Cerule inalt...! 

Seninul ce-am avut altădat — 

Pe cârarea cu stele mărunte... 


Acum fâlfâire streină, 

MA poartă, ma (ură... 

Departe de a cerurilor poartă, — 

Pe unde ingerii isgoniți din lumină, 
Osanda — și zăcură...! 

La poarta deschisă altâdat — 

Năzuesc și acuma să bat. 

Cine mă aude? Cin-in seamă? 

Bat, de când,..? Dincolo cine mă cheamă. ..? 


Numai tu ştii de unde vin cu... 
Hal inimă .! 
Căci nu ne pârâseste Dumnezeu | 





ANS tous les pays occidentaux un e(tort 
gigantesque a &te mis en oeuvre, dans le 
but louable de faire quelques chose pour 
cette Europe dilacerte et menacte de 


toutes parts. 

L'âlection dun Parlement Europâen 
ne serait quun sinon decizi! du 
moins substantiei, vers Yimplantatian 
de cette forme politique ultra ou supra- 
ctatique quon appelle Vintegration 
europtenne cu dei uz Unle. 

Les voix qul se feront entendre LI] 
cette occaslon ouvriront sans doute des perspectives intâ- 
ressantes pour lavenir de cet Oceldent, ballotte par tous 
lea vents et qui se cherche desesptrement un chemin de 
salut. Nous ne voulons pas faire allusion aux innombrables 
difauta de structures qui faussent ce plan prâtentieux. 

Il ş a cependant des ambitions cachtes qul donnent A 
râfitehir. Il y a des empressements qul avouent des interâts 
“mom-avouts” et presagent des dâbolres en châine. Ce qui 
est inqulâtant et penibile, ce n'est pas de voir des gens 
imaginer une Europe unic, paci/ice, solidaire et semployer 
dans ce sens. Mais, de voir la maniere partiale et singulitre, 
parfols badine, dont on Juge TUNITE EUROPEENNE. 

On assiste 4 une programation d'intentions qul ne tien- 
rent pas compte de certaines rtalites gtographiques et 
politiques de lintâaration envisagte. Eliminer cu escamoter 
ces rtalites n'est qu'une faiblesse qui pourrait se retourner 
un jour contre le projet lui-mâme et contre ceux qul lont 
soutenu dans cette forme douteuse. On oubiie trop souvent 
que de telies meprisses ou bevues se palent durement le 
moment venu... 

I'erreur fondamentale de ceux qui ont pris la respon- 
sabilită de cette “a/faire” continentale est d'avolr passt 
sous silence lexistence, le droit de vivre et de sexprimer, 
SUNE MOITIE de IEurope —la moltie soumise ăĂ la 
tyrannle communiste et davoir cru pouvolr SE PASSER 
DELLE A l'occasion de la mise en chantier dune Nouvelle 
Europe. Or, cette moltit de continent ne peut tre esca- 
motăe au gre de quelques chels de gouvernementa qul 
jugent & Ia itgere que “cela n'a pas d'importance” ou que 
cette moitie “-adherera sans rechigner” par la sulte. 

IL SAGIT DE L'AVENIR DE TOUTE LEUROPE, QUI 
EST UN ENSEMBLE UNITAIRE et dont les nations dol- 
vent manifester — en dâpit des circonstances actuelles — 
des aspirations communes Et si lunite proprement dite 
des nations europtennes ne gest jamais rlalisâs, cela ne 
slgnifle gutre que les interâts et la mission historique de 
toute ceție mosalque de peuples n'alent pas 6te similalres. 
La gtopolitique du continent et les dangers venus de Est 
auralent du les rendre solidalrea depuls longtemps. Mals, 
en Occident. on est habitue depuls des siteles A traiter Ja 
molti& orlentale du continent avec une certalne desinvol- 
ture, en oubilant que la grande prosperite dont il Jouit est 
grande partie due aux sacrifices consentis par les 

des marches orlentales. 
„Actuellement, en depit de la gravite du moment et de 
VYimportance de lenjeu, on croupit piteusement dans la 
mâme mentalite epolste et sans envergure. On tralte nos 
eat ata — Mo mepl par la laute des gouverne- 
cldentaux — sous la coupe du co 

pe de iza mălai p munisme, comme 
n parle dune Nouvelle Europe, on discute dun Parle- 
ment Continental, on se lait des promesses, des conces- 
slons, on ajuste des perspectives, le TOUT dans le cadre 
dea interâeta particullers de ce monde atlantique ou de 
chaque partenalre en priorite, selon la maniere d'envisager 

la urat i pedrierl: la e du parti. 
ca e solidarite, un e rtel de 
responsabilite envers ia moitie mutilte Pază în Comme 
si les nations d'au-delă du Rideau de Fer n'existalent plus 
pour YEurope qul se cherehe, comme si le continent 
sarrâtal! aux Irontieres criminellement &tabiles A la fin 
de la deuxitme guerre mondiale et ratifites A Helainki, 
Comme si les regimes communistea ilmposes par la force 
orară ea cară ATUIe ellacă pour toujours 
i ile tai S arrachtea au tronc de la 
y avalt MILLE possibilitida pour pgarantir ce . 
darite continentale sans craindre lea rit Aita pir 
totalitaires qui les tcrasent Quand on soutient une cause 
tellement nobile et esentielle, indispensable au salut et A 





LA VOIX DE L'EXIL 


la renalssance de toute I'Europe, de toute une civilisation, 

IL NY APASDO ON — si menacante lut-elle — qul 
entraver sa manifestation l&gitime. Car, avant tout, 

lobjectit d'une “EUROPE UNIE” n'est autre que de s'op- 

poser aux intentiona imperialistes du moloch sovittique. 

L'URSS la sait bien; c'est pourquoi elle sy oppose fa- 
rouchement. 

Done, ă quoi bon tant de circonlocutions qui ne cachent 
point la vârite, mais qul ne revelent pas non plus une 
attitude digne et courageuse! 

A quo! bon un tel effort dit “continental” sil n'envisage 
pas justement — comme point culminant — la solidarite 
effective de I'Europe libre avec la moitie qui lui manque? 

A quoi bon tant de simagrtes politiques si les forces qui 
prâchent l'unită europtenne ne proclament pas sur leurs 
ttendards LA VOLONTE INDOMPTEE DE LIBERER la 
moltie qui lui manque? 

A quoi bon tant de subtertuges dialectiques pour nous 
faire croire ă laftection quon porte aux nations subju- 
gutes si ces nations (par lintermedialre de leurs ressor- 
tissants libres) n'ont pas 6t4 invittes A tre representtes 
— du molns symboliquement — sur les listes de €ligibles? 

Erreur fondamentale de la part des Europeens occiden- 
tauz d un moment crucial de leur existence. 

Dans chacun des pays qul ont pris part aux 6lections 
europtennes, Îl ş a des dizaines de mililers de representants 
des peuples de lEst. II auralt te “genial” quau moins 
UNE LISTE par pays alt eu lintelligence d'inscrire parml 
ses propres partisans, les ONZE representants des nations 
martyres. On auralt du moins sauve les apparences, en 
gagnant du coup lamitie et la reconnaissance de ceux dont 
Occident AURA UN JOUR GRAND BESOIN. 

„Personne dans cet Occident na eu cette ldte, Personne 
n'a ceru bon de se pencher sur le probleme de ceux qul 
sont leurs freres, en depit de la conjoncture actuelle. 
Toutes les formations politiques ont mist sur la capacite 
d'oubii de V'individu, sur Vattrait de lunion qui “primera” 
toujours — parait-il — au moment de lepreuve decisive. 

Eh, bieni De telies omissions, de tels comportements, ne 
pourront plus jamais s'oublier! 

Cest la N-&me fols qu'on se Joue de nous, qu'on fait [i 
getii re i Ai nos aspirations, 

pouvons Vaflirmer, car nos peuples ont trop soul- 

4-a Ari e e LA rd des Diva ar da et de 

p ues ocel 

L x ri TOUT! poiitiq dentaux. IL Y A UNE 

ous avons [alt le jeu--ou lenjeu— pendant trop 

longtempa des capricea cu des inte - 

tau ON Sân intertta des pays ocelden 

pourquoi, NOUS, les ressortissants de lEurope 

Orientale, reprtsentants libres de nos nations, N'AGGEP- 
TI să i pai Er ETAT DE CHOSESI! 

ă ona contre cette attitude âgolste et cavalltre 

A pe pi saRaaIe ae XA ȚETE de cra qul—par sa 
-- ves dans lttat d 
irguvent e servitude ou ila se 
ous sommea certaina que les penerations lutures sau- 
ront repondre AVEC LA MEME MONNAIE A lindiiltrence, 
za pita bi Se pg ceata et au silence A leur sujet, 
caractâr e comportement de VOccl 
le triste sort de nos nations trahies ici 


CARPATII 





PAUL GOMA 


Pentru că sunt unii la postul de radio Târgul Cucului, 
care au avut In timpul războilui vârsta de a purta armele 
şi s'au eschivat, Scuza că au făcut-o pentrucă erau “de- 
mocraţi”, este deadreptul puerilă, Sunt alţii care au fost 
redactori la anumite gazete comunistolde sau deadreptul 
comuniste, contribuind la săparea moralului populaţiei, 
grăbind asttel prăbușirea. Sunt alții care au scris după 
1044 la gazete comuniste, dar aceștia, dacă nu au depus 
exces de zel, nu pot fi condamnaţi. Dar a [| fost “director” 
al unel asemenea gazete comuniste, Insemnează după noi 
exces de zel și deci sunt condamnabili. Etc, etc, 


Pot fi aceştia astăzi anticomuniști 100 %, s'a putut pro- 
duce în ei o răsturnare atât de profundă? Faptele ne 
demonstrează, că nu. Majoritatea acelor comuniști “desa- 
măgiți” nu au devenit, nu pot deveni antimarxiști, nu pot 
accepta că marxismul este o aberaţie, o doctrină contra 
naturii, ce nu poate [| aplicată și menţinută decât cu for 
balonetelor. Ei susțin că marxismul este o doctrină ideală 
dar că nu a fost bine aplicată de câtre dirigenţii el. Deci 
majoritatea lor sunt contra dirigenților comunişti şi nu 
contra comunismului in sine. Unii dintre el-cazul Goma- 
sunt doar contra unula dintre dirigenți, declarându-se gata 
să facă târg cu ceilalți. Deci în acești oameni — cei de la 
Târgul Cucului — nu s'a produs o transformare profundă, 
anticomunismul lor e superlicial, nu poate arde în el ca o 
flacără mistuitoare. Şi neavand in e! flacăra, cum pot 
transmite ascultătorilor anticomunismul fără reticență. Nu 
poţi da ce nu al. 


Admitem că în lipsă de alții foarte buni, Românii din 
Țară, in setea lor de aer din afară, trebule să se mulțu- 
mească cu aceștia, să le zicem buni. 


Intr'o nuvelă a unula din marii scriitori ruşi, găsim un 
pasa) semnificativ. Intr'o cazarmă, un soldat analfabet, 
roagă pe un ştiutor de carte să-l scrie o carte poştală. Cel 
solicitat 1-o scrie şi apol 1-o citeşte. Bietul soldat, la sfârşitul 
lecturii, rămâne incurcat, trist, 


— Ce, nu-ți place? 

— Mda! Mda!... dar... 

— Dar, ce? 

— Lipseşte o lacrimă. 

ŞI lacrima nu poate [i transmisă ascultătorului la radio, 
dacă ea e absenta in sufletul celui ce a scris textul şi a 
celui ce îl transmite. ŞI cum pot avea în el lacrima acei 
ce s'au eschivat de la “câmpul de onoare”, care au pregătit 
prăbușirea Ţării sau care după prăbuşire, au depus exces 
de zel in posturile ce au deținut? 


D] Ieruncă ne spune că succesul obținut de Goma, â 
fost colosal. Au alergat la conferinta lui de presă extraor- 
dinar de mulți gazetari, că s'a vorbit de România, cum nu 
sa mal intâmplat niciodată. In primul rând se pune o 
intrebare: de ce interesul acestor strâini, mila lor față de 
suferințele poporului român sunt trezite tocmal acuma și 
din cauza lul Goma? ŞI de ce aceşti gazetari străini, etc, 
nu s'au emoţionat deloc in fața cărților scrise de Bacu, etc? 
De ce au rămas indiferenți aceşti străini în fața suferin- 
țelor şi morții in închisoare a lui Iuliu Maniu, autentic 
democrat şi nu “fasciștii” ca Gyr sau Crainic? Ne poate 
spune di Ileruncă în câte gazete străine și câte linii sau 
scris In moartea lui Iuliu Maniu? Nu | se pare dubios acest 
târziu şi subit interes, nu crede că ne găsim în tața eternel 
matii care are In mâinile el toate ițele propagan 21? 


Dar să mergem mal departe cu raționamentul. Să admi- 
tem că nu trebuleşte să scotocim prea mult şi să ne mul- 
țumim cu faptele: Goma a stârnit interesul lumii libere, 
a făcut să se vorbească de Ţara românească, ne gasim în 
secolul Goma. Dar dupa unii paranoiei exista o era Dră: 
gan. ŞI oricum, o era e mal mult decât un secol, Natural 
că această afirmație nu poate stârni râsul, ci numai 
zâmbetul, 


Dar a existat-in afară de orice discuție-o eră, Virgil 
Gheorghiu. De ce uită d! leruncă că maestrul lui, dl Eliade 
(care l-a feştelit lacaua cu publicarea romanelor lul în 
Țară), a numit cartea “Ora 25, “Biblia secolului 20”? A 
uitat d] Ileruncă că a fost o vreme când ziarele, posturile 
de radio, televiziunea, vorbeau numai de marele Virgil 
Georghiu? Ciracli popei Gheorghiu susțin că acea carte a 
fost tradusă in 89 de limbi. Cerem unuia din acești clraci 
să ne spună care sunt acele 30 de limbi? Desigur că ne 
aflăm in faţa unei mici escrocherii propagandistice: se 
poate — posibil — atirma că acea carte a fost tradusă în 
30 de ţări, dar nu în 39 de limbi, căci dacă sa tradus în 
Anglia și Statale Unite, e vorba de două țări, Anglia şi 
Statele unite, dar do o singură limbă, cea engleză. Dac 
ne gândim că de exemplu cartea a fost tradusă in Spania, 


Argentina, Uruguay, Paraguay, Venezuela, Peru 1 Vene- 
zuala, insemnează că numita carte a fost tradusă în 7 țări, 
dar Intro singură limbă: cea spaniolă. Dar faptul rămâne 
cert: a fost un timp când mapamondul vorbea numai de 
popa Gheorghiu, a fost deci o eră, nu Dragan, cl popa 
Gheorghiu. Dar a fost suficient ca dl leruncă să se prezinte 
la redacțiile gazetelor Iranceze cu extrase din cartea popel, 
“Ard malurile Nistrului”, din care releșea că popa a fost 
un feroce antisemil, pentru ca era Gheorghiu să la stârșit. 
Astăzi, ne spune di Ierunca n “Ethos”, că de era Gheorghiu 
se mal ocupă doar “les conclerges” (portăresele). 

Admitem — de moment —, că Goma e un mare scriitor 
(de aceasta ne vom ocupa în alt articol). Ei, şi! Exilul 
românese are mulți mari serlitori și nu de aceasta duce 
lipsă. Exilului românesc il lipseşte un teoretician, un om 
politic, un şe/. un om providențial. Ori îns 1 Goma a 
afirmat (vezi BIRE), că nu e un om politic, că nu e un 
teoretician, că deci, nu e omul real ta producătorul 
de cutremure, cum a voit şi voleşte încă să ni-l prezinte 
d leruncă. El a spus că nu ştie nimic, nu știe nici ce este. 
ŞI desigur a spus adevărul: Goma e o marionetă şi starile 
le trage, din umbră, o mafie Care e această mafie? O ştiu 
toți cititorii și nu mai este nevole să o numim Nol, 


Paul Goma nu găsește nici una din organizaţiile exilului 
pe gustul lui, şi deacela vrea să formeze el ună: partidul 
gomist, partidul dizidenților comunişti. Pentru aceasta are 
insă nevoile de bani, bani mulţi. Cu bani, așa cum am spus, 
vor deveni disidenți şi cel plecaţi din Ţară acum 10 de anl. 

ŞI a cerut bani... lui Carter. Natural numai pentru ei, 
pentru gomişti. Scrisoarea, așa cum am arătat in numărul 
anterior, a tost deadreptul o rușine. Ea a fost publicată în 
organul dlui Raţiu la 12 Febr. 1978 și reprodusă în “Car. 
pații”, numărul Pebruarie-Martei 1978. Dl Ieruncă își 
publică articolul la care ne referim în “Limite” din August 
1978. Il ridică in slăvi pe Goma, ne spune celorlalți ce nu 
suntem de acord cu el “țigani”, ete., dar nu suflă un cuvânt 
despre această scrisoare rușinoasă” Când era director la 
3 înteia Tineretului”, lucrurile mergeau pe roate. Nimeni 
nu putea să-i critice doctul scris: pe vremea acela nu 
existau țigani. 

Se pare insă că focul Goma, în Europa sa stins In 
afară de cuplul Ieruncă și bibicistul Raţiu, exilați! români 
i-au intors spatele. Dar, iarăşi se pare, că speranțele obți- 
neri! grăunțelor de la unchi Sam, au dat rod in America. 
Poate pentrucă ipoteticile grăunțe sunt mai aproape. 


Dar, pentru a termina articolul. vom reda câteva rânduri 
din “Cuvântul românesc”, excelenta gazetă care apare in 
Canada. Dl Cornel Dumitrescu, in intervlew-ul luat diul 
Eugen Ionescu, numește publicațiile ce au scris contra lui 
Goma, fițuici. E o manle a exilului nostru, acest obicelu ca 
o publicaţie să numească fițulci toate celelalte ubiicații 
româneşti. De exemplu. “Buletinul Izraeliților de Rit Elen”, 
numeşte toate celelalte publicaţii românești, fițulci, singura 
publicaţie care e o adevărată gazetă, serioasa, ete, fund 
buletinul numit. Au făcut-o și alții, dar ne-a mirat să 
vedem că face acelaș lucru di Cornel Dumitrescu, în “Cu- 
vântul românesc”, 

Ori, in același serioasă gazetă, “Cuvântul românesc” 
citim, e drept la o rubrica a glumelor, dar şi sub lorma 
de glumă se pot spune adevăruri crude, cele se Urmează : 

“Tu. Paul Goma, cu barbă şi soacră basarabeană (?), 
scriitor de meserie care ai ales lumea liberă! 

Chiar dacă n'ai fost trimis printre noi ca agent provo- 
cator; Chiar dacă n'ai fost trimis printre noi ca să arunci 
mărul discordiei intre frații de cruce ai luptei anlicomu- 
miste: Faptele noastre şi numai ale noastre, te-au făcut 
agentul cel mai valoros al lui Niculiță! 

Şi ai reuşit, temporar, să ne desdini, din vina noastră 
şi numai a noastră” (*Cuvantul romanest”, no. 33, Ianua- 
rie 1979). 

Găseste oare dl Ieruncă că Ş “Cuvântul românesc” “ace 
parte dintrun fel de * iganiadă” tragicomică nu a exilului, 
ci a unul anumit exil?” Face parte și “Cuvântul TOMÂNESE 
dintre acei “ce s'au lăsat intoxicați de propaganda pe care 
Bucureştiul a strecurat-o cu grijă prin străinătate pentru & 
dosconsidera şi pe Paul Goma și pe cel care, alături de ei, 
au făcut ca imaginea unei Românii “independente” să se 
clatine In Oceldent”? 

Ar îl un nonsens In “Cuvântul românesc” au găsit 
gomiştii americani sălaş pentru a scrle articole de laudă 
la adresa lul Goma, tot atât de ditirambice, ca şi cele 
scrise de d! leruncă in “Limite”. Numai că numita gazetă 
din Canada, contorm liniei de codultă adoptate do a ace 
loc In coloanele e! tuturor opiniilor, a publicat şi rândurile 
reproduse de noi cu litere curalve. Puţine rânduri, în pă 
gina rezervată glumelor, totuşi aceste rânduri au mal 
multa greutate ipentrucă ele cuprind crude adevăruri), 
decât toate paginile publicate in acelaș ziar, umplute 
gomiştii americani. 





URSS. et L/OCEAN 
INDIEN 


Ş Par Patrick ARGARAICOMENDIA 
ERROR „e, atare, n ties occidentales d& 
t leur 16. Un Huron aurait pu croire, tant 
donne le est năcessalre ă ln survie de lEurope, 
et que chaq) te est Glecteur, que les gouverne 
ments europtens la «Route Pttrole», 
Or Îl faut reconnaltre qu'il n'en est rien, loin de lă. 


on seulement la France n offert le pătrole saharien aux 
fantoches prosovi d' 


pris de 60" des reserves mondiales de 
petrole connues se trouvent au Golte Persique et que nous 


la RFA. A 62%, lAustralie î 60%, la Franco ă Si, etc; 
d'ot Vextrime importance du contrâle des pays produc 
teurs et des voles maritimes reliant le Golfe Persique au 


nistan et en Iran, 
sur les mers chaudes ce qul lui permettrait de surveiller 
ainsi les dâtroits du Golfe Persique? D'aucuns nous repro- 
cheront peut-ttre notre pessimisme, mais qu'ils prennent 
la peine de consulter une carte; ils verifieront d'eux-meEme 
notre avenir se joue en POctan Indien et qu'il est loin 
nous tre lavorable. 


La situation en Afghanistan et en Iran est pour le moins 
conluse, et il est trop tât pour savoir si les musulmans 
rebelles aux communistes de Kaboul gagneront, quant ă 
V'Iran! Mais souvenonsnous que les Sovicts n'ont pas hesite 

ţ avancar deux de leurs plons pour atteindre 
V'Octan Indien et que si les tyrans rouges du Kremlin n'ont 
pas encore rtussi î contrâler ă la source le pâtrole destine 
aux Occidentaux, ils se sont attachâs d s'assurer peu ă peu 
des bases navales le long de la «Route du Petrole», 

On auralt tort de croire que le canal de Suez a perdu 
toute importance strategique. Certes, les »supertankers» ne 
peuvent lutiliser h cause de sa modeste profondeur et ils 
sont d'ailleurs plus rentables que les petits petroliars de 
70.000 toanes mtme s'ils retoument î vide au Golie Persi- 
que via le Cap, mais qui peut dire, sil n'est pas exclu dans 

anndes, la crise 6conomique du Monde Libre se 

t, que les pelits et moyens petroliera redevien- 

nent compâtitiis; les Occidentaux s'ttonneront alors de voir 
le canal Suez contrâlă par URSS. qui lentement mais 
surement ftend sa domination sur lEthiople et sur lo Sud- 
Yemen —ou se trouvent 2000 conseillers cubains, est-alle- 
mandis et sovittiques— fermant ainsi le detroit de Bab el 


En 1978, la Somalie pourtant depuls de nombreuses an- 

pro-sovistique a envahi !Ethiople revolutionnaire. Or, 

b la surprise —la sempiternelle surprise devralt-on dire— 

des Oceidentaux, URSS. a abandonnă son protegă soma. 

pour soutenir lEthiopie plus peuplee, plus riche, et 
situde ă la partie meridionale du canal da Suez, 

Pourquoi aurait-elle hesită pulsquhelas, le Monde Libre 
au lleu d'aider la Somalie, de lui envoyer des armes, est 
restă sans rtagir; resultat, l'Ethiopie a vaincu la Somalie, 
ce qui nous importe peu, mals dfsormais VEthiopie ct la 
Bomalie, qui devant linertie occidentale a renout avec Mos- 

ră plus fermement que jamais membres du «camp 


La marine sovidtique pent ainsi bândficier dans cette re 


Î 


E) 


Bomalle, sans oublier Monbaza au Kenya et Dar 
en Tanzanie, i 5 A 
La situalion ne nous est pas re plus Iavorable dana 
la zone sud de l'Ocdan Indien mâme si les luttes inteatines 
entre lea communistes pro-sovidtiques, les communistes 
pro-chinois et les communistea partisans dun «socinlisme 
alricain» sont vivea dans le Mozambique de Bamora Mache! 
et le Madagascar du colonei Ratsiraka, tous deux farouche 
ment anti-occldoniaux, 
Lă encore, la France a fallli & sa mission. En eflet, les 


formalent le Territoire d'Outre Mer (T.O.M.) des 
ne ăla Su se trouvent A Ventrâo du canal de Mozambique 
par ot transite 60%; de lapprovisionnement en potrole da 


A cre d'Estaing, digne successeur de De Gaulle, a 
a Vindâpendance aux Comores en 1975; seule ont €chap- 
A cette nouvelle liquidation, lile de Mayotte qui s'obstine 
rester francaise malgre Paris et les flota qui entourent 
Vile de Madagascar: les Glorieuses, Tromelin, Juan de Nova, 
Bassas de India, Europa rattaches —pour combilen dea 
temps?— au Deâpartement d'Outre Mer (DOM. de la 
Râuni 


on. 

Reste comme dernier bastion oceldental l'Afrique du Sud 
des Boers, seule escale pour les «supertankers» avant le 
câta ouest de lAfrique qui nous est dailleurs tout aussi 
defavorable. 

Quant aux iles centrales de lOcdan Indien, nous avons 
tout fait pour 6tre pendus avec la corde que nous avons 
nous-mâme fournie aux Sovidtiques. 

LURSS. dispone de nombreux points de mouillages, 
dans lile de Socotra (qui d d du Sud-Yemen) au de 
bouchă& du canal de Suez, dans lile Maurice, dans les 
Seychelles —dont ile principale Mah6 possâde un port en 
eau profonde et le meilleur atroport de la region— depuis 
le coup d'Etat du 5 juin 1977 de France-Albert Ren alde 
par des guerilleros formâs dans des camps installes en 
Tanzanie. Comme le precisait PranceAlbert Renc dans une 
interview au Journal francais «Le Monde» du 13 septembre 
1974: Nous sommes ă la pointe du combat pour la demilt- 
tarisation de LOcdan Indien, et en aucun cas, nous n'accep- 
terons Linstallation d'aucune base aur Seychelles. Humour 
dă ă la colonisation britannique sans doute? 

Grăce ă ce coup d'Etat dont les mass media ont peu parle, 
1U.R38. surveille les quatre Routes du Pâtrole qui longent 
Varchipel des Seychelles: la route du Golle Persique, la 
route de VExtrâme Orlent, la route de la Mer Rouge et la 
route du Cap. 


Si nos lecteurs ont rcussi ă nous lire jusqu'ici, qu'ils ne 
desespărent pas et qu'ils songent ă l'volution depuis quel- 
ques anntes du sous-continent indien. 

Au Bengla Desh, Cheikh Mujibur Rahman s'6tait empresse 
d'autoriser les Sovictiques ă utiliser le port de Chittagong; 
hâlas pour ceuxci, larmte a renvers4 Choikh Mujibur 
Rahman en aoât 1975 et apres une tentative de contre-coup 
dEtat de militaires pro-sovictiques, le general Ziaur Rah- 
man A pris le pouvoir en novembre 1975 et mâne ie 
—et avec sucobs— une politique anti-communiste. Il a d'ail 
leurs 6tă 6lu President de la Râpublique le 6 Juin 1977 â 
ună forte majorite contre le gentral Osmani, soutenu par 
le PC. local. 

En Inde galement, les Sovidtiques sont considerâs com; 
me personae non gratae. Morajl Desai, successeur de la pro- 
communiste Indira Gandhi, a certes precisă aprts sa vic 
toire aux dlections legislatives de mars 1977 qu'il nenten- 
dalt pas remettre en question le traite d'amiti€, de palx, 
de coopâration de 1971, mais desormais la marine sovittique 
sa voit privde de ses bases de Visakhapatnam prb de Cal: 
cutta et de celles des iles Andaman et Nicobar proches des 
câtes birmanes et thallandaises, î l'entrte du dâtroit de 
Malacca, lieu 8 comblen important, car situ sur la route 
qui relle le Golle Persique & lExtrâme Orient, 

Quant A la delicieuse Ile cinghalaise, elle a suivi A ci 
du grand irtre indien en renvoyant lâgârie des «nonalig- 
ns», Sirimavo Bandaranalke, lors des elections de juillet 
19177 et son successeur Junius Richard Javawardeno est r& 
pută pour ses amitita prooccidentales. Notona d'ailleurs 
que depuls ca renversement d'alliances, do violenta incidenta 
ont periodiquement lieu entre les cinghalais et les tamouls; 
coincidence sans douta si ceux-ci qul vivent en majorită dans 
le nord-est de Vile, lă ou se trouve la base navale de Trin- 
comalee, rclament |' independance , 

Ne dâsesperons donc point, mâme si les navires sovieti: 
ques patrouillant dans l'Ocsan Indien sont au nombre do 
25 aujourd'hui —dont le porteavion Minsk, deux croiseurs 
lancemissilea et le plus gros navire sovittique de dâbar- 
quement Iran Rogov— contre sept en 1967, 

Contre cette force imposante, LOccident ne peut comp- 
ter que sur la VII6 Flotte amâricaine basde aux Philippines, 
- că Bay, atică la otel era gest dtendue A 

Oetan Indien e A recu le renfort du porte-n (d. 

4 et de Rr or Dotones, i ice 
ces nâvires amâricains, il convient d'ajouter les 12 

bâtimenta francais: la France a d'allleura da da important 

ă jour grâce î ses basea de la Râunion, de Mayotis et de 

RIO, Bor Rus que le gouvernement lrangala daig- 
urnir ă ses oiliciera les movens d 

tionale digne de ca nom. ADR ZANE Dă 

Qui sait, peutâtre qu'un jour les gouvernante oceiden- 
inux cesseront d'âtre incapables, mais autant leur deman- 
der de cesser d'âtro democratea . 





MULTUMIM DOMNULUI VALIMAREANU 


“Dl Sima sa pozat undeva intre câțiva tineri, 
cari ar [i Jiind noi legionari, la “depunerea legă- 
mântului”. Legionari, natural, de factură simistă, 
jurați să-și urmeze şeful la bine şi la rău SI cum 
Jireasca năzuință a oricărui novice e să-și intreacă 
şeful — lucru confirmat și de observația populară, 
cu capra care sare masa, și lada casa — cine şlie 
la ce ne putem aştepta dela [ierbintele entuziasm 
al noilor “legionari”. Afară de cazul că Sima, om 
dovedit practic, li poprește din timp, natural 
gratis, in nicaiva echipe...” 

(VATRA, n. 150, Apr-lunie 1970, p. 23) 


N “faimoasa” publicaţie trimestrială 
“VATRA” (n. 150 din Aprille-Iunie 1979), 
nu mal puțin “renumitul” Petre Văll- 
măreanu Işi permite să facă anumite 
“afirmaţii binevoitoare” (nu știu dacă 
sublinierea mal este necesară, cunoscută 
fiind reputația autorului) în legătură cu 
depunerea legământului de credinţă 
leglonară de către o parte a grupului 
nostru de tineri din Franţa, ce se pre: 
gătesc pentru dificila, dar nu mail puțin 
frumoasa, viață de leglonar. O mână de 
oameni ce-au înțeles măreţia doctrinei legionare și au venit 
cu entuziasm să lupte şi să sacritice pentru mărețul ideal 
al Gărzii de Fier. 

Insinuările şi aluziile, extrem de vulgare, ale diul Vă: 
limăreanu (care-l sunt de-altiel obișnuite), vin azi să 
isbească sufletele unor tineri, ce-au învățat alte norme de 
comportament şi atitudine umană în şedinţele de pregătire 
la care nu luat parte. 

Mărturisim cam fost cu toţii surprinşi, miraţi, nedu- 
meriţi! Dece atâta răutate şi venin fața de niște oameni, 
pe cari di Vălimăreanu nu-l sali şi cari, veniţi din 
iadul românese au înțeles să devină legionari! Dece Dsa, 
prin afirmațiile din respectivul paragraf, vria să [le in 
acelaş timp “spiritual” și “ironic” la adresa noastra? Ce-l 
jenează pe di Vălimăreanu în atitudinea solemnă a acelui 
grup de noi legionari pentru a-l injuria fără nici cea mal 
neînsemnată provocare din partea lor? 

Constatăm că această atitudine grosolană pare manie 
bolnăvicloasă În comportamentul Dsale, de câte ori e vorba 
de mebrii Mişcării Legionare E trist i simptomatic! 

Dar să [le convins că Ieşirile Dsale batjocoritoare nu ne 
supără şi nu ne ofensează. Dimpotrivă, ne fac chiar plă- 
ecre! Venind din partea Dsale, le considerăm ca “reale 
complimente”. Se va Intreba, dece? Pentrucă, [lecare dintre 
noi, printre primele lucruri ce-am aflat și am avut ocazia 
să veriiicăm, de cum am aJuns în exil, a fost faptul urmă- 
tor: dacă vrei să al certitudinea că te găsești pe drumul 
cel bun, atât in lupta pentru eliberarea țării şi-a 
neamului, cât și în pregătirea legionară pe lăgaşul trasat 
de Capitan, de Moţa, de Marin și de atâți alți mari inain- 
taşi legionari, e să fil “incondeiaț” de câtre “moralistul 
Vălimăreanu, în nu mal puţin *moralista-i” *Vatră”. Aşa 
că primiţi, domnule Vălimăreanu, primele noastre mulțu- 
miri! 

Faptul că directorul moralist al Vetrel scrie disprețultor 
că ne-am “pozat undeva” cu di Comandant Horia Sima, 
ne-a făcut să ne indignăm la inceput. Acest “undeva” ni 
se părea un sacrilegiu. Apoi, reflectând, ne-am zisa: Cu 
atăt mal bine. Nu-l putem cere omului mai mult de cât e 
capabil să simtă. D) Vâlimâăreanu Își dă Incă odată în 
petec.. 

Nu ştiu dacă acest domn poartă behelari sau nu. Nu 
ne-am IntAlnit niciodată şi nu-l nicto pagubă Credem Însă 
car trebui să-şi schimbe dioptriile, deoarece pe fundalul 
fotogralie! se vede “Monumentul Moța-Marin” dela Ma- 
jadahonda, şi acel "UNDEVA" este locul de Jertilă suproma 
al celor doi mari erol legionari. Ar îi putut avea un cât 
de mie respect pintru ce! dol martiri, in numele cărora dă 
lecţii de morală tuturora 


Pe semne, di Vălimăreanu nu cunoaşte acest sfânt loc 
de pelerina), nu numai pentru noi, el pentru intrega lume 
naționalistă. Nu putem decât să mulțumim lui Dumnezeu 
că un astfel de personagiu nu a pângărit incă acest Lai 
atăt de preţios nouă. Așa că, din nou mulțumim domnulu 
Vălimâăreanu... 

Deasemenea, văzând pe alții înconjurați de tinere cadre, 
in timp ce în Jurul Dsale nu este decât vid, pe semne că 





faptul l-a provocat o subită creștere de aciditate gastrică. 
Nu-i de mlrare pentru un vechi invidios înrăit. 

Totuşi, pentru cineva ce se consideră “doctrinar” al 
invățămintelor Căpitanului, apariția noilor vlăstare care 
să ducă mal departe lupta leglonară, ar [i trebuit să-l facă 
plăcere, Asta-i legea justă a dragostei legionare. Dar nu 
şi pentru di Vălimăreanu! De-altfel, nici nu l-ar îl cu 
putință. Impotmolit de mult In mlaștina desnădejdei, dacă 
a avut totuşi curajul să se aventureze până acolo, Își aş- 
teaptă neputincios Jainicu-i sfârşit. Si totuși Germania 
ascunde mult tineret român. ce-aşteaptă invăţătura cea 
bună. Dar ce folos când nimic nu al a spune... Si poate e 
ma! bine aşa, pentru binele Mişcării Deci, şi pentru ei, 
care-au scăpat nefastel inrâuriri vălimărene, încă odată, 
mulțumiri! 

In continuare, acelaș domn Vâlimăreanu se referă inal- 
dios la “niscaiva echipe”... Subuii și pertid, crezând că nu 
ştim la ce se referă. Am [| curioși să știm care a fost ati: 
tudinea Dsale la *Circulara” din 28 Oct 1953 (Formarea 
Grupului 13) şi mai ales CAT din atitudinea de azi se 
datoreşte atitudine! de atunci!... Așa cum se comportă, nu 
ne-ar mira ca înviitor, di Vălimâreanu să-l reproșeze şi 
Căpitanului faptul că a permis plecarea in Spania lui 
Moţa şi Marin... 

Cum “spiritul” Dsale a trecut prin doctrina legionară 
ca “gâsca prin apă”, ne putem aștepta la orice. 

Dacă prin aceste “niscaiva echipe” se gândeşte, simțin- 
du-se vizat, la “neprețulitele-i” rămăşiţe pământești (deoa- 
rece sufletește ne indolm că mal reprezintă ceva), Îl pu- 
tem linişti şi asigura că va depăşi suta de ani. Avem o 
seamă de alte lucruri mult ma! importante şi urgente de 
făcut decât să ne ocupăm de cazul incurabil al unul indi- 
vid deja definitiv descalificat în ochii noştri, 

Deşi no! nu suntem decât la inceput de drum, avem ir 
presla că *v'am depășit” domnule Vălimăreanu Și nu avem 
intenția să facem cale intoarsă pentru a vă contempla. 
Lăsăm câinii să urle, în timp ce caravana noastră trece! 
Am învățat, de când ne-am dăruit Mişcării Legionare, să 
fim altfel decât vă arătați DV faţă de nol 

Când intrl in pădurea cu [are sălbatece, trebue să intri 
cu curaj. E ceeace incercăm noi, acești tineri pe care-l 
tratați cu atâta ironie. Ne vom sbate so străbatem cu 
pleptul inainte și cu fruntea sus lar nu devenind reptilă 
ce muşcă și-și răspândește veninul ca anumiţi... In orice 
caz, acum vă cunoaştem şi mai bine în adevărata DV 

“Jumină”. Deaceea, nişte ultime mulțumiri, domnule Vă- 


limăreanu! 
Cătălin Niţescu 


MOTUL LA NAVACERRADA 


ROMANILOR DIN SPANIA 


Mai frate Ciura, ştii unde-am ajuns? 

La capătul pământului european, 

Alci, la Navacerrada, șezu-l de-ajuns 

Să-mi dau seama c'avem și sânge din sângele hispan. 


MA uit în jur, aceiași munţi 

Şi-acelaş cer ne-a fost alean; 

Purtăm o stea şi un destin surâzător pe trunți, 

Cu fraţii din Hispania, în care s-a nâscut Traian. 


Eu frate Ciura, nu mă simt străin, 
Niol când colind prin Pirinei; 

Ci, când văd un spaniol mâ-nchin 
Şi zic, măi Ciura, uite că 

ŞI aici, sunt tot ortaci de-al mei, 


V, COPILU CHEATRAĂ 








dans Vatmosphăre d'enthousiasme 
Je me suis prosternă, aupris d'eux, dans le mb 


de leur foi! 

Je me suis senti renouvelă dans les profondeurs 
de mon btre! 

Ten souhalte autant ă ceux qui aiment leur pays 
et leur nation! 


Notre monde occidental vit les altres d'une nouvoile d& 
finition capable de lul permettre de se reprendre et de sur- 
dans le tourbillon des ideologies 

, ehancelle, incapable de retrouver ses assi: 
moins, de s'assurer une sortie honornble qui lui 
gnrantisse une reprise de sa : 

tous —et surtout la 


l'&poque. Une politi de Inisser-aller, portte mut ile 
me dans E e Dei br, pusee i st tude re 


Ş 
: 
â 
E 
sa 
3 
L-ă 
3 
ş 


p 
Tout est disloqut sous laction roi des tendances 
nâgatives qui sefforcent de râduire Vindividu î I'ctat de 


Les quelques forces conscientes, consclentes du danger 

a menace les assises de la civilisation chretienne, les fon- 

ta des nations et la personalită de lhomme, luttent 

pour empbcher Vellondrement qui se profile î Ihorizon. 

ț, les appels quelles lancent t tomber 

dans un vide insondabile... Lhumanită court b sa perte com- 

ne attirte par le ncant! .. 

Pourquoi tant de mollesse, de pusillanimită et de lâchete 

dans V'altituda de tant de peuples fiers et dignes, JADIS?... 

tant de capitulationa et de compromissions 

honteuses dans la politiqua de tant de nations courageuses 
et eprises de justice, JADIS?... 

Soraiti] question d'une cassure irremâdiable dans le me 

i a leur jugement, prelude irreversible de leur de 


Nous ne pouvons pas le croire! II n'est pas possible quun 
tel mal ronge en mâme temps des centaines de millions 
dA'Individus, dilferenta comme culture, aptitudes et tempâra 
menta, Ce n'est une question d'essence intârleure, mals plu- 
tât Vinfluenee nelaate d'une education portie vers Vindiite 
rence et l'egolsme. Complitte par une propaganda dirigee 
dans le sens du mepris dea choses qui embellissent et relă- 
vent I'individu, 


La de VOccident b Inquelle nous assistons, n'est 
qua LE RESULTAT DUN COMPLOT. Complot qul s'attaque 
aux vertus et aux caracteristiques qul font ln grandeur de 
!homme at des nations. Depula des decennles, les ples 


occidentaux ț dana cette atmosphere amollissante 
gu rend les us incapablea da salsir et de compren- 

le mal qul les E Aveuglâs par Vattrait des aloisirsn 
qui leur sont prodi „ repus par l'abondance dea ressour- 
ces gastronomiques, enchantea par les «perspectivesa hy- 
nt ues debitees par lintinie cohorte dea demngoguea, 

vailida en prol r par de sâculnirea ideea anarcho- 


Hibertairea et materialisto-humanitalres, la majeure partie 
de cea Occidentaux ONT PERDU LE SENS DU DEVOIR 
ET CELUI DE LA RESPONBABILITE,. 


Epavea inconselentea du sort qui les guette, ils s'aftals- 
sent Site un Pi toni factice et gi ali Lives, L/Oc- 
ciden meurt, non pas manqua de vitalite, MAIS PAR 
MANQUE DE GOURĂGII Manqua de courage sous toutes 
les formes; celui de rejoter la vole do la lâchetă qul lui est 
tracte par les malns expertes des forces occultes; de regar: 
der en face ot de juger honnâtement l'avenir qu'on lui for- 

; W'appeler par vral nom lea ennemis intarnea e! ex. 

rnes, qul le sapent et lo ridiculisent;, do faire appel î ses 
vertua moralea et herolques, qul Vont tait ca qui cat; de 
rolover la tite et da se preparer nu combat... 

On reste stupelnit devant cette incroyable capitulation, 
camoullte sous lo «prestiges de Ihumaniame, de dosir de 
palx, de Vâgalitarisme et du melange des racea!,,. 


DE MAJADANONDA 


Oi se cache done la fiertd impressionnante et la vigueur 
Oilajranie de cet Occident qul, en cette [in do sibole, at: 
tend V'&panulssement de son 6conomile grâce aux millions 
de nbgres ot d'Arabes qui l'envahissent, et qui câde î tou: 
tes les pressions (politiques, €conomiques ou autres) dans 
Vespoir fallacieux de pouvoir Joulr A LINFINI du bien- 
dtre du ventre... 

E agata acd des membres ot ramollissement des es- 
prita 

Serait-il sans rembde, cet dtat catastrophique? Seraltiil, 
cet Occident, vous ă la disparition en tant que noyau de cl: 
vilisation, par la faute directe de ses propres reprâsen- 
tanta? Faudra-t-il se resigner bă le voir s'âcrouler sous le 
polds de ses propres incohârences et de ses capitulations? 

NON! Cot Occident, plein de pâchâs et de dâfaillances, 
NE DOIT PAS PERIR! II] doit se reprendre, il doit se re 
trouver, |l doit faire revivre son courago!... 

Et pour cela, îl n'y a quun seul roăde, un seul chemin: 
PAIRE SIENNE LA GRANDE NORME DE CONDUITE 
QUE LES LEGIONNAIRES DE LA GARDE DE FER APPE- 
LLENT: ESPRIT DE MAJADAHONDAI! 

C'est le retour î Videal chrâtien, ă la fierte de sa race, h 
la volontră& de combattre pour une cause dlevee, b la cons- 
cinence du sacrifice! Ensemble de forces vitales qui cons- 
tituent le fondement de toute râsurrection nationale. Le 
seul qui pulsse s'opposer victorieusement aux forces nega 
tives et centrifuges qul assaillent et ruinent de toutes parts 
la soclâtă occidentale. 

C'est Vesprit des combattants do la GARDE DE FER tom: 
bâs en 1037 & Majadahonda, au cours des rudes combats 
pour la prise de Madrid par les forces nationalistes. Exem- 
ple grandiose de comprâhenslon fraternelle pour une cause 
qui, directement, n'âtait pas la leur, mals qui, par ses câ 
tâs spirituel et idtologique, ETAIT LA CAUSE DE LEURO- 
PE TOUTE ENTIERE ET DE LA CHRETIENTE, 

Pour les lgionnalres de In Garde de Por d'alors, lEurope 
et la Chrâtientă ne pouvalent 6tre sauvtes que par un SUR 
PLUS DE SACRIFICE VOLONTAIRE —sang de hâros ol: 
fert magnanimement pour que les forces de l'oppression et 
des tenbbres solent dcrasdes... 

Depuls lors, pour les leglonnalres de la Garde de Fer qul 
sont passts par tant d'âpreuves sanglantes et exemplalres 
HIER comme AUJOURD'HUI, AUJOURD'HUI comme DE 
MAIN, Lapi de Majadahondan» reste intact. Pour eux, cet 
esprit —rbgle de vie et răgle do mort— constitue leur ligne 
de comportement. En Roumanie comme b l'6tranger, 15 
luttent et tombent dopula plus do 40 ans, sans se plaindre 
de leur sort. Ils savent qu'ils accomplissent UNE MISSION! 

Vieux camarades ou Jeunes combattanis, ila savont quo 
le salut de leur pays, de l'Europe et du monde entier râside 
dana V'adhâslon consclente A V'eEsprit de Majadahondan. 
C'est ce qul les sauve au milicu d'un monde en decomposi- 
tion. C'est ce qui les rend invincibles et redoutables! 

Ils ont fait leur cholx! 


000 


[| incombe A ln Jeunesse de cotta Europe qul se recher- 
cha dEN PAIRE AUTANTI a 

Heureux ceux qul, penâtres de l'esprit de Majadahonda, 
ont vouă leur vie h combattre les forces du mal et î faire 
revivre les vertus qui dlbvent lhomme! .. 

Heureux ceux qul, dans V'Occident dâfaillant, se montre 
ront capables de comprendre cet ESPRIT, do ladopter pour 
le salut de leura patriea ot do leurs Ames! 

„Dans la nuit et le migrare qul nous entourent, Îl 
n'y A qu'une scule vole qui pulsse nous sauver: LA VOIE 
DU COMBAT ET DU SACRIFICE, SOUS LA PROTECTION 
DR CR aa INCARNEE DANS LESPRIT DE MAJA: 


Basile RUTASKOL DE LA KALEONE 





 — —— 


OCCIDENI, .A pere A ABArTaE 


( est frappant de constater actucilement 
ci ce sont les uprogressiles» —c'est-ă- 

ire, en fait, les gens sans code religicux, 

ni moral-— et non les erdactionnalres 
râtrogrades» qul ont provoqus une vâri: 
table exploslon do la morale. 
Dans quel sens? Dans celui de stigma- 
tiser sans relăche toutes lea errcura et 
tous les crimes que l'Europe Oceldenta- 
le, blanche et chrâtienne, a comis depuis 
vingt sibcles. On les recherche, on les 
accumule, on les monte en 6pingle... 
Comble de perversion: on nous force & chaque instant 
nous convaincre de plus en plus de notre indignitâ fonclâre, 
pour nous forcer A nous agenoulller, A nous couvrir la tâte 
de cendres dovant nos propres „On nous pousse 
donc, devenus TOTALEMENT IN IGONES AUX YEUX DE 
TOUS, mais surtout A nos propres yeux, A nous rendre 
—la corde au cou-— î nos ennemis qui n'attendent que cela, 
pulsque ce son eux:mâmes qui orchestrent de toutes pibces 
cette sinistre farce! 

Certes, îl y a les nails irrâductibles, les r&voura irrcalistes 
qul en sont restes au dâsir utopique d'une sociâtă parfaite 
et se dâsolent de nos dâfauts. Il y A aussi les conformistes 
et les lâches, qui ne se hasarderalent jamais î critiquer 
une id&e-torce qu'ils entendent clâmer sur tous les toits. 

Mals derrldre cux, Îl y a CEUX QUI SE SERVENT 
D'EUX et de leur ignorance (ou de leur mauvalse conselen- 
ce) et qul poursuivent un but politique bien defini qul n'est 
rien molna que la domination du monde. 

Or, toute sociâtâ a ses defauts, ses dechets —ello ne 
serait pas humaine sans cela. 

Mais co qul este TERRIBLEMENT GRAVE, c'est que 
(tandis quo nous sommes occupâs h nous accuser de tous 
les pâches du monde) NOUS SOMMES PARALYSES PAR 
CETTE CULPABILISATION, C'est Soljenitsyne qui a dit 
que al'Occident m'est pas faible, 1 est seulement paralysta, 

Falt tragique pour l'avenir de V'Oceldent tout entier, c'est 

ue cette culpabilisation a gagn& complbtement les USA, 

rasta sous le polds de leurs apechâs au Vietnam», que 
toute la presse progressiste a claironnta sans relâche, pen- 
dant dos anndes, nâgligeant bien sâr le fait qu'il s'agissait 
d'une ultime resistance occidentale, blanchu et modârte, en 
Extrime-Orient, contre un envahisse MILLE FOIS PLUS 
CRUEL que n'ont jamais pu lâtre les acolonisateurs» euro- 
pdens... La suite dos 6 inements le prouve chaque jour 
plus tragiquement, un tragique qui contine A lhorreur 
absolue, 

Et ces Amâricains aculpabilises» n'osent plus aironter 
lo jugement du monde —mbme pas celui da leurs ennemls 
les lua fâroces, coux qul leur ont vou6 une haine impla: 
cable st ont jură leur parte, Ils n'osent pas intervenir nor: 
giquoment en Afrique, ne seralit-ce que par des fournitures 
maassives d'armes, laissant le champ livre A Vinvasion des 
communistes ot des Cubnins qui, arms Jusqu'mux dents, 
avalent V'Atriqua î bouchâes voraces nu nom du adroil des 
peuples ă disposer d'eurmâmes... 

Ils n'ont me pas osă —eot c'est le comble— intervenir 
pour snuver le regime du Sha d'Iran, souverain moderne, 
ocoldentalisă, d'un pays riche en pâtrole, qul n'ctait infcode, 
ni ă l'Internationale Communiste, ni ă Vinternationale Isla: 
mique, Et, dun commun accord, comme par un mirnclo 
constamment renouvâld, tous les amedia» occldentaux ont 
aveuglement, sulcidairement, scatenu un mouvement rell- 
gleux fanatique, entibroment 6tranger A notre penste et î 
notre conselence, dont tout le combat dtait dirige ouverte- 
ment contra la pourriture irrimâdinble de notre Oceldent 
moderniste, contre une 6volulion vers une socio-democratie 
qu'on voulalt lui imposer. < 

Rares sont coux chez nous qul ont lancă un ceri d'alarme 
devant cetta nouvella ot lâche abdication dont nous sommes 
devenus coutumlers . Abdication, non seuloment de nos 
forcea vives, mais mâme de notre simple facultă de rnison- 
nor, d'analyser et de prâvolr (mâme pour un avonir imm& 
dinat) les constquences Cataatrophiqusa qua vont avolr sur 
notre dconomie ot notre niveau de vie les graves dvâne 
menta d'lran, et peutâtre mbme sur notre propre survle, 

A force do faire sans cessa notre oxAmen de conselonce 
et de noua convalinere ehaque fois PUR de notre indignită 
nous perdons de vuo ce qul est la loi premiăre de In nature, 
LA 1 DE SURVIE, le mnintien de sa propre vie. Et pen: 
dant co temps, les communistea de tous crins —que les 
scrupulea moraux n'ont jamais etouftes— occupent co plus 







+ 


LI 


par Yvonne GOUDEMAND 


en plus de pays (directement ou par subalternes interposâs) 
pour y order des «camps de travail» ou ude reeducalion», 
[sii] UTES LES LIBERTES sont e(factes brutalement. 
Une des contradictions les plus stupâfiantes (et inqule 
tantes) de l'Occident est que jadis en dtait FIER DE SA 


tait victorieuse et conqutrante. Maintenant que 
blanche est attaqude de toutes parts, OU SA SURVIE EST 
EN JEU, on l'a drogude, anesthâside par la propagare au 
point quelle a HONTE DE CE et NIE 
PAROUCHEMENT SA PROPRE SPECIFICITE, alors que 
nous assistons dans tous les points du globe ă une violente 
montâe de toutes les formes de racisme. 

Et ce qui est pis, le terme mâme de aracisme», totale 
ment deviă de son sens premier et 6leve pou î peu h la place 
de choix qu'occupe la mot «fascisme» dans les notions 
voudes & l'extcration aveugle du public, envahit totalement 
notre vie de tous les jours, insidicusement, obstinement. 
Il est un fait symptomatique, c'est que V'accusation de 
uracisme» N'EST APPLIQUEE TIQUEMENT 
QU'AUX SEULS OOCDENTAUX. 

Ceux qui orchestrent cette campagne destructrice sont 
convaincus de penser, de possâder la vrale culture et surtout 


de nser ă leurs contemporains linformation indiscu- 
table. doute, certains d'entre cux, se prennent-ils pour 
des prophbtes! 


S| bien qu'il n'est plus de «bons Occidentauz», il n'est 
plus de «bons Fran Ş 

Nous nous trouvons devant cette ralite sans appel: 

— OU nous sommes les heriliers dâgândres d'ez-colonisa- 
teurs, massacreurs et spolieurs, qui n'avons laiss6 derritre 
nous quo la misâre cet la ruine, 

— 0U nous sommes des bourgeois sordides, d&voreurs 
de prolâtaires et do pauvres stmmigres», 

— OU nous sommes des nazis-racistes, assoliles du sang 
et de l'argent julis, arabes ou nbgres. 

E c'est sur ce dernier point que se dăchaine toute la 
prosse judto-communiste, avec une vigueur et une insistar- 
ce dignes de meilleures causes. 

1] est apparu dans «LE MONDE» du 4.11.78, sous la . 
ture de Ren&Victor PILHES, un article au titre a yp 
tiquo «la bâle immonde». Qui est cette bâta?... Eh bien, 
ce sont les «bons Francais», c'est la «France projonde» que 
V'auteur depeint complaisamment comme UN RAM 15 
DE BRUTES ET DEGOISTES, qul osent regarder dun 
mauvais oeil les terroristes et les marginaux inotre gloire 
nationale [!!]); qui osent reclamer la peine de mort, et qui 
«ne dâteste pas ă la |in des repas de communion goiler 


Et vollă le grand mot lâche une fois de plus: UNE FOIS 
DE PLUS, NOUS BOMMES DB, RAGE, ot de la pire 
espbce, pulsque... ANTIS (4 

Paula articles du mâme acabit ont dt roleves, non pas 
seulement dans «LE MONDE», maia dans «L/EXPRESS», 
“LE NOUVEL OBSERVATEUR», etc. Dans «LE MATIN» 
du 13.11.78, sous la signature de Jean Frangols KAHN, qui 
sa plait î rolever laborlousement certaines «turpitudes» 
qui marquărent notre passd national depuis Vercingetoria. 

Cea articles venimeux, inspirâs par la lamentable allaire 
„Darquler de Pellepoir» —montte de toutes ploces pour 
refalre In alumiâre» sur un pass vieux de prbs de 40 ans 
ot pour dâchainer une chasse aux sorcitres —SUIVENT 
UNE LIGNE BIEN DEFINIE POUR SALIR CONTINUEI+ 
LEMENT L'OCCIDENT, lui cracher des insultes et la haine 
dont le coeur de nos „PROGRESSISTES» deborde el quo 
leur plume est toujours prâte b distiler, 

On recherche sans cesse allogrement les Lautes commises 
A travers Ihistoiro par les Occidentaux, usant hypocrite- 
mentăd'vune des armes du racismo qui eat: LE MENSUONGE. 

Qui a prâtendu que nous avons dtă tous des Sainis A 
tout moment de notre histoire? Mais quel est le PEUPLE, 
quelle est la CIVILISATION, quelle est la RACE qul, & un 
moment donn6 do son histoire, n'a pas te MU i 

dignation vortueuse de certains «humanistean, 

Cant dărendre ales droits de lhomme» et toutea ales 

prtăsa est odleuse. 
re volontă dâlibârde de rabâchor „les horreurs du 

sta, en nous culpabilisant chaque fois plus, nous Ocol: 
dentaux, est destine A DETOURNER L'ATTENTION DE 
L'OPINION do toutea les horreurs, mille fois pires, UA aa 
pnssent EN CE MOMENT dans le monde, du moina les plus 


tea, 
ratei on n'a coast d'ampliiier î Vintini les erreurs do 





e solent NFIN &mplern,  revălăs au monde ce que tout 


ue 






= Got la gentillesse avait su continuer 
sous le r&gime colonial lui-mâme, malgre ses 


pi 
alia, 
e: 
li 
Lil 
i 


| 


i 


dramatiques, abandonnant 
des camps de râlugits dans 


RE 
i 
îi 
i 
| 


monstres, comme la bâte immonde, que les «media» s'achar- 
pent ă dâcouvrir en chacun de nous, au nom du respect 
des libertes et qui sommes responsables de tous les mal 
heurs du monde. 

A quoi i iei bientât assister, ă grand renfort 


ion» et asoupqons», et presenter au monde —une 
fois de plus— un Occident «fasciste» et «nazi», aantisemile» 
st esanguinaire». . Et, faisant d'une pierre deux coups, la 
presase de gauche s'acharne ainsi ă compromettre los bon 
nes relations entre la FRANCE cet VALLEMAGNE, dont 
pia YAVENIR et disonsle, la SURVIE de "EUROPE 


Et l'on ne manquera pas d'enchainer sur un autre theme 
parallăle: «bourreauz» dans le pass, nous le sommes en- 
core par la facon INHUMAINE, REVOLTANTE, IGNOBLE 
dont sont traites, en Occident, les pauvres immigrâs: Ara- 
bes, Noirs Africains ou Pakistanais, QUI SE SENTENT 
EN DANGER PARMI NOUS, comme ne cesse de le clamer 
la presse communiste qui defend «sa mAsse de manoeuvre» 
d'immigres, dont les sentiments ă l'âgard de lOccident 
meriteraient bien d'âtre examine dune flacon impartiale. 

Signalons pour terminer et pour montrer ă quel point 
de subrersion totale des valeurs et des situations nous 
sommes arrivts: les Arabes immigres ont (ond6, ă Paris, 
un club, pour faciliter ă ses membres «la prise de conscien- 
ce de leur spicijicite arabes. Ce qul est une pure MANI- 
FESTATION DE RACISME, que personne ne releve pour 
Sen indigner. aaa 

IPA un instant, qwun groupe d taux fonde 
un «CLUB» declarant vouloir dâfendre la «SPECIFICITE 
EUROPEENNE»! Point n'est besoin d'âtre prophăte pour 
imaginer l'enorme scandale qui en râsulterait!. 


Ivonne GOUDEMAND 


- 


i 
E) 
je 

14 





POEME 
SEARA 


Seara peste gând imi pune, 
Val uşor de cer senin... 
Linişte de rugăciune...! 

Când prin ani de cântec plini, 
Pleacă dorul să m-adune. 


Iată acuma mi-a adus... 
In celula fără soare, — 
In acest vejnic apus, — 
Pentru suflet sărbătoare...! 
Prieten vechiu, un Cărăbus. 


A intrat printre zâbrele. — 
Cată — parcă — să mă vadă, — 
Pe sub bolta fără stele... 

Il poftesc pe pat să seadă, 
Ici — cu dorurile mele...! 


Hei...! De mult!... când câte-un dor, 
Punea in pieptul meu zăpor, — 
Ştiţi! Când gândurile dor...! 


Când eram şi eu odat-, 
Un flăcau la noi în sat. 
Frunză verde matostat.. .! 


Lăsam fete la fântână — 
Şi cu seara mână -n mână, 
Porneam pe cărări de lună 


Imi zâmbeau aglicele, 

Pe toate colnicele. 

Cu ochi dulci ca de lumină, — 

Usor plânși de luna plină. 
Sânziene, prin poene, — 

Işi dau coate — imi făceau semne... 
Eu in şea — cu mândra mea... 

Și pistolul la oblânc... 
Mă-infundam în noapte-adânc! 


Mamă ..! mamă...! — poate vine, 
Acum seara pe la tine...! 

Stiu ca te-o intreba de mine...! 
N-ai ce-i spune, 

Stiu ca n-ai! 


— Mi-am facut temniţa rai — 
— Si-acum sunt în rugăciune! 


CIOBANI.. 


Sui — primăveri — cu oile la munte, 
Sub cerul de obidâ și necaz 

Parcă — ml căzu zăpada depe frunte — 
Și gheața-mi se topi depe obraz. 


M-arunc din țanc în țanc în fruntea zârii 
Cu chiotul, despic văzduhu'n două... 

Zbor cânt haiduc — în liniștea inserării — 
Şi — adorrn în iarba verde, — bob de rouă! 


ION PIN 





i INSEMINARI DE BORD ALE UNUI NAVIGATOI OMR 
Fragment îi: 


Ancheta ia Interne. Eugen Cristescu. De două 
ori aventura siberiană a germanului Schauer. Is- 
toria se repetă. “Au nevoe de mine.” Mareșalul 
Antonescu și Anglia. Veturia a și spionajul 
englez. Mărturisirile unei supraviețulloare a fa- 
miliei țariste. 


FITERUL, se caută in buzunare, scoate 
o oglindă și mi-o pune în față: 

— “Priveşte-te! Poate pentru ultima 
dată! 

Ceeace am şi crezut. Dar crezând cu 
convingere in “ultimul moment” mi-am 
simțit corpul Inviorat, câteva clipe, până 
la prima lor intrebare şi până la pri- 
mul meu răspuns — după care, în scurt 
timp, n'am mal simțit iarăşi nimic 

M'am trezit după un timp deaseme- 
: nea necunoscut, În aceeaşi ladă, cu uşa 
care sa deschis, cu aceeaşi lunecare a mea. De această 
dată, insă, gol. Doar lanţurile de la picioare imi dădeau 
impresia că'mi ascund goliciunea şi aplecându-mă incet 
spre ele, le-am mângâlat. Deveniseră ale mele. Deveniseră 
una cu mine. Omul de lângă mine. mă asigură cu voce 
dulceagă, de umanitatea lor și că "in urma învățăturilor 
tovarăşului Lenin se cunoaşte ştiinţific cât poate rezista 
omul”. 

— “Să n'al nici-o grije!” —- imi spune cu o voce aproa- 

părintească. Asta este situaţia. Partidul ştie ce face. 
Toată țara trebue să treacă prin mâinile noastre. Puşcăria 
este şcoala de educaţie a partidului. Peste 10-15 ani, repu- 
blica România va avea o altă fată Dia nu știi ce se petre- 
ce afară. Do când ești arestat?”. 

-- “De ce nu vorbeşti? El lasă nu mal Îl supărat. Trece 
şi asta. Trec toate. Al mâncat?" 

— “Nu ştiu!” 

- “Dar apă țl-au dat?” 

— “Nici asta nu ştiu!” 

_— “Dar ce s'a intâmplat aici?” — mă întreabă, arătân- 
du'ml cu degetul o “pată” mare de urină roşietică, prelinsă 
pe sub uşă... “ai făcut pe tine porcule! Alci îți rămân 
oasele. Sau te hotărăşti să nu mai, leșini și să vorbeşti tot 
ce te Intreaba tovarăşul căpitan, sau o să-ți iese sânge şi 
pe nas şi pe gură. Al înțeles? Iţi scoatem noi engle)ii şi 
americanii din cap. Să vină englejii să te salveze. Roagă 
pe Malca Precistă să vina. Hal roaga-te! Impreuna mâinile 
şi cântă Fericirile. 

Revenind brusc la tonul familiar, mă indeamnă: 

— "Hal vină cu mine...” 





Eugen Cristescu. 


Folosindu'ml numai derritre-ul și mâinile, în zgomotul 
aproape familiar al lanțurilor, gol. sunt introdus într'o, 
desigur era o celula, dar imi părea un salon. De pe un pat 
se ridică un bărbat inalt. Nu l-am vazut decât picioarele 
Omul de lângă mine, dispăruse parcă intrun fel de scama- 
torle, și intrând, remare un colonel foarte cochet, care mă 
escortase, şi paşind spre Cristescu, îl spune In soaptă: 

— “Al grijă de el!” 

SI iese. 

Ridie ochii, Intâlnesc ochii inlăcrămaţi ai fostului şei al 
serviclulul secret al armatei — Eugen Cristescu. cu care mal 
convlețulsem În detenţia din 1946 


— “Tu esti Gaby? Ce e cu tine? 

Intrebarea “ce e cu tine”, semăna aldoma cu întrebarea 
omului de lângă mine, și intro clipa am găsit ex licația 
faptului că m'a adus acolo. Goliciunea, însă, imi! dădea o 
stare de inferioritate şi ultima și cea mal mare dorinţă Imi 
era să [iu imbrăcat Eugen Cristescu a intult-o, şi mi aruncă 
pe mine pătura de pe un pat | : 

Cum într'o imprejurare din timpul detenţiei din 1046 îl 
(ăcusem un serviciu. millocindu'! o întrevedere cu soția, a 
ținut sa'mi! răsplătească, şiml sopteşte: 

— “Bu trebue să fac o anchetă dublă cu tine. 
Tot ca vorbim se aude!” 

Apol cu o voce mal tare; 

— “Prin câte trece omul...” 

Tocmai în acest moment se deschide ușă și 1 se iInmă- 
nează o tavă cu mâncare. ţigări și o farfurie cu prâjitu- 
ri — şi toată celula se ump'use de parfumul lor. 


Fil atent! 


. i d 
= hd * 
3 






de Gabriel BALANESCU 


— “Astăzi ce dată avem?” — Îl intreb, Am deci o săptă- 
mână de când sunt arestat. Nu'mi amintese când am 
mâncat și când am baut apă în timpul acesta.” 

Imi reluasem firul pierdut al timpului. După câteva 
minute, din nou se deschide ușa, şi un milițian imbrăcat 
în halat alb, îmi dă pe tavă, o gamela cu arpacaș. Ușa se 
inchide, pentruca indata sa se deschidă şi să adauge: 

— “ŞI Truman, președintele Americii va ajunge la cas- 
tronul nostru de arpacaş!” 

— “Prin câte trece omul!” — repetă Cristescu, oitând. 
Dar nu trebue să disperi. Nici nu bănueşti cât poți rezista, 
şi pentruca să te consolez am săți poveatesc viața lui 
Schauer!” 

Curiozitatea im! revine brusc, și revin subit la condiţia 
intelectualului. 

— “Sehavuer... Schauer! Nam mai auzit de numele 
acesta!” 

— *N'al avut de unde să auzi. A fost radiotelegrafistul 
armatei lui von Manstein, staționată la Rostov, şi căzut 
prizonier la Stalingrad cu armata lui von Paullus. Am 
stat cu el In celulă la Liubiyanca. Am fost unul din cei 
şapte duși la Moscova, pentru anchetă, odată cu Maresalul 
Antonescu In celulă in care am stat mal erau: Ianaghita, 
fostul comandant al Port Arthurului, fostul sef al tătarilor 
din Crimeea şi Schauer. Măturam celula prin rotaţie. pe 
câte ori era de serviciu Ianaghita, ofta şi spunea: “Iana: 
ghita, Ianaghita, comandant de Port Arthur! Așati trebue. 
Mătură podelele la ruşi pentrucă nu ţi-a! făcut hara-kiri!” 

Fostul sef al tătarilor din Crimeea, imbrăcat cu un 
pullover foarte jerpelit şi vechi a ținut să ne dea o expli- 
cație: “Aceasta este flanela cu care am mal făcut inchl- 
soare, după revoluția din 1917. Am păstrat-o in dulap. 
pentruca so văd în fiecare 7i, săm! amintesc de sulerin- 
țele de atunci şi să nu mal repet figura, Când m'au arestat 
după recucerirea teritoriului de la nemți. am imbrăcat-o! 
Aceasta e!” 

Cu Schauer este o poveste mai lungă. Era pentru a doua 
oară prizonier la ruși. Staţia de radio o armatei lul van 
Paulhus, care cucerise Stalingradul, se detectase şi l-a cerut 
lul Manstein pe Schauer, cunoscut ca unul din cel mal 
bun! tehnicieni radio. Era ofițer. Schauer, care cunostea 
condiţia subredă a armatelor germane, raspândite pe un 
vast teritoriu și cunostea deasemenea volumul ajutoarelor 
substantiale pe care America la livra ruşilor pentru reani- 
marea trupelor lor—a reparat stația intrun timp re 
cord — raportână Indeplinirea misiunii. Von Paullus, stă- 
rueşte ca Schauer să'i verifice stația încă o zi, răsplă- 
tindu'l cu saci de şocolată, cafea, zahar și țigări. Toemal 
in decursul acestei zile. Stalingradul, asaltat de trupele 
sovietice, cade şi Schauer cade şi el prizonier. 

In timpul primului război mondial a fost deasemenea 
prizonier, inchis întrun lagăr din Siberia, unde sa hotărât, 
impreună cu un prieten, să evadeze. Aceasta este provestea 
care vreau so ştii. ca să te fortitic. 


In privința intenţiei, zis şi făcut. Pentru aceasta un plan. 
O galerie subterană din curtea lagărului, pe sub prepelea- 
cul ceasovolului (paza exterioară), care să pătrundă la 
suprafaţă la o distanţă sufietenta, pentru a nu [| obser- 
vați. Pentru această acţiune riscantă. s'au înțeles doi ger- 
man. Odată cu inceperea lucrărilor de săpare a galeriei, 
au întreprins și măsurile necesare pentru a face provizie 
de apa, hrână şi desigur și ceva ruble. Apa se distribuia, 
în lagar, în cantități atat de miel, încât prezenta o mare 
problemă. 

Transportul pământului rezultat din săpături —cu 
instrumente rudimentare || făceau cu buzunarele, pen- 
truca să nu fie observați. Săpăturile nu puteau fi făcute 
nlei toată ziua, nici toată noaptea. Intre timp, se informau 
de pe o hartă militară, de pozitia lagărului şi itinerariul 
ce'] aveau de parcursă Lu-rână luni de zile la galerie, au 
obținut rezultate mal bune decât pentru proviziile de apă 
absolut necesare indispensabile. Totuşi, au reusit să eco- 
nomisească fiecare câte 1% de bidon, cu 2-3 zile inainte, de 

Atrunderea spre suprafață. Mal dispuneau de câte cinci 
ruble fiecare și hrană pentru două zile 


Drumul de urmat: spre sud, cale de câteva ore-până la 
linia transiberianului, apol de-alungul liniei ferate până 
In un plehet unde trebuia să alungă In aceeași 2i. Pentru 
pichet aveau recomandaţiile necesare. Aventura — contorm 
planului — urma să inceapă într'o dimineață, inainte de 
ivirea sorilor, când paza era obosită. Cu o seară inainte, 
insă, perechea lui Schauer || anunţă că nu are curalul, | 
părăsește, dar îl darula rezerva de apă, hrană și ruble, 


—nN 





arbusti şi pământ. t fără nlel-o ondulație, 
niel-o varietate, pământ intins, părându'l nemărginit. O 
clipă are sentimentul că a părasit lumea, oame se 


in tea 
a o simţea 
chireindu-se. După calculul sorbiturilor de apă și a rezervei 
ramasă în bidon, ar fi trebuit să se afle deja la pichet. 
Sau cel puțin să obeerve fumul coşurilor pichetului. Dar 
nimic. Linia transiberianului care urma so intâlnească 
după 3-4 ore de mers, nu se arăta şi a din clipa in care 
a evadat au trecut 7 ore Lumina era deja ma! plă- 
usi lar coloritul tufişurilor a impramutat o nuanță 
e. 

— "Am obosit — spune Cristescu — plimbârdu-se puțin 
agitat, prin celula. numită garsonieră in limbalul pazni- 
cilor, şi carei permitea doi pași în lung și doi pași în... 
lat. “Vezi prin câte trece omul?” —zice în continuare 
Cristescu — dar ce vor de la tine? Care sunt problemele 
ramase În suspensie?” 

— “Gazdele, îi răspund cu timiditate, și 600.000 dolari 
care lași fi primit de la americani.” 

— "Gazdele dtale ii interesează, probabil, tot pentru 
dolari. Presupun că la una din ele al ascuns banii Intre 
noi [ie vorba, poţi conta pe mine: ai primit sau n'al 
primit?” 

— "Nam văzut niciodată un dolar, Ştiu doar atâta, că 
sunt făcuţi din hârtie pânzată ” 

isbueneste intrun râs homeric, asigurându-mă 
că este convins că n'am vazut niciodată moneda americana. 

— ”Ce hârtie pânzată? Valoarea dolarului nu constă in 
modul în care sunt tipariţi, ci in comertul lor sănătos şi în 
bogățiile lor. In afară de asta, America este o țară care 
exceptând războlul de secesilune—n'a cunoscut razboaiele. 
Americanul este un om de afaceri, care se mândreşte — spre 
deosebire de european care pune banul la ciorap — se mân- 
dreste cu banii depuși la bancă, pentrucă sunt rodul muncii 
lui. Când americanul spune am bani spune prin aceasta 
am muncit, Europeanul îl pune la ciorap şi | ascunde. Alta 
Dalia! Alte obiceluri. Alt mod de a privi și a trăi 
viaţa... 
După câteva clipe de tăcere, timp in care Cristescu părea 
că este pișcat de nostalgii, usa se deschide discret şi sunt 
aruncate pe podea hainele mele. Cristescu bate, spontan, 
la ușă: “Domnule plutonier... domnule plutonier, nu se 
poate imbrăca cu lanţurile la picioare..." 

Apol apare un colonel, aducând cu el acceaşi duhoare de 
parfum prost — dar bine imbrăcat, şi privindu — mă coco- 
loșit, cu pătura în jurul gâtului, mă intreaba: 

— "Ce stal așa? Esti gol?” 

Tentat pentru un ușor humor. răspund: 

— "Gol nu sunt, dar sunt desbrăcat!” 

— “Cum este posibil? ŞI al lanţuri la picloare? Val, vai 
ce barbarie, Dar ține minte ceți spun: acum sau peste 20 de 
ani, tot iţi vom afla gazdele şi oamenii cu care al lucrat. 
Este ma! inteligent din partea dtale să nu te mal chinuesti 
Spune-le şi al terminat. Fii om inteligent și realist. Crezi dta 
că partidul se va impledeca de ta? partidul sfarmă tot ce | 


se opune. Cu dta cât ești de pirpiriu, terminam repede. Al 
mamâă??- 


— "Da!" 

— "Gândește-te le ea şi la suferințele ei. Atâta Iţi spun!” 

Si adresându-se lui Cristescu : 

— “AL grije de el. Spune-i că și Truman va ajunge la 
castronul de a ei [i coleg de celulă cu Truman, 
să ţi poves el cum l-am salvat pe americani să nu 
piardă razboiul. Să'ţi ese din cap gărgăunii!” 

pleacă, 
ra ra un mii -ă aa: 

— trece omu “ŞI spun mal departe estea 
lui Behauer, cu toate că sunt cam obosit. IVI puritate cât 
pot şi pe urmă ne culcam. Dta imbraca-te!” 

ŞI in clipa in care mi-am tras pantalonii, a și apărut 


omul cu lanţurile. După ce mi le-a pus și omul a plecat. |] 
intreb: 


Ama ratia let a a ce 
nu | e. Trebue mă ch 
i radă cheme 





odihnească. Dar strigătele animalelor, din ce în ce mal 
ciudate şi mai numeroase și parcă ma! apropiate... Se 
simtea asaltat de umbrele unui destin pe care nu l-a pre- 
văzut şi nu] putea, nui mai putea evita, Se intreba: 
“destinul poate [i evitat? Nu! Nu poate fi evitat Prin 
urmare, acesta este inevitabila! meu, aceasta este soarta 
mea!” 

Ii vine să strige, se opreste, râde și isbucneşte: 

—— "Stihil, veniti, grăbiți-vă să mă devorati!” 

Deodată parca vede, parcă simte, pași, făsâlituri, sărituri. 
aproplinduse, depărtându-se... şi cade lângă boschetul de 
lânga el, și adoarme. ŞI noaptea aceea a trâlt-o cât un an, 
Nu'şi mal amintea dacă sa sculat odată sau de o sută de 
ori, şi dacă visele n'au lost realitatea insăși, dacă a adormit 
sau dacă a fost treaz tot timpul. Dar pusta îi devenise 
familiară. Când sa ridicat în picioare, a smuls o crenguță 
şi a băgat-o în sân. 

—— “Ce curios — zic eu — cum ne legăm chiar de oblec- 
tele, de lucrurile lângă care sulerim!” 

— "ŞI cum iţi spuneam, sa ridicat și a privit Jur-impre- 
jur. A refăcut traseul de până atunci, sa mal ultat spre 
boltă şi cu paşii aproape târșiți, pleacă... intr'o continuă 
teamă de jigănlile care'i tot tălau calea, este adevărat, la 
mare distanță, obosit, Incepe să'și readucă În memorie toate 
poveștile copilăriei, şi! părea ingustă fantezia povestito- 
rilor. Nimic nu semâna cu ceeace trăla el acum. Schimba- 
rea decorului, Jocul umbrelor, luminile stranii care se su- 
prapuneau în imense planuri, rapiditatea cu care dispă- 
reau i, apăreau nuanțele... și așa-imi spunea el-am înce- 
put sămi explic instabilitatea şi labilitatea rusului. Dar 
este cam târziu — imi spune Criscescu — ar trebul să ne 
culcăm. Cred că este 12 şi după regulament. la orele 10 
trebuia să lim sub pătură”. 

— “Să stingem lumina?” — intreb eu. 

— “Nu! La el “stingerea” insemnează aprinderea lumi- 
nilor. Trebue să vadă tot timpul ce faci. Să [Ii mereu sub 
colimator, sau să te simți mereu sub colimator. 

Dar tocmai! când imi trăgeam pătura sub bărbie. usa se 
deschide și cu un deget făcut cârlig, un ofițer imi face 
semn să les”. 

— “Ţi-al făcut rugăciunea? — zice. Dacă nu ți-al făcut-o, 
ţi-o faci când te întorci... dacă te mail intorci. Ei! Ce faci? 
air? ma mai repede. Al lanțuri? Al lanțuri! EI, las'o mal 
nceț!” . 

Picioarele, insa, nu ma tineau, şi cad. Mă ridică el cuo 
injurătură scrâșnită printre dinţi şi cu greu ajungem din- 
colo de usă. Se apleacă Imi desface lanțurile şi'ml sopteş- 
te, cu un deget la gură: 

—— "Sa nu te pună dracul să'ncerci să fugi, că te curăț. 
Ai ințeles?” 

Am tăcut, 


După un timp care mi-a părut că nu se mal sfârşeşte, 
intrăm În biroul elegant de anchetă al unul ofițer supe: 
rilor. în Jurul căruia se aflau incă 10-15 ofițeri, din care 
unu! mi-a părut a (| sovietic. Bănulala mi s'a întărit. prin 
faptul ca toți au vorbit, toți mi-au pus întrebări, sau au 
avut conciliabule — cu excepția acestula care a tăcut tot 
timpul. Dar tot timpul m'a observat cu o atentie suspectă 

Priza terminată, se ordonă plutonierului care ma es- 
corta: 

= "Dw'll” 

Apo! sunt reținut! 

“Dar cel cu dta? Ce sa intâmplat? Parcă al sângo 
pe câmase? Şi mergi cam E. lasă nu [| supărat Cel 
care au recurs la aceste metode, despre care am fost inlor: 
maţi, au fost sancționați. In nicl-un caz nici unul nu mal 
lucrează in cadrul ministerului de interne. Au crezut că 
n muncitor, Cu Intelectualii avem alte metode. Poţi 
pleca. 

Am lesit, tot în [und șin mâini... ajungem la ascensor. 
Ascensorul coboară și incepusem să gândesc deja la paț... 
Dar odată ajunși Jos, intrăm In camera pe care o cunoș- 


team, cu aceeași dispoziție a birourilor, cu aceleași unelte, 
cu acelas anchetatori 


Ce a urmat, pai din paginile precedente. 
In garsoniera lui Eugen Cristescu am reintrat, cred, a 






ei DE 
a 





a zi. ŞI, după ce a fost închisă ușa, Cristescu a exela- 
mat, de aceasta dată ca pentru sine: 
= “Prin câte trece omul!” 


5 A că adormit. 


am trezit către seară. Raţiile mele de arpacaş llert, 


in două gamele, mă aşteptau. Am luat câteva linguri și 


le-am abandonat. 

— “ŞI ce sa ma! întâmplat cu Schauer? — ÎI intreb pe 
Cristescu”. 

— “Unde am ajuns? A, da! După o noapte dormită in 
taiga, Intr'un boschet... Apol a plecat. N'avea nici-o sigu- 
ranță că merge bine, pentrucă linia transiberianului pe 
care trebula so întâlnească — după cum Îţi amin -- 
la câteva ore dupa ce a lesit din lagăr — încă n'o zărise. 
Dar mergea spre sud. Şi lată, atunci când iși plerduse 
complet speranța unei salvări, vede ceva lucind straniu: 
calea lerată. S'a at Jos ca după o victorie, și-a frecat 
mâinile și a băut ultima cantitate de apă. Am neglijat să ți 
spun că uitase un bidon în lagăr, la plecare. A mâncat ce 
mal avea, şi nu se mai sătura privind luciul liniilor. Dar 
deodată Il pișcă din nou indolala: dacă nu este calea fe- 
rată? Se scoală și pleacă. Ajuns la şine, le măsoară în sus 

n Jos, și le mângâe. Sa aplecat, și-a pus obrazul pe una. 
Puă numa! două ore de mers, spre sud, de-a lungul liniei 
ferate, inima îl svâcnește puternic. Fum! Probabil tumul 
hornurilor de la pichet. Dar și acum încep indoelile: dacă 
nu e pichet ci un post de jandarmi? Cu cât se apropia, în- 
doiala creştea. După “victoriile” de până acum, nu trebuia 
— şi spunea — să facă nici-o gresală, ŞI mergea ca un 
hipnotic. Parcă și oboseala trecuse. Se apropia clreums- 
pect, din ce în ce mai încet şi mai atent. In clipa în care 
şi-a amintit că nu mai avea nici apă, nici hrană, se hotă- 
răște şi purcede cu un pas mal voinic. La 30-40 m. observă 
o femee şi putin după aceea și un bărbat zdrenţăros. 

Era salvat! 

Se apropie, dă binețe și trecând peste consemnul din 
lagăr, de a vorbi puţin, pentruca să nu se trădeze că este 
german, la spune de la inceput batrânilor că este soldat 
german și că a fugit din lagăr pentrucă își iubeste logod- 
nica, la care vrea neapărat să ajungă la Viena. Batranii 
ascultă sfioși, au dat din cap și l-au promis sprijinul. Lau 
hrănit apo!, l-au dat nişte haine cu care sar fi putut mal 
bine camulla și l-au invitat în camera de alături, să se 
culce. Nol — Ii spune bătrâna — ne culcăm alcl în cuhnie. 
Camera, o camera mică dar curată, cu o fereastră foarte 
mică. Dă pătura la o parte și — mal bine să mă culc îm- 
brăcat — işi spune Schauer — aruncă pătura peste el. Afa- 
ră senin şi luna lumina prin ferăstruică un colț al încăperii. 
Când simte ca il cuprinde somnul, aude usa deschizandu-se 
incet şi parca a auzit un ușor [âșâit. Se scoală într'un cot, 
priveşte ferestruica şi ascultă I sa părut că vede o um- 
bră pe perete. Asteaptă, privind din când în când fereastra, 
care nu părea a'l cuprinde. Din nou se vede umbra, apoi 
uşa deschizându-se, inchizându-se. Mai aşteaptă câteva 
clipe infrigurat și se scoală, deschide fereastra... 

— “Ce faci acolo omule?” — îl întreabă bătrâna care toc- 
ma! intra. i 
— “AțI anuntat Jandarmii? A fost cineva în cameră! 

— FI linistit — şi înaintând spre el îl mângâăe umerii. 
A fost bătrânul meu. In noaptea asta pleacă să fure cal 
şi a ingenunchiat să se roage lui Dumnezeu să! ajute, Iti 
aduce şi ţie apă și merinde și haine. Dormi linistit. Nu se 
intâmplă nimic. Jandarmii sunt departe, departe... Iti 
aduce şi un ca! bun, cu care să te duci până la pichetul în 
care poți să te urci întrun tren”. 

a adormit. 

Zi zile sa odihnit, şi bătrâna semâna în gesturile 
ei, cu o sălbatecă. Ziua, tot timpul lucrând — te miri 
ce — n'o recunostea în mângâerile umerilor din seara 
aceea. 

După câteva zile, bătrânul sa înapolat cu o herghelie 
de cai, călărind pe cel mal! arătos. ro 

— “EI acuma — Îl spune lui Schauer — mănân 

| plec Ţ târg să! A TI vezi p'ăla roib? Acela il aduc 

le, ŞI a plecat. 

Dioa core câteva zile, bătrânul se inapolază — în plus 
cu o stielă de vodeă. Ii dă toate indicaţiile... dar de acum 


r; 
iri Mergi numai lângă linie — călare, cale de-o 21. Ple- 
cl mâine dimineaţă, când se ivesc zorile, și pe scară ești 
acolo. Uite, să'ti dau un semn că vi de la mine. Dar E 
nu'l spui că esti neamț. Mal bine să nui spul că ești 
neamț”. 

ŞI, a doua zi, Schauer pleacă. 

Ajuns cu mult mai devreme decât prevăzuse EAI 
— nul te pe picher. Obosit. slobozeşte calul ŞI, Aşi 
face loc de dormit Într'una din cele două căpițe de Li RL, 
pe care le-a zărit U Sarecara inte a LI ag roi 
ațipise când aude lângă căpiță n ca ; 

ii a câini, N'avea ce iki ese afară şi ridicându-se în 





ră, şi] duc acasă. 
Acasă, Îl urcă in pod, unde după un timp Îi aduce mâncare 
și vodcă. Dar pe la 12 din noapte, una din ele a venit să şi 
ceară drepturile Schauer işi amintea ect scena şi duho- 
rile care le emana corpul el neingrijit. 
Femela sa asezat lângă el, vorbindu'l în şoaptă, și la să- 
rutat pe gât. 


COTEI 


Apo! s'a sculat şi a plecat. Dupa 2-3 ore — adormise — 
vine și cealaltă, care, cu aceleași gesturi, se intinde lân- 
ga el... 

Transiberianul nu trecea decât după 24 ore, şi cu cât pân- 
dea la timpul care'l mal are de stat in pod, cu atât duho- 
rile femeilor |i stărulau, parcă amplificându-se. Pentrucă în 
timpul nopții și zilei următoare, solicitările s'au repetat. 

— *Să ne culcăm — spune Cristescu —, şi continuăm di- 
mineaţă |” 

A doua zi de dimineaţă, caleaua cu lapte și cornuri de 
coletarie pentru Cristescu. Pentru mine: ceva care semă- 
na a cafea, intro gamelă, pe lund, circa 150 grame. Pluto- 
nlerul ia cele două gamele cu arpacaș, lar eu sorb nesăţios, 
dintr'o inghiţitură, *cateaua”. Era caldă. Parcă era și dulce, 

Cristescu îşi face toaleta cu grile, şi alături de regimul 
care ml se aplica — părea că are “un aer” de om liber. Fre- 
cându'şi spatele cu prosopul, mângâindu'și genunchii, imi 
da şi explicaţii, ca un fel de scuză; 

— “Au nevoe de mine! Am (fost şetul spionajului şi con- 
trasplonajului şi vor să cunoască bine toţi oamenii de care 
m'am folosit. ŞI eu le dau cu linguriţa, pentruca să mă 
bucur cât mai mult de regimul acesta. Ştii că am fost con- 
dâtinat la moarte şi m'au grațiat? Am fost în lotul Mare- 
salului Antonescu şi am stat cu el in celulă, la Jilava, până 
în clipa când l-au dus în fața plutonului de executie. Cu o 
oră inainte, respingându-i-se cererea de grațiere, a venit 
mama lui cu un buchet de trandafiri roşii, și dându'i bu- 
chetul i-a spus: “Eşti nedemn de numele meu. De ce al fă- 
cut cerere de grațiere? Dumnezeu să fie cu tine”. ŞI bătrâna 
a plecat mai amărâtă de cererea de grațiere a fiului său, 
decât de execuţia care ştia că urmează... resalul a venit 
în celulă, a aruncat buchetul pe pat și mi-a spus: Ce zici 
Cristescule, nu crezi că era mal bine să ne fl ințeles cu ti- 
nerii acela?” ŞI usa sa deschis şi l-au luat, Primul pluton 
de execuţie a refuzat să tragă. Erau soldaţii unui regiment 

din Capitală. In această situatie, au strâns in grabă câteva 
haimanale din cartier, pe care le-au îmbrăcat în haine mi 
litare. l-au îmbătat şi i-au plătit să tragă. Dar haimanalele 
n'au ţintit bine și mareșalul necunoscându-le proveniența, 
le-a spus — după primele gloanțe care l-au nimerit în 

lelor: 

E a “Tintiți bine soldaţi! Asa vam invățat eu să tra- 
17” 

ET rafala următoare a fost ciuruit. Dar la întâmplare. 

ŞI maresalul a căzut. Este cea mal mare cinste a vieţii 

mele, că am fost la un pas în urma acestul om — mărtu- 

riseşte Cristescu. 


Maresalul și Anglia. 


ţ — confirmă Cristescu — mareşulul avea prolun- 
anti pentru englezi. Dovada este cum ne-am aa 
nol cu spionii lor. Săţi In ECU i, beige colonelu 

deseară continuăm cu : 

SD tă Schmidt, a tost trimes impreună cu un ia 
telegrafist In România, pe la Turnul Severin. Costa 
acestea se făceau prin Randolph Churchil, care era LS EA 
vatorul armatei engleze la marele cartier al lui Ti ir 
dio-telegralistul lul era român, se numea Turcanu, n na 
in Anglia, şi cunoscut ca unul din cei mai buni TRE 
graliști al armatei engleze. Au reusit să treacă DU 9 
aproape de Orşova, dar îndată ce-au ajuns pe PaD en 
românesc, Turcanu cunoscând marea cantitate e SA 
pe care 0 detinea Schmidt, cunoscandu'l şi insor utA pl 
şi legăturile, l-a mpuşcat și l-a ngropat sub un sala Ai 
el a ajuns la București ş sa prezentat la casa aa i-a 
Stirbey, care avea legăturile cu Tullu Maniu Pr pu e pă 
bey, Îl dă o cameră în casa hui din Calea Griviței 
Calea Victoriei, şi Turcanu, A at UrR, şi-a pus apara- 

in funcţiune şi a început trans i 
Lnteo zl tina la mine un ofițer german din „pour ia 
tară germană — specialist în detectarea apara e 








0. Ș Ya i Și. 
e it iei ri 


a “| L - 
.- e i OA 
hisorile comuniste, Negruţa a fost Unul Pe inde a avut prilejul să'si povesteasca tragedia: student 


prieteni. Nau fost prea multe zile Ja politehnică la Viena, razbolul, prizonleratul şi fuga din 
1 fost prezenta in amintire pila i e. ne cu toate tribulaţiile. In timpul mesei, spre 


i 





Ş lă "14 . ă „A 
4 De | | / — Dă | Ă „MIR 
i i ; LI i y A sia + pă 
: va Dio TE i A | r + 5 i. Ap 
. p* | » . - . ? d „În 
in TI sii EX A 4 204 să 
* 15 a “ ra pă 
. -I . 00 i E -i -. * i -P , ij 
; . i > jescINa ă S 
Ş sr = si Ti Ş ? - 1; J ut *, pate - 





t, pentrucă pe 3 
stiau tot! Nu numai atâta! Prezenta Veturiei 
prealma imediată a mareșalului nu spunea ceva? Adică, 
pentru mine să fi fost o simplă întâmplare prietenia . 
tană a dnei Goga pentru soția 


am fost cel care am tolerat pe Veturia și prin ea un ochi 
ai Angliei, în tot ceeace făcea mareșalul, chiar In conduce- 
rea războiului Poate am se 

De acum, serile cu Cristescu Imi deveniseră o necesitate. 
Cu amintirile şi povestirile lui, evadam din realitatea pe 
care o trăiam. Doar temerea unor no! anchete mă tulbura. 


celula, mă indemna să'| spun povești din viața mea: 

— “Un amor, ceva! Pe unde al stat ascuns, domnule, de 
nu știu aștia nimic? Sa'ţi spun eu... ăstara le este teamă 
că nu reziști la batae p: te omoară! El n'au nevoe, deocam- 
dată, să te omoare Au nevoe de tot ce stii... Mal bine 
spune mi mile o gazdă, numai una, și n'al idee cât iți ușu- 
rezi situatia. In definitiv de ce sa suferi numai dta? 

La toate aceste invitații rămâneam mut, dar incercam 
sa țes "o amintire” care să nu alba nici-o legătura cu 
viața mea, ceva julesvernlan şi nu reușeam. O totală deta- 
şare de viața mea, tocmai in momentele acelea, era o 
imposibilitate  Pentrucă tocmai atunci îmi reveneau in 
minte cu acuitate, momente din copilărie, momente din 
adolescență, și cu atâta prospeţime, încât totul imi părea 
petrecut intrun trecut foarte apropiat, și parcă totul, ehlar 
momente din cele mal diferite, trăite la distanţe mari, imi 
păreau că se leagă unele de altele, intru atâta incât o sin- 
gură verigă dacă desfâceam, sar [| desirat totul. O singură 
map intrevedeam: renunțarea totală, în conştiinta mea, 
la Să a consider nefolositoare de alci Inainte, să o 
consider imposibilă, să o consifer chiar primejdioasă. ŞI 
acest gând imi părea Ințelept, și mânpâltor. 

Im! revenea cu stăruință, in memorie, o scena din copl- 
lărie. Un frate al meu sp un geam. Mam grăbit sa'l 
denunț mamei. Bătalia am Incasat-o eu, lar fratele care 
spărsese geamul a fost admonestat părinteşte, cu reco- 
mandația care mi-a fost făcută, poate de zece or! intrun 
minut: “să nu pârăşti!”. Dar imediat incepeau judecățile: 
dacă nu se petrecea această scenă în copilaria mea, și 
dacă nu mi-o aminteam, ce aș [| făcut astăzi? In ce măsură 
educația are inrâurire asupra structurii noastre? Bate omul 
făcut să fie bun sau rău? Detaserile pe care le Incercam, 
mă nelinişteau, dar numa! în măsura în care făceam Ju- 
decăţi cu privire la atitudinea mea in clipa de față Trebuia 
să le de îm! spuneam, și reușeam dar numa! pentru 
scurt timp. Pentruca în fracțiuni de secunda se aglomerau 
atâtea probleme, atâtea regrete, atâtea remușcari. Parcă 
mal ales remuşcări, Cele mal insignitiante greseli din 
viata liberă, imi păreau catastrofe. Iml aminteam, de 
ex —că aveam o cătea, pe când eram de 7-8 anl, pe care 
toți frații o Indrăglsem, şi pentruca era neagră o botezasem 
Negruța. Negruţa făcuse o rană la ureche, care supura 
In mintea mea de copil, sa născut o bânulala, văzând.o 
cât sufera: “Dacă turbează?”. Când tata sa intors de la 
bancă acasă, lam inştiințat că Negruţa a turbat Imediat 
o închis-o intrun coteț de pasari şi a impușeat-o. In viata 
mea de după aceea, mi-a revenit de multe orl in memorie 
zgomotul armei de foc și nedreptatea care am făcut-o 
Negruţel. Dar niciodată n'a stăruit cu atâta resnantă, 
ca în clipele pe care le trălam după arestare. Negata mă 
insotea în batăi, in foame, in chinuri Baptesprezece ani 


„tolul tuturor acestor frământări, ipoteze, concluzii, 
escu este chemat “su”. Se intoarce după 14 oră şi-mi 











mai tine măcar o săptămână. Asa că trebue să-ți continul 
cu iuer, singurul mod de a te incuraja. 
unsesem la cele două rusoaice tinere. In (ine, in seara 
următoare, se duce la pichet, trenul se opreste și intră 
într'un fel de ladă de unelte, pe care liecare vagon o avea 
intre roti. Rusoaicele, in amintirea satisfacțiilor pe care 
de mult nu le mai avuseseră, toți bărbăţii tineri fiind 
în război, -i-au dat mâncare şi apă suliclenta, pentru o 
săptămână. In ladă nu putea sta decât chircit, să nui 
se vadă plieloarele, A rămas acolo vreo 3-4 zile, acolo a 
mâncat, a băut, a dormit, acolo a făcut tot, La una din 
opriri sa hotărât să coboare —după 4 zile —și să-și 
desmorțească mădularele, să curete locul ca se aprovi- 
zloneze. Vagonul sub care călătorea era primul după loco- 
motivă. Teama de a nu fi identificat continua să stAruias- 
că, aşa că îndată ce a cobofât, pune mâna pe o găleată cu 
păcura, iși mânjeste hainele și faţa, şi cu galeata in mână, 
se duce pe peron şi intră în restaurantul gării. Dar cum 
deschide usa, observă patrula de jandarmi, Solutia: să nu 
vorbească, So facă pe mutul ŞI, cum bani avea, cel cu 
care a plecat din lagăr, la care sau mal adăugat banii 
moșului şi banii femeilor, a comandat, prin semne, o gâscă 
şi alte bunătaţi, inclusiv o sticlă de votcă. Jandarmii 
amuzați de infirmitatea lui, au făcut glume şi incărcându') 
cu mâncare, au platit ei tot... Schauer, cu o victorie atât 
de neașteptată, se întoarce la locul supliciului, şi pândind 
momentul când nu putea fi observat, sa prelins în ladă. 
ŞI a stat i in ladă, aproape inghetat, 24 ore. Dar mereu 
cu grija nu île cercetata lada, pentru adevaratele ei 
scopuri. Povestea a lungă, dar trebue s'o scurtez. Trenul 
a plecat și după o săptămână a ajuns la Klev. In (ine, de 
acolo cu alte peripeții, la Odessa, apoi la Chișnău“ Peste 
tot, la toate gazdele, a spus adevărul, considerând că este 
cel mai convingător. La Chișinău, insă, după ce s'a culcat 
gazda denutându'l intre timp, a venit poliția şi l-a arestat, 
Desigur politia rusească, pentruca şi pe atunci Basarabia 
românească era imbrogllo rusesc. Evadările din lagăre erau 
frecvente şi metoda, la rearestare era simplă: cel evadat 
era expediat de unde plecase, Schauer ştia prea bine 
aceasta şi la întrebarea Jandarmului, raspunde scurt: Kiev, 
cu intentia de a evada din nou. In ziua următoare este ex- 
pedlat la inchisoarea centrală din Kiev, înțesată de revo- 
intionari, arestati de politia ţarista, sau de suspecți care 
simpatizau cu revoluționarii“ Febra şi demența revolutio- 
nară nu cuprinsese încă Kievul. In inchisoarea tiesită de 
oameni de toate categoriile, de toate rasele şi de toate 
i e soclale, un evreu părea cel mal nefericit, mărtu- 
risindu'și necazul: 

— “Pentru prima dată în viața mea, vine Craclunul și 
Anul nou, şi nu am vodeă!” 

Schauer Îl urmăreste cu atentie, se convinge de intensi- 
tatea dramei lui și Îi faca o propunere: 

—— “Dacă'm! dai două căldări de spălat rufe, un butoi 
de 100, litri 20 kg. de pâine albă și 20 kg. de zahăr, cu ce 
se găsește pe alci, fac vodcăl” 

Evreul se angajează, plătește prin garda inchisori, şi 
achiziționeaza și binevoltorii, şi după două zile, Se 
așezând In butoi un strat de pâine un strat de zahar, Je 
lasă la macerat, și între timp a improvizat un alamble 
In timpul prevăzut, picăturile cădeau liniștite In bolobocul 
lui Schauer. Pentru Schauer afacerea era excelentă şi co- 
menzile erau ata de mari, incât nu le putea face față, 

Dar intr'o pi se deschide ușa și un functionar al închi- 
sorii întreabă dacă există cineva care se pricepe la condus 
o moară mecanică. Pe atunci inchisorile aveau libertatea 
să dea deţinuţi pentru lucru, pe răspunderea celor la care 
lucrau. Sehauer, lese indată in fața și Romanov, moșierul 
care avea nevoe, [l acceptă, târgul cate făcut şi la scurt 
timp iata'] în caleașcă spre fermă. Ajunşi, 1] dă In primire 
mecanicului care urma să plece, Indată după plecarea lu! 
Romanov, Sehauer |i mărturiseşte mecanicului că nu ştie 
să conducă moara, dar dacă Îl invaţă ti dă bani şi o sticla 
de vodca pe zi 

“Tată prima sticla!” 

Mecanicul acceptă târgul, lar neamţul a Invătat repede, 
In ziua următoare, era stăpân pa maşină, lar Românov 
mulțumit cu un tânar placut la infățisare și lsteț la minte. 
După o saptămână Schauer este invitat la masă la conac, 
unde cunoaste fata moșierului, Svetlana, de 18-19 ani și 









seară, alarmă. Revoluţionarii au ajuns la periferia Klevu- 
lui. Casa lui Romanov din Kiev era deci compromisă, dacă 
nu plerdută, şi toate calculele erau făcute pentru părăsirea 


unii — spre Odessa, 

— "Dacă aş avea — spune Romanov — banii pe care il 
am 2idiţi în firidele plvniţei — noi trei am trăi fericiţi la 
Paris 20 de ani, 

Schauer se incumetă sa plece imediat şi cu toate indi- 
cațiile lui Romanov, să spargă firidele și sa aducă toate 
valorile zidite. Ia cel mal bun cal și pleacă. Dar tocmal în 
momentul in cate operatia era pe sfârșite, revoluționarii 
au intrat și au ocupat casa, făcându'l prizonier. 

Schauer, cunoscând psihologia, rusului și teama care o 
aveau rușii de armata germană, Îl amenință; 

— "Sunt soldat german, și dacă nu'm! dați drumul veţi 
avea de a face cu armata germana.” 

Pertractările au durat aproape 24 ore, timp în care Ro- 
manov și Svetlana se temeau mal mult de viața lui 
Schauer. 

Romanov, la cererea repetată a Svetlanei, pleacă la 
Klev — cale de o ora cu calească — să cerceteze la fața 
locului. Intre timp, Schauer a fost eliberat de revolutionari, 
iar Romanov ajuns acasă, este prins şi literalmente clo- 
pârtit, nemulțumindu-se să ucidă, ci să'l spintece și să! 
arunce în șanțuri, 


Miopie politică. 


— “Tată — spune Cristescu, oltând — ce ne-ar [| așteptat 
şi pe noi, dacă intrarea trupelor rusești în țara sar [i 
petrecut intr'o altă conjunctură!” 

— “Dar — Intreb eu — nu putea [i evitată intrarea tru- 
pelor sovietice In tară? De ce trebuia să ne invadeze tru- 
pele sovietice?” 

— “Desigur Interesele marilor puteri. Dacă debarcarea 
englezilor se făcea cum a lost plănuită iniţial, in Balcani, 
Europa ar [| fost salvată. Miopie politica!” 

— *Miople politică, sau un destin implacabii. Pentrucă 
românii n'au fost [ilogermani decât În măsura în care 
erau antiruși și mai ales anticomuniști! România trebuia 
cuhseryată. În valorile el morale, deci in condiţia el, tocmai 
pentruca Europa să [le apărată, pentrucă nimeni nul 
cunoştea mai bine decât românul, și nimeni nu putea 
asigura Europei o pavăză mal reală şi mal puternică decât 
România.” 

— “A trebuit să plătim scump politica alături de Hitler 
ŞI ma! ales războlul alături de armatele germane, In fond, 
dacă ar fi fost Bismarck Hindenburg sau Ludendori!, 
situația ar fi fost exact aceeasi, Germanii au rămas tot 
germani, În toate -lă dela lor, île că au fost sau nu hitle- 
rişti, lar rușii, indiferent dacă au fost țariști sau sunt 
comunişti, nimic nu le-a schimbat nici structura, nic! ten- 
tația actelor de cucerire. Şi intrun caz și în celhlalt, sa 
schimbat numai tactica”. A 

— “AL spus structura — zic cu — dar cum îţi explici c 
pe o structură cu totul diferită, structura nostra a româ- 
nilor, care le suntem prin totul deosebiți, au putut fi 
grefate întru totul și intocmai, practicile lor? 

Cristescu priveşte spre ușă și duce degetul la pură, 
papilele li 

= “Ascultă cineva!” j 

Ușa se deschide și capul unula din plutonierii de serviciu 
Apare: 

gi “Puteti vorbi liniștiți, Toţi sunt la sedinţă și pe sală 
nu sunt decât eul” 

— “AI văzut — spune Cristescu, după ce sa Inchis usa - 
pentrucă toți sunt la şedinţă, călăul este concesiv şi ome- 
nas. Asta nu Insemnează că pe structura românească sn 
grefat a rusului, ci înseamnă că românul a devenit călău 
din cauza fricii, care este foarte bine organizată. Nici 
rusul, cu toate ale lui, nu este un călău, ci totul trebue 
atribuit sistemului politic Intolerant, dogmatic și agresiv. 
Vezi că ţi-a aruncat ceva pa pat. 

Intr'adevăr pe patul fu erau asvâriite două țigări, în- 
velite intr'o hârtie. 

— “Ce crezi, Îl întreb, cum se explică amorul acesta al 
lor pentru colectivitate?” 

A, “Bociaiismul — răspunde Cristescu — este o tormulă 
care sa născut din cauza imbătrânirii soluțiilor politice șI 
economice burgheze, și a Inmuitirii populatiei, PATICUCE 
nici socialismul nu poate fi ap cum este proecctat su 
bagheta rusească, o formula viabilă, traim cu toții oroarea 
si teroarea. ŞI utopia! Singura speranţă a lumii, este A e 
nouă americană. Daca nu vor alunge și el — cum ti-a SRR 
plutonierul şi colonelul — la castronul de arpacaș La SI 
Marx-EngelsLenin-Stalin, Oceldentul a ignorat faptu E 
România constituia o problema europeană, considerând-o 





m să al dragoste pen 
dlspretueşti individui? Doar inamizii ale 
(ate, La. ați, Ca și IA Al MOB BA gust 1 lee 
individ manites o altă Idee tcea MĂ, este O 
“dușmanul de clasă” şi “dușmanul poporului”, Dar nl 
“clasa”, nici “poporul”, nu sunt cele autentice, cele ve 
tabile, ci acelea din inchipulrile unor demenți, un fel de 
paparudă care aduce ploaia, și cu ploaia, rodul... 

— "Cred, Intr'adevăr — Ii spun eu incurajândul într'o 
opinie pe care nu știam in ce mâsură o imbrățisa cu 
convingere — cred, Intradevar despre comunism că este 
o boală a societății burgheze. Dar în acelas timp, un 
instrument al imperialismului rusesc de totdeauna. Aşa 
cum În numele pravoslaeniclei, Rusia țaristă a Jelult . 
cipatele române odinloară — in numele doctrinei marxiste, 
de această dată — deci sub o altă firmă, au supus România 
celei mal nemiloase și mai sălbatece exploatări, Aşa cum 
in 1877, la intrarea trupelor ţariste în România, marele 
Duce Nicolae, fratele împăratului, lansa un manilest prin 
care asigura populația de binefaccerile și umanitatea ruși- 
lor — în 1944, Molotov, Iratele intru seceră și ciocan al lul 
Stalin, a asigurat românii de binefacerile și umanitatea 
comuniştilor ruși. ŞI... iată ce trăim. 

ŞI In 1877, ruşii ne-au asigurat inviolabilitatea frontie- 
relor, după ce ne ceruseră disperaţi ajutorul la Plevna. 
Pentruca în 1877, cum poate iţi amintești, ne anunțau că 
vor mentine ocupația celor trei departamente basarabene 
— precum şi astăzi, după solemne declaraţii prin care gu- 
vernul sovietic ne asigura că nu intenționează nlel să ne 
răpească teritorii, nici să ne schimbe ordinea socială — știi 
bine că nu mail suntem decât o republică sovietică cu firmă 
de stat independent. 


in 








Numarul membrilor partidului comunist român. 


Dar dta trebue să ştii: care era numărul membrilor par- 
tidului comunist la 23 August 1944? 

— “Cum să nu ştiu? Era datoria mea să stiu! Dar da- 
toria mea era şi să nu trag o concluzie falsă. Au fost 1150, 
și mai mult de Jumătate erau agentii nostri informatori. 
Generalul Vinogradov, în ancheta de la Moscova, mi-a 
pus aceeaşi întrebare, cu privire la numărul comuniştilor, 
și când l-am indicat cifra, mi-a confirmat: Ezact! *Gân- 
degte-te, ce inseamnă 1150 de comunişti, la o populaţie de 
doua zeci de milioane de oameni. Mal puţin de unul la 
20.000 de locuitori. ŞI din acest mal puţin de unu la 20.000, 
jumătate erau agenţii comisarului Sava Dumitrescu, care 
era tehniclanul nostru in problemele comuniste. Ca să ne 
dăm seama câtă putreziciune era în acest grup de... cum 
işi zie ei... “revoluționari”: unul din informatori! princ: 
pali al lul Sava Dumitrescu, ajunsese subsecretar de stat 
la Interne. insărcinat tocmai cu Siguranţa şi cu Poliţiile, 
după 23 August 1944: Schraler. Deci, acest procent inlim 
de 1 la 20000, a înăbușit voinţa unei tări cu 20.000.000 
locuitori. Asta e specialitatea Moscovei! Oamenii noştri 
politici credeau că numărul lor prea mile le va interzice 
vreodată să ajungă la putere. Sau înșelat! Mal ziceau că 
no! suntem un popor de tărani şi că tăranii sunt agricul- 
tori şi naționaliști, şi cu credința în Dumnezeu, că SOTIA 
cregeştini și intelepelunea tăranului român este proverbială. 
Calcule greşite şi necunoaşterea dușmanului. Duşmanul 
nostru nu era vreunul din cel 1160, care nu reprezentau 
absolut nimic, ei iertat de a) şi Moscova de astăzi. Cu 

al mult Moscova de as 

co E este o experiență — dacă o putem numi astiel — 
a sufletului lor chinult, şi de aceea poate, inegal şi asia 
Greu poți pune degetul, intocmai pe rană. Dar al şi 
pelsaglul, poate și imensitatea lor teritorială, poa 9 
conditia primitiva, adică o anumită tentă a barbarilor de 
odinioara, toate la un loc alambicate, au dat ce TD. 
L-am urmărit câtă pasiune au În dragostea lor pentru Sa i 
Nu grija pentru educația lor, pentru ce vor [i ei m Fă 

ci grija pentru ce sunt, pentru progenitura lor. O aril 
sAlbatecă, asemănătoare cu aceea a lupilor... sufletul rusulu 
este. să-l punem complex, ca un vast teritoriu în care se 
petrec in acelaş timp şi Jocurile inocente ale CODU LU, fa 
dramele oamenilor desabusaţi. Mi-amintesc o pei 4 
“Crimă şi pedeapsă”, In care bătrânul Zvldriga a i 
îndrăgostit de sora “lul Raskolnikov, o alla tra e : 
camera lul şi In momentul în care orice om ar fl ECE Și 
alte], o izgoneşte atunci când şi-a dat seama că ll e 

fetei 
aaa pia avea şi sovieticii conștiința lui ALL iu 
cu privire la concesiile noastre, ce bine ar Îl să ne so 
nească din atenția Lat (n il Cristescu. Dar cum ţ 
tura lor intelectua 

părul, pir lor intelectuală este unitormizată, ein 
un numitor comun, şi numal oamenii dotați în m 


— 3 

















in Pie A „dă Ma 
i PA ca 
N>. mun aceea Vol 1 ; 
0 febr . 
î Ul dimirn 1% 


princiară. Vorbea poseda o bogată 
era Cu o memorie excelentă, și o 
de sine asemână orice discu 
execu despre condițiile în 
care scapase. Cele câtev formaţii re ea, 


lubit, poate, și pen 

tubit și am suferit mult când lam plerdut”. Am mai intre: 
bat-o pe această stranie aratare, parcă era o stafie -—- cum 
iși explică ea comunismul. A rămas surprinsă de întrebarea 
mea. Şi-a aruncat ochii in jur și m'a privit indelung, fără 
să rostească un cuvânt. “De ce vă temeți —am îintre- 
bat-o — trucă...”. Nu m'a lăsat să termin fraza și mi-a 
spus: dvs că sa terminat cu comunismul? Nu sa 
terminat! Vă deplâng pentru cât veţi avea de suferit. 
Numai când la fiecare doi români unul va avea doliu la 
butonieră, 4 ar ce este comunismul Comunismul Insem- 
nează disolu tuturor valorilor morale, şi moarte La 
inceput, poporul rus a trăit mistica maşinii cu aceeasi 
fervoare cu care a trăit, până atinei, mistica religioasă. 
Rusul n'are barieră şi este un deslânţult Apoi, cu timpul, 
când sa trezit, a fost prea târziu. Incearcă să se intoarca 
iar la biserică, la Dumnezeu Numai dacă armata roșie se 
răzvrăteşte, ne poate scăpa. Dar aparatul politic, este foar- 
te atent, să nu se râzvrâtească ” 

-— "Cum este posibil -—— am întrebat-o — să se organizeze 
atât de feet teroarea, incât să nu file posobilă nicl-o 
fisură, să nu existe nici-o lesire... 

Mi-a răspuns trist, aproape bâlguind: 

— "Ponte că revoluția era Intemelată. Conducerea poll: 
tică era plină de prejudecăţi, de la palatul țarului, până 
la omul din r. Ceva trebula făcut momentul era 

nic, în 1917, pentru o răzmerită, că ar fi trăit 
„ insă, sunt SI pIră că evoluția ar fl fost alta. Nu pot 
spune cum, dar ar îl fost alta! Momentul a fost exploatat 
şi consecințele organizate de o forța pe care încă nu mlo 
ile suficient. Rusul nu are vocaţie pentru treburile 
politice, şi nu este un bun administrator. Rușii nu vor 
avea nici peste o mile de ani o administrație de stat cum 
au avut austriecii, de exemplu In afară de asța, scopurile 
evreilor au coincis, atunci, cu scopurile revoluției bolșevice, 
pe care au ajutat-o şi au condus-o” 
Am privit-o cu surprindere, pentrucă nu se arăta 
să continue, întrucât e un pas inapol, în 
intenția de a se retrage, am oprit-o: 

— *Binebine -— l-am —— dar mal inainte m'aţi lăsat 
să mi că revoluţia a fost rezultatul une! palhologii tiple 
ruseşti, şi acum interveniți cu un element nou: evreii.” 

-- *Nu era nimic nou și nimic atât de simplu cât sar 
părea — imi spune Cristescu, adoptând o poziție vă. 
Adevărul este acela pe care ţi la spus bătrâna și este 
uluitor ce prospețime de gândire avea ln BO de ani alei 
Rușii sunt intradevar un popor cu foarte multe preju: 
decăţi. In timp ce evreul cate lucid inteligent și fără 
nici-o prejudecată, Deci, evreii erau chemaţi să intervină 
intro acţiune şi intrun moment in care nimeni mal! bine 
es A pă LOA ASR Ala, ŞI da rii Sunt o lortă! O 

e nic er nu și-a dat seama. ce ţi-a 
răspuns bătrâna?” ' ” ț 

-— “Cu alte cuvinte — ale eu — cam aceeasi idee! Dacă 
traiă Lenin, şi nu erau evreii — zicea ea...” 

— "Neam intins la vorbă şi cate târziu, și nu ti-am 
terminat nici provestea lui Behauer. Bă ne culcăm și mâine 
ți cantinul, și ar trebui să și termin, pentrucă sunt sigur 
că în curând vel pleca de la mine din celula” 

A doua zi de dimineaţă, cafeaua cu lapte pentru Cristos. 
cu, “cafeaua” mea, și la scurt timp, un scurt interogatoriu 


e ru 


Ole: 


: ocul nași ri 
pă plecarea ol | asigură ca în 
| i la o altă inchisoare, şi incă 
s'a grăbit s termine povestea incepută. 
Kievul şi imprejurimile, cuprinse de febra revolu- 
ră care consta n din distrugeri și asasinate, 


i În. vor găsi un vas care să'! trasporte 
Ron ALA eh Ben refuză până la urmă să 

ca * ntul sfintei Rusii”, iar el reusește să 
arce pe un vas cu care a inceput o nouă aventură. 
de acolo la Viena, Acasă, pe o mă- 
sută ere pe care n'o cunoscuse — logod- 
nica lui murind in timp ce el era pe front. 

Chiar în seara zilei in caro a ȘIR cunoaşte tânăra din 
fotografie, iar la scurt timp sau torit. Işi deschide 
apoi un atelier de | radio şi antene, își termină 
facultatea, și au, cu „trei copii. Toţi bheţi, Atelierul 
li mergea bine, familia era fericită. Băcţii au crescut. In 
timpul declanserii celui de al dollea război mondial, băcţii 
lul aveau cam aceeasi vârstă pe caro o avea el în primul 
război mondial. Sunt mobilizați i şi inrolaţi în armata 
germană, care de acum se numea hitleristă. Ultima veste 
pe care o avea, când se afla In Rostov, despre baetii lul: 
toți trei erau pe trei fronturi diferite, Unul in Estonia, 
unul in Polonia şi cel de al treilea n Franţa, Nu mal știa 
nimie despre el. Nici unul nu era hitlerist, Nici Schauer, 
Dar toti patru au suferit consecintele dezastrului politic 
al unei concepții de viaţă pe care n-au impartaşit-o. 

La Leningrad, a căzut prizonier şi trebuia împărtă- 
şească soarta prizonierilor de razbol. Intrucât, insă, a fost 
radiotelegratistul armate! lul Manstein, a fost băgat intrun 
lagăr politie, unde, din cauza murdăriei mureau de dizen- 
terle câte 45 pe zi. Sa Imbolnăvit şi el și numa! un miracol 
l-a salvat. Apol adus la Liubiyancă unde era anchetat, 
considerat pentru funcțiunea lui strict militară in cadrul 
unei armate — criminal de război. Un criminal care incă 
nu trăsese cu pusca, pentrucă era un tehnician radio şi 
atâta tot. Se ocupa de rezistenţe, cu becuri, cu şuruburi... 
cu undele. 

— *Cred — zic cu—că, dacă nau venit până acum, 
astăzi sunt salvat Mal stăm de vorbă” 

— “De ce te consideri salvat?” 

— “Pentrucă în nlelun caz nu mă așteaptă o condiţie 
mal bună. Dimpotrivă!” 

— “Nu se ştie! Cu chinezeriile ăstora nu poți şti nimic. 
Toţ ce fac el, este Impotriva Judecăţii noastre, pe ele- 
mentele pe care le avem. Nu vezi? Al putut ghici vreodată 
ce au de gând să facă cu tine? Eu sunt un tehnician în 
materie şi niclodată nu sau confirmat așteptările mele, 
Le cunoaştem ținta și atâta tot! Spre această țintă au 
tot felul de drumeaguri, de chițibușerii, de subtertugii... 
Altă lume! Alte năravuri! Alte premize!” 


-— “Dar cu mareșalul Antonescu, la Moscova — zici că 
a! stat la ceeaşi inchisoare — cum sau purtat cu el?” 

- “Iau lăsat în uniforma În care l-au arestat, până 
in publicarea listei marilor criminali de război, In ziua 
respectivă, l-au tălat epoleții. Dar masa a rămas aceeaşi. 
Mâncare de la popota ofițerilor, in flecare 2i — şi un pahar 
de vin roșu, pe care mareșalul nul bea”. 

— “Cine a mal fost cu el?” 

— *Doamna Antonescu, Miha! Antonescu, Radu Lecca, 
AL Alexianu, generalul Tobescu și eu. Binoinţelea nu cu 
e! in celulă. Flecare dintre no! în celule diferite. Mareșalul 
a stat singur”, 


— toti aţi fost condamnaţi In moarte?” 

—— *Nu la moarte au fost condamnaţi gapte: Maregalui, 
Miha! Antonescu, Radu Lecca, Al. Alexlanu, pentrucă a 
fost guvernatorul Transnistriei, Pieky Vasiliu, generalul 
ml ari eu Rușii au cerut patru morţi pe care l-au în- 
dicat: reşalul, Miha! Antonescu, Alexianu și unul din 
generali! Pantazi sau Picky Vasiliu, Regele, deci, avea de 
ales intre Pantazi şi Vasiliu Cum Picky Vasiliu Ii făcea 
poliția amorurilor regelui, la ordinul mareșalului, lar Pan: 
tazi | le acoperea, l-a plătit polita lui Picky Vasiliu. Gene- 
ralul Pantazi, Radu Lecca și cu, am fost grațiati — dar 
nici no! nu vom scăpa teferi, pentrucă au ma! multe mo- 
dalităţi de ași manifesta “dragostea faţă de om”, Prima 
modalitate: glonţul oficial, Plutonul de excecuţie. Asta 
se numeşte, În concepția lor, modalitate politică, Adică, 
modalitatea care are inrudiri formale cu modalitățile ase: 
mănătoare din lumea pe care el vor so nimiceasca, lumea 
burgheză — şi are o arle restrânsă. Cea mal răspândită și 
e un imens spaţiu, este asasinarea cu picătura, prin con- 
diţin de viață pe care io creiaza: infometarea, imbol: 
năvirea, lipan de asistență medicală, lipsă de aer, atresuri 
aparate prin perchiziţii, anchete, ete, bătăi, frig, ete. 
n această privință au o gamă infinită de procedeuri, fle- 
care procedeu aplicându-se individului in raport cu tem: 


velar iși pasi st Rotărise să plece impreună spre 








această privință au o teh desăvâr- 
î la punct din 1017 până astăzi, calculată 

cele mai mici amănunte, De asta nu vol scăpa nlel eu, 
Sunt sigur! In momentul in care nu mal au de obținut 
nimic de la mine, cum ţi-am mai spus, mă lichidează, Gra- 
iindu-mă, mi-au amânat moartea. Cu un scop precia: să 
afle oamenii cu care am lucrat in serviciile de splonaj”. 

— *Nu cred — zic eu — săi mai intereseze serviciul 
dtale de WeIoia după atâta timp”. 

— “După atâta timp? Ce nalv eşti! Nal văzut că ți-au 

us că iți vor afla ele şi peste 20 de ani! Crezi că au 

umit? Aici este slăbiciunea noastră: nu luăm în serios 
Derurile pe care el le consideră foarte serioase. Alci cste 
slăbiclunea noastră — repetă Cristescu, plimbându-se agi: 
taț — plecăm de la premize false. Ii judecăm după noi. 
După mentalitatea noastră și cu mentalitatea noastră. Un 
nume nou apărut într'o declaraţie a mea, le deschide noi 
perspective de informare. Nu neglija nic! faptul că un co- 
munist apărut, să zicem pe lista splonilor englezi, sau 
francezi, sau americani, le dă peste cap o întreagă stra- 
tegie politică, De aceea sunt foarte meticuloși, foarte aten- 
ți şi necruţători, Omul, pentru el, In realitate, n'are nicl-o 
valoare. Dar absolut nici-o valoare! Sistemul lor este dia- 
bolie. Vel vedea! Nu ştii nimic! Nu știm nimic! Facem une- 
le constatări și presupunem câte ceva. Ştii care este cea 
mal mare teamă a lor? Teama de adevăr. Vor să alle ade- 
vărul nu pentruca să | se supună, cl pentruca săl parali- 
zeze şi să suprapună realităţii adevarului, voinţa lor și 
necesitățile lor, atâta timp cât adevărul adevărat Îl defa- 
vorizează. De fapt există un singur adevăr care Ii favori- 
zează: existența unor oameni foarte bogaţi și a altora 
foarte sărac! in lumea capitalistă, Dar crezi că în Uniu- 
nea Sovietică nu sunt oameni de ambele categorii? Sunt! 
Au nivelat, ca să spunem asa, “pătura” intermediară, adi- 
că treptele intre cel foarte săraci și foarte bogaţi. Cel 
foarte bogați şi-au lăcut un zid de nepătruns, viața lor 
flind invizibilă și de nediscutat, lar cei foarte săraci au 
oarecare acces teoretic și trâmbițat prin toate mijloacele 
de propagandă, la viaţa celor din “pătura” intermediară 
In Rusia țaristă, exista o familile imperială. Astăzi sunt 
sute de familii imperiale, poate mil, pe tot cuprinsul Uniu- 
nii Sovietice”, 

— “Este bine — zic dacă sunt mil de oameni care o 
due tot atât de bine ca impăraţii. Este un progres! 


— “Aparent aşa sau lucrurile In fond, Însă, mil de 
oameni care au privilegiile familie! țariste, trăesc in tur- 
nul de fildeş al ţarului, dar trâesc ca și țarul, pe spatele 
oamenilor de rând. Tarul era un simbol, îl era justificată 
izolarea. Simbolurile nu trebuesc atinse să nu'şi piardă 
luciul, Dar țarii cel noi mille de țari, trăese pe spatele 
oamenilor care muncesc, fără să reprezinte altceva decât 
aparatul opreslv, polițienesc, în cea ma! perfidă formă 
a exploatării. In cea mal perfidă şi mal nemiloasă ex- 
ploatare”, 

— “Aspectele acestea ale comunismului le-aţi cunoscut 
și Inainte pe vremea când eraţi director general al sIRu- 
ranțe! statului şi şef al serviciului secret al armatei? 

— “Le-am cunoscut ca date obiective, “moarte”, dar 
n'am avut timp să reflectez asupra lor, Nici un om politie 
de ln noi n'a a vut timp să reflecteze, Poate cuo singură 
excepție. Stii care este exceptia! Nu vreau să'i mal pomte- 
nesc numele, pentruca suntem alei unde suntem. Dar și 
legionarii au făcut graşeli mari La ce va folosit atitu 
dinea uneori scandaloasă Impotriva masoneriei şi evreilor? 
Cu ce era justificata nroganța voastra impotriva a două 
forţe colosale? Nu vă puteaţi folosi de aceste forțe, spre 
binele patriei?” | 

— “Problema francmasoneriei n'a cunosc şi nu ma preo- 
cupat — (i răspund -— cutoate că tată! meu a fost mason. 
Problema evreilor? Personal am avut rieteni evrei şi ni- 
u ştiu, nu cunose 
vreo luptă a românilor cu englezii, francezii sau america: 
nii. Sau cu cevreți de oriunde din alta parte a lumii. Cel 


ramentul lui, cu preocupările lui, și rezistența lui mo- 
iata In i 
e 


erau asezati. De alci a purces tragedia. Poate îl suficiență 
0 seântele lângă o pădure, pe 
proporții on eatile. O judecată Juată cu a pile ia 
intâmplate și o alta cu privire ln cele ce se pot în pi 
nu putem avea contruntându-le. Greşeala constă e 

cu — că dintro condiție obiectivă, am creat una sentința, 
tal. Când juna! să doplasezi aceste probleme in spațiu 


afectiv, lucrurile nu ma! 
îi fost nu pentru totivi mâl 
noi Inșine, Deci, in mom 
fost contormă cu aceste in 





spunem criza 
enracter. Asta Insemnează că dta ești antisemit!” 

— “Pot spune că așa este, dar nu mă manifest Mam 
iul dpi e| intotdeauna. Fără el nwajungeam unde am 
ajuns 

NE "alai ajuns prea bine, la un pas de plutonul de exe: 
cuţie!” 

— “Tot el cred că m'au salvat. Dar am trăit bine toată 
viața. Am avut bani, am călătorit, am avut femel câte am 
vrut. Papă pe degete oamenii politici. ŞI toți îm! ştiau 
de Irică”. 

— “Dar maresalul? Care era atitudinea lui faţă de 
evrei?” 

— *Dumneata mă întrebi? Ca gazetar ar trebui să știi! 
Este suficient săti spun ceeace ştie toată lumea: la noi 
n'au fost pogromuri! Au lost şi la noi asasinate, ca peste 
tot in lume — dar n'au fost pogromuri! Nici inainte de 
război, nlel în timpul războlului. România a respectat 
până Ja ultima virgulă toate legile internaţionale, cu pri- 
vire la populația civilă, în teritoriul ocupat, şi cu privire 
la tratamentul prizonierilor de războl. România nu a Ta. 
cut crimă de genocid, nici direcț, nici indirect Românii 
nu au ucis evrel în massă, nici pe teritoriul român, nici 
in teritoriul inamie. Mareșalul a refuzat să dea evreii 
care'| avea pe teritoriul său, la cererea guvernului german 
ŞI nimeni mai bine decât mine nu ştie asta”. 

— “Poate că nu l-au cerut germanii”. 

— “Cum să nu'l ceara? Nu ţi-am io In repetate rân- 
duri şi sub toate formele, au incerca să"! obțină și mare 
şalul s'a opus intotdeauna. Numai aşa au tost salvate mas- 
sele de evrel din România Este adevărat că guvernul ro 
mân nu a putut salva evreii din Tranallvania de nord, 
care din 1940 a fost ocupată de unguri. In România nu a 
practicat genocidul nici-o grupare politică, Repet, In Ro- 
mânia nu au existat pogromuri, şi nice! ceva asemânâtor 
cu *noaptea de cristal” din Germania na onal-soclalismu- 
lui. Graţierea lui Antonescu a fost ceru de rabinul Ro 
senthal din U. 8. A, printro petiție pe care şi-au pus 
semnăturile peste nouă sprezece mil de evrei. Cum ar fi 
cerut evrei! această grațiere, dacă Antonescu l-ar fl masa 
erat? Acestea sunt adevărurile istorice și documentele le 
pot dovedi. In ziarele de astăzi de peste tot, se face multă 
propagandă. Dar nu se aduce nlel-o dovadă. Explicabil! 
Pasiuni! Uneori iresposabilitate! Sau ușurință. Sau toate 
la un 106”, 

__ *A]| fost legat de vreun om politie în mod deosebit? 
Pentru cine al avut cea mal mare admiraţie | lolalitate? 

__ “Pentru mareșalul Antonescu! Cea mai mare mân- 
Arte a vieții mole este că am lost la un pas În urma iul. 
Era un om sobru, şi avea o viată particulară foarte decen- 
tă şi modestă. Dormea întro cameră mică, În care nu 
avea decât un pat tare şi un dulap de haine. Mânca puțin. 
nu bea şi nu fuma. Imi amintesc o scenă. Am lost cu ma: 
resalul la Hitler, Seara după convorbiri, am fost invitaţi 
la masă de maresalul Goering. In faţa tacâmului lui Hit- 
ler, era un pahar de sticlă cu apă Tot un pahar de sticlă 
cu apa avea şi mareșalul Antonescu. crudă | insă, bea 
din pahare de aur, vinurile cele mal scumpe. Lu! Goering 
(| plăcea luxul. Era foarte bogat şi foarte preţios. La masă, 
cână a ridicat paharul pentru Hitler, Hitler l-a spus lui 
Antonescu: “Il vezi? Nu poate sorbi decât din aur şi 
era dresându-se lui Goerinag: 

resându - 

ADU a te vad din ce vei bea când vel (1 prizonier la 
ruşi. 'Te vel mulțumi şi cu o cană de lut! 

-_ “Ţotusi, despre mareșal se vorbeau multe lucruri bi- 
sare. Se spunea — de exemplu -—— că avea crize In care 

işi plerdea judecata... Cunose o rezoluție a lui, pe care 
am avuto În mână, în cople totoaratică, La o cerere A 
unui diplomat pentru a fi mutat Intro alta țară, marega: 
lu) a seris: “Toti diplomaţii sunt homosexuali! Se apro | 
De ce era necesar ca la o aste] de aprobare să pomeneas 
că — pgeneralizând — o inveralune sexuală? 

Cristescu, se ridică de pe pat, evident nemulțumit de 
“investigație”. Cu o voce voalată Imi răspunde: 

— *I sa spunea câinele rosu, pentrucă era un 0m 
tranşant, nelertător, Bate adevărat că era un tempera: 
ment sangvin. Işi leşea repede din pepeni. Marea lui fini 
gală a fost că na rămas militar. Cine spunea că gl - 
şi războalele nu trebuese lăsate pe mâna militarilor, 









Lângă cruce pasul şi-l domoale. 


Vine din tăceri ucraniene 

Și din pânda nopții veninoase. 

Cu bocancii sparți, cu mâini osoase, 
Cu tăciuni tremurători sub gene. 


In sfințenia de foc a dimineţii, 
Istoviţi, genunchii lui se pleacă, 
Pe țărâna gropniții săracă 
Unde, sterpi au nâpâdit scaeții. 


Stă, priveşte crucea aplecată, 
Impietrit în lânceda lumină. .. 
Mâinile, de sgură și de piatră, 
Frământate dârz pe carabină. 


1 se frâng vâpale'n rugăciune, 
Pâlpâind ciudat ca o beteală, 
In amara stepei uscăciune, 
Sub un cer de mare oboseală. 


Spune şoapte moi ca o mătase 
Pentru camaradul din țărână. 
Mângâie cu grele mâini sfioase, 
Scândura beteagă intr'o rână, 


Lung sărută casca de pe cruce 

Se ridică, şterge-o lacrimă din geană. 
ȘI cu liniște de sfânt și de icoană, 
Către zări care ucid, se duce . 


(Reprodusă din revista «Cetatea luminii», 


Nr. 1, 23 August 1954.) 


A 


a rămas acolo drum. 
inflorit de fulgii iernii, 
Peste fața neagră, scrum. 


Duhul i-a umblat pe buze, 
Doar o clipă şi s'a dus. 
Impietrind în gât suspinul 
Şi'n ochi gând de Iisus. 


Lângă coasta sfârtecată, 
Ce-a'ntâlnit un plumb hain, 
A crescut un sloi de sânge 
Şi-un pârâu vânăt-venin. 


Șia mn Ion, săracul 
-a 


Vânt iabraş, sburlind nămeții 
L-a'mvelit la un picior, 

Și un braț, culcat alături, 
L-a'n nădit cu albul lor. 


A murit Ion săracul, 

Din sătucul de sub munți. 
Unde iarna intrăm casă, 
Și se nasc copii cărunțţi; 


Unde's casele uitate, 
Cu urcușuri, căpătâi. 
Că nu poate ca sajungă, 
Nici chiar popa cu zi'ntăi. 


Unde'n nopțile de gânduri, 
Se înalță rugi fierbinţi, 
Și-unde toți așteaptă'suflet, 
Vestea marei biruinți. 


A murit Ion departe, 
Intr'o iarnă fără sat. 
Fără clopot, fără toacă, 
Fără lacrimi de vărsat. 


Peste glozii tari ai câii, 

Trec picioare tot mereu. 
Ocolind arare trupul, 

Sau călcând, pe el, din greu. 


Câte-o cruce spusă'n semne, 
Pune mersul monoton: 

Alt Ion ce va să moară, 

| se'mnchină lui fon. 


(Reprodusă din «Cetatea luminii», Nr. 2, 


Junie-Decembrie 1957.) 





INSEMNARI DE BORD... 


n'ar [i fost problema recuceririi Basarabiei, maresalul n'ar 
fi fost niciodată in tabăra germană. Ştiu că legionarii 
nul pot ierta nielodată din cauza evenimentelor de la 21 
Ianuarie 1943 —dar nici atunci navea ce face! In 
primul rând pentrucă era un om ambiția şi n'accepta să 
[ie sub ascultarea nimânul In al dollea rând, pentrucă 
evenimentele de atunci nau fost conduse numai de el 
Legionarii volau să facă revoluție, lar nemții, care se pre 
găteau de răzoi. aveau nevoe de producție și de armata 
care |] avea, la ora aceea, zeu pe generalul Antonescu. Le- 
gionarii erau o mișcare de massă, dar armata era carlistă 
şi generalul era... general După abdicarea lui Carol II. 

tonescu era intrurâtva o personalitate consolatoare 
pentrucă abdicarea regelui || atingea direct Nu ma refer. 
desigur, la trupă — ci la ofițerii, în special superiori, care 
determinau și atmosfera psihologică a trupei Hitler a dat 
mişcării legionare două lovițuri capitale: una când i-a 
dat mână liberă lui! Carol II să] curăte pe Codreanu sia 
doua când l-a dat mână liberă lu Antonescu să vă curăte 
in 1941. Este curios că au coincis interesele a două forțe 
opuse, în 1041, ca să vă lichideze Una din aceste două 
forțe a fost naţional-soclalismul Poate nu chiar național. 


34 — 


socialismul, dar scopurile germanilor. Cealaltă forţă, o ştii! 
— "Crezi dta că Mişcarea Legionara a fost lichidată? 
il intreb cu un aer de obiectivitate. 

“Acum se va vedea ce pot! — exclamă Cristescu, pe 
un ton foarte pedagogic Să'i văd astăzi ce pot, Astăzi şi 
mâine, vom vedea. Pentrucă, in fond Mişcarea este singu- 
ra speranţă. Al văzut ce sa intâmplat în 1945 și 1946. 
Dta știi mal bine decât mine Liberalii inexistenţii Tără- 
niştii nu erau în stare să facă o adunare publică. II hăl- 
tulau o mână de derbedei plătiți, ŞI tărăniștii și liberalii, 
aveau masse electorale, lipsite de spiritul de luptă! Rezis- 
tența se bazează astăzi pe ceeace este nativ sănătos în 
poporul nostru Am uitat săţi spun că un mare număr 
din “sedințele” la care am fost anchetat la Moscova, a 
font dedicat Mișcării Legionare. Ore intregi am lost inte- 
rogat despre metodele legionare de educație și lupta. Unul 
din anchetatori a fost generalul Vinogradov. În timp, însă, 
ce despre corpul diplomatic eram anchetat In prezența a 
doi-trei asistenţi desigur din N KV, D, sau armată 
cele despre Mișcarea Legionară erau onorate de 100-150, 


In săli ma! spaţioase, uneori ch . 
îmbrăcați civil” ir 200 de “specialisti”, toți 





A MURIT ION îe Lt col. mircea MARcorU 





XI 


IMAGINI | 


IGURIA. Intro aproape de amiază la 
Sta. Margarita Ligure cerul, marea 
soarele sau transformat intrun ghe 

de argint, contopindu-se. ŞI parcă se 
făcea atunci că se deschide un drum de 
magnă celestă eruptă din craterele na- 
dirului. în acel pelsaj luminos, apoteo- 
tic, ml sa dus vestea că papa Giovanni 
Paolo 1 sa stins din viață Liniştit cu 
zâmbetul pe buze, citind o Imitatio 
Christi din 1500. ŞI dacă domnia unul 
papă nu sar socoti în zile ci în caratul 
puterii sale spirituale, atunci Giovanni Paolo I a avut 
sigur una din cele mai lungi domnii din istoria papalității. 
Tot atunci am ințeles că de fapt argintul acela ridicat 
spre cer erau stolurile de ingeri, heruvi și seral, cu can- 
delabre in loc de aripe, suind cântând trepți de cleştar 
din pădurile de pini, de oleandrii și de chiparoși. 


Aleea din Portolino era străjuită de rânduri de palmieri. 
ce-şi imprăştiau coroanele prelungi ca pe nişte pene de 
ştruț, violete. Portul însuși apărea adunat intrun goli 
strâmt ale cărui ape, oglinzi albastre, purtau ca pe nişte 
fluturi albi, bărcile cu pânze: sau erau albatroși lipiţi pe 
tăbiiile de peruzea ale infinitului. 

ŞI miroase erau aici de ape şi flori, ca al sânilor proas- 
peţi innecaţi intre orhidee din pânza lui Gauguin. Culori 
de oleandrii, robe roze transparente, păduri verzi, covoare 
groase de damasc și lumini tâșnind ca fântâni arteziene 
din sânul grădinilor aruncate pe culmi: Marea lovind 
rocile cenușii cu stofele ei de sare. pregătea ritmul in care 
se cânta această necuprinsă simfonie a naturii. 

Aşa, trebule să credem cam intrat in pronaosul raliului. 


Genova, capitala Liguriei, orașul lui Cristolor Columb, 
a fost stăpânit de oameni avuţi ca cel din familia Doria 
de pildă, care ca şi regii Angliei preferau artiştilor italieni 
pe cei flamanzi. Deaceea in vestitele palate, roşu şi alb, 
din oraşul vechi al Genovel, se pot găsi mal mulți pictori 
flamanzi decât autohtoni. 

Oraşul se ridică de lângă mare, până pe vârfurile dealu- 
rilor, care-l inchid ca-ntr'o enormă căldare, asezarea fiind 
pitorească şi strălucitoare. ŞI multicoloră ca evantalul 
deschis al unui mers de păun 

» Li - 


La Pisa pentru a înțelege miracolul Domului, al Bapti- 
serului şi al turnului inclinat, trebuie să incepi cu San 
Michele in Borgo şi cu toţi acel care au pregătit capodo- 
pera. Citind în cartea Plsel, vel înțelege câtă trudă de 
generații duce la ridicarea pe vârluri de zenit a unei mari 
realizări. Camposanto al Pisei este cel mai artistic cimitir, 
requlem cântat în platră, fresce care laudă triumtul morţii 


Florența invadată de lume și maşini, murdară și încâr- 
cată de colb, pare o mireasă a cărei nuntă e tulburată de 
neofiți curioşi şi gălăgioși. De ce nu respectaţi liniştea şi 
viața marilor voştri! morți, zarafi ai prezentului, nlelcână 
osteniți de strălucirea banului? 


Un colț unde se proectează pe cer turnurile de poezie ale 
Bargelloului şi a Badiei florentine, amintesc de clopotele 
care băteau În Florența medievală a lui Dante. O piatră 
pe care trebule să al grija să nu calci pomeneşte de arderea 
pe rug In acel loc al priorului Savonarola şi a incă doi 
frați de-ai lui. Asta sa întâmplat la pleloarele Signorlel, 
in piaţă, pe atunci nefiind la locul lor de azi nlei David 
al lui Michelangelo, nici Perseu al lui Cellini şi nici răpirea 
Sabinelor a lui Giambologna. Florența, cetatea exilatului 
Dante, caută în van să-şi ascundă crima, ca fecloarele 
rușinate obrazul 

. . - Să 

Filippo lippi, Mantegna, Leonardo da Vinci, Rafae 
coborit Absorutul lângă noi oamenii, Aăruindu-ne posibi- 
litatea să-l pipălm cu ochii. Iar titanul Michelangelo l-a 
dat acestui Absolut forme sculpturale. Luca del la Robbia. 
Donatello şi Verrocehlo fiind părinții ul de inimă. 


Botticelli demonstrează prin arta sa că pictura poate [i 
în același timp și poezie și muzică și danț 





ALI 


de Ovidiu VUIA 


Frescele lui Domenico Ghirlandalo din Sta Trinita și 


Stă Maria Novella — văluri sinelii cu pacea imaculată a 
fecioarelor adunate in horă — ne vorbesc ca-ntr'un cotidian 
al vremi! despre moravurile florentinilor lui Lorenzo Mag- 
nificul, contemporani cu adolescența lui Michelangelo. 

. -. - 

Ghilberti a creat porți pentru Templul perlecţiunii lar 
Brunelleschi! a fost maestrul pietrei serene insullând viață 
nouă arte! clasice. Fiicele sale Santo Spirito, San Lorenzo 
pă e a dei Pazzi sunt Biblii, Testament nou al Arhi- 

u 


In cele două cantorii, Luca della Robbia reprezentând 
ala Donatello danţul. artiştii sau definiti pe ei 
- - -. - 


In biblioteca laurențiană, sulş ridicat de același Miche- 
langelo, se păstrează in rafturi, mărturiile luminii, cărţile: 
ferecate in odăjdii de plele și marochinuri forentine, 
impodobite cu vignete şi miniaturi colorate, ele implinesc 
o Missa solemnis, asana şi laudă, spiritului scris al Omului. 

- . - 

In curtea Bargelloului un secol iși scoate la aer toate 
stemele şi insemnele heraldice, procesiune pregătită pentru 
sărbătorirea unor statii ale trecutului ce şi-au lăsat palmele 
şi ochii impregnate în piatră. Sub crenelurile înalte, la 
pleloarele unor scări senloriale în jurul unei fântâni octo- 
gonale, au venit in zale și colturi metalice, toţi cavalerii 
de odinioară. la un turnir al unei epoci în care anii au 
inceput să curgă de-a-indărâtelea La acest praznic nu e 
primit decât acela ce ştie să coboare în labirintul visului, 
fără să albe nevole de firul de mătase a Ariadnei. 


în cabinetul lui Niccolo Machiavelli din palatul Signo- 
riei — invățatul cu buze subțiri și priviri sfredelitoare — 
intri pe o poartă de lemn, pe lețele căreia sunt gravate in 
intarsie siluetele a dol mari poeţi, părinți al Renaşterii: 
Dante şi Petrarca 

Pe un fond de azur Inchis crinii Florenței, par stele de 
mare. aliniate pe suprafața apel ca o cohortă de lăneleri, 
pornite la luptă. 

cr 

Dacă-ți pul urechea pe zidurile Logglei Signoriei auzi 
un murmur discret — asemenea celui închis în trupul unei 
scolel — de fapt ecoul plânsului tuturora acelora care au 
fost şi numa! sunt al acestei cetăți. 

» - . 

In capela Brancacel, Masacelo a deschis drumurile pic: 
turii Renaşterii, alături de Brunelleschi In arhitectură și 
Donatello în sculptură 

» . » 

San Marco, chilii inşirate în jurul unul cedru de Liban, 
cu ramurile larg deschise parcă pentru a le strânge la 
pieptul său de patriarh bătrân, inălttând deasupra 
crestetului lor sveltul turn al bisericii, turn ce era unul 
din lubiții viselor lui Buonarroti, 

FA 3 

Sus desi. San Miniato., tron de marmoră şi mozaicuri 
A apare intre poeni de cipreşi (acești CipE, 
adevarat leltmotiv al peisajului florentin) și morminte de 
beton. (intr-unul din aceştia este inchis G Papini) 

» . » 


Inşiruită In jurul Arnoulul şi a Pontelui Vecchio, cetatea 
Florenței rămâne ca un drum pământesc. pentru acel care 
vor să se aprople de bunul Dumnezeu. 

Căci turnurile şi bolțile ei, sunt umbra răstrântă pe 

nt al marelui Creator. 
iri este o mârturie nestrămutată a existenţei ord. 
nel! Universale 
a A 

La Tarquinia şi Cerveteri — ca şi la Altamira — mormin- 
tele etiate arată că arta pentru om departe de a [| Joc, 
reprezintă un limbaj cu care el incearcă să-și apropie din 
necunoscut marea Taină. 

Q. Se 

Roma. Oraşul cu biserici ce nu se pot număra, cu Forul 

roman şi Golurmria iul 'Tralan, eu piața Capitolului şi eu 


—» 















A ali ni 
ca T 
4 


OU, de ce ț tea : ] 

oție că pe e trebule să fi 

ânteasc natura aceasta 
i TI. în sace. > 


mat în sfinții pânzelor d totodată un Joe 
al luminii la culorii, cu care a It să deschidă 
tarului artei, ceace nu le-a fost scris să re cu 


vii 
toate cinstitelor lor eforturi. bol 
Caravaggio a murit tânăr ostracizat din Roma, deaceea 
tablourile sale lipsesc din Sf. Petru dar sunt prezente în 
catedrala capitale! Maltei, Valletta, unde artistul şi-a pă- 
sit sfârșitul 
SR DE 


Fiindcă am ajuns la San Luigi del Frances! trebuie să 
amintim de dra acestora din urmă pentru Roma. 
arța franceză inându-și sborul direct din cea italiană a 
Renaşterii. Astfe] Poussin şi-a trâit cea mal mare parte 
a vieții sale la Roma lar Cl Lorrain Gelte este inmormân- 
tat în biserica Stă Trinită dei Monti, așezată la capătul 
de sus al pteții di Spagna. Nu departe de această biserică 
se află Villa Medici, sediul Academiei franceze, loc unde 

u petrecut zilele premiaţii Romei. printre care sau 
nseris un Bizet şi un Massenet 


Cel ce vrea să se intâlnească cu Roma paleocreştină, cu 
toată simplitatea ei cucernică de inceput de veac, va tre- 
bul să urce pe Aventin la Santa Sabina. 

Biserica, În stii de basilică romană. cu covoare cosma- 
Toia are o poartă de lemn lucrată de meșteri din seco- 
lul al lea. Si-apoi în altar, in vechea Schola Cantorum, 
auzi ca în surdină cântate de coruri de copil, în licărele lu- 
mânărilor de seu, psalmi și imnuri, acompaniate de tube 
şi țitere, asa precum și le-a închipuit intr-unul din visele 
sale albe de piatră. Luca della Robbia 


Pinii de pe Aventin. Rotirile poenilor de pini, (umegă 
arome crude şi verzi sub coviltirul azurului infinit. Acrs- 
te parfumuri le-am simțit în cea dintâi primăvară a co- 
pilăriei mele. pe când descopeream, cerul căzut In fântâni, 
Bu il căutam Jos lar el era atât de departe, sus. 

Ca horbote de vise. se inşiră pe coline acești pini, cara- 
vane vegetale. crescute ca niște arbori de mârgean pe 
tărmii unui ocean ce se-intinăd atâta fără de sfârşit dea- 
supra creştetelor noastra. Acești pini, sunt trimișii oame- 
nilor in fața necuprinsului. 

Foşniri ca ale talazurilor pe nisipul plălilor pustii, mân- 
pălate de baletul alb al unor amin îi |, ratăeiți în vânt 

Arome de păduri ale raiului, imprăştie aceşti pini aprin- 
| ea nişte torţe pe tăvile unui Octombre bogat în forme, 
umini şi culori. 

Priviţi de aproape dealoliați pe creștetul lruncehiurilor 
svelte şi sprintene, asemenea unor clute fixate în pământ, 
coroană pinilor apare ca o enormă tiară, bogată în fire 
şi nestemate, ca ale aceleia pictată pe fruntea Mariel, în 
tabloul său dela Gent, de van Eyck 

Frunzişul lor are ceva din pălenjenișul mătăsos şi uşor 
a) zaimturilor orientale, periuțe făcute pentru toaleta trep- 
telor celeste 

Fructele, născute ca perlele din rană, sunt miei pagode 
transhumate În trene negre 


ŞI parcul tot, aduce la o intrunire de magi în jurul unul 
altar al unui templu descris de ei inşiși cu propriile lor 
cp 0 Ai 9 Aa Ai zar Cei ingerii care ca să 

- pă p e cea in iarbă, umblă jeloroan- 
ge lungi de salir. sic 

De fapt siluetele de pini reprezintă bocetul iubirii netm- 
plinite al lui Paolo Francesca. Melancolie adolescentă 
LI] li die este cântec 

ei din trupul lor fragil nu se pot (ace alcrie ci numal 
culcuguri mol de logodn = 

Pinii oglindiţi in ochii tăi, par prelungi şi ovali ca ogl- 
vele de catedrale De sub umbrele lor, telegarii de nur 
inhămaţi la berlinele viselor se pregătesc pentru cursa 
celor Insetați de eden 

Lângă lămâii scunzi, incăreaţi de roadele cu partumuri 
coapte ne-am pregătit pentru a intra în slujbă Tăcerile 
sub chipul unor păsări mov sau strâns lângă faţă izvo 


36 — 





“un „cazan de smoală roşie, dis. 


a două stihi! neare, pe-a! 
E pinii mu mel FAmân decat 





Pe - . 
Sta. Maria în Cosmedin cu turnul el romanic şi cu prid- 
ul sprijinit pe coloane elene, pare o fecloară biblică, 
"a păcii eterne și a rugăciunilor care n'au putut fi 
we in haina prea strâmtă a cuvintelor: Nici când 
, credinței n'a luat o formă mai veridică decât aceasta. 







părăs 

erin pe urmele Sfântului Apostol Petru. Să fii deseuiţ 
şi dacă setea te îrige, să-ți răcoreşti fruntea şi gura in 
apele cu miroase de cetini, ale căror izvoare se oleră gr- 
neros călătorului. ŞI ca şi Sf. Petru să leşi pe o noapte 
fără lună Roma luându-o pa Via Appla antica, până 

| se va arăta şi ție lumina de lângă biserica Quo Vadis. 

Ş câmpiile tăcute ale Romagnei cu urnele inşirate dealun- 
gul drumului bătut cu pletre, vor părea nunumal fără de 
glas dar şi nestârşite imperii ale tenebrelor. 

Acolo la Roma pe Via Appia antica, lângă catacombele 
primilor creştini, ici Ă obosit, ca orice pelerin, ţi se 
va putea releva marea taină a luminii care nu cunoaște 
nicicând stingerea. 

E a 

Napoli. Orașul se desfăşoară bogat dealungul unui golf 
uriaș, străjuit de Vezuviul stins, ca un ochi de mort Sun- 
tem pe meleagurile unde romanii Îşi aveau locul lor de 
bale, nelipsind nici crimele lui Nero nici ale Agripinel. 
La Pozzuoli, unde pământul naşte fumuri sulfuroase con- 
sidera ppt Virgil că se găsesc porţile de intrare ale in- 
fernulul. 

Este alei un amestec violent de viață și moarte, de lu- 
mină şn intunerec poate tocmai fiind niclunde vraja 
luminii nu este ma! obsedantă, ma! plină de magie, mai 
absolută. 

In jurul Napoliului in anul 70 d. Chr, au dispărut de pe 
supralața pământului Pompei Herculancum şi Stabia. Alci 
parcă mal mult ca oriunde iubirea și cu Moartea sunt su- 
ta, pt lea meleaguri acoperite cu poeni de portocali 
şi măslini. 


La Capri pe drumuri ce duc printre vii, arse de soare, 
am urcat până la vila imparatului Tiberiu. Lângă ruinele 
palatului privind in adâncimile intunecate deschise lân- 
pă țărmii stâncoși și abrupți, până în funduri de prăpas- 
tie în care apele mării se sbăteau ca nişte demoni infu- 
riaţi, am ghicit că de fapt aşa au fost și abisurile consțiin- 
te! impăratului roman retras de lume in acest coclau al 
Solitudinii. 

In capătul celălalt al insulei, Ja Anacapri, este casa de 
la San-Michele, pe care și-a ridicat-o medicul Axel Munthe, 
inădrăgostit bolnav de cer și lumini. 


Aici şi-a petrecut medicul suedez, ultimele sale zile de 
viață, în imperiul luminii, el ajungând orb, lipsit deci de 
puterea de a o mal vedea Dar la Anacapri lumina este 
mai bogată ca in altă parte, ea putând fi simțită prin 
pipăit sau prin miros, având forme și arome ascunse, 

Pe platforma casei de In San-Michele la picioarele tale 
al o vedere infinită, putându-te intâini cu albastrul cel 
mal pur din viața ta, cristalizat în intinderile fără capăt, 
de cer, de ape Şi de pământuri, pretutindeni albastru, fu- 
muri străvezii de albastru. 

Acolo şi moartea este tot albastră 


Perugia. Drumul care trece prin inima Umbriel îl poți 
facen Perugia coborând de la biserica San Severo, Im- 
podobită cu frescele tânărului Rafael și n bătrânului Pe- 
rugino, pe sub ceasul palatului Priorilor în Jos po via dei 
Priori până la oratoriul San Bernardino, ce poartă una 
din cele mal frumoase fațade ale quatrocentoului semnată 
de Agostino di Ducelo 
E a porțile sale etrusco-romane, Perugia e Toledoul Ita- 

el. 


o . 
La Borgo San Sepolero, Plerro della Francesca și-a lă- 
sat urmele de meteor, uriaşe, printre muritori astfel 


sațul său de naştere a devenit un loc de pelerinaj pentru 
cei care se-nehină zelţei Frumuseţii 


Ferrara : Jocurile mâinilor, pot să [le turnuri de catedra- 
le, potire de agată al unor euharistii albastre, linii frânte 
sau infinite ale pânszelor de pălanjen atârnate în colțurile 
câmâărilor cerului şi n sfârşit mişcarea hulubilor, albă, 
care-și strânge aripele sub firida geamurilor udate de plol- 
le unul sfârşit de sară. 








Tura, maestrul pictor din Ferrara, a “incă 
sa lăsat fascinat de acest cântec bel e «i le 


sdale. Oratorul său longobard este o mărturie răma- 
mână astăzi al unor vremuri cand Sfântul Graal umbla 
tre oameni. In aceea capelă, sub statuile fecioarelor 
martirilor simţi lângă sufletul tău, foind reverberații 


“sfinte. 
Inaintea porţii oratorului, având ca maluri, zidurile inal- 


te ale cetăţii, râul Natisone, iese din pluşurile bogate ale 
pădurilor, care se inalță spre vârturile munţilor ca niște 


Căderi de apă, cascade cu fire cristaline și râul adunat 
cantr-un lac, pe fața-l limpede, transparentă, răsirân- 
andu-se ca bulgări de diamante siluetele bisericii San 
jagio şi a caselor galbene din jurul el. Luminile şi tene- 
brele se-amestecă în tonuri fumurii și de n'ar (i murmu- 
rul surd ce vine din văl al crede că al in faţă un tablou 
Mens. 
La Cividale del Friuli, timpul e incă mit și religie. 


Castelfranco, In pala sa de la Casteliranco, Giorglone, 
maestrul culorii venețiene, revoluționează compozițiile de 
acest gen, introducând ca fundal pelsajul orășelului său 
natal din care recunoaștem castelul şi munții terminan- 
du-se în zările depărtate. 

Mort nici la 33 de ani, de pestă, Giorgione rămâne ira- 
tele ma! mare al senatorului Tizian, operele din tinerețe 
ale lui Tizian confundându-se cu cele ale lui Giorglone, 
Jucru săvârșit şi de Vasari în celebrele sale Vieţi. 

Deosebirea dintre cei doi o arată acea Venus culcată 
goală, motiv tratat de ambii artiști: la Glorglone este re- 
prezentată o femele dormind. având puritatea visului, ce 
se continuă cu peisajul himeric din spatele el; la Tizian 
aceiași Venus este întinsă pe o sofa intrun interior de 
alcov cu miroase carnale, în ochil el lascivi, luminând dis- 
cret dorința amorului profan. 

Giorgione este puritatea și inocența Insăși. pe când 
Tizian închină un imn senzualității și beţiei iubirii fizice. 

iindu-se că Tizian a dus la sfârșt Venus a lui Giorgione 
făcându-l şi anumite adaosuri, nu însă la nud care era 
terminat, se poate admite cu certitudine că de fapt Tizian 
a vrut în a sa Venus să dea o replică idealului de frumu- 
sețe glorglonesc. Plecând de la aceste adevăruri, Concertul 
bucolic de la Luvru nu poate [i decât al lui Giorgione și 
nu cum este atribuit în ultimul timp, ca fiind creația lui 
Tizlan. , 

Adunându-se in reproduceri fotografice, intro sală la 
Caateltranco, toate operele lui Giorgione, anul 1978 fiind 
cel de al 500 lea de la naşterea sa, se poate cu usurință 
vedea că Glorglone este unul din cel mal mare pletor al 
lumii, aşa cât şi cum a fost 

Glorgione, acest Rafael al Veneţiei, ne invață că tăria 
unel vieți nu se măsoară în ani cl în calitatea pe care ai 
ştiut să i-o dal. 

. - . 

Lorenzo Lotto elevul dul Giorgione, Giovanni Bellini 
maestrul lul Gliorglone, deci iată incă o succesiune de de- 
miurgi: Bellini, Giorglone și Lotto. 


Bassano del Grappa, nunumai că este locul de baştină 
a unei celebre familii de pictori, dar aşezat la poalele mun- 
ților are o desfăşurare cât se poate de pitorească. 

Pe podul acoperit de lemn, cel vechi, de peste râul Bren- 
ta poţi să admiri un pelsa) al tumurilor care se ridică pe 
ape pudrând livezile și crestele golaşe, cu un prai ti 
descent de rocă selenară. Pare o primavără proaspată, 
aprinzându-și luminile pe cărările une! toamne târzii ce 
nu vrea să moară. 

tarie degli Schia 

Veneţia. Stând intrun anumit punct pe riva . 
voni, ii spate cu imaginea San Marcoului, cu palatul gs 
lor şi libreria de Renaştere a lui Sansovino, În [aţi Ci 
San Giorgio Magalore și Giudecca pe care se ridică e 
dentore al lui! Palladio lar mal la dreapta originea BE: 
lului Grande -— acel magnilie bulevard pe apă — cu i” 
Maria della Salute a lul Baldasare Longhena, nur 
poate declara mulțumit că i-a fost dat să admire unul din 
cel ma! frumos decor al lumii. a A oil at 

Dar adevărata Veneţie rămâne ascunsă, ea 
(le descoperită de cel ini este în căutare de comori spi- 
rituale. 

Tu le al lul Tizian 

La de! Frari, lângă monumentul funerar N 
este Assunta lui: i ș aprins inlțându-se la cer, din avân 
tul neliniștit al mâinilor apostolilor ce parcă Vor 30 o are 
că lânga oi, purțată pe un covor de Înger! spre ce 
nesfârșit înalt. 





La San Giovanni şi Paolo se află mausoleul or, cu 
morminte și statul suspendate pe zidurile ECE, ţa 
omeo 


Colleoni, protitână de faptul că un doge nu se putea bu- 
cât trăia de o statule, se lasă reprezen- 
tat de Verroechio, călare, intruna din cele 7 minuni ale 


sculpturii. 

In același biserică e şi un Lorenzo Lotte, pietor care a 
ma! găsit o nouă delfini je — a câtea oară — A culorii ve- 
nețiene, O frescă a lui Piazzetta, cu brunul stâncilor scăl- 
date in spuma de coral a mării, 


Madonna dell'Orto, unde Îşi doarme somnul de veci 
Tintoretto, este aşezată la unul din capetele Veneţiei. aco- 
lo unde cetatea se intruntă cu infinitul cerului şi al mă- 
rii. Apele frământate poartă ceva din neliniştile vieții artis- 
tului care n'a putut să-şi învingă nielunde coșmarele. 

Alei, la Madonna dell'Orto, biserică gotică venețiană, 
lângă lespedea simplă sub care se hodineşte pe veci artis- 
tul, înţelegi mai bine ca ori unde tot conținutul artei sale, 
insemnând nu lupta lui Iacob cu ingerii ci al Sfântului 
Gheorghe cu demonul. Genlul acestui artist n'a putut să 
uițe nic! o clipă creația marilor săi inaintaşi. Michelangelo 
şi Tizian, pe care vrola cu orice preţ să-l întreacă. Dacă 
până la urmă na reuşit desigur, a lăsat totuși o operă 
monumentală ce atinge marile înălțimi. 

lui San Rocco este o mărturie a acestei depline 
realizări a pictorului Tintoretto. Fiind artistul acțiunii și 
a mișcării, el reprezintă rastignirea lui Iisus Christos In 
deplină desfăşurare, pe când înca vulgul era preocupat de 
punerea pe cruce a celor doi tâlhari lar lisus cu buzele 
arse de sete cere apă. In acest tabloa Tintoretto este fur- 
tunos, beethovian. Parcă pentru a contrazice regula, Apa- 
re scena cu Cristos în fața lui Pilat, monument ales d 
acesta din urmă îşi spală mâinile vrand așa să-şi uşureze 
conştiinţa. Este în acest tablou un Joc de culori atât de 
adânc proporționat şi muzical măsurat încât devenim mai 
ingaduitori cu cel care au considerat şcoala de la San 
Rocco drept o a doua Capelă Sixtină a artei, 

Adânc stăpân al formei, al mişcărilor de mase, al clarobs- 

curului şi al scenelor petrecute în lumina lunii, Tintoretto. 
un valoros portretist, poate fi socotit ca primul mare 
ist al barocului, 
Del Bellini la Tintoretto e tot așa de lung drumul ca 
dela Ingres la Picasso. m, 
Madonna de LOrto parcă in cinstea 
RE: de căpătâlul său se atlă un Ioan Botezătorul in 
extaz înconjurat de sfinți şi apostoli, opera aparținând lul 
Cima da Conegliano 
» *» * 
celălalt capăt al Veneţiei, asezat pe un canal deschis 
dace este Ar San Sebastian cu mormântul lul Ve- 
ronese. împrumutând ceva din mătăsurile cu lacuri aprinse 
ale tablourilor veronesliene, locurile ce l-au primit pe veci, 
la rândul lor au vrut să fie potrivite artistului, mulate În 
culori marine, cu verdele algelor scăldate în purpuriul apu- 
surilor de soare venețiene. 
- La . 
benul de aur al aerului lagunelor | găseşti In rescele 
= de miscări şi sboruri ale lul Tiepolo. 
» DA. SI 
ŞI apoi alte altare semnate de Palma |! Vecehlo, Sebas- 
tiano del Plombo și Carpacteio. 
Ba “a 
arele grafician italian, care 4 trăit acum mal 
a da edi reprodus cu deosebită tidelitate da 
nele columnel lui Tralan. Privind de aproape la Tu 
naşterii poporului român, cu durere trebuie să tie “i 
că dacii au fost tratați de romani ca nişte sclavi ț 
in mâna unei mari puteri, pe care Nol o numim azi Tia 
rialistă. Intreaga istorie a românilor până azi a lost ia 

a dacilor, cotropitori! neamului nostru schimbându-și p 

doar numele, să 


. 
rele își 
Arind un crepuscul la Veneţia, când soa 
inc ietie mările insângerate peste cetate, = o noapte 
cu lună când luminile curg ca lave de aur topit pe Canal 


—"n 





Plimtându-te singur cărarea ce duce suind schitul 
Eremo ei li iinigtule din jur sunt atât de adânci 


dese ineât aştepti ca din flecare umbră să-ţi apară în 
îată E, cei mai um) dintre to sfinți In rasă de calugăr, 
str la brău. desculț, cu doi porumbel pe umeri, cobo- 
rând orăselul unde | sa relevat cerul Pașii lui sunt 
clo bătând sub zări la Santa Maria degii Angeli. 
ca zidită în jurul lăcașului scund şi modest, Capela 


marinar şi soldat. 


D Vittoriale l-a primit de la stat, eroul D'Annunzio, 
generalul de aviație In rezervă, mai târziu inobilat drept 
principe de Montenevaso, printr'un decret semnat de regele 
Victor Emmanuele şi Benito Mussolini. 


Şi ca orice monument naţional și il Vittoriale este im- 
personal şi tot atât de rece. Vom găsi alei pe rând măr- 
turiile eroului D'Annunzio: avionul cu care a zburat în 
1918 deasupra Vienei cât și nava Puglia, a cărel căpitan a 
fost ucis în timpul asediului Fiumelui Această navă a 
fost montată în complexul de la il Vittoriale intr'o tribună 
de cipreşi, drepți, ca şi coloanele unul templu grec, a cărul 
atriu este chiar lacul Garda. 


Pe D'Annunzio, ralinatul şi excentricul poet, iubitul lui 
Eleonore Duse, debussyanul și *decadentul”, Îl găsim în 
așa zisa La Prioria, acolo unde sunt apartamentele sale 
personale, de fapt camere de muzeu Incârcate cu cele mal 
diverse oblectțe -- multe cărți și statuete orlentale — aran- 
jate în cea mai sfântă neorândulelă Suntem aici in 
imperiul unui artist, adâncit în lumea simbolurilor și a 
corespondențelor. Acum vel înțelege că piesele de teatru 
ale lui DAnnunzio sunt în fond liturghii profane, unde 
decorul Joacă un ro! mai important decat insăși acțiunea. 
ŞI tot acuma ete pă acea moarte „aaa a despre care 
vorbea poetul, punându-și eroina file ucisă, Inecată în 
Mori de trandafiri Grădinile deschise spre lac inchele 
acest cosmos ce ar putea fi numit dannunzian. De unde 
incă se mal poate vedea că poetul este și un fel de anticvar 
si amintirilor, orânduindu-le în sufletul lui, ca in sertare 
de arhivă cu grija simetriei și ordinei clasice sau le lasă 
să-şi ia fiecare locul dupa vola lor, urmând legile interne 
ale cabalei asimetrice simboliste, In acest anticariat care 
se chiană poezie, De departe putem susține că la nol 
A. Macedonski a avut ceva în el dannunzilan, nu intâm- 
plător trăia in cămara simbolurilor, fiind intrun razbol 
continuu cu cei din jurul său În muzeu se poate găsi 
traducerea românească a 44 de sonete ale poetului de 
către Pimen Constantinescu, insoțită de un portret și 
gravuri în lemn de Marcel Olinescu, cartea apărând în 
editura Hyperion din Cluj în 1934. 


Statul italian |-ă facut lui DAnnunzio un mausoleu de 
marmoră sus pe platiorma rotundă, ca unul principe, 
comandante, inconjurat de căpitanii săi De acolo coboară 
pădurile de chiparoși până in golful imens al lacului, mare 
de azul întreruptă de fâșii de insule inaintând pe ape, ca 
nişte covoare de persian pe terase de sticlă. De la malurile 
verzi până departe sub orizont trene ale aceluiaşi argint 
fluld se-ntțind cu luciri de cristal pe fața lacului fumuriu. 


rauri tera in spasmele neliniști, Lacul este 

Rămâne In sarcina viitorului, când se vor aprecia altfe] 

relațiile lui D'Annunzio cu Mussolini, sa-și spună ultimul 

t asupra lui D'Annunzio, persona) reținut de nol 

doar prin latura sa de figură hoimanescă, pe când de fapt 

e] a fost poet, artist și in aceași măsură și erou național, 
za VAI 

Capăt de drum. 

Como, poarta de aus a Italiei, cu lacul și vilele lui 
crescute pe malurile împădurite nu mă lasă să plec şi 
când totuși o săvârşesc şi mă despart de locuri, o lac cu 
gustul amar în suflet al celor care au plerdut paradisul, 

Florenta. Octombrie. 1978. 


210) E PR 


Prin basm şi prin pădure, an cu an, 
Trimite crainiceii — să mă cheme... 
Suer de mirlă, chiot de cioban... 
Copilăria — strigă peste vreme. 





Hei... cine-am fost! — Mă ştie tot hâțisul... 
Tot clocotișul verde de lumini, — 

Prelins amar în fund de văgăuni... 

Că le-am oferit ln vreme adăpost, — 

De cine ştie ce sălbâteciuni! 


Pe prispă — acasă, m-ajungea chemarea! 
Săream! Ce jar de goana neimpăcată!... 
Sa nu le strice jivină spurcată, — 

Tihna inaltă, taina şi răcoarea. 


Apoi ce sboruri — nalte, rotitoare! — 
Ştii dorule! Când intrebam ce-o doare, 
Pe câte-o stea —cu ochii dulce-de floare? 


Ce lunecuș in min — de — atunci — tresare! 
Când coboram topit de inserare, 
Colo departe, in margine de zare!.,. 


Oita în poartă floarea de răsură, 
Ducându-şi mâna albă -n cet la gură. 


Şi suspina -n grădină albul crin, 
Râvnind după câmaşa mea de in. 


Căsuţa noastră m-aștepta -n portiţă, 
Cu trandafiri, cu flori de lămâiță. 


Luna — şi lăsa argintul ei să cadă, 
Pe imbrâțișarea mamii — de zăpadă. . 


Azi cerul meu de stele, 

E potopit de brumă... 

Doar zborul inalt de ingeri, — 
Prin ele mai tresare. ||! 

E toamna vieții mele — 

Și raze moi de lună, 

De taină și răcoare... ! 

Imi dau să beau din linisti. 


ION PIN 





Specialitatea mea nefiind istoria n'o să-mi iau pe umeri 
sarcina de a scrie o recenzie propriu zisă asupra cărții 
TRSIAVILIe româno-ruse” de N. S. Govora, apărută în edi- 
tura Carpaţii, Madrid, 1979. De altfel lucrarea născută din 
spiritul de observaţie şi analiză al învățatului și in acela- 

“măsură al strategului, ilustrează cu măestrie genul de 

e politică, dus la desăvârșire in cultura noastră, de 
Pamiil Șeicaru. Exprimându-mi mirarea că maestrul n'a 
şeris prefața acestei opere, Îl consider ca pe cel mai ni- 
merit de a o comenta și deci sperăm și așteptăm sa o și 


facă. 

In rândurile de faţă doresc să insist asupra unel alte 
probleme deloc lipsită de importanță, 

Dupa cum il ştim pe N. 8. vora, el corespunde tipului 
dârz, caracterizat de V, Posteucă “să creadă, să răvneas- 
că, să se bată” pe drumul eroului lui Aron Cot “văd 
calea inainte-mi în prăpastie căzând / ŞI totuși / Lacom 
cale / ŞI într'acolo merg/. 

Cu aceste avânturi ale inimii, autorul făcând istorie, 

are ochii permanent iîndreptați spre soarta de azi a 

Ii, lupta lu! fiind dusă impotriva celor ce au falsificat 
cu său (ără vole Istoria Românilor, Slujind in Ideal, Ade- 
vărul, in numele căruia și-a mobilizat toate bateriile su- 
Hetului său creator, N. S Govora analizează cartea lui 
Nicolae Iorga “Histoire des relations russo-roumaines” apa- 
rută la Iași în 1017, şi ajunge la concluzia fermă că ea e 
scrisă in grabă, marele istoric nesesizând pericolul rusesc. 


Pentru cel sceptici gata să facă o vină și un rechizitoriu 
de inchiziţie lui Govora, pentru îndrăzneala lui de a susți- 
ne o realitate, mă mărginesc să scriu următoarele. Ca unul 
ce mam ocupat indeaproape, cu venerație, de studiul vie- 
țII şi operei lui Nicolae Iorga, a trebuit să mă opresc ceva 
mai mult asupra activităţii sale din timpul celui dintâi 
război mondial. ŞI anume, în 1017, in refugiul de la Iași, 
N, Iorga ține un curs universitar asupra Istoriei literatu- 
rilor romanice, amintindu-și, lucru ce ar [| bine să-l ştie 
[lecare dintre noi, că savantul român şi-a început cariera 
ca şi critic şi istoric literar. Prelegerile lui au fost steno- 
graliate şi mai apol la E pia ani după război, publicate, 
Iorga făcând corecturile celor trei volume, probabil în timp 
ce conducea ședințele parlamentului, unde lua cuvântul, 
aşa explicându-se rezultatul ce ar putea [| calificat deadrep- 
tul dezastruos. Tomurile sunt pline de greşeli inadmisibile, 
din ele dau ca exemple prezentarea lui Lorenzo Magnificul 
ca drept fiul lui Cosimo bătrânul, pe papa Iuliu al II-lea 
de două orl pus ca urmașul lui Leon al X-lea lar în ce 
priveşte pe Visconti sunt amestecați cu cel din familia 
Sforza fără niclo nolmă. Dacă mal adaog că tot Iorga a 
seris că lui Michel Angelo nasul | sa fost turtit de Ben- 
venuto Cellini născut la câțiva ani buni după această în- 
tâmplare săvârşită de nefericitul sculptor Torrigiano, vom 
avea dovezi concrete cum că N. Iorga a avut un sistem 
defectuos de a lucra, ceace l-a dus la un fond plin de 
greşeli. Pentru cel ce ar admite așa ansamblul, e drept 
monumental, Istoria literaturilor romanice a lui Iorga sar 
asemăna cu un palat căruia arhitectul a uitat să-l facă 
porţi de intrare. Remarcăm că respectiva Istorie a fost pu- 
blicată recent în Editura pentru literatură universală, Bu- 
cureşti, 1968, menținându-se toate greșelile, fără niclun 
comentar marginal. 


Deci N. 8. Govora are dreptate când vorbeşte de graba 
de a lucra a lui N. Iorga Inzestrat cu o memorie genială 
cum numa! odată in 1000 de ani o poate avea un muritor 
şi cu o putere de muncă al unei uzine-om, Iorga a lost un 
rob al pasiunilor, scriind ca un fluviu ale cărui unde Merg 
tot inainte, în fugă revăzându-și textele, având o incre- 
dere totală in ţinerea sa de minte, care după cum vedem, 
l-a Inşelat barbar. De altfel în “Viaţă de Om” pus inaintea 
criticilor ce i s'au dus de confrații săi de breaslă, pe drept, 
recunoaşte că a făcut multe greşeli fiindcă, a ințeles să 
comenteze istoria cu inima, ceace vine să caracterizeze pe 
marele nostru cărturar pentru cel ce vor să-l cunoasca cu 
adevăratelea, Nicolae Iorga fiind mai degrabă un Cicero 
decât un Tit Liviu, al culturii românești. Căci dacă artis- 
tul poate să realizeze cu inima un portret doar expresie, 
istoricul ca și fotogratul trebue să redea totul în amănunt, 
precum a fost în realitate. 

La redactarea lul “Histoire des relations russo-roumal- 
nea” credem că se mal adaogă și alte împrejurări. In pri- 
mul rând nu trebule să uităm că N. Iorga un tribun şi 





mare pamiletar în același persoană, trăia din plin in tim- 
pul istorie contemporan. Un prieten mai bătrân mi-a 
vestit că în 1921, în calitate de președinte al unei asoc 
țII studențești s'a prezentat la profesorul Iorga, rugându-l 
să le ție o conferinţă. “Vin şobolanii?” a intrebat prote- 
sorul. Şobolanii erau liberalii dictaturii lul Ionel Brătianu, 
cum o va eticheta mal târziu, deci lorga se ştia acomoda 
și vorbi conform cerințelor publicului auditor. Ne convine 
sau nu, ăsta este adevărul, multe din defectele firii sale 
ducându-l ca și pe acelaşi Cicero, la eşatod. 

Ori în 1916 am intrat in război alături de aliați şi de 
ruși, ceace a dus la rezistența multor intelectuali de ar 
îi să-i catăm pe C. Stere şi Ion Slavici, dintre cel mal cu 
prestigiu. Evident cartea lui Iorga a avut menirea să dea o 
replică acestor antiruşi, folosind numa! surse istorice corea- 
punzătoare vederilor sale, slujindu-i așa scopul. ŞI fiindcă 
slârşitul razboluiui ne-a adus România Mare, toată lumea 
a părut impăcată, bătrânul Slavici suferind pentra atitu- 
dinea lul dreaptă, ultragiul public. 

N, Iorga nu a mal revenit asupra cărții sale şi noi am 
invățat istoria țării nostre așa cum a plăsuit-o el in 1917, 
nepătrunzând decât foarte puţini, așazisul col rusesc. 

N. S. Govora ca olițer in armata română, luptând pe 
frontul de răsărit și apoi dorind să continuie bătălia şi 
după 23 August 1044, revăzând astăzi istoria neamului 
său, are perlectă dreptate când alirmă că Nicolae Iorga 
nu a sesizat colul rusesc. Oricât l-am admira pe martle 
ie t român, in [aţa adevărului este de nevole să ne 
p TM. 

Dar N. S. Govora nu vine în fața noastră cu mâinile 
goale, ci opune lui Iorga, pe istoricul Xenopol. Având în 
vedere că N. Iorga sa purtat destul de ingrat cu fostul 
său profesor de istorie dela Iași, este și o repunere postumă 
în drepturi, victoria fiind nu numai a lui Govora ci şi a 
lui Xenopol asupra lui Iorga ŞI să nu uităm nicio clipă 
că alci se discută soarta neamului romanesc şi nu o 
problemă oarecare dusă pedant, ex catedram. 


ŞI tiindcă veni vorba de Xenopol, mă simt obligat să 
mal vin cu câteva completări N. S Govora a tradus din 
limba franceză Istoria Românilor in 4 volume a lui Xe- 
nopol, publicată în ed. Carpaţi. Se vor găsi lar guri rele 
să denigreze această nobilă acțiune având in vedere că 
asupra originii lui Xenopol plutește bănuiala de a [i fost 
evreu. El însuşi, insistând asupra genealogiei sale, destul 
de complicate, nu se consideră evreu. Această apartenență 
etnică a fost susținută mal! ales de E. Lovinescu, pe care cu 
greu îl vom crede, când acesta în excesul lui de a combate 
curăţenia de rasă a culturii noastre, găsește ascendență 
evreiască şi lui Alesandri și Hasdeu Dar tragedia vieţii 
lul Xenopol n'a constat în originea lui evrelasca ci in cu 
totul alta: junimist la inceput după ce rupe legăturile cu 
respectiva societate, semenii să! se hotărăsc să-l descalifice 
monstruos Imbolnăvindu-se probabil de o depreale ner- 
voasă, dusmanii lui „caracuda junimista prezidată 44 po 
tabii şi de Titu Maiorescu, îl declară sifilitie, aruncând 
oprobiul şi hula asupra operelor sale istorice. Vremea, ca 
intotdeauna, a spulberat aceste calomnii, cancanuri demne 
de o anumită speță de oameni de ieri şi de azi, opera 
lui Xenopol păstrându-şi ca un monument, valoarea. 

Indiferent dacă a fost sau nu evreu, Xenopol sa arătat 
adâne ancorat in spiritualitatea românească, scriind o 
istorie a românilor care în timp sa dovedit a fi mal 
aproape de inima indurerată a neamului românesc, decât 

lul N. Iorga. 
“A Plecând de iri nu putem decât sa respectăm şi să 
impărtăşim atitutudinea lul N S Govora şi a editurii 
Carpaţii, ca una etern valabilă. a 

Acestea fiind zise, mal subliniez că Govora, omul “invăluit 
in cețuri şi ploi” a scris una din marile lui cărți, făcându-i 
cinste, umplânduii cu rod de aur al spiritului, viața. Fe- 
nomenul rusesc este relevat cu atâta claritate, încât lu 
crarea ar trebul pusă pe masa tuturor acelora ce mal cred 


in €l. 

a lui Govora se citeşte cu multă vibrație ca un 
co de aventuri, ceace ține de talentul autorului, il i 
jul său [ind cel al urmaşului de razeşi moldoveni e 
să-și vadă intro zi (frații de neam și să le zică: “In! 
leruncilor se născuseră vulturi”. 


Ovidiu VUIA 








+A; UȚINI trebuie să fie Români! din exil 

E care să nu [1 citit ceva ort. cel puţin să 
nu [i auzit de Nicolae Novac. Novac A 
luptat cu arma în mână contra celor fără 
Dumnezeu, până în ziua căderii in abis. 

In acea zi se găsea pe undeva prin 
Germania Invinsă şi prăbușită, indu- 
rănd toate mizeriile acelor triste timpu- 
ri: foame. Irig şi teribila teamă de a nu 
cădea in mâinile celor ce ne căutau. 

A reuşit să ajungă în Statele Unite, 
unde a trebuit să treacă prin durerile 
celei de a doua naşteri, adică greutăţile începutului. A 
inceput prin a spăla geamurile Bisericii din oraşul unde 





popaosise. Dar Novac era un om de condei. Incepuse să 
serie şi să publice incă din adolescență in unul din orașele 
Banatului. pe care nu-l uită niciodată. Dar bătrânii noștri 


ardeleni, nu aveau habar de serisul românesc in Țara, iar 

o utilizau, fie în vorbit, [le în foile ce apă- 
reau și continuă să apară în Statele Unite. era o limbă pe 
care, recurgând la un eufemism, am putea-o numi pito- 


Novae deci, ca și alți oameni ai condeiului ajunși peste 
ocean, nu şi-a pus în gând să se inbogățească, ci să scrie 
românește și să propage acest scris, al lui și al altora, 
printre cei care alunseseră pe acele meleaguri cu câteva 
decenii inainte. Şi de atunci nu a încetat o clipă. A seris în 
toate sau aproape în toate publicațiile româneşti ce apă- 
reau și apar în exilul românesc și a scos mulți ani o pu- 
bileație proprie, intitulată simplu: VERS. 

Continuă și astăzi să scrie în mai toate publicațiile exi- 
lului şi este unul din stâlpii publicației din Canada, *Cu- 
vântul românesc”. Să-mi fie iertată o mică paranteză: 
până acuma mi-au ajuns la ureche numele atâtor Români 
sar părea că ne găsim în fața unei adevărate galerii de 
stâlpi. Părerea mea este că totuşi, In această galerie printre 
care unii sunt presupuși stâlpi. Novac a fost și este unul 
dintre cei adevărați. care au contribuit de la inceput şi 
contribuie la strălucirea acestei publicații. 


In seris, Nicolae Novac este un condei aparte. A fost și 
a rămas un romantic in scris și în viață. Scrisul lui e 
ancorat undeva departe în trecnt, pe meleagurile târgului 
sau satului bănățean în care a văzut lumina zilei. Când 
iese din acest cadru, caută înțelepelune veche și perle pe 
care să le șlefulască cu migală şi să le dea luciul inimii 
lui. Astfel a tradus cu adevărată dragoste bucăți din lirica 
amerindiană lar recent. maximele și cugetările unui înțe- 
lept persan. 

Novac trăieşte parcă intro lume a lul. departe de sgo- 
motul cetăţii Pentru el tot celace se scrie In limba romă- 
nească. merită laude şi aprecieri. Pentru el toţi sunt oame- 
ni buni, nimeni nu este rău Din pâna lui nu a leşit o 
literă de condamnare sau cel puţin de desapreciere la 
adresa une! cărţi sau a unul autor român. Și procedând 
astfel. este natural să săvârşească erori Astfel, acum 
douăzeci şi mai bine de ani, a lăudat până și cărţile unul 
țigan, ajuns dealtfel, mai! târziu, chiar volevod al țiganilor 


intr'o notă, ca deobicelu acidulată, l-am arătat eroarea 
comisă. Şi atunci el mi-a scris: Bine. frate Govora — așa 
ne scriem noi “frate”, deși nu facem parte din grupul îl 
dece nu mi-ai atras atenția asupra acestei erori. intro 
serisoare personală? La care l-am răspuns: Frate Novace, 
am procedat așa, ca să te înveți minte. După cum spuneam, 
acestea sau întâmplat acuma mai bine de douăzeci de 
ani, dar Novac tot nu sa Iinvâțat minte. Continuă să vadă 
in tot ce se face sau se scrie în exii, numai bine, fiind, 
natural, supus greșelilor. Dar acesta este Nicolae Novac și 
nu altul 

Dar cauzele ce au motivat rândurile de faţă, sunt altele, 
Cum spuneam. Novac e bănățean. de origine rurală origine 
cu care se mândreşte. In lumea nouă a păsit bănățeni de 
al lui şi frati apropiați ardeleni, necunoscători sau pe 
punctul de a uita Ţara de departe, ȘI a inceput o operă 
titanică, operă de durată, operă care a implinit anul acesta 
un siert de veac. E vorba de înființarea și apoi continuarea 
timp de 25 de ani a unel ore româneşti de radio, numită 
“Vocea românească a Middle Westului”. Această oră a luat 
ființă in anul 1954. cu ocazia Convenţiei Uniunii și Ligii 
socletăţilor române fraternale din Statele Unite Deci nu 
el a înființat această oră românească de radio, dar Nicolae 
Novac este desigur cel ce a inițiat-o și cel ce apoi i-a dat 


49 — 


AC 


N. S. GOVORA 


viață un sfert de veac. Această oră de radio este desigur 
scumpă inimii lui Nicolae Novac, prin ea a voit şi continuă 
să voiască oprirea sfărâmării sufletului românesc de peste 
ocean, atâta timp cât va mal! îi cu putintă. 

Aceasta e desigur principala lui operă, opera vieții lui: 
o operă profund românească. 

ŞI a avut fericirea ca cel puţin formal, bănățenii şi 
ardelenii lul, să l-o recunoască şi să-l sărbătorească. La 
6 Mai din acest an, programul de radio “Vocea românească 
a Middle Westului” și-a sărbătorit jubileul de 25 de ani 
de existență neintreruptă, printrun banchet ce a avut loc 
la hala Bisericii “Pogorirea Sfântului Duh” din Merillville- 
Indiana, la care au participat A ad 200 de persoane. La 
această sărbătorire au vorbit: di Fred Maravilia, președin- 
tele Clubului Rays, Pr. Protopop — Vicar Ion Bugariu, 

hul Bisericii ortodoxe-române “Si. Gheorghe nou” din 

ng- Illinois, Pr. George Mureşan, parohul Bisericii 
române-unite din Indiana Harbor-Indiana, Pr. Theodor 
Gotis, parohul Bisericii ortodoxe-române din Meriliville. 
Indiana, di G. Bălaşu, directorul ziarului “Cuvântul ro- 
mânesc” din Hamilton-Ontario-Canada, di Ell Bâldea și 
dl C. Ardeleanu, preşedintele Societăţii “Tricolorul român”, 
care a fost vorbitorul principal. Tuturor le-a răspuns pro- 
fund emoționat, prietenul nostru. Nicolae Novac. 

O primă observație care imi umple inima de bucurie e 
constatarea că au participat Bisericile românești ortodoxă 
şi unită, mână în mână, aşa cum e frumos și bine și cum 
aşa a lost de secole. 

ŞI. şi mai important, e faptul că sa hotărit prelungirea 
existenţei acestei ore de radio: Tot ce-i românesc, nu piere! 


TRIBUNA LIBERA 


SCRISOARE DESCHISA D. Lul HORIA STAMATU 
Giessen. 20 Iulie. 1979 


Mult stimate domnule Stamatu, 


Vă mulţumesc pentru volumul Kairos şi celălalt 
material pe care l-am citit cu interes. 

Cu mare regret și după multă judecată, trebuie să 
vă scriu că în ce priveşte esseul dvoastră —Timp și 
literatură— şi mai ales articolul ultim din Cuvântul 
românesc, nu pot să împârtăşesc părerile dvoastră. 
Rebreanu nu este nici naturalist, nici mistic, iar 
scriitorasul D. R. Popescu membru al comitetului 
central al partidului comunist român, nu se apropie 
nici de poalele muntelui de creație numit Liviu 
Rebreanu. 

Aruncați punți între Joyce şi Homer, intre Beckett 
şi Dante, între Kafka și scrierile biblice, omițânăd 
faptul că ele nu ar fi putut fi nici metaforic susținute 
fără existența în prealabil a «realisto-naturaliștilor» 
Balzac, Flaubert şi Maupassant, ca să citez numai 
câtiva dintre ei. De altfel, personal, cred că Flaubert 
(acest amestec de Chateaubriand şi Balzac cum îl 
definea un exeget al lui) este mai modern și mai 
artist decât Joyce, Beckett Kafka la un loc. 

Titu Maiorescu în celebrul său articol — Poeți și 
Critici — provocat de discursul la Academia româ- 
nă al lui Duiliu Zamfirescu, în care respectivul în 
numele unui «modernism» al vremii sale destiin- 
țează pur și simplu valoarea poeziei populare, așa 
cum faceți dvoastră azjy cu romanul nostru inter: 
belic — afirmă cu multă dreptate că poeţii sa-și 
vada de arta lor, analiza fenomenului literar și 


(Urmează pag. 41.) 








IN generația noastră mal in vră 
mal vorbind de tineret, câți II 
amintesc astăzi, sau au auzit vreodată 
de Alexandru Marghiloman: unul din 
aristocrații pământului românesc, un 
erei =, pi internațional, al 
e rasă, şi un d 
Titi Ş istins bărbat po- 
Născut la Buzău în 1854, ela 
Deputat al Partidului Cei pu fos insă 
din 1884, și a funcţionat de ma! multe 
ori ca Ministru, in special la Externe 
apoi la Finanţe, devenind in cele din urmă şi Președinte 
de Consiliu, In ultima fază a primului Răstolu Mondial 
atât de tragică pentru Tara Noastră. 
Incă dela inceputul răsbolului din 1914, Alexandru Mar- 
ghiloman. împreună cu Petre Carp au susținut cu tărie 
intrarea României alăturea de Germania şi Austro-Unpa- 
ria. Ei erau convinși că participarea noastră intrun răs 
boiu alăturea de Rusia, care ne era vecină pe când cellalţi 
Allaţi erau departe — nu se va termina cu bine. In cele 
din urmă aproape că au avut dreptate, incă pe acele tim- 
puri, astăzi temerile lor fiind impărtășite de toți Românii. 
Armata noastră, lipsită de armament modern. ne mal 
vorbind de aviație, care era inexistentă, neinstruită pen- 
tru noile tactice de luptă, a trebuit să accepte un armis- 
tițiu în cele din urmă, în Decembrie 1917, cu toată vitejia 
arătată şi sacrificiile enorme făcute pe câmpiile de lupta. 
Una din principalele cauze. care au dus la acest dezas- 
tru. a fost trădarea trupelor rusești, dezertând în massă la 
inamic, sau retrăgându-se, pe luriş, in timpul nopţei, de 
pe linia lor de luptă, fără a anunţa Comandamentul Ar- 
matei Române, pentru a lua la timp măsuri de acoperire. 
Bolşevizându-se în cele din urmă și intrând in debandadă, 
Ruşii au inceput să Juefuiască ce mal rămăsese din Micul 
Regat, in jurul Iaşului, amenințând cu arestarea şi im- 
puşcarea Familiei Regale și a Guvernului Brătianu. 
Armată Română, decimată de marile pierderi suferite 
pe front, cât şi de pe urma une! grozave epidemii de tifos 
avea acum să lupte nu numai pe o linie de apărare mail 
lungă contra asaltului masiv al trupelor Imperiilor Cen- 
trale. dar şi contra bandelor sovietice in Basarabia şi in 
interiorul Tării. Pe un teritoriu restrâns în Jurul Capita- 
lei! Moldovei, denumit atât de sugestiv “Triunghiul Morței”, 
suprapopulat şi de mulțimea refugiaților din teritoriile 
ocupate de inamic, în zdrențe, fără adăposturi şi înflă- 
mânziţi, pe o iarnă grozavă cum nu se mai pomenise, în 
care epidemia de tilos făcea ravagii catastrofale, secerând 
zeci de mii de oameni; cu bandele ruseşti devastând totul 
in ca'ea lor pe unde treceau: fără niclun ajutor din par- 
tea Aliaților, ofensiva Generalului Francez Sarrall eşuând 
in Balcani. în timp ce armatele Germane din fața Iașului 
făceau un efort enorm de a lichida frontul românesc pen- 
tru a se putea reintoarce în Vest --— era de așteptat ca 
Tara Noastră să ceară un armistițiu 


Primul Ministru. Ionel Brătianu, pentru a nu-şi compro- 
mite prestigiul la o viitoare Conferinţă de Pace, In cazul 
victoriei Aliaților, a refuzat condiţiile aspre de incetarea 
luptei, impuse de Imperil'e Centrale, demisionând în Fe- 
bruarie 1018 Noul Preşedinte de Consiliu, cu sediul la Bu: 
cureşti, d-vine Alexandru Marghiloman, care a şi semnnt 
asa zisul Tratat dela București, în Mal 1918 

Fără indoială că nimeni altul decât unul ca el ar 4! 
putut să (le acceptat de Germani pentru a trata cu el din 
partea României. Vederile sale progermane (rau destul 
de cunoscute, pe lângă tăria de caracter şi O ireproşabilă 
conduită în viața po'itică. Un cuvânt dat sau un angaja: 
ment luat de el, erau ireversibile 


Condiţiile de pace impuse de dusman erau dure: Sudul 
Dobrogei la Bulgari. lar restul Tăril sub directa adminis- 
trație a Imperiilor Centrale. care au obținut și controlul 
sondelor petrolitere și al căllor de comunicație 

Deşi nu se găsesc mărturii scrise, se crede că Alexandru 
Marghiloman a acceptat postul dela pierdut de Prim MI: 
Nistru și a semnat umi'itoarele condițiuni de pace, ja cere- 
rea confidențială şi in deplin acord cu Ionel Brătianu, pen- 
Tu A se putea da un mic răgaz Tării Noastre, şi a se salva 
însuşi existența, în dreptul internațional, al unul Stat Ro- 

„ca atare, în speranţa unel victorii finale a Aaţilor 
Această speranță nu a Intârziat de a se implini, în No*m- 
brie 1018, prin capitularea Germaniei. 

După victorie, Allaţii au anulat Tratatul de Pace dela 


ma 





de Dr. C. |. UNTARU 


București, Ionel Brătianu se reintoree in Capitală şi devine 

Prim Ministru, Mind sărbătorit ca inrăptuitae al Anei 

iz et peroane a eram 
mu Ma 

di Veda Vata i lup naționaliști ca Juliu u 

In schimb, Alexandru Marghiloman este nevoit să se re- 
tragă din viața politică, hulit de toți și acuzat de trădare, 
şi moare în deplină obscuritate la București în 1925, 
ducând cu el în mormânt o concepție de politică mondia- 
lă, acceptată astăzi de toată lumea vestică. 

Au trecut mulți ani dela acele evenimente tragice. şi în 
perspectiva unei jumătăți de veac, orice observator nepăr- 
tinitor al istoriei va trebui să recunoască că și Marghilo- 
man a contribuit la irifăptulrea României Mari, alăturea 
de ceilalți bărbaţi politici In frunte cu Brătianu, singura 
deosebire fiind. că în timp ce aceştia din urmă erau săr- 
batoriți ca eroi, el era stigmatizat ca trădător de Tară. 
Sar putea chiar susţine, că din punct de vedere personal, 
Marghiloman a sacrificat mai mult decat ceilalți, el fiind 
singurul, care a acceptat de bună vole, să-și Ingroape ca- 
riera politică şi demnitatea de Patriot Român, la temelia 
pe care sa putut ridica apoi edificiul României Mari. 

i alla toate aceste evenimente pentru a invăța 

n ele. 

In primul rând, după cum vedem, întregirea Neamului 
Românesc nu ne-a căzut ca un p'ocon din cer. na fost o 
operație clară dela inceput până la sfârșit, lar enormele 
sacrificii ale acelora, cari au făcut România Mare, simțim 
cum apasă greu pe umerii și conștiința noastră. 

In al doilea rând, mal este de remarcat faptul, că deși 
pe acele vremuri Guvernul şi Opoziția se răsbolau cu o pa- 
sionată inverșunare, atăt în Parlament cât şi prin presă 
ori intruniri publice, pe chestia intrării noastre In răsboiu 
de partea Aliaților sau de partea Imperiilor Centrale — cu 
Tache Ionescu şi Nicolae Iorga de o parte a baricadei şi 
cu Alexandru Marghiloman şi Petre Carp de cealaltă par- 
te — totuşi când interesele mari ale Neamului au cerut-o, 
cu toții sau unit să lucreze impreună. Odată ce o decizie 
a fos! luată, prin voința Națiunii, Petre Carp na ezitat 
un moment de a-şi trimite fii pe tront, unul din ela şi 
murit curând, lovit de un glonț german 

Ca inchiere mal corstatăm. că întregirea şi salvarea 
unei Tări nu depind numai de un joc prielnic de eveni- 
mente istorice. dar mal este și rezultatul. în primul rând, al 
unul efort comun. inteligent şi de durată, al tuturor for- 
telor politice. lucrând impreună și cu entuziasm, in acela- 
şi direcţie. Lipsa de Unire poate rata cele mai lavorabile 
conjucturi istorice, în timp ce existența acestei Uniri poa- 
te scoate Tara la liman chiar și din cele mal adverse 
evenimente politice internaţionale. 

Dovada: colaborarea Brătianu — Marghiloman, /iecare 
la timpul său, Jertlind. fără ezitare, Totul pentru Tară. 


TRIBUNA LIBERA 


cultural lăsându-l pe seama altora, şi asta bineinţe 
les nu în ultimul rând, a criticilor. 

Obiectiv fără să vreau să jignesc pe nimeni, sunt 
de părere că vorbele lui Titu Maiorescu sunt azi 
valabile și pentru poetul Horia Stamatu, care iși 
transformă preferințele sale spirituale în jaloane de 
judecată generală. 

Mulţumindu-va incăodată pentru volum rămân 
cu regretul de a constata că până la urmă ne despart 
lucruri fundamentale de concepție și viaţă. 


Cu stimă 
al dvoastră 


Ovidio VUIA 





— 





E Dumitru Paulescu l-am cunoscut în 
toamna anului 1945. Ne pâinea 


am 

— eu alţii —, fiind gardian al unul lagăr 

de prizonieri nemți!!! Intr” adevăr, des- 

tinul se insărcinează uneori să producă 
neverosimile! 

ŞI la un lucru şi la altul, cei mai mulţi 
erau legionari. ŞI legionarii, Duminicile, 
se adunau să țină ședințe în niște cata- 
combe care, din intâmplare, se găseau 
prin Fără să flu legionar, verzii mau adoptat 
și: clpam şi cu la aceste ședințe. Or fi avut și ei motivele 

ca să mă adopteze. ŞI în afară de aceasta, din contribu- 
tuturor, deci și păr in acea larnă a anului 1945, 





egia | au scos o : DACIA Numai două numere. 
Gazeta apărea clandestin. articolele toate semnate cu nume 
false. Eu eram... colonelul Velcescu, de exemplu. Două 
numere numai. totuşi ale au produs zarvă. Oficiosul parti- 
dului comunist francez, a publicat un editorial semnat de 
redactorul şef, Pierre Hervt, cu titlul -Ariergărzile hitle- 
riste”. ŞI not nu eram artergărzi ale lui Hitler, ci ariergărzi 
ale lui Christ! 

cameni, majoritatea intelectuali care munceau cu 
brațele și din produsul muncii lor îşi rupeau o parte pentru 
a ca un t contra antecriştilor! Să se noteze: e 
vorba de toamna anului 1945! Ce făceau oare pe acea vre- 
meterbilii anticomuniști de astăzi? Ce făcea şi ce scria la 
“Papta”, di Rent Theodosiadis? De ce nu reproduce un 
articol seris de ei in acele timpuri. la gazeta lui Mircea 
Damian, când făcea cunoscut prin scrisul lui, E. A. M-ul? 
Sau ce seria di Virgil Ieruncă, la "Scânteia Tineretului”, 
unde era director? 

Deci acolo, la Margeval. in 1945, l-am cunoscut pe Du- 
mitru Paulescu Era bălat de țăran de undeva din Buco- 
vina. Dârz, cu o privire blajină „In dosul căreia se bănuia 
totuși, o stâncă. 

Sa terminat “afacerea” cu americanii apol ne-am 
văzut aruncaţi pe pavajul orașului lumină: Parisul. Pe 
atunci și Franța ca și celelalte ţări era la pământ, fără- 
mată de tăvălugul războiului Ne ofteream brațele pentru 
muncă, dar ele nu aveau nici o căutare Ne plimbam 
foamea pe străzile oraşului lumină. ŞI atunci, o parte 
dintre noi, a plecat in Brazilia. Printre ei! şi Dumitru Pau- 
lescu. Când am stat ultima dată de vorbă cu el, mi-a spus: 
Măi (rate. mă duc in Brazilia Sunt un intelectual, dar nu 
mă vo! da in lături de Ja nici o muncă. De va fi nevole, 
pe stradă Bietul prieten Pau- 
eşi era bucovinean. şi 'nchipula că şi in Brazilia 
oiteneaseă. Se gândea că 
dacă nu există pe acolo cobilițe, își va întocmi e] din 
lemne cunoscutul instrument oltenesc, Am zâmbit gân- 
dindu-mă că ducă va ajunge aşa de infometat in Brazilia, 
işi va mânca el toate portocalele destinate nepoțului. 


de N. S. GOVORA 


Ru m'am hotărit să rămân şi să mor pe pământul 
bătrânei Europe. Nu știu dacă Paulescu o [i vândut sau nu 
portocale in Brazilia. Un lucru știu sigur: nu a stat cu 
brațele incrucişate. ŞI nu a putut sta pentrucă era băiat 
de ţăran şi pentrucă purta in inima lui ideile ce sau do- 
vedit a nu putea [i invinse şi nici ucise cu toată barbara 
trecere a timpului, 

ŞI din munca lui, a trecut la realizări. A scos două 
numere dintro revistă intitulata “Cetatea luminii” şi a 
pus bazele unei biblioteci numită modest: SATUL. Gândiţi- 
vă: o bibliotecă românească în Brazilia! La inceput în 
Sao Paulo şi mutata după acela in noua capitală a Brazi- 
lei; Brasilia. 

Anii au trecut, dar el nu a cedat. Nu a cedat pentrucă a 
plămădit din stânca acela țărănească românească pe care 
nu au dislocat-o furtunile şi nici chiar potopul. Apele 
vijelioase. trec, stânca rămâne. Astăzi a obtinut de la 
Statul brazilian un teren de un hectar, întrun loc bine 
situat din capitala Braziliei. Cu pla de plată, dar nu 
gratuit. Dar de alei incepe greul. unde bani ca să plă- 
tească ratele locului şi. mai ales, de unde bani pentru 
construcţia clădirii? E o intreprindere destinată infrânge- 
rii Dumitru Paulescu și-a imaginat, printre altele, și un 
apel la toți Românii din exil: Românii din exil să participe 
cu o cărămidă la aducerea la indeplinire a marei opere; 
o bibliotecă românească in America de Sud, In Brazilia. 
Vor răspunde Românii cu posibilități cu o cărămidă al 
cărei preț este 100 dolari? MĂ indolesc. 

Şi totuşi, nu mă indoiesc o clipă că Dumitru Paulescu 
va invinge. Se va întoarce poate el și familia lul la primele 
alimente cu care şi-a astâmpărat foamea la sosirea in 
Brazilia. adică la portocale, și va merge înainte. Natural 
că aceasta nu e suficient, dar îndărătnicia ţăranului 
nostru nu-şi găseşte asemănare pe glob. Ce ar zice Românii 
din exil dacă ar auzi că Paulescu a făcut acolo o tabără 
de muncă leglonară? Vor zâmbi mulţi cu scepticism: Ro- 
mânii din Brazilia sunt puţini. şi mare lucru nu sar 
obține, Dar dacă la această muncă a Românilor sar ralia 
brazilienii? De ce nu? La baza acestei acțiuni, ca la a atâ- 
tor altora, stă o credinţă pe care nau putut-o ucide nici 
închisorile, nlel frânghia, nici gloanțele şi nici tonele de 
ciment. 

In celace mă priveşte, nu pot face altceva decât să spun: 
Frate Paulescule, înainte! 





[LCUURI 


e în corpul revistei, cititorul va 
găsi reprodusă o poezie de Radu Gyr. 
Nu cred că mă inşel alirmânăd că 
această poezie lace parte din cartea 
de versuri serisă in timpul războiului, 
de gigantul poeziei românesti, Căci 
Radu Gyr a lost pe lront. Pentru rea- 
bilitare, ŞI incă a avut noroc; a fost 
trimis pe front cu gradul lui de căpi- 
tan de rezervă şi nu cu acela de sim- 

lu soldat. Nu vreau să răscolese 
nitro rană care doare Dealtiel imi 
vine şi greu. Am lost ofițer activ și 


deci l-am iubit pe mar 
cu simpatii legionare, 
noscusem pe Corneliu Codreanu din 
1927, adică atunel când aveam 15 ani 
Şi nu a fost o cunoștință trecătoare 

Dar să vorbim de Radu Gyr. In lim- 
pul războiului sau seris mal multe 
cărți de versuri, inspirate de Crucia- 
da noastră, de Blântul nostru războlu, 
dar cartea cea mal bună de versuri de 
răzolu purta semnătura Radu Gyr. 
Ştiu că se poate scri o carte bună des- 


pre răzolu, in proză — nuvele sau ro- 


|, dar eram man 


—, fără ca autorul să [i partici 
rece-l cu- 


pat la Incleştare. O dovadă In plus 
ne-o furnizează Cezar Petrescu, care 
fără să [i făcut războlul, a scris cel 
mal bun roman — Intunecare 
având ca subiect cealaltă dramă a 
voastră : Războiul de întregire. Nu cred 
insă că mă inşel, afirmând că nu pot 
[1 scrise poezii cu subiect războinic, 
(fără să [i foat acolo, în plol și vânturi, 
să nu [i auzit gulerul pgloanțelor și 
spărturile obuzelor 

Radu Gyr a lost, incontestabil, un 


„val A 












» re poet. După umila mea părere, 
cel mal mare. Dar nu ar [i putut serle 
sa mal buna carte de versuri război. 
ice, fără să-l fi trecut pe la ureche, 
Moanțele ucigaşe. Ştiu deci că a fost 
e Iront, cu gradul de căpitan de 
ascrvă, trimis pentru reabilitare. ŞI 
intors fără un ochiu. Şi că a 
ost băgat din nou la inchisoare, 
ventru că nu a avut norocul sa moară 
“De front. Repet, scriu fără ură contra 


“mareșalului căci, ca militar, l-am iubit, 


u l-am iubit numai pentrucă am 


EP “n 
| ih ofițer activ ci pentru că el, cu 


toate erorile comise, a ridicat Neamul 
să spele cu sânge rușinea suferită cu 
un an inainte, când din cauza lul Ca- 
ro] II], armata a trebuit să se retraga 
din BASARABIA NOASTRA, fără să 
tragă un [oc de puscă, ba incă lovită 

sculpată de adunături de derbedel 
—o serlu tot fără ură, dar adevărul 
istoric e adevăr Istoric —, printre care 
90 % aveau nasul corolat 

Spuneam deci că Radu Gyr a fost 
din nou băgat la inchisoare, aşa că 
devenind ministru de interne, dl NI- 
colae Penescu, pentru a face plăcere 
“aliaţilor”, nu a mai fost nevoit să-l 
caute. L-a avut la îndemână, 

Intrun număr anterior spuneam că 
Radu Gyr a scris poezii remarcabile 
chiar de la inceput, dar poezia lui a 
urcat pe culmi cu versurile de războlu, 
pentru a ajunge la incandescent 
arcului voltale cu poezia din inchi- 
sori. Mail spuneam un lucru banal: 
poezia se naște din rană, din durere, 
ca perla din durerea și rana scoicel 
Dar, ar putea cineva să ne indice un 
poet care să [| suferit mai mult decât 
Radu Gyr? Şi nu numa! în Ţara 
noastră, ci in lumea intreagă? 

Dl Zaharia Pană strânge intrun vo- 
lum poeziile din inchisori în care, 
incontestabil, primul plan Îl va ocupa 

la lui Gyr. Gred insă că e nevole 

e un volum în care să intre numai 
poezia lul Gyr, toată poezia lul dacă 
e posibil, sau cel puţin poezia de 
războlu şi cea din inchisori. Cine so 
facă? Fără discuţie că in primul rând. 
di Zaharia Pană. ŞI in al doilea rând 
di Nicolae Roșca care-și câstigă viața 
ca inginer într'un oraș din Spania și 
care ne-a dat nouă şi Istoriei de mâine 
monumentalul volum al poeziilor ce- 
luilat poet-profet, Aron Cotruş Ştiu 
că această operă l-a costat nu numai! 
bani, cl și vreo zece ani de muncă, 
pentru a strânge poeziile titanului. 
DI Roşca are părul cărunt, dar față 
de noi ăştialalţii, e tânăr. Incă zece 
ani de muncă şi sacrificii, pentru a 
UR, Și poezia lui Gyr-dacă e posi: 
bil, toată-li va incorona viaţa pămân- 
teană, Finis coronal opus. Probabil că 
atunci când eu nu vol mail [îl în viaţă. 
dar na pentru mine || cer să pornească 
la aceasță titanică muncă, cl pentru 
Istorie şi, mal ales, pentru a dovedi 
tuturor, celace şi eu ca neleglonar am 
invățat: Legionarii nu uită! 

e Tot in acest număr am reprodus 

ia “A murit Ion”. Autorul? 4 Co- 
onelul Mircea Mărcolul!!! Pentru ml- 
ne, e un mister Eram în Ţară și am 
citit volumul *Cu Ion vânător de 
munte”, de Lt Colonelul Mircca Mâr- 
tolu. Poezii extraordinare, după cum 
cititorul poate să vadă din cea repro 
dusă de noi. Mi-amintese de una, după 
mine e cea mal emoţionantă, în care 
NU era vorba de Ion, cl de Murgul. că- 
(3 Ul vănătorilor de munte, care, a Mers 
turi de Ion mil de kilometri, căzând 

el tot atât de des cum a câzul și 
Cine a fost militar sau a făcut 
tăzbolul, şi-a dat seama că acești “cal 
Militari”, aveau o psichologie specială, 
ParCĂ ar [| înțeles că ci “sunt cai 


speciali”, Cred că e! ințele 
det bucurie sau de (Lua, a <Up a 
tului. Cred că ințelegeau când colo- 
nelul săpunea pe dre ID 20 

pt sau pe nedrept 
pe stăpânii lui, soldații, şi era mândru 
când acelaș colonel aducea laude, 
niz cum, atunci când leșeau la zece 
Mai la paradă, ințelegeau veselia şi 
aplauzele mulțimii de pe trotuare şi 
“scoteau pleptul și mergeau în pas de 
defilare”, d auzeau gorniștii sau 
muzica militară. La războlu au mers 
nu numal call “activi”, adică cel al 
regimentelor ci şi “cel de rezervă”, 
adică cel rechiziționați. ŞI aceşti cal 
“de rezervă” — o ştiu cel ce au făcut 
razbolul —, intrau “in cadență”, adică 
in viața militară, de multe orl cu mal 
mare repeziciune și mal mare cre- 
dință decât o făcea stăpânul lui, 
omul. Mergeau tăcuți, suferind foamea 
șI setea stepelor, înțelegând parcă de 
ce era vorba, bucurându-se de victorii 
și suferind în intrângere, privind cum 
alături îi cade un cal tovarăș şi, mal 
ales, când ii cădea stăpânul lul omul, 
soldatul care Îl îngrijea şi îl mângâia. 
Această psichologle a calului “militar” 
A Ințeles-o Mircea Mărcolu, când a 
scris acea teribilă poezie la care mă 
refeream, 

Toate sau aproape toate poeziile din 
“Cu Ion vânător de munte”, au fost 
recitate la radio, pe acele vremuri, de 
marele artist Vraca Din nefericire, 
Vraca a recitat cu acelas mare talent. 
mai târziu, poezii În care se preamâărea 
inamicul. Dar nu venim să aruncăm 
cu platră. Nu ştim dacă a făcut-o 
numai pentrucă trebuia “să traiască” 
sau a făcut exces de zel ca procurorul 
de la radio Târgul Cucului. 

Dar a existat Lt. Colonelul Mircea 
Mărcolu? Iată o problemă care ma 
frământat și mă frământă Ca ofiţer 
aşi avea motiv să mă mândresc că un 
alt ofițer a putut să scrie versuri atât 
de frumoase. Căci cartea lui “Cu Ion 
vânător de munte”, trebuleşte situată 
ca valoare, imediat după a lul Gyr. In 
plus. ar da peste cap dictonul stră- 
moşilor noștri romani care spuneau că 
“inter arma silent musae”, celace, ca 
fast “tAritor de sabie”, ași avea o mare 
satisfacție. Dar? Dar? Dar? 

Cum e posibil ca un tăritor de sabie, 
necunoscut. care cel mult a strecurat 
câteva poezele în cine ştie ce obscură 
revistă de provinele, să se transfigu- 
roze graţie inaltei tensiuni produsă de 
marea Incleştare a Neamului şi să 
atinga incandescența arcului voltaic? 

Mal teribilă devine problema atunci 
când un cecetător mal atent Își dă 
seama că poezia lui Mărcoiu este 
deadreptul o poezie gyriană. Deci in- 
trebarea care se pune este aceasta: 
Li. Colonelul Mircea Mârcolu este 
Radu Gyr? A existat Mărcolu și a fost 
atât de influențat de maestru, incât a 
scris o poezle foarte bună, dar atât de 
influențată de a maestrului încât ea 
devine aproape o pastişă? Sau Gyr, 
inlăturat de forţele vrăimaşe de atun: 
el. a volt să-şi bată joc de ele și să 
le păcălească, făcând ca poezia lui, 
sub un nume fals să [le recitată la 
radio de marele artist Vraca? Nol, aici 
in “Carpaţii”, fără nici o pretenţie, 
dorim ea printre altele, să contribuim 
si la lămurirea Istoriei literare de 
mâine. Am lansat doar o ipoteză, 
total lipsită de pretenții. Poate mă 
insel in malte din afirmaţiile de mai 
sus. dar nu volesc decât să se facă 
lumină  Volesc să procurăm Isvoare 
istoricului lţerar de mâine, căci un 
istoric, fără isvoare, bâjbâle. 

Cine ştie dacă se mal găseşte vreun 

lle de războlu ale 
exemplar din poezi Anător 
iul Radu Gyr său din “Cu Ion. Y 





pe enigm 

din Rusoaica lui Gib Mihăescu. 
l-am cunoscut eu, era un malor ne- 
căJit, un învins al vieții care, to 
inspiraze marele roman al lui Gib. 
numea Garalac și nu Ragalac, Gib 
recurgând la o anagramă. 

Pe cât putem deci, Inereăm să fur- 
nizăm date Istoriei de mâine, Istorlei 
literare și celeilalte. ŞI, mal ales, 
Istoriei prigonite. Di Zaharia Pană, 
care incontestabil este un specialist al 
poeziei gyrlene, ar tea veni cu 
prețioase date In această problemă. La 
noi, sau în altă parte, aceasta e se- 
cundar. Căci repet, nu este exclus ca 
Mărcolu să fl fost Gyr, Ştie toată 
lumea că Gyr, a recurs și la trucuri. 
In inchisoare a scris niște versuri care 
spuneau: 


“Din pumnul tău tu Jă ciocane, 
Și sparge zidurile tari!” 


Aceste versuri au lost puse pe 
muzică-cred că tot în inchisoare-de 
Nelu Manzatii dar, după ieșirea din 
inchisoare. nu puteau circul asemenea 
e crt Şi Gyr a făcut alte cu- 
vinte: 


“Du tristeța mea amară, 
Vânt de seară, vânt hoinari” 


Versuri şi muzică ce ne-au umezit 
ochil atunci. şi care ne umplu ochil de 
lacrimi astăzi. “Carpaţii” ar primi cu 
bucurie orice date ce ar putea duce la 
lămarirea acestor probleme. Inclusiv 
şi poate, in special, date mai precise 
şi mal emoțonante ar putea da 
dl Manzatii. *Duo-ul” Gyr-Manzatti a 
produs multe lucruri în afară de serie, 
atunei. Desigur că dintre toți exilații, 
cel care l-a cunoscut mal bine pe Gyr, 
e di Manzatti. De ce nu serile o bucată 
cu amintiri despre această colaborare 
Gyr-Manzatti și, mal ales, despre 
omul Gyr? Aceste amintiri, cred eu, 
ar interesa şi pe exilați! de astăzi dar, 
mal ales, Istoria de mâine, Cu talentul 
dsale de povestilor pe care ne-a în- 
vățat să-l cunoaştem, scrilndu-și amin- 
tirile despre Gyr, ar face nl se 
umezească ochi! ca atunci când ascul- 
tam “Frumoasa mea cu ochii verzi” 
sau “Vânt de seară”. 


e in cexilsa vorbit de Andrei Oțetea. 

In Mal sau Iunie 1930 a avut loc un 
concurs pentru ocuparea unei catedre 
rămasă liberă, la Universitatea din 
lași. Candldau Andrei Oțetea si Ion 
Hudiţă. Amândol erau membri al par- 
tdului naţional - țărănesc, Hudiţă 
centeist, Oțetea membru al aripel 
stângi. 

In istoria ocupării unei catedre unl- 
versitare, socotesc că a fost cazul care 
a dat cel mai mult de vorbit, care a 
pasionat opinia publică. Cât timp a 
durat concursul, Iaşul a fost în fier- 
bere. Nu numai profesorii Unlversi- 
VAțII și al şcolilor secundare, nu numai 
ziarele Iaşului și cititorii lor, dar chiar 
şi aşa zisul om de pe stradă, a fost 
pasionat de peripețiile concursului, 

ziarele scriau in îlecare număr, în 
special datorită faptului că numele 
celor dol candidaţi se pretau la anbe- 
dote şi calambururi. MI - amintesc 
două: Prolesorul Hudiţă bea gânditor, 
intro cârciumă, un pahar de vin și 
scutura des din cap, nemulțumit. Un 
gazetar Îl vede şi:l întreabă: 





putut - 
elevii erau foarțe buni Hudiţă era nu 
numai respectat ci și iubit de elevii 
lui. Promoţia mea 1930, poartă nu- 
mele lui Ocuparea catedrei de câtre 
-- invinsese aripa stânga —, Oțetea. 
fost o mare lovitură pentru noi, elevii 
la! Hudiţă 
In 1930 a venit Carol II Toţi elevii 
din ultima clasă, natural, eram car- 
Fremătam. In Umpul 


intrebat ce intoarcerea 
hui Carol IL Hudiţă ne-a i lun 
pe PREA pa -a “ 


vol ț 
grav. Sa amestecat armata in politică 
A mii teediiă o 


Numai mal târziu, și. mal alee în 
exil. ml-am dat seama de Ințelepelu- 
nea cuvintelor lui Hudiţă a 
ear de liceu modest, iubit de 

te generațiile de elevi ca nu 
mă înșel, afirmând că a fost ministru 
- din partea național-țăraniștilor 
in guvernul Rădescu Apoi nam mal 
auzit de el Poate a trecut prin ladul 
Inchisorilor, poate a scăpat 

O a făcut carieră In urma rise 
rebeliuni din 1941, Scorpan. dircetorul 
Teatrului Naţional din lași. a fost 
inlocuit cu... Oțetea. Prima lu! măsură 
ca director, a fost acela de a seoate 
din cabinetul directarial, icoana de pe 


NOTE 


9 in “Satra”, no 180. citim: -CI- 
tese intro publicaţie a Exilului din 


ilor de Rit Blen”, e o gazetă a “exilu- 
iai”. Dar de care exil e vorba? Pen- 
trucă nu te fi vorba de exilul ro- 
mânese. Theodosiadis n'a lost ni- 
ciodată român Alune! a exilului pre- 


Sâ — 





tro de 


fusese numit 


te, ma potolit, soția 
— Liniştește-te. Ştii foarte bine că 
risti să intri la inchisoare, ca legionar. 
ŞI soția mea avea dreptate Din nefe- 
victre, pe vremea generalului și mal 
tărziu mareșalului, a-l serie şi arăta 
eo degetul pe un comunist, riscal să 
[ii considerat legionar. Aşa sa intâm- 
o rudă a lui, colonelul rrou 

Oncică, aşa sa întâmplat Fe cu alții. 
potopul de la 23 August, Oţe- 


Printre altele în “colectivul” care a 
serie Istoria pe care eu am numit-o 
Istoria Roller. 

Nu mai auzisem de profesorul Hu- 
dIță. N credeam mort, trebuie să albă 
către 90 de ani ŞI iată că recent am 
primit o scrisoare din Ţară. Un lost 
coleg Imi serie că promoția noastră 
sa intrunit in anul 1970 şi se va in- 
truni din nou în 1980. la 50 de ani 
de la abeolvirea liceului Va prezida 
profesorul Hudiţă, singurul care mal 
trăieşte dintre foștii noștri profesori 
Dintre foştii colegi? Vor mai fl în via- 
ță. 10-15? Colegul care-mi serie, Imi 
spune că chiar dintre cel care mal 
trăiesc, majoritatea sunt bolnavi și 
hârbuiți. 

Ion Hudiţă a fost profesor nu numai 
la Heeul militar ci la altele L-au 
uitat nu-l vită insă foştii ofițeri, 
care] tează, când au posibilitațea. 
Anul acesta. în Iunie, promoția noas- 
tră, l-a sărbătorit La anul în 1090, 


a] 

'mplinirii a 50 de ani de la absolvirea 
Heeului de către promoția noastră, 
care-l poartă numele. O jumâtate de 
secol! Din cei aproape 100 de elevi, 
care părâseam băncile liceului cu gân- 
dul de “a cuceri lumea”, celt mai muiţi 
au rămas pe cela ce se mal numea 
incă pe vremea noastră, “câmpul de 
onoare” Unula. râmas undeva prin 
Rusla, Liviu Dorobanțu, l-am văzut 
fotografia în ultimul numâr al redu- 
toi ce se cheamă *Stindardul”. a că- 
pitanului de călăraşi Ion YV. Emilian. 
Puţinii rămaşi, bolnavi și hârbulți, se 
vor Intălni în 1980, prezidați de și mai 
bătrânul profesor Ton Hudiţă O juma. 
tate de secol! Parcă a lost ler! 

Colegul mă invită să lau și ru parte 
la această sărbătorire. Im! mal spune 
ră. în timp util, vo! primi o invitație 
o'ielală din parțea comitetului de ini 
tiativă ce se va forma 

Fără indolală că asi [| fericit să 


decât riscantă. 
Vol fi prezent deci, doar cu inima! 
e Cartea “Istoria politică și mili- 


Platon Chirnoagă 
crisul acestei lucrări revizuite și com- 
pletate cu datele furnizate de lucrările 
autorilor străini, apărute intre timp. 
Reeditarea acestei cărți revizuite și 
completate sar putea [ace numa! dacă 
ar exista un număr suficient de 
inserieri anticipate pentru cumpâra- 
rea el. 

e Din creşală, în toate listele de 

biicitate ale Editurii “Carpaţii”, a 
fost omisă cartea “Amintiri din Copi- 
larie“ de Ion Creangă. Această carte 
poate [| cerută la editură, costul el 
fiind 5 dolari. 

e La revizulrea depozitului nostru 
de cărți sau ma! găsit 5 exemplare 
din cartea “Istoria literaturii române” 
de D. Murăraşu, vol. 1] și II în editi: 
de lux, nelegată Costul ambelor volu- 
me este 20 dolari. 

e Deasemeni, se mal găsesc în 
depozit 5 exemplare din cartea “Po- 
veşti” de Ion Creangă, ediție de lux 
nelegată, costul unui exemplar fiind 
10 dolari. Ediţia obișnuită a acestei 
cărţi e epuizată demult. 

e Ne-a fost cerută de mulţi com- 
patrioți cartea “Cazul Iorga-Mad- 
gearu” de Horia Sima. Editura “Car- 
paţii” nu mal are această carte, dar 
ea poate [| cerută la Editura “Dacia”, 
Gheorghe Costea, Av. Alberto Alco- 
cer, 47, 11, Madrid-16, 

e Din partea dlui Dominik Nicol. 
primim o elegantă carte de pro”a. 
serisă în limba engleză. Titlul e "Sri 
Encounter” (intălnire cu mine insu- 
mi). Repgretăm că cel puţin deocamda- 
tă, nu putem face o recenzie acestei 
cărți. deoarece nici unul dintre cola 
boratorii noştri din Spania, nu cunoa+ 
te suficient limba engleză. pentru a 
vă recenza o carte scrisă In această 
imbă. ŞI nu putem utiliza metoda 
condamnată de no! în atâtea rânduri. 
adică acela de a recenza o carte scri- 
să Intr'o limbă pe care -recenzentul , 
n'o cunoaşte. Credem insă că ne găsim 
in fața unei cărți bune, dacă ne pân 
Ailm la articolele publicate de di Nun: 
In confeatele -Stindardul”, articole rr 
am apreciat 

Cartea (74 de pagini), poat= [Il co 
mandată Ja adresa: Dominik Nicol, 
P O Box 411 Times Square Statior,, 
New York N Y 10038 US A, colul 
fiind 5 dolari NȘ35OG 


CU LEXIC POTOLIT 


cesc? Aceasta e ibil In Grecia ne- 
Hind comuniştii la putere nu pot exla- 
ta exilați anticomuniști dar pot exis- 
ta exilați comunişti, adică los E A 
M-işti, categorie in care di Theodo- 
siadis se poate incadra foarte bine 
Am rămas totuşi foarte surprine 
nema!l întăinină în “Satra”, termeni 
tari, ca Kir Theo (dosladis), ele. ei 
“poblicatie a exilului”. Am căutat să 


găsesc o explicație, a schimbării de 
«Htudine, şi am găsit-o Șeful Grupu 
lui Bi a dat dispoziție ca să nu se mai 
ințepe publicațiile “surori” și, după 
cum se vede, ordinul a fost executat 


e Tot in Satra”, acelaş numâr, 
eltim: “La fel chestia și cu alte calom. 
nii ale dlui (7) Spălățelu “Deci zisul 
Spălăţelu e un calomntator. Pentru d] 







Ţ arhivele de 


AP Bucureşti (comu- 
niste 


). Dar cu dl Gâăzdaru nu sau de- 
ț de acord Părintele Boldeanu, di 
je, avocatul V. V. Stanciu și Jus- 
tija jranceză, care nu a acordat nlel 
credit afirmațiilor lui Spălățelu. 
Pie di 8 G Bânâţeanu, în *Şa- 
ra”, se declară contra Spălățelului, 
şi-l numeşte ceiace este in realitate: 
un calomnialor. S. G. Bânâţeanu nu 
mal este un pseudonim al dlui Ieremia 
etă, cl e dl Sava Gârleanu, pană 

pen care avem toată stima. 


e -Consiliul este incă în lază de 
organizare ce va lua curând sfârșit”. 
Aceasta o spunea di Nicolae Penescu, 
nefericitul tată al Comitetului Naţio- 
nal, care, ca și conlratele său Consi- 
llul Naţional, întâmpină dificultăți 
pentru a leşi la lumină, in “Cuvântul 
românesc” din Ianuarie 1979 Ca să 
apară în Ianuarie, insemnează că, du- 
pă regulile redacției ziarului citat, di 
Penescu și-a trimis articolul în De- 
cembrie. ŞI au trecut de atunci î luni. 
Probabil că pentru di Penescu, curând 
insemnează 5-6 ani!!! Să aşteptăm, 
deel. 


e In vizita ce am făcut În Germa- 
nia in Aprilie. un compatriot mi-a 
spus: “In Cuvântul românesc”, di Am- 
zăr a expus, în celace privește Consi- 
llul Național, atâtea păreri contradic- 
torii. toate docte bineințeles, că mi 
sau incurcat în cap şi nu mai pricep 
nimic. Scrie dle o notă și roagă-l pe 
d Amzăr să-şi spună ultima părere 
in această spinoasă chestiune». Uite, 
sunt bătrân şi n aşi vrea să mor inain- 
te de a cunoaşte această ultimă păre- 
re a dsale”, 


e D) Dr. Petre Vălimăreanu are 
ma! multe manii. Una e acela a Prin- 
ților, a doua a gramaticei, acordurilor 
şi virgulelor şi acuma — după ce se 
pare că l-am desbârat de piimele 
două —, îşi descopere una nouă: acela 
de a-şi pune lupa și a căuta de câte 
orl |! este pomenit numele in numă- 
rul anterior al revistei noastre. ŞI ast- 
fe), stabileşte că numele l-a fost citat 
de 39 de ori. Curiozitatea ma impins 
să controlez dacă a numărat bine. ŞI 
nu a numărat bine Se pare că e certat 
cu matematicile, ca şi mine. Numele 
i-a foat citat numai 38 de ori, deci 
a greşit la numărătoare, afară de ca. 
zul că la 38 ca să facă 39, a i, d 
şi pe cel de... Petre Flaşnetă Păi bine 
dle dr, dacă continui să te ocupi de 
aceste bagatele, nai să reuşești nicio- 
dată să serii nu numai cele două cărţi 
ce le al santier „dar nici broșurica 
de 5 pagini, ca să te apropii cel puțin 
de “culturalul” Demostene Vula 


$ Ca să-i facem plăcere, în viitor, 
când vom mal pomeni de “Vatra”, îl 
vom spune “Satra aşa cum îi plă- 
cea să-i spună Prințului Nicolae de 
Hohenzollern. lar lui. Nu-i rom mal 
one Petre Vălimăreanu şi nici Petre 

așnetă, ci leremia Flasnetă. ŞI 
aceaata, pentrucă dă mereu cu oiştea 
În gard Îstre). crezând că mi-a desco- 
perit călcâiul lui Achile, mă numeşte 
inventator, şi anume, afirmă că am 
inventat faptul că un ofițer activ a 
putut să se ducă pe front ca voluntar 
Imi pare rău, dar nu am ce face și 
tre să vorbesc despre mine și să 
mă laud. 

în toamna anului 1940 şi inceputul 


[tu numit primar al oraşului Tecuci, 
La refuzul meu de a accepta, mi-a 
propus să mă numescă comandant al 
Legiunii de Jandarmi Am declinat și 
această ofertă, motivând că am un an- 
gajament față de Stat de a servi ca 


ofițer, ump de 9 ani A 9 ani se 
terminau la i Iulie 1941, dată la care 
1-am spus că vol demisiona și mă voi 
pune la dispoziția Mişcării, mal ales 
că eram pe punctul de a-mi trece ul- 
timele examene la Facultatea de Drepl. 
Aveam deci destule motive să cred 
că Ion Dobre va interveni pentru apro- 
barea revistei ce volam să scot Mam 
dus deci la prefectură, dar am găsit-o 
ocupată de Jandarmi. Ajuns în fața 
Fundaţiei Carol, mi-am dat seama că 
se intâmpla ceva, văzând o coloană de 
legionari, in marș Mam adresat şe- 
tului acelei coloane, cerându-i să-mi 
spună unde se găseşte prefectul Dobre. 
Ma intrebat cine sunt. Mam identiii- 
cat şi atunci șetul coloanei ma salu- 
tat şi mi-a spus că prefectul se găseș- 
te baricadat la prelectura de poliție. 
Mam dus acolo și, după alte identiri- 
cări. am ajuns la prefect. Se pare că 
legionarii ştiau și el ceva despre "omu- 
leţul cu vapoarele de pe Mureş”, lon 
Dobre mi-a explicat situaţia şi mi-a ce. 
rut unele lucruri pe care nu e cazul 
să le desvălui 
A doua zi m'am dus la judecătorie 
unde am câstigat procesul, eu, numai 
student în Drept, deși adversarul avea 
o avocață pet-beget, care mai era și 
frumoasă. leșind de la judecătorie, 
drumul meu spre casă, ducea prin Pia. 
ţa Unirii. Ori Plaţa Unirii era ocupată 
de o manifestaţie legionară. Am stat 
și eu vreo 15 minute şi am privit ŞI 
la vreo 10 m. de mine am văzut pe 
un Lt Col de Stat Major pe carelil 
cunosteam. Se numta Palade. L-am 
salutat şi apoi am plecat. Peste vreo 
15 zile. revenind la Iași-nu-mi mai 
amintesc motivele-mi sa comunicat 
că am fost mutat la Cernavodă, in în- 
teres de serviciu. Mutarea aceasta era 
o grea lovitură pentru mine; îmi in- 
greula examenele la facultate și ieși- 
rea revistei. Revista a apărut totuşi, 
căteva lun! mai târziu. Se numea “Cu- 
rier Teşan” şi a apărut până la ajun- 
ruşilor la Iaşi Au colaborat la 
ea mulți dintre profesorii de la Uni- 
versitatea din Iași, printre care Şte- 
fan Berechet, Bârsânescu și... Radu 
Vulpe. Ba mi-a trimis, prin Al. Piru 
somitate literară ari la Bucureşti - 
un articol chiar maaarele G. Câlines- 
cu Nu tam publieat articolul şi l-am 
comunicat la “Poşta Redacţiel”, moti- 
vul pentru care nu-l public. Da, cu, 
un “omuleț”, locotenent şi incă... de 
ILă. 
E La Cernavodă eram la Reg 2 QGră- 
nieeri pază. unitate neoperativă. A în. 
ceput războiul, am fost trimis pe Prut 
până în Oct, apoi, pe frontiera bul- 
gară. La radlo se dădeau comunicate 





andan 

brigăzii, colonelul Oncică. Am ieşit 
victorios, ca în toate cloeniride până 
ațunci, şi de atunci incoace, şi cum 
victorios vol leşi şi din cele viitoare, 
ŞI multe au fost aceste ciocniri. Pen- 
tru a drege busulocul, generalul Negu- 
lescu, comandant al corpului de gră- 
niceri, ma chemat la raport Sau pro- 
dus atunci scene savuroase, pe care 
nu e cazul să le povestesc, din lipsă 
de spațiu. ŞI la sfârșit generalul m'a 
trimis din nou pe frontieră, unde aşi 
fi putut rămâne liniştit până la sfâr- 
şitul războlului. Generalul Negulescu a 
fost un sabotor al războiului nostru 
în Răsărit. Mi-a spus: Eu fac toate 
eforturile ca sa vă scap de front, și 
vol vă tineți de fleacuri. Cu ton ridi- 
cat l-am răspuns că in şcoli am invă- 
țat că frontul se numește “câmpul de 
onoare” și că cer să [lu trimis pe front. 
S'a infuriat, a chemat pe șeful de Stat 
Major, colonelul Teodorescu cred că se 
chema şi a dat ordin să mă trimită 
la Reg, 2 Graniceri operativ, Acest re- 
giment se găsea la Timişoara. Dar 
inainte de a pleca la Timişoara, tără 
vola nimănul, am tras o fugă la lasi, 
unde am dat redactorului revistei al 
cărel director eram, să publice o notă 
sângeroasă la adresa generalului Ne- 
gulescu. Rubrica de note de atunci se 
numea “In vârt de săbii”. Tot corpul 
de grăniceri a râs ştiind că era vorba 
de generalul Negulescu, dar acesta A 
foaț destul de inteligent. Şi-a dat sea- 
ma că nota ocolea cu grijă orice cloc- 
nire cu articolele codului, și că dacă 
m'ar [i chemat în lib ar Îl pler- 
dut procesul şi s'ar [i făcut de A 
tăcut deci chitie, făcându-se că nu in- 
țelege de ce e vorba E drept că f[use- 
sem avansat căpitan. dar e de presu- 
pus că se cere o oarecare doză de cu- 
raj unui căpitan, ca să se la de gât 
cu comandantul corpului de grăniceri! 

Mam dus apol la Timişoara, dar ur- 
măritorii nu mă plerdeau din vedere. 
După două luni mam pomenit mutat 
ia reg. 1 grăniceri din Bucureşti. ŞI 
acolo, comandantul ruUmen un nu 
ştia ce să mă pună să fac. Mi-a păsit 
insfârşit un loc: să mă ocup de gră- 
dina de lori a în amr lee pentrucă 
sunt... poet! Când se făcea adunarea 
ofițerilor regimentului, sala se umplea 

_ erau peste 200 — şi eu, cu gradul 
de căpitan, eram pierdut pe undeva 
prin fundul sălii, Toţi aceştia erau ofi- 
țerii pe care generalul N ulescu... 
voia să-l scape de Jront. Ins Argit, re 
gimențele de grăniceri s'au contopit cu 
alte regimente şi am fost repartizat 
la reg 20 Inf. nu Măgurele. Dar 
de la Turnu Măgurele, regimentul, cu 
toată divizia 4, a fost trimisă in sate- 
le din jurul Timişoarei. acolo, În 
toamna anului 1043, am făcut al &lea 
raport pentru a [1 trimis pe tront, A 
port rămas tot fără răspuna ÎN Pr 


———___ 






E 
3 ] ă 
A “i E 


îE 
e, 






i 





î 
BSE 
E 


acest a 
su sotilor celor plecaţi. inclu- 
siv soția mea incă un motiv de 


șov, deoarece Crimeea fusese |ichidată 


î 
3 
i 
i 
25 


Ea 
i 
3 
= 


i 
i 
i 
SEE 
it 


îi 
297 î$ 


varba d | de vreo 8 kim. 
piane ŞI am răspuns tot telefonie: 

Pagini de roman ficțiune? Poate 
Regretând că am sacrificat atâta spa- 
țiu pe chestiani personale, mă mânpâi 
doar co ideia că din cele expuse, se 
adaogă date tru istoricul de mal- 
ne, la ce se Ingroașe în fieca- 
re 7i dosarul trădării de la 23 August 
Am indicat pe unul din sabotorii răz. 






EI 


: Hat să dăm mână cu 


| 
Dar în fața acestor rânduri, ce mal 
are de zis iarba -Şătrei”, dl lere- 


mia 

La t punct al atacului său, va 
găsi răspunsul în nota ce-l privește 
direct pe prietenul său Demostene 
Enescu. 


e in articolul meu despre Radu 
Gyr spuneam — bazat pe logică —, ca 
desigur in închisori, nu numa! legio- 
narii au învățat pe derost poeziile gi- 
gantului, ci şi nelegionarii și chiar 
antilegionarii. Iată însă că logica mea 
a fost depășită: nu numai antilegio- 
narii, ci chiar și comuniștii căzuți în 
disgrație le-au învăţat pe derost Că- 
ci iată ce citim la pp 146/47 din car- 
tea “Gherla” de Paul Goma: “o stro- 
tă dintr'o poezie de Gyr, am uitat acu- 
ma care, in acele timpuri ştiam pe 
derost câteva zeci din poeziile lui”, 
Ieșit din inchisoare, Paul Goma a re- 
intrat in grațiile partidului şi — na- 
tural — a uitat acele poezii. Dar nu 
le-au oitat alții 


Li Din partea diul cpt Ienciu pri- 
mim o intâămpinare pe care-ca și rân- 
dul trecut, o publicăm cu plăcere deo- 
sebită : 

“Eu am trimis articolul cu mărturiile 
tuturor publicațiilor româneşti din 
exil, cu rugămin de a [i tipărit 
transmis cititorilor. Singur Domnul 
Teodorescu-Fâget Ia publicat în *Ro- 
mânia Democrată”. Di Theo mi-a te- 
lefonat spunându-mi că-l prea lung 
pentru buletinul pe care-l scoate, dar 
sa propus să-i difuzeze, făcându-mi 
astiei un mare serviciu Di Vălima- 
reanu fcare a venit cu Parintele 
D. Popa la înmormântarea Mamei), 
mi-a cerut 150 de exemplare, ca sa le 
difuzeze. D| Emilian mi-a scris și a 
cerut să suprim anumite pasagii, l-am 
răspuns și am acceptat o modificare. 
De-a nam mal avut veşti Dela 
“Cuvântul Românesc” nici o reacțiu- 
ne: comitetul de redacție a găsit, 
probabil, că mărturiile mele nu co- 
respund cu spiritul revistei In ce mă 
priveşte, nu-i nici o supărare Cam la 
fe! am judecat eu, când nu v am trimis 
articolul, dar vi l-am anunțat, După 
afirmaţia Dlui Cpt Beldie am judecat 
greşi! şi accept acest reproș Dar nu 
accept ca Di cpt Beldie icare-| jurna- 
list de meserie), să afirme, sau mai 
bine zis să insinuleze, că “E o chestie 
de pust” ca și când l-aşi [i preferat pe 
Di Theo, fața de alti gazetari români. 
Nu-i adevarat și deaceia vă rog să 
rectificați. 

Cu mulțumiri și deosebită stimă, 


sa Doru lenclu 


Di Cpt. lenciu a redactat serisoarea 
în ziua de 22 lunie 1979 și după dată, 
pune in paranteză: 39 de ani decână 
am deschis focul, la Prut 

[i mărturisesr că aceasta notă ma 
emoţionat, amintindu-mi ziua când 
intreg Neamul romanesc a Ingenun- 


ehiat: în biserici, În case, pe străzi, 
pe câmp, rugându-se lui Dumn 
pentru Tară şi pentru cel ce deschise- 
seră locul la Prut. 

Repet, socotesc mărturiile sale pre- 
țioase pentru istoricii de mâine, fe- 
lul cum le-a publicat şi difuzat, ră- 
mânânăd secundar. Mărturiile sale- 
prima parte-după a mea parere-consti- 
tulesc un document de valoare, con- 
tundent şi fără replică, 


e intrun un articol din numărul 
trecut, scriam despre excesul de zel pe 
care l-au depus unii şi pe care-l depun 
astăzi alţii, in funcțiile ce dețin în 
RSR. Voi veni cu un exemplu. Să 
vorbim despre Parchet. 


A) Parchetul în Romania dinainte 
de 1944, adică din România “burghezo- 
moşierească” 

“Parchetul burghezo - moşieresc ro- 
mân, care, a deținut un important rol 
cu prilejul inscenarii crimelor impo- 
triva membrilor Partidului Comunist 
Român, partid care a luat atitudine 
impotriva curbelor de sacrificiu, im- 
potriva şomajului și a sângeroasei 
exploatări burghezo - moşiereşti. Par- 
chetul a fost acela care, in loc să 
trimită în Judecată pe cei care au 
organizat măcelărirea a peste 30 de 
mineri greviști în anul 1929 la Lupeni, 
a trimis în faţa Justiției alți 70 de 
mineri care au luat parte la grevă, 
demonstrând vinovăția lor cu martori 
care azi au fost demascaţi ca dușmani 
înrăiți ai poporului muncitor”. 


B) Parchetul din Franta; 

“In Franța Parchetul este una din- 
tre instituțiile cele mai reacționare, 
fiind organul insarcinat cu punerea în 
mişcare a urmăririi penale, cu supra. 
vegherea instrucție! prealabile şi cu 
susținerea acuzării în faţa instantei 
impotriva celor care incalcă legalita- 
tea şi ordinea de drept burgheză. 
Parchetul francez (ace parte din sis- 
temul Ministerului de Justiție şi este 
un instrument maleabil de luptă im- 
potriva mişcării revoluţionare”. 


C) Concluzii: 

Indiferent de particularitațile fiecă- 
rul Parchet din ţările capitaliste, in- 
diferent de denumirea ce | se dă de 
organizarea sa, Parchetul burghez a 
fost şi rămâne un instrument docil al 
centrelor monopoliste, o armă a aces- 
tara de a reprima mișcarea revoluțio- 
nară de eliberare a clasei muncitoare”. 

Pasagille de mai sus, le-am copiat 
dintro carte “ştiinţifică”, ce poarta 
titlul “Supravegherea generală exer- 
citată de procuratură”, Cartea are dol 
autori: Felix Schechter, care după 
nume trebuie să fie român-reamt”, și 
al doilea, Emil Georgescu, care după 
nume, cred eu, este român-valah 


Dar acest domn român-valah, după 
cum tot exilul, ştie, este la Radio 
Europa Liberă. Despre celălAlt mem- 
bru al tandemului, nu se ştie pe unde 
ar îl Se svoneşte doar că ar [i căutat 
cu febrilitate de di Noel Bercoviel, 
Local cu acest scop: refacerea ce- 
lebrului tandem “ştiinţific” dela Bu- 
curșii, Schechter-Georgescu, mal ales 
că după cele ce serie in “Buletinul 
Izraeliţilor de Rit Elen”, no 699, sin- 
pur, di Emil Georgescu e in pană de 
inspirație. 


e [In pazeta românească “Exilul 
Solidar”, am găsit o notă din care ar 
reteşi că la Radio Buropa Liberă, ar 
(i prea multi evret-români. Citează 
mai mulți, printre care pe di Noel 
Bercovici (director), Ioana Măgura, 
fosta speakerita la Radio București, 










pper, dna Făgărăşanu. Cunea, ete. 
- Buletinul Izraeliţilor citat, relese 
recent a mal fost angajat un oare- 
e Iancu Splegler, care după nume 

să (le tot român-neamţ. Si tot 
in zisul buletin am afiat ca la Paris, 
Europa Liberă are drept corespondent 
pe Alain Paruit, pe care no! Îl credeam 
francez, dar di Theo se insărcinează 
să ne lumineze, spunând că adevăratul 
nume al diui Paruit ar fi Herscovici, 
deci, probabil, tot un neamt, lar co- 
respondent in Statele Unite e dl Liviu 
Floda. Cu tot Livlul roman, se pare că 

acest domn e tot neamț. Se pare că 
lista noastră nu e completă. 

Eu nu sunt antisemit. Dovada cea 
mal bună e că din numele de mal sus, 

tru cele pentru care nu aveam 
siguranța că ar [i evrel-români, l-am 
băgat pe toți în lotul nemțesc. Stiu că 
nici un cititor nu mă crede, dar, cel 
puțin, eu am încercat, 

Un Învăţat evreu a spus că antise- 
mitismul il provoaca insiși evreii Ar 
(| interesant de stiut care e procenta- 
jul de la Europe Liberă, adică câți la 
sută sunt evrel.români, cati nemţi- 
români, turel-români, tătari-români, 
ete., şi câți, însfârşit, români-români 
sau români-valahi. Cred ca nu e vorba 
de un secret de Stat și Europa Liberă 
ar putea trimite o lista tuturor, sau 
numal unei părți a publicațiilor de 
limba română în exil. Atrag atenția 
că e vorba de procentaj. Ca sa fiu mai 
bine înțeles, voi povesti o anecdotă. 
Dol evrei din România au părăsit 
Tara noastră şi după mulţi ani se 
ințâlnesc în alta, să-l zicem Franta. 
Bucurie, strângeri in brațe, ete. Si 
insfârşit vin intrebarile. 


— "Tie, cum Îţi merge, Ițic? 

— Prost de tot măi Sloim. Dar ție? 

— Mie? Foarte bine. 

— Dar ce faci tu? 

— Conserve de carne. Se vând ca 
pâinea caldă. 

— Dar ce fel de carne? 

— Amestec de carne de cal, cu carne 
de prepeliță. Bine inteles că pe cutii 
pomenesc numai carnea de prepeliță, 
nu şi pe cea de cal. De asta se rând 
bine. Si eu pun jumătate din una si 
jumătate din alta. 


—— Ascul Sioim. tu nu ma poți 
păcăli y=i de unde găseşti tu 
10.000 de prepelițe ca să amesteci cu 
carnea unul cal? 


pun un cal $ 10.000 de prepelițe? Nu 


Jumă 
Mar sp A Bem emet 
pun un cal şi O prepeli 
şi un cal. şi aşa mal departe!!! 

Cred că cititorii mel Şi chiar di Noel 
Bercovici au Ințeles despre ce este 
vorba. Pentrucă dacă e vorba de o 
prepeliță și un callli 

Fără indolală că noi nu ne-am su- 
păra nici în acest caz, ma! ales că 
supărarea noastră nu ar duce la nici 
un rezultat Câinii latră și... CATAVANA 
trece. Mai ales ca in loc de cămile, 
caravana are boys americani. Dar 
oricum, in această situaţie, ași veni 
cu o propunere: zisului post de radio, 

nu | se mal spună Radio Buropa 
a Sa el... Radio Târgul Cucului. 


$ DI! M F Enescu serile la redac- 
e: “Potrivit Legilor Presel şi rtgule- 
or de corectitudine gazetăreasca din 
toate tările libere, vă rog să binevoiţi 
. ca rândurile următoare”. ŞI 
tândurile următoare” sunt nici mai 
mult nici mai puțin decât 6 (sase) pa 
gini!!! Un panegiric al tatălui său. 


câte 
Mii ştiu di Demostene Enescu 


are deci patalama 
la mână, nu e ca al gasetaii “profe- 
Ori 


după toate legile de 
Mea egil din lume 


a 
atunci când cineva se consideră lezat 
de o publicaţie, poate cere o rectifica- 
re, în următoarele condiții: 


— Rândurile incriminate să lezeze 
onoarea reclamantului sau să se refe- 
re la chestiuni familiare. 

— Rectificarea să nu depășească nu- 


mărul de linii ocupat de textul incri- 
minat. 


— Rectificarea să se situleze în ace- 
laş loc al publicaţiei și să fie imprima- 
tă cu aceleași caractere ca și textul 
incriminat. 


Eu am vorbit despre ilustrul tată al 
dlui nu ma! puţin ilustru, Demostene 
Enescu, în cel mult 6 linii, şi el ne cere 
să rectificăm în 6 pagini, celace nici 
legea și nici corectitudineo pazetăreas- 
că nu ne poate obliga. Nu sunt deait- 
fel obligat să fac o rectificare, pentru- 
că in cele 6 rânduri nu am atacat 
onoarea şi nici nu m'am referit la via- 
ţa lui de familie. Ni se poate reproşa 
de di Demostene Enescu, și numa! de 
el, că am scris despre tatăl său: 


— Că în i primului războlu 
mondial a fost la aprovizionare. Dar 
unde esta și care este culpa subsemna- 
tului? Am copiat din panegiricul scris 
de di Demostene şi publicat sub un 
pseudonim femenin, în distinsul nos- 
tru confrate “Vatra” (Oct -Dec. 1978), 
rândurile ce urmează: “In războiul din 
1916-1918, Fotin Enescu e insărcinat 
cu Vintilă Brătianu cu aprovizionarea 
in material a armatei”. Păi am scris 
eu altceva decât că ilustrul tată al 
dlui Demostene a fost la aprovizio- 
mare? 


— Am seris că Fotin Enescu a fost 
ministru elemer intrun guvern. Cum 
din panegiricul scris de di Demostene 
relese că a fost ministru |n două gu- 
verne şi nu în unul cum din eroare, 
credeam eu. rectific acum şi voi ţine 
seama in viitor și vol spune că di De- 
mostene Enescu este fiul lui Fotin 
Enescu. fost ministru etemer in două 
guverne. Voi continua deci să-l spun 
ori decâte ori vol vorbi în viitor des- 
pre ilustrul ministeriabil de azi, dl De- 
mostene Enescu, [iul de două ori ele 
merulu! ministru, şi aceasta pentrucă 
în panegiric dsa nu a voit să-mi dea 
durata celor doua guvernări În care 
a fast ministru ilustrul său tată. Dacă 
dsa ne va da durata celor două guver: 
nări şi dacă va releși că ele au lost 
lungi sau cel puțin normale, voi reeti- 
fica si in viitor | vol spune [iul ilus 
tului ministru. Fotin Enescu. 


_— Am seris că Fotin Enescu a fost 
ministru de umplutură. ŞI am tras 
concluzia aceasta — logică — din fa 
tul că dispărutul a fost ministru în 
guverne de scurtă durată, adică de 
tranziție, inițiate de Ionel Brătianu 
și nu în celelelte, normale, în care 
punea alții. Dacă di Demostene îm! 
va arăta că ilustrul său tată a fost mi- 
nistru intrun guvern normal, atunci, 
când în viitor vol mal avea ocazia își 
vol avea desigur ocazia, la formarea 
viitorului comitet, la depunerea Jură- 
mântulul, ete.) vol spune “41 Demoste- 
ne Enescu, fiul a de două ori minis- 
tru de neomplutură, Fotin Enescu”. 


In cele 6 pagini, [iul îl pune pe us 
rul său tată alături de Spiru Haret. 
Ionel Brătiana, | G Duca, ete. E in 
dreptal său să o facă. Dar ce putem 





Dar nu poate obliga revista “Car- 
paţii” să sacrifice 6 1 şi, mai ales, 
“potrivit Legilor Presei şi de corectitu- 
dine gazetărească”. Am demonstrat că 
nici legile de presă şi nici corectitudi- 
nea gazetărească nu pot obliga “Car- 


Am spus că di Demostene poate să 
scrie o carte despre tatăl său, dar 
în acest caz îmi rămâne dreptul 
a mă indol asupra afirmațiilor din 
carte şi a-mi exprima aceste îndoieli. 
In virtutea cărui drept ar putea di De- 
mostene să mă impldice a avea Indoie- 
U asupra veracității celor scrise In 
carte şi a-mi exprima indolelile? De 
exemplu. în cele 6 pagini trimise, di 
Enescu afirmă că întrun almanah, St. 
Riemon îl laudă grozav pe Fotin Enes- 
cu. Ştie oare cineva din exil cine a 
fost acest St Riemon? ŞI dacă ar şti, 
dacă Rlemon ar fl fost o mare perso- 
nalitate, mi se poate răpi dreptul de a 
mă indol şi a-mi exprima îndoielile? 
Dacă în locul lui St Riemon ar adu- 
ce în sprijinul afirmațiilor sale pe NI- 
colae Iorga. ar insemna că dreptul la 
Indoteli i-a le = pi 
ridicat? N. Iorga. ca 
mari, ba chiar mai mult decât alții, 
sa inşelat în apreclerile sale asupra 
oamenilor. Atât de mile cât sunt îl 


remiul naţional de poezie, grație spri- 
Pinului ul Iorga, în anul jenă dacă 


de Românii aprec | de Iorga şi în 

faţa acestei uiste. exilul nu şi-ar putea 

Uno ri chiar dacă în cartea ta di De: 
Deci chiar da a 

mostene ar aduce în sprijin pe N. Ior- 

ga. dreptul la indoleli şi la exprimarea 

lor. mi-ar rămâne neștirbit. 


pentrucă sunt morți și Di îi sotia 


Enescu. acesta are norocul de a aveâ 


—" 


_——— 


VODA a e po Tia Sfin +» pia) map ctrrrr Aare TI1AOULsS0 
SRR e ae lada "tab ASNU-ONYWOU ITLVI4U 
VS $ îi O OO DHOg PIIul ASP IX NI LOOSVN VS N4 ZăNHW IG 
VE0 $ 3 a a ve pini 090 ca RWIIIIT ce ac n a De cita - masaljou 


"PW 10 dCUld SU MIIINOIUUN 9p S9NbavpW 1074008 4 Pad ap 
ALUVON YI 20 INV 30 IONII 15 Idazrnoa NIUYH 18 vLOn 


VS $ 9 | 1539999 'NaSadod '"L 'nosaljouuW 10 2p A 
AVOH V'1 IC INY 30 ID3ZVYN0a (INVIUGOD VITIZ NI1INUOI 
vs $ 9 . ho. v.. 1. 394 016 308 sa. sea se poa n... .... ... gzuyd Lila! 


VSN $ Ş  vonsnu 'nosadodoșoad U0r 'J044 3p '10/NVdS-NVWOU UYNOILDIa 


vs $£ 790 Mao [ua 
9P NVădOINA DILIT0d 10XI14W09 NI VIVNOILYN VANINN 
war aa e Mu nad e ne Aa ta ne aer a 878 200 au dn ada 1 NAOAE) ma A 
18 2VAON "N 'Nosaprag 1snva ap 'olaAnu “pui văd IISIAOd 
VE etern set mmmiaca ate mea ace aaa cae mt îe ata ant mru Î0t În ADU ARDEA 
2P SUIYNNOIDIT INIWIANOW 00 3Sva IG LIN GIN 41 
vSN ş OI ..P sia ao. . nAP 93 vai ee na sas va aaa sa aie ae păvouijud uoeld E) 
"3U90 9P YNYAWOUOIVO VILVIIONIINOD IS I10Va VIUOISI 
1 1 O Ra ec (ti ao ra ate ea el 
NIpuvxaly J03d ap 14AOQ1OW 1Y GOAGIOA '1UVH 122 NVAzLE 
YSn $ OI sd o. "Sie. she sas ete bas Sp dus « . .. nue228 ue d 3p NjIeţusur 


"03 09 DIIpaul 91X9L 1NYAOU aUdS30 IUYNWISNI : XUVW "12IV 


VSN S$ 01 '  văeoualuO Uoţeid [P13u30 2P '9D/LIIAOS I9ISAU VULNOD 
IHINYWOU IN10I08ZYVU V VUVIITIW IS YOILITOd VIUOLS! 


YSsN $ zi m III VOA' naeoţog uurea 3p '9sanvuy 
“TYNOILYN 1S OSaNVUYL "IVNOILYN 'NOTIOILUVI VINOLSI 
vs $ [N na. di» ae sas pas ae sas. vb tea sea sa aaa Bă00 UPȚALO ap 1NOSUNDIId 
VE 8. iri ce met me cre eee ame ee cm nea son 0% ace raza all ORĂ VroVa 
VE 30 ae ee a ae e " SIOOLDSBJ U] 'păut:a39 UOI an /LSAAOd 
VSN $ 00 0 nSoaganW '0 9P 'NOSaNIWA 107 TAWSIIVNOI LV + 
“pre Yezinda 'n$eapanw 'C 2P 'ANYAOU IIUNLVUILIT VINOISI 

VE OT asi tniegtana ate peptingir nae no min ni cae ama aa an mini Pa ca N BT TOR 
10dou3X “CV 2P 'VNVIVUL VIVO NIG JOTINV NOU VIUOLS! 
:9naIgde ny 


VINNNY lilLYdiv2 vănLiaa 
a 2 a e a 


ÎN a O N N 


'OSaUBUIOI ]$ 
9S9)PIJ NIISOU [NANȚES UI2IȚUIȚII BA A0IN)N3 PA-NPUruni(nIA 
'uțfțIds ap Țn20 e 1$ minyuaueuoqe vyerd 
9ZBĂȚOUL 95 '2MMIB991] I0IȚĂPNIIqISOd eansgur up Ț& 10[1103 
"Jo nimaguunu e ppidea eoJero(euu nruad 3[|1N310Ja azaqnp 
ps Honrujfțads ad ]S$ sAq a1urp |Ioyeăaţajur |aoe ad uimpânuy 


'asndoad 
JO[HIn[94 e21a3upv e guyd erițaedu enunuoa e nrquad 'uj(rads 
1nţardau 1$ pţadnoaadau 1saop UI oIedap țeuu 1$ urmpiadg 


"ȚOȚUgIUUIOU Piţuaano poţejdorp nIuad pydn| 
9p 1S țSouguuoi azIyp ȚUȚpnițye auoIauț alțiginară ooqser 
ANN UE 'PIOININI [e SA MujiȚIds |$ IN[NUUIO EȚOA uțiId 


"POLAXX [2 U[ UIBINUj 
JS oțirIede [e AIXX [nue guțuua) 28 NIQNp Igumu 3sao2 n) 
"BIPILIOȚId ne 
JOȚe 9109 'BIbA 9p I0Ţo|jueoeA e gluțoasuoo 'NIo2n[ ap 1o[adyy2a 
V9199Npa1 ȚS porgeaă eţasnpu ulp |Sarojpounur 29Ţ[Ju0o a[as 
A94AȚp 9p ByeOOAOId 318jzItyur “«jedIvO» UIP 81/11 naigumu 
duțaled aj arvo no bO19IZIPIUI 9ZNOS BS IȚ10)Ț)|o UUIgĂNU 


HI 1VNOLLOVOAU 





dd 


9  Sn[d uojay vaaațpadag 
VS0 $ 0 -* -: * “axauțisns aq 
van $ 07 s.. ... 1... s.. ... [enuy 
snur ui 


(Wyodsa) aruavN - 6876 opețiedy 
:D]uapuodta4403 
v 'z8 1200000 5 să 
eco la 14 p)i>opau 


ALLOVaau aa 
LALINO0O IONA VENI FIUDNI EAg 
INOT VNOA VI VLvao auvav 
NOSă40d NVIVHL 
:4049)4404d 40793440 
"Xa NI VOSVANVWOH ANNLLOV 
a 15 VIVHNLIND VISIAZU 


IL VdăvD 


8200% "A "N "'X104 
MON 193338 Ul 1524 00£ 'ueroga 
V d 941030 (2 '+0006 'eo-saladuy 
90] '£ '1dt 'a|PUPuLION 'N 'ZEI 'ealop 
uejN$S (1 :e1 au ales ui aynaa2 
JI 30d „JMedaeo. janiipa alto e 


'țăjuţaajuoa 
Inininuiţuo> eadnse gurvas ap dap 
0 18 impnuvțţuazazuoa 2]J2120404 pugp 
'Piul3]u02 pyseaoe ap HINpuga gnop uj 
Vedndo ps '„apaey ep PUl0g. (naeyz 
Tninzejţuazajuoa pazeyuazaad 
PUVoRJ guuan up vysaoe iri paioos Je 
12951) Inmilisuoo alaurpatoazd 'sizeun 
UPOI [P 18 1iţeo/20g alourpataad 'nurs 
“TUNIPd NOULI NON Ie204e [P 3IQz04 
e Ţahuțaajuo> [nndaouj e '1079aload 
ULId ASfUISUeIŢ 'țanpils. ap araas 
0 9p pioţuedurooe Ț$ vzayănyz0d equaj| 
Uj Pinuți 3507 e ejuizaju09 "nm2|xap 
PȚI045I U| 'ŢUguoI ap puuvas O :punil 
dNUȚ13JU02 Țaysade euwa 'Siţodouniaoța 
UJP PoŢDIISIDAȚUN Pap n>sauoi [auţa 
E] "Ip |O[n4osaJo1d ețul37uo> 'omea 
0v$ UȚp [asa1d jaţiej>osy miaoţipne uj 
DOI INAP E 'seuojiuauu ȚțIpIomauloa 
[04pB) Ul '02 3910 'aţinr 02 'jaaulA 
'gzauănIod equrj| 
Uj 'Ajyezowmatuo> 1ajgiued un 3eorand 
150] V TIYSIaAȚUD Țagsaoe mm(ajţad no 
mizzaroos re juazanad |$ jaquauu 
U[p oaied o edțoraed ne axe ej 
"UIȚyUȚ 2192 uj 'puţ> 0,2ulad “(6L61-7901 
an 1) oăeluiguj e[ap [ue GI e ba 
-ȚUNdUI] ŞoI0UIauI02 PE 'ENjzeIg-olned 
0Y$ UIp puej[IZEIa-0Upuloy E[ean3In) 
b3)233|008 901 [| tojuluna e 


4 N0 23 


OS" 

"EPOA UI04 IN [n ad AnzpA 
UIL-] NU 1ED 'PPOA EZN0) IN] [e ad Inzpa 
UE] "NIS3UI UJ10g IN [D33aza0d 3nz 
“A Ule Nu 3509 34599? Ujp bun joju uj 
[10 "10| 3laSe) Uj dupupul ps [$ uLzop 
PS '[3 nd BQI0A IP D0]5 ES 'Jueavi ap 
SP) UI NIȚUI PS IP Pujl0> gs 3eărqo 
150] uru 13j|J0 PO £JODUI Eu E ap [n 
-daip nu Nos UV |iiNES IN[PIEI [gala 
-10d 3505 U| Dbaisud junapi po aundgs 
vuţăod 9 a[a> ui ajieurijje eseoIna 

-ES 0 2 DUȚA ȚCUL IUISOUIIC [P Av 
ginin[dumau ap ns pa 
-MINdUIn 3p NIISIUȚUU 30] n Inyeaudsip 
YB10QV[09 e Nes 3vdiojaed e dau uj 
DIIPUIDANĂ PoI0p "30 pnop ap ns și 
“Up O ȚEUINU NIISIUȚUI 390] e a et sei 
VOEP 9718 ps alun e2 naguod built 
ae) ps [8 '2ppja> un aițuro> aeod 
2| 39 a[[I040 30141099ă ps aqvod vsq 
paavazde ej 1$ |-18 oyuod aaeo pac! 
-VȚI0ASŢUţuu “9ȚM/[od ulo *aezazoă "'nj) ur