Carpatii anul XXIV, nr. 16, martie — aprilie 1979

TD O —— 
- 





ANUL XXIV - Nr. 16 








MARTIE - APRILIE 1979 





Deposito legal; M. 8.137-1959 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


GHAISTOS A INVIAT! 


Cu moartea pre moarte 
calcand 


di celor din mormanturi viata 
daruindu-le! 








UN EXEMPLU PILDUITOR 


A 31 Martie 1970, din inițiativa unor 
Români inimoși şi plini de dragoste de 
Neam, grupaţi in-—-Centrui Cultural 
“Independența”, a avut loc în Koln (Co- 
lonia) — Germania Federală, o Impre- 
slonantă manifestare românească de so- 
lidarizare cu suferinţele fraţilor noştri 
din Basarabia şi de protest împotriva 
incorporării arbitrare, pentru a IIl-a 
oară in imperiul Rusiei Sovieto-Comu- 
niste, a acestei frânturi de pământ ro- 
mânesc de pesta 20 de secole. 

Se impliniseră cu câteva zile mal inainte, la 27 Martie 
1970 - -61 da ani dela realipirea voluntară a Basarabiei la 
patria mamă — Romania —și 35 de ani dela cea de a 
II-a răpire la 23 August 1044, dată care pentru Neamul 
Românesc integral, reprezintă cea mal teribilă dramă din 
istoria lui milenară, lar pentru pământul moldovenesc al 
Basarabiei, genocidul organizat după conceptele mongolice 
ale Bovietelor și martirizarea el 

Peste o sută de participanti în persoană şi alte zeci de 
prezenţi prin adesiuni, au dovedit, odata mal mult, că 
exilul are resurse de energie inepulzabile, atunci când e 
vorba de a se manifesta contra nedreptății făcută Tarii 
Romanesti şi că pot forma un bloc intradevar românesc, 
atunci când ambițiile personale sau partinice, sunt lasate 
la oparte, în interesul luptei de desrobire a României. 

Deși aparţineau diverselor grupuri politice şi comunităţi 
românești din exil, reprezentând refugiații vechi și nol 
din: Austria, Germania Federală, Franța, Spania şi alte 
Tări, nota predominantă in discuţiile, conferințele și 
reuniunile care au avut loc, a fost frățietatea românească 
și ințelegerea deplină în problemele desbătute, 

O armonioasă unitate de vederi, de soluţii şi de rezolutii, 
care au transilormat reuniunea intrun adevărat Congres 
care indreptățea redactarea moțiunei [inale, adresată ma- 
rilor puteri tutelare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi 
căpeteniilor lumii libere. 

Sunt zeci de Asociatii, grupuri, “folclorice, politice” sau 
comunități româneşti înființate dela 1944 şi până astăzi, 
pe suprafața planetei, peste care exilul conştient, sau 
spiritul de aventură, a risipit fugarii Români după 23 
August 1944. Puţine sunt însă acelea care fac Istorie şi 
vor [i trecute în Cartea de Aur a Nemului Românesc. 

intre acestea va [i fireşte și Asociaţia Culturală “Inde- 
pendența” din Colonia, a cărei activitate, numai! în ultimii 
trei ani, a Incrustat pe răbojul acțiunilor românești în 
exil — 19 conferințe lâmurire și protest asupra situației 
tragice din România, Iisbită deopotriva de urgiile naturii 
inundații, cutremur de pamant, seceta ca și de urgia falsei 
democrații ruso-comunista, 

Zeci de apeluri, publicații, broșuri, articole manifeste, 
mesagii, au împânzit cancelariile occidentale făcând pre- 
zente nedreptatea şi suferințele impuse arbitrar Poporului 
Român 

Chiar daca deslegările favorabile întârzie să vină, nici 
un efort, nici un sacrificiu nu e inutil, pentru a menţi: 
ne — cum spune Georgel Demetrescu — deschis dosarul 
Istoriei... căci Istoria nu și-a spus ultimul cuvânt în cazul 
României. Pentru aceasta axemplul Românilor din Colonia 
trebue multiplicat și imitat, 


Tralan POPESCU 


— 


i i 


BASARABIA O PROBLEMA IN SUSPENSIE 


E baza principiilor de dre internaţio- 
nai, Der român are dreptul să re- 

vendlce Basrabaia, Bucovina de nord şi 
regiunea H provincii anexate de 
Uniunea Sovietică in îunle 1940 şi de 
atunci părți componente ale celul mal 
mare imperiu colonialist din lume. In 
virtutea art. 53 al Convenţiei dela Viena 
cu privire la dreptul tratatelor se poate 
citi: “Orice tratat internațional, care în 
momentul incheierii lui, este în conflict 
cu o normă imperativă a dreptului in- 
ternațional este nul”, şi, pe baza acestul articol România 
ta cere anularea actelor pe baza cărora Unlunea Sovie- 

ică a incorporat aceste teritorii. 

Uniunea Sovietică suştine că are două titluri de drept 
internațional care legitimează încorporarea teritoriilor 
române în 1940, şi anume: “Convenţia dela 28 Iunie 1940 
şi Tratatul de pace dela Paris din 1 2.1947. 


Ambele titluri de drept internaţional sunt insă nule, 
fiindcă violează norme imperative ale dreptului internaţio- 





Dal. Demonstrăm 


1. La 26 Iunie 1940, Uniunea Sovietică cere uitimativ 
României cedarea Basarabiei şi a Bucovinei, amenințând 
cu războlul în cazul când România nu satisface cererile 
sovietice. O zi mai târziu. România răspunde printr'o notă 
diplomatică că “este dispusă să cerceteze cererile Uniunii 
Sovietice şi roagă statul sovietic să numească delegaţi şi 
să fixeze data şi locul”. Răspunsul guvernului român nu 
satisface guvernul sovietic, şi, în cursul aceliași zi, adică 
la 27 Iunie, Unlunea Sovietică lansează un nou ultimatum 
şi fixeză un nou termen de 24 de ore. La 28 Iunie 1940, 
ambasadorul român la Moscova predă în scris răs 
guvernului român, și care avea următorul conținut: “Pen- 
tru a evita deschiderea ostilăților în acea parte a 
guvernul român se vede silit să accepte condiţiile evacuării, 
care au fost impuse in răspunsul sovietic”. Formal se poate 
ajunge la concluzia ca la 24 Iunie 1940 între Uniunea 
ete şi România sar fi incheiat un tratat interna- 

România a acceptat “oferta” făcută de Uniunea Sovie- 
țică. In această privință nu se poata obiecta nimic. Pentru 
inchelerea unul tratat internațional este suficient accep- 
tarea olertel. La fel, dacă nu se specilică, nici nu-i nevole 
de ratificare, 


Dar in nota de răspuns a guvernului român dela 28 
lunile 1940 sa vorbeşte da “retragerea trupelor române din 
Basarabia”, cu alte cuvinte România iși retrage trupele și 
admite o “ocupaţie militară sovietică”. Aici nu este vorba 
de o “cedare”. Si fiindcă este vorba numa! de o ocupaţie 
militară, Unlunea Sovietică nu era indreptățită să încor- 
poreze Basarabia, Bucovina de nord și regiunea Herţa în 
componența statului sovietic Ca putere ocupantă, Uniunea 
Sovietică nu avea dreptul să acorde cetățenia sovietică 
populației, nici să ceară satisfacerea serviciului militar și 
nici să introducă legile sovietice, Toate aceste operațiuni 
sunt contrare dreptului internațional. 


Dat fiind faptul că în art 1 alnlatul 2 al Tratatului de 
pace dela Paris din 1021947 se poate citi că: “Frontiera 
sovleto-română este astfel fixată in conformitate cu Acor- 
dul sovieto-român din 28 lunile 1940".., trebuie să pornim 
dela această constatare, şi anume că “formal” sa incheiat 
la acea dată un acord intre România și Uniunea Bovietică 
In acest caz acest tratat este nul, fiindcă este contrar 
principiilor de drept internaţional general, 

La acea vreme, Uniunea Sovietică amenințând cu “forța” 
ca să-și poată impune dorința a violat un principiu recu- 
noscut şi inscris într'o serie de tratate interna cula sem. 
nate atât de Uniunea Sovietică cât și de România, şi 
anume: a) Pactul Kellogg (Pactul Litvinov). b) Convenţia 

tru definirea agresorului dela 3-4 Iulie 1933 (semnată 

a Londra). Dar In lunile 1040, Uniunea Bovietică le-a 
călcat, şi ca atare a violat un principiu de drept interna. 
țional şi ca urmare așa numitul “Acord sovieto-român” dela 
28 lunile 1940, este nul. 


După 28 Iunie 1040, mulţi oameni politici, printre e 
americanii şi englejii au condamnat next [ie sovistise. 


de Alexandru SUGA 


Aceste proteste erau conforme cu Rezoluția Ligii Naţiunilor 
din 11.31933 care obliga statele să nu recunoască nicio 
situație, tratat sau acord care a rezultat după intrebuin- 
ţarea forței. Vlolând un principiu de drept internațional 
şi propriile acorduri, conform art. 53 al Convenţiei dela 
Viena, aşa numitul “Acord sovieto-român” de care vor- 

Trațul de pace dela Paris din 10.2.1947, este nul. 
Nultitatea lui trebule să [le cerută de un guvern. Dar cum 
la ora actuală guvernul român dela București nu este 
emanaţia poporului român, ci unelta trupelor de ocupație 
sovietice, acest guvern nu poate intenta procedura de a 
fi declarat acest tratat nul. Trebuie aşteptat momentul 
când poporul român va fi stăpân pe destinele sale și 
atunel va cere înlăturarea lor. 


2 Statele participante la Conferinţa de pace dela Pa- 
ris nu au fost inputernicite de nimeni şi nici nu puteau 
să valideze un tratat nul. Ele nu aveau dreptul să “legiti- 
meze” anexiunile sovietice făcute cu violarea dreptului 
internaţional. Mai mult chiar, la Paris s'a mal violat și un 
alt principiu de drept internațional general: “dreptul la 
autodeterminare”. Acesta fusese recunoscut ca principlu 
de drept internațional general. Mal mult chiar, pentru a 
(i luat in considerație, din iniţiativa Statelor Unite, statele 
beligerante au fost obligate să nu facă anexări de teritorii, 
iâf In caz de schimbări de teritorii, acest transfer trebula 
făcut numai cu consimțământul populației. Aceste obligaţii 
au fost luate prin Charta Atlantică, Iar după aceln, dreptul 
la autodeterminare a fost fixat şi Charta Organizaţiei Na- 
Hunilor Unite, şi anume în art. 1, nr. 2, art. 53 şi art. 7. 

La Paris nu sa ținut seamă de acest drept, ca atare 
Tratatul de pace dela Paris din 10.2.1947 violând un prin- 
cipiu de drept internațional general, poate fi considerat 
ca atare nul. Si de data aceasta, nulitatea poate fl cerută 
numai de un guvern român care să albă mandat din partea 
poporului român. Actualul guvern nu reprezintă interesele 

lui român, ci interese străine. 
ora actuală Unlunea Sovietică nu are un titlu valabil 
de drept internaţional asupra teritoriilor incorporate la 
28 Iunie 1950. Ea este numai o putere ocupantă şi la timpul 
său România va [| repusă in situația avută anterior acelei 
date, adică să-şi poată exercita suveranitatea asupra Basa- 
rabiei, Bucovinei de nord şi a regiunei Herţa. 

Trecerea timpului nu joacă niciun rol, căci conform unul 
principiu de drept” o sută de anl de ilegalitate, nu înseam- 
nă o zi de legalitate”, Unlunea Sovietică este şi va rămâne 
un posesor fără drepturi de suveranitate. 


POEZII DIN INCHISORI 


MAMA!! 


Infloresc trandafirii şi crinii, 

Ard — alb —, sus în cerul grădinii. 
Alintă căsuţa din stele — 

ȘI pașii mAicuţii, — picuraţi printre ele. 


E plină grădina de-amurg-și dureri, — 

Sunt în ochii ei calzi —, lăcrămând primăveri...! 
In ce depărtări ca de vrajă — şi când!? 

A fost o mălcuţă cu aur în gând...| 


Avu un copil în micul ei vis, 

De lume şi vremuri, — acuma ucis, 
Pe ca cărârul un gând să reped,..|? 
Deschide — te o eg ia: să-mi văd! — 
Dă drumul stăpâne... 

Şi arde plângând, mâicuța bătrână, 


i luminând, să . 
S-aprind ei trandafirii durerii — și crini, 
Suspinul tăcerii, tresare-n grădini, d. 


| 





LA PRAVOSLAYNICA Y DIALECTICA 
MORALIDAD DE LA POLITICA RUSA 


BASARABIA 


RENTE al avance de la ancestral barba- 
rie, tomando cada siglo camaleânico 
semblante, frente al panslavismo, por 
esencia antinaclonal y anticristiano, se 
encontră el dacoromanismo, destino na- 
clonal-ecumenico del “desdichado Pue- 
blo de los Carpatos”. 

Pedro el Grande no tenia siqulera co- 
mo lrontera el Nipro, y la Moldavia ru- 
mana tuvo que sufrir la perdida no so- 
lamente de sus territorios de entre Bug 
y Dniester, sino, con el tiempo, de su 

cuerpo mismo, hasta Pruth: “la Besarabia” y tambien la 

Bucovina del Norte, cuna de Esteban el Grande. 

Este avance ruso hacla el Oeste habia sido previsto por 

Esteban el Grande, y tenlendo las pruebas del mal apoyo 





que se podria esperar de los pueblos “cristianos” en Ja. - 


lucha contra el Islam, en el lecho de su-imverte nba 
como taatameri (0.8, pui Nea e „el consejo de acep- 
tar mâs bien voluritariamente la soberania de los turcos, 
en contra de los cuales, el “Atleta de Cristo”, habia lucha- 
do toda su vida para detener su expansion y rechazarir 5 
de las orlllas del Mar Negro, de sus fortalezas de “Chilia” 
y “Cetatea Alba”, que los sultanes le habian arrancado. 

He aqul la convenci6n entre Bogdan III y el Sultân Se- 
lim ], donde se ve que se estâ lejos de una anexlân Y que 
los derechos histâricos del pais rumano sobre sus territo- 
rios, que en aquel momento alcanzaba el Dnlester, son 
indiscutibles. 

La Moldavia era un pals soberano, y por este hecho no 
se legitima la cesiân de la Besarabia por los turcos en 1812 
y tampoco los derechos de los rusos, que se apoyan Unica: 
mente en esta cesion. 

El articulo primero del tratado de 1513 decia: 

“La Puerta reconoce la Moldavia como pais libre e inde- 
pendiente”, 

E] segundo articulo asegura la libertad de ejereitar el 
culto de la religiân cristiana. 

El ea articulo es la garantia de la integridad terri- 
torial:; 

“La Sublime Puerta se obliga a defender la Moldavia en 
contra de toda agresiân eventual, y manteneria en el es- 
tado en que se encontraba anteriormente, sin que se le 
haga la menor intusticia y sin dejar que se le arranque la 
minima parcela de su territorio”. 

Articulo cuarto: 

“La Moldavia serd ordenada y gobernada por sus pro- 
pias leyes, sin que la Sublime Puerta intervenga de ningu- 
na manera”. 

Articulo sexto: 

E] dominio de los principes se extenderă sobre todo el 
territorio moldavo”. 

Las mismas clAusulas se respetan en 1529, en el tratado 
(irmado con el “Domnitor” Petru Rares (N. Iorga, Comne- 
no: ob. cit, pag. 13, 14 y 15-A. D, Xenopol), 

En lo que se rellere a la dominaciân turca, los principa- 
dos rumanos, como la mayoria de 108 pueblas cristianos 
invadidos por el Islam, han sido sometidos a pesados im- 
puestos; pero ellos, mâs que cualquler otro pueblo cristiano 
en lucha contra cl Imperio Otomano, han conservado su 
autonomia (como se ve en los mapas del tiempo, nitida- 
mente, separado de aque! Imperio), 

Elloa han guardado hasta el siglo XIX, cuando se Inde- 
pendizaron pâra siempre, su Derecho escrito (el Derecho 
musulmân era aplicado solamente en las “raias”, las guar- 
niclones turcas), Guardaron las aduanas y todos los atri- 
butos de su fe cristiana, de su soberania de Estados ligados 
a la Puerta Otomana, tan sâlo por un vasallaje esencial- 
mente tributario. 

4C&mo se explica entonces la “cesiân” del territorio mol 
davo por los turcos al Imperio ruso en 1812? 

4Qut concleneia humana podria admitirio? 





por lon TOLESCU 


Los rusos han lamado a este territorio de entre Pruth 
y Dniester “Basarabia”, para ocultar el nombre “moldapo” 
para siempre. (Ellos han reactualizado el nombre de “mol- 
davo” solamente en 1924, cuando fundaron la Repiblica 
Sovittica Moldava, y eso seguramente con el fin de inte- 
grar a esta mitad de la Moldavia robada la otra mitad, o 
sea, toda la tierra rumana hasta los Cârpatos.) 

La Basarabia es un ejemplo tipico de un problema de 
conclencia, para toda la humanidad, pues los rusos hacen 
politica expanslonista con este territorio rumano; es una 
calamidad histârica de la idea bârbara del *derecho del 
mds fuerte”; una pâgina negra de la vida del mundo en- 
tero, este mundo asolado por la mâs deprimente falta de 
ideal y por el egoismo y la competiciân de sus imperios. 

Se sabe la lucha encarnizada de las tres-potenctaă his- 
târicas de Europa para-ta-pnstsi6n y control del Delta 
danubiarid” Turqula, Austria y Rusia. Pues la Besarabia 
rumana n0 es sino el Delta danubiano. Ello domina el 
Mar Negro; y qulen qulere tener el Mar Negro tlene que 
ocupar Besarabia. 

De ellos. la primera a dominaria fue Turquia, Yy desde el 
enflaquecimiento del Islam, la aspiraclon de Rusia, aun 
del tiempo de Pedro el Grande, de convertirse en un pals 
maritimo, se caracteriza por la politica de conquista de 
las costas del Mar Negro y Bâltico. La conquista del Mar 
Negro supone las dos cuestiones esencliales de la politica 
rusa: los Estrechas Bosphorus-Dardanelles ş el Delta del 
Danubio. La toma de Azov, el alcance de la desembocadu- 
ra del Dniester, el Delta, son panta, en esta linea de la 
orlentaci6n politica hacla los Estrechos, Constantinopla y 
el Mediterrâneo. 

Para llegar a este fin todos los medias fueron buenos: 

La mistificaciân de la fe cristiana, arrogando a sus agre- 
slones guerreras, una especle de “protecciân” de los pue- 
blos cristianas dominados por los turcos. 

La lucha contra el Islam. 

Y el Paneslavismo, para los pueblos de origen eslavo 
de la Europa Central. 

Asi. pues, el zarismo se aprovechă de todos los momen- 
tos favorables para Invadir Besarabia y Negâr a su obje- 
tivo politico que le garantizaba despues su avance hacla 
e] Bâsforo, la Adriâtica y los Alpes. 

Y eso, a pesar de todas sus garantias (en 1711: “La Mol- 
davia obtendria sus antiguas fronteras hasta el Dniester 
y no pagaria ningun tributo”, decia el tratado de Pedro el 
Grande y Dimitrie Cantemir, en 1711. “EI Imperio ruso 
restituye al Imperio Otomano toda la Besarabia con las 
ciudades de Akerman, Kilia e Ismail, con sus vilas y Jor- 
talezas y todo lo que esta provincia contiene”, decia el tra- 
tado de Koutehouk Kainard)l, en 1774 precisaba, pues, 10 
mismo que estaba escrito en e! Tratado de Belgrado 
de 1736). 

Pero estall la guerra ruso-turca de 1806-1812, y por el 
tratado da Bucuresti, el Imperio Otomano cometid el aten- 
tado contra el pueblo rumano, cediendo arbitrariamente a 
Rusia In Besarabia rumana por la fuerza, sin ningun de- 
recho absolutamente y poraue entonces e] Princlipndo de 
Moldavia era incapaz oponerse en armas contra cl des 
membramlento de su territorio, 

He aqul las circunstancias histâricas del ao 1812. 

La Puerta Otomana, para una explotaciân mayor de los 
Principados Rumanos, multiplicâ e camblo de Princlpes, 
imponlendo a despecho de los mâs lepgitimas derechos e 
intereses de los Principados, un regimen de fanariotas, es 
decir, de griegos del Fanar de Constantinopla, nombrân- 
dolos principes gobernadores y limitando el goblerno de 
estos a un perioda de slete anos. 

Era un abuso que no justifica la tesis rusa de que los 
Prineipados habrian râlAo su ldentidad y se habrian 
convertido en provinclas turcas, Yy entonces con es0 la ce- 
siân de la Besarabia “provincia turea” era legitimo. 

Eso era en contra de todos 105 documentos historicos 










* 


a los Princi 
D "ba de Q 1, LL UT COS 1 2 ] 
tectorado sobre los Prin i Aa 
Protectorado legă a sivo 
rotestar, măs eticaces 
de esta soberania y 
lerno de los Princlpes, lo 
0 
ayor de dinero por los candidatos | 
ba la da hasta Rusia m | pro 
105 ua pues el sultân no podria tomar 
das en contra de los principes rumanos, mâs que en 
el momento en que “el enviado de Rusia, residente cerca 
de la Puerta, Juera advertido y persuadido” (Xenopol: His- 
toria de los rumanos, t. II, pp. 260-1). 
pues, como „podia Rusia erigirse en protectora en 
aa 


turco”? 
Lo absurdo de esta tesis rusa de que la Besarabia no 
pertenecia al Estado Moldavo, sino al Imperio Otomano, 
resulta una monstruosidad mezclândose auin con la hipo- 
cresia de la mistificaciân del ideal cristiano. 
calidad de protectora de los Pueblos cris 
Islam, declaraba la guerra a los 
ra sanclonar los abusos que la 
os Principados Rumanos. 

La tener en cuenta las obligaciones que ha- 
blan contraido en 1802, destruyd a los dos Principes fana- 
riotas: Constantin Ipsilanti y Alexandro Moruzzi, y los 
pasaron el Dniester y entregaron el poder 





a los dos Principes destituidos. Estos ejârcitos “1 


res” ocuparon. por la capitulaciân de la Puerta, todo el 
per de los dos Principadoe y se instalaron en Bu- 
carest, A ate 
En este momento no se habld mâs de la “religion”, del 
“ideal cristiano”, de la Slibereeidia de un Pueblo cristiano 
bajo el yuge musulmân”, sino de la polițica; ş no de la 
po isica de un pueblo vencedor que hubiera querido susti- 
a los turcos en el problema de un protectorado sobre 
una infeliz naclân pequea sin defensa, sino que se tra- 
taba de la polițica del mâs atroz sistema de desnaciona- 
iso, Rusia no era una naci6n, sino un conglomerado 
sin conciencia ş con una sola aspiraciân que se po- 
nia ahora de manifiesto: la 6n de los pueblos que 
tenian una concieneia. El valor moral de esta politica no 
es mâs que una consecuencia 


_La ocasiân que se oirecla a la politica rusa de conquls- 
ta era verdaderamente Unica para no olvidarse del mâvil 
inicial de la iiberaciân de los Principados Rumanos por el 

usia habia comenzado la guerra. 

Los rusos impusleron en Occidente el punto de su poliu- 
ca de anexiân de la Moldavia ş de ia Valaquia al Imperio 
Ruso iel tratado secreto de furth “reconoce la dicha 
anexiân y los e a-i Me a își hasta le Danublo”), 

ruman entre Napole6n 
Y el Tzar. En vista de la guarra napoleânica, los rusos ea 
ofreeleron para abandonar los Principados, y este “Javor” 
que hicleron a la Puerta Otomana vencida tuvo como pre. 
clo, que pldieron en cambio, a la precipitada firma del 
iai ruso-tureo de Bucarest, la Bosarabia el 28 de mayo 


Asi se consumiă e! primer rapto frauduloso de la tierra 


: 
3 


„La Sublime Puerta Otomana renuncia en favor de 

a las lterras situadas en la orila Pruth, 
d îti înppartotette ropae: A ala pa 3 
el limite entre los dos ră ie pi cinic ai 


Y he aqul la suerte de los m vos en la deseripeit 
de un tor contemporâneo, E. Dr : - 
i entire 0 a PRrAneo, E Dr , 


dei tratado y 
debiendo vivir cada suerte 
ri ada, cas hora? anargai ta la le 
Pi 0, reu , venii 
alea da Prut ș Pon ur anendote, [a V Pralea dai 
Durante semanas enteras, hieteron didas 
anda el a sus padres, hermanos y p PA fatada, 
rd in es se V con qulenes habian wi- 
vido hasta el ento, cuando tentan 
para fe: do por Xenopol: Historia de Ina pUNtzA 


II, . . y 
nta Bu moldavos habria 
mento de la  pamate e) uit nd mo- 









es de estas pro 
Aare a tija e] 


ma canti 
dai 


1 


la prim tadistica rusa del afo 1816, es decir: 
i i | trados como rumanos) (Diccionarto 

tico de Besarabia, cap. IV, II). 

Como consecuencia de la guerra de Crimela en 1854 se 


restit a la Moldavia rumana casi la mitad de esta 
tierr ră tres departamentos del sur de Besarabia: Cahul, 
orbi e Ismail, 






Pero desputs de la derrota de los turcos en 1877 los 
ej&rcitos del zar en el territorio rumano impusieron al rel. 
no rumano, aliado suşo, por acto de increible falta de 
han estidad politica, el nuevo rapto de estos tres departa. 

La justificaciân de este vergonzoso rapto de 1877 era, 
se entiende, “una cucestion de dignidad naclonal” para los 


es decir, digna de su tradiclonal y pravoslâvnica 
concepelân politica del respeto de los tratados, 


El embajador rumano, general Ghica, de San Petersbur- 
go, en 26 de enero escribia: “... Los argumentos en apoyo 
son que este territorio ha sido cedido a la Moldavia y no 
a la Rumania; que ha sido arrancado por un tratado del 
que, pues, no queda nada; que no es justo entonces que 
Rusia solamente lo respete en su detrimento y que esta 
relvindicacion es para ellos una cuestion de honor y de 
dignidad naclonal” (Correspondencia diplomâtica, nume- 
ro 563, pâg. 255). Asi, pues, Moldavia si se habia integrado 
a la Rumania por su unlon con Valaqula no existia mâs. 


Estamos aqul a un nivel de inmoralidad politica que 
queda sin comentario. Pues no se trata aun del absurdo. 
Lo absurdo pertenece tambien a la l6gica, pues lo decre- 
tamos en virtud del criterio de la verdad; y aqul estamos 
fuera de todo criterio, en la “nada”, o sea en la “digna” 
politica naclonal rusa. que al mismo tiempo “es” y “no 
es”. Asi, pues, se entiende como Moldavia “es” y “no es"; 
Y que no es su sustancia qulen determina su ser, sino sus 
accidentes; que estă bajo el imperio turco o dentro de Ru- 
mania como provinela unida a otro pals rumano. 


He aqui una logica, que por demasindo sostenible, los 
rusos le buscan un apoyo en la &tica, pues se trata ade- 
mâs de “una cuestiân de honor y dienidad naclonal!” 


Pero el unico correspondiente moral de esta l6gica lo 
decimos nosotros aqul por su verdadero nombre*no es mâs 
que el cinismo. 


Rumania ha sido siempre victima de este cinismo de la 
politica del mâs fuerte. Sus territorios fueron “cedidos” 
por los que no les pertenecian, a despecho del mâs sim: 
ple sentido de honradez, No hablemos de los principlos 
juridicos. Sus habitantes sometidos a los mâs perversos 
mâtodos de anonadamiento, aun por parte de una naclân 
que se decia “cristiana”, y olvidados por toda conciencia 
humana. 

S6lo un instante los oJos del mundo miraron hacia este 
pals infeliz, colocado en el campo de los implacables im- 
perialismos. 

La guerra mundial estalla. Los rumanos luchan al lado 
de los aliados y en noviembre de 1917, los rusos en plena 
revolueiân, “Sfatul 'Ţarii” (el Consejo de la Nacl6n) en 
Besarabia, elegido por el 72,2 por 100 de la poblaciân, ra: 
tfica el acto de uniân de Besarabia con Rumania, 

Despues de un siglo de vida bajo el yugo de un impe- 
rio monstruoso, pues unia su sacrilegia al nombre de Cris- 
to, se hizo justicia a Besarabia en el espiritu del generoso 
principio de las naclonalidades. Es una pâgina luminosa 
en la historia de aquellas naclones que dieron su asenti- 
miento al documente pesado de los derechos histâricos de 
los rumanos. 


He aqul las estipulaclones principalea del Tratado de 
Paris del 28 de octubre de 1075. = 


“Art, 1. Las Altas Partes contratantes (Francia, Ingla- 
a, Canadă, Japân, Italia, India, Australia, Nueva Ze- 
landa, Uni6n Sudafricana) declaran reconocer la soberan!a 
de Rumania sobre e] territorio de la Besarabia compren: 
dido entre Ja actual frontera de Rumania, el mar Negro, €l 
curso del Dniesţer desde su desembocadura hasta el punto 
donde es cortado por e] antiguo limite entre la Bucovina 
y + y este antiguo limite... 

5. Rumania se obliga a Observar con rigor en €l 
territorlo de la Besarabia dei articulo primero las estipu- 
laclones del tratado de Paris firmado el 8 de diciembre 
de 1919 por las principales Potenelas Alladaa y asoclados 
LA UDAC, precisamente, de asegurar a los habitan: 
„Sin distinciân de raza, lengua o religiân las mismas 
E de pi Yiuatieia como a loa Gtkug biblia: 
no de Romania rios que forman par 


Art 9 Las Altas Partea contratantea invitarân a Rusia 
a adherirse a) presente Tratado desde el momento en que 
existiere un gobierno reconoeldo por ellas, 


las se reservarân e) derecho de someter al arbitrale 


— e. 


— — 


—— —— 


del Consejo de la Socledad de Naclones todas las cuestio- 
nes que podrian ser presentadas por el Goblerno ruso en 
lo que se reflere a los detalles de este Tratado, slendo blen 
entendido que las fronteras definidas en el present Tra- 
tado, asi como la sobrania de Rumania sobre los territo- 
rlos en €l comprendidos, no serân puestos en discusiân” 
(“La Roumanie devant le Congres de la Palx"). 


Lo que sucedld ya estuvo delante de nuestros ojos, la ge- 
neraciân de la segunda guerra mundial. El 27 de junlo de 
1940 Rusia Sovietica dirige a Rumania un ultimâtum y 
ocupa Besarabia, ni siqulera por la fuerza, sino por la 
tralelân del tirano rey Carol II, a quien “le bastaba —dijo-— 
el palacio real de Bucarest”, a encontraban los rusos su 
digno colaborador que dio su asentimlento a aquelia tra- 
dicional politica y moralidad, de esta vez dial&ctica. 


Y no s6lo ocupan Besarabia, sino tamblen Bucovina del 
Norte. Desputs fueron como consecuencia de la guerra. Y 
una vez mâs invadidos bajo el signo del indigno asi llama- 
do “armisticio” del 23 de agosto de 1044, que dejd el elăr- 
cito rumano en el mismo estado de abandono en un frente 
sin Ordenes para que luchara y fuera cercado por el ene- 
migo y poblar los campos de concentraciân siberianos. 


Este triste destino histârico les lama hoy a los ruma- 
n03, la tierra donde ya no encuentran reposo los hâross: 





DNTU AARE j 


—. 


(1 
area 
| ? 











i, "ORADEA Tia 
PRE RR Aaa 
Ca A /D 
j pp ; pa Pa a Ta VA 
' /-C fasvaț If ile (lut: 
| = VIA 94 BRA 05 ile ae ! - V 
mea NAT pie Aj "A SRAŞeV 
4 Lveoy i 
Li Tisaanra 
A 


5 Dei Rila serii atei Al îi ae feet ma aa 


suie ase d ii sita] ROMÂNIA | 








la tierra profanada hoy por los rusos, por los bol 


O 


es 
Resuena en el alma rumana de hoy la voz de Mihail Ermni- 


nescu: 





o CaaPyLur 


/j N 
7 TA SI Vp pret: al 


PEW/A * Duzv a 








d PIAMT 


“A ; SRI? & 
OA EA D 
- ai47 5 


Aecau» Wastvr | 


'0d 0Avi4 pesrerE aaa |. 


Focsam N, 


AuvcuvRESTI 
 (DUCAREST), 


“Desde e! Dniesler hasta la Tisza 
Se quefța todo rumano 

Que no puede abrir camino. 
Desde el mar hasta Holin 
Vienen rusos a caballo. 
iAy del pobre pueblo rumano! 
Con su marcha hacia atrâs 
Pues que nada le anima. 

Su otofo no es otoflo 

Su verano no es verano 
Eztrafo en su proplo pals 

Oh ti, Esteban el Grande! 
En Putna no guedes mâs 
Levântate del sepulero 

En ciamores de lrompetas 
Lievando Moldova en lucha 

Si sonarăs una vez 

Unirds toda Moldova 

Si sonards dos, vendrân 

En tu avyuda las selvas". 


Pohmeevoees» 


ui , 
5) Era | Va 
„SPeni 4 
i n Sera 


Li . 


a 
? . Deh v î) 


e] Ep, 29 Al 
Aia rr 


*[] 7utecă s 


ta 
4 d mi A NT 


cowsraRță 


TE 31 . Toi e A toieaa 
1E +a taie RI 


— . 
2 
e “| suaia 
cn F. „Ace » CAB R - 


SN 
s| PARAA > 


mere ya Ioa Crima aa aia Pi 
„7 Add rata ia cestor i Va sapă 1 te 

me Da a. At ZT,  » 
se biata 2 Li a 23 


dz pi 
PA a i 






| hope that a “League 
would Ai uture wars, with nothing else but interna- 
tional law and 


= 
2 


publie opinion enfarcing peace. 
e League ol NU which held Ita first meeting at 


Switzerland in January 1920. and whose 
tat d ratified by the United States, was dissolved in 
January i 


948. 

The League did not have the means to carry out its 
decisions and a result of the powerless and Urrgal i 
organization, the World was plunged into World War II. 

With the end of World War II, the organization we 
know today as the “UNITED NATIONS” was founded 
when 51 nations signed its charter in June 26, 1045 at 
San Francisco, California. The purpose of this organiza- 
tion was to settle the differences between nations and 
insure that bloodshed, invasion or war would not occur 
again. Although the idea of such an organization Was 
acelaimed by the majority ot mankind, in practice the 
United Nations prove to be a dismal failure, since year 
after ear World events caused periods of tension, unea- 
iness and anxiety. ă 
E So, the şear 1944 saw the Berlin blockade, the division 
of Germany and the Communist take over of Czechoslo- 
vakia. în 1950 [(olowrd the Kores war. In 1953, there were 
workers demonstrations in Berlin. In 1950, there was the 
Hungarian revolt and Israels invasion of in 1958, 
it was the Iraky revolt In 1961, the Americans attempted 
to invade Cuba while the German Democratic Repubile 
closed the frontier with West Germany. In 1967, Israel 
atiacked Egypt and selzed large portions of Egypt, Syria 
and Jordan. In 1968, Czechoslovakia was invaded by S0- 
viet, East Germany, Polish, Hungarian and Bulgarian 
forces. In 1969, the Americans fought in Vietnam. In 1973, 
the Araba attacked Israel. In 1075 in Lebanon, the Chris- 
tians fought the Moslems while in Africa, Angola was 
taken by Communists alded by the Soviet. In 1977, Viet- 
nam attacked Cambodia. In March 1078, Israel invaded 
Lebanon and on May 13. 1978 th Katanga rebels invaded 
Zaires Shaba Province from basc: in Angola. More than 
nine hundred innocent le were massacred. And n0%, 
at the beginning ol 1979, the Vietnam invaded again 
Cambodia, 

All of these bloodsheds, revolte have not stopped. Every 
day, the international pres inlorms us that in one part 
or another of the Pearth, the killing o! men continues no 
matter in what form. 

AU of these recolte, invcasiona and wars took the limea 
0] millions of innocent people. To support the operations 
0j these unnecessary wars and to pay for their destrucetive 
results, biilions, thousands of ions dollars have been 
+pent, money iphich could be used în other very usejul a 
productive ways for mankind. 

Every day, internationa! newspapers inlorm us ol new 
arms which are capable of killing hundreds ol thousands 
oi people. These arms cost millions, even bililons of dol- 
lars — money taken from the mouths of the people A 
single Trident submarine costs aproximately 17 million 
dollars. More than 400 billions of dollars are spent every 

ear for arms, yet more than one and one half billion 

uman beings live in erty, with hunger, disease and 
fear o! the real possibility ol nuclear var. 

Do the people want to kiU themselves? Surely not. They 
want to live in peace, to cherish the splendor of nature, 
to admire the discoveries of talented men, to apply their 
talents to the benefit of men, to have something to eat, 
to be in good health, and to have a decent Jife, This is 
what mankind wants — not to see men filed like fero- 


an 

All these actions of force could have been resolved peace. 

fully through understanding |f there had existe an ade- 

uate organization, which was not only able to forbid all 

of actions of force, but also to stimulate the coopera. 

tion and help the development ot all counteles in the flelds 
oi economy, selenee and culture, 

Now after 33 years of ita existence the present organi. 
zation of the United Nations, due to its defieleneles such 
as the lack ot the means to carry out ita decisions and 
the possession ol the “veto” by the big powers — a weap — 
on which prevents solutions to Pg which are in the 
apei interest but opposed the interest ol one of 

em — has allowed the division of mankind into groups 


THAT MANKIND WANTS AND 


1D SECURITY ORGANIZATION 


by col. Dan D. IVANOVICI 


of hostile nations, a situation which now imperils the 
peace ol the world. 

The present international situation, due to the hatred 
between nations and the continuos increase ol their armed 
forces, has deterlorated to such a point that a new war 
with unimaginable consequences for mankind could break 

time. 

pi fir sacrifices produced by the innumerable wars 
during the history of mankind have not been able to 
teach or help to instiii in the founders of this organiza- 
tion the delarinination to create a realistic institution 
which could guarantee peace. The present organization oj 
the United Nations is unrealistic. It cannot stop tars and 
is unable in guaranteeing the peace. 

Alter so many experiences, it is high time to put an 
end to all these sad and useless sacrifices, The World 
must have now, ioilh no Jurther delay, a better organiza- 
tion with full er and su//icient means lo be able to 
accomplish and [uljil the decisions of the General As- 
sembly. 

To Erate this organization, which could have the name; 
“THE WORLD SECURITY ORGANIZATION”, “THE 
WORLD SUPREME ORGANIZATION” or any other name, 
and to give it the powers to fuifil its decisions, it is 
absolutely necessary that the big powers, before anything 
else, agree to work for the realization of the crucial pro- 
blem o! “GENERAL DISARMAMENT”. This is the first 
condition and the only possibility of realizing and guaran- 
teeing peace on Earth. 

To attain this objective, ali countries must destroy their 
weapons, absolutely all the arms under the control of the 
new organization. For internal security, every state should 
only have a police force in proportion to its population. 
Common sense, the horror ol killing and the wisdom o! 
men would be able to resolve ali kinds of divergences that 
could arise in the greater society ol mankind. Sclence 
ofters us all kinds of communication and rapid transpor- 
tation. It is so advanced that mankind could be led by 
this new organization as easily as a president could lead 
his company. From New York to Tokyo or to Peking, we 
can communicate by telephone in less than two minutes 
and a group of people can arrlve there in 5 to 7 hours, 
tomorrow perhaps in 3 to 4 hours, in order to study a 
divergence or an important problem on the spot. 

What kind of composition should this “World's Security 
Organization have”? 

Here are some general and specific Ideas. 

Once full disarmament is realized, the new organization 
would include representatives ol all countries, each of 
them having one permanent member. This member would 
have the right to cast one vote only. The right of “veto! 
would not exist. 

For te implementation of decisions concerning peace, 
decislons taken by the General Assembly, this organiz- 
ation would have 20 Security Bases of armed forces each 
provided with specialized troops and both transportation 
and fighter alrcraft,. Each urity Base will have an 
ellective force of 12 to 15,000 men. These armed [orcis 
ould be distribute geographically that each group base 
force could be able to intervene in its zone in the shortest 
time possible. 

The locations of these World Security Bases could be 
the following: South America ?; North America 2; Alri- 
ca 2. Great Britain |; France 1; Middle Past |; URSS 3; 
India 3; China 3; Philippines 1; Australia. 

The World Security Organization would be in sesslon 
all the time in order to be able to take necessary decislons 
immediately, 

Notwithstanding the difficulties which could arise, this 
new and realistic organization Is nevertheless possible. It 
depends on the wisdom of leaders of the big powers, |! 
not those ot today, perhaps those in the near future, |! 
it is not too late. 

The benefits for mankind from the creation and-June- 
pe: AU such an organization could be the follooing: 

— dhe peace between men and all nations could become 
a gi pi 

—— Human rights, which today are respected by at least 
17 to 20 nations of the 205 independent states ot the world, 
could become a wordwide realitin a much shorter time; 

— The improvement ot the material life of mankind 
and the increase of ita spirituality; 


(Pollow up page 13.) 


ISTORIA NU IARTA ae petre mara 


ILE umane, de toate zilele, nu 

sunt tot una cu greşelile istorice. Pentru 
greşelile laice se mal poate cere indu- 
rare; istoria insă nu iartă. Cum sar 
putea orlenta exizistența umană dacă 
ar refuza analiza faptelor istorice? Orice 
sar face, oricum Sar incerca să se câr- 
mească, să justifice, sau să se acopere, 
23 August 1944 rămâne, va continua să 
rămână zi neagră pentru neamul romă- 
nesc, un șir de acuzații cu gravul apel 
al tuturor catastrofelor. 
23 August a debutat cu un delir maximul de falsuri, s'a 
sărbătorit peste ani printre Jaloanele dopurilor dela sticlele 
de șampania omaglală, iar acum se Încearcă pavarea in- 
fernului cu nisipul aruncat de clreumstanță in ochii mar- 
ginalilor creduli: *s'a salvat celace sa mal putut salva”! 
Politica, cu implicaţiile ei imediate sau în timp, are și ea, 
mal de vreme sau mai târziu, vrând nevrând, să dea soco- 
teală. să | se facă un cont, să | se Inchee un bilanț, 
Responsabilitatile politice nu pot [| declinate şi nici dosite: 
ele sunt acolo, neindurător de prezente, Impletrite pe o 
(oale de calendar cu neputinţă de mototolit şi de aruncat 
in vânt, spre a dispare, Sunt de față martore, calvarele 
romaneşti, care impun să nu se uite. Ele sunt legate de 
evenimente, de oameni, de practici politice determinante, 
care, pe parcurs, au dus Romania din impas, ciclic, la o 
irezistibilă prăpastie. 23 August nu apare izolat și întam- 
plator, se aliniază tragic de firesc ciclurilor nefaste, ajunse 
la maximala Jor concluzie catastrofală. Nu se poate ulita: 
climatul a fost pregatit şi calea a fost netezita de C 
al II-lea, sursa şi lurnizorul integral al 
lor de descompunere, pân ea în debandadă a 
partidelor noastre-politice. Marea majoritate a oamenilor 
noştrii politici, devenite așchii rupte din inconsistența 
partidelor inbătrânite, au devenit uneltele de lugubre 
manevre cu care Carol-Lupeasca au fost spijiniţi să exter- 
mine generația prevazatorilor de atunci, atât de nece- 
sară azi, 

Nu! 23 August nu este așa: salvator, “la ceiace se mal 
putea salva!”. Are un trecut Materializarea acestora are un 
trecut al descompunerii, de care se lipește placa conse- 
cințelor, cu urmare. Orice sar face, din memoria istoriei, 
23 August nu poate [i şters și nu | se poate nega implica- 
tiile, Cu cât timpul trece, cu atât noile documente, care 
nu încetează să se adaoge, continuă demistilicarea unor 
fapte politice şi să le fixeze monstruoasa lor realitate. Sa 
masacrat un crez şi o generație, ca să | se facă loc necon- 
diționatulul 23 August apol. 

Cu regele Ferdinand ], dinastia regală din Romania în- 
cetează. Pe tron e urcat un asasin; patronul asasinilor. 
Iar partidele politice iși anulează meritul de a [i realizat 
printr'o superbă mobilizare România visului milenar, NI- 
meni, niciodată, nu va nega mărețile realizari ale parti: 
delor noastre politice până la instituționalizarea crimel 
Nu din cariile lor se vor alege călăii execuțiilor progra- 
mate? Nu condițiile acelea negre au dus, din doliu în doliu 





la mutilarea frontierelor? Nu dela crime, prin co 

sa ajuns la 23 August In continuarea Iadvalui pete 
Carol al II-lea a făcut ca instituțiile româneşti să sta gneza 
sau să apgonizeze; dupa 23 August instituțiile create până 
atunci sunt predate in mâinile acelora care le lichidează. 
Cel o amestecată mie de halogeni cu autohtoni, fără 
istorie, nu puteau tolera istoria care-i nega. E aici, umbră 
prin Paris, ȘI domnul Nicolae Penescu are ocazia s'o spună 
răspicat: cât a fost Ministru de Interne, ce pepinieră a 
văzut leșind la suprafață din fundul tenebrelor? Dar so 
spună drept, la ora supremă a adevărului, ca o descarcare 
in agonie, când nici moartea nu mal poate [i minţită Nu 
pe sub bagheta cu care dirija afacerile interne ale 

sau năpustit, aproape simultan cu hoardele stepelor, și 
unitățile mobile ale “brigazilor internaționale” care urmau 
să sporească biata fărâmă a partidului format din dezer- 
tori, din sploni, din delatori şi din profesionişti al oportu- 
nităţii? Cine a spus ce-a spus: “de nu există partid comu- 
nist in România, faceți unul urgent?”. Şi cum sa facut, 
domnul Penescu ştie mai bine ca oricare. Ar fl de necre- 
zut ca Ministrul de Interne să n'o îi ştiut cum a pătruns 
în țară coloana pestriță a activiștilor internaţionali. Caţi 
din “brigăzile roșii”, să zicem, au descins din Franța În 
România? Domnul Penescu ii cunoaşte, și tace. Ce l-a 
amuţit? A uitat că și răngile lor au ajutat la răsturnarea 
scaunului său? ŞI, după răsturnarea pionilor şi a ultimilor 
vestigii cu care sa realizat crepusculul dela 23 August, 
nu tot el, cei din agentura comunistă, au procedat 

pe etape, la ştergerea din 1 vestigiilor 
trecutului? P ul Penescu a funcţionat ca 
nternelor, erarhizarea falsurilor a devenit prin- 
cipii. False alegeri “democratice”, false “slogane patrio- 
tice”, cadre false inloculesc adevăratele cadre ale armatel, 
EISA “români” înlocuesc pe românii din toate instituţiile 
țării, 


Să nu [| trecut domnul Penescu prin Cișmigiu şi să nu 
[i văzut cum inofensivele busturi ale elitei româneşti: 
Eminescu. Cobuc, Goga, Rebreanu, etc., fuseseră cu cru- 
zime mutilate cu pletre? Cine mai putea opri şi celelalte 
mutilări, până la desfigurarea [linței româneşti? 


Şi pentrucă veni vorba, să-i mal dăm domnului Penescu 
un mic, un foarte mic exemplu, numai o fărâmă din starea 
la care a fost adus omul român. Poate domnul Penescu 
nu a privit și nici nu a fost informat de conținutul” docu- 
mentarului” prezentat pe canalul 2 al televiziunii franceze, 
la 6 Februarie, de Lelia şi soțul său Jean-Pierre Lazar, fiul 
cunoștinței sale, Margot Lazar, fofilată in România pe 
vremea cand domnul Penescu mal era încă “tovaraş de 
drum” cu acel “proletari din toată lumea Ea Sera Soții 
Lazar au prezentat, fără să vrea, țăranul din Oltenia, fără 
mască şi fără fard cinematogralic, adică așa cum arată 
astăzi toți țăranii din Romania, pentru care domnul Pe- 
nescu sa bătut cu atâta patimă în piept. Iatăul; să le 
plângi de milă! Spectre agonice, epave consumându-şi 
ulitima picatură de energle! Pe ei, “talpa ţării”, cine ta 
trădăt? Căci, mal ales, trădarea, Istoria no iartă... 







CANTEC HAIDUCESC - 23 AuGusT 1944 


Codrule cu foaie verde 
pașii'n umbra ta mi-i pierde, 
pe pământul meu că vine 
rusu'm goană după mine... 


Vine-așa, că stă pe loc 
doar cât ca să-mi pule foc, 
foc la târguri și la sate, 
foc la câmpul de bucate, 


foc la crâng, foc la păduri, 
foc la case'mn bâtâturi... 
După sfânta mila Ta, 
Doamne, țâle-mi inima! 


Sârăcana noastră vatră, 
nici tu ochi de lumânare... 
N'a rămas piatră pe piatră, 
n'a râmas bârna'n coșare! 


de lon TOLESCU 


El că vita și-o dâsjugă, 

vai de brazda de pământ, 
unde-am pus lăcaş de rugă, 
vai de crucea pe mormânt! 


Vai de deal și vai de vale, 
vai de pulberea din cale! 
Ai! cu — atât amar de chin, 
ce păcate-oi fi plătind? 


Foaie verde'nrourată, 

foaie verde din Carpaţi, 
cam ramas și fâr'de tată, 
c'am ramas şi fâr de îraţi! 


Râmâăsei fără de mumă, 
rămăsei făr'de surori... 

și mai am doar puşcan umâr 
şi doar plumbi la cingători! 





— 








| 


ii 


E FANTASTICE SI FANTEZII EPISTOLARE 


de E. LOZOVAN 


cineva a deveni Legionar, dar nu-l conferă acest titiu prin 
sensului. 

compoziției e demenţial. Aparent insă “proiectul” 
e sistematizat în a) obiective apropiate și b) obicctive 
depărtate. Adica: politică MARE, pe etape. 

Prima concesie: “ML face posibilul să uite suferinţele 
poporului român de la Pitești, Aiud-Zarca, Gherla, Canal 
şi alte locuri de osândă prin care a trecut neaoșul tineret 
român cu scopul ca guvernul de la Bucureşti să se compro- 

la cele ce în urmare se por examina”. Remarcă lingvis- 
tică : “sa se compromită” nu are aici sensul uzual românese 
“a se face de râs”. Este un spaniolism și vrea să zica “a 
accepta” compromelerse. 

Nu e nevoie ca cineva să [le Legionar pentru a nu putea 

l-ar Îl credința creștină, să uite suferințele 

apocaliptice. .. și incă pentru un foarte ipotetic aranjament 
politie! Există o memorie colectivă a neamurilor care ne 
trascende şi care la nol nu va îngădul ÎN VECI uitarea 
răspunderilor. Restul “strategiei” e o copilărie: se propune 
din neantul exilului în care ne aflăm celor care stau în 
şea uitarea in schimbul tranzacţiilor! Vânt pentru bani 
Te intrebi dacă autorul i-a văzut pe comuniști în 

mai ales in dialectica tratativelor. Să-i 
intrebe pe “istoriei”. care după zeci de memorii la “aliați” 
sau ales cu strapontinui lu! M'hail Romniceanu în guver- 


Şi ajungem la terminusul unde va prelua ștafeta di Pe- 
nescu: crearta unei comisii pe bază de partide, care va 
obține, după concepția d-lui Izverniceanu (punctul 6): 
“guvernul de la București va desființa Securitatea, Miliția 
ori alle i poliț ti de care ar dispune și inlo- 
. Can basme! 

Acest “document” a fost trimis la zece persoane care nu 
aa reacţionat; şi-au dat seama că autorul nu e 


| 


2* Dl Demostene Nacu nu ne lasă să scăpăm nici acum 
de sale muzicale (o [i făcut conservatorul”). 
Afăm deci de gestația unora: Manifestul Român al Sim- 
fontei, Manifestul Simfoniei Româneşti, Europa Simfonică, 
Manifestul Sim/onic al tuturor neamurilor. Toată aceasta 
deralere melodică are la bază un grecism banal: “a [| în 

” însemnează simplu a ji de acord: 
symphomto. Ii semnalez că în limbajul patristie symphoni- 
tie însemnează “tovarăș”! 

Mă indoiesc de cultura clasică a d-lul Nacu, dar îl asi- 
gur că a intrecut pe “prețioasele” secolului XVII francez 
E a i alfel d Mapa e prea re pini 

cu ie mi lan 
de a refuz za, lologi cen 


In ghiveciul care urmează sunt băgați unul peste altul: 
Brâtienil, Codreano, Moţa, Mihalache, Titel-Petrescu, Pă- 
“unitate deschisă și mai tragic, chiar unul par- 


tid comunist îm ext. „ul tală? 
cai ce atpri-a Ruşine, uluială, deralere min 


tarburat Intre FOR şi FAR! Senator ori kyber 

mita? In orice caz “personalitate” cum singur se defineşte 

3* D-ii H Comanietu i-am indirect în artico- 
tul din STINDARDUL n.* 138 Nu pot să fiu brutal pen 

că așa cum scrie “am trăit na în armonie” — incă 


| 


„ Când eu eram un 

i RRaianlae, najat ue 
Ja 

in loja “Marele Orient” din 

scum lacrimile lui Noel Bercovici in 


spune printre altele: =] comuniştii 

domnul Penescu PR! dn pda cu 

Sb -- doar cu carate 

de stii! Cu armele s'a tras în arestat 
în tipa Mareșalul Antonescu, 


iii 

(pi 

i 
n: 
E 


: 


— ale cărei suferinţe le-am descris doar în parte —gşi-a 
început calvarul tot în “era Penescu”. 


Indirect d-sa poartă răspunderea asasinării lui Camil 
Mărculescu. nepotul Mareşalului și a altora, căci în zilele 
de glorie politică la Interne ale d-lui Penescu a fost insta- 
lat aparatul represiv, cu Eugen recuperat. Gene- 
ralul Pantazi. bolnav de rinichi, a fost ucis de un felcer 
incompetent în timpul unul interogator. Capul generalului 
Emil Pălăngeanu, care a crescut zeci de generații de “şolmi 
la Dealu” a fost strivit de bocancul unui Ţigan la Canal. 


Aţi ultat, domnule Comăniciu, până primele pagini 
din “pentru Legionari”, in care Corneliu u îl amin- 
teşte pe colonelul de atunci Emil Pălăngeanu, care l-a 
format caracterul? Atât de mult vați depărtat de convin- 
gerile tinereții dv.? 


Nam chei să povestesc acum de noaptea de pomină de 
pe aeroportul Tămădău din vara 1947, care a declanșat 
procesul Maniu. In fotografiile de presă. Lily Carandino 
apărea intruipă. infășurată în vizon și vulpi; din sacoșă 
Îl curgeau bijuteriile și valuta Mal la dreapta sta posac 
Mihalache, întrebându-se ce căuta acolo şi 
retrăsese la timp la Topoloveni, Y a Oficiala PNT- 
istă : a fost o provocarea e comunistă. Să (im drepţi: 
niciuna nietaită” In ajunul plecării sa dat “cocktail 
dadieu” şi tot Bucureștiul ştia că Maniu iși trimite emisarii 
in străinătate. Despre “turnătoria” de la proces vom reveni 
şi atunci vom vedea pe unde va scoate cămasa d] Penescu. 
Mă chinuie totuși o intrebare: de ce un om extrem de 
inteligent, atât de abili dar atât de compromis, na stat 
de-o să se bucure de otium? Singurul răspuns: a 
fost rău informat asupra supraviețuitorilor și ne-a crezut 
proşti și lipsiţi de curaj şi. mai ales, ușor de manevrat. 
Felul cum a căzut grupul Legionarilor centrifugi este de 
necrezut: oameni cu veche tradiţie de luptă. 


Mai departe: “Dl Penescu e singurul om polilic democrat 
din exil ce a reușit să făcă acceptată participarea naţiona- 
liştilor pe plan de egalitate”. Aşa să [le? Mă intorc la 
celebra circulară din 3 Iunie 1978 şi număr vreo 13 persoa- 
ne cu trecut invălmăşit, aliniate otova. Oricum, aceștia să 
reprezinte intreg naționalismul românesc, cu trecut pa- 
şoptist, consolidat de Al 1 Cuza, Conta, Hasdeu. Emi- 
nescu? 


Mă Intreb cum arătau la Paris “naționaliștii” duri și 
puri când au acceptat “drepturile omului” fătate de ma- 
sonica revoluţie franceză — cea cu “cultul ființei supreme” 
prin care s'a desacralizat catedrala Notre-Dame, guillotina 
(incă în funcţiune), asasinarea lui Ludovic al XVI-lea cu 
majoritatea unu! singur vot [ratricid al lui Philippe-Ega- 
liţk? Apoi punerea la chin a descerdentului lui St. Louis, 
in ghiarele cizmarului jidan Simon, pângărirea in cinstea 
ei de mamă a Mariel-Antoaneta Acestea sunt “principile 
democraţiei fundamentale”? Ce e ala “democraţie occi- 
dentală”? Oribila măcelărire din 1793, reacţia thermido- 
riană. Jacobinismul — crime intrecute doar de bolşevici? 
Apoi — anplicanism insular extrem de specific, amestec 
de Magna Charta şi tradiţie orală anglo-saxonă (mai vezi 
si Irlanda de Noră şi admiră. Valahule) . ia cantoane 
'or unde femeile nu aveau drept de vot deunăzi: 
Italia brigăzilor roşii; Germania federală, traumatizată ca 
o piftie care n'a “prins”; socialism scandinav ne-marxist, 
cu lond medieval viking 


Să ni se arate sutimea unul numitor comun al ficţiunii 
4e “democrație occidentală”. La ce dracu au aderat re: 
lestarii *naționalişti” care şi-au pierdut identitatea — bună 
rea iși făceau treaba cu ca Acum nu mal eunt nimic: In 
»pate corăbii arse, în faţă o nebuloasă. din care, cum Spun 
astronomii se va concretiza cera poate după ani-lumină. 
Unul din aderenții de frunte se exprimă totuși locid: când 
a) gustat din... ă, trebuie so mâănânei în intregime. 


In incheiere, dl Comăniclu Imi spune un lucru rezonabil: 
bătrâneţea nu trebuie aruncată la coș. ci uneori ascul- 
tată”. Aşa e, no! Mediteraneenii Îi ascultăm pe bătrânii 
imțelepti, nu-l scuturăm din pomi ca triburile polineziene. 
Dar există şi bătrâni nebuni, să-i ascultăm și pe aceia? 
DI Comănietu trebule să ştie că un astiei de smintit a fost 





N, Iorga, care a acoperit cu numele şi prestigiul 
unei generaţii. care ajunsă la maturitate ar îl rea- 
izat poate ţara solară malt visată 


Din scrisoarea d-lui 
cardinal: “Numai asociațiile și 
mâneşti din refugiu trebuiau 
aceca, cu acordul lor, să se caute 
şi de luptă unită in vederea eliberării Țări 
delor polilice nu poate [i decisă decât in țară, 
va analiza ideologia, programul și meritul lor istorie”. 
Mai! clar nu se poate formula Altfel, deschizând zăgazu- 
rile “reprezentării” retrospective ne putem distra chemând 
la viață “Liga Vlad Ţepeş” partidul averescan, cel agrarian 
al lui Argentolanu, disidența dr-lui Lupe Ce pacat că a 


conflict cu cele două dizidențe. Georpiştii şi Tătărăsean 
plus “grapul H”. Inextricabilă situație. 


= Eee Ei 







de a [| in stare să văd clar lucruri disimulate Continutul 
este neinteresant, are insă meritul de a repeta placa in 
intregime. Pentru a rumega “doctrina 
mâi am nevoie să-i caut declaraţiile în publicaţia incifrată 
a ăluia de la Paris— singura care l-a pus la 
coloanele. Apoi, compromiţându-se progresiv, i le-a 
şi “Cuvântul românesc”, 

Citez câteva rânduri caracteristice: 
făcut implicit o discriminare 
compunerea Consiliului și 
condamnați În România până la 23 
crime politice. pentru instigare la ceri 
de ţară sau colabortază cu comuniștii»”. Buuun 
e totăeauna chestie de dată E clar: cine a colaborat cu 
comuniştii după 23 August, ca di Penescu, este 
la 23 August e vorba de ore Când. în ce minut, în după 
amiaza zilei colaborarea încetează a [| devenind 
virtute? ŞI apoi. contactul cu Bodnăraș se stabilise co 
mult inainte, la fel şi dezorganizarea frontului din Mol: 
dova. Cronologie exactă. d-le Penescu, nu retorică! Mar 
interesa enorm să aflu cu vorbele precise 
definirea “trădării de ţară” (formula aprobată de “partidele 
istorice” — pe baza căreia an fost condamnaţi Mareșalul 
şi Generalii era “criminal de război şi vinovat de dezastrul 
țării”). Spre exemplu, unde îi 
coviță, pe Beza ori pe... d-na Veturia 
e voi reveni cu documente absolut nol Aveţi pu- 
untică răbdare.) 

Apoi citesc un bob de pravilă: “Am crezut și credem că, 
țara noastră, trebule 


” d-lui Penescu no 


ale d-lui Penescu 


plasează d-sa pe Mihail Ra- 
Goga? (Despre uiti- 


salon. “Cuzismul” meu — lansat recent — se reduce la 
tul că in clasele primare am fost coleg de ban 

adoptivă a lui Goga şi la camaraderia de luptă 
de ani cul V. Emilian 


sa dedica! ordinioară trup și 
lor care l-au stat alături şi 








Ar, Marea 
-Paruit a (lost 


trare 


fără echivoc: 


aus). 
rane tei tru a releva un lucru 
bu - este altul decât di loan 


nu 
N 1. Dumnealui a toat mulţi ani bănuit a [i oartcum 
mapinitarai rival al lui V. Poteucă, deşi degringolada 
cdteului la 


" ajuns la dimensiunile unui bilet de 

mină lipaa capacităților editoriale, 
tale ori caracterul 

pua în cauza în românească 

ea a unui interview t unul om pe 

_ Raţiu. care e bine clasat in “categoria Beza 


leă a “aliati” care sabotau crea ce va rămâne 
murit - n ae noastră ridicare În picioare 


i 
ui 
îz: 

2 


i 


pentru viețulrea ca neam Impotriva acestui eroni- 
cărese catu-s'au ” d Raţiu sa opus de la Radio 
Londra, arencându-ne in ochi praful unei inrudiri cu un 


autor al Memorandului, care în situația dață nu-l putea 
că rea noastră no pot 
Unul dintre ultimii 
ai itoriei ca 
Djuvara au ajuna chiar la un corulae bulb N] 
ulti strămoşi celebri cu atât noastre 
sun 


din serisoarea d-lui Rosu că incă de acum 
dol ani d! Halmaghi - convergent cu alte *doetrini” în 
aer — cpina pentru constituirea unui “consiliu superrepre. 
sentativ al exilului care să trateze direct cu ae 
dialog cu ţara la cel mal Inalt nivel (care ar) eii [i] 
neutraliza pe toți mialţii şi agenții intermediari de calibru 
minor”. Vedeţi cum almaghi se situează spa de tot, 
astral, deasupra noastră. niște amărițe falene de o clipă 


t de 
st ea i tre “bat 


se adune din toate dircețiile, 


tat + Taverniceanu, Nacu, Penescu 
fe aur Pe af pa printre precursori d) LR. 
oare tra 


Putem o coneluale generală pe marginea aces 
tor fapte care toate aula in jurul “cazului Penescu”? 
Premisele false de la care au plecat agitatorii, responsa- 
bill de a ne îi făcut să pierdem un timp prețioa care ar [i 
utut [i folosit altfel decât la demontarea acestor conatruc- 
i pe nisip, apar clar. Recent sosiţii in străinătate sau 
pus să împingă stânca sisifică a “organizării”, Grea ce 
denotă in primul rând ignorarea totală a legilor unui exil 
ungit. ndit pe întreg globul, separat de opțiuni 
politice — unele defunete — şi mal ales de atâtea prăpăstii 
care au despărțit vreo cinci generații de Români. A încerca 
să adun! împreună pe criminalii dintro zi cu victimele lor 
din ajun, deveniți martirii altor moştenitori veseli, plus 
puternteii du ala d prime! trădări, transformați 
În duforinzii nultimi, când ultimii cuceritori au venit la 
putere până la altă prăbuțire, s m.d. e ca și cum al vol 
să lipeşti la loc, fără clei, feliile unul salam Vălat în 


ție, aceata este adevărul gol şi tragic: "Unitate ba: 
zată pe partide” intre Maniu şi Pacepa no poate face 
decât Cel Atotputernie ŞI chiar în faţa Lui, în lua înfri 
coşetorului i | unii dintre nol vor putea spune: Doam- 
ne, pedepseşte-mă pentru păcatele mele, dar pe călăll nea 
mului nostru nu-i pot terta. 

Unar “tineri lupi” avizi de putere şi de "titluri do exil” 
ereaându-le valabile in fața "Țării de mâine ce să le spun? 
Ii las să rătăcească Ar după Fata Morgana până când 


sa var treai singuri din transă. poate în faţa unor condu- 
cători pe care Țara va şti să-l odrăslească la momentul 

etun, fără să-i aştepte pe cel cu “legitimitatea” din 
bai ori 1944 


In profu! eternității, la 31 Mai 1046, Ion Antontscu a 
intuit această reinu!re Sunt convins că aceste cuvinte ale 
unul mare zh prin sulictul cărula desigur n trecut 
in ultimele clipe florul greşelilor omenești, vor deveni 
intro zi un frontispielu al românlsmului: “Eu am căzut, 
dar Ţara merge inainte O energie, o voință şi un sullet 
curat se sting. Altele mult mal mari, mult mai puternice, 
mult mal numeroase se vor nâşte Ele vor [1 invinelbile”. 

In aceasta sumbră afacere, cazul cel mai întristătar este 
insă cel al unor oameni al căroe trecut de luptă românras 
că — e drept amestecat cu unele “alunecări” şi pe care 
nimeni nul neagă, sau lăsat înselaţi de papagalul paria 
mentar al d-lui Penescu. Avocatul şi-a făcut meseria irepro- 
şabil, din punetul de vedere al Ţării do ler: a promis flecă- 
rula separat ceea ce a ghielt cu perspicacitate că visează 
Iar pe tou la “unit” sub toiagul Iul de arhi-păstor. AM 
impresia că a inviat cutare cinle: *noi nu mal suntem noi, 
căci dacă am îl no! nam mai fi noi. 

Le rămâne să trimită mesaje pentru a dovedi loruși că 
suni Mal bine urmau vechea tradiție pariziană de a se 
întâlni Dumineca. după slujba din rue Jean de Beauvais, 
în plațeta din față Acolo cel puţin se pune universul Da 
cale în mod liber, fără statute, președinți, itose și proble 
l-a — adică “democratie” ca în agoraua Cetăţii 

nice 


POEZII DIN INCHISOARE 


MORMINTE DRAGI 


Tot gândul nostru-n el vaduce, 
Ingenuncheri de heruvimi. 


Sfinţi — morți în temni rigoane, 
Câruţi în luptă și tc MRI jur 
ne-am făcut din vol icoane — 
vă purtâm pe frunți cununi. 

p lacrimă do sânge! 
Aa n ri: "gări eroi... 
„. legiunea nu vă plânge, — 

se cuminecă prin vol! | 


zz az 


22 


RADU GIR 





pa... 


CAZUL PAUL COMA 


N cazul Goma, de la inceput, revista 
noastră a adoptat o atitudine de 
tativă. Mal mult chiar: de espectativă 
binevoitoare. In no 5-6 al revistei noas- 
tre, sa reprodus un articol despre Goma, 
publicat în gazeta madrilenă ABC, de 
compatriotul nostru Vintilă Horia Dar 
aveam o reținere, şi această reținere își 
avea originea în grupul suspect care-l 
luase in brațe; grup În care se situau 
Virgil Icruncă şi distinsa lui soție Mo- 
nica Lovinescu. Despre trecutul politic 
al Dnoei Teruncă, nu aveam nici o dată; despre al soţului 
aveam date ultrasuficlente: fost ln “Timpul”, la “Ecoul”, 
fost director al *Scântelei Tineretului”, trimis cu bursă la 
Paris, ete. 

Cu cele câtova fraze din “fascinantul” lui Jurnal, în 
care se arăta nemulțumit de atitudinea scriitorilor stân- 
giu din Oceldont, pe care in mod voalat îi ameninţa cu 
“alunecarea” spre dreapta, și tot cu voalate autocondam» 
nări a atitudinii sale vechi de “turbat de stânga”, dl Ierun- 
ca nu nea convins ŞI nu nea convins pentrucă nielodată 
nu și-a precizat în mod clar actuala:i atitudine Pentru 
noi, el rămâne tot un om de stânga. tot mars pe care 
a evitat să-l condamne cu hotărire Un Tiârxist nemulțu- 
mit poate de rezultatele - [ph ale teoriilor lul Marx, 
dar un adept romârturislt al unul comunism cu față 
Umană. 

Lor, adică Ieruneilor, || se asoclase un alt farseur cu- 
noscut al exilului românesc: Brutus Coste Totuşi, am aș: 
teptat să vedem ce se mal întâmplă. ŞI atitudinea noas- 
tră era sinceră. Celor ce ne intrebau de ce nu intrăm şi 
noi să jucăm “sârba” pomistă, le răspundeam fără ascum 
sişuri că nu vedem lucrurile clar, că aşteptam să vedem 
urmarea. Dacă acest Paul Goma reprezintă ceva poal- 
tiv, îi vom da tot sprijinul ce stă în puterile noastre Celor 
care ne puneau intrebarea inversă, le dam acelaş răspuns: 
să aşteptăm. Aşa se explică că articolul despre conferința 
de presă la Paris a lui Paul Goma, trimis de colaboratorul 
nostru lanel Niţescu, a fost ținut în sertare câteva luni 


La tel, numărul 94:25 din “Limite”, pe care di Virgil 
leruncă !| inchinase “cutremurului” Goma, nl se păruse 
deadreptul confuz. Faptul că soția lul Paul Goma e evrei: 
că, nu he spunea nimie, dar ne punea întrebări faptul că 
socrul lui Goma. fusese, sau mal era încă, unul din cori- 
felii partidului. Pe pagini, cu titlul “Cronica Eveni- 
mentelor”, dl Virgii Ieruncă ne po Tentația ce sa intâmplat 
cu Goma. între 20 Ianuarie şi sfârşitul lui Mal 1977 NI se 
reproduce pazagii din Jurnalul lui Paul Goma dl Terun 
ca are pasiunea Jurnalului -, pasagii Ș mal confuze. 
Astfel, Paul Goma îşi avea caza asediată poliţişti şi se 
curişti, totuşi, la el puteau intra și leşi cel ce veneau să 
semneze incendiara serleoare. redactată — sa văzut mal 
târziu —, nu de Goma. cl de Sergiu Manoliu E drept că 
Goma serie în Jurnalul lui că cel cel vw de la e), după 
ce-şi depuneau semnătura, erau arestați și bătuți. Intre 
barea logică care se pune vate aceasta: de ce aceşti secu- 
rişti nui arestau pe visitatori Inainte de a intra și sem 
na, și o făceau, după? Goma mai spune că telefonul Îl era 
Milat. totusi. cu intermitențe, putând avea convorbiri cu 
prietenii din Bucureşti şi chiar ca străinătatea Cu far 
seuru! Brutus a avut chiar o convorbire telefonică kilome- 
trică. Sar putea răspunde că lul Ceaugescu ÎI cra frică de 
preslunile externe şi că ar fi putut plerde dolarii de care 
avea stringentă nevote Dar nu era mal puțin grâv după 
toatță logica -- să-l împledice acesti cetățeni să intre. 
arestândui şi stAlcindui în bătate și nu facă acelaş 
lueru după, adică după ce semnaseră, deci după ce comit 
seseră “crima”? Tată întrebări la care nu am păzit râs 
punsuri logice 

In Jurnalul lui Goma. publicat în “Limite, acesta ne 
spune că el nu a fost bătut în timpul asediului, ci numa! 
cel ce leşeau de ln e) Dar a fost în cele din urmă arestat, 
Ump în care d Teruncă nu ştie cei sa intâmpiat lui 
Goma. Ne lămureşte însă dizidentul Goma. în conterința 
de presă ținută la Paris, după ce a leşit din Ţară, cu . 
port şi cu toată familia Ori Amo pi sunt deştul de isi 
clu în acordarea paşapoartelor, O dovadă e soția mea care 
aşteaptă de mal bine de un an un pașaport şi o viză pen: 





“nistru, dar oricum, între acești 


de N. S. GOVORA 


tru Spania E drept că pe socrul meu nu îl chema Năvo 
daru el... Antonescu Astiel, Goma ne spune că arestat 
la 1 Aprilie 1977, a toat bătut de ministrul adjunct la in 
terne, Pleşniţă. care, printre altele, i-a smulă şi fire di 
barbă. Evident nu vom afirma că e plăcut să lei câțiva 
pumni şi să ţi sa smulgă fire din barbă, chiar de un 

ni şi chinurile de 
fern povestite de Cârjă, Bacu, ch, Gr. Dumitrescu și 
Michel Solomon, este o mică diferență. Care e cauza aces 
tei mici diferențe şi a contuzillor semnalate de noi mal 
sus? Teama lul Ceauşescu de presiunile străinătății sau 
prealunile făcute de socrul lui Goma și a prietenilor lui? 
O simpla intrebare, care oricum, el A 

Din Jurnalul lui Goma relese că cel ce ieșeau din casa 
lui. erau bătuţi ceva mal consistent, adică conform pro 
cedeclor comuniste. ŞI atunel vine din nou răspunsul logic! 
an leat e! nu intervenea socrul lui Goma, adica Năvodaru. 

ar si mal straniu ni se pare faptul că Goma a afirmat 
la conferința de presă. că după aceşti pumni și smulgere 
de fire din barbă. a devenit prieten şi se tutula cu minim 
trul Pleşniţă, adica cu intuit Dă A: Ralese- dar că re 
teriștii po îi și oameni. de al ales când sunt 
minigtrt44 

Avem impresia că e vorba de un adevărat cire Cuvân- 
tul “elre” nu ne aparține L-a pronunțat Goma, în conte: 
rința de presă “Cazul meu e mal mult cire, decât trage 
die” (“Buletinul Taracliţilor de Rit Blen”, na 687, p 10). 

Se pare că celace a fost la acea conferin de remi A 
fost un cire, în care Goma a Jucat rolul pala vom 
tace apel la articolul trimis și pubileat de noi al colabora: 
torului nostru di Ionel Niţeseu. pentru a nu [| acuzaţi de 
părtinire, ci la relatările 1 Rent Thoeodosiadia în *Bu- 
letinul Izracliţilor de Rit Elen”, no 607, buletin care 
după cum se ştie, “e cea mal răspândită, cea mal serioasă 
şi cea mal imparțială dintre tolle ce apar in străinătate, 
în limba română” Şi după relatările dlui Theodoaladis, 
conterinţa acela de preaă a fost un adevărat cire. Răspun- 
surile pe care le dădea Paul Goma intrebărilor puse de ga 
setari străini, stârneau nu numa! nedumerirea, ci şi ră 
sul. Releso din răspunsurile lui Goma că ei nu cate contra 
comunlamului românesc, cl numai contra actualtor lui di- 
rigenți. ŞI nici măcar contra tuturor dirigenților, ei numai 
contra cuplului Ceauşescu. In special pe a lui Ceauşes 
cu n'o poate digera și-o împodobește cu fel de tel de epi- 
tețe, spunându-i chiar “elumă”. Nu, pe noi nu ne ră 
acest epitet, dar ne Intrebăm dacă un asemenea epitet 
poațe [1 utilizat Intro conferință de presă? A făcut Goma 
cu acest epitet a bună impreale gazetarilor străini care 
asistau? Au tras concluzia aceşti gazetari străini că se 
află în faţa unul om cu un inalt nivel cultural? 

Dacă se schimbă cuplul Ceauşescu, a spus Goma, se În 
toarce în Ţară E deci anticomunist, antimarxist, Paul 
Gama? Intrebat de un gazetar dacă mal cate comunist, a 
răspuns “că nu ştie ce este” ch LR E", num eit) 
intrebarea unul alt gazetar “dacă a schimbat atitudinea 
față de regimul dela Bucureşti, intrucât prima dată a fost 
opozant, apol dizident, daa spune că nu ştie dacă este 
opozant sau dizident” (B LR E", num. cit). ŞI mal 
grav: *Disident, după ei, este Oeaugescu faţă de poporul 
român” (“AI R E”, num cit). După noi, aceasta este 
afirmația cea mai gravă pe care a făcut-o Goma în seara 
acela. i, au toat şi sunt comunişti. amândoi, şi Goma 
și Ceauşescu, dar Ovaugescu e dizident, adică a călcat prin: 
cipiile marxismului: adevărul, dreptatea, puritatea, esen- 

dului e cu el. cu Goma Ne găsim în fața eternel 

robleme a dizidențelor: părăsină matea. susțin diziden- 

ii au luat cu el adevărul, dreptatea, purita esența 
partidului: cel ce au rămat, sunt niste impostori. 

- in sehimb daa n'a precizat clar care e poziția sa față 
de ideologia marxistileniniată, scuzânduse nu are 
“structură de teoretecian şi nu se grăbeşte să Sai 
cluzii”. Cu alte cuvinte ma fost | sa de a 
unui Soljenitain (Dar stafa, SU) ) FINA, am e tech 
no, în care A mina 
mul” CR IR E", num cit. e ct marxismul, 
este DGA in țările din Rat sa e aice: meu 
nu va Îi procie Nam ui 
grăbesc să aa concluzii” LR it 


Deci “nu ştie ce este”, “nu 





rieire, nu sunt satisfăcătoare. a Salată 
: Lui Cenugescu şi regimului le-a fost Irică de prealu- 
Re. E Ra ae dulutii a carei aştepta dela 


capitaliştii cu nsul nu poate satisfa- 
, pen de atunci incoace a isbucnit un scandal și 


Uşescu 
are la preşedinţi de State, 
şi chiar la regine Insemnează — logic — că aceste 
lucruri sar [| întâmplat chiar dacă nu | sar [| dat pașa: 
portul lui Goma. 

2) L-a considerat pe Goma o simplă palață și Ceausescu 
şi-a dat seama că îl face mai mult rău ținându-l seches- 
trat, decât lăsându-l să la drumul Occidentului, pentru 
ca identalii înșiși să-și dea seama de calitatea inferioa- 
ră a lui Goma? Acest uns pare satisfacator numai în 
parte. Intradevâr, focul Intreținut de cel interesați s'a 
stins repede şi, in special, in Europa. Presa europeană și-a 
dat seama de calitatea stofei pomiste şi l-a abandonat. 
Impresarii l-au trecut oceanul, dar şi acolo palele aprinse 
sunt Ape de consumare. 

3) un periculos agent, trimis special de Ceaugescu În 
Occident, scenele cu asediul, tălatul intermitent al tele- 
fonnlui și smulgerea firelor de barbă, fiind o dibace pu- 
nere in scenă. No suntem absolut deloc de acord cu această 

„ Comunistii trimit ca agenți oameni de prima call. 
țe și nu de stofa lui Paul Goma, care no a pulul păcăli 
nici pe apramații de la BLRE 

4) E probabil că Goma a fost trimis de Ceauşescu să 
producă zâzanie in exilul românesc. ŞI nu cu știrea naces- 
tula. Din contra, fără știrea lui Goma. Dacă ar [| ştiut 
Goma. ar (i stricat toată plesa. E cazul bunilor povestitori 
care lasă lumea cu gura căzcată cu talentul lor de n po- 
vesti. Dacă unul asemenea povestitor | sar pune un apa. 
rat de inregistrat și el ar ști aceasta, sa stricat totul, 
povestitorul începe să se bâlbâie, tot farmecul povestiri. 
lor lui dispare Pentru n se face o bună inregistrare, 
trebuie să se pună aparatul fără ştirea povestitorului. Așa 
a procedat Ceaușescu, l-a trimia pe Goma în Oceldent ca 
să bage sAzania intre exilați, | sa pus şi aparatul de inre- 

t, dar fără știrea lui. Daca ar fi știut, Goma ar fi 
ni dadu pe dos Dar asupra acestul punct vom mal 
reveni. 


După conferința de presă, sa ivit alt impresar, in per. 
soana dlui Iancu Rațiu, de la Londra După cum se sue, 
di Raţiu are veleițăţi de n deveni şetul exilului românesr. 
Cu surle și trompete, a convocat pe Români la Londra. 
pentru n constitui un comitet național, al cărui gei-nor. 
mal-vola să [ie el. E] se declara setul partidului național. 
țărânese, declara că tot ce face şi a facut, are aprobarea 
partidului din Țara!!! Doe! — logtea o spune —1i deelara 
pe Penescu, dizident. Dar, tot după cum se gtie, incarcarea 
& eşuat lamentabil. Numai că di Iancu Ratiu nu e un om 
care să se dea cu ușurință bătut. In apariția lui Goma în 
Occident, di Raţiu a văzut o afacere rentabilă Cu Goma 
și cu cele 200 de semnături câte adunnse în Ţară Inainte 
de obținerea pașaportului — asa afirma “Limite” —, Buc. 
cesul era asigurat, L-a invitat deci pe Goma la Londra. 
Intre timp Goma cu aceleași pirulete de palață, asistasa Ia 
un conprea al] trotzkiştilor, la Bordeaux. Deci o altă dai. 
dentă, aceasta nu numai rusenseă, ci internațională, 
Această participare a lui Goma la Bordeaux, a pus în 
incureătură pe resari, Explicația dată de Goma acestei 

rcipări a font deadreptul blengă, cum bleagă a fost al 
rea de pp ur dată de Ieruneile impresariale. 

Totuşi, invitația făcută nu a fost retrasă și Paul Goma a 
t — ca invitat de onoare, se ințele 10 Bărbă. 
la Londra a lui 24 Ianuarie. Iancu Raţiu işi freca 
mâinile de satisfacție, dar rezultatul a fost tot lamentabil. 
Membrii Asoelaţiei Românilor din Londra ae așteptau să 
Y nu un teoretician, cel puţin un om politie de 
si A vorbit Paul Goma. Despre ca? Despre sarmele și 


Totuşi, Iancu Raţiu mal avea unele speranțe Dacă 
nu e un om politie de talie, cel puţin să te d tri 
pe care să-l conducă ei din umbră. 


Problema sp 4 exilului e de ordin financiar: | 
ni. Acuma, prin căsătorie, Raţiu e Bogat PAL. - 
nu ză că-! dispus să-și eheltul bani! proprii: 


din contra, Bacrificlul, Jertta, 1şi au locul in alte pârți şi 


nu in partidul naţional-țărănese, nici in cel legal, nice! 
ce] dizident, Desigur, poziţia lui Goma, Îl deranja un 
pile: Goma se declara şi el dizident — suntem în zodia dia 
or, și încă, dent-comunist. Pliula era amară 
pentru Iancu Raţiu. EI vola să-l convingă pe Goma să vină 
de partea luj, In partidul naţional-țărănesc legal, condus 
de dsa, dar nu e nimic de făcut cu Goma; acesta, după 
ce In conferința de presă de la Paris spusese că nu ştie 
daca e dizident sau opozant, se pare că, după matură 
dire, şi-n ales calea; e dizident, dizident comuniat, ge 
ptr ancu Raţiu a chibzuit mult şi pe urmă s'a decis 
să dea lovitura: să obțină bani, graţie lui Goma. Dacă 
sunt bani. treaba va merge strună. Va face din partidul 
național-țărănese legal condus de el, şi din comuniştii 
dizidenți, conduşi de Goma, un comitet naţional, In fond, 
Er re e n'ar Îl mare, Penescu, un dizident n'a făcut şi el 
un consiliu naţional —- deocamdată numai consiliu —, cu 
dizidenții leglonari? 

ŞI l-a impins pe Goma să trimită o scrisoare, in care să 
ceară bani. Cui? Nici mal mult nici mal puțin decât lui 
Jimmy Carter, preşedintele Statelor Unite. Scrisoarea — cel 
puțin în părţile esențiale, vorba lui Caragiale —, e opera 
lui Iancu Rațiu, ŞI Goma, plus 10 gomişti, cer bani, bani, 
bani... vorba lui Napoleon Bonaparte. N'am avea nimle 
de zis. A existat un exil care na cerut nimănui bani, sau 
mal bine zis o parte din exil, căcl altă parte, în cap cu 
Vișolanu și Creteanu a cerut și incă, a și obținut. Numai 
că aceşti bani au fost bun de consum. Dar, cum spuneam, 
a existat o parte a exilului care nu a cerut nimănul nimic 
şi a realizat multe, multe lucruri. Dar, repetăm, nu avem 
nimle în contra, dacă, obtinând bani, gomiştii ar face ceva 
folositor. 

Dar scrisoarea publicată de Raţiu şi rep:odusă de noi, 
este un monument de inepţie politică. Atunci, când am 
reprodus această scrisoare, promiteam că vom reveni în 
numărul următor. Nu am făcut-o, dar cauza nu trebule 
căutată in lipsa de timp, ci în acea poziție de espectativă 
de care vorbeam la Inceput. 

“Nol dizidenții politiei, nu suntem aventurieri Nu am 
venit pe meleaguri străine atrași de mirajul unei vieți de 
huzur, de perspectiva de a deveni milionari”. Sar putea 
face unele obiecții acestei prime fraze n scrisorii trimisa 
de Goma lui Jimmy Carter, ŞI anume, scrisoarea spune 
că el, dizidenții, nu au venit in străinătate pentru a deveni 
milionari. Sar subințeleree — logic —, că numa! ei, diziden- 
ţii, au venit in exil în urmărirea unui ideal și că ceilalți 
au venit atrași “de mirajul unei vieţi de huzur”, celace 
este o insultă gratuită adusa celorialți, care din diferite 
motive nu găsesc că e cazul să se înscrie pe listele lui 
Goma. 

“Nol nu ne-am părăsit patria pentrucă in România n'am 
[i avut ce mânca. Cu toţii am avut in țară o situație ma- 
terială decentă, o poziție socială demnă. Se cuvine dec! de 
a se [ace o tt a cât se poate de netă intre noi 
dizidenții şi celelalte categorii de refugiaţi”, continuă 
scrisoarea, Alci situația se agravează, Dizidenţii au avut 
deci o poziție soelală demnă. Nu am făcut parte dintre 
cel care acum 30 de ani, în foi agramate, aruncau anatema 
asupra celor ce aveau In Romania o situație demnă, adică 
o funcție dată de partid. Am conalderat că Românii rămași 
în "Ţară, trebulau să continule sa trătască, mal ales că nu 
e] arti vina deschiderii stăvilarelor ce se opuneau ina: 
intării bezbojnicilor. Daca X era procuror, conform tuturor 
lepiuirilor din toate țările lumii, trebuia să susțină acu: 
zarea şi să ceară condamnarea acuzatului. ŞI aceasta, con- 
form legii. Dacă de exemplu, pentru cântarea lui “Trei 
culori cunase pe lume”, legea prevedea o pedeapsă de 
5-10 ani de inchisoare, procurorul nu putea să ceară numa! 
tre! sau patru Ani, și nici decum achitarea, Aceasta trebula 
să 0 ceară apăraren, Deci unul procuror care, pentru nceat 
“dellot”, cerea condamnarea la 6-7 sau chiar 10 ani de 
inchisoare, nu | se poate reproşa nimic. 1 se poate reproța 
doar celui care in funcția ce deținea, făcea exces de el, 
adică unui procuror care nu numa! că totdeauna cerea 
maximum de poa pal prevăzută de cod, dar mal scria și 
cărți zise Juridice, în care condamna legluirile Oce! 
dent și lduda pe cele din "Țară. In acest caz ne Ulma in 
'9la unui exces de zel și desigur exilul are dreptul să ridice 
obleețiuni, Numa! că exilul nu ştie sau ge desinteresează 
de aceste cazuri, Astfel a venit “pe meleaguri străine” un 
fost procuror care pe lângă că cerea totdeauna pedeapsa 
maximă, a seria și o carte “juridică” in care condamna 
legiuirile din țările “încă libere” și lăuda po cele din 'Țara 
de la Dunăre. Crode oare cinta ca exilul -- de exemplu 
consiliul național —, a 1? Doamne fereşte, Reapec- 
4 gi i: e la o Bercovici-Ieruneă, 

A cel nimie de zis contra gomiştilor care au 
avut în Țara ce mânen şi o poziție socială demnă, Dar ce 
ne facem cu cel ce p'au avut ce mânca și mau avut o 
ea te socială demnă? Adică cu cel ce nu au devenit intr'o 

7) dizidenți ei au fost totdeauna contra comunismu- 


= 3 Date 2 vttli de ma. „bă 


lui? Ca să punem punctul pe |, e vorba de cel care nu fost 
in inchisori pentru că au cântat “Trei culori cunase pe 
lume”. Cunosc pe cineva care a stat 6 anl în pușcărie 
pu acest “grav delict”, Ce facem cu aceștia? Pe ci îi 
ARAPACtAL de la tainul pe care eventual l-ar obține go- 
miștii de la unchiul Sam? 

E drept ca Paul Goma, dirijat desigur de Jurisconsultul 
Iancu Raţiu, a prevăzut aceaste obiecții, și scrie: “Nu este 
acelaş lucru dacă in țară te-al ocupat de scandaluri, fur- 
turi şi alte delicte de drept comun, ori dacă al luptat pentru 
o ideie nobilă, pentru convingerile tale politice”. Deci RO- 
miştii exclud de la Inceput de la tain pe delicvenţii de 
drept comun, Foarte laudabil, dar Îl întrebăm pe procu- 
rorul de la radio Bercovici-Ieruncă, dacă pe vremea lui, 
cântarea lul “Trei culori cunose pe lume” era considerat 
delict politic sau de drept comun? ŞI apol cum pot fi 
descoperiți printre cel ce vin zilnic cel “au făcut scanda- 
luri, au furat sau au comis delicte de drept comun”, de 
cel ce “au luptat pentru o ideile nobilă, pentru convingerile 
lor politice”? Credem că la această intrebare răspunsul e 
uşor de dat și desigur dirijorul lul Goma l-a descoperit 
demult: cei ce vin, dacă se înscriu pe lista lul Goma, sunt 
dizidenți, oameni care au luptat pentru o ideile nobilă, ete. 
lar ceilalţi sunt declaraţi In bloc delicvenţi de drept comun, 
Se va vedea cum lista lui Goma va trece de la 200 la 
200.000, căci vor veni să se inscrie ca dizidenți şi cel ce 
au plecat din România acuma 70 de anl. Grăunţele atrag 
ca un magnet, 

Dar care este acea idele nobilă şi care-s convingerile 
politice pentru care au luptat dizidenții politiei gomişti? 
Şelul lor, Paul Goma, în conferința de presă de la Paris 
a spus clar că ideia nobila şi convingerile lor politice sunt 
lupta contra cuplului Ceaușescu și că nu au nimic contra 
CRNITIA ȘI, adica contra lui Verdeț (pe acesta l-a şi numit), 
şi Cia. 

ŞI către sfârșitul scrisorii adresate lui Jimmy Carter, 
dizidenţii cer: 

—— Acordarea unor garanții de Stat (credite rambursa. 
bile), pentru dizidenții politici semnatari ai scrisorii, Deci 
se pune punctul pe i. Dizidenţii cer bani, dar îl cer numal 
pentru ei, pentru gomiști. Pentru cellalți loc. ŞI nu arun- 
câm cu piatra în eine gomiști veniţi cu pasaport și cu 
avionul, dar ne întrebăm ce facem cu cellalți ce au venit 
altiei, adică clandestin, prin munți și păduri? Pe cllil 
excludem de la tain? 

ŞI ce vor să facă pgomiștii cu tainul? Scrisoarea e nebu- 
loasă. Cer credite rambursabile, adică bani pe care Îl vor 
da intr'o zi înapoi, Dar aiba A putea da Inapoi acesti 
bani, gomiștii trebuie să-i investeasca In afaceri produc. 
tive, în comerț sau industrie, Dar In acest caz, pomistii au 
venit “atrași de huzurul societății capitaliste”, societății 
de consum, cum | se spune în ultimul timp. Niate Intâr- 
ziati acesţi cetăţeni care au descoperit așa de tarziu 
acest termen: Vişolanu-Creţeanu Îl cunoşteau de mal bine 
de 30 de ani! 

Sau gomiştii vor banii pentru a continua lupta contra 
cuplului Ceauşescu? Cum? Prin scrieri, broşuri, manifesta. 
țII, ete, Dar in acest caz nu vor putea face faţă obligaţiei 
de a da inapoi banii. Ori cer credite pe care le vor plăti 
când se vor întoarce in Ţară — din bani! Ţarii, bineinţe- 
les -—, când vor [i alungat pe Ceauşescu și se vor fi aranjat 
cu Verdeț? 

Şelul gomiştilor, di Paul Goma, nu se arată prea larg 
de mână, ci, din contra. UDA cum serle “Buletinul Izrae- 
liţilor de Rit Elen”, in numărul citat de noi, când a sosit 
la Paris, po Goma Îl așteptau mal mult de 40.000 de dolari 
bani pregătiți de Radio Bercovici-leruncă. De atunci a 
fost In Bordeauzr, la Mânchen, la Londra, cote Nu credem 
că ne inşelâm afirmând că în aceste deplasări — invitat 
desigur — nu a cheltuit niel un cent din cel 40000 de 
dolari, 

Am fost recent la Paris șI am văzut trei Români, rose. 
maţi II de gardul bisericii, Sonlseră cu o zl inainte, prin 
munți și păduri. Un Român care se cheamă Şerban-fost 
în Legiunea străina franceză, deci a venit și el prin munţi 
| păduri, poata pentrucă a cântat “Trei culori conose pe 
ume” sau poate, și mal grav, a fost In armata națională 
de la Viena-umbia cu o hârtie în mână, pentru a strânge 
câțiva bănuţi Peniru acești Români, nedizidenţi, pentru 
a avea unde dorm! În scara acela și a mânca o supa. 
“Maine, vom mal vedea”, spunea filozofic acest Român, 

ban, 

Mi sa spus că sosesc siinic 3-4 Români, nedizidenți, 
prin munţi şi prin paduri, 

Paul Goma câştigă mult. Poate el afirma că din aceste 
câştiguri a dat un frane, repetăm, un franc, pentru acești 
nefericiţi? 

O spunem cu toată convingerea: scrisoarea publicată de 
organul dlui Iancu RANI, ne arată că ne găsim în faţa 
unei poa şi impresarii vor plerde sigur speranţele și banii 
investiţi. 


THE PEACE... 


— The creation ot usetul institutions for the underde. 
veloped countrie; 

-— Mankind could have more money to [light the 
ilineases; 

- The life of the poor could become a litile more en- 
ATA PI PT Mapa a il oi present atar- 
vation, and by decreasing the mortality rate caused 
by worldwide diseases; . = 

— Reducing expenditurea on militar concerns, Mankind 
could free courless of billions ot dollara to explore the 
mystery ol space. 

At the same time, the “World Security Organization” 
could handle redistribution ot producta such as: oil, 
uranlum, chromium, titanium and other which are too 
abundant in some countries while rare in others a situa: 
tion which today has created monopolles to the detriment 
ol the majority ot nations. 

In addition to the above signiticant advantages, this 
organization could be assigned the mission of insurin g 
the functioning ot the Panama Canal, the Suez-Canal and 
other objectives which could better help Mankind. 

With the billions of dollars which have been speni in 
the past and are being spent today Jor weapons. Mankind 
could make tremendous progress for a better life om earth. 

These propositions, made by a soldier, three times 
wounded in the two World Wars look ata first glance 
like a revolution and impossible to achiev, They appear 
to be an impossibility compared with all that we have 
today, It is true that the situation appears like that but 
we have to look to our future, to our children and a better 
life on this earth, we have to protect ourselves, we have 
to finish our life in a more beautiful environment and not 
with polution, massacres and killing, which create indes- 
cribable suifering. 

1 am convinced that a lot ot people, especially the Indu- 
strialista, the tycoons and the biggest profiteers in selling 
all kinda of war's products will do all that îs in thele 
power to undermine the realization oi disarmament and 
the formation ol this new organization. There are other 
people who believe that this concept could not be achieved 
today because oi a rampant nationalism foatered by the 
economics in the sale and possesslon ol armamenta and 
natural resources, plus the inhorent fvars and distruat 
among nations, barriera which will not overcome in the 
forseeable future. There are others, cspecialiy between 
the leadera and chiols ol states who hate the real demo- 
cracy, leaders who consider their armed forces, big or 
small, to be a tool for thelr maintenance in power, and 
who will say that these theoretical ideas could not be 
realized. Finally there must be othora who will agree to 
renounce their armed forces which they want to use to 
conquer the World. 

We have to understand the opporsilion o! all these lea- 
ders, sustained by armiea who do not want to give up their 
ambition to stay in power all their lives. But what about 
ihe maţority of Mankind? Musi we continue to wait, to 
sujfer, and to be killed by these fools? 

Against all these people who will try to undermine the 
realization of peace on earth, we have to unite ourselvea 
and fight tor the reallzation of *DISARMAMENT” and 
he creation of this organization. We have to convince the 
people, to force the presa and all other posalbilitiea of com: 
munication, TV, Radio, ete, to spread these ideas and 
determine all nations to fight for this goal, the real peace 
on earth. 

AU these pr itions could easily become a reality o] 
the leaders Phra Bio Powers could rise above all human 
paâssiona and set aside the manifestation o/ human crimi: 
nality în war and the "Killing and Destruction of Man”, 
the noblest creature in nature. 

If these general and specitie ideas, concerning this new 
organization do not become the leading obiective of the 
major leaders oj today, it is sur that mankinn mil con- 
tinue ta have more revolta, invaslona and wars which mil 
take the lives o/ more millions, even hundreds o/ mililona 
of people and see the destruction of al that men 
created jrom the foggv period of early history to the pre- 


ni time. 
SR PR Colonel Dan D. IVANOVICI 


form, general stal[i officer 
dota. profesor at the Royal Rom. War College 
form. diploma 

veteran i ina two World Wars 
politica! analyst and writer 
editor and publisher 





MAXIME SICUGET ARI 


IN ROMANESTE de Nicolae NOVAC 


stropii de rouă să strălucească în iarbă când Pira: 
midele Egiptului vor fi una cu pământul și când 
Sgârie- Norii New-Yorkului nu vor mai fi. 


Cerem libertatea cuvântului şi libertatea presei, 
n'avem nimic vrednic de spus și nimic 


Misiunea filozofiei este de a găsi drumul cel mai 
scurt între două puncte. 


53 
Dragostea și vidul, în not, sunt precum fluxul şi 
refluxul mării, 


54 
Când am scris pe ușa mea: 


«Lăsați-vă afară tradițiile 
Inainte de a intra», 
Nimeni n'a mai îndrăznit 
SA mă viziteze sau să-mi deschidă ușa. 


55 


Dumnezeu a pus în [iecare suflet un Apostol care 
să ne conducă, pe drumul luminii. Dar mulți cau- 
„der a de dinafară, inconștienţi că ea este iînliun- 

or. 


56 


Invătura nu seamână seminţe în tine, ci faca ca 
semințele tale să crească. 


57 


Noi ne schimbâm cu anotimpurile, dar anotim- 
purile nu ne schimbă. 


58 


Cel drept, este aproape de inimile oamenilor; dar 
cel iertător este aproape de inima lui Dumnezeu. 


i) 


59 


Se spune că cel ce se cunoaște pe sine însuși, 
cunoaşte oamenii. Dar eu vă spun. când cineva 
iubeşte oamenii, învaţă ceva despre el însuși. 


60 


Optimistul vede trandafirul dar nu și spinii; pe 
simistul se holbează la spini, nevăzând trandafirul. 


61 


Fereşte-mă Doamne de limba viperei, și de acela 
care nu reuşeşte să obțină faima după care tânjește. 


62 


Cea mai solidă piatră dintr'o clădire este piatra 
de temelie a fundației. 


63 


N'ar fi oare mai ieftin pentru guverne să zidească 
aziluri pentru cei sănătoși în loc de a le zidi pentru 
nebuni? 


64 


Poate oare acela să cânte, a cărui gură e plină de 
murdărie? 


. 
65 


Civilizația a început când omul pentru întâia dată 
a săpat pământul și-a semânat seminţe în el. 


a 

H6 
Lumina stelelor ceau murit de milenii, ajunge 
incă până la noi. Tot la fel este și cu oamenii mari 


care au murit de secole, dar ajung încă până la 
noi cu radiația personalităţii lor, 


67 


Cât de departe sunt de oameni când sunt cu ei, și 
cât de aproape când ei sunt departe de mine. 


68 


Dumnezeu ne-a făcut trupurile temple ale sufle- 
telor şi ele trebuesc ținute tari şi curate pentru a fi 
vrednice de dumnezeirea care le ocupă. 


e 


69 


Ce-aş putea spune despre acela care împrumută 
dela mine bani pentru a cumpăra o sabie cu care 
să mă atace? 


70 


Iubirea, ca şi moartea, schimbă totul. 


TI 


Suntem atât de ocupați examinând scoicile mării, 
ca şi când ele ar fi tot ceea ce marea vieţii aruncă 
pe limanul zilei şi nopţii. 


72 


Tremuratul oamenilor scuturaţi de furtuna vieţii 
ii face să apară vii. Dar, în realitate, ei sunt morţi 
încă din ziua naşterii lor și zac neingropaţi, iar pu- 
toarea descompunerii duhneşte din trupurile lor. 


Tă 


Sufletele unor oameni sunt asemeni unei table 
negre de şcoală pe care Timpul scrie semne, reguli 
și exemple ce sunt imediat șterse cu un burete ud. 


] 
74 
Adevărul este vrerea şi scopul lui Dumnezeu 
in Om. 


. 
15 


Dumnezeu a pus o făclie în inima voastră care 
străluceşte cu înțelepciune și frumuseţe; este păcat 
să stingeţi acea fâclie și s'o îngropaţi în cenușă, 


. 
76 


Adevărul este fica Inspirației; analiza și discuţia 
tine însă pe om departe de Adevâr. 


17 


Unde anume aşi putea găsi un om condus de 
rațiune, în loc de obiceiuri și dorinţi, 


CL. 


Cât de grea este viața aceluia care cere dragoste 
si primeşte în schimb suferință! 


79 


Unii cred că le fac cu ochiul când îmi închid 
pleoapele pentru a nu-i vedea. 


80 


Va veni o vreme când oamenii vor nega orice în 
rudire cu noi, aşa cum noi negăm acum orice înru- 
dire cu maimuţele, 


a 
UI 


Dacă vrei să vezi valen, urcă-te în vârtul muntelui; 
dacă doreşti să vezi vârful muntelui, ridică-te în 
nori; dar, de cauţi să înţelegi norul inchide ochii 
și gândește. 


82 


Sărăcia este o greşeală temporală, dar bogăția 
este o boală fără de sfârșit. 


e 
să 


Nimeni nu-l crede pe cel sincer, în afară de cel 
onest, 


La 
84 


Cel mai de preţ dintre oameni, este acela care stă 
departe de oameni. 


- 
45 


Am să-mi arunc giuvaerurile la porci, că să le 
inghită și să moară, fie de grăsime, fie de indigestie. 


. 
A6 


Sufletele, sunt focuri a căror cenușă sunt tru: 
purile. 
. 


î o ORBLATIILEROMANO-RUSE o 


si 





OMNII şeile pe cal A fost 
în Franța.” Aceas- 
ia e fraza pe care a spus-o Nicolae 1, 
afirmă Grimm, secretarul țarinei, in 
momentul în care un curier la adus 
ştirea căderii lui Louis Philippe. Era în 
Uumpul unul bal. Fraza, pompoasă, pare 
proprie stilului fanfaron al țarului rus 
Dar Grunvald, în “La vie de Nico- 
las l-er”, pag. 46, o pure la Îndoială și 
aduce o serie de argumente. i rii 
- A te se De n 
regelui francez, rege constituțion a cărui recunoaştere 
o acceptase tărzin şi contra voinţei lui. In al dollea rând. 
işi avea necazurile lui proprii, cauzate mal intâi de propriii 
lui supuși, şi apoi de polonezi, veşnica sabie a lui es 
asupra capului lui. ŞI apol. Franţa era departe! 
In Rosia. Nicolae 1 îintrodusezse o aspră cenzură care 


E 
i 
ij 


set 
i 
i EI 
i 
ati 
. 


il 
di 
ji 
ti 


ti 
p 
: 
Ea 
E 
E 
E 
i 
j 
[3 
- 


i 
il 
| 
- 
A 


Ș 
ș: 
să 
: 
ii 
i 
: 
i 


trice a celor ce i se opuneau După cât se 
Nicolae Ceangesru na inventat nimie Ba 


Această frază amorul nostru propriu 
mai ales al lui | dacă a 
See dă ră a e iza! erect a 


, 
| 
| 


că se descoperise şi o mişeare .. nihilistă Şetul unui 


grup de 33 de persoane, era un funcţilonar de la Ministe- 
rul de externe. numit Petrașevski. Din acest grup făceau 
parte, amestecați, ofițeri al gărzii, gentilomi de la Curte, 
profesori şi studenţi. Ei se inspirau din serleriile socialiste 
ale lui Proudhon. Fourier și Saint Simon. Idealismul mo- 
ralizant al decabriştilor era înlocuit cu o mentalitate nouă, 
aşa numitul nihilism. Tipul clasic al revoluționarului rus, 
aşa cum se va perpetua până în zilele noastre, Işi face 
apariția in timpul lui Nicolae I, cu mişcarea dirijată de 
Petraşevski. Membrii acestul grup au impărţit tracte 
litografiate, cu caracter subversiv. în cursul reuniunii 
anuale a nobleţei din Petersburg. Din grup făcea parte şi 
Fedor Dostolevski. marele scriitor de mal târziu Conspl- 
ratorii au fost condamnați la moarte. Au fost duși intro 
piață. | sa citit sentința, ii sa dat să sărute crucea, Ii sau 
rupt săbiile deasupra capetelor, au fost imbrăcați în că- 
mașa albă a morților, după care au lost legaţi la stâlp, în 
grupuri. Deodată i sună retragerea. au fost desle- 
gați şi |! sa anunţat țarul le-a comutat pedeapsa capl- 
tală în alta de ocnă. Pedepsele variau de la caz la caz, lui 
Dostolevsk! dându-l-se o pedeapsă relativ blândă: patru 
ani de ocnă. Scena a fost descrisă de insuşi Doctolevski. 

Deci Nicolae I işi avea necauzurile lui și nu putea să-și 
permită acea fantaronadă, “Domnii mei, puneţi şeile pe 
cal”, frază care ar [i insemnat nici mal mult nici mal 
puțin de cât o declarație de războlu Totuşi, lui Nicolae 1 
îi plăcea să braveze Europa. să zdrâăngăne sabia şi pintenii, 
să amenințe. Deci fraza citată de Grimm ar [| putut foarte 
bine să fie pronunţată. Grimm neavând nici un interes să 
o inventeze, pe când Grunwald are tot interesul so nege, 
e] [fiind un panegirist al lui Nicolae 1] 

Dar necazuriile cele mal mari | le produceau polonezii. 
Aceştia, imprăştiaţi in toată Europa, nu-i dădeau ţarului 
rus nici un moment de linişte, cu agitațiile lor. Cum am 
arătat în capitolul anterior, ei câştigaseră în special sim- 
patia francezilor, dar reușiseră sa o câstige-in mal mică 
măsură-şi pe a englezilor Am arătat cum cu ocazia unei 
vizite la Londra. la o reprezentație teatrală, de frica pisto- 
larilor polonezi. regina Victoria îi cedase in mod grațios 
rusului. primul plan in 10Jă. Cu o zi inainte, poliţia engleză 
descoperise că un grup de polonezi incercase să pătrundă 
în apartamentele țarului, cu evidenta intenţie de a (ace 
alteeva și nu să-l spună Bună seara. 

Dar necazul cel mal mare, indelung și rușşinos. i l-au 
făcut polonezii în cazul Olly. Acest caz Olly ar merita să 
[ie povestit mai pe larg, căci l-a produs țarului celace pe 
românește se spune “peri albi”, dar şi de data aceasta 
spațiul se opune Se pare că Dumnezeu vrea ca muritorii 
ce sunțem, să nu avem o fericire deplină In cele mal mari 
fericiri pământeşti, Dumnezeu pune un motiv de nefericire. 
Nicolae | avea două fete, dintre care una se numea Olga 
(Olly). In marea lui strălucire, Nicolae 1 şi-a păsit şi el 
grăuntele de nisip care să turbure fericitul tablou: nu-și 
putea mărita fata. ŞI Ollș. fiică a marelui Nicolae [a 
bogatului, puternicului, temutului, etc, țar, era de o îru- 
museţe ce ieşea din comun, inteligentă, ete, și în plus, 
adorată de țatăi ei. Și, de necrezut, Nicolae I nu-şi putea 
mărita fata favorită. Câţiva ani Nicolae [ toţi minis- 
trii — în special cel de externe, Nesselrode —, ambasadorii, 
curtea şi chiar poporul intreg. au avut această preocupare, 
pe care, in fond, am putea-o considera comică: frumoasă, 
inteligentă, bogată, ete Olly, nu-şi găsea un bărbat 

Sau făcut câteva Incercări, sa consultat almanahul 
Gotha. Nesselrode și toţi diplomații şi-nu stors creerii. dar 
zadarnie. Curțile europene rădeau cu lacrimi, se creau 
anecdote, lucruri pe care țarul le ştia. ceiace-i mărea și 
mai mult necazul Ultimul candidat potrivit-e greşit spus 
candidat, căci nu acesta a cerut țarului mâna fetel lui ei 
taru) l-a propus-o, celace mărea râsul curților europene 
fusese ales un prinț austriac, ŞI atunci intervin polonezii. 
Nicolae | comisese imprudența de a a lua drastice măsuri 
anticatolice, cu scopul de a grăbi rusificarea polonezilor ş 


toate curțile catolice europene și la Papă. Și 
: nu 
OŞ Cura în e Senat 


VII 


DE LA REVOLUTIA DIN 1848 LA UNIREA PRINCIPATELOR 


dat s'a răspândit svonul că Papa ar [i inclinat să cedeze, 
polonezii au bătut tobele: ne facem protestanți. Acest 
lucru a înspăimântat pe toţi catolicii și desigur, în primul 
rând, pe Papă. Trebule să se recunoască fără indoială că 
sprijinul cel mare l-au găsit polonezii în catolicism. De 
aceasta Îşi dădeau seama nu numai exilaţii, nu numai 
“intelighenţia” poloneză, ci şi ultimul țăran polonez 
Intradevăr şi țăranii polonezi se ghemuiau ca În dosul 
unui scut în spatele catolicismului. Când luncţionarii ruşi 
întrebau pe un țăran polonez ce este, acesta, în loc să 
răspundă că e polonez, răspundea: eu sunt catolic. 


Deci, în faţa dorinței țarului de a-şi mărita fata cu un 
prinț austriac, catolicii au făcut un zid. ŞI fanfaronul ţar 
a trebuit să faca Intervenţii diplomatice, să se roage, să 
tacă el însuşi vizite împăraţilor și regilor, să amenințe, să 
promită, ete. ŞI a ajuns și la umilințe. Neavând încotro, a 
trebuit să suporte şi marea umilinţă: să facă o vizită 
Papei. Această vizita a produs stupoare în toate curțile 
europene. In faţa Papei a trebuit să revoace multe din 
măsurile anticatolice din Polonia, dar ele au fost conside- 
rate insuficiente şi Olly rămânea tot nemăritată, spre 
Cea țarului rus. ŞI până la urnă, se produce neve 
rosimilul. In Italia unde se găsea țarina Alexandra cu 
fiica ei Olly, Sa prezentat intro zi un prinţ german, 
cerând mana marei ducese Olga. Desigur lrumoasa rusoal- 
că n'a mai făcut nazuri şi căsătoria s'a tăcut rapid Numal 
că acest prinț sa dovedit a fi un rău soț, care nu numai 
că se îmbăta în fiecare zi, dar tot in fiecare zi bătea pe 
fata țarului, puternicului țar rus, celace a făcut ca numai 
după câţiva ani, frumoasa Olly să se transforme întro 
femele imbătrânită. urițită și acrită Tot acrit a devenit 
şi Nicolae I, mai ales vinovaţi! cazului Olly erau polo- 
nezii 

Dar revoluția începută în Franța sa intins în Germania, 
Italia și Austria, adică pornită in indepârtata Franţă. 
revoluția se apropia de hotarele Rusii și aici, din nou, s* 
profila eterna amenințare poloneză. ŞI pericolul se apropia 
şi la alt hotar al imperiului țarist: la noi, adică în Princl- 
patele dunărene. Căci revoluția a ajuns şi la noi și l-a silit 
pe țar să intervină. A fost o intervenţie cu caracter pur 
local, spune Grunwald. Trupele ruse au pătruns în Prin- 
cipate în Iulie 1848, in urma turburărilor ce tindeau la 
crearea unui Stat daco-romar,. serie acelaş istoric. “Nicolae 
nu dorise niciodată această regiune: amintim că el refu- 
zase net să incorporeze Principatele la imperiul sau când 
ele fuseseră ocupate de trupele sale Dar nu-l convenea 
Rusiei să vadă apărând la Gurile Dunării un nou Stat 
care, livrat anarhiei, ar fi prea slab ca să se poată susține 
prin propriile lui torţe şi care ar cădea în mod inevitabil 
sub influența sau dominaţia altor puteri”. Această frază 
atât de grijulie față de le noastre făcea parte din 
nota circulară pe care Nesselrode o trimisese agenţilor lui 
diplomatiei. la 19 Iulie 1848. cu scopul evident de a justi- 
fica intervenţia armată in Principate, în fața curților pe 
lângă care erau acreditați. Această circulară îşi avea des!- 
gur rostul ei în acele timpuri-cireulară cărela desigur 
Curțile europene nu-l dădusera nici o crezare-dar Grun- 
wald o reproduce în opera citată la pp 20867, carte 
apărută in 1068 la Paris, vrând prin aceasta să facă pe 
cititor să credă în puritatea ei ŞI aceasta, bineinţeles. 
(fără să roşească Natural aceasta nu întră în obicetul 
rusesc. Nicolae 1 nu dorise niciodată aceasta regiune, serie 
Grunwald şi crititorii noștri au văzut-eu toată redactarea 
telegrafică-cum au stat lucrurile 

“Ordinea a fost restabilită printro acţiune rapidă a 
generalului Duhamel: tratatul de la Balta Liman, împus 
Porții și semnat la 1 Ma! 1849 institula un nou regim, 
care ridica Moldovei și Valahiei dreptul de a mai avea 
Adunări leşite din alegeri și apără pe deplin, interesele 
rusești”, Orunwald, cp cit, p 267. Atâta binevoleşte 
“istoricul” OGrunwald să acorde revoluției noastre din 1948 
Istoria Milioukov e şi mai spârcită ŞI au dreptate, din 
punctul lor de vedere, căci revoluția de la 1848 a fost 
îndreptată impotriva Matușkă! Rossia, 


. Lă - 


de N. S. GOVORA 


ca aloe ata 1048 în Puanciate. et, EDEN Ii 
revoluția nelpate, era, pi 

tată Impotriva Rusiei. In Moldova ea Li rari DE? 
împotriva domnitorului Mihail Sturdza, dar nici decum 
contra lui Bibescu în Muntenia, pe care dealtfel revoluțio- 
narii au voit să-l pună în fruntea lor. E clar că, în special 
revoluția din Muntenia, a avut și un element social, d 
acesta era secundar, principalul era ura contra Rusiei 
e normal ca istoricii ruși citați, să evite să vorbească. 

“Importanța mișcării revoluționare care a a 
Moldova şi, mai ales în Muntenia, consistă în mod prin- 
cipal în țelul indrăzneț pe care îl urmărea: emanciparea 
poporului român de tutela opresiră sub care era ținut de 
puterea care se dădea drept protectoare e intereselor sale. 
Ca şi Românii din Ţara de peste Carpaţi, care se ridicaseră 
contra tiraniei Maghiarilor, cel din Principate se revoltau 
contra protectoratului Rusiei și contra Regulamentul 
organic, mijloc prin care se exercita această tiranie”, 
A. D. Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, 
Ed Carpaţii, IV, p. 202 Dar, cum spune Xenopol. această 
revoluție era o adevarată nebunie. “Pigmeli români tre 
bulau să lupte cu colosul moscovit, dublat. în caz de nevole, 
de puterea turcească. Sângele omului chiar cel mal curajos, 
putea să îngheţe la singurul gând al îndrăznelii fără 
seamăn a unel asemenea intreprinderi. ŞI totuşi, ea a fost 
imcercală, căci era singurul mijloc de a salva €: 
unui popor”, A. D. Xenopol, op. cit. IV, p. 203. 

De indată ce revoluția a isbucnit in Oceident, Rusia, ca 
totdeauna grijulie, a oferit imediat sprilinul trupelor sale. 
Acest “sprijin” al trupelor ruseşti insemna “ocupație” 
deaceia ambii domnitori au declinat generoasa of 
Celor doi domnitori le erau desigur proaspete în minte 
celelalte ocupaţii şi în speria! amestecul consulilor ruși in 
exercitarea funcţiei lor. 

Revoluția din Moldova a fost repede Iinnăbușită. Motivul 
acestei repezi sugrumări este, dupa părerea lul A D. Xe- 
nopol, faptul că ea s'a ridicat contra abuzurilor domnițo- 
rului Sturdza. şi contra nerespectării unor articole ale Re- 
gulamentului organic şi nu contra Regulamentului organic 
Insuși şi a protectoratului rusesc. Bineinţeles că istoria 
Roller nu spune nici un cuvânt contra Regulamentului 
organic şi contra Rusie! şi atunci când nu poate ocoli 
adevărurile evidente vorbeşte, ca deobiceiu, de ţartsm, de 
armata contra revoluționară țaristă. ete. 5 

In Moldova exista o partidă națională din care făceau 

A! Ion Cuza, Vasile Alecsa Costache Negri. ete. 

27 Martie Tre convocat -Ă Ag a 
Petersburg, din laşi, la care au participat c 

ti arte a trimis pe ministrul său de in- 


EI 
E] 
5 


istrul 

făcut acceptă cererile Adunării și sa 
Sa hotărit totuşi să se facă o comisie de 16 persoane, 
să redacteze o petiție către domnitor. A doua zi mulţim 
sa adunat din nou pe stradă, în fața caselor lui C, Sturăza 
şi A. Mavrocordat. a venit punsul domnitorului: 
petiția era _Mulţimii adunate l-au vorbit ALI Cu- 
za, Vasile Ghica şi C. Racliș. Sa hatărit ca la 30 Martie 
mulțimea să meargă asupra “baionetelor tiranului”. 

Mihai Sturdza a luat măsuri aspre Sau făcut peste 
300 de arestări. dintre care unii an fost surghiuniți la 
mânăstiri şi moşii lar 13 dintre capii mişcării au fost 
porniţi spre Galaţi. de unde urmau să île expulzați în 
Turcia. Printre aceşti 13 se aflau Al IL Cuza. A. Moruzi, 
VY Canta, ete In drumul dintre Galaţi şi „Bai 8 dintre 
arestați au reușit să fugă şi să ajunga în vana lar 
de acolo in Bucovina. unde su fost uiţi la moşia 
bolerului Hurmuzachi. De acolo, unii dintre el. printre cane 
Cuza, au participat la Adunarea de pe Câmpia și 
de la Blaj 

Mihail pia tri a putut să participe la rerolu 
EI se găsea surghi o 
cauza unul conflict anterior cu un flu 


_" 












pulii nul 4 i Îi di il i iulie (Bg ii al 

ar ih i pl ua 7 tea ză 

| ij vii il ii li . 508 : ii Ai i; , 
i Mi 

fii: | ii ai il | je jâze gi ; i "i | iati : fr 

i li a Ii ini at] îi iii anu petit ij 
ERE PI: Hi i ini ui i, iți ji; 4, bi li sh i i Ale 
ORA et Sp Et a îi Mitu 
il Ii i ll il ii ii iii i: ji i Ni 
le a! i a DINTI IE li iu iuli Mu i 
, i [șir :p POLL TTRLLITE ji ru uda oda 98 i-l jura 
i ti a altui N a 
ji Ji ai ii lieu i ii i tb 
si il pei lat RT MEIR 

i A 

Hisazi iii în; 4 E ETER i ! HI ilie ti | piata d i 3 
i ii i | ii ti i pini il pi 
ie MU pia ui ii iai gata 
i ii i i i Mp ji MU i i il ii in 
iii ul; ii inel telepatie 
it ii “iti flu ii ji ji ii i NE i AR MI pi dl 
E Fii i a 
i li li i ji i i li ini up il i: in i 
Îl ia iu 

i Fl pl la [ il [i Îi IA i sil 

a a 

ii iu) i i a ulii pl li, isi li 





[li i; 3 


Mae SR e 00 III e A 







Jovitura de la 23 August 
| de moarte, implaca- 


Tai Insuşi 
tând contra a trei ii 


Ia DE e e alianță cu au 
Contra grofilor unguri-deei o revoluţie socială-sau 
| a Rusiei, deel o revoluție na- 
| Ba, 1, Bălcescu a luat contact și a tratat 
eu generalul polonez Bem, şeful armatei ungurești. Dar 
| ta ungară, pe lângă Bem, luptau şi cateva mil de 
polonezi. Luptau Bem și polonezii contra grofilor unguri, 
era 0 deci o luptă cu caracter social sau luptau contra 
or, care le sfâșiaseră ţara, fiind deci 
categorie naţională? L-ar îi primit Bem 
primit, dacă acesta ar fi venit 
tra grofilor unguri? Bem fusese 
genera! in armata țarului. 

Dar mal există o latură a lul Nicolae Bălcescu, pe care 
nu re este deloc teamă so abordăm: proțărănismul lui 

şi cu aceasta, latura socială a revoluţiei dela 
1848. Revoluția dela 1848 a fost o revoluție a burgheziei 
român căreia | sau alăturat mulțimile de țărani grație 
accen ce-l punea pe lupta contra legiuirilor ruseşti 
entui organice -- şi contra Rusiei insăși. 

Printre burghezii revoluționari erau desigur și oameni 
cu idei generoase, adică cu dragoste pentru oropsiți. Ori 
acelor vremuri şi chiar ale celor de mal târziu, 
erau țăranii Bălcescu le-a luat partea. Dar numa! el? Nu 
au fost şi alții și incă, printre el și boleri, cum era de 

u Costache Negri care incă de la Paris hotărise 
să-și impartă pământurile țăranilor, sau Alexandru Ion 
Cuza care devenit mal târziu domn. a arătat nețărmu- 
rită dragoste ţărănimii, dragoste pentru care avea să-și 
piardă și tronul? In revoluția de la 1848 este adevărat că 
cel care a fost mal inverşunat apărător al țăranilor a fost 
Nicolae Bălcescu. El era pentru o revoluție totală, așa 
cum am arătat. Celailti, moderaţii, unii lăsau pe plan 
secundar chestiunea țărănească, pentru a nu nemulțumi 
pe bolerii ce se alăturaseră revoluției şi deci a rupe unita- 
tea, lar alții, trebuie so recunoaștem, nu erau atât de 
interesați de această problemă, pentrucă nu o cunoșteau: 
nu era problema lor. Articolul 13 din constituţie care trata 
emanciparea țăranilor a fost inscrat În prolect la insia- 
tenţele indărătnice ale lui Bălcescu. 

realitate însă este că la 1848, burghezii revolu- 

ționari tratau problema cu destul desinteres. Chestiunea 
emancipării țăranilor nu era o problema burgheză. Mal 
târziu, ajunsi la putere, burghezii au arătat același lipsă 
de interes față de țărănime. Partidul liberal, partidul 
burgheziei sa interesat numai de problemele lor: inflin- 
țarea unui partid puternic, care să nu stea prea mult in 
opoziție ca să nu se destrame, înființare de Bănci etc, 
in ularea tizanilor ca să nu părăsească partidul. 
1886, Li j-burghezii-sau unit să lsgonească de pe 
tron pe AL | Cuza, cu conservatorii partid ce reprezenta 
pre făcând Ă aperi sa numit monstruoasa 

„ Dar despre aceasta, ma larg vom vorbi in 
capitolul  urmter. să Ş 

con 1), cel mal infocat apărător al tăranimil 
la 1848, a fost Nicolae Bălcescu Dar, după cum am arătat, 
au fost și alții Aceşti alții, ca și Balcescu, au fost precur- 
sorii comuniștilor? A fost Balcescu precursor a] comunisti. 
lor, când a fost cel mal activ dintre toți, cel mal ti ca 
rat, căutând alianţe și forțe prietene cu care să combată 
a, dușmana "Ţării noastre? Toţi capii sau aproape toti 
capii revoluției din 1848 au sesizat ptricolul rusesc, deci 
nu pot f| considerați precursori al comunismului, când 
comunismul a fost anexat de Rusia pentru aşi ajunge 
ppt lui — scopurile imperialiste. ŞI cu atât ma! puţin 
cescu, care a fost în revoluţia de la 1848 adversarul ee] 
e inverșunat al Rusie). 

intrun singur punet suntem de acord cu ler: 
desvăluirea mârsăviei bolerilor. Admitem ca ră pa 
n lui Roller că bolerii trimiteau oameni la ruși, ca 
LU] și să distruză revoluția. In orice caz, când au 
sosit e la București, bolerii l-au primit exact ca şi 
comunistii români în 1044, adică cu flori Kari Marx ne 
spune ln pas 67, op. celt: “In timp ce țăranii erau erunt 
biciul la soctetate de la Bucureşti, dădea baluri 
i. A or, dd tarie cu rușii şi cu tur. 

Asta spun Marx. Ne pare rău că 
argumente, pentru a-l combate. ş a 


In fond, mișcările revoluționare din Prin 
constituiau o amenințare gravă pentru Nicolae apa 


= 
3 z 


i 


revoluționarii români puteau fi consideraţi nişte microbi: 
nu prea virulenţi microbi. Mai ales că banula că intervenția 
lui va fl o treabă ușoară, cum a și fost in realitate, 
mult ma! gravă | s'a părut revoluţia ungurească, dar nu 
atăt din cauza ungurilor, cât din acela a polonezilor: veşni- 
ca sabie a lul Damocles. Din Ungaria, revoluția se putea 
intinde în Galiţia Polonia austriacă, şi de acolo, în mod 
normal, în Polonia Ori aceasta era grav, foarte 
jar. Totuşi, Nicolae I a rămas multă vreme în 
tativă. 

nd armatele austriace au suferit inlrângere după 
infrângere, tânărul impărat Franz Josef, a făcut apel la 
țarul Rusiei. Dar acesta se lăsa greu. O făcea din două 
motive: unul era din răzbunare şi al doilea, pentru a 
câştiga ma! multe puncte de recunoştinţă, din partea 
împăratului austriac. Răzbunarea provenea din nefericitul 
caz Olly, când Intreaga curte austriacă se opusese cu 
dârzenie planului rus. ŞI Nicolae I nu putea ulta cu ușu- 
rință cazul Olly. 

Dar amenințarea poloneză lua proporţii. La Vilna, 400 
de polonezi incercă să pună mâna pe arsenal. Luarea 
comandamentului armatei ungurești de către un general 
polonez, Bem, făcuse să treacă un fior apa intreaga Polo- 
nle. Câteva mii de polonezi se înrolaseră în armata ungară 
lar in Galiţia, polonezii așteptau sosirea lui Bem, pentru 
A se răscula. Chestiunea devenea serioasă. Presat de eve- 
nimente, la mijlocul lui Aprilie 1840, Franz Josef i-a trimis 
țarului o scrisoare, în care-i expunea în termeni patetici 
pericolul comun pe care l-ar reprezenta o victorie a revo- 
luționarilor unguri. La 21 Mai Franz Josef a venit la Var- 
şovia pentru a-şi pleda In persoană cauza, În fața ţarului, 
La această intrevedere sa ajuns la un acord ce a fost 
consacrat in cursul lunii Iunie, printr'o convenție între 
cele două cabinete. Trupele ruse intra în Ungaria din două 
părți, din Sud trupele ce se găseau în Muntenia, sub 
comanda generalului Lâders, din Nord 150.000 de oameni, 
sub comanda generalului Pașklevici. In [aţa acestei ava- 
lanşe, trupele ungurești sunt repede învinse și la 13 August, 
Pasklevici poate să repete fanfaronada din 1831: Ungaria 
este la pleloarele Majestății Voastre, 


Istoria românească-burgheza, cum o numesc comuniștii-a 
interpretat Just istoria, dând toată dreptatea acţiunii 
proaustriace a Românilor din Transilvania, sub conducerea 
lul Avram lancu. Comuniştii a condamnă viguros și in 
special Pentru Groza, intr'o carte publicată în Franța şi 
întitulată *L/Ecole du pouvolr”. Acest personaglu care nu-și 
poate găsi un corespondent decât in ridicolul Nicu Metz, 
atinge culmile prostiei. După comuniști, Avram Iancu e 
vinovat de a [i luptat contra Ungurilor. Comuniștii noștri 
falsifică istoria, făcând, din revoluția românilor din 
Transilvania, ca şi din revoluțiile din Principate, o revo- 
luție socială, când ea a fost În primul rând o revoluție 
națională. Faţeta principală a acestor revoluții, a fost 
națională. Faţeta socială era secundară, Este adevărat că 
unul din punctele revoluției din Transilvania era desfiin- 
țarea iobăgiei și că dintro adunare la care participau şi 
unguri şi Români, Avram Iancu a plecat pentrucă ungurii 
nu admiteau desființarea iobăgiei, dar obiectivele revolu- 
iei erau cu totul altele: egalitatea cu celelalte naţionali- 
tăți din Ungaria, fiind punctul principal, cu alte cuvinte, 
scuturarea Jugului unguresc, In Printipate şi, In special 
in Muntenia, punctul principal era asemănător: scutura- 
rea Jugului rusesc. Inamicul principal al Principatelor 
erau rușii, al Românilor din Transilvania erau ungurii 
De acela, când armatele generalului Paşkievici au pătruns 
Dita, Avram lancu a devenit, fără să vrea, aliatul 

Vinovaţii celor ce sau întâmplat nu sunt Românii, ci 
ungurii, Aceştia au avut atunci privirea scurtă cum o au 
şi azi. Revoluţia lui Kossuth avea exact ac laş fizionomie, 
ca şi cele din Principate: faţeta principală era națională, 
cea secundară era socială, Punctul principal al revoluției 
lui Kossuth era eliberarea Ungariei de sub jugul austriac. 
Nenorocirea a fost că ungurii volau libertatea numal 
pentru el, dar nu și pentru naţiunile conlocultoare 

Comuniștii români vor să ne facă să credem — repetăm 
falsificanăd Istoria —-, că revoluțiile din Principate și cea 
din Ungaria, aveau un țel comun: luptau contra feudalis- 
malul; cei din Principate contra bolerilor şi cel din Unga- 
ria contra “grofilor” unguri și austrlaci. Drei Avram Iancu 
a greșit, luand partea “groiilor”, 

Ori adevărul lstarie e altul: atât revoluțiile din Princl: 
pate ca și ucea a lui Kossuth și n lu! Avram Iancu, au 
fost revoluții naționale Aşa au ințeles-o și cel din Prin- 
cipate și numai acesta poate [i sensul participării lui 

„L. Cuza şi A altora In Adunarea de pe Câmpia Libertăţii 
de In Blaj, ŞI Bălcescu? Comuniştii români vor să ne facă 
să credem că Balcescu sa dus de câteva ori in Transllvă- 
nia, luând contact cu Ungurii, cu Bem şi cu Avram lancu, 
Incercând să impace, pentru a lupta contra grofilor 


unguri şi austriaci, Ori Bălcescu sa dus cu scopuri exact 
contrarii: a incercat să-l impace, arătându-le pericolul 
comun ce-i aștepta: ruşii. Căci Bălcescu sesizase pericolul 
rusesc şi intula că el vor veni în ajutorul Austriei. Dar 
Bem? Se păsea el in Iruntea armatelor ungurești și cu 
miile de voluntari polonezi pentru a lupta contra grolilor 
sau contra Impăratului austriac şi tarului rus, pentru 
libertatea Poloniei? Bem iși dădea seama nu de inutilitatea 
luptei dintre Români şi Unguri ci de pericolul pe care 
această luptă îl constituia, făcând jocul marilor dușmani. 
Dencela Bem a incercat in diferite rânduri să împace pe 
Kossuth cu Iancu dar nu a reușit decât atunci, când era 
prea târziu. Care ar [| fost rezultatul dacă Bem ar [| reuşit 
să-l impace pe Români cu unguri in timpul util? Poate 
acelaș, dar poate și altul. Ungurii au trebuit să țină o 
bună parte din armata lor concentrată contra Românilor, 
armată care le-ar [| fost necesară în lupta cu austriacii, 
iar în ciocnirile dintre unguri și Români, pierderile lor au 
fost foarte mari. Dacă pe lângă armatele ce au trebuit să 
facă faţă Românilor, Bem ar [| avut la (lmponiule şi forţele 
lui Avram lancu, rezultatul ar [i putut [| altul, inainte 
de intervenţia rusească, Dar proverbialei făloşii maghiare, 
i sau adăogat succesele militare iniţiale contra austriaci- 
lor şi atunci proverbiala făloșenie inăscuta, a luat proporții 
fantastice și intervenţiile lui Bem sau Balcescu nu au avut 
succes. Aportul nefericit dintr'un punct de vedere, adus 
de Avram Iancu cauze! ruseşti e departe de a [| neglijabil. 

Karl Marx ne spune că Românii au ținut imobilizati 
20.000 de oameni, care l-ar [| prins bine generalului Bem 
dacă l-ar [| avut alături in lupta cu ruşii. Marx nu mai 
pune la socoteală aportul pe care l-ar [i adus Românii lui 
Avram Iancu, dacă ar [îl fost şi el la dispoziția generalului 
polonez. Dar Marx ne spune că generalul rus Lâders a 
mărturisit mal târziu unul diplomat francez, că fără 
Românii din Transilvania, comandaţi de Avram Iancu, 
ruşii nu ar fi fost în stare “să se măsoare” cu Bem. Karl 
Marx, 0p. cit, p. 69. Contra făloşeniei ungare, Marx are 
o fraza Y pldară şi contundentă: “Iancu bătu zdravân pe 
Unguri”. 

Bălcescu, prin intervenţiile sale, a reușit să provoace un 
desgheț in relațiile dintre Kossuth şi Avram Iancu, numai 
atunci când nu mal! era nimic de făcut. Sa aprobat până 
şi formarea unei legiuni româneşti care să lupte alături 
de unguri, legiune care nu a mai avut timpul să [le for- 
mată. “Bălcescu era nespus de fericit că va lua şi el parte 
la campania aceasta de eliberare; vola să formeze, având 
ca centru Munţii Transilvaniei, un bastion al luptei anti- 
țariste, Bem a şi pătruns cu trupele sale în Moldova şi a 
dat o proclamație la Târgu Ocna; situaţia din Transilvania 
şi Ungaria l-a silit însă să se retragă . Roller, op. cit, IV, 
p. 168. “Bem voise să răscoale poporul român din Moldova 
și Țara Românească, unind în armata sa, după planul lui 
Balcescu şi Kossuth, și trupele lul Avram Iancu” Roller, 
op. cit, IV, p. 166. 

Deci Roller spune că Bălcescu era nespus de fericit că va 
lua şi el parte la campania aceasta de eliberare Dar de 
ce campanie de eliberare era vorba? De eliberarea boierilor 
din Moldova şi Muntenia — indiscutabil, în majoritatea 
lor, odioşi — sau eliberarea de Ruși, telul principal al re- 
voluției din 1848? ŞI ma! spune Roller că Bălcescu vola să 
formeze, având ca centru Munţii Transilvaniei, un bastion 
al luptei antițariste. Roller spune antițariste ca deobicelu, 
şi nu antirusești. Dar oricum ar |, prin aceste rave, 
Roller distruge celace s'a chinuit să demonstreze în zeci de 
pagini, că telul revoluției era social și nu național, că 
Românii se răsculaseră in primul rând contra feudalilor 
şi nu a ruşilor, chiar când le spune tariști și nu ruşi, rușii 
de totdeauna. Istoria nu poate [1 falsificată chiar așa de 
uşor cum și-a inchipult fiul rabinului din Buhuşi, căci 
lată, o frază ce desigur a scăpat vigilentei doctrinare, 
strică totul, 

Dar mal este un punt de discutat: generalul Bem, 
intrând în Moldova, a dat o proclamaţie. Care o fl textul 
acestei proclamații? Faptul că Roller nu-l reproduce, in- 
dică, logic, că proclamația se găseşte pe linia celor susți- 
nute de nol: adică. incerca să ridice pe Românii contra 
ruşilor. Oare dece intelectualii români din exil — istoricii 
de meserie, mal ales cel cu posibilități materiale, nu 
caută prin bibliotecile din Paris, Mânchen, Roma, în cazul 
de fată, din Viena și ponte şi chiar din alte orașe austriace, 
acest document, ca si altele, necesare nu numai luptei 
pentru existența Neamului nostru în aceste vremuri 
vitrege, el şi pentru existența lul viitoare? 

Se irosesc energii, se concentreaza cohorte de pene, se 
folosesc in mod inutii posturile de radio din lumea libera, 
pentru A aduce la cun ţa Neamului cotropit, extraor- 
dinarele succese ale lui X de exemplu, pentrucă a rezolvat 
in mod definitiv problema miturilor şi a şamanismului. 
Ba în ultimul timp l-ab şi urcat în stele pe acest domn X, 
nedându-și ac un prost serviciu, căci bietul 
domn X, rătăcind prin aştri, cu toată Jăudabila lui intenţie 


î.... 


de a veghea de acolo asupra noastră, riscă să se întâlnească 
cu Nicolae Ceauşescu pe care, robi! prăzi tot atât de se 

II plimbă şi pe el prin stele. inamicul nostru 
moarte, inamicul nostru implacabil — Rusia —se află pe 
pământ și nu în spații siderale. 


Ideia constantă a moscoviţilor de a alunge la Constan- 
tinopol — natural prin înghiţirea noastră — a fost con- 
testată de mulți istoriei, în special ruși, lar de alţii trecu- 
tă sub tăcere sau invăluită in umbre, cum e cazul istori- 
cului Milloukov. Un arzător avocat al acestei teze a lost 
— cum am arătat — marele nostru istorie N, Iorga. Mo- 
tivele acestei de neînțeles atitudini? No cunoaștem, dar 
e de la sine Ințeles că admiratorii marelui istoric, au câmp 
liber de a o explica. In celace ne privește, nu avem nimic 
sa ne repoșăm, afirmaţiile noastre sau sprijinit și se spri- 
jină pe texte ce nu pot [| contestate 

Exact ca și Milioukov, istoricul rus Grunwald evită, lu- 
necă alături, caută să disimuleze sau să învâlule în umbră 
această tendinta imperialistă a Moscoviţilor. ŞI spre sur- 
prinderea noastră, și desigur și a cititorilor, istoricul Grun- 
wald, probabil fără să vrea, are câteva pasagii care, prin 
brutalitatea lor, atacă bastioanele apărate de N, Iorga și 
de toți ceilalti de același părere cu el Ilată-le: ; 

“Ca orice mare ţară, Rusia posedă o veche tradiție di- 
plomatică, dictată de situația ei în lume şi perpetrată 
dealungul generațiilor. Dacă “testamentul lui Petru cel 
Mare” nu este decât un mit ieşit din fecunda imaginație 
a cavalerului dEon, există | un oarecare fond de 
idei generale, de principii şi de directive ineavând dealt- 
minteri decât un raport foarte indepărtat cu acele ale 
pretinsului testament), care a insptrat timp de secole po- 
litica externă a Rusiei. In afara de câteva scurte perioade 
de slăbiciune, toți conducătorii el i-au rămas credincioși, 
ploșii țari moscoviți ca şi sefii teșiți din revoluție, bolerii 
cu haine lungi și căciuli rotunde, ca și curtezanii impo- 
poțonaţi cu rubane al Caterinei și fruștii comisari al po- 
porului, contemporanii noștri!!! In timp ce TUS 
continua inaintarea sa spre imensitățile asiatice, diploma- 
Ii din Moscova şi Petersburg sau înverşunat fără răgaz, 
de la Ordine Nastsokin (cancelar al țarului Alexe şi precur- 
sor al lui Petru cel Mare), în executarea unul program 
european; el vor să obțină acces In marile căi maritime, 
prin Marea Baltică şi cea Neagră, el aspiră să intre in 
ia contact, prin frontiere comune, cu țările Europei 
cen g. i 2 

Această politică de esență imperialistă, neta și precisă, 
este totuși în mod perlodic contracarată sau completată, 
de o altă linie de conduită, care își trage INDIA ț A din 
considerații dogmatice, dintrun mesianism național, leri 
mistica Sfintei Alianțe sau a Idelel slave, astăzi mistica 
proletariatului internațional. Toată istoria diplomatică a 
Rusiei în cursul timpurilor moderne se rezumă, în definl- 
tiv, In alternanța dintre aceste două sisteme” (Grunwald, 
op. cit, pp. 191-192). 

Vedem cum Grunwald, ca un rus ce se respectă, respin- 
ge în parte pretinsul testament al lu! Petru cel Mare. Ast- 
fel, el spune că Rusia vola să albă frontiere comune cu 
țările din Europa centrală, şi aceasta, prin Mările Baltică 
şi Neagră. Ori Marea Neagră nu-i ducea la nici una dintre 
țările Europei centrale, afară da cazul că Grunwald soco- 
teşte Bulgaria, de exemplu, ca făcând parte din Europa 
centrală şi. ma! ales. auritul Țarigrad, vis nici astăzi im- 

linit. Dar aceasta desigur rămâne pentru turul următor, 

ar chiar cu această lacună, Grunwald spune adevăruri 
dure, brutale, care contrazic părerile marelui nostru isto- 
rie. Iorga. 

Rusia a fost totdeauna, nu imperialistă, ci ultraim - 
listă, lar apărarea creștinilor asupriţi, panslavismul sau 
proletariatul, au constituit totdeauna piese ale aceleiași 
arme. Nu ştim ce ar răspunde N. Iorga acestor adevăruri 
brutale ale unul! rus, dar noi, fără reticențe, spunem: 
N, Iorga n'a sesizat pericolul rus. 

Nicolae 1 a fost un incăpățânat agent al acestui Impe- 
rialism rusesc. Am văzut că după amarele a ii ml- 
litare — războlul din 1828-29 cu tureli și lupta cu Înver- 
şunații polonezi — Nicolae I a recurs la alte mijloace 
Ure î8o53 numit diabolice: ajungerea scopului pe căl 
plomatice. Incercârile din Principate le-am descris şi am 
văzut și rezultatele, adică eşecul. 

Venirea la putere a lui Louis Philippe în 1830, îl indig- 
nează profund, la măsuri antitranceze, dar In fața Impasi- 
bilității celorlalte puteri, este în cele din urmă nevoit să-l 
recunoasca pe “usurpator”, “contra convingeriloe sale şi 
nu Lără Mate ța și iritație profundă”, cum notează gene- 
ralu! Benkendori. 

In 1830, când a Isbucnit revolta Belgiei contra Olandei, 
Nicolae 1 se gândeşte să mobilizeze armata, dar est din 
nou nevoit să renunțe la planurile lui războinice, In 














te să sdrănpgăneasca sa- 
ere ajutorul lui generos 
Nicolae 1 oterea totdeau- 
celui carc-i oferea ajutorul 
cifră — 350.000 — notează 


Grunwald. 
„ țarul vine in ajutorul Turciei, intrată in 
cu Mehemet All, al Egiptului. Acest pașă 
peste tot armatele sultanului şi se apropia de 
0. Stătuit de Franţa. Mehemet All își reduce 

e. |, cu toate cele trei mâini, una pentru 
e fesul, alta pentru a-și ține șalvarii și alta pentru 
ciubucul. sunt ma! îngriloraţi de prezența ruşilor 
- 1”, decât de a dușmanului egiptean şi se grăbesc 
să incheie pacea cn Mehemet All (Milioukov, op. cit, II, 


Desigur lui Nicolae 1 i-ar îi convenit ca războlul să dure- 
ze, in dauna Turcilor, se ințelege. Totuşi. această operaţie-o 
simplă intrare a flotei ruseşti în Bosfor şi debarcarea unei 
divizii — nu se inchele fără ca “turcul să plătească”. 





otoman. Ii promite, in caz de nevoile ajutorul necesar, de- 
vesnieii 350.000 de oameni de care vorbeste Grun- 
Iată cum, fără să tragă un foc de puşcă — dată 
d scurtimea campaniei, rușii nu au avut timp să adu- 
cu el şi holera —, Rusia devine protectoarea imperiu- 


găseşte in alt et: ambele puteri iși promit, în cazul 
unei dermeeioriti a Turciei, sa acționeze de comun acord. 
Deci Nicolae 1 era departe de a renunța la visul de aur: 
Țarigradul. Considera insă că fructul nu e copt. 


Milioukov crede că această convenție a lost de nefericită 
inspirație: iși luase un asociat în protectoratul asupra 
otomanilor, dar in caz de desmembrare a Turciei. nimic 
nu-l garanta că Austria va accepta planul de desmembrare, 
propus de Nicolae (Milloukov, op. cit, IL p. 805). 

Intre timp, Franța, Anglia, Spania și Portugalia, organi- 
zează o cuadruplă alianță, pentru a se opune triplei allan- 
țe formată de Rusia, Austria și Prusia. Nicolae incearcă 
să torpileze această alianță, sondând o apropiere, întâi de 
Anglia și apoi de Franța. Palmerston se temea de o apro- 
piere a Rusiei de Franța, de care o depărta un singur lu- 
cru: simpatia Franţei pentru cauza poloneză. 


In 1839 isbucneşte un nou războiu Intre Poartă și Egipt. 
Anglia propune ocuparea Dardanelelor de către puterile 
europene şi Nicolae | protestează contra acestei Iinterven- 
ŞII, dar fără succes In fața opoziţiei întâlnite, ţarul ce- 
dează jar flota engleză il obligă pe Mehemet All să bată 
in retragere. Prin conlerința de la Londra din 1841, inte- 
gritatea imperiului otoman trece sub garanţia celor 5 pu- 
teri, deci Nicolae retrocedează In mod și mal sensibil, în 
e Aa un asociat in protejarea otomanilor, are acuma 


“Totuși, Nicolae 1 nu renunță cu uşurinţă la speranța de 
a vedea imperiul otoman. desmembrându-se” ML. id 
TI, p. 800). El lansează celebra formulă a “omului bolnav”. 
Continuă deci să creadă că va putea modifica poziția en- 
gleză și în 1844 se duce la Londra. In timpul şederii lui la 
Londra, fanfaronul țar se strădulește să convingă pe en- 
glezi că “Turcia e pe moarte” și cu toate că el nu doreşte 
să ia nici un deget de teren din teritoriul turcesc (7), tre- 
bule prevăzut din timp inevitabilul, să se înțeleagă pe baze 
juste și să se stabilească o convenție tatal francă şi loială. 
Afirmația, aceasta că cl nu vrea nici un deget din terito- 
riul turcesc, e atât de ridicolă, și dacă am intrebuința un 
termen neacademie, ar trebui să-i spunem bleagă Dacă 
nu vola nici un deget din teritoriul tureeac, atunce! da ce 
nu putea dormi din cauza desmembrării imperiului oto- 
man? Propuneri blege au făcut și alți moscoviți, in special 
Stalin, dar acesta a avut noroc să albă parteneri englezi 
mai blegi decât regina Victorin Deci englezii n'au accep- 
tat. In această propunere “francă și loială”, desigur Nico- 
lae 1 vota să propună Angliei Beiptul și Creta el rezer- 
| partea leului. Dar dacă în 1841 ţarul pierde avan- 
tajele de la Unklar Skelessi, reuşeata să treze teritoriile 
câștigate in 1828-29 şi, în celace ne priveşte, reuşeşte să 
păstreze protectoratul asupra Principațelor, 


Evenimentele din 1848, pe care nol le-am descris, fac ca 
Nicolae 1 să se creadă “Jandarmul “Europei”. La sfârşitul 
anului 1850, ţarul rus poate pe bună dreptate să se creadă 
stăpân pe destinele Europe! centrale şi orlentale” (MIL, op. 
cit, II, p. 813). Prin ajutorul dat Austriei în strangularea 
revoluției din 1848, Nicolae ] crede in recunoştinţa eter- 
nă a tânărului împărat Franz Josef, pe care Îl salvase 
de la pleire. De Prusia îl lega, în afară de alianță, legături 
familiare. Crede deci că ora delilării pe străzile 'Țarigra- 
dulul a sunat insfârşit. ŞI aici a fost marea inşelare a fan- 
faronului impărat, inșelare care l-a dus la pleire. Austria 
avea interese comune În cazul Poloniei, dar nu putea ad- 
mite înglobarea Principatelor la imperiul rusesc. Trebule 
să recunoaştem că în resistența miraculoasă a Țărilor ro- 
mâneşti, un cuvânt de spus l-a avut această concurentă 
de a pune mâna pe noi: concurența austro-rusească 


După cum am mal spus, Nicolae 1 lansase celebra [or- 
mulă a “omului bolnav”, care era Turcia. Tuturor diplo- 
maților le declara că el nu voleşte nicl un deget din teri- 
toriul turcesc, dar că marile puteri trebuie să fle prepara- 
țe pentru zlua decesului. Cum? Asupra acestel chestiuni, 
țarul păstra discreția. Desigur însă că celelalte puteri bă- 
nuiau ce se ascunde in dosul acestei discreţii. Văzând că 
nimeni nu răspunde la avansurile lui, sa hotărit să acțio- 
neze singur. Se simțea bătrân ŞI voia ca el să [le țarul, 
marele țar al Matușkăi Rossia. Dar pentru a trece singur 
la acțiune, îl trebuia un pretext. ȘI pretextul a venit. Cu 
mulţi ani înainte începuseră unele fricțiuni intre Biserica 
catolica şi cea ortodoxă, asupra posesiei Locurilor Sfinte 
de la Ierusalim și Betleem. In 1852, Napoleon al III-lea 
obținuse de la sultan ca acesta să dea cheile Bisericii din 
Betleem catolicilor, chel care până atunci fuseseră în mâl- 
nile ortodoxilor. 


Nicolae 1 a socotit că insfârșit, pretextul așteptat a so- 
sit. Natural, el putea să ceara sultanului să anuleze hotări- 
rea și nimic ma! mult. In cazul acesta ar fi avut în față 
un singur inamic: Franța, care obținuse această decizie 
a sultanului, Dar nu aceasta vola fanfaronul ţar. Deacela 
trimite un ambasador special la Constantinopol, pe prin- 
țul Menşikov, Menşikov era un om de o aroganță ce leşea 
din comun, dar instrucţiile date de țar au fost și mal aro- 
pante. Menşikov venise la Constantinopol, ca să dea pur 
şi simplu ordine sultanului. Ţarul era convins, ca şi În si- 
tuațiile anterioare, că o simplă amenințare va obliga Poar- 
ta să se supună. Un punct al acestei amenințări era cate- 
gorie: dacă Turcia nu se supune, Rusia va distruge Cons- 
tantinopolul şi va ocupa Dardanelele. Ameninţând astlel, 
Nicolae 1 era sigur că va avea alături Austria și Prusia. 
In instruetiile date ambasadorului special Menșikov, mil- 
nistrul de externe Nesselrode, spunea: Suntem în strânsă 
uniune cu Austria și Prusia; intre cabinetele celor două 
puteri si a noastră, există o identitate absolută de vederi 
in toate chestiunile importante ale politicii europene”. 
Intr'o discuţie cu Hamilton Seymour, ambasadorul Angllei 
la Petersburg, țarul fusese și mal categoric: “Când vorbesc 
de Rusia, vorbesc In acelaș timp de Austria; celace-i con- 
vine uneia, îl convine și celeilalte și interesele noastre in 
celace privește Turcia, sunt absolut identice”. Vorbindu-i 
astfel ambasadorului englez, Nicolae 1 era sigur că pla- 
nul lui de împărțire a Turciei Ii convenea de minune și 
Austriei, adică Rusia să la Principatele, Bulgaria şi Con- 
stantinopolui. iar Austria Serbia. In discuţiile cu Hamil- 
ton Seymour, Milloukov ne spune că tarul il lăsa să în- 
țeleagă, că la această Impărțire nici Anglia nu va ieși cu 
mână goală: | se rezervau Egiptul şi Creta. ŞI țarul era 
sigur că Anglia va accepta şi În acest caz, Îl va rămâne 
Colea, ay at ali a tulas I se înşela, Desigur An- 

ul şi Creţa, dar vola să ngură 
și nu să-l fie date de țarul Rusiei, pi: AA atu a 


ȘI nu numa! atât: interveneau interes-le comerciale, In 
pagina 283 a lucrării lui Grunwald, eltim: Cauzele pro- 
funde ale conflictului, drpășeau personalitatea şi actele 
guvernului său, Trebuie să le căutăm în elocnirea forţelor 
imperialiste: imperialismul rus, primitiv, instinctiv, cu 
rădăcinile infipte incă in trecut; imperialismul Ocelden- 
tului industrializat, mecanizat, avid de debugeuri, de piețe 
de desfacere, de no! sfere de influență. 


Deci aroganța, țarului și a trimisulul s 
pecial Menşikov, 
AVEau să se Tali ea cu Anglia. Comportarea lui Menșikov, 
nu „it aroganta, ba chiar și brutalitatea lui, iritaseră 
+ d Intr'o zi Menșikov pătrunde cu forța la sultan, 
i ri al nerespectand protocolul el şi brutalizând pe ușie- 
E a cere destituirea patriarhului de Constantinopol, 
proclamarea Independenței Muntenegrului și îndepărtarea 
marelui vizir. Cititorii români au o imagine asemănătoare 


a i daca lui Vâșinski la regele Miha! Viteză în Martie 


La 4 Mal 1853, Menşikov obținuse satisfacție completă: 
sultanul revoca hotărirea favorabilă catolicilor și confir- 
ma toate drepturile rusești asupra Locurilor Stiinte. Dar 
Nicolae nu aceasta vola. Acesta fusese doar pretextul. Men- 
şikov cerea incă semnarea unul tratat care să-i asigure 
protectoratul asupra a 11-12.000.000 de supuși ai imperiu- 
lui otoman. In obținerea acestei cereri, Menşikov întâlneş- 
te opozitia ambasadorului englez, lordul Stratford de Red- 
clife care, pe drept cuvânt spune că “e vorba de o cuce- 
rire de suflete, în așteptarea cuceririi de teritorii”. Incu- 
rajat de sprijinul englez, sultanul refuză net cererea şi 
ambasadorul special Menşikov părăseşte furios Constanti- 
nopolul, în noaptea de 21-22 Mal. Nicolae e in culmea fu- 
riei: “Simt pe obraji cele 5 degete ale sultanului”, spune 
el, primind raportul ambasadorului, 

Fanfaronul țar simte primejdia, dar nu mai poate da 
inapoi. La inceputul lui Iulie 1853, trupele imperiale pri- 
mesc ordinul de a intra in Principate. Odată în plus, blete- 
le noastre țărişoare trebuie să suporte ocupația rusească, 
cu tot convoiul el de nenorociri. 

Franța lui Napoleon al III-lea nu era nici așa de slabă 
şi nici așa de fricoasă, cum și-o inchipulse țarul rusesc. 
Aflând de pătrunderea trupelor ruse in Principate, Napo- 
leon trimite în apele turceşti escadra de la Toulon. Anglia 
nu rămâne nici ea cu braţele incrucișate şi ordonă esca- 
drel de Malta să facă acelaş lucru. In plus, Îl anunţă pe 
Nicolae că dacă armatele ruseşti trec Dunărea sau Ilota 
turcească atacă vreun port turcesc, vasele englezești vor 
pătrunde in Marea Neagră. Turcia capătă curaj și in Sep- 
tembrile, somează pe ruși să părăsească Principatele. Mal 
mult, fără să aștepte expirarea termenului fixat În ultima- 
tum, trupele turceşti atacă pe cele rusești. Acest fapt îl 
face pe Nicolae să declare războiu turcilor, aruncând vina 
pe turci. Mal mult, acuză pe celelalte puteri că lau partea 
păgânilor, el imbrăcându-şi o dată in plus armura cru- 
claților. Grunwald, incăodată fără să roşească, intitulează 
capitolul ultim al lucrării la care ne-am referit de atâtea 
ori, “Ultimul cruciat”. Deci pentru ruşi, ocuparea Princl- 
patelor nu era un act de războlul!! 

Nicolae, ca şi in 1828, crede că turcii nu vor opune re- 
sistență serioasă și drumul la Constantinopol va fi o plim- 
bare. Dar se intamplă exact contrariul: rușii, nu numai 
că nu pot ataca pe turci, dar cu grele lerderi, abia reu- 
şesc să respingă atacurile otomanilor. Pe celelalte fron- 
turi, rușii sunt mal norocoși. In Asia, la 19 Noiembrie, 
obțin o strălucită victorie la Bach-Kadiclar. Cu o zl inain- 
te, Mota rusă distrusese pe cea turcească la Sinope. 

Dar lupta fusese dată intrun port — Sinope — şi prin 
aceasta provocase Anglia, care-l avertizase pe țar că în 
cazul că va ataca un port turcesc, flota engleză va pătrun- 
de in Marea Neagră. Aceasta insemna că flota TUSPASCĂ era 
condamnată la inactivitate; flota turcească fusese distru- 
să la Sinope, lar atacul oricărui punct de pe coasta tur- 
cească il era interzis de flotele engleza și franceză. Napo- 
leon se adresează țarului, spunându-i că cele două flote 
vor părăsi Marea Neagră, dacă ruşii evaculază Principa- 
tele. Nicolae 1 respinge propunerea franceză cu trufle, în 
Decembrie ambasadorii ruşi părăsesc Parisul și Londra, 
lar în Februarie 1854, işi anunță supușii că Rusia se gă- 
seşte in stare de războlu cu Franţa şi Anglia, care “s'au pus 
alături de duşmanii creştinătăţii”. Căci nu numal in fața 
rușilor ci și în fața Europei, Nicolae 1 pozează în apărător 
al creștinilor oprimați. Uitase că prin convenția de la 
Unklar Skelessi, țarul devenise protectorul imperiului 
otoman! 


Dar se mal intâmplase un lucru contra prevedrilor sale: 
contrar şi grav. El era complet sigur de alianţa cu Austria 
şi Prusia, Ori la inceputul lui Februarie, trimişii săi la cur- 
țile austriacă şi prusacă, unde Nicolae I cerea sprijin, în- 
tâlnese un refuz categorie. Mal mult decât atât, cele două 
puteri “prietene” nu-şi Inau nici măcar angajamentul de 
a păstra o neutralitate bine voitoare. Regele Prusiei de- 
clara că el nu-şi poate lua angajamente cu consecinţe Im- 
previsibile. Franz Josef, impăratul Austriei, Îl face pe NI- 
colae nebun de indignare. Acesta il face o contrapropu- 
pere: Îl cere să garanteze integritatea imperiului otoman, 
doreşte ca-armatele ruseşti să nu treacă Dunărea și îi da 
să fi feleagă că ar [i bine să părăsească Principatele, Nu 
numai că nu găseşte alianţa sperată la cel doi “prieteni”, ba 
unul din ei pare chiar gata să se întoarcă contra lul, 

Posturile de frontieră austriace sunt întărite şi armata 
de pe Dunăre de sub comanda lui Paşklevici riscă să [ie 
atacată pe la spate. De acela Nicolae e nevoit să dea or: 
dine numitului general să părăsească asrdlul Silistrel și 
să retreacă Dunărea. P evicl care trimisese țarului cele 
două faimoase depeşe, Varsovia şi apol Ungaria este la 
picioarele Majestății Voastre, nu va mal avea ocazia să 
trimita unul similar: Constantinopolul e la picloarele Ma- 
jestății Voastre. Dealtfel Pașklevici are 72 de ani, e depă- 
şit de evenimente şi in curând țarul e nevoit să-l inlocul- 


ască. Dar Austria nu se te alei: în Martie vează E. 
cu Anglia, Prusia şi Franța un protocol prin care se ga O 
ranta integritatea imperiului turcesc, în Aprilie obține din 
partea Prusiei asigurarea că-i va veni în ajutor în cazul 
une! ciocniri cu Rusia in Principate, lar în Iunle cere 
siei in mod formal şi categoric să evacuieze Principatele. 

ŞI trufaşul Nicolae I e obligat să cedeze și să se retragă 
dincolo de Prut, deoarece flota engleză din Baltica era in 
fața Cronstadtului, iar in Marea Neagră allatii, Turela, 
Anglia şi Franţa, la care se rallase Sardinia se îndreptau 
spre Sebastopol. Centrul războiului era acuma Marea Nea- 
gră, dar Rusia a trebuit să lase o parte din trupe la fron- 
tiera cu Austria, de teama de a nu fl atacată de aceasta. 
Nicolae 1 mal incearcă să braveze Europa, anunțând că 
pentru onoarea Rusiei va lupta până la capăt, că va pă- 
răsi la nevole şi Moscova, ca in 1812, sau chiar că va lupta 
dincolo de Volga. 

In toamnă aliații aleg punctul de atac: Sebastopolul. 
Considerând că Sebastopolul va fi greu de cucerit dinspre 
mare, aliații decid să-l atace pe uscat, debarcă la Eupato- 
ria, fără să Intâlnească nici o resistență Pe râul 
întAlnesc armata din Crimeea pe care o bat și amiralul 
Menșikov, şeful armate! ruse, e nevoit să se retragă spre 
Sebastopol. Dar din cauza înaintării lente a aliaților, rușii 
au timp să se întărească In Sebastopol, o parte a flotei 
devenită inutilă e scufundată în radă, artileria navală e 
debarcată şi armata de apărare e întărită cu cel 10.000 de 
marinari al flotei, transformați în infanteriști. 

Dându-și seama că nu pot cuceri Sebastopolul printrun 
atac, se hotărărc să-l asedieze. Lucrurile nu mergeau prea 
bine pentru aliați, deoarece cercul nu a putut fi stabilit 
complet și armata rusă putea fl aprovizionată, dar mergeau 
şi mai prost pentru ruşi. Armata lor era inferioară din 
punct de vedere numeric — o parte trebula să facă față 
amenințării austriace — era desorganizată, intendența și 
serviciul sanitar deficiente, șoselele mizerabile, serviciile 
de transport nenorocite. 

Rușii resistă totuși, aproape un an. Dar nu era nimie 
de făcut. Nicolae I moare la 18 Februarie 1855. Sa afirmat 
că ftanfaronul țar sar fi sinucis, dar istoricii toţi sau pus 
de acordă că această afirmație e falsă. E mai aproape de 
adevăr afirmația că Nicolae I sa lăsat să moară. La nun- 
ta fetel unui curtean, țarul la o gripă pe care nu şi-o 
ingrijeşte deloc, celace face pe istorici să tragă concluzia 
de care am vorbit: sa lăsat să moară. 


După înăbuşirea revoluției din 1848 și ca urmare a Con- 
venției de la Balta Liman, au fost numiţi domnitori Bar- 
bu Ştirbelu In Muntenia și Grigore Ghica în Moldova. 
Barbu Ştirbelu era frate cu fostul domnitor Gheorghe 
Bibescu. La urcarea lui pe tron, Muntenia era ocupată de 
trupele ruso-turceşti, unele mal rele decat celelalte, și 
Tara secatultă trebuia să le întreţină. 

In 1851, Ştirbelu a cerut evacuarea tru lor străine şi 
cererea i-a fost aprobată. Domnia lui Ştirbelu a fost po- 
zitivă. A reușit, prin economii, să reducă datoriile i, 
armata este retăcută, în învățământ se revine la ba 
naționala. Discursul pentru care Cogălniceanu fusese des- 
titult. este tipărit în întregime lar în Moldova, Grigore 
Ghica face să se tipărească în intregime Cronica Romă- 
nilor de Gheorghe Şincal, cronică pentru care ungurii îl 
decretaseră demn de spânzurat. Toate aceste lucruri pa 
curioase, după o revoluţie care fuscse stărâmată. A D. 
nopol serle; “Revoluțiile au acest lucru bun, că impun 
principiile lor, chiar atunci când sunt înfrânte”, Ştirbelu 
sa îngrijit de soarta țăranilor, inbunătăţind-o. Ştirbeiu 
mal promulgă un cod de legi și de procedură penală şi 
face o tipografie pentru tipărirea cărților bisericești, 

Isbucnind răsbolul Crimeel, rușii ocupă Principatele și 
Barbu Ştirbelu, şi Grigore Ghica işi părasesc scaunele 
se refugiază la Viena. Du părăsirea Principatelor de că: 
tre ruşi, în urma ultimatumului austriac, Barbu Ştirbeiu 
revine la Bucureşti, dar nu singur, cl insațit de trupele de 
ocupaţie austriace. Domnitorul va trebul să suporte aces- 
te trupe, până la sfârşitul domnlel, Incearcă să profite de 
intrângerea rușilor pentru a tra chestiunea mânăstiri- 
Jor inchinate, dar nu are timp. ancipează complet pe 
țigani, făcând să fle răscum rați de Stat acel care erau 
robi al particularilor, La capătul celor şapte ani. Ştirbelu 
e nevoit sa părăsescă scaunul și cu toate cele tre! ocupaţii 
străine, sub domnia lui, Țara a făcut progrese sensibile. 

Nu ma! puţin pozitivă a fost domnia lui Grigore Ghica, 
in Moldova. El este un descendent al domnitorului Ghica 
ucis de turci în 1777. Ia măsuri asemănătoare celor luate 
de omologul lui din Muntenia. Ia ŞI o măsură criticabilă, 
acela de a da multe drepturi or, printre care şi pe 
acela de a Liei ate cârclumi la sate, măsură care atrage 
mulți evrei in Moldova. 

A stărâmarea revoluției din 1848, capli mişcării fug 


—» 









Paris, unde 
tă Oceldentului 





câştige pen 
oameni cu influență, diplomați, 
nători al cauzei româneş 
ta a exilaților, pot fi citați 
francez de la ra incet generalul 
Aupiek. Ubicini, de Poujade, Henri rez, etc. 
Ape Rădulescu a publicat trei lucrări, intitulate: 
re Justificatii de la revolution roumaine”, “Protec- 
ri Czar” şi “Mâmolre sur Histoire de le regentration 
Nicolae Bălcescu a publicat studiul său inti- 
sconomique des principautes”, lar Cons- 
“Apel la toate parti- 
cum se vede, toate sunt lucrări cu caracter 


Sniei 
- 
& 
i 


Principatelor, Dar 


-pitolai următor, tul acestei Uniri este În cea mal mare 
al unui om excepţional, providențial, care a fost 
şi, mal târziu, Alexandru Ion domnitorul 


moartea ţarului fantaron, Nicolae LI. ii urmează la 
tron fiul lui, Alexandru al II-lea. Urcarea pe tron sa 
produs când bătălia de la Sebastopol era în punctul ei 


pe 
de pe front, | se aduc muribundului țar, dar acesta spune 
că nu-l mal privesc pe el, ci pe fiul lui. 

Situaţia era disperată, Sebastopolul era asediat, escadrele 
inamice pătrunseseră in toate apele ruseşti şi, mal grav, 
armata austriacă se tea intre și ea în acțiune, 
adică să le creeze or al doilea front. La 28 Decembrie 
, Austria dă un ultimatum prin care cere ca Rusia să 
răspundă până la 17 Ianuarie 1850, dacă acceptă sau nu, 
punctele următoare: 

—Punerea Principalelor sub protectoralul colectiv al 


a au 
ontrolul libertății navigației Dunăre d £ 
rile contractante. 2 pia pe pare 
Pare orale et Negre. ză 
—Renunțarea Rusiei la cererea a proleta tinii 
a ae ema, alge e 1 pape, în 
ea pentru beligeranți de a propune, în tim- 
0-a de pace, alte condiții conf'orme intereselor 


Dupa cum se vede, primele patru puncte, ne priveau 
et e pe noi. Estocada a fost dată de Austria, țară 
pe care Nicolae 1 o credea sub bagheta sa Țarina Alexan- 
dra, soţia lui Nicolae 1. a ma! trăit 13 ani, după moartea 
soțului ei. Pe patul de moarte, când preotul l-a dat impăr- 
tăşania și a intrebat-o dacă iartă pe cel ce l-au făcut rău, 
țarina a răspuns: Da. pe toți, afară de împăratul Austriei. 

La primirea ultimatumului austriace. Alexandru ai [l-lea 
a convocat un consiliu special, pentru a examina condițiile 
austriace  Raportorul, Nesselrode, sa pronunțat pentru 
acceptare şi ceilalți oratori l-au făcut un tablou atât de 
DIR ai situației militare și (inanciare, insistând că nu 


a este reprezentată de contele Orlov, Austria 

de Buol și de baronul von Hobner, Anglia de lorzii Cla- 

și Cowley, Sardinia de Cavour și Turcia prin Fuad 

şi pasa. Prusia a fost admisă numai după deschiderea 

 Tra de pace a fost semnat la 30 Martie 

„ Acest i ata get ui protecția puterilor 
europene care. tează independen inte 

teritorială (art 17). In caz de diferend ră şi og n 

le semnatare, se prevede o mediaţie obligatorie 

art. 8). Incredinţează protectoratul supușilor creştini din 

ul otoman tuturor marilor puteri europene. Inre- 

liberul consimțământ al sultanului de a promulga 

numele lui singur și în virtutea drepturilor sale suve- 

e, un firman care regularizează situația legala a supu- 

| creștini art, 9), Confirmă convenţia Strâmtorilor 

i tera neutralizează Marea Neagră pe coastele căreia 

nici Ruala şi nici Turcia nu vor ma! putea avea arsenale; 

printr'o convenţie specială, pe care o garantează celelalte 


MM — 


au o 








puteri, ele se angajează să nu intreţină decât un număr 
limitat de vase uşoare pentru paza coastelor (art. 10 al 14). 
R deasemeni navigalia pe Dunăre şi ia Rusiei o 
parte a Basarabiei, pentru a o alipi Moldovei (art. 20 şi 21). 

La 15 Aprilie 1856, Anglia, Austria și Franta se angajează 
printrun tratat indreptat contra Ruslei să garanteze in- 
tegritatea teritorială a Turelel şi să considere orice violare 
a Tratatului de la Paris, ca un casus belli. La Paris, prinţul 
Orlov, dă lui Napoleon asigurarea verbală că se vor efectua 
reforme în Polonia și că Biserica catolică nu va fl perse- 
cutată. De partea sa, Napoleon al ITI-lea promite să nu 
ridice in congres chestiunea poloneză, 

E surprinzător că preşedintele Congresului, contele 
Walevski a acceptat să nu se ridice chestiunea poloneză, 
Contele Walevski era polonez, fiu al lui Napoleon I și al 
contesei Walevska Pilula trebuie să fi fost amară pentru 
polonezul Walevski, dar a trebuit desigur să se încline, 
pentrucă in această spinoasă problemă, erau interesate nu 
numai Rusia ci şi Austria și Prusia Dar pentru a sprijini 
indirect cauza poloneză, a sprijinit din plin, cauza noastră, 
a Românilor. 

Deacela Tratatul de la Paris insereaza nişte clauze care 
ne privesc şi mal direct pe noi, sau mai bine zis, numai 
pe noi Astiel: 

— Principatele Munteniei! şi Moldovei vor continua să 
se bucure sub suveranitatea Porții şi sub garanția puterilor 
contractante, de privilegiile şi imunităţile ce posedă. Nici 
o putere ezclusivă nu va [i exzercilată asupra lor de una 
din puterile garante. Nu va exista nici un drept particular 
de amestec în treburile lor interioare (art. 22). 

— Sublima Poartă se angajează să păstreze in zisele 
Principate o ndministraţie independentă şi naţională, ca 
şi deplina libertate a cultului, a legislaţiei, a comerţului 
şi a navigației. Legile și statutele in vigoare vor fi revizuite. 
Pentru a stabili un acord complet asupra acestei revizuiri, 
o comisie specială. asupra componenței căreia Inaltele 
puteri contractante se vor înţelege, se va reuni fără întâr- 
ziere la Bucureşti, cu un comisar al Sublimei Porţi. Această 
comislune va avea sarcina să se informeze asupra stării 
actuale a Principatelor şi să propună bazele viitoarei lor 
organizaţii (art. 23). 

— estatea Sa Sultanul, promite să convoace imediat, 
in fiecare din cele două provincii un divan ad hoc, compus 
in așa fel ca să constitule reprezentarea cea mal exactă a 
intereselor tuturor claselor societăţii, Aceste divanuri vor 
fi chemate să exprime dorințele populației relativ la orga- 
nizarea definitivă a Principatelor. O instrucţie a Congre- 
rapi ara regula raporturile comisiunii cu aceste divanuri 
art. Ă 

—— Imând în considerație părerea emisă de cele două 
divanuri, comisia va transmite, fără Intârzlere, la sediul 
actual al Conferinței, rezultatul propriilor sale lucrări. 
Ințelegerea finală cu puterea suzerană va fil consacrată 
printr'o convenția incheiată la Paris, între Inaltele părți 
contractante şi un hatişerii, conform stipulațiilor conven- 
Viei, va conatitul definitiv organizarea acestor provincii, 
puse deacum inainte sub garanția colectivă a tuturor pule- 
rilor semnatore iart. 25), 

— Este convenit că va exista in Principate o forță ar- 
mată națională, organizată in scopul de a menţine sigu- 
ranța în interior și de a o asigura pe acela a frontierelor. 
Nici o piedică nu va [| adusă măsurilor extraordinare de 
apărare, care de acord cu Sublima Poartă, vor [| destinate 
să respingă orice agresiune străină (art. 26). 

-- Uniștea internă a Principatelor va fl amenin- 
țată sau compromisă, Sublima Poartă se va înțelege cu 
celelalte puteri contractante asupra măsurilor de luat, 
pentru a menţine sau a restabili ordinea legală. O inter- 
penție armată nu va putea avea loc fără un acord prealabil 
intre aceste puteri” (art 27), 

Tată deel că dorințele partide! naţionale sunt indeplinite: 
Regulamentul organic este abolit şi “protecția” rusească 
indepărtată, La acest lucru sa ajuns prin răsboiul Crimeei, 
războlu provocat de cloenirea intre interesele ruseşti şi 
cele ale celorlalte puteri europene, Nici una din puterile 
europene nu vola pe ruşi la Constantinopol. Austria vola 
şi ea Principatele române, Își dădea seama ca nu putea 
pune mâna pe ele, dar In orlce caz prefera să le știe sub 
slaba stăpânire turcească, decât sub cea amenintătoare, 
rusească. Franţa şi Anglia aveau interese comerciale de 
apărat, interese care sar fi prăbusit, dacă Rusia ar [| ajuns 
-. Constantinopol. Franța, Angla şi Austria aveau nevole 

e O liberttate de navigaţie pe Dunare Rusia avea Interes 
să scada valoarea navigației pe Dunăre, pentru a d'svolta 
portul el, Odesa. Deacela lăsa să se depună nisipul pe 
bratul Sulina, ba mal făcea și fel de fel de şicane vaselor 
celorlalte țări, inspecții, carantine, ete, Aceste şicane le 
făcuse și “prietenei” sale Austria, atunci ce se poate 
gândi de comportamentul față de alte țări “neprietene”? 
Cine știe, dacă mâine, un istorie român de meserie — daca 
se va naste vreunul și va rezista la fluxul filozofic —, cer: 


cetând mai cu amănunţine războlul Crimeei și cauzele 
care l-au provocat, nu va ajunge la concluzia că principala 
cauza a lul a fost tocmai navigația pe Dunăre şi gurile el, 

condamnate depunerii de nisip pe ele. Un argument 
al tezei noastre îl avem în acordarea alipirii celor trei 
judeţe din Basarabia Moldovei — deci indepărtarea Rusiei 
de la aceste guri, constituirea unei Comisii europene, etc. 

Sprijinul cel mare l-au avut Principatele din partea 
impăratului francez, Napoleon al III-lea, Acesta a avut 
dela crelerii unul Stat tampon intre cele trei mari puteri, 
Turela, Austria și Rusia. Principatele române i se părusera 
un Stat ideal pentru a-l interpune între celelalte puteri, 
mal ales că acest Stat era latin. Activitatea neobosită a 
exilaţilor români l-a făcut pe Napoleon sa afle că la Gurile 
Dunării există o soră latină. Deacela, cum se va vedea în 
capitolul următor. Urirea Principatelor s'a făcut graţie lui 
Napoleon. Din cauza desastrului de la Sedan, Nepoleon 
al III-lea a fost pentru Prancezi, Napoleon cel Mic. Pentru 
noi este și trebuie să fie socotit, Nepoleon cel Mare, Căci 
numal cu Napoleon al III-lea Franţa a aflat de obidita el 
soră latină România, și nu de la cruciade, sau chiar mal 
dinainte, cum o propagandă servilă a voit să ne facă să 
credem. Prietenia dintre popoare are la bază interesul. ge 
cine ştie, poate faptul că ne găseam așa de departe de 
interesele tării lui. Franta, Napolcon al III-lea nu ne-a 
luat şi nouă o bucăţică de pământ, drept plată a serviciului 
făcut, aşa cum a procedat cu altă soră latină, Italia, cărela 
i-a luat Nisa!!! 

Dar acest fapt nu sa întâmplat și recunoştinţa Romă- 
nilor față de Napoleon al III-lea ar trebui să fie inmensă. 
Din nefericire, nu sa intamplat așa. In nici un oraș ro- 
mânesc nu am intâlnit un monument al lui Napoleon 
al II-lea. ŞI ar [| trebuit să-l ridicam măcar unul, în capi- 


tala Ţării, la București, 
" » 


Istoria lui Roller tratează abia într'o pagină războiul 
Crimeei. Probabil nu-i place sfârșitul. Nimic despre pro- 
vocările constante ale lui Nicolae I, nimic despre teoria 
“omului bolnav”, problemă care ar fl fost normal să fie 
tratată, mai ales “că Rusia nu vola nici un deget de pă- 
mânt din imperiul turcesc”, deci nici din bietele noastre 
țărişoare, puse de Dumnezeu la răscruce de vânturi. La 
pag. 245, vol. IV, Istoria Roller provoacă cel putin zâmbetul 
dacă nu disprețul. E vorba de ocupaţia austriacă, după 
plecarea grăbită a rușilor din Principate. “In Țara româ- 
nească şi Moldova, se inaugura astfel ocupaţia habsburgi- 
gică care s'a dovedit deosebit de abuzivă, prin imixtiunea 
e! în afacerile interne ale celor două ţări”. Rusia, după 
istoria Roller nu s'a dovedit niciodată abuzivă prin imix- 
tiunea în afacerile interne ale celor două ţări!!! 

Curios. de data aceasta Roller nu ne mai vorbete de 
pandurii care netezeau calea protectorilor ruși. Ce so fi 
întâmplat cu aceşti panduri in ocupația “protectoare” din 
țimpul razboiului Crimeei, de nu se mai vorbeşte de ei? 
E probabil că acești panduri se duseseră in Rusia unde au 
așteptat aproape un secol ca să fie indoctrinați şi să [le 
aduși de Ana Pauker în 1944! 

Despre comportarea delegaților ruși la Congresul de la 
Paris. lată ce citim: “Delegatul rus, printul Gorceakov, 
subliniind importanța schimbării organizației interne în 
Muntenia și Moldova, a fost singurul care a condiționat-o 
de prealabila consultare a dorințelor țării”. “Rusia fu acela 
care, înaintea tuturora, avu hotărit meritul de a Ji venit 
in ajutorul cauzei naționaliste in Principate!!!” Şi Roller 
aduce in sprijinul tezei sale rusofile şi pe N. Iorga catre, 
în “Istoria Românilor, Unificatorii”, vol. 1X, Bucureşti, 
1938, p. 268, a scris: “Rusia știuse a se arăta, incontestabil, 
pe atât de ințeleaptă In fond (?), pe cât de generoasă în 
formă” (979). Roller, op. cit, IV p. 282. Tată cum fiul 
rabinului din Buhuşi, cu sprijinul - nevoit de sigur—al 
marelui nostru istoric N. Iorga, ne arată că avem de plătit 
incă o poliţă de recunoștință Matuşkăi Rossiia. 


In această perioadă, de la Tudor Vladimirescu la Unirea 
Principatelor, cap, VI şi VII din lucrarea noastră, in 
lucrarea sa “Histoire des rtlations russo-roumaines , 
N, Iorga se găseşte pe același linie de ignorare a pericolului 
rusesc. Vorbind de Regulamentul organic, scoate în evi- 
dentă partea pozitivă a acestei legluiri — partea adminis- 
trativă —, așa cum a făcuto şi A. D. Xenopol. 

“ŞI totuși, dacă Principatelea aveau să câștige prin 
aceste noi legi un aspect mal modern, cel care avea 
tragă marile foloase, era consulul rus. Căci Regulamentul 
organice este Carta Protectoratului proconsular”, op. cit, 
p. 270 A volt aceasta Kiselev?, se întreabă N. Iorga. ȘI 
aruncă toată vina asupra lui Minctaki. Se pare deci că 
N. Iorga ignoră sau vrea să ignore cine cra Kiselev, marea 
lui personalitate, marile lui Caile nu numal de admi- 
nistrator ci și de diplomat, Nicolae utilizându-l în posturi 


di 
şt 


PIIU RAS dificile şi, ma! ales, In momente dificile. Nu 
a oare N. Iorga că acest Regulament sa făcut ţ 
rler”, fiecare articol fiind amendat, șlefuit şi ag 
numa! dupa ce Petersburgul, adică Nicolae 1, era satisiăcu 
După bibliografia utilizată — săracă - „de N. Iorga, pen 
această carte, bibliografie care se reduce la cronicari 
istoriograli români ca Drăghici, Haşdeu, Documentele 
Hurmuzachi, Genealogia Cantacuzinilor, cronicarii români 
şi Silviu Dragomir, plus-pasiunea sa-actele și insemnarile 
găsite de el in mânăstirile și bisericile românești, ar putea 
ace să se creadă că N. Iorga a lost în necunoștință de 
cauză. Dar bibliografia la care a făcut apel Karl vi 
stătuse — in cea mai mare parte — la dispoziție şi lui 
N. Iorga şi e imposibil de crezut că n'o cunoscuse, Deci 
răspunsul care se impune e că N. Iorga nu a ignorat ci 
a voit să lgnoreze această bibilogralie sau nu l-a dat 
crezare, celace duce la concluzia noastră; N. Iorga nu a 
sesizat pericolul rusesc. După el deci, tot ames iritant 
şi umilitor al consulilor ruși nu se datora Petersburgului, 
centralei — Nicolae I —, cl periteriei, birocratismului ș in 
spetial persoanei consulilor care, spune Iorga, “erau lipsiţi 
de educaţie” și, mal als, erau străini și nu rusi de ori 

Tată reci a spune N. Iorga, punand degetul pe ea, 
vina o poartă origina străină a consulilor ruși, printre care 
N. Iorga numește nu numai pe Riemann, dar și pe Nes- 
selrode, ministrul de externe al lui Nicolae | Ori Nessel- 
rode este recunoscut de toți sau aproape toti istoricii ca 
un fin diplomat şi de educaţie... diplomatică. De trei ori, 
la cererea domnitorului Mihail Sturdza, Nesselrode a 
schimbat pe consulii de la Iaşi. Nenorocirea consta oare 
numa! în faptul că noul consul era tot atât de rău ca şi 
cel vechiu, sau că cel nou venea cu aceloaşi instrucţiuni 
ca și cel vechiu, doar cu o recomandație în plus de a i 
mai diplomat, adica mai șmecher? ŞI instrucțiile noi ca 
şi cele vechi nu aveau același sursă, adică țarul? Despre 
teoria “omului bolnav”, despre planul de a ajunge insfârșit 
la Constantinopol, se pare că N. Iorga nu ştia nimic. ŞI 
nici despre ultima ocupație a Principatelor cu ocazia răz- 
boiului Crimeeel, se pare ca N. Iorga nu auzise nimic. După 
cum desigur, N. Iorga nu crede de fel cele ce se spune că 

Nicolae I. ocupase Principatele odată în plus, de data 
aceasta cel putin cu speranța de a nu le mal părăsiii! 
Abundă şi in această parte — paslunea lui — chestiunea 
lagăturilor bisericeşti ruso-române. Astfel, despre un 
episcop rus ce se chema Uspenski, N. Iorga ne intreţine 
pe numai putin de 6 pagini. Acest Uspenski, ne spune 

N. Iorga, se induloşa văzând copiii ce-l ieşeau in întâm- 

pinare, crezând că recunoaște în el sângele slavii! Vorbind 

de bunurile manăstirilor inchinate, Uspenski, intrebat ce 

vor face ruşii când vor stăpâni Principatele, răspunde mal 
mult sau mal puţin ca Pythia: “Nu suntem nol cel care 
putem judeca cul îl va încredința Dumnezeu stăpânirea 
Principatelor!!! 

Se schimbă chestiunea când e vorba de cel trei ani de 
stăpânire austriacă, după ce rușii au fost obligați să pără- 
sească — puțin grăbiţi — Principatele. Austriacii, ne spune 
N. Iorga, au adus telegraful —cu care am rămas după 
plecarea lor —, și volau chiar să lege Principatele prin câl 
ferate care să conveargă spre Viena, adică era un fel de 
momeală pentru a ne atrage în plasa lor. Evident, N. Iorga 
are pertectă dreptate. Aceasta momeală a existat, dar 
cel puţin, în undița lor, Austriacii puneau o râmă 
rată, pe când rușii, —o vedem azi în cazul zisel republici 
moldoveneşti —, În loc de râmă au pus intotdeauna o 
bucată de plumb pletată In râmă. Ba mai mult, nici nu 
şi-au dat osteneala să intrebuințeze o undiță, cl enutul, ai 
caror plumbi de la capete sunt de în râme. 

“Pe la millocul lu! August, Austriacii lui Hess i pătoplni, 
sau prezentat ca să-i inloculasca pe ruși. In tembrie, 
cele două capitale au fost ocupate cu mare solemnitate. 
Contemporanii, români și străini, constată completa lipsă 
de simpatie din partea populației”, op. celt, p. MT. ŞI: 
“Austria nse la aceste prolecte luând decizia de a 
ocupa ea | Principatele, din care ea spera să nu 
tată + niciodată”, op. cit, p. 316. Deci Austria, intrată în 
Principate, spera să nu mal lasă nlclodată. Suntem total 
de acord şi nu-l vom contrazice pe N. lorga pe aceasta 
chestiune, dar intrebarea care se pune este dacă ruşii, în 
cel putin una din ocupațiile lor, au venit fără speranța de 
a cimâne la nol definitiv? 

Chiar în 1917, anul in care N Iorga a scris cartea la 
care ne-am referit de atâtea ori, ruşii, care se pătat pe 
teritoriul Ţării noastre ca “aliaţi”, nu au recură tel! 
combinaţii, pentru a nu mal pleca? Fără să mal vorbim 
de anul 1878 când ruşii, deşi fuseseră salvați de Ia dezastru 
de mica dar viteaza noastră armată, nu au incercat să ne 
inghită? Dar asupra acestor chestiuni vom reveni ia capl- 
tolele respective cu documentația necesară. 


(Din vol 1, “Relațiile românoruse”, apărut în 
Fditura “Carpaţii” ) cin 


—% 





N luna Aprilie, din acest an, deca- 
F* nul presei româneşti, atât de pe 
pi vremuri din țară, cât și acum din 
EXIL, anume, Dl. Pamfil Seicaru, 
a Implinit frumoasa vârstă de 85 
de ani. Dar, cu toată vârsta-i inain- 
tată, Pamfil Seicaru se află incă pe 
baricadele luptei ce-a dus intreaga-i 
viață impotriva celor «fără de țară 
şi fără Dumnezeu», prin ziarul «CU- 
RENTUL», pe care-l scoate acum, peste hotarele 
Patriei. 

In timp ce unii ziariști, scriitori şi scriitorași de 
ieri din țară, făceau coadă la blidul de linte al de- 
functului Comitet Naţional Român, Pamfil Seicaru 
şi-a păstrat demnitatea de Român și ziarist, ridicân- 
du-se impotriva imposturii și impostorilor acelui 
23 August 1944, Fapt pentru care, este știut, a fost 
criticat şi batjocorit. Dar, aceasta nu i-a clătinat 
poziţia, dovedindu-se în anii mai recenți, când, pe 
baza unor documente diplomatice străine, s'a fâcut 
în sfârșit lumină în acest caz, ca el a avut dreptate. 
Cum, iarăși, a avut dreptate și in articolele sale din 
CURENTUL anului 1944, in care atrăgea atenția de- 
mocraţiilor vestice, asupra holocaustului ce va ur- 
ma, dacă Rusia va ieși biruitoare din cel de al doi- 
lea râzboi mondial. 

In exil, Pamfil Seicaru n'a tăcut, cum au tăcut 
alții, ci a continuat să-și spună răspicat cuvântul 
în anumite probleme de interes național. 

Pentru aceste considerente, cu toate că nu i-am 
impârtășit intotdeauna părerile exprimate, nici în 
țară, când anume, într'un editorial al său, pe care 
credem cu sinceritate că-l regretă, sugera guvernu- 
lui dela putere să-i trimită pe legionari pe Insula 
Serpilor, ca apoi, în exil, să-și găsească cei mai buni 
şi sinceri prieteni, tocmai dintre legionari, și nici 
altele, semnate în exil; am considerat că, pentru 
dârza lui luptă de lămurire a opiniei publice romă- 
nești și mondiale, merită din partea noastră a ce- 
lor mai tineri, acest omagiu sărbătoresc. 

Intr'o scrisoare recentă, Pamfil Seicaru ne impăr- 
tășea credința că va trăi ziua când se va putea iară- 
şi plimba pe malul Nistrului românesc, prevăzând 
Di să cădere și nimicire definitivă a comunis- 
mului. 

Ii dorim din toată inima, s'ajungă acea zi fericită 
pentru noi toți. 





Nicolae NOVAC 





ROLUL CULTURAL AL SAPUNULUI 


Fragment din "Insemnari de bord ale unui navigator orb” 


A celebra inchisoare Jilava — intrând în 

prima celulă populată — după anche- 
ță — In momentul în care am făcut 
primul pas, patruzeci şi nouă de cape- 
te, toate nebărblerite, sau ridicat și 
m'au privit. Desigur multe cunoscute 
Printre el, Petre Ţuţea, Ştefan Iacobes- 
cu, Aurelian Bentolu (fost ministru al 
justiției), ete. O singură intrebare am 
citit în ochil tuturor, apoi şeful came- 
rel a formulat-o: "Ce mal nou?” Un 
general, fostul ministru, un filosof, un 
profesor, avocaţi, ingineri, câţiva tineri și câțiva meseriași. 
Câţi oameni atâtea organizații de rezistență, apărute pes- 
te noapte, după intrarea trupelor sovietice pe teritoriul 
țării. Privesc “mobilierul” celulei. Un hârdău, un clubăr 
pentru apă, două priciuri suprapuse, din zid in zid, de o 
parțe a celulei. Jos, ciment. Zidurile luceau in pete verzi 
de mucegai. La fereastră un oblon de scândură căptușit 
cu tablă, deasupra cărula se vedea o peliculă de cer, de 
cinel em. Niciunul condamnat, mulţi arestați de patru ani 
Pufoalcele cu care erau imbrăcaţi soldaţii ruși la 23 August 
LEI imbrăcau în acest an (1949 Februarie) — detinuții 
politici. 

Figurile ingălbenite, privirile unele speriate, altele senl- 
ne, şi bărbile a patruzeci şi nouă de capete, toate tunse 
chilug. 

— “Ce lac americanii şi englezii?” — răsună o întrebare 
hotărâtă. 

O clipă am incercat să rememorez ce știu, ce-am știut, 
ce bănuesc, sau ce-am bănuit, dar nimic nu era de natura 
să incurajeze cele patruzeci şi nouă de suflete tulburate și 
cele patruzeci şi nouă de trupuri chinulte, infometate, 
pline de bube — aproape niste stalil. 

Incere sa Îngălmez câtțeva cuvinte, să dau o explicatie: 
Ialta, Teheran, zone de ocupație, zone de interese, de 
influentă... 

— “NU-nul Lasă astea! Astea au fosti Ce ştii precis? Ce 
se întâmplă acum?” 

— "N'au fost! Sunt! Sunt mereu!” 

— “Esti defetist! Toţi care au fost arestaţi recent vorbesc 
de Teheran, de Ialta Ar trebui să intelegem că Stalin 
este geniul epocii, ŞI că Stalin a tras la moara lui Imperiul 
englez şi marea forță militară a Statelor Unite, Care sunt 
raporturile militare intre ruşi americani?” 

— "Americanii culeg informaţii despre ruși și rușii 
despre americani.” 

— “Bun! Asta este interesant! Este o inlormație iîncu- 
rajatoare. Şi altceva ce fac?” 

— "Banchete! Banchete, in care se laudă unil pe altii, în 
care iși preamăresc virtuțile militare. ŞI după cum stiţi, 
după ce au condamnat Germania pentru rasismul lui Hit- 
ler, toţi la sfârșitul războiului au devenit rasişti. Şi Roos- 
velt și Churchil și Stalin. Stiţi bine că la sfârșitul razbolu- 
lui niciunul n'a pregetat să vorbească despre marile call: 
taţi ale rase! poporului pe care îl reprezenta. 

In tolul acestor discuții politice savante, când fiecare 
dintre cel arestaţi cu mult Inainte, spunea ceeace dorea să 
ile, -se deschide ușa, zavoarele grele sunând In cădere ca 
un car de oale sparte. Gardianul intră însoțit de două 
plantoane, condamnați de drept comun, cu înfățişeri lom- 
broziene și imparte săpunul, după ce ne-a intrebat câte 

capete sunteți”, Intradevar, săpunul Imparţit pentru o 
lună, nu ajungea să ne spălăm decât_mâinile gl fața, 
Bineinţeles, săpun de rufe și atât de moale incât În lipsă 
de orice lucru, și în setea de estetice a flecăruia, după 
i adere incepea cu o frenezie inimaginabilă “confecţio- 
narea” formelor săpunului de toaletă, rotund, oval, patrat, 
dreptunghiular, Celula tontă era apitată. Pe marginea 
stâlpilor prielului, sau pe ciment, între mâini, sau uneori 
izbit de frunte, calupurile de săpun, în două ore, luau 
lorme noi, fiecare admirându'și forma preferată, care nu 
pir “hd decât forma săpunului pe care! intrebuința In 

Pentrucă era ziua săpunului, discuțiile celor “vechi” 
erau în legătură cu fabricarea ări Poprisțătile 
ingredientelor care”! alcătulau, procesul prin care se acţio- 
nează asupra impurităților, ete La aceste “simpozioane”, 
participau toţi, cu excepția filosofului care privea cu sim- 
patie desbaterea, ca un bătrân care își asistă nepoții la 
Joacă. Nu exista niciun subiect in care să nu intervină 





controverse. Uneori Ioarte violente. In celulă, nu erau 
ingăduite hârtia, creionul, sau orice altceva care ar [îl 
ținut mintea intr'o activitate oricât de restrânsă. "Să 
flerbeți in propria zeamă”, — ni se spunea adesea. Profeso- 
rul, insă, intervine cu o problemă care trebula desbătută:; 
“Rolul cultural al săpunului”. Ideea prinde “in massă” și 
aderenți sunt de la cel mic la cel mare, inclusiv filosolul, 
Iată tehnica propusă: se procură pe orice cale, de la infir- 
merle, sticluțe cu medicamente. Se “unge” sticluța cu 
săpun, apol se aşterne un strat subțire de praf D.D.T, 
pe care'l aveam în celulă, pentru campania care se ducea 
contra paduchilor, purecilor şi ploşniţelor, Mai rămânea 
să dăm bătălia pentru un minuscul instrument cu care să 
putem sgârâia această pastă pudrată Nu era o întreprin- 
dere prea uşoară, chiar foarte riscantă, pentrucă orice 
bețigas, cul, sau ac, găsit asupra unul deținut determina 
sancţionarea cu zile multe de izolare, foamete, frig şi bătal. 
Pentrucă acest bețigaş, cui sau ac, ne ajuta să evadăm 
— nu din închisoare — cl din condiția morală care eram 
constrânși s'o trăim, şi care trebula să conducă la spalarea 
crelerului. Dar Ingeniozitatea deţinutului, complet rupt de 
orice altă realitate, totalmente izolat, era foarte activă. 
Cum odată pe săptămână primeam un fel de clorbă cu 
oase, toţi eram obligați — prin consemn tacit — să păstrăm 
cu sfintenie oasele care puteau [i aschiate. Dece numai 
prin consemn tacit? Pentrucă un consemn rostit, putea 
(| denunțat. Prin urmare, determina o ancheta. Iar intro 
ancheta nu putea, [| nimic ascuns, întrucât exista martorul 
ocular: denunțătorul 


Astfel, intr'o singură zi de clorbă cu oase, toată cameră 
avea condele pregătite pentru lecţii de engleză, poezii, și 
teme filosofice. Iar In cursul săptămânii, spre surprinderea 
plutonlerului gardian, într'o singură zi, mai mult de jumă- 
tatea camerei, sa inscris pentru vizita medicală. Am spus 
spre surprinderea gardianului, pentrucă el ştia foarte bine, 
că la orice vizită medicală, nu se recomanda decât sulfat 
de magneziu (sare amară). Indiferent ce aveal. Dacă aveal 
un furuncul, cancer sau milocardită, pânaceul era sulfatul 
de magneziu, Medicul, la rândul lui, surprins de o imbol- 
năvire in massă, subită, considerând cererea deținuților 
“un fenomen social”, le-a dat tuturor sulfat de magneziu 
preparat in pripă, -dar a sesizat şi organele Ministerului 
de interne, forul tutelar al penitenciarelor, Nici medicul, 
nici gardianul, cu atât mal puţin conducerea Ministerului 
de interne, nu se sesiza de îmbolnăvirea deţinuţilor, care 
era dorită, chiar provocată. Dar numărul mare de deţinuţi 
care au cerut să [le văzuţi de medic intr'o singură zi, pre- 
supunea ceva: sau o tentativă de evadare, sau o pregătire 
generala de atac impotriva conducerii închisorii. Ca ur- 
mare, ministerul fiind sesizat telefonic (după cum am aflat 
ulterior din indiscreția unul paznic), sau dat ordine de 
supraveghere strictă. Numărul gardienilor a fost dublat, 
lar supravegherea celulei noastre minuțioasă. In cursul 
zile! acolo?”. Detinuţii sau frecau sticlele cu săpun, discret 
şi atent, să alba un strat uniform, sau le pudrau cu 
D, D. T. Desigur, insă, că dintr'o dată celula ne mal zum- 
zăinăd mereu In discuţii contradictorii, și indeletnicirea 
flecărula prin gesturi ciudate, a mărit suspiciunea, Orga- 
nele de pază, foarte stricte în observarea ordinelor, n'au 
intervenit direct la intrările in celula, să constate ce se 
ascunde în grabă sub rogajină, sau sub pătură, dar prin 
vizeta uşii eram priviţi și desigur suspectaţi. 


In fine, după câteva zile, intr'o dimineață, Inainte de a 
ni ge da terclul (180 grame, un fel de supă din făină de 
porumb), auzim tropâitul a numeroase cizme, Celula se 
deschide cu violență şi ordinul cade ca o lovitură de 
măclucă: “Nimeni nu face nici-o mișcare! “Apoi unul câte 
unul suntem escortaţi de câte un gardian și duși intro 
celulă goală, alăturată. După ce a fost adus și cel de al 
50-lea, isi face apariția un pluton de gardieni, privindu-ne 
cu un aer triumfător, Unul dintre acestia, probabil cel care 
răspundea de această operație fulger, -rosteşte o mică 
alocuțiune: “Toată lumea ascultă la mine! Cu partidul nu 
vă jucaţi! Nol nu vrem să vă exterminăm la maximum, 
dar cine calcă consemnul, este curățat instantaneu, Ați 
auzit? Acum desbrăcarea la plele, cum te-a făcut mă-ta şi 
arune! hainele la un metru!”. Ordinul acesta cu aruncarea 
hainelor la un metru, ne-a creat oarecare încurcătura, 
pentrucă pentru 50 oameni ne-ar fl trebuit 50 metri, 
N'aveam de unde'l scoate. Aşa incât, speram ca în fața 


de Gabriel BALANESCU 


realității evidente, să fim toleraţi să le aruncâm la 30 cm, 
adică la picioarele celui din faţa [lecărula. Ceeace sa şi 
intâmplat. Gol, aproape nu ne mal recunoşteam unul pe 
altul. O clipă mi-au venit în minte scheletele expuse la 
muzeele antropologice. Diferenţa era numal plelea în care 
erau imbrăcate schelețele noastre, O plele mată, scămoşată, 
plină de excoriaţii și la cel mal mulţi, zemuind de bube 
şi furuncule, altele evidente petele vinete ale celor ce au 
fost. Eram ruşinat, pentrucă [iind nou venit, şi cu o de- 
tenție Incă redusă, mal păstram niște urme din ceeace 
poate fi un om. Bărbile mari ale veteranilor, atârnând, 
decorau sinistru această massă de oameni, pe care pleloa- 
rele abea ii mal țineau, lar toracele se obsorvau cu greu 
mișcându-se la respirațiile plăpânde. Această percheziţie 
minuțioasă, de la buzunare până le butoniere, apol în 
anus, intre degetele picioarelor, etce., sa soldat cu o singură 
captură. Aurelian Bentolu, reusise să treacă, până atunci, 
prin sute de perchiziţii, fotogratia fiului. De aceasta dată, 
marea crima l-a fost descoperită, Câteva picioare în abdo- 
men, doua palme puternice și bravura gardianului sa 
soldat cu prăbușirea bătrânului. Privindul pe ciment, 
gardianul adaugă: “Luaţi exemplu! Partidul este nein- 
durător. Lenin ne-a Invâţat să fim neinduratori cu dușma- 
nul le clasă! Fuga marş la celulă! Nu se imbracă nimeni! 
Liiaţi-va boarfele și la cameră!”. 

Cele 50 de schelete s'au mişcat greu, cu ochii indreptați 
spre Arelian Bentolu care, încercând să se ridice, a cazut 
din nou. 

— “Lmati'] şi pe el'-spune gardianul. Moşul are caroserie 
slabă.” Bentoiu cel mal inalt din celulă, cu greu putea îi 
ridicat de atâtia câți îl puteau apuca de mâini și de picioa- 
re. Infometarea indelungată, lipsa de aer şi nemișcarea, 
redusese trupurile noastre In limita rezistenței. Numărul 
de calorii care trebula să'l primim în raţia de mâncare, era 
de 1200 zilnic. Din calculele medicilor deținuți, insă, rezulta 
că se primeau sub 900, uneori sub 800, 

Teşit pe culoar, mal intâi trebuia să fim aliniați. Schele 
tele noastre, intre zidurile umede, cu hainele în braţe, 
tuşină, sgribuliți de frig și umezeală, dădeau un spectacol 
straniu şi comic în acelaș timp. Toti volam să ne ascundem 
goliciunea, ţinându-ne hainele pe abdomen. Numai bătră- 
nul lovit. Bentolu, cu ochli intredeschişi, pe braţele a patru 
deținuți, parcă își expunea toate organele ca să batjoco- 
rească autoritatea gardianului. Unul din grup, a aruncat 
o camaşe pe el. Gestul a fost considerat o indisciplină, și 
sub o ploale de lovituri, am fost fugăriți, intrun fel de 
dans de marlonete, cu pașii târșiți, în sgomotul sabotilor, 
al bocancilor și al loviturilor de baston 

In celulă ajunsi, nu ne venea să credem ochilor. Un 
maldăr de scânduri şi un pral În care cu greu se putea 
respira. Priclurile destăcute bucată cu bucată. Ciubărul 
de apă inlocult cu altul murdar şi plin de var. Tineta care 
suplinea closetul, aptă să “păzdulască” 50 de persoane, 
inlocuită şi ea cu una mal sgârcită și deasemenea, foarte 
murdară. Paturile schimbate toate cu ciosvârte de pătură. 
Rația noastră de săpun înjumătăţită. Toate sticlutele de 
medicamente, care ne-au dat atâtea satisfacţii câteva zile, 
confiscate. O parte din rogojinile care ne serveau de sal- 
tele, deasemenea ne-au fost luate. Sanctiunea pentru în- 
cercarea noastră de a ne ține spiritul treaz, a fost nemi- 
loasă Am privit grămada de lemne și In spațiul mie în 
care ne puteam mişca cu greu 50 de oameni, am încercat 
să ne imbrăcăm. Totul fusese regisat, insa perfect. Stu- 
poarea noastră era atât de mare, incât toate mișcările 
erau leneşe și triste. Nici cămăşile încă nu le imbrăcasem, 
când se deschide ușa şi plutonierul ne anunță pe un ton 
foarte dulce: “Masa”. Scena care a urmat, cate indeserip- 
tibilă. Prin urmare, să recapltulâm: bătuţi, desbrăcaţi, cu 
un bătrân care nu se putea mișca singur, intins pe două 
scânduri, cu mal mult de trei sferturi din celulă ocupat de 
scândurile priciurilor desfăcute, şi Mămânzi Când sa 
anuntat masa, era o mângâere adusă dezolării noastre. 
Dar tragedia a inceput când a trebuit, în grabă mare, să 
ne căutăm gamelele. Nu sa mal gândit nimeni să se 
imbrace. Masa era un eveniment mare. Cele zece sau cinel- 
sprezece minute, cât dura ingurpitarea color două-trei 
jumătăți de cartoli și zeama, sau arpacaşul (pe care afară 
nu l'am îi dat nici animalelor noastre), toate necazurile, 
toate durerile, incetau. Dar unde să găsim gamelele? Cin: 
cizeci de perechi de ochi, căutau grăbiţi, speriaţi, în toate 
ungherele celulei, şi nu vedeau nimic, 


— 


i ———— ra 


af N a y dă 


a *- E e 

= % h Li 
Pe bai i pr i i 

Î A Ea LI 








F,: la pa si i ă a. ră celulă. Erau şi cazuri când seful de cameră era ales in ' bă, 
A NR ape acdona gardianul — că rămâneţi ra ella "e relaţiile cu plantoanele, care în m od obişnuit ei 51 : al riza: E MICOR Acea, „30 CUVRA a ce după un an de la sfârşitul războiului nu se găseşte nici 
e cei SR PRI anica a crescut și nici unul nu erau deţinuţi drept comun. Uneori intervenea admi- lingura În gamela. Cel mai mulţi in picioare, — o arta A a a a | 
e 5 a e panica a crescut și nistrația să'i numească, dar foarte rar. ați. chinuit, pe câte un capăt de scândură, d In sfârsit, clorba ingurcitată pe indelete, cu o anumită 
decât tocul unde şi-ar Putea i gamela. AgOsaii; p ndură, după ce se perversitate, trântim gamelele una peste alta și n 
au fost răsturnate, mutate din loc într'al- du-ne totuşi ordi in d asigurase, în prealabil, că pe celălat capăt mal putea sta in jurul ostru Celul - 
tal, întrur ot sinistru ful se ridica, şi cincizeci ŞI iată-ne, gol, păstrându-ne totuşi ordinea in dreapta unul care so țină în echilibru. Apol întrebările: *Câte A „ Celula parea bombardată, De iai să 
tul, EBU sgom în p Draiui se $ îi. Cineizeci de perechi de ochi, erau indreptate spre stelute de grăsime al Costică?” — “Trei, dar tu?" — “Am începem? Culele cu care erau prinsi stâlpi! priciurilor eta: 
„de oameni tușeau | grozitor. clubărul cu mâncare. Venit nou, îl priveam cu atenţie, noroc astăzi. Am şapte” — “MĂ Ioane, mi-a pus Dumnezeu Jate, lipseau. Cincizeci de oameni pe un singur prici, de la 
— “Le-am găsit!” — striga unu! triumfător. Era o linişte impresionantă, neauzindu-se decât polonicul, Nica în capl Ce semn sa île data? Am cinei jumătăți d un capăt la celălalt, din zid în zid, nu incăpeau. Pe jos 
- Cele cincizeci de gamele, erau Jumătate în tineta de apă, infundându-se în clubăr. Fiecare, după ce își primea porția, cartof. De când sunt în inchisoare n'am avut a pvari se ciment, Umezeala cu praful stârnit, făcuse un fel de noroi 
. jumătate In tineta care ne folosea de W.cC,, amândouă trecea spre stânga ușii, căutând un loc să stea Jos, să'şi “Dar de cât timp eşti inchisoare?” — “De trei ani şi Ju: subțire. 
tape a e onoim, Mimtal Ra sa al Ginâi Pati IEEE ăi) "aan Eu mantare nân o ca mita „Mir Peri pene, ini ep 
» NIC + că n i » ce acem m epa Au ceput 
ş Pentruce esti condamnat? 
aveam cu ce, pentrucă tineta noastră cu apă, lusese eva- de lângă el, pentru că nu exista un locşor În care s'0 aşezi y ipotezele: 
cuată din celulă, aducându-se. cum am spus, o alta goală (Ară riscul de a se vărsa. Ar fl fost o adevarată tragedie. — “Nu sunt condamnat.” — *Prob 
tat de a a: somata =: pir o iar sa Apol, fiecare IE lea durat a POTRIR de 100 grame — “De ce eşti alci dacă nu eşti condamnat?” celulă.” obabil că jumătate dintre no! vor [i duși în altă 
urmat sgomo e gamele, ampiilica de pâine, ceal umăta nd păstrată “pentru masa —“*D - pap 
starea jainică a celulei, apoi grav, ordinul şefului de came- de DA, Dumicatul se făcea cu mare grile, să nu se pei in Cale Nu cred! Toate sunt pline. In plus sunt și vreo 20 
ră: “Pastrați ordinea. Cine a fost primul ieri?” iardă nlelo firimitură, fiecare jurându-și că in libertate — “Nu ştiu, dar cred că din cauza unul unchi care ducea condamnaţi la moarte, a câte unul sau doi In celulă. 
Intro ordin bilită aturilor, se primea Hacă va mal ajunge, nu va mai arunca firimiturile “pen- mâncare prizonierilor aviatori de la regimentul Mihai VI- Intr'una se spune că ar îi! fostul set al partidului comunist, 
e ne, tatuat OR Ea en arcade N niscaiva trucă este un mare păcat”. Foamea era cumplită şi proce- teazul. S'a auzit și l-au facut splon american.” Lucrețiu Pătrăscanu. care urmează a fi impuşcat, în cu- 
mai slabă, far ultimul, ceva mai graseloară, dar și supl!- sul de distrofie al acestor trupuri chinuite, era evident, — “De ce să te închidă pe tine şi nu pe el?” ana: ăi papii, planterul. Iti Mee A, TE E 
mentul. Astfel incât, cel care era primul astăzi, era ultimul Mirosul de acetonă, din celulă, îl simțeam numai când — “EI a fugit peste graniţă când a aflat că este urmărit, nelul Pretorian, care a fost prins cu “cloara vopsită” Era 
mâine. ŞI tot astfel, în această ordine, de la primul pat, veneam de la anchetă, sau de la grefă, unde eram chemaţi şi dus a fost!” splon englez Mal este și un lot de partizani din munţii 
la al doilea, al treilea, etc. In cazul celulei noastre, intru- pentruca să semnăm sentințele de divorț ale soțiilor care Astfel de dialoguri se auzeau adesea, pe acelas motiv, Făgăraşului adus pentru anchetă.” 
cât nu erau paturi, ci priciuri de scandură, se lua mânca- nu'și puteau altfel menţine serviciul. Constrânse să dl- sau pe altele asemănătoare. Mii de oameni au stat închişi “ a 
rea în ordinea locurilor pe care le ocupa [iecare pe RER ra re dala ph sea Eat 13, sosdih 3 i ani, nu numa! fără nicio condamnare, dar fără nicio — “Ce ancheta? Ăştia nu sunt condamnaţi? 
“Setul de camera”, care era un deţinut, se impunea cadre” unde primeau ultimatum-ul: “sau espa e ancheta. Resemnaţi — după 3-4 ani de detenţie în condi- — “Da da! Tot la moarte! Dar ii mal anchetează să le 
ochii celorlalţi, fie prin autoritatea lui morală, fie prin bandit, sau pleci din uzină”. Sentința de divort, era obți- țiile de ma! sus, sau altele mai grele, incepeau să presu- smulgă tot ce ştiu. înainte de a fi împușcați. Li se promite 
tupeu, sau, când lipsea și una și cealaltă, cel care avea cea mută cu mare urgenţă de partid, şi cu aceeași urgență pună “fratele fugit”, “tata naționalist”, “sora căsătorită marea cu sarea, şi ca să'şi salveze viața, unul mai slab 
mai mare condamnare, sau cel care era mai vechi în comunicată, prin grefa penitenciarului, deținutului, pen- cu un englez”, sau “am spus la o coadă alimentară de de ingeri mai spune și ce nu ştie, sau ce bănueşte.” 
| 
NEDUMERIRILE CAI |] ANU LUI IENCIU de Capitan N. S. BELDIE 
UPĂ cum am spus într'o notă dintrun rului “Porunca Vremii”, unde aveam un prieten redactor ce, treizeci şi ceva de ani mai târziu, în exil, nu se poate gent, era sever, dar tot timpul era pe linie, vizitându-și 
număr anterior al revistei noastre, că- de mâna a doua, dar cunoşteam personal și pe director şi angaja un dialog logic cu membri! fostelor partide, zise îs- soldații şi îmbărbătându-i. A fost schimbat cu Lt. Colo- 
pitanul Ienciu ne trimisese o scrisoare, pe redactorul principal, Prundeni. Şi a venit Prundeni, torice: aceştia continuă să vorbească ca bietul judecător: nelul Ducea. om ce nu era sever, dar care nu juca cărţi 
cerând o rectificare, pe care am făcut-o răvăşit. “E rău de tot, dle căpitan” mi-a spus el. Am rămas a fost armistițiu şi nu capitulare. Admit doar că zisul armis- decât în timpul când dormea. 
cu deosebită plăcere. In acelaş timp, ne ca trăznit. Ştiam că linia de apărare era solidă, se lucrase tițiu nu s'a semnat la 23 August ci la 12 Septembrie (după Spuneam că linia de apărare era puternică, se lucrase 
aducea la cunoștință că va scrie și va luni intregi la întărirea ei și acuma se prăbuşea ca un americanul Kinlan, și această dată este falsă, cea ade- ia ea luni de zile, se făcuseră cazemate din bârne acolo 
face să apară, in alte publicaţii, expe- castel de cărți de Joc. varată fiind 13 Septembrie). Deci o hârtie semnată atunci unde nu existau de beton, se făcuseră şanţuri anticar și 
riența sa personală in evenimentele dela Când am auzit comunicatul la radio, am inceput să pri- când inamicul nu se mai găsea pe linia atinsă în Moldova câmpuri minate E ştiut că în ultimul r bolu sa 
23 August 1944. Căpitanul leneiu vorbea cep despre ce este vorba. Se spunea că sa semnat un armis- la 23 August cl când el se găsea deja la București și afara tat că nu există linie de apărare inexpugnabilă — contrar 
de “tradarea” de Ja 23 August Bănulam tițiu şi se dădeau ordine ca armata română să-l primească că ne “eliberase” toate oraşele, ne mai luase şi 200.000 de constatărilor din războiul anterior —, dar alei intervine 
că-și va publica deci zisa experiență in pe ruși ca prieteni!!! Ori aceasta mi sa părut suspect. prizonieri se numeşte armistițiu!!! Şi aceasta o mai susțin, manevrarea rezervelor. Se sparge frontul întrun punct 
dupe “Cuvântul Românesc” sau în “Stindar- Când se semnează un armistițiu, oștile rămân față în faţă, fără să roşească, oameni de Drept ca dl Penescu şi către acel punct comandantul îndreapta rezervele, ar 
i ir piei ra i tree ele insă că pretioasele sale nu se mal trage, dar nici nu se mai mişcă, fiecare rămă- Cu toate documentele româneşti sau străine care au apă- tru a închide breşa. pentru a colmata. E celace nu sa tăcut 
mărturii şi le-a publicat în gazeta “conciergelor incă, nând pe poziția atinsă, până când se definitivează situația, rut de atunci! încoace și au făcut destulă lumină asupra ace- la 23 August, pentrucă ne-am găsit in faţa unei conjurații. 
tele pe ap pg rr tor într'o aproximativă limbă ŞI se dădeau ordine ca soldaţii români să-i primească pe lor tragice vremuri, ei continuă să ne vorbească de “eroicul Rezervele erau plimbate dintr'un loc în altul, dar nu aco- 
pa i Ieacă , ch til puțin girul. In plus, publicarea ruşi ca prieteni, deci rușii nu aveau să rămână pe poziția act de la 23 August”, de “eliberarea de nazişti sau — de lo unde se produsese breșa, unde era nevole de ele, ci 
Ca ca „De, cheta Aerul AR PU PETE mea, Gate vara ce armisuții Bă mit eta i-o stă inta beata llorone — de “momentul antiases de În ln ee, 406 e vorăa ca Ar aie, dar dai 
e armistițiu Ba mal era șioa 3 August”. avut ocazia stau de vor cu S 
e rd a ” e riile căpitanului Ien- chestiune psichologică: se cerea să-i primim pe dușmani ŞI tată că vine acum o nouă mărturie: acela a căpitanu: in grad mic ca și mine, care mi-au spus acest lucru, expil- 
e iu e e - şi, în plus pe cheltuiala lor, așa cum ca pe nişte prieteni. Ori pe dușman, chiar când te învinge, lui Ienciu Această marturie e mai prețioasa, deoarece ea cațiile lor erau confuze, întrun cuvânt, în sistemul meu 
Cv irere RE sui ar A pri | reviata noastră. nu-l primeşti ca pe un prieten. Ne găseam deci în faţa unel vine din partea unul fost ofițer activ — deci apolitic —, şi de gândire lipsea o probă. probă că rezervele nu au fost 
“de tibus non dis ră A a e. chestie de gust și schimbări de ideologie, care, după părerea mea era mal care, de când este in exil, sa alăturat unui partid zis isto- folosite. Gândirea mea era nevoită să se reducă la ipoteze. 
riilor căpitanului a eri e SRR gravă decât infrângerea | i, Pentru cine-i cunoștea pe pic, cel socialist, deci nu sa alăturat unei miscări de Am mal seris în acest sens. ŞI lată că RSR, PA capitală, 
pentrucă aceasta este părerea Xa ai ori rețioase, Ar era deadreptul, catastrofal, dreapta, nici măcar dizidentă. Mai mult, căpitanul Ienciu acela care-mi lipsea, mi-o aduce camara enc pi A 
căpitanul de artilerie Ienei m cr lenciu, Ateva ore mal târziu, In camera unul hotel centric — era este acuma membru al zisului Consiliu Naţional, om care Deci până la “opusculul” căpitanului Ienclu, sistem 
mare serviciu Istoriei fa: pie 1-a LA PEDID DR ISUAIA UI chiar în fața ziarului Universul — nu am putut dormi toa- nu arc niel un interes să arunce cu piatra pe propriul meu de pi se rezema numai pe Ice ŞI arii RI 
Dar se impune o constatare: căpitanul I tă noaptea, nu numa! din cauza durerii de care eram stă- acoperiş, deși, fără să vrea desigur, transformându-şi con- spunea că de moment ce generalul Raco N a pair 
OR AREA O emeatarae eăpiianua, renala nu pile OAIE, 6 ti ln, ia let eul la artă a Dot ti. deful în măciucă, sparge mai multe oale consillereăti di. entre Ty-a şe giisea in seara de 9, erei ca mfrânie: 
_ . j cea che! ln toartă; se bea de- t au făcut-o sau au putut sa o facă toţi cei care nu pentru a 
i pei a IA pop, apari sau, a cu alte cuvinte, sigur şampanie. Aparatele de radio dădeau noua formaţie sunt de acord cu acest Consiliu, la un loc. rea de la 23 August era plănuită. Căpitanul Tenciu ATACE 
Lai sai 6 dată a e ore Dar nici el nu a a guvernului şi numele altor înalți demnitari. Printre el Mărturia căpitanului lenciu, are două părți: una in ea in seara de 23 August, generalul Racovi d-ra 
A fost ofițer de artilerie şi a a rii ini al scrisului. am auzit şi numele generalului Racoviţă, comandantul ar- care scrie ce a trăit şi a văzut și a doua în celace crede congedlu (prin rotație). Nu știu în ce măsu tt tati A 
Da NE Ma nriizit ei memioa e netu feoeeoatu mite A PR O pet filele aoleu că aria Pi iodul? Zaguăiagăgie 290 maţin. dar, aceasta „de Abe vinei armate trebuia 
- zilele următoare că arm rând, J 
SA să sugea = aere a DICA pi rarita are de seribălăi. tițiul era o minciună: comunicatele de la radio şi artico- Căpitanul Tenciu ne spune că la acea dată s'au dat con- să plece imediat pe frant, rare i porii pre tă 
Îi Ata Scpumenini”, cum. îl hala XE lele de anunțau “eliberarea” orașelor Bârlad sau Te- gedii la ofițeri şi soldaţi, prin rotație. Purul adevăr: prin- li au datorii mal mari d soldaț s-a tea: fi 
biti» colea că nu e maestra ED i 1 ziarului cuci şi luarea în prizonierat a diviziei X sau Y. ŞI totuși, tre beneficiarii acestei măsuri am fost şi eu. Dar măsura dantul unei armate se inta dnei Arie a iu slin- 
tot Ta iNirtariă sale git in pei md şi cu îndărătnicie, ca să nu-i zile prostie, comunicatele de ra- era gravă: se slăbea apărarea, numărul apărătorilor se în două ore la a lui. A RN a nt la Buenreaii 
prin pi E i aa i | o aie i Bate la dio și articolele de gazetă, vorbeau de... armistițiu Și am reducea la jumătate De ce sa făcut aceasta? Căpitanul d, un gener EA in a el ala in. postul iul. 
23 August, ŞI poate sunt mai lao AF lui avut ocazia să stau de vorba şi cu un Judecător, deci cu un Teneiu ne spune fără inconjur, că a fost un complot, o | mareșalul An me | -a mia malul se numea Lu 
susatta: tăpitintl îanaia pa 6 ori e condei Oltea de om de Drept, care at îi trebuit să-şi dea seama din cornu: trădare. Complotiştii —- spune Ienciu — știau data atacu- punându-i un avion la dispoziții ie dibol, Nu s'a mai 
ati qi ifiorieul da raâliie ui vor da eeama că pasinii la nicatele de radio și arțicolele de presă că armistițiul era o lul rus. Tot el ne spune că In data ce era cunoscută mem: tăranu şi fusese un erou a Pt RI PU n 
tanului fenciu sunt adetăruri, setise ds hr e căpl- minciună şi că ne găseam in Drept și in fapt în fața unel bril complotului au plecat în congediu şi nu numai ei, ci auzit nimic de acest ei pe 
avea talentul să 18 îică convitigătoa Om care nu capitulări fără condiţii, Când i-am spus Judecătorulul care și însoțiți de favoriţii lor. lenciu, pentru a nu 1 se pune mai conta onoarea m | baza numa! pe 10- 
sunt mai convingătoare re. ŞI tocmai de acela era situația reală, era gata să mă la in unghii. Atitudinea afirmațiile la îndoială, dă și nume. Celace, natural, face Dar la un MIMtD. 08 Naiaire, cară SE orce br Pete 
La vtemutiia da care șot lui belicoasă a fost desigur moderată de pistolul pe care a şi ma! pretioase mărturiile sale. Eu vin să adaog că nu gică, în sprijimul celor ce am a ni = vine acuma 
frontul din Moldova: el elan daia DA Pe gri magr tg A e „mi-a strigat: “Cum dle existat şi schimbări în comandament. Toţi cel care erau e m ti-i ari ha Cana de preciie După ce a 
. Cc „ dta pul la îndoială cuvântul Majestătii Sale al a considerați contrarii, adică arau bănuiți PU Se Vor Su: căp : 
ÎN POD Ea Opta tu et Min N Ap cau 4 pr ci ti mt rit pe aia enim, ret Blade oua du mul Sr aia 
u baţi. Schimbările au mers a comandan - , 7. A 
CE IRA a AREA Din, n EORTEIIII pa ro- ŞI desigur că nu am reuşit să-l conving că mințiseră și baţi, Behimbările au miti pitt „i regimentotu meu era tă divizie blindată, constitue, ek armata e Vega, 
mă găseam in redacția zia- unul și altul ŞI nu era vinovat bietul judecător, de moment colonelul Sava Teodorescu. Nu era el prea foc de inteli- că rezerva, și blindată, pe care comanda 
28 — — 2 


( CI y 3 
e &r Pol. y 
"URNE E ILANU & 
| male 
. i pene teo 
| Ş Ă TI UIC 
iai Si PP 3 „ 









riile căpitanului Ienciu, cu o corectitudine fără repros. 
Cuvintele “A FOST TRADARE”, cu majuscule, aj că- 


plitanaului Ienclu. 

Deci logica „numai logica care mi-am sprijinit afir- 
mațiile ori Aa 30 ani, e con ată astăzi de date uluitor 
de precise, mărturia căpitanului de artilerie Doru len- 


clu: Rezervele nu au fost utilizate cum trebuia, din con- 
, au fost trimise unde nu trebuia. Şi. mal grav, au fost 
să joace un cadril al morții De ce sa intâmplat ce 
intâmplat, şi cum s'a întâmplat, nu e nevole să ne 
mal întrebăm. Răspunsul ni-l dă căpitanul lenclu: A FOST 
TRADARE. Până aici, căpitanul Ienciu spune ce a văzut 
şi, În special, a trăit Afirmațiile sale sunt contundente. 
nu lasă nici măcar umbra unei indoieli. 

De alcl inainte insă, pentru căpitanul de artilerie Ienclu, 
încep îndoielile, nedumeririle Cum am mai spus numitul 
camarad nu se pricepe la Invârtirea condelului, el se prl- 
cepe la mânuit rigla, compasul și echerul. Dar sa apucat 
să facă politică ŞI politiea l-a impins să puna mâna pe 
condei. Şi nu se pricepe să-l invârtească şi deacela face 
afirmaţii de o naivitate desarmantă A afirmat cu tărie 
că la 23 August a fost TRADARE, dar celace urmează |n 
txpunerea sa, ne duce la fraza caragialescă: Dacă-l tră- 
dare so ştim şi noi! 

Se ințreabă cine a lăcut trădarea Regele? Marele Stat 
Major? Generalul Racoviță sinpur? ŞI ajunge la surprinză. 
toarea concluzie că in nici întrun caz partidele politice 
nu au participat la aceasta trădare ŞI cititorul nu mal 
pricepe nimic. Rămâne cu impresia că lenciu a rămas la 
cunoştinţele din 1944, Că nu a citit nimic din ce sa seris 
în limba română și in cele străine de atunci incoace Pare 
că el nu ştie că se formase un Bloc democratic din care 
făceau parte partidele istorice plus cel comunist. CA acest 
Bloc democratic ducea pe cont propriu tratative cu “Alla- 
ţii”, că Iuliu Maniu se obligase să dea o lovitura de Stat. 
să răstoarne pe mareșal! și să oblige armata română să 
pri alături apoi de cea sovietică. Aceste afirmaţii le-a 

t di Nicolae Novae intr'o carte scrisă recent de un ame- 
rican. DI Novac a făcut o sobra recenzie acestel cărți în 
leneiu, dintre toata Dei ge ge az 

Ş caţiile « ul, ci j 
dat rara ea E, Usi 
u ne vorbeşte de generalul Racoviţă, Îl înflerează 

asa cum trebuie, dar se indolește că numitul general trădă.- 
tor ar fi avut vreo legătură cu Iuliu Maniu şi Co. Ba, spre 
stupoarea cititorului român din exi) care citeste și alte pu- 
blicaţii în afară de pazeta “coneler lor”, căpitanul Ien- 
Ciu afirmă că nu a avut nici o legătură Ori d! Grigore 
Dumitrescu, care nu poate fi bănuit de pronaziem, fiind. 
că e țărănist şi incă membru și el al Consiliului național 
condus de di Penescu, în zguduitoarea sa carte -Dermas. 
pe „ Yine cu o afirmaţie rotundă: După constituirea 
ocului democratic, din care făceau parte partidele națio- 
liberal şi socialist, se constată că nu e com. 
plet: le lipsea un comunist. Dar de unde să-l ia? Cu aceas- 
ta sa insăreinat numitul general Racoviţă: l-a scos ime- 
diat pe Pătrășcanu. Cum fă de unde? Pătrășcanu trăla in 
i tate. Autorităţile nu știau unde se găsea, dar 
cunostea ascunzişul generalul Racoviţă, comandant ai 


pune e clară: ii cunoştea numa! ascunzişu . 
cundea? Şi de ce il ascundea nea ilie 

Lari a stat de vorbă cu Maniu şi cu ceilalţi și le-a 
eroii i plesa de care aveau nevole: un comunist, și incă 

talie. e oare cineva, crede căpitanul Ieneiu că Raco. 
țvumit cu atât, adică după ce le-a prezentat 
plesa, 2 drali. D spa) la revedere Domnii mel? Sau a 
SE ia t e cu ei? E căpitanul Ienciu atât de nalv 
sau Îi crede pe toți cititorii săi, n “conclerge” naive? 
let etnie mită AIeiDeDtară apune că Racoviță till 
$ ua o 
ăstoarne pe facă tova n ifber 


d. vĂ trebuia uşura- 
? Aşa cum s'a facut: s'a subțiat | prin 

miterea ofițerilor și soldatilor in pat. Al papii 
comandanții consideraţi integri igen generalul Gheorghiu 
citat de căpitanul lenciu) şi când lovitura rusească. î că. 
rei dată cunoscută, s'a produs, rezervele au început 


N — 


să Joace cadrilul morții lar generalul Racoviţă, coman. 
tare ea la București pentru A 


armatei a TU: se 

intra ca ministru în inetul format tocmai de zisul bloc 
democratie!!! Deci legăturile au continuat intre genera. 
lui comunist, procomunist, imbecil sau ros de ambiţie, și 
Blocul democratie condus de Maniu. Căpitanul Ienciu 
spune că se cunoștea data atacului rusesc, Cum? In gene- 
ral, comandantul unei armate iși dă seama când se pre- 
găteşte declanşarea unei ofensive, prin mijloacele ce-l stau 
la dispoziție, dar data precisă nu o poate cunoaște. Aceas- 
ta a fast cunoscută prin contactele diplomatice: Tilea la 
Londra, Creţeanu la Ankara și Visolanu Ja Cairo. Aceştia 
au tratat cu englezii și americanii, “Anglosazonii ne du- 
ceau cu vorbe dulci”, spune căpitanul Ienciu. Ba ne mal 
spune că rușii “fiind informați de aliați, se lăsau greu și 
indspreau condițiile”. 

Care's conclualile logice deci? Partidele politice au fost 
acele care au dirijat trădarea, în legătură cu Mihail Viteză 
Aceştia, pe lângă generalul Racoviţă, au câştigat şi pe altii. 
Unii de ambiţie de a deveni miniştri, generalii Raco- 
viță, Negulescu, comandantul grănicerilor și Pulu Petres. 
cu, alţii din ură faţă de mareșal — generalul Aldea —, alții 
din imbecilitate lar alţii, de bună credinţă. Căpitanul Ien- 
ciu nu crede că trimișii la Cairo sau Ankara au fost lip- 
siți de patriotism. E posibil că unii au Jucat cartea ruseas- 
că în ultimul moment, când se trage la quintă regală spar- 
tă ipersată), din disperare, adică, dupa ultima formulă. 
“când s'a incercat să se salveza ce se ma! putea salva”. 
dar alții au jucat această carte rusească cu mulți ani 
inainte (Vișolanu) iar Iuliu Maniu incă de la inceputul 
anului 1942 când nu se punea o asemenea gravă problemă 
(Paul Kinlan). 

Ce insemnează aceasta? Că în cel mai bun caz erau de 
o crasă incultură, că nu aveau habar, că “cunoștințele lor 
asupra chestiunilor ruseşti și în genera! a caracterului 
slav, erau de o ingenultate ingrozitoare” (asombrosa) (Ma. 
reșal Mannerheim), Ori şefilor politie! nu le este permisă 
incultura. Aceşti oameni fără cultură care se aruncă din 
avion fără parașută și atrag prin actele lor robia Neamu- 
lui, sunt responsabili în fața istoriei, 

Căpitanul Ienciu ne spune că nu poate răspunde la une- 
le întrebări și ar avea nevola de arhivele oficiale. Nu văd 
la ce l-ar folosi accesul la arhivele oficiale, căci in ele nu 
ar găsi nici planuri de şosele, nici de căi ferate, nici de 
fabrici, Iueruri la care se pricepe un inginer. In aceste 
arhive se găsesc, sunt sigur, acte și mal grave contra acto- 
rilor tragediei de la 23 August Se găsesc, fără indolală, 
procese verbale ale constătuirilor conspirative, planurilor 
și hotăririlor la care a participat și dezertoru Bodnâraş, 
la care sa hotărit arestarea mareșalului şi predarea lui în 
mâinile dezertorului, ete. Il pot asigura pe Ienclu că nu 
va găsi in aceste arhive nici cea mal mică hârtiuță prin 
care “Aliaţii” își luau vreun angajament fața de noi, nici 
măcar una semnată de un sergent englez sau american. 
Căci dacă ar [| existat asemenea hârtiuță, de mult ar fi 
scos-o omul ce a jucat cartea rusească, Vişolanu, şi ar fi 
Muturat-o triumfător ca pe un stindard. Sau ne-ar fi 
vorbit de ea di Nicolae Penescu, care și-ar Îl scris memoril- 
eh Se ie pă = pla a ameți pe exilati cu ar- 

gust de ap cle în care 
Ms iii ln idele. ZA 9 MERE Ia 
rm pentru care căpitanul Ienclu publică pre: 
țioasele-i mărturii, esta de a spăla partidele. Dolltice de 
vina trădării de la 23 August, Şi acesta pentrucă aceste 
partide au făcut un Consiliu national, care, după 3 ani 
de opintiri, se găsește încă in fazele preliminare, ne asi: 
gură di D. C. Amzăr, în “Cuvântul Românesc”. ŞI din 

acest consiliu, face parte și căpitanul lenclu, 

II] asigur pe camaradul Ienciu că nu am Dimile contra 
lul, că nu am nimie contra dlui Penescu şi nic! contra 
altora care se găsesc in acest consiliu, oameni cum se cade 
Le bună credință, dintre care unii Imi sunt chiar prie 

Dar pentru Dumnezeu, de ce creda oare căpitanul 1en- 
ciu că oameni care, din o mle de motive sunt Earp a 
tul consiliu, contra activităţii sau mai bine zis inactivi: 
Mp luj, nu sunt Români ci “numai işi zile Români”? Oare 

critica acestor “zişi Români“, impledică consiliul de n tre. 
e ir A sanie Rec Mura 4 - puna o activitate care să 
eritiellor 
ete anderaverate? ccând dreptul la critică 
Pitanul Ienciu și-a publicat proțioasele-l mărturii cu 
te dal scop de a apăra Consiliul Ti al cărui mem: 
caii DR a il aer dl Penescu, din cauza nepri- 
a funia pes 7: Ma erie in ale scrisului, l-a apărat 
e ltanul lenelu, camaradul căpitan lenclu le 
că la 23 August A FOST TRADARE bt a ntre 
A este: dacă actul a foaţ trădare, cum se numese cel 


ce l-au pus Ja cale şi l-au executat 
că au fost TRADATORI Tot Pa N PURA (CSE IUR 


E - 


PE MARGINEA CARTILOR 


„Xa 





Lori 


NAE IONESCU: METAFIZICA. Edit. ETHOS-Paris 


M deschis cartea Meafizica de Nae Iones- 

cu apărută În editura Ethos Ion Cusa, 
Paris, 1978, cu multă cmoţie Aşi zice 
evlavie. 

Pentru generația inaintașilor mel, Nae 
Ionescu a fost un mit, o legendă, Tata, 
a avut ocazia să asiste la cursurile lui 
şi l-a vizitat acasă, imediat după primul 
razbol mondial, profesorul locuind cam 
in dreptul şoselei Kiseleff de azi, pe- 
atunci un câmp, pe vreme de ploale, 
cum  tocmal nimerise, infundându-se 
intr'un adevărat decor lacustru. 

Ca şi adoleşcent am putut să citesc Logica şi Metafizica 
lui Nae Ionescu, dar pe urmă a urmat marea despărţire a 
noastră de prolesorul proscris ca mistic, obscurantist, 
fascist şi stiu eu sub câte incă nedrepte atribute. 


Din toate aceste motive intalnirea mea, azi, cu Nae 
Ionescu a fost atât de plină de rezonanțe. ŞI prolundă. 

Şi apoi nu în cel din urmă rând, fiindcă implinisem acel 
40 de ani, considerați de profesor ca necesari omului 
pentru a inţelege problemele metalizicei şi deci şi a cărții 
sale. 

De la inceput trebuie să relev că am rămas impresionat 
de claritatea stilului său, care se aseamănă unul monument 
clasic ridicat, ca Panteonul, pe culmi. Un astiel de stil 
atingând perfecțiunea albă a marmorel lui Phidias, scăldat 
in aurora luminoasă a poeziei, nu se poate intâini decât 
la Arthur Schopenhauer. Nae Ionescu ne demonstrează 
ridicând in limba românească un edificiu similar, că măre- 
tia limbajului lui Schopenhauer nu trebue căutată în 
structura vorbei germane cum am crezut ci in puritatea 
gândirii sale de demiurg, forma mulându-se fidel după 
tiparele fondului. 

Desigur, filozofia lui Nae Ionescu se inscrie în proble- 
mele actuale ale filozofiei universale, în istoria ei, aflată 
dela Kant intr'o continuă efervescenţă. In mod paradoxal, 
dar Kant, marele gânditor dela Konigasberg, arătând limita 
rațiunii umane de n pătrunde în ceace numea el lucru 
in sine, a declanşat pozitivizmul și selentismul secolu- 
lui XIX-lea, materialism, de sub tutela căruia omenirea 
dela Netzsche incoace incearcă să scape, ca un Prometeu, 
din lanţuri 

Nae Ionescu demască materialismul ca agnostie, el ne- 
fiind in stare așa după cum a sustinut Kant, să patrundă 
in adâncul lucrurilor, rămânând doar la suprafaţa lor, 
stiinta fiind descriptivă dar nu explicativă, 

Dupa Nae Ionescu lumea are o obiectivitate a el, aceasta 
leşind din categoriile kantiene ale timpului și spatiului, 
este reprezentată de esențe, structuri, arhetipuri, imuabile, 
absolute, 

Cu cunoașterea lumii Absolutului se ocupă Metafizica, 
pentru a intra În ea omul recurge la alte facultăți ale 
psihicului său decât cele ale rațiunii, acestea izvorând din 
trăiri şi emoţii, deci din lumea sentimentelor. In continua- 
re filozoful se vrea un analitice minuţios și nu un visător, 
deaceca arată că misiunea lul nu este de a demostra dacă 
acest Absolut și există ci numal să descopere în sufletul 
omului trepțile sacre pe care urcă el în cautarea Absolu- 
tului, Încercând să facă cunoscut necesitatea condiţiei 
umane de a se săvârşi în metafizică. Deci [ilozolia lul Nae 
Ionescu este în primul rând o pledoarie pentru metalizică 
vazută ca o capacitate structurală a sufletului omenesc, 
o novole a sa spirituală 

Desigur considerând că apropierea de Absolut se execută 
dinihuntrul omului inspre afară, prin trăire și intuiție 
mistică, se vor putea pâsi multe Inrudiri ale gândirii lui 

Nae Ionescu cu acea a altor filozofi contemporani lui sau 
mai vechi, Dar el nu se opreşte alei, arătând că cea mal 
pură Iesire din cl al omului și identificarea sa cu un alt 
obiect În afara lui, este Iubirea, cea trecută pe planuri 
spirituale, luând In acest fel valoarea unul act de cunoaş- 
tere. Alei se află nunumal nucleul original al intregii me- 
tafizice a filozofului dar e atins unul din zeniturile gân- 
dirii omului. 

Misticismul prin conținutul iubirii, poate să ducă la 
apropierea omului de Absolut, la cunoașterea sa. Va apărea 
hi ma! pronunțat tot magnificul acestui postulat, dacă ne 





vom gândi că azi, lumea contemporană construită pe Im- 
perâtivele cele mal brutal — materialiste, sa lăzat din ce 
în ce mal mult robită din afară inlăuntru, de imaginea 
lumii trecătoare, ajungând dureros de depărtată de cum- 
pâna Absolutulul, 

Ma! mult incă, prin imanentismul el, așa cum A prevă- 
zut Nae Ionescu, omul a devenit un rob al propriului său 
eu, egocentrist, în locul iubirii cultivând e Mera urii, 
servită uneori sub forma mai efeminizată a luptei de clasă. 
Magia, arată in continuare Nae Ionescu, este una din pre- 
rogativele acestul ecgocentrist, ceace ne va explica noua 
desvoltare a el atât de exuberantă în epoca noastră. 

Nae Ionescu se demonstrează a îi pe lângă filozol şi 
prolet, chiar dacă adevărul gândirii sale poate nu va [| pe 
e elita ințeles și mal ales urmat, decât cu secole mal 

rzlu. 

Făcând paralela dintre Nae Ionescu și Luclan Blaga, alt 
filozof ce pledeeza pentru dreptul omului de a trăi în 
metafizic, îndrăznesc să spun că Înțelegerea reală a lui 
Lucian Blaga nu se poate inplini decât plecând dela [ilo- 
zolia lui Nae Ionescu Ultimul arată cu toată claritatea 
ca misticismul, aproplerea de Absolut nu se rezumă Ja 
creştinism, acesta având o istorie pe când misticismul 
este inăscut in om ca o lărâma de Dumnezeu în sufletul 
sau, din totdeauna. 

Cu aceste percepte s'a desvoltat şi Gândirea lui Nichitor 
Crainic propunându-si în programul el, descoperirea “nos- 
talgiei paradisului plerdut” în trecutul istoric și abisal al 
poporulul român. In acest sens Gândirea n'a (lost o revistă 
religioasă cl una de mistică naţională conlorm celor pre- 
conizate de Nae Ionescu. 

Subliniez acest lucru deoarece o serle de exegeți mal no! 
al operei lui Blaga caută să-l discrediteze ca şi cresțin, 
transformandu-l intrun filozol al miturilor. Deşi intenția 
e vizibilă și cu totul meschină, stiinţilic nu are niciun 
teme! fiindcă aşa cum arată Nae Ionescu, filozotul are 
dreptul să trateze întalnirea sa cu Absolutul sub cu totul 
alt aspect EI putând să poarte alt nume decât cel de 
Dumnezeu, asa cum Îl va numi şi Blaga, drept. Marele 
Anonim. Religia se ocupă cu actul revelației in centrul ei 
stând credinta, pe când [ilozolia cu ceace se petrece in 
sufletul omului. Așa prezentându:se lucrurile, au greşit și 
prelații care au judecat şi criticat din punct de vedere 
dogmatice filozofia lui Blaga și chiar intreaga activitate a 
Gândirii. 

Dar Nae Ionescu merge mai departe pe drumul său 
Vorbind de cele trei tipuri mistice, pelerinul. mirele şi 
sfântul, arată că aceștia de cele mal multe or! întrebuin- 
țează un limbaj simbolic, propriu poeziei, In muzică in: 
tocmai ca Schopenhauer, vede expresia pură a unul limbaj 
interior ce nu-şi mal găseşte tiparul său în logică, având 
o logică numal a ei, a sentimentului pur. 

Am putea spune că întreaga filozofie a lui Lucian Blaga 
ca mod de desvoltare a plecat de la premizele lui Nae 
Ionescu: poet de geniu a Intrebuințat emoția și simțirea 
trăirilor sale artistice în contact cu Absolutul —- corolă de 
minuni a lumii numita poetic — transtormandu-le in con- 
ceptele metatorei, dând un conținut iraționalului, dibuit 
prin intuiție mistică, fructul de tapt al filozofiei sale. 

Nu este vorba de o influenţă directă ci de implinirea 
unul tip, prevestit cu toată intensitatea, ca Iisus de proo- 
rocii vechiului Testament, în Metafizica lui Nae IERI 

Nu este deloc întâmplător că neamul nostru a dat 
aceaşi epocă doi mari filozoli, ambii căutând rezolvarea 
tainelor lumii prin taina inimii lor, dincolo de inchisorile 
rece! ale rațiunii, Cântecul în sângele lor mergea inapol cu 
mulți ani, reinviind in fond elementul autohton n la Ari 
dinelos intr'o lume a lui Zamolxe, intrând in m cu 
bucurie, neințelegând că prin acest gest săvârşete cel mal 

ur act metafizic. 

: Revenind la Nae lonescu nu putem decât sincer regreta 
că o astfel de gândire cum nu se naşte decât în veacuri 
odată. este atât de puţin înţeleasă, azi trebuind să apară 
pe ascuna parcă ar [i un lucru de lurat şi nu opera unula 
din cel mal mari filozof al neamului şi timpului său. 

Meritul celor ce au publicat azi la Paris Metatizica lui 
Nae Ionescu este unul deosebit, moment măreț al culturii 


UE 
românesti din ex O. VUIA 









UBLICAREA poeziei lui Aron Cotruşg 
întro ediție ap completă, sub 
ingrijirea neobositului Nicolae Roșca, 
constitule desigur unul din marile eve- 
nimente al exilului nostru, sărbătoare 
pe altarul căreia ne grăbim cu toată 
bucuria sufletească, să ne aducem şi no! 
inchinarea noastră spirituală Se pune 
totodată la dispoziţia cercetătorului 
literar, diamantul rar de Rodesie romă- 
nească, pentru a Îl șlefuit intrun studiu 
obiectiv și complet al vieții și operii 
poetului Aron Cotrus 

De la inceput trebuie să arăt că nu e bine să-l definim 
pe Aron Cotrus numai! prin ceace a rămas el în sufletele 
noastre, pe lângă un mare român și luptător naţionalist, 
a fost în primul rând un mare poet. Voi fi înțeles întocmai! 
dacă voiu face referință la Mihal Eminescu, a le cărui trăiri 
politice şi sociale, nu puține în opera lui, au rezistat ruginii 
timpului, datorită marel arte ce l-a servit drept haină de 
exprimare nemurire. Pentru a intra mal adânc in 
esența problemei, apriorice este de nevoie să admitem că 
o de artă este intâi un act subiectiv, o trăire si 
0 vibrație, ale unul suflet ales, cum e cel al poetului 
Judecând o creație numa! după modelele sale obiective se 
ajunge de multe ori de a nu se percepe decât partial mesa- 
Jul artistului. Un exemplu în acest sent este G Coşbuc, 
rob încă şi azi celebritatii ce l-a adus-o volumul Balade şi 
Tdile, aruncându-se In umbră cu totul, adevăratul Cosbuc. 
sau cel p tot atât de real, înterpretul Eneidei și a Diri- 
nel Comedii, studiasul bibliotecii din Florența 

Revenind la Aron Cotrus, dorese în cele ce urmează să 
analizez inceputurile sale cu precădere volumul. In robia 
0 Aparat in 1928, punându-l! in raport cu destinul său 

tesc din acei ani, destin ce-mi este de aproape cu- 
noseuţ, de la tată! meu, unul din cei mal buni prieteni 
al lui Aron Cotrus, în acea vreme. 

Aron Cotrus, cum reese din scurta relatare a lui Nicolae 
Roșca nunumai! că a luptat pe frontul italian In primul 
război mondial, dar ajuns prizonier a devenit creerul și 
inima mișcării românilor aflați în Italia. pentru a continua 
lupta, mult visată, a eliberării de sub jugul hasburpie al 
neamului său. 

război, poetul se intorce in Arad, unde prartică 
ziaristica, In aceași redacție a Românului, unde işi înce- 
puse in 1913, activitatea jurnalistică. Fiind locul să ne 
i asupra vieții culturale a Aradului de dupa marea 
trebule so facem cu dubla fată a lui Ianus una 
bucuroasă și mândră, cealaltă, întunecata, tristă de 


stfei nu putem să fim decât mândri că după elibera. 
rea Ardealului, fruntași P N 





culturală, având în Arad nenumărăte ziare și o tru r- 
manentă de teatru Dar tot odată cu rit he pp să 
remarcăm că același politieleni, aplicând un fals centra- 
lsm politic, cu sloganul “soarele Anilor la Bucuresti 
răsare”, au lasat viata culturală a Aradului complet in 
paragină unii luptând pentru un portofoliu de ministru. 
alţii. rămaşi acasă, nu aveau altă dorintă decât acea de 
a-și astâmpăra foamea pantagruelică zisă şi cea milenară. 
erai ee ii mi re ză ja reforme agrare. 
elenii lor, ectualitatea română | . 
joritatea sai mp 


cu coapsele “de alaută florentină” ale balerinelor sale 
(Oare nu se poate face o paralelă intre acea societate şi 
o bună parte dintre membrii exilului nostru, impinşi nu- 
mal bunurile materiale și prea puțin sau total desin- 
teresați față de fenomenul cultural?). Ciprian. Manolescu, 
Maria Filotti, jucau în faţa sălilor aDiDape goale, lar Enes- 
cu dădea concerte la Palatul Cultural asistat doar de câțiva 
spectatori, citați nominal intrun cotidian arădan al anu. 
iale respeciiv, In aceate condiții este de prisoa să mal adăo- 
nu e un tru român 
peqmanentă . ese cu trupă 
om pricepe acum de ce “apostolii” veniţi de ta Ca 
pați ca Perpeslcius, nu rezistau alei mal LG Pata sn 
an, lar cel fortați să mal atea cum | na intâmplat lui Bta. 


TR $- avere comete Eat oacla- Mari 


matiad, editorul revistei arădene Salonul literar, se sbă- 
tenu să-și aranjeze plecarea, considerându-se in acest colț 
vestile al tării, pe drept , în surghiun, Dacă mal adăogam 
la asta faptul că ziariştii maghiari, erau maporitatea evrei, 
cu mare experienţă profesionistă și Inarmați ideologic de 
dascălii lui Bela Kun, vom inţelege de ce Aradul, regiune 
pur românească, nunumal că se transformase intr'o cita- 
dela ungurească, dar viața între români și unguri in loc 
să evolueze Îîntro armonioasă și prletenească emulaţie, 
lua drumul șovinismului și a iredentismului 

lată in ce medlu l-a lost dat lui Aron Cotruş să tralască, 
lucrând la alare ce-şi duceau viața de pe azi pe mâine. In 
1928, poetul Aron Cotruş, erou primului răzoi mondial, 
ajunsese în țara lul, în Arad, să loculaseă într'o cameră 
pivniță, lipsit de orice venituri, deci in neagră mizerie. 
Atunci a avut el timp să se socotească cu societatea lui, 
care Îl trada și Ii prăda toate sfintele lul idealuri și ale nea. 
mului său, ca o hoardă de iconoclaști, adunarea unor zel 
adunați, de piatră. 

Din frământările acelor ani, 1920, şi-a dat seama Aron 
Cotruş că lupta sa și cea a strămoșilor săi nu sa terminat 
incă, ea trebuind continuată până ce poporul său va cu- 
noaşte adevărata libertate a spiritului. 

n experienta majoră ale acelor vremuri, de secetă şi 
rătăciri, şi-a luat zborul acvila creației contruşelene cu 
“Mâine” şi celelalte volume, implinind un drum de granit, 
dăruind literaturii române măreţia unor sculpturi de lu- 
mină și unică realizare. De alci va izvor! aderarea lui to- 
tală ramas ei credinelos până la moarte, față de mişcarea 
legionară, pusă intru invierea neamului său daco-roman, 
al lui Horia, Pătru şi Ion. Curățenia şi sinceritatea de 
ideal al acestei mişcări se răslrânge in puritatea de cristal, 
pe care nimeni no poate contesta, a vieţii și luptei poe- 
tului Aron Cotruş. 

Ne oprim azi in primele sale volume, cu precădere la -In 
robia lor”, apărut în anii despre care tocmal vorbirăm,. 1920. 
in Arad. Vom incerca să revelăm din tainiţele acestui vo 
lum de poezii, ca din una a bisericii de piatră din Densuș, 
zidită cu table vechi din Sarmisegetuza, rădacinile adân. 
dăci ale operei lui A Cotruş, ghicind pământul de unde isi 
trage el sevele pentru florile și roadele creației sale. 

Aron Cotruș născut în Hagăș, este [lu de preot, orleinar 
dintr-un picior de codru, nu depărtat de Lancrămul altul 
fiu de preot, poetul Lucian Blaga, paralela dintre acegtel 
a aa creatori al neamului impunându-se aproape de 
a sine. 

Pe lânga lundamentalele lor deosebiri caracteriale, cre- 
dem că în desvoltarea lor a jucat un rol şi copilăria pe 
care au avut-o. Pe preotul Binga, il vedem ca pe un popă 
intelectualizat, fiul său traind undeva In sat, dar totuși 
contemplându-l de sus, filozotul de mal târziu, reconsi- 
derând satul românesc |] va Insirul Intre categoriile abl- 
sale ale neamului său Pe preotul Cotruș, ni-l inchipulm 
ca pe un preot țăran, numal Dumineca deosebindu-se de 
semenii săj „atunci îmbrăcând odăjdiile stinte lar ceilalți 
in strane, haine de sărbătoare Pentru poetul Aron Cotruş 
satul va rămânea ca o senzaţie directă, concretă, una cum 
numa! EBssenin a avut darul so mal trălasca, alei găsin- 
du-i asemanăre cu G. Coşbuc, care desi odrasiă de preot 
sa considerat o viață intreagă fiu de țăran, cel din Jur 
spunându-i simplu, Badea Oheorghe: 


Un flăcâu trecea printre cartofii verzi și printre grâne, 
Intro căruță cun cal alb, 
Incărcată de lucernă proaspătă. . 


Cotruş nu va ințelege satul în noțiunile sale generale 
de interpretare filozofică, ci în acele concrete trăite în 
oameni și lucruri: în țărani, In pomi, în biserică și cimitir, 


Bunt frate cu bradul, cu firul de nalbă 
Biserică tristă, biserică albă... 


Sau: 
E-atâta liliac în floare-alcen, Doamne, 
si cruel atâtea nume de-oameni carl-au fost şi numa! 


In continuare, A Cotrug va intra intreg în Sărbatoare 
a Morţii, pe când Binga fire de filozof, pa ei să ocolens- 


că războlul luând drumul teologiei. Mal pe urmă destinele 
lor se despart pi mai notoriu. Blaga va avea o căsătorie 
fericită, intrând în familia Bredicenilor, ceace Îi va aduce 
o existența asigurată, el ne având altă menire decât acea 
de a crea. A. Cotruş din contră am văzut că in 1925, nu 
era 0 simplă figură de stil când scria: *Sătul sunt de 
i şi... flămând, flămând...” ŞI mal apoi Ia lui n'a 
fost decât suferință şi luptă, chiar şi în prima lui căsni- 
cie, mal târziu ajungând exilaț, “desțărat”, sfârşindu-se 
departe de cel dragi pe meleagurile Californiei intr'o pos- 
tură parcă presimțită în unele versuri scrise in anii când 
poetul era in prada acelor “milioane de vedenii”: 

Sau peste blonde Californii, ostenit, domol, 

Vede străbătând din gol in gol, 

Al visurilor lui sălbatec stol? 

Blaga a fost olimplan, implinind destinul unul Goethe 
român. Aron Cotruș a dus viața sbuciumată a poetului 
romantic, poet damnat. 

Blaga se anuntă cu: Eu nu strivesc corola de minuni a 
lumii, pe când Aron Cotruș: M'am născut să mă imprăştii, 
să mă chinul și să lupt, / Cu iu cu nemărginirea şi cu 
mine”. Pe lângă Blaga Conte ativul tainelor vieții, Co- 
truş este luptătorul, rapsodul el. 

Dar după ce am schițat numai deosebiri intre cel doi 
mari poeţi, trebule să insist și asupra nenumăratelor punți 
de unire ce se pot afla intre ei, aparținând în fapt acelea- 
și “matrice stilistice” blaglene. 


Amândoi sunt descendenţi din străbuni ce vor să vadă 
în [lil lor mal mult conducători de oameni și profeți decât 
poeţi, sau pe lângă poeţi. Deaceeca și Cotrus și Blaga vor 
a că au un suflet, un spirit mult mal uriaş decât 
“subredul trup”, care este un fel de temniţă în calca inăl- 

rillor lor. Din spaţiul mioritic, vor alege amândoi cultul 
munților, ei fiind cel ce pot să cuprindă cu măsura lor 
sufletul avântat, să le-tie deci trup. Blaga va declama zels- 
tic: *Daţi-mi un trup voi munților”, lar Cotruş o exprimă 
mal sincer şi mai apropiat de tăișul blestemelor, după cum 
Ii este felul: 


| străbătând, În voce, nemărginirea oarbă, 
sufletu-mi ce totul râvneşte să absoarbă 
Să mă Inalt-sălbatic, statornic curcubeu- 
In setea-mi de lumină, 
Cu creștetul în nouri, 
Ca voi, 
Dusmani și prieteni, Munţii mel... 


Ca intotdeauna aceşti munți apar concret sub ochii 
noştri, poetul fiind vulturul ce cunoaşte coclaurile cele 
mal ascunse, suferind că apropierea nu poate merge până 
la identificare: 


| ați E gi spre cer rovolte uimitoare - 
A impletriţi pe veci, in drumul câtre soare. 


Pătimaş în gesturile sale cele mal de fiecare zi, din ura 
sau cel puţin dușmâănia de mai inainte descindem pe ro- 
zele de auroră ale iubirii cotruşclene, același concretă și 
sălbatecă: 


MĂ vezi din depărtări și parca vii spre mine, 

Munte, 

Ca spre-un așteptat şi drag prieten, ca spre-un om de 
bine... 

Ce moşteniri sălbatice, copleșitoare 

Mi-au plămâdit în suflet și în trup 

O iubire — așa fără hotare, 

pentru tine? 


Bate interesant de remarcat că în acelaşi pelsa) naţio- 
Dal, să-l zicem cosmos ancestral de simţire, de unde a por- 
nit Blaga cu Intreaga sa gândire filozofică, Cotruş ajunge 
să albe pe drum de munte relevări de asemânătoare na- 
tură: 


Pe nesimţite, 

Ca nişte verzi și nesfârșite scâri vrăjite, 

Carările-ţi mă urcă ne-ntrerupt spre crestetele-şi de nea 
Peste mine tot mal sus, spre Dumnezeu... 

Pe culmea ta-n nemărginire ma deamărginese... 


ŞI dacă-l credem pe Pavel Bellu care recent susține că 
intreaga filozofie a lui Blaga este această luptă de desmâr- 
ginire a omului față de Marele Anonim, atunci vom 
lege că alei poetul A, Cotrug este ca un fel de urcâtor al 
muntelui Tabor pentru n primi tablele legilor privind dru- 
mul său în viitor, modul său de viață nefiind cel al unul 
luptător politie de rând ei indeplinind o menire în care 
idealul său este ridicat pe treptele perene ale filozofie! și 
existenţei umane. = 

Se mai poate susține că printro transmitere atavică, 
toată lupta milenară a atră or săi a primit o expresie 
literară, domonatrând um că ardelenii ştiu nunumal să 
se bată şi să facă revoluții cl să şi facă poeale din armele 
lor de râzboi, 


Este de aşteptat că atare caractere cu sullete — V. 
să-și caute și o formă nouă de exprimare, cor ma 
unei matrice care să se imbie în fața lavei rierbinți leșite 
din craterul unor asttel de inimi: Blaga va ad versul 
alb, lar Aron Cotrug o formă in care cuvintele se asează 
ca pietrele de hotar insemnând trecerea unui drum s r, 
artistic rupându-se de tirania forme! clasice, aceasta din 
platoşă strâmtă devenind Piaață inflorată. Din acest 
punct de vedere se poate susține că forma artistică a 
zle! lui A. Cotruș aparţine mai mult decât cea a lul B Aga 
la ceace se chiamă expresionism. 

Este Interesant de urmărit în continuare că în definiti» 
varea formelor sale, A. Cotruș, s'a lăsat condus şi influen- 
țat de un poet în aparență foarte depărtat de AA Aprople- 
rea o vom putea mai ușor realiza dacă ne vom aminti că 
Ion Minulescu, publicase primul său volum de poezii în 
1908, intitulându-l cu iz protetice, Romanțe pentru mal târ- 
ziu. Urmașii lui de azi par să fi uitat mesajul poetului 
deși Minulescu este în literatura noastră primul care a 
reușit să iasă din tiparele clasice ale versului, manevrând 
ritm și rimă ca pe “bibelouri de porțelan”, adaptându-le 
exact după intentiile sale de exprimare, cu Inșirare de 
nume exotice pentru farmecul lor sonor și nu pentru sem- 
nificația lor intrinsecă. 

Toată această inovație formală a fost percepută atent 
de Aron Cotruș, adaptându-o modului său de exprimare, 

Pe acest drum Cotruș exersează o lubire tinerească evi- 
dent pe portative minulesclene: 

Al trecut întrun landou aseară, 

Tristo, pe sub geamurile mele... 

Cu-a vieţii tale primavară, 

Al trecut intrun landou aseară, 

Orbitoare de mâătăsuri și inele , 

AL trecut... 


Sau: 

Am plecat de lânga tine — m'ai uitat, 

Femee svăpâlată!... 

l-acum te caut şi te caut neincetat 

dorul incăpățânat 

De-a nu te mal afla în viață niclodată!... 

Nu lipsesc nici rezonanțele numelor proprii întrun inte- 
rior pictat parcă de Pallady: 

In razele ce-ţi umplu'ncet veranda, 

In toata gingășia ta, 

Stai tolânită leneş pe sofa, 

Citind ca-n vis “Pescarul de Islanda”, 

Urmărim în descrieri alcoovuri cu odalisce de data asta 
pe litoralele lui Iser; 

Şi cum te plerzi în visuri dulci aşa, 

Pantoliorii tăi de catifea, 

Par două line scolce de argint, 

Pesculten nopţi de nebunii, 

In mări pustii, 

In mări de voluptăti ce mint... 

ŞI apoi se vrea stăpân, pe dragostea lui, ca un Gilles, 
ce nu-şi ponte ascunde fardul lângă un şir de păpuşi de 
ceară, Jocul patimii, cu tot zbuciumul său rămânând un- 
deva afară, în miresmele unel naturi moarte cu mandoli- 
nă, pipă şi un volum legat roșu cu Fleurs du Mal al lui 
Baudelaire ; 


Vreau trupul tău, 

Vreau trupu-ți cald, bronzat in băi de soare 

ŞI graiul tău neințeles, 

Din care 

Respiră voluptate fără Irău 

ŞI-aroma-nără gostirilar pe l A Pta 

Se poate vedea deci hotărit cum colţuros, - 
uit e torentele pornite în Joa din sâni de cer pe da 
pamântului, al lui Aron Cotrug, descinde din tehnica de 
bazar simbolist a lui Ion Minulescu, Dar pe când la MI- 
nulescu ea nu vrea sa rămână decât un cântec, o serenadă 
sau mal bine o romanţă, la Cotruş se tăria tutotii, 
luând ritmuri cosmice de ie cu clopote și il 
wagnerione, pe aceste melodri nte ca şi culmile vine 
ale munților, urcând toate cohortele vrerilor sale de mal 
bine. 

ul “In robia lar” este în primul rând o confesie 

A Dat VIU pornit aă se definească, să se caute, să se 
cunoască și deci să se înţeleagă: 

Ce tainice, străvechi, pre A porunel haine 

in trudnicele-ml vine, 
d ie a imn un loc In care să mă simt la mine? 
Ce blesteme, 
atimi fără nopţi şi fără numâr, i 

Su Pieta, mâ-nvolbură, mă harțulesc, m'apasă, 

MĂ prigonesc să merg, 

S'alerg, 


sie 1 _—— 





tin d niciodat — la mine — acasă?!... 

SI ana nu va ia soarta unui Ady Endre alcoolizat sub 
PA metropolei, este fiindcă voința lui îl poartă spre 
alte rosturi, pentru indeplinirea cărora va trebui să o în- 
cheie victorios întâi cu sine însuși, O luptă ca cea a sfân- 
tului cu tențațiile sau una mai aleasă, nu putem ghici, 
trămbiţele de tuba mirum a Ingerilor anunțându-ne doar 


victoria [inală: 
Pe cele mai înalte culmi din mine sa mă-nalţ pentru-a 


cădea, 

In pieloare să mă calc 

pe mine Insumi biruindu-mă să birul... 
rsonalizându-se, adică mal bine zis curăţindu-se 
de ruginile propriului său eu, are râgaz să audă bătând în 
sângele său, o lume ale cărei rezonanţe abia le ghiecşte 
incă, cu degetele orbului in intunerec: 
tari nevăzute, dragi mă țin legat așa 

De pământul ăsta românesc pe care mam născut 

Ba care doarme mama... 
privirile unu! străbun care-l scrutează mustrător din 
fund de vremi, poetul se leapădă cu rușine, de tot trecu- 
tul său ca de o haină “arzătoare, uriasă, rea”. Numai prin 
această invingere a balaurului de Sântul Gheorghe, va 
putea e să urmeze cu adevărat menirea ce i-a fost încă 
de'a naştere ursită: 

Eu m'am născut să darul, să mă dărui 

Oricând şi-oricărul... 

Meslanismul poetului se obiectivizează intro statule a 
Colosului, de fapt aceca a propriului său ideal de mâine: 

indărădnic, nud, biruitor, 

Mavânt, ca'n vis, inalt, tot mai inalt, 

Căcl nepătrunsul rost și-adâncul dor al meu, 

E să mă 'nalț spre cer, să cresc, să cresc mereu... 

Poetul nu se lasă amăgit și nici minţit, ştiind că ur- 
mează cărările, nu de flecare zi, dar tocmai de aceea ce- 
leste, ale visului: 

Ca pe o pâine caldă mi-am mâncat in lungul drumuri- 
lor: inima... 

Prădalinice albine de-aur, clipele 

Mi-au ofilit toţi trandafirii anilor, 

Dar mi-au lăsat un dar mal mare decât toat: 

Dulceața fără margini de-a visa 

SI ochii ce-mi deschid tarâmuri de minuni in dosul de- 
părtărilor 

In caz că poetul va urma drumul schivsniclei el va [i 
ce] a) unui Sfânt Francisc al poeziei, Se simte inrudit cu 
tragedia celor mulţi, in omul său putându-se găsi însăși 
imaginea poetului, în acei ani de căutări, chip privit în 
oglinzile destinului: 

Era de bună seama: Unul care sa sbătut stingher, 

Un om care-a luptat cu viața, pân'la sânge. 

Cand mi-a zâmbit, părea că zâmbetul lui plânge... 

SBdrenţoase Îi erau vesmintele privirile 

Haina lui: un colţ de ocnă; 

Ochii lui: două fâșii de cer 

In acest nou pelsaj sufletesc și străbunii apar altiel. mai 
buni mai apropiaţi: 

Pi străbun puternice, cu obrajii arşi de soare, cu camaşa 
1şi mână prin ogorul ceţii și a) veacurilor 

Plugul lui de lemn și boli-i trudnici, către mine, 

Şi iarâși și iarăși, în cursul acestul contract pur al Vieţii 
apare nefiind uitat, ace! strigăt de desnădejde al nedesă. 
Le omului în fața porților impărăteşti ale idealurilor 

e: 

De ce-a vieţii lege sau nebuna intâmplare, 

A semânat atâta dor de veșnicie și de infinit 

In văzduhurile gândului neputinelos şi mărginit, 

In trupurile noastre şubrede și pleritoare?! 

Versul cotrusclan se intun vodată, ca de profeția 
unei sibile din Cumae, fiindcă ghieindu-și In ape tulburi 
viitorul, el îşi prevede nefericita soartă: 

Ochii ca de-un vechiu păinjenig mi-i sterg 

Văd calea inainte-m! in prăpastie căzând 

1 totus 

com cale 

1 intracolo merg... 

oetul este în In robia lor ca un Oedip în lanţurile Fa: 
tuumului din tragedia veche greacă, conștient deci de tot 
ce-l așteaptă E normal ca în astiel de imprejurări. să 
simtă povara de a fi altiel decât ceilalți nemuritori, aşa 
cum zice și Blaga în mitul său păgân Zamolxe: “Oamenii 
m'ascultă cu credința, fiindcă eu sunt altul” Dar tocmal 
această conștiință de a îi altul Il mal aduce inapoi la 
viața lui de odinloară, cu un regret, de fapt un dor, după 
o şiaţă anonimă în orașul sau satul copilăriei sale: 

Priveam in inserare satul românesc spre care sa ducea 

| imi părea 

ă duce în caruța-i cu cal alb 

Tot aurul din stele, 

Tot verdele câmpiilor copilăriei mele 


34 — 


ŞI toate cântecele ce, vrăjit, 

Le-am auzit, 

Pe-ntinderile humli, 

Pe drumurile-ntortochiate, nesfârşite ale lumii... 

Lăsându-se pradă unei dulei melancolii atât de proprii 
versului eminescian sau celui mal fatalist al ciobanului 
din Miorița, este interesant sa arătăm, că poezia lul Aron 
Cotruş nu se aprople de cea a lui Oct, Goga ci mal mult 
de tuberoza de inimă care a fost poetul St. O. Iosii. Re- 
dăm o mostră graltoare: 

Iar dacă te-ontreba 

De minunde m'am dus, 

C'un gest sfios, supus, 

Dă-l cheia asta grea, 

Şi pe deschisul geam, 

Arată-i cripta mea!... 

Dar curând peste toate se trage perdeaua uitării, drumul 
poetului, In real cât și In metafizic, fiind hotărit și fără 
intoarcere : 

Starea pe loc e boală... 

Ascunde-ți orlce rană! Nu-i timp de șovaială 

Ciocan să-ți [le vrerea; răbdarea: nicovală!... 

Iată de unde sa inălțat epopeea neamului daco-roman, 
cântată ca de un ltorner contemporar, de poetul Aron 
Cotruş. 

Nu ne este îngăduit să trecem peste faptul că Aron Co- 
truş ca şi poetul Posteucă, au murit în exil, în “desțăra- 
re”, in Apusul tare depărtat de țara lor de Răsărit, Poetul, 
de mare sensibilitate ce era Aron Cotrusş nu putea rămâne 
indiferent la faptul că trăia despărțit de țara căruia l-a 
iubit până și mireasma de lucernă al serilor de August, 
cele multicolore 

Mi-amintese de ziua de vară târzie, când trecând prin 
fața bisericei catolice din Arad lângă linia de tramwai 
ne-am intâinit-tata și cu mine-cu fratele lui Aron Cotruș, 
mărturisindu-ne că poetul i-a scris ros de dorul de casă, 
simtindu-şi siârșitul apropiat, Atmosfera de teroare prin 
care treceam atunci ne determina aproape sa nu înţele- 
gem nostalgia poetului nostru, ajuns în sânul paradisului 
american 

Azi însă, îl regăsim şi ji aducem toată participaţia noas- 
tră. citindu-i poezia Satul meu. Este in ea, o vibraţie de 
cer, de pământ și de lumină, bătută de umbrele unei tris- 
teți fără capăt, exprimând dorul poetului, floare a soarelui 
crescută pe marginea abisului numit suflet românesc: 
„Ma cheamă de pe drumuri străine, mă cheamă satul meu, 

mă cheamă să dorm 
să dorm crestineşte până la plinirea vremii, 
acolo, undeva, 
in același pământ, 
unde iși dorm somnul morții, străbunii mel, 
și mama şi tata, 
şi frăţiorul, 
pe cosciugul căruia 
eu am aruncat Intâluil bruș de țărână, 
in țintirimul cu pruni mulți, 
sub poala dealului, de pe culmea căruia, 
copil fermecat —, mă ultam să văd in depărtare, 
munții, munţii vineţi al Sibiului 

incă odată, Aron Cotruș, ne arată că in viața lul na 
cunoscut alt limba) în afară de cel al Poeziei, a cărul slu- 
jitor credincios, în Vis și Ideal l-a float 

Admirăm în versurile publleate in manuscript, ale maes- 
trului, scrisul iluminat, izvorât parcă de sub pană veche 
de cronlear, cloplit mai apoi pe lespezile de piatră ale 
unei alese pravili de cuget și simțire ramânească. 

Jos semnează, mândru, cu pleptul în fața furtunilor. 
neinvins, acest Horia al Poeziei române, ARON COTRUS 


OVIDIU VUIA 


EPIGRAMA 


Unei pene “projestonisle” 
Penei care scrie prost, 
I se zice că e boantă. 
Insă pana de alături, 
E și boantă, e şi toantă. 


N. 3 GOVORA 





(Din volumul “81 epigrame”, 
apărut în Fditura *Rigmor” - 
N. 5, Govora, 


CRONICA PLASTICA 


M in față caietul artistului Omero Oră- 
șianu, din păcate [ără să ne ofere o 
perspectivă tridimensională, nu ne va 
da posibilitatea să apreciem originalita. 
tea picturii sale în relief, 

Dar atât cât e, ne ingădule să relevăm 
unele calităti majore ale artei acestul 
artist şi mail ales să ne insuşim lecţia 
pe care ne-o impârtăsșeste privind ca- 
noanele noi ale artei moderne 

Voi insista asupra a două opere, de- 
dicate să-i zicem eternului, anima, fe 





menin. 

In prima pictură gasim reprezentată o femele de propor 
țiile unei amazoane, braţele ei metamorfozându-se in ra- 
muri cu frunze, aceleași inverzind şi din creștetul ci. Este 
evident că aici ne allăm în faţa unui simbol, femeia co 
responzând izvorului nesccat al arborelui vieţii lul Adam, 
pururi tânăr, încărcat cu muguri de primăvară 

In faţa acestei femel apare un bărbat scund ca un co- 
pill — ceace-i reliefează ei! și mai mult proporțiile ținând 
in palme două fructe atârnând din mâinile ramuri ale 
femei! — simbol, Zeiță a Naturii. Mitul biblic aşa cum l-au 
tratat Masaccio şi Michelangelo bunaoară, este evident co 
rectat, autorul noului mit fiind de părere că fructele pă 
catului au fost de fapt două, exprimând esențele veșnice 
ale lemeii, ale feminităţii el: doi sâni albi și proaspeţi 
lumini de hortensii umplând cupe dospite cu cer Idealul 
artistului este unul clasic al marmorei lui Venus din Milo 
şi nicidecum al pieptului sterp.al femeii moderne 

ŞI bărbatul și femela cir brațele resfirate par două cru- 
ci puse faţă in fnţă demonstrând că undeva orice lubire 
inseamnă şi o răstignire 

Bărbatul este fascinat de al el corp şerpultor ispita 
biblică a reptilei revine —, descântec monocrom de-a-lun- 
gul meandrelor unui labirint, au cărul fir de Arladnă duce 
la altarul lubirii fizice supreme, climax îngroșat și scos 
in evidență, ca floarea pe tavă, Insul de jos cu sângele 
aprins, ascuns pudic după o Irunză, pare că nu are alt 
rol decât acela de a se supune instinctului din fiinţa lui, 
loe unde nu vom scăpa de prelegerile bătute de nesomn 
ale neofreudienilor. 

Numind acest motiv drept “Fecundidate” va trebui să 
admitem că acl destinul uman se arată căzut sub scep 
trul unui matrlarhat seren, autoritar in domnia lui 

Se descriu legi perene ale vieţii omului? 


Sau este dată tragedia insului modern 3 incetat 


care 


să mal caute iubirea “in ochi, în flori, pe buze și mor- 
minte” fiind dominat doar de posesia fizică, de sex 

Eu inclin pentru cea de a doua ipoteză 

Oricum, poate nicicând amorul profan al omului na 
capătăt o reprezentare mai concretă și mal plină de in- 


țelesuri ca acuma, labirintul trupului femeles 
fond, ceață și lugă în noapte: taină 


fiind în 





P 





Pe lângă incleștările senzuale ale erollo 
N r lui Rodin, cele 
ale lui O. Orăşianu fac parte dintro lconogralie însoțind 
[ilozolla dragostei de lut a pământului 
Dar toată măreția aparține unui pictor a cărul calităţi 
Emi, Buia cum reușește să se definească artistul — ori- 
e modern ar [i — in culoare asa cum se . 
ține formelor. A pat ine a 
Se desfășoară Inaintea noastră un Joc de culori În roșu 
și negru, trupul intunecat şi părul de tuciu al masculului. 
proectat pe fondul de carmin ducându-ne cu gândul și sim- 
Virea cromatică In frescele etrusce dintr'unele din mormin- 


tele din Tarquinia, surori de inimă cu vasele cerulta ale 
vechilor elini 


A două cadră reprezintă un grup de femei, motivul fiind 
blagoslovit de pletori, de ar [i să ne oprim la visul de pri 
măvară al lui Botticelli, apoi la marocanele lui Delacroix, 
neuitânăd nici chiar cele trei grații ale lul Rubens, cornu: 
rile femenine acoperite cu văluri, goale sau îmbrăcate în 
perje orlentale au emanat intotdeauna miresme, fascinânăd 
pe maeştrii culorii 

Alci de bună seama avem de-a [ace cu o viziune particu 
lară. în care observatorul rămâne în lumea exterioară 
eroinele trăină prin ele însele şi nu prin ochii tentațillor 
Sântului Antonlu de Cezanne de pildă 

Analizând personajele, ființa cea din stânga cu trup 
longilin, cu sânii orhidele infiorită. cu coapsele “mons 
truos” de prelungi, este adolescenta, asteptând să [ie 
inițiată în misterele lal Venus. Faţaii ovală, părul negru 
căzut pe umeri, are ceva din neprihănirea croinelor tahi» 
tiene ale lul Gauguin. La dreapta sezând, apare Preotcasa 
initiatoarea, Odalisca botezând în ritul nou pe o novice 
Brățara pe braţul untia şi de pe genunchiul celelalte, 
vorbeşte de la sine despre rafinamentul a!'coovurilor par- 
fumate cu [ol de plersici, ale acestor superbe libertine. Mal 
sus, Fecloare chinuite, sclave ale trupului ritmează tecare 
pe-o melodie proprie, un plâns, cantrun balet de Stra- 
vinski: maşti sub care Incearca să-și ascundă inimile roase 
de cariile patimilor, cele tulburi 

Mişecătoare alcl este toată sărbătoarea culorilor de negru, 
roşu trandaliriu, lângă ele jabuenind ca și gholzăre de 
lumină acele forme galbene, ajungând să arunce în jur 
umbre lunare, acestea așa cum se întâmplă in pânzele lui 
Dall, incetând de a mai fl culori se transformă În senti- 

e. Trâăiri. 
apoi a) distinsei Cecilia Cruţescu-Storck, Omero Oră 
sianu prin arta sa autentică nu numal că ae arată un con: 
tinuator al tradiţiei sale familiare dar si n celei artistice 
a neamului său românesc. 


ție. 1970 
Glessen, 14. Martie OVIDIU VUIA 


— 35 


ADOLESCENIA cere oxasianu 


PAI AAA Aia 


În noaptea târzie, 
In toamna pustie, 


CE 


Incep să visez, 


CE. 


..SvooBibovestessitanensaresee 


In cutele-l roase, 
Sau strâns 
Numeroase 
Erol... Eroine... 
Amintiri, 

Umbre fugare 


jasusasehbososbttaaonavgeeerese 


ŞI pe vecie 


nespus posooonrvaie 


De bună samă, 
Acelaşi dramă. 
Sunt frunze 

In zbor, 

Purtate de vânt, 
Sus! sus! 
Printre nori. 


Actori cabotini 
| anodini, 
uturi 

Cu ter culori, 

De hârtie 


Fără de viaţă 
ȘI trişti, 

intrun decor 
De toamnă, 
Pustie! 


In viață, 
De mult, 
Praştia morţii, 
Ma aruncat. 
După ce semeni 
Vine culesul, 
Cu ințeles, 
Sau subinţeles. 
Sunt un fruct copt. 
Mi-e trupul mâncat 
De boli şi de vicii, 
Tar sufletul 
Mie însetat 
De aprige doruri, 
Mânat 

-atroilat, 

sărbători. 

Şi artificii! 


Triplat, 
ŞI Quadruplat, 


Ecuație la 
Bipătrat, 

In infinit 
Pulverizat,. 
Particule 

De energie, 
Simt sufletul 
Cum se slâșie. 
Mi-e trupul, 
Un burete, 
De atâtea 


Ceasornic. 


î  .. Pease eoboi babei srr 


Micuţul Pul, 
Un suflet 
Poate 

Al nimânul. 


Când zorile 
Mijese ușor 
1 se deaprinde 
or cu Nor, 
Din rozul 


Palid 
Incolor, 

incet 

ncet 

Pe nesimtiţe, 
Cludate lorme, 
Care-mi par 
Fecloaren roz 
Neprihânite, 
Iau locul 
Catilelei 
Incă 

Albastră 
Neagră 

ŞI adâncă, 
Cu milioanele 
De stele 
Cărări de vls 
ŞI paradis 
Durerii mele. 
Şi atunci 
Mi-e sufletul 


Călătorind 
La nesfârşit 
In nebulosul 
Infinit. . 


NOTE 


e “Carpaţii” apare la Madrid, e 
condusă de sângerosul legionar, Tralan 
Popescu.” Aceste rânduri pot [1 citite 
in “Gazeta Magazin” ce apare in 
Izrae), în 19 Aprilie 1973. Citata gazetă 
e Buletinul izraelit de nu știu ce rit 
Iata insă că in “Buletinul lzraeliților - 
acesta de Rit Elen”, no. 695 citim că 
acelaş Tralan Popescu e un mardelaș, 
care rupe dinții prietenilor, în speţă 
mie. După cum se vede, părerile coln- 
cld, ce nu coineld sunt doar riturile. 

Ori, cul cunoaşte pe Tralan Popescu, 
un om cum nu se poate mal Jovial, 
rândurile din ambele rituri, Îi stârnesc 
nu nedumerirea, cl râsul. Traian Po- 
pescu e incapabil să rupă dinții, nu 
unul prieten de 27 de ani, dar nici 
alteulva, care ar merita-o, cum ar [Îl 
de exemplu, Rene Theo. 

Am inceput să invăț scrima, de la 
14 ani. Sunt trei arme de scrimă: 
Moreta, spada şi sabin. Toate sunt 
arme sportive, de concurs, ultimele 
două fiind și arme de duel. Floreta nu 
e armă de duel, ci numai de sport Ea 
nu e întrebuințată in duel, pentru că 
nu poate produce decăt sgârleturi (Aa 
importanță. Ca armă de sport însă, 
Moreta e considerată ca cen mal elc- 
gantă, 

Polemica e tot un fel de scrimă. Ea 
se face cu [loreta, cu spada, cu sabia 
și cu... clomagul. Polemica cea mal 
frumoasă e acela care se face cu fl0- 
reta Dacă l-am intreba pe Rent Theo- 
dosindis ce-a acelea floretă, spadă și 
sabie, nu ar ști să spună ce sunt. Ar 
ști desigur ce e clomagul. In polemică 
cineva poate să se Inşele de multe ori, 
dar nu-i este iertat să utilizeze min- 
cluna, ştiind precis că mânulegte o 
minciună. 


: 


y 


. 


Exilul românesc, obligat de fa- 
țidicul 23 August 1944, care a pus 
drumuri zeci de mii de Romă- 
ni, a aruncat în închisorile R. $. 
R.iste, sau a trimis in moarte alte 
sute de mii de compatrioți, e un 
amalgam de suflete chinuite pen- 
Neam, de dorul lui, de trage- 
dia lui istorică. 

Unii trăesc drama Tării. 

Liberi fiind, militează cum pot, 
uneori rupându-și ultima bucăţi: 
că de pâine de la gură, în lupta 
de descătușare a Neamului, pen: 
tru a menţine aprinsă făclia dra- 
gostei de ce este românesc. 

Alţii desprinși de această obli: 
gație morală și frățească, trăesc 
egoist faza ruperii de trecut, a 
croirii unei noi situaţii, sau a im- 
bogăţirii prin orișice mijloace, in 
totală indiferență pentru suferin- 
țele milioanelor de frați rămaşi, 
stâlpi de rezistenţă, du 
plul strămoșitor, furtunii 
asiatice abătută pustiitor asupra 
Tării noastre. 

Din prima categorie putem cita, 
ca un exemplu viu între noi, pe 


EXeM:— 


E GO U-F 


Doamna Eglantina Daschievici, a 
cărei sensibilitate poetică şi mu- 
zicală, pusă în slujba dragostei de 
Neam, deschide în sufletele refu. 
giatilor, pârtia duiosă şi luminoa- 
să, care duce la esențele profun- 
AAA sufletului românesc. 
mesagerul dârz al 
Ei biruinței de 
A avut amare deziluzii, dar ea 
senină continuă să încerce cu 
aceaş ingerească dăruire, să răs- 
colească sufletele Românilor pri- 
begi, cu muzica şi versurile ei. 
Primiţi-i aceste mesagii, căci is- 
vorăsc dintr'o curată şi vrednică 
inimă românească, animată de 
adevăratul spirit tenace dac. 
Ajutaţi-o, câci merită recunoş- 
tiinta noastră a tuturor. 


Traian POPESCU 


Ultimul disc — Preludiul spe 
ranțelor — poate fi cerut la adre- 
sa: E. Daşchevici, 4621 N. Ken- 
more Avenue, Chicago, Illinois - 
60640. U.S.A. 


CU LEXIC POTOLIT 


Theodosladis scrie despre mine că 
am fost agentul Anel Pauker. Lucrurile 
sau întâmplat in 1950. Ori nu numai 
Românii care trăiau atunci la Paris, 
dar şi Theodosiadis știe că a fost 
vorba de o acuzaţie lipsită de funda- 
ment. Scoțeam atunci gazeta “Che- 
marea”, în care se afirma că “Ma- 
Jestatea Sa” cra un om care a fost 
decorat de Stalin pentrucă l-a ajutat 
pe ruși să ne ocupe, că Ziss-ul comitet 
al lui Vişolanu era format din trădă- 
torii de la 23 August ce, în plus, con- 
sumau un fond ce nu le aparţinea, ete 
Astăzi acestea sunt adevăruri fără 
replică. sunt axiome. Atunci nu era 
acelaş lucru. A scrie acestea atunci, 
cra periculos Pe că! “diplomatice”, 
Ziss-ul comitet a intervenit la guver- 
nul francez. pentru a obține suprima- 
rea *Chemării”, Nu a obținut-o. Atun: 
ci, prin serviciul de informaţii al unui 
ofițer de aviație chlor, care era la 
ordinele lui Virgil Veniamin, cetățean 
ce s'a dovedit mal târziu a [i fost în 
legătură cu Bucureștii (vezi BIR.E. 
no. special), mi s'a înscenat o afacere 
de tpional. Am fost arestat și anchetat 
49 de ore, după care am fost pus în 
libertate ŞI nu numai atâta, dar nu 
am fost oprit de guvernul francez să 
scot ma! departe “Chemarea”. In pri: 
mul număr apărut am povestit totul, 
am povestit cum am fost arestat, cum 
am fost puţin ph = câtorva pum- 
ni sau pletoare În spate nu II se poate 
spune mat mult decât spâlțălală — și 
guvernul francez nu a avut nimic de 
obiectat 


Mal! târziu insă am săvârșit o eroare. 
Intrun număr al *Chemării” mi-am 
bitut puţin joe de politiştii francezi, 
pe care l-am numit pe româneşte *cur- 
cani”, Cine sa dus la poliția franceză 


cu traducerea franțuzescului “poulet” 
in “curcan”, nu e greu de ghicit. ŞI 
atunci “Chemarea” a fost suprimată, 
printr'un Jurnal al Consiliului de mi- 
niştri. Dar nu am fost expulzat din 
Franța, cl din contra, am plecat pen 
trucă aşa am voit eu, și când am voii 
eu. Dovada că așa este, e faptul că 
după acela am revenit în Franța când 
am volt şi când am avut posibilități 
financiare so lac. Ori lrancezii nu 
dau viza culva ce a lost odată ex: 
pulzat, 
Rent Theodosiadis ştie foarte bine 
acestea, dar recurge la minciună, la 
clomag, fiind incapabil într'o polemică 
să mânuiască floreta. Ştie că am fost 
de multe ori în Franța — odată am 
stat două luni la hotelul Commodo- 
re — şi, fiind prieteni, ne-am păzut 
şi am făcut chiar chefuri. Ba ceva mal 
mult. odată mi-a cerut şi l-am dat, 
un certificat. Am rămas surprins Vă- 
zând că in numărul special nu a pu- 
blicat şi certificatul ce j-am dat eu, 
dar am crezut că pe mine nu m'a con- 
siderat personalitate şi, fiind prieteni. 
nu m'am supărat. si, et 
Rent Theodosiadis e - 
oiattiță desarmantă. Cum n'a făcut 
armata, intră În câmpurile minate. 
ca... lerunca. Abordează și terenul 
femenin. Nu numal regulile scrimel 
cu floreta dar şi alte motive de ordin 
etic, mă impiedică să-l acompanlez În 
acest teren atât de lunecos pentru el. 
Mă voi mulțumi doar să spun că toți 
cel ce-l cunosc, ştiu că în acest teren, 
Theodosiadis a fost țotdeauna un Fero 
în patru. 
AI n că am tost isgonit și din 
Spania dar, puţin timp după acela 
m'am înapolat în țara care mă I3g0- 
nise. Găseşte cineva in aceste afirma- 


VII false, mincinoase şi contradictori 
regulile scrimel cu Ra 

ŞI mat face o afirmație periculoasă 

pentru e]. Spune că la ȘI Purta căr- 
buni din Nordul Franței 1şi găsesc re- 
fugiu “paria societății”. Ce ar zice 
Theodosiadis dacă ași face o fotocopie 
cu traducere legalizată şi ași trimite-o 
Presedintelui Sinaicatultul Minerilor 
din Franța? Nu ar risca să-l (ie supri- 
mat “Buletinul Izraeliţilor”, așa cum 
a fost suprimată “Chemarea” pentru 
că le-am spus politiştilor francezi 
“curcani”? Nu vol face acest lucru 
pentru că niciodată in viața mea nu 
am alergat cu pâra la sultan, dar și 
pentrucă sunt milos din fire şi nu 
vreau să ră portăreselor cititoare 
ale Bulletinului Izraeliţilor de Rit 
Elen, hrana lor “spirituală” bilunară. 
Evident, Theodosiadis și-a plerdut 
capul, 

Ma! afirmă că Traian Popescu mi-a 
rupt dinţii pentrucă l-am furat timbre, 
Alirmaţie totalmente falsă. In 27 de 
ani de când sunt bun prieten și cama- 
rad de luptă cu Tralan Popescu, au 
existat desigur şi discrepanțe dar ele 
nu au mers nici măcar până la ridica- 
rea tonului. Şi aceasta, o recunosc, nu 
grație mle, spirit puţin arțăgos, ci 
proverbialei Jovialități a lui Tralan 
Popescu. 

Dar Theodosiadis, În această “exe- 
cuție” Jidovo-grecească, îmi face și o 
onoare. Acum catva timp mila spus 
că sunt doar un câine care latră, și 
acuma mi-a acordat onoarea de a afir- 
ma că sunt un caine care poate și 
MUŞCA. 

Şi mai spune ceva: sunt sifilitie şi 
incă cu patru cruci. E aceasta polemi- 
că sare E ŞI ce ar avea de spus 
dacă — cu toate opreliştile pe care m! 
le pun cavalerismul şi etica —, l-ai 
răspunde: Te inșeli amice Theo, nu 
am și nici nu am avut această moder: 
nă și totuși uricioasă boală, nu am și 
nu am avut niciodată sifilis: dovada 
e că nu ți l-am transmis, 

Ce care trălau pe acea vreme la 
Paris ştiu despre ce este vorba şi-şi 
dau seama că forma sub care l-o spun, 
nu lese din cadrul eticel și cavaleris- 
mului, că nu mânulese cio şi 
nici măcar spada sau sabia, cl oreta. 

Dar mal e ceva. E vorba de un dia- 
log de surzi. Ii spul unuia că e nebun 
şi el îţi răspunde; uite, la casa cela 
lese fum. Adică eu l-am spus — fără 
să cobor sub nivelul academic —, că 


că a Jost aportar in România şi că 
a fost domniat, înființând secția 
FE A. Mului în România, şi ei îmi 
răspunde că sunt sitilitie cu patru 
cruel. 

La tot ce am afirmat am adus do 
vezi lretutabile, și el vine cu minelu- 
ni, știind că su minciuni. 

I-am răspuns la toate acuzațiile ce 
mi-a adus, inclusiv la acela cu sifili- 
su). Şi vo! răspunde şi în viitor, şi lul 
şi tuturor celor ce vor socoti că ml-au 
descoperit călcâiul lui Achile: tot cu 
dovezi, cu fotocapii, etc. şi tot cu [lo- 
reta, 


d 


e Este căutat di Aurel BARBU, 
antrenor de rugby, plecat din Ro- 
manta prin 1972, de prietenul Iul 
Dan Petrescu, din Mânchen, Klen 
teatru 12, cărula 
serie, 


i ——.—— 
-y 


IN LE 
CU LEXIC POTOLIT 


9 In ultimele numere ale revistei, 


Izraeliților de Rit Belen”. A venit tim- 
pul să punem punctul pe |. 


— Am alirmat că di Theodosiadis 
are numai 4 clase primare Desigur 
mulţi Români au crezut că e vorba de 
o afirmaţie fără temei. Nu e posibil- 
şi-au zis ei-, “Directorul celei mal 
vechi pubilcații din exil”, “gazetarul 
profesionist”, “cel mai bine informat 
anticomunist român”, “cel mai bine 
informat gazetar”, etc, să albă nu- 
mai 4 clase primare. ŞI totuși, acesta 
e purul a „ Dacă alirmaţta noastră 
e mincinoasă, di Ren Theodosiadis 
să publice in “Buletinul Izraeliţilor de 
Rit Elen”, fotocopia certilicatului său 
de studii, Ne obligăm să suportăm 
cheltulelile ocazionate. Bineințeles că 
dacă va prezența un certificat de una, 
două sau trei clase secundare, nu plă- 
tim nimic, pentrucă diferența nu e 
mare, Diferența Incepe de la 4 clase de 
liceu în sus, caz în care vom plăti 
cheltulelile. 


— Sar putea spune că di Theodo- 
siadis, fiind obligat să părăsească Ro- 
mânia, nu i sa permis să-şi la zisul 
certificat. Această afirmaţie nu poate 
[i susținută, de oarece nimeni nu ar 
putea spune. nici di Theo, nici alții. 
că riştii nu l-au permis să-și la 
€ tul de studii: Pătru Groza nu 
putea considera certificatul de 4 clase 
ale dlui Theo, periculos pentru sigu- 
ranța roșie. Nu poate invoca nici 
graba. Dl Theo n'a plecat grăbit, și-a 
putut face bagajele liniștit, a plecat 


cu trenul sau cu va na trecut 
nici o graniță clan n, Diel prin 
valurile I, nici prin munţi şi 


nici prin păduri: dl Theo se g 
in a, ca pașaportar grec ŞI 
toată lumea știe că cei ce trăiau In 
România cu pașapoarte străine. au 
putut părăsi Țara, mai mult sau mal 
puţin linişte. Desigur că cel ce au 
i ra în aceste condiții, au 
ost nevoiți să renunțe la multe lucru. 
ri, nu li s'a permis să la tot ce aveau, 
gar nimeni RE luai alirma că nu | 
ris A certificatul de 
studii 


— Iarăşi, sar putea apune că aceas- 
ta nu are nici o importanță. Au existat 
există autodidacţi, mal cultivați 
t mulţi dintre cel cu patalamale 
la mână, multe din acestea daţorându. 
se lui babacu. Există printre Românii 
din exil adevărate personalități, care 
nu au patalamale la mână, dar sau 
cultivat „au citit, au scris, scriu, şi, 
din acest punct de vedere, sunt supe- 
riori multora dintre ce! cu certificatele 
de al Face di Rent Theo parte 
dintre aceștia? Tot în revita noastră 
am redat câteva mostre din “auto- 
didactieismul” “directorului gazetei 
noastre”. Astfel, am arătat că di Theo 
confundă “jurisdicția” cu “jurispru- 
denţa”, noțiuni simple care nu sunt 
permise unul “gazetar”, să le ignore 
său să je confunde Dar di Theo nu 
br ie i PRR, AU intrau in 
teria T 4 clase primare, nici 
mai târziu, in viața. 5 


— Nu cunoaşte limba română Dacă 


Sar apuca cineva să scoată Intro 
carte toațe greșelile de limbă română 


ale dlui Theo ar scoate o carte humo- 
ristică de prima mână. E cunoscută 
discuția în jurul cuvintelor “strident”, 

“strindent” şi “stringent”. Dar aceasta 

e foare la ureche. Cea mal teribilă 

eroare a făcut-o “Directorul nostru”, 

când a spus că cei ce-şi fac cura in 

România, se numesc curisti. In fran- 

ceza celor ce-şi fac cura Il se spune 

“des curistes”, și el a crezut că în 

România li se spune curiști. Enorma 

neghiobie |-a scos-o în evidență iubitul 

nostru confrate, dr. Petre Vâlimărea- 
nu, în nu mail puţin lubita publicație 

“Vatra”, cărela Printul Nicolae de 

Hohensollern Îi spunea “Şatra”. Bl- 
neînteles că aceasta o făcea prinţul 

in glumă și cu simpatie Ar putea 
spune cineva că di Theo o poliglot, 
ştie româneşte, frantuzeşte, grecește, 

ete. Realitatea e că nu cunoaşte nici o 
limbă bine Nici chiar greceasca. ŞI 
aceasta pentrucă în România, grecii 
vorbeau o grecească... românizată De 
exemplu, grecii din România îi spu- 
neau gării, stanția, ori în Grecia | se 
spune sohna. 

In Grecia, unde sa dus după cea 
văzut că in România lucrurile nu-i 
merg așa cum se aștepta, deși figura 
pe lista comuniştilor cu numărul 1232, 
pe lângă alte motive ce l-au determi- 
nat să puna compasul cu direcția 
Paris, cel principal a fost că nu-se 
inţelegea cu simpatrioţii: el vorbea o 
grecească românizată Şi acuma. 0 
profesie de credința: în repetate rân- 
duri am scris despre dl Btamatu lucru- 
ri aspre și i-am spus totdeanuna 
“grecul”, “Kir Stamatopol”, ete. Rea- 
litatea este că adevăratul nume al dlui 
Stamatu e Stamatopol, dar oricine în 
România avea dreptul să-și la un 
pseudonim, dacă seria, sau să şi-l 
schimbe pur și simplu dacă nu-l 
plăcea. Departe de noi gândul de a-l 
reprosa că nu l-a plăcut numele Sta- 
matopol Dacă l-am spus în repetate 
rânduri dul  Stamatu, “grecul”, 
aceasta era o glumă nevinovată La 
Bârlad, care era un fel de prelungire 
a Brăilei și Galaţilor, aveam mulţi 
colegi greci și noi Românii nu le spu- 
neam altfel decât “grecule” sau “gre- 
cotelule”. ŞI nici unula nu i-a dat prin 
minte să se supere. Cu di Theodosiadis, 
cum am mal spus, am fost vreme în- 
delungată prieten. ŞI tot așa Îl spu- 
neam: grecule sau grecotelule şi nu 
sa supărat niciodată. Ba și in scrisori, 
Ii spuneam tot așa, tot grecule şi tot 
grecoteiule. 

Acuma, grecii din România se Im- 
par vea in două: unii cetăţeni români 
ar alții pașaportari. Din prima cate- 
gorie, unii au luptat front ca orlce 
român, lar după prăbușire au fugit 
cum au putut-nu cu trenul sau cu va: 
porul-și au ajuns în Occident Şi alei, 
ca Români, luptă cu noi, suferă cu 
noi. speră cu noi Intre acestia pot fi 
citați dnii Stamatopol, Costin Delea. 
nu, Fiiitis şi alții. Contra niel unula 
dintre aceștia nu se poate spune 
nimic: sunt Români de origină gre- 
cească, și au absolut aceleași drepturi 
şi datorii ca și noi ceilalţi Români de 
origine valahă. In această categorie 
intră toți ceilalți Români de alte ori- 
pini, inclusiv evreii Dacă în viitor. 
in scrisul meu se va strecura cuvântul 
“grec” sau “grecotei”, toată lumea. 
inclusiv cel vizați, trebuie să le la 
celace sunt și ce au fost totdeauna: 
glume nerăutăcioase şi nevinovate. 

Dar e vorba de cel ce au fost cetă- 
țeni români și nu de cel cu paşaport. 
Ori di Theo sa născut în România, la 
BrăV'a și a ramas tot timpul în "Ţara 
noastră cu pașaport. 

In România a avut pasiunea gaze: 


tăriei. A inceput prin a mătura in 
“redacţia” unei obscure foi a unui 
grec din Brăila, apol sa dus la Bucu- 
reşti. sr acolo a inceput tot cu mă- 
tura, la gazeta “Fapta” (la a lui 
Mircea Damian şi nu la cea a diul 
Demostene Enescu). De la măturat a 
trecut la lipit mărci, apol la expediția 
gazetei, după acela un mice reportaj, 
un articolas și așa a devenit “gazetar 
profesionist”. A inceput războlul Cum 
aliații noştri germani ii ocupaseră Ţa- 
ra, nimeni nu-i poate obiecta că era 
antigerman, dar fiind contra aliaţilor 
ia el insemna că, implicit, devenea şi 
antiromân. ŞI ca să fim total obiectivi, 
nici din acest punct de vedere nu-i 
putem reproşa prea mult: au fost şi 
Români de origină valahă care au 
fost antigermani, nedându-și seama 
că prin aceasta deveneau filoruși. De 
aceasta şi-au dat seama târziu, pe la 
Gherla sau Sighet. 

Deci şi pe “directorul nostru”, acest 
antigermanism l-a impins în brațele 
comuniştilor. După sosirea “eliberato- 
rilor”, “Fapta” lul Mircea Damian, cu 
drepturi indiscutabile de resistență, 
sa instalat întrun apartament con- 
fortabil. Sosise vremea lor. In alt 
număr am arătat că fericirea na 
ținut mult. Intro zi au intrat în re- 
dacție câțiva eliberatori care le-au 
comunica pe rusește că gazeta e in- 
terzisa. Noroc că in redacție se găsea 
şi poliglotul Theo, care a inţeles de ce 
e vorba. Am mai arătat cum inter- 
venția la George Ivașcu a rămas fără 
efect: Ivașcu l-a găsit pe lista comu- 
niștilor, dar pe cea de la 1000-la 2000, 
nu pe cea de la 1 la 1000. 

Dar cum În vinele dlui Theo circula 
aprins sângele pazetăresc, nu sa dat 
bătut. Cu un alt grec, numit Tzurkas, 
a scos o gazetă care se chema” Nea 
Elas”, adică “Noua Grecie”, adică şi 
mal pe româneşte: Grecia comunistă, 
La Nea Elas, director era acest Trur- 
kas, iar di Theo era redactor şef, In- 
țelegeți că nu mal era un al doilea 
redactor! ŞI, cum era normal, această 
gazetă grecească, se ocupa numal cu 
problemele greceşti. Dar nu toți grecii 
vedeau lucrurile astfel: unii conside- 
rău că trebuiesc să se amestece în 
treburile româneşti, deoarece cel erau 
comunisti și cum comunismul e in: 
ternațional!!! Cel care vedea lucrurile 
just, era-curlos-dl Theo. El era pentru 
stricta menținere pe linia grecească și 
neamestecul în treburile româneşti. 

In acea vreme era revoluţie in Gre- 
cia, revoluție comunistă, a organiza- 
ție E. A M., condusă de generalul 

rkos, Nij numal englezii, dar și 
americanii au avut mult de [urcă pă- 
nă ce comuniștii lui Markos au fost 
infrânți 

ŞI grecii comunisti din România 
sau gândit să .nflinţeze o secţie ro- 
mânească a E A M-ului. Cine putea 
(i inițiatorul şi geful acestei secții 
româneşti a comuniştilor din Grecia? 
Cine altul decât “directorul ziarului 
nostru”, adică dl Rene Theodoaladis, 
Dar di Theo era dintro bucată. EI nu 
admitea ca în secția E. A M romă- 
nească să intre şi greci supuși români 

e! numai greci cu pașaport grecesc, 

Invenţii? Am mai spus și altădată 
că nu facem alirmaţii cu ușurință: 
toate atirmaţiile noastre, sunt bazate 
pe documente, Deacela redăm în în: 
tregime articolul publicat de di Theo 
in “Nea Elaa”, gazetă al cărel director 
era grecul Tzurkas și redactor, di 
Theo: 

“In jurul E. A. M.-ului din România”. 

iata deschisă grecilor din RO- 
m a, 


DI Rene Theodosiade, redactorul 













Pi 





tru, ne-a rugat să publicăm urmă- 
rea scrisoare: 
uninte de a da publicității această 
“isdare publică (?), am stat și am 
tecat acest act. In cele din urmă 
m ajuns la convingerea că pentru lă- 
“urirea opiniei publice grecești din 
'omânia, tăcerea mea ar [i insemnat 
trădare a ideologiei mele politice 


văzut nevoit, şi asta o spun 
pere in suflet, să mă retrag din 


ce le voiu expune mai jos: 
îĂ penultima şedinţă a comitetului 
acestei organizații, am constatat cu 


in aceg 

i mu a u = pe num 
aie er nici a unor mem- 
bri din comitetul de conducere. 

Nu este permis nici unul grec din 
această țară să se amestece în trebu- 
rile interne din România, căci nici 
un grec nu are veleităţi politice in 
această țară ospitalieră (sublinierea 
este a dlul Theo), dar chiar prin ab- 
surd, dacă sar admite așa ceva, insă- 

Cons ia românească nu permite 
acest lucru. Cred că orice român sau 

mu poate decât să aprobe acest 

punct de vedere, Deasemeni nu e per- 
mis ca o organizație să fie remorcată 
la ambiţii personale (?) impotriva 
unor X persoane, luându-se hotărâri de 

a opri pe un membru inscris să citeas- 

că un ziar. Odată ce Comisia Aliată 

de Control, a aprobat apariția unei pu- 
blicații nu e permis nimănui să devie 
cenzor al membrilor orgânizaţiei. 

Aceste metode imi repugnă şi nu au 

altă denumire decât dictatoriale. 

Organizația EAM din România a 
fost întemeiată de mine, în colabora- 

Te cu cinci vrednici luptători, tiga- 

tru această idele, în sprijinul 
ului din Grecia și al colonelului 

Bakirtals, un prieten pe care lam 

aie şi cunoscut de aproape (su- 

lerea ne aparține), 4 
Organizatia avea ca scop inițial: 
unirea tuturor grecilor, a ta nte- 
reselor greceşti in România, crearea de 
cantine, dispensare și cooperative pen- 
tru ajutorarea populației nevolaşe gre- 

cești, ajutorarea celor lipsiți de mi- 

loace din țară şi familiile partizanilor 

din A, ținerea de conferințe Mi 
tru cunoașterea reciprocă a celor două 


idolală, sublinierea e a noastră). 
organizație nu puteau pătrunde 
numai cei ce posedau pașapoar- 
te, adică cetățeni supuși greci, 
UR program. despre care sunt con- 
vins că toți românii și grecii nu li vor 
gasi o lacună ci dimpotrivă cuvinte 


ai: “erau” punctele e Lil 
din programul propus pe baza cărula 
treba Sud activeze Drdanieajie FAM 
din România. 
Sa atolat asa cum am spus la 
acestei scrisori, ca elemente 
nepregătite şi interesate să ceară ca 


n. nau. (în spirit comunist, fără 


organizația EAM să se amestece în 

chestiunile politice interne din Romă. 

mia, iar ca membri au fost primiți 

greci, cari sunt cetățeni români şi au 

letter să rii in orice 
nizație română di 

insă în EAM, REL pinul 

Am căutat şi pot afirma tără să fiu 
desmințit, să fac o cât mal largă pu- 
blicitate, in toată presa română: măr. 
turii stau articolele mele, in jurul or- 
ganizației EAM din România pe care 
am reușit să o fac cunoscută în tară. 
am căutat să intru in legătură cu 
persoane proeminente din viața pubil- 
că româna (Pătru Groza, Bodnarelue, 
Liuba și Iosif Chisinevschi, ete n n) 
şi greacă pentru a găsi un sprijin ma- 
terial (mai ales n. n.) şi moral în 
acțiunea mea (sublinierea e a noastră). 

In clipa când am constatat că aceas- 
tă organizaţie tinde să devină o lram- 
bulină pentru anumite persoane ce 
aveau unele chestiuni de rezolvat cu 
elenismul din țară, în clipa când am 
văzut că iresponsabilii cer ca această 
organizație greacă să ia parte la lup- 
tele interne din România, am crezul 
de a mea datorie să părăsesc această 
organizație. 

Grecii din România nu au dreptul 
să lupte decât pentru patria lor și 
pentru susținerea intereselor grecești 
isublinlerea noastră). 


Sun? convins că o bună parte din 
acei ce m'au găsit în organizație, mă 
vor urma pentru a pune bazele unei 
asociații așa cum o cerem, așa cum o 
vrem, şi aşa cum o ințelegem: apă- 
rarea intereselor muncitoreşti greceşti 
şi lupta pentru dreptate și ocratie. 

TRAIASCA GRECIA ETERNA SI 
NEMURITOARE!!! 

ss RENE THEODOSIADE 

Asupra acestu genial articol, sar pu- 
tea serie un număr întreg de revistă. 

Nu am nimic contra lui Rent Theo. 
Din contra, Il apară pe ela 

rt, cu patru clase prima 
ac şi in plus, fost comunist, a 
putut să facă în exilul românesc “cea 
mail mare gazetă”, “cea mail bine in: 
formată”, cea mal... etc. 

Dar ce gândesc oare toți Românii, 
de la Alfa la Omega. care i-au dat 
certificate, acestul agramat, comunist, 
ete? 


e Contratele “Cuvântul Românesc” 
(Tanuarie 1979), publică o “Intâmpina- 
re” a dlui Nicolae Penescu, prin care 
âsa se plânge că e “atacat cu violen- 

” Noi nu ne considerăm vizaţi, pen: 

că nu l-am atacat nielodată şi. mal 
ales, cu violență. Nol l-am criticat și 
dreptul Ja critică e democratic, Ori 
Penescu crede altfel? 

Atirmăm că nici un rând din “Car- 
pații” nu poate face obiectul unel sg 
uni în justiție. I-am cerut doar 
se apere — scriindu — şi memoriile a 
contra afirmațiilor, pretinse aria io 
late, ale publicaţiilor comuniste ) 
Țară — Mihail Viteză era incă a a 
în celace priveşte atitudinea sale 

în Maniu. Poate face 


coastă cere 

acțiuni în Justiție? Am spus că ab A 
nescu, în intervenția in zisul DE 
nar* de la Paris a fost departe 


ae: tirmat şi 
tiţie? Nu ama 
ir dia ră sub nlcl o re 
că dl Penescu ar (i venit din Tu 
trimis de comunişti. ŞI nu am făcu pi 
trucă nu avem niei o probă. Da - 
am Îl avut, nu lam [i amenintat = 
am Îi publicat rapid broșură, 


ne sinchisim de amenințările sale cu 
Justiţia, 

Dar dl Penescu vine cu niste atfir- 
maţii caro duc deadreptul la anularea 
dreptului la critică. Dsa că pen- 
tru a critica pe cineva, să publici crl- 
tica în țara în care trăleşte cel criticat. 
Altlei, pare a spune d! escu, criti- 
ca nu are niel o valoare, Adică pentru 
n critica pe dl Penescu, “Carpaţii” 
trebuie să apară la Paris, pentru a-l 
critica pe di Raţiu trebule să ne mu 
tăm la Londra, pentru a serie ceva 
contra dlor Demostene Enescu sau dr. 
Petre Vălimăreanu, trebule să ne ins 
talăm în Germania, lar pentru a-l 
spune dlui Găzdaru că e dement, tre- 
bule să ne luăm catratusele şi so în- 
tindem spre Buenos Alres Dar ce ne 
facem când e vorba să criticăm pe 
Juliu Maniu? Ar trebui oare să facem 
o tipografie în cer? 

Afirmațiile acestea ne surprind când 
ele vin din partea unul om de Drept 
ca di Penescu și ne [ac să tra con. 
cluzia că dsa și-a luat Dreptul cu aju- 
torul intensiv al lui babaca. Pe vre 
murile acelea se intâmplau multe din 
acestea. 


e in Franța a existat a gazetă 
— nu-l spun numele, pentru a nu fi 
dat în judecată — care avea cel mal 
mare tiraj. “Le Figaro” şi “Le Monde” 
erau departe în urmă, din acest punct 
de vedere. ŞI totusi, acestei gazete cu 
cel mal mare tiraj, lumea îl spunea 
“gazeta concierges-elor”, 

De ani de zile, “Buletinul Izraeliţi- 
lor de Rit Elen” spune celorlalte pub 
cații româneşti din exil, “tițulci”, ade- 
vărata gazetă liin4d B LR E Nu cre 
dem că BIRE are cel mai mare tiraj. 
Nol scoatem “Carpaţii” în 1000 de 
exemplare și bănulm că excelentul 
contrate “Cuvântul Românesc” lese 
în ma! multe exemplare. BIRE trebule 
să [le departe în urmă, Afirmă însă 
BIRE că el are cel mal mare număr 
de abonaţi. Aceasta e posibil, pentrucă 
no! trimitem foarte multe exemplare 
gratuit In multe cazuri... numal de- 
a) dreacului. Dar chiar în cazul că 
BIRE are mal multi abonați plătitori, 
situatia rămâne acelaşi: “Buletinul 
Izraeliţilor de Rit Elen” e “gazeța con- 
cterges-elor, Că recent | sa dat un 
impresionant numâr de certiticate, 
insemneaza — nimic altceva — că în 
exilul românesc există un impresio- 
nant număr de concterges. 


e HIRE a fost scos la Paris, de 
două persoane: M. F. Unkelştein) Eco- 
nomu şi un oarecare Florian, pe acea 
vreme tuneționar la Legația de pe rue 
Bremontier. E probabil la inceput, 
BIRE cra subvenționat de Legaţie, 
Apărea in vreo 45 f0l, nelegate. 
formă Insinuantă, se dădeau ştiri din 
Țară, întro lumină favorabilă comu- 
niştilor de la Bucureşti Destidem pe 
“directorul nostru” să facă dovadă 
contrarie. Dealttel Bconomu, sub egl- 
da Legaţiel, ținuse o conferință des- 
pre extraordinarele și binetacătoarele 
consecințe a Reformei monetare de 
la Bucureșt 

Trebuie să recunoaștem însă că 
Bconomu era un evreu foarte cum se 
cade. Un lel de Raul Rubsel. Sa rupt 
de le la, ba sa rupt şi de evrei, de- 
Toună eadreptul antisemit. Bconomu 
a hotărit să se ducă în Ţarael, pentru 
a se stabili acolo, Acestei călătorii In 
Israel, | se datorește faptul că Ren 
Theo a devenit director al *Buletinu- 
lui lzracliților de Rit Elen”. Plecând, 
Economu i-a lăsat BIRE lu! Theo, ca 
re se acluase pe acolo tot cu meseria 
jul de lipitor de timbre. Din Ierac, 


— 





Economu sa intors antisemit. ŞI: a 
botezat aNisă la Biserica ortodoxă, naș 
pla Rent Theo. Economu câștiga 
ceva bani llind corespondent al unor 
din Izrael. Făcându-și fata creg- 
mel l-au ta aceste jeget- 

Le: 4 a şi lost excomunica 
Dar, după inapolere, Economu l-a 
lăsat Buletinul lui Theo, Aşa ca di 
Rent Theo, afirmând — nu deadrep- 
tul, recunoaștem — că el e directorul 
lui Bire de peste 30 de ani, spune un 
neadevâăr. Pentrucă M. F. Economu a 
fost director câțiva ani al lui Bire, și 
din cei 30 de ani, Theo ar trebui să 
taie câțiva. Ace pentru a fl pe ll- 
nla adevărului Dar cum se face că 
atâtea “personalități” fac astăzi apel 
la coloanele lui BIRE, când această 
foale a fost scoasă pentru a servi pe 
comunişti, iar actualul director a fost 
comunist EAM-ist? Ori di Penescu va 
crede că Și acestea sunt un atac “vio- 
lent” ia imaculata dsale persoană și 

deci poate să ne dea in judecată! 


9 Cu cât trece timpul, văd că dom- 
nul filozoi D. C. Amzăr e un om de în- 
țeles Văzând că nu poate tăia nodul 
gordian, dsa a făcut cel mal cuminte 
pat: a renunțat să-l taie. După ce la 

ceput, pe toţi cei ce nu credeau in 
viabilitatea Consiliului diui Penescu, 
l-a arătat cu degetul și a spus că fac 
jocul dușmanilor, adică al comuniști- 
lor, a făcut o piruietă și a schimbat de 
poziție. A spus nici mai mult. nici mal 
puțin, decât că acest Comitet nu se 
poate face din cauza certurilor pentru 
şefle. Nu aşa de filozofic ca dsa, o spu- 
sesem eu cu două luni inainte. 

Dar ultima piruletă — de inaltă cla- 
să — o întâlnim În numărul pe Fe- 
bruarie al contratelui “Cuvântul Ro- 

esec”. In acest număr, tot filozofic, 
sub titlul “Condiţie sine qua non a 
“Unirii tuturor” di Amzăr ne spune 
deadreptul lucruri de necrezut. Spune 
di Amzăr că pentru a realiza unirta 
e nevoie de impăcare, ori pentru îm- 
păcare, cel vinovaţi trebuie să-și cea- 
ră iertare pentru toate greşelile făcu- 
te cu vole sau fără voie, şi aceasta cu 

sogpu! de a fi lertați. 

i acest punct de vedere il susțin 
eu de vreme îndelungată. De mult 
spun că oamenii politici ce au avut 
posturi de răspundere să-şi scrie me- 
moriile: dnii Penescu, Rațiu, ete, Dlui 
Amzăr | se pare că aceste memorii nu 
sunt sincere, Poate. Dar când cineva 
in memoriile sale spune neadevăruri, 
vin ceilalți și-l bat pe umeri. 

Dar memoriile ce trebuiesc scrise, și 
incă urgent, trebuie să trateze fatidi- 
cul 23 August. 

N 8. 





CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 
Director-Proprietar: 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 
SUB INORIJIARA UNUI COMITET 
DR gi 20 

la și Admintsrația: 


Calle Conde Ea Pefialver, 82, 4: 
Tel, 4021101 - MADRID-6 


te Dă 
Apartado 9283 = zica (Espafina) 
accord 
Bi 
Expodierea via plus. 


ĂE 
40 $ UBA 
5 $ UBA 


40 — 


REDACTIONALE 


Rugâm pe cititorii noştrii să scuze întârzierea cu care 
primesc acest număr din revista — CARPAŢII —, întâr- 
ziere provocată de o prelungită grevă, a lucrătorilor din 


industria grafică. 


Sperăm ca numărul 17, corespunzator lunilor Mai și 


Iunie, să vă ajungă câtre mijlocul lunii viitoare. 


In diverse rânduri am atras luarea aminte a celor 
cari primesc revista, ca s'o respingă la sosire dacă nu 
sunt interesaţi s'o citească, sau să ne anunţe că nu pot 
plăti abonamentul pentru ca, de la caz la caz, să leo tri- 


mitem gratuit în continuare. 


Cu regret comunicăm celur carti. n avi răspuns în 


consecință, că nu vor mai primi pe viitor revista. 


Incepând cu numarul viitor, compatrioții din Franța 
care doresc să primească revista sau cârți, sunt rugați 
să se adreseze Domnului Prof. Filon Verca, 21, Rue Leon 
Hutin-Gagny 23320. 


EDITURA CARPATII ANUNTA 
Au apărut: 


EA el tdi: DIN DACIA TRAIANĂA, de A. D. pi iai 

vol 1 e 

ISTORIA ERAI Vii; ROMÂNE, de D. Murăraşu, epuizat su va 

NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. at Alp inv sii 

POVEŞTI, de Ion Creangă, In fascicole ... .. 

DACIA, de Vasile Pârvan . ivi st 

PRECURSORI, de Octavian n Goga .. 

ISTORIA PARTIDELOR, NA IONAL, i alis” ŞI “NAȚIONAL- 
ȚARANESC, de Pamfil Seicaru vol 

ISTORIA POLITICĂ ŞI MILITARĂ A RAZBOIULUI ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga . 

KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMÂNI. Texte inedite cu co- 
mentariu de Pamiil Seicaru .. 

iii CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prof. “Alexandru 

ur 

ISTORIA DACIEI ETA CONTINUITATEA DACOROMANĂ, de Gene- 
ral Platon Chirnoagă .. 

LE NID, UNITE DE BASE Du MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 
Faust Bradescu | 

POVEŞTI FARĂ ȚARĂ, “nuvele, de Faust Bradescu, N, “Novac şi 


N. 8. Govora 
UNIREA NAȚIONALĂ IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 
DICTIONAR RO ROMÂAN-SPANIOL, de Prot, Ion Protopopescu, rustică. 
cozi FLIU ZELEA CODREANV, DOVAZECI DE ANI DE LA MOAR: 


TE, SI Gr. Manolleseu, T. Po; ete . 
MOȚA 1 MARIN, DOUAZECI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, 
d țy foutzo, Marquta de Nantouillet, Blas SARII Sai RI 
escu iv 
DUMNEZEU SA NASCUT IN PRE “de Vintna Horia .. 


RELATIILE ROMANO-RUSFE, de N. S. Qovora .. ....... 





15 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
5 $ USA 
3 $ USA 
12 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 


10 $ USA