Carpatii anul XXIII, nr. 11-12, iulie — sept. 1978

———._ — 





ANUL XXIII. Ne 11/12 





Director: Aron Cotrus r 


UN NOU 
93 AUGUST 1944 


de Traian POPESCU 


E incearcă reeditarea pripitel Isprăvi de 
A la 23 August 1044, carea predat Tara şi 
Neamul Românesc, satraplei sovieto- 
comuniste, de astă dată indreptată îm- 
potriva exilului luptător, pe care vor 
să-l anihileze. 

Din inițiativa Domnului Nicolae Pe- 
nescu, fost secretar general al Partidului 
National Tărănesc şi ministru de inter- 
ne după capitularea din 23 August 1944 
şi cu colaborarea câtorva elemente (u- 
gare din așa zisele partide politice isto- 
rice-liberal, național tărănist şi socialist, autori morali și 
înfăptultori al trădărei dela 23 August, sa constituit la 
Paris un nou Comitet National Român, la care au aderat 
şi câțiva legionari din exil. 

Are pretenţia, nici mal mult nici mal puțin, de a con- 
centra în mainile acestui organism, apărarea drepturilor 
încălcate ale poporului român de către comunismul mos- 
covit şi de a elibera România din ghiarele comunismului. 

Totul foarte lăudabil. Dar cum rămâne cu posibilitățile 
de realizare ale grandlosulul plan de redresare națională 
din exil şi de eliberare a Tăril. 

Preşedintele, ca și partidele reprezentate, au trădat la 
23 August 1944 Poporul Român, minţindu-l că aduc termi- 
narea răsbolului, pacea și eliberarea Tării de sub “ocupa- 
ţia germană”. 

Şi ce au adus în schimb? 

- Capitularea fără condiţii. 

—— Predarea Tăril bunului plac al Rusie! Sovietice și al 
jidovimel. 

— Măcinarea celor 18 divizii româneşti, pregătite 
pentru apărarea teritoriului naţional, prin utilizarea lor 
contra aliatului german, drept curăţitori de mine și carne 
de tun. 

Apol au pactat cu comunismul sub masca “democra- 
ției”, lau servit și când scadența mișellei comisă cu atâta 
E jet le-a sosit, nici anii de puşcărie cu care nu fost 
răsplătiți pentru serviciile făcute marxismului și ovreilor, 
nu compensează imensele pierderi, suferinți și tragedia 
abătută, cu vola lor, asupra neamului românesc de peste 
34 de anl. 

Năluei agitate ale unul trecut, pe care din pudoare nu 
trebue să-l mal actualizeze, fiind legat de baia de sânge 
şi de lacrimi în care au scăldat Tara comuniștii, ei vor 
să creeze conluzii. 

Când au fost eliberați, ca epave, din temnițele R. 5. R.- 
iste, sau furisat în lumea liberă pentru a preaalăvi din 
nou, În ineonştiența lor “victoria democrației românești” 
la 23 August 1044, adică în realitate predarerea Tării co- 
munismului sovietic, impotriva căruia exilul luptător ga 
ridleaț ca un bloc, ngitând și demonstrând opiniei pubii- 
ce oceldentale, timp de peste 34 de ani, eroarea de inter- 
pretare În ceace priveşte “democrația comunistă” şi ororile 

| crimele comise din această eroare Apa YALTA, şi POST- 
DAM, confirmate de soarta Poloniei, bel), Ungariei, Ce- 
hoslovaelei, Vieţ-Namului, Africei, 





REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 





LA 
> 


JULIE - AUGUST - SEPTEMBRIE 1978 


Carpaţii 


Depâslto legal: M. 8.137-1958. 


Redactor: Traian Popescu 


LEURODROITE EN 
QUESTION 


par Faust BRADESCO 


ARDI, 27 Juin 1978, a eu lieu ă Paris 
un imposant rassemblement des 
forces nationalistes occidentales. 
On a pu voir, dans l'enceinte de la 
grande salle de la «Mutualite», se 
câtoyer les Espagnols de «FUERZA 
NUEVA» avec les Italiens de 
!M. S. 1. et les Francais du «PARTI 
DES FORCES NOUVELLES». 

Enthousiasme, discipline, volonte 
de combat dans les attitudes et les propos pronon- 
câs. Pour la premibre fois dans Vhistoire de l'apres- 
guerre, on a pu admirer cette volonte commune de 
faire face A la menace sovictique et de tenter un 
premier pas vers Vunit6 de ceux qui voient clai: 
rement le danger qui păse sur V'avenir de lEurope. 
Dâbut prometteur, ouvrant l'espoir de pouvoir 
admirer un jour la puissanice de ces l&gions prâtes 
ă combattre pour la bonne cause. 

Organis6 sous legide d'une double proposition, 
le rassemblement nationaliste a su mettre en relief 
ses intentions. Les chefs de file de chaque groupe 
national ont expose brillamment leurs opinions, 
accentuant tous les deux probl&mes capitaux: 

— Mettre en relief la nâcessite urgente, voire 
obligatoire, de la structuration d'une EURODROI- 
TE, qui puisse unir les nationalistes de tous les 
pays europâens et constituer ainsi une barritre 
infranchissable davant la menace d'un EUROCOM- 
MUNISME, fils cadet du marxisme totalitaire et 
imperialiste. 

— Mettre en discussion et faire savoir «le 
pourquol» pour lequel les membres de cette 
Furodroite en formation doivent appuyer la reali- 
sation d'un «Parlement Europten» et donc voter 
pour lui. 

Rien ă redire sur la magnifique contribution ora- 
toire de ceux qul ont dăâfil& devant le micro. La ju: 
vânile puissance d'un Alain ROBERT ou d'un Pascal 
GAUCHON n d&chaine Venthousiasme de la jeunesse 
qui remplissait les balcons. On sentait une comu- 
nion vibrante qul s'âtablissait entre la salile et la 
tribune, 








(Suite pag. 3.) 


F 










„care DI poate îl comparată 
se în trecutul nostru isto- 
ernulul de la Viena va 


“apărare cu armele 


pana BM tului la libertate și suzeranitate 
4 LE i 


Hori 

na a tuturor patriaților Români din 

Reich n, care intulseră adevăratul 

a 23 August 1944. 

Ce a putut să-i determine să scite a se supune “spă- 
| i ui” pr at de Dl. Nicolae Penescu după 

ite temnițelor R. S. R-iste, pe când era minis- 

tru de interne? 

Refuzăm să credem că invidia ce le produce prezența 
vie. în sensul de activă, a Domnului Horia Sima în lupta 
exilului, transformată la unii in ultima vreme in ura halu- 
cinantă, demență, mergând până la instigarea suprima- 
rii lui fizice, poate justifica călcarea propriilor credințe 
şi înfeudarea lor adevăraților dușmani al Mișcării Leglo- 
nare, al lor şi al Sefului actual al Legiunii. 

orice caz |i putem asigura că au facut o proastă 
“afacere”, 
fenționatul comitet, cu toate machiavelicele lui combi- 
nu re nimic autentic şi nici eficiență. 
ste un conglomerat de răsvrătiți impotriva realităților 
exilului românesc, al exponenților lui autentici. lar în 


priveşte succesul acţiunel preconizate în comun, 
săi eră de Isa a trei factori determinanți: 

1. Au tea morală de aşi aroga “monopolul” acțiu- 
nei de eliberare 4 iei De ni aut Su predat-o-en 
rase campagne | con ) Rusie vietice. 

Tara o Hi şi nu-l artă. 

ă le pentru angajarea măcar a unei grupe de 
mercenari, care să incerte aventura. pentrucă pielle Dom- 
nlilor lor, sunt prea scumpe pentru a le pune la bătae, jar 












Tara-l pi | merită, căci nu o mal pot ridica ei, 

, rea pe americani că trimiterea 
unui corp r ar elibera Tara şi ab americani 
E tir pat crimei roosveltiene impotriva Europei de Est 


nilel. 
al dpiltA Viet-Nam nu mal e posibil pentru mentali- 

] tie 
Valimareanu cu abilitate pgazetărească 
ta in “Vatra” Nr. 148Apr.lunie 1978, pag 19, “Când 
pitanul a simţit ca o nevoe națională pac ul dp 1937, 
rtidul iu! ne-a dizolvat 


n'a mai intrebat pe Maniu dece 

în 1930, nie Gheorge Brătiinu de ce n'a plecat din 
m 13, în 1 cata cu dizolvarea de către Duca voinăd 
să justifice că: participarea legionară la noul Comitet 


ură, ăltimoniu iri ării Legionare pi nu al Ieplenari 
Jon) are și nu al leglonari- 
1 BAe atu ţ de Căpitan in 1938 prisă elreu- 
INCA LE în m ul în 
lea, 


i oment stituitii dictaturei regelui Carol 
Este o impleţate şi un abuz, tertelirea numelui partidu- 
Totul pentru steag al victoriei elecțorale din 


— intro combinaţie “democratică” a cătorva leglo- 

care vor, după 34 de ani de rezistenta in contra, pă 

la palma dață Tării la 23 August 1944, 
le istorice. 


imareanu pare un bălat desghețat și pro- 


[ eze sub toate tele un pact elec- 
, fe o alianță Ideologică de gasea 
n 409 imi râmarea guvernului la putere, printro 


limita 

partide care să vegheze să nu [le furate urnele 
în ale e Ă şi a recunoaşte implicit 23 Auguat 1944 
a b umbra lu), acceptând “onoarea” de a și-l 
şi apăra sub pretextul cine neagă, în buna cre- 
dință, natural, că mâl mate nevoe a neamului robit 
și amuţit, este o reprezentanță in lumea liberă. care 
să-i Pirueze Cauza” (Vatra acelas număr, aceas pagină), 
ca la ugust 1944 Scuga ra noi, e alta, și se măsoară 
cam cu d ţa de t la galaxiile universului, 

Cum să-l pledeze cauza cel care lau vândut? 
Consacrarea lul 23 August 1944 e pentru legionarii care 


o lac, coborârea fără scăpare în văgăunile mişellel şi să-si 
retiniegică cuvintele Căpitanului privind Aer 


23 August 1944 rămâne un acţ negativ in istorin nea- 






IE 







us de pt, 


a Viena, recunoscut de 
it contestată de judecă- 
Tu. 





Său co a 
celelalte gu milare în exil — G 
ta şi guvernul croat ustaschist 
de orice culpabilitate de “crime 

Din anul 1947 şi până astăzi, e 
anticomunistă prin diverse asociaț 
ți româneşti, continuând fără preget lupta de lămurire a 
occidentului asupra nedreptăţilor făcute României şi ale 
adevaratelor țeluri ale comunismului moscovit. 











A Polsreie vint Aa e'cuvrir ww.a răuvella anffrenee, d spe 


le buţ veroit de metire din h IA torrien nui exiete entre leu d i 
acitite da notre Buropo ei d'btabiir un nouvezu strtut = plus 11i= 
birai et plue jvate = poor Ian ratirrr, 
| sosirii Da ș 
oua Î'fgide de 1'0.8.85,2. les rtsineu marxintea A'cu-Aplh 
iu Fides de fer exomierort urne foin de plua A''erdorsir ln v | 
P occidentale par 4cu prometsee Inilacieuaa» et dor nttitudea 


2 a să 
pei 2rhrtor. 
i u5, re'ovortij mite d'or APD acasa dopuie 13 ma h ce 
szetire trrenrique ct spori», e: Pi De sieur nuc mul 
o NE Pio bd Gaga 4 : 


-_ vâna parler h Pelegerodo das droitn 

















îm vtut = parrit-ti 
PP acaar ata de Ir Îi bere de l'opinmian et aa In cireblsţiorn en 
Shes t: 

Et ta: LE pistbe, se nul ae pazre au-delh du idem de ter, 
sa lek vos Xe e reertirotier, ep rOtitruR ps ,chintriaura, les 
tigus taticei, 16 unpus totul de Mi barti, Jes privatlore et 16 
abvesprir rânirujiei canrtitaenţ în port muctidirmre de silita 
da Dima Abmte fue, DESTNEI-VO3 LA SIE CHOIp ? 

——— ser LATRA per caur aul ssutienrant la torns 
>5d der tommurister PF Ce mămir G'nerepter |'entţante dba Aeus 
conta; CE 000) LEB PALIIVICATIă fa LA VAL TE ă 
Li 
du Men-fira Aer, : 
zar dese a 24 bre lea page Baninta 


: văz a ERREIA | în vâniitt 
"$ Bus en Enoore Nublaue chene 1... 
Xentraz-vius Ateicie b ra pie hânettre te qu'on vauă prâ- 


ArHâe et nâi ne sern ue le ih 
arssrviseezert ulifrieir. 1 die! ai dala ggl! da 


Timar sters. 
czt arfiriment plus aribite 










EA ON Aroite b 1'irălgnmAmhze totnis, 
În jiborit de spe Cpiniora, dar voua difacărez minei vatra 
propre îndfhensaree at votre probee libapta, 


terrat, = 3 AZ 
ine 3 toire= Fa7a „ Polona, Hou= 


+ A. 
aia, Ce n'est su'un tan de Flun Ae A" inphrimliene nevibţinue 
Vă Visa ln coaie Ae tout 4'OCcetăeț, | 
Far notre voiz, piure de ji sillicra 4'Paens veue dee ri ert 
ds win Montrer for ve disnan, de inttor contre L'iniustica nuţ 
tur m 444 inte, G'ARIETEN UNE FOLS PUUN | | BLAJ] 
II500LE gl N Be A i | ; 
ein, st At 4 în 


Acţiunea preconizată de noul Comitet Natlonal Român 
de sub președenţia Dlui Nicolae Penescu, nu este alteeva 
decat o supralicițare a eforturilor depuse până acuma, rea 
mintindu-ne supralicitarea făcută de partidele istorice, ac- 
țiunei intreprinsă de Maregalul Antonescu în 1944, tot la 
sugesțiile lor, pentru semnarea unul armistițiu onorabil, 
și toată gama de tragedii abatula asupra bietulul popor 
roman. 


Ca şi Căpitanul, Horia Sima poate spune liniştit: mupra- 
viețulm din mila lui Dumnezeu şi din vârtul apadel noas- 
tre, lar “dangaua infamiei” pe cara o cere Profezorul Oâz- 


daru se va intoarce ca un bumerâng impotriva celor cărora 


invidla de-a luat mințile. mânându-i pe drumul plerzaniel 


și al oprobiului public marcându-l pentru veşnlele ca eta: 
ce sunt — 
degarie 


suflete moarte în trupuri vii roase de ambiții 


Puis, linsinuante allusion au mur meurtrier de 
Berlin, glissce comme par hasard par GAUCHER, 
ne pouvait qu'emouvoir les esprits d'une assistance 
connaissant le triste role que ce mur joue entre les 
deux mondes. 


Que dire du magnitique expos6 dun BLAS 
PINAR, dans lequel on sentait vibrer toute sa force 
interieure, toute la tenacite espagnole et toute la 
confiance en un avenir ou pourront se retrouver 
fraternellement les nations europeennes des valldes 
des Carpates jusqu'au Guadalquivir et au Tage. 
Profondeur de pensce, sâret& dans la prise d'une 
attitude pleniăre devant /histoire, parfaite harmo- 
nie entre la tradition spirituelle du nationalisme 
europeen et la mission spirituelle qui doit couron- 
ner l'eifort de ceux qui pensent EUROPE. 

De mâme, le discours d'un ALMIRANTE, parfois 
mordant, partois pathâtique, mettant subtilement 
en relief l'incapacite du demo-libâralisme de faire 
face au terrible danger communiste; expliquant 
d'une maniăre ferme ce qu'il faut faire pour realiser 
ce pas decisif vers une integration des forces natio- 
nalistes et un retour au bon sens dans le monde oii 
NOus vVivons, 

Enfin, les paroles finales d'un TIXIER-VIGNAN- 
COUR mettant lV'accent sur l'urgence d'une action 
collective contre le marxisme envahissant et sur la 
n6cessite d'une adhesion massive de la jeunesse 
dont Vavenir est en train de se Jouer. 

Tout a 6t6 bien, excellent! Organisation, idees, 
discours... 

Et pourtant.... 

Et pourtant, une ombre d'incertitude plane sur 
V'avenir de cette EURODROITE. Car elle p&che par 
trois câtes qui pourraient enrayer sa marche et 
l'affaiblir dans l'epreuve de force qui V'attend tout 
le long de son existence. 


1) Ilya d'abord, la malencontreuse decision de 
n'admettre dans cette EURODROITE PAR-DESSUS 
LES FRONTIERES, qu'une seule organisation na- 
tionaliste et anti-communiste par pays. 

Cette attitude laisse peser de lourds soupcons sur 
les intentions des trois organismes politiques qui 
ont pris linitiative. Qui pourrait s'empâcher de 
penser qu'il y a par dessous une triste volonte de 
mettre ă l'ecart les autres forces similaires et paral- 
l&les qui militent dans les trois pays?!... Une pa- 
reille discrimination met en doute la sincerite des 
propos prononcâs pendant la grande reunion et 
soulăve dăs le debut un insurmontable dilemme. 

Supposons qu'en Allemagne, ă la suite de Vappel 
de l'Eurodroite, une organisation anti-communiste 
qui a, en tout et pour tout, 200 membres, envoie son 
adhesion inconditionnelle. Etant la premibre venue, 
cette organisation sera consideree comme ula seule 
admise dans LEurodroite pour Ll'Allemagne». Le 
principe est categorique: UNE SEULE ORGANISA- 
TION PAR PAYS. 

Quel sera le sort d'une autre organisation anti- 
communiste du mâme pays — MILLE FOIS, CINQ 
MILL FOIS PLUS FORTE QUE LA PREMIERE — 
et qui, aprăs avoir pris le temps de reflechir, aurait 
bien voulu adhârer elle aussi î lEurodroite? Logi- 
quement, celle-ci ne pourra pas ctre admise, car îl 
y en a une autre qui tient la place exclusive reservee 
ă une formation naționaliste dans le pays en cause. 
Falre una derogation est 6galement impensable 
pulsqu'il s'agit d'un principe. 

L'absurdite d'une pareille clause &clate! En vou- 
lant s'assurer al'erclusivitâv de la gloire et des 
avantages (theoriques et tres aldatoires) de l'Euro- 
droite, les initiateurs provoquent: 


a) La limitation de leur propre posslbilită d'ex. 
pansion, x 

b)  Ainsi que la creation d'una ition a | 
meme de la droite. cieli RR 

Les forces anti-communistes non encadrâes dans 
cette Eurodroite ne gaspilleront jamais leur sym- 
pathie, ni leurs moyens de combat en faveur d'un 
organisme qui les ignore et qui n'a mâme pas tenu 
compte de leur râalite militante. 

Donc, lEURODROITE A DEBUTE PAR UNE 
ERREUR FONDAMENTALE. 

En limitant le nombre des organisations pouvant 
en faire partie, elle a purement et simplement limită 
ses chances de râussite. Nous ne voyons guăre com- 
ment les forces de Ildo CELLA en Italie, les falan- 
gistes et les carlistes en Espagne ou le FRONT 
NATIONAL en France viendront un jour renforcer 
la grande idee de'un droite europtenne unie!... La 
mâme râflection s'impose pour les differentes or- 
ganisations de droite du reste de Europe. On se 
demandera, ă juste titre, s'il s'agit d'un rappel de 
toutes les forces lucides, capables de combattre le 
communisme ou d'une simple propagande slectora- 
le en faveur des trois privilegiâs... 


2) D'un autre cât6, on a traite d'une maniere 
plus que passagăre le problăme de V'apport possible 
des forces anti-communistes des peuples d'au-delă 
du Rideau de Fer ă la constitution d'une Eurodroite 
eificace. 

Ces forces EXISTENT, tant dans les pays d'origi- 
ne qu'a l'etranger. 

Ces forces LUTTENT partout, sans relâche, 
contre le marxisme et le communisme, âvec une 
conviction et un courage qui pourrait âtre un exem- 
ple pour ceux qui s'appretent aujourd hui ă affron- 
ter la menace rouge. 

Ces forces ont une EXPERIENCE, une TENACI- 
TE et una DIGNITE dans leur comportement qui 
pourraient constituer le mortier indispensable pour 
le rapprochement de tous. 

C'est justement pourguoi il aurait fallu qu'elles 
fussent specialement sollicitees ă s'integrer dans un 
combat qui les concerne toutes. Obligation de prin- 
cipe de la part des initiateurs, comme un hommage 
port& î leur indomptable perseverance et ă leur 
esprit de sacrilice. 

Bien entendu, de telles adhesions ne constituent 
point, dans le present, un apport numsrique consi- 
d&rable. Mais leur presence aux câtes d'une EURO- 
DROITE  combative, constituerait un puissant 
symbole d'entente europtenne autour d'une finalite 
commune. Sans parler de la puissante resonance 
afiective qui se repercuterait sur les nations asser- 
vies par le moloch soviâtique. Ces organisations ct 
ces nations n'en demandent pas plus pour Linstant, 
mais que ce soit clair, bet, bien dâtini. Pas de pro- 
messes vaines, intercaltes au milieu d'un discours 
si puissant et si virulent qu'il fât ă ladresse du 
sovi&tisme colonialiste. 


qui auralent 6t& depuis longtemps 

forces nazistes et fasoistes n'avalent livr& un com- 
bat acharnă contre les sovistiques, On a eu l'impres- 
son qu'on voulait se debarrasser de cette aocusa- 
tion possible qui edt pu les empâcher d'atteindre 
le podium du Parlement Europeen. Ce qul a plutot 












Î amper 


Pa? 


AZISTES ET PASCISTES. Et nous n'avons aucun 
motit de nous sentir abaissâs ou de sentir la chair 
de pole ă la prononciation de ces mots. 

Les nto-faseistes et les n6onazistes sont nos 
frăres par les conceptions anti-communistes qu'ils 
avouent et par le combat qu'ils mânent contre le 
marxisme. Quelle EURODROITE, quel genre 
d'EURODROITE envisaget-on sans le concours de 
ces forces exceptionnelles qui ont men€ pendant 
30 ans la lutte anti-communiste, avant que Videe de 
Y'Eurodroite germe et que les initiateurs se decident 
A faire la meme chose! MAIS, triste conception, en 
dliminant ceux qui sont dâjă depuis longtemps î 
pied d'oeuvre!... 

1] faudrait done, de la part des protagonistes 
seurodroitiera» d'aujoud'hul, le courage de se re- 
connaitre ce qu'ils sont: membres de la familile 





— — este, 
zăvorât în cercul sănârșirii. 
tul nu-și adererire 
Fiu al umbrei 
este doar ceace nu este, 
lui a 
„i ate iri AA 
rămulal al luminii, 
e oțĂ în CDuotatul 1 
na 
tot cei se arată In sodiata, 


tot ce nu se aude se îinfiripă în , 
AA firtpă în căutare 
Cână umbra nu mărturiseşte impotriva Ființei. 


Lauda potatuui de am 
Celui j trup şi fără de umbră, 
Time i niste ter 4 
inst d cu vâr! ascuţit Ș oii mi-i: 


A 2 


COLINE honte ă 
„sa foi, contre 


uU DATTAS 
ET TD d, i ' Tapp 


ace digne qu ils merite: 


îm. . TUN et GOT “les (12 
commun et dont les «naz 


Se < E p, Şi 
rable et nullement pe)o! 
| p ET ul i Mada E pă 
A la suite de ces remarques, lEui »ăroite envi: 
Ape sar le rois parti nat onali es occidentaux 
ipparait plutât comme une | roalition» ă but 
str int, sxclusiy ste et Aj I 'ain sh) ne orte de 


Li nt specialement ă son accomode 
tion au milieu des formations politiques qui vont 
se disputer les sicges du problematique «Parlemen 
Furopeenn. 

Or, cette competition electorale ne peut, pour rien 
au monde, constituer la quintessence d'une aspira- 
tion aussi haute que celle d'unir toutes les organisa- 
tions nationalistes et anti-communistes de l'Europe 
sous le signe de la volonte d'agir ensemble. 

II va falloir reprendre VIDEE (excellente en soi) 
at lui donner le sens collectif qui puisse la transfor- 
mer en un denominateur commun pour toutes les 
formations grandes et petites, d'en decă et d'au-delă 
du Rideau de Fer. 

La faille, la faille menacante pour lavenir de 
!'Eurodroite existe. Elle est constitue par les trois 
problemes ci-dessus mentionnts. C'est cette faille 
qu'il faut avant tout colmater si V'on veut voir surgir 
une force europdenne capable d'emporter lenjeu 
politico-social de EUROPE DE DEMAIN. 


Faust BRADESCO 














CUVANTUL DE AMIAZA ae ovidiu cornus 


Ceeoce nu ponte murii 

De cccace moare în Jiecare clipă. 

Flacăra perpendiculara 

Continu beată din sămânța de lumină a lumii 
Ca să așezi flecare lucru în punctul său ideal, 
Arolo unde umbra nu mal e umbră 

Instrument al impărțirii și al genufleziunii, 

Si precum pilitura de Jier 

Nu se opune celor doi poli ai ma ului, 
Răspunzând cu Incredere chemării lor Intregitoare, 
Tot astfel, nenumaratele | de intuneric, 
Atâmate de marginile luminii 

Se sfarmă statie, pulverizându-se 

In marea căpăle care unifică 


Simbolul este lăuntrul aprins al cuvinlelor de amiază 

Poarta incendiată liturgic in noapte, 

Şi tot ce dincolo de poartă 

Lumina ascunde cu grile, vederii, 

E trecerea lustrală spre ființa adevărată, 

Spre străvezimea originară. 

Dar la răserueile umede ale povârnigurilor, 

Nu intâlnim decât porii năruile. 

Nu zăboviţi In credința că există simboluri ale nedesă- 
(eârzirii, 


Nălucirile oloage oale spaimei și singurătăţii, 
Sunt rodul ar i netmplinite 

In fața țăramului făgăduinții, 

Cuvintele noastre sterpe, Instrăinate de orice cale 
Captio răsucindu-se în jurul propriului lor sunet, 
Pentruca zarva lor neutovită, 

Să alunge spaima, dând un chip trecător deznădeldii. 
Popas amăgitor In fața portii năruite 

Cuvintele se cațără pe tenculala năpădită de vâse 
Fiăcări gătuite lunecând Inapoi in țărâna. 

O! imbulzeala besmetica a rorbelor. 

Fără pravilă, făra solemnitale 


1081F VISARIONOVICI STALIN SI PIERRE LAVAL 


nr 


AND in Mal 1035 Pierre Laval, ca prim- 
ministru al Franţei, s-a dus la Moscova 
să inchele tratatul franco-ovietie, în 
U.R.S 8, domnea pe vremea acela ca 
stăpân absolut şi fără un potrivnle apa- 
rent, Stalin. care exercita în U.RS.8 
o tiranle şi o teroare cum nu mal cu- 
noscuse lumea până la ei, în timpurile 
moderne. pe un teritoriu cehivalent 
cu prolecțiunea lunii când e plină 
(19.707.400 kilometri patrați) și cu o po- 
pulatie de 113,000.000 de locuitori. 

In două etape, In 1940 și 1950, graţie evenimentelor, dar 
ma! ales slăbiciunii, neprevederii şi incapacității foştilor 
săi aliați care l-au pregătit calea spre supremația mon- 
dială. Sovletele au cotropit țări şi teritorii străine şi exer- 
cită un control, care ar fi mal nimerit să île numit tiranle, 
asupra altor țări odinioară libere şi independente. 

Au contribuit cu Jertfa adusă Molochului sovietic Fin- 
anda. cu Carelia finlandeză de 44.000 de kilometri patraţi. 
Estonia, Letonia și Lituania. In întregime, cu peste 172.000 
de kim. patrați şi peste 8.000.000 de locuitori, Germania, 
prin Prusia Orientală cu 13.500 kim. patrați şi 1.200.000 de 
locuitori şi 33 de an! după terminarea războiului continuă 
să fle ocupată de trupele sovietice Polonia. cu 181.000 kim 
patraţi și aproape 12.000.000 de locuitori, Cehoslovacia cu 
12.100 kim. patrați şi 731.000 de locuitori și România cu 
54.000 kim. patrați Basarabia, parte din Bucovina și ŢI- 
nutul din Moldova— cu 3.700.000 de locuitori 

In afară de aceste cuceriri teritoriale, au căzut sub tira- 
nia sovietică următoarele tari, în intregime: 


Germania de Est, de 111000 kim. patraţi cu peste 
18.800.000 locultori, Polonia de 312.000 de kim. patrați 
și 28.500.000 locuitori, Ungaria cu 93.000 kim, patrați și 
9750.00 locultori, Cehoslovacia cu 128.000 kim, patrați și 
12.300.000 de locuitori, Bulgaria cu aproape 111.000 
patrați și 7.100.000 locuitori şi România cn peste 237 000 
kim patrați și peste 17.000.000 de locuitori 





Me 


Comunlcatul Agenţiei de Stat din UR S Ss. Tass. din 
14 Iunle 1941, scris chiar de Stalin, acuza pe ambasadorul 
Anglie! la Moscova, Sir Stratord Cripa, care incercase să 
previe pe Stalin de iminența atacului german că inven- 
tează și răspândește ştiri false. de comun acord cu Servi- 
ciile de propagandă ale Puterilor ostile Rusiei și Germa» 
nlei. Stalin. până în preajma războtului, credea că se alla 
incă sub pavăza Pactului sovieto-german din August 1939 
pe când Germanii se pregăteau de războlu si trupele lor se 
găseau În plin marș spre frontiera sovietică 

Această părere eronată era mărturisita de toți cel din 
jurul lui Stalin, chiar şi de acel ce erau convinşi de contra- 
riul Raportul lul Golikov asupra planului de invazie ger 
man In Rusia, numit de Hitler “Planul Barbarossa” şi al 
ul Voronțov, atașatul naval sovietice la Berlin, către ami: 
ralul Kuzneţov, despre existența acestul plan, an fost 
considerate ca provocaţiuni ale Serviciului de Contra: 
Splona rman. 

A n le 1941, acel numal ca patru zile înainte de 
atacul german, amiralul Kuzneţoy a comunicat Tul Ma- 
lenkov, pe atunci în grațiile lul Stalin, că flota a luat 
oarecar! măsuri de punerea în stare de alarmă. Malenkov 
a râs de e), spunându-i că face ca şi cum războlul ar Izbuc- 
ni a doua 7i. In cursul unei întâlniri eu Molotov a amba- 
sadorulul german von Sehulenbure, acesta, printrun act 
care poate fi calificat drept trădare de patrie, l-a mărtu- 
risit plângând că Germania va ataca Sovietele în ziua de 
22 je şi cetea ca armata roşie să fie pregătită; dar nu 
a toat crezut. Von Sehulenbură a fost execatat în 1045. 
ca participant în complotul contra lui Hitler, 

Sa serla de unii că la Intrevederea dintre Molotov și von 
Sehulenburg, când acesta a prezentat Declaraţia de ră>- 
botu a Germaniei, Molotov a scuipat pe ca şi a dat ordin 
unul om din cancelaria lut, să conducă pe ambasador pe 
scara de serviciu 


Lă E. Lă 
Vasilenko de la Institutul de marxiem-leninism a afirmat 


că U.R.9.9 avea, obiectiv vorbind, toate mijloacele nece- 
sare pentru A rezista ca Bucecea in atacul braseat german 





de St. Georgescu - OLENIN 


la care Stalin a răspuns prin operatiuni ve compro- 
miţână totul și și-a Justificat erorile teoria ridi- 
colă că adversarul e totdeauna ma! bine pregătit de 
războlu. 

Stalin a fost numit ge al guv cu tiuul de prim- 
ministru. la 5 Mai 1041 —declecuo şi 16 zile inainte 
de atacul german — pentru a pregăti apărarea țării. In 
realitate nu a facut nimic pentru a întări potențialul de- 
fensiv al Uniunii Sovietica, Părerea generală era 
promoțiune aparentă avea ca scop o problematică înțele- 
gere cu Hitler. 


Dezvoltarea armamentului, atât de necesară în preajma 
unul războlu, a fost impiedicată de Stalin, care i-a pua tot 
felul de obstacole-a sustinut Yakir de la Institutul de Isto- 
rie al Academiei de ințe al U.R.8.8, flu al lui Yakir 
executat de Stalin — eliminând numeroşi tecnicteni celebri, 
creatori al artileriei, ca Tihomirov, Kurcevski, Behauri şi 
chiar Lannemann inventatorul vestite! katiușa, lans — ra- 
chete cu tuburi multiple. 

Se poate spune — după afirmaţiile lui Slezkin de la Insti- 
tutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe al UR 8.8. —că 
faptele lui Stalin sunt fapte de criminal şi dacă Pactul 
ruso-perman din August 1939 era necesar la vremea lui, a 
fost o crimă să se pună mal! târziu mari speranțe in cl și 
să inceteze lupta contra fascismului, incetare cara a avut 
loc din ordinul lul Stalin. 


Sa scris despre Laval că reputația lai de “[inassier” | 
venea din trecerile lui frecvente pe la Ministerul de Justi- 

e-unde ultima dată a trecut când avea 43 de ani-celace 

dăduse intulția imediată a reactiunilor interlocutorului 
său şi putinţa de a le explota, înainte ca ele să se [i pro- 
dus. Această calitate, de care el se folosea cu Un acr indi- 
ferent, || da o forță extraordinară, nebănuită de adversar 

In epoca de prosperare a Frontului Popular. Stalin i-a 
oferit lui Laval supunerea comuniştilor (rancezi, sub anu- 
mite condiții pentru cl și de acceptare a obligaţilor impuse 
de Stalin 

Progresul său social și de carieră nu a făcut din Laval 
an inerat. fiindcă printre oamenii chemaţi să-l ajute 
chiar ca ministru, se găsesc inşi aleşi fără nlel o preocupare 
politică sau condiţie de diplomă universitară. Maloritatea 
erau foşti riarişti și el își datorau postul tendinței lui 
Laval de a avea prieteni retutindeni şi oameni În care să 
albă Incredere. In schimb şi aceștia, prin presa de care 
dispun sau o influențează, laudă virtuțile lui domestice și 
ințelepelunea lui de țăran autentic. Se compiace în om al 
țarinei şi, ta rând dul, îi place ca lumea să! cheme 
“Pierrot” sau “Onele Pierre”. 

Ajuns ministru al Afacerilor Străine, Laval intâineşte la 
Geneva pe Litvinov, Comisarul In Externe al Rusiei sotie. 
tjee şi la 6 Decembrie 1934 e semnat Protocolul netă ea 
a! viitorului Tratat. Cum Laval. în calitate de Min de 
Externe dispretuleşte uzanțele diplomatice, atât de scumpe 
celor de In Qual d'Orsay, de la ambasador până In ultimul 
ataşat, după 13 zile numai de la Protocolul Preparator, 
sărbătorește prietenia franco-rosă, dar numa! în calitate 
de primar al comune! Anberviliiere. 

Când s'a dus în Italia. Laval. prin felul lua de a fi. a 
plăcut mult lui Mussolini, care vola să-l aaocleze la o vil- 
toare acțiune comună de protecție n Austriei, de o viitoare 
tentativă de “Ansehluas” din partea Germaniei, 


| m care işi trage origina de la țară şi ma! ales 
] part aetdb anilăria. Laval avea tot felul de supersti- 
VI şi în actele lui de toate zilele se conducea după apte 
credinţe vagi, cărora el le da un sens misterios. Astfel, 
a aprinâci, gar an tă eul tă mere 
aa parte a drumului A și nu e aa 

dacă, cu oaspeți cu tot, erau tre rezece , 

ră pa asemenea popertiiț e i-a fost de mare folos 
Astfel), In ziua de 9 lunile i cu putin înainte de, ră sr 
urca în automobil, văzând o oglindă spartă în blur u. 
celace era printre superstițiile sale, a preferat să renunțe 


F 


am e Si bari 4. - 
= | 1 a îm 
$ - 4 - 4 i - | mă anedi SD pa | 
"Sgle era ezite >" Ngpao Cugir: 353 "pp" e oh Dar 
DE VI T "ii SIN it _ 


——.. 


1] 
| 
ii 


cati e anl a N 
pă - acest pron in toate ir Dniti 
sale, trage origina mediul rural e 

nm vine de ja țară: el e uverehant. dar nu e din Auvergne 
Unul luneționar Laval îl spusese că el e auvergnant, 
Da e tei cam ha di, OhAisacion, 
e bourdonals ca și Lavra) recunoscuse adevărul acestei 
obiecțiuni şi a răspuna că preferă ca lumea să-l! la drept 


| 
| 
i 


găsesc totAeauna apărar 
şi funcţionarii aerieni 


sau 
“Je via le rte!”, avea el obicetul să spună și inţe. 
din ea. Ea să treacă în pământ Pra si o sa! 
e ae pi dieta RN mie e O 
a , teribilii săi „ care [lxno pe adver- 
pă Pepe ha PE, în care ardea [cecul 
d un intitula care i cunotun intai A 
treizeci şi de ani Laval a fost ales 
teze ln Auterrilea pe bete Prius Soasit po 
om a culâde. Ca 
„În mobilizării, e trecut In carnetul B ca 


în timp de războtu. 
0 CR i aaa pl ca, MODA gi ca pacifist şi 
aceste a 


niei mal utu- 
pe când era ministru ai Murali e agAsiUrĂrilor 


ra constant şi “THumanite” a scos la iveală 
proleie "de crina prclamată și benrată d îi 


poi art pe maondin) : 
— nu mai are oameni; ea i ta căuta la lada 








Roma pentru Acordurile 


n 
şi cu acest prilej l-am văzut pe Papa, care e un mare om 
și dispune de o putere comaldurabill. Paceţi rău că îl igno- 


rați şi ii atacați, fiindcă Papa e o mare Putere, 
divizii are Papa?, ripostă Stalin, cu un râs sgo- 


Intrebarea lui Stalin circula în toată Moscova şi fiecare 
iși atribula lui originalitatea. Laval insă nu a răspuns 
nimic ca să nu divulge în ce vede el puterea Papei şi 
această tăcere a produs lui Stalin un imens orgoliu pe 
care nu la ascuns, 

De la prima întrevedere cu Stalin, amândoi au simţit o 
tresărire şi ca un curent electric ce se stabilea între el: 
rege fire, deci aceleași preocupări. Pişicheri amândoi, 

eri, el ascundeau că principala tor preocupare era 

securitatea propriilor, țări, oricât sar [| ascuns sub apa- 

rența unul [als altruism. Numai uitându-se unul la altul, 

işi aveau chipul de două ori: al lui Laval cu o față de 

asiatic, încrucișat cu un ţigan, chip pe care Stalin îl Întal- 

nea atât de des in Caucaz; al lui Stalin, numa! chip de 
nu era, 

Amândo! aveau același ochi ți vag cruciș, amândoi 
smoliți la față, amândoi fumători Rea oiaţi, cu dinţii 
inegriti de fumul de tutun, degetele îngălbenite și sfârcu- 
rile mustăților pâriite de țigară, amândoi cu același privire 
când șireată care căuta ma! întâi să pătrundă în adâncul 
sufletului interlocutorului său, inainte de a se așterne pe 
o faţă când impasibilă, când fascinantă, când nu era pre- 
făcut adormită sau indiferentă. Stalin mal avea priviri de 
falger și ochii săl deveneau năpraznici în momente de 
mânie. Singura deosebire între el, până au Inceput ex 
joace un ro! politie important, e că Stalin a fost numai 
tatei mei atentator-a atacat cu bomba convolul Bănci! 
Im ul 5 dei Pe cata tii a ru a evadat 
. vreme Laval a muncit din gre a 
inaintat pas cu pas. BIȚU și 


î. 9" 


In tratativele pentru incheierea unul Pact Franco-Sovie- 
tc premergător, Ruşii simt greutatea rezerve! 
poe date pa ţ a rent Fran 
era e decă cazul unei 1 constatată de 
Consiliul Bocietă Naţinnilor-celace făcea din Pact, după 
sistemul lul Laval, an act n fără o Insemnâtate 

La 2 Mal 1935, acest Pact inutil, este semnat la 
aria In vederea ineheerii unui Tratat de Alanță, Laval 
pleca la Moscova la 13 Mal din acelas an. 

Alci Stalin se intrece în amabHități, pentru a-l face să 
alunece pe calea acordurilor militare şi a face ca Franța 
să repete gestul din 1914, pentru respectarea une! allanțe 

La Moscova, pentru a | ge ascunde deplorabila stare a 
Armatei roșii, cu cadrele superioare executate cu şi fără 
procese sub pretext de înţelegere cu inamicul, | se prezintă 
o paradă aeriană care camufleze forțele terestre, rolul 
prineipa! Jucându-l bombardierele urlage şi demonstrațiile 
cu parașutiști, în care sovieticii aveau meritul originali- 
MAH, Laval nu se arată entosiasmat de acrobaţiile lor și 
se face că nu înțelege când in cursul lor, mareșalul Voro- 
(oa, comisarul Războiului, 1i spune că ar vrea să se 

tâinească cu Gamelin. Laval declarage de la 
inceput că e! a venit pentr pace, nu pentru războlu, și-l 
cere lu! Stalin — și ne — să înceteze campania Komin.- 
ternului contra așa lui imperialism francez. 


ca apoi Rugia sovie, 
ruine, pesta care 
domn caupărată. Stalin vol al ita 
completă şi stăruința lui mărise prudența i A pi 


a “ 


Tratat va avea în mod automat urmări militare. Totodată 
lăsase la o parte chestiunea frontierelor cu Polonia. Statele 
Baltice-Estonia și Lituania — și Finlandia, frontiere pe 
care Rușii le aveau la Inimă Ajutorul şi asistența ce-și 
promiteau reciproce Franța şi UR 5.5. ca în orice tratat. 
erau o simplă expresie vagă, [lindcă nu se (făcea măcar o 
aluzie ja ce va [| ace! ajutor și acra asistenţă, 


Laval cunoscuse numeroși Ruși şi Ruși Albi refugiaţi 
la Paris și in privința lor. formulase următorul principiu: 

e e un Rus e un penlu, științific, economie sau 
social. 

Unde sunt dol Ruși, e o desordine și, cu orice preț, vor 
să schimbe ordinea existentă printro alta, mal bună, mal 
rea. dar alta, 

Unde sunt trei Ruși e o revoluţie, care cu violență vrea 
să mâăture vechiul regim. să distrugă vechile stări de lucru- 
ri şi din dezordinea rezulțată să lasă o lume nouă, asezată 
pe alte temeluri. 

In sinea lui, lui Laval nu i-a plăcut Uniunea Sovietică și 
nu putea să! placă lui, om al ordinei, exactității și al cu. 
rățeniei. Nu spune dacă a vizitat temeinic vreo casă căr) 
in acest caz ar Îl spus că a lost ingrozit de murdăria ce 
domneşte E PUI ce exală incă de la intrare, Dacă ar 
[i pătruns în interiorul ei, ar [| văzut că fiecare apartameni 
e locuit deavalma de două, trei şi chiar patru familii, care 
nu se sfiesc că-și facă necesitatile sexuale, despărțite numai 
de un paravan subţire. Sau dacă a văzut o bucătărie, unde 
mai multe familii au fiecare câte o maşinață cu petrol pe 
care fierbe un amestec se exală un miros de varză acră 
impuțită și rareori cartofi sau sfeclă, ori un closet-unieni 
pe etaj-unde la anumite ore se face coadă. I-a văzut însă 
pe locuitorii acestor locuințe mizerabile, și se exprimă 
textual: *Un pays pâuvre, une joule faubovurtenne de pro- 
ldtaires en casquâtte et des femmes lourdement enfowpon- 
mdes, le fichu sur la tâte. Nulle pari je mai vu des gens 
sourire”. 

Bineinţeles el păstrează pentru ei aceste păreri, mai ales 
că Stalin nici nu | le-a cerut şi nu le va dezvălui decât în 
tața Tnaltului Comitet Militar Francez şi incă mal târziu 
În public, 

Dus să viziteze o uzină, Laval observă că aceasta e mur. 
dară şi pl un beer mac 
în fabrici şi ateliere, sară plumese tot timpul 


- . 


Despre agricultură, ale cărei probleme, atât Btalin cât 
şi Laval, le cunşteau temeinice, ambii discutară cu pasiune 
despre pământ și îngrășăminte, despre vite și ingrijirea 
lor și despre producția laptelui Odată, un Comisar al 
Poporului care era de faţă la o asemenea discuţie, voină 
să fle sarcastic, îi spuse lui Laval: 

“La Domniile Voastre, în Franța. se pune ca ministru al 
agriculturii, an om politie: la noi, locul acesta e al unul 
teehniclan”. 

“Intocma! precum spuneți”, aprobă Loval. cu un pre- 
făcut entusiasm, şi se dădu exemplu pe el Insuși care, deși 
cunoaşte cultura cerealelor, a arborilor şi a viei și creşterea 
oilor, a cornutelor şi a porcilor şi e licenţiat în Stiinţe 
Naturale, nu a fost niciodată ministru al Agriculturii, ci al 
Lucrărilor Publice. al Justiției și acum al Afacerilor 
Străine | 

Ca să ilustreze cele discutate despre Agricultură, Stalin 
a invitat pe Laval să viziteze impreună un “Somhoz”--o 
“Perma de Stat” — din preajma Mo-covel, însoţiţi de Co- 
misarul Poporului ln Agricultură şi de Comtsarul Poporului 







la Zootechnie. Acolo II sa prezentat o vacă de aşa ile că 

vacă din Normandia, Yolanda 
i 4, Pa 400 ie lana mal BE 
sarul Poporului la Agricultură, Comisarul Poporului | 


o vacă are mult unt în lapte?” 
Şeful sovhozului începu o lungă descriere a taliei vaeli 
și în special al ugerului și a țâțelor și din aceste organe 
se deduce cantitatea de lapte ce 
—"N' am spus după ce se cunoaşte 


ir mac 
ci după ce se cun că laptele ei e mal 


In tăcerea Laval! continuă liniștit însoțindu-s: 


cuvintele de demonstrație : 

de în Aaa riul cet N pene ei scoţi 
vacii, g n fun ei, 
cleiul din fundul ei După contitatea de clei rezete 
poate aprecia cât e vaca de “untoasă”. 

Stalin schiță un rămase gânditor la inge- 
niozitatea lu! Laval. Dnpă plecarea lui și a suitei, Comisa- 
rul Poporului la Agricultură, Comisarul Poporului la Zoo 
technie, şeful sovhozului, şeful de coșar şi ingrijitorul 
vacii, erau “desărcinaţi* din atribuţiile lor, dispăreau și 
nu |! se bănuia decât direcțiunea ce au luat-o; Siberia Ș 
punctul final: Kolyma. 


care pune capăt unei efemere existențe terestre Pa 
infrățește pe Stalin și Laval prin furia cu care a venit și 
ambii ao murit de moarte violentă. 


La 4 Octombrie 1045 Laval compare in faţa Inaltel Curți 


degradarea et la confiscarea bunurilor sale. Ir 
noaptea următoare el se otravește cu clanura de potasiu, 
dar e reanimat și | se refuză un revolver A pa 
seama singur. Dus în spatele închisorii el e prin 
împușcare 
Stalin a fost victimă a unel congestii cerebrale şi zăcea 
in nesimţire. cu lipitori după ureche. Se recursese și la 
acest leac bătrânese, fiindcă lipitorile sug sângele, în 
punctele unde sunt aplicate și, in acelaş timp, secretă un 
lichid coagulant, care impledică sângele să se inchege, 
până se desiipesc de la sine, când sunt sătule, şi cad. 
Ocultiştii susţin că sunetul clopotului, atăt de plăcut 
persoanelor normale, e nesuferit persoanelor satanice-şi 
Stalin merită acest calificativ prin faptele sale. Deasemeni 
nu sufereau sunetul clopotului Karl Marx, Maurice Thorez 
şi mulţi alţi atei militanţi. sei 
Pe când Stalin era In agonie, între viața şi moarte. 
leacurile medicale şi empirice aveau o probabilitate-redusa, 
e drept-ea să-l salveze, a răgunat un clopot din Kremlin şi. 
in același clipă cu dangătul lu! tiranul care făcuse atâtea 
victime, şi-a dat violent sfârşitul. a ape 
Sunetul elpotului a fost pentru Stalin echivalen . 
vulul de retoiver a) cetistulii, tras în 1 capului 
rolul executat In privniţele sinistre ale ” 


ST OFORGESCU-OLENIN 


NOSTALGIE 


Po. ma! mult aş [i vroit 

in alte yremi să [i trăit: 

pe când erau oameni viteji, 
la fapte mari cu mintea treji! 


la isprăvi bune. cu curaj, gata 
Pra dreptate să dea răsplata! 
Can Iorgovan putibe oriunde 
ehlar pe balaur drept să înfrunte 


—până 'ncolo 


chiar co uri 
de pe târ 


Pe roibu-mi aprig. calul credincios. 
să fi alergat în sua şi-n Jos 


spre Rasare -— 
oricât ar fi fost pământul de mare) 


Cu mâna pe spadă săntrunt vijeiii, 
sn acela depărtat 
u 
- vin înapol de ani Incărcat. 


de S. GARLEANU 


Câmpii Iinforite, uri. să [i trecuț; 
meleaguri pir (i străbătut, 


omenia în î . 
Ga ei aa 20, AI timeipii 


Aceea ar îi fost frumoasă viață 

menire mplinită, trăire mărea 

Atunci! m'aș [| dus In Pământul-Mamă 
cu gândul impăcat că mă ja în samă... 


—”? 


P 


e ie a A 

gi Porn Dă x 
pa e, CE Că e 24 

E a Arie 3 


| pu 

“New York Post” de 17 de abril de 1078 
el Sare por paises de Europa, indican- 

tro de las fronteras de los mis- 
mos la elira fijada por 
ponsabilizar a cada pueblo de la “ma- 
tanza de judios” ocurrida en la segunda 
guerra mundial. 

La guerra fue de todos y atrocidades 
las comatieron los dos bandos, tanto e] 
a camunistolde como el de la democracia 
dtetatorial, pues se empujaban uno al olro para cometer- 
jos. La tinica diferencia es que de las atrocidadea de la 
femocracia dictatorial, que fue veneida, se puede hablar 
& A y de las de la democracia comunistolde, no. 


îY esto por qut? Porque el final de la segunda gutrra 
mundtal se transformă en una apoteosis de venganza de 
de Europa, inventândose 
una cifra de 6000000 de “mârtires e ignorândose por 
completo las decenas 
ronfesionea. muertos de verdad, en los dos bandos y sobre 
jos cuales el olvido echă su velo de silenclo absoluto 


VAE VICTIS! Porque los dos bandos han sido vencldos 


ellos para res 















Adj 
m. 


ÎN 


Li a iii 
ii] 


Li 
.- 
. “ 
. + 
n. 
| + 
. 





Li j CRAMA a STEA 


A lee 






m 





L. SpA 
pis - BIC COLSTaR$ 
în „238.000 





o e ee a 
—— ————  ———— 


IRI. O 


por el imperialismo hebreo, implacable cuando es todo- 
poderoso. 


Los alemanes, considerados en Nâremberg como unicos 
culpables, fueron obligados a papar por los sels millones 
de “victimas judias”, y lo hicleron sin protestas ni mur- 
mullos, y no hay pals en el mundo donde los judios se 
slentan hoy en dia meJor que en Alemania Federal, que 
han invadido. 


îA qut viene entonces desenterrar otra vez, desputa de 
treinta y cuatro afios, el triste y vergonzoso chantaje de 
las “matanzas de los Jjudios”, fljando a cada pueblo una 
cuota de responsabilidad, que se traduciră en metâlico, por 
supuesto? Lo que les interesa es cobrar, ne la verdad his- 
târica de lo ocurrido. Quieren imponer su “verdad” inven- 
tada. la ficclân del “caso de Ana Frank” multiplicado por 
cinco millones y medio de veces, 


Es triste, puesto que las Judios no quleren comprender 
que el antisemitismo lo fomentan cllos mismos, por su 
manera de ser, arrogancia y lucha por no asimilarse con 
los demâs, creando con sus comunidndes estados judios 
dentro de los estados que les acogen 


Acaparando las profeslones liberales, la vida economica 
ş financlera, Ja prensa, etc., pueden modilicar la vida na- 
clonal de los palses en los que conviven, seatin sus inte- 
reses. asi que la reacclân de los pueblos solocadas es, mâs 


Pda 

us RE 

i. 

a 

ED 00 RN SA ai ca ză sa as 

with The National Council for th 
Cc mA 15. Doa 


9 mă | 


ee Vi BSN a 
Li Pa - 
îe 4 /7 RUSSIA ap 
dr — 107,000 
SER ASTE BA 
245,000 
PTLAND 
1000, 000 
) 
sa Lagare 
m N fi 
af e) 9% 
U ji EA 
.< V/ = a 
Pag”) 5 - d să a i 
II Wp> 3 4 
p ! 


) 
ît 
i Ana 
_, 
> 


E, j 


> Ai ”y / 

E mai da _ pl 30 En. DN e 
Thată is no way LO ertat/ah an acuzate legre tor e sotat number ol Jewa murdare în vi 
Vă || In 1945, Wa iure rio Vio Crmen Tr presta tal 5,700,.000 Jeas hai > 
wood by he Naz3, ropresanirg tio-thra> ci te pre sat Ei spoan Jouh pop/âton 


— m D — ———.— 





Enea Talevt-ton | TUE REPANN. | 733 55505 1 HOLOCAUST CHRONOLOGY 


at 





e Social Studies, 


va Dr "4509 Au 


, 


INI SIASDAIY 


CAUIST 


que natural, obligatoria, para restablecer el cqullibrio y 
defender sus intereses vitales, 

Ea vergonzoso porque, explotando la inpenuldad de la 
gente, con sus mentiras, intrigas, intervencion politica y 
como apitadores comunistas, han hecho de In barbarie 
comunista una “democracia de tipo oriental, entregando 
la mitad de Europa, de Asia y ahora Africa al comunlamo 
moscovita, y mantenlendo indelenso e] resto del mundo 
cuya entrega en bandeja seră e] acto final del Judaismo 

Al fin yalcaborel “holocausto”, segun las prâcticas tal 
midicaa judias, era un sacrificio divino desde los mâs re 
motos tlempos de ellos, otrecido a Dios por propia volun- 
tad, para obtener la clemencia O e! cumplimlento de gran 
des descos. SI segun el ritual judaico lo han provocado 
en la segpunda gucrra mundial, no les ha salido mal en 
nada, pues en 1948 han obtenldo el Estado de Israel, cum: 
pllândose asi el milenario suefio de los Judios errantes 
ies parece poco? Y los miles de millones de dâlares USA 
con los cuales los alemanes vencldos han Iortalecido > 
aumentado el potencial industrial y militar del nuevo cs- 
tado, îno les basta? 

A intervalo de treinta y cuatro ahos quleren explotar 
una vez mâs, las dichosas “matanzas judias”, haclendo 
caso omiso de sus proplas salvaJes represalias contra 103 
palestinos, desvalijados de sus tlerras y sus blenes y trans- 
formados en los *parias” del mundo Arabe, salvajadas que 
igualan por lo menos a las que ellos culpan a los “nazis” 
Parece que los Judios han hecho propio el dicho latino 
“quod licet Jovis, non licet bovisi”, es decir, lo que se 
permite a Dios, no se permite a los inieriores, armando 
un escândalo mundial para cualquier aparente injusticia 
y silenciando las enormes desgraclas provocadas por el 
comunismo, cuyo padre espiritual es el Judaismo 

Volviendo a la responsabilidad sobre *300.000 victimas”, 
ijada para los rumanos, las asoclaciones judias america- 
nas y los que difunden estas elucubraciones se ponen ăi: 
rectamente en ridiculo. 

NL mâs ni menos, culpan al Movimiento naclonalista 
leglonario rumano “La Guardia de Hierro-— de estas ma- 
tanzas Imaglinarias, cuando es sabido que cl Estado Nacio- 


nal Leglonario duro del 6 de septlembre de 1940 hasta ei 
23 de enero de 1041 y la pucrra contra e] bolchevismo > 
Rusia empeză para los rumanos e] 22 de junio de 1941. 


Los Jeles del Movimiento se refuglaron en Alemania Y 
tueron encarcelados por Hitler en el campo de Buchenwald, 
igual como los Judios mismos y los afillados encarcela dos 
en el pals lueron enviadaa por el mariscal Antonescu a la 
guerra con la orden: “se rehabilitarân post morlem”, €5 
decir condenndos a priori a morile por cunlquler sls- 
tema. 

Los representantea de los judios que vivian en Rumania 
en la menclonada tpoca desmienten estas exageraclonea y 
dan unas cifras: 

MATATIAS CARP, en su ilbro antileglonario “Cartea 
Neagra”, 188 victimas en el perlodo de 1940-1934. 

Dr. W. FILDERMAN, ex prealdente de ln Comunidad de 
los Judios de Rumania, amigo del marlscal Antonescu, en 
uniân del Dr. SABIN MANUILA, 0x director general del 
Instituto de Estadistica rumana, cn el folleto “Regional 
Development of the Jewish population cn Rumania”, Îm- 
preso en Roma en 1957, vols, I-IV, p. 7, estiman que las 
perdidas de los judios en la &poca del Goblerno legtonario 
(ue de 3.000 vidas y a unos 6. en las represallas alema- 
nas-rumanas, contra los francotiradores judias en Besa: 
rabia, al iniclarse la gucrra contea la Uni6n Sovittica, Y 
esto sobre una poblacion total de 730.000 Judios - habia 
muchisimoa mâs-— existentes en aquchia &poca en Ruma- 


niă. 

| rabino FISCHER, Judio hângaro, calcula unos 93 000 
judloa muertos en Transnistria, etc. 

Resulta extraio quo preclsamente los mâs anti-rumanos 
son loa Judlos hângaros, şa que slempre, tanto en e) pa- 
sado como en la actualidad, han sido y siguen alendo los 
provocadorea Y sostenedorea del revislonismo magar. en 
lo que n Transilvania se refere, 

Miren la cara de Atila de este judio-maglar del graba: 
do de “ABO”, al manifestarse en contra de la visita de 
Ceausescu en USA en este verano. Ceausescu frend las IL 
bertadea de todos loa rumanăs y tambitn de las minorias 
hingaras y alemanaa. 

Entonces, dcuâl ca la verdad? 

10 hay que explicarlo por el hecho que ln Liga Anti 
Defamation B'nai B'rith considera la mentira como celica 


por Trajano POPESCU 





medlo para acobardar A los rumanos, para que no sean 
ellos los que con dereeho puedan clamar contra las atro- 
clăades cometidas por los judios en ocasiân de la rețirada 
de] eltreito rumano de Besarabla en 1040 y despubs de la 
traicțân del 23 de agosto de 1944? 

Cabalgando sobre los tanques rusos “made in USA” 
bajo el mando del verdugo femenino, la famosa comuni 
ta judia de Rumania, ANA PAUKER, so apoderaron del 
pa's rumano somotiendole a la mâs sangrlenta y relinada 
matanta fizica y espiritual que el pueblo conoclă en su 
Vimilenaria hiatoria. 

Centenares de miles de victimas perecleron de verdad y 
no por la fantasia de las detractores en 108 famosos tra- 
bajos faraânicoa del canal Danublo-Mar Negro, en loa 
campos de exterminlo de Pitesti, Adjud. Gherla, Doftana. 
Juava. ete, por orden directa de Ana Pauker, que cumpiia 
nasi las amenazas hechas a Jos priloneroa rumanos en cam 
DOr TUSOS. refractarios a ln propaganda comunista, a que 
eran sometidos: “vendră el dia en que retorcert el cuello 
a todas los rumanos” 1878. 
pâgina 35), 

Los judios se hicleron ducfoa absolutoa, se camullaron 
baja loa mâs tipicos e histâricoa nombres rumanos y en" 
pezaron la demolielân del estado naclonal rumano. Misti 
(icaron la historia, intentaron eslavizar el ldloma elim!- 
nando las reminiscencias latinas. exterminaron como pro” 
venlentes de orlgen "no sano”, es decir, no proletario, 
toan la intelectualidad ramana, la Juventud estudlantii. la 
burgucsla y a los cAmpesinos que no quisleron entregar 
voluntarilamente sus tierras a) eatado comunista, cuyoa ad 
ministradores y ministros crân Judia». 

En brove transiormaron Rumania de un pals alegre > 

pero en un pals trlate ş pobre, explotado sin pledad 
por las sangulluelas judeo-comunistas. 

Los rumanos no olvidarân esta vez, y por eso despută 
de in calda de Ana Pauker los Judios abandonan el pal 


por miles. 


—— 





RELATIILE ROMANO" RUSE 


% 


BHIAR în timpul vieţii lui Petru cel Mare 
mai are loc un războlu în spațiul nostru. 


amintirii la Prut in 1711. 


sant în ține doi ani ETA ANL, Aurei 
VB pr unter Austriacii ne lau 
e o i rai până la 


cază că acel ce 

| vedeau salvarea noastră in Moscova, nu 
au incercat să atragă Rusia in războiu. Mitropolitul Moldo- 
vei şi frații Sturdza care se găseau refugiați în Rusia, 
intervin pe lângă Dimitrie Cantemir, lar acesta face un 
memoriu pe care-l inainteaza lui Petru cel Mare, cerându-i 
să intervină. “Experiența din 1711 și nevoia de a consolida 
anexiunie realizate în Nord, împiedică Rusia de a urma 
acest sfat. Dar propunerea lui Cantemir jiind in logica 
lucrurilor, aplicarea ei ma fost decât amânată” (Rol- 
ler. UL. p. 465), 

Petru cel Mare a murit pe neașteptate, fără să aibă 
timp să-și desemneze moștenitorul. Au urmat obişnuitele 
certari, care sau terminat prin urcarea pe tron a Cate- 
rinei I-a. Aceasta era a doua soție a lui Petru cel Mare. 
o simplă țărancă din Letonia care, inainte de a deveni 
amanta si mal târziu soția țarului, fusese amanta curtea- 
nului Menşikov, Alegerea ca Impărăteasă a acestei femei 
cu un trecut atât de puţin recomandabil, sa făcut cu 
ajutorul regimentelor de gardă care, cum spune Milioukov, 
interveneau prima dată în luptele politice. 

Sepisrina moare după doi ani, adică in 1727, şi ii urmează 
ta Petru al „Acesta era nepotul lul Petru cel 
Mare, fiul lui Alexis, ucis de riul lui tată. adică de 
Petru cel Mare. Dar nici Petru al Il-lca nu are o lunpă 
domnie. Moare la 14 lanuarie 1730. Il urmează la tron Ana 
ivanovna, nepoată a lul Petru cel Mare, care domnește 
până in 1740. Ca și predecesoarele şi urmașele sale, în 
calitate de regente sau de țarine, Ana și-a avut și ca aman- 
tul ei, care a domnit pentru ea: se numea Biron şi domnia 
Anei sa numit Bironovseina, adică era lul Biron. ȘI această 
domnle şi-a avut impostorul ei In 1738 a apărut aproape 
de Kiev un individ care alirma că este țareviciul Alexis 
Petrovici. adică fiul lul Petru cel Mare, ucis de către tatăl 
său cum am spus mal înainte El a fost recunoscut ca 
atare de către clerul și locuitorii orașuiul Kiev, dar falsul 
tareviciu şi partizanii lui sunt prinși şi executaţi. 

In timpul domniei acesței Ana are loc un războlu ruso- 
austro-ture, intre 1735-1739, In 1735. armata rusească, sub 
comanda generalului Monnich, trece prin strâmtoarea 
Raraot „pi DEIIIR Crimea. Cum era do așteptat, Istoria 
Roller, Il. p. 470, spune că a “eliberat-o”, 

Austria ja şi ea ofensiva, ocupă regiunea muntoasă a 
Moldovei și Munteniei, pătrunde in Serbia și după ce ia 
fortăreața Niș, se îndreaptă spro defileurile Balcanilor care 
duc la Adrianopol. Turcii, stătuiți de Francezi, inchele 
războiul ce-l duceau cu Perşii și cu toate forțele se indreap- 
ță spre Austriaci, îl infrâng. asediază Belgradul și-l allese 
pastrata Goana 
usiei la Co ntinopol crede că a sosit 

momentul de a dărâma imperiul otoman cu ajutorul crezit- 
milor s | Turetei. “Guvernul din Petersburg, expune 
i ci pi Altă pipera că, având concursul 
popoar 4 Li i2e2e 
- Co natani 7 mă e planul de cucerire 

e 1739. Mânnich se indreaptă spre Nistru și la 
17 Auguat invinge oastea turco-tătară la Stăuceni. O mie 
din trupele tur se retrag spre Bender lar alta trece 
Dunărea, La eşti pe Prut, se prezintă generalului 
rus 0 delegație de boleri moldoveni şi de membri al cleru. 
Ip cu o scrisoare câtre țarină. Printre ofiţerii ruși se 
aflau şi a ee ici fii al lui Antioeh Cantemir, frate al 


lui Dimitrie, N. lorga ne (Rae că detașamentul 
ocupat Iaşul era comandat de Constantin Danisra i. Ace i 


Cantemirești vizau scaunul Moldovei, sub oblăd . 
tușcăi Roesia, natural “Monnleh Insuși, A arin 





| 
ţ: 


10 — 


DE LA DIMITRIE CANTEMIR LA CONSTANTIN IPSILANTI 


de N. S. GOVORA 


onorurile in capitala Moldovei, închele la 5 Septembrie cu 
“deputaţii stărilor” o “convenție” prin care Moldova era 
declarată independentă sub ocrotirea Rusiei, care garanta 
bolerilor şi clerului menținerea privilegiilor lor. tre- 
bula să intrețină o armată permanentă de 20.000 oameni, 
să îinfiin un corp de salahori pentru a lucra la fortili- 
cații și plătească o contribuție de războlu”. Roller, TIT, 
p. 472. Autorii Istoriei Roller nu roşesc să pună pe acelaşi 
pagină lapte care se contrazic flagrant intre ele. Astiel, 
spun că guvernul de la Petersburg era convins că având 
concursul popoarelor creştine, poate să-și realizeze planul 
de cucerire a Constantinopolului. Deci volau să cucerească 
Constantinopolul, dar acordau independența Moldovei. 
Probabil că după cucerirea Constantinopolului, Ruşii care 
aveau să treacă prin Moldova pentru a ajunge la Bosior, 
aveau să plătească vamă!!! Condiţiile “convenției” ne 
sunt prezentate intro redactare defectuoasă, pentru a 
produce confuzia. Astfel, se spune că țara trebula să 
întrețină o armată permanență de 20.000 oameni. Din 
defectuasa redactare sar înţelege că armata avea să île 
moldovenească, deci independență garantată, de moment 
ce avea voie sa albă o armată. N. Iorga în lucrarea citata 
Histoire des relations russo roumaines. pune lucrurile la 
punct: era vorba de întreținerea unei armate ruseşti și nu 
moldoveneşti, deci grea sarcina pentru biata Moldovă. ŞI 
mal trebuia să constitule şi un corp de salahori. N. Iorga 
precizează că acest corp trebuia să [le format din 3.000 
oameni. Printre condiţii, Roller notează că Moldava trebuia 
să plătească o sumă de bani. Tot printro redactare de- 
fectoaaa. Roller lasă să se înțeleagă că e vorba doar de o 
contribuiția de razbolu, adică odată pentru totdeauna 
fără să precizeze cuantumul, Și N. Iorga precizează că 
această contribuție era de 00 de pungi de argint, a 1200 
dveaţi punga!!! ŞI In plus -—— Roller tace —-, Iorga ne spune 
că Moldova trebuia să plătească un tribut anual de 100 de 
pungi, deci 120.000 de ducați!!! 

Despre comportarea trupelor lui Mânnich, natural, Isto- 
ria Rojer evită să vorbească Iorga insă precizează: “In 
luna Octombrie, Iașii au fost evacuaţi, nu fără a [i devasta- 
ți”. ŞI: “Munnich nu a ştiut să păstreze disciplina printre 
trupele sale care se retrăgeau. Cel mai mare număr al 
locuitorilor din districtele limitrofe, a fost prins și dus în 
sclavie, după obicelul tătărăsc”, Splendidă independență! 
Norocul Moldovenilor a fost că n'a ţinut mult! 

Dar popoarele creştine nu s'au mişcat. Austriacii sunt 
bătuți peate tot şi cer pace. “Trupele ruse, decimate de 
privațiuni în stepele degerte din Sud (?), nu mal pot 
continua lupta” (Roller, III, 473). 

Sa Incheiat pacea dela Belgrad (7 Sept, 1739), prin care 
Austria retroceda Oltenia iar Rusia restilula Azovul și 
evacua Moldova. Milioukov contrazice în parte pe Roller, 
spunând că prin această pace Rusia n obținut Azovul dar 
se angaja să dărâme toate fortificațiile și să renunţe la 
dreptul de a avea in Marea Neagră, nu numal vase de 
războlu, el chiar de comerț. Acest războlu ca și pacea dela 
Belgrad au fost un desastru pentru Rusia și Milioukor nu 
je acordă mai mult de 5 linii. Despre ocuparea şi apoi 
evacuarea Moldovei, nici un cuvânt, 

Ana moare în 1740. Il urmează la tron Ivan al VI-lea 
care domneşte un an, regentă fiind mama Iul, Ana Leo 
piova pă un an, Elisabeta Petrovna, fiică a lui 

etru cel Mare, cu ajutorul regimentelor de gardă, arestea- 
ză pe Anna Leopoldovna si pe fiul ei, tarul Ivan al VI-lea 
1 Închide și se proclamă impărăteasă, Domneşte până 
in 1762. Ivan al VI-lea avea să (le ucis in cazematele de ln 
Sehifsselburg în 1704, în timpul țarinei Caterina a I-a 

In timpul împărătesei Ana, mulțumită faptului că po 
poarele creștine de sub jugul turcesc nu s'au mişcat şi că 
trupele i În au fost decimate de privaținni în stepele 
din Sud (7), am scăpat Incăodată de norocul de a fl 
“eliberați” de marele nostru prieten (1) de la Răsărit. 
Acest maro prieten, creştin pravoslavnie, nu putea dormi 
liniştit din cauza suferințelor altor creștini, şi vola cu 
orice preț să ne “elibereze”. De In Petru cel Mare, acest 
amor față de noi avea să revină ca paludismul, luând 
uneori forma brutală a amokului, dar mereu intervenea 


DI a a 


câte ceva care se opunea acestui amor care—ca toate 
marile amoruri era desigur desinteresat —, până când, 
insfârșit, la 23 August 1944 au reușit să ne “elibereze” și 
să poată bieții oameni să respire şi să doarmă liniștiți. 

In timp impărătesei Elisabeta, dragoastea pentru 
creștinii asupriți de păgâni nu sa manifestat „Era ocupată 
cu amanţii el printre care unul-Rozumovskl-era cunoscut 
sub numele de... impăratul de noapte. A avut pai un 
războlu cu Suedezii şi a participat la războiul de 7 ani, dar 
acestea nu ne ating de aproape. Mai interesant pentru noi 
este faptul că ea a adus pe tronul rusesc o nemțoalcă care 
avea să intre în istorie sub numele de Caterina cea Mare. 
ŞI la această nemțoalcă, dragostea pentru noi avea sa 
revină sub forma amokului. 

Elisabeta nu avea moștenitori, deacela a adus un nepot 
din Holstein, l-a declarat moștenitor şi l-a căsătorit cu 
Solia d'Anhalt Zerbat, viitoarea mare țarină. Acest nepot 
care avea să domnească numai un an, sub numele de 
Petru al II-lea, era un om subnormal din toate punctele 
de vedere. Siut şi idiot, deadreptul idiot, a fost uşor de dat 
la o parte de această prin Solia d'Anhalt, inteligentă 
şi foc de ambițioasă. Petru al III-lea, împăratul *pueril” 
cum îl numeşte Miloukov, a urmat la tron după moartea 
Elisabetei in 1762, dar avea să fle dat repede la o parte și 
pe tronul țarilor avea să urmeze nemțoalca, care avea să 
devină pe drept cuvânt, o “mare țarină” Voltaire a numit-o 
Semiramida Nordului dar alţii, mal puțin respectuoşi, au 
numit-o Mesalina Nordului. Se pare ca amândouă denu- 
mire le merită, deşi pentru a doua are largi circumstan- 
țe atenuante. Măritată în 1744 cu moștenitorul tronului, 
Caterina, femeie normală, s'a văzut soția unui bărbat care 
era bărbat numai cu numele. Unul dintre biografii marei 
impărătese, M. Lavater-Sloman, in cartea sa “Caterina a 
II-a şi timpul său”, folosindu-se de jurnalul marei impără- 
țese. ne arată ce sa întâmplat în... noaptea nunţii. “Acuma 
e o tăcere de moarte în Jurul Caterinei, în camera alăturată 
nu se mal aude nici o mișcare; lumânările care trebule să 
lumineze sărbătoarea de dragoste a tinerilor căsătoriţi, se 
sting incet, incet; tânăra mare ducesă nu mal poate de 
oboseală, dar poate ea să adoarmă înainte de a veni 
tânărul el soț? Orele trec una după alta. Spre miezul nopții 
Upa anticamere! se deschide incetişor şi noua servitoare, 

e Kruse, apare în prag, surâzând: “Ştie alteța Sa Im- 
perială unde se găseşte soţul său? Se distrează cu lacheil 
si s'a așezat la o masă copioasă”, Trece incă 0 oră. 
acuma, rânduri din Jurnalul Caterinei: “Nu știam ce 
fac Să mă scol? Să rămân în pat? Nu știam nimic”. 

Insfârsit, Petru intră în cameră. Se pare că găseşte 
situația complet naturală. Şi acuma din nou rânduri din 
turnal: “Când era deja in pat începu să-m|l vorbească dr 
plăcerea pe care ar avea-o valcţii lul de cameră, văzându-ne 
pe amândol în pat. Instârșit a adormit şi a dormit con- 

ortabil până dimineaţa. Mme Kruse a încercat a doua 7i 
să ne vorbească ca unor tineri căsătoriți, dar speranțele ei 
sau arătat Inșelate. ŞI lucrurile au râmas aşa in timpul a 
nouă anl care au urmat, fără cea mai mică schimbare”, 

Cum anii treceau şi Caterina nu dăduse naştere unul 
moştenitor, împărăteasa Biisabeta și-a dat seama de situa- 
Me și a însărcinat pe soția unul Inalt demnitar de la 
Curte, să aranjeze situația: să-l învețe pe maoştenitorul 
tronului să fle barbat ŞI aceasta cât mai repede și cu 
teribile amenințări pentru cazul când nu va reuşi. ŞI soția 
demnitarulul și-a indeplinit misiunea, A găsit o lemele de 
proastă condiție socială, care l-a învățat pe moştenitor să 
(je bărbat. ŞI astlel a avut cu Caterina un llu carei 
semăna întru toate, Numal că după ce moștenitorul a 
învățat ce trebuia să ştie, nu l-a mal plăcut Caterina care 
«ra o femele frumoasa, și-l plăceau femeile slute şi proaste. 

Faţă de cele expuse, esigur că nimeni nu poate arunca 
cu piatra. Dar și Caterina a it toate limitele. A avut 
21 de amanți omologaţi. Pe ultimul — Platon Zubov — după 
ce trecuse de 00 de ani. ŞI Zubov abla avea 21 de anl 
Blogralul despre care am vorbit-M Lavater-Sloman. apară 
pe Caterina, susținând că acest a) 2i-lea, Zubov, nu l-a 
fost amant cl numai consilier. In sprijinul atirmațiilor lui, 
duce argumentul că Zubov nu-l putea fi amant deoarece 
(usese crescut de ea de la vârsta de 11-12 ani, Împreuna 
eu contele Bobrinski, care era un fiu al ei, făcut cu Grigore 
Orlov. ine Lavater că Platon Zuboy era un om 
foarte inteligent și că I-a fost țarinei un sprijin neprețult 
în ultimii ani de ui Ș domnie. Dar Milloukov e cate- 

d, pă de re = ra: a 
Zubov rămâne idolul îm |, careia anii nu i-au 
potolit pasiunile și care, in mod real, e nebună după el, 
Este o slăbiciune de femele bătrână, căci Zubov n'are de 
partea Iul decât fizicul; din ct de vedere moral și 
intelectual este o nulitate”, MI ioukov, II, 610. După cum 
se vede, după ce avusese atâţia amanți în tinerețe, către 
bătrâneţe, prevăzătoare, şi-a facut o crescătorie. 
care au numit-o Mesalina Nordului, nu par deloc a [| prea 


exagerați. 


mente, Caterina se găsea la al treilea amant omologat. 
Grigore Orlov. Anteriorii fuseseră Saltykov și polonezul 
Poniatovsky. 

Grigori Orlov avea un frate care se chema Alexis 
amândoi ti cu ajutorul regim 
tronează pe Petru şi pe tron urcă Caterina. Pe Petra îl 
inchid si in inchisoare Alexis Orlov Îl ucide. 

Caterina, ca şi Petru cel Mare, vola gloria și mărirea 


Polonia”, II, p. 573. 

Prințul Repnin, ambasadorul rus la Varșovia lucrează 
cu toate forțele să stabilească egalitatea între catolici și 
dizidenţi. Ortodoxil din Polonia se numeau dizidenți. Prin 
largi subsidii, încurajează formarea de contederații de 
dizidenți. Gratie acestor confederaţii și a unei armate 
ruseşti de 30.000 de oameni, Repnin arestează pe inamicii 
cel mal înversunați al! dizidenților ca Saltyk, Zalusski şi 
Rzewuski, îl transportă la Viina şi apol îl deportează la 
Kaluga, în Rusia. Fo apol Dieta poloneză, În 1767, 
să acorde nobililor dizidenți egalitatea politică şi religioasă 


Se închele un tratat ruso-polonez în 1768, prin care se 
recunoaşte Rusiei dreptul de a interveni in afacerile interne 
ale Poloniei. Dar imediat se formează la Bar o contederaţie 
cu idel și scopuri opuse: apărarea In gapaniue 3: interne 
şi externe a Poloniei şi suprimarea drepturilor d zidenţilor. 
Generalul Apraxin la cu asalt orașul Bar și apoi Cracovia. 
In acelaș timp, în Ukraina, un regiment de haldamaci se 


seşti. Un detașament de asemenea haldamaci invadează 
satul Balta, aproape de frontiera turcească şi apol ocupă 
chiar un sat de pe teritoriul turcesc. Ori Turcia aştepta 
de multă vreme un motiv de a declara războilu Ruşilor, 
împinsă la aceasta de Austriaci și Francezi. Sultanul cere 
Ruşilor să-și retragă trupele din Polonia, Caterina refuză 
şi după ce Turcii inchid in castelul Şapte Turnuri pe 
ambasadorul rus Obrezkov, războlul e hotărit. 

Se inchele o alianță între Turci şi Poloneai, stipulându-se 
că în caz de succes, Turcia va lua Kievul lar Polonia 
Smolenskul, Cernigov şi Letonia Ruşii hotărăse să treaca, 4 
imediat la ofensivă pentru a împledica unirea torțelor 
turco-poloneze. O armată de 80.000 de oameni sub coman | 
lui Goliţin trebuia să înainteze s Dunăre lar alta de 
40.000 de oameni trebula să răm in defensivă în Ukral- 
na. In afară de aceasta, Orlov propune să trimită o 
în Mediterana pentru a răscula contra Turcilor pe 
și pe Muntenegreni și “alți creștini”. xn „April 1769 
Goliţin trece Nistrul şi se indreaptă spre Hotin. El acţio- 
n “cu moliclune în tot cursul verii. A 
bate pe Ture! pe Nistru ți ocupă Hotinul, Goliţin 
cu RuuplaD e LI acesta 
Septembrie a p 
tie i lui Sita se În reaptă s re Mediterana, unde d 
ajunge numai in Decembrie. La 7 Lulie 1770 Rumianţev ! 
invinge o armată de 80.000 de Turel pe râul Larga, alluent 
al Prutului, lar la 21 Iulie, în fruntea a 17.000 soldați 
triumiă asupra unei armate turceşti de 160.000 oameni 
IMilloukov Ali) răul agil At victorii Îl fac 
stăpân Ismail, Akerman $ 
p.57a Sp e mijlocul lui Septembrie, Petru Panin cuc 

nde 


“Pe de altă parte, speranța de a răscula contra Turcilor 
pe Greci și Munlen eni, e inşelată... Alexis Orlov la 
comanda escadrei lui irldov... La sfârşitul lui Februarie, 
abordează Moreea, unde Își debarcă e, şi Grecii, 
su nşi, nu arată nici un entustatm pen 

co Turelor.” Milloukov 

Grecii cât şi Muntenegrenii, se arată a îi nişte 


posi rinși şi, 

entuziasm la A a “eliberatorilor”, iată insă că 
mel 0 “istorie”, Ra el: “Flota rusă, sub comanda 
lul Alexis Orlov, porni pri Marea Baltică şi otita Rutapa 
oceldentală, pătrunse in Mediterana Ş la 28 Februarie i 
apăru În faţa capului Matapan (sudul Moreel), Misiunea 


DP oc 


4 


(2 Pepe SEE | | SUMA, + fo în Zi 
si 
Ei em ret al Re dat ocara ea dacă era călare, indiferent cum ar 


Intre ina şi Turel se Inchele De da la Kuciuk-Kat 























re Varna, este 


„B78 Vrei Harta no 6 > 
distrusă aproape în întregime de o furtună. 


— 
.. 

i 
» 
=] 


şi să salute cu capul descoperit dacă era pe Jos, să oprescă Calimachi!. loan şi [ul său Grigorie, da aria, 
şi să coboare dacă era în trăsură, și să coboare de pe cal au fost stăpâni modești și blânzi tdoux poran 


12 — 


ra e la 1 1774, Rusa obţine pen: im şi 
pi SUIE rtă Azov nu avea nici un succes din 
Evicațle se eta navele sale corterelil: cauză că aveau un AT rea Întins, dela Nistru la Adria- aur ina 
libertatea navigație pe Neagră şi accesul la | Mică. iar Potemkin in In asediul Oceakovului, În Joc grădină Dina, Da 
veni in itica internă a Tu recunoscându.(-sa | atacă Hotinul pe care nu-l pot lua decât în Septembrie, lar tăcut foc E SEAN MURIVA A 
dreptul de a apăra libertatea religiosă a supușilor creştini | Rumianțev ocupă Iașul în August. Pe Dunăre insă, Aus- guvernan 
ai Sultanului, și ad rd de impo- | triaci) sunt bătuți la Vidin şi Slatina. Potemkin se eterni- şi să-l ţină pi pt m A 
tă e grea de consecințe, cum 6 reundaşte | zează in asediul Oceakovulul, unde rămâne, toată vara, amintire l-a urmărit pe poet gată 
MiLiocieae toamna și o parte a iernii. Numai In Decembrie. când a influenţat in atare ea lui Viper 
E ntr'o convenţie aparte cu Turcia, Austria ne la, în ra tt ma! aveau hrană, Potemkin atacă şi ocupă parte a vieții. revoluționară din prima 
715, na, : Pe plan extern, În cinei ani de domn 
Petersburg se renunță la planurile in Nord Dar situația se complică. împinsă de Englezi (111), Sue- cut atâtea alianțe, că în pi ia pieri i 
9 A i] curcă - 
şi mer și Pl tepe - sc Dap, d diseratie pa a rile vera er e pei rea oi a aia noi ne  Intereaeniă tratatul t cu cazier Czaitie 
pă II, terina Aa amant ai de a răscula pe creştini contra Turcilor. Sucd ep e apoleon a debarcat în Egipt. Milloukov 
E, terina —, „al cărul nume_va ră- FI „Suedezii invadeaza spune că, rănit in amorul lui propria din 
N Lua legat de nlanda dar, din fericire, spune Milioukov, Rușii | gl 
Pr sira teinai Earaei Pomi a en pr. E nt mute io Oastei moara aie ee cre ra 
tal pe care Caterina l-a iubit mat mult, Inca Sa și a ngiia, ca totdeauna, după ce a impins pe Suedezi la chelat la 23 Decembrie 1798 (La Fran X 
căsătorit cu el în secret. Natural, aceste loase războiu, a rămas deoparie, să vadă ce se va întâmpla. danublenne 77 ită isi Pina 
planuri Acădată ot | es, p. 77, de Germaine Label.) Acest tratata | 
Rai ri “eliberarea” noastră și a celorialți creștini de plăcere Române. dl 40 eg fe pata. pr 007 e e Ac tratati, aa ie îi 
turcesc = . ' ra j 
Dar isbueneşte o nouă revoltă, o mare revoltă a Caza- „ Ra e oara na Dițe pă 1Urcula Galaţi, la 31 Idila Turci! nu ține mult și amorul e Dalia Linii 
| elor, aub_condurcerea lui Pugacev (1773-1774). Această probei ap ate let dee pe Turci la Focșani lar la oprimaţi”, Îl incearcă şi pe el. Aprobă deci planul ce-l 
| i de fr re vb Me făcut-o pe Caterina să motiv pentru care aia ana ec hai Pa țirea Tur et tre ob ere i era ri. 
, d . “ e cle 
/ sete ad: e Drina şi net ded It det predece supranumele de Rimninski, adică... Râmniceanu. Intre nostru, această nouă atitudine”, . aurează 5 rele 
ga e executat la Suvorov şi Potemkin intervin neințelegeri, 8 ] ri Bonaparte 
Moaseova; un mare număr de nobili asistă cu bucurie la pi ral v în Balcani. dar P Li a cote eri dle, insuşi caută să se apropie de Rusia pentru a duce împreună 
supliciul lui, dar poporul murmură.” Milioukov, II, p, 584. A rit pini i 1 Shi dar Aug Ra me un IMbolt contra Angliei. Idola aceasta |] entuslasmează 
a + in said ti In acest timp Austriacii ocup Belgradul. Se- perlei pps cirebe ii ri 
PP rug ela l-a stă E planurile rusești numal o e seal a tr za air pei tarii e TEatAa, EA Pâri exacte. Amar ip Aică Di URMELE, GR. aa 
- exarea pur simplu a acestei peninsule era „„* asteptare, Potemkin __1şi stabileşte cartierul -de larnă la Cazacii ahung la Oren sbeita i DARE 
or acer = Aa ate er RA SE bi si-un orbeşi DRE prin luxul ce desfăşoară. Situaţia ziua morții Si Pavel e Noi “impâat ni meci 
punet a fost Insăreinat Bezborodko, Acest plan consta in 1 deet Austelacii SA lu ri Dă De pe ea e Î, ep 
isgonirea Turcilor din Europa şi crearea unui imperiu cu Anglia (III), Olanda, Turela și Polonia o rare dr île Bta de ui Mite 1800, cond Mi prime n 
e iza indolală. Numal că în fruntea indreptată contra Rusiei şi Austriei. In Februarie 1700 impăratului şi după ce-l obligă e frina eh gere 
ro pai . AA SIE [le un nepot al el, care avea și moare losif al II-lea Fratele lui, Leopold, promite Prusie- cație, îl velă 
ia codare pere pe tr er reerii tal. Dle ie nene inci pe principlul statu quo . . i (i ja 9 
, ei. | ante um. ustria inchele o pace separată la d su 10407 
incă, fără războlu. Cum? Prin intrigă. In Crimeea era han in August 1791. Rusia . sstue-fi iata a 
ati pier Aa Sag Se aer TE acceptă anexarea Buedaiilot şi trebuie A Fim aa sin Bă sabine ur e E RR e an oii În Doaie na 
„ Franţa ș sla conving pe Turel șI ehlar la cel mal moacat. al dacie “Patent 2 Ja 1801 când Pavel 1 la 1 
să accepte această anexare. Mal ales ca ca fusese cerută inceputul lu Octombrie 1791 și pacea o semn Ipsllan 9.3, UL Tap at Oder Minitanii ri 
„Ancep! ZA | ui care a domnit n mă 
de... Riot, După cum se vede Togli nu inventează ue irma e Arta IN i-a pe e Rusiei Martie 1799-10 Iulie tă e ai 
tate de... Ca na ama metode 044-460, metode 1 dn ca şi reg nea ntre E $ stra. Restul tratatului Alexandru Moruzi care a domnit și el cam tot atâta 11 
prinde clauzele păcii dela Kuciuk Kainargi, adică cu Pebruarie 1798-19 Octombrie 1801) | 
Pentru a gta rile Româneşti, Rușii incearca ace- dreptul pentru Rusia de a ne proteja. Spre marele nostru nu merită să fie pomeni i. Ne iN în plural 
leasi 2 omnitorii, care la acea vreme erau noroc am scăpat și de marea dragoste a Caterinei pentru înnariotă. cea mal nea perioadă din Istoria noastră 
Fanarioți mart - tii arde 13 5 Ea RERLED Dobadatu ae a i nu sa creat nici imperiul grecesc când nu se poate vorbi de relații propriu zise româno- 
aceasta ducea omnitori la şi nici rega clei. ruse. Si aceasta pentrucă cel care se 
Iași d i a ul ei imită Fr: e iar NP tenae RL it Lu are de 1) N OEQA Iotparvira — Sea lar Ai, re crau simpli iteeee Pai rr 
acea con e TTW5 şi ultima. ndeplinea astiel un punct pe toți erau Greci din Fanar, care cum 
sara AR Păi din testamentul “apocri/” al lui Petru cel Mare, Cavalerul scaunul domnesc şi veneau la Iași rii ri fe 
tu poz ce 187 Aa a șE dal LE nt ale ueilr d sn „CAR se ae al Aaaa gr Frantei asupra să-şi scoată banii investiţi, plus dobânzile, ŞI cum e vorba 
Pata ger, a pr Same e LB DU ĂLA er iei pr a be paleta ul ce pândea Polonia, era incă în viață. A marit de Greci, cuvântul dobândă trebuleşte înlocuit cu cei de 
3 SA /NOLI | L camătă, camătă sângeroasă. 
= aa Se tza Ai i A Baai lui patina: Pra) Caterina A II-a moare în 1798, fără a-şi fl realizat visul “Regimul administrativ din timpul epocii fanariote cate, 
AITORIALES AU XVIII” SIECLE PRNEL s d0d Pare sri eh gi a a Lt, i de a ne “elibera”. a n in general, hoțte organizată. Autoritățile care ar [| trebuit 
(TEI Pate de Myetadt 2! VIZA de !3 Piegre acopereau spărturile şi murdăria caselor de pe malul din la, De o oi nul n A au vizitat 
i 0 Aa sD en 1772 et 1737-35 ri dă e apă ja cu Caterina, Josef al II-lea 4 Că Pavel 1 este fiul Caterinei, e sigur. In celace privește Muntenia zau Moldova, în timpul secolulul al XVIII-lea, 
« « Motel ei PP cat ca Pasii 2 PRI Ș er de E ia e tu „iti pe sultan care auzise tată!, nu e nimic sigur. Nici ehiar mama lui, Caterina, nu mugrăvesc in culorile cele mal negre starea cu adevărat 
| E =, ae lo 1787, Turcii remit am- ştia dacă tată! lui Pavel era soțul ei, Petru al Iil4ea, sau disperată a populațiilor color două țări Astie), abatele 
Seiru ĂLA dă | E | hapă, Bulgakov, o notă amantul ei, Saltykov. Totuşi, atât fizicul cât mal ales psihi- Boscoviei, in jurnalul călătoriei sale de la Constan 
închis 1a apte Tu a zi ulgakov nu acceptă nota şi e i cul, fae pe toți istoriei! să-l acorde paternitatea lu! Petru in Polonia. expuse in modul următor impresia pe care l-a 
Harta N. 6. tele A. dori rnuri. f febrile, Caterina declară pi dă PER lăsat-o spectacolul ce a văzut pri : “Toţi 
| | | J a a se seama de calităţile intelectuale defi- bani! sunt întrebuintati pentru ulelile publice şi mai 
mi rire armin vgtoare a Rusiei. Bi propun deci o Impărțire i i l-ai AA papat kb ate PP pir i - sp Io rii şi Su nai) să-l înlăture dela tron, și alea secrețe pe care le tac domnitorii pentru a obține tronul 
itându- d ded d ai pei ga atrage şi pe Austriaci, După Prolectul grec, trebuia să se reconatitulască tmperi i moare de apo texle la tras Parma ză Pat AL Cateri i a țar primei la ci e Sel pi AT AeTabIIă 
vază pa | in Balcani va [i un mare grecesc, având ca Impărat pe Constantin, nepotul | e | kă he) ., întăi d i H- dn r u sp e pe ere Pi 
d ie AEoApira deci Rusiei să inchete Î Ein fttA îvaă să 4 „ nepotul impără- nsurase cu Wilhelmina, re de Darmstadt, în 1773, este câştigată sau stoarsă de miniştrii domnitorului și în 
cu / ia de că nu ve accepta ca ep clio a anexeze Oceakov, Crimeea, regiunea ani. Intre hârtiile defunctei, special de Grecii care oenpă aceste funcțiuni. Aceştia se 
Austria să ocupe o parte a Palonilei, decât cu condiția ea EEE pa LĂ el sr, Fă , A, insule în Arhipelag, soțul păzeşte probe irefutabile că soția avusese un amant grăbesc prin toate mijloacele să tragă foloase din posturile 
ITAganrogul, să ocupe în mod a ia e re u o parte a Serbiei și n | i că acest amant era cel mal bun prieten al lni Această ce ocupă, pentru a se îmbogăți la timp, știind bine că, cn 
mlenia, o insolă din Arhipelng, lar oi a mulțumi ph pi nu va reu | Integral, mai acrit, și mal imposibil schimbarea de domnie, vor trebui să treacă turețiunile lor 
şi du interr independentă. Dar Prusia invistă plan trebuia să se conatitule rată pi 7 4 dle | pie ta. e a Cp pipe e LIV at e Alesea CEI 3 i par 
| pei pi A anunțarea unei alianțe numit Dacta, având în fruntea lui pă amantul În “pita | 1 şase fete. iigenţi și (rum i Rit 1 epica Deidara 
| for pe Caterina să cedeze Ea re. perle eng edi ia ui pe amantul Impărătesel, | ap ŞI ri sunt inte ui și oşi. De Nu numa! Xenopol, ar putea [| ț din cauza 
deri Me ea durabilă 1!!!) a Moldovei și Basarabia a trebula să cuprindă Moldova, Valachia și | educația primilor doi, Alexandru și tin, se ocupă paginilor lui un grecotob, cl toți istorieli români sau străl- 
| psi *p 9 popa e în Polonia. Dai DiTRttoa! în aaeut rasă | ) - facă țar în locul ni, deseriu această perioadă ca pe Un coșmar. i 9 
incepu Septembrie 1702, actul împărțirii eate citi Ie “Ă- razbolu Ii era rezervat lul Po- | tantin, cum am văzut, volse să-l exceptii şi printre ele e a notat N, Iorga, care ca 
notifleal regelui paleta (Poniatovsăi, fost amant ai Cate: având un rol ce Apolo aie Mp er Meer Mt N Dorel i cita 4 să prezinte pe fanarioți inte luralos al EV age al 
rinei), tatifică. “Rusia obține cea mal mare Sa Aaa d ar, acela de a păzi frontiera poloneză Domnia lui Pavel 1 este un dezastru, atât pe plan intern, bi Chiar lucrarea tolre dea rtla TUSSO TOU- 
gi d loneae și Rusia Albă până la Dvina tai 1 unicaţiile dintre armata rusă şi cea aus- cât şi pe plan extern. Printre ukazurie data de ei figura și malnes”, citim: “Domnitorii fanarioți din moment 
, adică unite Poloek, și Mstista ek tă vi r operațiile trenează. Au loc doar operații în acela că atunce! când trăsura imperială sau impăratul pe erau printre cel mal buni și erau sitaați 8 elle filozofiei 
turi te | ortotort” 7 pita). ler rai aaa drră are 0 criză de de une din canza că Joa era întâinit de un supus, km trebuia să se oprească (Mantropica și reformatoare ale tului Cei dol 





AA Pi dead 


a AI Ghica avea vederi superioare În “Vargovia a t largi subsidii, pentru a crea confede. vadă bleţii Români și in 1044, când Rușii la fel, luau mai era vorba de svonuri | De existen 
Soga trația”, p. 154. Incercarea lui rațiile de dizidenţi, adică s'a intrebuințat metoda rusească mult decât le era ra și-l faceau pe bleţii oameni să-și Proiect grec sau aci, întocmi n cale dotari fa Ta, 
rezenta pe ia ră a = de a i 5) atita pula: Ste: anu. LR pasă ja La m i re e “se a arte ati —la ordinele Caterinei desigur —N. Iorga nu 
poate ptul vine gina : “Tim elepația moldoveană cerea nici mai mu bească. roba 
dela Belgrad 1739 și Caterina a II-a, n. n.) n'au mal existat | puţin decat ca ţara lor “să intre în numarul celorlalți a Vita AL TNDIII A ep în Iata IN i 


vastă cultură cum fusese Cantemir, nu-l avusese? 


pacea de la Belgrad, nu au mai! existat relații între 
rm ie Ei Ja venirea pe tron a Cate- 


Da iale ce aaa Mazanehi 00 oai de zi 
SŞuvalov, ete. — și in special balurile și găsirea lar apoi 
creșterea moșteni 


lui la tronul țarilor. In timpul țarinei 


Elisabeta au existat totuși relații intre Rusia și Românii 
din Transivania sau mal bine zis intre Sârbi și Ruși, 
relatii la care au fost asociaţi şi Românii din Transilvania, 
care căutau sprijinul Rusiei în domeniul religios 


deloc relaţii între Români și Ruși, celace arată foarte bine 
caracterul exclusiv politic ȘI pur accidental al contactelor 
din 1711 și 1739, care au făcut to să se vorbească în 
abundență in istorie”. Deci după N. Iorga, venirile lui 
Petru cel Mare al a generalului Mânnich la Iași au fost 
accidentale! |! Dovada este, spune Iorga, că după Mânnich 

Elisabeta nu au mal existat relații între Români și Ruși. 

1 noi am arătat că motivul acestel “uitări” a impărătesel 
Elisabeta este cu totul altul și în special slăbiciunea Elisa- 
bete şi a lui Petru I, ambii flind impărați slabi. Cu venirea 
Caterinei a Il-a pe tron, lucrurile se schimbă, revin la 
matcă; dragostea pentru credința noastră ortodoxă şi mHa 
pentru “suferințele noastre”, revin cu virulență. Un rus, 
Milioukov, ne arată că această dragoste pentru credința 
ortodoxa a Polonezilor a fost un pretext. Poate să se spună 
alteeva despre dragostea Caterinel față de noi? 

Caterina sa gândit că pentru a-i răscula pe creștini 
contra Turcilor, trebulește făcută o propagandă, trebulește 
să-și creeze partizani, aşa cum făcuse în Polonia. “A existat 
totuşi o partidă rusească la Iași și la Bucureşti, pe care 
insăși Rusia o crease, prevăzând un războlu fatal”. N Ior- 
ga, op. cit. p. 154. Astfel, malorul Nazarie Kazarin, carea 
avea să ocupe Bucureștii fără lupte, apăruse cu câteva 
luni inainte în Valahia și vizitase pe egumenul de Argeş. 
Prelăcându-se bolnav, a rămas pe lângă acest egumen 
mai mouit timp. ŞI egumenul l-a sfătuit să intre în legătură 
cu bolerii Pârvu și Mihali Cantacuzino. Nazarie a reușit 


sclavi și supusi ai Majestății Sale”. Se cerea formarea unul 
com administrativ aristocratic, compus din 12 boieri 
Funcţiile de guvernori, Judecători și perceptori trebuiau 
să [le rezervate aristocrației. Anumite drepturi ca investi- 
rea domnitorilor, perceperea drepturilor repallene, coman- 
damentul armate! care avea să [ie formată din Ruși (dar 
intreținută de Moldoveni, n. n.), vor aparține generalului 
imperial care-şi va avea reședința la Iași și va servi de 
intermediar cu curtea rusească, 

Acestea lucruri le cereau Moldovenii. Muntenii mergeau 
și mal departe. “Ei debutau prin cererea formală de anexiu- 
ne, fără să adaoge cel puţin condiţii de autonomie: “țara 
noastră să fie unită cu provinciile stăpânite de prea pu- 
ternicul imperiu rusesc și să nu [le lăsată la irchelerea 
păcii să recadă sub stăpânirea tiranică a AgarenHor”, 
op. clt., p. 160. 

Cât de jos căzuseră urmașii lul Ştelan cel Mare și al lul 
Mihal Viteazul! 

Dar se ştia deja, înainte de plecarea delegaților moldo- 
veni şi munteni că marele proiect de anexare a Principa- 
telor, fusese părăsit din cauza situației generale europene. 

In celace priveşte al doilea războlu dus de Rusia contra 
Turcilor, N. Iorga nu vorbeşte nimic despre Proiectul grec. 
Despre prolectul dacie, lată ce găsim în cartea lui N. Iorga. 
p. 210-211; “Potemkin se comporta la Iași ca un suveran: 
el îşi vânduse bunurile lui din Rusia, făcând să vină în 
Moldova, spre sfârşitul anului 1790. când deja se inchelase 


nu vrea să renunţe cu nici un preţ la ideia lul că nu a 
existat un plan constant de ajungere a Rusiei la Țarigrad, 
cl numai răbuiniri accidentale. 


oua și a treia împărţire a Poloniei, sau produs 


După a d ; Li 
emigrări masive de Polonezi în tinuturile noastre, celace 


să 
a produs îngrijorări și chiar nemulțumiri “In afară de 4» 
aceste ingrijorări provocate prin această i de '- 
emigranți pe teritoriul Moldovei, nu mal exit nimit care 

să aminteasca ocupaţia rusească in aceste regiuni: nici o 
amintire, nici o speranță, nici o cerere din partea Romă- 
nilor şi din partea Ruşilor nici un proiect de cucerire Se 
poate crede foarte bine că lucrurile sar fi întâmplat cu 
totul altfel, dacă Imperiul rusesc) ar fi urmării această 
politică de neobosită linlassable) poftă de cucerire cu pri- 
vire la ei (Moldo-valahi) din care se face una din liniile 
principale ale istoriei Rusiei in această epocă”. op cit. 
p. 217. N. lorga ajunge la această concluzie deoarece, după 
inchelerea păcii de la Iași, Caterina, amărită şi îimbătră- 
nită nu se mal ocupă de Ţările Romanesti Deci planul 
constant de cucerire a Moldovalahilor na existat Daca 
ar fl existat, conclude Iorga, altie! sar [îl întâmplat lucru- 
rile. Dar acest nefericit amor pentru țărisoarele noastre. 
avea să renască foarte curând și foarte puternice — ca toate 
amorurile nelericite —, la nepotul Caterinel a l-a. Ja 


Ajexandru ] 
e ia a 


Relativ la această epocă găsim in Karl Marx următoarele 


Nimeni na poate contesta pericolul austriac, aceştia ca să-l câștige pentru “cauză” pe Pârvu şi i-a încredințat armistițiul între Austriaci și Turci la Giurgiu, tot ce-i mai rânduri: “Abia au plecat Austriacii din Ţara Românească 
volau să sa infrupte din prada turcească și, evident, manifeste tipărite, pentru a fi distribuite Sârbilor şi Bul- rămăsese ca mobile, garderobă şi cărți... Era vorba să ge şi Rusii. sub Suvorov, au intrat, Țara este dată pradă 
care trebuian inghițiți, fiind mal aproape, eram nol înfiinţeze un regat al Daciei, in care el (Potemkin), trebuia focului și 'alului de către acesta; Braila (pe care Miliou- 


Românii. Nu ne vom ocupa de Austriaci, nu truca titlul 
lucrării noastre me 


este Relațiile româno-ruse, ci pentrucă 


inamicul numărul unu, dusmanul principal, duşmanul 
implacabii, duşmanul de moarte, dusmanul natural, cum 
in mod fericit avea să-l numească ri! tărziu Take Ionescu, 





in circumstanțe cu totul diferița, 1 unul ade- 


vărat sclavaj, nu numa! din cauza naționalității lor, el din 


arătate *națiuni 


or. 

A început războiul curând și Nazarie a revenit la Argeș, 
de data aceasta travestit în călugăr, Cu egumenul de 
Argeş sa dus din nou la Pârvu, căruia l-a adus o scrisoare 
din partea țarinei. Scrisoarea avea data de 19 Inuarie 
st. v. 1769, In această scrisoare “bolerul valah era prezentat 
ca acel care dorea să-și salveze patria sa şi pe acela a 
tuturor vecinilor creștini de reaua stăpânire turcească”. 
“Idela “slavă” căpătase deja o influența asupra cercurilor 
oficiale — exibtau deja in româneşte Viața lul Petru cel 
Mare și chiar cronici ruseşti “ne slavone” -- şi împărăteasa 
vorbea deci de o naţiune “slavonă”, a cărel eliberare ge 

in. isbucnise, Pârvu trebuie să-l 
turi pe toți şti = 
u sub 


| ortodoxi, pe cir “alavoni” 
care se CĂ, câștipand astfel 
recun acelora care-l vor datora lui, salvarea lor”, 


op. cit., pp. 155-586. ţ IA ai 
Deci re a he făcuse deja “slavoni”, Pe lângă scrl- 
sdare, Împărăteasa Îl ma! trimitea și o cruce de aur. Şi-i 


promitea azii în Rusia, in cazul că intreprinderea sar fl 
soldat cu un eșec. Dar pe lângă scrisoare, și cruce, țarina îl 
mal trimitea și un manifest. ŞI în acest manifest erau 

slavone ortodoxe, trăind sub stăpânirea 
turcească, locuitorii Cara Valahiei, i Valahiei propriu zise, 
al Piigariei, Bosniei, Herzegovinei, Macedoniei, Albaniei 
și ai altor provineii turcești”. După teoria oficială, toate 
aceste națiuni ar fi penite did Rusia, de unde le vine 
numele de *Slavoni”. “In această nouă calitate (de Slavoni) 
en ȘI în aceia de ortodoxi, impărăteasa le cerea nu numai 


să Ile prinţul independent... 

“In 1789, Hertzberg, puternicul ministru prusian scria 
cele ce urmează reprezentantului regelui la Constantino- 
pol: allu că prințul Potemkin aspiră să devină suveranul 
Moldovei şi Valahiei, celace rar conveni nici unei Puteri, 
cl numa! lui singur. El nu va [i susținut de nici o Putere. 
Şi puțin timp după aceia, la 8 Februarie 1790, Caterina 
oferea in mod lorma! aliatului său să constitule Basarabia, 
Basarabia, Moldova şi Valahia ca “Stat liber și indepen- 
dent”, sub un print ortodox, formând asemenea “o barieră” 
contra ambițiilor tuturor vecinilor şi o garanție reală 
pentru viitor. Regele Prusiei credea de fapt în intenția ce 
avea împărăteasa de a face acest Principat independent. 
sub un prinț de rit grec, care este fără indoială prinţul 
Patemkin. Dar se admitea deja că această Dacle ar putea 
avea un stăpân de o origină mail ilustră decât prințul 
Tauride! (Potemkin). La 12 Martie, von Golz, ministrul 
Prusiei la Petersburg, risca deja altă ipoteză. prevăzână 
despăgubirea asplrantului prin numirea lu! ca hatman ai 
Cazacilor da la Marea Neagră. Daca planurile ambiţioase 
ale Prințului Potemkin, serie el, ar permite să se creadă 
că a renunţat la orice ideile de suveranitate, e foarte pro- 
babil că principatul ce vrea să fondeze să [le destinat 
prinţului Constantin. Mai ales daca speranța de a ajunge 
intr'o zi la Constantinopol, nu este incă pierdută, această 
posestune ar putea servi de trambulină pentru a ajunge 
pe tronul Bizanțului”, op. cit, p. 212. 

N. lorga reproduce aici cele scrise de ministrul Prusiei 


kov o transforma În Brailov, n. n), este în flacari”. Kari 
Marx. Insemnâri despre Români, Ed. Carpaţii, p. 14. Cât 
de mult sufereau Rușii din cauza oprimării creștinilor de 
către Turci!!! 

ŞI: “Creşterea puterii ruseşti a început in ajunul morţii 
lui Ludovic al XIV-lea In 1792, Emile Gaudin, consul al 
Republicii franceze, se prezintă la București. Sub consula- 
tul lui Napoleon, Ghica, ban al Craiovei, Preda Brânco- 
veanu şi Scarlat Câmpineanu, mari boleri din Ţara Romă: 
neaseca, Catargi, Sturdza şi Beldiman, din Moldova. trimit 
primului consul un memoriu comun, prin care cer sprijin 
din partea Franţel şi autorizația de a se constitui în două 
republici. Bonaparte nu a dat nici o atenție acestei cereri” 
Karl Marx, op. cit, pp. 14-15 

Date puțin mai complete asupra acestor chestiuni găsim 
in jucrarea “La France et les Principautes danubiennes" 
de Germalne Label. publicată in 1955. -Un lucru rămâne 
totuşi sigur. Un grup de episcop! şi boleri valahi refugiați 
la Braşov cu ocazia unel incursiuni A lui Pasvantoglu în 
Valahia. In lunle 1802, adresează lui Bonaparte, prin in- 
termediul lul Champagny atunel ambasador la Viena, două 
mesagii succesive, al căror conținut exact |l ignorăm, dar 
al căror scop era de n cere pentru Patria lor, in termeni 
vagi şi generali, “protecția Primului Consul contra hoţilor 
Tureilor”. Răspunsul lul Bonaparte este destul de cunoscut. 
“SA se scrie cetățeanului Champagny. pentru ca aceasta 
să serie la rândul lui acestor indivizi tindividua), şi e! ră-ml 
aducă la cunoştinţă ce ași putea face pentru el”. Semnat 


cauza credinței lor religioase, această “verhe credință să prepare provizii pentru armata rusească, cl şi să Orga- la Petersburg. Dar el nu pare a crede in existența acestor Bonaparte, 1 Thermidor an X (20 Iulie 1802). Germaine 
ortodoxă” | e aparțin lu! N. Iorga), care avea să nizeze o insurecție generală. După cum se oldoveii . planuri. Pentru N. Iorga, ... era vorba să se iniliințeze un Lehel, op. cit, p. 88 (Va urma.) 
Yacă simpaliei Rușilor (7) (sublinierea esta a noastră), In și Munteni! sunt Slavoni veniți din Rusialll “Trebuleşte regat al Dacle!,,, von Golz risca deja altă ipoteză. deci 
degradarea lor socială, în exeluderea lor politică, în apă- semnalat că şefii Bisericii valahe vorbeau de asemeni de 


speranțele ce și le făceau Bulgarii, Sârbii, naţiunile Alba 
niei, ale Macedoniei, ale Traciei şi ale Oreciei, și-l făceau 
să intrevadă o prosperitate extraordinară penru patria 
lor “eliberată”, demna de a deveni atunci oblectul adml- 


MIORITA LEGIONARA 


tari”, sunt subiiniate de N, Iorga), din chiar momentul rației Buropei”, op. cit, p. 157, Deci pisica A-1 i 

în car d a op. elit, p. 144 Dupa modesta noastră înghită şi şoriceli valahi jucau horall! “= caaimetea a de Dumitru LEONTIES 
| i erele rs ei or, azer "area, re pa pun delegalii, ună moldovenească şi una mun: | plân 

spus, departe nă sau dus Ia Pelersbur tru a se prezenta țarinei. i nu te ma Eva. 

aceasta, mai alte cuvinte, subliniate de noi, din Acolo alung în luna Martie 4770. Audlen pi rii fost NA INA! fost în Tară seic Ami după soarta mea, 


stână legionară, Iarba no gusta, 


fixată pentru Duminica Floriilor. Au fost duşt la palat în Ci de-o [1 să cad, 


SE Aaa „ Norga, datorită credinţei patru trăsuri de gală, cu câte şase cal și cu lache! în | a 9 do) APĂ Tot e aură, tulgerat de Iad, 
uniformă. întâi au fost conduși la biserică, unde a asistat pe a î | cum tot gemea, să-i spul mamei mele 
„Am arătat mai inainte că impărăteasa Caterina a [l-a a insăși impărăteasa. “A urmat recepţia în sala tronului | NR, URA Aaaa i UI] ea: cam suit la 
intervenit în Polonia cu scopul de a o ocupa şi simplu, unde Caterina aștepta în pieloare pe noii săi supuși | mA! CURA de dor. PE a mâini, ca un năzdrăvan 
Mou religios [ind doar un pretezt. Acest lucru în re- români”, op. cit, p. 163. A vorbit din partea Moldovei url i teraşi Rain! după Căpitan. 
cun Ruşii şi am citat din rusul Milioukoy fraza: episcopul de Huşi — un bun vorbitor, spune N. Iorga —, far dor de CONTE, Esi i fereca Că mă plimb prin nori 
Îtontaaile îi pase Ciu cel mai sigur de din partea Munteniei, mitropolitul țâ Când pothetiă E urdaie, îi te-ar vătâma tot eu Nieadori 
scopul, care este acela de a cuceri e Printre altele, vorbitorii au spus și lucruri neplăcute În Sus Spre gorgoane, une în zori eee 
Polonia”. Şi lată că N, Iorga Are altA părere, ei urechilor împărătesei. Au vorbit aatfel de abUruriIe ȘI exec. | poftei, PESE, i reci închisori i t miri 
imerurile cu totul altei: “Trebule atribuit fără in- — sele unor soldați în trecere Deta MOlQva au Idu TATĂ CERUL pavate 2 ar cd eg că şi ei sunt miri 
eee Îi pa em 1 Perie: ea, pa 4 că LĂ ai a pa pi în drum, animale şi “alte Şi putea, pe TU0ă. n negrul mormânt...” Bai pur pa ii 
» ucru m decât c 
op. elit, p, 163. er Milloukov, p afară de fraza citată îsi care fac ca bieții oatani et pe petic A pei Aer Dară o mioară, — Hei, mloară laic. E Aita a Fer 
afirmațiile eu amănunte: ambasadorul rus Ja adăpostească in păduri. Iată lueruri pe care avean să le eu oehi de elcoară, Inie, bucălate, 








ai 006 OSTARCII IŞI SPUN RUGACIUNEA DE SEARĂ 
e e a Ş gi: pi i - 

A ai se lăsase spre asfințit. Trecuse 
de Banana Săraru e 
| N n misterului ce cobora pe pământ 
aci cănd ziua se îngâna cu noaptea, 
se întorceau sat. Cântecul 
| dela gâtul vacior purta 
de veacuri înțre dealurile intre 
sul, ca o vrabie 
adăpost din calea 





Ş r Ard i] 
ntăir în nas cu Moș Mitru, sneru-său. 
fie inima, tată . Venişi să-mi ajuti la 


naiba-mi face la vremea asta în erădină 


i 
| 


i 
îi 
j 


7 nina ei rea că vezi tu, nu-l ca la not paurii. 
pul sapa sau coasa pe umăr și pleci 





di + 
— Inveu. 


E: 
i EE8 
aa 
și 
- 


praga dom cu elnste și cu omenie 
pă te-ai Dai m oa mt 
mi-o gps că Cor a aril dacă În etamenul de intr: 
ee. ză 2 TI det? 
AI A... ] lei, că doară nu vrei să lei locul lui 
PE meri o git văcarul, să râdă tot patul da rol 
Tocmal tu care-al ieșit premlantui întăi cn cunună 
0 sal law... 
- Că te văd acuma tea'n mână, să stil că mi-ai 










E 
a 






uat nn of de pe dal aia că te duei la 
| 1 şi-mi faci mie pe voie Da aruma văd 
ama în docul dă Da spune-mi, cu fueru cum 

u prea... Numai odată san de două ori. Nu mai știu 

— Ascultă, MU Dătae e mia pi srv 


e] şi cu degetele. Ca n 
se lacă și ea de Une Aşa și 












de Nicolae NOVAC 


copaci de durerea ciobanului ce-şi pierduse oile... Dac-o 
nveţi bine, am să-ț dau o sută de lei, să faci cu el ce 
vrei tu. 


--Moşule, mâne 0 invâț. 
——B, acuma, nu tentrece nici tu cu gluma, că, să ştii 
dela mine, nu-i fioare la ureche și mulţi au încercat so 
prindă dela mine da' n'au [lost în stare. Dolina asta 
nepoate, se cântă, nu numa! din buze şi degete, ci cu inima. 
Când o cânți, ca so cânţi așa cum se cade, trebue ca de 
aci, din piept. să se verse ceva prin buze şi prin degete cu 
să scoţi tonul care să-l spună tot păsul. toată durerea, toată 
desnădejdea Alula care şi-a pierdut oile. Tu, nu mai esți 
numa” flueraşul. Tu ești clobanul. Olle pierdute, sunt ale 
tale. Tu le cauţi. Tu te câznești de pierderea lor. Acu 
plângi cu lacrimi fierbinţi, Apoi, vezi undeva, în depărtare» 
ceva mișcând. Si te bucuri, nădâăjduind că sunt oile tale 
S'alergi, val vârtej. Dar când ajungi, vezi că n'au fost de 
cât umbrele unor tufe mișcate usor de boarea inserării 
Şi lar te-apucă Jalea. Si lar incepi a plânge de durere. Nu 
plâns slab de mulere. Plâns de bărbat ce scutură cămașa 
pe tine, Doina asta, nepoate, e doina neamului nostru de 
ciobani. Din ei ne-am născut. Din ei am crescut. Cu lapte, 
brânză, zăr şi urdă. In vremile bătrâne, când nu erau bani 
pe lume, te duceal la dugheană, vrea! o măsură de sare, 
dai o măsură de brânză sau de caş* Vreai cerc la roata 
„ dai un miei covaciului, sau o oale, cum ajunpeal 
la tocmeală cu el Da, so şti dela mine, şi bagă-ţi bine în 
cap ce-ţi spun, că asta n'al să'nveți tu nici din cărțile dela 
gimnaziu: pe vremea acee oamenii trălau mal fericiţi ca 
natăzi. N' aveau ei multe, dar niel nu le trebuia, că'n puți- 
nul ce-l aveau, aveau de toate, Si erau mulțumiți cu ce 
aveau i i 9 d | de ră 


să 
si 










să ui spic şi cucuruzu prindă bă. SI cână 
âvtau astea, nu le mal trebuia nimic şi-l mulțumeau ălui 
de sus ri toate darurile pământești. Zăharul, îi Inav 
dela ai care] adunau din dulceața florilor. Carnea, 
din mielul, din oala, din vițelul sau vaca ce'nțărcase, din 
cerbul sau mistrețul din pădure, din pielea şi blana cărora 
mai făceau și opinci anu pleptare și elăbețe şi gube... 

Acuma, sa'ntors lumea cu tundun sus Paurele nostru-și 
vinde vițelui sau mielul pentru bani Bi când vrea carne, 
dă fuga la căzap pentru un chil şi vine acasă ma! mult 
ca oasa de cât cu carne Brânza, ciobanul şi-o vinde cu 
“vubărul la dugheană A A pm: şi-o cumpăra "apoi să 
sibă ce pune pe măm în fața copiilor. Nu, nepoate, 
zică lumea ce-o vrea, asta nu-l viață, 'tui mama ei, Nu-l 
viață rumânească aşa cum a lăsat-o „.. Cartea, 
te 'nvață ce este viața, dar nu cum s'0 „ŞI dacă nu 
ştii cum să trăești, atunci, spune-mi! tv, ce ă mal are 
viața?... De ala zic, învață carte, dar nu-ți uita nici de 
fiuer, Schimbă-ți lzmenele 'n nădragi, dar nu-ți uita patul 
Că, cine se leapădă de-al lui, ponte să ştie ca pe Tatăl 
Nostru, toate cârțile din lumea asta, tot nu-l om... Hal 
ma să merpem că senehide dugheana şi rămân fără 
utun. 

Cele dou berze ce-și făcuseră cuib pe coșul casei, își 
a capul pe spate șincepură să-gi tocănească pliscu- 

e. 

Moşul se opri în loc şi-şi opri și nepotul co apăsare 
pe umăr. 

Vezi tu cocoatâreii ăla de pe coşul casei vonatre? 

—D văd 

pi A. fac ei acuma? 
191 plemnese clovurile, , Aşa face în [lccare seară IA culca. 
tul soarelui. 


sa 
NU, nepoate, nu!... Nusgi pleanese etocurile!,,, Co 
costâreii își spun rugăctunea de seară! .. 








+ 
A. 


-.. . ..- 





N luna Aprilie, anul curent Postul de 
Televiziune American N. B CQ. a transmis 
un serial filmat și intitular HOLO- 
CAUST. 

Este vorba de reeditarea vvenimente- 
lor din timpul războlului trecut, legate 
dr aşazisă problemă evreiască 

Filmul, cum era de asteptat, a fost 
plin de exagerări. denaturând adevărul, 
intr-un mod grosolan. Insăşi definiţia 
Holocaust este o mistificare Realitatea 
este că citra pierderilor reclamate este 
cu mult mai mică. de ordinul câtorva zeci de mli. Nu exiată 
statistici autentice dar in consecință cu “andiatur et altera 
pars”, cilra oscilează intre 00 de mii până la maximum 
600 de mil, înglobând toate nationalitățile şi care au murit 
in lagarele germane mal mult din cauza epidemiilor și a 
bombardamentelor americane 

Apare deci destul de clar că filmul este o subverslune 
comunistă, care are ca scop să țină Germania desmembrată 
şi fără putere politică sau militară 

Presa de alci şi pe care Al. Solzhenitsyn o numeşte 
“Jjeentious press” (imorala, neruşinată, abjectă), s-a ocupat 
pe larg, din nou de așa rișa “exterminare a evreilor”, în 
paralel iar Liga Impotriva Defăimarii tevrellor) Bnai 
B'rith în colaborare cu Consiliul National de Studii Sociale, 
au publicat un fascicol! in cotidianul New York Post din 
17 Aprilie a. c. intitulat “Holocaust în istorie” și In care 
pe o harta a Europei se indică cilrele rotunjite care “tre- 
bulau” să totalizeze suma de 6 miloane de evrei, care au 
fost omorâți .. teilra absurd de exagerată) şi prin care de 
ani de zile se intreține o propagandă de bunare şi de 
acoperire. Prin această “formulă” se abate atenția dela 
ceeace “produce” evreii pe plan politic în lumea întreagă 

Snferința lor dir trecat a tost mai mult de ordin psiholo- 
gic. Dar el nu uită umilinţa meritată şi sunt în stare să 
se răzbune, dacă ar putea, şi peste o mie de ani. Aceasta 
le este educația. 

Romaniei | se arunca In spate responsabiiitatea omorării 
a ...300.000 de evrei. 

In cercurile româneşti asemenea afirmații au stârnit 
stupoare însoțită de indignarea mistiticării adevărului 

O carte | de “istorie” şi care a apărat furibund (fără 
publicitate de presă), incearcă să dovedească că cilra este 
reală. Cartea se intituleaza TRANSNISTRIA (The forgot- 
ten cementery — cimitirul uitat) și a fost scrisă de un 
rabin pe nume JULIUS 8, FISHER 

ŞI! alci ca şi cu Holocaust frauda începe cu titiul: “eimi- 
tirul ultat”!! Care cimitir? Unde?... 

Cartea cate o binstemie Ea ne denigrează nu numai pe 
liderii nostri din perioada premergătoare razbolulmi sau 
din perioada războiului propriu zis (Mareșalul Antonescu) 
dar şi poporul nostru dezpre care autorul are numei cuvinte 
de dispreţ și ură. ŞI ceeace este mai interesant, că rabinul 
nu este un evreu care să [| trăit vreodată în ania și 
mal mult decâț a nu este un evreu care să îl fost 

rin în abinul este oripinar din 
la începutul răsboiu- 





E! 
Iarăşi e pace FĂ de e Ai 


de “i pare 
i: NI carte e m de statistică (7) a apărut 
în 1058 în "Jowlah u 


j | 
Patenicinlitate: de ba 
997 


138 extermina | | 
operta se Inzerle cifra de 200.000... lar la pagina Şi elfra 
de 00 000! Totul i ră Jonglerie de cifre, Detaleări 


“sadism „ “masacre”, L 
“n” (şte)... tonte ni de aruncă în epate cu o ură specitieă 
rit: A. = Fy de data ncenata loneterie de epitete! 


de Mihail SANDULESCU 


Cartea de fapt incepe cu un capital despre istoria tomă- 
piei (rabinul devine istorie de ocazie, alt “Roller”!) si 
incearcă chiar să pună sub semn de intrebare însăşi exia- 
tența noastră ca Stat!? Totul senin cu nerușinarea şi 
cinismul specilic. 

Cum am mal spus, cartea se vrea istorie și inchele cu 
tot felul de indexuri. 

Semnalăm această carte detractatoare şi plină de nea- 
devăruri şi invităm pe cititorii noștri din generațiile mai 
vechi şi care cunosc realitatea situațiilor petrecute, să la 
afirme în fața acestor impostori, căci se impune o punere 
la punct ia aceasta mistificare, căci noi trebule sa ne serim 
propria noastra istorie, noi care am trăit evenimentele 
na rabinii! 

Una din porunelle inscrise în Tabela Lepisiatorului Molae 
este “sa nu minţi!” dar patimile defunctului rabin au fost 
mai puternica decât educația să religioasă, cum denotă din 
plin această “carte” intitulată ”Transnietria”, 


Lăsăm la o parte faptul că nimeni din foștii combatanți 
români nu-şi aminteste de vreo deportare masivă a evreilor 
din Basarabia in Transnistria, așa cum susține autorul. 

Dar sa vedem care ar [i izvoarele cheie pe care se bazează 
cartea. Principala sursă ar fi procesele “criminalilor de 
războl”. Se citeaza fugitiv câteva mărturii din unele procese 
din București. De exemplu un martor spune că intr-un 
lagăr, Vertujeni (?) eran vreo 22-23000 de evrei, ŞI cu 
toate exagerăle, autorul nu poate aduna cilra pe care o 
contabilizeaza la urma recurge la artificii 

Ne-am îi! bucurat ca să stăm personal de vorba cu rabl- 


Li 
evrel care ar incerca să mistifice realitatea, după formula 
tradițională. că în perioada Imediat postbelică, când co- 
muniştii au venit ja putere, prin Tratatul odlos dela 
Yalta — că Ministru de interne in România era un evreu 
(Teohari Georgesch) şi că tot nparatul de Stat era saturat 
de evrei. 

Aproape toți coloneti din Securitatea de Stat erau evrei 
Iar aceştia ordonau anchetele și arsstările in conformitate 
cu metodele de răzbunare pe care le dicta educația și 
“congtiința” lor, 

fabr se făceau bestial cu umilințe, amenințări, bă- 
tai, sehinginiri, aşa incât toate mărturiile luate sub anehete 
de tortură se contestă! 

Biata fiinţă omenească, ca sa nu mai fie pehingluită 
uneori işi sacrifiea demnitatea făcând declarațiile A 


nu-i luau În considerație Justiția era de ba ră. O 
simplă formulă ri Mare "eugen i sei 
tru propaganda externă | 
e afară de sursa de mal sus, restul sunt ge a 
pe care lea adunat mai mult dintr-a | 
RT 7-7 rigida să ne mu: 
cască antisem 

poti român nu este şi nici nu a fost un popor rasist. 
Dovada că la no! (ne reterim În perioada modernă) şi-au 
găsit adăpost Armenii fugiţi din Turcia, Grecii veniți in 
număr mare pentra comerț și o. viaţă mai buni, 


o 
care | in construe războlulul, 
lar ie Evei nu mal i + Să că se cantonaseră la nol în 


mod masiv și se pare ca nu le-a mers prea prost, de vreme 
necon | 





undo era 

robie) Aveau și ici! bune uneori de 

pa: Oriul Naţional Și ndel lucrau 
Stat. Rxeropla în fi sub sul Meteură Pete eromâr (român 
do origine a acă) şi care şi azi trăiește în A 
sa 47 





,-i 
Ş 
i 
i 


mana, în timp ce 


neul î: și apa 
mureau front impotriva comunismului. 
Pa: e re Pet rabinul nu suflA o vorbă. El 


Asta e răsplata! 
Căe! cum spune poetul undeva: 


“Romanește aşa e fost 
Sa te-nelini după putere 
Să fii blând cu cei ce-ţi cere 


milă Hi adăpost 
N urat să dai din coate 
] vorbe-ți scoate 


Când 
Ca ești rău şi prost...” 


Si pentrucă veni vorba. Să [acem și nol un scurt apen- 
dice la cartea rabinului și să vedem ce s-a intâmpiat după 
război, când evreii nu au mal fost “persecutați”. 

Aşazisela cele Trei Mari Puteri, după ce ne-au obligat 
rușinos să luptăm impotriva aliatului nostru german. ne-au 
icre apoi! şi forma de guvernământ, adică ne-au dat pe 
m Rusiei Bolgevice, 

o te din foștii prizinieri români care s-au mal Intors 
din unea Sovietică, povesteau că aproape toți coman- 

lagare şi transiatorii cereau evrei din Basarabia, 
jar Ana Pauker, pe atunci în uniformă de general în 
Armata aa e nea conferințe de indoctrinare politică .. 

Dar în mânească ei ce găseau? Peste tot in 
conducerea de Stat erau c ți. Evreii. Aproape toate 
Ministerele erau conduse de câtre evrel. 

Astfel intre anii 1945-1059 unele Instituții san Ministere 
din România deveniseră parcă instituții exclusiv Judalce. 
Spre exemplu în Agerpres (Agentia româna de presă) erau 
aproape % evrei (inclusiv conducerea bineințeles). In 
Ministerul Comerţului Exterior Aprox. 80 % evrei! In 
Radiodifuziunea Româna și mai târziu in Televiziune 
aprox. 80 % evrei; In Ministerul de Externe in toate postu- 
rile de “Sefi” ete. ete, fără a ma! reaminti Ministerul de 
Interne precum și toate Serviciile de Cadre de ia toate 
intreprinderile mai mari şi mal mici care erau deasemeni 
use eproape exclusiv de către evrei Directorii dela 
așanumitele Sovrom uri erau evrei (un exemplu La Sovro- 
masigurare Petreanu fost Director al Bancii Ardealul 
Translatorii care făceau legatura între Români şi *Con- 
silierii” sovietici erau deasemeni Evrei din Basarabia. 

Numele lor a rămas ca “mărturie” în semnături olografe 
pentru cercetatorii de ma! târziu, chiar dacă le-au schimbat 
in Petreanu Săveanu, Balaban, Bratu, Mihail Florescu 
iallas Blumenfeld) fost Ministru al Industriei Chimice sau 
Năstăsescu inalt evreu cu nume schimbat, rămas Incă de 
pe vremea lui Ann Pauker, ani de zile “translator” oflelal 
al lu! Gh. Gh. De) și mai apoi al lui Ceauşescu şi care azi 
a devenit ideolog, serie articole politice în Tribuna Ro- 


işi păstrau numele lor reale cum spre exemplu În 
1952 căpitanul Haltenwagner Lenin din MAI. (de sem- 
natat că pronumele Lenin Îl avea dela naştere (19289). 

ca mâzgălitura numelui său a rămas pe undeva 
ca s-o putem păsi când vom face și no! bilanțul (cel noi 
ne vom conduce după realități și documente, nu ca rabinul 
Fisher după fantezie!) 


Nol Românii nu pia un popor pătimaș 
p 


to prin prizma urel a răzbunări 
dar iată ca numitul autor ne-a incitat pf la rome 


Mozale din Bucureşti, de pe Boseava Giurptulu! și nu am 
de cifra 14 morminte ale celor care 


Fac din 7-a r, 
Bau niciodată nu se span pentruce? Pentruce au float 
ormintele de pe Boa, Giurgiului 
de istorie adevărată. Sunt documentele materia. 
le. nu minelunile deturnările de adevăr, mâzgălite pe 
hârtie in străinătate, pentru a întreține o propagandă de 
ură, Au numarat e! (evreii) vreodată mormintele legionari. 
lar prin comparaţie? 
Au căzut zeci de evrei și au căzut zeci de mil de leglo- 


18 — 


nări și multi dintre ei condamnaţi la moarte de câtre 
Tribunale Speciale comuniste, peste care tronau evreii! 
(Ministrul Justitiei Abraham Bunaclu!), 

Legionarii erau Români și erau la el acasă și cădeau și 

au căzut pentru vina că şi-au iubit Patria Tara, Neamul 
care l-au vroit asezat in drepturile lui naturale. Ce 
fac evreii azi în Israel, nu sunt naționalişti? 

Ar [| interesant de intrebat pe fostul Colonel magistrat 
Oprescu (nume schimbat) fost asistent la catedra de Teoria 
Statului şi Dreptului prof. Marcu Onescu (Ornsteln) Fa- 
cultatea de Stiinte Juridice Bucuresti (1948-1080) câte 
sentințe de condamnare la moarte a semnat? Iata istorie 
adevărată! Cândva acele “dosare” vor fi cercetate căci 
adevărul crimelor trebule să lese la suprafată “ca untee- 
lemnul deasupra apel”. 

De fapt cel care ne-au comunizat Tara dintru inceput şi 
au dat dicte-ul monstruoasel formule comuniste, se pot 
pâsi grămada la Mausoleul roșu comunist —acele mate 
oribile şi care se inconvoale către cer din Parcul Carol (azi 
Libertăţii) din București. 

Acolo ii puteţi găsi pe Roller-il care veniseră la fel să ne 
mistifice istoria, pe Ana Pauker, fost general de brigadă in 
Armata Rogie și decorată de mai multe ori de Stalin, și 
care a venit la noi să ne faca “istorie”, pe toti Chisi- 
nevsehii, Abrahamil. Breslasii... and de Jusdem farinae. 

I-a numărat vreodată cineva? A lăcut cineva un tabel 
cu ei? Sunt prezenți morți. Să vedeți ce multi sunt Juma. 
tate din “locuitorii” acelui asa zis mausoleu sunt evrei! 


300.000 de morminte evreşti nu va găsi nimeni în Trans- 
nistria pentrucă nu există, cum am spus decât consem- 
nate in susnumita carte mincinoasă. 

Dar în schimb veți găsi mil, zeci de mil, sute de mil de 
nume evreesti presărate oficial peste tot in Romania 
postbelică, nume care aruncă o lumina sinistră asupra 
istoriei noastre, care nu sunt comparabile nici cu Domniile 
Fanariote| 

Si toți acel tovarăși de Goldenbergi snu Lazarovici, 
aproape toti secretarii de partid instructori sau agitatorii, 
azi se plimbă liberi pe străzile New.Yorkului, în Tel-Aviv 
sau la Paris 

Dar aceste nume de evrei acești Paukor-i și Roller-i [le 
ei morţi sau in viaţă, sunt o pată murdară nu numal pe 
istoria Tării noastre dar și pentru propriul lor popor! 

Am fost siliti alci să trecem sumar în revistă, câteva 
aspecte negative ale unor evrei şi care aruncă o umbră 
in trecutul nu prea indepărtat. 

Trebule să le reamintin istoria adevarată impostorilor şi 
mistificatorilor. 

Am Îl fost bucuroși să insiram şi nume care fac onoare 
unor elemente judalce din Romania, dar acestia işi au locul 
lor în ochii lui Dumnezeu și al istoriei (adevărate) şi despre 
care vom vorbi altădată separat, neamestecându-i cu jigo- 
diile lanatice şi care acționează din impulsuri malndive 
de isterie şi paranoia, și despre care ne-am ocupat aici pe 
scurt și am scris cele de mal sus cu mare scârbă! 

Se impune o luare de atitudine omenească pentru ade- 
vărul istoriei și pentru poporul nostru in suferinţă. 

Până când să [im căleaţi in pieloare şi batjocoriți de 
către nemerniei?... 





LA DEFILA RI 


UMAI prostânacii și colaboraţioniștii 
mal pot crede, in acest Oceldent liber, 
că libertatea domneşte in țara dela 
Dunâre, In realitate totul esțe condus 
şi controlat de partid in biata noastră 
Românie!... Partidul — zeul atotputer- 
nic — prin organizațiile lui de “bază”, 
in preajma “marelui” eveniment dela 
23 August, își intensilică activitatea în 
toate direcțiile și pe toate planurile. 
Toate intreprinderile, indiferent de na- 
tură, devin sectoare de activitate patria. 
tică pentru a se putea raporta conducerii C. O. a P.C.R. 
ului “realizări de sarcini in plua” şi *depășiri de plan” 

E regula regimului. Spre exemplu, chiar dacă planul în 
producția intreprinderilor industriale, comerelale, agricole, 
ete, nu a fost indeplinit, TOT SE RAPORTEAZA O DEPA- 
SIRE. Bine înțeies sunt de fapt cilre false, umllate. Dar 
de ce nu-l capabili “onorabilul responsabil” pentru a lace 
plăcere Innlților demnitari al partidului şi guvernului care 
nu trăesc decât in acest gând. şi pentru a ajuta pe 
confrații din sectorul presei să umple coloanele ziarelor 
Ziare care publica in această perioadă, aproape in mod 
exclusiv, fapte, evenimente, acte de eroism (in producție), 
no| recorduri sportive, etc. ce sunt toate — fenomen pur 
reseriat — dedicate lul *23 August” și “eroicului PCR «Il! 

Ei bine, de 23 August toată lumea defilează, în România 
Nu scapă nimeni! Vrei nu vrei, poţi nu poți, îţi place sau 
nu, TREBUIE să participi la defilare. Si cine nu defilează 
de 23 August cu un “entuziasm” pe care nici responsabilii 
nu-l cred sincer! Dar aşa-l ordinul de vreo 34 de ani: 
nimeni să nu lipsească. SI mal nimeni nu lipsește, pentrucă 
nimeni nu este scutit Ba din contră, este obligat cu de- 
asila, dela copiii în vârstă preșeolară până la pensionari, 
pospodine şi cel neincadrați in producţie; dela militari 
până la cadrele de răspundere din aparatul administrativ 
de Stat și de partid. Toată suflarea la parte la delilarea 
zilei. Dar, cel puţin aceştia din urmă nu o flac degeaba 
Pe sub mână sunt recompensați cu o primă speciaiă. 

In toate oraşele țării, dar mal ales in Capitală, vin 
“colectivele” la delilare, mânate ca la circ, în ordinea 
importanței, că doar aşa trebule să fle in regimurile egall- 
tare: pionierii şi elevii din clasele primare, Iinvățământul 
de toate gradele (impreună cu dascălii lor), studenții, 
muncitorii din fabrici şi uzine. Apoi, funcționarii din insti- 
tuții și Intreprinderi, tehnleleni, ingineri, arhitecți, mediei, 
profesori, oameni de cultură și artă, sportirii, gospodinele 
şi pensionarii din toate cartierele orașelor şi chiar dela 
sate. De militari, nu mal vorbim; Ii găseşti peste tot, 
armați şi vigilenți. 

Ca cetățean ce-am lucrat intrun Institut la București, 
am participat, alături de niți colegi de muncă, de nenu- 
mărate ori la astfel de defilări. Am cunoscut deci situația 
exactă ce se crea in preajma acestei zile de “sărbătoare”, 
acestul *23 August —siua eliberării patriei de sub jugul 
fascist”... Lumea se întreabă de-altiei dece so îl numind 
“sărbătoare” când omul nici măcar nu poate profita să se 
odihnească puțin şi e]. Din contră a devenit o zi de pomină, 
de care sar lăsa păgubaș orleine. Ajungi seara acasă mort 
de oboseală. Nu te-al ales cu nicio bucurie; numai năduseli, 
bătături și răgușeală. Fiecare își şopteşte printre dinți: 
Doamne, asta e sărbătoarea poporului român! 

Dar amărăclunile “preliminare” nu erau din ajun. Durau 
de două luni... Repetiţii şi lar repetiţii, ca să fie perfect 
şi unic... Dacă, din anumite motive personale, nu uteal 
veni la repetițiile pentru defilare (începeau cu mult inain- 
tea datei fatidice și se destășurau 3 zile pe săptămână, 
timp de cca 3-4 ore pe zi) era! “prelucrat” tot timpul pentru 
“lipsă de patriotism”. In această prelucrare aveau prefe: 
rință pentru “avertismente” şi “observații” subtile privind 
situația ta la serviciu. Aveau grijă cel dela organizația de 
bază a POR-ulu! pe întreprindere, și nu se stiau, să-ți tale o 
primă pe care o meritai sau să nu-ți acorde concediul de 
odihnă la data cerută și planificată. Motivul? Foarte 
simplu. Erai considarat “element recalcitrant” care nu se 
integrează in disciplina de partid a întreprinderii. Erai 
declarat refractar chemărilor organizație! de bază PCR, 
UTC Și SINDICAT. Era! socotit un element care dă exemplu 
negativ pentru ceHalţi colegi de muncă 





de Stefan MARIN 


Astiel, şicanele şi pedepsele nu erau aplicate pentrucă 
nu venea! la "repetiție"! Doamne fereşte! In RSR omul 
e liber să facă ce vrea... Dar prin gestul tău negativ deve- 
niseși model primejdios pentru echilibrul interior al oame- 
nilor muncii. 

In line, dacă voit sau impledecat de-o boală, nu partiel- 
pai în ziua de 23 August la “marea și mărenața” defilare, 
in mod cert te pândeau măsuri drastice şi irevocabile: ţi 
se tăla jumătate din salariu pe luna respectivă --ţi se 
puneau bețe'n roate mereu la servielu — crai, în continuu, 
criticat la toate ședințele — şi câte altele... 

Bieţii oameni erau deci nevoiţi să defileze, pentrucă nu 
puteai trăi decent nici cu ce câştigal normal. dar mite 
fiind privat de o parte din salariul lată deci cam cum se 
manifesta “dragostea și bucuria” pe care şi-o exprima 
poporul În această zi față de partid, Stat și guvern. O VU, 
abătuți și strigând în plus lozincile impuse de reprezen- 
tanții PCR ce se ocupau in mod special de acest lucru, 
treceau cârduri, cârduri, prin fața tribunelor oficiale unde 
erau cocoțați şefii partidului, sefii aparatului administrativ 
şi toţi privilegiaţii zile. Entuziasmul organizat dura o clipă, 
atât cât sirul respectiv trecea pe dinaintea tribunel 

Im! amintesc de o mică intâmplare ce ilustrează *con- 
pingerea adâncă” a omului În regimul prezent și umorul 
românului chiar in situaţii delicate ca cele de mal sus: 


Existau indivizi, membri de partid, care țineau să se 
remarce în mod deosebit, cu ocazia defilărilor. Sperau să 
mai ciupească o primă (in plus peste salariul lor, şi așa 
mai ridicat ca al tuturor celorlalţi). Aceştia strigau diverse 
lozinci, la care toată gloata trebuia să răspundă, urlând 
cât [îl ţinea gura: URA! URAI... 


In circumstanțele şi atmosfera din ţară, trebuia să te 
supul ordinelor acestor reprezentanţi al Partidului. In 
prinelpiu, sarcina lor principală era ordinea şi bunul mers 
a] defilării Dacă la un moment dat ceva nu le convenea, 
sau nu le plăcea cum se aud uralele, te mareau. După 
defilare te reciamau după bunul lor plac, conducerii poll- 
tice a întreprinderii unde lucrat, aducându-ți vina că nu-ți 
faci datoria cum trebue şi că nu te incadrezi pe linia sarel- 
nilor trasate de partid. Deveneal astlel pasibil de diverse 
pedepse grave 

Fată de acești oameni al partidului se crease o antipatie 
vădită, care s'a materializat până la urmă. prin aceea că 
la un moment dat în timpul defilărilor, în loc de “URAA!”, 
toți scandau *GURAAAI!”. 


Oamenii își vărsau focul cum puteau și el, Era subin- 
țeles — si nimeni nu putea [| acuzat de ceva - că sensul 
adevărat era: “Mai tacă-ți gura, nespălatule!”, Si chiar 
mai mult. Scandând “GURAA!l”, *GURAAI” sau *FU- 
RAAA!”, “FURAA!|”, de fapt se auzea distinct numai fina 
lul “uraaa”... 

Dar Românul ştia că era vorba de altceva, de un joc de 
cuvinte, care exprima și o “ură” neimpăcată în loc de 
“ura”. Era vorba de una din ei, o ură nestăpânita pe care 
o aveau toți şi pe care şi-o manifestau În acest mod contra 
regimului. Era isbucnirea urel colective impotriva tuturor 
constrângerilor, impotriva tuturor celor ce-i obligau să 
detieze. scandând lozinel stupide și nesimţite de mulțime, 
impotriva tuturor politielenilor ce l-au adus în această 
situație, 

ua a răbuinire sufletească, spontană, bazată pe un 
simplu Joc de cuvinte, dar care avea la origine o Intreagă 
filozofie. Românul e vesel din lire. Când este bucuros şi 
fericit, joacă, Când este necăjit și amărât, se joacă cu 
cuvintele (ea în cazul de faţă), Deaceca, această URA.tură 
atât de des utilizată, impreună cu alte “urări semnilica. 
tive, adresate Partidului şi Guvernului cu ocazia *plorioasei 
aniperaări”, odată cu lăsarea serii devine — prin parturi, 
grădini de vară, între amici la un pâhar —0 urare prile- 
tenească, o veselă şi umană *URARE” ca ura să dispară 
intre noi! 

in acea clipă. lumea glumește şi mai uită pe moment, 
ag AIR dea NUDE Aaa zilnice va pacostea prezenței unui 
regim disprețuit de întreaga suflare românească, 


Stelan MARIN 
INou refugiat) 









DP. E? 
“» 


mi pre iniă Se Pivetogiei sale, pentru vre- 


oma eo adi devină fumalia sigură a unei 


UB acest titlu, la 5 Iunie 1937, își tine 
Lucian Blaga, discursul de recepție ca 
membru al Academiei Române. realizând 
totodată unele din cele mal frumoase 
pagini, ce sau fost scrise în limba 
noastră, laudă și cuminecatură, satului 


tegrându-o În ansamblul sistemului 
Blaga consideră cultura 
mMânesc ca şi ilundamentala 
matrice stilistică din care se te des. 
pui eeata nr, 27 “a pita E? 
| | pe m gen a 
gi d, a orei, Blaga aprople viața 
de mit a satului de cea a copilăriei omului, el insuși fiind 
născut și apoi crescut in satul lacrimeli, Lancrăm. 
Sub vraja scrisului blaglan, vreau să arăt că și unuia, 
căruja această copilărie 1-a fost furată, 





ceda 
crescut la oraș. între zidurile intu- 
pe drumuri de bitume şi asfalturi 


undeva 

codrului gs dumbrâăvii dese In Semlac 
inmormântați mai toți strămoșii mei Timpul 

hain, a doborât 


, peste câmp spre Seensielu, esindu-ți ta 
uriașă, să TE malul er i i 

” 0 

tihii ale n hr aripă an fost întal. 
tul pe câmpia Aradului, 


de 
Fe , depărtați de copilăria mea. cână 
TOI Ajanee A Coe 0 a e 





E 
ş 
5 
j 
2 
= 
i 


latea pe care dă un lăcaș sfânt, pentru 
EA jul Alee aA aa EI) cul în a a 
„A nescu, Creangă, Iorga, Enescu, 
Imehian. Sadoveanu, Bacovia Cutreerând ma! apol Puro 
surorile mai mari ale acestei Moldove, le-am păsit în 
italiană cât și in cea flamandă Asa Je-am 
în conștiința mea pe toate trei, alături 
Dar atunci voi ajunge să mă confrunt pentru primadată 
mea cu satul românesc. 
sat moldovenesc, orândult în jurul bisericii și a 
ărate izvoare mitice 


începea să ia culoarea de aramă roseată. In acel sat m'am 
pr pole întrun timp nou, măsurat cu pași coborăți 
vând glasuri de clopote, care stă. 
când umbra lui Dumnezeu creştea 
pn id mmueIie, Mt miroase 
coarne „ pre pentru recolta 
melancolice. eu irizări violete. Si-apoi acele 
i de rubin, care ridicau biserici transpa- 
în care senchinau elrezile, adunate în ataulele sărți. 
gti SA , Baga, In care linişt 
a rme e pe oceanul alb al lunii 
satul moldovenese, într'o dis-de-dimineață am daco. 


sili [Li 
gli 
sai 

șa 


perii râul use in ceața care se ridica, la fel cu 
niște i ie de marmoră, pe care luneceau ase 
menea unor verzi, tăind azurul ca de diamant, sălejile. 
arte şi sal cu ramuri bogate, zelțe despletita ale 

zor de și, proaspăt și clar ca de cristal Aşa am desco- 


UL SATULUI ROMANESC seo acu vua 


perit lunca pământului moldovenesc care a dat nastere 
poeziei care nu va cunoaşte nicicând uitare, 

Peste ani la Amboise, de la poalele cetaţii medievale şi 
de lângă mormântul lui Leonardo da Vinci. având casa lui 
roşie in faţa ochilor, în Jas se desfâșăra sub soarele diml- 
neţii de argint, Loara, cu transparenţe albe ca'n pânzele 
lui Eee cu acoperișuri albastre, descriind un colț de 
peisaj, î de care nu se poate defini nici Franţa, nici 
arta de pildă a lui Balzac. Lunca Moldovei scaldată în 
aburii de dimineață este mal scundă, având dimensiunile 
manăstirii Putna pe lângă cea a catedralei din Bourges. 
dar monumentalitatea ei spirituală este mai aproape de 
inima muritorului parcă. Serpuirle luncii Siretului, sunt 
că şi cântecele de sirinx şi nai ale stramoşilor nostrii 
Miorița, lără de care Tara Românească nu poate să prindă 
contururile ei veridice Alci am cunoscut tăranul moldo 
vean nevolaș şi sărac lipit pământului, ferit insă de toate 
pervertirile evului contemporan, mal apropiat de mit decât 
de civilizaţie. Vorba lui lenevoasă, are ceva din dulceața 
blândă a versului, cu un ritm interior care mângâle cuvin- 
tele dându-le o intârziere de melodie magică: moldoveanul 
nu vorbește, el cântă. “Mamaia”, “Tataia” “bădița Mihai” 
devin tot atâtea simboluri ale unul suflet pe ale cărui 
răsad cresc, cădeinițând parfumuri tari, florile care nu se 
scutur niciodată, ale cerului. Cine vrea să intre in tinda 
acestul orizont moldovean, pentru a-l percepe tainele și 
toate reverberaţiile sale, trebuie să imprumute alți ochi şi 
altă inimă. 

Atunci am văzut pentru prima dată “dulcele târg al! 
Ieşului”, Copoul A teiul tul Eminescu, bojdeuca lui Crean.- 
gă, şi Trei Ierarhi şi Turnul Goliei, cetăți și biserici de 
piatră leșină din timp și spațiu, trăind in proporțiile nețăr. 
mulrilor veşnice, 

Si-apoi pe drumul spre Cracalia, într'un decor pustiu și 
negru ca de peisaj) lunar, mă indreptam spre satul lul 

Enescu, cu aceași oameni primari, legaţi de pa- 
mânturile lor, de casa lor de lut cât şi de dealurile cu 
contaruri blânde, crescute sub odăjdiile albastre ale zeni- 
tului: Aici suntem aproape de izvoarele apel, care va creşte 
spre Mare ca o Dunăre a vieţii noastre: Rapsodia Română 

Părăseam Qincaila, Dată cu umbrele noptii, care pe 
haina ei imensă şi adâncă şi-a scos comorile stelare: Orlo- 
nul cu Sirius, Ple e, Aldebaren. Stelele cerului erau mal 
vii. mal aprinse, Aaa pe oceanul de tintă neagra ca 
nişte cratere de vulcani din care irump lavele imbelşugate 
ale luminilor, ale căror mețeori se izbeau, blând de geamu- 
rile sufletului meu, larg deschis, ca un potir în care se 
adunau firele aurii ale eresului. Departe se auzea mişcarea 
inăbuşită a turmelor sau strigollor pământului şi câte un 
licăr alb, scântee al unul hulub incandescent al nopții, cu 
sborul rătăcit printre noi. Brau denii, slujbe ale tăcerii. 
care se celebrau acum altarele codrului. 


mântul său din cimitirul Pere Lachaise din Paris, A 
lui cosmici, ingemănaţi pentru eternitate fiind acolo la 
Cracalia, in Moldova. Aceștia nu vot înceta nleleânăd să-l 
cheme la ei, la casa lui de naştere dela Liveni, casă tă 
pe o gură de plai, care este descrisă de Enescu după cum 
urmează: “acea casă fără cat, cn prispa de lemn vopsit, 
unde erau puse la uscat funii de ceapă ln soare .”. 

Dar petrecându-mi drumul pe lângă hhurile absolutului, 
avându-l călăuză pe Luclan Blaga, nu pot să vit nic! turiile 
vremeinielei care se desfagurau atunci lângă mine, In anul 
1954, care de fapt l-au despărțit pe Enescu pe vecie de 
locurile lui atât de drazi 

Satul moldovean și țăranul său blajin, erau În acel ani 
ținta unei impilări si exploatări cum na mal cunoscut 
niciodată istoria Moldovei, istorie a lui Alexandru cel Bun 
Stefan cel Mare. Kogălniceanu şi Cuza-Vodă. Statul impu- 
nea sechestrarea produselor agricole sub forma legalizată 
a cotelor de Inpțe, da carne şi cereale. Numai că țăranul 
era atât de sărace incât pur și simplu n'avea de unde 
implini și satisface birurile agprilor stăpâni. Si aceștia în 
loc să *e arate mal miloativi si-au trimis perceptorii, în 
persoana unor activiști de partid, reprezentanți al C. C-ulul 
din Bucuresti, care ca niste cămătari abjecti, clrculau din 
casă în casă, pentru a incasa lipsiţi de orice limită morală, 
respectivele cote. MĂ ard și azi vorbele unul țăran, pus pe 
lista celor mai recalcitranți restanțieri cu cotele: “MI ge 
cere să lau laptele și carnea dela gura copiilor mel. Ori 
puț că 2 copii îl aveţi inregistraţi ca bolnavi de oftică şi 

ca slabi de oase”, Mă doare şi azi tăcerea cu care am 
tratat în continuare prezența acelor domni în strale 
nemțesti pe străzile acelu! sat moldovenese, trimişi pentru 
a executa în fond cena mal tâlhăreasca hoţie, 


- 


UN «23 AUGUST” IN ROMANIA DE AZI 


PROPIINDU-SE tristul -23 August” gân- 

durile îmi fug in urmă cu câțiva ani, 
când, impreună cu alţi colegi. mă gă- 
steam intrun consiliu profesoral. 

Tema de zi a consiliului: -Marea deji- 
lare de 23 August”, participarea activă 
a fiecărui profesor la pregătirea In cele 
mai bune condiţii a acestei defilări”. 

Totul simplu până aici... De pe scau- 
nul meu imi arunc privirea spre ceilalți 
profesori și-i surprind pe mulţi că m 

“aie privesc şi el in acelaş timp. Am impresia 
ca gândurile noastre coincid. Incă o nouă sarcină pe umerii 
noștri... Si ce sarcină! De cele mal multe ori de această 
defilare in condiţii optime depindea dacă In anul următor 
mal aveai postul de profesor asigurat sau nu Sunt bine 
cunoscute cazurile in care profesori excelenți au lost 
aruncați întrun sătuc plerdut In lundul țării pentrucă 
“mu s'au achilat cu cinste” ||!) de această mare sarcină 
— defilarea de 23 August... 

Directorul, după comunicarea temei, dă cuvântul Secre- 
tarului de partid. Apoi ln poziţia omului plictisit de atâtea 
ședințe la care este obligat participe prin luneția lul. 
Ca să-și ascundă enervarea, începe să se joace cu un “pir” 
şi nu uită să se scobească prin urechi din când în când. 
Răbdător face bile de hârtie pe care, cu o linişte olimpiană 
ica să-și camufleze enervarea) le aliniează in scrumieră sau 
“discret” le aruncă pe Jos. 

Secretarul de partid pe şcoală, trece peste nol o privire 
cercetătoare, după care cu logorea binecunoscută incepe 
să facă istoricul “actului dela 23 August”. 

Privesc din nou spre ceilalţi profesori și-l văd pe mulţi 
dintre el că seriu ceva pe hârtiile din faţa lor. Mă gândeze 
că poate-și iau notițe din expunerea secretarului de partid 
pentru completarea cunoştinţelor istorice... Zâmbesc, și-mi 
spun că peste puţin timp vol convinge de contrariul. 
Dar pentru a nu face “opinie separată” — de multe ori 
remarcată de către un binevoltor — încep şi eu să scriu 





“ceva”: fac lista de tot ceeace va trebul să cumpăr, dacă 
găsesc, pentru sAmbăta viitoare când vo! avea câțiva prie- 
teni la cină. Atmosiera cra deci cum nu se poate mal 





Tăranul moldovean era singur, lipsit de arme şi apărare 
in faţa impilatorilor săl, dar ceva îl ajuta să reziste, ceva 
ce era adânc ascuns în ființa sa și nu | se putea fura: 
mitologia trecutului său de care vorbesțe Lucian Blanga, 
in acele momente de restriște, inviind în e], Il dădea o, 
putere de rezistență de granit 

Tăranul moldovean, sărace şi maltratat, lua deodată 
proporții erolce, sublime. 

In satul Văleni, ceva mal depărtat de mine, ivindu-se un 
caz suspect de tilos, am fost chemat de urgență Sfatul 
popular cra instalat intrun fost conac boeresc, aflat pe 
jumătate în paragină. In camera în care discutam cu pre- 
şedintele Sfatului, plafonul era gata sa cadă, grinzile de 
lemn ce-l susţinea, fiind intrebuințate drept lemne de foc 
intr'una din iernile mal geroase, Am auzit că acest conac 
boeresc A fost cu totul devastat, în un tovarăş găsindu-se 
o pânză de Grigorescu, pe care acesta o intrebuințase drept 
ochi de fereastră. Bătrâna boeroalcă, mal trăia în sat, la 
nişte țărani, putână [| văzuta rar, în unele Dumineri, 
urcând încet la biserică, imbrăcătă de sărbătoare, cu pălă- 
rie de fetru neagră și mănuși de aţă, tot negre. Mersul ei 
incăreat de ani, iși mai purta solemn şi mareț noblețea, 
desmoştenită de berlina şi rochia de tul și muselină de 
odinioară. Tăranii din Văleni n'au vrut să se despartă de 
“Doamna noastră”, daruindu-l, adăpostul şi grija lor. Si 
0 NOUĂ lecție totodată, izvorâtă din adânca taină a mito- 
loglei! românești, dată unor feţe negre cu Inima şi mal 
neagră, care au năvălit pe pământul țării întunecândui 
cerul ea lăcustele, 

Am credința că în proftunzimile sufletului ţăranului 
român, vor mal putea Îi găsite, ca zăcămintele In funduri 
de mine, permanențele eterne ale spiritualității române, 
permanenţe care au rămas nealterate, așteptând doar sa 
fie duse la lumină, aurul să flo curățit de zgura trecătoare 
1 anilor, care oricât de barbari au fost, tot trecători vor 
rămâne până la urmă. căci satul românesc, ca spiritua- 


tate 
Ovidiu VUIA 


Ă 





de Iulian NITESCU 


“bună” și “normală” plictiseală, fumărale şi din ce în ce 
mai des mâini mascând discret droala de căscături. 

In sfârşit, Secretarul de partid iși incheie cu erfază 
“diarela verbală”. Rând pe rând, profesorii — incepând cu 
cel mal vechi şi terminând cu cei mai noi — lau cuvântul 
obligatoriu. E clipa verificărilor, când secretarul și acoliţii 
lui completează fişele individuale cu “constatări și opinii 
personale”. 

Profesorii mal vechi, “titularii”, acel care au scria acel 
“ceva” pe hârtiile din faţa lor, incep să peroreze arătând 
inainte de toate meritele personale şi contribuţia lor efi- 
cace la pregătirea manifestaţiilor din anii trecuţi. Si nu 
uită să sublinieze cum au fost lăudați de tovarășul X dela 
Ministerul Invățământului.,. cum au fost felicitați de 
tovarășul Y dela Comitetul Central al Sindicatului... cum 
au fost ridicați în slăvi de tovarășul 2 dela Comitetul 
Central de partid, etc... In concluzie, reese totăcauna că 
EI AU SI SUNT FORMIDABILI. La urmă, printr'o 
mălastră combinare de fraze dau de “înţeles” că ar [| nece- 
sar ca noii profesori să se “remarce” şi ei in această dirte- 
He, spre binele partidului și-a culturii româneşti, 

Al, văzând că nu va mal fi posibili să convingă asis- 
tența cu “argumentele” lor din anii trecuți dat fiind că cel 
care |-au precedat au epulzat stocul de lande personale, 
“atacă” alte aspecte ale problemei: Participarea cu grupele 
ilor la celelalte manifestații “importante” ale anului — 24 
Ianuarie / Unirea Principatelor; 8 Martie / Ziua interna- 
țională a femeilor; 1 Mal / Ziua oamenilor muncii; 1 
Iunie / Ziua internaţională a copilului... Până la urmă ei 
cred, şi-o spun convingere, că ACUMA această “sarcină 
patriotică” poate [i Incredinţată celorlalţi care nu au avut 
încă o “activitate” așa de... bogată ca a lor. 

ANII, încep să-şi arate “meritele personale” pe linia de 
partid. Cum şi destăşoară cei “activitatea politică”, cum 
au fost prezenţi cu grupele lor la zilele onomastice ale 
“regelui” Cea u, ale “reginei” Ceauşeasca,.. Cum au 
tăcut programe formidabile cu ocazia nenumăratelor ple- 
nare ale Comitetului Central al partidului... Până la urmă 
dau de inţeles că pregătirea lui *23 August” nu mal cade 
in sarcina lor 

ANII, care au participat mal up ia “manifestații” de 
acest sol şi nu pot face caz de ele, incearcă alte “arpu- 
mente”... de sănătate, de concediu, de necesitatea unor 
cantonamente pentru grupele lor TOCMAI în această pe- 
rioadă; ajung până la argumentul de excursii de studii 
bine calculate dinainte. Nu mai vorbesc de argumentele 
“probleme de familie”, copii mulţi părinţi bolnavi. 

e mal tineri, mai experimentați in arta prelăcă- 
toriel, aduc argumente aproape “sincere” spunând că ei 
au participat cu grupele lor la “manifestaţiile” făcute cu 
prilejul vizitelor Preşedinţilor de Stat streini in România. 
Exemplul cel mal curent şi imbatabil era “vizita Preşedin- 
telul Nixon”, Or se ştie că in acest caz, poate pentru prima 
dată participarea maselor românești a avut loc cu plăcere. 

Liniştit în scaunul meu, gândesc: Doamne, ce "mic" 
sunt în fața acestor “mari” care vin cu așa de grozate 

“argumente” pentru a-și palorifica acțiunea “patriotică” 
fața de regim! 

Privese spre grupul de prolesori nol şi remarc că nu 
se simt deloc in largul lor. Dau impresia unor oameni 
izolați prin “gratii” invizibile... Desbaterile continuă. At- 
mosfera consiliului începe să devină incandescență. Di- 
rectorul și cu Secretarul de partid nu mal ştiu ce atitudine 
să la în fața tea ale și grelelor “argumente” venite 
din partea profesorilor. N 

FAră să Lo Aheg scriu pe dosul “notei de cumpărături 
reacția acestor do! “şefi” la auzul numelor “înalţilor tova- 
răși” citați în argumentele lor de către profesori: Teamă... 
Groază... Câtă micime de caracter și câtă umilință... 

Dar gândurile-mi sboară singure: In ce hal a re Lă 
această socletate comunistă care “se vrea cea mal ev Ă 
să transforme omul încât să nu mai fie el însuşi... Să nu 
ma! existe ca suflet şi gândire... Să devină un simplu robot 
care ascultă și execută fără să crâcneascăl... 

Dope, înc decis i 68 SM 
altfel din desbaterile tuturor celor an . 
toare detilărilor de 23 urnă nu-l decât una și aceeași: 
Fuga de răspundere n tuturor membrilor de partid în 
ceeace privește pregătirea defiării, pentrucă ei ştiu prea 
bine —- dar nu au curajul s'o mărturiseacă: poporul nu 
consideră această ai Aaa ca alua eliberării lui ci mal 

ca cea a înrobire 
îi: primă după vreo 4-5 ore de discuţii — cine mal! ştie 





au adus pe seena politică cel 
din lume: Partidul Comunist 


044 evocă nu numa! gândul de capitulare 

fără nicio acoperire diplomatică, dar şi idela de trădare 

din partea celor ce se gargarisesce încă şi acum cu îndeplini- 

rea actului odios. Din cauza acestor incompetenți, nepre- 

ee e desti- 
nici 


pentru aceşti ciocli a! 
nicio afinitate. Vin şi 
de ant 


cu şam in semn de victorie , 

ce fel de victorie cân în urma inconștienței lor. trupele 
: ne-au cotropit plaiurile, regimul comunist sa 

instalat la putere şi națiunea își duce calvarul de 24 


de ani!! 
Vrem să im, odată pentru totdeauna, că adevă- 
ratul eri 1 nu se solidar de modul de a 


repe e 
pissi 


avut „ne 


nagti, dacă a pe iei pe 
reprezintă oficial niscaiva partide Istorice, ȘI nu impotriva 
bietalor lor persoane ne ridicăm, cl ma! ales impotriva 
a în ate io ca pe care încerc so impună în 
Jurul lor. menta a combinelor şi compromi- 
gurilor, a aranjamentelor tangențiale, a teralversărilor 
parent subtile... Exact caracteristicile care l-au dus acum 


| mentalitate 
rânduria calor mal țineri, sar putea ca lupta noastră să 
devină o intrecere de combine şi aranjamente, preludiu 
catastrofie al unul nou 23 August, 


UN “23 AUGUST” 


exact! — Sa ajuns, ca de obicelu, la un “compromis” intr 
protesori: Patra sau cinei esori “noi”, indrimatea 
cope pi Ma lau În sarcina lor organizarea defi- 


Intrând eu va prieteni dintre participanţi intrun 
a ne “îndulei” aa amar rămas dupi 
bere, 


personale și seriu pentru desfătarea generală 
și în cinelza Tuturor i tai vi “marea defilare 
dar 1] seriu cu litere majuseule VARZA placa 





Iulian NIŢEBCU 
Non refugiat 





TATOR SI 23-8-1944 


de Serafim BRATOCEA 


Aceasta no putem admite! Tradarea diplomatica şi capi- 
tularea regala de acum trei decenii apasa destul greu 
pe istorta epocei noastre pentru a mal putea permite repe. 
tarea gestului fatal. Chiar dacă in mărinimia noastră de 
Valahi, ajungem să trecem cu vederea eroarea comisă 
odinioară, o repetare cât de vagă a acelei atitudini ne 
apare monstruoasă. 

Pentru exilul luptător, 23 August constitue punctul de 
ruptură al vieţii naţionale și prăbușirea unul ciclu de 
redeşteptare spirituală, lar toți cel ce-au luat parte la 
realizarea tristulul moment constituesc o pată pe care 
nimie n'o mal țe şterge. Deaceea, orice apropiere de 
aceste personagii, în spiritul une! reconcilieri și colaborari, 
nu poate decât compromite intenţiile cele mai curate 
Exilul luptător nu poate pactiza cu cei ce-au provocat 
intrarea necondiționată a trupelor ruseşti pe teritoriul 
național. In acest caz, lupta noastră n'ar mal avea nielun 
sena, căci nu putem (pe de-o parte) să luptăm contra regi- 
mului impus de evenimentul din 23 August 1944, iar (pe 
de aită parte) să primim alături de noi pe cel ce poartă 
vina, ca şi cum nimic nu sar [| întâmplat. 

Exilul luptător care n'a admis nicio o clipa idela 48 
tulării şi care a constituit totdeauna o stavilă impotriva 
hoardelor marxiste, are datoria să [le intransigent, neîn- 
duplecat, cu toți cel ce vor să [le considerați ca făcând 
parte din rezistența anti-comunistă. Or, ma condiţie 
pentru a face parte din oastea exilului luptător e să respin- 
gi capitularea, sa te declari contra trădării dela 23 August 
1944. Fără această declarație de conștiință niclun Român 
din refugia nu poate fi considerat un luptător anti- 
comunist. 

Inţelegem că celor ce-au luat parte activă la infăptuirea 
unul act anti-românesc, le vine greu să-și recunoască gre- 
şeala. Dar nu ÎI se cere nici măcar atâta! Exilul luptător 
ar trece peste acest trecut de l-ar vedea, In sfârsit, plini 
de remuşcare şi cumințiţi... Dar, cum spune proverbul: 
“Nărarul pf Libiei lecuire”. ra e de ambiţii și si 
de sprijinul Nor occidentale, au vit treizeci 
de ani exilul românesc și-au impledecat unirea tuturor 
forțelor anti-comuniste. N'au știut nici să tacă, nici să 
imbrace haina modestiei, nici să se facă uitaţi. Din contră, 
aa continuat să ostracizeze, să vâre zăzanie și să pactizeze 
indirect cu regimul din Ţară, prin aniversarea paralelă a 
aceluiaş 23 August 1944, 


decadenței morale ce-a stăpânit politica românească intre 
cele rasboale. Grupul În sine nu constitue o primejdie 


intro zi la orice compromisuri, 
ma! constitue o garanție pentru neamul românesc. Va- 
loarea exilului consistă în DARZENIA ATITUDINEI și în 
INTRANSIOENŢA OPINIEI. 

Deaceea, cu neplăcuta ocazie a acestei aniversări, ne 
simțim indreptățiți să atragem atenția tuturor celor ce 
vor să lupte pentru eliberarea Ţării că au datoria să la 
seama la alilierea pe care o marturigesc, Nimeni nu-l va 
opri să facă cum vor. Dar și exilul luptător îşi va lun 
dreptul să-l hudece și să-l respingă din sânul său de nu 
vor răspunde afirmativ primei condiţii a oricărul exilat lup 
tător: RESPINOERRA ACTULUI DELA 23 AUGUBT 1044, 

Nu exiată derogare la această regulă și cine se afilinză 
celor ce-au provocat şi semnat această ruşine națională, îşi 
asumă f facto răspunderea actului de atunci. Indireet, 
devin călăii neamului pentru eliberarea căruia ar vrea să 
lupte. In plus, sub influenta mentalității capitularde, vor 
luneea pe panta așurinței, ce nu mână nici Ja glorie, nici 
la eliberarea Ţării 

Exilul luptător, a cărul temelie se întinde până la acel 
act din 23 August 1044, se ridică impotriva tuturor celor 
ce l-ar putea susținea sau aproba Acel document a foat actul 
de înmormântare al neamului. Cine nu se ridică impotriva 
lui, cine nu-l respinge categorie, cine nu-l combate cu ul- 
tima energie, plerde singura posibilitate de a se pâsi pe 
drumul neamului şi de a-și face datoria ca atare. 


Serafim BRATOCEA 


LA GRANDE THRA 


Chapitre VIII 


LE PROCESUS DE LA LATINISATIUN 
DES THRACES 


Une loi empirique veut que la langue du peuple con: 
qucrant râussisse a remplacer la langue du peuple con- 
quis seulement dans le cas ou la cenlture du premier est 
sopârieure ă celle du dernier. Dans les conditions d'une 
approximalive &galite entre les deux culinare», la langue 
dn penple conquis se maintient, 

Dans ce sens, un parfait exemple: qunique les Velica- 
Russeas ont conquis tour ă tonr les iribus finno-ougriennes 
_-mardva, tehertmise, erzea, ete. — ponrtant ces tri- 
bne ont gardă leur langue et la gardent encore, plusieurs 
sicelea aprea la conqntte. Cela sexplique par une appro- 
ximative &galitt de coltare entre le conquirant et le 
conquia, 

Rome ctait dans une situation tout ă Înit speciale. La 
renommâe de sa civilisation materielle, lea richessea ar- 
enmnl&es, la culture spirituelle, Vorganisatian de Vetat, 
V'armâe. le commeree, ete., prodnizaient chez les “bar: 
bares” une impression extraordinaire. Tous lea “barba- 
res” gravitaient ver: Rome. 

Dans le cas des Thraces, certes, un grand role a ci 
jou& par la dilftrence entre la culture des Romain: et 
celle des Thraceas. Les Thraces avaient nne culture plus 
ivolnte que les antrea “barbare:”, ainsi que pronve la 
culture matârielle Coenteni- Arinsd-Tripolie, consideree 
par În plupart des «p&eialiste» une culture trace (143). 
OQutre cette cnlture, on ă dâconvert, ulicrieurement, 
quelque= &lementa essentiels, dus ă Viniluenee celtiqne. 
Mais en fin de compte, comparta aux Romains, les Cel. 
tea ctaient aussi dea Barbare». 

Intemeierea Statului Munteniei este mult mai compli- 
cata si ramime pîna in prezent nelamurila. 

Existenta nucleelor teritoriale, ca Cimpulung sau 
cele din Oltenia: tara lui Litovoi, banatal Severinulm, 
Cnezatul lui Farcas nu pot Îi tagaduile. 

Intemeietor al statului mnantenese independent a fost 
probabil, Negru Voevod, socotit de unii istoriei (A. D. 
Xenopol, G. Bratiann) ca o personalitate istorica reala. 
Succesiunea ar fi fost: Senelescu, Tihomir si Basarab. 

Negm Voda se identifica! en Tihomir, tatal Îni Ale. 
xandru Basarab, 

De intemeierea tarilor romane s-a ocnpat mai mal ca 
erice alt istoric — D. Onciul. În scurt conceptia Îni poate 
[i redata osilel, 

Statul roman s-a format din diferite nuclee teritoriale 
organizate în cnezate. F. vorba de Litovci, de formatiuni 
va Amlas, Fagaras, tara Brodnio, tara bolehovenilor 
ste, [deea nn este noua, însa ceea ce s-a adamgat la 
aceasta idea veche e ca aceste nuclee teritoriale te allan 
în legatura de confederatia (144). Aceasta ipoteza poate 
[i acceptata numai pentrn nucleele teritoriale din Ol- 
tmnin, care în bloc sub conducerea banului Hasarab 
(probabil al Severinului) mn intra! în compunerea sta 
tului Munteniei, 


(143) Malgră cete opinion, P. Bomeh-Gimpera, sin que nout 
avans dăjă ennetată, sahatieni a consldârer la enlture Cacuteni ane 
ultnre uhrace, ÎI IA qaalifia d'anonyme: la (note ext due au fai! 
qoil muppone qoe lea Thracea sm originaires da VPAsie Mincare 
de Trole) en qn'ila se sam instala dan» lea Polkane, Des Indo- 
vurophena, Paris, 1961, p. 202-213, 

(144) D. Onrinl, Serieri istorice, îngrij. de A. Sacerdoteana, v, I, 
p. 95. 





% 
E 
par Prof. Alex BOLDUR 


e did ris populatia autehtana, care a intrat 

lee, conceptia antorului este dominata le 
cantarea explicatiei romanizarii ei. Dacia romana avea 
dimensiuni foarte reduse. Com ne putem explica ca s-a 
romanizat nun numai populatia Daciei (romane), ci si 
populatia dincolo de hotarele acestei pravineii romane 
mici? 

Voilă pourquoi îl est probable que les Thraces aient 
qaitte peu ă pen leur langur, lascinâs par la superiorite 
“le la coltare romaine. C'est lă le secret de la romanisa- 
tion des Traces. 

D'habitude, pour expliquer ce phenomene, on invo- 
que la conqucte de la Dacie par Vempereur Trajan. 
Mais cette expliration mest pas valable ă cause de deux 
raisons. 

Fn premier lien, la domination romaine en Dacie 
n'a dare que 165 ane (entre 100, Vanneees de la con- 
qacte, et 27], date qnand on a quite la Dacie). Pour 
la romanisatian c'est un trop bref delai. 

En second lieu, la Dacie romaine ocecnpait un espace 
irts reduit - a peine un quart, voir un cinquiime du 
lerritoire occupe alora par les Daco-Geto-Thraces. La 
frontiere estique de la Dacie romaine ne depassait pas 
le coura inferieur de la rivitre Siret ou Sereth (Iliera- 
sus), d'aprâa le temoignage de Ptolemâe, mais selon 
opinion de A. D. Xenopol elle n'allait meme pas jus- 
qn'ă ce point (145). 

Si on pouvnit admettre que la Dacie lut romanisce 
dans ce bref intervalle de temps, comment pourrions- 
nous expliquer la romanisation des autres Thraces, les 
Thracea libres de Vespace extra-dacique, les Thracea dn 
Xord et de Eat dea Carpathes? 

Evidemment tant le delai tellement bref, que leten- 
Aue modeste de la Dacie romaine, sont de nature ă vicier 
complătement V'hypothăse de la romanisation des Thra- 
ces, par emite de la conqucle romaine, 

|'impossibilite d'expliquer la romanisation des Thra- 
ces par la domination romaine en Dacie a obligă Phis- 
torien D. Onciul —qui plus que n'importe antre histo- 
rien roumain s'est oecupe de origine du penple rou- 
main-— ă admettre Pinlloence da sud-balkanique sur 
la rive ganche du Danube, ă faire l'eloge du râle de 
POltânie en tant que region intermediaire, et d'autre 
part A faire une hypothăse selon laquelle quoique la 
dornination romaina fot limite entre lex frontiărea de 
la Dacie trajane, lea Romains exerceren! probablement 
une antre domination —moins prononefe-— ă PE du 
Pruath (146). =] 

[ea deux «ppositians sont sans fondement, n ctant 
confirmâes par anenne source historique. 


n —————_ — 


(145) A, D. Xenopol, Ihimtoire des Roumaine, ă partir de ln 


fait | centre de gravită pour lea armies romainiea se dăplace 
sf E: rod, notamment dana la vallie da Danube. Cen une 


ri maoea qoi a contribue ă la A 
a “eterală P rug) ta dea ehemine ei a faciliii la rlrcalatian 


Mais malgră cette argumentation, le trop bere dlui e 
poetei. “de vale sont dea mspeeta rbela. Îl. Mibaescon, 
la ip - latine dans les provinees danubienne» de lompire rr 

1960, p. 267 et lea soivantes. 


Nisoriquea, ler vol, p. SA ei 


Stefan Seatanemeon, La jormmion des dtata 
p. 201088. Vote amsui Stefan Suelanareoa, La jure dei 











qne la romanisation des Thraces fait 
d'apparition des langues dites “ro- 


P. 
E. 


oa p 
partie 
manes”, “ 3 A 

Allons voir ce que les linguistes comparatistes nous 


Spa (ans ce sens, 

_ Meillet trouve Vexplication de origine des lan- 
romane» (done dn roumain ausai) dans la chute 
în Empire Romain due ă Vinvasion des Barbares. En- 
tre le IIl-e siăele et les V-e Vl-e siteles —approxima- 
tivement-— la langue latine a subi de grande» transfor- 
mations, donnant naissance aux languea romanes (148). 
Pour la langue latine c'est une &poque de renversemente 
revolutionnaires. Les Barbarea, qui ont invade Europe. 
ant commence ă modifier la structure gramaticale et le 
fond de la langne: rhacun de ces peuples barbares se- 
lon sa propre nature. La ptriode de tranqnilite de la 
langue latine a pris fin. 

Certes, en parlant da demembrement de l'Empire 
Romain, A. Meillet envisagea tous les aspecte de ce 
dimembrement: politique», sociaux, fconomiquea et 
calturele, antrement dit tous ces changemenis compris 
dans la nation de “prâparation dn fendalisme”. La 
transformation de I'Farope par lea Barbares avait 
comme constqmence infvitable la trancformalian de 
Vâtat eselavagiste d'change ă letat feodal. 

Dans histoire universelle en tant que science, une 
opinion West enracinfe: celle selon Iaqnelle la trans- 
formation de 'Furope due aux Barbares a marque une 
periode de rearta sociale-cconomiqne et culture]. |/eco- 
nomie naturelle est devenue caracteristiqne pour les 
dâbuta du Moyen Age. 

Rome a câde sur tontes lea positions. Son inlanterie 
dpi dans lex temps passes ctait un instrument de roma- 

sur lea torritoires conquia par lea Romains, a 
cele la le î la cavalerie recrniea pam lex Barbares. 

Tous les insigne: da systeme ftodal ont apparn. Fi 
simultament, a transformation de la langme latine. 

Un antre reprăsentant da comparatisme lingnistique. 
N. F. Trubetseni nou: prâsente d'une manidre trâa 
suggestive le processna d'autoadaptation des Barbarea 
ă une nonvelle langne, le latin vulgaire ainsi qm'il la 
nomme cm le proto-latin, denomination qne nous lui 
avona donne. Noms citons (149): 

““Toutea les languea romanea derivent d'une seule lan: 
gne le latin vulgaire. L/&poqne oh le latin enlgaire est 
devenne la langue des Ibores, des Gaulois, des Ligures, 
lea Ftrusqnes, dea Venites, des Daces, vie, a île prâct- 
dee par une periode d'adaptation des langues de tous 
ces peuplea ă ln langue Îatine, une periode quand tontes 
les langues empruntaient jnequ'ă la satnration des mots 
dn latin et, sana donte, la langue latine elle-meme a «ubi 
“les modifieatione ă la suite dn procesena d'adaptation î 
la langue des Barbares. Le r&mltat: les langnes barbare: 
de tous les coins de Pempire ont disparu, cedant In place 
ă la langue latine, mais celte langue latine prisentail, 
dans chaque province, des varialions, de sorte que Puni- 


t& ne mest mita râaliste”, 
„Nature 1, lea penplea sus-mentiounts ont subi 
Vinfluence de Ja langue latine (le protolatin) ă de difle. 


(47 Y. Kra va, Comcernani În romanismlan 
i Dee ÎN ae ea ile den Iata 
(143) A. Meillet, La mâthode comparative en linguistique his 


» 4445, 
1149) NE Doasesi, Piste me. în peodilia tad . 
A i d A getea 


de V Cota île das Indogermanen Problem dama “Ar. 


în Lingvistica”, ler vol, Copenhagne, 1939, p. 11.9. 









rentea tpoques — te Vâge encolithique jusqu' aux tem pa 
historiques, Lo processus de Vadaptation des langnes bar. 
barea ai protolatin a cte egalemeni! diflerent dans cha- 
qne cas.” 

Ft le mâme auteur ajonte: “La quantite des traita 
communs prâsentes par deux langues indoenropennes 
dâpend de la durce du contact geographique de ces lan. 
gues” (150). 

A remarquer que N. $. Trubetscoi ne situe pas la p&- 
riode de Pinfluence romaine sur les Barbares ă une 
&porne avancee c'est ă dire da Ille siscle ab VIl-e 
siele, il Padmer dăs Pâge enconcolithique. De meme 
en Roumanie, Al. Philippide considăre que la mâme cau. 
se est determinante dana la naissance de ces langues: la 
conqnâte de Pempire par les Barbares (151), 

On sait dâjă depuis longtemps_quc le langage est le 
resnltat dan procesus peyoho-physique et, certainement 
chaque collectivite barbare en manifestait une dillâren- 
ce, due ă une structure particuliere and ă Voruane du 
langage el ă sa propre psychologie, 


ea sont, „c'est le actenr geo: 
qui a influence chaque peuple barbare. Les 





langage constrnit d ame sutre maniere que le: auirea est 
connu depuis longtemps. Pour conhirmer cette affirma- 
tion, on n'a qu'ă citer un article da savant ruse P, Vi- 
nogradov qui remarque : “La structure _mâme_de_l'or- 
pane du langage determinait une serie de _particularitea 
dans la prononcintion” (152). 

C'est ainsi que Vinfluence de la langue celtique sur la 
langue latine a commencă le moment mâme que les Cel. 
te= ont commenet ă parler le latin. Fxemple=: 

Le Jatin n (o) qui &tait une voyelle dure, est trans: 
formă, dans la langue celtique, en U (i). 

DW'autres aspecte dn changement de la langue latine 
parte par lea Celtes; dans la langue celtes accent est 
tellement fort que son son influence, les consonnes sont 
redluitea ă nne syllabe sans accent. Quelquefois. la fin du 
mot disparait, par exemple Pe sans accent. 

Dea changements se sont prodait &galement dans la 
morphologie : la langne latine telle qn'elle apparait dana 
“ax barbarica” du V-e et du Vl-e siccle presente une 
grande confusion — le cas instrumental est ă la place du 
cas necnaatii, le cas accusatil remplace le nominatif, etc. 

A la place du futur, on ntilise Vinfinitif avec “habeo”, 
respectivement en roumain (langue aco-gcto-thrace) 
“am sa fac” pour “voi face”, 

P fa sont lea carneteristiques de la maniăre de parler dea 
„ites, 

An lieu de prendre des noms simples et brefs comme 
les Roumaine en portaient, les “Darbares ont commence 
ă ajonter ă la fin de lenre noms “ns”, pour que les noms 
romains, par exemple: C, Vigelins, Raius. Plarius, Sa- 
tnrninus od bien T. Flavius Romanns, Ulpio Noviomagi 
Batans, ete, 

Si entre le IIl-e et le V-e siecle se sont produits de 
tel; changemente qui ont determină la naissan ne 
Pe de langnes semblablea, ditea romane», der ! 
atin, on se demande ă quel moment se place a roma: 
nisation_des Tulip ratei As ca LA pa cir. 
constanees et lea cansea qui ont ahonti ă ce râmltat? 

Ceux qni on fait des recherehea concernant ln culture 
materielle Cucuteni-Tripolie. Arinsd —emlture qne non 
considerons thrace— en remarque Vinfluence mâditerra- 
ntenne, A partir de Ivoico, le premier qui a fait des re. 


(150) Ibidem, p. 79. 
A) Bt Philippide, L'origine des Roumnins, ler vol., 105, 


p. A 
(152) P.S. opat, Posdotoeea |endalizma, dana “Le II. 
vre ponr Vhintoire da Moyen Age”, Moseon, 1912, p. 67. 


— 


«herehes sur cette culture, continuand avec T. Passek 
pour finir avec les areheologues roumaina Î. Andrieses- 
cou, V. Pârvan, ete., tous parlent une telle influence. 
Par quelles voies est-elle venue? Par la Grece oii par 
Talie, par la Mer Noire oi par l'Adriatique? Nous ta- 
“herons de râpondre ă ces questions tout ă fait naturelles, 

Selon Vopinion de Kazarov, la culture Cucuteni. Tri- 
polie est lite aux cultures âgtenne e! dannbienne (153). 

Si cette inlluence Gtait venue via Grâce, les Thraces 
auraient et& sous le charme de la linguistique et dn voca- 
hulaire grec. La culture ; superieure-—a la 
culture thrace. La rencontre de ces deux cultures, par 
«uite ie leur voizinage, aurait pn determiner les Thraces 
3 quitter leur langue en faveur de la langue grecque. Si 
ce processus n'a pas en lieu, nous pouvons conclure, e! 
ă juste titre, que Viniluence est arrivee via A driatiquc. 

IPillustre archeologue roumain, V. Pârvan, dans son 
livre de svnthăse nous ofire de prâcienses explications 
cencernan! le processus par lequel lea Thraces ont quitte 
leur langue pour le latin, sans s'occuper particulierement 
de ce probleme. Les Daces, les Gâtes, les Thraces — qu'il 
englobait dans une-notion pas trop exacte de “Carpalo- 
Danubiens” son! entres dans Vengrenage du courant oc- 
cidental dia Page du bronze (Influence italique et al- 
pine, vântto-illiryque dn nord de PA driatiqne). 

“es Villanoriens_ont constitue la premiere vague ita- 
lique en Dacie e! la quatritme pâriode du bronze car- 
patho-rdanubien a cte la premiăre epoqne de Pinfluence 
necidentale dans cette rezion” (154). 

Fn âtudiant Vâge du bronze gttique, V. Pârvan con- 
lut: “La seconde moiti6 du Il-e millenaire a.n.€. mă 
î4& trouble par aucune invasion oi devastation qui pni- 
sont provoquer un changement quelconque dans I'as- 


" peer ethnographique des pays carpato-danubiens... Les 


principanx types indastriaux de la Dacie n'appartiennent 
pas, comme idfe fondamentale, ă POrient, mais ă POc- 
cident: on remareque nne continuită de civilisation plus 
accentucte avec V'Occident de l'Enrope Centrale (LIta- 
lie du Nord) qw'avec IFurope estiqne oi meridionale, 
ni bien Asie anterieure. 

Lea beaux vasea en bronze fabriques en Italie, les car- 
ques, lea cnirasses et les cn&midea de POecident arri- 
vaient au-delă du Dniester et jnsqu'en Podolic. Les pro: 
uite italiquea ponrraient ctre renconiree ab bord de In 
Mer Baltique, en Galicie et en Podolie (influence villa: 
novienne). 

Ab premier sidele du L-er millenaire a.n.8., on remar: 
que, dans les râgions carpato-danubienne nn ttroit lien 
de civilisation avec VItalie et lea Vânătes illyro-celtiques. 

A Vâge du bronze, on constate “un extraordinaire essor 
industriel et commercial dans W'talie du Nord-Fst.”, ain- 
si qu'une continuite de culture dans ces region, ă par- 
tir de Van 1400 a.n.€. 

Les symboles de In divinite solaire —le disque, la roue, 
la barque, le cyene— Apollon viennent toujours de POc. 
cident, 

Ces conelusione de V. Pârvan sont confirmâes par les 
recherehos de Bertrand, qui, dans une carte geographi: 
que râ&prâsantant I'Enrope Centrale V'âge du bronze, n 
dâmontr& combien repandna ftaient ă P&poque, les ra: 
sira en bronze (155). "Italie du Nord et Italie Cen: 
trale Giaient combltea par ces raxoira; on lea tronvait 
tgalement ai Sud du Danube, aux environs de Vienne, 
ce mai prouve un hant degr& dans le doveloppemen! de 
la culture. Les Thrares, vivant dans le voisinage le Plta- 


(153) GQ, Kazarov, Helrage zur Kulturgesehichre der Thraker, 
Serajevo, 1916, p. 7. 

(154) V. Pârvan, Oeuvre cir, p. 7.9, 12, 23, 30, 33. 

(155) Noms răprodnisona cette carte dWapris K. HR. Iacob, Frie- 
san, Grundiragen der Urgeschichislorsehung, Hannover, 1928, p. 
172; Rerir PV orhrelrun asarte der bronseseiilichen Rasiermar 
ser vom Jahre VRBO. 


lie nordique ne ponvaient pas dtre Gtrangers în cet eso 


de la culture de Pâge du bronze. 

En 60 a.nii, Burebista n essayă de conirecarrer cette 
florissante civilisation occidentale dans le monde daco- 
gttosthrace alora que la langue latine avait triomphe 
—pent-ttre îl v avait encore des reminiscenees bi-lin- 
uistes—, Burebista chassa les Celtes ah-delă des Alpes, 
prelerant avoir “devant lui” les Grecs, Des Grees fraient 
les fonrnisseure de Varistocratie gâtique quani aux oh- 
jete de Inxe et en general, ile Gtatent des marchands par 
excellence. 

Si le regne de Burebista avait cte d'une plus longae 
duree, le penchant des Thraces vers la culture grecque 
aurait ât& possible et les Grecs auraient pu influer egale. 
ment la vie cconomique su monde thrace. 

Burebista m'avait pas un tel ponvoir pour detrui- 
re la civilisation celto-italo-illvrienne qui sait enrari- 
ne dans le monde daco-geto-thrace avant Vapparition 
ile ce roi sur la scene historique. 

Une nonvelle politique anti-oecidentale n'etait plus 
possible. Le monde daco-geto-thrace en empruntait beau: 
conp quant an domaine de la culture matsrielle, Le con- 
rant grec ne lui apportait rien d'autre que des ohjeta 
pour un change commercial. Et les Seyihes avarent une 
coltare rudimentaire, apportant aux Daco-Geto-thrare 
moins encore que les Grecs. 

[Pun des motifs de l'assassinat de Burebista a ete, pro- 
bablement, Vopposition des Daco-Gâtes a Viniluence 
grecue, 

Burebista ouvrait, d'une maniere objective, la voie 
vers Viniluence grecque. 

Decebal ctait appele ă râtablir la continuite des rela- 
lions avec Voccident italo-illyrien. Sa tragedie ctait cons- 
vitae par expansion de Rome, qui poussee par divers 
interes, vonlait conqutrir son pays. 

Ainsi que none avons dejă monire, V. Parvan remar= 
quait dăs Vâge du bronze, une piussante influence du 
conrant occidental. 

Mais nous pensons cgalement ă l'epoque anterieure, Îl 
est possible que meme avant | âge dn bronze, dans la pe 
riode de transition entre le ntolithique et Vâge „du bronze. 
le polns terminal snd-onest de la culture Cucuteni Tripo- 
lic, ă cavote Arlasă alt Jont un trăs important role dans 
lea relations avec Occident de l'Europe: Ariusd a du 
avoir des liens avec la culture Vucedol. 

D. Berciu alfirme concernant le contact daco-geto- 
thrace avec la culture Vucâdol, que “dans la periode de 
transition vers lâge du bhronre, ă savoir ă Vepoque vu 
la culture Cotsofeni de Roumanie ctait en plein essor el 
de mâme Paspect Costolac en Yougoslavie, îl y a en une 
pânâtration du câte Onest de quelques gronpes de la cul- 
ture Vucădol. Ces groupes venaient de l'ouest par le Da- 
nube. On a deconvert, recemment, un site ă Moldova 
Veche, dans le Banat (150) etil a fait Vobjet des clu: 
dea de VI. Dumitrescon er I. Stratan (157), 

Grâce au caractăre des materiela (ceramiqae, ele) on 
va constată la prâsence de la phase de maturită de la 
culture Vucâdol dans le sud-est de la Roumanie. “Le fac- 
tour Vucâdol, ontro les autres facteurs, a contribue au 
procesens de la formation des cultures de lâge du brun» 
ze dans les râgions de l'Ouest de la Roumanie” (158). bi 

"pas senlement ca. n 4 

A l'âpoque oh le ntolithique disparaissait et ă Vâpo- 
que de transition vers le bronze, on ă pu constater des 





(156) D. Hercieu, Laube de Vhistoire enira les Carpates «i le 


be, Bncarest, 1966, p. 136. 
mirii Dare adu [. Stratan, Keramik des Vucedol:Kul: 
tur aus Mollora-Veche in Banat, dana “Dacia”, nouvellezărie, 


j 1. 1961, p. 40427. 
ir e D, Pct Idem ei lon Alexandru Aldea, Le sie “Cot: 


: le Ripa.Rosie-Sebes, dan “Apulum”, 1968, Vile vol, p 
Fir Voi ee) la carte arehăologique de la Roumanie par E. 
Condurachi, VI. Dumitreseou et M. 


sei, Dacaren, 1972, Nr.6. 


Pi 


— 7 








l.” 


- 


i MIR 3 su i) sant an encore, 
ups inferien du Î areal dan: 


a cit N 23 Va VS g 
nene Ţ! n 1 


- Teansyloanie de DOuest et mâme aă centre, ă Petresti. 





a Transvlvanie dtait devenue un intermerdiaire entre 

- Vonest ex PEst du territoire oceupe par les Thraces. 
Mais on sait dei, ca FO aia E 
E pan Seas le point part de la romanisation de 
i Italie. Ces diei que les Italiotes protolatins guerriers 
sant en imposant aux Naliques leur langue (159). 


A la lamiăre de ces constatacion, Vid&e selon laquelle 

la culture Vucâdol marqne le debut du bi-liguisme daco- 

găto-thrace prend contonr. Le bi-linguisme thrace doit 
lat 


compren roeessus par daquel 
la langue des ces pen ă pen ses positions face 
ă la langue protolatine. 

La concurrenee entre les deux langues — le thrace e! 
le protolatin a âte close, en fin de comple, pour les Thra. 
ces, par leur adhâsion ă la langue protolatine. Lenr pro- 
pre langue -- jusqu' aux 90 pour 100 de lenr vocabulaire— 
î ut qnittâe par lea Thraces. Îl n'y ă que 10 por 100 
qni restent et qui forment maintenant le substratum 
thraca de la langne roumaine, reminiseence d'un pass 
recule, 

Ariuul ă &tâ. naturellement, un point de lien entre la 
culture Cucuteni-Tripolie et la culture Vucâdol. 23 

La contfusion que les lea de ln steppe ont prodni- 
sa ea la arie Gaitan Toipollo aboutit ă “d alliao- 
ee”, ă “Vaceomodatian” de cette culture et les elemente 
de la steppe (Usatovo, Gorodse, Horodiste), Maia cet ac- 
card n'aboutit pas ă Jaire disparaitre intârât pour LOc- 
cident et ponr les relations avec le monde meditarra- 
nten, mais ai contraire, il l'ont aiguise. 

Le lien avec la Mediterrante par | Adriatique tronve 
an point Wappui indirect dans la parente de Ja langue 
dea Thraces et celle des Ilyriens de Onest des Balkane, 
ceux «pui sont situca sur la câte estique de la Mer Adria. 
tique. 

I'âge du bronze est proto-celtique. 

A Păâge-du fer, le-courânt occidental se concrâtise dans 
Vinfluence de la cultare celtique sur la culture thrace. 
I”Apport des Celtes ă la culture des Thrace est enorme. 

Ce sont les Celtes qui ont indrodait chez les Thrace: 
le tour du potier. Lea potiers thrares om appri= des Cel. 
tea le style de Ta eframique occidentale, 

Sur le eoure du Dniester, les Celtes ont fonde, sar In 
rive gauche du fleuve les villes Carrodunum, Mactonium, 
Vibantavarium at Fractum, La tribue des Prito-CGaulois 
a fondă sur le Danube, an «nd dn Prath et Dniester lea 
ville» Arrubium. Noviodunnm et Aliobrix. La ceramique 
locale chez lea Gâtea devient philo-celte er anti-grec- 
que (160), 

En fait d'indlnstrie, en fait de mâtallurgie, les Celtes 
ant âte les maitrea dea Gâtes. Les poignards et les sabres 
courbte, ăi ftaient executia en Dacie portaient em: 
preinte celtique. 






C'est toujours aux Celtea qu'on devrait trois 6lemenia 
oii orientanx La Tâne dare: les mure 
tea stchte= ai soleil, lea șatagans, et les Gten- 


Les Celtes du Nord de la Dacie avaient des relations 
avec la Baviire, la Bohăme, et ceur dn Sud — avec la 
Dalmatie et Italie. Le courant occidental ă &te tr& puis- 


, dans lea fonille» archeologiquea 
formes “tout ă fait identiques aux 


 Selon Vopinion de Laviosa Zamhotii, dans P. Bosch-Gim. 
„i Nooearepten 196, p. 8. & 
die age | Sari, 1956, tre IV: 
nat . “ L p. 187, a 






formes occeidentales” celtiques: les socs de charrue, lea 
faux, les faucilles, les couteaux sans manche, ete. 

Dăa les temps les plus recules, le labourage s'executait 
4 Vaide de Varaire, ai commencement avec une seule 
“dent*, ensuite avec deux oi trois (161). La charrue est 
connue chez lea Romains ai Ile et aă IIl-e sitcle 
a.n.ă, (162). N. Edroiu cerit: “Le moment de Vappari: 
tion de Varaire (le soc en fer) chez les Getes et Daces 
ne pent pas ître precise; ă la fin de Vepoqne la Tene, 
entre le Il-e siăcle a.n.& et le ler siccle n. €., il appa- 
raţt dans de nombreux sites (163) “et plus loin: “Dans 
espace carpato-dannbien, la transition de Varaire ă la 
charrue asimâtrique seat râalisâe par la charme sime- 
trique, ă versoir changeable” (164). 

es possible que par pur hasard la charrua ait ete 
connue ă peine aprâs la fin de la periode celtique, maia 
quelle ait ct& introduite chez les Getes dans une forme 
rudimentaire, par les Celtes mâmes. 

Cette idta est nâe dn fait que les Celtes ont laissâ des 
tacea dans le domaine des rapporte juridiques de la 
population en ce qui concerne Pagriculture. Ce sont lea 
Celtes qui ont introdnit, chez les Gâtea le mot “septel” 
(ce qui sianifie le bail pour la terre aflfermâe, y compri 
Pinventaire vivant). C'est cealement aux Celtea qu'on 
doit le mot roumain “argat”, sorte Wintermâdinire entre 
le propiâtaire de la terre et ceux qui prenaient ă bail. 
Procublement lea Celtes ont emprunte le mot “argat” des 
greka les Celtes chatroient les animaux domesticqques et 
ile ant enseienE aux Germains de procâder de la meme 
maniăre ; îl est probable qr'ils enseiene cgalement aux 
Getes. 

Mâme art de battre monnaie a te appris par les Da: 
cea des Celtea. 

Lea Celtea ont Iaizac dea thraces dans la toponymie et 
la hydronymie daco-thraces (roumaines). Nous nons li- 
mitons ă quelques exemples, La petite ville Durostorum 
porte un nom d'origine celtique. La desinence um mon: 
tre la provenance celtiqne, La racine dur existai! aussi 
chez lea Thracea comme choz les Celtes (165). Mais vu le 
caractăre celtiqne de la dâsinence, c'est ă croire que le 
mot tout entier est de provenance celtiqne. Trâs interes. 
sant le fait que ce mot celtique s'est superpose ă la de- 
nomination thrace — Silistra. Les composants dn mo! 
montre son aciennetâ: cea composants sont tout ă fait 
thracea. 

La racine sil a son correspondant dans la premitre sy- 
labe du nom Silenos —denomination de la vegttation 
dan= la mșthologie grecque, qui, ă son tour, a sa racine 
dans Vindoeuropten sel et, selon Walde— Pokornv (II, 
p. 506) eat thraco, Le sufixe tra est certainement thra- 
ce (166) et fe est la linison entre la racine et le nix. 
Voila done, denx mol, Pan celtique, Pantre thrace, de- 
signant la mâme ville; Durostorum — Silistra. 

Le nom da la ville de Lugos ne fait que repronire la 
denomination Imadunum sur le territoire de In France, 


cr —————— — 


(161) A. V. Corneteov, Dans le problime de lorizine de ln 
charrua exi-europhanne ei ln "soha”, dana le “Vestnic” de Uni. 
veraltă de Mascon, Histoire, 1972, Nr. 2, p. 1X-02. 

(162) Communiqnt par one letra de V. Neamtu de Jassy. Voir 
înalement V. Neata, Contributions au problima des ustensils de 

e Inbourage ă Pâpogun Jândale dans “Archeologia Moldovei” 
(T'Arehăologie de la Moldavie”), 1966, IV. vol, p. 293.316. 

(160) N. Fdroin, Sur Popporition de la charrua dani les pays 
ronmoine, dana “Terra nostra”, 1917, Ile vol. p. 10, 

(164) Ibidem, p. 109, O Densusianu, Mistoire de la langue ro: 
maine, pensalt —naturellement ă tort— qae le mot “plog” (cha- 
rrne) avait Gt empruntă par lea Ionmains des finlgares, 

(165) 1, Markale, Des Celtex, Paris, 1970, p. 455 et 460. Voir 
sum Chrimian ]. Guvvonraro'h, Je nom de Durostorum, dans 
“Apalam”, 1968, VII, p. 177, 20. 

(166) On le tromve dana le nom des monta: Tuotra, d'origine 
thrace, |. Korylowlez, Emile indaeuroptenne:, Krakow, p. 211. 


sf <a 


su Snd (1607). Le nom de la ville se Galari est toujours 
celtique, derivant de Gali (les Gaulois). 

Le nom de la rivitre roumaine Arges est celtiqne. Dans 
les Pyrences, il y a Argesi-is (168). Outre cela, parmi les 
loealităs celiques de VEcosse, on tronve frgyel (Gaels 
de VFa), nom qui a la meme racine (109). 

Sant doute. le nom de la rivitre Olt porte des caracte- 
res celtiques. Cher le< Celtes, nous trouvons Ol-tiss et 
Ol-tus, quoi, nlisrieurement, est devenu lot (metathe- 
se (170). 

II est probable que le noni de la riviere Ialomita est 
aussi celtique. Les denx parties composantes de ce nom 
(Talo-mit) existent dans la langue des Celtes. lalo veut 
Aire place dâconverte (171), În racine mit est presente 
dans plusieure denominations des localites celtiques (mi- 
li-ganna, miti-iglis). Dans les langues celtiques, Jalo est 
placă, d'habitnde. aprăs mir. En thrace, les places de 
ces deux composants sont inversefes e! Jalomitsa est ap- 
paru. 

Differentes localites en Olânie et en Valachie portent 
le nom de Cazanesti (de Cazane) derive du celtique (as- 
“ano-châne-stejar (112). 

La denomination de la localite roumaine Bran provient 
du celtique Bren, qui vent dire “collins”. Baia est aussi 
de provenance celtique. 

En Podolie, la ville Bar garde exactement le nom de 
Pepoqae celtique. 

Mais ce qni est encore plus înteressant: influence 
celtique est pasă air-delă du Dnieper. Sur la rive gan- 
che, il a un alfluent, Samara, dont le nom est emprun- 
țe ă la langue celtique. Ce nom est ă origine des hrdro- 
nymes francais La Sambre et La Sommne. En celtique, 
Samara signilie “tranqnille” (173). 

Quelques renseignementa concernant les ressemblances 
Texicales entre le celtique, le latin et le ronmain. 


[; Inna: 
(celtique latin 
sauloi=) 


Ronmaun 


peccad peccalum pacat 
papul populus popor 
precepl praeceplum precep! 
preceptor praeceplor preceptor 
n (art.) in (prep. et prel) un (art.) 
ad (prel.) al (prep. si pre) ad (pref.) 
het virtus virlule 
adrat alorauia adoratie 
CATTOS carruas car 

lan lann lana 

mai dim madlec a Îi udat 
muir mori a muri 
rhaod rota roata 

ap (apa) aqua apa (174) 


petor uatinor patru 


——— n 


Dan: le vicux irlandais, nous tronvone des mot tele: 

Ouelques-une des mots ronmains sont meme plus pro- 
chea de la langue celtique qne de la lanune latine. par 
exemple nd, a muri, apa, 





(167) 1, Markale, Oeuere cite, p. 454. 

(168) A. Holder, Oemere ride, lee vol. p. 219. 

1169) 1. Markale, Oeuvre cite, p. 160, 

(170) A, Holder, Oeuvre ctre, Ile vol. p. 949 (avec dee r& 
fârencea ă d'Arhoia de Jubenville, et ]. Markale, p. 455. 

117I) A, Holder, Oeuore cite, Ile vol, p. 7 e 601. 

(172) 1. Merkale, Oeurre cirte pour Cazanesti, Bran, Bar, Sa 
mara, pila. pa. 455, 0600, 058, 57, 

(173) 1. Markale, Oetere rime, p. 453, 
i ri premiere Îi exemplea sant citâa MVaprea H. Fhel, A. 
eskien, Joh, Schmid, Ang. Sehleicher, Indogermanische Chres- 


NP A in Di 









La lance, “appelaii chez les Cele r 
ces romfa. Le mot roumain lancea + 


pondt dans la langue celtique et lan 

mot lang. D'aillenre, la lance est pass de chez les Cel. 
tes chez tous les autres peuples europtens (chez les F- 
paenols, chez les Francais, chez les Nalients, ete. (175). 
„Le philologue polonais I. Kurylowiez, a fait une tree 
interessante constatation quand ă la phonologie de la 
langue roumaine (176). II ă remarquc que le latin guu 
devient en roumain p, et que devient ce (tehâ). 

Exemple»: En Iain: qui, quictus, quaerere, neque, 
atque, ille, sangnis, lanquidus, , 

Les correspondanis en roumain ; cine (tchinc, încet, 
cere, nici, acel, singe, lance (lingea). 

D'autres exemples: En latin: quatinor, quadragesi- 
mae, aqua, lingua. Les correspondants roumains: patru, 
paresimi, apa, iapa, limba. 

Ensnite, îl ă remarquc &galement que “les occlusivea 
labiales ont remplace les ocelusmwves guiturales dans le 
cas ot ces dernieres fonctionnaient uniquement comnure 
auttnrales _. ă savoir devant les consonnes £, s, n, 

Devant an £, en latin: coctas, directus, exenetus Înc- 
tus, frictus, fructus, lac, laciuea, lucta, nox, octo, pec= 
ten, petus victas. En roumain: copt, direct, supt, fapt, 
fript, fruct, lapte, laptaca, lupta, noapte, opt, pieptene, 
piept, vipt. 

Devant un s: latin: coapsa, coapse, Îripse, înfip- 
se, snpre, 

Devant un n: en latin: ligmum, puznus, signum. En 
roumain : lemn, pumn, semn, 

Nous avons sonligne ce phenomâne pour montrer une 
particularite de la langue roumaine ă la difference du 
latin. L/auteur n'indique pas la source de ces change: 
menta. Alors on se demande : cette particularite ne pou- 
rrait-alle ctre expliqute par Viniluence de la langue cel- 
tine? Cette langue preentait deux dialectes: le dialec- 
te qu, caracteristique pour le gaulois et le dialec- 
te p carnecteristique an Celtes dn Nord de Whalie: 
“Welsh” (177). 

la dilierence existante entre ces deux dialectes pour= 
rait ctre demostree par le mot “jeune homme” on “fils”: 
„n gaulois —mac ou mag, en welsh— map. 

Les Celtes du Nord de I'Italie sont, maintenant, en 
Wales, en Anglaterre. 

Le phenomâne siznale par Jerzy Kurvylowicz ponrrait 
ctre tout simplement un phenomâne înterme ă la laneue 
tbeace, au cours de son frolntion et ne pas ctre la con- 
«bu mence d'une influence cirangăre, surtout que lea 
labio-velaires g-n et gun devenuea les labiales Per b 
constituent un phenomine tris frepuente C'est ainsi, 
par exemple, que les atins quis et guid en langue 
osițueo - ombrienne deviennent pis et pid, Quand aux 
Celtes, le passage de gu en p est ateste par le groupe 
brittonique et pas par les Irlandais. Ontre cela, chez les 
Thraces, comme en gâncral chez tous les penples, les 
mots can (lat, aqua) et langues (lat. lingua) —les co- 
rrespondantes roumains Gtant apa et limba— font par- 
tie du vocahulaire fondlamental et son en genâral indi- 
sones e! pas importes (178), 


— —— — 


romatie, Weimar, 1969. p. 236, 242, 249, 254. Lea cinq exemples 
qui saivent sont r uita d'apria Jerzy Kneylovice, Fruddea in- 
doeuropiennes, Krakow, 1935, p. 110, 69, 117, 109, 52. |Poxemple 
«nivam ext pris de A. Holder, Aleeltimche S , Leipaie. 
1896, ler vol. Le dernier, de D. Dereia, Le manda des Cele», 
Rucares, 1870, p. 13. 

(175) RP. P. Hasdew, Histoire cririque des Roumaina, Ducarest, 
Ile vol, fase. 1, LA75, p. 4145. 

(176) 1. Kurylowiez, Frudas îindoeuroptennes, Krakow, 19%, 


p. 25, 
(7 K. PH. lacoh, Friesen, Grundiraen der Urgenschiehis 
lorsehuna, Hannover, 1928, p. 50: das Kvmrisehe oder Welsh. 
170) Jerzy Karylowiez, commaonique par nne leure da 39 mai , 
1973, 





ROBLEMA libertăţii omului nu-i de azi 
E poate cea mal veche aspirație socială 
a individului în istoria civilizaţiilor 
Evoluţia el se impleteşte cu evoluția 
spiritolui religios şi a culturii. Totuşi 
rezolvarea problemei sub diferitele ei 
forme şi aspecte nu sa implinit fără 
luptă și fără sacrificii. Toate revoluțiile 
cunoscute în istorie au revendicat, ca 
prim obiectiv, “libertatea” pentru ceva 
său cineva, reușind să adune astfel in 
in jurul lor pe toţi nemulțumiţii și 
revendicatorii acelul moment. 

Astăzi, din nou se pune această problemă cu o acuitate 
excepțională. Epocă de tranziţie și de mari frământări 
sociale, nu se putea trece peste acest element de mare 
valoare emoțională. capabil să frângă inerția individului 
şi să sudeze masele A devenit leit-motivul tuturor orga- 
nizațiilor revoluţionare de stânga sau de dreapta, fără să 
mal insistăm asupra demo-liberalismului care pretinde că 
numai e] reprezintă adevărata libertate. Noţiunea de liber- 
tate a devenit o noțiune magică, arma răsfăţată în gura 
tuturor celor ce vor să-şi atragă simpatia individului şi-a 
maselor. Deaceea. sa transformat întrun concept larg și 
inconsistent. al cărui conținut nu mai are aproape nlclo 
valoare şocială Păstrează la superlativ, latura emotivă pe 
coordonatele căreia Joacă toţi cel care vor să dispună la 
un moment dat de mulțimile ineapabile să discerneze 
tsimtă) fondul problemei. 

Deaceca astăzi, puțini sunt cel care să-și pună întrebări 
asupra structurei. linalităţii și limitelor libertăţii. Se injec- 
teaza 7ilnle “ideia”, prin presă și alte mijloace da propa- 
gandă. că “omul nu este liber”, că “libertatea și libertățile 
Hi sunt jugulate”, că “drepturile” lul (semn exterior al 
libertăţii) îi sunt constrânse, ete, tocmal societatea care 
de bine de rău, garantează omului posibilitatea de a re- 
vendica, de a insista, de a protesta, de a urla in manilesta- 

te. 


a se | această liber: 
tate mi gi libertăți nemărginite. individul le 
poate avea pe deplin sub regimul comunist unde un "DA" 
sau un cu o oarecare reticență, provoacă adesea 
internarea neferieltului glăsuitor întrun câmp de concen- 
trare sau intrun azil psihiatrie. Dar neghioabele “mass 
media” ale epocei noastre nu văd decât perspectivele 
încântătoare ale promisiunilor demagogice și nu iau seama 
ln perspectivele ce le așteaptă în soclețatea pe care o 


doresc. 

In privința termenului “libertate” individul apare ca un 
munte de contradicții și ilogiame. Bate aria in care egola- 
mul lui joacă din plin şi-n care e convins că nielo restricție 
nu poate interveni să-l turbure “dreptul la ', Neferi. 
cirea omenirei, in plus, este nesațietatea indivi i. Odată 
atins scopul urmărit prin câștigarea libertății pur și 
simplu, ca in lumea occidentală, individul găsește că-i 
lipsesc alte și alte libertăţi. ŞI pe măsură ce-l sunt satiată- 
cute şi acestea devine un arogant ce depășește măsura 
Iar câmpul posibilităților restrânpându-se, individul se 
lansează pe drumul “i A incompatibie cu morala. 
etica, bunul simţ, intr'un fel de frenezie jibertară Cere să 
1 se permită , fără să-și dea seama că această linie 
de conduită e calea plerzării. 

Abuzul de te nu are decât un remediu: incadrarea 
n ei de libertate de anumite norme etice și civice care 
să- | sensul social şi uman. Deci, o definire precisă 
a termenului, a cărul interpretare să nu mai poată fi 
Iabificată, depășită de oricine şi oricând. 

Din cauza lipsei! unei astfel de definiri, partidele politice 
de toate nuanțele pot pg d pa ri ă - revendicări 

r “libertăți oprimale de 
autoritate”, Omul, incapabil să se infrâneze sineur, să Ju- 
dece problema în lumina posibilităților reale şi a con- 
Juncturel 1 ra at mai ales de a se mulțumi cu 
ce are, se lasă uşor antrenat pe panta lunrcoasă și nesfâr. 
si A exigențelor, pre u-şi în mod inevitabil pră- 

lrea în air an 1 şi-a regimurilor totalitare P 
drumul inevitabil al tuturor națiunilor care — îmbătate de 
slogane — găsesc că sunt incă niște victime ale unul "auto- 


"LeBurtdeno 

emo ral e continuu dospit | 

acestor revendicări absurde, care-l! pun înto pla 
noră fața de forțele care-l hărțuesc Lipsa de autoritața, 





SCAREA LEGIONARA SI LIBERTATEA 


de Faust BRADESCU 


teama de a-şi allena masele şi mediocritalea concepţiei de 
trăire soclo-spirituale sunt notorii. Aceste oligarhii, struc- 
turate politic pe coordonate materialiste şi [als rațlona- 
liste, sunt incapabile de a pune în relief situația excepțio- 
nală a individului în sânul sistemului în raport cu situația 
din alte părți supuse altor regimuri socio-politice. Preocu- 
pate mai mult de scandențele electorale şi de menţinerea 
lor ca forțe de guvernare, se pretează la orice revendicare, 
oricât de lipsită de sens ar fi ea, numal să-şi garanteze 
votul individului. Acesta, la rândul său, profită fără rușine 

Nimie nu-l poartă să înțeleagă că trăeste în mijlocul 
unul sistem care — de bine, de rău — respectă liberțățile 
esențiale. Dar individul nu-l singur vinovat de această 
stare de lucruri. Sistemul în sine este viciat! Ii lipseşte o 
doctrină temeinică, care să definească intinderea libertăţii, 
adică fondul și limitele el in raport cu colectivitatea națio- 
nală, cu autoritatea politică şi cu aproapele. Libertatea 
totală, fără conștiința unei misiuni în viată și fără respec- 
tu) pentru persoana aproapelui, nu-i decât libertatea 
junglei, a forței brute, a abuzului şi-a lașităţii. Nu-l permisă 
o astfel de inconştientă și cu atât mal puţin, o astiel de 
ignoranță. 

Când asemenea regimuri demo-liberale incearcă ceva în 
acest sens, cad, alunecă imediat în poziţia excesivă a 
“autoritarismului”, a “democrației de mână forte”, care 
nu-s decât niște dictaturi camullate. Aceste poziţii nu se 
aseamănă total cu totalitarismul comunist, dar nu sunt 
nici prea departe prin metodele întrebuințate şi rezultatele 
obținute, Libertatea individului și-a grupurilor se resimte 
ra desiănțuină o și mal puternică reacțiune Impotri- 
va lor. 

Excesele devin o plagă, cu atât mal apăsătoare cu cât 
sunt în contradicție notorie cu substratul lor ideologic. Nu 
se mai scoate în relief cecace constitue intr'adevăr fondul 
ideologie al sistemului, adică nenumăratele libertăţi pe 
care teoretic sistemul le garantează oricărul individ. Vrând 
să se arate “forte”, regimurile demo-liberale alunge să 
jongleze cu principiile şi să sugrume propriile libertăţi. 
Mai! mult chiar, în asemenea cazuri devin represive. Nu lau 
măsuri logice, de ordin general, pentru restabilirea une! 
atmosfere de încredere, ci se abat asupra anumitor persoa- 
ne, grupuri sau curente politice ce li se par mal “pri: 
mejdioase” pentru scopurile lor. 

In asemenea condiții, interpretarea libertății sau liber- 
tăților fundamentale apare în ochii unul Judecător nepăr- 
tinitor drept un Joc de interese particulariste, lar nicide- 
cum ca urmarea şi rezultatul unei evoluții sociale. 

Pentru Mişcarea Leglonară problema libertății la ur 
aspect cu totul deosebit. In structura doctrinei legionare 
pornindu-se dela ideia de Justiţie socială şi armonie intimă 
toate ramificaţiile politice, sociale, culturale, ete, duc spre 
dela comună de OM LIBER in mijlocul unei LUMI 
LIBERE. Altefel, n'ar mal avea nilel un sens întreaga evo. 
luție spirituală a individului pentru a deveni “altul” 
Efortul leglonar nu e să la politic locul formei precedente: 
se caută inlocuirea pe de-a'ntregul a acestela 

Astfel, libertatea ca noțiune socială nu mal este în 
concepția legionară o simplă prerogativă Juridică, la care 
individul are dreptul pentrucă Așa spune legea. Constitu 
țille regimurilor comuniste spun şi ele la fel că “omul 
este liber”. Totuşi, realitatea trăită NEAGA TOTAL precep 
tele inscrise în articole solemne, Omul In aceste regimuri 
NU ESTE NICI LIBER NICI NU SE BUCURA DE LI- 
BERTAŢILE FUNDA ALE. Interpretarea legilor în 
astfel de regimuri n'are nlelo legătură su persoana umană, 
ci numa! cu partidul, care primează totul. 

In realitatea existențială, ceeace interesează pe inâlvia 
nu e faptul de a [i declarat LIBER Juridic, sau principial, 
cl DE A SE SIMTI LIBER EFECTIV. Asta Însemnează a fi 
liber, A TE SIMTI LIBER IN SOCIETATEA IN CARE 
TRAESTI, Principlul Juridic nu-i decât confirmarea legală 
a unul adevăr, a une! stări de CAE 

Pentru Mișcarea Lepgionară, libertatea este rezultatul 
unei reflecții adânci asupra condiției umane în mijlocul 
comunității naţionale, Libertatea deci o stare de spiril. 
O atmosferă, o ințelegere reciprocă, mutuă și respectată 
de toţi, indivizi și autoritate elle e Te simți liber nu 
atât când | se spune că eşti liber, cl când eşti convins că 
cetei Naturii ftut nt ne peer de d O 

md , m e Tescr Lil 
bunului simţ, p se de lege sau al 

Pentru Mișcarea Legionară libertaton esto un bun natu- 


ral, legat de existența comunităţii naţionale. Omul, prin 
insăşi faptul de a se naşte om şi a trâi în mijlocul unei 
comunități posedă prerogativa de a [| liber. Deci, libertatea 
«ste un bun natural in sensul că-i inainte de toate un bun 
național al comunităţii căreia aparţine individul. Prin 
simplul fapt de a îi membrul unul Stat, de a-ţi indeplini 
îndatoririle sociale, politice. profesionale, ete, ESTI UN 
OM LIBER şi trebue să [ii respectat ca atare. In concepția 
legionară nu al nevoie să ceri acest lucru, să-l revendici 
cu disperare, să te revolți impotriva guvernului pentru a 
solicita sau impune un statut de libertate. O naţiune se 
degradează dacă autoritatea puvernamentală nu respectă 
libertatea celor care o compun, 

Această prerogativă este bunul cel mai prețias al omului 
în ordinea socială. Dar dreptul omului ia libertate in sânul 
națiunei nu poate fi sau deveni un izvor de abuzuri, de 
delăsări, de revendicări insolite și insolente din partea 
individului. Când se spune “trebue să lupţi pentru a avea 
libertatea”, numai în cazuri excepționale insemnează a te 
revolta. E cazul une! națiuni subjugate, cotropite, dominate 
de o ldeologie străină sufletului său. 


In mod normal, lupta de care e vorba e să onorezi pre- 
rogativa de care dispul, să lupţi ca s'o meriţi și so păstrezi, 
deoarece, în principlu, o al. Adică, să fii demn de a te 
num! OM LIBER. SI! primul semn al acestei demnități este 
să respecţi libertatea celorlalți membrii al societății şi 
obligaţiile care decurg din calitatea de membru al po eta 
DREPTUL TĂU trebue pus in raport cu DREPTUL C R- 
LALŢI şi cu DREPTUL SUPREM AL NAŢIUNEIL Fără 
respectul acestor incrucişeri, Statul este menit să cadă 
pradă anarhiei, mal curând sau mai târziu. 


Din cauza aceasta, deși considerată un bun natural şi 
impreseriptibii, libertatea are nevole să fie definită, adică 
precizată in contextul politic şi social al comunităților 
umane. Precizarea este o adevărată instituționalizare prin 
care se determină și se recunosc reciproce de către individ 
şi comunitate (ințelegându-se prin aceasta autoritatea 
politică) LIMITELE LIBERTĂȚII. Numai! astfel noțiunea 
capătă stabilitate hotăritoare și forţă de impunere. Altfel, 
rămâne simplă enunțare filozofică, concept ideologic, fără 
consecințe imperative şi generale în viața socială. 

Interpretarea libertăţii trebule să [le strictă și justă. 
Nimeni nu se poate juca cu ea, [ie nesocotind-o în cazul 
Statului, fie socotind-o atotputernică în carul individului. 
Cu cât noţiunea de libertate este interpretată mal larg şi 
e mal puţin supusă Instituționalizării, cu atât pierde din 
conținutul său dogmatic şi respectabil. In acest caz, abu- 
zurile individului nu vin din “lipsă de libertate”, cl mai 
degrabă dintr'o prea mare, nelimitată libertate 


A susține că fericirea omului nu poate veni decât printro 
totală libertate de acțiune, insemnează a introduce in viața 
societății nedreptatea, abuzul și violența. E adevărat, omul 
nu mai e om fără libertate, dar tot aşa OMUL DEVINE 
NE-OM, fiară, când libertatea Îi este nestingherită, 


Anarhia este polul extrem al libertății umane, dar și 
ultimul ei suspin! Individul este incapabil, fără o constrân- 
gere sau lără o educație permanentă, de a-şi stăpâni 
instinctele egolste, de a-și limita privilegiile, acţiunile, 
pretențiile, dorinţa de dominare și acaparare. Libertatea 
totală, fără o contrapondere care să stabilească limitele 
posibilului şi permisului, devine tiranle și ferocitate în 
mâinile celor fără scrupule. 

Denceea, trebue să existe pe lângă constrângere şi anu- 
mite libertăți fundamentale, care să garanteze omului 
esența Ia Aa illa naturale. Prin prezența acestor liber- 
tăți, individul şi exprimă conținutul interior şi se impune 
ca ființă liberă în mijlocul întregului național. Niclun 
regim politic nu poate susține că aplică integral noțiunea 
de libertate atâta timp cât aceste “libertăţi fundamentale” 
nu sunt garantate tuturor cetăţenilor. Orice derogare este 
o încălcare a principiului, sub orice formă această incâlcare 
af avea loc. Degeaba se afirmă că prin Constituţie libertă- 
țile fundamentale sunt garantate, dacă in viaţa curentă 
Acestea n'au curs sau sunt combătute și interzise prin di- 
ferite subterfugii Juridice. 

Pentru Mişcarea Leglonară libertățile fundamentale 
sunt de neatins, prin importanța pe care o au în stabilirea 
armoniei sociale şi-a unei echități față de persoana umană. 
Respectarea lor constitue forma cea mal înaltă a unul fel 
de n trăi şi de-a interpreta existența societăţilor, Atunci 
când se incearcă transtormarea şi inbunătățirea omului 
pentru stabilirea unei societăți ma! armonloase și mal 
drepte, nu e permis să-i micşorezi sau să-l limiteal indivi- 
dului TOCMAI partea care-l ridică şi-l prolectează ca ele- 
ment de bază al societății. 

Aportul omului nu poate fl deplin şi entuziast în efortul 
colectiv al naţiounei dacă nu se poate simţi liber in cuget 
şi-n adeziune, Liber în ceeace | se pare lul ma! important 
ȘI mai subiil. Altfel, are Impresia că-l! un sugpla plon în 
Jocul de sah al celor ce conduc. Aceste libertăţi, care în 


por ti reduse la câteva elemente capitale: pati luu 


ERĂ in eri * politică 

— e opinie sau filozalică; 

— Ubertatea de mișcare şi alegere a domiciliului: 

= Iberia bee de asociație politică, civilă, sindicală, eul 

— Ibertatea de muncă (alegerea meseriei şi locului de 
muncă); 


Acolo unde aceste libertăţi sunt inexistente sau nu sunt 
respectate, nu poate Ți vorba de un regim politic respectos 
pentru umană. COMPORTAMENTUL INDIVI- 
DULUI este legat de existența şi intinderea acestor liber- 
taţi, după cum VALOAREA REGIMULUI POLITIC este le 
gată de respectul acordat acelorași libertați. 

Un regim legionar, bazat pe morală și etică, urmărind 
realizarea une! Justiții și armonii sociale, nu poate imple- 
deca omul de a se bucura de libertățile fundamentale. Ar 
[i un nonsens, o contradicție între concept şi realitate. 
Mişcarea Legionară le recunoaște deci ca in nsabile 
intru definirea omului şi-a poziției sale în societate leglo- 
nară. Lupta dusă de către Garda de Fler contra celor ce 
şi-au bătut Joc de libertatea individului — şi-n primul rând 
libertatea individului legionar — ne obligă moralmente să 
nu cădem în acelaș păcat. 

Educaţia dată legionarilor şi doctrina noastră urmărese 
stabilirea unei înțelegeri totale a acestor libertăţi și-a 
interesului pe care-l reprezintă intr'o societate înnoltă, 
cristalizată pe principii de respect reciproc între clase şi 
indivizi. In lumea legionară de mâine, omul se va simţi cu 
adevărat liber, deoarece nu va fi vorba de un privilegiu 
revendicat de anumite categorii, cl de o prerogativă natu- 
rala aparținând tuturor şi fiecăruia in parle. 


Mal mult chiar, această prerogativă — trecută prin clu- 
rul educației permanente — se va preciza şi impune dincolo 
de sensul anarhie al cuvântului, așa cum este tendința 
actuală în cercurile de stânga şi-n mintea condiționată a 
maselor proletare. In spiritul doctrinei legionare, aceste 
mase vor înțelege că anarhia este dușmanul cel mal 
netmpăcat al libertății. Chiar dacă azi par puternice, aceste 
tendințe sunt menite să dispară intr'o societate legionară. 
Dece? Pentru două motive complementare: 

a) Individul, ajuns la ei disciplinei printr'o 
educaţie continuă, va simţi singur limitele propriei liber- 
Ați. 

bi Regimul politie, urmărind stabilirea justiției sociale, 
va evita orice derogare dela principiul libertăţilor fun- 
damentale, 

In amândouă cazurile se îmbină înțelegerea unor prin- 
clpli superioare cu voința de a se atinge un scop cumun, 
In concepția legionară, individ şi colectivitate (naţiune) 
se aprople în spirit pentru a intruchipa unitatea de destin 
care deschide perspectiva realizărilor excepționale pe toate 
tărâmurile. In acest caz — și numai! în acest caz — indivi- 
dul dă încrederea sa totală regimului politic ca emanație 
a colectivităţii naţionale, lar acesta acordă, fără nicio reti- 
cenţă, libertăţile fundamentale de care individul să se 
bucure nestingherit. 

Libertatea leglonară nu e nic! forțată, nici smulsă cu 
sila. Ea este o stare de conștiință generală, o ințelegere 
unanimă a unor rosturi sociale și umane ce-au fost lăsate 
in vola soartei de către cel ce aveau misiunea de a le 
susține şi aplica. O astfel de concepție mer însă mult 
mal departe. A ajunge la tongănța libertății ca drept al 
individului în millocul totalităţii naționale, insemnează a 
(i de acord că libertatea — deşi incontestabilă —mn este 
nețărmurită şi ezelusivă. Orice Ubertate are două laturi: 
una individuală (dreptul de a [i liber) și una colectivă 
(obligația de a nu depăşi anumite limite), deoarece trăim. 
ne desvoltăm, prosperăm, în mijlocul unei societăți orga 
nizate ce ne apără prerogativa esențială. Omul e liber și 
se bucură de libertăți pentrucă comunitatea naţională 1 le 


garantează. 

cazul leglonar această garantare nu vine numa! din 
PR. de El Mo n'ar diferi prea mult de toate regimu- 
rile politice existente N Alan pretind că rogativa indi- 
vidului este salvată prin faptul că-l emn într'o 
Constituție. Sunt prea cunoscute abuzurile comise prin 
suMettuau e TA pr Meat) i gara 

mentale n 
pa eibpba re prin pice | ei E etr etate, si prin edu 
ată omului. 

nt Dna peole şi s'o impună; învaţă să nu abuzeze dar 


şi so apere la nevole, 


întregul lor constituese 


—» 





Sa) vteciiaia 1 tăţi 


onare se bazele unul nou 
elo-politie, ap! integral până în 
viramidei. tără diseriminări sau alte i de 
ndividul nu se mai află la cheremul ori MI- 
» Interne, poli 
al unei 







aim tăpăn 1 tie acaat” Adică, a te anii că rap i 


rezul 
rite a libertăţior fundamentale. De către cine? In primul 
ia Me către autoritatea conducătoare, de către regimul 
parcelă din Ale arie i E iai 
o pu execu 4 
dețin SA, 


acolo unde vorbim de libertatea 
e] s'0 recunoască și s'o respecte în 
Ip pentru alții. In concepția legi faptul decurge 
sine Conform doctrinei noastre, tot misterul sul dtiitei 
se ascunde in această a 

gul proces de ințelegere a libertăţii. 

Libertatea este o problemă extrem de delicată și compli- 
cată Omul, în genere, nu vede decât o latură din acest 
complex Latura care-l convine lui. Restul, adică interesele 
celorlalți, fie vorba de indivizi izolați sau de categorii 
sociale, profesionale, ete, îl lasă indiferent. Deci, latura 
specifică comunităţii, Statului care are o viziune de întreg, 
sau libertatea vecinului nu-l interesează decât atunci când 
coincid cu a lui Deaceea. în lumea noastră plină de con- 
tradicții şi pasiuni. individul e capabil să ajungă la ostili- 
tăți şi injustiție pentru a-și apăra “libertatea sa”. 

Or, nu libertate in stare pură. Orice libertate este 
rezultatul unei stări de spirit comun. In sânul societății, 
această noțiune trebue să albă o Imagine comună, accep- 
tară şi respectată de toți. pentruca fiecare individ să se 
poată bucura de ca pe deplin Trăim în mijlocul unul 
sistem de relații, ambiții, aspirații și forțe în conflict, care 
impun indirect pentru a se evita anarhia și prăbusirea 
noţiunei de libertate reguli comune de comportament și 
de respect reciproc. 


Fără aceste „ acceptate de aplicate cu ri 
tra Get ariei d cra era 
in care ii fundamentale pierd orice 


egiul celor 

Legionară nu poate 

e în numele unul principiu de 

te totală, care-i tot atât de nebunese ca şi opusul 
său, totalitarismul regimurilor marxiste. 

Dacă societatea san regimul politie în acest an- 

grena) al abuzului de libertate cred 


i 
- 


Există o confuzie mentală permanentă intre “principiul 
libertății” și al “libertății fără margini”. 
coitinuu 14 isvorul demagogie! MIDEtae ee Iuiraa Pi 


a altor ideologii etariene, amestecă 
Boțfani, Panta de 1 i 


nilor, de o anumită disciplină și înţele 
vidul cere pe inte din partea celor 


oricărei restricții in 
numele unui principiu pe care-l interpretează greşi 
Toată drama epoce! noastre constată în această ni ANR 


tare particularistă şin incapacitatea individului de a-şi 
cunoaşte limitele. Defect ce-l mână spre exagerări groso. 
lane şi-l pune la discreţia ideologiilor demagogice, Nimic 
mai r de înşelat şi de manevrat decât un individ inca. 
pabil de a judeca realităţile sociale, impins din umbră spre 
revendicări absurde sub motiv că-l “dreptul lui”. 

Să lim bine înțeleși. Natural că libertatea și libertățile 
fundamentale constituesc fondul de trăire şi evoluţie al 
flecărul individ. Natural, deasemenea, că acest tezaur al 
omenirei se câștigă şi se menţine prin luptă. Niciun regim 
politie în lume n'a acordat asemenea atribute de bună 
vole Omul a trebuit să le enunțe, să le propună, să le 
susțină, să le obţină. Prin luptă și sacrificii, de cele mai 
multe ori. Dar totul are o limită, adică un punct optim 
dincolo de care incepe nesiguranța, regresilunea. 

Există libertăți naturale, zise lundamentale. de care in- 
dividul are nevoie pentru armonia lul interioară şi pentru 
incadrarea sa, tot armonioasă, în socletate. Acestea cer 
ințelegere şi bună voință din partea Statului, a regimului 
ori care ar [i el. Fără cele, omul rămâne un revoltat per- 
manent, iar regimul o tiranie mai mult sau mal puțin 
camullată. 

Există, deasemenea, libertăți super/lue şi grosolane, care 
vin să sgudule echilibrul individual şi social prin perspec- 
tivele extreme pe care la deschid. Aceste aşa zise libertăți 
due toate la libertinaj individual, turburări soclale și 
anarhie politică. Nu fac parte din tezaurul de trăire și 
emancipare al individului. Sunt false fenomene sociale, 
devenite arme de descompunere spirituală pentru ideolo- 
gille care urmăresc dominarea omului şi captarea lul poli- 
tică. Acolo unde aceste pseudo-libertăți apar, omul devine 
un exaltat, lar Statul se descompune incetul cu încetul. 

Mișcarea Legionară înțelege țină seama de acest pa- 
radox al libertății ce constitue la ora actuală punctul 
nevralgie al societăţii umane. Pentru problema libertăţii. 
in doctrina legionară, se pleacă dela o realitate vizibilă: 

-— In regimurile marxisto-comuniste NU EXISTA NICIO 
LIBERTATE. Totul este supus sistemului centralizator şi 
neuman al partidului. 

-— In regimurile demo-liberale LIBERTĂŢILE AU 
AJUNS ANARHIE. Omul nu se mai mulțumește cu cele 
fundamentale care-i asigură implinirea intimă şi socială 
Vrea să fle din ce în ce “mai liber” şi cu drept la și mal 
multe libertăți. Care anume? TOCMAI CELE CARE NAU 
NICIO LEGATURA CU ARMONIA FIREASCĂ A INSULUI 
ŞI-A NA I. Cele care cad in extrema disprețului de 
adevăr şi măsură. 

Cele două sisteme soclo-politice care stăpânesc lumea 
se dovedesc cu totul contrare liniei optime pentru stabilirea 
unei societăţi în care omul să se simță stăpân pe soarta 
lui, liber în toate activitățile și In armonie cu sensul Istoric 
al neamului. Dela aceste două sisteme nu se mal poate 
spera nimic pentru individ și societate. Din nefericire 
puţini își dau seama de panta pe care lunecă, din ce în ce 
mai repede, omenirea secolului nostru... 

Pentru Mişcarea legionară, libertatea individului este 
un drep iptibil atâta timp cât acesta se menține 
in cadrul | ilor fundamentale și nu intră In conflict 
cu principiile de existență şi trăire ale națiunei. Orice 
încercare depăşind acest cadru pune în primejdie întregul 
național. E o eroare fatală ca în numele libertății să se 
permită ORICE, ORICUI, ORICUM, ORICAND. 

Bine'nțeles, problema “incadrării libertății” are și ca 
normele ei da acţiune, Această incadrare nu poate fl arbi- 
trară și necontrolată Libertatea nu poate [| redusă la un 
simplu paragrai de lege. un decret guvernamental sau 
lăsață la discreția unul Ministru de Interne cinle şi sadic 
Cu atât mal puțin când ideologia politică are ln bază 
prineipii contrare ideii de libertate. 

Bxemplu tipie avem în duplieitatea regimurilor comu: 
niste, Vorbesc și susțin principiul libertății inainte de a 
pune mâna pe putere; declară libertatea formulă magică 
pe care omul n'o poate 1 decât în comunism. Privind 
însă cu ochi lucizi la a de fapt în sânul acestor 
“republici soetaliste”, odată stăpâne pe putere, constatăm 
că ele constituesc singurul alstem ideologie singura 
formuă politică în care LIBERTATEA ESTE ABSENTA! 

Dece oare? 


Pentrucă regimurile comuniste nu se pot menţine Intr'o 
atmosferă de Ilbertate. Ele nu protperează decât sub sem- 
nul tiraniei crude. Culmea e că până și termenul *LIRER- 
TATE” e considerat subversiv când e pronunțat în afara 
sistemului de propagandă oficial, de câtre cel din masele 
cari presupuse... Jibere și bucurându-se de toate 

Mişcarea Leglonară şi-a stabilit un alt eriteriu de în 
i 1-4 şi aplicare A libertății. Ba se sprijină pe un i Re 
biblie -- “ce ție nu-ți place. altuia nu face”. Se pleacă dela 
Idela că libertatea este un dar natural, o prerogativă a 
flecărul individ. In această perspectivă omul are dreptul 
să-și valorifice prerogativa și pretindă o atatornieire 





| 


PAGINA CULTURALA 


DOUAZECI DE BACOVIENE DE PETRU VULCANESCU 


OMENTARUL operei de artă suntem 
= obișnuiți, în genere, să-l primim prin 
harul cuvântului scris Nu cu totul 
excepţional, cel inzestrați cu talentul 
desenului, ne oferă o prezentare grafică 
a textului, care numai rar ramâne doar 
ca o recitare vizuală a originalului, de 
cele mal multe ori artistul incercând să 
exprime prin desenul său. pe lângă 
partea narativă şi modul cum această 
operă de artă poate sa [le dusă la viaţă 
prin duhul liniilor şi formelor cuprinse 
in desen. Este cum sar zice o nouă exprimare a textului, 
trecută prin simțirea unui alt artist, totul bazându-se pe 
acele armonice corespondențe care există in natură și pe 
care poetul şi estetul Baudelaire, le exprimă intr'o formă 
aşi zice clasică: 


Comme de longs &chos qui de loin se confondent 
Dans une tânebreuse et profonde unite 

Vaste comme la nuit et comme la clarte, 

Les parfums, les couleurs et les sons se repondent. 


Un astfel de comentar fiec al poeziilor lul Bacovia ne 
prezintă cu ale sale dou 1 de bacoviene, Petre Vulcă- 
nescu. în cartea G. Bacovia — Poezii —editie omagială. 
aparută în Editura Cartea Românească în Bucuresti, 1971. 

Nu am intenția să fac comentarul pe larg al celor două- 
zecl de bacoviene, care comentar ar comporta lungimea 
une! cărti, cl în scurtul meu articol vreau să schitez câteva 
puncte cardinale ale acestor comentarii grafice ale poeziei 
lui Bacovia. 

Poate că sarcina lui Petre Vulcănescu a fost ușurată de 
faptul că principalele culori în paleta poeziei bacoviene, 
sunt cele de alb şi negru. Iar negrul n'are strălucirea unei 
culori ca în pictura lui Hals sau a lul Manet, ci de negru 
mat intunecat, aşa cum Îl poate lun doar cerneala graficel: 


Carbonizate jlori, noian de negru 
Sicrie negre arse de metal, 
Vesminte funerare de mangal 
Negru profund, noian de negru 





Celelalte culori bacoviene apar doar suplimentar Şi mal 
mult ca un corelat afectiv decat unul coloristic: 


Pluteşte un lanț de lebede albe, 

lar visul din parc in lac se răs/rânge- 
Amurgul pe lebede pune culori: 

De sineală, de aur şi sânge. 


Acest contrast de alb-negru bacovian, apare redat in 
grafica lui Vulcănescu, cu o fidelitate cutremurătoare; 


Copacii albi, copacii negri 
Stau goi in parcul solitar: 
Decor de doliu funerar... 

Copacii albi, copacii negri. 


In parc regretele plâng rar.. 


Sunt reprezentaţi într'o continuă linie copacii negrii de 
“Arbune, alături de alții albi, brazdaţi de labirintice ner- 
vuri, într'o inşiruire ce parcă ar materializa geamătele de 
durere ale unul infern dantesc, pe a cărul creştet se lasă 
ca un plafon Jos, un cer detrișat și bolnav, Pânzele aceste 
Ae pălanjen sunt cursele însăși ale visului. In mijloc din 
trunchiul unul copac alb răsare diseret ca o umbră lunară, 
«ilueta unei fecioare, a cărei brate se topesc în rămurișul 
de sus, umanul plerzânduse In sânul vepgetalulul. Imaginea 
ne duce la Daphnt a lul Bernini: dar pe când acolo, totul 
e un dans, o metamorfoză luminoasă a cerului, în grafica 
noastră, această femele stă inchisă in temniţa lutului 
negru, dollul și disperarea e! fiind cel al unei tragice 
Antigone, 

ŞI totul se desfăsoară pe o scenă--oare pe acea a 
vieții? — în fața căreia stă strânsa o cortină în care apele 
negrului se întrepătrund cu cele ale albului: 

Si jrunse albe, frunze negre; 
Copacii albi, copacii negri; 
SI pene albe, pene negre, 
Decor de doliu, funerar... 


In parc ninaoarea cade rar... 


Dar, în mânuirea de alb şi negru bacovian, Petre Vulcă- 
neseu ajunge pe o culme în care armoniile devin atât de 


clare şi limpezi incât ele simplu in să doară, 
devenind suferinte fizica: la cui 


Lunecau baletistele albe. . 
Degalări de puternice forme- 
Albe în fala lumii enorme, 
Lunecau balelistele albe... 


Pe un lond negru, nebulos. in care ghicim un cap de 
mort, o mână care se ridică la fel ca o floare spre cer, un 
ochi cu pupila dilatată parcă de haşișul visului, apare 
trupul alb al unei fecioare imaculate adevarată Venus din 
Milo bacoviană. 

SI pe când Sclavii neterminaţi ai lui Michelangelo, nasc 
sub ochii noştrii din marmoră spre viată, această sclavă 
bacoviană. se plerde in umbra negrului, mare fără sfârșit, 
de negru, nolan de negru. Dar Fecloara lui Bacovia are 
ochii inchisi. Căci ea este moartă demalt. 

Grafica lui Petre Vulcănescu Îl defineşte simbolice pe 
acela care a fost Geoge Bacovia, trecător solitar prin viață, 
bolnav de nervi şi neliniști: 


Odaia mea mă inspăimânta 
Aici mar sta nicio iubită, 
Prin noapte, toamna dospletită 
In mii de flucre cântă. 


Asi zice că prin expunerea grafică a acestul poem, Petra 
Vulcănescu realizează un proiect statuar, Bacovia. Este 
reprezentat. chipul prelung, aproape scheletic al poetului 
din ochii căruia se prelinge o lacrimă, o singură lacrimă, 
aceca a patimilor pământeşti. Poetul ca un nou Christ al 
suferințelor, stă intrun cavou negru de piatră, pe pereții 
căruia plutesc vedenii fantasmagorice: de fapt acest cavou 
de piatră sunt propriile sale gânduri ce-l chinulesc, ca 
adevărate Furii ale Noptilor fără lună. In sus spre lumina 
salvatoare, drumul este inchis de incolăcirile unor serpi 
veninogi, fruct al meditațiilor sale fără de somn, disperate 
și lugubre. De undeva de sub un zid, apare a mână suplă, 
care ar vrea să exprime fapta de durată a artistului: prin 
scris la marea salvare, spre Nemoarte. 

Pe acest Bacovia, torturat de boala insomnillor şi a 
cosmarului, așa cum a trecut o viată intreaga, singur pe 
JAngă contemporanii săi, îl gasim și în grafica ce însoțeste 
“Seară tristă”; 


Barbar, cânta jemeia- aceea, 
Si-n tur era aşa răscoala... 

Si nici nu ne-am mai dus acasă, 
Si-am plâns cu /runțile pe masă, 
lar peste noi, în sala goală, 
BRarbar, cânta Jemela-aceea... 


Un cap sprijinindu-se pe o mână cu degete prelu 
lângă un pahar răsturnat naște —ca un alt Zeus - 
nerva cosmarului —cam nouri un peisaj fantastic, cu 
forme nedesluşite parcă de disosauri, asemenea 
semnat de un Hleronimus Bosch. 

Desigur un alt proect demn pentru un monument sta- 


tuar, G. Bacovia. 
Dar pe acest Itinerar Petre Vulcănescu nu 4 spus incă 


totul: 
Mai bine singuratic și uit 
Pierdut să te retragi or, 
In țara asta plină de humor, 
Mai bine singuratic și uitat. 


Este reprezentat alci un Prometeu invins şi ingenunehiat 
purtând pe umeri! săl încovolaţi, în negru parcă, un cata» 
fale, pe care zace el insusi intins, fiind mort demult. De 
sus picură în forme prelunal de stalactite un sânge SL 
care atingând umbrele de Jos de jângă genunchii poetului, 
deseriu nisțe monștrii deformați in oglinzi de argint, 
ne ot acest decor, monoton de tragic, monocord baco- 


jan. mâinile şi-au găsit Iarăşi a expresie plină de ? aţă: 
Map mâini Ama care nu l-au lăsat nielo Ig pe 


pot 
osândă și chinul trupului. De data aceasta avem 
PDA ca) poem tatuat dedicat insăşi poeziei lui Georg» 


BATI ui lui Petre Vulcânescu în cele douăzeci de baco- 


viene aste bogat, el însuşi ca și coșmarul bacovian, varia: 
rtativul acelulag alb și negru. 
Op Dirt telul său se trudeşte să redea fidel idelle 


— 


-——.—X o. (CC 





su entului Este un 
care ne aproprie de p yirile unul alt 
tast: Wiliam Blake. 
Vulcănescu are mijloace mult mal variate de 
din cele douăzeci de bacoviene. 
flecare meritând un deosebit 


i 


şi ă 
să semnale: alei intrebuințarea unui 
care artiataol mânuleste simboluri 
invită sa pătrundem în imperiul bacovian, 
pe porțile aceluiaș paradis poetic. 
ce mare rol Joacă in gralica respectivă expre- 
„ Aceste mâini! sunt întrebuințate, în cele din 
4 sugera un întreg. ca un adevărat balet de 
ritm și mişcări să exprime armonii sim- 


Rodin are o seuiptară, în care prin două mâini impreu- 
nate prelung, vrea să me toată innălțarea la cer, 
une ogivală în pla a wnei catedrale gotice. 

Vulcânescu dă viața grafica acelui vals de toamnă 
bacovian, prin două mâini, una ridicată spre cer, aceași 
mână prelungă leitmotiv al graficei lui Petre Vulcănescu 
pe care se hodinește o altă mână descârnată, de fapt o 
mână scheletică. Un văl ciuruit ca al miresei închisă în 
serin şi trei frunze care cad, una lăsând pe inelarul gol 


un sărut rece ca o margine de mormânt; aceste frunze au 
foşnirea rabelor de crinolină pe oglinda unu! clavecin de. 
sacordat Si miroase sunt aici de alcovuri prăluite, de 
covoare şi damascuri descompuse, în aburi! albăstrii a unui 
mlez de noapte: 

Acum, suspină valsul, și mai rar 

Or lasa-mă acum să le cuprind. 

— Hai, să valsăm, iubito, hohotind, 

După al toamnei bocet mortuar. 


Este cea mal adâncă deliniţie a expresiei bacoviene, fă- 
cută cu meşteşugui de artă a acelui Brâncuși care a vrut 
să-] reprezinte pe Spiru Haret sub forma une! fântâni 
arteziene. 

MA opresc cu comentariul meu alci semnalând valoarea 
deosebită a acestor descrieri grafice a operei lui Bacovia 
N'am avut pretenția să fac o ierarhie valorică amintind 
anumite desene, în dauna celorlalte. CI m'am ajutat de 
acelea care m'au servit mai adânc în ideile pe care am 
vrut să le exprim. Celelalte desene, sunt tot atât de grăl- 
toare În comentarul lor şi regret că nu m'am putut opri 
ma! mult asupra lor. 

Ani! şi distanța mă despart de Petre Vulcănescu, despre 
a cărei viaţă nu ştiu nimica, dela care am astăzi numai 
acest unice şi neprețuilt mesaj artistic. Comentariile sala 
gralice nunuma! că au isbutit să exprime tot pelsajul 
spiritual al marelui poet, Bacovia, dar an reusit să dea 
naştere unei opere de sine stătăloare, care vă avea de 
acum o viață proprie a el. In fața acestui fenomen artistic, 
sufletul meu cu toată bucuria și mândria se inchina, 

Martie. 1978. Glessen. 


POST-SCRIPTUM.—Rândurile acestea, au fost adresate 
personal lui Petre Vulcănescu, dar în timp ce ele călătoreau 
cu o a treia persoană spre țară, aflăm că artistul a încetat 
din viaţă. 

Dialogul nostru luând o altă semnificaţie, m'am hotărât 
să scot din sertarul cel intim al sufletului, gândul meu 
trimis artistului și să-l impărtășesc, așadar, tuturora. 

E) este acum inchinat operei, celei mai semnilicative, 
aparținând graficiannlui român Petre Vulcănescu născut 
in Craiova la 22 Iulie 1925. 

Spiritul care va rămâne al artistului și alăturea de ei 
şi eu, îi mulţumim distinsului Traian Popescu, că ne-a 
arătat toată inţeleperea în publicarea articolului de față 

Din partea mea ași [i vrut ca rândurile mele să île ur 
panct de plecare și nu un epilog de sfârșit de drum, cere- 
monial de panegiric indoliat. 


Giessen 1978 Iunie. Ovidiu VUIA 


MISCAREA LEGIONARA SI LIBERTATEA 


Pentru a se suge la Da mentalitate „generală e 
ească în prealabil comun 







de 


ci FAȚA DEI 


„„pesatiă nOfitae, de “vespact ” punie în evidență 


9 DL Petre Vălimăreanu, Ra. seama 


aa 





Mai mult. omul “care aie tot”, ae 


a nu curtbaşte 
mar funcţionărese al | 
mii ară și posterior rehellunei 


ii 





dului”. Se stabilesc in acest mod obligaţii categorice pe 
care toți partenerii trebuie să le implinească. Autoritatea 
guvernamentală nu-şi mai poate face de cap; individul 
nu-și ma! poate permite orice năsbâtie in numele libertății 
Regimul politie e obligat să țina seama de toate preroga- 
tivele omului în calitate de om; iar acesta e ținut să-și 
înirâneze tendințele revendicatorii pentrucă *nu e liber 
să facă ce vrea” atunei când este în Joc soarta și viitorul 
națiunel. 

ranția acestui “respect reciproc” se a[lă atât în legea 
care prescrie libertatea, cât mal ales in educația dată 
bituror conform doctrinei legionare, care făureşte o men: 
talitate comună. Datorită acestei mentalități impinsă spr= 
ţii 06. masele sunt pregătite să înțeleagă limitele Iiber- 


Va URMA 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 


seama că 2m în [i 
un caz patologie 


teze din Vatra Nr 146 textul *mărini- 
mia antonesciană față de legionari” 
căci nu a avut nieluna, mai alea că 
in textul sulu! amintit, am sem: 
nalat cele condamnâri la moarte 


cu care” mărinimia” Mareşalului “mă 
destinase vieței de dincolo”, 
ma! fl existat în 


dacă nar 
A 





> = des 


-tă” era cum să “românizeze” în 
PE ONIEA sa şi alți doi fraţi Vâlimă- 
reanu, întreprinderile cooperative ale 
Dlui Ion Mihalache —- Setul Partidu- 
iul Lărănesc—, pe care acesta le pose- 
da cu titlu personal în diverse locali- 
țați din Judeţ, 

Pă! cum poţi să stai alături de DI. 
Nicolae Penescu, secretar peneral al 
Partidului National Taranesc — crea: 
ție a lui Ion Mihalache-—, Domnule “le- 
glonar pur” Petre Văilmăreanu? 

Nu crezi că Ispravi similare ale le- 
glonarilor necopți, sau ambițioşi ca 
Dtale, şi au fost multe din păcate, și 
nu Sima, au dus la “scoaterea Legiu- 
nil din cruciada el”? 

Mal multă corectitudine sufletească 
se impune și nu uita “că fiecare pasă- 
re pe limba el plere”. na 


e Nu mal am numărul din BI 
R. E. in care Ren Theo-ii spun pe 
nume deoarece sunt prieten cu el de 
mai bine de 25 de ani-H lua în răs- 
păr cu siguranță doctorală, pe d! Ion 
Vv. Emilian. Dar în esență, lată despre 
ce era vorba: Rent Theo susținea că 
generalul De Gaulle a fost un resis- 
tent şi toată lumea Îl venerează pen- 
tru asta, deci Beza, Raţiu, etc, au 
fost şi ei rezistenți deci trebulesc 
veneraţi ca și generalul francez. Cum 
nu mă volu ocupa de caracudele cita- 
te mal sus, volu trece la comparații 
cu grade mal înalte. 

Să facem un raționament: 

1) Franța a declarat războlu Ger- 
maniei şi a fost învinsă de Germa- 
ni. Mareșalul Petain a cerut și a ob- 
ținut un armistițiu, dar generalul De 
CGauHe sa răzvrătit şi a continuat 
'upta contra ocupantului. 

2); România a declarat războiu Ru- 
glei, dar a fost invinsă și ocupată de 
aceasta din urma. Mihai Viteză, Iuliu 


Maniu, Pătrăscanu. Bodnăras (da. și 
Bodnăraş), ce! 4 capitulat en ras: 
campagne. Horia Sima sa răzvrătit 


și a constituit Guvernul de la Vlena 
pentru a continua lupla contra ocu- 
pantulvi. 

lata deci că pentru a găsi asemă- 
nări! in România, concluziile care se 
impun sunt următoarele: 

Horia Sima, egal De Gaulle 
Mihai Viteză, Maniu, Bodnăras 
ste, egali mareșalul Petain. 

Şi incă, există deosebiri, dar aces- 
tea nu pe linia De Gawmle-Sima, ci pe 
linia Mibal Viteză-Bodnăras Căci ma- 
reşalul Petain nu a făcut spiona] pen- 
tru Nemţi, nu a făcut propagandă ca 
trupele franceze să depună armele și 
nici ca cetățenii să dea foc la recolte 
1, mai ales, a incheiat un armistițiu 

coneluzie, nu a colabora! cu inomi 
cul. Miha! Viteză și ceilalți nu cola- 
borat din plin şi. In PIua, au capitulal 
en râse campagne. Unii dintre el au 
fost răsplătiți, dându-li-se de câtre 
inamic decorații sau simple medalii 
Tinichele cum le spune Theo Mareşa- 
iul Petain „cu toate că nu a colaborat 
cu inamicul, a fost condamnat la 
moarte. 

Acesta este un raționament după 
toate legile logicei — premise si con- 
cluzii — şi etenul Theo nul poate 
răsturna și nici mn poate încerca să-l 
sdruntine, căci ar insemna că în via- 
ţa lui nu n auzit nici de raționament, 
nici de premise şi nici de concluzii, 
Şi eu no vreau să-l aduc această în- 


Tot n BLR E, în rumărul 





din 16 e 1978, la -Cutia cu seri. 
sori” că 0 serispare adresată 
de domnului NI- 


a cu scrisori” ln 


o gazetă, insemnează o rubrică -- ae- 
cidentală — In care se publică o seri- 
soare primită la gazetă. Deobleciu, 
aceste scrisori sunt adresate Directo- 
rului şi acesta, tot de obicelu, Îi dă 
răspunsul cerut. Rareori — e cazul de 
lață — la gazetă vine o scrisoare, cu 
rucămintea de a îi publicată, dar nu 
adresată Directorului, el altei persoa- 
ne. In acest caz, Directorul se mulțu- 
mește s'o publice, fără comentariu. 
Ori Rent Theo publică scrisoarea cu 
un comentariu, și încă, cu unul care 
sar vol sângeros. Bănulese că n făcut 
aceasta fără să ceară avizul celor în 
cauză, adică a dlui Penescu sau Pă- 
rintele Boldeanu. ŞI aceasta pentru că 
il cunose pe Părintele Boldeanu, om 
cumpânit, care nu caută să-şi atragă 
belele pe cap lără să [le nevole. 

Rent Theo întrebuințează cuvinte şi 
fraze puţin academice ca: “intrun 
mod object”: “Faust Brădescu ne-a 
dovedit prin acest articol că din punct 
de vedere mintal se găseşte impotmo- 
lit intrun fanatism pe care numal co- 
muniştii îl concurează”. “nu a evoluat 
creerul dsale cu un milimetru”: *dia- 
ree scriptică”; “a rămas sclerozat”, 
etc. 

Directorul gazetei BLR.E spune 
că era asasinatelor politice au des- 
chis-o legionarii, numind în primul 
rând cazu) Manciu. Nu le discut pe 
celelalte. pentrucă e vorba de o simplă 
notă şi nu de un articol Ei bine in 
cazul Maneciu, proces jndecat de o 
curte cu juri. juraţii au păsit că acu- 
zatul se găsea in legitimă apărare. 
Iarăşi nu vreau să-l insult pe Rene 
Theo, insinuând că n'ar şti ce-l acela 
legitimă apărare. Il întreb totuşi dacă 
n'a auzit de un evreu numit Goldştein. 
Nu fac antisemitism, dar așa se chema 
asasinul: Goldștein. 

ŞI are o frază teribilă: -O._re dsa 
ii ia pe români sublinierea ne aparți- 


ne), drept ldioţi care nu ştiu istoria”? 
Isbucnirea aceasta se datorește faptu- 
lui că Faust Brădescu-şi lui li spun pe 
nume căci mi-e prieten — “relevă 


că la Nârnbere. Garda de Fier n'a fost 


socotită organizație de criminali de 
război”. “Cum putea acest tribunal să 
condamne o organizaţie care m'a fost 


la putere in timpul celui de al doilea 
război mondial”. De data aceasta 
sublinierea aparţine directorului lui 
BUILRE Deci Rene Theo cunoaşte 
istoria| Din cele scrise mal sus, încep 
să mă Indolese. E drept, Garda de Fier 
n'a fost la putere la Bucureşti, dara 
fost la putere la Viena. Mai grav 
deci: a constitult un guvern rebel, 
care sa opus cu armele Naţiunilor 
Unite. Motiv suficient pentru a o con- 
sidera organizaţie criminala de ră 
bolu. Şi acest Guvern de la Viena nu 
sa constitult pentru a avea cartele 
alimentare, ci pentru a lupta efectiv, 
A constituit a armată anticomunistă 
_—două divizii—, a piraşutat oameni 
in "Ţară, deci în spatele frontului aliat, 
a constituit un serviciu de informaţii 
și unul de propagandă, ete. Vorbesc 
în cunoștință DA EEE, din unul din 
ele am [ăcut parte. 


Şi aproape toti membrii acestul gu- 
vern -- au scăpat doar cel pe care nau 
putut pune mâna-au fost arestaţi. Ne 

ate spune Rent Theo de ce au fost 
inuţi inchiși? Pentrucă erau membri 
al Gărzii (e -TĂ n) lt! image rd 
nu fusese la pu ara, - 
truca fuseseră membri ai aceleiași 
Orania ți care constituire un Guvern 
la Viena 

Adevărul cate că odată terminat 
războlul, Anglo-americanii vw dat 
scama de realitatea e Cam 
tărziu. dar şi-au dat seama, Şile de 





după ca fusese riileat? Acest camuflaj 
a fost menținut până In Octombrie 
1945 și p in oraşele [ranceze. In 
Octombrie am putut fugi de la Metz 


şi ajunge la Paris, tocmai grație 
acestui  camullaj reintrodus. Şi-și 
poate inchipul Rene Theo că Prancerii 
reintrodusesera camuflajul pentru a 
putea lupi eu? ŞI ași putea continua. 

Anglo-americanii şi-au dat insfârșit 
seama că intradevăr comunismul e 
un mare pericol şi că cei carel| com- 
batuseră, fără să ucidă prizonteri sau 
populaţie civilă ete, nu sunt criminali 
de războlu, ci patrioți. Exact ce gân- 
desc și acum. Adică e Theo crede 
că dacă acuma unul dintre cei ce fug 
din şi ajung în Oceident spune 
că e legionar, e trimis din nou de unde 
a venit? Şi ca să | se acorde azil 
politie trebule să spună că e gomist? 
Adică prietene Theo, crezi că eu la 
Paris, in 1047 de exemplu, am ascuns 
poliției franceze că am făcut parte 
din unul din serviciile Guvernului de 
la Viena? Dacă așa crezi, te inşeli. 
Mai pot adăoga că și Americanilor 
le-am spus acelaș lucru, ba mam şi 
lăudat că sunt membru al Gărzii de 
Fier, celace era un neadevâr. Şi crezi 
că m'au dat pe mâna lui Dej? Din 
contra. Augustin Popa ceruse o viză 
pentru a se duce in Germania. cul 
crezi că l-au cerut avizul Am nii 
dacă pot să-l dea sau nu viza? Nici 
mal mult, nici mau puţin decât “legio- 
narului” care semnează aceste rându- 
ri. tinițialele sunt transparente, nul 
aşa?) 

Americanii m'au intrebat dacă Gus- 
ti e comunist, ŞI răspunsul) meu a fost 
teriual: Daţi-l viza, e un mare prost, 
dar comunist in nici intr'un caz nu e. 
A colaborat cu el. dar din prostie, nu 
pentru că ar avea idel comuniste. ȘI 
pasaportul lui Augustin Popa a stat 3 
zile in sertarul subsemnatului. Gene 
ralul Chirnoagă, leşit de la închisoare 
venise la Paris dar vola să se intoarcă 
in Germania pentru a-și aranja niște 
chestiuni. ŞI viza l-am scos-o 
încă, timbrele mecesare le-au plătit 
term Da, ge - IARA 
timbrele necesare pașa unu 
fost membru al Guvernului dela Vie: 
na, ştiind că a comis această crimăal 
Asupra acestul ultim punct am un 
martor: pe Părintele Boldeanu. Părin- 
tele Boldeanu, ca orice om, poate 
comite erori, dar corectitudinea pe 
care l-o cunosc, Îl va opri să desminta 
acest lucru. ul generalului mi 
i-a dat Părintele Boldeanu și când | 
l-am inapolat vizat, m'a intrebat cat 
au costat timbrele și a dus mâna la 


buzunar. Nu e nevole j-am 
răspuns eu, au plătit efort | 

Şi ca să termin cu “Iaudăroşeniile” 
mele, adaog că maşina de scria 4 
care Am scos “Chemarea” trel an 
ie irror pag de Americani, 

Q- 

e ia Gilitorii Chemării și-amin- 
tesc că maşina mea de seria avea ca- 
te 


ractere 
i pretu tute izât 
Tel Garda de Fier nu a (oN 90 


uită organizaţie de criminal 


P 


o 
LR.E. 
e insfârşit, cu ajutorul lui Dum- 
nezeu şi al moașei, mult aşteptatul co- 
BI, A Pe Uma zilei. E it „ 
număr Dreptul român 
dinainte de potopul de la 23 August, 


de 
RN RE pete ra 
ai Peând exlata vreo moștenire 


dacă ar fi pe ce, adică daca ar [| o cât 
moştenire. Bunicii. Vişolanu 
„ (Veniamin e ăla cu 


tocmai cn lăudabilul scop de a evita 
certurile între mostenitori, în momen- 
tul retragerii la pensie! 

Ori aici e nodul gordian al Dlui 
Amzăr: acest Consiliu e un fel de 
mizilic. important e celălalt: Comitetul 
Naţional. Căci membrii acestui Comi- 
tet National vor (|, nici mal mult nic! 
ma! puțin. decât miniştri. ŞI în exilul 
românesc există indivizi care trălesc 
cu acest mare via: să nu moară 
inainte de a [i fost min . Dintr'o 
aruncătură de ochi! pe lista Consilin- 
lui, am și descoperit un asemenea 
specimen sgâlțăit de această ambiție: 
e Mihail Fotin Enescu Tatăl lui, Fotin 
Enescu, a fost ministru efemer -— nu- 
mal câteva luni-intro guvernare 
liberală. Blemer, efemer. iși spune 
flo] -—- Mihail —. dar a fost Ori el 
fiul, nu a reusit să [le decât consul. 
numit de Guvernul dela Viena. Nu 
odată, cu privirie pierdute în nori, 
Miha! Fotin. a fost auzit spunând: 
“ŞI când te pândești că la vârsta mea, 
tatăl meu a fost ministrul”. Nu sunt 
invenții, există martori, ŞI e sigur că 
faimosul Mihail Fotin Enescu nu 
caz izolat Deci adevă- 















de guri? La zece guri, câte ar putea 
avea viitorul Comitet Naţional, mai 
merge! Căci nu e atât de sigur că 
Miha! Fotin Enescu și alți sgâlțâiți se 
gândesc numai la onoarea de a fi 
miniştri. Onoarea e importantă, chiar 
foarte importantă, dar fără bani nu 
face două parale. In România, pe 
lângă onoare, miniştrii mal aveau și 
un... portofel!!! Nici Vişolanu şi Cre- 
țeanu nu împărțeau banutii la 59 de 
guri, ci la mult mal puţine, alese pe 
sprânceană. Firimituri da, mal dădeau 
pe ici colo, in special celor care 
ştiau să-i laude la gazetă, adica unor 
condeeri. Dăcă aceste condele erau şi 
puțin filozofice, atunci firimiturile 
puteau fi mai substanțiale, 

Deci eventualii bani care ar putea 
apare pe drum. vor fi împărțiți desi- 
gur tot pe sprânceană, aşa cum fă- 
ceaun Vișolanu, Crețeanu, etc., deci în 
primul rând ministrilor. ŞI, și alci e 
nodul .. gordlani 


e Dar pe lângă glume, se iveşte și 
o chestie serioasă: ce facem cu buni- 
cli, adică cu Vişolanu şi Veniamin? 
Aceştia au consumat Fondul Naţional. 
un fond ce nu le aparținea. Au dat 
culva socoteală? Cul și când? Logica 
spune că acest nou Comitet Național 
—să sperăm că doftorul va putea 
insufla viaţă acestul bicisnie copil —, 
este un moştenitor al celui decedat în 
împrejurări anormale. Cum Fondul 
Național nu provenea din averea [a- 
miliilor Vişolanu şi Crețeanu ci era al 
Naţiei, novl Comitet Național care 
vrea să fle un exponent al Naţiel, e 
obligat să ceară socoteală consumato- 
rilor veseli. Căci să nu se uite că 
printre consumatorii de nădejde era 
şi un armean, reprezentant la Paris 
al ştrengarilor de la Washington. ȘI 
acest armean a fost dovedit-foarte târ- 
zlu, e drept-a fl fost omul Bucureştilor. 

Desigur, o acțiune judecătorească 
nu pare a [i sortită izbânzii., Banii au 
fost depuşi in Elveţia, de către Mare- 
șalul Antonescu, pe numele unei per- 
soane. Imprejurările tragice in care 
a fost făcută operaţia, graba, ete, l-au 
pus pe bunicii veseli la adapostul unel 
acțiuni judecătoreşti. S'a văzut aceas- 
ta în cazul generalului Rădescu. Dar 
noul Comitet Naţional poate da un vot 
de blam. poate pune la stâlpul Infa- 
miei pe cel ce au consumat un fond 
important, creat cn scopuri nobile de 
câtre Mareșalul Antonescu, fond ce 
presupunea o manipulare onestă și o 
comptabilitate. Consumatorii vesa 
n ău făcut nici cen mal mică încercare 
de apărare a memoriei Maregalului. 
Din contra, unul dintre consumatorii 
care nu se mulțumea cu mizilicuri, 
Ghitza Ionescu, a scria că Fondul Na- 
tonal a fost creat de... Vişolanu. Dar 
chiar în această falsă ipoteză, banii 
erau tot al Naţiel și nu proveneau din 
Averea familiei celui care a jucat 
cartea ruseasca Deci, trebuie să dea 
socoteală. 

Bvident, Costică Vigolanu nu putea 
gi Rmalete lui Antones- 
cu. 1 sar fi lovit de adevăratul nod 
gordian: 23 Auguat, 


e Am cercetat lista Consiliului Na. 
țional și am rămas surprins negăsind 
pe Iancu Zlmu-Jiann-aşa | 
vreo 30 de ani Nu 
Taneu 


ARE E Ea + ea 
Honal fără Bvreul lui? Costică VI- 


parat de celălalt comitet care se chi- 
nule să lasă la lumina: comitetul lui 
Iancu (Avram), Raţiu. Acest comitet 
sa chinult-cu multă publicitate-să lasă 
la lumină la Londra, dar neavând 
noroc de o moașă bună, a trebuit să-și 
amâne leşirea la lumină sine dle. 

Tot din consultarea liste! Consiliu. 
lui fericitului tată Penescu, am ajuns 
la concluzia că In el nu figureaza nici 
unul dintre partizanii tribunului de la 
Londra. Ori acest tribun Iancu, va fi 
un adversar redutabil al bicisnicului 
copil născut in chinuri la Paris, Aces- 
ta, pe lângă perildia alblonului, are și 
artilerie grea. adică pe Paul Goma 
In plus, tribunul, prin intermediul 
Zissu-lul Goma, l-a luat-o inainte lui 
Penescu: a cerut deja bani unchiului 
Sam, Practic, tribunul iancu (Raţiu), 
şi-a spus: îIntâi banii şi pe urmă Co- 
mitetul. Dacă am grăunțe, aleargă 
toate leruncile, 

Şi sunt inclinat să cred că argumen- 
tul e departe de a Ii răul 

Câte probleme greu de rezolvat | se 
pun âcuma moaşei transformată in 
doftori!! 


9 In numărul trecut al revistel 
noastre, mi-am spus părerile asupra 
minunatel cărți “Mon Calvalre Rou- 
main” de Michel Solomon. Natural, am 
făcut şi unele rezerve, dar nu am 
căutat să scot în evidență tot celace. 
după mine, reprezenta o scădere a 
valorii cărții. ŞI aceasta, pentru a nu-l 
retrage pasta, dupa ce-l refuzasem 
peria de dinţi, 

Unul dintre “fasciștii” maltratați de 
Michel Solomon este profesorul şi 
doctrinar al ortodoxismului românesc. 
Nichifor Crainic. Iată ce citim la 
pazina 54: “Slăbiciunile umane les 
repede ln iveală printre cei care suferă 
de frig şi f[oame. Singuri preoții prele- 
rau să leşine de [oame, decât să se 
milogeoscă pentru o lingură de supă 
Astfel se povestea Istoria unul ilustru 
jurnalist, prolesor de teologie, membru 
al unul partid politie de extremă 
dreaptă!!!, fost ministru al Propagan- 
del sub regimul fascist al Mareşalului 
Antonescu, bine cunoscut prin contra- 
dicția care exista intre viaţa fastuoasa 
pe care o ducea şi celace predicall! 
Acest individ, zdrobit fiziceşte și mo- 
ralmente, prin lungii lui ani de inchi. 
soare, se cobora până la un asemenea 
punct, incât răspundea afirmativ ln 
orice întrebare | se punea, cu condiția 
să | se dea o lingură de supă supli- 
mentară, Tovarășii săli de celula erau 
înmărmuriți de această slăbiciune 
Dialogul care se angaja În mod regu- 
lat intre gardianul de serviciu şi pro- 
fe-or, Avea loc cam în felul acesta: 


-Spune-m! profesore, există Dum- 
nezeu? 

-- Dumnezeu nu există 
cu emlagă teologul 

—EBati sigur? 

Absolut sigur. 

-— Bine, dă-ml pamela ca să-ți sar- 
vesc un supliment de supă. 

A-şi bate Joc de foamea deținuților, 
era una din armele favorite ale admi- 
nistrației penitenciare, Ba acţiona 
astfe! pentru a sfărâma rezistența 
morală a intelectualilor in particular 
şi a deținutilor în „Pata 

Intenția dul Michel Solomon de n 
lovi nu numal în Nichifor Crainic ci 
şi In toți membrii partidelor da dreap- 
ta şi în “fasciatul” Antonescu, e evl- 
dentă. Dar trebule +ă recunoagtem că 
Evreul Solomon are șI c te de 
ințelegere, de scuze, a “decăderii” lul 
Nichifor Crainic. Cu tot pelorativul 
“individ”, dl Solomon spune că Nichi: 
for Crainic era zdrobit fizizieeşte și 


răspundea 


e bl md) Ş 


moralmente prin lungii lui ani de 
inchisoare. 

lata insă ce citim n BLRE, nu- 
mărul aniversar, ln pagina 48; “Coti- 
dianul guvernamental! din București, 
“România Liberă” din 20 Ianuarie, 
publică un articol al cunoscutului 
fascist Nichifor Crainic, trecut În ser- 
piciul partidului comunist, in care 
jurnalişti români! care editează Jurnale 
in limba română în Occident, sunt 
violent atacați”. 

Deci e vorba de cunoscutul fascist 
Nichifor Crainic, trecut în serviciul 
partidului comunist! Aşa, de florile 
mărului, nu-l aşa Dle Theo? Am văzut 
cum di Michel Solomon, evreu, cu țot 
atacul veninos, recunoaşte că teologul 
Nichifor Crainic a fost zdrobit sulle- 
teşte și fiziceşte prin lung! ani de 
inehisoare, Il aduce o scuză. DI Men 
Theo, nimic. Era fascist și, ca toți 
fasciștii, a trecut in rândurile parti- 
dului comunisti E cunoscută fobia lul 
Rent Theo: e inverşunat antilegionar, 
Intre criminalii comunişti, caută me- 
reu foşti legionari. Dl Solomon ne 
spune că şefii legionari erau incarce- 
rați la zarka, Rene Theo ii caută me- 
reu in anturajul Anei Pauker! ŞI 
pentrucă nu-l găsește inventeaza. 
Astiel, printre foştii șeli legionari, în 
BILR.E, Theo l-a situat şi pe cunos- 
cutul şel comunist, George Invaşcu. 
Ori Ivașcu a fost comunist de pe 
băncile liceului. A fost printre cel 
1000 de membri pe care-i avea partidul 
când “democraţii” lui Rene l-au adus 
la putere. A fost mâna dreaptă a lu! 
George Călinescu la “Jurnalul Literar” 
şi a scos revista comunistă “Manifest” 
care se găsea la biblioteca Unlversi- 
tății la secţia interzise. Etc, ete. In 
numărul din Iunie a excelentei gazete 
“Cuvântul Românesc”, Ştefan Baclu 
vorbeşte — In termeni laudativi fireș- 
te — de o revistă “Manifest”, de la 
laşi, Să [le vorba de revista lui George 
Ivașcu? Mar mira, deși nu prea mult. 

Ei bine, Rent Theo atacă cu ură pe 
doctrinarul ortodoxismului românesc, 
pe Nichifor Crainic, fără paleative. 
Personal socot că Ren Theo are 
dreptul să scrie aşa cum gândeşte 
lucru ce, natural, îl revendice şi pentru 
mine. Dsa e democrat, și incă demo- 
crat vechiu, democratismul său își are 
rădăcinile în Iindepărtata Atenă, deci, 
in numele lui, poate să atace cu tot 
venimul posibil pe orice legionar, pe 
fascistul Mareșal Anţonescu, cete. ŞI 
tot iiberi sunt şi Românii Vişolanu, 

lan Baclu, C. V. Gheorghiu sau 
itti. să-l dea certificate de romă- 
nim lul Rene Theo Nu ma mirat 
certiticatul dat de Ştefan Baciu, prie- 

n al *Manifestului”, “leglonarului” 
vaşeu, dar două dintre nb ra certifi- 
cate m'au mirat. Aceste două ml se 
rată curioase, Le volu reproduce inte- 
grai, 

“Am primit scrisoarea prin care Îmi 
faceţi cunoscut că veți face să apară 
un numar special de 80 pagini, con- 

te color 30 de ani de viața şi de 
fantilegionară?) a jurnalului 
LRE 


ti 30 de ani care BIRE. 

tt za demara 
via s şi constitule 

unui om, sunt an! dăruiți liber- 

ului în general, 

| al condeelor care v'au 







A 
La at 


tului românului aservit prin ocuparea 
colonialistă a Rusiei sovietice, 

In aceşti 30 de anl au existat desigur 
deasemenea lunecări spre miei ră- 
tuleli, dar cânâ B.I.RE a găsit linia 
luptei românești, el na ezitat şi a 
servit cu o viguroasă persistență, 
cauza românească. Exemplul vlei sale 
prezențe in apărarea libertății reli- 
gloase a Blericii româneşti de la Pa- 
ris, între ani 1971-1977, am simţit-o ca 
pe o mare binefacere. 

Aduc personal mulțumiri şi urări 
de sănătate Direcției şi condeerilor 
care asigură viaţa jurnalulul B.LRE. 
Tuturor, viaţă lungă. 

ss, Preol Vasile Boldeanu” 


Şi alța: 

“Citind In mod regulat presa romă- 
nească ce apare în exil, imi dau seama 
că există adesea în interpretarea isto- 
riei şi in comentariile asupra proble- 
melor la ordinea zilei, prolunde dife- 
renţe de opinie. Dar celace m'a impre- 
sionat în B.LR.E este vocea sa 
constantă de protest contra unul re- 
gim care a fost impus României din 
exterior şi care, în disprețul declara- 
țiilor de independență naţională con- 
tinuă să desconsidere cele mai elemen- 
tare drepturi umane, nepându-le ce- 
tățenilor din ţara noastră de origine. 

Pentru acest motiv şi deasemeni 
pentru sprijinul fără rezervă acordat 
Episcoplei ortodoxe române libere din 
America, adresez dlui Rent Theo și 
colaboratorilor săli, felicitările noastre 
şi urările de succes în lupta pe care el 
o duce pentru libertatea totală a na- 
iei române 

Al Dvoastră, 

ss. Valerian, episcap” 


După cum se vede, LPP SS Vale- 
rian Îl ridică pe Rene Theo la rangul 
de interpretator utoric! Il cunosc pe 
Rent Theo şi sunt sigur că a zâmbit: 
niciodată nu şi-a putut inchipul că va 
ajunge şi interpretator al Istoriei ro- 
mâneşti și mondiale. 

S Sa Părintele Boldeanu se reteră 
la unele răfuieii din trecut. Oare ata- 
curile contra S. Sale şi a Biserici! din 
Paris, atacuri constante şi veninoase, 
din anii 1048-50-55, erau simple rălule- 
11? E posibil că Parintele Boldeanu 
socoteşta că aceste sunt lucruri vechi 
că acuma e momentul lui Halsă dăm 
mână cu mână. Dar atacul contra lul 
Niehitor Crainic e proaspăt, datează 
din Martie 197811] 

Sau poate sprijinul dat Intre 1971-77 
|! înce pe SI. Sa să lerte totul directo- 
rulul lul B.I.RE? Desigur SI Sa 
poate ierta toate atacurile contra per: 
soanel sale. Mă intreb însă dacă poate 
lerta atacul contra lul Nichifor Cral- 
nic, [ilozol al o oxlei româneşti! ŞI 
acest atac e din rtie 19781 

| dacă in calitate de creştin și preot 
are datoria de a ierta totul, mă întreb 
dacă are dreptul de a da certilicate 
celor care au atacat memoria lui 
Niehitor Crainic! Pentrucă mă intreb 
ce ar zlce Nichitor Crainle dacă ar mai 
putea să citească nota reprodusă din 
agina 48 şi certificatele date de S. Sa 
Pantele oldeanu în i 5 şi al 


Repet, nu am nimie contra scrisului 


shi 







ECOURI 


9 Cu deosebită plăcere reproducem 
articolul Adevarat nod gordian al 
exilului” semnat TUDOR, din exeslen- 
i să “Cuvântul  Românes”, 

“Articolul Dlui Amezăr (“Nodul gor- 
ea imi este loarte bine 
ven 36 pare, cum ale 
“Hit hit the cat out of the E SU Pas 

DI Penescu aro marele cura) de a 
reveni asupra propunerii de a se 
constitul un nou Comitet Naţional 
Român, nepolitic al refugiului. 

Dar acest lucru cere 0 oâtecâre una- 
nimitate. Zic o oarecare unanimitate 
căci una complectă nu există decât în 
comitetele comuniste. 

DI Penescu este un om politie. 
Dânsul face parte din. azi, ncexisten- 
tul Partid Naţional Ţărănesc, și se va 
lovi, dacă nu s'a lovit incă, de spiritul 
unul Mare număr de români de 
problema acelui pseudo Armistitiu, 
anunțat la 23 August 1044. în care ta 
zisele “Partide Democratice” au făcut 

arte din numitul “Bloc Patrlotie 

ocrat” in care DI Maniu a Jucat 
rolul principal. afară de trădătorul- 
dezertor Bodnărag. 

Nu doresc să intru în detalii care 
azi sunt de domeniul public şi destul 
de înspăimântătoare. 

Refugiul este impărțit In zilele 
noastre intre cel ce mortis de 
pseudo Armistițiul din 23 August 1944 
și cel care nu pot admita acel pseudo 
Armistițiu, și-l numese trădare. 

Domnule Amzăr, acesta este adevă.- 
ratul “nod gordian” şi nu cearta dintre 
național-țăraniști și logima: 

e in acelaş numar al eitatei iara 
D] Colonel Ressal, arată 1 lelile 
(multe) asupra viab A și legitimi- 
tății Consiliului Naţion 

e La Madrid a decedat Prințul 
Nicolae de Hohenzollern. Corpul l-a 
fost transportat şi Inmormântat în 
Elveţia. Ne asigură compatrioții din 
Madrid care au stat cu el de vorbă cu 
căteva zile înaintea ei că Prinţul 
şi-a exprimat dorința ca la inmormân- 
tarea lul să oficieze preoți ortodox 
si-a mal exprimat nu dorinta, ci . 
mintea, ca atunci când va [i WU, 
rămășițele lui pământeşti să [le trans 
portate in România, pentruca oasele 
săle să se amestece cu pământul ro- 
mânese. Să-i fle țărânn uşoară. 

e In Statele Unite a decedat serii- 
toarea Mira Simian. soţie a Peas 

elan Baciu. Sincerele noastre con- 

emilia 

pina pir 
rea Li] A 

pariţia Stindardului, 
antidefetist, se 
întăreşte simţitor. 


OREI 1, ORANIA NL, 10 pe 
a 
etate: si un conținut dens Sem- 
nează articole G. dea-Lătuceanu. 
L V. Emilian, $. Gârleanu, Eugen Lo- 
Barbu atară de n ătorul 
iu E Mat lei TR 
pg pi pi 1 semnează o dură pu- 






la punct n sole rovizații 
ere ont pl ea 
e De la primele numere am sem 
nalat serioasa prezentare a gazetei 
«Qutâtil atunci au 
- Ant 
-, vă J d 
„Dar ri pribi- 
e curioa, şi d 
| ata tele d 





> 


. 


A 


 totografii --, e farmacist — după câte 


am auzit — și, în nici întrun caz nu 


e gazetar “profesionist. totuşi a 
reușit să facă o bună gazetă celace îl 
face să merite felici e nu numai 


ale noastre, ci ale intregului exil ro- 
mânesc, 

Nu Insemnează că suntem de acord 
cu tot ce se publică in această gazetă, 
exista multe deosebiri În a privi lucru: 
rile intre noi, dar socotim că ne găsim 
pe același linle mare de apărare a in- 
tereselor Neamulul şi ale adevăratelor 
valori ale trecutului nostru mai inde- 
părtat şi, în special, al celui apropiat. 

e Din Montreal sa primit la re- 
dacţie o broşura ce conţine o dare de 
seamă a felului cum compatrioții 
BPgiri din acest oraş al Canadei au 
sărbătorit Centenarul Independenţei 
Ţării moastre. Broșura a fost aicătuită 
de Dnil Ovidiu Popescu şi Petre Sulta- 
na, cel care în fond au fost sufletul 
acestei comemorări. 

Tot din partea dlui Ovidiu Popescu 
am primit —de data aceasta nu la 
redacție ci la adresa mea personală, 
căci se pare că Ovidiu Popescu nu e 
de acord cu ce se scrie la revista 
noastră — un număr de cocarde tri. 
colare admirabil executate, Aceste co- 
carde au fost făcute tot cu ocazia 
comemorării de care am vorbit mal 
sus. CARPAŢII AND să aprecieze rea- 
lizările celorlalți Români când ele 
sunt pozitive, chiar dacă acei Români 
au rezerve sau chiar mal mult decât 
atât, în celace priveşte reviata noastră. 


N.S5G 





EPIGRAME 


Tribunului Iancu Raţiu. 
(Tribunul îşi peterece vacanțele la 
Zermatt.) ai: 


«Refugiat» și uresistent», 

Și încă dintre cei de frunte. 

«Resistă» iarnan ceţurile Lon: 
[drei, 

Iar vara, în Elveţia, la munte. 


Tribunului Iancu Raţiu, numil 
viceconsul, în 1939, de unchiuțu 
Tilea. 


Incepu greu «resistența», 
Redactând mii de rapoarte, 
Si-asudând zilnic, punând, 


Stampile pe pasapoarte. 
1. BRAILEANU 





CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE RO IN EXIL 
APARE ODATA LA A 


Redacția şi Adminisrația: 
Calle Conde de Pehalver, 82, 4* 
Telel, 4021101 » MAnnin-6 
Correspondenta: 
Apartado 9.283 ai (Bspafia) 


Abonamente : 
ual Pad ov. ora se vo. 20 Lj Sa 
inerte, .... 40 $u 


De do situa i] 
n Aria Avion plus 5 $ USA 


| A ” 


REDACTIONALE 


de rău vom [i nevoiţi a suspenda trimiterea revistei. 


„ noastră, 


obligație morală să-ţi plateşti această plăcere. 


VASALE Li VAS 3004495065 0AAAAAAAALILIALOLILALIAIASAASALIALAIGALL RAVILVLVLLLALLLLALIGULIUL WALL VLLLALLL Lie 


VS AAYSIVLAVASĂLSLLIVILUTVLViat $35535315154%55995990559119VALVISLASASLLLLLILSSVASLiLS 





EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut: 


sir 6 a a hd DIN DACIA TRAIANĂ, de A. D. Xenopol, 
ISTORIA LITERATURII ROMANE. de D. Murăraşu, epulzat |. 
D003 SMUL LUI pb di de D. Murăraşu șă ep sii: să. e 
STI, ue Ion Crean legat și bogat ilustrat ... ... ... ... ... 
DACIA, de Vasile Pârpu a, sa ju iata SER ne în i Cotu seu TIR 
PRECURSORI, de Octavian DEI Av Ave SEP NE. Cita ne epice să 
ISTORIA PARTIDELOR, NAȚIONAL, Aa -collabaa ȘI NAȚIONAL. 
ARANESC, de Pamiii Seicaru vol 1, 11... eu 
ISTORIA POLITICA ŞI MILITARĂ A RAZBOIULUI ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga ... 
HARL MARX : INSEMNARI DESPRE ROMANI, Texte Inedițe cu co- 
ENI SEE ACE AD EU SII ci Due ar piei ei sui dea avar das su 
SI Rai Dea MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prof. Alexandru 
ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMANĂ. ds Gons. 
ral Platon tai 1 DEE CE IPEE e ra ss iteme tin ac a0. di dau due 
LE NID, UNITE DE RASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 
SRI ERIS vre între tavă Aauret cu îat du a Aa al au 
POVEŞTI FARA ȚARA, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novac și 
VIM LIRALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 
ca ... ... ... -.". ... ».. ... ... ... p-.. -... ... ... ... ... ... ... 
DICTIONAR. “3 derihgbiugtlle de Prof, Ion Protopopescu, rustică. 
CORNELII ZELEA CODREANU. DOWĂZECI Dă ANI DE LA MOAR: 
PR de Ii RIN Los [i Ce Dă ANI > ... vas dat ... 
. Hi ANI DE LA MOARTE, 
de Prut y Soutzo, Marquâs de Nantonillet, Blas Pihar, Gr. Ma- 
DUMNEZEU SA NASCUT IN EXIL. de Vintilă Horta 


vo see ss Pee vas 


Numărul 13 al Revistei Carpaţii se află sub tipar şi cu 
el se complectează doi ani de apariție. Rugăm stăruitor pe 
toți abonaţii în restanţă, precum şi pe cei care nu au răs. 
puns în nici un fel apelurilor noastre, să trimită de urgență 
costul abonamentului și restanțele, altfel cu toată părerea 


Cred că este mai corect, că cei ce nu pot suporta această 
minimă cheltuială, anuală să ne-o comunice, şi noi vom hotări 


de la caz la caz, decât să-și aproprie în mod abuziv munca 


Nimeni nu este obligat să accepte revista sau să fie de 
acord cu părerile exprimate în ea, dar când de doi ani o 
reții, o citeşti și de multe ori o bârfeşti, e un minimum de 


Totdeauna am recomandat celor ce nu sunt interesați 
în lectura revistei sau a publicațiilor noastre, să refuze pri- 


mirea, ceace ne pune pe toți în afară de orice neajunsuri, * 


Deci mai multă conștiință româneasca și omenească, din 


partea tuturor celor vizați, o aşteptăm să se manifeste. 


TRAIAN POPESCU 


AAA 55455555550555555553555555555555555555555555siit 


NAN SEO ALL SGEBOSATSLI LA LLLL 1 LI 9VVVULALLIL LVIV ULAVULLSVVULIALALILISATAVAVOLLVLVAVWILLILIOCVIVIVLLLL wwe 


- 


” 





—