Carpatii anul XXIII, nr. 9, februarie — martie 1978

ANUL XXIII - Nr 9 





REFLECTII SI 


N publicația “Cuvântul Românesc”, n, 21, 

din Ianuarie 1078, a apărut un articol 
al dlui Nicolae Penescu, intitulat -0 
datorie majoră”, in care Dsa rela tema 
Comitetului Naţional, pe care incearcă 
so reinvleze. 

Nimic de zis. Nu-l prima incercare 
Chestia cu Comitetul Naţional Român 
e ca paludismul. Vine tând te aştepţi 
mal puțin, ca o criză acută. Imediat 
răsar propunerile ca ciupercile după 
ploale. Apoi, tot atât de subit, dispare 
gustul eloravăelilor pe posturi și priorități; totul cade în 
Îndiferență şi uitare pentru câtva timp. Până ce o nouă 
criză aduce în elrculțul diasporei româneşti o nouă sensi 
bilitate de unificare a Românilor exilați. 

Dar să trecem la lucruri concrete. De data aceasta a 
intrat în horă di Nicolae Penescu, care se sbate frenetie 
să cârpească ceeace au stricat Vişolanu și Compania în 
cel vreo 24 de an! de incapacitate notorie şi pretenții me- 
palomanice, Inist asupra termenului “a cârpi” deoarece 
modul In care “se incearcă” nu mai lasă nielo indolală 
Nu poate f| decât “cârpeală” orice storţare concepută pe 





Raspuns Domnului 


U am iqtenția de & tace polemică cu Dta, 
detestana acest mibnlnțlar, pozetăree, 
care nu face. decât să învenineze onme: 
ni, dăunând ectetăţii 

Răspund notei publicate în “Vatra”, 
No, 145, TanuarieMartie, 1978, numai 
pentru n satisface curiozitatea Dtale cu 
h privite la trecutul meb legionar, de care 
nu-mi cate rușine și hu: ascund și pen- 
tru Aţi face cunoscută părerea mos, 
care nu obligă pe nimeni, In chestiunea 

sl care te frământă 
Legiunea care ne-a atrâns pe toți în jurul Căpițanulul 
ne-a Iăsat libertatea totală de n gândi liber și de a măr. 
turia) credințele noastre, Nu ne-a transformat — cum aflr- 
mă cu rea eredință duşmanii — nici în sclavi ai Mişcării, 
nic! în instrumente oarbe ale ei. Sunt Român din Județul 

Gor], bucureştinizat In 1919 

1n 1028 am terminat liceul și toamna m'am Inserie la 


FEBRUARIE - MARTIE 1978 


Ld 


Carpații 


Depdsito legal: ML. 8.137-1958, 








OBIECTIUNI 


de FAUST BRADESCU 


calapodul vechilor baze din 1049 care păcătulau deja 
profund printrio serle de măsuri... “antidemocratice”: 
În primul rând prin ostracizările prosteşti care Indepărtau 
dintru inceput majoritatea exilaților; apol, prin mechib- 
zuita infeudare guvernului american, pentrucă acesta 
plătea nota lunară, 

Din netericire, nic! actuala propunere nu depăşeşte con- 
cepţia care dăinueşte dela răsbol încoace în mintea celor 
câţiva politicleni adăpați la isvoarele neprețulte ale de- 
mocrației balcanice şi care se sbat să injghebeze ceva care 
să le asigure viitorul. Nieluna din incercările făcute în 
ultimi! ani n'a adus o propunere originală de apropiere 
între forţele românești din exil. Deaceea credem că și 
efortul dlui Penescu e menit să moară în faşe, 

Totuşi, articolul din “Cuvântul Românesc” provoacă o 
serie de reflecții şi oblecțiuni. E opera unul om care €u- 
noaşte sensul politicel, dar vrea să joace o carte pe care 
n'o are In mână. Si so Joace In stilul faimoasei demagogii 
care a caracterizat totdeauna maniera de comportare po: 
Jitică a partidelor Istorice: Ii dau pe Iei, te laud pe colo; 
Îţi aecept acum ce ţi-am negat ieri: stabilim "principii ad- 
hoc” chiar dacă n'au nicio valoare; punem unilateral vina 
unui trecut sumbru in spinarea partidului Jiberal, chiar 








Radu Cornateanu 


Pacultatea de Drept din Bucureşti, pe care am terminat-o 
odată cu stagiul militar în 1932, când m'am Inscris și pro 
fesam avocatura In Baroul de Îifov 

Am, urmărit nețivitatea Tegtoneră din Inceputurile ei, ai 
in 1033 m'am Inseris ca avocat apărător în procesul Ducu, 
pe care l-am urmărit in toate fazele, ataşându.mă detin! 
tiv_ oști! leglonar. 

Exemplul de civiam, justiție și românism, dat da pene: 
ralii judecători și de legionarii inculpaţi, ma impresionat 
profună și a rămas un Indreptar pentru tot retul Vieţii 
mele. 

In 1033 m'am incadrat în culbul rector nl Capitalei de 
sub conducerea lui Aurel Serafim, fâcând sub comanda 
Iul tabăra de la Colentina — Miinhatirea Mărcuţa —- Ja 
Părintele Palaghiţă, de care ej IMpriDiro zeelprocă 
prietene și pe care, dacă-l pul conecta IA Viena, atitu- 
dinile Jul negative uiterioare, n'ar fi existat nielodată. 


(urmează In pag, 4) 















Director: Aron Cotrus ș REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Tralan Popescu 


cerem adeziunea | 
[i eliminăm Mișcarea Leglonară şi 
fracțiunea dsidentă aceasta 
le joeratice ale vechMor formaţii istorice: 
Intrun cuvânt, facem orice compromis numa 
gem la masa istoriei, NU atât națiunea română. CAT 
Ar repari al sistemului care ne-a adus in 
de 


Tată dee! cadrul Acum să vedem modul. 

Di Nicolae Penescu pleacă dela idela “necesități! unui 
purtător de cuvânt care să albă colitatea de a vorbi In 
numele poporului român, nu al emigrației”, 

E frumos spus, dar cu totul absurd, În primul rând € o 
opinie pur perzonală care face abstracție de realităţile 
românești actusie — națiunea Întreagă se află sub clubota 
comunistă, așa zisul Comitet Naţional vişolanist, care a 
tot vorbit in numele poporului român, şi-a ratat mislunea 
în 23 de ani de gugumănii. insuşi fostul rege Mihai a dat 
bir cu fugiţii. în aceste condiţii acțiunea patriotică și 
desinteresată a oricărui român sau organizații de refugiați 
se face “in numele poporului român”. Nol nu suntem nişte 
simpli emigranți. stabiliți definitiv pe meleaguri streine 
ci REFUGIATI POLITICI, luptători permanenţi ai cauzei 
româneşti. 

In al doilea rând, atunel când d Penescu crede că acest 
“purtător de cuvânt” nu poate fi decât un grup format 
din rămăşiţele vechilor partide democratice agreate de 
puterile occidentale face o greşeală de calcul şi de bun 


simi. 

Legitimitatea une! reprezentanțe naționale în acest 
refugiu, nu poate depinde de ceeace cred. vor sau reco- 
marnidă Americanii, Engle)li sau alţii. Puterile Oceldentale 
due politica lor, eare nu corespunde mal nlelodată cu 
interesele națiunei române. Avem exemplul Visolanu. care 
Sa distins —cu intreg Comitetul său — printr'o supunere 
varpă voinței americane și-o ACTIUNE NULA din punet 
de vedere pur românesc. Să cădem deci din nou pe acest 
Tâgaş. pentru a fi pe placul Marilor Derocraţii Occiden 
tale?! Bunul simț și patriotismul ne Indeamnă să depășim 
această formă minoră şi să ne rldicăm In ochi! neamului 
și al străinătății printro eliminare a mentalității trad! 
ionale în politica românească 

Apoi, d] Penescu face o greșeala de calcul, de aritmetică 
simplă, când aduce In cumpănă importanța procentuală 
a pariidelor in ajunul răsboiului și ridică la rang de 
“grupare importantă” măruntul partid socialist, care nu- 
mări in momentul de față cam vreo cine! reprezentanți 
pe tot globul. In schimb, seoate din calcule — cu ușurința 
caracteristică democrației baleanice — forța Mişcării Le: 

ianare, care n'a incetat o clipă lupta contra comunismu. 
Ul şi-a regimului din țară Regim cu care partidele late 
rlee au dus a politică comună și alturi de care sărbătoresc 
mereu pe “28 August”. Dacă nu e cinim curat, e 
Inconştiență calificată! 

Să nu se aducă argumentul că a ajuns la o Inițelegere 
cu aşa zisul “Consiliu Conducător” al unei fracțiuni disl- 
dente, Așa fue toți interesații, și toți politielenii lipsiţi de 
sprijin popular. DI Penescu a chicat cu stângul atunce! 
când a crezut că-l o afacere să-și aptopie un erup ce n'are 
nielo calitate să vorbească în numele Mişcării Legionare. 

Stim că Dsa vrea să ne convingă că “legitimitatea” 
Consiliului Naţional va fi asigurată prin ampla prezență 
BE, AR Iee polite 1%, dacă a existat un partid 

legionar in alegerile din 1947), legiti- 
mitatea lui se perpetuată În persoana dlui Horia 
Sima şi-a lonare pe care o reprezintă, lar nu 


în peraâo-rea itatea unui grup disident 
axeșel! inerente unor calcute lipsite de analiza 


atmosferei ce domneşte în exil. Se repetă gi la din 
altă “propunere Penescu”, când “legitimitatea” Conslllului 
propus trebuia să relasă din adeziunea masivă a diferitelor 

ţii româneşti din străinătate, ca reprezentanta ale 
maselor. roi din “emigrație”. Atunci, legitimitatea 
era legată de organizații ro, şi de exil; acum, exilul 
nu mai face doi bani, dat (lind că numai partidele agreate 
de di Penescu mai pot salva Tara și Aeamur Intreaga 
Dsale “Datorie majoră” e plină de contradicții de acest 
en, Nu se caută o soluţie de alvare națională e! o coaliţie 
de torţe (tot din exil, că altele nu există) pentru repunerea 

















In circulaţie a unor formule 
E ţi politice care au falimentat 


în discuție d) Penescu, relexe di 
acest exil de 30 de rii MR 





2— 





din 1974 până in clipa de faţă o seamă de lideri 
[zi ie udă tat să mugnebeze cea pet 
escu insuși *Descomi rea 
[2 ua EI devenuae.o ficţiune. me 
ne 


vine azi să nă ACEEASI FORMULA ta 
e Ie PRO CONGTEA pa ACELEASI BAZE 
N ACEEASI ICIENI, care să 


după ce ne-au batjocorit ŞI ne-au acuzat de 
entrucă ne dădusem seama de mult că repele era 


un incapabil şi-un lipsit de simțul răspunderii istorice, 
ACUM, domni! demoeraţi ii intorc spatele şi vor să struc- 
tureze ceva fără “legitimitatea” legată de persoana rege- 


regelui, SI ne cer să pecetlulm -noua formulă” deoarece 
e propusă de Domniile lor. 

Dar contradicţia vine din nou să le turbure originala 
decizie constituțională. Se afirmă deschis şi fără remușcari 
ca “Noul Comitet Naţional — continuarea celor anterioa- 
re — se va constitui fără pecetea regală”. Or, dacă legiti- 
mitatea celor anterioare era asigurată prin sancţiunea 
regală, lar cel de-acum va Îl format fără pecetea regelui, 
nu vedem cum noul Comitet va putea lua ființă fără 
asentimentul domnesc. E cunoseut insă faptul că atunci 
când e vorba de voința partidelor democratice niciun 
otatacol nu-l de netrecut .. Astfel de obstacole legale nu 
pot avea un efect statornie decât Impotriva celor ce n/au 
ca pavăză supra-denumirea de "democrați" | 

Dar unde di Penescu se întrece Cu, IUzMapli tratează 
masele româneşti din exil ca pe niste troglodiţi e când 
declară cu enfază și-o slguranță de propagandist electoral 
că Noul Comitet “organizat pe aceleaşi baze ca cele ante- 
rioare” (e calul lui de bătale) va ține IN SFARSIT seamă 
“de structura actuală a emigrației”. Emigraţie pe care, cu 
câteva paragrafe mal inainte, nici nu o admitea să se 
pronunțe întru realizarea unul Comitet Naţional In exhi 
SI continuă fraza: “In acest scop s'a hotărât lărgirea bazei 
noului, Comitet. ”, ținându-se seama de “STRUCTURA 
ACTUALA A EMIGRATIEI”. In această structură actuală 
di Penescu Ințelege să introducă pe toți noi! refugiați care 
acceptă părerile Dsale, precum și membrii Mişcării Leglo- 
nare care sar lăsa încântați de perspectivele expuse, 

DI Penescu şi-a adus aminte de legionari acuma, ca şi 
cum până la ora de față n'am [i existat, n'am fi consti- 
tult singura forță reală n exilului, n'am fi dus o luptă 
fără preget impotriva regimului dela Bucureşti și n'am fi 
manifestat “in țară sau În ezil... sentimente și atiludini 
conforma năzuințelor neămului mostru”. “Pormul ălul Pe- 
neseu pentru a califiea pe cel ce merită să [le ncceptați 
de și în Comitet.) 

Cătă duplicitate! Structura exilului, din punet de vede 
re politie și activitate, nu s'a schimbat nici cât negru sub 
unghie cu tot numărul crescând al noilor veniți. Ea eate 
aceeași ca acum 30 și ceva de ani, când d Penescu era 
Ministru ri de o droale de comunişti. Atunci, ca şi 
acuma, legionarii erau pe baricade, dar dl Penescu nu 
avea ochi să-l vadă pe acești */ascigii”, Gin tot acest râs- 
timp, până mal acum un an când a inceput să dea din 
conte, l-a considerat pe aceşti “nazişti” inapţi să Ja parte 
la salvarea neamului, pe care politicieni ca Dan t-au adun 
în situația în care se găseşte 

Dar de când a simţit că o anumită fracțiune legionară 
e capabilă să treacă peste acel ingrozitor +23 August”, e 
în atare să se auto-distrugă "adaptându-se” normelor Im. 
puse de cel care, în fond, II disprețuleac, şi'n plus, e în 
stare de orice compromis politie numai! SA ajungă și ea 

ca grup — la o recunoaştere oflelal Penescu a de 
venit un “adept” al cauzei leglonate, Bi lea, cu oml- 
slunea din program a organizației legionare lepitime, care 
nu acceptă asemenea apropleri, insultătoare pentru cau- 
za pe care o apără și batjocoritoare pentru neamul ce 
suferă. 

Exilul şi'n special Mișcarea Legiohară n'au aşteptat ve 
nirea dlui Penescu sau a altor peliticleni ambiţioşi pentru 
a duce lupta Impotriva regimului comunist, ŞI cu atât mal 
puțin n'au aşteptat, cu infriurare și emoție, aleătulrea 
unul Comitet Naţional bazat pe partide, care să le decear- 

A titlul de “combatanți” sau să le permită o atitudine 
patriotică sub tutela lor, Blavă Domnului! Titluri de “1m- 
fătetate in lupta anti-comunită”, de “perseverenţă”, de 
“sacrificii melimitate”, de “nesdruncinată linte morală în 
[d „ ete. numai Mișcarea Leglonară le ponte pre- 

ŞI vin acuma acești domni, politielen! trecuți prin toate 
Tae al i „e, impună "PRINCIRII in care el 

Ă n'au crezut 
interesele lor particulare sau de Par d odată ge 

Ne întrebăm cu strângere de inimă cam 
di Penescu despre aplicarea “pluralismului d moctalire de 
eâtre partidele tot democratice, În decada dinainte de 






































ITALIA IN VOIA VALURILOR 


TALIA nu e o țară, cl o pasiune, O pa: 
siune care se stinge in această atmos- 
feră de căsătorie ratată, ereștino m. 
xistă, in care agonizează de doui 
decenii. Trebuleşte recunoscut, În pra- 
gul acestei teribile ore a adevărului, 
care este ora italiană, că partidul Jul 
De Gasperi a fost accla care a salvat 
țara de consecințele războlului şi i-a 
permis să realizeze acel salt spectacular 
pe care lumea intreaga l-a numit mira- 
colul italtan la care au participat în: 

dustriași, oameni ai Bisericii, literați și productori de 
cinematograf, arhitecți şi inventatori, meşteri Iscusiţii 
frumoase Lolobrigide de toate culorile, cavaleri mai mult 
sau ma! puțin străluciți In industrie, de la încălțăminte 
până la “atin lover”. 

A tost o vreme, mai mult sau ma! puțin intre 1950 şi 
1963, în care Italienii au dominat lumea cu FIAT, Fellini 
şi Rosselini, eu ofisticatul Visconţi, cel mai buni actori 
şi actrițe cinematografice, cu intreprinderile cel mai 
îndrăznețe, dela autostrăzile care străbăteau tot scheletul 
peninsulei, până la eserocheriile cele mai spectaculare şi 
mal inteligente inregistrate până atunci de Istoria acelei 
“mala vita” 

Italia a fost unul din cuvintele răsunătoare ale după 
războlului. Sub protecţia unul Papa de Renaștere, salvator 
cu spiritul și cu spada (mă refer la Plo al XIL-ea) și 
dirijată de un geniu politic (mă refer la De Gasperi), 
Italia a atins meritate culmi $i faimă In aproape toate 
domeniile. Industria şi flota e! comercială cuceriseră 
lumea 

A fost o pacifică Invazie universală a lul FIAT, PIRELLI 
OLIVETTI, SNIA a model, in timp ce cărțile lui Guarreschi 
iustrau un fapt de necrezut: posibilitatea convieţurii 
unul preot reacționar, don Camilo cu un primar comunist, 
în cadrul social al unul sat unde, în momentul emiterii 
votului, oamenii ştiau să păstreze calmul necesar, pentru 
ea lucrurile să-și urmeze cursul echilibrat intre suflet şi 
materie, cu o discretă victorie rezervată totdenuni lui don 
Camilo, stare de lucruri acceptată de toate conștiințele 
chiar cele mal itânga, Jocul părea valabi! pentru eter: 
nitate. Satul lul don lo era în fond Italia şi cuvântul 
Seompromesso”, părea leşit din acea carte a lui 
Guarreschi. 

In 1063 am publicat Intro revistă franceză un lun 
articol intitulat “Italia sub ploale”. Petrecusem vacanța 
de Paşti în Italia, sub o ploale nu numai meteorologică 
ci şi ldeologică. Imi atrăsese deodată atenția, apariția 
decadenţei, în mihocul acelei desfrânate bucurii de a trăi, 
care părea fAră limite. Italia luneca Intocmal unul munte, 
săpat de ape pe dedesubt, către o prăpastie încă invizibilă 
pentru mulţime, vizibilă totuşi pentru privirile unui pesi- 
mist nl Istoriei ca mine. Descifram în figurile trecătorilor, 
în fațade, pe şosele, ceva nou, inceputul unul proces, care 
se accentua an după an. Am vizitat mult Italia de atunci 
incoace, chiar de patru ori pe an, pentru a ține conferințe, 
dela Palermo şi Catania până ln Turin, trecând prin Roma 
şi Florenţa, Neapolea și Veneţia, Reintălnirile erau din 
ee În ce, ma! penibile, Gelnce n prăbușit miracolul italtan 

n fost ireneticul coboriş către socialism. Am spus-o cu 
aceste trun interview pe care l-am acordat acu- 
ma patru ani Ja Roma, gazetei “1 Glornale D'Itala”. Lu 























de Vintila Horia 


mea se socializase in sensul politie al cuvântului, se LU 
zase În mediceritate, cucerise multe drepturi şi plerduse 
orice simţ al datoriei, Acesta este cel mal mare rău care 
poate da peste un popor, 

După 1983 situaţia nu a făcut decât să se Inrăutățească, 
ŞI a fost același instituție, saivatoare în 1045, care a 
deslănțult criza, Morți Plo al XII-lea şi De Gasperi, Vati- 
canul a lansat idela dialogului Intre catolici și marxişti. 
Toan XXIII a primit pe ginerele lul Kruschey, democraţia 
creştină A deschis comuniștilor toate porțile, politice și 
economice. Partidul comunist s'a transformat eu mecepta: 
rea guvernului, In organ reprezentant exclusiv al tuturor 
afacerilor comerciale între Italia şi țările din răsărit. Un 
enorm edificiu comerelal a fost montat pe această bază 
politică. Intre timp, planul Gramsci, de pătrundere în 
toate manifestațiile culturale ale țării. a fost pus in apli- 
care și, în cățiva ani, Universitatea, presa, activitatea 
editorială şi artistică, inclusiv televiziunea, au căzut unul 
după altul în mâinile celui mal puternie partid al opoai- 
Vei. Am asistat apol. la spectacolul oferit de o țară, 
wuvernată in aparență de democrația creștină, dar dir 
Jată in fond de Partidul comunist, aliut cu soclalistii şi 
toate grupurile şi grupulețele de stânga. mal mult sau 
mal puţin parlamentare, Această partitocrație pe care o 
experimentează alte țări căzute recent În același cursă, 
a impins Italia în hoasul actual. Nu se poate trăi, evident, 
cu puterea in afara puterii. Există o autoritate vizibilă și 
de flecare dată mai redusă, incapabHă de a conserva 
ordinea în muncă și pe stradă, și alta invizibilă, în afara 
Guvernului, care impinge țara pe drumul degradării, ne 
cesare pentruea Invizibilul să devină vizibil. 

Celace este grav în Italia, este faptul că Roma este 
capitala lumii catollee. Nu intră In afara previzibilului 
faptul ca să fle Paul al VI-lea primul Papă care să pănto- 
reasca din interiorul unei țări comuniste, Va ințeleke 
atunci Sfântul Părinte cât de greu I-a fost Cardinalului 
Mindesenty să reziste in Budapesta, cât de greu îl cate să 
reziste Cardinalului Wyzalnsk! in Varşovia și ce inseră 
ză să fil patriarh al Moscovel și ce insemnează aceasta 
pentru viața une! Biserici. Dar această posibilitate de 
Învelegere va sosi prea târziu, atunci când din Inălțimile 
Qurinalului va privi spre lumea catolică, cu ochi lacomi 
tandemul universal recent instalat Ja putere. MA refer i 
Berlinguer.Breznev. Intre timp soldați sovietici sau cubi 
ni vor face de ardă mvurănd „pân notăriți spațiul 
roman şi imprejurimile lul ecumenice, 

Proteţia mea este Indrăzneaţă, dar nu absurdă. Cetăţenii 
Romei, ca toți Italenii, au fost indreptați puțin câte 
puțin înaintea porților acestei posibilităţi, Cu rave ce 
descompun una din industriile cele mal Infloritoare, ale 
pământului, cu o lentă şi sigură pătrundere în Univerri: 
1ăți, astăzi complet distruse, devenite centre de intâralere 
culturală tipic marnistă (cu realismul socialist, cu Lysenko 
şi eu materialismul dialectic, nu se ajunke astăzi în altă 
parte decat alcl); cu o armată mieșorată, sArăcită şi roasă 
pe dinăuntru, cu teroarea in stradă; cu nsasinnte, divort, 
avort liber, lipsă totală și absolută de disciplină, societatea 
italiană este astăzi o barcă In vola valurilor, Cu căngile 
pregătite de an! de zile, un grup de specialişti in acest 
gen de aventuri, se găseşte dea pe malul Tibrului, sperând 

ultimei capturi, MA Inhreb dacă exilată Incă elneva în 
lume capabil să evite acest luetu, 
Vintilă HORIA 






































REELECTII SI! OBIECTIUNI 


răsboi când Garda de Pler cra împledecată să ze prezinte 
în alegeri, când era desființată pintr'un decret și mem: 
brii el svăriiți în inchisori, când prigoanele ueldeau mil 
de legionari în numele “demoerațteli. supranumită “de 
mană forte”?! A avut Din vreo tresărice de revoltă în 
numele principiului? A protestat Dea în humele acciulaş 
principiu? 

Ne intre! dease! en, când are valoare, principiul 
“uibertății de expunere a tdeior” pentru dl Penescu? Oare 
atunci când partidele politice, pe baza cărora vrea să Or. 

anizeze un Comitet Naţional, ardeau câr! de dxtrină 
fogionară, impledecau conferințele d yrca anda leglonn- 
ră, când aratau studenți și 1ucrători pentru un câree 
legionar fredonat în surdină, nu trebula aplicat deasenie- 








incipiul de drag dlui Penescu? a avut 
pes prinde A ae, drae Sl ces? mată guta 


în acea vreme un 
aceator abuzuri? ŞI vine acuma să ne spună că fAră accep- 
tarea AeeRuji Si Meu do Dsa NIMENI nu poate ax 


ira să lupte pentru neamul românese! 
Pipe “cine gi bate. joc BI In eine face, aluale? La Mișea: 
ron Leglonară fâri'ndolală, care a suferit totdeauna, din 
cauza nerespectării acestor principii, Un ple de bun 

o leacă de respect pentru cel care nu sau clintit un 
Minea dela datoria lor de români, ni'ar strica E 
nifeate In surprinzătoarea atitudine a Sucre! 

ral al Partidului Naţional Tărănese! 





(Urmează pag. 1). 


Din acest cuib s'au desprins ulterior cele patru sectoare 
legionare ale Capitalei, eu fiind repartizat la Vică Negu- 
lescu, sectorul II Negru. Concomitent făceam parte din 
Contenelosul legionar de in Casa Verde, primul “cllent” 
fiind Decemvirul State Grigore, șoeur, Intra chestiune 
administrativă de perrals de circulație 

Anii 1038 şi 1037 s'au scurs In diverse bătANII de organiza: 
re de culburi în Bucureşti și județul Tifov, plăşile Budeşti 
şi Plătărești cu comunele invecinate și cu propaganda 
electorală In Judet, pentru Partidul “Totul pentru Țară”. 

Eram deja șet de familie de culburi In Capitală și avo- 
eat al unei Intreprinderi comerciale din Bucureşti, conce: 
slonară a electrificării multor regiuni din Transilvania 
Maramureş şi Moldova, calitate în care, călătorind dealun 
gul Țării, mi sa plerdut urma în marea prigoană 

In 1038 am intrat ca referent în Direcţia Acordurilor 
Comerelale din Ministerul Comerțului, flind detașat pen 
tru relațiile comerciale eu Turela, lar 1939 şi pedepsirea 
104 Armand Călinescu m Au prins mobilizat de mal multe 
luni In comuna Hereclean-Zalău, aproape de frontiera un 
gară 

La 0 Septembrie 1940 eram mobilizat de două luni ca 
sublocotenent de rezervă pe Prut, la Nord de Galaţi, De 
mobilizat imediat, m'am intors la București unde eram 
atunci și Vicepreşedintele Socletăţii Filatelice Române, In 
această calitate 

Am organizat in cadrul AJutorului Legionar bătălla 
emistanilor filatelice legionare — 8 Noembrie 1940-Iaşi 
30 Noembrie 1940 în Bucuresti şi 19 Ianuarie 1041 în Bu 
cureşti —. emisiuni care au înscris In Istoria modernă în 
imagini care este Filatelia, ajungerea legiunii la cârma 
Țării şi chipul Căpitanului, al lui Ion Moţa şi al lui Vasile 
Marin 

Am asistat la întoarcerea grupului legionar dela Ber 
Un sub comanda comandantului legionar C. Papanace, la 
sediul legionar din strada Gutemberg — casa Prințului 
Cantacuzino Grănlcerul. Comandantul Horla Sima Îi aș 
tepta În pragul casei. Făcând front și dând onorul leglo- 
mărește, camaradul comandant Papanace a rostit urmă 
toarea cuvântare: “Domnule Comandant, grupul legionar 
de Ja Berlin întors acasă, este gata şi aşteaptă ordinele 
Dvonstră, Trălasca Legiunea și Căpitanul”. Comandantul 
eobarind eele câteva trepte, le-a strigat; “Bine ați venit 
camarazi!” și după acela i-a imbrățişat. A fost extraorăl 
nar de impresionant acest moment In care dol vechi prie 
teni și luptători, se regăzeau infrâțiți în lupta comună 
DI Papanace era numit Subsecretar de Stat Ja Ministerul 
de Finanțe 

In Minister am fost detașat de la Direcţia Acordurilor 
şi Insărcinat cu organizarea Bervielulu! Comisarilor da Ro- 
mmânizare la Intreprinderile ovreești și străine, instituţie 
creată cu scopul de a readuce în patrimoniul românesc 
viața economică și comercială a Țării. După două luni am 
demisionat și m'am intora la Direcția Acordurilor, nefiind 
de acord cu procedeul ministrului Leon, care la simpla 
intervenție a Ambasadei germane revoca numirile de co 
mizari pe simpla afirmație a Consiilerului comerelal ai 
Reichului că în cutara Intreprindere era capital german 
eelace constituia o gravă eroare, fără ca in prealabil co 
misarul numit să (| ficut raportul real al intreprinderii 
Sa anula sensul românesc al creării instituției și se per 
mitea ovreilor să-și camulleze averile sub protecția per 
mană, 

In cadrul familiei mele de cuiburi, In colaborare cu 
Primăria de Negru, am organizat prima cantină şcolară Ie. 
elonară In şcoala Orzari, unde primeau masa zilnic — dim! 
neața, la prânz și seară — peate BO de copil mărnei. Deşi 
apreciată în vizita făcută la cantină de Doamna Maria 
Antoneseu, a fost desființată In Tanuari 1041, cn fiind rea 
lizare legionară 

La 31 lanuarie 1941, am fost pa baricade 
Câteva săptămâni mai târziu am fost areatat și anchetat 
In Prefectura Poliției Capitalei, aub Invinulrea de «mi 
Ii insușit parte din emisiunile poștale legionare, dec! acu. 
zat de legile draconiene antoneselene de “insuşire de bani 
publici”, pedepaltă In acea vreme cu moartea 
După o lună de zile am font “vărsat” la Inchisoarea Mal 
maison şi trimis apoi la Parchetul de Tifov, pentru urmă 
rire penală, Judecătorul de Instrucție —— nu-mi mal amin 
tac numele — pe baza dovezilor depuse la dosar, m'a de 
clarat nevinovat și m'a pus în libertate în acelaşi seară. 

In toamna lui 1041 am fost secretarul Comisiei de trata 
tive pentru inchelerea Acordului comerelal eu Turela și In 
primavara anului 1042 am fost numit atașat comerelal la 
Agenţia Economică Română din Istambul, depinzând de 
Legația României la Ankara. Intre timp, trecerea Direc 













































































Acordurilor comerciale de la Ministerul Comerțului la 

inisterul de Externe, a făcut că ordinul keneralului An- 
toneăcu pus pe lista leglonarilor din Ministerul Comerţu- 
1ul, listă prezentată de Subsecretarul general comunistolă 
Voleuleţ, “se por reabilita post mortem” să rămână fâră 
urmări 

In primăvara anulu! 1943, prin avansare, am fost numit 
şeful Agenției comerciale de pe lângă Legația României 
în Slovacia, Ja Bratislava. Trădarea regelul Mihai și a par- 
tidelor zIse istorice, m'a prins la Pistiany, în pline trata- 
tive comerciale cu reprezentanţii Statulul slovac, pentru 
relnnoirea acordului comercial existent, care expira în Acel 
an. In același noapte s'a produs răscoala şi trecerea la par- 
tizani a grupului de aviaţie slovac instalat acolo, consecin: 
ță a dezertări! la inamic a comandantului suprem al ar: 
matei slovace, generalul Cyatlos. Intorşi ln Bratislava ni 
sa ordonat domiciliu obligatoriu, sub supravegherea au. 
torităţilor slovace, care au refuzat să ne predea Gestapo- 
ulul german 

Intre timp sa format Guvernul in exil la Viena, sub 
preşedenţia Comandantului Horia Sima. Două familli ne 
am declaratadezlunea la acest guvern şi am cerut atabili- 
rea de contact Imediat cu el 

Dintr'o eroare tactică, delegatul trimis să la contact cu 
legația noastră din Bratislava, Doctorul Bulbuc, In loc să 
ia legătura cu Ilecare membru al Legațiel, în parte. sa 
mulțumit cu declarația globală făcută de Consilierul de 
presă, Gh. Pop, prieten personal al lui-că “nu există le- 
glonari sau simpatizanți În acea legație”, Așa Gă-cele două 
familii aderente la Noul Guvern În exil, am rămas mal de- 
parte izolaţi şi tără posibilitate de a comunica eu Guver- 
nul din Viena 

Situația s'a prelungit aşa până la prăbușirea Unpariel 
1 ajungerea Sovieticilor la porțile Vienei, In ultimele zile 
lunii Martie 1945, frontierele Germaniei au fost des 
chise pentru retuglații din Est și așa, singurul din legație 
care, a luat drumul Vestului, la 1 Aprilie 1945, am fost cu. 
Cealaltă familie nu putea pleca, Doamna așteptând să 
nască dintrun moment În altul, și Ruşii erau numai la 
0 de kim. de Bratislava. 

Am plecat la ora 6 dimineața şi am luat drumul spre 
Praga, dealungul versantului stâng al munţilor Carpaţi 
După cincisprezece ore de bombardament rus şi american, 
şi de emoţii, am ajuns la Luneburg, un sat din Protecte: 
ratul Boemiei, frontieră cu Slovacia, minunată regiune de 

uri. Rămăseserăm singurii care ne prezentam In contro 
Iul paşapoartelor și la punctul vamal, majoritatea celor 
lalţi refugiați luând drumul spre Viena:-Ga diplomnt al 
unei țări allate Germaniei, am fost dirijat dela frontieră 
spre Badgaştein — reduitul german din Tirolul austri 
unde am ajuns la 6 Aprilie 1045, după multe peripeții și 
primejdii şi datorită fragmentului de hartă murală, baut 
cu baloneta de vameşul german, pe care-mi Indicase dru. 
mul lituralnie pe care trebula să-l urmez dealungul Pro; 
tectoratului Boemiei și Auatriel 

Acolo am intălnit primul legionar din exil, pe avocatul 
Arnăutu, care m'a impteslonat prin camaraderia şi dra 
gostea cu care mia primit și mi-a aranjat rapid găzduirea 
în acea localitate, Era un fel de delegat oficial pentru 
Români pe lângă autoritățile locale 









































Eu cu sojia şi camaradul Arndutu la Badgastein, 
10 Aprilie 1048 


Dela el am aflat prima dată de fracționarea Legiunii in 
două grupe: una constituind guvernul de la Viena, con- 
tinuatoare a luptei pentru eliberarea Basarabiei şi Româ- 
niei predate de aliații vestiel Rusiel sovietice In colaborare 
cu regele Mihai și partidele istorice prin lovitura de Stat 
de la 23 August 1044, și a doua opusă acestel lupte în con- 
tinuare, dar fără clară atitudine în problema creată "Ţări! 
noastre. 

Intre 5 Aprhie 1945 și B Mai 1045 — capitularea Relchu 
ju — sau refugiat la Badgasteln, de la Altaussee unde 
se găsea guvernul dela Viena, consulul Miha Fotin Enes- 
cu, Dinu Paul şi Doamna Maria Bucur, ca avantgardă, ur 
mâtă de Bădia Vasile Iasinschi şi prof. Sângiorgiu. M. 
târziu s'au integrat grupului Doamnele Elvira Sima şi Vir, 
ginia Iasinschi, Insoţite de generalul Platon Chirnoagă şi 
familia comandor Băllă şi basarabeanul Vladimir Cristi 

Aşa am aflat că dispozițiile Ministerului de externe ger, 
man erau intr'adevâr categorice în sensul concentrării IA 
Badpastein atât a guvernelor aliate in exil — Român, Bul 
par, Croat, Marele Multiu — cât și a tuturor ambasadelor 
și legaţiilor acreditate la Berlin sau în țările aliate Germa 
Plej Acolo se păsea detaşată şi secția Ministerului de Ex 
țerne Germană afectată acestor misiuni. Condusă de MI 
nisteul Altenburg 





















Bădia Vasile Tastnachi, Mihai Fotin Enescu, Doamna Bu 
cur, soția mea, la o masă in Badgastein, Aprilie 1048, 





Același, comentând evenimentele pe aleile pădurilor vecine, 


Instârșit puteam stabili legătura cu Guvernul dela Vie 
na, căruia m'am alăturat fără şovăire și de care nu m'am 
mai deapărțit de atunci și până astăzi, împărțind cu el 
eriine, nădeJdile și lipsurile. La venirea acestor camarazi, 
camaradul Arnăutu a plecat fără să ne luăm rămas bun 
şi abia ani mal târziu am aflat că sa refugiat in Argenti- 
na. Capitularea germană ne-a păsit In Badeastein, la 8 
Mal 1035, 

Faptul că autoritățile administrative locale germane nu 
şi-au părăsit posturile şi au așteptat cu toate riscurile eir- 
ca zece zile sosirea trupelor americane de ocupaţie a zonei, 

Divizia Curcubeu”, nea salvat de răzbunârile lagărelor 
de prizonieri francezi şi ruşi din apropiere. Detașamentui 
polițienesc C, 1. C, era comandat de un evreu refugiat 
din Cehoslovacia după desmembrarea Statului cehoslovac, 
cu ordinul de “a stârpi” orice urme de națianalisme, Mem: 
bri! Guvernului dela Viena au fost internați în lagărul 

„merican dela Glasenbach, lângă Salzburg-Hallein, cu ex 
cepția profesorului Sângiorgiu, pe care l-am trecut perso- 
prin pădurile din jurul Badeasteinului și l-am predat 














Schimb de informații politice intre Mihai, Fotin Enescu 
! Cantargie/|. ministru in, guvernul bulgar in exil, condua 
de bătrânul Țancoj/ 


mpului legionar dela Salzburg, care va trimis mal depar- 
[A "n Gerrui nina Vestică și a mea ca neparticipant oficial, 

Au trecut dol ani, cu amăriclunile şi neliniştea pentru 
soarta celor inchigi și amenințarea — pentru toți — a re 
patrlerii forțate. Procesul dela Nârenberg A absolvit Miş- 
carea și guvernul dela Viena; de orice răspundere. Bulatat: 
ul de “criminal de războlu' fusese inlăturat pentru tot- 
Meauna, celace demonstra că peste interese străine, demo: 
dfația Americană era o realitate și spiritul ei de justiţie nu 
putea fi alterat de “torțele oculte”. Zorile libertăţii de 
gândire, manifestare, mişcare ŞI acțiune ze Ivenu din nou 


pentru toţi 
Pen 1047, primăvara, am trecut in zona franceză de Ocu: 


pi i uitai la Sehruns şi dencolo în Elveţia şi Franța 
Date e Ari A da uiti In Madrid. cu viza de emigrare în 
Îtaziila. dar unde am rămas detinitiv, datorită caracter” 
Iftat de asemănător, bun și ospitalier al Spaniolilor, 
amintind e cel românesc. 

mintind ans Pă e “Api e şedere aici și ce am făcut, red 
cați sunt cunoscute indeajuns, de moment ca le-ai moni 
Vionat în parte în nota dțale din Vatra 








Intorcându-ne la Legiune, pot să-ți afirm că eu cunote 
toate principine bazice ale doctrinei legionare, şi iv 
Găpitanului de a realiza “omul nou”, sfânt sau erau MII! 
dintre nol au reuşit să se ridice la perteetiunea MOrta n 
stinţilor, în trunte cu Căpitanul, Moka, MArin EL la 
alți Camarazi martirizaţi de călăi Carol al IL-lea și Arhi 
Cilineacu. Majoritatea însă au rămas erol-Oameni, cu Mere 
tuți Şi slăbieluni, trăind erole fenomenul leglonar In pe 





manenta luptă cu mediul şi cu ei înșiși, pentru realizarea 
obiectivelor fixate de Căpitan, 

Această trăire eroică a Legiunii a făcut posibile: 

— pedepsirea morții Căpitanului la 21 Sept. 1939, prin 
căderea Iul Armand Călinescu, călăul executor al demen- 
tului rege Carol al II-lea. 

—Statul Naţional Legionar, leșit din revoluția de la 8 
Septembrie 1940 și alungarea 'Tiranului Carol al Ilea. 

—Implinirea Testamentului politie al Căpitanului: In 
în „de ore după birulnță vom fi alături de Axa Roma- 

n. 

—pedepsirea la 30 Noembrie 1940 a vinavaților de rma- 
sacrarea legionarilor pe care, felonia lui Ii Antonescu 
hotârise să-l pună in iibertate fără Judecata prevăzută 
pentru fărădelegile comise, 

Justiția pe care vioau so calce în pleloare a făcut că 
numai cu câteva zile inainte de comiterea feloniel să [le 
descoperite cadavrele Căpitanului şi ale celorlaţi legionari 
sub lespezile de la Jilava, cu ştreangurile de gât, cu tru. 
păle ciurulte de gloanțele trase pe la spate, jegați in 
lanțuri și pe Jumătate arşi de vitriol, Nimeni nu putea 
opri legitima revoltă impotriva ticăloșiei guvernului, a 
regelei Carol al II-lea și a călăllor care s'au pretat Ja 
fratrieidul comis la 30 Noembrie 1938 

In celace priveşte pe Iorga și Madgearu, Legiunea res- 
pinge cu indignare crima comisă şi răspunderea care-i 
este aruncată În spate, această lichidare aparținând total 
Gestapoului german care, utilizând elemente legionare 
periferice, a voit să plătească astfel atacurile furibunde 
ale profesorului in Neamul Romanesc, sub titlul “Porcii 
motorizați”, scrise la desmembrarea Cehoslovacle! 

—Rezistența contra loviturii de Stat a generalului Anto- 
nescu la 21 Ianuarie 1041, Impiedicată de duplicitatea 
Reichului care avea nevole de Armata română și nu de 
coreligionarul partid naționalist şi autentic românesc, 

— Prigoana, generalului Antonescu și internatională a 
Axei, culminând cu internarea comandanților şi legiona- 
rilor fugiţi în Germania, În lagărele de concentrare Bu. 
chenwald și altele, sub ridicolul pretext de “invitați de 
Onoare al Fâhrerului german”, apoi asasinarea maselor 
legionare din ordinul maresalului Antonescu “se vor reabi- 
lita post mortem”, prin trimiterea in unități speciale de 

lichidare. 








Crăciun sobru la Badgastein in 1945. Generalul Ptaton 


Chirnoagă, Profesor Sângtorgiu, Doamna Si 
, $ 1 ma, 
Deleanu, Comandor Buda ce ana Si : de call 





Guvernul de la Viena, singura reacțiune vigurons 
romândască impotriva trădării ppolul Mapilane î rd 
lOF zise latoriee ln 24 Augut 1044, care predaseră Tara prin 
actul capitulării “en rase campagne”, bestiilor mosoai 

Acest Muvern-emanaţie legionară dar cu carneter naţio- 
Dal'a fost recunaseut atunci de mai multe Bate. piata 
care Germania, Franța mareșalului Petain, Spania, Slo- 
Vacia, Croaţia, ete, şi el a conatițuit singura rezistenta 
românească contra actului dela 23 August 1044, find 
singurul Andreptățiteăei n'a font desfiintat nleteiatu nd 
nlel condamnat la Nârenberg-aă fixeze condiții de cola 
borare fracțiunilor din exil și nu aceste frattiu, co 


nu reprezintă nimic şi a căror aroganță in inversarea ro- 
lurilac eanătiiuie ptr şi simplu o irmpertinență 

—Armata Naţională cu doua divizii în continuarea 
luptei contra Ruslel cotropitoare, luptând pe Oder și Elba, 
până după capitularea Germaniei, fiind ultimile unițăți 
militare care sau predat pe frontul european. 

—Organizarea salvării a mil de refugiați români și 
leglonari, prin trecerea clandestină a frontierelor spre 
Italia, Franța și tările sudamericane, fără discriminari de 
rasă sau de religie, cum o mărturisec atâția evrel care au 
beneficiat te acest serviciu gratuit 

—Biblloteca română din Freiburg. 

—Căminul de ia Aravaca. 

—Grandlosul monument de granit de ln Majadahonda, 
loc de pelerinaj şi reculegere, nu numa! pentru legionari, 
cl pentru toți naționaliștii din lume. 

—Editurile “Cartea Pribegiel”; *Dacla”: “Carpații” 
“Daco-România”; “Drum”, ete. 

—Medallile de aur și argint, făcute de sculptorul Pan 
la Mânchen si de garnizoana Madrid, comemorând cin- 
cantenarul Mişcării Legionare. 

Albumul: Gincantenarului Mişcării Legionare, pregătit 
șI implinit “sine Ira et studio”. 

Difuzarea In diverse limbi a operelor Căpitanulul și 
a doctrinei legionare, universalizând-o la ora actuală şi 
Incă alte multe isprăvi uluitoare, cănd te gândeşti ln 
milloacele de care dispunenm; untor! reduse numai la acea 
umanitate, putere de sacriticlu ȘI frațietate crestina a le- 
gionarilor, cari Intelegând pe Căpitan Işi dau viaţa. [âră 
preget, pentru a atinge culmile visate de e], acel “om 
nou” salvator 

Toate cele enumerate sunt realizări comune, leșite din 
spiritul legionar și din imensele rezerve de sacriric lu moș: 
tenite de la sfinții şi martirii noștri, 

Pentru aceste considerente nu am acceptat Idela că 
Legiunea se poate frânge și nu am făcut şi nu fac nici o 
diferențiere Intre camarazi. Ce facem, bine sau râu, nu 
are importanţa, se răstrânge deopotrivă asupra noastră a 
tuturor, în mod egal. Pentru duşmani, Legiunea e una şi 
ea trebuie distrusă din cauză că adevărurile propovădulte 
de Codreanu le răscoleşte conştiințele și ştiu că nu vor 
putea scăpa altlel de răspunderile fărădelegilor comise 
impotriva Neamului. 

Atunci de ce să se grăbească unii camarazi a accepta 
să Impartă cu adevărații răspunzători ai trădării dela 23 
August 1944, răspunderile în faţa Tării, pentru crima co- 
misă şi desastrul abătut asupra Neamului românesc? 

Ce speră pentru a sacrifica trecutul tor-de luptă. tbbo= 
rind de pe piedestalul demnității și dreptății legionare. 
pe care ura dușmanilor nu le-a putut dărâma, dar pe care 
felonia noilor tovarăşi le poate face țandari? 

De ce să transformăm un fapt divers, care se petrece 
de un mmillon de ori zilnic pe planetă, [ără a avea nici cea 
ma! mică importanță, intrun “capitis deminuţio” de as. 
peet bizantin... când 'Tara plere...? 

„Nu crezi că uniți putem rămâne la înălțimea Jerttei 
Căpitanului și a camarazilor căzuti, implinind dorinţa lui 
venită ca o prevestire de dincolo de moarte "MĂ rog 
pentru Legiune... Hitler este în ultimile lui zile... va curge 
mult sânge... România va trece prin cele mai teribie 
momente ale Istoriei ei... Tara va fi lberată ca printr'o 


minune și până Ja sfârşit toți vor deveni cre 
FA dUne 1 pân, il deveni credincioşi bie- 





Camaradul meu din Bratislava și soția tut 


medium—,, eu 
şi soția 





REFLECTII SI OBIECTIUNI 


Nu În asemenea condiţii și cu asemenea procedee se 
poate ajunge la crearea unul Comitet Naţional viabil în 
exil, Tot ce va urma calea aranjamentelor de cwiise, a 
trecerii cu buretele peste acțiunea partidelor și pollticie- 
nilor care au pregătit și ajutat apariția acelui 23 Augus 
a ostracizării celor care au dus şi duc cea mal inverșu. 
nată luptă contra regimului comunist, e menit să se 
Isbească de voința exilului şi să se prăbușească inainte de 
a lua o formă viabilă 

Credem că “datoria majoră” a dlui Penescu și a celor- 
1alţi politicieni de nuanţă ilberală, socialistă sau țărănistă 
ar fi să tacă şi să-și plângă Inconsistența politică, Păca- 
tele lor sunt nemărginite faţă de neamul românesc și 
faţă de organizaţia legionară pe care ŞI AZI vor s'o pună 
Ja index. 

In schimb, “datoria majoră” a Românilor din exil e 
pună la locul lor — odată pentru totdeauna — pe toți 
acești politicani, pescultori în ape turburi, ce vor, prin 
intermediul cristalizării unui Comitet Naţional sub oblă- 
duirea lor, să-și recapete autoritatea de odinioară ce sa 
dovedit atât de nefastă pentru neamul românesc. 


Faust BRADESCU 








RASPUNS... 


Sa intâmplat în luna Noembrie 1944 Ja Bratislava, în 
vila unde eram cele două familii legionare și câțiva co: 
legi din Legaţie, pe la ora sase după amiază, Discutam 
situația războlului şi perspectivele viitorului. Soţia cama. 
radului meu era un medium extraordinar, noi neștiind 


CHIRITA 


STĂZI volu să povestesc ceva și despre 

bărbleri, oameni cari de şi au adus in: 
semnate servicii În vremea războiului 
nostru pentru independență, dar nici 
un scriitor n'a pomenit un cuvânt mă: 
car despre frumoasa purtare a bravilor 
noştri bărbleri 

Eu, unul, miam hotărât să implinesc 
această lipsă şi să le dau locul de cinste 
ce ÎI cuvine și lar în istoria glOFIosului 
nostru războlul, Mal cu seamă cum zunt 
pătruns până la suflet de nobila lor 
modestie şi totdeodată mâhnit de neruşinea tutulor ne- 
volașilor, cari exploatează în tot felul strălucitele fapte 
ale vieților noştri, 

Un oarecare scriitor publică, pe seama Statului, a carte 
despre Războiul nostru pentru neatârnare; un. oarecare 
altul o piesă de teatru, înşitână fapte pe care nol, cltindu 
le, am rămas uimiți de atâta nerușinare şi indrăsnială 
ŞI aceşti nobili seriitori, demni copii a unor vremuri în 
care fâțărnieia, minciuna şi neruşinata Indrăsnială sunt 
lunte drept niște minunate calități, nu şi-au mai bătut 
cpul ea să pătrundă bine însemnătatea unor evenimente 
atât de mari, hepricepute de mintea lor: ci, şi-au închipuit 
că patriotismul e d martă buni de exploatat, ŞI au înșirat, 
dar, pe hârtia mult răbdătoare, tot ce le-a trăsnit prin 
cap, exagerând unele fapte, denăturând pe altele, fiindcă 
nau avut destul spirit ca să [e poată pătrunde, micsorână 
astfel gloria noastră dobândită cu sânpe. 

Dar nu sunt ei de vină; neputând ajunie-alorin lui 
Herodot. a Jul Sofocle sa n lui Omer, clupese oamenii 
ce pot, ca să tralască şi el, căci prin muncă cinstită e greu 
de trăit în ziua de nai. Nu mă miră ațăta îndrăsnial lor, 
cât mă miră lipsa de apirit a celor ce'i eprilină 

ŞI acum după ce 'mi-m ușurat puțin auiletul de o 
povară, să vă spun povestea ce var făgădult 

Bărblerii sunt oameni foarte, simpatiei și toarte intel 
genţi, dar nebăgați în slamă, de şi au simțul frumosului 
foarte desvoltat şi pun multă grafie In exercițiul mese 
viel lor. 

Intradevar, câtă plăcere nu'ți face când intrând Inte'0 
bărbierie, înainte chiar de a zice bună ziua, eşti Intâm- 
pinat de salutul stăpânului care fără să și Intrerupă lucru), 
cu aerul grav şi ceremonios al omului din lumea bună şi 
cu multă demnitate și eleganță, te primeşte zicând: “Salut 














nimic din antecedentele ei gari La un. ai 
dată a căzut în t spunând. mule să vin 

să vină Căpitanul... numa! el poate şti... Sunt cama 
Toriţă, Căpitanul nu poate veni acum. Se ropă. 

taţi. După o trecere de timp mediumul are o tresărire şi 
o licărire pe față... Căpitane, pentru ce te rupal?... si a 
urmat mesajul amintit. 

N'am crezut niclodată in spiritism şi nu cred nici în pa- 
sibilitatea de contacte cu viata de dincolo. Dar cele serlse 
cu mâna tremurandă În faţa noastră nea cutremurat 
nespus pe cel prezenți 

Nu cunoşteam nimic din frământările legionarilor re- 
tugiaţi în Germania și ma! puţin de drama ce aștepta 
Relchul, care experimenta atunci în mic, efectele bombelor 
atomice. Redau scena aneedotie 

Verificarea intocmai, ulterior, e de un tragism de neln- 
chipult şi poate şi o speranță ascunsă în sufletele nodatre 
ale tuturora. Am povestit-a lui Arnăutu primul, apoi lui 
Badia Iasinschi, Prof. Sangiorgiu, generalul Chirnoați 
comandorul Bajla, Paul Costin Deleanu, ete ln 0 masă, 
in camera noastră de la hotelul unde eram supraveghia! 
de americani. 

Au ramas impresionati cu toții. Mai mult Paul Costin 
Deleanu-omul fişetor-, a inregistrat Intămplarea În una 
din fişele lui, care impreună cu celelalte câteva zeci de 
mii, din peamandanele lui au costat câteva luni de lagăr, 
urupul din zena franceză dela Innsbruck. Francezii ere- 
deau ca au desecperit un mare splon nazist 

1! seriu toate acestea Dragă dle Cornăţeanu cu spe. 
ranța că scrutând cu toţii conștiintele şi trecutul nostru 
leglonar-al meu fâră importantă al altora foarte impor- 
tant-cu sinceritatea cu care eu o fac acuma, putem găsi 
acea flacără luminoasă care să redea Legiunii forța In- 
treagă și victoria meritată de martiriul Capitanulul. 


JACHET 


de ST. Georgescu Sergent 


şi bună ziua la domnul”. ŞI imediat, ca un ecou, salutarea 
e repetată pe rând de toţi lucrătorii, păstrându-se ordinea 
vechimei, până la micul ucenic care vine săți ja paltonul 
1 pălăria. 

* Bestia pe orlelne să'mi arate 0 altă clasă! de meseriași 
cari să'şi servlască musterii în chip mal grațios și demn 
în acelaş timp. 

ŞI apol așezându-te pe fotoliu, cu câtă delicateţe și 
prevedere nui infășoară gâtul cu gervetul și cu ceață 
băgare de seamă nu'ți săpunește obrazul să nuți dea clă- 
bucul în, gură, sau în ochi; și apol eu cată măestele ni 
mânuește el briclul ținându-l În mână cu mal multă grație 
şi intâtișare artistică — da, suștin din toată puterea — cu 
mal multă grație şi înfațiare artistică, chiar de cum ar 
ține în mână penelul său arcușul cel mai Ilustru maestru. 

ŞI plimbând briciul pe obraz în chip foarte plăcut, se 
opreste câteodată şi te Intreabă, prefăcându:se îngrijorat: 
“MA tog, vă ustură brielul? 

Pehilvanul! BI ştie bine că nu ustură briclu), Dar 
intr'adins face această intrebare așteptând un compliment 
mănulitor, atât de mare incredere are în dibăcia lui de a. 
lustrul obrazele, chiar cele mal groase și mal murdare 

Cât despre mine vă mârturisese că de multe ori mi se 
întâmplă ca plăcutul și ușorul săşăit al briciului să mă 
transporte In dulci şi Tericile visărl ŞI să nu mă deştept 
din fantastieele mele călătorii de pe alte tărâmuri cu zâne 
şi cu semizel decăt atunel când meşterul sfârşindu:și 
Îuerul, mă hiritisește cu cuvintele: +SĂ vă fle de bine!” 

La plecare, lar, ești Insații de acela ceremonial și 
peleeaut cu cuvintele Salut pe domnu și mieral!” repetate 
cași In sosire în același ordine erarehică, 

Această purtare nointrecut de prațioază o îti bărblerii 
față de toți mușterii simțitori la asemenea delicateţe, 
Față însă cu cel nepâsâtori, chestia ae schimbă. Adică nu 
se sehimbă de loc, Aceleași apucături, aceleaşi delicate 
atențiuni, decât, numat la plecare salutările sunt rostile 
mai scurt și cu un ton mal rldleat, In care se observă 0 
ușoară nuanță de asprime și nemulțurire. De alttel miel 
o mojiele: bunacuviință și dellcatețea cea mai perfectă. 

In orice bărbierie am intrat am Răslt pâreții incărcați 
de endre, mal cu, seamă eu subiecte tragice războinice. 
Tar de Jur imprejur cu tot felul de păsări cu glas incân- 
tător și pene strălucitoare. 

















Traian Popescu 








(Urmează în pag. 26.) 


_n 


RELATIILE ROMA NO-RUSE 


DE LA STEFAN CEL MARE LA DIMITRIE CANTEMIR 


vletimă a sistemului defectuos de moș- 
tenire a tronului moscovit a fost și 
Elena, fiica lui Stefan cel Mare Ea şi 
fiul ei Dimitrie, şi-au terminat zilele În 
inchisoare. In jocul lui Dimitrie, nepot 
al lui Ivan al II-lea, a urmat ia tron 
un alt flu al lui Ivan. Vasile a) III-lea 
(1805-1533). Urmaş al acestul Vasile a 
fast Ivan al IV-lea, cel Groaznic (1333- 
1584). Pentru celelalte popoare europe- 
ne, Ivan cel Groaznic are Importanță 
pentrucă el este primul prinț moseo- 
vit care-și In titlul de țar In 1547. E important pentrucă 
țar vrea să spună Cezar. adică Moscova e urmașa Romei, 
a celei de a dauna Rome, Bizanțul. Moscova flind a trela 
Romă şi ultima. Ivan cel Groaznic pune capăt Hoardei 
de Aur, ocupând In 1551 Kazan-ul și Baskiria şi în 1556 
regatul Astrakanului. Din puterea tătăraseă care Ingro- 
zise lumea În secolul al XIII-lea, mai subaista doar hana- 
tul Ghirailar. Acest Ivan a fast numit cel Groaznle pentru 
cruzimea iul. Ucidea În dreapta și în stânga. ŞI nu numai 
prin interpuşi cum a fost sugrumarea mitropolitului Filip 
în celula în care era Inchis, ei chiar cu mâna lul, cum 
a fost cazul propriului său flu, Ivan, pe care I-a uels Intr'un 
aceea de furie. A fost căsătorit de șapte ori şi viața fami- 
liară nu l-a putut micşora apetitul sexuni, spune Istoria 
Milioukov, L, p. 162 

După moartea lui Ivan cel Groaznic urmează o perioadă 
de turburări. Chiar așa este cunoscută În Istoria Rusiei 
Perloada turburărilor. Dupa moartea lui Ivan cel Groar 
Dic, urmează Ja tron (iul său Teodor (1594-1598). Acesta, 
Mipslt de inteligență și de caracter, e incapabil să dom. 
neasea singur. In numele lui guvernează cumnatul Iul 
falmotul personaj Istorie Boris Gudunov, tânăr, intel: 
gent [A ambițios în pios Boris Gudunat mal era şi înțe 
lept. Obține reluarea de la Suedezi a oraşelor Ivangorod 
Jam, Oresek și Korela. In 1880 obține din partea patriar. 
nului ecumenie, consimțământul la constituirea unul pat- 
flarhat în Rusia Natural. Gudunov pune ea patriarh pe 
Iov, candidatul li 

Dar ambiția lui Gudunov nu se opreşte alei. "Țarul Teo 
dor n'Avea moştenitori. Flul lui Ivan cel Grosznie. Dimi 
trie, moştenitor prezumtiv al tronului, trăja reteaz cu 
mama lui la Ugiiei. ŞI în 1501, acest Dimitrie, în vârtă 
de B ani, este găsit in curtea în care inarijitoarea 1 lzase 
singur, eu beregata tălată Sa făcut o anchetă care a 
ajuns la coneluzia că acest copii de B ani își tălase singur 
beregata, intrun aceea de epilepale Dar opinia publică 
eră convinsă că ucigașul a fost Boris Gudunov 

In 1598 moare Teodor și îl urmează la tron Boris Gu 
dunov. ŞI incepe în Istoria Rusiei lanțul impostorilor. 
Dimitrie, fiul lui Ivan cel Groaznic şi fratele decedatului 
Yar “Teodor, murise fără doar și poate, dar Inamieli lui 
Tau Inviat, In 1604 apare un tânăr care afirma că el este 
Dimitrie, scăpat de la moarte, ucigașii trimişi de Gudu 
nov ingelându se, au ucls alt copii. Acest Dimitrie obține 
Antâ! sprijinul regelui polonez Sigismund a) III-lea Li 
după ce trece la catolielam, 1 pe al Papei, 

In 1004 Dimitrie inviatul form, o armată, porneşte 
contra Moscovel, dar este batut localitatea Dobryniel, 
aproape de Novgorod-ge! 
matei, se refugiază la Putivin, Alei, cazacii din regiunea 
de frontieră Putivia și o adunătură de vagabonzi, orga: 















până In 1605, când Gudunov moare, după toate 
lităţile, otrăvit “Urmează la tron d NU ORE 
romyul trece de parte impostoru- 

e uels. Urmează la tron im- 

dar bolerii care-l ausținuseră numai pentru a do. 
bori pe Gudunoy, odată atins scopul, se prepară să-l do. 
Boare şi pe falsul Dimitrie, Sel al bolerilor era Vazile Buls- 
Ki organizează o revoltă și, in noaptea de 17 Mai 
1606, impostor e ucis şi pe tron se urcă Vasile Bulai 
Dar Wbuenește o sită revoltă condusă de un oarecare Bo- 
Intnikov. Actsta porheția contra Moscovei dar, In acelaş 
timp tsbuenește o altă revoltă, condusă de fraţii Linpu- 





de N. S. GOVORA 


nov. Amândouă armatele intră in Moscova, dar se ceartă 
între ele, Liapunov se impacă cu Şuiski și împreună bat 
pe Boletnikov. 

Dar apare un alt ara la Starodub-Şeverski care-şi 
Ma tot numele de prințul Dimitrie, E! strânge sub steaguri 
resturile armatei lui Boletnikov, bande de oameni fără 
căpătâi, multe detașamente de cazaci şi grupuri de Litua- 
nien! $i Polonezi: Penteu a-și întări poziția, banditul din 
Tuşino-căei așa este cunoscut În Istoria Rusiei acest al 
doilea impostor, — se căsătoreşte cu Marina, soția primului 
impostor Dimitrie Banditul din Tuşino răvășește Intrea- 
ga țară, atacă, Jefhleşie, Șuiski cere ajutorul Suedezilor. 
Aceştia |-I dau dar cer Inăpolerea orașelor Ivangorod, Jam, 

Koporie, Oreşek şi Korela Insfărşit: pala reușește să 
Indepărteze pe impostor, care asedia 

fuge la Kaluga, urmat de Marina, dar Îi 
cate arestată de hanul căzăcese Jaruki şi 
in amantă. Intervenția Suediei, cerută di . provoa 
că intervenția Poloniei, Aceasta necerută. Poloneail ase 
diază In toamna anului 1600 Smolenskul. O parte din 
boleri oferă atunci coroana Rusiei fiului regelui polonez 
Sigismund. Acesta acceptă. Rămânea incă de indeplinit 
detronarea lui Şulski. Contra lul se îndreaptă spre Mosco: 
va hatmanul Jolklevski cu armata poloneză, In aprople- 
re de Kluşino, Jolklevschi este învingător. Liapunov orga- 
nizează O revoltă și detronează pe Șuiski. Intră în trata. 
tive cu JOlklevăki și se oferă tronul Iul Ladislau, fiul lui 
Sinlsmund, cu condiția ca acesta să treacă Ja ortodoxism 
Hatmanul acceptă, Învinge total pe impostorul Dimitrie 
care este asasinat de un tătar, introduce o garnizoană 
poloneză în Moscova şi expediază pe Şulsk! în Polonia. 

Dar prezența poloneză in Moscova II face pe Ruși să 
Ințeleagă că marele pericol era Polonia, La inceputul anu- 
lui 1610 patriarhul Hermopen trimite” epistee pentru a-1 
convinge pe Ruși să se ridice pentru apârarea patriei 
Fate inchis de Polonezi şi moare In chinuri, insa 1detă eli- 
berârii Moseovel prinde corp. Ia ființă o miliție formută 
din nobili in fruntea cărela se pune din nou Procopie 
Hapunov, cazaci şi șerbi comandați de printul Trubeţkol 
şi de hatmanul Jrueki, 

In 1611 această miliție încerculeşte Moscova, Se tormea- 
ză un triumvirat din Liapunov, Trubețkol şi Jarucki, dar 
nobilii și cazacii nu au Incredere unii in alţii, Cazaci! asa: 
sinenză pe Llapunov şi nobilii pleacă. Se pare că Statul 
moscovit e destinat plelrii. Populația sufere, Statul Ince- 
pe să se deamembreze, Suedezii ocupă regiunea Novgorod, 
Polonezii inu Smolenskul, lar Englezii elaborează un plan 
de ocupare a intregei coaste plaelale (111). Se formează 
9 nouă miliţie și | se oferă comanda prințului Pojaraki. In 
primăvara anulu! 1612 acesta nu se îndreaptă spre Mos- 
cova unde erău Polonezii, ci spre Iaroslav, Idela lui Po- 
Jarski fiind că Intâi trebule restabilită ordinea In țară gi 
Apol eliberarea Moscovei va veni dela sine. Dar vestea că 
9 nouă armată poloneză sub comanda hatmanului Hot- 
kleviei inaintează spre Moscova, TI fuge să-i schimbe 
planurile ŞI se Indreaptă şi el spre capitală. Dar la apro- 
pierea lui, isbucnese din nou neințelegeri intre Cazacii 
rămași în fața Moscovei dupi disolvaten primei mHIțiI 
Pe Pojarsk! Îl primesc cu neincredere și chiar Inconrcă 
să-l asasineze. O parte dintre ei, sub comanda hntma: 
hului Jarucki părăsesc coaliția și se îndreaptă spre As 
trakan lar alta Manta Ali continuă asedierea Moscoval, 
sub comanda prințului Trubeţkal. în acest timp sosesc 
Palonezi! sub comanda hatmanului Hotkleviei și Cazacii 
de sub comanda prințului Trubețkol nu vor să lupte. Avram 
Palljin le ține un discura care-l decide să intervină în 
luptă şi hatman! Hotăleviei este invins. După ncest suc. 
ces ne Spune Istoria Milloukoe, relațiile dintre mobi şi 
eazaci devin ma! cordiale. Suferințele Polonezilor asediați 
PR A) ABE, IA Ootombrie Cazacii inu cu 
L . un. cartier 
iat ali i LI al Moscovei, și Polonezii 

jupă acenstă victorie se procadează In alegori 1 
pateu ăeatei * Prateaă n ega nul 
fiului hatmanului Jarucki și al Marinei, amantă a numi- 
tului hatman și fostă soție a primului impostor Dimitrle. 
dar propunerea e respinsă Instârșit se pun de acord, ţi- 


















| 








nându-se seama de dorințele Cazachor şi, la 21 Februarie 
1613, este ales țar Mihail Fedorovici Romanov, Această 
dată pune capăt Perioadei Turburărilor şi marchează in- 
ceputul unei noi dinastii, acela a Romanovilor, care avea 
să domnească în Rusia până in 1917. 

Primul Romanov, Mihail Fedorovici (1613-1645) a fost 
un om slab. ŞI a avut multe probleme de resolvat. Prima 
problemă i-a pus-o hatmanul Jarucki, care părăsise coall- 
ţia din fața Moscovel şi se stabilise la Astrakan unde a 
incercat să obțină ajutorul șahului Persiei pentru a fonda 
un Stat independent pe Volga de Jos. O armată trimisă 
contra iul 1 învinge şi 1 prinde, e adus Ia Moscova, unde 
sunt executaţi el şi fiul lui. Dar nu s'a terminat cu Cazacii. 
In 1614, numeroase bande de cazaci revoltați, sub coman: 
da hatmanului Baloven, se aprople de Moscova. E ne 
vale să | se opună o întreagă armată sub comanda Lykov- 
Oboleschi care-l invine şi-l prind pe Baloven. Are loc un 
războl cu Suedezii, care se incheie cu pacea dela Ştolbovo, 
În 1617. Rușii relau Novgorodul, dar Suedia păstrează 
coasta golfului Finlandei, al Narvei și Korelel, In 1618 
Polonezii sosesc cu o armată sub zidurile Moscovei. La 
Deulino se semnează o pace pe o durată de patrusprezece 
ani şi Jumâtate Harta numărul 5 ne arată care era si 
tuația Ruslei după aceste păci 

Observăm ca Estonia, Curlanda şi Lituania nu aparți- 
meau Moscovel. Polonia ocupă Smolenskul, Briansk, VI- 
tebsk, Cernigov şi campează în fata Kievului. In partea ca- 
re ne interesează pe noi şi nevoile noastre, vedem că, din 
fericire, Moscova era departe, Moscoviţii erau doar pe 
Nipru. în afară de Polonezi vedem in coasta noastră pe 
Cazacii zaporojeni şi mai la Sud, hoarda tătărască Edi 
şan. Moscoviţii, pericolul de moarte, erau departe şi, tot 
din fericire, departe au rămas in tot secolul al XVII-lea, 

"Țarul fiind slab de fire cum am mai spus, a domnit in 
mod real tată! lui, patriarhul Filaret, având chiar titlul 
egal cu al fiului, de mare suveran. Are loc un război cu 
Polonezii in care Rușii sunt învinşi și țarul trebule să 
renunțe in mod definitiv la pretenţiile asupra Lituaniei, 
Estoniel şi Curlandei, şi să plătească o despăgubire de 
200.000 de ruble. Filaret moare în 1693. După moartea 
lui, conflictele dintre Cazaci și 'Turel, atrag atenţia Mos- 
covel spre Marea Neagră (Milloukov, L pag. 183). Cazacii 
atacau pe Turci, în 1630 distruseseră Konia, atacaseră SI- 
nope și mhturaseră toată coasta Anatoliei. In 1617 Caza- 
cil de la Don organizează cu cel de pe Nipru (Zaporoje: 
nii), o expediţie contra fortăreței Azov, o lau cu asalt și 
masacrează toată populația musulmană. [şi anuntă is 
Drava, dar țarul Infricosat trimite sultanului 0 scrisoare 
de scuze, declinând orice sabilitate şi aruncă vina 
asupra unor bandiți fără că; "Turcii lasă Azovul timp 
de cinei ani în mâna Cazacilor dar, în 1041, sultanul 
Tbrahim L-ul trimite o armată de 240.000 de oameni (MI- 
Moukov dixit) şi Cazacii, In număr de 10.000, resping toa- 
te asalturile, resping pe riecredineloși care se retrag, și 
oferă Azovul țarului. De această dată țarul trimite Caza 
cilor 5.000 de ruble și adună soborul pentru a hotări dacă, 
în cazul când Rusii ar accepta oferta Cazacilor, Mosco- 
vitii ar [1 capabili să apere Azovul. In acest moment, 
1642, un ambasador aduce Moscovei ultimatum-ul turcesc 
“De partea sa, gospodarul moldovan Vasile Lupu, îl rea. 
minteşte țarului, inconstanța obişnuită a Cazacilor și n 
avertizează că sultanul 11 amenință cu o noua invazie și 
se pregătește să masacreze toată populația creștină a 
Turctei, dacă Ruşii păstrează Azovul”. Pe de altă parte, o 
anchetă Ja fața locului arată că fortificațiile Azovului 
sunt atât de păcătonse, că ar (i necesare sume enorme 
pentru a le pune în stare de funcționare. Pentru toate 
aceste motive, se ordonă Cazacilor să părăsească Azavul; 
aceştia se supun dar nu lasă în urma lor decât mormane 
de ruine. Gele expuse arată că Rusia nu era capabilă încă 
de a pune mâna 7 coastele Mării Negre şi va rămâne 
Incă multă vreme în Această situnție, atâta Mp cât nu 
a colonizat stepa care separă marea de provinciile popu- 
late ale Rusiei centrale (Milloukov, 1, pp. 184-188), 

mi Miha Fedoroviei i-a urmat la ti fiul său Alexis 
Mihailovici (1045-1076). In timpul domniei Tu au loc 
volte, În 1648-1649 la Moscova, Pakov şi Novi , lar în 
1603 numa! la Moscova, Ultima revoltă stinsă la Moscova, 
se intinde spra frontierele recent colonizate şi pre teri- 
toriile Cazacilor liberi, După ce Moscova a renunțat la Azov 
în fața ultimatum-ului tureese jar accesul la Marea Neagră 
în partea Donului le-a fost interzis, ei s'au mutat pa Volga, 
aproape de 'Țariţin, şi de mcolo coboară spre Casplea, 
pentru a jetul ținuturile persane, Ei Jerulese şi caravanele 
comerelale pe tot parcursul Volgei de jos. intre Saratov (| 
"Ţariţin, Aceste Jaturi durează din 1658 până în 160 câni 

volevonii locali reugese să distrugă bârlogul din susul Do 
nului, considerat până atunei ca inexpugnabii. Dar în 
1607, eazacul Ştetan Razin-Stenka-işi instalează un nou 
bârloa - un afluent a) Donului, pentru a-și adăposii 
prada. nu se mulţumeşte să Jefulască numai earavanele 




















de grâu de pe Volga, dar pune şi mâna in 1688 pe fortul 
Jalck, invinge pe volevodul Bezobrazov trimis contra 

de la Astrakan și Jefuleşte coasta persană intre 

și Baku. Respins de câtre locultorii orasului Recht, Ra 

se răzbună, masacrând pe cel din bogatul oraș Farabat, 
Intră in Astrakan unde vinde leltin mătăsurile furate 
în Persla și bravura și mărinimia Iul 14 atrag admiraţia 
populaţiei. In Septembrie 1660, guvernul 1 cheamă să 
apară pe Don in fața hatmanului legal al teritoriului 
căzăcese. Incep dezordinile la Ţariţin, Razin intră in oraş, 
ucide pe volevod pentrucă refuza să vândă rachiu caza. 
cilor, deschide inchisorile şi prii în rândurile lui pe 
țăranii vagabonzi. Volevodul Astrakanului, Projorovaki Îi 
ordonă să se liniştească, dar Razin Îl amenință [Ară a 
indrăzni să intre imediat în oraș* Gucereşte fortul Ka- 
gainic, unde se întăreşte. De acolo se duce In Cereasy, 
reședința oflclală a hatmanului, ucide pe trimisul țarului, 
Evdokimov, şi se unește cu un ait bandit, Vaska Us, ale 
cârul bande jeluiseră deja și masaeraseră nobilimea din 
Tula şi Vorone). In 1670 cucerește Țariţinul şi bate de 
două ori trupele trimise de țar contra lui. Se indi 

spre Astrakan unde nu numai populația e și soldații 
țarului II primese cu brațele deschise. 

Projorovski, cu elita socială a oraşului, se Inchide în 
catedrală, unde toți sunt strangulați de câtre cazaci. 
Marfurie orientale gâsite pe piață, sunt Impârţite în 
comun. Oraşului | se dă o organizație căzăcească: locul- 
torii sunt împărțiți pe unități de 1000, de 100 și de 10 
oameni, cu şefi aleşi. Bărbaţii din clasele superioare sunt 
ucişi, lar femeile împărțite intre cazaci, Cu 200 de imbar- 
cații și 2000 de călăreți, cucereşte oraşele Saratov şi 
Smara, unde la fel, introduce organizația căzăcească. 
Insfârăit guvernul adună o armată numeroasă care, pe 
malurile răului Jvijaga, în două bătălii sângeroase învinge 
pe Stenka Razin obligă să fugă pe Volga de jos Spre 
nenorocifea lui, Gazacii de pe Don care erau ui tel de 
chiaburi, mal bine zis nişte oameni care cu timpul deye- 
niseră comozi, lau poziție contra lui, îl prind în refugiul 
lui de la Kagalnic și-l trimit In Moscova. Acolo este supus 
la torturi pe care le suportă cu curaj şi, insfârşit, este 
afârtecat 

Dar amintirea cazacului Stenka Raazin va [i păstrată cu 
credință de către popor, faptele lul fiind ploriticate în 
cântece şi legende. Idealul egalității și fraternității cazace 
va continua să fle opus arbitrariului şi injustitiei nobieței 
şi funcționarilor, Acest spirit de revoltă va supraviețui 
până la Pugacey şi chiar mal târziu. 

Tntre 1676-1682 domnește fiul lu Alexis, Fedor Alexele- 
vici, La moartea acestula, din lipsă de moştenitori, Soborul 
e pus in incurcătură. Moștenitor nedirect al tronului este 
fratele lui Fedor, Ivan, în vârstă de 15 ani, slab de corp şi 
de minte, Soborul proclamă pe fratele ma! mie al lul Ivan, 
Petre, sub regența mame! lul. Dar încep turburări produse 
de regimentele de streleţi, singura forță armată care se 
nâsea |n Moscova. Agitatoarea era Sofia, sora lul Iv a ți 
a dul Petre. O delegație de streleţi vine la palat şi ai 
că vrea dol țari, pe Ivan și pe Petre. Un sobor adunat în 
arabă e nevoit să accepte cererile streleților: sunt numiţi 
dol țari, Ivan, “prim” țar și Petre secund, sub regența 
surorel lor, Sofia, Regența Aceste! ambițioaze femel du- 
rează până In 1680. In timpul ei se incheie în 1680 o pace 
cu China, tixându-se ca frontieră între cele două atate, 
răul Amur. In 1686 se inchele un tratat de pace perpetuă 
cu Polonia, În care Rusia Faur, definitiv Kievul. Prin 
această pace Rusia intră în Liga Sfântă, A prin aceasta 
se obliga să invadeze Crimeea, Generalul Patrick Gordon 
şi hatmanul Rusiei Mici (111) Samoilovici, ÎI arată perico- 
dele ucestei intreprinderi, dar Solia nu ține seama de 

părerile lor. Gordon Îl atrage atenția că Rusia este sepa- 
rată de Crimeea prin mal multe zile de marş prin stepe 
aride, care nu sunt incă colonizate de Ruși (Milloukov, I, 
p. 268). In 1687 trimite o armată de 100.000 de oameni 
comandată de amantul el. Goliţin, să cucerească Crimeea. 
Aceste campanii, căci sunt două, merită să fle relatate, 
deoarece acest Goliţin este, In felul Iul, un precursor al lui 

















se intoarce In Moscova, un! 
exaltează, în public victorii 
lor ruseşti 

In acest tii Liga are victorii, acestea ai lee, 
vatâna “pe Turin Uhsatia. Dalmația i Morea. Golitin 
este ohilgat să Intreprindă o nouă campanie. AȘ anu 
grec prezice o ridicare generală în adi pat FANI 
Intr maaadaaa 

, lata ac 
câha Sia nu due lipsă niei de apă, nici de larbă. 





ge la ul Iu 
Mai. “Pretutindeni, în jurul lul, ati goale; 
e, erau Pana ae 

în 
E area ce plerduse 20.000 de morți şi 
15.000 de prizonleri ( să lupte), din cel 100.000 cu care 


numele de Petru cel Mare. 

„Am parcurs rapid 200 de ani de istorie a Rusiti şi în 
opera de propagandă Milloukoy găsim doar de două ori 
citați pe Valahi şi Moldoveni. Odată când Vasile Lupu îl 
aromyă pe țaru! Mihali Federoiel de inconaanța, căt, 
eilor și, În special il atrage atenția că In cazul când Ruşii 
Dazaci din Asoy, Tureli vor extermiiă V08Vă 
populația creștină din imperiul lor. Precum se vede, MI- 
ing "apitaiea moscoviiă, CXutânu să 
sugereze că teama de a nu vedea sute de mil de creştini- 
slăbielunea ruşilor-exterminaţi. au decis pe siabul țar să 
se întrebuinteze pentru a obține pâră Azavului. de 
câtre Cazaci. A doua vară, ceva asemănator, Miloukov, 
vrea să arate că Goliţin a fost păcălit sau cel puțin indus 
în eroare, de creştinii din imperiul turcesc, printre care 
şi domnitorul Vaiahiei 

Ar releşi deci că Intre țările române şi moscoviți nu a 
existat nici o relație. Şi, dintr'un anumit punct de vedere, 
Milloukov are dreptate. In aceste două secole, dela Ivan 
al III-lea (Ştefan cel Mare), la Petru cel Mare (Dimitrie 
Cantemir) nu au existat aproape deloc relații Intre Mosco- 
YA și Tarile româneşti. Au existat totuși, puține, dar au 
existat. 








Nicolae Iorga ne dă o parte din aceste relații-e vorba 
de relațiile cu Moscova-dar noi le găsim de minimă impor- 
tanță. Astfel, Bogdan, flul lui Alexandru Lăpușneanu, sa 
refugiat la Moseavu. “Se pretinde că a fost văzut Ia curtea 
moscâvită, ajuna În nenorocirea sa otb, poate, cum a fost 
tatăl său, şi nebun ea și el” (“Histolre des relations russc- 
roumaines”, pp. 70-71). Au fost relaţii strânse între Mihai 
Viteazul şi prințul mascovit, spune N. Iorga, op, cit, p. 7I. 
“E vorba în documentele contemporane, de emisari care 
au fost schimbaţi între ei... dar nu se poate şti în mod 
preels obiectul negocierior” top. cit. p. 71). Când, după 
epoca turburărilor, țarul Mihail şi-a iritârit puterea, Mosco- 
va a devenit refugiul membrilor clerului românese perse- 
cutați de catolici, in special cel din Transilvania, Episcopi, 
arhimandriți, simpli leromanahi transilvăneni ajunseseră 
să [ie cunoscuți la PutivIa, orașul unde se verificau hârtiile 





arhimandritul Banone din Bucureşti, de la 
Biserica Inălțării, care vola să construiască o biserică In 
1030, sau stareții mânăștirilor St. Dumitru și a Brintei 
Teelmi, puțin ma! tarziu” (N, Iorga, op. cit, p, 74) 

Dupa cum se vede, la 


mi 
pentru chestiuni bisericeşti, aproape toți 

j dacă au 
din Bra 








iteresele Bisericii sale, să- 
dei NLP aE destul de roman: 
Mee_EI a propus țarului o revi eontra Tureilor, răcută 
de Români, Sârb! și Bulgari, sprijinită de o intervenție 

pe Dunăre, Sava a slujit în Biseriea Br. Maria 
Moscova, purtână pe cap tinta de oferită de țar 
fel, N. Iorga nu ne spune dacă Brancovici sa Intors 
Alba Iul AU a de aur, sau Ja sfârșitul alujbei a 
In 1840, Palale, patriarhul Ierusalimului, se duce 4a Mos- 














W=— 


Ă cova, tru a-l propune țarului o coaliție ortodoxă intre 
T E 


et Lupu, dai nu acceptă propunerea, Călu- 
cut. moscoviți vin după acela Ja domnitorul moldovean 
Ştefan Tomşa, Este foarte posibil ca el să [i avut o mi- 
3lune politică, spune marele nostru istorie. “Dar se ştie 
dintrun document contemporan, că emisari al țarului 
sau prezentat la bătrânul domnitor Matei (Basarab), și 
că acesta a refuzat să dea un râspuns propunerilor lor 
IN. Iorga, op. cit, p. 78). 

“Aceste relații politice ar fi putut (1 Incă 
re nefericirea Românilor, n. n.) dacă n'ar fi existat 
în acest moment, intre Moscoviţi şi Români, această for- 
maţie politică de religie ortodoxă și de naționalitate rusă, 
banda jefultoare a Cazacilor” (spre norocul nostru, n, n.) 
IN. Iorga, 0p. cit, p. 78). Cum de Cazaci ne vom ocupa 
mai departe, să urmărim relațiile noastre cu Moscoviţii. 
La Gheorghe Ştelan a venit un calugăr moscovit cu seri- 
sori din partea țarului Alexis, conținând propuneri poli- 
tice, — “o cerere de concurs”, sub forma de “a fi”, sub 
Inalta noastră protecţie (7), aceia a unul prinț creştin, şi 
de a ugul musulmanilor”, La această ambasadă 
Gheor! imițând o ambasadă, cu pu- 
Leri de a închela un tratat, Ambasadorii au fost mitropo- 
litul Ghedeon şi logotatul Grigore Neniul, care duceau și 
un cadou, un obiect de artă, EI au fost ajutați în misiu- 
nea lor de au Antiochle!. Tratatul care a fost sem- 
nat şi Jurat în biserica Sf. in luna Iunie, conţinea 
condițiile următoare: Moldova va 1 pămân- 
teni, Ea va reintra in posesia fortărețelor 
şi Nistru, ocupate de Turci. Donaţii anuale (2) vor | 
cul vechiul tribut care se dădea 'Turellor. Domnitorul 
dovean va putea continua relaţiile lui cu Tătarii, care sunt 
o necesitate pentru Țara lul, de moment ce Bugeacul este 
în mâinile lor. 

Dar țarul aștepta ajungerea trupelor lui in Polonia, 
pentru a-și trimite şi el plenipotențiarii lui Ja Iaşi, La 
29 Iunie, un tratat de comerț /u acordat de Insusi farul 
IN Iorga, op. cit. p. 80), “pentru a permite negustorilor 
Moldovei de a-şi face comerţul în imperiul nostru rusesc, 
cu tonte felurile de mărfuri, liberi și fără pagube”, Când 
Gheorghe Ştefan şi-a plerdut tronul, sia dus la Moscova, 
unde a fost primit “in mod convenabil” şi unde “şi-au 
amintit de tratatul incheiat la Moscova”. Dar nefericitul 
exilat a părăsit Rusia şi s'a stabilit ia Stettin, unde a și 
murit. 

“După lupta de ia Hotin şi victoria lu! Ioan Sobiesk! con- 
tra Lorțelor otomane, domnitorul, moldovean. Ştefan Pe- 
Wrieeicu şi Constantin Şerban, domnitorul Munteniel- 
amândoi “trădători” in exil-au trimis la țar pe calugărul 
Teodor de la Mânăstirea SI, Pavel din Muntele Athos, 
pentru a-i oferi să treacă sub suzeranitatea lui, părăsind 
"jugul sclaviei”, “din cauza marior şi insuportabilelor 
invazi) şi a multor altor nedreptăți”, Ei cereau trimiterea 
unei părti a oștilor moscovite contra Tătarilor, cealaltă 
parte trebuind să vină în Principate, pentru a susține pe 
cel dol domnitori, Țarul ÎI puse pe sol să depună Jură- 
mânt şi ardonă volevodului de Viadca, Ivan Andrevic! Co- 
vanski, să ajute Moldova, In timp ce cazacii, vasalii luj, 
sub Romadansk! din Bielgorod și sub Ivan Samoiloviei, 
trebulau să se indrepte contta lul Doroşenko, care atunci 
era incă stăpânul Ukrainei, Supunerea principatelor era 
totuși acceptată In 10 Martie 1074, au rezerva numa! de 
a nu [| exlatat şi o supunere față de regele Poloniei, Am: 
basade solemne, episcopi şi boleri, trebulau să vină pen- 
tru a inchela un tratat formal, dar imprejurările nau 
mal permis-o nielodată” (N, torga, op, elt pp. 91:02), 

In “Historia de Rusia”, 1, p. 79, de Dr Erdmann Ha 
nisch (acesta german), pâsim câteva rânduri din care 
relese că Vasile a) III-lea (1605-1833) sa coalizat contra 
Polonezilor cu Germanii și cu Bogdan al III-lea, hospoda: 
rul Moldavel. In opera lui N. torga nu păsim nimie relativ 
In această alianță 

Ma! importante sunt relațiile culturale dintre Români şi 
Ruși, anu mat bine als relațiile relizloase, “Trecând peste 
unele asemenea relaţii lipsite de importanță notate de 
N.Iorga, ne vom opri la capitolul Petru Movila, Iată ce 
serie marele nostru Istoric. “Petru Movilă, fiul lut Bimion 
şi al unei unguroalee Margit, era destinat să ridice Bise- 
rlea ortodoxă din Rusia ȘI să „2 contoitdeze pentru tot: 
deauna, să-! dea forța aufielentă pentru a câștiga chiar 
pe Moscova. amenințată In rândul el de eforturile propa: 
gandel iezuite” (N forga, op, cit, pp. 4047). Petru Mo. 
vHă care a perat lungă vreme să moștenească la tron pe 
tatăl său, a făcut multe demersuri ln Constantinopole dar 
nu 4 reușit, deoarece Tureii apreciau mal mult darurile 
mat perie ale domnitorilor în funețiune, In faţa In: 





mal strân- 




































sa 
în celebra mânăstire Peceraka, de lângă Kiev. «Și MAE 
or săi, ajunge curând 


şeful acestei mânăstiri rusești în statele regelui Poloniei” 
AN, Iorga, op. cit, p. 48). 

“Nu tă rus cultivat care să nu recunoască marea 
operă culturală intreprinsă şi dusă Ja bun sfârșit la Kiev, 











a, 
49). “EI a reformat clerul ei pe bazele sii 
de conservare a dogmel de neschimbat a ritului vechiu” 
(op. cit, p. 40). “EI a fost fondator de şcoli şi creator de 
tipografii. Produsele tipogratiilor sale, frumoase cărți cu 
tip lsibil pentru cititorii obişnuiţi cu manuscrise, se In: 
tâlnesc de Ja un capăt la altul al ortodoxiei, în Nordul 
Dunarii, cel puţin (7), și coreleglonarii săl invățară ca- 
tehismul după opusculul pe care-l făcu să fie corijat de 
teologi greci şi să (le adoptat de Sinodul de la Iaşi, în 
1642 (op, cit., p. 49), “Căci el nu şi-a uitat niciodată pa- 
tria sa, pe care o vizita câteodată chiar pe ascuns, pentru 
a verifica administrația bunurilor pe care le păstra acolo” 
(p. 49) 

Ca urmare a relațiilor stabilite de Movilă, sa tăcut o 
tipografie moldovenească la Iași, care imprumută de la 
Kley nu numa! formatul publicațiilor sale, modelul fron- 
tisplelilor, dar chiar şi caracterele Hpograțice. Pu deschisă 
o şcoala slavonească, care avea deasemeni cursuri de grea- 
că veche şi dacă, In eelace priveşte cunoștințele clasice 
exista la Iași €lheva-probabil logofătul Bustatiu-capabil 
să traducă, intrun stil care se aseamănă francezel lui 
Amyot, bogata frază a lui Herodot, a trebuit să se stabi- 
lească profesori ruşi in capitala Moldovei, pentru a forma 
elevi capabili de a reinnoi întrebuințarea in documentele 
acestei vechi forme solemne a slavonei, care fusese pă- 
răsită, din necesitate, în favoarea limbii vulgare”. “Se 
cunosc numele acestor profesori, ca Sofronie Pociaţ)ki, 
care au fost clerici formaţi de Petru Movilă. ȘI cum în 
același epocă, firea ploasă a domnitorului Imbogățea Iaşul 
cu noi monumente religioase, cu un lux de ornamente 
necunoscut până atunci, Vasile Lupu făcu să vină pentru 
imaginile stinte artiști ruși care urmaseră lecţiile plcto- 
rilor Occidentului” (p. 51), 

N, Iorga spune că nu există niciun rus cultivat care să 
nu recunoască opera culturală desăvârșită de Petru Movi- 
Jă In Kiev. Dupa cum vedem, marele nostru istoric se 
inșeaJă. In istoria Milioukov, la care după cum am văzut 
a colaborat un impresionant număr de profesori univer- 
sitari ruși, nu găsim nici un cuvințel. In “Historia de Ru- 
sia” de Dr. Erdmann Hanisch, la pagina 115, 1, găsim 
următoarele rânduri: “Mitropolia Rievului stabilise la ju- 
mătatea secolului al XVII-lea, sub Petru Mohilă, nu nu- 
mai completa concordanță cu Bizanțul, dar a procurat 
deasemeni intrarea formelor occidentale cu transformarea 
în academie a școlilor înființate mal inainte”. 

Problema prezintă, după noi, trei fațete: una sentimen- 
tală, una religioasă și una politică, Din punct de vedere 
sentimental avem desigur dreptul să fim mândri că un 
moldovan de al nostru a ajuns “să ridice și să consolideee 

entru totdeauna Biserica rusească”. ŞI tot mândri tre- 
bule să fim că ajuna sus, Petru Movilă hu și-a ultat patria 
1ul și venea s'o viziteze, câteodată chiar pe ascuns, pentru 
a-și vizita mosiile. Din punct de vedere religios şi artistic, 

pentru totdeauna, grație influentei exercitate 
, Biserica Trei Ierarhi, Barnovski, ete. Dar din 
punct de vedere politie? Tipoarafla de Ja lași a Impru- 
mutat nu numa! formatul pubilcațior, modelul frontispl- 
ciilor, ci, deasemeni, şi caracterele tipografice. Ba s'a În: 
ființat și o școala slavonă și au venit profesori ruși, Toate 
acestea, pe lângă altele, au făcut ca În limba noastră, 
procentul cuvintelor de origine slavonă să atingă 1041 7 
“Istoria Românilor de C. C, Giurescu, p. 185 
N, Iorga utiiizdază superlative Ja adresa activității lui 
Petru Movilă, pe tonte fațetele. Nol, cu toată modestia 
dar și cu toată hotărirea, spunem și accentuăm că activi: 
tatea iul Petru Movilă, din punct vedere politic, este, 
pentru noi Românii, total negativă. 

Providenj iat sarcina să coreetede. erorile lui 
Gheorghe n și a celorialți doi domnitori de care am 
vorbit mal înainte care volau să închine "Țara moscoviți: 
































exilați, outlaws, câte puţin din toate acestea şi niel nu 
volau să fle altceva”. Aşa ni-i definește N. lorga pe Cazaci 
1a pagina 34 a operei Ja care ne-am oferit şi ne vom mal 
roferi in cursul luerării noastre, E. o definiție puţin ară- 
viță, credem noi, Se pare că existența acestor cazaci îi 
displace lui N. Iorga. Repetăm citatul de la pagina 78, 





“Aceste relaţii police Intre ma si 

11 tost și mal strânse dacă iar (i n 
te, intre Moscoviţi şi Români, 25Bișiă A ăi 
tică de religie ortodoxă și de naftonalitate 
Je[uitoare a Cazacilor”. Dar nici această frază și nici 
paginie în care tratează relațiile românești cu 

A5, Pt clare, nu ne lamuresc cine sunt în detinitiv aceş- 

zaci. 

In prima parte a lucrării noastre am reprodus din 14 
toria Milioukov, hărțile 4 şi 5, In harta numărul 3 preei- 
zasem că Istoria Milloukov, arată că Rușii-Kievul-se în- 
tindeau până la Galaţii noştri de astăzi, iar în 'Transil- 
vania, până la Bistriţa, Am demonstrat că aceste exhibiţii 
cartoeratice nu erau susținute in text, In harta numărul 
după năvălirea Tătarilor, nemai existând organ! po 
Mtice, Istoria Milloukov recurge la un subtertugiu şi dă 
harta, nu a țărilor sau organizațiilor politice care nu exls- 
tau, el a reglunilor unde, pretinde această istorie, se în- 
Undea... limba rusă. ŞI nu limba rusă, cea de astăzi sau 
cea de atuncl cl... o ramură a limbi! ruse. In partea nu- 
mită Ukraina era, spune Istoria Miioukov, limba ramu: 
rel... Rușilor mici. Pretinde Milloukov că această ramără 
a limbi! Ruşilor mici se vorbea În toată Moldova. Dar In 
harta numărul 4, pentru acelasi perioada de timp, vedem 
că Milloukoy schimbă de părere şi ne arată că în Ukraina 
erau izaţii politice, numai că nu erau ruseşti. Nu 
numa! Ukraina dar şi o parte a Rustel de astăzi era ocu- 























fiu 
a teza 
“ 





TA FRONTIERE DE LOVEST AU XVII SIECLE + 
EEST) fim cd pre Roua în ga (Armate e Deatea 8 
CD. e se e NO (Poti tele) 
aomaate Pita de Plat Merite ee 80? 
sauna La Petite de Pa en 1606 








Harta Ne 5 


—u 





Jocuitori, nepolonezi, cești Caza- 
[zi de data aceasta nu Re 
rela | moldoveni sau la Ia Moldova, ca și cand 


ar de elumaţi. 
rarălrea d clar a pulverizat principatul Kievului, 


nostru, cum am mal spus, lar episco- 
ST actului şi-a pierdut orice influență. 
In în care statul să se formeze, 
ne toria Milloukov, Vestul şi Su 


multa vreme. Astfel, cea mai mare parte din ele, printre 

eare şi Kievul, au fost repede şi uşor cucerite de marele 
A Opdyiua 41316-1340), el, spre sfârşitul secolu- 

i al XIV-lea, aproape toată Rusia occidentală şi meri- 
dlonală, populata de Ruşii albi și de Rusti mici, fusese 
incorporată Lituaniei. Dar Lituanienii, incet, incet. spune 
Istoria Milloukov, sau rusificat. “Păgâni și pe Jumătate 
sălbateci”, Lituanienii au suferit natural ascendentul ci- 
vitizației ruse, mai desvoltate (7). 

Dar spre sfârșitul celui de al XIV-lea secol. influența 
rusă întâlneşte un rival serlos: Polonia. Pericolul german 
Ii impinsese pe Polonez! la o apropiere de Lfuania. La 
moartea lui Ludovig, regele Poloniei şi Ungariei, [lica lui. 
Edwiga, se căsătoreşte cu Jagellon, marele prinț lituan, 
Dar acesta a trebuit să recunoască ca prinț al Lituaniei, 
pe vărul sau, prințul Vitavt, el Jaeellon. rămânând nu- 
mai rege al Poloniei. In 1413, la Gorodlo, Dieta reprezen: 
tanţilor Polonie! şi Lituaniei, Au proclamat uniunea rea- 
jă. nu numai dinastică a celor doua State, influența po 
loneză devenind și mai puternica In Liţuania. Din această 
cauză, mai mulți prinți ruşi, dependenți de Lituania, sau 
apropiat de Moscova. Incepând cu secolul al XV-lea, Mos- 
coviţii au inceput să ridice pretenţii asupra tuturor regiu- 
nilor ruseşti supuse Lituaniei, conălderate de către prinții 
moseoviti ca patrimoniul lor hereditar, Aceasta n făcut 
ca Lituania să se apropie şi mai mult de Polonezi, In 1569, 
1a Lublin, Dieta a hotărit o nouă și ma! strânsă uniune 
ltuano-poloneză. Lituania, păstrând incă unele forme de 
independență, cedează Poloniei Podolia orlentală, Volynia, 
Podlachia şi regiunea Kievului. Deci incepând cu jumâta- 
tea secolului al XVI-lea, Rusia meridională, adica Ukraina, 
era supusă direct Poloniei. 

Polonezii incep o puternică acțiune de catolicizare a 
Vkrainlenilor. Un mare număr de episcop! ruşi hotărâse 
unirea cu Roma in 1500, la Brest Litovsk. Această uniune 
cu Roma a produs o puternică reneliune, burghezia şi 

nimea fiind contra unirii cu Roma, In această luptă, 
rghezia a găsit sprijin In Cazaci 

Cazacii, incă de la sfârgitul secolului al XV-lea, formau 
o clasă scelală În Sudul Rusiei, adică Ukraina, cuvânt pe 
care Istoriei! ruși caută să-l evite, La acea epocă, Ukraina 
era incadrata la Est şi la Sud de stepe sâlbatece şi deșer: 
te, In cara rătăceau din când în când Tătarii din Crimeea, 
ce mergeau să Jefulască regiunile moscovite și lituano- 
poloneze. Prin aceste locuri existau oameni care se aven, 
vurau În stepă pentru a vâna și pescul. Cum îşi riscau 
pla, in eventualitatea unei intâlniri cu Tătarii. umblau 
in bande Făcenu acest lucru primăvara şi vara, lar larni 
se întorceau acasă, dar alei nu mal reintrau In cadrel 

(i existente, el trăiau ca oameni liberi şi nesupuși. 
torităţile 1 numeau nesuspuși lar el 1și spuneau Cazaci, 
nume imprumutat dela Tătari, Autoritătile locale ÎL Vs 
In mal ales că aveau nevole de ei In Juptele cu Tă- 
Cazacilor creşte in regiunile de 

lunile mai 
rămânând 
deve- 


ui izator| 
niseră prin forța i Craii lor o clasă foarte ri rcia 
































JI A SE NA Dog rula, decenii ale 
lonez, a 
leze AA activitatea los llitără Lp Vinerea. (ir 


or Acei Teatru reala za catina 
teva sute de oameni, i e SPRIE ea 


care aveau să primească o 
Era proprietatea pământurior pita loeulau și îry 
mi in servi militar toată viața. Aveau dreptul 
aleagă şefii, coloneli și Judecătorii, Lazi lrem avea 
se numească mal târziu, hatman, În cursul războalelor, 
iuti au nud de iri și dee au permis hat- 
manilor recrul mai mi oameni decât cot 
registrul. In primul sfert al secolului al XVIII Aloe 











ii 


căile sute de oameni, el mil, și câteo- 


de 
Dar în afară şti cazaci Inscrişi, în slujba Polone- 
d isăliseai Cazaci Nberi, acolo unde auto. 
ritătile nu u să-i ajunga. Spre mijlocul secolului al 
Cazaci care locuiau dealungul Niprului, 
formasera un centru icular, zaporojană, pe o 
mică insulă a Niprului. Ei erau liberi, guvernați de șefi 
şi considerau ca misiune specială, lupta contra mu- 
. Spre el se indreptau toți nemulțumiți! de re- 
gimul lituano-polonez. Ei erau vecinic în luptă. Câteodată 
coborau până la istmul Perekop, lar altădață, cu bărel 
uşoare, coborau pe Nipru, până la Marea Neagră. Din 
cauza plângerilor “Titarilor, guvernul polonez 
a cerut încetarea incursiunilor și reducerea numărului ce- 
lor inscrişi. Aceasta a făcut să se nască revolte, care se 
intindeau printre Cazacii Motivele acestor revolte 
erau In special, de ordin religios: ortodoxii contra catoll- 
clor. La aceste revolte, Polonezii raspunseseră cu măsuri 
Aaa EIN la il Se Sua n tei și începu- 
ul ul ai XVII-lea, angajaţ lupte cu Turcii și 
Nioattălue să facă concesiuni, in- 
bunătațind situația Bisericii loxe şi aproband mărirea 
numărului celor inseriși. Numai că atunci când nu au ma! 
avut nevole de Cazaci, Polonezii incep din nou să-l opri- 
me peta T63 Să atetatenea cata murit ana. 
nevoiţi In a noi, restricții: numărul 1ns- 
erişilor avea să fle redus la 6000 veau să fle 
numiți de guvern. O garnizoană de Cazaci 
se instaleze in Seclul zaporojean pentru a-l supraveghia. 
Polonezii au ma! construit o cetate —Kodak-. pe XIREO- 
Aceste măsuri au dus la pacificare. Dar această paelflea: 
re eră numa! aparentă. In 1648, Bogdan Hmelnițki, sotni 
«ul centuriei din Cigirin, se revoltă. EI era un Cazac ins 
cris Ofensat de un propletar polonez, vecin al Iul, se 
refugiază in Seciul zaporoJan, şi incepe revolta. De acest 
Bogdan Hmelnitki, N. Iorga ne spune că era un simplu 
şerb pe domeniul unul proprietar polonez (N. Iorga, op, cit. 
pagina 79). Face a altanță cu Hanul Tătarilor, Polonezii 
trimit contra Iul pe Cazacii Inseriși, dar aceştia îşi ucld 
şei şi trec de partea răsvrătitului La Korsun, Cazacii 
Înserial sunt bătuți şi hatmanii Potoții și Kalinovsk! sunt 
prinşi şi expediați In Crimeea. Insfârșit, la Pilava. Bogdan 
invinge oastea poloneză Insăși. Acest succes trezeşte toată 
Ukraina. De data aceasta, Istoria Milloukov, În loe de 
Rusia mică, Rusia meridlonală, ete, întrebuințează cuvân- 
tul Dkraina. L-am subliniat şi-l vom sublinia otidecâte 
ori vom păst utilizat In Istoria Miltonknv Proprietarii de 
pământ, elerul unit, preoții catolici şi Evreii fug din 
Ukraina, unde moartea se abate asupra tuturor celor ce 
nu au avut timpul să fugă. loan Cazimir, regele polonez 
porneşte contra lul Bogdan. Acesta, ajutat de Tătari, bate 
pe Polonezi la Zborovo. Prin tratat, Polonezii recunose 
Hmelnițki ca hatman, mărese numărul Cazacilor Inseriși 
la 40.000, admit suprimarea Unirii Bisericii, ete, Incepe 
totuși un nou războlu și de data aceasta, ln Beresteciko, 
Cazacii sunt bătuţi. Bogdan e nevoit să admită reducerea 
numărului Cazacilor Inserişi Ia 20,000, Dar luptele reineep 
şi durează do! ani şi Jumătate. Insfârgit, Hmelnitki, dân- 
du-și seama de imposibilitatea de a bate pe Polomezi, 
deelde să unească Ukraina cu Moscova. “EL ehemase Mos- 
cova In ajutor, dar aceasta n'a răspuns atâta timp cât nu 
a văzut în această a/acere un avantaj real și cât nu a fost 
complet sigură de slăbictunea Polonezilor” (istoria MI- 






















p. 211) 
aceasta Soborul aceptă să pună Ukraina sub 
tarului 
je 1854, Ia Perejaalaysl, rada armatei căzăceşti 
a lui Bogdan, decide să se supună țarului 
pună jurământ. Condiţiile sunt urmatoarele: —Nu- 
mârii Cazacilor e fixat [a 80,000 Acestia Îşi păstrează 
drepturile şi privilegiile, în special pe acela de a-și alege 
getii şi Judecătorii. Armata eate comandată de un hatman, 
ales de radă, care trebuia numa! să comunice Moscovei 
alegerea și să-! depună jurământ de credință. Hatmanul 
tomserva dreptul de a Lg] relații diplomatice, mat 
puțin eu Polonia și Turcia. Celelalte grupuri ale Ukraine 
Îşi păstrează și ele vechile drepturi. levozi moscoviți pe 
Instalează in marile oraşe, fAră să se amestece In aface- 
Ile căzăceşti, Ca suveran suprem al celor două țări, țarul 
e de a distribui pământuri şi domenii populate, 
primul care a profitat de aceasta, a fost Hmelnițki 
insuşi, Dar eu tot tratatul, armata căzăcească a conținuat 
să di cifrele convenite. La fel, nu a existat volevod 
























pe lupi și Pal 
La inceput Polonezii suni 
Cazaci. Se inch MASA, 





ar [i permis să obțină în Ukraina o situaţie egală cu acela 
a nobleței poloneze” (“Istoria Milloukov”, 1, p. 213). La 








ile acestui 
au ruinat 


angajează să n'o mai icia rd și să nu mai populeze regiunea 
dintre Bug și Nipru” (Millo! 
Prin pacea perpetuă dintre Moscoviţi şi Polonezi, Polo: 


campanii în 1688 și 
mantul lor mai mult ridicol decât tragic, n fost descris de 
noi mai inainte 

După aceste campanii, Ukraina, de pe malul drept al 
Niprului, părăsită de Turci, este reocupată de Poloneai 
care se ocupă s'0 repopuleze şi organizeze, Astfel persistă 
până la sfârşitul secolului a) XVII-lea Impărțirea Ukrainei 
în două părți, una moscovită şi una poloneză. Ukraina 
moscovită are în secolul XVII-lea o organizație proprie 
Teritoriul este împârtit în zece districte sau regimente, 
Fiecare regiment are o capitală ca centru administrativ: 
Regimentele se impart în centurii compuse din câteva 
targuri şi sate. In capul țării este un hatman ales. Oragele 
și satele se admintitrează dupa Dreptul Magdeburg. Hat: 
manul cate ales de rada generală a Întregel armate. După 
tentativa Infructuaasă a lui Brukhoveţki, Moscova JAsase 
administeația interioară a ţării şi a finanțelor, hatma- 
nului 

Deci 1a sfarsitul secolului al XVI-lea, Ukraina era Im- 
părțită In dovă, una tub Polonezi și alta sub Moscoviţi. 
Ukraina rusească, cum o numeşte “Iatoriă “MilloukoY! 
op. cit, Ip. 218, Deci, lucru important pentru moi, Mosco- 
va era departe de Niatru, 

Dar această Ukraină, după felul in care era Organizată. 
departe de n [| rusească, îşi avea Incă Mbertăţile el și 
Moseova-garpele boa-se pregătea doar 30 sugrume și s0 
inghită, 

pp “Historia de Rusia” de Dr, Erdmann Hanisch, nu 
gasim multe date care să difere In mod esențial de cele 
întâlnite în Tatoria-Milloukov. Totuşi Hanisch imtrebuin- 
țeaza absolut In toate cazurile numele de Ukraina și Caza- 
ei și nici odată măcar nu găsim întrebuințate numele de 
Rusia Mică şi Ruși Mici, nume atât de scumpe lui M 
Moukov. In celace ne privește, vom găsi o notare în care 
Hanisch, vorbind de hatmanul Hmelnițki, spune ch în 
mpta lui contra Polonezilor, a cautat aliați Ia Moseova, 














la Suedezi, in Transilvania şi in Moldova (p, 1105), iar 
la pagina II1, tot Hanisch, ne spune ca Hmelnitzki vota ză 
instaureze o monarhie hu 
Cum străinii (“Istoria Milioukav”), din motivele 
şi asupra ci vom mal reveni, lar Erdmann Hai 
probabil din lipsă de date, nu vorbese de relațiile Moldo- 
i rar cu Cazacii, vom recurge la savantul nostru, 
orga. 


N. orga ne spune că primul mare gel cazac sa numit 
Ostafi Daşcoviei şi că Ştefan cel Mare a avut În el un 
aliat. Dar nu-l numeşte hatman, ei căpitan, Când Daşco- 
viei se găsea la strâmtoare din cauza Tătarhor, aisea 
adăpost in dreapta Nistrului (op. clt., p, 85). Gitând pe 
Eustachiu, N, Iorga ne spune că cel care a avut Coman- 
domeniul suprem al Cazacilor, a fost un descendent al 
Iui Ştefan cel Mare, Ştetan măritase pe una din fiicele 
Jul, Maria, cu un nobil din Mica Ruste (de data aceasta, 
numele de Mica Rusie e Intrebuințat de Istoricul român), 
Sangusko, senior de Vişanite. Din această căsitorie se 
născură cel doi Wiznlecwlecki. a căror fapte războinice le 
înregistrează. Istoria, în prima Jumătate a secolulul XV. 
Dimitrie sau Mitro, devine, in fruntea Cazacilor, o adeva: 
rată putere politică, care nu se sinchisea prea mult de 
ordinele regelui Poloniei. Moscova îl aştepta cu brațele 
deschise În momentele sale de neliniște și, in afară de 
aceasta, el n'a uitat niclodată descendența sa moldove- 
nească, In 1564 | sa ivit ocazia să-și prezinte candidatu- 
ra la seaunul Moldovei, dar prezentându-se târziu, Ştefan 
Tomsa, care fusese ales, se bate cu el şi Wizniecwleki a 
fost prins și trimis Ja Constantinopol, unde a fost 
ueis. Dar de alei incolo, Cazacii încep să participe 
1 viața politică a Moldovei, N. Iorga ne spune că au 
fost, fără Indolală, cazaci din armata, poloneză, care 
volau să-l pună in scaun pe Bogdan, fiul lul Alexan: 
Lăpuşneanu. Dar Turcii vânduseră scaunul lui Ton, acel 
care avea să intre in istorle cu numele de cel Cumplit: In 
treacăt fie zis, lui C. Giurescu nu-l place această denumire 
de cel Cumplit, dată de B. P. Haşdeu, şi 1-0 preschimbă în 
cel Viteaz. In 'celace ne priveşte, extraordinara figură a 
armeanului devenit mal român decât toți Românii, ne: 
provocat totdeauna o imensă admirație, Găsim deci fei 
cită denumirea dată de B, P. Haşdeu şi cândva am propus 
una şi mal incisivă, acela de Ion Voda Cumplitul, în loc 
de cel Cumplit. E o chestiune de nuanțe: 

La rândul lui, Ion Voda Cumplitul, intră in războlu eu 
Turcii şi Tătarii și cel mal prețios ajutor | l-au dat Cazacii 
hatmanului Şvierșevscki, Pentru nețărmurita a pe 
care o avem pentru Ion Vodă Cumplitul, vom reproduce 
frumoasele rânduri ale lul N. Iorga această miliție 
devotată-cazacă-care aprecia In cel mai inalt grad curajul, 
disprețul absolut de moarte care distingeau pe lu 
tebel — Ion Vodă Cumplitul —, HI Insoți în, Incuralunile 
sale sub zidurile cetăților turceşii de pe Dunăre și Nistru. 
Akerman, Chilia, Bender şi, când dădu in imprejurimile 
Cahulului, Ia Roşeani, în pustiurile lipsite de apă ale Ba- 
sarablei merlălonale, ultima lui luptă, el-Gazacii nu ace 
ceptară trădarea bolerilor Ieremia Golla —, și SAU 
sabrifieat pentru acel cărula îi oferiseră onoarea, lor 
top. cit. p. 37). Iată că de data aceasta, N, Ira Are 
cuvinte preclere pentru cazac. Dar același apreclere, 
Tezultă şi pentru Ion Vodă Cumplitul, ŞI nm fost incantaţi 
când pentru eroul admirat de no! am găsit cuvinte de 
aprecire şi la C, C. Giurescu: “A fost un, domn cu mil 
faţa de popor, aspru fața de boleri, Pentru oțul 
[ro al celor de Jos a bătut, In 1873, monetă de aramă 
Dieu are pe o parte chipul Yolevodulul, far pe, cealaltă 


parte, stema ță i 


ui” (tatoria Românilor”, pp 392). AL: 
“Inainte de valălla de la lezerul Cahulului, când Ă 


Mol 
umblau, intrebară câti sint 
rh răspunse printr'un cuvint 


























3 





332). 
Pose nu au volt nlelodată să 
cest strâlueit erou de aventură, (on 
'unoscut, ca și pe volevi Ton, AO 


mi enltor 
moldoveneasci 
4 cere să (le sprijinit In drepturile sale. A existi 


n: 
ţen cetei lor Indrăznețe, un Lon Creţul şi apol un Ion zis 
frumas cu plete lunii și 
Potcoavă, cel acest atit AS, eu ali 1e101,4i 70 
acestor. prieteni 





ti d mână. Cu concursul tor 

Fri at cărula atunci | se spunea 
devotmii: i devenit In aşi, “Doranitorul Ie ue „ral 
1ui Dumnezeu” şi se putea vedea alături Sa 
scurta) domnii de, RâtA, vol, ian j 

co EentaLe privește. pe us! Nicoară. Poteoavă. 


—n 





LT 
domnitorul Ion (Nicoară Poteoava), fu nevoit să 


din 

Dar 
tugă în Polonia la regele Ion Bathory, care l-a piere [] 
apoi 


1 L-a executat . Iorga 
apel 1-a executat De PA Doi ISĂ i ue să maSară cu cura), 
ra 





Acest aspru luptător nu a fost uitat în stepă. Dar 
acela s'au amestecat în treburile Moldove!. In timpul celor 
două 

scurtă 













p 42 

Interesante legături româno-cazace au existat in timpul 
1ui Vasile Lupu Bogdan Hmelnițki, ne spune Erdmann 
Haniseh, în lupta lui contra Polonezilor, a cerut şi aju- 
tor Moldovenilor. N, Iorga ne arată că Hmelnițki a cerut 
și ajutorul Iul Matei Basărab, dar acesta avea pe acele 
vremuri, alte griji. In celace privește pe Vasile Lupu. 
acesta avea multe pi tocmai în Polonia. ŞI numa! 
atunei, ne spune N. Iorga, Hmelnităi a cerut ajutorul 
Moscovei 

Dar în curând isbuenește un confilet intre hatmanul 
cazacilor şi Vasile Lupu. Bogdan ceruse pentru fiul lui 
Timoștk, mâna fetei domnitorului moldovan. Roxana. Pe 
acest Timoţek. N Iorga ni4 deserle astfel: “un barbar 
urit, cu fața clupită de vărsat, crud chiar cu al săi. pe 
carti tâla cu sabia, pentru cel mal mie pretext de nemul: 





țumire” (op, elt, p. 80), Cum Vasile Lupu nu a acceptat 
cererea, Hmelnițki invadează în 1680 pârtile de Est ale 
Moldovei și Vasile Lupu a trebuit să se ascundă Intro 


pădure, Cazacii au cruțat doar bisericile și mănăstirile, La 
[iesind 1or, Iașul nu mal era decât un morman de ruine 

ea vând incotro, Vasile Lupu n trimis În Şegrin, pe mitro- 
politul Variam pentru a fixa condițiile căsătoriei, Vasile 
Lupu exută să amâne evenimentul cât mal mult Si a 
reusit so faca până in 1052, când, un nou desaatru ai 
Polonezilor la Beresteciko, l-au arătat Lupului că nu mai 
e nimie de tăcut Cazacii asediau deja estatea Kame- 
neț- Podolski, în i Hotinului. In luna August 1652, Ti 
mogek era dela la Iampol, unde a fost primit de curtenii 
din feații Ganta- 
cuzineşti care coborau din Impărați! Bizanțului, se pre- 














luminându-se de un surâa 
ipră exprimă In mod nai 


ta re 11 adresase un cuvânt prie: 
benese” și pentru “legătura dintre cele două familii”. i 
rudele mirelui, cumătre rustice ukrainene, ca Hnska Car- 
pi al eArul nume a fost păstrat de istorie, sau simțit 
prinse de o mare emoție golind ulcelele de vin moldove- 
nese, eu ochii plini de | 1, eu pleloarele Impletieindu- 
se, sau lăudat cu curaj, cu toate surăsurile acestei lumi 
educate după moda Constantinopolului, că au venit pentru 
0 “răpire”, ca să ducă in umilele lor case pe frumoasa fată 





lomnitor Vasile (N, Iorga, op. clt., p. 84). 
i mult sau mai lua fericită în acest 
Raşkov, pe mali CAS ai Nistrului, 

atră, după traditiile arhitec- 
-- a revenit mal târziu ca văduvă, şi 


revolte a lui Gheorghe Ştelan, Vasile 
Lupu a trebuit să se refugieze şi sa retras cu cazacii gine- 
relui său care, cu toată asprimea lui naturală, ştia totuși 
să păstreze regulile une! lealități primitive. Cazacii lau 
repus pe Lupu în scaun cu ușurință și Iau însoțit in 
Muntenia unde domnitorul moldovean căuta să se răzbune. 
Dar la Finta, din cauza une! neințelegeri între cazaci și 
oastea moldovenească, au fost bătuți de călăreții lui Matei 
Basarab. Vasile Lupu şi-a căutat refugiu la fiica lui Roxa- 
na, la ov, lar Timoșek la tatăl lui, de unde s'a intors 
cu 0000 de oameni cu care sa indreptat spre Suceava, 
spre a apâra pe soacra și pe cumnatul lui, Ştefan, care 
se refugiaseră acolo. Dar acolo au fost înconjurați de 
Polonezi, care veniseră In ajutorul lul Gheorghe Ştefan- 
Timoşek a fost rănit de o ghiulea şi a murit după trei zile. 
Cazacii 1uY sau predat; o predare onorabilă, obținând 
permisiunea de a se retrage In țara lor. 

tatului între Moscoviţi şi Polonezi 


, obținu cu ajutorul 

Cazacilor scaunul Moldove! pentru câteva săptămâni. 
Ştefan, fiul Iul VasHe Lupu, obținuse de la Turc! moşte- 

nirea tatălui său și atacă Rașkovul, pentru elibererea 








surorei sale Roxana, Cazacii merseră contra lul, sub co: 
manda căpitanului Keşko. Cazacii au fost bătuti, dar au 
apărat pâna la capăt pe Constantin, pentru 





“onoarea și gloria lor”. 

Tn 1681 sa semnat la Radzin pacea dintre Ture! și Mos- 
coviți. Prin această pace, Ukraina de la Vest de Nipru 
trecea în stăpânirea Turcilor. ŞI atunci Gheorghe Duca, 
plătind multe pungi de bani se ințelege, a ajuns, pe lân- 
șă domnitor al Moldovei, și hatman al Ukrainel, asa cu 
am arătat In prima parte a jucării noastre. N. Iorga, În 
cartea sa “Histoire des relations russo-roumaines 
spune că Ukrainenii l-au primit cu bucurie ca hatman, 
fiind creștin, EI se temeau să nu II se pună ca hatman 
un păgân. Dar domnia şi hătmania lui Duca au durat 
puțin, numai până la lu) Vrenet, cănd "tei Mu fost 
învinți de Ton Sobieski. 

Dupa cum am vazut, Istoria Milloukov insistă In utili 
zarea numelui de Rusia Mică, in loc de Ukraina, Se caută 
1 se inşela cititorul, făcându-i să creadă că Ukraina și Ca- 
zacii erau unui şi acelas lucru cu Moscoviţii, că e vorba 
de acelaş popor, despărțit de vicisitudinie Istoriei, mal 
precis de năvălirea Tătarilor, dar că este vorba de frați 
de acelaş sânge, care trebuiau până la sfârșit să se re- 
phseasei 

Istoria Milloukov vrea să facă să se creadă, in harta no. 
3 că actgii Rupi Mici vorbeau acalați liabă ca și Craii lor 
moscoviți, deosebirile fiind de ordin dinlectal, Ori nu e 
vorba de un dialeet, ci de o limbă deosebită, In pap. 124, 
val. L, eltim: “Din contra distribuția peografică și forma: 
ren dialectelor regionale determină impărtirea Sinvilor în 
Ruşii Mari de Nord, Rusii Mari din Centru şi Ruşii Mari 
de Bud: Ruşii Miel, mai cunoscuți de câtăva vreme sub 
celălalt nume al lor. de Ukraineni și Ruşii Albi”, Deci 
Ukrainenii, Rușii Mici sunt o ramură a Ruşilor Mari, vor 
bind un dialect regional. Numal că în nota de la subso 
1ul aceleiași pagini, eltim: “Modul de fârmație a nceator 
dlaleete, pe care unii istorici i filologi. inclina să le con: 
sidere drept limbi separate (111), na fost incă studiat 
indeajuns”, Die, recunoaşte Milloukov, există istoriei pi 
filologi care sunt Inelinați să considere aceste dialecte, 
printre care și pe cel ukrainean, drept IIrabl separate (111) 
Milioukav vrea să se salveze prin tangentă, pentru a evita 
să precizeze 

Am arătat că din Nordul Carpaţilor au emigrat spre 
Eat un număr de triburi slave Primil care au reușit cil 
grupeze, să formeze un Stat mare, nu au fost Slavi, cl 
niste briganzi nordiei-Varepiicare le-au dat și numele de 
Rugi. Aceștia au fost cel care au format puternicul prin- 
clpat al klevului, deci unde este astăzi Ukraina. In seca: 
dul al XIILlea, au năvălit Tătarii şi j-au pulverizat. Nu 
se ponte Afirma că an fost exterminați cl au fost disper: 
saţi. Sau ermat degertari imense:stepa-unde armatele lui 
Goliţin, în două rânduri, au fost infrânte de natură, de 
Vinuturile acelea deșerte: ni aveau de unde să e Apro- 
vizioneze. In aceaste ținuturi au pătruns şi le-au ocupat Li- 
tuanienii întâi și apoi Polonezii Sa format o elită a aces- 
tel populații — Cazacii —, un fel de briganzi -- Jetultori, 
cum le spune N. Iorga =, cărora le plăcea să trăiască II- 















































zi trăiau mai mult sau mai puţin în bună înțelegere, 
până la ivirea conflictului religios, adică lupta intre orto- 
doxle şi catolicism. pp 

i Moscovitii erau departe, foarte departe 








Cazaci? 

Cazacii de In Nipru au fost mal vajnici. Şarpele boa 
moscovit a reușit să-l separe şi pe acestia, ocupând pe 
cel din stânga Niprului, dar cel din drepta acestul fluviu 
îu reuşit să reziste până la inceputul secolului al XVIII- 
lea. Dar au trâlt bine cu Polonezii care-l stăpâneau, pen- 
trucă aceştia nu se amestecau în treburile lor. Primele 


motive de ceartă au fost de ordin materia). Se certau 
pentrucă volău să fle cât mai mulți cel care primeau 
soldă, să fie cât mal mare numărul celos înscrişi în re- 
pistrele poloneze. Numai cand Polonezii au volt să-l ca- 
tolieizeze, lucrurile au luat o aită intorsatură 

Bogdan Hmelnițki sia revoltat pe o chestiune personală 
dar şi pe una de mândrie căzăcească: era sotnik, deci 
înscris în registrele poloneze și: Jignise un vecin, un 
otentat polonez, 
Pta vuptele 1ul cu Polonezii a cautat sprijin in Transilva: 
neni, Suedez! şi Numai când nu a găsit 











rudență, iuându-și toate măsurile de precauţie, pastrăi 
Tuși Mbertățile. 5! visa dealtfel să creeze o dinastie hei 


nițăt ar £1 văzut In 
Fr) urmaşii Iul Hmelniţiei 
pentrucă,.. regretau pe Polonezi 

Dar ce] care a intuit mn! precis pericolul 
zenta Moscova pentru neimul lui, a fost hatmanul Doro: 
şenko, Acesta, în Joc sa se uneasea cu... fraţii lut. Ruții 
Mari, a preterat să-şi închine țară... Turcilor. Ar fi Intere 
sant de făcut o paralelă intre acest hatman Dorogenko și 

fan cel Mare. Ştefan cel Mare ura pe Turci, dar își 
Sie seama că erau mal puţin periculoși pentru Țara 
jul decât Polonezii și Ungurii. Doroşenko ura pe Turei dar 
iși dădea seama că aceştia erau mal puțin periculoși pen: 
tru neamul lui decât... fraţii Iul moscoviți, 

Deci până In Petru cel Mare, așa cum am arătat: rel. 
jiile dintre Țările Românești şi Rusia, adică Moscova, au 
lost apronpe de zero. In acest timp am avut relații mari 
şi importante cu Cazaehi, cu Ukrainienii, adică un popor 
Tu frate cu Moscoviţii, cl, un duşman al lor, un duşman 
invergunat._Că erau şi e! Siavi? Acesata nu însemnentă 
îi polonezii, și Sârbii, și Cenii, și Bulgarii sunt 





re-l pre- 











un neam aparte În conglomeratul rusesc, Adunarea lor 
se chema radă şi nu sobor, ŞI 

dela Lituanieni. Chiar după Inghițirea de 
au continuat să se guverneze după 
re. adică polonez, și nu după cel moscovit După 1 











buenirea_ revoluției, bol rogi inarea Vkrăineană 

n cerut deslipirea de Moscova 

radă. In astă erău un! 

lar în 1044, a 

Tntro sinj - 

rana le |] Sa) 

ilor 

li Dif ainean | ukrainean și poporul 

rusesc 0 pODOrUĂ Fus a sunt ukralneni şi nu 
i 


Ruși Miel, adică fra ri, ai Moseoviţilor, 


alele XVI 1 a avut relații cu kr 
men i nu eu Roti Ukrainenii au fast pelmil în calea 
Den sfiţel- moscovite şi deci, nu sucombat primii. Dar 
opus cu invergunare. In tot acest E! ei au fost 
sate nol și Moscova — un scut, De niar fi fost el, am 
fi fost Inghițiţi not Binelinţelea că în fată ar fi venit 











SPA ESI Eee 0 să 


Tătarii, de praporii moscoviți ne-au apărat — atât 
au putut —, ra au ia 
In opera citată a lui N. Iorga, se redau amestecate 
aceste relații, cele cu Cazacii şi cele cu Moscova şi clti- 
torul contuz: rămâne cu idela că e tot una, Mos- 
'cova unul și acelaş lucru. In acest capitol 
am depus toată râvna pentru a se face deosebirea Nu 
vrem să insinuăm in nici întrun caz că marele nos! 
istoric nu a cunoscut această deosebire. Dar A" 
tn orice caz curios să citim in opera “Histoire di 
russo-roumalnes” la pagina 78, această frază: “Act 
faţii politice ar fi fast și mal strânse dacă nu 





tru 
re 
tlons 
este re 
Ii existat, 
în acest moment, între Moscoviţi şi Români, această for- 
mație politică de religle loxă și de naftonalitate 

rusă (11), banda fefuitoare a Cazacilor”. 
Dar nici Cazacii de la Don nu erau... fraţi. Se mal re- 
voltă incăodată, toemal atunci când frații lor de la Nipru 
Ell de Ia Don sunt învinşi în 


sucombaseră. In 1708, 
latmanul Bulavin, în- 











sângeronsa bătăile de In Panșino. 

vins, se sinucide în mijlocul cazacilor săi. Represiunea 
este crudă: Cazacii. . frații del... sunt spânzurați pe Im- 
bareaţii cărara JI se dă drumul pe Don cu scopul de a in- 
timida populația: de la 7 la de oameni sunt masa- 
crați și hatmanii lor sunt decapitați pe Piața Rosie din 
Moscova. Cazacii au plerdut partida, “Niel un pericol nu 
mal amenință pe Petru cel Mare din partea Cazacilor”, 
închele Istoria Milloukov, 1. p. 415 această pagină sân- 
geroasă, romantică şi glorioasă a Cazaciior. 

Da, nici un pericol nu mal prezentau Cazacii pentru... 
frații lor... Rușii Mari. In 17]1 Petru cel Mare vine la 
Prut unde e invins de Turci, dat rămâne Ja Nistru. ȘI 
de aici încep cele douăsprezece invazii ale fraţilor noştri... 
ortodoxi! 














1)__ Intervine o deosebire de vederi intre părerile Iste- 
viei Milloukoy și N. Iorga, In celace privește bătălia de la 
Beresteciko. Le vom reda pe amândouă in original: 

“Cette fols, les circontances sont moins favorables 
aux cosaquea. Dans le combat dăcisit de Beresteciko, le 
Xhan de Crimâe, trahissant ses alilăs sur le champ de 
bataile, abandonne les Cosaques qui sont mis en dăroute. 
KhmâlnickiJ est foreă d'accepter un nouveau traită qui ne 
dit mot de lunion et ramâne le nombre des cosaques In 
serita & 20.000” (Histoire Milloukov, Lp. 241) 

-Force A faire sa palx avec le Hetman, Basile envoya 
Je Mitropolite Barinam A Tschechrine pour, fixer les con- 
ditions d'un mai aWil ne pouvait plus &viter. Les no- 
ces furent rotardtes A force d'habiletă. jusquen 1682, 
lorsqu'une nouvelle et grande detalte des Polonals, A Be- 
resteczko, montra que la situntion n'ătalt plus A refalte” 
(“Histoire dea relations rusao-roumaines” pe 81), 


DATINA STRABUNA 
de lon TOLESCU 


Vache datină străbună, 
Lângă pla! ce paşte clută, 
Unde codru! frunza-și sună, 
Cântă vântul din JAută.. 











Cantăn ramura de brari 
Vântul binecuvântat... 

Şi-a trezit din somn un cneaz 
Ce mormântul şi-a lăsat; 


Şi-acum umblă pe pământ 
Pe la (lece răscruce... 
După ramuri, după vânt, 
După dorul care-l duce... 


Fără chip și fră nume; 
Doar cu duhun uşi bătând... 
Eu, că-l văd singur pe lume, 
1 adorm la mine'n gând. 


“UNDE SUNT CEI 


DOAMNA DOCTOR 


A venit din Ţară vestea tristă că Doamna Doctor Virgi- 
nia Șeicaru Munteanu, a murit la puţine zile de Ia pleca- 
pla ee ermania: de lângă. fratele el 

Pentru cel ce au cunoscut-o în munca nemăsurată pe 
care a dus-o timp de mai! multe decenii. Doetarița Virginia 

icaru Munteanu era doar “Doamna Doctor” şi nimeni 
Bu sia Intrebat vreodată unde s'a născut şi ce vârstă ar 

avea. Pentru toţi, plugari sărmani, bolnavi, copilaşi 
Vin periferiile Bucureştiului, ca şi mediei şi profesori 
pentiiă toți deel, Doamna Doctor era un nume care repre- 
zenta chintezența acestei ființe alese, adânc umane. 

Chiar și cei care au seos-0 din serviciu ca şi cel care au 
arestat-o şi chinult-o, sau cutremurat de dârzenla acestei 
Române. leşită de la inchisoare, Înger care Îşi dădea 
mâncarea -colegei” de pat grav bolnavă de tuberculoză, 
abia târindu-și fărâma de trup rămas, cu gâtul şi picioarele 
umiiate şi pline de tumori ganpilonare fistulizate, a stiut 
să sufere şi să ierte. Medici ajutaţi altădată de dânsa, 
ajunsi in posturi chele, au uitat so salute sau să-i întindă 
mâna şi ani de zile “Doamna Doctor”, medic şet în ML P. 
cu câțiva ani inainte, a trâlt fără pensie, intro casă fără 
toc, în gerul fernii. 

Când a fost medie rural, umbla din casă în casă fără 
preget, uitând de sănătatea ei. Remarcată de Prof, Dr. Clu- 
ca şi Prof. Dr. Nasta, lucrează sub conducerea secţiei de 
Cercetare a Institutului Praf. Dr, Cantacuzino, vaceinând 
copiii şealari contra difteriei, scarlatinel, tuberculozei, etc. 
Devenită Medie șef in Ministerul Invățământului Publie 
realizează o policlinica model cu aparatură și medici spe- 
elaliți, pentru asistența medicală a profesorilor și perso- 
nalului ministerului, 

Preocupată de sănătatea copiilor şi de profilaxia precoce 
a bolilor cardiace și reumatismale, înființează în ma! mul- 


RADU GYR 
CANTEC DE LEAGAN 


Dormi copilul mari, nani. nani, 
A plecat și ultimul lăstun 
Ruginiră plopi! ai tutanii 

BI din temniță ce-l! surpă anii. 
Nu sa mal intors tâticul bun. 





Dormi copilul mami, toamna plânge 
Despoindu-și umârul rănit 

Cade frunza, cade şi se ftânge 
Orice frunză-l lacrimă de sânge 

ŞI tătieui nu a mal venit 


Nani, nani, mâini de crin plăpânde, 
La fereastră păsări plâng și plol 
Lupii besnelor rânjese la pânde 
Tara! toată temnițe flămânde 

ŞI tăticu-i smuls de lângă noi 


Nani, Bani, tata nu mal vine, 
Malea stă cu nufletul răpus. 

Cine să-ţi mai cânte basmul, cine 
Să-ţi sărute ploapele senine? 
Maica plânge și tăticu-i dus... 


L-au svâriit în temniță dușmanii 
Pentru stânta-l lege din străbuni. 
Or să-l ningă peste tâmple anii. 
Să cerești mare, pulul mamii, nani, 
Neamul şi părinții să-i răsbuni... 


te şcoli din Bucureşti posturi de medici stomatologi şi de 
specialişti O. R. L. pentru tratarea şi prevenirea cariilor 
dentare şi extirparea vegetaţiilor adenolde şi a amigda- 
lelor bolnave 

In căsuțele inginerului G, Munteanu din Comuna Clol- 
pani, înființează o policlinică rurală model, cu aparatură 
modernă și medici specialiști, unde transportă, pentru 
efectuarea de consultaţii şi tratamente, pe cheltulala soțu- 
lui ei, pe cel mal buni medici specialişti din Ministerul 
Invățământului. Realizează astfel un fişier medical unic 
în România În acel moment, În care sunt cuprinse, con- 
trolate-şi tratate gratuit toate familiile comune! Ciolpani. 

In acelas corp de tasă din comuna Ciolpani, inființează 
ŞI o grădiniță model, in care copiii satului primese hrana 
ia ora dimineţii, uniforme, Jucării, educație, 

Ulterior, ajutată tot timpul de Ministrul Invăţământului 
Vasilichi crează și în Bucureşti, pe acelaş model, o grădi- 
niță pentru copiii salariaților ministerului şi ai profeso- 
rilor cu probleme de familie. 

Impresionată de gravitatea şi numărul mare de cazuri 
de tuberculoză printre profesori, inițiază un control susți- 
nut al copiilor din focarele tuberculoase, Inființând trei 
preventorii, unui la mare, pentru copiii cu tuberculoze 
osoase sau gangllonare şi două la munte (Satul Lung și 
Predeal), primele In Ţară de acest fel, unde in afară de 
tratament, organizează cursuri scolare, cu profesori, pen- 
truca micuţii suferinzi să poată ulterlor să se integreze 
în viața normală. 

Un vânt năpraznic insă se abate asupra comunei Clol- 
pani și cu el şi asupra operelor sociale unice ieșite din 
inima și mintea ucestel românce inteligente și neobosite 

Acest vânt aprinde şi distruge un şir de case din comuna 
Ciolpani, lăsând câteva zeci de familii! pe drumuri, lar 
Doamna Doctor se grăbesțe să aducă celor sinistraţi, “co- 
pili mei mamă”! făină, zahăr, pâine... imbrăcăminte 

Pentru “faptul că sa făcut populară”, a fost pedepsită 
și scoasă din servielu. Nu sa plâns, n'a explicat și nu sia 
rugat de nimeni. Doamna Doctor nu mai-avea dreptul să 
profeseze. Rămăsă singură, fără serviclu și fAră sprijinul 
soțului ei, inginerul Munteanu, inmormântat în grădina 
Bisericii din comuna Ciolpani, cu policlinica din comună 
desființată, Doamna Doctor este evacuată intrun subsol 
umed și întunecos din propria sa casă 

ŞI intro noapte, impreună cu doi bătrân! şi tre! băleți 
tineri şi câtiva medici, este inchisă pentrucă a scris poezii 
şi a cântat cântece patriotice. Intrebată Ja “judecată” 
dacă a cântat “Trel culori cunose pe lume”, Doamna Doc- 
tor a răspuns: “Da mamă, am cântat, Dvoastră nu-l mal 
ştiţi? Dacă l-aţi uitat, eu vi-l pot cânta acuşica!”. Cânta 
frumos Doamna Doctor! 

Acuma, de două luni, Doamna Doctor nu mal cântă, nu 
mal apune la nimeni :“Ce frumoasă e țărișoara mea şi ce 
mult aştept să mă intore acolo”! Acum Doamna Doctor se 
odihneşte în grădina Bisericii din Ciolpani, alături de 
inginerul G, Munteanu, la umbra unel troițe. In primăvară 
vor cânta păsărelele în salela şi pomii din apropiere, Zâna 
copiilor şi a bolnavilor, Românca Doctor Virginia Şelcaru 


Munteanu, a căzut pe metereze, luptând “tări 
DE eat pi pentru “țărişoara 











D.R 


„CENUM 


| 





Jor a man shares the responsibility and 
guiit of the society to ihich he belonga.” 
HENRIK IBSEN) 

"Născut în anul 1920 la Oradea, Ovidiu Cotruș licențiat 
in filozofie la Cluj a debutat sub pseudonimul Ovidiu 
Sabin, cu versuri și critică literară în “Revista Cercului 
literar” din Sibiu, în anul 1945. Redactor la revista “Fa- 
milita” (seria nouă de la Oradea din anul 1965) colaborează 
cu studii și eseuri despre )teratura română și universala” 

Aşa se prezintă biografia publicată In ziarele tării cu 
ocazia încetării din viaţa a acelui care a fost, Ovidiu 
Cotruş, 

In aparență totul este redat intro admasteră atât de 
solemnă, incât parcă am putea ulta, să ne intrebăm, ce a 
Tâcut respectivul critic literar Intre 1945, data debutului 
său şi anul 1965, când a fost numit redactor al “Familiei” 
din Oradea. 

Fiindcă despre asta nu se vorbește, o simţim de datoria 
noastră s'o facem deschis alci 

Chipul, apărut in ziare a Iul Ovidiu Cotrus, este acela 
pe care-l avea atunci când l-am cunoscut eu. ca elev al 
Liceului Moise Nicoară din Arad, el fiind in clasa a VII. 
cu patru ani mal mare ca mine. Un chip prelung cu părul 
vălvolu având toată expresia adunată in ochii ce parcă 
săgetau dincolo de realitatea lucrurilor pe care o cunoaș- 
tem. Ovidiu Cotruş a avut ținuta unui Don Qulchote 
cavaler al visului. Tânărul a apărut la Arad ca refugiat 
dela Oradea, fiind descălecător dintro prea nobilă familie 
Fratele tatălui său, este Aron Cotruș, unul dintre cel mai 
înzestrați poeți români al generației sale. Aron Cotruș a 
debutat în Arad prin 1911 și apoi şi-a continuat activitatea 
alei şi după primul răsboi mondial. ca unul din oamenii 
de bază al “Românului” lui Vasile Goldiș. Tată! lui Ovidiu, 
ne-a fost profesor de geogralle, un om de o bunitate rară, 
pe care noi, elevi mucaliți, n'am știut so prețulm pe acea 
vreme. 

Ovidiu a crescut ca o floare spirituală a cărui răsad il 
conatitulau cărțile bibliotecilor. La numai 17 ani cunoștea 
pe dinafară ilozolia lui Kant, Schopenhauer cât și tot ce 
avea mai ales literatura română și cea universală, fiind 
inzestrat cu o memorie deadreptul neobisnultă. Profesorul 
nostru de germană Ciontea, nu odată ne povestea, uimit, 
de memoria aproape supranaturală pe care o avea elevul 
său. De multe ori fiind obligat să improvizeze pe nepusă 
masă 0 serbare şcolară, Il dadea tul Ovidiu Cotruș să recite 
o poezie cam de lungimea Scrisorii a treia de Eminescu. 
Desi o citea pentru primaoară, Ovidiu Cotruș era capabil 
so spună pe de rost a doua oară 

Desigur această memorie prodigioasă pusă în slujba 
unei sete fără de margini de a cunoaşte, ne face săi 
comparăm pe Ovidiu Cotrus, cu Nicolae Iorga la vârsta 
lui. Căel fără indoiala asta era realitatea: Ovidiu Cot- 
ruş la 17-18 an! era un tânăr genial care avea toate premi- 
sele de n se desvolta intro mare personalitate a culturii 
românești. Imi amintesc cu deosebită pietate de conferința 
publică pe care a ţinut-o elevul de 18 ani în sala festivă a 
iceului Moise Nicoară, asupra poezie! lui Lucian Blaga. 
Vorbea nu un adolescent ci un profesor încercat dela 
catedră, uimind prin eunogtăinjel sale intreaga asistență. 

Dat pe când pentru Nicolae Iorga Ia cel 19 ani, tot Iașul 
era In fierbere, luptând pentru ca el să termine facultatea 
de litere in numa! puţin de 2 ani! și apoi să fle trimis la 
Paris pentru studii, Ovidiu Cotruş a avut un cu totul alt 
destin, Societatea nunumal că nu kA ajutat, dar impotriva 
Tu a luptat făcând totu anuleze ca Om, Dela 10 ani, 
dee! din 1045, Ovidiu Cotruş şi-a petrecut cel mai frumoşi 
ani de viață În inehisonre. 

Cam prin 1062, când l-am văzut pe străzile Clujului era 
aşa de schimbat. incât abea l-am putut recunoaște: 
epavă de om. Un coleg mi-a destăinuit că Ovidiu Cotruș, 
proaspât ieșit din inchisoare, a fost internat Ja Clinica 
Medicala II-a, a profesorului Goia, unde | s'au găsit lezhun! 
hepatice atât de grave, incât mediei! nui dădeau mai 
mult de câțiva ani de viață 

Tncadrarea Iu la “Familia” și în scrisul românese de 
după 1085, a venit desigur ea o binemeritată reabilitare. 
dâr din păcate nimeni! numa! putea să-i redea cel 20 de 
ani irosiți în inchisori, unui om de-acum mat mult decât 
sfârşit şi zărobit sufletește. Şi-npol | s'a fost permis să 
învie doar criticul și eselstul Ovidiu Cotruș, filozotul tre- 
buind să tacă în continuare pentru totdeauna. 























ALSUNT'? 


OVIDIU COTRUS 





Cei 12 ani pe care i-a mal trăit, au fost pentru Ovidiu 
Cotrus, un prelungit calvar de ăia o mie tragică 
iar creația lui departe de a avea bazele de pornire pe care 


ar fi trebuit in mod normal să le aibe. La 39 de e All 





să ne gândim că Eminescu În același ani 
celei mal strălucite opere a culturi! români 

ŞI dece oare a trebuit să stea Ovidiu Colruş în inchi- 
soare? Cui a făcut oare vreun rău acest Om, care a trecut 
prin viață ca o prezență dintro altă lume, frate bun al 
lucrurilor sfinte? Numai pentru păcatul de a fi fost inzes- 
trat intelectual in mod deosebit, pentru setea lui de cu- 
noaștere, a trebuit să facă ani de temniță grea, să sufere 
o reeducare, care de fapt insemna scăderea lui la micimea 
mediocrității care singură se vrea ințeleaptă și supremă 
filozoată, 

Este o groaznică realitate care pe fiecare om ar trebui 
săi umple cu amarul durerii, al disperării dar şi cu acel 
al remuşcarii: contemporan cu nol un semen al nostru, 
un om de valoare excepțional, a fost călcat in pleioare și 
mai apoi spiritualiceşte strivit de societatea în care a 
trăit. Datoria imperioasă a acelor care deplâng un atare 
destin, este să lupte ca astfel de acte barbare să nu se 
mal intâmple, dându-i-se fiecăruia dreptul să se desvolte 
aşa după cum viața I-a inzestrat. De Om să nu se atingă 
un alt om. 

Terorismul contra spiritualităţii umane este tot atât de 
criminal) ca şi cel indreptat Impotriva vieţii fizice a omului. 
ŞI in timp, cu urmări mai grave, sigur, 

Pentru a nu uita acest imperativ, scriu aceste rânduri. 
in memoria lui Ovidiu Cotruş, care se stinge după un 
destin atât de tragic. faţă de care trebule să ne simțim 
Mecare, cel puţin în viitor, răspunzători. 


de Dr. OVIDIU VUIA 








DIN AIUD 


Versuri din inchisori 


1 sertu o carte mamă din Aiud, 
Din temnița cu ziduri și zăbrele, 
De unde nu se văd şi nu s'aud 
Cum mor în lanţuri visurile mele, 


"Trec zilele de plumb mal greu ca anii, 
Se curm'o viață allnica-l povară, 
în sullet mi se seutură castani 
ŞI moare:un vis frumos de primăvară. 


Feclorul tău cu pleptul de aramă 

Ce rătăcea adesea pe poteci 

N'a mai rămas decât o umbră, mamă, 
Tn temnița cu zidurile reci, 


Cu trupul răstignit pe gratii sânger 
Când luna străluceşte ntr'un alun 
Ca o fhelle aprinsă de un inger 

Mal moaren temniţă un bun Romi 





14 scriu o carte poate cea din urmă 
Când dansul Salomeel e in toi 

ŞI până!n zori o viață lar se curmă 
Caci ai și noapte moartea-! printre nol. 


-"v» 


SOARTA POL 


Şcoală militară de la Dealul Splrel. 
Aateaila ce ni se făcea era total fran- 
eafilă și nemțorabă. Printre cântecele 
ce le cântam În mary. figura Ia loe de 
cinste. Madelon. Printre nol circulau. 
ca un dieton, atunei când volam sd 
spunem că elneva a avut 0 teribila 
soarta, cuvintele: “a avut soarta Bel- 
giel”. Erau proaspete în mintea noastră 
ginile romanului *Nach Paris” de 
Lotie Dumur, Şi lată că această imagi- 
ne, “soarta Belgiei”, apare astăzi ca un 
tars, nu numai de anii care sau scurs. ci desigur 
Tubul tă "locul ta fost Tuat de 0 altă Imagine. mult 
mal tragică, de alte cuvinte mult mai pătrunzătoare: 
soarta Poloniei! 

De soarta Poloniei ne vorbeşte generalul polone Wla 
dyălaw Anders. în Memoriile sale publicate la Paris la 
sfârşitul anului 1948. E curios că pentru exilul românese 
aceste memorii au trecut neobservate, Foarte puțini sau 
ocupat de ele şi, dacă nu ma insel, de ele a vorbit doar 
Di Pamill, Şalcaru. Memoriile generalului Anders au fost 
nu acoperite de perdeaua tăcerii, el deadreptul puze sub 
Macăt, 

Generalul Anders cun; bine pe Ruși. Făcuse pol 
technica Ia Riga şi ca ofițer în armata rusă, luptase ala- 
turi de ei până la revoluția bolșevică. 

In 1939 se găsea la 23 de kim de frontiera germană, în 
fruntea umel brigăzi de cavalerie. In dimineața zilei de 
1 Septembrie a acelui an, Germani! atacă, Faptele sunt 
cunoscute. Intr'un timp record, armata poloneză e intrân- 
tă și Germanii ajung la porțile Vargoviel. Nu e cazul să 
discutăm ale! erorile comise de Poloneai, lipsa lor de 
pregătire, lipsa de ajutor din partea Anglo-Prancezilor 
care-i impinseseră 1a războlu fără ca ei ingiși să fie pre 
gătiți, ci să constatăm doar că intrun iu o armată 
este Invingâtoare și alta învinsă: Invingătoare e cea pu- 
ternică şi invinsă cea slabă E normal. Anormalul intervl- 
ne. după acel 

Repezielunea cu care s'a produs Intrângerea Poloniei a 
surprins In primul rând pe Polonezi şi In al dollea rând 
lumea intreagă, incepand cu cel care le dăduseră garanții 
gi care acuma-in afară de declarația de războlu făcută 
Germaniei-stăteau cu arma 18 piclot şi priveau svâreviirile 
aliatului cu (legi igleză, ca ln a torridă, ŞI Incă ceva 
avean o mari lă să nu supere Rusia soțietică. pe care 
o considerau mllat. Pe cei care etinoțteau pe Englezi, 
aceasta nu a fost o supriză prea mare. Stupoarea a Inter: 
venit când în spatele acestei Poloni! care sângera din mii 
de râni, atacă A As, La pag. 33, generalul Anders 
notează : a sotii rupea In mad unilateral pactul 
de meagreatuna cu Polonia, atunci când aceasta se pâsea 
in una din situațiile cele mal grele şi se aruncă ca un 
pacal, asupra spatelui fără apărare al armatei noastre, 
care lupta cu disperare, Intro bale de sânge” 

Generalul Anders e rânit de câteva ori şi incearcă să se 
indrepte cu trupele de sub comanda sa spre Bud, pentru 
a trece, [le in Ungaria, fle În România. Pâriţi de un țăran, 
Anders și doi ofițeri care-l insoțeau sunt făcuți prizonier) 
Din cauza rănilor, e băgat intrun spital, “Cetace mi-a per: 
mis să evii internarea intr'un lagar de prizonieri și să scap 
de soarta camarazilor mei dela Kalyn”, p. 38. In spital, 
neralului polonez Ii cade in mâini! un apel al comandan: 
tului trupelor sovietice Timoșenko adresat soldaţilor polo- 
nezi cărora || se cerea 4ă-şi asasineze ofițerii. “Mi-au fost 
date detalii asupra apărării Lwow.ului, mi-au fost descrise 





























Intrarea bolşevieilor, areațările, prădarea bunurilor Sta: 
tului și particularilor, infiitrarea creseândă a 
N. K. V.D-ulul in toate domeniHe, dorința pe care o aveau 





bir i ri i-ai a se Malone in partea poloneză 
ni, după ce făcuseră cunoștință 
[ra rară aeletică”, p. 10: pie Tia 
“Anumili evrei, in special printre cel tineri care, de la 
inceput primiseră cu și ostentaţie armatele sovte- 
dice, au inceput să colaboreze cu N. KV. D-ul. Miţia. 
alai, ae [egirl de Jos ale Doputaller 
oile. autorităţi, denunțână 
Je erau defavorabili”, p. 39 La si atena a 
Intro zi e condus la N.K.V.D De acolo e remdus la 
spital, de unde, ej și alti ofițeri, sunt urcați întrun 
camion, In cursul drumului, camionul se oprește de mal 


NIEI 


de N. Stelian BELDIE 





multe ori “pentru a lua grupuri de ofițeri care fuseseră 
chemaţi la N.K. V.D., pentru a completa nişte formulare. 
Taţi sângerau; ei fuseseră ținuți inchiși In pivnițe, fără 
apă și hrană, şi fuseseră bătuti”, p. 41. “Cel puţin o duzină 
de obițeri sunt cu mine. Aproape toți sunt în cârji sau cu 
brațul în eşarpă şi toți au pansamente”, p. 41. 

“Intrăm În Lwow, Ce trist spectacol! Magazinele prădate 
sunt goale; Intr'o singură vitrină am văzut câteva pălării. 
Cozi Înterminabile inaintea prăvăiiilor alimentare... As- 
pectul populației e lugubru, trecătorii sunt prost imbră- 
cați, Pretutindeni, pe străzi, agenti al N.X, V.Deulul și 
soldați”, pe 42. 

In Litow, grupul de ofiţeri e inchis intr'o pleniță cu o 
singură fereastră, cu gratii. Ca mobilier două sau trei 
scaune rupte şi puține pale. Timp de tre zile, rând pe 
rând sunt duși la interogatoriu, LI se notează nu numa! 
curriculum vitae ci ÎI se cere să spună numele celor pe 
care-l cunosc, unde se găsesc şi ce fnc, pupă trei zile sunt 
duși la sediul central al N.K. V. Doulul, “Adevărata acti- 
vitate nu incepe decât ia 10 seara. Așa zișii judecători de 
instrucție se schimbă între el de la 10 seara până la 
6 dimineața, interogându-mă şi comportându-se ca acu- 
zatori. După ei, Polonia trădase proletariatul internațio- 
nai, luptând contra bolșevicilor intre 1918-1920, impled! 
cândui să domine Europa, Era criminal faptul de a fi 
continuat in 1939 să lupte după intrarea trupelor sovietice 
in Polonia. Tot criminal era faptul de n se (i pus, Inainte 
de războlu, dealungul a mulți ani, în slujba burgheziei 
internaționale. Era criminal din partea Poloniei de a Ji 
incheiat o alianță cu Anglia şi a crede în victoria ei. Toţi 
Polonezii sunt vinovați de a nu fi susținut comunismul În 
Polonia, inainte de râzboiu, Mie personal im! reproşau de 
a (i luptat în Septembrie contra trupelor sovietice”, p. 43, 

Colonelul Krosnov, seful N. K. V. D-ului îl amenință că 
singura scăpare pentru Anders e doar inscrierea în armata 
roșie, Și aceasta cu o cerere În formă, celace generalul 
polonez a refuzat. Cu toate cererile de a Ji tratat ca pri- 
zonter de râzhoiu şi a 1! internat intrun apital, fiind rănit, 
a fost internat în inchisoarea Brypitki, din Lwow. Din 
ferielre, pentru puțin timp, In Înfirmeria Inchisorii. 
Acolo am aflat eă au tost deasemeni. areatați orițerii 3n 
retragere, foarte numeroşi În acest oraş. Mi-au fost citați 
mal mult de o aută, pe care-l cunoşteam, In general se 
proceda la arestări În masă, cetățenii dispărând in timpul 
nopții. Erau cunoscute brutalităţile intrebuintațe In tim- 
pui interogatariilor. Detinuţii erau bătuți şi torturați cu 
procedee din evul mediu, care provocau adesea moartea, 
Bărbaţi, adolescenți și femel, erau torturați cu același 
ernzime”, p, 44, 

“Dupa câteva zile, Inainte de 1 Ianuarie 1940, mai mulți 
soldați de la NEK. V.D. au pâtruna Intr'o noapte când 
dormeam și m'au târit spre o altă clădire pentru a mă 
Inchide iniz'o celulă izolată și sau comportat cu o bruta: 
litate de neinchipult. Cum urcam cu mare greutate pe 
scări, mă lmpingeu tâșă menajamente. Neputându-mă 
menţine echilibru câriile mele, mă clâtinam, 
Aceasta se petrecea la Îlecare etaj, Printro minune nu 
mi-am rupt nici o mână şi niel un plelor, dar eram acoperit 
de răni.., Inafârșit am fost Impină Intro mică cameră cu 
o sobă stricată şi o fereastra cu gratii; fără peamuri 

Nu mi-au lăsat hainele, Niaveam decât o uşoară ținută 
de vară. Iarna În acel an a fost excepțional de aspră 
mal mult de 30 grade sub zero, MI sa dat un vas plin 
cu apă care a inghețat imediat și un altul pentru a-mi 
face nevoile. La două sau tre! zile Imi aduceau o bucată 
de pâine şi ur talger cu un lichid deaguatător, calificat 
pompos “supă”. In cursul a 8 săptămâni cât am stat aco- 
lo, o singură dată am fost scos din celulă” (p. 48), 

După şase săptămâni, a venit In celula generalului un 
judecător de inati Anders n protestat energie, În 
arătat obrazul, mâinile şi picloarele acoperite de doperă- 
turi purulente. 1 plâns judecătorului că na fost via: 
tat de nici un medie A cerut să | se dea hainele, să ze 
astupe cu ceva ferebatra și să | sn dea cel puțin o rațe 
de pâlne pe ai. Jndecătorul i-a cerut să semneze un ana: 
Jament În armata roșie, în fața refurulul, aceata a feșit 
furios, ameninţândui că-l va lăsa să putrezească acolo. 
Bătălie In ușă, strigătele. rămâneau fără răspuns. In 
schimb, foarte des, mai mulți agenți intrau pe neaştopta- 
Ve. In cursul nopții, şi procedau In o pereheziție amănun 
Vita. "Procedând la examinarea corpului, ru negiijau “au: 












































„une cavite” şi efectuau acest examen in modul cel maj 
științific şi mai brutal. Nu neglijau nici barba si 
sălbatică, plină de purolul care curgea din degeră! 

de pe obraji. In cursul acestor percheziţii eram bătut și 
lovit cu picioarele” dp. 40), t 

Pe neaşteptate, la 20 Februarie e scos din inchisoare și 
dus la Moscova. Acole e băgat in celebra Lublania. Noi 
al minuţioase pereheziţii. Hainele și clzmele 11 sunt des- 
cusute, rupte, cercetate. | se găseşte o mică iconiță n Mal. 
«ii Domnului. N. K, V, D.-iştii se grupează şi o cercetea- 
ză. Râsete grosolane, urmate de reflecția: “EI bine, vom 
vedea dacă această curviștină te va scăpa din inchisorile 
sovietice”. ŞI Iconița e aruncată și călcată In pieloare. 

E vorba de Lubianka, inchisoare unde a fost dus şi ti- 
nut şi mareșalul Antonescu. Hel, dacă mareșalul ar fi 
ascultat sfaturile *ințeleptilor” şi siar 1 aprit Ja Nistru! 
Nu-l așa dle Horla Roman? 

La IAblanka, Anders a fost pus intr'o celulă cu alti rel, 
toţi Ruși şi membri al partidului comunist. Printre ei era 
un inginer gcorglan, numit Karnadzâ, ŞI iată ce serie An- 
ders, despre acest Karnadz6: “Am fost foarte mirat când 
Karnadzt mia intrebat dacă Nemţii vor învinge, pe Alia: 
ți şi dacă acest fapt se va produce curând. Când l-am 
apus că răabblul va dura multă vreme al că, cu interven: 

a Statelor Unite, soarta Germaniei e pecetluită, Kamadzi 
a devenit foarte trist. Singură Germania — spunea el — 
este capabilă, bătând și sfârâmând pe Sovietici, să schim- 
be ticăloasa noastră viață (garce de vie), Dacă Franța şi 
Anglia vor invinge pe Nemji, ele nu vor ști şi mu vor voi 
sd faca nimic pentru popoarele care se găsese sub domi- 
mata și teroarea sovietică, oprimate întrun mod atât de 
groaanic” (pp. 48-50), 

Până la sfârșitul cărții, generalul Anders nu ne spune 
dacă ma! târziu și-a amintit de cuvintele georgianului 
Karnadz4. Faptul că le-a făcut loc în cartea lui, ne impu- 
ne un răspuns afirmativ, Dar mal este o chestie. Repro- 
ducând in Memorii cuvintele georgianului, suntem Incil- 
naţi să credem că generalul polonez Wladyslaw Anders era 
faselst fără so ştie și deci Sovieticii. procedând aşa cum 
au procedat, au făcut foarte bine, Nu-l așa dle Raţiu? 

i in inchisoarea Lublanka, generalul prizonier de răz- 
Dolu, Anders, a rămas până la Inceperea războiului din- 
tre Germania și Rusi 

ŞI intr'o zi, generalul Andera este scos de la Lubianka, 
tuns, ras, imbrâcat şi cu un apartament la dispoziție. Sub 
presiunea evenimentelor, mai mpit decât a Anglo-Ameri- 
canilor, Sovietieii incheie o convenţie cu guvernul polonez 
in exil, care conținea, printre altele, crearea. unei armate 
poloneze în Rusia. Această armată avea să [le sub co- 
manda insăși a generalul Anders 

Generalul Sikorski, șeful guvernului polonez, care nu 
cunoscuse calvarul armatei poloneze căzute în mâna So 
vieticilor, era un sincer prieten al Rușilor, convina ch 
aceştia “sau schimbat” și că se poate ajunge ia 0 înțe: 
legere durabilă cu ei, Dealtfel el fusese un partizan al Ru- 
şilor şi nu fusese de acord cu politica guvernelor poloneze 
dintre cele două războale. O spune el Însuși la prima In: 
trevedere pe care a avut-o cu Stalin la 3 Decembrie 1041: 
"Vol incepe prin a apune că eu n'am practicat şi nici n'am 
aprobat niciodată politica care timp de douăzeci de ani 
a fost antisovietică. Pentruea aceasta consider că aveam 
suportul moral pentru a semna acest acord care este, în 
acest fel, consacrarea morală a tezelor pe care le sustin 
de vreme îndelungată” ip. 118), Rușii aveau deci în faţa 
lor un om care nu-i combâtuse niciodată, un fel de Ga: 
fencu al nostru de exemplu şi, nu puteau avea deci nici 
un motiv de repulsie. Cu timpul Sikorski si-a dat seama 
de celace sunt Sovieticii şi a devenit celace trebuia să fle 
și în cel 20 de ani la care se referea. 

A inceput deci organizarea armatei poloneze. “In mod 
gradual ofițerii polonezi, liberați din inchisori, se prezen- 
tau In Moscova. Starea lor Jizică era tot așa de deplorabi- 
1ă ca şi a mea, dat moralul lor era excelent” (p. 88) 
“Intâlnirea cu generalul Boruta-Splechowica mi-a produs 
o mare decepţie, căci el imi mărturisi că n'a putut supor- 
ta loviturile primite in timpul Interogatorilor și a măr 
turisit conversaţia noastră de la Licoto” (p. 88). “Am avut 
ln19, 16, 49 și 23 August primele male intrsțineri oticla- 
le cu autorităţile sovietice asupra organizării armatei 
Eram ingrozit de numărul infim de foști prizonieri pe 
care mLl cltn generali Pantiloy: totalul celor ce prove- 
neau, din cele două lagăre era de 20000 soldați; din la: 
gâtul de la Griazovietak nu leşisera mai mult de 1.000 
ofițeri, Ge se Intâmplase eu ceilalți? Ştiam că în 1940 se 
găseau in lagărele de la Staroblelsk, Kozielsk ai Oatachkoy, 
În jurul a 14440) de ofițeri şi la Ostachkav mii de subori 
țeri de poliţie, de Jandarmerie şi de grăniceri. Cu mare 
enznă am obținut aprobarea de n forma două divizii și 
un regiment de rezervă, Comisie de recrutare nu pleca- 
seră Incă și deja mi se fixa 1 Octombrie ca dată a intră- 
rii trupelor In acțiune, Acensta dispoziție era atât de ne 












































realizabilă incât nici nu mi-am dat ceteneala să mă opun, 





Ştiam mal dinainte că cam; “vor pui 
Alp n această ăn eee n pa ră ma 
ipamentul, cum oare ar f! putut fi obținute în acest 


Bouzoulouk, reședința Statului major era un sat sărac, 
construit în lemn. “Intâmpinam mari diticultăți pentru a 
făsi un culu sau o scândură” (p. 97). “Era nevole d 
autorizație de la Moscova, pentru a obține câteva 
15 sau Iopeţi” (p, 08). La 14 Bept Anders m vizitat 1otz- 
a constituit din mici corturi In pădure, unde, 
H asteptau 17.000 soldaţi. “Până In „bar Vieţul-mi 
vol reaminti aspectul lor. Majoritatea acestor oameni 
n'aveau nici încălțăminte, nici cămâși. In realitate toți 
erau imbrăcați în zdrențe şi în resturi de unitorme milita 
re poloneze. Păreau nişte schelete. Aproape toți erau aco- 
periți de abcese din cauza lipsei de vitamine” (p. 97) 
“Pentru prima dată am văzut defilând In fața mea solda. 
Ji fără încălțăminte. EI se incăpățânaseră s'o facă, pentru 
a le arăta sovieticilor că chiar cu pleioarele goale Şi pli- 
ni de abcese, erau capabili tă meargă în cadență (fe VI 

Deci soldaţii polonezi, la 14 Sept. erau desbrăcați și cu 
pieloarele goale. acoperiți de plăgi și Sovieticii volau să-l 
bage în foc la 1 Octombrie!!! 

De la 29 Sept. ln 1 Oct generalul Anders la parte IA o 
conferința paramilitară Anglo-Americano-Sovietică, sub 
preşedenția. ministrului aprovizionării englez, lordul Bea- 
verbroock. Anders vola să obțină armamentul necesar pen. 
tru torțele poloneze. “Am constatat cu 0 vie decepție că 
lordul Beavarbrocck se ocupa numai de Rusia sovietică și 
că chestia armamentului pentru diviziile noastre, se pre- 
zenta sub un aspect cu totul defavorabi. Vedeam de aproa- 
pe. cu stupoare, obrăznicia sovietică care friza gantajul, 
intrun moment atât de critice pentru U. R. S S, Rusia era 
atunci foarte slabă; ce atitudine va adopta când va [i 
puternică?” (p. 98). Până atunci, Anders cunoștea date 
ale tragedie! poloneze numa! de In codeținuți şi primii 011 
eri şi soldați pe care-i întâlnise Dar când au inceput 
să aflulască mille de soldați și civili spre cele trel locali: 
tăți, Bouzoulouk. ete. a putut să se alcătulaseă “ansam- 
blul tragic care lumina Istoria celor do ani în cursul 
cărora regiunile poloneze fuseseră sistematie despulate de 
toate elementele lor active și prețioase din punet de vedi 
re social, fără distincție de naționalități, nici de clasă, 
nici de confesiune. Polonezi şi Ucrainieni, Ruși AIbI, Litua- 
nieni şi Evrel, proprietari de pământ şi țărani, industrlaşi 
și muncitori, ofițeri și soldați, magistrați, comerelanți i 
agenți de poliție, preați, pastori, rabini, toți au fost smulși 
din locuințele lor, pentru a 11 absorbiți de Imensa mașini 
pe care o constituie N. K. V. Deal, pentru lachltori său 
lagăre. 

Aceste arestări masive erau urmate de deportări de fe: 
mei. de bătrâni și de copii apre deșerturile Kazkstanului 
sau spre talealele iberiei. Moscova indeplinea sattel pla: 
nul său obişnuit de a pune În imposibilitate de a face 
rău pe locuitorii teritoriilor asupra cărora Îşi intindea pu: 
teren. Această “punere în imposibilitate de a face rău” 
vizând să decapiteze tot poporul, este prima condiție pen: 
tru sovietizare, adică pentru reducerea In starea de masă 
umană intormă, lipsită de orice voință. Prima categorie 
de Polonezi lipâiți de libertatea lor, era constituită din 
soldați care luptau cantra Nemţilor și care fuseseră făcuţi 
prizonieri de către trupele sovietice. atunci când acestea 
au intrat In teritoriile poloneze din Bat la 17 Septembrie 
1939, ca o urmare a acordului Incheiat de Stalin cu Hitler 
pal loritutii de pumnal dată de 0. E &. 8. Poloniei cant: 
atante. Forțele sovietice, foarte superioare în număr, cap: 
turară astiel, prin viclenie, un număr considerabil, Ruşii 
impledicaseră chiar diverse unități sau soldați izolaţi 
a trece În Ungaria sau România, pentru a ajunge în tă: 
rile democrate din Occident şi să continue tupta contra 
Reichului, Aceşti prizonieri de războlu polonezi mu, fost 
in parte încarcerați în cele trei lagăre bine cunoscute în 
iumea intreagă, Kozieisk, Starobielsk Li e unde 
au feat grupați crea 15.000 de militari, in cea mai mare 


soldați de 
arie ofiteri şi. deaserneni agenți, de poliţie, sat mi 
ti 
































grăniceri. preoți și magistrai 
s armatei poloneze în 
te Du Et aia şi am de t nelinişt 





n» 


A de prizonieri, abia câteva sute de 
ina, Fă. ln, 69 1900 46, Pnope erau 'acti care fuseseră 


lazovi nu ştiau nimic de soarta cama- 

Sai ae cae se aezparți 1n primăvara anului 1940 
Gu toate trativele noastre asupra aceste chestiuni In tim- 
pul a luni intregi cu sutorițățile sovietice, nu am putut 
nel un răspuns, nici o lămurire În privința lor. 

ri u la urechea mea. 
vernamentale ne linișteau totdeauna, pro- 
Acest 

late mai 
tăreiu, cu ocazia sinistrei afaceri de la Katyn” (pp. 989-100) 

După indetungi cercetări. generalul Anders a putut să 

stabilească că numarul Polonezilor deportaţi în U. R. SS 

'500.000-1.600.00011! “Știrile primite mal târziu 

lonis confirmat exactitudinea acestei evaluhri. 

Cu mare amâriclune am constatat că In momentul în 

care stabilisem acest calcul, un mare număr dintre acești 

nenorociți nu mai erau in viață. Dumnezeu singur poate 

să ştie câți au fost asasinați şi câți au murit în condițiile 

ingrozitoare, care erau acele ale Inchisorilor şi lagărelor 
sovietice” (p. 104), 

Am vorbit ma! sus de Intăinitea dintre Stalin și gene 
valul Sikorski ia 4 Decembrie, când numitul general sa 
declarat a fi un prieten al Rușilor și contra politicii polo: 
nea duse intre cele donă războaie. Această prietenie sau 
mal bine zis rusofiije, a avut motive să fle sdruncinată 
chiar În cursul acestei întrevederi. Sikorak! venise însoțit 
de Anders toemal pentru a se interesa de soarta acestor 
dispăruţi i pentru a obține ca taţi Polonezii care se gă- 
seau în lagăre, inchisori și câmpuri indepărtate de mun: 
că lorțată, să île Isati liberi să vină la armata poloneză 
în formație, In cartea generalului Anders este redat pro: 
cesul verbal ai acestei întrevederi. Regret că nu pot să-l 
redau din cauza lungimii lui. Sar putea spune că el este 
savuros, daca nu ar [i, din nefericire. atât de tragic. 

La cererile măsurate dar precise ale generalului Sikorsk! 
asupra lipse! ofițerilor polonezi, Stalin dă răspunsuri in- 
cureate de elev prins cu lecţia neinvățată, de servitoare 
prinsă că u sustras de la coșniță sau de ţigan care a clor: 
dit câteva găini. Astlel, intrebat unde sunt ofițerii polo- 
11 găsiți și la afirmaţia generalului Bi: 
korski că sunt în inchisori, Stalin raspunde: 

—Imposibil. Au evadat 

Andera intreabă unde au putut să evadeze și răspun- 
sul lui Stalin esi 

—in Manciuria. 

Insfârşit, se cade de acord asul formării a 7 divizii 
poloneze, dar Stalin insistă ca ile să fie separate, să 
nu se formeze un corp de armată polonez. Stalin vola să 
le trimita una câte ana, iipsite de un comandament co- 
mun şi, mai ales desarmate. Așa cum a procedat mai 
târziu cu diviziile româneşti. Se obține ca aceste divizii 
să fie transportate într'o regiune mai caldă şi să fie 
aprovizionate in mal bune condițiuni. Se Iveşte 6 neințe: 
legere. Stalin dăduse ordine ca i, Werainienii, Rugu 
Albi să nu île eliberați pentru a intra în armata poloneză, 
celaee a dat naştere la bănuieli ză sufletul lui Sikorski, 


Stalin | ui = 
—ŞI ce vă importa Ruşii Albi. Uerainienii și Evreii? 
oastră olonez), unt cel mai buni sol: 




















11 răspunde că nu interesează oamenii, ei te 
ritorille, şi Stalin îi râspunde: 

—Va trebui să fixăm noi inşis! frontierele noastre camu: 
ne şi aceasta, înninte de Conferința păcii, deindată ce 
armata poloneză va Intra in uphă ŞI acuma să Incetăm de 
a discuta această chestiune Fiți liniștiți, nu vă vom face 
nic) un râu (p 188), 

Asupra Eyrellor are loc un schimb de [raze interesante 
Generalul Anders spunea că ei comptează pe o armată de 
150.000 de oameni, care ar putea fi mal numeroasă, dar 
[a i Ami nu vrea să serveasca în armată ȘI Sta: 


răspunde: 
—Bureui MEI fai 
= Au mulți evrei printre cel care au în: 
rolat, traficanţi sau oameni care au fost pedepalţi pent 
contrabandă, e! nu var fl nielodată buni pri Nu ia 


280 evrei i ra din Bouzoul 
e au boul În fals 
stire 4 bombardarii Kulbigevului Mal mult de 00 au TA: 


cut acelaş lucru În divizia a B-a in ziua când Îl sa anun- 
ţa rea armelor, 

Stalin. Da. Bereli sunt răi soldați 

La dineu! dat la Kremlin, Stalin a povestit mal multe 
intâmplări din viața lui de revoluționar. Intra zi, vola 
să treacă (rontera elandeatin. Persoanele care trebulau 
să-l freacă frontiera nu veniseră şi el era Ineureat Mai 
mulți evrei au venit să-i propuna serviciile lor. 

— Totuşi, spunea Stalin, nu aveam deloc incredere în 
acești Jidani (loupins). Vedeam pe fața lor că pentru 


bani, erau dispuși să mă predea jandarmilor rusi” (p. 140). 
i cai la acel dineu era și colonelul Okulicki. 
Printre, Posai foarte mult cu po- 





Ta inceput, Stalin vola ca armata poloneză să se facă 
pe teritoriul rusesc și să 1upte printre diviziile ruseşti. De 
bcela se opunea In transportarea ei în Iran, asa cum i-o 





ceruse 

geme Eu părere. In minte II venise o altă idele mal 
fautruşnieă, şi anume, armata generalului Anders să ple- 
Te în Îran ŞI e) să formeze o alta care să rămână în Ru- 
Sia. Dintre ofiţerii generalului Anders, a dezertat colone- 
jul Berling, care sa pus la dispoziţia Sovletieilor, ŞI ur- 
mata generalului Anders a plecat in Iran pentru n se or- 
vaniza şi instrui, In urma lui, Stalin A format o altă ar. 
Wata poloneză, un comitet și un post de radio, botezat 
Kosciuszko, Cu aceştia a ocupat mal târziu Polonia, a fă- 
cut comitetul de la Lublin şi, bătândus-și Joc de toată lu- 
mea. a comunizat Polonia, creind situația care durează şi 
astăzi 

Armata generalului Anders — 115.000 de oameni -— se 
pregătea in Iran pentru a intra in acțiune. După plecarea 
jeneralului, Sovietele constituiseră “Uniunea Patrioților 
Polomezi” din care făceau parte Wanda Wasillewska — un 
fel de Ana Paucker poloneză, soție a comisarului sovietie 
Rornletehouk -—, It. col. Berling, Andre Vitos, Ştefan Je- 
drichokaki şi alții, Postul de radio Koscluszko incepu ime- 
diat să emită calomnii contra guvernului polonez, contra 
armatei din Iran, insistând asupra ideiei unei Polonii to- 
tal dependentă de Rusia. =După crelerea "Uniuni! Patrlo- 
ților Polonezi”, Rusia sovietică tindea să slăbească legă 
turile existente Intre ca şi guvernul generalului Sikorski, 
pe care ea Îl recunoscuse mal inainte (cand era la aman. 
h. ni). Din Polonia ne veneau știri după care activitatea 
agenţilor şi organizaţiilor sovietice se des/ășura nu contra 
Germanilor. ci preparau terenul pentru momentul in care 
autoritățile şi armatele sovietice vor intra In țara noas- 
tr? (p. 204), 

Generalul Sikorsk! 11 adusese la cunoștință lul Anders 
că guvernul sovletie, printr'o notă, îl comunica că toţi 
Polonezii din regiunile poloneze ocupate de bolsevici, sunt 
considerați cetățeni sovietici. 

La 13 Aprille 1943 a isbucnit afacerea Katyn. Nemţii 
anunțaseră prin radio că descoperiseră In Katyn cadavrele 
î 11.000 ofițeri polonezi. «Cu toate că, eram, pregătiţi, pen: 
tru orice rău și eram siguri că 0 abituse 
asupra camarazilor noștri, ştirea că prizonieri de răzbbiu 
fuseseră ASASINAȚI, ne indigna totuși In cel mal inalt 
prad. Istoria nu inregistrase niciodată o crimă asemănd- 
toare” (p, 210), 

Guvernul Sikoraki a cerut atunci o ancheă din partea 
Crucii Roşii Internaționale. ȘI Sovieticii au răspuns cu 
ruperea relațiilor cu guvernul polonez, acuzându-l că “a 
intrat pe calea unei ințeleeri cu Hiller (1) și a incetat 
de fapt raporturile de aliați cu Uniunea sovietică” (p, 211) 
Ne aflam inconteatabii în faţa unul monument de cinism 
dar, cum vine din pâriea_Bovieticilor, na miră pe, col 
carei cunose mal bine pe indieni”, Dar ce-au făcut 
“aliații fireşti”, Americanii şi în special Englezii, care-i 
impinseseră pe Polonezi la războlu? Că sau supărat și l-au 
mdmonestat pe generalul Sikorski, e cart, deşi Anders 
| tăcerea asupra acestul punct. ŞI tăcerea o pas: 
rează generalul polonez și asupra cauzelor morții genera: 
Jului Sikoraki In Gibraltar, intrun accident de avion, în 
sua de 5 Tulle 1943, deşi au clreulat avonuri că acest 
aceldent ar fi fost provocat de inșiși Engloal. tocmal din 
cauza atitudini! generalului Sikormki pe chestiunea Katyn. 

La inceputul anului 1944, Corpul 2 polonez părăsea Ira- 
nul și se instala în Italia Acolo n luat parte Ja celebra 
bătăile de Ia Monte Casino, apol Ia cole de la Ancona și 
Bolonia. Și Polonezii sau acoperit de alorle, dar 

"Trupele ruseşti pâtrundeau In Polonia, considerând tari 
vorille ce! fuseseră acordate prin tratatul Ribbentrop- 
Molotov ca teritorii proprii. Be schimba doar numele: 
linia Ribbentrop-Molotov devenen.,. linea Curzon “Ne 
dndeam socoteala de noua nenorocire ce se abâten asupra 
Poloniei” (p, 277) 

După cum se vede, generalul Anders iși dădea_aeama 
de noua nenorocire ce sa abâtea asupra țĂrII Iul, La noi? 
Oricine în_acele vremuri ÎI spunea că... Ruşii sau 
sehimbat. Orice Incercare de a-l convinge pe aceşti poli- 
jar Sia, i ri, ra ta 
inu imediat taxat de nazist. Aceştia erau desigur 
miște imbecili, dar acestor Impecili î€ Spiuttae desi cl. 
meva că... Rușii sau schimbat. Gine erau aceşti cineva? 
Ar f! interesant dacă mulți dintre “anticomuniști” exi- 
Iulul românesc şi-ar face un examen de conştiinţa pentru 
a vedea dacă nu au făcut parte din acel... cineva 

La 22 Februarie 1044 Churchi! declara In Ci 















ra 


—— 


munelor: “Noi n'am tat niclodată Poloniei a fron- 
Meră determinată” Diui Maniu la Istambul. Ale- 
xandru Crețeanu, nu ştia englezește? ŞI In cazul că nu 
ştia, de ce nui chema de la Londra pe d! Rațiu ca să-i 
facă traduceri? 

O amenințare plana asupra afacerilor poloneze nu nu- 
mai din cauza pretențiilor sovietice, cl şi din cauza atitu- 
dinii Angliei şi Statelor Unite care incepură de la stârşitul 
anului 1943 și inceputul anului 1944 a fi din ce in ce ma! 
dispuse să facă concesiuni UR. S. S-ului” (p. 277). Deci 
Anglia lăsa să cadă Polonla pentru libertatea căreia decla- 
rase că intra in războiu, care avea un corp de armată in 
Unite aliate şi care nu fusese “fascistă”, nu luptase contra 
Sovietieilor nici măcar până la Nistru, necum să ajungă 
la Stalingrad. Şi în acest timp luliu Maniu asigura tot 
natul că nimic nu se va intâmpla în spațiul românese 
Târă aprobarea lul, Pe ce se sprijinea făcând aceste alir- 
matii? Pe serviciile B. B. C-iştilor sau socotea că opunerea 
lul la trecerea Nistrului era un argument atât de greu 
incât va face ca balanța să se încline de partea lui, deşi 
In partea opusă se găseau kilogramele burduhosului de 
Churchill? Ne vom feri să intrebuințăm termeni tari; dar 
oricât de potoit ne-ar fi lexicul, nu ne putem opri să 
spunem că Iuliu Maniu suterea de infantillsm politic 

La 1 August 1044 incepe celebra inmrecție a Vargoviel 
ŞI în acest timp se cocea trădarea de la 23 August! Şi In 
această insurecție, o nouă crima avea să se comită, tot 
aşa de mare căi și cea de in Katyn. Rușii se găseau la 
10-15 kHometri de Varşovia. Până atunci instigaseră popu- 
laţia Varșoviei la revoltă. Insurecția a inut 83 de zile, 
sub comanda generalului Bor-Komorowskl. ŞI în tot acest 
timp, Ruşii nu sau mal mișcat. Allaţii nu au putut ajuta 
pe revoltați pe calea aerului din cauza distanțelor. Pierde- 
rile erau prea mari!!! Au cerut deci Rușilor să le permită 
să aterizeze in teritoriile ocupate de el! în Polonia, pentru 
a veni in ajutorul Varșoviei. Și Rușii n'au permis nici o 
aterizare!!! ŞI -ALIATII” sau inclinat!!! Citind aceste 
pagini din cartea generalului WLADYSLAW ANDERS, eitl- 
torul are impresia că clteşte un roman ficțiune. 

In timpul luptelor din Varșovia. e paraşutat generalul 
Oculicki pe care Stalin îl asemânase cu polonezul carei 
trecuse cândva frontiera fără să-i ceară nici un ban. 
Bor-Komorowsk! a capitulat şi a fost făcut prizonier. Mai 
târziu a ajuns Ia Londra. De Oculieki nu se mal știe nimic 
EI s'a ascuns. ŞI când Sovieticii erau stăpâni la Varşovia. 
su atras in cursă pe toţi şefii polonezi clandestini. T-au in- 
vitat In tratative ȘI l-au arestat. apoi l-au judecat și 
condamnat pentru că erau... agenţi hitlerişti. Polonezii au 





protestat. vehi Apune ellui — s'au 
> oz e 
destituirea generalului ai a 
forțelor poloneze, pentrucă în Ordinul de zi a ati 
inel n alatura 100, sonitina neutarărle rilanicee 
Sosnkotaki spusese purul adevăr, totuşi cererea Angliei a 


fost satisfăcută, 

La 13 Februarie 1945, generalul Anders serie coma! 
dantului Armate! a B-a britanică din care corpul 2 polonez 
făcea parte: “Trăim momentele cele ma! grele din viața 
noastră, Recenta hotărire a “Conferinţei celor Trei”, care 
dă de fapt P: și Națiunea noastră prăda bol elor, 
face să ne cadă armele din mâini... Soldații mă Întreabă 
cu ce scop trebule să mai lupte de alei inainte ŞI nu știu 
ce răspuns să le dau” (p. 301). ŞI ca incheiere cerea seoa- 
terea corpului 2 polonez din sectorul de luptă, La această 
cerere, comandantul Armatei a 8-a engleze îl răspunde: 
“Pentru motive legate numai de operațiile militare. nu 
poate ți retras Corpul 2. din lipsă de trupe care să-l Inlo- 
culască”. Desigur Churchil! a avut cunoștință de acest 
schimb de scrisori și a fost de acord: în acel moment 
Angila mai avea nevoie de trupele poloneze, 

La 24 Februarie 1945, generalul Anders e primit În 
audiență de Winston Churchill. Situația se schimbase. 

Iată ce-l spune generalului polonez 
urchill, cu violență: 

TOATE A! A SUNT DIN VINA D-VOASTRA. DE 

VREME INDELUNGATA VA SFATUIAM SA ARAL E 








SI FARA ELE” (p. 368) 

Sunt covins că cititorii sunt de acord că în cazul când 
sar ridica un monument care să reprezinte culmea cl: 
mismului, acesta ar trebui să ia forma unul om ra cu 0 
țigară de foi în gură, desenând cu degetele litera V. 

Am reprodus cu majuscule cuvintele cinicului Winston 
Churchill. dar ele ar trebui, dacă s'ar putea, să fie scrise 
cu litere de foc, pentru a arde obrajii BB. Cltilor şi al 
tuturor acelor tare In loc să-și pună cenușă pe cap, se 
laudă cu “Misiunile lor de războlu”, 3 


MESAJUL UNEI GENERATII INTARZIATE 


"AM hotărât să sertu aceste rânduri cl- 
tind cartea Botticelli — “Divina Come: 
die” comentată de A. E Baconaky. apa- 
rută în Ed. Meridiane, București, 1077 
Semnificația pe re pentru mine 
meeastă carte, mă duce cu gândul fa 
> viața menerațiel noastre. căci sunt unul 
din 009 de generație al postului. De 
el trebule să Incep cu mărturisirile pro- 
priului meu dest 
Terminână liceul după cel de al doi: 
ăzbolu mondial, nam mal făcut 
rto din sfânta generație de sacritieiu, care alături de 
ndu Gyr şi-a petrecut cea mai mare parta din viață în 
inchisori sau ca Aron Cotruş care a luat drumul amar al 
exilului 
Adolescența mi-am petrecut-o în biblioteca tatălui meu, 
una din cârțile mele de căptăi flind Istoria Artelor de 
George Oprescu. In acest op m'am Întâlnit pentru prima 
oară cu pletura venețiană a ul Tiţian, Tintoretto şi Ve 
roneze, cu pictura Iul RA Leonardo da Vinci și cu 
arta lui Michelangelo. Fermecat de arta 


















incălzindu-m! cu totul flerbintea mea imaginaţi 
în anul 1941 ram nseris la Pas i 
a Universității din Cru), cu gândul de a-mi urma sstinul 


de Ovidiu VUIA 


cârula mă consideram hărăzit. Dar In acel ani, În şcoala 
clujană se dădea o luptă de rituală atăt 
de acerba, incât sub violența ei ai 





escu. pe INA d 
a) poporu 
pentru vina de a fi creat o filozorie a spiritualității ro: 
mâne a fost forțat să se retragă deln catedră, In timp ce 
noi eram duși ca turmele Ta cursuri de indoctrinare E 
xist-leniniate, teorie cu totul straină de gâlda ,&t vi 


noastră, Tot accea vreme (1948) un cole 
dela drept erau areatați şi condamnaţi la ani grei de in: 
ehisoare pe motiv de complot contră statul Tapt 
acest complot. se rezuma la câteva adunări colegiale, 
care unii au indrăanit să, In 
regimului. Dar în afară de cuțitele cu care-şi tălau ia 
primită cu pachetul de si tă bi 






Ig la Liar, nu frecveni facult rĂ 
drop! lar condamnaț 
» ani, când au p e le. 


MARA a aalit si ti 
«lunul dintre As 


implinit visul cu ochii 21 de azi! 
i ri singurul ci unul din atâția a! generației 


1n astfel de condiţii plecara din țară 10 biztă țară re 
ca 


ne-a ars inimile atâtia ani în gir. 
Cât de ridicolă apărea mai apei activitatea unor organe 
de securitate, care după intoarcerea în țară. te mai și 
suspecta, văzănă că ai intârziat o jeacă ma! mult în țara 


Dai Dante. 

Na toi uita niciodată oaptea, când am um pentru 
prima vară trenul dela Roma spre Flerența Era după 
miezal nopţii când am părăsit Roma. deci fiind obosit am 
adormit curând. Deodată ma trezese, stăpânit de o puter- 
mică emoție. Afară era incă noapte, aruitul monoton al 
roţilor de tren fiind acela care spinteca valurile de pe 
patrumas zi intumerecului, dar mie o voce tainică imi spunea 
că mă aproptu de orașul hui Dante şi a Mu Michelangelo, 
ara pe care Lam visat de atâtea cri în viaița mea O 
bocurie caldă co gust sărat de lacrimi, mi-a năpădit 
sufletul, fericit că mi-a fost dat să trălese aceste zile 
Intradevăr după câteva clipe intram in gara Florența 
Mam lizat das pe străzile partii numai de duhul vrăjn 
al chemării mele. când doar după câţiva pași am ajuns 
în piața Santa Marta del Fiore. ai Campanie! hui Giotto, 
a îut Brunelleschi și a Baptiserului cu portile 


| 


i 
i 
i 
k 


perie, aice d Iedpeta 
No PuaEmal că ere 


de cele mai multe 


3 
i 
i 


3 

i 
A 
i 
îi 


IL 
i! 
i 
i 


i 













acea a imnnlui Bucuriei din Simfonia a IX de Beethoven. 
expresie a visului arhitectural al divinului Michelangelo. 

Trătri, trăiri. 

Capela Sixtină, Stanţele lui Rafael, Veneţia cu bisericile 
S Maria Gioriosa del Frari și S. Giovanni e Paolo. sunt 
realizări artistice, minui ale Omenirii, pe care odată in 
viaţă orice muritor trebuie să le vadă. 

Az descoperit pentra mine pe artistii din Quatrocentro: 
pe Piero dela Francesca. in biserica San Francesco din 
Arezzo, pe Luca Signorelii In domul din Orvieto, unde a 
realizat in Capela lui San Brizio o soră mai mică a Capelei 
Sixtine. sau la Mantaua în Camera degli Spesi pe clasicni 
şi unicul Mantegna. La Rimini, un templu malatestian în 
care îl întâlneşti pe Leon Battista Alberti, lângă un alt 
mare sculptor: Agostino di Dueeio. Verona Sealigerilor. 
eu San Zeno şi eu dealurile impodobite de şiruri de cipreşi 
melancoliei, decor unic ce numai el a putut să cuprindă 
Yubirea tragică a iui Romeo şi Juliieta, Ravenna bizantină, 
ca mormântul lui Dante, Ferrara familiei d'Este şi a lui 
Savonarola. Padua lui Donatello, Veneţia lui Giergione, 
Beiliaj, Tiţian şi Tiepolo, Bergamo cu oraşul vechi al lui 
Calieori și Donizetti. Dela Napoli cu Pompeiu! şi Hercu- 
taneum până la Pestum, Agrigento și Siracuza din Grecia 
Magna. Apulia cu minunile romanice din Bari și Trani 
şi-apoi In inima provinciei Marche la Ancona cu catedrala 
San Ciriaco aşezată pe vâri de deal. ca o erupție de piatră 
ce se oglindește in apa mării. 

Ascoli-Piceno. Urbino, Loreto. Slena, Pienza, fiecare în 
sine inchide ca o carte de aur, o istorie de aur. 

M-a impresionat intâlnirea cu Verdi în satul său Roncole, 
in Busetta. și-apoi în grădinile de rai al vilei sale din 
Santa Agata Nici unde nu-l poţi simți mai aproape de 
inima ta, pe acel care a dat o strălucire nouă Italiei: pe 
marele, modestul și prea bunul Giuseppe Verdi Un artist 
care este frate bun cu eroii operelor sale 

Ma vor ierta Parma lul Correggio, Pisa cea mândră 
Milano cu St. Ambroggio și Cina cea de taină a lui 
Leonardo. Certasa di Pavia, Monte-Oliveto, Laca cea no- 
bă, că le las alei neamintite? 

Şi dacă ar fi să termin pe acest drum ași ajunge dela 
Perugia lui Perugino la Aseisi. la Biserica San Francisco 
în care tot trecento-ul dela Cimabue la Giotto și Simone 
Martini și frații Ambrozetii au inchinat un imn pictural 
cell mai sfânt dintre sfinți, care a fost Sfântul Francisc. 
1 Poverelo”. Din biserica de jos poți să pătrunzi intr'unui 
din cel mal tainie colț al acestei lumi atăt de intinse, in 
acel chiosiro mumii *; Cimitero Frau”. Mânâsti 
rea cate inchide în zidurile ei un ef Ca defapt un 
altar al limiştilor, liturghii mute pe tarâmuri fără de 
cuprina. Este o nemișcare atât de adâncă aici incât sure: 
tu) tău este cuprins deodată de o fără de margine pace 
aici simți că “il povereio” a putat vorbi cu păsările și că 
pe acest loc se poate săvârși oricând o minune; in orice 
clipă poți să auzi paşii Domnului apropiindu-se de tine 
In acest ehicatro cimitero a! ajuns la căpăta! pământului, 
dexaiei incolo incepe impărăția Domnului. Neil me 
1afizice care te pălrand pot să fie dațe de fognirile elpre. 
ilor Şi a mirilor care sunt fine ca de aripi de îngeri CA 
Timat știi ce € aici al vieții ce si cunoscut-o Până aeuma 
şi ce este a) celei care va veni. In această taină profundă, 
ca un ocean ce răstrânge in oglinda sa tei nesfârșitul de 
Su. adunat deodată intrun havuz de gradină. cu miroase 
de cimitir, de busuioc useat și de ltanii de mort: Chicetro- 
cimitero 

In general se vorbeşte puțin de relațiie românilor ca 
aetaziă Talie a Renaşterii, asta flindea ele se 
de cele mal multeori ca relațiile ler palitiee, 
în vedera demă destine politice paralele, Tareori 
ne-am intâinit 

Răpirea Ardealului de Noră în timpul celui de al dollea 
razboi mondiai. datorită în ferma în care sa tact în 
bună parte lui Ciano. este leul în această conjunetară se 








litoria inregistrează îndecarti două momente cu ade+ 
răt principale: Nasterea Da Ardelene la Roma la Pro 
drumul de peuitat a lu! Badea Cârţan la 

Li) Man, acest act de naştere al poporul 
Românilor ea această Italie 


Duiliu Zamfireseu (ani de-arândul secretar de lepatie pe 
română dea Roma) și ma! ales ale hui 
să ajungă să traducă și să comen: 


Bargeilo semnat de Giotto (dece 1-0 fi găsind așa de 
indestitrabil. mu ştim). apoi de cel al îni Orcagna din 


delfini), Nefiind vorba de o ierarhizare artistică €l mal 
de redarea unor adevăruri istorice. rămâne de nein- 
de ce mu este amintită şi pictura lui Domenico di 
Micheline realizată în 1456, deci contemporană cu cea a 
lui de Castagna, şi aflată pe peretele stâng al navei domu- 
lui din Florența În această pictură îl vedem reprezentat 
pe Dante având in mâini opera sa Divina Comedie. Având 
în vedere că frescele lul Orcagna din Santa Maria Norella 
sunt de mult in stare de restauraţie, este de bănuit că 
citatele autorului sunt mal mult livreşti. deci scoase din 
cârți-decăt descoperite la faţa locului 

Dar trecând peste aceste minore accidente. la fratele 
meu de generație transpare aceaşi dragoste pentru artă 
renașterii şi aici in primul rând pentru unul din cel mai 
caracteristic creator al quatrocentoului: Sandro Botticelii 

Căldura cu care tratează acest subiect il aduce așa de 
mult pe artist alături de comentatorul său. incât se 
incheagă aici o simbioza spirituală, care ne va face să 
Ințelegem dece Alesandro Botticelli devine simplul și apro- 
piatul. Sandro. Şi autenticul Baconsky apare atunci când 
lasă liber cuvântul poetului din el să vorbească, în întâi 
nirile sale cu marele pictor florentin care în desenele 
Paradisului şi-a găsit cea mal adâncă expresie artistică 
Paptal nu ne miră dacă vom socoti că pentru chipul 
Beatrice care va cendute pe Dante în Paradis, Botticelli 
avea, GlnBalnte, PrigAtilA „pe. Mânâre „Simonneita. cât şi 
Loate prezențele diafane Primăverii și a nașterii lui 


Referindu-se la pelsajul Paradisului deseris de Botticelli, 
Baconuky serie: ... desenează tulpini svelte de arbori 
aproape fără frunze, dar cu o remarcabilă forţă gusestiră. 
a ceva de flaute verticale sau de tuburi vegetale de 
orgă”. 

ŞI apoi comentână inspirația pictorului care după cum 
se ştie a apărat în ultima parte a creației sale, adăne 
influențată de predieeie îui Fra Girolamo Savonarola 
“Sandro va f simțit că dintre toate singurătățile cea din 
urmă e moartea”, “Ascensiunea lui stă sub semnul luminii 
Intreaga vizune a Paradisului botticeillan mu e decât 
expansiunea enormă — ridicată la proporții danteşti —a 
ideii fielniene despre sufletul contopit cu lumina intro 
deplină şi ireversibilă fuziune. O sublimă combustie a 
spiritului întru divinitate”. “Dar Bandro e singur. E In 


Ă - zevi 
cartea apărând deci postum. Ca vârstă Baconsky numai 
poate avea destinul tul TI 
Balzae 


Ş 
a 
a 
i 
î 


Mai trebaie să amintesc alei că pentta acei care lau 
caracterizat și reținut pe Baconsky doar ca pe 

1ceace sigur ca fost intro mâmură, de piaa și 
de faţă cand vorbeşte de hahteroliiii Îmcornerați a lui 
Michelangelo intreboințând un trist Jurgen ultramoder- 





Viaţa noastră ar fi fost eu totul alta 
face aceste călătorii nu la 
ani mal tineri. Noi cei 





Este o sarcină a celor care conduc azi România să se 
gândească ma! de aproape la soarta copiilor 
noştrii. Să nu II se poată imputa și lor că au 


Jate pe bază de relații. ci toți acei care var să viziteze 
Apusul să [le liberi so facă. Se vor intoarce alți oameni, 
cu alte perspective, găsindu-și propriul lor destin care nu 


ca adevăratele creații aie Omenirii. intre care Renaşterea 
Tiallană ocupă fără indolală un loc mai mult decât repre 
zentativ. 

Acesta este mesajul nostru al unei generaţii intârziate 
şi undeva pentru totAeauna pierdută 


Giesen. Ianuarie 1978. 


MYSTICISME PRIMITIF ET FANATISME 
“ EVOLUE ” 


N ezime rituel collectil a eu lieu, îl + a 
qurlque temps, au Brâsil, ă Salvador et 
le+ journaux ruropăena ont relată 














paytans illettrâs et eredules, et a gu 

16 cra “diseipleai" vers une plage —leur 

“Mont des Olivier: un endroit paradisiaque indique 
par un vizue divin, oi la terre ne verait plus diviste, 
ai es hommea seraient tous caanx, riehea, heureux et 
beaux. Et un jour, Dieu ayant ordonne un sacrifice, 
tont le grompe sest renilu au bord de la plage, emme- 
nant des enfante de 2 ă 6 ans, et au cour d'une cârt- 
manie, le prophăte en a jere plusienr: î la mer en criant 
“ Allăluia”. 
Ce ei 
comparaisons. On ne sauri 
essayer ile Je comprenilre 
meltre en parallile avec dautres fa 

















iroce mărite quelques râflexions et certaines 
le justifier, mais on peut 
empecher dle le 
dont nos con: 









trees de haute civilisation mons olfrent quotidiennement 
le apectacle, 

Ce mystieisme populuire ext le fait d'ftres totalement 
desheriti, depourvaa de tout le strict minimum pour 








leur mbristance matârielle, chez qni la detrese quori- 
dienne se sublime dans un besoin d'evasion, îli le re- 
cherchent er la irouvent dans a religion, dans leur cra- 
vance prolonde en Nexistence d'un ailleurs de jastice 
oii ile jomiront d'un mur de joie, de confort et 
dezalite. Et cene croyance est alice î une notion de 
if la nation obscure et plus ai moins coni- 
riente qa'on leur demande un e/fort pour rai de re- 
cevoir en compensation Facezs ă an monde meilleur. 

Ces hommes se consilăreraieni heureux et combles 
vile pouvaient jouir d'une pareelle de ce que dilapide 
“dans une indlillirence et une inconseience scandalen- 
ses notre socitri de consomimation ont les membres 
se considlărent lesăa de tous les bonheure de ce monde 
et autarisăa de ce fait A commatire tons les actes de via 
lenea, dle cruaută pour revendiquer Ies biens maneriels 
et îmmediate amxquels ls extiment aroir droit, 

Dans le monde «nus-dâveloppă, oii le malhenr a fait 
naitre le myitivisme, om asiste î un acte exreptionnel 
de fanaitame religieux, dans un râve primitit et eruel, 
axă sur un au-delă paradiiaque et personnel, 

Dans Je monde civilist o nous sommes, q 
nous? I/abonilanee a eu pour corollaire le matârialiame 
feroce dune soriătă gavie jusqu'ă Vtenenrement et q 
refute de Sen rendre comple, aii Ion veut avant to 
jouir et prafiter par tous les moyens, Oi des jeune! 
lasa avant lăge, exoreisent laura faninsmes dans In 
la destruction avengle et gratuite, se vengeant sur 
lea autrea de leur propre încapacite î crolre, î 
î erter, ă vivre tout court Une sociâte eruelle, oi . 
nent le meurtre at Vattentat, oi Von rapte, vole, viale, 
cin Von extente froidement des otages innocente -y 
compris des enfanis— pour en tirer un pain de sang 
arrache aux Iarmes de leure familles, Oi Von torture 
d'mutres otages, dont on a fait lex homes fmisalres et 
«dont on prătend pori reprăsentent î pie seuls le *pou- 
voir teonomique* et lea “privilăgea” 
































nyona- 




















por Ivonne Goudemand 


Nous vaşons se proiluire couramment des actes de 
terrorisme ayant pour londement la violence, la haine 
peur ani Daivitiz îă ae elmser. 1 UD parti, oii une 

e, un slogan, parfois un simple mot —pensons ă 
Vextraordinaire pouvoir ile preasion du mot FASCI . 
ME— et reposant sur la liquidation de Vadversaire, Au 
de la sociătă tout entitre et 
me pour unique finalită. 
enca systâmatique proclament 
on en leur propre fiăvre 
de vengeance pour que solent satisfaitx leurs besoins îm 
iats at ceux de leurs semblables, Ces terrorintes sont 
le plus s în de classes privi 
piia qui ont perdu tout sens dle la morale et de In tra: 
dition, oii des sousproiluite degânărta 8 oisita da classes 
moyennes pătries d'envie et de jalousie devant certaines 

îussites dont elle i 
1 dans notre Occident su 
n'a d'egale que la veulerie des autres, la 
futures victimea de cette jungle ă Jaqelle retourne pro- 
pressivement le monde civilist, deserte par la morale 
et la foi, contestă par les propres autoritâs, Io 
et Păglise, sur lequel se penchent, avec une dălect 
savante, peycholozues freudiens, sexologue 
res, politiciens marxistes, sociologues proureasistes, pour 
se delecter de son agonie, pour en donner une explica: 
tion desesperante oii les victimes font figure de coupa- 
blea et oii les criminels, aussi sordides qu'ils soient, sont 
presentea comme lea veritables bienfaiteure et justiciere 
—les răvolutionnaires de Vidal. 

On explique tout, on justifie, on refuse de condamner 
et de săvir an nom d'un humanitarisme preudo-philoso- 
phique qui n'est qu'un procâde de lăchere pour se don- 
ner bonne conscience, 

Que des otages soient menacâs de mort, qu'une bom- 
be tclate dans un magatin bond, tuant femmes et en: 
fonts aussităt on nous rabăche sur tous es tona que le 
criminel avait de bonnes raisons pour agir et que c'est 

qui. en fait, Dy avons pousst. Done, spportons; 

„nous, st battons notre coulpe. 

La faible: limocraties ext prâsentăe, avec. dex 
sea comme la prenve de leur culpabili- 
tă. puisque, încapablea ile se 'lefendre, elles ne font que 
nifester ă quel point alles ne sont Donnea qută dis: 






































e des uns 
sion des 




























































Occident, autretois champion dea “droita de Phom. 
me”, Vindividu est condamnă dans ce qui! î d'original, 
ce qutil represente de force morale, de pene pro- 
pre. ba force phyiique brutale, agiante, organisăe, 
violemment î la force morale, secrbte, intârien 
iale, divergente. 

On arrive de plus en plus ă In constataciân deseapă= 
vante que notre monde civilis est Jivre î la haine, A 
Vapresivită, ă Ja violenee, ă Pangoise, î la manie ho 
micile, ă Vobresston sexuelle, toutes reactions sana dou: 
te de la pene et d'un manqne effeoyable iideal tlâve. 

Di, nor, î Vennul, î la lasiinde, am degobt, qui 
provoquent un. avenlistement fonde esentiellement sur 
de faux complexea ile culpabilită et qui expliquent les 
taux dle sniciile dlăvăa des pays lea plus iăveloppâs, for: 
me de la demisia, 
ivilisation cecidentale — proie d'une propaganile 
ellrânte î tona les niveau, sur tona les ton — eat eve 
nus la mort «le Văme, In solitade, le dăsarroi, les conflite, 





























la rechârehe dă e dune planche de salut, la pete 
du sens de la vie, île la valeur idea chosea et dei âtres. 
La civilisation a tue le goiit de la civilisation, parea 
aulelle sacharne —sous Vinfluence de forces politiques 
et philosophiques dissolvantes dăclarâea ayresivement, 
oi agisant dans une ombre hypoerite, sous le ronveri 
Mune fausse ideologie humanitire —ă' vonloir dăruire 
toute fibre morale, toute crovance &levee, tout iileal, 
On en a une preuve quotidienne dans 
























ser, Y compris leur propra personne. Un snobisme imb 
cile et decadent fait que chacun juze bon de se procla- 
mer cancre, mauvai 













netion, du ude, 
de la propretă mâme qu'on ă autrefois adartes, comme 
on briăle toutes les autres valeur de la morale et de la 
teadition, Aprăs avoir &t6 “hippie”, onest: "puinl?*, on 
est Yeqnatter”, enlin, on est “auroname” On se doit 
d'âtre le plus craweux posible, au physique et au moral, 
4 ex de Vordure dans tous les dom 
comme si on se it une gloite-de se 
le Bien de la lutte des classes, Je triomphe du prolă 
ei Pegalite des races, Et pour cela, on juge bon de pi 
mer toutea;les-valeure, i commencer par sa propre valeur 
Munisine. On se crache desus avec allegrese, on se 
roule dans la poussitre et dans la fange. On renie toute 
îlite ot possibilite Mâlite, On ne doit jamais monter, 
mais toujours DESCENDRE VERS LE PEUPLE auquel 
on se loit de aswimiler si on n'est pas un sale. “fas- 
este”, 












































Pour ne pas âtre accusă de mepriser les autres, on se 
măprise soi-mâme. Pour ne pas ître acensă de fuir les 
autres, on se fuit soi-mâme et on [uit toutes les valeuri 
possibles, fuyant du măme caup tonte position et toute 
responsabilite. personnelles. 

On men est plus ă une “nâgation” pure et simple des 
valeura iradilionnelles,, Encore. fautil. lex. piătiner, les 
salir, les vomir, comme si on voulait jouir de sa pro: 


CHIRITA JACHET 


Mulţi din bărbleri sunt poeți, nu însă din acel poeţi ce 
plictisesc lumea cu vaetele şi pretăeutele lor sbuclumâri 
sufleteşti, forțându-se peste măsură a imita glasul pri: 
vighetorilor și producându-ți efectul unor elovni dela cire 
cari fac spume la gură mmaimuțărind minunile adevăraților 
artişti, dar poeți în adevăratul înțeles al cuvântului. ŞI 
meritul acestor poeti cu atât este mal mare, cu cât nu-și 
profanează delicatele simțiri, pentru vre-o drăguță oare- 
care, dându-le In vileag unul publie grosolan şi nepăsător 

Uni! se Indeletnicesc cu pletura. ŞI rar, foarte rar din 
ei, cari să nu cunoască Intrebuințarea vreunul instrument 
de muzică, 

FU AM poveşti minunate şi haziui, nu luate de prin 
sIarul Univeriul, dar altele cu mult mal frumoase alcătulte 
de ei, pe cari l& povestesc muşteriului bărblerindu-l, Bi le 
povestese cu E talent, că de multe or! muşteriul se scoală 

ri de rău că lucrul n'a ținut ma! mult, și să nu se 
ture ascultând așă minunte povestiri, in care sunt 
presărate, cu mult meșiatung, noshime înțepături pe soco- 
cala vecinilor cari. ocolesc răvAlia. 

Tar în cecace priveşte ubirea de patrie, bărblerii, ca toți 
poeţii, sunt neintrecuți in erițusasm, 

Br vede dar că, regtetatul doctor, generalul Davila, ștlă 
să-l prețiuască, riindeă în vremea Fasbolulul pentru inde: 
pendență n adunnt pe toți bărblerii tineri din tontă țara 
şi ta pornit la Plevna ca să deă ajutor sanitarilor Ia cule- 
peren răniților de pe câmpul de luptă și In ingrijirea lor 
prih apitale și ambulanțe; chel mulți din bărbieri nu gradul 
de subehirurg și asă dar cel ma! minunați oameni pentru 
această monire 

La ambulanța dela Grivița I-am văzut pentru Intâla dată. 
când erau ada și pe mire rănit de pe câmpul de 1uptă. 
Generalul Davila nu scăpă nici un prilej de a se lăudă cu 
strâluoitele 1or isprăvi și adesea “1 auseam exclamână cu 

jumire 

“Bravo barbierile mele!" 





























Bi Feroe pă 0-20 pd -be ri ie am 


ple?, le “prala” partout, en Vhonneur de qui on se doit 
dâtre vulgaire systâmatiquement, Curieuse nr abuzive 
ion! Car manifester ainsi son atiachement an 
baisser bien au-dessous ile son niveau. 
i on ne defend pas en toutes cireonitan. 
plus sordides— tout ce que font lea Noirs. 
les Alricains, es Arabes o lea uite, test qu'on. les 

îprise et done, on est taxă de racisme. Si on prone 
certaines valeura, c'est qu'on est des “ariston”, dex re 
actionnaires oii des “fachos*, 

II y ă lă une exploitation dimagogique nt dirigta du 
snobisme infini de Lintelientaia occidentale, trap ana: 
be justement, trop convainene dle san intelligence et de 
































son sens eritique, pour comprende quelle est DIRIGEE. 
Ce n'est pas un des moindres paradoxes de I'Oeeidant. 





000 





i, si Pon peut comprende qulune mentalită pri- 
e, dans un monde dle misăre, puise engendrer un 
me hors du comun par une deviation de In nation 
divine, îl est par contre, imposible d'admettre: les eri: 
mes, bien plus abominablea, commis sans arrât dans le 
monde dit CIVILI 

La rivilisation occidentale, que Ion pousse systâma: 
tiquement sur Ja pente descendante de Vanarchie, de la 
folie criminelle et de la ja aterialiste, et qui 






























retuse de denoncer, SE DOIT DE REAGIR pendant 
qulil en est encore temps. 

Les hommes, quels qurile soient, ne vivent pas teule- 
ment de pain et de cirqur. [ls ont aussi des besoins spi: 
vituels. Lea Eglisea, lea partis, lee politiciens et măme 
les moralistes modernes semblent Vavoir totalement ou- 


blic. 







Yvonne GOUDEMAND 


La cortul In care zăceam eu, făcea serviciu şi un tânăr 
bărbler, căruia “i ziceau Jachet, Nu era acesta numele lui 
adevărat. dar soldații, după obicelul lor, îl porecliseră astfel 
Numele ul adevărat, aşa mi se pare, era Chiriţă. Cam așa 
mi-a sunat, pe la ureche, dar drept să vă spun nu ţi bine 
minte, 

Chiriță Jachet, aşa să'| zicem, purta In cap o pălărie de 
Vânător, adunată de pe câmp, Acum, de ce nu și-a ales el 
un chipiu, un fes turcesc sau o căclulă de curcan, că era 
valea Griviței plină, asta nu pot să vă spun, Se vede că 
admirația lul pentru cuceritorii Griviței l'a făcut să prefere 
d pălărie de vânător în mijlocul lernei. Işi lAsese și un 
barbigon 4 Ia d'Artagnan, Tilndeă “mi spuntă că Cluist 
Mușehetarii Jul Alex. Dumas. In pieloare aveă opinel, cu 
ale căror curele iși legă pantalonii strânşi pe pulpe; <a 48 
fie mal sprinten la alergare: lar pe trup purta un Jachet 
negru, subțire), închelat numai In un nasture pe un frig 
de erâpau lemnele şi pietrele; o veată deschisa peate o că: 
maşă nespălată și o basma roşie In gât, Îi compleetau 
imbrăcăminte, lepăda dela gât nielodată basmaun, 
căria “1 făcuse un nod foarte frumos și 1 lâsă colțurile să 
tlutere în vânt. 

De şi era un bun bălat, dar doctorul Şerbâneseu, pe 
atunel malor, nu-l putea auteri. 

în lunh lul Noembre, pe un ger cumplit, generalul Davila, 
ne fhcuse sobe în corturi Viscolul guerând, floros, umilă 
pânzele corturilor, măturând de sub noi, până şi paele pe 
caro zăceam. Așa că, de și In sobă ze ardeau lemne nemi: 
lostiv, dar căldură nu se pomenea. 

Jachet părpâlindu-se mereu In gura sobel, cu ochii pe 
tăeluni, işi pâriise și aprincenile şi musțătile şi barbişonul 
Iar când vre-un rânit Isbutea aă se târască pAnĂ ln sura 
sobel, el Îi zicea: “Fugi leat că e curent alei, trage, dăte 
mai pe sub poalele cortului că e mai adăpost!” 


(urmează pag. 40.) 




















RASPUNS LUI MIHNEA 


Ov. Mihnea Gheorghiu. devenit preșe 
dinte al Academiei de ştiinţe sociale şi 
politice din Bucureşti, după moartea 
predecesorului său În acest post, Miron 
Constantinescu, a găsit de cuviință 
să-și pună pe undeva Întrebarea Urmă: 
toare: “Nu ştiu exact pentru ce, 
război, colegii mel de Ja Istorie plerdu- 
seră din vedere acea carte în serterile 
publicate despre trecutul nostru în acea 
pertoadă””. 

Cartea “plerdută din vedere” la care 
se referă este: “Românii în veacul al IX-lea până în al 
Fimi-lea in lumina Izvoarelor armeneşti”, publicată de 
Aurel Dece! cu puțin Inainte de războl. Mihnea Gheorghiu 

inde, lar eu nu-l cred deloc, cum că ei şi alți u:L.c-iști 
14 [i discutat In şedintele lor despre valoarea deosebită a 
cărții amintite. Numai cu asemenea discuţii nu se ocupau 
puţinii studenți comuniști in ședințele lor la vremea 
actea, în timpul răzbatului. Dar, Mihnea Gheorghiu azvârle 
vorba așa... ca tă se șile, chipurile, ce mari patrioii 
români erau ei incă de pe atunci când p.c. r, avea cu totul 
stă concepție şi orientare In chestiunea națională și a 

torlei 

Devarece Iul Mihnea Gheorghiu ! se pare că nu cunoaște 
“exact” motivele atitudinii Istoricilor români de “după 
război”, pe care nu vedem de ce II consideră “colegi” ai 
săi. suntem dispuşi a-i seni In ajutor “tovărâşese” și 
“eonstruetiv”, reamintindu-i că motivele Ignorării sursei 
istorice pusă In eauză, pe care le caută. nu se păsese la 
“eojegii iatoriei”, ei Ja tovarășii comunişti, la p.cr. și 
u.t.c.. deasemeni la cenzura științe! istorice, precum ŞI 
în atmosfera clișeului, a mistificării şi clopârțirii istoriei 
româneşti. 

Mai coneret, domnule Mihnea Gheorghiu 

Aurel Decei era omis, lar odată cu numele lui şi izvoarele 
armenești atât de prețioase, pentru aceleaşi motive pentru 
care ani și ani la rând după războl nu se admitea citarea, 
de exemplu, a istoricului Nicolae Iorga, fotografiile şi arhi: 
va lul fiind azvâriite prin subsolurile Institutului de istorie 
pe care el î Inființase; pentru aceleași motive pentru care 
erau proserise multe alte nume, ca: Ion Nistor, Octavian 
Goga, Alexandru Lăpedatu, Lupaș, Onclu, ete, acestea 
fiind puse sub obroe sau menţionate numa! cu calificative 
-demascatoare”. cum e soarta și a numelui istoricului 
Gheorghe Brătianu până astăzi, cu toate că acesta a IA 
pnrit multe probleme privind vechimea și origina RomA- 
nilor, 

incă pentru motivul: că ne era dat să ascultăm alir- 
miaţii autorizate, verbal, dacă nu În scris, a unora de pe Ja 
organia -Tiheretulu! progresist” unde lucrai şi dum- 
neata, de pildă “autorizatul” Sergiu Serafim de acolo, că 
nu există poezie românească inainte de 23 August (1944) 
că Mihai) Eminescu n'are nici o valoare. ci urmează de 
abia de alei inainte. după războlu adică, să se făurească 

românească... Vedem că aceasta se și fhureşte cu 
fureu In căpițele și clala p.e. r„Istă-Ceaugisţă, Jar cât 
priveție Insteuetaju pentru ceea ce urma să fie “valabil” 
In istorie A război”, acesta, aminteșteţi, Îl făcea 
Zina Brâncu, Nu-l aşa? Căci, lucrurile mergeau de acuma 
în “unitate dialectică coordonată”. 

Sub “masa tăcerii”, aceea a dumneavoastră, a comu- 

iilor, în consecință şi a tuturor comandamentelor, in 

tura și arta românească zisă “progresistă”, era pus până 
şi numele lui Constantin Brâneuş insusi. mergându-se in 
tazul lol până la stupiditatea de a | se refuza donația 
creației artistice proprii câtre Patrie, cu mtivarea câ 
aceasta p'are nevole de creați ale artei cecldentale -de- 
eadente”! Sau, dumneata, ca şi mulți ali “responsabili 
fil al poporului, te prefaei acum a nu ști de acest refuz, 
nu numai condamnabil si profund jignitor, dar de-a drep- 
tul antipatriotie? 

A menționa, așadar, pe undeva numele Aurel Decel, la 
vramea aceea, era mal riscant decât în cazurile deja 
amintite, (rea pa ara lui se afla în perioada de 
“dupa război” In Turela şi În Franța: ceea ce era Ipso 
1neto; nomina odlosal De vina ce ţi-o puteau atrage 
amintind asemenea nume, nu te scăpau pe urmă o sută 
de izvoare istorice armenești, ehiar dacă ar fi fost ele mai 
vechi şi decât see, VII, nu numai sec. IX, Când tu, cetățene 
Mihnu vocal valoarea serlerii Iul Aurei Decel, acesta 
se afla acolo; la București, adus în niște imprelurări 
misterioase. Omul nemai aflându-se în lumea occidentală 
şi deci nemalprezentând “primelăte”, Îţi dădea mâna, se 




















GHEORGHIU 


de S. Garleanu 


însera numele In 
şi a recunoaşte valoarea intrinsecă 








ATad! îplar dacă aceştia, admițând pentru moment, ar 
mele: pi Vechimea Încă din sec. VI a unel țări “Valach 
Cei și faceţi cu un Izvor scandinav privind existența 
Șumănilor in Moldova see. XI. semnalat tot de un Român 
din exil. 

Un izvor istorie armenesc, el ca atare mal trebuia ocolit 
şi dat vitării pentru același motiv pentru care, celălalt 
Și uscator al izvoarelor armenești, Sruni. fusese ridicat 
din “Bucureşti şi deportat In Siberia tocmai pentru vina 
(i 11 armenolog, În această Indeletnicire a Jul văzându-se 
păcatul “patriotismului unui popor risipit în lume” (cum 
menţionează Mihnea Gheorghiu acum cu “generozitate” ), 
Dad in ultimii ani ai vieţii sale. “rehabilitatul” Siruni 
mu găsea loc pentru studiile sale de speelalitate la Bucu- 
reşti sau la Cluj, ci pe la Beyrut, Istambul, ete. Iar “in 
istsului” în patrie Aurel Decel | sia fixat “loc de muncă 
jos jtundeva, ci la arhivele cele încadrate în miniaterul 
TU interne, recte sub ochiul direct al securității. La arhi- 
vele acelea, deşi socotite istorice, nu se dădea cercetăto- 
rilor acces la materiale privind armenii din Bucureşti și 
din țară In sec. XIX. Vezi, poate că se procedează aidoma 
Și În clipa de fața! Alttel ar [i și "anormal", după logica 
voastră 

Ntestare armenească a. vechimii Românilor în Car: 
paţii!? Ce altoire Iritantă pentru alde Roller, Paucker: 
MA D.O. 8.7. ș.a. de “după război”! Ar f! sărit în sus 
“Vnla partidului”, condamnând cu vehemenţă asemenea 
preocupări “de ordin naționalist și şoviny, cu datarea 
vechimii unei națiuni și incă tocmai a celei române, în 
loe să se caute acolo, În Carpaţii secolelor TX- XIII, lupta 
de clasă — “forță motrice a istoriei”. Cu atât mal riscant, 
ştiind că Marx, Stalin şi alții asemenea nu sau reterit la 
Vreo chestiune etnică pentru perioada respectivă, prin 
Carpaţii; şi tu să vii acum şi să aminteşti de absența lor 
prin menționarea prezenței unor izeoare armenești, ce nu 
Îlgurează la secția de cultură şi propagandă n pc rh 

Sacritiearea valorii unor fapte şi surse istorice de impor: 
tanță majoră prin selecționarea problemelor şi subiectelor 
din acest domeniu în funcţie de nume de persoane agreate 
sau neagreate, moarte sau șit, partinice sau nepartiniee, 
se face până În clipa de faţă. 

Că pe parcurs uneori mal schimbaţi macazul, acordând 
“clemenţă” pardon — zisa reconsiderare, unora dintre 
numele sau problemele altă dată net proscrise, aceasta 
doar sconte în evidență Iatura acaparatoare de bunuri și 
de merite a p.E.r.lul și ca atare nu vă absolvă în vecii 
vecilor de crima de a atenta Ia valorile culturale şi Istorice 
ale neamului românese, leri procedând intrun fel, astăzi 
învraltul, Jar mâine de vreo altă manleră 

Este cazul a intreba: oare Mihnea Oheorghlu nu găsește 
nici o fiifație, nici o legătură sau cel puțin o analogie, 
intre Intâmplarea cu soarta serlerii lu! Aurel Decel “după 
război” și “Intâmplătoarea” dăinuire până astăzi a pler. 
derii din vedere” a serlerilor lui Mihail Eminescu privind 
istoria și drepturile Basarabiei? Această “omislune” te mai 
datorează tot “colegilor de In Istorie” sau. ma! de grabă, 
cercetătorilor istoriei subordonați actualmente lui Mihnea 
Gihorghiu în cadrul Academie! amintite, “călhuziți”, deci, 
de nişte directive gi lucrări de plan? 

Exact aci stă chestiunea. 

Precum odinioară — "după război” — la fel in clipa de 
faţă, după Conferința de Ia Helsinki și a celei recente de 
1n Belgrad, eate la mijloe lipsa de libertate în abordarea 
temelor de istorie și tratarea aceatora sine ira et studio 
cercetătorul paslonat pentru dezvelirea trecutului 
adevărat al poporului. Dintr'o asemenea )ibertate de Inl- 
intivă științifică şi Iubire de adevăr a rezultat, Inainte de 
răaboi, lucrarea amintită a lui A. Decel, valoarea căre 
cate *reconaiderată” cu atâta Intârzlere. 

Ne intrebăm, In rândul nostru, dacă documentele tre: 
cutului mai pot găsi astăzi loc de respirație 4ub maldărele 
de zise “documente istorice” emanate de la N. Ceaueşeu, 
care, eu ajutorul devotat al unor condele de istorici 
r.s.r-is slugarniei, proiectează și istoria in viitor? 

Detiniţia cea mal simplă, de bază, a istoriei este, precum 
se ştie; știința despre trecut, cunoașterea trecutului, 


8 GARLEANU 


























LA GRANDE THRACE 





par Prof. Alex BOLDUR 








Lon Inăo-Europtehe (mi =I1i pev+he) 


Chapitre VII 





“TABLISSEMENT INITIAL DES PEUPLADES 
SLAVES ET LEUR MIGRATIONS 


Tes Slave de PE et en pânâral les Slaves sont appa: 
rus tard dans Phistoire (34). 


On connait dejă le fait que cette răgion meridionale 
connne aupourd'hui sous le nom d'Ukrai 
ne, est devenue slave ă une Apogue relativement tardive, 
Ce territoire a ct oceupt d'abord par les Cimmeriens 
(Xe pt Xe siteles 8), par les Seythes (VIL-e steele 
Vera Panntes 400 a.n.ă. les Gâtes ant pusee les 
y es jusqu'au Dniestr. Ensuite, ce sont les Sarmate» 
qui occupent e territoire an Ill-e vizele et au Ile sitele 
n A la fin du Ile sicele, notre ăre, les Sarmates ont 
în obligta de căder ces lienx aux Gotha, peuple perma: 
nique, originaire de la Scandinavie, 

„Jordani (Ve sidele n.ă.), dans son oenvre intitula 
Getica, raconile un episoade dle la guerre entre les Goths 
et lex Antes et c'est la premiăre mention connun du nom 
dle cate tribu, Jordania cerit (35), 

"Etant delivră de ceux-lă (e'est-ă-dire des Huns), le 
roi goth Vinither, livra bataile contre les Antes Dans 
Te premier combat, îl fut vaincu, mais ensuite îl lutta bra- 





























vement et defit et erucifia le rai de ceux-lă (dea Ante), 
Boz, avec ses lila et soixantecalix chel” (en 247), 

Dans “ma Gestea des Romains” Jordanăs parle sos at= 
taques quotidiennes des Bulgares, des Antes et dea Sela- 
vins contre Rome. 

Le mâme auteur nous [ournit de tre prâcienx renseig= 
nements relatits aux Slaves et aux Antes. Considerant le 
respectil passaze d'une grande importance, noua le pr 
sentons În extenso: 

“Dacia est ail coronse speciem arduir Alpibus emuni- 
ta, juxta quorum sinistrum latus, qui în aquilone vorgit, 
ab ortu Vistulae fluminis per immensa spatia Venetha- 
ram natio populosa consendit, quorum nomina, licet 
nunc per varias familia: et loca mutentur, principalitar 
tamen Sclaveni et Antes nominatur, Selaveni a civitate 
Novietunense et lacu qui apelatur Mursiana usque ad 
Danastrum et baream Visela (Vistula) tenus commorau: 
hi paludes silvasque civitatibua habent. Ata vero 
sunt corum fortissimi, qua Ponticum mare curva» 
tur, n Danastro extendunter maque al Danaprum, quae 
flumina maltis mansionibus sb învicem aBmunt (Gerica, 
par. 34 et 35), 














134) Vtrade rela 
idilă triere ate în IN 


manie”, 1970, p. 54, es e jeni erranăe. 














Tes localites ionmt ns gr pasage penveni ître 
idennifites = N le celrique. Paetuelle Isacrra, 
î Vembonehure du Danube Mursa est le marais 
qui se trouve au confluent du Danube ei de la Sava (36). 





E iulepant la venion francite du passaze cit 
„EA mointepani e teo Tek Alpes abapie: formant 
ana aocae. Sur lear versant de ganche, au nord dee 
sonrees de la Vistule, sur un vaste espace, st installes la 
sombreare population dex Venites. Quoiqu'an jour” h 
leur nom varie selon les diverses famillea et regions, 1 
oureut plat aouvent le mom de Selavine ea d'Antee (35). 
parea Pine Dabitent Je territoire qui “'îtend entre la 
vită Noviodunnm et le lac qui +a! pelle Mur: me jus 
urale. Au lien de villes, îls « des marais et 
ea. Fe lea Antea qui sont les plus braves habi- 
mer du Pont-Fuxin forme une boucle, en- 
r et le Dniepr” (35) 
mszquent. Dans un autre pac- 
„age du mâme ouvrage, îl alfirme que le nom Venâtee 
a mom gârtzral, commun pour les Selavins et 
me une branehe: par const- 
aquent, îs pes, ayant la meme irone. 
entire stepe exorti, tria pune nomina eilidderunt 
mu Venethi, Ante, Selaveni”). 
D'autre part, Procopius (Dex 
firme que le nem rommun portă jadie par les Selavin 
Ada Craii “Sporoi” et Îl ajoute encore: ** 
fire paree quis Etaient aporadieques 
fre partcai Tune de Vautre. Austi ili possidaent de 
Ve teza, la plus grande partie du litoral qui se tron- 
ve an-delă de I'eter est par eux”, Cate fois-ei lee 
Venătes sont oublies (37) 
Comment peut-on metre Maceoră des timoiunages 
historiquea tellement dilferent 
1“aploion de Jordania na doi 
Tei Venătea representent plutăt une 
commun dofpnant 











































res, VII, 29-30) af- 
[i 
































idee ad literam. 





en Italie, les Germains ocenpai 
ei le pays des Venites”, pasage qui confirme Vexin 
ce ri des Venătes. 

Avant Jordan et Procopius 
mentionnt les Venătes. Outre cela, les nom des Venăte+ 
figure &palement sur la Table de Peutingnr. Dans cette 
“tabula”, sont indiquta, de Pouest ă eat, les penpl 
au Nord dea Alpes Bastarnae (les Carpathea) les 
es, lea Sarmatea, les Bastarnes, Ies Dai, les Petro. 
viena. Plus on suit Je mâme ordre, de Voueat ă Ves 
Piri, Gaete, Vagae, Venathi, On suppuse que la Table 
de Peutinger date du ÎI sitele n.ă., mais elle a âts 
reviste au V-a sitele n.ă. On copitate que sur cette “Ta- 
bula”, les *Veneti” fizurent d'abord ă Iouest, et ensuite 
ien, 

[za terivain de Pantiquită, eux austi, parlent des Ve- 
mites, Pline le Vienx (er sizele n.ă.) dans son Historia 
naturalis, fait mention dex Venites, ies Sarmates, des 
Seythes, des “Ghi ul oceupatent un territoire s&ten- 
dant jusqu'ă la Viatula. 

"Tacite «ans sa Germania (ler vizele, n.ă.) a des low: 
tes quant ă origine ethnique des Venăten: sarmate vi 
germaine? Le Venătes, de mâme que les Sarmates snt 
des peuplades nomades, des eavaliere, îl sătaieni Ii» 
vres au pillage  Pourtant, Vauteur les considere plutăt 
des Germains, vu qu'ile te font bâtir des maisons, urile 
































135) Iavoare privind tatoria României, v, ÎI, 1970, pp. AA. 

(38) E, Niederle, Ice Manual des antiqultăs slavea, tome Î, p. 47. 
D'ailleurs dans re, probleme de la localisation, an conmate une 
srande diveriltta W'opinlon, V. IHitatre de la Roumanie, tome Lă 
1900, p. 129. 

147) Invoare. sv, 1, pp, 438-475. 








uelier ă la maniere de Germains et qulila 


pothăse va qu'elle n'explique pas la brusque disparition 
luttent en fantassins ă piei 


du nom “Antes” au debut du VIl-e sitele n.ă. 

En eftet, ce nom apparail pour la premiăre [is en 351, 
rait cinquante ans plus tard. 
formuler une auire 


„e parle des Venătes 
mie tur le rivage 
re la mer Baltique. 

utoriquea, bon nombre d'auteure 
74 ulnves, considărent que les Ve- 


chea Jornadis et « 

Cest pourquoi Vanteur prătăr 
nypothăse, ă savoiez une fraction des Slavea âtaient al- 
Jica aux Avares. 







ei notamment des auteu 
nâtes sont des Slaves. 

sont dle raisonnemente ă peri 
ni) nombre dinseriptione qui font mention 





fie “serment”; en mongole, “anda” 

cisnifie “iraterait par serment”. Les Avarea pouvaient 
Mliances avec quelques peuplades slaves. 

En mâme temps, Vauteur reponste | 

Iaquelle le pom “Antes” serait la denomii 

le des Slaves «le Vest, considerant que c'est une suppu- 


te de vue. Un 





î Norik, ă Roetia. En- 
en nom de Vien- 
lei mots avant le ra 
langue celtique). 
ional de la penpla- 





nâtes se trouvent en Pannoi 








*venet” qu'on trouve dans 
ent en faveur du caractere meri 














histoire ne connait aucunu 
Avares et les Antes, Au coni 
dans les Steppes pontiqus 
toutes les peuplades qu 





hmatav, ă un moment 
'entes sont des 





Ceetain: auteur 

nt, ont considâre que les 

dest fart possible qu'il soien 

Tontes ces hypoihis 

Welles nfest plausibl 
Fa gintral, lei 








+ rencontrent (entre 55% 
562) et par consăquent aux Antes: Ft îl; les ont defaite 
oire nota apprend que les Avares ont en- 
rler avec la Byrance, afin d'obtenir un 
territoire sur lequel se fixer sans ître preoecupes et sati 
ier de leurs prătendus fi 
Les Avarei obliennent des sub 
leur inigration vera Vouest, j 
Gepides et ctest probablement sous leur pres 
les Longobarde: 


es, mais aucune 








Jonntes que nous possădons ne pet 
vent pas conduire ă une conclusion prâeise: 
îza ontcâla în dea Slaves, «lea Celtes oi des Tllyriens? 
probable que Jorda 
anx Venătes et quil 

able conglomârat d'origine: ethnique 








ne rogue idee 





Tis continuent 
qută I* Elbe, ccrasent les 















ser en Talie (42), 
Lea Avarea ont ît€ trop pnissants pour avoir une telle 

D'autre part, les Avares ont 
den, lă ii se concentraien leurs în- 
ont restăs derriăre 





possădons encore d'auires ren- 
Antes. II parle des Hun 
ins, lea Antes, vivant a 


seignementa sur le alliance. avec. Jes 
zoure et ile leurs 
Dniepr. Cest chose connue « 


) et Justinien II 








que les Antes, defaita 
nous ne comidărons pas que 











ile les ont dă- 





eat pourquni les deux ont pori 
Lorsqu'ile guerroyaient contre les 
its aux Huns et aux Sela 
che e VTter, În ot 


ln nom d'“Antes” pent âtre mieux ex- 





pouvaient bien appeler les Antes * 
“lerritre les Avares”. D'autre part, la equnlită ile “imi: 
trophea” que leur nom leur confere pent avoir encore 
une explication. C'est fort posible que les Antes, hahi- 
ient regatiles par 
comme une peuplade, derritre laquelle se 
int lex Slaves, vivant sur les cours imădians et 
a Don et de ln Volga. 





i mabitatent (Dea pue- 
+ tentea &parpillees, 













De tous ces tâmi 
A 





î son caraetre ethnique, 
pemt-ătre un conplomâraţ 


















ir: a) ile sont des 





4 au-delă du Dnieste, 
ces historicquu 
„lea Sarmatea et d'autrei penples 


Avarea contre les Antes v 


b) il sont des Dow 
Avares (Obrien 


as, jadia valneus et tort 
nt lea aneztres des Oulitehes 
et des Tiverteea pir mâme les ancâtrea dle tou 
„ Quelques-uns des auteure par 
Vallianen ante” des SI 

Vauteur ne năplise pi 


măme que les Scyth 
encore ont dispara sans laimar de trace». 
Ferdinand Lot selon laquelle les Ante seraient les 
anedtres des Doultbes de la V 
dea Oulitehes n'a aucune pate, 
atteint lex râgi 





lent mâme de 

a de Vest (40). 

les hypothâses selon lesquelles 

les Ante sont consiulărăa une penpladea non-slave, ma 

veherkeae (A, Kunie), celtique (A, A, Sahmatov), ca 

vastenne (V. Polak) oi d'autres encore, 

1 imet sa propre hypothăse, îndiquant la pot 

de provenanee 

En vieux indien, “antas” signifie “bont”, “fin”, 
Vextremiţe. ÎI est posi 

i par lea Grees des Ianiens 


ses Tivertees et 











noriliques telle Ta Volhynie, Meme 
mant pas depasă la rive 
ttoral de Ja Mer Noire. 





Tis ont habită le 








Si on pase en revue les timoignage: ile auteure de 
VAntiqultă, on voit qu'il manquent de prăcisian, On 
m'appreni de Jeurs ferita rien d'esentiel, non seulement 
en ca qui concernea Je caractăre cihnique dea diverse 
mais tgalement concermant 
leur localisation; rien que de Vaguos renseignement 
aux lieux d'ău ces penplades attagqunient les pro 
vineea romaines, 

Pour trouver une reponse relative aux Slaves et ă leur 
patrie d'origine, an a fait ap 
tamment A la toponymi 














penpladea «ont il parleni 





bandonne cette hy- 





138) Solon d. Morkale (Ies Calea. 1960, p. 92) lee Venirea ont 
habine les rivaes dle VAdriatie 
39) Tea intăresant 
voririne-der pene, 


pel ă la lingaistiqun et no- 


le ză Y. Parhomenco dans Paciarok 
Dan: le proca 


juia na Ueraini (Dibut dle la vie 

Ukraine), î..a., p. IN vonsidăre que les Ani 
Staves mâridtonaus. male îlement 

Kanars sos le nom iPArtania, 

ie iasica canoeinin slava, M. 1962 





ea me ont pas les ar 
de cete branche Ala: , Opere ela, p. 90 


IE Dea Ames, vol, 1. 1%, 
(49) Ferdinand Lot, Les invaniona Bemharea, vol. N, 1937, 





aux divertes hypothăses, on a souvent recour au lexte 
et notamment aux emprunte de mots. Tetade de ces 
changes nous fournit souvent mâme Vâpoque ă laquelle 
il se sont eflectuca. Mais Vinconvenient dana ces înves- 
Ligations relatives aux înfluences linguistiques consiste 
en ce qu'elles ne fournissent pas les eoordonneea de lie. 
Cent seulement le voisinage qu'elles confirment, La 
localisation, le zonea ptographiquea oii lex differentea 
peuplades ont văcu dans le passă, toat ca ne peut pas 
fire revăle par la linguistique. Les solutions obtenues 
par ce moyen sont de pures approximationa. 

is c'est justement la linguistique qui vest chargte 
dreelaireir les problimex de lapparition, de Vetablis 
sement, des 

En voilă le« opinions des auteurs sa 

TI Wagit des principalea thories des lin, 
A. A, Shmatav et A, L. Sobalevski, les linguistes pala- 
naiv T. Lehr-Splawinski, Morsinuki, Vlas „i du lin: 
puistes sovittiques F. P. Filin. 

Avant comme point de repăre la repari 
doeuropăeni en deus groupes - centum et satem. A. A. 
Sahmatov considere que le slavon puise ses sources dans 
le groupe oriental dle Ja “prolangue” indoeuroptenne. 
Les vaisins les plus prochea » on îtă les anesures 
des Litnaniens, les ancâtres 
des anciens Indiens, A Poni 
cătrea des Grecs, lea tribus 
peuplea germaniques. 

Avec le temps, par n suite des migrations 
câteas des Lraniens et leur» voisins, les Indienu 
diplacea vers le Sud--, le proupe oriental set de 
membră 

Te ituanien, le leton et le vieux prussien sont con: 
sidtrts des langues baltiques. 
n oii vivaient les peupla iquea (les Li: 
„lea Letons, les Prusiens), les Arvens, les an- 
les Indiens, al „e lea Thraces, 
VEurape orientale er le bassain ile la Mor Baltique; 
A, A. Shmatav considere que Vabience iu mom “buk” 
e” dans In langue des Balto-alaves constitue une 
prenve que cea slerniers habitaient dans Vest de Europe 
et sur le littoral de la Mer Baltique, car “buk” est dori: 
zine permanique. Le hitre ne pousse pas ă Vest au-ilelă 
de ln ligne Kânipiberg-Lomja, Sedlete, Liubbin, la Po: 
je, les bouches da Danube, Pour das ralsons culture 
rele: et &conomiques, «quehquee-uns dea Iniloeuroptens 

les Arvens- ont île rm contact avee idee peuples qi 
nabitatent dans Vaire de a culture du PonteEuxin, le 
risultat : leur migration. dans la râgion «le la Mar Noire, 
Les Arvens ont subi Vinflnenee deg peuples nomnilea 
tent dans les steppes russes, doi ile pânătrent 
ans lea râgions orientalea «le Vlran, traversant la stepe 
nu le Caucase, 

De mâme que les Aryens, les Thraces se sont dâtacha 
one indoeuropten oriental, Ils ont pris une nutre 
la preaqutile balkanique 
st pico pasa en PAnie 


























ion des In: 






















































“lu 
vote, pânttrant «abord 
et ude lă, une branche —les Phry 
Mineure, 

Pour des ralsons loconnues, ln famile les pouplea bal: 
ticocilavea Vest dămembrie. les Slavea uravii L vars 
POceident, vars lea tribus permanieques, dont îl ont 
emprantă leur civilisation matărielle, et leur orpanisa- 
tion militaire et politique, tandix que lea âtuaniens 
Vorientaient vara eat. A cate ăpoque, les Seythe nt les 
Snrmates sa trouvaient au Sud, Vu qu'an petit mombre 
de mots ont âtă empruntta de Viranien par lea langue 
slavea et qua les mămes mate apparaissent dans ln pd 
finnoisn, c'est probable que les Finnois aient tă les în: 
termărliairea entre lea Slaves et lea penplades qui vivaient 


dans le Sud, 
des Slave a âtă la răgion de la Vis 
aliene, 

















La seconde pi 
tnle. Selon que dex peuplea tels lex Grees, lea It 


„lex Celtea, les Illyriens et măme 
iz a ien du nord ver: le Sud, les Slaves 
—a partir du V-e sitele— ont commence ă se deplacer 
vers Je Sud. An Vl-e siâele, lea Slaves se irouvent san 
în prenqutile balkanique. Les Slaves ont râpâtt dane 
migration. celtique et germanique. 

feat preaque une loi de la uravitation les peuples 
toirea vers le Sud, vers Je centres eulturels plus 

plus avanees. 3 pie 
“Om doit Mopposer «' une maniăre categorique ă toux 
cenx qui sant pră A regarder les Slaves comme les autor 
tanea dana I'Autriehe nctuelle et la presqurile balki 
ue, Si les Slaves avaient habit au Sud der Germain 
ile saraient apparus sur la scene historique de beaucoup 
Les partisana de celte 


































a 
teles, aloar mur les 







m, datant du Te et du I 
Slaves etaient encore loiu. dea răgiuns danubicunen. Par 
le wquelques-uns «les apăcialistea citent es noms 
ea alNuente du Danube, Bistritza et Teherna (Tirrna), 

i ima-— qui restemble_ă 





enfin les Naliens, Le mor “rolkh”, n- 
Io” est empruntă dex Germains. 

le nam slave du Danube — “Dunai compare ă Vai 
vianne denomination celtique Dânuvias râvăle son ori- 
şine. permanique (Donavia). 

Mais Vargument le pl 
le suivant : si la pat 











jeux contre cette heorie est 
Slave te la 
ient dă subir une 
double infinenee dune part, celle de la enlture ine- 
diterrantenne, iVauire pari, cette de la culture des rivex 
du Pont-Euxin, doi leur division precoce en deux cul- 
cultures, ce qui, selon les donnzes bien cannnes, ne «est 
pas produit dans VAntiquită. 

Enlin, Vanteur repoume Egalement la ihtorie dle Ros- 
tafinaki qui consiilăre Ja Volbynie la premiăre patrin les 
Slaves. Parini lea antres argumente, Sahmitov se deman- 
de pourquoi les Slavea ont ru besoin «Vemprunter les 
name nun-slaves pour le Dniepr, le Dniestr et le Bou 
ont habiră continuellement la Volhynie. 

Mime le nom de cete contrâe —la Volhynin-- n'est 
pas d'orinine slave, mais plutât ermaniqae + Ia Valhou- 
nie et la Velhunie signifient le pays dea Vlakh es, erat: 
ire dea Celtes, 

Plus loin Vautenr pase & tâmoignages histariques. En 
premier lieu, Hârodote parle des Androphaguea, ies Me 
lanhlănea et des Neures. Selon Vinginieusr hypothian 
de Tomasehek, les Anirophaguea sont des Morilva ei les 
Melanhilenes «des Cerăminna, Si c'est vrai, alors les Neures 
ont 46 probablement «des Finnois dle Vouest et par ron: 
sâquent, il ne peuvent pas ître identilita aux Slaves (4). 




















|V. VW. Sedov tdentifie lea Neares avec les penplades balti: 








“Tacit (ai parle, d'une tribu germani: 
«ue (les Gotbs) qui ocenpaent la Vistule, A Iest de cet- 
in penplaile, eteat-ă-lire. dans Ja region du Boug occi- 
eul et du Priperh, se irouvaient Jes Finnois (les Fin- 
no-Ougriens) 

Prolemee (au Il-e sibele nu 
sans le nom «le “le golfe Venidle”', et cela vent 



















dire qui 


Goths et, enei 
Vest des Slaves “i 
Dans la răgion de 
iribu permanique; qui plus tard se 
fut connue sous le nom de Bastarnes, Les territoirea o 
avaient. habi de la Vistule, lea Spales, 
ont ft€ oceupes par les Goth 
I/apparition. des Huns, emptche les Slaves ă 
uuer Tetit expansion vers le Sud. Ce fait a etc d 
de importance pour Vavenir des Slaves en 
en ce moment que ic săpare la branch 
trauvă une voie libre vers la G 
tion moins dense par la sui 








e, vivaie 






















pays ă popul 
ations dea Ger- 









iour de Ia famile slave, les 
langues «i fes en deux gronpen: Î) le 
proupe des langues occidentales (le palonais, le tehecos- 

n et dautres encore) et 2) le groupe 
onales (le bulgare, le serbe, le slova- 








lovaque, le | 







que) et oi 
dcaslence des Huns -— dans la seconde motie du 
V.e siăcle, a onvert aux Slave: la voie vers le Sud. De 
Vistule, ila decendent vers es bouches du Danube. 
auteur refuse d'utiliser comme points de repărea les 
Jinominations de la presquiile balkanique, considă 
que parfoia les toponymes datant du L-er et du Il-e + 
cea n. sont faux- laves, de mâme que les autres, da- 
tant du IV-e et iu V-e siăcle —par exemple Beodizus — 
sont Morigine ilouteute. Te earactăre slave dle quelques- 
uns des toponymes est invraiszemblable dans le contexte 
nomenelature balkanique dominte. par les 





















î une âpoque antârieure ont &t€ ec 
Slaves. Cala veut dive que les Slavessont apparus en Do- 
broudja au ilebur du VI-e sitele ou, peut-ture ă la fin 
sn V-e videle, 

La migration ies 
«mite dle quelques 













ves vers le Sud n &te 
onstancea favorable. 
mort en 454. En 454, les Muns ont âtă vnincua par | 
vribus parmaniques coalistea + les Osropoths, les GEp 
dea, les Rupea. Ies Gerules et lea Shyres. Les Fun se 
sami refugies ilans lea steppea de In Rusie meridlonale 
Les territoirea pri furent partagăs par les vainqueura: 
Las Gerulea et les Skyres ont nceupt la Mongrie orientale 
«i meridionales at ant pax pu nrrâter Vexpanslon des 
Slave en Galicie, en Bukavine, an Transtlvanie. 

Ta migration a probablement suivi deux voiea doi 
division «de In grande famille slave: les Slaves meri dia: 
naux et les Sinvea orlentaux. I/auteur considâre que le 
moment dle la săparatian se raflăte chez Procopius, dans 
son De bello pothico, ah on parle des Selavins la bran: 
«he de Pest. La ligme ile damareation a âte probablement 
Je Pruth. Lea Antes ont ăgalement oceupă un terretoire 
ausdelă du Dniepr, jusequ'ă In Mer D'Azav, tandis que 
lea Slavea iu Sil ont oenpe les Balkans. La râgion en: 
tre le Pruth er Je Dniestr n dt& În premidre patrie des 
Slavea orientaux, sest-ă-dire les Ruises, 

































de VEI (Slaviane Verhnega Podnepravia i Podeinta), Mor 
1970, pp. 2 





Nous râsumons la conception d! A. A. Sahmatov 

1) La premiăre putrie primitive des Slaves a ftă le 
bassin de la Mer Baltique. 

2) Lu seconde patrie des Slaves a âtă In râgion de la 
Vistule, oi îls ont immigră venant du litoral dle la Mer 
Baltique, 

3) La premitre patrie des Ruisses a Et la râgion si 
imâe entre le Pruth et le Dniestr, la seconde p 
îtă Ja Volhynie, et en partie la răgion de Kiev. 

Les alfirmations de anteur, pour la plupart, sont sus- 
ceptibles Petre critiqucea et măme repousstes. Ainsi que 
nous allons le pronver dani les pages suivantes, In pre: 
miâre patrie des Slaves n'a pas &te le littoral de la Mer 
Baltique, mais au nord, aux envirans des lacs Ilman, La- 
doga et Onega. Le littoral de la Mer Baltique a 
pă premiărement par les Finno-Ougriens, mais ponssâs 
par lea peupladles baltiques, ceux-lă ont ir câler la 
place, se dăplațant vers le Nord, vers le palfe de Ta Fin- 
lande, 

Quant & ces patries russes, le remarqunble savant A. 
A, Sahmatov est la victime du romantisrue slavo-russe. 

Si pour les îletix les Slaves îl nous a fourni des arpu- 
ments pl elatife aux 
patrles * agination de I 
fnusse concernant | 
ont pas habită la vallze du 
Ta valea du tr et dMautant moins le 
meilian de ce flenve-—, maik le litoral de la Mer 
te et le Dniepr. 

5 mabor dătails In iheorie de Sata: 
it on verra laquelle de ses af- 














ie a 










































Pruth, 










firmation 





prătere ne pas approtondir Phi 
re des âpoque: reculăea (45). Selon son opinion, avant 
notre îre, les balto-slaves habitaient dans le voi- 
sinage de Ja Mer Baltique et parlaieni Ja langue balto- 
slave. les avant notre &re, les Balto:Sla: 
ves Wâtaient divists ă la suite dă contact avec les Scy 
irantens. Ce contact a eu comme resultat le croisen 
dei langue slave et seyihique. Par constquant, les 
ves ont eu deux ancâtres: un ancâtre ctait slave, Pantre 
ythe, ce qui stest refletă dans la pre-langue slave dans 
Ale se sont înces deux langue: Fane qui ne 
en s en ch, Pautre opărait 
ce changement. La premi t Ta langue balto-slave: 
la seconde, eat une branche de la langue seytiique 
(XXVII, p 331), Wauteur tâche de se guider 
d'aprâs les soi-dlites vestigea de la langue seythique da 
languns slave et russe: “osexa — “la chase, la pou 
te n gibier (selon Hârodote, les Pertes appelaieni le 
ki”), Te mot “tura”, un des composanti tu 
istru (le Dniestr) et de quelquna 
vusea comprenant le sulfixe “tvr” (t. XXVII, p. 237). 
Lea hypothăses A. T. Sobolevaki ont &t€ repouse 
On pourrait dire que cet antenr est extravagant, | 
des thtories imposibles et măme &tranges, î say; 
Gâtes er les Daces ont 6t6 des Seythes, les Clobouces 
noir, les Bărândais, les Koules, Les Turpees et prob 
blement les Tivertses et lea Bolokhovănes ont 6te egale: 
ment des Seythes, detruita par les Tartare, Î/autene tă- 
che de fournir des argumente pour soutenit son apiniai 
maia an ce qui concerne les Tivertes et les Dolokhovi 
mes en tan! que Seythes, on ne trouve aucuns preuve (1; 
XXVI, pp. 10-11), 
T. Lehr-Splancinshi, le mieux connui des linguistes po: 
lonais, met Vhypothise de la patrie primitive des Sla- 
vea entra VOder nt la Vistule. 
Son hypothăse a pri le nom d'Yawtochtane”, va que 









În ou deux si 


































































(45) A. 1 Sobolevki, RusmasSlăfahie etiudi dana “Tavestla Oi: 
delenia rumeaga fazyka | Slovesnonti, 1. XXVI, 1921, pn. [i 
e XXVII, 1938, pp, 58032 et Tea rulvantea, 





selon sa conceptian e'est la Polozne qui est le 
«Voia les Slaves se sont răpanilus dani pi ea i dia 
Pour soutenir son opinion, Vauteur fait appel ă toutes 
sortes darguments linguistiques, archeologiquea et an. 
thropolagiques, setloreant de les reduire au mâme de. 
nominateur (46), 

Premierement, on constate la communaute linguiati- 
que balto-slave qui plaide pour 






“loit pas âtre cungue comme une totale unită linguistique, 
imilitude, «Test:ă-dire outea Ja vaca. 


mais comme une. si 
bulnire commun, îl $ avait anssi des dilfărences linguis: 








iroit avec Ia langue indo-iranienne, le groupe balto-ala- 

ve a te &troitement li& aux Indoeuroptens mord-orien- 

priciter aux Germains. 

Diamtres part, les ancătrea dea Slave habitatent trta 
“les Traniens, plus pris que les graupes baltiiţara. 

des distinetions, indiquant. dex ina: 

î la langue 

nique et les lan: 















pus baltiques aux langues permanicuei 

Avant comme point de repăre ce double lien — ă 
POuest aux Germaina et ă Est aux-lraniens, Te Lehr -— 
Splawinski în ce des Slaves par un svsteme 
que nous pouvone priseuter «ans Ia formule praphidque 















ves vivatent ă Ponest des proupex balti. 
suppoter que la patri ve «tes Sla 
en Pologne, notamment entre POder at la V 
st senlement beaucoup plus tard que la Pâdol 
et la Volhynie ant ete comprises entre les frontiăres de 
cette patrie 

Du point d ogicque, anteur Etablit des 
phases quant ă Pâvolution des Slaves: 1) fin de la p& 
tinde năolithiqăe, ă peu-pres entre les atmees 2.300 et 
2.000 an, Vexpansion de la ceramique de peiane, 
avancani de Vest vers Pouest, avant un caractăre dugro- 
finnois et qui a pândteă mâme en Polog on a trouvt 
ses vestiges; 2) an dibut du Ile millenaire a.n.ă. on re- 
marque un processus inversa : Nexpansion de la cărami 
que de cordon (d'origine permanique) va de Pouest a 
Test: A partir de POder et ile la Vistule, ceste câramique 
Sect snperposăe ă Ta câramieque «le peigae 3) ă Vâşge du 
bronee, entre 1,800 et 1.500, une nouvelle expansion a 
lie, qui a comme point de depart Ja Saxonie, la Imzace; 
la Silesie et la Pologne de omest, Ca sont les |, 

+ qui se sont răpnndus auletă su Boug et vera le sul 
n Danube. Des Lusaciens ont assimile les peu- 
plades qwils ont rencontrtea et ils ont formă los urou- 
pes etiniques celtiques et illvriens, Sur le territoire de 
In Poloane, les Lusaciens se sont unis A une branche des 
Balto-Slaves, bi snvoir celle de Pouest, C'est alora que 
& baltosalave seat divista en deux: lu branche de 
+ prăbaltique de Niomen jusqu'ă la riviăre Oca: 
et la branche de Vonest, prâslave == dur a territoire ile 
In Palogne aetuelle, 

Dans lea deux articles qui] publia dans las revuea lin» 
guistiques ruses Pauteur reprend las conelustanie de son 
principal oeuvee, concernant la patrie primitive des SI 
plifie. IL fait un abrogă ses hypothăses 
îmises jusqu'ă prăsent sur ce problăme (47) 

Lea premiera nasais —nous dit. Lebr:Splawinaki= 
sont nebulenx, Divers auteure placaient la patrie da Sha: 
ves en Pannanie, d'antees, en Armânie (Surowiecki) et, 



































































146) T. Lehr-Splawiniki, O Pochodzeniu i pr jasgale Slonrian, 
Poman, 1946 et du mâme auteur, Praslomianie, 1946, 

(4) "F. LehrSplawinski, O savremionnum sosalami, problemy 
proishojdenia Slavean (de. probăme de Varigine des Slaves), en 
“Vaprosy varyeoshania”, Moscou, 1960, Ne. 4. 


-u 


enfin, om est arrivă ă Vhyporhăre «le Europe orientale, 
î Vest dea peupladea balto-slayes, quelque part en Rus 
ste, anailelă du Niemen et du Dniepr (1. Rozwadowski). 

T'autenr caracterise sa conception comme “autoelto- 
ne et occidentale” (48), A, L.. Sehloter (au XIXoe si 
ele) et nhtârieurement |. Kostrzeenski ei 1. Koslowski 
ttaient du măme avis, Selon cette hyporhise, la patrie 
des Slaves se trouvait entre lea bassins de PElba er du 
Boug oeridental. Aprăs plusieura stratificationa qui. ont 
eu lieu vera la fin de Ja piriode n que. (Ile mille- 
Taire n.n.) commensa la migration des peupladea su 


le nord-est. Le peuple + 
ale, Creat lă que prit 


lereneiă donnant nai 
a penples slaves (p. 23), 

Le procesus de la fo de ce complexe: A In 
fin de la periode ithique (fin du Ille millânaire 
+ le bassin mdulian. «lu Dniepr, vi 
ont les vribus apparienant ă la câramique corilee, qu 
talent superpostes 
cea lieu de la czramique ile peigne, arriveei 
VOural, 

Intervenant Vexpansian «i 
de la căramique cordie ont Et divistea en ileux 
est, les ancâtres dea Allemands, î Vest, les proupes bal. 
tiques (p. 28) 

Vers le trolsiime quart du ler milicoaire a.m, sur 
le fondement de În culture Insacienne, s'est formee 
peaplaile slave commune”, 

Le process de la disolution de Vunite balo-slave a 
commenek en măme temps que Vapparition de la culture 
lasarienne (approximativement entre 1,300 et 1.000 
e n pris fin entre 700 et 400 n loraque cette 
culture a pândtră &palement en Volhynie, en Podolle et 
dana quelquaa răgiona de "Ukraine, 

Le principal adversnire de cette conception, en Polou- 
ne, a tă K, Moszynski (49), qui premibrement n'est pas 
dWaccord sp'om doit ilentilier les matâriellea 
arehăologiguea avee les unităa ethnirques, Ces objectione 
opărent non senlement contre Ia conception de Gustave 
Kominna qul identifie les unitâs ethniques avec les cul- 
turea arehiologiques, dans des bute extr 
dieta par dea considerente patriotiques, mais asi con: 
tre la concaptian de T, Lahe Splawinaki qui ne comprend 
pa que la mâme culture peut appartenir î divertes 
ces ethnieques, D'autrea part, ehez cette anteur, les doi 
năas linguistiques n'ant aucun rappori avee lea dont 
arehtologiquea. 

K. Monrinski răche de sitner en temps Vâpomque î la: 
quelle an pent parler de la patrie des Slaves etil con. 
siilere que cette &poque est plus rteente, î savolr ă ln 
veille de notre ăre. A cette &poque, les Slaves habitaient 
în Vest de la Vistule et du Dniestr, oecupant un țerritoire 
qui sătendait entre la Mer Ialtique et les râslona can 
tralea de Ukraine. as bassina de la Vimule et le Oder 
itaient owenpis A eatte ăpoque par lex Germaine. Mais 
dans la răgion de Ja Vistule et andelă de la Vistule, lea 
Slavea penbtreni aux premiera sibelea de notre re, 

Pour argumenter son opinion, Vauteur recouri aux 
mama des arbres, 

Lea arbres qui pomeni amilelă de la Vimule, vera 
Ves, et dana les Berti portent des moms toutăsluit 
slnvea (barza, Mipactilleul), 


VAR) "T, Lab Splawiniki, La comunală halvoculave mi le pri 
lime de Pethnogenăse dea Slaves dana "V! Slavianscogo d: 














































































































vnanania, 1994, 1, Safarewiea ronsdere mu in de. 
vommunantă haltonlave se vitae vera le milira da Il-e millenali 
ună. 1b, p, 6, Bernatein erolt que cette eommunaută altar! 
Vent ditai an milien du ler re anu. (5, 1 Berna 

La Cami dama Ja coletian dani. 





1, 1. Moseno, 4958, 


munaută 
les “Slavlenseala. Vilolu 
pranlotlaskiego, Wra- 


Tom Monaioaki, Pierwatny senlaa Jeai 
vlaw:Krookoy, 





Les arbres qui pousent seulement Vomeat sont appe= 
Jăs en slaves par dea nume Morigine irangăre, tel bul 
Marigine permanique: 

Ce cunstatationa nous mânent ă la conclusion. que les 
Slavea ont apparus dans Je basins «de In Vistule et de 
V'Oder, venant de Vest, Dans les râgions oi ont im: 
miră, ia ont vu. lea assences d'arbrei qu'ila n'avaient 
pas encore connues et mile ont nommees empruntant 
iles noms &trangers, 

Cette vpinion est une version mo 
ne ile datant de 1925, lorsque K avait allir. 
“ue Varigine lea Slavea est de I' Asie centrale ot doit 
ie herchte “lana une zone. limitrophe î la rande 
stepe”. 

Selan la conception de K. Moszynski, les Slaves ont 
je Poar vera Ponest, La slavisation du Dniepr a en 
«quand les 











dune ancien: 

















territoirea a 
Splawinski pl 
Vintule, tandis que Moszynsl 
caption orientale, Ieequel de ces deux muteuri a rai 
Incontestablement, le second, 

Pour râxomlre ce probleme, on doli appliquer la 
“hole de la rârrospoetion historique, dirigee vers la pri 
to.histoire et la prăhistoire, du cannu ă Dinconmu. Cette 
men atilivte, avec mecăa par 0. Schrader, S: 
Petr. A, Nahring, 
Fan partant de hi 




























on prăconise 
a dans ln protohista 





thing 
ture de la etramirque de pelane. Par consăquent, Îl pro- 
poe une âquntion refermant un pranil nombre dMincon: 
nues, possible ă râsoudre. 

De ce point de vue, la conception de K, Mosryniki est 
wupărienre_ă cele de T. Lehr:Splawnski, Le premier 
tient î Vefter «le Phistoire, tandis que le dernier donne 
une manvaise interprâtation ă la rtalite afin de demon: 
tree ce qu'il vant. 

Sans doute, T, Lehr:Splawinski n eu une prande con: 
vibution quand ă la connaistanea de n langue slave vu: 
pnire, mais la concaption pânârale «le ce specialiste a 
Vatr dune ronstruetian artilieielle at ne pent pas fire 
aceepiie. 

La premibre patria dex Slaves et des Slaves de Vest ne 
ponvait pas tre ans lex basaina de VOder et de la Vis 
tule (en Pologne nctuelle), parea que, ainii que nous 
alone le constater plus loin, le vieux slave ne conn 
salt pas le mot et est done tvident que ce peu 
ple nhabi dans În voisinage d'une mer et que 
est seulement s le tară, ă ln suite de âmipration 
de la patrie initiale qui, selon notre opinion, devrait 
se irouver vers lea sources de Dniepr, 

W'hypothise Oder-Vistule n âtă Apalement eritiqute 
ar . Ulaszin, cet auteur considere que la patrie des 
ndonuropăane n de dans les răgtona meriilionalea de la 
Russie, Loraque Vunită des Prâ:Indloenropăena sent 6 
membri, les peuplades baltosslavea se sont deplncăes 
vera le nord, dana la region da cour median du Dniepr: 
Las Thraces vivaient au sad dea pronpes balto-Alaver, E 
suite, loreeque les peupladea baltiquea se sont săpartes des 
































Slaves, elles ont dimânagă vers le litoral de la Mer Bal: 
tique, 

G. Ulaszin met en &vidence le fait qu'entre le manile 
jermanerlutin et le ntonde slave, n'ant paa eximă dea 
ons, avea ant habită Join des peuplad . 
Iatinea, dans les contrâei TIE atita 












si 
en eu comme patrie la Pologne, c'est siir 
auraient &t& connus plus tt par le monde preco- 





A «doit sure limiâtee 
î deux probleme (50) les hi le VOder et de la 
Vistule ont constitue la patrie ultărieure dex anciens Sa. 
ves at non pas la patrie initiale; et 2) cet dtablisement 
ultărieur n'englobait pas tous les Slaves, îl appartenait 
lement aux Slaves qui ont migre vera ln.mdl at le sud: 
t Vautres branch les Slnvea de Vest et les 
max, es Anles sont exceptes, 
La coueeption de T, Lehr-Splawiniki peur ctre carae: 
mme philo:palonatie, de mâmn que la concep: 
P, Schafirik se caractârise par un accentuă ro: 






































1, [. Podagin 

patrie dea Slaves, en se uuidant par 

ete maniăre, Îl exelut le D, 

rpathe, mais en change, îl con 
m par excel 

Par la n 















lea toponymei 
VElbe et les Ci 
VOder (Odra) un 
qua les plus 
diant Phydrony 
des Carpathes 
ele, la Podolie 
„du nord etait sur le Prip 
partait du Dn 
ie, longenit enmite le cours de San jusquă 
la Vintule ei de lă sur la rive de Va jusquă Oder 
Dans la râzion des Carpathes et aux preea de la V 
tnle; vivaioni les Galtea, Les grompes baltiques talent 
installăa sur le litoral de la Mer Baltique 
Thinterprătation des hydronymes par cet auteur eăt 
complitement erronte, car Îl ne tient pas compte du 
temps de leur provenanea at ne fait aucune distinetion 






















en Pod 



















entre Ja anciena prâs que 
de la to: 
onymie at de la hydronymie dans les râgians susmen: 





tellea que nous lex avans prisentâes-— prouve 
n'âtalent pas Morigine slave, mais thrace 
il faut encore citer le savant 
tehăquă bien connu Liubor Niederle, qui dans son ouvra: 
pr le antiqnită „ remarequait qua pour situer en 
temps at lieu la patrie primitive des Slavea, on doit plu: 
vât la doviner ou lancer dex approximationa (52), TI 
prâlăra situer cette patria en temps, considerant qu'elle 
vividrea Tepen ei Toterev qutil conuldăre, par erreur, 

1 en fait une exquime: la frontiăre occidentale de 
uta patrie eat la Vistula; ă Pest, la frontiăre longe le 
rs median du Dniepr, la riviăre Dama et la rive 
vabsina du Don, Au nord, selon Veaquisse de cet nuteur, 
les &tablisementa des Slavea no dăpassalent pas la zone 
ea Iaca at des marais qui se trouvalent entre la Prume 
et la Masovie en entre les alflenta de Narev et du 
Pripeth, 

An nord dle cette Jane, vivalent les penpladea balti: 
qjues qul oceupaiant le coura supărieur du Dniepr 

Au commencement des âgea historiquns, lex Slavea 
vecmpalent dăjă la Valhynie et In Podlolie, parca que: 





que cea non 








Parmi, les lingui 





























lamiin, Praajeayana Sloan, oda, 1059. 

Pogonin, Ia Pavorit alavianaki peredoijenii (De Vis 

tnlre_ dea migranlans alaves), St Petaral, 
(59) 1 Niederle, Les anziquităa slavea, 

Manuel dantiquităs slavea, p. ÎN va. 









les Neures, les, Boudins et les Seyihes 
île Metal ttatent des SI, ri a A: 
ourtant, dans un ouvrage W'ensable consacră î | 

loire, Niederle risque de carartâriver, de la ră 
vanle, cette patrie primitive dea Slaves de la brume 
(em pă e 
„ "Wetablissemeni general des Slave» en Europe doit 
iure eherche quelques part, dans lex râgions arientales 
“lu continent, ă VOnest de Vactaelle zone de steppe 

see. On «doit eonsidărer qu 
Vabord dans Vespace qui săteni entre la Don ee le 
Dniepr, se râpandant de lă surtout vers Vonest, sur le 
cours du Pripeth, vers la Vistule, C'est plutăt 
lieux wqu'on pent situer leur bereeau europten, «foi île 
se sont repandus sur la moitie orientale de Euro: 
pe” (54). 

Si Vauteur avait en vue seulement les curs supâri 
du ul et du Don, son opinion serait plus iz iu 
vârită, 

1auteur de la 
vonsidlăre que + 
anciens ont de 





hi 







































M. Seredonin 
lesequele les anteurs 
ela que les Neures, lex 


graphic historique, 
les name 
6 les Slaves 








nt dtoriginex &trangă- 


atav, aflirme que 
parce qutilă vivaieat au de 
In riviăre Pripeth, 4 n nom d'origine slave ( 
se donne la peine de mentionner lea noma 
les alfluenta de certe rividre sur le cdti droit et 
îl affirme qu'on “entre dans Vempire slave des r 
at des rolssnanx”; îl considăre comme slave mâme les 
origine luanienne, par exemple Sluei st Vi 
lin, ou intlonuropienne = Siyr. Wauteur attribua Je 
mie caractăre «lava aux toponymea des basains des 
viviărea Tepen_ et Teterav qutil consiilăre, par erei 
Valfluent_ du Pripeths en realită îl eat Va) 
Daiepr (56). 

La frontiăre du url ma dpassalt pas la rivlăre os, 

La mom idu Boug, quoiqun Morigine irantenne, eat 
“onnă par lex Slaves 

'anteur alfirme encore que "Volhynie” et “Kimv” 
(Kievseina) sont dex appellations toutsă:falt «avea at que 
“le la qua les SIaves sont pasa «lana la râgion de 
“Teherniâgov, Till qua e inominations vant 
rtaultat de la conquite ruse est ătrangăre Î cet auteur, 

1 ne faut pas isnorer Vhistorien ukrainien MP. Prus 
sevski, qui a situ la patele pi ve dea Slaves entre 
les Carpathes et le couea mpărleur at mădian lu Depr, 
ninsi que dans la râgion existant entre Ia Vitula et le 
Niemen, II considăre les Antea une tribu ruse mâridio: 
nale et 

Le mâme auteur placa les Venirea entre la Vistule et 
ln Niemen, entre lex Gothe et lex peuplades orientales 
et lea Neures de Merodote, dana lex râgions muperinurea 
«lu Boug inferieur (58), 

Ils nous este encore d'aborder &paloment deux con: 
captions lea auteure sovidtiquea — eelle dle: Varehăologua 
PN, Trătiakou et cele du lingulate F. P. Filin, 

Le premier considăre que les tribus lusaciennoa ("Lu 
pitkin”) sont alaves, C'est le point de slepart dle sa con 















































(na) Mala A. A, Sahmatav ileniifie les Neurea aux Fine 
plana et V, V. Sedov, — aux penpladea baltimuea de est. + 
(îi) "L. Ntederie, Celevecauren V dosivorieealte vremena, (Ar: 
«hiatogie prăhimoriqua_de V'Europe et notamment dea tereltolrea 
Peteribur ge E, 


arie 
au Ă 
avans traită | că 


9! 
Ă des byătanymet 
notre oară 
CUR rii morte al Zen La, pe 408 m 
ana il ukrainten, n. a pe 5 
i în ianee de pepe ahratlei, tei um 908, 
n 2030, 


















i aprâs son avis, le tezritoire occupă pai les 
di lea peuplades balto-alaves qui au II mille- 
naire a.n.ă., vivaint sur les deux rives de VOder, sar 
les conrs superieurs de Elbe et de Ia Vistule, ainsi que 
sar les deux affluente de certe riviere, le San et le Boug, 
les cours supârieurs et medians des rivieres cazi 
Daiestr et Daiepr et un territoire dans le voisinage du 


Pripeth. 


ulation dite “Tripolie tardive” e les penpla- 
iii hubiiaieni es der câte du Danube, 
sur lea rives du Pruth et du Dniestr et — melanges 
Protoslaves— dan: la boncle du Dniepr et sur litoral de 
Mer Noire, entre le Dniestr et le Dniepi 
Au premier millenaire a. le territoire des tribus 
ennas est le mâme, englobant encore le Bi 
dental, le , le territoire LL 24 le Di 
iepr, un Pripeth et nu-delă de cette riviăre, Le 
pi i id "lu Eruth et celni du Daieste sont câdă 
en favour des tribus de la steppe (39), 
Par consiquent, dans la canception de Vauteur, au 























Ia Volhynie, 


re et au L-er millenaire a.n. 
territi 


le nord de la Podolie &taient dei 





Ie mille 
In Galicie 
res alaves. , 3 
Comme principal argument, Vauteur învoque la cul- 
ienne, qulil considăre, done, slave, quoique les 
ucussions sur le caractăra ethnique de cette culture 
miaient pas encore aboutit â une conclusiân precise et la 
plupart des recherches entreprises ne soient pas d'ac- 
rd avea son caractăre slave. 
Li mâme auteur attribue une moindre importance ă 
Ja culture Tripolie. Ialfirmation selon aquelle les Sla- 
(les Russes) sont descendus jusquaux val- 
aues du Prut et du Dniestr est une pure fan- 
e aux prătentions dlemesurtes de Pareheologie. 
Maccord avec S. Feist et avec heaucoup d'au- 
trea auteurs en considerant que Iarcheologie ne pent 
pas. par elle seule, dăterminer le caractere ethniqne 





ture luei 
























ie plemena (Les iribus 





159) PN. Trăliakov, Vosocino-Slai 
«lavea orientale), Moscou, Il-e edition, 1953, 


(Va urma.) 


DATORIA NOASTRA MAJORA 


N articolul “O datorie majoră”, dl Nico- 

Ie Penescu fate o prezentare a activi- 

tăți in exil a Partidului Naţional Tără- 

mese, fapt pentru care merită toată 

stima “emigrației române” cum o nu- 

= meşte insăși Dsa. Dar di Penescu uită 

un lucru major, că astăzi suntem in 

anul 1078 și nu în anul 1948 când incă 

acest partid mai insemna ceva pentru 

jranii români, DI Penescu uită sau 

mal bine zis Ignorează că în România 

țărani) au ajuns să ştie multe despre 

“torieul” lor partid şi să nu-l mal aprecieze asa cum 
cred incă aderenții din sirăinătate 

Deasemenea, este un mare semn de mirare pentru ex- 
periența politică a dlui Penescu că deabea acum de cv- 
rând și-a dat seama că regele este un “om de nimic” și 
nu are nici un fel de tangentă cu nâzulnțele neamului 
nostru. 

După cum afirmă, Dsa a inșitat toate organizație po- 
Wtice, asociaţii și personalități din emigrația română (mare 
păcat că nu le-a dat și numele) In formarea unul Consiliu 
Naţional, din care să se aleagă apol un Comitet Naţional 

ca Leglonară, din care cauză 


reprezentanții celor 3 Partide democratice. 

Acest fapt nu ponte surprinde pe nielun adevărat ro- 
mân, pentrucă acești reprezentanți nu sunt alţii decat 
acela care, in anii de prigoană ai Mişcării Legionare au 
stat eu mâinile incruelşate şi au asistat liniștiți la mana 
erarea tineretului român şi-a celor mal luminate capete 
politice nle vremii 

Pare reală remarca că “ceeace nu sa face In nici una 
din emigrațiile venite din țările captive se practică curent 
în exilul românese”, Dar, alei ae opreşte autorul și nu 
merge mai departe până În analiza cauzelor pentru a ve 
e racilă veche In democrația ro- 

















tice, — 
nală nu 


trarea 





i Legionare intrun Comitet Naţional, prin 
aducerea În balani 

Prima =. Trecu Ii Legionare, 
singura organizație politică care a salvat onoaren națlo: 
nulă in clipa in care partidele istorice trădau si pnctizau 
cu comunismul. Nici măcar nu cunose adevăratele eveni- 
mente istorice. Sau mal bine 218, nu vor Bă le RECUNOAS 
CA şi dau interpretarea lor personală, tocmai pentru a 


derula, 
A doua — Doctrina, li aperle doctrina rii Legto- 
nare, deoarece nu concordă cu ideile de bază ale acestor 


partide, zise democratice, Nimic mal natura! să nu existe! 
coincidență! Altfel n'ar mai fi Mișcare Leglonară el un 
partid oarecare. Dar, domnul Penescu, care-l abil, serie 
“Pentru supraviețuirea ființei româneşti luptăm cu toții 
in aceate zile”. Deci, hai să-l acceptăm și pe legionari! 
Totul este foarte frumos zis, dar depinde de care leglo- 
nari e vorba şi cum avem de gând să luptăm 

A trela — Impresia posibilă in Occident a. participării 
legionare intrun Comitat Naţionan. Fate tonrte normal 
să-l predeupe această “impresle” pentruch Garda de Fler 
are linia el directoare şi în toate acțiunile merge drept, 
cinstit şi hotărit, fără să se lase influențată de opiniile 
partidelor politice străine, ca celelalte organizații politice 
româneşti. ŞI ar putea ca intro zi această atitudine dem- 
Rit să placii mal mult decât Inconslstența celor 3 partide 
cei arogă dreptul de a aduna sau elimina 

1n canaseință, pentru majoritatea românilor din exil, se 
ridică un mare semn de intrebare. Care este scopul con- 
structiv al acestui articol intitulat *O datorie majoră”, 
când se elimină din "combină" toemal organizația cen mal 
puternică din exil, Să fie întradevăr vorba de crearea 
unul Comitet Naţional? Sau, pur și simplu, recăpătulrea 
câtorva “eminențe” căzute în disprețul public? 

0, domnule Penescu! ... Gomitete au fost multe ȘI nec 
numărate... Şi unde au ajuns? Discuţii peste discuţii, de- 
sacorăuri peste dezacorduri, nutodeaființări peste nutodea- 
tințări, și nimie mai mult Or, timpul trece, neamul su- 
tori, lar politielenii din exil fae Gomitete pe putul far 
Istoria ne-a demonatrat că nu pot dura și învinge decât 
acțiunile bazate pe dragoata de nenm, dezinteres personal 
ai aneriticii 

Astăzi, comace se ponte impune exilului, este crearea 
unul FRONT DE ELIBERARE A ROMANIEI 

Front în care temelia să [ie formată din cel mat Incer- 
cați luptători. 

Front în care 4% intre toți adevărații român) 

Front care să se remarce prin sacrifielile Jul pe toate 
trâmurile, 

Front care să fie un adevărat scut in fațn pericolului 
roșu și a tuturor infiltrațiilor atrăine in rândurile noastre 

ant care să nu accepte pe cel care au adus țara În 
situația de az) 

Eton! cu o puternică bază politică naționalistă. 

Adevâraţii români vor adora şi vor lupta ca nimeni 
alţii = fiind în Joe nonrta României — de indată co Vor 
simţi că OHEMAREA poartă pecetea sincerității i-a ră 
Vetăţii românegti. Alttel ze va duce de râpă și încercarea 
prezentă ca necorespunzătoare aulletului național, 

Aceasta, şi numai aceasta, este DATORIA NOASTRA 


MAIORA. 
TULIAN NIŢESCU 
nou refugiat) 











me 


PE MARGINEA CARTILOR 


HORIA SIMA: 
SFARSITUL UNEI DOMNEI SANGEROASE 


Editura Mişcării Legionare, 500 pagini, Madrid, 1977. 

Există două moduri in care cineva poate să relateze 
pentru public sau pentru Istorie — tie ea politică, fle Il- 
terară — evenimentele la care a participat ca actor sau 
numa! ca spectator: sub formă de povestire sau de Jurnal, 
Evident, memorialiştii işi au Jurnalul ziinie sau numai 
nişte notații, dar, În general, cand trec la redactare, în- 
irebuințează forma povestirii, jurnalul folosind doar Ia 
reimprospătarea memoriei. Alţii, mal puțini, Iși publică 
Jurnalul asa cum a fost redactat. sub impresia evenimen: 
telor, nu sterg nimic, considerând că totul, absolut tot 
ce au notat, are importanță istorică, tot ce au pus pe 
hârtie, ce a avut sau are importanță pentru el. are im- 
portanță și pentru marele public și pentru Istorie, Ori 
în Jurnal, autorul e tentat să noteze totul, să ne vorbeas 
copiii de nevastă și de soacră. De această tentație 
nu a scăpat nici Grigore Gafencu, al cărui jurnal, In min: 
tea autorului, trebula să fie o sursă pentru istoricul de 
mâine. A fost publicat un fragment sub ingrijirea Dlui 
Virgil Ieruncă, intr'o revistă publicată din rămâşițele Fon- 
dului Naţional, ŞI cititorul o găseşte în acest fragment 
cltată pe Noucheite — soția Iul Gafencu — de atâtea ori, 
că devine o obsesie, In treacăt fle zis, în acest fragment. 
dI Ieruncă și-a permis să dea la o parte fragmente din 
Jurnal, motivând că acele fragmente conţineau atacuri 
sau cel puţin aprecieri defavorabile, la adr 
ni politiei români. Consider că DI Ieruncă a comis o e 
re; când se publică un Jurnal al unul om decedat, ni 
meni nu are dreptul să şteargă o virgulă. ŞI apol, 0 ches 
une de etică: nu cumi oameni, politici. despre 
câre Grlkote Gafencu avea păreri proaste, erau tocmal 
acel cart-| publicaseră Dlui Ierunca, a.carte tot din restu 
rile Fondului Naţional? ŞI la urma urmei, rezolvat 
nimic: Noucheite a schimbat incă odată de cazacă, sa 
Impăcât cu “bandiții de comunişti” și e probabil că juena: 
Iul se găseşte acum În mâinile lor 

De când sunt în exil mi-am dat scama că există o sea 
mă de oameni cate, nu numai că pot, dar sunt obilați 
săpl serle memoriile, Aceasta nu pentru plorla Jor, ci 
pentru Istorie, Vol cita doi dintre aceşti onteni din exi 
1ul românesc care sunt obligați de Iatorie sa-și serie me: 
morile. Numele unuia dintre e! e desigur pe buzele tutu 
tot: e DI Pamfil Şelcaru, Amintirile Dlui Șeicaru sunt un 
tezaur, Ar (1 o pierdere iremediabilă dacă DI Şelearu nu 
şi-ar seri Memoriile. De câte ori Am avut ocnală am, Inals- 
tat personal şi o fac şi de alei: să treacă repede. cât mal 
repede, la redactarea memoriilor. ŞI după mine, mal ete 
cineva pe câre Tatoria Îl obligă să-și publice memoriile 
e DI Nicolae Penescu, Domnia sa a avut un rol important 
in Partidul Naţlonal'Țărânese, a fost un intim al Iul Iuliu 
Maniu, a fost ministru In vremuri turburi, a fost judecat 
ŞI condamnat în procesul Maniu, a făcut ani lunpi și rel 
de inehisdăre, intrun cuvant, A trăit In Istorie. 

Şi actum să treceri Ia Memoriile Diul Horia Sima, căci, 
deşi cartea are alt titlu, ne găsim in fața unui volum de 
memorii, In acest volum, dea poventeşte avenimentele din 
tra „10, Decembrie 1039 și n Beptambrie 1940; Inuce aceste 
date s'au petrecut evenimente nu importante, e! teribile; 
nu numai pentru autor, ci pentru Intreaga "iau 
Impârți aceăte evenimente în două părți: prima, tratată 
pe scurt, cuprinde partea In care autorul să păzeşte ca 
exilat politie în Germania, a doun, de la intrarea In Țară 
până In 6 Septembrie, Pehtrucă -- tot după mine — île 
care parte conține o problemă diterită 

Deci autorul se păzea în Germania. Seăpase cu alţi că: 
Iva legionari să nu fle masacrați de cuplul regal: Carol. 

lena Lupescu, DI Sima făcea parte din acea categorie de 
oameni pe care o scosese din lege cuplul regal, Aceşti o: 
meni nu mal erau cetățeni al PAL pi nic macar FIAT 
umane: erau cranii de lemn, Cine-i ucidea nu era tras la 
răspundere ci, din contra, primea recompense, Subofițerii 
de Jandarmi care au strangulat pe Corneliu Codreanu, au 
primit câte 20,000 de la. ȘI totuși, Constituția ezita: 
Constituţia din 1923. Ea nu a fost dată In o parte decât 
In Februarie 1938, Ienominiile care sau petrecut atunci 






































Eu ași 














Țara era pusă 
tri politiei? Unul singur a 
fost la Inăițimea situaţiei: Iuliu Maniu, Maniu a fost un 
om integru. Dar L-au trădat partizanii, l-au trădat prie- 
tenii. El sa retras la Bădăcin. Nimeni nu-i contestă pa- 
triotismul și integritatea politică. Cine o face, este un om 
lipsit de cea mai! elementară cultură politică. Numa! că 
aceasta nu este suficient. Sunt momente in viața unei 
Ţări în care numai patriotismul și onestitatea nu sunt 
suficiente pentru un om politic şi, mal ales. pentru un 
şet politic, Maniu s'a retras Ia Bădăcin pentru a protesta 
contra jafului regal, pentrucă în Țara de la Dunăre nu 
mal exista Constituţie, nu mal existau legi, sau dacă 
existau, erau doar pentru a fi călcate de toţi, în frunte 
cu Capul Statului. Legionarii erau Închiși, erau ucişi, erau 
strangulnți. Lără să [| călcat nici o lege, Nu erau condam- 
naţi pentrucă au călcat legile, ci doar pentru faptul ca 
erau legionari, ŞI nici Constituția şi nici legile celelalte 
nu conțineau o preseripţie care să interzică a fi leglonar 
Şi oamenii politiei, afară de Iullu Maniu, 11 secunda 
pe rege şi 11 incuraJau cu atitudinea lor, să. calee legile, 
Codreanu e închis, judecat și condamnat la 10 ani de In: 
chisoare fâră nici o vină. In proces sau călcat cele mal 
clementate legi de procedură, Printre altele, Codreanu era 
acuzat de complot. Pâstorel Teodoreanu scrisese cu mul- 
Mi-ani Inainte: =Gele mat elementare elemente de” drept 
șI cel mal bun simț ne spun că In căsătorie, duel său com: 
plot, nu poate exista o singură persoană”, Sunt necesare 
col putin două persoane. Ori Codreanu, pentru complot 
a tost Judecat singur. A cerut, cum era normal, să fie 
aduși In procea şi ceilalţi complotiști. ŞI nu Au fost aduși 
niel cellalți presupuși acuzați şi nici măcar martorii pra- 
puși de apărare... Țara bunului plac! Dacă mal există in 
exil un singur român, un singur evreu, turc sau tătar, ete, 
care să susțină că verdictul în procesul Codreanu a fost 
nu Just, cl legal. şi mal ales, dacă acel cineva e pretina 
serlitor sau gazetar, de alel, târă nlel o Jenă, ÎI spun că 
cate de o incultură crasă şi că ar trebui să se ducă din 
nou în clasa IV-a de liceu, clasă în care se dădeau primele 
națiuni de Drept 
Deci In Țara Românească, un paranole și o femele de 
moravuri uşoare făceau ce volau, tălau și spânsurau, și 
toată clasa politică se transformase Intro pastă vâscoa: 
să — în cap eu Iorga, da cu marele istorie lorga — intrun 
lanț de târitoare, care lingeau laba une! femel de Mora: 
vuri ușoare 
ŞI după acela vine asasinatul. Intro noapte, In timpul 
unul tranaport de la o inchisoare la alta, sunt atrangulați 
Corneliu Codreanu şi ali 18 legionari, Collalţi 13 fuseseri 
Judecaţi și condamnați după lare şi işi Iapășeau pedeapsa 
primită. Dar pedeapsa primită nu era moartea: și mal 
ales moartea prin strankulare, ŞI printre el era un Ro: 
mân, Corneliu Codreanu, care fusese condamnat nu duj 
loai, Și contra oricărei legi. Oe:au tăcut oamnil, polii ? 
Ce-a făcut marele istorie Iorga? Codreanu fusese condam- 
nat la 6 luni de închisonre pantrucă trimisese consilieru- 
tul regal Tora, o setisonte “necuvlineloasă” Inţelegem că 
ranehlunas cun era, fusese satisfăcut. Dar să le ucla Cor 
neliu Codreanu? Să (le ucis un om nevinovat? Cum de nu 
1 sau Intora mațele pe dos când n aflat că a fost uels 
Corneliu Codreanu şi că a frânghia care-l augrumase, 01 
impletise primele fire? Dar celialți oameni. politiei? Au 
tăcut toți. Numai Dinu Brătianu a protestat. Ju 
mătate. Nu era de acord cu crima, dar o scuza, Ra- 
Humea de Stat Rațiunea de Stat? Cum tratează unii 
oameni cu uşurinţă principii atât de importante ca Ra: 
Munea de Stat! ŞI ce pot să undă dacă cu A 
pretext, Rațiunea de Stat, 16:17:20 de ani mal târal 
au venit bezbojnicii şi I-au spărcult fără milă? Gheorghi 























de S p iră Jei 
see za 
So n ijunsese la Berlin. 
g iezi 
lu Maniu care 
atii CE rar . restul clase! politice făcea 
siuj în faţa țăitoarei regale, se simţea ferleită câni 


Aa i e ile: toți cel care nu erâu de atârd 


cu situaţia tragică în care se găsea ora. SIA obligați să 





adopte acri L] 
II “Românul e “Părerea mea este ni 
SE otâzit na AEFamAțIIeF Ie spun că. Există 


evoluție. Când toate legile sunt călcate în plelcare, când 
a Creati face ce vrea, există dreptul la Revoluţie, drep- 
tul la atitudini extreme, E celace au făcut legionarii, Au 
organizat atentat după atentat, foarte multe au fost cu- 
noseute, relatate de alarele vremii, dar multe altele, făcu: 
te din initiațivă periferică, au rămas necunoscute Toţi 
cei descoperiți au fost pedepsiți contra legii. Pentrucă 
chiar pe un atentator nu-l poți ucide dacă nu există o 
lmge care să prevadă pedeapsa cu moartea Nula potna 
sine lege, este un principiu elementar de Drept, şi! sfă- 
tulese pe agramați să ceară explicaţii celor care au făcut 
Facultatea de Drept. Dar erau uciși chiar fâră să fie Ju- 


dou mele polițienești erau senine: nu se va intâmpla 
nimic, suntem tari, controlăm totul. ŞI lată că in lanțul 
acestă de atentate neisbuțite, unul reuşeşte: Armand Că- 
lineseu, călăul Armand Călinescu, eate ucis Acest călău, 
pe lângă altele, era şi o paiață, transformate Țara Romă: 
nească Întrun cite, În care el avea rolul palaței: căci un 
ora, jat de natură, motiv pentru care nu făcuse ser- 
mil 








viei tar, spre stupelacția intregel! Țări, la o sârbă: 
tos! țională, a primit detilarea soldaților şi ofiţerilor, 
1n uniformă şi... călare pe cal... ca un Mihai Viteazul! De 


ce să ne mirăm dar, dacă Țării Românești Îi este hărăzit 
ca din în când în când să albă câte o palață careşi în- 
ehipule că e Mihai Viteazul? 

Atentatorii n'au incercat să se ascundă: sau predat, 
Era normal să Jie judecaţi şi condamnaţi. conform legilor 
Au fost executați fără judecată | pe un maidan. 

nu numai ei, ei din fiecare Judeţ au aa) câte 

e] — printre ei 1 și femei — şi impuşcaţi și expuşi 
pe i i oĂ pp ch din dictonul care spunea că 
“Românul e blând?” Bu nu eram lenlonar, dar am ocolit 
maldanb! cu executaţi, căci mi sar | Intors maţele pe 
dos și ap fi leginat. ŞI aşi [i leginat chiar dacă In 10e de 
legionari ar îl fost comuniști. Chrui am politie i 
tors mițele pe dos, care om politie a leşinat când 
cadavre de oameni nevinovaţi, expuse pe maldane? Căci 
aceşti oameni erau nevinovați. Ce vină un preot din 
enit din Germa- 

















paranoie și o femele 
de moravuri ușoare și o aprobase, prin pasivitate ei, in- 
treaga clasă politică a "Țării. ŞI leglonarii mureau, erau 
asasinați, pentrucă incercau să le deschidă cehii victime- 
lor de mai târziu. Corneliu Codreanu spusese că atunci 
când lepra de la Răsărit va intra In Țară, o ba sataniza. 
Velderea lui Armand Călinescu l-a inspălmântat Sefii 
polițiilor şi-au dat seama că nu sunt atât de siguri 
coperă 20 de încercări de atentate, îi eld pe componenții 
lor, dar apar altele. Viața paranoleului nu e atât de al: 
ură cum credeau, După atâtea incercari de atentate des 
coperite, unul a rămas Btopaat Călinescu a fost 
ucis, Vor mai descoperi incă 100 de atentate, dar al 101- 
lea va rămâne nedesei t şi paranoleul va cădea, 
Acestea sunt gândurile care m'au frământat citind aces 
44 primă parte a cărti! Dlui Sima. Se vor ivi desigur con 
vroverae. Vor îi mulți, poate chiar dintre agramaţii care 


serlu In , are vor spune că aceste fapte aunt cun- 
dumnabile. 11 invit pe ncesti domni să citească tentate 
elemeni de Drept şi vor vedea că atunci când intro 


Bima au pus mâna pe pistol, pe “pistolari”, nu-l consider 


criminali, ei eroi, 
Din Germani ]] să intre în Țară, pen- 
vru 4 răăturna fărarnui, Cu ce drept? Gu aetla pe eâre ii 
Cu ce mijloace? Cu acelea 
nea la indemână acest Drept, Plecarea are 
ln 5 Mai 1040, La acea dată, in Europa războlui bân- 


, fusese Ger- 
e sin di 1 apate dn ră 
se Tuptă și tă. Franța şi Anglia asis- 

seră în specta! Garanţiile engleze se dovedi ati 


oare. Franța, şi în special Anglia, se comportau 
Druta ca niște CE ani timizi cu o femeie cu hachiţe, 

mu trebule s'o superi cu nimic. Faptul că Rusia în- 

pumnalul în spatele Poloniei, acelei Polonii care 
era allăta Angilel, pe care aceasta o impinsese Ja războlu 
şi perfidul Albion căuta să mennjeze pe Ruși, trebuia să 
jea de gândit oricărul om politie român, oricât de anglo- 
fil ar ti fost e). Rusia luase a trela parte din teritoriul 
Poloniei și 11.000.000 de Iocultori, şi Anglia, care declarase 
că intră În războlu pentru libertatea Poloniei, făcea o cur- 
te asiduă Rusiei sovietice!!! 

România participase la o politică de incerculre n Ger- 
manie! şi supârase grav Italia prin participarea la sanc- 
țiuni economice în mpul jul Titulescu. Intrebarea care 
se punea era: ce va face Rusia? Desigur că nimeni nu 
cunoştea În acele vremuri termenii pactului Ribbentrop- 
Molotov, dar odată ce ocupase o treime din Polonia și 
"Țările Baltice, era un indiciu, Mal ales că no! cunoşteam 
sau trebuia să-l cunoaştem pe Ruși după atâtea binefa- 
ceri timp de ma! bine de două secole. Rusia țaristă sau co- 
munistă a volt mereu teritorii, noi teritorii, De atâtea ori 
Rusia ocupase Ţările noastre, şi tot de atâtea ori volse 
să rămână în ele, şi numai imprejurările defavorabile lor 
v-au silit să plece, rămânând totuşi cu o parte din trupul 
"Țării, cu Basarabia. Testamentul lui Petru cel Mare, scris 
sau nu, real sau apocrii, rămânea în picloare. Rusia volse 
să in o parte din trupul Poloniei Socotind că nu va obține 
aprobarea Occldentalilor — atunci, mai târziu a obtinut 
şi aprobarea lor — A dat o lovitura de teatru: pactul RIb- 
bentrop-Molotov. Se va mulțumi numa! cu jaful comis 
în dauna Poloniei, sau Rusia vrea şi altceva? ŞI atunci, 
care e viitoarea victimă? Ne vom salva făcând curte Ru- 
sei? Dar era clar că Rusia nu vola curtea noastră, nu 
de prietenia noastră avea nevole, cl de dușmânia noastră, 
Ea avea nevole de un pretext, pentru a ne ataca, In fața 
acestei situații de unde ne putea veni ajutorul? Se văzuse 
că Oceldentalii erau impotenți, chiar dacă ar fi volt să 
me ajute, Dar când el făceau curte Rusiei, era clar că 
ehiar dacă ar putea, nu ne-ar da nici un ajutor, Sa con: 
flrmat dealtiel această supoziție când Ruşii ne-au luat 
Basarabia. Care a fost atitudinea Angilei? ŞI nu renun- 
țasem Incă la garanţiile engleze. Să ne respundă BRO şt, 











și Moldova 
leşi? Cine 
ţa, când nu aJutaseră Polonia? 

mal era o problemă, veşnica problemă n alianțelor 
In Ţara noastră circula formula “aliaților fireşti”. Ori 
nu există aliați fireşti cl numai inamici fireşti, O țară 
trebuie să-și caute aliaţii în funcție de inamicii fireşti 
Cineva ne este alint sau inamic, după cum este alint cau 
inamie cu inamieul nostru firesc. Nol aveam trei inamici 
Miresti: Rusla, Ungaria și Bulgaria, Rusin situându-se pe 
primul plan, fiind nu Inamicul firesc, ci inamicul de 
moarțe. Intra cele două râzbonle ni se făcuse eduenția că 
aliații noștri firești erau Franța Și Anglia. Era Just doar 
in celace privea Ungaria și lgaria, dar nu în celace 
pri Rusia. Franta și (cd aliaţii noștri Dreşti? Ori: 
cine are elementare cunoștințe de iatorie, ştie că Franța 
nu nea fost, nu putea me fie aliat firesc. In politica 
ei antigermană, n căutat totdeauna allanța Rustel, Adici 
a cautat alianța inamicului nostru firesc și însemna că 
devenea inamicul nostru fir Pranța ne-a fost prietenă 
sinceră numa! Intre 1856 și 1850, adică în timpul lui Na: 
al al Ilea în 1877, ministrul de externe francez, 

ecai 








lee. 

Intre cele două răxboale şi, mat ales după venirea națio- 
nal-scelaliştilor In putere, Germania ne făcuse curte În 
propunându-ne țratate de comerț avantajoase 
care nol, In Instii 4”, le-am declinat, 
ind anticomuni 
Dar situaţia era gravă: In 
micului nostru firesc, deci devenise inamic firesc. Co por- 
Hţă de scăpare ne-ar mat fi râmaa? dna! una, numai în 
incetul de conservare putea să ne indice soluția salvslot 

re, Dar era un fapt notoriu pe acele vremuri: toţi 











mâni! erau convinşi că alianța dintre Germania și Rusia 
era falsă, falsă nu șubredă. Toți erau conviaşi tăi nu put 
convlețul apa cu focul, Dar aceşti io erau mulțimea 
sar putea răspunde, şi părerhe mulțimii n'au nic o va- 
loare, Dar erau oare acestea numai părerile mulțimii sau 
ele erau și ale unor mari oameni politiei, de exemplu ale 
lui Churchill şi Roosevelt? Faptul că faceau o curte asi- 
duă Ruslel, că nu volau să o supere cu nimic, că-şi des 
considerau allatul polonez, nu insemnează că şi aceşti 
oameni politiei erau convinşi că va isbueni războlul Între 
Rusia și Germa: unsul e iarăși o axlomă. 

ȘI apol erau ceilalți inamici firești al României, Unga- 
ria și Bulg: Profitând de faptul că Țara noastră făcea 
o politică antigermană, nu-i împingea oare să facă poli- 
tica contrarie? ŞI făcând acea politică, nu câştigau puncte 
prețioase pe tabla de şah? Exista atunci o singură Ieşire: 
o politică directă de prietenie față de Germania, mal mult, 
9 allanţă cu Germania. Dar asemenea alianță presupunea 
căderea cuplului şi acoliților. Cuplul a incercat atunel o 
politică de duplicitate, care ne-a fast fatală. 

In Iunie 1940, Rusia ne trimite ultimatum-ul. Şi atun- 
ci Ţara a aflat cu stupoare că armata noastră nu avea 
muniții decăt pentru trei zile. Aviaţie? O glumă sinistră 
Ce se făcuse cu timbrul aviației? Răspunsul l-ar fi putut 
da numa! socrul regal, adică evreul Wolf. 

Singura cale era alianța cu Germania. Ea a venit târ- 
zlu, după ce plerdusem Basarabia. Bucovina de Nord. Ca- 
drilaterul şi Ardealul de Nord. 

Ce a urmat se ştie. ŞI Horia Sima a făcut revoluția: a 
răsturnat cuplul regal și toată șleahta Domnul Horia 
Sima crede că dacă sar fl făcut alianța cu Germania Ja 
timp, timp Telativ, deoarece timpul optim ar (i fost inain- 
le de 23 August 1030, sar fi impledicat sfâșierea Țării 
Dar, chiar in vara lul 1040, s'ar [| Impledicat pierderea 
Ardealului de Nord, Ori regele Carol tot mal spera in ml- 
nunea rusească și trimite ca ministru la Moscova pe fal- 
mosul Gafencu. A fost lovitura pe care Germania nu a 














mai admis-o, Revoluţia are loc şi 
eonsumarea acestul și duferda delir 
drilaterului şi a A; lui de Nord. Idela politică a 
Sima, adică a alianței cu Le More, sa efectuat şi 
la a intrat apol în războlu contra Rule Bopietiee Una: 
eră e inte vedere ÎN pen AAC de al, aci 
ul po) ci 
A A [nl şi o aprobă, ) se 
şitul tragic al acestei cruciade, intrarea peitojn 
cilor In Ţară noastră, ar părea că intirmă teza politii 
Dlui Horia Siria, deci a L. Aceasta susțin dealttel 
toM cel care au fost contra politicii sale, Dar, dacă aceas- 
ta se putea susține in 1944, astăzi, după apariția atâtor 
cărți de memorii, serise de francezi şi în speclal de ame: 
rleani, actori ai marei drame, şi, mal ales, fantaaticele 
memorii ale polonezilor Anders şi Clecanowaki, se schim. 
bă din nou balanța. DI Horia Sima a avut dreptate, Dacă 
paranoleul rege ar (1 provocat o acțiune razbolnică a Ger- 
manie! în "Țara noastră, armata românească cu muniții 
numai pentru trel zile, ar fl fost înfrântă extrem de re- 
pede. Ruşii ar fi repetat actul polonez înfingându-ne purm- 
nalul in spate, lar de Unguri şi Bulgari nu ar mal fi foat 
nevole decât la împărțirea prăzii Rusia ar [| ocupat cel 
puţin Moldova şi de leşit, tot a axlomă, nu ar mal fi leșit 
nici astăzi, Daca Francezii, Englezii și Americanii nu î-au 
obligat pe bezbojnici să părăsească Lembergul, cum l-ar 
i obligat să părăsească Iaşul? Adica, politica Diul Horia 
Sima ne-a impiedicat să avem soarta Poloniei, Nu există 
aliați firești, cl numai Inamici fireşti și in funcție de ina: 
micul firesc, trebule să ne căutăm aliații de moment 
ŞI inamicul nostru firesc, Inamicul mortal, a fost şi ră- 
mâne RUSIA. 

Nu rămâne decât să rugăm pe DI Sima să redacteze 
celelalte volume ale Memoriilor sale. Aceasta pentru Isto- 
rieul de mâine. ŞI să se grăbească, Exilul e lun şi ne-a 
imbătrânit pe toți: anii nu artă 

NS 














ile. (0 CIUI FUEL 


e La Mânchen a apărut numărul 
1 al alarului “Curentul”. Nu e nevole 
să prezentăm cititorilor noștri niel 
“Curentul” şi nici pe Directorul lui 
DI Pamfil Şelcaru, Decanul Presei 
româneşti şi cel ma! talentat cine 
ar putea so conteste? — gazetar pe 
care l-a avut Țara de la Dunăre 

In aces numâr semnează Dnil 
Pamtii Şelcaru și Vasile Dumitrescu 


nu ne spune dacă apreciază sau nu 
pe Constantin Grigorescu, dar din 
economia textului, resulti că da, Cu: 
eloa Jurnalul acesta al diul Ieruncă! 
Apreclază pe compatriotul nostru:care 
oricum e Jumătate francez:pentrucă 
ar fi capabil să vorbească româneşte 
şi cu statula iul Voltaire, 
spune ca sentimente ii produce feclo- 


ni, Nu mai Intereseavă Țara de la 
Dunăre, nu-l ma! interesează proble- 
mele românești care, II sunt o piedică 
In calea pe care a apucat, de a deveni 
un filozof mondial, ŞI nu numai atât, 
In doleneşte pe Ieruncă pentrucă se 
“Inneacă” în treburile româneşti, =Ca 








ar nu ne 


Prim mumâr a apărut în 6 pagini 
mari, celelalte numere sunt anunţate 
In 4 pagini Urăm “Curentului” și 
Directorului, viață lungă, 

In “EI Alcazar”, gazetă a Foşti- 
lat Combatanți Spanioii, a apărut in 
uitimul timp o serie de judleloase și 
apreciate articole, semnate de com- 
patriotul. nostru, cunoscutul. serlitar, 
premiu Goncourt, di Vintilă Horia. 

e In Jurnalul său, di Virgil Terun: 
că serte despre un compatelot numit 
Constantin Grigorescu, Acest com: 
patriot, născut din tată român și 
mamă franțuzoaleă, în Tară, vorbea 
numai limba maternă. Imprejurările 
L-au silit Constantin Grigorescu să 
Tugă în Franţa, ŞI în Franța, numitul 
trlot nu mal vorbeşte limba 
maternă cl numai pe cea paternă. “La 
Paris nu mi s'a adresat nielodată în 

tuzește şi fl în stare să vor. 
bească româneşte chiar cu atatula lul 
Voltaire”. Ethos, 1, p. 101. Dl leruncă 











rul de popă de In Răşinari. care nu 
mai vorbeşte românește nici cu el 
însuşi, Intro discuție prietenească pe 
care am. avut-o cu el acum vreo doi 
ani la Madrid, mi-a spus ca el e 
bivalent, că e capabil să admire două 
lucruri in acel imp, ch! 
contradictorii. Mi-a spus 
€l poate admira în acelaş timp şi 
erolamul celor de la Berna de exem- 
lu, şi pe cel care în scrisul lui ter: 
eleşte eroismul, adică pe feelorul de 
popă de Ja Răşinari, Bineințeles, 
eroismul l-a admirat totdeauna de 
departe, cât mai de departe! 

ŞI curlozitățile la DI Ierancă nu se 
termină aici, Tot În faimosul Jurnal, 
ne vorbeşte de un alt compatriot, 
Luclan sau Ie Bădescu, care. după 
afirmaţiile sale, este un mare filozot. 
Atita do mare, incât un profesor 
francea l-a cltat la curs ŞI ne bucu: 
răm de acest extraordinar succes 
lui Luce Bădescu, 

Dar numitul sa desprins de Romă- 














burile româneşti, că mă innee şi mă 
complac în acest innec... CA Imbâtră- 
nesc degeaba. d trebuie să apar 
cu ceva în Jranțuzește, că în telul 
acesta îmi Justitie mal bine exilul”, 





priveşte personal. DI Ie 

uită totdeauna când serie Intr'o 

nă, ce a scris în cele anterioare, “Sar 

putea ca Lucian Bădescu să devină 
ful  emislunilor noastre radio. 
roneanu nu e decât un interi- 

lui Joxe 


mar. are ap UD 
Thibaut,. direc! 
slunilor spre străinătate, aflu, nu 


consideră pe Aroneanu incapabil, ci 
dont leneș 


intăreneată e eneiliniu omănigti 





... Monica Lovinescu, adică soția 
Sire care, nemulțumită cu lau- 
dele care i se aduc soțului de alții. 
sa hotârit să pună punctul pe |. 

ŞI Monica, cum e natural. nu se 
impledică In laude... “ne mulțumim 
să vorbim în aceste note-l0 pagini 
10-despre un singur aspect al Dogatei, 
ascinaniei sale prezențe de seriltor: 
Jurnalul de zi ip, 134). Sperăm că în 
viitoarele numere ale citatei reviste, 
Monica Lovinescu ne va arăta și alte 
ale fascinantulul ei soț: “in- 
epică, poezie, esseu, aforism- 
ete”, Nu știm cum va fl trăit el 
imediat după sosirea În Marsilia, 
Intro dimineață murdară de Februa- 
mie” ip. 125). Bănulm că dna Ierunca 
nu e sinceră. Căci nu credem că după 
atâția ani de căsătorie, fascinantul e! 
soţ nu i-a spus că “in acea dimineață 
murdară de Februarie” a sosit cu 
bursă și deci, dacă p'a trăit prea bine, 
ra trăit njei prea rău. Ştim că a trăit 
| rau, dar aceasta s'a Întâmplat mai 
Târalu. cand cel care.) trimiseseră l-au 
tătat bursa. 

Totul e bine, totul e frumos, totu: 
e lumină în Jurnalul lui leruncă. Așa 
critică mai Inteleg și eu. II intrece pe 
Tănase... =Virgil Teruncă, rămânând 
Român ină în vârful unghiilor, 
bântuit de țara reală și ma! ales de 
cea ideală, tate totodată un întelee- 
tual european”... Alei la intrecut 
Uscatiu care e mondial... “ne birule 
ispita de a exemplifica prin nol cazuri 
măestria austeră a_aui auiei, tadică 
a soțului), p. 130, “In pagini ca aces- 
ta. feruncă e pur și simplu seducă: 
tor: nu stim ce să-i admirăm mal 
intâi; disereția mijloacelor — alei dis- 
cursul indirect e explotat cu putere — 
măsura devastatoare a verdietului, 
plinătalea neverosimilă a formulelor... 
Rareori stilul aluziv a dat un aseme- 
nea randament stiliatie” (p. 130) 
“Formula de extremă finață intelec- 
tuală a discursului indirect, prin alu- 
sie, e doar una intre celelalte, in pa- 
nopiia redutabilă a lu! Virgil Ierun- 
că. Mare constructor în vinta lte- 
rară a exilului românesc” (p, 130), 
“Destule alte chipuri din Jurnal sar 
cuseni evocate, pentru A da 6 Idee 
asupra varietăți și virtuozității pe 
care Virgil Ieruncă le pune în slujba 
acestei portretistiei” (p 14 Spirit 
elecat e! (eruneă) cultivă autalro: 
mia” tp. 142), Acuma un citat intere- 
sant din Jurnalul soțului: “Dna P. se 


venţie 











miră că nu sunt la tut de Fran 
ea... O altă doamna-imi! spune Moniea 
mal târziu-a felleitat-o că “trăieşte im 


umbra unui astfel de om” ip. 142), 
“Virgil leruncă este, cu adevarat, o 
insomnie in exilul românesc, și aces: 
ta în sensul nobil al cuvântului” 
ip. 142), 

-Mireea Popescu admira în volumul 
-Româneşte”, “o linie de coerenţă lar 
Miha!  Clamâreacu definea această 
carte drept “istoria unei conştiinţe, 
conatiinței unui intelectual in exil”. 
Aceste dou eararteristici pot fi apil: 
cate cu egală indreptățire Jurnalului 
lui Virgil aruncă, rei apariție în 
volum ar constitui un eveniment de 





seamă In viaţa intelectuală a exilului 
românesc” (p. 143). 

Dar să gluma. Îl cunose Y! 
pe Dl Sporea, directorul revistei “Seri 
itorilor Români”. L-am văzut odată 
sau de două ori, și mi-a făcut impresia 
unui om cum se cade. Am mal citit pe 
tel pe colo prin publicațiile exilului și 
releşea că are o activitate lăudabilă. 
Cum se face că a admis să se publice 
în revista pe care o conduce, rânduri 
de reclamă superamericană, scrise de 
o temele la adresa soțului e!? Sperăm 
că articolul primit pentru numărul 
viitor şi semnat Buga — pseudonim al 
lui Virgil Ieruncă — în care pe Îl pa- 
gini 11 se laudă talentul tot atât de 
Taselnant al Dnel Monica Lovinescu 
nu va apare, chiar dacă a fost deja 
cules. ŞI ma! sperăm că le fel in viitor 
nu va mal face loc în zisa revistă 
amintirilor *democratice” ale iul Ho- 
ria Roman. Natural, e vorba doar de 
o speranță. 

In celace priveşte dorința Monică! 
Lovineseu ca Jurnalul fascinantului 
soţ să apară In volum, nu avem nimic 
contra. Dar cum? “Româneşte” a 
apărut din celace se mal găsea pe 
fundul sacului “Fondului Naţional” 
ori zisul fond sa terminat demult, ŞI 
intr'adevăr e păcat!!! Aşi ruga pe dna 
Lovinescu să fle convinsă că regret 
tot aşa de mult ca și dânsa că nu 
apare faimosul Jurnal în volum, Din 
mative diferite, bineinteles. 

e Asociaţia Culturală a Românilor 
din Anglia a sărbătorit anul acest 
24 Ianuarie În prezența lui 
Goma, care a ţinut 0 cuvântare. 
Printre altele, Goma a spus: “Comu- 
nitatea Românilor din Londra se 
deosebeşte de alte comiinități pe care 
le-am vizitat! 11”. Dar ce alte Comuni- 
taţi vizitase Di Goma afară de cea 
din Franța? Poate pe cea dela... Bor- 
deaux!17... “E esențial să nu-l uităm 
pe cel de acasă. Să fim uniţi (in dizi- 
dență?) şi să nu lăsăm ca doar miro- 
sul de sarmale şi mititei să ne dea 
prilejul să ne întâlnim” Acest frag- 
ment din discursul dlui Goma îl citim 
in FRP-organul dlul Rățiudin 29 
Ianuarie 1978. In mod normal, din 
discursul unei personalităţi, o publi- 
cație reproduce fragmentul cel mai 
important, Ori, dacă din discursul lui 
Goma, partea cea mal importantă o 
canstitule frazele de mal sus, cu tot 
regretul, mă declar decepționat, Tot 
atât de decepționat ca şi acei Români 
sau străini, când, la Intrebarea care 
1 a pus ce eate el în definitiv, Goma 
a răspuns: păi nici eu nu mal ştiu ce 
sunt? 

DI Raţiu, cel ma! seăițăit de ambiţie 
din exilul românesc, vrea să devin 
şetul acestul exil. A convocat o adu- 
nare a tuturor Românilor exilati de 
pe mapamond, și rezultatul a fost un 
eşec lamentabil. Dar Di Raţiu nu re- 
nunță. Sa gândit să atragă de partea 
lui pe Goma, ca un fel de artilerie 
area. Dar cum a făcut războlul ln 
BBC, n'a auzit inca de cuvântul ca: 
lbru. PA dle Raţiu, dacă-ți inchipui 
că Goma e artilerie grea, “al cam 
pizdit-o”. Bă nu protesteze nimeni 
pentru utilizarea cuvintelor dintre 
ghilimele, căel va 11 taxat de Ignorânt 
de către fuscinantul domn leruncă, 
Pentrucă aceste cuvinte ascund în ele 
n mare filozolie Le-am copiat din 
superfilosofiea reviată “Limite”, 
no. 24-25 p. 5. coloana l-a rândul 30. 

e in FRP, organul diui Raţiu, din 
12 Februarie 1978, a apărut un extras 
dintro scrisoare deschisă adresată 
Dlui Jimmy Carter, de către 10 dxi: 
denți comunişti români. Redăm In 
intregime acest extras: 























Shimate Domnule, Președinte, 
=... Nol dizidenții politici nu suntem 
aventurieri. Nu am venit pe meleaguri 
străine atraşi de mirajul unei vieţi 
de huzur, de perspectiva de a deveni 
milionari. Nici nu ne-am părăsit 
patria pentru că in România n'am /i 
avut ce mânca. Cu toții am avut 
țară o situație materială decentă, o 
poziţie socială demnă. Se cuvine deci 
a se face o diferențiere cât se pote 
de netă intre noi dizidenții şi celelalte 
categorii de refugiați. Nu este acelaş 
lucru dacă în țara te-ai ocupat de 
scandaluri, furturi şi alte delicte de 
drept comun ori dacă ai luptat pentru 
o fdeie mobila, pentru convingerile 
tale politice, pentru poporul tău. Nol 
dizidenţii politiei, avem dreptul de a 
beneficia de un statut politic, Noi 
ne-am cucerit acest drept prin lupta 
şi suferințele noastre, Este cunoscut 
faptul că atatele totalitare acordă re- 
fuplaților politiei comunisti intregul 
sprijin moral și material de care 
aceștia au nevole. Ele fac acest lucru 
în mod deschis, ostentativ chiar, 
Problema ajutorării adepților şi sim- 
patizanţilor lor este pentru regimurile 
comuniste o problemă de stat privită 
cu toată seriozitatea. Totul este bine 
organizat, efielent și prompt. Fără 
improvizații, fără jumătăți de mă: 
Acesta este “secretul” multora 
succesele lor politice 

Din păcate lumea liberă şovăle şi 
pare a se teme să-l ajute pe refugiații 
politici din răsărit. Mal mult decât 
atâta, in timp ce dizidenții nu pri: 
mesc din partea statelor democratice 
sprijinul necesar, find lăsaţi în vola 
soartei, guvernelor comuniste Îl se 
acordă din Occldent credite şi aju- 
toare substanțiale. (Comuniştii nu-și 
ajută decât prietenii, este alt prinel- 
plu al lor) sistemul garanțiilor par: 
Weulare, al imprumuturilor bisericeşti 
adecvat! poate, In cazul altor categorii 
de refugiați nu este nici cea ett- 
clentă şi nici cea mai onorabilă solu- 
Ve In cazul dizidenților politici. Nu 
de opere de binefacere au nevole cl 
de sprijinul moral şi material (8Ju- 
toare rambursabile) al statului dat In 
mod ofleial în condiții demne, Lupta 
pentru libertate și drepturi politice 
din țările Europei răsăritene este o 
juptă de avangardă pentru Valorile 
umanismului şi civilizației, Cauza 
dizidenților politici este cauza intregii 
lumi libere, Susținerea e! este o da: 
torle de onoare pentru guvernele din 
țările democratice. A lăsa aceasta pe 
seama unor particulari caritabil în- 
ssamnă a minimaliza fenomenul diet- 
denjei. 

1m numele tuturor dizidenților ro: 
mâni, le că se află în țară, (le că se 
găsesc în străinatate, vă ndresăm un 
călduras apel de a studin următoarele 
nomtre propuneri 

— Acordarea unor garanții de stat 
teredite rambursabile) pontru diziden- 
fii politei, semnatari i Serisorii, de 
in sosirea lor în V.S, A, -- Recunonș 
țerea pentru semnatarii Scrisorii lui 
Paul Goma n calităţii de dizident 
politie și acordarea de drepturi cetă: 
tenești într-un interval de timp cât 
mai scurt, 

— Adoptarea acestor propuneri ar 
da un paterne imbold luptat diziden- 
por atăt în țară cât și în străinătate 

a ar constitui un ajutor prețioa 
pontru ce! care, eu pretul unor grele 
sacri felii, ră acolo în Rărârit, 
dreptul amului de a rămâne “om”. 

1) Alexandru Sorin; 2) Becoscu En- 
ne; 4) DBendu Mihaela: 4 Dascalu 
Nieolae, 6) Enescu Dan 6) Gomoiu 
Miau: 7) Grosu Laur; 8) Ile Sorin, 


























i 
e eee, 


Ş 





9) Hlescu Adrian; 10) Tepdorescu 
Gertruda; 11) Dr. Teodorescu Ioan 
12) Toader loan: 13) Toader Maria; 
14) Steriu Paul: 15) Sterlu Rodica. 

In organul diui Raţiu se precizează 
că numarul semnatarilor scrisorii de 
mal sus e de 16, și la numârătoare les 
numai 15. SA fie oare povestea celor 
patru evanghelisti care sunt trel şi la 
urmă rămân doi? Nu credem, pentru- 
că DI Raţiu vrea să ajungă şeful exi- 
laţilor și acuma şi al dizidenților, e 
de presupus deci că dsa e cât de cât 
un om serios. Noi credem că al 16-lea 
personaj există şi că este Insuși Paul 
Goma dar, din motive de tactică poll- 
tică, a fost omis acuma, rămânând 
să apară la momentul potrivit. Am 
făcut unele sublinieri. E un pion 
avansat pe tabla de şah. Vom reveni 
in numărul viitor 

e în no 3 al FRP, organul dlui 
Raţiu, la rubrica “scrisori către re- 
dacție”, un corespondent din Germa- 
nia, scrie că a fost Induioşat de cartei 
dlui Raţiu. De mult volam s'0 citesc 
pentru a-l face 0 recenzie, dar ocupa- 
țile nu mi-au permis până acuma, 
Faptul că această carte e induloșă- 
toare, mia hotărit să Jas alte lucruri 
la o parte-şi-să-0 citesc, ca sd mă 
Imdutojsez şi eu. Redăm din scrisoare: 
Ea (cartea) a trezit în mine nu numai 
durerea şi patima multor zeci de mil 
de ostași căzuți unii pe front alții 
omoriți mişeleşte prin pușcăriile şi 
lagărele de exterminare ale Republicii 
Socialiste România”. Oare corespon- 
dentul ştie că DI Raţiu a contribuit 
indirect la uciderea a “multor zeci de 
mil de ostași” prin indemnurile de la 
B.B,C, de a arunca arma sau a o în- 
toarce contra, aliaților fireşti (acel 
care juptau contra Rușilor erat aliații 

tri firești şi nu cel care luptau 
inter ae el) “gi a. lupta alături de 
pezbojnici, de acel care l-au ucis apol 
trimițându-i pe front dezarmați, său 
mal! târziu, “mişeleşte in pușcăriile și 
Ingărele de exterminare ale Repubileii 
Socialiste România”? 

e Tot In același rubrică şi tot în 
organul dlui Raţiu, din 12 Febr. 1078, 
un alt corespondent-acesta semnează: 
serie: *M'a imprestonat (un motiv în 
plus ca să eltese cartea dlui Rațiu cât 
mal repede) modul cum deserieți in 
cartea “România de astăzi” eveni- 
mentele intamplate sub regimul co- 
muniat”, Mai departe serie: “Alţii 
privesc lupta anticomunistă ca 0 
sursă de proțit, Au scos diferite publi: 
cații şi se intrec să prezinta fapte greu 
de crezut şi ușor de controlat”. Prin 
urmare, corespondentul organului diul 
Rațiu, Di Virgil Popescu, Î1 serle dl. 

rului FRP-ului, că unii exilați 
au sc0ă diferite publicații şi au făcut 
din ele o sursă de profit. Se poate ca 
DI Popescu să (le un om de bună cre 
dință, dar rău informat. Dar cum se 
face că DI Raţiu nu-l răspunde In 
acelas număr coreapondentului orga: 
nului dsale, arătându-i cât este de 
preșit făcând aceste afirmaţii. Tre- 
bula să-l spună că toate pubileațiile 
românești din exil nu sunt o sursă 
de profit pentru cel care le scot, ci 
din contra, constituie un sacriticlu 
Mai mult, socotim că nu trebula să-i 
publice scrisoarea sau fragmentul de 
scrisoare, el să-l fi trimis an răvag 
personal, in care să-l arate cât de 
alaturi de adevăr este, făcând aceste 
afirmații, Dar in scrisoare corespon- 
dentul spunea că a fost impresionat 
cltind opera dlul Raţiu, şi atunci d-sa 
n'a putut să resiste și a publicat-o, ca 
să afle tot natul. 
In Editura “Carpaţii” a apărut 
romanul “Dumnezeu 



















































exil” de Vini eărul 
preţ e 12 doi 
ln editură, Calle de 


ver, 82, Madi 
e Tot în F.R.P organul dlui Ra- 
rtie găsim o 





țu, numărul din 12 
lungă scrisoare trimisă redacței de un 
compatriot care se cheamă Florin 
Brote. Un prim lucru care ne isbeşte 
e că scrisoarea are ortografia exilului, 
adică cu A din a, ori e ştiut că toți 
cel ce vin din Țară, chiar intelectualii 
autentici, serlu cu | din 1. Di Brote 
totuși, nu cunoaşte bine aceasta orto- 
gratie a exilului, căci Intrebuințează 
pe A din a peste tot, chiar și acolo 
unde ar tebnl să! Intrebuințete pe 
1 din |. 

Di Florin Brote, deşi venit de cu- 
rând din "Țară, după cât se pare, sa 
pus repede la curent cu tot ce sia 
făcut In exil. Căci lată ce serle: “In 
timpul scurs după război, mai ales în 
perioada războlulul rece, au existat în 
lumea liberă nenumărate mişcări de 
opoziție față de guvernul comunist 
din România dar toate au fost sortite 
eșecului pentru că la baza lor nu a 
stat cunoașterea realităților din poli- 
tica internațională, in perioada de 
timp dată”. Deci d! Brote e la curent 
cu totul. Dar nu a aflat că in acest 
timp sau scris multe cârți. Curios, ei 
a aflat numai de una. intamplător de 
cea mal bună carte care sa scria în 
exil. Cititorul va Ințelege de sigur că 
e vorba de cartea dlui Raţiu, *Româ- 
nia de astăzi”. Cartea e atât de bună, 
spune d! Brote, că “ajunge să citeşti 
căteva rânduri ca, român jitnd, să nu 
o mai poți lăsa din mână până nu ai 
“sorbit-o” îm intregime”. Românii 
veniți curând din Țară, mal «pune 
di Brote, au lipsuri în educația isto- 
rico-politico-cetățenească și, crede el 
aceste lipsuri ar (1 completate cu suc- 
ces... Cum? Păl. citind cartea dlui 
Raţiu)! 

ŞI dacă ar fi numa! atât? DI Brote 
propune ca numita carte să fie dată 
emigrantului de către autoritățile țării 
în care soseşte, si nu numal emigran- 
Vilor ci și celor care vin să-şi viziteze 
rudelel!! Extraordinară dele! Cum 
de nu sa gândit nimeni în exil timp 
de 34 de ani! PĂI cum să se gân- 
dească dacă mu se scrisese cartea? 
Dar cum să se dea cartea? O oferă 
gratuit dl Raţiu? Ce ldele! cartea 
trebuie cumpărată de autorităţile 
germane, franceze, ete. de la autor în 
schimbul a 3 lire sterline, Dar ce te 
Taci dacă aceste autorităţi nu sunt de 
acord? Dl Brote sa gândit şi la asta 
Tn acest caz, emigrantului sau. vizita: 
torului, cartea trebuie să-l fie dată de 
“un reprezentant al emigrației roma: 
nești din fara respectiva”, Adica 
Preşedintele Comunităţii Românilor 
din Spania, cel a Românilor din 
Franţa, ete, trebule să albă In ştoc, 
obligater, tea dlui Raţiu, plătită 
mai dinățnte. bineințeles, şi, cum 
sosește uh emigrant sau un Vizitator, 
se şi prezintă şi 1-0 oferă În semn de 
Bun venit Dar dacă aceste Comuni: 
UI und că nu au bani, ce e 














Acut. Se pare că dl Brote nu sa 
gândit In asta. Dar e aim- 
plu: când Coana Ettimița, nedume: 
Tită, întreabă pe Conu da de 


unde va avea Statul bani să plătească 
lefurile dublu dacă nu se ma! plătese 


impozitele, acesta îi de: Pal 
treaba lui, că de ala e Stat. Aşa că 
dlor  Chintescu, Georgel Demetres- 


cu, ete. să faceţi bine. comandaţi 
un, ştoc arie di cartea dlui at 
leftină, costă numal 3 lire sterline-ca 
so pet aferi grațios emigranților şi 
vialtatorilor. 





Tabricată în redacție, 
Tată alte motive care mă fac să 


cred acest lucru: Emigranț 
să ÎI se dea de țările gazdă, în 
de cartea dlui Rațiu, bani 
aceasta o găsim expusă tot în organul 
diul Raţiu, în serisoarea dizidenților 
gomişti, trimisă Președintelui Carter. 
E sigur că idela a It tot de la 
d! Rațiu, care, probabil, a şi redactat 
scrisoarea. DI Brote-Raţiu deci, spune 
ea trebuie Inchegat un front al 
alţiel, cu excepția etremelar. MICE 
legionarilor, idele scumpă dlui Raţiu. 
La acest front “se poate a; prin 
unirea tuturor organizațiilor pi cercu- 
rilor de Români existente in țările 
libere de pe mapamond, iar acolo unde 
aceste cercuri nu există, ele vor trebui 
înființate”. Nu se în aceste 
rânduri. ideile dlui Raţiu? Nu le-a 
expus în faimosul Congres de 
Londra din vara anului trecut? Di 
cine trebuie să fie șetul acestul front? 
DI BroteRaţiu nu neo spune, dar e 
așa de greu de ghicit? Cine poate fi 
altul decât inițiatorul - totdeauna a 
fost aşa-ma! ales că acest inițiator a 
scris şi o carte care, odată începută 
de emigrant sau vizitator, nu mai 
poate fi lăsată din mână și se “soar- 
Be până la sfârşit 

După cum se vede. di Raţiu e un 
încăpățânat. La faimosul Congres de 
la mdra, di Raţiu nu a putut 
strânge decât 60 de persoane (30 de 
bărbați cu soțiile lor) și, dintre 
aceştia, pe actul inchelat a 
unii au semnat ilisibil, că di Raj 
nu lea putut descitră semnăturile 
nici până azi, Se pare că doctorisimul 
Drăgan nu a fost acceptat tocmal 
pentrucă a venit singur. DI Raţiu 
spera că doetorisimul va veni cu soția, 
celace ar fl mărit în mod sensibii 
numărul participanților. 

Doamne, câți Uscatii mal are exilul 
românesc! 

e In “Vatra”, no. 145, se reproduce 
din “Limite” un articol ni diul Sta: 
matu. în el găsesc fraza: “Chiar cel 
ce se luptă să ascundă adevărul, pre- 
zintă o lume chinuită, în care nimeni 
nu mai ride, nimeni nu mal lubeşte; 

Nu mal caut În “Limite” pent 
problema e minoră, pentru a vedi 
dacă e vorba acolo de o greșală di 
tipar, sau ne găsim in “Vatra” în (aj 
unel greșeli de bătale Ja mașină. 
Pentrucă, aşa cum există preşeli de 
Mpar, trebule să admitem că există şi 
greșeli de bătale la maşină, Nimeni 
dintre noi hu e dactilograt. De ce 
atunel venin inutil? Cred că pot găsi 
şi eu venin În vârtul penițel şi, dacă 
nu găsesc, mă duc la droguerie-e mai 
leftin-şi cumpăr. Dar intrebarea e... 
quid prodest? 

Gramatica e cam chisnovatică. Am 
plecat de mulți ani din Țară şi de... 
m mal! uitat-o cu toţii pe fel de colo, 
Personal nu caut să scot In evidență 
erorile contraților decât atunci când 
întăi sc 
lueru la alţii, de mi 
albă dreptate. Cum e a! 
dlui Stamatu. Căci nimle nu e mal 
ridicol decât să incerci a meu, tai 

volt 














ae 















altul şi acel altul sau un neutru, 
documenteze că tocmal tu care al 

sto faci pe doctorul al E cazul 
In acelaș număr din “Vatra” cu 
intrebuini unul genetiy, Criticul 
e poal gagiă fi criticatul are dreptate. 
Dar Incăodată; Quld prodest? 


N.8s6G& 





—% 





CHIRITA JACHET 


Intro seară vine el cu un bidon plin de spirt, căpătat de 
pe la lie cazaci ce'şi aveau tabâra prin apropiere. Mal 
veniră câțiva tovarăşi de al lui de pe la alte corturi şi se 
aşezară 1n chef, Cu cât spirtul scădea, cu atât glasurile 
se ridicau. 

—Taceţi mâl, măgarilor, că doarme don sergent!”, zicea 
Jachet tovarășilor săi cu klas fățarnic şi șoptind Incet, dar 
nu tocmai incet ca să nu-l aud şi eu. Ştia bine că n-ador- 
misem încă, dar vola să-mi arate că e om cu bună creștere 

Dela o vreme sapucară să Joace cărți. Mal cu ceartă, mal 
eu pâlceavă, Jocul şi băutura a durat până pe IA două 
după miezul nopței, când plere dela joc o bâncuţă de cinci- 
veci de bani. TADArâră pe Jachet că el era Al ma! frumos: 
-Nu, că Jachet a ascuns-ol” Jachet se pune de cârcă,.. “Ba 
că n'am luat-o! “Ba că ai luat-o!” Până ajunseră Ja bâtae, 
Cum erau Infierbântaţi de spirt, Își înfipseră mâinile in 
păr și se incolăciră ca șerpii grâmădă unul peste altul. Au 
dărâmat soba, au imprăștiat tăciunii şi aproape să la foc 
cortul, 

Alergară toţi din toate părțile, PAnă și generalul Davila, 
deşteptat din somn, veni în grabă și oprinduse In ușa 
coitului după ce-l văzu In ce hal se aflau, exclama 
barbierile male, bravo magarile mele!” 

Se puse capăt scandalului şi vinovaţi! fură arestaţi. Dar 
țiindcă a doua zi se dete o mare bătălie, căci turcii din 
plevna incercau zilnie să rela reduta Griviţa cucerită și 
păzită de români, fură liberaţi provizoriu și trimişi pe 
câmpul de luptă, 

La o vreme, cam după amiazi, ne pomenirăm cu Jachet, 
care, de şi avea o largă despicături In frunte, din care 
sângele inchepat tot se mai prelingea incă, aducând in 
spinare un ture râniț. 

Jachet se opreşte în ușa cortului, 11 dă drumul Jos, lar 
turaul cade la pământ intins aproape fără simțire, 

Un plonț 1 pâtrunsese umărul drept şi '! leșise prin spate 

“Ge e asta Jachet?* — Îl intrebarăm noi uimiţi 
Ea bosmapiul Asta, lua-l-ar dracii să! la! TI găsesc 
impuscat pe câmp, aproape să'și dea sufletul, mă plec sl 
Yi LA e) al dracului mă poenește cu Intaganul drept în 
unte!” 


Dar tu de ce nu l'a! pocnit mă? — îl zise unul 

— "Cum eram să'l pespteae e Datoria mea era să-l aduc 
Ja ambulanță, nu săi pocnese!”, răspunde Jachet, 

Acest răspuna a mer din pari în gură până ajunse și la 
cunestința Domnitorul Carol 

ŞI flindeă Domnitorul Carol venen foarte des pe la noi, 
1 atârnă într'o zi Virtutea militară de Jachetul lui rupt și 
erfenit 














EPIGRAME 


Isus Christos cel divin, 

A făcut din apă vin. 

'Tovii azi la noi în "Țară, 
Prefac vinwn apă chioară. 


Au apărut: 








E zace 15 $ USA 
Acum ştie foarte bine Aragu, Vol IL... n: 4 $ ri 
Si nu e deloc greşit, . . i ] USA 
Nici mâcar I. Brăileanu, AA 20 $ UBA 
Ca lumina tontă vine, C 3 ţ USA 
Cu păduchii şi strenţia, apioNut: 3 $ USA 
esa - (LEEA! ŢI a a [Ai vi ANIEI LA a 
1, ERAIEAARRD, CONTRA RUSIEI FOVIETICE, de General Platon Ohirnonga ... 8 $ USA 
KARL MARX; INSEMNARI DESPRE ROMANI, Texte inedite cu c 
CARPATII mentariu, de FADIII altaru înc are ama « 8 $ USA 
ŞTEPAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prot, Alexandru 
REVISTA CULTURALA SL DE DBIORRE re a oa ua. OANA îs tru B $ USA 
ACTIUNE ROMANEASCA IN PXIL ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMANĂ, de Gen 
APARE ODATA LA DOUA LUNI rai Platon Chimmonţă .- sociali tăi stana ana a 0 UBA 
nUB INONIJIMRA UNUL COMITET LE NID, UNITE DE BABE DU MOUVEMENT LEGIOI 
De Ri Pauat BEAdeeu + see aaa uta eur apa vesta stage cae vraantl ana a B$ USA 
* POVESTI FARĂ TĂRĂ, nuvele, de Faust Bradeseu, N, Novac 
Redacţia și Admintaraţia. Ia erau ATA cetele da lei Pe Se ILIE oii 
Calle Gande de penatver, 83, UNIREA NATIONALA ÎN COMPLEXUL POLITIC FUROPEA 
Tel, 40211.01 » 2 3 $ USA 
Carreapi 4 $ USA 
Apartada 0.283 E iei (Espana) B $ USA 
Abonamente: 3 $ USA 
pa PE 1 ma ui -] A 
susținere, . | 
Bapedierea Avion piu 5 $ UBA 99084 | 


40 — 


ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANĂ, de A. D. Xenopol, 
vol 1,11 şi 1V 5 









Frumoasa și vitejeasca purtare n Jul Jachet făcu să se 
uite scandalul, în ciuda doctorului Șerbănescu, care nu Jar 
[i dat pace nici mort. 

Acum Jachet se tăvălea pe pac, sub cort, rățoindu-se 
către ceilalți bărbleri: “Ah, ah!,... mal slujiți-mă şi vol 
pe mine că destul am slujit şi eu pe alţii”. ŞI intorcându:se 
spre turcul care zăcea aliturea de el, îi zicea dândui 
câte o țigare: Na mă! turcule, fac cu cinste, că de ni era! 
tu, n'ajungeam cu decorație pe plept şi cu atâtea slugi pe 
lângă mine!” Apoi, cu un ton ca şi cum ar fi comandat un 
escadron de cavalerie, striga: 

“Un băr-bler!... Bă viel... 

-Gata, Mârla-Ta!” ŞI săreau câte cine! de-odată. 
- "Un pahar de apă!... Rece și proaspătă!” 

“Indată!” 

ŞI 'i aduceau paharul cu apă ținând toţi de cl şi pur: 
țându-i-l cu mare ceremonie. ȘI ca culme îi puneau în 
pahar şi câte o bucăţică de ghință. Tar viscolul le ingâna 
glumele acestor copii mari cântându-și cântecul lul 1loras. 

“Brel... turcule, brel!” tremura Jachet sgribulindu-se 
în pae: “Rău de cel de afară, brel” 

Turcul, fiindcă râdeau toţi, râdea și el, fără să priceapă 
ce! alceă Jachet, ȘI amenințând din cap | răspundea: 

“Tu şaitan, bre Jachet,,, Tu şaitan a tracule!” 

Lam lăsat acolo clorovoindu-se sub cort, cn pe mine cu 
puţin mal Inainte de căderea, Plevnel m'au pornit în spre 
Turnu-Măgurele. 

Rânile din plept mă dureau, plepțul mi se umflase din 
pricina frigului și nu volam să mor pe acolo; 

De atuncl nu l'am ma! văzut pe Jachet, Cred însă că tot 
mal trăeşte, că era tânăr şi plin de viață și sănătate, ȘI aşi 
dori să'l cadă în mână această povestire şi citind'o să'şi 
aducă aminte și de mine 

1] invidiez că e) are o frumoasă brazda In frunte pe care 
Lo vede şi 1-0 admiră o lume Intreagă, pe când eu am trei 
In piept dar pe care nu le pot arătă In oricine, Așa că nu 
pure toată lumea pentru ce mi sa dat şi mie Virtutea Mi 

tară. 

EI a căpitato flind-că n fost bun şi uman, chiar cu 
primejdie vieței sale, pe când eu pentru un scop, frumos 
poate, am fost sângeros şi sălbatic 

Ah, ce frumos trebue săi gada Jul Jăchet cu 0 Jarpă 
desplcatură deasupra sprâncenei drepte și cu Virtutea 
Muitară in partea stângă a pieptului, prinsă de Jacheti 

Cu toată gelozia ce'l tă Incă şi acum, totuşi îl dorese 
din tot sufletul ca să aibă parte în toată viața de Jachete 
aul, ca astfel Virtutea Militară să strălucească şi mal 
frumos pe pieptul Iul, 























EDITURA CARPATII ANUNTA