Carpatii anul XXII, nr. 4, aprilie — mai 1977

ANUL XXII - Nr. 4 A APRILIE - MAI 1977 








Direciar. Area Coiras 3 REVISTA DE CULTUEA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redacier: Traian Pepesca 


1877-1977 O SUTA DE ANI DE 


INDEPENDENTA 
1877-1977 


de N. S. GOVORA 


Centenario de la Independencia de Rumania 


por Traian POPESCU 


Cuando hablamos de] centemarie de la independencia 
de Jos paises del este de Europa, o de loa Balcants, no 









debemnas equivorares pensande gap se trata de antipuas N anul 1875 incepea o noză criză crien- 
evienias emancipadas en Rasa. 
No. iCateghricamente altă putere, 
Se trata de ea. vota să-și 
Jos cuales. (UD, Ia astă 
«i vieio continente. una vez derribado el imperio europeo arcesc e în 
de Roma ş irenadas îm sie 
vivir en pegaefica ca să se prâte- 
de Iibertad con prăbaşire torcească, 
clas internaciontles în fiecare 
alunece baz în de Marile 
tiezapo: i și Gica. Asgtia, 
la pp 
pelăicos menţazerea 
graista e Prazia iși 

că cei da 


Los cele mai interesate În 
rcemana, retirada por ei empule bâraro del este în afara ester 
astitico la administraeiin de Rcena. aere chiigados a tă de drept 


Constitziidos en thtereseloe 
de un prizcipe o 

pesta de cai = puii 
daco-romanos ba adică coterirea 
construia gresiti. a 

ta goe mmeras berdas [asa 
lare —cozmo las tribas de esiavoa cul: tendință 
Ira ș battaries biiares— a N-a 
poe. Azi se fer) ei eredean că 





E aaa vie 


ca A La i ip ratia a venit insoțit de inert 
său de ga Traaacori ea să ae fra 
Desigur acesta era un pretext sia 
la E eee Ce semnat de e et, doi 
1mpărați. aceste! Inţelegeri era *, păstrarea 
i carul peri scolii cel do! impârați 
linii de luat, Dacă sar 
re, ea se putea aranja 


rivească cu interes spre popu- 
d rrql din Torei, E apeclal spre acelea din vecl- 

ea Ea piu zi tie vina. Populaţia acestor 
provincii 


ră decât ereștină, dar 
natural, ce impo! Mu 
rus 


păeli în In 





pretor. In eloenirea pretextelor 
i Etriat Intorventa și contele Andrăzay tare apăra 
i Interesele aceste! țări erai impledi- 
orice pr ormării unul Stat puternie slav, în 
pg Motivele sunt lesne de ințelea 
Ta Iulie 1018, populația din Herzegovina se răscoală 
refuzând să mai plăteasca dările și să exe 
Mişcarea sa întins în Bosnia, lar Serbia şi 
terveneau trimițând bande care să Ingroașe 
MARIRI TA răsculaților, 
ustria şi Germania, impreună cu Franța şi Italia 
, să intre în tratative cu 











(ada, dar in acelaș timp lea făcut cunoscut acestora 
epta de În nici un autor din partea Statelor 
rile di . fa complieat prin apariția de semne de 





Serbia și Muntenegru joasă 
Ti 


titudinea ofielală, pe sub mână 

Întă, dip)ormaţul Eau rog d seca UI] îndemnat pe Sârbi să se pregătească 
fin și Rusia au intervenit la 

obliga Poarta să procedeze In 

! imediate pentru inbunătățirea situației 

creanta Guitar silit m anunțat reforme printra 

Sitozizoug 1875 şi prin firmanul da 12 
din Sa ai răsculații le-au 


Contele, 
a fost imbrăj 
că 








protect a retorme, care 
cu PrATauri ce de ARN ae DE care 
vi 





o Interrehți le militară, 
ac 





A iară în cca Aatri 
însă nu se puteau a In 
Acțiunea panslaviată se 


i și Ă A ear d întreaj 
Îzara ei 





Polita rusească. 
jeep să se identifice cu ale mişcă. 





prezentat nota Ja Constantinopol Ja 
acenată notă se indica că aere 
ge pună capât pi La din 
încuraja 
Italia și-au dat paie 
rezervele. printr'o notă din 14 [eitură 
la sp facă facă cele mal multe din reformele 
tanul promulgând chiar o iradea în 
aţi Tipe £ ADA 2 pai 
se amesteca mult în provocarea 
din Balcani Hu EI aribasaderul englea 





Ra 


Inteleg 
, La i uta reforme. Germanii 
toate pă 











ie a tara 
O 
bilă. "Agentul Românie fn Belerude 





jgenj la Ad, 
Bturâza, comuniea incă de la 30 Tule 1875 că în capitala 
aL 09 RU 68 1D6Ă A în 40 aa 1 uneia en 


, Sau că ca căi 
rc: a lută să profite de aceaste 


Atunei Garceaeov, tot mal mult sub influența pai 
ră a i] 24 a sosit mi 
ini A momentul Pentru În iritarea 


vinului 
ajutorul lui lg faratat 
de recunoștință pentru E e Sata moro A sală 


ES 
lj 


Austrie! în 1806 şi a Franțel in 1870, Interesele Austriei și 
Rusiei în Balcani erau protivnice, deacela Bismarck căuta 

să localizeze conflictul numai în Orient, pentru a avea ei 
mană iberă in Oceldent şi pentru a păstra o strictă 
neutralitate, din greutatea de a alege între cea do! vecini, 
ambii aliați (5). 

Răscoala tindea să la proporții şi să dea naştere la un 
conflict general. Panalaviştii incurajau pe răsculați, dar 
Gorceacov era covins că totul se va aranja fără un conflict 
armat, socotind că acelaș lucru Îl doreşte şi cancelarul 
german. Bismarck era de acord cu anezarea. Basarabiei 
de către Rusia și a Bosniei de către Austria. Pentru a-i 
imblânzi și pe Englezi, Bismarck le oferea acestora Egip- 
tul (777). Gorceacav căuta o ar cu Andrâsay, dar 
sub presiunea panslaviştilor, a silit să la atitudine, 
atunci când Turcii au şolt să ocupe Serbia și Muntenegru. 
Monarhia habsburgică urmărea să profite de orice incur- 
cătură pentru a anexa teritoriile visate, “Suntem interesați 
în tot celace se petrece in Orient şi celace sar face fâră 
noi. Sar face contra noastra”, spunea Andrâssy lul Novicov, 
ministrul "Țarului la Viena (6). 

ŞI intre aceste neințelegeri între puteri, răscoala ja 
proporții. In primăvara următoare se răscoală Bulgarii, 
dar Încercarea lor este Inăbuşită în sânge, celace a pro- 
vocat emoție, mai ales în Anglia. Panslaviştii se agitau, 
generalul rus Cernalev lupta în rândurile armatei sârbești 
lar Ignatiev, devenit fanatic partizan al Uniunii slave, 
făcea eforturi pentru intervenția Ruşilor în favoarea 
răsculaților. In aceste eforturi utiliza și mincluna, min- 
ciuna rusească, comunicând în mod secret ambasadorului 
englez la Constantinopol, Ellott, că sa inchelat o conven- 
ție intre Serbia, Muntenegru și Românta. Tot Ignatiev 
stătula pe Turci să realste preslunii Puterilor europene, cu 
scopul de a se ajunge cât mai repede la razboi, 

In Mai 1876 isbucn! o răscoală la Constantinopol, Bul- 
tanul Abdul-Aziz a fost detronat şi înlocule cu Murad ai 
V-lea. Aceasta a făcut pe Sârbi și Muntenegreni să creadă 
că a sunat sfârșitul imperiului turcese a deacela semnează 
un tratat de alianță secret, Ia Veneția, le 1870, 
Prinelpele Carol al României nu dorea, deocamdată să se 
amestece in conflictul balcanic. El făcea urările cele mat 
rzătoare pentru biruința Sârbilor şi intrucât se părea că 
răabolul este inevitabil, era hotărit să păstreze neutrall- 
tatea cât mal mult posibil, până se vor lămuri Juerurile (7). 

La 2 Iulte armata sârbă trecea frontiera, Muntenegrul 
declarând și el război Tureilor, Politica de neutralitate a 
Romaniei a fost aprobată de Puterile europene şi, in spe 
elal, de Biamarek. Ministrul de externe al României Mihail 
Rogălniceanu, nu a tost de acord cu această neutralitate 
În un Julie 1876 demisionează și printro clreulară aducea 

3, anii Europel ca “strigătele de indignare şi de 
roteste au din iale părțile și lumea ereştină orientală 

iri acuză cu glas tare că sancționăm prin neutralitatea 
noastră și prin tăcerea nonstră, aceate crime oribile, eare 
se comit chiar lângă porțile noastre” (8), 

Sa pregătit Atatiei 9 întâlnire între 

Pranz Loaif. care ze găsea în Austria pentru 
Bma și luni E fu vizitat de câtre pt ia 
Albrecht şi acolo 
fost prezenți și miniştrii de externe, Gorecacov și An: 
drâasy. Mergând în acelaşi trăsură spre Relchstadt, unde 
n avut loe întrevederea, Gorceacov a volt eltenscă 
memoriul pe care-l pregătise, dar Andrâsay intrerupt, 
întrebându-l pe neasteptate: “Prinţule, id de ați da 




















andra al ai ea 

















osteneala să-mi eltești, pre mi vote n a ehestiu- 
ni are ar lămuri mai repede situația: vreți să ocupați 

Constantinopolul?" Poarte surprins, cancelarul rus i-n 
râspuna Imediat; “De loc”. Şi ezhtele Andrâsay se grăbi să 








completeze: “Slavă Domnului, cdei altfel am fi avut 
război impreună”, Dar, Andrâsay |! propuse anexarea Ba- 
sarabiei, punându-i o altă RR “Voiti la momentul 
[gri lasarabia?*, “Desi, unse Goreeacov, pen 
că aceasta a fost luată de la noi” Qorceacov afirma 
rrizih la 8 Iulie 1976 și istorlografin românească comu- 
nistă 11 ih toța! (Intoria României, serisă de o Co 
BE dul lată de P. Conntantineacu-laşt), și nu-l contra: 
a de C. C Giurescu), 
im două curente: Gorceacov care se 
PA P, linia re îneleeri eu Austria, alta ei 
aluia Jenatiev (panslavist), care socotea că se 
treca peste pledicile Intâmpinate din partea 
puteri. Intre stămința panslaviştilor care cereau ea Rusia 
si me inațaleze la Constantinopol imediat și “soluția 
europeană”, Țarul alesese, de moment, pe ultima. In 
prin € Constantinopolului, lordul Derby spunea la 11 
tembrie 1878: *Niel o mare putere nu este dornică să-l 
AD în Stă Dătira taia, nici un Stat mie n'are puterea 
[8] + 9 ocupare internațională este un expedient 
"mobilate și primea ldlos” (9), 
d t a ajuna numei la o Ințelegere prineiplală, 
Pau pa două ipoteza, Una era ea Turela ar fi leșit vieto- 
din război, cealalta era :ă Turela ar (| fost invinsă, 




















în primul caz, semnatarii se angajau să ia măsuri ca 
războiul să nu devină o luptă de exterminare. In cazul al 
dollea se prevedeau o seamă de măsuri din care cea mal 
importantă era ocuparea Bosniei și Herzegovine! de către 
Aura şi neingăduirea formării unul Stat slav puternic 
în Balcani (10). In celace ne priveşte pe noi, se convenea 
ca Rusia să-ți ocupe frontierele sale Poturale 17), adică 
Basarabia. O altă dispoziție importantă era: Constanti- 
Topo cu o anumită porțiune de teritoriu, va deveni oraș 


Comunicatul cunoscut în toată Europa era. “Cel doi 
împărați sau despărțit în cea mal bună ințelegere; el au 
hotărit să proclame principiul neintervenţiel. Numai dacă 
imprejurările vor cere, se vor angaja convorbiri intre 
Marile puteri creştine”. Cercurile românești erau îngri- 
Jorate, Ziarul “Românul”, incă In 2 și 15 Noiembrie 1878, 
când isbuenise criza in Balcani, scria că Basarabia ar fi 
sacrificată. In ziarul *Le Monde” din 10 Ianuarie 1876, se 
seria, printre altele, că în schimbul Basarabiei, Rusia ar 
consimţi Ia independența României, dându-t-se în schimb 
Dobrogea cu portul Kustendge. In ziarul “Petersburger 
Herald "se vorbea de reluarea Basarabiei, oferindu-ni-se in 
schimb nişte tnaule din faţa portului Giurgiu, care apar- 
țineau insă, României (11) 

Sacrificarea Serbiei nu putea (1 pe placul generalului 
Ianatley. EI stărula să albă In Slavii din Balcani aliați in 
vederea ocupării Strâmtorilor, convingerea lui Mun 
"Țarigradul nu putea deveni oraș liber. 
ță de România s'a păstrat cal mal desăvârşit secret 
xa acordului de la Relehstadt. Agenţii diplomatiei 
au putut afla nimic Jar informațiile date de el, 
erau ero! Se dă totuşi ca sigur că Ion Brătianu era Ia 
curent, cel puţin din destăinuirile presei, dacă nu pe altă 
cale. în întâlnirea pe care a avut-o la Livadin, în Oe 
tombrie 1878, Brătianu a încercat să afle adevarul, dar n'a 
reușit. Ceiace e mai grav, e că nu a primit nici o asigurare 
asupra Basarabiei. 

Cele stabilite în prinelplu la Livadia, sau transformat 
intr'o convenţie semnată la 4 Aprille 1877, la București 
tot fără net 0 asigurare asupra Basarabiei. Zvonul care 
cireula că România va fi impârțită intre Rusia și Austria, 
Vau obligat pe Brătianu să semneze Când sa hotârit 
trecerea Bunilrii de catre armata română pentru a veni in 
ajutorul Ruşilor în dificultate la Plevna, Domnitorul Carol 

tin că Rusia ne cerea Basarabia și ne oferea în schimb 

Pauroea, dar nu avea ce face, din teama că România ar 

n deveni teatru de războlu. Mihail Kogălniceanu, care 
Pe Ae mInIătriI de externe la 2 ADTIIIE 1877, cunoștea 
aceste puncte ale ințelegerii de la Reichstadt, aflate în 
calatoriile făcute In timpul cât n'a mai fost ministru de 
externe, cât și în altele făcute după revenirea lui In fruntea 
mcestul minister. In consiliul ținut In Palat la 1 Aprilie 
1877, când sa discutat asupra oportunității înehelerei 
convenției intre Rusia și România relativ In trecerea 
trupelor resești pe teritoriul Româniel, Kogălniceanu și-a 
exprimat convingerea că Rutia Invingătoare, va lua Basa 
rabla (11) 

Dupa inceperea războiului, cercurile ofielale ruseşti nu 
ma! ascundeau hotărirea de a lua Basarabia. Alexandru al 
































Armata română in drum spre front. 








Goreeaeov și Igmatier, în diverse urări, in- 
[seră mini 0 E al ALOE Jar, lor, SE 
le se aflau itoriui 
Convenții ema ritul nu m sa tat 28 le e Pati 
La 23 Iunie AAA “Satan renta a Romina 18 Vi 
comuni! rin sfătul, 





Bnr. aa an are de ră taregia re 0 Romănia o mutată [ 
n 


a rttanira cu scap, prin tratatul 
Ion Brătianu Lt 
Basarabia, dar a avut 








Livadia, chiar de la prima intrevedere, l-a intrebat pe Gor- 
cencov, cancelarul rus, care sunt intențiile Rusiei 
Basarabiei, şi acesta Î-a răspuns enigmatic: “Mle nu-mi 
place să răspund, mie imi place să fiu ghicit”. La o altă 
întâlnire, a revenit spunându-i lui Gorcescov: CFiinără VA 
place să fIţi ghicit, eu cred că vam ghicit. Am ghicit că 
Dyvoastră aveţi intenţii rele cu privire la Basarabia”. 
Diplomatul rus a protestat, afirmând că nu se gândeşte JA 
ga ceva, "Cum se poale, a spus el, Apoi Bozarabla, nu sate 
ata prin tratate? Şi credeți că nu se vor vi 
Tratatele? (13) Diplomat ru Nelidov, sosit 14 Bucareşti 
in vederea tratativelor pentru convenția militară, atunci 
când Brătianu i-a cerut să garanteze integritatea terito- 
rlului României, deci să se lege formal că Rusia nu se va 
atinge de Basarabia, a protestat, declarând că aceasta e o 
“ofensă”. “Dar cum puteți Dvs să credeți că ar exista 
asemenea intențiuni? Rusia nu are deajuns o Polonie? Ce, 
credeți că vrea să-și creeze alta? ŞI, în orice caz, nu pot 
cere aceasta guvernului meu, deoarece această bănuială 
este o ofensă”. (14). Să mai vorbim de Ipocrizla rusească? 
Spun rusească și nu țaristă, cum vrea să ne covingă 
istorlogratia românească comunistă, că Rugii comu- 
mişti ar (1 altfelil! La intrebarea puză de Ion Bratianu 
baronului Offenberg, agentul diplocatie rus de la Bucu- 
Fapt atatia 3 7ĂNDita Catăguria SIN, TE VURRU AN 
ja? Dar nu avem pământ destul”ii! Iar Ignatie, 
întrebat tot de Brătianu, i-a răspuns cu lacrimi în 
ochi (111) că nu se va întâmpla aceasta. Despre Ignatie, 
Brăhanu spună că 'e singurul om cara Ia /tnpăle? în Viaţă 
ut (15), 

Ţarul a ajuns la convingerea că trebule să adopte teza 
panslaviştilor, “pentrucă Europa nu vrea să îndepiinească 
Selace reetmaştea ca Just, uman și necetar, sunt decis să 

pt singur... Am dreptul să aştept ca să [lu lisat să 

cționez singur, dacă nimeni nu vrea să coopereze cu 
mire, apuzr€ă Alezanitra AI NJeă, Bineințeles, Rusia pâsea 
Just”, ” şi “necesar” să ocupe Constantinopolul și 
clnta ea el. pe toți cel e s8 găseau în calea Iul. Oelate 
nici una dintre celelalte puteri nu putea admite, în special, 
Austroungâria. Aceasta Închelaze un acord sceret cu 
Anglia, in care se stipula între altele, că Rusin nu poate 
face achiziţii teritoriale pe malul drept al Dunării şi nici 
anexa sau domina România. Acordul de la Relehatadt 
fusese o ficțiune, flecare dintre semnntari căutând să-l 
înşele pe celălalt. Gorceacav n definit acest acord In felul 
următor: “Nol vom duce 1 vom suporta riscurile, în 
vteme ce Austroungaria gură fâră nici o luptă, o 

posesie, care poate cz definitiv în mâinile sale (10), 

Tn vremea nceasta comitetele panalaviste din Moscova, 
Peteraburg, Kiev, ete, se agitau pentru A se lua calea 
războlului. Bismarck dorea ca Rusia să inceapă răsbolul 
cu Turela, Rezultatul îi era indiferont. Cancelarul german 
1 dorea pe Ruşi Incurcaţi în Orlent, pentruca apol săi 
maucăi în taţa Europei, In lua, el suiținea cu tărie inte: 
mesele Austriei. Alexandru al Îl-lea n trimis cu misiune 
specială Ja Viena, In 27 Septembrie 1870, pe contele 
Sumarokov, Se cerea lul Frana Toni! ca impreună să impună 
Sultanului cu forța reformele carute de Marile Ri în 
favoarea răsculaților, Austriei 11 propunea eă ocupe Bosnin, 

jar escadrelor Marilor puteri 1! se propunea să intre în 

Boator, pentru a proteja viața creștinilorii| Această din 
ultimă propunere o făcuse Angliei, Contele Andrâsay vola 

însă ca Rusia să facă singura războlul lar Auatrin să 

rămână neutră, să nu declare războlu Turelel, dar să ocupe 
nu numa! Bosnia e! și Herzegovina, sub pretextul mu 
intereselor proprii. 

Sa proiectat o conferință a Marilor puteri la Conatan- 

i care, sa intrunit la Inceputul lul Decembrie 1870. 

Anpila a susținut hotărită dența și integritatea 

imteriului trei “Ţarul a dat asigurări că nu ave 

Intenţia să ocupe ahtimapalul. Doug n'a ajuns la 

nitel un rezultat, în apa din cauza Ruslel, care prin 

Satuacuitu 1natiey, făcea totul, pentru n ajun, 

Dar, Amr când E în onreința ea 

Gonitantin ustrii Rusia au Inchela! 

secret, i o esuat, 1e militară, la 18 Ianuarie 1817, 

x E Prin această convenție, Rusia consimțea ln 

Bosniei și Merzegoyinel do către Austria, far 

Seal 1a ocuparea Basarabiei de către Rusia, 2008 

|. e atei sprijin le bl recipi AX Eu SA 
ar [1 dus In desmembrarea 

bi Ra cazu) anl remanieri teniton ale sau A a 
admiterea creleri! in Balcani a unul 
cu o zonă anumită, pulta 
n i ape o neutrall- 
Ice intervenţii ui 


la ja ta pai era Era otoman, 47 In ANU Stop 























mentelor teritoriale urmau să fie iate Ia o Conferință a 
Marilor puteri. Atat Bismarck cât şi Wilhelm sau anhtat 
bucuroși de Inchelezea acestel convenții. Singur Kronprin 
țul Frederic Wilhelm făcea rezerve, mal ales asupra aran- 
jamentelor teritoriale şi la retrocedarea Basarabiei. 


Solicitată de câtre Serbia să Intre in război, România ki 
declarat că nu poate leşi din neutralitate. Conslderân 
că declararea războlului de către Serbia şi Muntenegru 
constitulau o intimidare serioasă pentru imperiul otoman, 
ministrul de externe, Mihail Kogălniceanu a redactat un 
memoriu pe care l-a trimis Turciei și Puterilor garante, 
Acest memoriu cuprindea șapte revedincari 1) Recunoaş- 
terea individualității Statului român și numele de Romă- 
nia, 2) Admiterea reprezentantului ei In corpul diplo 
mac. 3) Asimilarea supușilor români din Turela situației 
eslorialți supuşi străini şi recunoașterea dreptului de Jude- 
cată a lor de către agenții diplomatiei români. 4) Inviola- 
bilitatea teritoriului român și delimitarea insulelor Dunării 
5) Incheierea cu imperiul otoman a unor convenţii co- 
merciale, poştale și telegrafice, precum și a unei convenții 
de extrădare a răufăcătorilor, 6) Recunoașterea pașapor 
tului român și abținerea consulilor Turciei de a se ames- 
teca În afacerile privind pe Românii din străinătate, 
7) Fixarea graniței intre România și Turcia la gurile 
Dunării pe talvegul brațului principal al acestul fiuviu. 
Kopălniceanu amenința. la sfârșitul notel, că în cazul că 
cererile n'ar [1 satisfăcute, România va îl pusă în altuația 
de a adepta o atitudine diferită celei de până atunci 
Puterile garante primit nota cu răceală sau ostilitate. 
Guvarnul rus considera nota inoportună. Decazes, minis- 
trul de externe al Franței, afirma că e inoportun și pri 
mejdica a vorbi acum de acele chestiuni. Englezii (perfidul 
Albion) considerau că România e impinsă de o ambiţie 
bolnăvieioasă și nutrind în taină prolecte contra Turciei şi 
Austroungariel. Insfârşit, Turcii, cărora Ii se cerea un 
răspuns, a declarat că demersul e nepotrișit, pretextând 
că nu s pat ocupa de el, până la sfarșitul războlulul cu 
Serbia și Muntenegru. Nemaltăcând parte din guvern 
M Kogălniceanu, N. Ionescu noul ministru de externe, 
mult ma! puțin indrăzneţ decât predecesorul său, a ales 
calea neutralității. In Iulle-Septembrie, Sârbii au suferit 
intrângeri serloase, ereind neliniște în România şi intărind 
agitaţiile panslaviate ale Rusiei, Sub pretextul manevrelor 
de toamnă, România a concentrat cele pațru divizii ale 
sale. La inceputul lul Septembrie, un consiliu ruseac ținut 
la Livadia, a ajuna la coneluzia că războlul e inevitabil 
La 46 Septembrie o delegație guvernamentală, în. cap cu 
primul ministru Brătianu a mers ia Livadia, spre a stabili 
cu Rusia o Inţelegere relativă la eventuala trecere a tru- 
pelor ruse pe teritoriul României. In principiu, delegația 
română a acceptat trecerea trupelor ruse, pe baza unei 
convenții ce trebula elaborată și semnată, La 4 Octombrie, 
consiilul rus de In Livadia a ajuns la concluzia că Inainte 
% Mecena frontierei, trebuia Inchelată o convenție cu 

omânia, 

In Sezbla, trupele turcești Inaintau, Amenințând cu 
Tăzbolul, Rusia a silit Poarta să semneze la 21 Octombrie, 
un Armistițiu, România a prelungit concentrarea diviziilor 
sale și Adunarea a votat credite pentru acoperirea chel. 
vulelilor, erelnd opt regimente de dorobanţi, no. Be |veau 
insă dificultăţi în cumpărarea de armament în Germania, 
deoarece Austria nu permitea trecerea pe teritoriul el, La 
conferința de la Constantinopol a Marilor puteri, ministrul 
de externe a trimis un delegat cu misiune apeelală, dar 
Conferința n refuzat să Ja în discuție cererile României 
O nouă constituție otomană, care prevedea Intre altele, 
dreptul Sultanului de a Invest pe şefii provinciilor privi 
leginte, a provocat la Bucureşti o adevărată furtuni Sa 
format astfel un curent războinie, favorabil unei colaborări 
en Rusa. In guvern insă, sau provocat desbinări 
D, A. Bturdea, contra colaborării cu Rusia, a demislonaţ 
1n 5 Ianuarie 1877, In noaptea de 6/0 Tanuarie 1077, ne 
intrunire a deputaților și menatorilor malorităţii paria 
mentare, aleşii națiunii sau pronunțat pentru Inehileria 
convenție! cu Rusia. D. A, Sturza, reintrat în guvern, a 
cerut reduceri mari în. bupatele ministerelor, în spectal je 
acela al Ministerului de râzbolu, Guvernul refuză ul, 
cerile, D, A. Bturdza demislonează din nou la 21 Pope 
1877, Guvernul înfiinţează doua regimente nol de ariile 
Dar demisia lui Bturdza a „provocat 0. recrudencență a 
atacurilor partizanilor neutealității, care erau eonvpută că 
interetala României ar 14 mal bine salve lata av 9. CĂ 
neutralitațe garantată de Marile puteri. feudale printr-o 
de materne N. Toneseu publica sub numele ul MIntrul 
Dame, o brațură ausținâni neutralitatea. ouă ri lerle 
prin ziarul “Timpul” al cărui redactor era Titu MA LAT 
duceau o campanie conica Ruţlor asa 

algurată de neutralitatea Austroun, 
ae In Budapesta. Rusa a hotârit ar Parte a pertaja 
31 Martie, România a declarat mobilizarea, N ga 
ministrul de externe, prolivnie somnârii conveni ui, 





























Rusia, a demisionat, Un consiliu la care au luat parte 
foştii primminiştri, s'a pronunțat pentru o convenție de 
liberă trecere a trupelor rusești pe teritoriul României 
dar fără cooperare militară. M. Kogălniceanu s'a pronunța, 
pentru trecerea și aprovizionarea armatelor. tuse 
contra unei cooperări militare. In cazul că "Turela af [i 
incercat să ocupe România, Kogalniceanu se declară Bay 
rabil unei allanțe cu Rusia sau cu oricare altă țară, CA g 
consecință a aprobării convenției, Kogălniceanu revină ţa 
fruntea Ministerului de externe. La 4 Aprilie s'a semnat Ja 
București convenţia ruso-română. Din partea Română 
semna Mihail Kogălniceanu, lar din partea Rusiei, baronul 
Stuart. Prin această convenţie se permitea trecerea arma. 
telor ruse pe teritoriul României, acordându-l:se tata 
mentul rezervat armatelor prietene, Cheltulelilei 
transport și celelalte necesităţi trebuiau să fle acoporita de 
guvernul rus. Rusia se obliga să mențină şi să facă respee. 
tate drepturile politice ale Statului român, nstfel Cusa 
rezultă din legile interioare şi tratatele existente, proguia 
și a menţine și apăra integritatea actuală a Romaniei, 

Se antxa o convenție specială, din 26 articole, Printre 
altele se prevedea că pe lângă autoritățile militare să 
figureze comisari speciali români, care să facă legătura cu 
autorităţile locale românești. Pe lângă comandantul get 
al armate ruse, trebula să (le un comisar general român, 
Aprovizionarea armatei ruse trebuia să se facă de către 
autorităţile româneşti, la prețurile convenite. Transportu 
vile ruse pe c.f.F, trebuiau să se facă cu 40 % reducere 
din tariful ordinar. Trupele ruse nu vor trece, nici mu vor 
stationa in Bucureşti. Plățile vor 1! tăcute de Statul rus pe 
baza unității monetare române sau franceze, în numerar 
său în bonuri plătibile în termen de două luni de la emi- 
tere. Armata rusă putea să importe sau să tranalteze toate 
articolele necesare, fără a plăti vamă. 

După cum se vede, Mihail Kogălniceanu gândise bine 
toate punctele convenției. Totul era perfect întro con: 
venție inchelată cu oricare alt Stat civilizat, dar nu cu 
Rusa. Punctul principal, respectarea integritălil România, 
In mod normal insemna asigurarea Basarabiei. Dar Rușii 
aveau pregătită o arguție Juridică lipsită de orice funda: 
ment, că Basarabia Iuseae cedată după războiul Crime! 
Moldovei și nu României, ori prin convenție, Rușii se 
obligau să respecte integritatea României, și nu a Moldovei. 
Arguția e nu numa! falsă, ci deadreptul stupldă. Un alt 
punct important al convenției era interzicerea trecerii și 
staționării trupelor ruse În Bucureşti, celace denotă că 
Mihail Kogălniceanu avea un robust instinct de conservare, 
şi. nu se asemăna leruncilor lui Dimitrie Cantemir. 

La 6 Aprilie a apărut decretul de mobilizare a armatei, 
La 14 Aprille Rusia a declarat războlu Turciei. Trupele de 
cavalerie au trecut frontiera României gi în seara zilei 
următoare au trecut Siretul In Barboși, Adunarea de Ja 
București a aprobat convenția cu 80 voturi favorabile și 26 
protivnice, Turcii, cu vasele lor de război au atacat Brăila 
Calafatul, Bechetul, Olteniţa și Călăraşii, La 26 Aprille 
mobilizarea armatei era terminată, ajungându-se la 58.100 
de ostași, cu 100 de tunuri, La 20 Aprilie, artileria română 
4 râspuna Ja Calafat celei turceşti, bombardând Vidinul 
In acel moment se ajunsese la o stare de razbolu de [apt 
La 29 Aprilie un grup de deputaţi sprijiniți de un partizan 
al lui Kogălnleeanu, a propus Adunării o moțiune, prin 
Care se cerea ruperea legăturilor de dependență față de 
Turela și proclamarea stării de războlu. S'au votat MAI 
multe moțiuni, printre care ultima, aprobată de 58 de 
deputați cu 29 în contra și 5 abţineri, proclama starea de 
Tabol cu Turela și recomanda guvernului să activeze În 
așa fel ca ln terminarea războlului să no recunonacă Inde 
pendența Româniel, Be deschidea de fapt calea proclamării 
independenței dar se lăsase guvernului, să hotărască ale: 
gerea momentului oportun, Mihail Koghiniceanu fusese 
pentru amânarea hotăririi, pentru a vedea care 0 atitu 
dinea Marilor puteri, In fand el conaldera moțiunile VotAtA 
de Adunate şi Senat en o declaraţie de independență, LA 

Mal, ca răspuna Ia o interpelare a lui N, Flevi, Kopaln! 
Cant răspundea: *Mortunila volate au pecunosci 
suntem în atare de resbel, au recunoseut că suntem del 
Jai de Tegăturile noastra cu Inalta Partă, prin, urmare 
udă independenți, suntem națtune de sine stătătoare 

în urmare Kogălniceanu ntirmn că aleşii, națiunii, 60 
poporul, au votat independența în şedinţa de la 20, Aprille 
dar ed guternul, din motive de prudent, nu a proclamat 
inca. ȘI la 0, Adunarea n votat următoarea moţiune! 

Amera mulțurită de explicările guvernului asupră Uri 
mârilor ce a dat votul de la 29 Aprilie, ta act că rezbrliu 
intre România şi Turela, ed ruperea legăturilor noastre Ci, 

darța și independența absolută a Womaniei. au. primi 
cons/ințirea lor oftelală. 4 comptână, pe dreptatea Pute 
Por Rărante, trece Ia ordinea allel, “Au votat moțIuneA 
9 de deputați și anu abținut dot, In același zi, Senatul 
otat o moțiune aseminătoare, 











(urmează pag. 6) 


807437 UT) 


(Vlene de ln pâg. 1.) 


el mando del Bogdan Voevoda, que fundă el Principado 
de Moldavia. 

EI tercer grupo ocupaba loa tierraa situadan al sur de 
los Gârpatas hasta el Danublo, frontera natural con el 
imperlo romano del este, el Bizanclo de entonces. 

Este prupo tuvo su forma estatal propia por la emigra- 
clon de los rumanoa perseguidos por los hingaros en la 
provincia transilvana de Fagares, hacla el sur de los Câr- 
patos, bajo el mando del principe Radu Negru, en el 
ao 1200, 

Los tres grupos ocupaban el territorio de la antiuun 
Dacia, y en la historia contemporânea eatân nombrados 
vâlacos, lo que deriva de la denominaciân eslava de los 
rumanos —Vlahi—, Todos tenian las caracteristicas de su 
orlgen romano y hablaban el ldloma rumano, unitario 
para todos. 
mo tiempo, con la formaclân de los Principados 
in y. Valachin, surgia para ellos y para Europa 
el peligro otomane, 

Conauistando el imperlo bizantino de Asia y de Europa, 
y sometiendo por la fuerza a los paises balcânicos de Bul- 
garla y Servia, los turcos Megaron al Danubio y A las puer- 
tas de In Europa central. 

Desde el principlo los paisea rumanos formaron un duro 
obstâculo para la expanslân turca en Europa, y las VIc- 
torias fulminantes de Jos principes Mircea el Viejo, Vlad 
el Empalador, Miguel el Vallente, de Valachia, como las 
de Esteban el Grande, Petru Rares, Juan. Volvoda el Te- 
rrible, de Moldavia, crearon siglos de luchas y vasallaje, 
disminuyendo la fuerza agresiva otomana. 

Por estos motivos, los turcos, conoclendo el espiritu in- 
domable rumano, prefirleron ponerse slempre de acuerdo 
con ellos, acordândose el vasallaje con pago de tributo, 
evitando transformarlos en bajalatos, 

Los rumanos, Igual; cuando sentian que las cosas no 
podrian, salirles bien, aceptaban la condiciân de vasallos, 
Y asi Iegaron hasta 1859, fecha en la cual el principe 
moldavo Alejandro Ion Cuza, por una hâbil maniobra 
politica, consiguld, con el apoyo moral de Napoleon III, 
În unificaciân de los dos Prinelpados de Moldavia y Va: 
Jachia, y hasta 1877, cuando el nuevo Reno de Rumania 
bajo el cetro del rey. Carol I de Hohenzollern, logrd la in: 
dependencia de Ja soberania turca. 

877 constituye una fecha trascendental en la historia 
de. nuestro, pueblo, 

Los soldados tumanos, dignos de sus antepasados gue- 
rreros, supleron, por su heroismo y sacrilicios, conauistar 
con las fortalezas turcas de Grivitza, Rahova y Plevna, la 














-- 





Mbertad de su pas, ayudando al vecino bilgaro, que lo 
consiguld tambitn. 

Los mausoleos que los bilgaroa levantaron para los mi- 
lea de soldados rimanos caldos en Pleyna y Rahova ates- 
tieuarân para slempre la pesta rumana. 

AI mismo tiempo conoeieron, una vea mâs, la perilăla 
de los rusos, los cualea al pasar por sus tlerras se Habian 
obligado, por un tratado tirmado, a respetar la integridaă 
teritorial rumana, mâs alin cuando las tropas rumanas, 
legadas en su ayuda como alindos, les salvă de un desas- 
tre total en Bulgaria, y por primera vea se dleron cuenta 
de În falta de honradez y de vision politica de loa palsea 
europeos del oeste, que no supleton frenar la rapidez del 
imperialismo, ruso. 

las negoclaclonea de paz de San Stefano, los rusos 
no aceptaron la asistencla de los tumanos vencedorea (co- 
mo lo confirma el hecho de que el vencido comandante en 
Jete Osman Pascha se habia entregado 4 los rumanos ş 
no a los rusos), lo que les permiti obtener por parte del 
sultân In ceston de În tierra rumana del sur de Besarabii, 
cuya integridad habian garantizado, obtenlendo “a cam- 
blo” para os rumanos la retroceslân de la tierra de Mir- 
cen el Viejo, In Dobrouda, hasta el borde del mar Nekro. 

En el Congreso convocado por Bismarck en Berlin “las 
grandes potenclas” no hicleron mâs que confirma los 
arreglos de San Stefano con la misma ligereza con que en 
la Conferencia de Paz de 1045, en Postdam, confirmaran 
los convenlos de Yalta, por 108 cunles quedă entregada a 
Ia “influencia savittiea” toda Ia Europa del este. 

La brinantez de los festejos de este primer centenario 
de In independenela de Rumania depende de como los 
europeos convocados en el II Congreso de Paz en Belgrado 
y los allados sepan vetar al imperialismo ruso desatado 
por Brejnev y agradecer, por fin, al pueblo rumano tân- 
tos aigloa de iuchas y sacrificlos en defensa de Europa. 





Prin urmare a fost votată o moțiune la 20 Aprala fi a 
alta la 8 Mal. Cea de la 9 Mai spune că Adunarea e mulțu- 
mită de explicările guvernului asupra urmărilor ce a dat 
votului de la 20 Aprilie, ia act de ruperea legăturilor cu 
Poarta şi independența a primit consacrarea oficială. 
Indepenăența a fost proclamată ofielal a doua zi, zece Mai. 
dată ce, evident, colneldea cu data venirii Prințului Caroi 
în Țara. Guvernul (Executivul), era, absolut liber să 
proclame independenţa la 9, la 10 sau la 11 Mal. adică la 
o dată pe care ar fi socotit-o cea mai potrivită imprejură- 
rilor. Adunarea a votat Independența de două ori, prima 
cară 1a 29 Aprilie, când i lăsa, în mod expres, Guvernului 
Țatitudinea de a alege momentul oportun tru a o 
proclama şi a doua la 9 Mai când nu face altceva decăt 
ză ratijice hotărirea de la 29 Aprilie. De data aceasta nu-l 
mai dă în mod expres Guvernulul latitudinea alegerii 
momentului, dar acesta este implicit: Adunările, Legisla- 
tivul deci, votează, dar Executivul este cel ce pune În prac- 
că, adică guvernul. După votul unela sau amândaror. 
Adunari, Guvernul, Executivul, execută sau nu, celace 
poate duce apol la un vot de blam din partea Adunărilor 
sau contrariul, disolvarea Adunărilor şi noi alegeri In 
rezumat, Adunăriie, Camera și Senatul au votat indepen- 
dența Ia 29 Aprilie, au ratiticat-o la 9 Mal și Guvernul, 
deci Executivul a proclamat-o la 10 Mai, deci o procedură 
perfect legală. 

Toţi istoricii români au acceptat ca dată 4 independenței 
României. data proclamării ei otielale, 10 Mal. Comuniștii 
români au declarat și serbează 9 Mai ca dată a indepen- 
dențel. Iată ce spune istoriogratia comunistă: “lsto- 
ricii burghezi, intre care D, A. Sturdza, Titu Malorescu și 
N, Iorga, adulână dinastia şi deseonsiderând voturile 

Jo jegiuiteare, au legat în mod tendențioa procla- 
independenţei României ziua de 10 Mai 1877, ziua 
de aniversare festivă a scalrii în București a Iul Carol I, 
pentru a face să se creadă că independența se datora 
acestula. în realitate, așa cum s'a arătat, independența 
a fost declarată cu o zi inainte, la 9 Mal, de către Corpurile 
leriuitoare, sprijinite de popor, singurele in drept să la o 
hotărire de o importanță așa de mare” (“Istoria Romă 
alei”, vol. IV, p. ), Deel și istoricii burghezi au consi- 
derai 10 Mai, ca dată a independenței. Cititorii vor fi 
desigur surprinşi văzând cum comuniştii îl tratează 
Eu acelaş dispreţ și pe Nicolae Torgă. Se șle că atât PR-ul 
cât şi R-ul au tămâlat şi continuă să tămâleze pe lorga. 
Sar [i putut crede că această conaiderare se datora dimen 
stunilor gigantice ale istoricului român. După cum se vede, 
motivele acestei tămâleri, sunt cu totul de alt ordin. Argu- 
mentaţia e falză, mal sis Qacă ne gândim eu cât dupreţ 
vorbește istoriografia comunistă de Corpurile legtul. 
toare, de deputații şi senatorii din acele vremuri, adică de 
reprezentanţii poporulul, de popor. “slogurele In drept să 
a o hotătarire de o importanță aşa de mare” (“Istoria 
României”), In Istoria amintită, de seci, de sute de ori, 
deputații şi senatorii acelor vremuri sunt Insuitaţi, “bur: 
Mnezii, burehezo-moşieru”, Hină termenii cet mal puţin 

Mihail Kogălniceanu a anunțat proclamarea k 
denel, Marilor puteri, printre, Dată, prea aL deben, 
diplomatiei. Nota era prezentată în numele guvernul 
cum ara normal, ca o decizie a guvernului, cum tot normal 
era, şi nu In numele Corpurilor legiuitoare sau poporului 
cum ar ÎI fost anormal, Sa intâmpinat o ostilitate gene. 
rală. Turcii ne-au invinuit de rebeliune şi au declarat că gi 
păstreaza drepturile intacte asupra Țării nostre, Angi 
cerea puterilor europene să ta măsuri de pedepsire. 
Decazes, ministrul de externe francez, a evitat să primoas- 
că personal nota prezentată de agentul diplomatie român. 
Germania a declarat că problema independenței României 
nu putea fi rezolvată decat la Inehelerea piei. Austela, 
deaserpen, 3 adoptat o atitudine rezervată, Rusta n deela: 

priveşte, proclamarea, Indepe; 

"mplinit, da fact, dar na de şure. ce pad ip 
mata români pus pe plelar de război 
scurt. La 3 Mal ata votat un credit ae ID eng 
peentru armată. Pânk la atârșital anului dau maj vota 
credite de incă 16000000 de lei. La 11 Mai sa hotăt 
anularea “dări către Poartă de 014.000 de Iei 
acestei în bugetul Ministerului de războlu, lar ln 
10 dune sa votat legea biletelor ipotecare. Bineințelea că 
acelaşi istoriogratie comunistă scoate în evidentă aji 
torul dat de Rusia, un Unprurut de 4.000.900) ae fa, Su: 
caro a depus 1a 20 Aprilie 1.000.000 de lei, Dar acest “ajuțou 
tra un avans asupra cheltuielilor pa care Rusia aptă 
le facă În "Țara noastră, La Inceputul războlulul priz 
mobilizări, efectivul armate! a ajuns În clrea 100.604 
oameni cu 190 de tunuri, din care 160 erau Krupp. Situaţi 
armamentului intanteriatie era alab, abia 88000 i 































u de puști 
Peabody. din această situaj Ari spune 
istoria ei „la Dag. 60, n ate pune 


ajutorului Ruslet. La stârzitul lunii Aj 
n trimis României 20.000 de pusti "rr, "9000 0ho n 


s— 


cartuşe, 20 de tunuri de asediu, 12 mortiere, 9410 proiectile 
şi 4 vagoane de praf de puşcă, Vorbind de puştile Peabody, 
comisia ne spune ca erau proaste, uită insă să ne spună 
cum erau puştile Krnka. S'au făcut comenzi de armamenț 
şi muniții la firmele particulare din Anglia, Franța, Belgia 
şi Germania, dar deşi Statul român plâtise comenzile, ele 
nu ajuns Ja destinație, din cauza opunerii AustrieL. Sau 
făeut apeluri la populație pentru cumpărarea de arme și 
aceasta a răspuns cu entuslasm. In total sau adunat 
1.630.198.25 lei, dintre care 1.212.611,50 le! fuseseră special 
dăruiți pentru cumpărare de armament. Cu această sumă 
se puteau cumpăra circa 50.000 de puști, desigur nai. 
Concluzia că cele 25.000 de puști Krnka date de ruși, 
desigur vechi, nu reprezentau mare lucru, circa 600.000 de 
let. Serviciul sanitar organizat de generalul Davila, a fost, 
în general bine organizat. Comitete de Doamne (desigur 
burgheze) au organizat spitale, ambulanțe, au strâns bani, 
lenjerie, scame, ete. Deficientă a fost aprovizionarea. La 
inceperea războlului, armata română nu avea intendență. 
Este indiscutabil că soldații români au suferit, mâncând 
pesmeţi uscați, boabe de porumb, pâine stricată şi brânză 
cu viermi. O spune aceasta Istoria citată (pp. 6011-12) 
şi cele spuse sunt confirmate de un martor ocular, Ştefan 
Georgescu-Sergent (Memorii din timpul războiului pentru 
independenţă 1877-78, București 1891), pe care Istoria 
României 1l citează la p. 618 și Ja bibilogratie, bineințeles 
In părțile care le convin. Dar, Istoria, citată fără nel 
o îndoială din simpatie față de Rusia (deși țaristă), 
spune la p. 012: “Uneori, când unitățile se vedeau lăsate 
cu totul In părăsire, se adresau intendențel ruse și primeau 
alimente de acolo”. Ştefan Georgescu Sergent, repetăm, 
citat de comisie, a stat pe front de la inceput până ap 
roape de cucerirea Plevnei, Ne vorbeşte de brânza cu viermi 
(brânză yle cum o numeau soldații) și de pesmeții uscați 
tari ca flerul, dar nu a auzit că ar fi venit ca ajutor 0 
singura *hleba” de la intendența rusească, ŞI Georgeacu- 
Sergent era artilerist deci în poziții unde normal, inten- 
dența ruseasca putea ajunge mai cu ușurință. S'ar putea 
spune că martorul ocular, deci Ştefan Georgescu-Sergent, 
4 fost în locuri unde n'a ajuns “ajutorul” rusese, n'a avut 
deti noroc să mânânce o hleba rusească, dar că În alte 











Basorelie] depe soclul statuii tul C. A. Rosetti. 


locuri, minumea s'a întâmplat. Dar Istoria cltată, acolo 
unde afirmă că in ndența  ruseaată ai ajutat pe români 
adică la p. 612, nu indică sursa informației sale Ja subtal, 
nici măcar cu ușoara referință la *Documenţe di răabol”, 
șuraă dificil de controlat. Dar despre “omonin” ca să nu 
i Ca, dn camaraderia rusească, se însărcinează tot ŞIe 
Ar Oicortescu-Serent să ne vorbească, Un corvol de Care 
fu pol care transporta râniți români, a aşteptat ore întreți 
um cut eu Ploaie, Denrucă pe podul de peate Dunăre, tree? 
ae convoi. al intendenței ruse, Biden. comistei prezidată 

stantinescu-Taşi nu-i conșine să clteze și aceste 











țânduri din cartea martorului ocular, Stefan. orei 

Pe ATRialul [ 
usiaam 

comitate a A ut 


Bucavina a venit un 
pe tai drumul pe 





2332 de cojoace, 2002 flane a 





de 
tal oceste ofrande inplobează V. 


După mobilizare, cele patru divizii românești, sau 
desfăşurat pentru a acoperi Dunărea de Ja Turnu Severin 
la Călărași, cu misiunea de a impledica invadarea terito- 
rilui de către Turci, protejând astfel inaintarea Rușilor 
spre Dunare, diviziile I-a și a Il-a în Oltenia, diviziile 
şi a IV-a în Muntenia. Peste câteva săptămâni, diviziile III 
Și IV, au trecut și ele în Oltenia. Trecerea principală a 
Dunării de către Ruși sa făcut la Zimnicea, în noaptea 
de 15 lunile, bateriile românești instalate pe malul Dunării, 
ținând poziţiile turceşti sub un bombardament continuu 
de la 14 Ia 16 Iunie, pentru a Impledica pe Turci să trimită 
ajutoare la punctul de trecere, După trecerea Dunării, 
armata principală rusă a cucerit Târnova și trecătoarea 
Şipea la 7 Iulie, lar la 14 Iulle avangarda a ajuns la Stara- 
Zagora, dincolo de Balcani. “Nefiind susținută la timp de 
alte unități, far Turcii aducând forțe impătrite — spune 
comisia —, detașamentul generalului Gurko a fost nevolt 
să se retragă pe crestele Balcanilor, Alei unitățile ruse 
“au rezistat erole” în fața armatei otomane, nepermițându- 
le să reocupe trecătoarea Şipca (p. 615). La 4 Iulie, cor- 
pul IX de armată a intrat în Nicopole. In lupta pentru 
cucerirea acestul oraș, a contribuit şi artileria română, 
instalată Ia Islaz, Flămânda și Turnu Măgurele, Două 
regimente de infanterie românească de pe malul stâng al 
Dunării, au ținut sub foc continuu trupele turcești. Ambu- 
lanța română a transportat apoi la spitalul din Piatra Olt 
pe răniții ruşi de la Nicopole. După cucerirea Nicopolel, 
generalul Krădner a trimis o brigadă să ocupe Plevna: 
Atacul dat Ja 8 lulle, a fost impetuos, ne spune comisia, 
dar Ruşii au fost siliți să se retragă. La 18 Iulie Ruşii au 
dat o nouă bătălie, dar și de data aceasta au fost respinşi. 
Cu două zile inainte de darea primei bătălii, Krodner a 
cerut comandantului diviziei a IV-a române, generalul 
Manu, să fa în primire cetatea Nicopolel şi pe cel 7000 
prizonieri turci, pentru ca astfel el, să poată ataca Plevna 
cu toate trupele de care dispunea, dar Manu a refuzat, 
întrucât nu era utorizat de comandamentul armatei ro- 
mâne. In fața acestul refuz. comandantul suprem nl arma- 
tel ruse a rugat pe cel al armatei române să ordone tre 
cerea trupelor româneşti peste Dunăre, dar acesta a retu- 
zat, motivând că nu există incă “o învolală specială pentru 
cooperarea armatelor rusă şi română”. Ghilemelele aparțin 
comisiei, Tot aceasta spune că între prima și a doua 
bătăile rusească, Osman pașa a avut timpul ză ridice 
“puternice fortiileații de apărare în jurul Plevnei”. N'o 
spune, dar comisia lasă să se înțeleagă că dacă generalul 
Manu ar îi trecut Dunărea la prima cerere, Krhdner ar îi 
putu oeupa Pier, care în ati marnenk nu eră fortificată 

unând între ghilimele lipsa tei Involeli speelnle, co- 
misia biamează hotărirea comandamentului român, Ori 
această hotărire era nu numa! logică ci și răspunsul demn 
a) Românilor, a căror cooperare fusese refuzată de către 
ruși în tratativele duse Ia sfârșitul lunii Aprilie. In acele 
tratative, guvernul român işi oferise colaborarea militară 
în sudul Dunării, cu condiţia ca armata română să-și albă 
o bază de operații proprie și o linte de comunicații dease: 
bită de a rușilor, In cursul lunii Mal, cu ocazia vizitelor 
facute de "Țar și de Marele Duce Nicolae, şi apol cu ocazia 
vizitelor Domnitorului Carol şi miniştrilor români In Ploeşti 
unde era comandamantul armatei ruse, s'o desbătut Idela 
colaborării militare peste Dunăre, dar nu sa aduns la nici 
a hotărite concretă. “Țarul și Gorceacov, spune comisia, 
exprimând interesele claselor dominante din Rusia țaristă 
nu reruzat In prineiplu colaborarea, menționând că, even. 
tual, ea nr putea avea loc numai cu condiția aboslută A 
unițății comandamentului superior, care ar rămâne în 
mâinile generalului şet al armatei imperiale, clauză care 
n'a foat neceptată” (p. 618). Dar care erau “Interesale ela: 
solor dominante din Rusia”? Comisia evită să precizeze, 

I nu sunt greu de ghicit. Ruşii refuzaseră colaborarea şi 

In. fAloșenle, dar, In special din cauza planurilor pe care 
1 Aveau în celace ne priveste. Şi planurile aceatea erau 
teribile. Ocuparea Basarabiei era secundară. Dealtfel acesta 
era un punct câştigat Puterile europene la cedaseră Basa. 
rabin cu ușurință, atât Ia Reichstadt cât şi în acordul 
secret de In Budapesta. Bismarck le-o oferise Încă din 1876, 
Dar el volau Constantinopolul, In această problemă n 
Canstantinopalului, lordul Derby. spunea In Septembrie 
1870: “Nil o mare putere nu este dornică si-l vadă în 
stăpânirea altela, niel un Stat mic n'are puterea să-l 
păstreze; o ocupare internațională este un expodient în: 
dolelnle şi primejdios”. După cum ee vede, lordul Derby 
nu se gândise Ia soluția “Constantinopolul, oraş liber”, 
drept că intre soluția “Constantinopolul oraș ocupat de 
forțe internaționale” pe care-a citează lordul Derby, soluție 
pe tare o conalderă “expedient îndolelnie și primejălas” și 
soluția “Constantinopolul oraş liber, la prima vedere pare 
că nu Ar fi mare deosebire ŞI totuși deosebirea este 
enormă. A ataca un oraş ocupat de trupe internaționale, 
insemnează a intra automat în războlu cu toate puterile 


ze nu acolo trupe de ocupație A ataca și A dn ara 
Uber, chestiunea e mal facilă, MA! ales că în faţa acestul 



































Constantinopol, liber, ar fi fost prietenii de totdeauna 
ai Ruşilor, Bulgarii, slavi ca și el. ŞI Această soluție, 
Constantinopolul oraş Mber, au reușit a'0 insereze E în 
acordul dela Reichstadt şi în acordul secret de la Huda- 
pesta. Dar panslaviştii nu se incurcau în aceste socoteli 
mărunte: ei volau ocuparea Constantinopolului imediat, 
considerând că războlul va [| o plimbare facilă până la 
Strâmtori. ȘI politica oficială, adică a Țarului și a lui 
Gorceacov, Îngloba în fiecare zi mal mult punctele panala- 
viştilor, Orf, în acest caz, o colaborare militară cu Românii 
ar îl însemnat obligații de natura morală. Oricât de mer- 
eantilistă ar fi fost mentalitatea puterilor occidentale, 
ocuparea României, după ce i-al acceptat colaborarea pe 
câmpurile de bătaie, după ce soldaţii români și-ar [| vărsat 
sângele alături de soldații ruși, ar fi fost de natură să 
sgudule conşștiințele occidentale si să se la o atitudine 
hotărită. E celace rușii volau să evite. Pentru luarea Basa- 
rabiei găslseră o arguție Juridică atupldă, pentru ocuparea 
intregel Românii după ce ar fi luat parte la razboi, sar 
[i necesitat arguţii de altă natură, pe care rușii nu le aveau 
la dispoziție. Deci colaborarea militară a Românilor ar fi 
insemnat o ghiulea legată de plelorul ruşilor, 

După rezultatul desastruos al celei de a II-a bătălii! din 
fața Plevnei, temându-se mal ales de trecerea de la defen- 
sivă la ofensivă a lui Osman pașa, celace ar fi putut 
insemna aruncarea forțelor rusești în Dunăre, ruşii sunt 
puşi în grea situație. Deacela, la 19 Iulie, marele duce 
Nicolae a cerut “insitent”, spune comisia, cooperarea 
armatei române peste Dunăre. Comisia utiluzează cu 
vântul “insistent”, când cel adevărat ar | fost “disperat”, 
Căcl cererea s'a făcut printr'o telegramă şi telegramă În: 
semnează bă. Putea ducele Nicolae dacă no sar fi 
simţit la grea strâmtoare în loc să ajungă IA “Strâmtori”, 
să utilizeze alt mijloc mal puțin grabnic, Comisia nu 
vorbeşte sau mal bine zis evită să vorbească, ca şi cum 
aceasta telegramă nu ar fi existat. ŞI ea a exitat Textul 
el Îl găsim în altă lucrare regeristă, şi anume în “Istoria 
Românilor din cele mal vechi timpuri până astăzi” de 
C. C. Giurescu, la pagina 570; “Prințului Carol al Romă: 
nlei, In locul unde se găseşte cartierul general român. 
Turcii, ingrâmădind cele ma! mari mase la Plevna, ne 
copleșesc (nous abiment). Rog a face fuziune, demanstra- 
ție și, dacă e posibil, trecerea Dunării pe câre tu doreşti so 
faci. Intre Jiu și Corabia această demonstrație e indispen- 
sabilă pentru a facilita mişcările mele, Nicolae”. Actaată 
demonstrație între Jiu şi Corabia era mai dearabă teama 
de a nu [1 atacat din spate și flanc de trupele turcesti din 
cetatea Vidinului, cetate intărită, care dealtfel a fost cu- 
cerita de trupele române după căderea Plernel. Tată cau: 
zele şi lată “insistența”, La 10 August a avut loc o întâlnire 
intre Prinţul Carol și marele dulce Nicolae. "W'au stabilit 
cu această ocazie — spune comisia — dețaliile cooperării 
militare şi s'a convenit ca armatele ruse și române dirijate 
impotriva Plevnei, să [le puse formal sub comanda iul 
Carol, secundat de generalul rus Zotov ca șet de Stat major 
şi de generalul român Al. Cernat (p. 618), Se observă cum 
comisia vrea să minimizeze poziția Prințului Carol, 
Formal, spun el, dar chiar acest “formal” admis de ruşi, 
arată situația disperată In care se găseau, ŞI comisia, ln 
același pagină, ma! spune: “Carol punea condiţii fină 
călAuzit nu atât de Interesele Românlel, cât de o ominsă 
prusacă nejustificată de mândria rasei lui”. Aceste frate 
sunt serise de Români? Dar Carol 1 era în acel moment 
Domnitorul României şi mândria lui exprima mândria 
românească. Comisia spune că ora nejustificată, dar 
1 era de altă părere EI spunea că oricât de mulţi 
general ruşi pot Intra sub comanda unul Domnitor al 
României, dar un Domnitor român nu poate intra sub 
comanda unul mare duce rus, Doel Carol 1 vorbea de un 
Domnitor român și nu de unul prusac. Dar oricum ar n 
fast, oricât de ebustiricata, nr fi tost mândria Domnito 
rului, fAloşenia rusească, la grea incercare, a fost nevoită 
să cedeze, Bă se Incovoale. 

Trupele române au ajuns deci In Plevna. Cuprindeau 
ciren 48.000 de oameni. cu 108 tunuri, Armata română era 
sub comanda generalului Cernat, Iar Prinţul Carol coman: 
da trupele rusoromâne, efectio, nu formal cum Apune 
1storin României alcătuită de comisia dirijată de P. Con 
tantinescu-lagi, La Plevna, trupele române nu luat 
poziție în fața puternicelor redute Griviţa şi lene 
Bair, Pentru a se apropia cât mai mult de redutele, turcești, 
regimentul 14 Dorobanti A dat un prim atac 1a 27 August, 
scoțând Turel din redanul care proteja reduta Griviţa, 
Vuntau aia de 30 August. comandnmentul alint n Hotărit 
o noua ofensivă care n intrat în istorie cu numele, de "a 
rela bătălie de la Plevna”. Armata turcească de In Plevna 
era mpărată de 14 redute puternie fortificate, Prinelpala 
Frdută era. Grivița, care era considerată chola Plevnei, 
deoarece căderea Griviței, ne îi sărunsinat tot alai 
de apărare turcese Redutele ernu legate între ele Di 
șanțuri adânci şi largi, La atacul de la 30 Aust, 
fomâne aveau misiunea să ocupe reduta Grițița. Se 

















că era numai una, dar, erau două, Griviţa numărul 1 și 
Grivița numărul 2. La 30 August deci. la orele 15, a inceput 
atacul cu patru batalioane din divizia III-a şi 4 din divizia 
a IV-a, Se credea că până la redută sunt 400 m. dar după 
ce s'au pascurs 1000 m. sia ajuna Ia 0 vale abruptă şi largă 
vrea 500 m. Reduta era pe malul celălalt al văii. Turcii 
au deschis un foe nimieitor. Pierderile româneşti su fost 
mari şi soldații au numit această vale, “Valea Plângerii”, 
sau =Valea Sângelui”, In apropierea redutei a căzut malo- 
rul Şonţu, în fruntea batalionului său. Din urmă venea 
căpitanul Valter Mărăcineanu care, a luat sub comanda 
1ul şi oamenii lui Şonța, imbărbătându-i. Dar la 20 m. de 
redută a căzut şi căpitanul Mârăeineanu. Aceste două 
nume, Şonţu și Valter Mărăcineanu eu devenit legendare; 
din exemplul lor de eroism adăpându-se generațiile dintre 
1877 şi 1916. ŞI nici mal târziu, Intre cele doua războale 
mondiale. aceste două nume miau fost uitate. Decimate, 
batalioanele diviziei a III-a, au fost nevolte să se retragă. 
Divizia III-a atacase reduta Orivita numarul 2, dar la 
acelaşi oră divizia a IV-a atacase reduta Griviţa numă: 
rul 1 cea mai importantă. Coloana de atac era compusă de 
batalionul 2 Vânători şi din câte un batalion din regimen 
tele 14 şi 18 Dorobanţi și 5 de Linie. Aceste unităţi conduse 
de Lt. colonelul S. Voinescu, malorul Candiano Popescu și 
căpitanul ardelean Moise Grozea, deși respinse la inceput, 





Erol români din răsbotul independenței. Soldat 
u er Ion Ah 
soid. N. Teodoru, căpitan Valter Mărdeineanu, motor Sarețu 





au reușit să ocupe reduta cea ma! importantă e 
de apărare turcesc, Orivița numărul | pini 
toate unitățile atăcante erau românești. Totuşi Istoria 
Elea eaenlali, n Al să adange că aceasta vietorin va 
lui că au fos za » 
N pa Post stimulata de prezența unor 
Atacul de la 30 August a fost dat și 
i au atacat intăriturile din pariat 3 paz a erosațl 
Generalul Bkobelev, ne spune comisia, a atacat Impe. 
tuos, cucerind inițial două redute, dar a fost nevoit să 
- părăsească, cu mari pierderi. Deci, în atacul de la 
0 August, au fost ocupate tre! redlute, ouă de către ruși 
u una de Români, din cele 14 câte consțitulau sistemul 
le gara turcesc. Ruşii atacaseră cu trei corpuri de 
armati, lar Români! cu unul ŞI aceasta reduta Grivita 
numărul unu, cea mat importantă, cucerită de Români, 
a fost pastrată până Ia sfârșitul războtulut, far cele dou, 
Prieriiă de ruși cu toală impetuozitatea general TM 
pari î. AA Her dute. A 
rolsmul soldaților români a foat recuni 
martori oculari. Tată ce zice corespondentul satele AN 





(Berna) şi al “Gazete! de Chicago” (Statele Unite): “Mi-ar 
irebul mult timp ca să citez pe toți bravii... Nielodată 
Maşi 1I erezut să văd atata bravură la o trupă care până 
Duhel n'a cunoscut focul... Armata română merită să fie 
pusă lângă orice alta armată a Europe și oricine poate 
PY mândru de soldaţii şi ofițerii ei. care au dat probe atât 
de strălucite de vitele”. Corespondentul ziarelor. “Le 
Sitele” și “I/Imdtpendance Belge”, scria: “Cu o indarjire 
de neertzut s'au aruncat in această vale a morții; respinşi, 
zdrobiți, decimați de focul omoritor al unui inamic acope: 
Tit. neezitând nici un moment, avansând mereu... lăsând 
în turma lor un lung şir de moriți şi de muribunzi. Au 
fost acte de erolsm care nu se pot povesti”. In “Mâmorial 
Diplomatique” din Franţa, s'a scris: “...In numeroasele 
lupte care au inundat cu bânge vecinătățile Plevnei, Ro- 
mânii s'au condus cu un eroism cărela Europa întreaga 
1 aduce omagiu”. “Der Osten” din Viena, scria: *Bărbă: 
teasca păşire a României pe câmpul de resbel a schimbat 
cu o singură lovitură situația Statului român... Eroii care 
țin sus și tare pe câmpurile de luptă ale Bulgarie! drapelul 
jomân, care e impodobit cu lauri nemuritori, nu-şi varsă 
în zadar sângele. Romania liberă și Independentă va 
ocupa cu mândrie un loc în concertul european și măreața 
ei faptă impreună cu numele el vor 11 imprimate în inimile 
generațiilor viitoare”, Insfârșit, “Imparcial” din Madrlă, 
seria: &,.. efectul moral produs în sufletul trupelor romă: 
neşti de ultimele operaţii e excelent. Toată lumea e mar: 
toră că armata românească ştie să se bată” 

Dar rezultatul celei de a trela DAtĂIII a Plevnei era 
departe de a [1 satisfăcător. In consiliile Marelul coman- 
dament, Prinţul Carol a susținut că Plevna nu poate fi 
cucerită prin atacuri, cl trebulește încercuită. Opinia lul 
a prevalat. Iată incă o dovadă că Prinţul Carol conducea 
trupele ruso-române efectiv şi nu formal. In aşteptarea 
altor trupe ruseşti sau dat lupte pentru incerculrea totală 
a Plevnel. In aceste lupte, Românii au cucerit toate Jocall- 
tățile până la Opanez. Astfel Plevna a fost complet Incer- 
cultă și cucerirea ei rămânea numai o chestiune de timp, 
E bine să se menționeze care erau forțele “aliate” de 























Atacul român la Griviţa. Pictură de N. 1. Grigorescu 


Incercuire. Erau 125 de batalioane, 88 de escadroane și CĂ 
de baterii ruseşti şi 45 de batalioane, 38 de escadroane şi 
19 baterii românești, deci mai mult de 30 % în infanterie, 
aproape 50 '% cavalerie și tot aproape 30 % artilerie, În 
acurile de la 30 August, proporția era 25 % trupe româ- 
neşii. Atacau patru corpuri de armată, din care unul era 
românesc. Deci proporția trupelor româneşti, atât în ata: 
curile citate cât şi in asediul Plevnei, era nu numai departe 
de a fi neglijabilă, ei dendreptul, importantă. Din punet 
de vedere etolm, adiea comportament, e suficient să sd 
citească frazele avântate ale corespondenţilor de presă 
străini. I trecând pesta ele, rămâne in pleloare rezultatul 
Români! au cucerit şi păstrat cea ma! importantă reduta. 
Ruşii, conduşi de Impetuasul Bkobeley, Au cucerit două 
edute de mal mică importanță și le-au pierdut pe amân- 
Regimentul 5 de Linie (dacă nu mă inşel din Tecuci), 
sub comanda Locotenent Colonelului Cotrutz, văzând că 
Tureil părăsesc reduta Griviţa numărul 2, fAră să ma! 
aştepte ordine, porneşte la atac și Intră primul în Plevna 
Când Osman paşa a foat prina, şi-a dat abia colonelului 
român Cerchez un adevăr istoric acesta. 
Plevna a capitulat la 24 Nolembrie. Trupele rusesti au 
pornit, apoi către ţinta tor peculară Constantinopol 
entru aceasta nu ma! era nevole de însoțitori, mal mult, 
aceștia ÎI jenau, Ba dat deci trupelor române o misiune 
secundară, acela de a curăți de inamic spatele trupelor 
rusesti. ŞI și ale! trupele române au dat dovadă de eroism. 
A ataca și cuceri oraşele și târgurile Vidin, Belogragie 





Cosludul, Crustarselo, Smârdan, ete. unele dintre ele for- 
Uticate după modelul Plevnel, era o sarcină mai grea decât 
acela acela de a inainta spre Constantinopol, în urmărirea 
unor forțe în debandadă. La 18 Ianuarie 1878, trupele 
rusești au ajuns în fața Constantinopolului, S'a închelat 
un armistițiu, far la 19 Februarie sa incheiat pacea de la 
San Stefano. Tot rușii singuri, tot fără Români. Dar cele- 








Stampă din Muzeul militar din Bucureşti 


Rahova 


Jalte puteri nu puteau accepta această pace, nu le conve: 
neau prevederile el. Anglia şi Austroungaria se pregăteau 
să atace cu armele, Rusia, sleita, nu putea risca o contrun. 
tare cu aceste puteri. Fără îndoială că dacă războlul contra 
turellor ar fl fostașa cum visau el. o simplă plimbare 








Ordinea de bătaie la asoltul redutei Rahova 


până la Constantinopol, alta ar fi fost situația. Dar Ruşii 
fuseseră la un pas de dezastru, de Ia care fuseseră salvați 
de micul popr român. a cărui colaborare 0 refuzasera la 
început, atât din fAloșenie cât, mal ales. pentru a nugi 
crea obligații. Marile puteri deci, au obligat pe ruși să 


| RI: 





e 0 da 
ae 


Stampă dela Muzeu! militar din Bucureşti. Asaltul redutei 
Griviţa 11 


accepte un congres de pace la Berlin. Bismark Îşi realizase 
planurile: să slelască pe ruși şi apol să-i aducă în fața 
Eurapel. Congresul sa deschis de 1 Iunie 1878, Reprezen- 
tanţii români, Brătianu și Kogălniceanu an fost admij 
doar să eltească un memoriu. Congresul a durat o lună. 
Prin pacea încheiată, Boania şi Herzegovina au fost date 
Austroungariei spre administrare și-desigur cititorii nu 
vor fl surprinși-Angiia a luat și ea Ciprul. Sa recunoscut 
independența României, cărei | se lua Basarabia şi 1 se 
dădea Dobrogea. Rusia a trebuit să renunțe și de data 
aceasta Ja visul ei: Constantinopolul 

Se pote spune fâră exagerare că norocul nostru a fost... 
Osman pașa. Din cauza lui, visul rușilor de n declara 
Constantinopalul oraș liber, ca o primă etapă, aşa cum se 
stipula în acordul de la Reichstadt și apoi În cel secret 
de 1a Budapesta, s'a spulberat. In fața pericolului de a îi 
aruncați în Dunăre, rușii au fost nevoiți să ceară ajutorul 
României. Acest ajutor armat și, mal ales faptul că forțele 
ruseşti au ajuns sitite In fața Constantinopolului, În im- 
posibiiitate de a accepta un războlu cu Anglia și Austria, 
a fost ealvarea noastră. 

Spre surprinderea mea, şi a cititorului desigur, argu- 
mente in sprijinul acestor afirmații, îmi, furnizează 
Tribuna României, anul VI, no. 108 din 1 Mai 1977, pa 
na 8. Iată ce citim în această gazetă destinată exelualv 
uzului exilaților: “Am auzit că Mihail Roțălniceanu a 
spus lul IL. C. Brătianu: “Nu ştiu dacă să ne bucurăm sau 
să ne intristăm”. Aceasta se întâmpla a doua zi după 
inchelerea păcii de la San Stefano, Mal departe citim: 
“Prinţul Carol, sfătuit de Brătianu. a părăsit Capitala, 
plecând eri spre Piteşti, Slatina, Cralova, unde se află 
masa trupelor românești”. Aceasta se intâmpia ln 30 
Aprilie. Moţivul? Ne lămureşte tot Tribuna României, ceva 
mai departe. “Se svoneşte că tmipele ruse din preajma 
Bucureştilor au primit ordin să fie pregătite pentru oct 
parea Capitalei”. Ce sar fi întâmplat [ără Plevna şi fără 
Osman pașa? 











Anul acesta Românii sărbătoresc cu entusiasm, impli- 
nirea unul secol de când 'Țara nostră a reintrat în Istorie, 
de când am scuturat jugul turcesc. E vorba de indepen- 
dența fată de turci 
Panslavismul, pentru atingerea scopurilor lui imperiallate, 
s'a folosit totdeeana de religii. ca de nişte perdele de tum, 
Până la 1914 impingeau inaintea lor religia ortodoxă: De 
atunci au descoperit altă religie: comunismul. Căci nu 
trebuie să ne înșelăm: în spatele Rusie comuniste, stă 
icelaş duşman tmplaeabil al Neamului nostru: pensli 
vismul 

In spatele ortodoxismului, panalaviștii voiau Constan- 
unopolul. In spatele comunlămului votes tot globul 

Oricum, în anul acesta sărbătorim 100 de ani de la sen- 
turarea jugului turcesc. E 0 dată. Istoria noastră n fost 
vitrega, Abia relntrați In Istorie, am fost scoși din nou din 
ca, cu 6 brutalitate fâră precedent. Din 1044, am intrat mub 
„tă amenințare, mai grea şi mal periculoasă Dar cu alu 
torul Iul Dumnezeu şi grație dârzeniel acestul obidit Neam, 
putem să aşteptăm cu Incredere eliberarea cos mare, ecu- 
turarea prestunel moscovite, Independența de/inittră, inde- 
pârtarea pentru totdeauna de deasupra capului nostru a 
acestei zăbil a Jul Damocles: panslavismul 


N. St. Govora, 





41). Crthange, Hiutolre de la Rusale, p. 273 

12) VLa de Ia Yonqvltre, Histoire de Empire ottoman, 
XI, p. 80 

ta &'Gurlainov, Le Bsphore et lea Dardanellea, p, 307, 

(4) N. Iorga, Politica externă a regelui Carol 1, pp. MT? 
i 198 

(5) P. Matter, Bismarck et son temps, 3, p. 425, 

(6) & Gurlainov, op. ce, p. 816. 

(7) N. Iorga, op. c. p. 158 

18) N. Iorga, op. c- p. 188 

(9) A. Andrendta, Za politique orientale anploise avant 
ei pendant le Congrea dă Berlin 

0) S. Guriainov, op, e, D. AB 

(i 1 G. Brătianu, Acte și cuvântări. 3, pp: 148 140. 

(12) Memoriue regelui Carol, X, p. ?l 

(13) 1 G. Brătianu, op. 6, 8 

(14) 1 G. Brătianu, op, e, 104 

(18) 1 G. Brătianu, op. €, ll 

(16) 8. Gurialnov, op e, p. M1. 


O se puede hablar de In Independencla 
de 1877, sin recordar las hazahas en el 
mismo, sentido del principe. Miguel el 
Vallente, entre los afios 1593-1001, Son 
treselentos setenta y siete afos desde 
aquel 27 de mayo de 1600, en el cual el 
pueblo rumano, balo su mando, reallză 
Ia primera unlân politica de los Princl- 
pados rumanos de Valachia, Transilva- 
nia y Moldavia. 

Esta pesta, de trascendental Impor- 
tancla en la milenaria historia de nues- 
tro pueblo, a pesar de que dur poco, se transform en 
mito, forjando en ia concienela de Ins generaclones que 
slguleron la idea de la unidad teritorial y de la indepen- 
deneia de soberanlaa extranjeras, meta que fue lograda 
sigloa mâs tarde, en tres etapas: la unlen de los Princi- 
pados de Valachia ş Moldavia, bajo el mando del principe 
Alexandru Ion Cuza en 1859, la independencia de la sc- 
beranla turca, baJo el cetro del principe Carol 1 de Ho- 
henzollern, en 1877, y ia integridad de todos los territo- 
Flos rumanos, bajo ei rey Fernando L. en 1918 

EI prinelpe Miguel el Vallente fue hombre sobrio en su 
vida, deeldido en sus actuaclones, que emprendia con vo- 
luntad inquebrantable y valentia. EI intuy6 con elaridad 
€l tavorable momento europto y las direcelones de. desa. 
rrollo hacia el porvenir del pueblo rumano a fines del si. 
glo XVI, empulando necesarlamente a la creacion de un 
Organlamo politico unitario, tanto para la defensa propia 
de 1as tierras rumanas como, para la defensa de Europa 
contra los turcos caminando haela Viena. 

La victoria de don Juan de Austria en Lepanto y la Ilb 
raclon del Mediterrâneo del control otomana hotia ue: 
to grandes posibilidades para Ja Europa oceidental, ur. 
plendo Ia necesidad de lquldar la dominacien turea o 
1a Europa oriental. 





mundo Bathory, aprovechando la oportunidad. ei l 
delegacidn valaca de “boyards”, enviada pa MIRO Et 
Wptar e] Asunto, que aceptase la soberania de (ÎL loPară 
ellos hieleron, pero lo aue ei prineipe Miguel niirica du 


slon, rompl6 con la soberania turen, liberando 
elamaciân a sus nujetoa de “cualquler obliacian pecuaie 






| ardias turco 
uarniciân dest! 
Ia recaudaelân del tributo de Vasallaja pnadA, A Alee 





La insurrecelon se extendlă a lo largo dei 
pueblos sojuzpados de loa Balcanea, o pa aanubi 7 ri 
panesea, uTieţos se unleron en masa a ellos. Die ațalui 
Hasta Brailu las hueates de Miguel aniauilaron las tortale. 
sas Vrea, DaYanau un fabuloso botin de fllerra, pero a 
pigar „de todo no pudo impedir que ei einer” de cast 
100,000 hombres, enviado para castlgar a loa rebeldea bajo 


10 — 


LA UNIFICACIONRUMANA DE 1600 
PRELUDIO DE LA INDEPENDENCIA D£1877 Y DE LA GRAN RUMANIA DE 1919 


MIGUEL ELVALIENTE 


el mando del celebre visir Sinan Basha, pasara el Danublo, 

Entre tanto, una consplraciân de “boyards” moldavos, 
pagada por los vecinos polacos, habia destronado a Aro 
el Tiran, poniendo el 3 de Julio de 1605 en su lugar al 
principe. Esteban Rasvan, el cual, como su antecesor, 
pasă al lado de Miguel, pero sin poder, debido a las cir. 
cunstancias, participar efectivamente en la lucha. Sin 
mâs medios que el eJârcito naclonal, unos 10.000 hom 
bres, y los campesinos, que ncudleron n su llamamiento 
con toda clase de armas improvisadas de sus utensilloa 





îi 





90) fie nas n Mamei [are Pe 
| "em A Ciel 105 caile * 
EI principe rumano Miguel el Vallente, 





Campealnos, e] principe Miguel ei Vallente, un gran eatra: 
tega, atrao al ejereito de Sinan Basha a la region da bos 
ntanoa de Calugareni sobre el rio Neajlov, adon- 
uta de unaa dlecistis horns de encarnizada lucha, 
loeră una brilante victoria sobre e) enomiao, que perdiă 
€] 40 por 100 de su ejtrelto y huyă en desorden hacla el 
Danubio, EI mismo Sinan se caca) por milagro del pan: 
fârota, berrano en, donde se hundid con su caballo, Aban: 
- eluso ei estan le je le acompa- 
Baba en la Iute ndarte de Mahoma que Ii 
Miguel pună la batalia ei 13 de agonto de 1805, y su 
Membre, el del pala y sua hazafas militarea eran el obJeto 
le los grandea ncontecimientos del ao, pero no pudo per- 
segulr Jas tropas imporinlea otomanan 
Betirândase por Jos bosques que cubrian la Valaqula de 
pntoncaț, desde Calugareni, Miguel y aus tropna ne ratia 
ron Hasta los Carpaton y sus bosquies, milenarlas, herma: 
ii Mempre de 104 rumanos, espnrando el enlaco con În4 
lei transilvanan de Bikismundo Bathory, encuentro que 
Wv0 lugar en ei mes de octubre del milano ao. Juntos 




















emprendieron el viaje hacla el Danublo otra vez, recon- 
auistando una tras otra todas las cludades ocupadas por 
Ja “Semiluna”, Târgovişte, antigua capital del reino; Bu- 
cureşti, la nueva capital, y Giurgiu, la fortaleza que de- 
fendia el paso del Danublo, Sinan Basha, preso del pânico, 
se retird y abandond el resto de su eJercito, pas de es- 
condidas el gran rio, slendo deatituldo de sus funclones 
por el sultân. 





FI principe Miguel su hija Florica en la corte del 
emperador Rodolfo 


La baja de Nikopla, que austituyă a Sinan, baJo la 
slân del principe Miauel, qua babin asedlada In fortaleza, 
aconseJă al aultân ceder y acoptar In pna con cl “pellgtoso 
Ghinur vecino”, paz que otorgaba a Valachia Ia Indepen: 
donala de In soberania turca y In renuncin a todas Ina obik 
paclonea derlvadaa de antiguos tratadoa de vasallnje, 

Dos contomporâneoa, por ajemplo Barton, ombajador in: 
les en Constantinopia, decla: “Lo que tantoa omperado- 
ros, reyea y princlpea Jamia pudieron lonrar, Miguel 10 10 
ard, aplastando In hucate del sultăn”, Su rival, Zamoysky, 
canciiler do Polonia, comunicaba sobre Miguel a su roy: 
"La verdad y el honor me exige confesar que da una per 
sana completamente excepolonal que, 8010, puede. ser com: 
parada con, los mâa grandea hâroea de Grecia o Roma de 
În antigtedad 

La vietorin aploatante de Calugareni fuera de aa di- 
menslones curopeas que tenia, significaba poner loa cl- 
miontea de la Independenta” sonada de su pala y una 

ucrta abiorta vistân politica de ser el lbortador de 

os Balcanva, 

















por T. BELGIU 


Sus famosos capltanes hermanos Buzești, Del! Marcu, 
Baba Novac y otros, machacaron, en los mesea que quedan 
de 1956, el reato de las fortalezas turcas, conquistando 
Giurgiu y Braila a princlplo de 1506, 





Moneda de oro del principe Miguel como Voevoda de 
Valachia y Transilvania 





FI sello del principe Miguel el Valtente coma Vocvoda da 
Valachia, Transilvania y Moldavia, 


Entrada del prinelpe Miguel el Vaitente en Alba-Julla, 





—u 


„4 Aprovechando esta el princi , qui con- roci 
$ E Apr N atatea Bă, p! ri tri au e no con: proclamando a Sieismundo Bathory como principe de 



































ala, plenamente en. sa Ducas, FiMalOREA See ese a ta scrii 
7 o Bathory, e! lvania, legar a 
area fre (eram deh enoee, Bateoey, pricibe e Transllveaii, Meseta goal einen segeii UA Bata cor FROE GR TA 
„ Ctarai (A mpele un aeuerdo 3 colabiritlatudora Manâstitea Dealu, en ju.  tuvo lugar en Goroslau, ş Bathory fue derrotado şi obli- 
AZ LEA 5 | nio de 1598, por el cual Miguel reconoce Ia soberania del gado a hulr. La EA 
ie Area (iară ape atare, mp mie de A98B, por 6 Coe dEnle dala page para D000 sol fue 0! habla a Yet 0 total E pri INI E 
e ce rebirsta pofgcznt Come trae iată, emperadar, pero el emperadar le da la pag pioa iei, due la Malte eerar pastei uni de repenie pensd zi 
me [e aer bazeze m ac obligaba defender contra los turcos el Imperio, Transil- clamarse el dueno del prinelpado, transii ran ia 
4 N ve (Aa ud Vania, Valachia y Hungria. segulrlo pensâ en el asesinato d ir VĂ mitică 
Lee peer tc trag EI prestigio, del principe Miguel habia Hegado n tal al. realizd en las primeras horas del 16 de agoato de 16 
rece im pe tura que fatalmente suscită Ia envidia de los vecinos hân- EI principe Miguel se derendld con su sable en la mano, 
mate pp garoa y polacos, los cuales decidieron a Siglsmundo y caşă vencldo por el gran ndmero de mercenarios tral- 
fa Peel Bara 7 he intiuldo por los polacoa buscaba la amistad | dores que invndieron su tienda de campana, 
de los turcos. Arrogante, pidid a Miguel el Vallente de ce- res, que ina rr e mustres, juchadores de 1a cristian 
der el 'Trono. dad. Y en Julio de 1505 escriblă a los polacos: “Le 
Miguel comunicd al emperador Rodolfo las amenazas hice, lo hice por mis convicelones eristianas, viendo 10 
MEU “Şobre el imperio! Translvania y Hungria, ylA que pasaba a los criatlanos, Me he jevantado para hacer 
j due Celan o “polonia del eardenal Bathory y le pldlă per- da este pobre pls nuestro el mure de detensa del mundo 
miso de eiminarlos, 10 Que ei emperador no tardâ en scor: cristiano”, 
Marle, disponlendo al mismo tiempo que el ejărcito impe- Su sacrifi 
di “palolti mundo del general George Basta atacase tan: tesca sacrțilela, DArMraa GE N eta 
bien al Oeste, Transilvania. deroso principado, no fue en balde. Con su espada, con 
! Sin perder înâs tiempo, el principe Miguel partid con su su capacidad de mande ş, si, valente logră abrir en la 
eySIMPErĂer MU coțutre! de 4899 hacin TYanslivania, una conelenela de Joe, umane, de, entongei 7, de loa que ak 
ejerate puueldo por 6l mismo subid por el Valle de Buzeu; guleron, ereclendo, slglo trai siglo, el interta de realizat 
parte conduiile Pe fac sus capitanes, suble por el Vale su testamento, politica; una sole patria rumana entre 
otra, bajo el mande de sms n Belimbtr, cerea de Sibiu, ei | Dnlester, Ja Tisza y ei Danubio, delendlenda, con a AR 
de Olt. Los dos ze Juntason <ptaua, durisima, que siguld | are el camino hacia ia Buropă occidentale, Hal Roma, 
dio una aplastante victoria del principe Miguel meta desde las mâs remotaa tlempos de los invasoreă bâr- 
21 de noviembre de 1609 ste hace su entrada triun- DATA, Anbiguos 0 modernos. 
tal en la fortaleza de Alba Iulia, donde os notables de En los archivos espafioles, el historlador rumano Alexan: 
Tot en la, Fortaleza, di SAD (el obispo Napraty, le entre-  dru Randa ha descublerto tanto la eAfagi originales que 
MA „eludig, FAR *de oro'g Be proclama, con Ins aclamacio- Miguel el Valiente envid al rey Felipe II de Espana, con- 
garon Ins Mavei, 06 er“, Vans reunidas, principe de Va-  tândole iat haxâhas contra 108 urce de los fines que le 
ne de dna mul aia, tal como la medalia conmemorati:  obligăban n proceder aul, Como 1as contestaclones del re. 
Jachia 3 Transilvan Ad €Oinseripelon lo ntestigua para par intermneălo del embajadar 6 Espana a la corte del 
in posterldad traperador alemân Rodoito 11, don Guliln de Santa Ole: 
Entre tanto las intrigas polacas destituyen, con la cons- menite. 
iracion de los “boyards”, al principe Rasvan, allado de Le pedia el principe Miguel ayuda militar y_ material 
iguel, austituyendole con Jeremia Movilă casi al mis en în Îucha contra loa inflelea turcos EI rey de Espana le 
mo! tempo de În conqulsta de Transilvania tele) calurosamente, 3 Blspise ave se Je envlara An 3 
En una campia militar relâmpago, menos de un mes, e de honor adornado con pledras preclosas, y, que no Je 
al principlo del ano 1600, el principe Miguel el Vallente Megd debido n su muerte, ș unu cantidad de dinero ave 
nl BanelEiomurecido orgulio, flemar los documențas; “Yo, PACe desapareciă en In corta del emperador Rodolfo 
Wevoaa Miguel. por gracia de Dios, Voevoda de Valhehin, La etimera uniân, bajo el mando de Miguel e! Vali 
Transilvania y toda Moldavia” PI 0 tlerras pile: ea de a Roi Ap Ă 
Proeza grandlosa tanto para la Europa cristiana como dos daco-romanot, €ă a alguna, 8 preludlo - 
pata laă tlerras Fumanaa. Deagraciadamente, con In men: untand de los principadoa de Moldarla  Valagulă en 1860, 
CE - Ta pă cj Pad ad feudal y las costumbres de ln Epoca, por las intri: MM) logrd desputs JA independencia en 1877 y 18 
rbaură 007: dal mea ” Painea pas palaclegas y los intereses de los vecinos poderosoă que sran Rumania en 10l8. 
principe Miguel el Vallenta dirigida al rev Felipe 11 de Alba-Julta, el 2 de /ebrero de 1000 "icundaban iiestras tlerras rumanns, esta unificaclân no Sipioe de sutrimlentas y, heroismo, pOrque 108 rumAnOs 
A - podla tener vitalldad. obraron. ankimados por su a A pes la SRR 
EI poderio que suponia la dominaciân de laă tierras ru firme que cumpl ni 
m El poderio. que suponiă în doibago emloqurela el orgullo | d0 n, ȘI, este, 0ueR st de defensorea de la cruz y de În 





y el de los polacos Y, civiltzaelân cristiana de Europa: 
ro) 





de los hângaroa de Transilvani 
mâs mun, les daba mledo. Cada uno por su parte conspl: 





Jos comprendleron, să 





Los eul 

raba para destrozar esta fuerza naciente contrarie, iron, URZ anar, 

De tegreao a Alba Iulia, Miguel el Valtenta bene que Multa apelata 0 AnteWgaă a Mtien ovia 
ontrentarse con În. rebellân de loa nobles hunparos de Li pi ai au 
Transilvania y con ln oposielon del emperador Rodolfo II, EI pueblo rumano con su sabiduria milonarii Y - 
Tranaivanie 4 diaor”ae loa tres principados rumanos | crelaf i Poti melorar, Sieloe de viclltudes, que 
Son cl Wiitorioso principe tumano se 10 comunicaba como NA venido aus Ard) E Duvă Emir, a ÎN agiună 
realizado ya, ş eapera pnelentemente In resurrecelân de nu gran 


Comprando al general George Basta, comandante del destine, 
cJâreito imperial y aljado de Miu, loa sublevados hi: (6% 
garoa atrajeron nl principe rumano a un emboseada. El 

Mroral Tingl0 retirarae como neutral y, el principe MIRuel 

“bandond su posielân del puebio fortiticado de Miraslau, 
peralgulendo_n los sublevados hângaros. Un vez en CA 
Permglerto, Basta se vucive y ataca por el costado, tra 
elonando, 

La batalia se perdld, el ejtroito rumano fue, disperti, 
ao ei principe Miguei se dirigld hacia Biblu, esperando 
la hueaţea que venian de Valachia 

Rn Moldavia tamblân Ioa polacos hablan, entrado repo: 
niendo on el trono otra vea a Jeremia Movila 7 s€ Prepa; 
raban para entrar en Valadula poner en el trono a 
hermano de Jeremia, Simion Movila. 

Con el ejerelto aue pudo ortanizar, Miguel trată de In: 
terenul a polacoa, pero en la Iucha de Bucov, cerea 
de Ploeati, In suerte lo fue udversa, bandonado por to: 

“boyarda”, que no eontiaban 
imino del exillo y ae 
da n Praga, donde le habin 

























10 prganda rtcemenecn de Conan] 46 Bea E aie = 11, MMA 16 neeeâitaba por i dă 
con del veu Petipe III AM ae haya. de Un ale aa Para Otorgar, al principe Miguel ei Voltente v 4 va Lo. IL Ș A * 
) alta [i “eaputs de In derrota del prinel 
e valve ae Noncr. Vento SE voga VO Ie Pre ae do noni PY Satan Febelado contra el emperador 
ua — imismo, habiendo obligado al genera! Basta a y 





RIGORESCU era, de felul lui, foarte frl- 
35%” guroa. Orlea alte neajunsuri și suferinți 
găsiau în el o mare putere de rezistență 
De frlg însă, și de indisereția oamenilor, 
toată vieața lui a avut groază 
Apropierea lernii, ploile, cumplitele 
vânturi ale Bretaniei [1 hotărâse să 
plece. — 1și închirie un atelier la Paris 
Avea adunate, din atâtea călătorii, o 
mulțime de luerurt de artă: mobile vechi 
din Normandia goblenuri, stofe orien 
tale, covoare, arme, vase — şi eu darul 
Jul de a insufleți luerurile prin felul cum ştila să le gru 
peze, să le armonizeze Intre ele, iși făcu un interior artistic 
de pace şi de via, unde toate vorblau încet, cu glas din 
alte vremi. Acolo îl găsi chemarea lui Ion Brătianu la 1877 
Poetul Iniştii, bunătăţii şi blândeții, poetul luminii și al 
cerul! albastru, e chemat să cânte intunericul și viforul 
morţii — să găsească pe paleta lui colori pentru cea mal 
ingrozitoare privelişte pe care o poate înfățișa sălbătăcia 
nedomolită incă a neamului omenese. ŞI n'a fost pietor pe 
lurne care să le fi gasit mai bine ca el. Pare că toată vieața 
lui nu făcuse decât asta. în rând cu soldații, Infruntând 
moartea, 4 privit de aproape toate atrocitățile războlului 
a tnțelea cine sunt adevărații eroi, şi Jor le-a inchinat 

















4 — 


1877 RASBOIUL INDEPENDENTEI 


vazut prin penelul pict orului N. 1. Grigorescu 


toată iubirea şi toată admirația sufletului lui: pe ei, pe 
dpincarii acela useați şi vânjoși, carl se asvârliau cu frene- 
zie in brațele morții, pe el ma! ales ka nemurit în puternica 
lui operă — cea mal mișcătoare epopee a vitejiei neamului 
noatiu. Da. Erau fraţii ÎUI acela. ȘI cum Îl semănau! Fraţi 
buni, puindu-şi ca și el tot sufletul în ceea ce făceau. 
muncind din greu, luptând din greu. Jerttindu-se, fără nici 
un gând de răsplată, — simțind In tot ceasul, asupra des- 
tinului lor, o poruncă ce vine mal de departe şi poruncește 
mal straşnle, decât cea pe care leo strigă imprejurăriie. 
In fața îngrozitoarei tragedii a războlului, un pictor nou 
se deștepta în Grigorescu. 


p 





Călaras, 1877 


Bunt douăzeci de ani de când — pogorit din lumea sfin- 
Vlor — omul acesta culege din aspectele vieții pământeşti 
numai ce | se pare lui că ge apropie mal mult de cele 
sfinta Beninătate, via luminos şoaptă discretă, mişcare 
iniştită — partea de zimbeţ, de iubire şi de bunătate a 
Vleţii — tot ee se poate exprima printr'o desăvârșită armo: 
nie de colori și printe'o caldă curitmie de linii — acestea 
sunt notele fundnmental caracteristice din mal toate 
tablourile lui Grigorescu de până acum 

Dealuriie lui sunt lin trăgănate, munţii din fund deabia 
+] săreae tăindu-gi, în linii frumos ondulate și din ce in 
+ A e coamele fumurii pe cerul albastru cu nori 
tul rai n copacii lui sunt de obieeiu mesțeceni svelţi, cu 
dă aa bă, cu rămaurelele fina, Indaite in Jos și frunzulița 
10 iu ca lumina; boli Iul trag încet, fără să se opintească 
A ri at carele sunt încărcate — și oamenii meră 
Incet pe lângă bol, fAră ahA silească: elobanul sprinten fi 
adâneui po a Tăzemat în bâtă, eu privirea pierdută în 
Mdâncul zări), e visător. cur vistoare e și păstorița care 
RR E Rh 0, în marginea pădurii; în atitudinea și pe 
Preţ Şi rația, și un ave de atrăveche nobleţe 
inpura POAmUNII esta soli! trecutului, not suntem 
tn Eilat, Anpărtările străbătute încet, privirea 
(ora mmăreptală spre cer. munca pământului ca fatal! 

mioasă au dat sufietulai românese o mare 














putere de rezemnare şi nu ştiu ce mişcare potolită și 
ritmică în felul lui de a ze exprima, 

'Toţi oamenii lu! Grigorescu, tăcuții, gânditori! Jul oameni 
dela țară, sunt râsăriți ea şi arborii lul, din calmul acelelagi 
naturi măreţe și nepăsătoare. EI nu gândesc cine ştie ce. 
Totul. pe biizele Tor o taină mare pare că aşteaptă disle- 
sarea cuvântului. Şi acum, tăcuții aceştia, uitaţi şi 
neștiuții aceştia aveau să spună, In faţa morții şi-n auzul 
întregii lumi, cine sunt, de unde vin 

Grigorescu a trecut cu ei Dunărea. A trăit cu el oste- 
neiile, suferințile şi primejdlile războlului. A pândit cu ei 
în şanţuri, sub guerul gloanțelor, s'a amestecat cu el în 
iuruşul dela Griviţa: Ia Smârdan. la Opanez, la Plevna, a 
văzut ce lucru de nimie e vieața unui om in războlu, şi ce 
ră a fost dormind subt Infățişarea aceea blândă a îru 





mosului păstor ce făcea podoaba peisajelor lul 
EI era acolo, în ceasurile acele de scârşnire, un glas al 
istoriei, un trimis care avea să vadă într'o clipită, şi pentru 


toți, ceeace nu se poate vedea decât o singură dată în 











toată intunecata nemârginire a timpului, —_să vadă pro 
fund, “cu ochi pe cari ea nu-l inchide”, și să spună 
veacurilor viitoare ce-a văzut 

In tablourile lui “din campanie”, nu's mișcări de ma 
nevre, nici grupâri convenționale de modele cari pozează 
Nimic aranjat, nimic teatral Sincer, ca însuşi faptul pe 
care-l priveşte, el te face să vezi, ca la lumina unui fulger, 





în grozăvenia unei clipe, toată aguduitoarea tragedie a 
războlului: dar aşa de strașnie iți laminează clipa aceea. și 
aşa din adâne || răscoleşte sufletul cu ceea ce-ţi arată, că 
ai dintr'odată intreaga privelişte a celor ce au fost şi A 
celor ce au să île 

"Toată priveliștea luptei în tolul el... cine a putut-o vedea 
reodată? Cine şi-o poate măcar inchipul, O panoramă de 
mişcări? Val au făcut destul pictori bătălii de acestea 
reci, incremenite, compuse În atelier spre glorificarea 
cutărul “mare general” Privindule, te gândești iiniştit 
la... talentul pietorului Ostașii fai Grigorescu se bat, netă 

















mor în chipul cel mai adevărat şi ma! series al vitejiei 
ŞI al morții. Bunătatea și mila acestul suflet de artist au 
urigat de groază şi de durere în fiecare trăsătură de 
creton. Ceva din inima ÎUl rănită se simte In fiecare lovi 


tură de pensulă 





Bătălia dela Rahova 


Am înaintea mea 6 batălte în valea Rahovei, văzută 
dintro margine, şi foarte de aproape. E chiar Inceputul 
elcenirii. Gornistul tare a căzut străpuns de balanta celui 
dintii cataș român, care doar un pas a mal făcut şi-a căzut 
și e, impuşeat, eu fața'n Jas cu inima pe armă. - peste 
ci cade pe apate ucigaşul Iul cu mâinile incleştate pe puşcă 
turcul mătăhâles, în pieptul căruia dorobanțul nostru șia 
infipt din goană batoneta până n gardă: acum se văd și 

AIAIțI dorobanţi cum vin din urmă grămadă, ca aduşi de 
o silelie; moartea fulgera din mil de puşti indreptate 
asupra lor, el ei înaintează ne-infrieașați orbiți de setea 
biruinţii. în fund e eldică tot mal Inteţit zarva mulțimi! 
învălmăşite; acolo e tolul bătăliei, oarba frământare a 
pieirii. Nu cunore în pletură povestire mai zguduitoare 
despre. rozâvilie, războlulul. Gzese, tn nerastă schiță o 
mult mai puternică și mai adevărată infățişare n ferocității 
omenesti, decât în marele tablou deta Primărie, intitulat 

















de A. Vlahuta 


“Atacul dela Smârdan”, asupra căruia unul din cel mai 
autorizați eritiei de artă ai Apusului îşi rostește astfel 
părerea: “Privindu-l, zice D-l W. Ritter, rămâl almit de 
nepusa simplitate a compoziției, dar mal ales de pasiunea 
ce respiră din teată această pânză; e războiul văzut cu 
oehil soldaților, nu cu al şefilor. Trehue să știi însă, CĂ 
impresia asta aşa de puternică ce ţi-o dă tabloul, e datorită 
pasiunii de care-a fost stăpânit pictorul în momentul exe- 
cuției: niciodată un pictor de războlu n'a fost așa de adânc 
răscolit în sunetul lui. Niei Meissonler, nici Detaliile, nici 
de Neuville, n'au presimțit că bătălia, văzată printrun 
singur epizod ar putea da o astfel de sinteză, Nici lui 
Menzel, nici lul Werner nu le-a dat în gând să-și sacrifice 
jemnitatea de diplomați și de înalți alujbaşi ai Statului, 
ca să înțeleagă răenetul sălbatec al soldatului în vărtețul 
luptei. Ac! cu adevărat vezi furia în artă, şi e zugrăvită 





Schită din răsbol. 


ineya, tăre, pe când luera, Își plătia foarte scump 
le acâlea. Dar ceeace e mai de mirat, e că această 
urieașă pânză, In care personajele sunt înfățișate în mă: 
rime naturală, Iţi face impresia că a fost pictată, cu luțeală 
fulgerurui, pe câmpul de războlu. Nimeni nu-şi închipue că 
există în București o asitel de operă. TI îndemri pe to! ți 
trec prin capitala României, să nu părăsească Orașul (Ar 
a se duce Primarie, pentru a:și umplea sufletul de măestria 
şi de puterea de vrajă a aceste! uimitoare pleturi” (1) 

Ara văzut o replică n tabloulul acestula in colecția Docto- 
vulul N. Kalinderu, o adevărată minune. Tabloul ca supra: 
față e mult mal mie, — mult mal mare insă ca adâncime 
și ca mişcare. Nu atât de [loroa, pe cât de afâgietor, Te uiţi 
Pun sentiment de admirație şi de mândrie la ostașii acela, 
învâluiți ea în flăcările unni foc urleaş,., Cum se due, și 









Spionul 


cum simți că se duc la moarte! Cesar [1 zis Dl Ritter dAc'ar 
1i văzut pânza aceasta! 





stăpânit în treaga vieață a lui Grigorescu, începi să înțeleg! 
verva, căldura tresărirea de sentiment a fiecărei linii, 
cum Și miraculoasa repezielune și situranța de factură 
cart au slulit așa de admirabil sufletul fi fe astâmpăr 
al acestul mare obaervator, 


5 


Dar “Splonul”! Ce vitor de mişcare, şi ce expreale de 
supremă Incordare! — Eată, câlărașul nostru A ajuns pe 
splen din fugă. a ridieat sabia cu atâta Indârjire, cu atâta 
vajnică mânie, că parc'o și auzla vâjlind în aer, şi capul 
turcului, plecat cu frică sub lovitura morţii degeaba se 
mal fereşte, —1l și vedem despicat; poate că in acelaşi 
clipă se vor rostogoll amândoi, căci turcul a scos revolverul 
— un alt călAras, soseşte și el în goana calului, — 0 
jgedie zărită la lumina unui fulger; totul e floros: cerul 
de plumb, apusul de sânge, scăpărarca de lumină In fund, 
goana nebună a cailor eu ochii aprinşi, cu urechile clulite 
şi coama sburiită și coada fular gestul hotărit, scârșnitor 
al călărașului ce dă strașniea lovitură, mişcarea tălhă- 
rească a splonului, care în clipa din urmă scoate revolverul 
şi trage — toate parcă sunt anume alese și puse acolo, ca 
să te ingroarască, ŞI daca fost vr'odată artist pe lume 
care să se gândească mal puțin la efecte, la ce vel simți 
tu —, şi la ce ai putea spune în fața operei Jul — acela, 
TAră umbră de indolală, a fost Orlgorescu, 

“Toate tablourile 1ul din campanie sunt făcute cu viforul 
marilor emoțiuni pe cari le dă Războlul. Simți că așa A 
trebuit să fle. Bimţi că toată această Inflorătoare privelişte 
a măcelului omenese a trecut prin ochii lul înspăimântați 
a zmudult adânc sufletul lui de artist şi, ca tăria unul 
trasnet, s'a descărcat, prin mâna lu, pe pânza, aproape 
fără ştirea Iu 








Atacul dela Smârdon. 


Lucruri trăite 1ți ziei numai decât, privindu-le: “Eată 
ceva care nu e din incbipulre. lei din auzita! ceva ri 
n'a putut să fle decât așa. — lea văzut cu proază, și cu 
nespusă +milă, In avântul dorobanților “la balonetă”, din 
Acea neuitață Vale a Sângelui... este istoria nu a unui 
moment de vitejie in sorbul unui asalt, cl a în trepii vieți 
de luptă, de crâncenă indarjire în apărarea dreptului de 
a trăi, al Neamului Românesc. Noi vedem acolo pe oatașul 
veacurilor, cAlit în focul tuturor bătăliilor, dela Negru- 
Vodă și dela Dragos, până la Domnitorul Carol, și până in 





Comboi de prizemiari 


adâncul vremilor viitoare, — acezaşi ara, 

acelaşi viteaz n niricașat. care sa duca habar judo nu, 
TAră altă pârere de râu decât aceea poate, că, In o eumpană 
aşa de mare, are decât o singură vleaţă de dat Totul e 
posomorit In aceste tablouri: lumina, aerul, avrul, — forma 
ȘI coloarea lucrurilor te întioară. Nu, nu e o tragedie de 
teatru. Bunt Muptâtori infierpântați cari se asvâr cn forate 

asupra altora -- și morții acela, inere 
pe armă, sunt morți în EA, elada 





16 — 


Câtă umanitate în acel jalnic “Convolu de prizonleri |? 
E per, e viscol —0 zi cumplită de iarnă Intr'un pustiu rără 
cat sute de nenorociți, de toate vârstele, Invinşii dela 
Plevna, bolnavi, plerduți, infotoliţi în cele din urmă trențe, 
ciurultă de gloanțe, cu ochil în pănânt, pășesc incet prin 
șapadă, sub paza câlăraşilor de pe mărgini; cade, din când. 
În când, câte unul, toropit de ostenenlă, de frig de 
somn —-$I unde-a căzut, acolo a rămas; cotbil flămâna, 
din atolul ce se ține de convolu, sabat glonț asupra! şi-l 
incep de viu 

“Dac'aș avea eu tabloul acesta, spunea intr'o zi unul din 
admiratorii pletorului, Vaşi dărul oraşului Haga, pentru 
sala de gedinți a Congresului Păcii, Ce sunt toata discuri 
surile mesteşugite ale marilor diplomați al lumii, pe lângă 
ceeace spune așa de simplu şi așa de adânc miscător 
bucățica asta de pânză!” 

Grigorescu însă, nu s'a gândit niclodată Ja “cuvântarea 
unul tablou”. O impresie a lui, o tresărire a Inimii lui în 
faţa adevărului pitoresc — aceasta şi numal aceasta a pus 
în opera lul. Ce va spune ea lumii, nu-l preocupă, Toate 
pânzele Imi din războlu, dela vajnicul luruș din *Valea 
Sânpelui”, până la defilarea. prizonierilor turc! din Plevna 
închinată” sunt expresia celel ma! curate sincerități ce-a 
impodobit vr'odată sufletul unul artist, I se umpleau ochii 
de lacrimi, de câte ori ne povestia atacul dela Griviţa, unde 
ostașii noștri nu biruit, ca'n vremea de demult, numai cu 












- Dai 


Transport de provizii spre Jront, 1871, 


nepăsarea lor de moarte: că nu ma! era luptă, ci Jerttă — 0 
Jerttă măreață, pe care cu birulnță măreață a râsplătit-o 
Dumnezeu. 

“Cum saruncau Inaintea Tori Acot ză dovedit ce 
popor avem noi. Am văzut ofițeri străini plângând de în- 
dlulogare şi de admirație .. 

Cu toate astea nu vitejia armatei noastre, cl grozăvia 
războlului e mai cu putere intățișată în tablourile Iul 
Adevăruri cari sunt aceleași In orice timp și subt orice 
meridiam, sau lămurit de sine din sufletul iul în clipele 
acelea de neuitat, In cari tragicul vieții și al morţii c 
nătural să [le mai profund tnișcător decât elementul eple 
al luptel, 

Monoeromia maestrului nostru, zice Delavrancea, IN 
reprezintă exact atmoatera plumhurie a răsbotului, BI vede 
masa, lar nu detaliile, soldații lar nu ofițerii: şi In 
năprâanica pornire a maselor nu nre timp să caute 0 poză 
academică pentru vre-un. erou de atelier, 

“Pizura Regelui a caracterizat: printeo privire gând! 
toare, ea a uni! victoria îndurerat, care văzuse cât sânite 
curtase pentru "Țară și Coronnă”. 








Cerataat bulgari, 1817, 


> Eziras din cartea Piotorul N. 


1. Grigorescu, de 
Alexandru Vinhuţă. Edit. Casa Beonlelor, Bucureşti, 1010. 


Die Kunst fâr Alle. 1 Webruar 1807, Mânchan, 


IMPRESURAREA PLEVNEI 


A câteva zile după recunoaştere primim 
ordin să pornim În marș imbrăcaţi ușor, 
deşi vremea eră foarte răcoroasă. Erii 
ceasul două după miezul nopţii când 
am plecat şi un întuneric că nu se 
vedea la dol paşi, 

In, revărsatul zorilor zărirăm, ca prin 
ceață, sprânceana inălțimilor turcești. 
"Tunurile se formează în linie de bâtae 
şi inaintâm la pas, Ofițerii caută cu 
vehil peste câmpuri pozițiuni potri- 
vite, 















ga i aa 


Stampă Baterii. româneşti In acțiune le Plevna 


Turcii se vede că ne aşteptau și că se pregătiseră să ne 
primească cu toată cinstea cuvenită. Pe când înnintam 
ȘI nu pusesem Incă tunurile Jos el ne și atacară 

Patru obuze de-ale lor se sparseră pe rând: Un obu 
căzu la dreapta noastră, unul la stânga, until în faţă, şi 
unui la spatele nostru 

“Işi regulează tirul”, Ne ziserăm noi. Ştiam, ce însem- 
nează aceasta şi pricepurăm Indată că avem de-aface cu 
vunari dibaci 

Incepul a tremura ca şi prins de friguri, ceeace nu mi 
se mal intâmplase In luptele trecute. Niel acum nu pot 
spune dacă tremuram de frică sau de frig. Gred ral rault 
însă că eră o presimţire că vol câdeă In această luptă, 
precum s'a și intâmplat. 'Trel zile, cât a ținut acolo bătălia. 
în Hecare dimineață am simţit astfel de emoțiuni, Dar nu 
țineau mult, și peste zi mă Infierbântam aşa de tare că 
curgeau sudorile de pe mine, 

Pornim În goană spre reduta turcească, formaţi in linie 
de bitae, şi no oprim pe o pozițiune potrivită. Agezam 
tunurile Joă și chiar sub focurile dușmanilor, ne fâcurăm. 
şanţuri de adăpost. ŞI cu pământul din şanţuri ridiearăm 
parapete În dreptul fiecârul tun. 

Răspundem și noi 

Deşi focurile turcilor erau așă de invorgunnte, ca si cum 
ar fi volt să no Inarozească, dar nu ne vătămau așă mult 


ta Sa) 











Artileria in mari spre poziția de luptă, 


fiindcă, orum, Agezaţ! pe o coastă ce se rldlea uşor în fața 
noastră, și Apo) ze Intindeă o vale adâncă ce ne deapârția 
de inâlțimile turceşti, Aşă ch obuzele lor, sau se spărgeau 
in, capul costel, și vindarilo obuzalor ibinduae de para 
pete În mal mieşorau violența oare cum, sau treconu peste 
enpetele noantre. 

După vâjitul obuzului deprinsesem să ghicim dacă mer 
ve la dreapta, la stânga, Aau vine de-a dreptul spre noi 

Turcii, nemulțumiți se vede de efectul obuzalor lor, 
incepură a trage cu brapnole 














de Stefan Georgescu Sergent 


Acestea sunt nişte obuze umplute pe dinăuntru cu 
moanţe, clmentate pe păreţii dinăuntru al obuzului cu un 
fel de materie explozilă. In vărtul abuzului se află un 
regulator, pe care tunarul 1 potriveşte asttel ca obuzul să 
se spargă În depărtarea ce voește. Acest regulator are uni 
Titil ce ta foc odată ce porneşte obuzul din tun. Arde incet 
şi unitorm şi în elipa hotărâtă fitilul aprinde materia 
explozibilă Atunci gazele se dilată şi obuzul plesneşta în 
aer în sute de bucățele, formând flecare bucăţică un 
proectii şi impreună cu gloanțale cad în formă de poate 
peste capetele dușmanilor 

Inchipulțivă o pâlnie răsturnată cu gura în Jos; aceasta 
gate forma. ce o lau în epANIU ploanțele și taC&ţelale obru 
zului în căderea lor spre pământ, Sau, picăturile de apă 
dintr'o stropitoare, socatindu-se bine Inţelea, forța colosală 
și vlolența extraordinară cu care sunt repezite, 

Regulatorul din vârful obuzului este astfel Chibzult ca 
Wtilul să se poată lungi sau scurtă după cum depărtarea 
unde trebue aruncat obuzul este mal mare sau mal mică. 
Acest. regulator Inșurupându-se bine închide erele 
obuzul 

Şrapnelele, numite astfel dela numele colonelului englez 
care le-a născocit, se întrebuințează când dușmanul are 
în fată intăriri, barfeade, ziduri, parapete, său se află 
într'o pădure, In sfârșit când obuzele simple, din pricina 
unor anume pledici n'ar putea [1 Intrebuințate cu folos. 

Mal sunt şi obuze aprinzătoare, cu care se dă foc oraşe- 
lor şi satelor, obuze pline, cu care se sparg zidurile cetăti- 
lor, și alte multe feluri de obuze aducătoare de moarte și 
de prădădenie, Dar nu este locul a Ia deserie alei 

Turcii incepuseră să arunce cu șrapnele. Dar Sau că nu 
ştiau să le reguleza sau că materialul eră prost, că nu se 
spărpeau toate de asipra noastră, Unele se spărgeau când 
atingeau pământul și primejdia, cum am spus, nu eră 
așă mare, Altele nu se spărgeau de loc. 

Când sia luat Plevna zăceam rănit In spital, dar soldații 
cari au fost ațunei pe acolo, mbau spus că au dat de 
movile mari de obuze aşezate pe maldanuri stând neaco- 
perite in ploale și ninsoare, ŞI atunci nu m'am mal mirat 
de prostul efect al obuzelor turcești, 

Căpătasem. gradul de sergent și indeplineam și funcțiu- 
nea de ochitor, Pentru această funcțiune nu se caută 
radul: se cere numa! ochi buni și puțină dibkele 

După ce am tras câteva focuri de încarcare, aflaser așa 
de bine distanța în cât aruncam obuzul din tunul meu 
drept In ambrazura tunului turcese. (Ambrazură se nu- 
meşte 0 deschizătură În părotele parapetului pe unde 
pătrunde în afară gura dela țeava tunului) 

Tunul mau, al patrulea. a fost cel ma! bnu din bateria 
noastră călăreață. Celelalte tunuri ma! aruncau obuzele 
și In vânt. Căpitanul Ni mustra adesea, pe soldaţi sicându: 
le să nui bată Joc de averea țării. “Fiecare foc de tun 
costă un pol, birul unul om sărac pe un an de zile și e 
păcat să striel un pol de pomană” Tar soldații alumind 











Îşi Incenu socoteală, unul altul, câți poll a prăpădit în 
sadar fiecare. 
Dar eu unul, nu doar că vol să mă Jud, nu prăpădeam 


Artileria română deschide Jocul asupra fortificaţiilor 
turceşti 


E Li 





alături ochi i tra 
de ecati S2 ar neeliau 
afle și e! distan! 

ci 


ţa. 
n trage și salve de puști, dar fâsiitul 
imal mugetul 


amarnie 
ploani = puşcă turbură de ] 
iz nu ne loc. 
Obruselor gi înilorăvorul Mpăt și guerat ai șrapnelelor me- 
TD42 MEiVaRe oară A fozu lor. 
Această bătăi 


început In dimineața zilei de 12 Oc 
zi garda imperială rusă, după trei 
ate au cucerit cu baloneta reduta Gorni: 
de cucerit Dolni-Dubnicul şi Telişul 


Noaptea am păstrat porițiunea destul de priineloasă 
unde ne aflam; și lupta Pe şi în zilele următoare 13 și 
14 Octombrie, 

De și turcii nu prea ne ghicenu, dar căzură destul de-ai 
noştri! Soldaţii Inză nu se descurajau socotind aceasta ca 
lucru firese. Pomeneau cu milă de cel căzuţi şi luau în 
bătae de joc pe cel ce se arătau mal fricoși, 

La o vreme focurile turceşti se Indeşiră atât de Inver. 
gunat că nu mal eră chip să ridici capu din sanț 
ŞI numai când trebuia să pregătim tunurile eşeam de pri 
mielle noastre ascunzători şi ne făceam siulba cu grăbire 
o Ci printre picături, adică, în ploaia de gloanțe şi 
şrapnele, 

Atunci am seria, cu crelonul pe genuchi, o scrisoare 
părinților mei pe care o incepeam cu cuvintele: “Vă sertu 
aczaslă scrisoare la umbra ploanțelor, a obuzelor și a 
prapnelalor turceşti”. 

Intrebuințând astfel vestitele cuvinte ale lul Leonida la 
Termopile, fără să'mi! treacă prin mintea mea, de copil 
nebun, ce dureroasă impresie ar fi prielnuit bieților 
bătrâni. Noroe că in acea zi am căzut rânit şi nam apucat 
să dau scrisoarea la poștă. 

După fiecare tragere tunul, zdruncinat din loc, trebula 
din nou îndreptat şi ochit Şi aceasta o făceam aatfel: 

In clipa in care tua foe tunul tureese lzbucneă o lieărire 
ca de fulger și un ghem de (um alb. ŞI mal in acelaşi clipă 
obuzul ne și sosea, spărgându-m în bucăți nenumărate 
o up in id zbuenea lcărirea atunci ochiam și eu 

Un acela şi până să ajungă obuzul turcesc 
i arunesen n aberanta e pă 


d 
= slujbă e fâceam în căi 
[ă cele câteva clipe - 
nirea obuzului până În oalrea Iul. Dacă hu ia 
dintriodată ret! luerarea de mal multe ori până 
Pta Bi e, ca să nu stric polul de pomană. 
za m mura t și cehit, Îi puneam foc când 
numai o clipă, obuzul turense 
arina Geha în rabla incl mă Tale să mă 


[i la adăj obuzul se In 
invata intrun nor de tărână ae tom Baleare 





tomvrie. In 

















se 


re 

clipă am răsuflarea şi mi wa Teut noapi 
dinaintea, Cred ca incetat 7 Aaaa! 
sânul în tot rugul Careu i] 


Mai în aeelna timp un grapnel me sparge de aruj 
noastră și un din acel a 
DE de Fei a, a eee 

Banae! 


i pla E ii tr 
pri nara i a ere Rota bu 
Pe când mă tegă doctorul In 

ce sizoale, erai 





d'asupra capului său, și t 
Da e Aa ea bir 


mine aveau socoteală rhsbu- 





nAndu-se pentru numeroasele obuze ce le aruncasem în 
parapetul Lică Sau, că aflaseră şi el distanța, păgânii dra- 
vulul 

Imi fegară rănile şi mă imbrăcară. O slăbiciune mare ce 
mă copleşea cu incetul, și o amețeală apăsătoare făceă 
să mi se intunece totul pe dinaintea ochilor. Genunenii 
mi se mulaseră plelorele nu mă mal țineau și o lâncezeală 
ca de moarte 'mi Ingreuna ploapele ochilor, Dar nu volam 
să mă Jas biruit și ași fI dorit să stau la post până la sfâr- 
şit; Imi părea rău că să la Plevna, așă ră ml 

Mau sult insă cu sila pe calul meu Paloş și indatorară 
pe soldatul Btreață Nicolae să mă ducă până la o trăsură 
de ambulanță. 

In drum ne intălneşte colonelul Victor Crețeanu eoman- 
dantul nostru de brigadă 

“Unde duci? Intreabă colonelul 

— *E rănit domnule colonel! Ii duc la ambulanță”, 11 
răspunde soldatul, 

— *SA vie ambulanța să! la!” Zise colonelul cu glas 
poruneltor. 

Un călăreț din escorta lui porneşte chiar Indată, în 
goana cea ma! mare, ca să aducă o trăsură de ambulanță 

Apoi colonelul pleacă după ce a insemnat întrun carnet 
numele Jul Streață Nicolae, pe care l'a recomandat lu! 
Vodă Carol, ca săi dea decorațiunea Virtutea Militară 
pentru devotament față de camarazii săi în primejdie. 
Aceasta am aflat-o mult mal târziu când ni s'au împărțit 
decorațiunile. 

Mau coborit de pe cal și m'au aşezat Jos până să vie 
trăsura să mă la. Tocmai atunci ut în ce jalnică 
stare mă afla. Hainele de pe mine erau pline de țărână 
şi de sânge, rupte și afâșiate de atărămâturile ozuzului 
ce mă 10vIse. 

unghiuri ascuțite îmi pătrund pleptul, Până nel nu 
prea simțisem durerile, ce devin din ce în ce ma! pătrun- 
zâtoare și o stârgeală coviirșitoare mă coprinde peste tat. 

Cerc să mă ridie, erezând că vol birul durerea prinblân- 
du-mă. dar nu pot. ŞI atunci în inima mea am mulțumit 
colonelului pentru bunătatea lui. Soldaţii roșiori, ca se 
adunaseră pe lângă mine, Imi adresară cuvinte de milă 
şi de incurajare. 

Perdusem aproape cu totul cunoștința, când a venit 
trăsura de ambulanță să ne la, pe mine și încă un roșior 
rănit la mână, pe care-l aduseseră puțin mal În urmă mea 
Nu mal vedear şi nu mal simțeam nimic, Cred că în acele 
clipe sufletul meu se pregăteă să-și la aborul spre alte 
tărâmuri, ŞI p'aşi mal fi ştiut că trăese dacă Junghiuri 
ascuțite numi pătrundeau pleptul, din când, în când, ca 
şi cum mă inşurupă cineva întrun corset de fler. 

Stiu doar că am cerut apă. Un sanitar mi-aduce 0 
ploşehită plină, O solesc până în fund şi ma! cer de băut 

ldatul îmi spune că prea maltă apă mi-ar face rău, Dar 
doctorul ambulanței porunceste să mai mi-aducă apă si 
amestecând-o cu puțin coniac Imi dă lar de băut 

Acestea tonte le vedeam şi le prindeam ca prin ceață 
Apoi căzu! intr'o desăvârșită nesimţire, Nu mai ştiu și nu 
mal simț nimie. Nici când miau urcat în car, niel chiar 
când Btreaţă Nicolae și-a Tuat ziua bună dela mine. 

Unul din soldaţii din roștori, acum slujitor pe JA drumu: 
rile de fer, pe care Vam cunoscut în timpul din urmă, mi-a 
spus că și el a dat ajutor când miau sult pe brate In canu! 
aa lanță. Zice oă mă văltam eu plazul atins: “Mamă 


E adevărat dar, că omul când ajunge JA cea din urmă 
mevoe, Invoacă din toată inima pe mamă și Dummezeu, 
„că Alu când miau put în car. le! când am plectt dt 

, ce lam făcut atunci câte ceasuri a ținu! 
sau cate alle. nici când m/au coborât Jon nu stiu 

Când am deschis ochii, tevenindu.mi în fire, miam po 
menit sub un cort, IA ambulanța dela Grivița. 

Mulţi din eunascuții mi-au spus pe urmă că mm'au văzut 
PI ă miau vorbit chiar, cand Tal duceau spre Grivita. 
TR mânat Au ie atu Dna, Ret arcte 

e său tul eseu, 
Teoaareăzu îran, Mihalazne Net ȘI Mill. Dar eu Mine 


, tovarăsul meu de drum, are zăcea și +) In cort 
Mături de mine, mi-a spus că ei do! cereheli călări nu oprit 
răsura ca mă vadă mi vorbească, Cercheji! 
[ici dutulor că le unt prietin bun ca și un frate 
[a itp Biel o Indolală că acești cereheji au fost frații 


Mevetindur mi n tre „pulin câte puțin, imi reamintean 
0 mele: și ași [| crexut că a fost 
Tunghiuri ascuțite în piept din 
































tlecare, dela cel mai de frunte oti a cel din urmă 
soldat, gl. dat bucuroa viaţa, ian ap 
n 


Bine pu cuvintele sale ne făceă să indurăm mai 
aşor. viată plină de ticâloșie In care e xvăreoleara. Dar și 
nd se supăra nimini nu-l sta inainte. Eră ca un leu. 
Toţi se ascundeau în gaură de şearpe. Noroc Insă că 
mânia lui nu ținea mult. 

La Griviţa eră cea dintălu stațiune unde UI se da răniților, 
culeşi de pe câmpuri, cele dintălu și ma! grabnice ajutuoare, 
a doua eră la Meelta, a treia le Mâsâldmselo, a patra și 
cea din urmă la Turnu e. 

Aceste stațiuni erau astfel alcătuite că în fiecare dimi- 
neaţă porneau spre stațiunea imediat următoare, transpor- 
turi de răniți şi peste zi soseau dela stațiunile din urmă 
alte convoluri. LA se da bolnavilor sosiți hrana pregătită 
ma! dinalnte, se primeneau lepăture rănilor. cdihncau 
peste noapte şi a doua zi dimineața îl porneau inainte, ja 
stația următoare, spre a face loe altora ve veneau din urmă 
Dela Turnul:Măgurele 1 imprăstiau apot pe la spitalele din 
Vară fiecare ma! pe aproape de părinţi. 

Po mine mă opriră la Grivița. Ziceau doctorii că la Tur- 
nu:MI, cate Înfecție mare din pricina nenumâraților 
bolnavi de prin spitalele de acolo. ŞI că aşi fi fost în 
primejdie să mă bolnăvesc mal rău şi chiar să mor 

Dar eu şțiam bine că nu volau să mă pornească cre 
zându.mă perdu, Ii auzeam vorbind franțuzește 

“Moare pe drum, e perdut”. Ziceă unul 
*Cu siguranță — răspundea altul — osul stern e zdro- 
vit, 1n cea mal mică zdruneinătură se frânte, și... e gata 

Dar mie imi spuneau altele ori de câte ori Îl rugam să 
mă pornească şi pe mine la Turnu-Măgurele. Nu răspun 
deam la minelunile și Ia palavrele lor, şi întarceam capul 
cu diapret, fără să ln spun că înțelegeam ceeace torbenu 
ei pe lranțuzeşte. 

Pleptul mi se umflaze, junghiurile oaselor sfărămate mă 
faceau să-mi perd răsuflarea ȘI când mă apuca tusea 
credeam că 'mi ese sufletul 

Vremea eră rece şi viscolul, câte-odată. umila pânzele 
cortului de credeam că vom zbură în slavă cu cort cu tot 

Deşi doctorul Davila ne făcuse sobe în corturi (7) dar 
căldură nu se mal pomenea. Cel cari puteau se mal tărau 
până la gura sobe! și'şi mai părpăleau ochii pe Jăratic, dar 
cel mal mulți tremurau strașnie pe aşternutul de pale 
acoperiți cu câte o pătură subțire Unii mai aveau câte o 
sdreanță de manta, dar cel mai mulți erau în tunlel, gi 
chiar În bluze de pânză subțire, care cum Îl apucate 




















Vecinul meu. roșlorul eu care venisem. a cărul rină dela 
mână mergea spre vindecare, sărea indată la orice nevoe 
1 mea; mă îngrijă ca pe un copii al său. 

Ascultam la minunile de vitejie ale Curcanilor și ale 
Vânătorilor noştrii ca şi le povestiau la gure. sobel, dar 
mă gândeam că tot nai am făcut ispravă mal mare, CA, 
dacă Osman:Paşa inconjurat de toate părțile, stă acum 
închis în Plevna ca o fiară sălbatică într'o cușcă de fer, 

asta Sa intâmplat riingcă noi tam VIA! comunicația 
coptinzAnd redutele ce Intărenu șoseatia care legă Plevna 
cu Sofia şi reatul țării, 

Cureanit si, Vânătorii 1 MMudau Uprăvie dor aar când 
volam să vorbesc şi cu, să Je spun bună oară că noi am 
trăă cel dintâi tun în Calafat, că nol am dat cea dintii 
victimă n răsbalulai și că noi am câșigat cea dintâi bată: 
Me hotărâtoare, mă Inecă tusea 

Domnitorul Carol veneă foarte dea pe JA noi, Boldații 
pu se arătau câtuşi de puțin Affoși: răspundeau în +oe la 
mtrebările, Sale: ca şi niște copii cuminţi unul, părinte 
mulțumit de bunele lor purtări şi luau In bătae de Joc pe 
unii ce'și perdeau cumpătul în fața Mărlei:Bale 

Tnteo ai a venit cu Țarul Alexandru al Ruşilor, Er o 
si rece de Noembrie dar soarele strălucea pe cerul, senin 
mândru ei trumoa, aruncând puțină viață pământului 
înghețat 
Pi) rândul (Fume pe dinaintea eorturilor, niste paturi 

le fer, acoperite eu cearșaluti ni r pe 
imbrăcat în hataţuri și scolii curate. i nattel dlehaiţi 
aşteptăm sosirea Inaiţilor oaspeti, 

Amândoi Buveranii se oprită și în dreptul roșiorului 
vecinul meu nedespârțit. Impăratal cum 11 vede esclamă 
pe franțurește. "Bată un ture)... sta e ture, nu e aţa? 
are tip de ture”! 

Domnitorul Carol intrebând pe rănit acesta") răspunde 
cA e roşlor și de fel din Judeţul Buzăului, care râspuna 1] 
Mimâceşte Împăratului râzând, 

iratul Atexandru eră tmbrăeat cu o manta foarte 

simplă și cu o papeă pe cap Nici un semn mal deosebit 

mu arătă mărimea gradului Său Numai la gât purta o 

ile i Egee e re BUT 

Asupra mantalei, cu 0 Ă I 

a a a din, atete figuri ce-ţi remân Intl 
in minte pentru totienuna 

Tmpăratu) A dat roșorului Crucea de cavaler 4 sfântului 

















Gheorghe, lar Domnitarul mal 
jos ka dat Steaua Românii iii aaa 
“Tocmai se pregăteau să plece, când, se miți în 
cabana toriueloriapezani eu câ de Joe atârnată la 
plept în loc de decorațiuni. 
— Ce este asta”? eaelamă Suveranii. Iar doctorul Dav!- 


raportează : “Aceştia sunt decorați de mine. I-am 
prina jucând nu numa! că au Jucat cărți 

Imbâtat şi s'au luat și Ia bătae. Dar el acum cer 

și umiliţi grația Măriilor Voastre”. 

1și poate oricine închipui ce haz a fost, Domnitarul 
nostru Carol este foarte serios și mânâru, hu prea râde, 
dar atunci a râs cu poltă şi din toată inima 

Au râs și ostaşii din suita Lor, chiar acei ce se aflau mai 
pe departe şi mu ştiau pricina acestul Baa ași e 
lumea: când e râde. chiar floricelele mărunțele de 
prin burueni zămbese și ele 

După plecarea M. M. Lor ne-au cărat lar în corturi. 

Peste câteva zile roşiorul a fost pornit În entul 
său. Rana dela mână nui atacase G£al Și se vindecate 
repede, 

Eram trist că mă despart de un asemenea bun Vovarăs 
Vecinătatea lul mi-eră și plăcută şi folositoare ȘI mă IIpl: 
sera de ei Cum se lpese copii câna n se Arată Cât de pain 

raroate. 

Deși mA muşcase gelozia, foarte puțin însă, că e aveă 
două decorațiuni și eu incă nici una, dar nu'mi arătaseta, 
nici odată și prin nimic, această gelozie. (Virtutea Militară 
dat mal târziu) 
înțeles gândul meu ascuna. ŞI în delieatețea 
și nalvitatea Iul mi-a propus ca să-mi dea una din deco 
rațiunile sale caremi va plăceă, 

Dintruntâlu crezul că glumește şi miam. întristat fără 
să-l răspund, dar văzând sțărulnțele zale m'am îneredințat 
că vorbeste serlos. Atunci am râs în sine 'm! şi Ham deălu 
şit bine că aceasta nu se poate. CA nimeni, decât et, nn 
are dreptul să le poarte şi acest drept nu-l pot moşteni 
Biel copil lol chiar, 

EI a rămas pe gânduri privind lung la decorațiunile 
sale ce le ținea in mână. Apol vârându-le In bUzUnArul 
mantalei ridică In sus capul cu mândrie, La acest om de 
o fire foarte biajină şi foarte modestă, am prins In acea 
clipă atâta mândrie, că n'am săzut în viață mea o figură 
mal orgolloasă. Dar aceasta ținu o aingură clipă: apol 
iuttâR'si ziua bună plecă pe Jos ca să-și pastască regi- 
men 

Răniie mele nu se ma! vindeca, Eră neyoe de 0 opera: 
țune ca sămi scoată plonțul dintre coaste și casele din 
plept zârobite ce mă chinuiau. Dar In condițiunile în care 
ne aflam acolo, și cum eram şi slăbit de puteri, această 
operațiune nu să puteă face. 

A ntre Pat, 64 mima NS tă: 
mă con; lupa mal multe stărulni ş 
cluni «nu Indurat în cele din urmă să mă pornească și 


pe mi 
Am trecut prin Meelea şi Mâstlomselo, dormind câte o 
ndapla În Re pari) şi a trela zi spre seară 


ne em de Nicopol 
pat spune, nu pot intocmai, ce nm simțit în 
sutiet sărind de diparte Dunărea și țării! româneşti, 
SA nu mi se pretindă aceasta. 


Numa! acela eat au trecut prin asemenea împrejurări 

















lee. 
miei Miel ”ftare suevesscă cred. că sa la potul 
Ohearghe Creţeanu când a seria vestitele versuri; 


“Flo pâinea cât de rea 
"Tot mal binen țara mea”, 


“Tot așă trebue să tie al cu acela cu luptând multă vreme 
ai zii ia a E aa a 
să plară tărit în adânci at 

i o insulă 0 câril verdeața 1 Ul] 
invesele je și invloreană, MA roteți aleile Cea te 
un pir neatârt de Iuple drobitoae, 
„i te all en tutara 
în chi eul 
vale Dunăre apre țară, De sigur că simțeau şi e! celnce 
simţeam eu. 

“mi bate de eredoara. să'mul apare? pieptul. Quo 
muia "oaste "puterile: mele mă FHdle în şuă În 
dintro privire Dunărea 4, i iar (i eul 
crede că ceenee văd esta adevărat 








A șI sei 
AI ascuțite Imi pâteună pieptul și cad FBră simațire 
pe fundul carului, 

tWrmează în pag, 20) 


DD) 


CENTRUL DE CULTURA SI ARTA 


GEORGES POMPIDOU 


E terenul vechilor hale pariziene a fost 
clădit unul dintre cele mal curioase şi 
şi extravagante editiei din Paris. As- 
pectul exterior lasă de dorit din punet 
de vedere estetic. Sprilinit pe axe meta 
lice şi inconjurat de ţevi și tuburi 
uriașe, dă impresia unel distilerii de 
petrol, svâriită in mijlocul Parisului, Ia 
numai câteva sute de metri de Turnul 
Saint Jacques unul din cele mai fru. 
moase monumente gotice din orașul lu 
minei 

Dar Aspectul exterior neobișnuit nu pravoacă repulale. 
ei numai mirare și dorința da a cunoaşte “Iduntrul” 
acestul monument al civilizației tubulare și-a pereților de 
atielă. Or, “Centrul G. Pompidou” din plața Benubourg, 
nui o simplă curiozitate arhitecțurală. Croit pe dimenslu- 
nile civilizației occidentale, structurat pe viziunea verticală 
n genului francez, acest “Centru” are o menire cu totul 
aparte Nu-l un muzeu de relleve, ci un punct de sinteză 
9 apraplere de tendințe actuale şi-o imagine a eternului 
Intruchipat In arta. muzica, istoria şi sufletul tuturor 
națiunidor, 

In acest monument de-o concepție futuristă își dau In: 
Minire toate tendințele şi toate căile en adevărat excepția. 
nale prin care ae manifestă neamurile. Cei ce J-an conceput, 
ca şi cel care duc pe umerii lor răspunderea acestei sinteze 
culturalo-artistică și soeto-politică, au strâns cu migală şi 
discernământ tot ce putea fi mal semnifieativ, specific și 


etern în arta. istorin, politica și spiritualitatea fiecărui 
neam. 

















IMPRESURAREA PLEUNEI 


Când am redeschia ochii soarele tocmai siințea şi un 
Vânt răcoros Imi mânșâla fruntea Inferbântață. Puteam 
chiar să și mor că nimini habar n'avea de ce mi se Intam 
plase, Tovarășii mel erau tot pe țărm privind cu nesațiu 
spre țară Țaranul, stăpânul carului în care mă aflam, sta 
pe lAngă boi mânsâindo-i cu vorbe duloase. 

1 intreb că de ce stăm atâta și nu pornim înuinte. EI imi 





rizpunde că cate un singur pod peste 
acum irece ineoace un nuul ete Peya 


rusască, Că trebue să aşteptăm 
tentat ca pal să vie pi Ava mapa 3 Ta 
Tiranul vorbea româneție cu Un ușor aeenet say, 
e char ni ateu, ȘI dn 
ri 
ase în casa Jul când am (recul Dunarea pa oară 
tb Omân m'a primit Intâlu când am pus pletarul în 
ia şi tot un român ma Irenut Dunărea incoace, 
ANR ăirse cenvalul rusesc pornim și not. Alungem pe 
Cara aud roatale carului odorogind pe 
mergem, mergem mereu si podul nu se pesti 
MI» ung decât Notarul ca MA 


Zgomotul incetează de odată, Roatele carului 
pe nisip. Buntem în țară, biet 
„reia, Buntern IA țară. In asârgiti... 


* Pragment din volumul 
rut in Editura “Riemor” N, [7..- dt mid na 














de Sever MANUCEANU 


In cazul românesc, printre cele câteva figuri epocale ce 
constituesc lotul sintezei valahe apare și Președintele Nicu- 
lae Ceauşescu!, 

Alături de Corneliu Codreanu spre cinstea celor ce-au 
pus sârgulnță şi respect adânc In prezentarea realițăţii 
românești, au fost puse în relief —în cluda timpurilor 
vitrege prin care trecem — cele două trăsături speecifice 
ale neamului românesc: NATIONALISMUL și SPIRITUA- 
LITATEA. La loc de frunte apar trei nume ce-au fos! 
stâlp! al renașterii noastre naţionale — Mihail EMINESCU, 
Niculae IORGA şi Corneliu CODREANU. 

Cu vole sau TĂră vole, realizatorii francezi nu trasat linia 
evolutivă a unei lupte și permanența unul fel de a TI, care 
e cu totul In afara celui impus de sovietici. Dela Eminescu 
la Codreanu călcâm pe TAgașul năzuințelor pur naţionale 
ale poporului român. Dela Codreanu până in zilele noastre 
văcăm pe calea ce înalță omul și neamul spre implinirea 

elală și sufletească, In cluda absurdităților sovietico 
marxiste ce apasă nemilos existența Românului 

Dacă lucrările Iul Torga, expuse În acest Centru, sunt « 
cunoaştere a omului de ştiinţă, renumit in lumea întrea. 
și, dacă cele ale Iul Bmnineseu repretintă un omagiu adus 
Fenlutul porăle, al omuini carpatia. admiterea cărții Iul 
Corneliu Codreanu “PENTRU LEGIONARI”, In traducere 
franceză sub titlul “LA GARDE DE FER”, constitue un car 
unic de etică științifică în epoca pe care o trăim 

Lumea € plină de ură și Yrăjmășii. Demoeraţiile occl 
dentale nu sunt mai blânde și ințelegătoare faţă de Migca. 
rea Tagionară decât regimul marxist din România. Din 
Ienoranță sau sub impulsul comunismului aruncă cu jAturi 
In taţi cel ce depișese limitele materie! Incercând să reva 
loriztze precepte morale și etice, Cu atât mal mult Isbese 
in Migearea legionară, care luptă fără preget Impottiva 
Lt) marxist ce se intinde peste lume Pusă In index, 
Poleotală, acuzată de toate relele lumii, isuanită și IovitĂ 
fără milă. Mişcarea Leplonară continu pe drumul deschis 
Ge Ve a continuu lot 

ul inte 

dtp pre oua naţional Ia cea a tăcerii 
eaceea, gratul celor care au îmbogățit colecția “Centru: 
1 Beoraes Pompidou: eu cartea lui cocori Codreanu 
Tia Apiemnifienie deosebită Când tonte valorile națio- 
nadie din Hume sunt respinse. si condamnate sub dehu 
tn EI pe Ul de “naziste”, când în Tarh regimul 
ulmi Apă pDăbute puternica trăire a naționalismului 
Mu hinălel, n miezul Parisului, sa recunoaşte valonrea 
doctrine leglonare, ea. elemeni de, temelie al evvillvație! 
esti, fără de care existența și evoluţia națiunei 

n Bea nike ar putea TI concepută. 
multor Români. orbițt de patimi politlen, aceşti 
Peene u Inţelea vemnificația ei Penal uneia dintre 
în ama! extraordinare. concepții de viață soelo-politică 
ȘI le promitem că nu vom 
It faţă de marea mișcare de 

neamului nostru. 





BINOMUL LIBERTATII 





capătul incercărilor supremul vis se va 
realiza. 

Noţiunea de libertate a atras insă 
atenția tuturor demagokilor şi oportuniştilor politiei din 
toate timpurile. In ca descopereau o esență plină de posi- 
bilităţi pentru intenţiile lor. Deaceea constatăin existența 
acestel noțiuni ea un punet maximum de docirină, în 
programul tuturor. ideologiilor și sistemelor politice. Dela 
extrema dreaptă Ja extrema stângă, trecând prin toate 
formele democratice, autoritare și chiar dictatoriale, se 
Jonglează cu acest terme, exagerândui:sa întinderea, 
schimonosindu-l-se sensul. LIBERTATEA a fost şi rămâne 
un cuvânt magic, care atrage şi menține pe individ. 

Comunismul Insuşi, In cluda propriei doctrine colecti- 
viste şi anti-liberală declarată, insistă asupra “libertății” 
prin tangenta “Iiberării” popoarelor şi indivizilor de sub 
“Uranta capitalistă” sau “burgheză”. Dupa propapandiştii 
ideologiei marxiste, individul nu poate îi liber decât în 
societatea comunistă. E o deviere brutală şi fogică a 
proprie! noțiuni de libertate, pe care o destigurează prin 
sotisme și minciuni pentru a o adapta unul cadru ce-i 
este oatii şi nepotrivit prin natură 

Dacă procedeul prinde in mase e tot din cauza cuvân- 
tului magie, pe care proletarul n'are timp să-l analizeze 
sau să-l verifice. Acolo unde se vorbeşte de “prolelariat” 
Şi sitbertate” In acelaș timp - chiar dacă În realitate nu 
e vorba de o adevărată libertate — individul nemulțumit 
ŞI pus în cumpănă își dă adeziunea. 

xistă Insă şi un alt aspect al problemei, In care lber 
tatea nu-l un simplu cuvânt de propagandă, ci UN SENS 
DE TRAIRE| Aceat aspect ne interesează în mod specin) 
Tn primul caz (al LIBERTATII urlate pe toate tonurile) 
uvem de-aface ci demagopia specifică n celor mal multe 
partide politice şi-n deosebi a Ideologiei marxiste 

In al doilea caz, ne păsim în fața unei aplicări reapec 
toase a libertății, Regimul politie, conformându-se prinel 
piilor fdeale ale une! doctrine care prețuește omul în sine. 
nplică noțiunea de libertate în conformitate cu spiritul 
insullețeşte, Omul se ponte destota fAră niclo 
constrângere, bucurâniiu-se de o realitate pa care normele 
axtologiea ale doctrinei o permit în plinătatea e) 

E ştiut că, dacă nu există nielo limită preserisă, omul 
abuzează de prerogativa libortăţii și lunecă spre anarhie 
Pentru Individul neștiutor de cadrul în care libertatea 
poate avea un randament optim, aceasta Insemnează pur 
i simplu a face ce prea, ctim prea, când vrea, fără nicio 
imită, fără nicio restrângere Juridică. Or, nolunen, de 
Mbertate Jăsată In vola el, aplicată după Interpretări 
particulare, și în genare,meăenUpnloase,. duce IA negarea 
dell de Ibertate şi la instalarea unor regimuri deviate 

Liberțatea lăsată In vola cartel, fAră un corectiv perma 
nent și algur, plerde orlee semnificație politică, socială şi 
umană, impinge individul și societatea spre. anarhie, 
abuzuri și revolte. Pentru a Buta 1 consrderată profit 
BIIA fiecăruia și tuturor În acelaş timp, libertatea trebue 
privită In rapart cu o altă noțiune tot atât de importantă 
NOTIUNEA DE DATORIE, de oblipație, de indatorire, de 
respect pentru libertatea celorlalţi. E o problemă de com, 
pensație și echilibru intru stabilirea unei adevărate 
tehnici de comportare psiho snelală 

Libertatea nu-i un drept absolut și incontestabil decât 
In masura (n care corespunde unei necesități latorice, 
Atunei când poponrele se păsere sub dominație străină 
sau sub apăsarea unul regim totalitar, noțiunea Ideală de 
“Ibertate îndtotduală” sau de “eliberare” pâsttenză sensul 
absolut și incontestabil al tradiției 

Cand Însă e vorba de viața Și comportamentul Indivi 
alor Intr'o soetotate ajunsă la plinătatea drepturilor civice 
şi moelale, supralieitarea jdeatului, de libertate devine o 
anormale şi-o primeJdie permanentă. Răatălmăclrea aces 
tu) DREPT după cum |! arde fiecăruia provoacă o deviere 
constantă şi myliilatarală n celei mal extraordinare 
noțiuni din marile cuceriri Ale omului, Sub acest aapeet 
Du se uită nielodnță că libertatea cate o CUCERIRE și 
Hecaro 1şi face o_plorle aa amintensă de câte or) | me 
pare “amenințată”. 


ROBLEMA libertății este punctul cel mai 

important al doctrinelor bazate pe dem- 

nitatea persoanei umane. In noțiunea 

de libertate se ascunde toată măreția 

P intregului destin omenesc. Pentru reall- 

1 zarea aceste! aspirații omul a fost 
$ totdeauna gata să-și dea v! Istoria 
e martoră a nesfârşitelor lupte în care 

sta svâriit individul în speranța ca ln 
































de Serafim BRATOCEA 


Sa uită insă totdeauna faptul că această cucerire cere 
din partea insului și o DEPASIRE IN SPIRIT, adică o 
înțelegere în adâncime a fenomenului de care face caz şi 
pe care-l revendică fărăncetare şi nelimitat In felul 
acesta Individul îşi defineşte necumpătarea, dar nu şi 
Inţelepclunea. Consecințele sunt vizibile astăzi pe toate 
treptele politice și sociale... 

Stim, bine'nțeles, că orice cucerire este eulorică, stabl: 
1eşte increderea şi cu timpul poate provoca o hiperirollere 
a orgoliului Omul cucerind libertatea devine susceptibil 
de toate neajunsurile ce pot deriva, Cea mal neinsemnată 
“replementare” a aceste! libertăţi | se pare Impledecare 
sau incălcare a faimoasei prerogative cucerită. NU Vrea să 
aecepte nicio restricţie, lunecând fatal spre extrema ero- 
rilor. “/dealul de libertate” devenit “realitate” în impinge 
spre depășirea și abuzul de drepturi. Dreptul relativ de a 
fi liber, devine în ochii omului o regulă absolută — drept 
nelimitat de a se comporta după bunul plac. 

Natural, sunt mulți indivizi conştienţi, care nu vor abuza 
miclodată de o astfel de interpretare, Dar nu aceştia inte 
resează În acest moment, EL gunt elementul stabil, dis 
ciplinat. clarvăzător, care n'au nevole de o contra-greutate 
pentru a se integra armonios soeletății Pericolul vine 
tocmal dela elementele nelămurita sau. dela cele fără 
scrupule, meschine, egoiste, ambițioase ce nu văd în 
noţiunea de libertate “absolută” decât un milloc de parte: 
nire. de abuz. de râsvrătire permanentă. Aceştia sunt cei 
care tupbură atmosfera socletăților și provoacă neatatar- 
micia socială a individului. Impingând sensul libertăţii 
spre o extremă incompatibilă cu viața În ocletate, el 
siruncină profund mentalitatea mulțimilor, Deactea, azi. 
tot omul nu vorbeşte decât de “libertatea sa”, de “dreptul 
stu inaltenabii de Imbertate”, ete. 

In realitate, cine nu are gânduri ascunse nu se te 
speria de anumite norme său condiții punând staviiă 
oricărei încercări de deviere a noțiunel de libertate. Nor: 
mele paralele sub formă de “Imdatoriri”, sunt necesare 
pentru salvarea libertății precum şi-a vieții în societate. 
Fară_nceate obligaţii precise, libertatea devine luzorie, 
trambulină politică, necinate economică, sau anarhie 
-oclal pur şi simpli, Mal mult chiar, singure elementele 
noelve ale soeletăţii se vor prevala de “adrotutul” noțiunal 
de libertate pentru satisfacerea ambițiilor personale în 
detrimentul celorlalți, Deci, _NUMAL_O LIBERTATE 
COMPLECTATA DE INDATORIRI SI RESTRICTII POATE 
FI. CONSIDERATĂ O LIBERTATE LOGICA, REALA, 
VIABILA. 

E normal! Acolo unde există drepturi. trebue să exlate 
și datorii. Unele fAră altete conatitueae un abuz de putere 
sau 0 tiranie. Omul trebue să se obipnutască cu acest 
binomm, ce, cu țimpul, trebue să devină un reflex. Numai 
când noțiunea de libertate va testepta automat în spiritul 
omului contra greutatea anumitor rostrânieri, obligatorii 
în mânulrea prerogative! supreme, ne vom găsi În fa 
unei soeletăți pe cale de a se schimba, E 0 problemă de 
vdueaţie, mal ales de educaţie intimă, personală, 

Tendința fiecărula trebule să [le un efort continuu In 
acest sens, deoarece libertatea anarhică nu poate fi de 
tolea niel comunităţii politice, nici celor ce Tae parte din 
ca. Numai aplicându-se tuturor aceeaşi regulă. pot Îi gar 
rantate toate libertăţile fundamentale. Individul conţuent 
Ințelee deci să Inceapă prin el IERNI aci rga, Pe du 
și propria libertate anumitor restricții. Dece? ntrucă fie 
Tare trebue să (le convins că normele restrictive preserise 
vor constitul stavilă numai contra abuzurilor posibile, lt 
nu, contra adevăratei libertăţi 

Astfel, putem spune că numal omul co recunvașie și 
respectă limitele libertăţii sale este un OM LIBER În 
nccopllunea cea mai pură a cuvântului. Restrângerea nuci 
cate impusă de nico autoritate represivă, el pur şi simplu 
de propria sa conștiință, Omul şi alege calea gişi judecă 
aevlunii, Im, piinătatea DREPTULUI, de. a, Msn tură 
Hbertăţii. înțelege că. pentru a se bucura total de libertate, 
are DATORIA de n nu abuza dle această prerogativă, 

Binomul libertăţii nu-l o impunere arbitrară, el 0 conse: 
cință logică n vlaţii în soelețate, Indivizii care nu țin 
seama de neoastă perspectivă ajung În deaardina spiri 
tuală, morală și elvică. Iar guvernele care, pentr a câgil: 

A simpatia maselor Instinctive, şt neșiiutoare dau Tău 
iber_neeatei tendinte, lui pregătesc. Inconplent Tagul 
răbusirol în anarhie. 

Privat “deci datoria să luptăm, atât pontea SR 95 
uvertăţi! politice. cât şi panru sporirea, rtăților umane, 
dar nu trebue să uităm nielodntă că delimitarea 10F ai 
o Aj ettatee el o garanție pentru a ne bucura pe deplin 
de ve. 

















a 


EXPEDIENTE 


eraetaeem se ue mean 


Do e 
Ta ae 


Arena cae poat e îi sn o 








LENCEBCLEMENT DE LA YOUGOSLAYIE 145 


paruzart le pays en recuzillant des signatares peur une adrese 
pg lo Raibermmere. Une dilegatica ira A Lebdres 
portes 1 asa eco signaturea, ripartiea sur 25 volumea. Ub tel 
văzultat pezuve la vizueur du sentiment rivisicaniste en Hongrie- 

Bănia fait alors entendre ă Briand qoe le mocnent est vena par 
ta France d'sdministrer un coup drarrtt ă la politiqve italiene 
d'agitation dans )es Balkara. Un poavel incident se prodait d'aib 
lears A Prague mâme. 

Le ministre d'Albanie A Belgrade, Teena-Beg. advenaire de bn 
suinmine italiene, est alt ea Tehicoslovaqaie s'entretenir ave 
1e petzideat Mazaryci. pet obteniz qoe la Tchtcealorvarqaie a ppaie 
tvebroilement la Yocafpotlavie. ÎI est assamane le 14 oetobre par 
a jexpe hose qui vient d Italie. 

Creat alor que Briand se dăcide A pablier Je traite ftanceyes- 
ponlave, aul avait 64 mtgocit dăs mary get A Paris, et dont Nat- 
chiteb ei Briand avalent (tă d'accoră pour ajorner la mite ca 





Sea tenta, sans doute, est Irriproehatie. Les deux pays se pr 
mmattent une assistance matoalie ao cas că I'ea d'entre pax rai 





JURIDICO OLVIDADO 


Bajo este titulo hemos revelado a nuestros Jectores de 
14 hispanidad las maqulaviiicas maquinaciones del espiri- 
wm revislonista magiar, legadas hasta falsifiear “oficial 
mente” la moneda franceza del alo 1919-1020, con el fin 
de anuar ei dictamen de la justicia naclonal, hecha en 
In Europa central, y de obtener fondos para sulragar los 
sastos de su propaganda revisionista. 


Era la consecuencia lbgica de la victoria decisiva dei 
eJârcito rumano en el campo de batalia contra ei dirigen- 
te comunista de Hungria, Bela Kun, y la realizaciân del 
deseo expreso de los rumanos de Transilvania de acabar 
on la dominaciân abusiva de los magiares. 

No sălo Rumania se benefici del derrumbamlento del 
Imperio Austro-Hungaro de los Habsburgo en 1918, sino 
todos los pueblos de la Europa central, eroatas, serios, 

cos, rutenos, ios cuales a lo largo de la historia ha- 
bian sufrido amputaciones territoriales ș dominaciones 
abuzivas por parte de los vecinos hiingaros 

EI sol de la justicia y de Ia iibertad bril en Triantn 
para todos ș todos pudieron realizar sus asplraclones na- 
elonales. 

Pero los hingaros, reducidos a vivir sâlo en las tierras 
ancestrales, no han comprendido que la justa compensa- 
elân otorgada a los oprimidas de antaho les cobligaba a 
convivir en armonia y amistad con ellos, sino, al contra 
Tio, Han continuado intrigando para abolir el resaltado 
de la libre voluntad de los pueblos mencionadoa, tratan- 
40, desiă entonces de contundir E a con i actiri- 

revanchista y revitionista, utilizani todas los me 
dios, jegando hasta ineluir a Jos recien exiiados politicos 
hingaros. 

A pesar de los sesenta afos transcurridos, los magia- 
res suehan con revivir el difunto imperio de la corona 
de San Esteban 

Para contestar a Ja pregunta qut In prenta rumana 
de log abea 1825-1928 ho pe ha Fcupado del sant de la 
Talsifieaci6n hângara de los biletea de Banca franceses. 
reproducimos los textos de Bertrand de Jouvenel. 

Se trataba de una maniobra politiea italohingara pară 
Alslar Yugoslavia y para atraer a Rumania en un pact 
comân con Alemania, casando una de las hijas del rey 
Fernando de Rumania can el principe Albrecht de lA co- 
rona hingara. 





LES DIALOGUES RONFLANIS O ş 
En marge de la Confârence de 
Belgrade 

par Jean Philippe Maurras 


dea hauta sommels va lea renta en 








insiste sur le pluriel “les vents”, car cela soulfle de 
tous câ tes et dana tona les azimuts. Om a l'impresion 
que tous les Dieux de la terre se sant donne rendez-vous 
pour faciliter Je vol plană des bonzea qui dirigent les des- 
tinces des nations actuelles, Mais, comme les grands des 
Cieux sont toujours sivis par quelque hâgârie au lutin 
malin, îl se pourrait bien que la brise euphurique se 
transforme un instant apres en un evelone dâvastateur. 
DI en faut si peu ă l'heure qu'il ext. 

Cependant, ne nous hătons pas de voir partout des ea: 
tasirophes, lă oă la diplomatie soviătique veut “ente- 
rrer la hache de la guerre”, en employant les grandis 
moyens des concessions &conomiques, de la cooperation 
techno-spaliale ou de la diminution des forcea militarea 
sur le territoire europăen. Ce serait de la mâchancetă et 
une insinuation perlide, juste au moment oă ile sont si 
bien intentionnăs... ă egard de leurs bata cacha. 
îl ne faut pas insister!). 

II serait săremeni plus instructil de sen tenir aux 
simples enseiznements qui decoulent des “vols ni 
des granils seignenrs que le sort a mis ă la tăte idea na: 
tion de notre Occident par rapport ă ceux qui font le 
vent et le beau temps ă la tâte des nations socialistes, 
Entre eux, îl n'y a pas d'estime ni de a va 
de soi! Cela fait partie intrinsăque des răgles En 
îchange, îl y a des sourirea, des accolades er des rase, ă 
en revendre. Fafin, pour complăter le tableau, dn trau: 
ve la volante tetue de vainere chez les uns; de la naivele, 
preswque stopide, chez les autres. Dans cet ordre die, 
îl y a tout de mâme une petite difference: tandis que les 
premiera savrat qu'il; sont tâtus et voloatairea, les se- 
conul ne se rendent mâme pas compte qu'il respirent 
la sottise et la naive. 

Dans ces conditions, on peut sattendre ă tout! On n'a 
d'sillenre qută se pencher mur le cas dea . dialogues. 

Les dialogues sont ă Pordre du jour, du haut en bas 
de Vechelle. La mode a pris et on se sentirait dahonare 
si Pon ft privă d'un pareil privilăge. Et nona voilă sur 
Te sentier des lat ! opinions Ă tort et  travers au 
smjet de tovt et de n'importe quoi 

lea dialoguea er les moltil de Melinki, on 

aura droit bientt ă une nouvelle logurzhee, tout aus 

stârentypis, Belgrade. lea mâmea munis 
EA 


























des mâmea pouvoira et esaleaat les mămea intentiona, 
vont “s'ajjronter” (si Pon y eroit) dans la capitale you: 
goalave, sous Posil attendri de Tito qui va faire sam- 
blani de se placer .. en neutre. 

Oa aura droit aux saperbes discaurs ronflanta sur le 
contenu des "trois ac pei ta de oana (a, 

sarte gordiem) qu'on ne tăchera mâme pas 

roi hr les de Part juridique et soma egida 





Pune justice qui sloit simposer contre vents et marte. 

A quoi bon se donner tant de ial! Lea jeux sont lait 

depuis longtemps! Les grand de toute taille qui y partivi- 

savent ă quni en teniri 
“eorbeillea”, 





lea diseouracure puissent preparer lears di 
i=ă de plus significatit! Fe tandis que certains 
vunt dibiter leur phraszologie rouflante, les autres vont 
sont bonnement ranfler en attendant leaz tour de pasee- 


ÎI est erai que la CONFERENCE DE BELGRADE a 
un but prăcin: vârifier si les proseziptians au ileeisions 
privea A Ielinki ont âtă currestemnent appliquiea pat le 
eortignatairea. Ce qni est dâja un aven de la Irazilit 
d'une entente internationale presenție comme nn 
mum d'habilivă de la diplomatie cocitdentale. Car, îl est 
“formidabile”, elen cette iliplomatie, 














avoir cădă honteumment A toni 

Personne ne veut receanaitre que, dana leur hăte 
Mamailower et de satisaira Vappitit invatiable de 
VURSS, dana Pespair fallaciens de la rendre comprâhen- 
sive envers lears ptuprea problimex, nos dimoeratioe 
"pures et dures” se sont totalement pourvoyiee. 

En aeceptant ă Helsinki les subtila paragraphes insă 
dans aere final, grâce ă Vahmable inistanee des S 
tiqaea, et les ayant en qutlquea torte entărines aux yeax 
da monde, an me vnit pas comment eles pourraient re- 
venit en arriăre A Belgrade et coatredire une decision 
largerent voutenue par la suite comme “juste et dăfini- 

















lea se mettraient mur 
1e des Vepinien mondiales (dirigee par la prete large- 
inent contmanisie). Fi ce qui eat encare plas dangetenx 
«i redoutable, alles renrontreraient la “lăgitime” indig- 
ation et les fondres sea represailles conomieo-politi- 
qbes du monde soviătique, prolongăea par les attituiles 
hnutitea de leurs proprea partis cammnnistes 

Dn leur dira que lorsqn'on sign un papier. 
la parole donde et erla sant bavures ni arri 
Ca simt des choses qu'an pe pent pas igni 
FST DEMOCRATE 

Et pis, am va nowa faire le comp le" homnăte” sppi 
ră de Veosemble des preseriptiane prewuea ă Hel- 


Dans les milieax cffiriela an sait d'avance «il y aura 
n Bel mquelequea impertinent», retrogrades et insp. 
pari nationalistea qui poseroat dea problemea pre 
cât, Mn i Pappui, documents en main et les 
pair de plus de 120 millions d” Fu derribre eux, 
Mais on ne San imquiite pas trop! Tout ext dejă rele. 
(ou va les laiimer iposer Jeurs Mâmaires, Lettres Ouver- 








on tient 
pensie 
SI LON 

















tes, Proteilatione ei Docaments, el on va passer outre, 
comme si de rien p'âtait! 

Apris. entreront en jeu lea beaux patleure de notre 
moni imbu de principes humanitaires et de justice, 
pont nous faire comprenilre que les dtcisions prisea en 
bonne ei due forme ă Helinki ont et ENTIEREMENT 
HE STRICTEMENT appliqutea par tout le monde. C'est 
ă enute oceatiân que couleront ă flota les louanges en: 
la digne astitude des dirigeanti communistea de 
TR.” qui ont permis lapparition de quelques disiden- 
cms et groupusculea protestataires, FALT QUL DEMON- 
TRE indobiablement leur penchant pour la vâritable 
dămoeratie, la libertă d'opinion et Je respect des deuita 
de V'homme 

Bien entendu, SILENCE TOTAL sue les questions es 
sentiolles de Ia Carbeille n. 1, qui seront entărinăes en 
ce, reconnaimant olfieiellement ei dăfinitivement la 
mise dea Sovieti bon noimbre de terres ap: 
partenant aux pays limitrophes. 


SILENCE TOTAL sur Vimposibilite de sorti des 
pay socialiste, d'y aller ei de diseuter vuvertement 
4 population, d'envoyer des publications et de lea 
affichăes dani lea kiouques ou dans les librairiea 
locales. 


SILENCE TOTAL sur les "goulag:” et le terrorisme 
permanent des răgimea dietatoriaux implantăs dans les 
pays de DESt et qui dementent tragiquement les dăclu- 
rationa solennelles de leurs reprezentante ă Belgrade 
comme ă Ielsinki, 

On asitera ă une triste caricatore d'entente fraterne= 
Ile entre I'Ea et ['Ouest, comme on nous en fait suppor: 
ter păriodiquement depuis la fin de la guerre 

Les dialozues systematiquea (thime lavori et largement 
favorisă depuia que les pays socialistes ont constată (pre 
ce systâme rend ă chaque coup) permettront ă noa fins 
4 de manifestes emphatiquement leur atu 
"une dex ententes les plus merenilleuses pour 
fa pair et le bian-zire des nations .. Îls ometitont ne 
gligemment de prăciser que cette “prodigieuse emtenie” 
signe Vartât da mart de 120 millions d'Europi 
prepare la brăche par laquelle s'coulera le poison qni 
finica par aehevee leurs propres nations, 

Fin face de tant d'inconsrienee ei dindilterence dev 
la tragădie des autres, on se sent accablă et profonde- 
ment ccoeură d'avouer que era beaux personnages re: 
presentent POccident er la civilisation chretienni 














































LE MIRACLE DEL USINES “CLES EN MAIN” 


Parmi les innombrales remonreee “dialertianes” de 
prrsusslon que rentermen Ins tiroley secreta ile la diplo. 
matie seviătique, ÎI 3 en a une qui fait trembler, de joie 
«i de simpathie dăbordante pour le râgime range, ntim- 
porte qmel gomvernenment aevidemtal. ÎN eat question de 
Vappit beanomiţue que les petit malina du Kremlin 
mettent en je cbaqne fois qa'il leur semble nicemaire 
d'empurter Venjea politipue ui trouble les «ditfinilea 
manneuvena et atrangenente diplomatie. 
Dailleura, îl me lat pas se tromaper! ÎN n'est pas que. 
tinn dan mueleanque angmeatatiom des bchanges pour 
ronfurear les relatia bewmomisţaes et oemvrer an ben 
ttee abeipreoaque des partenaires en cante, Cola serait irop 
banal si tut ă fait en contradictie avea Iiltologie 
marxiste qui ne permet des rapporis de ce genre avee 


por Basile Rutaskol de la Kalsone 





les pays caphralistea qu'a moment oii cela pent le 
re. La roze serie est farmelle» Îl Înut *arranger pune 
ter faire ecler le ples posible de matiăres et da pro- 
mtratâgiquea at pe lene placer ses articles ile 

des pri moslique», capables de 
e dea imlumries entiârea eher les mon-communiste» 
Us a cependant dee momente axceplioanela oii Var: 
sennl des vom soviătiuuna lance dans la baile 
“iplomatique d'autres armeni que venx ile I'arhat 
grauri et dle Văehelunnemant des paienențe en dollars, 
mdomeis par Venvai da qualquea milliere de tonnea de 
sua ou de d” Astrakan, (ir, ces momente exreption: 
mele somt bien chaisis par Kremlin poe ue Vimpart 
voit de talie să sea gaina politiquea, iniliniables. Car, 
e que les Snvictimare powreivent dans leurs relatione 








eonomiquea avec les “occidentauz”, n'est aullemant 
dtătablir an tourant hoanăte d'ăehangea anis une aa 
elle briche dans les sracturea politiquea dea pai 
pitalistea. 








Ua vublie toujours que, pour lea satrapea sovibtiques, 
les relations îconomiques sont bornes vmiquement lare 
qu'elles serveni les intentiona politique: du râzimme. C'eut 
ce que les gouvernements oceidentanx n”aperţoivent puă- 
ve oa font semblant de ae pas voir, Ca qui un jone leur 
sera fatal! Mais, c'est si doux et sl flattenr de se ervire 
plus malin que les autres et d'atoir Iimprewion que 
tout va pour le mieux du monde 











Fh bien, tandia que mos grande maniears de subtilites 
a 
qmes et de leur pănctr 








on technologique dans I'âcono- 
mie planilize dea Sovictiques, ceux-ci, plus habilea (car 
ile avent ce qu'ils veulent) se contentent de des der 
et d'accepter quelquca cesiona 
politique qui ne peuveni en ancune ru 
bonnea affai ciărea et ă la tranquillită d'exprit des 
Decidentaux. 

Le grant atout des Sovistiques, capable d'endormir 
Jes seupulea et de metire mime par terre Vinstimet de 
canservation de nos politiciens, c'est le fameax argu- 
ment des usinea “elis en main”. 


















Ce test pas facile pour des dămoeratea pure et duri 
de tenit compte des intentions subsâquentea dea Soviiti 
qui lorsţa'il s'agit de vendre 3-4 unit 
damt lea prix varient entre quelques dizainea et que 
ques centaines de m: de dollar: chacune.... Surtonil 
quten change, les Saviătiques ne demandent pas de noi 
refiler leur camelote grossiere et invendable sur les mar- 
«ie ocelilentauiy. Modestement, ila ne demandent que 
minimes condemion: d'un ordre qui ne tonche pas 
tcanomnie ; 
= veitatien dex artaquna ă I'adreme de l'URSS, 


on de la prese d'extreme droite anti-cami- 





“cles en main” 
























- mite ă Vintlex de quelquea organisatians par trop 
Jarxiste et remuantea, 


dlimination des “poi libres” var lea antennes de 
radio, 






permision aux publications soviătiquea en lan- 
gura errangăres de submerger les rayans des kiomqure de 
journaux, 

reconnaissanea des partie eonvmanistea lă vă île se 
1romvent interdita, 


libre acrăa sue les ondes des TElă de Ja prupagan: 
de marxiste, 








arcepiation de certaines propositions "imoffemaieea”* 
su sujet du sort des penplea d'au-dela da Rideau de 
Fer, 

- nun ingtrance (mâme pas une eritique) dans la po 
litique mence par les Sovittiguee dans les pays tomis 
sous leur lepenilanee, 


Silence total var la lutie des exil contre le tre 
rrorisme communiste et si posible (et «est toujoture po: 
sibte quandl on est an puuvule) interdietion de tente ac 
Vivite muisihle î la renmmee dle URSS. 


Comine tm Je voit, dans Vemsemble des întărite et de 
În visiin evexistemtinlisre ce paritiste ses Oceidentaux, 
re semi dea exigenees insiguiliantea Dans me certaine 
mesure, elles sunt mâme bienlatsantea, car alles cancer: 
nem des problimes qui ennuient beaweoug les guaverne: 
menta demerlibtraux. En mertre fin î la demande du 











Tatelligenta ex diplomates comine ie le sent par dati. 





ei se pt Ei: ler lana des trafic 
iques qni n'on d'avenir pour les 
politique” du Reni at E cela nn bene! 


de 
imoeratime lberalea a depară lo Milliards pg dolari, 
Vavenir qu'elles se fargent n'a pas d importanee. 
Cene politique, meurtriere e avicide a la fois, dex 
Grands Vecidlemlaux prendra sine tourmure tragique 
Voceasion de la “comfârenee parițique” mui aura lieu ă 
Vrlgrade. Le grand Maloeh Soviitiqua a besoin 
de faire entăriner les suceia obtenme ă Helsinki 
et spicialement la “reconnaisanee insignijiente” dle. sea 
onvellea frontierea qui lui permetirout de imater dăfini» 
tivement tote vellăită d'indâpendance de la part de ses 
prochea vietimes se I'Europe Orientale, 

Ainsi, pour amatdouer la rentalită râtrograde des Oe 
videmaax et leur faire comprenăre n se trouve leur pro- 
pre interei... beonoinique, Les Sovistigques se moni Lasa 
envahir depuis un au par une forale, «de wisilona et ie las: 
sani facilement convainere par velles-ei de În aboatită 

a industrie de Pempire rouge de complăter et de 
moierniser son pare d'uvinea e de tabriquea “elis en 
main”, 








Naturellement, îi > a des exigentes eu contre:partie 
pour que la signature des cantrats sait asmurie. C'est con: 
ma de lil. rouge! Mais les Oecidemaux sont tellement 
convaineanta 

Ea comme on sait que ces achats apeciaux n'ont lieu 
de la part de PURSS que lorsqu'est eu jeu un problăme 
ditficae et essentiel pour la politique” impărialiste du 
Nremlin, îl n'y a pas ă se tromper me Vintenitan sul les 
acrompagne. 

Les Sonistiques, en achetant des usloaa cl&s en maia, 
veuleni “acheter” la bienveillaace ocridentale, Le chan 
1age est clair, Îl est connn par 1ut ln monde et cepen- 
dani, acee quri)e facilute et ipuelle indităremee pane la 
vie des autres, on y sueeombe! 
matquune ici le Lit, la pratiqe du chantage ei 
faiblesae de cenx qui vantent par ailletire ler aita- 
chesmeni ă la liberte er ă la jatiee, 

Reate ă săvoir să cette foioi, ă Belgrade, ile amro 
toujours Vimpuidear et be eynisme i 'aller jungu'au bout 
de leur eguisme. Auquel cas, îl ne restera aux pays qu îl 
sarrifieront qu'ă leur promertre ile ne jamais oublier 
leur forfair. 





























“LA GRANDE THRACE” 


Premiăre Partie 


LES THRACES DU NORD ET DE IPEST 
DES CARPATHES 


Chapitre Premier; Faplications prâliminaires. 


ES THRACES constitue lun des plus 
importanta problemes non seulement 
de Vhistoire roumaine, mais cgalemeni 
staire universelle, 
depuis longtempi qu'en Rou- 
manie +! opinion selon la- 
quelle histoire des Roumains a com- 
me point de depart la Dacie et la roma- 
ai nisation est comsiderte comme la ron- 
siquence de la conquâte de la Dacie 
par Vempereur Trajan. En 187, Roesler, ponse par 
dee eonsidărants dordre extraseientifique, danne un 
dur coup ă cette canception (1), 

Mais au lieu d'flargir considerablement les fonde- 
ments de Ihistaire des Roumains, en commencant par 
les Thracea et par ce fait mâme de faire pălir 
abjeetions contre la thorie roumaine, afin que ces 0b- 
jeetlona soient inoperantes, A, D, Xenopol x'est entăte, 
zarilamt Vaneien point de vue. Cest lui le premier qui 
anle, en IN84, d'une manisre definitive, Ie eadre 
re des Roumains. Son oeuvre, tria vaste, a 
să intitulte L' Histoire des Rommains de la Dacie Ti 
jane. En mime tepe îl a fait paraitre son ouvrage con: 
tra lea argumenta de Roesler (2), 

Cote attitade Wawtodefense n Etă signalie —eră jus 
te ttre-— par G. Popa Liseanu, en qaelqes mata lap 
Popa Limeann nvait derit: “Xeno- 
la reeherehe res argumente contre la 

seat retranehă derrlăre le parapet 
ant pax le eonrage de Hasdeu, son prâdăceseur, 
estă, timidemen!, sur la ligne de delanse, sana 
audace de prendre Vollensive, Suivant Vexem- 
ple Xenopol, les autres historiene roumaine, timorts, 
ont manileste la mâme prudenee pleine de timi 0) 

Fait regrettable, cette situatian dure enenre da nos 
joors. IL 7 a huit ans, un ouvrage coleetif n âtă publi 
A Bucarest, delendant “la coninniti”, par ronsâquent 
In tă de Xânopal (4), 

Dutre eette “position dăfensive” I'historiegraphie rou- 
maine prisente une autre lacune. Beauenup d'auteure 
voient les Thraces dans les Balkans, oubliani les Tha: 
ces de În rive ganche «du Danube et de 'eapace exira-ear. 

que, 
turle dle sex histariena s'expli le fait pa ile 
sent obizales par Pidie de Pâtaa, Ca carta ile mari 
prennent comme pe de dipar pour leureoncepiions, 
es par cette ide quile justitie la continnită des 
Roumnins mur le territoite du'ile acenpent. D'antrea râ. 






































































11, Moealer, Rumanisehen Smudien, Leipaie, VETI, 
(2) A. D. Xedepal, Ta tărie de Ponte, A 

Z Lă Rmamain, Li Mari 

ERIE RDUP e mama în pere re 
Matoiri ” 

[PAL A Dra a A ae Ai cata ae ud 


por Prof. Alex BOLDUR 


saltata pourraient ître obtenus par des investigations 
ete. 


dans le domaine de la soci 

Les Traces ont eu Jeurs îtats, mais —la consăquenee 
de Vimmensite numerique de ces peuplades, ninti que 
de la diveriită des conditions grographiques oă elles vi- 
vaient— leurs Elats ne prăsentaient pas des donnces qui 
garantissent une longevit. En change, Ja population 
ihrace, divisce en diverses tribus, stinscrit comme une 
permanence eihnique et historique, qui dăpasse de bea- 
coup Vimportance de leurs âtats, parce que, par-dessus 
Jes diffârences prâsentăes par les tribus, c'est Vunită 
eihnique du peuple thrace qui domine; la langue est 
identique et les coutumes similairea, les dillrencea &tant 
infimes. 

A Ia place de Vancienne conception ftatiste ot politi- 
que, une nouvelle concej doit s'alfirmer ethnique 
et sociale. La base de tout &tat est le peuple. La primau- 

ogique appartient ă Ja population et non pas ă 
































La premiăre de ces eonceptians part «lu concept dton- 
vologique. [histoire des ctata n'est pas aut 
Vhistoire de la dăontologie, de la population habillâe 
d'une organivation politique. 

Mais avant d” 











les Thraces ont vecu dans 









itiquement, îls se prâsentaient comme une 
mitive. Fi pourquoi iznorer cette phase pri 
Ta population thrace? iznorer cette phase pri- 
mitive de la populat Pourquoi ne pas em: 
brasser une doctrine ă caraetăre omtologidque, quoi 
iznarer le facteur ethnique — existant, logirement, 
dans toute sa primitivite? Ca n'est que par la doctrine 
ethnique et sociale qu'on pent envisager le probleme 
Thraces, | 
ai une sociâtă, le premier 

















ment de Ja popu 
La premiere question dans les recherches throces c'est 
de savoir vis oni £ autochtone et oii gre. 
Une grande pi apăclalistea alfirment «que les 
"Thraces sont un peuple indoeuzopten du Nord, les voi- 
sina des allemands, des p dei Slaves, 











pansion, Cite opinion est partagie par Norbert 
par A. A. Sabmatov, par Vethnographe rume iu vitele 
pasă V, A. Maoskov, par T. Lehr-Splavinski et par ben: 
sp Wautres ancore, 

ai usi des autenrs qul nient Vorigine nordi- 
que des Th Mir Di d dea 


ce 
Balkans, Parmi cnux-lă nous citont Parchăolague ruse 
P. N. Trătiakav, Parchăologue mexicain P, Hoch-(im. 
peza a d'antene encore (6) 


















e ile madame Go- 
intitulă Sur Porigine sea Thrares (7). 
A teouver dans cet vuvrage des donmeea 





(5) Nober Iek), dans “Ebert Real Lzxteon”, v, XIII, p. 356. 
„A. Sahimatay, Pequlise_ mar ta plus ancie riode de: This. 
act do în enter, Pre, INI. e Peieda de Phle 
VA. Mask, Sf 1 îN soplemennikiealini (lea Senhea et lea 
Theweea dle ln mâme eritine mem), Varsnvie, 1896, p. 41, 55, 


im 

T. Lehr Spleminili, O pohedeeniu i prajocaveme Sloan, Pas 

an, 1948, p. 107 (lea anmfes 1000-1300 pn) bi 

16; PN, Teetiahov, Pamecina- a plemena Ile vri- 
vei de Veni, Mese, 195, p, 25-27, 

AT “Tracia”, ÎL, Sofia 1974, p. 7148, 















conceroant les Thraces en giniral, Mais Nauteur parle 
seument des Thraces de la Bulgarie du nord et da mă, 
comme si d'antres Thraces n'ont pas existe. 

Cala veut dire que beaucoup de rechercheure sont 

cupăs par des aspects insignifiante, s'âgarent dana 
fma dâtaile, meltant en &vidence seulement des veritea 
partielles. Ils dirigent leur attention exclusivement vers 
Vanalyse. 

Jai plutieurs fois constate la necesite d'avoir une vue 
gânărale sur les Thraces, une synthăse de la Thrace. 

Cartes ce n'est pa: tout de savoie que lea Thraces de la 
prihistoire sont des autochtones au nord et au and dea 
Carpathes, habitant dans le voisinaze des Allemands, des 
patione baltiques. des Slaves. 

Dans une telle affirmation, c'est la conerătion qui man- 
que: ou, dani quelles râgions ont habite les Thra 
dans la prâhistoire, ou sont-ils les plus nombreux 
dana lea râzione oii il ont habit îls formaient la grande 
majorită de la population, quelles sont les autres tribus 
avea lesquelles îl ont cobabită, ete. 

Les râponses ă ces deux questions peuvent ître donnâes 
par deux sources: 


























1) La culture archeolozique Cucuteni-Ariusd-Tripa- 
lie et 
2) La topony 


je des ieux oii se sont îtablie, 





La deuxitme de ces deux sonreex nous îndique qu'ili 
om! habită la Vohynie, In Galicie, la Podolie et entre le 
Pruth et le Dniestr, 

Sur les traces indiqu 
la toponymie et la hydronymie dle ces 

Les deux sources se completent done râciproquement. 

TI y a fealement d'auirea posibilitza d'investi 
pour connaitre les ancien: Thracea, par exemple leur v 
cabulaire, mais les rianltate obtenus sont moins convain: 
cante, Paurtant, on ne doit pas lex năglizer nam pl 

nui qnton ttnuve le mot thrace (ardavos, ce 4 
„mot qui atteste leur prisence en 
ie (4). Dans cette province. probable- 
de la Volhynie. Le nom du dien thrace Zbelsour: 
Zbelthiurdas, avant le sens de porteur de lumii: 
que Je nom Zibeleizis Gebeleizis derivent de la 
ienne, du mat “Ziburis 
confirme done le fait qme Je« Thracas et les penples bal- 
int dex vohins. 
ani Tripolie a nt âtudice tant en 
Roumanie quen V.R.SS, 

TI nons reate, done ile faire îles recherche dans ln den: 
xizme source d information : la toponvinie et În hydro- 
h n alter ent ateste Ja prâsence des Thraces 
«mentionnies răghoms pendant le prăhistori: 








par la deuxitme sourre suivent 
cgions. 




















ianifie “la rivitre Si 
































que, 

De In grande population thtace, quelques peuplailes 
se sont disloqutes et ont migră vers Vest e! vers Je mă. 
probablement au Tla mienaire a.n.&, 





dtache du tronc migrant an 
„Cos Thrarea sont revenus en Farapa veri le L-er 
e... portant Je nam de Cimmăriens. La 
plupart des historiens, M. Rostovizeli ă leur tite, condi: 






Thrares aequidreni de nomveaut noms ce rhangement 
de dinomination âtant tă aux canquirants. Ftudiant les 
sources histariques et notament les chroniquea ruse, 


1 BR, th, Pl, 








nous avons conclu que les Thraces ont apparu sous ea 
noma de Doulibes (Bonseans), Onlitehes-Tiverteer, Bo- 
lokhorâniens, Val, Brodnies, Berlndnies, ete. 
Lea Thraces ant contrihut ă la erfation de Vâtat va- 
Lei ruse de Kiev. m ee 
Evinements historiques ont poussă es la 
Nord, de lenrs sites permanente, vers le and, Dimena- 
n, ila ont contriboss ă Vapparition des premiăres for 
mations politiques de la Moldavie (la pays Byrland, le 
pays des Brodnica, le pays Sepenith), et ensuite ă la erâa- 
tion des Gtats roumain — la Moldavie, la Valachie er Ja 
Traneylvanie. 
Nos recherchea en fait de toponymie et hydromymie 
ont eu une contribution remarquable-par sa nomveautâ» 
an problăme des Thrarea, Cea nouvelles donmâea nas 
ont permis d'ttablir que dans la prihistoire, lex Thraees 
ont habită en Volhynie, en Galicie, en Podalie et sr le 
territoire qui se trouve entre le Pruth et le Dniester, 


Pour faciliter notre travail d'investigation. not avons 

divină le territoire de ces rigiona en quntre ones gou- 
vernăes par les rișiăres, 

Dans Ja premiăre zone, qui comprenil les sites se tra 
vant dana la prosimită du Boug de 'Ouest et de la ri 
vitre San, nous avans trouva 28 toponymes ihraces, don! 
Van avec la terminaisan slava — Volodava. 

+ la seconde zone —dei riviăres Stye et Sluri-— on 
Parmi ceoxlă, deux avee În 





























om tromve 37 denomi 

Beaucoup ide sites thr 
pace ui sâtend entre le Pruth et le Dnientr. On peut 
identifier 9 denominationa dont cinq se terminent en 
va, Olceadaev (deux fot), 














Dana les qustre tones, on a identifiă en tont 179 dăno- 
minations thraces. 
le Chapltee IV, je prtsente le răzultat de met 
pecherehes toponymiques 

De cea risultata, on peut conitater qu, dani la prihis 
voire lea Thraceă pomedaient un immenis territolre; 
Vitendant de Ia riviăre Pripeth juqatau Danube. Plus 
tară, probablement au Tl-e millăoaire avan.e-a fă Tha: 
sr oră pase auclelă du Danube, dan la presile bal: 


ka 














ue. 
A juste titre, on pent al 
dimographique, în To 
„La migration des 
by acre, miErore dlorgi espace cupă pat tea The: 
cea, cet espace sâtendant tgalement sur les Meci le 
în trimite. ei du Kouban (V. carte gtographique "Ia 
ce”). - 
Dre Tal dans le domaine de ln topanyinie 
nous dlicouveant un nouveau horizon poe les dude i 
Te problăme des Thraces. Denânavant, îl ne eră piu 
«question de mentionner seulement les pitoudaces, en E AU 
dităltaneat de base dans a formativa du pepe rouepin: 
Mi ie on devra tlargir, d'une maniere ementielle me: 
dement par la simple constatation ue les tribus thraces 


des quatre teritoirea rom: 
talent ctablies sur singe. (fe i re spleanle et 14 


ec que du paint de vua 
ces constituaient la Grande 
amăriens-Thraces, ile PA 























Deere, Vemplacement de toutes Tes veibus, tra: 


vhraces 
ces, on aăterminer quelles sont les tribus 
qui ont Fă les puatre rouminins 


ua MPLDAYIE mt FETE 





Hes Bolokhovâniena, les Carpet, les 

Botea (Coatabocea st Sabocea), les Basses, lex Daces: 
La VALACIIIE — Les Burs, les Dares, les Carpes, les 
Grea (les et les Oulitehes Tiverties y sont 
compris) lex Bolokhaveniens forment le mâlange de la 


TRANSYLVANIE — les Agnthyeses, les Daces, los 
Carpes, le Costoboces, les Bolokhureniens, 

Enfin la DOBROUDGEA prisente une population 
formâe ă Vorigine par les Mesiens — na nom comun 
doună ă plusieurs tribus thraces, ă savoir lea Gătes, les 
Besses, les Crobises, lex Terisea, les Laire, les Bistons. 

Caetea, ce schima cat seulement une premiăre tent 
ve de presenter une manitre vraisemblable la forn 
tion du pemple roumain, Naturellemant, imutea ces tribus 
thracea petsentaient une culture matârielle uniforme. 

Ca mhâma doit tre vârilie et, âventuellement, com» 
pliză ou corrigă. 

Lea principale “innovations” vusdites, resultat nor» 
mal se la comstatation de Penorme espace pecupe par les 
"Tiearea su nord et a lest des Carpathes, changerent no: 
tre optique historique dani le domaine d'autres pruble- 
mes encore d'une importance scai 

Par exemple, c'est ainsi que nous avans pu râsoudre, 
dana un mouvean sens, le probleme des Broilaiei v 
La Revue des Archives, tome XXXVII, Nr, 2, 
197), et le problăme de Varigine dn nam de 
(Revue d'himoire, tome 28, 1975, Nr. p, p. 933040), 

Je erois que ce point de vue nowveau sur les Thraces 
sera iris ficond paur notre seience histarirre. 
























n vedene PeauNle ae Bmea ITitia mate ai) 


Chapitre II 


LES DIMENSIUNS DE L/ESPACE DES TIM ACES 
DANS LA PRENISTOIRE + 
LA CULTURE NFOLITIUUE 
CUCUTENI-ARIVSD-TRIPOLAE 


Le premier rherehear, FE. R, Stern avait magqulimă les 
fronplerea de cette eulture tis argement, fixant son 
dtendur depuis la riviire Deane, alflueni gawehe du 
Daiepe, sur entire Pololie, Galieie AFut, Huvovine, 


Porţi: " Dean Mie SUIE e. File 
vaii pantă aus vutre „m WE 
justă Thessaloniki (1). 28 3 
0 Doarme Xe Arebiotegique: Erei 

ee mm IFR mel ÎL Mee, IP i 7 


En Roumanie, Ton Andrieseseu avait montră la dis 
peziion de cette culture dans I'Ouest, en Autriche, Mo- 
Tavie, Galiei d'Esa, en Serbie, Bulgarie, Macâloine at 
Tesalia (2), En URSS, Tatiana Passek Pavnit dăori- 
te et fixă chronologiqueinant ses itablissemente, L'au 
a demontră que cette culture occupe un grand 
Tla mis jour les nouveaux rayons de la ilisperiion de 
la cultmre, voit: Je rayon Uisatovo pete d'Odeasa, 
Kameners: Postolsk, Movilau (Mozuilev), Te cour me 
în Dalester ei ses affluenta Zbruci, Ivaneta, Smoui 
Vehirsa, le cour moyen su Hong du Sud (Pervomaisk, 

















înă heancoup rechrr 
Nord de Cow: 
cuteni, ă Trusasti, Corlateni, 3 au Sud =ă 
Larga Jizia, levoare: ă VOnest— en ylvanie ă 
Ariujl, en Muntenie ă Monteoru, au Danube — ă Guma: 
linita ea Saleutsa, eu R.S.S.M, ă Petreni et Drokia (1), 







trace 














Fn U.R.SS., beanconp Wareheolaguea ne contestent 







placăea sur des platformes, effee= 
mirea callâea avec de la terre a! 






maisons dtatent de 4-5 m? ee 8-0 m?, avant deux an 
plusteure ehambrea. La culture appartient aux ngrieul- 
vera, dlevateurs «de bârail, iellement aussi aux chas- 
seurs. Les autils ctatent confectionnis Whabituiles en si- 
Tateni ont trouvâa des conteaus conrbâs, 
selon Ja technique nord 
par lea linisons avec lo Boug de "Onest. Cette enlture est 
du TIl-me millenaire a.n; 

Ceuta culture est antochtone pt nlest pas venue du 
Să dee Balkans. Ca caractăre de Ia enlture avait 66 
tabl par HI. Schmidt, qui avait fit de fonilles ă Cucu- 
teni (en 1909.1910), par M. Moernes, V. Gordan Childe, 
|. Andries et autres (6). 

Tin arehiulozue evittique, P, N. Tretiakov, alfirme 
que cette culme avait îte apportăe du «md dn Danube, 
de la partie de PE de la Mer Mediterranfe. 

Om argumente par la smpăriorită de cette culture, en 
vorparaisn avec cale eutoptenne. Quelqnes espirei 
Vobjeta an mătal avatent ât& apporta du Snd 

Tau esla ve plaide pas pour Palfirmatian de ln mis: 
ratio de la population da Sud des Balkans, comine le 
croit Pauteue, mais prouve senlement lex influences cul: 
tarile mbiea. Les contacts de la popmlatian des deux 
rivea du Danube ne penvent pas dtre rontastâs, 

1/hypothisa de Varrivte dea thraces du Sud a dtă ni- 
cemaire î Vautear pour tracer top largement la patrie 
primitive dea roses mai, selen Pantenr, stătanid au 
couri mayens des rivibrea Roug du Sud, Daiester, Prath 
ei Sereth (8). 

La culture Cucuteni ext desiante par Fa, Mever Sat» 
earpatiguei”, et par Î. Andeieseseu -— “earpatho — danu: 


















(DD Andreea, Comrrieatiena î a Doete. vant lea Tomata, 
Toi, Lt ELL Pan 

IL Pameă, Mee lea de la cul ripalieane em RSA. 
Chrituitane ptâtai 38 pante dan Voua Drevaal Inorli”. 
L- “, Li it, e aro ! 

0 meta Mamaia, LD, Doe te IE Shi. C 
în dee Moldea Mumantena, Veipie. 10. apheti 
R.: AL Droee, aiaet Fhimnire dn 

SUN RED da 
es Sbiera 

, aia 

pă ph, A ten ChiMe pă t im ră la 

14 Peaeliri 
linie m du mă de „i dr 


în. Pe Eoăalere, Veti 
PR app eri vaze tm galagie 
(0. Oeavre cine, pi 11. 


de ha mm 


Ed 
veac“ (9), maia tenant compte de sa grande setate de 


riion, depuis Ia riviăre Pripeat vers le and, îl se- 
vaii plus juste de la denommer, conformâment ă ses trois 
traite essentiels — “pripeato-carpatho — baleanique”, 
"T. Pasec distingue trois pâriodea de developpement 
des tribus Cucutiennes — Tripoliennes: TD Pâpoque pri: 
maire “A” du 3000 av. J.G- an av.ni. : 2) Pâpoque 
Di vene “DB” du 2700 au 2100 av.n.ă.ș 9) hâpoque tar: 
Ti 4 (pour Je nord et pour le md) du 2100 au 1700 
avand. 





1a derniăre pâriode se situe ă VEpoque du pasage 





Dan 
du utolitique au bronze (10). 





Ca carastăre cueutien-tripalien se la dernlăre păriode 
a tă contestă par Mmmaan d'auteara (en U-R.S8. Par 
AL. Briusoe, chea nous par V, Dumitrescu), 

Pour attribuer la culture Cnentenienne- Tripolienne 
mux Threeea, on n deux ralsome: Iătahlimement 
Tiratea pendant Ia periode protohlitorigque et histori+ 


TA. Mever, Geachiehre sea. Alerta În 2 el. î. Pe 10 


de Maat, det tatea 
Si olt tă Praltar Ei 


Are 
. 1956, Dumitremca. 
Mit e pu Roanatel, v. Î. 1998 2 Pe 
ate, ul, urias: 





que sur Je teritoire, dloă provie 
thracique des ctablistementa Cuentiens — Tripoliens, 
deuxiime argument eest Ja toponymie et | 

des răgions du territoire oecupe par cette culture. 

encore de plus. 

A Vaide de la toponymie et Phydronrmie on pent con 
tater que le territoire pecupă par les Thraces 
surface de la enlture Cueutienne-Tripolienne, stenilant 
au Nord et ă Vonest jusqutan Bug de Ouest et San. La 
dilfirence sexplique probablement pae la demită va 
rite des Thracea sur cea lerritoirea. 

Parfois quelques nouvelles dăconvertea contribuent ă 
mettre sous une nonvelle lumiăre la enlture. 

Ricement est une information dans Je jonrnal 
“Pravda Ukrainy”, reproduite dans *New:York Times” 
et dan: “Times” au 20 septembre 1972, sur lex fonilles 
rtalises durant Petă de 1972 ă 115 km au md de Rier, 
pat VInstitat Archeologique de Kier. 

Contormâment ă interview dannă par Shagli, celui 
qui a dirig les fouilles, an dit que lui awee ses collalro= 
rateure ont deconvert une ia de culture Tripalienne, 
capable davoir cm juaqută 20.000 habitants et ayant 
jusqu'ă 1500 logements. ÎI est posible que lareque la 
recherche seientifique de ces nomveanx &tablisements 
"Tripaliens fera son apparitian, on ajontera ile traite not: 
veaux ă la caractăristique de la culture Cuentienne-Tri- 
polienne-Arins, Cette culture est Poeuure dex rribns lo- 
cales, autrement dit — thraces: 

On est obligă de montrer quril y a ancore d'antrea Avis 
sur Îe caractere ethuiqne de la culture Tripolienne. En 
voilă quelques uns: 

le Teedieat ukrainien, V. V. Bvoico, consistărait lee 
Tripoliens — des Protoslavea (1). 

0. Menghin attribue la ercation de Ia enlture Tripo- 
Vienne aux “Toharis” (12 i ec 

Contormâmeat ă Pavia de B. Grosnti, la patrie primi: 
viva dea Tokharis est en Orient, conțrairemrent  d'autre* 
opinione qui placent les Tokbaris dama Vespace qui se 
PP uve entre Le Dniaper, le Don et I'Ouraly pat exemple 
1. Umniakor (13). e ată 

Noma sommea obligăs de ne pas omeltee Popinion dis 
cordaate d'un archâologue mexicain, P. Boch-Gimpera, 
sur la eulture Cueuteni-Tripolie (14). 
de reconnaitre la culture Cueuteni-Tripalie comme ra: 
ce: a) lea thracea ne sant pas life da Danube (sie!) et 
3) ln culture Ouenteni-Tripolie est prăvoce: Avant pour 
ea Teacea probablement, une ide bien plus înfirieure 
î juste qualifieatian, la culture ne peut dtre thrace, Selon 
Pupinion de Pantene, lea thraeeă repriteaten! Varri: 
vie an Europe de la culture asiaticortroyenne indo-earo= 

ine”, 
lea Thraces, au commteneeinent naval» 

Pe pecneadi (Sie?), Vauteur n'a 

nu a e 
ractâre indiseutahlement indo-europten: 

* tn re 'hypothăse de Iantear que les Thracos serateat 

venus en Europe da Asie Minnure, comme manlrat dle 








de Traie (15), nous parle la voponymie et 
Vie du tearitoire du Nan et da Est dea Car 
pathea. 


dune earaetăre aporlictique ont avi lei hypothi= 
î, arehâologuea soviâtiques A, Spitern, V. A. Go 


rea, Renale 3 te 
tri at ră Apărare Ditegza ll 


—— 


vadtav et N. F. Baleasevaki sur Vorizine orientale de la 
calare Tripoli (16). 











En Roumanie, un apport esentiel ă Vexplication de 
la enltare eucuteni-iripolienne Vavait apportă lex foni- 
Ilem eefeetates par Rada Vulpe et ses collaboratear ă 
Ievoare (17). 





Chapitre III 


LS AUTEURS DE NTIQUITE SUR LA 
DIMENSION DE I'ESPACE THRACF 





Sur la protobistoire dex Thraces, nous apprenons des 
our dex aneiena anteurs comme: Ferodote, Stra. 
bon, Ptolomte. 

Le patent de Vhistoire, Hâraslote, a la merite d'avoire 
somiligni Vimmantită dle la dimpersirm de peuple des 
“Thraces, le plus nombreux apria les Indes (V, 3), 

Malheurensement, dtant prinecupe des frontiăres de 
la Seyihie ei des expăditians du rui peran Darius con: 
tre les Seythes, îl n'a pas accord Vatention sulfisante 
dde au problime thracique, 1 derivait (IV, 99): “De. 
vant ln Seythie se tromve la Thrace qui sâtenă justă 
la Mer. La Seșthie commence depuis le golt fară par 
ln Thrace: de mâme, ici pnătre Vlatre, en Seythie, se 
retvurnant Est ver Ja bouche Des deux partie, les 
Sexthes ont comme frontiăre la Mer”, 

De cette eitation, nous ponvons tirer la conelasian que 
la Thrace tait voiine avec la Seythie ei qu'elle pa 
nait ln Mer Pontique, mais ÎL es restă vane prieisten 
dquant î Vetendue et les frantiteea de la Thraee. C'est 
trs possible que Ieerivain avait une vague ide me 
Vătendue de ln Thrace dans lowest ide I' Europe, ear îl an 
trouvait snus Vinfloence de deux famsses idee, La pre 
miăre est Ma direetion du Deuve Istre qui canle de Ponest 
vers est, non par vă nous le savons, mais plus au nard, 





416 Ap. T. Pak (La iati 
(AT lee fuulllea Pee pe 


je 
Neam, dans: “Studii” (“Ermdes”), 1940, mr, |. 






at qutil descend du nord vers le sud, ainsi comme lui 
avait surpris lidâe, S. M. Seredonin (1). 

Outre cela, austi la position du Lac Meotis ne se irou: 
vait pas encadrie dans la Mer Noire, comme sa partie 
nord-estique, mais quil sort delle, ayant une forme s6- 
pară. Cest justement pour cela qu'lerodote prâsente 
dans za deseri hie comme un carră, II est 
trăs probable qu'Herodore stimaginait le pays Thrace 
dans Vouest de Europe et dans | 

Nou: reproduisons la carte gcographique de la Seyihie, 
du Danube et de la Thrace, conformâment avec les var 
de Vrcerivain. 

Dans cette idte nous nous renforcerons encore, tenant 
compte qu'il place les Agathyries, ronsidăre« come 
"Thrates, dans Je nord de la Transyivanie (IV, 100): “De 
Flare en haut le milieu du continent, la Scythie est li- 
mite d'abord, avec les Agathyries”, 

Par consăquent, de ces quelques informations res: 

i £ Hârodote, nous pauvons tirer 
Ia conclusion que les Thraces demeuraient ă Vonest des 
Seythea, ce qui se confirme par toutex les conuaissances 
que nous a ujourăhui. 

Cesar, dans ses “Commentairea” (VI-ăme livre), mon: 
tre que les Alemande at voisins avec les Thrates 
ln râzion des Carpathea Tatra 






































be — au moins 

est sous la do 
puis, tout de suite 
au dibut, barnă au 
e Ttre, dans la partie opposâr nvee les mants 
rouverte dex forsta Herciniea er contenant 
tie des montaznes, Eneuite, le territoire 
Vâtend veri În nord jusqu' aux Thyrasiles, teontiăres 
«ie nous ne pouvons pas dăerire pratiquement. Comme 
ces lioux ne sont pas conmit, an a pri ration 


tie du sud de VAllemagne donire VE 
li-has, oii elle s'avoisine avec le [leu 

i dea Sonae (C, 295). E 
e des € 





























les ercateur dea mythea qui parlont dex mor de 
Ripei ct des hyperborcens", 
“Ripei” sont les inantagnes avec la Jocalisation fluc- 


ante en Sarmatie du nord, aux sources de I'lstre (2), 
Les frontizrea thyra restent nonsidantifites, 
1 important, tot de mm, que Ieeriv 
se vonver ddevant Fimmensit que, que dau: 
aient explique par le myihe d'hyperbortens. 
Molară que Strabon ne eroit pas dans lex mythes 
ronsidlerant comme mensongea de Pytheas, Îl fait po 
tant equslqiea prâeisions, arâce auxequelles nous pouvons 
în de Vătablisement des 
Thraes. ÎI ceri (VII, 209): “Au nord de Ile 
mt les territoirea dan delă du Rhin et de la region 
= TI est question des populuces celique er per 
maniques, jusqu'an bastarnes et thyragătes et le [leuve 
Borimhânee, de mâme que ces populationa qui sdten- 
den vers Vinvărieur di territaire, entre celulei et Ta: 

























Vlare se trouvent les popula 


F pete? apelat ou «W'antre, qi se vant mălai 


Dans una autre pari, îl eri (10, 5, 30, CZ): ST 


tre laisse A panehe Ventitre Allemagur, cominenci 
Rhin ot tout lex territoirea dea Gătes, lea contrăes dea thy- 
razătes, de bastarnea et sarmates, jusqu'au flenve Ta- 
E et le lac Meotis st, ă droite, Veaniăre Theace, ITllv- 
tea] partie de PElade avec laquelle se termine 


at) SM. Seredunin. Gagrephie bimurimve, Petrogral. 1916. 


(2 Na Samreea de VIIiaetre Mommaina, v, 1, Poe. 1004: 
Emhil, p. 1 Aj Viriitter, 
m: A ă 5, ideea p ia n, al 4 lui m 2%: 





Carta de în Scxthie st de la 
Thraca 


( a'apria Hârodote) 








Iianteue ne doute pns que lea Gătes parlent le măme 
langage que es Thraces et sud du Danube se 
trouvent de mâme les Thraces avec le nom de Moeses 
(VII, 3, 10, 14), que les Daces ont le măme langage que 
celei dea Gâtea, . et que les iriballes sont d'origine thra- 
cique”, 

De mâme, none 















pas ometire que Strabon 
dea Gimme salon Vanteur, partent par: 

e nom de trăres (1, 3, 21, 0, 61). Or, nous 
Vans maintenant que les Cimmeriens, de meme qun es 
trăres, sont des Thraces, 

Strabon savait qun I'ltre na pas deux bras dont lun 
se jette dans la Mer Adriatique et Vantre dans la Mer 
Noite, comrne croyaient quelque'uns dans san tempr par 
exemple Hippareh, mais îl affirma que Pitre_ se jelte 
veulemment dans la Mer Noire (1, 2, 304 În 3 15) 

Iauteur distingue, en ce qui cancerne leue &tablise 
ment, los Gătea dea Daces, Lies premieri vetenilent vers 
le Pont et vera Ies et les Daces habitent dans la cantece 
opposte, vera I'Allemagne et vers les sonrees de Dletre 
AVI, 3, 13: 0.300), 

Drapris ce sue none ponvona canitater, Strabon de: 
pase braneoup Hârodote en ce qui concerne 
mations sur Jes Thraces, On trouve chez Ini une grande 
riehese informations en ee qui concere ce peuple: 
un viritable trâsar pour la science historique est 
E E la gtographie de Ptolomăe (“Le guide pto- 
































robablement que cet auteur, Gerivant sa ptographie, 
Avait eu ă sa disposition les traeta des frontiărex de Li 
Dacie ei de la Gâtique, elfectais par le genidre de em» 
pereur Augusta Celui-ei avait difini les fron+ 
titres ica Liniuntar. ab 









cela, 
de mana 


tions et des localitâs qui, de fait, eonfirmment en bonne 
Li les frontiărea d” Agrippa, Les Gâtes se sant Eten: 
jusqu en Bosnie, | 





les marais du Pripeth et les cataractes du Dnieper (5). 

Ptolumee (III, 3, 9) montre que dans le nord de la 
Sarmatie vers la Vistule, par dessus des montagnes peti- 
cines (e'estă-dire bastarniques), habitaient les Costobo= 
ques et les Transmontagnes. Dans la region de la Vistu- 
le, vers Warthe, se tronve la localită grtique Satidava 
ei, pres de VOder, Susudara. Au sud des Lostoboques, 
sur la Vistule meridionale, dans la Silesie tcheque, se 
trouvait Arsietae (racine getique arsa chez W, Lomas 
chek, 11, 2, 34). Entre Costobogques et Arsietae, auprăs 
de la Vistule, se trouvaieat les Anartofracis, une bran- 
che des Anaris, un peuple mixte celto-dacique, sinon 
peul-âtre celtique pur. 

Au sud d'Arsietae , en continuation jusqu'au Carpa- 
tes Baskises (III, 5, 5), Ptolomee ennumerait un aprăs 
Vautres les peuplea getiquea : les Bieases. Dans la Polog- 
ne du md-ouest, les Pie-Gezae. 

L'auteur consacre beaucoup des pages ă diliărentes iri- 
bus thraciques: soit aux agathyries, carpes, costabo- 
ques. ÎI s'arrite surtout spăcialement ă la dispersion des 
arpes, oui oceupaient un enorme territoire situă entre la 
Caliese de Vouest et bierasos. Du nord-omest vers sud- 
est, nous avions des carpians, tagres, iyragăles, carpes 
(depuis Boristenea jusgu'ă Hierasos). A lest du Siretb, 
salon lopinion de lauteur, sont sigualtea les villes: 
Zargidma. Tomachidava et Piroboridava (UL, 10, 
70) (4). Ă 

Teba intăressantes sont les indications sur le caractere 
thracique des Jocalităs situcea autour des bouches unies 
du Boug du sud et du Dnieper (la penisunle est notes 
aussi chea Plinius — IV, 12 (26), 83). Nous trouvons lă- 
bas “la route d'Achilens”, le peuple name Soeeles,, de- 
vant le territoire babite par ce pouple, Ile Herezan, 
les villes sur le Duieper Sermon et Saron (5). 

Les renseignements que les auteurs ultorieurs nous 
donent sur lea Thracex sont d'une importance minime- 
Aucun deux n'a riussi ă complăter avec des donnees es+ 
sentielles les informations fournies par Ptoleme. 

Vu Pobjectil qui nous preoccupe — metire en &viilen: 
ca les dimensions de espace oecupe par les Thracea 
dana la prăhistoire et las premiera tempa de I'histoire— 
nous n'avons pas Vintention d'epuiser toute la richesse 
informations qua Piolemee nous oltre, N 

ă rtant, malgre la richesse de ses donnter, nous 
a que cet futeue lait absuraetion der peuplatles 
înabliea dans Pespace qui sărend au nord et ă lest 
des Garpazhex comme si c'ătait un desert, ainsi qu'on 
ut se rendre compte de la carte gtographique «i jointe. 

lacune dans les informations concernant Iespace 
ao teal entre lea Carpathes et la riviire Pripeth [Ii 
entre le Pruth ei le Dniestr justilie notre tentativa de 











IL COCO LI El 


IN MEMORIAM 


M aflat vestea noaptea, târziu, Ja tele- 
vizor: Astă seară, 4 Martie 1977 Ia ora 
21 gi 22, ora Bucureştiului, Țara RomA- 
nească fost lovită de un cutremur de 
o extremă gravitate. Ştirea mia zbit ca 
un fulger, gândul Indreptându-mi-se 
deodată spre atei care acuma ml se 
păreau atât de depârtati lar cu Izolat 
de ei ca pe o insulă in acest orăsel 
german. Au urmat ore de abuctum şi 
apol primele imagini și relatări la tele- 
vizor. Priveam uluit. De necrezut dat 
România arăta ca și după un bombardament atomic. 


Nopți și zile, roşii ea de lavă ineinsă, am aşteptat până 
imafârșit am putut vorbi telefonic cu cel care mierau 
apropiați. Toți au scăpat. Toţi sunt bine, Dar bucuria mi-a 
fost curând arsă, aflând despre cel morți eu mille în 
București și în celelalte regiuni din România, 


Ratrălesc în minte, de atunei, obsesiv, acea seară de 
Vineri ubsurdă, dureros de absurdă. O seară de Vineri care 
a Inceput ca oricare alta, cum le petrecusem și eu uneori 
pe largul și luminosul bulevard Magheru. Oamenii adunați 
1a casele lor se pregăteau să-și inchele o zi de lucru. Unii 
la restaurantul Dunărea sau la braseria Scala Îşi lunu 
cina pe când alții erau intro, sală de cinema sau pur și 
simplu se plimbau pe bulevard. ŞI deodată la ora X ca la 
un senn al diavolului, Bucureștiul piere în Intunerec, se 
nărule. 
Este un coșmar, visez? 


Dintre atâția dispăruți imi tree pe dinnainte câțiva, pe 


care |i cunoaştem cu toții, flindeă e! aparțineau, de mult 
vutarara. 


Doina Badea și-a păzit moartea nlhturi de soţul ei și a 
celor dal copiei. Viița OTeră fapte pe Jangă cae elerale 
tragediei antice cnd În umbră, Numai că tragediile vieții 
sunt inscrise în imperiul unul negru monocord, monoton 
de negru. Pretutindeni negru. 
Revin ca mulți ani în urmă când la un concert de 
estradă 13 care. hu Alu cur am AJUNS, Ann ASSCOPERIt 0 
cântăreață a cărui nume l-am citit in program: 
Doina Badea, L-am prezis acestei anonime un viitor atră- 
Much, deazera fiecare suecea al ei eră parcă și al meu. 
Deina Badea A adus un sultu nou în muzica românească, 
Tldicână aşa ziaa muzică oşoară pe treapta arte! autentice. 
Ba a fost Inzestrată cu talent, sfidând corul subretalor 
peniru care a [i cântăreață Impeamnă să te bĂȚAL în faţa 
mierotonului, ehinuinda:ți vocea şi trupul în mod lamen- 
tabi), Dolna Badea A imprimat o personalitate muzicii, 
timbrul vocii ei având ceva din melancolia dureros de 
dulee a vlersului emineselan, Neamul nostru daco-roman 
ate so cinateaseh sigur ca pe o Bâlih Plat sau o dulilete 
Greco 4 muzicii româneşti, Colegii, ehlar cal mal anoniti, 
0 prețulau și o carneterizau pe ia Badea, ca pe un om 
deosebit de apropiat și modest. Dealtfel, aa un suflet 
mare Biel nu putea îl sltfei, De alei dortse ca gândul meu 
oara inima deunei 
tat ae atmură pi eta dintre ml tei cântărețe Alapârulo 


Dormi In pace, regină n cântecului românesc. 

Pe postul A Bacon! îl ştiam dela Cluj: era 
frumuseţe olimplană, prototip al bardului minut pă 
Mngă harul poeai avut parte de i ru 
soției sale, care L credineloasă până dincolo de 
moarte, O pereche de indragoatiți care au depășit vârsta 
lui Paolo şi Francesca sau a lui Mihai și Veronten, dar 
m'su Ajuns pe esa n Jul Michelangelo și Vuorta Colonna. 
Perechea jubiri mature, în care dragostea și roariea sunt 















"Toma Caragiu, artist, care de-atâtea ori 
frunţile, vărsându-ne In suflet hidromelul pu) ratate 


venim asi In mormântul tiu. lângă care, d 
Tuzla pentr Roata opac e, ou mană 8 Re 


de Dr. Ovidiu VUIA 


Pentru tine și 4oW ceilalți care au plerit în noaptea 
aceea absurdă, Imposibilă și crudă, 


Pătrund adânc mărturiile scrise nle acelora care au trăit 
cele 30 de secunde de neuitat, Cel prinşi In etaj au avunt 
senzația de a fi turtiți intre ziduri, cel cu pleloarele pe 
pământ au fost copleșiți de sgomotul ce se ridica din 
Pimantalie pâmantulul care ca un balaur se avârcolea 
sălbatec. 


Oamenii sunt demoralizați, trişti, neultând cau fost 
atinşi de aripa morţii. De fapt cred că au trăit ceace se 
chiamă cAteva clipe metafizice, In general, setea si teroa- 
rea metafizicului o au filozoril şi peții. Eminescu 11 dă glas 
în versurile: 


Din chaos Doamne-am apărut 
Şi mia Intoarce'n chaos... 
din repaos m'am născut 
ce sete de repaos. 


Nol ceilalţi, ca să mă exprim in termenii lui Seho- 
penbiader, re ducem destinul, conduși de oarba voință de 
a trăi, considerând de cele mal multe ori experimenţele 
le ca lucruri inutile, ce nu merită o prea deosebită 
atenţie, 


ŞI iată că vin clipe in care Omul care se pregătea, 
mal guste o seară placută, este deodată rupt de exterii 
izolat de lumină, telefon, televizor, cât și de tat ceace îi 
dă aşa zisa civilizație, trezindu-se singur, el în fața mare 
lui baos, Ordinea instalată de Om pe pâmânt rămâne 
undeva afară, nemalsimţindu-se decât Intunerecul şi 
confruntarea abisală, 


Nu sunt vorbe ceace zerlu ci realităţi: în fața acestei 
catastrofe, A aceste! ruperi de viața proprie, Omul este 
obligat să île el insuși un trăirist in metafizic. In câteva 
cipe viața se ară pe alte portative, intre alte coor- 
donate, Eşti aruntat din matea propriei tale soarte în 
premoarte, Bunt clipe In care Omul Își dă seama că nu 





numai el este pleritor dar și toată lumea ce-l incojoară: 
ŞI pe toţi con astă lume sunt supuși puteri! sorții, 
Deopotrivă-l stăpâneşte raza ta și geniul morţii 


Deodată va ințelene că febra poetului care era terorizat 
ta frumusețile el, ge va 


de gândul că intro zi Italia cu tu 








wil E da APP Aita le, A ati 
CAVE, dominând, PA Et de panică, mare panică, 
E ca SĂ seria în file di ul intrun Diea rac cu 
mirum de Requlem care anunța trepțile cu trâmbi: 

je de toc ale guăccaţii el în pa urnă, Bentiment do 

imn 
pe unul in Pereţu Apti?t ei oalizat Micholanielo 
Nu, n'am visat, n fost realitate, In, JI 

4 ŞI Dueloasă în care anti ki a “unind 
L 








a 





tului Iuând parcă floarea și aroma. acestei pri: 
Pio? care se pregătea şi dânduil în schimb, pulbere: de 
ars și de cadavru. Primăvara aceasta va rămâne o larnă 
veşnică. 

Realitate sunt şi locurile virane, goluri, acolo unde feri 
erau case şi Viață şi iubire, Acolo unde până mat leri 
juculat frați de ai noştrii, Bucureştiul este lovit şi știeb, 
multe din colțurile de care ne-au legat atâtea amintiri 
funt luate pentru totdeauna pe aripile necruțatoare ale 
neantului. 

Nu, n'am visat. Totul s'a Intămplat acvea, 


Să Jasim viața nepăsătoare să curgă Innainte. CI nai, 
cu paşii liniştii și ai tăcerii să ne oprin la acele 30 de 
fecunde în care "Țara și Bucureştuul nostru drag, a fost 
lovit de pala morții și năpădit de apele tulburi ale 
haosului. 

Sub umbra unul erucirix, pe drumul unul exil amar, 

vind în fântâni care ne redau În oglinda apelor o 
Privind sira 'decum am căutaț-o, să dibulta ca orbul eat 
de flaut, acele note cu care am putea incepe o simto- 
ml& a reculeperii. Un adaglo care se stinge de Mahler, în 








de hulub prina în 
piine acea deea fără matante Denta Meta asupra 


ind să se inşire mătăniile inimilor Ja rugăciune 

pentru viața de mâne n nsatiului nostra, 14 răseruce de 
iotare ne-am oprit, lăsând le să-și găsească rostul 
pe care noi Jam plerdut, Pentru viața faptelor atât de 
dure şi pentru moartea oamenilor ce s'au săvârșit cu. ele, 
injzăm în, cimitirul de pini trgrobate, sat poeni de 
«mal toate visele în 





indu-ne de atâtea amin- 


opri, cu togniri violeta, Dei 
Mei , ca o navă malul, pentru 


n 
dragi, trecutul ne pri 
totdeauna. 


Rămaşi singuri, loviți In inima, cu regretul drumului 
Tără de întoarcere, 


"Acolo șezum şi plânserm.* 
Dr. Otăiu Vula, 


AMINTIRILE MELE DESPRE 
GENERALUL PLATON CHIRNOAGA 


E generalul Platon Chirnoagă am auzit 

„7 "oăma dată in Septembrle 1044, Rel- 
mentul nostru mergea si pa 
tru a ze bate cu “hitleriştil”. adică cu 
fostul aliat. Şi mergea alături de noul 
“aliat”, adică de fostul duşman. Acea 
tă nouă situație n'o puteam înțelege 
piei nol ofiţerii, De soldați, e mal bine 
să nu vorbim. Voi lâsa la 6 parte imo- 
zalitatea situnției, lipsa el de orice fun- 
dnment Jurldle şi, mal alea, de onoare: 
Căci nu poate îi onorabil a te Intoar: 
€& cu armele contra prietenului, şi a tă alătura de dn 
man, un dușman cărula instinctul sănătos al Neamului 
Pusese demult eticheta; dușman de moarte, 

Coloanele noastre se tărau Jainie pe şoselele prătulte, 
ta nişte turme spre abntor, Câci spre abator mercenar. 

Unităţăe noastre mergeau desarmate: total desarmate; 
Armariutu ne fusese lunt în Moldova, de câtre ard 
“allat”, nu pentrucă nu am i volt să-l apărăm, cl pentr 

ni se dăduse ordin să nui apărăm, 

Miha) Viteză şi acapeţii din jurul Iul suine Tara și 
De soldaţii de pe front, că semnase un armistițiu, *: 
Pe trontul din Moldova, în faţa Rukinoasel Jul A 
Cuta, unitatea pe care o comandam avea 16 mitrâllere 

tunuri anțiear, 4 branduri de BLA mm 


le mitralieră, Toate aceste arme, cu Mun 
În ruginosul Toate e Vrat” aveam 8 mitrallere 


die gedlăe 8 tunuri “antiear, fAră NICI un Proiect. 














mie, că părea un mâiar ceva mal râsărit. Bra li 
A iute dat n ară se empatia N oil 
Apoi arma 
7"fn mal pravilin Moldova, rokimontul Dosu Ave 





ui de din lipsă de Mali, ofițeri și solda 
j 4 șI 6 Septembrie: 
dep i Sl a ale 


Rar 
n, tu murit n, mun 
A „cariere! a. AU 
ŞI zolăații noștri aan tărli Jainle timp de 40 de Ale: 


de Cpt. N. S. GOVORA 


im, trebuia să ne tărim, pentru 
son pace en tunere erigala de a ne fi bătut” cu 
ul de moarte al Neamului, cum sa scris În 





1 ofițeri! set 
Sat Viteză 
buni “alți”, ga e ai 

țul nonteu era un tânăr sublocotoneni 
imbie Mani colea AR AIR In nol cedalți, Ii vol 






locotei , căel siar putea să mal fie incă 
în vi DNAAIe ral, când nu mal răstau cal la VI 
impinaeau obrăznieia de n veni să şi-l în da unitățile 


in zori, când soldații noştel dormeau 
Era Ste amenințarea. “balataieel*, luau cal de care 
ni 


au A 
uns ţi E duhnind, a. rachiu, NI se lu 


tre, ae raportase olonelulul Ti acu, 
Unităţile 1i%e cimentului, dar. acesta ateâniseza din. ura 
Ge Vrel să facetm?, spuse el. 
[i "n 9 adunare, 4 orijeior DAnă le 
lieasem hol Şi 
u da etil, Pa AtaVal mugini, La obignuitul 14 
Tnton”?, LL spusese Să 










n aveam, pul 
arii ri a vila A au e 
re dar sa iu numa! cr Ai 
Neamului fnkrei ast alb, eăel din atitue 
dinea eelorii erau de același păi 
to. In acel mi mine un ullțer Al meu, 
care la ureche inul șopteți o nouă ispravă a stil [aa 
tului P, 1-0 comunle necata începe 
re; aublocoteneni imp! un rus 
Am fost să anchetâm. Am i 
drumul rduri (lo arseseră “alla: 
iba pe ca-! 
ral E locotenentul pie cn o su 
atace Rojo i e rea An 
A n si mânlelle sulle- 
căt între hit lupă 





e salută, ne roagă să-l scuzăm un moment, ca să ter: 
CE n SAAR Imbemântârii”. Din, actele închalate. de 
mine şi căpitanul 1, releşea că în zori se prezentase un 
soldat rus, beat, călare pe un cal care abia se ținea pe 
pieloare. Autoritar, cerea să (-l schimbe, să ia unul mal 
bun. Sublocotoneniul a ordonat să se pună toți call în 
iinie, lar rusului i-a spus să aleagă. Natural, rusul şi-a ales 
calul cei maj arâtas. Dar abia a terminat să-şi formuleze 
dorința, că un pumn ai lui P. I-a trântit înțărână. A venit 
şi un sublocotenent de rezervă, boxeur În vlața civilă, și 
0-4 şi d-l L-au bătut cu sete vreo Jumătate de oră și 
apăl lau ureat pe mârțoaga cu care venise. Dar rusul 
aluneca pe gâtul calului și cădea mototol In țărâna. P. nu 
șia pierdut cumpătal. A târit pe rus în grădină unde 
frau pori şi tafișuri, a ordonat să'l desbrace, l-a ara hal: 
mele, a pus să-i 0 groapă, ordonat să se aşeze în ke 
unchi, să se şi apol 1-A tras un glonte în cap 
Când am sosit cu și Li, sublocotenentul P. era pe punctul 
de a termina “operația Inmormântării” 


Colonelul Ionescu, inspăimântat, L-a trimis la divizie, 
însoţit de un locotenent de rezervă. ŞI regimentul a ple 
cat înal departe. Peste vreo trei zile, toți ofițerii ne ăseam 
în curtea școlii din alt sat, tolâniţi pe nişte lemne şi pră 
jindu-ne la soarele blajin de toamnă. La u nmoment dat 
se aude un galop de cal Calul, falnie, se opreşte In f 
porții. De pe el sare aprinten sublocotenentul P. anlută aşa 
cum știa si, şi dintrun sac de merinde pe care Îl avea 
atârnăt de gât, scoate nişte alune americane pe care în- 
cepe să le impartă cu dărniele celorlalti olițeri 

— Ce sa intâmplat?, întrebă colonelul. 

— Nimie important, domnule colonel, răspunse el ţi de 
1a piept scoate un plie cu antetul Diviziei. Pe lungul ra 
port făcut de colonel, era o rezoluție scurtă: In cazuri at- 
milare, se va proceda identic, Semnat: General Platon 
Chirmoagă. Colonelul nu-și putea crede ochilor. 

— Şi calul neesta de unde! a?, întrebă el. 

— Calul? Păi, pe drum am intâinit un soldat rus Ru 
sul era ua, dar calul e românesc, Ia ultați-vă ce mân. 
drețe de cal! 

— ŞI ee-al făcut? 

— Cu eine, cu rusul?... I-am făcut de petrecanie, La 
Asta n'am mal avut timp să fac “operaţia Inmormân- 
tări” 

ŞI alunele de unde Je al? 

= Păl.de la 6. Le furase de la un blat român de al 
nostru. ŞI, mal bine să le mâncm noi, decât porcul de 
ras, 











Colonelul a lăsat să-i eadă alunele In pielonre. Cellnlţi 
ofiţeri au continuat ză mănânce liniștiți 
Tot ee povestesc e purul adevăr, Sar putea totuți ca 
unii cititori să spună că nu e vercaimil La răspund apă: 
sat :6 purul adevâr, In acele alle de restriște mau măalt și 
alţi ofițeri, soldați sau chiar țărani care au fâcut de pe: 
trecanle aslatiellor, Intro zi, In vreo sută de metri de in: 
trarea intrun tat, coloana noastră e oprită de sentinelă 
La marginea unei porumibiști, cu capul în ganțul poselei, 
zăcea un soldat rus, aproape gol. Oprirea coloanei nea fă: 
cut să eredem că satul era ocupat de ruși care anchetau, 
pentru a descoperi pe ucigași, Nimie din toate acestea 
Coloana era oprită pentru a ni ze indica că n upoate tre: 
ce pe drumul principal. Intro casă dormea un genaral rus 
i nu irebula ză i e turbure somnul, Autentic!!! Coloana 
ro In pe un drum lâturalole, Acesta era de pă: 
mânt, trecea pe sub nişte copaci stuloși și, cum plouase 
le mai inainte, impractieabil, Bocaneli 
Tupți al soldatilor noștri se Infandau în noroiul care era 
rece și intra în ei cu ușurință. La sfârșitul drumului, so); 
dați i-au scuțurat pieloarale, mi-am șters bocancii cu 
si-au sters sudorile și, serâsnină din dinți, Au tra 
câte o mudalmă românească la adresa domnului general 
“aliat”. BI acesta « purul adevăr, Coloanele asiatice Inaln: 
tau ca Bişta hoarde, din casele în care intrau și păsenu 
vin sau rachiu nu plecau decât după ce terminau băutura 
rămâneau adesea zile intregi, Nimeni nu stătea să corce. 
teza Jipaurile și nici să jdentitice un cadavru de JA marei: 
nea Unei porumbiști, chiar dacă acesta era vizibil asiatic, 
n am aflat de generalul Chirnoagă, aruncându-mi 
ochii pe hârtia adusă de sublocotenentul P., pa care seria: 
1n cazuri similare se va proceda iden(le, Generalul Chir. 
luase comanda Diviziei cu câteva zile înminte. Cel 
care o comandase până atunci, generalul Pulu Petrescu, 
plecase Ia Bucureşti, pentru a Intra în guvern, dacă ni 
mă inşe) Bubaseretar de Bat la Ministerul de război, unde 
ministru plin ară un Alt scapet gâlonat: generalul Nor 
lescu 
Aşa am ajună ln Tisa, Am trecut-a și, In capul de pod 
conătitult, comanda batallonului. a luat-o malorul nt 
Inte'o dimineață ram brezit în bubulturi teribile de arti. 
lerle. Mara dua la malorul GHIȚĂ și l-am găsit dându 



























4 — 


uleă Ja dol asiatici, Am văzut negru Inaintea ochilor, 

(alorulul nu l-a scăpat gestul mou de scârbă. Au plecat 
astaticii și În acelaș pahar vea numal unul — a pus 
țulcă şi pentru mine. L-am refuzat “Porcllor ăstora să 
le daţi otravă, nu țulcă”, Lam spus cu. 

Ma trimis apol pe linia I-a, să văd ce se petrece, căci 
acolo cădeau prolecțilele ungurilor. După vreo jumătate 
de oră, eram chemat In postul de comandă, Nu l-am mai 
găsit pe maior, cl un ordin seris în care ml se comunien 
că relau comanda batalionului, el trecând la postul da co- 
mandă al Diviziei, La postul de comandă era un telefon 
direct cu Divizia. Generalul Chirnoagă mi-a comunicat că 
batallonul meu constitula rezerva Diviziei şi-mi ordona să 
organlzea apărarea sațului, Am ficut-o cum am putut mai 
bine. Aşa am aflat că Diviziei noastre din capul de pod, 
In lupta cu ungurii, îl căzuse în spate, de cealaltă parte 
a Tisei, o divizie blindată germană. Eram Incerculți. Qe- 
neralul Chirnoagă pe care această Incerculre IL găsise 
dincolo de Tisa, cdutase și găsise mijlocul de a intra In 
cerc. Ca un comandant de vas, ca un adevărat comandant 
ostaşi, generalul Chirnoagă Ințelesese că datoria lui 
a de a avea acelați soartă ca și soldaţii pe carei co- 
manda. Exemplul lui fusese urmat de colonelul Alexan» 
dremu. Nu Insă de colonelul Ionescu, caer A râmas în 
afara cereulul. 

Se apropia seara. Linia noastră I-a, din lipsă de electi. 
ve, de armament și mal ales de muniții, ora Impinsă mereu 
spre sat. Focurile sa nurenu din ce În ce mal aproape: 
Sfârşitul era şi el aproape, ŞI prin telefon, generalul Chir- 
noafă Imi ordonn să-mi Jau batalionul şi să mă indrept 
spre Tisa, pentru a face față Namţilor care ne Inconjura- 
seră, rămânând-teoreticaingura rezervă Divizie! 

A doua zi, Divizia a IV-a a căzut prizonieră 

Aluns Ia Viena, generalul Chirnongă a intrat in Guver: 
nul Naţional. A socotit că trebule să-și apere Tara până 
In sfârşit, cu mijloacele care-i stăteau ln dispoziție. 

ŞI a venit și Prăbușiri 

Generalul a rămas credinelos Guvernului de la Viena, 
Cu toate riscurile, A fost inchis în lagăr și nu s'a lepădat 
Şi, curios, printre puținele hotăriri juste luate de Aliați, 
î fost și acela de a-l pune în libertate, întrucât In Guver- 
mul de la Viena, generalul Chirnoagă n'a fost un criminal 
de război, ci șka aparat Țara. 

ŞI a venit exilul! 

Lung exil In care generalul a rămns demn, a trăit demn 
N'a cerut.un franc elvețian din "Fondul Naţional”. In să- 
ele, in Mpsuri, a continuat să-si apearo Para. Nu mai 
ea soldați de comandat și nici măcar un pistol, Dar dra- 
gostea de Țară era același, tat atât de mistultoare, A în: 
ceput să serie, A devenit șoarece de bibilotecă, A schim- 
Dat sacta, cu condeiul, A scris articole, carți. între ele, 
două cărți importante: “Istoria Daelei şi continuitatea 
dneo-romană” și “Tatorin politică şi militâră a războlului 
României contra Rusiei sovietice”, MA vol opri asupra ul 
timei. Cititorul e rugat săgi arunce o privire asupra bibilo: 
Tallei; cărți, multe cărți în Jimblia român, franceză și 
germană. Liicrare serioasă, siniura Istorie n RAxbolulul 
nostru Sfânt. La București, dum e normal, nu AA scria şi 
nu se serie o asemenea latorie. Pentru cel de acolo, acest 
bol e injust, e criminal. Juat e donr rhabolul din Vent 
Asupra acestui război, războlul ruginii pentru cel ca au 
mrțielpat ln ei, au seria și se vor serie multe cărți. AM 
n faţa mea 0 asemenea carte, despre onra Vol scrie şa 
dum se cuvine, intrun viitor număr al Carpaţilor, In trea: 
căt fle apus, În exil sunt mulți neferieiţi care au păreri 
asemănătoare cu cel do la Bucureşti, adică războlul not 
tru în răsărit e injust qi criminal și Just e doar cel dus 


contra Germanilor. Gurloasă potrivire de păreri! 

In exil, generalul Chirnoagă a frecventat bibiloteeile: 
A citit, n adunat fişe, a studiat, n seria ANI penarali au 
Drganizat armate imaginare, au plAțIt leruri-tot imnginare: 
ofițerilor, BI însă sau infruptat, de data aceasta efectiv, 
din “Fondul Naţional”. Cartea despre care nm, vorbit ră 
mâne. B cerută de biblioteci și de străini: de penerall 
străini, pentru a o consulta, 

BI Generalul Ohirnoagă a murit. Aga cum a trăit: po 
baricadă, Po barleada de In Viena, 







































































ri moagă_nia_la 
gi neteplonari, n Fânta PĂR ȚA moarta, DE DAITERI VA 

comiterea. aceasta o sIrguta EarlIA aTectlcR n 
lupta contra, cer Tr Dureaci Pa. colațalte_bari 
devoratoare de fonduri naţion 


Pentru mine, generalul Platon Chirnoagă rămâne omul 
de curaj, meci om care în momentale de restrişte și de 
ine, când atâția alții, cu speranța că-și vor aalva situa: 
Vile, au trimis zeci do mil de Români În abator, n seria 
APRAL acele cuvinte: 7n cazuri similare, se va proceda 














OMUL SFINTESTE LOCUL 


UNT de Ja țară și prietenii mel cel mat 
buni mu fost preoții şi invățătorii, pe 
care l-am apreciat și stimat, Dintre cel 
care sau ridicat din satul me, unul 
dintre cele mal mari sate din ținutul 
Tecuciului, cel ma! multi au fost preo- 
ți şt Invățători, ȘI dintre mvăţători, 
aproape to)L au, rămas, să doarmă pa 
câmpurile de Dâtale ale SfAnțulul nos: 
tru războl, EI ernu patrioți, își lubeau 
pâmântul, nu numai pentrucă se. tră- 
penu de la brazdă, ci şi pentrucă rămi 
neau JA brazdă, Instinctul lor de conservare țărănesc, nu 
numai că-şi trigea seva din brazdă din care se născuse, 
dar sa dezvolta, creștea din acelaşi brazdă lângă care ră. 
mânea să trâlască. Preoţii erau IA fel 

Deacelă, nu din satul meu, cl din unul vecin, un prieten, 
odată terminat seminarul, s'a dus In şcoala militară. De 
rezervă, binelnțeles, L-am! întâlnit și l-am Intrebat dacă 
a renunțat la preoţie, “Doamne fereşte, mi-a răspuna el, 
dar acuma Credința trebuie apărată nu numai cu Crucea, 
€l şi cu spada. După ce vom învinge pe cel fără Dumnezeu 
tu spada, mă vol intoarce In Cruce, 

Pe Părintele Petrache de Ja Montreal, Lam Intâlnit pri- 
ma dată în zilele acelea grele de sfârşit de Octombrie 1044, 
la Tisa. Era sublocotenent de rezervă, In noaptea fatală, 
30 pâsen iângă generalul Chiroagă. Nu am întrebat ni: 
clodată, dar bănulese că situația e perfect Identică cu a 








printanulul de care vorbeam mal sus, din Brăhigeșuli 1re- 
tel: întăi cu spada şi apol înnpol JA Cruce, ș 

Ina mea vagabondi min făcut să cunase și un, prea! 
hitrân pe care nu-l uit nielodată. E Părintele Costache 
de la Kadikioi, De ei mi-am amintit când arm văzut la 
Tralan Popescu o serisonre de la Părintele Petrache de IA 
Montreal, ÎI apun Petrache, pentrucă Părintelui Petra Po: 
Descu de ln Montreal, aşa tar fi spus țăranii din satul 
românesc În caro ar fi păatorit, dacă viața şi-ar [1 urmat 
Cursul liniştit și nu ar fI venit potopul, 

Ma gâseam dee! ca locotenent de grânleari în satul Ka: 
dikio! de In granița bulgărească. Bat mie, pricăjit. cu un 
Singur intelectual“ învățătorul. Preot nu avea satul, dar 
Wven biserică, Slujbele le făcea Părintele Costache de Ja 
Valală, un sat mal mare, In vreo 6 kim. de Kadiklol Icar 
Cunoscut pe Părintele Coatnehe și, cu toată desosebirea de 
varstă, ne-am Imprlotonit. 

Siujen o Duminică Ia Valală și una ln Kadikloi. Când 
Mujea ln Kadikiol, venea de Gâmbătă mara. Era Brie 
YArintele Costaene și cu famila grea! tate și PAIN a 
şcoli la oraş. Sal ținaa cu rou copil 1n „gcoli, căci Pă: 

ci n 


Tintete d. făcea 0 slujbă 
Costache nu ara hrăphreț, 9 au/bă 

















marginea drumului. ŞI totdeauna bătea ln poai 
Varna în Cuor) ouriin Ataam oră înțroal de vota 


de N. Beldie 


Odată l-am întrebat de ce ma! vine, cu atâta oboseală 
Și necaz, dacă sătenii din Kadikloi nu sunt capab să-i 
pună de flecate dată In dispoziție o căruță cu cal sau mă: 
car cu bol La care Părintele e, oftând greu, mia 
răspuns: “EI, dle It. mal degrabă aşi Lisa să treacă o Du- 
minică fără să alujesc In Valală, dar In nici un caz nu aşi 
lăsa o Duminică fâră să slujesc IA Kadiklol”, “De ce?” 
lam intrebat eu, mirat. “Vedeţi dle IL la temelia Bise- 
rieli din Kadikioi e zidit sufletul meu, ea In temelia MA- 
nâstirii Curţii de Argeș, sufletul naveatai Megterulul Ma 
nole”, 

Paveatirea Părintelui Costache sta depânat moleomă în 
inserarea liniștită dobrogennă. Era tânâr când venise în 
sat la Valală. ŞI Kadiki Xlm, nu avea biserică. Sa 
sbătut, a intervenit la autorități. dar autoritățile, ea tot: 
deauna: terabele, S'a dus În țăranii din Kadikioi, din casă 
in casă, sfătuindu-l săși facă biserică, dar țăranii erau şi 
mai tembel! decât autoritățile. Dar Părintele Costache nu 
sa lăsat A alergat In dreapta și stânga, a arudult pe ță- 
rani, A făcut un comitet, n început să strângă bani şi a 
inceput lucrul. Din lipsă de bani, luerul se făcea gratis 
de țărani, care cărau nisipul și cărămizile cu spatele, ate. 
'Târanii mal veneau o zi, uitau să vină În alta. dar cel 
care n'a ilpelt niciodată, cel care a urcat schelele în fle- 
care zi cu cărămizile în spate, n fost Părintele Costache. 

ŞI asa Wa terminat biserica, și dencela spun că la 
vemelia el e zidit sufletul menu, şi:a terminat Părintele 
Costache povestirea. 

















Pe Părintele Petrache de Ja Tisa, l-am reintălnit la Pa- 
vis. Spada fusese frântă, tânărul Petro Popescu se întot: 
sean In Cruce. Btudia teologia. Era un studant sârguineloa, 
liniștit şi serios, cum puţini am. cunoscut Şi-a luat doato 
ratil în teoloale şi apol n plecat în Vest, căutând Români 
unde să serveasca po Hristos. A ajuna In Canada, ŞI alei, 
întă ce serie misiva Părintelui Petrache: “Am, aldit Iul 
Durmntztu, Wna dintre, cele mai frumoase biserici rom: 
peşti din Afara hotarelor, cu Iconoatas sculptat în lemn, 
tu feoane pietate de Iconograri care știu numai să ne roa: 
pe şi să dea expresie simțirii şi credinței lor, în chipurile 
to du purtat Gloria Jul, Duranezet po aceat pământ, Am 
pus la temelia ei pământ din toate colțurile României, 
Titar atn Chiginău și Cernăuți (dacă nu mă inel, Părin: 
țele Petrache n studiat și în acest oraţ), pentrucă ea tre 
ele Patra ina atbrotență a exilului romănere în Canada”. 

Vârintele Petrache nu a trebuit desliur să, care cărămizi 
cu spinarea, ca Părintele Costache de Ja Valală. Dar în 
clădirea frumoase! bireriel din. Monteval, a trebuit să se 
consume energie, oboseală, indoleli, sudoare. Meritul ri: 
QNCArII acestei frumoase biserici, “cre VA tămâne” pesta 

zenţă n exilului românese în Cannda”, ovi: 
iturar enorlaților Bizericli “una Vestirs”. din 





























Kadikiol, de la granița bulgărească, 
Omul sfințește Jocul! 


n 


REDACTIONALE 


Dragi compatrioți de pretutindeni. 


O nedorită întârziere, provocată de circumstanțe străine de voința noastră, face ca numărul 4 să 
vă parvină cu o întârziere de două luni, deși tot materialul fusese predat tipografiei la timpul său, ba 
mai mult, şi plata lui se ficuse cu anticipație. 


Credem că nu e cazul să intrăm în detaliu, fiindu-vă destul de cunoscute schimbârile radicale surve- 
nite în situația politică a țării care ne găzdulește, 


Tipografiile au fost supraincărcate cu pregătirea materialului electoral care avea întâietate, dat fiind 
timpul scurt fixat intre hotărire şi efectuarea alegerilor. 


Nol vă cerem iertare și vă rugăm să nu dați alte interpretări întârzierii survenite. 
Ca o compensare primiţi în curând numărul 56, într'un exemplar de 40 de pagini. 


Ne ingâduim a reaminti cititorilor-majoritatea în restanţă cu plata abonamentului:că e imperios ne 
cesară aranjarea acestei chestiuni cu redacţia revistei. 


Ce Dumnezeu, e nevoie de atâtea insistențe pentru a vă face a înțelege că sacrificiul vostru, mini- 
mal individual, reprezintă dela toţi, seva vitală a revistei, pe care acceptând:o, v'aţi obligat a o sprijini, 
intru realizarea programului de lămurire a exilului și a străinătăţii, asupra problemelor românești, 


Traian Popescu 


i 





EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut: 
ISI UA O AILOR A DACIA DAIA: a AD petipa, 









ai 15 $ USA 
Isr0kla i ERATUR $ USA 
Vol. 1, legi $ USA 
aia Lu; ragu | > USA 
POVEŞTI, de Ion Creangă, logat şi bogat ilustrat .. 20 $ USA 
DACTĂ, de Vasile Pârvan 3 5 USA 
PRECURSORI, de Octa 3 $ USA 
ISTORIA Cl AiDaLoR VARIONAL ARANESO ȘI NAȚIONAL 

RANESC, de Pamiil Belearu vol Î II 12 $ USA 





18 RIA POLITICA ŞI MILITARĂ A "Răznotuiui. ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI OVI ATIGR. de General Platon Chirnoaga 8 Ş USA 
KARL ARE INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu co- 











CARPATII mentariu de Part Belearu ...... 8 $ USA 
37EPAN CEL MARE, VOIEVOD 
ui OlAUE e, e a me e î 
EVIETA, CDL TORALA Oe ISTORIA DACIEI ŞI 0 
laton Chi 
APARE ODATA A DI DAate zii 1 NUD UNITA DE BASE DU MoliviMENI EGIONNAIRE, de 


BUN INGRIJIREA UNUL 
DR REDACTIE 











ef 4004 on dento 
Apartadto 0.268 - Mono 
? Popescu, Sa 
gilee 20 $ UBA moţă Și ARAD DB XzRel ȘI CINE 
ună 40 $ USA t 7 Bouizo, Marauta de anton Bios iar, ar. Sa: 
De mutin tr ion plus 8 $ USA aleea Ay TR 00 E 5 $ USA 





dă „să