Carpatii anul XXIII, nr. 8, dec. 1977 — ian. 1978

ANUL XXIII - Nr8 





” DECEMBRIE 1977 - IANUARIE 1978 


Carpaţii 


Depâsito legal: M. 8.137.1958 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Traian Popescu 


RUGACIUNE 


de Aron Cotrus 


Doamne al cerului și al pământului, 
dă-mi duh să fiu, pe bine şi pe rău: 
argat indelungrăbdător al cuvântului, 

al indreptărilor Tale şi-al harului Tâul!.., 


Din drumul meu, dă tihna la o parte, 

şi dă-mi tărie, de -orice joc și Jind, 

şi de toate bucuriile deșarte, 

ca de haine și podoabe diavolești, să mă desprind! 


FA ca maşterile zile ce mi-au mai rămas, — 
cu pas neșovăelnic și fierbinte, 

— ca şi cînd aș fi mereu la 'ntâiul pas, — 
să le duc, prin spinii vieţii, înaintel.... 


Anii, pentru alții lungi, ceţoși și grei, 

cu toată greutatea lor, aruncă-i, Doamne, 
pe bătrânii și subrezii umeri al mei, 

prin negurile nesfârșitei mele toamne!... 


Tu mustră-mă mereu, şi crâncen mă învaţă, 
cum pe-atâția alții i-al mai învăţat: 

să nu mă leg de lume și de viață, 

cu suflet sterp, de om ce crede-se bopat!... 


Fă ca nici trufie, nici fărădelege, 

în mine brazdă caldă să-şi găsească, 

şi neghina, spic netrebnic să nu lege, 
pe-ogorul meu de osteneală pământească!... 


Deslânțue în fața mea, cu limbi de foc, furtuna, 
şi-n bezna oarbă-alungă-mi dela poartă, 

cu fulgere și grindini, pentru totdeauna, 

orice ispită dulce și deșartă!,,. 


Peste orişice măsuri, învață-mă să vreau 

și-n bezna oarbhalungă-mi dela poartă, 

celor ce merinde și răsullet aprig n'au, 
năvalnic să treacă, prin prăpăd, câtre mâine! . .. 


C'un pas în aste vremi ce-au fost să vină, 
cu altul: în miile de ani, cari au fost, — 
in luptă cu viața: flămând jivină- 


doar. Tu mi-esti, o Doamne drum drept și-adă- 


(post!... 


ION MOTA-VASILE MARIN 


por Trajano Popesco 


OTZA y Marin, los dos Jâvenes abogados 
rumanos caidos el 13 de enero de 1937 
en el lrente naclonal de Majadahonda, 
en la cruzada espafola contra el bol- 

__chevismo, no eran ni aventureros, ni 
mercenarios, sino, al contrario, dos per- 
sonalidades de la Joven intelectualidad 
rumana de entonces. 

Perteneclan al movimiento naclona- 
lista rumano del Arcângel San Miguel 
o la Guardia de Hlerro, slendo las măs 
que proeminentes figuras de este grupo 

politieo, la quintaesencia de la espiritualidad cristiana y 

heroica de cl. 


Forjados en los sulrimlentos de la primera guerra mun- 
dial), habian vivido la alegria de ver cumplido el suefio 
milenario de los rumanos: la unidad territorial del pals, 
dentro de las fronteras de nuestros antepasados daclos, 
es decir, desde la lanura del Tisza hasta el Dniester y 
de Maramures-Bucovina hasta el Danubio con la Silistra 
de Mircea el Vlejo. 


Eran tamblen muy consclentes del deber legado por los 
caldos en cl frente de combate: consolidar y guardar ei 
patrimonio conseguido desputs de siglos de tanteos y vi- 
cisitudes histâricas. 


La situaciân politica interior de la Gran Romania en 
los afos 1010-1027 no era de la mâs tranqullizadora. A los 
problemas surgldos por la adaptaciân de las provinelas 
reincorporadas a la madre patria, se unian las inquietudes 
provocadas por las amenazas constantes del comuni+mo 
relnante en la vecina Rusia y las agitaclones de los agen- 
tea infiltrados, la mayoria reclutados entre los Judios que 
nos “regală” el tratado de Versalles. 


Los politicos rumanos, aferrados a los principlos politi- 
cos de una monarqula constituclonal y democracia paria- 
mentaria liberal, no intulan el peligro, pareclendo ador- 
Ec oa por la hipnosis de la realizacion de la Gran RO: 
mania. 


La Juventud fue la que despertă al pals de este letargo. 
Rila tomă la iniclativa de preparar al pueblo rumano para 
capacitarie n oponerse y a rechazar el terrible enemigo 
que surgia: la dominaciân Judio-comunistolde, 


En 1922 Motza conoce a Corneliu Zelea Codreanu, y r& 
conoce en ti al “CAPITAN” de la Juventud rumana, En 
1923 es elegido presidente del centro estudiantii “Petru 
Malor”, el mâs importante de Transilvania, y el mlimo 
afio preside en lasi el Congreso de los Jefes de los centros 
eastudiantiles del pals, en el cual el dia 10 de diclembre 
de 1922 fue proclamada para slempre como dia de flesta 





de esludiantes de Rumania glorifieando as! la accion 
de los estudiantes de la peneraciân del aho 1922 


La Stuzclon polăica interna segula inquietante. La 
reforma agraria, prometida en los (rentes a los campesi- 
nos sdados por e! reș Fernando y practicada con rigu- 
ae al finalizar la guerra. no tuvo en Ja aplicaciân 

Tesultado deseado, por no ser apoșada por medidas 
legale» para cortar la fragmentaciân ulterior de los lotes 
debido 4) gran numero de miembraa en las familias y ei 
suministro en condiciones econbmicas adecuadas de la 
magninaria, los utensilio: y animales necesarios para el 
campo, lo que provocaba un debili rendimiento ş un mal- 
estar peneral entre Jos campesinoa 


la masa ttabajadora teria tambien sus problemas y 
descontentes. La industrializaciân del pais con capital ex- 
iraniero encarecia 'os productoa v pagaba mal a los tra. 
bajadores ș los rumanos re convrertian en ctclavoş de los 
judica que lo acaparaban todo + wdz a 


r- comereio, la prensa, las profesiones librea abopadas 
TI icos, farmactuticos ingenieros. cete. ecran va en el 
75 por 100 en las manca de los intrusca jud ca 


La vida rumariă sana se sofocaba lentamente siend 
sustituida por otra de lujuria inmoralldad mirii, piara 
oct bear patrocinad por ei rey Carol II y sus acâlitos 

'migos de nuesiro pueblo, loa judios protegidas por | 
amare judia del reș, la famosa Magda Lupescu a a 


o 
todos conspiraban para î ( 
. SI ara transiormar al Dals g 
e] israel” de Europa i Li Pa33 TUMNaNO en 


Cuando ei 27 de junio de 1927 
& d Do de 192., Cornello Zelea Codre 
fur:06 ia Legidn del Arcângri San Miguel, Ion de-a 
mal 5 en las îHas de in Ghardia de Hlerro como la 
înaşvria de los pertenerientes a la reneraciân del 1929 d 


EA apr pronto consigulrron la armonia naclonal 

. ” VĂ d Li EI . : i dar i , 

A A ia juventud estudiantii ş trabajadora qua unidoa 
. Spiritu ș destina, lormaron un blogque invene : 2 
Ţue ni las persecuciones (je Fe sobiernos r) pansa 
pudieron aniguilar CA A 


| 
j ITAA TF Xian o 


Con la subida a) t | 
- 4 Srono ei 5 de junio de 1930 
Mape ae que derrocă jn Reeenria 3 e] a sa: Bo! 
| - pi i ra 
182 aer I, € aro! i], desertor del ejtrejta Pianu de 
venturero jleno de vicloa y totalmente sora se 
« - a. L) 


iniciO, para esta | 
; ta Juventud |] “ 
tori de nuestro pals a mas cruel ețapa de Ja his 


CU j pi TI LE amp! azi d 
Lu a OT UTas are i ja 
Prrse U isi ai LI ţ 5 ec] . A E ide. 
4 ON! entr Li Lu Ion y toda clase d U Î) pai des N ce 9] | 
_ " d: 5. j TO] 
pEToO nada pudo fr. NA) ei impetu YO Ac) n >) Na lo ) | 
7 ri Olui O Lig = Dad Îi na 


En todo este 7] 
periodo de tiem 
[i Pi 3 po Ion M Las Ta 
da desemp fiaron una laborioaa sctividad ș A asile Ma 
7, ape como defensorea de los pere periodistica ş 
njusticias del regimen carlista guid: Y contră 


Funâc “ 
Doriti ba bela gti y tomo la direcelân Ael 
Y ! > Orastie, cnlaboran min 

igorosoa articulos en todas las o tnt "ABOD. COR. aha 
nalistas de la âpoca j Y pacetas naeje 


La elervescen Îs 

+ n. E [] naclona) : 

e nacionalistas se im ponian ari C-- 
un antidota dej materi i 

rm d be del prestigio de la Legitn 3 & 

hecho con FA el Movimiento A gi: Impo- 

diatâlico rey Ca loa demâs partidoa politicos a o habia 

patrioțica Pi aro! II decidia coplar Darte de rumanos, e] 

nueva pri ein sistema de organizaciân d doctrina 

a 1 14 sanizacin Juvenii rumana, con ei fin de goautuun 

tajas pecuniariaa poco por el confusionismo o por roci 


Asi naclă en 1935 | 
—Olelo de Aa i a organizaciân Juy & 
de ie diră fe i ă Juventud i Stii E des : 
to del rez Carol 11 Oman), bajo ei m, clu! 

y cun obligat maândo dires 
de todos los escolares ruma nos E fer de partieipaciân 


A la yes que 
la Buropa centra) 
răiata Visto e] cre 


ta el 6 de septiembre aj ondla y funeio 
: & has. 
Tari!” Ua *Defensa pg forta! mu “Bra, 


Al estallar la puerta 
civil espan 
ri malaa d Danae Dialatna la conastitueja 0 miles ia 
în ra 08 para luchar en îi. CURIDO 
medios 2700, Tumadag en vigor PA det Nacional, 
de a impidieron la p la talta de 
esta auda miiltar masiva Y el envio 


2— 


La guerra de Espafia lego a ser la guerra de Roman 


En las mâs remotas aldeas del 

$ pais se sepula e 
para las batallas sobre mapas improvisados, cati vă 
oria nacional era motivo de jubilo para el pueblo Fura 


Las relaciones oficlalea era 

sran lavorables a la Repr 
pg a pero, en cambio, el pueblo rumano apoi d 
sus votoa y plegarias e] esfuerzo de los naclonajes 


La calda de Espatia en las 
| ; parras del marxism 
di ina tambien la caida de la Europa occidental ş) Eu 
ruceion de la civilizaciân cristiana. | în SE 


Ion Motza solicită a Co 

Ti rneliu Zelea Codreanu el 
paie Pârmeinar en Ja lucha con una delegaciân Pa 
amțtrala 1 cara de to. NO peacanta amara 8 
bles”, escribia «il contizitdaainta ES EMES: abea Paz 


La liberaciân del Al 

Ş C câzar de Toledo [ue | s 
pci formalizar el deseo de los jeglonarios, y e 24 de 
Cantati 1936, bajo el mando del General Princl 
sări de zi i Sau ise Gai para ei] frente espaiol con la i, 
ral Moscarăgi apa Jalente defensor del Alcâzar, el Gene: 

Oscar 40, un valloso sabie de h E a ai „dee 

ado y € h onor,. lon Motz; 
-inarări, traii cr tă e d a A ere er ae 

4 ia Ă ai e ucarest ; padre >) | e e 
principe Alexandro Cantacuzeno, secretario de Eta ja de, 


George Clime, inpeniere . 
Nicolai Ata peniero, y los abogados Banica Dobre Ş 


Cumplida la miste 
€ c siân. SP alistaro 
a pesar de ran „ar0n Como almples soldados, 
para Tr piara operă ti oficiales del Ejereito sl meta 
A.3 CI LAS a ş 4 : 
tra +] bolchevismo PMB lineas del frente con 
FI general prinelpe Canta 
do a ai avanzada edad 
Mas lvero i 
Dafiia na A ellena en €l VI Batalln del Tercio. Co 
“i Y sâlieron en segulda para el frente de Madrid 


EI 13. : 1987 
le enero de 1987, Ion Motza y Vasile Marin caș 
_ - 4 1y0. 


ron iuchando herolcarme 
oicamente en cl fre 
y olros dos fueron ravemente a! aa de Majadahonda 


“uzeno no fue aceptado, debi.- 


| A nisi + Lat | AL isi b ep | d 
„. Asii î! ! 
| Ju UV [ ION; 10 ha ja - m) 1 AU 


Ion otza cu 
Motza cumplio su testamento 


a Cristo Y muero, Cornello fe]j po, Aauio SENS 


delendiendolo' 
E) 31 de ene 3 i HO 
Motza «Cabezas d N, ral en €l prefacio de la obra de 
pă “A | Lia Li E] cra” Corr a PY = - “ 
ribe i 1Plio Zelea C se i 
tos. ni A tu estirpe no le ha sido sufici . mei pipi lea 
5, hi tu sulrimiento, a los cuales iclente ni tus ereri 
lo largo de pa g d 105 | Vali MIrO impasibleme 
suprema. H În > A ahos Ahora ti le has dado la A e 
por los ge Des serramado tu sangre, tu gangre d pă NSE 
i HDe las câreelae v ; & Tre de 
lo has hecho de n Aga ă les y las persecuclones iata 3 
i [i tza le 4 mManera terrible Duer A, y 
i 08 legionarioe vencerân mes tranqullo 


FI maraut 
. IL iii dp Prat î Ce 
Espafia Ș > Soulro af Nantao 
a ente | ouilleț 8 
de la Ar tie en Romania, confirma en su Lire aa - 
ia on Naclonal de EsDafia « s ro “BHleeto 
e de Motza y Marin han e a en Romania”; “La 


tion en to “ —brpit Îă dp 
si dee osie ei pâls rumano Rata conmociân mia ra. sâic 
la simpatia ip BE uitata, sino Al contrario Fin : ur pe 
creible, qua hizo te Legion dândole una fuerza politica in. 
Ă i h A . 
sir ne ia mbinr foa viejoa partidos politicos de 

Electivare 

amerite, como i 
sinado vilmente e] A 
rIoă vencleron e] & 
trano Carol 1 y 
Nacional Legionario 


4 L Ş 
eee E aaitTO. porque las traje 
tă DN SE 148 grandes potencias n 
ai vendleron nucst raza 
comun!aţaa Vencedorea 


i previsto Codreani . 
9 i novembre de 1044 las Pere 
iontoened de 1940, derrocando a) 

siormando Romania en Ratado 


ones interna ş 
as Y loa inte 
N la segunda guerr 
Tra mun 
Il en Yalta y Postdam a los 
os tanques “made USA”. 


a que les caracteriza, se 
nuvatra estirpe "ia y enfrentarniente de În) Dara 
dos milenioa. no as praeba dadas durante pia e 


puede rece 
luntad SUya y la ayuda A desapa TF, pâr la vo- 


EI sacriticio de Majadahonda -como 


] ț 


Valloaa de las monta An beri 
LT naci 
pin ită ATARE dei ilie Mai er ri ra Era 

en la m de Castilia, como sense ea ic 


fraterno al eterno 

te genio de un pueblo n 
pre E Ba adi ari so en la iri | rin 
varlo de sun calda periădieas en las tcirti ehl 


a manie PE: 


.. 5. 


mâs de setenta afiot—. Los de. 


veti — a Daia get ai a ar 
ui boa aa 


O IIDRE . 


| 











Entierro de Mota y Marin, en 1038, en Bucureşti, 





Majadahonda: 


ANIVERSARIO 
DE LAS MUERTES 
E MOTA Y MARIN 


e E! pasado dia 13 de enero tuvo lugar en 
Majadahonda, como todos los anos, la 
conmemoraciân del aniversario de la muerte de 
lon Mota y Vasile Marin, legionarios rumanos 
que dieron la vida por Dios y por Rumania en 
Espafia. Ellos ya manifestaban que Dios era el 
mismo en su patria que en la nuestra, y que los 
enemigos de la civilizaciân cristiana eran tam- 
bien los mismos alli que entre nosotros. 

El monumento que se alza en el pueblo ma- 
drileăo reune a unos cientos de amigos y cama- 
radas que recuerdan la fecha. No son muchos, 
bien es verdad, ya que las nuevas coyunturas 
politicas han hecho dar bandazos a quienes an- 
tes asistian con seguridad y con fervor. Siem- 
pre, eso si, quedan algunos leales, entre ellos el 

eneral Villalba, presidente de la Hermandad 
flimano-Rumana Majadahonda, y los exiliados 
rumanos, miembros de aquella Guardia de 
Hierro fundada por Cornelio Zelea Codreanu, 
que viven entre nosotros desde el dia en que el 
comunismo abatid su patria. 

Blas Piăar, presidente de Fuerza Nueva, 
asistid este ano, una vez mâs, con militantes y 
simpatizantes de nuestra agrupaciân politica. 
Los discursos, al final, marcaron la linea y el 
espiritu que sigue anidando en los que se con- 
servan fieles al sacrificio de los que entregaron 
todo, hasta la vida, por ayudar a librarnos del 
comunismo. Antes, en la iglesia parroquial del 
pueblo, se celebrâ la misa, que ya es habitual, 
en sufragio de sus almas, y en el monumento, 
entre un frio intenso, lueron depositadas las co- 


ronas de flores. 
Los himnos de la Guardia de Hierro rumana 


el «Cara al Sol» cerraron el acto sencillo, i 
eno de emotividad, celebrado en medio de la 
confusion politica que asola nuestro pas. 





Reproduccion “Fuerza Nueva”, Nr. 510, 211-190, 


ION MOTA - VASILE MARIN 


4| ani de la moarte 


a Crucii şi ale pământurilor greu de stă- 
[a 13 lanmarie din acest an sa comemorat din inițiativa pene, in Ain tavi. pe care rol aţi apărat-o fără sorăire 


lui meongoloid care le amenința. 
contra Mat A i : 
creştini, căzuți în Cruciada spaniolă, să ne iertați şi să 
nu ne dispretuiți, pentracă nu tot ce va oferim în această 
a Xll-a aniversare a morții voastre sunt veşti rele. Din 


aniversare a morții 
rd da e Marin. căzuti la 13 Ianzarie 1957, în luptele 
anticomunistă 


de eliberare a Madridului in crociada 


ai Comunitatii Românilor din Spania, contra. Stii: fi 

- acum 41 de ani, tineretul din ncepe 

ama e E IE a a Ali ea 
: te am remarcat pe Di Bias minciuni. crime și teroare, sant Geja 

m Dorul Far tifuiui “Puerza Nueva” de tradiție prima DR re din pp 

ialangisto-tranchistă ca Doamna Dna Mimi Nieto Antu pp — eri Are ugust pa e i 


citoreşti româneşti, că nemulțumirile au trecut de la faza 
murmurărilor şi au ajuns la stadiul frământărilor libera- 


rr i bă ne ora mi Este manifestul adresat de Mişcarea Legionară Română 
de rezistență, masei muncitoare de la Resiţa la 24 De- 

cembrie 1974 
Cei care au cunoscut “Paradisul comunist” sunt acei ce 
ridicându-se ca un flux gigantic, vor mătura comunismul 
din Europa. salvând in mod definitiv civilizaţia noastră 


Moţa, Marin. camarazi spanicii, italieni şi germani, 








CONSIATARI 


RTICOLUL diui Nicolae Penescu din 
-Cupântul Românesc” ilan 1978) asu- 
pra Comiletului National Român în 
Exil, va provoca multe discuții și pole- 
mici, decarece e plin de contradicții 
pretenţii şi oportunism Tonul paterna- 
list şi profetic intrebuinţat, cu intonații 
de autoritate ce ştie să-şi ia râspunde- 
rea, va ridica o seamă de proteste din 
partea numeroşilor pretendenți la Pre- 
sedinția acestei instituții Nol. legionarii. 


vom combate deasemenea bizară con- 
= ” _- Pe - 1 DL — 1 = -— 
d escu care, declarându-se contra discrimi- 
nărilor abuzive şi inconsistente, introduce cu dala sine 
putere principii discriminatorii 


Pentru moment, articolul in cauză re deschide perspet- 
tiva anumitor constatări, pe care un cititor grâbit le-ar 


e e 


putea trece cu vederea Noi însă, [lind cei vizaţi. nu le 
putem ir Mişcarea Legionară poartă în spate 0 sune 
denje de caificative infamante și in)ositoare şi numai 
Dumnezeu ştie cât sunt de neadevărate e sau transmis 
ca o tenacitate diabolică și sana răspânâii in lumea în- 
treagă, colporiate de compatrioţii noștri din partidele 


istorice şi de oculta iudaică internațională 

Tot ce mai salvează articolul "0 datorie majoră” sunt 
părțile relative la Mişcarea Legiorară dinainte de răsbol 
prin care dl Penescu urmăreşte binențeles un stop bine 
determinat Pe noi nu ce interesează pentru rromeni 
scopul ascuns. ci DECLARATIILE TEXIUALE ale fostului 
Secretar General al Partidului Naţional Tirănesc. Sunt 
mărtariile unui om care a trâit în mijlocul acelei epoci 
sumbre, a luat parte la viaţa politică şi la drama legionară, 
a contribuit chiar la desiânțulrea prigoanelor sângeroase 
impotriva Legiunii (fie numai prin abţinere de a protesta), 
şi care. acum destăinbe anumite adevăruri ce pan Garda 
de Fier intro lumină ca totul diferită de aceea cunoscută 
de cpinia pubiică 

Sunt lucruri pe care trebue să le menţionăm. deoarece 
vin din partea unni dașman declarat al Mișcării Intenţii 
sincere sau tactice din partea Dsale, e un aspect ce se va 
lămuri cu timpul Cu atât mai puțin putem crede că e 
vorba de o căință târzie 

Faptul in sine e importanti deoarece apar SCTiBE DEgTu 
pe alb anumite aspecte — lumina cea aderărată, ar spune 
legionarii — contra cărora toate forțele megalivisie inier- 
naționale și ocultele politice au aruncat cu noroi. Cele 
câteva preciziuni aduse de dl Penescu deschid noi perspec- 
tive în înțelzgerea fenomenului legionar şi-a mentalităţii 
stăpânitoare în pseudo-democraţia românească din acei 
timp 

1) In 1933 Mişcarea Legionară a fost desființată, mii 
de legionari întemnițați, sute de torturați. câțiva Beiși de 
organeie polițienești Dece care? Mișcarea Legionară era 
e organizație legală, cu membrii în Parlament discipiinată 
şi patriotică Dece care asemenea măsuri impotriva € 
introo pericadă de liniște politică relativă. când toată 
lumea se pregătea pentru alegerile din 20 Decembrie 1933?! 

Intreagă presă națională şi internaţională, pecundată 
de propaganda partidelor democratice. av împământerit 


va anarhiei legionare De 45 de ari 
Legiunea suține in mod cinstit că actul autorilar din 
1933 a fost maşinat în culisele Palatului şin oficinele 


oră 
mina dacă n'o distrug cât ti încă tânără 


Vine acuma di Penescu și mârtorisegie textuni: * 
Carol 1] revenii pe trop 1930 mu vedea cu ochi ni 
aces progres ci Mipcării Ragele a inlocuit in Noembrie 
1933 guvernul Vaida, cu un guvern liberal care A ACCEP- 
TAT CA CONDIȚIE A VENIRII LA PUTERE DIZOLVA. 


de Faust Bradescu 


REA MISCARII imainie de clegerie din Decembrie 1933 
isublinierea este a noastră). 

Deci, iată un prim adevăr care ese la lumină Na sab- 
versiune şi revoluție, anarhie și alte bazatori CL par și 
simplu. ORDIN VENIT DELA PALAT și dela francmazoe- 
ria franceză pe care | G Daca 0 vizitate spre a primi 
instrocțiuni, în vara anului 1933 Ziarele franceze din acea 
vreme relatează condiția de dizolvare a Mişcării impusă 
lui Dora de forțele oculte occidentale Ne sarprinde numai 
că di Penescu a avul nevoie de 45 de ani pentru a se 
decide să mărturisească! 

2) Câteva linii mal Jos, în depătură tot cu dizolvarea 
Mişcării. di Penescu spune: “Amintese că potrivit conzii- 


sd dizolre un portid politic și mici mu era mepole de aulo- 
rizație ca ei să fie creat. DIZOLVAREA A FOST UN ACT 
ANTICONSTITUTIONAL. Sa folosit în mod abuziv teoria 
actelor de gurernămâni” isubiinierea este a noastră) 

Dsa precizează deci abuzul de putere al guvernului de- 
mocratie liberal comis contra Mișcării Legionare. Dar în 
acelas timp, indirect dă un vot de blam toturor partideior 
politice democratice din acea vreme care n an lbat nicio 
atitodine lață de infamia liberalo-repală lăsând ca sa- 
Lisfacţie să dispară depe scena politică un concurent atât 
de redutabil 

i Ma! departe, cu acelaș calm care (a caracterizat 
sin 1938 când na mişcat un deget pentru a biama acțiu- 
nea criminală a regelui Carol [] și-a lui Armand Călinescu. 
îi Penesca pune pe hârtie o precizare de cart ar avea 


po 
ițiemeasră necesară: “Im Noiembrie acelazi an (1938), re- 
gele a ordonat în timp ce se intorcec în țoră după o întăi- 
mire cu Hitler, ASASINAREA LUI CODREANU. Acesta ju- 
seze tudecat și condemnal pentru pretezie” (sublinierea 
este a noastră) 

Sunt 40 de ani de atunci! San cheltuit tone de cerneaiă 
pentru a se dovedi că regele Carol. mare patriot (11), Ia 
avut niciun amestec in uciderea lui Corneliu Codreanu. în 
plus sa susținut SI SE SUSTINE INCA în lumes occiden- 
tală că condamnarea Cipitanului era bazată pe “docu- 


vor avea cinstea sufletească de a-și schimba greşita opinie 

asupra Legiunii mărturisind-o în faţa opiniei publice?! 

4) In privința doctrinei legionare. di Penescu depă- 

şeste IN SFARSIT, părerea bine determinată și volti er 
democratice româneşti că Garda 


Dea spune textual ca și cum totdesuna ar [| crezut tare 
ca fierul m E--m-g î— me “Mișcores 
Legtoneră e o pr socsal ești. 
preocupată de creorea unzi conduci oare prmrerm — 
Legiomarii și-au fâcul un din afirmarea 
româmeșii. un crez a] lor”. 


mână intâieta 
comuniști și creatori al unei elite etice şi morale care să 
ariată și odată umaciria, în cre să aie net 


turi? Ce atitudine românească şi umană a luat în tim- 
purile când ELITA LEGIONARA — pe care o admiră as- 
tăzi — era căsăpită de diferitele partide ce sau perindat 
la putere? Si cum sa comportat față de aceeași elită 
atunei când era Ministru de Interne prin 1944? li 

O tempora, o mores! Pe căt de adevărate sunt conți - 
rile actuale ale diui Penescu, pe atât de contradictorii îl 
sunt atitudinile trecute faţă de Mişcarea Legionară! > 

5) Mal departe, coplezit totuși de teama “ancestrală 
a democraților valahi, de ce-ar putea crede și spune 
“străinătatea” şi *democrațiile occidentale” de-o asementa 
mesalianţă cu Garda de Fier, di Penescu găseşte, în decada 
a opta a secolului nostru, argumertele peremptorii care 
să permită această apropiere. Deşi lucrul e cunoscut de 
acum vreo 30 de ani, Dsa a lăsat să planeze îndoiala până 
acum. Poaţe nu era destul de convins de adevăr? 

Dar scuma na mal putut răbda şi-o strigă cu entu- 
ziasm: “Guvernele occidentale s'au pronunțat de mull 
asupra caracterului Mişcării Legionare. Aliații n'au con- 
siderat-o drept “Organizaţie Fascistă”, fiindcă EA NU FI- 
GUDREAZA PE LISTA INTOCMITA DE GUVERNUL STA- 
TELOR UNITE, in scop de a interzice fasciştilor intrarea 
in America”. 

E adevărat, die Penescu! Suntem singura organizație po- 
litică naționalistă din Europa care NA FOST INCADRATA 
IN PROCESUL DELA NUREMBERG. Nu eram deci învi- 
nuiți NICI de răsbol contra aliaților, NICI de a [i naziști” 
sau “fasciștii”, NICI de a [| criminali de răsboi, NICI de a 
[i puşi la index ca organizație politică. 

Dar ceeace nau făcut “Aliații” dintrun spiriţ de echl- 
tate, au făcut-o REPREZENTANTII PARTIDELOR ISTO- 
RICE ROMANESTI, în tovărăşie inlamă cu comunismul 
totalitar şi cu iudaismul internațional. 

ŞI CONTINUA SO FACA, FARA RUSINE ŞI FARA 
SCRUPULE! 

Dealtfel, cele 3 Obiecţiuni de care este vorba în arti- 
colul citat, și care au dat posibilitate dlui Penescu să adu- 
că contribuția Dsale ia lămurirea opiniei publice, ilustrea- 
ză pe deplin nenorocita și ilogica poziție a celor ce ne 
acuză pe nedrept. 

6) La urmă, ca un corolar al argumentației pentru a 
convinge pe cel incăpățânați, di Penescu strigă aproape 
intr'o frază plină de adânci ințelesuri: “Această Mișcare a 
reprezentat un curent politic și naționalist, a fost prezentă 
in Parlament, la două gucerne și A ADERAT LA PRINCI- 
PIILE FUNDAMENTALE ALE DEMOCRATIILOR". 


In această frază sunt două probleme cu totul diferite, pe 
care autorul nu le-a sesizat poate în substratul Jor impon- 
derabil. 

Prima este RECUNOASTEREA IMPORTANTEI MISCA- 
RII LEGIONARE IN VIATA PUBLICA ROMANEASCA. A 
fost și este un mare curent politic naționalist, original și 
combativ, cum n'a existat niciodată în Tara noastră Pre- 
zent in Parlament și în două guverne, nu mal poate fi 





a o organizație minoră, de care să dispună cum 
Eat dcuitale pie mai politicienii români sau demo- 
crațiile occidentale. E o entitate de sine stătătoare, PE 

SO SOLICITI CU RESPECT, chiar dacă in aceas- 
tă clipă inițiativa aparține altora. Dar tocmai asta nu 
sunt în stare să facă cel care tot lau inițiative în exi), 
mânați de ambiții personale sau de intenţii partidare. 


A doua este de natură doctrinară și poartă în ea un 
semn de prăbuşire sau de demnitate. Trebue bine înţeles 
un fapt capital: MISCAREA LEGIONARA NU POATE PA. 
RASI PRINCIPIILE PROPRII PENTRU A ADERA LA Al. 
TELE Aderarea la norme, altele decât cele ce constituese 
temelia unei organizații politice, care determină originali- 
tatea şi finalitatea sa, insemnează schimonosirea unul 
sens de gândire şi-a unui ideal de trăire. Insemnează pră- 
buşirea întregului concept soclo-politic în care crezi. MIS 
CAREA LEGIONARA NU POATE ACCEPTA O ASTFEL 
DE DEGRADARE, O ASTFEL DE AUTODISTRUGERE! Ar 
îi o adevărată sinucidere morală şi politică. 


Dacă fracțiunea disidentă s'a pretat la o astfel de iînjo- 
sire prin “acceptarea Jără rezerve de către Consiliul Con- 
ducător a principiilor fundamentale ale democrațiilor de 
tip occidental”, aşa cum afirmă di Penescu, ASTA E TREA- 


BA EL. 


Fiecare doarme așa cum își aşterne! Din punct de ve- 
dere politic naţionalist şi revoluționar în spirit sa auto- 
lichidat, devenind o anexă a unor principii care nu sunt 
ale noastre Nu-l mai rămâne, pentru a se “impune în 
politică” decât să-și ia un titlu de partid democratic, 


Să fim bine ințeleşi. Noi, legionarii, respectăm opinia 
politică a fiecăruia, indiferent de principiile care-i for- 
mează structura doctrinară, Să ni se respecte insă şi ale 
noastre! 

Dacă combatem aceste principii şi această doctrină e 
pentrucă noi credem că sunt eronate sau periculoase. 


Dar, intrebăm pe di Penescu şi pe toți democrații noş- 
iri, ce-ar zice şi cum sar comporta dacă le-am prezenta 
aceeași alternativă: nu ne vom apropia și nu vom lupta 
lângă Dstră decât în clipa în care veți adera la principiile 
legionare! In acest caz nl sar striga În nas: “Totalitarii 
Unde lăsați “pluralismul” şi “libertatea de expunere a 
ideilor?” Şi oamenii ar avea dreptate. La rândul nostru, 
nu le cerem mal mult. 


Pentrucă, în fond, dacă “Pentru supraviețuirea ființei 
românești luptăm toți în aceste zile”, cum afirmă curajos 
di Penescu, dece trebue să acceptăm no! “principiile demo- 
crației occidentale”, care sau dovedit incapabile să ţină 
piept comunismului, SI NAR FI MAI BINE ca democra- 
țille — şi in primul rând democrații noştri — să adopte 
principiile legionare care indeamnă la disciplină, desinte- 
res și sacrificiu pentru neam? 


Iată, deci, observațiile unui legionar, asupra anumitor 
aspecte din “articolul-chemare” al dlul Penescu. Am vrut 
să punem În relief părțile pozitive ale unei mărturisiri, 
plină de contradicții și impănată încă de erorile de Jude- 
cată ale altor timpuri. Poate că vor servi UNORA să nu 
mai comită grosolâniile ordinare ce umplu mil de pagini 
in literatura mondială și poate vor îndemna PE ALTII 
— martori și el al acelor timpuri — să mărturisească ade- 
văruri care le-ar face cinste, implinină in acelaș timp 0 
Justiție față de Mișcarea Legionară. 





EI “Capitan* Corneltu Zelea Codreanu y los supervivlentei 
del eguipo legionario, en e] entierro de Mota y Marin. 





Relatiile Romano - Ruse 


Din secolul VI pana la Stefan cel Mare 


ENTRU a trata relațiile româno-ruse, 
trebule să începem cu două ramuri ale 
strămoşilor Ruşilor. După autorii lucră- 
rii “Histoire de Russie”, Slavii trălau pe 
versantul de Nord al Carpaţilor, In tri- 
buri. O parte a acestor triburi începe să 
emigreze spre Est, lar două dintre ele 
spre Sud. Această “Histolre de Russie” 
a fost scrisă de o echipă de exilați ruşi. 
Cum în lucrarea noastră vom recurge 
de multe ori la datele cuprinse în aceas- 
tă “Histoire de Russie”, vom da numele 

autorilor, în ordinea in care figurează pe coperta cărții 

E! sunt: Paul Milioukov, fost profesor la Unlversitatea 

din Moscova, Ch. Seignobos şi IL. Eisenmann, protezori la 

Universitatea din Paris şi: Camena d'Almeida, protezor 
la Universitatea din Bordeaux; General G. Danilov: P 

Gronsky, fost profesor la Institutul politecnic din Petro- 
grad: A. Kizevetter, fost profesor la Universitatea din Mos- 

cova, profesor la Universitatea din Praga: V. Milakotine, 
prolesor la Universitatea din Sotia: B. Mirkine-Guetze- 
viteh, fost profesor la Universitatea din Petrograd: L Nie- 
demne, profesor onorar la Universitatea din Praga. Cum 
sunt atât de mulţi autori, când ne vom reteri la această 

lucrare, vom vorbi de “Histoire de Russie” de Paul MI- 

lloukov. 

După cum se vede, o impozantă echipă de foşti sau de 
efectivi profesori universitari. Scopul acestei lucrări era. 
evident, de propagandă. Trebule să recunoaștem însă că 
este vorba de o lucrare serioasă şi inteligent scrisă Cu- 
prinde trei volume cu un total de 1410 pagini. Autorii 
erau exilați, dar Ruşi și, după cum vom vedea mal de- 
parte, fac acelaş lucru ca şi Ruşii comunişti: apără intere- 
sele Ţării lor, adică pe Matușka Rossiia A fast tiparită 
în 1932, ia Librăria Ernest Leroux din Paris Deşi o carte 
ştiințilică, e scrisă intr'un stii simplu, căci ea se adresa 
marelui public, către care în definitiv, trebule să se în- 
drepte o carte de propagandă Români! din acele vremuri 
nu le-au răspuns acestor profesori ruși căci, se pare că 
ace! de atunci ca și cel de astăzi, au un fe] de repulsie 
față de studiile istorice 

“Histoire de Russie” de Milloukov nu pomeneşte de ra: 
murile slave care sau dirijat spre Sud, ei neintrând în 
materia tratată. Ne vom ocupa insă noi, pentrucă inami- 
cul nostru de totdeauna au fost Slavii. Primil care ne-au 
atacat au fost Slavii care sau indreptat spre Sud şi, nu 
au reuşit să ne inghită, Cei care sau indreptat spre Est. 
își intind mereu tentaculele spre no! și, după atâtea secu- 
le, rămân mereu inamicul de moarte, 

Cele două ramuri ale Slavilor care au emigrat spre Sud 
şi au dat peste strămoșii nostri, adică peste daco-romani, 
sunt Anţii și Solavinii. Inceputul emigrării a fost în se- 
colul VI. O parte din el au trecut Dunărea și au slavizat 
nu numal populațiile autochtone, dar şi pe cel care au 
venit mal târziu peste ei, adică pe Bulgari. Cel ce au ră- 
mas în Nordul marelui fluviu, nu au reusit să asimileze 
populația daco-romană, adică pe strămoşii noștri cl, din 
contra, el au dispărut, topindu-se În masa daco-romană. 
indiscutabil Anţii și Sclavinii au avut o influenţă asupra 
elementului daco-roman, lăsând urme în limbă. obieelu- 
ri, etc, dar nu daco-romanii sau set in masa invazoare, 
ci el sau topit în masa daco-romană. 

Despre z- şi Selavini ne vorbeşte Istoria României 
ca şi Istoria Românior de C C Giurescu. C C Giurescu 
volegte să reducă la Justele el proporții participarea slavă 
la formarea poporului român. Recunoaşte-celace dealtie) 
nimeni nu poate contesta-că în limba noastră sunt cuvințe 





de N. S. Govora 


slave, dar numa! în proporția de 1 la 6, exact 1641 %, dar 
aceste cuvinte slave se întrebuințează rar şi ele nu au for- 
mat familii de cuvinte, ŞI mal important însă este faptul 
de necontestat că morfologia și sintara sunt latine, Aceas- 
tă Istorie a Românilor de C C Giurescu a apărut în 1971 
în Editura “Albatros” din Bucureşti. Cealsită. “Istoria 
Romaniei”, din care până acuma au apărut patru volume, 
a inceput să fle tipărită în 1060 în “Editura Academlei 
Republicii populare romine”. Ca şi cea a Rușilor despre 
care am vorbit, este alcătuită de un colectiv-așa-l zic auto- 
rii înşişi acestul grup pe care noi, altădată. lam îl numit 
cchipă-lormat din: P. Constantinescu-Iași, academician: 
Em. Condurachi, acad; C Daicoviciu, acad; A Oțetea. 
acad: D. Prodan, acad; M Roller, acad: T Bugnariu | 
Nestor, Gh, Ştefan, membri corespondenți al Academiei 
R.P.R: L Bânyşal, prof univ.; M Berza, prof. univ. V. 
Cheresteşiu, prof. univ, B. T. Câmpina, conf. unlt.; V. Ma- 
clu, conf. unlv.; Gh. Matei, cont univ; St Pascu conf. 
univ.; V. Popovici, coni. univ. şi N. Fotino, secretar. Am 
subliniat numele lui M. Roller şi al lui B T. Câmpina. nu 
din capriciu personal, cl pentrucă sunt subliniate în lista 
colectivului. De ce a fost subliniat numele lui M Roller, 
este uşor de înțeles. Fiu al rabinului din Buhuşi, M Roller 
a fost cel insărcinat cu epurarea istoriei şi iiteraturii noa 
tre, deci el este cel care a dat directive colectivului. De ce 
este subliniat şi al lui Câmpina, e mal diticii de înțeles In 
celace priveşte pe cel care figurează în fruntea colectivului, 
adică P. Constantinescu-laşi, aceasta a fost profesor la 
Liceul Codreanu din Bârlad, oraș cu o cunoscută tradiție 
culturală. Numitul scandaliza pe cetățenii liniştitului oraş 
cu propaganda comunistă, pe care o făcea de la catedră. 
ŞI, curios, acest profesor de liceu care făcea propagandă 
comunistă de la catedră, atena deci, printre altele, a ajuns 
apol profesor la Facultatea de Teologie de la Chişinău!!! 
Nici lui P. C. Iaşi nici lul Roller nu le vom tăgădul un 
mare merit: au făcut parte dintre cel 1000 de membri, 
câţi avea Partidul comunist român la intrarea trupelor 
ruseşti de ocupație în Ţara noastră, adică la 25 August 
1944 In afară de L Bânyal, care evident este ungur, toţi 
sunt români sau presupuşi români. Cu toate pretențiile de 
operă ştiinţifică, ne găsim in fata unei opere de tenden- 
țioasă propagandă, ŞI ar îi normal să ne așteptăm să fie 
0 operă de propagandă românească, adica să apere inte: 
resele românești, se va vedea mal departe, colectivul 
cltat. apără interesele... Matușkăi Rossia. Cele patru vo 
lume conțin 4042 pagini. Nu e vorba de o carte mare ci 
de una... volumin 


In lucrarea noastră ne vom referi de multe ori la aceas- 
tă voluminoasa “operă” și, cum nu putem cita pe toți 
autorii, a vam numi Istoria României de M Roller. 


Ori Istoria României lui Roller, fără să pună punctul 
pe |, recurgând la insinuări, lază să se ințeleagă că rolul 
Slavilor a (lost co itor. Adevărul istoric? E tratat cu 
dispreț. Iată ce citim la pagina 734 din volumul 1: *AJunşi 
pe teritoriul țării noastre, Slavii au venit în contact cu 
populația locală, care din punct de vedere etnie, varia de 
la regiune, la reglune. In Moldova şi în Nor-Estul Munte. 
nici, mai ales In regiunea de dealuri, Slavii au venit în 
contact cu populația autochtană carpo-daeică, pe care 
treptat au asimilat-o”, Aceasta teză o vom găsi şi in * 
tolre de Russle” de Milloukov, dar autorii aces is 

sunt Ruşi, şi dacă ei nu respectau adevărul istorie, o tă: 
ceau În interesul Patriei lar. 0e interese țe colectivul 
i, A Railet? 10, aosa COREA Roata, det VA SORA 
mâna pe Moldova-obieetiv la -ŞI co 
lectivul vola să-l pună la dispoziție argumente de da 


istoric. 


—? 


se termină astfel: “Creștinismul 
a indepărtat vechii zei, dar multe din obiceiurile păgâne 
sau păstrat şi după acela, ca, de exemplu, depunerea de 
ofrande in morminte, ospăţul funerar, pomenirea ilor 
la anumite date şi altele Astiel, constituit în biseric de 
stat, creştinismul a ajuns să fie un amestec cu totul eclec- 
tic de superstiții dintre cele mai grosolane” ip, 153, vol. 1). 
Este ştiut de toți-afară de cel care nu vor să ştie-că Evreli 
inregimentați în partidele politice atee, in special în cel 
comunist, combat cu inverșunare religia — opiul poporu- 
lul—. Dar În acest oplu al poporului, nu intră religia iu- 
daică, şi fiul rabinului din Buhuși, nu putea face ex- 

e. 

i ză poporul român, așezat in calea răutăților, au tre- 
cut aproape toți barbarii, dar cei ma! periculoși au fost 
Slavii. Anţii şi Sclavinii au asimilat toate populaţiile pes- 
te care sau așezat, dar nu au putut asimila pe Daco- 
romani el din contra, aceştia l-au asimHat pe el, făcându-i 
să dispară, topindu-se in masa dacoromană. (C. C. Giures- 
cu). E posibil că grosul Anţilor şi Sclavinilor să [| trecut 
in Sudul Dunării şi pe plaiurile noastre să fi rămas mai 
puțini, și în aceasta s'ar putea găsi explicatia insuccesului 
lor de a ne asimila. Noi credem că ma! este alt motiv şi că 
aceasta este cel principal. In momentul năvălirii Slavilor, 
exista o populaţie romanizată atât în Nordul cât şi în Su- 
dul Dunării, deci o populație formată din Romani ameste- 
cați cu alte elemente. In Nordul Dunării, In aceste “alte 
elemente”, cel principal era elementul dacic, in care curgea 
sângele dârzului Decebal. In această dârzenie dacică se 
găsește explicația rezistenței populației dacoromane și In- 
succesul Anţilor şi Sclaviniior. 


Despre triburile slave care au năvălit spre Est, ne vor- 
beşte “Histoire de Russie” de Pavel Milloukov. Se dau nu- 
mele mai multora din aceste triburi: Volinienii, Drejvila- 
ninii, Dregovicii, Radimicii, ete. Dintre aceste triburi, nl 


Ip. pe) Ş 
.i VE 
IM Mii 


at | 
| pa 

N 5 (| 

i | 


1] pi 
[| | | 
5 fst 
rii 
ți" 


i 
374 .. 
tă, = MBA 
i 
E) 


[) 
i 
| 


Şi. 


î 
17 Tm 


IL Pe e 
TI, - 
Mii sI] - 
Arp 


LES TAIBUS Fussră 
tY LEUAS VOISINE aa Xe ș, 
——————— 

(CZZIZI aer de Tan (Pas 
CEZIZIZI Siune Ya Tosca ri da îsi 
OI fosa 

CITI Prea et Moara ui 
CIZIZID iyamrse N 
...._... Ceata venea an MOS i "i 


| 
e UA 


Ip 
Î] 


: 
Ci $ — 
-. Lă — . 
zf EI 


| sq 





se spune la p. 83. 1 că Dregovicii au fost acela care g'a 
su mai aproape de nol şi anume, dealungul Pripjatulul. 
alluent al Niprului, Aceasta în text, dar pe harta de ja 
gina 84 (vezi harta no. 1), situația e cu totul echimbată 
pa această hartă, autorii “arată” care era situația tribp- 
rilor slave, inclusiv a Slavilor din Sud, în secolele XII şi 
XIIL ŞI vedem cu stupoare cum echipa Milioukov — 
Importanță are adevărul istorie? — arată că Țara noastră 
era total ocupată de Slavii din Sud, care se intindeau in 
Est până dincolo de Prut, puțin bineințeles, iar restul Ba. 
sarabiei era ocupată de Slavii din Est. Care trib anume, nu 
se precizează. ŞI cu toate acestea, pe aceasta hartă figu- 
rează numele de Vlakhi, şi mal găsim încă o reminiscen 
romana în “le rempart de Trajan” (valul lui Traian), Deej 
in secolele XII şi XIII, România, mai puțin o parte din 
Ardeal pe care Milloukov o cedează generos Ungurilor, era 
o masă slavă. Vlakhi erau total asimilați de slavi. Din 
nefericire, aşa cum s'a arătat, în sprijinul acestei gratuite 

| nefundate alirmații, le vine in ajutor colectivul lui M, 
holer, care În Istoria României, I, p. 738, afirmă: “In 
Moldova și în Nord-Estul Munteniei, mai ales în regiunea 
de dealuri, Slavii au venit în contact cu populația autoch- 
tonă carpo-dacică, pe care treptat au asimilat-o”, 

Printre triburile slave aşezate în Est, nu a existat niel 
unul care să albă numele de Rus, şi nici măcar unul ase- 
mănător. Ocupându-se la inceput cu agricultura, apicultu- 
ra şi vânatul, au ajuns mai târziu și la comerţ, Comerțul 
pe acea vreme, ne spune “Histoire de Russie” de Pavel M|- 
lioukov, era jumătate comerț și jumătate brigandaj, Fle- 
care comerciant era în acelaș timp şi un 2boinic. In 
cursul călătoriilor, negustorul trebuia să-și apere maria 
cu armele și, când se lvea ocazia, ataca el însuși pe alt 
negustor mai! slab ca el, îl lua marfa, ba chiar ataca şi 
populația din localităţile prin care trecea. Speţa aceasta 
de negustori bandiți era formată în special de Normanei, 
care descoperiseră drumul care ducea la Bizanț. Acest 
drum pleca din gollul Finlandei, urma cursul Nevel, lacul 
Ladoga, fluviul Volkhov, lacul Iilmen și fluviul Lovat, apol 
mici râuri şi, cu transbordări de mărturi, se atingea Dvina 
occidentală, bazinul Niprului și, deacolo, se ajungea la gu- 
rile Niprului și la Marea Neagră, Acesti Normanzi se nu- 
meau Varegi iar Finiandezii le ziceu Ruși. 

Varegil ajunseseră să urmeze acest drum În grupuri 
armate, prădând dealungul lor, populațiile slave. Mai târ- 
ziu, se fixează printre Slavi şi-i obligă să le plătească trl- 
but. Așa se face că spre mijlocul secolului XII, se for- 
mează mal multe principate varege. Deveniţi stăpâni, 
foștii mercenari continuă să organizeze și să protejeze co- 
merțul. Numele de Ruși pe care Finlandezii îl dădeau Va- 
regilor, a fost adoptat şi de Slavi. Aceşti Varegi au fost 
asimilați de Slavi, dar s'a întâmplat un fenomen asemă- 
nător cu al Bulgarilor. Bulgarii au ocupat pe Slavii din 
Sudul Dunării, dar au fost asimilați de aceştia, reușind 
doar să dea populației nou formate, numele lor, Cu Va: 
regii sa întâmplat acelaș lucru. Au ocupat şi stăpânit un 
timp pe Slavi, dar au fost asimilați de aceștia, reuşind 
doar să impună pula ei nou formate, numele lor, Rușii 
de astăzi vor să scadă din valoarea asimilatulul Popor va- 
reg, vrând să facă a se erede că titi Varegilor a fost 


intimă, fără importanță, si că nu a inf - 
eh ar ță, ş a influențat asupra ca 


Adevărul nu poate să [le acesta, dacă ne gândim că 
unirea tuturor Slavilor intrun singur stat, a fost făcută 
din inițiativa unul prinț vareg, sau rus, numit Rurik, şi 
că dinastia lui a domnit peste 200 de ani, dispariția el da- 
torindu-se invaziei tătăraști. Faptul că un grup de negus- 
tori bandiți varegi, in drumul lor, intrau intr'o localitate 
ŞI o prădau fără să intâmpine rezistentă lar mal apol il 
obliga să le plătească şi bir dovedeşte că Slavii erau IAIAI, 
lipsiți de vigoare, In orice caz, nu erau hrăpâreţi. Hrăpă- 
pla i Varegii, ori poporul rus, născut din amestecul 
ȘI vilor cu Varegii, a păstrat această latură a Varegilor, 

uşii devenind hrăpăreții Istoriei, Varegii lăsându-le nu 
pi numele, ci şi proastele lor obicleluri. 
să est prinț vareg, Rurik, devine mai întâi stăpân al 
E toroduu ui, apoi cucerește teritoriul slav Ilmen. Urmașii 
i inca a unificarea teritoriilor sinve, cuceresc Smo- 
pur ȘI ajung la Kiev, Acest Klev, cu umbre şi lumini, 
nd la centrul jumii rusești, până la invazia Tătarilor, 
L-A pr 989, prințul Kievului Vladimir, ne cregtinenza, 
ED DN uirea Bizanțului. Dar neexistând un sistem he 
Din n Statul acesta se deaface la moartea flecărul 
şi între fai dus nu numai intre fiii decedatului, el 
e De să, i nepoți, pentru a se reface când se i i 
pă i de Itar și lar se desface la moartea acestula, 
at: aceasta, prifcipat Kievului decăzuse chiar 
Ii e invazia Tătarilor şi nu aceasta este unica cau- 

5 Piele lui, 


secolului al XII-lea, ID), 
nu avea 0 unitate politică reală. țara te-ar te pt 


şitul secolului XI alte principate importante ca Novgoro- 





HARTA N” 2 


dul, Suzdalul și Galici-Volhinia. Ne vom opri mail mult la 
acesta din urmă, pentrucă el se situiază în coasta noastră. 
Dacă studiem harta de la pagina 110, vol 1, al Istoriei tul 
Milloukov (harta no. 2), vedem că oraşul Halici (Galici în 
textul și harta Milloukov), se găsește la vreo 100-150 kilo- 
metri la Nord de Cernăuţi. Acest principat se întindea la 
Sud până in Nordul Bucovinei, dar, neprecizându-se nimle 
in text, în hartă, care este în culori se utilizeaza două, una 
galbenă pentru Volhynia și una albastră-gris pentru Ha- 
lici, în text precizându-se că la inceputul secolului al 
XIII-lea, prințul Volhyniei, Roman, reușește să anexeze 
Halici, cele două regiuni unite atingând un grad de pros- 
peritate și mal mare. La sud de aceste regiuni Halici- 
Volhynia se te o regiune colorată în roz, care cuprin- 
de aproape toată Basarabia, aproape toată Moldova şi o 
parte din Nordul Ardealului. Nu ni se explică ce vrea să 
spuna această regiune roză, dar se lasă să se ințeleaga 
că ea aparținea Haliciului. ŞI, curios, această regiune intră 
in pretențiile Moscovei, adică, atunci când e vorba de 
Matușka Rossia, Rușii din exii iși dau mâna cu cel de ia 
Moscova. 

Dar să vedem ce găsim în aceasta privință la “istoricii” 
noştri. In Istoria Românilor de C. C Giurescu, nu găsim 
nimic important, găsim însă multe lucruri importante în 
Istoria României de M. Roller. Iată ce citim in volumul II, 
pag. 95: “Dintre aceştia, rolul cel mai important l-a avut 
statul kievian, sub a cărul dominație sa aflat un timp o 
bună parte a teritoriului țării noastre”, 

Nici Ruşii nu sunt mai norocoși decât noi în privinta 
isvoarelor istorice pentru acele vremuri. Pentru Ruși, Îs- 
voarele se reduc la cronici (anale), legende şi cântece epice. 
Evident că şi acestea sunt isvoare istorice, dar sunt departe 
de a îl sigure şi ele trebulese folosite cu multă prudență. 
Pentrucă o cronică, un cânt epic, nu sunt făcute de isto 
rici. Cele mai multe cronici rusești, mal ales cele mai 
vechi, au fost scrise de călugări, în mânăstiri și este știut 
că autorii lor sunt ghidaţi de sentimentul patriotic, mai 
mult decât de simţul istoric. Şi acest simțăâmânt patriotie 
din cronici, devine in legende şi cânturi epice, patriotard. 
Deci datele cronicelor trebulesc cântărite indelung, com- 
parându-se cu alte cronici, scrise mal alea de străini, 
pentru ca din contrazicerile lor să se scoată concluziile 
cele mal apropiate de adevăr. Ori “latoricii” noștri innoată 
până În gât în apele nesigure ale cronicilor rusești, 
“Vechea cronica rusă”, “Povestea vremurilor de demult”, ne 
informează că in această vreme, în regiunea Nistrului, se 
afla tribul slav al Tiverţilor, care loculau în aşezări intă- 
rite (poroduri), Vol. II, pag. 00. Aceasta scrle cronlea 
rusească și acuma, imediat, vine concluzia “latoricilor”: 
“Bate probabil că Tiverţii s'au intins și la apus de Prut, 
unde exista o popolaţie tinage, cu care au convletuit”. 
Teza rusească revine ca un leit motiv. Dar, din textul cltat 
al cronicii rusești, reiese că sau intins și la apus de 
Prut? Este aceasta o concluzie istorică, trasă de istoriei, 
sau de scribi plătiți? Concluzia trasă de “istorici” este 
extrem de periculoasă pentru no!, pentru Neamul şi 
este un dar făcut hrăpăreților varegi. Istoricii ruși se 


mulțumesc cu o insinuare, acela care relesa din harta ki 
care am vorbit, dar bunul simț îi poa de a merge mal 
departe, Fiul rabinului din Buhuși se situlază pe versantul 
opus al bunului simț, La pag. 98 istoricii ne spun că 
Tiverţii (o ramură a hrăpăretior varegi-rusi) convieţula 
cu populația moldovenească nu numal cu acela din regiu- 
nea Nistrului el chiar cu acela de ia Apus de Prut, 
indoiala in mod pașnice, Şi lată ce eltim la pagina 102, 
vol. II: “Cronicile ruse mai menţioneaza pe “berladnlei” 
și după dispariția lui Ivanko Rotislaviei: in anul 161 
berladnicii au atacat și au Jetult Olsia, infloritorul port 
de la gurile Niprului. Asemenea acţiune lovea în interesele 
marelui kneaz de Kiev, din care cauză oștile lui l-au urmă. 
rit şi infrânt în apropiere de localitatea numită Diţin... 
Berladnicii dispuneau de forțe militare insemnate. El erau 
in stare să pună la dispoziția lui Ivanko Rotislaviel (un 
inamic al prințului de Klev, n.n.), o oaste de 6.000 de 
oameni. Acest număr nu se putea aduna numa! în regiunea 
Bârladului. Exista deci, în acea vreme, o formație politică 
locală, care cuprindea, probabil, un întins teritoriu din 
centrul și sudul Moldovei (pag. 102, I1). Deci exact ce 
alirmăm noi mal sus: croniciie se contrazic între ele şi 
lată o altă cronică rusească care alirmă ca exista 0 orpa- 
nizație politică intinsă, acea a Berlandnicilor, care avea o 
armată proprie şi ataca pe DERRARRIIL Varegi, până la 
Nipru, deci nu conviețuia cu hrăpăreții. 

Dar să mal dăm o perlă a colectivului: “După moartea 
lui Viadimirko, în timpul urmaşului său Iaroslav Osmo- 
masii (1152-1187), Haliciul a ajuns o mare putere. Autorul 
Iragmentului epic cunoscut sub numele de Cântece despre 
oastea lui Igor, li adresează cuvintele: “Tu Iaroslave Os- 
momasii, stai sus pe auritul tău tron, după ce al închis 
porţile Dunării, și al pus Judecătorii tăi la Dunare” (p, 101, 
vol. II). Iată pe ce isvor istoric se bazează fiul rabinului 
din Buhuși, pentru a serle mal departe: “Din acest pasaj 
rezultă că în a doua jumătate a secolului XII, autoritatea 
enejilor Haliciului se întinsese spre sud până la malurile 
marelui fluviu şi că dregătorii cneazului Iaroslav iși exer- 
citat atribuţiile in unele puncte de pe teritoriul Mol 

ovel”!|! 

Afirmam că “Histoire de Russle” de Pavel Milioukov 
este o lucrare de propagandă. Da, dar autorii ei nu re- 
nunță total la bunul simt, care trebule să facă parte din 
bagajul unu! istorie. Iată ce scriu el despre “conviețuirea” 
cu populația din țările noastre: “Devenit stăpânul “dru- 
mului Varegior”, el (Oleg urmașul lui Rurik) intreprinde, 
in fruntea unel mari armate, o expediţie contra Bizan- 
țului, care e obligat să semneze un tratat economic avan- 
tajos pentru Ruși” (1, pag. 88). ŞI mal departe, pe ace 


mai ai norocos, duce și el două campanii contra Bizan- 


adună o mare armată, subjugă Bulgaria danublană, dar 
trebule s'o evacueze imediat, pentru a degaja Kievul, ase- 
diat de Pecenegi, Eliberat Klevul, lasa pe fiul său în 
pământurile Slavilor orientali şi se reintoarce la Dunăre 
unde, de data aceasta, impăratul bizantin Ioan Zimisces 
se Aaa la această acțiune. Obligat, dupa un lung război, 
să părăsească Bulgaria, este surprins de Pecenegi la cata- 
ractele Niprului, şi ucis” (pag. 8I, II). 

Vedem deci că chiar intr'o lucrare de Propaganda, pro 
bitatea istorica Impledica pe autorii cărții * re de 
Russie” să facă apel la cronici și la “cânt despre oastea 
lui Igor” deşi le cunoşteau desigur mult mal bine decât 
autorii Istoriei României de M. Roller. Tot ce au putut 
face în interesul propagandie urmărit, a fost de a intro- 
duce nişte hărți care să insinuleze, dar nu sa facă aflir- 
maţii lipsite de bază istorica. Dar ceiace nu au avut cu 
rajul s'o faca nişte Ruși, au făcut, așa cum sa văzut, nişte 
pretinşi Români. 


ŞI dacă am scăpat ca “dregătorii eneazului Iaroslav 
exercite atribuţiile “nu numa! in unele puncte de pe . 
toriul Moldovei cl in toată țara, aceasta o datorăm-para- 
dox-teribililor tătari. Aceștia pornesc ca un lureş din Asia, 
in anul 1223 are loc o luptă intre el și Ruși pe râul Kalka, 
și asiaticii sfărâmă pe ruşi, a căror putere era în declin. 
In 1236 Tătarii reincep cuceririle, sdrobind 
toate principatele ruseşti. Inving şi pe Cuma 
ice site ăia UD tt fă 
bizantin. In ocu 41 Haliciul 

n să tal piloveli și cen 





Volynia. nu 

in câteva secol ii tarii in câțiva anl. DAI 
constituită de Var slaviza pulverizat 
Tătarii au trecut și au ur ova și 


t, toată Europa. Tătarii au 

Buropa zl atare det 
a dealtfel, dar mult mai pu 

Petr In fond el au fost o verigă în plus în lanţut de 

barbari care au trecut peste noi. Luau bir, distrugeau 

aşezările, luau rob! și roabe, dar nu ne luau sufletul, nu 

ne volau sufletul Tătarii erau un val în plus, dar valurile 


pericolul de moarte: Rușii După puțin is Tătarii s'au 

i se în mal multe 
grupuri: Hoarda de Aur între Volea și Urali, Hoarda 
Nogailor mal la Est de aceștia, hanatul Astrahanului între 
Mările Neagră și Caspică şi hanatul Crimeei. Ne-au ținut 
multă vreme sub jugul lor, greu desigur, dar nu tor. 


pe Ruși, Histoire de Russie de Pavel 
Milloukov, făcând bilanţul năvălirii Tătarilor, serie: “In- 


lor meridionale, taie 
centrală și Bizant, ter- 


imp, trăsăturile regionale ale populației ruse în câmpia 
Suropei orientale se fixează definitiv, şi astfel se termină 
o evoluție începută in secolul al „lea. Numele vechilor 
triburi slave, dispar, Din contra, distribuția geografică a 
populației şi formatia dialectelor regionale, determină im- 
pârțirea Blavilor oriental! în trei ramuri: 


Mi albi. (. pp. 123-24). Deci, pe lângă 
atâtea nenorociri ne-a adus Tătarii, după atâta rău 
cât ne-au făcut, ne-au făcut și un bine: au îndepărtat 

Rușii din coasta noastră, împingandu-i ta sute de kilometri 
spre Nord. Acesta este textul Isvoa 


aceasta să recurgă 


să le ia drept limbi separate, nu a fost încă sufielent stu. 
diat”. Deci e vorba de dialecte, cate deal empatia 


| 
d 
: 
E] 
| 


text, între paginile 138 și 139, găsim o altă hartă (no 4) 
Vedem deci in această hartă, în locul Kievului, Volyniei 
şi Haliciului, apărute rr popoare, ca Lituania, care ocupă 


de azi, de la Riga la v - 
(Iu m mare, ingloband orașe ca Oce a 


se intinde Carpaţii, dar di 
punet de vedere politie, adică al organizatiilor - 
epațiul aceste, până 1a Niatru, este sir 
pir Î ele dati relese că acagii | Moldoveni vor. 
dar nu au cur a vo, ati Repiunea” pare az 
Nistru pare să nu fle ocupa de nimeni, e un no mans 






190!$ BAANCHES DE LA LANGUE RUSSE 


(ZZZĂA Grande Ponsie [Vote psp] 


.. ) du Sud mm ÎN da Wilieu m ÎI cu Mori mt 


COINȚI] fo rete Bisnmhe [ Bâlaraasyi ET na (Malorsnay) 
HARTA N: 3 








pl ed în mal multe locuri chiar, găsim chiar că a fost 
lângă domnia Moldovel, acest Gheorghe Duca a reusit să 
cumpere hatmania Ucrainei, Date interesante găsim în 
cartea istoire des rtlations russo-roumalnes” de N. I0r- 
ga: “Duca păstră administrația anterioară (a Ucrainei) cu 
conducătorii orașelor, polcovnieii, sotnleii, judecătorii şi 


până atunci aproape gol 
la Viena, Duca este făcut prizonier de către Polonezi, dar 
numele Ukrainei rămase pe sigiltul Moldovei până în 1685 


(N. Iorga, p. 95). In această scurtă stă Anire a Ukrainel 
de către domnitorul Moldovei Gheorghe. Duca, mulți mol: 


dincolo de Nistru și alei treb Autată 
txpiieațta localităților moldoveneşti! oi ALA bolii al 

Lu ca Dubăsari și un mare n r de alte locatități, 
p la Bug. (“Histoire dea relationa russo-roumaines”, de 


N. Iorga, p. 90). 
Deci atăt no mans land din harta no. 4 e explicabil. 


Acest ținut a fost deșert până mi 
srația Moldovenilor spre Sfârșitul secolului i OU lea, 


In celace privește Haliciul, pomenit cu atâta pompă de 
Istoria României de M. Roller, in cartea citată. N. lor- 
ga ne spune că a fost cumpărat de domnitorul moldovan 
Petru de la regele polonez Jagello, cu 3000 de ruble de ar- 
gint, lar urmașul său Alexandru, ocupă Pocuția intreagă, 
pagina 29. 

In acest timp se naşte şi creşte Principatul Moscovei. 
Istoria de Milioukovy ne spune că acest principat al Mos 
covel incepe să se formeze in a doua jumătate a secolu- 
lui XIII Fondatorul dinastiei moscovite este Daniel Ale- 
xandrovici, în jurul anului 1260 şi a domnit până la 1303. 
II urmează [lul său George, p la 1326. In timpul dom- 
niei acestul George, Incepe o luptă intre el și Mihali, prin- 
țul Tverului. Tătarii-Hoarda de Aur-le cereau Rușilor nu 
numa! bir, ci și alte lucruri mal rușinoase: de exemplu, 
pentru a [| prinț al Moscovei, era necesară aprobarea ha- 
nului tătărăsc, adică o adevarată învestitură. Această in- 
vestitură se obținea cu bani. După cum se vede, situaţia 
Rușilor era asemănătoare acelela a Valahilor, cu singura 
deosebire că Sublima Poartă se numea Hoarda de aur, 
lar firmanul, jarlik. Nam găsit cum se numea peșcheşul, 
dar el exista, cu sau fără nume Astlel, la pagina 130, 
vol. ], nl se spune că Gheorghe, prinţul Moscovei şi cu 
Mihail al Tveruluj, sau dus amândoi la Hoarda de aur 
pentru a obține Jarlikul. Gheorghe corupe pe Tătari cu 
darurile bogate ce le face, și obține nu numai Jarlikul ci 
și uciderea de către Tătari a lui Mihail, concurentul său. 


LETAT MOSCOVITE 
| ET SES VOISINS |4 


E Pa 
(lithuanie, Nergerediete mu TPS. PUI 7 
EEERIZII] Ce Avnciporte A Mese A 
bepeesa "ces de Nemoored if 
AI I Prebespauti de ler” E 
sera | Preabipauti d- Bazar” 


|] Apanagea desi 
3 peronul 


mii) La Polegne et le C-ond 
j Ooche de Lit uanie 





* %, Sad A 
ui “fe, fine ui = ii 
ame ma n =. 





La rândul său, fiul lui Mihail, idee ucide pe Gheorghe, 
piere și el după acela, dar na lase jarlikul frate- 
lui sau, Alexandru Mihailovici. am fi in plină epocă 
fanariotă!!! 

Insfârşit, urmează mal mulți principi moscoviți, unii 
incearcă să scuture jugul tătărase dar nu reușesc, ă 
ajungem la Ivan al III-lea Vasilievici (1462-1505), Ne vom 
opri mai mult asupra lui, nu numai pentrucă reușește 

scuture jugul Tătarilor, dar şi pentrucă a avut relaţii 
importante din toate punctele de vedere, cu Ştefan cel 
Mare. Intre ultimul prinț Gheorghe, de care am vorbit, şi 
Ivan al III-lea, Moscova reușește să se întindă, supunână 
pe cellalţi prinți ruși, île prin lupte fie prin bani In 
timpul lui Ivan al III-lea, puterea tătărasca scăzuse din 
cauza diviziunilor interne. Astfel, în afară de marile gru- 
puri, Hoarda de aur și hanatul Crimeei, apar altele, ca cel 
al Astrahanului. Ivan își dă seama de aceasta, re să 
se apropie și să-şi facă aliat pe Menegii Ghirali, hanul Cri- 
meei, contra inamicului principal, Hoarda de aur. Ahmet, 
şeful Hoardei de Aur, porneşte cu război contra lui Ivan, 
şi se intâlnese pe râul Ugra. Dar nici unul din el nu are 
curajul să atace și flecare se întoarce la casele lul. Aceas- 
ta se întampla in anul 1480. Din acest moment, Moscova 
nu mal plătește bir Tătarilor și jarlikui dispare Steaua 
Hoardei de Aur, a apus 

Ivan al Iil-lea, indiscutabil, a fost unul dintre cel mal 
mari principi moscoviți. In afară de scuturarea jugului 


e UI ap: - 







P DA i Aa, eXa 


5 RAC „e A 
-. - A. . “ 
i =» Î ata na” 
SI Po Sp d j 
= Mat 


HARTA N* 4 ai (5 Dr i 


hotarele Mascovel, 
tătărăse, Ivan este acel care rotunleşte hoiai DU EU î 


Supe fini 
orlalți principi Opera lui a fost desăvârșită de 5 
eri Vasile al III-lea. Prin învingerea și supunerea cnd 
laiți ruşi. Ivan vine în contact cu Lituania, ta be 
de Polonia, după moartea regelui Kazimir. 
fitând de această re de Polonia, Ivan atacă pe 
Alexandru prințul lituan, îl bate şi-i impune un tratat 
prin care Alexandru |i recunoaște toate cuceririle și titlul 
de prinț al tuturor Rosiilor. Impăcarea a fost sigilată prin 
căsă lui Alexandru cu fiica lui Ivan al III-lea, Elena. 
Dar neînțelegerile revin și are loc o nouă bătălie la Vidros, 
unde Lituanienii sunt din nou învinși Sfârşitul este sigi- 
lat cu un nou tratat care recunoaște toate stipulațiile ce- 
precedent. 

eta Ivan al III-lea vola un război cu Polonia. Toată via- 
ţa l-a pregătit, dar a murit fără să aibă curajul a trece 
ia fapte. Pentru acest razboi a cautat aliați. Și în afara 
de Mengli Ghirai, hanul Tătarilor din Crimela, a făcut 
apel şi la Ştefan cel Mare Deci Polonia avea acuma drept 
duşmani pe Ivan. pe ginerele acestula Alexandru a] Litua- 
niei, pe Mengii Ghirai şi pe domnitorul Moldovei. Cum în- 
tre Ştefan şi Ghiral avusese loc un războiu, cum hanul Tă- 
tarilor ajutase pe Turci ca să cucereasca Chilia şi Cetatea 
Albă, situaţia era delicată Dar Ivan al Ill-lea reuşeşte să 
impace pe Ghirai cu Ştefan şi să intre în alianță contra 
Poloniei. Ce-l impingea pe Ştelan să intre in această alian- 
ță? Ura contra Polonezilor. Kazimir regele Poloniei îi im- 
pusese o teribiă umilință: tratatul de vasalitate. Dar pe 
lângă tratatul-umilitor pentra mândrul Ştefan-Razimir 
recurge la o stratagemă, care l-a umilit și mai mult pe 
domnitorul Moldovei. In timpul ceremoniei. care conform 
cererii lui Ştefan, se petrecea întrun cort, în momentul 
când era în genunchi în fața regelui polon, pereţii cortu- 
lui cad şi scena a fost văzută de toată multimea pe care 
desigur Kazimir o adusese acolo inadins Ştefan fusese 
umilit, dar, spera că va fi ajutat cel n în lupta lui 
pentru libertate, contra Turcilor. Ori, când Turcii i-au 
cerut lui Ştefan să le plătească bir, acesta a cerut epriji- 
nul seniorului, adică al lui Kazimir. ŞI Kazimir, eschivân- 
duse, a fost silit să accepte supunerea și birul. ŞI in aceas- 
tă ocazie, moldovanul Ştelan sa arătat a [i rudă cu Olte- 
ni Bine, eu plătesc bir Turcilor, dar vinovaţii sunt Polo- 
nezii, şi-a zis e], deci ei să plătească. Pentru aceasta, Şte- 
fan făcea dese incursiuni în regatul polonez, de unde se 
intorcea cu prăzi bogate, plătea birul Turcilor și-i mal 
rămânea şi Jul Dar, mal grav, Ştefan allase că regele 
polonez vola să-l detroneze şi să pună în locul lul pe un 
frate. Deci, la ură, se adăoga instinctul de conservare. 
Şi Ştelan ma! vola și Pocuția. 

Deci invitația de a intra în allanță contra Polonezilor, 
l-a găsit pregătit din toate punctele de vedere. 

Au loc deci dese trimiteri de soli, de ln Ștefan la Ivan 
şi de la Moscova la Suceava. ŞI pentru pecetluirea acestei 
alianțe, are loc și o incuserire, un fiu al lui Ivan al III-lea 
se căsă cu Elena. o fată a domnitorului moldovan. 
Pentru a ped pe Polonezi, Şielan ajunge la o e 
gere cu Mengii Ghiral: iși impart zonele de pradă. 
fan trebuia să prade Polonia, iar Tătarul Lituania, cu toa- 
te că era allat Şi odată, Ştefan sa greșit și a intrat şi a 
pradat in Lituania. Nu sa supărat Mengii Ghiral, dar sa 
supărat Alexandru, pri Liatuaniei. A avut Joe un 
schimb de soli, Ivan al III-lea reușind să evite conflictul. 
L-a evitat, dar numai pentru moment Noul rege al Polo- 
niei, loan Albert, se gândeşte la răzbunare, nu numal să-l 

pentru prazi, dar și să-l! la tronul Stefan era 

4 contra Polonezilor de tratatul de alianţă cu Ivan, 

exandru și Mengii Ghira! Dar, prevăzător, Stefan avea 
alianță şi cu Ungurii şi... şi cu Tureil. 

Pentru a-l invinge >, Şiefan. loan Albert recurge la o 

„ Comunică lui Ştefan că vrea să facă război 

„pentru a cuceri cetățile Chilia și Cetatea Alba, 

pe care Turcii le răpiseră lui Ştelan. Şi-i cere și ajutorul, 
cum era normal. Ştefan sa prefăcut la rândul lui că nu 
bănuleşte nimic şi i-a comunicat “că oastea lui se va ală- 
tura Polonezilor când aceștia vor ajunge la Chilia și Ce- 
tatea Albă. No face-a înainte deoarece Tureii ar afla mig- 
lui Ştefan den de vreme, celace ar dăuna sucee- 


timp cere ajutorul Ardelenilor, 


au venit 12.000 de ostaşi, din Nu au 

ve și nici aliați” Tătari nu l-au trimis niei 
un Ivan Îl anuntase că e... prea departe După cum 
se vede, tratatul de i ei Tatari şi Litua- 
DUSA Gita când a fost nevole, sa do. 
Ioan granița Mol dar, în loe v 
drepte spre Ohilla, ce Tniivap RI angel 


spre 
aproape, polonez a asediat Sucea Asediul 
tei săpiămaLi, de n 0 e ae Van ARRIUI 


Octo 407. Dar n'a putut-o lua. Oştile moldovenești 
care De a afara cetăţii ulau necontenit oștile ase. 
delatoare. Incepe foametea, 0 ala, soldaţii cer să se 


toarcă acelaş drum pe care a venit, deoarece In 
pliere Eni Conte garanta că ţăranii nu-l vor ataca” 


IStelan cel 
met pe alt dru 
drul Cosminului, 
istoricilor lor, au 

Dar se n 


roruși. 
1 te pic Mare 72 datoreşte faptului că în ajutorul Po- 


Şte 

u a venit prinţul Lituaniei, Alexandru. Acesta, 
pere una fra arătat, era supărat pe Ştelan din cauza că 
“sa gresit” şi i-a prădat țara. ŞI a strâns o armată pentru 
a porni în contra lui Ştefan, alături de Polonezi. Dar, in 
acea vreme, în Lituania. puterea prințului era redusă, nu 
putea face un război, fără aprobarea Radei (Adunarea ||- 
tuană). Această Radă sa pronunțat contra acestul război, 
Alexandru a nesccotit hotărirea Radel, a pornit la strân.- 
gerea unei armate, dar nu a reuşit să strângă mai mult 
de 1000 de ostaşi. A pornit ia drum, dar soldatii lui nu 
ştiau unde merg. Intrebat, răspundea: daca ar ști cămașa 
mea unde merg, aşi arde-o. Fapt este că din cauza Radei 
care sa opus, Alexandru nu a putut strânge mal mult 
de 1000 de oameni, a tergiversat şi a ajuns după consu- 
merea dramel. Istoricii ruşi şi prorusi, afirma că nealătu- 
rarea lui Alexandru oștilor lui Ion Albert, se datorează 
intervenlei energice a lui Ivan al III-lea, care ar fi ame- 
nințat pe ginerele lui ca “va incăleca” contra lui, dacă 
va porni contra lui Ştefan. De aici până la tragerea conclu- 
ziei că marea victorie dela Codrul Cosminului a lul Şte- 
fan cel Mare nu se datorează geniului militar al domnito- 
rului moldovan ci... intervenției lui Ivan al IIIAea, calea 
se scurtează. Daca Alexandru ar îl fost alaturi de Ion Al- 
bert, Sielan cel Mare ar fl fost infrânt, spun el. Deci 
încă o poliţă de recunoștință față de Ruși, care de douăs 
prezece orl au sărit în ajutorul poporului nostru, ca să ne 
scape aproape totdeauna de Turcii necredincioşi, de a ne 
elibera, polită care trebuie adăogată la ultima, cea de la 
23 August 1044, când însfârşit, Rușii ne-au eliberat de... 
iibertate. 

Cu lux de amănunte și cu isvoare istorice irefutabile, 
prof. Alex. Boldur, în cartea editata de “Carpaţii”, arată 
care a fost realitatea Neintervenţia Lituaniei alături de 
Polonezi se datorește opunerii Radei, şi nu “amenințării” 
lui Ivan al III-lea In fond, această ameninţare cu incă- 
jecarea, dacă a existat întradevăr, a fost nesocotită de 
Alexandru, care a plecat contra lul Ştefan, dar a ajuns 
târziu şi cu un ajutor infim, abia 1000 de oameni, celace 
nu ar fi putut schimba cursul evenimentelor, chiar dacă ar 
îi ajuns la timp. Dar se pune intrebarea: Ivan a uneltit 
toata viața contra Polonezilor, a inchelat alianţe dar, când 
unu) dintre aliați este atacat de dușmanul comun, stă pe 
loc, pretextând că e prea departe, Dar când a inchelat 
alianța. nu ştia că Moldova e prea departe? 


Realitatea este ca Ivan al III-lea, acoperit de această 
alianță in contra Polonezilor, a putut să se întindă în |l- 
nişte, rotunjindu-și mereu principatul. Cel care a profitat 
din plin de alianță a fost Ivan al III-lea, încât Stefan 
“constată cu amăriciune că pe când Ivan al III-lea, şe- 
zând acasă Și dormind, își lărgeşte dimensiunile statului, 
el, luptând In fiecare zi, abia işi poate apăra hotarele” 
(Alex Boldur, pag 304 a operei citate, după “Rerum Mos- 
coviticarum Comentarii SI undi Liberi Baronis Her- 
berstain”, Neypwrg et Guet „1958, p. IlA). 

E de remarcat că lucrarea lan cel Mare”, nu sa 
putut publica în România. Profesorul Alex. Boldur a reușit 
totuși să-şi scoată manuscrisul și a avut norocul să dea 
peste un român “foarte bogat”, care să 1-1 publice la Ma- 

In cartea sa * Histolre des relations russo-roumalnes”, 
N. Iorga vorbeşte de incuscrirea lui Ştefan cel Mare cu 
Ivan al III-lea, dar nu găsim nic! un cuvințel despre tra- 
tațele de alianță dintre ei, indreptate împotriva Poloniei 
şi nouă ni se pare că aceste tratate prezintă mult mai 
mare importanță decât citata incuserire. Să nu îl cunos- 
cut Iorga existența tratatelor? Cartea a fost tipărită în 
1917, la Iaşi, în editura tei sale Neamul românesc”. 
Se pare că apariția acestei cărți a fost motivată de planu- 
rile Ara e acea vreme de a pune mâna pe Moldova. 
î.en age pen a ri anni pa tirele „BOM 
ea. E] nia, Rusii iu oi- 
dova lar Austriecii restul ŞI deacela graba în redactarea 


Dar și mal curios este faptul că nu găsim nici un rând 
In Istoria lui Pavel Milloukov. In a Molizarea figurii lui 
lea, autorii nu uliţă să-l deserie şi din 
de vedere diplomatie. Ne vorbese pe larg de relațiile lui 
ea Mengii Ghirai, cu Alexandru al Lituaniei şi adaoga: 


=... Statul m t intră in relații E n Ta 


pună in frun cruciade creștine contra 


| | la. 
Ungaria, păratul şi, indepărtata Ve e care e răz. - 
bol cu A ia Îi trimite dot a, DER ntru con-. 
Vinge să se A 

“Islamului”, 1, p. 142. Deci fimic de Stefan al Moldovei. 


Sar părea că e vorba de o desconsiderare a voevodulul 
moldovan. Era aşa de neinsemnat, încât pomenirea lui nu 
ar îi adăogat nici o lance în plus, la trofeele “marelui” 
Ivan. Dar nu, explicația nu este aceasta. Pentrucă nu se 
pune nici o linie relationată cu Polonia. ŞI dacă ar [i vor- 
bit de Polonia, ar [| ieșit la suprafață lucruri prea puțin 
frumoase. Ar [| trebuit să se scrie că Ivan a uneltit contra 
Poloniei toată viața, dar ca nu a avut curajul so atace. 
Ar fl trebuit să se spună că a crelat un sistem de alianţe 
şi nu ar [i putut omite cu usurință,pe un membru al aces- 
te! alianţe, adică pe Ştefan al Moldovei. Ba ar (| trebuit 
să spună că “marele” Ivan nu a respectat această allan- 
ță, lăsând pe unul dintre semnatari in vola scartei, atunci 
când fusese atacat. 

Dar acest ignorat Ştefan al Moldovei a fost şi cuscrul 
marelui Ivan, Nici un rând nu se găseşte in Istoria lui 
Paul Milioukov despre această incuscrire. Mal grâv e fap- 
tul că Elena, fata lul Ştefan cel Mare, era bătăloasă şi a 
provocat mari încurcături la curtea de Ia Moscova Ivan 
al III-lea a avut un [lu din prima căsătorie, card sa 
căsătorit cu Elena, fata lui Ştefan cel Mare. Fructul aces- 
tei căsătorii a fost Dimitrie, nepotul lu) Ştefan. Din a 
doua căsătorie Ivan a avut un Liu, Vasile. Cine avea să 
fie moștenitorul? Iniţial il numeşte ca moştenitor pe acest 
Dimitrie, dar incepe o perioadă de intrigi de Curta, care au 
ținut vreme îndelungată. O parte a curtenilor sustineau 
pe Dimitrie, alta pe Vasile. Au intervenit turb ri, cu 
amestec de chestiuni religioase, etc. Fiica lui Ştefan cel 
Mare, cum am spus, bătăloasă, apăra cu înverşunare drep- 
turile ia tron ale fiului ei Dimitrie, dar insfârşit, este in- 
vinsa și-și sfârșesc zilele in inchisoare, atât ea, cât şi [iul 
ei. Milioukov vorbeşte despre aceste turburări, o şi numes- 
te pe Elena, dar nici un cuvant despre [iliaţia el. 


ŞI lată explicația. Russi, exilati sau comunisti, au acelaş 
ideal: să pună mâna pe Moldova. Insinuari, hărți false, 
totul duce către acelaş scop: in Moldova, nu numai in 
Basarabia, au trăit triburi slave, pe acest teritoriu nu a 
existat în trecut un stat neslav, ci mereu Slavii. 

Punctul pe i H găsim tot în cartea bătrânului profesor 
Boldur. lată ce citim la pagina 247, a cărții tipărită de 
Editura “Carpaţii”: “Nu se cunoaşte data inchelerii alian- 
țel lui Ştefan cu Moscova. In ârhivele moscovite nu sau 
păstrat dosarele privind raporturile moscovite-moldoveneş- 
ti. V. A, Ulianiţki precizează că in prima Jumătate a seco- 
lului XVII, existau incă cărţi valahe dela 6900 (1482) 
la 7013 (1505) cu trimiteri din Moscova şi plecari ale so- 
lilor valahi. Nici o carte din acestea nu 9 păstrat. La 
inceputul secolului al XIX-lea, ele nu mal figurau În ca- 
taloagele arhivei din Moscova”, p. 247. Isvorul care a ser 
vit istoricului român pentru a face această afirmație este 
cartea “Materiale pentru istoria raporturilor reciproce ale 
Rusiei, Poloniei, Moldovei, Valahiei (Tării românești 
Turclei!) în sec. XIV-XVI, Moscova, 1837, prefața pag. IV. 
Dă un isvor rusesc pe care Rușii îl pot ocoli, dar nu com- 

ate. 

Dec! la începutul secolului XIX, aceste documente dispar 
din arhivele Moscovei. Au dispărut sau au fost făcute să 
dispară? Au fost făcute să dispara La începutul secolu- 
lui XIX, impărat al Moscovei era Alexandru | Alexan- 
dru I a voit să pună mâna pe Ţările românești, pe amân- 
două, adică şi pe Muntenia. Pentru a-și atinge scopul a 
și tinut ocupate aceste țări timp de 6 ani ll 1812). Na- 
poleon nu era de acord, de alel slăbirea alianței lor. Cum 
II presa să pună capăt acestei ocupații, Alexandru sa sim- 
țit total desamăgit, Pentru cine studiază cu atenţie rela: 
iile Alexandru — Napoleon, e clar că ruperea allanțel se 
datoreşte Tărilor româneşti. Fără acest motiv de nențele- 
gere, dacă Napoleon l-ar îl admis lui Alexandru ocuparea 
Moldovei şi Munteniei, e probabil că vestita și traţica 
campanie a lui Napoleon In Rusia, nu ar fl avut loc, 
și-a dat seama că Napoleon nu cedează și mai! ales, când 
a aflat că impăratul francez se pregăteşte să-i invadeze 
țara, Își miezorează iile și se mulţumeşte cu Basa: 
rabla. Desigur, în tratativele lui cu Na ul Ale 
xandru susținea că Moldova și Muntenia sunt provincii 
turcești, slave, că nu au nici un trecut Ori actele acestea 
din arhivele Moscovei arătau că Moldova avusese nu un 
trecut oarecare, el unul glorios. Un mâre țar al Rusilor, 
Ivan al IIL-lea se se cu Ştefan, încheiase un tratat 
de alianță cu domnitorul Moldovei, acest moldovan 
obținuse o răsunătoare victorie asupra Polonezilor, 
contra cărora Ivan a) II-lea uneltize toată viața, dar nu 
a În t să-l atace până la moarte, Aceste te 
erau toare și Alexandru 1 avea toate motivele 
să le facă să ară P.. 


A Va urma 


VERSURI 


MARTORUL LU! ISUS 
de Ion ŢOLESCU 


Hoardă barbară, hoardă păgână, 
ce mi-ai păstrat sorgintea română, 


hoardă păgână, hoardă barbară, 
că m'ai ținut cu pieptum hotară .. 


chit că n'am mai rămas cu nimic, 
slăvită ura de venetic. . 


hoarda barbară, hoardă trufaşe, 
ce-ai ridicat peste mine orașe, 


slavă ţie că m'ai lAsat 
să rămân veșnic iobag în sat, 


veșnic iobag în sat să rămân 
doar cu sufletu-mi de român; 


Dumnezeu, hoardă, să nu te bată 
că mi-ai frânt ciolanul pe roată. . a 


ca să rămân martorul lui Isus. 


ELEGIE 


Când ceruri albe dăinuie pe țară | 
Şi îngeri de mătase plâng la geamuri 
M'ași vrea ca seva odihnind în ramuri 


Ori sub pământ în bobul de secară 


Ca să nu-mi ştie omeneasca vrere 
Neliniştea ostatecă din mine | 
Șin necuprinsul apolinic bine 

Un zeu să fiu prin timp și adiere, 


Iar tu cea mai cântată pe viole 
Ce mi-ai cusut altițe pe-amintire 
Să fii în zarzări fragedamflorire 

A sângelui meu supt din alveole, 


Şi'n noaptea când imaginea lunară 
S'o năvădi pe ițe din azur, 

Tu să-ți lipeşti de crengi obrazul pur 
S'asculți în filtre voci ce te strigară. 


m e 


George FONEA 
(Reprodusa din «Revista Micron») 





RAPSODIA VALACA 


por Aron COTRUS 
version del rumano por Cayetano APARICIO 


Sin querer, 

nos has dado 

afios y lengua, 
arrebatada del Paralso... 
Y nos has dado 

rudos pasos 

de guerreros 

y enemigos gigantescos, 
en estas orillas 

sin vado, 

devastadoras, de inilerno. 


Como corazân Yiolento, duro, 
nos has dado el Danubio... 
Miradas al acecho, 

a traves de la nlebla hambrienta, 
en fronteras de castigo... 

Y voluntades inmoderadas, 

en ei alre borrascaso, 

bajo e] cielo azul, 


de castro en castro, 

de hogar en hogar, 

en la vastedad de las tierras, 
Roma, de pledra, 

viela Roma, 

emperatriz sin agual 

de los mundos... 


Daclo obstinado que musre 

de pie, 

deftendiendo con luria loca 

lo que es suyo; 

con mil rebeldia —manojo carpâtico-danubiano 
de tempestuoso aroma— 

con la sangre parada en el pecho 
y en los rifiones, 

ante ti, Roma, 

mi pensamlento recto 

cae de rodillas... 


Y quialera, con el deseo —lunâtico lobo-, 
arrancarme de las selvas da los alglos 
y de puerta en puerta, 

a traves de tiempo muerto, 

de umbral en umbral, 

con sandalias o abarcas de ceniza... 
Con loa siglos bajo el pie, 

detenerme en la fuente del tiempo... 
Con ară A DĂINUIE 

arrancar cadenas de los instantes.. 
Que beba 

cuanto qulera 

mi sed a, ardiente, 

de todas las aguas del recuerdo,.. 


Que slenta como ml mirada se derrama: 
mar de plata sobre e] tiempo quemado... 
Que vea con ojos de Agulla 
a iravts de ruinas ş ruinas. 


Desde el prineiplo del principlo, 
que Jamâs nadie ha vi, 
M-a 


ai el oldo ANIDIcă 

rumores sordos, subterrâneoa, 
alucinado, & 

que olga, 

for entlina de ibecăttilitai palti 
por ene 

que nadie oye, , 

lo olga yo. 


14 — 


Bajo mi gorro de niebla, 

a traves de la noche que hiela mi allento, 

que me desprende de los hombres el traje potrldo, 
mire la eternidad cara a cara, 

con sus sccretos y sus tumbas sin numero... 


Y con el hambre de saber que muerde mis entrafhas, 
como un arado mellado surque mi pensamiento, 
apoyado en m! mirada como un fusil, 


toque 

—nido de araha— 

la huella Invisible, nocturna, ensofada... 
Y partiendo de ella 

cuanto tiene la vastedad: 

otros rebafhos 

y rebahos 

de huellas, 

y huellas, 

y huellas.., 


Que haga una parada 

sin Yoz, 

apesadumbrado de secretos agobladores, 
sobre el primer pazo 

de mi estirpe... 


En la almohada de su principlo, 
alueinado, 

olvidando el camino recorrido, 

que abrace, que acaricie, que consuele, 
la aurora en su dia primero... 


En las encrueijadas de los misterios clegos, 
en la luente de su Infancia, 

con temblor infantii, 

qne me detenga 

a beber agua de) agua de las auroras... 


Con el oido lento y ldbrego, 

que olga, 

que olga, 

que olga su primera palabra: 

brave vuelo de 

con todo el olor de la tierra en ella... 
Y en el alre fresco 

del temblor, sude sangre... 

apoyado en las auroras de loa siglos, 
traiga de la noche y el infinite, 

el pasado, ei pasado: huracân petrificado... 


Quede de piedra, 

con el corazon golpeando como un martillo, 
oyendo câmo prita maravillosamente, 

en una yacija de ruda dacia ș de milite romano, 
su primer fruto: el primer rumano. 


Que me canten —Mares Negroa— en loa oldos, 
todos los hogares y las luchas milenarias... 
Que yo haga que se levante, como de un volcân, 
sobre nuestro elelo, la sombra de TraJano... 
Que como cludadea fantasmas, de las cenizas y las ascuns, 
resurjan gigantescas Sarmisegetuzas 
de pledraa antiguaa y aceros nuevoa, 
[Ne eenunate  R Aa aPR 7, sângrea, 
a o del 
con todo su valor, iau 
y en un torbellino sin igual, 
como un profeta, 
en cânticoa de fuego, 
sobre la estirpe, i să la patria lo alembre. .. 


petru 
A en 
EI Surui al Emperador en las rocas... 
sldo nuestro def 
Los montes aqul todos * travâa de la tinieblas... 
han conoeldo nuestro paso y nuestro pensamilento... 


Siglo tras siglo, sin tregua, 

los montes han sido nuestros lechos, 
lechos fulminados, 
ensangrentados... 

Hemos dormido entre los abetos, 
con el oido sobre sus corazones... 


Las rocas, sobre las que el alre clerne sus nubes, 

y con manos de borrasca las ramas a los abetos esparce, 
han sido nuestros cabezales, 

cabezales eternos... 


Lucerna nos fue la luna; 
trompeta, la tormenta... 

y, en la bâveda arzul, 

para nuestro paso duro y fecundo, 
el sol, inico reloj 

en nuestra eternidad... 

La selva nos fue verde iglesia; 

e] claro, monasterio mâgico, 

y la cumbre solitaria, altar... 


Y en nuestras luchas con el inflerno, 
sacerdote 

nos fue el abeto... 

Y el clelo, libro de plegarias... 

Huertos, a millares, 

nos han sido los campos... 

Las lanuras sin limites 

nos lueron graneros; 

y, hasta donde los horizontes se clerran, 
e! Mar Negro y el Danubio, muros... 


Los Cârpatos vlejos 

nos fueron abuelos, 

abueloa y sefiores... 

Transilvania obstinada e idâlatra, 

a travâs de huracanes que gritan y ladran, 
nos ha educado en su hogar salvaje, 

en pafalea de pledra, 

en pechoa de llamas ş de silex, 

para que nadie nos iguale en los peligros... 


Con pechos que no se asustan, 

con pasos bajo loa que la pledra se qulebra ș canta, 
hemos venido a las manos con los] y los 0508... 
Crecldos confusamente con los bisontas y las tempestades, 
hemos cambiado da lugar a las rocas, 

y asi, a Ja ventura, 

hemos asido el rayo con la mano... 


Guardias Asperas, inquebrantables, 

hacia el Oriente, 

tă has querido qua seamos, 

desda los dias del Emparador Trajano hasta hoy: 
con că i E fuego, — 

arranca e lugar en lugar, 

como arrastrados tempestuosas bisontes, 
en surcos ablertos hacia las nubes... 


Begadores, 

gigantescos, 

como diablos, 

en las râpidas puadafias... 
Con el pecho duro, desnudo, 
pazando como locoa, 

de tormenta en tormenta, 
de ineendio en incendlo... 


Pastores legendarios 
sobre los afhos... 
Viajeros atrevidos 
it RR 
nos e 
sobre tumbaa da bârbaros, 
a traves de sigloa bandoleros, 
Roma, contigo 


Sin puertas, 

en chozas de polvo y cenizas, 

en el batallar sin tregua, 

nos hemos lavado las heridas en el Danublo. 
y en los montes canos 

nos las hemos curado... 


La capa que tu nos dejaste, 

todos los iobos de las nevadas la mordieron, 

pero no han podido arrancârmnosla de los hombros 
las borrascas innumerables... 


Dectbalo y TraJano, 

si volvieran, por un dia, 

a la tierra, entre nosotros, 

nos encontrarian 

aqul, 

sobre el arroyo podrido de los sigloa 
con la misma capa, con el mismo traje, 
con la misma câmisa 

que nos envuelve el cuerpo 

lo mismo que entonces 

cuando 

hirviendo 

en las 6rdenes râpidas y rapacea de la sangre 
y en ansias atrevidas de rebeldia, 
ibamos a tu encuentro 

con ademân agresivo, 

como sobre un torrente, 

sobre el Danublo... 


La abarca de entonces, la misma cs. 
Deja en el barro la misma huelia... 
Como ferrada por la eternidad, 

golpea los mlsmos senderos tozudas, 
y, Agil, pasa a traves del barro, 

por el camino mutilado, 

como a travta de un puente... 


EI clerzo hiela la sangre 
y nos sol aa el oido el cântico de las estepas, 


no nos ha cambiado ni la faz, 
ni la marcha... 


Hemos totiatidă, te Baita 

largas como e La 

solie nuestras casas han cantado sinlestros 
las rojos gallos 

del tuego 

y de la desdieha... 


Los caminos de la Patria, con sangre los hemos regado 
a lo largo y a lo ancho, 


gin descansar, 

pero no ha habido espias, 

que nos vleran lorando 

en los caminos torpes y dificilea 

escritos por encima de nosotros, en las estrellas... 


Negra Agulla imperial, haela mi 
vene, 


viene 

con vuelo gigantesco, ardiente, 
e] recuerdo.., 

Y no puedo ahuyentario 

del alope de los caballos, 

dv] fragor de las ba 

de la campana del n... 


tinuam ge: do continuam 
roto contin en | ente, 
encima de las luchas de m! estirpe, 

de ml sangtre, | a, 
de mil suefo... | 


Râpidos, obstinados, vengativos, 

con pufos pâtreos y ardientes, 

no hemos dejado escapar los cuchillas de entre los dientes, 
ni siqulera bajo las pezufias de los invasores... 


Hemos destrozado terribles huestes de turcos, 

de hângaro: orgullosos y de târtaros... 

Y Jos hemos pulverizado como se pulveriza el tamo, 
desde el Danubio al Selimbru y Suceava... 

Hemos atraveșado altos montes > grandes aguas, 
hemos afrontado fuertes cârceles 

y horcas... 


La rueda de Horia 

creceră en nuestras prolundidades, dia a dia, 

hasta que el sol aparezca en el clelo, 

hasta que no clerre su libro de sangre 14 Historia... 


Su sangre, 

su sangre 

mâs fuerte que la dureza del acero, 

en impetuoso torrente 

se ha vuelto a derramar en nuestra sangre.... 


Y no hay en la tierra montafias de barro, 

ni en las perezosas landas tantos sepultureros, 
râpidos y bârbaros, 

que sepulten en nosotros la rueda de Horia... 


Como atravesado por una pulialada eri el corazân, 
u: milite, en el iltimo momento. 

mi vida, de las prolundidades, grita, 

grita largamente pară una respuesta: 


tguien te podria 

partir en dos alguna vez, 
Roma eterna, 

nueva Roma? 


iute Vesubio de cenizas ş de fango 
podria manchar el aire entre nosotros, 
para que nuestra cabeza rica y ardiențe 
no recuerde şa Roma? 


tGulen podria imaginar 

a tu forJador de hoy, un dia 
tempestuoso adversario 

de Trajano? 


CĂ traves de qua terriblea y asesinas desgarra 
podria enviar alguna vea 6], prea 
contra la Roma de ayer, 

sangre itâlica, itâlico acero? 


iPodrian itâlicos aviadores 
lunâticos volar hăcia huestrog Că 
en imperiales Agullas de acaro, entre las nubea, 
sobre solares y romanca Adriâticos? 
tPodria la nueva Roma en e]. unlverso 
Bak (08 stie 05 pasos dun => € 
cia Oriente, contra nosotros, con la misma marthi 
que los descendientes de Atila y de Arpad? FR 


Y si surglera como en los dias antiguos, ... 
de las crueles 6rdenes latinas. Ja tormenta, 
«podrian abatir sus alas en nosotros, 
nuestras Romas de siempre? 


Si tu, a traves de los siglos, 

miles y miles de veces, 

09 E aia . i 
acia ti, como hacia un pals enca 

hemos mirado y miramos atrâs, 0593 


43 oa „i 


Desde pequefios, con bilant tă ftoal d 
ensuefio, as manos de pensamlento y de 


rii a ris todas tus Ap . 
emos p o tus calles con paso 
7 hemos besado laa estatuas de iu ca a 


Como hacla la infanela florida... 

Roma, Roma, me vuelvo hacia U, 

como hatia un toque de cuerno 

procedente de las profundidadeș de la eternidaa,., 


Aunque pasen Danubioa > Danublas 
por aqul, en torrente espantoso, 

no podrân jamâs ahogar 

todos nuestros inmortales Trajanos,., 


A— 


IOh, como quisiera, en daco-românica habia, 
intentar un encarnizado, decebâlico Verso!.., 
iC&mo lo habria intentado cuando eras 
dueda dei universo! | 


En el Guadalqulvir, en el Tiber y en el Danubio, 
resuena el mismo lenguale maravilloso 

gue ha atravesado estepas, pampas y ocanos 
Las mismas leyes antiguas ordenan obediencia... 


Dacio. romano, lbero, 

e] mismo paso de pledra y de hlerro... 

Los mismos caminos y alres nuevos... 

Y puentes invisibles, de ocano a octano... 
Decebalo y Trajano 

se han reconciliado miles de veces en nosotros. 


Al nacimilento, del choque terrible 

de dos voluntades titânicas, de mi estirpe, 
cuando Roma hablaba, 

como en una orden sin fronteras, 

toda la tierra se ponia en ple, 

con los ojos hacia ella... 


En sus huellas, henos, como las hojas y las hlerbas, 
estirpe de selvăticas savias latlendo, 

con un ple vigoroso plantado en la estepa clega; 
con el otro, a traves de las lanuras, en el Pindo... 
Con los hombros apoyados 

en los Cârpatos... ; 

Con el Mar Negro en la puerta, 

con agresivos Danubios de sangre y de 

ansia, aullando, 

sobre el limo clego y la tierra muerta... 

Con bosques de soldados como abetos junto a abetos... 
Que puedes exipgirnos mâs, 

Roma de hoy, 

Roma de ayer? 


Si no hubieramos existido nosotros, teuânto oro y cuântos 
hombres 
hubiesen sido necesarios para afrontar la tormenta. 
aqui, de monte en monte? 
&Y cuântos rios de sangre hubieran tenldo que corrtr, 
oh, Roma demiurgica, 
n sembrar tu lengua imperial, 
asta las mârgenes del abismo, 
en las cimas de 10% Cârpatos y a travâs de las estepas? 


En el imperio de ias tinieblas resuenan gordas 

y sin numero trompetas y trompttas... 

Sohando con derribar la tierra desde sus elmiento”, 
huestes corren y crecen: Huracâni... 

Los caballos de la tormenta comlenzah a sâltar 
bajo las espuelas crueles de un nuevo GengisJan . 


Llegando, con pezufias de Hamas indomables 
de las estepas, - iară 

la cabalgada salvaJe, 

al Adriălico 

y en el Cuerno de Ora quiere abrevar... 


Aqui, en fronteraa acechadas, 
donde deseos locos auilan y ladtan, 


esperamos, como desde siglos, en el horizonta 
milites como creeldos de în pilaza... ia 


Con armas y armas sin nomero - 
«2 a hombros... 5 a 

on el oldo —campana de alArma pe 
con botas claveteadas que ei Ho | 
bajo vientoa y uVias $ ital APRRE VER 
en pantanas de barro, 
ga d ProReă, en orillas de tinieblas, 

rostros quemados, hacla ni 

todas nuestras invisibles 7 Mag Se, 


Me atormento, ardo dismin 
, ' UYO y mă extingo, 
„ Como entre ruinaa de destrucelân, 
de mis entrahas de Uamas me desentierro, 
para ser tu rapaoda en la lucha hasta ei lin 


Ahora, 

ahora 

y p Ea de ahora, : 
sobre ml paso quemada por polvo 

sobre mi nombre de niebia 4 Aumar 


que me hienda un ră 
mâs Jejoa, Dido ga 


mâs lejos, 
sobre mi, sobre la vida. sobre la muerte .. 


El pensamilento salvaJe, fervlente, 

pasa —rio clego— adelante, 

y en las olas salvajes 

un clelo sin limites lo lleva, 

entre vivos y entre muertos, 

hacia el Mar Negro de tu suerte titânica 


iC6mo qulsiera de mil roca desprenderme. 

y con una fuerza que resucitara a los muertos 
sobre ml navio, vasto como un Impeilo, 
con ansia tempestuosa y oceânica, 

corsarlo sobre las aguas, 

ebrio de olas, 

nâvegar, 

navegar 

con e] sol por faro, 

con la tormenta como brujula 

con la audacia por unico pan, 

explorar los mares de tus siglos de mihana, 
desde siempre hacia siempre! 


El anhelo y el pensamiento 
pasan por el tiempo, hendiendolo 


Asi, 

ha sido escrito para ti, en alguna parte, en alguna parte, 
en el turbio, titânico libro de los sccretos 

que marches, que marches en tu marcha 

por el camino mâs largo y mâs dificil 

invencible, indâcii, 

mâs arriba 

y mâs lejos... 


Como a una nueva Roma, te esperen 

en las puertas, en los escalones de tu prandeza 
a traves de miles y miles de afos 
arrodiilados, 

los Cârpatas 

y los Balcanes... 





Creciendo como la arena del mar, 
dominarâz 

aqui, 

eternamente, 

estirpe mia, 

estirpe mia.. 


Arados sostenidos por brazos de hâroes 

ararân las cumbres de loa montes... 

En las llanuras, en las hazas, en los campos mojados. 
resonarân, como hoy, las mismas doinas, 

morenos pastores, con capuchones, como en las leyendas, 
tocarân la [auta en las mismas cordilleras. 


Bajo las Jabalinas del sol. 

crecerân sembrados en cumbres y veredas, 

con las pajas como espadas, 

con espigas como gorrionea... 

Encima de las progenies de nuestros enemigos de ahora 
caeră desde siglos el rocio y la ezcarcha... 

El viento —semental gigantesco— pisară ligero 

la hierba sobre sus tumbas... 


Pacerân en ellos rebanos y rebafos, 
bufalos de plomo y potros que se encabritan., 


A las amarillas aguas del Tisa, 
los caballos valacos bajarân siempre a abrevar... 


Y una estirpe de gigantes 

de pisadas terribles, 

buscando cruelmente enemlgos 

con qulenes medir 

sus luerzas ilimitadas, 

sobre derrumbamilentoa que camblan la [az del mundo, 
hablară con los Cârpatos, con el Buz, con el Danubio, 
con el Mar Negro y con Dios, 

como en un nuevo Apocalipsls, slempre 

la misma lengua, 

en la que canta hoy sus tormentos y sus descos 

mul eatirpe 


Madrid, enero 1040. 


INTRE GOMA SI LUPENI 


E căteva luni de zile, anumite cercuri 
românesti din țările libere, se căznesc 
să impună pe scriitorul Paul Goma 
drept *rezistentul n. 1” al naţiel romă- 
nești contra regimului comunist din 
țară. Prinşi în farandola diverselor în- 
cercări de *dizidenţiere” sin lipsă de 
imaginație, aceste cercuri au găsit mo- 
mentul prieinie să “zică” şi cele ceva 
în mersul vremii şi să-și croiască o 
platformă nouă de existenţă Cazul 
Goma sosea la timp! Cu simțul lor 
extrem de desvoltat in pipâirea oportunităţilor, toţi agea- 
mii politicei româneşti peste hotare au prins momentul 
și sau repezit “tâte baissce” in aventura gomistă. Dela 
tovarăsul socialist Ierunca și până la filosemitul Brutus 
Costea. toți democraţii sutăn sută, apărători al lui 23 
August, au strâns rândurile în jurul celebrului dizident 
Orânduiţi pe căprării politice și cercuri literare, au Ince- 
pu! să vânture osanale în cinstea “dizidentului”... 

Uitau un singur lucru: A FI DIZIDENT-COMUNIST 
NU INSEMNEAZA A FI SI ANTI-COMUNIST! 

A te declara impotriva câtorva tavarăși. nu însemnează 
a fi şi contra regimului sau sistemului. 

Or, pentru nol cel din exil, a căror rațiune de luptă 
patriotică este tocmal COMBATEREA COMUNISMULUI, 
a regimului politic instalat in România şi modificarea 
mentalității adusă de doctrina marxista, DIZIDENTUL, 
ca expresie şi scop. NU-I DECAT UN COMUNIST ORDI- 
NAR CE-SI EXPRIMA NEMULTUMIREA SAU PRETEN- 
TIILE IN CADRUL DOCTRINEI SI REGIMULUI CE L-A 
CREAT. 

F carul Ivi Pliouteh si-a altor excrescențe marxiate ce 
se declară “dizidențr”, pentrucă na le mai place nasul 
gros şi obrazul de toval al unora din mal mari! regimului. 
DAR... În niciun caz să nu se insinueze că n'ar mal fi 
comunişti cu trup şi sufleț! 

Aceeași podoabă de “ANTI” este și Goma al nostru 
După o căsătorie cu fața unul “mal mare” A) regimului, 
după o indoctrinare asiduă in misterele marxiste, după o 
carieră așa zisă politică printre codașii și lingusitorii re- 
gimului, e cam Ereu să devii dintrodată un A vânos 
şi sincer. Dealttel, tovarășul Goma nici nu caută să-și 
creeze o plattormă aşa de periculoasă și demnă în milo- 
cul unui Occident gata să lunece pe panta stângistă E 
bine să al spatele asigurat pentru orice eventualitate, nu-i 
așa? Declaraţiile Iul, făcute întrun limbaj plin de lături, 
sunt “clare”: Am ce am cu clanul Cenuşescu Dar cu 
regimul comunist n'am nimic. Sunt și rămân acelas, fidel] 
marxismului și onorabilei elici ce sa cocoțat în fruntea 
țării. Fac parte din această clică si dacă locul n 1 din 
conducere trece intro zi in mâinile unul Voltec sau alt 
prieten, mă intorc acolo să-mi continui opera, 

Iar ca aceste declarații să nu pară apă de ploale, tovul 
Goma nu plerde ocazia și la parte activă la un fel de 
Congres al... ANARHISTILOR, ţinut In Bordeaux, Nu prea 
văd bine ce-ar căuta un anti-comunist canvina în mijlocul 
unei adunături de acest gen!... 


Bunt multe de spus pe socoteala arestul por | 
bulion şi vulgar, ce-și etalează suficiența ord ip d 
cenacluri literare. După câte se aude, în curând va coreți- 
tui un sprijin în plus pentru comunism în faimoasa orga- 
nizaţie “anti-eomunistă” şi radiofonică a Furopei Libere, 
Această evoluţie nu-i de mirare Subiilele rotițe ale 
ocuitelor” comunista ludalce imping Incet, dar sigur, acolo 
unde au nevole, elementele care le pot (i de folos 


Cecace surprinde şi doare, e TEMBELISMUL ce 
nu-și dau seama de tralectoria ce le este iminisăi pir 
tranatormă |n si utile în slujba celor pe care ar vrea 
să-l combată. Orbiţi de așa zisul fenomen al dizidenţel 
aceşti apărători benevall şin parte sinceri, au încaput pă 
perie Biz ver pi exilului” pe toți nemulțumiți! 
„dar care nu 
convingerile lor comuniate. cata atipica: “aici 


Ce afinițăţi patrlotice cu exilul iuptător pot avea un 


P. Goma, un V, Tănase, un Tepene când 
“refugiat” în Deeldent, n'au dat: pe OR la 





de Seralin BRATOCEA 


o singură declarație curat anti-comunistă, 

m'au scris un articol curat anti-comunist, 

n'au luat legătura cu nicio organizație curat anti- 
comunistă. 


Au iînotat în apele turburi ale unei aşa zise “revolte 
dizidentiale”, căutând să se impună drept “Tuptători anti- 
regimişti”, aureolă care să le permită accesul la locurile 
de unde să poată influenţa exilul și sclavii din Tară, 
conform legilor marxiste pe care nu le-au părăsit niclo 
clipă. 

NOI NU CREDEM IN CONVERTIREA SINCERA A 
ACESTOR DIZIDENTI! 

Până acuma n'au dat niclo dovadă concludentă de a fi 
venit in Occident în gândul luptei pentru eliberarea nea- 
mului de sub jugul comunist. E clar, net și fără sofisti- 
cării marxiste. 

Aproape în acelas timp în care Paul Goma se infiltra în 
mijlocul exilului şi alerga să sprijine cu prezența sa pe 
anarhistii dela Bordeaux, iar V. Tănase lua contact cu 
comuniştii italieni, in calitate de dizident al unui partid 
confrate, bleţii mineri din regiunea Lupeni iși ridicau 
fruntea din sgeura pământului, frânți de trudă şi răniţi 
in demnitatea lor. 

Treizeci sau patruzeci de mil de suflete au adus, prin 
simpla lor grevă, cel mai teribil protest şi cea mal cumplită 
palmă pe obrazul unul regim ce se crede “al poporului” și 
se pretinde “al muncitorilor”. Palmă cu atât mal sarinlii: 
cativă cu cât evenimentul a fost pregătit de forțele de 
rezistență clandestină fără ca teribilui Serviciu de Secu- 
ritațe, cu toți spionii şi turnătorii lui, să fi avut cea mal 
mică ştire. 

ACOLO, zeci de mil de oameni al muncii își luau răspun- 
deren unui protest colectiv impotriva a tot ce reprezintă, 
ca doctrină și faptă, regimul comunist. Pe când, AICI, in 
Oceldent, cel câțiva dizidenţi tip Goma, veniţi chipurile 
să atripe durerea poporului muncitor, se bălăceau în pro: 
miscultatea comuno-anarhistă sub aplauzele stupide ale 
unor cenacluri literare şi publicaţii prost informate. 

ACOLO, mil de Români, muncitori și cinstiți In senti- 
mentale lor, se vedeau svâriiți pe drumuri sau duși în 
ri de concentrare ca urmare a curajului lor. Pe când, 
AICI, in Occident, GOMA SI Cnia erau puși în fruntea 
bucatelor, cu onoruri şi venituri, pentru obositoarele și 
indecentele lor declaraţii, contrare spiritului de atitudine 
roniipapta. JI D Exil. 

INTRE SI LUPENI STA TOATA PROBLEMATI: 
CA UNEI ATITUDINI SI-A UNEI LUPTE! Nu putem fl 
pentru amândouă cazurile in acelaş timp. Flecare repre- 
zintă o mentalitate diferită şi-o semnificație aparte. Unul 
poartă pecetea fripturistă şi semnul obrăsniciei; celălalt, 
pecetea desperării şi-a spiritului de sacrificiu, Unul desca- 
lifică individul, celălalt, înalță omul! 

In alegerea Justă a celor care merită respect și admitaţie 
se pla et, exilului. 

Wu Jonglerie și dialectică oportunistă pe tema unel 
atitudini dizidențiale, fără niciun sens [i fără niclo 
perspectivă pentru lupta anticomunistă a exHului. Ci 
susținere, apărare, ajutor, celor care nu precupeţesce sân- 
ele lor intru salvarea neamului de lepra comunistă. 

Ridicarea pe primul plan al propagandel în străinătate 
nu a acestor pseudo-tranalugi, ce vor aduce numa! desbl- 
= papa A Erau CI a fenomenului produs la 

- muncitoare au e blam 
unui regim de teroare şi moarte. i a Axa ua 


Deaceea, ne vom descoperi totdeauna cu respect în faţa 
acțiunilor și saerificilor “tip Lupeni”, dar vom combate cu 
dispreț și rail pe toți fripturiştii “tip Goma”. 


o 





IN SPIT 





Min carnetul unui veteran 


Ajunşi in oraş la Turnu-Măgurele mulțime de lume venise 
să ne vadă. Erd noapte, intuneric şi incepuse și o ploale 
mărunţică amestecată cu zăpadă; una din acele ploi ce se 
cerne ca prin sită, te pătrunde până la oase şi te amorțește. 

Fie care ne Intreabă: “Ce mai este pe la Plevna?... A 
GEIL Osman-Paşa?.,. Flăcăii noştrii cum sau purtat”? Şi 
alțele. 

SA dusese vestea în lumea întreaga despre vitejia ostașilor 
noştrii şi oamenii ştiau mai multe chiar decât noi. Dar 
flecare doreă ca acestea să le audă cât de des și mal cu 
seamă să le audă chiar din gura nostră. 

Ostaşii noştrii nu ştiau decât un lucru; “Am mers tot 
inainte — răspundeau ei — prin gloante, prin bombe, prin 
balonete, prin foc... am mers tot înainte!... ŞI ce mare 
lucru!?... Si ce mare lucru!?... așă și trebuia”! 

Oamenii se minunau, Își făceau cruce. ŞI ce găseau ei 
Re BUIRSEt im Să se îi mirat atunci când sar [i întâmplat 
altiel. 

Printre cel ce veniseră să ne intampine era mulți cari 
ne intrebau despre vre-un [lu, părinte, frate sau prieten. 

Turnu-Măgurele văzut de departe, pe când soarele siin- 
ind îl trimetea cele din urme raze, ml se păruse un oraș 
ca din basme, unde toate suferințele trebuiau să inceteze 
ca şi spulberate de o vraja. Dar aci afllarăm că toate spl- 
talele. mal mult de treizeci, sunt pline de bolnavi. Şi că 
trebule să mal așteptăm ca să nl se pregătească locuri. 

In acest timp malorul Berindei poruncește să ni se 
aducă supa. Cum eră aproape de mine îl zale: Domnule 
malor sunt aşa de bolnav şi de prăpădit, că mi-e teamă 
că vol muri tocmal aci. Nu-mi trebuie supă. “Daţi poruncă 
să mă pună undeva la adăpost; după uşă, sub scară, unde 
o îi, că ploala mă prăpădeşte. 

Dar el Imi! răspunde: “Vai de mine... cum o să te 
punem sub scară?!... Albi puțină rabdare... vel vedeă ce 
bine al să [| ingrjit,... peste-o săptămână n'am să te mai 
cunosc. Avem alci doctori minunaţi”! 

Aceste cuvinte mi-au dat multă nădejde. “Inca puțină 
răb dare—zic —şi vol incape pe mâna acelor doctori 
minunați, car! scapă pe om chiar din ghiara morței. 

Prinsesem mare ciudă pe doctorii de la Griviţa, pentru 
minciunile ce mi le tot spuneau ca să mă Vnă acolo și-l 
socoteam de oameni fățarnici dar n'aveam dreptate. 

Omului bolnav, chiar până la ceasul morțel. să'i se 
vorbească pe plac. Un cuvânt dulos, chiar de nui scapă 
viaţa dar îl ușurează agonia. 

Oamenii 'şi fac rău unul altuia ma! mult prin cuvinte 
decât prin fapte. ŞI nu e om er cât de sănătos, care 
să nu aibe o rană în suiflet cuvânt bun, blând, zis la 
vreme, induloşează chiar pe omul pornit spre crimă; îi 
Iruen insă sufletul bolnav şi-i risipește gândurile tur- 

urate. 

Mulţi mi-au spus In urmă că în acel timp D-1 Berindei 
eră colonel şi că se află la Plevna ca ofițer de Stat-Malor, 
Se poate, că eu cum eram de bolnav şi de prăphdit; să fi 
luat pe un altul drept d-l Berindei. Dar inr să poate, că 
d-sa să fi fost pe atunci în trecere pe IA Turnu-Măgurele 
şi să fi luat parte la primirea răniților de bună voe precum 
făceau mulți a căror slujbă eră alta. 

Mi-au adus supa, dar n'am putut-o mânca: am dat-o 
unula din tovarăși, 

Ne oprisem în dreptul spitalului militar și cum stam 
culeat pe spate, pe fundul carului, vedeam pe IA geamuri 
umbrele bolnavilor gramădiți ca să ne vadă. 

In starea în care mă aflam invidiam pe acela ce ŞT 
sus la căldură şi adăpost, ca şi cum viața unul bolnav a 
spital ar [1 de invidiat. Aceasta nu e de mirare: i pl 
din colț invidiază pe cel de peste drum, ŞI am văzut, apoi, 
in viața mea oameni atât de nenorociți în cât să Invidleze 
traiul hoților de prin puşcârii. 

Abia pe la ceasurile unsprezece noaptea m'au dus ir 
alți patru răniți In spitalul Indepe întiințat 2 
doamnele din Iaşi, Şi aci m'am despărțit de cârăușul n 
trimițând fin «i multă sănătate bătrânului său E it 

Intrând În salon curăţenia ce am găsit acolo ma 


de St. Georgescu SERGENT 


Paturile, în care zăceau bolnavii, curate, rufăria albă ca 
zăpada, scândurile pe Jos ceruite, și lumină ca ziua. 

Eu. cu hainele rupte, pline de norol, de pe care nu se 
şterseseră încă petele ruginii de sânge, netuns, nespălat 
şi cu cămaşa de pe mine murdară ă de păduchi, 
stam lângă uşă ca un sălbatic. Nu în cam nici să mă 
mişc, să nu murdărese ceva, că eram plin de noro! şi ud 
de apă până la piele. Mă orbea lumina și curăţenia stră- 
lucitoare şi ciiplam din ochi ca liliecii. Răniţii tolăniți pe 
paturi curate se uitau la mine ca la altă drăcle, nu 
m'aşi fi mirat de loc de mar fi luat cinevă de mânică şi 
m'ar (| scos atară, cu cuvintele; “Aici nu e de mutra ta . 

MI se aduc schimburi și mi se arată patul, o mobilă ce 
mi se părea acum de prisos, fiind obișnuit să mă culce pe 
pământul inghețat. sau În noroi ca, bivolii. Rar când 
găseam câte-o mână de pae ca să'mi aştern; şi de mai 
multe ori palele le dam calului iar eu tot pe pământul gol 
mă culcam. 

Cu toate acestea nu m'am simţit nici odată nenorocit. 
Astfel de necazuri, întâmpinate în inprejurările de rând 
ale vieţei, zărobeşte sufletul omului 1 face indradevăr 
nenorocit: dar ideia generoasă ce în leţeşte pe om, când 
luptă și suferă pentru o faptă bună, Îl inaită de asupra 
tuturor ticăloşiilor și orice neajunsuri de nesulerit in viaţa 
de rând, îi aţâţă o nespusă voluptate. 

MA întrebară dacă ml-e foame. Deşi de dimineaţă nu 
luasem nimic În gură, le-am răspuns că nu mule foame, 
dar lam rugat să'mi dea un ceal. 

O doamnă tânără și mie OXuTMARE pe care duba 
vorbă am cunoscut-o e mo -a adus [i 

Această doamnă, de cum am venit, pătrunsă de milă de 
jalnica stare în care mă aflam, imi vorbise în aşă fel că 
cuvintele el se revărsau până în adâncul sufletului meu 
ca un balsam binefăcător. Cuvintele malorulul şi ale acelei 
doamne așa de mare inrâurire au avut asupra mea că 
m'am hotărât să trăesc. NU, lila Fi ti cu totul 
desnădăjduit, dar, eram cu totu e voln 

După a am luat cealul am adormit, fără mă simt, 
pătruns, până la oase de o căldură plăcută şi moleşitoare, 
aşă că a doua zi pe la ceasurile zece nu mă deștep 
incă, 

Doamna, protectoarea mea, poruneise să nu-m! turbure 
somnul şi toți umblau foarte pPRă prin salon vorbind pe 

tite, ca nu mă trezeasc 
băii toate acestea la sosirea doctorului a trebuit să mă 
deștepte. Legăturile rănilor, nefiind schimbate de mal 
mult de douăzeci și patru de ceasuri, pleptul mil se 
umilase şi mirosul areu și nesuferit al rănilor intectase 
tot salonul. 

Când Imi destăcură legăturile, toți se grămădiră să-mi 
vadă rănile din piept. nunâdu-se. Văzuseră ei tot felul 
de râni, care de imi 1U3I grozave, dar nu asemenea răni, 
asemenea decorațiuni frumoase: 

In timp de vreo două sătpămâni buna ingrijire mă 
intremase aşa de bine că începusem a mă sculă singur şi a 
mă primbla prin salon, și Sai aa bând parte la 

atrecerile şi glumele camarazilor mel, 
$ La o rani mă ajunse dorul de părinți. Scrisorile cam 


ce am căzut rănit, nu le-am mal serls de loc. 


| serim, 

. în putere rugal doamna, buna mea 
Simţindu-mă Egal ia pe i pai, 

şir 
mio vol erta cât vol trăi. Nam mal Int. 
tt, d che ari ud eg, polanrel pala 
Y . a. n 

afl e dar o vedenie luminoasă şi crucea roşie i 
plept și dela braț. Str 






din Turn 
eu răniți, 
găzduit la 
dețulni, venind să dacă nu ne lipseşte 
e aduce vesta că Plevna a căzut. A doua seară ne-au 
Leu, şi a trela seară am aj omnă la Cris 

iru E 20 Aninticat vie 
că podul de peste Olt fusese rupt de ghețuri nime- 
la Craiova. 
oboseala drumului mă bolnăvise mal A şi 

] Ki miau lăsat să plec la București. Am stat acolo 

la sfârşitul lui Decembrie în spitalul doamnelor din 
numit de asemenea Independența ca și cel din 
Turnu-Măgurele. 

In acest timp a venit pe la noi primul-ministru al țării 
Ion C Brătianu Nimic n'a rămas necercetat de el şi nici 


un rănit neintrebat. 
—“Din ce regiment ești voiniee?” Imi zice el ajungând 


în act meu. 

—"“Din regimentul 1 de artilerie”. Ii răspund eu. 

—“Aşa mititel şi la tunuri!?. 

—“Sunt voluntar, domnule prim-ministru. și a am 
cerut să mă dea unde o [i mai greu; anume la bateria 
că 


FI zi 


a 


— vo, bravo, ... foarte frumos! ... Barem te-al bătut 
bina?... Al făcut vre-o ispravă ceva pe acolo? 

Nu-i răspund nimie şi-i arăt rănile din plept. 

L-a inseninat mult această împrejurare pe bătrânul ce 
parea foarte mult ingrijorat. ŞI la opt ani mal târziu, 
având o treabă pe ln ministerul său, i-am reamintit-o și 
Indață și-a adus aminte de mine. 

Pe după Crăciun am cerut cu toată stăruința să mă 
trimeată |n Bucureşti ŞI la Craiova eră bună ingrijire, ca 
şi la Turnu Măgurele, fiindcă doamnele din Cralova nu 
volan a rămâne mal prejos ca doamnele din Iași, și ne 
slujau ca pe nişte fii de print. Dar mie mi se părea că îmi 
lipseşte cevă. și de nu mi-ar fi fost teamă că vol întrista 

biletele femel aşi fi cerut să mă trimeată înapoi la 
u-Măgurele. 

Neovând Insă nici un cuvânt spre a îndreptăți o aseme- 
nea cerere. am stăruit, cu toată impotrivirea doctorilor, 
să mă trimeată la Bucureşti. 

In sfârşit pornesc in ajunul anului nou 

Părinții mel neavând nici o știre despre mine erau 
foarțe mâhniți. Auziseră ei, aci că fusesem rănit, aci că 
murisem În spital, aci că fusesem făcut în bucăţi de un 
obuz tureese, dar nu ştiau nimica sigur. Neprimind de la 
mine nici o scrisoare începuseră a crede că întradevâr 
am murit. 

Totuşi biata mamă nu-și perduse cu totul nădejdea, şi 
cât e ziua de mare nwşi mal aduna pleloarele depe dru- 
muri. Oprea oamenii în drum Intrebându-l despre mine, 
că şi cum toată lumea m'ar fl cunoscut, și colinda plângând 
toate spitalele, toate cazărmile, și toate ministerele. Intro 
vreme era gata să plece la Plevna impreună cu unchilu- 
meu Dumitru, fratele ei, dar tata nu l-a lăsat să plece la 
me mată a a apă Zei Marte a ca n anul 


Toate aceste cu nu le ştiam i 
trenul spre București, mă 
- indu-se de oda 

ii] 


când zburam cu 
Andeam la bucuria ce o vor 
cu mine fără veste. 
douăsprezece noaptea sosesc cu trenul în Bu- 
tureşti Tau o trăsură și pornesc spre casă, dar acolo păseae 
lumina stinsă şi o tăcere tristă şi apăsătoare paste tot 

Cu cât eram de vesel, când pornisem cu nerăbdare spre 
casă, cu atăt mal mult această tăcere mă intristează şi 


mă do 

Tot felul de gânduri cludata imi trec prin minte: “A 
murit cinevă ai noștri sau cine știe ce nenoroelr 
întâmplat in Iipra Aa i Ţ 7-A d 


mormânt mă Infloreaă 


rar) de PRO? a se pincaeăi in capul meu, 
URII de alții pur ce nu le-am scris, să știm 


Vâzul că ceeace mi se păruse mle dragoate curată nu eră 
din parte-ml decât cel ma! urâcios ogolera. Orădiaaan că eu 
eram eroul, soarele, Inprejurul cărula trebulă să praviteze 

ți. Şi în acele câ clipe de zbucium am fost pedepalt 
fe DIR pentru inlumurarea mea. 

at poartă tremurână de neră dar nu-mi - 

punăe muia Bat în tei dela Arum, carti tăceri 
u e ce d 

undevă să petreacă anul nou. ca te ea, rc = da 


Bat din nou la poartă ŞI peste câteva minute aud glasu 
mamei: 


70 = 







na 


Ca fulge 'a repezit la poartă numa! in cămașă și cu 
pleloarele „ Papueli sau găsit a doua zi prin zăpadă 
pe undei perduse, fără să ia seama, alergând să-mi 
deschidă mal repede. 

De multă bă îl tremurau mâinile nu nimerea să 
ate Sa vorul. Deşchide repede poarta şi mă coprinde in 
a nd. 


An . 
tati e rănilor am ţipat, dar puţin, deşi mă sileam 
să mă stăpânesc. Atunci ea foarte ingrijorată mă întreabă 
repede: “Eşti rănit?... ŞI unde?... In care bătălie?... Şi 
ce fel, şi cum”? 

Ii răspund că da sunt rănit în piept. Dar să mergem 


Mă 
in cămaşă şi desculță, cu picioarele goale pe zăpada înghe- 
țată, pe un ger de crăpau lemnile şi pletrile. 

Intrând in casă isbucneşte o revoluție mare: MĂ incon- 
joară toți din toate părțile, mama, tata, bunică-mea un 
frate şi o soră mal mici și strigătele de bucurie și de mi- 
rare făceau să se ridice casa în sus Fiecare m 
câte covă şi toți de odată, așa că nu știam cul sa răspund 
mai întâi. Dar şi el nici că mai aşteptau răspunsul şi se 
luau cu alte întrebări Soră-mea, în vârstă numai de şase 
anişori, se atăţase cu mânușițele ei drăgute de gâtul meu 
și nu mă mai slăbea Mama și bunica rădeau ca nişte 
copli, tot de odată lacrimile le picurau din ochi șiroae. 

Primirea ce mi s'a făcut ar [1 fost invidiată de un Rege 
ca se înapolază biruitor dela răsbol în fruntea vitejilor săl. 

Am cerut apă caldă și am rugat pe mama să-mi spele 
rănile. 

Soru-mea văzându-m! pleptul incepu a plânge şi lacrimi 
ca mărgăritarele picurară din ochișorii el frumoși. 

“Vai nenicule — plânse ea — ce ai mai pătimit și d-tal... 
Te doare rău?...”. Apol, zâmbind cu ochii în lacrimi, săru- 
tându-mă îmi zice: “Să nu mai pleci!... Să stai cu noi 
acasă!... Să nu-l mai lăsăm mamă să plece la răsboiul... 

Pentru ce se face răsboiul mamă”? 

Biată surioara mea nu mal este. A murit înca de mică 
De alttel mai toți acel ce m'au iubit sau dus. 

“Jartă-mă scumpă soră!... Şi vol toți aceia ce m'ați 
părăsit, ertațimă că vă turbur liniştea mormântului, 

“Află dragă surioară că necazurile m'au Impovăral, m'au 
dus la desnddejde şi m'au zdrobit. 

“Zaărobit, dar nu ingenunchiat. 

“Era mal bine dacă murcam la răsboiu, când sufletu-mi 
era curat ca raza din scare. 

“Oh... fubită surioară...! Mult mi-e greul... ŞI cred că 
ție iți este mai bine și mai uşor acolo unde te afli. 

u pieptul am zdrobit bombele duşmanilor și nam 
şovait, că aveam nădejde în Dumnezu și credinţă in bine, 
Dar lupta ce o duc acum e o luptă desnădăjduită și dobo- 


p e. 

“Roagăte și tu Celui A-Tol-Puternic să sfârșesc greul 
acestei vieți cu bine și cu cinste”. 

Rog pe lubiţii mei cltitori să mă erte că am întrerupt 
şirul povestirilor mele prin astfel de triste amintiri. Nu 
m'am putut stăpâni. 

N'am cerut îndurare nimănui, nlei odată. ŞI mila altora 
pentru mine am socotit-o ca ofensă. 

Capul sua! 

Pe când mama imi spăla rănile din plept, tata privind 
nu zicea nlei un cuvânt. dar clteam in ochii lui nemâărel- 
nitță mândrie și mul ire sufletească. 

Când m'am apucat intâlu să scriu această carte volam 
să povestesc ce au suferit unii din familia noastră din 
partea turellor, dar tata m'a oprit fără să-mi spună pentru 
ce. “Astea să nu le pul în carte -— mi-a als el -—-să le 
stergi” ŞI atât. 

Silâraind mama cu legatul rânilor nu ne-a mal prins 
somnul i a niei unul. Si toată noaptea am petrecut-o 
povestindu-le viteliile și întâmplările ostașilor noştri. 

In cele din urmă întreb pe mama că de unde a știut că 
sunt eu, de vreme ce, fără să mă vadă și fără să-mi audă 
glasul, ea mila vorbit întâlu întrebându-mă: Ştefane lu 
eşti! ŞI mama mi-a răspuns: 

“Tocmai! aţipisem de somn când al bătut la poartă, şi de 
odată am sărit în sus Stlam bine că esti tu și tremurând 
de nerăbdare mă săpăcisem de atâta grabă, Dabia am 
găsit prin intuneric nişte papuci: şi nici lampa ram 
aprinso, şi nici nu mam gândit să-mi lau pe mine o 
haină mal groasă, de grăbită ce eram. 

Tato se deşteaptă și el şi-mi zice: “Ce tot colrobăeșii 
acolo, pe intunerie”?... Şi eu Il răspund: “N'auzi că Ştefan 
bate la poartă”? EI Inc să râză: “Ce Ştefan te-a 

Asi? . Aldi culcă-te nu fil nebună!.. O fi vr-un museal 

eat”. Dar eu nu l-am ascultat și am și dat fuga afară așa 
cum MĂ găseam”, 

Uni! vor zămbi crezând poate că le înpir vreo poveste 


închipultă. Dar nu,... vă Jur, că c : Car 
Nu am luat condelul ca să Per adevăr. i i €! 
să 


carte, așă zisă, m ugită, Imi dau bine seam 

carte va deveni să ut dn un im ze opeiitab ial 

şi de acela nu m'am depărtat de la strictul adevar, De 
acela nici nam întrebuințat fraze răsunătoare şi niel 
cuvinte ce dau lustru ce nu ţine. 

Astfel de întâmplări par de necrezut fiindcă nu se 
intâmplă la orl cine. Dar sunt foarțe multe taine ce nu 
i leecie pătrunde fiindcă simţurile noastre sunt foarte 
i-a O mână doar de creer nu poate coprinde în- 

ga Fire. 

A doua zi mam dus cu tata la spitalul militar , 
fost primit sub îngrijirea donne din ruse sa 

Feme! din cele ma! inalte și mai strălucite familii ca, 
Creţeanu Ghica, Văcărescu, colanu. Grădişteanu, Fe- 
richide, Lahovari și altele, inființaseră o societate numită 
Providența; și țineau la spitalul militar două saloane mari, 
pe seama şi cheltiuala lor, pentru ajutorarea răniților. 

Aceste femel își lăsaseră strălucirea lor de prin saloa- 
nele aristocratice și coborându se prin saloanele spitalelor, 
încinseseră şorțul de infirimlere și ajutau pe doctori la 
legarea rănilor și ingrijirea răniților. 
 Doctoria cât de amară nl se părea dulce ca mierea din 
mâna unor astfel de femel. ŞI intocmai ca și niște ingeri 
mântultori aveau pentru flecare bolnav câte un ajutor de 
dat, un dar, un surâs sau un cuvânt de mângăere., 

Doamna țării, Elisabeta, a dat cel dintâlu exemplu ȘI 
acela cari au fost îngrijiţi de Elisabeta-Doamna, mama 
noastră a răniților, precum au numit-o chiar el, au dus 
falma numelui Său prin satele şi cătunele cele mal de- 
părtate, 

Nu numal doamnele mari pi arătat cu acest prilej) 
frumoasele lor simțiminte sufleteşti, dar toți românii din 
toate părţile până la cel din urmă sărac trimeteau cu drag 
daruri și ajutoare, fiecare după putere, 

Mi s'a întâmplat să văd chiar câte o biată babă bătrână. 
uitată, și de Dumnezeu și de oameni în vreo cocloabă 
de pe la marginea Bucureştilor, aduncându-ne vre-un 
pachet, două, de scamă, vre-o păreche de clorapl sau vre-o 
cămaşe, ce le lucrase la lumina opaițului tremurând poate 
de frig, neavând cu ce-și încălzi odâlța. 

Numa! incăpeam în piele de mândrie și orgoliu când 
vedeam că flecare se ingrijeşte de noi, dela cel mal mare 
până la cel ma! mic. Dela Vlădică până la opincă, cum 
e o vorbă, fiecare rupe din bucățica dela gură ca să nu le 
lipsească nimic vitejilor băeţi, 

Ferice de Elisabeta-Doamna care a știut să dea un ase 
menea frumos indemn supușilor Săi. veacurile viitoare 
de sigur că va fl socotită printre sfinte Elisabeta-Doamna. 

In Bucureşti sub ingrijirea doctorului Racoviceanu mă 
indreptasem bine şi 'ml recăpătasem toate puterile. Insă 
rănile din piept nu se mai vindecau. și în fiecare zi imi 
sfârşiau carnea cu niște undrele de ler lungi, ca să 'mi 
vâre pe sub plele niște țevișoare de cauciuc, prin care să 
se scurgă afară purolul și sângele stricat. 

Toți răniții se vindecaseră, afară de mine. ŞI destiin: 
ie socletatea Providența m'au mutat la spitalul 

lantropia. Doctorul Măldărescu Aveă poruncă dela 
cană Elena Ferichide ca să albe pentru mine osebită 
In cele din urmă doctorul Măldărescu se hotărăşte să mi 
scoată glonțul şi oasele zdrobite ce zăceau în pieptul meu. 

Se pregăteşte totul al o operațiune: cloroform, 
lighiane, acid-fenic, cleşte, sonde de fer. cuțitașe, fâșii de 
pânză, scamă, şi tot felul de uneiete. 


Vor să mă adormă cu cloroform, dar în lungul timp cât 
am stat prin spitale imi sunase pe la ureche, tot din 
convorbirile doctorilor, cum că clorotormul slăbeşte cree: 
rul și rugal pe doctor să mă scuteaseă de eloroform că 
sunt În stare a suferi orce. 

—— “Are să te doară, și al să ţipl. 

— "NU, Dam SĂ Ip: 

Atunel el fără multă vorbă îmi pătrunde rana cu cu tul 
şi tale în carne fără milă Sângele pornește gâriă. Apoi 
repede vâră sonda, scormonind rana cu o răutate de 
diavol şi dezrădăcinează glonțul ce sta inţepenit intre 
GIA, coaste, ie cleștele 23 IRA, ca apucă plonțul 
şi-l trage afară ca pe o măsea stricată, 

In acest timp apucasem cu amândouă mâinile vergelele 
patului si de durere trăgeam să le rup. ” 

Doctorul mă intrenbă mereu: “Te doare?” Iar eu răs- 
pundeam: “Nu!” silindu-mă să zâmbesc, în 
Văzând că nu mă dau biruit, vâră din nou eulțitul 
rana din capul pieptului. Tae, fâșie, scormon țe rana. și 
scoate cu cleştele, unul câte unul, orcloarele cele zdrobite. 
A scos vre-o cinci. Mereu mă intrebă: “UTe doare? Iar 
eu cu fruntea plini de sudoare, și sfârțit de durere răs 

pundeam: “Nu!” 

posta A Parti Lb şi mal Au  Saa că nu e a 
fă uisem, rog pe pera 

lunea și i pret să le scoată altă dată. 





ram, n'am volt să | le dau: și le păstrez și astăzi ca 
niște moaște sfinte. Aproape gease luni de ze le peri 
juneghiuri s-mă 
perd răsuflarea. i BA 
Am fost decorat cu Virtutea Militară. Dar le 
intipărite de arme duşmane chiar pe pleptul i ) 
ma! mult ca toate Ordinile și toato Marile G hi 
tutulor Impărăţiilor de pe acest pământ 
Dacă ași fi trăit în vremurile de glorioase amii e 
romanilor aș [i fost omul cel mal co at, le 
vremuri pe când tinerimea romană își forma lu- 


nea ostășească privind plepturile veteranilor cluruite de 
'oviturile inverșunate ale dușmanilor cră Pie 

Romanii a at că exemplele vădite inalță sufletul şi 
virtutea mult mai presus decât cuvântările cele mal înflă- 
cărate și cărțile cele mal bine scrise. 

De mult - fi căzut îngenunchiat, dacă mândria ce mă 
stăpăneşte şi astăzi nu m'ar fi insufiețit Ştiu că trecerea 
mea prin această viață n'a fost zadarnică. Am luat și eu 
o parte, cât de mică la unul din evenimentele cele mal 
insemnate din istoria neamului românesc; și, că am luptaţ 
pentru liberarea unul popor creștin de subjugul celei mai 
urăcloase robii. 

Eşind vindecat din mâna doctorului Măldărescu mam 
RpTaat la regimentul meu pe care lam întâlnit la 

atina. 

Războlul se sfârțise și oastea românescă trecuse Dună- 
rea încoace. Si mulţi, foarte mulţi, pe cari neamurile şi 
prietenii în zadâr l-au tot aşteptat, rămăseseră să ingrașe 
cu trupurile lor roditoarele câmpi! ale Bulgariei. 

Nici un tun însă n'a căzut în mână dușmanului Făgă- 
dulala dată colonelului Dunca am ținut-o cu sfințenie. 

In regiment eram cel mal considerat. Dela cel mai inalt 
comandant până la cel din urmă soldat, chiar și ofițerii 
cel mai vestiți prin asprimea lor, se sileau sămi arate 
nemărginita bunăvoință. ŞI fiindcă eram cel mal tânăr, și 
ma! mărunt ca toți, Imi ziceau mânzul, 

La orice paradă sau inspecție nu se putea să lipsesc, 
Ofițerii și făceau fală cu mine, prezentându-mă genera: 
lilor şi fruntaşilor punându-mă — să-mi dezvălui 
pleptpl in faţa lor, ceeace făceam cu multă plăcere, cu 
multă fală și mândrie. 

* Din “Carnetul unui veteran”, apărută in Edit, “Rig: 
mor” — N. S, Govora. 


MISTICUL CREZ 


Mai bine invins, 


ă 


pentru pământul iubit... i e 
azi 


prin aiuduri-jilave-canaluri- 
prin blesteme ocne 
răstignit!!. . 
Mai bine 


dormind pe drumuri, 
gonit ca un câine... 
de către hienele fâră Dumnezeu . 
Mal bine mort: a. . 
profanând — 


decât 
Crucen-Isusul .. | 
Verde Rarăul .. ac 
n unio meu!!! : 
g... e piomodegie+ 
ALEXANDRU SILISTRPANU 


= îi 


3 A publication “CARPATII” a pris la de- 
cision de metire en relief, dans de 
courta mâdaillons, les grands ligures 
qui se sont distinguces d'une maniere 
personnelle, dans le combat de leur na- 
tion pour sa survie et pour la defense 
des grands principes qui honorent no- 
tre civilisation. Elle veut realiser une 
fresque significative de tous ceux qai, 
par-dessus les circonstances politique», 
ont fidilement repondu ă ce qui constitue la grandeur 
de Vindividu: la conscience de son devoir! 

Hommes d'elite, ils ont tous vâcu et agi dans la digni- 
te, mettant en avant l'amour de la patrie, le respect des 
valeurs humaines, la force du sacrifice et Vardeur de 
leurs convictions. 

Infiniment plus nombreux qua on ne se l'imagine, 
ces grande figures du nationalisme agissant meritent 
d'âtre ramences au premier plan de Vactualite, tant pour 
leurs merites et valeurs personnels que pour leur bien: 
faisante influence sur les esprits de la jeunesse qui 
s'apprâte ă prendre la releve. 

Ce n'est pas dans la presse dite “de gros tirage” que 
cette jeunesse pourra rencontrer une queleonque allu- 
sion ă ces personnages legendaires et a lesprit chevale- 
resque qui les a caracterises, 


“CARPATII” estime de son devoir de s'attaquer a cet: 
te tăche ardue, mais combien honorable et necestaire!... 





La premier medaillon choisi est celui d'un grand 
heros de la 2-cme guerre mondiale, que incarne d'une 
manidre saisissante ce qu'on pent appeler I'heroisme 
conseient et le respect de ses convictions. Îl s'agit de 


HANS ULRICH RUDEL 


Pen nombreux sont cenx qui savent ce que represente 
dans histoire de la denxieme guerre mondiale la per- 
sonne de cet Allemand qui, bien qu'ayant fr5l€ la mort 
des milliers de fois, se trowve aujourd'hui encore sur les 
barricades pour la delense de l'Europe et de la civilisa- 
tion enropeenne. 


[] est ne en Silesie, dans la ville de Konradwaldau, en 
1916. File de pasteur, il regoit une profonde education 
spiritoelle, ainsi que les enseignements essentiele sur le 
danger que reprâsente l'idsologie marxiste, anti-sociale 
et anti-religieuse. Cette influence paternelle constitue la 
base de sa conviction incbranlable que communisme est 
une des plaies mortelles de l'homme et de la sociâtă. 
C'est pourquoi, îl le combattra avec une dâtermination 
farouche, convaineu d'accomplir son devoir envers sa 
nation et envers l'humaniti entidre. 


Promu Oflicier de I'Feole Militaire d'Aviation en 
1938, il prend part ă la guerre de V'Est du debut jus- 
qu'ă la fin, devenant par son heroisme et ses faits d'arme 
une figure legendaire de cette epopee. En moins de 7 ans, 
il est promu six fois pour faita de guerre, de telle ma: 
nizre qu'en 1945 il est avanct an grade de Colonel, ă 
Pâge de 29 ans seulement. 

Sea promesses n'ont jamais ete egales par un autre ol- 
ficier aviateur, Îl enregistre 2530 “sorties ă l'ennemi”, 
dont un record absolu: 18 sorties dans une seule jour. 
nte avec des resultate exceptionnels. Parmi ses inombra- 
blea succes militairea s'inscrivent : 


2 — 





— la destruction du Vaisseau de Ligne sovictique 
“MARAT” dans | , at 
/ ans le port de Kronstadt, sous le fen croit 


de la defense acrienne bolchevique de Kronstadt et de 
Lâningrad. 


— deux autrea croiseura bolcheviques en plein mer. 
— le pont de Wolchow. 


— 519 tanks sovietiques homologuce. 


II collabore avec les troupes roumaines dans les batai: 
Iles de Nalcic, Stalingrad, du Caucase, de Crime, du 
Dniestr et ă Jasey. 

Le col RUDEL a ct€ pandant cette guerre. En 1945, îl 
perd sa jambe droite, Malgre cela et contre Vordre lor: 
me] de Hitler et de Gâring, îl continue ses “sorties ă Pen- 
nemi”, parfois mâme sans prothăse, 

Devant sex actea d'heroisme et pour le Înit que, par 
sea actions personnelles, il a decide le sort de certaines 
batailles capitale», Hitler lui dâcerne ln plus haute dis- 
tinction allemande pour les combattante: La couronne 
de chene en or avec epte et brillant: au grade de cheva: 
lier de Vordre “Croix de Fer”, 

Cette distinetion —le plus haut grade de la Croix de 
Fer-— ctait prevue pour ftreatiribuie uniquement apres 
la lin de la guerre, comme recompense snpreme aux 
meielleure des combattanta. Ainsi, le col. RUDEL est 


(Suite pag. 3.) 





La Grande Thrace 


| 
Li | | 
| i] N , ! 
Y A EI | L | 
[| d 
4 » A XP | | 
EV | 
| U P A d 
[e Ş -P 
| | IN : Di - 
DE bi e e | 
la: | | , p, . a Ce „. / 
A ij pd N Â | 
Ă 4 iz 





Râcement, VI. Georgiev, &tudiant les caracteristiquea 
phonâtiques, morphologiques et lexicales, constata dea 
liens des plus ctroits entre lea Balto-Slaves et les Tokha- 
res (14), entre les Balto-Slaves et les Germains. Lau- 
teur en conclut que les ancâtres des Germains, des Balto- 
Slaves et des Tokhares formaient un groupe dialectal 
nordique, stpare de la grande famille des Indoeuro: 
peens, dâtache de la pre-langue indoenropeenne au IV 
et au V millenaires a.n.&. Ce groupe avait comme voisins, 
ă V'Onest, lea Germains et ă VEst, les Tokhares. L'auteur 
ajoute que d'aprăs tontes les probabilites, lea Daco- 
Mâsiens, qui se trouvaient ă la fronticre Sud des Balto: 
Slavea doivent câtre associes a ce groupe: 

Selon Krauss, lea Tokhares se irouvaient dans une 
region situte entre le Dnicpr el lea monta Ourales, dans 
le voisinage des Finno-0Ougriens. 

IPunită baltocalave une fois dâfaite, la langue slave 
est dilfuaca vera le sud-est, ayant des contacta etroita 
et de longue durâe avec les Iraniens. | 

Noua ne sommaes paa d'avis qu'il faut associer la langue 


a _» + 4 ă e. 
des Daco-Mâsiens au gronpe germanique; baltique-slav 


(14) VI. Georgiev, la langue balto-slave ei okhrienne, deru 
"Voprosy lasicoanaia”, 1954, 6, pp. 3.209, 


par Prof. Alex BOLDUR 


tokharien, parce qu' on ne pent pas accepter existence 
d'une langue daco-mâsienne distincte de la langue des 
Thraces. Et mâme I'dâe selon laquelle les Daco-Me- 
sienne seraient des peupladea a part, distinctes par rap: 
port aux Thraces, n'est pas suifisamment fondâe, 

D. Detschew considâre que la langue thrace est une 
langue indocuropeenne ă part (13). 

Nous partageons l'opinion de |. Russu qui se declare 
contre la seission de la langue des Thraces - la langue 
thrace ; proprement dite et la langue daco-mâsienne (16). 
Cet auteur qualifie la theorie de cette seission l'une des 
nombreuses fictions qui ont circule ces dernâres dix 
annees, 

B. V. Gornung, ainsi que VI. Georgiev, attribuent 
ane signification exceptionnelle an fait que la langue 


Sci da PE 17 Ta 


dn pâpetati esa unde Pune jena 
alma langa 
— | ma 7 
| = 


e i 


Pa 


tokharienne (et notamment la langue B) ressemble aux 
langues baltiquea = remarque faite par E. Frenkel en 
1932 . et aux langues slaves - selon lea conclusions de 
Benveniste (17). - Outre cela, le tokharien ressemble 
austi A la langue hittite. B. V. Gornung affirme que les 
Tokhares ctaient partis de l'Europe ă Vepoque de la 
formation de la culture Abachev (lite hypothetique- 
ment A la culture Fatianovo), saopposant que V'itincraire 
a câte: Kazan, Ula, Magnitogorsk. Cet evenement a dă 
se paster vers la fin du Il-e millenaire an. 

Ş, Feist altirme qu'en comparant les dictionnaires des 
langues indoeuropeennes ă ceux des langues linno- 
ougriennes, on n'a plus de donte» quant a leur parente. 
La considerable influence des langues iraniennes sur les 
languca finno-ougriennes a ât& confirmee egalement par 
A, A, Sahmatov; 

Troger et Smith constatent une unită indo-hittite; să 
cette allirmation n'est pas tout-ă-fait exacte, elle plaide, 
an tont cas, pour leur apparentage. 

(15) D. Detschew, Charactărisikeer Wrakischen Sprache, Sofia, 


52, p. 5. 
DP 1. Rossa, Oeuvre cite, p. 34, note 2. 


(17 B. V. Gornung, 4 la „pp. 5859. 












Cartea, les contacte d'inlluenee et la n sea de uni- 
tăa suivent une certaine evolution, Un apparentage est 
pas une unite linguistique Voilă pourquoi, en 





diseutant le rapprochement plus ou moins ctroita entre 
les langues, on doit faire une distinction: d'un câte, lea 
parentia des langues dues aux contacts commerciaux el 
culturel= et de Pautre câte, unite linguistique propre- 
ment dite, qui est le râsultat du voisinage. 

S. Feiu considere le territoire indocuropen bien 
vaste, Cest pour cela qu'il repousse Vidte de Vunite 
culturelle indoeuroptenne et c'est pour cela que la ten: 
tative de difinir la preculture indoeuropeenne ne peut 
pas donner des resultats. L/existence d'une culture în- 
doeuroptenne est nise aussi par Laviosa Zambotii. 

Va qu'il ne Sagit pas dune unite ethnique complete, 
mais d'un conglomerat de dilferentes peuplades, on ne 
peut pas parler dWane culture indoeuropâenne unitaire, 

Mais si, comme en mathâmatiques, nous allon: con- 
sidârer que les parentheses representent lea diversas cul. 
tarea indoeuroptennes, avec toutes les particularites, 
noua pourrions extraire de ces parenthâses ce qui este 
commun ă toutes ces cnltures. Le resultat representera 
la culture indoeuropeenne en gentral, 

Pour Vinvestigation du pase preindoenropeen et pro- 
toindoeuropeen, on doit partir du principe de la râtros- 
pection, en commencant par lhistoire. 

Cette methode fur utiliste avec beanconp de succes par 
0, Schrader, S. Feist, A. Nehring et d'antres encore, 
avant une contribution exentielle a la connaissance de 
la culture indoeuropeenne en general, 

On utilise cette methode parce que, ainsi qu'a remar- 
qu& Sig. Feist, en ctudiant lex sites des tribus indoeuro- 
peennes de l'Furope, il n'y a pas en trop de changement 
par rapport aux epoque» historiques anterieures, Les de- 
placemente ne comportaient pas de grandes distance». 
Les penples indoeuropiens ctaient relativemeni seden. 
taires —expliqne le smsmentionne anteur— parce que te 
presentant comme de minces conches, ile s'attachaient 

au sol, demearant “bodenstandig”. 


Les lingistes cherehent les criteriuma pour determi- 
ner la place de chaque langue indoenropeenne dans le 
complexe genâral indoeuropeen. Divers auteurs decon- 
vrent des phenomânes caracteristiquea ponr chaque lan- 
gue on pour un groupe de langue». 

En voiei lea criteriuma: 1) le changement dea labio- 
velaires hu et gu en pret b — ce qui est caracteristique 
ponr certaines langue» celtiqnes, pour la langue osque, 
pour la langue ombrienne, pour la langue des Thraces: 
2) la transformation des explosives palatalea k et g, en 
k, pg; 3) la transformation des explosives palatales en 
aspirantea sibilantes ou allriqutes: s et z,en Cet],; 
4) la transformation des sonore» aspirantes bh, dh, gh 
en sonares simples; 5) les verbes avec la desinence en r 
et les verbea sans cette desinence, etc. 

Par rapport an criterium choisi pour dâterminer lea 
relations entre les langues, on fixe i place de chacune 
dans Vensemble linguistique indoeropen, 

La question se complique encore vu que certaine ph&- 
no menes lingnistiques penvent tre râvâlateure ponr le 
procesessus de la formation des langues indoueurapten. 
nea et n'ofirir nacune indication quant ă leur origine dea 
Vepoque proto-indoeurapâenne. 

Les râsultate ea recherehea entreprises dans cette di. 
rection sont bien divers: selon Pedersen, la langue to 
kharienne est situte en Furope Oecidentale, an sud de 
PAlemagne: salon Vopinton de Bontante, elle devrait 
tre cherehee au nord de Piranien at de Vindien; Pisani 
Va placee en Extrâme Oriant, au sud des Ariens et enfin 
Porzig considâre quelle devrait âtre en Europe Orien. 
tale, au sud des Thraco-Phrygiens. 

La localisation de la patrie primitive des Indoeuro- 


24 — 


-ptens a 6t€ un probleme d'etude non senlement pour la 
Tun stique, mais &galement pour d'autres sciences — 


ropologie, Parcheologie, Vethnologie. 

Ce n'est pas du tout €tonnant done si les opinions de 
tous ces specialistes sont tellement differentes, 

Une carte pcographique speciale et un article consa. 
eră ă ce problăme et intitule Die indogermanisches Ur. 
heimat, tous les deux signes par N. H. Jacob Friesen, 
nous presentent les opinions de 21 auteurs sur ce pro- 
blăme (18). 

Sur la carte, on peut lire les noms de trois auteurs 
_—G. Kosima, Fick, Rrunnhofer— higurant chacun avec 
deux opinions. 

Nous completons ces donnces, par une cnumeratior 
de 60 auteure et de leurs opinions sur le probleme de la 
patrie primitive des Indoeuropâens, ainsi que les quatre 
auteurs qui ont alfirme Vimpossibilite de localiser la 
patrie primitive des Indoeuropeens. La liste comprend 
des linguistes, des archeologues, des anthropologues, des 
einologues, des historiens. 

|. E, Benveniste: Les steppes kirghiz ou les steppes 
altaiques de la sibârie occidentale. 

2, P. Boseh-Ghimpera: Le centre de l'Furope, la 
vallee du Dniepr, la vallte moyenne du Danube, l'Egce 
meridionale, les localites autour de la Mer Noire. 

3. P., Brandenstein: La premitre patrie avait ele 
dans les steppes kirghiz du nord et de Vouest, doi les 
les Indoeuroptens ont migre en Europe, dans les steppes 
de la Russie Meridionale, en Bielorussie, en Ukraine oc- 
cidentale et en Volhynie. 

4. Oito Bremer: Les steppes arolo-caspiennes. 

5, A. 1. Briusov: Le mouvement indoeuropeen at- 
teint sa maturite ă l'epogque mesolithique. Le Ille et le 
II millenaires voient la fin des migration» en Europe, ă 
Vexception des territoires qui se trouvent au Sud, 

6. Hermann Brunnhofer: a) |'Armenie; b) Les ri. 
vitres Kur et Arax, le lac Isyk.Kul. 

7, T. Burrow: La Russie centrale et meridionale, 
jusqu'ă la rivitre Volga. 

8. V. 06. Ghilde; II a change ses opinions plusieurs 
fois dans la periode 1940-1954. Nous les signalons chro- 
nologiquement : a) lauteur est du meme avis que 0, 
Schrader ; b) des mouvements dans les steppes europeen: 
nes, vers le centre de l'Europe; c) les cultures archeo- 
logiques nordiques du Juiland et de I'Allemagne; d) dans 
une region qui n'est pas determine, en Asie, lă on les 
puerriera aborigenes ont impose leur domination aux Eu: 
roptens, la patrie primitive des Indoenropeens ctait done 
quelque part, en Asie, s'ctendant jusqu'ă | Anatolie oc: 
cidentale, I' Asie Mineure ou Centrale et [) dans “Retros- 





pect” (1958) îl refuse de localiser la patrie des Indoeu: 
ropeens 


9, 6, Devoto: La culture danubienne, de In Belgi: 


= 


chune, Hannover, 1928, pp. tarate de Urasităiehuidere 


que ja qu'en Moldavie, y compris la Tehecoslovaquie et 
PAllemagzne. 

10. S$. Feist: a) dans les vallees aux alentours de la 
Mer du Nord et de la Mer Baltique, jusqu'aux monts Su- 
dăthea et Carpathes et dans les steppea de la Russie Me. 
ridionale; b) |" Asie antcrieure; c) le Turkestan de 
Asie Centrale. 

11. August Fick: a) d'abord, les etppes du Turan; 
b) ensuite, les regions meridionale» et septentrionalea du 
Caucase. 

19. F. P., Filin: Les regions de la zone centrale et 
meridionale de LEurope Oriemale ainsi que les regions 
asiatiques, aux environs de la Mer Caspienne. L/Euro- 

du sud-est et | Asie. 

13. 1. Geiger: LĂlemagne Centrale et Occidentale. 

14. VI. Georgiev: Les bassins danubiens, plus exac- 
tement les regions del'Est et du centre; partiellement, 
la r&gion du nord de la Mer Noire. 

15. G. Giles: Le territoire de Vancienne monarchie 
de l'Autriche-Hongrie. 

16. B. VW. Gornung: En grande partie la presqwiile 
balkanique, le bassin du Danube moyen et inifcrieur et 
le territoire de la premiere phase de la culture Tripolie, 

17. - Hawkes: Les territoires sites entre la Mer Bal- 
tique et la Mer du Nord et entre la Mer Noire, ie Cauca: 
sa et la Mer Caspienne. Mais la localisation plus precise 
du leu de cette patrie, ainsi que le territoire occupe par 
chaque penple est une chose imposible. ÎL vagit de 
Vepoque mesolithique, 

18. Karl Helm, visiblement influence par Fr. Rat: 
zel — une partie de l'Europe, jusqu'en Asie Centrale. 

19. 1. Henchen: Les steppes europeennes et asiati- 
tiques, c'est ă dire le sud-est de l'Europe (au nord de la 
Geâce) et la plaine meridionale russe. Les langues indo- 
europtennes sont nees ă lepoque ncolithique, au sein 
d'une population d'agriculteurs. 

20. G. Hirt: La Mer Baliique et les pays -environ: 
nante, Dans ce groupe de peuples sont inclus egalement 
lea Lituaniens et les Slaves. La “Patrie” n'est pas en 
Asie, 

2], Frita Hommel: La “Patrie” est en Asie, lă ou 
les Indoeuropâens ont 6te en contact avec les peuplea de 
langue semitique. 

22, Joh. Hoops: De la Prusse occidentale ă la Mer 
Baltique (Out-See Provinzen). 

23, HI. Hubert: Le Turkestan; le probleme doit &tre 
sollutionner par Varcheologie. 

24. P. lusti: Le Pamir. C'est de lă que les Indoea- 
ropeens des poque nliârieures se sont repandus vers 
d'autrea sites, Le mâme point de vue chez Monier, Wi- 
iam, F. Lenormant, 

25. WF. Kocka: I'Europe Centrale, du Rhin spe 
rienr et dea Alpes, longeant le Danube, ensuite sur le 
litoral septentrional du Pont-Euxin, Jusqu au Don. 

26. 1, Koppers: La “Patrie” comporte deux ramili: 
cations:  onralo-altaique (nomade) e! caucasienne 
(agricole). Les Ouralo-Altaiques ctaient des pguerriors, 
ui ont domine los Caweasiens, 

27, G. Kossina: Des exptditions venant du Nord vers 
le territoire ukrainien. D'abord, on identilie les Indo- 
europtens appartenant ă la civilisation du d 
(1902), enemite cenx appartenant ă la civilisation mâgali: 
que du Nord (scandinave). Les penples nordiquies appar- 
tiennent au type Cro-Magnon. A la suite de la deciste 
expansion du noyau indoeuropten, lea Iraniena et e* 
Hindous sa sont dâtachea et lex Illyriens ont forme deux 
groupes -— le gronpe occidental (les Vânâtes) et le grou 
pe oriental (Lusaciens), 

28. HI. Krahe: Tout d'aboră, îl a nier Vunion indo- 
europtanne du TI millenaire a.n.ă. (1951), Ensuite, a 
reconnu |'unite linguistiqua indoearopienne. qui est !e 


* 
“ 
point de depart pour les langue» greeque, > portia 


ombrien, du celtique, du germani que, Les În 
habitaient au nord dea Alpes. mi 

29. P. Kretschmer: A Vâpoque neolithique, a) le 
groupa tchâcoslovaque e! b) le groupe saxe-thuringien et 
permanique se sont detaches an nord e! au cenire 
V'Eurape. 

30. 6, Kuhn: Un seul penple sans ramitifications a 
existe ă Vepoque Anrignac-Madeleine. Les langue» îin- 
doeuropeennes sont ntes ă dilierente» epoques et ce n'est 
pas posible d'en preciser les dates. 

3,  Lewy: Le territoire carpathique — les versanta 
septentrional et occidental. 

32, L, Lindenschmidt: La patrie est situce au nord; 
la race nordique, les Scandinave», 

33, Rud. Meringer: L/Europe centrale jusqu' aux r& 
gions des steppes et sberiennes. 

34. V. Merlinger: Les territoire des Gtats actuela: 
la Roumanie, la Bulgarie, la Macedoine, 

35. E. Meyer: L Asie. Les Indoeuropeens sont des- 
cendus du Pamir. 

36. E. Michelis: Le territoire qui s'ctend entre le 
Danube (au sud), les Carpathes (an nord) et le Dniepr 
(ă VEs). 

(37) 1. Morgan: La Siberie. 

(38) K. Moszinski: Le perimâtre qui a comme point 
de depart le centre oi le sud-est enropeen el va jus ă 
Tian-Sian et Altai. 

30. Mathias Much: D'Hellespont et du Dniestr jus- 
qu'ă Ocean Atlantique et des Apennins jusqu'aux 
monts scandinaves. 

40. Max Muller: IL Asie. 

41. Alf. Nehring: Le territoire qui setend entre 
'Oaral et la Mer Caspienne (ă lEst), le Caucase et la 
Mer Noire (au sud), les Carpathes (ă V'Ouest) et la Rus- 
sie centrale (au Nord); dans le voisinage des Finno- 
Uugriens; 

42. K. Penka: L'identite entre la race indo-germani- 
que et les Germains du Nord de Europe (haute taille, 
cheveux blonds. etc.) La Scandinavie. i 

43. Adolphe Pictet: La Patrie, du vieux Bactriane, 
nom d'une contree de Asie centrale situcs entre VP Hin- 
dou:Kouch, la rivitre UOxus (Amou-Daria) et Belour- 
Dagh, 

4. G, Poisson: IFst de VEurope. 

45. WP. Porzia: L/Furope centrale et orientale, 

46. F. Schachermeyer: C'est bien dificile de locali» 
ser la Patrie primitive des Indoenropeens, |'unite est 
nte quelque part non loin de la Mer Mediterrante, en 
Anatolie et au Caucase et se deplaca vers V'Enrope orien- 
tale, au sud de Pactuelle U.R.S.S. et est lă le berceau 
dea Indocuroptens. Ce processus commenţ dans la pe 
riode paltolithique et pris lin dans la periode neolithi» 
que, quand la dissociation commenga. 

47. A. A. Sahmatov: La patrie initiale «les Indoeuro- 
peena ctait au Nord «es centres culturele de la Medite: 
rranâe, au centre de PEurape, peut-ttre en Alleningne 
setuelle et dans la râgion qui se trouve ă POnost de An: 
triche. Un territoire relativement limită, De Vunite na 
quirent deux groupes Aalectaux-cantaim (occidental) e! 

iental), 
aa ii EU ate La centre el le Sud de la Rusie. 

(49) A. Sehliz: La France Meridionale. 

50. Johannes Schmid: "Asie, car autrement on De 
peut pas expliquer Vatfinite des Indoeuropiens evec la 
culture sumârienne; 

5). Hugo Schmidt: le Danube inferieur et les re 
gious orientales environnantes. 

sa. O. Sehrader: LEurope centrale et le Turkestan 
oceidental. Le territoire occupă par los pula po 0 


ne comprend pas VP 
— n 


b 
E 


& 





"île Balkanique, les Apennins, les Pyrânes, Europe 
dentale (y compris lAngleterre et VPIrlanda), ainsi 
que la Russie a l'Quest et a Es des monts Oural. 
L*Urvolk” apparait dan: la periode ncolithique, au IIl-e 
millenaire a.n.ă. Le pueple indocuropfen prehistorique 
îtait constitat de dilferentes tribus. 

53. G. Serghi: Les Indoeuropeens ont une origine 
asiatique. Au commencement, ils presentaient un type 
mongoloide, ensuite ils ont evolne vers le type europten. 
Leur premier langage a €te protoaryen. TI explique le 
caractăre aryien par existence de Ja branche mâditerra- 


ncenne. 

54. WF. Tomaschek: La region du Danube (le III-e 
millenaire a.n.&. 

55. F.N. Tretiakov: Quelque part dans la zone des 
steppes boistes de IFEurope Centrale et de Fat (IIl-e 
millenaire a.n.&.). Les tribus indoeuropeennes ont ete 
les ancâtrea dea Thraces, des Daces, des Illyriens, des 
Slaves, dea Lituaniens, des Germaina, ete. 

56. Troger et Smith: La Russie centrale et le nord 
de l'Ukraine (la region pâripherique de la culture ar- 
chtologique Fatianovo); dans les annes 3.000 ou 2.500 


av. n. &re. 

5. N.S. Trubetskoi: Un territoire entre les peuples 
Finno-Ongriens et les peuples mâditerraneens. 

să. K. Uhlenbech: Le: Indoeuroptens se divisent 
en deux groupes — un groupe ouralo-asiatique et un 

pe caucasien. 

50. G. Ulaszin: La Russie meridionale. 

60. S. mabormeski: L'Europe centrale et orientale, 
ce qu'on appela “la patrie du seigle”. Precision: l'Euro 

Centrale avec la basin da Danube et notamment au 
nord da Danube et des Carpathes. Fin de lepoque de 
pierre. 

Quelques-uns des indoeuropânistes rensent de prâci- 
ser le territoire de la patrie primitive des Indoeuropfens : 

1. M. V. Garachanin, considerant qu'il est bien dilfi- 
cile de se pronnoncer sur l'origine des Indoeuropeens. 

2. Maria Gimbutas qui ne croit pas ă Vexistence d'une 
civilisation indoenropeenne indivise ; elle considere que 
tout n'est qu'une hypothâse purement theorique. 

3. Leoviosa Zambotti: C'est impossible de trouver le 
berceau des Indoenropeens. On ne peut pas concilier les 
difierentea hypothăses. Le probleme d'une seule civilisa- 
tion indoeuroptenne n'existe pas, îl n'y a que le proble- 
me des langue» indoeuropeennes, 

4. A, Meiller: L'unite indoeuropeenne aurait dispose 
d'un vaste territoire ponr qu'un si grand nombre de dia- 
lectea ont lanctes concernant la patrie primitive des În- 
doenropeens, Si nous procâdona ă la classilication des te- 
rritoirea indiquta dans ces hypothâses, nous abontirons 
aux resnltate suivanta: 


FE. En Europe 


L'Furope septentrionale, l'Europe septentrionale et 
centrale, l'Eur. orientale, meridionale, le sud-est de 
I'Europe, la France meridionale, |'Fur. centrale, le Ju- 
tland, la Scandinavie, !Allemagne du Nord, I' Allemag- 
ne meridionale et centrale, le Pont.-Fuxin, lea valltea dn 
Dniepr, le bassin du Danube, les Balkans, la plaine du 
sud de la Russie, I'Autriche occidentale, La Saxe-Thurin. 


, les Carpathes, la Kirghizie, tre 
e. pi ghizie, con tout prea de la 


2. En Asie 
|” Asie centrale, |' Asie anterieure, |'Asie Mineure, les 
monta Altai, la Siberia (en general), la Siberie oeriden- 
tale, le Kazahstan, le Turkestan, la region de la Mer 
Caspienne, |' Anatolie. 


La plupart des specialistea considerent que unite in. 
doeuroptenne date de la periode ncolithique. Pourtant 
nous avons cit& plus haut des auteura qui ne sont pas de 
cet avis. 

Malgr& la variet& des opinions concernant la patrie 
primitive des Indoeuroptens, on remarque pourtant un 
certain accord chez des indoeuropâenistea tels O.Schra. 
der, P. Kretschmer, A. Nehring, Rud. Maringer, P. P. 
Filin, P. N. Tretiakov, S. Zaborowski et d'autres encore 
qui ont opin& que l'Europe centrale et orientale, c'est. 
i-dire Vespace qui s'âtend entre les Carpathes et le Da- 
nube, d'une part, entre les monts Oural et la Mer Cas- 
pienne, d'autre part, a ete “la patrie”, 

Naturellement, l'homme indoeuropten, avant d'etre 
historiquement connu, a eu une longue &volution, Les 
linguistes et les archeologues nous montrent que pen- 
dant la periode glaciaira, alors que les glaciers con- 
vraient l'Europe centrale et orientale, V'homme primi- 
tit n'âtait pas apparn dans ces regions (19). En Polog- 
ne, ces periodes glaciairea et interglacinires se sont suc- 
câdtea cinq fois. Mais au debut de la periode mesolithi- 
que (ă peu-prăs 15.000 ans a.n.&.) la derniere periode 
de glaciation prit fin et homme apparut dana ces lieux, 
se deplacant du Sud vers le Nord, c'est-ă-dire des va- 
llces mâridionales de Europe, du Danube et de la Mer 
Noire vars les râgions septentrionales de I'Europe. Lea 
sites des tribus indoeuropeennes qui se dirigeaient vers 
le Nord suivaient le cours des rividre», 

Selon l'onipion de A. I. Briusov, c'est dejă aux V- 
IV-e millenaires que l'Europe ftait peuplee. II n'y a 
pas eu de grandes invasions, mais une continuite, a par- 
tir de la pâriode neolithique prâcoce jusqu'aux epoques 
historiques. 

C'est ă peine dans la seconde moitic de la periode nto- 
lithique et plus tard encore, lorsque la population des 
râgions nordiques ctait asez dense qu'un processus in- 
vers a commenct : la migration du Nord vers le Sud. Au 
[[l-e millenaire a.n.&., les langues indoeuroptennes 
staient dâjă lormees. 

Dana cet espace appele “indoeuropten”, d'autres tribus 
qui n'appartenaient pas aux peuples indoeuroptens — se 
sont egalement installzes. C est ainsi qw'avant le II-e 
millenaire, dea chasseura et des pecheurs d'au-delă de 
I'Ooaral sont arrivâs Une autre masse de non-indoeuro- 
ptens est apparue, dans la seconde moitie du III-e mille- 
naire a.n.&. en Europe du Nord les tribus finno-ougrien- 
nes nomades, originaires des râgions qui se trouvent 
aux pieds de l'Oural, ont migre vers l'Onest, en pres- 
sant probablement les Slaves, Ce sont les Finno-Ongriens 
qui donnărent le nom ă la rivitre Niemen (20), 

Loin de nous Vintention de lancer une hypothese sur 
la localisation de la patrie primitive des Indoeuropeens. 
Noua somme du mâme avia que les auteura qui on place 
la patrie des Indoeuroptens lea valles de I'Europe cen- 
trale et orientale. 

Les valltea qui se trouvent entre le Rhin et la Mer Cas- 
pienne lurent les sites oi se sont installes les Indoeu- 
roptens. Cette aire asez Gtendue abrita 17 penples indo- 
europeens. 

Quand ă localiser chaque penple dans Vespace indo- 
curopten, voilă un probleme bien dificile, leur repar- 
tition topique dans cet espace ne peut ctre qu'hypothe- 
țiqua et trâs approroximative. 

le prineipe de la retrospection, partant de l'histoire 
nous pousae ă considerer que chacun de ces penples in- 
doeuroptens ne pouvait pas &tre place trop loin par rap- 
port au territoire qu'il oceupera aux 6poquea historiques. 


ad 19) A, d din, e rate cute, p. 252 sq. O, Schrader, Oeuvre 
cit. sur omme primitil et ses ce tons, pp. 3. 205, 
VI. Georgiev, Recherches, pp. 240.240. PP DAE 


(20) VI. Georgiev, Oeuvre cir., p. 250. 


(Vest ainsi que lea Iraniens, les Indiens, les Tokhares 
les Hittites se trouvaient probablement ă Pest de cet a 
pace, droit on ponvait facilement arriver dans les region» 
oecuptes durant les âges historiques. 

A un moment donne, les specialistes ont localisă la 

atrie primitive des Indocuropeens prenant comme 
vint de repere Vaire Wexpansion de Varbre denomme 
le hâtre” — “buk”, en Europe (A remarquer que 
Vâquivalent du “hâtre” est “Buche” en allemand et “fa- 

* en latin). On a remarqut, naturellement, que la 
frontiere orientale de cette nire d'expansion sait la lig- 
ne qui part de Koenigaberg pour arriver en Crimâe et au 
Danemark. Le hetre (“buk”) apparait ă Vâge du bronze, 
dot la conclusion que la patrie des Indoeuropeens n 
int au Sud du Danemark et ă P'Ouest de la ligne susmen: 
tionnte (21). 

Mais ulterieurement, on a constate que ces a une 
tpoque tardive que le hâtre a accede —de Europe me- 
şidionale— aux râgions centrale» et septentrionales et, 
par consâquent, Vargument de lexpansion de cet arbre 
a ât& abandonne (22). 

Un autre probleme trâs important a cete signalce por 
A. A. Sahmatov: deux esseces d'arbres poussaient dans 
la patrie des Slaves — le slave vulgaire connait les mots 
pis” (6) et “plasei” (lierre), mais ces essences poussen! 
i POuest de la ligne qui part Vile Enzel, passe par la 
Courlande, Grodno, Kamenet Padolse et Chisinau. Vu 
que ces arbres ponssent egalement a P'Ouest de Liflande, 
A. A. Sahmatov conclut que la patrie des Slaves ne pou: 
vait pas ctre en Polesie, ni sur le Dniepr superieur, In als 
qu'elle doit ctre cherchce dans le voisinage de la Mer 
Baltique, vu que sur ses rivages et au sud du golle de 
Finlande, poussent ces deux essences d'arbres. 

En elfet, la patrie primitive des Slaves se trouvait ă 
Vembouchure de la Vistula, mais îl s'agissait de sa se: 
conde ădition, car la premiăre &dition de cette patrie 
îtait au Nord de la patrie des pruplade» baltiquee. Vai 
fourni dee arguments ponr sontenir que les penplades 
baltiques se sont installces au Nord du Pripeth, sar le 
cours superieur du Dniepr, occupant le territoire s'eten- 
dant du cours median du Niemen et de la Dyina (a 
POnest) jusqn'aux sources de Volga et d'Oka (a VE). 
Au debut, les Slaves se sont lixes an Nord des penplades 
baltiques, sur les rives du lac Ilmen, au Sud des lacs 
Ladoga et Onega, pres des Finno-Ougriens, La seconde 
patrie des Slaves et notamment des “Sclavins” et pas des 
Antea ă ct sur la Vistule et Oder”. 

On ă essaye de lier Vorigine des Indoenropeens de 
Vapprivoisement du cheval. P. W. Schmidt vest imagi» 
n& que le cheval n'ctait pas connu en Europe, oii on 
apprivoisait le boeuf et qu'il fut importe de Asie. Ce 
sont les Indoeuropeens originaires du Tourkestan qui 
anraient importe le cheval en Europe, Dans la seconde 
âtape, 1800 a.n.ă. ——, le cheval fut attele aux chars e! 
mentă en Asie Mineure. Dans la seconde moiti& du Ile 
millânaire et les premiera sideles du ler millânaire a.n-&., 
le cheval participa ă toutes les invasions de Vepoque. 

Mais cette conceptian lut reponsse par Hanvar, qm 
sontenait que le choval n €te connu en Europe des le 
IIL.e millenaire a.n.ă. dans la culture Cucuteni: Tripolie 
et qu'ă cette dpoque îl ctait un animal de boucherie. 
An cours «du Ile millenaire a.n.ă., le cheval fnt altele au 
char de guerre (23), 





(21) En persan, “buk” signifie “châner. C'est Iorigine da, slave 
et du germanique buche . hâtre (B. P. Hasdeu, /Hisoire 
be ui, eaimaini, v, Î, fac. 1, 1875, p. 60). 
„ Sehrader, Ouvr cit. p. 200. A 
123) F, Hancar, Dax Pferd în prăhistoriseher und jriihprăhis- 
ră meii, dans *Wienner Heitrage se, Leto 
n ". Vienne, 1955. De Limportant râle Jon 
a Vâpoque indoenropienne s! pri ea asumi S$. Fein: ec fer 
ie sl Gormanen, 1910, pp. 56:58 (“Die grome Role helm 
ry y 


i. 
Pour le probleme gântral de la patria initiale des În 
doruroptens, une des plus importantea contribution a 
tă celle de Walter Porzig avec son oeuvre; cet auteur a 
divist toutes les langues indoruraptennes en deux 
groupes: 1) le groupe occidental le celuique, le latin, 
Vosquo— ombrien, Valemand, Villyrien; 2) le groupe 
oriental : Vindoiranien, le baltique, le slave, le grec, Var- 
menien, le thraco-phrygien, le hittite, le tokharien et 
Valbanais (24). 

Cette r&partition en deux groupes est fondâe sur le 
principe de la localisation ptographique, par conseqnent 
elle ne contredit pas Varbre gencalogique que nous avon 
deja prâsente, ou figurent non teulement lea deax grou- 
pes principaux, mais egalement des gronpes interm- 
diaires, mixtes. 

Quand aux Indoenroptens asiatiques et a leur patrie, 
on trouve des donnees intâresantea chez Hermann 
Brunnhofer (25). On savait deja depuis longtemps que 
la plupart des &vânemenis historiques interesant |'Inde, 
Iran, Asie Minuere et l'Europe orientale lurent re- 
latăs dans la livre de Rig-Veda. Etudiant le Rig-Veda 
et V'Avesta, H. Brunnholer conclut que les Indoeuro- 
pens (Les Aryens) connaisaient le tilleul et l'ours da 
Nord, par consequent, ils habitaient quelque part, an 
nord de Europe, probablement aux environa des sonr= 
ces de Volga. Dans un chapitre consacre ă WInde dans 
Asie Minenre”, le mâme auteur affirme que lea În- 
diens sont arrives en Inde venunant de Asie Mineure. 

Les hypothăses de Vauteur, pour la plupart, ne reusi 
sissent pas ă nous convainere et elles doivent Cre revistes, 
mais deux €lments trouves par Vauteur dans le Rig- 
Veda sont d'un gran intcrât. Le livre saint Rig-Veda 
(VI, 45, 31) connait le nom de la Mer Caspienne, a savoir 
Uruhhkaksha. L'equivalent de ce nom dans l'Avesta est 
Vourukasha ce qui temoigne de la presence des Iraniens, 
a une certaine &poque, au bord de la Mer Caspienne: 

Mais encore plus important est le fait que les lraniens 
connaissaient la peuplade finno-ougrienne Mordea qui 
habitait sur le coura mădian de la Volga. Dans les Ve. 
das, on cite le nom Mradha dont le correspondent est, 
dani Avesta, Maredha. Chez lex Grecs, Mordva etait 
Mapdoi. 

Par consâquent, les Iraniens habitaient, dans la pre: 
histoire, quelque part dans les parages du conrs median 
de la Volga, et jusqu'ă la Mer Caspienne. Cette locali: 
sation ext d'une grande importance pour determiner 
Vemplacement des auires penples indoenropeens, ninsi 
que les territoira d'origine des peuples qai sont passă 
ensuite en Asie. 

S. Feist nous pose est discute un grand nombre de pro: 
blemes, en leur donnant une solution originale. Parmi 
cea solutions, îl y a celle qui îndique V'Europe Deciden- 
tale comme la patrie des peuples indoeuropiens. 

Salon S. Feist (26), les Indoeuropâens ne reprâsen» 
tent pas une population tellement vieille. Ein 4.000 a.n.8., 
alora que I'Faypte et Asie Minenre staient fleurisan- 
tea, l'Europe ctait encore une region inconnue e! totale- 
ment «auvage. Sans doute, dans le processus de Vexpan- 
sion dea peuples indoenropeens en Europe, c'est le prin- 
cipe «de la coniqucte qui a joue le râle le plus important. 





(24)  Waler A ei mile dea  indogermanischen 
S ieter, Hei r A 
cică tite, Sf fie, Si ischa Ursoii. Forwhungen aul dem 
Caiete dea ahtemen Vorder and ventraleasien nebi Out Furopa, 
Bern, 1910. Apod A. L. Pogodin “De la plos nouvelle liuâratare 
sur la culture et la pairie dea Indoeuropiens” dana le Jurnal 
minimeruva Norodnago Prosvescenia”, 191, novembre, pp. 6815. 
(27) Ș. Fein, L'Barele data În AA a răi în «i lea 
lata de la co e opienne Er 
A pr pes forshungen zar alten gesehichte und stographie”, 1910, 
„19. 
i Da mâme auteur, Kultur, Ausbreituna und Herkunfi der Indo- 


germanen, Berlin, 1913. 





L'auteur m'accorde ancune attention aux donnees 
antărieures —logiques— relatives aux types dea crânes. 
De mâme, il manifeste un evident scepticisme quand 
aux tentativea des archtologues de rapporter chaque 
culture des Indoearoptens aux formes specifiques de la 
câramique. La contributian des archeologues ă Vetude 
de la plus ancienne des culures indoeuropeennes n'ins- 
pire ă Feist ancune conliance. La contribution des lin- 
guistes lui parait plus strieuse et d'une plus grande im- 


Dăs la premăre moitis du Ill-e millenaire a.n.€., lea 
Indoeuropeens ctaient dejă fixes sur leurs territoires. A 
la fin de la ptriode ntolithiqne, alors que le metal fut 
introduit en Europe, un important changement vest 
opâre dans la vie 6conomique des Indoeuropeens. Des 
bergers, ils devinrent des laboureurs. Ceux qui habi- 
taient lea regions orientale» ont continue ă pratiquer 
le mâtier de pâtre —ce qui est relate dans lea Vedas—, 
tandis que ceux qui habitaient les regions oceidentalea 
ont fait l'agricolture. 

Essayant de dâterminer la patrie primitive des Indo- 
europtens, $. Feist souligne le fait que la branche occi- 
dentale connaisait le mot mer. Les anciens Germains 
utilisaient le mot Moor, derivă de mor. Les Germains 
et lea penplades baltiques sont les seules tribus qui des 
le commencement se sont ctablies au bord de la mer. 
Lea voisina dea Germain», les Lituanien: avaient comme 
Vequivalent du mot mer, le mot mazes et les anciens 
prussiens —mary—. Les Slave», les Celtes, les Italiotes 
ont connu dans le tard la mer (27). 

La mer que les Germains et les tribus baltiques ont 
connue a cîte la mer du Nord, car dans les rivierea qui 
se jettent dans cette mer, on peut trouver des “angnilles”, 
poissons qui ne vivaient pas dans les rivieres qui se 
jettent dans la Mer Noire. Par consequent, la Russie me- 
ridionale ne pent pas fire la “patrie”, Les ctablise- 
menta des Indoenropeena occidentaux se trouvaient dans 
les vallees sepientrionales des territoires germaniques 
sur les rivages de la Mer Baliique et de la Mer Noire. 
Au Sud, la frontiăre ctait, probablement, formee par 
les monts Sudâtes et par les Carpathes. La branche orien- 
tale des Indoenropâens se trovait dana les steppea de la 
Rusie meridionale. Le centre ctait plus prâs de Car- 
pathe, ainsi que le prouve Vexpansion des Celtes, des 
Greaca et das Romains (28). 

Vu que vera 1500 a.n.ă., dans plusienrs contrâes de 
Asie antârieure, il y a des veatiges indisentablea de la 
domination des Aryens, on pent sopposer que les Aryens 
ont qaitte la patrie primitive des Îndoenropeena pas 
plu= tard qo'en 2000 a.n.&. Par consequent la patrie de» 
Indoeuroptens occupait un vaste territoire. L'autenr ne 
croit pas possible V'unite de la coltare, dite “precolture”. 

Mais selon V'opinion de Vauteur, la langue tokharien- 
ne une (ois deconverte, le probleme de la patrie asiatique 
dea Indoeuropiene est de nonvean mis en discuusiân, 

La plupart des indoenroptenistes ne son pas de cel 
avis, îls placent les Tokhares en Furope orientale et ne 
rapportent pas le probleme de la patrie primitive des 
Indoeuropten: ă existence des Tokhares. 

Ouand aux Pâlasges, Vanteur ccrit qo'ils sont les plus 
anciens habitante de la Grice, mais leur origine este 
encore doutense; representent-ils une tribu pre-indo- 
europtenne ou bien îls lorment la plus ancienne migra- 
tion en Grâce. La presence du dieu pelasgique “Dodona” 
en Epir temoigne de În dernizre de ces suppositione. 

Aprea qu'au Ille millenaire Vunite indoeuroptenne 


(27). 5. Feim, Koltor, Ausbreirung und Kultur der Indogerma- 
men, Berlin, 1913, p. 507, La thâse sontenant que lea Slavea n'ant 
connn que dans le tard la mer a îti ranlirmâe nlidriearement 
(1982), par le lingaime sovittique F. P. Filin, 


(28) Entre tempe, Îl a changă d'avia. 


commenga ă se dâsagrâger, les peuples vivant, de nos 
jours, en Asie, ont migrâ en Asie ou bien par la route 
longeant au nord la Mer Caspienne, au-delă de l'Oura), 
ou bien vers le sud, par le Caucase, en I'Asie Mineure. 

C'est fort possible que les Tokhares aient ete partis 
sur les routes imaginces par B. V. Gornung Mais les 
Hittites qui ctaient tr&s proches d'eux, ont snivi proba. 
blement un chemin plus court vers Asie Mineure oi 
ile ont fonde un grand empire. 

Quand ă Vitincraire que les Iraniens ont suivi pour 
se rendre de l'Europe en Asie, les opinions different, 
A ce qu'il parait, la plupart des indoenropeenistes în- 
diquent la route qui passe au nord de la Mer Caspienne. 

Mais il y a quelques-uns qui alfirment qu'ils ont passe 
par le Caucase pour se rendre en Asie Mineure et de lă 
ils ont continn€ leur chemin. La preuve: chez les Mit- 
tanes, peuple de l'Asie Mineure on a irouve les vestiges 
de la vencration des dicux Mitra, Varuna, Indra, Na- 
aatya, caracteristiques pour la religion des Iraniens. Ces 
derniers pouvaient transmeltre aux Miltanes la venera- 
tion de leur dieux, chemin faisant par l'Asie Mineure 
vers l'Asie centrale. Mais îl est possible que la vencra- 
tion de ces dieux soit un simple resultat de Vinfluence 
ultârieure. 

Les Finno-Ougriens suscitent un interet special. Leur 
lexique nous olfre un grand nombre de mots indoeu- 
roptens, parmi lesquels “medos”. Les flexions et la de. 
rivation des mots suivent les lois gramaticales de tous 
les Indoeuropeens,. On ajoute encore Videntite des 
moeura et des representations religienses, Voila pour: 
quoi Vexpansion des Finno-Ougriens en Europe est un 
probleme enigmatique et inexplicable. 

Ainsi que nous Vavons dejă affirme, les Thraces sont 
peuple indoeuropâen, originaire du Nord, occupant une 
vaste aire —la Volhynie, la Galicie, la Podolie et Ves- 
pace qui s'etend entre le Pruth et le Dniestr. Jadis, la 
these de Vorigine nordiqne n eu ses adeptes, tele les his- 
toriens N. lok], A. A. Sahmatov, l'ethnographe ruse 
Mochkov et en quelque sorte, T. Lehr-Splawinski (29). 
A ce qo'il parait, on pent ajouter encore Arlamonov qui 
parle de Vexpansiân de la culture lusacienne (de Cze- 
chy) a Wisocko, sur le territoire des cultures d'origine 
thrace de Volhynie et de Podolie. 

Lea Slaves ont pris connaissance des Celtea et du Da: 
nube par Vintermede des Germains, Ce sont les Slaves 
qui ont donne le nom de Volokh: aux Italiotes, nom 
qu'ils ont emprunte des Germains et qu'ils ont applique 
aux Celtes. “Dunai” pour le Danube a te emprunte par 
les Slave de la langue pregermanique. 

Les Germains ftaient en relation avec les Celtes, les 
Italiotes, les tribus baltiques, les Slaves et les Finno-0Ou- 
griens. influence des Germains sur les Slave: a €le 
fort prononcte Les Slaves ont emprunte de chez les Ger- 
mains un grand nombre de mot, tel: kneaz, meci (glai- 
va), broncea (enirasse), myto (douane), kupiti (acheter), 
scot (betail), hiz (hote, cabane), hleb (pain), luc (arc), 
lecar (mâdecin), pleasati (danser), gotov (prât, sur le 
point de ..), ete. A la fin du Ile vitele n. &, les Slave» 
se tronvaient tout prâa des Germains et ilt ont aparuse 
sur le scene de histoire immâdiatement aprâs eux, (A. 
A. Sahmatov). 

Les indoenroptenistes ont beaucoup discută sur It thă- 
me de la culture disparue --Lusace- et notamment sar 
son caractere ethniqur. Des opinions bien contradictoi- 
res ont te lanetes, C'est ainsi qu'on a alfirme que les 
Lusaciens &talent des Ilyriens (Krahe, Pokorny, Vovar, 


(29) Selon V'avis de Lehr Splawinski, vera les anntes 1500-1300, 
en Volhynie, en Podolie, et dans une râglon de I'Ukraine, la rol 
ture Komarovo (le district de Stanislav) dtait en plein esaor, Cele 
ceia n ner:api A tribns ae ape Aia premiera oa ră 

urent x versania des Ă e 
Noire (T. Lebr-Splawintki, op, cit. p. 1 cate 


wo moment donnt, măme G, Kotaima, qui eonsiderait 


les Lusaciens reprâsentaient le gronpe oriental des 
[llyriens, ă câte du groupe occidental qui &taient les Ve- 
nătes), des allemands (K. Schuschardt), des Celtes (P. 
Bosch-Gimpera), des Slnves (Pic Czekannowski, Kostrz. 
wiki, Lehr-Splawinski, P. N. Tretiakov), des Protoslaves 
(lazadzewski, ainsi que |. Lehr-Splawinski, changeant 
d'avis). 

A ce qu'il parait, la culture lusacienne est totalement 
independante. Au cours de son developpement, cette 
culture s'est cteinte, laissant comme heritage aux peuple» 
avec lesquel: elle a cte en contact, des vestiges; les Polo- 
pais et les Slaves en general, en ont herite. 

[es Greca se sont fixcs au nord des monts Balkans et 
peut-ître meme sur le littoral septentrional du Pont- 
Euxin. 

Lea Armâniens se trouvaient quelque part pres du Da- 
nube et meme au bord du Pont-Euxin. 

La patrie primitive des Slaves a constitue Vobjet du 
chapitre snivant (VII). 

Quand ă la patrie des peuplades baltiques, elle se tron. 
vait an sud-ouest de la patrie initiale de Slave». 

Vu la ressemblance entre le vocabulaire de la langue 
baltique et le vocabulaire slave, les lingmistes ont pre. 
conisă Vexistence d'une langue unique balto-slave (30). 
Avee le temps, unite lingnistique balto-slave a cte dis 
soute. sape 

Le problâme qui se pose maintenant est de savoir ob 
a îlă situce la patrie primitive des Baltes. 


Dans une de ses cindes, X. Moora (Tallin) nous don 
ne un Sommaire des opinions des specialistes relatives 
i ce probleme (31). La plus veridique est la conception 
de K. Buga. 

Avant comme point de repere la toponymie et 'hydro- 
nymie, K. Buga et M. Vasmer ont situc la patrie primi: 
tive des Balte= au nord du Pripet (32). 


(30) Pour la question de Vunită balto-alave, voie la revue bi- 
Hiographique dan: “Voprosy slavianscogo iazyeornaia”, 1958, Nr. 3, 
pp. 136.138 e 141.142. căi 

(31) X. Moora (Tallin). De lanccienne are d'expansion des 
tribus balriques, dans “Sovielskaia Arhiologhia”, 1938, Nr. 2. pp: 


i * » * - + - han) 

(32) K. Buga, Die Vorgexehichre der aistischen (baltise 
Stemme im Lichte der Orisnamenjorschunae, dans “Streitberg: Fes 
1pabe”, 1924, p. 22 et sq. i 

M. Vaser, Reitrage zur historischen | olkerkunde Oueuropa:. 

|. Dia Ougrenze der balisehen Stamme dana “Sitsungberiehte 
der Preuss. Akademie der Wissensehali, Phil Fiu. Klame, 1932, 
Bă. XXIV, Berlin, 1932, p. 137 et sq. 





Le territoire indique par ces deux erudite s'âtend de 
la Bărezine —alfluent droit du Dniepr— vers nord-onest 
—la haute vallse moyenne dn Niâmen, ainsi que celle de 
son affluent Vilija et la Hante vallce de la Dine de onest 
y &tant comprises—; il comprend encore les terres jus 
qu'aux sources du Duiepr ît vers le nord-est jusqu'anx 
sourcea de la Volga et de VOka, traverse le cours supe 
rieur de la Desna, pour arriver au confluent de la rivie- 
re Soj avec le Dniepr (Voir la carte geographique). 

C'est expresâment que M, Vasmer introduit dans le 
territoire de la patrie des Baltes la region de Smolensk, 
en partie celles de Pskov, Tver, Moscou, Kaluga, Orel 
et Tcherniagov. 

Fait trâs interessant: un historien ruse, A. A. Kocin- 
binski se rapproche des opinions de Buga et Vasmer, 
considerant que Vancienne Lituanie s'tendait, au sud, 
jusqu'ă la rivire Pripet et ă Vonest, jusqu” a la haate 
vallee de la riviere Narev (33). 

Les Baltes ont ât& obliges de quitter leur patrie et de 
demânager ă Vembouchure du Niemen, ftant refoules 
par les Slave= qui traversait la patrie des peuplades bal- 
tiqnes, pour migrer vers la vallee de la Vistule (au Il-e 
sitcle n. î.). 

Parmi les 1 peuples indoeuropeens, îl y avait aussi les 
Thraces. Peuple du Nord, les Thraces occupaient une 
position centrale dans Vaire d'expansion des Indoeuro- 
peens. Utilisant la toponymie et la hydronomie, je viens 
Mindiquer qa'ils occupaient un vaste terrtoire —la Da- 
cie. la Volhynie, la Galicie, la Podolie, la Bessarabie, 
Les frantiărea de leur ctablissement initial coiincident ă 
peu-prăs avec les fronticres de Vaire d'expansion de la 
culture Cucuteni--Tripolie- Ariusd ă l'epoque ncolithique. 

Cate culture depassait le cours median du Dniestr (ă 
PE) le Boug occidental et le cours, superitenr des rivie» 
res Sam, Vistule et Oder (ă lOuest), elle embrassait les 
regions situces au sud du Danube (au Sud). elle s'ctendait 
jusqu'au Pripeth et aux course medians et superieurs de 
ses grand: alflnents C'est la patrie primitive des Thraces 
dans sa premiăre &dition. Lorsque cet espace s est clargi 
A Vepoque des Cimmeriens, par consâquent, aproxi- 
mativement au debut du L-er millenaire a.n.8-— quand 
les Thraces-Cimmeriens s'etail ctablis en Crimee et sur 
le territoire se confinant ă la riviere Konban, nous pour: 
rions dire que c'est la seconde &dition de la patrie pri» 
mitive des Thraces. | 

Les changements ulterienrs ont ete mentionnes dans 
le chapitre IX-Le passage vers Vhistoire. 

Les periodes dans lexquelles les differente peuples se 
snt dâtaches du trone commun indoeuropeen varient se+ 
lan les auteurs. Les dates sont hypothetiques, approxi- 
mativea (selon Troger-Smith, $. Feist et d'autre» en: 


core). 





(39 AA. Kociubinuki, Le territoire de l'ancienne 


Liwwannie 
dana “Journal Ministerstva narodoago prosvescenia”, 1897, Nr. 1], 
Janvier, p. 60 ma. 





Vers annie 2500 a.n.&. se sont les Indiens et les Ira- 
nien qui se dâtachent. Entre 3000 et 2500, quelques tri- 
bus thraces partent pour |" Asie (les future Cimmeriens). 
Aa Îl-âme millenaire, d'auires groapes thraces se depla- 
cent vers le Sud des Balkans. 

En 2.300 c'est la migration des Armeniene. 

En 2.200-2.000 le depart des Indiens et des Iraniens. 

Entre 2.000 et 1.300 c'est le tour des Tokhares de par- 


Entre 1.900 er 1.800, les Grecs s'installent sur leur ler- 
ritaire actuel, | 

Entre 1.800 et 1.500, les Naliotes sctablissent en Ita- 
lie et les Celtes se deplacent vers l'Ouest. 

Vers Vannte 1.200 a.n.&., a lien lemigration des Thra- 
cesphrygiens et des Mysiens vers l'Asie Mincure. 

Vera le debut de notre ere, Vunite balto-slave vest de- 

A Ja fin du Il-e sizele n.e., apres que les Goths aient 
qoitte lembonchure de la Vistnla, les Slaves occupent 
ce territoire. 

Va Urma 


HANS ULRICH RUDEL 


Vanique detenteur de cette decoration exceptionnelle 
«ui a couronne sa carritre d homme d'armes et de com. 
battant d” une cause qui est et rexte aussi În nâtre. 

Ses vertus militaire», son amour ponr sa patrie, «a 
discipline conseiente et sa foi dans la justesse de la croi- 
sade anticommuniste, font dn Col, RUDEL un exemple 
exceptionnel parmi la lezion de ceax qai parsement la 
voie royale du nationalisme europeen. 

Apris la guerre, desole devant la voie prise par la nou. 
velle Allemazne, îl part pour I'Argentine ob, pendant 
plasizurs anncea, îl met ses connaissanees et son preati- 
ge au service de ce pays. Îl a cte lun dez conseillere les 
plus scontts de Peron. 

Homme de qualită, intăare et honnâte, ce vaillant sol. 
dat da combat anti-bolchevique a bien merită lex hon. 
neura et la fidelite de sea camarades, ainsi que le respect 
de se: ennemis de jadis, Anjonrd'hui encore, lorsque 
lex USA doivent tester un nouveau trpe d'avion de com. 
bat, Je col, RUDEL eu invit pour donner son avi. 

Pour completer son activite incesaante, Îl a ferit an 
livre a fondement politique “TROTZDEM” (Pourtant) 
avec le soustitre “Kriegs und Nachhriegszeii” (La pe. 
riode de guerre et de Vaprespguerre), 6diteur: ZA e 
K. W. Sehiitr KG, Prenss Olendori, 472 p. 

Pour nous, combattanie d'une mâme idee, ln presti. 
gieuse ligure du rol. RUDEL, avec son caractâre sobre, 
indomptable et fier, constitue Vimage de l'homme ac: 
compli dans la comprehension de sa destinte. Mais, en 
meme temps, sa prâsence soutenue sur le front politi. 
que anti-communiste apporte pour la nouvelle gencra. 
tion le support moral de celui qui a connu de prăs le 
danger marxiste et l'a combatia avec toute Vardeur de 
sa jeunesse, Son exemple d'alors doit stimuler la foi de 
ceux qui seront appeles un joar ă reprende le chemin de 
la fidelite et de la glorie, Ce serait În plus profonde sa. 
tisfaction que l'on pourrait donner ă ce grand hâros, qui 
n'a jamais cessă son combat et qui est toujours prât ă 
sceomplir son devoir, & 


CARPATII 


“SCIENCE FICTION" 
ET FASCISME 


par Basile Rutaskol de la Kaleone 


U premier abord cela peut paraitre une 
bonne blague. Quel rapport pourrait-il 
exister entre le [ascisme et un roman 
ou un film de science-fiction? Surtout 
sil vagit d'une action qui se pase 
dans un temps indetermine et dans une 
galaxie ă un milliard d'annces lumicre 
de notre pauvre terre hantee par tant 
de mauvais et penplee par tant d'ambi.- 

tieux insenses, tout juste capable» de rc- 

duire les notions les plus clovees ă leur triste et stupide 
nomenclature de parti... 

Et cependant, ce rapport existe bel et bien, ccrit noir 
sur blanc dans la presse de gauche et repris, avec des 
nvances, par d'autres publications ne voulant pa: per- 
dre Voccasion d'en decondre aussi et une fois de plus 
avec “le cheval de bataille” de l'epoque : LE FASCISME! 

Mais, passons aux faits: 

Un magnifique film d'anticipation “La Guerre des 
Etoiles” a battu tous les records par sa beante, sa techni- 
que nouvelle, ses prises de vue et surtout par le fond 
profondement moral et chevaleresque, qui fait vibrer les 
gena avec les heros da film, emportes tous par le mervei- 
Nenx Mun surnaturel qui intervient pour retablir la jus- 
tice et faire que le bien l'emporte sur le mal. Au fond, 
ce qu'on aurait dă voir et commenter ă propos de ce 
film, c'ctait son câte “conte de fce” 'la maniere de nos 
lointains descendante de Van X mille. Tont y ctait. Le 
Bien et le Mal, la Princesse a delivrer, le Heros qui lut- 
te loyalement, le Force Supreme qui donne son conp 
de ponce. 

Mais, qu'ă cela ne tienne! Un tel debordement de pro- 
prete morale, de force de sacrilice pour une canse juste, 
de late honncte contre Vemprise d'un râgime totalitaire 
e! impitoyable, le tout conronnă par Vintervention de 
I' Invisible, ne ponvait que blesser le point de vo —han- 
temen! conditionnă— dea gens de la gauche. Pour eux, 
pour qu'nn film soit considere “bon”, “beau”, “ercep- 
tionnel”, il doit illustrer les thâmes habituele de la re- 
volution prolftarienne, Antrement, il n'est que pourri- 
ture bourgeoise ou .. danger fasciste. Comment leur ex: 
pliquer qu'il font montre d'une mentalită obtiuse et 
d'un manque d'ohjectivită pire encore!. 

Ft pair, Voceasion ftait trop bonne pour qu'ils ne res. 
sasent pas la millionieme fois leur cternelle acensation 
contre la menace fasciste, qui ext partout, sinsinue par- 
tout, survit partout 

Deja an Festival de Deauville, oh le film en cane 
avait sonleve Venthousiasme de tous, les marxistoidea 
de service Vavaient elou6 au pilori dans Vintention de le 
rendre “inarceptable” pour les yeux et le coeur de ceux 
qui ont la chair de poule dis qu'on prononce le mot 
"Jaseiste”, Depnis, la trainte de poudre a provoqut des 
incendies par ci par lă, sans cependant apporter ce “non 
aceptatur” general qui ctait le but final de la gauche. 

Les gens, infiniment plus subtile que Ina robote-ana- 
Iystes du communime international, ne se sont pas lais- 





(Suite pag. 33) 


| 
„PE MARGINEA CARTILOR 


i 
| 


LIVIU COMANEANU și LAZAR STANCU: Român 
lendarul manifestătilor folclorice, Bucureşti, 0 ae 


Cu toate că această carte R.S.R. — istă vrea să (le un 
ghid turistic pentru “veche şi nouă datină” românească, 
cititorul se asteaptă totuși, dat fiind vorba, cum se mai 
precizează, de un “calendar folcloric”, să găsească în ea 
ceva macar din descrierea şi explicația datinilor auten- 
țice situate în contextul lor calendaristic, așa cum acestea 
su fost cunoscute de totdeauna. 

Această așteptare Indreptățită a celui interesat se dove- 
deşte însă zadarnică. Totul este aci răvășit, “transformat”, 
făcut harcea-parcea. Datina cea veche românească este 
de fapt eliminată și substituită cu o “nouă datină” care 
nu este românească, cum se aruncă vorba aci, ea fiind a... 

dului comunist. Merită într'adevăr a cunoaşte cum se 
tează în R.S.R. un asemenea fals, cu toate că acest 
“ghid” nenorocit a fost pnblicat cam cu trei anl în urmă. 
Mai întâi că toate sărbătorile de care sunt legate mani- 
a folclorice autentice au fost plasate arbitrar în 

timp, nu la datele lor ştiute, ci pe duminice programate cu 
munca voluntară a artiștilor “amatori”. Doar două dintre 
numeroasele date calendaristice fixe au avut cinstea de a 
ți menținute şi nic! acestea pe motivul cultivării tradiţiilor 
șechi ale poporului. Una: 2 mai, zi de obicei liberă după 
parada de 1 mai, ostenitoare, în faţa lui Ceauşescu. Cea 
de a doua: 21 mal, dată ce vrea să amintească, deși 
aceasta nu se spune deschis, înființarea partidului comu 
nlst român (in 1921), ca și onomastica Elenei Ceaușescu. 
In consecință, nici vorbă pe aci, nicăieri, de Sfântul 
Gheorghe ca sărbătoare generală, cu datini păstoreşti, 
ci (după cum zic ei) doar de o oarecare “veche tradiție 
locală” a olerilor dela Novaci! Pentru datina Jerttirii mie- 
lalui eu prilejul acestei zile se foloseşte aici numai denu- 
mirea turco-țigănească *gurbanul”, mai zicând că acesta 
ar [i amintind de... cultivarea viței de vile! (Pentru aceasta 
există o altă dată în calendarul folcloric, cel adevărat) 

La fel, sărbătorile clasice care explică datinile sunt pe 
deantregul inlăturate; desigur ...“perimate” in urma 
mtervențiilor energice din partea partidului comunist. 
Actsta, chiar dacă nu duce campanie atestă tot atât de 
vărtoasă ca în Uniunea sovietică, ştie să procedeze la “in- 
țrădirea” periidă a tradițiilor religioase româneşti 

Nu există Crăciun, nu Ajun (cu colinde), nu... Anul Nou! 
Toate acestea sunt “comasate” în așa numitele “sărbători 
de jarnă”, practicate cică, după cum se strecoară discret 
în paranteze, pe data de 30 decembrie; adică de “ziua 
republicii”. 

Târgul feclorilor din Săcele (duminica a treia din îulle!), 
este numa! așa... “denumit”... Sânt-Hle, de popor. ŞI alte 
strecurări de acest fel, unele pentru a da uitării datinele 
vechi cunoscute tuturora, altele pentru a promova festi- 
vitățile “tradiționale” ale tovilor. E 

Devine clar, aşadar, că cu atât mal puţin pot exista în 
atest calendar Paştele sau Jola Mare, Sf. Ioan de vară Ea 

“Zălenele cu culegerea plantelor medicinale (dup 

străvechea experiență populară), ete. Nu-ţi revii bine tun 
surprize, că rămâi de-a dreptul uimit văzând 

Aa fost făcute dispărute şi Rusaliie, odată cu otpitae șI 

ticii “Moşi” — “Târgul Moşilor” — legaţ | Xe 

această zi sărbătorească, atât de apreciată la Român - 

deni, vestigiu) Rosaliilor romane. Impasul pet 

Jocul ritual al Căluşarilor, practicat în popor - Lie 

de Rusalii şi care totuși nu putea îl cu toțăl gi 

L a fost înlăturat prin amplasarea acestul Joc - rin 

Uarie, sub denumirea de “Căluşari (la, Deal: A i 
denumirea cealaltă de *Căluşul românesc” este p pe: 
ultima duminică a lunii august (la Slatina — Olt). aa aie 

ca și când al fixa, bunăoară, În luna sepienibrit in 
e pe -Sonnwendfeler”, sărbătoarea solstițiulu 

Vară în lumea germanică. i 

câteva din denumirile noilor lor sărbători, Die 

introduse — inventate — cu numai câţiva ani in cer ri 

totuși ințitulate “tradiționale”, cu care sunt eee iei 

cele vechi, nedorite de partid: Hercules, Dionis sk - 
mul nilor, Povestea vorbei, Intâinire cu istoria, 

cu fluleara, ete. - 

Se dă și un rudimentar “ăleționar de referințe, „d Maat 
, ip td englezul și francezul pot a tregul în 
limba lui (textul cărții este repetat pe de-an că, 
limbi) ce este aceea, de ex: fus PR de 
oscă şi altele asemenea. La “indice de peer A 

de 20, găsim alături de prezentarea o Soătaru 
lrescu, lâmurirea că 0 anume 

interpretă de cântece oltenești”, 







Concluzia se impune de la sine, Turistul strein, invitat 
cu insistență Ia aceste *manitestări folclorice”, va o 
distracție agreabilă pentru el, poate, gustând în felul său 
spectacolul pus în operetă, unde, cum bine spunea 
intr'o altă ordine de iedi o voce lucidă la București (Eca- 
cerina Oproiu), sunt puze in roluri feme) “cu mareme de 
intr'o altă ordine de idei o voce lucidă la Bucureşti (Eca- 
cuță”, De e ari RU psca Aa 0 E 
c - easemeni “bale fac a su e, 
invârtese bâtele ca jonglerii... hăulind, Aria hei horod- 
alcind cât mal stilizat cu putinţă...!”. 


Continuând această idele, n'avem de spus alta decât că 
ia rândul său întregul calendar al manifestărilor folclorice 
este stilizat, mai mult: este denaturat în dimensiuni de 
neconceput și de neadmis De aceea, specialistul — etno- 
logul, felcloristul ş. a. —, apoi străinul în general, va ră 
mâne din păcate dezinlormat, cu totul dezorientat în 
materie de valori folclorice și etnogratice româneşti. RIdI- 
colul?! Nu importă! Trebuie fofilat., pe toate câlle, 
Ioiclorul cel “avansat”, inspirat de sus Incă o mistiticare, 
printre atâtea altele, trădătoare de neam cu premeditare. 


S. GARLEANU 


FARA PASAPORT PRIN U.R.S.S. 


vol. ÎI de Johann Urvich 


Incepând din 1948 şi până astăzi, sau scris o seamă de 
cărți, flecare din ele aducând o lumină asupra situației 
din România. Primele; -ettindu-le astăzi, nl se par Jocuri 
de copii. Ceiace se povestea In ele era doar antesala infer- 
nului. Infernul sau mai bine zis descrierea infernului, a 
venit mal târziu, căci infernul a fost dela inceput, de la 
23 August 1044, Căci să nu se ulte că dacă in 1945, 1946, 
1947 mal erau partide, alegeri și rege și chiar unii com- 
patrioți plecau cu burse la Paris inchisorile erau pline. 
Dar, cum aceștia erau “lasciști” şi deci îşi meritau soar- 
ta i!), pentru acei ce mal credeau că urchill îşi va 
aminti de Maniu. situaţia era nu bună, dar în nlei intrun 
caz excesiv de rea. Dovada e că unii nu aflaseră incă că 
Tara noastră se gâsca sub ocupaţie sovietică. 

Am citit toate cărţile ce au apărut, la timpul lor, mal 
puțim una, acela a diul Silviu Crăciunaş pe care, cu toate 
eforturile, nu am putut să ml o mie “sir el 

orocirea, marea nenorocire, este că burg A Doas- 
E, a fut total inconștientă. Ţara noastră trăise in coasta 
molohului rus de ia Petru cel Mare şi no! li cunoşteam pe 
Ruși tot atât cât îi cunoşteau sau Ii cunosc Francezii sau 
Spaniolii. Numa! așa se explica succesul unei propagande 
de la diferitele posturi de radio inamice, care a făcut să 
se creadă că “Rușii sau schimbat”. Burghezii Digi au 
luat de capital frazele ridicole debitate de BBC, ete. 
Când şi-au dat seama că luseseră li era prea târziu. 
Şi aceasta a fost posibil numai grație faptului că Românii 
nu-şi cunoșteau vecinul de la Răsărit, Şi e curios cu câtă 
amăriclune constatăm astăzi că tot aşa de puţin sau de 
joc, Occidentul ti cunoaşte aha n ai rc "citati 
tatea românesc use 
PE ni = şi, în special India, mai bine, mult mal 
Ce decât Rusia zau Bulgaria. In treacăt Ile zis, lucrurile 
nu s'au schimbat nici azi. Intelectualii români in exil îşi 
dau toate silinţele să facă cunoscute Occidentului Japonia 
şi budismul, India Și yoghismul, ignorând că EA 
acestor intelectuali este acela de a face cunoscute în lumea 
liberă Rusia, Rusia și lar Rusia, țaristă sau ee: i 
Spuneam la început Că a seris In exil Eenulte SAS 
sa în lum 
Care a Eatăinuiri ni se par Jocuri de copii, totuşi, autorii 
acestor cărți arătau ce Au văzut şi t 
îndemâna superintelectualilor noș 
peutrucă, sei Pi e lot în acest Oceldent indiferent 
pate pri cărți au trecut neobservate, nu au lost Csi 
Toti “ţi. Cel care manipulau propaganda “In- 


A 


"a exilului, le dedicau doar câteva rânduri 
uscata în cazul cel mai bun. Normalul era că le treceau 
sub tăcere. Bineinteles că alta era atitudinea acestei in- 
telectualități când apărea o carte in care era vorba de 
baricul lui sau despre filozofia statului intrun plelor. 
Atunei, osanalele nu mal incetau. 

Am cunoscut, printre alții, şi pe un Evreu, Raul Rubsel, 
autor al unei asemenea c |, intitulată “Iadul pe pă. 
mânt”. Rubsel reuşise să fugă din Ţară şi avea câțiva 
bănuți în Oceldent. ŞI aceşti bănuţi, în loc să-l bage intro 
afacere ca să-l înmulțească, l-a pus în tipărirea cărții 
citate. Rubsei era un Huminat. Se considera obligat să 
arate lumii ce se petrece în Țara lui, cum suferă accolo 
amestecați și Români și Evrel, fără deosebire, cum apo- 
ealiptica fară îi inghite şi pe unii şi pe alții. Acest Evreu 
Ruheel ma mișcat cu lacrimile care | se scurgeau pe 
obraji când imi vorbea de “Boteni” lui. Dar Rubsel, cu 
toate ca era Evreu, era un mare naiv. Nu ştia că, pentru 
a avea succes, în cartea nl trebuia să vorbească numa! 
despre suferințele Evreilor şi nu şi despre ale Românilor, 
lucru pe care l-au înteles perfect alţii care erau Români 
— Români şi nu Români — Evrei, cum au fost Amăriuţei 


şi aiții. 
Şi bunul nalvul Rubsel şi-a cheltuit ultimii bănuți 
ca să-și jee cartea și a murit sărac, Intrebăm: câte 


minute au dedicat emisiunile româneşti de radio cărții 
lui Rubeei? Am arătat altădată cum unul adept al 
filozofiei statului intrun pielor, Free Europe l-a dedicat 
o singură dată mai mult de 20 de minute. Douăzeci de 
minute pentru a se tămâia revista unul “filozol”, care, 
spa obabil că nu | se dedicau mai multe, intr'o zi a 

imbat de cazacă și a aterizat la Bucureşti. Am fost 
singurul În exil care, cu moldovenească Incăpățânare, ani 
şi ani am demascat pe acest impostor, Natural, am fost 
taxat de turburător al armoniei exilului. 

Astăzi aflăm din gazeta BLRE de la Paris — şi noi 
indicăm totdeauna sursa —că se eontinuă metoda, ma! 
abitir. Pentru Românii din Ţară. în ex] există o singura 
revistă, o mare revistă, care se cheamă “Limite”. Redac- 
torul notelor radiofonice uită să spună Însă că această 
revistă, mare sau mică, apare graţie bănuților pe care-l 
sacrifică un.. legionar. Tot legionarii săracii! 

Afirmam că “Iadul pe pământ”, autorul lui, bunul şi 
biajinii Rubsei, ca și celelalte cărți autorii lor, nu 
deseriau iadul, el numa! antesala Iul. u) exista, dar nici 
Rubsel şi nici ceilalti nu puteau să-l] deserle pentrucă nu-l 
cunoşteau. Cel care-l cunoșteau se găseu în ei, in mărun- 
talele lui şi deci nu aveau posibilitatea să-l descrie, Spe- 
ram. tot cu moldovenească indărătnicle, că intro zi va 
reuși să scape cineva de acolo şi sa ne deserie iadul, că 
va apare și Boljeniținul nostru. Şi a apărut nu unul, ci 
tre|. [i numim pe toți trei: Bacu, Ion Cârjă şi Johann 
Urwich. i mai este unul, Evreul Mihail Solomon, Nu-l 

em in rândul celor pe care cu îi socot Boljeniţinii 
noștri pentruea, după toate aparențele, Mihail Bolomon 
sa desprins total de nevoile Țării dela Dunăre. Dar cartea 
lui, “Mon ealvalre roumain” este foarte, foarte bună și ne 
vom ocupa de ea cu altă ocazie. 

De data aceasta ne vom ocupa de Johann Urwich. I-a 
apărut al dollea volum din cartea “Pără pașaport prin 


U.R.AS8". Primul a apărut acum aproape un an, şi... 
Câte minute l-au dedicat posturile de radio? Câte pagini 
de prețuire, ca să nu ale de admirație-şi cartea lui Urwlich 
ca şi acela a regretatului Ion Câr) merită admiraţiesau 
seris In publicatiile exilului? Co sa scria în “Limite” 
despre cartea Neamțului Johann Urwich? Natural, Urwich 
se declară anticomunist decând I-a născut malcăsa şi o 
dovedeşte cu faptele lui, el nu a trăit experiența comu- 


re”? Graţiile sunt rezervate acelor ce se declară adepţi al 
unul alt comunism, acelor care când sunt intrebaţi ce 
sunt, răspund: Păi nici eu nu mai știu. 

Nu-l cunosc personal pe Johann. Il cunose numal din 
cărțile lul Citind primul volum, am văzut că avea coperta 
albastră. Nu am dat importanță, Al dollea are coperta 
galbenă. Am ințeles, A] trellea va avea coperta roşie, 
adică toate trei vor forma tricolorul românesc... Trel culori 
cunose pe lume.,. Culorile și cântecul nl le aminteşte 
Neamțul Johann Urwich. Dacă ar fl făcut aceasta un 
Român, fără Neamţ, ar [| fost vorba de o dulcegărie de 
gust îndoleinic. Venind din partea unul Neamţ, roze 
emoția. Ca și Raul Rubsci, Urwich Își tipăreşte cărțile cu 
bănuţii lui. Rubsel Îl avea in Bancă, Urwich Îl scoate 
muncind, el și sotia iui, și indatorându-se, ŞI câți sunt 
Românii care au citit cărţile lui Urwleh? Câţi au auzit de 
ele? Şi, mal ales câţi, au cumpărat această carte pentru 
ca peria be să poată scoate mal curând volumul tre! şi să 
spetească muncind mal puţin? Dar de unde so ştie unii 

mâni? Unele publicâții —și, curios, scoase cu banii unul 
leglonar.-dedică numere intregi comunistului cu faţa uma: 
nă, şi acesta ia parte la Intruniri anarhiste cu banii lul 
“Free Europe”!!! Ştiu, sunt un incorigibil turburător al 
armonie! exilului! 


Despre primul volum am scris în alt numâr al revistei 
noastre. Am ajuns la ultima pagină a volumului II. Am 
inchis cartea. Mam cutremurat. Câtă suferință umană 
inchid paginile acestei cărți! Autorul? Un Neamţ născut 
in România. Neacceptat de țara in care se născuse; expul- 
sat. ŞI el rămâne Român... Român... Român. Să se citească 
paginile în care e vorba de sărbătorirea Paştilor româneşti 
in lagarul de la lavas. Undeva pe la Cercul Polar. Nu la 
Paris, cu burse. Sărbătorire ortodoză, inițiată şi dusă la 
bun sfârsit de un catolic, evanghelist sau reformat sau 
mal ştiu cu ce, chei nu ştiu care e religia lui Johann 
Urwich. Dar oricum, LA nu € ortodoxă. Dar Neamţul 
Urwich, neortodoz, a voit să sărbătorească un Paşte orto- 
doz la Cercul Polar. Şi sa cântat la Cercul Polar Hristos 
a Inviat pe româneşte, nu pe nemţeşte. Sa cutremurat 
lagărul de osândiți do la Cercul Polar în notele lui Hristos 
a inviat, cântat pe româneşte. Pre limba valahă! Bărbă- 
toare și cântec inițiate de un Neamţ pe care Valahii îl 
repudiaseră, dar care se incăpățânează să rămână ce-a 
simțit că a fost totdeauna: Valah! Apâsat 

Lui Johann Urwich Îi mulțumesc eh m'a făcut cu cartea 
lui, să mă aimt Incaodată mândru că sunt Valah. 


N.8.0Q. 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 


9 Cu Aurei Marin am fost coleg 
la Bcoala Militară din Dealul Bpirei, 
Nu e vorba de un pseudonim, acesta 
ți era numele. leşit sublocotenent şi-a 
alea garnizoana ui Acolo l-a cu- 
n pe Btetan Baciu, ete. Ca și 
Fonea a fost și el membru al Socle- 
Ați Beriitorilor Români, a publicat 
două sau trei plachete şi a colaborat 
la revistele insemnate de pe acele 
vremuri. 

La Bebastopol, Aurel Marin este 
făcut mototol de un proiectii da arti- 
lerle. Bezbojnicii dau un atac și Ro- 
mânii și ALIATII lor Germani sunt 

inşi. Câmpul era plin de cadavre 
ră ri si te, ngolii cerce. 

u fiecare trup și dacă mal mişca, 
intingeau baloneta Trupul lul Aurel 
Marin era o masă informă. Mongolul 
a considerat că e inutii să mal facă 
un efort pentru a infige baloneta San 
După cateva ore, Germanii și ALIA- 

lor Români dau un contraatac și 


vadă. Btăteam 


lor: Cuza Vodă. 


n — 


restabilese situația. Banitarii exami- 
nează trupurile însângerate si, ml- 
nune, Aurel Marin nu era mort: 1 
bătea inima. L-au transportat în gra- 
bă şi la Viena medicii au facut o altă 
minune: l-au refăcut om 


Vindecat, Aurel Marin a facut Bcoa- 
la de Război Ca ori 
era șel al biroului 
păzii comandată de generalul Cons 
tantin Ţenescu. Eu eram pe linia I-a, 
in acelaşi brigadă, Aurel Marin la 
biuroul lul, câtiva kilometri mal ina 
pol. ŞI Aurel Marin venea dea să mă 
amândoi Intingi pe 
iarbă, pe o colină, și priveam la Ru- 
ginoasa, unde, pe acele vremuri, mal 
erau osemintele, domnitorului țărani- 


r de Btat 
e operații al bri- 


ŞI Intro dimineaţă 
s că Aurel 

la Bebantopol rămăsese cu o afecțiune 
renală și trebuia să facă des injecții, 


A murit dintro asemenea Inlecție. O 
(i murit din cauza medicamentului 
vechiu, din neprliceporea sanitarului? 
Pe acele vremuri nu Mal cra timp 
pentru asemenea anchete, 


Cunoşteam activitatea celor dela 
Braşov, cunoştoam pe Chirnoagă, pe 
jor, Aurel Marin și pe Stelan Baciu. 
Aceatula din urmă îi cunosteam 
numai poeziile. Stefan Baciu a fost, 
indiscutabil, un mare poet. Şi în 
lumea liberă, Btefan Baciu n seria 
minunate poezii. Acuma? Ma! puţin. 
Işi aprinde o țigară, işi pune o 
hârtie dinainte, erelonul și... poezia 
e gata inainte de a se termina ţigara. 
ŞI e păcat, 


Dar accaata 0 secundar, Pe Auro 
Marin l-am întâlnit în ultimele lui 
săptămâni de viață. Aşi [1 volt aăl 
întâlnese şi pa Btefan Baciu Dar 
aceasta era imposibil; Ştefan Baciu 
nu n fost pa acololii 


„la telefon, mi 
rin a murit De 


m odă 


sta entortiller par la dialectique tirce par les cheveux 
de ceux qui veulent detruire ou annihiler tout ce qui 
p'entre pas dans leur optique, “La Guerre des Etoiles” 
a tă bien accueillie, apprecice, admire, Ce qui traduit 
une rtaction lres saine (et non dirigee) du grand publice. 
Le [im est en train de devenir le plus grand succes du 
cinâma de tous les temps. 

Mais quel &tait argument massu des superbea analya- 
tea gauchistes pour declarer le film “fasciste” et, en con: 
seqnence, lui nire perdre tout attrait aux yeux des mas: 
ses? Ni plus, ni moins, que les aceusalions suivantea: ce 
film prâchait “le bon combat de la Force” (une force 
invisible et bonee) îl faisait allusion ă “une certaine 
myslique” e! “au Bien” (en tant qu'element supreme 
dans la vie sociale). De plus, îl y avait un appel constant 
i la “loyaute”, au “peste chevaleresque”, au vsacrifice”, 
i la “lutte contre une autorite dominante et impiloya- 
ble”, au “patriotisme” mâme, ce qui touchait trop sou- 
vant et de trop prâs les themea chera au... fascisme. 

Un tel “obsourantisme” chez lea auteurs du film, ne 
pouvait que devoiler un subetratum d'ideologie fascisan- 
țe, mis en oeuvre par la “societe technologico-capitalis- 
te” dans Vintention bien arrâtte de crer la psychose du 
“bon fascisme”, quand, en rtalite —selon ces maitres de 
la tricherie ideologique— la paychose qui doit regner 
n'est que celle du “danger fascisre”, 

Arrâtone lă Vargumentation simpliste de la gauche: 
Non seulement elle cherche dâsesperement ă trouver lea 
teaces du omnipresent dana un film action est rejetee î 
20.000 ans dans lavenir, mais elle selloree ausai de me: 
langer lex notions et de provoquer une conlusion totale 
entre le fascisme et le regime liberalo-capitaliste: si le 
[aseisma constitue le danger, îl ne [aut pas oublier que 
West Je regime democratique qui le met en vedette, Tac: 
tique souvent employee par la gauche pour faire ressortir 
la connivence existant entre cea deux idtologiea que rien 
ne rapproche au point de los voir “complices”, 

Mais lă ot les seribes marxistes ont un laprus fatal, 
dest lorsque, voulant donner le coup de grâce, îla assi- 
milent implicitement les belea vertus dea hâros du film 
sux caractâristiquea qui qualifient le (ascisme, Sans le 
touloir, ile confirment les atiribule moraux e! tihiques 
da “fascisme abhorră”, atribute qui correspondent_ă 
PIDEAL que chaque individu se fait de Vhomme QU'IL 
VEUT ETRE : chevaleresque, patriote, pret au sacrifice, 
bon, pur, croyant, 

Par contre-coup, Îl en râsulte que ces caratâristiques 
ne font pas partie de Vimage rtelle du militant pauchis- 
te. Îl est autre, ceată. dire CONTR AIRE A CES ATTRI. 

„parca qu'il ne pent en arcun cas avoir les mâmes 
caracteristiquea que ln faseiste, Co serait pour lui une 
heance atroce | j 

Dani ce cas, îl ne pent se parer que des qualificatite 
diametralement opposta pont faire vraiment (igure 
“antifasciste”. Nowe laisons au lecteur le plaisir de 
“eonstituer” Vimage succulente de ce militant qui ne veut 
ître ni ehevaleresque, ni patriote, ni bon, ni pur, ni pret 
su sacrilice, ni croyant, 

Owen restesil? 

Une pauvre crtature, sans âme et sans consienee, vul: 
saire ot mâchante, conditionnte, masilite, abrutie tout 
antant que les personnagea du film qui incarnaient les 
suppota da Mal et qui ont certainemeni provoqut la joie 
hi IN6 la sympathie des illustrex confrărea zi ont de 

tă tant d'insanitâs contra ce chel-d'oeuvre la scien 
ce-lictian | 

Dasile Rutaskol de Ia Kaleone. 


“Science fictiân” et fascisme NECROLOG 


IN DIADEMA CAVALERIEI, SA STINS O STEA 


Intre eminenţele Cavaleriei române din ultimul secol, 
Colonel Alexandru lon Cuza, generalii Averescu, Balit, 
Mareșalul Ion Antonescu, Radu Korne, Nicolae Rădescu, 
Viadimir Constantinescu a aparut și s'a remarcat, mal ales 
în timpul Cruciadei impotriva comunismului, generalul de 
corp de armată, Ciallk Gheorghe, 

Implacabilul verdict al destinului, nu l-a dispensat de 
eternul sfârșit terestru și I-a chemat în sferele celeste, 
paradisul păcii. Inhumarea a avut loc în ziua de 9 De 
cebbrie 1977, la cimitirul Belu, la vârsta de 92 de ani. 

Portretul dispărutului este greu de schițat și nu se poate 
reda decât după activitatea sa. 

De o talie înaltă, păr cărunt şi abundent, nasul acvilin 
şi o sveltă siluetă. Foarte pedant în lucrările de biurou şi 
studii și extrem de exigent la aplicaţiile din teren. 

Dotat cu vast spirit de organizare, cuplat cu un curaj al 
răspunderii. Işi asuma orice abatere administrativă, care 
după examinările forurilor competinte, | se prezentau 
obiective felicitări. Cu riguroase pretentii pentru otițerii 
superiori, insă de o culantă toleranță faţa de cei inferiori. 
Specială solicitudine pentru ofițeri şi mal ales pentru 

Pentru a etala lugitiv contribuțița sa ofensivă, este su- 
(ielent a clta recucerirea poziției Losovala cu Divizia a 4a 
Infanterie, trecerea Donulul la Jslum și stăpânirea Orelu- 
lui, după care a parcurs urmărirea din victorie în victorie 
până în regiunea Tebektenerowo, poziție judieloa fortiti- 
cată şi apărată de fanatici comuniști, la care au partiel- 
pat două şcoli militare și trupe rusești speciale. Privațiu- 
nile materiale, lipsa apel pentru trupe şi cal în luna 
August, atinseseră moralul invingătorilor in mod foarte 
serios. dar nu la disperat 

Vehemenţa atâtor acțiuni și rezultatele obținute au fost 
special relevate de şeful suprem al armatei, mareșalul Ion 
Antonescu. De la comanda Diviziei 4 Infanterie, Generalul 
Cialik Gheorghe a fost mutat la comanda grupului de Ca- 
valerie, după o scurtă permisie în "Ţară. 

Inatalat la Warnicovakaja, Nord de Noworosisk, a rĂmas 
in Capul de pod Kuban până ia ovacuarea În Crimeea. 

A toat generalul român cu cel mal inâsdungat stagtu pe 
frontul din Bat și deși Mareșalul Antonescu l-a oferit DI- 
rectoratul din Transnistria sau Consiliul de Patronaj, le-a 
retuzat, fiindcă era contra mentalități din interior, 

Dumnezeu să-l odihnească cu cel drepți! 

Generaţiile ce l-au apreelat și respectat, Îl vor pâstra 
aureolată memoria. 

Malor Ion BUMBACESCU 





NOTE CU LEXIC POTOLIT 


e Nu mi-a plăcut în scrisul meu să 
introduc chestii personale sau tamilia- 
re. Pentru în celor ce vor ur- 
ma, mă văd nevoit să fac o excepție. 
In satul din Moldova, printre 
mel, este o credință, că numele culva 
influențează asupra felului lul dea fi 
Conform obicetului, trebuia să fiu bo- 
tezat de un alt răzeş, care cununase 
mel. Se chema Necu- 
Era un fel de culac 
Şi acest culac, din [lire era cam... 
arțăgos Dar avea un bălat, ajuns mai 
tarziu învățător, care se chema Cos- 
tică. Acesta era blajin cum Bu. 3 aa 

călca 


Părinţii mel volau să-mi pună nu- 
mele Costica, ca să [lu blajin. Dar cu- 
lacul şi-a impus numele și mau bo- 
tezat Neculai Până la sfârșitul vieții — 
murit în vârstă de 83 de ani in 1966 și 
am aflat-o numai in 19te-tatăl meu 
a fost convins că firea mea, puţintei 
neblajină, se datorește faptului că 
m'am chemat Neculai nu Costică. 
De multe ori mă gândesc că poate 
avea dreptate. 

Aceasta mi-a venit în minte în le- 
pătură cu di Virgil Ieruncă. Dsa şi-a 
ales drept pseudonim, numele acestei 
paszări pe care Dimitrie Cantemir 0 nu- 
meşte proastă şi surdă. Am spus în 
altă parte că In nici intrun caz, adop- 
tându-i numele, nu i-a adoptat p aces 
te defecte, dispărutei pasări. Dsa 
este loarte d 1 şi aude foarte bine. 
Dar din te iui Cantemir, relese că 
jerunea este lipsită de instinctul de 
conservare. Căci ce altceva ar putea 
denota faptul că, imitând pe alții, di 
leruncă a început să-şi publice Jurna- 
lul? Nu putea aștepta să-și publice Jur- 
nalul după moarte? Căel jurnalul dlui 
leruncă e un deliciu. Ii aştept urma- 
rea cum In adolescență aşteptam ur- 
marea la romanele ce apăreau în fas- 
cicole. Şi incă ceva: dsa ci numai 
cărți de filozofie. Dacă ar îl citit şi 
istorie, dacă ar fi citit pe Dimitrie 
Cantemir, ar [i evitat... Ierunca. 

ŞI încă un defect al dlui Ierunca: 
n'a făcut războiul, Cine l-a făcut, știe 
că trebuiesc evitate câmpurile minate. 
Ori dl lerunca intră În ele ca... lerun- 
ca. ŞI dintre toate, parcă ar [i un fă- 
cut, alege mina cea mal mare. 

. 


Mi-am ca vreme îndelun- 
gată să nu ating teme politice. Dar 
cum să resist tentaţiei dacă di leruncă 


dreptul la autodeterminare tru 
Poushtoun g-poate e] refuza acest drept 
revendicat de zece europene?”. 
Intradevar, teribil inspirat O. VI- 
solanu! Nimeni) dela Tralan și Decebal 
şi până în zilele noastre, nu a ma! 
na, inspi ație. Şi ; aa 
ra mal - 

paranteză trebule să notez 
câtă nedreptate se Ii printre câr- 
„ lui CO. Vişolanu 

care face absolut totul (7?) pentru a 
atâtor foruri interna- 
ț desigur ca şi in cazul 
oushtoung), nevoile neamurilor sub- 

jugate din Răsărit”, Vezi dle leruncă 


dacă citeşti numai pe Michaux! Păl în 
exil sa desbătut cu lux de amănunte 
cazul “Fondului Naţional”, adminis- 
trat de C. Vişolanu. Bra un fond 
substanțial. Se pare că, spre siârşit, 
din firimiturile acestui fond, Vişolanu 
a lăsat șă scape ceva (repet, din firi- 
mituri) şi filozolilor care colaborau la 
publicațiile P. N. T. (cazul Amâăriu- 
țel, etc). ŞI recunoaștem că a fost 


tantul in Franţa a 
V. Veniamin, a trimis pe un fost coleg 
al dlul leruncă, C. Vâlceanu, să vândă 
portocale, atunci când a cerut o firl- 
mitură din fond. Dacă dl leruncă ar 
ți leșit puțin din domeniul filozofic, 
ar fi ştiut că generalul Rădescu a 
făcut un proces în regulă în Elveţia 
şi l-a plerdut nu pentrucă nu ar îi 
avut dreptate ci pentrucă nu era un 
“ayant droit”. 

Acum se vorbeşte de formarea nu a 
unul ci a două comitete. In calitate 
de purtător de cuvânt al “prostului 
naționale”, mă întreb care ar Ii mi- 
siunea acestui nou comitet? Pe a 
primului a înţeles- o toată lumea: să 
consume fondul naţional. ŞI toată 
lumea e de acord că şi-a îndeplinit 
misiunea perlect. Dar al doilea comitet 
ce misiune ar putea avea, dacă nu mai 
există un fond nici măcar în perspec- 
tivă?... Sau?... 


e -Nu sunt probabil hărăzit multă 
vreme împăcării. Tocmai mă pregă- 
team să mă culce ca deobicel, răs- 
foiam câțeva publicaţii literare din 
țară, primite recent. Pe pagina I-a, 
sus, În dreapta a *Contemporanulul” 
din 29 Aprilie, in Josul articolului o 
semnătură care mă mag pi Lucian 
Blaga. Când scriu aceste rânduri im- 
pleticite, impledicate şi de uimire şi 
de revoltă, e ora patru dimineaţa. Ce 
noapte, sau ma! bine spus, ce dimi: 
neață albă! Așa dar au reuşit să-l 
scoată din muţenia lui de lebădă și 
de legendă și pe Lucian Blaga. Textul 
său întitulat “Probleme și perspective 
literare”, căznit, e torturat-fără ori- 
zont nici stil-ocoleşte sloganul pe mă- 
sura bilului; dar cu atât mal bine 
se vede pistolul imaginar al inchizito- 
rului de serviciu indreptat în ceafa 
nobile! victime”, 


Rândurile acestea sunt scrise de DI 
Virgil Ieruncă şi publicate în “Ethos” 
2, 223. Şi sunt total de acord cu DI Ie- 
runca. 

ŞI tot în acest număr din “Ethos”, 
p. 368. îl păsim pe Tănase Uscatiu la 
“Antologia ruşinii”. Totul logice. Dar 
intervine nelogica. 

Din informațiile mele (ași dori să 
fie neadevărate), DI Mircea Eliade a 
publicat în România, cu contract, une- 
le din romanele sale Fără pistol în 
ceată și nici măcar cu scuza unei si 
tuații materiale precare, cu scuza 
spectrului foamei. Atunci ce l-a In- 
demnat Mircea Eliade să semneze 
contracti? Dorinţa de a fi... cel mai 
mare? Suferă adică de acelaşi boală 
ca şi Uscatiu? Dar informațiile mele 
spun (unele) că şi-a luat viza pentru 
București dar, ajuns la Roma, sa răz- 
gândit. Alte informaţii spun că a fost 
în Tară dar, mal inteligent decât Us- 
catiu, a ocolit... fotogralul. 

t, aşi dori ca informaţiile mele 
să fie false, deşi prima, adică acela 
relativă la publicarea cu contract, a 
unor romane ale Dlui Eliade la Bucu- 


reşti, are 999 la mile, şansa să file ade- 
vărată. In acest caz ce gândeşte DI Ie: 
runcă? Normal ar îl ca în numărul 3 
al revistei “Ethos”, la “Antologia ru- 
şinii”, să-l găsim și pe DI Mircea Ella- 
de. In caz contrar, și pe bună drepta- 
te, Tănase Uscatiu are dreptul să pro- 
testeze. Sau între cazul Uscatiu și 
Mircea Eliade, este vreo diferenţă? 
Care? 

Sigur Dl leruncă, ca deobicei, va 
strânge din umeri cu dispreț. Periect, 
Dar intrebarea rămâne. 


e in “Destin” din anul 1966, Tănase 
Uscatiu, făcând o recenzie a cărţii 
Dlui St. Georgescu Olenin, spune: *Ve- 
nit în timpul din urmă în câmpul Ii- 
terelor...”. Deci Dl Olenin a venit în 
timpul din urmă în câmpul literelor...” 
Un boboc! ŞI Uscatiu, natural, maes- 


ŞI iată ce citim în revista “Cronica”, 
anul II, 53-54, 20 Februar 1916: “In 
“Cronica” şi-a tipărit primele încer- 
cări d. Olenin, pseudonim sub care iși 
acoperă uniforma un distins şi bine 
inzestrat ofițer”. Rândurile acestea le 
semnează Tudor Arghezi care era di- 
rectorul revistei. Direcţia literară o 
avea Gala Galction. Numărul 53-54, 
număr dublu, sărbătorea împlinirea 
anului de la apariția revistei. In acest 
număr sărbătoresc, publicau colabora- 
torii ce formau grupul revistei, adică: 
Tudor Arghezi, Gala Galction, V. De- 
metrlus, Horia Bottea, Dem, Theodo- 
rescu, M. Sevastos, M. Sărățeanu, Dra- 

Protopopescu, Adrian Maniu, 
Alerm-laşi, 1. C. Vissarion, Demostene 
Botez, 1. Vinea şi Olenin, adică bobo- 
cul lui Tănase Useatiu. ŞI nu numai 
atăt, in acest număr sărbătoresc se 
dă şi fotografiile tuturor telor citați 
mal sus, adică a colaboratorilor de ba» 
ză. Numărul este ilustrat de F. Şirato 
şi Rodica Maniu. 

In articolul întitulat “Un an”, Ar- 
ghezi vorbeşte de flecare din aceşti, 
colaboratori, dedicând Dlui Olenin, 
rândurile citate. ŞI, în afară de aceș- 
tia „revista, spune Tudor Arghezi, mal 
avea yreo 40 de colaboratori ocazlona- 
li. O [i figurat printre aceştia și maes- 
trul Tănase Uscatiu? Arghezi nu ne 
limureşte. In orice caz, Uscatiu sa 
impiedicat incăodată In cobiliță. 


e Un cititor ne serile că l-a impresio- 
nat profund desenul din no, 2 repre- 
zentând calul unul călăraş, și reprodus 
de no) din ziarul românesc *Stindar- 
dul”. Ne întreabă cine e autorul, fiind 
convins că e unul din marii noștri 
pictori din exil. “Atâta tristeţă se de 
gajă din atitudinea acestul cal, lucru 
pe care desigur numai un mare pictor 
ar (| putut so redea”, ne serile citito- 
rul nostru. 

Imi pare rău iubite cititor că va 
trebul să te desiluzilonez. Dar înainte 
de a-ţi răspunde la întrebare, mă văd 
silit să (ac o digresiune. Acum Vreo 
30 şi ceva de ani, după capitularea ger- 
mană, mă găseam În târgul austriac 
Bisehofshofen, unde am rămas câteva 
luni. Mă duceam des în clmitirul târ- 
gului, impresionat de cultul morţilor, 
cult dus până la extrem de acest hulit 

por german. O tăcere, o curățenie 
mpresionantă. Sute de cruel simboll- 
ce, cu un text stereotip: Johann Mo- 
ritz, mort pentru Patrie, ete. Erau doar 
crucile. Trupurile erau undeva, prin 
i lumea. Obiectivul comun: Pa- 

a 

Dar era şi o parte a cimitirului în 


sare odihneau cel morți acasă la ei, 
găsit un monument lunerar 

m'a impresionat: murise soțul, 
“onumentul îl ridicase soția. ŞI erau 
“colo doi porumbei albi: porumbelul 
alături porumbiţa, cu aripile lă- 


























































ste. cu o tristeţă infinită ce se degaja 
“in atitudine. Mă duceam des să văd 


; Desenul din Stindardul nu are sem- 
Atură. Banuiesc că e... pletrarul din 
Bischofshofen, adică un român cu pu- 
“țină înclinare la desen, cu un sullet 
“măvășit de năpasta abătută asupra 
nului. Tristeţa din atitudinea ca- 
tului? A scoso din tristeța sufletului 
|, din tristeța imensă a Neamului. 
“in mare pictor al exilului? Hotârit nu, 
“iubite cititor. Dacă desenul ar [i fost 
vera unula dintre el, atunci ar fi 
“onstat din trei linii curbe și două 
p şi dedesubt DI Emilian ar îi 
trebult să pună cuvântul iapă, pen- 
truc: cititorul să ințeleagă că e vorba 
de Dahlia, iapa nefericită a călărașu- 
i) Băcanu. 


“ 
la rdul şi mi l-a amintit scrisoarea dta- 
A 
Ţ 


9 “Horia Stamatu îmi trimite un 
frumos ciclu de douăsprezece poeme”. 
“0u acest prilej mă roagă să primese 
| poeme “admirabile”, “o reve 
e” de Paul Miron. (Tot în Ethos și 
de di Ieruncă”). Dar, mereu în 
h 368, la rubrica “Alţi 
ni deplasați” care e o continuare 
scta întitulată “Antologia ruşinii”, 
numele Miron Paul. Dacă nu e 
de o confuzie de nume, însem- 
că di Horia Stamatu a călcat 
Pi nou cu stângul, adică grecește. 


9 Sa spus că poeţii sunt proleţi 
de moment ce s'a spus. aşa trebuie 
N [le Numal că în exilul românese 
re e cel ma! puțin numeros sunt 

prea mulţi poeți Pot să pariez că în 
ivarte scurt timp pot procura o listă 
e 200 de poeți români al exilului In 
meastă cifră intră numai cei care au 
ddileat cărți, plachete sau numat 

me. Dacă l-am adăoga pe cel care 


COURI 


9 Am reprodus din Revista "Mi- 
ion o poezie semnată George Fonea. 
Mă sfârșitul ei, redactorul revistei, 
Ştefan Munteanu, pune o notă: 
1934. Ar insemna că George Fo- 
A murit în 1934 Ori pe Fo 
“5 l-am întâlnit in vara anului 1944 
“petonul Gării de Nord din Bucu- 


0 Fonea a fost ofițer activ în 
ia infanteriei. A fost membru al 
Cletății Scriitorilor Români, a publi- 
două sau trei plachete de versuri 
colaborat la cele mal importante 

iste ale vremii. Când a Isbnenit 
sasa George Fonea nu a 

utat se acluleze pe undeva la 
IĂ post, și aceasta nu pentrucă era 
Siţer activ, el pentrucă așa credea că 
Eboie să facă și el şi toţi Românii 
ite-şi iubeau Țara şi care înțelegeau 
acolo la rit e dușmanul de 


4-am văzut dee! ultima dată în vara 
ului 1943, pe peronul Gării de Nord. 
dese intrun scurt congedlu şi acu- 
A se intorcea acolo unde era convins 
este locul: pe câmpul de bătale. 
A Ziua acela era vesel, parcă sar 


cifră considerabilă Adică 


UN nNepr 
tul PeProfet. sau, fitcare Ins eu prote- 


Acuma. pen 
fetul, pe lângă altele, trebuie să fie 


Yor publia in curând, am ajunge la 
un 


nu prezintă nici un interes. Neproteții 
au văzut că profeții se laudă între a 
la reviste, au fost impresionați la în- 
ape ir Sr sfârşit au prins smeche- 
: profeții se laudă int 
să se citească. later dir 
Spuneam că numărul celor care vor 
publica în curând. e mal mare decât 
sar inchipui. Exilul a fost total sur- 
prins când intro bună zi Tănase Us- 
catiu care publicase vreo 50 de broșu- 
ri. a apărut pe piață şi cu un volum 
de versuri. Rămășagul pe care și-l fac 
acuma neproleții este: în curând 
Maestrul Eliade va publica un volum 
de versuri. iar Tânase Uscatiu o pl=- 
să de teatru Dar dacă Tănase Usca. 
tiu a apărut cu versurile, a făcut-o 
pentru a intra. în rândurile prole- 
Hilor. Numa! că insul de rând, cum am 
spus. Îşi imaginează pe profet ca pe 
un ascet, slab, urcat ŞI mare a lost 
surpriza acestui ins de rând când a 
văzut apărând in România Literară de 
la Bucureşti câteva “poeme”, însoțite 
de poza profetului Tănase Uscatiu. 
Probabil numitul și-a publicat poeme 
le în zisa revistă de la Bucureşti pen. 
tru motivul că nici una din pubiica- 
ție exilului nu dau și poza profetului 
şi Uscatiu rola ca însul de rând să-l 
cunoască și mutra. ŞI zisul ins a cons- 
tatat, citind revista din RSR. că Tă- 
nare e un om rototei, cu un obraz 
de cetăţean bine hrănit. Bineinţeles e 
vorba de un cetățean bine hrănit din 
Occident. nu din RSR. unde guvernul 
are grijă ca proteții să păstreze linia 
ascetică N.SG 


[| dus la nuntă “Vino dragă acolo 
cât mal repede. căci acolo se respiră 
aer pur. Alei, cât am fost in congediu. 
Am crezut că mă înăbușe atmosfera 
defetistă”. 

Pe George Fonea Îl înăbuşea almos- 
fera defetistă dela Bucureşti. Oare 
dintre bătătoşii “rezistenți” din exil, 
nu se simte nimeni vizat? Nu e ni- 
meni pe alci care să se descopere 
printre cel ce crelau “atmosfera dele- 
tată”? 

De Fonea am auzit că ar [i căzut 
prizanier, că acolo In lagărele morții 
a avut o atitudine agresivă, şi că sar 
(| intors în după câțiva ani de 
prizonierat. e ştie? Poate a fost o 
victimă a “armistițiului”. Nu am auzit 
că ar [i publicat vreo poezie în revis- 
tele “Antieristului”. Sau poate a căzut 


undeva prin stepele „Nu am 
cari aflat cum spuneam, n je sigur 
de George Fonea. Sigur e doar 
că ca A Li Lb gate 
gediu ua A. pleca Sin nou pe câmpu 
de bătale, Dea pentrucă scăpa 
Sumoaferă la cărela au con- 


George Fonea a neşti emigrate 
. ae Băi E în timpul rilor guvernului din 


lost un 





“Frize” din Braşov, 
că cititorii Dlui Baclu ar vol să cu: 
noască şi alte date asupra celor doi 


ete. Cum socotesc 


ofițeri scriitori, de exemplu ce au 
făcut în timpul războiului, și cum se 
pare, DI Baciu nu posedă aceste date, 
imi voi permite eu. cu toată modestia, 
să încerc a umple aceste lacune. 

Chirnoagă a făcut liceul militar la 
Taşi, după care a leşit ofițer de infan- 
terie. A fost ofițer de vânători de 
munte la Braşov, unde a cunoscut pe 
D! Baciu și pe Aurel Marin și, așa cum 
a scris Dl Baciu, au scos impreuna 
revista “Frize”. După câțiva ani, 
Chirnoagă se mută la liceul militar 
din Iaşi și se inscrie la Facultatea de 
Litere din Cetatea Moldovei. Acolo A 
fost remarcat de George Călinescu. 
care vola să creeze o pepinieră de 
critici. Calinescu scotea atunei ia 
lași revista “Jurnalul Literar” şi afir- 
ma că deja a găsit patru viitori critici 
de talie. Aceștia erau Chirnoagă. 
Eugen Coșeriu care dacă nu mă inseli 
se găsește și el pe undeva în lumea 
liberă, un al treilea pe care nu ml-ii 
mai amintesc, şi insfârșit Alexandru 
Piru, actual profesor univerzitar şi, 
singurul dintre cei patru. care a ur- 
mat pe “maestru” pâna în pânzele 
albe și a tras toate foloasele acestei 
atitudini. 

Chirnoagă sa desprins repede de 
“maestru” şi, când a venit războlul, 
a plecat acolo unde îl chema datoria, 
Intr'o noapte a călcat pe o mină. a 
fost grav rănit şi, însfarsit, sa vin- 
decat, rămânând fără un plelor, In 
Bucureşti, a devenit criticul ziarului 
“Viața” pe care-l conducea Liviu 
Rebreanu. Avea acolo o pagină a 2, 
dirijată de e], în care desbătea 
problemele de cultură și dădea spaţii 
tinerilor pocți san prozatori. Antico- 
muniști desigur, ceilalți comunistii. 
işi găseau azil la “Ecoul”, cu sprijinul 
unor teribili rezistenți, așa cum ei 
inşişi au recunoscut-o în scris. 

În preajma lui 23 August, Rebreanu 
a vândut “Viața” unul grup în frun- 
tea cărula se găsea un oarecare Pa- 
naijte, din Bârlad, fost cuzist înfocat 
care lusese câştigat de sirenele roșii. 
Panaite a fost desigur inghițit de 
avalanșă, căci nu am mal! auzit de el. 
Chimoagă sa retras. Trăia greu, 
dintro pensie de mizerie şi, intro 
noapte, din cauza pictorului lipsă, a 
fost călcat de un tranval Aşa a murit 
Mihail Chirnoagă. Felul cum a murit 
l-am aflat la Paris, de la fratele 
seriltorului, generalul Platon Chir- 


NOagă. 
NSG. 
e Sub Utiul "Un episod al luptei 


intre comunism că reştinism” a Pe 
rut în gazeta * Pati ge în a- 
varta” de Duminică 4 Decembrie 1977, 


următorul articol: 


In Paris a apei recent o carte 
intitulată “La te” In care auto- 
rul, Jean Miloe, relatează cu toa 
dețalite , beti 
e 


te în 





Bisericii ortodoxe româneşti din Paris. 
O “aifalire” spinoasă, al cărei studiu 
ar interesa fără Indoială pe juriști, 
dar care este deasemeni foarte 
instructivă pentru toți acel care se 
ocupă cu pregatirea armelor cele mal 
potrivite pentru a răspunde cum se 
atacurilor elor marxiste 
contra refugiaților politici in țările 
libere. 

In această “allaire” există o reţea 
complicată în care intervin presiunile 
politice,  complicități neverosimile, 
discuţii de drept canonic, trădări şi 
calomnii ale emisarilor, prieteni sau 
colaboratori ai guvernului de la Bu- 


cureşti. 

Biserica românească de la Paris este 
administrată de o “Asociaţie pentru 
practica cultului ortodox românesc” 
eare, de acord cu legislaţia franceză, 
are dreptul de a ocupa şi a folosi loca- 
lurile de cult şi dependenţele sale. 

Ambasada republicii populare ro- 
mâne afirmă că aceste iocaluri apar- 
țin statului român și că trebulese 
administrate de preoți numiţi de el. 
de acord cu patriarhia din R 
controlata de guvern. Superiorul bise- 
rieii. arhimandritul mitrofor Vasile 
Boldeanu. susține că având în vedere 
că Patriarhia nu se bucură de liber- 
tate şi activează sub presiunea guver- 
nului comunist. nu poate recunoaşte 
drept valide deciziile ei şi deacela sa 
așezat în mod provizoriu sub juris- 
dicția Sfântului Sinod din New York, 
presidat de Eminenţa sa mitropolitul 
Filaret. care administrează biserica 
rusească a emigrației. 

nii Părintelui Boldeanu, diri- 
jaţi fără îndoială de reprezentanţii 
comuniști, au organizat o acţiune 
propagandistică, pentru a-l discre- 
dita. 1] prezentau drept un “nazi cr+ 
minal de războlu” și cereau extrăda- 
rea și darea pe mâna justiţiei române. 
Părintele Boldeanu făcuse parte din 
Garda de Fier a lui Codreanu, ca 
majoritatea preoților români prin anii 
1930, dar nu a participat niciodată in 
acțiuni considerate pedepsibile, chiar 
privite prin optica Invingătorilor aces- 
tul războ!. care au creat un nou delict, 
acel al “crimelor de războlu”. 


Ă In faţa calomniilor făcute publice, 


Arintele Boldeanu, veghind în spe- 
cial asupra bunului nume al comuni: 
tății. şi temându-se că această cam- 
panie sar putea repercuta asupra 
situației Bisericii fată de guvernul 
francez, a intentat acţiune contra ca- 
lomnlatoriior. In proces au intervenit 
mulți martori, intre ei şi cățiva rabini, 
doi preoți catolici (spre rușinea noas- 
ră) contra preotului calomniat, liga 
contra rasismului și antisemitismului 
ete. In realitate, acest sgomotos pro- 
ces, era pr Gărzii de Fler. Spre 
onoarea autorităților judecă ] 
franceze și al avocaţilor Părintelui 
Boldeanu, sfârșitul acestui proces a 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 

ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 

APARE ODATA LA DOUA LUNI 
SUB INORIJIREA UNUI OOMITET 


Redacţia și 
Calle Conde de 
Tele. 402 1101 - 
Correspondenta: 
Apartado 9.283 E ai (Espafia) 
Abonamente : 
... vip o. vo va. 20 $ URA 
De susținere, ,. ... ... 40 Ş UBA 
EBxpedierea Avion plus. 5 $ USA 


4 — 


condamnați în primă şi secundă ins- 


celor “Fără Dumnezeu” 
concluzia că o acțiune bine dirijată 
poate să ducă la victorie, atunci când 
ea este justă. “A Dios rogando y con 
el mazo dando”. 


REDACTIONALE 


Cu numărul 7 din Decembrie-lanua- 
rie 1978 am intrat în anul XXIII de 
existență a revistei “Carpaţii” şi în 
al doilea dela reapariția el In noul 
format. 

Numărul prezent este al dollea din 
noul an de abonament, astfel că ne 
ingăduim a reaminti sprijinitorilor şi 
cititorilor noştri necesitatea urgentă 
de a se pune la curent cu plata abo- 
namentului pe anul expirat și pe anul 
in curs, trimițând la redacţie costul 


țel la fiecare două luni. 


chiar lunară. 


de 20 $ USA. expeditie obișnuită sau 
25 $ USA expediţie prin avlon. 

Nu precupețiți acest minimal efort 
care, adăogat ia eforturile noastre, 
asigură viaţa şi regularitatea apari- 


Prin câștigarea de noi abonaţi și 
sprijinitori, acțiune ce ne îingădulm a 
vă ruga să Intreprindeţi în cercurile 
cunoscuților Dvoastră, am putea ajun- 
ge curând la o apariţie regulată şi 





fost fericit şi calomniatorii au fost 


tanță, la plata unei amenzi. 

Lectura acestei cărți trebule să ne 
facă să medităm asupra nevolel de a 
nu ne plerde curajul în fa atacurilor 


53. STA gRE Seicaru, Olzag 


Wien. 


Verlag, 


cea Eliade. 
J. G. 


CARTI, REVISTE, PUBLICATII 
PRIMITE LA REDACTIE 


Auj/zeichnungen tiber die Rumă- 
nen, Excerpthelte, von Kari Marr. 
mit einer Einfâhrung von Pamfil 
Mânchen.. 


— In curte la Dionis, nuvele de Mku- 
— Tălmăcitri din lirica Amerindiană, 


de Nicolae Novac, Col. Apoziţia. 


NOTA: Cartea “La riposte” poate 
(i cerută autorului, J. Miloe, Eglise 
roumaine, 9, rue Jean de Beauvals, 
Paris V. (Preţul, după bunăvoință, ca 
donativ). 


Pr. P. Po 


— Tara și Ezilul, Dir. Gh. Costea. 
— Candela, Montreal - Canada, Dir. 


pescu. 
— Calendarul Bisericii Ortodoze ro- 
mâne “Buna Vestire” din Montreal. 


- Ezilul Solidar, Dir. Petre Mihail 


EPIGRAME 


In «Limite» imi place enorm, 
să citesc, ca să adorm. 
Totul ce scrie Monica, 
Despre toate și nimica. 
Lui ION RATIU 


In Țară, unchiul era vaidist 
Şi'n exil, nepotul este manist! 
Chestia insă-i, măi vere, 
Când... venim la putere? 

1. BRAILEANU 


K&ln, Dir. A Macarie. 


- Vatra, Dir. Petre Valimăreanu. i 
— Cuvântul Românesc, Dir. Gh. Bă- 


laşu 
— Buletinul Asociației Românilor din 


— Micro Magazin, Dir. Marius Ligi. 
— Catacombes, Dir. Sergiu Grosu. 

— Der Donauschwabe. Red. 

tack i 

— Dreptatea, Dir. D. Milhovan. 

- Boian News Service, Dir. G. Bolan 
- Porunca Vremii, Dir. G. Bolan. 

- Tribuna, Dir. G. Bolan. 

- România Democrtă, Dir. J]. Făget 


Fr. Schut- 





EDITURA CARPATII ANUNTA 
Au apărut: 


baie a 0 OR DIN DACIA TRAIANĂ, de A. D. Xenopo 
ISTORIA LITERATURII ROMÂNE, de D. Murăraşu, vol II ......... 
o OR .. pie esa uta oo mp dea vot ei d Rae SRO ecare ui dei 

pi Ati baia EMINESCU, de D. i gi sii n tv 2 so 

„ de Ion Crean legat bo si 0 

DACIA, de Vasile ele d pri ai sia: traii Nu ae vw re di ta 
PRECURSORI, de Octavian Hopa sun «ov git AOAR esa mvlavte. os divă 
ISTORIA PARTIDELOR, NAȚIONAL, ARANESC ŞI NAŢIONAL 
ȚARANESC, de Pamiil Seicaru „vol ERRS cart Mea Vu Xp 
ISTORIA POLITICA ŞI MILITARA A RAZBOIULUI ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga ... 
KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu co- 
mentariu de BIN Ezra „a Ie e N Zr acm sn, abc aie at 
sI opa CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prof, Alexandru 
ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMANA, de Gene- 
ral Platon ca ii e RR Mia ie ace ariei are at. ata ră, 3 
LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 
PONEI A A ȚARĂ, nuvele, de Faust Bradescu, N, Novac și 
UNIREA. NAȚIONALĂ ÎN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 
Pam CAPŢI ... 42.998 ta sin pop aaa ace ae boa ese. sobe dee ave sa Dag une 
DIETIONAR ROMAN-SPANIOL, de Prof. Ion Protopopescu, rustică. 
co Ta ADELA CODREANU. DOUAZECI DE ANI DE LA MOAR. 
TE, de Gr. Manoileseu, T. Popescu, ete ,.. ... „se pes pe ss te mas e 
MOȚA MARIN, DOUAZECI ȘI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, 
E a-i y Soutzo, Marquta de Nantouillet, Blas Pifar, Gr. Ma- 


ph. ..