Carpatii anul XXVII, nr. 33, aprilie — iulie 1982

ANUL XXVII - Nr. 33 APRILIE - MAL - IUNIE - IULIE 1982 


arpalii 


Deposito legal: M. 8137-1958. 


Director: Aron Cotrus + REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Tralan Popescu 


EDITORIAL 


YALTA, PACTUL RUSINEI! 


Cine-si putea închipui în acea vreme că, sub influenta satanică a lui Stalin, marii oameni politici ai Occidentului, 
Roosevelt si Churchill, vor ceda molohului rosu, fără nicio tresărire, jumătate din kuropa!... 

Cine-si putea închipui că la Yalta, sub semnele aritmetice ale câtorva procente scrise în pripă pe o bucată de 
hârtie, se va decide soarta, plină de consecinte nefaste, a țărilor din Răsăritul Europei!. 

Si mai ales că, sub nepasarea caracteristică marilor învingători, se pecetluia o trădare istorică si-o rătăcire 
morală... 

Deaceea, Yalta apare ca UN PACT AL RUSINEI. 

Rusine ce recade asupra întregului Occident ce-a admis, prin tăcerea lui, perpetrarea unul act dezonorant si las 
Dar cu atât mai mult recade asupra Statelor Unite și Angliei, direct implicate prin reprezentații lor cei mai ilustri, în 
împlinirea josnicului gest 

Yalta nu a fost un simplu pact de întelegere militară între forte aliate pentru a înfrunta cu mai multă incredere 
reciprocă inamicul comun. A fost o nerusinată târguială pe taraba istoriei. A fost o infamă tranzaciie între cumetri 
ce-si împărțeau o pradă de război ca ultimii barbari ai unui secol plin, în teorie, de “umanism”, “libertate”, “fus- 
ritie” şi “drepiuri ale omului”... 


A fost deasemenea o trădare! Trădare a propriilor promisiuni, făcute în 1941, cu pritire la libertatea si 
independenia TUTUROR POPOARELOR în ziua victoriei. Au mintit deci, si-au inselat neamurile cu aceeasi 
nepăsare și impertinenLă ca si dusmanul pe care-l combăteau. 

Si dacă un asemenea comportament, lipsit de onoare, era de asteptat din partea Sovieticilor, conduita celor două 
mari democralii anglo-saxone apare ca un act de iresponsabilitate notorie. În cel mai bun caz, ca o lipsă de tact si-o 
acuzatoare neprevedere a viitorului 

Din cauza acestei “imprudențe”, de 37 ani naliunile Estului european se sbat în neputintă, sub cisma apăsătoare 
a imperialismului moscovit. Si dacă n'au sucombat încă, nici atractiei marxiste nici teroarei, aceasta se datoreste 
fortei lor de caracter si de sacrificiu, tar nu actiunilor virile ale celor două mari democrarii ce, până n clipa de fară, 
nu s'au arătat deloc dispuse să pună un termen la abuzurile si genocidurile URSS-ului 

Din contră, prin lipsa unei pozitii ferme si nesovăitoare, au permis —la Helsinki re înnoirea si consolidarea 
“DREPTURILOR” sovietice târguite la Yalta, asupra a O SUTA SI TREIZECI DE MILIOANE de europeni. 

Iu oare din cauza presiunel bombelor atomice? Sau sub constrângerea unel majoritări pro-sovietice? 
NICIDECUM! 

Din simplă comoditate si egoism. Din indiferentă fată de soarta altora. Din interese memărturisite. Din lipsă de 
viziune politică 


A E. 


In istorie, popoarele pot uita chiar şi înfrângerile militare suferite. NU VOR UITA INSA NICIODATA tragerea 
pe sfoară și umilinta, venite din partea celor în cuvântul cărora au crezul. Deaceea putem afirma că Statele Unite și 
Anglia au semnat o poliă pe care cu greu si-o vor putea răscumpăra 

Gestul dela Yalta cere o reparatie 

O reparație urgentă și categorică. O acțiune venită din propria iniiativă a celor încriminati, lar nu fortată de 
imprejurări. Deja opinia publică mondială începe să se mobilizeze pe tema concepției de impărtire a lumii intre 
marile puteri si-a abuzului comis la Yalta 

Nariuni libere, dar care n 'au dimensiunile cerute de etalonul epocei, încep să-si dee seama că, în conformitate cu 
înțelegerile dela Yalta, soarta lor poate fi decisă oricând de CEI MARI, Un fel de mobilizare, verbală pentru 
moment, lcăreste la orizont contra nedemnelor “Acorduri dela Yalta” 


i i ai ride ai 
a cele două nariuni occidentale, responsabile de crima politică de acum 37 ani, să devină 


Să nu se uite mai ales că generariile prezente nau niciun cult particular pentru un 


ale căror erori sau gafe de odinioară amenință să le atragă numai neplăceri AZI si IN 


n 1945 trebue să ia opt Rutăt Rusi Sovietice de a-si arogă drepturi 


d să Se Acordurile dela Yalta ca neavenite, incompatibile cu civilizația actuală si în 


radicrie [i I al individului si nariunei. 
ga! Ada Algo dela Helsinki nu vor putea rezista presiunei internationale si vor trebui să fie 


ar: ie printr'un asemenea gest de înaltă răspundere și echitate, cele două mari puteri anglo-saxone vor putea 


de speranță în sufletul națiunilor 
Li rusinea ce apasă asupra lor din 1945 si vor putea aprinde o scânteie 
pi să zvărlite pradă la Yalta, nesățiosului Kremlin. 


BALADA 


CARPATII 


de Radu GYR 


Nu-ntreba ce-a fost şi cine!... —Eu plâng pleoapele-i inchise, 


Prin sălbatice viroage Ochii lui pământ. Trupul ros de ploi- 
Ape fierb adânci. . E Ochii lui cu gene moi- 
u -pe brânci, Si obrajii pradă sunt, stelei 

Jnepii suie greu -pe nl el Ciuguliji de vise 
Basmu-n văi se trage... Pajurii haine. , siniie Tai 
Vime de sălbăticiune Vre-un tălhar la drumul mare, SI DEI sală 
Pe coştile zac, Poate să fi fost. Să culeagă cerul tot- 
Cetinile sună a veac Ori drume fără adăpost, Intr-o desmerdare!. 
Si a rugăciune. Călător spre soare! 

- Limpede lalomicioară, Poate voievod cu spadă- 

Pentruce oftezi? Si cu basm de fum!... 

—1os, la cheia Orzii-vezi,- Părăsit in toiu de drum, 

Vulturii coboară! Vulturilor-pradă!, 

Dau târcoale în lumină, Taina lui cine so ştie!... 

C-au aflat un leș. : Nu-i decăt un les 

Parcă-i floarea de cireș, O s-o îngroape codrii deşi, 

Faţa lui mezină. Apa viorie!. 

Brazii-si freamătă suspinul - Limpede lalomicioară,» 

Zadele se bat... i Cu iinturi vii, 

Spune răule întristat, Taina lui dacă n-o ştii, 

Cine a fost streinul? Dece plângi amară”... 


Câsuța mea, din satul bătut de nenoroc, 


SUSPIN 


de Maria SULFINA 


Demult mă bate pândul, la tine să mă 'ntore 
In soba demult rece, saprind un vesel foc, 
Și să-mi cobor din grindă, un fir de busuioc 


Sub marama 'nrâurită, de suveica bătrânească, 
Din icoana afumată, Preacurata să-mi zâmbească. 


Şi spre cerul de lumină, ruga-mi să se 'nalţe lin: 

La piciorale-Ţi Preasfinte, plin de umilință vin, 
Să mă cureţi de păcate, de durere şi de chin, 
De mândrie, de tru fie și de-al dorului suspin 


In ceaslovul A pe masă, să 'ntore file rând pe rând, 
Rugăciunile şi Psalmii, stăpânească al meu gând, 


Din a lumii "nvârtejire, nici-o urmă nu-mi rămăie: 
Peste toate să se-aștearnă, fum albastru de Lămâle, 


INCONSTIENTA OCCIDENTALA 


Trăim o epocă pre-conilictuală. 

Numai cine nu vrea să vadă, nu vede. Or, din nefericire, 
această specie e mult mai răspândită ne putem inchipui. Fiecare 
crede că indepărtând gândul dela problema conflictului ce ne 
paşte, a oprit evoluția subterană a evenimentelor și a îndepărtat 
primejdia. Copii când au frică de ceva, inchid ochii. Maturii 
epocei noastre par să fie tocmai cei care au răspundera politică 

Strujul ce-şi infundă capul in arina deşertului pentru a scăpa 
de cosmarul pericolului iminent este o simplă istorie, Se pare 
însă că pentru politicienii Occidentului european legenda stru- 
Jului a devenit învățământ. In orice parte îji intorci privirea 
nu întâlneşti decăt capete infundate sub obrocul istoric, impus 
de amenințarea sovietică. Si tu, simplu muritor de rând, care 
Vezi şi simţi apropierea crivățului din stepele rusesti, te intrebi 
cu nedumerire cum de-i posibiliă o asemenea orbire! Si mai ales 
o orbire atât de generalizată în mijlocul celor ce au infinit mai 
multe elemente decăt noi pentru a judeca realitatea politică şi a 
nu se crampona pe o poziţie sinucigaşe 

Recentul caz al Poloniei ilustrează în grad superlativ inconş- 
fiența celor ce au răspundera politică a Occidentului. Numai 
struți peste tot! 

In sânul cercurilor conducătoare s'a creat un fel de psihoză 
in jurul intenţiilor sovietice, favorabilă unei apropieri constante 
intre cele două lumi. Si cu cât aprofundezi situația te convingi 
că nu e vorba de o stare de teamă faţă de puterea armată a So- 
vietelor, O astfel de frică domnește numai la nivelul inferior al 
maselor, care judecă situaţia prin prisma realităţii și a bunului 
simţ 

In sferele politice și înalt cugetătoare probelma are un alt 
aspect, Ea e privită prin prisma “tendinrelor la modă" şi a 
“intereselor particulare” care domină spiritul acestor așa zise 
“elite” 4 

Omul politic occidental, cu veleităţi de parvenire și ifose de 
“cunoscălor” intrale problemelor internaţionale, sar simţi 
in inferioritate faţă de ceilalți politicieni şi concurenţi, de n'ar 
lua şi el o poziție asemănătoare tuturor, Prins în plasa nenumă 
ratelor tendințe, interese, legături, combine, promisiuni, influen- 
țe oculte, pentru el realitatea capătă o structură şi-o importanță 
aparte, Chiar omul de cultură, conştient oarecum de adevăratul 
pericol, a ajuns să privească lucrurile cu o desinvoltură ce-l 
îndepărtează fără voie de misiunea najională 

Occidentul trăeşte un moment de desprindere şi de intuneca. 
re ce i-ar putea fi fatal 

Desprindere de realităţile direct amenințătoare ce se profilea: 
ză în Răsăritul european, /nrunecare faţă de datoria şi interesul 
ce are de a nu-și îndepărta prietenia, sau cel puțin simpatia, 
Statelor Unite 

Or, de câţiva ani încoace, atitudinea acestui Occident euro. 
pean, pretenţios şi maniac, provoacă în sânul și'n jurul său un 


fel de izolare, pe care numai el o crede capabilă să-i redee “gran- 


doarea” unui trecut depăşit de mult. Si cecace-i mai trist şi 
semnificativ e faptul că această “rare” de suficiență arogantă 
stăpâneşte inteligenizia occidentală dela o extremă la alta a 
evantaiului politic 

Pentru aripa stângă faptul este natural. Cu căt militează mai 
profund în favoarea acestei “independenţe” a Occidentului, cu 
atât slăbesc valoarea strategică a anumitor forțe atlantice și 
pun în dificultate apărarea... Occidentului 

Pentru partidele de centru, problema nu se pune, aşa cum 
Sar crede, in termeni de patriotism și viziune istorică. Intere: 
sele dictează strategia struțului şi-a aranjamentelor profitabile 
în imediat. De unde erorile bine chibzuite ale unei politici si: 
nucigaşe 

Surprinderea vine dela aripa dreaptă a Occidentului. Inconş- 
lienja a devenit atăt de densă și opacă incât chiar forțele ex: 
tremei drepte au cedat, Aceste forţe naționaliste luptă cu aceeași 
invergunare contra Rusiei Sovietice cât și a Statelor Unite, ca 
si cum, în clipa de faţă, amenințarea acestor două superputeri 
ar fi de-o egală intensitate și de-a iminenţă paralelă. Anomalia 
merge si mai departe. După respingerea oricărei colaborări 
militare efective cu USA, anumite cercuri “iulrra extremiste” 


de Serafim BRATOCEA 


de dreapta, au ajuns (oricine este indreptățit să se întrebe prin 
ce intortochetură mintală) la concluzia că “pericolul comunist 
este cu mult inferior celui american” şi că, prin urmare... 

Acesta:i rezultatul absurd al unei inconştiențe a tot stă: 
pânitoare peste mentalitatea unor popoare considerate drept 
pline de simțul răspunderei ntorice şi profund raționale, Dar 
dacă se scărmănesc CAUZELE unei astiel de stări, poziţia lor 
actuală nu mai pare aşa de extravagantă și incoerentă, lată dece: 

1. Educaţia primită de 40 de ani incoace, cu privire la presu- 
pusă intenţie a Statelor Unite de a absorbi economiceşte Europa 
şi a o transforma într'o simplă dependenţă strategică, îşi dă 
roadele. Această “teamă sa transformat întrun fel de gelozie 
morbidă, care trece cu ușurință peste faptul că USA și-a trimis 
de două ori feciorii pentru a salva acest Ocedent, atât de puţin 
recunoscător, şi'n plus, neprevăzător. Neprevăzător mai ales, 
deoarece sar putea intâmpla ca întrun viitor apropiat, Statele 
Unite să nu mai fie dispuse să-şi sacrifice oștile pentru salvarea 
din nou a unor națiuni insolente şi veşnic nemulțumite 

2. Mentalitatea socializantă infiltrată picătură cu picătură în 
substratul spiritual al națiunilor și agravată prin ajungerea la con- 
ducere a unor echipe de lip socialist. Această mentalitate pune 
continuu in conflict interior, atăt individul cât şi organizaţiile 
politice existente. Fiecare simte că pericolul vine dinspre Urali 
dar, făra voie, e purtat să găsească circumstante atenuante, 
scuze, acelui sistem ameninţător ce tot ''socialism ” se numeste, 
Fiecare se sbuciumă între a crede şi a nu crede nenumăratele 
dovezi ale prăbuşirei “socialului” în marea Republică a socia- 
lismului. De unde nedumerire, neliniște și indecizie in spirit 
şi lapte 

3. Mândria istorică care, în ciuda realității obiective, păs- 
trează în mintea acestor naţiuni occidentale imaginea unui 
trecut de glorie ce-ar putea fi identic —zic ei- și'n societatea de 
azi. Deaceea, trecând peste enormitatea supoziţiei, ajung să 
susțină făra nicio noimă o stare de spirit contradictorie și 
foarte îndoielnică 

Unii vorbesc deja de existența unei “adevărate forțe euro- 
pene”, plasată intre cei doi coloşi, capabilă să îndepărteze 
orice pericol. Temelia acestei concepţii ar [i numărul important 
de locuitori și capacitatea de creație şi realizare europeana. Ni- 
mic de zis, dar până'n prezent, o asemenea “forță” nu-i stabili- 
tă nici pe hârtie, 

Alţii fac caz de “forța de izbire” în toate azimuturile, Aşa 
zisă forţă de disuasiune. Dar când o compari cu ce au “ceilalţi” 
ca arme strategice, îți dai seama că-i vorba de o eficacitate redusă, 

Alţii, mai moderaji dar nu mai pulin mândri, vorbesc de 
“auto-apărare eficientă”, capabilă să dea de gândit eventualilor 
“atacanţi” 

4. Actiunea perseverentă a submarinelor sovietice ascunse în 
sânul națiunilor occidentale, ințelegându-se prin aceste “subma- 
rine” persoanele care influențează anumite decizii și anumite 
opinii in favoarea URSS, "Ă 

Rolul lor de destabilizare spirituală a opiniei publice sau de 
dirijare a hotăririlor guvernamentale este unul din marile atuuri 
ale Sovietelor in destrămarea rezistenței interioare a naţiunilor 
occidentale, O constatăm zilnic în atitudinile concret luate de 
Guverme şi'n formulările așa zise “obiective” ce difuzează mai 
toate organele de mass usi Si simte MAI i postă călăuzirea 

jională, provocatoare de conluzii şi neliniste 
rii dece pi ja că există o adevărată INCONSTIENŢA 
in raport cu evenimentele politice cele mai grave, in raport cu 
soarta Europei intregi, în raport cu răspunderea ce-ar trebui 
să revină unor națiuni libere, capabile şi inteligente APIApARțA: 
mentul lor, intr'o fază atât de patetică a istoriei universale şi a 
propriei istorii, dă de gândit j 4 i 

Avem oare de-a [ace cu un proces de îmbătrânire accelerată? 

Ne găsim in faţa unui caz de megalomanie inconștientă? 


urmează În pag. următ. 


Sau, pur 
la nivelul ce 


i simplu, e vorba de un act de putreziciune politică 


DRUL LINISTEI 


de D. PAULESCU 


Izvorul Linistei n'are răgaz, nici hotar, nici oprire, nici odihnă. 
Linistea n'are pace, nici dimensiune, nici repaos, nici comodism, 


Ea nu poate fi năpăstuită nici înfrântă prin nepăsare crudă și oarbă. 
Linistea infinită, nu-l confort, nici vanitate, nici sălbatic egoism. 


Omul, sărmanul, o caută ne incetat si zădarnic aici pe pământ. 
Şi câtă lume nefericită nu se plânge intruna că n'are liniste. 


Si umblă însetată după ea, din copilărie si până la mormânt. 
Il] 


Dar unde-i are izvorul această dulce si strălucitoare Lumină? 
In focul luptei, în viscol, în ideal, în suferință, în moarte? 


Ori în drumul insorit, care urcă nevăzut către marea solitudine divină? 
Ca si norocul si fericirea, rareori bat la poarta sufletului nostru 


Si nestiind să le preiuim, prmindu-le ca pe un oaspe bun si ales, 
Ne lasă singuri si dispar misterios, cum dispare un fruct necules. 


i 


Zădarnic aleargă lumea însetată, lacomă si inebunită după bogălii, 
Inchinându-se orbeste si umilitor, materiei, idolilor si viteilor de aur. 


Zădamic ucid anticristii credinia, dragostea, libertatea si fiinta omului, 
Ţinând sub teroare, jug si umilință barbară, atâtea neamuri nevinovate, 


Zădarnie îsi pregătesc miseii și trădătorii, tronuri și coroane de laur, 
Că nussi vor găsi niciodată si nicăiri, linistea și fericirea nemeritată. 


Iv 


Izvorul linistei, asa cum credeau ai nostri viteji si nemuritori străbuni, 
Incepe dincolo de strămtele, intunecatele şi, vremelnicile hotare ale vieţii. 


In credință, în eroism, în dragoste, în bună i ire si în mi 
, Ă ; tate, în dăruire si în minuni 
Murmură vesnic, tăcut si tainic, izvorul nesecat al linistei adevărate, > 


Izvorul care purifică sufletul si ne învață sensul existenţii noastre. 
vV 


Linistea absolută si mângăierea din sărutul depus d i 
ută si n e in, i 
Pe fruntea palidă si însângerată a viteazului aie a art 


Linistea martirilor schingiuili si arsi pe ru 
i u 8, apărând sfă 
Lumina sufletului nostru, izvor limpede și sacru al siuiipprate, 


Apa cea vie a mântuirii, din care beau fericiţi sfinții si alesii lui Dumnezeu 


Brasilia, 14 Februarie 1982 


mai inalt, cu recăderi fatale în rândurile maselor” 


In orice caz, starea de inconștiență a luat ii - 
ceală colectivă, ce desvăluie grave descumpl picta (4 
za pervertită și-o tendinţă marcată spre judecăţile super. 


Occldentul în care ne aflăm şin care ne 
ranță, e pe cale săi piardă autenticitatea, Si hu pe 


4 


Putea:va oare săi revină la timp? Prin el însuși 
? Prin el cu umila 
ICAO) îi a celor de delle de cori în Rieni . 
amuale Da , au A ja nimeni nu se incumetă să 
NOASTRA E LEGATA DE SOARTA LUI, întâmpla, SOAR 
să Incerelm an ca Au desert, datoria noastră a tuturor e 


Serafim BRATOCEA 


SINDICATUL CRIMEI (|I) 


Dăm în continuare căteva extrase din bogata literatură exis- 
tentă, care se referă la activităţile “politice” ale acelor “foşti 
demnitari” pe care i-am văzut în numărul trecui al acestei 
reviste, 


. ... 


1. CUM FUNCȚIONA JUSTIȚIA LOR 
Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu: 


“Tribunalul avea deci să răspundă la trei chestiuni: 

|.  Dejinere și publicare de acte secrete, incadrat în art. 
190-191. 

Ori, sta dovedit ui la evidenţă, că ordinele, cele 6, aveau 
un caracter politic. Erau simple ordine de urmărire, polijienesti, 
a membrilor organizaţiei mele, Ele nu atingeau intru nimic 
“Sigurania Statului”... 

II. Tribunalul avea să răspundă la a doua chestiune: 

Am luat legătură cu un Stat străin, pentru a primi ajutoare şi 
instrucțiuni în scopul de a declanșa revoluția socială. Afirmajie 
bazată pe o scrisoare falsă, care nu-mi apartine. 

Se descoperă autorul scrisorii. Sunt acuzaţii ofensatoare şi de 
rea credință 

IN. In sfârșit Tribunalul avea să răspundă la crima de inar- 
mare a populaţiei, în scopul de a face război civil, lovitură de 
Stat, etc. (art. 210), 

Ori, am dovedit cu principii, cu fapte, acte şi martori, că nici 
nu ne-a trecut prin gând vreodată să declansăm un război civil 
Dar nu numai atăt: nici măcar să facem o tulburare cât de mică. 
Primejdia dela Răsărit pândindu-ne fiecare preseală, fiecare pas, 

Și totuși Tribunalul, fără a avea nicio dovadă, nici cea mai mi- 
că dovadă, a răspuns afirmativ la toate întrebările, condamnân: 
du-mă la 10 ani muncă silnică, 

O mare nedreptate!” (însemnări dela Jilava p. 40.) 


“Domnule Preşedinte și onorat Tribunal, s'a făcut o largă 
publicitate răspunsului la interogator al d-lui Corneliu Codreanu 
dupăce rechizitorul d-lui Procuror general pusese in curent opi- 
nia publică cu faptele ce i se impută, Acei ce au organizat aceas- 
tă publicitate au socotit-o ca o supremă abilitate. Lovitura însă 
nu numai că a dat greș, dar a avut cu totul alt efect. Căci nu 
numai juriştii au putut să-și dea seama din citirea interogatorului 
că nimic din ce i se pune în sarcină nu stă în picioare, dar 
opinia publică, țara întreagă, +a convins astăzi că acest proces 
nu e decât o odioasă inscenare”, (Adevăr in Proc, Căp. p 
172) 


. 


“Se urmăreşte exterminarea lui Corneliu Zelea Codreanu? In 
acest caz întreaga pătură conducătoare a Jării este solidar res 
ponsabilă de actele guvernului atăt in faţa istoriei cât şi in faţa 
Miscării Legionare. 

Va continua guvernul cu provocările? Legionarii vor suferi 
in tăcere atâta timp cât Dumnezeu le va da răbdare. Dar e bine 
să se ştie că Legiunea nu va tolera niciodată ca mişelia să fie 
ridicată la rangul de doctrină în Stat și in cazul acesta răbdarea 
ei va lua sfârșit, așa cum noi nu dorim. Răspunderea o aruncăm 
asupra guvernului care este agentul desordinelor, provocatorul 
anarhiei, dusmanul Țării și elementul de desagregare al Statului 
(Adevăr în Proc. Căp, p. 240) 


Pa 


II. IN IMPARATIA INCHISORILOR LOR 


“Presa a publicat de foarțe curând un raport pe care în anul 
1938, lună Noembrie, ziua 26, la inaintat ministerului Apărării 
Naţionale, di General Ion Antonescu, pe atunci comandant al 
Corpului INI Armata din Chişinău... 

Seria pe atunci, cuprins de revoltă, actualul Conducător al 
Statului 


de Nicolae ROSCA 


“Tineri români și tineri studenţi inchisi nu pentru fapte ne 
demne se ofilese într'o mizerie de nedescris. 

"Aceşti tineri au fost siliţi să doarmă pe cimentul gol, inchi: 
soarea neavând paturi și sunt ţinuţi întrun regim de subalimen: 
tare şi anemiere incompatibil cu ideea de civilizaţie și de respect 
al fiinţei umane, In neputința de a li se da un ceaiu dimineața ei 
sunt hrăniji cu terciu, un fel de mămăligă diluată în apă, 

“Nu li se ingădue nicio carte de studii sau rugăciuni şi nu au 
voie a respira un pic de ser curat decăt o oră pe ri, în incinta 
închisorii 

“Atâta vreme cât un câine din serviciul jandarmeriei va avea 
o alocaţie de & lei pe zi, iar un tânăr deţinut numai 4,40 de lei 
pe zi, situaţia lor va fi disperată și ei vor fi candidaţi, sigur, la 
tuberculoză”. (Buna Vestire 4/12/1940.) 


“Până acum, de 15 zile, cred că n'am mâncat mai mult decât 
o pâine în tot acest timp, Am dormit îmbrăcat. N'am fost scos 
afară nici măcar $ minute pe zi. Mau umplut purecii și păduchi 
şi mă pisca toată noapiea”. (Ins. dela Jil, p. 24.) 


“Chinuit fiziceşte ca un câine (sunt pline hainele de suferință, 
iată sunt acuși 60 de zile de când dorm îmbrăcat pe scândura și 
pe rogojina aceasta. 60 de zile şi 60 de nopți de când oasele mele 
sug, ca o sugătoare, umezeala care țăşneşte din pereţi...), 

De 60 de zile nu schimb o vorbă cu nimeni, căci nimenea de 
aici nu are voie să vorbească cu mine. Și atacat în acelaşi timp 
in fiinţa mea morală, acuzat de trădare, declarat străin, ca ne- 
fiind român nici după mamă nici după tată, arătat ca dușman 
al Statului, copleșit de lovituri şi legat cu mâinile la spate, 
adică neavând nicio posibilitate de apărare”. (Ins, dela Jil. 
p.240.) 


LA 


III. CUM FUNCTIONA POLITIA LOR 


“Au apărut cei doi agenţi, Victor şi luliu Horvath, conducân- 
dul, aproape târindu-], pe camaradul Serafim. Era plin de sânge, 
umflat la faţă, cu ochii vineți şi de-abea se ținea pe picioare” (Și 
cerul plângea p. 198.) 


“S'a repezit la mine ca un nebun, mi-a apucat testicolele în 
mâini şi a început să le strângă cu toată forța. În viaţa mea nu 
am simjit o astfel de durere. Oricât aşi fi vrut să mă stăpânesc 
mi-a fost imposibil şi am inceput să strig. Era mai mult un răg- 
net decăt un strigăt. Presiunea era însă din ce în ce mai mare, 
Simeam cum mă inăbusese şi-mi pierd cunoştinţa. Am mai 
primit căteva lovituri în coaste şi în stomac, apoi nu am mai 
simlit nimic. (Și cerul plângea p. 206.) 


“Mau obligat să rămân gol, apoi m'au legat fideleş, pe aceea: 
şi bancă a chinurilor noastre, imobilizându-mă complect. Dumi- 
trescu s'a apropiat cu o sulă lungă și ascuțită, zâmbind feroce 
şi cu ochii Dulbacaţi Cu o voluptate ce i se citea pe fajă, mi-a 
infipt-o încet în came, în dreptul claviculei drepte. Cu un rân- 
jet diabolic, a apăsat:o până la os, pe care a inceput după aceca 
săl răcăe încet, În toate sensurile. In acelaş timp, Victor 
Horvath, cu altă sulă, implinea aceeaşi operație în clavicula 
stângă... 

Niciodată n'am mai simțit astfel de dureri. Aveam impresia 
că cineva imi smulge bruse și la intervale, creerii si ochii din 
cap... Am inceput să urlu.” (Și cerul plângea p. 244), 

[Autorul acestor rânduri trăeşte, este refugiat şi poartă 
incă pe corpul său, după mai bine de 40 de ani, urmele ce i 
le-au lăsat “'fosrii demnitari”) 


NE fa - 


Sârbu 
„In zori zilei am pornit spre Rămnicu Sărat. Ajunşi la în 
chisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii intro celulă, unde maio- 
rii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucții asupra modului 
cum averi să e vecutăm 


“Punând TIRTRIL p8 perul ia aruncat un 
e găt pela spate, arătând căt de uşor se poate execu: 
ta astfel. a fost gata în căteva minute. Jandarmii au 
iesit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii și fiecăruia i 
sa dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai 
înalt. Am aflat mai tărziu că acesta era Căpitanul, Corneliu 


lam dus apoi în maşini. Aki, legionanul era legat cu mâinile 
de bancă la spate, iar picioarele de partea de jos a băncii din 
faţă, în asa fel ca să nu se poată mişea nici intro parte, nici 
în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari intro maşină și 4 in 
alta. 

sa am fost în pina maşină, în cea cu 10 legionari, in 
spatele Căpitanului și fiecare jandarm era aşezat in spatele 
Par ce-i fusese Tereliazat. In mâini aveam strean- 
gurile. 

Am pornit. In maşina mea era maiorul Dinulescu, iar în 
cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt, căci 
n'aveam voe să vorbim între noi şi nici legionarii intre ei, 

Ajunsi în dreptul păduri Jâncăbeşti, maiorul Dinulescu, 
care stabilise cu noi, printr'un cod de semnale, momentul exe. 
culiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingănd-o si aprin- 

de trei ori, Era momentul execuţiei, dar nu ştiu dece 
nu am executat niciunul Atunci maiorul Dinulescu a oprit 
maşina, sa dat jos și sa dus la maşina din spate. Aici, malo: 
rul Macoveanu fusese mai autoritar, Legionarii erau executați. 

Căpitanul şi-a intors puțin capul către mine şi mi-a şoptit: 

—Camarade, dă-mi voe să le vorbese camarazilor mei...! 

Dar în aceeaşi clipă, mai inainte ca el să fi terminat rugămin- 
tea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe seara mașinii şi păsind 
Datojpa cu revolverul in mână a rostit printre dinţi. “Execu. 

a 

La aceasta, jandarnii a aruncat streangurile... A. fost un 
pai fi un haret, int din adancul fânvei lor, spoi a 

nui inima trase, masinile și-au continuat 

am ajuns, era orele 7 dimini 
colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul 
Gherovici, medicul legist Lt. Col. loneseu și alții. 

Groapa era ficuta. Traşi din maşină, legionarii au fost așezați 
cu faja în jos si impușcaji în; spate, pentru a simula astfel 
aid pe la spate în timpul evadării de sub escortă, Apoi 
au fost aruncaji în groapa comună... (Buna Vestire 9 [los 


Asasinarea camaradului Serafim 


Dumitrescu, cu ochii inrosiţi de ură, cu mâinile tremurânde 
si vocea guturală s'a adresat celor doi pe) e 
ii pu el li la crematoriu!”, zale eee uliu iu 

ralim, cu privirile ajintite asupra mea și luminat nu 4 

de ce surâs misterios, sa apropiat de mine, mi-a apucat ia 
dreaptă strângăndu-mi-o.., Cei doi pealaţi ai lui Dumitrescu, Pau 
impins spre uge cu brutalitate... Bietul Serafim, țăran din Tighina, 
nici nu ştia mâcaree e un crematoriu..* (si cerul plângea p. 229), 


a. Aici ne așteptau: 


Uciderea lui Făgădău 
Poliţia. de stat, ea însăși îngrozită de asasina 
şi temându-se de o revoltă in Tujul (pri sua ru) 


onari/ Nicolae 


givit: i-au sdrobit testicolele, pent ij 
Seful Miscării.” (Memorial ba A a PRBUE Cate 


d 


js A ă 
Și 

nd 
Ueiderea legionarilor din Ciuc 

In fala corpului de gardă, camarazii noştri din primul 
grup au fost legali câte doi, cot la cot, şi apoi puii in coloană 
tot câte doi. Cu o funie lungă a fost legată toată coloana, incât 
nimeni nu putea ieşi din rânduri, Pe stânga, pe dreapta, in spa: 
te, coloana de legionari era dublată de un cordon de soldaţi, 
In fajă mergea locotenentul cu un felinar, ca să arate drumul. 
Mulţi. dintre ei erau nişte copilandri, din frățiile de cruce. Şi 
stiau unde merg... 

Când au ajuns la circa 200 de metri, au cotit la dreapta, unde 
erau nişte tutişe. Noi, când nu isa mai putut vedea din curte, 
ne-ai suit la al doilea etaj, am deschis ferestrele, ca să vedem 
măcar felinarul. Dar până să ajungem noi toți sus, au început 
din tufiurile acelea, rafale de mitralieră și astfel, fără nicio 
judecată, fără milă, au ucis coloana de legionari legaţi cot la 
cot” (Mărturii despre Căpitan p. 107), 


. 
Li 


Asasinarea legionarilor din Vaslui 


*. Legaţi unul de altul cu funii de mâini, inconjuraţi de cei 
pusi săi asasineze, sunt scoși din lagăr și duși spre locul unde 
îi aşteaptă moartea, 

Sublocotanentul de jandarmi Cinghiţă, care mânula mitra: 
liera, începe săi rostogolească deavalma, unul peste altul. 
Lui Tudose Tudor ploanțele îi tale mâinile. Simpindu-se desle- 
gat de legătura comună, mal are încă putere să fugă, Dar unde? 
din urmă îl ajung călăii, II impuşca din nou şi apoi îl aruncă 
peste ceilalţi camarzi, 

Vreme de două zile trupurile sunt lăsate în văzul lumii, 
Dascălii primeau ordine să aducă pe rând scolile de copii ca să 
privească pe acesti feciori transformați intrun morman de 
cadavre.” (Mem. Leg. p. 95), 


Cum a fost ucis Ing. Gh. Clime 


“La vreo săptămână a explicat un plutonier că pe Clime au 
chinuit groaznic, iau străpuns mâinile cu baloneta, au tăiat 
din el bucăţi de carne și iau spart capul cu patul armei, ca 
să declare că el a pus la cale im uscarea lui Armand Călinescu 
A suferit ca un mucenic fără să protesteze. Din când în când 
Săteun vaet îl scăpa fără voia lui dar se reculege imediat 
Vazând că nui poate smulge nici prin chinuri această declaratie 
lau scos afară, Aici, Clime, in luptă cu moartea, s'a sprijinit de 
sârmele ghimpate să nu se prăbuşească, A ridicat oh în sus 
Și a strigat: “Doamne, Doamne, facă'se voia Ta!" In acest 
timp, sublocotenentul Care manevra mitraliera, congestionat 
la faţă, a inceput să tragă. Când Clime sa prăbuşit, a răsuflat 
si bestia: "Na, să-ţi arăt eu ție să mai strigi, Doamne!” 

Acest martiragiu a impresionat atât de mult pe plutonier, În: 
cât povestea cele de mai sus cu un fel de for sfânt.” (Pământul 
Strămogese, lun-Noem. 1952), 


Uciderile bolnavilor din spitalul Braşov 


„Fiindcă nielunul din cei ridicaţi nu puteau merge pe pielon: 
re, au fost duși de jandarmi, Tabloul emirul re gropunit să 
Vezi niste trupuri topite de boli, coborite pe scâri şi apoi urcale, 
între zeci de baionete, intro maşină plină de noroi, ce avea să 
i: Au pr or 0 e CU greu a putut [i aşezat Pihu 

[ n de jan 4 
nn pe cata stă, larmi, condus de un offer, au 
runcinăturile maşinii condusă sălbatee pe drumuri proaste 
de Jară, provocau perete şi vaete fneril 
Ionică n'a mai putut răbda. tal dana ET 


Unde ne mai duce 1, doi AT P 
ne mai chinul) aaa Ii mnilor? Terminaji odată cu noi, nu 


Ohterul dădu o foruneă Şi masina se opri la o margine de 


de mâini unul de altu, far plutonul 

i are se așezase În poziţie de 
pre Ia 0 anumită distanță, astepta doar Ordinul Cole câteva 
SUR Cal mai rmară au trebuit să fe groaznice ntruu cei ce 
193. se Mal puteau ine pe pieloare:* (Părm, Strd. lun Noe. 


Asasinarea lui Horia Oproviei, elev ci, 7 dela lie. din Caracal 


"După această nouă tortură morală, l-au scos dintre noi pe 
Horia Oprovici şi lau dus Ja cabinetul șefului de Politie, Dum: 
tru Draniceanu, Nu ştiu ce bau făcut, şi cum au procedat, dar 
timp de 20 de minute stau auzit tipelele ingrozitoare ale camara 
dului nostru, frate de cruce. La inceput fipete de ajutor sfăşie- 
loare; apoi au devenit urlete de desnădejdie infiorătoare. Ni se 
Ticuse părul măclucă şi pielea tremura pe noi, Stiam că rândul 
nostru va veni în curând şi că aceleași urlete vor fi auzite de cei 
ce Vor asteplă neputincioşi și nevinovați să fie duși şi ei in faţa 
aceluiaşi set de poliţie. 

La un moment dat, țipetele au incetat brusc, Fără indoială, 
Oprovici își pierduse cunoştinţa, Era o liniste profundă ce ne-a 
inghejat sufletele... 

Nu ştiu căt o fi trecut de la incetarea Jipetelor, când inimele 
ne-au svăcnit biciuite. Liniştea profundă fusese spartă de Lei 
focuri de annă. Gândul ni Sa indreptat indată la camaradul 
Oprovici. Stiam că fusese asasinat deşi nu voiam să acceptăm 
această idee, Mai târziu am aflat că fusese în Grădina Publică a 
oraşului, numai la 50 de metri de poliţie. Asasinul: sergentul 
poliției lon Paniţă ” (Mărt, despre Leg, p. 151). 


Uciderea preotului Lon Secareanu din com Dulgheru 


După această noapte de chin, spre zorii zilei, plutonierul 
Ghiţă Gheorghe ÎI desleagă pe pâr. Secăreanu sil scoate afară 
din inchisoare, spunându-i că trebue să-l conducă până la prima: 
rie, de unde are să vorbească la flefon cu maiorul Popescu: 
Marinaru, comandantul Legiunii de Jandarmi din Constanţa 

In acest timp, pela orele 5 dimineaţa, sotia părintelui, cu Au: 
rora, fica lor de 9 ani, plecaseră de acasă spre Postul de Jandarmi 
si cum nu lau găsit acolo, Sau indreptat spre Primărie, după 
cum le spusese soldatul din gardă... Doamna preoteasă și fetiţa, 
alergând, ajunseseră cam la vrea 50 de paşi în urma celor careul 
escortau şi care se gâscau acum în dreptul casei lui Mitrus, Tin: 
ca, fata lui Mitrus. era la gard și privea, 

La un moment dat Ghiţă Gheorghe incetinează pasul, lăsând 
pe preot să pasească inainte. Acesta observând îi spune: 

Ce faci, domnule Sef de Post? Oare vrei să mă impusti? 
Nu părinte! îl răspunde jandarmul 

Dar în clipa în care preotul şi-a reluat mersul, el a descărcat 
arma asupra lui Impuşcându-l pela spate 

Părintele s'a prăbușit, Tinca, fata dela gard, care văzuse inflo- 
râtoarea scenă, a căzut leginată... Soţia părintelui, Dna Proteasă 
Elena, a căzut în mijlocul drumului. Aurora s'a aruncat la plep 
tul tatălui, în agonie, la luat capul în brate şi i-a acoperit 
faţă plină cu sânge cu ultimele sărutări, Preotul Secăreanu îşi 
dădu sufletul în rarele copilei. Pieptul să obrajii ei rămăseseră 
plini de sângele tatălui.” (Pâm, Stră, lu:Noe. 1952) 


Uciderea lui Costel Constantinescu, 
elev de liceu, din Ialomila 


Hei, Constantinescu! Scoală! lasi bagajele și hai cu mine! 
Ceilalţi, sărim în sus şi puneni mâna pe boccele, 
Voi încă nu!, tună jandarmul.. 
Rămâneţi sănătosi! Mă duce probabil la interogatoriu!” 
les din orășel prin parte» sle sud... Ajung la o răseruce de 
drumuri, Jandarmul 1 strig Stall” Se răspândește insă şi un 
pumn de fer îl imbrâncește cât colo, Se clatină și aurit, se 
intoarce către jandarm. Acesta, 10 pasi Inapoi, ţintește din 
nou. O nouă arsură, o nouă detunatură, Cade in genunchi 
Sângele îi pălgiie din umărul drepte 
Dece mă omori? Ce jam făcut eu, nene? 
Alte două impuscături, Săngerând din pântece, din umăr, 
din spate, Costel Constantinescu cade dealungul." (Pam, Stră 
lun Noe, 1932), 


Se intenționa exterminarea tuturor legionarilor 


Se dăduseră pe dealtă parte ordine cu caracter public 
in sensul că orice jandarm sau polițist poate impusca după 
propria lui voință și alegere si fără a răspunde în fala culva 
pe orice “suspect”, adică pe oricare dintre legionari. Deci un 
masacru 


Miamintese că în urma acestul ordin, nichunul din puținii le 
den. 


gionari grăbită de a lesi din lagăr, nu a mai fra IA 
rinră. Ei spuneau: les din lagăr si mă impuscă în oraşul sau în 
satul meu, primul jandann sau polițist care mă intălnegte. 


Si în adevăr, au fost mulți camarazi ucişi pe străzi, a nişte 
câini de pripas, în timpul zilei sau-al noptii. „li amintesc de 
un asemenea caz petrecut in plină Piaţa Rosaiti, prin Ianuarie 
1939, adică în centrul Capitalei și ziua în amiaza mare... 

Poliţia lui Gavrilă Marinescu. făcuse echipe speciale pentru 
vinatoarea legionarilor echipate civil, dar oarecum unitar, 
cu o anumită culoare şi croială. Planul acestui Moros Sef de 
Poliţie a fost decoperit de camarazi și copoii vânători erau 
evitați cu multă vigilenţă.” (hu, Ves, 25/12/1940), 


V, PE URMELE SALBATICIILOR LOR, DESGROPARILE 


Desgroparea Căpitanului 


* Săpându-se mai departe și curăținduse țărâna cu mare 
grije, sa dat apoi peste primul rând de oseminte... Primele use. 
minte scoase sunt identificate ca find ale Decemvirului Gh. 
Caratanase... Vin la rând rămășițele lui Stefan Georgescu, 

Din mijlocul gropii, dintre Decemviri sunt scoase alte averii 
le care sunt recunoscute imediat. Sunt ale Căpitanului, având 
la păt cele trei cruciulițe, un săcușor cu pământ, o iconiță. meda: 
lion si veriaheta 

Ochii tuturor se umplu de lacrimi... Doamna Elena Codreanu, 
soția Căpitanului și părinții lui, cu ochii scăldați în lacrimi 
asează flori multe, multe 

De lângă Căpitan este desprins corpul lui Iosif Bozântan, 
recunoscut după dantură.. ” (Bu Ves,29:11.1940) 


Desgraparea celor ucişi la Miercurea Ciucului 


"Luni după prânz, la Miercurea Ciucului, a avut loc deshuma: 
rea celor 46 legionari, ucii la 22 Sept, 1939. Un detașament 
de soldaţi din Motilia de bombardament Braşov au desțelenit 
țărâna, aducând la lumină trupurile martirilor, Au fost recu: 
noscuți toți deși varul nestins aruncat in groapă îi desfigurase 
Actele, obiectele și hainele sau păstrat insă. La căpătâiul celor 
40 de camarazi sa oficiat o slujbă, (Bu, Ves. 13:11:1940) 


Desgroparea celor ucisi la Vaslui 


“la ora 7 a inceput scoaterea pământului de către o echipă de 
29 camarazi. 

Pe marginea mormântului ard lumânări sfioase, pleură ler: 
mi din ochi, 

La ora 11,10, la un capăt al gropii se descoperă primele răimă: 
site mortuare, Sunt căteva bucăţi de stafă și păr. De act innin: 
te se sapă cu precauție. Se fac fese, pamela mila fonic; camara: 
dul doctor Valer Neagoe despresoară cu mistria primele osemin: 
le 
coate primul trup inert. Este imposibil de identileat 
î, In picioare nu are încălțăminte. Se văd apol oase 
in Jur; par mol; palmele 1 lipsesc, Mate capu me, ENI și 
acoperit, Dar Il recunoaște mama sa. ate nieleseu, 
din Ploesti, 

2. Mircea Motoc, este recunoscut tot de mama sa după 
deseminul Manelei. i 


In general corpurile sunt mutilate ingrozitor? (lu Ves, 
106:11:1040), 


Grozăviile dela erematoriu 


eri, o echipă de legionari condusă de Bartolomeu Livezea: 
nu s'a transportat în anchetă la erematoriu, După cercetări, sub 
un strat de Nori va dat peste un morman de oase arse Din rola 
țările mecanicului Cerchez sa putut afla următoarele: 


“In anul trecut, mi se pare în seara de 22 Sept. au lost 
aduse 10 cadavre cu masima Societăţii, spunându-ne că sunt 
cei ce au asasinat pe Armand Călinescu, Incinerarea sa făcut 
fără part rea noastră şi în prezența unui domn colonel 
şi a mai multor civili. Cine au fost, nu ştiu nici azi. 

Cenusa am scos-o dimineața şi am pus-o intro lădiță. Mi 
Sa spus să arunce cenusa pe câmp. „Am ingropat-o în colțul 
srematoriului dinspre Valea Plângerii.” 

lată acum şi declarația serisă a mecanicului: 

“In ziua de 26 lanuarie 1939 sau adus dela Institutul Me- 

dico-Legal două cadavre cu auto-dricul institutului. Incinera- 
rea va făcut în prezența d-lui comisar al Circumseripției 23, 
precum și a altor persoane pe care nu le cunosc.” (Cadavrele, 
după dată, ar fi ale camarazilor Prof. Vasile Cristescu şi Li 
N. Dumitrescu.) 
In ziua de | Febr. 1939, noaptea, pela orele 11,30, sau 
adus la crematonu 7 cadavre pe care nam putut să le văd 
intrucăl nu mi s'a permis să ies din crematoriu. Cadavrele erau 
însoțite de mai mulți plutonien de jandarmi. Tot ei aranjau 
cadavrele în sicrie, bine acoperite pentru a nu putea Îi văzute 
Macabra operație sa făcut cu asistenţa unui colonel, unui pro- 
curor, unui medic şi altor persoane pe care nu le cunase. Despre 
identitatea celor arsi nu am cunoşuntă. Incinerarea a inceput 
la ora 2] şi sa terminat pela 5 dimineața.” 

“In ziua de 10 lulie 1939, sa adus la crematoriu, pela orele 
23, o femeie, cu o maşină de turism a Prefecturei de Poliţie 
Depunerea in sicriu sa făcut în prezența delegaților Prefec- 
turei de Poliţie.” (După toate indicațiile, femeea aceasta a fost, 
desigur, camarada Nicoleta Nicolescu.) 

“In ziua de 27 Septembrie 1939, au fost aduse două cadavre 
dela inchisoarea Jilava cu maşina societății. Cadavrele au fost 
însoțite de un jandarm, iar incinerarea sa făcut in prezența 
jandarmului şi a unui comisar civil. Cine sunt, nu sţiu.” 

“In ziua de 10 Octombrie 1939 sa adus un cadavru cu mâini 
le legate la spate, imbrăcat şi cu fată în jos, intrun sicriu, Inci- 
nerarea sa făcut in prezenia a doi comisari civili.” 

"In ziua de 3] Octombrie 1939 sa incinerat deasemeni un 
cadavru cu asistența delegaților Prefecturii de Politie.” 

“Alte relațiuni nu mai cunosc.” 

Declarația este semnată: lon Cherchez.” (Bu. Ves. 27.10. 
1940.) 


Acestea sunt faptele. O inimă parte numai din fapte. Ele vor- 
besc singure și pun în adevarata lor lumină personapiile acestei 
sfăşietoare Tragedii: “foştii demnitari” In faţa acestor sălbăti 
cu, a acestor cruzimi îințălnite numai in epocile intunecate ale 
istoriei omenirii, explicabile doar prin revărsarea deşeurilor unor 
suflete infirme, sunt de prisos comentariile 

Ceeace este indianant insă, şi asta trebue să o spunem tare, 
este incercarea pilotată din țară şi urmată cu entusiasm de 
unii, poate tot “demnitari”, din exil -de a exalta ca victime 
nevinovate pe acei adioși criminali care sau bălăcit in sânge 
românesc si a trece in categoria criminalilor pe victimele lor 

Se urmăreşte astfel a doua ucidere a ucişilor 


INSULELE | MALVINE SI ANGLIA 


(CONFLICT 


= ONFLICTUL insulelor Malvine s'a terminat 
Nu cu ușurința pe care o credeau Britanicii, 
dar binenţeles prin victoria celui mai inar 
mat, mai ajutat de parteneri puternici și 
mai fără scrupule în susținerea unor dreptu: 
ri inexistente. Atitudine pe care Marea Bri 
tanie a avut-o în care amestecul unei mari 

Puteri nu i se părea probabil 

E de remarcat că nu si-a aparat India (unde 

avea interese colosale) ca să evite orice nein 
jelegere cu URSS. A pierdut toate coloniile africane (unde bo, 
găbile naturale constituiau o rezervă impresionantă) ca să mena 
jeze suceptibilități de acelaş ordin cu neo-colonialiştii marxişti 
Si dacă mâine China Roşie îsi va intinde unghia dela degetul cel 
mic peste Hong Kong, Anglia isi va retrage administraţia in 
sunetul imnului, “God save me Queen”, pe când cuirasatele lui 
“Royal Navy" vor trage câteva salve în onoarea cuirasatelor 
chineze care le vor inlocui 

Sin niciunul din aceste cazuri sau altele similare, onoarea 
imperiului nu va putea fi atinsă. Evoluţia politică e evoluție 
politică, nimic de zis! Colonialismul nu mai e la modă decăt 
pentru cei ce ocupă teritoni şi națiuni in numele marxismului 
eliberator! Cine-ar putea spune contrariul? Si Anglia știe să fie 
pragmatică și "evoluară” când nu-şi poate impune voința 

Dar pentru "Srânca Gibraltarului” spaniol, care în epoca 
actuală nu mai corespunde niciunei viziuni strategice, sau pentru 
"Malvinele” dela capătul lumii, atunci lucrurile se schimbă 

Atunci, cu tot dreptul pentru Argentina de a exercita suve 
ranitatea asupra acestor teritorii —drept recunoscut de Aduna 
rea Najiunilor Unite în 1965 (rezoluția 2605) toată mândria 
saxonă incepe să zbârnăie şi ochii Doamnei Thatcher aruncă 
Năcân 

Atunci, deşi conform infelegerii internaționale şi a consim 
țământului britanic, nu mai era vorba decăt de o simplă “'rrecere 
de suveranitate” şi în ciuda dificultăţilor economice prin care 
trece marea Insulă Britanică si-a depărtărilor (15.000 Km) spr 
care flota va trebui să poarte Corpul expediționar, războiul 
devine o obligație. Onoarea Angliei se simte călcată in piciore 
interesele Albionului puse in pericol, autoritatea Marei Britanii 
desconsiderată. Niciun aranjament amical nu mai e cu putință 

Cum adică, nişte bici Argentinieni (care revendică de peste 
130 de ani drepturile lor naturale asupra acestor insule) să in 
drăzneasca să debarce şi să proclame suveranitatea argentiniană 
peste cei vrea 1500 de sudiji britanici! 

Aiasta mu se poate! 

Si iată cum, pentru un orgoliu rănit şi pentru apărarea impe 
riului (teza oficială), dar mai ales pentru nişte interese nemărtu 
rite (teza reală), s'au cheltuit miliarde, au murit sute de oame 
ni, Sau pierdul zeci de vase, tancuri şi avioane, ce constituiau o 


parte din apărarea Occidentului impotriva marelui pericol 
sovietic 


- 


In plus, sa săpat o prăpastie intre țările Sud-americane și 
lumea anglo-saxonă, ce cu Breu va putea fi astupată. Asemenea 
agresiuni deschid râni spirituale extrem de tenace. Chiar dacă 
Guvernele, din interese politice sau economice, se lac că nui 
mai aduc aminte, POPOARELE NU UITA NICIODATA! 

In cazul Insulelor Malvine, najiunea argentină in intregul ei 
3 fost umilită și dezamăgită. Viei ptietenia arătată Statelor 
Unite, nici constanța ei anticomunistă întrun Continent așa 
de ameninţat de plaga marxistă, nici drepturile ei naturak 
supra insulelor contestate, nici decizia ONU-ului n'au fost 
in stare săi impună justejea cauzei in lumea Occidentală 
sn special a Statelor Unite. TOTI vau coalizat impotriva «i 
Jând dreptate şi ajutor efectiv celui forte și nejusnificat în ati 
tudinea lui a 

Si totuși VICTO POP 
ARGELEL URI A RIA MORALA REVINE POPORULUI 

Insulele Malvine, mai curând 


Pa Sau nai tărziu, vor reveni Amen 
i, deoarece Anglia nu va putea menţine la infinit o ocupajie 
nedreptăţită. Dar in actual, vurajul unei națiuni slab înarmată 
de a infrunta forta britanică și coaliția economică a intregului 


Occident, + 
ccident, va rămâne ca o mândrie națională si a promisiune 


FARA NOIMA, DAR SEMNIFICATIV) 


pentru viitor. Eroismul soldaţilor, marinarilor şi aviatorilor care- 
au înfruntat pe Britanici, provocându-le pierderi insemnate, 
va rămâne un exemplu de tenacitate şi patriotism 


Intre timp, purtarea Marei Britanii în conflictul insulelor 
Malvine ne deschide perspectiva unor apropieri istorice în care 
Anglia -perfidul Albion- a jucat rolul principal, cu aceeaşi 
desăvârşită răceală și indiferență în gândire și comportament 
De data aceea insă luând poziţia contrară celui luate în insulele 
Malvine. Si nu cra vorba de vrea 1500 de indivizi uitaţi in Poar: 
ta Polului Sud, ci de mai multe zeci de milioane de Europeni, 
rânduiți de soartă în Poarta Răsăritului, pe unde vin de mii de 
ani hoardele imensităților asiatice 

Si care, tot de mii de ani, apără cu trupurile, sângele şi sufle- 
tul lor Occidentul și implicit, Insula Britanică. Dela Finlandezi 
până la Români, toate popoarele acestei frontiere pe unde trec 
relele lumii, şi-au făcut datoria pentruca Apusenii să creeze 
civilizație şi cultură. Si ori de căte ori au fost solicitaji, acești 
Răsăriteni disprețuiţi au fost gata să facă frant, cu sau făra aju- 
torul marilor puteri, impotriva primejdiei venită dinstre Soare 
Răsare 

Numai că, la sfârșitul ultimului război mondial, Occidentul 
a uitat misiunea istorică a acestor naliuni și tot ce le datora în 
numele propriei lui înălțări 

Prinşi în plasa unor acorduri anti-naturale cu exponentul 
modern al năvălitorilor din Răsărit şi prea grăbiţi de-a inchide 
dosarul unui conflict ce le fusese favorabil, Apusenii au frânt 
fără scrupule legătura sacră dintre ci și naţiunile răsăntene 
Pentru a dobândi precara linişte a unei coexistențe efemere 
au abandonat zece naţiuni în mâinile aliatului de ien, fără 
să:şi dee seama că prin acest gest nesăbuit intărcau pozițiile 
dusmanului de mâine 

Atunci. când voința fermă a conducătorilor occidentali ar 
fi fost suficientă pentru a face să dea inapoi puhoiul hoardelor 
roşii, când numai ameninţarea cu un conflict imediat ar în adus 
recăştigarea libertăţii a peste 120 de milioane de oameni, NL 
SA GASIT UN SINGUR MARE RESPONSABIL APUSEAN 
care să ridice problema. Toţi au aderat la atitudinea facilită 
ţii, a Zonelor de influență pentru învingători, şi a Statu-quo- 
ului teritorial creat prin deplasările armatelor, inerente unui 
război de-o asemenea amploare 

Or, printre mai marii Occidentului, cel care sa arătat mai 
aspru, mai umilitor, mai indiferent cu soarta naţiunilor răsă 
ritene, a fost tocmai reprezentatul Marei Britanii, al acelui 
Albion care azi, pentru o simplă chestiune de vanitate provoa 
că un război ce putea degenera intrunul mondial, In 1945 
cei 120 de milioane de europeni, copleșiți de tancurile sovie 
tice, nu meritau nici măcar protestul solemn al Angliei, In 1952 


a i 


20-08 aaa 
EL ALCAZAR - Junie 1982 + Piraterte 
britântca. (mn) 


de Faust BRADESCU 


sei 1500 de supuși britanici care n'au nici măcar dreptul să 
voteze pentru metropolă, au merita! deschiderea unei conflazra- 
jii de proporţii intemajionale, 

Faptul dă de gândit. Nu numai asupra dedesubturilor ne 
mărturisite ale conflictului ce-a zguduit Insulele Malvine, dar 
mai ales asupra mentalităţii egoiste şi caracterului insensibil 
la suferinia altora ce caracterizează Marea Britanie, Conflictul 
din Insulele Malvine ilustrează aceste atribute În raport cu 
procedeul avut faţă de naţiunile europene pe care le-a lăsat 
să cadă în sfera de influență sovietică fără nicio jenă politică 
sau frământare sufletească 

In marea lui insensibilitate faţă de aceste popoare, Winston 
Churchill a scăpat un adevăr uman: ASA DE PUŢIN INTERE- 
SANTE pe cât par în ochii unui englez, aceste naţiuni esteuro- 
pene au format zidul de sacrificii, pentruca în răgazul acestui 
răstimp, Occidentul să se ridice și să-şi pregătească apărarea 
De-acum, cu dispariția acestui zid de piepturi şi de abnegaţie 
dezinteresată, Apusul întreg şi Anglia în special vor primi 
direct lovitunle năvălitorilor 

SLO VOR BINE MERITA! 

Cât privește neamurile ce-au fost atât de disprejuite și vân 
dute la Yalta de acelaş personagiu reprezentant al Marei Brita- 
nu, nu vor putea uita niciodată -SI NU TREBUE NICI SA 
IERTE- pe cei ce nu le-au înţeles gemetele și calvarul, pe cei 
care i-au tratat ca simplă monedă de schimb intru câştigarea 
unor avantagii minore în politică 

Britanicii uită cu prea multă uşurinţă că, mai mult decât 
raportuiri de forţă, de coaliţii sau zone de influenţă tăiate pe 
hartă în disprețul reahtăţilor istorice și ale dreptului, politica 
este sentiment de echitate, tărie de caracter, generozitate, pu- 
tere de injelegere și fidelitate cuvântului dat 

Or ei, ca mare popor in istorica lumii, nu prea au onorat 
atributele adevăraților oameni politici. Au dus o politică egois: 
tă, plină de făţămicie şi minciuni, înșelătoare pentru prieten, 
ne induplecată pentru dușman. Deaceca și-a câștigat supra-nume- 
Je de “perfid Albion” 

Din atitudinea avută faţă de Argentina în problema Mali: 
nelor şi din atitudinea avută fată de naţiunile Europei Răsă- 
ritene acum 35 de ani, se desprinde o mare învățătură: IN 
CUVANTUL ANGLIEI, ORICAT DE PROMITATOR SI SO- 
LEMN AR FI, NIMENI NU TREBUE SA CREADA; IAR 
PRIETENIA CE-TI DECLARA S'O ACCEPTI SUB BENEFICIU 
DE INVENTAR 

Ei bine, credem că cel puțin noi, Românii, nu vom uita 
această învățătură, ce ne aminteşte vechea zicală a bătrânilor 
noştri: “Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dusmani mă 


feresc eu 


CA Junie 1982 - Machiare 
Lixrmul podiric al Doamnei Tearcher. (n.n) 


dă 


LA SINUEUSE JEUNESSE DE 
FRANCOIS MITTERAND 


RANCOIS MITTERRAND est ne le 26 oc- 
tobre 1916 ă Jarnac, ce qui ne pouvait 
Waccentuer ses dons de perfidie, Ce fils 
le cheminor selon les uns, de chef de gare 
selon les autres, en tout cas descendant de 
Leon Faucher, ministre de Pinterieur de la 
II Republique, Luis Napolton Bonaparte 
Stant lent, poursuivit ses dtudes au 
collăge Saint Paul d'Angoultme avant de 
"monter ă Paris” frâquenter les Facultes 
de Droit et de Lettres 

La Faculte de Droit cant, tout comme aujourd'hui, le 
bastion de Vextremedroite, Francais Mitterrand dont le pere 
dtait royaliste, devint un familier de P Action Frangaise, le mou- 
vement monarchiste de Charles Maurras; rien d'extraordinaire 
ă cela, PA FE. ctantalorsă la mode dans les Iycees et les facultes: 
Franșois Mitterrand ne faisait que suivre Vexemple de Renă 
Pleven, futur President du Conseil de la III Republique, d'Edgar 
Faure, bătard de Litvinov et homme girouette sil en est. Mais 
beaucoup plus grave sont les relations de Frangois Mitterand 
avec les Cagoulards, tels ses amis Gabriel Jeantet (1) et Eugene 
Schueller (2) bras droit d Eugâne Delonele (3), chef de la Cagou- 
le, dont la niâce avait d'ailleurs tpousă le frâre de Franţois 
Mitterand: Pon dit meme que Francois Mitterand appartint 
la Cagoule... 

Que voulezvous, notre jeune Rastignac n'ctait gutre attire 
par la rigueur des raisonnements, il preferait les fremissantes 
jouissances des intrigues et complots. II Mirta ainsi avec les ligues 
fascisantes et les mouvements nationalistes visceralement anti- 
communastes desireux de detruire la Republique judeo-maonni- 
que, mais il ne fut pas inquicte lors du “complot de la Cagoule” 
en novembre 1937, ctant plus prudent que ses amis 

Mobilise en 1939, Frangois Mitterrand fut fait prisonnier en 
1940. Selon histoire officielle, il s'evada de son Stalag, selon 
certaines personnes, îl aurait Et libere sur Pintervention de 
Jacques Doriot (4) chef du Parti Populaire Francais (PPF), 
mouvement fasciste francais, lui-meme averti par Yves Dautun 
membre du Bureau Politique du PPF. et cousin permain de 
Francois Mitterrand 

__ Toujours estil que Pon retrouve notre h&ros ă Vichy au Ser. 
vice National des Etudiants, puis au Service de Presse des Priso- 
nniers de Guerre; mieux, ou pire comme il plaira, Frangois 
Mitterrand colabora ă "France, revue de L'Etat Nouveau” que 
dirige son ami Gabriel Jeantet, ancien cagoulard, presentement 
charge de mission au Cabinet du Marechal Pâtain. Dans cette 
publication destinte au cadres politiques et administratifs de 
VEtat Frangais, Francois Mitterrand cotoya Jacques Laurent, 
(5) futur prix Goncourț et Pun des plus grands ccrivains francais 
pi mira et qui n'a pas reni€ les idees de sa jeunesse. 
Armană Lanoux, membre du PP E. qui tpousa la fille du photo: 
graphe ofTiciel du parti, lui-aussi libre en 1941 prăce ă Jacques 
Doriot, membre du Service d'Information de Vichy prăce ă 
Paul Marion, parrain de Vacteur Gerard Philipe, ancien membre 
du BP. du PPF, secrâtaire general ă la vice-presidence du Con. 
seil charge de la Propagande; Armand Lanoux est depuis la 
Liberation un ami inconditionne! de VURSS... Au sommaire du 
no $ de “France” date de decembre 1942, on peut relever les 
noms du Marechal Pâtain, du Docteur Alexis Carrel ce gânte me- 
connu quoi que Prix Nobel de Mâdecine 1912, de Noel de Tis. 
sot, secretaire gâncral du Service d'Ordre Legionnaire (501) 
qui sera Pun des premiers Frangais Adepa: dans la Waflen SS 
et ni ersturmfiihrer de la Brigade Frankreich tombera en 
Galice en aotit 1944, et Francois Mitterrand. 

En de tous ces mărites, Francois Mitterrand fut 
A Sire e se! nu A al pu honorer 
e arechal Petain. 

Gabriel Jeantet et Simon Arbellot, îl sera le Fei pidră 
cette decoration ei ă prononcer le serment suivant: “Je Tais don 
pi E te ȘI, arechal puii comme Îl a fait don de Ja 

e. Je men serv! 

Mpa sa personne et ă A paie, 9 RIPURAT EIN) 
3 out ceci n'emptcha pas Francois Mitterrand Wâure 

â la Liberation secretaire pâneral ap Prisonnters de ea adu 
d'etre enfin €lu depută en 1946 sous Vetiquette d'independant 


10 


Indâpendant, îl Vetait, cela est certain meme si en 1945-1946, i 
dirigea la revue "Votre Beaute” que appartient ă Eugene Schue. 
ler... Puis ce fut la succeslon des ministeres de junvier 1947 4 
juin 1957, les autres fidelites successives, mais peu nous im: 
porte. Ce qui compte c'est que le 14 novembre 1945, L'Huma. 
nite Dimanche rappelait que Frangois Mitterrand “fut un des 
remiers vichystes de France, ce qui lui valut de figurer dans la 
iste des dignitaires de la Francisque”, et qu'en 1984 les jude: 
polonais actuellement responsables de Ja section francaise comu- 
niste peuvent de nouveau sortir le dossier de Francois Mitica: 
denoncer cet ennemi du peuple et le remplacer par un nouveau 
President, moins suspect de droitisme. EL liquider par la mâme 
occasion le secretaire general du P.C.F,, Georges Marchais, an- 
cien travailleur volontaire dans les usines du III Reich. 


PATRICK ARGARAICOMENDIA 


(1) 1906-1978. Secrctaire des Ftudiants d'A.F. en 1928-1929, Gabriel 
Jeantet quitta le mouvement royaliste en f&vrier 1930 lors de la 
scismion du colonel de Vesins, President de la Ligue MAE, et parti- 
cipa au “complot de la Cagoule” en 1937. Gabriel Jeantet sera char 
ge de mission au Cabinet du Marcchal Pitain de 1940 ă 1944 et 
dirigera le mensuel “France, revue de L'Etat Nouveau”. Membre 
du Conseil National du mouvement Ordre Nouveau en 1970, 


(2) 1881-1957. Homme d'affaires (groupe L'Ortal - Mansavon) cofon- 
dateur en octobre 1940 du Mouvement Social Revolutionnaire pour 
la revolution nationale (M.S.R.) avec Eugene Deloncle, Jean Fonte- 
noy țancien communiste, puls membre du Parti Populaire Francais 
de Jacques Doriot, mort ă Berlin en 1945) et Jacques Durort (fu: 
tur conseiller municipal paulliste de Paris). II colabora ă la prese 
parisienne de 1940 ă 1944, mais grâce ă ses amitics cagoulardes 
i n'eut aucun ennul ă la Liberation. Beau-păre d' Andre Bettencourt, 
parlementaire depuis 1951, ministre sous Ja IV Republique (pouver- 
nement Mendă France) et la V Republique (gouvemements Pom: 
pidou, Couve de Murville, Chaban Delmas et Messmer) et intime 
de Franţois Mitterand. Encore maintenant 


(3) 1890-1942. Polyiechnicien, major du Gânie Maritime, Eugene 
Delonele appartient ă VAF. en 1934, ă la celebre €qulpe des Came- 
lots du roi du XVIE, mais quitta le mouvement monarchiste, juge 
Irop conservateur et inapie ă prendre le pouvoir, e! fonda en mai 
1936 le Parti National Revolulionnaire et Social compost de dissi- 
dents d VAF. surtouţ, il crea les proupements clandestins, le Comi- 
1& Secret d'Actian Revolutionnaire (CSA.R.) et VOrpanisatian 
Secrăte W'Action Revolutlonnaire Nationale (O,S.A.R.N.) qui lite 
ă d'autrex grupementa veulent renverser la Republique par la force 
Emprisonne en 1937 ă la suite du “complot de la Cagoule”, îl 
reprend ses activitts politiques en octobre 1940 en crtant le M.S.R 
Toujours ausai attire par les complots, Fugtne Deloncle sera abattu 
par le SD. en 1942; travaillaitiil pour L'Abwehr? Nul ne le sait 
encore dujourd'hui Apres la disparition de son chef, le MS.R 
i stă par Imn Gearper Soulăs, secritaire pentral du mou 
vemeni, connu depuis la Liberatii o 
il avi ion sous le psudonyme de Ray 


4 


1898-1945, Secritaire Gentral des Jeunesse Comunistes en 1923, 
Jacques Darot fut exclu du PC en 1934, 1 fonda le 28 Juin 
1936 le Parti Populare Frangals puls participa ă la creation de la 
Ligion des Volontaires Francais contre le bolehevtime (LV.F) le 
21 juin 1941, Jacques Doriot fut au demeurant Vun des rares res 
ponsables politiques francais ă combattre sur Je Front de Isi 
Au dibut de 1945, il crea en Allemagne un Comitt Prancais de 
Liberation avec les principales peronnalites de In Collaboration, 
mais fut tu le 23 fevrter 1945 par un avion incannu. 


(5) Fil de Jean Laurent - Cely (1887-1969); celulei, beau-Irăre d'lugt 
Deliei fut Pun des responsables du mouvement fascisant 
n dorii certe en 1933 par le parfumeur Frangoi: Coty, 
5 lu Parti du Patsceau Francais aprăs la disparition de la lgue 
ue pg Coty. reusit ă contrbler le Tigaro et langa un quotidien A 
pietii L'Ami du Peuple dans lequel il attaqualt stvărement 
pr 4 ind judaisre, franc-mikonnerie. Mals ă la diffărence des 
A, pre, pre Frangahe dtait exentiellement compoute 
rari e a june julf de Roumanie fitil Ia vonqutte de 
eu Arie qu pouma au divorce, Franţois Coty dur, pour 
: ustries, vendre A son ex-tpouse ses actions du Figaro, 
puls abandoner L'Ami du Peuple et ses usines, L'âtă 1934, un an 


A creation de Solidarită Trangaise, Franco Coty, mină, 


ION CARAION DESPRE EUGEN BARBU SI 
ROMANUL GROAPA 


E cind lam remarcat pe lon Caraion prin 
1946 întrun caet dedicat poeţilor tineri, 
drumurile noastre sau îndepărtat tot mai 
mult, întâlnindu-se din nou odată cu volu- 
mul său Insectele tovarăşului Hitler apărut 
in ed. lon Dumitru, Munchen 1982, 

Desigur imi pare bine să constat că judecă: 
țile mele de critic abia ieșit din prima prun- 
cie de odinioară, sau adeverit, aşa că pot 
saluta astăzi în lon Caraion pe unul din 
cei mai valorosi poeți ai generaţiei sale, esseist de valoare și 
precum sc anunță romancier în spe. 

Cu multă participaţie am citit rechizitoriul ce-l face regimului 
comunist şi conducătorilor săi, sulul lui find alert uncori dur 
ca tăişul blestemului arghezian, adecvat dealtfel unui proaspăt 
scăpat din inchisoarea numită România comunistă, Deaceea am 
avut toată înţelegerea pentru stilul lui uncori presărat cu bălării 
verbale, pe care i le-am iertat, atribuindu-le temperamentului 
muntean desvoltat pe tradiția balcanismului lui Anton Pann 
relevat cu măiestrie de G. Calinescu, Să dau exemple: “lar Ame: 
ricii continuă să-i curgă mucii,.. Nu e vorba de un omcideo 
dejecție, Dejecţiile nu au nume ci miros... Li sunt un gunoi 
cate nu ingraşă ci poluiază..,” Şi ar fi încă multe altele ce ne 
duc la Tudor Arghezi din Bilete de papagal, cu totul potrivite 
însă momentului dat, Interesant de remarcat că apare deseori 
pe scenă un oarecare Dăscălescu, ajuns recent în vârful pirami 
dei drept omul cel mai de incredere al familiei conducătoare 

Autorul primeşte toată adeziunea noastră şi aşi fi scris bucu- 
ros o recenzie mai lungă asupra conţinutului interesantei cărţi 
dacă nu miar fi deranjat prezenţa aproape obsesivă, ca un ade- 
vărat fir rosu, a unui singur scriitor, duşman și țintă a invective- 
lor şi criticilor sale: Eugen Barbu, Toţi ceilalți chiar şi staliniştii 
Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Maria Bănuş, G. Ivascu primesc 
lauda autorului nostru, singurul de distrus, țintă a săpeţilor veni- 
noase, necesar a fi scos din luptă ca un erou al lui Ponson de 
Terail se arată a fi Eugen Barbu și asta nu în cele din urmă 
fiindcă şi-a permis să-l atace direct pe Ion Caraion și pe lângă el 
şi pe prietena lui dna Monica Lovinescu. Exact ca la Paul Goma 
inamicul numărul unu este acelaşi Eugen Barbu, numai dacă pe 
primul îl considerăm un scriitor fără talent, în cazul lui lon 
Caraion, este cu totul altăceva 

Departe de mine intenţia de a-l apăra pe Eugen Barbu pe care 
l-am detestat în fară tot asa ca lon Caraion dar din păcate cel 
din urmă vine în capitolul Dialog despre gunoiul absolut cu 
nişte acuzaţii ieşite fMagrant din comun, pe care însă nefiind 
in stare să le demonstreze, ca simple afirmaţii devin riscante 
şi oarecum aruncă o umbră grea deloc plăcută asupra cărții și 
activității lui lon Caraion, După domnia sa deci, în literatura 
română nu există decăt problema Eugen Barbu, dacă în locul 
lui ar figura să zicem chiar eroul nostru toate ar fi pe roze, 
chiar şi viziunile marelui boss 

Eugen Barbu este declarat nici mai mult nici mai puțin cri: 
minal de război, participând la o serie de crime spre sfârsitul 
anului 1943 în două locuri dip Transnistria și intrunul din 
Dobrogea, Supozițiile sunt cu atăt mai discutabile cu cât E 
Barbu născut in anii lui 1943 termina abia liceul deci se poate 
greu admite că la 19 ani ar fi putut juca rolul unui criminal 
de război. Nu avem desigur nimica împotrivă dar cum prea 
bine ştie şi lon Caraion, astfel de acuzaţii tari trebuiesc docu: 
mentate oricât de poet strălucit ai fi, altfel te compromit pe 
viaţă 

Dar esenla problemei pentru mine o constituie romanul 
Groapa despre care lon Caraion scrie că l-a citit şi nu l-a plăcut 
E în fond chestie de gust dar aici vrea să gresească orice ar fi 
Deoarece în fară, după cum am spus-o, l-am sintetizat intrun 
scurt articol pe care-l] readau mai jos. În treacăt amintesc că de: 
dicația are un tâlc: și anume vroiam să dau un fel de replică 
la recenziile cam umilate asupra romanului Principele, apărute 
în Curentul, Dar asta este o altă chestiune, 

Deci lon Caraion este mai mult decât subiectiv și o simte 
și Îl doare această realizare, de aceea mai udaugă fără nici o 
rezervă că romanul Groapa ar fi fost seris de N. Crevedia, 
fascistul, Eugen Barbu ca și copilul său din Mori ia mostenit 
manuscrisele şi bineînțeles si le-a si însuşit Lucrul este greu 
de acceptat odață ce N Crevedia în 1957 avea 55 de anişia 


mai trăit încă mulți ani, răstimp în care șia mai publicat 
şi un volum de poezii, deci nu atinsese vârsta când omul se gân- 
dește la lăsare de moşteniri. 

In continuare lon Caraion se transformă întro statuie a 
urii când ni-l prezință pe N. Crevedia doar ca pe fascistul şi 
colaboratorul de la Sfarmă Piatră şi Porunca Vremii în timp ce 
respectivul este recunoscut poet de mare talent nu numai de 
G. Călinescu ci şi de Ov, Crohmălniceanu mult admirat de Ion. 
Caroian de altfel 

Demn este să subliniem că Ion Caraion declară regimul lui 
lon Antonescu drept fascist ipso facto nedesminţindu-şi activi: 
tatea din anii respectivi la publicaţiile comuniste, alături de V, 
Jeruncă, Geo Dumitrescu, Miron Radu Paraschivescu și alţii. 
Pentru noi ca dealtiel și pentru prietenul său Marin Preda în 
Delirul, maresalul Antonescu şi regimul său a purtat un război 
drept contra dusmanului nostru natural precum numește Take 
lonescu Rusia, alianța sa cu Germania nazistă nu a dus cu sine 
şi importul fascismului, bine fiind cunoscută atitudinea mareșa: 
lului în problema evreiască, în ară la noi au lipsit şi lagărele de 
concentrare și progromurile național-socialiste spre marea cins- 
te a istoriei noastre 

Cât priveste activitatea lui Crevedia după 1944, ea se cunoaş: 
te si nu este de invidiat. lon Caraion se grăbeşte să susție că 
dacă nu a fost în puşcărie inscamnă că a colaborat cu regimul 
comunist ceace este de-acum 0 exagerare de neiertat, Nici 

Blaga nu a stat la închisoare dar deaceea nimeni nu sa gândit 
să-i facă din aceasta un cap de acuzare, In orice caz Crevedia 
se inscrie printre autori interzişi, în 1957 figurează printre 
cei inhămaţi la Glasul Patriei alături de Gyr şi Crainic ceace 
ne face să presupunem că şi-a făcut şi el temniţele lui. Paginile 
ce i le dedică lon Caraion sunt mai mult decât nedrepte și 
oricum se poate deduce că talentul lui Eugen Barbu cât îl 
are este moştenit şi incă de la unul ce-l avea din belşug dacă 
este vorba să-i fie tată 

Desigur lon Caraion poate fi acuzat de cel puţin lipsă de 
bună credință când caută să-] minimalizeze pe Nicolae Crevedia 
cititorilor ce nu-l cunosc prezentându-l în culori meschine, alte- 

le de cum au fost ele în realitate 

Romanul Groapa este o mare realizare a prozei românești de 
după cel de al doilea război mondial. Dacă aparţine lui N. Cre- 
vedia sau lui Eugen Barbu asta trebue demonstrat că altfel ne 
aşezăm pe linia unei tradiții româneşti nu prea curate. I.L. Ca- 
ragiale, Rebreanu, L. Blaga au fost fiecare pe nedrept acuzaţi 
de plagiat şi cam asemănător printeun alt fel de moștenire Al 
Davila cu Vlaicu-Vodă, autorul considerându-se a fi, nedemons 
trat insă, Al, Odobescu. 

Să.| credem pe lon Caraion numai pe o simplă afirmaţie tivită 
cu spuma mâniei şi veninul feri, din care nu poate fi salvată, 
oricât l-ar durea, și multă invidie şi ranchiună personală? 

Greu, tare greu 

In ce priveşte caracterizările mamei lui Barbu "alde mamă:sa 
a fi fost sau nu teleică, farfara, tărătură şi Iele” lon Caraion frizea: 
7ă grotescul amintindu-ni-l pe același Arghezi în cele mai ordina- 

egăraie ale sale când cu mâinile în şolduri se certa cu priete: 
nul său N.D. Cocea zis ambigen Nely, ca o faţă de mahala aşa ca 
să arunce nisip în ochii proştilor spectatori. > 

In legătură cu principiile morale privindu-l pe scriitorul E. 
Barbu, lon Caraion comentatorul suprarealiştilor stie că de la 
Lautreamont citire arta poate îzvoră și din secrețiile părților 
de Jos ale orpanismului, de sub ombilic, adică vreau să spun 
că lenetsmul şi mâncarea preferată ce nu o pot numi, ale lui 

E. Barbu nu au deaface cu talentul său, cât şi cum îl are, De 
unde încă se poate vedea ce cursă periculoasă poate să fie li: 
bertinismul poetului ultramodern atunci când acesta dorește 
să dea lecții de purtare unul coleg de-al său, ca oni cu e cazul 
lui E. Barbu, mai venal, mai putană şi mai jigodie chiar decăt 
nebuna lubrică și epileptică din comparația făcută de Ion 
Caraion 

In concluzie caracterizarea lui N. Crevedia și plagiatul roma: 
nului Groapa nu sunt convingător relatate de lon Caraion, 
acesta nereuşind să părăsească tejaheaua polemicii suburbane, 
una în care lipsind argumentele intrebuințează mai mult cuvin: 
tele contondente. Este cum sar zice o răfuială între seriitori 


urmează pas. 10 


“Uefa Va 


LA GUARDIA DE HIERRO 


Contestando a la campaha de denigraciân emprendida por el 
comunismo y el [7 milan contra el movimiento 
renovador rumano - La Guardia de Hierro su Capităn 

eliu Zelea Codreanu y su doctrina legionaria del hombre 
nueva - heroe y santo, hemos eserito muchas veces en las păgi- 
nas de nvestra revista, que estos esfuerzos calumniadores son 


verdad sobre el Movimiento Legionario rumano y su lucha, 
ex hoy dia conocida internacionalmente y apreciada como el 
pensămiente politic mâs eficaz para frenar el avance comunista 
en el mundo, 

Podemos afirmar que la doctrina del hombre nuevo, ya no es 
rumana sin internacronal, objeto de estudio de muchos pensa: 
dores y escritores europeos y americanos (Francia, Italia, Alema- 
mia, Espaa, Canadă, USA, Chile. Argentina, etc.) y reco- 
nocida como el estimulo măs positivo de las puras virtudes cris: 
tianas y de los valores morales del hombre, como ereaciân de 
Dios, perdidas en nuestro siglo por la infiltraciân diabâlica del 
materialismo marxistă y e] lbertinaje propagado para la destruc- 
siân de la Fe y de lo que Jesucristo nos ensenă 

Como prueba concluyente, reproducimos a continuaciân el 
articulo publicado por el diario “EI Sol” de Mâxico en este 
mismo alo. 


Tp 
EL SOL DE MEXICO. N? 5941 - Ana XVII, 23 Abril 1982 


LA GUARDIA DE HIERRO 
Por Jost Luis ONTIVEROS 


Una de A ta ras de la Tercera Posiciân es la de 
Corneliu Zelea Codreanu, fundador y jefe de la Guardia de Hie- 
rro rumana. La pureza de Codreanu resalta en el mundo de las 
ruinas y de la descomposiciân de todo sentida noble y herdico 
en la vocaciân politica. 

„De ahi la importancia de rescatar los simbolos de una poli- 
tica elevada, cuando la “decadencia de Occidente” sâlo permite 
una politica: la de la mediocridad, el oportunismo y la falta 
absoluta de principios. 

Corneliu Zelea Codreanu es una figura desconocida, la igno- 
rancia sobre su vida y obra es explicable, ya que e! sianificado 
(a existencia se alza luminoso frente a las fuerzas del materia. 


Zultus Evola, el gran filâsota italiano de la doctrina tradicio- 
nal, hace constar que cuando conociă en la primavera de 1936 a 
Codreanu ohtuva la visiân mâs clara de un destino politica he. 
<ho, una forma de liberaciân metafisica y de radiante victoria 
espirutal. 

Cormeliu Zelea Codreanu naciă en lasi, Rumania, el 13 de 
ezită d 1899, poi aarad del que Iegaria a ser “el 

e la contestaciân vertical 

imeletonăe n Cuan Vl series rumana, estă marcada por 
u lui enirentară con el mundo decrtpito de una clase 
dirigente esceplica y esclerât 
menta todă ui ia contra la que luchară enârgica. 
reanu sostendră una doble batalla: la dirigida a use 
tar a las masas populares para la causa nacional, y por Oua ie 
menos | ante, la que confrotna e! mundo plutocrătico de la 

ex „a del go prea hombre, 

1 ello es que lo amenaza a extenderse en Ri 
“omunisro sovietica, Codreanu, estudiante de e god 
claro en relaciân con sus propâsitos politicos: “No permitire. 
mos a nadie que intente izar en territorio rumano una bandera 
que no sea la de nuestra historia nacional,. No permiliremios 
que al amparo de las Formulas tricolores se instale una clase 
ol ica y tirânica, con el objetivo de explotar a los obreros 


de 1 las categorias, tomando 
naciorali. como pretexto el interâs 


n 


Su relaciân con los mâs connotados grupos nacionalistas 
rumanos seră el preămbulo de su creacion mâxima: la Legiân 
de San Miguel Arcângel, măs conocida en la historia politica 
como la Guardia de Hierro. 

La fundacion de la Legion o Guardia de Hierro bene lugar el 
24 de junio de 1927, luega de que Codreanu ha realizado ensa- 
yos de una gran importancia social como el campo de trabajo 
voluntario de Ungheni e! primer campo de irabajo voluntari 
del mundo, en que los estudiantes unidos ran e! pueblo cons- 
truyen obras publicas, puentes, canales para la agricultura, 
caminos y casas comunitarias, 

EI nombre de Legion de San Miguel Arcângel podria hacer 
suponer algun contenido clerical o confesional, en realidad, la 
Legion rechazară toda relacion con el conversatismo o con los 
partidos de la derecha del capital. 

Ha de entenderse que la militancia en la Guardia de Hierro 
na tiene ninguna semejanza con la vida de los partidos politicos, 
es antes que nada una manera de ser. La creaciân de un hombre 
nueva que no tiene nada que ver con el “homo economicus” 
democrătico y marxistă, 

Por otra parte, como sehala Evola, la alegoria cristiana del 
Arcângel Miguel supera los limites teisticodevocionales o de pa. 
sividad espiritual para sehalar e] espiritu activo de la conquista 
viril de la inmortalidad por el esfuerzo de una milicia del espi- 
ritu, 

La Guardia de Hierro desarrolla un tipo superior de espiritua- 
ldad fundado en una revoluciân interior, en la renuncia del 
epoismo y del interes, en una mistica de sacrificio y fe, 

Parte importante de la organizaciân legionaria seră "el cuib” 
o nido que es la unidad fundamental de la Legiân, en ella el 
militante aprenderă como en una via iniciătica a desprendene 
de los bajos estados de conciencia 

La Guardia de Hierro agrupară a intelectuales, profesio- 
nales, obreros, campesinos, estudiantes, al grueso de pueblo 
rumano, estableciendo una nueva sociedad a travts del ejercicio 
prăctico de las virtudes del hombre nuevo 

Las "'camisas verdes” de Codreanu basarân su actividad en el 
respeto de honor y del trabajo, ast “el Capitân” respondia a 
uno de sus impugnadores “Los ascensos (en la Le, i6n) no de- 
penden del nămero de acciones terroristas, sino de la capacidad 
de sufrimiento y de amor”, 

En este sentido el fondo de la Guardia de Hierto es principal- 
mente un fondo mistico, una aventura "metapolitica”, que estă 
mâs allă de las circunstancias o de la apariencia y que no preten- 
deră imponerse por Ja fuerza, sino convencer en el principio del 
amor a la generosa alma rumana 

Los legisladores serân iconos de carne sacrificada a la reden. 
cion de la estirpe, dispuestos a vivir una existencia dura, pobre 
y austera y amar la muerte porque su sangre conmoveră las rar. 
ces de Ia tierra de donde brotară la nueva Rumania 

La fuerza politica de la Legion obtendră en 1937, es decir, 
en 10 escasos anos de actividad una aplastante victoria electoral, 
que seră Irustrada por el autogolpe de Estado del Rey Caro! 

La Guardia de Hierro sulriră de intensas perecuciones que 
darân para 1944 la suma de 6 mi! cardos por la represiân parti 
tocrătica, el mismo Capitân seră asesinado el 30 de noviembre 
de 1938 al ser trastadado de una prisiân a otra 

La Guardia de Hierro viviră la traiciân de Antonescu, la în- 
comprensiân alemana y el posterior exilio de la patria al triun- 
fo comunista, Hoy vive en el espiritu de la Tercera Posiciân y 
en e] combate por la liberaciân nacional rumana que dirige 
desde Europa, Horia Sima, 


î 909, 


Că [7 


dl 


BALADA CODRULUI 


Ca de dincolo de lume, 
Vine plin de plod,.., 

Faja dârză, — mâna'n șold,- 
Armăsaru'n spume, 


Fruntea-i creste mai inahă, 
Brajul mai viteaz, 

Stâncă şi slodun și iaz, 
Toate laolaltă! 


Ard amieze sub sprâncene 
Si pe chip seme], 

Sărutări de băltărej 

Si de nopţi codrene 


Flinta tot şi'ndreaptă țeava 
Să privească'n sus, 

Ochi de vultur nesupus, 
Care înfruntă slava 


In călcăe când își strânge 
Murgul năsdrăvan, 

Pare Arhanghel! pământean, 
Ori vre-un Cneaz de sânge 


Ipingea bogată poartă, 
Cioareci şi tusluci 
Arnăuţi şi străji şi slugi, 
Inlemnesc în poartă 


De când sunt nu mai văzură, 
Curțile domneşti, 

Isbucnită din poveşti, 
Astfel de făptură. 


Arătarea din baladă, 
Sare jos din şea 
-Unde-i Vodă Caragea? 
lancu vrea să-] vadă! 


Toţi bulbucă ochi de broaște, 
Turcii crese în fes 

-Cine eşti boier ales? 

Cine te cunoaşte? 


Dela Vodă la Agie, 
Grecii toţi mă ştiu 
Dela Olt şi pân'la Jiu, 
Codrul Tot mă ştie 


lancu!... Cine e acela, 
Ce boier ales? 

Las-că ştiu toţi cei cu fes, 
Toată fustanela! 


Mă cunoaşte iataganul, 
Plumbii toți mă știu 
Dela Olt si pân la Jiu, 
Unul e Jianul! 


Parcă trăsnetul despică! 
Turci și Arnăuţi, 
Cât sunt la picior de iuţi 
Si de înalți în chică! 


Faraonii şi buzaţii 

Schiaună prin curți, 

Lungi la mâini, la fapte scurţi, 
Gafăie pealaţii 


Fuge straja, fuge Aga, 
Lepădând papuci, 

lar haiduc intre haiduci, 
Sparge Curtea'ntreagă 


—lancu! -sguduie ceardacul, 
Plini de tremurici, 
Pehlivani şi măscărici, 
Vin de-a berbeleacul 


—lancu! săli odăi, iatacuri,— 
Zumzuie la fel 

Numai lancu, numai e],... 
Calcă adânc pe veacuri 


Vine ca de prin jugastrii, 
Dintr'un pisc străbun, 
Unde oule iși pun, 
Vulturiisihaştrii! 


lese în curte și le [ace 
Semn să tacă toţi 

Nu sunt căpitan de hoţi, 
Cârtiţe buimace!, 


Broaşte- in fuste, dugi fricoase, 
Nu am venit să prad 

Nici să vă trimit în lad 
Putrezile oase 


Hai! -lingăi surpaţi de şale, 
Duceji-mă sus! 

Vorbe bune am de spus 
Azi, —Marieei - Sale 


Cuvioase cioclovine, 

Cu sfieli de sfinţi 

Luaţi-vă indrăsneala in dinţi 
Si nădragii în vine 


Nu-i nimeni să se desfacă 
Din cinstitul stol,- 

Să-i dau Ninta şi pistol 
Si hanger și teacă...) 


Din pridvor atunci -lâmbie, 
Un bătrân senin, 

Scris de-un pictor Bizantin- 
0 icoană vie! 


Adă la Vladica incoace, 
Sculele de drac 
Si pe Vodă o să-l impac, 
Dacă vii cu pace 


lancu scutură de treaptă, 
Armele de fier 

Uite lege de hanger, 
Vite finta dreaptă! 


Se crucesc Amnăujime 
Feţi şi logofeţi, 
Sfântul pare de nămeți 
Numai limpezime! 


Haide la Vlădica, sule, 
Pocăit haiduc! 
Intre perne și ciubuc, 
Vodă e: şi nu! 


Namilă cu ochi de soare, 
Intră, calcă drept 

Vodăi numai nod în piept, 
Spaimă şi sudoare 


Când haiducul-din călcâie, 
Crește până'n pod, 

Pare lancu volevod, 
Vodă-o momăie 


de Radu GYR 


Când mai face-un pas, „doar unul, 
Toji boierii sloi 

Vodă intre perne moi, 

Galben ca tutunul, 


Doar Vladica mai surâde, 
Domnului dând ghes,- 

Ca să-şi dreagă plas nedres, 
Spart pe buze hăde 


Tu eşti lancule Jiene, 
Tu harduc hain”- 
Eu Maria-Ta! „Si vin 
Din păduri oltene, 


Nu sunt lotru de răscruce, 
Ci pe sub goruni 

Am luptat ca să-mi răsbun; 
Neamul pus pe cruce, 


Vodă păfăind ingaimă: 
Ba te știu tâlhar!,. 

Mi-ai ucis un Cărc-sărdar,- 

Mi-ai fost jaf și spaimă!» 


De-am ucis cu mâna toată, 
Printre fagi şi cerbi, 
Am făcut-o pentru șerbi, 
Pentru biata gloată 


Dacă lama cu prăsele, 
Ti-a cârnit vreun grec, 
Am făcut-o să-mi inec 
Jalea Țării mele. 


lar acum dacă las inta... 
Codrii lungi și aţi... 

E că tata și doi fraţi 

Urii tale-s ținta 


N-ai putut să infrângi haiducul, 
l-ai învins pe ei 

Lasă-i! ...Mie dă-mi ce vrei, 
Streangul ori butucul!» 


Minunaţi:vă giubele 

Si voi bărbi de-omăţ,..! 
Făt de crivaj e, ori făt 
Coborăt din stele. 


Doamne ești/-Vladica!-spune, 
Os de volevozi, 
Si eşti liber să slobozi 
Glas de iertăciune 


Uite că si-a pus de-oparte, 
Scule şi nărav..! 

Vodă îngăimă râs gângav, 
Pe-un obraz de moarte. 


Scuipă printre dinți cuvinte: 
Sâmbătă in zori. 

Leşu-i ciugulit de ciori, 

il fac dar părinte! 


Tes păianjenii în ungher, 
Harfe de mătasă 
Licărind departe în cer, 
Tristă o stea se lasă. 


FARA HAIDUC 


Codrule fără haiduc, 
Sub tăcerea lunii, 
Calea ta nwo mai apuc, 
Să-mi slujese gorunii. 


Nu mi-e frică de călău, 
Nici de ștreang n-am teamă 
Dar in piept mă doare rău 
Dodrul că mă chiamă 


Si mai am un vechi alean 
Doi ochi mari de fată, 
Licăreau întrun rădan, 
Peste Olt: odată! 


Erau mari, erau adânci. . 
Si-au aiurea. 


Doar tii port deatunei, 
Ochiigi = pâctgal 


Miine in zori, când va cădea 
Laţul unei funii, - 

Vor jeli în urma mea, 

Fagii si porunii. 


Numai ochii cel curaţi 
Dimineţi senine! 

de orice laţ, 
O săi due cu mine! - 


Porţile, de dimineaţă 
imdărăt sau ici 

S-a sculat la rumen ceas, 
Gloata tâmoveață. 


Gori sunt pline 
Pa tuica: A 
Streangul 


Nici cinstita boerime 
e i pede aur, 

Paste ine 
Vin boterii ceată larbă! 
Sisgi fac loc să stea, 


Când mal sus cu vre-o piubea, 
Cand mal jos cu o barbă, 


se cuvine, 


14 


a 


Soarele pisi curți aruncă, 
Cosuri de cireşi. 
Darabane: fără gres, 


Saltă nerăbdări, 
Oaspeți mari pulnind pe nări... 
In turbane - Bei. 


Vodă cu obraz de humă..) 
Ce viermuşi il rod? 

Umblă vorba prin norod,.. 
Ciuma = Vodă -, ciumă! 


Aga lângă Domn se neruntă,.. 
"Cinstiţi logofeji! 

Veseliji-vă cât vreţi: 

La cemita nuntă, 


Dar ce crengi de lămăiţă 
Si de meri domnesti, 
Inflorese pela feresti, 
Crengisau jupâniţe?.. 


La feresti când se adună 
Albe sficiuni! 

Parcă vin din cer minuni, 
Frăgezimi de lună 


Frăgezime de fecioară, 
Ce te legeni crengi 
Când vezi lancu intre spângi, 
Pregătit să moară! 


Vrăgezime - tinerețe, 
Cum de mai surăzi, 
Când vezi lancu între păzi 
Tuciurii la fege! 


Si tu lacrimă de fată 

Ce nu cazi pe braţ, 

Când vezi lancu lângă lay. 
Frunte neplecată 


Si tu lancule Jene: 

Moartea cum o infrunți, 

Ca un cerb in varf de munţi, 
Surăzând prin gene!. 


Ce-ai văzut la geam haiduce?., 
Ce ochi marişi verzi, 
De ai dori să nui mai pierzi, 
Prin păduri i-ai duce! 


Ce ochi mari - de nestemată 
Măi haiduc Oltean, 

Licăreau intrun rădvan, 
Peste Olt-odată! 


Sun'a moarte darabana.. 
Gâzii-l smulgă din loc. 
Neamule fără haiduc, 
Duce ţi-ag minuea! 


Dară gloata ce suspin! 
lancule, dece tresari? 
Unde: ochii verzisi mari, 
Puşi în geam lumină? 


Cum sau smuls smaralgde sfinte, 
Din fereastra lor, 

Ca să arsă in pridvor: 

Domnului nainte?! 


1] bu al nimica: 


N ver 
Alb ca visinu:n Pier, 
Lângă ochi. Vlădica! 


Doamne/ Pune-ţi milan faptă, 
Pravila din moşi 
Dacă vrei ca so-o descoşi, 
Taresi inteleaptă! 


Fa Îji cere slobozire 
Din osânda grea, 

Fată de boier de-l vrea 
Pe tâlhar de mire! 


Vodă strigă: cum Sultana, 
Tu-in genunchi imi stai? 
Ochii plâng i autregul rai, 
Ande:n ei icoana 


Tu vrei mire lotru mare 
Si din streang să-l scot? 
Ochii plâng = și raiul tot, 
Cere-n ei iertare 


Vodă dă porunci = și geme, 
Gării sarnapoi 

Amăuji în fuste moi, 
Bombâne blesteme. 


Gloata-n vuiet se ridică, 
Peste ea, domol, 

Serie cruci deaur «gol, 
mâna de vladică,.. 


Roibii se implântă, 
In codru afund,.. 
Surugiu cântă; 
Frunzele»i răspund, 


Cat de-nalt e Sarul 
In frunziş și sbor..! 
Smirnă-i tot stejarul, 
Pe de-asupra lor 


Cât de lung drumeagul, 
Pentru roibi și roți... 
Patrafir e fanul, 
steme-ulii toți, 


Surugiul mână, 
Vrunzele nu tac... 
Taina ta ce-n până 
Murmur de copac)... 


Iancu când ascultă, 
Când n-ar vrea de loc... 
Vrunzai total multă, 
larba ca de foc, 


Ca să nu suspine: 
Cântăn soaptă el. 
Dimineli senine 
Pe-un cerese inel 


Scumpa mea mireasă, 
Dulcele meu Rai), 
Cupa depe masă, 

Gura ar vrea săi dai 


Lumnecai odată, 
Peste Olt -in vi! 
Tu erai = sani toată 
Floarea de cal 


Cu ce dulci omături 
Ingerii te-au seris? 

Asi îmi arzi alături, 
Dar îmi pari tot vis 


De mireasma4i lină 
Crinii taji sunt beţi, 
“Trestia se-nelină, 
Mlădieri s-o înveți, 


lar și iar Al cheamă, 
Paltin și gorun... 
lanculuise teamă, 
Parcă de ce spun! 


Unde duci Jiene, 
Traşi de teiegari, 
Păcii Dunărene 
Ochii verzi şi mari, 


Unde duci cu tine, 
MAI haiduc Oltean, 
Dimineji senine, 
Ochii din rădvan? 


Uitesi cum se pleacă, 
Hoţule-ntre hoţi, 
Cenul ce-i ineacă 

Să Il furi de poţi, 


Uite:i cum se lasă, 
Mai adânci, mai grei, 
Miere neculeasă, 

Să culegi din ei... 


lar și lar îl cheamă, 
Teiul nimănui... 
Iancului îsi teamă 
De chemarea lui. 


Ca să nu audă: 
Punen taină el 
Lacrima zăludă, 
Pe-un ceresc inel, 


Tu mireasă du:mă 
Raiului tau sfânt, 
Parcă mă sugrumă 
Ramurile:n vânt 


De prin umbra multă 
Vlmul îi face semn 
lancu nu ascultă, 

De grozav indenin 


Ca să nu audă 

Glasul cenușiu, 

Suduie cu ciudă 
mână surugiu! 


lar și iar îl cheamă: 
Fagul nepătruns 
lancu nu se-ndeamnă 
Ca să dea răspuns 


Ca să nu audă. 
Smulge bici acum 

Si dă sfichiusi nu dă, 
Roibilor de fum. 


Cine-a smuls cu mâini blajine 
Calea laptelui, pe cer, 

In sistarul lunii pline: 

AI nevăzutului aier? 


Vântul susură prin foaie, 
Ca un murmur de lsvor: 

Unde ingerii:si inmoaie 

Gingăsia plesnei lor 


Depe dâmb, depe viroage 
Crângul vine când pe brânci, 
Când pe coate, -să se roage, 
In chemâri tot mai adânci 


La conacssuh geam coboară, 
Ca să-i freamăte n auz... 
Când cu plânset de vioară, 
Cand cu peamăt de cobuz, 


Doarme lancu, vrajă mare, 
Pe ispite de omât, 

Crângul geme, el tresare, 
II trag brajele:ndărăt. 


Doarme Iancu, vrajă goală. 
Legânat de braţe moi, 
Crângul geme, el se scoală, 
II trag bratele:napoi 


Doarme lancu, svrajă dulce, 
Pe fierbinte sân sbătut,.. 
Crângul geme, sel se smulge,» 
Braje cad în așternut 


Junghiul, Ninta, ipingeaua 
Si pistoalele:n gerpar... 
Vuge:n grajă şi scoate șeaua, 
Scoate frâu şi armăsar, 


Du-mă-n lumea mea cealaltă, 
Murule, -că nu mai pot... 
Murgul sare poarta-naltă: 

Cu haiduc, -cu dor cu tot/ 


Codrul simte că el vine 
Dela brusturi la bureti, 
Din bârlog la vizuină 
Dela guşter la mistreţ 


Taică frasin, tufa mică, 
Vine munte de haiduc, 
Mai svâcneşte-o nevâstuică, 
Mai tresare un bursuc! 


VU ies paltinii-nainte, 

Ca haiducii când vor pungi 
Gata săi binecuvinte, 
Ulmii în odăjdii lungi 


Măi! =ce scârțee-n tăcere: 
Peste codru şi muncel? 

Carul mik, cu roți de miere,» 
Trage luna după el 


Machea!... Luna e”! Sau poate 
Dintrun puj nepământean, 
Cumpăna tăcerii scoate, 

O găleată de mârgean., 


Peste scorhuiri şi ostreje 
Murgul pune pași cuminţi 
Iancu fueră tristețe, 

Din amare foi cu zimji 


STeluimaş, că mie jale,» 
Jelui-moas şi nam cui. 
Nici tăcutelor pistoale 
Si nici dorului cu pui 


Jelui-meas numai ție, 
Codrule fără haiduci 
Din frunzisul tău învie, 
Umbre, taine și nâluci 


„Uite jel oprisi caleagca 
Unui plod de beizad 
Lai amuls ifosul şi taşca 
Si luceferii din ea 


Uite ici cu tescovină 
Te-ai clătit să nu te spurci, 
După ce-ai dat foc-la cină, 
Unui han cu nouă Turci 


si, 
pt za] 
Si cocloabel de calci 


Lacrimi picură pe coamă... 

Cad în larbă licărind, 

Când mărunji bănuţi de-aramă, 
Când inele de argint, 

Dragoste aluneconsă 

Inelu + Invărtelug!,,. 

Cu frănghii de chiparoasă, 

Mă legi zdravan de culcug, 


Ori de câte ori-din besne, 

S-a leat un braj voinic, 

L-a frânt dorul tău mai lesne, 
Decât fierul venetie, 


Firar codrule-să-ai parte, 

Deun haiduc cum n-am fost eul... 
Cu hangerul fără moarte, 

Scris pe zare - curcubeu! 


Să se facă frunza lină, 
Ochi albastrii și cerești, 
Toată zdravâna tulpină, 
Frunţi si braje voiniceşti 


Facă-se haiduc tot ramul, 
Rădăcinile la fel 

Dăcă azi nici tu, nici neamul, 
Parte n-aţi avut de e) 


Lacrimi picură intruna, 
Cad pe frâu -şi-n iarbă jos 
Peste virturi trece luna, 
Ca o za de Făt Frumos. 


Ce henuv şi-a spart urciorul, 
De curg lacrimi prin brădet!?, 
Bate vântu-ncet ca dorul: 

Si ca jalea de incet 


Bate vântul Carpatinul, 
Duh amar de busuioc... 
Parcă e - şi nu, - suspinul, 
Neamului fără noroc.) 


Bate vântu-nlăcrimatul! 
Duh amar de foi de nuc 
Parcă e-şi nu, -ofltatul 

Codrului fără haiduc! 


GROAPA DE EUGEN BARBU 


MAESTRULUI PAMFIL SEICARU 


N romanul său Groapa, Fugen Barbu dos 
vriind viata de mahala, se inserie pe linia 
unei tradiii în care au excelat un Barbu 
Delavrancea, Panait Istrati, GM, Zamlireseu 
şi mal ales Tudor Arghezi, ȘI fiindcă nici nu 
vrea să nege că aparține lumil celui din urmă, 
van găsi mulți eroi argheziene din Vlori de 
mucegai sau din povestirile sale, prezente in 
cele ale lui Fugen Barbu. 
Dar ceace aduce nou in romanul său, coace 
dă calitatea de a fi intrecut in parte pe ceilalji care au deseris și 
ei viața periferie Bucurestiului, este ansamblul arhitectonic, al 
palatelor de marmoră și beton, in care stie Lugen Barbu săi 
organizeze intreaga panoramă a descrierilor sale, Căci chiar când 
vom fi gata săi aducem învinuirea că n'a reuşit să creeze eroi 
adevăraţi cu o personalitate consistentă, ne vom da seama că de 
fapt eroul principal al romanului lui Fugen Barbu este Groapa 
Toate cele intâmplate se desfășoară în jurul acestei groapa cu 
gunoi, de unde fiecare pleacă și pe urmă iremediabil se re intoar: 
ce, atras ca de un magnet nevăzut. Groapa este un destin, o 
fatalitate a omului din care el nu poate să iasă, Prin acest chin, 
romanul lui Barbu fa proporţiile unei tragedii antice, a cărei 
protagonist principal a rămas, corul 

Fin abservatar, e] insuși copil al acestui cartier al Bucureştii 
lui de dincolo de podul Grant, Eugan Barbu va descrie intârme 
pn de viață, de dragoste, de moarte, aventuri și dureri cu 
hoţi şi tărfe, toate aceste fiinţe umile fiind urmărite in antologia 
lor cea mal intimă, cea de fiecare zi 

ŞI până la urmă danul este cuprins in aceiași unitate circ: 
lară, [renezie de carusel, ducând inapoi la Groapă, pe marginea 
sărela s'a ridicat Cuţarida, mahalaua Bucureştilor. In acest mod 
E, Barbu a atins in romanul său o universalizare a întâmplărilor 
pe care le deserie, ceva asemănător cu ceace a realizat Maxim 
Gorki, alt seriitor al celor umili, în Azilul de noapte. Şi dacă 
noi astăzi citim Dante si Cervantes pentru permananţele 
aperelor lor, atunci von recunoaşte romanul lui | Harhu, marele 
merit de a Îi imprimat opera! sale carueterele perenității, proprii 
unei lucrări cu temelii sol 

NI se prezintă o frescă socială, eroi ai unei comedii vre 
anonime, petrecută dincola de barierele icuregtiuluişi a vieţii: 
lângă umbrele su miros de gunoale ale aropii lui Oatu 

fard re ca o stațiune așezată undeva pe o paralelă a 

infinitului căreia autorul stie săi dea culorile de tarbă și ame 
Tică pestriță, numal rar inţolită cu poplin alb și carâmbi negri de 
sărbitoare. Visele sunt ştitbe și găurite ca și cojile de cantalup 
din care copiii își fac chipuri luminate pe dinăuntru şi tot ca 
ele aruncate mal apoi fângă hărburile maidanelor 

Un sat intunecat și obosit, ca o navă enormă, tăind valurile 
cenușii ale timpului, inaintează parcă fără busolă la întâmplare, 


unoscuți, Romanul ini £. Barbu pare un muzeu 
ciolan e ceară, miros de țulcă amestecat cu 
Când această lume va 


dispărută pentru totdeauna, cartea 
lut Fugen Barbu va ră ca un documentar serie al ei, 


ceace cted că a fost și intenția autorului atunci când de exemplu 

a predat [i] A “meniu” al restaurantului Borțoasa, 

Darbu ste un demn vrmaș al lui Zola, acela care a vrut ca 
romanele sale să fie și uri fel de tratate de stiință socială 

primesc In contextul romanului o Inde pen: 

tese descrierea lui nea Fane autop. 

mate și mai apoi cutremurătorul “ 


clu” 
urisă în cal din urină tablou, turna sibertană a Bra 


nului slului, care pe camp lângă *Căţelu" şi ii 
ui "Sp "ue (cope aluri Page uri ind 
su ochii 4 haitelor 
ARTERE n | sia 

nopial Și 
Sărsitul i, dă 


ne nu 
NI 


tape „pi 
rece u real il fără nisi pi durere sau urmă de lacrimă, 
Statul drepte, A ca Nefiara se a pus stăpânire pe ei, cânte. 
cul lui Anghel apare ca a] unei Ofelii imuni și Falsa 


16 


Că prezentarea incompletă și nedusă totdeauna la bun sfăr- 
SIL al intâmplărilor are un 12 modern este sigur; ca. în picturile 
de sublolinar ale unul Hockmann sau în proza mal alexa lui 
Paulkner. 

Sulul lui Vugen Durbu este colțuros, format de cole mai 
multe ori din grapaalll simple, apărând ca niste cuburi de mo. 
ale sosi păstrează Insă intregi, unitatea și pitoresoul. 

Rareori apur miresme absolute În aceste Intâmplări, dur 
atunci sle sunt ale salcămilor uscați, luminate de o lună pă 

ubonsă sau de un soare mare văt un pol. Lou Dathu aste un 
asenin, pesimist congenital, e! nu crede decât in Ox islenju care 
se desfăsoară în futa sa nunumal fără niclo strălucire dar și 
Tără vrea nolmă, Am sti noi oure să-l dăm una şi deci să nu fim 
de părerea autorului? 

Semnificativ sfârsitul romanului imbălat in metafora medita: 
jel și a cupetării de prisos, chemându-se parcă intregul dostin 
uman: “Noaptea de primăvară, rece și înaltă îsi aprinse toate 
stelele, Aglaia tot mal bodogâneu: Grigore, trece spârgătorul de 
lemne, tu nul auzi? Bărbatul ascultă puțin şi spuse dând din 
umeri ŢI se pare, creste iarba” 

Dar Fugen Barbu in ultimă analiză vine să arate că romanul 
vlasie încă e departe de a fi opulzat, e! fiind In fond Infinit ca 
5 viaţa, care îl formează conținutul. Vără să sehimonosenscă 
țextul sau să desființeze ortografia și orânduirea logică a cuvinte 
lor, des) aproape cu recuzita clasice, Eugen Barbu reușește totuşi 
să creeze o operă ce nunumal că o ințelogem, dar o și apreciem, 

Romanul Groapa a apărut în plin realism socialist în 1957, 
nepotrivirea lui cu principiile partidului a fost pe dată observată 
de cererii de atunci al literaturii românest, şi nearătânduse de 
scari cui filozofia kalklană a scriitorului, au criticat romanul în 
insăși nucleul său original E, Barbu a fost obligat să purcondă la 
unumite completări, asa cum iau fost impuse da stăpânii lui 
spirituali, Nu este de loc un moment de neglijat, pândindu-ne 
vă Solohov n trebuit tot la astfel de porunci săsși solimbe de 
trei ori celobrul roman Pe Donul linistit, exemple ale unor tra 
pice și crude robii a artistilor, in secolul nobil cel trăim 

Dar desigur romanul lui E. Barbu n'a putut să fie lovit la 
temelia construcției sale, evident durabilă, Groapa rămânând o 
realizare iri a literaturii române de după cel de al doilea 
războl mondial 

Intelepand și Mind alături de servituțiile unul scriitor, care are 
de luptat cu-un program ce ii este apriori Împus, trebue să ştim 
alege din toată intunecimeu, bobule adevăr și lumină, din 
această bătălie a autorului pentru ași impune opera 

Şi încă odată se vede că o creaţie de valoare nu se poute 
naşte decit direct din cea mai profundă şi liberă convingere n 
autorului, Groapa dovedind acest peremptoriu adevăr, 

Desi născut in regim comunist, romanul Uronpa al lui E. Bar 
bu nu are nicio contingență cu acest regim, el continu ind moş 
tenirea de aur a inaintaşilor săi, permanentă a neamului ce nu va 
putea [i nicicând învinsă 

25 Novembre 10% 


NI N id 
ION CARAION 


dr Îi cerut să rămână, lon Caralon ar Ti trebuit să de văgenscă ml 
velul minor al lui Darbu pi mu să se vomplacă in shit lui 
Totul se rezumă la o caliee de cenrtă penonală, nu percepem 
niciunde pulsul interesului național 

Ton Caralon se arată autentic și mare când vorbeşte despre 

pie, atuiei atinge înălțimi respectabile: “Singurul combusti 

il inepuizabila omului este poezia, Pormă de Dumnezeu 
Vormă de tramcendență. Si formă de avertiment. Ca orice 
anatimp in infern” 

Negre tăm vă nu arm putut trece peste vonsiderațiile imunde 
ve degradau un mare poet, N. Crevedia, și o tot așa de mare 
operă Gronpa 

Couce însă nu mă determină: mat reper odată nu [iu lături 
de omul și artistul fan Caraion, Ințemniţat ani lungi în inchise 
rile comuniste, alungat din țară apoi, căci în ultimă analiză ne 
leagă același destin: "Acola in România am Jăsaţ toată iubirea 


2 Iunie oa OVIDIU VUIA 


PROPAGANDA MAGHIARA. 


Suh Hitul care urmează Cine Căvtisă si vine perde” n cola hatanot ante din exil ve crime mastiicartl hui protest 


Pentru lipsa de interes a exilului ranile 
ONE cate din numa « sites 


În continuare, «ha bara rivrul maini NS 


faţă sd prahleinia care ar trebui să ne Irdmdnte la main, dl Ardealul 


srvută emită subiectul, a omuplec răral ste da re, rio temtctnre a vrhate ml eh 


afirmaţii ale "aniitarilar"" vtrecurari fa răul Vrec burg 

În ve priveste revista, Carpatii vodă Instituţiei amintite să evite repetarea înibatitlar măzhiare vcmtra Area ua 
românce, sali să acorde re pluri exale de a raspunile; remălor din exil, care de andra amar de ani vrieă fără a 7 aul 
Tari, “atenție să curaj În a com hate Propapania maghiară ccmtra re piuarilian milenare mmânesti asupra Ardealului 


Românii de la secjhunea ramdneaseă «d; 
Jaen pe aceigeale rindlu ue Ma curent cu 4 


CINE CASTIGA SI CINE PIERDE? 


Din raţiuni se scapa momentan înţelegerii noastre ishi 
unguresti de la "Iroe lurope”, se permite de câtva timp incua 
Se SI ranita aproape cu ropularitate comentarii al căror con 
VINUL vale în mod neindoelniu indreptat contra neamului şi 
ării româneșu 

Constat astfel că ucuni emisiunea unpurease de la "1 ree 
Lurope” sia insusit si ave reclama punerului de vedere. dovedi 
de mai mult timp ea absurd, vă la venirea lor anl uropa și apoi 
In timpul campaniilor lor de cuceriri la est de € apa Panonică, 
Arpad și urmașii săi mu cr fi găsit nici urmă de romăn Spre ius 
lare, lută ce îşi informează ascultătorii, la 10 noiembrie anul 
lrecul, vomentatorul ungur Kovacs lozet: “In timpul danie 
topelui Belu ul IV-lea (1235-1270 nun) biserica catolică vali ară 
inceput ponetrarea spre lat, în vederea vrestinizăr ii populau 
lor barbare de dincolo de Carpaţi, Atunei, in teritoriul sare. in 
prezent se numeste Maldava, nu erau incă românii, i regiunea 
se numen țara Cumanilor” 

Inteun mad asemănător se petrec lucrurile și cu prezenlarea 
sinilicației Tratatului de la Trianon, din 1920, si u consecinţe 
lor sale, Comentând la 9 ianuarie vurent o intervenție a unul i 
lorie budapestan pe avvastă temi, colaboratorul ungur Rajki 
Lazlu aliumă că, națiunea maghiară s-a format in cursul a multe 
secole, Trianonul a Tăramilat o națiune deja formată, rupând de 
la sânul ei unguri cure făceau parte dintre vechii inainta ai na: 
unii si că: “cloparțirea Ungariei, respectiv ruperea de teritorii 
Maglilure, cu populație maghiară, nu numai că contravine orică 
rul principiu biurocratie, dar sta schimbat curul notmal al evo 
luţiei ungurilor 

lată ucun şi o mostră de felul in care este bratul la emisiu 
nea ungurească. de la "lroe Purope” vhestiunea consevinjelor 
unirii Transilvaniei cu România: “Părinţii mei au trăit vata 
mul de după primul război mondial în Ardeal, Somesul avea 
apele însângerate de vivtimile terorii, printre care a fost si tatăl 
meu, Mama a supraveruit castastrotei, dar rănile adânci pricinui 
le de avent tat adus la scurt timp moartea Tatăl meu a los 
ultimul preot maghiar din acea regiune ardeleană”. Acest ext 
luat din cartea” Pe drumuri necunoscute” a scriitorului ungur 
din exil Soimoszi Oliver, a lost citit la 26 noembrie anul 1recul 
in cadrul programului "Cronica cărti de către comentatorul 
Munoszlai Deszo' 

Poare că afirmaţiile de mai sus si multe altele de acest gen, pe 
vare din Jipsă de spatiu nu le mai reproducem, nu mear ÎN roți 
Hut atenţia dacă cmisiunea ungurească de la "Tree Vurope” sar 
[i adrosat exclusiv asultătorilor din Ungaria, deși mici în acest 
vit ele nu por [i bănuite că ar corespunde adevărului, Sau că ar 
Ii pierdut izul nanonalist de care sunt impregnate. După cum 
Alin Insă, această cmitune se adresează deopotriva si ungurilor 
SATE Irălese cu minoritate națională in statele vecine Ungariei 
inclusiv celor din Transilvania, Ca urmare avem puterile motive 
Să ne tome că procedând in acest fel ungurii de In Tree d pu 
unt deplini angrenali. în apitajiile pe sare fratii lor din 

Inparia și din afara acesteia le fac pentru a menţine vii la ma 
vhiarii de pretutindeni montalitări revansarde iredontiste la mu 
«li inaintea ulumului război 

Odată stabilit acest lucru să merger ceva mal departe cu ana 
Iza moustă si să invereăm să descilrăni care sunt cel care sun 
louis oby ina prolit de pe urna situației semnalate 

Vsilul cngurese trobule exclus de lu inceput pontrucă după 
sprovivroa noastra ur fi ubiurd să se oreadă că atacurile contra uba 
ului romanese sar aduce un narecare profit imediat sau că în 


la Hree Purape nu cundmiul. et răbapuumd ei, rari să me Inlesncocă nunuă st 
endenjiarele maniteztani ale vecinilor maehlani. 


Liu 


vazul anexării Transilvaniei, guvernul comunitar e la Budapesta 
sar grăbi sl răsplătească, restituindui pamanturile. băncile sau 
fabricile ori in all mod 

A ramine în discuţie deci doar statul Ungar sare, angrenand 
si postul "Tree Lurope” in jocul său murdar, işi măreşte consi 
dorabil awenalul propagandsțic, revizionist vredentist, și luă şi 
inpresia că ar avea asențimentul Statelor Unite pentru tat 
veluve face. Deocamdată starul ungar profită din plin de jocul dus 
plicitar al secţiei maghiare a postului Sire Lurope” pentrucă 
dle regulă emisiunea unpureas prezintă realităţile din Ungaria 
intro lumină suspect de favorabilă Si MEU in antiteză cu 
lipsurile pe care leat avea de indurat ungurii care vrălese a m 
noritate națională in qările vecine, Spre edificare lată ce se spune 
despre Ungaria la “rece d urope” “Ungaria este una dintre cele 
mai înfloritoare si mal libere țări europene, unde se phisese de 
toațe. Prin politica pe care a duce, Kadar lanos, devine din ce 
mai popular, deoarece a reuşit să folosească foarte bine, in 
interesul ungurilor increderea acordată de sovietici ui 1444] 

În celace priveste pe cei care au de pierdut, in rindul lor 
trecem alături de statele vecine Ungariei a căror integritate ter 
Lorială este amenințată, și Statele Unite 

SI aceasta deoarece emisiunea ungurească sa pus pe dea 
intregul în slujba Budapestei, indepări induse tat mai mult 
de scopul stabilit postului “free Vurope”, de către congresul 
SUA, anume menjinerea și stimularea rezistenței unguritor 
impotriva cotropitorilor bolavici 


Indeseifrabil 
000 0 8 i 


RIN urmare, lată vă in timp ce exilul comă 
mese doarme, propaganda ungurească iși cont 
nuă nestingherit, drumul ei neobosit si inst 
dios. Desoperim astăzi, grație unui colabora: 
or ve are leamă să-și dea numele, că Ungurii 
au rougit să pătrundă cu propaganda lor și la 
"ee burope” : 
De ucolo, fără sgomot, pe tăcule, ca să nu [le 
descoperiți de românii caresși duc somnul vel 
de moarte. în acelaşi clădire şigi trămbirează zilnic marile lor cu 
voriri culturale ungurii isi urmârese cu tenacitate visul lor de aur: 
Ardealul unguresc, Noi Românii, avem în momentul de fagă, trei 
candida la proniiul Nobel in jurul cărora se bat tobele, că Ro 
mărit din exil rămân desamăgili in Docare an cand se dă acest 
premiu, nu apare niciodată numele unui Roman. la tocmai, de 
curând, acest premiu, a fost dat unui bulgari! Si noi Românii, 
vare intotdeauna tam privit pe Bulgari, dacă nu cu dispar, cel 
puțin cu superioritate, am tânvas năcmuciii Premiul Nobel, 
dat unui bulgarii! Dar se uită că bulgarul era nu un simplu bul 
par, vi un bulgar “meamaţ, ceace este cu totul altceva, Când vom 
avea și Dol un român veamt se va schimba Situaţia și vom 
putea să sperăm un premiu Nobel, Asa că eu socotesc vă dintre 
vei trei candidaţi nu va lua nici unul premiul și Îl a lua a 
totdeauna un outsider, di Goma, de exemplu 4 
La 10 Noiembrie, un comentator ungur de la "E roe Burone 
XI, | domniei regelui Bela al Ile clasa 70) 
a spus: "In timpul domniei rep 
biserica catolică maghiară a inceput penetrarea spre bati in 
vederea crestinizării populațiilor barbare de dincolo de Carpati: 
Atunci, în teritoriul care in prezent se numeşte Moldona, mu 


12 


se dentară pi a 


[ 
ei erau stăpâni ar ate di de [i Eu 
nea era ra sub numele Dacia, du 
Vulahii, adică Românii. 


iaca sur | Armenie: În armata împăratului 
Manuel Comnenul, în anul 1106, se găsea un mare număr de 


ELI) i, d 
mp tarilor 
bine , seră de -.d 
Rapid 


a oronică 
, Românii 


i) 
„Un letepisaţ nus murit Vosi 
la Dunăre, au ant lupte cu ai i 


mihai, 


cei care au 
mana , au fost cei vraci 
E RU ri 
Ă n ), 
tar. Deci Cu 


mi conteavenit la ore 
shimbaş curul normal al evoluției 


de 

pă. solo Ol A une extras: “Părin 
? ul de duj mondial in 
A are i 


La 26 Notembrie un alt croaicar de la “Free Lurope” vorbind 
a cante “Pe drumuri necunoscute” a sriitorului ungur din 
nai atu trăit 
leul... Some: 
in parare e imile terorii, printre care a fost 
* Noi stiam că a cur mult sânge unguresc vărsat de 
Samuel care era omul lui Bela Kun, Si Bela Kun și Samuel, erau 
amândoi Nemi, si au fost scăpaţi de ei, tocmai de acinata romă: 
neasă care a ajuns până la Budapesta, pe cure nu ținut-o ocupa: 
4 căteva luni, lucru ce mul pot uita și nici lerta toți ungurii din 
me 


su € 


Privind lucrurile cu atenţie, se constată că “Pree Purape” ex. 
te condusă de Nemţii din America, De acolo pleacă, toate direc: 
tivele. Nu stiu cum stau lucrurile în celelalte secţiuni, dar În cea 
românească, Nemtii datează. Majoritatea redactilor sunt Nemi 
sau Români care au dovedit că iubesc ideaurute Nempilor mal 
mult decăt pe cele românesti. De exemplu, Nemţii cred că cel 
mai mare pi mai deptept român, a fost Nicolae Tituleseu şi 
atunci di Cismărescu a găsit o pazetă românească În care a scris 
acest lucru. Deci, dacă nu se puneau bețe in roata lui Titulescu, 
sar În perfectat alianţa româno-rusă și nu am fi pătimit celace 
am pătimit, Deci di Cismăroseu crede că rușii ne-ar fi apărat 
conta nemților și după aceia, la ziua victoriei, nu near fi luat 
nimic, nici măcar Basarabia!!! Ca să mal creadă cineva mceste 
lucruri in anul 1981, când toate planurile ruseşti au jeșit la lumi: 
nă, inseamnă că dl Cimărescu are nişte idei cam anapoda despre 
politică. Si totuși sa considerat că dl Ciamârescu merită să fe 
pus în fruntea secţiei românești când acost post a rămas vacant, 
poate că datorită tocmai acelui articol, 

Sub directia Neamului Leon Bercovici, lucrurile mergeau ca 
pe roate. Toţi Nemţii din România care scăpau din raiul lui 
Ceaușescu, Îşi găseau un loc la Munchen, Nu importa dacă scriau 
asa cum În plăcea lui Bercovici. Pe uni Îi scotea chiar de la nat. 
talină, de exemplu pe di Flavius 

5 cum se vede din ce nea seris Românul din Germania, pe 
Nemţii de la Michen nui interesează dacă alturi, la secția ungu: 
reach, se serie și se difuzează lucruri false contra României 
Căci la Munchen se urmăreşte să se servească interesele Nem. 
(ilor, dar ale Nemilor, servite în apa fel, incat lumea, să crea: 
dă că e voba de interesele Americanilor, Exact ca în timpul 
războiului. La posturile de radio ale aliaţilor se dadeau în 
fiecare seară ca astăzi la Mânchen., informaţii, din care rele: 
sea ch Americanii vor da Ardealul Homânilor la secția romă 
nască și că LI vor da ungurilor, la secția ungurească. Iuliu Ma 
niu care vorbea foarte bine ungurește, stia lucrul acesta dar cre: 
dea să Americanii Ii păchlese pe unguri și nu mă rog frumos 
pe luliu Maniu. Bi astăzi când se dau pe faţă cărţile cu care jucau 
anglo-anerhe anii, tetese că marele păcălit a fost luliv Maniu 

“Churchill ni avea Pepi Români nici interes si nisi bune 
sentimente”, spune di Penescu în cartea lui, la pag 116. Cat 
despre Americani se poate crede şi mai mult, având în vedere 
să in America, Nemfii aveau mai multă influiență. Si Tot 
uliu Maniu avea convingerea că Anglo- Americanii nu vor Ti 
nimic în spajiul nostru, fără 5) asculte pe Maniu pentrucă 
era. democrat convins, Ori s'a văzut că democrația n'a contat 
cătugi de puțin, in acest răzhbonu, De la inceput și până la sfârgit, 
Anglo Americanii au făcut pe placul lui Stalin, ori, după câte 
sim, niciodată Stalin n'a fost democrat. Mai mult, in discuţii 
le lui Stiubey la Cairo, sa stabilit că Românlei să 1 se dea toată 
Transilvania sau cea mal mare parte!!! Și Churchill, In pereană, 
a informat | Americani și pe rupi că ei (Churchill) prapune ca 
să se modifice mcest paragrat în sensul că restituirea Trannilva: 
nici In oralitate sau În parte, să fie spui Ja o confirmare In 
momentul inchelerii păcii Bi Moscova 9i Washingonul au 
bar această modificare! Si Nicolae Penescu spune la pag Sia 
cărții lui "Nol ma eram deci siguri că Transilvania pif ereni 
In intregime!!!" Da, aceasta a fost situația și am avut noroc 
că sa întâmplat alle), Si norocul a fost că Rusia avea interesul 
ca România să rămână căt mal mare ca să pună mâna pe toată! 
Căci Stalin aceasta a urmărit: să pană mâna pe toată România! 

Căci și Roosevelt și Churchill, aveau mat multă simpatie pen 
tru unguri si Manhu se înpela dacă credea altfel. Aemarit au hubit 
mai mult pe unguri. Intre cele două războrate, Nemţii din Ar 
deal a privit spre Budapesta 

Da, aceasta pate situaţia, Vngui atrag mal multă simpatie 
Numai pornind de la această constatare, von face În viitor, mal 


oaia 


VE 


STE cunoscut fa, ptul că Francezii au o opinie 
proastă despre Germani, După cum Germa: 
nii au despre Poloneză sau Maghiarii despre 
Românii i Polonezii au început să-și, dea 
seama de erorile lor pi în interesul păcei 
Puropene caută prin reviziurea cărților șeola: 
Te ȘI prin vizite reciproce Intre tineret, să 
restabilească adevărul și armonia intre popoa: 
re + Maghiarii nu numai că continuă în mod 
oficial prin manuale dietatice de btorie să 
prezinte fe Români, ca un neam de 
“Tigani” lipsiţi de inteligență si deci incapabili de a se civiliza, 
dar printr'a continuă campanie de presă in Lumea Liberă să4 
mal acuze astăzi și de crima de genocid cultural contra minori: 
țăţii lor din Transilvania 

Despre originea nobilă a Dacilor, Strămoșii Românilor din 
Transilvania, care sub Regele lor Burebista au fost În stare să 
invingă pe Celji în anul 6Ol e.n, și cari crezând in nemurirea 
sufletului și intrun singur Dumnezeu au fost Creştin mai 
inainte de apariția Creștinismului - nu mai există astăzi nicio 
indoială, nici chiar din pia revizioniptilor maghiari. Singurul 
lucru pe care aceștia Î| contestă este continuitatea prezenţei 
Dacilor în Ardeal, la ocuparea acestuia de Maghiari în anul 
1020 

Ori și această teorie este falsă, fiindcă continuitatea popula: 
jiei Dacilor in țara lar este un fapt dovedit de multe mărturii 
ltorice şi arheologice, Printre altele, in lucrarea intorică “Via. 
ja Împăratului Carol cel Mare al Francilor (741414), Prelatul 
și Curteanul Fginard, menţionează printre teritoriile cucerite 
şi făcute “tributare” de acest faimos domnitor cu reşedinţa la 
Aachen + și provincia Dacia, care se află pe celălalt mal al Dună- 
mi 
Ori dacă Dacia ar [i fost “goală” mal Inainte de venirea Ma- 
phiarilor, cum sar fi putut cuceri și colecta un tribut dințr'un 
pustiu? L, 

Dar despre originea Maghiarilor sau a "Ungurilor" cum ace 
ta, In mod incorect obinulese a'ș i mai spune » ce pile lumea 
despre ei? Voarte multe falsuri și foarte puțin adevăr, datorită 
unei rafinate propagande maghiare de a insela opinia publică 
mondiala 

In monumentala operă istorică: "Decăderea și căderea Im 
periului Roman” cunoscutul autor englez, bdward Gibbon, 
care a făcut cercetări timp de 12 ani pentru a serie această 
capodoperă de știința istorică - descrie pe Maghiari in felul 
următor (vol. V, pag. 515) 

tot ue este apreciat de către omenire, apărea joanic și 
demn de dispreţ acestor barbari. Conurile ungurilor erau din 
piele tăbhcită, îmbrăcămintea lar era de blană, ini tundeau părul 
șisl crestau feţele; In vorbire erau lenți, în acțiune prompţi, In 
tratate perfizi, Îi se putea repropa, ca tuturor barbarilor, igno 
ranța de a concepe importanța adevărului, mândria de a nu 
recunoaşte sau atenua încălcarea celor mai solemne angajamente 
ale lor. Simplitatea lor a font lăudată; se lăcomeau la tot ce 
vedeau; dorințele lor erau nepotolite si singura lor industrie era 
Vlolenta si jaful” 

lar mai departe, la pagina 511, acelasi autor serie 

“Când gloata neagră a ungurilor a amenințat pentru pina 
dată Vuropa, aproximativ nouă sute de ani după Cristos, ei au 
fost ingelaji de frica să superitițiile Gog si Mapot din Scripturi, 
semnele și prevestirile afirpitului lumii "Magyar" este denu 
inirea națională si orentală a ungurilor; dat, printre triburile 
selte, sont distins de către greci sub numele secular şi caramele: 
fistic de “turci, ca descendenți al marelui popor care a cucerit 
şi stăpânit teritoriile dintre China și Volga y 

Ai. secolul al optelea au migrat spre sud, și la incepulu 
secolului al nouălea trăiau in impărăţia Chazarilor, unde au 
absorbit un trib, Kabarii, care sa integrat ungurilor, Acesti 
Kabari - spune Constantin Porphyrogenitus - ia Invăţat pe un 
guri lunba <hazară. Maghiarii originali să [i fost, ca si al un 
trib turc, care s'a contopit cu upricii finici sau ungurii APD 
coste numită Marea Ungacle de către călugarul franciscan Pano 


i ii 
ma d 


AGHIARII SI MAGHIARIMEA 


de Dr. I.C. UNTARU 


Carpini, care a călătorit în anul 142 la curtea Marelui Han” 
la sosirea Maghiarilor în câmpia Panoniei au trecut peste 

o mie de ani. In vreme de un milentu malte se pot schimba: 
atât lucrurile cât și oamenii. Intre tim BurtariP au 
trecut la Cregtiniam, lar conviețuirea lor ntre Furapă rată 
ar face pe multă lume să creadă că și ei poate Vau schimbat în 
bine, Aga să fie oare? 

Desigur că acei care i-au cunoscut mai de aproape pe Ma 
phiarii moderni au fost Austriacii, cu cari am trăit î 
multă vreme și în secolul trecut au inființat Imperiul Austro- 
Ungar. impăratul Austriac Franz Josef, cât, și, mai ales, Arch 
ducele Pranz Ferdinand, mostenitorul aparent al tronului, sau 
plins În repetate rânduri și în mod foarte amarnic de lipsa de 
caracter a Maghiarilor, pe cari Vau considerat ca fiind direct 
responsabili de desmembrarea Imperiului, Astfel in monurenta: 
luj său studiu istoric: “Căderea Casei de Mabsburg”, eminentul 
istorie, de renume mondial, Pdward Crankshaw, citează urmă: 
toarele din textul unei scrisori adresate de Franz Ferdinand, 
Primului Minbtru Austriac, Max Vladimir Beck, in 1903 

lar și dar revin la convingerea, pe care o voi exprima cit 
voi trăi, că așa zisii “unguri decenţi” pur şi simplu mu exiată, şi 
că fiecare ungur, [e ministru, prinț, cardinal, meserias, tăran, 
huzar sau prăjdar este un revoluționar și un... (Obsoly cardinalul 
pare a Îi un, dar totuşi este un republican.) Oricare dintre ei 
pindeste precis ceea ce spune cel mai mârav deputat.” Intro 
altă scrisoare către impăratul Cerman Wilhelm 1, tot Franz 
Ferdinand insistă din nou, că toate relele pe care Monarhia le 
are de suferit vin de la Budapesta, şi că: așa numitul nobil, 
cavaler maghiar, este de fapt cel mai josnic, cel mal perfid, cel 
mai de ne incredere individ” 

Pe de altă parte, marele poet și dramaturg Austriac Franz 
Grillparzer, intro piesă de teatru “Unguri”, caracterizează pe 
Maghiari in felul următor 


"Marea greșală a ungurilor este că pricep greu şi 
condamnă repede 

Adică ungurii au fost la inceput un popor asiatic 
nomad, adică unit prin origine și nu prin Ţară, 

Din această cauză sunt refractari oricarei culturi 

Lenevia este marele lor viciu, Le lipsegte îndemânarea 
și răbdarea pentru orice preocupare burgheză 

Ti îi înţeleg rostul numai ea elobani, călăreţi, sau 
tilhan” 


La prima vedere var putea spune că o astfel de caracterizare 
nemăgulitoare ar fi exagerată, deoarece si Maghiarii au avut și 
ei Regi iluștri, luptători naționaliști de faimă Europeană, fai 
moni poeli și compozitori de muzică «lagică, In realitate Insă, 
aceştia nu erau Maghiari ci aparlineau altor pi d) co 
locuitoare. Astfel, marele lor Rege Janos (lon) Munyady era 
fiul unui johag Ardelean Vokcu; faimosul lor poet najional 
Petrof, ori romanticul revoluționar din 184% Lajos Kosuth 
erau de origină Slovaci, mama ultimului necunose ind niciun 
cuvânt maghiar. Generalul Bem, un alt revoluționar din 1848, 
in jurul statuii căuta, la Budapesta s'au adunat demonstranți 
in Oct. 1956, pentru a lansa revolta contra Rugilor + era de 
fapt Polonez, nu Maghiar. Franz List sau Brahms, compozitori 
de Rapsodii sau alte melodii clasice maghiare, au fost Germani, 

După cum observă și istoricul Crankahaw; “Orice individ, 
de osice naționalitate pregătit să inveţe maghilară și să imbrăţi- 
yeze sara maghiară, a fost binevenit În cercul magic şi absorbit 
de către el. Acesta era secretul puterii unguresti, pentru că in 
acest mod, indivizi capabili ai natlonalităților comparativ râma: 
se in urmă au putut să se ridice în frunte Adesea ei au devenit 
mal maghiari dec it maghiarii.” 

Desire comportarea sălbatecă a Maghiarilor faţă de celelalte 
naționalități conlocuitoare, nu numai faţă de Români, dar și 
faţă de Germani, Sârbi, Croayi, Sloveni, Slovaci sau Ruteni, nu 
mal exbtă nielo indolală astăzi i nici chiar asupritorii nu o 
mai pot nega. Desigur că au fost printre ei ] oameni politici 
prevăzători, ca marele juriseonsult Prancis Deak ori Baronul 


IL) 


de ei în Parlame 
Sfefan cel Sfânt, de 


sabotată de govi- 
în cap cu Colman 


Dar când au vazut cadavrele pe lumină 
Erau proprii lor fraţi. 


istoriei. Şoviniştii dintre ei continuă şi astăzi cu aceiași 
furie nestăpânită, ca odinioară, să ducă o campanie furibundă 
, acuzăndu-i de data aceasta de ceva mai nou, 
de “crima de genocid cultural” fată de minoritatea lor din 
Ardeal. Suntem martori astăzi, in Lumea Liberă, unei aceiaşi 
agitații furibunde din partea lor, pe care un alt Cancelar Aus- 
triac, Contele Gustav Kalonkey, o notase incă din 1891, când 
spunea: “Maghiarii sunt adesea influenjaţi mai mult de pasiune 
oarbă, decât de considerațiuni de logică rece. Din fericire 
adaugă cl- aceasta fiind o trăsătură de caracter Asiatice, 


cum au inceput a face spune la gură”. 
De aceia unii se întreabă dacă agitatorii Maghiari de astăzi 
trebuesc luați in serios, sau dacă n'ar fi mai cuminte dea nu 
e la provocările lor, lăsându-i să se desmeticească singu- 

ri din furia, care i-a apucat. 
Un argument in sprijinul acestei păreri este şi exemplul 


lem de părere totuşi că o ignotare 3 propagandei 
Pa de bine cum îl cunosc vecină lor, ia ini 
Ei uşor înpelat de o propagandă mincinoasă mincinoasă 
PN mafia SE, one ra eri în trecut 
Asupra falsuri lor: , Statistice, di 
DI: genocid cutii. ete, Sa mai scris şi în altă. SUTE e 
unui singur ei mol ai dal 
, Yom să atragem atenţi: 
, lira Libere, dar şi a vecinilor lor, elle 4 să, 
Românilor, -un neadevăr de care cu toţi se pare că nu ne dăm 
Această mare mistificare, lansată şi proj 


Ci 


pagată de Maghiari, 


este că“! i” și “Ungaria” ar exista în realitate, când 
Ă de fa 
ta fanteziste ale unei propagande abile de a au 
opinia publică mondială pentru atingerea scopurilor 


pr, 
sfârșitul primului răshoiu mondial, ceace a mai rămi 
SA tii ul Imperiu Austro-Ungar, sunt două ture: A 
cu la Viena și locuit în mod exclusiv de Austriaci, şi 
ru hai la Budapesta, locuit de Maghiari şi denumit 
Sua oi n, MACAO 
GHIARIA” pe limba noastră, “Ungaria” și Topgirii pb 
magia ara i date cual și folosite de agitatorii 
ia n Regatul Apostolie al pu i în regimul 
= Austria din 1867 în 191%, era cunoscut an 
să Arini Cum astăzi sunt via sau Cehoslovacia, şi 
ue cs etnie maphiar exercita o tălbatecă dictatură 
gri pupa naționale. Aceştia erau trataţi ca joba- 
îi Deși 
comună era cunoscută sub numele de “Ungaria”, nici unul din. 


nu erau nici măcar urmaşii Hunitor ui 
după cum le plăcea să pretindă, și di Aki 
U d e lupă cum nici 
irmă 1 vre'odată “Unguri”, care este un nume dn 


să continue a se numi “Jugoslavia”. . 

Ori să mai presupunem că s'ar forma in viitor o “Federație 
Danubiană” a Jărilor limitrofe, după cum propun anumite cer: 
cur politice, deşi o integrare a acestora in Comunitatea Econo- 
mică Europeană ar fi cea mai bună soluţie. Intr'un asemenea 
caz, locuitorii unei astfel de Federajie sar numi “Danubieni” 
vliberându-li-se pașapoarte cu acelaşi nume, Asta n'ar insemna 
insă că Românii, Maghiarii, Austriacii, Cehii, Slovacii, Sârbii 
sau Bulgarii au incetat de a mai fi ceiace au fost de mii de ani, 
devenind in mod spontan: “Danubieni”. Şi dacă şi această “Fe- 
derajie Danubiană” sar desființa, toji aceşti “Danubieni” ar 
reveni imediat la vechile lor denumiri etni. Acelaşi lucru ar 
fi trebuit săse intample de mult şi cu numele fictiv de “Ungaria” 
si “Unguri”, De acum inainte, cel puţin publicaţiile româneşti şi 
Românii să inceteze de a mai întrebuința asemeni termeni 
arti ficiali. Când Maghiarii discută în public revendicările "Unga- 
riei” asupra Ardealului, când ei vorbesc de minoritatea “ungară” 
din Transilvania, când vin cu publicații şi placarde în acelaşi 
scop = să li se răspundă: care “Ungarie”?, care "Unguri"? 
Acestea nu există! In felul acesta se poate desumla întreaga 
lor propagandă revisionistă 

De fapt agitatorii maghiari de astăzi nu sunt alarmaţi atăt 
de persecuțiile şi “genocidul cultural” al fraţilor din Romănia, 
cat sunt speriaji de tratamentul generos de care se bucură 
aceștia, in comparație cu populaţia românească, Este tocmai 
aplicarea în Romania de astăzi a Legei Naţionalităţilor votate 
la Budapesta in 1868, care-i nelinişteşte pe şoviniştii maghia- 
ri, fiindcă această politică mijloceşte procesul de integrare mai 
bine decât persecuția Dacă Maghiarii nici până astăzi n'au învățat 
să traiască in armonie Şi in raporturi corecte cu vecinii lor, 
insemnează că ei nu se vor putea aclimatiza niciodată intr'o 
lume civilizată, şi ca atare ar face mai bine dacă star re intoaree 
in Asia, de unde au venit, şi ar lăsa lumea să trăiască în pace in 
centrul Europei 


DR.CI. UNTARU 


PROPAGANDA 
MAGHIARA 


ujine greseli. Și cui | se datorează această simpatie a 
Propag di! Ungurii nu obâsesc niciodață TI profa IP 
Si pătrund unde pot şi cum pot. Precum aji văzut, au pătruns 
si la “Free Europe”. Acolo găsesc, de la inceput, simpatie, dar 
aceasta nu ajunge. Principalul este să mu obosească Si în plus, 
riscă. Să presupunem că directivele care se dau acolo, sunt așa 
cum trebuie: toate atacurile, trebuiesc dirijate contra Moscovei 
Dar ungurul riscă pentru țara lui. Si profită de multe lucruri 
jr: gal) PTepoura că hd lor români dorm Ja ei acasă 
românească) și îşi dau toată os 
- pia ruda teneala numai să facă 
i nu numai românii de la “Free Europe” dorm smnul cel 
de moarte Aproape toți Românii din exil, dorm. Nicolae pe. 
Pa =, Madrid, ne cerea să fim linistiți pe chestia Ardealului 
E ipttc od pu l din exil tau dat toate asigurarile că ei nu ne 
î po. 0 asigurare, dar din nefericire, Nicolae Penescu 


NS. GOVORA 


Nicolas PENESCO: La roumanie de la democratie au totalita- 
rise. 1938-1948. Edition Contrepoint (S.E.R.C ) ga 


Chiar din prefaja cărţii lui —La Roumanie de la dă i 
au totalitarisme. 1938-1948 di Penescu a afirmat ja 
României in războiu contra Rusiei, s'a făcut cu toată ostilitatea 

rului român. Pe ziua de 22 lunie 1941, când s'a aflat de 


intrarea României în războiu, impotriva Rusiei, se poate spune 


fără să se grescască, că respirația Țării, sa oprit. Niciodată n'a 
dus Jara noastră un războiu cu marea majoritate a poporului 
alături de conducerea ei ca în 194]. Trecuse numai un an de la 
răpirea Basarabiei şi în tot acest an, fusesem mereu amenințați, 
să [ie ocupat şi restul Țării de aceiaşi Rusie hrăpăreaţă. Poporul, 
şi mai ales Moldovenii, așteptaseră cu nerăbdare acel ordin de 
neuitat: Treceji Prutul 

Chiar luliu Maniu şi partizanii lui, se declaraseră de acord cu 
ocuparea Basarabiei, Ca să se declare de acord cu ocuparea 
Basarabiei, inseamnă că această ocupare era un act de războiu, 
deci este un non sens să declari că intrarea în războiu contra 
Rusiei, sa făcut contra oinjei poporului român. Toată sufla: 
rea românească spun românească a ingenunchiat în case, 
în biserici şi pe strazi, in acea dimineată istorică din 22 lunie 
1941. Contra intrării noastre în războiu, fuseseră numai aloge- 
mii — fericită expresie a dlui Penescu- şi pulinii membn ai par- 
tidului naţional-țăranesc. Nu toţi. Partidul national Jărânesce a 
fost şi el un partid românesc şi in acea zi istorică, a simţit ală- 
turi de ceilalţi români 

DI Penescu afirmă că luliu Maniu nu a fost de acord cu intra- 
rea României in războiu, Cu un an inainte, ruşii ne luaseră Basa- 
rabia, fără nici o vină din partea noastră şi, mai ales, fară nici 
un Drept din partea lor. Ce trebuia să facem? Nimic? Să rămă- 
nem cu brajele încrucişate și fără să protestăm”? Sau să protes 
tam numai platonic? DI. Penescu recunoaşte că Anglia ne dăduse 
garanții, dar aceste garanţii nu erau valabile contra Rusiei sovie: 
tice, Anglia nu vroia să supere Rusia și vroia cu orice prel so 
menajeze cu speranta că intra zi va Îi şi ea atacată de Germani 
şi atunci -volens nolens- ii va deveni aliată. Deci Angha nu 
avea să se strice cu Rusia, din cauza noastră 

A tăcea, a suferi fără să murmuri, a lăsa să treacă ziua de 22 
lunie fără să se facă nimic, ar fi fost o pată ruşinoasă pe Istoria 
Neamului românesc. O pată care nu sar fi sters în vecii vecilor 
Deci, după luliu Maniu, trebuia să fim cuminţi, să-i lăsăm pe 
Germani să libereze Basarabia, să ne-o facă cadou dacă vreți, 
şi atât. Să răspundă d! Penescu dacă acesta este răspunsul pe 
care trebuia noi să-l dăm. Spune undeva dl Penescu, ca nu 
era nimic de făcut, Rusia e prea mare și puternică, Aceasta 
era și părerea lui Maniu, Deci în ziua de 22 lunie 1941, Ro. 
mânia trebuia să rămână cuminte, pentrucă a intra în războiu 
alături de Germani, însemna să intrăm alături de cei care vor 
pierde războiul. In primul rând nu mă poate convinge d] Penescu 
că Iuliu Maniu ştia precis că Germanii vor pierde răsboiul. Poate 
că aceasta voia di Maniu. Si Maniu a inceput chiar din 1942 să 
intre în legătură cu Analo Americanii, deci să-si trădeze Patria 
care era in răsboiu. Să ne spună D. Penescu dacă mă insel 
în calificare, Deci este posibil ca Maniu să fi dorit ca Germanii 
să piardă războiul, fără să se gândească că aceasta insemna că-l 
pierde și România, adică Patria lui, Si aceasta din cauză că luliu 
Maniu a suferit toată viața de filodemocrarie, de filo-america- 
mim şi de filo-enplezism. Să sufere România cât de mult, dar 
să fie alături de anglo-saxoni alături de democrați De altfel, 
Iuliu Maniu, chiar inainte de inceperea războiului îi privea cu 
simpatie pe Ruși pentrucă își dădea seama că democrații vroiau 
acelaşi lucru: să se apropie de Ruși pentru a şii face alai 
contra Lermaniei 

Dat timpul trece. Noi ne duc e rând, sa dus luliu Maniu, 
se va duce şi di Penescu și tu și alți, ne vom duce toți, Dar 
Neamul şi Istoria rămân. Si Istoria va aproba pe cei care au fă- 
cut războiul contra Rusiei pentrucă Neamul românesc este un 
Neam de eroi. El nu ar fi aprobat ca în ziua de 22 luni 1941 
să fi rămas cu arma la picior sau mai precis să fi tras un chel 
in cinstea democraților, în loc să Incercăm să luăm ce era al 
nostru, să încercăm să ne luăm Basarabia Neamul românesc nu 
este un Neam de nevolnici, şi a fi rămas cu arma la picior în 
ziua de 22 lunie 1941, ar fi însemnat că suntem un Neam de 
nevolniei. Sar fi răsculat Mihai Viteazul, lon Vodă Cumplitul 


OTE PE MARGINEA CARTI 


si Corneliu Codreanu, Si n'a auzit di Penescu că lon Ani 
inceput să se ridice din mormânt? Si lon Antonescu n'a 

nici. democrat şi nici fascist, ci a fot numai en erou care şi-a 
iubit Patria și n'a trădar-o nici când a mers în mormânt. Si nu 
a mai auzit di Penescu că poporul acesta German este astăzi cel 
mai prejuit popor tocmai de democrații americani? 

DI Penescu are linii de prețuire a lu: Antonescu şi i le scoatem 
în evidenţă. La proces “mareșalul Antonescu nu sa apărat. EL 
vorbea pentru Istorie, căci stia foarte bine că va fi ucis”, sau 
“dacă mareșalul ar fi acceptat propunerile doamnei Kolontai, e] 
ar fi avut fără indoială o altă soartă, dar la un preț pe care cl 
nar fi vrut să-l plătească”. “Poporul nu-i voia execujia. Maresa: 
lul pierduse războiul contra Rusiei, dar luptase pentru a recuj 
ra pământurile românești care au făcut parte integrantă din 
Moldova”. “Antonescu făcuse o rea politică externă, dar cl sa 
bătut pentru Basarabia românească” 

Prin urmare Antonescu merită stima dlui Penescu, intrun 
cuvânt, pentrucă a ştiut să moară și pentrucă s'a bătut pentru 
Basarabia românească. Dar cei care au refuzat să se bată, cei 
care ne-au spus că nu trebuie să ne batem pentru această Basa- 
rabie românească, adică Iuliu Maniu, merită şi el stima? DL Pe- 
nescu ne spune că la procesul lui Antonescu, Maniu i-a strâns 
mâna mareșalului. Dlui Penescu Maniu i-a spus că făcând acest 
gest, la făcut ca un gest crestinesc. Și gestul a fost apreciat 
de cei care-l văzuseră sau auziseră de el, ca foarte frumos și în 
Tară şi mai tărziu în exil. Eu gândesc altfel. In primul rând 
Maniu a făcut un gest asemănător -crestinesc- și la procesul 
lui Corneliu Codreanu. Maniu, făcând asemenea gest, se gân- 
dea la galerie, deci aceste gesturi aveau ceva teatral în ele, 
Dacă a fost alfel, de ce Maniu nu sa dus la Mihai Viteză să-i 
ceară grajierea lui Antonescu? Desigur ştia că Viteză nu avea să 
facă acest gest pentru aşi prelungi statul pe tron, dar şi pentru 
a nu-și face şi lui si partizanilor lui neplăceri. La această dată, 
Mai 1946, dacă Maniu, așa cuin crede di i pula nedrept, 

ii cunoştea foarte bine pe Ruși [7], trebuia să simtă care va fi 
sfârgitul și pâna atunci va trece numai un an. 

“Antonescu făcuse o rea politică externă, dar el sa bătut 
pentru Basarabia românească”. (Penescu), Dar luliu Maniu a 
facut o mai rea politica externă decăt a lui Antonescu, Rezulta: 
tul acestei politici a fost sfărșitul vieții Iui în închisoare. Anto- 
nescu a sfârsit în faţa plototonului de execuție - un ploton de 
execuţie, ca şi cel al lui Tudor Vladimirescu, format din aloge- 
ni, dar a murit cu fruntea sus, nu ca luliu Maniu care și-a termi- 
nat viața în genunchi. In clipa morii, luliu Maniu a putut să se 
gândească că el a fost un element determinant care a impins 
intregul popor românesc la închisoare, Si mai ales, luliu Maniu 
n'a fost un exemplu de eroism pentru poporul lui, ci din contra, 
un exemplu de laşitate, e] si-a impins poporul lui la o capitulare. 


v'%:9 


Mulţi gândesc că şi lon Antonescu a dus tratative de armisti 
jiu, îar la urmă a dat libertate ca aceaste tratative să fie duse de 
Maniu direct. E adevărat, dar Antonescu se gândea la un armus- 
rițiu semna de adversari, adică de prietenii hui Maniu, america- 
mii. Chiar în ziua de 23 August, comunicase lui Maniu prin 
Gheorahe Brătianu, că el este de acord dar cerea un act semnat 
de toţi sefii de partide. Si când sa dus la Palat a declarat că el 
“n'est pas opaste d larmisrice, mais pas dans n importe quelles 
conditiom”. (Penesco). Ori şi a dat seama din ceiace ia spus 
regele, că acest armistițiu mu se semnează deloc. Si atunci An: 
tonescu s'a declarat contra unui asemenea armistijiu, EI fusese 
tinut. în linii mari, la curent cu tratativele duse de Stirbey şi 
de Vişoianu la Cairo. Bineînţeles, nu a fost ținut la curent 
cu ultimile tratative în care Maniu - dovedind prin aceasta că 
nui cunoaşte deloc pe Ruşi - dusese tratative în care se anga- 
jase la lucruri care nu erau pe linia onoarei De exemplu se ce: 
rea o ofensivă masivă pe frontul din Moldova, care trebuia să 
fie declanșată cel mai tărziu, în 24 de ore după schimbarea au: 
vemului în România. Se cerea o ofensiva contra armatei romă: 
ne, o ofensivă în care aveau să cadă mii de soldați români!!! 
Această cerere nu are nimic onorabil în ea. Si mai ales că se 
cerea aceasta unui dusman de i bă al iu îi] 
cerea aceasta Rugilor pe care poporul românesc în i 
cunoască în două secole, dar nu învățase săi cundască Iuliu 
Maniu şi cu atât mai puțin Mihai Viteză 


bi) 


itigase increderea Anglo-America- 

i un ohiter de origine ro 

or și receptor”, Dar acest 

i memii Și aceștia au voit 
înţeles că pe acest englez i! aştepta 
care-i insoțea pe nemi sa opus ca 

i di Penescu se declară de acord. Dle 


ar fi fost descoperit de englezi 
dtale te declari de acord cu 


în această cahtate trebuia să ştii să apreciezi 

normal să-l aștepte pe un englez care era prins la Bu- 

război. Cetace este scris în cartea d va 

urmasii noştri. Pentrucă trebuie să ştii dle 

jugust va fi judecat La rece și va fi condamnat 

cum se cuvine. Spectrul eroic al lui lon Antonescu, se va ridica 
Inic și vă va cere socoteală. 

In seara de 23 August, Mihai Viteză a citit o proclamație în 
care spunea. "Romănia a acceptat arnhiriul oferit de URSS, 
Marea Britanie şi Statele Unite”. Nu ştiu dacă acesta a fost 
textul exact dar sl luăm de bun deoarece il garantează di 
Penescu. Ei bine. se spune cea mai mare minciună Armisti- 
țiul nu fusese oferi? nici un moment, tot timpul aliaţii ne 
ceruseră capitularea fără condiții şi dacă continuau să ne ceară 
o capitulare fără condiții era ca din punct de vedere juridic să ne 
găsim în fața unei capitulări aşa cum o vroiseră Ruşii; fără 
condiții. Si luliu Maniu o ştia şi a acoperit cu prestigiul sau 
minciuna regală, marea minciună regală. Și in acea seară, ală- 
turi de Mihai Viteză, se găsea Bodnăraș, “vechiu ofițer dezertor 
din armata românească” (Penescu). Acest dezertor fusese para: 
şutat şi ajunsese până în Palatul regal, drept consilier. Căci 
lovitura de la 23 August, sa dat conform sfaturilor lui Bodnă: 
ras, punct cu punct, adică a fost dată direct de Moscova, Căci 
ceace ne spune di Penescu, nu este valabil. Dsa afinnă că în 
ziua de 73 August, când ruşii ajunseseră la Bârlad, orice rezis- 
tență, era de prisos. Profesorul lon Hudiţă, coleg de al domnului 
Penescu, imi serie că in ziua de 23 August, aerodromul din Te 
cuci era ocupat de ruși. Da, lucrurile se intamplaseră conform 
cererii pe care o făcuseră Stirbey şi Visbianu, adică avusese loc 
o masivă ofensivă rusească la care generalul Racovitză-d! Penescu 
evită să-l numească işi manevrase rezervele exact cum a voiau 
roşii. Mibai Viteză ne-o spune di Penescu-făcuse o vizită pe 
front în care pusese la punct tot planul trădării. Deci dacă Ruşii 
ocupaseră aerodromul din Tecuci, aceasta nu este o scuză, căci 
lucrul acesta fusese plănuit de Mihai Viteză în vizita lui făcută 
f front. Lucrurile se petrecuseră exact cum o voiau Rușii 

uşii făcuseră tot ceiace le ceruse Mihai, adică declanşaseră o 
ofensivă, dar se opriseră acolo: nu semnaseră armistițiul 

De 31 de ani afirmăm mereu acelaşi lucru: la 23 August se 
dăduse ordinul ca armatele române să primească pe ruși ca 
aliați și nu se semnase nimic. “Marea greșală a fost, o repet, ordi- 
nul dat armatei să inceteze focul, inainte ca armistițiul să fi fost 
semnat de către adversari”. (Penescu). * Ar [i trebuit să se aptep- 
te răspunsul la telegrama ministrului de exteme, Niculescu, 
adresată aliaților prin intermediul lui Creţeanu. Dacă un acord 
ar [i intervenit, Ruşii si Românii ar fi incetat focul simultan pe 
TA i PIE, (euzeteu) ai Dar ar îi fost nevoie 

1 avut în faţă alţi dusmani si nu uși pe care di Penescu 
spune că-i cunoștea Maniu!!! F i: g: 

Ofensiva se declanşase pe ziua de 19 August. Conform înţe- 
gen, trebuia ca în 24 de ore, adică la 20 August, Ruşii să sem- 
neze armistițiul, Si nu l-au semnat decăt pe ziua de 12 Septem- 
brie, Ceiace au semnat Rușii la 12 Septembrie, nu este un armis- 
tițiu. Să ne spună di dr, în Drept de la Paris dacă o hârtie sem. 
nată după 20 de zde după ce s'a deschis ruşilor stăvilarul, cână 
au ocupa toată Tara, mai poate fi numită armistițiu, E numită 

armistițiu de către ii de la Paris, dar di 
COE A, azi nm 

E 5a mai intamplat si altăceva, mai grav Ostaşii români, 
sare conform ordinului lui Viteză, îi ta pe ca 
niste aliați, au fost ati prizonieri şi pomiți spre Siberia!!! 
umarul acestor ri desi în realitate mai mare este 
numai de 130.000 după cum afirmă di Penescu. In dovă locuri, 
in cartea dale, d] Penescu afirmă că numărul tuturor prizonieri: 
lor din Rusia, sa ridicat la 250.000, deci Ja 23 August au fost 
luați prizonieri mai mult decât pini, Tot di Penescu afirmă 
că Ruşii foloseau pe prizonieri la muncile cele mai grele. Si nu 

numai atâta, dar Ruşii i-au ținut pe Români prizonieri mult tin 
după terminarea războiului cu două scopuri. să-i folosească n 
muncile cele mai grele și ca să-i indoctiineze. Si au mai cerut 


“> 


şi 12 divizii ca luptători mearmaji să moară alături de ruşi. 12 
divizii care din servilisn s'au ridicat la 18. Si 170.000 de Romă: 
ni au murit pe frontul din Vest să acesti 170.000 au murit ca 
să ajute pe dusmanul de moarte al Românlor să ne subjuge. 
Iuliu Maniu a inaintat lui Antonescu memorii în carcii cera 
ca Românii să nu lupte mai departe de Nistru, dar a lost de 
acord ca Românii lupte peste Tisa, și în munţii Tatra!!! Si 
generalii români care au luptat în munţii Tatra, în loc să fie 
așteptați la intoarcere cu flori, au fost băgaţi la inchisoare 
şi culmea, au murit alături de Maniu, Pentrucă în timp ce gene- 
ralii români luptau în Cehoslovacia, în Țară comuniştii lucrau 
de zor ca să le pregătească inchisori şi lor şi lui Maniu, Și să mai 
spună di Penescu că Maniu i-a cunoscut bine pe ruşit!! 

După 23 August “războiul continuă, dar de aceasta dată, con- 
tra Germaniei. Devotamentul, disciplina armatei noastre, unirea 
comandanților săi, şi credința Jată de tânarul rege Mihai, au fost 
remarcabile!!!" Dar di Penescu este sincer? Na auzit dsa că 
ostașii români nu au vrut să meargă mai ueparie de Tisa? N'a 
auzit di Penescu, că sa dntrebuințat chiar forja ca să-i convingă 
(1) pe soldaţii români ca să treacă Tisa? Nu a auzit că un general 
celebru -Mociulschi- şi-a trecut Divizia cu revolverul în mâna? 
Nu a auzit că la Viena sau format două divizii care vroiau să 
continuie lupta contra comuniştilor? Nu a auzit că au fost căpita- 
ni care au trecul cu toată unitatea lor la germani? Si dacă acesti 
căpitani au fost, dezertori fără importanță, nu a auzit că a fost și 
un general Avramescu care a dus tratative cu germanii ca 
să treacă cu toată unitatea? Si această unitate era o armată în- 
treagă. Dacă germanii ar fi putut să reziste două luni pe aceiaşi 
linie, ar fi văzut d] Penescu care ar fi fost devotamentul şi fideli- 
tatea ostaşilor si ofiterilor români, faja de alogenul Mihai Viteză 

Dar ceva curios. D] Penescu îl numeste pe Viteză, curajos. Au 
mai fost şi alții din același neam cu Viteză adică alogeni, care 
lau numit curajos. Dar să ne spună di Penescu în ce a constatat 
curajul lui Mihai Viteza 


"Trebuie considerată deasemeni inadmisibilă, predarea mare: 
salului Antonescu cownnisnelui Bodnăras în noaptea de 23 la 
24 August, atunci când mareșalul era prizonierul regelui şi Bod: 
năras n'avea nici o calitate, Istoria nu va înțelege niciodată 
această felonie si nu va ierta-o niciodată”. (Penescu), lată rânduri 
din cartea dlui Penescu care sunt adevărate şi care îi fac lertate 
atătea şi atătea greșeli. Deci storia nu va înțelege această felo- 
nie şi mu va ierta-o niciodată!!! Dar cine a fost acest mare felon 
pe care nu numai istoria dar si poporul nu îl va jerta niciodată? 
De ce nu are curajul di Penescu să-i spună numele? De ce nu îl 
arată cu degetul? Căci acesta este un alogen mare, e marele 
alogen a! Istoriei noastre 

Generalul Rădescu a avut curajul să țină celebrul lui discurs 
la radio. Noi credem că acest discurs a fost întradevăr curajos 
Si Vichinschi a venit la Bucureşti și direct de la acroport sa 
dus săi facă o vizita(?) lui Mihai Viteazul, Cu ocazia acestei 
vizite, ba cerut să-l schimbe pe Rădescu şi să-l aducă Ja putere pe 
Groza, Ca să-l intimideze pe rege, la plecare a trântit ușa, celebra 
trantire de ușă a lui Vichinschi. Viteza l-a cerut sfatul lui Maniu 
si acesta l-a sfătuit să mu cedeze, deci să nui dea puterea lui 
Groza, dar, Viteză sa arătat a avea un mare curaj: l-a însărcinat 
pe Groza să formeze guvernul, dar cu condiția ca în acest 
guvern să participe și lărânistii și liberalii. Deci i-a pus condiții 
lui Vichinschi, a în/nentar, vor spune desigur alogenii Apă 
de ploaie: in cele din urmă, Viteză l-a aceptat pe Groza şi 
Tără Maniu și fără Brătianu. Ei da, acuma avea Viteză ocazia 
să demonstreze că are curaj 

Intre 17 lulie şi 2 August a avut loc conferința de la Pots: 
dam și, în celacei priveste pe Români, conferința s'a terminat 
fără ca Anglosaxonii să recunoască guvernul Groza. Este un 
punct bun si sprjininduse pe el, Maniu îl cere regelui să îl con 
pedieze pe Groza, Regele, ca să prindă curaj desigur, a convocat 
pe reprezentanții celor trei puteri, Si la această convocare, rege 

lea cerut Sfatul pentru at reorganiza guvernul cu scoppul ca 
e] să fie recunoscut de cele trei puteri, Americanul și englezul 
sau declarat de acord, dar rusul a răspuns mer. Atunci regele 
ba cerut lui Groza demisia, dar acesta refuzând”, la demis din 
funcțiile sale la 21 August” (Penescu). Si atunci cu curaj, regele 
a declarat greva nu mai semnează nici o hârtie Dar înainte de 
grevă. Mihai Viteazul, a fost decorat cu cea mai înaltă decorație 
ruseasca iar acesta nu Sa arătat mai prejos si l-a decorat pe Gro 
7a cu cea mai mare decorație românească şi le-a dat cu penerozi 
tate tuturor miniştrilor comunisti, d'insigmes recompenses, (Pe. 
neo) "Cetace e] nu o făcuse cu ministrii din guvernele prece- 


a 


| ÎN 


| avea să proclame Republica Populară Română”. (Penescu). 


care, orice sar spune, i-au fost mai devotaji”, (Penescu), 
greva lui Mihai Viteazul, nu a ținut mult, 
trecut anul şi Groza vine cu o nouă lege electorală, Penes 
în numele lui Maniu, i-a cerut lui Mihăiţă, să nu sancjioneze 
lege, mai ales că, contra acestei legi, guvernele englez și 
can protestasară, "dar regele nu mia ascultat și legea a fost 
ulgată pe ziua de 13 Iulie. El era inconjurat de consilieri 
aveau îl că făcând concesiuni, monarhia putea să fie 
tă, în ceiace ei se înselaul!!" 

Maniu şi Penescu mai aveau o iluzie: regele să refuze să sem. 
neze mesajul regal şi să nu deschidă Parlamentul. Maniu a cerut 
o audiență specială lui Mihai Viteazul în care i-a cerut acest 
lucru, dar “regele Mihai (Mihai Viteazul) a citit mesajul tronului 
inaintea acestei Adunari zisă Naţională care, un an mai tărziu, 


Dar dle Penescu, comunistii l-au tinut un an, pentrucă mar 
i nevoie de el, exact acel an. Ei mai aveau nevoie de el ca 

] condamne pe pentru aceasta aveau nevoie de acope: 
irea lui Mihai Viteazul, Si el nu numai că i-a acoperit, dai 
nut și un discurs în care îl condamna pe Maniu şi pe dia şi pe 
toi ceilalii. Căci Mihai Viteazul spera că cu concesiuni, va salva 
monarhia, că va mai păstra o monarhie —sui genens-, cu un re: 
pe, Un mare rege, un rege curajos. + 

Dar se pare că Mihai Viteazul, a simjit totuși ceva. Când a 

fost la Londra, i-a cerut sfatul criminalului său tată, fostului 
rege Carol al Ilea. Si Carol ia dat un sfat bătrânese: să se 
întoarcă şi dacă comuniştii el, 
să le ceară despăgubiri, adică filodormă, Precum se ştie, Mihai 
Viteazul Pa ascultat pe bătrân căci l-a sfătuit bine şi a cerut filo- 
dormă. Gândindu-mă mai bine am comparat acest ges cu gestul 
eroic al lui lon Voda Cumplitu!!! O tempora o mores 


Si acuma, înainte de a pune punct, căteva chestiuni lipsite de 
importanță. Fiind pleacat din Tară, Pamfil Seicaru, în redactia 
Curentului nu pe primul plan —rămăsese un Văranist: Bocşa 
Mâlin. La 23 August ceilalți au fugit sau au fost prinşi de frică 


Ja direcția Curentului a venit Bocşa Malin. După un timp =scurt- 


rentul a fost suprimat şi jarănistii au dat năvală, La bătaia 
pestelui! 1 aveau dar acolo pe Boca Mălin, Sia apărut p le 
rul”, inspirat de partidul najional-țăranist (Penescu). i 
printre măritimile care conduceau "Curierul" se afla și i Si 
Popa, care mai târziu a venit în exil. Si Augustin Popa. ar i vrut 
să devină propietar al "*Curentului”, Si i-a propus lui Șeicaru 
prin interpusi- să cumpere “Curentul” și, dacă star i putut 
şi fără bani. Și cum Seicaru auzise că a fost condamnat la moarte 
la Bucureşti, di Augustin îi propunea săi dea asigurarea că ace as 
tă condamnare la moarte, va fi grafiată când vor... veni Jaranintii 
la putere. Aceasţa arată două lucruri: că banditul de Seară a 
era atăt de bandit când era vorba de pus mâna pe ilie şi 
al doilea că toli țărănistii, mai ales când erau din Ardeal „erau 
tot atât de cunoscători al ia că ca Jia Această chestiune 

i i di Augustin Popa, a facut. Y 

e Aa) putut) vant în exil în 1965, a tăcut până pute 
Am apreciat cartea aceasta, cu toate neadevărurile Pe care le 
conjine, desigur din cauză că “tot ceiace ital d ul 
fost bine făcut şi tot ceiace au facut ceilalți a fost rău Tic ce 
doar acesta este un păcat românesc. Exact că în cartea lui IG, 
Duca din care am a flat că Brătianu a fost un semizeu 

Dar, cartea dlui Penescu Supe și atâtea lucruri adevă: 
rate, spuse cu curaj, că mă inchin. A pus la punct chestiunea 
lui Mihai Viteză, că alogenii au şi început să jipe. (i 

Si mai aşteptăm încă o carte, care să fie cel pulin ca şi 


aceasta 
Madrid, 9 februarie 1952 


Preot L.M. Domitriu, Carte de rugăciuni, 256 pagini, Aso- 
ciația Ortodoxă din Nond:Vestul Germaniei 


Asociaţia Ortodoxă din Nord-Vestul Germaniti a tipărit o 
Carte de rugaciuni pentru a o pune la îndemâna credincioșilor 
din afara hotarelor Țării. Această carte a fost întocmită depă: 

intele misionar Mircea Domitriu Ă 
"ul Parintele Mircea Domitriu lam cunoscut de mult, în 
Tara, înainte de 1940 Pe atunci nu bănuiam că drumurile des 
tinului ne vor fi atât de incurcate, şi ale unuia ca si ale celuilalt 
Ne-am întâlnit Ja Paris. In Tară, tânărul Domitriu era un om 


marea către preojie, 

Si la Paris, el insus a inţeles ci această chemare către preoție, 
Harul pe care-l purta în el, era mai tare decăt orice, şi sa facut 
preot. . 

Părintele Domitriu este legionar sau fost legionar. Pace Ş 
dintre fostii Legionari adevarați, care în pribegie, sau facut 
preoți. Unii dintre ei, ca Parintele Domitriu, sau făcut preoji 
numai că simțeau chemarea, sfânta chemare. Parintele Domi- 
triu era inginer, deci nu se pate bănui că va făcut preot din 
nevoie, 

Lam reîntâlnit Ja Paris: e preot, adevarat preor, din cap 
până in picioare pe dinafara ca și pe dinauntru. Nu e preot 
ca să castige din preoție. Din banii pe care-i castigă cu rigla şi 
compasul, simt toji că părintele Domitriu pune totdeauna 
acolo unde e nevoie, 

li cunoaștem cu totii activitatea, rodnica activitate de preot 
misionar. La Koln, a găsit un alt Român, cu care face bună 
tovărăsie: e domnul inginer Alexandru Suga. Si amândoi pun din 
banii pe care-i câstiză în mod cinstit, la nevoile obgrei. 

Si desigur, părintele Domitriu, a inteles că pribeagul român 
are nevoie de o carte de rugăciuni, la care să facă apel în mo- 
mente grele, când pribegia muşcă din el căci Românul şi-aduce 
aminte de Dumnezeu, numai când muşcă din el nevoile. 

Si cu ajutorul domnului dr. Suga, a scos o carte de rugăciuni. 
Si n'a fost lucru uşor. S'a pus o “grijă deosebită în stilizarea 
textelor vechi, pentru ca slavismele, grecismele, arhaismele, 
si greșelile lingvistice să fie evitate şi limba românească să apară 
în toată frumusetea ei”. 

Cartea e frumos tipărită, elegantă şi... modestă. Când am ci: 
tit-o, am avut în tua sedii figura parintelui Domitriu: figura 
omului cu chemarea către preoție, 

Acuna desigur, Sfinția S va gândit şi la un sfârsit bun. Si 
mulțumirea trebuie sa o caute în multumirea sufletească a lu- 
crului făcut, la frumusețea lui. Căci Românul pribeag, mai ales 
când câstiga bani mulți, nu se prea gândeşte la dat banii pe căr- 
ți!!! Dar sar putea întâmpla să mă insel și de data aceasta. In 
acest caz punem la dispoziție adresa la care pot să trimita banii 

30 DM): 
4 _Der Rmânisich-orthodoxen kulturgemeinde in Nordwest: 
deutsehland e. V. 

c/o Dr. Alexander Suga 

S000 Kăln 

Jakordenste. 21 


NSG. 


NIZ 
ze) AL ZA 


CITITI SI RASPANDITI 
SCRISUL ROMANESC 
IN EXIL. 


23 


REDACTIONALE 


Stimaţi compatrioți, sprijinitori, abonaţi şi cititori, 

Ceace vă anunţam de aproape un an şi jumătate: dificultățile create apariţiei Carpaţii-lor, de către noua direcție a tipoarafiei 
Mansiega- au ajuns la punctul final, adică Incetarea colaborarii determinată pe deoparte- de situația economică deficitară a 
intreprinderii. iar pe de altă parte, de divergențele de opinii asupra subiectelor tratate în paginile noastre. 

Sau incheiatcei 26 de ani de bunăvoință, Ințelegere şi lucru, nu Insă viaţa revistei şi a editurii Carpaţii. Acestea vor. continua, 
cu aceleaşi greutăți, mai mari sau mai mici, dar cu neştirbit elan, abnegaţie în servirea cauzelor drepte româneşti şi încredere 
absolută în victoria finală a binelui contra raului. 

Revista pe care vo prezentăm In noua ei ediție tipărită 0//sett, păstrează toate caracteristicile, rubricile şi uspectul ei inițial, 
sperând să satisfacă toate exigenţele. 

Scuzaţi întârzierea cu care primiţi, din inotivele de mai sus, numarul 33 al revistei. Sper să recuperăm timpul pierdut iar 
apariția ei regulată poate fi asigurată prin sporirea numărului abonaților şi prin plata abonamentului la fiecare început de an. 
Sunteţi 400 de abonaţi şi sprijinitori. Dacă fiecare dintre Dvs, convinge un prieten să se aboneze, rezolvăm problema Deci 
nu lăsaţi pe mâine sprijinul pe care vi-l cerem azi. E viral pentru lupta noastră În exil, 

Pevitru verificarea numărului exact al prietenilor credincioşi şi al adreselor, pe care vă rugăm să ni le comunicaţi la fiecare 
schimbare, complectaţi fişa alăturată şi Inapolaţi-o cu Intoarcerea poştei, 

Asteptânid veşti, vă mulțumesc şi vă Imbrăţişez cu dragostea de rordeauna. 


TRAIAN POPESCU 


CITITI SI RASPANDITI SCRISUL ROMANESC IN EXIL 


CARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director-Proprietar: 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACTIE 


d 


Redacția şi Adminisratia: 


Calle Conde de Pehalver, 82, 4 
"Telâf, 4021101 - MADRIB-A 


Correspondenta: 
”partano 9,283 - MAnnin (Bspafin) 


* 


Abonamente: 
Anual „ue 90 Ş U 
De susținere ,.......... 60 $ USA 
Expedlerea Avion plus. 10 $ USA 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut: 


LA GRANDE THRACE, par Prof, A. Boldur, premier volume ... 15 $ USA 
ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA TRAIANA, de A. D. Xenopol, 
VOLI si ee e mmalaee vena 10 Ș, USA 


ISTORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murăraşu .. Epulzat 


NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murăraşu .. 10 $ USA 
POVEŞTI, de Ion Creangă, în fascicole Tva Aa 10 $ USA 
DACIA, de Vasile Pârvan ...... ... iu 5 S USA 
'RECURSORI, de Octavian Goga ... ... ..... 4 sua 3 $ USA 
?STORIA PARTIDELOR, NAȚIONAL, ȚĂARANESC ŞI NAȚIONAL 
ȚARANESC, de Pamtil Seicaru, vol. I, II 12 $ USA 


ISTORIA POLITICĂ ȘI MILITARĂ A RAZBOIULUI ROMANIEI 
CONTRA RUSIEI SOVIETICE, de General Platon Chirnoaga Epuizat 
KARL MARX: INSEMNARI DESPRE ROMANI. Texte inedite cu co- 
mentariu de Pamfil Seicaru .,. ... see ana mn ere are ie te mae aaa ae 
ŞTEFAN CEL MARE, VOIEVOD AL MOLDOVEI, de prof. Alexandru 
BOIAUNEER, nn fe ee N ai a ate ORI ai ia as Au acasa 10 8 O BA 
ISTORIA DACIEI ŞI CONTINUITATEA DACOROMANĂ, de Gene- 


10 $ USA 


ral Platon Chirnoai A zeci MDA i > 10 $ USA 
LE NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 

BRUNI DINdEacu ea see nat Rare zau rai „5 $ USA 
POVEŞTI FARA ȚARĂ, nuvele, de Faust Bradescu. 

Ne GOVORA „e see mure ase .a 10 $ USA 
UNIREA NATIONALA IN COMPL, LIT, 
cult die nau ave dee ouav A IRRUBĂ 

A cu, rustică, 

sarat p pa asi ş „ B$ USA 
PORNELIU ZELEA C i E ANI DE LA MOAR 

TE, de Gr. Manolescu, T, Popescu, ete ., mu BBS USA 
MOȚA ȘI MARIN, DOUAZECI ŞI CINCI DE ANI DE LA MOARTE, 

de Prat ș Soutzo, Marques de Nantouillet, Bas Pihar, Gr. Ma- 

noilescu me sea me sm 8 USA 


DUMNEZEU S'A NASCUT IN EX!L, de Vintila Horia , 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N. S. Govora, vol. 1... 
OSTROVUL LUMINILOR, de O VUIA n e ... 
LA GARDE DE FER ET LE TERRORISME, par Faust Bradescu ... 
VACANTELE DESTINULUI, de Tiberiu Vula ,.. „e e ei 
RELATIILE ROMANO-RUSE, de N. S. Govora, vol, II. 

Sub tipar: 

LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, deuxitme volume.