Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0045

W LL) ( e e e * 
ud E 


VEIVERDUL 
EEIEEAL 











MARIUS BUNESCU: CORABII LA VALCUOV 


An XLII, Nr. 45. 


7 Noembrie 1926. Lei 5 


La 


UNIVERSUL LITENAK 


0 fe 
(Du 
LL? 


a 9 
BI _Dciea 

5 a 7 
ao 





_ Plutitorul vâăzduhului 


Miracalosul regat a! albastrelar veşnice spaţii 
Uadc-an fluid nevăzut imbrăţiscază abstractul 

Lagăr de pace, de somn, eden ude mătase al tăcerii 
Câmp monstruos de răsboi, între cosmice forţe nebune. 


Clură şi lină fântână mângâetoare, a luminii, 
Unde se-ascunde un dragon fioros: Necunoscuiul 
Cale vrăjită-a dorinţii, sperării şi viselor toate 
Negru abis ce revarsă Dlestem şi trăsnet de moarie. 


Insă prin largul abstraci, iată coneretul apare: 

Moară de vânt căpiaiă, shughind-o cu seomot prin nouri 
Duce cu dânsa un vierme *msetai de gol și de goană, 
Suflet pribeag prin etern ce-aleargă să prindă eternul, 


EUGENIU SPERANŢIA 


TOAMNA 


Gândesc la zilele de toamnă de-acum şi cele de-odinioură 

şi văd un morman de frunze uscate ce ard, — iluziile moarte. 
pomi despuiați pe întinse câmpuri deşarte 

si drumuri lungi... nesfârşite şi prăfuite drumuri de țară ; 

sale depărtate, în care numai biserica cenușie se “nalţă în mijloc 
cu turla în zori şi în amurg poleită cu-argint sau licărind ca un loc. 
câteva căsuțe albe, singuratice la margini, şi-atât, 

Acolo ţăranii îşi fac socoteli pentru iarnă, chibzuind în ce fel şi cu cât, 
să vândă la moară, la boer ori la târg, 

grâul cel nou ce-l măsoară cu sârg; 

acalo însă e chiot şi cântec deşi poate toumna e n toi, 

căci vinul nou nu rămâne ascuns în butoi. 

Gândese apui la stânele goale, cu osrăzile rupte, 

ja cocorii priu ceaţă vâslind cu ţipete reci; şi “ntrerupte, 

la serile lungi, liniştile, cu tainicul toc de pe vatră 

şi gândul din nou mă întoarnă, aici, în oraşul de piatră : 

o toamnă vânătă, rece, fără cer, fără zare, 

cu tuse seacă pe străzi şi nopți cu delir şi erispare. 

Mele, în (ine însuţi te strângi cu “nîrigurare 

pe urmă te cauţi pretutindeni fiindcă e o plecare ficcarv nioment, 
înţelegi că amintirile nu mai pot fi un prezent, 

aşi trecutul să doarmă şi viitorul îl laşi necereetat 

şi m fiece scară tresari când auzi depărtat 

şuerul strident al trenurilor care pleacă ; 

e pleci atunci clipei de faţă umilit ca un rob 

şi-ţi zici resemnat că toamna altfel nn poate să treacă, 

şi iată de ce simţi însfârşit că eşti cel mai singur om de pe glob. 


N. FURCA 





UNIVERSUL LITERAR 


Povestea uuchiulai unai comi-voiajor 


(The Pickwick Club, partea 2-a cap. XX) 


Unchiul meu, domni? nuci, zise corni 
veiujorul, era un ştrengur bine dispus, 
cel mai voios, cel mai bine dispus, cel mai 
pişicher dinu câţi ştrengari au existat vre- 
odată. Aş fi vroi't să-l fi cunoscut domni- 
ile-voastre... Dar nu, răsgândindu-mă, naș 
vroi «le loc; căci dupe mersul vremii, da- 
că l-aţi fi cunoscut, uți fi — vai! — ori 
niorţi, ori aproape de groapă, uţi fi re- 
uunțat să colindaţi priu lume, ccia ce 
wav fi oropsit de neprețuita plăcere de 
« vă vorbi în acest moment. Domnii mei, 
aşi [i vroit ca taţii dvs, şi mamele dvs. să 
fi cunoscut pe unchiul meu, le-ar fi plă- 
cut de minune, în special respectabilelor 
dv. mame. Sunt sigur, firă dor şi poate. 

Printre numeroesele sale virtuți, avea 
«cuă. ce predominau, iau îndrăsneala să 
le dau în vileag, eruu: punșul şi cânte 
cele la băutură. Iertaţi-mă că mă las tâ- 
rât de melancolic uducere-aminte a ta. 
lentului ce nu mui este, ori-cum, d-lor, 
nu în orice zi a săptămânii veţi întâlni un 
um ca unchiul meu, 

Am recunoscut ca prea onorabil] pentru 
unchiul meu tovărăşia şi intima amiciţie 
ce-l lega de Tom Smart, din marca casă 
ile comerț Bilson şi Slum, Cateaton-Street, 
City. Unchiul meu roiaja pentru Tiggiu 
și Welps; dar inultă vreme a făcut ace- 
iaş călătorie de afuceri ca şi Tom. 

Prima seură când sau îutâlnit, unchiul 
meu prinse o mare afecțiune pentru Ton 
şi 'Pom prinse altă afecţiune, la fel, pen- 
tru unchiul meu. Nu se cunoşteau de cât 
de o jumătate de ceas, când şi pureară pe 
fabricaţia celui mai bun castron de punş 
si pe iuțeulu sorbitului său. Sa stabilit că 
unchiul meu a câştigat pentru execuţie ; 
iue în ce priveşte băutul, Fomil întrecu 
cu aproape jumătatea unei liuguriţe. Lua- 
ră câte uu alt bol fiecare, pentru a-l bea 
reciproc în sănătatea lor şi fură de a 
iunei pricteni devotați tot timpul. E unu 
destin în acest fel de lucruri, d-lor; e 
ceva mat tare de cât noi. 

Ca înfăţişare personală, unchiul ue 
era o idee mai scurt ca o talie mijlocie; era 
«de asemenea o idee mui gros; poate că 
obrazul său era o idee mai roşcovan de 
cât fețele obicinuite, Avca, însă, faţa cea 
mai jovială ce aţi putut vede vre-o dată, 
d-lor. Avea ceva de flecar, cu un nas şi o 
bărbie aduse favorabil. Ochii săi strălu- 
ceau ncreu «le veselie şi pe figuru sa în- 
florea perpetuu un surâs, vesel, satisfă- 
cător, şăgalnie. Odată fu aruncat «lin ca- 
brialeta sa si se ciocni cu capul de un 
pietroi pus de marginea drumului. Ră- 
mase acolo buimiăcit, cu mutra atât de 
turtită în nisi, că servindu-mă de o expre- 
sie energică u sa, ducă biata mumă-sa ar 
fi putut veveui pe pământ, nici ea nu Par 
fi recunoscut. Refîlvctând la aceasta, gen- 
tleineni, pot să vă dau cuvântul meu de 
cinste că lu moartea e! unchiul meu n'a- 
vea decât doi ani şi sapte luni, şi, fără să 
vorbim de sgâricturi, de  cismele-i în- 
toavse pe dos. — fără îndoială, biata fe- 
mec "ar fi uluil grozav. chiar de n'am 
pune la socoteală nasul său şi faţa sa ru- 
bicondă. Nu importă, EL era acolo, întins 
şi «le mulie ori am auzit zicându-se că su. 
râdea utât de plăcut, ca şi cum ar Îi că- 
zul de bunul lu: plac. După ce i-a luai 
sânge, indată ce sa simţit reinviind, a 
început să se aranjeze cum trebue in pat, 
îi trase un râs, îmbrățişă tinerica care-i 
țivea lighenașul (cu sângele scos), după 


de CHARLES DICKENS 


care ispravă ceru numai de cât un cotlei 
de berbec şi uuci marinate. Era mare a- 
inator de nuci marinate, d-lor; spunea 
cui, luate fără oţet, face berea ma: bună la 
gust, 

Marele turneu al unchiului meu avea 
loc odută cu căderea frunzelor. Atunci 
fica el intrări de fonduri şi-şi lua comi- 
siounele pentru părţile de nord. Mergea 
din Londra la Edimburg, de la Edimhburg 
la Glasgow, din Glasgow revenea la E- 
din:burg şi în fine la Londra cu vaporul. 
Trebue să ştiţi că a doua vizită la Edim- 
burg era pentru propriu sa plăcere ; avtu 
obiceiul de a reveni pentru o săptămână, 
exact timpul să-şi vadă prietenii, şi cum 
dejuna cu acesta, gusta cu cellalt, cina cu 
un al treilea și supa cu un altul, petre- 
cui o frumoasă săptămânică, nu prea 
prost ocupat, Nu ştiu dacă unul din dom- 
niile-voastre a încercat un solid «dejun 
seoţiau, substauţial, abondent, upoi a mers 
să luca o gustărică cu un butoiaş de stri- 
dii si o duzină de sticle de bere albă cu 
unul sau două flacoane de acel rachiu zis 
MWiskev, pentru ca să termine. Dacă vi s'a 
intonsplat aceasta, veţi conveni cu mine 
că trebue să ai cupul oarecum solid să 
faci onoarea. după aceia, unci cine şi u- 
nui supeu, 

Dar, să vă hinecuvinteze Dumnezeu pe 
toți! Asta nu era nimic pentru unchiul 
meu. Era atât de bine făcut că aşa ceva 
«ru pentru el un Joc de copil. Lam auzit 
spunând că putea să ţie piept multora din 
IDundee şi să revie acasă fără să se potic- 
ucască, și dy. şti]i, gentlemeni, că indivi- 
zii din Dundee au capetele și punşul atât 
de tari că nu le poţi găsi pereche între 
cei doi poli. Am auzii vorbindu-se de un 
o din Dundee şideun altul din Glasgow 
care băură imprcună timp de cincispre 
zece ciasuri consecutiv. Dune câte știu, 
se poate garanta că amândoi fură suto- 


cuţi în acelaş moment aproape ; dur odată 
irecuiă şi acesta. gentlemeni, nu se gă- 
siră de loc mai rău. 

[tr'o seară, douăzeci şi 'palru ore în 
uttea epocii ce-si fixase pentru imbarcare, 
uinchinl meu supa cu vuul din cei mai 
vuch: amici ai lui, care locuia în partea 
veche u oraşului ldimburg. Un Mac, aşa 
cevaşilea, urmati de patru silabe. Erau: 
soția pospodarului. cele tre: fiice ale gos- 
podarului, precum şi ivei sant puiru See 
țicni groși şi pustriţi, cu sprâncenile slu- 
fouse, ce-i întrunise gospoilurul să facă 
oncvurile lui unchiu-meu si pentru a «a 
o mănă de ujutor la gonireca melancoliei. 
lu un supeu glorios, Se mâncă somn mMa- 
vinat, batog afumat, câte o căpăţână de 
miel, câte un cârnat cu sânge, un lhaggis, 
celebră mâncare scoțiană care “-aranja 
stamuceul unchiului menu eu unui amorăs. 
Mai crau ele mulice uttele, al căror nume 
l-am uitat, dar iotusi lucruri bune. Feti- 
[ele erau agreubile, femeia propvietarulua 
părea una din cele mai une creaturi din 
câte au existat, şi unchiul meu se arăta 
«de o dispoziţie ineântăioare, Astfel, în tot 
tinupul seratei Lăcea să vezi fetiţele surâ- 
zănd pe ascuus şi pe cucoana izhucuină 
in râsele, iar pe veselii companioni pu- 
[uind atât de frumos că larga lor fajă a- 
juusese slacojie. Nu-mi reamintesc precis 
câte pahare de prog cu Wiskey au băut 
fiecare după supeu ; dar ecla ce ştiu e ci 
spre ceasul unu câtre dimineaţă feciorul 
țraprietarului îşi pierdu cunoștința în 
momentul când inlona pentru a donăzecea 
cură un cuplet din cântecul lui Burns), 
Ob, Wilie, mai vâutură niţită bere! 
iclodie dumnezeiască _ croită penru 
beţie : câniecul fiind dedicat Ini Bacus şi 
Bacus. divinitatea chefului, fiind un zeu. 

Cum de a jumătate de oră aproape cra 
siugurul mescuu e uuchial meu vedea 
incă Ja musă, îsi făcu socoteala că ar [i 
posie timpul să plece. să poată ajunge 
ori-cum lu o oa decentă la gazda sa, mai 
cu seamă căi băutura începuse dle la şapte 
ceasuri scaru. Cu ivale acesicu, crezând 
că n'ar fi politico: din partea su să plece 


1) Burns, uutor al celebrelor cântece 


pulare scoțiene. cel mai mare pact ul 
&coţiei, (1759—1796). 





Şr. DIMITRESCU: Desen. 


Li 


firă un „bun rămas“, unchiul meu își vo: 
ii singur preşedinţia, mai amestecă un 
pahar de grog, se sculă să propue ceva în 
sănătatea sa, îsi adresă un discurs adus 
bivişor şi, foarte încântat, bău toastul cu 
entuziasm. În timpul acestia nimeni nu se 
deşteptă. Unchiul meu mai bău încă o pi- 
căturiță curată, de rândul acesta de frică 
să nu-i facă punşul vre un rău, înșfăcă 
pălăria, eşi în stradă. 

Vântul sufla cu tărie când unchiul meu 
închise uşa gospodarului. Işi îndesă solid 
pălăria pe cap, îşi înfundă mâinele în bu- 
zunare şi privind în văzduh, trecu repede 
în revistă starea atmosferică. Nori treceau 
peste lună cu viteza cea mai nebună, aci 
o întuneca de tot, aci î: permitea să răs- 
pândească toată splendoarea ei pe obice- 
tele ce-l împrejmuiau; apoi trecând din 
nou peste ea, o întuncca cu o rapiditate de 
necrezut, „În adevăr, zise unchiul meu, a- 
dresându-se timpului ca şi cum sar fi sim- 
țit personal ofensat, asta nu poate merge 
aşa. Nu e timpul ce-mi trebue pentru că- 
lătorie. Nu-l vroi cu nici un preț, zise un- 
chiul cu o voce impunătoare. După ce re- 
petă aceasta de câteva ori, și după ce-şi 
asigură echilibrul, zăpăcit ori şi cum de o 
atât de lungă privire în aer, se puse ve- 
sel în marş. 

Casa amicului gospodar era în Canon- 
gate, și unchiul meu avea de mers în cea 
laltă parte a Laithwalk-ului ; ceva mat 
mult deomilă distanţă. In dreapta sa, în 
stînga, sc ridicau către ceruri case mari i- 
zolate, înalte, descărnate ale căror faţade 
erau înegrite de vârstă ; ale căror feres- 
tre, ca ochii unor bătrâni, păreau spălărci- 

te şi găunosite de ani. Şase, şapte, ont 
etaje se îngrămădeau ca nişte castele de 
cărți de joc. unele pe deasupra celorlul- 
te, aruncându-si umbra groasă pe drumul 
pavat cu pietre serontţoroase, făcând 
noaptea şi mai neagră. Un mic număr de 
felinare erau risipite la mari distanțe; 
dar ele serveau, doar. să arate întrarea 
murdară a câtorva strâmte înfundături, 
sau a câtorva scări conducând prin coti- 
turi repezi si complicate la diverse etaje 
superioare. Tot privind aceste lucruri cu 
aerul unuia care Ic-a văzut prea de mul- 
te ori ca să-i mai pese de ele, unchiul 
meu mergea prin mijlocul sirăzei cu dlege- 
tul pros în buzunarul jileteci, modulând 
din timp în timp cântecelul său cu atâta 
căldură că oneştii locuitori ai vecinătății, 
treziţi din primul lor somn. tremurau în 
pat până ce larma se îndepărta, convin 
pându-se atunci că cra un derbedeu de 
beţiv ce-si căta culcuşul urlând, se aco- 
pereau mai călduros şi adormiau din 
nou. 


Vă povestesc cu minuţiositate cum un- 
chiut men mergea pe mijlocul drumulni, 
cu degetele mari în buzunarele jiletcii, 
pentru că, după cum zicea şi el adese ori, 
si cu drept cuvânt, n'ar eşi nimic extra- 
ordnar din această poveste, dacă nu ve- 
deți destul de distinct, -chiar de la înce- 
put, că nu avea câtu-şi de puțin spiritul 
întors către supranatural sau către ro- 
mantic. 

tînchtul meu. mergea. aşa dar. cu de- 
getele în buzunarele jiletcii sale, ocu- 
pând qentru.el tot miilocul străzii, şi 
cânta când un refren de dragoste, când 
un refren de chef; iar când ohosia 
de amor şi de baccus, fluecra melodios; 
astfel atinse el podul nordului. care în 
acost loc reuneste vechiul oraş Edimburg 
cu oraşul nou. Se opri timp de un minut, 
luă seama la îngrămădirea stranie şi ne- 
regulată a luminclor înțesate în naltul 
văzduhului că ai crede că vezi stele stră. 
Iucind, deoșarte, pe zidurile  fortăreții, 
de alta pe Calton-Hill pentru a lumina 
castele aeriene. La picioarele lor, antica 
şi pitoreasca cstaie dormea lipiştită în 
obscuritatea sa majestoasă, în vreme ce 


UNIVERSUL. LITERAR 





LEON VIORESCU : Peisaj. 


vechiul trou al lui Arthur2), care se ri- 
dica impozant şi sumbru, ca un geniu 
puternic, părea că păzeşte şi protejă cas- 
telul Holgrood 3). Zic domnilor, că un- 
cbiul meu se opri un minut sau două să 
privească în jurul lui. Apoi, făcând un 
compliment ca de cinci purale timpului 
care se luminase puțin, cu toate că luna 
mcrgca la culcare, se repuse pe mers, 
tot aşa de regal ca şi înainte; ocupând 
mijlocul drumului, cu o mare demnitate, 
de teamă ca nu cumva cineva să-i dis- 
pute posesia, Cu toate acestea, cum nu se 
găsea nimeni care să deschidă o contes- 
tație pe această chestiune, cl continuă să 
mcargă, cu degetele mari în buzunarele 
jileteii sale,-paşnic ca un micluşel. 

“Când unchiul meu atinse finele Laith- 
Walk-ului. trebu: să traverseze un terere 
viran, la capătul căruia, în timpul acela 
se găsea o opradă, aparţinând unni ro- 
tar. care răscumpăra dela administraţia 
posielor trăsurile scoase din servici. Un- 
chiul men cra un mare amator de tră- 
suri : vechi, tinere san de vârstă mijlocie, 
şi-l apucă dragostea să se deranjeze din 
drum, fără alt scop de cât să ochiască 
printre uluci o uzină de antice diligențe, 
ce-şi reamintea el că le-ar fi văzut aco- 
lo, în foarte.rea siure, toate dezmem- 
brate. Unchiul meu, d-lor era de un ca- 
racter deschis ş. se supăra repede : ncpn 
tând vedea bine printre ţăruşi, sări pe- 
deasupra, se aşeză liniştit la cârma în- 
fiptă pe o capră înaltă, începu să nume- 
re fărâmăturilue unei butei cu o gravitate 
remarcabilă. 

Erau acolo poate o duzină, poate chiur 
mai multe, unchiul meu nu era sigur de 
asta şi cum cra un om prea scrupulos în 
ce priveşte cifra. nu-i plăcea să citeze 
fără să şi calculeze. In fine erau ele a. 
colo toate  talmeş-balmeş,  într'o nc- 
închipuită stare de plâns. Portierele 
erau smulse din ţâţânele lor, garniturile 
vidicate : numai din loc în loc câte o 
sdreanlă mai atârna doar de un cui ru- 
giut. Felinarele erau duse. frânele leşi- 
nate de multă vreme, arcurile ţăndări fă- 
cute, lemnăriile despuiate de 'văpsca. 
Vântul fluera prin crăpături şi ploaia 

2) Rege legendar, care-ar fi introdus 
creştinismul în Anglia. 

5) Vechi caste] ce a servit de reşedinţă 
suveranilor, între cari şi Maria Stuart. 





care se slrânsese pe imperiale, cădea pică 
iură cu picătură în interior, cu un sunet 
surd şi lugubru ; era, în fine, scheletele 
unor harabale decedate ; şi în acest colţ 
solitar, la această oră a morţii, aveau 
ceva funebru şi oribil. 

„Unchiul meu își propli capul în palme şi 
se puse să gândească la lumea activă, 
Toarte ocupată ce a călătorit odinioară în 
aceste derăpănate trăsuri și care acum 
cra tot atâi de tăcută şi tol atât de schim- 
bată ca şi ele însăşi. El gândi la nume- 
roşii indivizi cărora aceste carcere vier- 
miinoase le adusese timp de ani, pe toate 
anotimpurile, atâtea noutăți așteptate cu 
nerăbdare : nontăţi despre călătorii feri- 
cite şi de bună sănătate, expediţiuni de 
serisori de schimb şi de bani. Negustorul, 
iubitul, nevasta, văduva, mama, şcolarul, 
bombonelul cel mic care se acaţă de 
poariă așteptând factorul ; cu câtă grijă 
fiecare din ei nau aşteptat sosirea a- 
cestei bătrâne diligențe ! Ș: acum ce au 
ajuns ? Domvii mei, unchiul men spunea 
că sta gândit la toate acestea, dar eu pre- 
supun că le-au citit înir'o curte oare-care, 
căci e poziliv că tot privind acele sche- 
lete de trăsuri, căzu întrun fel de aţi- 
pcală, dinu cure fu deodată trezit de un 
clopot vecin care sună ora două, Ori, un- 
chiul meu nu cra cu nimic distins pen-. 
tru o gândire repede şi dacă în realitate 
sar fi gândit la toate acestea, sunt con- 
vins că gândul lor l-ar fi ținut cel pu- 
ţin două. ore şi jumătate. Cred că pol să 
vă afirm că unchiul meu căzuse  într'o 
ioropealiă,, fără să se fi pândit la ceva. 

Ori cum ar fi, orologiul bisericii bătu 
ceasul două. Unchiul se deştieptă, îşi frecă 
ochi şi sări în picioare uimit. 

Intr'o clipită. cum orologiul sfârşi de su- 
nat două ceasuri, acest ocol desert şi pă- 
răsit deveni plin de viaţă şi de activitate. 
Portierele fură puse în balamalele lor, 
garniturile restaurate, lemnăriile văpsite, 
felinarele aprinse. Perne, puluri îură 
pe fivcare scaun ; hamalii îndesau pache- 
tele în fiecare cufăr, gărzile aranjau sa- 
cii cu scrisori ? grăjdarii aruncau găleți 
de upă pe roțile încite; o cantitate de 
oameni se îngrămădeau din toate părţile 
controlând cârmele la fiece trăsură, Pa- 
sugerii soseau, valizele erau împachetate; 
caii înhămați, în fine se vedea evident că 
fie-care diligență trebuia să plece fără 
întârziere. Boerilor, unchiul meu deschise 


UNIVERSUL LITERAR 


ochi: atât de mari, văzând toate aceste 
preparative, că până în ultimul moment 
al vieţii sale, nu-şi putea explica cum a 
fost cupabil să-i mai închidă vre-udată. 

— Haida-ha ! zise o voce alături de un- 
chiul meu, în acelaş timp când şi simţi 
punându-i-se.o mână pe umăr ;.sunteţi 
înscrişi pentru un număr în interior, e 
limpul să urcați. 

— Eu, înscris? se întrebă unchiul în: 
torcându-se, 

— Da, de sigur, 

Unchiul meu, petlemeni, nu putu zice 
nimic, atât cra de speriat. Şi mai straniu 
ca acestea toate fu ci, deşi era acolo un 
aşa de mare număr cle persoane, şi cu 
toate că mutre noi soseau la fic-care mi- 
nută, nu puteai spune de unde veneau; 
părcau că es misterios de sub pământ, 
sau din acer şi dispăreau în acelaş chip. 

Cum un comisioner punea bagajul In 
irăsură şi-şi lua bacşişul, se întorcea şi, 
crac, era dispărul! Inainte ca unchiul 
să se ibgrijească de cecace devenise, o 
altă jumătate duzină apăreau, clătinân- 
du-se sub greutatea pachetelor ce păreau 
atât de mari cât să-i sirivească. O altă 
cindăţenie, fu aceia că toţ: călătorii erau 
îmbrăcați întrun hal destul de straniu. 
Purtau un soi de anterie mari brodate, cu 
pulpane largi, enorm de ornate şi fără 
gulere ; în fine purtau vaste peruci ce se 
prelungeau pe ceată ca un valirap la cau. 
Unchiul meu nu putea înţelege nimic, 

— Ei bine, o să urcăm zise individul 
care se mai adresase unchiului meu. 

Acesta era imbrăcat ca wa curier de di- 
ligeuţă, dur avea o perucă pe cap şi bo- 
gate găctunc la mâneci. Cu o mână ţinea 
un feliaur şi cu cealaltă o straşnică puș- 
că cu cremene, 

— O să sfârşeşti cu urcatul, Jack Mar- 
tin ? repetă straja apropiindu-ş. felinarul 
de faja lui unchiu-meu. 

— Nacţi-o lrântă! exclamă unchiul dând 
un pas suu doi înapoi, iată că e şi fami- 
liar, 

— Aşa este scris-pe fouiua de drum, re- 
plică cur:crul. 

— Adică, nu e şi un domn înainte ? în- 
trebă unchiul meu, căci găsea că un 
conductor, ce nu-l cunaştea şi care-l che- 
ma Jack Martin, pe scurt, îşi lua o liber- 
tate ce administraţia poştelor n'mnr fi a- 
probat-o dacă ar îi fost pusă în cunoş- 
tinţă. 

— Nu, nu e, i-o întoarse conductorui 
rece, 

— Locul e plătii ? întrebă unchiul men, 

— Bine înţeles. 

— Aşa! Ei bine, haidem. Ce trăsură ? 

— Chiar asta, răspunse garda arătând 
o diligenţă gotică, a cărei portieră era 
deschisă, scara jăsată şi care făcea 'ser- 
viciul din bdimburg la Londra. 

— Aşteptaţi. iată alţi călători; lăsaţi-i 
să se urce întâi. 

In timp ce vorbia, unchiul meu văzu 
apărând dintro dată în fața lui un tâ- 
năr gentilom cu o perucă pudrată şi e 
haină albastră brodată în argint, ale că- 
rei pulpaue căptuşite cu pânză groasă în- 
cleită erau extraordinar de pătrate. Tig- 
giu şi Welps cruu tari în noutăţi, d-lor, 
atât de bine încât unchiul meu rccunoscu 
dintr'o aruncătură de ochi aceste ștofe. 
Streinul avea, încă pantaloni scurţi de 
mătase, ciorapi de mătase şi pantoli cu 
catarame. Purta la bentița mânecii man- 
şete, pe cap o pălărie tricorn şi la şold 
o spadă foarte subţire, Pulpanele jiletei: 
îi acopercau jumătaie din coapse, iar 
sfârcurile cravatei îi coborau până la 
centură. El înaintă grav către portiera 
trăsurii, ridică pălăria şi ţinu braţul des- 
chis deasupra capului, rotunjind în ace- 
laş timp degetul cel mic, cum fac oare- 
care persoane manierate când ridică la 
gură un pabar de ceai. Apoi puse picioa- 
rele în poziţia a treia, făcu un salut pro- 


Mic 


| Tratat de estetică literara 
SAU 


Lumea văzută estetic 


6 


(CE NU ESTE FENOMENUL ESTETIC ?) 


h) Arta „o formă a cunoaşterii“ 

Pornind depe un domeniu, nu tuş ci 
străin — teoriu cunoştinţii, foame va- 
joroasă în ietulizică şi Inosolie — Be- 
nedetto Croce 3) ne dă pilua unstructivă 
cum Sar pueea scrie din planeta AMiarte, 
un tratat «de gcogralie a planetei Pă- 
mânt, ajutat uoar de luneta bnă a unui 
dcuschir simţ critic, Nam nun indrăzn, 
să dăm niciunu geograf, oricât de bine 
înzestrai Slavul sa purvceuda la astiel de 
virtuuzituţi. La so cercetim binc şi si- 
sur, planeta Esteiice. are nevoe de cer- 
«viuoi! care sa trăiască multă vreme, 
dacă unu toacă viața, pe propriui ei teren, 
iu propria. €1 atnositră. 

Au vom arăta aci toate erorile pe care 
Boutudeco Croce ic-a evisat tocmui când 
ap Îi trebuit, dus de simţul tilosolic, să 
vada în cete ca în gropiic de lup; nu ne 
vom ocupa nici de contuzia Voila pe care 
V lace Intre aria ŞI expresie, ca şi cum 
caprusia ar Li aluceva decât un nujloc— 
precum picioarele” nu suni chiar mersul, 
ca mijlocul de a merge — iar tormuiele 
aigevrice tină a ti opere de artă nat îi 
expreşii toi atât de pertecie cu şi un 
veta de Iuudelaire sau un motiv de Wag- 
ner. ((Contuzia e mai gravă în urmăriie 
cu, cuci unde a indenutica legile expre- 
sie, literare cu legile linguisncei, ceace 
duce de-adrepuul şi la iuentatatea dintre 
arta consirucţiei pianelor şi aria pianis- 
tului, dintre arta fabricării culorilor şi 
arca pictorului). 

Să ne oprim la miez şi să băgăm de 
seamă faptul original că  esteucianul 
ituhan îș. începe tutaul său de estetică 
— ştiinţă al cărei obicet e fenomenul es- 
etic — cu această lrază care ține 'de da- 
meniul teoriilor cunoştinţei : 7 

„Cunoşiinţi omencască are două for- 
me: cu e suu cunoştinţă intuitivă sau 





1) Benedetto Croce; Esthâiique, com- 
me science de Lexpression et linguisti- 
que: pencrale (rad. par Henry Bigot) Pa- 
ris, 1904, 


RESET INA ZO 
cui 200 CPS 





fund şi în finc întinse mâna stângă. Unchiul 
meu cra gata să înainteze să-i strângă 
mâna cordial, când băgă de seamă că a- 
ceste ceremonii nu erau adresate lui, ci 
unci tinere lady, cure apăru în acest mo- 
ment lu scară. Fa avea o rochie de velu- 
ră verde, de o tăetură antică, cu o talie 
înaltă şi cu corsaj strâns bine. Avea pă- 
rul coafat şi purta pe cup un capuşon de 
mătase nvagră. Ea se intoarse un mo- 
imcnt şi descoperi unchiului meu cea mai 
fvumoasă [aţă ce văzuse el vre-o dată, 
chiar în pictură. Când-'urcă în trăsură, 
își ridică rochia cu e mână şi, cum spu- 
nea unchiul, cu o sudalină, ori de câte ori 
istorisea accastă poveste, n'ar fi crezut 
vre-o dată că picioarele şi pulpele ar [i 
putut atinge o atare pertecțiuue, dacă 
nu le-ar £:; văzut chiar cu ochii lut. 


(Va urma) 


Tradus de |. CRIVAŢ 


cunoştinţă logică ; cunoștință prin ima- 
ginaţic sau cunoştinţă prin inteligenţă”, 
eic. 2), 

Ara ar fi cunoştinţa intuitivă, iar 
ştiinţa cunoştinţa 1ogicu a lume >. 

Cât de lesne, cât de periees, ciit de a- 
mănunpi se poate tace cruca idei: lui 
Uroce ! Prea bine se şue că arma uu ex- 
clude o cunoştinţă logică a lumtei, ci o 
impucă şi o uubhzeaza in ce are ca mai 
înnalt, iaz ştiinţa a recurs toudeauna la 
intuiţie, uneori chiar'in maremaucer, 

Să reținem doar urmăvoareie nedume- 
viri dun chiar textul esterieranuiul 2a- 
lian ; 

„Orice operă de ştiinţă este în acelaş 
timp opera de artă” 4). 

De unde urmează de-adreptul că nu 
forma cunoaşterii este hoârioare tot- 
dcauna în producţia fenomenului estetic! 

Sau: 

„kt ormele pure şi fundamentale ale cu. 
noştinţer suu în numar de două: intul- 
țin și conceptul: Arta și gtisuţa sau ki- 
losoiia. Toate celeiaite (isorie, şuiuţele 
naturale, matematici) sunt forme secun- 
dare şi mixte 5), 

Music, auică utilizează și intuiţia şi 
conceptul ; dar intima apare în cupele 
tele mai decisive în evoluţia acestor toz- 
me secundare”: istoria, şunuele natu- 
rule, matematicile — care taosaltă suut 
însăşi Ştiinţa (cu S mare) |! 

Ș ujungem asilel la viciul fundamen- 
tal al coucepţiei artei ca „iormă a cu- 
noaşiurii”, pe care însuși Croce — cu 
simţ tin al nvanţelor între valori — n 
formulează de minune; 

„lămitele care separă expresiile ş: in- 
inițiile numite ariă de cele care vulgar 
ne numesc ne-arta, sunt empirice: e cu 
neputinţă să le definim. O epigramă ţi- 
ne de artă: de ce nu şi un simplu cu- 
vânt ? O nuvelă ţine de artă: ue ce nu 
ş. o însemnare în ziar? Un peisagiu ţi- 
ne de artă : de ce nu şi o schiţă topogra- 
fică ?.. 

De ce nu?.. 

E dela sine înțeles că cititorul cână 
sa hotărit a cerceta vasta lucrare a lui 
benedeita Croce asupra Lsieticei, soco 
tea că autorul avea să-i dea răspunsul 
tocmai la acest: de ce nur pe care şi-l 
pune la fiecare pas în viaţă. Şi dacă nici 
Estetica pornită tocmai dela distincția 
dintre cele două forme ale cunoaşterii, 
intuiţia şi conceptul, nu poate iace deo- 
scbirea dinire ară şi ne-artă, dintre o 
epigramă şi o înjurătură, dintre o nu- 
vela şi o cronică, dintr'un peisagiu şi o 
schiță topografică — atunci avem tot 
drepiul să căutăm Estetica şi în sociolo- 
gie şi în psihologie şi în morală şi în 
plauctele cerului — numai în :nteligen- 
ţa omenească, nu ! 


CE ESTE FENOMENUL ESTETIC ? 


Sau scris pagini nenumărate și se ros- 
tesc discursuri fără sfârşit, se ţin prele- 
geri publice, se tipăresc opuri şi eseuri 

2) Op, cit. pag. 1. 

3) Op. cit. pag. 1. 

4) Op. cit, pag. 26. 

5) Op. cit. pag. 32. 





6 


asupra fenomenului estetic, fără a se fi 
făcut totdeauna disociarea rigurosă a e. 
lementelor care constitue acest fenomen. 
Toţi autorii şi toţi cititorii sunt de pă- 
rere că ştiu ce-i aceia fenomen estetic gi 
toată greutatea ar fi stând numai — ur 
fel de obstacol scolastic — în a găsi cea 
mai bună formulă verbală. Formule ver- 
bale siau dat nenumărate de când este- 
tica a intrat ca un capitol de sine stătă- 
tor, deşi nu totdeanna bine delimitat, în 
sistemele" filosofice, Formula lui Kant-— 
cea mai uluitoare — că „arta e o finali- 
tate fără scop“, a dat naștere la nume- 
roase scopuri, cu menirea de a constitui 
„originalitatea diferiților esteţi filosofanţi 
sau filosoli estetizanţi, începând en teo- 
ria mediului si sfârşind — în clipa când 
scrim aceste rânduri — cu teoria 
„refnlării psihice” a doctorului Freud, 
care vrea să explice la fel și visele și o- 
pera de artă. 

Silinţele noastre stau îndreptat mai cu 

seamă, precum Sa văzut în paginile pre- 
cedenie, spre această ţintă modestă: să 
desfăşurăm fenomenul estetic de toate 
învelişurile străine, chiar când aceste în- 
velişuri, în alte domenii, sunt socotite 
de mare valoare. 
„Am ajuns astfel în fața fenomenului 
estetic pur, şi mărturisim cu umilinţă că 
am făcut o mare pauză în scris — cel 
puţin o jumătate de an — între întâia şi 
această a doua parie a lucrării noastre, 
Nu voim să spunem că nam fi putut găsi 
şi noi numai decât o nonă formulă care 
să intre în numeroasa familie a formu- 
lelor kantiane.  Şorăirea noastră înde- 
lungată se datorește tocmai încăpățânării 
de a nu voi să facem parte din şirul doc- 
tarilor filosofici. 


Sum că estetica este ştiinţa  fenome 
mului estetic. A 

Dar ce este fenomenul estetic ?.., 

Neputând da o definiție scurtă 
și cuprinzătoare a fenomenului estetic, 
cu melancolie am cercetat alte ramuri 
ale ştiinţei, mai fericiie şi mai  desvol- 
tate decât estetica, din dorința de a 
găsi însfârşit formele și siguranța, fie 
şi în domenii ştiinţifice străine preferin- 
țelor noastre. Și am băgat de seamă că 
nici alte ştiinţe n'au isbutit până azi sa 
dea o definilie precisă fenomenului spe- 
sifie lor, Ce este lumina ? Efectele ei le 
cunoaştem şi le verificăm cu toții. Ca şă 
noi în paginile precedente, când am a- 
rătat ce nu este fenomenul estetic, prin 
negaţie sa ajuns la singura definiţie va: 
labilă, care însă umileşte fizica : lumina 
este ceva care nu este întunerec. Ce 
este electricitatea ? Acciaşi definiţie ine- 
xistentă, sau existentă prin afirmarea 
negaţiei ei. Ce este fenomenul biologic ? 
Fie. etc; i 

Aşa dar fenonemul estetic nu este 
mai năpăstuit decât celelalte fenomene, 
cărora ştiinţa nu le-a găsit formula şi 
uneovr! nici cauzalitatea, In această împre- 
jurare—împrejurare fericită, căci îngădue 
să coutinuăm lucrarea noastră — de ce 
„am purcede la fel cu toate celelalte 
ramuri ale ştiinţei ? Renunţând deocam- 
dată la orice definiţie, să ne mulțumim 
cu analiza elementelor constitutive ale 
fenomenului estetic. , 

Putem afirma — şi fără nici un peri- 
col — că fenomenul estetic, în cauzele 
şi efectele lui, ţine de aceste trei clemen- 
te constitutive : artistul care crează opr- 
ra de artă, opera de artă creată de artist 
si spectatorul care se bucură de prive- 
liştea operei de artă. E drept că feno- 
menu! estetic înglobează acesie trei ele- 
mente într'o un:tate suprioară, dar toate 
diseordiile şi uzile pe viață între doctorii 


artelor, provin din faptul că sistemele 
lor sunt construite numai pe unul dir 
cele trei elemente constitutive ale feno. 
menului estetic, din care ar purcede ce 
lelalte două, ca gemenii din mamă. 
Adevărul ce că dacă în fiecare din cele 
trei elemente contituiive se află o parte 
din esenţa fenomenului estetic, funcţia şi 
destinul acestor trei elemente sunt atât 
de diferite, uneori afât de contradictorii, 
încât siliți suntem să le tratăm în parte, 
independent cu totul unul de celalt, chiar 
cu riscul de a îi acuzaţi de pedantism. 


a) ARTISTUL 


Originile psihologice ale creaţiei 
arțistice 


Cea dintâi intrebare care ne vine în 
minte apropiindu-ne de ariist — şi aci 
ne vom ocupa îndeosebi de artistul cu- 
vântului, de scriitor — e următoarea: 
de ce scrie? 

Să înlăiurăm răspunsul cinic al unor 
scriitori care ţin să pară mai practici 
decât sunt în realitate: că seriu pentru 
bani, Scrisul literar nu e totdeauna o 
meserie bănoasă, iar o seamă de scri- 
itori ar fi gata să mai dea bani din pun 
ga lor, pentru a fi socotiți scriitori. Nici 
gloria legată de această nobilă îndelet- 
nicire nu poate fi socotită provocatoare 
de opere literare. În multe ţări — cu 
deosebire în cele eminamente agricole— 
arta literară e dezonorată și declasează 
pe individ. 

E un mijloc de a găsi adevăratele pri- 
cini ale scrisului literar: cercetând pe 
scriitorii din imediata noastră apropiere, 
Cum s'ar putea însă lense să ne înșelăm 
asupra erarhiei - cauzelor, singurul mij- 
loc ştiinţific, deşi poate lipsit de modes- 
tie, e să cercetăm cauzele care au făcut 
pe autorul acestor rânduri — versificator, 
nuvelist, romancier și autor dramatic 


din cea mai fragedă tinereţe — să se ex- 


erseze în arta literară. 

Cele dintâi versuri le-a scris din nece- 
sitate. Fiind silit să scrie un madrigalia 
albumul unei tovarăşe de jocuri şi ne- 
simțindu-se în stare să creeze fie şi o 
singură împerechere de rime, a scris şi 
subscris în album o poezie de M. Emi- 
nescu. 

A doua pricină e în spiritul de imita- 
ție al literature: rurale din vremea cu- 
rentuiui sămănătorist, care pătrunsese?n 
toate școlile. 

A treia pricină o găsim  întro mare 
bucurie, în împrejurări meschine. Arta 
literară — o lungă poemă erotică — avu- 
sesc menirea să pue în împrejurări mai 
nobile ace'aşi bucurie, ridicată de ima- 
ginaţie la extaz, 

“A patra pricină a fost un mare necaz. 
Arta literară — un romana — avusese 
menirea să fie o crudă răzbunare. (Pri- 
mul efect al făurirei. acestui instrument 
de tortură a fost însă... potolirea neca- 
zului), 

A cincea pricină a fost un puternic 
impuls propagandistic de natură politico- 
socială. (După terminarea scrierei sale 
literare, autorul a hăgat de seamă că 
materialul politico-social e tocmai ce:ace 
constitue slăbiciunea acelei opere). 

A şasea pricină am găsi-o, însfârşit, 
într'o mare goliciune sufletească, prile- 
juită de o vacanţă silită, când, din dis- 
perare autorul a imaginat o operă lite- 
rară plină de nebănuite experiențe 1ru 
peşti şi sufleteşti. 

Din cele şase priciui enumărate, pro- 
vocatoare de opere literare, valabile sunt 
numai ultimele patru care, privite de la 
oarecare sua „ pot fi reduse la una 
singură : cheltuirea unui curent de e. 


UNIVERSUL LITERAR 


Horaţiu 


câtre Telephus 
(Ode III, L 9) 


Tu stai să povesteşti câţi ant 
Intre Inachus 1) şi *ntre Codruse) sânt 
Şi despre-al lui Eăcus?) neam 

Şi Iupta dela Ilios cel sfânt, 
Cu ce preţ o să facem rost 
De vin de Chios? Baia unde-o faci? 
Şi unde-atla-vom adăpost 
De vânturile îngheţate ? faci. 
O cupă pentru luna nouă 
Şi una pentru miezul nopții şi-una 
Pentru Murena *). Trei sau nouă 
E numărul, copile, întotdeauna, 
De nouă muze fermecat 
Poetul vrea de trei ori trei pooale 
Să dea de duşcă, inspiraț. 
De. mână prinse, grațiile goale 
Se tem de ceartă: vae n'ai 
Să bei mai mult, Dar s'ameţesc îmi place, 
De ce stă lira fără grai, 
De ce şi flautul şi naiul tace? 
Hei, nu-mi plac mâinile în sân. 
Să plouă roze ; cheiul să-l audă 
„Vecinul ce-i gelos bătrân 
Şi vecinica pentru el prea crudă, 


N. |. HERESCU 


') Rege în Argos. E probabil însă că 
nu existat niciodată, 

2) Cel din urmă rege al Athenei. 

1) Neamul lui Facus, adică  Peleus şi 
Telamon, fii săi şi urmaşii acestora: A- 
chille şi Neoptolem, Ajax și Teucer 

*) Augur, prieten al În: Horaţiu. 


RP Va 


a nemteni 


uergie — prisos al vicjei — prin arta cu- 
vintelor. 

De, aci vom trage două încheeri, 

Întâia : Artistul e un element de lux, 

l apare numai datorită unu: plus de 
forţă vitală, sau a unui plus de multe 
ori preluat din forțele necesare fune. 
țiilor vieţei. Astfel că acele „degenerări" 
denunțate de medici şi care sperie pe 
cei slabi de înger, sunt înşişi eforturile 
naturei care diniriun material în canti. 
tate precisă, vrea să creeze o ealitate o 
riginală. Artistul prin condiţi:le artei lui 
e silit nu numai să ducă uncori o viaţă 
prea puţin „higienică“ sau „normală“, 
dar prin uzul „exagerat“al unor anumi- 
te funcţi: și organe să devie un maniac 
şi să se stingă pradă unor maladii fără 
nume. „Armonia“ vieţei marilor creatori 
este numai o legendă pedagogică. Natura 
a stricat şi strică totdeauna aşa numitele 
„armonii“, ori de câte ori purcede să 
creeze o câlitate nouă. 

A doua încheere — lăturalnică oare- 
cum — e că societatea până azi oferind 
numai unui infim număr de indivizi con: 
dițiile minime de siguranță şi cultură 
ca plusul de energie să se cheltuiască 
în creații artistice, omenirea nu şi-a dat 
încă toată măsura originalității ei crea- 
toare. P-ildele strălucite pe cari ni le o. 
feră vechile civilizaţii ale continentelor, 
departe de a infirma aceaştă credinţă, o 
sprijină. 

Oamenii de artă care, din diferite pr. 
cini, nu cred sau nu doresc o grabnică 
eliberare a tuturor oamenilor de sub ju: 
gul foamei, sunt de partea întunericului 
şi a morței, sunt dușmani ai marilor lor 


frați din vittor, 
(Urmează). L, ADERCA 


î NIVERSUL LITERAR 


Uiitimul romantic 


— Fragment din aciui îi — 


Un birou cu mobilă grea, bătrânească. 
O bibliotecă şi câteva portrete, In fund 
la stânga priutr'o boltă cu perdele e un 
colţ pentru Fumat şi qalavre. Flori de 
toamuă, multe şi albe. Lumină de amurg 
tomnatec, 


SCENA 1 


MARCU ŞI ELENA 


MARCU (Intrând, elegant şi cu un aer 
de boem voit) bună seara. Singurică ? 

ELENA. Bună seara. Nu ai plecat la Sr- 
nuia ? (ironic) Credeam, că no să-ţi poți 
artumpăra dorul singură:ăfilor de toam- 
nă. Ce păcat! Da ştiu... obligaţiuni mon 
idenc, cari te fac să pierzi câteva uccente 
de poezie. Păcat... 

MARCU. lar ieşti rea. De câtva timp 
an găseşti nici o vorbă bună pentru 
nine. 

ELENA. Nu sunt cu, de vină. Dacă nu 
te-aşi şti atât de aproape de Valeniin cu 
înrâurirea d-tale dezastruoasă... 

MARCII (abil) Azi vine mama lui. Aş- 
tepi so revăd. Sunt viâţia ani de atunci... 
Cum trece timpul! (Pausă. Privind-o pe 
Elena în ochi.) De ce eşti aşa de gravă. 
Ni-ţi stă bine. Ochii tăi sunt făcuţi să 
râdă, Cum te-ai schimbat! Când mi-adve 
aminte cum crai odinioară... 

ELENĂ, Le-am rugat să uu mai îmi vor- 
beşti de trecut. 

MARCU. “ţi-e frică de el. 

FEENĂ. Nu. Trecutul meueal meu, nu- 
iai al meu, cu bucuriile şi durerile lui, 
și mai cu seamă cu toate înfrângerile 
ui. 

MARCU. Ce vrei? Nu pot să uit aşa 
de uşor. k o vreme de care sc legase tot 
dorul meu. Doi ani de zile ţi-am urmărit 
viața pas cu pas. Le vream şi te uram. 
Par'că te văd şi acum pe culoarele uni- 
verității. trai o copilă ieşită de pe băn- 
cile liceului. Purtai o bluză gri, încheia- 
tă până sub bărbie. Cravata verde... Băr- 
bia ta, mănuțele tale pline şi cu gropiţe, 
şi seriozitatea ta de copil grav... Intro 
provincie, undeva sub munţi, părinții tăi 
au ascuns în lumina ochilor tăi, toată 
viața lor netrăită. Era atâta belșug în o- 
chii tăi! Am înțeles că-l vei risipi. Co- 
morile poartă în ele risipa, ca o fatalitate. 
Viața brutală, cu braje păroase şi avide 
te-a împins în vârtej. Şi te risipeai. Cursu- 
rile de istorie au ajuns un simplu şi re- 
petat prilej de a-ji întâlni  adoratorii. 
Când plecai ți se sărutau mâinile cu o 
inzistenţă îndrăzneață. In umna ta lăsai 
un val de parfum şi un prilej de cleve- 
tiri. Bluza ta sa decoltai şi cravata accia 
verde şi gravă ai nitat sto mai pui. In- 
cepuseşi să fii luxousă. Când te vedeam 
pe înserate întrun uuto, care ie ducea 
la şosea, învăluită în blană şi împărțind 
surâsuri, sau când te vedeam noaptea 
târziu, întovărăşită, te uram, Zvâcnea în 
mine bărbăţia jicnită. Vanitatea mea era 
rănită. Aşi fi vrut să fiu singurul, înțe- 
legi, singurul, carc să te învăţ păcatul. 

ELINA, (aproape plângând). Dar Mar- 
culc, mă chinueşti. Lasă-mă... Lasă-mă. 
Sunt în casa lui Valentin. (Vrea să fugă. 
Marcu 0 prinde de mâini), 

MARCU. Nu. Nu poji şi uu trebuie să 
pleci. Casa lui Valenii nu e decâto min- 
ciună. Fa nu există. A fost doar un pri- 
lej trecător ca să-ţi regăseşti accentele 
de ivocență, şi ca să poți reincepe păca- 
tul... Păcatul sau viața e tot una, 

ELENA (plângând). Nu-i adevărat. 

MARCU, Da, da, i-adevărat, De când 
aştept, să ţi le spun. Până azi numai ai 


.. 


bănuit ce vreau... Din mocirla aceia det: Ă Sita Ă 
4 d Sunat de antice mâni omeneşti 


şampanie, mătăsuri şi bancnote, risipite 
cu desirâu şi despotic, te-a Juat intro zi, 
Valentin şi te-a adus în casa lui. Omul 
ăsla, cu viaţa «de ascet, omul ăsta a cărui 
voinţă și castitate mă întioară, te-a cu- 
cerit. Ţi-a pus în ocli, iar seriozitatea 
aceia de copil grav, sulletul tău i-a al- 
toii nevinovuţia de odinioară. Dar minu- 
nea asta a făcut-o pentru minc. Ca să te 
văd iar albă, albă ca un zâmbet de vis 
şi acum vreau si-mi răzbun așteptarea, 
vreau să tn învăţ eu piăca:ul... lrebuie 
să fii a mea, (Vrea so prindă în braţe. 

ELENĂ (uproape stins). lasă-mă. Eşti, 
brutal... i [4 

ManCt. la, ha, 
vis, viaţu e brutală şi rea, şi bucuriile 
treime să i le smulgn. Şi eu ştiu sa i le 
smulg. Şi vreau să rimpesc în sutletul tău 
otrava volupioasă a vieţii, 

ELENA (pierdută). Dacă viața e rea, 
omul trebue pe marea răutăui ci, să 
poarte făclia gencrozităţii. 

MARCU. tăcha asta, ale când e lumea, 
a purtat-o glumeţ întâmplarea şi omul a 
trăit cu putura e! în spinare... INai tost 
pe strada £ Nu ai văzur cum îşi tace fie- 
care urumul? Nu ai văzut, cum, Vâţa, 
sub minciuna morală îşi întinde braţele 
şi bâjme şi cauru, — cauta sa tralacă 
adânc pi bogat? Morala e o cursă, ce ne-o 
înunaem nvuă înşine, ca să aşteptăm, ca 
să fiarbă în nor dorurile. Da, ue culti- 
vă dorurile, ca să je trăim cât mai pu- 
ternic, Asta €e tâlcul vorbelor din pro: 
feţi... Je câud ai trecut pe lângă Dune 
intâia oară, in bluză şi cu cravata verde 
şi gravă, am pătruns în  ascunzișurile 
sullelului rău, acolo unde geineau înă- 
buşitre cloruuue şi doream în tine păca» 
tu, ce unu luase înca îunţă. Pentru su- 
îieun! tău nu vei mui găs. acum nici un 
xelugin Sgur.  Volupturea păcătului te 
urinareşte şi te va găsi... Lite, e pe bu- 
zele tale... (Elena şi-ascunde buzele)... 

MARCU. Micuța mea... li pune capul 
lu „toată fapiura ta... 

ELtaNĂ, Nu, nu, nu-i adevărat. 

MARCL. Atunci de ce te ascunzi ? 

LII.NĂ (plânge şi clipele trec greu, 
greu). 

MARCU. Micuţa mea... (şi pune capul 
pe pieptul lui şi o mângâie pe irunte), 
Alicuţa mea... Când te vedeam aici, îmi 
păreui închisă într'o colivie. lHaide, mi- 
cuţa mea, uite, ne cheamă, ne aşteaptă 
vâriejul. Mâine murim. linereţăa 2 o po- 
vară. So risipim, micuța mea... Sărută- 
Tise 

+LENĂ (istovită) Marcule, nu pot, 

MARCL, Săpută-miă. Vreau să mă să- 
puţi. Vreau să te ştiu a mea. Diseară ple- 
căm, Plecăm departe. Ne desrădăcinăm 
din pămâutul acesta al amintirilor. Vreau 
să nu-mi; aducă nimie aminte de trecutul 
rău. Diseară plecăm. lu noapte vom pri- 
vi amândoi, prin fereastra vagonului, în- 
tuncricul, îmbrăţişaţi şi muţi şi mâine în 
zori se vor deschide înaintea noastră o- 
rizonituri noi, paradisul... 

Paradisul e aici pe pământ. Sărută-mă, 
micuţo... 

(O săruță, Elena și-ascunde ochii. Un- 
deva, într'o mahala clopotul unci biserici 
cântă în amurg). 

ELENĂ, Ascultă... ascultă... E ceva sfânt 
şi bun în sufletul nostru. 

MARCU. E mascarada vieţii. 

ELENA, Nu. E armonia desăvărşirii. 

MARCU. Copilă prostuţă... E surogatul 
imaginaţiei omeneşti, care ţi-a luat dreț. 


la 












U . . 
ha. Eteno, viaţa mu-il, 


Cântecul monedei vechi 


Monetă veche de aur curat, 
Obiect de schimb, obiect mititel, 


Monetă veche cu chip de “mpărat, 
Obiect întâlnit la întâmplare de-acel 


(In mâinile cărui acum te găseşti, 


Monetă veche, metal innoptat 
Ca tina sub care ai fost îngropat. 


iMonetă veche, obiect de muzeu, 
Relicvă a unor de mult stinse vremi, 
Scântee ce-odată-a orbit pe-un plebeu, 
Prilej ca gândul 'papoi să mi-l chemi, 
Relicvă a unor vremi ce-au apus, 


Luciu văzut prin negura minții, 


Și tu odinioară-ai lucit cu-argintăi 
Ce-au dat pătimirii pe blândul lisus. 


AUREL DUMITRESCU 





tul să trăieşti liberă. (O sărută). Haide, 
îmbracă-te, 

'Te aştept. 

(Elena pleacă. Marcu priveşte câteva 
cărți. Apoi îşi rupe o îloare albă şi se 
joacă cu ea rupându-i petalele. Elena 
vine). 

HIENA. Floarea asia era peniru Va- 
Jeutin, 

MARCU. Şi acum e pentru capriciul 
meu, 

FLENA. Marenle... 

VIARCU. Capriciul e un copil legitim 
zI libertăţii, şi noi doar voim fi liberi, li- 
eri, 

TLENA, Floarea asta era pentru Yalen. 
tin. F.ra_ o parte din sufletul meu. 

MARCU. E partea de prisos a sufletului 
tău. ; 

FI ENA. Nu, e partea nobilă. Ma târî 
păcatul prin viaţă, nestăpânit, dar floa- 
rea asta albă a rămas. 

MARCU. Copilă p:rostuţă, la noapte 
vom pleca departe. Paradisul e aici pe 
pământ şi sufletul e jucăria nasealiacilai 
pământean. i 

De ce să plângi pentru-o jucărie?... 

(Pornesc. Elena se lasă dusă. Zgomot de 
voci. Elena se razimă de uşă. Marcu îşi 
potrveşte monoelul, Intră Valentin), 


LIVIU OPRIŞ. 


e i UNIVERSUL LITERAG 








SCYȚŢII 


de ALEXANDRU BLOK 










Voi sunteţi milioane. Noi nesfârşit pahoi 
Şi vreţi să ne'nfruntaji, noroade ? 

Da, suntem aziatici şi Seyţii suntem noi 
Cu ochi vicleni şi oblici cu ochii de iscoa de! 








Al vostru veac e pentru noi o clipă 
Şi noi supuşi v'am fost ca robii 
V'nm fost zăgaz lurtunelor în pripă 
Între mongola rasă şi rasa Europii... 







Din veci de veci clocotitoare lavă 

A fiert can hornuri de uzină 

Şi cu'ntr'un basm se prăbuşi din slavă 
Şi Lisabona şi tragica Messină !,.. 







Voi veacuri aţi râvnit spre Orient 
Ingrămădind comori de bunuri 

Şi cinic socotiți sorocul lent, 

Să ne scuipaţi din gurile de tunuri! 






ŞI ceasul a sanat ! Din aripi bat dezastre 

in drum sporind a crimei turmă... 

Dar când vă va suna sfârşit Gomorei vOas fre 
No rămâneă o piatră, nici o urmă... 


O glob bătrîni Pîn'nu te-ai prăbuşit de-adr «ptul 
Ci-n chinuri îţi sfâşii trufaşa haină: 
Opregte-te ca Oedip înțeleptul 
a In fața siinxului cu veche taină! 


Rusia-i Sfinx ! De cruda ta fără delege 
Insângerată de tortură, 

Ea te serntează-adânc şi gândul îţi culege, 
Privind cu dragoste şi ură... 


Da ! Să inbiți ca noi cu patimi coapte'n sânge 
Nu ştiţi voi nici în noaptea nunţii! . 
Uitat-aţi voi, că'n lume va învinge 

Iubirea ce răstoarnă munţii! 


| Noi tot iubim — şi graiul ciirelor metalic 
Su Si barul visurilor frece 
3 Noi înțelegem tot-tăişal geniului galic 
Şi geniul teuton, posomorit şi rece! 


Din. 
n a 





PR 
ii 
iai 


UNIVERSUL LITERAR 


Noi ne-amintim Parisul cu uliţi infernale 
Și dimineţile feericei Veneţii 
Cu-aroma lor de mirt şi portocale 
Şi Rinul sur sub vălul ceţii.. 


Da, noi iubim şi carnea unui corp în floare 

Şi mirosul cadavrelor albastre 

Şi fi-vom vinovați noi dacă dulcea *nbră țişare 
Se va sdrobi scheletul lumei voastre ? 


Noi ne-am deprins să prindem în căpestre 
Sălbateci cai cu coame roaibe 

Şi să'nblânzim tretinele buestre 

Ca pe'ndărătnicele zoabe ! 


Veniţi la noi! din vijelii de lupte 
Veniţi în braţe dornice de pace! 
Cât nu-i târziu, în teacă săbiile rupte! 
O, fraţi veniţi la noi şi îraţi ne-om face! 


lar dacă nu, vom fi şi noi viclenica alții 
Şi noi vom râde roşu când veţi geme! 
Și veacuri după veac, bolnave generaţii, 
'ă vor strigă a lor blesteme! 


[ar noi, vom năvăli în tainiţa pădurei, 
Europei deschizându-i poartă 

Şi-atunci vă va pândi din noaptea urei, 
Făptura noastră cruntă aziată ! 


Porniţi, porniţi cu foții spre Ural! 
Noi vă lăsăm câmp larg de'ncăerare, 
Maşinelor de-oţel cu suflu infernal 
Şi hoaxdelor mongole şi barbare! 


Dar noi nu vom mai îi străjerii porţii 
Intre Apus şi Răsărit — când o să lupte— 
Noi vom privi rânjindla uraganul morţii 
Cu ochi de ciur şi îeţe supte, 


Şi nu ne vom mişcă, când Hniişi Nogaii 
Vor pârjoli oraşe şi vor prădă altare 

Şi“n temple ca în grajd işi vor închide caii 
Şi carnea celor albi vor arde-o în frigare! 


Q glob bătrân! Prezeşte-te din patima bej îşi ! - 
Ascultă-mi ruga cea din urmă oară: 

La sărbătoarea Muncii, a Păcii şi-a krăţiei 

Pe chiamă lira mea barbară! 


ION BUZDUGAN 








10 


Pagini! străine din trecutul ţării 


Un an de ocupaţie ruseasca (1810) 


DOCUMENTE CONTIMPORANE 


In Noembrie 1806, în toiul entuziasmu- 
lui deslănţuit la Paris de „Bulletin de la 
Graude Arme“, publicat de  „Moniteur 
Universel* şi anunțând; victoria iui Na- 

olean de la Iena şi intrarea Cezaruiui la 
Berlin și Potsdam, una din acele nume- 
roase ştiri anonime, cari. circulă în orele 
de nervozitate generală, înregistrată de 
câteva gazete din Occident ca un banat 
fapt divers, anunja, încercarea trecerei 
Nistrului de către irupele ruseşti de sub 
conducerea generalului Michelson şi în- 
vaimțarea lor spre Capitula celor două 
principate, Moldova şi Valahia... 

Se soptia între culise că Țarul Alexan- 
uru ], ale cărei răn: recente de la Aus- 
terlitz sângerau încă, încredințase ilus- 
trului adversa al lui Pugatchef misiu- 
nea tenterară de a punc piatra fundamen- 
tală lu realizarea testamentului lui Petru 
Cel Mare, prin alipirea la Imperiul mos- 
cavit a celor două prorincii româneşt!. 

În mai puţin de 100 de zile armatele 
țarului erau stăpâne pe toată întinderea 
dela Nistru la Dunăre, si dela Dunăre fa 
Carpaţi... Biologiceşte epuizați, lurcii de- 
clară, în lannarie 1807, războiu pravos 
lavnicei împărăţii... Mai norocos decât co- 
legii săi de pe frontul occidental, Mi. 
chelson acceptă armistițiul dela Slobozia, 
din August al aceluiaşi an. 

Și, cu toate că tratatul de la Tilsitt, din 
24 lunie 1807, impunea, prin articolul 22, 
evacuarea de către Rusi a ţărilor româ- 
neşti, armatele lui Alexandru | vor con- 
tinua să ocupe până la 1812, aducând îm- 
păratului lor, cel puţin o frântură din 
trupul acestei țării, îu neputiuţii de a i-o 
aşterne în întregime sub picioare : Basa- 
reb'a. 

Conterinţa de la laşi din  Pebruarte 
1809 se termină printrun eşec... Rusia, pu- 
nând ca primă condiţie a păcei, cedarea 
de către Lurcia a provinciilor Moldove: 
și Valahiei, războini reincepe... 

Eroul campaniei precedente din fin- 
landa, Kamenski. acest ales al norocului, 
devenit feiiş al trupelor, e numit genera- 
list al armatelor de ocupaţie din Moldo- 
Valahia... 

Anti 1809—1810 lasă în memoria con- 
tewporanilor o recoltă de imagini si icoa- 
ne sinistre, retlexele cărora vor dăinui 
în cântecile populare vreme îndelungata 
şi vor sufla îu juimă amintiri duşinănoa 
se împotriva muscalilor. 

Victoriile armatelor ]ni Kamenski, exa- 
gerând instinctul personalităţi: sale, pun 
țările româneşti în tutelă... , 

Nu vor pătrunde în public, spre a fi 
trimise gazetelor diu Occident decât nu- 
mai acele ştiri cari va» purta pecetea 
contiolnhii oficial rusesc, stabilit Ja punc- 
tele principale de frontieră, în special în 
lungul Carpaţilor Transilraniei... 

Î. interzis reprezentanţilor — militari 
slrăini să vorbească, chiar în corespon- 
denţele lor particulare, de fortificațiile 
la curi lucrează, sub soarele excepţional 
«de arzător al verei lui 1810, ţăranii ro- 
mâni, bătrâni de 70 de ani alături de co- 
pilandri de 12 ani,, Rechiziţiunile de tra- 
gici. memorie de la Brăila, Focsani, Bucu- 
reşti, lucrările agricole executate sub 
cnulul cazacilor,  conacurile  intendiate 
de proprietarii refugiaţi pesle munţi, în 
Ardea), nu vor îi cunoscuie, în 1810, în 
Apus. 

Incbunit la gândul unei alianţe tureo- 
engleze de care se vorbeşte la f:nele lui 
1809, Kamenski cere cu insistență, ca 0 


condiţie de pace, provinciile româneşti. 

lată, în adevăr, câieva rânduri scrise 
din Semlin, la 4 Decembrie 1809 şi publi- 
cate de „Journal de Paris“ la 10 lanuarse 
1810: 

„Ştirile primite eri din Turcia spuu că 
gcneralismul trupelor ruseşti, în urma 
bătăliei sângeroase din vecinătaiea Silis. 
tei, a propus marelui vizir un armistițiu. 
Acesta consimți, cu condiţia ca Ruşii sa 
cvacueze Moldova, Valahia şi Basarabia, 
dar uceastă propunere a fost complect 
respinsă”. 

Problema aprovizionării preocupă în 
pinul vâud pe  Namenski... Provinciile 
Moldovalahe după treiani de ocupație ru- 
scască, sunt sleitc... Armatele Ţarului 
suni nevoite să-şi tragi subsistența din 
patrie cu toate protestările baronului de 
Kampenhuusen, vistiernicul împărăției 
ruseşti. (care ceruse gencralisimului : „să 
se are cu valahi, dacă nu mai sunt cai”). 

O informaţie datată din Bucureşti de 
la 15 Tanuarie 1810 şi publicată de „Jour- 
nal de Paris“ la 27 Februarie, spune rela- 
tiv la această neliniştitoare problemă : 

„Armata rusească e răspândită, în a- 
cesti moment, în tot Îungul Dunării pen- 
iru a facilita aprovizionările sale, Inac- 
țiuneu sa momentană trebuie atribuită 
ereutăţilor pe cari le întâmpină cu pro- 
curarca hranci. Se uşteaptă în curând, 
știrea capitulării Giurgiului. Prințul Ba- 
giatiou, fiind indispus, se crede că  co- 
maudamentul armatei va fă încredinţat 
generalului Kutusol“. 

Vimp dc 3 luni de zile nu vom mai gă- 
si în ziare nici un rând referitor la cam- 
qpănia ruscască pe Dunăre... Problema a- 
limentăsii armatelor se ugravează... De 
unde a fast informat corespondentul din 
Presburg de murea mizerie ce comneşte 
îu primăvara lu: 1810 în Moldova și Va- 
lulua ?,.. 

În adevăr, la 14 Aprilie 1810 „Kălnische 
Zeitung” publică e scurtă notiță din Vie- 
na, din 2 Aprilie: 

„Un mare comerciant polonez, care a 
vezicat în Valahia, pe lângă stat-majorul 
ruscsc timp de 4 luni. în trecere prin o- 
vagul nostru, ne-a adus ştiri de compleia 
sărăcic şi foamete cari bântue provinciile 
ocupate de ruși... Se crede că această mi- 
zerie va pune capăt foarte curând cam- 
pei niei“. 

lată ecoul acestei informaţii, publicat 
de „Journal de Paris" la 24 Mai 1810 (dna 
pă o scrisoare din ît Mai din Presburg:) 

„Ruşii par a depune cu atât mai multă 
activitate pentru a transporta teatrul 
războiului pe malul drept al Dunării, cu 
cât Moldova şi Valahia abia, mai pot a- 
unge alimentării lor. Vitele s'au împuţi- 
nat în aceste ținutur: în mod considerabil 
prin consumarea armatelor, și mai ales 
priu emigrarea cultivatorilor, cari caută 
adăpost în regiuni mai liniștite“. 

CO știre, sosită la Paris, în momentul 
serbărilor grandioase oferite împăratului 
şi împărătesei Maria l.uiza şi înecată în 
<ctaliile primite din toate unghiurile im- 
pcriului, produce totuşi o mare perturbare 
în sferele diplomatice. 

„Journal de Paris' din 27 lunie 1810 
conține următoarele rânduri, trimise la 10 
Iunie din Buda; 

„Toate scrisorile ycaite din laşi anunţă 
că, după ordinele formale sosite din Pe- 
iersburg, autorităţile ruseşti au început 
organizarea Moldovei ş: a Valahiei (pe 
piciorul provinciilor rusegti), 

„Sa declarat oficial că toate privilegiile 





UNIVERSUL LITERAR 


:le cari se bucurau supușii ausiriaci în a- 
ceste protineii în consecința tratatelor cu 
'Vurcia, încetează de a exista chiar din a- 
cesi moment“, 

Iar la 28 lunie 1840, în Nr. 179, pagina 
1265, „Journal de Paris“ publică urmă 
toarea scrisoare din Viena, datată din 14 
Tunie : . 

„Ambasadorul Rusiei a notificat Curţii 
nvastre la 18 a lunei trecute nnirea la 
imperiul rusesc a celor două provincii 
Mcldora şi Valahia. Această alipire a nu- 
mitelor provincii e ce foarte mure impor- 
tanţă pentru Rusia, 

„Moldova are 360 de mile în lungime şi 
240 în lăţime: eo ţară călduroasă şi ro- 
ditoure, udată de numeroase râuri, boga- 
ză în păduri şi în animale. Fa produce 
i: abondență un lemn de construcție ex- 
cclent, a mare cantitate de cânepă, sare, 
ceară Îrumoasă, lână prețioasă, unt și 
carne sărată. 

„Sunt în această ţară şi locuri nesănă- 
toase, mlăștinoase şi necultivate, Crearea 
de industrii vu purifica acrul prin ca- 
năle şi braţe. vignroase. 

„Valahia, separată de Moldova prin 
munţi imalți şi prin Siret, are 90 de 
leghe în lungime pe 50 în lățime. Aici 
acrul e mai temyerat, pământul nu-i ma! 
puțin fertil şi produce pepeni verzi de o 
iulitate rară, un vin bun şi legume în 
ubundență. Munţii ci sunt acoperiţi de 
păduri pline de vânat. "Țara e prost popu- 
lată, Ar putea hrăni de sase-ori mai mulţi 
locuiteri de cât contine. Valahii sunt sol- 
daţi Luni“, 

O dovadă elocventă că ecoul groazni- 
cei mizerii din provinciile ocupate a ajuns 
până la augustele urechi ale lai Alexan- 
dru |. în vilegiatură la Yzarskoc-Selo, e 
următoarea scrisoare din Petersburg, din 
5 lunie 1810, pe care o citim în „Moniteur 
Iriversel“ din Paris. dela 3 Iulie 1810: 

„Împăratul a acordat Marca Cruce a 
Sfântului Vladimir. clasa I-a, mitropoli- 
inlui Gabriel, exarhul Moldovei şi Vala. 
hiei. Prin acest gest, Majestatea Sa ţine 
să răsplătească virințile acestui pre- 
Jat și afecțiunea ce-a arătat-o în totdea- 
una popoarelor cari îi sunt încredințate, 

„Ba vrea, în acelaş timp. prin acest 
eremplu, să stimuleze clerul moldo-valah 
să uşureze la rândul lui. nevoile locuito- 
rilor cari suferă povara trupelor de ocu- 
pație“. 
tuvorăgeo €dinjsii “ătqhs a î w fw ggk 

lav la 16 Iulie 1810 „Prager Zeitung“ 
scrie . 

„Din colezia de 5000 florini făcută de 


O. BRIESE : ICĂ. 


UNIVERSUL LITERAR 


Vers de totdeauna 


Frunză de plop, frunză în vânt, 
Viața mea ce-i, visul meu ce-i? 
—Firavă umbră peste pământ 
Cad sub povara anilor grei — 
„Fără de crez, lără cuvânt, 

Sufletul, sufletul mi-l frământ 

Pe drum în tine paşilor mei — 


Valuri răsleţe, gânduri răstorn ? 

-- Care mi-e drumul, pe unde merg? 
Departe sună glasul de corn... 

— Paşii în urmă, paşii, se şterg, 
Tot mai departe de ţintă merg, 

Nu pol din cale să mă întorn — 


Iubirea mea, mestinsul dor, 

Strop în aiund, floare *n pustii ? 
-- Gândul se 'nalţă, paşi: cobor 
Tot mai în noapte, mai fără spor. 
Sfârşit... la umbră de zări târzii: 
Ursita mea, a tuturor — 


EUGEN VICTOR 


CI 


prinjul Grassal-Rowich, se spune că o 
sumă de 50U florini va fi trimisă agentului 
Monarchie:. la Bucureşti, pentru a fi dis. 
tribuită populaţiei valahe mult încercată 
de războiu şi de ocupaţia străină“. 

A doua zi, „Journal de Paris“ publică 
scrisoarea următoare din Viena, datată 
dela 5 Iulie: 

„Citeva scrisori sesite din Valahia var- 
în se. de 2 victorie decisivă a Rușilor îm- 
potriva Turcilor, comandaţi de Marele vi. 
zir, Ismail Bey și Prinţul Calimach:, îm- 
preună cu 4000 de oameni au fost făcuţi 
plizonieri“, (E vorba de FHospodarul Mol. 
dovei căzut în mâinile generalului Sa- 
bouow). 

In urma acestei înfrângeri, Turcii cer 
un &rmistiţiu, care li se refuză, pentru 
nutivele ce le găsim în „Journal de Pa- 


ris“ din 26 lulie 1310. 


„Se ştie pozitiv azi că marele vizir a 
expediat la generalismul rusesc pe Capi- 
şi-BRaşa Soliman Bey peniru a cere un 
aruustițiu. Kamensehi va figura cesiunea 
A«ldovei ş, a Valahiei”. 

Or, această cesiune era, în spiritul ge- 
ueralismului, un fapt atât de sigur, încât 
swliciludinea sa interesată se îndrepta 
spre tineretul intelectual al ţărilor ocu- 
pate pentru a-i mişca fibra unui patrio- 
tism impus dela Petersburg. 

Sugestive, în această privinţă, sunt cele 
două scrisori ce urmează, prima datată 
din Viena, dela 17 lulie și publicată de 
„Journal de Paris“ la 30 Iulie 1810: 

„Dir Bucureşti se scrie că tineri: gre- 
co-valavi adunaţi în mare număr în semi- 
naml acestui oraş, sunt protejaţi în mod 
special de guvernul rusesc şi manifestă 
un entuziasm exiragrdinar pentru pro- 
tectori lor. In acest moment se pun bae 
zele unei mari biblioteci care va sta la 
dispoziția studenților valahi, Se ta fonda 


de asemenea un mare număr de burse 
pentu studenţii săraci”. 

Aceleaşi autorităţi, cari își dau un bre. 
vei efiin de patriolism prin alianţă, tri- 
mii, pe cale anonimă, următoarea scri- 
soare din Bucureşti, datată din 26 Sep- 
tembrie. celui mai citit ziar al vremei 
„Moniteur  Universel“ din Paris, care-l 
pubiică în numărul său. din 31 Octombrie 
1810; 

„Dela părăsirea Valahiei de către prin- 
jul Ypsilante, instrucţia publică părea cu 
totul abandonată, Şcoala noasiră din Bu- 
enreşii rămăsese fără director şi fără a- 
juicr, Profesorii erau nevoiţi să trăiască 
din economiile lor. Dar Providenţa, adu- 
când de câtăva vreme la cârma diocesei 
je $. S. Ignatie, fost archiepiscop de Arta 
in Epir, prelatul zelos de progresul lite- 
relor si menținerea religiei, toate sau 
schimbat în chip admirabil. 

„Abia sosit lu Bucureşti, sa dus la 
şcoală, a examinat pe elevi, le-a dat mari 
speranţe de viitor şi a promis celor cari 
se vor distinge prin munca și talentul 
lor să-i trimiță cu propriile-i cheltueli 
la ele mai celebre Universităţi din Eu- 
zopa. 

„Clăhrea şcolii cădea în ruini; acest 
generos prelat a reconstruit-o din banii 
săi qroprii. A dat acestei inştituţii nu- 
mele de „Liceul grecesc“. Inaugurarea 
ivi <a făcut în chip foarte solemn, în 
mijlcecul unci numerouse şi strălucite a- 
sistențe, în care se afla Excel. Sa gene- 
realul guvernator, archiepiscopii şi epis- 
conii provinciei, toţi superiorii mânăsti- 
„ilor, toți murii bocri şi cei mai notabili 
cinnercianţi. 

„Monsenicrul lgnatei nu eruță nic. griji, 
nici muncă, nici bani pentru a stimula 
progresul studiilor în Valahia.  Recom- 
pensează pe elevi dură merite ; în fiecare 
Joi întruneşte pe profesori la o agapă 
uticată. Ş 

sĂ adus ku diferite ărţi oameni des- 
toiniei şi foarte vorsaţi în învățământ, 

Avem azi în licenl uostru j:rofesori de 
tilozofic, de fizică. de matematici, de is- 
sie naturală, de literatură, de poezie, 
de retorică, latină, franceză, germană 3! 
rugă. 

„A comandat de la Viena toate instru- 
meiitele necesare «le fizică și astronomie; 
u creat o tipografie și o fabrică de hâr- 
tis la București, în fine, a fondat o so- 
ciciate literară, compusă din cei mai dis- 
tinşa fii ai ţării prin cunoșştiinţele lor. 

„[npulsiunea dată de acest respectabil 
pielat e atât de puternică şi atât de ge- 
nerală încât putem afirma că ştiinţa şi 
litercle nu vor întârzia să  progreseze 
foarte repede şi întrun chip foarte stră- 
lucii în ţara noastră“, 


ia 12 August 1810 aflăm print'o scurtă 
notiță trimisă la 10 Iulie din Bucureşti 
Ii „Journal de Paris” următoarele : 

„Domnul general baron de Engelhardt, 
pieşeuintele Divanului Valahiei, a ordo- 
nat celebrarea în acest oraş a unu: sere 
viciu solemn de mulțumire A Tot Puter- 
niculu: pentru victoriile repurtate de ar- 
imatele împărăteşti. Astă-seară tot oraşul 
e luminat“, 

Organizarea „ă la russe“ a provinciilor 
ocnpâie nu cra văzută cu ochi buni pe 
cât spunea „The Stan“ din Londra, 
În 18 August, de Curtea dela Tuileries... 
Or, diplomaţia rusească știa prea bine 
că pericolul din partea aceasta nu se 
pitea suprima numai contestându-l... 

KHeoul ucestei prudente atitudini îl gă- 
simi, în adevăr, în „Moniteur Universel“ 
din 21 Septembrie 1810, prin. scrisoarea 
din Brody din 20 August 1810, 

„După raporiul unui boer sosit din 
Moldova, comisarul imperial pusese tri- 
mis în această provincie a renunțat la 
pruectul de a o organiza împreuaă cu 


v 


Valahia, pe acelaş picior cu provinciile 
Imperiului rusesc“, 

În aceiaşi lună scrisori din Budapesta 
+orbesc de o epidemie care sar îi ma- 
nifestat în Moldova şi care ar fi făcând 
mari ravagii. 

lar la 26 Septembrie, „Journal de Pa- 
rs” scrie: 

„Atlam din Viena că locuitorii Va- 
luhici şi Moldovei au refuzat de a se 
ridica în massă contra Turcilor”*, 

La 11 Octombrie forturile Rusciuk şi 
Giurgiu cad în mâinile Rușilor, La Pe- 
tereburg entuziasmul e imens, Genera- 
lisiwul Kamenski e decorat cu crucea Si. 
Andrei clasa l-a. 

la cursul lui Noembrie fortăreaţa Vi- 
din capitulează de asemenea. 

„Journal du Nord“ din Petersburg 
serie. la 30 Nocenrbrie, că la Bucureşti în- 
frăţirea între populație şi armata de vo. 
cupaţie e generală şi de o necontestată 
simceritaie, 

„Journal de Paris“, la rândul său, pu- 
blică în numărul din 15 Decembrie 1810, 
o scrisoare din Viena de la 1 Decem- 
brie : 

„Stiri sosite din București anunță că 
se ridică acolo un mare arc de triumf, 
îm onoarea  generalului-conte Kamenski, 
care va termina frumoasa campanie fă- 
cută, prin începerea negocierilor cu ple- 
uipotențiarii turci, Bazele tratatului, du- 
pă câte se pretinde, vor fi; 1) plina ce- 
ziune a Moldovei şi Valahiei ; 2) indepeu- 
«lenţa Serbici ; 5) o indemnitate de 40 
milivane de piaştri din pariea Turciei. 
Această campanie care, după afirmările 
nficiale de la Petersburg, costase numai 
în cursul anului 1810, 27.000 de morţ: 
Împesiului țarist, şi, după expresia lapl- 
dară a profesorului Schmalz de la noua 
Universitate din Berlin, în jurnalul său 
„Politische Annalen“, volumul LUI, 1814, 
abia a mai lăsat nefericitelor popoare ale 
Moldovei şi Valahiei această formă pa- 
sivă a energiei pe care o numim tesem= 
nare, sc termină în apoteoză pentru ge- 
nerutizimul rusesc care, din înălțimea 
indiferenței sale superioare, contemplă 
poporul evirasat contra sulerinţelor. 

lată o notiţă datată din Bucureşti de 
la 1 Decembrie 1810, pe care o găsim în 
„Moniteuc Eniversel din 50 Decembrie : 

„Contele Kamenski a sosit la  Bucu- 
reşti cu întreg stat-majorul rusese, la 23 
ale iunei trecute. Oraşul i-a făcut o 
primire foarte strălucită. Arcuri de 
triumf, coroane de lauri îl așteptau pe 
tot parcursul, Bucenreştii au fost iluma- 
nați 3 zile. 

Paris, Septembrie 1926. 


Leon Baidatif 





LEON BAIDAF 





azi e ide daci 











12 


Cărţi româneşti 


— lon Greculescu. „Domnişoara Celina“, Roman 1926 — 


Spuneam cândva că ne aflăm azi, în 
cea mai plină eflorescență literară de 
când dăinuim noi ca neam, pe melea- 
gurile acestui pământ, Niciodaiă n'a fost 
in viața noastră literară o mişcare mai 
vie, mai plină şi mai interesantă. Puteri 
noui apar de la zi la zi, adăngându-se 
şuvoiulu: obştesc, ajuns la o însemitate 
apreciabilă. O tinereţe plină de avânt, 
de încredere şi de mulie ori iconoclastă, 
a pus stăpânire pe viaţa noastră litera- 
ră. Și e bine aşa... Din volbura hăuitoa 
re de azi, se va limpezi mâine persper- 
liva literară, — de sigur, luminoasă şi 
mare, susţinută pe pilaşirii adevăraţi şi 
solizi, 

Aceste gânduri îmi trec prin minte, 
după citirea romanului  'd-iui  Grecu- 
lescu, care irupe pe câmpia noastră li- 
terară, aproape pe negândite, surpri- 
zându-ne cu un roinan, demn de a fi 
luat în considerare din multe puncte de 
vedere, E 

Siugular şi ca fond şi ca tratare, ro- 
manul acesta, „Domnişoara Celina“, ne 
desvălueşie o lume, cure până azi, na 
format decât  incidental obiectul h- 
teraţilor noştri. E lumea interlopă şi e- 
chivocă a unei pretinse aristocrații ro- 
mâneşti, hibridă prin sutlet, imorală 
prin fapte, Lipsit de-o intrigă propriu 
zisă (pe care literat îl mai preocupă 
azi, intriga ?), romanul dă la iveulă 
viața unei domnişoare crescută la şcoa- 
la echivocă a unui modernism fais şi 
stricat. kroină principală a romanului, 
d-ra Celina trăeşte viaţa unei păpuşi, 
fără o filosoiie proprie de viaţă, fără 
un reazim, fără o preocupare reală şi: 
frumoasă. lubirea ei tribulează între 
un căpitan de roșiori şi un aventurier 
Suarez, în mrejele senzuale ale căruia 
cade lesuc, ca o muscă îu pânza paian- 
jenului. Capabilă totuşi de a avea o 
„persoualitae”, ea rămane un prototiz 
al fetei moderne din ar.stocraţia banu- 
lui nostru, Sulletul ei hibrid, trăeşie o 
viață de nimica, — pentru că, in cele 
din urmă să contracteze cea mai bur- 


gheză legătură conjugală, — de _ sigur 
in scopul unei libertăţi  desăvârşile. 
Viaţa ei se petrece în jurul câtorva t-- 


guri, bine conturate în roman. i, mai 
întâi, Pyk, suspinătorul Ceimei, — un 
tip complex, o înfăţişare donchiohe- 
tească cu totul interesantă, Jovial Şi 
trist, iubitor şi plictisit, persilleur — şi 
încrezător, humoristic şi ser.os, — Py 
e de-o structură sulletească loarie sim- 
paucă. lubirea lui pentru Celia e &- 
tât de discretă şi de duioasă, — pe cat 
de aspră şi murdară este lecţia pe câre 
împrejurările i-o dau, arătăndu-i şubre- 
zenia şi uşurătatea fetei. Amărit şi plic- 
tisit, în cele din urmă, Pyk, incapabil 
la rându-i de a fonda o viaţă, pleacă în 
Alger:a, înrolat în legiunea străină, tri- 
meţind soartei şi unui anumit Bucureşti, 
monumentalul lui dispreţ: „scuipatul 
său... Căpitanul de roşiori Cristian, un 
amestec de lucruri bune şi rele, e „tau- 
rul* acestei mic; societăți. Păstrând Ce- 
linei o dragoste oarecum curată, — el, 
totuşi, duce o viaţă senzuală desordo- 
nată, trăind cu cea mai bună prietenă 
a Celinei, concomitent cu mama acestei 
prietene şi cu subreiele lor respective. 
Acceptat de Celina, chiar după ce ea 
descopere toate aceste oror., — e, la 
rândul lui, dat deoparie de aventurie- 
rul Suarez, un meridional şiret şi sen- 
zual, care, în timpul unei excursii la 


Constantinopol, violentează (cu voia ei) 
pe Celina, — sfârşit logic, firesc. ș: aş- 
teptat. Alături, si având multe contin- 
genţe cu familia Celinci, găsim redată 
în trăsături crude şi puternice, familia 
aproape  sinistră, a fostului  contra- 
maestru Driimer, ajuns, după compro= 
misuri criminale, în aristocrația bucureş- 
teană, Lost director al fabricei de... 
marmeladă, Driimer ajunge conducăta- 
rul... socictăţii pentru profilaxia boale- 
lov morale și proprietarul clubului T. 
1. R. (trefla industriaşilor români). Fa- 
milia lui se compune din  nevastă-sa 
Frusinica şi din d-ra Luly, prietena Ce- 
linei. Căunoşenia şi imotralitatea aces- 
te! familii sunt redate integral. Intro 
vervă sutirică, adecvată periect subiec- 
tului, d. Greculescu redă viața acestor 
monştri morali, alcătuită din ipocrizie 
şi senzualism, Acestea sunt personajele 
principale ale romanului, introlocate 
întro acțune simplă, fără intriză şi 





I. GRECULESCU 


fără desnodământ, — ci puritate şi ară- 
iate in mediul lor, ca întrun film lumi- 
nos şi crud. Deparie, într'o atmosteră 
calmă, desintcresată şi patriarhală, ză- 
rin, întro pauză a acţiunei principale 
şi chipul jovial al boeruiui Smeureanu- 
Trăsnea, voluntar — de şi bătrân — în 
războiul nostru cel mare. EL pare a sta 
ca o imputare a vremei. Ppisodul pri- 
vitor pe el, istorisit atât de trumos, în- 
iro scrisoare a lui Pyk către Celina, e 
plin de lhumor și de dragoste de neam. 

Părăsind modul de tratare obişnuit, 
d. Greculescu a adoptat pentru redarea 
romanului său, o atitudine cu totul nouă 
în literatura românească. El s'a pus de 
la început pe picior de  „supercherie* 
satirică, — cât fondul, cât forma. Tot 
stilul său e un foriot de imagini, de 
„ghiduşii” (în scuzul bun al cuvântu- 
lui), de neologisme, care aiurea ar fi 
riscate, — de cuvinte noui, de jocuri şi 
țesături de fraze neuzitate, — adevw 
vând astfel exprimarea. —londului vieţii 
descrise. Altei vieţi, o asemenea expri- 
mare war [i fost convenabilă. Capita- 
lcle apoi, sunt foarte diferite, O necon- 
tinuitate (aparentă) slărâmă la tot pa- 
sul obişnnita continuitate a unui roman, 
Mereu avem surprinderi, în mersul ni- 
ciodată calm al povestirei. Scrisori scur- 
te se inleresează printre capitole, înlo- 
cuind cu succes pagini 'ntregi de des- 
crieri şi  desfăşurări de situaţii, — un 
fel de „neglijenţă“ voită lasă unele ca- 
pitole neterminate, ca şi cum condeiul 
numai sar juca cu descrierea, — o a- 
liură donchihotească, deformează, ne- 


contenit, acţiunile pornite totuşi serios, 


— ca un fel de „lasă-mă să te las“, plin 
'de-o filosofie de nepăsare... Și totuși, 
un obiectivism aproape desăvârşit. Du- 
pă ce isprăvim romanul, nu putem găsi 
măcar o umbră de simpatie sau antipa- 
tie a autorului pentru vreun tip al său 


UNIVERSUL LITERAR 


Elegie 
Privește-mi ochii ninși de serile 
tale înfrigurate, 
priveşte-mi înfrăgezirea stinsă 
de flacăra ce a pătruns-o, 
priveşte pustiul legănării tale 
împietrit pe chipul meu. 


Vei încrusta poate năframa pocăinții 
în clipiri de râs! 

Te vei cunoaşte atunci? 

Nu ştiu... 


Geana depărtărilor mele o voi închide | 
cu iespezi de nori — să nu ştii tristeţe; 
zărilor cu paşi de toamnă, 


In năvodul cresurilor de totdeauna, strâus 
voi crede bucuria ta, ca şi orbul 
în focul luminii ce-i înfierbântă 
lacrima născută din carnea 
însângeratelor orbite... 
Priveşte-mă şi râzi ! 
LIBERALLE NETTO 





descrisă. Satiri, 


pentru vre-o situaţie 
—— şi totuşi obiectivism, 'Fonalitatea e 
satirică, — viața însă este redată pe 
riodic. 

Dar în afară de înfăţişarea lui nouă 


şi ghiduşă, romanul se prezintă masi 
şi în ceeace priveşte viaţa descrisă. Cu o 
pană crudă, dar nepărtinitoare, d. Gre 
enlescu ne introduce în viaţa unui frag: 
ment din societatea românească, Aici 
stă însemnătatea lui cea ma: mare. Ro 
manul cu contingenţe sociale — greude 
realizat — este şi cel mai târziu în des 
voltarea literară a unui neam. EI fiind 
siuteză, se elaborează încet, ca însăşi 
viaţa. 

In cazul de faţă, scriitorul a avut de 
luptat cu o lume interlopă, senzuală *și 
imocrită.  Senzualismul fiind de esențe 
acestei lumi, fireşte că n'a putut fi evi- 
tat, Romanul are scene tari, dar foarte 
fireşti. Ele sunt redate fără pic de sen- 
zualitate din partea scriitorului, Nici o 
picătură de simpatie nu se  degajează 
din descrierea lor, necum vreo atitu 
dine de aprobare. Prin ricoșare deci, a 
ceste descricri poartă în elc, virtual, o 
poltenţiare de moralitate. Mai mult chiar; 
descrierea acestor scene crude deş. e 
făcută fără gând de biciuire, e totuşi 
satirică. De aceea, citirea acestor pa- 
gine, departe de a ne strecura fiorul 
senzual, ni-l dă pe acel al unei tristeţe 
fără hotar... Redarea apoi este artistică, 
nu brutală, — ceeace face ca impres.u 
nea să nu fie violentă, — dar, mai pre- 
sus de toate, aceste scene tari fac parte 
integrantă din complexul vieţii descrise, 
aşa în cât ele sunt acceptabile, fiind [i- 
reşti. Fără ele, vietei descrise i-ar fi lip- 
sit însăşi sensul ei cel mai de seamă 
De aceea, aceste pagini nu pot, nici In- 
trun caz, să fie puse alături de acelea, 
atât de dese, aflate în publicaţiile de 
azi, pline de un libidinism fără alt se 
decât de a scormoni „bestia senzuală”. 
Aici este descrierea serioasă a unor 
scene rupte din viaţă, adeseori stupidă, 
a unui colţ din societatea românească, 
E locul să invocăm adevărul vorbei că 
tonul face muzica. Spiritul de care este 
animată o pagină literară, este dexcisi? 
în aprecierea ei, 

Călcând cu dreptul, 2. Greculescu a 
păşit, plin de-o jovialitate pouă şi sim- 
patică, pe câmpia literilor române, a. 
dăogându-ş: puterea la cele ale înaia- 
taşilor, întru promovarea  literaturei 
noastre pe drumurile progresului, 


AL. LASCAROV-MOLDOY ANU 


UNIVERSUL LITERAR 


Ardealul şi preblemele culturale 


„ASTRA“ ŞI „TRIBUNA“ 









Dacă am răsfoi colecţiile presei coti- 
diane ş' periodice d'n Ardea! dinainte de 
ziua, dar mai cu seamă arhiva societă- 
ji culturale „Astra“ din Sibiu, am găsi 
d fnartc bogat materia! de proecte şi 
probleme rleritoare la toate chestiunile 
de viaţă cu acele vremuri. Am putea 
pune, că ardelenii cu știință de carte de 
pe-atusc: se ocupau mai vârtos cu făuri- 
pe de planuri de cât cu executarea lor. 

Lurrul acesta e ușor de explicat prin 
&adițiunile de viață în care se găseau 
mmiiii ardeleni. Traiul împrennă cu sa- 
ți si cu maghiami oferea zilnic exemplul 
unei vieţi intelectuale superioare a- 
ileia de care puteau să aibă parte ro- 
mânii, lar tineretul care-şi făcea studiile 
lacadem:ce la Budapesta şi la Viena nu 
putea să rămână impasibil față de pro- 
„presele culturei moderne ce le vedea a- 
colo. Dar nceste exemple excitau dorinţa 
de-a le nrma fără ca să fie date şi mij- 
loscele necesare pentru realizarea lor, 
astfel că cele mai bune intenţiuni rămâ- 
neau în stare de proecte. Cu teate acestea 
avem câteva puncte de frumoase reali- 
zări, care au întipărit epocei din ultimele 
trei-patru decen'i ale veacului trecut ca- 
„xacterul cultural al vieţii româneşti din 
Ardeal, aşa cum s'a găsit la înfăptuirea 
României-Mari. 

Din aceste puncte cele mai luminoase, 
cre au avut o inrâurire mai puternică 
- asupra sufletului românesc din Ardeal, au 
"fost : societatea culiurală „Astra“ şi zia- 
m] politic „Tribuna”. Amândouă au luat 
fiinţă la Sibiu şi şi-au desvoltat activita- 
tea acolo, făcând din acest oraş săsesc 
metropola culturală şi politică a româ- 
nismuluij din Ardeal, 

Deşi între înființarea lor e un răstimp 
de peste două decenii (Astra la 1861 şi 
" Tribuna la 1854) în acţiunea lor a foste 
; legătură logică. Fără propagandă cultu- 
' rală a „Astrei“, în primele două decenii 

mişcarea dela „Tribuna“ n'ar fi putut da 
rezultatele obținute, precum nici „Astra” 
mar fi putut lua proporțiile grandioase 
la care se ridicase către sfârşitul veacu- 
lui trecut, fără acţiunea „Tribunei“, Una 
pe alta s'au completat admirabil. 

„Astra“ a pus pentru întâia dată în a- 
plicare la românii din Ardeal cel mai im- 
portant principiu al vieţii sociale moder- 
ne, anume ideea de asociaţie, care reiese 
chiar din titlul ci original „Asociaţiunea 
transilvană peniru literatera română şi 

" caltura ppporului român“. Priu aceasta 
era indicat şi modul pe care trebuia să 
: se înterneieze toată activitatea ulterioară 

a socirtăţii. Punerea în practică a acestui 
- principiu, care sa făcut mai mult în mod 

instinctiv, decât metodic, a dat cele mai 
: bune rezultate, dovedind că poporul ro- 

mâa are aptitudini înăscute pentru viaţa 
socială în sensul modern al acestui prin. 
cipiu de viaţă. Toată activitatea ulterioa- 
ră a „Astrei“ se bazează pe o strânsă co- 
laborare dela om la om. 

Cu mijloace extrem de modeste, strân- 
se din cotizajii dela membri, „Astra“ a 
desfășurat o activitate foarte rodnică. 
Cum am spus şi cu prilejul ultimului con- 
gres ținut la Zalău, din programul îndi- 
cat chiar în titlul original n'a putut fi 
;tealizată decât partea a doua, aceea pn- 
vitoare la culiura .poporului. Această 
„Cultură a poporului” a fost interpretată 

“ foarte Just ca o desroltare a facultăţilor 
spirituale în toate direcţiile vieţii, iar nu 
ca o înmagazinare de cunoştinţe teoreti- 
ce şi fără aj Pentru aceea în propa- 
ganda culturală sa pus totdeauna mai 


mult iemeiu pe învăţătura cu graiu viu 
decât în scris. 

Practica vieţii a arătat chiar dela prl- 
mele începuturi, că sfaturile date cu 
graiu viu la întrunirile poporale aveau 
un efect imediat, îutru cât chestiunile şi 
problemele puse în discuţie de către con- 
ferenţiari aţâţau curiozitatea auditorului 
şi țăranii prindean mai uşor :deile şi sfa- 
tarile date. După conferințe urman dis- 
cuţii libere şi ţăranii îşi arătau s'ngurt 
dorinţele lor, care, puse în legătură cu 
cele propagate de conferenţiari, duceau 
de multe or: la realizări practice și ime- 
diate. In felul acesta s'au format diferite 
asociaţii ţărăneşti cu scopuri gospodăă- 
rești, i 

Conferenţiarii „Astrei“ se recrutau din 
modeşt, intelectuali ce-i avea poporul 
românesc din Ardeal, cari aveau o cul- 
tură ma: mult sau mai puțin omogenă. 
Imprejurarea accasta a făcut ca toată ac- 
țiunea de propagandă să, aibă o unitate 
de idei şi de principii de viaţă, câre în 
mod firesc şi logic a influenţat întreaga 
românime din Ardeal, realizând o admi- 
rabilă unitate de idei şi sentimente, 

Asifel era pregătită în prima perioadă 
de activitate a „Astrei“ populaţia din Ar- 
deal când în, anul 1884 s'a desfăşurat ma- 
rea mişcare naţională, politică şi cultu- 
rală, la Sibiu prin ziavul „Tribuna“, de 
sub conducerea lui Ion Slavici care a- 
tanui era unul din cele mai ispititoare 
făgădurnți ale geninlui romeânesc. 

Mişcarea dela „Tribuna' a început deo- 
dată şi cu aceleaşi puteri de afirmare în 
două direcțiuni ; politică şi culturală. 

In politică a afirmat chiar dela început 
principiul nalional ca țântă supremă a 
luptei românilor din Ardeal, iar în pri- 
vința culturală a dat cunoscuta lozincă 


18 


că „Soarele nostru răsare la Bucureşti“. 

Cu apariţia „Tribunei“ sa schimbaţ 
toată situaţia în Ardeal. Lozinca aceasta 
a fost ca un curent electric, care a des 
chis de-odată ochii tuturora. O orientare 
nouă sa produs în toate manifestările 
publice. 

„Soarele la Bucureşti răsare“ devenise 
o frază cu putere magică. 

Coloanele „Tribunei“ păreau a fi fost 
scrise cu litere de foc, atât de mult im- 
pres'onase generâha de atunci. Erau idei 
nonă în haină nouă. Politica tradițională, 


care culmina într'un dinasticism, necesar, 


fără îndoială, încă atunci, dar dus prea 
în extrem, se preschimha cv fiecare nu- 
măr nou al „Tribunei“ într'o politică mai 
actuală, care lăsa să se  intrevadă că 
dvepiatea pentru poporul român nu va 
veni nicicdlată dela „drăguţul de împă- 
rat“, ci de aiurea... Aşa cum sa şi în- 
tâmplat. i 

Mişcarea tribunistă în politică a culmi. 
nat în cele două procese al „Replicei“ şi 
al „Memoranflului', care duseră faima a- 
supririlor ungurești în toate ţările civi- 
Yzate din Apus şi chiar peste ocean. 

Din punet de vedere culivral această 
mişcare a avut o deosebită importanţă 
prin faptul că peniru întâia oară apărea 
în Ardeal un ziar scris în limba curat li- 
terară, așa cum cra vorbită şi scrisă la 
Bucureşti. . 

Nu a fost o simplă coincidenţă că „Tri- 
buna“ a apărut la Sibiu, unde își avea 
sediul şi „Astra“. Aceste două nume nu 
pot fi despărțite unul de altul, când se 
vorbeşte de desvoltarea vieţii culturale In 
Ardeal. Epoca culturei moderne acolo 
începe cu anul 1984 şi e strâns legată de 
activitatea „Astrei” şi a „Tribunei”. Dela 
această dată vom începe şi noi cercetările 
mon:te a pune pe cetitorii acestei revisie 
la curent cu problemele culturale în Ar- 


deal. ! pp , ji i «| , 


ION BĂILĂ 


Cronica muzicală 


„AL II-LEA CONCERT AL „FILAR MONICIIA, (Dirijor : Rhent-Baton 
DOUA CONCERTE DE VIOARA. (Kubclik şi Ghiga) 


Nu e mai mult de o lună de la începu- 
iul stagiunii muzicale, şi evenimenteie 
se înteţesc, concerte felurite se organi- 
zează, publicul manifestă inieres pentru 
activitatea muzicală și viaţa artei sonu- 
rilor capătă din ce în ce mai viguros 
elan. „Filarmonica“ şi „Opera“ şi-au 
fixat planul de lucru, stan și aşiernut la 
muncă pentru realizarea lui şi deţin, ast- 
fel, centrul interesului în mişcarea muzi 
cală, în vreme ce soliştii de tot felul, vo- 
cali şi instrumentali, organizează concerte 
aparte, străduindu-se pentru păsirarea 
idealului de perfecţiune individuală. 


Al treilea concert simfonic a fost diri- 
jat tot de Rhen&-Baton. Programul, ca 
şi la concertul anterior, consacrat exclu- 
siv muzicii franceze, ale cărei particula- 
rități stilistice Baton le cunoaşte serios, 
le şi poate reda și evidenția în interpre- 
tările sale. Jacgues Ibert (Fscales), Faurâ 
(Pelicas et Melisande) și Chabrier (Uver- 
tura la „Gwendoline“) formau partea 
I-a a programului care avea înscris ca 
piesă inițială simfonia în si bemol a lu 
Ernest Chausson. A asculiat auditorul 
entusiast al lui Baton, cu o înfrigurată 
bucurie spirituală, Simfonia lui Chaus- 
son. Baton a proectat, întradevăr, atâte 
lumină asupra piesei acesteia, a pus 
apoi atât sbucium în reliefarea geniului 
specific al lui Chausson | Insă, ori unde 
încerci o lămurire asupra stilului ui 


Chausson, eşti întâmpinat cu numele lui 
Franck și Wagner, Esie adevărat, în ceiace 
priveşte procedeele tehnice. Mai ales in- 
fluenţa lui Franck să străvede până şi în 
acele ecouri frequente ale ideilor care 
străbat toate părțile simfoniei, suprapu- 
nându-se în ingenioase contrapunctări, 
sau generând aspecte nouă din antitezele 
ce rezultă prin înlănţuirea diferitelor 
idei. Finalul Simfoniei — Simfonia este 
formată din trei părţi ca şi la Franck — 
niilizează motivul introducțiunii în aceiaș 
manieră ca şi finalul simfoniei lui Frank. 
Orchestra lui Chausson, de asemenea, nu 
este neînfluenţută de Wagner şi Franck, 
Dar ce puritate sufletească, ce nobilă 
concepție de viață, ce înalt idealism, ce 
mistică şi creştină emoție pentru durerile 
şi bucuriile umanităţii, mocnese în opera 
acestui fericit, trăind în opulența bunuri- 
lor pământene, înconjurat de toate păr- 
țile de rafinerie artistică, de gust şi de 
Spirit, trăind însă nici cât Mozart, 34 ani, 
răpus stupid de un accident de bicicletă! 
Aceste deosebite însuşiri sufleteşti şi tot 
tragicul ruperii lui Chausson din viaţă. 
copleşesc spiritul ascultând simfonia în 
5. bemol. „Une musique d'une sonorie 
suave,  sereine, gale, un flot pur sans 
chatoiements seduisants, une onde calme, 
fraîche, lucide, ou parfots un sanglot 
profondement  humain s'levait* peste 
care pluteşte înduieşetoare şi caldă „une 
lamentation poignante, une plainte hu- 





14 


. “+ loan 


„„ftori îţi cad arar 
In sufletul în care a: cimitire 
Unde pe crucile spoiten var 
Sunt porumbei tăcuţi, fără privire. 


F. poate o 'mrudire între ei 
Şi păsurile gingas-plutitoare. 
Tu însă, porţi în suflet porumbei 
Ce nici odaii m larguri n'au să zboare. 
1. CIORANESCU : ,„PORUMBEII“. 


Era timiditatea-i de fiecare zi, neîn- 
crederea aripioarelor albe, sau iristeţea 
gândului mui adânc, dominator, al zădăr- 
niciei ? 

infloreau apoi: ritmului şi rimei ta spre 
vaze lunare mimoze singuratice, ecouri 
interioare preficăudu-se în şuapte, ge- 
mate, îrâniuri din trupeasca suferință 
care l-a dohori! prea de timpuriu : 





Pa DIAZ 





maine dont le dâsespoir  tragiquc sur- 
prend ; mais le râseau symphonique len- 
lace, la fond, la mele progressivement a 
son murmure cet iout se pacific toujours 
d&ns une expression religicusement cal- 
me”. (Camille Mauclair). 

Concertele de vioară au atras întot- 
deauna publicul nostru. Exte şi vechi, dar 
si interesant exerciţiul artistic care arap- 
tează organismului uman ca un mădular 
nou, posibilităţi de exprimare muzicală 
care fac «lin vioară „regina instrumente. 
lor“. Nu e vorbă, grajie dexterităţii teh. 
nice la care se pretează, studiul viorii 
poate duce lu un abil exerciţiu de degete 
şi arcuş, care să învestească pe un stă 
pânitor de velocilate, cu titlul pompos 
de „rege al vioarei“, Regalitatea, cum se 
vede, ește foarte frequentă în domeniul 
vioarei. Şi veche. În secolul al XIII-lea 
chiar, se citează un „rege al vioristilor“, 
ales de poeţi de balade, cântăreți şi mu- 
zicanți. Aceaslă regală titulatură nu era 
nici humorislică, nici şurlatanească. Până 
în secolul al XVIII-lea poate fi urmării 
acest rege al viaviştilov, organizând şi 
conducând breasla, numind maestri în 
provincie şi stăruiud pentru progresul 
artei violonistice, 

Titlul reapare abia acum în urmă le- 
gat mai mult peiorativ de numele câtorva 
copii, minunați într'adevăr ca agilitate de 
excecuțiune, dar mai întotdeauna lipsiţi 
de capacitatta artistică necesară unei 
interpretări muzicale. Adolescenţa coin- 
cide foarte des cu apusul carierii unor 
asemenea „copii fenomenali“. Ceva din 
aureola regalității — să-i zicem — înfan- 
Ule, tot rămâne în jurul numetui unor 
aparițiuui ca cele de care vorbim.Kube- 
lik, bunăoară, care a isbui'it să umple 
Lunea trecută sala Ateneului până la 
ultimul loc. Ra, a stârnit atâta curiozi- 
tate, încât abia ţineau jandarmii piept 
mulțimei care uflua spre Ateneu. Şi cc 
deceţie, apoi! Ce îndrăsneaţă speculă a 
bunului şi naivului nostra public! Dar, 
în definitiv, cc bun motiv pentru învăţă- 
tura de minte pe care o nădăjduim din 
acest ciudat prilej ! 

In aceciaş seară, îutr'o sală mult ma: mo- 
destă, în sala Sindicatului Ziariştilor, 
tot concert de vioară, lon Ghiga ; acom- 
paniat de Mihail Jora, se  încordau în 
interpretări cncernice, redând cu toată 
convingerea şi cu toată puterea credinţei 
artistice, pagini de muzică aleasă, din care 
am putut auzi Sonata Kreutzer, şi câteva 
piese de violonistică de Kreisler, Faure 


şi Debussy. 
GEORGE DIACU 


Ciorănescu 


Au înghețat în mine vii pârae 

Şi-şi îmbracă vânătul cojoc 

De ce nădejdea soarelui-văpae 
Nu-mi aduce iară sângele spre scoc? 


|. €,: „PLANS INECAT". (Cuvântul literar, 1). 


Versul poate fi altceva decât realila- 
ica, 

La Ciorănescu amândouă noțiunile se 
vonfundară atât de firesc. 

Faţă în faţă cu adevărurile fatale, cu 
siguranța aproțiatei  prăbugiri,  îmbră- 
căm tremurând peste chipul lucrurilor, 
îmbătrânitul vestmâni al durerii. 

Tinereţea uluiiă de spaima înfrângerii 
sc topea ca o flăcăvue în ploae. Simţea, 
leut, groasnic, căldura vieţii  risipin- 
du-:-se. 

Și copleşitorul desnodământ l-a găsit 
pe Nelu Ciorănescu îslovit, cu puterile 
roase, -— pradă uşoară — înfrigurat apă- 
sând pe gratiile pieptului unde tusea 
sgâlțâia, ncbuneşte, râs de ură, 

- 

Nu vom cănta niciodată iu traiul zil- 
nic ce înseamuă amiciția, ce sens adevă= 
rat să aibă această minunată prismă deo- 
jotrivă luminousă pentru toți ochii. Ne- 
am mulțimi trăind-o, aproximativ,  de- 
clarându-ne adică încântați de aspectele 
ci în propria-ne viaţă. 

Poate : un vierme cât forinu unei cute 
de surâs faviseic, un ciudat vierme care 
secretă în juru-i mătasa deasă a siuceri- 
tăfii... 

Pe oricine-l poţi primi cu un surâs, ori 
cni poţi f: după o lună de cunoştinţă 
prieten. 

Dacă eşti puternic, o vedem pretutin- 
demni în fiece domeniu, un simplu capriciu 
îți creiază noi favoriţi, 

Maluilia sentimentelor cordiale din ob- 
sesia veșnicului uman sau din limbuţia 
dorinții de a „încuraja“, ca şi refrenul 
amiciţiei decinteresate fredonate pe nas, 
sunt nu numai mici banalităţi dar mici 
monstruozităţi curente... 


lată de ce — eru poate nevoc de-o mai 
confuză explicaţie — nu te-am întristat, 


bunule ceiitor de literatură din ultima 
vreme, unele regrete calde, după moartea 
poetului Ciorănescu, Rostul acestor rân= 
duri însă nu va fi să reia gluma ne:sbu- 
tită. Ci să readucă aminte că poctul ace- 
sla mort prea tânăr, — întrun fel vechr 
şi hureros de propriu lor poeţilor, — 
trebue să fie printre ultimii siinşi ast- 
fc, dacă e drețt că nu ştim prețui cu a- 
devărat decât după ce pierdem. 
- 


Oh, mai ales îţi lasă dezolare, pierde- 
vea Ineruritor neavute deplin, a unei iu- 


biri noni — poate că „mou?* aşa cum 
nou ţi-a părut interiorul casei în care, tu, 
pătrundeai întâia oară, — sau, a unei 


prietenii presimţită cu îmbătare de su- 
flet, precum la marginea unu: câmp ro- 
mânese mircasma sălbatecă de floare. 

Pe Nelu Ciorănescu îl stiu şi-i păstrez 
amintirea îu câteva scyisori , și ele, oca- 
zionate de legături cari nau putut fi 
strânse, 

Am fosti mereu departe. Nu l-um cu- 
noscut măcar, personal. Şi nu l-am cu- 
noscut, ca să-mi rămână apo: până la 
sfârşit dezolarea aceasta. Căci întâmpla- 
rea ca un om sub tirania lei: de a inven. 
ta cruzimi pentru alţii, mi-a născocit în 
chiar ziua înmormântării lui, una sfâşie- 
ioare. Moartea lui am aflai-o dintr'un 
ziar.., Pe urmă: începutul acesta de toam- 
nă fui destul de bolnav ca să nu pot ieși, 
si nu destul să nu mai fi aflat... 

Când oiu putea, voiu merge pe drumul 
cimitirului, singur pe unde trecură înşi- 
raţi de profesori, în urma convoiului, 


“Za 


s'a repetat. Că dacii lon Ciorănescu ar fi 


„nai 


UNIVERSUL LITERAR 










copiii de şcoală primară — celițorii „Pri 
chindelulu:* lui şi ai revistelor unde pr 
blica pentru ci, — toți ai ni, câţiva co 
legi de facultate, câţiva prieteni și poata, 
uu smănunchi de cetitori maturi. 

Aş vrea să fie amurg minat de-o ris 
leţă neobicinuită de-o toamnă nouă, si 
merg presimţindu-l alături, vorbindu-ni, 
acum, prima dată, — începând, aşa, prima 
noastră discuţie... Un amurg care să me 
păsească siuguratici și absorbiți, amin 
tind stanțele lui Morvas miuunat traduse 
de cel mort... 

Dar răsbunător ultimul cuvânt sună de 
realitate, brutal, ca un ceasornic deşteg. 
lător din tăcere... 

Voin fi în mijlocul oraşului. 

Şi în forfoteala năucă a străzilor cu 
ace:aşi oameni grăbiţi, cu studenţi, fără 
pănlesiu, tineri tot fără yardesiu dar cu 
mănuşi, piept foarte în afară și panta: 
loni foarte largi jos, în huruitul tram: 
vaelor întrerupt, în trăsurile cu femei 
elegante, la băeţaşii ce se întore maha- 
lalei lor, dela scoulă, certându-se „în 
rând“ sub gălăgia zadarnică a monitoru- 
Ju, — nu voiu avea dreptul să cer nică- 
eri semnul celei mat mici întristări, ni- 
căeri să descopăr o lacrimă umintindu-l. 

La un chivge cineva se ta opri să cum- 
pere revista literară. unde-i vedeaMănu- 
mele. un copil să în ziarul pentru 
cei mici la care a publicat și Nelu Cio- 


vănescu, — pentru ci... 

Aş vrea să Vă — cum stau amândoi 
apropiați de tot — băețaşul ridicând o- 
chii spre domnul străin să-i spună, cu-o 
gingăşie care numa: copiilor le isbuteşte, 
mâhnit: 

— Ştii. a murit. 

Şi domnul să nu râdă, Să-l mângâe pe 
umărul mic cu interes şi mirare. Şi să 
plece amândoi vorbind. 

= 


Nu ştiu ce încăpățânat pând stărue 
să-mi spună că o poveste insuportabilă 


fost altciuceva decâ! fiul unor săteni din 
Dâmboviţa şi. vai, sârguiucios stihuitor 
mereu modest, ntar fi sfârşit în felul a- 
cesta. Că sar fi putut salva o  i:nereţe 
care cra hărnicie nearătoasă dar cinstită, 
o dragoste de istovire pentru literatură 
astăzi rară, un talent care adăposti ca 
un ram primăvăvaiic, minunaţi muguri 
de poezie şi virtuozitate. 

Dar, penirucă vorbelor ce par triste 
banalităţi ocazionale la un mormâut, nu- 
adevărul le  reintegrează, amplu, 
măsura unor sinițăminte curate, — iată 
ce sevă amară umplea tulpinița aceasta 
care fu otrăvită de însuș pământul unde 
se înfingea nădejdea rădăcinilor ; căc,, 
cred, vor Îi semnificative  dnureroasele 
rânduri ce-mi seria la 20 Maiu, c., din 
sanatoriul Geoagiul de jos (Iluniedoara) : 

„“fe-as ruga să-mi trimiţi, în plic pe 
adresa de mai jos (sanatoriul!) manus- 
crisul meu „Conştiinţa“, traducerea din 
Victor Hugo... ; mi-ar fi de fotos întrucât 
aş publica-o la „Universul Copiilor“, 
unde mi se plăteşie colaborarea... 

Şi ce aspru sfârșit din aceeaş scrisoare 
care fu ultima : „mă aflu aci în sanato- 
riu, bolnav de tuberculoză şi am suspen- 
dat orice activitate literară. Mai scriu 
din când în când doar la revistele pentru 
copii, când mă aflu în jenă financiară. 
D-ta ce mai fact? Cred că faci bine 
fiindcă eşti sănătos. Şi acum, fiindcă ţi- 
am «pricinuit destulă spaimă spunându-ți 
de ce houlă sufăr, te las cn bine nădăj- 
duind un răspuns, cete. 

Nevoia banilor revenea sec, un refren 
oribil, 

Am subliniat pasagiile. Concluziile ce 
mai rămân, sarcina lor priveşte viitorul, 
le transmit cilitorului amabil. El e de 
fapt unica nădeide a scnritorului,.. 


UNIVERSUL LITERAR 


MISTICA ANTICA 

Ciclul de conferinţe inaugurat de „So- 
cietateu, de Estetică“ în legătură cu pro- 
hlema imisticismului sa încheiat Dumi- 
nică, 31 Octombrie, cu conferinţa d-lui 
Y, Pârvan, intitulată Mistica Antică, 

— Omul, — începe d. Pârvan, — este 
un fenomen insumabi! în seria, de feno- 
mene ale cugetării universale. Dar o- 
mul vrea să cunoască taina prefacerii. 
Se pune însă întrebarea: Ceeace este 
finit. cum să cunoască infinitul ? Sau 
cecace este viu cum o să înţeleagă cu a- 
devărat moartea ? Sunt întrobări cari 
dau mult de gândit, dar cari totuș nau 
împiedicat pe oameni să încerce să pă- 
trundă în taină. 

Conferenţiarul indică apoi cele trei 
căi de investigaţie : 

Una prin cunoaştere (căutare); alta 

prin suferință (mesopotamienii) și alta 
prin non-fiinţă (India). 
- Sunt diferite forme ale misticei anti- 
ce care aplicute nordicului îşi traduc 
vanifestarea prin acţiune, luptă aprigă, 
Indo-europeanul cunoscu clipa de unifi- 
care în agitaţie şi vibrația intensă a în- 
tregei lui fiinţe. Menţionând totodată și 
fermele de manifestare ale misticei gre- 
cești d. Pârvan stăruie asupra tipului 
mesopotamian care în suferinţă căuta 
rezolvarea tainei. Tot ce putea contribui 
la torturile sufleteşti era îmbrățișat cu 
urdoare de mesopotamian. Soarele ar- 
zător îi chinuia sufletul, procurându-i 
suprema voluptate mistică. Această nouă 
formă. pregăteşte calea misticei creştine. 
(Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu 
elc.). Identificarea în suferinţă cu D-zeu 
constituie esenţu misticei creștine care 
recomantă că individul nu se poate des- 
volta în afară de Dumnezeire. Indianul 
merse pe calea non-fiinţii. Fiinţa lui 
nu se chinuie ci se dizolvă. Cum să ac- 
cepţi moartea dacă la inceput a fost 
ființa ? argumentează mistica indiană. 
Cum u intrat atunci non-fiinţa în ființă? 
Mai degrabă trebuie să afirmăm că la 
început fiinţa şi apoi termenul ultim 
este tot non-ființa. Indienii suprimară 
complect lumea simţurilor, dar culti- 
vară cu frenezie un al şaselea simţ care 
caută să facă legătură cu Divinitatea, 
cu Eternitatea. 


| ARTISTICE 
Fundaţia Principele Carol a organizai 
pentru luna Nov. c. — sub direcţiunea 


criticului de artă Oscar Walther Ciseck 
—. vo expozilie de pictură cu lucrările 
celor mai reprezentativi maeşirii român, 
aparţinând şecoalei moderne. 

Vor. urma în lunile viitoare, câte-va 
expoziții retrospective — toate având ca 
țintă un scop înalt educativ. 

Aceste expoziţi: sunt aranjate în sa 
loanele Fundaţiei din str. Paris 20 — şi 
vizibile în fiecare zi dela 8—12 dim. şi 


3—7 seara, A e 





El a cunoscut şi l-a înduiosat soarta lui 
Petică, Nemţeanu şi atâția. 

Dacă loan Ciorănescu na apucut nici 
maturitatea anilor nici a talentului lor, 


cu alât mai fristă îi e amintirea 
tovarășii lui într'o suferință. 

„In câțiva, car: i-au fost mai aproape, 
va sfâşâia încă împreunat cu enigma 
haină a morţii. regretul că sar fi putut 
altfel. 

Amintească-şi însă ei, la paserile înse- 
tate. sburul săgeată peste apa curgă 
toare. i 

Ai putut oare să blestemi, şi pe cine, 
fiindcă unda asupra căreia pasărea ce- 
rului îşi coboriîse o clipă setea s'a strms 
în adânc. și au năvălit alte unde?.. 


C. M. TEODORESCU 


jângă 


FEDERAȚIA _UNIUNILOR INTE- 
LECTUALE 


AJ Ml-lea comunicat, dat cu prilejuit 
Congresului Federaţiei Uniunilor  Inte- 
jeciuale, ținut la Viena între 18 şi 20 
Octombrie 1926, 


A treia adunare generală a Federaţiei 
Uniunilor Intelectuale sta ţinut astăzi 
dimineaţă sub preşidenţia d-lui de Ilol- 
manstha!. Preşedinţii  comisiunilor au 
supus rezolujiunile lor adunării  geno- 
vale care le-a votat cu unanimitate. 
Paul Valery care a sosit din Franţa a 
fost primit de adunare cu aclamajţii, fă- 
cându-i-se mari ovații. , 

Profesorul Bodrero de la Universita 
iea din Padua, preşedintele ,Comisiu- 
ne: de apropiere intelectuală“, propune 
o colaborare regulată cu „Institutul de 


Cooperare, intelectuală”, mai ales îu 
cecace priveşte traducerea şi editarea 
cărților. 


D. Luchaire, director al „Institutului 
de cooperare intelectuală“ a trimis Adu- 
mării o telegramă  peniru ca Federaţia 
să-i comunice toate desideratele. Prof. 
Bodrero mai propune publicarea unui 
dicţionar francez şi german cui tradu- 
cerea şi explicarea termenilor politici, 
cari, de cele mai multe ori sunt pricina 
neînțelegerilor dintre donă ţări. 

D. Emil Borel. dela ustitutul Franţei, 
preşedintele „Comisiunei relaţiilor inter- 
naționale“, propune să se privească cu 
simpatie încercările făcute pentru orga 
nizarea politică a Europei, fără însă de 
a manifesta vreo atitudine până când a- 
ceste încercări vor fi oficia] aprobate de 
Societatea Naţiunilor. 

D. Jenlinek, cehoslovac, preşedintele 
Comisiei pentru organizarea mişcării, 
contele Doha, german. președintele Co. 
miisiei de propagandă şi d. Pillat, preşe- 
diutele Comisiei finauciare au făcut pro- 
puneri precise asupra mijloacelor de 
desvoliare şi activare u scopurilor Fe- 
deruţiei. Vom semnala moţiunea d-lui 
Riegler, român, pentru  reflementarea 
studiului internaţional de folclor. 

Propunerile comitetului permanent, 
prezidat de prof. Enriques, italian, cu- 
prind deziderate pentru participarea U- 
niunilor intelectuale engleze şi ameri- 
cane la lucrările Federaţiei. 

După votarea acestor rapoarte şi după 
citirea unci scrisori a d-lui  Vienot, 
(Franţa), d-nii Pontremoli dela Universi- 
taica din Milan şi Bergstrăsser (Germu- 
nia), au ținut  cmoţionante discursuri 
menite să ev:denţieze spiritul de bună 
înțelegere şi dragoste care animă pe 
toţi, precum şi suflul puternic pe care 
eforturile tutnror îl dau lucrările Fe- 
deraţiei, 

Prof. Enriques, dela Universitatea din 
Roma, a făcut ca d. de Hofmansthal să 
fie proclamat preşedintele Adunării și 
Prinţul de Rohan, secretar general, 

Mulţuminid, oratorilor în numele A- 
dunării, d. de Hofmansihal, rosti câteva 
cuvinte simbolice şi emoţionate asupra 
viitorului Federaţiei, insistând asupra 
speranțelor pe care lumea intelectuală 
le pune în străduinţele tincrilor. 

Şedinţa sa terminat în aplauzele pre- 
Jungite ale asisteniei. 

Azi, după amiază, d-nii Paul Valery, 
Theodor Litt și Balbino Giuliano vor 
face o discuţiune publică asupra „rolu- 
lui intelectualului în organizarea  Eu- 
ropei“. i 

Viena, 20 Octombrie 1926. 


15 
REVISTE 


Rassegna Culturale della Romania 


„Fundaţia culturală Principele Carol“ 
aduce de ani de zile incalculabile ser- 
vicii, culturii românești ; prin misiona- 
rismul slujit de valoroşi scriitori sau 
oameni de culiură, prin înființare de 
căminuri culturale si. biblioteci sătești ; 
prin reviste de literatură şi vulgarizare, 
prin organizarea expozițiilor în țară şi 
străinătate, prin organizarea. concorte- 
tor Filarmonicei, — activităţi diverse şi 
impunătoare, pentru a căror cunoaştere 
trimitem la „Albumul“, pe care Fub- 
dația l-a tipărit în admirabile condiţii 
tipografice, la împlinirea celor 5 ani de 
activitate. 

„Fundaţia“ publică în acelaz timp o 
vevislă pentru informorea străinătăţii, 
vedactată în nemţeşte (Kulturnachrich- 
ten aus Rumănlen) și în italiană (Ras- 
segna Culturale della Romania), cu ar- 
ticole sintetice despre literatura și arta 
văstirupului, încredințate unor scriitori 
ca: Er. Bucuţa, Al. Marcu, Tudor Via- 
mu, O. W. Cisek, etc. şi cu reproduceri 
din texte sau monumente de urtă. 

Ultimul număt dim Rassegna, (II, 3—5. 
nu, O, W. Cisek, etc, şi cu reproduceri 
de pe tablouri de Grigorescu, însoţin- 
du-le de o mică schiţă biografică şi cri- 
tică asupra pictorului. Articolul d-lui 
A. D. Culea, despre „Cultura populară 
din România“, face un valoros bilanţ 
al tuturor instituţiilor cari se ocupă de 
hrana sufletească a poporului, bilanţ, 
pe care, pentru importanța lui documen- 
tară, îl vom traduce în numărul viitor 
al revistei, 

Miscarea literară, mişcarea teatrală şi 
prdagegică şi dicţionarul limbii române, 
sunt tot atâtea chestiuni pe cari Ras- 
segna le tratează succint, dar cu com- 
petenţă. 

bogate informaţiuni culturale cum- 
pleteuză fuscicola,. 

A muiţumi „Fundaţiei“ pentru o o- 
neră de uşa de mare utilitate, ca şi pen- 
tru calitatea acestei opere, — este vu 
datorie clementară. 


II „Viaţa Românească“ (196, Anul 
XVIII, Septembrie, Ne. 9): Ion Pillat: 
Ilegie ; Stejar Ionescu: Zâna Fumului; 
D. V. Barnoschi: Coueismul ; Mihai Co- 
dreanu : Ingerul Măsurii. — Zeița veche, 
— Netrebnicul ; Al. A. Philippide : Con- 
sideraţii confortabile (Fotografie arti- 
siică“* sau vorbe despre romanul român 
contemporan) ; Dan A. Bădăreu: Cau- 
zalitate şi finalitate în Logică; A. Ce- 
bov : Jonici; Demostene Botez: Vene- 
ţia : D. LI. Suchianu : Contribuţie la pre- 
istoria „plus-valutei“;  G. Ibrăileanu: 
Cronica, literară („La Medeleni“) ; Patru 
Suciu : Cronica socială (Structura pro- 
prietăţii noastre agrare); P. Nicanor & 


co.:  Miscellanea (Parlamentarism şi 
anti-. — Inferioritatea democraţiei. — 
Pentru cetitarii lui Proust. — lonici). 


PARA DE JOS 

Numărul pe Octombrie (IE 10) al re- 
visiei care a concentrat tinerele ele- 
mente culturale bârlădene, se deschida 
cu prima parte dintr'un studiu politic: 
„Fenomene reacționare“, al d-lui N. N. 
Vasilin. I-sa caută să Qistingă între o 
criză a democraţiei şi teoretizările reac- 
jionare „importate din ideologiile apu- 
sului“. Maui exact, d-sa se războieşte cu 
cet grupaţi în jurul „Cuvântului“. — 
D-na Mia Frollo ; O graţioasă schiță „A- 
cuarelă“, — D-nii G. Nichita, P. Aderca, 
versuri. — b-l G. Cardaş scrie despre 
cronicarul Neculce şi d-l P. Papadopol 
din trecutul literar al Bârladului, o 
schiță bibliografică despre „Făt-Fru- 
mos“, revista apărută la Bârlai în 1904. 
- - Cronică şi informaţie, variată, 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


REDACȚIONALE 

(| Ziua şi orele de redacţie, la „Uni- 
versul literar“, se fixează, Joia, între 
57. 

DO Din motive de ordin tehnic, cro- 
nica plastică a d-lui N. N. Tonitza, na 
apare în numărul de faţă, 

Q Adniirabilele desene ce însoțesc poe- 
ma „Scyţii“ din numărul de faţă, sunt 
datorite d-lui Teodorov. 

PALANGA 

Am citit revista a-lui Mihail Drago- 
mirescu, înviată, după 16 ani, la miez 
de noapte, odată cu duhurile rele, cu 
acel calm pe care ţi-l dă conştiinţa că 
te afli în faţa unei proiecţii. 

Am tecitit, deci, toate acele argumente 
pe cari le-am tot auzit dela război în- 
coace şi dacă nu ne hotărim încă să ne 
inscriem — cum pretinde „Falanga“, — 
printre vrăjmaşii literaturii sănătoase 
pe care singură ea şi Iustitutul de lite- 
ratară le practică şi le proclamă, este 
pentru că ni se promite o execuţie, O 
așteptăm cu inima uşoară şi fericiţi să 
mai putem supraviețui asasinatalnui. 
Tinem însă să atragem atenţia şi să 
liniştim, cu o minută mai devreme, ze- 
lul delatoricesc al simpaticului recen- 
zent, că „toate se fac“ la această revistă 
cu ştirea redactorului. 

Redactorul răspunde de tot ceeace se 
publică, — şi chiar de ceeace nu se pu- 
blică în paginile „Universului literar“, 

Redactorul îşi recunoaşte, — e drept, 
— oarecare curaj şi nu se sfieşte să a- 
pere pe toţi, împotriva tuturor. Sau, cu 
alte cuvinte, să publice, unul lângă al- 
tul, scriitori cari s'ar sfâșia, dacă ar fi 
lăsaţi propriilor lor porniri. 

Convins însă că peste toate fagiile a- 
cestea de manevră, există o literatură 
şi o viaţă literară, a cărei jmagine se 
cearcă Bă o prindă, redactorul stă im- 
pasibil în mijlocul reproşarilor, 

Iată de ce „Falanga“ păcătuieşte” prea 
de timpuriu, când ue reclamă „consiliu. 
lui de direcție“ al „Universului“, 

Astfel de demersuri scoboară o ac- 
țiune, lipsind-o de seriositate, Şi „Fa- 
langa“ n'ars nici un interes să-şi agra- 
veze o situaţie destul de diticilă, 

Inceapă „Falanga“ execuţia, — fără 
iei o teamă. Ii vom face toate onoru- 

ŞI cu această licaţi 
în ordinea de Regi Corea Matea diana 

“SCRIITORII 


Q Dl. E. Lovinescu a scos de sub ti. 
par volumul I, tratând despre Evoluţia 
ideologiei literare, din Istoria literațurii 
române contemporane. 

Lucrarea întreagă va îmbrăţişa lite- 
ratira română dintre 1900—1925 şi va 
avea sase volume : 

1. Evoluţia ideologiei literare 

2, Evoluţia criticei literare 

3, Evoluţia poeziei lirice 

4, Evoluţia prozei literare, 

5. Evoluţia literaturii dramatice, 

__6. Mutaţia valorilor estetice, 

Preţul primului volum, lei 75. 

[] În editura „Cultura Universală” a 
apărut, un elegant volum Poezii, datorit 
d-ini E. Relgis. 

In aceiași editură tot de d. E. Relgis, 
un volum de poeme în proză: Melodiile 
tăcerii (preţul, lei 40). : 

[] Bucăţi de noapte se numeşte elze- 
viriana plachetă de poeme în proză pe 
care o publică poetul G. Bacovia. 

(| Dllon Cluboți, redactorul şef al 
revistei clujene „Societatea de mâine“, 
a dat la iveală (ed. revistei „Societatea 
de mâine, Cluj, 1926, lei 100). Un preţios 


xolum : Revoluţia din 1918 şi Unirea 
Ardealului cu România. 

Volumul tratează, între altele, despre: 
Decrepitudinea monarhiei habsburgice ; 
opresiunea ungurească ; organizărea re- 
voluţiei ; acţiunea revoluționară. a dom- 
nului Inliu Maniu la Viena , tratativele 
dela Arad; Solidaritatea politică a Ro- 
mânilor ardelen: ; Convocarea Adunării 
Naţionale ; proclamarea Unirii; calvarui 
Bihariei ; Sub ocupaţia franceză; prin- 
cipiile politicei ardetene. 

CI Antiquitas rediviva. (Vremurile re- 
vin), romanul credinţei eroice, al d-lui 
Gheorghe Băgulescu a apărut, ilustrat 
te pictorul Stoica, la tipografia „Apăra- 
vea Naţională“. — Craiova (lei 120). 

(1 D.N, 1. Herescu neroagă să anunțăm 
că tipăreşte un volum de versuri; „Car- 
tea cu Inmină“, întro cdiţie limitată la 
500 exemplare, pentru rarii cititori de 
ocazie şi pentru bibliotili. Această ediţie 
va apare la Institutul „Scrisul Româ- 
nesc“ din Craiova, în condiţii de lux, şi 
va cuprinde :; 250 exemplare broșate, nu- 
merotate dela 51—500, a 60 lei exempla- 
rul (volumul se vinde în cost) şi 50 exem- 
plare, cartonate artistic, numerotate dela 
1—50, a 120 lei exemplarul. 

“In comerț nu se vor pune decât acele 
exemplare care vor mai îi disponibile 
când volumul va ieşi de sub teasc. Cei 
kare doresc să-şi rezerve un exemplar, 
poi să anunțe, trimițându-şi adresa 
exactă. pe adresa: N, ÎI. Herescu, Cra- 
iova, (Sunt rugâţi' să pună pe plic, men- 
jiunea : Pentru volumul „ Cartea cu lu- 
mină“). Volumul le va fi expediat în. 
dată la apariţie, adică la jumătătea lui 
Noembrie, 


i REVISTE 
Viața literară 
_ Ultimul număr al revistei d-lui 1. Va- 
lerian, aduce pe lângă preţioasele con- 
tribuţii ale statornicilor ei cronicari, O 
frumoasă convorbire cu actorul Ion 
Sârbal ; observaţii de mare adevăr re- 
feritoare la teatrul sătesc, la repertoriu 
şi lHteratura dramatică originală, 
- Creatorul atâtor neuitate figuri, care 
este actorul. lon Sârbul, se văneşte mai 
les, un spirit independent. De pildă 
când judecă, într'o spirituală șarjă, ci- 
nematograful : 

In principiu nu prea îmi place să văd pe altii 
jucând. E destul să citesc piesa şi mi-l închipui 
pe fiecare în rol. Dar dacă teatrul îmi este in- 
diferent, când nu joc, apoi: cinematograful nu-l 
pat suferi. Nu se poate concepe o artă mai stu- 
pidă ca ccranul. Cred că cinematograiul a fost 
inventat numai peutru surdo-muţi. Şi asta ţi-o 
vorbesc din experienţă, căci am avut şi eu ne- 
rozia să filmez. Este a meserie de bărbier. Nu 
există nici un pic de ințelegere, un pic de 
artă. Mi-aduc aminte de repetiţia filmului meu. 
Regisorul era neamţ. Par'că-l aud şi acum: 
„So, 50,50, gut; so, so, nicht gut; noch ein- 
mal, noch, noch, noch“ şi iar „s0, so. s0%, — 
până când ameţeai. Nu aş mai face cinema de- 
cât vreodată când mi-ar crăpa buza de foame 
ca să îiu regeşte compensat de toate stupidi- 
țatile la care te expui. 

“ Pentru cinematograf. prinzi omul de pe stradă 
şi-l proclami actor. Este groaznic. Marele pu- 
blic este amator de senzațional, altfel ar ob- 
serva harababura de pe pânză, acţiunea îrag- 
mentată fără gust sau logică. Admit cinemata- 
graful numai ca auxiliar ştiințiiic mai ales la 
sate, —— dar nw pentru educaţia artistică, 

CARTEA 

Numărul de după vacanţă (|, 4, Iu- 
nie—Septembrie) al cunoscutei reviste 
bibliografice, „Cartea“, aduce un mate- 
rial cu adevărat copios. Redaciată în 





trei limbi, româneşte, franțuzeşte şi 
nemţeşte, ea aduce pe lângă material de 
ordin pur bibliografic, recenzii de cărți, 
— beletristică, ştiinţă, etc., — apărute 
în cele trei limbi în care e redactată 
revista, şi o spirituală şi bine infor: 
mată cronică.  „Documentarea intelec- 
tuală“, care e una din devizele „Cărţii“, 
e urmărită cu selectă scrupulositate, cu 
pasiune chiar. Redactorul acestei publi- 
caţii nu e numai un informat: El po- 
scdă frumoase însușiri literare, un duh 
de om care multe a văzut şi şi mai 
multe a deseusut, un preţios dar de ob- 
servaţie, dublat de un atenuat scepti- 
cism, care dă scrisului său o marcă de 
versonalitate artistică, 

Reflecţiile d-sale în marginea vacan- 
ței, sau acelea pe tema presei, — admi- 
rabil capitol din istoria culturii mo- 
derne româneşti, — sunt modele de cro- 
nică culturală. Vom da ca exempliticare 
-— sacrificând acele ohservaţiuni de 9 
aşa de acută justeţe cu privire la presă 
— rândurile de justificare a vacanţelor 
scriitoriceşti : 

Există însă o seamă de oameni cari au nu 
numai dreptul, ci şi porunca să plece, — maj 
cu seamă vara, — din locurile pe unde sălăş- 
luiesc de obiceiu. Aceştia sunt scriitorii. Căci 
numai umblând prin lume, observând oamenii, 
Iucrurile şi întâmplările, artistul poate săvârşi 
o operă de seamă, după cum numai sburând 
pe pajişti și sorbind sucul îlorilor, albina poate 
iace miere. O operă de artă literară pierde 
când e rodită numai de imaginaţie. Noi, clti- 
torii, vrem să găsim într'însa ceva din suile- 
tul nostru, din necazurile şi bucuriile noastre, 
din grijile şi nădeidile noastre, din experlenţa 
noastră, din tot ce alcătuie, sluțind sau îm- 
podobind, viaţa noastră. De aceea artistul, “cu 
cât va privi sub un orizont mai larg si va 
păşi pe un câmp mai întins, cu atât va cu- 
prinde îâşii tot mai multe şi mai mari din 
însăş făptura noastră. 

„Va trăi şi el mai intens. Mai din plin și 
mai imatur, Un om umblat prin lume e de 
câteva ori mai învăţat decât altul care a stat 
locului. 

De aceea artiştii să cutrcere lumea în lung 
şi în larg, să străbată orase şi sate, poiene 
şi păduri, văi de munţi şi țărmuri de ape, lu- 
mea asta mare a lui Dumnezeu. Natura e doar 
darnică cu dânsii ; ca le arată tot ce are ca 
etern, ca pe urmă să ne împărtăşească şi 
pe noi, 

“Să cutreere deci scriitorii lumea, s*o vadă, 
s'o simtă si s'o înțeleagă, Numai aşa vor îi 


tâlmacii ei, 
SLUrQTNL. 
-A apărut (1, 1 Octombrie), la Strehaia 
(Meneninţi). sub conducerea d-lui C. Pa- 
pacostea-Pajară. Colaborează : Leon Fe 
rara, Jon Pass, Sarina Cassvan-Pass, L 
Biehedinjeana.! : 
Dela însemnări reproducem versurile 
lui Heliade de pe piatra funerară a lui 
Tuirosin Poteca. ce se află înmormân- 
ta: la mânăstirea Gura Motrului, 20 km. 
dcvărtare de Strehaia : ! 
. „Aci cu trupul zace 
„Eufrosin euviosul. 
„Ca sufletul e'n ceruri, 
„Cu mintea'n cele scrise, 
„Cu numele în şcoaie, 
„In înima junimei. 
„Tea bucură Eufrosin 
„Potecile biruintii 
„Înguste si spinoase 
„Stiust a le străbate. 
„Ai onorat viaţa 
„De preot, de profesor 
„D'aposto! ai lui Hrist”, 





Redactor PERPESSICIUS 





ATELIERELE SOC, ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOLANU No, 11, BUCU HEŞTĂ