Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0013

Le 





E 





+ 


E »U 








DIVE 


109 


4 
Ss 


RAENERAR 


p 





AUREL BAEŞU : 


a 
> 
9 
a 
9 
pi 
Z 
[aj 


FEMIE 


. 
Li 





No, 13 
1927, 


XLIII, 
27 Marile 


154 


UNIVERSUL LITERAR 


Y 
Ic) 
A 


ate 
TIN. 
of 


s 





Improspătare 


Peste grădina udă. ştearsă, rece 
Un bun găsit a fluturat vioi: 
Venca râzând cu cercei-ghiocei 
Subţire primăvara care trece, 


Un bun găsit a îluturat vioi. : 
Incet, încet câte un răspuns mic : 
Zăpada putredă topindu-se; pic, pie 
urii, iarla pe sus un pițigoi. 


Venca râzând cu cercei-ghiocei 

Cu soarele — umbrelă de flori ma-i 
Grădina isbucni râzând muguri amari 
Şi încă o pasăre cinsti în graiul ei, 


Subţire primăvara care trece 
Venea râzând cu cercei-ghiocei 
Un bnn găsit a fluturat vioi 
Peste grădina udă, ştearsă, rece, 


Duşmanul 
— CH. BAUDELAIRE — 


Tinereţea mea n'a fost decât o furtnnă întunecoasă, 
Arareori brăzdată de un soare strălucitor ; 
Prăsnctul şi ploaia mi-au pustiit grădina, 

C'ahia de-an mai rămas câteva fructe tinere. 


Iată că-am atins toamna gândurilor, 

Şi că trebue să prind lopata şi grebla 

Ga să lucrez din nau pământul înnecat, i 
Unde apa sapă gropi adânci ca nişte morminte, 


Şi cine ştie dacă ilorile noi pe care le visez 
Vor găsi în acest pământ spălat ca un mal 
Mistica hrană care să le dea putere! 


— O, durere / o, durere! Timpul mănâncă viaţa, 
Şi ascunsul Dusman care ne roade inima "Au 
Din sângele pe care îl pierdem creşte tot mai puteriiie! 


AL. T. STAMATIAD 


TLORICA MUMUIANL: 


Duşmanul 
CH. BAUDELAIRE 


Furtună, tinezeţea trecu Pe bietn-mi lut 
Arare întreruptă de sori strălucitori 

Şi rumenele roade au fost de-atâtea ori 

Sub tunet şi sub ploaie! Mai toate au căzut. 


O toamnă grea de gânduri m'adună-acain: cuminte: 
Cu palme ne'nvățate pe greblă şi lopată . 
„Vreau să refac sărmana-mi grădină inundaţă ţ 
In 'care apa sapă gropi mari, poate morminte. - 


Şi cine ştie, pentru îlori noi ce le visez, 
Le-oiu mai găsi în tine Spălută ca o plajă 
— In sânu-i mort şi galben —cu ce să le'ntremea! 


Durere, o durere |... Cât inima trăeste, 
Duşmanul tainic, timpul, » roade ca pe-o foajă : 
Prin care suge viul lăuntric ce-l hrăneşte. 


C. M. THEODORESCU 





UNIVERSUL LITERAR 


Jurnal Basarabean 


FRAGMENT -—- 


Zilele sunt lungi şi plictisitoare ; nop- 
țile prea ulbe şi prea lungi. De aceeu 
poute, fără regret si fără aduceri aminte, 
ze încep şi se desfac iubiri. De ţin v 
vară, sunt din cele mai trainice şi se îu- 
crustează îu mintea localnicilor cu sen- 
zație, nelalocul lor pe aci, ca ceva rar şi 
neobişnuit, 

Tot „Anu Kavenina” a rămas la modă 


şi la ţian „Reproche d'amour“,  Fala- 
laica şi ghiiara ; „erepcă” albă în siicle 
„Ali-gate”, chef de-al nostru şi deabia 


după miezul nopţii, setea rusească, fără 

văud de saţ, a slujbaşilar lui Gosol.., 
In termenii unificării, tirese si demn, 

ur fi alăturarea roşcată şi lumească a pă- 


vintelui Ciotică, sau a SE nici sale din 
Ciulnăţeii Ialomiţei — Vasile Buză-lă- 
iată. 

„Atunci, întrebăm noi: cine pouie 


trăi în Basarabia însurat 
băuturii ?“, 

Oraș uhuit de graniță, prins de o on- 
dulare a Nistrului cu apele calme şi 
verzi, Cu peste tot lotul, străzile mere 
parale), toamna înnoroiate şi iernile cu 
potop de zăpadă albă-albă,  svânturată 
luni întregi de oftatul viforului tocmai 
pânăn strada Lermontov, sub ferezstra 
domnişoarei Sonia — care se ştie -— pe 
tot timpul ninsorii, ochi-i sunt negri, 
[IT ca în PI 

Țimpul trece leneş, din popas în pa- 
pas, la fiecare colţ, unde se înireiae 
lărgimea uliţilor. Cam în mijlocul cu- 
prinsului întârzie, mută nesimţit, la o 
jumătate de cadran, minutarul primăriei 
și deşteaptă la Sobor limba adormiiă a 
clopotului. 

De aci iucepe centrul, miezul oraşu- 
îmi, până la gară înnăpădit de prăvălii, 
cu firmele colorate și cu bec electric Ja 
vitrină, Trei restaurante, sigur, ele de 
mâna întâi, un croitor „de bărbătesc“; 
dughenc, undc se vând semiuţe şi salam; 
magazinul „de peşte şi cosmetice — Gula- 
farbe“ + cofetării (fără apă, doar cu bere 
şi cu vin după-dulciuni) au în faţă gră- 
diniţa leandrilor înfipți în hârdae verzi, 
doi câte doi, pe flanc, să despartă dru- 
mul. 

Cinematograful „Bomond“ aşezat la 
încrucişare de uliţi. îşi avată, în nopți 
fără lună, străbătând din ccllalt ranătul 
orasului ; becurile electrice cu lumină 
nibă, «a de zi, etalcuză la intrare fru- 
musejea filmului în afişe mari, colorate 
şi economiseşte primăriei. de trei ori pe 
săptămână — când e reprezentaţie — 
Juminutul a cinci străzi. 

Grădina publică ure bănci fără reze- 
mătoare — două pe fiecare alec, miros 
de tei înflorit, iarbă înspicată „din care 
nu se vede omul” şi bosehete mărginaşe 
fevite de ochiul scrutător şi de mânz 
prea lungă la bacşisuri a sergentului 
din post, pentru acei care vor iulelege 
mai adânc, odată cu răsăritul lunii sbu- 
ciumul şi poezia versurilor lui Puzchin... 

La mijlocul grădinii, unde arde un 
singur bec, estrada «le piatră penira mu- 
zica militară si chioşcul cu  îngh-taţă, 


fără polita 


„Sitro” roşu şi floarea sourehii ln pa- 
har. | | 
Odinioară, aci se cânta „Boje jarea 


hrăni“, de opt ori în sir pentru polcov- 
nicul venit în inspecție. 

Dearcum — ca un vis urât în ochii 1no- 
jioului, cu bluză roşie şi barbă ueugră 
tavă, deasupra pieptului pâni sub 
iconița Maieii nului m cântă tnu- 
alen grănicerilor de câte trel.patru ori 


Lui lonel Tălăngescu 


je vară, Intâiu. la venire, incepe cu 
„lrăiască Regelo“ ; mai târziu, pe la 
jumătatea lui August când toţi se întorc 
«lin concediu, la serbările  câmpenaşti 
date de liceul de feie— „cu lumină elec- 
tică până dimineaja, liber toată noap- 
tea în oraş (ordin dela garnizoani) şi 
bătae cu flori“ (museţel, cchiul boului; 
-- începutul le anunţă trambonul singur, 
inaesios si ritmic, ca o chemare: ur- 
mcază „Deşteaptă-te românce” şi „LElora 
Wilsivei”, cu acordurile aruncate stti- 
dent în liniștea nopţii, qână  diucolo 
de inchisoare, unde rondul furat de 
cântec uită să-şi strige din, timp în îinwp 
semnalul de pace şi veghere. 
Regimentele se schimbă ioanma, odu- 
tă cu plecarea pasărilor călătoare şi a- 
atunci „conceriul de adio” depinule de 


set. Câiul „Sambre-Meusc” în pas de 
defilure dela Nisuu până la gară, 
câucl „Bătuta” sau, „Căzăceasca — (pen- 


tru ai noştri) — încinsă într horă largă 
câi răspântia celţului de lângă „Record, 
cu flori şi; torţe aprinse, ca la 10 Mai. 

Plimbările la grădină sunt împirţiiv. 
Sâmbăta seara, uumai cel de mâna ui doua. 
Elevi de liceu, gălăgioși, îmbrăcaţi cu 
tunici albe de dril, strânse la mijloc, 
după moda rusească, în şnururi împle- 
tite, negre. Croitorese cu ochi albuştri, 
vrumene şi vorbărețe, îmbrăcate ca la 
Bucureşti — sprijinul şi deliciul gurni- 
zoanci. Stăpânii dughenelor cu tot tca- 
Au după ei, urduroși şi creţi, mirosind 

a, gaz, a mizerie şi a pilat cu seu. 

Sus, luna albă, străvezie; drumul c- 
bilor arcuit dinspre oraş până în vâsful 
plopului de lângă chioşe. Jos — umbră, 
dâre de lumină, viaţă, iar pe mMargruica 
cărărilor în dreptul țiecărei bănci, nnue 
pietrişul este bătătorit. o nouă cale tac- 
tee punctată de cojile seminţelor. 

În întuncrie, perechile ascunse prin 
tutişuri mărginaşe, chihotesc porc, a- 
demgeniţi de lună. 

Duminica — elita. 

Mai mult fetele negustorilor de pe 
strada principală, 

— Zdraste, Frida ! 

Zdraste, Hana ! 


165 


—— Zdraste. Ida ! 
Zdraste, Sura! 

—  Zdvaste, Riva ! 

Şi-şi dau mâinile strâns, ca după o 
revedere îndelungată, cu toate că la 
prâuz, vecin cu vecin, acasă, peste gard, 
sau înţeles pentru oră fixă, seara, la 
grădină, 

Fetele mănâncă înghețată și vorbese 
de lux, luxul lor sărăcăcios, (rochii. de 
marchizet, pantofi de lac „32, ciorapi 
albi şi pălării negre, cu două aripicare 
în sbor, la spate) ştiut de ani, acum, sub 
lumina becului electric si a bunei dis-. 
poziţii împrumută vestmânt de nvutaie. 

Bărbaţii, încântați de întâlnire, râd 
cu gura plină de strălucirea dinţilor 
aurii cşiţi jumătate în afară şi ca la o zi 
mare se cinstesc cu sitro colorat. 

— Izidor, ce zici de grâu ? 

--- Îmm.! 

— Zău? 

— Izidor, 

— Nu! 

— Nuu? 

-— Zău! 

— Ehe-e! 

-— Zoou ? 

— Izidor, mai vreau o îngheţată, spu- 
ne una din fete. 

— Mai bine un sitrâ, răspunde iute 
lzidor, cumpănind în gând costul paha- 
rului de sitr6 pe lângă cel cu îngheţu- 


stamba lui Zaica ai văzut-o? 


tă ; — şi mai recc si mui dulce şi-ţi ţine 
şi mai mult de sete — 2 lei; îngheţata 


—8 lei, „Și puțină şi nu-i aşa ide rece şi 
poate să se îmbolnăvească, cum pănân- 
că ele, Doamne aşa de repede!,. 

Ei cumpără, în urmă, semințe ca să 
aibă pe drum şi pornesc acasă, la odih- 
nă. Fetele mai rămân puţia. (Este o 
iună, Jzidor !,.) Kaiea, le-a șoptit Katea 
cova la ureche ?... 

Şi pe loc, atunci Frida a scos pe furiș 
puful, Ida — oglingioara, Niura -- ru- 
jul, şi din sân, Riva — sticluţa cu dopul, 
ca o coroană împărătească... 

Mâine dimineaţă, încă din zori, una 
din cle cn frică va desface, pentru a nu 
ştiu câta oară, biletul mototolit şi cu 
greu va înțelege tot ce este scris ; cea- 
laliă, după o noapte de veghere, se va 
mai gândi încă dacă nu-i păcat şi dacă 
Dumnezeu poate fi al tuturor, la fel... 
Niva, prima grijă — să-şi pună moajele 
în hârtiuțe si să-şi calce "rochia cea albă, 
pentru diseară la întâlnire. 

Ida, biata de ea, plânge, 





NEGULESCU : 


PEISAJ 


* 198 


E Duminică seară, şi lumea stă până 
târziu la sfat şi la plimbare. 

Calea robilor ge lasă tet mai jos şi din 
când, în când, o aripă de vânt duce mi- 
roasma de tei pe uliţi unde înfloresc 
doar salcâmii.. Domnul Bruhanoy, & e- 
şit cu scaunul la poartă. 

Fumează încet, tacticos, şi pe urmele 
rotocoalelor albăstrii ochi-i fug la carul 
mare ce şi-a înlipt parcă oiştea în cal- 
țul casei sus pe acoperiş. 

Se gândeşte deparie, domnul 
nov, mult în urmă, mult! 

„„Atunei, toată lumea îl salută cu res- 
pect, şi prin fața Zamstvei, pazuicul — 
și cel de noapte, şi cel de zi — făcea 
drepţi, ca ispravnicului la inspecţie... 
Unul era Bruhanov, unul singur ina tot 
județul !,.. ” 

Verile, cu familia întreagă la Bunducli, 
la mare, sau dacă nu cra prea ceuput, 
din doi, în doi ani, putea să meargă și 
la Odesa, tocmai la Odesa î.. lu curie 
potop de păsări; landou, cu  intţialele 
numelui, strălucitoare în bronz, pe lun- 
dul lăcuit şi ţesute cu mătasă pe cali- 
feaua violetă a perinelor, puzderie de 
servitori — aceiaşi, care astăzi imbră- 
caţi nemţeşte, îi dau cu tifla'm față, ca 
şi cum niciodată nar fi fost cl, bruna- 
nov, stărân şi primul în judeţ! 

Trage vârtos din ţigură şi ofteuză a- 
dâne... Vremurile sau schimbat, păcii- 
toase, ca şi oameuiii., Neruşinaţi, până 
la miezul nopţii îi chihoiese sub fereus- 
tră... Atunci stia de frică, şiia că aci ivă- 
eşte bBruhanov: — son, nesomi pt- 
runcă, ca din amurg, un pas să nu se 


Bruha- 


audă pe strada lui!... Murmurul vine 
nelăimurii, ca şi mireasma de tei; un 


țignal al trenului, cu ecoul depărtat, 
rupe liniştea în două; privighoiourea, 
în nucul grădinii, îşi ascute piruitul... 
Domnul Eruhanoy, se gândeşte, dacă 
mâine, bruiarul îi va mai da o pâine 
pe datorieșşş 


Pe „Haruzina“, strada centrului, bo- 
tezată dela intrare altfel, dar rămasă 
pentre tuţi aşa, firtota a început de 
mult. Trombonul, rămas anunţătorul ve- 
seliei şi factor principal în oichestra res- 
taurantului „Carpaţii Români”, îşi tri- 
mite cadenţat, răguşeala până la mur- 
ginca orașului — chemând. 

Domnişoara Vera aşierne iute faţa 
de masă sub umbrar. aduce samovatul, 
coșulețul cu lipie, miere şi zahăr pe ta- 


lerul de faianţă, vopsit în fund cn chi- 


pul împărătesei losefina, şters şi ileculo- 
rat de vreme. 

De sus, la fiecare adiere, cad rar, una 
câte una, codițe de tei eu floare, şi râud, 
pe rând, saprind stele. 

E tare târziu şi „papâşa“ nu mai vine 
dela grădină ! 

Nerăbdătoare.: ascultă cu luare antinie 
— socotește de câie ori a tăcut 1romba- 
nul... Până acum de trei ori... şi parcă 
din nou înccpel.. 

Nu poate desluşi : alături, domnul „A- 
riton casierul“” îi face curte, cu gramo- 
fonul scos în grădiniță | 

În cămasa înflorită de arnici roşu la 
gât şi me la mâneci, răsturnat adânc pe 
speteaza scaunului, casierul, dus pe gâr- 
duri, ascultă cântecul goarnei de metal 
gălbui, fumează din lulea, tuseşte şi a- 
runcă priviri de craiu bătrân, alături, 
peste zăplazul mic, 

Verei nu-i place nici gramofonul, şi 
nici domnul Ariton casierul !... 

(Urmează) i 


GEORGE DORUL DUMITRESCU 
Tighina, 1925, 


0OAiPERSUL LITERAR 


GENERAŢIA NOUĂ FAŢĂ DE TRADIȚIE 
ŞI DE MODERNISM 


CONFERINŢA ŢȚINUTA LA 2? FEBRUARIE IN SALA ATENEULUI ROMAN 


— Urmare — 


Când a venit şcoala cea nouă de pictu- 


ră la noi, când sa introdus prin Anidrec- 


scu și Grigorescu scoala franceză dela 
Barbizon, noi am rupt brusc cuun tre- 
cut româuese. În ce priveşte pe Crigo- 
vescu, poale că are să: vă mire alivrma- 
ţia mea, dar mi se pare că Grigorescu, 
atât de român prin subiectele alese și 
prin cadrul ce le inu:unc, este mai pu- 
țin românesc prin felul de a le trata. lu- 
chian însă, cu toate că pare mai aniver= 
sal în ce priveşte alcuurea subiectelor, 
rămâne foarie sLecific al nostru alin 
punctul de vedere al tratărei  a- 
cestor subiecte. Casele, oalele,  «hiar 
florile sale sunt tratate întrua spi- 
rit womânese ; pictorul le dă o exprue- 
sie interioară originală. Grigorescu e 
român prin colrarea exterioară a su- 
hiectelor, Luchian prin pasta lor su- 
fletească. 

Ceeace însă te izboște Ja toată şcoala 
de pictură românească, este senzul pei- 
sajului, Pe când asistăm astăzi în Lu- 
ropa la o desvultare din ce în ce mai 
mare a umanului, a portretului, a re- 
pvoducerei de scene orăşeneşti, eu cred 
că nicăcri mai mult ca în pictura româ- 
ncască na vămas si nu sa clesvoltat 
ieehuica peisajului şi, după cum vom 
vedea mai pe urmă, a unui peisaj specific 
românesc, rustic şi suțiciesc tot deudută, 
mai pe urmă, a unui peisaj specilie ro- 
mânesc, rustic şi sufletesc tot do-odată. 

Eu cred că generaţia nouă va păşi de 
o parte la lărgirea şi adâncirea acestui 
peisaj. Probabil că îi va adăcga penajul 
uman : portretul. În acelaş timp. weve- 
nind pe drumuti noui, la vechile forme, 
le va desrclta, legând poate pictura „ex- 
presionistă“ de astăzi, cu pictura atât de 
expresivă a icoanelor, Aceste drumuri 
noui vor rămâne însă în orice caz în 
continuare cu drumul fivesc al tradiţiei 
noastre. 

Tot astlel şi în muzică. Noi avem un 
tolklor muzical, avem cântece bătrâ- 
neşti, colinde, cari sunt foarte intere- 
sante nu numai prin partea lor literară, 
prin versurile lor. dar mai ales prin me- 
lodia, care  întovărăşea acele verşuri. 
Din nenorccire o mare parte din această 
muzică sa pierdut, fiindcă la început 
culegătorii de literatură populară, erau 
literați şi-i interesa numai cuvintele, lă- 
sând să se piardă melodia, care face 
face parte integrantă din baladă. Și aici 
trebue să recunoaştem meritul celur, 
cari au cules acele cântece şi au per- 
mis, culegând folk!'orul nostru muzicul, 
să se creeze mai târziu o şcoală româ- 
nească. Tiberiu Brediceanu de exemplu, 
a cules fie singur, fic îmrreună cu ella 
Bartok atâtea si atâtea motive româ- 
neşti în Ardeal, motive muzicale cari 
altfel sar fi pierdut. Este o datorie a 
noastră a tuturor şi în special a Ministe- 
rului Artelor să organizeze cchipe de 
oameni pricepuţi. cari, cât mai este îucă 
timp, să întreprindă adevărate expeliţii 
de cercetare şi. cu fonograme, să niai 
prindă şi să salveze ce sc mai poaie 
salva din aceste cântece. 

Compozitorii români se pare «ă nu 
pierdut acest contact direct cu folklorul 
lor naţional şi l-au pierdut vrând să 
se europeenizeze, fără să-gi dea seama 
că în Europa modernă triumfau acele 


de ION PILLAT 


şcoli, cum este şcoala rusească, școala 
spaniolă, cari făceau apel tocmai lui fvl- 
klorul ţărilor lor respective. Voi reaminti 
numai în treacăt influența lui Gliuka şi 
a şcealei celor 5 : Musorgski, autorul O- 
perei aiât de  caractevistie rusească: 
„Boris Cudunov“, pe care am auzit cu 
toţii în ultimul timp la Opera noastră, 
împreună cu Borodin, Balakirev, Rimshi- 
Korsacov şi Cesar Cui, teoreticianul 
grupului. Motivele lor muzicale ruzii le-au 
luat nu numai din folklorul lor şi din 
muzica bisericească bizantină, ci chiar 
— mai ales Rimski Korsakov — din mo- 
tive orientale ale Persiei şi ale Turkes- 
tanului, Muzica spaniolă tot aşa sa 
regăsit pe sine, adresându-se folklo- 
rului naţional şi printrânsul celeilalte 
lumi orientale. motivului muzical arab. 

Drumul nostru viitor în această pri- 
vință va fi o lărgire, o fecundare a fol- 
klorului muzical românesc prin mijloa- 
cele muzicei savante europene. Dar tre- 
bue neapărat so întreprindem Ţiinelcă, ce 
nu întreprindlem noi, o realizează ungurii 
Bella Bartok şi alţi compozitori maghiari 
au reuşit să facă să se creadă, prin simfo- 
uiile și bucăţile lor de muzică, întem iate 
pe multe motive româneşti, că aceste mc- 
vive sunt maghiare, integrânau-le usile 
în muzica ungurească. i 

Dar să trecem la o parte mai esen- 
țială pentru înțelegerea sufletului unui 
neam, să trecem la literatură. In adevăr, 
literatura este arta cuvântului şi, pe 
când am văzut dincolo numai culori sau 
suncte, aici avem de a face cu însuși 
graiul neamului, cu acele cuvinte cari 
exteriorizează direct sufletul unui neam. 

Arta cuvântului este în acelaş timp 
superioară şi inferioură celorlalte arte. 
Este superioară, fiindcă cine zice  „cu- 
vânt" zice sinteză, sinteză de culoare şi 


de muzică, la carc se: adaoză un 
înțeles. Pe de altă parte este infe- 
rioară la prima vedere artelor pl'at- 


tice şi muzicei, fiindcă prin uzul cuvân- 
tului pe care-l facem în viaţa de toate 
zilele, ei se toceşte în gura noastră, cum: 
se tocesc monedele de metal în mâna 
ohmenilor, cari le întrebuințează prea 
des. Această banalizare a cuvântului for- 
țează pe scriitori să facă sinteze noui, 
sinteze din ce în ce mai grele. Deci 
graiul românesc, care este sinteza spe: 
cifică a sufletului nostru, va hotări în 
viitor şi drumul ilteraturei noastre. 

Care este sinteza acestui grai? Să 
urmărim cari sunt elementele lui consti- 
tutive, căci aceste clemente constitutive 
fatal vor influența și clădirea de mai 
târziu, cum structura cărămizilor, pe 
cari le pui la temelia unei case, fatal 
decid şi de trăinicia casei pe care o clă 
deşti. 

În graiul românesc găsim un element 
foarte puternic plastic, greco-latiu, și 
mai găsim — lueru de care este impre- 
sivnat orce străin care aude graiul nos- 
tru — şi o muzicalitate slavă a sunete- 
Jor şi intonărei, In afară de aceste două 
elemente mai este un al treilea care le 
uneşte ca un fundal, având şi muzica 
lui proprie, şi plastica lui deosebită, care 
loveşte la rându-i pe toţi străinii şi-i 
face să găsească un ce cu totul original, 
fu graiul nostru: vorbesc de elementul 
tracie sau originar el limbei. Acceatul 


N 
UNIVERSUL LITRRAR 


limbei noastre însă este precumnpănitor 
pe partea latină. 

An fost unele literaturi, cari s'au des- 
voltat fără grai propriu, cari au reușit 
să aibe un element specific al lor, fără 
să aibe şi o limbă raţională. Mă gân- 
desc la literatura irlandeză în limba en- 
gleză sau la literatura americană. Deşi 
aceste literaturi sunt în limba engleză 
ca formă, ele însă ca fond sunt cât se 
poate de deosebite de sufletul envle- 
zesc ; una cste foarte aproape de snfle- 
tul gaclic al irlandezului, cealalta des- 
voltându-se pe drumuri noui a împru- 
mutat — topindu-le într'o sinteză nouă— 
sufletele diferitelor popoare imigraute. 
Accastă excepție însă nu face d=cât să 
confirme regula că în general nree liie- 
ratură este condiționată de graiul ţărei, 

Inregistrăm deci în graiul românesc 
un element specific, un element peste 
care nu se poate trece. Aicia iar întâm- 
pinăm una din greşelile modernisuut- 
lui — nu a spiritului modern — care cre. 
de că poate introduce neologisme, fără 
a le doza şi că poate la un moment dat 
să strice însăşi structura limbeiprin a- 
ceste adăogiri necugetate. 

Ceeace ne loveşte dela început când 
studiem literatura noastră, e creaţia 
populară și importanţa creaţiei populare 
în literatura românească. Analizând ca- 
racterul acestei creaţii, vom găsi desi 
caracterul sufletului românesc însuşi în 
ce are mai neaos mai nealterat. 

Ce ne impresionează în poezia popula- 
ră este deo parte măsura acestei poezii, 
măsură în sensul de proporție,un fu] de 
vesemnare în tratarea ritmului şi uu fel de 
seninătaie, care nu este fericirea :nulţi- 
mei vulgare a oraşelor, dar este resem- 
narea filosofică, bunul simț liric ul să- 
teanului nostru. Pe lângă acest senti- 
ment de proporţie şi de- măsură, găsi:n 
şi sentimentul, de care vorbisem, mistr- 
cismul concret, plastic, pe care l-aţi vă- 
zut în colindul citat. 

Mai găsim şi un sentiment foarte adânc 
al naturei, un sentiment rustic al nalu- 
rei, cum nu sc mai găscşte în nicivaltă 
literaiură. Tinărul nostru aport în concer- 
tul literaturilor europene l-am caracte- 
riza deci prin acest sentiment eu tolul a 
pârte al naturei însuflețite. Sa explicat 
acest sentiment, care la început pare ne- 
natural, fimdcă ar putea să-laibe şi a!te 
popoare ru trecut agricol ca al nosivu. 
prin influența păstoritului la români. In 
această privință s'au făcut foarte intere- 
sante studii de către specialiști. D. prof. 
Ovid Densusianu a arătat cum poezia 
populară a fost răspândită însăşi de a- 
ceşti păstori, cari veneau în contact in- 
tim cu natura. Mai găsim în literatura 
noastră un caracter glumeț, de glumă 
fără răutate. de viviciune a  spiritulni, 
care iarăşi dă literaturei populare o nolă 
specifică, 

In sfârşit găsim un sentiment de 
voinicie în balade, care nu se gi- 
seşte la celelalte poroare. Ar fi destul 
să comparăm voin'cia poeziei populare 
româneşti cu epicul sălbatic al „oiline- 
lor“ ruseşti sau cu :sentimentul eroic, 
brutal, al Niebelungilor germane, sau 
cu sentimentul cavaleresc,  estompat 
de-un misticism cam nebulos al ciclului 
celtie. Este aici iarăşi o notă româneas- 
că care a creat la noi figura lui Făt- 
Frumos, care a creat tipul lui Mihu! Co- 
biul (greşit botezat de Alecsandri „Mihu 
Copilul“) şi toată literatura haiducească 
de mai târziu. 

Pe lângă acest sentiment de voinicir 
mai există şi un alt sentiment specific: 
duioşia, care ne-a dat pe Ileana (Cosân- 
zeana, Dar mai ales găsim un sentiment 
de iubire foarte a parte. In poezia 


populară şi chiar în poezia cultă iubi- 
rea părintelui, şi iubirea de mamă în 
special, este mai adâncă, este superioară 
ca intensitate iubirei erotice . este un lu- 
crn, care nu se găseşte în altă literatură. 
Chiar dacă am lua literatura cultă, pe 
Eminescu spre exemplu, („O mamă”) 
sau pe Coşbuc, sau pe Alescandri, ori pe 
Coga, ori pe Iosif la toţi am putea usor 
culege exemple de poezii de dragoste 
faţă de părinți sau invers de dragoste a 
părinţilor faţă de copii. 

Din toate aceste clemente reiese Jeci 
un optimism sănătos, predominarea sen- 
timentelor normale şi o atitudine lirică 
și contemplativă faţă de viaţă, mai malt 
decât o atitudine activă şi epică. Dar 
tocmuii aceste calităţi îsi au şi defectele 
lor. La noi avem o lipsă destul de mare 
a misterului sufletesc, a acelei taine ne- 
buloase, care dă literaturei nordice un 
farmec special. Dealiminteri accastă se- 
ninătate se explică şi prin clima ţării, 
prin lumina noastră, prin cerul albastru 
şi. prin soarele strălucitor. care ne alintă 
plaiurile. 

Am fixat caracterul literaturei populu- 
re, a literaturei tradiţionale românesti. 
Dar si ne întrebăm: Caracterele [i- 
terainrei moderniste, nouci literaturi cu 
caracter revoluționar, aş putea zice „bol- 
şevic“, care vine şi irumpe în arena li- 
teraturei române, pot ele să se altoiuscă 
pe partea băștinașă a litcraturei româ- 
nesti, sau sunt antinomice cu acest ca- 
racter băştinaş ? 


Mai întâi, ce ne loveşte la noua litera- 
inră, fie ea rusă, gcrmană sau franceză 
este lipsa motivului sentimental al re- 
semnării senine , această literatură este 
stăpânită de un sentiment, aşi zice „de- 
monic“, de revoltă. Proporția, măsura 
clasică și clară a cedat locul unui neo- 
romantism excesiv, disarmonios, confuz 
şi sombru. Apoi. pe când la noi avem un 
sentiment concret, un sentiment al ma- 
teoriei plastice, dincolo la  Literatnrile 
noui europene găsim un sentiment mis- 
tic, abstract, nebulos. In locul sentimen- 
tului adânc al naturii de la ţară, predo- 
mină sentimentul oraşelor. cu poezia fa- 
bricilor, o poezie a tehnicei şi a mecani- 
zărei. In loc de gluma binevoitoare, în 
loc de zâmbetul posnaş al ţăranului nos- 
tru întâlnim sarcasmul răutăcios al eroi- 
lor lui Dostoievski. Pretutindeni vedem 
slăvirea unor sentimente „ă rebours“. Pe 


197 


când dincoace e voinicia slăviiă e duio- 
şia, iubirea de părinte, dincolo din 
contră cste slăvită lasitatea — şi mă 
gândesc la multe din romanele noui ru- 
cinismul. In 


seşti — brutalitatea şi 
sfârşit în ce priveşte iubirea, tou- 
tă noua literatură cste pătrunsă de 


un erotism puternic dar şi bolnăvicios, 
de multe ori de o autoanaliză „freudia- 
nă“, care face să se caute chiar în iubi- 
rea de părinte sau de copii elemente e- 
rotice, vinovate şi monstruoase — atât 
de fundamental de străine expresiei cu- 
rate şi sufleteşti ale aceloraşi sentimen- 
te în poezia noastră populară. 

Precum vedeți este o antinomie adân- 
că între aceste caractere ale literaturei 
moderniste şi caracterele băştinaşe ale 
literaturei româneşti, Dacă pentru un 
timpi această literatură străină ar pătrun- 
de în ogorul nostru si star lăţi usupra 
lui, nu sar putea crea decât o tradiţie 
factice, o tradiție moartă, care mai târ- 
ziu sau mai curând ar fi dată la » pante 
de fondul sufletesc, neschimbat şi firesc 
al poporului nostru. Şi în trecut am avut 
asemenea  irumperi, ascmenea năvăliri 
şi în trecut a fost în literatura noastră 
o perioadă de slavisme, o perixdă de 
grecisme, o perioadă chiar de franţuzis- 
me neasimilate, cari culminau în „Bel- 
gia Orientului“, atât de frumos ridiculi- 
zută de Carageale. 

Dar acest modernism -despre care am 
vorbit, nu este adevăratul spirit modern. 
Există un spirit modern. care e] nu este 
antinomic, nu este în contra; sentimente- 
lor adânci ale literaturei noastre. Ade- 
văratul spirit modern pleacă dela un 
germene viu preexistent. îm organismul 
nostru etnic, căci viaţa înseamnă conti- 
nuitate și nu discontinuiiate şi genera- 
ție spontană. 

Și atunci vedem creindu-se fatal şi firesc 
conflictul pe de o marte între tradiţia 
vie, generatoare şi modernismul imitat 
și adus de peste hotare și—pe de altă 
parte conflictul între spiritul modern în 
ce are cl viabil, în ce are el de spărgă- 
tor de formule vechi şi între aceste for- 
mule vechi, această tradiţie moaită, a- 
cest tipic steril. 

Ce s'a petrecut în trecut. ne va da se- 
luţia problemei pentru. viitor. 

Nu voiu aminti încercările de moder- 
nizare cu sila, care san petrecut cu alte 
popoare, dar ce s'a petrecut cu poporul 
rus ne poate deschide ochii. Rusia, prin 





PAN IOANID : TARG 





198 


însuşi sufletul ei cra şi este o desrol- 
tare de culiură euroasiatică, mai mult 
asiatică decât europeană. Zadarnic ge- 
niul lui Petru cel Marea încercat să arun- 
ce cu forţa Rusia vechape alte căi, intro- 
ducând acolo un modernism apusan şi ne- 
asimilabil, El nu putea să rcusească de 
cât formal şi cultura şi gândirea ruseas- 
că revine azi de unde plecase, în Asia. 
Tot aşa şi Irlanda en Anglia. Englejii au 
jucercat timp de sute de ani să transfor- 
me sufletul adânc al Irlandei prin mo- 
devnismul englez. Nau rcusit şi astăzi, re 
înfloreşte un suflet şi o literatură gae- 
lică în Irlanda. 
Am avut şi noi pe râud tradiții moar- 
te, cari au fost înfrânte despirital mu- 
dern, tradiţii moarte cari erau mişcări 
moderniste la început, transformate în 
tipicuri  mumificate. Tipicul slavon a 
fost înfrânt de tradiţia vie populară, ae 
cronicari si de Dosoftei. Tipicul ueo- 
“grec a fost apoi înfrânt de  mişcu- 
rea modernă, (în sțiritul modern pur 
care care se baza pe tradiția veche, vic. 
„pulare, când Alecsandri,  hogălni- 
ceanu, Negruzzi, Russo se adunaseră în 
jurul „Dacici Literare“ po la 1840 și mai 
târziu când Maiorescu, Fminescu şi Creanu 
gă se strânseseră în jurul „Junimei“ dela 
1870. Şi, ca să ne gândim la o epocă, nu 
depărtată de noi, reaminiesc miscarea 
asa zisă decadentă. care a fost repre- 
zentată prin talente uncori strălucite, ca 
talentul lui Macedonski. dar care mis 
care, neavând o legătură adâncă cu po- 
porul si tradiția noastră firească, a fost 
înfrâniă de mișcarea „sămănătorisiă“ a 
d-lui Iorga cu Cosbuc şi Vlahuţă. 


"Ceeace a fost înfrânt sunt formele de- 
modate, tipicurile, tradiţia moartă, care 
sa născut dură urma modernismului ; 
ceeace a triumfa! e tradiţia vie daca- 
latină. îmorospătată,  înoită cn spiritul 
modern, căci ce este modern se leagă de 
durabil. ce este numai modernist se lea- 
găi de o modă caducă. 

Dealtminteri am putea face si un mic 
paralelism. ca să arătăm identitatea de 
naturi a tradiţiei moarie a modernismu- 
lpi. Pentru aceasta vă voi cere vie să 
vă citesc un manifest literar modern. 
„Manifesie surrealiste“ al lui  Andr6 
Breton scris la 1924 şi care trebuia să 
creeze, o scoală noră, suprarealistă, în 
Tranţa : 

„Surrcalisme-automatisme  psychique 
pui par lequel on se propose d'expri- 
mer. soit verbalement, soit par 6crit, soit 
de toute autre maniere. le fonctioune- 
ment râel de la peusâe. Dictâe de la peu- 
se, en Jabsence de tout contrâle cxereă 
par la raison, en dehors de toute prâoc. 
cupation csthâtique ou morale“. 

Dela începant, esic vorba de o autama- 
tizare a scriitorului şi a scrisului ; pce- 
tul devine o cimplă, masină «le scris. Sau 
fără să mai intervie nici gândire, unici 
<imţ estetic, nici simț moral. nici bun 
simț, scrie ceeace îi trece prin cap. Nu 
mai există nici o legătură între idee și 
cuvânt. 

Dar această goană după orginalitate 
duce printrun proces invers tocmai la 
banalizare si la pedanteria cea mai cra- 
să ; originalitatea rară se transformă în 
monedă curentă, rerede tocită prin abuz 
de întrebuințare. Nimic nu seamănă mai 
mult cn o poezie suprarealistă decât o 
altă poezie suprarealistă. Vom vedea că 
prin despersonalizare, prin automatiza- 
rea însăşi a poeziei, ea se apropie foarte 
multi de o tradiție moartă, devine la rân- 
du-i an tipic. Odată ce am irceut peste 
prima surpriză pe care ne-o creuzi o 
poezie de acest fel, constatăm  înecpe 


UAI ERSUL LIMERAR 


FRANCIS JAMMES 


Rugăciune 


Pentru ca un copil, să nu moură 


Păstrează-le, o Doamne, acest mic copilaş, 
precum în vânt un fir de iarbă tu îl laşi. 

Te supără —- fiindcă mama întristată 

plânge — de vrei să moară acolo de îndată, 
de parctar fi un lucru, ce nu-l poţi ocoli ? 

In dar îți va aduce, Doamne, de nu-l vei pierde, 
trandafiri la anul, în calda Joie-Verde. 

Dar tu eşti mult prea bun. Nu tu. o Doamne, pui 
pe-obrajii înfloriţi, moariea, nimănui, 

doar dacă n'ai, întrfalt joc mai frumos, a pune 
copiii la fereastră lângă-a lor mame bune, 

Dar de ce nu act? Ah! Fiindcă ceasul sună 
adu-ți aminte“ fața copilului ce moare. 

că tu trăieşti deapururi lângă maica ta bună. 


un şablon banal adică o priineydie de 
moarle pentru orice poezie. 

Nu irchue să ne închipuim însă că o 
tradiție care nu sar reînoi si care cu în- 
cetul star osifica. poate să dea o altă [i- 
teratură şi o altă poezie, Nu; revine şi 
ea la şablonul, la banalul. la impersona- 
lut, care face din pocziile posisemănă- 
torisie, dintro întreagă perioadă life- 
rară, în care a lipsit și arta şi :incori- 
tatea. uu moment de pliciiseală şi de 
moavie literară, 

Deci, -— şi cu aceasta închei o cou- 
ferință prea lungă — suntem astări în 
faţa unei probleme, care nu poate fi re- 
„clvată decât prinir'o sinteză creatoare a 
tradiţiei vii populare româneşti cn elc- 
mentul modern. de  ș:esie graniță, al 
cărui germene se află și în avi. A- 
coastă sinteză u  reusit-o în trecut 
un mare poet al nostru. a reuşit-o între 
epocă puţin prielnică pentru vastă 
sinteză. fiindcă nici limba au era for- 
mată si nici spiritul public. Mă gândesc lu 
miracolul eminescian. O poezie, cum e 
„Jaiceafărul“ reprezintă în adevăr o sin- 
teză extraordinară a clementului vechi 
de tradiţie, de motiv de folklor vomă- 
nesc şi o umanizare cu o lărgire a moli. 
velor, cu adâucire în adevăr corespunză- 
toare a sufletului modern. 

Ar Îi o mare gregeală dacă am vrea 
să rupem complect cu trecutul. Trecutul 
este un izvo» mare de energie şi în ino- 
mentul când generaţia cca nouă apncă 
drumul viitorului. este bine să 'pornini 
alături cu toţi morţii neamului nostru, 
să ne simțim împinși din spate de mata 
mare a poeţilor anonim: populari. ie 
masa mare a marilor înnintaşi, cari. lo- 
care la un moment dat al vicței lui a 
fost un, pionier modern față de o tradiţie 
veche, pe când toţi pionierii şi înţi re- 
prezentanţii modernismului nau reuşii 
sii creeze decât numai forme iipicizate. 

Căci tradiţia povă nu se va [putea 
naste. cum vam spus, decât prin topirea 
desăvârșită a elementelor „populare ro- 
mâneşti cu elementul modern europ ui. 

Aşa văd eu cultura de mâine,cao a- 
dâneive a personalităței noastre. Şi ca 


|. ALEXIS EDGAR 
si MIHAIL SENASTIAN 





sii vă arăt că aceste idei nu sunt decât 
veeditarea unor idei nai vechi şi că uni- 
mic nu este nou sub soare si că a vrea 
să fii modern înseamnă nai ales a înțc- 
lege bine lecţiile trecutului şi a citi cu 
ochi noui o slovă veche, rii voi citi un 
pasagiu din Bălcescu, 

Acesti suflet providentţial a avut o vi- 
ziune pofetică a viitorului neamului siiu 
cântând. atunci când acest neam eu 
firămiţit. divizat, umilit, pe singurul 
voevod al nostru, care a reuşit la un nur 
ment dat, în „trecutul neamului  româ- 
nesc, să refacă Dacia. El a prevăzut uni- 
tatea einică şi naţională a Româniloi, 
dar a prevăzut şi care va îi forlia su- 
fletului românesc şi cultura noastră vii- 
toare. lată pasagiul din Istoria lui Mihai 
Viteazul : 

„Dacii fiecare nație are o misie evun- 
ghclică a împlini pe pământ, să cerce- 
tăm și să întrebăm şi [e această nație 
români atât de doritoare astăzi de viaţii, 
co a făcut? Ce a făcut ? Ce luvte a pur- 
tat pentru realizarea legii lui Dumnezeu. 
atât în sânul său cât şi în omenire? 
Istoria, lumea are drept a-i cerc ncrastă 
seamă, căci nu trebue a uita că cu toată 
sfințeuia dreptului său, astăzi nun e des- 
tul ca o nație să-şi aibă un:loe pe harta 
Jimi sau să-si reclame acest luc şi . i- 
bertatea sa în numele suvenirilvr istori- 
ce, ca. dreptul său să ujungă a fi res- 
pectat si recunoscut de celelalte nații ; 
trebue încă, ca ca să poată dovedi fo- 
losul ce a adus şi poate aduce lumii : 
irchne să arate formula întelegătoare și 
socială ce ea reprezentează în inarca 
carte a înţelegerii şi a istoriei“. 

Vedem aci schițat întrun mol profe- 
tic. care trebue să fie rostul unei culturi 
românesti. Multă lume crede astăzi și-si 
face o iluzie, că a fi european Înseannă 
a fi internațional, că vom crea o cultură 
străină fiind mai nemți decât Nemţii. 
mai francezi decât Francezii,  înitând 
în muzică pe Debussy, imitând în litera- 
tură pe Paul Valery ca să iau exemple 
le cele mai novi. Cu toate acestea să vă 
dau uu singur exemplu. ca să vedeţi cum 
cei cari cred aşa, se însală amar, Acum 


UNIPERSUL LITERAR 


Cântec în amurg 


Seri dragi—fecioare dragi sub patratir-- 
Cu gene lungi plecate în smerenii, 
In suflet mi-aţi turnat sfințitul mir 
Ce mi'l ştiură 'm lume pământenii, 


Cu ochii dusi în zare vă urmez 
Seninal drum de cer şi mă *mpresoară 
Intreagă viaţa care o visez 

Şi farmecul! trăit odinioară. 


Mă văd în vremi frecute ideal, 

Cu gânduri limpezi — ca o zi de vară -- 
Şi te revăd — can ape de cristal —- 
Iubirea mea duioasă ca o seară — 


Pe plcoape-mi luncci degete subțiri 
Şi reci, — ca raze albele stelare —- 
De simt în vis pârtum de trandafiri 
Şin gene simt cum ard mărgăritare. 


„Că voi — fecioare — palidele seri 
Veniţi cu pasul alb de reverie 

Și-mi îavăliţi plânsorile 'n tăceri 
Simi risipiţi pe chinuri poez:e. 


EUGEN VICTOR 





- 


-: 


câțiva ani s'a tradus În englezeşte o cu- 
legere din scriitorii români. Mă refer la 
volumul d-nei Lucy Bing. Acolo sa tra- 
dus și din Creangă. Creangă este prin- 
tre toţi scriitorii noştri acela pe care a- 
ceşii intcrnaţionalişti, aceşti așa zişi eu- 
vopeni îl socoteau ca cel mai ţăran, cel 
mai puţin exportabil pentru Fusopa. rel 
mai specilic român în sensul rău a! cu- 
vântului, adică cel mai regionalist. ti 
bine, spre mirarea tuturor, tocmai Crean 
ză a plăcut mai mult Englezilor, tocmai 
traducerea din Amintirile sale. a fost 
relevată ca notă în adevăr originală și 
nouă în literatura europeană de către 
critica engleză. 

Aceasta. să ne fie oi pildă şi un învi- 
țământ. Să ne dăm seama că. nu Pinul 
europeni în România. ci find români în 
Fuvropa de mâine. vom adure nota noas- 
tră caracteristică civilizației  enrrpe- 
ne și vom merita întradevăr să trăim 
căci astăzi nu avem decât trurul lo- 
mâniei Mari. dar nam dat încă oue- 
nirei decât începutul unei vulturi, 
care în adevăr, sperăm cu totii vă 
însemna cuccrirea unci poziţii definitive 
pe harta sufleteuscă a lungei. 


— Sfârşit —. 


( După note sierogratic *) 


„199 
BIBLIOGRAFICE 


Emil Gârleanu la „Universul Literar“ 


Este vorba — aici — de frumoasa ac- 
tivitate desfăzurată 4e acest puternic 
Țrozator, prin anii 1910 şi 1911, la re- 
visia „Universul Literar“ în conducerea 
suileiească a căruia se pare că a avut 
un rol corârsitor. A 

Cercctată în comparaţie cu operele 
reunite în volume. această activitate des- 
tul de bogată ne duce la următoarea în- 
checre : ea cuprinde două grupe de lu- 
crări : unele colecționaie. altele rămase 
aproape inedite (publicate numai aici). 

Din prima grupă artistul însuși a 
constituit următoarele colecţii : 

1) Prelucrarea Halimalei de I. Barac 
(publicată, apoi, sub No. 7 şi 80 în biblio- 
teca românească Socec) ; 

2) Din lumea celor care no cnvântă 
(apărută. în 1919, în ediţiunea Conror- 
birilor literare) : în finc: ; 

3) Amintiri şi schițe (devenit No, 22 al 
bibliotecii soc. „Stcaua') ; 
toate 


Iată, în ordinea publicării lor, 


aceste opere : 


1910 


No. 14: Povestea tăctoralni de lemne 
și a duhului; (1); 

No. 15: Cismarul si cu fata de craiu; (1); 

No. 16: Glasul clopotelor; (2); 

No. i? : Povestea lui Mahmud ; (1); 

No, 19: Muţunache (poveste pentru 
Rodica) ; (5); 

Ne. 20: Povestea lui Simbag. a călă- 
torului pe mare ; (|); 

No, 21: Intâia călătorie pe mare a lui 
Simbad ; (1); 

No. 22: A doua călătorie pe mare a 
lui Simbad >); 

Na. 24—25: A-treia călătorie pe mare 
a lui Simbad: (1); 

No. 26—27: A patra călătorie 'pe mare 
a lui Simbad; (1); 

Ne. 28: La sfânta Paraschiva (4); 

No, 29: In pragul Ceabhlăului; (3); 

No. 52: Scheia: (6), 

No. 33 : In fel de îel de fete; (3); 

No. 36: Lunca din Mircești; (8), 

No. 37: În curfea mea; (7); 

No. 38: Seriscare pierdută ; (19), 

No. 45: Oglindaş (10): 

No. 42: Ochii: (10); 

No, 43: Lampa; (10); 

No. 44: Calendarul; (10), 

No. 45: leonostasul: (10); 

No. 47; Scrinul: (10); 

No. 49: Se publică din nou: La sfânta 
Paraschiva cu adnotațiunea : care va. îm- 
cepe volumaşul din hibl. Steaua ce va, 
apare zilele acestea ; 

No, 50, cu două bucăţi: Benghiul, Siu- 
tuia 3 (10); 

No. 51 cu: Castanul, Rândunica ; (10), 

No. 52: Un tablou; (îl); = 


1911 


No. 1: Floarea Jacrămilor: (7), 

Se anunţă apariţia: volumului „Din lu- 
mea celor care nu cuvântă“ în editura 
Convorbirilor literare, iar la Galeria 
seriitorilor români găsim portretul lui 
Gârleanu, însoțit de o scurtă notiţă: 

No. 2: Candela ; (10), 

No. 3: Fericirea (poveste); (12); 

No. 4: Palavragiul; (15); 

No, 5: larna; (14): 

No. 6: Corbii: (14), 

No. 12: Femeile; (14); 


No. 15: Capodoperile ; (12) ; 

No. 15: Odinioară. la denii:., (12); 
No. 16: Cântărețul ; (4); 

No. 17: Iubiţi-vă (Crâmpeiu), (14); 
Dela acest număr, cred, sa retras 
Gârleanu şi dela conducerea acesici pu- 
blicaţiuni (pe care o avea probabil îmn- 
preună cu un al doilea, poate d. L, I- 
licscu) şi dinre colaboratori. Dăcuse 
doar 58 de bucăţi... 

De-aici va fi trecut, probabil, ln se- 
cretariatul  bibliotecei româneşti din 
care — prin priceperea care-l uaracte: 
viza —— a făcut una dintre cele mui cău- 
tate colecţiuni. 

Tact e că Emil Gârleanu a lucrat a- 
rroape un an si jumătate la Universul 
literar şi că, datorită acestei colaborări, 
depe urma lui au rămas câteva opere cui 
caracter oarecum inedit, Acesiea ar fi; 

Glasul clopotelor ; In pragul Ceahlău- 
Iui ; Scheia ; Lunea din Mircești, Oglin- 
da ; Ochii, Lampa; Calendarul; Ico- 
nosiasul ;  Scrinul;  Benghiul ; Stituia; 
Castanul . Rândunica : Candela ; larna: 
Corbii ; Vemeile ; Cântărețul — adică un 
total de 19 bucăţi (unele scurte. de-» 
singură papină) dn care sar pniea cons- 
titui un frumuşel volum de incdiie. 


PAUL î. PAPADOPUL 





1). Halima sau O mie si una de nouți 
trad. de ÎL. Barac : revăzută de Emil Gâr- 


leanu ; 

2) Imedită : 

5) Din: Amintiri, schițe (bibl. soc. 
Steaua) : i 


4) Im notă: din vol. Amintiri şi schițe 
ete. Volum mare din: O lacrimă pe-o 
gennă; 

5) Din volumul (ncapărut): Pe Bis- 
trița la vale: (incdiă) ; 

6) Pribabil, din acelaş (idem) ; 

7) Din: Din lumea celor care na cu- 
vântă : 

8) Din: Pe Bistriţa... (încdită). Dutată » 
Aug. 1910, Scheia: 

9) Din: Visul lui Pillat — bihiioicca 
Lumina :; vol. mare: O lacrimă pe-o 
geană ; 

10) Incdite : 

11) Din: Visual lui Pillat, 

12) Din: O lacrimă pe-o gcani; 

15) Ibidem : 

14) Probabil, inedite. 





200 


Fecunditate 


Flori proaspete se'nalță în plantaţii 
Purtând în ele zeci de generaţii 
Sămânţa lor se seutură de ploaie 
Şi'mbrăţişează-argila senzuală, 

Iar vântul când le spulberă polenul 
Intruchipează-o slujbă rituală. 


Femeile ca plantele la soare 

Şi-au preschimbat păcatu'n sărbătoare, 
Că pântecul îşi cântă nemurirea 

In rodul revărsat cu'mbelşugare, 

Și sfera lui legănătoare, poartă 
Pământul după chip şi-asemănare. 


Descântec 


Tezaurie părul pe spate-ți tresare, 

Când te cuprinde noaptea peste şolduri, rain — 
Nimeni nu-ţi calcă tăcuta cărare, 

Doar duhurile-ți bat sfioasem geam. 


Fior ce vibrează prin nervi — ascunsele căi — 
Cercuri de ceară ochilor tăi. 


Candelă stinsă în pâlpăinde suflări -.- 
Serpii din mijloc spre cald aşternut. 
Svâreol strecoară-ți trupul durut, 
Trupul tău strâns în brățări. 


Visu“ l-ascune sub gceana tăcutului stor — 
Nimic printre gratii, suflet speriat: 

Stafiile toate de mult sau culcat — 

De-atâta linişte pesemne li-o fi somn şi lor... 


ONIPERSUL LITERAR 


Metamorfoză 


In mâna ta las sufletu-mi să cadă -- 
Cu gestul, unei pasări care moare — 
Și preschimbat în bulgăr de zăpadă 
Se va tepi căldura ta de soare, 


In picături de ploaie şi de plâns, 
Din mâna ta va luneca în tină 

Şi sutletu-mi. în care te-am ascuns, 
Se va prefacen boabe de lumină. 


lunnarie 1927 


CLAUDIA MILLIAN 


Apus în linii curbe 


Cer vătuit apasă pe ape — 

Intinderi pierdute prind ca să fiarbă. 

O şuviţă de ur se schimbă în sânge, oarbă, 
In zăgazurile zărei marea nu mai încape. 


Intuneric gol lărgeşte apoi orizontul în dimensiuni, 
Prin ferestrele acrului se strecor viziuni : 

Soli cenuşii aplecaţi pe oblâncuri, 

Privirile se întrec cu pescăruşii'n adâncuri. 


In poloage de beznă, cerul se sfarmă 

Lotci aruncate par sevici : apele-s grele, fer de-ai turna. 
Undeva departe spaţii imense se darmă! — 

Aici mai clipeşte un ochi stins, un far sau poate o stea, 


C. IL. ŞICLOVANU 





UNIVERSUL LITERAR 


De vorbă cu d-l Camil Petrescu 


ACTUALA CRITICA LITERARA. 
LE FORMAŢIUNI TEATRALE. 


-— CRIPICA DRAMATICA. — ACTPUALE- 
-- LUCRARI DRAMATICE. PROECTE.. CE 


SUBVENŢIONEAZA MINISTERUL ARTELOR. — SCRIITORII DIN ACEIAŞI 


GENERAȚIE. O CARACTERIZARE. -- 


NUME PROPRII LA CUVINTE 


INCRUCISATE 


A prezenta cititorilor. înfăţişarea suf!e- 
tească a lui Camil Petrescu nu este lucru 
greu. Uşurință pentru portretist e altceva 
decât, în acest caz, lipsă de complexitate 
a modelului. Camil Petrescu esfe dinpo- 
irivă tipic atunci când vrem să  socolim 
numărul organelor muziceşti din care-și 
cântă simfonia exemplarele eminenle ale 
generației noastre. A adus între . file de 
hârte ordinară, mânjită cu cerneală de li- 
par, peisagiile inefabile ale crcerului său: 
poezia de război, poezie de dragoste, poe- 
zie de gândire. Au trecut, fanlome muzi- 
„cale, trupele prin tranșee luminate de lu- 
pa solitară, imparțială şi senină ; sa ju- 
dat Kicikem cu perinufele în marea nu- 
mai spume a pătucului alb şi apoi a 
plâns cu un glas care părea că râde ; sau 
învârtit categoriile kantiane în cercuri 
(ragice pentrucă nu se puteau irunsforma 
în arcuri cu săgeți finaliste. Acela Camil 
Peirescu a disecat modelele de cârpă si 
călți ale cărților lucrate, ani de-a rândul, 
și a construit jocuri de oameni închipuiți 
pe care î-a însuflețit cu duhul acru, 
durerile şi vrerile neîmplinite ale fiinţe. 
lor ce par atât de rigide pe stradă. Teatru, 
crilică, poezie — a mai rămas poale roma- 
-- nul, ca toafe formele de creație literară să 
fi trecut prin melaluraiile sonore ale lui 
Camil Petrescu. 

Definiţia, Camil Petrescu şi-o prezintă 
stric formulată prin dinamismul special 
care-i constitue existența. L'am denumi! 
odată spadasin metafizic. Văzusem numai 
infâțisarea lui de luptător. In fond e un. 
femperamenț erupliv. Se mișcă şi sân- 
deșie prin explozii, ale căror sori în succe- 
siune constitue unitatea ființei lui. Unii 
rin acești mici sori iau proportii neaștep- 
fate —- de aci conflictele lui Camil cu el 
însusi (ceeace a fost, — ceaace va fi) și ne. 
număratele conflicte cu lumea din afară. 
Este remarcabil faptul că lipsit de arice 
excese revoluționar literare, fetestându-le 
chiar, cunoscând şi gustând realităţile mari 
si esențiale recunoscule de e! cu a acui- 
!ate pe care o poate produce numai o inve- 
ferată insomnie, Camil Petrescu a izbutit 
lofuși să aibă azi impolriva sa toată cri_ 
lica, foaiă presa, toate tealrele — întrega 
I'niversul ! Şi cu o seninătate de sentiment 
nebănuită el socoate că e situația lui fi- 
roască în lume, din care nic nu se gân- 
deste să iasă. 

Această superbă atitudine de izolare in- 
felectuală duce la mari curajuri şi deci la 
mlari creații. La vârsta la care este — 35 
de ani? — cu ce a creat până azi, Camil 
Pelveseu în orice altă țară din lume ar fi 
fost o personalitate artistică de mult re- 
cunosculă, şi bucurându-se de foat2 vani- 
tățile unei astfel de situații, 

E amenințat însă de două mari perica- 
le : întâi, să nu prefuiască la adevărata 
lor valoare celelalte eforturi artislice ale 
urumei şi să se ridice în izolarea sa şi mai 
sus, sus de tof, până aproape de cerul în 
care ar putea avea conlact numai cu in- 
(cvesele. fantomelor scăpate din scheletul 
logicei omenesti : al doilea, dezamăgit de 
indiferența nevinovală în fond, a mulţi. 
milor literare. Camil Petrescu dintr'un no- 
bl orgoliu să nu fie într'o zi ispitit să 
pue degetul sever pe sufletul lui și — 
artisliceşte — să se sinucidă. i 


ACTUALA CRITICA LITERARA 


Nu-ţi voiu descrie actuala stare a cri- 
ticii literare române. 

lată însă cum ar trebui să fie această 
critică : 

Să atace pe toți scriitorii care nu fac 
parte din propriul cenaclu. Să dwe- 
dească lipsa lor de genialitate, u tutu- 
ror, Să-i condamne pentru că au stil gon- 
goric, fraza ecsematică şi limba căutată 
şi în genere literatura nesănătoasă şi pe 
urmă să. serie cu inima maternelă şi bă- 
trână despre un plod al cenaclului : 

„Poezia sa (a d-lui Eugen Constaut) fără 
să fie de largă inspiraţie are o perfecţie 


CAMIL PETRESCU 


formală, aproape parnasiană şi ne inte- 
resează prin distincția limbei (limbii N. 
R) cât şi prin sintaxa şi stilul preten- 
țios, prin imaginile căutate care-l înceur- 
că supra-abundent“ (Falanga No. 15, A.l. 
seria ÎI — Sâmbătă, 15 Februarie 1923). 

Aţi înțeles: când e vorba de răţuştile 
noastre pretenţiozitatea stilului devine... 
interesantă. 

ln afară de cei de subi aripele tule de 
cloşcă să mai găseşti că au un nebănuit 
geniu toţi directorii de teatru, toţi direc- 
torii contabililăţii, toţi secretarii genc- 
rali, toți şefii de culoare şi toţi miniştrii 
de instrucție. i 

Sau dacă nu vă place critica de mai 
sus, atunci alegeţi oricare alta a oricărei 
revistă litere de la noi. Metodele sunt a- 
celeaşi, singura diferenţiere sa produs 
în domeniul distribuției intereselor, Sau 





301 
CRITICA DRAMATICA 


recunoscut adevărate zone de influență. 
Se face multă critică dramatică, şi ver- 
hală şi în scris. Dar efectele necesită 
împlinirea unor anumite condiţii. lată-le: 
Critica să apară înhțo gazetă, cotidiană 
Altfel nu are nici un efect. Să vorbească 
despre piesele străine întocmai ca presa 
pariziană, dar să scrie că piesele româ- 
„neşii în afară de ale d-lor Victor Eftimiu 
(dramă) şi Adolphe de'Herz (comedie, 
căci şi aci trebue respectată zona inte- 
reselor) înseamnă dezastre wusinouse, că 
la urma urmelor pretenţiile autorilor o- 
riginali de a fi jucaţi, sunt cu totul sur- 
prinzătoare ! Mai socot absolut necesar 
ca toată critica gazetărească să se ronsti- 
tue întrun fcl de trust cu interese reli- 
mitate pentru „marile puteri“ ale dra- 
maturgiei române şi cu interese limitate 
pentru acoliți. 
E adevărat că sar putea pretinde cri- 
ticului o cultură temeinică, care că-i per- 
mită să ştie ce e provizoriu şi bluif în 


Desen de MARCEL IANCU 


tot ceeace abili negustori de teatru pre- 
zintă publicului, e adevărat că ar tre 
bui să-şi fi exercitat propria sincerilate 
până câud ar ajunge să-l supere strâmbă- 
turile şi schimonoselile de pe scenă. Oa- . 
menii se definesc prin ceeace îi distrea- 
ză, prin ceeace îi mulţumeşte ca. iuteiec- 
imalitate, prin ceeace îi face să se îrduio- 
şeze. : i 

Un aproprietar râde de nasul d-lui Tă- 
nase, un elev de liceu citeşte versuri 
simboliste şi se crede revoluționar, iar 
mateoaunele obeze plâng când vine pe 
scena Meşterul Manole cu fruntea sânge- 
rată, să spue versuri ded. Victor Ff- 
timiu ! | 

Unii se îmbată odată cu actomii care 
beau din cupe goale, alţii plâng cn ac- 
triţa care-și fricționează ochii cu batista 
gândind că a lăsat ușa cabinei deschisă 





Din 


Catul 


CONSOLARE LUI CALVUS LA MOARTEA QUINTILIFI 


De simt vre-o bucurie tăcutele morminte 

Când cade plânsul nostru, de-asupra lor, fierbinte 

Regretul când învie iubirile trecute 

Şi când jelim, o Calvus, prietenii pierdute, — 

Quintilia atuncea nu-şi plânge tânără 

Ei moarte : fericită e de iubirea în. : 


şi alţii jubilează intelectual  decâteori 
actorii joacă în costume noni. Ur ctrilic 
trebue să nu fie chiar la fel cu aceştia. 


ACTUALELE FORMAŢIUNI TEATUGALE 


Actualclor formaţii de teairu le lipseşte 
un regizor de bună dramă. Dacă ar Îi să 
organizez eu un leatru, aşi începe prina 
căuta un asemenea regizor. 


SUBVENŢIONEAZA MINISTERUL 
> ARTELOR 


În afară de piesa reprezentată Suflete 
Tari, am gata, încă nejucate cinci piese: 
Jocul Ielelor, Act Veneţian, Mitică vope: 
scu, Mioara şi Danton. 

Nu mai scriu nimic. Nu sunt nici cen- 
tier ; nici autor strein. Poţi să aduni zece 
ani note, să faci piesc!şi să încerci rezia- 
tenţa materialului pe care îl ai, din mo- 
mentul însă în care începi să aşteini pic- 
sa pe hârtie eşti un simplu  fuicţionar, 
neplătit de nimeni, fără nici o pers- 
pectivă, 

Am lucrat la Danton 
zi de zi. cu duminici şi 
până la 18 ore pe zi... Am făcut şaizeci 
de mii de îsi datorii 'în timpul acesta, 
când Minisieru! d-lui Gceldiş şi al prietu- 
nului Crainic i-au acordat... 10 (zece 
mii) de lei ajutor pentrn tipărirea lui 
lanton. (atât cât castă în a doua co- 
ie, numai  trouserisul la maşină!) 
Vireșie, e arclaş minister care  acorilă 
$ miuivane pentru reprezentarea ..Poves- 
tei Iupului” de Molnar, „Mnrii roşii” de 
Alulnar. Sarlatanul” de Tâlhdăs și care 
acordă încă sapte milioane pentru repre- 
zntații de tcatru de copii! 

Nu mai scriu nimic... E adevărat că a- 
cum câtva timp mă ispitea o soluție... 

Un. prieten ungur dela Timizoara îmi 
propunea, să scriu o piesă în genul „Ce- 
nușăiesei"“ sau al „Sarlatanului“, pe care 
el s'o traducă în ungureşte şi sto prezin- 
te teatrelor din Bucureşti, care lentate 
de subvenţia generoasă a d-lui Goldis 
ar reprezenta-o imediat ! Pseudonismul 
Cevula Darvas i se părca o garanţie si- 
gură în această privinţă. 


sase luni de zile, 
sărbiitori, uncori 


SCRIITORII DIN ACEEAŞ GENERAŢIE, 
O CARACTERIZARE 


“Scriitorii din acecaș generaţie cu line 
<unt cei cari aruncă furioși cu pietre 
după automobilul tău. 

Nu, serios vorbind... 

Atunci iată, sccot scriitori numai pt 
“vei care sunt puternice manifestări in- 
dividuale, spre deosebire de cei cari se 
aşează cuminţi în băncile +coalelor lite- 


N. i. RERESCU 


rare și trecând clasă cu clasă, termină 
cu premiul întâi cu cunună sub privirea 
înduioşată a patronilor literari. O perso- 
nalitate literară unu se caractesizeiză 
prin modul în care poitiveşte pe i după 
u ca să iusă poezie pură (pură pre stie) ci 
prin neastâmyărul ci sufletese, prin a- 
„cea luptă continuă cu prejudecățile, cu 
! falcurile vieții intelectuale, cu mimulis- 
:-mui inepuizabil în resurse al rrmstivi 
Daia peczic) Un scriitor adevărat are 
cbsesi.i rirvzvului, dorința de a inune 
o volută de fiinuuecte şi un turu 2 cuţit 
îi erre cer, arhitectului care clideste su- 
„fletele oameniler numai sub formă de 
cazărmi, fabrici, antrepozite. 

In asemenea seriilor e dusmanul înăs- 
cut al cofetarilor cu cofeturi catetice. 

De fapt oamenii sunt toli lu el prinşi 
în ncroiul reulității, cu întrun zmâre. 
Unii însă pet visa în toată: linistea, în 
culcusnl mlăștinos, poczie pură zau ţă- 
rani în costum naţional, alţii doresc sin- 
cor ca lucrurile să se «chimbe dar până 
una alta se aranjează câi unt mai Line si 
întind tentacule după nestisorii răticiți. 
(scriitorii nostri mai tineri. în deosebi, 
au un dar minunat să se caceze), iar alţii 
<trăduindu-se, necontenit, «pre un liman 
suferă din ziua întâi pâuă la cea Ain 
urmă, la fel... 

Pune acum nume proprii, ln litere, la 
jocnrile de cuvinte încrucişate! 

C'anvorbirea de mai sus desvălue un 
spnctacol pe care, până acum d. Petrescu 
sfiune să-l ascundă : amărăciunea omului 
rămas singur. Cunoastem toate aluviunile 
și depresiunile acestui poisugiu ; col ce 
serie rândurile de faţă are în sânge dezas- 
irul, primit mostenire odată cu viața. 
Camil Petrescu, făcut să umble pe dru- 
mul mare al lumei a fost surprins în- 
[ro clipă când, asemenea alâlor evrei ră- 
sărilene cu forțele vielei refulate și de- 
viate începe să vadă Înmeu caricalural și 
so redea sarcastic. Lasă cinic în noroi p'a- 
nuri adorate : ironizează fără remuscări 
ceiace a iubit. Batiocura pe care o aruncă 
poeziei pure usemuind-o cu prostia pură 
se revolta omului care îsi dafloreste izola- 
rea de azi în bună parte tocmai faptului 
că a urmărit îmnotriva tuturor  ispitelor 
fininiste şi remuneralorii un ideal de artă 
pură. 

Dar tristetea și amărăciunea sunt ale 
clipei de fată : Camil Petrescu se va li- 
bera mai curând decât oricare altul ciin- 
tre noi din wcest ghello sufletesc, și pa re- 
apare senin limpede şi echilibrat peniru 
narile crealiuni drumatlice urtile să fie, 
neișcelce ochilor noştri de mâinile lui atăl 


de vii, 
F. ADERCA 
Martie 1927, 


UNIPERSUL LITERAR 





celebrul revoluționar (ran:ez, 
îşi atrăsese numeroşi. duşmani. n ti 
se propuse să facă parie du „Directurua 


Sieyâs, 


tul executiv", ceiace print. Unul din 
dușmanii săi, numit Poulle, se duse la 
ci şi fără să spună un cuvânt, trase rouă 
fecuri de revolver asupra revoluționaru- 
lui. Un glonte îi sirăpunse pieptul, iar 
celălalt îi sdrobi mâna. 

Asasinul fu arestat şi .judecat în faţa 
unui tribunal ce cra contra Îni Sieyes. 
Acesta vindecat, Tu chemat să dea dovadă 
şi văzând pe judecăiori, îşi dădu scama 
că asasinul va fi părtinit si achitat, In- 
torcându-se acasă, Sieyâs spuse scrviio- 
rului : 

„Dacă Poulle mai vine să mă vadă. 
spune-i că nu suni acasă“, 

Precauţiuaca nu era inutilă. 

% : 

Un țăran se duse rdată la un văr ul 
său, unul din celebrii pictori parizieni. 
Artistul se gândi să distreze pe acest 
om simplu,  plimbându-l prin marile 
muzee naționale. Trecând printr'un sa- 
lon dela Luvru, țăranul se opri în Îaţa 
unui peisaj. admirându-l. 

„Frumoasă operă !* spuse cl. 

as IRU REVII: aprobă pictorul, „este 

estita „lumină de lună“, pictată de X. 

Me ada de Imnă?* se miră ţăranul. 

„Sigur! Dece te miri ?* 

„Penirucă... nu se vede nici o lună“, 

* 

Frederick de Kalkbremer, pianist ger- 
man, ţinea mult la particula ce prereda 
numele său “şi de câte ori avea prilejul, 
vorbea despre acest lucru. 

„Nobleia familiei mele“, sunca în- 
tiro zi unni cunoscut, „datează dela Cru- 
ciate, Unul din strămoşii mei a acoupa- 
niat pe împăratul Rarbarossa“. 

„La pian ?“ întrebă celăalt. 

- 

Maresalul de  Bassompierre întrebă. 
într'o zi, pe un fermier al său ce vârstă 
are,! 

„Nu ştiu exact“, răspunse acesta, „33 
sau 498 de ani. 

„Cum ? zise mareşalul, „ nu ştii să so- 


ecteşti nici măcar lucrurile ce te pri- 
vesc ?* 
„Fiţi pe pace, domuule. ştiu foaste 


hiue să sacotesc vacile, oile, caprele şi 
banii ce vi-i aduc. Acestea le număr 
bine pentrucă mi se pot fura ; dar anii 
nu mi-i poate lua nimeni, aşa că la: ce 
mi-aş mai bate capul să ştiu câţi am“, 
Li 

Ludovic XVI trecea în revistă trupele 
pe ua tâmp de lânpă Sablon. Un ţăran 
care semănase mazăre pe acest câmp,il 
văzu, în aceu zi, acoperit de soldaţi cari 
călcau în picicare toală mazărea, tra 
nul începu să strige nebunește : : „Ce ml 
nune ! Ce minune !* 

„Ce-ai văzut de faci atâta guăgie ?* 
întrebă un ofițer. ! 

Drept răspuns ţăranul striga tot ma! 
tare: „Ce minune! Ce minune!” 

Regele se apropie atunci şi-l întrebă 
ce însemnează aceasta. 
Nu-i o minune“, 
„că eu am semănat pe acest câmp 
zăire şi au crescut soldaţi ?* 

Negele râse.şi ordonă ca ţăranul să 
fie despăgubit în faţa se. 

ZOE LECCA 


răspunse țăranul, 
1 a- 


INIVERSUL LITERAR 


Anatole France 


Cartea lui Jean-Jacques Brousson, si- 
natole France en pantoufies”, a iscat, 
la apariţia ci, o mulţime de proteste. 
rostul secretar pe timp de zece ahi al 
maestrului mu se arăta prea respectuns 
față de gloria lui. Poate fiindcă prea îl 
văzuse de aproupe. 

Din această carte.  trudusă în mulie 
mb, dăm si noi în traducere câteva 
pagini, 


ABSTRACT ŞI DISTRAT 


In dimineaţa aceasta, e de uu entu- 
ziasm “tineresc, Se îmbracă în fugă, 
scurtează spălatul, și îşi încheie singur 
ghetele. „Dar mai ales ia seama să nu 
suni pe Josefina! Fata astu e atât de 
meticulcasă şi palavragioaică ! Nu mai 
sfârseste când începe, Vyromea € surâ- 
zătoare, Azi nu mai există nici o loană 
dare! E bine să umblăm pe jos. Plim- 
hareu e o plăcere, „prima dintre plăce- 
rile iusipide“, remarca Voltaire. Vom 
profita de diunineaţa asta strălucitoare, 
ca să o luăm pe jos, până la Institut. 
Vom hoinări pe strada Mazarin, strada 
Senei... Vom scotoci prin prăvălii, du- 
-eghene cu vechituri, pe la colecționari... 
lvumoa cartier e cartierul anticarilo» 
si ak negustorilor de stampe! Un ade- 
vărat muzeu în acr liber. De o parte a 
cheiului, coşurile expun vitrinele lor, 
pline cu cuvozităţi. De cealaltă, pe pa- 
vupet. o bibliotecă de mai mulţi kilo- 
melii. o bibliotecă fântastică, neprevă- 
zută. ai căror păzitori nu-i cunosc bo- 
gzăţiile“. 

E, gata. Coborim scara în vârful pi- 
cioarolor. Deschide ușa cn precauţiunile 
unui amant ori hoț. 

— Să nu trezim monstrul, ascuns în 
<cubsolul său. 

Incepe să coboare cu mare grabă ivrep- 
tele peronului. Mă târăşte, agăţat de 
braţul lui. Și dă năvală spre alee. Sun- 
tem aproape la mijlocul impasului. Deo- 
dată, o uşă sa deschide în urma noastră 
și o voce ţipă: 

-— Domnule ! Domnule ! unde te duci? 

FI zareste paşii, i 

— Nu lua în seamă uvleiele cucuvăii 
de care sar lipsi si Minerva, Să - 
vim! Să încercăm să scăpăm de hă- 
trâna tivanică. Ce-o mai fi vrând cu 
une ? 

Sgomotul se întăreşte. 

„— Domnule ! Domnule! Ce n'auzi! Se 
duce la Doamna ru cămaşa de noaple. 

— Prietene să fugim. Sub cuvânt că 
veghează asupra mea, servitoarea asta 
mă face burlese. S'o audă cineva, ar 
zice că sunt suh tutelă. bun de pus la 
Sainte-Porrine. Fri. faţă de zece per- 
<oane, n'a vrut si mă facă să-mi schimb 
izmenele ? Și tot zelul acesta nu-i de- 
cât vanitate: când flutură ca un steag 
cămaşa. sau fianeclul meu, e o dovadă 
de, netăgăduit. Vrea să arate Ja toată, 
lumea că vigilenţa ei epalează ingenui- 
tatea mea. Mă amenință o mare neno- 
vocito. Descori îmi vine so strâng de 
gât. Ah! Dacă am avea norocul să gă- 
sim'o trăsură! 

Cu toată vârsta ei, Josefina are pi- 
cioare de cerb. Anatole France sa oprit 
șâfâind. Eram la poarta cea mare. Nişte 
pură-cască și începuseră să se strângă 
împrejur. Servitoarea cea autoritară a- 
pucase pe nemuritor de una din pulpa- 
nele redingciei. Si-l aduce, ca pe o ca- 
pră. înanoi. la. Vila Said. Ca martori lua 
pe trecători. i 

— Uite. pleacă pe 


furiș, fără să 


in papuci 


de JEAN JAQUES BROUSSON 


sehimbe căinaşa ! Şi pe urmă Doamna. 
mie îmi face scandal. Ea mi-a spus: 
„Joselino, mă bizui pe tine ca să “i 
grijă de Domnul. Tu ştii că e ca un co- 
pil 1“. A trimes feciorul azi dimineaţă... 
Are masă mare: miniştri, actrițe, con- 
tese... Trebuie să îmbrăcaţi jacheta. N'aș 
avea curajul, bictul meu Domn, să vă 
duceţi la oameni sus puși, în cămaşa re 
flanelă ! 

Anatole France nu sullă un cuvâni, 
dar ridică ochii la cer, şi face gestul fa- 
cîvrului care refuză să lupte împotriva 
sa tei. 

lată-na iarăș in cameră. Se proce- 
doază din nou la toaletă. Fiecare parte 
diu îmbrăcăminte serveşte de pretext 
unui cuplet de văicăreli. : 
„— Pentru ce pghetele astea? E ziuu 
culce» de lac, Si peetalonii ăştia văr- 
pai ? Și vesta fantezie ? 





ANATOLE FRANCE 
de. ANESTIN 


Marele um cedează la toate, afară de 
cămasa, ze neupte, Ca să sfârşească, Jo- 
sefina îi pune pe cea de ceremonie, ţeu- 
Pâără, pe deasupra celei de noapte. El 
ofiouză : 

Ah! cu siguranţă că avea v triplă 
inimă de aramă, barbarul care a năs- 
cacit aceste plastroano de fier alb... a- 
ceste sarcofagii în care suntem imobi- 
lizaţi de vii, ca nişie mumii deplo- 
vabile.! : 

In sfârsii iată-l îmbrăcut, şi cu cra- 
văia pusă. Josefina îi pipăie, una câte 
una, buzunarele, mari şi mici. 

— Aveţi bani? Unde-i portofelul ? 
jur ceasul ? Cheile ? Batista? Ah! 
Uinde-s ochelarii ? Şiiţi că fără ochelari 
sunteţi un om nenorocit! 

Și încheie după ce a făcut toată ve- 
vizia : 

-- Donul e omul cel mai baroc din 
Li Parisul ! Cel mai original: Nu există 
uliul mai distrat! 

Luvitură de teatru! Benignul Berge- 
Tei, câto suferise toate dojenile, toate 
toanel » îngrijitoarei sale, care se lăsase 
sa fie sucit ca o sfârlează timp de o oră, 
la auzul acestui epitet a isbucnit, 

--- O auzi. Brousson, a spus „distrat. 


„206 


Distrai! Cea mai siupidă dintre servi- 


idare tratează gramatica franceză, cum 
tratează pe stăpânul său! E o nele- 
giuire : 

Tiidică hraţele spre cer. 

— Disirat! Disirat! E cea mai inju- 
rioasă dintre femei! Dar ştii cel puţin 
ce este disiracţia ? Distracţia provine, 
suzefino, din mobilitatea spiritului, din 
usutinia lui. Eu nam spiritul ușuratic, 
sa ştii! Fu nu sunt distrat, ci absisact. 
Abstract! vepeia. la fiecare treaptă. 
sevbimînd scara, 

in tot cursul drumului, lu Bois, dizer- 
iaţie filologică meticuloasă asupra oh. 
îvâcţiai şi distracţii. 

— Orice om abstract e distrat, dar toţi 
distrații nu sunt abstracţi, le lipseşte 
mult Omu! abstract urmăreşte o idee, 
idrea sa; distratui urmăreşte o mie, a- 
dică nici una. Omul abstract. absolvit 
de viaţa =interioară, nu. vede nimic din 
viata exterioară, omul distrat își plimbă 
privirea peste toate şi discerne nimic: 
e un aturit,- Distratul nare bun simţ. 
Or. ui abstract poale să aibă geniu. 


VĂLUL VIITORULUI 


La bătrâneţe, Renan ar fi vrut să ri- 
dice vălul viitorului. Şi pentru ce, zei 
inari ? Ca să-şi satisfacă curiozitatea 
științifică. „Ah! cum ar fi frunzărit, 
mărturiseşte cl, cu beţie, cărțulia, abeco- 
darul ştiinţelor pe. care îl vor purta în 
&hiozdanele lor, şeolarii. la o sută de 
ani după moartea lui. „Şi eu aş vrea să 
vidic acest văl misterios. Si cu am curio- 
zitatea mea ştiinţifică, 

Dar nu atât de himerică ca a .bătrânu- 
lui paracliser, Prea puțin îmi pasă de 
cucurbite și de alambicuri, de vapori și 
de electricitate...“ 

Proa multă vreme am avut superstiția 
științei. Astăzi m'am lecuit de aceste va» 
nități. Nu mai cred în această stiință 
care îşi arogă privilegiul de a fi singura 
exactă. Această îngâmfare li-e destul ca 
sto judeci. Dacă mi-ai fi permis să aleg, 
în vraful de cărți care vor fi publicate 
la o sută de ani după moartea mea, știi 
pe care aş alege-o? Un roman? Nu. 

E mereu aceeaș rapsodie: Un bărbat 
iubeşte o femeie care nu-l iubeşte : sau. 
femeia iubeste bărbatul care n'o iubeşte: 
sau amândoi se iubesc la disperare sau 
se urăsc la disperare... Toate astea for- 
mează un anume număr de combinaţii 
la un lee, introducând şi amantul, an de- 
păşesc un număr de douăsprezece si- 
tuații. Nu, din această bibliotecă n'aş a- 
lege un roman şi nici oi carte de istorie: 
rând oferă vreun interes ourecare, e tat 
ca un roman. Aş lua pur și simplu, prie- 
tene, un jurnal de 2node ca să văd cum 
se vor îmbrăca femeile la un veac după 
moartea mea. Şi acele câvrpe imi vor spu- 
ue mai mnlte, asupra omenirii viitoare, 
decât toţi filozofii. romancierii, predieu- 
torii şi savanții, 


Trad. de N. RADU 





304 


Sărbătorirea d-lui Caton Theodorian 


BANCHETUL „SOCIETAȚIi AUTORILOR DRAMATICI EOMANI* 


Retragerea d-lui CATON THEODORIAN dela 
prezidenţia 'Soc. Autorilor Dramatici Români, 
a dat prilei colegilor sii să-i oicre un ban- 
chut, care a avut doc alaltăeri, Sâmbătă, 19 





CATON THEODORIAN 


Martie 1927, în sala festivă a restaurantul 
Enescu. Pretextul acestui banchet era răsplata 
datorită d-lui tîaton Theodorian, ca îrtemecior 
şi conducător 'at acelei societăți, timp de lpa- 
tiu ani; în realitate, autorii dramatici an voit 


şi mu ținut să sărbătorească pe autorul dra- 
matic, care, cu începere dela „Buiorestii“ a 
inscris în repertoriul Teatrului Naţional! atâtea 
opere Kle mare 'valoare, dintre cari multe cu 
mure succes, ca „Nevestele d-lui Pleşu“, „Stă- 
pâna“, cât şi pentru a manifesta autorniui 
piesti „CGreşeala. lui: Dumnezeu“, satisfacția ink- 
Umțilnr pentru finul anatst, care este d. Caton 
Thecdortan. “ 

A fost o mare serbare culturală, ta care au 
ut să participe toţi reprezentanţii scrisului, 
teatrului şi artelor plastice. 

Au luat parte: Mihail Sorbul, preşedintele 
Societăţi: autorilor dramatici români; Liviu 
Rebreanu, preşedmtele Societăţii scriitorilor 
români; LI. A. Basarabescu, membru al Acade- 
miei Române, 7]. Minulescu, directorul general 
al artelor, literilor şi teatrelor din m?nisterul 
urtelor, Al. Iodos, directoru! teatrului Natio- 
mal cu sd-ma; Ar. Demetriad, preşedintele Sin- 
c'catului artiştilor dramatici şi lirici; Cornelu 
Moldovanu, îost director general a! teatrelor: 
d-i şi d-na dr. Em. Mateescu; C. Ressu, di 
rectorul scoalci de Bel!e Arte; ÎI. Sieriade, di- 
rectcrul muzeului Kalinderu; “Teodorescu-Sion, 
imspector general al artelor; Mircea Rădulescu, 
membru în comitetul teatrului Naţional; Horia 
Furtună, A!. Obedenaru, A. Buzscu, |. C.A, 
san, N. Kirițescu, Adrian Mamiu, V. Timuș, 
Scarlat Froda, I. Morţun, Zaharia Bârsam, di- 
rectorul teatrului Naţional dir Clbj; Victor An- 
tonescu, C. Ardeleanu, Camil Petrescu, scul- 
ptorul O, Han, Irimescu-Cândeşti, deputat; [ 
Brărâşteanu,, Al. Sabaru, deputat; V. Enescu, 
Fm. Ciuceanu. P. Cătunaru, H. Seratim, E. 
Măciucescu, Paul Voiculescu, Constantinescu, 
Sietescu, etc, 

D-nele: Claudia Millian-Minulescu, membră 
în comitetul teatrului Naţional; Alice Massini, 
Constanţa Hodos, Maria Filotti, Marioara Voi- 
culescu, Natatia Negru, Marioara Zimmtceanu, 
Ticu Arhiv, Puia Ionescu, Lulu Cruceanu, Tanzi 
Poguam,  Ketty Ştefiinescu. 


Sa servit următorul Meru: 


Țuică adusă de „Dezertorul* 

Mastică prr+ocătoare ca ,,Manechinul sentimental** 
Măslive importate din „Bizantz* 
Gustări lunecoase ca „Plicul“* 


Ciorbă de „Aripi irânte* 


Vol-au«veut cu ctuperci culese de 
Mazăre boabe cum se gătea 
„Domnul Notar" 


Mie! iript de către 


„Pierde-Vară“ 
„Odinioară“ . 


cu 


Ceapă verde... „Pe atcea nu se trece“ 


Ridictii 
și cu 


de lună 


„Concert simfonic“ 


Salată piperată de „Păcală“ 


Brănzeturi S. A. D.R. 
„„Tinerețe fără bătrâneţe“ 


lauri dătător de 


Mere gustoase după ce s'a ridicat... „„Masca“ 
Banane „Moartea Cieopatrei“ 


Portocale sanguine ca 


„Glaiira“ 


Bombă din pirotehnia „Un erou“ 


cu 
Plaisir-uri 


„Ce stia satul“ 


Caiea cu ţigări ce aduc „Uitarea de sine“ 
Vinuri ce te bagă în „Păcat“ 


cu 
Ape minerale sursele 


„Fata din Daiin“ 


Sampanie inspirată de „Greşeala iul Dumnezeu“. 


La şampanie au toustat: 


D. M. SORBUL, preşedintele S. A. D. R., cure 
face istoricul stărumțelor puse de d. Caton 
Thevdorian pentru înființarea Societăţii Auto- 
rilor Dramatici Români, care sa constituit în 
Martie 1923, acum patru ani, Societatea, mul- 
fumiti întemectorului şi întâiului ci preşedinte 


este în plină prosperare. Ca conducător, săr- 
bătoritul a dovedit, că este un gospodar ad- 
mirabil şi um mare devotat al intereselor mem- 
brilor autorilor dramatici. A făcut ca Societa- 
tea si fie recunoscută persoană morali. Din 
nimic, a agonisit societății un iona de peste 
1.100.000 lei, a reuşit să colaboreze la legea 
teatrelor, votată în 1926 si să impună pentru 


„rului ei. 


ONIVERSUL LITERAR 


aviori importante si juste drepturi. A creiat 
alte fonduri, subvenţii, premii, etc. 

Sărbătorirea întâiului preşedinte al S. A. D. 
R, zice d. Sorbul, însemnează un moment ce 
ru va fi uitaț de istoria literaturii dramatice. 
Sărbăiorirea d-lui Caton Theodorian este însăşi 
siirbătorirea societăţii, sărbătorirea naşterei ei, 
a primilor ci ani, care s'au manifestat atât 
de roduc. S. A. D. R., aşa cum a lăsat-o d. 
Caton Theodorian, va trăi cel puţin cât va 
diinui o ţară românească şi va trăi înfrun- 
tână cupriciile timpului, Se va şti că a luat 
fiinţă prim perseverența şi dragostea furdato- 
Mulţumeşte d-lui Caton Theodoriam 
pentru munca şi jertfele aduse societăţii şi în- 
chină în cinstea sh sănătatea sa. 

D. AL. HODOȘ, directorul teatrului National 
din Bucureşti, aduce sărbătoritului, salutul in- 
stituţiei pe care 0 conduce, atât pentru munca 
depusă ja întemecrea S$. A. D. Roiiui cât st 
autorului dramatice Caton Theodorian, pentru 
marile sale merite literare, Inchină pentru suc-. 
coselo sale trecute şi viitoare. 

D. L3VIU REBREANU, preşedintele Societăţii 
scriitorilor români, după ce adwce prinosul de 
bună prietenie a societăţii scriitorilor români, 
întâiului prezident al Societăţii autorilor dra- 
maici, zice: 

Oricâte merite o fi; avut d. Caton Theodo- 
rian, ca întemector şi organizator al Societăţii 
awtorilor, ele rm vor putea întuneca, nici în- 
trece, meritele sale de scriitor. Când după 
greutăţile de constituire S. A. D. R. şi-a ales 
ca întâiul preşedinte pe d. Caton Theodorian, 
autorii uau vrut doar să-şi arate încrederea 
în calităţile sate de organizate si gospodărie, 
ci au ținut să marcheze prin alegerta tăcută, 
stima şi prietenia ce simțeau fată de persona- 
litatea literară a acelui ce avea să conducă 
primii paşi at nouei șocietăți. 





MIHAIL SORBUL 


Si într'adevăr printre toţi soriitorii drama- 
țic: de azi, d. Caton Theodorian are un loc 
special reprezentativ, Dela prima sa piesă „Bu- 
joreştii”, sărbătoritul nostru s'a fixat defimitiv 
in conştiinţa criticei şi a publicului, ca un au- 
tor profund original, robust în imspiraţie $i 
robust în realizare. „Dujorestii“ a rămas şi 
va rămâne o dată în teatrul românesc mai nou, 
căci cu piesa aceasta simplă, dreaptă şi Si 
ceră a pătruns pe scena moastră o atmosteră 
cn atât mai nouă cu cât era mai specific ro- 
mâucască. Asupra Specilioului românesc se pot 
face oricâte discuţii, se pot căuta oricâte de- 
finiţit, toate în zadar, Specificul p'are nevoe 
să fie definit, ci trebue simţit. In „,Bujoreştii"” 
acest specific trăeşte şi se demonstrează cu 
toată evidența artistică posibilă şi prin perso= 
paziile, pe care le agită şi prin acțiunea lor 
şi prin atmosfera lor şi chiar prin dialogul 
tor, în care limha românească are ceva neao$ 
şi totuș perfect maleabil, încât să exprime 
nuanțele suitetești cele mai subtile. 

Originalitatea şi savoarea piesei nu e de 
mirare, că au fost subliniate din prima seară 
de toată lumea. In „Bujoreştii“ îşi, găseste ex- 
presia adevărată un talent remarcabil, care şi, 


UNIVERSUL LITERAR 


până atunci, în nuvele şi povestiri si chiar în- 
trun roman, dăduse dovezi puternice de viață. 

Succesul „Bujoreştilor“, cu seria lor lungă 
de reprezentații, a ademenit detinitiv.pe d. 
Caton Thceodorian pentru creaţia dramatică. 
„Comedia inimii“, „„Nevestele d-lu; Pleşu" apoi 
„Stăpâna“, apoi „,Greşeala lui Dumnezeu“ în- 
seamnă etapele evoluţiei dramatice a sărbăto- 
ritulu: nostru, În toate 's'a manifestat acelaş 
temperament, prin aceleaşi mijloace originale. 
Caton Theodorian e autorul care mai presus 
de succesul momentan ţine la exteriorizarea 
gândului său, în forma pe care o socotește 
mai potrivită. Succesul în teatru se compune 
dimtr'o serie de imponderabile, care rareori se 
întâmesc toate împreună. Un incident neîn- 
semnat,o indispoziție actoricească, o atmosfe- 
ră dezagreabilă creată dinainte, un exces de 
<riticism spontau, toate pot să compromită reu- 
şita lucrării celei imai valoroase, Şi n'am po- 
menit aici imabilitatea autorblui, care odată 
poate fi un element de adversitate hotăritoare. 

Indiferent de toate acestea, critică şi publi, 
au recunoscut totdeauna seriozitatea 'concep- 
ției şi ţinuta literară demnă a operilor d-lui 
Caton Theodorian. EI a ajuns astiel, prim cali- 
tățile operei sale, să-şi cucerească un loc de 
frunte, nu numai în conştiinţa publică, dar şi 
în admiratia colegilor săi. 

De aceea sărbătorirea de azi, trebue să fie 
un prile; bine venit pentru noi toţi, să urăm 
d-lui Caton Theodorian, sănătate multă, ca să 
poată îmbogăţi literatura dramatică româneas- 
că cu multe lucrări, tot atât de valoroase ca 
şi acelea care i-au câştigat dragostea şi ad- 
mirația noastră, a tuturor. 

Să trăiască ! 

D. AR. DEMETRIAD, președintele Sindicatu- 
lui artiştilor: lubite maestre, ca actor mai în- 
tâi şi ca preşedinte al Sindicatului actorilor 
dramatici şi lirici, nw pot să au mă bucur şi 


să nu iau parte cu tot sufletul la sărbătorirea . 


d-tale, întăptuitorul şi primul preşedinte al Au- 
torilor dramatici români. Căci între arta noa- 
stră dramatică şi literatura dramatică este vu 
legătură indisolubilă, fără de care ambele nu 
pot exista, nu putem avea teatru. 

Oricât Sar contosia aportul ce-l aduce ac- 
torul, ştiut este, că lucrarea cea mai desăvâr- 
şită mu câştigă decât la bumima rampei. ani- 
mată de suilctu) actoricesc. 

|ubite maestre, eşti printre cei: dăruiţi de sus 
să aduci scenei noastre şi de aci înainte, co- 


mori putemice datorite talentului d-tale înci 
mulţi ani şi moi actorii, — permite-mi să zic, 
colaboratorii  modeşti ai autorilor — ridicăm 


paharul în sănătatea d-tale şi-ţi urăm un lung 
şir de succese spre gloria şi propăşirea lite- 
raturi! mcastre dramatice şi a teatrului româ- 
noso. 

-Să trăeşti! 

D. ADRIAN MANIU într'o cuvântare spiri- 
tuală, spune că această sărbătorire nu trebue 
cât de puţim să ia caracterul încoronărei ca- 
rierei lui Caton Theodoriar, nici ca preşedinte, 
nici ca dramaturg, La comducerea societăţii e 
dz aşteptat, ca viitorul să-l readucă, iar ca 
autor dramatic, în toată îorța creatoare în care 
se găseşte, desigur că va avea ocazie să mai 
lie aplaudat. Inchee, zicâud că rareori sa gă- 
sit într'o atmosteră de atâta unanime laude 
şi glumind, întreabă pe d. Catom Theodorian 
dacă nu ar simţi trebuința să ceară să îie şi 
puțin criticat. 

D. CAMIL PETRESCU se declară un admi- 
rator a! operei dramatice, plină de pitoresc, 
ai sărbătoritului şi urează succesorului său 
a sărbătoritului şi urează succesorului său 
do râvue a acestuia în continuarea operei în- 
cepute. 

Mai toastează: Constanța Hodoş, 
Cândeşti, |. C. Aslan şi Scarlat Froda. 

Tuturor acestora le mulţumeşte d. CATON 
THEODORIAN prin următoarea cuvântare viu 
şi călduros aplaudată : 

„Doamnelor şi domnitor, ultima adunare genc- 
rată a Societăţii Autorilor Dramatici Români a 
avant bunătatea să-mi recunoască wm rist de im- 
portanță în întemeerea acestei întovărăşiri şi în- 
ți'o atmosteră de cordialitate frumoasă a decis 


Irimescu- 


să mă răsplătească... printr'un banchet. Glasul 
“clegi!or, care compuneau adunarea de Dumini- 
că 6 Martie, mi-a undit obrajii de o emoție, pe 
care nu am putut-o ascunde. Aşaxtar. tovarăşii 
msi au găsit la expirarea mandatului cu care 
mă onoraseră că mi-am îndeplinit bine datoria ! 
Expresia aceea, spontană, a făcut di 
tot restui unei Duminică o zi de mare satisfac- 
ție pentru mine, de sărbătoare ascunsă, pe care 
am prtrecut'o singur acasă imaginând în ju- 
Tu-mi p= toţi cei ce vruseseră să-mi facă a măr- 
turie de dragoste şi eu, între ci, nu ştiam cum 
să le fiu mai recunoscător că au venit până la 
mine. Orele zilei aceleia s'au scurs într'atâta 
de dulce uitare incât nici nu mă mai gândeam, 
că va veni ziua, Când voi îi dator să le trăesc 
întrun alt chip, cu fiinţa mea, în îrcamătul unei 
serbări, 

Dar când am văzut, că se fixează o dată și 
am sinițit apropiindu-se ziua de confruntare, 
m'am trezit la o realitate, ce mi s'a părut grea. 
Dinairtea wmei manifestări sgomotoase ain inice- 
put să fiu timid. Lucrul meu dimăuntrul „Socie- 
tăţik Autorilor dramatici  români* — căreia 
până aci dădusem oarecare însemnătate — mi 
s'a părut mic, străduințele mele slabe, reaiizi- 
zile puncte de reper pe jaloane înfipte în cău- 
tacea unui nivel ne bine găsit; că, dacă proec- 
tazul banchet ascunica pretextul pentru sărbă- 
torirea autorului dramatic însuşi — cum s'a şi 
intâmp'at — tot am şovăit, Viziunea luminilor 
aprinse pentru mine, a florilor, halucinația cioc- 
netului de cupe în sala unui banchet, mă siră- 
mutau deodată, din fantazie, într'un fast ce mă 
uluia. 

„Societatea Autorilor Dramatici Români — 
căreia îi păstrez credința înăscută din certitudi- 
nea ce am, că literatura dramatică raţională 
forimwti de talente autentice, e capabilă să um- 
pie repertoriul teatrului românesc —— mi-a acur- 
dat fcarte mult aşezăndu-mă în fruntea ci şi 
păstrându-mă la conducere timp de aproape 
patru ani, Sa mulțumit pe puținul înfiptutritor 
mate, ba, cu dărnicie, în primăvara anului tre- 
cut a vrut să mă trimeată a doua oară în co- 
mitctui teatrului Naţional, spre a-i apăra inte- 
rescle. A iost prea bună, Banchetul proectat ? 
[| trăisem cu din fantazie în ceasurile urmă- 
toare minutului venit să-l decidă. Ce mai tre- 
buia ? ț 

Şi atunci, Claudia Millian, colega noastră cu 
satlet frumos cum îi e şi chipul, m'a văzut trăind 
clipa de îndoială — scrisesem prietenului Sor- 
bul să mă ajute să rămân în ituzia îndestulă= 
toare suiletului meu, să vă arate din parte-mi, 
dragii mei colegi, via mea gratitudine pentru 
gostul vostru, şi să vă roage să renunţaţi ia 
ma: mult, 

Dar într'o clipire de pioape mi-a răsărit o- 
da.ă, Nonăsprezece Martie ! Din întâmp'are ziua 
alzasă de colegi pentru masa la care aveam să 
fiu chemat corespundea cu 0 zi, ce trebue să 
me fie neuitată. Ca pe o filă festivă de calen- 
dar, văzusem scris în caractere roze: Luni 
ncuisprezece Martie 1923! Atunci. ne-am întâl- 
nit roi întemeetorii „Societăţii Autor?ior Drama- 
tici Români“ întâia oară, spre a ne sărbători 
constituirea la Iordache din Covaci! De atunci 
a luat ființă organizaţia noastră, de atunci 
trăim, ziua aceia ne-a fost cu noroc la toţi paşii. 

Făcând abstracţie de persoana mea, am rupt 
scrisoara ce adresasem colegilor prin noul nos- 
tru preşedinte şi am venit să-mi împart sutetul 
cu dumneavoastră ca în ziua dintâi, cu aceleaşi 
gânduri, cu accleasi simţiminte şi pentru acelaş 
cult. Ziua de nouăsprezece Martie — dacă vreţi. 
v'asși ruga — să rămână ziua noastră de întâl- 
mire în fiecare an, zi la care să ne reînoim 
puterile pentru muncă, Şi închinând tot bunul 
harurilor noastre lucrului pe care l'am început 
si lăsăm viitorilor putinţa de a se uita la opera 
roastră şi la Srontispiciu] Teatrului Naţional, zi- 
când din comvingere si cu mândrie: Trăiască 
Societatea Antorilor Dramatici Români ! 

(Aplauz> frenetice îndelung repetate, ovatțiun:). 


Comescnii au continuat sărbătorirea aceasta, 
întreținârdu-se cu spirituale şi însufleţite con- 
vorbiri privitoare la rosturile societăţii, 

D. CAMIL PBTRESCU, ma! în vervă spigra- 





EXPERȚII *) 


— Vrei să i-l recomand şi ţie? 

— Pe cine? 

— Pe Rânză... 

— Rânză ?! 

— Pe Socrate Rânză... Rânză Socrate !, 

— Ca ce să mi-l recomanzi ? 

— Aşa... ca chestie... Are franci... şi-i 
amator de tablouri. 

— Bre, „uite... să vezi 'ceva : um un 
reudez-vous.., 


Dar prietenul mru, Gogu Diristea, mă 
împinse către fundul gălăgios și intun:- 
cat ul catenelei unde, singur la o masii, 
un demn mărupțel, cu nuiră de răzş 
travestii, își sugea musteţile de spuna 
unei halbe de curând sorbită, cu sete 

Gogu Diristea mă propti dinaintea 
d-lui Socrate Rânză — si vorbi: 

lţi prezint pe unul din cei mai geniili 
privieni ai mei — cronicarul Rin Veslu. 
Un talent plin de viitor si un băint cu 
solide legături în societatea  noastrii 
înaliă., D. Rin Veda este acela care, a- 
nut tiecui, a dus camțania ştiută îinpo- 
iriva cronicarilor improvizaţi. 

— Ab... care va să zică „ia stai ni- 
ţel... nenişorule !... 

Şi d. Hânză Socrate, cuprins de o sibi- 

*) Din „Cronici fantaziste-neliterare"* 
— vol. |. 








matică de cât oricând, improvizează aceste trai 
epigrame, pe care socotindu-le nu tocmai a- 
mabiie pentru o masă festivă, le-a cetit ni 
mai vecinilor 

SARBA TORITULUI 


Eu ţi-am spus-o, cu destul regret 
Toate's într'o ordine iatală -— 
Jată din Greşală în greşală 
Ai ajuns să ţi se-dea banchet 
ACELUIAS 


Când treci pe lângă el, Încidenial, 
Plecă între ogoare si dumbrăvi, 

O fi fost şi el sărbătorit 

Priutr'un banchet atât de strălucit 2 


TEATRULUI NAŢIONAL 
Domnul director operează... 


Când treci pe lângă, e! incidental, 
Si vezi cum îl păzesc soldaţii 

Te întrebi: e ăsta Teatru Naţional 
Sau simplu teatru... de-operaţii? 


Intre timp, d. LON MINULESCU închină pentru 
multele frumoase femei artiste, care pazticipă 
la sărbătorirea d-lui Caton Theodorian rocunos- 
când într'însul cel mai elocvent simbol al lite- 
ratie; dramatice originale, iar la urmă d, Ca- 
ton Theodorian, încheind seria cwvântărilor, mai 
ridică un pahar în sănătatea doamnei Marioara 
Voicu'escu, pe care o numește „muşa sa cea 
tânără”, cea care acum 15 ani i-a jucat pe scenu 
teatruiui său particular, teatrul „Modern“, în- 
tâ:a sa lucrare într'un a:t „Ziua cea din urmă“, 
— precum închină şi pentru toţi interpreţii şi in= 
terpretele sale, mulţi dintre ei de faţă. 

Banchetul a iuat sfârşit târziu după mlezut 
nopții, înt?'o atmosteră ue caldă colegiatitaie, 





Y06 


tă admiraţie, îmi scutură mâna, pierdută 
în ambele lui palme, cu entuziasmul o- 
mului. care'şi revede, după vreme inde- 
lungată, un pricten scump. Imi potrivi 
un scaun în dreapta lui, mă apăsă pe 
umăr, să stau, şi eiocăni cu fundul hal- 
bei goale în marmura vânătă a mesei: 

— Ce iei? 

— Un spriţ... 

— Par tu, Gogule? 

— Eu... Concediu. Vă las puţin. la 
patru fix am rendez-vous cu Pleițcoviri... 
în chestia aia... ştii... 

D-l Socrate Rânză îşi lipi scaunul de 
scaunul meu. îmi atinse amical braţul cu 
mâna Ji rotofee şi mă privi adânc în 
ochi sullându-mi în faţă duhul acru al 
berii : 

— Il cunoşti pe Gogu... 

— Santem ;coleși. 

— Tocmai daia. El mi-a vorbit foarte 
frumos de d-ta „foarte frumos... Și a- 
tuneci ce mi-am zis?... Dacă e băiat de 
talent si amabil... să-i facem ceva rost. 
Te prinzi ? 

— Cum ? 

— Să lucrezi ca expert. 

Expert ? |... Linde ?,., 

— La mine [...: Dar să-ți explic. Am 
„ână acum doi: pe Gogu şi pe Pleitco- 
vici. ÎL cunoşti pe Pleiţeovici ? Fi... da! 
Hai mai trebue încă unui... Ştii: anale:s 
mulți puterea creşte... 

Bine... înţeleg, 


dar ce să exnerti- 
/ez ? » 

— Asta-i 1... Tablouri... 
«ese undera o pictură, 


De pildă .. pă 
Imsdiferent. | 


neiscălită. Ală uit la ea. o întorc, » su- 
cesc, o nvârtesc. Imi miroase mie a Gri- 
pOLrescu. 

Intieb: — Vinzi, madam.. muşatniua 
asta ? — Vând. 

— Câte parale? — Cinci zeci le qoli. 
„ Aoleo![.., C'o fi tunsă, eo fi asi, 
mai dă jupâne, mai lasă rumâne... ajun- 


pem la zece poli Număr banii în pal 
învelesc mușâmaua la gazetă, îi nun 0 
ramă ge cinste, o spăl, o dichisesc.,., apoi 
dau svon prin oamenii mei şi prin ziare, 


„„.Distinsul colecționar de artă, d. So- 
crate Rânză, a făcut pe un preţ de vpt: 
zeci mii de lei o minunată achiziție în 
persoana unei pânze dia marelui nostru 
Grigorescu, plină de o poezie rustică 
foarte frumoasă şi reprezintând un ciu- 
bănaş care contemplă imensitatea ceru- 
lui asa de românesc în albastrul iui 
ivoriu“, 

Aştept o zi... două. Apoi încep să ciudă 
amatorii. — Domnule Rânză. zice câte 
unul... frumoasă... Grigorescu... dar dacă 
nu-i iscălită ! 

Altul : ...Domnule Rânză „mie mi se 
pâre că, fără să pun la îndoială autenu- 
citatea autorului,.. pânza asta îmi face 
impresia unui Daubigny.... 

Altul iar:  ...Domnule Rânză eu ţi-ay 
cumpăra-0, că-i adorabilă, „însă „uite 
ce: aș vrea să am o declarație dela va- 
meni competenţi cum că. pânza e origi- 
nală ...toituş, în definitiv, să facem pie- 
țul aşa... ă vol d'oiseau... câtvreipe ca? 
Eu, se'nțelege, nu mă dau de loc. Zic: 

— Ia staţi fraţilor... ce mă luaţi aşa cu 
aurul ?... Mai întâi, cine va spus co om 
de vânzare ?,,. Iscălită,.. neiscălită, „„Cri- 
gorescu... ne Grigorescu... cu o păstrez 
pentru mine 

Mai rar pleaşcă optzeci de mii de lei... 
(şi .ce valoare are leul nostru astăzi !...) 
„0 comoară ca asta |... Pa urmă... să vă 
spun fruncamente : eri mi sa oferit o 
sută patruzeci de mii |... Ştiţi ce-am răs- 
puas?., Merci, 

Îantârşii, dragă Domnule Bia Vai, a: 


facerea stă asa: Omul se hoiărăşie la 
urmă să'mi plătească nouăzeci de :mii... 
cu o condiţie : ca trei experţi să cectili. 
ce că pânza e originală... Îl am pe Pleiţ- 
covici, negustor vechi și priceput cun 
nici la Londra nu găseşti... Il am pe 
Gogu, pictor de mâna'ntâi şi persoună de 
încredere... Voiam să te bag şi pe Dita 
în combinație, Ce zici ? 
- Domnule Socrate Rârzi... cu 

j:uve o întrebare. 

— Mă og... 

— Ce iese de aici? 

-— Zece la sută, pentru fiecare expert, 
din preţul total al vânzării... 

- Dar ceva vizite la Parchei ? 

ioana) Rânză făcu o mutră Dboţită şi 
ochii îi scăpărară cu o vtoiciune dliubo- 
iică 

— Poi D-ta crezi că de asta le arde 
Purehetelor noastre... bată-te norocul să 
te bată!) 


vaş 


Rămaserăm înțjeleşi să mai discutăm 
„chestiunea“ în detaliu.t 

Câteva zile după accasta, mă lusci lu 
d. Socrate acasă. : 

Liam găsit în mijlocul curţii, în preaj- 
ma unui camion pa care servitorii îl în- 
cărcau de zor, cu pânze şi cartoane. 

— Demenajezi, d-le Rânză ? 

— As 1. de unde !.. încarce niste ciu- 
rucuri,,. Dar bine că venişi. Aveam mure 
nevoe de concursul d-tale... 

După ce camionul fu pornit cu reco- 
mandările de rigoare, d. Socrate Rânză 
mă pofti în. salonul d-sale „empire” și, 
în faţa unei sticluțe de vin grecesc... 
(minunati vinul grecesc.)  ..imi grăi 
astfel : 

— Eu am o dambla.,, îmi place şi îu- 
țeleg arta serioasă. Iaia... vezi d-ta... de 
câte ori pun ochii pe o lucrare de va- 
loare... mă consult cu Gogu: — Ce zici, 
Gogule 2. — Dar d-ta ce zici fi - Eu 
zic so iau, 

„Trebue să-l asculi... cl e de meserie! 
Dar... lucru dracului !... nam totdesrna 
răbdare Câte odată mă bag singur prin 
expoziţii. Gogu nu-i... Pleijcovici ipsă 
Când ai obraz nu face să te vadă Inmea 
fără curaj! Şi cumpăr. Ici o bucată... colo 
două... dincolo cu toptanul. Le duc «casă. 
Vine Pleifcovici... Vine Gogu, 

Se uită, le măsoară, le cântărește, se 
consultă... 


TIE 


UNIVERSUL LITERAN 


-.- Ce făcuşi, nenişorule ? ! 

-- Cumpărai nişte pictuiă... 

— Poi asta-i pictură 7!... 
mă lămurese. Zic: 

— Ce mai tura vura... o făcui fiartă !... 
acuma pe unde scoatem cămasa ?... 

— Să le vinzi!... Si le vând. Mai cu 
pierdere, mai cu căști... dar le vând. 
Pleiţcovici să trăiască |... Aşa păţii luna 
trecută cu daravelele alea, de le 'ncăr- 
cai în camion. Daia îţi spuneam: Dine 
că. venişi... an mare nevoe de concursul 
d-tale... Să-mi faci o cronică... Adică ce 
so faci... că-i făcută pata... a combinat-o 
Pleiţcovici şi cu Gogu,... so iscăleşti nu- 
mai. E vorba de lucrările pe care le-am 
expediat lui Pleiţcovici cu camionul. 
fac cu ele o expozilic în stil marc. Siai 
să vezi... 

Şi d. Socrate Rânză, desfăcându-si pul- 
pană pijamalei încărcată cu brandebur- 
guri, scoase la iveală un articol lung... 
lung, şi mi-l întinse zâmhitor. 

|] deschisei la mijlce... şi cetii : 

„Graţie, aşa dară, acestui Mecena it- 
hitor de Frumos, publicul bucureştean, 
zăpăcit şi vițiat de atâtea „curente noi” 
— va avea ocaziunea ca, vizitând această 
expoziţie, care cu drept cuvânt sc poate 
numi un eveniment artistic, să ia con- 
tact intim cu arta adevărată, sublimă, 
binefăcătoare,,“ 

Inchid articolul si. 
poiez d-lui Socrate, 

— Bi? 

- Nu-l pot iscăli ! 

— Ascultă, nenişorule : 
la sută dintro reţetă generală 
sute de mii... 

— Nu pot. 

- Douăzeci. şi cinei la sută ! 

— Domnule Socrate, îmi mare rău că 
nu te pot servi... dar nu mai sunt ta ge- 
zetă... mi-am dat demisia... 

-— De când? 

--- De ieri... 

— Și să nu-mi spui, mie nimic? 1. ao 
tă-te să te bată... las că'ți fac cu rost la 
alta !.. 

D-l Rânză îşi puse palma lui volimni- 
noasă pe umărul meu şi, privindu-mă 
în albul ochilor. îmi surâse cu multe și 
binevoitoare înţelesuri... 


N. N. TONITZA 


In sfârzii... 


ceremonios, îl ina- 


cincisprezece 
de opi 


DP, 


99) EPA SR 





. ARDEALUL Şi PROBLEMELE 


CULTURALE 


Năzuinţi spre o împăcare 


În primăvara anului 1910 au avut loc 
alegerile parlamentare şrezidate de ca- 
binetul lui :Khuen  Hâdervary. Aresta 
primise însărcinarea sa de prim-ministru 
cu o excepțional de importantă şi greu 
misiune: să împace naţionalitățile în 
primul rând pe români, 

Chestiunea românească ajunsese o 
chestiune europeană şi cei dintâi cari 
şi-au dat seama de însemnătatea ci nau 
fost stăpânitorii direcți ai românilor a- 
supriți, ci stăpânii lor indirecți dela 
Viena. Din cerenrile casei; domnitoare Ji 
sa impus politicianilor unguri dela Bu- 
dapesta să ia atitudine mai îngădui- 
toare față de români, 

Românii din Ardeal etau dinasilri. 
Da cei dela Viena, cati eunoieau a 


coste sentimente, unu au fost îndemnați 
la acest gest de drapul dreptăţii, ci nu- 
nai de interesele lor proprii. Priu îu- 
cercarea de-a ameliora situaţia naţiona- 
lităților din Ungaria, ş. a. a românilor, 
sârbilor şi croato-slovenilor, Vienu ţân- 
lea la situația din Balcani. Aici fierbe- 
rea era mare şi amenința continuu să 
izbucnească. Prin urmare trebuia făcui 
ceva ca să se câștige o cât de puţină 


bunăvoință din partea României şi a 
Serbiei față de interesele . fostei Mo- 


narhii, 

In legătură cu acest complex de si- 
tuaţii e semnificativ, că în luna [nvua- 
rie a aceluias an, a. Ionel 1. C. Drătia- 
nu, primul-miniştru al Românii din a- 
ceă pool, avusese mai multa fatrava. - 


UNIPERSUU LITRRAh 


deri cu bărbaţi de stat din Apus. D-sa 
a fost şi la Viena. Aci se exprimă, în- 
tron interview acordat 
„Neue Freie Presse“, astfel despre cele 
văzute şi auzite cu prilejul accstur vi: 
zite politice : . ici 

„Sunt fericit, că în convorbirile ce 
le-am avut cu toţi bărbaţii de sta: din 
Europa. cu cari m'am întâlnit, am putut 
consiata o dorinţă generală pentru men- 
ținerea statului quo în Peninsula ful- 
canică, Această dorință armonizează per- 
fect cu interesele României. 

„Se poate aşteptă cu încredere că 
mulțumită factorilor compeienţi pacea 
se va menține, desi orizontul Peninsulei 
Balcanice continuă a fi inourai. 

In asifel de circumstanțe ce uşor de 
înțeles pentru ce i sa dat dela Viena 
guvernului Khuen Hedervâry mandat 
expres de-a împăca inaţionalităţile ne- 
mulţumite din Ungaria. Evident, că ule- 
gerile ar fi putut rezolva foarte bine 
problema naționalităților, dacă îi sur 
fi îngăduit acestora să-şi trimită în mol 
liber reprezentanţii lor în narlameutul 
ungar. Guvernul Hedervary era insă 
slab şi combătut cu multă înverșunare 
de o puternică opoziţie ungurească, Şan- 
sele lui de a-şi sccate majotitaiea ne- 
cesară în circumscripțiile maghiare crau 
foarte reduse şi astfel în mod [atal a 
fost nevoii să-şi ia refugiu la cierom- 
scripțiile cu majorităţi naţionale. 

Partidul naţional romîn pusese cun- 
didaţi aprcape pretutindeni. După a- 


precierile presei diu acele vremuri, chiar. «lista martirologului nostru sa fi 


ale  „Telegratului Român“; care eri, 
cum am arătat cu altă ocaziune. ostil o- 
fici4lităţii-- partidului, conducătorii dia 
frunte reuşiseră să miste massele româ- 
neşti şi să le însufleţească pentru can- 
didaţii naţionali. Din lisă de prevedere 
şi de cs perieiuj. politica e secerat Cu 
alegătorii au fost Tăsâţi, tir mo.wentele 
decisive, fără sprijinul şi îndrumările 


marelui ziay. 


* 


numai acolo, unde trebue să ajungă, la 
dezastru“, 

Cei „de-acasă“ vedeau bine unde era 
buba şi cu toată amărăciunea de cure se 
umpluse sufletul lor după cele petrecute 
în alegeri totuşi nu puteau să nu dea 
la iveală nemulţumirile. Dar cei „de din- 
coace de Carpaţi“, adică fraţii diu Re- 
gatul rcmân, nu vedeau decât actele de 
brutalitate şi de ilegalitate săvârşite de 
guvernul dela Budapesta. Şi ca în tot- 
deauna în astfel de împrejurări durerea 
lor şi-o spuneau prin glasul „Ligei Cul- 
turale, — „Mama Liga“ — cum vo tu 
meau ardelenii pe aiunci. 

Sub mrezidenţia unui membru al Aca- 
demici BNomâne, „liga Culturală“ a ţi- 
nut o întrunire ue protestare împotrivi 
tercarei ungurești. Reproducem, după 0- 
fic'osul guvernului de atunci „Voința Na 
fonală“, o parte din cuvântările os 
tite cu acel prilej. Darca de scamă e in- 
tisulată în mod demonstrativ şi cu li- 
tere mari : 

IN CONTRA TEROAREI DIN UNGARIA 

Dugă ce vorbeşte în numele Aridealui- 
lui pcetul Soricu, ia cuvântul d. prof. N. 
Iorga, care spune: 

„Intru cât alegerile despre cari seste 
vorba sunt o chestie internă a statului 
vecin, statul nostru nu se poate amesteca 
în această chestie. Dar avem datoria de 
a ne ridica glasul, noi, cari auzim de 
aici ţipătul de durere al fraţilor noştri. 

„Sa vărsat sânge la aceste alegeri. 
Dacă ar di căzut morţi câţiva cărturari, 
mărit 
cu câteva nume. Dar au căzut țărani, uu 
căzut cei de jos. Şi tocmai aici e însem- 
nătatea fatului. Cei de jes au dat do- 
vadă că ştiu să moară pentru ideal. Şi 
când îu cet de jos conştiinţa naţională e a- 
iât de desvoliată, cine se mai poate îndoi 
de tăria acestui neam? Poporul singur 
înţelege. dreptatea cauzei lui. Noi avem 
datoria să ne solidarizăm cu fraţii de pes 


necesare. Pe lângă aceasta sc ivise şi gu- te munţi, Să-i ajutăm cu cuvântul ncstru. 


rentul mengrist, care produse multă ză” 
păceală în opinia publică românecuscă, 

Guvernul „împăciuirei” se folosi deci 
de aceste slăbiciuni interne ale peporu- 
sui român şi reuşi să înfrâugă aproape 
„pretutindeni pe candidaţii naționaliști, 
Îi îi genea era dureroasă, căci terou- 
rea guvernului întrecuse orice margini 
şi orice cazuri precedente. În acele nle- 
geri, cari ar fi fost destinate să aducă 
linişte şi pace în ţară, a curs şi sânge 
românesc, sângele ţăranului nostru ci:s- 
tit şi blajin. 

Dar înfrângerea era şi dezolantă, 
fiindcă în parte ea sa produs și din vi- 
na noastră. Presa de atunci a făcut us- 
pre imputări conducerei partidului na- 
țional, care era în primul rând răspun- 
zător de acel dezastru. 

lată ce scria „Tribuna“ dură alegeri: 

„Nu se poate lua nimic din meritul 
guvernuliii în aceste înfrângeri. dur 
iarăşi nu poate fi accasta o dovadă că 
nu sar fi făcut greşeli şi chiar vinivaţii. 
Durere. adevărul este chiar contrariul. 
Greşeli cari nu era iertat să se facă şi cari 
nu înţelegem de ce ar trebui menajaic, 
Menajându-le producem impresia că ne 
apărăm reciproc slăbiciunile. Te-aci a- 
poi atâtea reputaţii nemeritate şi idoli 
falşi, pe cari singuri ni-i creiăm şi cari 
ia momentele decizătoare lovesc şguşta- 
rul plin cu piciorul“. 

O caracterizare sarcastică. dar justă, a 
politicei din alegeri a ofic'alităţii pauti- 
dului făcea în acelaş timp Alexandru 
Mocioni în 
«putea : „Politica se face cu capul, nu 
Cu gura, all cu pumubul. Cine o face 
Cu puuati, di bienle să pimugă devât 


„Telegraiul Român“, când - 


vei de peste munţi vor simţi că suntem 
cu ei şi încrederea lor va creşte. Și nu 
va fi putere să-i doboare“. 

D. Virgil Arion reaminteşte, că depu- 
tatul ungur Farkashăzi a numit România 
o zdrcanţă de stat balcanic. 

După aceasta d. prcf. N. lorga riteşte 
următoarea moţiune : 

„Instituţia a cărei menire este să re- 
prezinte şi să ajute sufletul românesc, 
văzimat pe aceeaşi cultură, în toate drep- 
turile şi aspiraţiunile lui, „Liga Cultura- 
lă“ propune cetățenilor adunaţi în sala 
Dacia, în ziua de 6 Iunie, să proiesteze 
contra nclegiurilor măâghiare îndreptate 
împotriva creptului românilor din Unga- 
ria de-a trăi în cultura proprie și de-a se 
manifesta legal“. | 

Şi după astfel de noapte urâtă şi plină 
de visuri rele. fericitul întru Domnul, Mi- 
tropclitul Sibiiului loan Meţianu şi-a luat 
cârja vlădicească în mână şi a plecat la 
Budapesta să pună la cale „împăcarea 
românilor cu ungurii”, Bătrânul preot, 


cinstit şi bun român. credea că şi în po-. 


litică e ca în natură: să răsară soarele 
cu atât mai frumos cu cât a fost noapira 
mai vijelioasă. 


ION BAILA 


bd 


Cronica” musicală 


OPERA ROMANA : BARBIERUUL DIN 
SEVILA (reluare). 


PALATUL ATENEULUI: CONCERT 
LE i MOPORISRURE JACQUES THI- 


Tare trebue să fiec obsedată direcțiu- 
nea Operei române din Bucureşti de ce- 
lebrul salut al contelui Almaviva: „Pa- 
ce e gioia sia con voi...” Ce beată isihie 
sc aşterne cucernic peste oropsita trea- 
bă dela Operă l Ce bincfaceri: „pace e 
gioia !* Ce simbolică devine reluarea 
„Bărbierului“, în aceste fericitoare con- 
dițiuni ! 

Să lăsăm însă gluma la o parte! ALl- 
maviva, traverstii ca elev al lui .Don 
Basilio, intră,. întradevăr, salutând ir3- 
nic poe Don Bartolo cu „Pace ce gioia”. 
Insă, „con comica ironia”.  Direcjiunea 
Operei noaştie na înțeles ironia şi «a 
căzut în păţania lui Don Bartolo. Comi- 
cul ce era să rezulte din economia tpu- 
rei lui Rossini, este cu desăvârşire. cu- 
vârsit de comicul distribuţiei rolurilor. 
Deosebirea între aceste dcuă feluri «le 
comic este numai de nuanţă, dar poutea- 
vca Și urmări.mai grate în ce priveste 
pe cel produs de distribuţia Operei ro- 
mâne. Poate deveni fatal. . 

Este, într'adevăr, de râs să concepi an 
spectacol de „Bărbierul din Sevila“”, cu 
Petrovicescu în însăşi rolul ce coucen- 
trează şi veliefează întreaga logică dra- 
matică a Operei rossiniene. Dar este 
tragic să vezi insuficienta vocală şi sce- 
nică husmindu-se impotent în aranele 
de comedie muzicală italiană, din. seco- 
lul al XIX-lea, „Un secolo di torlidi e 
di tempeste',  căsnindu-se zadarnic să 
iasă cu față curată din virtuosimul anrti- 
ficial de bel canto. Sc sfidează în acest 
chip toată bunăvoinia pe care suntem 
datori so arătăm faţă de Opera româuiă. 
„Commedia. musicale italiana“  'deviue 
tragicomedie românească prin aşezarea 
lui Petrovicescu în „Figaro“. 

Știm că distribuţia prevăzuse pe Ata- 
nasiu în acest rol. Din pricini de boală, 
Atanasiu n'a putut juca. Erau atunci mai 
mulie soluţii. Sau amâni  spectăcolul, 
— cum a mai şi fost amânat, — sau ra- 
nunți la el, — dacă n'ai personal propriu 


pentru o cuviincioasă distribuție, —-sau 


recurgi la elemente străine dt cadrul 


Operei, Ce nedumerită era în teara <pec-: 


tacolului toată lumea care verctea pe Po- 
trovicescu pe scenă, iar în sală pe Ba- 
siliu, eplandând călduros pe...  Peirori= 
cescu. Ce însemnează asta ? De ce unu 
invers, Petrovicescu în sală şi Basiliupe 
scenă ? Nu e anormal? 
Şi-apoi, la, urma urmei, Ope:a română 
nare alt bariton de cât pe Atanasiu. și 


Peirovicescu, dacă ni-se îngăcne nlătv-: 


rarca acestor două nume? Atnuci? Di- 
recția Operei române să ia aminte să nu 
îndătineze şi inaţionalizeze metoda... .ouă- 
lor clocite! 

Nici tenorul Georgewsky. nn posedă 
calităţi vocale pentru rolul lui Almaviva 
Are îrequente goluri de afoniv, tocmai 
în cea mai bizară înghirlandare de fio- 
rituri vocale. Să fim bine 'nţele;i,  eun- 
diţiunea primă a operci lui Rossini, este 
tehnica  virtuozității vocale. Daci: şi 
voce şi, tehnică gi virtuozitate. Grorgew- 
sky ce mai posedă din aceste trei? 

Şi nici confuzia comediei muzisale cu 


opereta, de care se face vinovat Oprişan 


Georgescu nu este de tolerat, | 
Dar atunci ce inai rămâne ţia țo! apeos 

tâcolul ?  Mâmâne figura  demâtârşită 

povuiuliuuiă n lui Duu Dasilie, tn juzul 


ONIPERSUL LITERAR 


E CO URI 


C. SANDU-ALDEA 

Ne pregăteam să deplângem moartea 
cetățeanului de onoare al Brăilei, poc- 
tul Bărăganului şi bălților din „in urină 
plugului“, din cele „Două neamuri și 
din „Pe Mărgineancai... Scriitorul tine- 
reţii noastre literare merită acest uliim 
adio din partea unor nepoți întrale scri- 
sului. Dar iată că pentru toţi, vorbi, în 
rânduri de antologie şi cu o emoție cu 
atât mai prețioasă la un om de ştiinţă, 
profesorul de universitate, el însuşi liu 
al Brăilei, d. Nae lonescu (Cuvântul 25 
Mart.) 


Le bon gant! Cu Samdu-Alda, care s'a, dus, 
ne lasă cel mai autentic reprezentant al câm- 
piui dunărene, Era dela Brăila;  iumblase prim 
toate privatusile Dunării; şi răsfrângea în ochii 
lui albaştri şi senini ca de copil, îndepărtarea 
pestârşită a Bărăganurilor. Om al pământitut, 
simplu şi natural, era el însuş, în persoana 
în fizică, întruchiparea stepei româneşti. Mare 
şi domol, de o linişte care mergea în adâncime, 
ciustit şi bun ca rodul brazdei; şi totuşi ca- 
pahil suileteşte de încordări năpraznice; aşa 
cum Sunt toţi oamenii de baltă din câmpia 
Brăilei. | 

Te regăseaj în el. ţi regăseai toată tradiţia 
ta de rasă; toată plămada ta suilctească. Asa 
cum se plămădeşte acolo. Nu există în toată 
Țara românească aspect al naturii mai im- 
precionart şi mai adânc ca cel al Bărăganului. 
Muntele — e frumos desigur, Dar el te apasă; 
ta retează în avânturile tale spre larg, «i 
te striveşte. Muntele de defineşte în opozitie 
cu &i. Şi cești mic si mărginit. Și pe urmă 
pica e multă varietate neliniştită, şi prea multă 
masivitate agresivă. 

Pe când în DBărăgan!... Bărăganul e nesiâr- 
şirea; cât poate să alerge ochiul, şi dimcolo, 
mesfârşirea; care te cuprinde din toate părțile, 
te învălue cald, te destramă. Tu şi bărăgamul 
eşti una; linia bivită a Jucruriior se pierde; 
comunici cu existenţa una singură; trăzeşti 
cu realitatea în resorturile ei ascunse minţii 
şi ncînțelese decât trăirii. 

Ura cu pământul. Una cu pământul a fost 
şi Sandu Aldea al nostru. Nu a fost im mare 
artist? Se poate. Nu a ast pentru dumneavoa- 
stră. Dar pentru not a fost mai muli decât a- 





căreia desăvârşita creaţiune a lui Nicu- 
lescu-Basu centrează tot interesul și a- 
tenția generală. Bine “nţeles că, în ase- 
menea împrejurări, cu un Don, Basilie 
covârșitor şi ca voce şi ca joc scenic, de 
echilibru dramatic nici na poate fi vorba. 
Niculescu-Basu ridică nivelul rolului ce 


întrupează la înălțimile ideale pe cari 
trebue să le aibă în vedere înireg restul 
ansamblului. Dar coboară pe partenerii 
săi la nivelul mediocrităţii pe care o rea- 
Jilizează Opera română. 

Fireşte că între poli atât de opuși. 
Basu-—Petrovicescu. rolul Rosinei  cste 
grav ameninţat. Totuşi Lydia Lipkows- 
ka a ştiut să-şi menţină faima și să păs- 
treze rolului prestigiul. Mai ales prin. 
fermecătorul său joc, prin mobilitatea 
sa mimică, ca şi prin experienţa și inti- 
na. artei sale de cânt, Lipkowska a pirtut 
înfrunta biruitor toată febra de coloratu- 
ră a rolului său. 

Orchestra şi punerea în scenă vad în 
seama lui Massini, față de care suntem 
datori un cuvânt bun pentru siguranța 
stăpânirii ansamblului. Punerea în scenă 
nu. credem să-l fi interesat pe Massini. 


G. BREAZUL 


tâta: a fost o bucată de viaţă vie a Bărăganu- 
lui, după care ne dorim cu toţii, cei cari l-au 
Jăsat pentru toată viaţa lumii acesteia, şi care 
nu ne vom regăsi linistea decât atunci când 
prîn îndurarea lui Dumnezeu, ne vom întoarec, 
pe vecie, în el. Literatură? A, nu! Care este 
brăileanul adevărat care a văzut pe Sandu- 
Aldea fără emoție, şi care nu sa simţit, pri- 
vindu-l, cuprins de pacea adâncă a şesurilor 
nata!e? 

Cea mai odihnitoare întruchipare a Brăilei 
româneşti, s'a dus cu Sandu. 

ARTISTICE 


Pictorul Zamfiropol-Dali va deschide, 
la 2 Aprilie, expoziţia sa de pictură, în 
sala Mozart, din calea Victoriei. 


POEZIA LUI D. ANGHEL. 

Tipăriud („Sburătorul, IV, 9 Martie) 
un fragment din studiul asupra lui D. 
Anghei din Istoria lit, rom. contimporane, 
III (Evoluţia lirică) dl. E. Lovinescu stu- 
diază poezia autorului „Fantaziilor“ în 
desvoltarea liricei româneşii contiinpo- 
rane. De bună seamă este ceva adevă- 
rat în protestarea cu care d. Lovinescu 
se ridică îmyoiriva acelui... îar Lovines- 
cu se revizueşte despre care şi scrie de- 
altminteri cu atâta graţie în „aspectele 
vieţii literare“ din acelaş număr al 
„Sburător“-ului. Dar nu-i mai puţin ade- 
vărat că pentru celtitorul dezalterat la 
isvorul admiraţiilor de altă dată ale 
d-lui Lovinescu, se desprinde nu ştiu ce 
abdicare, din noile d-sale aprecieri. Orice 
sar zice (e adevărat că avem aici numai 
fragmentul de închecre) astăzi d. lovi- 
nescu judecă cu mai muliă maturitate, 
deci asprime. Și dacă am înţeles bine, 
poezia lui Anghel] („nu trebue totuși, să-i 
exagerăm valoarea...” scrie d-sa), ar 
[i inferioară „poeziei pure”  româneşii. 
Vom cerceta toate aceste pe îndelcte, lu 
curând apropiata apariţie a volumului 
d-lui Lovinescu. Deocamdată ne însem- 
năm această credinţă : Anghel este pren- 
tru poezia românească modernă, cecace 
reprezintă Moreas peniru simbolismul 
francez. Și nu ştiu „dacă în faţa acestei 
poezii, toate cele „pure“ nu se întunsecă, 
Pentru astăzi reproducem „Concluzia 
d-lui Lovinescu. 

Poezia lui Anghel este o pură problemă de 
sensibilitate fără altă finalitate: ea nu e co- 


„vârşită nici de elementul intelectual și, deci, 


nu se rezolvă în „concepţii“ de caracter mui 
retoric, cum se rezolvă într'o bună parte a 
operei lui Cerna, ce-şi închipuia că menirea 
poezic? e să desvolte ddei generale, nici nu-şi 
trage substanţa din sentimente colective îor- 
mate dirtr'un aliagiu de elemente eterogene, 
greu de determinat. Inactuală în momentul e: 
de producere, moment dominat de finalismul 
şi etnicismul sămănătorist şi apoi de raţio- 
nalismul didactic, poezia lui Anghel este ac- 
tuallă acum şi aproape singura — nuw uităm îi- 
reşte pe Macedonski — spre care poeţii se 
mai îndreaptă azi. Nu trebuie, totuşi, să-i exa- 
gerăm valoarea: oricare i-ar fi distincția aca- 
demică, rafinarea, noutatea imaginii, transpa- 
renta, recimoaştem în ea mai mult tendinte 
decât realizări; rafinarea nw merge până la 
eliminarea compleciă a -elementului poetic con- 
venit şi banal, de care e plină încă poezia 
de gingăşie sentimentală a lui Anghel; în 
fimiditatea ci graţioasă şi uşor muzicală, uu 
simţim dificultatoa învinsă şi ace! relativ cr- 
metism ieşit dinti'un proces de abstractizare; 
spiritualizareca nu merge nici ea până la traas- 
cendență.  într'o poezie organizată încă uneori 
pe ancodotă; sensaţia este, în: genere, super= 
ficială, asa că ru găsim într'însa ecoul „ine 
fabilutui", pe care încearcă să-l suggereze poe- 
zia contemporană, 


ISTORICUL PRESEI BHAILIENE 

A apărut şi Sa pus în vânzare de: 

S. SEMILIAN : Istoricul presei brăilene 
dela 1839 până la 19%6. Cu aspecte din 
trecutul politic, economic, comercial şi 
cultural al Brăilei. 

Prefaţă de Perpessicius. 

Tipografia „Modernă“, sir. Roşie No.2 
Brăila, 1927. Un volum de 235 pagini şi 
numeroase ilustraţii. 

REVISTE 


VIAŢA LITERARA (II, 42, 19 Martie 
1927) : 

D-l 1. VALERIAN convorbeşte cu d. 
Tzigara-Samurcag, directorul  „Convor- 
birilor literare“ şi cel mai entusiast a- 
dept al unci întineriri a sexagenarei re- 
viste. Câte ceva din gândurile d-sale tre- 
bueşte reţinut. Sunt aspecte ale vieţii li- 
terare de azi: ; 

E greu să împaci trecutul cu viitorul. Din 
primul moment când am luat conducerea re- 
vistei am căutat să unesc pe tineri cu cei bă- 
trâni. Ti-aduci aminte că am publicat în pri- 
mul număr pe lon Minulescu şi am cerut co- 
laborarea lui. lon Pillat si altor tineri scriitori. 
După “cum ara de aşteptat, unii din vechii con- 
vorbimişti s'au revoltat: „vrei să ne faci re- 
vista ultra modernistă, publicând toate trăsnăile 
celor tineri”. lar cei tineri si-au exprimat te- 
merea, că publicând la „„Convorbiri“* o să-i 
creadă lumea prea bătrâni. Cum vezi problema 
nu este tocmai uşor de rezolvat. Avem de 
luptat cu două mentalități diferite, corespun- 
zânu ja două epoci distimote. In interesul re- 
vistei trebue găsit numai decât un drum mij- 
lociu, care mi se pare colt mai bu Nu se 
Doate nega nici trecutul, care ne-a. bătătorit 
mouă drumul de azi, mici prezentul, care făra 
îndoială conițime valori reale. 

„Ne trebue cât mai intens colaborarea actor 
tineri. Mâine, Dumimică, da a! doilea festival 
ză „Convorbiritor" voiu face un apel către 
tinerii scriitori. Acest lucru l-am dorit de mult. 
Dar coțaboratorii noştri nu sumt plătiţi. Revista 
nu a avut până acum fonduri de colaborare. 
Am auzit că mai sunt publicaţii culturale îa 
această situaţie. Adevărul acesta e destul de 
trist, Scriitorul, ca orice om, are nevoe să 
trăească. 

„De ce într'o epocă de acut materialism ei 
să fie singurul „paria“ al societăţii? 

„Viata Românească“ îsi plăteşte colabora- 
torii, de aceea a putut să-și menţie rubrice 
interesante până azi. Cu noua organizare a 
„Convorbirilor“ vom putea să plătim si noi. 
În acest sens avem promisiunea. câtorva per- 
sonalități marcante, care ne vor sprijini in- 
tenţia noastră. ia 


Ă In poezia d-lui SANDU TUDOR, sunt 
însuşiri limpezi, de culoare şi umor. Ada- 
Kale-ul d-sale e suggestiv : 


Poste port plutesc duhori 
din topiri de calafat, 
Sus pe pod pe ţol de sac Saadi Hatis Ati 
mătură mătănii 'n barbă măsurat. 
Fes cu fundul prin cealma 
petoc ncgru prin şalvar şi în coate la zanpă, 
gros de mijloc întășat 
cu brâu galben de bumbac 
învărgat. 
De grumaji de bulunac 
cu odgcm vârtos de te' 
jeagămă burtos caicul hui Saadi Has Ali 
lângă mpoaina din chei. 
Pânteoul de lemn smolit 
sărutat de brâu de undă 
îsi desiurdă 
din găvanul lui mocnit 
n miroznă acrişoară 
de năut, de scortişoară, 
roşcove şi de piper 


ATELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL, STR, BREZOIANU 11,