Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0016

72 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU a3 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. ilfov 


ABONAMENTE: 





autorităţi și instituții 1000 lei 
particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 400 [.] 
3 luni 210 „ 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTII 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELBFON 3.30.10 


UNIVERSUL LITERAR 


Apare de 3 ori pe lună 


PREŢUL 10 LEI 


ANUL LII 
JOI 10 IUNIE 


Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 





Nr. 16 
1943 








VASILE PÂRVAN Gonştiinţa catolică 


despre viaţă şi moarte 


— Laus Poetae de SERGIU CRISTIAN 


„Pentru a avea o concepţie 
optimistă asupra lumii şi vie- 
ţii, e nevoie de un sufiet pu- 
ternic. Numai un mare entu- 
z'ast poate crede în existenţa 
unei legi universale etice, mai 
presus de uriţeniile morale 
evidente şi aparent, precum- 
„pănitoare ale vieţii“. 

(V. Pârvan: „Memoria.e'”) 


Soarele își tremură ultimele 
mângâieri în asfințit; gândurile 
omului animă ultimele nădejdi. 
Dimimeaţa, din nou, Soarele pâl- 
pâie viața plină de lumină și 
cântec; numai omul, poate, şt-a 
oprit sborul gândului în negura 
stâncoasă a nopții. 

Peste viața noastră, ca un sbor 
de porumb, stărue  nelâniştea 
inorţii. Tăcerile morții cutremu- 
ră zările vieţii şi omul, rupt din 
plămada morţii, se teme de ori: 
zonturile ei. 

Peste fire și ins, graiul liniștei 
eterne psalmodiază liturgica în- 
cantare a vieții. Şi, din susurul 
urgintiu al ei, oamenii adună, 
grijulii, mărgăritarul înșelător al 
surâsului, trudind, peste zile şi 
ani, peste dăinuirea lui. Dar din- 
colo, peste zăgazurile întunecate, 
necunoscutul  flulură misterios, 
flamurile tăcerii.  Mărgăritarul 
surâsului a pierit în vâlvătăile 
visului. Viața sa topit ca un 
strop de rouă, în soarele amăgi- 
tor al altor dimineți. Veșnicia 
iremură peste îns negura undui- 
toare a morții. 


Un mare poet al solitudinilor 
creatoare; un mare tăcut al fră- 
nântărilor interioare; un apostol 
al gândului şi visului închinat 
vieții, Vasile Pârvan, ne poartă 
pașii pe pajiștile însorite ale u- 
nei dureri unduitoare, din care, 
isvoarele vieții pline de har şi 
farmec, duc, rostogolind limpe- 
zirile, marea seninătate, omului. 

Viața, în concepția lui Pârvan, 
nu-i fluturare de vis. Ea trebue 
»ă fie, atât de vie, ca să dăruiască 
omului, puterile necunoscute ale 
creației. Dăruind vieții noastre 
şterse, sufletul taimic al vieţii in- 
ţerioare. dăruim totul. Viața nu- 
mai aşa trebuie trăită, 

„Marea noutute, marea creare, 
e iubirea aceasta continuă, ne- 
ubosită pentru gândul unic. E! 
culege gândurile fiecărei zile, le 
cioplește după nevoia marei ope- 
re în care le închide, și prin- 
zându-le acolo cu însăși viața, 
cu însăşi iubirea noastră, el cre- 
iază o viață nouă, biruitoare a 
timpului, din viața noastră cea 
veche și roasă de timp”!). 

Viaţa închinată „gândului unic“ 
stărue în filosofia lui Pârvan, şi. 
desigur, numai datorită acestui 
înalt concept a trecut, cu trupul 
chinuit de sujerinţi, peste pra- 
gurile strâmte ale ei, dorindu-și 
zilele, pentru marea împlinire a 
visului pământean. Nu gloria tre- 
cătoarei vieți l-a ținut lipit de 
pământ, ci visul diafan al crea- 
ției. l-a întărit în rămânerea lui, 
printre noi. 

„Gloria este o realitate spiri- 
tuală de caracter exclusiv social. 
Viaţa individuală nu poate fi to- 
tuși, o povară, de care să ne do- 
rim. lberați, prin moarte, adesea 
tocmai din cauza gloriei, în ori. 
ce caz cu toată gloria, oricât de 
multă satisfacţie ar produce îu- 
birii de sine a individului şi ori- 
câtă invidie celor dimprejurul 
lui 2), 

Creația ca factor existențial, 
contribue, în cea mai largă mă- 
sură, la justificarea trăirii vieţii 
individuale, Nu viața noastră 
constitue elanul fericirii, ci do- 
rința de a ferici viața altora, de 
a ușura chinurile mărunte ale ei, 
me arde rugul sufletesc al crea- 
ției: „Pulința de a trăi noi înșine 
în sufletul altuia e singura ade- 
vărată valoare omenească“ (Pâr- 
van: Memoriale, pag. 58). 

Pârvan, puna astfel, viața noa- 
stră în legătură cu a altora, iar, 
uneori, în preujma cosmosului. 
Pentru a micșora întristările sau 
bucuriile noastre, față de „pă- 
mânteștile lucruri“, trebuie să 
comparăm, soarta noastră cu „ne: 
sfârşitul Cosmosului“. 

In imensitatea Cosmosului, via. 
fa noastră mu poate sta, o clipă, 
pe treptele existenței. Dar ne- 
mărginirile gândului nostru pot 
drumui toate înălțimile, într'o 
simgură clipă „aceia, pe care 
Pârvan, o consideră, temelia vie- 
ţii creatoare. 

Aproape toată opera lui Pâr- 
van este un adevărat imn în- 
chinat morții și tăcerii, 

Prin moarie şi în moarte, filo- 
soful, găsește ultima alinare a 
gândurilor chinuite de neliniști 
şi a visului sugrumat de realitate 

Toată viata noastră, oricât de 
plină de glorie e tot către supre- 


ma alinare merge: moartea în- 


lănțuită de tăcere. 





Vasile Pârvan, în tinereţe 

„Și viața însăș, în întregul ei, 
e tot o luptă pentru tăcere —du- 
pă zadarnicile rătăciri ale copi- 
lărei şi tinereţii pentru a vorbi. 
E, odată cu revelarea adâncimii 
celor ascunse în noi, lupta pen- 
tru a cuceri tăcerea: pentru su- 
prema armonie a -sunetelor care 
nu rănesc, a culorilor care nu 
strigă, a gândurilor care nu tur- 
bură , a îubirei care nu chiamă, 
ci merge“ (3). 


1) V. Pârvan: Memoriale, pag. 
Li) 
2) Ibidem, pag. 42. 
3) Ibidem, pag. 215 





(Urmare în vaginn fa) 





„„Chretiens, au travail!”, cu a- 
ceastă exclamaţie își deschidea 
cândva paginile unul din cae- 
tele Construire”, semnificativă 
publicaţie de cercetare şi reva- 
loriticare a spiritului irancez. Cu- 


prinsul paginilor dovedeau însă 
că era vorba de mult mai puţin 
decât o operă care să se rever- 
se pe întreaga întindere a co- 
munității creștine; irământații 


redactori ai caetului nu vizau 
decât poporul irancez, deci nu- 
mai un anume sector al lumii 
catolice, ea însăși numai parte 
a celei creștine. Identiticându- 
ie pe câteși trei, în acea splen- 
didă coniuzie a viziunii univer- 
sale cu cea națională, care ca- 
racterizează conștiința popoa- 
relor „mari”, creatoare de isto- 
rie, editorii nu iăceau decât să 
reînvie o veche tradiţie a spiri- 
tualității framceze, tradiție că- 
reia cultura umană îi datoreşte 
— pe toate planurile — cuceriri 
esențiale. 


Dar nu despre această regă- 
sire a unei conștiințe imperiale, 
— care rămâne una din cele 
mai rodnice cuceriri ale sulletu- 
lui francez torturat de drama 
momentanei prăbușiri politice— 


vrem să vorbim aici. Ci despre 
o adevărată renaștere catolică 
pe care o trăeşte tineretul fran- 
cez de astăzi. Este, în acelaș 
timp, o ciudățenie a destinului 
irancez și o dovadă a potențţia- 
lului creator disponibil încă la 
capătul atâtor încercări, faptul 
că Franța a trebuit să cunoască 
risipirea frenetică în ateism și 





ALEXANDRU 'TOCARIU 





Rochia roz 


raționalism, pentru a reînvia în 
creștinismul catolic, tot așa cum 
a trebuit să piardă cu indiferen- 
ță inexplicabilă ultimele insule 
coloniale pentru a-și redobândi 
conștiința imperială și colonială. 

Istoria catolicismului nu se 
poate, iără indoială, rupe de 
prezența Fracţei, așa cum nu 
poate fi înțeleasă în afară de 
această prezenţă, Nu este vor- 
ba de istoria .olitică a bisericei 
papale care .1 primit loviturile 
cele mai putamice tocmai din 
partea . francez; este o 
constantă aj liniei istorice a 
Franței opoziția categorică îm- 
potriva universalismului politic 
pe care papalitatea l-a practi- 
cat adesea. Astăzi încă, în mij- 
locul tuturor trământărilor şi în 
plină renaștere religioasă, cle- 
ricalismul, meștenitor tenace pe 


cât de lipsit de orizont istoric al 
acestui universalism, se vede 
exclus din zona preocupărilor 
tuturor grupărilor doctrinare ale 
tineretului francez. Este vorba 
mai puţin de o reacțiune contra 
unei anumite epoci din istoria 


naţională, epocă în fond plină 
de glorioase întreprinderi și re- 
alizări care iuc parte integrantă 
din strălucirea Franţei, cât de o 
separație categorică a planuri- 
lor: religios-politic, în care în- 
telectualitatea iranceză stărue. 

Poziţia aceasta principială nu 
impietează îusă cu nimic asu- 
pra fenomenului religios. El tre- 
bue însă neapărat coroborat cu 
reacţiunea vădită a gândirii 
tanceze iață de raționalism. A- 
firmaţia poate părea riscantă 
mai ales pentru cei familiarizați 
cu catolicismul cu „iz ştiințiiic“ 
al secolului XVIII—XIX. | 

Conștiinţa catolică a Franţei 
se conturează astăzi ca o expe- 
riență mistică, de îierbinte exal- 
tare. Oricât de paradoxal față de 
ceeace afirmam mai sus, acea- 
stă trăire relihioasă se suprapu- 
ne cu trăirea naţională-istori- 
cizantă, a Franţei actuale. In mă- 
sura în care respinge clericalis- 


mul importator de formule, în a- 
ceiași măsură noua gândire ira- 
ceză dă suilu naţional conștiinței 
sale religioase. Catolicismul 
trancez renaşte asttel nu la um- 
bra comunității papale, ci sub 
impulsul sfinților pe care po- 
porul francez i-a dat acestei co- 
munități. 

Conștiința catolică se inte- 
grează în acest fel deopotrivă 
fenomenului religios, ca şi ce- 
lui politic-doctrinar. Dacă a por- 
nit sau nu din acest din urmă 
sector, este mai puțin interesant; 
cu atât mai mult cu cât corela- 
ţia în timp nu implică o legă- 
tură de cauzalitate, decât pentru 
cei care au neapărat nevoe de 
o atare legătură pentru poziţiile 
pe care se apără. Pe de altă 
parte, chiar numai „coincidenţa“ 
acestor fenomene, ilustrând re- 
găsirea celor două direcţii ale 
spiritului francez, dă perspecti- 
ve întregului proces re redeșştep- 
tare naţională; 


COSTIN i. MURGESCU 








OCTAVIAN ANGHELUȚĂ 


pp atata Ra Dap tai 25 Pg Ea 


Nâtură statică 





uriliea lilerara cu şi ard [llOSOlI& 


Din când în când orice litera- 
tură şi în genere orice cultură 
simte nevoia să-şi revizuiască 
valorile, Se înalţă atunci câte un 
glas de autoritate, se deschid 
perspective, se creiază curente şi 
idealuri şi se refac în primul 
rând valorile critice. Nu ştim 
cum se face, dar în acest proces 
sunt adesea implicați, mai din 
umbră sau chiar direct, filosofii. 

Filosofii sunţ însă atât de în- 
drăgiţi de disciplina lor și pres- 
tigiul filosofiei este atât de mare, 
încât ei impun nu numai ştiinţei 
timpului lor, cu care de altfel fac 
mereu bună tovărăşie, dar şi li- 
teraturii şi artei în genere. De 
filosofia unei epoci Mâu scăpat 
niciodată diversele manifestări 
spirituale ale acesteia. Ea se in- 
filtrează pe incetul dar sigur şi 
sfârşeşte prin a colora totul filo- 
sofic sau prin a creea cel puţin 
un climat în nota respectivă. 

Lucian Blaga ştie că perspec- 
tivele filosofie; româneşti sunt 
deschise larg pe orizontul culturii 
noastre, Se bucură că metafizica 
culturii, așa cum a înfăţișat-o în 
trilogia d-sale, şa verificat atât 
de frumos şi de pitoresc ori de 
câte ori a fost confruntată cu su- 
fleiul românesc şi cu creaţiile 
lui. S'a simţit dintr'odată că a- 
cest gânditor a adus filosofia „a- 
casă“ şi că ea va creşte acum 
aproape de inima noastră. Pentru 
o filosofie proprie se osteneşe şi 
alţii — Vasile Băncilă, Constan- 
tin Noica, Grigore Popa, Petru 
Ionescu — convinşi că poporul 
remân ascunde o facultate filo- 
sofică,  cărtia toate atributele 


„fiinţei sale etnice îi garantează o 


dezvoltare viitoare fecundă şi ex- 
trem de originală. In această pri- 
vință, se aşteaptă cu viu interes 
Studiul lui Lucian Biaga despre 
filosofia română, din care a pu- 
blicaţ doar introducerea (;Despre 
viitorul filosofiei româneşti“ — 
Saeculum — nr. 1), 

Polemica — în treacăt fie spus 
— dintre Nichifor Crainic şi fi- 
losoful nostru, căruia cel dintâi 
li reproşează, cu o vehemenţă 
cunoscută, încumetarea de-a con- 
cepe o metafizică româmească în 
afara ortodoxiei, cu elemente 
antiortodoxe chiar („superstiții 


„oikloristice, mituri indiene, ere- 
zii creșt me“) şi nici decum repre- 
zentativă pentru sufletul româ- 
oesc (,0 metafizică a babelor 
vrăjitoare“! aşa cum s'a exprimat 
în ultima d-sale „Gândire') — 
polemica aceasta este deschisă. 
Lucian Blaga i-a pregătiţ un 
răspuns hotăritor, suntem siguri, 
şi cele dintâi argumente au şi 
fost schiţate în introducerea de 
care am pomenit mai sus. 

Dar odată cu înfiriparea filo- 
sofiei româneşti se operează lent 
şi un fel de aclimatizare filoso- 
fică a culturii noastre. Tot d 
Blaga încearcă să creieze un cu- 
rent, cerând de data aceasta cri- 
ticei noastre literare „să facă uz 
de perspective filosofice şi chiar 
de perspective îilosofice româ- 
neşti“ (Critica literară și filoso- 
fia'' — Saacuhun --- Nr. 2). De- 
oarece critica noastră literară se 
află iarăşi întrun impas, este 
bine să rezumăm acest articol 
pentru a îi cunoscut şi pentru a 
încerca şi o întâmpinare a lui. 

Plecând dela învinuirea că cri- 
tica românească a, fost multă yre- 
me incapabilă să aprecieze lite- 
ratura de sensibilitate şi viziune 
metatizică, pentrucă era împiedi- 
cată de prejudecata că, orice a- 
duce a filosofie în poezie este 
lipsit de valoare poetică, — d. 


Lucian Blaga ii face un întreg 
proces. Ne convinge apoi prin câ- 
teva exemple, — Boileau, Schle- 
gel, Brandes, 'Thibaudet, Gun- 
dolf, Maiorescu, Gherea, Ibrăi- 
Gicanu, — că „la spatele oricărui 
critic literar de o însemnătate 
oarecare a stat, totdeauna, o fi- 
losofie“ — şi ne informează des- 
pre corespondenţa, criticei aces- 
tora, cu filosofia timpului sau a 
preferințelor lor. Dar d. Blaga 
este el însuşi un spirit prea cri- 
tic ca să-şi închipue că procesul 
criticei literare este asiguraţ doar 
de educaţia ei filosofică şi se 
grăbeşte să precizeze: „Neapă- 
raţ că facultatea, esenţială, ce se 
cere criticului literar este „gus- 
tul“, Nu ne gândim niciun mo- 
ment să ţăgăduim acest lucru, 
Sau să-l neglijăm. Dar criticului 
i se poate cere cu bună dreptate 
să-şi îndeplinească o primă şi 
elementară datorie faţă de pro- 





VECHI LEGĂTURI ARTISTICE GERMANO-ROMÂNE 


Incercarea de a stabili legăturile dintre cul- 
tura germană și cultura care a înflorit pe te- 
ritoriul locuit de Români, se izbeşte, pentru 
perioada premergătoare sec. al XIX-lea, de âi- 
ficultăți derivând din însăși particularitatea 
culturei româneşti, de a fi fost până la finele 
sec. ai XVIIII-lea, „direcționată de spiritul re- 
ligios ortodox-răsăriteam. Arta era, fireşte in 
slujba aceloraşi țeluri, cu atât mai mult cu cât 
trecutul sbuciumat, de lupte, impilări și refugii, 
a Românilor, exilase orice preocupare spiritua- 
lă în adăposturile mânăstirilor fortificate, care 
se ridicau, ca nişte adevărate cetăți aie româ- 
nismului, în văile Carpaţilor. Dependente de 
Biserica Orientală, prin structură şi adminis- 
traţie, mânăstirile ortodoxe românești era fi- 
resc să se izoleze de tot meeace nu reflecta spi- 
ritul „dreptei credinţe”. 

“Totuşi, dorința expresă a unor principi :umi- 
nați, călătoriţi prin Oecident şi căutând să a- 
plice în țară bunele pilde culese acolo, a făcui 
să sosească în 'Ţările Române, dându-le de lucru 
aici meşteri apuseni. 

Așa se face că o foarte pronunţată trăsătură 
stilistică gotică se poate observa la bisericile 
din Moldova, întocmai cum în Muntenia, după 
oarecare semne de influență romanică, Renaș- 
terea își impune, prin filiera Veneto-Dalmatină, 
noile forme arhitectonice sub marele construc- 
tar care a fost principele prea-creştin Coastan- 
tin Brâncoveanu Aceste determinări morfolo- 
gice nu sunt încă indeajuns de puternice ca să 
se poată încetățeni definitiv, nici atât de im- 
portante ca să ne îndreptățească a vedea în 
ele mai mult decât simple influenţe efemere. 

Momentul în care arta Apusului are într'axde- 
văr toate șansele să prindă în principatele ro- 
mâne, soseşte abia când, sub imperiul circum-= 
stanţelor istorice, prefacerile interne aduc spi- 


rituiui laicizant, odată cu o nouă viziune a 
lumii, descătușată de tradiţionalismul bisericesc, 
nevoia unui nou tip de artă. 

Inceputul sec. al XIX-lea este epoca când se 
introduc în țară, atrași de posibilitatea unor 
câștiguri mai bănoase decât ar fi putut reaiiza 
aiurea, cu bruma de technică pe care o cunoş- 
teau, o serie de artiști foarte mediocri, dar care 
aveau totusi, asupra zugravilor bisericești au- 
tohtoni, avantajul unei tradiţii realiste ce co- 
respundea întocmai nevoii de „adevăr“ a men- 
talității nou create în principate prin contac- 
tul tineretului cu gândirea Europeană, la Uri- 
varsitățile mari dn Germania, Franţa sau 
italia, 

O sumă -de pictori, de diferite naţionalităţi, 
francezi ca Mondonville, italieni ca Schiavoni,; 
cehi cum Khladek, e.veţieni ca 'Trenkk, pentru a 
nu cita decât câţiva, îndeplinesc rând pe rână 
pentru burghezia administrativă românească, 
rolul de fumizori de efigii, fiind trataţi ca orice 
alți meșteșugari, cu munca venală și produse 
exigibile la termen. Dintre aceştia este şi ger- 
manul din Zagreb Carol Wallenstein (n. 1795). 
Studiase la Viena, unde domnea pe atunci aca- 
demismul rigid şi mediocru al lui Rafael Mengs, 
reprezentat de rectorul Academiei de Arte 
Frumoase, Heinrich Fuger, Venit cam pela 
vârsta de 22 de ani în ţară, Welienstein se că- 
sătoreşte cu o româncă din Slatina, întemeind 
aici o familie, şi se asimilează. Ajunge profe- 
sor de desen la gimnaziile bucureştene, asu- 
mându-şi în felul acesta rolul de îndrumător 
pentru primii paşi ai celor ce vor deveni mai 
târziu pictorii mai de seamă ai epocii, printre 
care și tânărul Theodor Aman, unul din viitoa- 
rele g'orii ale picturii româneşti în sec. XIX. 
Intemeietor al celei dintâi colecţii publice de 
pictură în România, (prin 1849), Wallenstein 


inspiră, prin acest pseudo--muzeu, gust Româ- 
nilor de a avea unul cu adevărat. In acelaş 
timp Gheorghe Asachi incerca în Moldova lu- 
amuri asemănătoare. 

Contactul cu Muenchen-ul, va fi fost desigur, 
pentru muiţi, rodnic. Vechiul oraș bavarez de 
antă, de va fi dat — oricât-de puţin sufletește 
pregătiţi vor fi ajuns în ei — totuși, o primă 
idee despre arta occidentală. Aici se formează 
de pildă George Lemeni sau Lemni (n. 1920), 
elev al prof. Piloty, trecând apoi la Roma, la 
vestita Accademia di San Luca, acum în deca- 
denţă. 

Tot la Muenchen studiază George Panaiteanu- 
Bardasare (n. 1816), care rămâne în capitala 
Bavariei 18 ani (dela 1840—1858), după care se 
întoamce profesor la Şcoala de Arte Frumoase 
din Iași de curând creată, devenind în curând 
şi directorul proaspăt înființatei pimacoteci ie- 
şene (1860). Moare în 1900 octogemar, nu fără 
să lase doi buni elevi: pe Constantin Stahi, pic- 
tor minuţios de naturi moarte într'un gust foar- 
te germanic, şi pe Emamoil Panaiteanu-Bar- 
dasare, acesta din urmă trimis ca bursier la 
Berlin, în 1867, de către Domnitorul Carol, 
care-l socotea Am  „wunderkind”. Acest al 
doilea Bardasare, nepot al primului, avea să 
accentueze tendinţa unchiului său, de a impune 
constituirea unu stil de pictură, la noi, după 
modelul academismului german. 

Pictorul de formaţie italană, ca Lecca, e- 
levul Academiei di San Luca, sau Mişu Popp, 
elevul şi asociatul primului la Braşov, partretiști 
şi pictori religioşi prin excelenţă, au trecut şi ei 
prin şcoala germană dacă nu altfel cel puțin 
prin intermediul Vienei. Astfel Mișu Pop, arde- 
lean din Făgăraș, plugar de origină, studiază la 
Academia Sf. Ana din Viena, cu profesorul 
Gselhoffer. George Tătărescu, (născut 1818), u- 


nul dintre cei mai cunoscuţi pictori români din 
secolul trecut, tormat și el în Italia, expune la 
Expoziţia Internaţională din Viena (1873), și 
este, prin filiera picturii bisericeşti oficiale din 
Rusia, pe care o frecuentează, influenţat oare- 
cum indirect de prerafaeliţii germani (Nazarce- 
nii, în frunte cu Overbeck), care la rândul lor 
influenţează pictura religioasă rusească. 

Dacă stilui nouei școale de pictură ce se 
forma în sec. XIX pe teritoriul Nord-dunărean, 
n'a păstrat în ceeace a produs mai preţios, im- 
pulsurile piimite dela academismul german, e 
poate pentrucă pictorii Români cei mai talen- 
taţi, recrutaţi mai toţi din pătura sănătoasă a 
țărănimii, având un sistem  necontnafăcut de 
reacţii, şi ua instinct precis, nau putut accepta 
convenționalismul rigid şi fad al niciunui aca- 
demism, cu aceiași ușurință cu care-l acceptă 
conformismul fiilor de famiulii boerești, deprinşi 
să nu contrazică în niciun fel dogmele autorită- 
ţii, fie chiar şi în materie de artă, 

Preferinţa tinerilor Români a mers 'către pic- 
torii independenţi. Impresionismul Mitteleuro- 
pean de mai târziu a răspuns la noi mai just 
decât acacemismul 'german. Dependenţa de 
Franţa, a oricăror pictori imdependenţi din Eu- 
ropa timpului neputând fi contestată, către pic- 
tura franceză s'au îndreptat şi Românii. FPorja- 
rea unui stil se face, prin Aman — Grigorescu 
— Andreescu — Lachian, sub zodiile firma- 
mentului picturii franceze, din care pictorii; Ro- 
mâni, — departe de a pastișa —, m'au luat de- 
cât a !ecție de autenticitate. Aşa se face că, în 
perioada următoare procesului formării stilului, 
când şcoala românească devenise, în jurul lui 
1890, o realitate, spiritul român sa putut în- 
drepta din nou către tradiția de onestitate, se- 
riozitate și muncă a artei germane. 

Mulţi dintre postluchianiști se vor îndrepta 
iarăși spre Muenchen şi spre tradiţiile antai 
germane, cum sperăm să putem arăta întrun 
capitol viitor. 


ION FRUNZETTI 


de MELANIA HAYECK 


priul său gust: adică să dea aul- 
toritate şi profunziune acestui 
gust, printr'o filosofie, pe care 
și-o însuşeşte potruvit închinări- 
lor sale spirituale“. Critica care 
a asimilat mai fin şi mai inteli- 
gent filosofia cu gustul pentru a 
deveni just cât trebuia şi doctri- 
nară şi impresionistă — este cea 
franceză, Principial însă, acesteia 
îi repugnă orice filosofie. 

In concluzie, Lucian Blaga reia 
procesul criticei literare româ- 
neşii din ultimul timp şi-i im- 
pută din nou, abţinerea dela fi- 
losofie şi ocolirea în spetial a 
celei româneşti, 

In excepţie s'a constituit doar 
o încercare a lui Pompiliu Cons- 
tantinescu, care în studiul său 
critic despre poezia lui 'Tudor 
Arghezi a dat consideraţiilor sale 
o premenire filosofică. Experienţa 


aceasta nouă critica o făcea t0c-. 


mai faţă de o filosofie româ- 
nească a culturii. , 
Articolul se încheie cu îndem- 
nul către o filosofisare cu orice 
preţ a criticei noastre literare. 
Indemnul d-lui Lucan Blaga a 
plecat dela două îngrijorări, cât 
priveşte critica literară a timpu- 
Ii. Una se sprijină pe constata- 


rea că aceasta şi-a permis în 


ultimul țimp prea mult impre- 
sionism, prea a fost prezumţioa- 
să crezând că poate judeca totul 
după legile savuroase ale gustu- 
lui şi ale impresiilor. Cealaltă, 
în dorinţa de-a grăbi conformis- 
mul criticei la spiritualitatea vre- 
mii, care stă sub semnul impe- 
rial al etnicului, trimete noua 
ueneraţie de crit-ci să-şi împros- 
păteze judecăţile 1a fântânile ti- 
losofiei autohtone, 

Care? k cam greu de spus. A- 
ceea pe care a prins-o în sbor 
mevaiizie insuşi d. Blaga şi care, 
sub o formă sau alta, im ideolo- 
gie, în poezie, în artă, pluteşte în 
vazduh. 

Critica literară este un gen li- 
terar ut-0 Muepenutuja roavivă, 
deşi îşi are rostul şi metodele ei 
proprii. Fiind incontestabil e 
treapie, ea este insă uua „Luci pre- 
tativă. Faculţatea aceasta oreiază 
genului critice obugapunea, de- 
altfel iminentă, de-a se înnoi, 
de-a se adapta, de-a evolua o- 
dată cu producţia literară. Este 
o iluzie să ge creadă într'o ştiinţă 
generală şi impersonală a criti- 
cei. Această iiuzie poate dura cât 
o epocă determinată a creaţiei ji- 
terare sau legată de renumele 
unuia, sâu altuia, dintre critici Ă 

Ciutica este un gen mimetic şi 
subiceţiv. A-i cere să devie egală 
cu sine, dogmatică şi definitivă, 
INSeaiinează 4 0 SCOae tim Tostu- 
rile ei fireşti, care sunt interpre- 
talive, suple şi mobile dar nu 
mai puţin legate de-o metodă 
proprie. Dar pentrucă instrumen- 
tul acesteia este unul extrem de 
delicaţ şi susceptibil de arbitrar 
şi puţină anarhie — este nece- 
sară din când în când o punere 
la punct a ei printr'un act de 
critică a criticei. Acest instru- 
ment este judecata de valoare. 
Prin ea critica trebue să-şi o0- 
biectiveze impresiile, să le dea a 
organizare dincolo de imediata 
imtuiţie şi emoție artistică. Aces- 
tea trebuese ridicate la rangul de 
judecată critică pentru care tre- 
bue găsit tonul şi stilui adecuat 
câ priveşie exprimarea lor. Ya- 
lentul criţic este întradevăr un 
talent. Condiţiile lui inteligente 
şi temperamentale sunt : gustaul şi 
subtilițatea analizei, simţ estetic 
şi electiv, sinceritate valoritica- 
toare şi un fel de emotivitate lu- 
cidă, capabilă să menţină crea- 
țiunea critică acolo unde îi este 
locul, adică între artă și ştiinţă. 
Faţă de universul poetic, pe care 
Prin simţire bogată şi prin im- 
presii alese, il ţrăeşte ca un ade- 
vărat artist, criticul trebue să 
adopte o luciditațe vecină cu 
ştiinţa. EI este fără îndoială un 
literat dar unul obligat să uţili- 
zeze un material abstract. Stilul 
critic utilizează în voie figurile 
de stil şi îşi poetizează explica- 
țiile, dar nu se poate pierde în 
divagaţii literare. 








(Urmare în pag. 5-a) 





CRONICA DRAMATICĂ 


Î saiaiicaa 9200 


TEATRUL NAŢIONAL : „NE- 
VESTELE  VESELE DIN 
WINDSOR“, comedie în 
trei acte de SHAKESPEA- 
RE, în românește de d. 
DRAGOŞ PROTOPOPESCU. 


Să fiu sincer cu mine în- 
su-mi? 

Sau să mă mulţumesc a 
spune : e o piesă a marelui 
Will, e prezentată de teatrul 
Naţional şi jucată de cei 
mai buni comici ai primei 


noastre scene rolul  princi- 
pal al lui Falstafi a fost în- 
terpretat de d. Bulfinschi 
iar spectacolul pus în scenă 
ile d. Soare V. Soare, ceeace 
reprezintă tot atâtea garan- 
ţii de succes? 

Adevărul este că şi Sha- 
kespeare, și teatrul Naţional 
si d. Bulfinschi şi Soare 7. 
Soare, mau fost decât ga- 
ranţii de bună reuşită a 
spectacolului, dar nu  certi- 
tudini și realitatea a fost că 
„Nevestele vesele din Wind- 
sor nu au însemnat nici ceia 
ce aştepta publicul şi, cu 
atât mai puţin, ceiace tre- 
buia să fie. 

Care este cauza? 





BI raza 


R. BULFINSCHI 


Pot fi mai multe. 

Peate să fie de vină — și 
chiar cred că este — într'o 
oarecare măsură d. Soare Z. 
Soare, care nu a reușit să 
dea ritm mai viu întregului 
spectacol. 

Poate că e de vină dease- 
menea şi d. Bulfinschi. Pen- 
tru o piesă ca aceasta, care-i 
mai mult o farsă, piesă în 
care personagiul principal 
este băgat într'un coș cu ru- 
fe murdare sau îl vedem la 
urmă cu nişte coarne de cerb 
pe cap, Falstaiff-ul d-lui Bul- 
finschi a fost prea serios și 
grav, prea aşezat și prea 
sfătos. 


Se poate, nu zic, să fie cel 
mai bun Falstafi al nostru, 
dar se poate să fie şi a con- 
fuzie comună a publicului și 
a conducătorilor noștri de 
teatru, confuzie la care sunt 
împinși de fizicul d-lui Bul- 
finschi care ar părea că se 
pretează cel mai bine la o a- 
semănare cu imaginea POpu- 
iarizată de atâtea litografii 
reprezentând pe Falstafi. 

Ori, așa după cum cineva 
s'ar înşela asupra calităţilor 
unei femei brune, cu ochi ne- 
gri şi focoși—femeile brune 
fiind presupuse a avea nea- 
părat și temperament — tot 
aşa se întâmplă câteodată și 
cu acei care se iau în teatru, 
când e vorba de actori, după 
aparenţe. 

S'ar putea să fie de vină 
şi piesa în sine, care, oricui, 
nu-i dintre cele mai bune 
ale lui Shakespeare. Piesa 
are şi ea destule defecte: are 
prea multă simetrie, apoi a- 
cea lecţie de morală dela 
sfârșit, şi, în fine, paralelis- 
mul unor caracteristice iden- 
tice între unele  personagii. 
In adevăr nu trebue să se ui- 
te că principala trăsătură a 
lui Falstatf este aceia de 
a fi în acelaș timp și lău- 
dăros şi fricos; ori acelaș 
lucru îl întâlnim şi în per- 
sonagiul secundar Abram 
Slender. Iar dacă nu ne mul- 
ţumim numai la Falstafi așa 
cum este conturat în „Ne- 
vestele vesele din Windsor”— 
fiindcă Falstafi mai apare 
și în Regele Henrik —vedem 
că însăși scena în care 
Slender se laudă cu voini- 
cia lui din „Nevestele ve- 
sele'“* seamănă în mod de- 
osebit cu lăudăroșenia simi- 
lară a lui Sir John Falstaif, 
care arată—în Regele Hen- 
ric al IV-lea—cum s'a bătut 
cu patru inși care-l atacau 
pentruca—în cursul povesti- 
rii, antrenându-se şi lău- 
dându-se, să ajungă să spuie 
că au fost douăzeci, — ca- 
racteristici care, repetându- 
se în două personagii, scenic 
se devâlorizează reciproc, 

Din cele de mai sus nu 
trebue să rezulte că specta- 
colui n'a fost bun, ci numai 
că n'a fost prea bun, cau, cu 
alte cuvinte, că putea fi—şi 
ar fi trebuit să fie—şi mai 
bun. 

Dacă aşi menţiona mo- 
mentele în care s'a râs efec- 
tiz, ele ar fi prea puţine. 

Râs general propriu zis n'a 
fost decât atunci când s'a 
dat peste cap cutărul în ca- 
te se presupunea că era d. 
Bulfinschi datorită în primul 
rând proporţiilor d-sale. 
Este cam putin pentru o ast- 
fel de comedie, una dintre 
puținele ale lui Shakespeare 

care țin cel mai mult de 


farsă sau de ceeace sar 
numi o comedie bufă. 

Ori, în acest spectacol co- 
micul ma fost realizat nici 
sub raportul comicului de 
valoare, nici a aceluia de co- 
medie buiă. 

Să se reducă totul la cele 
câteva râsete indecise, răs- 
pândite ici colo și fără con- 
sistenţă ?... 

Ele n'ar fi fost suiiciente 
nici măcar pentru o come- 
dioară de duzină, dar  pen- 


tru memoria lui  Shakes- 
peare ! 
Să fi avut oare dreptate 


Voltaire și urmașii lui de 
până pe la 1825—1830 în cri- 
ticile lor contra „barbarului 
dela nord“? 

Sau cei care contesta în- 
tunecaţilor septentrionali râ- 
sul sănătos, plin, și  talen- 
tul de a realiza un astfel de 
comic? 

O seamă de opere de ale 
iui Shakespeare stau  măr- 
turie că nu este adevărat, 
deşi nu-i putem cere să aibă 
numaidecât savoarea gali- 
că, spumoasă și spirituală a 
francezilor sau veselia lim- 
pede, caracteristic latină, a 
unui Lope de Vega sau Gol- 
doni. 

Actorii, cei mai mulți, de- 
asemenea, nu păreau a se i- 
dentifica cu personagiile, 
făcea impresia că sunt oare- 
cum în serviciu comandat, 
fiecare făcea un fel de 
încercare numai momenta- 
nă dea intra în pielea per- 
sonaziului, numai câteva 
minute cât stăteau în scenă, 
astfel că nu dădea impresia 
de firesc, era un elan co- 
mic efemer care vedeai, 
simțeai, că trebuia să se 
sfârşească în moimentul 
când actorul trecea în culi- 
se unde ţi-i și  închipuia-i 
scoţându-și peruca și fă- 
cându-şi vânt cu ea, discu- 
tând despre cartelele de pâi- 
ne sau ulțimui bon de uieiu 
până la noua replică! 

Că așa se va fi făcând în 
general iucrul este posibil 
și nici un interesează, dar 
ceea ce este grav, este ca 
aceasta să se simtă ! 

Despre d. Bulfinschi am a- 
rătat deja: 

WN'a fost personagiul acela 
caraghios, lăudăros, dar şi 
simpatic într'o oarecare mă- 
sură, bețiv jovial, căruia să 
se vadă din tot jocul lui că-i 
place vinul — nici măcar 
asta ! — că-i plac femei- 
le, că ştie să guste viața! 
Tipul beţivanului nu a fost 
așadar realizat. Tipul lăudă- 
rosului n'a fost realizat. N'a 
fost nimic care să încălzeas- 
că rolul, să-i dea acel comic 
savuros care-i necesar rolu- 
lui. 

Falstaitf, cum am spus de- 
ja, era prea grav și prea se- 
ros, 

Sau d-lui Bulfinschi a în- 
ceput să-i lipsească  entu- 
ziasmul şi se mulţumeşte să 
trăiască numai din gloria 
trecută? 

In ce priveşte ceilalţi in- 
terpreţi, trebuesc remarcaţi 
în mod special d-nii Ion 
Manu, C. Antoniu și Flori 
Scărlătescu, care în adevăr 
au reuşit să dea culoare per- 
sonagiilor întruchipate şi să 
ne dea un joc de scenă care 











: 








- Watt Pee Ti Dna d 
să nu fie nici înţepenit și 
nici exagerat şi să prezinte 
un comic de calitate. 

Ași putea adăuga şi pe d. 
Balaban, dacă d-sa n'ar îi 
fost din când în când prea 
„sarjat“. 

Bine, natura! și firesc, d. 
Baldovin în rolul lui George 
Page, cu o atitudine și o 
căldură prietenoasă, plă- 
cută. 

D. Finteșteanu în schimb, 
acelaș de totdeauna; încă 
puţin şi comicul d-sale va 
începe să se demonetizeze ! 

Ceilalţi, d-nii Brancomir, 
S. Atanasiu, Clonaru, Hora- 
țiu, C. Niculescu, E. Cassian, 
N. Atanasiu, I. Lucian şi N. 
Dumitrescu, se poate spune 
că, deşi în roluri oarecum de 
ansamblu, au avuţ destul de 
multe lucruri bune. 

In ce priveşte rolurile fe- 
menine, d-na Natașa Ale- 
xandra este prea uniformă, 
prea puţin maleabilă pentru 
rolul unei intermediare: ta- 
lentul d-sale și priza pe 
care o are asupra publicului 
au ajutat-o însă să conture- 
ze cu multă vioiciune o Ma- 
dame Quickly, bine primită 
de public, chiar dacă nu 
era cea justă. 

Cu multă viaţă și mult 
antren doamnele, Fifi Mihai- 
lovici şi Maria  Voluntaru 
care au fost astfel două „ne- 
veste vesele” într'o reală ac- 
cepţiune a cuvântului. 

D-ra Valeria Panait în ro- 
lul Ana Page cuminte și deli- 
cată: o realizare justă. 

Direcţia tehnică d. Traian 
Cornescu. 

Decorurile nu îndeajuns 
de reuşite, dând prea mult 
impresia de carton şi de ar- 
tificial. 

Se poate juca Shakespeare 
şi fără decoruri ca pe vre- 
muri la Strafford, prin sim- 
ple indicaţiuni afişate sau se 
joacă cum este obiceiul as- 
tăzi cu decoruri propriu zi- 





FLORIN SCĂRLĂTESCU 


se, dar aţunci putem pre- 
tinde ca decorurile să nu 
dea impresia a fi făcute 
de mântuială mici simple 
expediente şi nici carte poș- 
tală. 

Ori fără decoruri — un fel 
de: „dacă-i trădare s'o ştim 
și noi — ori cu decoruri 
gândite şi studiate și reali- 
zate serios: genul „hibrid 
nu merge. 

Costumele destul de bune. 
De, ce pot să spun altceva!?.. 

Muzica de scenă d.I. Du- 
mitrescu, adecuată. 


In general un spectacol 
care chiar dacă n'a tost rău, 
în orice caz, putea fi şi mai 
bun. 

Vorba ceia: Shakespeare, 
teatrul Naţional, Bulfinschi, 
Soare Z. Soare, etc. etc. 

De:  „Noblesse oblige!“.. 


ALEXANDRU DRAGHICI 








REGAL : Nota zero la puriare 


Oaspetele cinematografulnii 
„Regal“ e mult mai ma mo- 
rocos, Vittorio de Sica fiind 
actor și mai cu seamă regizor. 
El a profitat de „Nota zero la 
purtare“ pentru a se integra 
întrun ansamblu  armonis: 
Vera Bergman, Roberto Vilia, 
Carla del Poggio, Ammando 
Migiiiari și alte nume cân- 
tătoare şi înicântiitoare care 
de mai care. Și aici, tem- 
dințele de meapărată  proslă- 
vire a femeii tinere dar mun- 
citoare și modestă, căreia i se 
răsplătește duvă  fapie, diri- 
jează totul; însă acest „tot“ 
se petrece 'sinuplu, vioiu, es- 
tetic, real şi foarte puțin pus 
pe note. E vorba despre 0 e- 
levă care, întocmai ca vdi- 
nioară, cetățeanul nostru tur- 
mentat, găsește o scrisoare și 
anume snrisoarea tinerei şi 
drăguței profesoare de cores- 
pondenţă comercială, adresată 
pur sentimenta! şi literar unui 
substantiv propriu  întrebuin- 
țat de ani şi ani (preț de două 
generaţii) în “stilul epistolar 
didactic al elevilor  şcoalei 
comerciale. 

Scrisoare găsită şi... neiscăli- 
tă e pusă la cutie de valtă ele- 
vă; ajunge: la destinație, tânărul 
— miliardar şi el, căci în deţi- 
nitiv acesta este „făt-frumo- 
sul“ contimporan' — ta avionul 
(nici mu s'ar fi putut altfel!) 


și fără nici-un accident (sic!) 
coboară, dela Viena, în camce- 
laria institutului de fete, ca du- 
pă nostime investigații la care 
ii ajută și un verișor, descopere 
cine ar fi trebuit să iscălească... 
anonima, valsează câteva mi- 
nute cu aceasta și o răvește 
de nevastă, spre fericirea tu- 
turor. Paralel, verișorul se 
însoară cu eleva care, pentru 
ași salva profesoara dim furia 
mumiilor cancelariei, dectia- 
rase că ea săvârșise „crima” 
de a-i scrie domnului vienez 
dar de fapt și de drept ita- 
lian.. și gata. 

Distracivă, an'renamtă, dar 
nehacrimogenă, reulizarea lui 
Vittorio de Sica improvizează 
o reicreație dintre cele mai sa- 
tisfăcătoare, ceeace din când 
în Când e nu numai binevenit 
dar necesar. 


COCA rTARAGO 





UNIVERSUL LITERAR 





ARTIȘTI ITALIENI 


Prin ambianța  excepţio- 
nală și multiplele  posibili- 
tăţi de manifestare care 
s'au creat în Italia tinerelor 
generaţii de muzicieni, li 
s'a asigurat o desvoltare din 
cele mai înfloritoare, ale că- 
rei repercusiuni în viaţa mu- 
zicală italiană şi în manifes- 
tările ei peste hotare sunt 
din cele mai fericite. 


Ne-a fost dat, de câte ori 
am avut, în ultima vreme, 
prilejul să ascultăm muzică 
în Italia, să întâlnim la tot 
pasul compozitori, dirijori, 
concertişti abia răsăriţi în 
arena artei lor şi totuși 





RINALDA TASSINARI 


de o capacitate, o seriozi- 
tate, o pregătire demnă de 
dăruirea care îi îndrumase 
către carieră. 


Din această activă lume 
nouă a muzicii italiene, 
ne-au venit in ultimul timp 
în ară, câţiva edificatori 
reprezentanți, în felurite ra- 
muri de specialitate. 

In a dirigenţiei de orchas- 
tră, tânărul Francesco Pra- 
delli-Molinari a adus la „Fi- 
larmonica“ şi la opera din 


„Odesa“: unde a colaborat 
cu categoric rezultat, la pu- 
nerea la punct a unora din 
operele repertoriuiui italian, 
mărturia unei timpuriu ma- 
turizate măestrii, al unui a- 
les temperament animator 
și al unei siguranțe tehnice 
de primul ordin. 

Un alt artist de valoros ta- 
lent a putut fi cunoscut în 
persoana eminentului tânăr 
concertist  Renzo Sabatini, 
profesor de violă ia „Acade- 
demia Santa Cecilia din 
Roma. g 

Acest maestru al interpre- 
tării de stil şi desăvârşit in- 
trumentist, a reconstituit la 
viola d'amore un minunat 
concert de Vivaldi, în  pre- 
lucrarea d-sale simfonică, 
cu acompaniamentul orche- 
strei A. C. T. și sub bazheta 


maestrului George Enescu, 
veritabilă revelaţie pentru 
publicul nostru. 

Intr'o serie de concerte 


prin România, d-ra Rinalda 
Tassinari, o foarte tânără 
pianistă, deținătoare, la 18 
ani, al unui premiu naţional 
în Italia, a ştiut să-și impu- 
nă timpuria d-sale formaţie 
instrumentală și estetică, re- 
dând cu un deosebit ecou o- 
pere pianistice pline de răs- 
pundere, atât din literatura 
universală cât și din muzica 
italiană conternporană. 

Cei ce cunosc  rodnicia cu 
care Italia de astăzi găseşte 
continuitaie tradiţiilor ma- 
relui ei trecut, aşteaptă de- 
sigur cu cel mai viu interes 
și vizitele viitoare ale soiiilor 
în ţara noastră pornite din 
mijlocul harnicului și îmbel- 
șugatului ei tineret muzical. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





ECOURI TEATRALE 


„PREMIJLE”.., 


Dacă ne-am obişnui odată să 
inţelegem că premiile nu mai 
sunt premii ci... „Bratiticaţii”, 
ne-am satisface cel puţin plă- 
cerea să recunoaștem o schim- 
bare de termen. 

Dar aşa, tot nădăjduim în 
respectul prestigiului pentru 
care a fost creat şi — fireşte — 
nu ajungem niciodată să lăudăm 
o acordare merituoasă, precum 
îi este dreapta tălmăcire a cu- 
vântului: premiu. 

Şi măriurisim că  regretăm 
foarte mult această „secetă” a 
lucrărilor cari să fie ele solici- 
tate de premiu şi nu invers. 

Bunăoară, premiul anual a) 
Teatrului Naţional de 100.000 
de lei... 





Impărţit chiar în trei, însem- 
nează ceva care să capete re- 
cunoașterea dreaptă a „valori- 
lor” premiate?... 

Nu. 

Ba, dacă mam părea prea răi 
faţă de cele trei autoare pre- 
miate, am adăoga că lucrarea 
unei doamne distinsă cu o parte 
de numai 25.000 de lei, este 
pe de-ântregul lipsită până și 
de meritul de-a fi luată în sea- 
mă, necum să mai fie și pre- 
miată, 

Cel muit sar fi putut acorda 
un premiu de creaţie copilului 
care salvează piesa... 

Şi numai atât, 


„PERIPEȚII..: 


Sâcâiala ca metodă de dispe- 
rare și de renunțare la ceeace 
îi era dat să aibă cineva este 
procedeul pe cure doar oamenii 
lipsiți de curaj o jolosesc. 

Ne îndeamnă la această con- 
statoare amânarea și para-amâ- 
nara piesei „Scrisori de amor”; 


în care — însfârşii!,.. —- este dis- 
tribuită — acum lu sfârşit de 
stagiune — şi d-na Lily Caran- 


aino. 

Și dacă ar fi numai atât!... 

Dar ştim câte sâcâeli se exer- 
cită ca până la urmă Lily Cu- 
randino toi să renunţe. 

— Interpretul principal —Cri- 
tico — s'a îmbolnăvit .. 

— Nu-i nimic, joc cu altci- 
neta... 

—- E vară, spectacolul nu va 
merge... 

—— Cum merg alte spectacole 
mui slabe, poate va merge şi 
acesta. 

— Suporţi cheltueli?... 

— De va fi nevoe, da... 

Şi atâta „chestii” de astea, că 
mai, mai, să apue şi... „soarele“ 
de atâta trudă ce depune să îm- 
piedice pe d-nu Lily Carandino 
să joace. 

Dacă lucrurile stau așa, ca 
cea mai bună interpretă a Oje- 
liei să nu mai foace dece nui se 

spune direct: 


— Doamnă, jucaţi lu alt tea- 
tru... 

Atunci vom verifica şi noi 
dacă d-na Lily Curandinv mai 
are talent sau nu... 

Și de va fi un rezultat care 
să justifice sâcâelile, vom fi pri- 
mii cari să felicităm întuiția ce- 
lor care a ţinut-o în... carantină. 


ŞANTIER... 


Acolo unde a fost până mai 
dcunăzi  „farsa” unor pseudo- 
teatratişii, se întemeiază serios 
un teatru de artă adevărată care 


“să aducă serisasă concurență pâ- 


nă și originalităţilor străine. 

Dacă n'ar fi decât a-nii Mir- 
cea Ștefănescu și Ion Antsiin 
la baza organizării acestui ncu 
teatru şi totuşi ar fi girul care 
să stabilească pe deplin teme- 
iul succesului, dar mai sunt şi 
alţii cari să adaoge la muncea 
celor doi, preţul unei colaborări 
cu împărțirea dreaptă a meri- 
tului. 

E ceeace minunea unei uniri 
sincere o va face... 


SĂRBĂ'TORIRILE.... 


Am dori să fim înţeleşi: nu 
suntem contra lor, dar le-am 


vrea cel puţin amânate pentru 
vmpuri cănd să însemneze cu 
adevărat fastul cuvenit unei săr- 
bătoriri. 





Ceeace am văzut în ultimul 
timp, ne-a înduioșat. Socotim pe 
cei cari sunt sărbătoriţi, la va- 
loarea unei activităţi artistice 
care să însemneze mai muit de 
cât matineuri cari să nu aducă 
aproape pe nimeni. 


AFIŞ.... 


Anunţăm azi pe nouii mem- 
bri adinişi în Societatea autori- 
lor dramatici români, de adunu- 
rea generală anuală care sa ţi- 
nut Duminică, 6 c. 

In ordinea voturilor obținute, 
au fost admiși d-nii: Soare Z. 
Soare, coloni  lonescu Morel, 


Mincu Lehliu, Athanasie Miiric, 
Dem. Psatta şi V. Vasilache. 
Şedinţa a fost prezidată ue d. 
N. Ottescu asusta: de d. 
secretar general. 


Aslan. 





Au fost prezenți d-nii: Dr. V. 
Voiculescu, Horia Furtună, Vic- 
tor lon Popa. N. Kirițescu, Tu- 
dor Mușatescu, N. Vlădoianu, 
Val. Mugur, C. Manolache şi 
alţii. 


1. M. LEHLIU 





N GUSTAF GRUNDGENS, nu- 
mele singularei personalități din 
lumea teatrului european, neîn- 
deajuns cunoscut Ja noi (doar 
filmul „Friedemann Bach“) —im- 
primă manifestărilor de artă din 
Germania, un suflu nou, al timpu- 
lui care fierbe, şi care-şi răs- 
frânge până în cele mai refrac- 
tare teatre academice de pretu- 
iindeni, potenţialitatea vizionară 
a alesului, creseută în pas cu lu- 
mea care renaşte pe frontul sân- 
gelui. 

Pentru realitățile închegate în 





GUSTAV GRUNDGENS 


câteva „puncte de reper“ ale ţea- 
truiui nou, întrezărit și cultivat 
de inițiatul Gustaf Griindgens, 
reproducem mai multe rânduri 
dintr'un catehism actoricesc, iscă- 
lit de genialul mim, 

„Teatrul a fost totdeauna 
oglinda vieţii contimporane, ne - 
mamifestându-se autonom, ci in- 
tim legat de climatul timpului 
respectiv. Iată de ce lumea artis- 
tică a actorului nu poate să fie 
judecată niciodată după criteriul 
valorilor abso:ute, ci în raport cu 
lumea reală şi spirituală în care 
trăieşte“, 

„Poate că viitorul teatru euro- 
pean — care va fi un teatru al 
formei ! — ne va, desvălui actori 
cu totul noui; poate că teatrele 
însăşi, în eare se vor reprezenta 
operele timpului, vor fi cons- 
truite cu totul alifel decâţ cele 
de astăzi. In orice caz lumea ar- 
tistică a actorului se va schimba 
nu mai puţin decât s'a schimbat 
lumea în care trăieşte“. (N. N. 
Sublinierea e a noastră). 

Fie ca rândurile de mai sus şi 
indeosebi: ....lumea artistică a ac- 
toruluj se va schimba nu mai pu- 
țin decât s'a schimbat lumea în 
care țrăieşte“, să chezășuiască a- 
ceastă întoarcere a artistului la 
uneltele lui adevărate, la uneltele 
vremilor care-l cresc. 


N) „MĂRTURISESC că m'au 
anuzat teribil exerciţiile de teh- 
nică regizorală...“ — declară în- 
trun  mterview acordat unui 
saptâămânal de artă, un nou aui- 
tor dramatice, descoperit de că- 
tre Comitetul de lectură al pri- 
mei noastre scene. E vorba de d. 
Mircea Ștefan Cioroiu,  căpitun 
«riulor și dramaturg. 

Pe lângă mnecontrolata efuziu- 


ne în verbalism, ne-a amuzat 
terabil“ — cu să fim în nota în- 
„ terview-atului?! —  imnegnuitatea 


mărturisirii de mai sus, care a 
fost aruncată în <oșul cu meta- 
jore în „materie de tehnică tea_ 
trală“, așijderi unui picaj” exe- 
cutat la masa de lucru, de unul 
din mulții spectatori ai jurnale- 
lor cinematografice... 


„„Îngenuitatea ar fi de partea 
noastră și d. căpitan aviator 
Mircea Ştefan Cioroiu, ar zâmbi 

„Dece Să nu mărturisim (și noi) 
cd ne-am amuzat teribil... citin- 
du-i exerciţiile de tehnică. » hai 
să-i spunem: întru cele sfinte 
ale intertienu-ului ! 


BM NE-AU INDUIOȘŞAT ne- 
spus de mult toate cronicele pe 
marginea celor două  spcetacole 
din opera dramaturguiui irlan_ 
dez Eugene O'Neiil. Nu de alt- 
ceva, dar pe lângă superticiala 
cunoaștere a marelui O'Neill, 
nicl Măcar unul din cei doi ini- 
V:aţi (Dragoş Protopopescu şi 
Petru Comarnescu) nu sa gTă- 
bit să fixeze coordonatele de în- 
terpreiare a unui text atât de 
dificil cum e ce! al piese:or au- 
torului despre care discutăm. 

Situarca celor două piese: 
„Dincolo de zare“ şi „Anna 
Christie“, în ciclul dramelor ma- 
rine, specificitate o'neilliană, — 
trasarea vecinătăţilor de inspi- 
vaţie (Maeterlinck, Sygna şi poe- 
lica Lui Whitman) desvăluim, 


poa:e, posibilității unei :nter- 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: Sbuciumul unci vieţi și 
jurnaă nou de războiu 

REGAL:  Macario Cow-Boy şi 
jurnal 

VICTORIA: Femeia indărătnică 
şi jurnal 

ELISEE: Ultimul spectacol şi 
jurnal 

VOLTA-BUZEŞTI: Romanul u- 
mui tânăr sărac, jurnal și tru- 
pa de reviste 

ROMA: Comedia  aragostei şi 
jurnal de război ar. 66 

CARMEN SYLVA: Premiant în 
căsnicie, jurnal şi trupa de re- 

viste, 





4 





10 !UNIE 1943 —= 


notes 


pretări în granițele spiritului lui 
O'Neill. 

Care ar fi caracterul artei iui 
Eugene O'Neill? 

Dăm aici cuvântul criticului a- 
merican, Barrett H. Clark, care 
ne „servește“ răspunsul, înche- 
gat într'o observaţie: „Din trei- 
zeci şi cinci de piese de teatru pe 
care le-am văzut sau citit, doar 
în cinci din ele nu e un omor, 
un asasinat, o şinucidere sau un 
caz de nebunie. În celelalte am 
totalizat : şase sinucideri consu- 
mate și o încercare de sinucidere, 
zece asasini, nouăsprezece morţi, 
aproape toate violente și şase 
cazuri de nebunie“. 

Lăsăm fiecărui lector liberta- 
iea de a-şi completa pe acest fir 
— după vizionarea susnumitelor 
piese — adevărul asupra cazuis- 
ticei lui O'Neill. 


MN NICOLAE MASSIM, tână- 
rul regisor a cărui activitate se 
desfăşoară de câţiva ani, dela 
Teatrul Municipal, la Teatrul 
Naţional din laşi și în această 
stagiune la Naţionalul Craiovei, 
ne dovedește cu fiecare piesă 
nouă pusă în scenă, că d-sa, își 
cinstește generația din care face 
parie „tocmai prin acel „a avea 
ceva de spus“, în arta pe care o 
săvârșește: regia. 

Ce ne place ia Nicolae Massim 
este complezul directorial pe care 
îl stăpânește:  regisor și deco- 
rator. i 

De aceea nu me-a mirat succe- 
sul pe care l-a avut „Meşterul 
Manole“ de Lucian Blaga, pe o 
scenă de provincie. Așa cum a 
fost montată în stilizare de alb 
şi negru — marcând lupta între 
magie și credință — grupări pla- 
stice care dădeau posibilități de 
imțelegere prin sensibilizarea 
poeiicului, prin efecte specifice 
scenei, — descoperea „speciato- 
Tului o operă de căpătâiu a lui 
Blaga, într'o viziune care servea 
spectacular textul mitic. 





De Nicolae Massim avem ne- 
voie! „A avea ceva de spus“ — 
într'alt climat artistic — ar în- 
semna desvăluirea unor adevă- 
vuri pe care nu le întâlnim pe 
ioate drumurile, 

Sunt adevărurile artei lui Ni- 
colae Massim! 


MI DE UN AN de zile, pe scena 
Naţionaluiui, mam mai întâlnit 
tinereţea cu har a lui Ion Ilie Ion, 
unul din cei mai înzestrați ac- 
tori ai generaţiei care își spune 
cuvântul astăzi în teatrul ro- 
mânesc, 

Ni s'a spus: işi face armata! 

Aa în nici o altă „meserie”, în 
teatru, absența după un contact 
cu publicul, înseamnă moarte. 

Intoarcerea actorului Ion Ilie 
Ion, îi cere omului inima bună de 
a reîncepe de-acolo de unde a 
plecat ! Inapoi cu nu ştiu câţi ani. 
Inapoi la a-b-c-ul ariei drama- 
tiee! 

E stâșielor de trist şi spectato- 
rul e om rău: „Ce mai caută și 
ăsta? 

Păcat de Ion [lie Ion! 

Păcat de atâţi loni Ilii loni ai 
teatrului românesc. 


TUDOR NICOLAI AMARU 


O za A fear MORE A E Ia e 


Şezătorile A. 6. T. 


Un fenomen demn de luat 
în seamă sa întâmplat cu pu- 
blicul nostru de conferinţe, în 
decursul ultimilor doi-trei ani. 
In genere, destul de refractar 
cu acest mod de-a lua contact 
cu  mandatarii artei, într'o 
vreme când aparatul de radio 
îi poate scuti de oboseala dru- 
mului și vecimnătăţi nedorite, a- 
cest public și-a schimbat men- 
talitatea deplasându-se fără 
ezitare și acceptând să stea 1i- 
niștit două ore, cât ţine expu- 
nerea orală, completată adesea 
cu muzică. 

Această pornire a folosit-o 
din plin A. C. T.-ul atunci 
când a organizat ciclul de con- 
ferinţe cu subiectul „Procesul 
creaţiei artistice“. Cu rari ex- 
cepţii, vorbitorii, aleși dintre 
cei mai de seamă scriitori, au 
adus preţioase contribuţii la o 
viitoare cercetare asupra isto- 
riei literaturii noastre con- 
temporame. 

In. punerea la punct a pro- 
gramelor, numele d-lui prof. 
Dan Smântânescu trebue men- 
ționat la loc de frunte. 


























£ FI 
i — 
| ms 10 IUNIE 1943 — UNIVERSUL LITERAR = 3 == 
e - 
Astrologie Amursul zeilor Vals de Sibelius  Ynvit fie la cerlifudine 
dn ezitat eta și de mâne, Ţi-e trică parcă, azi, nălucă, i încet Pe polară ; Rugina lichenilor s'a prelins în sânge. 
Srala caer ul Prari a Gece en E e ALA aula ce fctăma se vară în aleaee aecul până 
Privirile-ţi pe inimă.mi stăpâne ? Don-Juam sinistru de carton n > tit de £ i Ce fum albastru iscă adâncuri fără fund... 
y uturând în suflet ca niște dulci tentacule. - i A 4 jâ 
Anii fi-ascunde sub perucă Nu mai putem plânge, nu mai putem plânge... 
lay mo sortit-a să mă ngâne. Chinuitor gamele se sbăteau sub tâmple, FER DORI Pi 
pair poi lină arat Şi "ntinerit cam alte dăţi, Zăpezile creșteau la geamuri rugătoare, Hai să desgropăm rădăcinile lumii 
iza fe aa A 45 kai i si ă i să omnul din vremuri. 
Prin succesive vieţi o să ne mâne, Jură din nou pe spadă... Dar noaptea era rece Si stare i Şi să desfacem s ul din a uri | 
O altă fată, altă serenadă Și tot mai mult cădea în iiniștea polară. De beţia putredelor azururi să nu mai tremuri 
De mine însumi dar nu pot să fug P ! , Po E Si nici dei ta bucurie coclită a humii. 
4 . e sub bal ră xi, . A x Şi nici de incerta 
Și cum în ochii tăi cerescul crug ed ti acad e Ducii ia secat mi eg isa pisgegiti EDR de ape 
i- i D i i A A . . A rad 
Și-a reilectat o parte din minune, Dar se 'nspăimântă fără vină! Pe mâinile tale fiuturând albe batiste, Să scape ?n vârtejul dintru început gândul. 
Citesc în arzătorul alfabet, Pierdută. e orice speranță.., de en Segdeăuă age că iai Să înnoţi prin vremea neîntinată de clar şi linia distinctă, 
Ciz sunt ai 4 ză Don-Jia sa giăzioe 3 CSR IA ptuca, Auro, moaca polar Nici un cer, nici un înger să nu ne mai mintă 
d sunt al tău, precum e un cărbune Juan porneşte 'ntr'o vacanţă, Când stelele în preajmă îngenunchiară triste AEK AM CET, IRI E i 
Al focului ce-l mistuie încet. Din care n'o să mai revină... Şi toate febrele din tine se 'nchinară... Hai să sărutăm în orele de metal, afundul. 
1. GR. PERIEȚEANU N. D. MIREA i N. VERONESCU OCTAV BOIANGIU 
e 
Vers trist... 
(SUPLICIA, II :15—IV 11) 
Mai ți-s eu dragă, bolnav când 
Mi-e trupul, greu, iubite, | 
Şi credincios acelaș gând 
De dragoste-ţi port ? Uite 
MICĂ ANDORA CEE HUOLDER- credinţă. Noi însă nu voim să d Hp i 
INIAN privim. înainte şi înapoi. Să ne y A | i i 
(La 100 de ani dela moartea lăsăm legănaţi î pe luntrea ju- N'aş vrea SA AL birui cu alt rost ie EPOCILE PATIMIRILOR aje inimii omeneşti. Aceste Din acest punct de vedere 
sa marelui poet) căuşă a lacului. Durerea ce ma pierde, i adâncesc prieteniile și urile și cărți îndeplinesc însă rolul pie- credem că literatura socială, po-" 
Ta ă Decât de-aș şti că vrei şi tu duc, deseori, la neînțelegeri du- telor indicatoare şi al stâlpi- litică, moralizatoare, didactică 
A, 8. Iubirea-ţi mă desmierde... reroase. lor dela marginea prăpastiei. sau pur distractivă e românea- 
alipi ca Ce a fost oare cu mai multă Ele apar numai acolo unde sunt scă odată ce e serisă de români 
SOCRATE ŞI ALCIBIADE CLIPA Dar zadarnic umblă gândul limpezime recunoscut decât pri- posibile rătăcirile şi prăbuşirile, nedeviaţi dela structura spiritu- 





„De ce-l proamărești, Sarrate, 
sfântule, pe tânărul acesta me- 
reu ? Nu cunoşti nimic mai mare? 
De ce privește cu dragoste, ca 
înspre zei, ochiul tău înspre dân- 
Sul ?* 

Cine-a gânsit lucrul cel mai 
udâne, iubește ceeace este cel 
mai viu, îmalta virtute o înţelege 
cine a privit în u:me şi, deseori, 
către sfârșit, înțelepții iubesc fru- 
museţea, 

2. 


CATRE URSITOARE 

Numai 0 singură vară îngădui- 
ți-mi voi puternicelor, și o toam- 
nă, pentru cântec deplin, pentru 
ca, mai împăcată, inima mea, 
sătulă de dulcele joc, să moară 
apoi, 

Sufletul căruia nu i sa dut, în 
viață, dreptul divin, nu are odih- 


„Dece eşti așa de scurtă? Nu 


mai îubești ca și atunci, cânte- 
cul? Nu ai găsit, tânăr fiind, dară 
în zilele nădejdii, niciodată sfâr- 
șitul în timp ce cântai?“* 

Ca şi fericirea mea mi-i cân- 
tecul. Vreai să te scalzi cu bucu- 
vie în flacăra apusului? S'a dus, 
și pământul e rece şi pasărea 
nopții îți flutură, neplăcut, pe 
dinaintea ochiului. 


9. 
ODATĂ ŞI ACUM 


In zilele mai tinere am fost 
vesel dimineața, seara plângeam; 
acum când sunt mai bătrân, îmi 
încep cu îndoieli ziua, dară 
sfânt şi vesel îmi este sfârşitu-i. 


Să te cheme, iar să-mi vii... 
Numai tu, iubite, numai 
Tu durerea nu mi-o știi... 


NICOLAE PREDESCU 


File 


Spaţii deschise'n calendar... 

In timpul unei file aceleaşi nuanţe, iar... 
Freamăt de îndoeli în ivâri de biruinţă. 
Fericiri? Buhe în aurori, e cu putință. 


Se înnalţă o durere şi se sting în idei, vitralii 


In păreri şi alegorii bijbii să te afli. 


Arde lampa — giaroafă — ce oră oare să fie? 


In mulţumiri |germimează o ceţoasă reverie. 


DUMITRU COSMA 


Destin 


matul valorilvor estetice în do- 
meniul artei, întâitatea valorilor 
etice în cel al moralei şi pri- 
mordialitatea  imperativelor et- 
nice în planul intereselor supe- 
rioare ale neamului? Și, totuşi, 
asistăm, din câmd în când, la 
dispute de pe urma cărora, de- 
parte de a lămuri cele ce au mai 
rămas să fe lămurite, ne aie- 
gem cu o serie de confuzii apă- 
rate cu prea suspectă îndărăt- 
nicie, 

Cum, în cazul încăpăţânărilor 
pe poziţii adverse, adevărul nu 
este al nici uneia dintre partide, 
am putea, foarte comod, susţine 
că singura saivare e întoarce- 
rea la calea de mijloc. 

In literatură însă, — căc în 
notele acestea ne gândim la ea, 
— nici o lozincă nu este mai 


periculoasă decât recomânăarea” 


drumului mijlociu. Se cuvine, 
totuşi, să mărturisim un crez. 


căci ele se mumese limite ale 
gustului şi nicidecum gustul 
însuşi, 

In cecace privește morantaiea 
operelor estetice, (literare in ca- 
zul mpostru), credem că, pentru 
cmul matur și nepsihopat, nu 
poate exista operă literară, —- 
adică operă valabi'ă esteticește, 
— imorală, Esteticul şi imora- 
lul se exclud în așa măsură 
încât numai operele „literare” 
proaste sunt imorale. căci este- 
ticul, ca ŞI eticul înseamnă ni- 
vel elevat şi echilibrat. 

Mai  compiex este raportul 
d'ntre estetic şi etnic. Cine cu- 
noaște cât de cât literatura v- 
niversală, îşi dă fără greutate 
seama că întrun fel îl impre- 
sionează cartea reprezentativă 
pentru spiritul scandinav sau 
slav şi într'alt fel cartea repre- 
zentativă pentru spiritul latin 
Ba mai mult, între popoare e- 


lui momânese și literatură cât 
timp se situează pe un plan 
esteticeşte considerabil, 

Toate celelalte sunt altceva. 


CASA ȘCOALELOR 


a tipărit, „un an dela moartea 
poetului (15 Martie 1942)” 0 ma- 
sivă carte de VERSURI ALESE 
din opera lui V. DEMETRIUS. 
Găsim poezii din volumele Yer- 
suri (Buzâu 1901), Trepte rupte 
(196),  Sonete (1910), Canarul 
Mizantropului (196), premiat de 
Academia Română), Fecioarele 
(1925) şi Cocorii (1941, premiat 
de S. S.R) 

Gestul Casei Școalelor nu este 
numai pios, ci şi pilduitor. In 
vreme ce uzinele de confecțio- 
nare a cărții, lansează, cu ne- 
miluita, traduceri şi romane de 
consum în maâssă, vizând numai 
beneficiul monetar și rareori, 
dar şi atunce! din întâmplare, 


nă nici jos în Oreus; dar dacă : a aaa a a x 

mi-a reușit vreodată sfințenia zi Nu de creumsotanţă și nici peal- xistă deosebiri de structură calitatea, Casa Școaelor, alături 

care-mi zace pe inimă, poemul, SEARA VIEȚII leii af. pe plăculi pan. meplacul psihică ce mu se lasă învinse și de Fundaţia Regală, cditează şi 
i At ră nici neglijate, Dacă un român VERSURI. Da, versuri! laţă că 


Binevenită atunei, tu Limişte a 
lumii umbrelor, sunt mulțumit, 
chiar dacă nu mă 'nsoțeşte ?n 
adâncuri glasul strunelor mele; 
odată trăit-am ca zeii și mai 
mult nici nu trebuie. 


3, 


APUS DE SOARE 


Unde eşti ? Imi înserează su- 
fletul îmbătat de bucuria ia; căci 
chiar acum ascultat-am cum, plin 
de sunete de aur, tânărui soare, 
frumosul, îşi cânta cântecul de 
seară pe lira cerească; răsunau 
jur împrejur codrii şi aealurile ?n 
urmă-i. Dară departe s'a dus, la 
popoartle pioase cari încă-l cim- 


Gustat-am plăcerile vieții din 
această lume, orele timereții s'au 
scuns, de mult! ge mult!, April 
şi Mai şi Iulic-s departe, nu mai 
sunt nimic, mu mai trăiesc bu- 
CULOS. 

*% 

Am tradus, în proză, pentru a 
ji cât mai aproape de text, zece 
din poemele scurte hâlderiin:ene 
cele mai frumoase şi mai garac- 
teristice, In original ete se înti- 
tulează Sokrates und Alkibiades, 
An die Parzen, Sonnen untergang, 
Schicksallied, Hăltte des Lebens, 
Lebensalter, Erntezeit, Die Kiir- 
ze, Einst und jetzt qi Lebensiiber- 
druss, Uitimu] poem datează din 
epoca târzie a bbalei lui Friedrich 


Creştem sub soare, sub lună, sub zi, 
ca arborii din pâinea pământului bogată, 


peste coline vremelnic suind 
cu tristă stea pe inimi tatuată, 


Sburăm de-asupra codrilor în flăcări 


arzându-ne aripile şi căzând cu miile 


iângă ţările de unde am plecaţ 
și unde ne-au rămas elegiile. 


Pare-ne rău că nu ne-a ajuns 
aromitorul duh al minunii 
trecând mângâietor peste inimi 
ca surâsul din vadurile lunii. 


Ci am rămas acoperiţi de vânturi, 
de dorul, veşnic foc ce ne pătrunse, 
oșteni visând mereu ţinuturi alte, 


Și crezul nostru e acesta; 

Acordăm valoare literară pozi- 
tivă numai operelor realizate es- 
teticește. Credem însă că esteti- 
cul, (ca de altfel şi eticul), fiind 
estetic, (sau etic), numai în func- 
ție de amumite realităţi şi men- 
taități variabile îm decursul 
vieţii popoarelor, nu poate fi 
prezenta în formă absolut pură, 
Purităţile absolute rămân. în 
cuprinsul operelor literare cel 
puţin, numai niște necesare 
dar niciodată realizabile postu- 
late, iar aceasta fimdcă limba, 
materialul „brut” al acestor 0- 
pere, angajează toate ecourile 
fiinţei noastre şi nu se mărgi- 
neşte la vrăjiri prin înterme- 


Sar decide să scrie cărți pe 
gustul unui suedez, el nu ar 
putea-o face decât întegrându- 
se în acest gust, — caz în care 
ar înceta să mai fie scriitor re- 
prezentativ român. Arta literară 
are deci și inrădăcinări etnice 
foarte solide. Inseamnă oaie a- 
ceasta că e românească numai 
cultivarea literară a pitorescu- 
lui care ne deosebeşte de nero: 
mâni? Cine înțelege atâta dim 
literatură, înţelege puțin, căci 
cultivarea pitorescului şi parti- 
cuarului nu-i deschide nici mă- 
car  orizomțurile minime dela 
cari cerul merită să fie numit 
cer şi cultura, cultură. Pitores- 
cul şi particularul nu epuizea- 


locul 'poeziei, ca şi al 'credin- 
cioşilor și ai cerşitorilor, a ră- 
mas tot pe lângă sanctuarii. 


TRANSCRIEM 


din Canarul  Mizantropului, a- 
ceste douăsprezece versuri ale 
lui V. Demetrius: 
„Inchideţi visătorii, în  temniți 
ferecate,—- 
Să nu ne mai oprească din 
drum înșelătoarea 
Poveste cu vedenii și vorbe 
colorate, — 
Ei n'au adus pe lume nici 
cântecul, nici floarea! 


Semănătorul harnic aude'n zorii 


Stese, Hălderlin, Le încredimnțăm catito- cu fruntea înspre glorii neajunse, diul unui Singur simţ. Cărţile ză aspectele caracteristice unui zilet 
rilor noştri ca pe un minut da autorilor atinşi de estetism pur neam şi nu pot fi date drept re- Şi vede ciocârlia nălțându-se în 

4. tăcere și reculegere întru marele Frunzelor, frunzelor suntem asemeni — sunt ca şi îngerii: strălucite şi prezentative pentru el. Repre- aer, 

vis care l-a frânt ps acest unic fumul mâinilor ni se ridică în sus reci, unice şi sterile. Nu au n'- zentativă, în plan literar, este In cadru, vânătorul, asemenea 

CÂNTECUL DESTINULUI şi neîntinat cântăreț a) idealuri- dar obosiţi de cărți și de vise mie din glasul de tunet al di- numai ființa lui totală expri- reptilei 

lor umane, cădem cu obrazul spre-apus, vinităţii tutelare şi mântuitoa- mată imtegral într'o operă va” Când se strecoară, — ascultă 


Voi umblaţi sus în lumină, pe 
moale tărâm, fericite fiinţe ce- 
reşii ! Vânturi zeeşti, lucitoare, 
Usor vă ating, precum ating de- 
getele unei arţiste ştrunele sfinte. 


TRAIAN CHELARIU 





GEORGE POPA 


re și nimic din palpitul bogat 
in nuanţate bucurii şi temeri 


labilă în raport cu marile po- 
stulate estetice ale vremii. 





Cronica plastică 








a e e a E a CEE a ea a 


în centrul tabloului. Suprafața aceasta 


privighelori și vaier, 


Şi cântecul și floarea sunt 
răsipte 'n lume, 
lar omul le cunoaște și fără 


Fără destii : ss A : A = : ălmăci 
mit a za na e goală privește spre noi, netedă; am voi me E Ș tălmăcire, 
„ respiră zeii; ferit au nepri- : xi vară sii foita Inchideți negustorii de note și 
hamnă, în mugure smenit le inf ceva pe dânsa, să-i varieze 'uniformita 
fe râu tea... fie pom, cnacă, pasăre, fereastră, parfume 


Tește, veșnic, spiritui și ochii fe- 
riciţi privesc cu liniștită și etermă 
limpezime. i 

Nouă însă ni-i dat să nu ne 
odihnim în nici un loc, se sting 
şi cad suferitorii oameni aruncaţi, 
orbește, dela o oră la alta, ca apa 
de pe o stâncă pe alta, prin ani 
şi ani către necunoscut. 


5, 
JUMĂTATE A VIEȚII 


Cu pere gulbene-atârnă şi plin 
de trandafiri sălbateci ținutul 
peste lac, voi lebede mândre, — 
și îmbătate de sărutări vă cufun- 
dați capetele în apa sfântă și 
trează. 

Vai mie, de unde lua-votu, 
când va fi iarnă, florile, de unde 
lumina soarelui și umbra pă- 
mântului? Zidurile stau mute şi 
rece, în vânt, fâlfâie steagurile. 


6. 
VÂRSTĂ A VIEŢII 


Voi cetăţi ale Eutratului! Voi 
uliţi ate Palmirei! Voi păduri de 
coloane în întinderea pustiei, ce 
sunteţi ? Pe când aţi trecut ho- 
tarul celor ce trăiesc, va luat 
diademele cereşti fumul şi focul ; 
acuma însă stau sub nouni (din- 
tre cari fiecare își au liniștea, lui), 
Sub stejari bine zidiţi, pe plaiul 
căprioarei, și streine îmi par şi 
moarte şpiritele celor ce-au fost. 


CĂ 
CULESUI, MODELOR 


Coapte sunt, muiate în foc și 
gătite roadele şi cântărite pe pă- 
mânt şi este o lege ca toate să 
treacă, asemenea  șerpilor, pro- 
fetic, visând pe culmile cerului. 
Și multe ţrebuie duse, ca pe w 
meri 0 povară de ruguri. Rele 
Sunt însă cărările. Nedrepte a- 
dică, asemeni, cailor, merg ele- 
mentele prinse şi vechile legi ale 
pământului. Și mereu inspre cele 
nelegate ne duce un dor. Multe 
însă trebuie duse. Şi e nevoie de 


Analize şi cercet 


Dorind a fi de folos la timp camarazi- 
lor noștri expozanţi, publicând cronica în- 
naintea închiderii expoziţiei, suntem ne- 
voiți uncori, să trecem mai repede decât 
ne este îngăduit peste lucrările expuse. De 
aceea şi pentrucă dela un timp încoace, 
expozantul aduce în cursul expunerii (fie 
că sa socotit prost reprezentat, fie pentru 
aite motive) lucrări noi, demne de sem- 
nalat, revenim asupra expoziției vizitate, 
cercând o mai nouă analiză a lucrărilor, 
bucuroși fiind că unele păreri defavora- 
bile ni se schimbă în bine, nicidecum do- 
vedindu-ne „bârfitori de meserie“ așa cum 
ne socotesc unii din rea voinţă sau veni- 
noasă și gratuită imputare. 

Noi știm bine şi avem dovezi de înare- 
derea arătată nouă de camarazii noștri. 
Ei sunt convinși că nici un cronicar plas- 
tic — fie el cât de savant, câț de superior 
nouă — nu le poartă un interes mai loial, 
mai cinstit și mai plin de dragoste ca noi, 
dela cea mai umilă, până la cea mai rea- 
lizată pânză, indiferent de gen, de stil, 
sau de persoană; chiar atunci când ne per- 
mitem, cu câte menajamente, reticențe şi 
reţineri, să le arătăm unele lipsuri !... 

Unul din expozanţii despre care la Sa- 
lon am fi voit să vorbim şi ne-a scăpat 
este Grigore Gr. Spirescu un nume nou, 
care sa impune cu matura moartă Flori de 
cais. Cu toate că de mici dimensiuni, e 
franc colorată, netributară nici unui gran- 
gure al paletei, dovedind o tehnică bine 
susținută, care nouă cel mult ne-a amim= 
tit, a nu se confunda cu „influențat“ sau 
„copiat“, tehnica Suzannei Valadon, pu- 
ternicul temperament femenin francez 
(mie îmi pare, singurul având afinități cu 
pictorii noștri). 

O pictoră care ne-a descumpănit pri- 
vindu-i lucrările este Coletia Paraschi- 
vescu, Această nouă venită pe ecranul pic- 
turii, al cărei debut plim de merit l-am 
semnalat anul trecut, mi s'a arătaț de a- 
tunci sub două aspecte total diferite unul 
de altul, la rândul lor opuse celui de anul 
trecut. D-sa este neîndoios una din picto- 
rițele 'demne de remarcat, între atâtea co- 
lege care pictează şi care de ce să mu o 
recunoaştem — mai toate cu talenț — ne 
întrebăm care este cauza acestor aspecte 
atât de diferite ?... 

Suntem partizanii reânvirii, apreciem 
varietatea, o socotim esenţială în artă, dar 


ări plastice în ult 


d-na Colette Bosnief-Panaschivescu nu a 
avut nici măcar timpul să-şi impue lucră- 
rile şi a și apărut într'alță ipostază. Nu- 
dul dela Salon, privit cu deamănuntul, e 
plin de calităţi, colorat frumos și bine 
compus şi cu toate acestea întregul nu 
se ţine. Petele luminoase sunt auniforme. 
De aceiaşi dimensiune sunt toate. Nu ne-a 
scăpat cultura plastică a d-nei Colette, e 
în acel nud foamte perceptibilă, palpabilă 
am spune. Lăsând reminiscențele, nu ar 
putea d-sa, cu darurile care incontestabil 
le are, să-și strângă resursele mănunchiu, 
obligându-se să privească deocamdată în- 
tr'o direcţie, ori care ar fi, chiar cu riscu- 
zile de a pierde aportul „Şcoalei din 
Paris“ ?!... 

Ji trebue tărie, concentrare şi constrân- 


7 
> 





MIRON CONSTANTINESCU 


imele expoziţii 


gere. Sunt sigură că i le poate dezvălui 
eul său lăuntric. 


Reintrând la „Prometeu“ am găsit în- 
trepul ansamblu al lucrărilor şi mai în- 
teresant decât pân'acum. Sunt două noui 
pictorițe tinere, una este soția lui Ale- 
zandru Istrati, Natalia Dumitrescu, al că- 
rei peisaj — care nu bate la ochi — e bine 
echilibrat, în tonuri calde. Văd pentru 
prima oară în )ucrările d-nei o simţire ne- 
împărtăşită cu a soțului, o simțire proprie 
și'n pânza d-sale valori mai observate de- 
cât în pânza lui A. Istraţi, Subiectul d-lui 
Istrati extrem de apropiat, de pregnant, 
are contraste prea tari de valori, între pe- 
retele prea alb și biserica prea închisă. 
Albul sau mai bine zis deschisul întregu- 
lui perete ocupă un loc prea mare, drept 





Peisaj 


orice. 

Natura se prezintă totdeauna necompu- 
să, mâna omului o transformă „ii adaugă, 
pentru binele artei. 

Un peisaj neașteptat în delicateţa griu- 
rilor şi a colorilor îl are a doua pictoriță 
despre care vorbeam, Lucia Vasiliu, Un 
peisaj caracteristic de periferie bucureş- 
teană cu bisericuţa în profil cu 2 turle. 
Păcat de primul plan, cam neglijat. E vă- 
dit cum nu numai doamna, dar o sume- 
denie de pictori la noi trec peste primul 
plan. într'un tablou cu ușurință. Gardul 
cenușiu aduce cu cemul. In tabloul d-nei 
Vasiliu se vădește un temperament nu 
destul de ferm încă, dar cu frumoase po- 
sibilităţi. 

Reîntoarcerea la expoziţia peisajului își 
are recompensa ei prim cele două noi bu- 
căţi aduce de Ion Vlasiu şi de Miron Con- 
stantinescu. lon Vlasiu face tot posibilul 
să ne încânte, întrebuimțează tot felul de 
ghidușii fermecătoare; văzând că sumbrul 
peisaj nu i-a adus sufragiile umanime, 
ne-a agăţat repede un tablou mic, dar pri- 
măvăratec, pictat cm um verde alburiu de 
cel mai mătăsos efect. Contrastând cu mo- 
liciunile calde ale Magdalenei Rădulescu, 
părând de data asta, puţin cam deslâmate, 
Vlasiu numai cu „aluzia“ la un cioban cu 
câțiva Tniei la iarbă ne-a înduioșat; în 
timp ce Miron Constantinescu cu o orche- 
stră colorată savuros în brunrnuri, roşuri şi 
verzuri ne-a înfățişat un peisaj acuarelat 
cu dibăcie. 

Maestrul Pallady, desigur ca să contra- 
zică aserțiunile noastre din cronica tre- 
cută, ne-a adus două bucăţi noi, de data 
aceasta pline de sevă. Expoziţia florilor o 
stăpâneşte iar, reușind prin acel acond de 
rar rafinament, între liliachiu verde şi 
alb „să nu ne mai sature privirea“... Vră- 
jitorul, când se va mai decide oare să mai 
privească și în jurul său, sau pe fereastră, 
sau de pildă în Cişmigiul încărcat de 
roze ? 

Noroc că nu citește cronici plastice, că 
ne-ar fulgera; să avem îndrăsneala să-i 
indicăm, să-i sugerăm subiecte de inspi- 
raţie ?! 

Ni sa adus reproguri pentrucă mam 
vorbit de Ștefan Dimitrescu. Zece ami de 
la moartea sa. Dar așteptăm o expoziţie 
ca să-l judecăm. Ceea ce ni s'a înfățișat 
cu pioasă mână la Cămin nu dovedește 
nimic, ierte-ni-se că o spunem. I-am con- 
sacrat anul trecut o întreagă cronică, aş- 
teptăm expoziţia. 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


Cât timp sunt robi metrebnici 
visând la stăpânire 


„NOI, DELA INFANTERIE” 


se intitulează „poemele de pe 
front” ale d-lui Petre Paulescu 
(Deva 1943, Librăria şi tipogra- 
fia românească). Cele treizeci şi 
cinci de piese lirice, scrise la 
Sevastopol, Kerci, Nicolaev, Or- 
hei, M-rea Putna, Dainic, în 
Stepa Nogaică, la Stalingrad, la 
Cotul Donuiui, Djantora, Odesa, 
Starykrim, Djankoi, Balaklava, 
Marfovea, Feodosia, Marea de 
Azov și Kotemikovo, mărturi- 
sesce despre o glor'oasă trecere 
prin lupte a poctului volumelor 
Cuib şi Sbor (1937), Luceferi de 
rouă (1939) şi Fuga în azur 
(1940). D. Petre Paulescu nu reu- 
șește, totuşi, să găsească accente 
noi şi personale pentru cântarea 
marelui d-sale drum de ostaş, 
Ca şi a celor foarte mulţi, poe- 
zia d-sale, corectă și sonoră, ca- 
de'n clișeu când abordează răz- 
boiul. Nu afirmăm că ar fi rea 
această poezie. Versurile: „Măr- 
şăluim, mărășăluim, Din Euco- 
vina până Crim., Ne ard sub 
tălpi pământurile, Și'n suflet ne 
bat vânturile”, sunt suficient de 
sugestive. Dar le-ar fi putut 
iscăli nu numai d. Petre Paule- 
scu. 

Cartea d-sale e, totuși, un do- 
cument în plus pentru lirica ac- 
tuală de războiu, lirică pe care 
protesând-o, se situiază pe ace- 
iaş linie, nu numai d. Pauiescu, 
ci şi cântăreți ca Virgil Caria- 
nopol, Teofil Lianu şi alţii 

lată un fragment de mostră: 
„Noi, dela infanterie 


Sfințim orice mizerie; 

Prin clime aspre de văpae; 

Pe jos, prin vânturi şi prin ger. 

Prin arșiți vinete de fier: 

Pe jos, în marșuri lungi de 
noapte, 

Prin zile de Cuptor, răscoapte, 

Luăm în piepturi orizonturi 

Să spargem betonate fronturi”. 


V. JELERU 


— 


Generaţia care a prefaţat 
actul Unirii, nu s'a bucurat în- 
că de atenţia cuvenită a isto- 
rici. Această constatare nu este 
numai a noastră ci şi a oame- 
nilor de specialitate, a istori- 
cilor. 

Astfel, în broşura despre Va- 
sile Goldiş, d. Silviu Drago- 
mir, scrie: 

„Socot că a sosit timpul să 
încercăm și noi a da epocei 
care a realizat Unirea, docu 
mentația necesară... Nici me 
morii nu avem care să ne des- 
copere cel puţin gândurile in- 
time, nădejdile, ambițiile sau 
chiar intrigile mărunte ale ge- 
neraţiei care pleacă dintre noi, 
odată cu dispariţia figurilor 
mari de vieţi românești din 
Ardeal. Istoricul a cărui pers- 
pectivă se tot lărgeşte va tre 
bui să facă tuturor, rând pe 
rând dreptate, restabilind a- 
devărul, aşezând pe fiecare la 
locul ce i se cuvine şi fixând 
meritele după măsura care sin- 
gura rămâne neschimbată în 
scurgerea vremii...“ 

Nu intră în competința noa- 
stră de a fixa rolul politic al 
lui Vasile Goldiș, — aprig şi 
luminat luptător pentru cauza 

"Unirii, — alţii mai documen- 
taţi o vor face la timp potri- 
vit. Ceeace ne ispiteşte însă 
este Vasile Goldiş intim, V. G. 
îndrumătorul cultural după U- 
«nire, 

Spectacolul politicii de după 
răsboiu îl mâhneşte. Altceva 
visase omul familiarizat cu 
clasicismul: o altă ţinută, o 
altă ordine morală. Ceeace ve- 
de în jurul său, ambițiile, cer- 
turile mărunte, nu duc decât 
la ură şi desbinare. Ori, ideea 
centrală în tot ceeace a scris 
el este Unirea. 

In 1886, V. Goldiş se ridică 
împotriva certurilor personale: 
„Rău facem cu toţii când ne 
înstreinăm unii de alţii prin 
urîte certuri personale. Daţi 
drumul şi la hoţii din temniţi 
căci avem lipsă de ei în lupta 
groaznică ce ne-o oferă duş- 
manii puternici ai naţionalităţii 
naastre şi ai limbi noastre ma- 
terne. 

Lupta cu dreptul în mână și 
cu provocarea la simţul de 
dreptate a încetat. Deacum în- 
cepe lupta cu arma şi cu pum- 

In 1886, națiunea română se 
găsea angajată în lupta pen: 
tru existenţă împotriva duşma. 
nilor seculari cari căutau să < 
absoarbă în massa streinismu- 
lui. V. Goldiş le cunoaşte ar- 
mele şi face apel la Unire. 

Ce s'a întâmplat după U- 
nire o ştim cu toţii. Luptătorii 
pentru această mare cauză era 
firesc să fic cei mai înstristaţi 
de spectacolul ce li se oferea. 
Vasile Goldiș scrie în 1925: 

„Scăpaţi din jugul sclaviei 
ne-am repezit asupra posibili- 
tăţilor de afirmare individuală 
excesivă. Ne-am destrămat în 
clase, tagme, profesii, partide, 
coterii. Am început să pierdem 
simţul solidarităţii neamului, 
să dispreţuim lrecutul şi să 
neglijăm viitorul“. (Discursuri, 
pag. 117). 

In 1927, la adunarea gene- 
rală a Asociaţiunii Astra, Va- 
sile Goldiș, relevă iarăşi peri- 
colul desbinărilor : 

„Ne-am unit politiceşte -— 
spune el — şi suntem pe cale 
de a ne destrăma sufleteşte... 
Toate categoriile sociale s'au 
Separat, se privesc cu duşmă- 
nie. Apostolii de odinioară ai 
solidarităţii noastre sau rărit 
Preoţimea într'o parte, diviza 
tă şi ea în două tabere ostile 
învăţătorimea în altă parte 
parcă se dispreţuiesc, iar restu: 
de intelectuali privesc la toate 
impasibili“. (Op. cit. pag. 137) 

Mobilul acţiunilor româneșt 
dinainte de răsboiu era atela: 
pretutindeni: interesul colecti. 
vității naţionale, Unirea. Dup: 
mărețul act dela Alba-Iulia 
însă, fiecare vrea să se „iustru- 
iască“ în fruntea unei socie- 
tăţi culturale. Nu mai primea- 
ză munca, dragostea de colec- 
tivitate ci şefia. 

Sunt prea multe societăţi 
culturale, prea mulţi cultura- 
lizatori cari duc o acţiune in- 
coherentă, prea mulţi apostoli, 
— exclamă cu orice ocazie Va- 
sile Goldiș. Dacă urmăresc cu 
taţii numai binele naţiunii, de 
ce nu sar uni, de ce nu şi-ar 
întinde mâna ? 

Dar harnicii propagatori cul- 
turali urmăresc altceva: micul 
lor interes personal, un salt 
spre primele locuri ale vieţii 
publice. Societăţile culturale 
cari pe vremuri aveau măreaţa 
misiune a solidarizării suflete- 
lor, nu sunt decât o oarecare 
trambulină la îndemâna oricui. 

Intrun singur sat se duc 
câte 7 acţiuni pentru acelaș 
scop — constaţă cu amărăciu- 
ne Vasile Goldiş. Gruparea or- 
todoxă de-oparte, cea unită de 
alta, Liga culturală şi organi- 
zaţiile politice la fel, nu mai 
prididesc . de dragul ridicării 
culturale a unui singur sat. 

„In loc să clădim cu puteri 
unite — se plânge V. Goldiș, 
— parcul luminos al culturii, 
fiecare îşi creşte separat cultura 
lui şi se crede minunat. Acea- 
stă nebunească pulverizare a 
energiilor, face aproape impo- 
sibilă orice încercare de re- 
îacere a sufletului naţional“. 








UNIVERSUL LITERAR : 








VASILE GOLDIS, 


teoretician al solidarităţii naţionale 


Care este soluţia lui Vasile 
Goldiș în faţa acestei depri- 
mante pulverizări a energiilor 
româneşti ? 

Inglobarea tuturor acţiunilor 
culturale în Asociaţiunea As- 
tra, refacerea unităţii sufle- 
tești. 

— „Nevoia unei instituţii ca 
Astra se simte mai mult ca 
oricând. Dacă a fost vreodată 
nevoie de o instituţie care să 
strângă rândurile, este acum. 
Această năvală a egoismului 
brutal, trebuiește oprită cu ori- 
ce preț“. 

Astra va trebui să reîntro- 
ducă cultul solidarităţii naţio- 
nale. Tot ce sa înfăptuit în 
lume „s'a înfăptuit prin senti- 
mentul miraculos al „solidari- 
tăţii. Dăinuirea, progresul şi 
gloria naţiunilor sunt cheză- 
şuite de soldaritate. 

„In focul acestui sentiment 
al solidarităţii, se vor topi pa- 
siunile mărunte, — scrie V. 
Goldiș — se vor surpa îngră- 
dirile veninoase cari ne des- 
part. Prezentul va dispare şi 
vom privi viitorul, pe care nu- 
mai împreună știindu-ne, sim- 
țindu-ne fraţi şi iubindu-ne 
unii pe alții, îl vom zidi mă- 
reț şi fericit nepoților şi stră- 
nepoților noştri, naţiunii noa- 
stre româneşti“, 

In „Astra“, V. Goldiş nu ve- 
de o societate culturală oare- 
care cu o misiune limitată, 
Astra e pentru dânsul o şcoală 
a naţiunii. Numai printr'o ho- 
tărită educaţie culturală, na- 
țiunea poate ieşi la liman, di- 
hornia, ura, pot fi risipite. 

Marele rău de care suferă 
lumea este egoismul, utilitaris- 
mul, spune V. Goldiș. In ego- 
ismul său omul caută să aca- 
pareze totul. Tendinţa de îm- 
bogăţire, spiritul plutocratic 
-—— roade învederate ale ego- 
ismului — au săpat mormântul 
Romei, sunt cauza disoluţiei 
sociale. 

La început civilizația era 
ameninţată de barbarii din a- 
fară, acum ea este amenințată 
de cei dinăuntru. Setea de 
îmbogăţire a unora aduce cu 
sine nemulțumiri în sânul cla- 
selor sociale, nedreptăţi, fră- 
mântări. Ori neamul nostru 
are nevoie de puternică con- 
solidare internă și nu de fră- 
mântări. Aceasta nu se poate 
obţine decât prin abandonarea 
concepțiilor materialiste.  Pri- 
mul obiectiv în lupta Astrei, 
va fi deci o nouă concepţie în 
viaţa naţiunii : 

„Mai presus de toate Asoc. 
are să rămână credincioasă 
tradiţieii sale de a fi templul 
solidarizării sufletelor  româ.- 
nești. Ea va oferi posibilitatea 
de a se întâlni pe acelaş teren 
într'o comună bunăvoință toţi 
Românii, de orice condiţii sa- 
ciale. Ea va creia conștiința 
comună românească şi va face 
astfel adevărata educaţiune so- 
cială. Ea va nimici concepţia 
materialistă rău înţeleasă şi 
credința mincinoasă că singurul 
instrument al progresului ome- 
nesc ar fi concurenţa prin ni- 
mic limitată a luptei pentru 
existență. Există o altă putere 
propulsivă progresului, „emu- 
laţiunea în munca socială pen- 
tru ajungerea unui scop co- 
mun“. 

Iată deci definitiv rostul As- 
trei după V. G.: răspândirea u- 
nei alte concepţii de viaţă în 
rândurile poporului, colabora- 
rea dintre toate clasele sociale, 
creiarea unei conștiințe cormu- 
ne și prin acestea a unei mari 
solidarităţi naţionale. 

Concepţiile lui Vasile Goldiş 
sunt aceela ale unui bun creş- 
tin : prin dreptate la solidari- 
tate, progres, pace şi armonie 
socială. . 

Principalul obiectiv al As- 
trei — odată ce-i vedem defi- 
nite rosturile în mare — este 
satul românesc. „Astra“ tre- 
buie să şteargă urmele trecu- 
tului de dominație sireină, 
înălțând țărănimea pe treapta 
demnităţii şi a bunei ştări e- 
conomice. 

Miuncitorimea, o clasă nouă 
ce se formează în sânul popo- 
rului românesc, trebuie deuse- 
menea primită şi îndrumată de 
Asociațiune. | 

Un alt obiectiv al Astrei este 
armonizarea raporturilor dintre 
cele 2 biserici naţionale, Intra 
biserica ortodoxă şi cea unită 
trebuie să existe ca și sub era 
dominației streine, deplin a- 
cord în munca pentru ridica- 
rea națiunii. Bisericile au fost 
în trecut stâlpii de reazim ai 
Astrei. Ele trebuie să fie şi 
astăzi în fruntea intelectuali- 
tății românești pentru lumina- 
rea poporului, pentru unifica- 
rea sufletelor. 

Peste toate sfâşierile, peste 
toate ambițiile, peste micimi!e 
prezentului, Vasile Goldiş nu 
disperează. El ridică steanul 
încrederii în virtuțile naţiunii 
noastre şi a misiunii sale creş- 
tine : 

„In faţa dihorniei ce na sfâ- 
şie, în ciuda indeferentismului 
ce îngheaţă sufletele, înfrun- 
tând mania separatismului care 
distruge societatea, pe ruinele 
idealismului ucis de filosofia 


Za ni 


egoistă a vremii, nu ne clăm 
robiţi deprimării, ci cu dârză 
hotărîre vom înălța tot rnai 
sus şi vom duce la victorie 
drapelul încrederii naţiunii ro- 
mâne în misiunea istorică de 
apărătoare a civilizaţiei creş- 
tine“. 

Acesta este crezul lui Vusile 
Goldiș: crez de luptător. Pe 
deasupra vâltorilor politice el 
a rămas însă în adâncul sutle- 


In vreme ce toate partidele 
politice duc o luptă acerbă 
pentru acapararea puterii, pen- 
tru cât mai mulți prozaliți, V. 
Goldiș, omul politic e adum- 
brit de omul de cultură, stă- 
tuindu-l pe acel fruntaş al sa- 
telor bănăţene să rămână în 


„afara luptelor politice. E o a- 


titudine care revarsă multă 
lumină peste profilul de luptă- 
tor al lui Vasile Goldiș. 


tului său un om al cărţii, cu 
ajutorul căreia spera să lecuia- 
scă marile răni ale naţiunii. 
Când vedea undeva o mare pa- 
siune pentru carte, sufletul lui 
cuprins de amărăciunile vieţii 
publice, tresăria ca în faţa căii 
mântuitoare a neamului. 

Dovadă e corespondența lui, 
dragostea lui pentru poetul ţă- 
ran Paul Târbăţiu din Como- 
riște, jud. Caraş, în care V. 
Goldiş vede o parte dir co- 
morile sufleteşti (ale naţiunii 
noastre, substratul nobil ai u- 
nui popor vrednic de o soartă 
mai bună. Un ţăran care scrie 
versuri în epoca pasiunilor €- 
lectorale e o oază de lumină 
pentru V. Goldiș. Deaceea su- 
fletul lui sa deschide în cores- 
pondenţa cu poetul plugar. Se 
ingrozește la gândul -ă şi a- 
cest plugar ce şi-a croit un 
drum propriu în izolarea lui 
dela sate, — ar putea apucă 
pe drumul electoralului. 

Il sfătueşte deci pe T. Tăr- 
băţiu să nu se înscrie în nici 
un partid politic, nici chiar în 
acela, din care el, Vasile Gol- 
diş, făcea parte. 





Corespondenţa lui cu poetul 
țăran, vorba  cumpănită şi 
dreaptă dela om la om, dela 
suflet la suflet peste asperită- 
țile treptelor sociale, pun în- 
tr'o caldă perspectivă  perso- 
nalitatea intimă a vigurosului 
luptător ardelan. E în acelaș 





POEM 


Drum în vis 


O poartă clară s'a deschis: 
Pornim în vis,., 

Privim tărimul celălalt 

Cu cer înalt 

Pe care se-adâncesc pleoape 
Și ochi de-azur,,. 

Acum, tărâmu-i mai aproape... 
Ce cântec pur! 

Un cântec ideal de hartie! 
Adie rugerii eşarfe 

Să răcorească duhul somnului, 
Când ațipește Maica Domnului . 


Albastra ușe s'a deschis: 
Pornim în vis 

Pe-aripa care-o să ne poarte... 
Pornim spre vis, 

Pornim spre moarte !... 


Manţii 


Sfințită viață au Munţii 

Cu piscul spre 'naltul mister, 
Cu alba năiramă a irunții, 
Cu ochii aproape de cerl.. 


Când soarele râde 'n poene 
Şi pâinea o coace pe-ogoare, 
Il mângâie Munţii pe gene 
Cu degete iine de boare. 


Par Munţii în zare că-s magii, 
Slăvindu-și un nou Zoroastru, 
Când noaptea-şi desțace desagii 
Cu aur, pe drumul albastru, 


Acolo, pasc turme de stele 

Şi luna-i de-argint, ciobăniţa... 
Din vis, cresc balade, și ele 
Pe aripi aduc „Mioriţa“... 


O, Munţii, departe, departe... 
Şi totuși atât de aproape... 
Edenicul pisc e o carte 

Cu tainice slove de șoapte.. 


Iar sufletul nostru nemernic, 
Când fi-va Pedeapsa s'o 'nirunte, 
Va sia 'ngenunchiat și cucernic, 
Primindu-și sentinţa pe munte... 


Mă cheamă 
depărtările... 


Mă chiamă depărtările 

Și mările 

adânci 

Ce'n valuri fierb chemările, 
Zdrobindu-le de stânci. 


Pădurile mă strigă 

Cu voce de ierigă, 

Cu vorbe de mesteacăn, 
Cu geamăte de crăngi, — 
Și'n triste-amurguri iacă, “n 
Ecouri de talăngi, 

Mă chiamă tainic munţii 
Cu piscul singuratec, 

Spre albul drum al frunţii 
Ce-o “ntinde, gânditoare, 
Pe cerul de jăratec, 
Selene, visătoare... 


Mă chiamă depărtările, 
Pădurile și mările, 
Câmpiile, abisul, 

Mă chiamă 'ncet Pământul 
Cu glasul lui ca visul, 

Cu murmuru-i ca vântul, — 
Mă chiamă 'ncet pământul 
La pieptu-i să m'aștern, 
Să pot dormi etem... 


Veni-va să mă îa 


timp şi o fericită ilustrare a 
tuturor frământărilor lui de 
după Unire. lată textul celor 
3 scrisori, pe cari le-avem în 


OrtEtăT dela Paul Târbății?” 


Di melepi ittă 


Scumpul meu prieten, 

Te rog să mă ierți dacă-ţi 
răspund aşa de târziu la sce- 
soarea d-tale din 13.1V a. c. 
atât de cuminte, atât de siii- 
ceră și pentru mine atât de 
îndatoritoare. Să mă crezi că 
sunt îmbulzit de atâtea lucruri, 
că-mi este cu neputinţă să le 
isprăvesc pe toate la rândul 
lor, ci trebue să le fac loc 
după fireasca lor urgenţă. 

Am şi eu necazurile mele 
personale, apoi cele familiare. 
Sunt un prea modest slujbaş 
la consistoriul din Arad şi surii 
nevoit să rezolv ce mi se qă. 
„obligat să lucrez aici în biroul 
acesta tocit cel puţin câte şase 
ceaşuri pe zi. Apoi vine Astra, 
care în timpul din urmă, mi-a 
dat grozav de mult de furcă. 
Vei fi citit despre congresul 
nostru cultural dela Sibiu. Pra- 
gătirea lui am făcut-o eu per- 
sonal, scriind numai scrisori 
câte 5—10 pe zi. După congres 
pregătesc tipărirea materialu- 
lui discutat acolo, iară acum 
mă copleșesc agendele cu pre- 
gătirea Arunării eparhiale (Si- 
nodul dela Arad) care vine tot 
în sarcină mea. 

Te plictisesc cu înșirarea a- 
tâţor nimicuri dar vreau insă 
să 1nă crezi, că nu am întâr- 
ziat răspunsul din lipsă de 





Naşterea Afroditei 


Eră o mare lină... Și Zeii din Olymp, 

Vrăjit de luciul apei — potop de trumuseţe — 
Simţeam zvâcnind în trupuri atâta tinereţe, 
Incât pluteam pe-aripa uitărilor în timp. 


lar Zevs, purtând în suilet lascivul anotimp, 
Deși cercase Hera zadarnic să-l răsfeje, — 
La țărmul ce-l alintă Apollo cu blândețe, 
Venise să se'mbete cu soare în răstimp . 


Căzu pe gânduri Zeul... Mirifica Egee _ 
Voluptuos, i-apare cu forme de iemee... 
Minunea se 'mpletește cu dragostea, în sbor... 


Și-așa, țâșni, ca floarea de spumă, Airodita, 
— Nălucă termecată ce prinde 'n mreji ispita — 
Din marea fecundată de visul creator... 


Papagalul 


Am stat de vorbă azi c'un papagal... 
(Și el mi-a povestit de 'Axel Munthe...) 
Avea ochi de poet sentimental 

Și brazda bătrâneţelor pe irunte... 


Şedea pe o cutie de ilașnetă, 

Un mic sicriu de sunete ucise, 
Cutia primăverii ce repetă 

Acelaș cântec de schiloade vise... 


Pe când se 'nfiripa o serenadă 

Din alte vremi, cu ton strident, prelung, — 
Am stat c'un papagal la colț de stradă 

Şi i-am văzut stăpâmul hâd și ciung... 


Mi-a tras măiastra pasăre planeta... 

ȘI Soarele păreau un demiurg... 

Infirmul învârtea mereu flaşneta, 
Flușneta ce plângea cu glas de-amurg... 


Femeea din ceaşcă 


Văzut-am o iemee în ceaşca de calea, 
In ceașca cu desenwi haotice și sure... 
Eră cu părul negru, femeea... Eră Ea, 

Sinistră 'ntruchipare a gândurilor dure 
Din bolta sufletească, pustie, fără stea. 


Văzut-am o ientee... Şi-atuncea, Ghicitoarea 
Mi-a spus că-i doar iubire femeea cea frumoasă; 
Dar am pătruns îndată enigma : ursitoarea 
A vrut, în ceașca neagră, destinul meu să coasă... 


Femeea ce pândește în ceaşca de cafea, 
Femeea care şade în negura din ceaşcă, 


In sumbra ei caleaşcă,.. 


Pastel felin 


S'au trezit pisoii : 
Ceasul și-au întors 

Şi s'au pus pe tors, 
(Parcă-i ritmul ploii !.,), 


Şi'n lăbuţe fine, 
Leneș, motănașii 
Trag iar călțunașii 
Cu mișcări ieline... 


Cerul de tărîţe.., 

lată; luna spână 

Ca un ghem de lână 
Pentr'un joc de mâţe.,. 


ALEXANDRU BILCIURESCU 


a pa i a a a a i d a ar a i i a a a 


Straduinţele lui de după unire. Corespondenţa cu poeţii ţărani 
“ de GABRIEL ȚEPELEA 


consideraţie pentru D-ta, pe 
care te socot printre cei mal 
scumpi amici a mei. 

Acum să revenim la obieci. 

le rog să-mi trimiți nai 
mulţe din tragmentele şi mi- 
nunile de care-mi scrii, să le 
citesc. Să-mi scrii şi aceea câte 
coale de tipar ar tace voluma- 
şul ? 

După citirea bucăţilor ce-mi 
vei trimite voiu căuta vre-un 
editor, Poate le vom tipări în 
biblioteca pentru creştini a E- 
piscopiei noastre, ori voiu în- 
cerca la tipogratia diecezană, 
poate chiar la Astra. Ştii D-ta 
bine că stăm rău de tot cu căr- 
țile. Astăzi lumea citeşte numai 
murdăriile de gazete unde se 
injură oamenii ca la uşa cur- 
tului. 

Editorii se lasă prea de tot, 
fiindcă-și tem paralele. E vre- 
me rea, scumpul meu prieten. 
Cele sufleteşti nu au nicio tre- 
cere, ci vulgul aleargă după 
otrăvitele destătări ale trupu- 
lui iar mirosul banului a su- 
primat pe cel al tămâiei, 

Nu vreau să desnădăjduiesc 
fiindcă e păcat, dar nu cred 
să ajung eu vremi mai senine, 
ci voiu muri în acest amurg 
trist al stricăciunii. Să dea 
Dumnezeu ca măcar D-ta să ai 
norocul de a vedea renașterea 
virtuții strămoșești la scumpul 
neam românesc, fiindcă ur îi 
osândit sărmanul să fie dat şi 
cl pieirii dacă ar înceta să 
cinstească zeii, la care s'au în- 
chinat strămoşii. 

Partea din urmă a scrisorii 
D-tale m'a surprins şi ma în- 
tristat. Vorbeşti de politică, B& 
răul cel mare de care suferă 
biata ţară. Politica ar fi să iie 
muncă pentru binele tuturor, 
pentru binele neamului şi a- 
cum pentru binele Ţării fiind- 
că după ajutorul marelui Dum- 
nezeu, țara este acum a nea- 
mului. Așa ar fi să fie, aşa ar 
fi frumos, dar vai, ce scârnă- 
vie e politica din Țara Romă- 
nească. 

Dragă amice Pevele, fugi de 
politică, îugi, ca de Satana. 
Dacă vrei să faci politică ală- 
turi de mine, s'o faci dar aşa 
cum 0 fac eu, să luminăm 
mulţimea cu adevărat, să-i 
propovăduim iubirea frăţească, 
credința în Dumnezeu, cinstea, 
cruţarea, şi să nu aşteptăm de 
la nimeni nimic pentru acea- 
sta, nici laudă, nici mulțumită, 
care fel de iarbă nu creşte în- 
tre oameni: mai vârtos să nu 
aşteptăm onoruri, posturi, sluj- 
pe, bani şi măriri. Să nu aş- 
teptăm nimic dela politică, ct 
să dăm totul ce avem pentru 
sărmanii noştri fraţi, pentru 
mulțimea ce nu are, care răta- 
cește în  pustietatea „sărăciei 
din pricina puţinătăţii cunoş- 
tinţei şi a căderii sale în mo- 
cirla leneviei şi a fărădelegilor. 

Nu te sfătuesc. să te înscrii 
întrun partid, nici chiar în 
partidul meu. 

Eu mă găsesc în partidul 
poporului, fiindcă-l știu pe 
generalul Averescu un mare 
erou, om de omenie, patriot â- 
devărat care numai prin vir- 
tuţile sale sa înălţat de jos, 
din praf, la cele mai înalte 
arepte ale societăţii, dar mulţi 
din partidul lui sunt asemeni 
celorlalţi din celelalte partide 
şi m'ar durea sufletul „să-ţi 
pierzi iluziile şi să-ţi vezi veș- 
tejite nădejdiile. Nu aştepta 
dela nimeni nimic, numai dela 
munca Dumitale, dela cinstea 
Dumitale, dela sufletul Dumi- 
tale. 

Mai serie-mi din tând în 
când, fiindcă scrisorile Dumi- 
tale sunt pentru mine ca o a- 
diere răscolitoare în năduful 
ce adeseori mă sufocă în acea- 
stă atmosferă a  stricăciunii. 
Cum aş dori să te cunosc şi 
personal, să-ţi strâng mâna, să 
mă uit în ochii Dumitale şi să 
văd bunătatea. 

Poate voiu trece în vara 
asta şi pe meleagurile Dum:- 
tale. Mi-e dor de Banat, de â- 
pele lui, de cireşii lui, de pă- 
durea răcoritoare şi de sufle- 
tul iui dulce. | 

Să nu te superi că-i trimit 
aici şi o fotografie, să nu mă 
uiţi. 

Al Dumitale sincer amic, 
Vasile Goldiș 


Arad, 10/1 1929. 


Domnule Târbăţiu, 

Am primit cu multă bucurie 
un exemplar din „Zorile Ba- 
natului“ nr. 1, anul II, pe lu- 
na Ianuarie 1929. 

Azi am trimis pe adresa I 
Stoian în Forotic, jud. Caraş 
suma de 100 lei ca abonament 
pe anul 1929. 

Mă bucur din tot sntietul 
văzând doi ţărani români în- 
tovărăşindu-se în scopul de a 
răspândi lumina  cunoştinței, 
făclia bunelor moravuri, cre- 
dinţa religioasă, cinstirea tra- 
dițiilor şi mai vârtos cultul 
muncii, simplitatea vieţii şi 
cruţarea cuminte, fără de care 
nu există mulţumire între oa: 
meni, nici înălţare pentru na- 
ţiuni. 

Tot cu poşta de azi am îa- 
drăznit să-ţi trimit, Domnule 
Târbăţiu, şi un exeplar din 
volumul care cuprinde modes- 
tele mele discursuri rostite cu 
prilejul unirii noastre cu 'Țara- 


10 IUNIE 1943 == 


Mamă România, în 1 Decem- 
brie 1918 şi apoi la diferite o 
caziuni ca preşedinte al socie- 
tăţii culturale „Astra“ din Si- 
biu. 

Ți le închin ca prietenească 
amintire și te rog să le citeşti 
cu răgaz şi să vorbeşti mai 
departe ceeace vei găsi bun în 
gândurile mele. 

Bine faceți când vă feriţi de 
politica blestemată, care pro- 
povădueşte ura între fraţii a- 
celeași naţiuni şi de toţi ne- 
mernicii cari prin momeli şi 
făgăduieli prostesc lumea pen- 
truca să ajungă la puterea lu- 
mească, ci mai vârtos rogu-vă 
să întăriţi credința că neamul 
românesc are divina misiune 
de a păzi aici la gurile Dunării 
și în preajma Mării Negre, ge- 
niul latinităţii, care a stăpânit 
odată lumea prin dreptatea sa 
și iar o va stăpâni odată prin 
iubirea sa de oameni, fiindcă 
ea, ginta latină cum spune A- 
lexanari, reprezintă Dumnezei- 
rea pe pământ, iar Dumnezeu 
este iubire. 

Primește o strângere de mâ- 
nă dela fratele tău 


Vasile Goldiş 


Arad, 22.1.929 


Mult Stimate Domnule 
Târbăţiu, 

Ţin prin aceasta să vă aduc 
viile mele mulţumiri pentru a- 
mabilitatea de a-mi trimite 
frumoasele D-voastră versuri 


- adresate Vântului. Le-am citit 


cu adevărată plăcere şi nu 
știu ce să admir mai mult 
inspiraţia poetică veritabilă 
ori forma lor drăgălaşe şi 
limba românească impecabilă 
şi fînflorită, Incă odată mul- 
țumirile mele. 

La dorința Dumitale cu poş- 
ta de azi am trimis la adresa 
din Comorişte clișeul de pe o 
fotografie a mea. Pentru per= 
soana mea nu doresc nicio di- 
stincție. Mă simt chiar jicnit 
când cineva mă laudă. Fiindcă 
nu prin cuvinte se pot lăuda 
oamenii, ci prin faptele lor. 

Cu atât mai mult mă înve- 
seleşte însă primisiunea de a 
face propagandă pentru Aso- 
ciaţiunea culturală „Astra“, 
care a fost întemeiată de că- 
tre părinții noştri mai vârtos 
pentru luminarea  plugarilor 
români, a satului românesc, 

In discursul meu rostit la 
Adunarea Generală dela Arad 
în 8 Noembrie 1924 vei găsi 
satul, adevărațul obiectiv al 
Asociaţiunii. Am spus atunci, 
că „Asociațiunea va înfășura 
în haina caldă a iubirii sale 
și a părinteştei sale îngrijiri 
țărănimea română, dându-și 
toută osteneala s'o scoată din 
bezna pricinuită de nedrepta- 
tea vremilor trecute şi de pă- 
răginirea păcătoasă a stăpâni- 
torilor ei de pe vremuri, oblin- 
du-i drumul spre progres şi 
lumină“. (Discursuri, pag. 90). 

E o muncă uriaşe ce trebuie 
săvârşită până când plugarul 
român va fi în stare să pună 
integral în valoare toate mi- 
nunatele sale aptitudini şi vir- 
tuţi, ce le are dela rasa latină 
şi dela pământul, pe care sa 
încleştat. E adânc dureros, că 
astăzi încă acest minunat, ţă- 
ran cade prea uşor jertfă mo- 
melilor otrăvite, cari ascund 
neruşinoase asalturi după pru- 
copseală şi este adânc dureros, 
că nici ruşinea morţilor nu 
ne-a oprit din acest danţ des- 
măţat. . 

Care pește a refuzat vreo- 
dată să înghită fierul fatal 
ascuns în râmă sau în boţişo- 
rul de mămăligă? Aţâta vre- 
me, cât popoarele nu va în- 
trece pe pești în cuminţenie, 
nu se va putea cobori fericirea 
pe pământ. Fiindcă adevărata 
pacoste a neamului nostru nu 
este sărăcia materială, care u- 
șor ar putea să dispară, ci mai 
vârtos este deficitul lui moral 
şi acesta nu se poate acoperi 
cu împrumuturi în streinătate. 

Sunt vesel cunoscând că as- 
cultaţi îndemnurile bravului 
profesor Ilie Rusmir, preşedin- 
tele Despărţământului din O- 
ravița al Asociaţiunii noastre 
culturale „Astra“, fiindcă cul- 
tura numai ne poate scoate la 
liman. Educaţiunea este pre- 
gătirea individului pentru ser- 
viciul Comunităţii și gândul 
solidarităţii trebuie să pătrun- 
dă sufletele tuturor înlocuind 
dihonia dintre noi, fiindcă la 
căpătâiul mamei bolnave toţi 
copiii trebuie să simtă ceeace-i 
leagă prin naşterea lor şi să 
lapede dela sine tot ce-i des- 
parte. 

Scuză lungime ascrisorii a- 
cesteia, dar mi-e drag să stau 
de vorbă cu asemenea plugar, 
cum eși D-ta. Scrisorile mele 
şi cartea mea le poţi folosi 
cum vei crede Data, că este 
util pentru binele comun. 

Al D-tale stimător şi iubi- 
tor prieten 

Vasile Goldiş 


Astăzi când am cules roadele 
amare ale concepțiilor mate- 
rialiste împotriva cărora se ri- 
dicase însă din 1924. Goldiș, 
luptătorul dela Arad ne apare 
ca un adevărat vizionar. E o- 
mul care a luptat din răspu- 
teri pentru cele două uniri: 
îniante de 1918 pentru unirea 
politică, iar după încheierea 
păcii pentru unirea sufletească, 


me 10 


IUNIE 1943 




















bee 
DS VIBE 


Cronica literară 





LADMISS ANDREESCU: Ochiul din neguri, nuvele 





Editura „Ofar“, Bucureşti 1943) 
„BENEȘ: Semn rău, nuvele 


N. PORSENNA: Rug, roman 


(Editura „Gorjan“, Bucureşti ) 


D- Ladmiss Amdreescu se 
găsește întreg în meobservata 
nuvelă Biruința, — a cincia 
din vohamul d-sale recent a- 
părut. Nu este, desigur, nici 
cea mai bumă și nici cea mai 
reprezentativă pentru  d-sa. 
Iștina Iobului din Strana de 
exemplu, e incomparabil mai 
bine „prinsă“ decât Serafim 
Bunea, eroul Biruinţei, Sa- 
miiila, marea muvelă care în” 
chee volumul, e mai bine con” 
struită şi mai întemeiată psi- 
hologiceşte decât  Șoarecale, 
nuvela nu mai puţin mare ce-l 
deschide. Atât Sami cât şi 
Șoarecele au calități de com- 
poziţie şi stil ce depășesc alcă- 
tuirea şi stilul Biruinţei, iară 
Strana e, din aceste puncte de 
vedere, deadreptul un filon şi 
regreţi că d-l Ladmiss An- 
dreescu nu l-a exploatat mai 
amplu. 

Totuși Biruinţa se dosebeşte 
printr'o anumită atmosferă a 
ei, — nu prin exotic! — prin” 
irun fe) de gradarea mo- 
memntelor și printr'o voință a- 
firmată elementar, lucruri ce 
aduc aminte de povestirile 
unui Jack London. Când, după 
lectura volumului Ochiul din 
Neguri, î-am întâlnit pe autor 
şi mi“am exprimat entuzias- 
mul (— nu mă tem nici de a- 
cest cuvânt! —) pentru Bi- 
ruința, biruinţă însă pe care 
aş fi încheiat-o altfel, făcân- 
du-l pe Bunea să-şi atingă ţe- 
lul, şi când, mai ales, mi-am 
exprimat părerea că această 
nuvelă trebuie să fi fost hotă- 
râtoare pentru scrisul d-sale, 
d-l Ladmiss Andreescu a tre- 
sărit mărturisindu“mi că l-am 
ghicit, căci, întradevăr, Bi- 
ruința îi fusese piatră de în- 
cercare și îndemnul cel mai 
decis.v de a nu se lăsa de 
scris. Am mai aflat cu acest 
prilej că peisajul geografic și 
sufietesc în cadrui căruia se 
petrece drama lui Serafim 
Bunea, i-a fost sugerat de po- 
vestea unui andelean ce fusese 
prizonier la ruşi în trecutul 
războiu mondial. Mărturisirea 
d-lui Ladmiss Andreescu mi 
se pare prețioasă, căci bucăţi- 
le la cari ţinem, indiferent 
dacă sunt bune sau nu, și mai 
ales bucăţile cari se găsesc la 
începuturile pline de răspântii 
ale carierei noastre literare, a- 
rumcă, deseori, mai multă lu- 
mină asupra căilor apucate 
decât s'ar putea bănui. Acea- 
stă Biruinţă a scriitorului mos- 
tru prezintă, în cuplu încă ne” 
disociat, cele trei tendinţe do- 
minante ale serisului său: Dra- 
gostea de subiectele tari, im- 
presionante şi menite să-ţi ră- 
mână în memorie, dragostea 
de amănuntul folosit câ; mai 
sugestiv şi dragostea de fan- 
tastic. (Humorul din Vicleniile 
lui Cireş, Pățania cu vaca, 
Dispersa — mu mi se pare a 
fi prea profitabil prozei vigu- 
roase a d-lui Ladmiss Andree” 
scu). Dragostea de subiectul 
impresionant, dragostea de a- 
mănuntul observat și relevat 
cât mai semnificativ și suges- 
tiv şi dragostea de fantastic 
caracterizează deci, — nu însă 
cu simultaneitatea lor din Bi” 
ruința, — cele mai bume patru 
nuvele ale volumului : Șoare- 
cele, Bombardament, Strana 


și Samita. 
Dacă au unele lipsuri, — 
neverosimilul din Şoarecele, 


rudimentalul din Stamiia, la- 
cunarul din Stana şi, în par- 
te, reportericescul dim Bom” 
bardament, — lipsurile aces- 
tea se pot explica şi prin in- 
congruențăle dintre fantastic, 
impresionant și significare a 
detaliului, incongruențe ine- 
xistente în Biruinţa. Această 
nuvelă, aparținând unei epoci 
bineînțeles depășite în cariera 
hterară a d-lui Ladmiss An- 
dreescu, își păstrează, totuşi 
valoarea de punct topografic 
dela înălțimea căruia îţi poți 
da mai bine seama cu cât sa 
depărtai autorul dela drumul 
cel mai firesc şi mai potrivit 
țalentului său indiscutabil și 
cu cât şi-a îmbogăţit mijloa- 
cele expresive. Raportată la 
Biruința, valoarea literară a 
celor patru nuvele pomenite 
mai sus, ar trebui să-l oblige 
pe autor la o reexaminare a 
resurşelor sale  întorcându”l 
sau, cei puţin, apropiindu-l de 
acell mod de plăsmmire în care 
vealul și fantasticul, impresio- 
nanptui şi epicul pur și simplu 
să se controleze reciproc, căci 
arta actuală a d-lui Ladmiss 
Andreescu, situându-se între 
telurile de a scrie ale lui Ces- 
zar Petrescu pedeoparte şi Gib 
Mihăiescu pe de alta şi gravi- 
tând către cel al lui Victor Ion 
Popa, e în primejdie să se ri- 
sipească pe tustrele drumurile 
fără a se realiza pe niciunul. 

Ținând seama de anumite a” 


finităţi şi, în primul rând, de 
stilul autorului şi apreciind, 
din acest punot de vedere, ca- 
lităţile evidente ale nuvelei 
Strana, (— mult prea scurtă 
pentru cele ce vrea să spu- 
nă —) se pare că di Ladmiss 
Andreescu se găsește foarte a” 
proape de tărâmul cel mai in- 
dicat pentru sorisul d-sale. 

„Ochiul din neguri“, volu- 
mul de nuvele al cărui titlu 
autorul îl justifică neconvin” 
gător în cinci pasagii de quasi 
prefaţă, e însă o carte pe care 
o citeşti cu plăcerea de a fi 
dat, înstârşit și peste o cule- 
gere de nuvele cari nu sunt 
nici haos de fraze, nici pagini 
fără rost și nici pagini de 
hibridaţie dintre esseu. psiho- 
logic şi jurnal intim. 

* 


SEMN RĂU, muvelele fan- 
tastice ale d-lui V. Beneșau o 
mare calitate: sunt palpitant 
de atrăgătoare. Le citești fără 
să le lași din mână. E o cali- 
tate pe care vor fi dispre” 
țuind-o mulţi scriitori, pe care 
însă o iubesc toţi cetitorii. In 
total suni zece bucăţi: Semn 
rău (în care un tată își ucide 
fiul confundat cu o cucuvaie), 
Wilheim Temerarul Duce de 
Brabant (care se lasă prefăcut 
în şobolan spre a scăpa de 
formidabila năvală o acestor 
rozătoare), Floare albastră 
(nebunia şi moartea profeso- 
rullui Andrei Sutașu), Cetatea 
cu steaguri albe (cetatea pus- 
tiită de ciumă şi pe zidurile 
căreia bătrânul şi nebunul 
rege Wenceslav al Boemiei ar” 
borează, în fiecare zi a Sfintei 
FBlena, steagurile albe spre 
a-şi serba nunta cu logodnica 
moartă cu decenii în urmă), 
Pendula (sinuciderea lui Oc- 
tav Alboteanu din cauza înţâl- 
nirii cu o apariție spectrală), 
Păcatul fratelui Beatus (ale 
cărui priviri îl ucideau pe a- 
cela asupra căruia se îndrep- 
tau), Casa din strada Primă” 
verii (povestea unei case stă- 
pânite de duhuri), Teodot ne- 
bunul (pedeapsa nefirească și 
groaznică a unui întreg sat 
fiindcă-l spânzurase pe un 
sfânt presupus nebun), Pavi- 
lonul Nr. 6 (nebunia și sfâr- 
șitul directorului unui sanato” 
riu de tuberculoși) şi Amo, 


* amuas, amat (sfârşitul unui no- 


bil roman ajuns, prin naufra- 
giu, pe insula unor semeni pe 
trei sferturi maimuțe). Zece 
nuvele dătătoare de fiori și 
condensate asemenea unor lo” 
vituri de gong, acordat grav și 
vibrând ca de sub hrube te- 
mute prin halucinata stihie a 
miezului nopții. Şi, totuși, d. 
V. Beneş nu recunge mici la 
logica diabolică a unui E A. 
Po, nici la cântecul de vrajă 
al frazei lui E. Th. A. Hoff- 
mann, nici la punctele de ple” 
care ale lui Hans Heinz E- 
wers. Stilul d-sale e obiectiv, 
aproape rece, şi fără relief 
deosebit, ci aproape nivelat. 
Um stil, putem zice, nepoetic. 
im ce constă farmecul deosebit 
şi deosebitul antren al nuve” 
lelor d-sale ? In fantasticul si- 
tuaţiilor din ele? Acest fan” 
tastic nu este speculat pentru 
el însuşi. Autorul me relatează 
întâmplări, legendare și din 
cotidian, cum ar redata un 
fapt divers: cu liniștea omu- 
lui ce redactează o seamă de 
procese verbale, sau cu răbda- 
rea hronistului care le tran- 
scrie de pe un pergament pe 
altul silindu-se ca nu cumva 
să adauge ceva, nici să nu-i 
scape vreun lucru, şi, în orice 
caz să nu se lase impresionat 
de poveste. 

Şi, totuşi, tocmai această 
neintervenţie a scriitorului te 
face să cazi mai inevitabil ra” 
dă fascinului ce se desprinde 
din fiecare dintre nuvelele 
sale. Amo amas, amat, bucata 
cu care sfârșește cartea d-lui 
V. Beneş are,-până la ultima 
pagină, ceva senin, ceva din 
cerurile albastre şi din întin- 
derile limpede ale Meditera- 
nei italice. Crezi, la un mo- 
ment dat că „umanizarea“ pe 
care o intenționează autorul 
va reuşi, partea de coşmar în- 
trupată numai în ființele an” 
tropoide risipindu-se ca pâcle- 
le în fața luminii cu care vine 
străinul. De zădărnicirea aces” 
tei minuni are insă grijă eter- 
nul inconștient Hâhân, șeful 
întunecatului trib. Odată cu 
uciderea pe la spate a cetăţea- 
nulu: roman cu togă şi manu- 
scrise cu versuri divine, fan” 
tasticul se revarsă ca o noapte 
asupra  întregei povestiri. E, 
această neghicită deslegare, un 
truc de maistru, dară şi cele 
ce o premerg sunt operă de 
maistru povestitor. 

Siguranța cu care se mișcă 
d. V. Beneş printre eroii săi e 
și ea extraordinară. Nici o cli- 


pă nu ţi se şterg hotarele din” 
tre realitate și fantastic, te 
simţi, la orice pas, în faţa unei 
lumi pe care eşti liber s'o do- 
mini cu rațiunea, dar tocmai 
din această polarizare se nasc 
acele tensiuni ce te determină 
să citeşti până la capăt cartea 
odată începută. Nuvelele fan- 
tastice ale d-lui V. Beneș nici 
nu te obsedează. Le uiţi ca pe 
un vis. Te alegi însă cu un fel 
de neliniște, cu un fel de „rău 
de rațiune“, asemănătoare cu 
„răul de pământ“ pe care-l 
simt debarcaţii după lungi că- 
lătorii pe mare. Exemplare 
din acest punct de vedere, a” 
ceste nuvele ale d-lui V. Be- 
neș au, totuși, ceva straniu, a” 
dică strein sufletului nostru. 
Poate fiindcă e vorba de un 
Ivan Muschin, de un Wilhelm 
Temerarul, de un rege Wen- 
ceslav, de un frate Beatus și 
de un Hâhân. Poate și din alte 
motive. In orice caz fantasti- 
cul prezentat de d. V. Beneș 
nu prea are corespondențe ro” 
mâneşti, — ceeace nu scade, 
câtuși de puţin, din valoarea 
nuvelelor d-sale, dară dove- 
dește, indirect că mai există și 
alte perspective pentru acest 
gen de literatură românească, 
mergând la rădăcinile suflatu” 
lui nostru şi că d. V. Beneş, 
dotat, în măsura în care este 
într'adevăr dotat, cu antene 
foarte sensibile pentru găsi- 
rea și conturarea subiectelor 
cu fond fantastic, nu ar greşi 
dacă ne-ar mai Serie o carte 
de asemănătoare nuvele, luate 
însă, cel puţin, din tezaurul 
de legende populare, — sau 
grefate pe ele, căci Semm rău, 
noul volum de proză al dlui 
V, Beneş este semnul cel mai 
bun că ne găsim în faţa unui 
scriitor dela care avem drep- 
tul să ne așteptăm la cât mai 
mult. Și nu numai că ne aş- 
teptăm, dară me și recdlamăm 
dreptul de cetitori ce l-au pre- 
țuit întotdeauna, 
Li 


RUG, romanul d-lui N. Por“ 
senna ne-a produs o criză de 
conștiință. In calitate de cro- 
nicar literar, tot individul care 
iscălește câteva rânduri de a- 
preciere sau depreciere la a” 
dresa unei cărţi, este dator s'o 
citească din scoarță în scoarță. 
Așa preţind cei cu „probita- 
tea'“' profesională, adică exper- 
ţii care afirmă că trebuie să 
dea pe dușcă întreaga bute 
spre a se putea pronunța asu” 
pra calităţii vinului. lată însă 
că noi nu suntem de această 
părere. Cine i-a zis sării sare 
și prostiei prostie nu a cunos- 
cut toată sarea şi întreaga 
prostie a pământului. 

Nu am citit deci Rugul, ne 
putem însă spune, în modul 
cel mai prob imaginabil, ce 
credem despre acest roman 
foarte masiv şi, probabil, foar- 
te interesant pentru cetitorul 
consumator de literatură dis- 
tractivă (Lesefutter cum i-ar 
zice  comis"voiajorul  neamţ), 

Rug-ul d-lui N. Porsenna, 
căruia îi rezervăm, ca om, 
toată stima, e o carte ce se a- 
şează dincolo de ţarcurile tra- 
diționai literare. Scrisă în 
mare grabă şi fără sinchisire, 
nu ne-a putut impune ascul- 
tarea până la capăt. E posibil 
să fie o nepotrivire de gusturi 
de mijloc. De gustibus — vor- 
ba veche. Nu ne-am simţi con- 
trazişi nici chiar dacă și acest 
roman, ca atâtea altele, ar a- 
junge la a zecea sau a șapte- 
sprezecea ediție. 1 le dorim 
autorului, — și. mai ales edi” 
torului, E însă un roman care 
nu are nimic comun cu litera- 
tura pe care ne-am deprins, 
poate în mod greșit, a o numi 
literatură şi a o prețui. Atât, 
Iară confraţilor cronicari și 
deținători de note literare a” 
ceastă apostilă: Nu ţinem so- 
coteală de reproșurile altora 
decât numai atunci când sunt 
întemeiate. Chiar dacă greșim, 
preferăm să ne luăm liberta- 
tea de a ceti o carte şi a o dis" 
cuta, decât cetind-o să nu o 
putem discuta altfel. Ii îndem- 
năm să ne imite. Ne vor fi re- 
cunoscători dacă, precum afir- 
mă dumnealor, este adevărat 
că se căznesc cu înghiţirea tu- 
turor volumelor de celofibră 
literară cu cari sunt, nu ne în” 
doim, asaltaţi. 


TRAIAN CHELARIU 





UNIVERSUL LITERAR 


RADU GYR: POEME DE RAS- 
BOIU, 


Cunoscutul și mult  apre- 
ciatul poet, Radu Gyr, a făcut 
să apară, recent, în ed. Gor- 
jan, o nouă carte de versuri, 
intitulată sugestiv : „Poeme de 
răsboiu“. | 

Sunt, aici, 23 poeme, isvori- 
te dintr'o intensă trăire inte- 
rioară, din scăpărarea sutletu- 
lui de luptă. 

Incrâncenări şi scrâșniri, e- 
lanuri și melantcolii, se întâl- 
nesc toate, în această carte pu- 
ternică și amplă ca o viaţă, în 
care fiecare pagină svâcnește 
de febre și neliniști şin care 
fiecare strofă e o arcuire de 
vis incandescent, când nu arde 
ca o rană deschisă. 





Nimic artificial, mimie de 
contrafacere, de travaliu de la- 
borator; contactul strâns cu 
frontul nu i-a îngăduit poetu” 
lui — fost ostaş combatant pe 
câmpurile de luptă ale Odessei 
și Crimeei — să-și falsifice vi- 
ziunile şi stările sufletești 
Cartea e aspră, — amară şi 
tumultuoasă, totodată — ţâş” 
nită ca o flacără dintre reţele 
și brandturi. Sunt şi unele pa- 
gini, unde melancolia, visul 
nostalgic și duioasa evocare a 


" căminului patriarhal se pres- 


chimbă într'o ciudată şi gravă 
muzică interioară, care tulbu- 
ră până la lacrimi. Topind în 
sufletul său dura şi năprazni” 
ca experiență a  răsboiului, 
Radu Gyr ne dăruește juvae- 
rul însângerat a] unei cărţi de 
mare artă și sguduitoare trăi- 
re lăuntrică. 


ISTORICUL ARTILERIEI 
ROMÂNE 


„..este p carte datoriţă maioru- 
ui Andrei Micescu şi căpita- 
nului Mihail 1. Focşeneanu, pro- 
fesori la Școala Superioară de 
Răsboiu — şi care a apărut de 
puţin tmp în vitrimele libră- 
riilor. 

Faptu! care ne face să insis- 
lăm asupra acestei cărţi — la 
prima vedere circumerisă unui 
umăr de cititori de specialitate 
— este tocmai contrariul aces- 
tei prime impresii, impresie 1o- 
tal desm'nţită de lectură. 

In această carte se prezintă 
tuturor întrun sţil bine susți- 
aut de exemplificări cât mai 
numeroase, de date şi caracte- 
rizări — istoria acestei arme 
dealungul veacurilor de romă- 
nească trăire. : 

Prezentarea — deşi adresată 
tuturor — mu suteră de vuiga- 
rizare, ea păstrându-şi dealungul 
paginilor tonul de emoţionantă 
căldură „atunci când este evocat 
trecutul românesc, de daciă şi 














i 





CĂRŢI ȘI REVISTE 


clară precizie când este vorba de 
descrierea armei în sime şi de 
firesc entuziasm când se pre- 
vede perspectiva Artileriei. 

Dacă ar fi să notăm câteva 
fragmente dim carte, ne-am opri 
la, epoca ui Ştefan cel Mare ori 
a lui Mihai Viteazul, când axzti- 
leria cunoaşte timpuri de glorie 
— ori la mai recenta pagină de 
istorie care începe cu 10 Noem- 
bie 1843 — data începutului ar- 
tileriei modeme la noi — când 
Sultanul Turciei dărueşte lui 
Gheorghe Bibescu pp baterie de 
pâtru tunuri — patru piue, care 
pe lângă exerciţiile ostăşești mai 
foloseau pentru salve la parăzi 
şi serbări. 

Se poate observa că istoria 
artileriei are aceiaşi linie cu 
istoria naţională chiar. Intr'a- 
devăr, epocilor de mărire isto- 
rică le corespund epoci de în- 
forire a artileriei — iar epori- 
lor sărace în amănunte de glo- 
rie, bunăoară aceea a ianarioţi- 
lor, le corespunde o situaţie pre- 
cară a acestei arme de luptă, 

Intreg istoricul artileriei — cu 


pr.mii instructori — acc Căpi- 
tan Lemz, ajutat de Ciocirlan și 
Nicolae Haralambie — înzestra- 


rea treptată a Artileriei pentru a 
ajunge la stadiul de astăzi — 
când cuvântul ei, cuvânt de foc 
şi fier, este spus greu pe fron- 
iul dela răsărit — se urmăreşte 
cu mare atenţie în prezentul vo- 
lum, 





Nici tehnica — bal'stica şi 
construcţia — nu este neglijată 
— după cum sunt redate şi amă- 
nunte din istoria universală a 
Artiler.ei. 

Cartea apărută în bune con- 
diţii grafice, totuşi nu la înălţi- 
mea textului — a fost editată 
de Revista Artiler.ei care, de 
altfel, a publicat-o fragmentar 
și în cuprinsul ei, distingând-o 
cu un bine meritat premiu. 

Se cuvine să aducem » cinstită 
laudă autori'pp ci — caren vre- 
murile acestea de superficiali- 
tate şi cumplt efemer — și-au 
făcut timp pentru a se pleca 
deasupra documentelor și piese- 
lor de artilerie pentm a ne pre- 
zenta o carie cât mai completă, 
cât mai bună — cecace au și 
reușit. 

EUGENIU V. HARALAMBIE 


CONVORBIRI LITERARE 


esegânta şi mereu interesanta 
publicaţie lunară de sub price- 
puta conducere a d-lui prof. 
I. E. Torouţiu a apărut zilele 
acestea cu palru caiete, pe lu- 
nile Ianuanie-Februarie-Martie- 
Aprilie. 





Critica literară 
cu și făra filosofie 


(Urmare din pag. I-a) 


Este nevoie în critică de un fel 
de arţă ra rece, de un fel de 


„geometr'e inflăcărată a gându- 


rilor“ — aşa cum prea frumos a 
tost caracterizat stilul lui Pascal. 

Mulţi cetitori îşi pot revendica 
acest talent. Să încerce numai 
a-i da formă, a se exprima, Ade- 
vărata, creație critică aci începe. 
Stilul critic este un dar al cul- 
turii, disciplinei şi formaţiunii 
critice. 

Dece este imperios ca peisa- 
giul critice să se profileze întot- 
deauna pe un vizibil sau mai 
puţin vizibil fundal filosofic aşa 
cum i s'a întâmplat, cu rare ex- 
cepţii, în tot cursul istoriei sale 
şi-aşa cum i-o cere d. Lucian 
Blaga? Pentru a-şi găsi o funda- 
mentare serioasă şi obiectivă, 
pentru a cumpăni arbitrarul şi 
Suiditatea impresionismului ? 

Nu. In foiosofie critica nu-și 
caută un sens, un sprijin sau un 
garant, ci: pur şi simplu un voca- 
bular. Caracterul anâlitie şi folo- 
sirea consideraţiilor estețice în 
critica literară, aduc desigur a 
filosofie, Dar e prea mult să-i 
condiţionezi existența şi valabi- 
litatea de-un factor, care în de- 
finitiv depăşeşte domeniul lite- 
raturii. Ce ancorare filosofică 
sar putea găsi unor critici de 
eiită cum au fost Bamdelaire, Ed- 
gar Poe, Paul Valtry — de pilâă? 

Datoria crițicei este mai întâi 
de-a se adapta producţiei lite- 
rare, Aci trebue să ia seama să 
nu devie Gesuetă sau improprie. 
Obiectul ei — literatura — se re- 
înceşte continuu şi se diversifică, 
se anarhizează uneori. Critica [i- 
terară trebue să se înnoiască şi 
ea şi să pună ordine când este 
nevoie, selecționând, ierarhizând 
şi pertecţionând continuu nor- 
mele şi procedeele ei de înțele- 
gere în contact interior cu lite- 
tura si nu exterior cu filosofia, 

Criza criticei semnâlată de a. 
Lucian Blaga este înţeleasă ca o 
criză de metodă. Ca o criză de 
metodă din care lipseşte pers- 
pectiva filosofică, singura în 
stare să facă din critică un sis- 
tem ordonat şi ştiinţific funda- 
mental, Dar tocmai aci e riscul 
criticei, care caută prea multe 
scopuri exterioare artei și se o- 
bligă faţă de-o annmită filosotie: 
Tiscul de-a deveni „sistem“, Cri- 
tica devenită sistem ucide per- 
sonâlitatea criticului. In loc de-a 
transfigura arta, acest gen de cri- 
tică o destigurează. 

Cu toată partea făcută gustu- 
lui şi prospețimii impresioniste, 
d. Lucian Blaga împinge critica 
spre  s'stematizare,  Bocoteşte 
poate, că ar fi o reacțiune salu- 
tară cu privire la excesul el de 
impresionism şi subiectivism. 


Faţă de-o literatură cum este 
accea a timpului nostru, în cău- 
tare de subiecte, în căutare de 
armonie a problemelor literare, 
a materialului literar nou cu 
idealurite tormei, — cu un cu- 
vânţ, față de-o literatură în pre- 
facere şi în căutare de modele 
noui, ce eficacitate poate avea o 


critică intrată în corsetul siste- 


mului ? 

Cât despre dorința ca ea să u- 
tilizeze perspectivele unei filoso- 
fii româneşti, se pune fireasca 
întrebare ; ale cărei filosofii ro- 
mâneşti, 

Aşa tânără cum este. ea nu. 
poate decât să „spiritualizeze“ 
critica literară. li poate împru- 
muta drept criteriu rezultatele 
fericite la care a ajuns, cât pri- 
veşte metafizica unui „spaţiu 
mioritic“, unei viziuni românești 
a tumii, unui suflet românesc 
dornice să se cunoască şi să fie 
cunoscut. 

In afara acestei metafizici, este 
foarte greu să-ţi faci o icoană 
despre lirica noastră contempo- 
rană, de pildă, care e minunată 
în elanurile ei, în dorul ei de-a 
cânta ceru! şi pământul româ- 
nesc şi de-a împăca formele e- 
terne ale poeziei cu un fond de 
autentică simţire românească. 


Dar pentru celelalţe genuri ale 
literaturii contemporane, o cri- 
tică literară aşa cum o âoreşte 
d. Luc an Blaga ar fi una care ar 
sări cu mult peste materialul de 
interpretat, 


Ba găsim chiar că avem o cri- 
tică literară superioară producţiei 
literare însăşi, prin zelul ei, prin 
ținuta ei, prin pasiunea cerce- 
tării. Avem şi un public foarte 
amator de lectură critică, de in- 
formație, de um îndreptar al cul- 
turii sale literare. 


D. Lucian Blaga nu se va su- 
Ppăra dacă peste zece sau două- 
zeci de ani, critica literară ya lua 
act cu seriozitate şi recunoștință 
de sfaturile pe care i le-a suge- 
rat cu un ceas mai de vreme, 


MELANIA HAYECK 





Intârzierea aceasta ştirbeşte, 
desigur, din posibiltățile citito- 
rului de-a urmări la timp şi 
cum se cuvine, materialul bogat 
pe care-l prezintă, însă ţinând 
seama de greutăţile la care sunt 
supuse azi toate revistele, tre- 
bue să recunoaştem meritul cu- 
venit. conducătorului ei ce nu 
înțelege să se plece: „mai bine 
mai târziu decât niciodată”, e o 
deviză care dovedește o mai te- 
meinică înțelegere a rostului a- 
pariţiei acestei reviste de nobilă 
tradiție, 

Din sumarul numărului pe A- 
prilie, cităm: Alexandru Marcu: 
Leoparndi, poet filosof; “Teodor 


+52 





Al, Munteanu: Poetul erou 
George Vaida; Emi Giurgiuca: 
Vestitorul, Gh. N. Panaitescu: 
Portul românesc, dovadă a uni- 
tății naţionale; lulan Vesper: 
Ascensiune; [. Găvănescul: Din 
prinţ de coroană desordonat, un 
mare rege, Enric V; Florica D. 
Chirescu Tăcere; Eugeniu Micu: 
Serenuda; 1. E. Torouţiu: Sculp- 
torul Friederich Storck. 

O bosată 'cronică  întregește 
numărul acesta. 


VICTORIA GAVRILESCU : DIN 
FAPTELE EROICE ALE NEA- 
MULUI. 


In sbuciumata moastră istorie, 
poate că nu de mulie ori sa 
simțit mai imperioasă nevoe ca 
azi de un bilanţ al nenumărate- 
lor figuri ce-au crestat, pe Tră- 
bojul vieţuirii noastre aci, fapte 
de-o măreție egală acelora ce fac 
mândria altor neamuri. O reac- 
iualizare a celor mai de seamă 
isprăvi —din şirul nesfârşit cu 
rare se 'mpodobește trecutul ţă- 
rii — înseamnă o verificare şi-o 
posibilitate de mai uşoară înțe- 
legere a drumului plin de măre- 
ţie străbătut în paşi meşovăitori 
de doi ani încoace. Fiindcă isto- 
ria na se poate concepesalcătuită 
din crâmpeie, oricâţ de meșteșu- 
git ax fi cârpită în petere bătă- 
toare la ochi; ea se călește doar 
în furmalele de înată tempera- 
tură a unui foc arzând înconti- 


-nuu şi puternic, şi-şi capătă 


dreptul la viaţă trainică şi res- 
peciată numai după o judecață 
de ansamblu a ceea ce a înfăp- 
tuit dealungul veacurilor, 
Volumul d-rei Victoria Gavri- 
iescu ne pune în față tocmai a- 
cest film al strădamiilor măreţe 
ale celor mai aleși fii ai neamu- 
lui, dela formarea lui până în 
zilele noastre. Oglindind, în or- 
dine cronologică, eforturile dâr- 
ze și măreţe ale inaintașilor, an- 
tolegia, autoarei se oprește la e- 
poca apropiată a trecutului răz- 
boi, făcând un loc însemnat și 
iiteraurii născută din epopeea 
incă neterminată a prezentului. 





Materialul a fost cu grije se- 
lecționat şi prezentat cu osebită 
pricepere. Cartea d-rei Victoria 
Gavrilescu se adresează în spe- 
cial tineretului dornic de-a se 
împărtăşi dim isvorul nesecat al 
măreției neamului, ca și tuturor 
celor legaţi de destinele isbândi- 
toare ale țării, — destine ce nu 
vor întârzia să-şi afle demeini- 
cele şi dreptele înfăptuiri, 


„HOMER” 


se chiamă noul roman, pe 
care distimsul scriitor d. Nico- 
lae I. Ottescu l-a dăruit ceţi- 
torilor săi, 

Cunoscut din succesele sale 
anterioare ca un bum scriitor 
și un subtil stilist, d. N. Otte- 
scu a realizat în „Homer” un 
fragment de viață plin de cel 
mai dramatic clasicism — da» 
că ne este îngăduit să spunem 
așa, Intre numeroasele „ro- 


„ 


mâne de sezon”, acest op vi- 


ne să aducă o undă de adevă- 
rată artă. Cartea a apărut la 
editura „Publicom”, în con- 
diții tehnice care fac cinste 
atât cuprinsului wărții, cât şi 
editorului. ei. Dar vom reveni 
într'o mai amplă prezentare. 


„CER TROGLODIT” 


îşi intitulează URSULA BIJI 
volumul de poezii tipărit la d. 
1, E. Torouţiu şi ilustrat cu gra- 
vuri de d. Dobrian. Sunt 23 ae 
părți ale unuia şi aceluiaș con- 
cert sufletesc al autoarei. Dece 
și le-a numit „Cer troglodii” nu 
înțelegem, căci versurile dacă 
nu-s celeste, nu sunt nici din 
epoca  neanderthalensă. Ursula 
Biji putea fi chiar poetă și încă 
remarcabilă dacă nu se lăsa se- 
dusă de perfidul cântec al cu- 
vântului debitat, într'o stare 
vecină cu reveria şi ebrietatea, 
de voci lăuntrice, Cartea Ursulei 
Biji e însă un de tot prețios 
hrisov odată ce o explorăm 
psihoanalitic, Și, totuşi cât de 
multă poezie ascund marile 
d-sale ocoluri și cât de mult 


poem strivesc micile dar înţe- 
pătoarele d-sale greşeli de lim- 
bă. In niciun caz Cerul troglo- 
dit al necunoscutei noastre au- 
toare nu poate fi privit drept 
carte mediocră. Cilăm: „Nu ştiu 
să smulg din suflet nici un în- 


„țeles. Te-ai aprins ţărână ori 
"fugi pe ape tăcute, amesiec de 


cântec şi umbră, cadență pe 
drumuri ştiute de vulturi şi 
ciuțe”. Am dori să cunoaștem și 
alte lucrări ale Ursulei Biji 


CÂND RĂSFOIEȘTI 


Notele bibliografice asupra dc- 
tivității literare a scriitorului 
Lucian Costin (note alcătuite de 
d. Gheorghe Lică Olt, Caran- 
sebeş 1943), ţi se pare că ai des. 
coperit un Ceahlău în plin De- 
libiad. De fapt l-a descoperit d. 
Lică şi nu mai poate de indig- 
nare: „Câţiva „scriitorași”  bă- 
nățeni au întocmit şi  întomesc 
antologii literare, în cari scriuto- 
rul Lucian Costin nu figurează 
nici cu numele. În  îngâmfarea 
lor, aceștia ţanţoşi și mândri de 
ei că, de... sunt „tânăra generaţie 
de scriitori”, reneagă pe acest 
maestru al lor, ale cărui scrieri 
literare au depăşit de mult hota- 
rele ţării. Etc. etc, nu lipsește 
mici recomandarea ca Academia 
Română să-l aleagă membru pe 
acest literat și  FOLKLORIST. 
Suntem de părere că  broșurile 
scrise de Gh. Lică Olţi și mai 
ales, prefațate de ei, îl pot com- 
promite până și pe un Lucian 
Costin. 


RONSARDA CASTRO 


ne-a ţrimis volumele d-sale de 
versuri: Orchidea Negre (1935) 
şi Opal (1941). In Orchidee, d-sa 
se adresează cu aceste cuvinte 
criticilor: 


x, 


„Apostoli dornici să întâlniți 
minuni, — ştiu bine, — versul 
meu atât de mic şi trist n'atin- 
ge culmi, de soare însă nu se 
teme, incearcă să-i zâmbească 
încearcă chiar să-l cânte; dar 
tremură sfielnic şi fricos de-al 
criticulu; ton capricios”. 

Cu toată părerea de rău de a 
nu ne găsi în situaţia soarelui, 
preţuim, totuşi drumul pe care 
poeta Rousarda Castro l-a stră- 
bătut, cu  îngerească răbăare, 
până la mult mai realizatul Opal, 


SERGIU CRISTIAN 


„oltean cu seva vladimiruiui, în- 
miresmată de vis”, a publicat, 
până în prezent, trei cărți de 
versuri: Svon de lumini (1935), 
Jad (1936) și Poezii (1941). Acest 
din urmă volum ne îndreptă- 
țește la mari aşteptări, 


INTERESANT 


ca orice art:col al d-lui Aurel 
Vasiliu, sunt și cele publicate în 
Bucovina Literară despre  Emi- 
nescu și Rusia. Atragem atenţia 
specială şi asupra schiţei de 
studiu în legătură cu părerile 
europene despre „„dor” iscălite de 
d. E. Ar. Zaharia. 


LUPTĂ ȘI LUMINĂ 


buletinul Asociaţiei româno- 
germane vine, pe luna Mai, cu 
următorul cuprins: Spiritul știin- 
țijic al Germaniei de astăzi 
(prof. Ion Simionescu), Literatu- 
Ta germană  contimporană (. 
Marin Sadoveanu), Instituţiile 
germane de cercetări științiţice 
(prof. V. Patriciu), Cântec de 
departe (Horia Niţulescu), pre- 
cum şi bogate și revelatorii în- 
semnări iscălite de d-nii Al. Bă- 
dăuță, Ovid Caledoniu, P. P. 
Ionescu,  Petronela Negoşanu, 
Iulian Vesper și Pompiliu Preca 
(Bibliograjia  româno-germană). 


NUMĂRUL TREI 


al revistei aducative pentru co- 
pii şi tineret editată sub pa- 
tronajul literar al d-nei Elena 
Farago şi dirijată de d, Fiorian 
N. Peca este excelent ca şi cele 
două de până la el. 


DIN „CETATEA 
» MOLDOVEI“ 


revista lunară de probleme ac- 
tuale, literatură şi critică a d-lui 
Gh. A. Cuza reținem colaboră- 
vile pe Mai 1943 ale d-lor Artur 





Gorovei (Onebunie), -Th. Sirmens- 
chy (Cugetări), Petre Stati (A- 
murg), Eusebiu Camilar (Țiganii) 
şi Gh. Ungureanu (Câteva inedite 
despre poetul Vasile Alecsandri), 














Craiovei, şi-au primit lefile şi laudele ge- 
neralului Miloradovici, pentru vitejia ară- 
tată pe câmpul de răsboi împotriva Tur- 
cilor, sau risipit, tiind sloboziţi din oaste. 
Parte din ei au luat-o de-adreptul către 
satele de baștină, parte au intrat în oraș 
intundând cârciumile și hanurile, fărâmi- 
țând letile în chefuri de despărţire, de-a- 
valma cu catanele muscăleșii, deprinse 
cu așa ceva. Lăutarii și podăreseie târgu- 
lui s'au bucurat, mai ales, ştiind că pen- 
tru oşteanul ce stă cu viaţa la muchie, ba- 
nul nu prețuește prea mult şi se risipoşte 
ușor. Caragroșii, zloții, stamboliii și gal- 
benii turceşti, bani de toate necnmurile, ss 
rostogoleau în sipetele negustorilor, golin- 
du-le buţiile cu băutură și celarele cu mân- 
care, Pe la răscruciuri de drumuri și în 
preajma cișmelelor, ardeau focuri de 
trunchi, pe lângă care înnoptau cei mai 
strânşi ia cheltuială. Și ca să nu li se pară 
noaptea prea lungă, înșirau la povești le- 
gate de petrecaniile războiului. Uitând de 
somn, târgoveții mai tineri zăboveau, dân- 
du-le ajutor la adunatul de vreascuri, bu- 
curoşi că ascultă vorbă care le mergea 
la inimă... 

Intreg orașul, dela casele Băniei şi până 
în mahalaua Podbaniţei, Obedeanu, Cra- 
ioviţei şi Belivacă, părea o adevărată ta- 
bără în care pandurii așteptau revărsatul 
zorilor, spre a apuca pe drumul intorsului 
acasă, 

După al doilea cântat de cocoși, focu- 
rile prinseseră a-şi îimpuţina vâlvătaia, iar 
cărbunii, înroșiţi.să înalțe, fricos, păâlpăiri 
albăstrii. Pandurii, biruiți de neodinnuc, se 
lungiră pe aşternutul sumanelor, răzimâa- 
du-şi capul de bolovani sau pe bucăţi de 
groşi. Dinspre Craiovița, din luncile Bu- 
covăţului şi din dealurile cu vii ale Vâl- 
căneşiilor, cântecile privighetorilor îi le- 
gănau a trocă, făcându-le somnul adânc 
şi odihnitor, Adieri de vânt îndulcit şi mes- 
tecat cu miros de muguri crăpaţi de sal- 
cie se plimbau peste cocoloașele de oa- 
meni, din ale căror ţoale puse la uscat, se 
ridica duhnet de baligă şi cdine plouat, 

Orașul Craiovei sta pe prag de a-şi 
vedea limpezite rosturile unei noui vieţi, 
mai omenești, închizând în cusele teșite 
şi croite anapoda, sufiete ce nădăjduiau 
in vremuri mai sfinţite. 

In odala în care găzduia, în casele ju- 
pânesii Bălăşica Sineasca, soru-sa, căpi- 
tanul lon Solomon nu-şi putea găsi odihna 
și potolui. Odată cu  liberarea lui din 
oștire, cu ziua care sta să înceapă, își 
dădea seama că se stârşise și viaţa în 
care crescuse, şi în care credea atât, 

Nepot al unui căpitan de panduri, Pă- 
trașcu, pierit în spânzurătoare turcească 
în cetatea Silistrei, fiu al căpitanului Pă- 
tru Solomon, pristăvit de timpuriu din 
viață, tot după uma  umblărilor lui în 
pandurime, se ridicase dela vârsta de 16 
ani, comandant de panduri, în luptă cu oş- 
țile turcești, 

Frate-său mai mare, Barbu, fiind tot că- 
pitan de panduri, se prăpădise și el, ră- 
pus de iatagan turcesc. 

Tâmăr, în vine cu sângele repezit al 
necnnului, n'a avut ce face aliceva, decât 
să cadă la picioarele generalului rus Isa- 
iov, cerându-i să-l primească să ia locul 
iratelui Barbu, a cărui moarte îi sângerase 
inima şi căuta a fi răscumpărată, Isalov, 
căutând la chipul lui de copil plăpând, s'a 
induioșat, încercând să-i abată gândurile, 
amintindu-l că vremea îi stă înainte, și 
că până atunci să poarte grija maică-si și 
ălor două surori de le mai avea. Până 
când, văzându-i firea lui cea nestrămu- 
tată, s'a înduplecat, dându-i în seama că- 
pitanului Drăguţ Mehedinţeanu, om mai 
vârstnic şi cu chibzulală în faptă, cars l-a 
rânduit comemdant peste o ceată de pan- 
duri de prin părțile Pleşolului. 

Luptele purtându-se dela zi la zi, ajun- 
gând ei în poarta cetăţii Bregova, s'a po- 
menit însemnat adânc la cap, de ascu- 
țişul unul latagan. Dumnezeu i-a ajutat, 
și scăpând a bine, a zorit către ceata to- 
varășilor, unde credea că-l așteaptă un 
lucru neisprăvit, 

Zilele şi nopţile de hărţuieli, în care, pe 
nebăgate în seamă mureau oamenii ca 
muștele, ațâțau tot mai mult sufletul svă- 
păiat al tânărului căpitan de panduri. 
Lupta, în câmp deschis „dela Gogoșşi, avea 
să-l îndestuleze pottele și să-l sângereze 
din greu, 





Eşiseră Turcii din metereze, ca ia cinci- 
zect de mii, sub comanda temutuiui co- 
mandani de oşti, Vizirul Delicadri. Gene- 
ralul muscălesc, Râmnicov, a trebuit să le 
țină piept, bizuindu-se pe curajul panduri- 
mii romaneşti, a Sârbilor comandaţi de 
bătrânul oștean Cara Gheorghe și pe un 
batalion de muscali. După siurșitul .uptei, 
care a tost bine pentru creștini, căpnanul 
Solomon a rămas lungit în câmp, avand 
tivga capului crestată adânc. 

Din Craiova, unde tremura de grija lui, 
maică-sa, auzind vestea, s'a repezit şi l-a 
ridicat, aducându-l spre a-l lecui, la unul, 
Anghei Bărbierul, de-și avea dugheana în 
uliţa Baraților. 

Şi a zăcut în neștire din Mai și până în 
Decembrie, când s'a putut ridica şi el în- 
trun cot, spre a asculta istoria celor pe- 
trecute, și neștiute de el până atunci, 

Tinerețea și aluatul din care fusese plă- 
mădit, şi mai cu osebire ajuiorul lui Dum- 
nezeu, îi înlesnise să se pună din nou pe 
picioare, ca s'o poată lua din loc, Clăti- 
nându-se de slăbiciune și ameţeala capu- 
lui, Solomon nu zăbovi să-și caute oame- 
nii, ailându-i în meterezele Golenţilor: se 
învălmăși din nou în lupte, alegându-se 
cu paguba a două degete retezate. 

Incheindu-se pacea, la leatul 1812, du- 
pă atâta irământare şi jertfă de sânge, că- 
pitanul Solomon, de-avalma cu întreaga 
gloată a pandurimii, se vedea ciunti! de a- 
tipile unui eroism, tără de care nu și-ar fi 
putut închipui viaţa. 

Născut și crescut pentru luptă, n'ar fi pu- 
tut trăi altfel! 

Figurile căpitanilor Drăguţ, a lui Vasile 
Crăpatu, Dumitru Buștean și Stanciu, se 
vânduiau în ungherele suiletului său, dân- 
du-i gură a batjocoră, pentru toată sdroa- 
ba din care nu alesese nimic: 

— Care-ţi este folosul, logotete, când 
trebuie să te înapoezi acum la treabă de 
babă, să ţii răboajeie logoieţilor, să nu- 
meri ouăle din cuibare şi să arunci dumi- 
cați de mălăligă dulăilor, care să te apere 
de ghiarele prădalnice ale haiducilor?!... 
Ai să te întorci și tu, și ai să rămâi, ca noi 
toți, să învârteşti la meliță, sau să spo- 
reşti țăvile de năvodeală pentru pânza de 
izmene care să-ți căptușească ciolanele! 

Din odăița în care bătea paşi grei de 
om frământat și ajuns de desnădejde, pri- 
vea spre tocurile bivuacurilor de panâuri, 
ascultând svonul de cântec și rs cu care 
căutau să-și scurteze timpul. Şi se oţăra 
de moarte, gândindu-se că a doua zi avea 
să-și descingă sabia, să-și lase pistoalele 
ruginei, și trupul unei odihne becisnice. 

Şirul căpitanilor de panduri, cu care în- 
chipuise viață de vulturi, îl urmărea cu 
vrăjmășie, strâmiorându-l cu zâmbetul lor 
de milă. 

Ca toţi boiernașii din cinul lui, stăpânea 
pământ după urma căruia putea trăi, Pie- 
șoiul, pământ ohabnic, se întindea cu tru- 
pul peste Crișani, Chinga Milovanului, Șer- 
bănești şi Bâra, oprindu-se cu hotarul în 
valea Lemnii, pe apa Jiului. Apoi casele, 
acareturile şi bănetul, rămas dela căpita- 
nul Pătraşcu, cât nu le-ar fi putut prididi 
cu cheltuiala. Toate însă stau depazte de 
a-i mulţumi și îndestula nevoile suiletului, 
căruia îi era robit, 

Viaţa frământată şi de-a călare, pocne- 
tul de șușanele și pistoale, nopțile petre- 
cute în adăposturi jilave, chiotul de luptă 
şi de isbândă, astea erau poruncile pe ca- 
re, slobozit din oştire, nu le mai putea 
împlini. 

Zorii zilei, bătând în turla învelită cu ti- 
nichea a bisericii lui Hagi Hristea Beliva- 
că, răsirângeau suliți de lumină, care se 
fturișau în odaia unde căpitanul Solomon, 
biruit, adormise îmbrăcat, cu capul rezi- 
mat în pumni. 

De prin curţile oamenilor se ridica lar- 
ma orăteniilor înviate, iar pe uliţă, scâr- 
țiitul carelor cu osii de salcâm neunse. 
Era către vremea prânzișorului, când, des- 
meticit, se ridică, dreavă. Simţind că se 
lăsase furat de somu -și că orice zăbavă 
i-ar fi fost de pagubă, după ce-şi răcori 
fața cu apă rece turnată dintr'un ibric tur- 
cesc de alamă, își încinse sabia, şi încăli- 
cându-şi calul, o porni grăbit spre casele 
Bibescului. Aci își avea șederea și fartirul 
generalul Miloradovici, omul care, în nu- 
mele marei Impărăţii, putea hotări în Țara 
Româneuscă, 

Cunoscut de oamenii gărzei și de acei ai 
Vornicului, impinsese calui pănă la scara 
din dos, dând dârlogii în mâna unui ar- 
năut de-al curţei. Hlesese calea cuteză- 
toare de a se întățișa singur comandirului, 
și n'ar fi dat un pas înapoi. Era vorba de 
a-și cere o rânduială cuvenită, pe care 
n'ar fi putut-o dobândi altcumva. Pentru 
asta i se cerea curajul pe care, ca nimeni 
altul, Solomon îl avea. 

Miloradovici, plin de bucuria încetării 
războiului și moleșit de belșugul vieții 
în care se lăiăia, îl primi cu bunăvoin- 
ță, ascultându-i păsul, din care răsărea o 
dreptate ce căuta a îi împlinită. 

CGumpănind bine lucrurile, a poruncit să 
i se numere şeaizeci de galbeni mari, cu 
care-i răscumpăra sângele vărsat cu cre- 
dinţă, pentru o cauză ce nu era românea- 
scă: iar din parte-i, i-a dat o scrisoare că- 
tre Caragea, ce sta în drum către scaunul 
domniei Ţării Românești, prin care-l ruga 
să ţină pe viteazul căpitan de panduri în 
dragostea și ocrotirea lui, având să-și în- 
toarcă toate acestea cu dobândă, după 
urma faptelor de care nu va întârzia să 
dea dovadă. 

Solomon plecă lu treburile lui, liniștit, 
cârmindu-și calul pe drumul Pleșoiului, 
unde avea să-şi rânduiască niște pricini 
iscate pentru o împărțeală de pământ cu 
neamurile, rosturile gospodăriei lui uitate, 
şi să împace inima de mamă a celei ce 
pătimise atât, după urma lui și a destinu- 
lui vrăjmaș. 


% 
La leatul 1813, după hramul Siântului 
Gheorghe, Ion Vodă Caragea poposise în 
marginea Bucureștiului, spre a odihni, du- 


ȚIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTII. STR. BREZOIANU 23 





de PAUL CONSTANT. 


pă drumul lung al Țarigradului, ca să poa- 
u luu Cu terme, trepulue boniniei. lived cu 
el, uupa opiceiu, tot aiaiul ae agale, de ic- 
niceri şi de slujbași împărăteşti, care să-l 
petreacă şi să-l așeze in scaun, Boierii 
au ieşit inainte, dimpreună cu oamenii 
spătănei, ai agiei, diecui şi calemgiii can- 
uieriiior de toate neamurile, egumenii: şi 
preoţii bisericilor şi mănăstirilor, precura 
şi negustorii, târgoveţii şi gură cască, în- 
datoraţi să se bucure, ca la orice schim- 
bare de Domn. 

După ce a intrat în Bucureștii și a mai 
odihnit două-trei zile, a poruncit să se slo- 
boadă boierimea, spre a-i săruta mâna și 
poatele caitanului, și a-şi primi darul sluj- 
elor cuvenite. 

Muscalii se trăseseră dincolo de hota- 
rele Țării, după ce urmând uritului lor obi- 
ceiu, jăcmăniseră lumea de agonisită, ne- 
cinstind casele, spărgând buuile de vin 
pe cure nu le putuse bea. Se părea că se 
ridicase o piatră depe inima țarii, oamenii 
părând scuiați după boala istovitoare de-i 
zice lungoare. 

Vodă Caragea, știindu-și huzmetul robii 
din greu cu cheltuiala venirei în domnie, 
plănuia mijlocul de a se ușura, chibzuind 
birurile cu care avea să apese țara. Ve- 
nise cu o întreagă liotă de Greci din Fa- 
nar, care căuta numai a pricopseală, şi se 
cerea împăcată. 

Plătise acest Caragea numai lui Halat 
Eiendi, putemicul de pe atunci al Stam- 
bulului, opt mii de pungi de aur, iar la kir 
Gheorghe Sachelarie intrase dator cam cu 
cinci sute de mii de lei, iără a mai socoti 
dobânzile şi agiul: apoi la biv vel vistier- 
nicul lon Mosch cu douăsute cincizeci de 
mii, iscălind „obștescul zapis de impru- 
mutare“: aceste plăți nu puteau fi nici câr- 
mite, nici zăbovite prea mult, neștiindu-se 
cât va sta în pâinea domniei. 

Cunoscând anevoinţele oamenilor, im- 
păratul Turcesc hotărise așa zisa asido- 
sie, prin care se ertau datornicii de dăjdii, 
spre a-și putea veni în fire. Caragea însă, 
afiându-se în aşa mare strâmtoare de bani, 
tăcu uitată această poruncă, iar datoriile 
lui le aruncă în seama visteriei, spre a și 
le scoate mai sigur, și a nu-şi ciunti din 
veniturile cuvenite lui. 

Apoi, cislui dăjdiile, împărțindu-le pe 
toate neamurile de locuitori, pe mânăstiri, 
negustori, breslaşi, mazâli, scutelnici, pos- 
lușnici şi preoți, cruțând doar cinul boie- 
resc, spre a-i astupa gura ca să nu ridice, 
cumva, cuvânt de împotrivire. 

Boierii divanului, deși mai toți băștinași, 
liind îndeobște aplecaţi spre lăcomie, răb- 
dară nelegiuirea cășunată pe capul ţării, 
îndesându-și căciulile pe urechi, ca să nu 
mai audă jălania și biestemul care se ri- 
dica pe bună și sfântă dreptate, bucuroși 
că fuseseră părtiniţi, 

Peste dajdia îndoită a „şterturilor”, care 
nădușea sufletul din om, Vodă porunci să 
se împlinească dijma, oieritul, văcăritul, 
goștina, vinăritul, pogonăritul, vădrăritul, 
iumăritul, prisăcăritul, doar-doar și-o pu- 
tea vedea implinit saţiul. Ajunși la desnă- 
dejde, și spre a împuţina dăjdiile, locuito- 
rii doborau coșurile caselor, spre a scăpa 
de cea a fumăritului, sau o răzneau prin 
păduri, ca să li se piardă de urmă. Plă- 
teau văcăritul şi pentru vitele pierite în 
molime şi nemâncare, sau cele ucise spre 
a nu mai sta belea pe cap cu nutreţul. 

Lucrul era rânduit în așa fel, că banul 
ți-era luat la sigur. Mumbașârii și împlini- 
torii domnești picau taman la strânsul bu- 
catelor, sau înainte de a se desprimăvăra 
și a pornit vitele în pădure, la iarbă, Ală- 
turea de omul stăpânirii, stau capanţii sau 
cămătarii Greci, căptușiți cu bani, gata 
să le cumpere agonisita pe preţ de nimic, 
înlesnind, chipurile, plata dăjdiilor. Oa- 
menii gemeau din rărunchi și rămâneau 
uscați, petrecând cu ochi înlăcrimaţi mun- 
ca lor cărată pentru burţi străine, la sche- 
lele Dunării, 

Datoriile lui Caragea, ca şi ale tuturor 
Domnilor Fanarioţi, nu se mărgineau nu- 
mai la plata haraciului şi a poliților pe 
care se răscumpăra domnia: veneau la 








rând, beilicurile capigiilor, ramazamlâcul, 
givergileaua, adică pulberea pentru tu- 
nuri „lucrul corăbiilor turcești, darurile că- 
tre puternicii Stambulului și conacele lor. 

Și toate trebuiau implinite numai pe spa- 
tele Ţării, care răbda cu ,„.nepovestită a- 
nevoință“, 

Casele locuitorilor erau de baţjocură tn- 
turor naţiilor care se scurgeau prin țară, 
au ca soldați pentru lupte, au ca siujbaşi 
de-ai stăpânirii. indatoraţi să le dea adă- 
post și hrană, nimeni nu mai era stăpân pe 
casa și agonisita lui. 

In aceste atât de grele timpuri, gândul 
la un trai liniştit, nu putea isbândi. Hăcu- 
iți pe de-arândul, nu mai aveau încotro 
să-și caute şi să-și alle scăparea. | 

Hoţiile erau altoite în obiceiu, ridicân- 
du-se la putere de meșteșug. In zadar agia 
înălța în capul podului Târgul-de-Aiară 
spânzurători, căutând să iniricoşeze pe 
cei pătimași cu stârvurile lăsate pradă 
corbilor: știindu-se prea bine că nu puteau 
pieri decât cei ce nu puseseră tovărăşie 
pe jaf cu oamenii agiei... Craii și haiducii 
își vedeau netulburaţi de socotelile lor, 
jăcmănind pe capele. 

Pârcălabii și zapciii de județ nu erau 
mai botezați: jefuiau și ei după calapodul 
celor mai mari, netemându-se nici de o- 
sânda legii, nici de aceea a lui Dumnezău. 


în așa vreme, căpitanul Ion Solomon se 
trudea să-și aile un rost cinstit, în trebile 
stăpânirei atât de nelegiuite. 

Pândind timpul potrivit, când iorfota la 
curte prinsese a se mai domoli, căpitanul 
Solomon se înifățișă Domnului, dându-i 
scrisoarea lui Miloradovici. Bănuind a 
fi îndatorat să răspundă la pretențiuni ce 
nu i-ar fi convenit, Vodă a cârmit nasul a 
greutate. Avea pentru slujbele de ros, unde 
mai toți se înghesulau, alivăniți plecați 
din Fanar, între care nu puțini erau cei ce 
cereau slujbe prin părțile Olteniei. Printre 
ei, Grecul Iamandy, care iălindu-se cu voi- 
nicia lui, cerea cu stăruință pe cea de 
cârcsărdar al poteriior oltenești. 

Când a auzit că tânărul căpitan de 
panduri se mulțumea cu slujba de sârdar 
al poterii Prodilei, din ţinutul Doljului, a 
răsuflat ușurat. Slujindu-l, știa că își asi- 
gură simpatia comandirului  muscălesc, 
de al cărui ajutor s'ar fi putut să mai aibă 
nevoie, 

Intărit cu carte domnească, Solomon își 
încălică murgul ţinând-o, sfoară, până ia 
taitul căpităniel, unde-i aștepta ceata 
pandurilor, rânduiți pentru stârpirea hoți- 
lor cu care năcăjea oameni! din partea 
locului. Cu toți purtaţi prin războaie, as- 
priți de vânturi şi ploi, asemănându-şi via- 
ţa cu acea a fiarelor codzilor. 

Când au dat ochi cu făturza de taur ținut 


ur 
La 1 
4 

“h 

A vi 


EA 
ÎN, 


(V) 














10 IUNIE 1943 


(4 
(7 


pe uroaie a lui Solomon, și-au rânjit gurile 
a mulțumire, pricepând, dintr'un început, 
că aveau să fie cetași unul om potrivit siuj- 
bei, şi lor, 

Inalt și trunchios, cu mustața crescută 
des, privirile lui păreau să tae şina fieru- 
lui. Purta costum amăuțesc, cu cisme de 
uit scurtate până sub genunchi, cepchen, , 
şalvari şi pistoale încrucișate în taclir. Pe ,“ 
cap avea turban turcesc, care-i ţinea 
calde oasele tiugei, sparte adânc în răz- 
boaiele petrecute, Port panduresc, care nu 
se deosebea prea mult de acel al ostașilor 
de rând. 


intre spete, avea berbelic cu mâneca 
despicată din umeri, garnisit cu blană de 
vulpe şi strâns în şnururi de găitan, La 
coapsă hangerul, cu prăsăle legate în ar- 
gint înflorit, după moda timpului. 

Sălaşul poterii era ridicat în spatele 
Băniei, în marginea râpei care privea spre 
Bucovăţ, într'o casă scundacă de cnirpici 
trământaţi cu baligă, acoperită cu șindrilă. 
Casă ce nu prea se deaea după soare, 
care ar îi priit mai curând pentru lilieci 
sau broaște țestoase. Asta nu era nici un 
fel de pagubă, ținând seamă că oamenii 
erau tot pe drumuri, și că arar trebuiau să 
înnopteze în ea. 

Coșerile ce: ţineau loc de grajduri adă- 
posteau cai piperniciţi și cu cozile numai 
scaeți, de care se slujeau la nevoie, 

Căpitanul Solomon și-a cântărit oamenii 
din tugă, înțelegându-se cu ei din ochi. 
Le-a dat poruncă să-și curețe pistoalele 
de rugină, și să-şi cârpească găurile din 
talpa încălțămintei, după care a plecat la 
vel postelnicul Nicolache Scanavi, caima- 
camul în slujbă, unde era așteptat grabnic. 

Curând, datorită felului deosebit de via- 
ță al acestui căpitan, cântecul acesta s'a 
auzit până târziu: 


„Cine mi-e naș: Solomon 
Ne tunde fără plocon 

Şi ne duce'n București 

Și ne'mbracă'n haine strâmte 
Şi ne dă haine crăpate 

Şi nainte, și la spate, 

Cu curele încrucișate”. 


Și tot pe atunci s'au fost scornit poveş- 
tile poterașilor cu cate sta înhăitat, vor- 
bind de curajul și dibăcia călcărilor lui, 
pe coastele de primejdie ale dealurilor, 
prin codrii nebătuţi de picior de om, prin 
grindurile bălților ce mișunau de lupi şi de 
șerpi, pretutindenea pe unde simțea urme 
de picior nelegiuit și spurcat de haiduc... 


Capitol din noul roman „Urme haiduceşt.”, în 
manuscris, prezentând un colț din viaţa frămân- 
tată a Ţării Româneşti, din vremea lui Vodă 
Caragea. 





m 





nn 
Dea i 





Vasile Pârvan despre viaţă și moarte 


In fața morţii „omul, simplu 
sau învăţat îa aceiași atitudine 
de „liniște şi seninătate“, aceiaş 
viziune a tăcerii veșnice o are, 
acelaş cânâtec ai singurătăţii îl 
arde. Dincolo de lumina soarelui 
nostru, omul nu vede decât ace. 
laș peisagiu, plin de feerie, pei- 
sagiul veşniciei. Către el îşi în-. 
dreaptă visul cel care moare; 
numai cei cari rămân, simt ma- 
rea durere a plecării celui drag. 

Și „înțepeciunea populară a 
născocit în miile de ani de când 
aleargă după fericire, fără a o 
putea găsi, decât un singur 
chip de a se apropia de ea: ui- 
turea. Vitarea : menorocirilor, 
uitarea temerilor și a groazei de 
moarte, uitarea vieţii reale în 
întregimea ei și afundarea în 
visul fantastic al entusiasmului 


dionysic, „aPhrodisic, apolli- 
mic”, 4) 
In poemul închinat tăcerii 


„Laus Daedali” Vasile Pârvan 
aduce în sufletul nostru, toată 
taina necunoscutului, ca un fior, 
mereu prezent în simţurile noa- 
stire, şi ne transpune viața chi- 
nuită şi ștearsă, în marele ne- 
cunoscut, care e mai aproape de 
noi, cu liniștea și puritatea sa, 
decât svârcolirile şi patimile co- 
tidianului vieții, 

Pătrunderea noastră reală în 
moarte e nebănuit de calmă. Nu 
poate birui pământescul din noi, 
ancestralul din afară; nu poate 


(Urmare din pag. I-a) 


rămâne lipit mâiului,  diafanul 
sufletului; nu poate cuprinde 'n 
ochi întunecimile, uloar între 
tăiate de raze, în faţa weșnicei 
lumini a gândului, care cutreeră 
nesfârşitele înălțimi ale Cosrno- 
sului, 

Moartea noasiră nu  chinue 
viața altora. Noi putem trece 
pragurile mici ale vieţii, fără 
nici o durere, fără nicio compă- 
timire a aproapelui. In tăcerea 
morții, doar viața  tainicului, 
viața imponderabilului, mai este 
în noi; şi această nouă viață ne 
pune în preajma Cerului, trans- 
figurat cândva de poi, ca în a- 
propierea eteratei noastre nă- 
zuînţi pământene. Și liniştea a- 
cestei găsiri ancestrale, ne puri- 
fică total şi veșnic. 

„Tăcerea e viața cea perpetuu 
chinuită de oameni. Toate gân- 
durile, toate speranţele, toate 
durerile aproapelui nostru stau 
atârnate asupra abisului  mor- 
ţii, în care se va prăbuși viața 
lui, fără a fi avut răsunet nicto- 
dată în alt suflet de om. Tăcerea 
e moartea vieţii și viața mor- 
pi. 5) 

4, 

Ca un profet al tainei şi al :tă- 
certi; ca un apostol al mweacuri- 
lor, aparent moarte, umbra în- 
naltă și firavă a lui Pârvan, tre- 
ce, cu pași siguri, peste ruimele, 
desgropate din lut, ale lumii. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T, T, Nr, 24.484.989 


Mersul lui e calm, ca un cân- 
tec de flaut, picurat peste întin- 
derile câmpului, înmiresmat de 
floarea veșnicei  dăruiri către 
viaţă. 

Peste ruinele descoperite de 
gândul lui, acordurile unei mu- 
zici noui, a inimii sale vii, tre- 
mură, ca o fluturare, poezia în- 
nălțimilor. 

Poezia, fără restricţiile capo- 
doperei, fără marginile de  în- 
grădire  voită, fără  finalități 
dorite, poezia unor înalte gân- 
duri, încununată de  sbuciumul 
imimii, stărue peste ruine și oa- 
meni, în închinările lui Pârâvan 
către soare și lumină; către via- 
ţa de eri şi tăcerea de mâine; 
către marea liniştei, albe și pu- 
re, strânsă în caucul ochilor şi 
minții, ca un surâs de copil. 

„Cad sunetele calde, ca la- 
crimi de aur pe scuturi de ar- 
gimt. 

„Intre cer şi mare, în nemăr- 
ginirea clară, e singur glasul li. 
rei, care sfios șoptește de su- 
jletul omului. E ploae de note 
de aur în marea tăcere a se- 
rii. 6) 

Pesimist, prim desnădejdile îi- 
nimii şi suefrința trupului, Pâr- 
van nu-și poate stăpâni avântul 
liric , înalt şi pur, în fața maies- 
tății morţii, şi tremurul versu- 
lui alb, leagănă, ca un sbor le- 


neş, nesfârşitul Cerului... „tot 
avântul liric e o imiţiare întru 
tăcere. E pregătirea caldă a su- 
fletului pentru trăirea  concen- 
trată a viziunii revelate de pa- 
siune. E cântecul nupţial al îm- 
brăţișerii tăcute, e cântecul fu- 
nebru al morții tăcute, e cânte- 
cul de jubilare al transfigurării 
crevloare ce s2 apropie și care 
se va săvârşi în tăcere”. ?) 

Neînreigmentat în nici un cu- 
rent filosofic; neingrădit de dop- 
mele nici unei școli literare; ne- 
stăpânit de nică o ambiţie, Pâr- 
van își încrustează întreaga sa 
operă, de acele neprețioase gân- 
duri luminate de soare, de fiorul 
misticului creator, care 
lează acordurile inimei cu gravi- 
tatea gândurilor într'o lume 
nouă, cu locuri şi oameni noui, 
diafani, puri. 

Ducând cu el, dincolo, toată 
taina unui suflet rar unui cân- 
tec nou, unui gând mare, Pâr- 
van, șoptește parcă, printre i- 
mensități, versurile marelui ne- 
fericit, Eminescu, ca o mustrare: 
„Trăind în cercul vostru strâmt 
„Norocul vă petrece; 

„Ci eu în lumea mă simţ 
„Nemuritor și rece“, 


SERGIU CRISTIAN 


4) Ibidem, pag. 45. 
5) Wbidem, pag. 213. 
6) Ibidem pag. 192. 
7) Ibidem, pag. 215. 








modu-