Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0033

PROPRI"TA RR: 
pt 3 


NIVEL 


BOC. AN, „Uxit BRSUL* BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 - s 


DIRECTOR Şi AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


usceisă sub No, 163 Teib, lifovy 


ABONAMENTE: 


autorităţi și instituții 1000 lei 
particulare 
6 luni 400 „ 





12 tuni 500 ,, 3 








NU 


3 luni 210 „ 





DUPĂ UN PĂTRAR de VEAC 


1 Decemvrie 1918 este o zi a împlinirii, Pro- 
teţliie poeţilor luau trup, suferințele qe veacuri 
se refugiau în amintire. Prin voința poporului 
şi vitejia soldatului român începea an nou ca- 
pitol iu istorie, 

Literatura, — această oglindă a frământări- 
lor omenești — trebuia să înregistreze nouile 
realităţi ale sufletului românesc. 1 Decemvrie 
nu însemnează numai începutul unei moui ere 
politice în viața neamului ci şi începutul unei 
mari renaşteri cu! urale, 

Literatura ardeleană animată până aici de 
suflul profetie trebuia să pășească spre noui 
teme. Alte realităţi, cereau o altă literatură. 

Primii ani de după Unire sune rezervaţi r6- 
paraţiilor unui mileniu de asupriri, Școala, bi- 
serica, pământurile, legile, cereau o nouă ha:nă- 
In literatura transilvană se manifestă în acest 
timp vechea generaţie de scriitori: Rebreanu, 
Agârbiceanu, formaţi în mediul împărăției bl- 
cefale, în vreme ce Octavian Goga se asvârle 
cu toată impetuozitatea temperamentului său în 
vâltoarea luptelor politice, Ş 

Dacă Revieanu şi Agârbiceanu mu sunţ un 
produs al Unirii, ei au găsit în cadrul nouei 
ere politice libertatea și ambianța necesare crea- 
ţiei. Au găsi, intreg sufletul românesc, dornic 
de cultură, posibilităţi mai mari de difuzare şi 
noul îndemauri. 

Cu Lucian Blaga poezia ardeleană pășeşte 
spre noui teme. Arariţia lui demonstrează po- 
sibilităţiie Ardealului liber, 

Scăpat înstârşit de orice constrângeri, de pri- 
virile chiorâşe ale streinilor, de gemetele de 
robie ale fraţilor, poetul ardelean are răgazul 
grataităţilor spirituale, poate însfârşit să sa pri- 
vească pe sine, să încerce formule noui de artă, 
şi de gândire. Lucian Blaga e o replică imediătă 
de creaţie, majoră a libertăţii ardelene. 

In Aron Cotruș stăruie ecourile suferințelor 
de ieri. El continuă tradiţia de luptă a poetu- 
ui ardelean situând-o pe an plan mai vast, pe 
pian social. inainte de Unire poeţii ardeleni 
stăruiau în sevendicări naţionale, revendicări 
da cari erau legate și cele sociale, Acum postul 
se vrea vestitorul unei lumi de dreptate pentru 
moţi, pentru mineri, pentru „plugarii fără ţa- 
rină”. 

N'au lipsit in tot acest răstimp încercări de- 
suete, continuatorii cari se reclamau paznicii 
marilor tradiţii ardelene fără a aduce preocu- 
pări noui de fond sau te formă. Erau nişte pa: 
lizi epigoni ai iui Coșbuc ori ai lui Goga, 

Marea dezorientâre ce a domnit în câmpul 
literelor românești prin introducerea formulelor 
apusene, cubiste, dadaiste, expresioniste, s'a re- 


simţit şi în Ardeal, Epoca aceasta de mari ex- 
perienţe s'a tradus în Ardeal printr'un fel de 
timiditatg literară. 

Scriitorii ardeleni proveniţi în ma-a majoritate 
dela țară nu puteau renunța la glie, dar nu 
voiau să fie nici anacronici, A urmat o perioadă 
de tăcere b-ăzdată doar de câteva studii şi cer- 
cetări istoriogratice şi literare ale d-lor 8. 
Puşcariu, G. Bogdan-Duică, Olimpiu Boi.0ș şi 
Ton Breazu. 

In curând, după 1928, monile generaţii, cres- 
cute în orizontul ge ţară împărătească al Ro- 
mâniei Mari. aveau să isbucnească hotăritor 
spre lumină. Universitatea Clujului îşi dădea 
roadele! 

Incep sondagii pentru” reviste literare locale, 
cari să ţină seama de experienţele literare de 
până atunci dar cari să menţină în acelaş timp 
contactul cu pământul, 

„Abecedarul, „Gind Românesc”, „Pagani Li- 
terare”, „Familia”, „Atirmarea”, „Ţara Bârsei”, 
„Progres şi Cultură”, „Provincia literară”, 
„Braşovul literar”, apar ja scurt timp una du- 
pă alta, împânzina orzsele ardelene, aducând 
talente, gefinind poziţii, 

E adevărata mișcare culturală a Ardealului 
tânăr. Câţiva dintre seritorii scoși la iveală de 
aceste reviste îşi au deja un loc de trunie în 
mişcarea literară a vremii, alţii sunt în curs 
de definire, 

Puternica mișcare culturală arde'ennă care-şi 
caută un drum propriu. cu unelte noui, cu pre- 
ocipări noui, a tost brusc întreruptă după un 
deceniu de mare etflorescență în 1940, 

Poeţii s'au reintors atunci cu 22 de ani în 
urmă. Au reveni în actualitate versurile lui 
Goga, temele de altădată, poezia de luptă. 

Delia Teodor Murășanu, Mihai Beniuc şi E. 
Giurgiuca până la Lucian Valea, toți poeţii Ar- 
dealului s'au vrut de trei ani încoace interpreţii 
noului doliu românesc. Avem astfel în momen- 
tul de față o bogată pozzie a refugiului, care 
dacă nu excelează întotdeauna prin calitate, 
este cel puţin străklătută de; accente de mari în- 
fiorări româneşti, 

In acest număr înfățișăm, după posibilităţi, 
câteva aspecte ale culturii ardelene în ultimul 
pătrar de veac, Prezentarea e departe de a fi 
completă. Cei ce cunose posibilitățile de lucru 
în aceste vremuri, greutățile de tot felul ne 
vor înțeleza şi ierta, 

Un sinzur gând ne-a călăuzit: decâţ nimic, 
miai. bine o prezenţă simbolică a Ardealului 
într'o revistă gin Capitală la t Decembria 1943. 


U.L. 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str, Brezoianu 23-23 


TELBRON 3.30.10 


MĂR INCHINAT ARDEALULUI 


ISTORIA LITERARĂ MODERNĂ IN ARDEAL 


Pi 








CLOȘCA 








Apară di 3 ori pe lună 
PREŢUL 10 LE! 





ANUL LII 
Marţi 30 Noembrie 


Redactor responsabil: TRAIAN CHRLARIU 


Nr. 33 
1943 





” 


Cercetările de istorie literară n'au 
lipsit în Ardeal, înainte de 1918, 
cu toate că în această parte de 
țară cărturarii au arătat totdeauna 
marcate predilecții pentru studiile 
de limbă sau de istorie politică. In 
ce priveşte istoria literară modernă, 
avem chiar cazul unui specialist, 
profesorul Ioan Raţiu dela Blaj, 
care o viaţă întreagă a munot în 
acest domeniu, publicând un fru- 
mos număr de lucrări cu caracter 
monografic, care sunt indispensabile 
pentru investigațiiie mai nouă ale 
specialiştilor. In general însă aceste 
lucrări, ca și ale aibora din acceaşi 
per:oadă, pot fi cuprinse într'o vastă 
categorie a studitior cu caracter pur 
elogios, în care spiritul critic se ma- 
nifestă sfios și mai mult cu tendința 
de a acoperi anumite laturi mai 

„Puțin străiucite din opera seriitori- 
lor luați spre cercetare. Dacă par- 
tea de b'ografie din aceste studii a- 
junge. adeseon! la rezultate fericite, 
nu se poate spune acelaşi lucru și 
despre capitoiele care ar trebui să 
dovedească o pătrundere în sensul 
adânc al operelor și în valenţele lor 
artistice. 

După Unire, lucrurile s'au schim- 
bat. Universitatea Dacia! Superioare 
avea să promoveze şi cercetările de 
istorie literară modernă,  îndru- 
mându-le spre o metodă ştiinţifică, 
riguroasă în. tendinţa ei de predi- 
zare a datelor şi a termenilor şi 
obiectivă în caracterizarea şi apre- 
cierea valorilor. Evident, meritul a- 
cestei orientări nouă îi revine pry- 
fesoruiui Gheorghe Bogdan-Duică, 
titularul catedre. de istoria litera- 
turii române moderne dela Univer- 
sitatea din Cluj. 

Profesorul Bogdan-Duică venea la 
C!uj cu un frumos capital de reali- 
zări în domeniul specialităţi.  salie. 
Activitatea sa prodigioasă, în care 
erudiţia de toţi cunoscută servea o 
metodă de investigație cu multe 
trăsături personale, a continuat cât- 
va timp cu vechiul glan. In centrul 
concepţiei istorice a lui Bogdan- 
Duică stă ideea de personalitate, ur- 
mărită în evoluția ei, cu toate apor* 





turile ereditare, de rasă și mediu 
cultural. Astfel, pe lângă cursunile 
dela catedră, profesorul de litera- 
tură română modernă dela Univer- 
sitatea din Ciuj a publicat în răs- 
timp de abia inci an (1921—1926) 
importanteie contribuţii : Titu Liviu 
Maiorescu, discurs de recepţie la 
Academ'a Română (București 1921); 
Vasile Alecsanări. Admiratori și de- 
tractori (Bucureşti 1922); Despre 
„Luceatărul” lui Mihail Eminescu 
(Brașov 1925); Vasile Alecsandri — 
Povestirea  mnei vieţi (Fiicurești 
1926); precum şi remarcablele mo” 
nozrafii despre Gheorghe Lazăr 
(Bucureşti 1924) şi Simica Bărnuţiu 
(Bucureşti 1924); cărora avea să le 
urmeze în 1933 cercetarea monogra- 
f:că despre Ioan Barac (București). 
O menţiune spec:ală merită primul 
volum — rămas singurul — d-ntr'o 
Istorie a literaturii române mo- 
derne (Cluj 1923), consacrat întâilor 
poeți din Muntenia şi nu poate fi 
trecută cu vederea seria nesfârşită 
de însemnări Multe şi mărunte des- 
pre Eminescu, răspunsurile la dis- 
cursurile de recepţie ale seriitori- 
lor Octavian Goga şi Mihail Sado- 
veanu, sau edităxile de texte: poe- 
ziile lui M, Eminescu şi faimosul 
discurs dela 2/14 Mai 1848 al lui 
S:mion Bărnuţiu. 

Ia această lucrare de elucidare 
a problemetor puse de evoluţi “te 
raturii române moderne au par'ici- 
pat şi alţi profesori ai Universităţii 
clujene. Prof. toan Lupaş sa ocupat 
de câteva momente din perioada 
mai veche a acestei literaturi, stu- 
dimd Cea mai veche revistă lite- 
rară românească (Cluj 1921) şi Serie: 
rile istorice ale lui Petru Maior 
(Cluj 1921); publicând Dim activita- 
tea ziaristică a lui Andrei Mure- 
şanu (Bucureşti 1923) şi aducând pre- 
ţioase contribuţii privitoare la viața 
şi personalitatea doctorului Ioan 
Pina. iu-Molnar, O serie de artico-e 
de specialitate au fost strânse în 
volumul Contribuţiuni la istoria zia- 
risticei românești ardelene (Sibiu 
1926). 











de OLIMPIU BOITOȘ 
prof. univ. 


Centenarul morții lui Petru Maior 
a prilejuit şi profesorilor Alexan- 
dru Lapedatu și Sextil Pușcariu o 
privire de ansamblu asupra unor as- 
pecte fundamentale din cidera mare” 
bui şi eruditului polemist is'oric: 
întâiul a cercetat Rolul Ini Petru 
Maior în cadrul vieţii maţionale și 
cu'turale a epecii sate, :ar al doilea, 
Părerile lui Petru Maior despre 
limba română. Prof. Vaieriu Bologa 
a fost preocupat de preenei fă 
interesantă a doctorului I. Pinariu- 
Mo'nar, iar prof. Nro.re Da-.:a 
publicat preţioase contribuții privi- 
toare la opera din tinerețe a phe- 
tu:ui Gheorghe Coşbuc (Coşbuc poe- 
tul Jiceului grănițerese din Năsăud, 
1921). 

Studiile de istorie literară pe care 
le-au publicat membrii corpului di- 
dactic dea Unwersitatea din Cluj 
au luat uneori forma unor lucrări 
de literatură comparată. Insuși Bog- 
dan-Duică a activat în acest do- 
meniu și el poate fi considerat prin- 
tr'o seamă de cercetări întrepr:nse 
în tinereţe printre precursorii lite 
raturii comparate la noi, discipiina 
aceasta fiind de curână .onstituită 
chiar în ţările de mni înain'ată cul- 
tură. Studiul său despre loan Ba- 
rac este de altfe] o lucrare tipică de 
literatură comparată. De aceeași na- 
tură sunt şi cerce'ările prof. Patre 
Grimm privitoare la cele mai vechi 
xet'exe ale literaturii  engieze în 
literatura română modernă Contti- 
buţiile prof. Grimm, întrun dome- 
niu mai puțin accesibil cercetătorilor 
noştri, s'au tipărit la început în 
Dacoromaânia, buietinul Muzeului 
limbii române de pe lângă Univer- 
sitatea din C-uj. In aceeaşi publica- 
ţie s'a țipărit şi teza de doctorat a 
prof. George Oprescu  întitulată 
Eliade Rădulescu și Franţa, o lu- 
orare bogată în informații, printre 
cele mai valoroase din câte au apă- 
rut despre Eliade Rădulescu înainte 
de temenicile studii ale prof. D. 
Popovici, 








(Urmare în pag. 2-a 


a RR a a a Pr at, RP ta a ei Ru a a a o a 


Semnificațiile purismului ardelean 


Ardealul, prezenţă virilă 


4, ZESTREA DE FEMINITATE 
A CULTURII CISCARPATINE 


Supus unei analize spectrale, spi- 
ritul românesc, așa cum sa mani- 
- festat în cultură prin producţiile în 
stare să intre demn în istoria ei, 
prezintă, între constantele sale, în- 
tro măsură apreciabilă, preferința 
. pentru volatil, 

Se admiră prea mult — sociologic 
vorbind — subtilitatea, și diagnosti- 
cul gustului public nu înșeală nicio- 
dată. Produs al unui proces necon= 
testat de rafinare, indelung în timp 
şi anevoios ca mecanică, subtilita- 
tea cuprinde de-o-potrivă în con- 
ceptul său, notele de caducitate, 
instabilitate şi t.uen,ă, pe lângă ip- 
sa unei Qensităţi materiale certe, in 
stare să-i confere concretitudine, 

Cuiţura românească este — isto- 
rie — produsul „claselor culte”, și 
convertirea uor, operaţă necontenit 
de-a-lungul istoriei, către alte va- 
lori devâv ce.e autohtone a iost de- 
nunțată prea de multe ori, ca să nu 
fi intrat in urechu.e oricărui cât-de- 
cât-eititor, disereptanța dintre tăp- 
tura pământuiui românesc — țăra- 
nul şi cultura sa — și eflorescenţa 
cuiturală superficiaiă a claseior su- 
prapuse, catalogată  pretimpuriu 
drept „românească“, 

Intr'um interesant articol apărut 
in revista sa, Saeculum, Lucian Bla- 
ga încerca strălucit să revizuiască 
noțiunea de „preistorie“. Sprijin:n- 
du-se şi pe intuiţia geamănă a unui 
Kuages, Baga conchidea că, spre 
deosebire de cultura populară a al- 
tor neamuri, în special a celor occi- 
denta:e, definită genetic ca o devia- 
ție a unei culturi majore apuse, 
cultura românească populară , este 
produsul genotip, direct, necontra- 
făcut, al unei viziuni originare de 
lume şi viaţă, cu neputinţă de cali- 
ficat, dat fiind caracterul, ei strict 
organic, firesc, altfel decât drept 
„preistorică“, Coexistența  preisto- 
riei şi istoriei nu e o afirmaţie po- 
sibilă decât în cadrul unu sistem 
omolog celui spenglerian, reducând 
istoria culturii la cicluri, înăuntrul 
cărora identități de factură pot a- 
propia două epoci oricât de depăr- 
tate chronoiogic, până la a le in- 
dreptăţi să se cheme  „contimpo- 


ce 


rane“. 

Nicăieri ca pe meleagurile noas- 
tre caracterul de impermeabilitate 
al culturilor nu s'a ilustrat mai 
pregnant. Căci, pe când, în genere, 
istoria unui popor este tulpina aa- 
Tiană a unei rădăcini preistorice pe 
care o actualizează, la lumina sola- 
ră a unei conştiinte ajunsă în po- 
şesia ei înșiși, și aptă de a-şi const- 


dera critic posibilitățile, în aport 
cu ceie alte altor conștiințe — prin 
confruntarea cu ele, e adevărat, în- 
să fără ca prin aceasta să înceteze 
a vroi să realizeze o creștere fireas- 
să din preistorie, — istoria tiviliza= 
tei româneşti marchează, s'a mai 
spus, o ciudată, bruscă, rupere de 
straturi. Prăpastia dintre  tormele 
tipice de civilizație românească 
populară — rotundă în structura 
sa, şi închegată unitar, organic, fă- 
ră tisuri prin care să se poată stre- 
cura agenţi externi — de-o-parte, 
și formele nouei civilizații, impor= 
tate de clasele cârmuitoare, a fost 
de atâtea ori remarcată încât rea- 
ducerea ei în cadrul unei probie- 
matici nici nu mai prezintă interes, 
ca atare, Dacă nu putem ocoli să o 
reamintim, e numai pentru lumini- 
le pe care le poate reflecta asupra 
unei probleme, cu care are certe 
adiacențe, Căci, fără reactualizarea 
acestui fapt, cu greu s'ar putea ex- 
plica preferința pentru volatil, 
fcânteietor şi subtil, marcată de 
gustul societății culte româneşti, şi 
impusă drept criteriu suprem  pro- 
ducţiei artistice. Nu trebuie să se 
uite, mai ales, care a fost momen- 
tul contactului nostru cu occiden- 
tul, (vorbesc de contactul pe o su- 
prafață socială mai mare, decât de 
pildă alegerea la Academia din Ber- 
lin a :ui Dimitrie Cantemir, caz izo- 
lat şi fără răsunet în masse). Suco- 
tul al XVIII-lea francez, acest cel 
mai femini secol al Europei, ce at 
putea oferi el coconași.or şi duduci- 
lor insetate de cuitură din țările ro- 
mâneşti, efeminate şi așa, indea- 
juns, prin levantinismul claselor 
stăpânitoare, de origină fanariosă ? 
Ascuţimea grecoteilor mărunți de- 
veniți în țară bei şi beizadele, avea 
ea oare îndreptăţire și putinţă de a 
admira altă formă de artă decât 
hedonismul frivol şi parfumat al se- 
colului galant ? 

Rococo-ul, sub auspiciile cfruia 
începe cultura occidentală în prin- 
cipate, structurează cu totu: femi- 
nin spiritul primelor înjghebări. De 
fapt, noua orientare nu era decât o 
deviaţie a celei vechi, 

Când în teatrul domniţei Ralu 
Caragea, ' beizadelele  interpretau 
„ltaliana în 'Alger“ sau „Răpirea 
din Serai“, ele nu făceau decât sa 
substituie fumului de mirodenii v- 
rientale aspirat din narghilelele cu 
ciubuc, pe saltele moi, în. iatac, fu 
mul mai puţin dens, mai puţin greu 
şi aromitor, mai frivol și mai exel- 
tant, al pulverizatoarelor cabinete- 
lor de toaletă rococo, din buduarele 
jemeilor galante. Intre volatilui 
contempiativismului substanţial, 


de ION FRUNZETII 


senzual, al orientului şi voiatilul 
nouilor formule ue viață înnecată 
în nouri de pudră șin frou-frou, 
trecerea nu era chiar așa de greu 
de suportat, şi e de remarcat câ 
nici o reacțiune n'a izbucmt în prin- 
cipate, împotriva nouilor forme de 
civilizație, până în momentul când 
lascivitatea feminină a cântecelor 
franţuzești galante n'a fost în.ocui- 
tă cu alte cântece, mai bărbâteşti, 
produse ale unei mentalități revo- 
Maţionare care la 48 însemnau e- 
norm, oricât astăzi ne-ar apărea de 
puerile. 

Principiile paşoptiste au întâlnit, 
la noi mai muit ca aiurea, opoziții 
dârze, tocmai prin faptul că vigoa- 
rea concepț.ei din care porneau, 
populară in ultimă analiză, contra- 
zicea nonșalanţa dulce a vietii de 
carte, a oamenilor „bine“, efeminaţi 
până în vârful lăcuit al unghiuor, 








(de Lon Vlasiu) 


Principalele note distinctive ale aristocrației 
sunt vonservatismul şi, piin adiacenţă cu ace: 
sta, rezisteiţa la îmfiltrația elementelor etero- 
gene. Purismul constiiue deci o funcție de nă- 
tură aristocrată. Ca atare, peniru a proba aristo- 
cratismul firii ardelene trebue recurs la cel mai 
întias şi profund aspect al vieţii culturale tran- 
silvăna3e, care este purismul. j 

Teoria puristă, lansată de şcoala latinistă, 
care trece şi în Principate, progresânăd și ame. 
niațând să modeleze iaireaza mentalitate e 
poporului român după imaginea sa, — pericu- 
lasă în primul rând prin erudismul ce-l com- 
portă și implicit prin detașarea de viaţă la care 
obligă, tără a se imdepărta prin aceasta de coa- 
ceptui aristooratie din care derivă, — îşi are 
totuşi o justificare, dată de ambianța în care se 
naşte. Lăsand devparte setea purisiă a epocii şi 
concursul ei pentru nobleţe, care nu-și pot afla 
loc poritru o expunere în acest articol ocazional, 
— se ştie că Yransilvania, — mai ales partea ei 
vocidentală şi Banatul, — e regiunea ce păstrează 
până azi cele mai numeroase elemente latine, dia 
cele dispărute aiurea, în cuprinsul ţării moasire, 
impunându-se asttel, în domeniul limbii, ca up 


(Urmare în pag. 7-a) 





ânduvi de amintivi 


In ziua de 1 Decembrie 
1918 mă aflam în Roman. 
Părăseum pentru întâia oară 
camera, după şase săptămâni 
de gripă, pentru a ţinea o 
conferință la societaten cul- 
turală „Miron Costin” din l0- 
calita-e. Din svonuri şu.um 
că se va ţine o mare adu- 
nare naţională românească 
în Ardeal, pentru a hotări 
unirea cu Regaiul român, 
dar în oraș încă nimeni nu 
bănuia că adunarea se va 
ținea chiar în ziua aceea, 

Din Decembrie 1917 fu- 
sesem numit preot militar 
la unul din regimentele Cor- 
pului voluntarilor români, 
care fu însă demobilizat 
după pacea separată, și dela 
Hânlău (Soobinţi) mă întor- 
ceam la Roman, unde imi 
făcusem refugiul din Oc- 
tombrie 1916 până în Au- 
gust 1917, când, cu aiţi ar- 
deleni, am fost evacuaţi în 
Rusia, de unde în Decem- 
trie mă înapoiasem în Ba- 
sarabia și apoi în Moldova. 

Evidemia de gripă ce bân- 
tuia cu furie mă prinsese la 
lași şi apoi o purtai câteva 
săptămâni la Roman. 

Când am pornit dela lo- 


cuință pentru a tinea confe- 
vința, aerul tare de afară, 
cu mireasmă de zăpadă în- 
ghețată, mă umeţise în așa 
măsură, încât de mai multe 
ori am fost silit să mă 
opresc în drum, răzimat în, 
baston, De câteva ori mă 
gândii să mă întorc la lo- 
cuinţă, convins că nu voit 
putea ajunge până la localul 
unde aveam să vorbesc, dar 
cum nu puteam aviza prin 
nimeni pe aranjatorii conje= 
rinței, nu am îndrăznit să 
mă întorc, 

Cu chiu cu vai am ajuns, 
făcând mereu popasuri, dar 
acum mă temeam că nu voi 


fi în stare să vorbesc, Ame- 


țeala îmi revenea mereu şi. 


capul mi se învârtea, ş 
* Prezența unui public. nu- 
meros îmi dădu însă curai 
şi putui să-mi ţin conferin- 
ţa. Nu-mi mai amintesc su- 
biectul. Poate am vorbit 
despre vechii cronicari ai 
Moldovei. Ştiu numai că 
drept încheere am spus, în 
legătură cu biruința conști- 
inței naţionale şi a prinsi- 
piului naționalităților: „Poa- 
te că azi chiar când vorbesc 
eu aici, Românii dela ves" 


tul Carpaţilor, să hotărască, 
înt”'o mare adunare națio- 
nală, unirea cu Regatul ro- 
mân“. 

Sala a isbucnit în mari 
aplauze cari nu voidu să se 
mai isprăvească, Imsufleţi- 
rea asistenţei, strigătele: 
„Trăiască Ardealul“, „Tră- 
iască ardelenii“ nu mai con- 
tenedu. Unii erau cu lacrimi 
în ochi, alții se îmbrăţișau. 
A fost o scenă demari emo- 

"ţii, Lacrimile mă podidiseră 
şi pe mine, şi-nu ştiam ce 
să şterg mai în grabă cu ba- 
tisa: pe ele sau picurii de 
sudoare ce-mi îmundau fața 
şi fruntea în urma efortua 


lui ce făsusem pentru a.pu- 


Tea ține conferința... 
” "Unii ofițeri ardelem: din 


„Corp ajunseseră în vremea” * 


“asta în Ardeal, și câțiva a- 
vură norocul ' să poută fi. 


prezenţi la' marea adunare” 


de uvire dâla Alba 'lulia. 
Eu, cu faihilta şi alți re- 


fugiaţi, nu am putut ajunge 


acasă decât cu o săptămână 
înainte de Crăciun, din cau- 
2a greutăților cinvulației pe 
căile ferate. 

In gara Sibiului era tot 
vechiul şef ungur, dublat 
însă de un ofițer român, 








Am intervenit pe lângă a- 
cesta să dea drumul vago- 
nului de murţă, în care mai 
eram eu cu jamilia și preo- 
ţii Manta, tatăl şi fiul, din 
Gurarâului, — până la garu 
Orlat. Alţi refugiaţi care 
fuseseră în vagonul nostru 
coboriseră pe la gări în Țura 
Oltului, 

Eram îmbrăcat în unifor- 
ma de preot militar și șejul 
de gară din Sibiu nu mă 
recunoscu îndată. Dar când 
văzu că cer ofițerului ro- 
mân să lase vagonul până 
Ma Orlat, şeful mă privi 


* lung, încremenit, şi nu pulu 


spune o vorbă până târziu. 
=>: D-la eşti preotul din 
Orlat ? ici i 
—" Da, eu sunt !" 
Păi, se spunea pe aici 
te-au prins şi te-au îm- 





"pușcat. în munți, când ci 
vrut să treci în România. 


"= lată, mi-a ajutat Dum: 
hezăi, Să scap şi să mă în- 
torc tot în România. 

Omul nu mai zise nimic, 


“dar multă vreme se întor- 


cea, umblând după trebu- 
vile lui pe perc3;, şi se uita 
lung după mine. 


I. AGÂRBICEANU 


de ION ȘTEFAN 


țimut prin excelenţă conservator. Jo acest con- 
servațism trebue văzută deci sursa purismu- 
lui, stimulat apoi de influenţe ale momentului 
istoric, 

Prefaţa dicționarului alcătuit de Laurian şi 
Massun este in uepiin atuiu cu auexe uait, cană 
afirmă că „un fericit instinct de conservare, ase- 
menca celui care are ţiecare fiimţă vie, inspiră 
liecărei limbi oroare de orice străiaisme”, Lnăvu” 
țirea limbui prin împrumuvuri ueară &, pen- 
tru autorii dicphonauiur, tot atâţ ae dăunâ.uare 
ŞI conuâă năiuili umbui, ca şi Davai uaei 
plante sau a unui animal. Puritatea limbii e deci 
O cermţă imperioasă a kist.moru.u. popular, ca 
Și a DimiLel DUNȘi SANavDuse, Vă asa-i, tanestsul 
oricărui lexicogrut român trebue să fie romani- 
tatea cuvintelor în forma şi maiera lor. Dacă 
sar intămp.a ca unele cuvinie do domuliui ar- 
tei şi al şunţei, ae care avem aivso.uia nevo.e, 
să nu poată ri ailate în limba laină și nici să 
fie tormate dinta'o răgăcuiă romanică, avuuui ele 
trebmesc auapiate din aivă limbă rumanică, dar 
numai cu condiția, prin care să li se verulice 
neo.ătinialea, ca eie să figueze mărar i duuă 
din limbile neolatine, italiana şi iranceza. Se 
șue că uicționarul se in:n&e prinrun dosar 
al cuviite:or plebee, fie străine prin originea sau 
forma sar, fie de origine indoielnică, cuvanie care 
u'au ce căua în tezaurul unei jimbi de pres- 
tanță romanică. 

Dacă aristocrații au pasiunea genealogiilor, 
Ardeieni: au şi ei pasiunea or.ginilor care se 
suprapune de fapt pe aceea a purismului. (Fap- 
tul e explicabil și prin conjunctura ideiior ce 
Circu.au, pe timpul şcoalei latimiste, în Europa : 
se susținea dreptul primului ocupant şi totodată 
se apărau privilegiile popoarelor mari și ale cla” 
selor sociaLe înalte. Trebuia deci să ne dovedim 
întâietatea istorică în Ardeal și originea roma- 
nică, de popor al€s). Istoria cul.urală a Ardea- 
lului se ţese pe o frenetică şi obstinentă căutare 
de izvoare. De aceta, Ardealul e un ţuui de 
descălecări. Pentru un S.mion Bărnuţiu, dreptul 
Românilor e același cu dreptul Homanilor. Drep- 
tul nostru trebue desvoliat in coniosmitai> cu 
principiile maturale și eterne de drept, nu prin 
intiuenţe din afară, căti el rm se imprumută dela 
străini, ci se naște, ca şi limba, din necesităţi 
interne. După cum € menatural, jraţiciial şi anţi- 
Dăţional a corupe limba, la fel e și cu drepiul. 
ŞI Bărnuţiu conchide îndemnând să me întoar- 
cem la instituţiile juridice romane, 

Unirea religioasă cu Roma e și ea o întoar 
cere la aceste origini, nobile, pentru reinstitul- 
rea cărora în toată puritatea dor au lubiat cu 
ardoare generaţiile ardelene, susținând comtinui- 
tatea şi puritatea românească in domtiiul bio- 
logic și cel linguistic, adică în cele inai impor- 
tante. - - 

Insuși felul de viață profesională al Ardeleni- 
lor aderă de altiel la îndeletniciri ce ajută men- 
țimerii autonomiei de sânge şi limbă. Agricul- 
torul, prin stabilitate şi vecinătate, e de obicaiu 
concesiv, condus de compromisuri şi oporiunisme. 
Independenţa e mai compatibilă cu profesiuni 
de felul celor îmbrățişate de Ardeleni, — care, 
cum notează şi Icrga, sunt mocani, cavaleri (no- 
bili şi militari), contopiţi de altfel în țărănime 





(Urmare în pag. 7-a) 


== 2 - 


N 


TEATRUL SARINDAR : 
„ROMANȚA“ de EDWARD 
SHELDON 
TEATRUL : COMEDIA: OMUL 
CU MÂRTOAGA“, COMED'E 
IN PATRU ACTE de G. CI- 

PRIAN. 

TEATRUL NAŢIONAL  „HER- 
NANI“, DRAMA IN CINCI 
ACTE DE VICTOR HUGO, IN 
TRADUCEREA LUI HARA- 
LAMB LECCA. 


Piesa dela „Teatre Sărindar” 


este din familia „Dame; cu Ca- 
melii“, cu calitătile şi acăderile 
op'enaite acestui gen de tea- 
tru. 
E o p;esă sentimentală, de un 
romântiSm pudrat, specifice mo- 
diului american sau, mai exact, 
anglo-american. mai mult o po- 
vestice taatralisată. ă 





BR. RULFINSKI 


O povestire de dragoste, care 
încearcă să me prezinte comoția 
puternică pe care un paste — 
puritan sau nu — o provoacă in 
Buletul unei mar; artiste, care, 
Prin contactul cu el, își dă seama 
că este o „păză'oasă“, lucru caro 
0 (ace să renunte, gisla arlă, şi la 

Ceiace, trebue să se rocnnoas- 
că, e cam mult căci toate astea, 
la un examen mai serios. nu prea 
stau în picioare, fiind insuficient 
motivate... 

Piesa, insă, nu e lipsită de un 
oarecare partum desuet şi de un 
anumit farmec evocator al unor 
vremuri pe care epoca noastră 
ie-a depăşit total.  Mecanizând 
diligenţa a mecanizat şi sufle- 
tul în. 

Desigur că ca nu se situiază 
nici din punct de vedere literar 
yi nici dramatic la un nivel ar- 
tistic prea înalt dar e suficient 
de bună ca să constituie oricând 
un specțacol reuşit. 

Tar pentru artţişti, oferă cel mai 
bun prilej de-a „creia“ roluri, lu- - 
cru care de altfel — deși ar pă- 
rea curios — se întâmplă aproa- 
pe cu toate melodramele şi cu 
toate ntesele sentimentale și la 
crimogena. . 

Şi fiindcă am pomenit mai sus 
„Dama cu Camelii“, votu mal a- 
minţi că această piesă, tăentă, 
după însăși afirmaţia autorului, 
în opt zile... piesă care de altfel 
se şi resimte de această grabă 
îm confecţionare, deși cu totul in- 
fer'oară sub raport artistic, a pri- 
lejuit, dela priraa ei reprezentare 
şi până acuma, cele mai mari 
creaţii pe cari le cunoaşte istoria 
teatrului: cele mai mari come- 
diane ale lumii aw interpretat 
Sam au dorit să interpreteze pe 
demult celebra Margueritte Gau- 
tn e... 

Are şi teatrul, prin urmare, 
imponderabilele Iul... 

Privită din acest punct de ve- 
dere „Romanţa“, clădită pe a- 
celeaşi baze şi utilizând oare- 
cum aceleaşi mijloace, făcând 
mereu apei la sentimentalismul, 
la „coărda simțitoare“ a specia- 
toru'ui — a cărui sensibilitare 
este mereu solicitată cu o  insts- 
tenţă care pare că vrea să spună: 
„ei nici acum nu plânzi?t” sau 
„Bici acum nu ești înduioşat ?... 
— chiar dacă nuesteo prea 
interesantă  Iucrare Gramatică, 
aceasta nu îmniediră totuşi po- 
vestea Rittei Cavallini, prin 0- 
menescul ei, să intereseze. 

Intrepretarea, cum se poate de- 
duo 14» re'e de mai sus, a ote- 
rit deţinătorilor rolurilor prinel- 
pale posibilitatea unor frumoase 
realizări, 

In primul rând d-na Tanţi 
Cocea „ajutată şi de talentul 
d-sale şi de frumuseţea d-sale 
scenică, a fost deosebit de bine 
în rolul principal, al acelei cân- 
tăreţe care deodată are ocazia să 
cunoască ce este dragostea. 

Bine deasemenea d. BR. Bultin- 
schi, care aduce în scenă întot- 
deauna o deosebită siguranță 
şi marea d-aale experienţă sce- 
nică 

Destul de bine d. D. Demetru 
deși cred că dacă ar [fl avut un 
joc mai interiorizat şi ar fi fost 
ceva mai sobru în gesturi, ar fi 
tost mai autentic. 

Tn restul distribuției d-nate. 
Aura Ridovici, Leontina Toanid, 
Cella Marion,  Sofica  Ioneseu, 
Şarodara Nigrim, Viorica: Geor- 
gescu, Ana Barcan și d-nii Gh. 
Chamei, Coty Fociung, Jean Voi- 
mescu, Gh. Manu, Corbu, Gh: 
Comănescu, V. Popovici Comă- 
nescu Cernea, Cioabă Marin, M. 
Elefterie și Gh. Bătăşoiu, cari au 
constituit un ansamblu bun 'că- 
rula deasemenea îi revine în 
mare măsură reuşita acestui spec- 
tacol. 

Rosia d-lui Sică Alexandrescu, 
bună, abil şi inteligent realizată. 

Decorurile, fără a fi rele, cam 
încăreațe — ţinând scama și de 
exiguitatea scene! — iar costu- 
mele inegal realizate: unele pu- 
teau [i mai frumoase şi mai ade- 
cuate, 

Aranjamentele muzicale d. Paul 
Constantinescu, 

Cum am spus, un spectacol 
Dan, care, în special, ar trebui 
să placă tuturor celor cari nu se 
duc al teatru ca să vadă o piesă 
ci ca să vadă „teatru“ şi „actori“, 
aşa cum pe vremurile de inflo: 
rire a operei italieneşti, cei mai 
mulţi. se ducean nu chiar pentru 
muzică propriu zisă ci pentru a 

auzi pe cutare cântţăreaţă favo- 
vită, pe cutare celebră prima 
denă. PI 

* 
Reluarea piesei „Omul cu mâr- 
“ la Teatrul Comedia este 
un lucru şi bun și totodată, un 
tucru frumos, pentrucă o socat 
una dintre cele mai bune piese 


Ar fi greu de mpua cea mal 
bună — deși ar fi putut să fie — 
dar, în orice caz, una dintre cele 
mai bune, 

Dacă are unele defecte, asta-l 
din cauză că d. Ciprian, ca și în 
„Capul de răţoiu“, vrea să spuie 
mai mulţ dect era necesar din 
punct de vedere artistic. 

Vreau să spun că d-sa nu 4 
mulţumit să facă numai o piesă 
de teatru, câre să fie teatru ci a 
voit ca piesa d-sale să fie în a- 
ceiaz țim> o bperă și de mora- 
list şi de predicator, 

Părerea ma este că dorința 
autorului de a „aduce“ piesa aici, 
constitue, poate, singura ei slă- 
biciune 'mai importantă, fără de 
care, pe idtia teatrală admirabi- 
lă pe care era pornită, poate că 
ar fi fosţ în adevăr cea mai bună 
piesă a n0astră. 

"In ce priveşte interpretarea de- 
oşebit de bună, 

Și această calificare 
şi pe d. Vasiliu Birlic, 

Cred că așa trebuia să arate 
Chirică! 

Crea că d. Vasiliu Birlic, chiar 
cu unele în definitiv inevitabile 
insuficiențe, are în momentul de 
fa'ă una dintre ce'e mai fru- 
moase realizări ale d-sale. 

Şi fiindcă aceasta este piesa, 
cu acel final quasi-mistie, pe 
care, bun-rău, așa l-a vrut au- 
torul, se poate spune că erau 
momente din actul al treilea, 
câna d. Vasiliu Birlic reuşea să 
reda, până şi ca înfăţişare, gest 
şi atitudine, totala spiritualizare 
şi detaşare de cele omenești pe 
care, în adevăr, o cere rolul. 

De d. Ciprian în rolul tui 
Variam, ce să iai spun? Rolul 
este anume pe măsura d-sale: 
omenesc, rel plin, rotund. 


înclude 





VASILIU BIRLIC 


Mi-a părut rău oarecum de d- 
Toma Dimitriu, care-i "un actor 
de mari posibilități, dar care, 
cred că de data asta a fost greşit 
distribuit. 

D-n+ Săndina Stan. bine, fără 
a fi fost prea interesantă, 

Bine d-na Anca Baiaban în ro- 
lui Firei. 

In restul distribuției, fru- 
moase, prezentarea şi jocul de 
scenă al d-lui lon Talianu, ad: 
mirabile şi deosebit de pitorești 
apariția şi interpretarea d-lui 
George Voinescu, bine deaseme- 
nta d-nii Coty Hociung în pre- 





CRONICA DRAMATICĂ 


prietarul casei şi St. Decu îa ro- 
lui directorului, cum şi q-aii C. 
Aou, u. unamel, Zaharia balta- 
iu, E. M.halacne, C, Mihăileanu, 
Gh. Soare, lie Frimu, kugenia 
Bammeă şi cei doi Ciprieni mai 
mititei, L şi A. Ciprian... 

Decorurile — Cella Voimescu și 
Vasuliu kaiti — bune, trumoase. 

Regia GQ. Ciprian, bună: nici 
nu se Busta Buell. 

Spectacol bun, bun de tot, care 
ar. în pasa 3ă DU 1ie vazut ue cât 
mai multă Mate 


O qramă de Victor Hago este 
o dramă de Vicior Hugo, 

WUu-ja Du Pune piâce său nu, 
că ese aupășat sau nu, este alt- 
ceva. A 

Dar nu voi mai repeta ntâi€a 
locuri comune cari sau spus sau 
“sg mai spug in aattel de ocazii 

ac celor pe care-i interesează 
chestiunea îi trimiț la Sainte: 
Douvt, ae Drduivbara te, EiMDut d 
&uet sau chial Lanson. 

Deasemenea nai putea spune 
că interprewrea, m irunte cu 
d-na Lilly Carandino şi d-nii 
A. Critico, A. P. Marțian și 'Co- 
ma Dimatriu, a fom dintre cele 
dorite şi la adapost de orice cri- 
tici şi rezerve, critici şi rezerve 
asupra cărora acum aici Duc 
Câzui Să se uta aalsastt, ese dul 
cunoscute şi, pot spune, carsrte- 
ristice unora dinter interpreţii 
principi, asifei că apruupe că 
în suustitulă Să MDA itptt, 
“Totuşi, luată în general, nici 
interpretarea na fos rea şi, in 
orice caz, ca marchează un lău- 
dabil şi interesant alurt dia par- 
tea actorilor spre a realiza un 

1 bun. i 

Din distribuţie fac parte dea- 
semenea d-na Nelly Dordea pra- 
cum şi d-nii |. Badu, b. Dem. 
Dragoman, N. Făgădarn, 1. Ho- 
rația A. ionescu, N. VrIstescu, 
G. Marcovici, D. Nasta, T, Bra- 
nea, C. Neacşu, 8. Holban, N. 
Pereanu, C. Niculesou, C. Econo- 
nu, N. Cristian şi G- Atanasiu. 

W:recţia de scenă a d-lul Vie- 
tor Bumbești tradiționaă dar 


bună. 

becorurite d-lul Traiap  Cor- 
nescu frumoase. 

va voitetuzie. se poate epane că 
noua premieră dela Naţional. 
fără ca să reprezinte ceva vo 
sebit nici ca piesă, nici ce înter- 
pretare, nici ca regi, constitue 
totuşi un spectacol bun, tinrând 
să se realizeze într'o mare respi- 
raţie dramatică — poate chiar 
prea mart... — care, însă, cu toa- 
te elementele lui eterogene, este 
în orice caz bine venit pe scena 
primului nostra teatru, de vare- 
ce sunt multe categorii intelec- 
tuale, sociale și, trebue spus, chiar 

re, cărora le este necesar, 
şi Victor Hugo şi, mai cu seamă, 
Herpani, în istoria teatrului în- 
seamnă mult şi înseamnă multe 
avându-și semnificația lor anu- 
mită. 

Și nu numal în istoria genera- 
1ă a teatrului dar chiar în evo- 
luţia mişcării dramatice univer- 

d 
gti din toate punctele de se 
dere, un spectacol bine venit 
apt pentra care direcţinnea 'Tea- 
truiui Naţionai, — teatru care 
are şi alte rosturi decâţ acela 
de a se reprezenta piese pe gus- 
sului de azi — socot că trebue în 
adevăr felicitată. 


ALEXANDRU DRAGHICI 





WALTER GIESEBING 


Sunt mai bine de cinrispre- 
zece ani de cand, în karisul 
ceiei ma inieuse şi strâtucute 
Weţi muzicale, în mijiocul 
convergenyi neînwerupuw de 
eveninucnte artisiuce şi a perlii- 
darilur pe mariie scene de con- 
cert ale cer mai impunâioa- 
re iiguri de muzciem ăle lu- 
mii, se anunțau ma mulle 
concerte in somptuosul și vas- 
tul teauru Champs klys6es a 
unui pianist german: Walter 
Giesek.ng. ă 

Numele era de o rezonanţă 
nouă pentru mărele publi. 
Muzicieuu, care chiar când nu 
se CUNOSC, „se ştiu” unii pe al- 
Vb apăuă] ai LEgIUr, puieăul 
singuri judecă legitimitatea a- 
ceslei apariţii în arena necru- 
ţătoare a marilor encerte pa- 
uisiene. Nu ei pot însă crea a- 
fluenva de ascultători asttel că, 
în seara primului concert, par- 
ter, balcoane, loji, erau desuul 
dt invaditate ae mepratuta po 
doabă a fotoliilor goale. 

Artistul, cu puţin trecut pes- 
te vârsta de treizeci de ani, 
înalt, foarte biond, cu o viaţă 
şi expresie a mâinilor din ace- 
lea care evocă parcă taina to- 
nurilor inainte de a le tuce să 
trăiască, trecu fără întârzieri 
peste momentele intrării în 
scenă şi se așeză, cu firescul 
Cesui Ce va Caută pentru sine, 
în faţa pianului. 

Braţele, fiecare  falangă a 
degetelor, in tăcerea: promptă 
care şe aşternuse dintr'odată, 
peobicinuit, peste sală, evolu- 
ară ciudat, fără a atinge încă 
<iaviatura, ca în căutarea unei 
rostuiri de ponder. infinitesi- 
male, unor atracţii magnetice, 
„unor funcțiuni necunoscute oa- 
menilor. 

Plecă apoi mâinile pe, tarte. 
Primul sunet, liberat din com- 


* plicata închisoare a pianului, 


porni, se înălță, într'o undă 
nemaiauzit de pură, de aeria- 
nă, de țransparentă, de emo- 
ționantă chiar prin ea însăși, 
prin minunea imaculării si 
spiritualizante. 

Săvârşirea în vibrare directă 
a expresiei. clipă de dipăa 


fiecărei particule din muzică, 
într'o claritate de aștri în se- 
ninul cerului sclipind cu infi- 
nit de subtilă luminozitate, ar- 
monia nic în gând năzuită a- 
tât de totală, de organică, de 
predestinată osmozei neîntre- 
rupte dintre substanţa artei şi 
conștiința absorbantă a audito- 


rului, plana, absolută, peste “ 
îtueaga această seară tară 
precedent. 


Magia lui Gieseking se des 
vălua. Scarlatii, ineazelări im- 
ponderabile, Debussy, m cea 
mai ieerucă, Ma suavă, ma 
auntava de fermecate sugestii 
beţie sonoră, Havel în intunuta- 
te de sclipiri şi de subtile vră- 
jitorii, Schumann, cu acea poe- 
zie a sensiuiutapi și tantasti», 
cului, de unică nobleţe, aprin- 
Sa uiăriurie 1aumMita ȘI mul, 
identiticat cu o desăvârşire de 
expresivizare a tehnicei, unică. 

Un concert care nu se sfâr- 
şeşte cu ultima lui mită, ci 
lasă o neşteursă: rază de iumi- 
nă în urmă, revelări care cei 
de faţă le poartă în sine, muit 
dincoio de urmele obișnuitelor 
impresiuni, chiar puternice, 
dela alte cât de strălucitoare 
concerte. 

Peste abia câteva zile, tot 
publicul. muzical al Parisului: 
era în fierbere iar sala, înlo- 
cuită mai târzu cu a „Operei 
Mari“ şi imensul „Pleggl" lua- 
te cu asalt, chiar când în a- 
ceeaş seară ar fi fost zece alte 
manifestări de renume. 

I-am reîntâlnit arta la „Ate- 
neu“, săptămânile trecute, 
i-am retrăit bucuriile totale şi 
am înţeles încă odată, după 
toate cele inlănțuite în scenele 
muzicii, de atunci. cât este de 


mare acest om, minune vie în ... 


lumea muzicii şi a pianului. 

Printre nenumărați taimoşi 
pianiști, Gieseking nu trebue 
Înregimentat. EI reprezintă ui 
rin A-l Rt ă asculta 
pe Alfred Cortot, iată supre» 
mele privilegii care se pot a- 
vea în muzică prin interme- 
diul pianului, 

Le vom mai avea, poate în 
curând. 


UNIVERSUL LITERAR 


„MESERIE“. 
Nam vrea să stabilim câte 


„hole teairaie“ apar intro ai, 
umărul 


dar — in orice caz — un 
lor este deatui de mare, uaca se- 
cotim toate gazetele şi gazetuţele, 
Dumitra 4 BOM, veLeurul 
acestor ziare are plăcerea să so 
intormeze „cam ce ue petrece în 
teauu şi în viața teatrală”, 
Fireşte, lucrui acesta merită o 
deosebită stimă, constatând că — 
. în sfârșit — s'a ajuns ca nu nu- 
mai revistele de specialitate să 
se ocupe gu aşa ceva, ci — în 
general — toată presa, — fiindcă 
— orice s'ar spune — teatrul re- 


prezintă pentru lumea cea mai 


numeroasă, adevărata artă. 


Dar ceeace vrem să stabilim e 


că parte din aceste „note de tea- 
tru“ sunt scrise, ba, chiar gem- 
nate, de persoane cari n'au nici 
o legătură cu teatrul. Şi chiar a- 

uceastă necomipetență — ca so 
numesc aşa — par fi ponosul 
mare dacă „notiștii“ ear măr- 
gini să facă ceva care nu ar pri- 
cinui obiecția aceasta. Bunăoară, 
numai să informeze pe cetitori 
despre piese, despre artişti, des- 
pre critică, ete. 

Insă, domnii aceștia și-an găsit 
— parcă — plăcerea în a injura 
pe cine vrea și pe cine nu vrea; 
w rând. 

Cu „meseria“ asta şi-au stabi- 
Mt faima de „notişti“ temuti. 

Dar parcă ei ştiu că asta wi 
înseamnă, nici un merit ?.. Nu... 
Căci altfel s'ar apuca de altă me” 
serie... 


FEMEI... 

Până mai acum câțiva ant, 
o știam pe d-na Negrutzi în avo- 
catură, jur pe d-na Karnabat în 
jurnalistică. 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA : Suflete în furtună şi 
jurnal de război. 


REGAL: Carnaval 
Ed jurnal "de război. 
VICTORIA : Contele de Monte 
Cristo (seria II) și jurnal. 
ELYSEE : Contele de Monte 
Cristo (seria II) şi trupă. 
VOLTA  BUZEȘTI: Caravana 
sclavilor, jurnal şi trupă. 
ROMA : Dragoste de cavalerist: 
balet şi jurnal. 
CARMEN-SYLVA:  Macario şi 
banda veselă, iumal şi trupă 


la Veneţia 








Istoria 


Am menţionat până acum numai 
profesorii dela VUalversitatea din 
Cluj, dar se poate vorbi şi de ele- 
vii catedrei de literatura  1omână 
modernă, căci prof. Bogdan-Duică a 
făcut şcoală, deşi n'a apucat să or- 
ganizeze seminarul său în așa fel 
încât acesta să poată da toate rezul- 
tatele ce ar fi fost de dorit. Tră- 
sătura caracteristică a lucrărilor 
întăptuite de elewii lui Bogdan-Dui- 
că o aflăm în faptul că ele se re- 
eră aproape exclusiv la probleme 
desprinse din evoluția literaturii 
române ardelene. Lucrul este cât se 
poate de şiresc şi însuși titutarul 
catedre; de care e vorba şi-a con- 
centrat, după cum se ştie, interesul 
asupra fenomenului literar din Ar" 
deal, plănuind spre sfârşitul vieţii 
sale chiar o vastă istorie a litera” 
turi române din Ardeal, operă ră- 
masă din nefericire în stare de 
proiect. Perioada cercetată cu mat 
multă stăruință de tinerii istorici 
jiteram de'a Ciuj" este aceea care 
îmbrățișează anii premergători apa- 
tiţiei ziarului Tribuna din Sibiu și 
timpul când acest cotidian a fost 
organul unei mişcări literare de am- 
ploare şi nivel. Seria acestor lu- 
crări a deschis-o o cercetare a sub- 
semnatului' despre Activitatea lui 
Slavici la „Fribuna” dia Sibiu, care 
s'a tipărit mai întâi în revista 8o- 
cietatea de Mâine şi pe urmă în 
extras (Cluj 1927). % A urmat 
după aceea o contzibuţie a lui D. 
St. Petruţiuu privitoare la perioada 
pretribunisă, şi anume la pârtea 
ziarului Telegraful Român dela Si- 
biu în difuzarea ideilor junimiste în 
Ardeal; lucrarea mai desvoltată a 
lui Ion Breazu despre Literatura 
'Tribunei. Partea I: Proza, tipărită 
în Dacoromania şi în extras (Bucu- 
reşti 1930); şi recent o nouă contri- 
buţie privitoare la pătrunderea ju" 
dimismului în Ardeal, datorită lui 
1. Verbină, lon Breazu a mai tipă- 
sit, în editura Astrei, o antologie: 
Povestitori ardeleni şi bănăţeni până, 
12 Unire (Ciuj 1938), ar de curând 
studiui Duilia Zamfirescu şi Tran- 
silvania (Sibiu 1942). E gi-a întins 
cercetările şi asupra perioadei con- 
timporane a literaturii române din 
Ardeal, publicând două articole cu 
acest subiect (Cluj 1934 şi Bucureşti 
1943). Tema aceasta a ispitit de alt- 
fel pe mai mulţi cercetători, dintre 
cari reținem: V. Papilian, Despre 
râviateie ardelene (, Unuversu' Lite- 
rar” 1938), articol întregit în ace- 
eâși pub icaţie periodică de Ioa Şiu- 
gariu ; Gheorghe Popa, Literatura 
ardeleană de azi*(Mediaş 1939); lon 
Chinezu, Douăzeri de ani de viaţă 
literară românească in Ardeal („Gând 

lot e: 41939); Pavel P. Belu și 
Peyiu: Sfetca, Poezia bănăţeană con- 
Mâmporană („Luceatărul” + Timi- 
şoara' 1940); prerum s: antologiile: 
Octavian Şiteaau, Noua lirică ar- 
deleană (Cluj 1935); Emil Giurgiuca, 
Poeţii tineri ardeleni (Bucureşti 


1940); Ian Stota-Udrea, 11 poeţi bă- 


Dățeni (Timişoara 1942) şi Gabriel 

“Țepelea, Piuzarii condeleri din Ba- 

nat (Bucurezti 1003). O Ă 
Ă . 


Articolul acesta nu are pretenția 
de a îi un repertoriu complet al lu- 
ctărilor de isteria literară modernă, 


0 ine a ant dp 34 
n ri ai 


Pe atunci, nu se prea ştia şi de 
alte femei care să slujească în 
mEren mezervate doar bărbaţi- 
lor. 

Cu timpul însă s'au înmulțit şi 
avocatele dar şi scriitoarele. Ba 
depăşindu-se așteptările, unele 
femei au devenit autoare drama- 
tice şi chiar cronicare. 

Ultima „descoperire” în genul 
acesta e a unei gazete de după 
amiază» care acordând ospitalita- 
te, în pagina doua, unor rân- 
duri scrise de o doamnă a cărei 
semnătură se vede și în alte ar- 
ticole din aceeaş pagină, — ceea. 
ce însemnează că doamna are 
mania scrisului — o și botează 
drept cronicară dramatică. 

Nu stăruim în a arăta greşeala 
pe care o face gazeta în chestiu. 
ne, dând dreptul oricui de-a 
semna 0 cronică. 

Important e că, pe câte știm, 
există o asociație a criticilor dra- 


matici, care față de năvala atâ-. | 
tora fără mici o pregătire, ar pu- . 


tea să intervie şi să reglementeze 
această ridicare la rang de critic 
dramatice, : 


PREA MULT... 


Suntem nu ştiu la a câtea pie- 
să jucată la Naţional şi Studio, 
dar vă asigur că Cella Dimaa 
jucat în toate. 

In  „Descătușare”, „Strigoii”, 
“Glorie”, e'c., această artistă a 
apărut chiar şi atunci când a ris- 
cat să nu piacă în rolul pe care 
l-a interpretat. Bunăoară, în 
„Descătuşare”. 

Cândva, am făcut aceleaşi ob- 
servaţii d-n.i Marie'a Deculescu, 
care înţeleg:a să fie în perma- 
nență pe af:șele oficiale, indife- 
Trent dacă merita rolu! sau nu. 

In cele din urmă, d-na Deculs- 
scu absentând um timp, s'a văzut 
ce-a însemnat aceasta, cu ocazia 
apariţiei sale în „„Gloria”. 

Am vrea să ne explicăm..- 

O artistă sau un artist apă- 
rând prea des pe scenă, mic- 
şorează nu numa! dn respectul 
pe care publicul îl are faţă de cei 
rar văzuţ: sau întâlniți — cum 
sunt de exemplu: sanctitățile — 
dar își micșorează chiar din ta- 
lent, fiindcă l-ar arăta ca ceva 
de duzină. 








Cu tot riscul, cităm totuși un 
nume: d. Balaban. Ei bins, d. 
Baiaban care are un talent indi- 
scu:abil, este azi cel mal... d:scu- 
tabil, în ce priveşte suprafaţa sa 
de actor. Nu-i nici sus, cum ar 
merita, și nici jos, dacă ar fi lip- 
sit de tal:nt., 

Şi asta dece?... Din aceeași 
cauză, că d. Balaban a jucat în 


toate piesele şi fireşte, a născut .. 


ac.a confuzie în m:ntea sp-cta- 
torilor de-a nu ști cum să acor- 
de o valoare artistică, 

Iată dece o sfătu.m şi pe Cella 
D.ma, de-a se opri pentru ua 
timp, -la izbânda obținută în 
„Olga”. 

As.a, ca să cucertască mal târ- 
ziu un succes şi mai deplin... 


PORTRET... 


“fu incruntarea şi mici firea, ei 
preocupările sale numeroase îl 
"fac pe d. L Şahighiaa puţin cam 
depariat ae iune. 

Omul acesta care stoarce sem- 
ne de întrebare din orice părti- 
zică de text intrat în mâna lui, 
este în fond supusul celor mai 
omeneşti înţelesuri. 

Din grija de-a nu tocmi prea 
mult vorba curată, e sincer, Şi 
asta — poate — l-a făcut să pară 
în fața celor cari.nu-l cunosc 
bine, ca un om rău. 

“Te auci ia el cu o piesă la sub- 
țioară, "II vezi că are faţa col- 
țuroasă şi părul de arici şi to- 
îmşi îi spui: 

— Maestre Şahu — sau coane 
Şahighian — am o piesă. N'ai 
vrea să-ţi dai o părere?... 

— Lasă-mi-o trei zile şi îţi dau 
rezultatul, 

Il laşi o săptămână fiindcă 
ştii cât e de ocupat, dar 'ducân- 
du-te când ţi-ai fixat singur 
ziua, vezi că textul nu numai că 
e cetit dar şi modificat, Asta dacă 
o merită... 

ID întrebi: 

— Face? 

— Nu. 

. Gata. Te-a lămurit, fără nici 
un ocol, Bineinţeles că atunci 
câna sar putea totuși face ceva, 
îți dă sfaturi cum să procedezi. 

Domnul Ion Şahighian este 
până azi sinzurul interprei al 
textelor lui O'Neill. 

Pe drumul succeselor celor 
două piese dela Teatrul Nostru, 


30 Noembite 1943 sezz=> 





„Dincolo de zare“ şi „Patima de 
sub uimi“ va purta-și-pe acel al 
marei realizări teatrale pe care o 
prezăteşte, cu piesa „Dn lacrimi 
sa întrupat Electra“ 

Fiindcă, orice s'ar zice, d, Şa- 
bigh.aa grăbeşte promovarea sce- 
anei oficiale 1a mari înfăptuiri ar- 
tistice, 


DIVORȚURI.. 


Ce stimă a obținut o revistă 
săptămânală de teatru, enumţând 
pe prima pagină divorţurile unor 
actori de respectivele lor soții ?... 

In primul rând, că numele ce- 
lor trei nu ocupă rangul de ve- 
dete cari să stârnească un inte- 
res și apoi nici meritul de-a face 
dintr'un divorţ un succes... ar- 
tisiic, . 

Ar rămâne doar calitat:a „in- 
formatorului:” care până la urmă 
comite atâtea g_eșeli de... înfor- 
mare în cât se anulează și acea- 
sta singură. 

Atunci ?... 

Aaaa !.. ar mai rămâne suma- 
rul şi odată cu el — firtgte — 
neschimbata cuniositate a neştiu- 
torilor... 

AFIŞ., 
Hotărîrea de-a se juca pe pri- 
ma noastră scenă piese cu carac- 
tur eroic, cari să se potrivească 
octualelor timpuri» a făcut cau 

prima piesă jucată în cadrul a- 

cestui program să aibe un desă- 

vârşit succes, 

| E vorba de piesa întrun act 
N„O boveste adevărată” semnată 

de cunoscutul autor dramatic d. 

Ionascu Morel. 


Dar sar părea că această re- 
prezentaţie să fie și prima și ul- 
tima, atâta timp cât nu se pro- 
gramează seral și atunci hotări- 
vea atât de binevenită de-a sluji 
„Teatrul și Războiul” nu-și mai 
are rezultatul dorit. 

Ar fi nimerit să se continue 
aceste reprezentații de Duminică 
și cu alte piese de acest fel — sau 
să se programeze seral trei piese 
întrun act. 

Ar însemna atunci că hoţări. 
rea d-lui Liviu Rebreanu să op- 
țină un categorie succes. 


1. M. LEHLIU 





literară modernă in Ardeal 


(Urmare din pag. L-a) 


publicate în Ardeal în cei 25 de ani 
dela Unire; i-ar trebui o a:tă în- 
tindare pentru a putea epuiza ma- 
teria. Se cuvine însă să semnalăm 
şi contribuția altor elevi ai prof. 
Bogdan-Duică, dintre aceia cari au 
ectivat numai incidental în dome- 
niul disciplinei sale. Astfel,  lon 
Mușlea a tipărit o lucrare despre 
Viaţa şi opera doctorului Vasilie Pop 
(Ciuj 1928); Iulian Jura a publicat 
interesante contr:buţiuni Ia studiiie 
eminesciene (Mitul în poezia lui 
Eminescu, (Paris 1933); Dumitru 
Braharu a întreprins cercetări cu 
privire la evoluţia nuvelei istorice 
(Nuvela istorică în literatura româtă 
transilvană, (București 1936). 

Deasemenea trebue menţionate 
Tucrările unor cercetători cari nu fac 
parte din cadrul personaului di- 
dactic şi Universităţii din Cluj și 
n'au fost nici măcar elevi ai aces- 
te. Un:versităţi. In primii an: de 
după Unire a pregătit Radu Drag- 
nea monografia sa despre Mihail 
Kogălniceanu (Cluj 1921). Profesa- 
rul Ion Gherghel dela Academia co" 
mercială din Cluj este un specia- 
list al problemei raporturilor lite= 
rare româno-germane, un domeniu 
în care prof. Eogdan-Duică  bste 
încă odată un merituos înaintaş, In- 
tr'un material atât de vast, 1. Gher- 
ghel s'a concentrat la început asu- 
pra celor două somități ale litera- 
turii germane: Goethe şi Schilier, 
wrmărind pătrunderea operei lor li- 
terare, prin traduceri şi imitații, în 
câmpul literaturii române şi stabi- 
lind repertorii bibliografige  utiie 
pentru istoria luterară şi istoria cul- 
turală. 

Numeroase sunt lucrările profe- 
sorului Al. Dima, unele de orien- 
tare ideologică, iar altele de pură 
istorie Literară. Dintre acestea Jin 
unmă citim: Motive hegeliene in scri- 
sul eminescian (Sibiu 1934), Isvorul 
foikloric al poeziei religioase a lui 
Ton Pillaţ (Cluj 1934; Zăcăminte 
foiklorice în poezia noastră cohtem- 
porană (Bucureşti 1936); Cei mal 
Toânici ani ai vieţii lui G. Coșbuc 
(Sibiu 1938) şi Afinităţi. elective: Titu 
Maiorescu şi Goethe (Bucureşti 
1940). O remarcabilă monografie asu- 
pra lui Ioan Barac a publicat pro- 
fesorul braşovean Ion Colan, lu- 
carare editată de Academia Română 
(Viaţa şi opera lui Joan Barac, Bucu- 
reşti 1928), iar un alt publicist bra- 
govean, Aurel A. Mureşianu, a pu- 
blicat printre altele, preţioase con- 
tribuţui privitoare la perioada arde- 
leană a poetului Mihail Eminescu. 
Să mai amintim, în sfârșit, din se- 
via lucrărilor mai vechi, cercetările 
În marginea literaturii ale lui Horia 
Teculescu, a cărui râvnă a fost 
frântă de o moarte prematură. 

. 


Cu venirea profesorului D. Po- 
povici ia catedra de lhteratura ro- 
mână modernă dela Universitatea 
din Cluj, ca urmaş al lui G. Bog- 
dan-Duică, studiile de această na- 
tură au luat un nou avânt Prof. 
Popowcei este posesorul unei me” 
tode riguroase de cercetare şi în a= 
celaşi timp omul unei largi orientări, 
care încadrează ienomenul literar 
în complexul manifestărilor spiri- 
taule, scoțând în relieg cu deoechire 


doar lucrările de după 1936, 


legătura dintre factorul social și cel 
artistic. Adept al şcoalei compara- 
uste, el este in acelaşi timp unul 
dintre cei mai asidui cercetători ai 


raporturilor literare franco-române, 


Lăsând a o parte opera sa din pri- 
ma perioadă, vom menţiona aici 
anul 
când a preluat menţionata catedră 
dela Universitatea din Cluj. A de- 
butat a:ci cu un studiu asupra pre- 
decesorului său, cara dovedește şi 
erudița şi orientarea în domeniul 
teoriilor literare (Evoluţia concepţiei 
literare a lui G. Bogdan-Duică, 
Bucureştii 1938), şi a pubiicar in ăa- 
ceiaşi an lu rere” sinter:că La Litt€- 
rature roumaine de Traasylvanie 
aux dix-neuvieme siăele. A intre- 
prins apoi ediţia crit:că a operei lu 
Fiade. Rădu.escu, care prom.te să 
fie o lucrare în adevăr monumen- 
tală. Au apărut până acum două vu“ 
lume (Bucureşti 1939 și 1943), A edi- 
tat deasemenea Serieri alese de D. 
Bolintineanu (Craiov». 1942), cu un 
valoros studiu introductiv tipărit și 
în extras, | ia 
Din punctul de vedere care ne in 
teresează aici, iniţiativa cea mai 
prețioasă a .prof. Popovici este edi- 
tarea pubiicaţiei periodice Studii 
Literare, ca buletin al Seminarului 
de istoria literaturii române mo- 
deme dela Universitatea din Cluj. 
Se realizează astfel un nou pas: în 
organizarea mundi, căci publicaua 
aceasta este menită să promoveze 
studiile de istome literară, atât la 
vechii cercetători cât şi la tinerii 
ucenici ai disciplinei, , 
Nu este puţin lucru să constatăm 


“că publicaţia Studii Literare a în- 


ceput sa apară in anii de refugiu ai 
Universităţii clujene, dovedindu-se 
încă odată marele potenţial creator 
pe care îl reprezmtă acest așeză- 
mânt de cultură, care nu-și des- 
minte tradiţia nioi în condiții de 
existență mai puţin favorabi.e. S'au 
tipărit până acum două volume, pe 
anii 1942 şi 1943. In cuprinsul lor 
găsim, pe Lângă cele două studii ale 
directorului, întâiul de literatură 
comparată : Studii  franco-române 
şi al doilea despre Primele manifes- 
tări de teorie literară în cultura ro- 
mână; menţionata lucrare a lui ]. 
Verbină : Aspecte din lupta juni- 
mistă in 'Transilvania; lucrarea a- 
mintită a lui 1. Breazu despre Dw- 
liu Zamfirescu, precum şi lecţia de 
deschidere a aceluiaşi la conferinţa 
de istorie literară modernă: Te- 
meiurile populare ale literaturii ro- 
mâne din Transilvania; şi o serioa- 
să contribuție de specialitate a lui 
Horia Rădulescu: Repertoriul tea- 
trului francez la Bucureşti în prima 
jumătate a secolului al XIX-lea. O 
mențiune specială merită cercetări” 
le lui N. Lascu privitoare la re- 
Mexeie clasicismului în literatura 
noastră modernă. In primul volum 
al Studiilor Literare Lascu exami- 
nează opera dui Alecu Beldiman 
"traducător al Odiseei, iar în al dol- 
lea pubiică un. alt capitol al 'cerce- 
tărilor sale, privitor ia Vasile Aron 
și Ovidiu. Fără să mai vorbim și de 
bogateie „note şi documente“ ce se 
găsesc în fiecare volum al acestei 
publicaţii. : 


sei din Braşov, 


Per:odicele ardelene au făcut loc 
totdeauna studiilor de istorie lite- 
rară. Asemenea lucrări au apărut 
în revisteie literare, în revisteie cul- 
turale şi chiar în foiletoaneie unor 
ziare, după o veche tradiție arde- 
leană. Inainte de desmembrarea Ar- 
dealului, au publicat contribuţii! de 
natura aceasta în special revistele 
Transilvania din Sibw, Țara Bâr- 
Arhiva  Someșană 
dela Năsăud, Socletatea de Mâine și 
Gând Românesc din Cluj, Familia 
din Oradea, Luceafărul din Timt- 
şoara. După 1940, funcţia aceasta o 
îndeplineşte la Sibiu — pe lângă 
vechea Transilvania —— cu deosebi- 
re revista Luceafărul (serie nouâ), 
Ja Blaj Cultura Creştină, iar la Bra- 
șov Gazeta Transilvaniei, care în 
forma ei actuală este mai mult re- 
vistă de cât ziar, şi chiar cotidianul 
Tribuna, 

Nume nouă de cercetători în dome- 
niul istoriei literare apar în acea” 
stă perioadă, fie ca editari de texte. 
cum este Gheorghe Tulbure, care a 
întreprins publicarea coresponden- 
ţei lui Ioan Bogdan; fie ca edituri și 
comentatori, de ex. Ştefan Manciu- 
lea şi N. Comşa, ambii dând la lu- 
mină un materia! documentar de» 
sebit de valoros din Biblioteca Cen- 
trală a Blajului; sau monogratișţi în 
genul lui Vasile Netea, care lucrea- 
ză de mult la o monografie asupra 
lui Ilarie Chendi, publicând în ace- 
lași tirhp numeroase alte contribuţii 
de specialitate, Licu Pop, un bun 
cunoscător al ideilor şi al școalei 
maioresciene (v. de ex. Ideile este- 
tice ale lui Titu Maiorestu, Sibiu 
1942) şi Nicolae Aibu, care pregă- 
tește o monografie asupra partial" 
pării învăţătorilor în mișcarea Lite- 
rară. Să cităm în această ordine de 
idei şi lucrările : 1. Hașeganu, Emi- 
mescu economist și gânditor politie 
(Braşov 1941) şi Mircea Bogdan, 
Andrei Mureşanu. Contribuţii bio- 
grafice (Brașov 1942). 

Vom încheia aceste considerațiuni 
fugare cu un deziderat, pe care 
l-am formulat şi cu alt prilej. Ma! 
este un pas de tăcut pentru crearea 
celor mai bune condiţii de desvol 
tare pe seama disciplinei da care 
ne-am ocupat, şi anume transfor- 
marea actualului Seminar de istoria 
literaturii române moderne dela 
Universitatea din Cluj în institut. 
Este datoria profesorului D. Po- 
povici să înfăptuiască și această 
idea. 


OLIMPIU BOITOȘ 
Profesor univergitar 


*) Netiindu-ne îngăduit să inst 
stăm, menționăm, aici, cu titlul de 
informaţie bibliografică, uneie din 
iucrări.e noastre de istorie literară, 
tipărită după aceasă qată:  Bia- 
gratiile româneşti ale lui Ubicini 
(Cluj 1932); Ion Ghica, Amintiri din 
pribegia după 1848, ediție comen- 
tată (Craiova 1940); Slavici şi Ita- 
lia (București 1941); Memoriile lui 
George Barițiu (Sibiu 1942), Din la- 
boratorul lit'rar al lui O. Goza 
(Sibiu 1942); Poezia lui Andrei Mu- 
reşianu. Consideraţiuni preliminare” 
(Braşov 1048). 


în da 


esa 3) Noembrie 1943 


ORATORIEI dela ALBA-IULIA 


Sub formele incipiente ale impulsului psiho- 
logic şi ale delimitării spahale, unitatea nea- 
muuui românesc și-a def.n.i substanţa şi contu- 
Tul in cuipa în care cel dintâi chiot daco-roman, 
tsbucnit din genunile carpatine, se făcea înţeles 
deopotrivă spre largul celor trei fluvii ale des- 
tipuiui noatzu: Nisurul, Dunărea, Tisa. A 

Preceptul bibiic își veritica asttel tocăodată 
Ga mmmtd ȘI Leica: să inleput a 1031 Lu- 
vântul. 

lură după optsprezece veacuri, prin spirit, 
prin fier şi prin sânge, cuvântul trup sa făcut, 
Muviile alcătuind în cuprinsul lor ţara inde- 
pendentă a întregii limbi. româneşti, a întregu- 
lui vârtej de nebiruită energ.e națională. 

In toate aceste seculare nopţi de întunerec, 
nimic nu ne-a fost pismuit mai amarnic decât 
lua; asupra NICLUuEi alti Mari ruinanești DA 
se năpustiseră mai cumplite vifore şi mai ur- 
g:site turtuni: 

Noi am avut o tragedie a limbii noastre 

In veacurile cele de vitrege stăpâniri, ni sa 
îngăciuit întutdeauna purtarea strămoşeştilor 
ves:rainta; organizaţia de stat, în Moldova şi 
M-utenia — chiar şi atunci când în jurul nos- 
tru. ca la Budapesta bunăoară, se decretau pa- 
şalăcuri iar Polonia nu-şi putea susține nici 
măcar Ducatul Varşovie,, pentru a nu mai vor- 
bi de Bulgar: sau de Sârbi, dispăruţi din istorie 
vreme de circi secole — cel pun în ceeace pri- 
veşte structura morfologică şi funeţiuniie inte- 
rioare, a fost lăsată neștirbită, biserica însăşi, 
până în secolul ai XVII, când se ivesc în Ar- 
deal presiunile și silniciile catolice, a fost res- 
pectată fără inconjur. Ă 

Limba numai, şi odată cu ea spiritul creator 
de cultură proprie, a fost isbită necontenit şi- 
atunci când sa putut — urmărită cu înverşu- 
nare. 

Intâia lovitură i-au dat-o Slavii cari i-au mo- 
dif.cat caracterul latin. Veacuri numeroase, ca 
mpa pontca 4 organizației de stat şi ca uanbă 
de temeiu bisericesc, graiul slavon şi-a păstrat 
funcțiunea și autoritatea, 

S'au ivit apoi Grecii, tari prin situaţia poli-e 
tică și prin imensul prestigu ortodox, care tot 
1mbe: române, alungând-o dela Curțile domne- 

ti şi boereşti, i-au fost duşmani răpindu-i posi- 
ia de a deveim limba de ȘCOoasa şi ipu- 
nând altarelor inalte graiul liturghiilor dela 
Patriarchia din Constantinopol. In Răsărit, după 
căderea Basarabiei sub sceptrul Moscovei, în 
limbă sa isbit iarăşi nemilostiv şi crunt, spre 
anarea disperare a poporului care protesta în 
veruri ca acestea : 

Muscălește-oi învăța, 

Limba când mi-o vor tăia. 

Nicăiri persecuția împotriva limbii m'a cuno- 
scut însă forme mai violente, cu deosebire în 
secolul al XIX, decât în Transilvania. 

Coasuierara ca supremă piedică in calea uni- 
tății statului naţional maghiar, asupra ei sau 
deslănţuit toate mâniile şi toate osândele. 

Dela contele Wesselenyi, — şi chiar cu mult 
înaintea acestuia — care în anul 1830, cerea să 
se acorde drepturi de cetățean numai acelor Ro- 
Maui CE, presus a4DDă, VOL UeVen U.uguri, ȘI pană 
la legile draconice ale contelui Apponyi dela 
1907, trecâna peste prescripţiile şovin.ste dela 
1848 ale lui Ludovic Kossuth și ale lui Sz&che- 
nyi, „cel mai mare maghiar”, limba românească 
din Transilvania a tost supusă la o necontenită 
tortură, fiind constrânsă a trece pe sub furcile 
caudine ale tuturor instituţiilor de stat. 

La 1848, Kossuth mergea atât de departe în- 
cât ameninţa că nu va permite şcolilor nomâ- 
nești „in secula seculorum” predarea în limba 
română nici măcar a preceptelor de ordin 
tnoral. 

M-i calm, dar mai perfid, contele Sz6chenyi 
adăuga : „Să nu-i constrângem (pe Români) cu 
foc şi cu fier, ci să-i recepem în constituțiune, 
Ca și e. să ne receapă pe „oi, axbhcă iumiba noa= 
stră”, 

"Toate aceste furii ale Grecilor, ale Rușilor și 
ale Uuguriuor nau putut păvru.xde insa melo- 
dată în adâncurile cari ne dăduseră balada 
„Mioriţei” şi a „M'hului Copilul”. 

Isgonită dela Curți și din saloane, limba ro- 
mâncască sa cum:necat cu freamătul stejarilor, 
cu foşnetul lanurilor de porumb, cu murmurul 
dulce al apelor, durându-și sie-și putere şi stră- 
lucire mai îaltă decât întreagă sila vrăgmașilor. 

Au părăsit-o unele feţe înaite, — cele mai pu- 
ine pe care le poate avea un neam — dar nici- 
odata ea mu s'a desuigiţ de sarica păstornului și 
de osteneala plugarului. 

„Lovita ma nes.ăpânit de cât ori-unde în 
Transilvania, — tot de aici i sau ridicat însă 
şi cei mai fanatici exegeţi şi apostoli. - 

Prin ei — Samuil Micu, Şincai, Maior, Gheor- 
ghe uazăr, şi cau dupa aeeal — sa biruit in 
clasele înalte grecismul și s'au întemeiat şcolile 
cari au crescut neamului generaţia visătoare şi 
eroică a iui Heliade Rădulescu. 

Şi discursul cel mai inalt al istoriei noastre, 
întemeiat tocmai pe dreptul limbei la existență 
— limba fiind condiţ:a esenţială a naţionalită- 
ţii — s'a ridicat tot din Transilvania, la 2/14 
Mai 1848. , 

Discursul lui Simion Bărnuţiu! 

Nisazecut at găs.se, până sa auusul, accente mai 
energice, perioade mai tumultoase, mai cutre- 
murătoure despicări. pentru a desluși dreptul 
limbii la viaţă și la libertate: 

„limba nuţională regulează mişcările 'vieții 
la toate (ginţile), ca creerii mişcările trupului, 
le însuflețeşte şi le înalță, dacă o sthmă cum se 
cade; lipsa ei duce la barbarie, dacă nu șiiu să 
se servească cu ea; numai în braţele ei crește 
arta şi ştiinţa, numai cu aripile ariei şi ale ştiin- 
ței sboară industria și negoţul, numai în aceste 
grădini înfloreşte jericirea naţiunilor, deci care 
zice că națiunea română se poate cultiva și în 
Școui.e streinivor aceasta va ca să rămână oarbă 
și servă altor naţiuni: „hic niger est, hune tu 
Romane — caveto” (aceasta negru este; de acea- 
sta să te păzeşti Române:)... Sau doară — se 
întreabă Bărnuţiu — Ungurul are privilegiul şi 
spre a-ș: ama limba mai fierbinte decât Româ- 
nul pe a sa, şi ca să fie mai superb cu origina 
8a cea scutică decât Românul cu cea italică? 
Până când nu se va stinge sentimentul de onoa- 
ve și amoare din piepturile tuturor Românilor 
— nicidecum 

Aşa este fără de naționalitate nu e libertate, 
nici lumină, ci pretutindeni numai catene, întu- 
merec și amorţire; ce este apa pentru peşti, ae- 
rul pentru aburdtoare și pentru toate viețuitoa- 
vele, ce este lumina pentru vedere, soarele pen- 
nu creşterea plantelor, vorba pentru cugetare, 
aceea e naționalitatea pentru oricare popor; în- 
trinsa ne-am născut, ea este mama noasiră, de 
suntem hărbaţi, ea ne-a crescut, de suntem li- 
beri, întrinsa viem; de suntem supăraţi, ne ali- 
nă durerea :u cântecele naţionale: prin ea vor- 
bim şi astă: cu părinții, noştri cari au trăit 
înainte de mii de ani, prin ea ne vor cunoaşte 
atrănepoţii şi posteritatea peste mii de ani; na- 
ționalitatea 2 îndemnul cel mai potent spre lu- 
crare pentru fericirea genului omenesc; pe care 
nu-l trage inima a lucra nici pentru a națiunii 
sale glorie ş: fericire, acela nu e decât un egoist 
pentru umin.tate, de care e păcat că l-a deco- 
rat natura vu formă de om; naționalitatea e li- 
bertatea ninz:ră cea din urmă şi limanul salu- 
tei noastre nnitoare...” 

Catechie nemuritor au rămas toate aserțiu- 
nile lui Bărzutiu pentru toţi urmaşii săi. In 
1923. la a suizecea aniversare a mortii marelui 
vrator, Bogiun Duică — editând discursul dela 








Blaj — găsea că el vorbește INCĂ şi viitorului. 
Cu atât mai mult, a vorbit el Românilor şi ar- 
de,eauor adunau la 1 Decembrie 1yu5 sub sina- 
şinile istorice dela Alba-Iulia. 

Intreagă gândirea politică a Românilor arde- 
leni dala 1848 şi până la înfăptuirea marei uni- 
Ti îşi află rădăcinile şi temeiurile exclusiv în a- 
cest discurs. 

Indemnurile și gonciuziile lu: Bărnuţiu, şi 
chiar imnul ridicat de dânsul libertăţii naţiona- 
le, vorbeau însă unei singure direcţii: aceea a 
Transilvaniei federalizață cu Ungaria „peniru 
apărarea comună”, dar „numai după ce va fi 
constituită şi organizată și națiunea română pe 
temeiul libertăţii egole —— cum face o naţiune 
liberă cu altă naţiune liberă!” 

La 1848, ca aliaţi ai Habsburgilor, într'o adu- 
nare în marginile căreia veghiau cătanele Im- 
păratului, Românii, ca reprezentanță politică a 
Transilvaniei, nu puteau cere mai mult . 

Peste Carpaţi însă, la Bucureşti, Ion Câmpi- 
neanu, cu un deceniu mai înaintea discursului 





dela Blaj, cerea o „Patrie independentă” şi 
"Un Singur popor unit”. loan Maiorescu, la 
1848, în dieta din Frankfurt, vorbea în aceiaş 
ton, iar Constantin Romaru-Vivu, unul din 
discipolii credireioşi ai lui Bărnuţiu, îi scria 
în Iunie 1848 lui A. G. Golescu: mai repetez 
încă odată că deviza noastră să fie formarea 
Daciei”. 

La Blaj. în 2/14 Mai, oratorul n'a cerut-o 
însă. E sigur totuși că a dorit-o şi că şi-a în- 
chipuit-o. 

Adevărata definitie a libertăţii Transilvaniei 
avea să o dea a 1 Decembrie 1918 Vasile Goldis: 
„Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei 
cu Tara Românească”, 

Cuvintele acestea, dârze şi neînduplecate, prin 
care se răsturna edificiul unui aşa de măreț im- 
periu, pecetluiau o întreagă dramă istorică, a- 
șezând în faţa veaţurilor, triumful politic al 
neamului nostru. 

Ele au fost rostite în limba cea mai urgisită 
dintre toate limbile Transilvaniei. 

Niciodată istoria n'a cunoscut o răsbunare 





mai superbă !... 
Oratorii dela 1 Decembrie 1918 — şi asupra 
lor ne vom opri în paginile ce urmează — au 


adaptat gândirea lui Bărnuţiu la realitățile vea- 
cului. deschizând în acelas timn orizonturi noi 
pe seama cugetării și activității politice ro- 
mâneşti. 

La Alba-Iulia, acum un sfert de veac, au vor- 
bit — fie în faţa celor 1228 delegaţi oficiali, 
„Mărita Adunare Naţională”, fie în faţa popo- 
rului pe Câmpul lui Mihai, — aproape toți 
truntaşii politici ai Transilvaniei: bătrânul de 
83 ani, Gheorghe Pop de Băseşti, preşedintele 
venerat al Partidului Naţional Român, Ștefan 
Ciceo Pop, convocatorul adunării, loan Suciu, 
căruia îi revine meritul organizării, Vasile 
Goldis, propunătorul Unirii, Iuliu Maniu, dia- 
jecticianul invincibil, tânărul Jumanca, socia- 
list, Alexandru Vaida Voevod cutezătorul dela 
18 Octombrie, episcopul arădean Dr. Demetriu 
Radu, locţiitorul mitropolitului ortodox lon 2. 
Pap, Alexandru Vlad, Petre Groza. episconul 
Cristea, viitorul Patriarh, noul vlădică dela 
Gherla, Iuliu Hossu, — ultimul, Silviu Drago- 
mir, academicianul de astăzi, pe atunci tânăr de 
abia 30 de ani, unul din secretarii adunării. 

Adânc emoționaţi au fost tcţi. Și au tăcut să 
vibreze profund miile de inimi adunate în ce- 
tatea gloriilor şi suferințelor noastre. 

Se stătea față în faţă cu cel mai înalt ceas al 
istoriei româneşti. 

Două discursuri au dominat însă toate cele- 
lalte vorbe, propuneri şi evocări. Din temeiuri 
istorice se îmoletea unul prezentând concluzi:le 
prezentului; autorul lui era un cititor şi un scrii- 
tor de istorie pe care soarta îl făcuse şi creator 
politic. Avea însușiri energice şi stilul cel mai 
clar al generatiei sale: Vasile Goidiș. Un en:u- 
siast şi un îndărătnic. rta fineţea în graiu, 
în gesturi şi în gândire. Discursul al doilea a- 
parunea unui jur:st: luliu Maniu. Nepot al lui 
Bărnuţiu: logică aspră, avânt calculat, clarvi- 
ziune impresionantă. Stil calm, fără împodobiri 
retorice, bogat însă în analize expresive și con- 
cise. Caracteristică esenţială: cn de atitunial 
implacabile. Vocile amândurora :stăpânite, cal- 
me, grave. Nici unul nici altul nu aveau însu- 
şiri de Stentor. Vorbza în ei gândul cizelut, o- 
xientarea îndelung cumpănită; o spontaneitate 
disciplinată. Goldiş venea dintre cărţi, din re- 
daca; impreună cu Ştelan Ciceo ip, purtase 
riscul politic al celor patru ani de răsboi. E] era 
autorul declaraţiei citită cu şase săptămâni mai 
înainte de către Al. Vaida Voevod in ramamen- 
tul budapestan. Maniu se întorsese tocmai a- 
tunki de pe front. Asistase în Viena li agonia 
Habsburgilor şi întreagă generaţia sa și-l ştia 
conducător; o voinţă, un caracter. 

In sala Casinei, — după desch:derea ședinței 

prin Ciceo Pop şi după cuvântul preşedinte.ui, 
Gheorghe Pop de Băsești — vorbi mai întâi 
Civia.g. Lămunrea nucesității zamisiirii neamu- 
lui nostru îi este ce] dintâi gând. Imperiul ro- 
anan îşi voia o sentinelă puternică în Carpaţii 
sudestici. Dacia-Felix își deschide aripele; ră- 
sare neamul românesc. vocarea devine capti- 
vantă, energică, emoţionantă. E ascultată cu tre 
săriri de mandră conștiunţă: 
" „Neamul românesc... minune fără pereche în 
istoria lumii. Lung şir de veacuri călcată în pi- 
cioare de hoarde barbare, națiunea română îşi 
pierde unitatea de stat, se fărâmă prin văi sub 
dominaţiuni răsleţe şi una de alta neatârnătoa- 
re, pierde încopciarea cu fluviul larg şi luminos 
al istoriei mondiale, ca apa de ploaie în nisip 
parcă dispare dela suprafaţa conştiinţei uma- 
ne. Dar, când după op!sprezece veacuri sufletul 
românesc se trezește din somnu-i de moarte şi 
reinvie ca un soare luminos conştiinţa de neam, 
hotarele etnice ale acestui popor cu preciziune 
aproape milimelrică sunt tot acelea, cari sunt 
qesenuie pe harta istorică drept hotare aie Daciei 
lui Traian şi Basarabeanul care își adapă calul 
în valurile întunecate ale Nisirului se înţelege 
desăvârşit la grai cu Crişanul din apropierea 
blondelor ape ale Tisei. Sentinela romană a ră- 
mas credincioasă chemării sale de a păzi geniul 
latinităţii şi neîncetatelor lovituri duşmane ca 
le-a apus virlutea-i legendară : statornica răb- 
dare”. 

fmagini răscolitoare şi concludene fixează 
spațiul dramei noastre: „Fusese cuib de vârteje 
locul, unde ne așezase Traian şi svârcolirile 
spre fericire ale neamului nosiru s'au lovit 
veacuri dearândul de nesațul hrăpitorilor duş- 
mami, cari ne înconjurau de pretutindeni”, 

Se subliniază şi propriile noastre defecte: za- 
vistia şi ura între fraţi, intotdeauna copios ali- 
mentate dinafară, | aia 


UNIVERSUL LITERAR 


de VASILE NETEA 


Unirea celor două principate române se dea- 
luşeşie insa pregnant: scut a. vie.i creștine, 

luudigniarea scapară Qin fiecare perioadă 10 
evocarea „ungilor secoli de resiwișie, cuvaniul 
capata o asprime neașteptată: 

„Fraţii noş:ri de pe coborâşurile - răsăritene 
ale Carpațiior şi din șesuriie hoiarnicice prin 
Dumnăreu de jos şi apete Nistrului îndurară su- 
perioritatea turcească, sufereau prădaciunea Le- 
Şitor şi a 'Lătarilor, îngraşară cu sângele lor ljta 
biestema:ă din Fanar. Țara Cernăuzuor şi mor- 
mâniul lui Ștefan cel Mare le râp: hoţeşte pa- 
jura spurcară a Habsburgilor perfizi, dulcile 
Cumpi u.e basaraviei cu ori iuscâlul TAR, 
dar noi, cei ce rămăsesem la vatra străbună în 
Ardea, Bunat şi ţara ungurească am just dri- 
piți de cea mai crâncenă soartă ce o poate avea 
un neam îm lume. Am fos! lănţuiți întro robie 
trupească, economică şi sujleiească cum nu se 
mas pomeneşte în istoria întreagă a omenirii”. 


Din cutremurul amintirilor oratorul despică 
efigia lui Horia şi a lui Iancu. Perioada ur- 
mătoare se deschide pe un tabiou de mângâie- 
toare lumină: „intre acestea priveam cu iubire 
duioasă la fraţii noștri dela răsărit, cari înce- 
puseră a se reculege din_urgiile vtemilor bar- 
bare“: Unirea Prinaipatelor,... Cuza Vodă,... 
Carol de Hohenzollern,... 1877... Regatul. 

Amintirea alunecă acum amar: „Noi însă ne 
făceam datoria de cetăţeni ai Ungariei şi su- 
puși ai dinastiei de Habsgurg-Lotharingia. Am 
crezut că indelunga noastră răbdare şi cre- 
dinţa noastră pentru patrie şi tron in cele din 
urmă totuși va muia inimile celor puternici 
şi ni se va oferi, chiar în interesul monarhiei, 
putinţa unei vieții maţionale şi condițiunile 
progresului *cultunal şi economic. Așteptările 
noastre au fost zadarnice“.., 

Tabioul se innegurează iarăși. Oprimarea 'a 
care a 10st supus neamul nosiru e renerată cu 
durere și intarre. La siarşit isbucneşie insă 
triumfător, subiiniind autoritatea priucupiiui 
MOL: „A tAMWATuCă eSie upia OMENEASCĂ 1N4p0- 
triva adevărului şi a drepuaţii. Legea taină a 
Îjrii cu necesatale de fier îndrumă în:âmpă- 
rile omenești pe Cărarea civinzapunii ce uuce 
spre desăvarşire; omenirea insuneliv urmează 
aceste legi. ka a ajuns ua recunoașterea ne- 
cessldăţii de a se sinteuaza libertatea indivuluală 
şi libertatea naţionaiă într'o unire superioară a 
socielăţii omeneşti. Simeza aceasta e Corilițio- 
nată insă de desăvârșirea celor două liberidţi: 
individuale şi naţionase“. Războiul mondial za 
purtat pentru biruinţa acestora din urmă: „Na- 
țiuniie trebue să jie libere !* Argumentarea și 
însufleţirea sunt acum desăvârșit evidenţiate 
pentru ca Goudiş să rostească vorbele cu care 
Bărnuţiu rămăsese dator istoriei: „„Libertaiea 
acestei națiuni înseamnă: unirea ei cu Țara Ro- 
mânească”. 

A înpelege și a întări aceste 9 cuvinte era 
întreg rostul adunării dela Alba-lulia. 

In 1848 se pusese o problemă categorică: Or: 
Noi ori Ei! 

Anul 1918 adusese rezolvarea: Noi! 

Anunțarea ei o săvârșise Vasile Goldiș! 

Discursul dela această perioadă înainte nu Ii 
se mai aaresează or, ci, atent ja desiaşurarea 
acțiunilor poiunce şi, freintâmpinând pnpa- 
ganda vrășmașă, onavorul coniwua pentru auzul 
Wurupei: „Biwcăţirea POpuruui Tomanese wa 
fost urmarea vreunei ieg. economice, în care 
terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă, 
— teritovwul dintre Nistru, Tisa şi Dunare cons- 
titue cea ma: ideală unitate economică, aproape 
autarhie. bucățirea trupului românesc a jost 
act de barbane. Distrusă barbaria — unirea tu- 
tuturor Românilor întrun singur Stat este cea 
mai firească pretențiune a civilizației“. 

Cuvântul cade cu energ:e, implacabil: „Teri- 
toriile locuite de komân: dela descătecarea lui 
Traian şi până astăzi au fost ieritorii româ- 
neşti“. Creşte acum ca o flacăra, tare, aspru, 
amen.nţător; toi pentru Europa: „Nu este pu- 
tere de a suci logica până acolo, ca invadările 
elementelor străine, dirigiate pe aceste tenutorii 
în chip artificial şi prin abuzul de putere al 
statului cu scopul desființării noastre națonaie, 
să poată clătina dreptul nostru de proprietate 
asupra acestor teritorii. Așa ceva ar fi sanc- 
ționarea crimei şi ar constitui o păymuire a ci- 
vilizațiunii, care principial nu admite substi- 
tuirea dreptului prin brutalitate. După drept şi 
dreptate Românii din Ungaria, Banat şi 1ran- 
silvania dimpreună cu toate teritoriile locuite 
de dânşii trebue să fie uniţi cu Regatul Român”. 

In perioadele următoare, în care se deslu- 





dranii 


Acolo unde paşii se pierd pe cărări de lumină şi umbră, 
Departe, sub stelele negre scăldate în apa cerului 


Departe, unde bolta apasă pe umerii zării. prea greu, 


şeşte elogiul armatei române și ai principiului 
ubertăţii — pe care noi îl voga respecta în 
raporturile noastre cu celelalte naţionalităţi 
ale Transilvaniei == Goldiș va fi întrecut de 
curajul şi de elocvenţa politică a lui Maniu. 

Se va vedea îndată pentru cel 

In încheiere, încadrând adunarea dela Alba- 
Iulia în rândul marilor mărturisiri naţionale 
din trecut, Goldiș găsește însă accente puter- 
nice şi tulburătoare — adevărată pravilă dea- 
chisă în fața 'nouei Românii; „Inaintaşii noștri 
de pe Câmpul Libertăţii în 1848, au bhotărit 
așa: „Națiunea română depune jurământ de 
credinţă către împăratul, către Patrie și către 
Națiunea Română”. Impăratul ne-a înșelat, pa- 
tria ne-a ferecat şi ne-am trezit că numai cre- 
dința în noi înşi-ne, în neamul nostru românesc 
ne poate mântui. Să jurăm credință de aci îna- 
inte numai națiunii române, dar, tot atunci, să 
jurăm credinţă tare și civilizațiunei umame. Câ- 
tă vreme vom păstra aceste credinţi, neamul 
nostru va trăi, se va întări și fericiți vor fi ur- 
mașii noștri până la sfârșitul veacurilor”. 

Discursul se încheiase, 

Calm şi rar, grav, anăsând asupra fiecărei 
vorbe, Goldiș citește apoi „Rezoluţiile“ pe care 
Adunarea Naţională avea să le primescă drept 
temei a] conviețulrii tuturor Românilor. 

Ultimele cuvinte rostite: TRAIASCA ROMA- 
NIA MARE! 

Fu un elan — scrie cronicarul „Unirii %) 
când isbucniră aceste cuvinte — o beție. Toată 
Wwmnea se ridică în picioare, Arhiereii bat în 
pălmi, Marele Sfat Naţional întreg aplaudă 
frenetic. Doamnele flutură batistele, oficerii, 
soldaţii înalță chipiile; în ochii țutumora hucesc 
flăcări de entusiasm, de extaz; mulți plâng de 
bucurie“. 

In această atmosteră, cea mai înaltă din câte 
cunoscuse până atunci istoira noastră, se stârşi 
discursul lui Goldiș. 

Ii urmă la cuvânt Maniu. 

E primit cu un torent de aplauze. 

Niciodată un orator n'a vorbit în fața umei 
lumi mai fierbinţi și mai fericite. 

Emoţia îl cuprinde şi îl domină: „Dacă pri- 
vim şirul nesjârşit ol suferințelor grele — își 
începe nepotul lui Bărnuţiu discursul — care 
le-a îndurat neamul românesc timp de veacuri, 
dacă ne aducem aminte de sutele de mii de 
martiri, cari şi-au jertțit vieaţa pentru acest 
neam, precum şi de durerile sufleteşti, cari sute 
de ani au amărât vieața strămoșilor noștri — 
nu ştim cu ce să mulțumim noi, generația de 
azi, că suntem invredniciţi de soartă, să ajun- 
yem tocmai noi ziua sfântă de astăzi, şi după 
atâtea suferințe ale înaintaşilor noştri. tocmai 
noi să fim. împărtăşiți de o alât de mare +năl- 
țare sufletească“, 

Spiritul politic, atât de caracteristic acestui 
bărbat, îi călăuzește apoi toate celelalte pe- 
rioade. Observă mai întâi lipsa unei închinări 
care nu putea să mu vină din partea Transil- 
vaniei: INCHINAREA FAȚĂ DE REGELE 
FERDINAND. 

Până atunci, la orele 12.15, vorbiseră Ştefan 
Cicio Pop, Gheorghe Pop de Băsești și Goldiş. 
Niciunu] însă nu pomenise mumele regelui con- 
ducător de oști biruitoare. Colaborarea cu 80- 
cialliştii lui Flueraș şi ai lu Jumanca împiede- 
case gestul ce se aștapta. Goldiș, amintind de 
Mihai Viteazul, care, prin sabie, obținuse uni- 
rea dia 1600, vorbise abia în treacăt despre 
„învingerea armelor” prin care se face şi a- 
ceastă nouă unire. Se ovaţionaseră Wilson și 
Foch. Niciun cuvânt însă despre căpetenia a- 
cestor arme. Cutezător, cuvântul acesta îl va 
rosti Iuliu Maniu. Cu el intră în fondul ade- 
vărat a] discursului său. lată-l: 

„Cuvântul cel dintâi al meu este cel al dorin- 
ței, să ne închinăm adânc capetele înaintea ma- 
rilor umbre ale eoldaţilor români, morți pentru 
desrobirea noastră, și înaintea soldaţilor ro- 
mâni cari şi azi luptă pentru a înfăptui Un:rea 
tuturor Românilor, şi înaintea marelui şi glo- 








5 === 


rioeului or Căpitan: M. S. REGELE ROMA- 
NIEI, FERDINAN, ȘI A INTREGII SALE DI- 
NASTI“, 

Ca un uragan: se moișeă lumea pentur a întări 
cuvântul de slavă, 

Solidaritatea cu pscrificiile sângelui și cu 
Dinastia Română se pecetiulia sstiel în mod ca- 
tegoric. : 

Peste temeiurile istorice ale lui Goldiş, pre- 
zente, conis, şi în argumentarea lui Maniu, 
aialecticianul dela Blaj aduce apoi o serie de 


concludente considenaţii juridice: „Neamurile . 


unitare în vieața lor sufletească şi unitare în 
manifestarea conştiinţei lor de naţiune dis- 
tinictă, sunt recunoscute în știința modernă și 
de toată lumea civilizată ca subiecte de drept, 
înzestrate cu toate atributele unei personalităţi 
distincte, cu scop propriu şi de sine stătător”, 
--Slogismul se desfășoară astfel implacabil: 
dreptul nostru de a fi fi neam „de sine atătă- 
tor“, i . 
In perioada te urmează, dreptul acesta se 
transformă în strictă obligaţie: „Menirea pă- 
mântească a Neamurilor — remaită Maniu — 
ne impune absoiuta datorință moraiă si. în- 
jăptuim unitatea potitică a neamului româ- 
nesc. Menirea neamurilor este să contribue 
în mod propriu, conform însușirilor lor spe- 
cifice, la desvoltarea civilizațiunei omeneşti. 
Aceste însuşiri specifice însă nu se pot des- 
volta sub o domnie streină şi divizată. Dar 
mai ales mu pot fi utilizate aceste însușiri pro- 
prii în serviciul civilizațiunei generale, fără o 
conștientă, unitară şi specifică ocârmuire“. 

In fruntea unei asamenea obligaţii trebue să 
apară în primul rând Transilvania, leagănul 
neamului românesc. 

„Nu se poate — continuă energic oratorul — 
ca o crudă barbarie să me silească, ca însăşi 
vatra neamului românesc. leagănul aspiraților 
românismului, să fie despărțit de trupul în- 
tregii națiuni deja unite !“. 

Mânia răscoleşte reminiscențe din Andrei 
Muzeșanu: „Noi hu ne putem închipui vieaţa 
mai departe fără a ţi împreună cu întreg nea» 
ul românesc, şi mai bine voim moartea decât 
n vieaţă de schilav umilit, despărțit de frați 
săi“, 

Intr'o vreme când tendinţele spre unire guni 
atât de vizibile la toate popoarele, neamui ro- 
mânesc s'ar afla într'o primejdie de moarte în 
cazul când fii săi nu se vor aduna într'o sin- 
gură alcătuire de stat: „Rupţi şi împrăștiați 
între diverse împărăţii, ne vor sfărâma nea- 
murile vecine și vor trece peste noi cum tree 
valurile turbate peste corăbiile naufragiate, 
lipsite de mâna tare a cârmaciului“, 

Ca și Goldiș, Maniu face apoi, în cuvinte 
mai pregnante însă și mai lapidare, elogiul li- 
bertăţii naţionale, adăugând pentru minorită= 
țile ce urmau să intre în cuprinsul noului stat 
român: „Noi, Onorată Adunare Naţionaiă, pri- 
vim în înfăptuirea unității naționale un triumf 
al libertăţii omenești. Noi nu voim să devenim 
din oprimați oprimatori, din asupriți asupritori. 

„„Noi mu vrem să verse nimenea lacrimile pe 
care le-am vărsat moi atâtea veacuri și nu voim 
să sugem puterea nimărui, așa cum a Jost suptă 
a noastră veacuri de-a-rândul“, 

Până la capăt discursul lui Maniu nu mai 
cupe In decât îndemnuri şi soluţii pentru re- 
zolvarea problemelor politice imediate ale Tran- 
silvaniei, (Consiliul Dirigent) şi un calt salut 
tuturor fraţilor desrobiţi, Basarabeni şi Bu- 
beizia precum și tuturor naţiunilor Antan= 

Dela discursul lui Bărnuţiu trecuseră 70 de 
ani, 6 luni și 17 zile. 

La rostirea lui, în catedrala din Blaj, Băr- 
nuţiu nu avea cadrul politic în fața căruia se 
aflau la 1 Decembrie 1918 Vasile Golaiș și 
Iuliu Maniu; nu avea adică forța politică şi 
militară a Vechiului Regat și nici perspectivele- 
europene ale păcii dela Trianon. Bărnuţiu vor- 
bea şi lucra încă sub lumina unei utopii. i 

Prin sacrificiile din anii 1916—1919 și prin 
discursurile dela Alba-lulia utopia s'a trans- 
format in realitate. Temeiurile acestei reali- 
tăți, așa cum ea trebue să rămână, au fost gra- 
vate în piatra veacului de cei aoi oratori dela 
1 Decembrie 1918: Vasile Goldiș și Iuliu 
Maniu. 

Cuwinte de onor a] unei limbi învingătoare. 

Imperativ al istoriei noastre | 

In psecula seculorum”i 





*) Blaj, ar. 19—20 din 1918. 


Pa a a e a E a a a a E a a RI RR RI RER 


Cântec de seară 


(sumbră, 


Acolo departe, cu porţile'nchise şi plânse... e satul meu... 


Și'n satul meu cresc ţărani cu umeri de stâncă, G 
Țărani ce adoră pământul... şi'n noaptea adâncă 

Când amarul le țese'ntre gene lacrimi de sânge, 

Când avana ursită izvorul de lacrimi li-l stânge 
Țăranii cer să-i răsbune pămnâtul și cerul... 

Şi'n satul meu ţăranii cresc cu braţele tari ca și fierul 
'Țărani ce ştiu să se lupte cu vântul, 

'Țărani ce ştiu să'mblânzească pământul, 

“Ţărani ce ştiu să îndoaie cu pumni; săgețile ploti... 

Şi'n satul meu, când noaptea pe uliţă umblă strigoii, 
'Țărani, în jurul icoanei, cu ochii aprinşi de vinete cercuri, 
Cu faţa brăzdată de durerea lungilor zile de Miercuri, 
Cu zâmbete negre, răstignite pe crucea avană a sorții, 
"Ţăranii sărută Ardealul cu buzele arse de setea mirifică 


Acolo, unde paşii se pierd pe cărări de lumină şi umbră, 
Departe. unde bolta apasă pe umerii zării prea greu, 


Acolo ţăranii aşteaptă deschiderea porţilor plânse Gândul "ce hoinar se suie 


Inoptat pe cărăruie.., 


VIAŢA MEA 


Viaţa mea crește din gliile somnului 
La soarele visului—tragedă iarbă. 

O, izvoareie, şi codrii, şi stelele 
Vreau singurătatea să-i spargă. 


Peste culmi de gând răzlețe, 
Urcă dorul murg în spume. 
Chiuind îi dau bineţe, 

Codrii cu poieni de brume. 


Pe poteci peste vâlcele, 


hoinar se urcă, suie, 
Biet haiduc tără oţele, 
Inoptat pe cărăruie. 


Doarme luna Cosinzeană, 
Ca'ntrun leagăn pus 
Aşteptând-o'ntr'o poiană, 


creste, 


Făt-Frumosul din poveste, 


[a morţii 


la satului meu... 


10N CHEREJAN 


Numai ceru-adună'n poală, 
Ochi miraţi de albe stele, 
Peste codru ca de smoală, 
Strâns în braţe de vâlcele, 


Şi când târziu adorm visări, 
Peste margine de'oblâne, 
Străbate-a codrului cărări 
Tot mai afund, tot mai adânc, 


. . . Dă . . 


DIONIS FĂRCAŞRI 


Se întrece cu zăpezile din piscuri 
Orice val o poartă, orice 


t o bate; 


De pe plaiurile ei cu pădurene umbre 
Stamele-i cad merxu fulgerate, 


Vieaţa se întoarce în arbori, în ierburi, în stele, 
Fără astâmpăr. fără leat... 


O aud mereu în cântecul apelor 
Şi 'n (reamătul copatului de vântuti beat. 


6 








UNIVERSUL LITERAR 








33 Noembrie 1943 === 





NAȚIONALISMUL IN POEZIA BĂNAŢEANA Bilanţ bănăţean nedeficitar... 


Naţioaal:smul românilor bănățeni s'a afir- 
mat catezorio încă din veacui al 18-lea. In 
Istoria Literaturii au rămas însă dintre cel 
vechi numai doi: Paul Torgov.ci şi Dimitrie 
“Țichindeal. Paul Iorgovici a fost un luptător 
dârz, mai ales pentru . purificarea limbii şi 
pentru îmbogățirea ei prin cuvinte neaoș 
roniâneşti, Dea Țichindeal, gură de aur, cum 
l-a numit Eminescu, pe lângă fabule ne-au 
rămas şi câteva poezii ,patriotice”. Dar iată 
se culoare avea „patriotismui” lui Țichindeal, 
la începutul veacului al 19-lea, când îi în- 
demna pe români să preamăcească pe îm- 
păratul Pranciso 1: 


. . . 1..." ... 

„iu nu milostivul împărat 

Școală pedagogică au ridicat 

Carea e in vechiul Arad așezată; 

Românilor să se învețe ș dată? 

Multe veacuri au trecut 

Şi încă așa școala românii nu au 
avut. 

un Seminariu însă. trebue 
gândit 

Și pre lângă el un mare convict. 

Ba și de o Academie, 

Care trebue să fie. 


. . 


De 


Acelaș patriotism interesat i-am întâlnit 
și 1a pedaşgogul şi gramaticul Constantin D:a- 
canovici-Loga întrun imn scris în anul 1341 
pentru preamărirea împăraţilor austrieci: 


IMN PATRIOTIC 


B 
1 


Iosef Impera'u 

Den Thronu înaltu, 
Legesi bune au dat 
Tzarra au intemejat ; 
Toierantzia aduse 
Nemuriresch puse 

In mulie veachurie 


Leopold bun dulcse 
Cu Turcşi fecu pacse, 
Rendurit aduse, 
Nobili vrednicsi puse, 
Tzearra turburosa 
Fu mai norocoasa, , 
Dând ei puiere, . 

iți 
Franz înteieptul, 
Socoti cu dreptu, 
Alte Poicri ancha, 
Trun Sfat sele aduca, 
Legaiura a facse 
Pentru bena vacse, 
A tota Buropa:, 


Ferdinand la Wienna, 
Qua Trajan im Roma, 
Daruri bune imparte 
La csei cu drep'ate, 
Qua Imperat cucsernik 
In drep etzi poternik 
Cu inesolepesune 


Al Austrii Sore 
Ferdinana drept bunu, 
Fericsit se fe, 
Qua Augustu unu, 
Tzerri se ise incline 
Precum se cuvine 
In zile multe. 

VI 
Casa Austrei 
Sub Csertu norocoasă 
DânA la Prov'nizii 
Stepâniri alese 
Prin. ai sei Princ'pţ 
In tod:e veachuri 
Bun in.zeleptai tari. 


Veisskirchen din 4 April 1841, 
C. Diakonovies Loga 
directorul şcoiilor naționale 


C. D-L era pe vremea aceea director (ins- 
pector) al şcolilor naționale din regiunea gră- 
mloarească bănăţeană și a motivat chiar pe 
sotal inaintat autorităților superioare mili- 


1. Iosif. a permis tinerilor tuturor naționa- 
iităţilor să, frecventeze studiile înaite, apoi să 
poată deveni. funcţionari de tot felul, ocu- 
pând funcţii înalte, 

2, Leopoad a terminaţ războiui cu turcii 
ia 1190 şi a luat sub protectoratul său multe 
familii. (Bineînţeles și refugiaţi români). 

3, Franc:sc prim sisiemuj de alianțe a asi- 
gurat pacea în Europa. Cât priveşte cultiva- 
rea poporului de rel.gie greco neunită, a în- 
tiințat Preparandie pentru. formarea învă- 
țătorilor naţionali şi Institut Cierical pentru 
formarea preoţilor, 

4, Ferdinand protector al culturii gpo- 
poarelor. şi religiilor. 

Nu discutăm valoarea poetică a acestor 
poezii. C. D-L. nici nu este cunoscut ca 
poet. Ținem numai să ne oprim un moment 
asupra acestui patr'otism fără niciun pic de 
sentiment fată de patria poeţilor. 

Comunicăm şi un amănunt pentru a a- 
răta cât de prețuit era C. D-L. de autorităţi, 

C. D-L. a inaintat imnurile (2) în l.mba 
română şi Comandamentul General dn Ti- 
mișoara le-a trimis Regimentului Grăn'ce- 
rese Român din Caransebeș să le traducă 
în Jimba. germană. Regimentul a raportat, 
că traducerea a trebuit să o facă însuş Lo- 
ga, deoarece altul nu ar fi putut-o face din 
cauza, expresiilor valahe inalte (weil darinn 
zum Theil hocbhwaliachische Ausdriicke vor- 
kommen, die nur Lora îns deutsche iiber- 
tragea konnte) (Arhiva Miiitară a Arhivelor 
de Stat din Timișoara). 

Un alt aspect 21 românismului poeţilor 
bănăţeni îl aflăm la doi poeţi oprea puțin 
cunoscuţi: Cassian R. Munteanu (1892—192") 
și Gheorghe Gârda, La aceşiia naţionalis- 
mul are o denlină valorificare. Ambii şi-au 


scris şi publicat poeziile înainte de Unirea , 


Qin 1918. 
Renrodurem fragmentar din CASSIAN R. 
MUNTEANU : 


SEMENICUL 


Tu martor zămislirii noastre 
Ai fost în vremuri.e-apuse. 
Şi când unealta pângărită 

Va sparge 'n in?nu ta cale 
Comorile să ni le fure: 

D'n temelie să “e scuiuri, 

Să gemi ca tunetul ce muare, 
Şi să cutremura vizduhul 
Mânia ta îngrozitoar». 

Şi după cruda răzbunare 

Va răsări o zi uibasră, 

In care pentru totdeauna 

Va străluci povesten noastră, 


MĂRĂȘEȘTI 


Şi 'n cronea neumu'ul 
Până 'n veacul veuruui 
Cu mândrie să citeii 
Acest mume: Mârășezti, 
Mormân.ul duşmanilor 
E faima românilor. 
Și 'n valea Siretului 
Câna vei trece apa lui 
Cucernic să mi-te duci 
Unde-or fi mai mul.e nruci 
Şi să te 'nchini morţilor, 
Umbrelor şi florilor 
Din sângele fraţilor, 
Ce visul mi l-au 10dit 
Și 'ntr'o țară ne-au unit. 
(Tecuci, anul 1917) 
Despre domnul Gheorghe Gârda se ştie, 
că este poet dialectal, umorist, dar dacă ce- 
tim cu atenţie poeziile d-sale, vom găsi, 
între altele multe, şi strofe:e următoare: 
Cu referire la colon zările şi infiltările 
de unguri în Banat şi 13 traiul sub stăpâni- 
re ungurească a scris: i 


SUSPIN 


Măi Beghei sărac de minie, 
Multă ălie nie măi vinie! 
Jălie multă.cu tovar. 
Dzîlie niegrie cu amar | 


Vin streini din lumea lată 

Bată “iDumniedzeu săi bată !!/ 
Şi să 'cuib' ași la noi, 

Cu şi trântorile 'n roi! 


Lumie, lumie din bătrâni, 
PB la noi de sie nu mini, 
Casă viedz acu Rumânit, 
Că trăiesc măi rău ca cânii, 


Nimien lumie nu li criegie, 
Nimien lumie nu'i măi viegie. 
Numa moarcea, cât'odată, 
Moarceu, -moarcea, ha'ndurată ! 


Prilej aa retevare a înălțătoarei atmosfere 
româneşti a găsit în descrierea redacției zia- 
rului „D.apeuw" din Lugoj, de sub direcţia 
lui V. Branișce: 


LA „DĂRĂBIELU”» 
aa ele ae e a aeta e a 
Masa lungă în tri pături 
Ocolită îi dă scamn.e 
Şi stau chipuri pe de lături 
Tăt de domni și tăt de Doamnie. 


Cu nievasta'i împăratu 

Hăi din țara Rumânească 
Chicit unu lângă altu. 
Dumniedzău să piii trăiască?! 


pe. 


Şi m'o poviestit într'una 
De dietă şi poitică, 

Şi că la Rumâni acuma 
De unguri nu li măi frică, 


[ap |. 


Urmează poezia de desconsiderare a arma- 
tei mugh.are. (Hionvezi se numiza ostașii, cari 
serv. in unităţile maghiare): 

Recruţui se incorporează şi pleacă între 
căru,ă. Li roază unu care se încorporează la 
„bhonvezi“ să fie iuat şi el în căruţă, dar cei- 
ialţi îl refuză batjocoritor. 


ONVIEȚU NUI CĂTANĂ 
; = . ' 
— „Nu vă faşieț cu nievoi ! 
Pașie-vă-ţ cu mim pomană: 
Las'să mierg şi ieu cu voi, 
Că doar și ieu mis cătană!!1“ 


+Hohoho]!!* Se rigie unu: 
Şie vorbieşci tu de pomană? 2“ 


„Mână mă! Să criepie drumu, 
„Că onvețu nui cătană!!!* 


Culminează prin ironizarea totală a vite- 
jiei armatei de honvezi, 

Honvezii merg la tragere cu ofițerii în 
frunte. Sunt vreo trei batalioane. În drum se 
laudă cu vitejia lo”. dar deodată zăresc ve- 
nina de departe un animal, Cred, că e taur și 
ia comanda colonelului se refugiază în duzii 
de pe marg'nea şoselei, până trece taurul. 
Coionalul obsearvă cu binoclal, apoi strigă cu 
bucurie: 


Onvieţu și bica 


. . Lă Dă . Li . Lă . . 
Şi îmfoiat ca un tutean 

Strigă : „Vighiaz ii — Să tacă 
Și dă poruncă scurt, pogan: 
„dios 1! Visacoz!!... Că'i Vacâl“ 


Haina dată naţionalismului său a putut de- 
ruta pe nepricepuţi, lăsându-i să creadă, că 
sun! niște poezii umoriste. Românii bănățeni 
însă le-au simţ t, le-au învăţat și le-au reci- 
tat oridecâteori au avut ocazia, Numai ei 
știan cât naționalism clocoteşte în versurile 
„nevinovate“ ale d-lui Gârua 

Au fost și alți poeţi bănăţeni, cari au scris 
versuri „patriotice“ sau naţ onaliste. Noi i-am 
socotit pe cei prezentați mai reprezentativi, 
deși sunt mai puţin cunoscuţi. 

Român'smul în poezia bănăţeană de după 
Unirea d'u 1918 are cu totul alt aspect, pen- 
trucă altele au fost şi condijiile de tră:re a 
vieţii româneşti. 


GR. POPIȚI 


Trăsătura de unire dintre Bana- 
tul anterior Unirii deia 1918 și cel 
următor acestui memorabil eveni- 
ment, o face — în domeniul eu:tu- 
7 și ai politicului — ziarele „Ves- 
tul” din Timişoara. 

Fapiul se datorește împrejurării 
că numitul ziar avea printre fon- 
datorii și inspiratorii săi, sau chiar 
printre cei cari îl scridu: vechi ga- 
zetari deia Vest de Carpaţi, cari se 
străduinu — adesea îzbutind și 
poare mai mult cu cuvâniul dezât 
cu condeiul — să insufle mult mai 
tirerilor guzetari începători cari 
compuneau redacția, continuarea 
tradiției de aleasă conduită gazetă- 
Teascu a foste, „iribuna” din Arad. 

Acești „tribuniști“ au fost în nu- 
măr de trei: 1) Sever Bocu, fost di- 
rector al „Tribunei“ îndată după 
moartea lui Ion Russu-Șirianu — 
acesta din urmă devenit director 
prin trecerea lui Vasiie Goidiş la 
nou  înființatul „Românul: — şi 
chiar fost colaborator al ei pe când 
apărea în Sibiu sub directivrie lui 
Eupeniu Brote; 2) Ion Montani» n2- 
desinteresârudu-se nici 3) Dr. loan 
Suciu tos: ministru de înterne în 
Consiliul Dirigent, ba chiar colabo- 
rând, 

Mai bună tradiția gazelărească 
românească decât aceasta, nu se 
găsea la Vest de Carpaţi. lar pen- 
tru o juziune, măcar cu 0 parie cât 
du neinasenunavă din ceeace aa pe 
atunci de bună caiitate Bucur=şai 
în publicistică, ziarul timișorean vu 
mai avea printre ai săi, un redac- 
tor fondator al „Gândirii“, al „Cu- 
vântului” lui Nae Ionescu și al 
„Ţări Noastre” a lui Octavian 
Goga, în persoana lui G. M. la- 
nov. In mod firesc, tinerii din re- 
dacţia gazetei timișorene. veghecu 
ca, asupra tezaurului de prestigiu 
pe care îl aducea prezențu în miăj- 
leul lor în: special a primilor trei 
de mai sus, măcar să nu impieieze, 
dacă s'ar întâmpla ca niciodată, ni: 
ciunul dintre ei să nu se poată cu- 
mineca fie şi numai preţ de o fă- 
râmă, din duhul lui S.avici, Chendi. 
V. Goldiș, Octavian Goga, Cincinat 
Pavelescu, Stere, Caragiale, tot a- 
tâția ptribunişti” dispăruți, duh pe 
care cei rămaşi în viață puteau să 
Li-l transmită. 

Jată de ce tribuna timişoreană 
dev.ne nucteul în jurul cârua se 
înjtripă imipative şi Teanzari, Ta- 
diind lumină până dincolo de rană 
Gitupmimi ti puiule A limueior geo- 
grujece şi eunuce ale locului. 

Dintre publicație ce mai apur 
în oanuz îm Sjertul de Veuc dela 
Unire, nu pot TOMânea tutti 
părere Bunutului”, „Buuetinul CA 
sisiuuuiui Social Banari » 
„Dimearul scos de Astra”, „Nă- 
de,d-a' gin  banatul Jost Vugosav 
di:izută de Aezcandru  Buwurcă, 
ziarul Reşiţa”, Textila  p5eiircht- 
cut, „Sutu Nou” din bLOnioş, 
„Voința Banutuui, ziarul „Euiuu 
tui”, „Trbuna Graniţei”, „Vi-torul 
Graniţii | pbrunavara Bandit, 
Zau pu ej e” Mm 1 W,0-Tă, 
„pna“ din Oraviţa, „Drum nou 
dim Bocșa, „DrapeuL' jomiat de 
Valeriu Branişee, Coriolan Bredi- 
ceanu, Aurel Văleanu, având prin 
ve redaciori și colaboratori pe D. 
Cioloca. Ştefan Petrovici, Gheorghe 
Noaghea, Nicolae Brânzeu etc. etc. 

Una din cele mui bune reviste 
din Timișoara a fost „Banatul' la 


care au colaborat și. ardeleni ca 
Lucian Blaga şi Aron. Cotrus. Din- 
tre localnici, se remarcă D. O. Bli- 
dariu, cu versuri constituind pa- 
gini de antologie. Se mai interesa 
de apariția revistei în bune condi: 
fiuni, reg-etatul Lahovary. . 

In cele de mai jos, vom da nume- 
le bine pătrunse în special în con- 
știința publicului provinciei, ale 
celor cari au activat după Unire, 
sau activează încă, în domeniul pu- 
blicisticei, poeziei, prozei, literatu- 
rii  Qramatice» ştiinţei,  tehnicei, 
sculpturii, picturii și muzicii; 

Reprezentativ pentru literatura 
regiunii este Constantin Miu-Lerca, 
poctul necontestat al specificului 
tocat, C. Miu-Lerca nu este un 
scriitor dialectal ca, de exemplu, 
Victor Viad Delamarină sau Gh. 
Gârda, ci autor de poezie cultă. 
Tâimaciu al vrăjlor Vocului, C. 
Miu-Lerea descifrează cât se poate 
«de limpede mesajul pe care î l-a 
încredințat destinul mai bine con 
zurat decât sar bănui al unei pro- 
vincii românești, cu rosturi pe cât 
de distincte pe atât de românești. 

Poezia lui C. Miu.Lerca este ge- 
neral pahbilă şi în esenta și în for- 
ma ei, pentru că din limbajul bă- 
NuţiiiuSt, pDeLul, în cea inu mare 
parie, ridică la rang de limbă ule- 
rară numui acele cuvimie specijiue 
locale cari reaimente meri u cir- 
cuație universală pe pămanturile 
locuite de Români. O spunem a- 
Ccusia în special aceora car din- 
iro judecată prujunud eronată comn- 
bat dreptul la viață ab unui cuvant 
ca „sănjireangă“ (garoajă) în fa- 
voarea  revurbative.or „omidarân* 
şi „geamlic“, demne acestea din 
urmă, îm ochii noştri la o expulsare 
dublată de ceie mai depline garan- 
ţii de ncestrădare. 

Aceștia sunt vei în curi nici spe- 
cificul național, nici cel regional nu 
lasă nicio urmă, trecând c1 up 
prin ciur. - Aceştia sunt rătăciții 
după a căror părere este obligato- 
riu ca țara să fie o orchestră în 
care toate provinciile trebue să 
cânte exclusiv cu trombonul mono- 
toniei, ca nu cumva ghitara, vio- 
loncejul, harpa, v'oara, talgerele și 


castagnetele  diversităților  regio- 
na!e să turbure surzenia lor cea 
fără leac. 


Ca pe toți creatorii autentici, te- 
rcarea unei tehnici a construcției, 
claustrează îndelung pe Miu-Lerca 
în migala atelierului. Fără să-i sca- 
pe câtuși de puțin importanța pr.m- 
ordială a tainelor pe cari le poate 
include forma, meşteşugita alăura. 
re a cuvintelor, cu un cuvânt: ex- 
pesia, — C. Miu-Lerca acordă o e- 
gală importanţă jondului- extras de 
prețerință din virgine surse de în- 
spirație. 

Prozatorul specițicului bănăţean 
este Virgil Biron. Pana lui măastră 
scoate fior de artă din pia'ră sea- 
că. Il captează din locuri cure pen- 
zru aiții sunt doar aspecte aride aie 
existenței umane. Il surprinde în 
cotețe de porci, în legăturile de 
ccapă întinse pe prăjină la uscat, 
în crucile dărăpănate de pe mor- 
mintele străvechi a'e Carașului. Şi 
îi transmite! Mustind de viață! 

Spre deosebire d2 gingașul — și 
în acelaș timp marele Ion Popovici 
Bănăţeanu, a cărui nuvelă „In lu- 
me“, apreciată la cântarul de mare 
precizie ul exigenţelor estetice ale 


de LIVIU JURCHESCU 


lui Titu Maiorescu și Ilarie Chendi, 


:a fost tradusă în englezeşte ca e- 


şuntion de perjecțiunu: român.ască 
a genului — Virgil Biron, ca de alt- 
jei şi Miu-Lerca, are în fața vieţii 
o atitudine viguroasă şi ofensivă. 


* 

Sa spune despre „Meșterul Ma. 
mole" al lui Lucian Blaga că este o 
presă de succes: în special dacă se 
îndeplineșie condițiun=a ca  spec- 
tatorii să fie cu toţii autori drama- 
tiei... 

Tot aşa. se poate afirma că proza 
ultrarafinată a scriitorului bănă- 
țeau Iie lenea, este cu desăvârșire 
inaccesibilă mulţimii, 

Spre a sugera măcar cu aprozxi- 
matie punctul geografiei spirituaie 
în cure se si:uiază lenea, am spune: 
că ceva din misterul mallarmE-an, 
mai mult poate decât acela al su- 
fiului ao:c'jic ce străbate opera lut 
Marcel Proust, stărue în prozi sa 
Departe deci de a fi „o trăznae a- 
mericănească“, — după cum înst- 
nuiază unele guri rele, proza iui 
Itbe lenea este un dar făcut îniţia- 
ților  magici scrisului. 

După ce închizi ultima pagină a 
romanului „Ard luminile n Vi.ol“ 
a! doctorului liie lenea — director 
ai. revintei timişorene de avantgar- 
dă: „Contrapunct“ — simți că ai 
căzut pradă prestidigitațiunilor ua 
nui vraciu modern purtat în fceria 
umar palate de cris:al, suspendate 
de către o semiramidă lunară, în 
purități de zone înierstelare. 

în urmă se închid apoi drarnriile 
grele ale nintoriior de argint din 
lumen fastuos capitonată a docto= 
ru'ui lenea — pelerin rătăcit pe 
giobu! de argilă dintr'o lume în 
sare ținuta pentru scris e fracul — 
și-ti pare revenirea pe pământ tre- 
zire într'o hală de vechituri, popas 
în sa'a de așteptare clasa [II a u- 
nei gări din care trebue să p'eci, 
dar prin care trenurile parcă de 
mult tot uită să mai treacă... 

* 

Rectorul Academiei de Arte din 
Timișoara, sculptorul Romul La- 
den. dawirn cu atât mai mat ala. 
bil în genere, cu cât își astâmpără 
arșița interioară de creație din apa 
vie a isvonrelor pe care i le pune 
la îndemână Qin belsug specificul 
Tocal, reușina în aceasta fie pe cale 
subconștientă, fie prin  autodirija- 
re raţională, sau împletindu-le pe 
acesten două, cu aiutorul meca- 
nismului de exactitate al unei in- 
tuitii remarcabile. 

Caracteristică pentru cea dintâi 
ennsiderăm » Mama“, de un rar pa- 
intiom înmm motru cea f--a doua 
„Țăranul bănățean”, oglindind  tu= 
tul lăuntric al unei nețărmurite 
„îmensă încredere în steaua 
lui. Cât demmre „lcvan Iorgovan“, 
acesta este rezultanta celei de a 
treia rândueli. 

Dar dacă „Mama“ şi „Țăranul 
bănătean“ sunt o reîntoarcere la 
matcă —descătușare din lantul ne- 
guriinr mebănătenesti ce înno!lbu- 
rează fruntea unui cap în basorelief 
sculptat de Ladza, strălucit exccu- 
tat, e drept, căci toate cețurile, a. 
dică și cele mai neutile, pot fi ex- 
plorate când artistul le parcurge 
ținând în mâini busola „artei pen- 
tru artă“ — „lovan Iorgovan“ în. 
chide *n sine o taină mult mai 











(Urmare în pag. 7-a) 





tare compunerea imnului: 





Creaţia dramatică nu se poate afirma de- 
cât întrum mediu spiritual evoluat și este 
fireso să fie așa, fiindcă teatru! pretinde, ose- 
bit de cpera literară propriu zisă, arta de-a 
interpreta pe scenă suflul viu ce străbate lu- 
crarea; se mai cere să existe și un echilibru 
comunicativ între acton: și public — un acord 
armonic, fără de care creaţiile artistice nu 
pot stâmi nici un ecou. 

Fenomenul complex al artei dramatice 
este un ind'cim sigur de gradul! de cultură al 
unui popor și evoluţia în timp a teatrului 
permite fixarea anumitor vârste biologice 
extrem de sugestive, 

In epoca primitivă de formare a sufletului 
nu găsim exteriorizarea simțirii în public, de- 
cât cu prilejul unor evenimente, cari depă- 
ge-e cadrul famil'e!. Tresăriri de-o spontane- 
State pur personală se grefează asupra aces- 
tor întâmplări (căsâtorie, moarte) și se con- 
densează în obiceiuri, cari devin cu timpul 
un ritual tramsm!s din generaţie în generaţie. 

Odată cu lărgirea sratiului de convietuire 
între oameni, prin organizarea statală, prin 
raliere la o religie, vața sufietească începe 
să putzeze în alvie mai largă și se manifestă 
în afară prin creaţii, cari se apropie de arta 
dmimatică în forma sa ca mai rud mentară,. 
Bunt „Irozii“ și „colindătorii“ dela sfintele 
sărbători pe plan religior; sunt -„cătuseriit, 
dans de-un strălucitor em cism, pe plan eroic. 

Toate acestea arată că în sufletul poperu. 
Yi nostru a fermentat îndelung dragostea 
pentru cultui Thal'ei. dragoste înăscută din 
timpurile când Dacoromanii se adunau la 
spectacolele ce se organizau în vastele amfi- 
teatre, rămase mărturie a trecutului nostru 
pe aceste meleaguri. 

Remașterea conștiinței de popor latin a în- 
semnat un pas imens în evrluţia culturii ro- 
mânești, ceeace ne confirmă și începutu- 
rile mișcăiii teatrale din Transilvania. In a- 
devăr, primele reprezentații datează de pe la 
mijlocul seccimlui XVIII câna elevii şepalelor 
dam Blaj, constituiți într'o societate . Comoe. 


dia ambulatoria a'umncrum“ organizează în * 


diferite centre spectacole cu coracter reli- 
gios. Scriem anul 1155. In bisericuțele din 
Vințul-de-jos, Sebeş și Alba-Iulia răsună pen- 
tru întâiaș dată cu ocazia sărbătorii Crăc:u- 
rutu!, glasul Thatiei, Se pare. că initiativa 
elevilor a avut durată, deoarece la șease ani 
după, primul! turneu artistic, aflăm că aceeaș 
soc'etate a dat o reprezentaţie teatiplă în 
Blaj în cinstea guvernatorului de pe acele 
vremuri Bukow. 

Aceste prime vestigii de artă aramatică 
minoră merită să fie încrestate, finacă m!ş- 
carea teatrală face în curând prosrese apre- 
ciabile. In anul 1826 e joacă qe către teolo- 
gii din Blaj cea dintâi lucrarea dramatică 
originale. Este „Eecloga Pastoralâ“ a junelui 
Tunatei Cipariu — an fel de tablou hucolie 











INSEMNARI DIN ISTORIA MIŞCARII 
“TEATRALE IN TRANSILVANIA 


unde păstorul 'Thyrsis senchină în fața cre- 
atorului, oferindu-i inima sa: 


*Gemme și aur dm comori bogate 
Nam să-ţi aduc eu, ci numai o biată 
In'mă. care Ţ'e-ţi enchinată 

Deși n'o vezi în sânul meu cum bate“. 


Pitorescul acestei piese lea constituit îm- 
prejurarea, că autorul a lăcat să apară pe 
scenă și o păstorită „jucată de un tânâr cle- 
ric în haine femeiești“ fapt pentru care epis- 
copul de pe atuncl I. Bob a refuzat să parti- 
cipe la reprezentație „dar după aceea — zice 
cronicarul — i-a părut rău, căci reprezenta- 
iunea a succes de minune, incântând pe 
spectatori“. 

Ideea, înfiinţării unui teatru stabil încol- 
ţeşte în :nimile acestor teologi însufletiţi. în 
anul 1831 îl vedem pe tânărul Gheorghe Ba- 
Tițiu luând inițiativa unei colecte publice şi 





ION VLASIU Decebal 
având sprijinul marelui Bărnuţiu pe atunci 
„Studiarum praefectus“ — se adună suma 
de 160 florini, cu cari bani s'au cumpărat la 
Sibiu, scena și rechizitele trebuitoare pentru 
teatru. ă 





30 dim Blaj se 'neugurează sta- 
iunea teatrală în anul 1433 la Crăciun, cu 


două piese : una tradusă de Timotei Cipariu, 
iar a doua de Ion Rusu, autorul carți! de 
geografie „Icoana Pământului“, 

De astă dată a participat și episcopul îm- 
preună cu consistorul diecezan, profesorii, 
elevii și public de dinafară, printre cari şi 
bătrâna  baroneasă Splenyi din comuna 
Pânade. 

In alte cemtre ale Trans'ivaniel sporind €e- 
jementul inte'ectual românesc, a trebuit să 
existe o mişcare tearală similară. In b:biio- 
teza liceului „Honterus“ din Brașov, s'a păs- 
trat un afiș, care dovedește că în anul 1ăi8 
trupa, de teatru german Greger a jucat pesa 
„Vecinătatea periculoasă“, de Kotzebue, în 
limba română. Se pare că această încercare 
a fost rentabilă, fiindcă trupele germane au 
continuat să joace românește (de sgur cu 
actorii români Qin trupă) înscriind în reger- 
toriul lor pe lângă traduceri ș pesa lui Va- 
sile Alecsandri — „Iorgu dela Sadagura“. 

Contribuţ:a românea. că la miscrea ieatrală 
n'a putut lipsi, fiindcă tocmai la Braşov a 
fost tradus în anul 1845 Hamlet şi traaucă- 
torul n'a, fcat altul decât Ion Barac „maghis- 
tratul dela Brașov“ iar piesa purta titlul 
Amiet, prinţul dela Dan'a — o tragedie în 
cinci perdeale după Sakespeer, sau producă- 
iut în K. crăiescul teatru al curții“ 

Derul Ardelenilor de-a vedea teatru româ- 
nesc a fost simţit și aincolo de munţi şi în- 
cepând din anul 1863 o vedem în turneu pe 
Fani Tardini în trei veri de-arândul. A venit 
pe urmă trupa artistulu: Pascali în anul 1868 
şi ca o încoronare a culturii dramatice de pe 
aceLe vremuri a descălecat nemur.torul M..lo 
în Ardeal. Faima lui a fost atât de mare, 
încât Ungurii au admis în anul 1870 să joace 
Millo pe scena Teatrului Naţional din C.uj. 

In capitala Ardealului se înjghebase pe a- 
cele timpuri (1868—1815) o „Societaie de ai- 
letanţi“ şi tot din Cluj au pornit fraţii Gh. 
și Margareta Alexandrescu în anul 1871 în- 
trun turneu artistic dând reprezentații tea- 
trale în oraşele Turda, Abrud. Brad, Deva, 
Haţeg, Dej, Scmcuta şi Năcăud. 

Cea mai impertantă acţiune perneşte însă 
ia Budapesta în anul 1870 unde tinerii uni- 
versitari români înființează „Societatea pen- 
tru fondul teatral român“. Idealul urmărit 
de această asociaţie culturală este rd carea 
unut templu în slujba Thaliei şi înfăptuirea 
acestui gând mare era aproape de realizare, 
dacă n'ax îi iost împiedecat de guvernul ma- 


ghiar cu toate mişloacete ce i-au stat la dis- 
poziţie. ă 

Literatura dramatică originală ia un avânt 
impresionant. Iosif Vulcan își publ.că p esele 
sale începând cu „Secretul“ din anul 1810 în 
revis'a „Faunilia“ şi tot aci apar și lucrările 
dramatice ale lui Ion Al. Lăpădat, care-și 
face un nume cu „Tribunul“, dramă evoca- 
toare a vremilor de epopee românească din 
anul 1843, 





R. LADEA Iovan Iorgovan 

E-te demn de relevat că această piesă na- 
ționalistă a fost jucată de trupa de diletanţi 
din Cluj, în anul 1874, în capitala Ardealului 
şi în anul 1876, la Făgăraş. 

Ion Siavici, marele nuvelist, trece și prin 
teatru cu ccmrdiite ele „Paa de birău“. 
„Toane sau vorbe de clacă“, „Polipul Unchiu- 
lui“ și o dramă „Gaspar Graz'ani“ care sa 
jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucu- 
reşti în anul 1888. 





In bmp ce Ios'f Vulcan se mişcă cu pre- 
ferinţă în mediul burghez. Ion Slavici intro- 
duce idila țărănească, subliniind inspiraţia 
poporan stă în teatru, 'ar Ion Lăpădaţu se 
consacră temelcr național:ste. 

Societatea pentru fondul de teatru se 
mută în anul 195 cu sediul la Braşov și re- 
ușește cu concursul inimo; ului librar Ciurcu 
să editeze aici lteratura dramat'că necesară 
trupelor de diletanți. Tot în acelaș timp s0- 
cietatea hctărăște trimiterea unor tineri 
ta'entaţi în străinătate și din primiii trei 
bursieri se întoarce unul singur pe deplin 
îormat, artistul Zaharia Bârsan, 

Rciul pe care l-a jucat Zaharia, Bârsan în 
mișcarea teatrală din Transilvania este mare 
fiindcă de numele lu: se leagă înante de 
izbucnirea, războiului mondial organizarea 
une. serii de turnee artistice în Ardeal ş el 
ajunge după înfăptuirea unirii directorul 
Teatrului Naţional din Cluj. 

Alături de Ştefan Octavian Iosif, care e cu 
adevărat rapsodul ideii naţionale, de Octa- 
vian Gera care zguduie cu drama ss politică 
„Domnul notar“, conştiințele românești, Za- 
naria Bârsan introduce în drama.urg a arde- 
leană bormul. „Trandafirii Rosii“ si „Domnul 
de rouă“ cuceresc inimile spectatorilor prin 
muzicalitatea versurilor și viziunea feerică a 
decorurilor. 

Vremuri noi consacră și masiva persona- 
litate a celui mai feonnă autor aramat'e din 
Transilvania Lucian Blaga, ale carul piese 
sunt pătrunse de misticism şi dau expresie 
frumosului metafizic într'o factură cu t-tul 
modernă. 


Dezrubirea Trans'lven'ei aduce în miscarea 





teatrală o orientare evolutivă cu totul nouă. 


In locul „diletantisonuiu:“ întâi „arta“ în 
drepturile ei. Teatrul Naţional din Ciuj îşi 
începe la 1 Octembre 1919 act'vitatea și in- 
fiuiența ce-o exercită asupra desvoltării artei 
drmatice românești: este covârșitoare. Vitre- 
gia vremurilor impune în anul 1940 mutarea 
temblulu” Tha)ei din C'ui în cabitala Bana- 
tului, Timişoara. Activitatea, artistică însă 
își ecntinuă opera de afirmare cu voinţă 
neinfrântă. 

Energii tinere sunt la murcă și lterarura 
dramatică or'g'nală este în plnă înfizrire. 
Totuș ncta care predomnește în viata teatra. 
1ă este încă cf'cială. lipsnste o linte s'rueiu- 
vală specifică, una care să se impună şi să 
smw'gă teatrul din tiparele provinciale. 

Merituocul director N, K rlescu a căutat 
să înfrunte cu un curaj vrednice. de toată, 
lauda această pre ude „ai descă'ecând recent 
cu un mănunchi de piese orizina'e din cae 
pitaiă. Interesul ce l-a, stârnit n'a corespuns 
așteptărilor, aşa că rămâne încă un lung 
drum de străbătut până la afirmarea spiri- 
tualităţii transilvane în arta dramatică ro- 
mâmnească. 


AJ. CEUŞIANU 





— m 3) Noembriei 943 


NOI E 


FESTIVALURILE artistice 
şcolare, închinate anul ace- 
sta, Ardealu.ui, sau remar- 
cat, după informaţiile pe 
cari le deținem, printr'o notă 
deosebit de soemnă. Și nici 
nu se putea să fie altrei. De 
la, copilui care abia de şi-a 
descius ochi asupra hărții 
etnice și geogratice a terito- 
riilor locuite de Români și 
pîmă la bătrânul care-și ştie 
sau 1și aduce aminte de atâ- 
tea suferinţe, dar și zile de 
de glorie a poporului nostru, 
toți simt, fâsă putință de 
alterare a acestui infailibil 
sentiment, că Ardeauul în. 
seamnă totui pentru noi cel 
născuţi din măduvele lui. 
Ardeaiul nu este o ambiţie 
politică  romaneasză, ci 0 
chestiune de a fl sau a nu fi. 
Toate rezere date, de alţii, 
drept „milenare“, toate ajus. 
tările, tendinţele şi inrer- 
pretările istoriei altora cad 
ca niște pânze de neguri 
duse de vânt în faţa reantă„ 
ui noastre. 'Luturora le pu= 
tom opune, oriunde și ori- 
Cany, suna uuui Singur 
adevăr: Suntem de ac. și 
Sunvan Mai Mu, Lâr acea- 
sta ue Cunu neam porneau 
ca neam deusenut e veie- 
lare ncamur și neam bine 
Oyamuzat. 

lavă, alele trecute, condu- 
cerea şi elevele iceuiul ore 
todox „40e romniceanu“ din 
Capuvasă au organizat un 
feuuvai artistic. kestival în- 
chinat acestu neuitat Ar- 
deal al nosru şi testival în 
luu. ue un, ra, can- 
tec și joc al căruia, munţii 
și  COUrii, Văile şi raurue, 
brazda  strămoşească și ce. 
rul transilvan au vibrat de 
un singur mare dor: cel al 
lbertâyii. D-aa prof. Ştefa- 
mă Perussi, directoarea şco» 
li, a atins, prin cuvântui pe 
care l-a rostit, coardele ce:e 
maâi profund şi mai curat 
românești aie durerii noas- 
tre de acuma și ale neclin- 
titel noastre increderi in 
Greptavea zilei de mâine. 
Cuvântul d_sale, izvorit, iâră 
înfrumusețăâri trecătoare, a 
fost geamăt și rugă, căzând 
în conșuunțe asemenea gla- 
sului ue bucauum care veste- 
şte apropierea izbăvirii. In 
program au figurat Ard?a- 
lui (poezie de M. Rădulescu, 
rezutătă de e.eva O. Perussi), 
un Concert de muzică popu- 
Iară ardeleană (executată de 
corul liceului, sub inegaata 
conducere a daunei prof. M. 
O. I.nescu, avand cuncursul 
orchestrei Reg. 21 Infante- 
rie şub conducerea dlui câp. 
P. Rădulescu), două solo-uri, 
Cine-aude-a mea guriţă şi 
Dragă mi-i mândra mea 
(cântate de eleva A Po. 
povici), un buchet de Dan- 
suri naționale (pregătite de 
eleve, sub conducerea d.nei 
prof. Oiga Vâlcov — d-sa nu 
a putut lua parte la serbare 
deoarece primise, în ajun 
vestea că soţul i-a căzut în 
Cuban — şi piesa SE FACE 
ZIUA de Zaharia Bârsan 
(jucată de elevele clasei a 
8-a, sub conducerea d-nei 
prof. M. I. Ungureanu). 

Festivalul, deschis cu Im- 
nul Regal, sa terminat cu 
Imnul tineretului, 

Programul, pregătit, cu ra- 
Tă pricepere și zel, de către 
d-na directoare Ştefania 
Perussi și colegele d-sale, 
profesoarele M. O. Ionescu, 
Olga Vâlcov și M. 1. Ungu= 
reanu, a prilejuit aproape 
tre! ore de cea mai curată 
reculegere înţru nedespărți- 
ta, noastră unire cu Ardealul 
etem românesc, 


EDITURA FUNDAȚIA RE- 
GALA pentru literară şi 
artă a lansat 0 nouă serie din 
tipărituriie ei programate pet: 
tru anul în curs. Au apărut, 
astfel, în splendide condiţii 
tehnice,  vocumul ol douiiea 
din Operele lui Eminescu, €- 
diția Perpessicius;  'Trilogia 
Cunoaşterii de Lucian Blaga; 
Upere wompuete (19 1) eo 
graphica, (Partea a ll-a de 
S. Mehedinţi; Duhul Pămân- 
tului (teatru românesc) de V. 
Voiculescu; Destinul Ideilor, 
de Nicolae Roșu; Amon-Ra 
(poem dramatwl de lun Luca 
şi Lope dea Vega („Fata cu ur- 
cioru.“ şi „Țărăncuta din Ge- 
tafe'“ două comedii traduse din 
spanioiă de Ai.  Popescu-Te- 
lega). Ne vom ocupa, fie în 
Note fie la partea de Cronică 
literară, de toate apariţiile a- 
cestea, 


DARA NICI CASA ȘCOA- 
LELOR nu stă mai prejos. 
Vipăriturile pe care Je pune, 
în ultima vreme, la dispozi- 
ţia cetitoruiui de carte alca- 
să, exce.ează prin calitate şi 
prezentare. iată_l pe un E- 
minescu (Poezii ilustrat cum 
nu se putea mâi sugestiv și 
potrivit, iată-l pe Anton 
Pann (Povestea vorbei) cu o 
copertă, care din punct de 
vedere grafic, este o culme 
de s:mpliţate şi rafinament 
artistic, — o copertă pe care 
ai putea-o încadra ca pe o 
rară stampă orientală; iată 
traducerea, făcută de d-l 
Fedeleş, a Caracterelor lui 
Teofrast şi iată, printre apa. 
Tiţiile de valoare, popularele 











Fapte şi vitejii ale lui Ştefan 
.cel Mare şi Bfânt (ae Simion 
T. Kirileanu) și Aspecteie 
Culturale  (Filosofi și scrii- 
tori) ieșite de sub pana de 
- fin cugetător şi artist a d-lui 
Gr. Tăușan. 

Tot dela Editura Casei 
Şcoaieior primim și savane 
tele Metode de Educaţie al? 
d-lui C. Narly. Vom urmări 
cu atenţia cea mai vigilentă 
totul ce ne va veni din par- 
tea acestel mari edituri care, 
alături de Fundaţiile Rezal», 
şi-a pus toate strădaniile în 
serviciul cel mai desintere- 
sat al culturii, artei şi ştiin- 
ţei românești. Și o vom face 
cu atâta mai mulţ cu cât la 
Casa Şcoalelor bate un vânt 
nou, 


NE_AU VENIT cu mare în- 
târziere romanele Undeva 
pe un țărm de Mihail Pop şi 
Iana Hoinara de S. Arcan. 
Le vom putea închina cuve- 
nita cronică abea în nume- 
rele viitoare ale revistei noa- 
stre. Amândouă cărțile au 
apărut în Editura Contem- 
porană și constituie, după 
aprecierile de până acum ale 
criticei, două reale succese. 


SEBASTIAN POPOVICI și 
DINU PILLAT, iată două nu- 
me noui de romancieri. Dol 
Sebastian Popovici, poetul 
volumelor Din ploile orașu- 
3ui meu, Dumnezeu la mi- 
ne'n casă și Iarba Flarelor, 
a pubiicat, — 13 „informa- 
ţia zilei“, — romanul VĂTA- 
FUL NECULAI, iară d-l Dinu 
Pillat debutează, — la Edi- 
tura Modernă, — cu romanul 
TINEREȚE CIUDATĂ. Vom 
reveni. 


POEME PENTRU SINGU- 
RATATE se numește noul vo- 
tum de versuri al scriitoarei şi 
poetei Loca Farago. aparulă 
la „Tipograţica“ (Bucureşti) 
cartea cu Poeme pentru sin- 
gurătate are coperlă și dese- 
nele executate de autoare. Vom 
reveni cu 0 Cronică, 


CORNELIA BUZDUGAN 
şi-a strâns  versuriie 50:82 
între 1919 şi 1523 şi le-a pu- 
bhicat, anul acesta, ta Editu- 
ra Revistei „kumânia aâ- 
nără” din Braşov, dedican- 
du-le memoriei tatălui şi 
mamei d-sale. Carvea e în- 
titulaă Versuriie mele şi dă 
ia lumină, după o mauură 
ChipowuNşa, Touuu de gănu şi 
simţire al unui Sutleţ anz-3- 
trav din belșug cu daruu.l2 
bucurie: şi au sufecinții. Liu- 
sa de gravă in a-şi tipari 
produseie lirice fiinu, la nyi 
cel puțin, un caz rar, 1ezer- 
văm Versuruior pvetei Cur- 
neua Buzdugan o cronică a- 
lături de cartea poetei Coca 
Farago. 


FOARTE ACTIVĂ dela o 
vreme încoace „Diecezana 
din Arad“ a tipărit o intrea= 
gă serie de cărţi cu poeme 
scrise de ardeienl. Elegiile 
din Tinerețe ale dlui Ion 
Petriiă, sunt o nouă dovadă 
că ritmurile și rimele pul- 
sează neostenite în inima 
țării noastre de dimeola de 
pădure. Cărţii d-lui Ion Pe- 
trilă îi facem, deocamdată, 
numai cuvenita înregistrare. 


VIAȚA LUI  SCHOPEN- 
HAUER urmată de scurte 
consideraţii asupra modului de 





cintă, dară bună introducere 
în opera filosofului pesimist 
german care a atras în med 
deosebit pe cugetătorii noştri. 


D-l MIRCEA MANCAŞ au- 
torul a şase foarte preţioase 
ducrări din domeniul tiloso- 
fiei, psihologiei şi esteticii, 
— „Gânditori și aspecte“ 
(1933), „Mentalitate primiti_ 
vă“ (1936), „Curente din fi- 
losofia franceză“ (1938), 
„Psihologia  „urât“-uiul în 
artă“ (1938), „Condiţionarea 
psihologică a artei“ (1940) 
şi „Contribuţii la psihologia 
fenomenului, estetic (1941), 
ne trimite un nov volum de 
„Stuali şi cercetări de este- 
tică“ (Iași, 1943), 

Vom reveni. 

NOTELE NOASTRE pri- 
vind revistele și cărțile in- 
curse în ultimul moment apar 
în namărul viitor, 


V. JELERU 


SUB INGRIJIREA d-lui 
Gevsge Drumur a apărut, la 
mată Traiana“ Gun Cer- 
năuyi (buivuia, Cercuui pbu= 


UNIVERSUL LITERAR 


felie jul poelului 


Cu sufletul întocmai cum o aurie gâză 'n palmă 
Pe lângă cântul său trecea poetul tânăr; 

In gând cu ?ntreaga melodie a slovelor — calmă 
Cu apropierile şi cu flautul de azur pe umăt, 


Şi umbra sa trecea pe lângă lanuri ca un duh 
Și pașii săi se auz:au departe ca d vioară : 
Și trupul său se ridica precum un zeu ori un: bâtian 


„tub 
Și brațul drept se odihnea ca un hulub ce vrea să moară. 


Purta cu pânea, întrun tainic buzunar 

Creionul ca pe o iubită, ca pe-o amintire, 

In gând, purta o carte tocmai ca un zar, 

Şi cu gândul la destinul lui trecea în grea neștire, 
ŞTEFAN BACIU 


FF 
Yrei umbre, noaptea 


Trei umbze noaptea ies din niormânt prin cetate 
şi caută inimă caldă de frate. 


Trei umbre îţi tulbură somnul, îţi fugărese visul 
și vreau să-ţi împlinească destinul, închisul, 


Duc încă în sfintele oase cutremurarea toată 
și legendara fantasmă a morţii pe roată. 


Nu zic decât un singur cuvânt: Transilvanie — 
și glasul lor tremură ca un vânt de pierzanie, 


Ii auzim cum trec dela casă la casă, 
magică vorbă șoptese și aspră poruncă ne lasă. 


Trei umbre, trei duhuri, crunt, fără frică, 
bătrână sabie pes: lume ridică. 


cuvulă luteraă) in cursul 
lunul acestea, placheta de 
balade şi stroie râzieţe, a 
CrUniCăvuilui NOS lverar 
Traian Cnelariu. Xste a pa. 
tra, culegere de versuri pe 
care o publică d-sa după 
„Exod“, „Aur vechiu“, și 
„Versuri de după amiază“, 
(„Cantec de leagăn“ şi „Dul- 
cile cuvinte“ fund broşuri 
conţinând câte o singură 
poezie). Intrucât, în mod fi- 
resc, său strecurat, cu toată 
vigilența prietenuiui George 
Drumur, câteva erori de ti- 
par, — Nici autorul nu ie.ar 
îi putut, probabil, evita, — 
dăm, aici, necesarele indica- 
ţii de corectură: La paz. 16, 
versul al 4-lea de jos să fie 
citit: „Din ținut depă.tat 
și'ngrozit“; la pag. 19, .p3eş- 
te după versul al 3-iea de sus, 
stihul: „da, semnului tău se 
închină —; la pag. 26, în 
versul al treilea de sus nu 
trebuie virgulă după cuvân= 
tul însă; Strofele cântate 
dela paginile 31 și 32, fiind 
un dialog cântat, vor fi des_ 
părțite cu câte un asterisc, 
(asveriscul e necesar după 
grupui prim de tre! strofe, 
după grupul al doilea de 
două strofe, etc.; la pag. 32 
versul patru din strofa a 
doua sună: „nu macul mân- 
drei tale guri“; la pag. 35 
versurile unu şi doi din stro- 
fa ultimă trebuie citite: „De 
aceea, câteodată, uitând i- 
munda PARĂ,  descătușaţi, 
spre ceruri suiţi, ca un șivol“, 
(deci tară şi nu țară) —iar 
după cuvântul suiţi cuvenita 
virgulă, ca şi după cuvântul 
şivoi; la pag. 37, versul 
unu din strofa a. doua, 
cuvântul şterp trebue co- 
rectat în step (snuș)); 
la pag. 39 versul prim sună: 
„Ferice omul care într'o 
doară“, iară versul a] treilea 
din strofa a doua: „cu dul= 
ce_odihnă somnu-l întăşoa 
ră“. Celelalte erori fiind de 
mai mică importanță, le lă- 
săm la aprecierea celor ce 
vor ceti susamintitele Bala_ 
de și strofe răzlețe, 


a scrie al filosofului şi de o 
schiță a sistemriui său meta- 
fizic (Ramuri, Craiova, 1943), 
pe care o “publică în broșură 
di, C. 1. Năvâriie, este o suc- 


Nu zic decât un singur cuvânt: Transilvanie — 
și glasul lor seamănă cu un vânt de pierzanie. 
GBORGE POPA 


N/ mi scrie carte Se on- 


dela bunicu 


Mă strigă depărtările pe nume 

Şi-mi poartă munţii, ca'n hrisoave urma, 
Pe-aici mă știu şi cetina şi turma 

Și mă cunosc din început de lume. 


Aici mi-a ars pe buze ca o pară 
Imtâiul sfat ţinut cu Dumnezeu 

Și mi-l rostesc de-atunci lângă Ineu 
Cu taja 'ntoarsă'n tiecare seară. 


Aici mă plerd cu gândurile'n stele 

Şi simi apuns în mine-un dor de slavă 
Cum ieri simțeam amara lui octavă 
Și ne'mplinirea visurilor grele. 


Pe-aici pământul paşii mi-i cunoaște 
Vecia mi-am înscns-o eu cu plugul 

Că toamnele mi-o buciumă belșugul 
Şi'n amintire mi-o culeg din moaşte. 


Cu glia trate... frate cu pădurea 
Le-am împlântat aici de mii de ani 
Şi-s o vengă 'a lanţul de țărani | 
Ce-au scris hrisov cu coasa şi săcurea. 


Nepoate - ascultă-mi vorba : nu ştiu carte 


Dar viața m'a găsit întruna drept; 
Ca slova mi-a 1ost inima în piept 


De limpede... Şi-așa mi-o duc şin mourte. 


Am vrut cât voi trăi așa să fiu 
Curat ca laptele și ca lumina — 
Cu cugetul mai rodnic ca grădina 
De visuri niciodată gol, pustiu. 


Grăesc în mine săptezeci de ani, 
De trude şi de cazne fără seamă 


Şi'n graiul meu eu simt cum prind să geamă 


Cei prefăcuţi demult în bolovani. 


„„Şi-aşi vrea la ei să intru'n veșnicie 
Lăsându-ţi pilda unei vieţi amare 
Care-a crezut într'un crâmpei de soare 
Și într'o vorbă mare: omenie. 


LUCIAN VALEA 


Cronica plastică 





Salonul de Alb si Negru 


Salonul de Alb şi Negru se prezintă 
anul acesta extrem de inegal. Ai absolut 
impresia că mai toţi expozanţii s'au gră- 
bit şi au improvizat de mântuială ceva. 
Această senzaţie e cu atât ma: percepti- 
bilă. cu cât în anii din urmă „gravura“ a- 
dică fantul de a „gravâ“, de a „tipări“ pe 
ceva, începuse să ia avânt, în timp ce anul 
acesta e contrariu, Chiar acei care ar fi 
putut să ne dea asemenea lucrări, se abţin 
și ne dam desene propriu zise sau la- 
vis-uri. Pe urmă gravura în lemn care re- 
prezintă cu adevărat gravura, e înlocuită 
cu linoleul care de fapt „nu este o gra- 
Vurăa'”, Sâr piiea spuwue câ este sun wi 
uller“, cum ni s'a întâmplat nouă, cânt 
am voit să facem o copertă de mărime ne- 
obișnuită. A trebuit să recurgem la li- 
noleu, care se şi rupe ușor și-ţi dă impre- 
sia când lucrezi, că tai în caşcaval; nu 
eşti deloc însulleţit de o rezistență oare- 
care, de o rezistență care te-ar face mai 
aprig la mumră. 

Apoi o imputare pe care i-am face-o Sa- 
lonulu: de gravură este aceea de a nu se 
decide să înființeze în sfârșit, o secție de 
ILUSTRAȚIE DE CĂRŢI, o vitrină pen- 
tru expunerea. planșetor, copertelor, căr- 
ților... De fapt, albul și negrul aparţin ti- 
parului. Aceasta e ruțiunea lui de a fi, de 
a exista. S'ar putea dezvolta în acest chip 
și bibliofilia care este foarte redusă la noi 
şi care pe lângă o serioasă sursă de veni- 
turi pentru edituri, ar fi un imbold fără 
pereche pentru artişti. S'ar creia un pre- 
miu al cărţii ilustrate pe care l-ar putea 
lua artistul şi chiar editorul său. Sar 
creia astfel o emulaţie printre editori şi 
ca rezultat o ploaie de comenzi pentru ar- 
tişti, cu premiul tipărit pe banda cărţii 
eşite din teascuri, 

Aceste cinsiderente noi Je-am făcut şi 
ecum doi ani. tot aci, dar vocea noastră, 


„voce de femee” a răsunat în vid. 
Incontestabil că sunt valori destule în 

acest Sălon şi ne vom grăbi să vorb.m de 

ele şi să le elogiem; în prim rând însă 


„vom vorbi de aspectul general, apoi de 


ace! particular, 

Ceeace este important și demn de luat 
în seamă, este influența preponderentă 
luată de pictură, influenţă ce nu se dez- 
minte în țara noastră în nici un domeniu 
și pe care o semnalăm şi am semnalat-o 
regulat. 

O pereche de artiști, soțul şi soţia, care 
se relevă în acest salon prin uerările 
lor unitare şi pline de interes, sunt NA- 


TALIA DUMITRESCU și ALEXANDRU 
ISTRATE. Lavis-urile în ton sepia (aşa 


părea ?n lumina seri:) sunt câţ se poate 
de reuşite, cu atât mai mult, cu cât moti- 
vul e nudul, subiect greu de rezolvat. Lu- 
minoase, larg tratate, ambele nu se con- 
îundă în tehnică. AL. ISTRATE mai viril, 
mai energic, se diferenţiază de soţia lui, 





CRISTEA GROSU 


fina totuş înrudit cu ea. E un echili- 
bru greu de obţinut. Amândoi formează 
un, cuplu bine înzestrat, căruia îi urăm să 
continue pe această cale, dar să nu uite 
la anu) să ne dea negreșit și în gravură 
ceva, domniile-lor care =u fost elevi ai 
admirabilului atelier înființat la Școala 
de Bele-Arte -de d. luca. 


Vom semmala anoi dnuă vers-malităţi: pe 


a doamnei ANA JIOUIDI. ilustratoare 
stranie cu aplicare netăgăduită pentru lu- 
mea fantastică a celor miri. creatoare a 
unor desenuri cimdate și extrem de per- 
sonale pe „Sdhabpapier“, și pe doamna 
MILITZA  PETRAȘCU, sculptora bine 
cunoscută, care cu acea acuitate sensibil 
de caracteristică ne dă o serie de pasteluri 
sau mai bine zis, desenur! pastelate stranii 
și ele, impregnate de mister și de un ele- 
ment morbid, creiând o neliniște. De si- 
gur că nici o manifestare a MILITZII nu 
poate lăsa indiferent pe cineva, chiar 
atunci când i-am putut găsi defecte. De- 
seturile domniei sale în pestei au un fel 
de muzică interioară căreia nu-i poţi re- 
zista. Este o romantică. i 

Am remarcat apoi, intrarea în arenă a 
altei sculptoare, aceasta robustă, sănătoasă. 
ZUE BALCUIANU ne dă o serie de dese- 
nuri după țărănci cu linie sigură, Vioae, 
Semnalăm «poi compoziţiile foarte intere- 
sante ale ELENEI DEȘLIU, care jonglea- 
ză cu dexteritate cu grupuri de ţărani. 
Sunt o mulţime de femei taientate la Sa- 
lon Și ru este vina roast:ă, dacă tebue să 
le pomenim. Intre tinere, prietena noastră 
NUNI DONA n'a voit să ne dea nici o 
gravură anul acesta; nic: chiar indenia- 
bilele calităţi revelate de desenurile d-sale 
nu ne pot.consola de lipsa acului sgâriind 
pe placă cu spirit şi ințelegere -a tehnicei 
gratice. i , 


ih 














| + 


— 


NOTE FRANCEZE 


POETES CASQUES" ŞI PIER- 
RE BEGHERS. MANIFESTUL 
LUI ARAGON : RIMA 


Caracterizând cu un cuvânt 
situația poetică a Franţei din-. . 


că poezia trecuse pe pianul al 
doilea a] preocupărilor literare, 
Imi aduc aminte perfect că, 
țondând cu. Jean De Beer, An- 
dre Frank și Louis Barault „la 
Nouwveue Sarson"“ eram preocu- 
pâți cu mult mai mult de ro- 
manele noastre, de ilosoții, de 
muzicanții noștri şi de orezul 
nostru literar. decât de poezia 
pură. Paul Valery, pe care-l 
ştiam pe dinafară, ne condam- 
nase la: tăcere. 

Imi amintesc încă de marea: 
bucurie a lui Jean De Beer, 
care a primit într'o zi, din in- 
sula Maurice un mesagiu dela 
Loys Masson, tânăr francez 


REVISTA „LA NOUVELLE 

BAISON” DIN 1938: LOY8 

IN INSULA MAURICE ; „LES 

„de douăzeci de ani, funcționat 
la o bancă engleză, care scria 
uimitoare poeme in proză. Era 
primul nostru poet. Găsise ua 
accent nou, cuvântuj Său era 
de o vigoare ce aducea o mare 
prospețime. De atunci, Loys 
Masson e socotit împreună cau 
Pierre Emmanuel, Alain Bore 
ne şi Aragon, printre cei mai 
mari poeți ai tinerei poezii 
franceze. 

Dar marea reacțiune care 
trebuia să ducă la înflorirea 
poetică actuali a fost începu- 
tă deia începutul războiuiui de 
o echipă pe care Pierre Seghers 
a alcătuit-o în armată şi a că- 
re, revistă se numea „Poâies 
Casques“i, Primul efect al râz- 
boiwui a fost că a lăsat să d 
pară sub lumina lor reală ade- 
văraleie valori. (Nu-i posibil să 

citesc Mauriac sau Duhamel, 
îmi scria Jean De Beer, trimi- 
te-mi Montaigne fn ediția 
„Pleiade”. 

In Aprilie 1940, revista „Poe- 
ților sub Cască“ a pubiicai un 
manifest al lui Aragon intitu- 
lat: „Rima în 1940“, Inainte 
de a continua aceste observaţii, 
mș vrea să pun sub ochii citi- 
doritor mei Jragmentele esen- 
țiale ale acesiui manifest. 

Două trăsături îi caracteri- 
zează : mai întâi, convingerea 
autorului său că poezia fran- 
ceză se afla în ajunul unei e- 
poci tot atât de noi şi de boga- 
te ca şi perioada romantică, 
dând dovadă prin acestea de o 
clarviziune remarcabilă şi, în 
al doilea rând, faptul că folo- 
sind rezultatese tehnice ale wi 
Apollinaire, trebuia să se con- 
tinuie să se dea rimei întreaga 
ei forță In realitate, face să 
văsune odată mai mult strigă- 
tul lui Verlaine : de la musique 
avant toute chose“, adăugân- 
du-i: și pentru aceasta să fim 





Intre bărbați, doi stam pe culme: DRĂ- 
GUŢESCU marele nostru desenator cu 
acele 2 portrete de neuitat al lui GIOR- 
GIO DE CHIRICO şi DE PISIS. Ne-ar fi 
plăcut să-l vedem instalat pe un panou 
mare gen BEREA, dar așa sunt marii ar- 
tiști, sgârciţi cu publicul, îi dă câte pu- 
Vin, ca să nu-l sature. Apoi CRISTEA 
GROSU cu admirabitele sale desenuri de 
animale pictate în tuş, făcute la homa; 
încă um sculptor, excelent mânuitor qe 
penel. 

Lucrările domnului BEREA sunt ca de 
obiceiu plăcute, agreabile; dar ne între- 
băm dacă acea pânză groasă, lată, aşter- 
nută cu originalitate (recunoaştem) pe ra- 
me nu turteşte fineţea, delicateţea liniei. 
Desigur că titlul portretului GEORGE 
ENESCU, este o glumă. Nu contestă ni- 
meni sensibilitatea din care e alcătuită li- 
nia, dar caracterul figurei marelui muzi- 
<ian internaţional, unde este? Chiar ati- 
tudinea capului pe spate este străină lui, 
Un profil pe care-l recunoști între o mie... 

În secţia gravurei în lemn ursitoarele 
lui FRED „MICOȘ, meșteşugar binecuno- 
scut al cuțiteșelor, cât şi al orcărui instru- 
ment de gravură, se relevă cu deosebire, 


„ Gravuri în linoleum în dimensiuni mari 


ne dă PAUL CONSTANTINESCU într'o 
tehnică însă de „hașuri” monotone, pare 
că la fel toate. E drept că se vede a- 
bilitatea desenatorului, efectul de umbră 
şi lumină menite să atragă privirile, dar 
nu e deştul... nu e tehfică de gravură în 
lemn, e mai repede tehnică de desenator. 

În acest domeniu rămâne NICOLAE 
BRANA, care anul acesta ne aduce lu- 
crări extrem de reușite şi interesante. E 
cât se poate de îmbucurător să vezi cum 
Blbul şi negrul sunt înțelese de domnia-sa. 
Un model de înţelegere a gravurei în lemn 
ne dă şi TANIA BAILLAYRE cu biserica 
sa. Credem că este o xylografie, nu o ii- 
nogravură. Bună distribuire a hașurilor, 
inteligent diferenţiate. Probabil d-na 
BAILLAYRE e un încercat meșteșugar. 
M-i sunt apoi IOSIF POP şi DUMITRU 
HORNUNG. Cât penru ceilalţi expozanți, 
îi lăsăm pentru numărul viitor, când vom 
vorbi pe larg de cei rămaşi. 


R VUCIA DEM BALACESCU 


nainte de război, putem spune 





„Populari“ regăsind marea tra- 
diție a poeziei populare. 
Rima în 1940 *) 
(fragmente) 

Unii poeţi, la începutul seco- 
lului XX, au recunostut cu 
mai multă sau mai puţină pre” 
cizie azcastă boamă a run, şi 
au căutat să o vindece. Spre a 
vorbi de cel mai de seamă, 
Guillaume Apoilinaire a în- 
ceroat să întinerească rima de- 
ținind din nou ceeace clasicii 
și romaticii numeau rime fe- 
minine şi rime masculine. În 
oc ca deosebirea între aceste 
două feluri de rime să se fază 
prin prezența sau absența unui 
e mut ia sjârşiiul cuvâniwiui 
care rimează, pentru Apollinai- 
re erau rime feminine toate 
cuvintele care se termină pen 
tru urche cu o consoană pro- 
nunţată (şi în felul acesta ri- 
mele „honteuses“ pe care Mall- 
avmă le ascundea în corpul 


„versurilor sale —- Doucement 


DORT une manDORE — deve- 
neau rime bogate şi permise), 
în țimp ce pentru el erau rime 
masculine toate acele care se 
sfârșsc cu o vocală suu cu 0 
nazală, De aici libertatea să 
vimeze între ele cuvinte ca exil 
şi malhabile (Larron des fruits) 
și dispare deosebirea bizantină 
între Voie şi loi. 







Fo 


CI Ș, 5) 


Dar această medicaţie simp- 


tomaiică a rumei nu josi desiul 
ca să o vindece. Repede, se 
putea face totul, inventarul 
moilop  împerecheri permise 
versurilor, De fapt, nu se în- 
vena mimic, şi poezia POpu- 
lară  framceză. folosise deja, 


fără să jomnuleze reguwiile vi 
" Apollinaire, aceste resurse ale 


rimei : Ma tie, c'est un che- 
val gris — S'est etrang:€ aans 
Vecurie, spune „la (nunson 
du Roi Renanud“. Uneori, modi- 
jica chiar, accentua pronunițd- 
rea spre a forţa rima: J'ai trois 
Vaisseaux dessus la mer qui 
brilie — Liun charge d'or, jau- 
tre d'argenterille. Sau ca în a- 
ceastă „chanson de  Compere 
Guilleri“, unde pentru a rima 
cu numele lui Guilleri, toate 
infinitivele conjugării a doua 
pierd pur şi simptu 7 final: şi 
se spune : mouri, Couri, pentru 
mourir, courir. La fel, în „Con- 
scrit du Languedoc“ se scrie: 
Faut quitter le Lamgued6 — 
Avec le sac sur le dos. In altă 
parte, rima este cheia, adevă- 


rata păzitoare a pronuliţiei ; 


populare : Mes amis que res- 
te-t-i — A ce dauphin si genti... 
spune de exemplu „les Cioches 
de Vendâme'“. Şi am spune și 
noi Vilon ca toată lumea, dacă 
Francois Villon nu sar fi apă- 
Tat împotriva ignoranței noas- 
tre, făcând să rimeze numele 
său cu couillon. 

In cântecele mai recente ca 
„Le retour du Soida:“, imuzica 
contribuie la pronunțarea gre- 
șită ba Tumă: Mon b-ave, je le 
voudrais bien — Vous faire 
entrer dans ma demeure — H6- 
las, nous n'avons presque rien 
— Cependant vous blessez mon 
coeurțe), şi e mut se adaugă și 
se pronunță ca în cântecele şi 
poemele din „Pere Ubu“. 

Suntem în ajunul unei epoci 
tot atât de noi și de bogate ca 
și era romantită, când. versul 
clasic, sfărâmat,  dezarticuiat, 
Sa supus unor noi legi, adese- 
Ori nescrise. Acel escalier..., 
Derobs. din Hernani, care a ră- 
mas tipul însuşi al inovației 
romantice, reprezintă încă şi 
astăzi o lecție de lirism neto- 
lerat pentru cine e poet, și nu= 
mai cn un simplu exemplu aşi 
preconiza aici rima cu ceeace 


aşi numi un „enjambement”: 


modern, şi care reprezintă o de- 
păşire a enjambementului ro= 
mantie, 
Ne panlez plus d'amour, J'6cou- 
[te mon coeur battre 
[4 couwre les refrains sams fil 
[qui Pont grsă 
Ne parlez plus d'amour. Que 
[faît-ena 14-has 
Trop proche et trop lointaine 
15 teme martyris€. 
(dacă mi_se îngăduie să mă ci 
tez jără modestie), 


RAINER BIEMEL 
(Va urma) 





*) Acest articol, apărut în ar- 
mată un revista Posues Va:qu6s 
Li] (aprilie 1940) şi reluat în apen- 
dice in Le Crâve-Coeur, esie ne- 
cesar inţe.egerii prefejei Yeux 
d'Elsa ; qeaceaa reproducem aici 
pasagi:le esenț:ale, pentru citito= 
rii care n'au avut Le Crive- 
Coeur în mână. 





. 


sa d 





UNIVERSUL LITERAR = 





30 Noembrie 1943 sazeaz 


Antologie poetică ardeleană 


“Profetul 


Am fost proroc, pe drumul din pustie, 
Când zilele mureau, nemângăiete,,. 
Am fost proroc, izvor e apă vie. 

"Toţi m'aţi băut, de riguri şi de sete. 


Un vaier sură din veacuri depărtate 
Venea la mine 'n noapte, să mă cheme, 
Şi mă găsea cu buze 'nfrigurate 

Din plânsul vostru împletind blesteme. 


Iloţi flămânzi de pâine și de soare, 
Im carnea mea eu vam dospit fiorul, 
Şi despicând a vremilor vâltoare, 

Prin graiul meu vorba Mântuitorul. 


Insângerat vam răscolit cărare 
Cu inima, cu pumnul și cu dinții, 
M'am îmbrăcat în neguri și pierzare, 
Ca să vă dau limanul biruinţii... 


Când valul valul meu s'a revărsat pe uliţi 
O clipă abia, din larga lui năvală, 

Din mii de guri, din strigăte şi suliți, 
I-am auzit cântarea triumială. 


O sgură neagră i-a rămas în urmă, 
Ce mic e azi alaiul tuturora ! 
Străină mi-e biruitoarea turmă 

Cu tot noroiul unde-şi joacă hora. 


Un chiot strâmb îmi urlă la fereastră, 
Norocul mi mă mustră și mă doare, 
Nu-i visul meu în fericirea voastră... 
Eu am vestit o altă sărbătoare. 


Mă "tote din nou spre culmi de-odintoară. 
Ca să nu-mi siarm o sfântă profeție, 
Cu ce mai am din vechea mea comoară, 
Lăsaţimă să plec iar în pustie... 


OCTAVIAN GOGA 


Sorunul 


In limpezi depărtări aud din pieptul unui tum 


Om bate ca o inimă un cloopot — 
Şi ?n svonuri dulci 
Imi pare, 


Că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de 
sânge... 


Gorunmle din margin: de codru, 
De ce mă 'nvinge 
Cu aripi moi atâta pace, 
Câna zac în umbra ta 
Şi mă desmerzi cu trunza-ţi jucăuşă ?., 


„O, cine știe ? — Poate că 
Din trunchiul tău îmi vor ciopli 
Nu preste mult sicriul, — 
Şi liniștea 
Ce voi gusta-o între scânduri lui, 
O simt pe semne de acum : 


O simţ, cum frunza ta mi-o picură în sufleţ — 


Şi mut 
Ascult cum creşte 'n trupul tău sicriul, 
Sicriul meu, 
Cu fiecare clipă, care trece, 
Gorunul: din margine de codru... 


LUCIAN BLAGA 


Să ştiu... 


MĂ ştiu: 

Neastâmpărat sunt ca argintul viu... 

Nu m'am măscut să număr stelele pe cer 
Și nici, stingher, 

Aurului să-i slujesc — argat neghiob — 
Și raiuri pământeşti să-i cer... 

Nici să subijug, i 

Nici să fiu rob. 


Eu m'am năcut să dărui, să mă dărui 
Oricând și-oricăruli... 


Să mă ctădese arzând, să mă izbesc şi să mă 
nărui; 
S'aduc în casa-mi zarea, să 'nalţ pământu 'n cr, 


Bă dau și niciodată 'napoi să nu mai cer. 
Pământul ţării mele cu viforele lui, 


Cu uzuuţii-i pân” la ceruri, cu nourii-i haihui, 


Mi-au dăruit un suflet pe care-l dau oricui 
Ca pe o poamă grea 


C'un gust cen lumea 'ntreagă î) are mumai ea... 


O poamă pârguită abia, în țara mea 
De arșită şi nea... 


Din noăptea-mi mută, aspră așa cum alta nu-l, 
nimănui 


Din casa mea pe care *'naintea nii 

N'o 'mchid şi n'o încui, 

Intind o mână albă, de frate orişicui, 
Căci m'am născut să dărui, să mă dărui 
Oricână și-oricărui, 

Sămi fac o sfântă lege din risipă, 

Să mă clădesc, cântând, cu fiecare clipă, 
Cu fiecare clipă — să mă nărul... 


Crez 


Aceasta e mărturisirea mea : 
Mâhnită ţară, nu mai Jăcrăma, 


Acesta e din toate crezul meu : 
Această negură mo fi mereu, 


ARON COTRUŞ 


N'o curge pentru tine tot puboi, 
S'o lumina odat' şi pentru noi. 


Şi cel străin, de toate despărțit, 
Din nou între ai săi va îi primit. 


Ca Domnului să-i placă ce vom face, 
Prapuri de pară 'n larguti vom desface, 


Mari candele vom pune a mirare 
În patru coruri de zare. 


E. GŢUBGIUCA 


3 Scrisoare nelrimisă Fenomenul 


Trei picături de sânge pe-o nătramă, 


De pe cămașa nopţii o stea sa descusut — 


poetic 


Nu-ţi mal face-atâtea gânduri negre, mană, O pi d e | can 


Visurile 'nşală nu-s de tot pierdut. 


Mi se năzare satul de departe, 

Curând, curând voi merge să vă văi, 
Dar n'așteptaţi nimic, Am doar o carte 
Şi ?n părul negru fire de omăt. i 


S'a potolit şi marele pâriol, 

Mi-i serum şi sperlă inima bolnavă. 
Pot să-mi încuiu visările ?n ocol, 

Să nu mai umble rătăcită stavă. 


Puțin îmi pasă că-s poet vestit, 
Tristeţoa curge 'a anine ca un râu. 
De rămâneam. cu voi la plugărit, 
Aș semăna, în loc de vorbe, grâu, 


De-acuma, însă tinereţa-i dusă. 
Cenușa rece nu mai dă schintei, 
Un vâni cu frunze roşii şi cu tusă 
A seututat pădurea din temei. 


'Apusui ca un vultur plin de sânge 

Se sbate pe câmpia însrată, 

Aleargă vântul buimăcit şi plânge — 
Noi merge eu acasă niciodată ! 


“Destin 


In pleasnă de vânt 

am găsit cuvânt. 

Pe aici am trecut 

cu pasul durut, 

cu anii bătuţi pe crucea inimii sângerânde, 
cu sufictu 'n ogor de clipe fumegânde. 


Pe fiecare colţ de botar românese 
m'am cuminecat, cu gând să trăest, 
crescând în veac spre Dumnezeu 
alături de neamul meu. 


MIHAIL BENIUC 


Pin arina opăcită 'n revenire, 

am luat în pumni lut de înrudire, 
comoara graiului mi-a fost pavăză, 
să 'nduplec destinul să mă crează. 


ION TH. ILEA 


(Colind transilvan 


1.a geamul cerului Tău, Doamne, — azi nu vom 


mai îi goi, 


Din scoarța &: gofrun 'Ți-om destăcea nvanii 


Și de-acolo, din munţii trăirilor din noi 
Iţi vom vorbi de stema altei 'Transilvanii, 


De-o fi să ne oprești cu îngerii la cină 
Tu vei vedea că'n timpul vieţii merindar 


Noi duceam fruntea sfântă-a ţării de lumină 


Şi-ai visului hulubi ni-s azi peste hotar. 


Şi, Doamne, fața moastră-aevea-Ţi va părea 
Acelui nordic chip al țării de departe; 


Nu-azur pentru colind atunci îți vom cerea, 


Ci să'mplineşti cununa pădurii sfâşiate. 


La geamul cerului Tău, Doamne, — om colinda 


prelung 
Din ţara-aceeam care gem zodii pe lăicer. 


Şi-ai să presimţi cum albe doruri ne străpung 
— Te-om întreba atunci de-un altul Lerui-Ler 


1O0N APOSTOL POPESCU 


Tara Jlătucă 


Mă las pe-oblâncul visului, 

Incălecat las să mă ducă... 

Hei, cine-mi arată drumul Paradisului, 
Aproape-i, departe-i, 

Maui e de mers pânăm Țara-Nălucă...!? 


Tu, liliacule, ai înflorit de Mai 

Şi ţi-ai luat din lumea lui parfumul, 
Dac ai văzut-o şi-i cunoşti suavul grai 
Invaţă-mă pe unde-i vine drumul !? 


Voi, plopilor înalți dela răscruci, 
Cântare şi poveste, 

In nesfârşinle de neguri și nisip, 

I-aţi auzit, poate, de veste, 

Nu știți ceva de 'mbălsămatu-i chip ? 


„Daţi grai, cum i-aţi surprins odată fața, 
Voi, munţilor la frontiera nimănui, 

Şi nearătarea ei, măreaţa, 

Cum v'a schimbat în biocuri de statui... 


Voi, norilor, opriţi-vă din goană 

Şi spuneţi-mi cine va dăruit 

Vopseaua curcubeielor 

Cu nestatornica icoană 

Şi dorul greu au arumului necontenit 1? 


De-ar fi culcată 'n candelabrul stelelor, 
In apele tăriilor albastre... 

Distanţele svârlite 'ntre planete 

Din hăuri când se smulg... 

Şi anii de lumină 'n unduire 

Dela pământ ia astre 

Mi sar părea nimicul unui fulg! 


„„In diamantul picăturilor de rouă 
De-aş şti-o 'n ele cufundată, 
M'aş întrăţi cu vânturile lumii 


Sin mări, în fluvii, în argint de lună nouă 


L-aş urmări şi i-aş culege ca pe-un abur 
Fiinţa nearătată...! 


TEODOR NURĂŞANU 





de OVIDIU DRIMBA 


Rândurile acestea, — care 
a'au pretenţia de a ţi nici ma 
Car un Diminje Ora Qe Sut- 
cint, ci doar cateva simpie 
contiderați pe marginea je- 
NOMENULUI Poeiic arae.can, — 
ee car precedate de unele no- 
taţii mai geierase, privind in- 
suşi ienomenul ardeican. 

petele Greu Sa MANI 
fesuat in comp.etui siiiulu: ro- 
PMÂNESC, Prin ceea ce am pu- 
tea num, cu un termen prea 
sonor dar adecvat: inlegrai,- 
ta.e existenţială, Adică: jacul- 
tatea de a confunda p.anuri.e 
Şi Vusurue, 1n veaerea unei 
singure finalități, în vederea 
constituirii unui unic fundal 
de existenţă. 

Prin exceienţă epic, spiritul 
ardeiean construește în blocuri, 
concepe totul masiv, angajân- 
du-și tot angrenajul vital în 
întreprinderea pe care a în- 
ceput-o. Pentrucă spiritul ar- 
de.ean confundă cele două pia- 
nuri: real — ideal, —- și de-aici 
aspectul de masivitate. O idee 
capătă caracteruit de necesi- 
tate vie, de stringență mate- 
riaiă, pentrucă el o vede sub 
specia realului, aproape prac- 
tic. Spiritul ardelean e perma- 
nent legat de realul viu, am 
zice (nu pejorativ): terre-A- 
terre ;  deaceea l-um numit 
„prin excelență epic“, — epi- 
cul fiind genul cu cele mai 
multe contingenţe cu realita- 
tea materială. 


Pormula noastră explică, de 
exempiu, dece în istoria noas- 
tră singur Ardealul a ştiut să 
facă o revoluţie. Căci o revo- 
luție e altceva decât demons- 
trativul entuziasm pentru o 
idee, care a putut duce bună- 
oară la arderea Regulamentu- 
lui organic. O revoluție ade- 
vărată nu poate fi susținută 
nici printr'o ambiţie perso- 
nală. care l-a putut răsturna 
pe Domnul Tudor. O revniutie 
e autentică atunci când re- 
prezintă un gest extrem; când 
e expresie e unui „acum ori 
niciodată“, Revoluţia realizată 
e un at ultim. 

Ardeleanul e tenace, însă nu 
are intetigența ascuțită a mun= 
teanuiui, şi maci resoruurile 
misuce ale moldoveanului. Dar 
0 revoluţie nu se face cu înteli- 
Jcyu, snt Cur CU TIuvSuuCus= 
mul, ci cu dârzenta suspnulă 
de tenacitate, Și în dejiuu», 
ştim cât ne-au vorbit m ui- 
tina vreme gânditorii ger- 
mani și spaniol: aespre June- 
ţia non-vitasă a imengenţei. 

Și poate că nici „seciaris- 
mul“ ardeleanului nu e decât 
conștiința propriei valori. Con- 
şiință pe care munteanul și-o 
manifestă duar altte.: prin in- 
termediul ironiei. lar moldo- 
veanul prin orgoliul izolatu- 
lui, tradus în corelutul aces- 
tuia: tăcerea. La urma urmei, 
nu există forță care să nu fie 
conștientă de sine, — așa pre- 
cum ma existat niciodată un 
geniu neorgolios. (Să nu se 
confunde orgoliul cu vanita- 
tea !). Ideal vorbind, „„modes- 
tia“ e formula literaturizată a 
omu stab. 


Par speculațiile acestea, în 
afară de obiect, ar putea con 
tinua așa, la indefinit... 

Am vrut să interpretăm 
poezia argeleani — dela un 
Budai Deleanu până la un Lu- 
cian Valea, — prin această 
integraiitate existențială care 
cred că stă la baza caractero- 
logiei ardelene. Am arătat 
dece socotim prin excelență 
epic acest spirit. lar aceasta, 
la rândul său, ne poate ex- 
plica dece literatura ardeleană 
se orientează de preferință în- 
Spre epică. 

Chiar şi în poezie. Ardealul 
a realizat foarie rar lirismul 
pur. A preferat acea formă 
hibridă numită „poezie epică“, 
—— asociație de termeni care în 
ultima analiză e o contradic- 
tio in adjecto. lar când a vrut 
ră rămână liric, nu s'a putut 
abține de a amesteca, în de- 
trimentul Poeziei, o mulțime 
de elemente extra-estetice: po- 
litice. sociale, naționale, etno- 
grafice, (iarăși dela Budai De- 
leanu la Lucian Valea). Pen- 
tru poetul ardelean, poezia m'a 
fost experiența sublimă a 16- 
tuiui gratuit ci o formulă exis- 
tentială (autentică sau numai 
programatică). Poezia a fost 
deci un vehicol, un mijloc, nu 
un scop în sine, sujictentă 
cieşi. 

L.] 

Se pare însă că în Occident 
epoca ultimului sfert de veac 
a fost, pentru poezie dar nu 
pentru proză, o epocă a deli- 
mătărilor de planuri, a diso- 
ciorilor de valori. a diferen- 
țierii nete a liricului, în fine 
a purificării esenţelor. Şi asta, 
contrar concepțiilor epicei care 
au ajuns la un Proust un Gide 
sau un Joyce, S'ar părea că, 
din acest punct de vedere, e- 
palutia acestor conceptii sa 
făcut întotâeauna în contra- 
timp. Așadar, se tinde spre o 
poezie pură, chiar dacă. teo- 
retic, termenul e controversat. 





(Urmare în pag. 1-a) 


SFlugar 


Pe cornu! plugului, ros 

de paima strămoșiior mei, 
cu hărinitie mă cutrâng — 
şi-mi strâng 

În pumnul noduros, 
chemarea 

şi răbdarea, 

ca el, 


Sunt şi cel dintâi şi cei din urmă, — 
întârziat 

p. cărarea 

brazdelor ucigător de lungi, 

ce 'n veac de veacuri o bat 

şi o străbat, 

urmă cu urmă. 


Oriunde mă alungi, — 

din drumul meu, 

legat 

dincolo de timpuri, cu pământul 
şi cu Dumuezeu 

sfântul, 

nu mă abat! 


Eu nam născut stăpân, 

pe o brazdă, — 

mai gazdă decât orice gazdă — 
şi-acolo rămân ! 


Pentru mine 'n orice parte 
vremea de se 'nstrâmbă, 

cu o coaje de mălaiu, 

imi ar păozescul traiu 

mai departe - 

şi murea din fuior, 

va mai şti să-mi ţese, o trâmbă 
de lăor. 


ncfinare 


POEŢILOR ARDELENI 
Ortaci iubiți, de gânduri şi de vise 
Ne-am adunat ca altă dată iară 
In suflet cu aceeaşi albă țară, 
Spre care porţile ne sunt închise. 


C. MIU-LERCA 


In versul nostru, iarăși o să tune 
Și munţii și câmpia de daparte, 
Noi slova nu ne-o zăvorim în carte 
Ci o strigăm spre 'malturi, să răsune. 


Şi de ne risipim în pagini, ca pe-ogoare 
Semănătura hoideior de pâne 
Mai credem încă 'n ziua cea de mâne, 
In ziua judecății viitoare 1... 


Ortaci iubiţi, noi ne cunoaştem scrisa 
Şi naşteptăm decât să trecem dealul, 
Că sângeie care-o stropi Ardealul 
Va înflori şi dincolo” de Tisa! 
C. D. IANCULESCU 


“Paimânteană trecere 


Ca şi unda Someșului mic 

Lin voiu trece calea către dric 

Și discret m'oiu presăra în drum 
Ca un cântec ori ca un parfum. 


Mi-or cânta plecarea în poem 
Paseri albe'n stih de requiem, 
Iar în noaptea înflorită, clară, 
Stele mari crescute peste ţară. 


Spice 'ngenunchiate 'n lanuri coapte 
Vor svoni plecarea mea în noapte, 
lar în sat toate Măriuţele 

Vor stropi cu lacrimi năfrămuţele 


Şi va fi ca şi cum Domnul sfânt 
Ar trona o clipă pe mormânt, 
Când m'or trece ?'n înălțimi şi har 
Clopote cu glasul tot mai rar. 
i 10N MOLDOVEANU 


CF. 2 
ior de toamnă 


In fața Vremii azi se pleacă floarea 
Primind pe creștet mirul ei de brumă 
Mireasma din potir i-o soarbe zarea 
Şi brazda o acopere cu humă... 


Nestinsă floare, draga se mlădie 
Spre sărutarea-mi albă de brumar, 
Mă'mbată și las strugurul în vie 
Alunecând 12 gura_i de nectar. 


A sufletului apă mi-o presară 

Cu nuferii ce-i tremură zâmbirea 

Sunt stele ce'nfloresc și mă'nfioară 

Că-mi văd prin ochii lor Durnezeirea. 
GEORGE BOLDEA 


fa Ocofiş in făgădău 


La Ocoliș în făgădău 

De patru nopți vinarsu-i tău, 

Şi beau ortacii, beau de stâng, 

De patru nopţi tot beau şi plâng... 


Scânceşte inima în «i, 

Se svârcolese în ochi scântei, 
Că-i mare jele, fără leac, 

De cându-i hatu la Feleac. 


Se cătrănește Catarig 

Şi tr«:mută ca prins de frig; 
Trăzneşte 'n masă pumn vânios, 
Sar giăjile pozderi pe jos, 


Şi-i tună vorba : „Măi fărtaţi, 
Ce zâc io-i zâs: Să șim spurcaţi 
De n'o să spargem în cosor 

Pe orice coadă de topor !...“ 


Şi jură toți pe Dumnezeu, 
Un jurământ amar de greu, 
Şi tac apoi, şi beau și plâng, 
Dureri în suflete se frâng... 
La Ocoliș în făgădâu 
Se bea hordău după hordău, . 
Că-i mare ele, fără leac, 
De cându-i hatu la Feleac... 

FEIRE BUCŞA 


Sugăciune peniru limpezire 


Nu pentru mine mă rog, Doamne, nu pentru mine: 
pentru țara fără zări senine. 

Pentru țara fără sărbători : - 

cu otravă'n suflet, nu cu îlorl. 


Primăvara, Doamue, soarele 

râdea pe toate feţele şi pe toate ogoarele; 
Duminecile şi sărbătorile 

chiuiau aprinse horile, 


Nu mai e nimic. Tot sa dus, * 

Un cuţit s'a împlântat dinspre apus 

şi nu ştiu cine, 

ce tristeţi de moarte gâlgâe prin vine. 


Doamna, 

Tată, 

vorbe nu mai vrem, 

Prea multe așteptări în plepturi gem. 
Rupă-ne'ntr'o mie, 

ardă-ne, 

lege-ne, 

dar să nu ne legene, 

cu azi, 

cu mâne 

cum minţi cu bucătura de pită-un câne. 


Rupe-ne, Tată, 

rupe-ne ntr'o sută, 

dar nu ne blestema jalea mută! 

Cu ce-am păcătuit noi sau părinții 

să nu ne mai putem nici măcar scrâşni dinţii ? 


Doamne, 

nu pentru pace mă rog: 

fără Ardeal ni-e sufletul olog. 

Arată-ne, Doamne, dragoste ori ură, 

dar nu fiecare cu jumătăţi de măsură, 
„ Dă-ne, Doamne, zări de vultur, largi, 

ori şi cioburile să Je spargi. 


1 V. SPIRIDON 


“Rugăciune peniru mâine 


Doamne, mâine când mari vor creşte stejarii'n 
iTransilvanla 

Şi când pustiite doinele-or plânge de gură împăcate 
i aia A [de tine, 
Ţara iertării-ţi va trimite trudită şi curată pâine. 
Mâine, ș 
Doamne, vom prânzi flămânzi de pace, din cupe 

[de cuminecare 


" Și-om cere cu buzele noastre, pentru ispita cerului 


[de-aproape iertare, 
Mâine, când Transilvanii n'or mai fi de caznă pe roate, 
Apele ce-or trece curate spre apa cea mare, toate 
Or să'nece jelile crescutem ani cu seară, 
Acolo unde ţara w'a mai fost Țară, 
Mâine, ospăţul iertării va sfârși cu rugăciuni de pace, 
În țara unde şi zeii se roagă sub crucile dace, i 
Mâine, acolo la margine de ţară mare crescută 
[sub Cerul Vlădesii, 
Te-om ruga să ștergi din carte şi din ochii miresii 
mâna Ta dreaptă, povestea greșeli şi anii, 
Căci n'or vrea curaţi, țărani, 
Ca odată copiii să știe c'or fost loviți în obraji cu bruji 
[de ruşine, 
Atunci când treceau din spovadă, prin poarta iertării 
[spre Tine. 


10SIF MORUȚAN 
i Rugăciune pentru 
împăcarea mea 


Doamne, Doamne, iartă-mă că-Ți iau numele 'n deșert, 
Căci vu nu știu dacă voiu putea de-acuma să Te iert, 
Mi-i ruga când blestem, când o revoltă stingherită, 


Mi-s gândurile șumuiog de iască ori de smoală 

De când în fiecare dimineaţă inima mi-o seoa:ă, 

Aicia 'n pribegie, tristețea și căința, 

Iartă-mă, Doamne, că n'am știut ce-i pân' acuma 
pocălnţa, 


Pentru cine să-mi adun de-acuma, Doamne, ca 
*ntrun paraclis, 

A versului merinde, când nu mai cred în vis? 

Cui să-l dăruese pită şi împărtășanie, 


Pentru cine să-mi mai scot mizii visurilor la păscut ? 
Rău, Doamne, nimănuia nitiodată mam făcut, 
Pentru cine să mai sărut tina, să maj fac mătania, 
Că mi-i arsă gura de-atâta rugă după Transiivania ? 


De-acuma, Doamne, nu mai cred în nimeni. Nu cred 
în nimic. 
Dacă nici chiar Horia nu ţi-a fost vreodată vrednic 
u 


Ce rost mai am eu, Doamne, aicia pe pământ ? 
Şi vezi, de-aceea nu mă căesc, nu sudui și nu mă mai 
frământ, 


V, COPILU-CHRATRĂ 


SJmprimăvărare 


Se tângue tăcerea şi ninge nea de vis 
Pe-oglinzile de soare aprinse'n ochi de ape, 
Betele de poveste se ţes suav pe pleoape 

Și timpul e vâlvoi de flori ca un cais, 


Prin foi de-amiază cântul și-l murmură lumina 
Şi amiore albastre cu rouă te îmbie, 
Mestecenii îşi moaie'n azur de basm tulpina, 
Urcând veşti de argint pur în tărie. 


Strâng ghioceii mireasma tăcerii în ulcior, 

Un murmur de poveste se stinge'ncet pe clape 

Şi râsuri de lumină aprind iegenden ape, 

Când sui cu paşi de soare pe scări de-azur și dor. 


Te-aprinzi ca o corolă în colb de soare pur, 

Pe ochi tăcerea-ţi țese o pânză brumărie 

Şi-ai vrea, cu glas de slavă şi mâini de bucurie 
Să sfârtici îirmamentul în stihuri de azur. 


$. PĂCTURARIU 











Cronica literară 


Al. Ciorănescu: Teatrul românesc 
in versuri și isvoarele lui 


Cercetând teatrul românesc 
în versuri şi isvoarele lui, d. 
AL. CIORANESCU, savant de 
rasă în domeniul literaturii 
comparate, face, în programa- 
tica d-sale Introducere la vo- 
lumul cu acelaș titlu, o seamă 
de consideraţii care trebuie re- 
ținute. Criteriul cara l-a de- 
terminat pe d. Al, Ciorănescu, 
să dedice un studiu amplu tea- 
trului nostru în versuri, mu 
are nimic arbitrar, Până în 
secolul a] 18-lea, piesa de tea- 
tru a purtat straiul vezauiui, 
iar aceasta fiindcă, până a- 
tunci, domină o „axiomă de 
toți recunoscută că deslamaţia 
scenică presupune sublinierea 
energică şi surplusul de iluzie 
pe care îl oferă ritmul vergi- 
ficaţiei. In toate literaturile, 
fără excepţie, constatarea se 
repetă la fel. „Poezia e deri 
instrumentul cel mai sigur al 
teatrului, Poezia însă cere, la 
rândul ei, anumite condițiuni 
pentru a rămânea poezie şi 
pentru a produce efectele ce 
se scontează dela ea. Poezia 
presupune declamaţie, decla- 
maţia cere respiraţie largă, iar 
aceasta din urmă atrage după 
dânsa solemnitate şi grije pen- 
tru ţinută. In felul acesta se 
ajunge, pe nesimţite, la un a- 
numit caracter al literaturii 
dramatice care, sub forme mai 
mult sau' mai puţin accentuate, 
se regăseşte în toată literatura 
universală. Cristalizările n'au 
fost, desigur, pretutindeni a- 
celeaşi... In schimb se poate 
întrevedea îngrijirea pentru a- 
legerea unei forme poetice co- 
respunzând nevoii de gravitate 
a teatrului clasic... Atât de ma- 
re a fost puterea tradiţiei cla- 
sice şi ideea că poezia drama- 
tică nu poate ieși din anumite 
tipare, încât teatrul lui Victor 
Hugo, care nu era, totuşi, de- 
cât foarte puţin revoluţionar 
în această privinţă, a stârnit 
o adevărată revoltă... Astfel, 
dictându-i atmosfera şi modu- 
lându-l conținutul după con- 
ținător versul dramatic e. în- 
trum fel. punctul central al 
teatrului, sau punctul nevral- 
gic, acela de care se leagă cele 
mai multe dintre succesele sau 
meputinţele artei dramatice. 

A studia teatrul în versuri 
însemmează deci a cerceta co” 
respondența ideală dintre for- 
mă şi fond, a distinge progre- 
sele literaturii dramatice în 
acelaş timp cu perfecționarea 
mijloacelor de expresivitate. 

Problema aceasta e de un 
deosebit interes pentru cultura 
românească, în câre paşii mari 
ai progresuiui pot îi urmariţi 
pe o întindere mai scurtă de 
timp. Cred că nu va fi inutil să 
se urmărească mersul îngemâ- 
nat, în ultima sută de ani, al 
destinelor teatrului zomânesc 
cu aceia ale limbajului poetic, 
şi să se ia încăodată contact 
cu diferitele etaje ale lungu- 
lui drum care ne desparte 
astăzi da concepţiile şi de po- 
sibilitățile poetice ale lui B P. 
Mumuleamu sau ale lui C. Co- 
nach. 

Studiul acesta va avea însă, 
cred, şi um altfel de interes, 
decât acel de a arăta progresul 
constant şi conjugat al expre- 
siei poetice şi al literaturii 
dramatice. El va mai putea să 
arate că desele insuccese ale 
literaturii noastre dramatice 
se datorese, în primul rând, 
dacă nu exclusiv, neinţelegerii 
adevăratei importanţe a limba- 
jului poetic. Un număr prea 
mare de„scriitori dramatici au 
făcut neiertata greșală de a în- 
trebuința versul acolo unde 
proza era indicată; şi odată mai 
mult atrag atenţia cititorului 
că vers şi proză n'au aici înțe- 
lesul scolastic ci acela de îna- 
ripare şi elan poetic, în con- 
trast cu limbajul pedestru al 
mirilor noastre preocupări.” 

Si, în sfârşit: „Cele mat 
multe dintre insuccesele teatru- 
lui româmesc în versuri pot îi 
reduse la aceeaşi explicație, la 
lipsa îndelungă a unui stil de 
declamaţie şi la întristătoarea 
confuzie dintre proză şi vers. 
De aici poate și prevenţia prin- 
cipală împotriva teatrului în 
versuri, socotit ca o formulă 
literar perimată, ceva cam ca 
opera din punctul de vedere 
curat dramatic. Acei care cred 
asttel, ar trebui totuşi să se 
gândească la rezultatele ce s'au 
obținut de câte ori s'au respec- 
tat condiţiile esenţiale ale poe- 
ziei, şi minimul de discreţie şi 
sleganţă care fac posibilă crea- 
rea acelei atmostere de iluzie 
de care am vorbit.” 

Pornind dela astfel! de consi- 
deraţii, d. Al. Ciorănescu, cer- 
cetează, rând pe rând: 1. tran- 
siția dela proză la vers în tea- 
trul nostru, 2. primele aspecte 
ale dramei naționale, 3. in- 
fluenţele lui Shakespeare şi 
Victor Hugo, 4. faza a doua a 
evoluţiei dramei naționale, 5. 
teatrul clasic, 6. fază a treia a 
dramei naționale, 7. tendinţele 
realiste şi idealiste, 8. drama 
idealistă, 9. comedia în versuri, 
10. feeria naţională, 11. drama 
istorică şi, întrun ultim capi 
%pl, 12 noile tenăinie. 


A 


să 


“Trecând în revistă toate a- 
ceste aspecte ale evoluţiei tea- 
trului nostru în versuri, d. Al. 
Ciorănescu scoate în relief ța- 
tul ce a fost, dela începuturi și 
până în prezent, îndemn, di- 
buire, influenţă, tendinţă, afir- 
mare originală, limpezire a for- 
mei și fondului (din punctul de 
vedere al tectonicei dramatice). 

Astfel constatăm „că teatrul 
în ' versuri a fost introdus pe 
scena românească doar pe în- 
cetul, după ce numeroase efor- 
turi izolate gs creat instrumen- 
tele necesare desvoltării . unei 
asemenea literaturi”. Desvol- 
tarea genului dramatic româ- 
nasc versificat a fost, mai în- 
tâi favorizată de traducerile 
din literaturile streine, — nu- 
niărul acestora este „destui de 
însemnat”. kile au dat exem- 
pliu drumului ce trebuia ur- 
mat şi au 'pus la îndemâna 
scriitorului român bagajul de 
sentimente, de tehnici drama- 
tice, de expresii şi de atitu- 
dini care constituiesc reperto- 
riul teatrulu. universal”. In 
rândul al doilea, desvoitarea 
genului dramatic românesc 
versificat, a fost favorizată 
și de „succesul îndelung și 
susținut de care sa hucu- 
rat vodevilul”, Acest gen, fă- 
ră să aparțină „decât prea 
puţin teatrului în versuri”, a 
înlesnit „cristalizarea versului 
dramatic şi, prin evoluţia lui 
spre drama naţională, a ajutat 
desvoltarea teatrului istoric de 
mai târziu”. 

Dispunând de cunoștințe 
vaste, d. Al. Ciorănescu şi-a 
simplificat, totuşi, expunerea 
lăsând la o parte aparatul in- 
formativ cu care cercetătorii 
scrupuloşi. până la pedanterie 
îşi înstrăinează cetitorii. De- 
parte însă de a fi adoptat o 
metodă neştiinţifică, autorui 
Teatrului Românesc în versuri 
şi al isvonrelor lui, cucerește 
atenţia şi interesul celor cărora 
li se adresează, tocmai prin 
metodica şi deosebit de clara 
d-sale urmărire a problemei 
puse și, ceeace dă un aspect 
vioi şi pitoresc cărţii, prim cita- 
rea unor texte cari zac, pe ne- 
drept, în rafturile, cercetate 
doar de specialiști, ale biblio- 
tecii Academiei Române, In 
afară de acestea, dotaţ cu un 
rar spirit critic, d. Al. Cioră- 
nescu nu înregistrează, pur şi 
Simplu, datele ce i-au servit la 
învederarea, camitol de capitol, 
a problemei d-sale, ci se pro- 
nunţă, cu autoritate, peste tot 
unde consțată că unui sau altul 
dintre autorii din secolul tre- 
cut ai piegelor noastre de tea- 
tru în verguri au fost uitaţi pe 
nedrept. Din acest punct de 
vedere lucrarea d-sale e stră- 
bătută, d un capăt la altul, 
de acel atăt de lesne neglijat 
spinit de etică literară, care, 
când îl siinți prezent într'o 
monografie, ţi-o face şi mat 
prețioasă. 

După cât știm, cercetarea 
d-lui Al. Ciorănescu este prima 
1ucrare mai vastă cu privire la 
teatrul țomânat: în versuri. 
Valoarea 'ei ar fi rămas însă 
valoare pur informativă dacă 
autorul n'ar fi pornit dela o 
concepţie despre rostul versu- 
lui în piesa dramatică. Din 
pasagiile citate la începutul a- 


cestor rânduri de cronică am 
văzut că d. Al. Ciorănescu vede 
că între forma şi fondul unei 
piese de teatru trebuie să 
existe o corespondenţă ideală. 
Limbajul pe care îl varbese, cu 
necesitate, personagiile crea- 
toare de supremă uluzie lite- 
rară, —— acest adevăr e vala- 
bil pentru toate piesele de tea- 
tru, — nu poate fi un limbaj 
oarecare. Dintre toate modu- 
rile de a te exprima, versul 
ese cel mai ins:nuant şi cui 
mai sigur mijioc de comuni- 
care a une. aunosiere vo-te 
Sau DE Voumuiasc a ul Saul 
timeut ampiu şi genera] ume- 
nese, Ve,suu dusa €, wuouaă, 
şi modul de expresie cel mai 
exigent când es.e vorba tocmai 
de necesara  coresponuență 
Mutre cuujinut ş: conjinator, 
—- Wăoauă cuLcăpuuaenjă diuize 
îona ș Louna. wvaecă d, al. 
Ciurăursiu putea spuiie, cu tot 
Gripiuu ca pveisui e sur uu iel 
Puiu Celia ăi iati Uau 
Car ŞI Puiul LEV age, acela 
de cast ae icaga Utit iual LUuule 
(mut Suctesge sau nepuuin= 
ele arte. dramauce.” (ui. in- 
trvuutertăj. nucvarul iund a 
Cesă, VEssul tevuit cuusde- 
Tai ucept uu mare aaa, arept 
Un inare educat şi arpuru al 
oricărei literatuul Grarmatice, 
Ni ves Cauu aceasta utera- 
tura aramaică st pasteşie 1ucă 
în puua evoiuție care jeiurue 
Ce U VUL late Vălavuă Uuucu0 
de orice cuntingeuțe CrUiv.0- 
gice. Uri, ua tuăte capoluiele 
iucraru a-iui Aa. CIOrăuestu se 
desprmde, marturisit său mu, 
aceasta constatare şi teză, 

Dacă, in mud furese, accentul 
PI-m ai lucrarii d-iui Al, Cio- 
Tanescu Wepua Să cada asupra 
mMeandreior, dibuirilor, - envu- 
ZIaŞIucior ŞI EXigerul Or daLo- 
rate intiuențeai tuuuauntismuuui 
european, — respecuve snaxes- 
pearean şi huguuan, — prin 
cari au trecut indeoşte începu- 
turue teatrusui nosuu, the el 
în Vers său proză, — apui at” 
centi imediat consecuuv şi, 
poute și ce. mai pun de reve= 
aţi ai iucraru ae care ne-am 
ocupat, cade asupra versuuui 
privi drept mud de expresie 
prim €xcesenţa educativ. 


Scrisă, pe deasupra, de un 
adevarat artist au ştuuuui ştiin- 
ț-tie celui Imp char, mal precis 
şi mai frumos, cercetarea pe 
care d. Al, Ciorănescu a pu- 
bucat-o în Editura Casei Școa- 
lelor in excesente condiţii ten- 
nice, captivează interesul ori- 
cărui om de cultură, 

Un repertoriu de piese româ- 
neşti in versuri o încheie cum 
nu se poate mai util şi ilustra- 
toriu. i 








Fenomenul poetic arde:ean 


(Urmare din pag. 4-a) 


E explicabil prin urmare ca 
noua concepție despre poezie. 
concepție estetică dar nicide- 
cum. ăpțetizantă (conjuzia se 
face adesea de către adversari, 
fie din ostentaţie fie din îig- 
voranța termenilor) — să fie 
apropiată de noii poeţi arde- 
leni, şi teoretizată de grupul 
dela Sibiu. Azi, o antologie a 
poeziei româmești, alcătuită de 
un tânăr poet ardelean, i-ar 
face extrem de puţin loc lui 
Coşbuc, recunoscându-i totuși 
imensa suprafaţă culturală, +— 


„şi tot atât de puţin lui Goga. 


E semnificativă  reprobarea 
„sămănătorismului“ de către 
acest grup, — idee care pen- 
tru aceştia concretizează toc- 
mai această anestetică confu- 
zie de valori: național-patrio- 
tarde, etnografic-păşuniste, ete 


Am putea considera că. noua 
poezie ardeleană începe cu Lau- 
cian Blaga. 





Pentru diferenţierile pe care 
am vrea să le operăm (deo- 
camdată doar să le schiţăm) —- 
Blaga reprezintă un caz. Și a- 
nume, reahzenză: una din cele 
trei experienţe poetice pe care 
le-a încercat duhul ardelean 
(se'nțelege. în cadrul poeziei 
noui, pure, din ultimul sțert 
de secol). E experiența poetu- 
lui ardelean format la școala 
spiritului german, — în acea 
expresie pură a sa, care e 
Rilke şi cu Holderlin. Superbui 
amalgam rezultat constitue ună 
Gin puginiue mari ave poaziei 
noastre. 

Tot un amalgam superb ră- 
mâne influenţa. lui Esenin la 
Mihai Beniuc. Aspectul e prea 
neexplorat pentruca să-l în- 
cepem noi, acum, Problema in- 
fluenței acestui stil rus, cu .a- 


derențe realista ce convin 


structurii ardelene, trebue să 
„rămână o problemă deschisă. 
Insfârşit, al treilea aspect al 
fenomenului poetic ardelean 
de azi, îl constitue experienţa 
franceză, care în Ardeal a fă- 
cut întotdeauna loc celei ger- 
mame. Și nimie mai interesant 
decât acest spectacol cultural: 
suplul spirit francez, grefat pe 


masivul fond ardelean, E însă : - 


o experiență în curs, Dar de 
cara trebue să se ţină seama 
nu numai pentru configurarea 
fenomenului poetic ardelean, 
ci românesc în genere. 


OVIDIU DRIMBA 


UNIVERSUL LITERAR 


Bilanţ bănăţean nedeficitar.. 


mare... El este o năstruşnie de vi- 
guroasă împlântare de sondă, până 
hăt adânc în însăș măruntaele fe- 
nomenului originar și nu numai 
a! locului, ci al însuș pământului 
românesc în întregimea lui, poate 
că în dimensiuni aparținătoare mai 
mult ancestralului și viltorului, de 
cât prezentului... 

„lovan. Iorgovan” al sculptorului 
Romul, Ladea este o răsbubuitoare 
chemare de tulnic, rostită sieamului, 
ca să purceadă la nouă mânecare, 
spre zări şi aurori argonautice... 

Dar Romul ladea nu este numai 
un sculptor de materie ci și de su. 


flete. Un animator al valorilor to=- 


cale de toate domeniile, pe calea 
cuvântului spus ca o glumă în a- 
cele reuniuni cu cât mai neoficiale 
şi mai întâmplătoare cu! atât mai 
călduroase, ce au loc la „Spieliihr“ 
în Cetate și pe cari farmecul său 
personal — ce se evidențiază faţă 
de cei foarte tineri prin lipsa ori- 
cărei umbre de aer tutelar — le 
face atractive. 
* 

Pictorul Atanasie Demian, ale 
cărui vignete împodobesc de ani de. 
zile paginile revistei „Gândirea”, 
este cunoscut în primul rând prin 
reușita sa ia diferite concursuri de 


afișe. Puţini vor fi deri cei cari: 


ignoră copiii desenați de el, cu că- 
pușor de pepene mic cu funtă, cu 
ochii din două mure și gura dintro 
cireașă. 

Ni se pare că nimic nu seamănă 
mai mult cu linia candidă a hui De- 
miam, ca atitudinea eroilor lui Ion 
Popovici  Bănăţeanu. Simplă co- 
incidență! Dar cu atât mai revela- 
torie cu cât e subconștiență. (Ni-l 
putem închipui pe Demian făcând 
orice, numat citind literatură bă. 
nățeană, nu). 

Nu cumva linia aceea neoprimi- 
tivistă a, lui Demian este însăș în- 
truchiparea actualului presupus 
primitivism al ţăranului bănăţean, 
rezultantă redusă la cea mai sim- 
plă expresie a unor străvechi, du- 
reroase și complicate căutări de 
sine, împlinite în regăsirea de azi? 

Demian rămâne în. ochii noștri 
pictorul specificului bănățean, chiar 
dacă mar fi român, ci suedez sau 
belgian. 

Deși tânăr, Demian a pictat până 
uzi printre altele, o biserică din 
Franţa, biserica Palatului Regal din 
Balcic, catedralele din Lugoj şi Ti- 
mișoara şi pavilionul României la 
ultima Expoziţie Internațională 
din Paris. Sunt rezultate cari vor- 
bese dela sine despre un major des- 
tin de pictor autentic, ce se Com- 
place de minune în ambianța ma- 
mumentalului. 


* 

Compozitorii specificului | bănă- 
țean sunt Tiberiu Brediceanu, Sa- 
bin Drăgoi, lon Vidu și Filaret 
Barbu, ale ctiror opere publicul le 
cunoaşte fie de pe scena Operei, fie. 
deva audițiile dea Atheneu sau Ra- 
dip, impreună cu ale lui Zeno Van- 
cea, 

Printre altele, Zeno Vancea — 
cărua Teatrul Naţional din Timi- 
șoara i-a cerut să scrie, o muzică 
de dcompamament la „Oedip Re- 
ge” a lui Sofocle — mărturiseşte 
uimirea sa în fața asemănării -ez- 
traordinare între fragmentul de 
bocet grecesc al Tecmessei, ininul 
delphic către Appolo (din sec. II 
în. Chr.) și între o mulțime de cân- 
tece poporane românești actuale, 
care conservă mul bine vechie e- 
temente melodice greceșii de acum 
două milenii, decât muzica POBora- 
nă greacă de azi. 

Uimnivea lui Zeno Vancea este t- 
dentică aceleia a linguiştuar eu 
ropenă, 1 pruvința țaptuiui Că lmm- 
ba română păstrează mai bine de 
cât însăși italiana, arhaismele lati” 
me. „Universul Literar”, întrunul 
din numerele sale trecute, a publi- 
cat lămuriri în această din urmă 
provinţă. 

tiu asile Pârvan mu l-a uimit 
oare înjeuența, ducică n ceramica 
Troiei / 

im cazul că Zeno Vancea ba COR 
tinua cercesariie save, servitudunde 
de maseruwiul docunentar pe care 
Su Uuacueu UTiuveul utttuiti, UE dU" 
TRE btejuiaiatt by Cretei cu vad 
pulca ajunge tu rezuuue neinchi- 
puu de iruieresunie, 

WU Pur putu psi dela capitolul 
Muzicii  Ouiuigerit CUmpuziorui Lala 
Viu, denpeu şe Mriyutui Pavel dela 
Upetu, tarie  CUBLArEȚI tenorul 
T'raun Grozavescu, dusu, Prupsu și 
Suwu  Humuţu-decujun, 107 în 
Cotu? privegee Cru Muzicală, 
dorea Ana LUTREA- 

Ducă ne aminium bine numele 
actoruor ce uu reușit să se ajirma 
pe scena Teairuiuu Național dn 
Ciug, ei sunt banuțiu, Unac şi Van- 
ciu, 

Autorii dramatici ale căror piese 
au fost jucate cu succes pe scenele 
temmrevor noastre naponale sunt: 
Şoşdean şi Merișeacu. 

Teatru. lui Aureian Păcurariu va 
trebui trauus întâi. Piesa lui, „Vi- 
su karavnutui”, necesută însa și 
atunci un Jel de ciciu Wagnerian 
de. zece reprezentații, având tucra- 
rea peste una mie de pagini în 
DETSUTI. 

Nu credem să devenim  profeţi 
mincinoşi afirmând că o lucrare ca 
a lui Auretan Păcurari —— dalatoa- 


re, în unele capitole ale ei, de e-. 


moţii de cea mai pură esenţă este- 
tică = va: ji totuşi tratată midi de 
grabă ca scenariu decât ca piesă, 
dar scenariu demn de un. regisor cu 
mijloacele materiale şi în special 
cinematografice ale Hollywoodului. 

Suntem de părere că ar fi o gre- 
şeală să î se facă lui Păcurariu o 
vină din faptul de ași fi scris lu- 
crarea într'o limbă străină. L-a 
constrâns ta aceasta un jug străini 


- care ina luat posibilitatea — în îm- 


prejurările în care se găseau ai lu! 
— de a învăța limba literară româ- 
nească După câte am aflat însă Pă- 








(Urmare din pag. 6-a) i 


curariu a făcut dovada bunelor lui 
sentimente româneşti, dezertând din 


armata neamului ce îi furase limba 


și înrolându-se ca voluniar în ar- 
"mata română ce se găsea atunci în 
Stare de război. 

* 


Reprezentativi pentru publicisti- 
ca regiunii sunt Emeric Andreescu 
N. Batan, Victor Barlea, Train Bi- 
răescu, prof. Bisirițeanu, P.  Bize- 
rea, Sever Bocu, Aurel Bugariu, 
Vicenţiu  Bugariu, Em. Brancovici, 
E. Cerdac, Aurel Cosma-junior: 
Cornel Diaconovici, Meleiie Dre- 
ghici, Anton Golopenţia, Șiejan 
Gomboşiu, Cornel Grofşoreanu, E. 
Horescu, Dumitru  imbrescu, A- 
vram Imbroane, Sabin  Mănulă, 
Martalogu. Ioachim  Miloia, Cas- 
sian R. Munteanu, Ion B. Mureșia- 


nu, Octavian Neamţu, Constantin 


Nedelcu, ion Negru, Petru Nemo- 
ianu, Iosif Olariu, Aurel  Peteanu, 
Eugen Victor Pupa, Grigore Popiţi, 
Pavei Rotariu lon  Sioia-Uarea, 
loan Suciu, Traian Topliceanu, Tu- 
lescu, Țirioi, Emanuil Ungureanu, 
Ştefan Veiovau, Ion Veverca, luliu 
Vuia şi Tiberiu Vuia. 

istonograjia bânăţeană este bine 
reprezentată prin i. Boroș, Coriolan 
Buracu, Nicolae Corneanu, Cons 
tantin Daicovici, Antoniu Marches- 
cu, Zh. V. Păcădțanu, Gheorghe Po- 
povici, Ion Sârbu, Traian Simu și 
ion Dimitrie Suciu. 

In roman şi nuvelă, sau remarcat: 
Sojia Arcan, Aurei D.  Bugariu, 
Gheorghe Cătand, Gh. Croitoru, D. 
Drăgănescu, L. D. Fara, Mihail Gaş- 
par. M, Godinova, Dridri Goroniţă, 
Dorina lenciu, Damian Izvernicea- 
nu, Emilia Lungu-Puhallo, Anișoa- 
ră Odeanu și Nicolae Tomiciu. 

Im ceeace priveşte poesia, um Pa- 
vel Belu, Valeriu Cârdu, Gh, Gâr- 
da, ilie Imbrescu, Traian Lalescu, 
Petru Sfetea și P. Târbăţiu, nu sunt 
din cei ce tae frunze câinilor în 
fața porţilor Parnasului. 

Mai trebue adăugați la lista ver- 
sificatorilor din Banat: Dorian 
Crozdan, Mihai Wovac, N. Chisa- 
mu, Cerezeanu şi Traian leremici, 
cu recomandațiunea de a-și revi- 
Zui orientarea oarecum suprarealis- 
tă, — abandonată în Franţa, ţara 
ei de origină prin Novalis cu osută 
de ani în urmă, apoi reluată acum 
vreo douăzeci de ani de către An- 
dr€ Breton, tar azi părăsită şi de 
dânsul — de a evita expresia prea 
directă şi în special pe cea facilă. 

Trebuesc menţionaţi deasemeni 
N. Bâlteanu, Mia Marian și P. Vin- 
tilă Ă 

Au mai depus activitate publici- 
stică în Banat — chiar dacă la u- 
nii a, suferit întreruperi mai mari— 
de care o dare da seamă obiectivă 
trebue să țină cunt: Victor Aga, 
Remus Agliceriu: Antoniu  Bălaci, 
Petru Bandu, Gheorghe C. Bogdan, 
Ştefan Cioroianu, Gh. Corman, 
Ciucurel, Pan. Cocârlan, Petru Cor- 


- mean, A. Cucu, 1. Dabici, Octavian 


David, Gh. Dinteanw» Viorel Do- 
măneanțu, Romul Fabian, Ciprian 
Foiaş, 1. FHumosu, Mihail Gropșia- 
nu, Gubariu, Tr.  tancu, Grigore 
Ion, Nicolae Ivan, Gh. Jianu: Ion 
Jivi—Bănăţeanu, Const. Liuba, 1. 
Lotreanu, Tr. Lungu, N. Mitru, 
Sim, Sam. Moldovan, Romulus Mo- 


lin, lie Rusmir, Corneliu Savu Io- 
sif Tempea, Gh. Țăranu-Lugoi, Ță- 
ronu-Timișoara, Ion Țeicu, Iosif 
Velcean și Mihail Velceleanu. 

Și apoi să nu uităm a aminti 
că din ramura științei şi tehnicei, 
se cuvine: să fie retinute numele 
savantului Traian Lalescu, mate- 
maticlan şi al ing. Traian Vuia, 
inventatorul celui dintâi motor din 
lume care a lzbutit să ridice în văz. 
duh un aulon, * 

Cam atâta a putut produce Ba. 
matul întrun, sfert de veac dela 
Unire. Nu e prea mult, dar totuşi e 
un bilanț pe care nu-l putem consi- 
dera deficitar. Mai cu seamă din 
motivul că regiunea ma fost în 
măsură a da dovada întreagă a pu. 





terilor sale, ci doar jimătate, cea= 
iaită jumătate amputându-i-se în 
2929, 

De atunci — și nu e o critică, a- 
ceasta fiind de competința cârmui- 
torilor, ci o constatare ce trebue 
îngăduită timp de o zi, la câte un 
sfert de vac, pentru ca o parte a 
neamului să poată apare cu obrazul 
curat în fața restului țării — peste 
carnea limitelor geografice și etni- 
ce ale Banatului, s'a tras cu lama 
de cuțit a frontierelor politice, 

Adică sa petrecut cu Banatul, cu 
25 de ani în urmă, ceeace i s'a ra- 
zervat Ardealului acum doi ani. 

In cazul că cele petrecute cu 
Ardealul acum doi ani, ar fi avut 
loc în 1919, ar mai fi putut da oare 
Ardealul, în domeniul culturib roa. 
dele de azi? . 

In cazul că Banatul near fi re- 
venit întreg, n'ar fi produs oare 
mai mult decât poate să arate azi? 

Credem că da şi iată de ce: Pen- 
trucă atâta timp cât aceste  douăs 
pravincii au activat împreună sub 
jug străin — parcă dela 1861, dată 
până la care Banatul și Ardealul 
au avut timp de secole un destin 
istoric distinct — în fruntea rostu- 
rilor şi ale Banatului şi ale Ardea- 
tului au fost bănățeni ca Vicenţiu 


7 








Babeș, Al. Mocioni, generalul Doda 
şi Aurel C. Popovici. 

Nu e de presupus dect că, dacă 
sub jug străin, Banatul a avut rol 
conducător, în vreme de regim ro. 
mânesc să nu fi putut sta pe aceeaș 
linie cu Ardealul. 

Merită desigur cea mai vie re- 
cunoştinţă bunii ardeleni şi în ge- 
neral toţi acei buni români care g- 
vită confuza Ardeal.Banat, delimi- 
tând precis aceste două provincii. 
Nimic, de altfel mai de înieles de 
cât refuzul ardelenilor şi al celor- 
lalţi români de a evita conțuzia în- 
tre aceste două provincii, implicit 
refuzând astfel să se identițice cu 
o amputare a cărei răspundere e 
mai firesc să 'o suporte vitregia 
unor vremi decât ca recunoasterea, 
ratificarea ei de către sufletul ro- 
mânesc, fie și numai îndirectă, să 
pună pe unul dintre fraţi, în lumi- 
nă de profitor pe ruina celuiialt 
frate, mai de mult lovit. 

Bine ne-ar mai sta bănățenilor 
—eca de altfel și celortalți români— 
să ignorăm cele . petrecute cu Ar- 
dealul, cu doi ani înainte. 

Nu-i așa că nu? Astfel e! fiind, 
însemnează că înţelegerea fiind re- 
ciprocă e deplină, 


LIVIU JURCHESCU 





Ardealul, prezenţă virilă 


(Urmare din pag. I-a) 


tăiate ascuţit, pe măsura ascuţimii 
unui spirit de tineţe cu care se 
mândreau, pentrucă mimă pe al no- 
b.eţe, uiauveze, Dâva in a Luta insă 
echuibrui iu. intaiul era conua- 
ponderar de exuwiența ceră a unui 
spirit cartezian, geometric, lucud, 
lipsa lui de suport a dus, mai tar- 
Ziu, în principaie, la coniuzii regre- 
tabile de p:anuri, ridicuuzabue ca- 
ragialeşte, 


Subtilitatea, fineţea, spontaneita- 
tea, spiritul Scâpaia.or a. ttuiualtu= 
Iu, voae acezie a.ribute puncia:e, 
la enumerare, cu p.esner aam:rauiv 
din lmbă, ar fi râmas de sigur la 
înjghebari de civuizație minore, cu 
neputinţă să se reaiizeze autiel de» 
Cat verpal, în reun.uni mondene. 
Forma aceasta salonaradă de cutu- 
Tă, imitație grotescă a cenaciuri.or 
literare iranceze, e o iormă prin 
excelenţă feminină şi ea, şi nu inca- 
pe indoiaiă că, in mare măsură, 
chiar acolo unde patronajul g.ngaş 
al vreunei amfitrioane lipseşte, dis- 
cuţiiie sunt, în România, purtate şi 
azi, la caleneaua redusă care e ma 
sa familiară a vre-unui jupân Ti- 
tirică-Inimă-Rea, în acelaș spirit 
(sau lipsă de spirit) femenin, 

vercevăţi ziarele, articolele de 
fond, cronicile şi notele acestor 0- 
glinzi vii a:e actualității, şi toate vi 
se vor părea simple „chiacenere“, 
flecăreii fără rost şi uneori nu „ip- 


site de coioratura vie a inviduei,: 


„des engueulements“ de cea mai 
vuigară speță. D.alectica gazetari- 
lor noştri se reduce, de ce.e mai 
multe gri (vorbesc de medie, nu de 
cazurile excepţionale) la cele două 
poziţii antitetice, care au pus pe 
Vodă într'o situaţie delicată iaţă de 
Hâncu, odinioară: „da“ şi „ba“ 
(Intoleranța, caracter- absolut temi- 
nin). Haşdeu, demascând în „Noi şi 
voi“, acum 50 de ani, teama de 
concurenţă drept complexul cel mai 
frecvent al membrilor popoarelor 
tinere, între care enumera şi pe cel 
românesc, compara mâncătoria câi- 
nească dintre candidaţii la avania- 
giile publicității, cu starea de spirit 
a copilandiulor cari aleargă după 
trăsuri, și care, deşi știu dela ince- 
put că nu toţi vor ajunge să se ur- 
ce pe osia din spate, nu se dau in- 
lături să atragă prin chiote atenția 
surugiului asupra ce.ui mai iute de 
picior şi mai isteţ, care-a ajuns să 
se cocoaţe între roatele de dindă- 
răt : „Arde-l birjar !*, 

„Arde-l birjar! este expresia, 
comenta Haşdeu, care detineșta so- 


lidaritatea ce domnește între mem- 
brii acese.ași soveap. Cuuuă nu 
se poale unsă zace cu „Arue-u br 
jar I* Hadeu considera asa pcupi- 
lăresc“ noi socoum că ma curand 
Spiritul fem.n.n, care, ia urma ur- 
mei, pâstrează muui din compuexele 
copilăriei, sar desvă.iui în această 
trăsătură de gelozire acerbă. 

Fără indoiasă că, ris.pue in vânt, 


" cuvintele de spirit nu se poi păstra. 


Minimum de disciplină e necesar 
pentru a face să se păstreze, prin- 
tun proveueu Secunu macar, cui 
pirile spiritului subul, nedisc.puinat 
şi spontan, Intr'o socio.ogie a spiru- 
tu.ui valah n'âr fi ne_nieresantă de 
aburudu PiUvatină Wpuail pdl dra- 
cului“, gen lancovescu. Sar veuea 
atunci, la o anauză mai aprop.ală 
dece un „dat dracului” ca Pastorel 
ramâne, in 1Suria spiritu.ui romă” 
nesc, tocmai prn ceeace e mai „dat 
dracului” in ei, pe când nu ma. pu- 
țin genialul Iancovescu devine vo 
latil ca o legendă: primul are, cât 
de cât, ca scriitor cel puţin, o dis- 
ciplină a muncii: cine na remarcat 
fraza lucrată, cristalină, forjată, a 
lui Pastorel ? (Şi lancovescu râmâ- 
ne: Qar nu ca om de spirit „dat 
dracului“: se. voiatilizează ; ci ca 
actor mare. Adică prin latura disci- 
Plinată a talentului său capricios). 

Este nevoie de un fixativ, chiar 
pentru trăsăturile cele mai „sbura- 
te”, de creion, Astfel durata lor e 
incertă. 

Ş lipsa unui spirit de geometrie 
bine conturat, pe care să se plache- 
ze spiritul de finețe, nu inseamnă 


alt decât clădirea casei nebunuuui 


biblic, pe nisip. 

Prezența virilă, unitară, discipli- 
nată, în tribulaţiile spiritului româ- 
nesc a fost, cu o putere care-l im- 
pune ca pe un factor creator de 
viață culturală, fără doar şi poate, 
Ardealul. 

Fără mortalul lui omogen și con- 
solidator, împietrit din ce in ce mai 
dârz, pe măsură ce trece timpul, 
mozaicul subtil, sclipitor, „senzațio- 
nal“ dacă vreţi, al manifestărilor 
spiritului valah nu sar fi păstrat 
dincolo de durata de fum a catego- 
riei mult admirate a volatilului, 


10N FRUNZETTI 


In N-ru! viitor: 

2. Virilitatea structurii transcar- 
patine. 

3. Conjugarea principil'or opuse 
şi sinteza lor: noul spirit româ- 
mase. 





Semnificațiile purismului ardelean 


după lupta dela Mohaci, şi dascăli. Sunt, după 
cum se vede, trei indeleţniciri de viaţă care im- 
plică trad-ţia. Totodată, nu suspendă peregrina- 


rea, în apărarea purității, 


Purismyl presupune de sigur permanența 
dealurilor de viaţă, ceea ce inscamaă constanța 
atitudinilor sufleteşti. (Să mu se creadă cumva 
că conservatismul at îi un semn de comoditate, 
-Purismul implică rezistenţe, boicotul străin.sme- 
lor, ceea ce inseamnă datorii. Nu de geaba spu- 
nea Eminescu, care indiscutabil că sa simţit bine 
înțre aceşti Ardeleni regresivi, ce merg către 
un trecut mult mai îndepărtat decât al lui, că 
tapta dintre conservatori și liberali se reduce în 
esenţă la un conflict între datorii şi drepturi). 
Instinctul lui Duiliu Zamfirescu a mers deci si- 
gur când l-a condus să caute în Ardeal elemen- 
tele necesare regenerării poporului român din 
Principate. Intr'o scrisoare către Maiorescu, au- 
torul „Indreptărilor” mărturisește sibgur că 
„firul moral al romanului este coeficientul de 
reotitadine sufletească pe care-l aduce fiica unor 
oameni săraci (se ştie că este vorba de o familie 
de preoţi ardeleni) în intrigile și complicațiile 
celorlalţi, care-i deşteaptă pe toţi ca dintrun 


vis rău”. 


Acţiunea romanului lui Duiliu Zamfirescu, 
care începe a fi publicat la sfârşitul lui 1901, e 
de altfel sincronică cu o seamă de evenimente, 
a căror ambianţă morală o justitică pe deplin. 
îm urma crizei economice din Principate de priu 
1900, privirile se îndreaptă pline de speranță 
spre Ardeleni. In Principate începe un curent de 
regenerare alimentat și condus de ei. In timp 
ce în publicistica Vechiului Regat crește mereu 
numărul colaboratorilor ardeleni, se fac proiecte 
pentru aducerea cât mai multor Români de peste 
munţi pentru a lua iocul străinilor în nezoţ. E 
0 vreme când naționalismul şi țărănismul, care 
se desvoltă în Prliicipate, sunt de fapt simonime 
cu ardelenismul. . Ardelenii trec mereu munţii, 
aducând cu ei firele izvoarelor. făclia romani. 


(Urmare dim pag. l-a) 


XIX-lea fugeau dincoace mal ales iobagii, acuma 
—precis spus în tot cursul secolului al XIX-lea, 
vin mai cu seamă intelectualii. Manifestându-se 


exemplar în toate ramurile vigții dincoace de 


aristocrate, 


munţi, începând chiar dela păstorism, Ardelenii 
dim Primcipate lungesc însă în special lista pro- 
fesorilor, pentrucă aceasta era profesiunea care 
le punea la îndemână amvonul de unde să-și 
predice ideile asupra nobilei origini romane și 
teoriile puriste, jzvorite de fapt din principii 


Acestor profesori, Principatele, ale căror înte- 
puturi de învățământ secundar şi superior se 
împleteso cu viaţa lor, n'au uitat să le cinsteas- 
că amintirea. Astfel, în 120, cu prilejul primei 
deschideri a cursurilor, Universitatea din Cluj 
primea dela laşi o telegramă, cu următorul con- 
ținut : „Cu o bucurie recumoscătoare, Universi- 
tatea din laşi îşi îndreaptă gândul către primii 
ei profesori, care in ziua de 26 Ootombrie 1860, 
când s'a inaugurat Universitatea din Iaşi, din cei 
11 câţi erau atunci la facultăţile de drept, litere 
şi științe, 5 erau din Ardeal: Suciu, Emilian, 
Micle, Pop, primul decan al facultăţii unite de 
litere şi ştiinţe, și Simion Bărnuţiu. Universita= 


tea din laşi nu gate uita că acești protesor: ar» 


cipiu de viaţă. 


Săţii, pentrucă dacă până în pregul veacului ai 


deleni au dat străiucire începuturilor ei, în spe-. 
clai nu poate uita figura marelui Ardeiean, 3 
marelui Român, Simion Bărnuţiu, care şi astăzi 
planează asupra Uaiversităţii din laşi şi-i patro- 
nează activitatea“, 

Vitalitatea, energia acestor dascăli ardeijent 
arată odată mai mult că purismul nu e un prin 
cipiu sterp, artificial, ci conține totuși in sine 
intransigenţa și mai ales ardoarea inerentă pria- 
cipiilor organiciste, Și dacă ereziile care, prin 
raționalismul iluminismului de care erau in“ 
fluențate, sau pierdut, noblețea romanică a ră- 
mas până azi un câştig, iar putismul istorie şi 
linguistic ţinde să devină pur şi simplu un pria: 


TON ȘTIA 





UNIVERSUL iITERAR 











30 Noembrie 1943 











'Toc... toc... toct,. Așa au cunoscut-o Bârzovenii pe Ana Matei, gră- 
bită, cu servieta piină de caele, cu pă ieşite din contemporaneuate, 

La început au saiulai-o bărbaţii ridicându-și păsăria, cur:oşi, cu ochii 
plini de semne de întrebare, ca pe orice apariție nouă a urbei. Pe urmă, 
dupăce i-au cunoscut biogeat:a, intenții.e, felul de viaţă, se mulțumeau doar 
să ducă mâna la pălărie, indiferenți, ca în fața unui nou mobilier uman al 
orașuiui. s 

— Cine dracu le potrivește în Bârzova tot iesuite din astea, se înciudă 
d, Mihnea Petresvu, in obișnuita ședimţă a cubului: bumacilor dea „Meteor“? 
Ia ioe să ne vină o proiescară modernă, cu antren de oraș mare, cu vervă, 
cu temperament, numai de fiinţe de-astea preistorice avem parte! Una scrie 
poezii, aita s'a logodit cu crea, asta dn urmă, poti:m, parcă ar fi descoperit 
garderoba bunicii: bocanci, pălărie nemțească de Jăger, rochie ă 200 lei 
Metrul ! Fraiiior, sunitm osundiji să tra-m ai! Za R-iie HODNOn, iN așiep- 
tarea corabiei care ne va scoate din robia insulei! 





N'aș zice nimic dacă fata asia ar fi o pocitanie, la două generaţii de * 


grupa cimranzee.or, dar faia are s:o0uă, e bine ciădită, şi e păcat să rămână 
înafara vieţii pentru unele detalii qe decor. Ii lipsesc vreo doi ani de Bucu- 
reșt, asta e totul... Ehei, când mă gândesc ce stil îi dădea calea Victoriei, 
ce auură, ce temperament, ce draci ! Ne scoita dn manț, nu altceva ! 

— Ce so luăm noi azam dea Adam şi Eva, cum ar fi fost dacă-și făcea 
gtudiile ia Bucureşti, ce gust avea la pantofi şi cum ne zăpăcea pe noi, :n- 
terveni șeful contro:or. Să ne apropiem de cipa prezentă. Mă rog, cne ar 
fi mai în măsură dintre. noi toți s'o aducă pe calea cea bună? Cine-ar avea 
chiar datoria moraiă, ca să zic așa, nu iubtul nostru prieten Bănamu? E- 
profesor ia aceeeși școală, e băiat chipeș, craiu cu reputaţie şi trecut în 
orașul nostru. E! trebuie să-i facă educaţia. 

—— Chiar așa, frate Biănaru, îl bătu şeful poş'ei pe umăr, cum 12 te 





dat bătut cu una cu două? Ori tu eşti ca un cocoș ce sare toate gardurile 


vecinilor și lasă găina din curte... 

— Mă băeți, ziceţi ce-ţi vrea, dar eu nu înțeleg ce e cu fata asta, 
yăspunse profesorul, O iei cu plimbarea, nu merge, o iei cu petrecerile, nu 
merge, o iei cu literatura, nici atât. Am văzut eu femei mai complicate și 
tot s'au dat pe brazdă. Asta are ea ceva pe suflet de stă toată ziua în casă 
ca o cloșcă, O îi boinavă, o fi tubercutoasă, o fi având vre-o încurcăiură, dar 
lucru curat nu e cu ea. Nicio metodă nu merge. 

— Las! pe tetea că desieagă el lucrurile, interveni comisarul Vârioiu, 
cu vocea desfundată, ca după muite nopţi de veghe la pahar, auzind că c 
vorba de ceva mistere... Zici că nu e'lucru curat cu dumneaei ? Vom vedea 
noi dacă e curat sau fecurat, Scoatem noi adevărul şi din fundul pămân- 
tului... 

— Ţare-aș vrea și eu să văd cum ai să afli d-ta, d-le Shrlock Hoimes, 
adevăru:, in cazul mironositei, îl contrazite profesorul... De unde să știi d-ta 
ce viată a dus dumneaei înainte, cu cina se întâinea; ce legături avea? 
Fiinacă „misterul“ nu începe de-aici din Bârzova. „Misterul“ l-a adus cu ea 
din altă parte. 

— Hm, vom vedea, conchise tainic comisarul Vârloiu. Eu știiți că nu 
mă laud cu descoperirile mele, deși am prins pe ucigași: d-nei Herbart, pe 
dia cu păturile dela internat. Femeia-i femeie, nu trăiește numai cu aer. 
Işi are ea socotelile ei... Li miros eu urma... 

— Prea vă omoriţi cu misterele dăscăliței, pe onoarea mea, fu de pă- 
rere căpitanul de jandarmi Popescu Terente... Are pe cineva, n'are pe cineva, 
e virtuoasă nu e virtuoasă ?! Hocus pocus pteparatus ! 





Fata nu e nici misterioasă, nici prefăcută, e pur şi simplu o fată bă- 
trână. S'a mucegăit tot aşteptand și ea pe Făt Frumos. Ce ma. vreţi de.a ea? 
Ma. bine sâncepem pârtiua ca map innebuniti cu mistere:e voasure, 

— Noroc băeţi și.să vedem care pe care, anchină primu, Mihnea 
Petrescu. = 

— Noroc, îi răspunseră pe rând tovarășii de masă întinzând paharele. 

Intro Cupă nuci nu-și Mă am.nti Q€ cONversâuă QuNa.N€. Dege.ue 
culegeau nervos pierrese de rummy după masă, prega.eau pariua.., ivanai 
in muittea COMISaruu Siârusau incă piemizee misieruuu: 1a.ă Gragujă. 
Sempracă PLO51,.., hu UMbiă cu nanen..., nu-i sucru cusat. Și an feuu, um 
izbi de masă cu prima p.atră, se puiea deduce o hotărire; 

— Vom vedea..,! 


La vzeo trei săptămâni după discuţie, comisarul se făcu așteptat mai 
mult ca de obice.u, ia ora parudea. Juriui era câţ pe-aci să-i dociare absent 
nemorvat, când Vâr:oiu aparu cu un zâmbet tr.umiător pe buze. 

— Am descoperit i, zise ei, asvăriindu-şi păsăria pe scaun. Acum v'arât 
eu Sherlock Hoimes | 

— Ce-ai descoperit dom'le, de ești aşa de vesel, îl întrebă. Mihnea 
Petrescu ? Te pomeneșii că tu ai descoperit pe traficanţii de devize. 

— Straşn,că virtute, n'am ce zice, cont.nuă comisarul, ca și cum toată 
lumea ar fi ştiut ce are ei în cap. 

— Haide, omule, vorbeşte odată, ce virtuţi ai mai descoperit, îi da zor 
Mihnea Peirescu, Vreun scandal din iumea bună? Ceva cu d-na img. Berin; 
cu d-na Pop? Să se mai întâmpue ceva dracu și în oraşul ăsta că ne aescom- 
punem de pliciiseaiăa 

— Un chil ge vin dai? 

— Dau şi două numai să aud o noutate ca lumea, răspunse Petrescu, 
accentuându-și mina de biazat și exilat intr'un nou Tomis, in Bârzova. 

— Băzlte, repede 2 cniie şi pahare, comandă comisarul, şi acum 
ascultați... 

Comesenii se epropiară cu scaunele, să nu scape nimic din vorbele co- 
misarului. Seara promitea a fi excepţionaă. 

— V'aduceţi aminte, incepu Vârioiu destăinuirea, când vam promis să 
ichidez misterul prea tăcuiei noastre profesoare? Ei bine, s'a făcut. Ştiu 
tot. Siinţii sunt uneori mai răi ca oamenii. Am spus eu că femeia-i femeie... 

Ă Șiiţi pe cine a găsit dumneaei în Bârzova demn de a-i acorda încre- 
derea şi dragostea ? Nici nu vă puteţi inchipui! 

— Pe moş Dorin, directorul, te pomeneşti, glumi șetui poştei. 

— Aşil 

— Pe Nastratin Hogea, ăla dela gară, spuse controlorul, 

— Nici vorbă, 

— Pe lancu Rusu? 

— Nici... 

e ea Da ear Dă ate 

— Pe un elev din clasa VIll-a !... Da, ce vă uitaţi așa la mine? Repet: 
pe un siev din clasa VIll-a. 

Ochii comesenior îl urmăreau pe Vârloiu, așpteptau precizări, Vestea 
era prea sensaţionaiă pentru a-fi înghițită, aşa fără explicaţii, 

Vârloiu continuă : 

Intâmplarea face să stau pe aceeași stradă cu dumneaei. Cum mă în- 
torceam într'o seară acasă, văd o umbră cu gulerul ridicat, strecurându-se 
cu grijă pe lângă mine. Părea că vrea să intre în taină undeva. Dacă nu 
vrea să mă cunoască trebuie să aibă individul ceva pe suflet, 'mi-am zis. 

Mă dau după colț, ia o casă, mă fac că închid poarta şi stau la pândă. 
Individul se întoarce, se sucește, se uită în lături și ţop în curtea profesnarei. 
Aha, uite siânta, mi-am zis eu... Am prins-o cu drapu'n traistă. Dar cine-o 
îi individul ? 

Ies din ascunziș şi-mi fac planul: dacă descopăr secrețul avem ce 
vorbi vreo săptămână la clubul burlacilor, Face o aştep'are de câteva ora, 

Mă plimb încoace şi incolo, fumez, cu gândul mereu la poarta cu pri- 
cina: iese, nu iese, cine-o fi individul? : 

După o jumătate de oră poarta scârțâie, Aceleaşi priviri speriate în 
Greepia și stânga și individul se îndreaptă spre centru. 








x 





TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” S. A. BUCUREŞTI STR. 





BREZOIANU 23 








— nuvelă inedită — 


O iau înaintea lui pe cealaltă parte a trotuarului să-l aştept la feli- 


- marul de'pe pod. Când colo ce să vezi: d-l cavaler era elevul Drgoş din- 
A : [ 


tr'a opta. 

— Dragoș, fiul cismarului ? întrebă Blănaru. 

— Da, d-le, Dragoș. - 

— Nemai pomenit! 

In seara următoare stau de veghe: aceeași umbră, la aceeași oră, In 
astă seară la fe). Dragoş ieșea cu un pachet de-acolo . 

— Toate le înțeleg, dar chiar așa, se revoită şeful poştei! 

— Nu găsea. şi ea un om în toată firea, completă controlorul. Nu zic 
de mine, dă unul ca Petrescu, ca Blănaru... 

—- Vezi, qe-asia nu ma „nor eu, Licoxotă Mihnea Petrescu. Nu am în- 


ni în minat 


- credere în femei: La donna e mobile, vorba cântecului. 


Ştiu un „măcelar dela noi. de pe calea Griviței, car-şi băta zilnic ne- 


"vasta. O vadea veseiă, o pocnea; cică prea mirosea treaba a combinaţie; o 
"vedea amărâlă, iar o poenza: cică nu i-au reușit cumb.naţiile şi ue-a:a je- 


leşte. Tot cartierul îl credea un rărăvaș, dar mie tare-mi vine să crej că 


- “era un înțelept, 


Ei, bea Marine, nea Marine, drept aveai tu să nu crezi în femeie nici 


când o înerucişa mâ:nile pe piept! Toc.. toc... toc... fuga, fuga, fuga, pe stradă 
i” gi-acasă stai şi te giugiuieşti... cu tineretul! 


Mai bine cu burlăcia, neică, decât cu grija nevestii. Vezi, de-asta nu se 
insoară lumea. Când s'o af;apovestea în oraş, cui îi mai arde de însură.oare?,.. 

— O să se ate, na; guide, Li asigură Vâruou, că aoar nu- un secret 
de servic.u, E o descoperire a mea de om. 


Să vedeţi ce notă dă Niculaș-Sararineanui 13 ziar pe mâine. Voia să 


scoată ediţie specială: i 


„Fariseismul este cea mai gravă problemă a societăţii moderne şi cca 


„mai compromițătoare, Decând: ducem noi în acest ziar de provincie — m9= 
„„dest vor zice unii dar pe cât de modest pe-atât de curajos şi devotat cauzei 


publice —, cerând ducem, zic, lupta împotriva aparențelor înșelătoare cari 
aruncă praf în ochii mulțimilor, car: narcotizează atenţia adevărajiior 
oameni de bine şi o îndreaptă în altă parte. Pentru lupta noastră am in- 
runtat lovituri şi vom înfrunta, am îndurat persecuții și suferințe dar su- 
fletul nostru este mângâiat fiindcă ştim că am servit Adevărul şi numai 
Adevărul, F ] 

Suntem în măsură să demascăm opinei publice din Bârzova un "up 
îmbrăcat în piele de miel ce sa strecurat printre noi. Mai bine zis inpui 
este o lupoaică, fiindcă este vorba de o persoană aparținând sexului frumos, 
pe care deocamdată nu o numim în interesul moralei publice. 

Bârzovenii îl vor judeca faptele şi-i vor intoarce spatele aşa cum 
acest străvachiu oraş de tradiţii neaoşe românești a ştiut să facă întoudeauna 
tm faţa ceior certaţi cu legile moralei publice şi particulare. 

Quod erat demonstrandum. Vom reveni cu amănunte săptămâna 
witoare 1“ 3 

Straşnică, nu ? 


Şi când te-ai întâlnit cu Niculaş-Samarineanu?, întrebă grav șeful. 


poștei, i 

— Mai înainte, am fost pe la el pe-acasă.. 

- — Apoi bine frate, aste numești tu prietenie, solidaritate în clubul 
nostru? Descoperi un lucru ca ăsta şi trebuie să-l afle alţii mai întâi? Nu 
scrie în articolul 1 din Regulamentul clubului că: „scopul ciubului este apă- 
rarea membrilor prin orice mijloc și cu puteri unite împotriva plictiselei ? 
Art. II nu spune : „că orice veste parvenind din onaș sau dinatară de oraş 
va fi comunicată sub cuvânt de onoare mai întâi membrilor clublui, fiinacă 
altfel trecută din gură în gură și, cunoscută fiind înainte şi de alţii își 
pierde gustul şi poate fi primită cu răceală?“ Cine ştie cui ai mai spus-o 
până acum, numai să demonstrezi că tu eşti Vede-Tot şi ţie nimie nu-ţi 
scapă din orașul ăsta ! Trădare, pur și simplu, domnule, trădare ! 

Eu unul mă duc so spun lui mătușă-mea până nu se cu'că... De-o 
află mâine dimineaţă, când iese după târguieii, nu mai am zi bună: vezi 
ce om eşti tu, ce club aveţi, toate trebuie să le afiu dela alţii, omenie-i asta — 
tiu-tiu-tiu... tiu-tiu-tiu.,. Noapte bună! 

Şetul poștei ieși ca purtat de vântoase. Tovarăşii se grăbiră să-l imite, 
Parcă-i împingea cineva deia spale, să alerge, să spună, să fie primii cari 
impărtăşesc o veste, 


Abia de-i aruncară o privire lui Vârloiu, autorul senzaționalei veşti î 
Pe ei îl uitaseră. F:ecare se credea acum descoperitor, el bănuise primul, el 
iusese cu ideia. Fantezia dădea aripi... 

Pretextul trădării de club aruncat de șetul poştei le convenea de 
minune... ” 
i Vârloiu îi privi nedumerit cum se depârtează, cum îl lasă singur... Plăti 
Vinul şi murmură printre dinţi: 


— Pă ăști nu-i poţi sătura de vești nici cu lingura! . 


A doua zi în cancelaria școlii șuşoteli, grupuri, priviri chiorâșe. Ana 
Matei nu le dădu importamţă. Alte gânduri o frământau pe ea astăzi. 

Abia era de-o lună și jumătate în Bârzova şi mereu era pe capul di- 
rectorului cu aconturi. Acum iarăşi avea de gând să-i facă o vizită ia di- 
recțiune și nu știa cum să înceapă, 

Privirea mamei din pragul morţii îi poruncea însă să nu se lase, Să-şi 
caice mândria în picioare, să-şi ajute fraţii. Promisese atunci, Jurase. „lui 
jur măicuţă să nu-i las nici pe Todujţ, nik: pe Sandu, nici pe Vaieria fără 
ajutor. O să-mi rup din pâinea. mea, din truda mea, să-i cresc aşa cum i-ai 
fi crescut tu“. - 

Ă Acum Sandu îi scria: „Dragă Any, m'au dat afară din şcoală că n'am 
plătit taxa.. Mai vem o săptămână şi începem tezele și m'aș vrea să lipsesc. 
Te rog mult, nu mă lăsa de râsul colegilor cari nu pot înţelege censemnează 
să nu ai. Ei nu cred. Trimite-mi urgent 3000 de lei pentru taxă“, 


Toduţ avea nevoie de ghete. De unde să le dea din cei 10.000 ai el 
pe lună ? 


Dar ea nu avea dreptul să raţioneze astfel: ţrebuia să aibă, avea înda- 
toriri de mamă. 2 

1şi călcă deci în pauza mare pe inimă și bătu la ușa directorului, 

— Pot să vă vorbesc o ciipă, â-le d.rector ? 


— Tocmai bine că ai venit d-şoară, și eu am să-ți vorbea, îi ră 
grav directorul, dei să-ţi , îi răspunse 


Gravitatea asta neașteptată, îi îngheţă inima. 1şi căuta cuvintele dar 
nu le mai găsea, - i 


Pa Domnuie director, vedeţi... e o chestiune foarte jenantă pentru 
mine... cum să vă spun... se bâibâi Ana... 


— Te asigur că şi pentru noi e tot atât de jenantă,. îi 
directorul... i „îi Yăspunse rece, 





Tristeţea lui Pan 


Pan Sa 'nfuatiat între sălcii, 
Trist, cu naiul în brâu 

Să-și. privească încă odată chipul 
Aplecat pe brânei peste râu, 


Şi astăzi şi eri, pe bunci de răchite 
Frumoasa albă — cu flori vinete 
Și-a râs de pânda lui de copite 

Și ma aprins-o spasmul din sunete, 


Acopere cu pleoapele foamea din ochi, 

Să n'o vadă, să n'o halucineze; 

Dar umbra ei îi merge alătura, 

Albele mâini pe clapele sângelui să-i vibreze. 


Marii roşii amintesc buzele e; de coraliu, 
Răchite parfumate cresc pe unde a trecut, 
Repertoriul verii cu farmecul varii, 

Râsul vegetal de seve, spasm mut, 


Pretutindeni, pretutindeni o citeşte 'ntrun semn 
Şi florile patimei îi cresc până la coate, 

Sălciile arcuesc șoldurile ei în lemn 
Tar diavolul mic cu săgeți îi dă roate, 


ION BĂLAN 





de GABRIEL ȚEPELEA 


— D-voastră mi-aţi arătat dela început atâta bunăvoință, încât 
îndrăsnesc.., 

— Bunăvoință pe care d-ta mi-o răspiăteşti aşa cum mi-a răsplătești, 
fi reteză cuvântul directorul. 

Să vorbim desch:s domnișoară: vrei să spui că nu ești vinovată, vrei 
să te scuzi, vrei să te explici... Ei b.ne, ce-ai iâzut, tot orașul vorbește, im- 
p:etăm asupra instituei, cum am mai putea innăbuși scandalul ? 

Nu mai! face teatru, nu mă mai privi așa de mirată, hai spune ceva, 
desvinovăţeşte-te..., apără-te..., dă-mi o idee., 

— De ce să mă desvinovăţesc d-le director..., s'a plâns cineva împo- 
triva mea ? Am făcut vreo necrepiale ? ă . 

— Nu o nedreptate, d-șoară, așa ceva nu se numeşte nedreptate, ci 
crimâ... Să primeşti v.zite,e e.evu.u: acela duntr'a opta noaptea, după Li, să 
;oci teatru în fața unui oraș întreg e mai mult decât o nedreptate... E o 
crimă... o lipsă de demnitate... o josnicie;. 

Ana isbucni întrun. plâns nervos, ca o descărcare. Ce-aveau cu ea 
camenii, de unde inventaseră poveștiie aces'ea? Cu ce speranțe trecuse 
pragul direcţiunii şi în. ce vârtej de întrebări nimerise 1 ce 

Directorul se plimba cu.paşi mari pr.n odae. Piânsul acesta era al 
unei femei: jicnite, nu al unei vinovate şi :nstinctul stia el că nu-l înșastă 
niciodată... Totuși scandalul isbucnise, tot oraşul vorbea, de unde toate 
aceste vorbe ? şi 

Nu era un om fără inimă d-l Dorin Pop și nu sar putea spune că 
nu-l impresionau lacrămue. Dar cra în ace.aș timp șetul unei instituţii asu- 
pra căreia se asvârlise cu piatra şi trebu:a să afle adevărul. Treb gi să con- 
tinue ancheta. 

'Trecu deci peste o iînduioșare momentană și ieși în camera de-alături 
Apăsă pe buton şi chemă servicii: A 

— Să vie «evul Dragoş dintr'a opta. 


Urcând scările spre etajul al doilea, glevul Dragoș simţea cum 1 se 
înmoaie picioareie, Din clasa IV-a, când turtise nasul lui Ionescu-Gorila, 
nu mai fusese poitit la d:recțiune cu atâta ceremonie. Simţea el că-l 
aşteaptă ceva. 

Directorul îl întrebă, să-și mail adune gândurile: 

— Cum stai cu cartea, elevul Drahns? 

— Bine, d-le director... , Lăcă 

— Din toate materiile ? ii 

— Din toate materiile... i * 

Directorul făcu câțiva paşi prin odaie, apoi continuă: 

— Dar cu aventurile cum stai? 

sa Dna 

— Te-am întrebat cum stai cu aventurile ! 

„Dragoș plecă fruntea ca în faţa unei sentinţe. Ce-ar fi putut e! spune 
in fața unei: aluzii ațât de străvezii? Situaţia și-aşa trebuia ciarificată, Se 
hotări să vorbească: 

— Domnule director... m'am hotărît să mă retrag şi să mă însor cu ea... 

— Bravo domnule! eşti un cavaler, rânji sarcastic Girectorul, în min- 
tea căruia reapăru chipul inundat de iacrămi al Anei Matei de mai înainte. 
Zi, te-ai hotărit să te însori cu ea ?... 

— Da, d-le director! Cu toată diferența de şcoală, de situație soc'ală, 
trebuie să mă însor cu ea, trebuie. 

— Ia uită la el cum face pe vict'ma, isbucni directorul din ce în ce 
mai enervat: Fa are dreptul să facă pe victima, măi nenorocitule, nu tu! 
Ea e într'adevăr o victimă... 

— Amândoi suntem nişte victime, domnule director, victime ale îm- 
prejurărilor... Am copilărit împreună, am crescut împreună. Amândoi eram 
fii de meseriași săraci, fără îndrumători. Acum după cele întâmplate no 





pot lăsa în voia soartei! “ 

— Un moment, îl întrerupse directorul, care iar începea să nu înţe- 
leagă nimic: aţi copi.ărit impreună ? Dar câţi ani are dumneaei ? 

— 19, d-le director. 

—— Şi unde aţi copiărit împreună ? 

— Aici in Bârzova, 

— Pe ce stradă stai tu? 

m Pe strada Morii, 17. 

—- Și dumneaei ? 

— Pe strada Siavici 22... E croitureasă, d-le director, 

— Şi cum o cheamă? 

— Florica Zoriiă. 

— Mai stă cineva în curtea aceea? 

—— Da, d-şoara profesoară Matei. 

Directorul răsuf.ă ușurat. Parcă îi luase cimeva o piatră de pe inimă. 
Acum înțelege el toată povestea, tot pă:enjenișul intr:gei. 1! desfăşoară în 
gând... O fată drăguță, fără părinţi, stre:nă, într'un orășel de provinc.e unde 
toj. oamenii se cunosc pe de rost... I se fac avansuri, i se fac apropouri, ea 
trece înainte, mânară. absentă... Imaginaţia burguui e în fierbere, are pe 
cineva, trebuie să aibă pe cimva, dar pe cine are? R 

„.„Un elev deia aceeași școală face curte unei croitorese din curle. 
E, zărit de câteva ieșind seara pe aceeași poartă. Exp.icaţia e gata: profe- 
soara se iubeșie cu e.evul. Simp.u şi romantic! Deaceea tră:ește retrasă, de- 
aceea trece ca o umbră pe străzi, nu vede pe n:meni! i 

Privirea directoruiui alunecă "apoi asupra eroului acestei intrigi, 'Işi 
aduce aminte de accentul hotărit cu care sublinia că trebuie să se însvare 
cu fafa. Acum îl înţelege, are motive serioase băiatul. A 

— Zici că trebuie să te: insori chiar acum cu dânsa, reveni directorul ? 

— Da d-le director. 

— Retrage-ţi actele şi. dă o declaraţie... 

Irectorul abia aşteaptă sfârşitul declarăţiel. Se: gândea la umilirea 
nedreaptă a: proresoarei, la cuvintele tari pe care le rost:se, 

Iși găsea și sieși o vină: crezuse prea repede! Dar cum era să nu dai 
crezare unor inteectuali, unor oameni cu situaje — se ş-uza faă de pro- 
pria-i conştiinţă, directorul — când ei „văzuseră cu ochii lor totul”, văzu- 
seră cum îl conducea profesoara până la poartă pe Dragoș, cum. îi. făcea 
cu mâna la. plecare? | SET E 

Şi directorul plecă să-şi ceară scuze, 


Noua veste o duse de astădată la clubul burlacilor, şeful poștei. Aler- 
gase într'un suflet să-şi pună la curent tovarășii cu. noutatea,.să nu zisă lu- 
mea că el ar îi din ăia ce nu respectă codul, paragraful II. Solidaritatea mai 
presus de toate! 

Deacum clubul avea un nou subiect. Nu se adeverise descoperirea lui 
Vaârloiu, apărea alta mai proaspătă, cu croitoreasa şi elevul. De mult n'avu- 
sese clubul a săptămână atât de bogată ! : 

Nici d-l Niculas-Samarineanu nu era disperat de noua întorsătură, 
Articolul dintâi își avusese partea lui de glorie şi acum pregătea-un aitul 
despre calomn:atori „Calomniatul este cea mai gravă. problemă a societății 
modeme și cea mai comprom:ţătoare” spunea iarăşi eminentul gazetar local. 

Numai d-şoară Ana Matei a luat lucrurile prea la inimă: a cerut să 
file mutată imediat în altă parte. Spunea că se „sufocă” :p târgul calomniiior. 
că nu maâi poate suporta privirea oamenilor, 

Incolv toate au rămas aceleași în Bârzava. După o săptămână a venit 
o altă profesoară în locul Anei, D-i.Mihnea Petrescu a prezentat-o astfel 
clubului : î A y 

— MĂ, a venit o profesoară mişto, în lacul ăieia, Trebuie să ne ocu- 
păm de ea. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. Gle P. T. 7. Nr. 24.484.999