Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0023

UNIVERSUL 
ETERA 








C BACALU: Cartier tătărăsc, SALONUL OFICIAL 


In acest număr: G. BOGDAN DULCA, D. GUSTII, ION PILLAT, M. CELARIANU, AL,  LASCAROV 
MOLDOVANU , ARTUR ENAȘESCU . G, TALAZ, ANATOLE FRANCE, GII. CARDAŞ, ŞT. DIMITRESCU , 
FLORICA A MUMUIANU, C.I ȘICLOVANU . VIRGINIA GHEORGHIU , N.N. TONITZA | B. CECROPIDE, 
PERPESSICIUS. Buletin bibliograiic de AL. -SADIL IONESCU, 


An. XLII, Nr. 23. 





2 UNITERSUL LITERAR 





Povestea Maicii Domnului 


Poem din „hisecrica de altă duiă“* 


ADORMIREA E 
Netezi ecarsalul bine, să nu facă nici o culă 
Cum cădea în sat amurgul peste-ogrăzi şi peste şure, Pânza innlui curată ca şi viaţa ci trecută 
A ieşit cu luna plină Heruvimul din pădure, 


> 


Se culcă sfioasăn palu-i strâmt. ca peon 
i 





Sau sperial copii cu vite şi-au țipat de spaima lui, ) Şi-adormi rugând pe Domnul, lângă Fiul ci si fie, 
Liniştit o luă pe coastă, pe sub plopii drumului. 
INALŢĂAREA 

Au foşuit ca de furtună. fără vânt în frunză, plopii. 
Luna tremură devale roate inari în iazul popii. Pe miristi. cer de loamnă a năvălii în vară, 

Lumina lasă sur pe coarnele de plug, Ă 
Sa oprit la casa veche unde drumwşi face cruce, Pe boii suri ca pralul. pe fierul de pe jug, 
Creştinegte, la răspântie şi "aniâszie pân'se duce, Pe brazdele de umbră din care, albă, sboară 
A bătut în lemnul porţii de stejar, de două ori: O brazdă plutitoare. purtând amurg în cioc 
Singură se trase poata și primi pe călător, Citunelor pitite sub dealuri de sineală,- 


Plugarul stă cu talpa înfiptivn îndoială: 
Câinele urlă odafă luug, poi dor măârâi — Comoară e? căci vede o limbă ea de foc 


Heruvimul pentru-atâta însă pasul nivși grăbi. CNE Arii d PI E IRI 
” Sporindu-şi jărăgaiul pe ţarini și albastră 

Suind precum se suie din homuri, iarna fum, 
Cădeluițară crinii căţuie de parfum, Ă 

Şi sa deschis în ceruri, prin nori de-arginf, fereastră, 


Maica Domnului. can vremuri sta cu lucrul la fereastră; 
O trezi în raza lunii, lin, aripa lui albastră. 


Strânse iia începută, toate grijile le strânse, 


Strânse zilele trăite, cu şirag de lacrimi plânse. Si zugrăviți can lemnul din vechi troițe, iată 
Pe Duhul Sfânt, pe Tatăl, pe Fiul — câte trei, 

Lun icoane ca aprinse cuvios o lumânare -- Și iată pe Maria urcându-se lu Fi, Ş 

Până'n temelii de suflet o cuprinse pace mare. Pe scara unei raze ca dânsa de curată, 
Se'nehină lui Sân Nicoară lui Sân Ion, ei cei mai drag, Tăranu'i face cruce cu dreapia şi senchină 
Se gândi la Fiu n ceruri și la câinele din prag, Smerit cum se cuvine icoanelor. Apoi 

i udă Ss, Porneşte brazdă dreaptă cun plug cu patru Doi. 
și udă ca totdeauna toate zlastrele de nalbă, Pe când uşor se pierde Maria în lumină. 


Se săti ca pentru noapte cu cămaşa cea mai albă, 


r 
- i [6 Aa 








LE casei e, 





MREAJA 


La Scaraoschi arde în cuptor 
Ș : di nd Foc blestemat, pârjol dogoritor. 
Vezi, raiul e o casă din Muşcel, 
Tot prin livezi de stele sui lu el; Je face Necuratul doar un semn, 
ă Fi Faza ici Ca pâini îi ia lopata lui de lemn. 
O casă ulhă cu ferestre mici, 
li: Giipe. ingenii Sust Handunlei Cu furca dracii mai mărunți împung - 
Iar vaciele lor la rai ajung. 
Tao. 
Aude Maica plânsul tuturor: 
Se-apleacă blând prin stâlpii din pridve 


Si sufletele stau în cuibul lor 
Ca pui eulaşi sub strasină de nor, 





lin când în când o râudunică-i în 
sănvețe shorul cerului cu ea, Desiăsură năvodul și îl lasă 

[eri ha -i e ă 
Ș i sui i : Să cadă printre stele ca o plasă. 
Si Maica Domnului stă în pridvor. î 4 . 


Se bucură de cel vai simplu sbor, Atunceă pe Calea Robilor. 


caci : o SI De zodii sa ferit tremnrător. 
Stă în pridvor, lucecază un năvod 


Cu care o să mântue norod, 





Mătasa lui c-argint curat la lună, 
; 2 PoE E aur când dă soarele sapună 
lav Dumnezeu si Duhul Sfânt şi Fiul ci, i 
la casă, stau la masă câte trei. si ea scohari şi mreue de pe Olt, 
A pescuit în mreajă iadul tot, 


2 a tao săi d inelar cd a i dă aaa R 3 . « Ș 
Vorhuse «de muncile de pe pământ, Lung trâmbița din urmă a sunat 
Ca gospotiari chivernisiţi ce sânt, Pe ceruri ca un iunet depărtat, Cine-a rămas în plasă, e scăpat — 
E ga E Cinc-a scăpat din cu, e blestemat, 
Verbese de rodul viei, de-anul bun Si drepții vin acuma câte doi est ac oh | li NBA a tă 

Li "i Ei “i . H rani * Lă 2 a. Pra Da a. 
De prin poduri cu livezi de prun, În straie albe ca în sat la noi Mario, care scapi păgâni şi hofji 

- A ta sea Asvârle iar năvodul dacă poți! - 

Pc Maica Domnului o doare inima, Când merg flăcăii n târg să tragă sorți i ; acă poţ 
Căci mreaii măntuirei se sătca, Moy Pătru strajă stă la pateu porți. — Mario. mreaja ţi-o aştept de ani, 

ia a tau A ta. robul Tăn Ton dela Mioreani! 
Se-apropie  înfricoşat județ : Cu sgomot surd senchide poarta srea, 


Acolo doar pe suilet să pui pref Afură gloata răilor gemcu, TON PILLAT 


UNIVERSUL LITERAR 


Marturisire 


Scrisă pentru acel mic număr de 
sufleie, care mi-au dat probe că se 
interesază de scrierile mele istorice, 
critice... printre care se află şi Per- 
pessicius, vinovatul că o scriu... 

Coetisem doară pe Riurcanu. în cla- 
sa a lV-a primară, cu dascălul vene- 
rabil Cioflec ; cetisem ceva sosit din 
Bucureşti. In şcoală ni se făcea cou- 
trol, cerându-ni-se rezumatul broșu- 
rilor. Eu rcsumam prost; excelent 
resuma un oarecare Stăncioiu din 
Vlădeni, un ciung cu memorie bună, 
jăran. 

Dar în clasa l-a a liceului (dela 
Braşov) ne veni |. C. Tacit. licenţiat 
dela Bucureşti, fost coleg, la Univer- 
sitate, cu Sp. Haret si Gr. Tocilescu, 
EI mi-a pus în mâini Poesiile popu- 
lare ale lui V. Alecsandri, ediția de 
la 1866. A fost întâiul [oc de plăcere 
estetică, de mirare, In oraşul nostru 
se mai auzeau doar colindele si lro- 
zii : balada nn exista; doina era re- 


C. MIHAILESCU: 





de  G. BOGDAN-DUICA 


dusă, prostită. Era de ce să mă mir! 
lupă doi ani scriam versuri (Nă- 
dăjduesc că niciunul nu se va desco- 
peri !); şi — cram deci bine pregă- 
iii să înțeleg și să cânt poezia răz- 
hoiului de independenţă, care trecea 
munţii zi cu zi, venia deodată cu 
marla si cu negustorii încă mulți și 
mereu trecători pe valea Prahovei. 

De copil, deci, capul mi se ntorsese 
spre Bucuresti, Si de această dulce 
boală sulăe şi ustăzi, când privesc cu 
ochii tvişti exilul meu la Cluj. 

Acestea sunt pe scurt, indicaţii 
despre cum sa născut în mine inte- 
resul peniru literatura principatului. 

“ i 

Dar interesul pentru istoria liie- 
rară ? 

Eram prin clasa a Vi-a. Din clasa a 
Vl-a începusem a simți frumuseţile li- 
teraturei germane. fraduceam cu d. 
G. Eheladin, un DBucovinean care 
din  norocire , trăeşte încă în Bra- 


ANGELLUS 
Salonul Oficial 


Romaniţă 


Albe flori 

Flori mici 

Inflorite n zori- 
Flori de romaniță, 
A trecut pe-aici 

O micuță fată, 

Şi-aţi stropit-o toată 
Cu rouă curată 

Pe alba-i rochiță; 


Şi i-ați dat în cale 
Val de mirodenii 
Albe mici vedenii, 
Gingaşi năsturici 
Cu rouă 'n petale. 
In aroma voastră 
Visele ci kresc 

Şi spre zări albastre 
Ca voi îniloresc, 


Romanife albe, 
Taceţi-ă voi salhe 
Viselor ei dalbe, 

Să rămăce "n lume 
Tot ca voi curate, 
Bine să se "'ndrume 
Pe căi fermecate 

Si Să-i râdă "n Soare, 
Dragi mărgăritare. 


G. TALAZ 


si 


cov. Pe Der Taucher ul lui Schiller 
îl învățasem pedearostul... 

Pe lessirg l-am împrumutat apoi 
dela biblioieca liceului săsesc, să-l 
sorb într'o sară. Dat-am si de Lao- 
koon! Era o descoperire prin care 
Mă MISCaLu rCoiuu.. 

Pentru ce nas coli, însă. si 0 is 
torie literară ? Nomâncască ? Nu se 
pomenia pe atunci, pela 1580402. Să 
mi se dea una germană! Bibliolecar 
al liceului român cra profesorul de. 
Puzoceanu. Când vorbia umfla bucile 
da în lături cu mâna, gest de re- 
pulsie și de îndemn la proprie ale- 
gere a cărților ori si de pliciiseală, 
mai siiu eu... „Alege și tu de-acolo, 
dulapul este deschis. alege cc vreui 
cite“.  Aleg: Geschichte der deut 
schen Nationalliteratur... Despre au- 
tor nu auzisem până atunci. Câteru 
volume ! Acasă, bătace de cap: greu 
de înteles, greu de tot: încep a celi 
pe sărite ; dau şi de texte la îniele- 
sul meu si tot irag folos. Fucese Ger- 
vinus! Foarte tâxziu, în Germania 
aflaiu că pe Gervinus specialistii 
nemii îl cilesc după ce dau docio- 
ratul cu ajutorul altor cărți mai 
putin profunde! Si tocmai cu cra 
să fiu năzdrăvanul de a-l înțelege din 
clasa a VI-Vil-a a licelui din Bra- 
sov | 

Nu pot vedea clar. dar vag simt 
că Lessing si Gervinus mi-au trezit 
predilecțiile peniru cercetarea istu- 
mică : Părinţi mari ai unui copil, care 
față de ei este încă - : 


G. BOGDAN-DUICĂ 
Bucureşti, 20 Mai 1926. 


Fiinţa şi menirea academiilor 


de D. GUSTI 
Aicubru al Academiei Române 


Discursul de recepție al d-lui D. Gusti: Fiinţa şi menirea Academiilor, rostit în 
ședința solemnă a Academiei Române din 1925, şi din care ne îngăduim a cex- 


trage acest fragment de actualitate, privind Academia 


noasiră — constitue o 


frumoasă evocare a istoriei acestor insti tuţiuni savante, 


D-l D. Gusti pornind de la Academia lui Platon, stărue 


asupra Academică 


ideale („Colegiul operei de 6 zile sau Casa şi Institutul lui Solomon”) preco- 


nizată în „Noua Atlantidă” a lui Bacon, 


de ani preconiza Academia Universală, și epiloghează îndelung asupra 


asupra meritelor lui Leibniz care la 24 


noului 


spirit ce trebue să anime Academiile, devenite în zilele noastre, Academii mi- 


litante, Institute Naţionale. 


Tabloul schiţat până acum al unci Aca- 
demti perfecte pune în adevărată lumină 
fiinţa şi menirea Academici Române. 

Prin regulamentul sancţionat «dle Loco- 
tenenţa Domnească în 1566, Societatea 
Academică Română“ fu consfinjită legal, 
ca reprezentunlă oficială anticipată a un:- 
vii de azi şi ca depozitara culturală a nc- 
siinsului dor secular de Unire a tuturor 
fomânilor; prin ari. 2 al acestui Regula- 
ment profctic se arată cu nespusă hotă- 
rire, că pentru „Societatea Academică Ro- 
iână” nu există hotare nedrepte politice 
şi geografice, căci el prevedea ca membri 
ui Societăţii: 3 Români de peste Milcov. 
+ de dincoace de Milcov, 3 din Transilva- 
nia. 2 din Banat, 2 din Maramureş, 2 din 
Vucovina, 3 din Basarabia şi 2 din Nlace- 
«onia. 

Academia Română a fost însă unu nu- 
mai fidelă misiunii ei naţionale, un forum 
jairiotie, care priu membrii din toate pnn- 
ctele locuite de Români avea plasate pre- 
tutiudeni sentinele ncadormile pentru a 
veghia la întreținerea şi exallarea focu- 
lui sacru năţional, va a avut în acel tiinp 
o ncîndeajuns de prejnită activitaic, care 
păzind proporţiile cuvenite pentru o pa- 
iune tânără în plin avânt de renaştere 
culturală, poate rivaliza şi [i comparată 
-— îndrăznim a afirma, fără teamă de exa- 
gcrare — cu activitatea celor mai de sca- 
mă Academii ale lumii, 

Peniru a nu vorbi de şedinţe solemne, 
concursuri şi premii, de comunicări, me- 
morii. şi publicaţii, Academici Române îi 
revine onoarea a îi dat [urii prima bi- 
bliotecă publică enropeană, unice colecţii 
de manuscrise, de documente, de hărţi 
geografice, stampe şi portrete și o minu- 
nat de hogală colecţie numismatică. 


Prima grijă a Academici dela înteme- 
icrea ci până azi, a fost şi va îi şi în 
viitor ecrceturea și desvoliarea limbei 
noastre. care. după geograful Hoffmann, 
citat de primul preşediute de onoare ul 
Academiei. Regele Carol |, în cuvântarea 
de deschidere a sedintei solemne ţinută 
cu prilejul jubileului de 25 ani ai Acade- 
mici (1 Aprilie 1901): „limba română 
zicea Iloifman, esie atât de bogată, încât, 
tacă sar cultiva, ar merita să fie limba 
a tot genului uman“, 

Poirivii acestui prim program Ăcarle- 
mia a întocmit. după cum se ştie. lu- 
crări întinse privitoare la limbă, orio- 
vriific, gramatică, folklor, texte şi Di- 
bliografii vechi care şi-au găsit încoro- 
narca în „Ctymologidun maguum lo: 
maniac“. azi. Dicţionarul  Limbei, în 
curs de apariţie. şi care, când va fi ter- 
niinat va merita! să; Me închinat uco- 
Iuia care l-a palronat, Regelui. Carol ]: 
în memoriam ct honorem regem, 


După limbă, cum cra şi firese, Aca- 
demia a consacrat  activilatea ci — de 
care poate fi mândră — Isorici Naţio- 
nale, organizând studii, publicaţii şi. mo- 
uumentala colecționare de documente 
privitoare la Istoria Românilor, 


Mai târziu, în mod sporadic, Academia 
absorbită cu lucrările sale asupra Limbii 
şi Istoriei, a întreprins şi cercetări şii- 
ințifice proprii, cum au fost bunăoară, 
observaţii meicorologiee, cumpărarea de 
instrumente și instalare de diferite ob- 
servatorii în ţară, cum este. da dată mai 
recentă, explorarea arheologicăt a Do- 
brogei cu Ilsiria şi cetăţile Uimetum, 
iar acum de enrând, prin intervenţia ci 
energică a salvat observatorul de usiro- 





Prolog de poem 


Incingc-voi îruntca-mi cu anticul pin, 
Si-alătuwvi de-al viefei harae, 


Măsi-voi vlăstarul de sânge 


latin, 


I'odoaba pământului Dac! 


Cânta-voi 


norodul de aprigi ciobani, 


Semeţi la făptură şi chip, ) 
Oştire de cuşme, pe ochi de vuliani, 
Cât stele sub cer şi nisip? 


Pe corzi ofelite de-al slăvei 


prinos, 


Chema-voi întregul trecut! 


Cuvintele-mi sune, 


zbuenind 


furtunos, 


Ca lănci repezile pe-un scut! 


Din bruma de secoli, neam 


falnic te chem! 


Srâcnească-mi azi. pieptul, sălbatice! 
Şi cântu-mi de slavă să depene'n ghem 
Tăşii din azurul Carpatic! 


ARTUR ENAŞESCU 


UNIVERSUL LITERAR 





BURADESCU: PORTREL 
Salonul Oficial 


nomie. de renume dela Nis- 
tru, din Basarabia. 

Insfârşit, prin crearea şcolilor din Pa- 
ris şi Roma, ce se datorese exclusiv îini- 
Vativei Academivi, sa extins sfera ci 
de influență  deparie, în străinălatea 
clasică. 

Este bine a  reimprospăla  aminitiri: 
noastre câteva date, cunoscute dealtfel, şi 
care din lipsă de timp sunt departe a 
fi complete, azi. când avem norocul a trăi 
o nouă epocă din viaţa neamului, şi când 
toate forţele trebuese încordate pentru 
a da ferictiei soluţionări politice a exis- 
tenţei neaslre naţionale strălucirea unei 
noni renașteri spirituale. 

Iulăntuind prezentul ilnsirului trecut, 
noni obligaţii se impun. Academia Ro- 
mnaănă trebuie să se înarmeze pentru 0 ac- 
iune și mai concentrată, si mai avântată, 
si mai pulernică decât a fost până acum. 

Căci ca trebuie. în sfera ci de acțiune, 
să consolideze şi să consacre sncecsul po- 
litie al zilei printro înălțare şi pros- 
periiate a culturii naţionale sub specie 
acternilatis. 

Vicaţa unci națiuni cste împodobită 
cu frumuseţea nuui adânc sens ctie; na- 
jiune înseamnă un idcal culiural de rea- 
lizat; ca este deci un principiu de comu- 
nitate a muncii culturale. 

Cn cât cultura naţională este ma: des- 
voltată şi mai originală, cu alât mai adc- 
vărat şi profund este sentimentul comn- 


curopcean, 


nilății muncii cenliurale, deci chitul de 
cimeniure a unităjii naționale. 
Dacă este aşa. atunci Academia Ra- 


mână este părtaşă la înfiripareu şi erca- 
rea Națiunii, reprezentând în acelaş timp 
o repetiție în ovdine culturală a Națiunii. 
pentru totdeauna una și indivizibilă, şi 
veşnice frământată de nostalgia realizării 
maximale a ci însăși. 

Accasla fiind menirea Academiei, ca 
Institut Naţional, ca va lecbui să aducă 
unele revizuiri organizaţiei sale interne 
și, în cadrul actualei Constituţii, să facă 
unele retuşări de Statut peniru a se 
apropia și ma! mult de „Academia per- 
feciă“, 

1. Potrivit principiului Academiei ac- 
live şi mililante, ar fi de dorit ca în 
viitor să se dea o mai mare însemnătate 
secţiilor în vieaţa generală a Academiei 
noastre; munca întensivă din sânul sec- 


i HAWERSUI LITERAR 





țiilor să se desfăşoare în şedinţe săptă- 
mânale prin participarea regulată şi o- 
hligatorie a membrilor lor pentru ce- 
municaca unor rezultate personale, noui, 
pentru punerea la punct în mod eritic a 
celor mai noui cercetări din alte parți 
ori pentru organizurea lucrărilor eoler- 
tive de specialitate (cum ar fi între ult=- 


le, pentru a aminti pilda Academiei 


ungare: editarea de clasici. de tratate 
mari sștiiaţifice ori de dicţionare  enci- 


clopedice), 

) 2. Dacă fiecare secție va avea vicaja şi 
acţiunea ei proprie, slorțările ler. coope- 
rând pentru un scop comun, vor trebui 
cooidonate în şedinţele plenare, 

5. Numiirul secţiilor Academiei va tre- 
hui să fie nuiărit. căci Academia nu poate 
impotriva spiritului vremii, să excludă 
din sânul ei ştiinţele sociale şi pe cele 
filozofice. 

Nu trebuie uitat, că una din ccle mai 
vechi societăţi româneşti, care sar pu- 
tea considera ca o venerată străbună a 


Academiei, se intitula în 1795 „Societatea * 


filozofescă a Nemului Românesc în mare 
Prințipatului Ardelului“, 

Ştiinţele sociale sunt dealtfel şi azi pre- 
văzute în secţia istorică — celui ce vă 
vorbeşte £ sa făcut ciustea a fi ules în 
această secţie ca sociolog —, științele so- 
ciale sunt însă prea importante şi prea 





n 


AUREL CIUPE: 


PORTRET 


Salonul Oficial 


dezvoltate, numărul lor prea mare şi for- 
mează un tot ştiinţifice caracteristic, pen- 
tru a putea fi considerate ca o simplă 
anexă la alte ştiinţe: științele juridice, 
cconomice, statistice, etnologice, politice, 
religioase, sociologice cer dreptul la vo 
existenţă autonomă, şi nu numai la una 
tolerată şi miluilă. 

[n această ordine de idei amintim că 
ilustrul academician dispărut, D. Stur- 
dza. — căruia Academia îi datorește o 
bună parte din tradiţie şi renume — a 
tăcut întro şedinţă plenară a celei de-a 
doua conferințe a păcii, ce u avut loc în 
1907, lu Ilaga, „Propunere pentru îufi'n- 
area şi organizarea unei Academii de 
drept internaţional“, cu reşedinţa în tla- 
ga — propunere ce a avut un mare ră- 
sunet pe vremuri. 

Academia de drepti internaţional se aa 
înuugura solemn abia la 14 lulie din 
acest an. în palatul păciă din Ilagu. 

Avem drepiul să fim mândri de suc- 
cosul strălucit de azi al realizării unei 
idei emise de un academician româu în 
fața unui arcopag mondial, acum 16 ani! 

Cred că war face impresia unei ino- 
vaţii îndrăsnețe şi pripite, ca să între în 
Academia Română, ştiinţele, pe care, prin 
însăşi definiția şi natura ci o Academie 
trebuie să le cuprindă, şi pentu care în 
1795 în Ardeal se înființase chiar o so- 
cictate specială, iar în 1907 se propunea 


„.. Vecernie 


Dar dece cerşetorii au căzut la pâmânt, 
Biciuiţi că toaca 
Rate în crucea Mântuitorului ?... 


Stol de fecioure cu ochi plumburii 
Es de prin curţi şi pornese cu beteli 
Si cu bocete la grădina lui Iosif, 


Pe EI L'au jertfit primăvara, 
Şi astăzi amurgul condciază cu face 
Icoana cu faptul Golgotei. 


Şi, părăsilă, ca orice femec, Maria 
Plânge, ru fafa ca ceara 
Iu zăbranice negre. 
p 
Dar fetele nu știu să bocească: 
Mai multcântă, cu glasuri de muzică rece, 
Doar losif împunge pământul 
Cu răcnete scurte, 


luu “când va fi vânătă seara, 

Cu crepul înstelat de ciudate lumini, 

Se va scurge convoiul cu Domnul. 

Greul ocolit pe poteci, prin grădini, 

Și-uu om îi va duce pe braţe medalia 
de spini. 


MUTATI. CELARTANU 





de un fost membru al Academiei noastre 
întemeierea unei Academii speciale la 
Maga. 

4. Dar Academia Română mai are o la- 
cună simţitoare de împlinit; ca a fost îot- 
deauna o instiluţie culturală, şi nu nu- 
mai o asociaţie ştiinţifică; şiiința este 
uu numai un element al culturii, cetălati 
este Arta. 

Ti bine. dacă dela început Academia a 
numărat printre secţiile ci una literară. 
ca unu poate refuza să i se alăture și una 
a Artelor. 

„Dealtfel aceasta ar fi şi conform spi- 
ritului actualelor Statute, care prevăd 
că secţia lilerară ure a se Ocnpiiu, „şi cu 
chestiunile de belle-arte“, apoi... „a în- 
curaja şi recomandu spre premiare opr- 
rele literare şi artistice meritorii“. 

In acest chip revizuirea staiutelor A- 
cademici noastre ar însemna, propriu zis, 
o precizare a lor, iar „reorganizarea“ ei 
mar fi decât aplicarea spiritului în care 
an fost concepute, 

5. Este de reţinut numai necesitatea 
unci noui regrupări repartizări și clasi- 
ficări de secţii, ari de noui subsecţii îu 
cadrul actualelor secţii care să facă pe- 
sibile lucrările lor. 

Principiul de constituire u secţiilor ori 
a subsceţiilor nu poate f: altul decât acel 
de omogenitate a specialităţii membrilor 
ce Te compun, pentru ca pria coeziunea 
aceloraşi interese şi preocupări ştiințiii- 
«e şi artistice lucrările Academiei să dea 
un maximum de rod. 

In tot cuzul esie de dorit — aceasta re- 
use ca o recapitulare firească a expunerii 
noastre de până acun — ca viitoarea rt- 
organizare a Acadeihici să cuprindă irei 
mari secții: Î, secţia științelor matema- 
tice. a ştiiuțelor fizico-himice şi a știiu- 
elor biologice (naturale și amediţalv): 
1, secția şliinților istorice. a științelor 
filologice, a ştiinţelor sociale şi a ştiin- 
felor filozofice şi insfârgit. „HIT, secţia 
Titeraturii şi a Artei (muzică, sculptură 
pictură, arhitectură). 








o: 


Dormeam adânc 


Dormeam adânc, cu inima toată 
Şi nu te-am văzut 
Când ai trecut 

Prin lunca întinsă şi lată. 


Dormeam adânc, cu inima toată 
lav» cântecul tău 
Prin sufletul meu 
Parcă mar Si trecut niciodată. 
Visam cum vântul în îritoi 
In vârtej se-oprea 
Noroc îşi căuta 
Intr'un tritoi cu patru fai. 


Si nareă erau pentru mine 
Fântânile seci 
Pădurile reci 
Şi nicăeri nu-mi era bine 
Pormeam cu inima toată, adânc, 
Si nam simțit 
Pașii cu cari ai venit 
Intrându-mi în gânduri, adânc. 
Jormeam adânc, cu inima toată 
Si n'am auzit 
Când te-ai lovit 
De dragostea mea toată. 


TIORICA MUMULAAND 


fese 





a 
DI aa 


Delmitarea dintre secţii nu va fi ri- 
gidă; oricând, după nevoi, ele putând co- 
labora  iupreună, când lucrările între- 
prinse vor impune uceasia. bireşte că 
noua reorganizare va atrage după sine 
Şi 0 mătire corespunzătoare a nuinăru- 
lui membrilor Academiei. 

6. Academia fiind o înstitnţie culturală 
„eprezentativ naţională, ar ti de dorit ca 
va să aibă un contact mai intim cu opl- 
pia publică priu comunicări regulate pu- 
blice, la ore când publicul poate veni, 
asupra ultimului stadiu ori a celor nai 
noui mari descoperiri ale gâudirii şi pro- 
gresului ştiinţitic, care frământă şi dau 
signatura epocei în care trăim. Ş : 

De sigur, nu poate intra în săreina A- 
cademiei, ca cu să întreprindă opera atât 
de utilă a popularizării ştiinților şi nu 
puate fi de demnitatea ci ca să tie tur- 
burată de ambiția popularității. 

Acudemia serveşte Adevărul şi l'rumo- 
sul cu esclusivilatea oricărei alte ten- 
dințe şi ca nu urmăreşte decât un res- 
pect şi-o consideraţie bazată pe încredere 
în menirea ei, j 

Totuşi, dacă şliința are sceretele ei, ca 
nu este un secret pentru nimeni. Știința 
este a Națiunii, care trebuie să îie în- 
treţinulă şi luminată în mod regulat te= 
supra marilor probleme ale timpului. 

7. lustârşit Academia Română va trebui 

să participe efectiv la lucrările Acade- 
miei Enternaţionale, cu; care să rămână în 
cea mai strânsă colaborare, căci națiu- 
nea română, prin Academia ci, are dato- 
ria să vorbească şi dreptul să fie ascui- 
tată pretutindeni, unde sunt în Joc pre- 
rogativele conştiinţei ştiinţifice univert- 
sale. 
Vrebuie să se înţeleagă mai mult de- 
cât până acum, că națiunea trimițând la 
adunările internaţionale pe ambasadorii 
ei ştiinţifici, săvârşeşte un act elementar 
de manifestare a onoarei naționale. 


D. GUSTI 


UNIVERSUL LITERAR 


Revolta îngerilor 


Manuserisele constituiau fără îndoială 
cea mai mare bogăție a acestei imense 


colecţii. Se aflau mai cu osebire cores- 
jondenţe inedite de Gassendi, de păriu- 
tele Mevsenne, de Pascal, care aruncă 
noui lumini asupra spiritului secolului 
at XVII-lea, Şi nu-i înciduil să uităm 
libliile ebraice,  talmudurile, tratatele 
rabinice, imprimate şi manuscrise, lex- 
tele armenești şi samaritene pe pice de 
burbec şi pe tablete de sicomor în fine 
toate exemplarele antice şi preţioase cu- 
lese în Feypt și în Siria de către Taime- 
sul Moise de Dina şi pe care Alexanlre 
Wlsparvien Je achiziţionase pe un preţ 
We nimic până în 1356, cârml savantul în 
studii ebraice a murit de bătrâneţe şi 
mizerie la Paris. 

Biblioieca esparviană ocupă al doilei 
etaj al bătrânei clădiri. Lucrările  soco- 
tiie de un interes mediocru, precum căr- 
ție de exegeză protestantă din secolul al 
AlV-lea, şi al XĂ-lea, dăruite de d 
Guctan, crau asvărlite fără sii fie legate 
în întinderea nesfărşită u podurilor. Na 
nai catalogul cu «uplimentele, avea opt- 
sprezece volume în folio, Acest cutalog 
cra ținut lu zi și biblioteca; într*o perfectă 
ordine. D. Julien Sariette, arhivist pa- 
leograf, cure, sărac şi modest, dădea lec- 
[ii ca să trăiască, deveni în 1895, după 
recomandaţia episcopului de Agra, peda- 
vogul tânărului Maurice şi aproape în a- 
cvlaş timp, conservatorul biblioteci! es- 
purțiene, IÎnzestrat cu o activitate meto- 
dică şi cu o răbdare îndărătuică d, Sa- 
rietic, clasase singur toate volumele a- 
cesiui vast aşezămâni. Sistemul concepui 
de cl și aplicat, eru atât de complicat, e- 
tichetele puse pe cărți se compuneau din 
atâtea litere majuscule şi minuscule, la 
iiuc şi greceşti, din atâtea cifre arabe şi 
romane, iusoţite de steluțe, de duble ste- 
luţe, de triple steluțe şi cu semnele care 
exprimă în aritmetică ridicările la cub 


ANATOLE FRANCE 


şi extragerile de rădăcini, că siudiul lor 
ar fi cerut mai multă vreme și muncă 
de cât ai nevoie sănveţi algebra la per- 
fecţie, şi cum nu se găs: nimeni care ar 
fi <lorit să dea aprotundării acestor sim- 
boluri obscure ecasuri întregi folosite 
la descoperirea legilor numerilor d. Sa- 
rictie rămase singurul să se recunoască 
în clasificările sale şi astfel deveni ceva 
cu totul imposibil să găseşti fără ajutorul 
său, priutre cele lirei sute şeasezeci de mii 
de volume încredințate pazei sale, car- 
tea de care aveai nevoie. Acesta cra re- 
zultatul zelului său, Depurte de a se plâu- 
ge de lucrul acesta, el sunţia dimpotrivă, 
o vie satisfacţie, 

D. Sarictte îşi iubea biblioteca, o iu- 
bea cu gelozie. In fiecare zi inira în ca 
dela orele şapte dimineaţa, şi acolo, pe 
un mare birou de mahon, cataloga. Fişele 
scrise cu mâna sa umpleau dulupul mo- 
numental ce se ridica în faţa lui pe care 
trona bustul în gips al lui Alexandru Fis- 
parvien, cu pletele în vânt cu privirea 
sublimă, purtând ca Chateaubriand fave- 
vite, cu gura rotundă şi cu pieptul goi. 
Când bătea amiaza, d. Sariette se ducea 
să prânzească, în strâmta şi întunecoasa 
stradă Panettes, la lăptăria la Pairu-E- 
piscoji, frecventată odinioară de Baude- 
luire, Îhâodore de Banville, Charles As- 
sclincau, Louis Menard şi nobilul spa- 
niol, care tradusese „Misterele Parisului“ 
în limba conquistadorilor, Până şi răţuş- 
tele care se bălăceau utât de drăgăstos 
pe vechea firmă de piatră de unde îşi 
trăgea numele slrada, recunoştean: pe d, 
Sarictte, Se întorcea la orele  douăspre- 
zece şi trei sferturi precis în biblivieca 
sa de unde nu mai eşea decât la şeapte 
ceasuri ca să se ducă la „Cei patru epis= 
copi” şi să se aşeze înaintea mesei Iru- 
gule, cu desertul obicinuit de prune. In 
liecare scară, după cină camaradul său 
Michel Guinardon, cunoscut peste tot sub 





AL. SADI IONESCU 
Bibliotecar la Academia Română 


- UNIVERSUL LITERAR 





numele de moş Guinardon, picior decu- 
rator, reparator de tublorui care lucra 
pentru biserici, venea din mansarda sa 
din Princesse aux Quatre-lveques să-şi 
bea cafeana şi lichiorul, şi eri doi prie- 
teni jucau partida lor de domino, Moş 
Cuinardon, voinic şi plin de viaţă, ceru 
ma: bătrân decât ar îi putut să creadă 
ci însuşi: apucase pe Chenavard, De o 
castitute sălbatecă, tuna totdeauna în 
potriva muretăciilor neo-poganismuluti în- 
irun limbaj de o obscenitale nemai po- 
menită. li plăcea să flecărească. D. Su- 
riette asculta cu plăcere. Moş Guinaridton 
discuta de preferință cu prietenul său 
despre Capela Ingerilor, la Saini-Suplice, 
ale cărei picturi se jupuiau pe ici pe 
colo, şi pe care ar îi trebuit să le repare, 
când o vrea D-zeu, căci decând cu sepa- 
rațiunea bisericilor nu mai aparţineau 
decât lui Dumnezeu. Şi nimeni nu se 
măi îngrijea de reparațiunile necesare, 
Dar moş Guinardon nu pretindea nici uu 
salariu. 

Archanghelul Mihail cste patronul 

meu, zicea el, şi am un cult special pen- 
iru sfinți: îngeri, 
_După ce făcea o pariidă de domino, d. 
Sariette mititel, iar moş Guiuardou voi- 
nic ca un stejur, pletos ca un leu, mare 
cât sfântul Cristofor, porneau alături, 
vorbind prin piața  Saint-Sulpice, sub 
noaptea când Frumoasă când posomorătiă. 
[). Sariette se ducea deapreptul  ucasă, 
spre marea părere de rău a pictorului 
care era nociambul şi vorbăreț. 

A doua-zi d. Suricite îşi lua când ceca- 
sul bătea şapte. locul său în bibliotecii 
și începea să culalogeze. Agezut la biroui 
său, arunca tuturor o privire «le meduză, 
de groază cu să nu vie vre-un Împrumu- 
titor de cărți. Ar fi voit ca aceasta pri- 
vire să schimbe în piatră nu numai pe 
magistraţii, pe oamenii politici, pe pre- 
eții care se liudau cu familiaritatei lor 
cu stăpânul, spre a-i cere împrumut 
vre-o catte, dar chiar şi pe d. Gactan 
binetăcător al bibliotecii, care adesea 
lua vre-o vechitură de carte amuzantă 
sau obscenă, ca so mai citească în zilele 
de ploaia la țară, sau pe madame Re- 
d6e dEsparvien, când venea să-i ceară 


Naum... 
— Schiţă — 


Un țipăt strident de copil, —— se auzi... 
On ul_ ca atius drept în inimii, fresiări: 
cra glasul copilului său. Așa ţipa când 
îl cumeninţa vreo primejdie sau când mu- 
ma nu voia să-i tacă un gusi,.. Se sculă 
repede de la masa de lucru şi deschizând 
in grabă fereastra, privi în stradă. Toc- 
mai atunci un automobil gonca grabnic. 
„Maât putu să vadă: numărul 1347. Rămu- 
se de piatră: de sigur că automobilul a- 
cesta călcase copilul şi acum fugea «le 
răspundere, Cu picioare de paralitic, abia 
avu puterea să se tragă spre sonerie Şi, 
tupă ec apăsă slab pe buton, căzu pe cel 
dintâi scaun. Puată fiinţa i-se golise, cle- 
vcuiud o cuvitate dureroasă, — îu preaj- 
a lui filfâia duhul nenorocirilor ihari,.. 
Sersiloarea veni şi lără să zică nimic. 
UŞIepiă,e 

— Stăpânul o privi şi, înghițind un 
nod uscat, abia putu so întrebe: 

— „Lumile e fetiţu?* 

Servilourea zise, simplu: 

— li cu coniţa, la cucoana mare,” 

a Da?” 

Da. 

-- „Bine, — due. 
plecă... 

Rămas singur, privi în jur şi ridicân 
«u-se de pe scaun, oliă,.. 

Se aşeză din nou la lucru, dar firul 
rupi nu sc mai prindea lesne... Aceiaşi 
amiutire  sbacnea clară şi absurdă în 
mintea lui... 





şi  sertitoarea 





ire-o carte pentru bolnavii din spitalui 
său, sau chiar pe însuşi d. Rene d't'spar- 


vien, care se mulțumea totuşi cu codul 
civil şi cu Dalloz. a N aie 
Luând cea mai neînsemnată  cărjulie 


îi sfâşiai inima. Ca să refuze împrumu- 
tuv'le chiar şi acelora cari aveau atâtea 
drepturi, d; Sarictte născocca mii de mit 
ciuni ingenioase sau grosolane şi nu sc 
iomea săi calomnieze  udministraţia sa, 
nici să te [ucăsăte îndoieşti de vigilența 
su spunând că un volum pe care cu un 

minut înainte îl ţinea sub privire, su 
il apăsa pe inimi, sa rătăcit sau sa picr- 
dur. Şi, când în cele din urmă trebuia 
neapiirat să dea carte, o relua de două- 
zeci de ori delu împrumutător până cu 
:-] înmâna. 

Tremura fără îndoială ca vreun obiect 
din cele încredințate grijei sale să nu lip- 
scuscă, (Conservator a trei suie şeasezeci 
mii dle volume, în mod constant avea trei 
sute şasezeci mii motive de alarmă. Une- 
ori se deştepia nvupicu, scăldat într'o su- 
doare rece şi scoțând un strigăt de neli- 
nişte, pentrucă văzuse în vis o gaură în- 
run raft al bibliotecci. 

l-se părea monstruos, nedrept şi Aeso- 
lant ca o carte să părăsească vreodată lo- 
cut său. Nobila sa avrariţie exaspera pe d. 
Rene dlisparvieu, care  nedându-şi  sea- 
ma de virtuțile desăvârşitului său biblia- 
tucar, îl luu drept un bălrân maniac, D. 
Sarielie ignora această nedreptate ; dar 
ar fi bravat cele mai crude neplăgeri, ar 
fi îndurat disprejul şi ocara spre a salva 
întegritatea comorii sale. 

Mulţumiră asiduităţii, vig:lenţii, zelului 
său. sau pentru u spune tot cu un cuvânt, 
iubirii sale, biblioteca lui Esparvien nu 
pierduse o singură foaie sub administra- 
ţia sa, timp de șeasesprezece; ani care s'au 
împlinit la 9 Septembrie 1912, 

Trad, de Î. FL.OROIU 


„O nocană plină de umbre fugare, uo. 
roi peste îot_upă picurând de pe ramuri, 
ui cer de evnușă,. Peste noaptu: se incăe- 
vaseră cu trupele avansate ule nemţilur, 
i. respinseră o bucată şi acum prubea 
spre udăpostul de noapte, Puria în spa- 
te carabina de câre nu se tlespărțise 
clipă pâuă atunci: carabina seria 1547. 
Se gândea cine ştie unde, la nimic —— 
cânul în faţăci se dvi uu soledlat neam țee 
hătacit sau fugar, sollarul siinmăna cu au 
lup, prins lie strâmtoare intro goană de 
vânătoare.  Prisca speria împrejur și 
tbemura.., Repede. ca hipnotizat, îşi seva 
se carabina din spate şi-o ini spre 
duşman... Soldatul neaini se opri. destăcn 
hrajele și grăi îndurare prin lumina 
moale a ochilor... In ochii aceia pălpâta 
o neslărşilă milă pentru nevasta şi copiii 
de-ucasă... O putere mai nare ca el lupta 
cu trăgaciul carabinci... Să apese sau nu? 
Anzi elur un glas venind dinspre luu 
ochilor fugarului: „nu mă omori?” Dare 
cerul era de plumb, apu picura de pe ra- 
minti. O deimnălură seacă se anzi.. Sol. 
datul neamţ căscă ochii, desfăcar iar brau. 
țele in lături şi când deschise gura ca 
pentru a respira adâne. îi ţâşni unu sul 
de sânge, pe care-l scuipă la picioarele 
eciui care trăsese... Aopi se plecă încvr în 
genunchi, strânse mâinile la picpr şi, ca 
su cum Var fi încluinar, îşi lăsă frunieca 
în pământul desfunedui... Mai tresări ca 
de-o atingere rece. — şi, pe urmă, înte- 
pen... Frunzele picurau meren boabe de 
apă, cerul era mereu praf «dle CENNSĂ,.. 

O durere ascuţită îi trăsui braţul cu 
care ţinea carabina, şi o neliniste umeţi- 








pa 
Solo 


Ingăduiţi-mă o clipă! 
Presimt cântările de 
Aduse ca de o aripă 
In locul celor care pier. 


fier. 


Ingăduiţi-mă! sunt mică, 

Dar pot să cânt pentru cei miei; 
lu haosul ce se ridică 

Mă voi lipi de licurici. 


Moi prinde n cârca unui greer 
Alăturea de dumneata, 

Pe drumurile de cutreer 

Să-ţi cânt şi eu câte ceva. 


Să tânzue îu mine glasul 

Imbătrânitelor poveşti, 

Te rog, mai întârzie pusul 

„Cu care vrei să mă striveşti! 


Din cântec, țipăt nu voi face, 
Din noapte, nu pot face zi; 
Dar nu te voi lăsa în pace 
Şi poate mă vei auzi. 


Te-oi strecura pe ici, pe colo. 
la calea celoră pribegi, 

Şi ascullând bătrânui solo, 
Mă voi căzni să-l saţelegi. 


Eu nu voi căuta vioară 
Să bat în struna nimănui 
Şi nu voi cere bunăoară 
Să cânt la nunta dracului! 


VIRGINIA GHEORGHIU 


XX 


723 —— 





N. N. TONITZA: RATIUŞKA LIPOVANCA 


teare îi sgudui toulă fiinţa... O fâlfâire 
catifelată şi neagră îi învălui trist sutle- 
tul,.. Căzu apoi şi el în linia avantpos- 
tului de noapte... Furicrul companiei, a 
doua zi, îi dădu raportul: „Soldatul ger- 
pian, împuşcat în poiana din deal, făces 
patte dintrun regiment bavarez şi avea 
matricola 1547...” Aceiaşi amoeţeală, ca 
în clipa împuşcării, îi clătină creerii... Ca 
o ființă umaterială dar consistentă, nu- 
mărul acesta, se ridică în faja lui, neli- 
n.ştinidlu-l, şi un glas, pe care numai 
smietul lui îl auzea, gueră: „nu mă 
omori!,.." 

Pe urmă veni relragerea... Şi înlr'o 
noapte de marş, cuprins ca de furie, îşi 
smulse din spate carabina, care îl ardea 
ca o dungă de foc, şi trăsnind-o de-un co- 
pac, o aruncă sfărâmată, întrun, şanţ mo- 
cirlos.. Dar pe dată din apa verde, se 
ridică aceiaşi fantomă: numărul 1347, — 
cu zâmbet trist și cu glas şuerat: „nu mă 
omori)...” 

„ȘI de-atunci numărul acesta, ca o 
fiinţă imaterială dur cousisteulă, îi ţiue 
tovărăşie nedespiărțită, având o îusenină- 
late precisă în viaţa lui... De câte ori se 
sue în vagon sau în automobil, priveşte 
mai întâi la numărul ce poartă, — de 
asemenea oride câle ori are de-alace cu 
cifre, la vreo instituţie sau la vreo bancă. 
Dimineaţa, priveşte în jur, când merge 
pe stradă, să vadă dacă întâlneşte undeva 
fiinţa concretă a numărului: la spatele 
vreunei trăsuri, pe latura unui camon, 
sau aiurea sar putea afla... Numule a- 


costui număr în deosebite feluri: 1 pe 
347, 15 pe 47, 134 pe 7. Ştie că ţifrele 
lui adunate fac 15. iar jumătatea întâia 
scăzută din a doua, dă 34, adică cele 
două ţifre de la mijloc... 

Şi or. de câle ori se atinge de acest 
număr sau de derivatele lui, o neliniște 
de cpilepsie i-se împânzeşte abrupt în 
snflet, răstogolind în el bolovani de du- 
rere, — şi tot atunci aude elar, neschim- 
bat şi. blând: „nu mă omori!,..* 


. . . . - . - . i a 


Cugetând peniru a mia oară aceste gâu- 
duri, omul se sculă de la biroul său de 
lucru ş. plimbându-se prin cameră, cău- 
ta să-şi găsească — aşa cum fusesc tot- 
deauna —. echilibrul sufletului... Cugetie 
că totul nu fusese de cât o coincidenţă 
bizară, dar foarte fircască mai ales în 
război... Că ţifrele, în cele din urmă, sunt 
arbitrare şi imateriale, — o notație şi 
atât,.. Că răsboiul e un caz de forță ma- 
joră... Gândurile acestea se plimbau, inu 
tile, prin golul sufletului. ca nişte pa- 
scri care nu au pe ce să sc aşeze. 

Căuta un argument mai puteruic, dur 
soneria îl trez.. Parcă sunase în cl, în 
dreptul inimei,.. Ridică privirea: şapca 
fctorului se vede la uşa de sticlă... Co 
respondența. de seară... Gândurile i-se ri- 
sipiră... Câteva jurnale şi o adresă a 
poştei centrale... I-se lumină inima. Ce- 
ruse de mai bine de-o jumătate de an, un 
număr la telefon, — insistase prin prie- 
teni, promisese cadouri. — toate în za- 
dar... Acuma, în sfârşit, bănui izbânda... 


UNIPERSUL LITERAR 


Învestit, dădu un bacşiş bun factorului, 
care plecă surâzând,.. Repede. cu tăetorul 
de fildeş, desfăcu corespondența poşte.... 
Parcurse fulgerător cu privirea trupul 
adresei... Chipul — pe dată — i se întu- 
necă: direcţia îi făcea cunoscut că-i a- 
cordase numărul 1347... 

Un fir tremurător de foc îl străpuuse 
din creștet până în călcâc, — văzu din 
nou cerul de cenuşă de atunci, picăiurile 
de ploue cure cădeau de pe frunzele plân- 

- gătoure, — şi, lăsându-se în fotoliul din 
oduia lui de lucru. auzi clar. acelaş glas, 
impersonal,  Dlajin şi trist: „mu mă 
omorî!” 


AL. LASCAROVY-MOLDOVANU 


Carnetul unui 
adolescent 


BIBLIOTECA 


Aici am aşezat prima carte cu chipuri 
a copilăriei mele şi regulat câte una nouă, 
curată şi frumoasă ca învăţăturile din ca, 
îşi găsia locul aici, 

Apoi când chipul meu îndrăzneț de 
epheb, provocător eşit dintrun guler răs- 
irânt, îşi accentuuse trăsăturile, între Îi- 
lele unei cărți am păstrat o îloare timidă 
de primăvară, în afectarea unei iubiri 
slinghere, 

Cu mâinile întinse mă ţineam strâns de 
două lumi, amândouă deopotrivă de a- 
proape, una care mă nesocotia încă, căci 
pentru cei mari eram prea copil şi una 
care ină gonia, căci eram prea mare pen- 
tru a mă mai primi copiii în jocul lor. 
Raiturile mijlocii păstrează lectura ado- 
lescenţei mele. 

Și viața am descifrat-o prima oară din 
rândurile unei cărți. Sufletul meu era ca 
o vlacă fotograiică neatinsă încă, 

De-atunci rafturile sau umplut cu to- 
muri grele de credinţe şi erezii, culmi de 
idealuri şi abisuri de realitate, îmbătră- 
nind tinerescul aspeet al frumoasei bi- 
bleteci, 

Instârşit într'o zi am reuşit să aşez cu 
nerăbdare şi naivă mândrie, alături de 
sufletul omenirii, prima pagină iscălită 
de mine, primul mugur al suiletului meu, 
un atom — dar ştiam că şi munţii sunt 
formaţi fot din atomi. 

De atunci hazardul, prieten celor în- 
drăzneţi, îmi aruncă la tot pasul frânturi 
de viață supusă, dându-mi prilejul să 
controlez cele închise în cărţi, 

Bibliotecă, nemurire zămislită de muri- 
tori, sub a căror mască nici astăzi nu știm 
ce se ascundea, cronică de toate zilele a 
sufletului meu! Şi astăzi îţi mângâi cu 
privirile izvorul pornit întâi şintâi la 
drum, înecat acum în fluviul potopitor al 
cuvintelor: Andersen, 


i C. 1. ŞICLOVANU 





UNIVERSUL LITERAR 


Pe marginile unui interviu 


Pictura noastra bisericeasca 


Recentul interviu 1) din Rampa al d-lui 
Nichifor Crainic, actualul secretar ge- 
neral dela ministerul de Culte şi Arte, a 
fost o surprisă nu numai pcutru întrea- 
ga familie artistică din ţaru noustră, dar 
şi pentru acci cari nu prea văd rostul a- 
cestui minister. : 

Animatorul platonice dela Gândirea şi 
Cuvântul a atâtor chestiuni culturale şi 
artistice curcate (scărmănate zilnic de o 
«droaie de scăfârlii cu meserie de condci) 
cât şi eriticul îndârjit a o sumedenie de 
nerozii săvârşite de unele oficialități, 
trecute pe la Arte şi Culte, a devenit el 
însuşi oficialitute: 

Din jilțul cari i sa încredințat, sch- 
țează cu o serioasă preocupare, un bo- 
gut program de activitate viitoare a 
ministerului „elitelor creatoare” cum 
spune d-sa, 

Programul priveste amănunţit ficcure 
artă şi iustiluţie artistică şi culturală 
în parte. 

Una dintre chestiunile pe care d-sa 
a pune în lumină cu o intuiţie superioa- 
ră şi o îmbrăţizează cu o dragoste deo- 
scbită, e „pictura bisericească“.  Ches- 
tiune mare în adevăr, căci are frumoasa 
chemare de a servi biserica prin artă ; şi 
care mai şi darul, de a împăca şi 
justifica împerecherea bizară ce sar 
părea că este între culte şi arte. 

„Academia de arte bizantine“ pe cari 
d-sa o preconizează cu o necesitate covâr- 
şitoare pentru viitorul estetic al biserici- 
lor noastre, cum şi măsurile de control 
pentru autorizaţiile de pictori bisericeşii, 
sunt năzuințele de tanti întregi ale câtor- 
va specialişti, cari însă nau avut post- 
bilităţile de contact, cu un factor reali- 
zator. 

IDar să reproducem din autorizatul în- 
terviu al d-lui Crainic, frumos nuanţat 
de pana unuia dintre cei mai buni re- 
porteri culturuli, scriitorul Froda, pasa- 
giilo complecie ale chestiunii care va 
forma obiectul discuţiunii noastre, 


— Na credeţi că ministerul de Culte şi 


Arte ar trebui despărțit de oarece conţine 
preocupări aproape contradictorii. 

— Numirea mea la acest minister da- 
vedeşte tocmai că aceste preocupări nu 
se exclud, aşa cum unii ar voi să creadă. 
Biserica a fost întotdeauna creatoare de 
artă. Ar fi să repet lucruri arhicunoscute 
din istoria civilizaţiei, spunând că artele 
și liierile au crescut în preajma bisericii 
şi că instinctul religios ca și cel estetic 
au până la un punct un extaz identic, Ia 
noi în ţară, în special, fiind-că socotit 
că o instituție trebue să corespundă con- 
dițiilor specale unde e pusă să activeze; 
— bisericile reprezintă aproape singurile 
monumente de artă veche. lală de ce şi 
Comisia monumentelor istorice aparţine 
de Ministerul Artelor. 


UN VAL DE BARBARIE 


Dar îu legătură cu pictura, Ministerul 
Artelor se 1a ocupa în primul rând de 
pictura religioasă. Şi iată de ce această 
grabă şi precădere : Trebue luate măsuri 
ca majoritatea zugravilor de biserici, ar- 
tiști improvizaţi să nu mai  profaneze 
casele sfinte, 

Sunt adevărate monstruozităţi  pictu- 
rile din ultima vreme făcuie în sfintele 
biserici. Un val de barbaric de tătărism 
(e vorba de felul cum lucra pictorul Tă- 
iărăscu), conrupe gustul public și impri- 





i) Rampa 17 Mai 1936, ; 


de pictorul„ŞT. DIMITRESCU 


mă o decadență în arta picturei sacre 
româneşti, artă cure a cunoscut vremuri 
de glorie şi a dat ţării monumente stră- 
lucie, 


ACADEMIA DE ARTE BIZANTINE 


Piclura sacră părăsită de  oficiulitate 
trebue siimniată, ajutată şi mai ales cu- 
rățată de toţi nechemaţii, cari o pângă- 
rese. Ne gândim la o comisie de specia- 
lişti, care să fie însărcinată să dea aur 
vizaţiile de rigoare pentru pictarea şi ro- 
purarca picturci în. biserici, 

Nu voii, priu aceasta să împiedicăm &- 
lanul creator al artistului răpindu-i îni- 
|iativa sau impunâudu-i un şublon oli- 
ctal, după care să lucreze, dur nici nu 
înțelegem să mai tolcrăm ca bisericile, 
să ajungă pradă tătărăscismului, 

— Ce remedii vedeţi? 
— Remediul îl vedem în reîntoarcerea la 
aria sacră bizuntină. In acest scop vom 
susţine înfiinţarea unei Academii de uo- 
te bizantine, cari să cuprindă secţiuni 
de picanră, muzici religiousă, sculptură în 
lemn şi piatră şi arhitectură, 

In uceastă direcţie am şi Inaltul spri- 
jiu al Păvintelui Patriarh, care luptă pen- 


SOROCEANU: 





9» 


tru acelaş ideal. Şi nu mă pot opri să re- 
lev o coincidenţă fericită. În momentul 
când ne pregăteam Să-i comunicăm pla- 
nul nostru, Părintele Patriarh ne făcuse 
o adresă ministerului prin care ni se ce- 
rea acelaş lucru“, 

Chestiunea astfel schiţată de d. Crai- 
nic, e văzută aproape sub toate aspec- 
tele ei. 

In adevăr, biserica este, dar mai ales, 
a lost, creatoare de urtă. Biserica  cato- 
lică ne-a dai „Renaşterea? care a înrâu- 
rit lumea întreagă, iar biserica ortodoxă 
„Arta bizantină“, care a înflorit ma; ales 
ln începuiul ortodoxici, 

Dacă însă arta bisericei catolice ac- 
tnale nu mai e la înălțimea Renaşterei, 
diu punetul de vedere al creaţiei, se men- 
ține totuş: în marginile  unci  decenţe 
desăvârşile ca meserie, pe când la bise- 
rica orlodoxă scăderea e mull mai sim- 
țită, 

Spiritualul şi logica decorativului bi- 
zantin, din cele câteva monumente mari, 
şi chiar naivitatea primitivilor noştri zu- 
gravi, este de o superioritate nu numai 
urtistică, dar şi ca meșteșug, mult mai 
ridicată, de cât vopsiturile cu glanz ale 
bisericilor recent ridicate, Atât „,„Lătă- 
răseismul” care era un reflex palid. şi hi- 
brid al spiritului Renaşterei, trecut prin 
Moscova, (şi cari spre nenorocul nostru 
a liisat sumedenie de prozeliţi) cât şi „bi- 
zautinismul de salon“ al lui Lecomte de 
Nony, (cu toată superioritatea lui tech- 
nică) an deviat şi îndepărtat spiritul bi- 
zantin, cari tot mai licăria pe ici pe colo 


POETUL BACOVIA 


Salonul Oticial 


10 


la zugravii noştri bătrâni, dar mai alos bi- 
zantinismul academic al umor meşteri 
„de poze vc panoramă“ cari, hălăduese 
peste tot locul cu gloata lor de ucenici 
cu jablon, unită cu inconştiența unor zu- 
erăvaşi improvizați şi cu rapacitutea nu- 
gustorilor de odoare bisericeşti şi de ico- 
nițe glănțuite şi „aurite cu bronz”, au 
irivializat întrun mod barbar — arta 
noastră sacri Bizantină—,„Uniea artă de- 
corativă murală de pe supratuța pămâu- 
tului. cari a stat la haza chiar a Renaş- 
terei”, 

Pe ici pe colo, când vre-un pictor mui 
de vuloure, iudrăzneşte să se apropie de 
vre-o biserică nouă de zugrăvit, e îndr- 
părtat cale de kilometri, de starea de ig- 
noranjă în cari se află, comitetul biseri- 
cii în frunte cu cotul (de multe ori 
chiar cu episcopul), care nu-l poate apre- 
cia faţă de aliul mai slab, şi cari fatal 
îi face o concurență nelcală mai înlâi ca 
preţ. Căci peutru ast-fel de „comisiuni“* 
oferta cu preţul cul mui ieftin e cca bu- 
nă, — şi e decisivă! | 

Avem multe chiar în Bucureşti, dar mai 
ales unul recent minunat de caracteristic 
peniru cele spuse mii sus. , 

Câte talente frumoase cu reale încii- 
nări pentru decoraliv, nu sunt astfel 
împiedecute de a lucra pentru această 
artă aşa de pipernicită şi înjosită acum! 

Mai întăi—cum spune d, Crainic—Mi- 
nisterul va trebui să numească o comi- 
siune de specialişti: arhitecţi, pictori, 
sculptori, curi singurii să aibă precăde- 
rea de a elibera şi controla autorizaţiile 
de pictori bisericeşti. Cred însă, că drep- 
tul acestei comisiuni ar trebui extins 
astfel, ea la ori şi ce lucrare nouă sau de 
reparat, să aibă cuvântul hotăritor. Rolul 
ci ar fi nu numai de slătuitoare a comite- 
tului local! ci şi de control de specialitate. 

Tot ca ar trebui să şi recepţioneze lu- 
crarea terminată. 

Dar paralel cu aceste mijloace, cari 
ar viza mai mult actualitatea rămâne de 
pregătit viitorul cât mai frumos al aces- 
tei arte. 

„Academia de arie bizantine“  anuu- 
țată de d. secretar general (peutru care 
am fost cousultat şi eu acuimn trei ani de 
fostul secrear general d. Ispir, și căruia 
i-am prezentat şi un proect de organizare) 


a 


ar trebui să fie pu uumai o şcoală de o ? 


specialitate oarecare, ci un „adevărat fo- 
car de apostolat religios şi artistic“, 

Fa va da roade, după felul cum va fi 
întocmită și susţinută, dar mai ules, „spi- 
ritul“ ei va depinde în primul rând de 
profesori: cari vor indica şi limpezi dru- 
mul viitoarelor generaţii de pictori bisc- 
riceşti, 

Nu ne putem însă stăpâni o rezervă, 
provocată de surprizele cu care ne la- 
beşte încontinuu mentalitatea de după 
război, Ar:vismul cari, ncpulând face 
preocuparea de căpetenie a specialistu- 
lui, închis în turnul lui de fildeş — a in- 
dicat şi în acest domeniu cazurile lui 
concrete, de oameni ai timpulu:. Prin sâr- 
guința unor macştri aglomeraţi de co- 
mnenzile unei oficialități amatoare de pa- 
radă, prin antreprenorii restauratori de 
monumente, specialişti în consumarea a 
vagoane de barsii pentru spălarea fumu- 
Jui de lumânări de pe pereţi, și prin zu- 
grăvaşii „turtă dulce“ cocoloşiţi între su- 
tanele unor cuvioşi monahi, arta noastră 
bisericească — aparent activă — îşi; ca- 
racterizează epoca de „decădere plastică 
şi agonie sufletească. 

Cum au ajuns aceşti diverşi „meşteri” 
să se impue atenției oficiale e lesne de 


înțeles. 
i eri poezie” de dureroasă  aatiză 


4 
„Capitala“ din Hiena o știe de mult, 


UNIVERSUL LITERAN 





IONEL TEODOREANU : La Medeleni- 


Hotarul nestatornic ; roman; cd. „Care 
tea Româncască“, 
Trebue să-mi acofdaţi aceaslă  dero 


gure de tact. Am cântărit totul şi am a: 
Juns la aceiaşi hotărire, Trebuc. Şuiu, nu 
e deloc frumos cceace scriu în pragul a- 
cestei cronici, în care nevolnicul meu en- 
tusiasm se frământă și nu-şi găseşte a- 
ripi la înălţimea; bucuriei prin care a tre- 
cui deulungul ucestor pagini de primă- 
vară şi de mireazmă, ale romanului lui 
lonel Teodoreanu, Dar ducă aţi fi străbă- 
tut, dimpreună cu miuc, aceste pajiști 
cereşti alc unui paradis al copiilor, dacă 
v'aţi fi încântat de jocurile şi de cuvin- 
tele, de „nebuniile”*, întrun cuvânt, aces- 
tvr îngeri rătăciţi printre oameni, dacă 
v:aţi îi minunat de exiraordinara lor in- 
teligenţă, de funtezia Jor inventivă, de 
inima lor şi îndărătnică şi. bună, de su- 
Hetul acestui „diavol anmurnic” -care este 
Olguţa şi care sub aparenţe de anarhic 
peronulism, uscunde cel mai serios, cel 
mai tenace şi cel mai emoţionant dinire 
suflete, dacă mai ales, trecând prin mica 
dramă a despărţirei lui Dănuţ, de Mede- 
lenii copilăriei, după trista lui călătorie 
spre Bucureşti aţi li poposit pe marginea 
acestei gropi a bătrânului om de curte, 
inoş Gheorghe, vizitiul ce sfârşeşte încon- 
jurat de dragostea boierilor şi a duduiţei 
şi aţi fi lăcrămat ca Olguţa, în faţa tră- 
surii părăsită de miraculosul ei Autome- 
don, — ci bine, atunai, în ciuda protoco- 
lului, vaţi fi călcat pe inimă şi aţa fi ales 
o holărire la fel cu a meu. 

Căci nu puiem începe această cronică, 
fără să ne împotrivim din răsputeri, a- 
celui val de burbarism critic, care în faţa 
puecâiei îşi vâră degetele în oclu, cânc ar 
trebui să se descopere, acelei metehne — 
belferismul, căruia spunându-i pe nunc, 
ne malţamim, pentru astă-zi; să-i consem- 
năm, în așteptarea, altor zile, măcar exis- 
tenţa. Poate că indignarea nu e o bună 
sfetnică în ale stilului. Se poate. Dar 
scriind despre lonel Teodoreanu vom face 
la fel cu micii lui eroi care vânează, în 
acea  admirabilă—simbolică—scenă, hi- 
doasă broască a iazului, în care sa cui: 
hărit sufetul veninos al Fiţei Elencu — 
şi vom trimite o săgeată înspre cronicu- 
rul pilit în sumbrul subsol, unde "și fierbe 
apa sălcie a neînjelegerii în materie de 
poezie. Vai! de un astfel de foileton a 
avut parte şi admirabila carte a lui lo- 
nel 'Feodorcanu! 


= 
LA 


SA 


„Ce adânc sunt sorții noştri chibzuiţi. 
De sfetnici-mari cu creieri jugăniţi 
Şi Strâmbă-legi — maimuțe,“ 


Intr'un arlicol viilor ne vom încerca 
să schițăm, normele de educaţie după 
cari sar putea creşte nouile generaţi: de 
preoţi, ca să poată avea o mai clară în- 
țelegere și un legitim entuziasm faţă de 
artele menite să împodobească casele 
sfinte în cari prapovăduase. 


ST. DIMITRESCU 





Dar să nu zăbovim, A fost ca o datu- 
rie de conştiinţă. Trebuia însemnat acest 
loc pentru viitoarele reveniri. Să pără- 
sim indignarea şi să luăm, pe  îndelete, 
drumul dela mijloc, 


Rareori am înţeles mai bine, ca astăzi, 
după miraculoasa lectură și prin ceața 
fireşti iudignări. cuvintele lui  Aluin: 
„Flogiile excesive, iată singurile erori ce 
se cunosc în lumea literară”. 

Intr'adexiir! romanul Ini Joncl Teodo- 
reanu ware nevoe de-un aştfel de alaiu. 
Fiiud un permanent motiv de încâuture 
pentru Vector, Medelenii nu sunt mai pu- 
țin o curte prea bogată în suggestii, o 
temă pentru nesfârşile variațiuni critice, 





lonel Teodoreanu 


o construcție solid articulată, un dome. 
uiu pentinsul căruia unul din cei mu 
tineri dar dintre cei mai iscusiţi ingineri 
hotarnici a realizat una din cele mai fe- 
ricite parcelări în maicrie de roman. 
Căci iată ceeace trebueşte gravat chiar 
pe frontul acestei  eronici, Ne aflăm 
nu numai în fața unui necurmuat izvor 
de exaltare lirică, cu toate peisagiile-i 
sufleteşti suu din natură pe care arta lui 
loncl Teodoreanu le zugrăveşte cu o pa- 
letă măiastră, dar ne aflăm în faţa unei 
lumi, cu variaţiunile ei sufleteşti, cu pre- 
cizări de mediu şi de caractere, o familie 
de suflete care creşte şi se înfrăţeşte 
în bucurie în măsura în care familia de 
arbori a lui Jules Renard se înfrăţea în 
tăcere, Nu e numai o lume de copii, cu 
miraculosul acela ucevinovat şi de basm, 
<are apropie alâtea din şotiile sau ex- 
pudițiile micilor eroi, de fecria lui Tyliyl 
si Alvtvl din „Pasărea albastră” a lui 
Macterlineik, Dacă de atâtea ori, înce- 
pân chiar din pragul romanului en sce- 
ud aşi de minunată a smeului lui Dănuţ, 
în care plasticizarea acelui „elan verti- 
ginos şi nostalgic al unui suflet tânăr“ pe 
care-l satisface urcarea unui smeu și des. 
pre care vorbeşte Îrjo Hirn în „Jocurile 
de copii”, no-a îndemnat —— 3uprem o 


UNIVERSUL LITERAR 


D. PHEREKYDE: NATURA MOARTA 


Premiat 


magiu pentru o carte de literatură — să 
recitim capitolul smeului din amintitul 
tratat şi formulările ştiinţifice, cu o aşa 
de minunată intuiţie artistică realizate 
în paginile dintrumceput ale lui lonel 
Țeodoreanu — dacă de atâtea ori, zic, 
trecem pe lângă liziere de! basm, pentrucă 
autorul, ca şi micul săw erou, posedă o 
fermecată turbincă, din care-și scoate 
minunile, dacă atâtea pasagii  trebuesc 
memoraie ca lot atâtea poeme în proză 
tinctate în culori de flori şi fructe, dacă 
infuziunile lirice ale scriitorului — ma- 
„nieră ce-l apropie de linia Giraudoux 
' Delteil, în Franţa, iar la noi de Minules- 
cu — dau cărţii nu ştiu ce altoire de 
rupsodie cântată paralel cu viața ce se 
desfăşoară, dacă, într'un cuvânt navigăm 
pe apele unui sompiuos fluviu de poezie 
şi de încântare lirică — romanul se înfi- 
ripează metodic şi solid pe temeliile a- 
cesteu de graţie, svelt ca o grădină a Se- 
miramidei, vecină cu eterul şi totuşi cu 
rădăcini smulse din pământul pe care l-a 
târât după dânsa. 

Şi este > dublă victorie în această bi- 
ruință a lui Lone! TFeodoreanu. Și pentru 
romanul românesc care-şi adăogă rându- 
rile cu un element aşa de preţios și pen- 
tru autor, în speciali, 

Cine a urmărit ascensiunea lui Ionel 
Teodoreanu îşi aduce aminte cu o deose- 
bită înduioşare de acele nu tocmai de- 
părtate timpuri ale debutului său, în care 
un iureş de imagini se exereta în vede- 
rea viitoarelor sboruri. Era un amestec 

"de culori şi de metafore care mergeau în 
marginea „lstoriilor naturale“ ale lui 
Jules Renard iureş pe care scritorul, 
ce sa dovedit, mai curând de cât se pu- 
tea bănui, un spirit matur, l-a ordonat şi 
l-a anexat. cu timpul, noilior sale între- 

rinderi, Nuvelele ce urmară, „Uliţa copi- 

ărici“, „Vacanţa cea mare“ păstrând a- 
tâtea din braţele de flori ale debitului 
său metaforic, zămisleau un suflet de a- 
dolescent, cu mijirile-i pline de poezie 
și cu răsăriturile de dragoste, în analiza 
cărora lonel Teodoreanu trecuse deja, 
drept un tânăr maestru. Și iată-l astă-zi 


în plina romana, 
Ctitorul) care aunoaţie Medeleni! d-lui 





Salonul Oficial 


Teadoreanu va înțelege de ce în cronica 
aceasta, cu toată  bunavoinţa noastră, 
rămânem totuşi, permanent, să dăm tâ- 
coale acestei minunate opere, EL siie că 
este din cale afară de greu şi poate inutil 
să rupem, printr'o povestire în ritm te- 

- restru, această desfăşurare amplă de ex- 
istenţe, ce se petrec în raiul Medelenilor 
şi în spațiul însorit al unci vacanțe de 
vară. 

Şi apoi ce-am putea spune mai mult, 
peste treptele acestui scris prin excelen- 
ță dialogat, despre sufletele acestor copii 
care fiecare îşi are lirea lu. distinctă. 
Cronicarul despre care aminteam mai a- 
diueaori şi care ne supărase în ireacăt, 
era cu deosebire îngrijai de latura edu- 

„cativă din acest roman, Dar Olguţa, cu 
ioate îndrăznelile ei de cugetare, cu tot 
adorabilu-i cinism este un suflet ales. 
De nar fi să remarcăm — două laturi 
dcaltminteri importante — de cât dra- 
gostea ei pentru bătrânul vizitiu, moş 
Gheorghe şi deferenţa, delicateţea căreia 
nici nu-i lrece prin minte să jicnească pe 
Monica, copilul orfau, frumosul îngeraș 
edu pe_vară îi casa Medelenilor, când 
ratele ei Dănuţ îi este un permaneni cal 
de bătae, şi tot am înţelege calitatea sa- 
fletească a Olguţei. Vine însă ziua acele: 
dureroase hotăriri ce urmează vizitei un- 
chiului lui Dănuţ, acel adorabil Herr 


= Doktor, pitorese personaj, ca de altfel 


mai toate personagiile romanului lui lo- 
nel Teodoreanu. Ierr Doktor vine dela 
Bucureşti şi desprins de mult de mediul 
moldovenesc, face o îndârjită critică a- 
cestui mediu, pentruca în cele din urmă 
îuvingând împotrivirile fireşti accentuate 
ale d-nei Deleanu să decidă familia să-i 
lase în grijă creşterea lui Dănuţ, pe care 
îl ia cu; sine la Bucureştii. Ajuns aici, tre. 
bue să recitiţi acele scene de o savoare 
şi comică şi gravă, dar mai ades ome- 
nească, în care tot sufletul de soră iubi- 
toare al Olguţei se dă pe faţă. Ea nu ad- 
mite să i se ia fratele din casa părinteas- 
că și supărarea ei, pentrucă n'a fosti și ea 
consuliată gi întrevederea cu d, Deleanu 
şi ancheta ce conduce pentruca să se lă- 
murească e una din cele mai înduioșă- 
țoare scene din roman. Sub aparența de 
inebialtoy în miniatură, încruntat și poe 


SI 


somorât, presimţi lacrimile care întârzie, 
din orgoliu. Copilul acesta evoluiază su- 
fleteşte, cum evoluiază şi candoarea su- 
fletească a Monicăi, micul înger blând, 
terorizat de propria-i adorație pentru 
Dănuţ, cum evoluiază acest Dănuţ, tip 
prin excelenţă reflexiv, interiorizat şi 
timid, voluntar tenace, întrun cuvânt. 
lată enunțate, aşa dar, acele însuşiri 
care fac din povestire aceasta a Mede- 
lenilor, un roman și încă unul din cele 
mai bune pe care le avem. „Ceaace de- 
siguă romanul şi-l ţine în picioare, este 
fără îndouială această trecere dela copi- 
lărie la maturitate, care e ca și istoria 
intimă a tuturor sentimentelor şi a iutu- 
ror cugvtărilor noastre”, spune într'uu 
loc Alain. Adevăruri care se verifică în- 
tru totul în :această vastă monografic u 
Medelenilor, în care, ca să utilizăm o altă 
admirabilă imagiuă, a aceluiaș, fiecare 
ius îşi desemnează forma ca şi câinile in 
jerbă. 

Cum îasă nici în planul nostru, nici în 
m.jloacele noastre nu stă seris să slăruim 
asupra frumuseţilor în parte ale acestui 
roman şicum nu ne e dat să reconstitui 
atâtea din scene a căror enumerare sin- 
gură constitue un veritabil cortegiu de 
delicii, nu vom spiciui ca să favorizăm pe 
una în dauna celeilalie, deşi o neînlra- 
nată dorinţă ne îndeamnă să ne amin: 
tim iarăşi de vizita micilor prichindei, la 
căsnța albă a lui moş Gheorghe, de ido- 
Iutria bătrânului vizitiu de curte pentru 
duduița Olguţa, căreia îi face zestre din 
banii lui, din cari cumpără mătăsuri — 
cari au să se taie — şi le strânge în 
braşoveanca lui primită în dar dela bă- 
trânii boieri — admirabilă transmisiune 
sentimentală între stăpâni şi ţărani — de 
impresionanta agonic a bătrânului vizitiu, 
şi pentru că suntem a-ci, de minunata pa- 
uină care este testamentul lui moș Ghex- 
ghe pe care l-am dori transcris ca atâtea 
alte pagini de omenesc şi poezie. 

Dacă romanul d-lui louel Teodoreanu 
este o foarte serioasă monografie al u- 
pui ținut sufletesc, care de azi înainte 
își are locul fixat în geografia romanului 
românesc -- aşa cum Armadia din „lon” 
al d-lui Liviu Rebreanu şi-l are mai de 
demult. „L.a Medelenii“ este în acelaș timp 
şi mai presus de toate o binefacere su- 
fletcască, o fântână de întinerire pentru 
inumile iubitoare de frumos. 

lată pentru ce trebueşte 


întâmpinat 
cu entusiasm. 





CONSTANTIN KIRIj „SCU: Istoria răz- 
boiului pentru întregirea României, 
1916—1919, ed. [lL-n refacută în între- 
gime şi mult adăogată; (în 3 volume), 
vol. I, ed. Casa Şcoalelor. Atelierele 
„Cartea Românească”. 


[i 


Nu cred să exagerez afirmând că marea 
cpopee a războiului nostru pentru între- 
girea neamului, îşi află, acum la curând 
împlinirea unui deceniu, cel mai fru- 
mos monument de comemorare în acea- 
stă operă, aşa de metodică şi așa de, utilă 
a d-lui Constantin Kirițescu. Ajunsă tu 
aşa de scurt timp la a dou ediie, sacra- 
tă_ între acestea, în 1923, cu unul din pri- 
iniile ei, de Academia Română, „Istoria 
Războiului: a d-lui Kirițescu e întâia în- 
cercare de coordonare sistematică a tu- 
turor informaţiunilor cu privire la răz. 
boiul nostru, Deşi refăcută în întregimw 
și pornită pe trei volume, grația materia- 
ului documentar, sporit în tăstimpul de 
la pete ediție și până astăzi, în dansam. 
blul ei, lucrarea d-lui Kiziţeseu, operă 
de știință în primul ednd, nu scapă 


12 


din vedere cu toată marca ei utilitate, 
scopul pentru care e scrisă, inteniune la- 
pidar farmulată în rândurile prelimină- 
vii ale lucrării şi subliniate, pe bună drep- 
tate în raportul academic, la promicre: 

„Lucarea de faţă este o lucrare de sin- 
ceritate, Războiul nostru a avut aspecte 
deosebite: episoade înălțătoare şi triste. 
Nam schimbat caracterul nici unuia din 
cle, Le-am descris aşa cum au fost, cum 
ie-iim văzut sau gândit, eu părțile lor lu- 
minoase şi cu umbrele lor. Am dispre- 
țuit falsificările xoite, înfloririle meşte- 
sugite, fruzcologia mincinoasă. Pentru u- 
ceste cuvinte, povestirea ware pește iot 
aspectul unei epopei glorioase. Citirea 
e: va deşiepta adeseori mândrie, alte ori 
însă umilire şi amărăciune, Aşa a fost 
istoria noastră de veacuri. Dar cunoştin- 
ja exuctă e necesară, în orice materie; 
în istorie ca şi în știință. Ea ne îngădue 
să avem ide: juste; de cu atârnă reeli- 
tudinea acţiunilor noastre ; numai mul- 
țumită ei, putem să depărtăm formarea 
de idei false, isvorul cel mai fecuml şi 
cel mai obisnuit al greşalelor. Ie aceea, 
oricât de neplăcut şi supărător „pentru 
persoane, oricât de jicuitor pentru amo- 
rul nosiru propriu naţional, ar fi uneori 
adevărul, l-am spus cu curaj. 

Aşa am înţeles că trebuie să se facă 
operă patriotică ; patriotistuul adevărat 
nu constă în linguşirea amorului propriu 
nuțional şi în mistificarea adevărului”. 

Noam [Îi zobovit la acest copios dial, 
dacă în rândurile lui nu se cuprinde mai 





mult de cât un crez «le circumstanţă. O, 


operă care mărturiseşte din chiar pra- 
gul ei, aceste nobile gânduri singurele în 
«drept să călăuzească şi pe omul de ştiin- 
jă şi pe educator, nu poate îi decât o 
operă profund educativă. Cerace şi este 
cu prisosinţă „Istoria Războiului” a d-lui 
Kirițescu. Serisă pentru marele puble şi 
pentru tineret, şi pornind dela acest în- 
dreptar uşa de sincer formulat de autorul 
ci. „Istoria războiului”, trebuie să der 
cartea auxiliură a educaţiei şcolare şi 
cctăţeneşti — lăsate prea multă vreme, în 
materie de informaţie istorică, pe scama 
producțiunilor falsificate, smaşteniri ale 
unui greșit romantizm care a făcut rava- 
gii în cultura românească. 

Volumul I cuprinde două părţi: „Ori- 
ginile şi pregătirile războiului“ şi „Cum- 
pania din 1916“ care se închee cu sfâr- 
șilul Campaniei dobrogene. 

In prima parte, după câteva consde- 
rațiuni de ordin general privitoare la jus- 
tilicarea războaelor, ca semne de vitali- 
tete a popoarelor, autorul face un sue- 
cint dar necesar excurs retrospecliv al 
Irideatei române, Se trec în revistă fa- 
zele istoriei Homânilor, în diferitele lui 
aşezăr. provinciale ca şi încercările de 
dezrobire întreprinse în decursul  isto- 
riei şi se stărueşte în “deosebi asupra 
perioadei neutralității şi pregătirii răz- 
boiului nostru, Pentru cetitorul care a 
lrăit acele timpuri — şi eine nu şi le a- 
wminteşle cu o justificată melancolie — 
reconstituirea acelor frământări neutrale 
au o savoare specială. D. Kirițescu tra- 
sează jwn tablou veridie al alimosfercii 
de corupţiune, de suspiciune, de. enin- 
ziasm ca şi de cnigmă al zilelor de acu: 
un /deceniu. ! 

In partea a doua e însăşi Campania 
noastră din 1916, dela ofensiva română 
în “Transilvania, prin căderea Turtucaei 

„o lecjie aspră“ cum îi zice pe bună 
dreptaie atitorul — prin încercarea de 
la Flămânda şi până la ruperea forntului 
dobrogean, ocuparea Constanţei şi sfâr- 
șitul campaniei dobrogene în mijlocul a- 
celei atmosfere de inferioritate naţională 
și de deprimare sufletească pe care atâ- 
ţia dintre noi am trăit-o, 

Dacă ar fi să aduc un slab clogiu a- 
cestei cărți care se recomandă prin do- 








UNIVERSUL LITERAR 


VASILE ALECSANDRI 


(1821 - 


În istoria unei liieraturi găs.m scrii- 
tori ce au creiat epoci literare marcabile 
în. vremea lor ; şi faţă de care posterita- 
tea a fost destul de vitregă, dându-. cu 
totul uitării, sau desapreciind pe nedrept 
valoarea activității lor. Sunt cazuri cu- 
noscute îu literatura franceză de cxem- 
plu ; unde totuşi cultul pentru trecutul 
literar este mult mai cunoscut decât aiu- 
rea. 

In literatura românească atât de nouă 
şi de săracă, cele câteva personalităţi 
consacrate de spiritul public şi de critică 
suni de origină recentă și asupra lor nu 
sau făcut încă studii serioase care să 
scoată în evidență originalitatea seriito- 
rului şi influenţa exercitată asnpra con- 
temporanilor sau a cpigonilor. Exemplul 
cel mai elocvent ni-l oferă poetul YV. 
Alecsandri. Acest seriiior alâl de pure în 
vremea lui a ajuns astăzi să fie pe nw 
drept criticat în ar.icolole uşoare şi su- 
perlficiale, de acei care nu cunosc îndva- 
juns opera sa și izvoarele de inspiraţie 
ale poctului, In afară de studiul magis- 
teal al d-lui Ch. Drouhet: în care se 
arată influenţa lterainrii tranceze asu- 
pra lui Alcesandri. evidențându-se în a- 
celaş timp şi pariea originulă a seriilo- 
rului; nu sa scris incă nimre temeinie 
despre opera bardului dela Mircești. 
Pentru a documenta această alirmare, 
voi aminti că nu avem până acuma nici 
măcar o ediţie criiică a operilor sale. 

In asenenca caz vine foarte uşor prs- 
cuitorilor în apă lulbuire decretaţi de ga 
zelele cotidiene mari critici, să vorbeus- 
că cu atâta uşurinţă de valoarea dih- 
cutabilă a cutăre! opere a poetului, suu 
de origina sa evreiaşcă, 

Desigur dacă vom aprecia bagajul li- 
terar a îmi Alecsandri dm punciul de 
verdlere sirict estetic, nu vom găsi nici o 
operă cure să poarte pecetea gcniali- 
tăţii creatoare, sau ausweissul de liberă 
ciculaţie în patrimoniul literaturii uni- 
versale ; dnpă cum aceluş caz sar putea 
aplica şi la atîţia postţi din literaturile 
străine care totuşi perzistă să fie consi- 
deruţi de mari pocţi, de întreaga intele- 
iualitate literară a ţării lor. 

Dacă astăzi admiratorii lui Alecsandri 
au scăzut cu totul ei vor ma: scădea 








cumenlare şi sinceritate, aşi spune, de 
pildă că ea suplineşte într'o admirabilă 
sinteză toate sursele de informaţiuni: din- 
ive care atâtea au trebuit să fic verificate. 
O bogată bibliografie care precede volu- 
„ul ne arată dealtfel serioziiatea ducu- 
mentării d-lui Kirițescu şi justifică şi me- 
vitele şi surcesul acestei opere. 

lată de ce trebuesc subliniate toate îm- 
bunătăţirile de ordin iehnic pe care d. 
Kirițescu le-a adaos lucrării sale, Idiţia 
accasta apare ilustrată şi cu suficiente 
planşce pentru cetitorul dornic să urmă- 
rească fazele lupielor. 

Minunată sinteză — detailată — a răz- 
lzoiului nostru, coordonare sistematică 
care dă lucrării toată înfăţişarea unei 
opere de ştiinţă, prin simplitatea povestr- 
rii şi prin spiritul de sinceritate ce-o că- 
lăuzeşie „storia Războiului» a d-lui Ki- 
rițescu, binemerită simpatia de care st 
bucural în massa mare a cetitorilor şi-l 
îndeamnă să continue îni aceleași perfecte 
condițiuni, cclelalie volume ale trilogici 
războiului nostru. 
ea 


PERPESSICIUS 


1890) 


încă, până se va găsi cineva care să slu- 
dicze cu profunziune valoarea în timp şi 
în graniţele restrînse ale scrisului româ- 
nesc, a operei sale literare care a dat 
posibilitate de largă desvollare şi. înflo- 
rre urmaşilor, Alecsandri na avut desi- 
gur geniulitutea unui Dante sau Timi- 
nescu, pentru a putea ercia o limbă poc- 
tică, necesară  creațiunilor superioare ; 
în schimb a reuşiil cu ajutorul poeziei 
populare să întemeeze o limbă bierară 
armonioasă de care sau folosit toţi poeţii 
de după el. 





Vasile Alecsandri 


Poctul Alecsandri a fost al epocei sale; 
el a vibrat şi melodiat lira sa la otice 
frământare şi preocupare a vremei sale 
şi ca atare trebue judecat şi apreciuai 
munai în peizma timpului său, Uşurin- 
ja cu care “şi-a risipit în toate părţile 
iuspirația sa poctică l-a împedecat dela 
cizelaraa unci opere de maturitate. Tot 
scrisul său se resimte de graba şi necesi- 
iatea cerinţelor vremii. 

De acest fapt şi-a dat scama şi Alecsau- 
dri către sfârşitul vicjei sale când locuia 
în străinătate. Înirto serisoase adresată 
unui priclen el spunca că are de gând 
să relucă tot ce a scris și să publice 
0 nouă colecție de poezii intitulate: 
„zile cu soare“, Vedem dar că însuşi 
poctul nu cra mulţumit la bătrâneţe de 
poeziile sale şi dorea să le refacă. lDesi- 
gur îşi dădea scama de superioritatea 
la care ajunsese poezia românească cu 
Eminescu şi ar fi dorit să-și revizuiască 
opera care nu mai corespundea cu pro- 
grosul timpului. 

In activitatea litefară a lui Alcesandri 
putem urmări şi activitatea sa politică şi 
„culiurală. “Toate fapiele săvârşite de el 
în alt domeniu au găsit răsunet şi în 
cel literar. Este dar inutil a mai schiţa 
biografia sa dacă încercăm să reprezen- 
tim evoluţia cronologică a operei. 

Intors în ţară dela Paris, în 18539, unde 
îşi completase culiura literară. citind 
cu pasiune pe scriitorii mari ai epocei, 
din care se inspiră în operele sale de 
mai târziu; Alecsandri începe să serie 
proză pentru „Dacia literară“, comedii 
pentru noul teatru românesc înfiinţat -a- 
tunei. Revoluţia dela 1848 a! cărui orga- 
nizator era, îi prilcjueşie o seamă de 
poezii cu subiect patriotic ; după cum şi 
răsboiul pentru neatirnare din 1877 îi 


UVAIVERSUL LITERAR 


furnizează subiecte pentru acele „poezii 
însufleţite de vitejia dorobanțului dela 
Plevna intitulate „Ostaşii noştri”. Fap- 
tele străbunilor găsesc răsunet „în câteva 
ă . EA 
poeme. istorice „Dumbrava roşie ; „Dan 
căpitan de plai“; Sentinela României” 
cte.. şi în piesele „Cetatea Neamţului” 
şi „Despot Vodă“, A 

Dar opera era mai importantă a lui 
Alcesanari a fost colecționurea poeziilor. 
Crescut în spiritul șeoalei romantice care 
admira cu atâta entuziasm cântecele 
poporului şi îndemnat desigur şi de Ale- 
cu Russo. aucesandri adună  începânil 
din 1842 câud face călătorii prin mun- 
ți; poezii populare: le „îndreaptă“ asa 
cum o făceau şi culegătosii din Franţa, 
pe care Alcesandri i-a cunoscut: si apoi 
prezintă oncru în fata străinătățiă. 

Răsunetul mare de cure sa bucurat 
această operă a hui Alcesandri în străină 
tate, ne-o dovedeşte în primul loc. tra- 
ducerile care sau făcut diu ca în: fran- 
țuzeşte. englezeste. nemţeşte. italieneşte ; 
cum şi aprecierile clagiouse ale folhlorig- 
tilor străini, 

| cla operele lui D. Cantemir şi P. 
Maior unici o serere românească na gă- 
sit un mai mare răsunet printre învățații 
din Apus. ca modesta colecţie de folklor 
n lui Alecsandri. 

Și din acest punci de: vedere Alecsandri 
a sesizat spiritul timpului şi a dai la 
vreme o operă pe care puicu mai repede 
să o îutreprindă istoricii «le atunci: Ko- 
giiluiceanu, N. Bălcescu sau criticul cu 
pregătire  filologică apuseană Alecu 
Russo. 

Invinuirea adusă mai târziu de folklo- 
riştii specialişti şi nospceialişii asupra 
schimbărilor introduse de poet exte cu 
mult mai prejos de meritul ce-l arc 
Alecsandri de a fi publicat pentru prima 
oară la noi, o colcelie de poezii populare, 

Sub îuriurirea acestar poezii ale po- 
porului. alcătuite  într'o limbă atât de 
vie şi de frumoasă. Alecsandri scrie o 
serie de poezii culte, cunoseutele „Doine 
şi lăcrămioare“ : „Legende* cote... care 
au fost aşa «dle Dime primite de publicul 
cititor de pe acea vreme si care la 
vâmdul lor. au servit ca model pentru 
urmaşi. Când se va studia la. noi mal 
pe larg influenta poeziei populare usu- 
pra operei poctiec a lui Alecsutulrri, vom 
avca posibilitatea să vedem cât de fola- 
siloare a fost această înrâurire asugia 
insp'ratiei sale. 

Din vasta operă poclică a lui Atocsan- 
dri posteritatea poate selecționa câteva 
poezii care să rămână oricând ca măr- 
inrie generațiilor viitoare. Acele bucăţi, 
bine înțeles, nu fac parte din categoria 
iuspirațiilor ocazionale şi în acelaş timp 
trecătoare vi sunt cele câteva tablouri 
pitoreşti ale meleagurilor românesti 
care var fi totdeauna frumoase şi. nemu- 
ritoure pe acest pământ binecuvântat de 
Dumnezeu, 

Pastelurile Imi Alecsandri. împreună 
cu proza descriptivă a lui Odobescu şi 
Socoveanu formează o geografie  pito- 
rcască a țărei noastre ce poate avea pen- 
ira noi acelaş interes pe care îl au 
peniru Rusi  desericrile lui Gogol si 
Turghenicff, indiferent de măcstria arlis- 
lică în care au fost înfăţişate. 

lin neîntrecut pastelist al pământului 
raimâncsc, un entuziast și fericit educator 
național peniru tineret ; așa găsesc mai 
potrivit a desprinde caracteristicele ar» 
tivității literare a lui Vasile Alecsandri. 


GIL. CARDAȘ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 


A. — OPERA, ediţii: 
1) Farmazonul din Hîrlău. Comedie în trei 
acte... laşi, 1840. 


2) Buchetiera dela Florenta în „Dacia lite- 
rară“, luşi, 1840, : 

3) Cinovnicul şi modista. Comedie într'un act... 
laşi, 1841. 

4) K. X. Iorgu dela Sadagura sau Nepotu-i 
salba dracului. Comedie în trei acte, laşi, 1844. 

5) Creditorii. Comedic 1 act, laşi, 1845. 

6) Un rămăsag. Comedie 1 act, laşi, 1845. 

7) Peatra din casă. Comedie cu cântece în | 
act, laşi, 1847. 

8) Deşteptarea Rominiei (1348). Foaic volantă. 

9) Protestaţie în numele Moldovei, a omenirei 
şi a lui Dumnezeu, laşi, 1848. 

10) O nuntă țărănească. Scene naţionale în i 
act, laşi, 1850, 

11) TEATRU  ROMINESC,. REPERTORIUL 
DRAMATIC. Tom. |. Cuprinde piesele: Yorgu de 
la Sadagura, Creditorii, Iașii în carnaval, Rămă- 
sagul, Piatra din casă, Nunta țărănească, Scara 
mitei, Şoldan Viteazel, Mama Anghelușa docto- 
roaia, Herşcu boccegiul, Chirita în Iaşi sau două 
iete ş'o neneacă, Crai-nou, Doi morți vii, Chir 
Zutiaridi şi Chiriţa în provinție. laşi, 1852. 

12) Pussie roumane. Les doinas. Posies mol- 
daves de Y. Alecsandri. Traduites par |. E. Voi- 
nesco, Paris 1832-53, ed. [l, Paris 1855. 

13) Poezii populare. Balade (cintice biătrinesti) 
adunate şi îndreptate. Partea 1. lași, 1852, Par- 
tea 11, laşi, 1853, Truduceri din această colec- 
tic: In limba franceză cu o introducere de A. 
Ubicini, Paris, 1855. lu englezeşte de H. Stan- 
lev. Rouman Anthology, Meliord, 1856. În nem- 
țeste de W. v. Kotzehuc. Romănische Yolkspoe- 
sie,, RBertin, 1857 şi Schuller, Rumănische Volhs- 
poesie, Hcerniannstadt, 1$59, 

14) Doine şi lăcrămioare, 1842-1851, laşi 1853. 

15) Aceeaş nperă adăugită cu SUVENIRE și 
MĂRGĂRITĂRELE. Paris, 1853. 

16) Potpuri literar de  V. Alecsandri şi M. 
Millo, laşi, 1854. ' 

17) Balade (cintece bitrineşti) I-II, laşi, 1855. 

15) România liicrară, îoaie periodică sub di» 
recția d-lui V. Alecsandri. Anul I, Iaşi, 1855. 

19) Moldova în 1857. Foaie volantă. 

20) Păcală şi Tindală. Dialoz politic, 1857. 

21) Cetatea Neamțului sau Sobietki şi plăeşii 
romini. Tablou istoric în 4 acte, laşi, 1837. 

22) Salba literară... laşi 1857. 

23) Vioara teatrului romînesc, Culegere de 
cîntece şi cuplete publicate de Luchian. laşi, 
1857. 

24) Cleveiici ultra-demazogul şi Timoite Na- 
poilă ultra-retrogradul, laşi, 1861. 

25) Repertoriul dramatic, luşi. 1863, Tom. I-Il, 

26) Doine şi lăcrămioare. Suvenire şi Mărgă- 
ritărele. Ed. II, Jaşi 1863. 

27) Gramaire de la langue roumaine par V. 
Mircesco... Paris, 1863. i 

2R) Poezii populare ale rominilor, adunate şi 
întocmite... Buc., 1866. 

29) Millo director sau mania posturilor, Cer- 
năuți, 1867. ş 

30) Harţă Răzesul. Operetă comică într'un act. 

laşi. 1871. 

31) Dumbrava roşie (1497), poem istoric. Iaşi, 
1872. 

32) Opere complete. Poezii (vol. I—I1V), Tea. 
teu (val. I--V) şi Proză (1 vol.). Buc, Socec, 
1875. - erei 
33) Opere compiete. Vol. 1: Poezii; vol. II: 
Prază; vol. III-IV: Teatru. Edit, Minerva, Buc., 
1904-—1908. 

34) Opere complete în editura hibliotecei pen- 
tru toţi. Buc.. Alcalay. 

35) Poezii lirice, 1840-1859, Vălenii de munic, 
1909. 

36) Ostaşii noştri. Poezii, Buc., 1878 şi ed. 1], 
Ruc., 1580, 

37) Despot Vodă. L.egendiă istorică în versuri, 
5 acte şi 2 tablouri, Buc, 1880. 

38) Fintina Blanduziei. Picsă în 3 acturi şi în 
versuri. Ruc,, 1884. 

39) Ovidiu, Dramă în 5 acturi şi în versuri, 
Buc,, 1890. 

40) Trei convorbiri cu Napoleon III. Plocşii, 
1908. 

41) Scrisori către Maiorescu, Negruzzi, etc, 
cditate de 1. Chendi, Buc., 1904. 

42) Lettres  inâdites du poâtes roumain V, 
Alecsandri ă Edouard Grenier, Paris, 1911. Tra- 
ducere romînească: Scrisori inedite, Bibl. pen- 
tru toţi, Buc., Alcalay. 


13 





„SALONUL OFICIAL 


Sala Şt. Dimitrescu 
VI 


Deşi aici stau laolaltă iri aşa de o- 
puse, sula aceasta ni se pare a fi — după 
sevia a lui Pallady—ecca mai armonică 
şi mai untură, 

E încă o dovadă că, în ariă. nici di- 
versttatea temperamentelor, nici aceia a 
manierelor nu împiedică urmărirea şi 
atingerea aceluiaşi deal. 

Ci dimpotrivă. 

Să uu întârzicim, însă, cerectarea noa- 
tră. 

MICALLA FILEUTIIERIADE 
e pentru noi o necunoscută, Poate o de- 
butantă, Natura d-sale moartă ne-a re- 
ținut. totuşi, privirea prin excepționale 
calităţi, cari, ni se pare, suut mai mult 
de ordin emoţional, de cât de ordin tech- 
nic, 

Cu un joben. două cărţi şi o pereche 
de mănuși — d-na Fleutheriade a izbutit 
să compuie un interior, de o rară și odih- 
nitoare eleganţă. 

Î., VIORESCU 
nu ştie să picieze. Și asta e lămurit: nu 
pluce nici acelora cari iunorează com- 
plect meseria, nici acelora cari zugrăvese 
excesiv de bine, 

„Lotuşi Viorescu — prin  neaşteptatul 
viziunii lui, prim calitatea culoarei, prin 
nu știu ce primitiv și totuşi clasic echili- 
bru in compunere — este un pictor. 

li lipseşte doar atât: o abilitate ma- 
nuală şi o imperiincnţă mondenă. 

Când le va avea — va fi unanim recu- 
noscut. 

(. BACALU 
ne prezintă o scrie de pefsagii, în cari 
melancolizarea culoarei — poate şi a 
motivelor — pare a fi preocuparea d-sale 
de căpetenie, 

Lo atitudine, oarecum intelectuală, a- 


ceasta, care — socotim — nu convine 
temperamentului d-sale, prin excelență 
optimist — şi necomplicat. 


iată peniru ce preferăm peisagiul 
d-sale cu casele albe, unde iuşa vioaie 
răspunde unei senzaţii sprintene și — 
nicidecum alterată în laboratorul cere- 
bral. 

D). Buculu este —- san ar trebui să fie 
-— pictorul impresiilor directe, ori a su- 
venirilor proaspete, simple, luminoase şi 
clare. 

LAURA COCEA 
mult mai slab reprezentată ca anul tre- 
cut — și mult mai puțin unitară. Are, 
totuşi remareabile calităţi de culoare, pe 
cari, uncoti — (poate din lipsa unei mai 
riguroase discipline) —- nu știe să le fo- 
loseuscă închiegat, potrivit _unvi logici 
couatice interioare, 

VENI DANIEL 

în al său „pahar cu spini“ şi „sticlă cu 
otravă“ arc evidente  obsesiuni  deca- 
dente, 
„Cu toată bizareria lor, ambele pânze 
interesează prin calitățile unui decorativ 
de o violență întimă — şi oarecum re- 
semnată, 

LUCREȚIA MIHALI, 

e iarăşi la o altă răspântie, Poate la cea 
mai brutală din toate peregrinările 
d-sale. e e 


14 


In timpurile noastre, femeia e cuprin- 
să de febra masculinizării. 

In toate manifestările publice — şi in- 
time — ţine nu numai să egaleze pe băr- 
atb, dar să!l și întreacă. 

Socotind, greşit, că arta bărbatului 
trebuie să resfrângă forța brutală — fe- 


- meia modernă s'a încăpățânat să exa- 


gereze mulie  diformităţi, involuntare, 
ale sexului potrivnic, să le  monopoli- 
zeze și. să le impună clanului. 

In lupia aceasta, — năbuşii  scrâşni- 
toare și fără noimă — sufletul femeci a 
fost abandonat pe nisipul arenei şi căl- 
cat în p i cioarc, tocmai de amazoanele 
N militau mai vajuic pentru ridicarea 
ui. 


Păstraţi-vă, doamnelor, sufletul — în 
artă şi în toate — aşa cum vi la lăsat 
bunul Dumnezeu : vibrant delicat — şi 
simplu. 


Veţi cârştiga, astfel, asupra bărbatului 
cea mai gloripasă şi neclintită izbândă, 

CORI MIRCESCU 
expune două pânze, prea mari față de 
concentrarea lăuntrică, insuficintă. 

Au totuşi o tehnică vioaie şi o culoare 
acceptabilă. 

MERICA RAMNICEANU 
neindestulător reprezeniată cu încerca- 
rea d-sale de portret — deși inteligent 
compusă. 

ROMEO STORK 
cu cele două pamouri, simbolist-decora- 
tive, nn ne spune încă nimic lămurit — 
cu toate că bănuim în ele ncastâmpărul 
împrăştiat al unui temperament care 
cată să se adune şi să se disciplineze. 

P. DRAGOE i 
a făcut, desigur, un studiu tare atent în 
munții d-sale Sabini, Dar ce folos! Ta- 
bloul e monochrom până la neființă — 


şi gol. 

SOROCEANU 
deşi cu înalte calităţi de culoare, e to- 
tuși puţin cam ilusirativ în „Omul și 
Primăvara“ d-sale. 

In schimb silueta poetului Bacovia, e 
cel mai concentrat, mai expresiv şi mah 
obsedant portret, din câie sau trimis a- 
nul acesta la Salon. 

ȘT DIMITRESCU 
După o neglijare temporară a cromatice 
— în care vremea a udâncit, cu neobiş- 
nuită îndărătnicie, problema stilului — 
pictorul acesta, de o netăgăduit puter- 
nică originalitate, se întoarce, veşnic 
proaspăt şi viguros Ja vechea d-sale 
preocupare — culoarea — care a fost şi 





va fi suprema voluptate, şi chemare, a 
sufletului său, — într'o veșnic sprinsă şi 
nehodinită vibrare. 

SABIN POP 
e anul acesta mai puţin unitar ca reali- 
zare technică şi viziune, 

Poate şi mai! puţin adâncit, suflcieşte, 
de cât anul trecut. e 

Nepăsare ?—sau grabă ? 

Ori cum, calitățile d-sale frumoase, 
claritatea și ritmul — calităţi  emina- 
mente latine — se cvidenţiază, cu priso- 
sință, şi acum. 

IONESCU-SIN 
cu cele două portrete: „Flăcăul“ şi „Vi- 
ky* — de un realism aproape grafic, se- 
ver și spiritual — ne dă încă o dovadă 
despre frumoasele d-sale dispoziţii pen- 
tru frescă. 

„Țărănușul pe Olt“: — operă quasi ca- 
ricatural compusă şi greoi pictati — nu 
are calităţile de stil ale celor trei bucăţi: 
nudul și portretele. i 


P. IORGULESCU 
Abea dacă mai păstrează ceva' din obse- 
siile iseriene, de cari suntem siguri—se 
va debarasa complect, pe măsura în care 
va adânci studiul culoarei. 

„Natura Moartă“ şi „Mușcata“ snnt do- 
vada drumului de eliberare pe care a 
pornit să păgească, frumos şi vioi, artis- 
tul acesia, încă destul de tânăr și admi- 
rabil înzestrat. 

l-am dori însă mai puţin grăbit — să 
cucerească, i 


N, N. TONITZA 





Buletin bibliografic săptămânal ” 


1. FILOSOFIE. MORALĂ. 

Richet (Charles). — Ştiinţa metapsihică. 
Ju rcmâneşte de Mihail Drăgănescu 
şi P. Muşoiu. Bucureștii (Tip. Adevă- 
ral), [1926], 63 p. Fig. Lei 50. (Biblio- 
teca. „hevistei Ideei”). 

8 LITERATURĂ. 

Bontea (Protoiereul Clement). — T. M, 
Dostoewschi. Viaţa şi operile lui. 
Focşani, (Tip. Naum Gheorghiu), 
1926, 56 p. Lei 40. 

Dragomirescu (Mihail). — Ştiinţa litera- 

 turii. Vol, I: Introducere în ştiinţa 
literaturii. Estetica literară. Bucu- 
reşti, Editura Institutului de Litera- 
tură, 1926, 39% p. Lei 250. 

Şerban (Marioara Dr. M.). — Studiu des- 
pre chestiunea shakespeare-iană 
Cluj, (Tip. Viaţa), 1926, 21 p. 

I. LITERATURĂ ROMÂNĂ. 

Caracostea (D.). — Izvoarele poemei Lu- 
ceafărul. București, Socec & Co, 
1926, 36 p. Lei 10. 


„*) A se vedca tabloul clasificaţiunii ze- 
cimale în numărul i. - 


de AL.=SADIIONESCU 


Caracostea (D.). — Studii și Materiale 
pentru înţelegerea lui M. Eminescu. 
1. Două basme necunoscute din iz- 
voarele lui Eminescu, Bucureşti, 
Socec & Co., 196, 46 p. lei 1ă. 

Negrescu (Dr. 1). — Figuri culturale 
din trecutul Basarabiei. Chişinău, 
(Impr. Statului), 1926, 26 p. Fig. 

a) Poezie, 

Ion-Hotarele (ion Th.). — Intfrângeri. 
Poezii. Bucureşti, (Tip. Cartea Ro- 
mânească), 1926, 108 p. Lei 50. 

Tulliu (Nuși). — Poezii. Original şi tran- 
spunere literară, Bucureşti, Editura 
Societăţii Apostol Mărgărit, 1926, 
XVI + 144 p. Lei 120. (Biblioteca na- 
țională a Aromânilor Vol. I]). 

b) Teatru. 

Petrescu (Lucreția). — Anuţa. Comedie 
în patru acte. Bucureşti, Cartea Ro- 
mâmnească, 1926, 125 p. Lei 30. 

Teleajen (Sandu) şi Adrian Pascu. — 
Craiul Vânt. Poem dramatic în 3 
acte (6-iablouri). Arad, bibrăria Die- 
cezană, 1925, 124 p. Lei 10. (Biblio- 
teca Semănătorul Nr. 123—124). 


UNIVERSUL LITERAR 


“av FU a 


YA e ii da 
(349), 05207 Si 


e. 


„au: ATR A LR 





LA CARABUŞ: revista „Aşa e viaţa“ «de 
d. N. Kirițescu 


Duminică, sa deschis teatrul de vară 
„Cărăbuş"”, sub conducerea d-lui lănase, 
care este desigur un iscusii regizor şi 
dibaciu împrumutător al lucrărilor bune, 
pe care le vede aiurea, adoptându-le cu 
generozitate chiar teatrului său. 

Teatrul d-lui Ţănase ce în generc cău- 
tat. Mi sa spus, că atunci când joacă la 
Timişoara, vin spectatori numeroşi din 
satele şi orăşelele dimprejur să vadă pe 
Tănase, — ccace nu se prea întâmplă la 
trupele celelalte, care se duc cu misii şi 
în propagandă. 

[n. seara de deschiderea teatrului Că- 
răbuş, am văzut lume foarte multă. 

Revista d-lui N. Kirițescu ce fără în- 
doială cam lungă, are unele insistenţe de 


“siliri de glumă, care ar putea să lipseas- 


că. (Prea lungi scenele repetate cu ilu- 
zionismul şi transformismul şi prea «e 
lungă durată scena cu abecedurul). 

Incolo, desfăşurarea episoadelor,  siin- 
patică, şi antrenantă Gluma uşoară, pi- 
cantă şi. necăutată. 

Foarte interesant decorul şi chiar foar- 
te bogat. Incepând cu berzele, care a- 
duc un nou român şi sfârșind cu  bale- 
tul amintirilor, scenele se succed într'un 
ritm de spornică vioiciune. 

D. Tănase e desigur comicul cel mai 
pitoresc popular. D-nele Nataliţa Pave- 
lescu, Marilena Bodescu, Lizica Petrescu. 
Violeta Ionescu, sprintene, cu vervă şi 
întrocându-se să asigure succesul teatru. 
lui şi izbânda revistei. 

D-nii Codruţ, Pisonc, Dan, Șerbănescu, 
Gheorghiu au stăruit cu sinceritate în 
variate roluri şi au dat un nimerit ansam- 
blu. 

Uu foarte ales număr luu dat adiuira- 
bila damsatoare Ossie Rondje şi dansa- 
torul Nino. 

Baletul destul de armonic, coilus de 
Rosji-Rosji. Muzica sglobie şi variată, 


B,. CECROPIDE 





c) Roman, Nuvelă. 

Constant (Savin). — Auleniice... Schițe 
vesele. Arad, Librăria Diecezană, 
1926, 110 p. Lei 10. (Biblioteca Se- 
mănătorul Nr. 128—129). 

Costache Glumici. — Niţă Pitpalac cu 
famelia în Evropa. Noate de om um- 
blat. Bucureşti, Universul, 1926, 208 
p. Fig. Lei 30. (Biblioteca ziarului 
Universul Nr. 6), 

Donyorozi (lon). — Signor Bertheloty. 
Schițe. Arad, Librăria Diecezană, 
1926, 126 p. Lei 10. (Biblioteca Semă- 
nătorul Nr. 130—134). 

Rădulescu-Nizer (N.). — Drama unei i- 
nereţi. Roman. Bucureşti, Cugetarea, 
$. Ciornei & P. C. Georgescu, [1926], 
280 p. Lei . 


Ii. LITERATURĂ STRĂINĂ. 


Tâth Istvân. — A kulturfecskendă au- 
xent alma ket reszben, nyole kepben. 
Cluj. (Tip. Providentia), 1926, 98 p. 


HI. LITERATURĂ STRĂINĂ TRADUSĂ. 


Hardy (Thomas). — Un caz de conștiin- 
ță. In românește de H. luhăn. Bucu- 
reşti, Adev&rul, [1926], 31 p. Lei 4. 
(Lectura Nr, 57). 

Pot (Edgar Allan). — Sistemul Dr. Ca- 


DNIVERSUL LITERAR 


î REVISTE 
DO VIAŢA ROMANEASCA, 1926. Anul 
XVIII, April No. 4: : 
Gib. L. Mihăescu, la „Grandiflora“ ; 
D, TI. Suchianu, Note pe marginea cărți- 
lor (Direudal, sau Arivismul-temă lite- 
rară) : Otilia Cazimir, Drum da sară ; Al. 
A. Philippide, Proclamaţie : Paui Zarifo- 
pol. Despre metoda și stilul lui Proust; 
Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip: 
I, Petrovici, C. Rădulescu-Motru ; Matei 
B. Cantacuzino. Viaţa, Dreptu), Liberta- 
tea ; Demostene Botez, la mânăstire (Ve- 
cernie.—-Utrenie) ; Mihai D. Ralea, Di- 
sociaţii (Ceiace e nobil.—Artă şi politețe. 
—- Teoriile în fata faptelor.—Imoralitatea 
recunoştinței.—Cehov.—Invenţie și justi- 
ție, — Pesimism şi complexitate —Tim- 
brul stilului. — Intimitate și familiaritate. 
— Nebunia și teoria cunoaşterii. — Uti- 
lizarea sinuciderilor.—Discurs de atcu) ; 
Doctor Tudor Dumitrescu, Cronica ştiin- 
țifică (Noţiuni asupra hoeredităţii) : Const. 
. Vişoianu. Cronica externă (Della Lo- 
carno la Geneva): P. Nicanor & Co, 
Misecllanea (In loc de cronică politică. — 
Cronica drumeţilor: 1. Petrovici, Raite 
prin țară ; M. Sadoveanu, Drumuri bhasa- 
rahene și ÎI. Simionescu. Orase din Ro- 
mânia. — Dela redacţie). Recenzii; Re- 
vista revistelor, 
[] A apărut „Sburătorul No. 4, cn arti- 
cole. nuvele şi poezii de E. Lovinescu, 


Hortensia Papadat Bengescu, Ticu Ar- 
chip. F. Aderca. G, Nichita, Vladimir 


Streinu, Camil Baltazar, Sanda Movilă, 
Min Froilo. Otilia Ghibu si cu articole 
critice care îmbrățişează întreaga activi- 
tate literară a ultimei luni, de E. Lovi- 
nescu. Pompiliu Constantinescu, F. Ader- 
ca, Vladimir Streinu. Tudor Şoimaru, M. 
Yorgulescu şi Anton Holban, 
MARELE PREMIU 
NASTUREL-HERESCU 
(] Se ştie că dintre premiile Academict, 
cel mai important până anul acesta, 
când luară ființă şi premii a 50.000 lei, 
cra marele premiu Năsturel-Heresen, de 
12.000 lei, înființat pria testamentul do- 
natarnlui. dela: 50 August 1875. Premiul se 
acordă din 4 în 4 ani şi se decernă întâia 
oară lui Vasile Alecsandri pentru .„Des- 
pot-Vodă“ în 588| (cea mai bună carte 
românească dela 15 August 1876,—31 De- 
cembrie 18809), 
„In 1895 nu sa dat 
In 1889 s'a dat lui A. Odobescu pentru 
„Scrieri istorice şi literare“, 
[n 19895 nv sa dat. 


In 1897 lui G. Coşbue pentru traduce- 

rca Eneidei din Virgiliu. 
In 1901 nu sa dat. , Ă 
In 1905 lui 1. Sârbu pentru Istoria lui 
„Mihaiu Viteazul“, vol |. 

In 1909 nu sa dat. 

In 1943 lui; G. Murnu pentru traducerea 
Jiadei din Jlomer, : 

In 1917 (în sesiunea din 1919) lui A. 
Vlahuţă, peniru „Poezii“. 

In 1991 lui Liviu Rebreanu 
„lon“. 

In 1925 nu sa dat. (Academia având 
că aleagă între colonelul N. Condeescu şi 
Ion Minulescu, s'a ablinut). 

DIN STRAINATATE 

CI Krishnamurti celebrul ascer indian pe 
care d-na Anic Besaut îl anunţase lumii 
întregi ca pe un nou mesia, a sosit la Pa- 
ris, îmbrăcat elegant şi cu șapcă de voiaj 
ca orice englez ce se respectă. Un teosof 
prieten intim cu .Krishnamurti, neagă) 
mesianismul său: , 

„Nu-i vorba de nici un Mesia. Nu) există 
noui credincioşi pentrucă nu există un 
culi nou. 

Krishnamurti e un ascet care de la 
vârsta de şaple ani a primit o educaţre 
rel'gioasă specială azi are 35 de ani, e 
foarte instruit și cunoaşte mai multe 
limbi. 

Regula vieţii pe care o predică adep- 
țtilor săi, şi-i urmată de el este deo 
puritate riguroasă: alimentaţie vegetaria- 
nă şi în timpul izolărilor consacrate me- 
ditaţiunei, interzicerea de a mânca vre- 
un aliment fiert sau gătit în vreun fel 
oarecare: în timpul acestor izolări, o- 
mul trebuie să sc întoarcă la puritatea 
primelor zile ale creaţiei, câud se hră- 
nea cu produsele pământului aşa cum Iv 
producea el. In sfârșit barbații şi fe- 
meile trebuie să păstreze o castitate ab- 
solută, 

„Doctrina lui Krishnamurti? Caritate, 
milă, unire frăţească a tuturor religii- 
lor, înfrățirea popoarelor“. 

Aceasta a predicat şi presupusul Mesia 
în sala Adyar la Paris. şi va predica în 
Anglia, peste câteva zile. La întoarcere 
se va opri în Italia unde se va rctrage 
pe Monte Gencroso pentru meditaţie şi 
rugăciuni, 

Primii cinci membri: ai Academiei 
germane înființată de curând în urma 
unei Jargi dicuţii, au fost numiţi de mi- 
nisterul instrucției publice, iniţiatorul 
fondării Academiei. 

Ei sunt: Gerhart Hauptmann, Thomas 


pentru 


15 


Mann, Ludwig Fulda, Arno Holz şi Her- 
mann Stehr un scriitor silezian care e 
cel mai puţin cunoscut în străinătate. 

La xeferendumul organizat de revista 
„Die Literarische Welt“ printre cititorii 
săi, au întrunit mat multe voturi următo- 
rii scriitori: Thomas Mann 1.421, Franz 
Werfel 682, G. IHaupimann 594, Reiner 
Maria Rilke e ai şaptelea cu 584 de vo- 
inri, Fritz von Unruh al zecelea, Heinrich 
Mann al 1-lea, Georg Kaiser ul 15-lea, 
Arno Holz (unul dintre academicieni) al 
f2-lea, Hugo von Hofmannsthal al 19-lea, 
Alfred Kerr al 21-lea. YI 

F. demn de remarcat că cititorii aces- 
tei foarte răspândite reviste nau binevoit 
să accorde nic: un vot academicianilor 
numiţi de ministru: Fulda şi Stehr. 





6 Iunie, 1716: A fost zugrumat de turci 
în închisoarea de poliţie a lui Bostan- 
gibaşa, învățatul cronicar muntean, Stol- 
nicul Constantin Cantacuzino. 

1920 : S. Mehedinţi şi-a ţinut discursul 
de recepție în Academia Română, vor- 
bind despre „Caracterizarea etnogratică 
a unui popor prin munca şi uneltele 
sale“. Răspunsul a fost dat de [. Bianu. 

8 funie, 1848: Eliade Nădulescu şi Go- 
leştii părăsesc Bucureştii pentru a în- 
cepe revoluţia la Islaz. 

1862: A murit în București 
bărbat de Stat Barbu Catargiu. 

1920: IL. Lupaş şi-a ţinut discursul de 
recepție în Academia Română, vorbind 
despre „Nicolae Popea şi Ioan M. Mol- 
dovanu“. Răspunsul a fost dat ds N. 
Iorga. 

9 Iunie, 1912: A murit la Berlin ra- 
rele scriitor 1. 1. Caragiale. 

1923:  M. Sadoveanu şi-a ţinut dis- 
cursul dei recepţie în „Academia Româ- 
nă“, vorbind despre „Poezia populară“, 
Răspunsul a fost dat de G. Bogdan- 
Duică. 

11 Iunie, 1866: Ioan Sbiera a fost nu- 
mit membru al Academiei Române, 

1920: Sextil Puşeariu şi-a ţinut dis- 
cursul de recepţie în Academia Română, 
vorbind despre „locul limbei române 
între limbile romanice“. Răspunsul a 
fost dat de ÎI. Bianu. 

12 Iunie, 1848: Apare în Bucureşti ga- 
zeta „Pruncul român“, condusă de C.A, 
Rosetti şi Vinterhalder. 


marele 


tran și al Profesorului Puff. In ro- 
mânește de M. Straje şi €. Iliescu, 
Bucureşti, Adevărul, [1926], 31 p. Lei 
4. (Lectura Nr. 60). 

Stevenson (h. B.). — Cadavre pentru di- 
secție. Nuvelă senzațională, In ro- 
mâneşte de H. Blazian. București, 


Adevărni, [1926], 31 p. Lei 4. (Lec- 
tura Nr, 64). 
Bourget (Paul). — Răpirea... In romă- 


nește de George Silviu. Bucureşii, 
Adevărul, (1926), 31 p. Lei 4. (Lectura 
Nr. 58). . 

Zola (Emile). — Bestia Umană. Tradu- 
cere de Ion Pas. București, Cugeta- 
rea, S. Ciornei & P. C. Georgescu, 
[1926], 253 p. Lei 48. (Romanele ca- 
lebre). 

Bartsch (RR. H.). — O aventură în 
timpul Revoluţiei (D-na Dorette şi.., 
natura). In românește de I. Mihal- 
cea. București, Adevărul, (1926), 31 
p. Lei 4. (Lectura Nr. 61). 

Karkawitzas (Andrei). — Vraja. In ro- 
mâncşte dn N. Papamida. București. 
Adevărul [1926], 31 p. Lei 4. (Lectura 
Nr. 62). 

Cehov (Anton). — Dragostea. In româ- 
neşte de M. Sevastos. Bucureşti, A- 


devărul, (1926), 31 p. Lei 4. (Lectura 
Nr. 63). 


luclan (Valle). — Rosarito. In româneşte 
de Al. Iacobescu, București, Adevă- 
rul, [1926], 31 p. Lei 4. (Lectura 
Nr. 59). 


9 ISTORIE. BIOGRAFIE, 


Balan (Teodor). — Lukian Kobilitza, 
Ein Beitrag zur Kenntnis der poli- 
tischen  Ereignisse der Jahre 1848 
und 1849 în der Bukowina. Cernăuţi, 
(Buchaâruck, Bmineşcu), 1926, 15 p. 

Beraud (Henri). — Ce am văzut la Mos- 
cova. In româneşte de A. P. N, cu 
un articol de ID). Merejkowsky. Edi- 
ţia Î. București, Universul, 1926, 201 
II p. Lei 40. (Biblioteca ziarului 
Universul Nr. 7). 

Iorypa (N.). — O mărturie din 1404 a ce- 
lor mai vechi „Moldoveni“. Bucu- 
rești, Academia Română, 1996, 4 p. 

Loghin (Constantin). — Anul 1848 în 
cultura. și literatura Bucovinei. Cer 
năuţi, (Tip. Mitropolital Silvestru), 
1926, 36 p, 

Popa (Traian). — Documente privitoare 
Ja trecutul Românilor din vechiul 
scaun al Mureşului. Vol. 1. Târgu- 
Mureș, (Tip. Goncordia), (1926), 119 p. 


a) Răsboiul României 1916—1918. 
(Istorie, Memorii, Impresii, etc). 
Hodoroabă (Preot N. V.).— Din războiul 
de reîntregire. Note şi impresii din 
campanie 1916—1918. Ediţia II-a. 
Bucureşti, Cartea Românească, 1926, 

303 p. Lei 65, 


b) Biografie. 


Dragnea (Radu). — Mihail Kogălnicea- 
nu.  Fdiţia II-a întregită şi prelu- 
crată. Bucureşti, (Tip. Române U- 
nite), 1926, 293 p. Lei 80, 


91 GEOGRAFIE. CĂLĂTORII. 


Adam (loan). — Constanţa pitorească. 
Ediţia I-a. Ducureşti, Universala, 
Alcalay & Co, 11926), 288 p, Fig. 
Lei 60. 

D. V. P. — La Constantinopol. Impresii 
şi amintiri. Cluj, (Tip. Pondui Căr. 
Sos Funduare), [1926!, 23 p.4+1pl. 
ig. 

Nansen (Fridijoi). — Spre Po! în întu- 
neric şi ghiaţă veşnică. Traducere 
de B. Marian. Ediţia III-a. Bucu- 
reşti, FB. Steinberg & Finj, [1926), 
493 p. Fig. Lei 16. (Căminul Nr. 185- 
192), BEST i | 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


LOCALUL ACADEMIEI & noastre nau decât un fitlu de curiozitate, 


ACADEMIA ROMANA 


Lu 25 Mai sa deschis a 59-a sesiun: gr- 
nerală a Academiei Române, laortui 
d-lui V. Pârvan, sceretarul general aduce 
informaţiuni interesante în legătură cu 
activitatea şi planurile doctei, Instituţii, 
Spicuim din acest raport aceste rânduri 
despre critica situației materiale a Acu: 
demici. Singură. perspectiva închiderii 
bibliotecii (cu începere dela 1 lannarie 
viitor) şi ar fi suficient motiv de alarmă 


întrun Stat cu cât de clementare preo- 


cupări de cultură. Ceeace nu e cazul no- 
siru : 


„Nu-mi veţi lua în nume de rău dacă dea 
început voiu Spune că întâlnirea noastră din a- 
cest an nu va fi întotdeauna o senină şi plă- 
cută orânduire de treburi ştiiuţiiice şi admini- 
strative, ci adesea un izvor de gânduri neplă- 
cute şi de ingrijorări pentru viitorul vechcei şi 
glorioasei noastre înstituţiuni naţionale, In a- 
dovăr chestiuni ca aceea a localului, a funcţio- 
nărilor noştri, a tipăriturilor, a achiziţiilor, ne 
vor preocupa îndelung, firă putinţa de a le da 
noi singuri soluţia dorită. Academia fiind ex- 
propriată ca orice Simplu particular, a sărăcit 
cu totul. Diferitele guverne nu au rezolvit până 
azi nici pentru ea, nici pentru tovarăsele ei de 
suferință, Eforiile spitalelor civile, chestiunea 
revalorizării veniturilor ce aceste instituții avu- 
seră înainte de războiu, lar Academia Română 
a rămas în spate cu Biblioteca naţională a 
Statului român, pe care trebuie s'o îngrijească 
si întreţie în mare parte cu propriile ei mii- 
loace. Comisia bugetară vă va arăta prin ra- 
port special că deficitul nostru anual ta chel- 
tuelile de întreţinere ale bibliotecii va deveni 
Chiar dela 1 Ianuarie viitor aşa de mare. încât 
Biblioteca va trebui să fie închisă : în adevăr 
el se va citra la suma absolut insuporiabilă 
pentru noi de 1.800.000 anual“, 


MEMBRII DECEDAȚI 


Ta cursul anului Academia Română a 
avut de suferit pierderi însemnate în 
rândurile membrilor, români sau străini, 
activi, onorari şi corespondenţi. 

Anghel Saligny decedat la 17 Iunie 
1925, fost membru al secţiunii ştiinţifice, 
fost ministru al comunicaţiei  întemeie- 
tor dimpreună cu Duea, al ingineriei ro- 
mâneşti, autor al podului dee peste Du- 
uăre ; 

Dr. Toma Ionescu, marele 
stins în 28 Martie a. c.; 

Ion Ursu, membru corespondent, pro- 
fesor de Istoria Românilor la Universita 
tca din Bucureşti, stins la: 17 Oct. 1935. 

Vasile Stroescu, membru de onoare 
Jin Maiu 1910, stins din viață la 15 Apri- 
le a, e.; cunoscut ctitor cultural: 

Vladimir Cavaler de Repta, stins din 
viață la 24 Apeilie, fost, profesor la U- 
niversitatea din Cernăuţi şi mitropolit 
al Bucovinei ; 

Ion Slavici, marele prozator, stins la 
Pauciu la 20 August 1995. cel mai vechiu 
membru corespondent al Academici, a- 
les din 1882, la secţia literară iar la cca 
istorică în calitate de colaborator al co- 
lecţiei Hurmuzaki ; 

Dintre membrii străini : 

Thâophile Homolle. preşedinte al insti- 
lutului Franţei şi Uniunii Acadenice in. 
ternaționale (+ 14 Iunie a. c.). 

Albin Haller, membru al Institutului 
Franţei, fost președinte al Acauemiei de 
Ştiinţe din Paris, (4+- 29 Aprilie 1925). 

Louis Vincent  Guilouard, continuato- 
rul operei Ini Demolombe, unul din cei 
“mai mari jurisconsulţi ai Franţei (-+- 26 
lanuaria 1935.) 


chirurg, 


Intelectualul ea şi cetățeanul de rând, 
trebue să afle că actualul local al Aca- 
demici, a devenit de mult impropriu sa- 
vantei instituţiuni. Sporirea colecțiilor 
bibliotecii ca şi avgmeniarea serviciilor 


dau o urgentă actualitate acestei, ches- 
tiuni a localului. zi 
“Sugostiunile făcute de Secretarul d-voastre 


General în raportul general din sesiunea tre- 
culă asupra desvoltării ce trebuie să dăm vii- 
torului local al Academiei au fost reluate, dis- 
cutate şi ampliiicate de Comisiunea alcasă de 
d-voastre pentru studierea chestiunii localului, 
In numeroase şedinţe Comisiunea a discutat 
modul de distribuţie. a încănperilar de care In- 
stituția are nevoie şi, reformând planurile dina- 
inte de: răzhoiu, a aiuns să stubilcască un plan 
de distribuție, care să servească de bază con- 
cursului printre arhitecţi. Comisiunea a nropiis 
şi d-voastre aţi aprobat în ședința dela 15 la- 
nuarie publicarea concursului în condiţiunile pe 
cure le va arăta în amănunte Comisiunea loca- 
lului bibliotecii întrun raport special. 

Publicarea concursului sa făcut în cursul 
lunii lanuarie, distribuindu-se dela Cancelaria 
Academiei numeroşilor solicitatori interesaţi, 
programul  conditiunilor concursului, împreună 
cu exemplarele din planurile întocmite de Co- 
misiune, şi s'a fixat termenul de prezentare 
a proiectelor pentru ziua de 1 lunie curent. 

Prin aprobarea dată asupra deschiderii con- 
cursului, d-voastre ati dispus în acelaş timp 
ca cheltuielile ocazionate de ţinerea lui să se a- 
enpere din suma de 1.000.090 lei, neangajată, 
din cele 10.000.000 lei puse de Ministerul In- 
strucțiunii la dispoziţia Academiei încă din 
vara anului trecut peniru începerea construcţiei 
localului Academici. 


În urma acordării celor 10.000.000 dupit pro- 
punerile Comisiunii localului, aţi hotărit ca să 
se înceapă prin a se construi unul din cele 
două depozite de cărți figurate în planul gene- 
ral, pentru motive care vă sunt bine cunoscute. 
În cursul lunii Main 1925 s'a dat prin licitație 
efectuarea Înnstrii d-tor Ingineri A. Ioanovici 
şi P. Moccia. astic! că lucrarea a putut să în- 
ceapă în Iunie. Un raport amănunțit asupra 
mersului acestor Incrări vă va face colegul no- 
stru d-l G. Balş, căruia î-aţi încredințat direc= 
ţia construcției depozitului de cărți. Pentru de- 
săvârşirea construcţici începute, dar netermi- 
nate, şi pentru continuarea lucrării celei mari, 
s'a alocat la distribuirea excedentelor hugetare 
dîn anul trecut de fostul Guvern. o nouă sumă 
de 11.000.000 lei. pentru care s'a intervenit ca 
să îic pusă la dispoziţia Academici“, 


PREMIILE ACADEMIEI 
IN SESIUNEA 1926 


TI Bucuria ssceretarului general e pe 
deplin justificată. Annl acesta sau. depus 
spre premiere din opere publicate un 
număr îndoit de cât anul trecut. Mai 
mult : la subicetele date de Academic au 
răspuns sapte lucrări în manuscris. Se 
şlic că subiectele date wan tentat nicia- 
dată. D. C. Rădulescu-Motru aducea, de 
curând, justificate critici sistemului de 
nremii al Academiei si acestora cu su- 
bicete date, în special. 

Cum nu putem reproduce marele nu- 
măr de opere prezentate la numeroasele 
premii ale Academiei vom arunca peu- 
iru uncie premii, câteva pronosticuri în- 
țelegând cât de platonice rămân aceste 
profeţii, Ar fi deajuns să ne gândim cât 
de inoperante au fost. anul trecut, indi- 
caţiile din public care designau la pre- 
miul național de proză pe lon Slavici iar 
lu marele premiu Năsturel al Academiei 
pe lon Minulescu. De aceea preferinţele 





£ Par a avea deci mai multe şanse : 


La premiul Năsturel (4000 lei): î) De- 
metrius V,: Fecioarele: 2)  Găvănescu 
(general C): India, Ocolul pământului 
în 7 luni şi o zi, vol. Il. 

Ta premiul didactic dr. C. Păcuraru- 
Bianu (5000 lei) : 1) Diciulcseu Marin N.: 
Desenul şi modelajul la copii ; 2) Lazăr 
prof. Victor: Istoria Românilor pentru 
scoalele normale şi seenndure de stat şi 
minoritari Cluj 1924 ; 5) Seriban August : 
Crawatica limbii româneşti (morfologia) 
pentru folosința înturor, laşi, 1925, 

La premiul Demostene Constanlinide : 
(4000 lei divizibil): Gheorghiu Mircea : 
Stropi de întuneric și Lumină ; Cântecele 
clipei ; 2) Negreseu Dr. Î.: Influcuţele 
slave asupra fabulei românesti în litera- 
tura populară scrisă etc; 3) Stamatiad 
AL, T. : Poezii: Câţiva scriitori, 

Ta premiul Dr. Aurel Cosma (100.000 
lei) : C. Moisil, cu 19 lucrări de numis- 
matică şi sigilogralie. 

La prmiul Statului Gh. Asachi (50.000 
lei) : Hamangiu C.: Codul civil adnotat 
cete. etc... 3 vol. Buc. 1995. 

La premiul Grigore C. Angelescu 
(4000 lei) : Zaborovsehi Virgil: Politica 
externă a celor trei Principate. Țara Bo- 
mânească, Transilvania şi Moldova dela 
asediul Vienei (1633) până la moartea lui 
Serban Cantacuzino şi, suirea pe tron a 
tui Constantin Brâncoveanu (1688) ; Buc, 
1925. 

La premiul Adamachi 
zibil) : 1) Eneseu loan şi Colţescu loan : 
Cerealele românești și standardizarea 
lor ; 2) Dobrescu Dr. 1. M.: Meicorologia 
agricolă ; 3) Zavergiu-Theodoru Dr. M.: 
Noţiuni de higivnă specială, puericultu- 
+ă, medicină si farmacie domestică, Ed, 


M-a p. cl. VIII lie. 


Îi pie teii] 


(5000 lei, diw. 


SCRHTORII 


D D-l Ion Gane, autorul „Zărilor de 
altădată“, va tipări în editura bibliotecii 
„Semănătorul“ de la Arad un volum de 
iraduceri în versuri, intitulat „Ritmuri 
străine“, 


DIN STREINATATE 


£I Dintr'o anchetă: asnpra: romaniis- 
mului dăm aceste păreri ale lui Paul 
Valery: 

„Romaniismul? Ce-i asta? Nimeni n'o 
poate spune. O epocă e totdeauna clasi- 
cismul sau romaniismul alteia. Eu com- 
par romanticii cu nişte aventurieri; so- 
sesc înlr'o ţară: o revoluționează. 

„După trecerea lor, aproapo singurii 
ordinea se reorganizează, Această ordine 
e esența clasicismului. Totdeauna există 
o perioadă de desirăbălare care urmează 
unci perioade de construcţie. Priviţi epo- 
ca numită romantică ş: aceca care a ur- 


„mat-o. Poeţii parnasieni regularizează to- 


refitul poctie al lui Victor IHugoyşi preci- 
zează forma molatecă a lui Lartine, Ro- 
manul naiuralist însănătoşeşte imaginaţia 
din „Natzchez» şi „Bug-largal”. 








Redactor PERPESSICIUS