Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0023

Tmprimat leat. 


Ca 0 a 
3, a, O O Ya Ja 
e 





UEIVEIE 
ANERAR 









IONESCU SIN: NUDURI (Salonul Oficial) 


în acest număr: AL. T. STAMATIAD. SĂRMANUL KLOPŞTOCK. RAMIRO ORTIZ, CAMIL PETRESCU, F. ADERCA, 10N 
BUZDUGAN, FLORICA MUMUIANU, ŞTEFANIA ZOTOVICEANU. VIRGINIA GHEORGHIU, MIH. POPESCU, PAUL 1. PA- 
PADOPOL, V. V. STANCIU, ZOE LECA. R. ARCADIU, N. N. TONITZA şi PERPESSICIUS. 


An. XLIII, Nr. 23 


5 iunie 1927. Lei 3 





354 


UNIVERSUL LITERAR 


STANŢE 


STREIN 


Covârşit de gânduri grele 
Fruntea mi-o înclin, 

Curgeţi lacrime sfipase 
Dorul să-mi alin — 


Tar de-amarul lor se“ncarcă 
Sufletul mai greu, 

Şi mi-l port, aşa, de par'că 
Nar mai fi al meu. 


TIMIDITATE 


E primivară, primăvară, 
Presare iar intreaga fire: 

Pădurea, câmpul şi grădina 
Doinesc un cântec de iubire. 


Sim sufletu-mi robit de doruri, 
A răsărit o mică iloare, 

A răsărit... şi-acum aşteaptă 
Privirea ta mâăngâietoare. 


VANTUL 


Suilă vântul şuerând, 
Suilă dinspre vale. 

Suflă şi mi-aruncă în geam 
Cântece de jale. 


Sutlă, şi-al său cânt acum 
Plin e de suspine, --- 
Iar l-ai întâlnit, şi iar 
1 te-ai plâns de mine, 


PUSTIEFATE 


Cel din urmă, singuratic 
„_ FâMâit sa stins, 
Triste şi uitate vise 
Iarăşi m'au cuprins. 


Şi sub stânca-amintiri; 
Gem încătuşat, 

Zarea se cufundă în noapte, 
Cerul e “mgheţat, 


TRANDAFIRUL 


De când te-ai dus, un trandafir 
Agonizează m glastră, 
Zadarnic soarele e viu 
Şi tremură 'u fereastră, — 


Zadurnie cerul e senin 
Și zarea e albastră, 
Căei numai tu îusuilețeai 
Singurătatea noastră. 


IN NOAPTE 


Palidă coboară noaptea 
Treptele uşor, 

Cântec împletit din lacrimi 
Picură n pridvor. 


Jalea cântecului curmă 
Liniştea pe drum, 

Poate-i clipa cea din urmă 
Când l-aud acum. 


DESPARŢIRE 


Dacă plec de lângă tine 
Singur şi strein : 

E că azi paharul vieţii 
Plin e cu venin, 


Şi de plec în lumea largă 
Trist şi îngheţat: 

E că visul de iubire 
Tu l-ai sfărâmat. 


FLORI UITATE 


Ingropate în uitare, 
Florile îşi strâng 
Aromatele petale 
Tot mai mult şi plâng. 


Nimeni nu le mai desmiardă 
Cu surâsul blând, 

Triste şi slioase * numbră 
Mor încet, pe rând. 


Li ALTAR 


In rochie albă de mireasă 
La braţul altuia zâmbeşti, 
lar el — nebun de fericire — 
Pluteşte *n sierele cereşti. 


Pierdut în umbră, ca un spectrun 
Privese la voi nepăsător : 

Căci voi sunteţi învinşii vieţii 
Jar visul meu nemuritor. 


CALATORUL 


Noaptea *ntunecată pune 
Uşilor zăvor, 

Nici un sgomot nu se-aude, 
Doar un călător, 


De urât a prins să cânte 
Pe 'ntristatul drum : 

„Omul e o umbră, viaţa — 
Pulbere şi fum !* 


AL. T. STAMATIAD 





UNIVERSUL LITERAR 


DIAGNO 


Intendeniul. predând garderoba moar- 
tei, aruncă în poala autopsicrului cu de- 
zinteresarea obișnuinței de a privi orice 
soi de îmbrăcăminte cu aceiaş ncpăsare, 
lucrurile de preţ ca şi pe cele alc pros- 
crişilor, rând pe rând, pălăria cu pardi- 
siuri, jerseul de fir orange, foile de a- 
mazoană şi pautofii de atlas, 

Cioclul spitalului adună gătelile cari 
mai păstrau încă panfumul preferat al 
moartei într'o duhncală trezită de flori 
fanate, le cuibări mototol în bezna șor- 
țului sgronţuros şi sui la cuncelarie pen- 
tru a le scădea din inventar, apăsând în 
dreptul numărului 8 cu un rânjet de stri- 
goiu, vârlul butuciinos al cxeionului  al- 
bastru peste numele aceleia căreia i se 
ştergea ucum, deapururi orice urmă, 

In condică um se mai vorbea nimic alt- 
ceva decât de declavaţiunea pacientei fă- 
cută. inteenului de serviciu lu data inre- 
gisi ării în spital: văduvă, casnică, 28 
ani, născută în Județul Teleorman, Com. 
Alexandria, uctualmente fără domiciliu“. 

In aşternuturile patului se frimiţeau 
cele din urmă lori aduse în. ajunul 
morţei de o rubedenic îndepărtată şi în 
geamlăcul necropsici, bruncardicrii așe- 
zase lucrând disgraţios, cântece obscene 
şi fumând lacom ţigări groase de tutun 
prost, jertia morţii a cărui iremediabilă 
incremenire îi tăcea mai fioros zâmbetul 
buzelor placide. 

În colo nici un semn, nici un indiciu, 
nici o altă orientare care să fi descoperit 
trecutul. La scurt timp după înnumără- 
ioarea hainelor. economul aduse în birou 
mai rrulte: hârtii scăpate de.., percheziţia 
autopsierului şi prelinse jos din buzuna- 
rele taiorutui. Mai târziu la magazie, s 
mai descoperit întâmplător: o gambetă 
şi o jachetă bărbătească, o pereche de 
jambiere de lac o cravaşă de bambus. 

Hârtiile trecură în cancelaria proteso- 
rului și convoiul personalului medical, 
technic şi administrativ cunoscu din ele 
uvertura amară a diagnozei irâutită la 
întâmplare pe foaia respectivă de obser 
vaţii : 

- - „Am făcui ochi pe meleagurile Le- 
lcormanului. Tata şi-a scontat toi avutul 
pentru deplina mea educaţiune, Din ea 
m'am ales cu pianul, cu câteva lruze 
franţuzeşti şi «cu un soţ impus care mu 
înşelat la foarte scurt timp după nuniă. 
Dota mi-am constituit-o cu, cu lrumuse 
tea pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu, fără 
nici un tel de convenţiune, care să rezul. 
te din vreun act solemu. Pentru privile- 
giul acestui dar am instituit beneficiar 
ulături de visul orb al tinereţelor, pe un 
ofițer pripăşit de... nenea ăl mare şi care 
îmi punea pe muzică versurile mele pre- 
ferate. Pe el a deschis ochii întâia mea 
dragoste ! N'aşi putea preciza dacă era 
agreabil, cult sau frumos, leal, ideal sau 
incomparabil ! Amorul este germenul in- 
conștient ul fatalităţii, El este spontan și 
insezizabil ca şi talentul, ca şi geniul, ca 
şi viciul. Noi, nu adorăm în amaniul pos- 
tru pe individul fizic în sine, ci visul, hi- 
mere sau năzuința care minte fiinţa a- 
dolescenţei noastre inconşiienie,  altoită 
în fiinta fizică a individului ales penru 
a ne determina “simbolul trebuinţei de a 
iubi 1 Astfel că mă dispensez de o des- 
cripțiune mai laborioasă cu privire la 
personalitatea primului meu preferat, 
peur indignarea părintelui care în im- 

ecile lui apreciere mi-a dictat un altul 



































spre a-mi procură 1Ermwurei puna cusca, 
Dar această fericire nu a întârziut să se 
desmintă. Intâmplător, trecând într'una 
din zile la ora consultațiunilor (era avo- 
cat), prin biroul său, am fost sortită să 
îndeplinesc penihila îndatorire de a anun- 
ţa pe latu că, visul lui se sfărâma la câţi: 
va paşi de alcovul meu ue mireasă, întrun 
sompiuos divan încărcat de perne şi de 
cuverturi de preț, în desmiemdările con- 
vulsive ale unei cliente, n doliu, pe 
care soțul meu şi ginerile lui i le procu- 
va într'o tandră risipă de zvârcoliri mi- 
şeleşti abicete. L-am, observat atunci 
că aşi Îi prelerar ca această lovitură să 
o fi primit cel putin dela alesul meu di- 
rect, iar nu dela un iutrus care venea in 
cusa noastrăsă-ini fure atât de grăbit te- 
cioria şi avutul! Mai plauzibil inotiv de 
despărtenic ca adulterul ? Natural am 
înaintat hârtiile printr'un avocat loarie 
dispus să mă lacă lericiră, lata a plâns, 
Vaţi închipuit vreodată un părinte plân- 
gând? Nu-mi explic prin bizareria cărui 
instinct al subeonştientului, m'am văzut 
întro infamă Judith cure calcă peste du- 
rerea unui tată. Cu atăt mai mult cu cât 
nu-mi găscam nici un lel de vină ! Misa 
îulipt capul între genunchii lui parali- 
zaţi de durere în vreme ce dincolo 
mami îşi pierdu gura, o mână şi un pi- 
cior. “Mi-am revendicat din nou olițerul 
cu acea implorare stâşietoare care ar în- 
dupleca pe însu-şi tigrul dea renunța 
nimicească prada ! Laia însă a mu- 
rit inainte de a se pronunța! Cu banii 
luați după casele din strada Italiană, am 
damblaua mamei. Mai  târ 



































schimb un i moşier bogat, care aştepta 
lecuivea într'o vezervă de spital, înamo- 
sat la nebunie de mine, după asigurările 

şi sub «i iul căruia erau pitite, 
pentru dovada acestei inopinate dragoste, 
o scrisoare lungă şi o foarfeci de eroito- 
vie cu ajutorul cărcia încercase să-şi facă 
scama ?! ? Pentru a doua oară mi-am căl- 
cut amorul îu picioare — l-am luat. La 
cununie mi sa şoptit printre lumânările 
arhicreului, că noul meu mire ar fi pui- 
nai că tuşeşte, că îi plac chiolbanurile 
şi în sfârșit că moşia este cotropită de 
datornici. Tous, nuntă mare, adică tă 
țăvnicie mare! Vuiau adâncurile Craip- 
vei, în vreme ce cu mă trudeam să uit 
pe acela care nu-mi fusese hărăzit nici 
de data asta şi să incep a-mi impune un 
tel de educaţiune psihică stranie, penizu 
a mă putea aiaşa cel puţin de ochii lu- 
mei, de. moşierul cel bogat, căci altfel 
o nouă despărțire care sar fi putut pro- 
duce eventual, din propria lui vină, mar 
fi tăcut pe mine cea dintâi, de pomină, 
înaintea celor doi miri precedenţi secă- 
tuiii de cea din urmă scântee de omenie 
în cei. Da ruina mea sullecească 
vătat grozăvia mai curând decât 
aşteptat însuşi acela care mi-ar fi doril-o 
=: ndvocatul cu dama în doliu ! Ofiţerul 
şi păstra poziţia — probabil poz 
vreunei a treia căderi a mea ! totuşi, în 
desorientarea asta ucigăioare, dorul pen- 
tru el mă scotea din minţi, în. weme ce 
frica uni al doilea divori mă despera 
cumplit. Ursita îmi ţinea deschis drumul, 
drept. Nu m'am amestecat câtuş de puţin 



























MINA DECRE.WEPPER : SUPARATA 











366 


în treburile lui moşicreşti şi nici ruina 
ca şi oftica lui nu mă sinchiseau — a- 
ceasia pentru că nu-l adoram nici câi 
negru sub unghie. Continuam traiul cu cel, 
sub obligaliunea unci singure îndatoriri : 
din drojdia doiei mele să-i alin tusea lui 
ursuză. Eram doar soţia lui! Nu-mi în- 
chipuiam însă de ce desiinni avea atâla 
trebuinţă de a se disira cu neşansa mea 
cronică. După bairamul nunţii, adică 
după cel «le a! doilea zaiatet al celei mai 
odioase minciuni matrimoniale, moşierul 
cel bogat, adică al doilea „ales“ al inimei 
mele, cam înţesa plimbănile la oraş. Bine 
înţeles, la nedumerirea mea, pretextele 
curgeau, în schimb voiajurile lui inopi- 
nate nu cedau de a se rări. la intriga rea 
mea vădită, „asigurările“ lui mă năuceuu. 
Ja sfârșit la bănuiala mea fățişc, jurămin- 
tele lui nu mai găseau sfinţi şi icoane ! 
Totul se impuia pe spinarea... afacerilor 
Am aflat mai târziu că afacerile consis- 
tau în... cartoforic, chefusi înspăimântă- 
ivare şi fantastice împrumuturi ! 

„Curios că în toate aceste „afaceri“ 
cari motivau toate aceste escapade la Bu- 
curești, nu lipsea niciodată... mandoline- 
ta ! Profund intrigată de a afla cui cântă 
cu ea, l-am urmărit într'una din aceste 
plimbări, cu trenul imediat următor. In 
hall-ul hotelului, ciripitul mandolinctei, 
cum era de 'aştepiai, mă săgetă profund, 
mai mult de scârbă de cât de gelozie. 

„Căzui la întâmplare pe o canapea şi 
groomul imi întinse un pahar de apă. 

— „Cine-i la Nr. 24? 

— „Un domn venit acum dela Craiova! 

— „Singur ? 

— „Nu... cu o cucoană! 

„Reîntoarsă am plâns de data asta și in- 
tre genunchii, mamci ca şi odinioară în. 
tre ai. tatei, în vremea damei în doliu. 
VDamblaua și-a adus şi ea aminte de îri- 
buiul ei infam în căzniciile mele şi înni 
luă pe mama. Ofiterul jubila, — de data 
asta nn mai avea niciun preopinent în 
calea bolnavei lui ambițiuni de a-i fi so- 
ție. Singurătatea care mă desorienta com- 
plect, părea că-i vine în ajutor ușor an- 
trenată de reveria „primului nostru  a- 
mor“ — singurătatea care-mi da impre- 
siunea prăpastiei desfrâulmi şi a definiti- 
vei decăderi. Străin de toate acestea, ofi- 
țerul insista. M'am plâns, <a un palid 
pretext, că sar putea ca venitul lui să 
nu ne ajungă. Am uitat să adaug mai sus 
că, moșierul cel bogat, dăduse un banck 
la Jockey-€lub cu câteva efecte ale mele 
sub amenințarea unci sinucideri şi cu 
dobânda cărora îi alimentam într'o mă- 
sură, vijiul şi tuberculoza. Aşa că pen- 
tru ofiţer nn mai rămăsese nimic, Totuş 
noul meu pretendent m'a asigurat că face 
e]... rost de trai! L'um crezut, mă îndu- 
plecase — ce vrei, irebuia să plătesc 
patenta dragostei mele diniâi. O grabă 
tranie din parica lui, de u pregăti baga- 
jele voiajului de noce, îmi păru simpto- 
matică. Un simplu lefegiu cu nostalgia 
voiajului de noce, confirmă curând bă- 
nuiala. La prima staţie autorităţile îl de- 
clară arestat pentru delapidare de bani 
publici, iar eu fusci trimisă la va cu 
o drezină însoţită de un agent, în, vede- 
vea unor oarecari lămuriri cari trebuia 
să le dau la oraş! 

„Un poei se angajă să-mi refacă feri- 
circa şi un colonel îmi puse la picioare 
cpolcţii şi un milion dobândit în timpul 
moblizării ! 

„Sar părea că am mania ofiţerilor, adi- 
că o mauie în sensul oprobiului social 
care îţi aruncă în spinare o atare îndelet- 




















însemna pe foaia de obser 


nicire ca şi cum dragostea lor gulonată 
ar face îniru câtia responsabil direct mo 
ralul tău! 

„Pentru ce culpa unei manii tacă  în- 
tâmplarea mi-a pus în drum, consecutiv 
doi dintre aceşti curlizani ? Poetul mă 
ademeni cu madrigalurile lui alarmante 
si de cae ofiţerul cu voiajul de noce nu 
fusese destoinic în vreme ce milionul Co- 
jonelului mă îmbia oarecum, în vederea 
bătrâneţelor, care îşi anunțau  apropie- 
vea prin câteva încrețiiuri la coada ochi 
lor ! „Alesei“ pe... amândoi. Poetul îmi 
vefăcea tinereţea, Colonelul toaletele, În- 
tro vreme, cum eră de aştepeut, prefe- 
»intele au eşuat ! Amândoi admiratorii 
îmi puseră simultaneu... chestiunea de 
încredere ! 

„Fiecare din ei imi pretinse la un mo- 
ment dat, să renunţ la unul, în favoarea 
celuilalt, — Colonelul oferindu-mi nume- 
le (adică iar o cununie) şi averea — poe- 
tul. despărțirea de soție (era însurat) şi 
ajoi, bine înţeles, şi el ca şi Colonelul, 
numele, (adică o a patra cununie), plus 
toate osanalele de iubire. atât cele publi- 
cate cât şi cele în studiu. De icama uuci 
decegtii mai ucigătoare, am acceptat pe 
poet, în vreme ce Colonelul comanda ve- 
vighetele. M'am mutat cu poetul în fun- 
dătura Silfidelor, intr'o pănătură de 
la No, 15 (chip era bis) cu intrare sepa- 
rată şi în careabia a încăput pianul meu 
şi biblioteca lui, așteptând acolo, în mi- 
rosul mucegaiului, pronunţarea sentinţei 
de despărţenie. Tribunalul negăsind înte- 
meiaie motivele, a respins acţiunea de 
divory a poetului ca unul ce părăsise. 
lăvă vreun pretexi întemeiat, domiciliul 
conjugal, în vreme ce Colonelul profund 
mtragiat de stratagema mea a schimbat 
inelele... cu alta — stratagemă la care de 
alfel mam pretat fără altă intenținue 
decât, aşa jecum am arătat mai sus, uu- 
mai de teama vreunei mai atroce dezi- 
luzii într'o eventuală a mea cădere şi 
cave ar fi fost mai înspăimântătoare dela 
înălțimea rangului Colonelului-soţ decâi 
aceca care ar fi căşunat-o despărțirea 
soțulmi-poct ! 

„Și asilel fiecare sau dus după neves- 
tele lor, iar eu am rămas să ispăşese cu- 
priciul unui destin sălbatec şi ocara ne- 
mernicici semenilor cărora fără a le fi 
gveşii cu ceva, mau despniat de avere, 
de cinste şi de viaţă ! De aci încolo este 
uşoi de înteles că, o aliă soartă nu mi-aa: 
fi putut surâde, decât aceea care a surâs 
şi eroinei lui Octav Mirbeau în „Jurnalui 
unei Cameriste 1* 

„Fatal am pornit pe urmele ci! 

„Este straniu însă că mironosiţele cari 
nau străbătut infernul ce mi-au fost 
ste așteptată la 
fel şi şausa lor ca şi a mea, îmi strigă 
din pragul putregăitei noastre societăţi. 
că aş fi o cocotă, pur şi simplu, în vreme 


































ce internul de serviciu se înalţă, în vâr- 


furile încăltău 





atei lui lăcuite, spre u 
ţii cu o revol- 
tătoare nepăsare ca şi cum cu aş fi cul- 
abilă de grozăvia diagnozei 

— „Nulipară, repauz iutens, spălături 


dese, ergoiină şi pungă cu ghiaţă”. 








SARMANUL RLOPSTOCK 


UNW'ERSUL LATRA 





Profesorul de arhitectură Allen, dela 
Iiniversitatea din Londra, corecta Ipro- 
bele unui concurs dai de elevii săi. 
Una din ele îi atrase atenţia pain cons- 
trucjia originală şi felul de  ușezare. 
loiul cra prevăzut. Nimic nu cra 
la întâmplare. Dar în unghiul unci p 
ce figura pe lan, profesorul văzu o se- 
mi-civconferenții, Fa nu putea fi pusă 
din întâmplare acolo. căci desenul do- 
vedea maltă inteligență şi metoctă ; dar 
ce pulca să inelice ? 

Profesorul Allen ce foarte încăpățânat 
şi până la orele trei din noagite se mi 
să deslege uceasiă enigmă. ja sfârşit 
renunţă. Dar în momentul când pleca să 
se culce, ridică hârtia şi  semi-cercul 
căzu, cra um fir de păr din barba grv- 
fesorului. 

















* 


Celebrul autor Thcodore Barricre îşi 
ătea tomwleauna joc de contimporani 
săi. Inbr'o zi, cineva îi vorbi de Litolf, 
Dur el răspunse : 

„Litoltt ? E aşa de slab încât, când îl 
văd urcându-se la pupiiru şi luând bas- 
tonul de şef de orchestră, mă întreb în- 
totdeauna care dinire ci va bate măsura 
cu celălalt”, 





* 
into ză la o reuniune 
ancialeolică, Raul Ponchon avu ocazia să 
dea unu puus rămas celebru. Oratorul 
făcu pe scenă a cxyerienţă Foarte con- 
vingătoare. luoculă câteva picăluri de 
alcool unui cobai. După puţin timp ani- 
malul muri şi oratorul cu gesturi Jargi, 
invită auditoriul să tragă singur uclu- 
zi. Atonci Raul Ponchon se ridică şi 
zise : 
„Concluzia mea esie că 
este tăcut pentru cobay”, 
* 
Directorul unui mare ziar lraneez eri 
foarie spiritual, In fiecare  dianineaţi, 
când venea Ja redacție, lăcea, prin giu- 
mele sule, pe toată lumea să râdă. Intro 
zi, în ilaritatea generală, unul din zia- 
riştii săi, păstra tot timupl cea mai mare 
seriozitate. Patronul îl întrebă penru 
ce nu vrea să râdă, 
Nu mai am nevoc sii râd răspause el, 
mi-am dat demisia”. 
ed 





Găsinelu-se 








alcoolul nu 








Un ziar din Staiele-Unite anunţă, de 
curând, moartea unui pastor celebru: 
„Reverendul X, a părăsit astăzi păman- 
tul, îndreptându-se spre cer. 

A doua zi ziazul primi dela un ceti- 
tor glumeţ, telegrama următoare ' 

„Pastorul X, na sosit încă la cer. Ve- 
rificați expediţia. Sunt foarte îngrijat. 
Semnat: Sf. Petru”i ! £ 














Un autor francez fautazist, aduse unu 
manuscris unui director de opu A- 
cesia îl deschise şi ceti pe prima piu 


gină : 

„Scena, se petrece într'o iusulă deşartă, 
la ridicarea cortinei se aude un cor 
«intre „culise... 

Directorul na mers mai deparie, 


ZOE LECCA 


UNIVERSUL LITERAR 


Capodoperile liricei italiene 


IV 


CANZONA LUI PETRARCA „CHIARE, FRESCHE E DOLCI ACQUE 


HI 


Se împlinesc astăzi cinci sute de ani 
din ziuu în care într'o biserică din A- 
vignon, și anume în biserica Sfânta Cla- 
va, Francesco Petrarea văzu pentru pri- 
ma dată pe acea Madonna Laura. pe 
care în accente atât de duioase o cânta 
în Canzonierul său. în timpul vieţii ci şi 
după ce muri; alia şi Franţa sărbă- 









torese in acesie zile în plăcuta linişie 
a Vauciusei, această dragoste a unui 
poe. italian pentru v femee franceză, 


care pare un simbo! al acelor legături 
ce unesc, cu 'toate nenumăraiele neînţe- 
legeri politice. pe cale două popuare neo- 
latine şi literaturile lor. Şi în România 
lui Gheorghe Asachi e bine ca acest. cen- 
tenar să nu fie trecut cu vederea şi din 
aceste motive dăm aci un scurt profil 
al poetului italian. 

Cine cra Petrarca ? 

Tira un poet, dar voia să treacă drept 
nn erudit, Era. pentru a spune adevărul. 
și un erudit, îndrăgostit într'atâta de an- 
tichitate, incâi seria epistole latine foar- 
te elegante şi plin de admiraţie pentru 
Cicero. Suipio Africanul, Staţiu și Virgil, 
ca pentru nişte personagii în iaţă. 
zcumpi prieteni îndepărtați însă vii îna- 
îmtea minţii si admiraţiei sale. Le scria 
rum seria prietenului său cu adevărat 
viu şi îndepărtal, Giovanni Boccaccio şi 
acelaşi primire cordială pa cara în mai 
multe rândwi o făcuse lui Boccaccio, 
Pelratea ar fi făcut-o marilor fizuri din 
autichiiale. cărora le adresa scrisorile 
sale pline de dragosie și de respect. fin 
iu căsntu sa de la Arquă. fie în Palatul 
ale ne Cana? Grande. dăruit, de către Do- 
nec la Venetia, fie în sihăstria-i pliicuiă 
sie În Vaueluan ne care cl a rumea : 
transalpira solitufe mea iucundissima. 

Dar era mai mult şi mai bine de cât. 
un crudit și cu mi-l închipuesc mai u- 
<or plimbându-se singuratec dealungul 
malurilor învorzite ale Sorgnei, la nu 
prea mare denărtave de castelul T.eu- 
vai. (lacă. după rezultatul cercetărilor lui 
YFlamini, trebue să o considerăm din fa- 
milia conților de Caumont), pierdut cu 
intul în dulcele visări de dragoste. de 
rât scufundat în jețul său din Arquă şi 
adâncit în lectura vreunui codice latiri 

Solo e penseaso i piu deserti campi... 

Acest sonet ne dă o scurtă privire a 
supra vieţii sale la Vaucluse, idee pe 
care alăturatul desemn o complectează 

















(Acest desen, făcut de mâna lui Petrar- 
ca, se găseşte întrun codice a lui Pli- 
nius, chiar proprietalea poetului ce-a 
cântat pe Laura, astăzi la biblioteca na- 


ţională din Paris şi reprezintă capela 
sfântului Victor (aproape de Vaucluse) 
i rele Sorgei). 

“Tre de baiiă şi un cocostăre cu un 
peştişor în cioc dau viață acestei schițe, 
la care cu propria sa mână, cu culigralia 
gotică  destuşită şi măruntă, Messer 
Francesco a scris : Fransalpina solitudo 
mea iucundissima. 

In acea singurătate, la priveliștea na- 
tii, Laura putu Să-i apară ca o zeiţă. 
o nimfă câmpenească şi reminiscenţela 
sale clasice, (Diana surprinsă în bac de 
Acteon), putură să-i sugereze acea bae 
care scandalizează întratâta pe unii cri- 
ţici şi care e la urma urmelor, ţinând 
scamă de obiceiurile medievale, un lu- 
cvu foarte cu putinţă în acele vremuri 
și în acele locuri. 











Chiare frusche e dulci acguc ui 
Ove le belic membra 
Pose cutei „che sola a me pat donna, 
Gentil ramo ove piacque 
(Con sospir mi rimembra !) 
A lei di fare ai bzl fianco, colouna, 
crhe e fior che la gonna 
l-egsgiudra rizoperse 
Con Yangclico scno 
Aer sacro Sereno, 
Ove Amor cobugli occhi i! cor 
Date udienza însteme 
Alle colenii mic parole estreme, 


m'aperse: 





„Limpezi. răcoroase şi gingaşc ape 

„unde frumoasa-i fiptură 

„aşează accea ce singuri-mi pure fermce, 

„singaşă rămurea unde-i pliicu 

teu suspin îmi vine în te) - 

i-si facă coloană frumosului şold. 

rbă şi flori ce rochia-i gingaşă acoperea 

„şi îngerescul ei sân 

„aer sfinţit şi senin 

„unde amorul cu frumoşii ochi a mea înimă 
(străpunse, 











ascultare 
celor mele vorbe de pe urmă“, 








Această admiwabilă poezie e cu un 
simbol al liricei netrarehesti. O femee 
frumoasă în mijlocul unei naturi frumoa- 
se, un pârâu cristalin şerpueste în a- 
p:ropiere ; un pom îi asterne pe părul de 
aur şi pe îngerescul sân o ploae parfu- 
mată de îtori: E 


ha. e bei rami scerdea 

(Dolce netla memoria ?) 

Una pioazia di fior sopra'! suo grembo 
Ed ella si sedea 

Umile în fanta gloria 

Coverta giă dell” antoroso nembo, 
Gual for cadea sul lembo 

Gual sulle trecce b'onde 

Ch'oro forbito e perle 

Fran quel di a vederle: 

(Oua! si posava în terra e qual su londa 
Oual con un vago errore 

Cirando parca dir: Qui: regna Amore! 





(„De ne frumoasele ramuri cădea (dulce mi-e 
„amintirea !) o ploae de flori. pe sânul ei şi ea 
„sedea umilă în atâta glorie acoperită de acum 
«de nimbul iubirii. Câte-o floare cădea pe ro- 
e..hie, alta pe pletele-i blonde care "n. acea zi 
veau aur topit şi miirgăritar ; care se aşeza 
„ne nimânt. care pe unicle apei, care cu o gin- 
„„Yaşii rătăcire invâriimlu-se pirca că spune: 
„Act sălăslueşte Amorul") 





In miniatua ce o avem dinainte, par- 
tca superioară e ocupată de un fond pă- 


357 


duros de brazi, chiparoşi şi de pini dis- 
puși în mod simetric înquineunx încât 
ne sugerează mai mu't ideva unei livezi, 
unei grădini cu pomi rodiiori printre 
cari: pomi e aşezată o curte, Canzonierul 
legat cu greata legătnră medievală, ci 





Laura sub ploaia de ilori, cum me e des- 
crisă în canzona : „,Chiare, iresche e dolci ac- 
que, după incunabulul din Brescia a primei e- 
diţii a conzonietului din 1470. 


ecperte de lemn pe care un mic şarpe, 
atima iubirei, o muşcă la partea, infe- 
rioură. Din interstiţiul celor două mari 
stânci cu vârfurile plane, cum sc văd în 
tablourile primitivilor toscani, se înalţă 
un mic pom cu frunzișul mărunt și mai 
mult rar din care o ploae abundentă 
de flori cu opt petale care par aste- 
viscuri dispuse şi ele în quineunx și 
petale desprinse se revarsă asupra unei 
tinere femci aproape goală, numai cu un 
văl ce-i acopere pieptul ca o eşarpă ce 
o ridică cu mâna dreaptă, în timp co 
mâna stângă e îndreptată spre piept în- 
an gest plin de gingăşie şi pudoare. 
La spatele iinerei femei, doi pomi cu 
coama rotunjită, unul la dreapta şi al- 
iul la stânga, închid fondul ocupat de 
un gard viu destul de'înalt. La picioa- 
rele celor două stânci, curge up râu, în 





care tâmăra femee îşi înmoae jumătatea 
inferioară a corpului. Un păr bogat se 
revarsă pe spate şi pe umeri, expresia 
feţei e gânditoare şi aproape preocupată, 
In afară de frumuseţea peisajului și 
donabila  candoare a acelei pădurici 
pieptănate și aranjală ca o livadă de 
îructe, şi a acelor flori ce cad pe părul 
auriu al Laurei într'o ordine utât de de- 
licios şi primitiv de geometrică ; minia- 
tura (de bună seamă opera vreunui mo- 
valist cătugăr care întotdcauna nu de 
perte cartea de şarpe!) nu ne prezintă 
de loc în acea femee cu formele destul 
de abundente şi cu expresie destul de 
aspră, imagina acelei Laure așa cum ne 
răsare în închipuire din suavele sonete 
și din armonioasele canzone ale Canzo- 
nieralui. 

Dar că Laura a existat, că a corespuns 
unei femei reale, văzută şi iubită de 
Petrarca, nimeni nu ar putea astăzi 
pune la îndoială. 

Dacă se poate admite că Beatrice ar fi 
un personagiu puţin rcal (nu întrucât nu 
ar fi existat. dar întrucât Dante a trans- 
format-o într'o făptură cerească); îniru- 
cât priveştei pe Laura, nimeni nu ar pu- 
tea. să-i conteste existenţa reală. 

De altfel pe o foae a codicelui atât 
de scump poetului şi care conţinea ope- 
rele lui Virgiliu care astăzi e conservat 
în biblioteca Ambrosiana, Petrarca în- 
suşi ne dă dovada realităţii istorice a 
femeei iubite în aceste cuvinte latine pe 
care le scrie în ziua când îi veni neno- 
rocita veste a morţii Laurei: 

Laura, proprlis virtutibus jilustris et meis lon- 
guim cellebrata carminibus primum oculis meis 
apnaruil sub primum adolescentiae meae tempus 
anno Domini MCCCXXVII, die VI, mensis A- 
prilis în ecclesia Sanctae Clarae Avinionensis 
hora matintina; et in eadem civitate, eodem 
mense Aprilis, eodem die VI, eadem hora prima, 
aino autem MCCCVLVIII, ab bac luce iux ilia 
suhstracta est, cum ego forte tunc Veronae essem 
Leu! iati mei nescius. Corpus Iilud castissimum 
az pultherrimum în locam Fratrum Minorum re- 
positum est ipso die Martis ad vesperum. Ani- 
mur quidem ejus ut de Alricano ait Seneca, in 
coelum unde erit redilsse mihi persuadeo. Hacc 
autem ad acerbum rel memoriam, amara qua- 
dam duicedine, scribere visum est, hoc potis- 
simum loco qui saepe sub oculis meis redit, ut 
sciliat cogitam nihil esse debere quod ampllus 
mihi placeat In hac vita... 

„Laura prin propriile-i virtuţi vestită şi pro- 
în cântecele mele, îmi apăru înaintea o- 
chilor pentru întâia dată la începutul adoles- 
cenţei mele în anul Domnului MCCCXXVII, ziua 
VI. buna Aprilie, în biserica Sfânta Clara, din Avi 
non în. ora utremiei şi în acelaş oraş, în ac 
Îumă a lui Aprilie la aceeaşi oră a utre 
în anul MCCCXLVIHI de la această lumi 
lumină a fost răpită pe când cu lin întâmplare 
mă aflam la Verona, neştiutor vai! de soarta 
mea. Acel corp neprihănit si frumos în locasul 
fraților Minori a fost depus chiar în zina morţii 
către seară. Insă sufletul său, după cum spune 
Seneca despre Africanul. sunt sigur, că se va îi 
întors în cer unde a trăit. 

Pentru cruda amintire acestea am crezut să 
le scriu cu o oarecare amară dulceaţă în acest 
'oc foarte plăcut, care revine adesea înaintea o- 
cilor mei. ca de bună seamă să cuget că nimic 
de aci te nu-mi poate fi mai pe plac în 
această viaţă“. 

(Va urma) 





















RAMIRO ORTIZ 





UNIVERSUL LITERAR 


Un june critic bătrân 





Mişcarea literară e titlul căr dar 
nu numai titlul e atât de uzat şi vag, 
la d. Pomriliu Constantinescu ci şi fraza 
si judecata. D-sa c fără îndoială cel mai 
bătrân critic român şi când zicem critia 
e un mod de a vorbi. Căci nu; e nimic în 
„Mişcarea literară“ care să nu contie 
oricui și să nn poată fi semnat de toată 
lumea cum se cade. dacă „toată lumea 
şi-ar dcelara într'o bună zi drept ocu- 
paţie unică și permanentă sarcina de 

critie. 

De altfel ..judecățile“ au aceeași va- 
loare cu profeţiile Pythiei. Vei pleca nu 
vei sla pe loc, ete. Iată de pildă cum se 
exprimă despre opera d-lui Gregorian : 








„Cazul d-lui Gregorian e un, para- 
dox literar : puţin impresionant, pri- 
vit în manifestările sale izolate (1), 
totalitatea operilor (!) ne pune însă, 
în faţa un mare temperament poetic; 
czităm de a spune că. ne înfăţişează 
şi un mare poet“. 





Ceeace e destul de confuz. Dar părân- 
du-i-se că totuşi nu ce destul atât, conti- 
nuă cu profundă seriozitate : 


$ 





e A-lui Gregorian fa îm- 
rătăcite printre 
ordinare. operă cu par- 
Jităţi admirabile, în  gauerutita- 
tea ei, e mai mult un bogat material 
poetic decât o seric de realităţi de- 
Finiriva”. 


„Vers 


presia unor perle 
pietre 





Aji înţeles acum cum devine cu d. Gre- 
gorian ? Intrun paragraf e „puţin impre- 
sionant în manifestările sale izolate“. Dar 
„în totalitatea operilor”* un mare  tem- 
perameni pociic — pe când în paragra- 
ful doi d-sa arc dimpotrivă o: „operă cu 
parţialităţi admirabile, în generalitatea 
ci însă e mai mult un bogat material poe- 
tic. decât o serie de rcalităţi definitive. 

Și mai remarcati încă o nouă lămurire 
de cea mai adevărată calitate : întâi d. 
Gyegorian e un mare temperament 
poetic, dar A. Pompiliu Constantinescu 
ezită să-l şi numească un mare poet. în 
paragraful de jos aflăm însă că d. Gre- 
gorian are numai un mare temperament, 
poetic dar şi un „bogat material poetic“, 
nare însă o serie de realităţi definitive. 

Ati înteles acum că bietul domn Grego- 
rian e orice vreţi în parțialitate şi în ge- 
neralitate ecva „mare“ dar nu un poet 
mare. Toluşi fiţi liniștiți e și aici o fişe 
de consolaţie ; d. Gregorian. ar fi putut fi 
nu numai un „poet mare“ ci chiar „cel 
mai mase: dela Eminesen încoace, căci 
ascultați ce spune d. Constantinescu : 

„D. Gregorian putea fi cel mai mare 
poct al nostru. de la Fminescu încoace : 
fondului său original. îi lipseşte însă, pro- 
prictalca expresiei poetice“... 

Cum vedeţi puțin i-a lipsit d-lui Gre- 
gorian ca să nu fie cel mai mare poet, 
etc... Veţi putea obiceta că puţin i-a lip- 
sit să nu fie şi... Dante. 

De altfel d. Consiantinescu nu uită să 
“şi lungească ideea care-l munceşte pre- 
cedând ecle de mai sus de afirmaţia că, 
d. Gregorian, posedând o sensibilitate o- 
riginală, în care se sbale o intenţie adân- 
că a vidulu şi a desnădejdii existenței 











„Mişcarea literară “, ediiura Ancora. 


umane“, etc... Intrebarea ce de unde ştie d. 
Constantinescu Pompiliu că are portul 
acesie calităţi. dacă nu au fost exprima- 
te? Noi credem că de la Croce, e un lu- 
u câştigat, pentru toţi studenţii că nu 
go di decât ceeace e exprimat și tot 
ceeace e exprimat, există. De alifel fiţi 
Miniştiți, d. Gregorian tot c poet mare, 
du, da, poet mare dar... fără poezii defi- 
nitive. 

Acesta e mecanismul critic al d-lui 
Constantinescu. Veţi conveni că el nu 
diferă de  cugetarea lui Caţavencu, 
faimos spirit analitic şi ingenios care-şi 
preciza cu grije gândirea : Să se modifi- 
ce Constitulia dar să nu se schimbe ni- 
mic, suu să nu se modifice, dar atunci să 
se schiu:ibe pe ici pe colo şi anume prin 
părţile esenț'ale, 

Am pulea să ne oprim sau să trecem 
la alt seriilor, căci despre toti gândeşie 

Pompiliu Constantinescu tot atât de 
limpede ca despre d. Gregorian, mărtu- 
risim însă că suntem ispitiţi prea mult să 
rămânem ori cât sar lungi analiza de 
faţă, la articolul pe care l-am început. 

Căci:. iată ce mai aflăm până la siâr- 
şit despre d. Gregoriun : 








„Poet liric prin excelenţă... etc. 
Obsesia zădărniciei a topirii în hao- 
sul nemaipomenit, e materializată a- 
proape de senzaţional ; (de unde în- 
nainte ştiam că îi lipseşte propricta- 
tea expresiei poetice) în cele mai 
reuşite poezii, impresia e definitivă. 
(Cu alte cuvinteare şi poezii „mai re- 
uşite“ ba chiar dintre cele care dă 





M. SAHAROV: 


IAMŞCIC 
(Salonul Oticial) 


UNIVERSUL LITERAR 


FRANZ WERTEL 


Hainele de copil 


O vechiul meu costum marinar în care bile coloraie am nai găsit. 
In buzunarele tale mici de câte cu drag mâna şi şi-a amintit. 
Fărămituri din pâinea dela dejun, un mic magnet, 

„Imsemnări despre profesori şi camarazi“ întrun carnet. 

Ţin minte : m faţa curții era 'mvelită'n pae o sperietoare 

Aici în pauza dela zece mi-cra joaca lăricuiloare, 


Crucifixul, 


chipul bătrânului împărat, 


Buretele, creta, linia, tabla — şi banca verde unde am seri jelat. 
Cum mai fugeam cu mingea din prietenoasa casă, 

Afară spre pajiştele bătătorite, pela patru după masă. 

Şi era straşnic jocul, aspru, nebunatec, avântat — 

Aşa adâne, în plin şi curat niciodată n'am mai respirut, 

Imi amintesc: cu cupu'ntre picioare ca printro poartă priveam ades 
Şi soarele, pământul, cerul îmi păreau altfel şi cu alt înțeles. 


R. ARCADIU 





„impresii definitive“ şi d. Pompiliu 
Constantinescu citează cinci titluri ) 

Pus alături de Eminescv prin a- 
nalogia fondului (Ce o fi fondul a- 
cesta ?) se deosebeşte de marele cîn- 
tăreț al nirvanei prin lipsa unei ideo- 
logii metafizice, 


Cu atte cuvinte d. Gregorian ar fi Fimi- 
nescu dar îi linseste nroprietatea expre- 
siei noetice şi ideologia. neavând de cât 
fondul. ce o fi „fondul“ acesta. Rându- 
rile de ios mai rău ne încurcă : acest fond 
care e singura calitate e numai .infuitia 
materială a ncantnlui“ ba chiar o simplă 
„ideosincraste noetică“. 

De altminteri chiar d. Pomnilin Con- 
stantinescu care renroşează d-lui Grea 
rian că nu are proprietatea expresiei 
poetice. mânueşte în mod foarte ciudat 
cuvintele şi nu vom cita din restul cărtii 
ci tot de aci din paragraful la care sun- 
tem : 





Insviraţia sa își soarhe seva din 
pământul onac al sensibilităţii. dos- 
pind în subconștient. e de natură 
organică (acest organic nu-i aşa e 
can delicat putin?) Idiosinerasia poe- 
tică a d-lui Cresgorian € lirsită de 
nimbul în anaventă rece. strălucitor 
în realitate (strălucirea şi răceala nu 
se opun d-le Constantinescu și ono- 
ziția A-tale e improprie) al cerebrali- 
tății eminesciene... Conceptia sa des- 
pre viată e numai o atitudine a sen. 
timentului („atitudinei unui  senti- 
ment“ e destul, concepția care e sen- 
timent e prea mult)  neîntovărăsită 
de inteligență. (Un poet mame fără 
inteligenţă, numai sentiment !) 


Puțin mai departe căruța cu roțile 
desprinse din osii a frazei, aproxima- 
tiv exacte, încearcă şi o clasificare. 5a.. 
hara cu note descriptive de o rară 
vigoare realistă e insuficientă prin ana- 
liza psichă a personagiilor... ceeace do- 
vedieşie că d-sa este un poet liric şi nu 
epic. 

In sfârşit în încheere d. Constantines- 
cul constată că d. Gregorian este dela 
Fiinescu încoace... „o interesantă fizio- 
nomie poetică...“ cecace cu puţină bună- 
voință se poate spune despre cel puțin 
150 de poeţi cari au scris în acest timp. 
-Şi pe urmă dece dela Eminescu încoace, 
dece nu dela Omer încoace ? 

Aceeaşi afirmaţie de „pare că este 


scriitor mare nu e cum îl arată aparen- 
ţele“* şi în celelalte articole : 


„Dacă preceptul lui Boileau ar fi 
mai mult de cât o graţiozitate d. Co- 
dreanu. ar fi un mare poct; e totuși 
un distins parnasian (!) 


(articolul despre Mihail Codreanu) 


„losif e un sensitiv. deşi un real 
temperament poetic, e o sensibilitate 
minoră... 

l-a lipsit ironia sarcastică a ma- 
relui său maestru dar a posedat du- 


ioşia temperată, nici  lacrămoasă 
nici prea dulceagi spre a [i exclusiv 
condusă. 


Și totuşi pentru d. Pompiliu Constan- 
tinescu : 

„e cel mai uman dintre poeţii no- 
șiri prin intensitatea potolită a seu- 
timentelor (?). 

„Iosif în cele mai 
bucăţi lirice e un poet 
et. 


simnificative 
desăvârşit, 


(articolul despre St. O. Iosii) 
Aproape treizeci de scriitori sunt : 
fel înțăţișați publicului într'un ton am- 
higuu care dă impresia de obicclivitate, 
de echilibru mediocru. Căci loate stă- 








359 


vile de echilibru nu au aceeaşi valoare 
de cât în matematici: 


3 5 





572 
157843 

In cvitică sunt stări de echilibru fără 
nici o valoare. Un atlet ţine ca o cruce 
în. fiecare braţ întims, câte un om, echi- 
librându-i, d. Pompiliu Constantinescu 
echilibrează în fiecare frază a d-sale 
doi pepeni. Profunziunea criticului nu de- 
pășește convorbirile curente şi cronicile 
din gazetă, analiza ambignă ţine deadrep- 
tul de compoziţiile școlare şi judecăţile 
d-sale nu violentează nici o părere. De 
aliminteri pentru. opiniile d-sale, d. 
Pompiliu Constantinescu nu merge chiar 
până. la moarte de om, E gata să le 
schimbe : 

Ca şi opera de artă, critica e su- 
pusii unui conlinuu proces de su- 
praveghere : temei pe care ne-am 
îngăduit climinări şi adaosuri faţă 
de forma primă, tipărită în reviste, 
(Prefaţa). 

Vedeţi cât de cum se cade critic e d. 
Pompiliu Constantinescu : dacă judecă- 
țile și profeţiile d-sale critice consemna- 
ie cu grije, ies pe dos, e oricând gata să 
si le schimbe, E drept că a luat destule 
măsuri ca să cviteşacest luern potrivind ca, 
fiecare bucată să afirme cam pe la mij- 
loc ceeace a' negat la început şi să. nege 
ceva mai jos, afirmaţia categorică cu 
care începe. 

Sistemul e comod, 
ralmente epataiani. 

+ foarte probabil că pe la 1883 d. Pom- 
piliu Constantinescu (e aşa de bătrân 
criticul nosiru) să fi scris împreună cu 
diaconul dela Blaj şi cu Aron Densuşea- 
nu, ua articol  târâie brâu  împo- 
triva unui pretins poet mare Eminescu, 
dovedind că autoul Luceafărului nici nu 
se poale compara cu „desăvârşitul“ şi 
popularul Şewbănescu,. Mai târziu când a 
văzut că toţi, asa din senin, şi-au pus 
în cap să facă din Eminescu un poet ge- 
nial, a scris și d-sa „încontinuu proces 
de supraveghere", o carte în care a ana- 
lizat „geniul profund al marelui poct“. 
Dar fireşte e gata din non să-şi modifice 
pe ici pe colo părerea, și anume prin 
părţile *nțiale dacă ar fi nevoie, de 
pillă dacă toată lumea ar fi de acord 
că d. Eftimiu e superior lui Eminescu. 


CAMIL PETRESCU 





e delicios, e natu- 




















R. 1OSIF, monotip 


UNIVERSUL LITERAR 


Tinerețe 


Mă tem de Mai, mă tem de Mai. 

De flori, de cer, de atâta aur 

De-al primăverii mtreg alai 

De flutur şi de graur : 


Miresmele frunzei 


de nue 


De vâniul verde sărutată 
Pe trup de alungul mi se duc 
Mă tem: tremue mă îmbată. 


Sufletul proaspăt, 
Si creşte mai viu, 


mivat cântă. 
tot mui viu. 


Ce vrea inima frântă 
De bate, de doare, nu ştiu. 


Mă tem în iarbă 


Sudorm prin muci şi 
mnezeu şi chem 


Mă tem de D 





ă tem 





si 





Și fug şi plâng. Mă tem de Mai, 


T, MUMUIANU 


GA 


e 


(e) 


SP 


Onoruri 


Pitulaţi prin colţuri, stau : doi câini, un cul, 
Trei păpuşi şin grupuri ostaşi înarmaţi 

Pe fereastră-o altă grupă de soldați 

Prinsă “n cui o spadă şi-un coif de metal. 


In pălue copilul cu ochi îngheţaţi; 

Lâugă el păpuşa rochic ge bal, 

In posturi solemne stau foți nemişcați : 
„Prin odăi durerea mută, curge val. 

Dar după sfințire, când l-au ridicat 

Şin cuib de mătase în sicriu l-au pus, 

Şi soldaţi şi spadă s'au înfiorat, 


Şi“n front de paradă grav stau înșirat, 
Dând onoruri celui ge pe veci sa dus, 
Lut să *ngraşe lutul, suflet înger sus, 


ȘTEFANIA ZOTrOVICEANU 





Tristeţe 


M'ai rugat să viu la tine 

şi-am venit. 

Pomii toţi 

cu floare albă m'au primit, 
Inima-mi muria Svâcnind, 

şi“ncet.. 

am bătut la geamuri cun buchet, 


Am bătut la geamuri 

am bătut. 

ma lătrat un câine 

mic şi slut: 

Am rămas pe-o bancăn umbră, 
aşteptâna,.. 

fără nici un gând. 


Târziv 

cădea rouă 

când m'am deşieptat, 

mi-am adus aminte, şi-am plecat, 
Tuima-mi sfărmatf 

ca o jucărie, 

cine mi-o mai ştie! — 


VIRGINIA GIIEORGLIIU 


UNIVERSUL LITERAR 


De vorbă cu d. Dragoş Protopopescu 


EVOLUȚIA LIRICEI SALE ȘI FERMA ENGLEZA. — 


AMANUNTE ASUPRA 


LIRICEI ENGLEZE CONTEMPORANE.—POEŢII ROMANI DIN ZILELE NOAS- 
TRE. — TEATRUL NAŢIONAL DIN CERNAUŢI. — PROECTE., 


Inlâia oură lam cunocut pe Dragos 
Protopopescu în redacția di  Pasasiul 
Român la „Ideii Europene“. Venea dela 
Londra de unde lrimisese revistei scrisori 
al căror stil făcea figuri de „roalen cena- 
de“, uimitoare. Intre colegii lui „euro- 
meni“ din Bucureşti sa comportal cu o 
discreție atât de catifelată, încât i-am 
prins frica : simțeam că era un om lare! 
Această bănuială sa adeverit curând. 
Studentul dela Londra, care pentru pre- 
pararea şi înarmarea lui nobilă ştia să 
evolueze cu alăta artă — sigură, adică 
inăscută — printre poloboacele cu vani- 
tale care sunt deţinătorii cheilor univer- 
sitare din țară și străinătate, cucereşte 
fulgerător o catedră de literalură angleză 
la Universitatea din Cernăuţi. își insta- 
loază energiile complimentare la un tea- 
Iru care era, înaintea lui. o sală goală de 
provincie si mai înainte ca cineva să prin- 
dă de veste — probabil spre a se purga de 
vecii ingurailatii, fatale. dar penibile de 
reținut multă vreme — trimite din Buco- 
nina cea mai răsunătoare palmă prostioi 
ui Mihalache Dragomirescu, când de 
grouză au început să țipe și elevii. 

In clipa aceasta e lăcere în jurul hui 
Dragoş Protopopescu. Dar noi care am 
mai cunoscut odată atmosfera plucidă în 
ere poelul îşi condensează  electricită- 
jile, suntem averliza(i si deci avertizăm : 
F un om de o energie fără pereche, lipsit 
«de dogme şi controlat de o inteligență 
cure nu se pierde lu nici o viteză! Cule- 
goți versurile lui, căci nu pa rămâne la 
el. cercetalii si studiile, căci le va de- 
păşi, nu vă stricați cu el, căci va avea în 
curând de unde să dea recompense ! 

Asemenea puleri nu se conduc numai 
p> sine. ci sunt sortite să şi conducă, Po. 
chul Dragos Protopopescu are tempera- 
ment de conducător, Azi face. întro ca- 
pitală de provincie şi pe un teren fără 
sancțiuni vrea grave. ultimile expertize 
cu oamenii şi cu legile generale. 

Cine va trăi, va vedea: Prinelişlea u- 
nui om astfel construit si mişcându-se e 
mai frumoasă ca privelistea unui munle 
care stă pe loc, si tot atât de impresio- 
nabit ca un motor în văzduh. vurtând 
subiile dar puternice aripi plante, 





EVOLUȚIA LIRICEI SALE ŞI FERMA 
ENGLEZA 


Lirica mea dacă a făcut ceva. într'a- 
devăr a evoluat !... 

A evoluat până a nu se mai lăsa re- 
recunoscută. Nu e ispititorul demon al 
renegărei cecace mii face. de pildă, să 
nu mai fiu îu stare azi să subseriu un 
vers din cele publicate în Viaţa Nouă — 
cu tot respectul şi recunoştinţa ce port 
încă, primului men mentor literar, ard- 
ivubilului Ovid Densuşianu, cum şi cu 
i duioşia cu care mă gândesc la bă- 
tălia noastră simbolistă. 

Fra largheța dopmei acesteia literare 
+ aciuieze sub factura ei de vag și în 
țoza ci de nobleţe a eului, poetie, tot fac- 
ticele grafoman ce poate sălășlui în su- 
fletut unui tânăr de 17 ani. 

lia Flacăra, cu care cochetam în ciu- 
«la Vieţei Nouă, cum şi la.Sburătorul Li- 
terar, nu mi-am găsit mai mult perso- 
nalitutea. 








Dacă am vre-una, apoi ea mi sia des- 
tăinuit în Anglia, în atingere nu cu vre- 
un poet, ci numai cu... ferma engleză — 
o fermă la care am petrecut 0 vară în- 
tveagă, după ani de bibliotecă şi îmbâc- 
seală metropolitană, şi unde, pe deasu- 
pra textelor sub care mă îngropam în- 
tr'un hamac. se întindea un cer de, vară 
albionă, străbătut de aripi de ereţi şi 
rachete de tenis. 

Fra, cam la vârsta de 27 de ani. pri- 
ma mea atingere cu natura câmpeneas- 
că. Să fie aceasta, sau oroarea „examene- 
lor care se apropiau, ceeace m'a îndem- 
nat să descoper în mine atunci. alături 
de studentul condamnat o viaţă cărței, 
un anti-intelectual fără pereche, un duş- 
man al ideei şi al teoriei, şi un amator 
ă les heures, de... ignoranță, cum numai 
printre englezi se poate găsi!? Deajuns 
că tot cerebelismul meu simbolist se to- 
pea la soarele bun şi vechi al Angliei 
acesteia îndrăgite de cai, de câini şi de 
realități ; şi din conflictul între ideolo- 
gie și viaţă, au ţâşnit cred. întâile aceen 
ie adevărate ale sufletului meu, sub for- 
ma acelor poeme publicate sub nume 
propriu sau sub cel de Dinu Lance în 
Viaţa Românească şi Cugetul Românesc. 
Dintro sursă de parodie pe care nu mi-o 
cunoscusem până atunci, dar care cons- 
titue, nădăiduesc... sfoara — ca să nu 
zic coarda personalităței mele, cele dă- 
deuu nespus de multă dreptate unui ins, 
insului iubit de mine, şi dacă va rămâne 
cva de pe urma versului meu — cecace 
nu prea îmi vine să cred — vor” fi în 
orice caz aceste câteva exemple de sati- 
ră lirică. 

Dincolo de ca nu ervd să pot croma 
(v. înfra), fiindcă nu pot trece dincolo 














361 


de renegările. din care sta născul. Ar ur- 
ma atunci să reneg viaţa şi aceusta ar 
fi să nu mai scriu deloc. 

De altfel e mult decând nu mai cred 
în putinţa lirismului pur, După genul 


didactic şi genul epic, cel liric îşi vede 
sfârşitul în forma lui superioară — aş 
zice supremă — muzica, aşa după cum 


celelalte două s'au terminat în expresia 
lor definitivă, ştiinţa şi romanul, Se pe- 
trece cu genurile literare — vorbesc de 
genuri ca modalităţi nu ca imuabile ca- 
tegorii, procesul părinților geniali cari 
apar fără progenitură sau în dauna ci. 
In curând va veni rândul artei dramati- 
ce, care îşi caută forma ei supremă, — 
ştiu şi eu? — cinematograful sau bale- 
iul de mâine, ca să dispară. 


AMANUNTE ASUPRA LIRICEI ENGLE- 
ZE CONTEMPORANE 

nici 

atari 


dânsa, 
aser- 


“Lirica engleză nu vine, 
prea mult împotriva unor 
ţiuni. 

Mă întrebi de ca ca să ştii ce mai face, 
pur şi simplu, sau în legătură cu „evoli- 
ţia liricei mele ?” Iţi voi răspunde şi la 
una și la alta spunându-ți că nu există 
livică, din cele pe care le cunosc, mai 
încărcată de fatras cpic, de naruţie şi 
descripție şi care să încalec, prin accas- 
ia, acea  „autenticitale poetică“ a lui 
Mallarm€ — singurul cuvânt mare spus 
in literatură. 

Englezul confundă autenticitatea poe- 
tică cu autenticitatea  vieței, sau ca să 
întrebuințez o vorbă scumpă lui: cu au- 
tenticitatea experienței. 

Dânsul crede că orice experimentează 
eul său, e poezie şi scapă de orice îu- 
doială pronunţându-şi cuvântul : ce 
vitate. Se întâmplă însă că există un 
dualism din care suntem tăiați cu toţii 
şi care îmbibă orice manifestare a omu- 
lui, Poezia e o sinceritate, dar o sinceri 
tate mincinoasă, o «derivare a sincerită- 
ței personale în unicul şi incfabilul 
existenței. 






DRAGOŞ PROTOPOPESCU 








362 


Experienţa vitală a englezului ce ce! 
mult admirabil material de poezie, acea- 
sta însă începând tocmai de acolo unde 
acest material dispare întrio nouă ela- 
borajie, de selecționare și transfigurare 


Ori, sunt tocmai cele două procese pe. 


care pare că le ignora poetul englez, cu 
toate că ele fac una cu intuiţia şi reve- 
luarea. De aci lipsa liricei engleze de me- 
taforă şi visiune. 

(Oroarea ide metaforă dealtfel se în- 
tâlneşte şi la criticii englezi, care o so- 
cot formă poetică inferioară, — dânşii 
pornind dela un fel de concepție plato- 
nică a poeziei ca o coruplie de gradul 
al doilea a rcaltăței ideale şi văzând în 
lipsa de metaforă o onestiiate poelică 
în plus). 

De aici prolixitatea şi prozaismul, a- 
ceastă Seyllă şi Carybdă a liricei engle- 
ze de totdeauna. 

Adevărul e că oricât de mult respect 
am avea pentru felurimea şi sinceritatea 
materialului poetic englez, pentru  lar- 
ga-i simpatie cu realitatea si viaţă până 
la cele mai umile forme ale lor, Engle- 
zul e mai mult onest decât poet, aşa 
după cum Americanul, care cântă cu a- 
ceeaş predilecție un nou sistem de ascen 
sor ca şi o turlă de biserică e mai mult 
prozaic decât onest. 


DOI POEȚI ENCI E7I : DAVIES ŞI 
HOUSMAN 


Doi poeţi englezi îmi plac cu adevărat 
W. H. Davies — „poetul ultravagabond" 
— cântăreț al gângurărilor de pasări şi 
isvoare, al dimineţilor clare şi al pribe- 
piilor în mireasmă și lumină: şi A. E, 
Housman, poetul  Flăcăului din Shrop- 
shire, o colecţie mică de poeme fragede 
ca un bulgăr de ţărână, dar răscolind 
de sub ele toată patima şi vânjoşia con- 
cisă a omului dela tară. 

Dacă acestuia îi datorez chiar câteva 
versuri bune, întreaga lirică engleză, 
prin noutatea aproape violentă şi prin 
veracitatea convingătoare a materialului 
experimentat. mi-a dat un nou orizont, 
nu numai poetic, dar chiar omenesc. Li- 
rica contemporană dacă mai e suscepti- 
bilă de vreo reînsuflețire. numai de a- 
colo îşi poate pregăti revoluţia. In orice 
caz poetul român, fiul direct al unei ge- 
neraţii hrănite cu şvarț şi admiraţie mu- 
iuală ; trebue să se adreseze liricei en- 
pleze ca să se mântue de obsesia cărței, 
a sexului şi a, ideei, şi să recurgă la altă 
viață decât cea a cafenelei — spre a da 
poeziei, noastre ceeace-i lipseşie organic 
şi lipsind o face atât de monotonă, sar- 
bădă şi superfluă : materialul vital. 


POEŢII ROMANI DIN ZILELE 
NOASTRE 


Pentru aceste consideraţii socotese pe 
Nichifor Crainic ca cel mai adevărat 
poet al generaţiei mele, atât de adevărat 
încât îmi e cu. neputinţă să cred că nu 
mai serie ; dimpotrivă, aştept dela dân- 
sul opera cardinală a acestei generaţii. 

Dar vremea noastră, care îşi are ca 
pionieri pe Săvescu şi Petică, posedă 
doi şefi efectivi: Arghezi şi Minulescu, 
așa precum generaţia trecută franceză 
a avut pe Mallarme şi Verlaine. 

Din aceiaş generaţie cu mine prenu- 
măr pe Davidescu, Maniu, Pillat, Botez, 


Blaga, Bucuţa, Vianu, Perpessicius, Ca- 
mil Petrescu, etc., poeți printre care 
Arghezi, mai ales cu timbrul pe care 


l-a luat în timpul din urmă şi cu muscu- 


UNIVERSUL LITERAR 





MARIUS 


latura ncaoşe a inspirației sale, este 
eum spun Englezii „a towering figure“, 
înrâurind literatura generaţiei sale tot 
aşa de făgăduitor ca şi IHousman pe a- 
ceia a țărei sale, , 

O definiție a acestei generaţii? E aşa 
de ambiguă, disparată şi transitorie că, 
secătuită de curiozitate şi de o ambiţie 
literară care i-a fost uneori nefastă: 
trebue să o num — fără ironie — ge- 
nerația de sacrificiu a literaturei noas- 
tre sau, mai descriptiv, generaţia ce 
„Sturm ohne Drang“ a poeziei române . 








TEATRUL NAȚIONAL DIN CERNAUŢI 


Desigur întrebarea e în legătură cu 
literatura noastră -dramatică. După ce, 
cu colaboratori printre cari trebue să 
numesc în frunte pe admirabilul Victor 
Ton Popa, am readus la viață această in- 
stituţie şi am pus-o pe picioarele arici. 
m'am silit să-i dau ceva. şi din ritmul 
vremei, Am jucat, întâia oară la Cernăuţi 
un Shaw, Barrie. Macterlink, Pirandello. 
pe veşnic tânărul Holberg. iar pentru li- 
teratura originală am fost cel dintâi 
care m'am adresat şi generaţiei nouă, 
Publicul care mi-a fost fidel în tot 
cursul stagiunci a murmurat pe alocuri. 

Cum însă stagiunea viitoare se rea- 
zimă pe un repertorin de capodopere : 
Poveste de iarnă, (Shakespeare), Iloţii, 
(Schiller). Toţi avem interese (Benaven- 
te), Leul ghimpati (Shaw), Clopotul scu- 
fundat (lauptman), Cum ţi se va părea 
(Pirandello). Pasărea albastră (Macter- 
link), Unchiul Vania (Cehov) şi altele 
cjusdem grani, iar repertoriul românese 
e mai tot doi clasici, voi face plăcerea 


publicului şi a mea, să joc unul sau 
doi tineri. 
PROECTE LITERARE 
Sunt plin de... veleităţi literare, mai 
ales în legătură cu teatrul către care 


îmi îndrept manuscrisul de cinci ani de 
zile. Sunt autorul celor mai multe piese 
scrise şi nescrise din ţara românească !! 


BUNESCU: MALUL MARII 


Am tradus — ca să încep cu ce am mai 
veuşit! — „Poveste de iarnă“ şi, cum 
mi-am propus să dau pe fiecare an un 
Shakespeare, am început „Furtuna“, 
amândouă piese pe care nădăjduesc să 
le văd jucate şi la Bucureşti. Tot Bucu- 
reştiului i-am dat de curând, prin re- 
gisorul Bumbeşti, o farsă scoțiană adap- 
tată după Barric. In vacanţa de Paşti 
am terminat „Leul ghimpat“ şi până la 
vară trebue să dau lui Popa „Impăratul 
lon“ cea mai bună piesă a celui mai 
mare autor dramatice american, Eugen 
O'Neill. 

Am gata apoi un mister, din prima 
epocă a creştinismului nostru, pe care îl 
voi supune Teatrului Naţional din Bucu- 
reşti ; şi am sfârşit prima carte din ro- 
manul „Viaţa şi opera lui Eulampe Si- 
bică“, început la Londra. 

„Atâta literatură am putut face 
văzboi încoace. 

Tiindcă mai am şi o catedră, în legă- 
tură cu care sunt angajat la o lucrare 
de cum se cade întindere. 





dela 


Prins între aceste obligații, Dragoş Pro- 
topopescu le birue pe rând, cu o mușchiu- 
latură fortițicată de chiar muncile pe 
care le împlineşte. Nici o oboseală în stil. 


Dinpotrivă ! Simţi că are creerul ca o 
coardă întinsă pe care inteligența lui, 


slrict controlată, e gula să fucă figurile 
cele mai îndrăznețe, fără să sufere nici 
logica, nici practica, nici bunul gust. 

Rămân la părerea dinlăi: e printre cei 
dintâi ! 








F, ADERCA 





UNIVERSUL LITERAR 


Alba-lulia 


Pe valea Mureşului pe apa tăruia sau 
scurs, din timpuri ce trec peste mintea 
omenească, bogăţiile Tansilvaniei spre 
apus, Romanii după ce au prefăcut Da- 
cia în provincie au găsit cu cale să aşeze 
aici capitala. numind-o Apulum, mai apoi 
în românește Alba-Iulia. 


Aici apoi capitala a rămas până rziu 
de tot. dovadă numirile acesteia în lim- 
bele ipopoarelor.ce au trecut pe aici. Aşa 
slavii au numit-o după obiceiul lor  — 
Belgrad. oraşul alb. ungurii apoi veniţi 
mai târziu — Gyula Feervar — iar ger- 
manii — Woeisburg. 


Când saşii au început să capete o în- 
semnătate mai mare, capitala a fost stră 
mutată la Sibiu, de unde apoi când un- 
purii ajung la putere, a fost trecută la 
Cluj. 

Alba Iulia o păsim trecută în  docu 
mentele cele mai vechi mai ales de când 
s'a înființat aici şi o episcopie catolică. 

In calitate de capitală, Alba-Iulia a 
găzduit pe marele viteaz Mihai atât ca 
musafir al lui Sigismund Bathori cât şi 
ca stăpân al tărei, după alungarea lui 
Andrei Baihori. 


Cuprinsul zidurilor acestei cetăți au 
răsunat de chiotele de veselie ale români- 
lor când Mihai Viteazul şi-a făcut intra- 
rea triumfală ca învingător şi când a 
pimit în această calitate. jurământul de 
credință al nobililor oploşiţi pe pămân- 
tul sfânt al românilor, împlinind visul 
românismului. . 


Figura noastră reprezintă  Alba-lulia 
sau Carlsburgul — oraşul lui Carol—nu- 
mit astfel în cinstea lui Carol al VI-lea, 
aşa cum se afla la 1755. 

Aici avem în planul din fund în partea 
dreaptă cetatea propriu zisă clădită după 
planul lui Eugeniu de Savoia în 1745, iar 
în partea stîngă vechiul oraș ale cărui 
întărituri stau stricat cu totul. 

In cetate sunt reprezentate în punctul 
A. biserica catedrală. în B. biserica ie- 
zuiților, iar în C. biserica franciseanilor. 

Intarea în cetate se făcea prin D. unde 
era poarta principală. 

Din oraşul propiu zis nu-i însemnat 
nimic ; iese în evidență însă, o turlă de 
biserică, probabil ortodoxă. 

După unele versiuni corpul 
Mihai după ce a stat câteva zile în Câm- 
pia Turdei ar fi fost luat de români şi 
înmormântat în biserica ortodoxă din 
acest oraş; n'ar fi deci exclus ca rămă- 
șițele eroului național să se adăposteas- 
că sub acest lăcaş. 

Dealurile din împrejurimi erau aco- 
perite cu podgorii din care se recolta nu- 
mai vin alb de o calitate superioară. 

Artistul pentru ca să dea viață figu- 
rei a aşezat în planul din față, în partea 
stângă trei soldați, iar în cea dreaptă 
o femee ce toarce din furca dela brâu, 
trecutul oraşului. 

Lungă i-a fost viaţa, dar şi viata dem- 
nă de invidiat. 

A văzut legiunile lui Traian şi oştiri- 
le lui Ferdinand l-iu regele tuturor Ro- 
mânilor. ! Ă 


marelui 


MIH. POPESCU 


d 


Ad, 


ALBA IULIA, după un manuscris din seu. XVIII 





363 
Cucori răniţi 


Pe deal, la marginea de sat, 
din nori, 
Sub zare sau lăsat 
Pe aripi sdrențuite 
Trei sure mori, 
Și-au poposit sub sat, 
Ca trei cocori, 
Cu aripe rănite.., 


Trei cenuşii cocori, 

Sub zări de toamnă. 

Au poposit din zbor: 

Trei mori de vânt 

Din pisc se“ndeamnă 
Să-şi iee-avânt 
spre nori... 


Dar 

In zadar 

Tot bat din aripi frânte, 
Voind spre cer 
Să se avânte 

Căci îerecate “n lanţ de fier 
Stau morile de vânt 
Legate de pământ... 


Iu toamnă au rămas de stol 
Pe câmp cucori cu-aripi rănite,.. 
Copacii-s goi şi câmpu-i gol 

Şi zările-s cernite... 
Și trist în scârţiitul morii, 
Suspină tânguios cucorii 

sub zările cernite... 


ION BUZDUGAN 





364 


„Dacia“ şi „Institutul Arheologic Român“ 


Curiozitalea, aşi zice chiar pasiunea, 
cu care am străbătut paginile majes- 
tnoase, și de o ireproşabilă oecidentali- 
tate, ale celor două volume. (1, —1994-— 
VI(+368 pag; II, — 1925 — VII-A 
pag.. tiparul „Cultura Naţională” 1927) 
din „Dacia“, revista de cercetări și des- 
coperiri arheologice în România, publi- 
cute sub direcjiunea. d-lui profesor Va- 
sile Pârvan. — ne-ar fi putut lesne a- 
în braţele acelui explicabil dile- 
m dacă nu ne-am fi adus aminte 
de gestul cn care Odobescu dădea la n 
parte fumul  lulelelor preistorice ale 
lui Cezar Boliae. Şi încă!  Boliac. în 
calitate de colecționar ca şi de -negus- 
tor de antichităţi putea să-și permită 
şi Duxul unei false competențe, în timp 
ee nouă, astăzi, în superioara atimo- 
feră științifică în care se desvoltă câ- 
teva din disciplinele, între cari şi ar- 
heolog a, dela noi. nu ne-ar sta de love 
bine să ne preumblăm, ea la noi acasă. 
întrun domeniu, oricât de pitorese. nn 
însă mai puţin grav 

E în firea sufletului omenesc să-și par- 
mită  familarități cm cecace socotește 
ca înțeles şi socotește ca înțeles de în- 
dată ce îndrăgeşte un lucru. Din furici- 
re entuziasmul, tenace şi fertilalomului 
de ştiinţă anulează pe acela al dile- 
tantului excesiv.  Pleiada de  cerce- 
tători strânşi în jura) d-lui prof. Vasile 
Pârvan aduc atâta aplicaţiune sobră, a- 
tâta ținută die înaltă erudiție, încât, ori 
cât de entuziasmat. cumpătarea şi cal- 
mul omului de ştiiniă îţi împunco bine- 
cuvâniată rezervă. Şi-apoi dacă e vorba 
«de cuvinte frumoase, pulem deschide 
aricând acel agreabil curs de „istoria 
arheologiei“ a lui Odobescu, care cn 
cincizeci de ani şi mai bine, în urmă. 
pleda întrun prim curs univegsitar 
pentru însemnătate pentru  frumu- 
selea arheologiei închipuită ca o istorie 
a culiurii popoarelor dn trecut: „Rolul 
arheologului este de a culege înpreju- 
ru-i cu o pietoasă ingrijire, toate frun- 
zele cele veştede, toate florile cele o- 
filite, toate  poamele cele evântaie şi 
prin nimerita lor alipire la vechea tul- 
vină, să redea copacului viață şi virtule, 
foilor wmmbră şi verdeață, florilor colo- 
vit şi nuvos, poamelor gust dulceuţă: 
îutrun cuvânt să reproducă ca priu- 
tun farmece magnetic via imagine a 
splendorii pirimiiive 1 

Tată pentru ce nu vom expune, oricât 
ne-ar îndemna la aceasta farmecul ve- 
surecțiilov ” miraculcese, nici memoriul 
despre tipurile de vase piciate, dela A- 
viușd, centrul preistoric de mare va- 
loave şi despre care seric regretatul ar- 
heolog ungur Francise Lăszl6, nici des- 
pe mormintele celtice dela Gruiu, 
nici despre săpăturile dela Sultana, dCal-.. 
latis, Poiana  Selei (lângă Sarmizege- 
tusa), Gumelnița, Ifistria, cete. ete. Ii 
ri uvmărite şi prezentate de d-nii: 
V. Pârvan, 1. Andrieşescu, Teofil Sau- 
ciuu-Săveanu, Alexandru Ferenczi. ctc.. 
cie.; după cum nu vom iminti nici de 
contribuţiile d-lui L.  Andrieşescu la 
vârsta bronzului în România, nici de 
pumnalul seyt din Boureni sau de bine 
conservatul aes grave cu capul de me- 
duză, dela Sulsovia, sau de statuia- 
menhir dela Tamangia. 

Sunt îoi atâica minuni trezite la via- 
ță din adâncul pământului păstrător, de 




















































magica vargă de alun a arheologului. 
Dacă ele încântă pe geofan, uj- 
tim însă că semnificaţia lor ştiinţifică 
este rezervată în primul rând cunoscă- 
tovilor, al căror ochiu poate vedea şi 
dincolo de giulgiul material care le îm- 
presoară. 

Ahia dacă am fi tentaţi să 
năm. din simplă satisfacere 
şi măcar în  donă rânduri, memorini 
d-lui Jerome Carcopino despre „Bogă- 
țiile Dacilor şi întărirea  iinreriului 
roman. sub Traian” și în care îşi află 
Joe nna din ipotezele cele mai eapti- 
vante pe care un istorie-arheolog le 
poate valorifica. 

Distingiunt în istoria domniei lut 
Traian două epoci desrărtite prin văz- 


să nu 











couscm- 
de lector 











boinl conira Dacilor şi remarcând tre- 
cerea delu sistemul de economii dina- 
inte la prodinalitatea de după: daruri. 





jocuri, vervă câilita (forul Traian ba- 
siliea şi coloana ridicată pe un teren 
a cărui exprojiere a costat 3000 franci- 
aur metrul). scutiri de impozite, cete, 
etc... d. ]. Carcopino este aqm să facă 
legătură între bu starea Romanilor. 
dnpă războiul Dacilor şi între bogăţiile 
ridicate de Traian, ale acestora şi spe- 
cificate îutrun text istorie. ce q-ornesie 
din lucrarea („Geliau”) pierdută a lui 
Criton. doctorul lui Traian. Uu text ca- 
ve. luat multă vreme în derâdere, prin 
sumele ce se pircau fantastice poate fi 
privit, în urma corecțiunilor pe care le 
ailuce d. ]. C.. ca verosimil, (la treacăt. 
să amintim că si Odobescu vorbind de 
tezanrele lui Decebal, menţionate de 
Dion Cassiu. ca fiind îngropate sub 
vâul  Sargeţia. pare să se ralieze la 
scepticismul cu care Fabreiii, vestitul 
arheolog italian. contestă cexit'enta u- 
nor astfel de tezaure). Cifrele în oa- 
meni şi livre ridicate de către Traian. 
ar fi, după corecțiunile d-lu Carcopino 
de ; 50000 prizonieri, 165.000 kg, ar 
sau 5355.900.000 franci-aur şi 534.000 kgt. 
argint, sau 62.200.000 franci-auit)i Con- 
fruniate cu datele exploatărilor  anri- 





























, MIHAIL + PEISAJ 


UNIVERSUL LITERAR 


fere şi  argentifere din Transilvania 
vremurilor noastre, greutăţile indicate 
de Criton n'a reprezenta altceva decât 
„stockajul“ (sistem obişnuit  regălor 
Macedoniei) exploataţiei locale timp de 
treizeci de ani. Altminteri, sumele mo- 
nctate sunt aywoape egale în valoare cu 
acclea a cantităților metalelor preţioa- 
se aduse la Roma de Tauculluts, din 
triumin) contra lui Mityidate şi, de re- 
ținut, nici pă jumătate dim cantităţile 
monstruoase de argint şi aur aduse de 
Pomi. în anul 6(, în urma campanii- 
lor lui din Orient. „Rezervele“ lui De- 
cebal erau aşa dar suficiente ca să 
reawrcească Imperiul strălucirea lui, 





- 


Dar olată cu toute aceste memorii și 
studii arheologice a cărod menționare, 
trebuia, măcar şi bibliografie  Făcuiiăi 
în astevtarea specialiştilor care se vor 
pronuuta, „Dacia“ mui pune însă şi o 
problemă, cu mult mai generali, o pro- 
Dlemă de cultură care, ca mai ales ne-a 
îndemnat să punem mâna pe condeiu. 
peniru a o aduce la cunoștința cititori- 
lor noştri. Am fi zis şi la cunoştinţa 
satului cnliural, însă acesta există nu 
mai ca avrtificiu-retorie în hanchete, ma- 
nifeste electorale şi expuneri de mati- 
ve la legca armonizării salariilor, E 
vorba, cu alte cuvinte. da „Institutul 
Arheologie Român“. Aţi socoti; de sigur 
că a aşa de însemnată activitate stiinți- 
fică. singurai care. dianpreună cu ila ra- 
muri ale activităţilor ideale. ne pun în 
rândul naţiilor zivilizale, unu se gate 
să nu obfină simpatia proiectoare cu 
care orice stat, cât de putin cultural. 
sar mândri, acordânil-o. Nu este însă 
cazul cu al nostru, vomânese, stat cul- 
tura). Ar fi suficient să. ne amintim de 
cazul din trecut (acum o fi ulifel 2 al 
„Institutului de filologie şi folklor* al 
d-lui O. Densuşianu, căruia i se precu- 
peţiau redusele fonduri sau de mai re- 
centul şi întrutorul, actualul ci al A- 
cademiei Române, a cărci olimpici  aş- 
tepiare dela binefacerile statuluii a în- 
ceput să se neliniştească, dovadă ucecn- 
tele din ce ni ce mai pământeşti, cu ca- 
re rapoartele sesiunilor generale veşte- 
































(Salonul Oficial) 


PĂIPERSUI. LUPEA 


jese nepăsarea culturală a oficialităţii. 
Si câte altele despre cari încă nu știm 
nimic ! 

Ceeace înseamnă că ne aflăm în fața 
unui sistem de urgisire a ştiinţelor şi 
artelor şi tocmai în vremea în care am 
angajat toate fanfarele din România 
pentru gomnirea politicei culturale. lată 
de ce o operă aşa de valoroasă ca a- 
ceste două volume din „Dacia” d-lui 
prof. Vasile Pârvan se deschid cu acest 
rând, gravat anume, ca cca mai de ar- 








tualitate inscripţie  frontoniană 2 „Ă- 
cost periodid anual este organul unui 
Institut care nu există încă? Să ne 02 


prim puţin asupra acestui caz, elocvent 
şi pentru sine şi pentru întreaga oblă- 
Unire oficiulă a activităţii ştiinţifice în 
România. 

In 190%, pe vremea săpăturilor tabe- 
vei vomane dela Solsovia (vechea cuta- 
te getică, la vest de Mahmudia de as 
iăzi), d. prof. Vasile Pâvvan proţunea 
organizarea unui serviciu de săpături 
sistematice, înființarea cu alte cuvinte 
a unui „Institut arheologie Român”, sul; 
u cărui conducere să se pregătească şi 
un corp de săpători specializaţi nete- 
sari mai ales astăzi, după împroprietă- 
virca ţăranului care nu mat presteaz 
cum observa d. Pârvan, servicii, a e 
vor însemiăiate nici nare de unde so 
ghicească, corp de săpători cari repat- 
tizaţi la cele 12—14 şantiere în  func- 
ține, astăzi, pe cuprinsul Românici- 
Mari, ar da săpăturilor arheologice tua- 
tă înflorirea şi cantitativă dar şi cali- 
tativă. Deoarece ar fi de ajuns să ne 
raportăm lu cele ee scrie d, Pârvan des- 
pre descoperirea  statuci-menhir dela 
Hamangia, -— superioară ca  ucurateţă 
celor dela Baia de Criş, datorură unei 
întâmplări care a cruțat-o când putea 
să o nimicească ca şi pe tumulusul, de- 
finiiiv rdut pentru ştiinţă şi al cărui 
vămâut vechiu de 4060 de ani a servit 
ln tevasamentul i. ferate Medgidia 
Pabadag-Puleca. Cu acest prilej d. prof. 
Pârvan aminteşte că şi descoperirile 
mormintelor celtice dela Gruia se da- 
torese, deasemeni hazardului luc 
lor publice, Ceeace desigur iar mai fi 
cu putință dacă sar acorda posibilita- 
ica înființăriii şi de drept (de fapt este, 
de vreme ce lucrează şi încă aşa de im- 
punător) acestui „Instițut  arhealogic 
Român” pentru care d, profesor Pârvan 
stărue de mai bine de douăzeci de uui 

















































şi încă mu disperă, „Să sperăm că vil- 
torul ue vu fi mai favorabil“, e singu- 
vul verdict al omului de ştiinţă dia 


fruntea „Dacici”. Totuşi să amintim că 
numai peniru săpăturile delu listria, 
Statul dădea înainte de război 50.000— 
504400 lei, ceeace ar reprezinta după 
:bimbul de azi între 1.200.000 şi 
200.000 lei, 

Este tocmui stima totală care se dă și 
ustăzi pentru  săyăiturile celor 12-—1% 
şantiere active  depe întreg cupriusul 
țării. Ori în condiţiile acestea se îuțe- 
lege şi cât eroism desfăşoară arheolo- 
gii noştri, dar şi in ce condiţii impro- 
prii se duc aceste lucrări. 

lată pentru ce spuneam, întru înce- 
put, că cele două volume din „Dacia, 
compacte de ştiinţă şi de dezinteresare, 
pun şi o problemă de adevărată poli- 
tică culturală. 

Cronicari ai faptelor de cultură ce se 
petreo sub ochii noşiri, socotim de da- 
torie elementară să apelăm la solicitu- 
dinca oficialităţii şi să atragem atenţia 





505 


Cărţi 


O CARTE DE MARE FOLOS: 


ALBUM DE 


PALEOGRAFIE ROMANEASCA 


de Te BIANU și N. CARTOJAN 





Aparriiunea aces 
tualele împrejurări de criză a cărţii, de 
vivificare a învățământului şi de espan- 
iunea culturală atât între moi, cât şi în- 
ve minoritari —— teebueşte salutată cu 
toată cuviința ce datorim unui adevărat 
eveniment complex sufletese. Din neno- 
rucire, Ceşi apărută de aproape n an, 
ca cantină să fie încă necunoscută la 
toi, Nu e pentru întâia dată când veac 
ționăm astfel (joate şi din cauza nuu 
ului încă restrâns de cunoscători —dar 
desigur şi din altele numeroase) faţă de 
opere cu caracter atâr de intpunător. 
Imi are inexplicabil un singur fapt: 
cum se face să snobii noşiri (al cărora 
număr, începând chiar din fericita epo 
că a neuiralitătii, sta iumualţii înfiorător) 
deveniți prin minune amatori de execu- 
țiuui artistice, nu sau gândii încă să-şi 
mobileze biblioteca indispensabilă cu a- 
«rastii colecțiune de planşe care consti- 
tue cu drept cuvânt — unul din titlu- 
vile de glorie ale „tiparului Cultura Na- 
țională ?* Sau se consideră satistăcuţi 
incurujânăd — cu sume grele -— numai 
pofta de câştig și lipsa de gust (unii ar 
zice : de bun simţ) ale atâtor pictori im 
1 rovizaţi, simpli mâsgăliiori de pânză 
nevinovată ? 

Dar să ne apropiem de cele 32 de 
planşe, îngrijite. clare, variate căre oglin- 
desc, odată cu istoria scrisului chirilio 
românese, linia evolutivă a sufletului cul. 
tivat al neamului nostru, avânt, ca punct 
de plecare, texie, manuscrise (Psaltirea 
Scheiară, Cedicele Voroneţean, Psaltirea 
Hurmuzachi şi Psaltirea Voroneţiană - 
:oate din sec, XVI) iur, ca punct de a- 
jungere, scrisori de-ale marilor parao- 
nalități police  (Pudor Vladimirescu) 
sau cultueale (Alecsandri, Kogălniceanu, 
Bălcescu). In felul acesta, într'o suc- 
cesiuua dle chipuri ireproșabil execu 
tate “şi îtovărăşite de indispensabile 
scurte lămuriri, defilează prin faja ochi- 
lov noştri sufleteşti epoci şi  oumeni, 
fapte și preocupăr personalităţi 
gânduri pe care ni le evoucă ser 
totleauna variat, dar 








= 












































ui 
totdeauna sigur 
şi citeţ al ucestor Români pe cari îi 
agită numai donă idei: ideeu religiousă 
și ideea de patrie de care era strâns le- 






sată aceea de libertate. Amintesc nu- 
mele unui Miron Costin (din care ni se 
dă o pagină a acelui poem filosofic-teo- 





care le are 
faţă de operele de ştiinţă, în rândul că- 
rora osârdia d-lui grof. Vasile Pârvan, 
este între cele diniâi. „Institutul arheo- 
logic Român“, trebue să ia fiinţă şi ca 
o satisfacţie tardivă pentru munca au- 
torului „Geticei” şi ca o cinstire pen- 
tru însăşi eufletul cultural al ţăi 
În aşteptarea acelor donatori parti- 
culari, cari într'o bună zi vor voi să-și 
graveze numele în cartea de piatră a 
„Institutului arheologie Român” — sta- 
iul să nu piardă din vedere că are şi 
posibilitatea şi mai ales datoria să v ia 
înaintea iniţiativelor particulare. 


asupra obligaţiunilor pe 












PERPESSICIUS 


logic „Viula lumii”), pe acela al lui 
Costache Negruzzi (cu două pagini din 
iad, lui Memnon după Voltaire), pe 
al maxvelui stăpânitor al intutror Româ- 





nilor. Mihaiu Viteazul (cu un frumos 
eutogral), du care urmează foarte 
bine alese scrisori, hrisoave,  zapise, 
ute., dela: Nicolae  Pătraşeu, fiul lui 
Mihaiu Viteazul (1602), Mateiu Basarab 
(1642), Constantin Brâcoveanu (1702), 
Dimitrie Cantemir (1714). Constantin 


Nicolae Mavrocordat (1754). Alexandru 
Ioan Mavrocordat (1786), Mitropolitul 
Iacov al Moldovii, Scarlat Calimah 
(1819), etc. Pentru interesul complex pe 
care îl aărezintă, îmi voiu îngădui să 
ivanseriu mai jos unele fragmente din 
„Serisorile lui Tudor Vladimirescu că- 
tre Filipescu Vulpe“ (pl. XXX): 

Din prima (datată 1821, Aprilie în 4) 
îl vedem dând pe faţă, cu o prevedere 
politică specifică, planurile Fanarioti-, 
lor astfel: 

„Am ştiut şi ştiu că tot interesul fa- 
narioțesc întracesta razimă : ca să le 
dăm prilej să se aşeze odată în Bucu- 
rcşti şi apoi cu chipuri înşelătoare să 
tragă tot nordul lângă dânşii...“ 

e lude îl wpwiveşte, cl o spune des- 
chis : 





. 


. mai bine este să-i lăsaţi să mă 
bată precum sânt hotărâți și Dumnezeu 
este bun, căci eu sunt mai bucuros şi 
mai bine să pier cu cinste în casa mea, 
decât să umblu prin păduri după poh- 
tele şi planurile Fanarioţilor, Mie așă 
mi se pare. Şi prea bine o ştiu şi ce- 
vcrea ce ați făcut d-v, către Prea înal- 
ta Poartă, aţi făcut-o D-v., după datorie 
şi pe dreptate, ca nişte patrioţi, iar nu 
ați Lăcut-o din vreo milă a mea, peniru- 
vă cu nu caut cevaş pentru mine, ci 
țara-şi caută dreptăţile sale robite de 
Fanarioţi“, 

Şi aceiaş hotărâre fermă, şi acelaş 
patriotism cald es în evidenţă şi din a 
doua (mai scurt) pe care — și pentru 
exprimarea colorată şi mlădioasă — a 
reproducem întreagă „latată: 1821, A- 
prilie în 3): 

„Prin prea plecat fue cunoscut D-is 
că eu de aici nu mă aridie nădăjduind 
la mila şi ertarea lui Dumnezeu până 
ce vor veni cei de dicolo (lucra nenă- 
dăiduit) ca să vorbese însumi cu dânşii 
pentruce au venit, ce caută şi din a 
căror povaţă şi cuvânt stan îndemnat, 
căci dintro auzire ncînființată. (Şi a- 
ceastă stratagemă fanariuțească) cu ru- 
şine ce veți să ne spăimântăm încă să 
ne şi tragem, în vreme ce sântem datori 
să ne jertiim noi patriei noastre pentru 
care şi sânt eu venii din  preună cu 
norod ; de aceea nu lipsesc a face cu- 
noscut şi acum cugetul meu şi mai bine 
este ca să rămân şi până vom vedea 
sfârşitul“, 

Dar valoarea  lucrăvii nu se opreşte 
aici. Fa stă încă în multipla varietate 
a textelor adunate cu multă dragoste și 
pricepere : 

a) sin toate ținuturile româneşti” ; 

b) din toate veacurile (XVI, XVII, 
XVIII, și XIX, 

c) din toate posibilitățile de manifes- 
tări (texte religioase, hrisoave, cărţi 


368 


domneşti, zapisc, hotărâri judecătoreşti 
scrisori particulare etc.) ; 

d) din toate fazele evolutive alc scri- 
sului chirilice: continuu (sec. 10), des- 
părții (sec. 17) ; legat şi cu caiuri (pl. 
XXVI) dela finele sec. 18 şi începutul 
celui următor; în finc—de transiție (pl. 
XXXII). 

Să mai  adaog că majoritatea 


(pl. 
V, IX, XI XXVII, XXX, 


XXXII) sânt 


date, pentru prima oară la lunina ti- 
parmul ? 

'Termin atrăgând serioasa atenţiune 
asupra acestei lucrări a cărei însermnă- 
tate multiplă (documentară, istorică, li- 
terară, culturală, pedagogică, linguis- 
tivă, artistică şi technică) o face tolo- 
sitoare întregei pături cullivate. 


PAUL I. PAPADOPOL 


„SAMARINEANCA“ de EDMOND ROSTAND 


„Samarineanca“ este cciace o numeşte 
însuşi autorul, „evanghelie în treci ta- 
blouri“. Un tragment de biblie versiti- 
cat, Întâlnirea lui Isus cu l'otiua, femeia 
păcătoasă din Samaria. Conversiuuca şi 
apoi prozelitismul ei, prin intuiţia divină 
a Sumarinencii, care dela inceput arc o 
neclintită aredință în Christ, în care vede 
pe: „prorocul «cel așteptai din leugăn, 
lumina şi norocul”. Subiect ingrat, fiindcă 
divinitatea egte greu de pus în teatru. 
Byron avea dreptate ; „Ni Dicu, ni la 
gucnre ne se meticut en musique”. 

Piesa nu arc intrigă şi este lspită de 
acjiune. Un cpisod biblic aruncat întrun 
sabat de versuri. „Miliardarul de riuc”, 
Bostand, nu şe putea resemna la rolul u- 
mil de traducător în versuri. Deaceia, 
amplifică, uneori până la denaturare, 
paralrazarea cărţilor sfinte. Domuii An- 
dre Lautier şi kernand Keller, releria- 
du-se la Samarincanca, spun că o frază 
a lui Krist, kostand o explicu în 15 ver- 
suri, din curi 14 sunt iuutile. 

Lipsind condensarea, efectul e slăbit. 
Rostand a turnat peste vinul pur al so- 
brietăţii biblice, sifonul facilei sale ver- 
sificuţii. bic-ne deci iertat, dacă uu ne 
putem îmbăta. Totuşi, publicul parizian 
a fost „grisat” de acest spriţ dramatic, 
servit de Sarah Bernardt. Rolul kotinei 
cra interpretat la 1997, qe către însăşi 
area tragediană. De accea, poate, suc- 
cesul „Samarinencii” a fost apreciabil, 
Cu atât mui mult, cu cât el venea după 
eşecul piesei „Princessc lointaine”. Uri 
cum, Samarineanca rămâne cel puţin o 
poezie suavă. A fost tradusă în limba 
germană de Lina Schneider, în italiană 
de Mario Giobbe şi de curând, în româ- 
uneşte, de către d. Î. Gr. Pericţeanu. Lra- 
ducerea d-lui Perieţianu este, din toate 
punctele de vedere, superioară. Pe lângă 
versul sprințar, transpus într'o aleasă 
limbă, cu respectarea ritmului original, 
traducătorul a făcut mai mult decât era 
dator să facă. A versiticat opera lui Ros- 
tand cu biblia, şi în limitele posibilităţii 
unei traduceri, a încercat cu succes să 
restabilească adevărul biblic. Traduce- 
rea reprezintă pe alocuri frumuseți, pe 
care nu le are nici originalul. i 

Fiindcă aceasta pare paradoxal, să mă 
explic : Pe lângă calităţile caracteristice 
tormidabilului talent al lui Rostand, ver. 
surile sale au şi scăderi. Sunt unele expre- 
siuni, cari, țipând de actualitate, n'au ce 
căuta în gura lui Isus şi a Samarinencii. 
Rostand obligă pe Fotina să spuie prin- 
tre altele, şi acest vers adresat lui Krist: 
„Viens te poser avec douccur comme un 
sachet“. Simţul literar l-a făcut pe tra- 
ducător să refuze tălmăcirea servilă. Ci- 
tez întreaga strofă. 


„Oh | inima-mi — de focul tău — sa 
mistuit. 

Ci vin pe ea frumosu-ţi chip să-l pleci 
UBOre 

Ca p'ua mănunchiu de „Flori“, iucet, 
- î "apoi su dot 


Traducere de |. GR. PERIEŢEANU 


Să-l simt lipit, 
Intriuu fior!” 


A b'adus liber dar româneşte şi fără 
„săchet” şi [ară sacriliciul subtilei poczii. 
UD, Perieţanu a ivst ajutat şi de larme- 
cul vechii limbi romineşti, care se potri- 
veşte de minune stilului biblic, Se intâm- 
plă cu circulaţia cuvintelor țenomenul 
explicat pe larg de alpi, asemănător cu 
acela al tirculaţici monedelor. Din cauza 
unei prea man circulații, moneda işi 
pierde relietul, devine ştearsă, iar cu- 
vântul îşi şterge deasemeni relieful. Sa 
banalizar, uu suai impresionează. Ce e- 
tect nebănuit produce o vorbă romăntu- 
scă, scoasă dintro cronică prăluită suu 
dintr'o psaltire uitată. 

„blagoslovească Domnul  Sumația !*, 
zice Isus în scena 4 a primului tablou. 
Această lupidară rugă impresionează, Îi- 
indcă aceste treci cuvante Simple uu parcă 
ceva din mireasma vetustăţi. 

„Samarincanca” trebuic citită de toată 
lumea, dai mai ales de către acei „iru- 
ducători”, cari îşi permit să protuueze 
memoria marilor autori şi să se curicatuil= 
vizeze limba româncasciă. Cetind tălmă- 
circa domnului Pericţeanu aceşti vomui 
(câţi se simt acum vizaţi...) vor alla că o 
traducere bună nu este o indelcinicire 
industrială, ci o operă de artă. 


V. YV. STANCIU 








PUTREGAIURILE ARTEI 


Am o scârbă organică pentra creatu- 
rile cu suflet mucilaginos. 

În preajma lor pluteşte miazmă de 
stârv şi nu ştiu ce toştăit surd,antimu. 
zical şi continuu, de vermină în ocultă 
frământare. . 

Făpturile acestea, blestemaie din naş- 
tere să se târască şi să parvină pe dru- 
muri umbrite, au, odată ajunse, instinc- 
tivă predilecție pentru mușcătura ascun- 
să şi nesăţiată voluptate seatologică, iri- 
tată de perzistenţa sucurilor proprii 
bale şi puroaic. 

Din aceste hidos ratate cxemplareale 
Ziditorului se recrutează, fără excepiie, 
amatorii de anonime. 

În calitatea mea de cronicar obiectiv, 
mi se serveşte şi mie — ca şi celorlalţi 
confrați — porția de proză anonimă. 

O citesc întotdeauna cu răbdare, dar, 
mal ales, cu ucel seniiment care te co- 
pleyeşie cânu te afli în faţa unul semen 


UNIVERSUL LITERAR 


întins pe masa de disecţiie, 
comunală, 

Cu prilejul dărilor de seamă dela 
„Salon” am primit multe din soiul aces- 
tor scrisori. Le piistrez pe toate, pe cele 
recente ca şi pe cele vechi, aşa precum 
chirurgii păstrează piesele curacleristi- 
ce smulse diu organizmele bolnave: în 
vațtul cumcerelor fără tămăduire. 

Ameninţările cu cari se termină, de 
obicei, oricare anonimă — nu pan miş- 
cat niciodată. Sunt călit în urgia celui 
mai infernal dintre ivonturile războiului 
care nu mau derutat — iar loviturilor 
laşe am știut, şi voi şii, să opun întoi- 
dcuuna elocvenţa promptă a Brawnin- 
eului meu, 

O ultimă surisoare primită, merită cu 
prisosinţă publicitatea, fiindcă desvălue- 
şte una din gravele cangrene de cure 
sulură învățământul nostru artisiic, boală 
usupră căreia am mai inzistat şi altă 
datu şi care ticbue să-şi alle urgentă 
lecuire : prostia şi intolerunţa, altoite pe 
tulpina jeapănă a ignoranţii. 

Cu voia cititorilor reproducem aceas- 
tă epistolie, ncomițând nimic din orto- 
graliu, sulul şi mi ua ei spocilică. 

Imi soscște dela luşi — şi poartă data 
de 2U Mai 1997: 


din morga 




















wwStimate  colega,,.. pictorii  moldo- 
„veni nu suntem uni aşa de proşti, nici 
„aşa de inculţi cum ne crezi mata și alte 
„pene ilustre care vă faceţi de cap la 
„Ducurești, tiindcă stuți sub aripa ocro- 
„titoare a Ministrului Ariclor şi a camu- 
„rilei care sa ojluşit acolo pentru  în- 
„curajurea şi susţinerea tuturor nebunii- 
„lor dadaiste şi tuturiste în amă. Vă 
„pândim de multă vreme şi v'am desco- 
„perit că Vuţi pus în minte să înăbuşiţi, 
„progresele pe ture şcoala românească 
„le tace în cel mui curat spirit românesc 
„şi tradiţionalist, Salonul Dv. oticial e o 
„menajerie de nebuni şi... cu voia mata- 
„le... ue escroci, 

„Juriile toate pe cari le-aţi alcătuit cu 
„concursul Ministerului dela 194 până 
„acum au fost numai o adunătură de ne- 
„buni vânduți idealurilor de artă jido- 

ască şi tuturor străinilor, De acum 
„Înainte nu mai merge aşa... căci vă dăm 
„la cap cu să vă învăţaţi minte de altă 
„uată, Până una alta, pictorul Jean Cos- 
„movici pe care vă place să-l luaţi în 
„băşcălie va rupt chic 








ummlon Popa Kely pe care l'aţi primit în 


„aplauze freneiice la Salon, punându-l 
„la cel mai de cinste loc şi cât pe aci să 
„fie cumpărat (dacă u'o şi fosi) de săr- 
„manul domn Golâiș, care nu este alice- 
„va decât o carivatură în vopsele „mo- 
„dlerniste“* reprezentând pe toţi cci din 
„Juriul Salonului... şi pe matale... se zice 
„în acest ilustru acropag. Să ne ierţi 
„mata slimate colega dar porcăria asta 
„dacă sar fi pitrecut uici în laşi aţi fi 
„mâncat o bătaie la... (pentru respectul 
„cetitorilor eliminăm aici cuvântul ob- 
scen. N, R.) 

— „cu ministrul vosiru cu tot şi cu 
„loată şleahta de cubişti, dadaişti şi fu- 
„turişti ce să allă astăzi la conducerea 
„departamentului artelor. Până unu alta 
„vă spunem atâta dacă veţi continua 
„să vă vindeţi jidanilor dela „Integral“ 
„şi „Contimporanul“ cure sunt sfetnicii 
„pistruieţi ai d-lui Goldiş pentru încura- 
„jarea bâiguelilor scârboase în artă apoi 
„să ştiţi că vă vorm ciomăgi până vă vor 
„eşi ochii din cap. Precum ca să se știa. 
„Cu ailtuă pertezii, al matale,“ 





UNIVERSUL LITERAR 


Asta e scrisoarea care, mi se serveşte 
de către poştă în ziua de 22 Mai. 

Ziarul „Mişcarea“ dela Iaşi din 28 Mai 
197, publică pe prima pagină un articol 
întitulat : E 

„Salonul oficial victima unci farse. O 
demonstraţie a pictorului ]. L. Cosmo- 
viei... 





şi care nu c decât o variantă a ano- 
nimnei primită de mine, dar trecută, oa- 
recum, prin pieptenele ortografic al re- 
pectivului secretar de redacţie, Artico- 
lul e, fireşte, neiscălit şi începe astfel: 

seD-l profesor I. Cosmovici care a 
„deschis cu succes lupta împotriva  ma- 
„hifestărilor bolnave în artele plastice, 
„susținută (sic) cu atâta dispreţ pentru 
„artă şi pentru public de către un anu- 
„mit cenaclu din Bucureşti şi încurajată 
„de clica ec domneşte în Ministerul Ar- 
„telo 

„şi continuă, cu acelaş simţ al limbii 
româneşti, povestind mai departe „far- 
sa“ d-lui prof. Jeau Cosmovici: Un ta- 
blou, ce ar fi voit să însemne prin cont 
poziţia lui o „satiră a fost primit anul 
ta la Salonul Oficial. Yabloul purta 
itura lon Popa Kely, dar, în reali- 
tate, cra o lucrare a d-iui Jean Cosmo- 
i. Autorul articolului conchide că d. 
Jean Cosmovici a jucat astiel Salonului 
o farsă tot aşa de isicuță cuacejiaalui 
Ilajdeu către „Junimea literară” —  a- 
cum câteva decenii. 

Hajdeu era însă un om de spirit... 

Dar — mă rog —- fost-a în adevăr 
„farsă... 2* 

Un pictor oarecare, cu nume încă, ne 
cunoscut, trimite un tablou la Salon. Ta- 
bioul e mediocru -- şi totuş Juriul îl 
acceptă. In totdeauna şi pretutindeni sau 
acceptat lucrări mediocre, când sua ştiut 
sau sa presupus că pânza vine dela un 
june debutant. Ba, mai mult, sau primit 
şi se mai primesc încă tablouri mediocre 
iscălite chiar de profesori ai şcoalei de 
Belle Arie. 

D.1! Cosmovici a beneficiat şi d-sa în 
dese rânduri de această înduioşare a Ju- 
riului fată de medioctitaic. A bencticiat 














în trecut sub proprie iscălitură — a be- 
neficiat şi anul ucesta sub pseudonimul 
Kely. 


Nu e nimic extraordinar —şi nu vedem 
încă nicăire.. spiritul, 

Insă articolul din „Mişcarea“ susţine 
că wâniversarea“— (aşa se întitula „lar- 
sa“ d-lui ], L. Cosmovici) — ar îi lost 
primită în aplauzele admirative ale Ju- 
riulu că a fost aşezată la locul de 
cinste şi... nu e exclus că fi fost achizi- 
ţionată de „bietul“ domnul Goldiș, pen- 
inu vre-una din pinacotecile Statului. 

4 onfratele „Mişcarea“ este şi de data 
aceasta o victimă a aceloraşi otrăvuri 
ca şi acum câteva luni, când afirma, n 
reu sub aceleaşi suggestii interesate, că 
Ştefan Dimitrescu e un neînsemnat de- 
senator, iar Fr, Şirato un simplu carica- 
turist, cari nu merită, pentru prestigiul 
şcoalei, să fie numiţi profesori alături 
de d. J. L. Cosmovici şi ceilalți. 

La „Salon“ lucrurile sau petrecut pu- 
jin altfel de cum informează gazeta 
ieşeană : 

„Aniversarea“ a fost primită cu mari 
rezerve, aşezată în ultima săliță a expo- 
zițici, na fost remarcată de nici un a- 
mator de artă... ori de hazuri — îar cri- 
tica bucureşteană a neglijat-o coimplet, 
aşa cum se neglijează orice lucrare care 
stărueşia în plutitudiae.  Curmisia de 
preminre ca gi cen de cumpărături a 











trecut pe lângă ea — fără s'o mențione- 
ze şi fără so cumpere. Cu alte cuvinte 
d. lon Kely a repurtat la Salonul actual 
exact acelaş succes pi care la repurtat 
în totdeauna şi d. Jean Cosmovici, 

Singură revista noastră — care sta ocu- 
pat, fără excepiie, de fiecare expozant 
în parte — a înregistrui existenţa „Âni- 
versării“ la Salon, însoțind'o de urmă- 
toarele aprecieri : 

„Popa Kely lon — în „Aniversarea“ 
d.sule se ctalează pe panou cu o diva- 
gare lipsită de spirit şi antipicturală ..* 
Atât. (Vezi Univ. Lăi. din 15 Mai e. pag. 
319), 

Aşa dar, şi în domeniul „spiritului“ 
d. Î. T.. Cosmovici a izbutit să rămână 
pe acecaş treaptă de jalnică banaliiate, 
pe care se află, nezdruncinat, în câmpul 
activităţii picturale. 

Rezultatul acesta, nu, al eforturiloz 
d-sale nu ne-a surprins — şi na putut 
surprinde pe nimeni din cei cari cunosc 
structura sufletească şi cerebrală a aces- 
tui clasic exemplar de inoluscă. 

Ceeace ne surprinde însă — şi a sur- 
prins dezagreabil pe toată 





















lumea de 
bună cuviinţă şi de ordine — este atitu- 
dinea, laolaltă obraznică şi cretină, pe 
care d, profesor Cosmoviei o are, ca suh- 
altern, faţă de înalta instiluţie al cărei 
sInşbaş se află. 

Intradevăv d. prof, ]. Cosmovici se 
zbate, la Iaşi, ca, prin loaie mijloacele 
— (cunoaşteţi mijloacele d-sale) — să 
discrediteze autoritatea Ministerului nos 
tru de arte, — (Vezi, între altele, „Miş- 
carca” din 28 Maic.)—învinuindu-l că 
sa asociat cu o „clică” de descrecraţi 
pentru a înăbuși orice manifesiare de 
arlă românească, asigurând astfel trium- 
Înl „manifestărilor bolnave... dadaisto- 
cubisto-fuiuriste... 

Nu-l cunoaştem personal pe deţinăto- 
rul portofoliului artelor — dar ştim, şi 
toată lumea de bună credinţă ştie, că d, 
V. Goldiş e un vechi şi neobosit luptător 
naţionalist ardeleun, preşedintele lumi- 
nat al „Asirei” — cea mai vastă, mai 
bine organizată şi mai rodiioare societa- 
te culturală românească, din câte avem. 

D-L Nichifor Crainic, secretarul gene- 
ral al artelor, e una din cele mai limpezi 
conştiinţe româneşti printre puţinele pe 
cari cu adevărat le numără neamul nos- 
tru astăzi, Activitatea d-sale, trecută şi 
prezentă, ca poet, ziarist şi profesor uni- 
vorsitar, activitate desiăşurută aproape 
esclusiv pentru triumful înaltelor cauze 
naţionale şi a străbunci credinţe  orto- 
doxe -— este a zdrobitoare pavăză îm 
potriva insinuărilor jignitoare ale d-lui 
prof. |. L.. Cosmovici. 

Aceşii conducători ai Ministerului Ar- 
telor — ale căror gânduri şi fapte româ- 
neşti nau fost suspectate nici chiar de 
numeroșii şi necruţătorii lor adversari 
politici — sunt prezentaţi opiniei publi- 
ce, de către un profesor în serviciul ace- 
lui Minister, drept aliaţi cu străinii spre 
dauna marilor iuterese artistice şicultu- 
rale ale neamului nostru, 

Cele ce d, prof. Jean Cosmovici afir- 
mă de atâta vreme, prin şoaptă ori prin 
scris anonim, constituesc o calomnie, 
care contribue să ştirbească mult din au- 
toritatea înaltei şi tinerei noastre insti- 
tuţiuni artistice. 

Şi cu acest prilej e necesar să subli- 
niem că nici unul din profesorii Şcoalei 
de Belle-Arte din laşi — şi, ceiace este 
mal grav, uici directorul ei — uu au cre- 
zut de datorie să protealeze inpotriva 




















367 


insultelor apărute în pressa ieșeană și 
îndreptate asupra autorităţii de care ei 
atârnă direct şi ai cărei rep 
sunt. Singurul dintre profesori, de cu- 
rând numit acolo — pictorul Şt. Dimi- 
trescu — arc, în această suspectă tăcere 
— o scuză: fiind de câţiva ani aproape 
încontinuu ales în Juriu, cel este alături 
de Ministerul Artelor, printre cei ca- 
lomniați. 

Toate aceste împrejurări, fapte şi nă- 
ravuri pun încă odată în lumină menta- 
litatea decăzută şi praciicile scabroase 
ale corpului didactice dela Artele-Fru- 
moase din capitala Moldovii — şi evi- 
denţiază primejdia morală care amenin- 
ță succesivele scrii de elevi, „educați“ 
în accastă pestilenţială ambianţă. 

Printre cetitorii noştri se vor alla, 
poate, şi câteva firi neincrezătoare, cari 
îşi vor fi zicând : „Dacă un profesor al 
şcoalci de Belle-Arte afirmă, că Ministe- 
rul Artelor sa dat cu străinii, proteguin 
du-le arta Jor şi interesele lor, spre dau- 
na artei şi intereselor românești apoi 
de bună seamă trebue să fie ceva la 
mijloc...“ 

Pentru firile acestea în veşnică îndo- 
ială — transeriem aici, în extenso, arti- 
colul pe care buletinul cel mai autorizat 
al „dadaiştilor, cubiştilor şi futuriştilor:“ 
din România — „Contemporanul“ din 
Aprilie 1927 — l-a dedicat aciualului Sa- 
lon Olicial : 











„EREZIA PLASTICEI OFICIALE 


Salonul Oficial s'a deschis pe Şoseaua 
Kiseleff. Remarcăm că spre deosebire 
„de anii din urmă Salonul e un adevărat 
„salon. E salon întrucât ure parchet pe 
„Jos şi e oficial întrucât a atârnat pe zi- 
„duri tot cecace în plastică se oaie nu- 
„mi loc comun, banalitate, lipsă de de- 
„mon artistic, Pictorii oficali (excepţio- 
„țile sunt rare şi nu fac obiectul note- 
„lor noastre) atunci când nu cultivă fo- 
„lografia, fac în tablourile lor literatu- 
„tă. Aşa cunoşti pe intrusul în artă. In- 
„trusul face în poezie aliceva decât poe- 
„zie. EL face sau plastică, sau filosoție, 
„sau morală, sau eic.., In piciură el se 
„complace în desen şi compoziţie facilă, 
„impresionantă, sentimentală. Unii sunt 
„portretişti (Foto-Julieta le face o nelea- 
„lă concurenţă). Alţii fac ceva inferior, 
„întrun gen care a culminat înaintea 
„lor, cu alţii. Mai pe înţeles: inventea- 
„ză încă odată, țimbalul, după ce -sa 
„inventat pianul. oare puţini sunt tor- 
„turați de vre'un concept cât de vag. de 
„artă. Când desemnezi un pahar, trebue 
„să vorbeşti îu, nu paharul. Dacă te poţi 
„gândi „fără durere“, gândeşte liber. 
„lDestiinţează cuvintele şi inventă altele. 
„Ceartă-te cu caligrafia şi cu obiginuin- 
„ţa nâinilor tale educate întru meserie. 
„La baza oricărei înţelepciuni stă o dis- 
„perare. Nu sunteţi disperaţi de faptul 
„că în expoziţii vă întâmpină ramele 
„aurite încadrând boi, vaci şi zarzavat 
„pictat ? Nu disperaţi când vedeţi că 
„toată lumea e de părerea domniilor 
„voasire ? Prieteni pictori, nu vă simţiţi 
„ofensaţi de această unanimă aprobare 
„care vă întovărăşeşte dela băcănie pâ- 
„nă în salonul doamnei Popescu-Țăn- 
„dărei ? 

„Unii pictori  Jrăspund 
„sunt proști dar mulţi“, Ei 
„Asta nu. „,Contimporabul“ 
„caralereşie : 

=— „Sunt mulți, dae proțiiur 


filosofic : 
bine, nu. 
răspunde 














08 


UNIT ERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDACȚIONALE 


In numărul viitor vom; publica ver- 
«uri, proză şi articole de : Ramiro Oriiz, 
Scarlat Struţeanu, George Dorul Dumi- 
trescn, N. Milcu şi Radu Gyr (Floarea 
lui Sânzien), lon Călugăru, Paul I. Pa- 
padopol, R. Boureanu, etc. 


ACADEMIA ROMANA 


Suprema noastră insituţie de cultură 
și-a început ședințele sesiunei generale 
pe 197 cu raportul asupra lucrărilor 
făcute în amnul. 1926-1927, prezentat de 
scerctarul secţiunii literare, d, profesor 
ion Bianu. 

Este o trecere în revistă a tuturor e- 
venimentelor importante din anul ce 
wecu, al Academiei, dela cuvintele ce 
însoțesc pe membrii decedați şi pân 
la cuvintele de reproş amar la adresa 0- 
ficiatităţii care promite dar neglijează 
să-şi ţină făgăduelile când e vorba de 
marile imterese de cultură ule ţării, Este 
acelaş sistem de dezinteresare de fapt, 
ori cât de ipocrite cuvinte frumoase ar 
masca realitatea, ceeace am amintit și 
în articolul despre „Institutul Arheologic 
itomân'” al d-lui profesor Vasile Pârvan. 
Aşa, ca să dau două date din raportul 
secretarului general : Cele 5 milioane 
promise solemn de d. general Al, Ave- 
vescu nau venit încă să acopere defici- 
ete şcolilor Academiei şi mai impor- 











tantul deficit al bibliotecii şi Academiei 
Nomâne, iar construcţiei depozitului de 





„Salonul oficial ne-a întristat. Nu vom 
„jomeni nici un nume. Nu facem nici 6 
„iluzie. Constatăm doar că Prometeu a 
„fost rău legat în lanţuri. Scăpat de pe 
„stâncile Uvalului a intrat cu focul sa- 
„era în Kuropa şi a deschis o fabrică 
„dle chibrituri. “Toţi pictează, toţi sunt 
artişti ?.. Noi însă nu vom confunda 
„candela sacră a misterului cu becul de 
„gaz al sufrageriei... 














Acest articol oglindește, credem, des- 
iul de limpede raporturile vrăjmaşe d 
tre reprezentanţii artei ultra-moderni 
ie şi conducătorii Ministerului de Artă 
-„- iar nici de cum acea tovărăşie con- 
damnabilă şi primejdioasă, despre care 
d. prof. Jean Cosmovici ţine, cu orice 
risc, să persuadeze opinia publică  mol- 
dovenească. 

Nu pricepea însă cum pot îngădui în- 
telectualii faşului asemenea lumentabile 
jocuri 

laşul merită altă 
soart 








atmosferă şi altă 





N. N. TONITZA 


ELRRATĂ : In articolul nostru prece- 
dent — întitulat „Post-seriptum'“— gre- 
şeli de tipar au deformat  înţele- 
sul multor fraze. Rugăm pe cetitor să 
citească, între altele: ...„un pictor ar 








putea să orbească“.... iar nu să „Yor- 
bească. 
Apoi... „privirea care se contopeşte 


în azurul celor două lumini“... şi nu 
în suauzul“, 


= 


cărţi, menit să facă parte din viitorul 
palat al Academiei, şi peniru care Sau 
cheltuit 10.000.000, nu i-a putut wrma 
clădrea localului destinat bibliotecii 
pentrucă noul credit de 10.000.000 repar- 
iizat Academiei din distribuirea exce- 
dentelor bugetare pe anu! 1925, n'a putut 
fi încă obţinut. „La intervenţiunile nou- 
stre repetate, d. ministru al instrucţiu- 
unii ne-a răspuns în Octombrie 1926, că 
nu are nici un fond disponibil pentru 
continuarea lucrării începute. Marea lu- 
crare a rămas deci întreruptă”, glăsue- 
ste raportul, la pagina 16. Nu pierdeţi 
din vedere însă că în timp ce nu se dă- 
dean Academiei Române bagatelul de 
19.400.000, se cheltuia pentru „ziduri“ de 
şcoli stu pentru propagande culturale 
sau ţdar recapitulaţi istoria deficitelor 
de stat dela căi ferate până la finanțe, 
din anul ce trectr), sume cu mult mai 
imporiante. 

Să spicuim însă din acest raport pre- 
zntat sesiunei generale din 1927: 


MEMBRI ; Academia a avut de sufe- 
vit în anul ce trecu, următoarele pierderi 
de membri activi, corespondenţi și ono- 
i : Doctorul Victor Babeş, marele bac- 
teriolog, ale cărui merite în domeniul 
problemelor de turbare şi pelazră i-au 
atras o consacrare universală. Academia 
de ştiinţe din Paris i-a acordat, în 1924, 
premiul Montyom, pentru monografia a- 
supra pelagrei, 2) D-rul Ion Atanasiu, 
fost profesor de fiziologie la facultatea 
de Suiaite din Capitală şi fost director al 
scolii de medicină veterinară; 3) Vasile 
Boygrea, fost profesor de limba elenă la 
universitatea din Cluj, erualit filolog ela- 
sic şi romanist, a cărui prematură pier- 
dere a îndurerat în deosebi ştiinţa ro- 
mânească ; Constantin Sandu-Aldea, fos- 
tul director al școlii de agricultură dela 
Herăstrău, agronom şi literat în deobște 
cunoscut; 5) Hugo Schuharăt, cel mai 
vechi membru onorar al Academiei, a- 
les la 1377, celebru romanist căruia stu- 
diile de latină vulgară îi datorează o 
excepţională strălucire. 

Academia a comemorat pe Alexandru 
Roman, unul din membrii numiţi ai A- 
cademiei, la întemeierea ei şi a partici- 
pat la sărbătorirea Episcopului Iacov al 
Hușilor şi desvelirii bustului lui Coşbuc, 

ŞEDINȚELE. Inire cole 36 şedinţe săp- 
tămânale în care s'a făcut, și recepţia u- 
nor colegi străini, precum: dr. Jules 
Goiart, Em. de Martonne şi a profeso- 
rului Paul Collinet, recepţia  legatelor 
testata de regretaţii Victor Babeș, ingi- 
ner Petre Lucaciu și Alexandrina Bellu, 
au fost și 8 şedinţe publice la cari au 
făcut comunicări d-nii: N, Iorga (3 co- 
municări), dr. G. Marinescu, M. C. Sutzu, 
dr. G. Antipa, Andrei Rădulescu și Paul 
Collinet. f 

BIBIOTECA, Insă de o deosebită im- 
porianţă ni se pare săi dăm încheierea 
raportului secretarului general, din care 
se va desprinde şi amărăciunea altei 
Imstituţiuni pentru vitregia cu cara este 
tratată de oficialitata, dar şi imperioasu 
îndatorire ca această precaritate să se 
cumme cu un ceas mai de vreme. Rarc- 
ori adevărnri mai crude au fost spuse 
cu o mai hotărîtă vigoare. Academia mi 
litantă, iată un nou aspect al culturii 
româneşti, de după război : 

S'a spus şi se repetă adeseori, aprecierea cea 
mai înaltă despre marea valoare națională a co- 

cţiilor adunate în Biblioteca sa de Academic, 
i Cunoştinţa reală 
or o posed î 




































ATELIERELB SOC, ANONIME „UNIVERSUL, 


îcaric pulini. Din această cauză cererile noastre 
pentru desva 
cestor colecțiuni sunt întâmpinate cu o bună 
voinţă superficială şi treciitoare, Aproape nimeni 
vu ceteşte rapoariele anuale asupra Bibliotecii, 
cari totuş se publici în fiecare an în Analele 
Academici. Foarte puţini văd strâmtoarea în 
care această Biblioteci funcționează, oprind zil- 
nic muinieroase persoane ta uşile ci din cauza 
lipsei de lacuri. Si mai puţin se cunosc greu- 
tațile cari zilnic trebuesc învinse pentru lucri- 
mie de talogare acolecțiilor şi pentru pune- 
rea lur cu bună rânduială la dispoziţia e 
cetătonlor, Cu funcționari neîndestulători şi 
de rău remuncraţi încât s 
şi ait: vcupuţiuni ca să ă Sau Să părăsea 
scă serviciul, numai cu mare grewtate se poale 








Tea, aSigurarea şi organizarea u- 




























îndeplini cevace se facc, 
Deşi Academia Română este recunoscută de 
toată lumea românească drept cea mai înaltă 





instituţie culturală a ncamului, deşi foarte m 
meroasc instituțiuni ştiinţifice şi “culturale din 
ioată lumea caută şi întreţin relațiuni cu acea- 
sta Instituţie naţională, deşi în mijlocul neamului 
nostru Academia Română şi-a câştigat un 
prestigit atât de înalt încjt se aşteaptă dela 
dânsa » activitate tot mai vie pentu trebuin- 
tele cuitusate prezente şi viitoare ale neamului, 
deși pentru îndeplinirea acestei misiuni, de care 
toţi suntem constienţi, Academia, prin modestele 
ci miitcace, prin relațiumile ci de schimb de 
pubicaţii, prin devotamentul membrilor ei, a 
înfiinţat şi a desvoltat în timp de peste o jumiă- 
tate de veac această Bibfiotecă Naţională, cum 
Wani avut alta nici odată, — cu toate acestea, 
chiar îu timpal nostru, când mereu se vorbeşte 
de epoca activităţii culturale, care trebue să 
urmeze ferizitei Uniri a întregului neam într'um 
singur Stat, acestei Academii i se precupeţesc 
mijloaceie indispensalie atât pentru a-şi instala, 
desvaita şi folosi colecţiunilet ştiinţifice, cât si 
pentru a-şi ajuta si conduce cercetările pe di- 
ferite terenuni şi a da desvaltarea cuvenită pu- 
bheaţiuniior sale. 

Acudemia u fost totdeauna sfioasă în. cererile 
sale, dar am ajuns prea departe, Este timpul 
ensit să pretindă, să ridice glasul către opinia 
publici, pentru ca mea culturală româncască 
să cunoască adevărata stare a lucrurilor şi si 
ştie pentru ce Academia Română nu poate face 
multe iucruri care se aşteaptă cu dreptate dela 
dânsa, iar cei chemaţi să-si cunoască şi să-și 
îndeplinească datoriile faţă cu acest far cultu= 
ral, care a reprezentat unirea culturală a între- 
gului neam şi a pregătit marea Unire. 


CARŢI NOI 

: La vie des mam- 
mifăres et des hommes fossiles. Dâchi- 
fire ă laide de lanatomie et de la 
phyeiologie camparâes de l'appareil mas 
ticateur, Avec 459 figures et illustrations 
Imprimerie de IEtat; Bucarest; 1926 
660 pagini. 

AL. II. ALEXANDRESCU : 
şi evoluţia spiritului ştiinţifice ; 
meria Sergics ; București, 1927 ; 
gini, lei 120. 

Eugen Relgis: Glasuri în surdină, ro- 
man, editura ÎI. Brănişteanu; (197); 
153 pagini ; lei 65, 

ELENA FARAGO: Nu mi-am plecat ge- 
nunchii, poeme ; Tiparul Prietenii Știin- 
jei., Craiova, 1926; 104 pagini 20 lei, 

E. Lovinescu: Horaţiu. Ode şi Epo- 
de (traduceri) cd. „Ancora“  Bemnvenisti 
1927 ; 190 pag.; 60 lei. 

E LOVINESCU: Gh. Asachi. Viaja şi 
opera sa ; ed. Casei Școalelor, 1927 ; 238 
pag. 52 lei. 

POMPILIU CONSTANTINESCU : Miş- 
carea literară, Bibl. Universală, cd. „An- 
cora“ nr, 144—146 ; 159 pag. lei 18. 

















Henry Sanielevici 


Originile 
Impri- 
178 pa- 


STR. BREZOIANU, BUCUREŞTI.