Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1926_0042_0007

UVEIVEEODUL 


E 
Ş 
i 
4 
ă 











SAN ENEREAR 


Bărci de pescari de VARIUS BUNESGU. 


In acest număr: SĂRMANUL KLOPȘTOCK, G. BRĂESCU, A. COTRUȘ, JOS 
ALEXANDRU MARCU. G. TALAZ. ȘT. NENIŢȚESCU, ION BARBU, DON JOSE, 
ZAHARIA STANCU, M. NANU. EUGEN VICTOR, N.N. TONITZA, B CECROPIUE, 
ZUL, PENTAPOLIN, 1. FLOROIU și PERPESSICIUS, Buletin bibliografic săptămin a | 
lonescu. Desene de Șt. Dimitrescu. Pimen? 


An. XLII, Nr. 7. 


14_Februarie 1926 


Lei 3. 


INTEROGATORIUL 


— La ce oră sa petrecut? 

-- La cinci, în dimincaţa zilei de zece 
Martis. 

— Dar momentul era prea măreț pen- 
tra a te hotări să-i întuneci strălucirea, 
imprăştiind un sânge care avea să nân- 
jească. puritatea sfintă a unul voal! Pen- 
iru ce numai decât în noaptea nunţii ? 

_— Mânia îmi fierbea în tâmple! Capul 
mi șe golise. Fibrele mi se destrămau 
întro încordare fierbinte. Creerul nu 
raai era la locul lui. Numai o mână mai 
trăia în mine? 

-— Mâna ucigașului ! 

—- O singură mână din tot colosul 
stâvvului ăsta! O mână care avea să 
mă piardă ! 

— 0 mână în care se mai găsia şi un 
vovolver ! Intâmplarea asta cum 0 ex- 
plici * 

—- O zeificam. Fericirea era prea afară 
din cale de orbitoare pentru ca să fi 
putut ține prea mult timp, dacă nu să 
ră părăsească pentru totdeauna, Expe- 
rienţa meseriei d-vs. sper că are să vă 
edifico  neîntârziat asupra celor ce se 
întâmplă în deobşte cu acele căsătorii 
impuse de orgoliul părintesc — părinţii 
care nau nimic comun eu pasiunea înă- 
husitoare a copiilor subjugaţi tiraniei 
lor vanitoase! Ambiţiunea lor m'a adus 
înaintea Dvs.! 

—- Hovolverul ? 

-— De ce să mai tăgădui ? Prăbușirea 
se apropia ! 

— Cum sar putea demonstra putorea 
acestei obsesiuni ? 

—- Yam spus. Prea erau frumoase fă- 
găduințele acestui vis, si pe deasupra 
grațiile îngorești ale Nosaliei îl găteau 
cv podoabe de neînchipuit ! 

- - Până aici cel putin, nu văd nici un 
motiv care să te fi determinat să tragi! 

--- Ceremonialul cu toţ accesoriul său 
de tăţărnicii, de complimentări schimo- 
nosite, de fară abjeci, las si insolent, se 
potelise în mutismul căsnit al sătuilor 
cari rai cer încă de hăut. f.umea se re- 
trăsese, Voalul alb și sobru ca o tulpină 
da crin, revărsa peste ființa ei suavă 
toată primăvara  lineretelor pârguite, 
Am dat perdeaua într'o parte. Pe ferea- 
stră a năvălit îndată poezia tristă a 
serii. Benţi albastre de senin umed. în- 
sutițate de tuminile visătoare ale stale- 
lor, puneau în asternutul nupţial. îndu- 
rarea cerului încărcat de promisiuni. 
Beat de reveria lui mută, m'am reîntors 
spre Nosalia. Ce ai pitit în poală? am în- 
trebat-o peste fire de uimit. căci ce putea, 
ascunde vestmântul ei sâcru decât avu- 
țtia unui suflet virginal ? Nici un răa- 
puns! Aceiași sălhatecă neinduplecare ! 
Am trecut din uou Ia fereastră. Din in- 
firiit se apropiau pe uulierile revărsatului 
alte tablouri, topindu-se în splendoarea 
răsăritului, Pământul se scula din somn. 
Orhit de măreția acestei renasteri, care 
enrea frumusețea în loc într'o încreme- 
nire de alotputernicie nevăzută mi-am 
întors priivirea spre. soarele meu din 
casă, Aci răsărea şi el odată cu cel din 
fereastră, făcând din Rosalia o sfântă. 
De daia asta nu mă înselasem ! Sluijit de 
adâncul privirilor pline de fiinta ei. am 
văzut clar. totul, Haina de mireasă mă 
uinţise amar. Ea nu învestmântase nu- 
mai curăţenia unui suflet! In corsaju] 
Rosaliei sa  furisat îndată un portret. 

Mam aptopiaţ cu veculegerea și cal- 
mul cu care în curând va trebui să mă 
ure ne eșafod. Arată-mi fotografia. urlaj 
eu! O mânie surdă fi scăpără în ochii în- 
cremeniţi de o stângăcie ucigătoare. Ce 
2o0st a mai avut atunci înfăţişarea mea 


de SĂRMANUL KLOPȘTOCK 


la altar, dacă tățărnicia ei aducea un al- 
tul înaintea lui ? Aceleaşi priviri întri- 
caseioare continuau să-mi amujească in- 
dignarea. Din pulpana. fracului, revolve- 
rul îşi înălță spre creerul aprins răceala 
lui alinătoare. Hotărit, amintirea chipu- 
lui înfăţisat în portret, nu-şi mai putea 
găsi odihna pe un sân pe care mi l-a 
dăruit societatea, arhimandritul şi Dum- 
nczeu! Un răspuns se înăbuși grabnic 
în luminite ochilor ci surprinși. AM aş- 
teptat. Buzele învineţite de mânie, se 
sbătură în apăsarea unei şoapte. Ei au 
dorit-o, putu să înghimeez mai în urmă, 
Dar soarta sa opus până în cea din 
urmă clipă,  adaogă sufocată. Aceasta 
însă nu însemna că desrobirea avea să 
mai întârzie ! Oţelul alunecă pe oglinda 
atlazalui si cocoșul îsi dete duhul între 
orbitele pline de trufie ate Rozaliei! 

Prea e desgustătoare odioşia crimei, 
peniru a putea fi micșorată prin culpa 
unui portret! 





desen de S. MAUR 
SĂRMANUL KLOPŞTOCK 


- Dar nu e vorba de oricare alt por- 
tret — un portret de rând, banal, o foto- 
grafie de familie, care oricât de prețuit 
ar fi fost prin amintirea lui scumpă, sau 
prin valoarea imaginei persoanei ce în- 
fățiza, nu-şi avea, rostul în corsajul ne- 
vestei melc. Ezitarea ei de a mă lămuri 
în uluirea mea desnădăjduită, mânia cu 
care mă sfidă atunci când îi ceream 
să-mi vorbească de rătăcirea. lui printre 
fuile oi de mireasă, intrasingența cu care 
i-a refuzat  explicaţiunile de rigoare, 
militând în favoarea bănuelilor mele nu 
mai făcea, dubioasă prezumția că între 
sânii logoânicei mele suspina, tupilată 
cu atâta grije, o reliqvă care m'a scos 
din minţi şi m'a adus astfel înaintea 
dvs,! i 

— Un amant ? 

— N'aşi putea întări, Totuşi sub aco- 
perişul celui dimtâiu culcuș al nostru, 
mucavaua care m-a pierdut, nu-şi găsea 
în nici un fel rostul! Pentru ce atâta o- 
crotire cu nimic justificată? Vă închipu- 
iți că în hipoteza unei sincerități deghi- 
”ate chiar, Rosalia si-ar fi putut trece 
foarte comod amantul pe sub ochii mei 
îndobitociți de patima îndrăgostirii, prin 


UNIVERSUL LITERAR 


luxul unui sirnplu gest de a-mi fi întins 
nesinchisită portretul. Dosirea lui cu a- 
tâta înverşubare mi-a pătăcit mintea şi 
revulverul şi-a grăbit descărcătura îna- 
intea oricăror altor explicațiuni pe care 
văbăsrea mea le-ar îi putut solicita în- 
că stăruitor! Era târziu, Trăznetul pis- 
tolului îi ţesu în grabă o eșarfă de sân- 
pe dealungul îmbrăcămintei ei de fildeş 
şi frumusetea Rosaliei se TisIpl fulgeră- 
tor $ntr'o îngrămărdire de mătăsuri de 
ori şi de podoabe. 

— Ai recunoscut. portretul ? 

—  Pasici, Hanum Pasici, Jocotenentu! 
ae fregată, pretendentul căzut, în disgra- 
ţia. superiorilor păcăliți cu o dotă fictivă 
si în oprobiul familiei Rosaliei care 0- 
ferca fiicei lor, în schimhul celor două 
trese amanetate şi a unei spede înfrânte, 
avutul si numele meu onest! 

— In forma asta oprită aci povestea, 
ar putea oarecum sugera juraţilor indul- 
genin .Dar ce portret ai mai putea năs- 
caci pentru ca să cocoloşeşti moartea bă- 
irănci Frozi ? 

— Mama! 

— Ce amestec a putut avea sărmana 
octogenară, în niste rătueli care se aran- 
iau numai şi numai înțre d-ia şi soţia 
d-tale ? Dim informațiunile de familie si 
din investigatiunile reporterilor a rezul- 
tat că nefericita moartă nu cunoştea 
pici pe departe manoperile cari au pre- 
cedat căsătoria si că. ceva mai mult, la 
câteva secunde dela detunătură, sa gră- 
fit si pătrundă în odain de culcare, 
oferind ajutoare Rosaliei care murea; că 
aricum, portretul locotenentului Pasici 
si toate parascaveniile de care te-ai ser- 
vit pentru a atrage compătimirea Curţii, 
nu pot sprijini amestecul bătrânei în 
criza care ne preocună, 

— Explicatia e mult mai simplă decât 
sa moate închinui. Suprematia geloziei a- 
vând la obârșia ei o nasiune ucinătoare 
pentru femeia. intransigentă, a strivit în 
îndrăpostitul pătimae, iubirea. resnectul 
si mila de mamă ! Peniru mărinimia ei 
divină. nentru bunătatea ei de sfântă, 
pentru îndemnul de a fi venit în aţu- 
terul dusmanri mela de moarte. —- în a- 
Îmtamnt aceteia. care îmi surnase nădej- 
Ann de anoi, în ajutorul areleia care mi-a 
sfidat dnrerea ru atâta linsă do omenie, 
am ticis-o si ne ea. — pe mama, — po 
accen rara sn ronnzaa să snrijine o ne- 
mo?nică mnribundă, al cărei mormânt 


nu va trebni să se hucure nici chiar de 
lumina unei lacrimi! 


ADIO 


— Tristan Derâme — 


ȘI noi tăcem. Tremură 'n vânt 
Umbra sălciilor uşoară 

Desi n'ai spus vre-un cuvânt 
Eu ştiu e „cea din urmă seară“, 


Bun rămas. Yrunze cad, Luna 
E aceiaş. Decor banal, 
Amurg. O stea într'una 
Străluce ca un punct final. 


Surâzi ascunsă 'n umbre blânde 
De seară. In mine-am regăsit 
Parfumul tainic ce s'ascunde. 

In parcul de mult părăsit 


Tradus de M. NANU 





UNIVERSUL LITERAR 


IOANA 


D'ARC 


de JOSEPH DELTEIL 


CAP. IV. 


Suratele 


loana păzea vacile în livadă. Intinsă pe 
spate, stătea la umbra unui corcoduş. bra 
iu lunie 4424. Aerul ardea. De jur impie- 
jur colinele, nemişeate sub brazi și sub 
soare, aromind de pruni, de iarbă şi de 
turme, visau, aţipite de-abinelea. O boare 
uşoară se clătina în voe în zarea destinsă. 
Ira atâta verdeață pe lume:că pielea pă- 
rea verde. (oana, cu ochii întredeschişi 
privea corcoduşele rumenindu-se în frun- 
zele grase. şi simica luminile ochilor 
coapte şi dulci ca pe nişte fructe, Zărea 
pe jumătate pierdută în lumina 'ucălzită 

Ieodată, din înaltul cerului, o femee 
începu să coboare din nor în nor. Răsări- 
tă din aer şi din spațiu, alcătuită din cea- 
ță şi vis, ea aluneca în aurul şi trandafi- 
viu ldimiaeţii. Părea că-şi dăduse drumul 
prin desimea aerului, în direcția atracției 
universale şi ochii ei se uitau, de departe 
la Ioana d'Arc, în adâncimile Vosgilor 
l.oreni. Se apropia cu o viteză pruporţio- 
nală cu patratul distanței şi în curând 
piuti pe deasupra livezii, Atunci, Torme- 
le-i neconsistente, luară fiinţă şi veştmin- 
tele căpătară culoare. 

Se aşeză deasupra loanei, pe corcoduş,: 
cu picioarele în furca pomului şi cu spa- 
tele rezemat de creanga cea inai mare. 

Ioana îşi frecă pleoapele, inimu îi hăiea 
tot mai tare, limba i se uscase. Postise în 
ajuu şi puterile îi erau slăbite. 

O nesfârşită lâncezeală "pusese stăpâni- 
re pe pieptu-i. Se simţea puţin zăpăcilă, 
fără de vre-o apărare An contra căllurii 
şi a propriei ei slăbiciuni. Şi-apoi de ci- 
tăva vreme, avea <liu când în câud, ame- 
țeli. Eva de treisprezece ani şi fenomenele 
pubertăţii îi încercau trupul fără de ști- 
rea ei, Îşi freca pleoapele, nu-şi mai sim- 
țjea vinele, picioarele îi furnicau. Îşi sim- 
ea răsuflarea şi aspră şi blândă, ca ful- 
gii porumbeilor, primăvara. 

Dar vedenia, cu o voce roză şi fragedă 
îi zise : 

= luană, loană, nu te teme de nimic. 
Dumnezeu te-a ales printre florile lumii. 
Şi iată-l, că-ți trimite fecioarele lui !* 

loana se ridică nedumerită. Însă cuvin- 
tele din cer îi turnaseră în simțuri, o cner- 
pie neobişnuită, şim trup elasticitate. In- 
genunechiă în faţa corcoduşului şi fără de 
cuvânt, privi pe femec, „cu ochii ei tru- 
peşti“. 

Femeia era o tânără fecioară de cinci- 
sprezece ani, foarte bălae şi cu părul au- 
riu. Pieptu-i turnat într'o rochie albastră 
înstelată cu alb, nu era lipsit de mnajesta- 
te. Cu boiul solemn, între frunze. cu bra- 
țele pâuă la cot goale, cu fruntea senea- 
jă. încinsă cu o cunună de coreodușe, su- 
râdea cu nn uer de-o gingăşie vicleană. Pi- 
civarele-i de ţărancă erau încălțate cu sa- 
hoţi şi pe umăr purta o mică broboadă de 
lână de Lorena. Diunţii îi străluceau ca 
prundişul luminat de lună si obrajii fra- 
gezi îi erau uşor pistruiaţi. Când respira 
sânii ci tari, de fecioară diu Vosgi, înăl- 
țau în faţă-i două orizonturi, 

Ioana stătea în genunchi, aiurilă de ve- 
«denia cerească, Şi femeea urmă : 

—— Fii înţeleaptă şi tare, Iloană şi iu- 
beşte pe Rege!” 

louna tresări, Să iubească pe Rege! Să 
iubească pe Rege ! 

Şi îngână : 

„— Eu nw's decât o hiată fată de ţară. 
Imi păzesc vacile în livadă sim fac rugă- 
ciunile la timp. Doamnă. sunt roaba du- 
mitale“. 

Atunci, Doamna, surâse prieteneşte. Luă 


din cer 


o corcodușă şi tinzând-o loanei îi spuse: 

= Scoală loană şi diă-mi mâna, Dum- 
nezeu mă triuuite să-ți dau sfaturi şi cor- 
coduşe, la şi mănâncă, căci fructul po- 
ului e semu de sănătate. Vino, eu sunt 
sfânta Caterina și iată şi pe prietena 
mea, sfânta Margareta“, 

Şi-i arătă, la stânga ei, o altă Poamnă, 
stând pe o altă creungă. Margareta părea 
și mai tânără, abea de lreisprezece ani, 
Avea mijlocul nai subțire, sânii mat mici, 
şi era brună ca uu șarpe. Ochii ei aveuu 
sirălucirea răutăcivasă a fecioarelor şi pi- 
cioarele îi erau plăpânde ca de copil. Era 
îmbrăcată într'o rochie roză înstelată cu 
ulh şi capul acoperit cu o pălărie de paiu 
proaspăt. O mutră copilărească pe fond 
de cer. Surâdea fără grijă şi pe ascuns 
crănțănea concoiluşe, cu mare lăcomie. 

Ioana şe ridică. Intinse mâinile spre ce- 
le două Sfinte. Nu-i wiui era frică, Se uita 
la dânsele liniştită. Semănzu aidoma cu 
suratele ei din Domremy. Acu, îi mân- 
gâian părul cu degetele lungi şi râdeau 
cu două viori. Și în părul ei, loana auzia 
muzica cerului. 

Deodată, luând seama la lăcomia Murua- 
retei, oana tresări, rusibată că nu oferise 
nimic prictenelor ei. Şi uurmură repete : 

„— Dacă vreţi, dau, o Îngă să vă aduce 
şuncă şi ouă, şi ponte şi-o picălură de 
vin ?** 

Dat Margareta răspunse : 

„— Eu nu voese nici vin, nici carne. mi 
place laptele şi inimile simple“. 

Şi n aceiaşi clipă făcu semn uneia: din- 
tre vaci. Şi vaca înuintă îndată cu uzerele 
doldora. supusă. Sfânta Murgareta se bă- 
gă între coapsele ei şi începu să o mulsă, 
cu poftă. Işi umplea pumnii, cu lapte şi-a- 
poi îl da de duşcă. 


Cântec de iarnă 


In sunete de zurgălăi, 

Cu ceata veselă de sănii, 
Jată, venii să-ți bat mătănii 
Să mă închin ochilor tăi, 

— Atâta de senini căprii — 
Şi să te rog la joc pe văi, 
Cu ceata veselă să vii, 


Zăpada 'n câmp curată-i ca 

Şi dorul care m'a adus 

Şi ninge liniştit de sus 

Fulgi uşurei ce'mi amintesc 
Surâsul din privirea ta.,. 

— Hai, să-i priveşti cum strălacesc, 
Să vezi ce vraje-i 


La cotul pârtiei pe deal, 
Pădurea învelită 'n nea,. 
Duioasă-i ca iubirea mea... 

— Aici s'a poticnit un cal — 
Fiori ni-au fulgerat prin trup, 
Când am zărit cum ne privia 
Vintr'un desiş ochiul de lup — 


Noi chiuind pornirăm iar 

Şi am uitat lupul flămând... 

— Din zări, întunecat chenar, 
Un stol de ciori venia cântână.., ” 
Şi ciorile în graiul lor 

Se veseleau de-acelaş gând, 

Din bucuria tuturor... 


— ȘI-L vezi pe moşul vizitiu, 

Vârit cu tatul în cojoacă, 

Ii barba numai promoroacă 

Şi râde moşul, că-i hazliu... 

— Sânt doar cu moşul — tu lipseşti — 
Ceilaiţi ne râd — Hai şi-au să tacă, 
Dac'or zări, pe putul pernii, 

In sanie, ca şi'n poveşti, 

Zburând cu mine zâna îfernii — 


EUGEN VICTOR 





MINIATURA DE JHAN FOUQUET 
iteprezentând pe Sf. Margarela şi generalul roman Olybrius. 
Se crede că Fouquet a pus scena în apropicrea castelului Loches, 
că generalul roman e Carol VI] şi că sfânta este Ioana d'Arc, 
(Museul London), 


4 


Apoi, Slintele se aşezară pe iarbă, lân- 
pă pesta Acu erau trei surate drăguţe 
vorbindu-şi cu simplitate dar şi cu oare- 
care pasiune... 

„— loană, zise Caterina, Dumnezeu ie 
roagă să fii o femee războinică şi să co- 
mauzi soldații“. 

— D-apoi eu nu cunosc armata, Cate- 
rină..., şi mai am. şi-o mare spaimă“. 

„— loană, Dumnezeu o să-ți alunge toa. 
tă spaima; cl o să-ți dea un cat voinic 
pentru luptă şi o să te trimeată înpotri- 
va Englezilor !“. 

„— Caterină, eu nu cunosc pe Englezi. 
lusă aud vorbindu-se numai rău de dânşii, 
şi mi se pare că au să-mi facă: numai ne- 
cazuri“, 

„— loună, Ioană, nu te tenie de fel de 
inglezi. Tu ai să-i ciopârjeşii în bucățele 
nici Şi-ai să-i birui cu totul“. 

Iu. vuemea usta, Margarcia culesese o 
margaretă din livadă şi cu ochii lucioşi, o 
desfoia. pe 'ndelete, niurmurând încet : 


„— Puțin... mult... la nebunie... de loc...” 


Şi deodată se sculă aiurită, strigând : 

„— La nebunie! Ja nebunie! 

Şi cele două fGfinte sburară una lângă 
alta, patetice, ținându-se de mână, şi re- 
petând dealungul norilor : 

„— Toană, loană, ia seama, Dumuezeu 
te iubeşte la nebunie !* 


A doua zi si n zilele următoare, Sfintele 
nu sc mai întoarseră. Iu fiecare zi, loana 
cerceta! zările și livada, boscheiul şi cerul. 
Zadarnic. Nu cumva personagiile cereşti 
se găseau mai lu largul lor în Pădure, în 
marea Pădure a Vosgilor ? loana îşi mână 
vacile într'acolo : 

Pădurea, Pădurea cu un P mare, tem- 
plu re frunze şi păsări, mare şi cer, mMis- 
ler înfricoşător, lăcaș ul spaimei şi al di- 
vinităţii. Pădurea, pentru cei din Doum- 
remy, înfăţişa o peșteră de nepătruns, în 
care străvechi amintiri de seniori sânge- 
roşi se suprapuncauj peste practice vrăji- 
toveşti și peste viziuni de infern. Pădurea, 
entitate înspăimântătoare,  leghioane «de 
bufniţe şi de lupi, scorburi umbroase cu 
serpi, spațur fără margiui şi fără Yonsis- 
tenţă, ziduri în toate părţile şi'n toate păr- 
țile spărturi, pericole elastice, întunecimi 
închise. Pădurea, vizuină a Bradului și a 
Singurătăţii, a Apei şi a Vântului | 

Insă, în dimineaţa accea, loana:intră în 
pădure, cu un aer nevinovat. Şi ndaiă to- 
tu-i păru plăcut şiplin de 'graţie. Vultu- 
rii se prelăcură în privighetori, şi apa, 
misterioasa apă curgea îutrun râușor de 
inuşchiu fraged. Trunchiurile cele mari 
ale brazilor crau calde ca şi carnea copii- 
lor, umbra pe sub bolțile de copaci era 
verde ca fânul şi! departe se vedea o bu- 
cată de cer albastru. Vântul era numai o 
hoare şi adierea aducea mirezme de năstu- 
rasi şi de izmă. 

Un. iepuraş — două urechi zvârlite pe 
spate — o rupse frumuşel la fugă pe frun- 
zele uscate. Ici și colo: cozi de veveriţe, 
ciocuri de mierlă. boturi de nevăstuici. 
Tădurea, pădurea cun p mie, murmura 
drăgăstos ca o tânără mamă. Temperatura 
era aşa: de plăcută, vacile aşa de muzica: 
le, că Ioana se întinse suly copacii priete- 
noşi și sufletul şi trupul ei, simţitoare, aţi- 
piră. Dormea şi visa. Sin visurile ei, loa- 
na vedea pe suratele ei Caterina şi Marga- 
reia... 

+ 

A doua zi Sfintele se arălară din non. 

Ele veneau spre loana, sirăbătând liva- 
du, braț la braţ şi râzând nebuneşte. (Căci 
înni închipui că Sfinţii nu se plictesesc în 
Raiu). 

Decum ajunseră în faţa Ioanei, dânsele 
o îmbrăţişară pe rând, şi-i ziseră bună di- 
mineaţa. Și Caterinai apucând-o pe neaș- 
teptate, de mână, îi puse în deget un inel 
de fier, ciudat şi sărac şi-i zise: 

„— loană, iată inelul Franţei !“* 

După aceea Sfintele o luară între dân- 


UNIVERSUL LITERAR 


SOARE 


Ziua 'ntreagă am cioplit un diamant 
Și "n rozetă grea de aur l-am încins, 
Şi la Soare 'n mii de fele s'au aprins 
Stropi de Soare *n strălucitul diamani ; 


Și rozeta grea mi-am pus-o pe-un. înel, 
Și rotesc înelu'n mâna mea mereu, 
Ca un astru dăruit de Dumnezeu 
Unei lumi dintrun adânc şiiul de el; 





desen de G. TAIA47 


Șin rotirea luminoasă se scufundă 

(Ochiul meu, de-mi par eu însumi diamantul, 
Dar o neyură mă 'nvălue — şi neantul 
Parcă-mi soarbe diamantul şi-l scufundă. 


Eu încerc însă din neguri să-l adun, 

Să-l rotesc în ochii meri ca 'nir'o amează, 
Să-l mai văd cum mii de fele scânteiază, 
Şi pe mâna mea podoabă să mi-l pun, 


Dar nu poale să-l mai tadă ochiul meu 

Și nici gândul meu nu poate să-i aprindă 
O sclipire cât de mică şi să-l prindă, 

Din noianul de "ntuncric tot mai greu, 


Ș? atuncea simi văzduhul fără Soare... 
Și “nțeleg că diamantul meu e lut, 

Ca şi aurul şi ochiul încu merdut, 

Fără tine Soare ! Soare! Soare! 


sele şi câte şi trele se plimbară înlănţuite, 
prin livadă, câte şi trele aşa de frumoase, 
aşa de fragede, de pure şi de asemenea, că 
ai mai fi putut spune care e Ioana, care-i 
Caterina și care-i Margareta... 

Şi Caterina zise : 

„— loană, 'Dumnezeu îţi porunceşie să 
niergi întrajutorul regatului Franţei !* 

Joana pierdută, răspunse : 

»— Nu ştiu nici să eitesc, nici să scriu. 
N'am să pot să călăresc nici să conduc sol- 


daţii în luptă !* 


„— loană, Joană, nu te îndoi niciodată 
de nimic. Indoiala stânjeneşte totul şi nu- 
mai îndrăzneala dă roade. Credinţa : iată 
întâia dintre virtuţi. D-zeu făcu lumea tot 
într'o zi de îndrăzneală. Fapta e de-un mi- 
lion de ori mai frumoasă de cât cugetarea... 


„loană, puterea cea mai mare a omului e ig- 


noranţa. În politică, în iubire, în strategie, 
frumuseţea e să nu cunoşti regulile jocu- 
lui. Tinerii generali ai;'lui Bonaparie, nc- 
ştiutori și îndrăzneţi, ei, nişte mititei ne- 
buni, vor birui la 27 de ani pe cei mai 
înţelepţi comandanţi de pe lume. Un gră- 
unte de nebunie întoideauna fecundează 


G. TALAZ 


sufletul. Un pic de naivitate vine de hac 
la orice. Nu -idecât o categorie : sublimul. 
Cu tâmplari se fac lisuşii, şi cu ciobani 
Nodin-ii şi Mistral-ii. loană, loană, credin- 
ta mută munţii din loc şi tot ea câştigă 
hătăliile. Faptele cele mari sunt pe bază 
de pasiune şi de dragoste. Pretutindeni, în 
cer şi pe pământ, totul e numai o chestiu- 


ne de curaj“. 
e 


„„Să plece... Cuvântul ăsta mare o tul- 
bură cn totul. Ioana stă întinsă în pat. 
Somnul îniârzie. Visează... De cinci ani 
Sfintele «stăruesc. Ele vin în fiecare săp- 
tămână, şi vorbese de Rege şi de Dumne- 
zeu şi de nenorocirile din regatul Franţei, 
loana se'gândeşte : Să plece... Să-i pără- 
sească maica şi satul, vacile şi prietenele, 
grădina îmbălsămată şi dealul fraged, să 
plece, să se pună în fruntea oștilor, să 
facă vărsare de sânge... Să. fie într'adevăr 
voinţa lui Dumnezeu |... Şi deodată loana 
se gândeşte la Rege. Regele, iânărul perso- 
nagiu din inima ei. loana nu se gândeşte 
niciodată la Rege, fără să se "'nduioşeze. 
„De ce plângi, loană ? — Pentrucă iubesc 


A tost odată... 


IL cunoştea un cartier intreg şi nu-l 
ocolea nimeni. 

intră în case mari şi în bordee, căută 
copii şi bătrâni, bărbaţi şi femei, pentru 
orice fel de boale. Chiar atunci când su- 
ferinţa era mai grea şi primejdia mai 
mare, tot cu el începeau și numai în cazul 
când le dedea deslegare, făceau apel la 
alt medic mai cu vază. 

Mulţi nici nu ştiau bine cum îl chea- 
mă. li ziceau Frănculeţ, pentrucă luă un 
jeu de vizită, acasă la bolnav. La domi- 
ciliul său, numai cincizeci de bani, 

Puteai să fii oricât de bogat, el tot a- 
țâta cerea și, în ruptul capului, nu pri- 
mea mai mult, , 

— În faţa lui Dumnezeu și-a boalelor, 
toţi sunt egali! 

Odată, mam rugat de un bolnav să 
mă lase să fiu de faţă când îl va vizita 
doctorul. i 

Frănculeţ îl întoarse pe toate părţile, 
il ascultă, îl ciocăni şi pe urmă spuse 
mulţumit : Ă : 

— N'ai mai nimic, Nici nu-ţi dau me- 
dicamente. De ce să te pui la cheltucală 
degeaba ? i 

Prietenul îi întinse doi lei. _ 

Doctorul luă unul din palmă şi vru 
să plece. Ă Ă 

— Te rog, primește-i pamândoi... Imi 
faci plăcere... 

— Nu se poale... Asta e taxa. 

— Fă o excepţie pentru mine... 

— Pentru nimeni. i 

“Totuşi, prietenul îi viri în buzunar şi 
leul celalt. 

Frrănculeţ stete o clipă. Apoi, îl luă 
din nou și-l examină. 

-- Stii ce ?... Nu eşti aşa de bine cum 
mi sa părut... trebue să te mai văd oda- 
tă... Considerăm plătită şi vizita cealal- 
tă, 

Şi plecă împăcat că nu se abătuse dela 
drumul obicinuit. 

Im felul acesta, adunase pe vremea a- 
ceea vreo treizeci de mii de lei şi-şi 
cumpără o casă, mulţumit să poată eși 
din camera mobilată, unde locuise atâ- 
ţia ani. 

Dar, odată așezat în noul domiciliu, 
ceva se schimbă în sufletul său. Fără 
să-și dea seama de ce, începu să pri- 
mească mai mult, și, cu timpul, să ceară 
mai mult. Clienţii vechi se răriră până 
dispărură, fiindcă nu înțelegeau de ce ar 
plăti altfel de cât pân' acum. Clienţi 
noi nu apărură, fiindcă porecla de Frăn- 
culeţ nu inspira încredere. 

Şi iată, cum încet, încet, cartierul un- 
de cucerise gloria îl uită până 'ntr'atâta, 
încât astăzi nici nu știe bine dacă el 


mai trăeşte ori nu, 
DON JOSE 


pe Rege !* Regele... Sfintele îi poruncesc: 
lubeşte-ţi Regele !. 

Ea stă culcată în patu-i loren şi-şi închi- 
pueşte că vede pe Rege întrun oraş de 
drept credincioşi. E un tânăr încântător şi 
nebunatic, îmbrăcat în mătasă şi cu cisme 
de căprioară. Se simte nenorocit sub fru- 
mosul cer din Turena şi ochii îi strălucese 
de desnădejde şi de iubire. Fecioara se la- 
să cu totul pradă visului ei. Imaginea sen- 
timentală deslănțue întrânsa  nelămuriri 
ciudațe. Fa inbeşte pe Rege. Carnea i se 
înfioară din adâncuri... Să plece ?.. „E o 
chestiune de curaj !* Acu Regele îi surâ- 
de cu trei zeci și doi de dinți de aur. EI îşi 
apleacă pesie culcuşul ei tânărul piept de 
Franţa... Regele e frumos |... Şi loana tul- 
burată, strigă : 

„— Să plec !.. da, da... voiu pleca...“ 


trad. de PERPESSICIUS 


SCRISOARE 


De ţi-ai purta făplura prin saltul meu sărac 

Şi-ai înflori'n umiază cu nuferii pe lac, 

De le-ai culca cu seara pe maldăre de flori, 

Cu prepeliți pestrițe de te-ai trezi în zori 

Și-ai numără țăranii ce trec spre lunci la coasă 

Cu tălpile desculțe prin iarba de mătasă, 

De-ai lăinici prin soare cu drumul şi cu pântul. 

Eu mi-aş iubi în tine iubirea şi pământul 

Şi când te-ai reîntoarce — rod pârguit de vară, — 

Din câmpul meu cu măguri, vioaie Şi sprințară, 

In târgul mohorâi, cu uliți de asfalt, 

Ți-aş săruta pe ochi văzduhul meu înalt. ME 
Surăâsul unui mac, rotund, pe gura'n rouă, E] 
Pe brațe-argintul lunii, când se'ncovoaie, nouă, 
Copilăria mea cu sbor de rândunele 

Pe trupul tău : ram fraged de vis şi viorele. 


ZAHARIA STANCU 


Dedicaţțiile 


— MAX şi ALEX. FISCHER — 


In fiecare zi, între 2 şi 4, d. Emile 
Franguette,  eminentul critic dramatic 
dela Petit Quotidien, supuindu-se unui 
vechiu obiceiu, face o lungă  preum- 
blare pe îos, 

Abia, trăsese ieri uşa după dânsul, şi 
Iosif, valetul se şi strecură în cabine- 
tul de lucru al stăpânului. 

Fără sgomot, losif deschise biblioteca. 
De pe primul raft, luă la întâmplare, 
patru volume. 

Şi se indreptă spre anticar. a 

— Jată... domnule... începu Iosif. Am 
volumele astea de care aş vroa să scap. 
Poate că vă interesază ? 

Anticarul  cercetă volumele, unul 
câte unul: 

— Hoţul, de [enry Berstein ?... Na!, 
și ncă un exemplar cu dedicație !... Per- 


fect. ! — Bufonii, de Miguel Zamacois?... 
Mai na, și tot cu dedicație... Foarte 
bine! — Goana Torţelor, de Paul Her- 


vien ?... A, fără dedicație. Păcat. la 
să-l vedem şi păl din urmă... Să n'afle 
Suzana, de Pierre Weber? lar cu de- 
dicaţie. Foarte bine, foarte bine!... 

Şi încheiă : 

— ţi ofer şapte îranci pentru toate 
patru, Şapte franci: câte doi franci de 
volumul cu dedicație şi un franc pen- 
tru cel fără. 

Si'n vreme ce anticarul scotea banii 
din tejghea, Iosif, ridică. copertele celor 
trei volume și pe foile de titlu citi: 

Scumpul meu Emile Franquelte, 

Cu bucuria de a-ți trimile aste 3 acle, 

vechiul tău prieten, 
Henry BERNSTEIN 

Peniru Emile Franquette, 

Căruia nădăjduesc să am plăcerea să-l 
strâng în curând, mâna, acest exemplar 


din Bufomii, 
Miguel ZAMACOIS 


Lui Emil Franquette, 
Cu prea simpalică confraternitale 
al său, 
Pierre WEBER 
„— Ciudat, foarte ciudat — gândi 10- 
sit — curios cum numele  lu' Domnu, 
două, trei linii şi iscălitura autorului, 
numai atât şi-i de-ajuns să dubleze 
preţul unei cărţi 1... Ei, da, la urma ur- 
mei, cu atât mai bine. Nu eu o să mă 
plâng de asia! 
II 


Intors din promenadă, d. Emile Fran- 
queite a scotocit de mai multe ori, în 
bibliotecă. Dar n'a băgat de seamă, de 
fel, lipsa cărţilor. De ce-ar mai sta, a- 


tunci, Iosif, la gânduri, să mai încerce 
şi astăzi ? 

E două și jumătate. Cu patru volume, 
scoase nu din primul, ci din ultimul 
raft, se îndreptă spre anticar. 

Şi cum merge, deodată, îl încearcă o 
curiozitate. 

„la să vedem, îşi zice: O să iau şap- 
te franci sau opt? 

Se opreşte sub un gang, ridică coper- 
tele... cercetează ioile de titlu... 

— Prace ! Na-ţi-o bună... nici o dedi- 
caţie... Am pierdut patru franci. 

Şi începe să-și facă reproşuri: „Eşti 
un dobitoc, scumpe losife! Ai ti putut 
să verifici înainte de a porni la 
drum !* Şi gândindu-se ma ibine: „la 
stai puţin; este oare cu putinţă, ca un 
anticar să cunoască scrisul tuturor 
scriitorilor ?.. Şi apoi ăi de scot cărţi, 
sunt aşa de mulţi !,..* Si conchise: „Vo- 
lumele astea nau dedicaţii.. De ce nu 
laşi face eu câte-o dedicație ?..* 

Intră în cel mai apropiat birou pos- 
tal. Ia un toc. Şi după o violentă sfor- 
țare de memorie, scrie, fără să stea la 
gânduri, pe foaia de titlu a unuia din 
volume : 

Scumpul meu Emile Franquette, 

Cu plăcerea de a-ţi trimiie aste 3 acte, 

Se dă un pas înapoi ca să-şi judece 
opera. 

— Admirabil. Bravo Iosife!  Mania- 
cul ăla de anticar, o să sară în sus de 
bucurie. Așterne-i acu și iscălitura. 

Pe copertă, descifrează cu oarecare 
greutate, numele autorului. Şi căznindu- 
se să trântească şi-o coadă impunătoare, 
îşi completează opera : 

vechiul tău prieten, 
SOPHOCLE 

In trei rânduri, după aceea, se sileşte 
să-şi schimbe scrisul. Şi nu se lăsă până 
nu impodohește şi celelalte trei foi de 
titlu, a celorlalte trei volume, cu trei de- 
dicaţii : 

Pentru Emile Franquette, 
Căruia nădăjduesc să am plăcerea să-i 
sfrâng, în curând, mâna, 
acest exemplar din Cidul 
PIERRE CORNEILLE 
Lui Emile Franquette, 
Cu prea simpatică confraternitate 
al său. 
WILLIAM SHAKESPEARE 
Lui Emile Franquette, 
Cu aisgurarea 
respectoasei mele admiraţii 
J. B. POQUELIN, 
zis şi MOLIERE 





BISERICA SF. GHEORGHE 


Frânturi 
CROCODILII DIN MADAGASCAR 


Crocodilul e singurul anima! pericu- 
los din Madagascar. Dar este în schimh 
extrem de numeros: nu există fluviu, 
râu, lac în care să nu-l găseşti, 
când altitudinea nu depăşeşte 1000 de 
metii și adâncimea trece de un metru. 

Crocodilii ouă la începutul anotimpu- 
lui căldures, în Octombrie, sau chiar la 
sfârşitul :ui Septembrie. Femela alege 
un loc uscat; sapă a gaură adâncă de 
la 75 em. până la 1 metru și îşi depune 
ouălele. Numărul lor variază, dela 10 
Ja 30 și uneori mai mulie. Aceasta ex- 
plică extraordinara abundență a acestor 
amfibii. 

Puii ces după 25—30 de zile și sunt 
lungi defa 12-15 centimetri. 

Nu se ştie precis ce viaţă duc atunci; 
o viaţă rătăcitoare, fără îndoială şi 
plină de prudenţă, căci trebuie să 
scape de lăcomia celor mai bătrâni. Și 
este un mare noroc că, crocodilii se 
mănâncă între ei, căci şi azi lipsesc în 
Madagascar mijloacele eficace de a-i 
împiedica să se înmulțească prea mult. 

In timpul anotimpului secetos, cro- 
codilul stă aproape adormit. Atunci, se 
pare. e mult mai puţin periculos şi in- 
digenii se tem mai puţin de el. Par nu 
e acelaș lucru în timpul anotimpului 


le MARIUS BUNESCU 


călduros, care pentru el înseamnă o pe» 
rioadă de vânătoare şi de prădat. Ani- 
malul atunci devine de temut; copiii și 
iemeile fi cad adesea victimă, călătorii 
siliți să treacă râurile pe la vaduri tre- 
bue să ia cele mai mari măsuri de pre- 
cauţiune. Crocodilul atacă, boii când vin 
la adăpat, e poiticios de pui şi gâște 
pe care le fură noaptea de prin Batele 
riverane. Prada lui preferată pare că 
este câinele. Câinele şi crocodilul riva- 
lizează prin viclenie în această, luptă. 
„Mi s'a povestit adesea, spune d. Petnt, 
din studiul căruia luăm fragmentul de 
faţă, că atunci când câinii vor să treacă 
un râu ce conţine crocodili, îi atrag 


UNIPERSUL LITERAR 


prin lătrături în susul locului ales pen- 
tru trecere, apoi dau fuga mai la vale, 
se aruncă în apă şi înoată repede către 
țărmul opus“. Dar crocodilul este de- 
seori tot atât de fin ca şi câinele. 

Perrier de la Bathie a observat cum 
un crocodil auzind un câine lătrând în 
susul apei, sa aşezat la pândă tocmai 
la Jocul unde câinele credea că are să 
treacă, în urma acestei înșelăciuni. 

Crocogilii înghit pietre care le rămân 
în stomah şi îi ușurează fără îndoială 
la digestia prăzilor. Malgasii pretind că 
crocodilul înghite o piatră pe an şi că 
numărul pietrelor găsite în stomahul 
unui animal ţi-arată vârsta lui, 

Crocodilii, taptui e puţin cunoscut, 
au un loc de refugiu pe care şi-l sapă 
singuri. E un coridor lung dela 6--1b 
meiri, terminat printr'o cameră rotundă; 
el se deschide în fundul apei sub coa- 
stă. Acest coridor se urcă în pantă că- 
tre suprafaţă şi uneori această cameră 
are şi găuri pentru aerisire, 

In privinţa aceasta, d. Petit poveste- 
ştie o dramă teribilă, auzită dela wn tâ- 
năv Malgaş, d. Ranariamiarmison, prac- 
ticant în laboratorul d-lui Gruvel, 

Bunicul acestui tânăr, Rainimihaboka, 
pescuind odată întrun râu, a fost apu- 
cat de un crocodil uriaș și târit cu si. 
Neputând să scape şi ştiind că croco- 
âilii nu'şi devorează prada decât atunci 
cână a putrezit, sa prefăcut că-i mort. 
Aveau norocul că era un admirabil în- 
notător şi putea să înoate sub apă 
multă vreme. Aşezat de animal în par- 
tea Jărgită a cavernei sale, omul a pu- 
tut să respire puţin ; crocodilul pitit în 
coridor își supraveghea victima. Având 
îndoeli, revenea prin surprindere să-l 
miroasă şi să-l pipăe cu botul său 
groaznic. 

La urmă se depărtă puţin câte pu- 
țin și dispăru în râu. „Rainimihaboka 
auzi deasupra capului îuga unei turme 
de boi care sguduia tavanul cavernei 
sale. 

Deodată văzu pământ curgând şi pi- 
ciorul unui bou care crăpase tavanul“. 
Omul apucă cu putere piciorul boului, 
se îndoi asupra genunchilor, apoi îm- 
pingând cu umerii şi târît de bou, cu- 
prins de groază, eşi la lumină. Era scă- 
pat. De pe țărm putu să asiste la dis- 
perarea şi furia crocodilului când şi-a 
văzut caverna goală. 

Malgașul mai afirmă că crocodilul a 
îcst imediat atacat şi devorat de seme- 
nii săi, ca pedeapsă că lăsase prada 
să-i scape. 

Crocodilul se gâdilă foarte ușor şi in: 
digenii prinşi de el reușesc uneori să 
scape gâdilându-i picioarele de dinapoi. 

Pentru stârpirea lor, sa constituit o 
societate pe acţiuni, care spera ca anul 
acesta să poată avea cel puţin 10.000 
de piei de crocodili foarte căutate în 
marochinărie. Fildeşul colţilor lor poa- 
te fi întrebuințat la facerea butonilor, 
iar din grăsimea lor se face un ulei 
care se foloseşte în industria pielei. 


AMIAZA 


Amiaza seamănă cu aur cald ogoarele Ş 
Spre car' mă nlore din drumuri lungi, picioarele... 


In zare, la odihnă, plugurile 


Şi-aprind de-odată fiarele ca rugurile... 
Privesc în depărtări, şi depărtările 
Lacome-mi deschid, spre nicăiri, cărările... 


Oriunde m'au purtat la viață vânturile, 

Nam întâlnit bătând pământurile 

Un loc mai drag ca tine, petec de pămâni străbun, 
Pe care mi-au venit lu leagăn, ursiloarele, 

Pe care boiezatu-m'a, întâia dată'n viaţă, soarele... 


A 0OTRUŞ 


UNIVERSUL LITERAR 


GHEORGHE LAZAR 


Yilozoful german Leibnitz spunea 
undeva : „daţi-mi şcoalele pe, mână să 
vă schimb faţa lumii“, Şi desigur mare 
ie avint pe cure-l luase Germania în a 
doua jutnătiale a veucului al ly-lea se 
daurora în puimui loc şevalelor. i 

Avolaş lucru Să intimplat şi la BOI, 
Suilciul romunesc veînvuu sub influen- 
ţa cvilizaţiea apusene, întăi prin cita 
invăţați ardeleni, Jung la o realizar» 
efectivă atunci cand i e să, să 

'svolte lă scolile săle naponaie. > 
ii us di o ca tov de peste Carpaţi, 
unde civilizaţia îşi găsise o mal largă 
desvoltare, Să ne vină in țară primul 
dascăl înterneetor de şcoli romaneşti : 
ih. Lazăr. 
pie suttet nobil şi distins a îost acest 
tiu al Ardealului! Modest şi Silicer, ca 
si  mocanii care Lrec Carpaţii tu oile 
pentru a se opri în inima Bărăganului, 
acest om a realizat in capitala țării 
muntenești, cu mijloace sărăcăcioase şi 
grele, începutul uuei opere pe care sa 
clădit mui târziu toată organizaţia Ro- 
mâniei moderne. | E 

S'a născut în sutul Avrig, ținutul Fă- 
găraşului în anul 1779, la 5 lunie, Pă- 
rinţii lui erau gospodari fruntaşi în a- 
cest sat dela poalele Negoiului. 

A făcut şcoala primară în satul natal, 
apoi gimnaziul ja piarișiii din Cluj şi 
Sibiu. Intre anii  1802—1806 şi-a desă- 
vârşit cunoştinţele de drept şi jilozofie 
tot ia piariştii din Cluj. Ă 

Dela 18v8 până la 1809 a stat la, Viena 
ca bursier bisericesc. Aici a învăţat o- 
biectele cerute de programul teologic u- 
niversitar şi în acelaș timp căuta să a- 
profundeze şi alte studii care îl pasio- 
nau. 

Acum începe să compue scrieri origi- 
nale şi tot odată face şi câteva tradu- 
ceri, 

In Decembrie 1809 Lazăr este trimis 
"de împărat la Curloviţ, unde avea să fie 
hirotonisit preot de Mitropolitul Strati- 
miroviei. Acesta presupunând însă, că 
tânărul teolog dela Viena este animat 
de unele idei prea liberale pentru reli- 
gia ortodoxă, nu vru cu nici un preţ să-l 
preoțească. 

Lazăr desnădăjduit de acest insucces 
în cariera. sa nouă, plecă la Sibiu, unde 
fu numit profesor la o şcoală elementa- 
ră de teologie. Dar şi aici el avu de în- 
tâmpinat multe  neplăceri din partea 
mai marilor săi care nu vedeau cu ochi 
buni pe agerul teolog. Episcopul Vasile 
Moga, care era pentru Sibiu ceeace fu- 


sese episcopul Bob pentru Blaj, începu . 


să-și exercite marea sa autoritate o- 
prina prin cenzură personală tipărirea 
cărților lui Lazăr. Ne mai putând supor- 
ta o asemenea subjugare, Lazăr fugi la 
Braşov, unde credea că poate fi mai li- 
her ;dar din nefericire nu pentru mult 
timp, căci este adus înapoi la Sibiu cu 
forţa, în Ianuarie 1812. Căutând să-și ia 
revanşa contra asupritorilor, Lazăr în- 
cercă, indirect, printrun discurs închi- 
nat lui Napoleon „să laude în cuvinte 
elogioase pe cel mai mare și mai de te- 
mut dușman al monarhiei. 

Aflându-se despre aceasta, Lazăr este 
destituit şi alungat din Sibiu de autori- 
tățile civile 

Rămas pe drumuri, înflăcăratul dascăl 
îşi ia toiagul pribegiei şi trece Carpaţii. 
O presimţire intuitivă îl mână spre dru- 
Muti mai rodnice și mai independente. 

A zăbovit puţin la familia boerească 
Bărcănescu, ca profesor particular şi 
unde are prilejul să facă cunoștință cu 
vestitul: boer român de pe acea vreme, 
Constantin Bălăceanu, care era efor al 
şcoalelor.  Impărtăşindu-i acestui boer 
ideea de a se înfiinţa îh Bucureşti un 


liceu, aşa cum erau la el acasă peste 
munţi, Bălăceanu comunică propunerea 
lui Lazăr unor prieteni de ai lui, oa- 
meni cu vază în acel timp: mitropolitul 
Dionisie, Ioan Văcărescu, Iordache Go- 
lescu, etc. , | 
Aceştia stăruesc cu cnergie la Divan 
şi între 10 Decembria 1817 şi 6 Martie 
1818 se iau în discuţie procctele de or- 
ganizare. Lazăr lămuri vederile sale, 
printr'o înştiinţare care cra de fapt şi 
programul de organizare şi predare a 
învățământului în acea şcoală. Studiile 
erau împărţite în patru grade după 
vârsta şi înţelepciunea elevului. 
Animaţi de ideile novatoare ale Gas- 
călului transilvănean, puţinii cărturari 
cari erau în Bucureşti s'au oferit îndată 
să conwibue cu slabele lor 1nijloace la 
predarea învăţământului, Eufrosin Po- 
teca, Ion Eliade Hădulescu, popa Pavel, 
Jadislau Erdeli l-au secondat ca profe- 
sori, Ai E a iai 





Amănunte despre şcoala lui Lazăr a- 
vem puţine, totuş se ştie care au fost o- 
hiectele pc care le-a predat el şi tova- 
rășii lui. 

Elevi erau destul de puţini la început, 
majoritatea fiind la şcolile greceşti, dar 
nu după mult tinap şcoala ajunse să fie 
cea mai populată. Sufietul cald al dască- 
lului conducător, atrăgea spre el toale 
inimele care simţiau româneşte, 

Paralel cu activitatea rodnică între- 
prinsă în scoală, Lazăr a, exercitat şi o 
influenţă politică de primul rang, El a 
fosi poate în Bucureşti „primul iniţiator 
al idegi de libertate şi de ură în contra 
Grecilor asupritori. Aceasta se vede din 
discursul pe care l-a ţinut la înscăuna- 
rea mitropolitului Dionisie şi din altul 
ținut la 1822 adresat direct contra Grs- 
cilor... 

istovit de preaua muncă pe care o su- 
portase cu atâta avânt și resemnare, fe- 
ricitul dascăl se îmbolnăvi greu şi sim- 
ţindu-se că i se apropie sfârşitul plecă 
spre satul său natal. Fratele său Oanea 
primar în Avrig l-a dus într'o căruţă de 
ţară. 

I.a 17 Septembrie 1823 Gheorghe Iazăr 
închise ochii mulțumit desigur, de ser- 
viciul pe care îl adusese neamului său. 

Activitatea ştiinţifică a lui Gheorghe 
Lazăr a fost destul de redusă, deşi după 
părerea specialiştilor cele două-trei tra- 
tate rămase dela cl, pot servi şi astăzi 
ca model, mai ales pentru introducerea 
şi romanizarea unor termeni tehnici. 
Dar în altă direcţie trebue apreciată va- 
loarea sa. El a fost întemesatorul unui 


Li 


curent, cultural naţional care a îrczit 
din întunericul robiei un neam întreg, 
îndreptându-l spre calea civilizaţiei şi 
a rciuvicrei ca popor conștient de va- 
loarea lui etnică şi de însemnătatea 
pe care o poate avea în viitor. 

In decursul istoriei noastre, totdea- 
ună au apărut oameni simpli, care cu 
sacrificiul vieţei lor, fără mult fast şi 
populuritâte, au săvârşit cele mai mă- 
roţe fapte pentru neamul lor. In pragul 
veacului al 39-lea figura pandurului din 
Vladimirii de pesle Olt şi acea a dască- 
lului din Avrigul de peste Carpaţi sunt 
pilde vii şi emoţionante,. 

GH. GARDAŞ 


SPICUIRI BIBLIOGRAFICE 
A. Opera, ediţii : 

1) Versuri de laudă în limba daco-ra- 
mânească ia logodirea prea înălţatului 
nostru împărat Frantzi. Viena 1%u8. 

. 2) Manifestul lui Gh. Lazăr în „Con= 
vorbiri literare“ anul XXX, și în G. Bog- 
dan-Duică şi Popa Liseanu „Viaţa şi a- 
pera ini G. Lazăr“, Bucureşti 194. 

3) Cuvîntul compus de Lazăr la în- 
scăunarea lui Dionisie, 1819, în „Cu- 
rierul Românesc” 1839 p. 266; Aron 
Pumnul, bhepturariu rumânesc 1864 vol. 
IV p. 63; 1. Poenaru, Analele Societăţii 
Academice 1870 p. 122 şi Gh. Adamescu 


„Modele de discursuri“, 


4) Cuvânt rostit de profesorul Lazăr 
Ja suirea pe îron a lui Grigorie Ghica, 
30 lulie 1822. Publicat de George O. Gâr- 
bea în „Revista p. istorie, arheologie şi 
fil. 1883 p. 300, 

5) Apel la subscriere pentru publicarea 
unui curs de matematică de Gheorghe 
Lazăr, în anul 1822. Publicaţ de P. Poc- 
naru în „Analele Soc. Academice“ 1870. 
__6) Frigonometria. Publicată de d. Tra- 
ian Lalescu Buc. 1919. 

7 Aritmetica matematicească. Publi. 
câtă în volumul omagial al d-ilorG.B. 
Duică şi G. Popa-Lisseanu. 

8) Planul Obislannlui ridicat prin G. 
Lazăr 1818 şi Planul Fântânelelor ridicat 
şi lucrat prin Şcoala din Sf Sava 1820, 
Publicate de G. Bogdan-Duică şi G. Po- 
pa-Lisseanu în volumul citat, 

„Toată, opera lui Gh. Lazăr, atât cât 
ni sa păstrat, sa republicat în opera 
piei Sa aa Dică și G. Popa Lis- 

canu, Viaţa şi opera lui G: - 
zăs, Ruc. 10245 apă. pag. SPrapee 


Da A a IRAN O 
Premiul de proză : 5,000 lei 


Termenul de predare al manuscriselor 
pentru premiile de proză al „Universu- 
ni Literar“ este de două luni dela data 
primei publicări, -Deci ultimul termen 
este 24 Martie 4926, 

Manuscrisele vor îi scrise citeţ, fără a 
puria iscălitura autorului. Fiecare ma- 
huscTis va avea însemnată sus, pe prima 
pagină, întrun colţ, o deviză convenţiu- 
uită (de pildă : poeta nascitur sau unirea 
face puterea, etc) — acciaşi deviză con- 
venfională se va însemna şi pe un plic de 
cartă de vizită, în lăuntrul căruia autorul 
îşi va închide numele. 

„Manuscrisul, cu deviza astfel scrisă. 
dimpreună cu micul plic de vizită, se în- 
chid într un plic mai mare, oficia], şi se 
trimit, recomandat redacţiei sau reeto- 
rului „Universalui Literar“, str. Brezoia- 
nu, 9 bis. E preferabil ca plienrile aces- 
tea să poarte într'un colț. sau pe verso 
specilicare peniru premiul de proză, i 

Comisiunea care va ccti şi va premia 
«ca mai bună lucrare se compune din 


d-nii: 
LIVIU REBREANU 
E. LOVINESCU 
N. DAVIDESCU 
TON PILLAT 
PERPESSICIUS 


$. S. R. 


UNIVERSUL LITERAR 


— A doua şezătoare literară dela 6 Februarie 1926 — 
(Fundaţia Regele Carol 1) 


Şezătorile ce se urmează la Fundaţia 
Carol au început sub fericite auspicii. 
Ele au trezit în publicul dornic de ma- 
nifestări culturale o curiozitate, cu a- 
tât mai firească, cu cât, de data acca- 
sta, în mijlocul lui, descind odraslele 
norilor. Cel puţin aşa îi cunoaşte o anu- 
mită mitologie. 

Scriitorul e prin excelenţă un izolat. 
Dela masa lui de brad, ca dintrun mi- 
nuscul radiofon, trimite vibrări ce se 
întind mai aproape sau mai departe, 
după cazuri. 

E întotdeauna o curiozitate din plin 
plătită, să vezi pe scriitorul pe care-l 
urmăreşti, care-ţi vorbeşte sufletului, 
sau pe cel de care abia ai auzit sau 
chiar pe cel împotriva căruia ai resen- 
timente, — să-l vezi în exerciţiul debi- 
tului său oratoric, decepţie sau revela: 
ţie, după împrejurări. 

Așa se explică şi afluenţa de care se 
bucură aceste șezători ale S. S. R-ului 
și mai ales, nemulţumirile pe care pu- 
blicul le manifestă. când scriitorii anun- 
ţaţi pe program nu pot lua parte ia şe- 
zători, 

Pentrucă deşi din tulpină zeească, 
scriitoriii nu sunt mai puţin muritori 
şi atunci, unul se întâmplă să fie bol- 
nav, un altul, în drum spre aulă, a ză- 
bovit, fie să privească o reclamă lumi- 
ncasă, fie să înregistreze o nonă cons- 
telaţie, un altul a cetit un indigest foi- 
leton critic care l-a înfuriat împoiriva 
literaturii s. a. m. d. 

Insă publicul nu vrea să ştie. E! vreu 
să vadă şi să audă pe scriitori. Şi poate 
că are dreptate. Cu singură această re- 
zervă, în care ne place să vedem mai 
repede o invitaţie -— de-o-seară pentru 
ca d-nii autori, afară de cazuri, — pă- 
zească-i Cel de sus,— de boală, să bine- 
voiască a răspunde dorinţei ascultăio- 
rilor, cu singură această rezervă a doua 
şozătoare a S$. S. R., sa dosfăşurat, în 
condiţii excelente. 

Şezătoarea, începe cu conferinţa d-lui 
N. DAVIDESCU, despre „Poezia nouă: 


D. Davidescu, priveşte poezia simbo- 
listă drept o continuare în adâncime a 
elementelor poetice pe care romantismul 
francez, le-a mânuit în suprafaţă. 





N. DAVIDESCU 


Baudelaire care poate fi considerat ca 
punct de plecare al simbolismului fran- 
cez, nu a fost decât un romantice întâr- 
ziat şi în această calitate a fost în mă- 


sură să epureze formula romantică de 
toate elementele ei convenţionale. 

Altă caracteristică a poeziei simbolis- 
te esie cultivarea personalităţii până la 
extrema ei limită şi justificarea acestei 
tendințe prin idealismul filozofic ger- 
man. Din acest punct de vedere mișcării 
iranceze dela 1880, cu reacţiunea ei îm- 
potriva naturalismului filosofic, îi răs- 
punde mişcarea germană a lui Novalis 
Schlegel, Tieck şi Fichte, ca reacțiune 
împotriva raţionamentului lui Goethe şi 
a clasicilor germani, 

Toţi aceşti scriitori, atât cei francezi, 
simbolişti, căt și cei germani, romantici, 
au plecat dela principiul idealismului 
filosofic de origină kantiană, reluat de 
Ilegel şi Fichte, că între natură şi indi- 
vid se interpune necontenit inteligența, 
omenească şi că deci natura în sine, nu 
poate îi cunoscută. In schimb însă, ea 
se relevă omului, prin imagini persona- 
le ale ei, şi arta nu are altă posibilitate 
decât să o înfăţişeze ca atare, 

La noi, primul poet care poate fi con- 
siderat drept semănătorul de posibili- 
tăţi viitoare ale desvoltării poeziei sim- 
boliste, a fosi Eminescu. 

Intr'adevăr, poetul Luceafărului în ro- 
lul lui de ctitor al limbei româneşti li- 
terare se găseşte întro situaţie simi- 
lară, de epurator al formulelor roman- 
fice la modă la noi, pe vremea lui, şi 
de căutător de forme noui și personale, 
de scrutător al eului său poetic şi de 
realizator al lui în cadrul idealismului 
filozofic german, cu prima generaţie de 
simbolişti francezi: Beaudelaire, Rim- 
baud, Verlaine, Villiers de L'Isle Adam, 
Corbitre şi Mallarme. 

Ceeace acești poeţi simbolişti, au fă- 
cut în Franţa pentru a ajunge la o for- 
mulă de artă personală, până la muzi- 
calitate suileiească, Eminescu a realizat, 
păstrând proporţiile, la noi... 

Poozia simbolistă română, se găsește 
astfel pe drumul singurei mari-tradiţii 
de literatură românească, aceea a lui 
leminescu... 

Macedonski în schimb, păgân şi mis- 
tic, cu grave sonorități de raţionalism 
şi cu o origină fundamental romantică, 
la început, parnasiană, mai târziu, a 
iost în chip fatal la antipodul poeziei 
simboliste. 

Din căutarea pricipiului de muzicali- 
tate sufletească și din realizarea perso- 
nalităţii proprii a scriitorului în artă, a 
rezultat, fireşte și libertatea lui de ex- 
presie, care a dus la versul liber de azi. 

Dincolo de aceste norme generale de 
înțelegere a poeziei simboliste, fiecare 
scriitor în parte, nu reprezintă, decât 
realizări ale unei personalităţi menite 
să-i apropie de ei numai pe baza princi- 
piului de diferenţiere, se explică varieta- 
tea atât de stufoasă a, scriitorilor strânși 
sub eticheta simbolismului. 


Incep lecturile ; d. PERPESSICIUS își 
prezintă confrații. 


D. LON BARBU, a cărui evoluţie poe- 
tică pornind dela parnasianismul prime- 
lor poeme, atinge realizări de poezie 
pură ca în „Uvedenrode” citeşte :,„,Jazz 
Band pentru nunțile necesare“, 


Veneră 

Inimă, 

Cu frecare minimă: 
Aphelic, alfa 


Perihelic, beta 
Conjonctiv, dodo 
Oponent, adio... 

-— Adium — 

Frau Venus 

Cacadu ! 

Ciudat, dar adevărat. 
In colacul Tău aprins 
Ins distins 

Am surprins 

Frau Mercur, de pur augur, 
Pe când tu 

Cacadu 

—- Tirlolai — 

Te evaporai 

Spre rai. 





ION BARBU 


Mercur : 

Astră inventivă 

Ultra disociativă 
Singura care se-ntoarce 
Altfel, anii altfel toarce 
Mercur ; 

Astră aurită 

Cu peri dai împodobită 
Lungi - 
Cu pungi 

Pe homba mare 
Oarbă şi cercetătoare, 
Frau Mercur! 

Dex ales, intact şi pur 
Castă astră, iconoclastă 
Concepută din mister 
Şi fecioara Lucifer 
Cap croit pentru iubit 
Disexuat la pipăit 

O select intelect 

Nunta n'am sărbătorit ! 
Uite ia a treia chee 
Vâr-o în broasca Astartea 
Şi întoarce-o de un gard 
Intrun sens retrograd 
Trage porțile ce ard 
Că intrăm 

Să ospătăm 

In cămara Soarelui 
Marelui, nun şi stea 
Abur verde să ne dea 
Mere întoarse şi lactee 
In firida eteree 

La tăieri de curcubee 
Ce scântee. 


D-şoara IGENA FLORU, autoarea pir- 
sei de teatru „Fără reazăm“, citeşte o 


UNIVERSUL LITERAR 


schiță de patriarhală evocare Conu Co» 
stică. 


D. ŞTEFAN NENIȚESCU, cunoscutui 
critic de artă şi autorul volumelor de 
versuri „Denii” şi „Vrajă“, citeşte „Pe- 
lerinajul sufletului“, o poemă din care 
o savantă frazare, smulge mari efecte 
dramatice şi a Xll-a  poemă din Ode 
italice : 





ŞTEFAN NENIȚESCU 


Cântă suflet al meu, nu te 'ntrista văzând 

irosiie măriri, cantrun cosciug deschis, 

căci din prag de surâs genele dragostei 
Pretutindeni vrăjit pândese. 


Dacă n'ar descânta, viața de-al ei umbrar 

şi pământul de mări despodobiţi ar îi, 

Visul mar secera meiul de stele snop, 
zarea nu sar nunti mereu. 


Cântă suflet pribeag veşnicei tincreți ! 
cântul chiamă cântări, clopote din aripi 
sunet fâlfâie larg, aerul e năvod, 

Ă cânt de cântece înnodat. 


Arnul curge colori, vrăbii se ciripese — 

Vino, preot neuns! — San Miniato sus 

nc aşteaptă. Un imn cântă-l iubirei, sfânt: 
timpul singură 'nvinge ea! 


D. ION VINEA, autorul „Florilor de 
lampă“ şi al „Descântec'-ului, citeşte 
o ciudată poemă în proză, Aliluia, de-o 
temeritate care a interesat în deosebi 
publicul. 


D. PERPESSICIUS, după ce, amintind 
de „Strategia literară“ a lui Divoire, re- 
cunoaște a-şi fi ales un pseudonim 





PERPESSICIUS 


mai mult sau mai puţin nepractic și 
după ce, în câteva cuvinte simţite, con- 
jură publicul să fie mai binevoitor în 


tajtratarea pseudonimului său, citeşte, 
între altele: 


SPITAL 


Ca vântul ai intrat pe uşă, 
Brusc te-ai oprit la patul meu 
Şi-ai denumit numele meu 
Automat ca o păpuşă. 


Si apoi te-ai prăbuşit de-alatu-mi 
Cu-atâta melodramatism 

Că sta să-şi iasă din mutism 
Griveiul zugrăvit pe patu-mi. 


Plângeai în hohote şi drofuri 

De somieră te 'nsoţeau: 
Fracturile-mi se deplasau 

Din calmul lor prescris de doctori. 


Durerea ta înduioşase 

Si trandafirii calcinați 

Și îngeraşii aplicaţi 

Pe tuciul sobei ce "'nghețase. 


Cu-aceluş iast, cu-aceeaş tobă 
Puțin în urmă ai plecat 
Şi-am stat din nou crucificat 
Intre 'ngeraşii de pe sobă. 


DINASTICISM 


„Regele Belgiei a dăruit, 
artiştilor italieni, insula Co- 
macina (Îi km. p.) pe lacul 
Como“, 

Ziarele, 


Deşi nu sunt artist italian 

Aşi vrea şi eu să fiu la Comacina, 
Să hoinăresc pe iaz, ea un bâtlan 
Şi să mă'ntorc la ora când e cina. 


Suu so pornesc în luntre de cu zori, 
Să zăbovesc pe sub migdali, la Adda, 
Șintrun târziu, cam pe la cântători, 
Pe la Bellagio să-mi cânt balada. 


Scăpat de turnul meu Farnez 

Să dau o raită pe la Gravedona 
Şi pe la Dongo să-mi rememorez 
De Don Fubricio şi Clelia Madona. 


Tivano-ar duce luntrea pân'la mal 
Şi boarea lui mi-ar punen mână pana, 
O! ce n'aş da să pot un imn regal 
Să scriu în cadrul dela Pliniana. 


Şezătoarea se sfârşeşte cu unul din 
cele mai mari succese de lectură: d. 
GII. BRĂESCU, cunoscut prin satiriza- 
rea lumii militare, în deosebi, citeşte, 
cu variate resurse comice, trei schiţe, 
intre cari inimitabila şi îndelung a- 


plaudata : 
DELA POPOTĂ 


Negreştii, un târguşor cuminte din cu- 
prinsul judeţului Vaslui, se întinde îm- 
părţindu-şi prăvălioarele frăţeşte, deo- 
parte şi de alia a drumului. La populaţia 
pașnică alcătuită din câţiva meseriaşi, 
ce duc viața monotonă de călugări, s'a 
adăugat în timpul războiului, un centru 
de instrucţie cu militari ce umpleau uli- 
ţa. de lume şi de sgomoi. Ofițerii, prin- 
tre cari un căpitan francez care nu ştia 
o boabă românește trăiau plictisiţi, pre- 
lungind masa dela popotă, cu farse, glu- 
me Și povestiri repetate, pe care se chi- 
nuiau; să le explice ofițerului francez în- 
sărcinat cu predarea nouilor metode, pu- 
nând la contribuţie cunoştinţele aproxi- 
mative din limba oaspelui lor. 

Astăseară era veselie mare. Un cama.- 
rad venind dela Iaşi picase odată cu su- 
pa şi povestia entuziasmat şi pe lung 
peripeţiile revistei : „A fost odată“. Ofi- 
terii, cu ochii aprinşi, ascultau lacomi 


Y 


şi râdeâu să moară, Ne mai putând răb- 
da o veselie, care nu-l interesa, france- 
zul ceru explicaţiuni : 

— Allons, pourquoi 
quez-moi, ga ?... 

— AŞ, imposibil ! Dificil an irans€.. 

— Allez toujours... Je comprendrai 
bien quelque chose... 

— lassy... se apucă să tălmăcească u- 
nul, care vorbea franţuzește în casă, cu 
soacră-sa, numai când erau de faţă ser- 
vitorii, „on joue theâtre, revist a 6tâ o- 
trefoa. Rusia represente par on urs, An- 
glia on lion, Italie on sacheur. Compren 
vous ?", 

— Ce sont les alli6s, parfaitement... 

— Aaşa !,. Nu-i prost franțuzul.. Et 
France, continuă încurajat tălmaciul, 
nădușit, ajutându-se cu mâinile „on fem- 
me an costum pasional îransez, avec un 
coq sur la ţât, joue par on artiste rou- 
main qu'on s'apelle...* 

— A, oui, Marianne. 

— Non, mon commandant, on sappel- 
le Cinsky.., 


riez-vous, expli- 





GH. BRĂESCU , 


— Bon, mais c'est Marianne... 

-— Chez nous on s'appelle Cinsky... 

Oui, mais c'est notre Marianne, 

— Non, cest roumain,.on sappelle 
Marioara... 

— Je sais, je comprends, nom de Disu 
mais je vous dis, que c'est Marianne... 

— Mă, da' tâmpit e ăsta! 

— Ia lasă-mă, să explic eu: Mon com- 
mandant, regarde ă moi... Elle, on s'ap- 
pelle Cin-sky... Marioara  Cinsky... pas 
polonez, pas fransez... roumain, artiste 
roumain. 

— Mai oui, c'est entendu, c'est Marian- 
ne. 

— Continuă mă, dă-l dracului... 

— Pourquoi dracului, ce n'est pas 
gentil.., - 

— Uită mă, c'a înțeles săracul. 
„—.Cest vous... qui âtes idiots, puisque 
je vous dis que c'est Marianne... 

— Mă tâmpitule, am fost acolo... Mol 
la bas (strigând) Cin-sky... 

— Oui (răcnind şi e!) Marianne c'est la 
Republique. 

— Dă-l în moașe-sa, nu vezi ce încă- 
păţânat e... 

— Mon _ commandant, A votre santâ 
Vive la France! 

—. Je veuz bien moi, vive la Rouma- 
nie! A la vâtre, tas d'idiotst 

— (Indulgent). Mon commandant, pa- 
rol dhonneur, on s'appelle Marioara... 
Quell interesse j'ai)... 

s 


„Șezătoarea ia sfârşit după două ore 
şi jumătate de ritmuri şi de jovialitate, 
cu regretul după cei absenți, dar cu 
consolarea că la viitoarele șezători, nu 


vor mai lipsi, 
PENYAPOLIK 


10 


Reviste italiene de seamă 


Incep această cronică cu două rezer- 
ve: nu mă voi ocupă aci de revistele 
tehnice, de specialitate, cu care talia 
do azi se poate mândri; nu pot recu- 
“moaşte nici uneia dintre revistele ita- 
liene despre care mă voi ocupă, meritul 
de-a fi creatoare de „curent“, sau măcar 
susținătoare ale unui „curent, 

Mai toate trăiesc din trecutul lor, cu 
trecutul, Urmăresc doar indirect bogata, 
şi complexa mişcare spirituală din Ita- 
lia zilelor noastre, care pătrunde până 
la. ele, dar care sa înfăptuit tără con- 
cursul lor indispensabil. 

Un „Leonarâot, o „Lacerha', o „La 
Voce“ mai ales, nu mai există astăzi a- 
colo. Efectele sociale, culturale şi poli- 
tice ale mişcării de la „Voce“ se simt 
ahia azi, după aproape două decenii şi 
mai bine dela dispariţia revistei îloren- 
tine ; nu văd însă o revistă care să răs- 
trângă momentul spiritual pe care lta- 
lia lui Mussolini (el însuşi „Vocian”), îl 
tăieşte atâta de viguros, de semeţ și 
de bogat în urmări — mâine. Fascis- 
mul, ocupat de-o-camdată cu politica, 
deşi aspiră a întemeia 0 doctrină ile 
viață nouă, nu are o revistă la înălţi- 
mea năzuinţelor şi efectelor sale prac- 


tice. 

După dispariţia succesivă a celor trei 
reviste de „curent“ mai sus amintite, 
s'a simţit golul rămas şi nau lipsit, — 
îndată după război, — încercările meri- 
tuoase de-al umplea. Un grup de talen- 
taţi scriitori şi critici, au întemeiat în 
acest. scop la Roma, revista la Ronda, 
astăzi însă scoasă cu totul din circula- 
ţie. Fixându-şi ca linie de conduită în- 
toarcerea, — prin exemplu, — la Cla- 
sicism, programul ei a devenit Neo- 
Clasicismul (reprezentat mai ales de 
întoarcerea la Leopardi), în numele că- 
ruia „rondiștii“ au protestat contra în- 
depărtării literaturii italiene de formele 
clasice, contra  exceselsi' futuriste, pe 
care le-au făcut răspunzătoare de acea- 
stă, rupere cu tradiţia naţională. A nu- 
mărat colaboratori îruntaşi, dar puţini; 
acest prilei de monotonie sa complicat 
cu obiceiul de-a publica poeme și cărţi 
întregi, număr după număr. Astiel că 
„Ronda“ nu s'a impus, — deși admi- 
rată, — ca o revistă vie. Dispărând, a 
întărit credința în izbânaă, care însu- 
îleţeşte un alt grup de tineri, strânşi 
în jurul revistei Il Convegno, din Mila- 
no. Iată una din puţinele reviste ita- 
liene de azi în care sa refugiat necesi- 
tatea de-a ţine publicul în curent cu 
cele din urmă tendinţe estetice din re- 
stul Europei, fie prin dări de seamă de 
actualitate, fie prin „literatură“ scrisă 
conform acestor tendinţi. Găseşti tot- 
Geauna în „Convegno“” esseuri bine in- 
formate, cu talente scrise, de colabora- 
tori puţini dar aleşi ; gust, exigentă, a- 
daptare. Alături de cele mai noui și ex- 
presive produse literare (proză şi poezie) 
ale literaţilor italieni ca şi străini, de 
„ultima oră“. 

Incolo..., reviste de tot respectul, cu 
trecutul lor impozant, cu rostul lor bine 
determinat și astăzi, dar care „sunt, ce 
au fost"; astfel că nu pot abdică dela 
programul lor stabilit cu zece ori două- 
zeci de ani în urmă, geloase de reputa- 
ţia lor care sa cristalizat în conștiința 
publicului efectiv cititor de reviste, ne- 
încrezător în fața încercărilor de pres- 
chimbare. Insăşi „Critica filosofului Be- 
nedetto Croce intră în această catego- 
rie. Intransigentă şi inaccesibilă, revista 
aceasta (tipărită de editorul Laterza din 
Bari, pentru Croce), — lâncezește, Lip- 
sită tu timpul din urmă de colaborarea 


lui Giovanni Gentile, a avut totdeauna 
şi ea deiecrul de-a publică în conti- 
nuare, adevărate monografii: toată o- 
peru critică şi istoriogratică a lui Croce 
Şi Gentile, retipărită apoi în volum a- 
parie. Acest fupt îşi are rostul lui a- 
LUNCI Cund vrei Să-ţi dai seama de ră- 
sunetul relativ surd pe cure doctrina 
esteticianului din Napoli, la avut în 
massa publicului italian. Ceeace nu €ex- 
clude totuş importanţa istorică a acestei 
reviste, prin acţiunea, căreia sa impus 
in italia conurmporană concepţia iuea- 
usmului critic, itustrat astăzi de o sea- 
mă de tineri eşteticieni ca Nusso, Prez- 
zulini, lorgese ori Lonelli, „elevi mai 
mult gri mai puţin credincioşi „maes- 
truiui”, dar rormaţi la şcoala jcriticei”. 
Croce are aderenţi şi în lumea univer- 
sitară, cu toute că uceastă lume îi este 
îndeobşte ostilă, fiind încă dominată de 
cuncepţia materialismului istoric a „bă- 
trănilor”, care populează această lume, 
sau, — în orice caz, — nu ss, preschim- 
bat pe de-a 'ntregul. Dintre cei doi „uni- 
versitari” mai de seamă care reprezintă 
crocianismul în cultura academică ita- 
liană — Galletti şi De Lollis, — acestia 
din urmă are o revistă a sa, La Cultura, 
pe care o publică la homa şi o susține 
cu colaborarea tinerilor entuziaști, pe 
care îi ţine legaţi şi activi comunicati- 
vitatea jovială a acestui fin critic dile- 
tant şi erudiţ romanist care este Cesare 
De Lollis. De fapt însă „La Cultura“ 
este o revistă retrospectivă, care se o- 
cupă mult de literaturile străine dar 
care iese din cadrul revistelor de isto- 
rie literară (de specialitate deci), numai 
prin talentul şi eleganța sprintenă cu 
care este, de obiceiu, redactată. Trecerea 
mea sporadică pe acolo, mă face să 
cred că nici această revistă nu este pă- 
trunsă adânc în conştiinţa marelui pu- 
blic italian, cu toată reputaţia de care 
se bucură în lumea academică şi stu- 
dioasă. 

Aşa. fiind, nu văd de ce sar repetă în- 
vinuirea că Nuova Antologia, ar fi o 
revistă retrogradă, rămasă în urmă, în- 
străinată deci de sufletul actual al Ita- 
liei. Intemeiată încă de acum un secol, 
această cunoscută rivală ițaliană a pa- 
rizicnei „Revua des Deux Mondesi, cu 
tot eclectismul său cam oportunist, cu 
toate prejudecățile politice prin care 'şi 
asigură o anumită colaborare consa- 
crată, rămâne cea mai autoritară dintre 
revisiele italiene de azi, — în orice caz, 
cea mai răspândită în Italia şi în străi- 
nătate. Nu văd de ce i sar aduce acu- 
zația că este prea „academică“ şi ostilă 
încercărilor „avangardiste“, câtă vreme 
trecutul şi reputaţia ei o obligă să nu-şi 
deschidă coloanele decât numelor cu 
reputaţie aiurea stabilită în prealabil. 
Nimic n'o sileşte să abdice dela acest 
majestos rol de „consfinţitoare“ și de 
păstrătoare a unei tradiţii ilustre, Ast- 
îel că în paginele „Antologiei“, alături 
de „studiile"' bătrânilor, poţi găsi ori- 
când şi literatura curată, cu prevedere 
cernută. 

Revista d'Italia a eșit ta Milano din a- 
ceiaşi greşită concepţie că „Nuova An- 
tologia“ ar fi pe veci anchilozată în bă- 
trâneţea ei; sa încercat deci „o Anto- 
logie a tineretului“ care, cu toate meri- 
tele vădite în ce priveşte literatura pe 
care o publică, răspândirea ei şi grija 
cu care informează asupra mișcării cul- 
turale din Italia și străinătate, are pă- 
catul de-a călcă pe urmele „Antologiei", 
repetând-o, fără ca aportul tinerefului 
să fie cotegoric şi sensibil, 


Nu mi se pare nimerit, pentru 'intor- 


CNIVERSUL LITERAR 





Voltaire reprezenta la Dâlices, aproa- 
pe de Geneva, „Roma salvată“. Preşe- 
dintele de Montesquieu, care era spec- 
tator, adormi profund. Voltaire, ridicân- 
du-se dela locul său, îi aruncă pălăria 
sa în cap, strigând foarte tare: 

— „Pe cuvântul meu de onoare! EL 
se crede la audienţă! 


Ariosto locuia într'o casă foarte mică. 
Prietenii săi îl întrebară de ce, după ce 
descrisese, în Rolando furioso“” atâtea 
palate somptuoase, e! şi-a clădit o casă 
atât de meschină ; el răspunse: 

— „Este cu mult mai uşor să aduni 
cuvinte decât pietre!“ 

Ed 


Pitard, eruditul, zicea poetului Thev- 

phile : 

— „Păcat, că având atâta spirit, 

d-voastră ştiţi atât de puţine lucruri! 

— „Păcat, răspunse Thâophile, că 

ştiind atâtea lucruri, d-voastră aveţi 
atât de puţin spirit! 
Ed 


Spurgeon, celebrul predicator englez, 
murind, următorul avis a fost pus pe 
uşă bisericei unde predica de obiceiu:; 

„Spurgeon a plecat spre cer, în acea- 
stă dimineaţă, la ora 10. 

Apoi o mână nerespectoasă scrise de- 
desubt : 

„Ora trei după amiază. Nu a sosit 
încă, Incepem să fim neliniştiţi. Petru“. 

Li 


Tristan Bernard, care câștigase 60.000 
franci cu comedia sa „Cafeneaua cea 
mică“ depusese banii aceştia la Banque 
de France. Ori de câte ori se ducea să 
ridice câteva mii din aceşti bani, tre- 
buia, să treacă pe lângă o sentinelă mi- 
litară şi tot de atâtea ori Tristan Der: 
nard se bucura că banii săi sunt atât 
de bine păziţi. 

Veni însă ziua când Bernard ridică ui- 
timele 2.000. Contul său se sleise. Părăsi 
banca plin de melancolie, Trecând de 
astă dată pe lângă  sentinelă, îi bătu 
prieteneşte pe umăr şi îi zise: 

— „Nu mai e nevoe, poţi să te duci a- 
casă !*, 

(Traduse din franţuzeşte de) 


RUD. A. KNAPP 
[i 


marea publicului românesc, a trece sub 
tăcere o seria de publicaţii periodice 
italiene care, deși nu reprezintă un sim- 
ţit aport întru dezvoltarea culturii ita- 
liene, oferă un bun prilej de-a te ţine 
la curent cu mişcarea cea atât de bo- 
gată şi de necunoscută nouă, din acea- 
stă ţară. 

La Florenţa apare săptămânal Il Mar- 
zocco, al cărui tip corespunde exact cu 
„Nouvelles Litteraires“, dar care a in- 
trat în al trei-zeci-și-unulea an de dăi- 
nuire, cecace exclude importanța, acestui 
tip din Franţa. Dimpotrivă. Prezzolini, 
în cunoscutu-i studiu asupra „Culturii 
Italiene“, îi aduce învinuirea că a, pier- 
dut din prestigiul de odinioară, când 
publică poezii inedite de-ale lui Pascoli 
ori PW'Annunzio, „Il Marzocco'“ rămâne cu 
toate acestea un admirabil mijloc de in- 
formaţie literară. (mai ales critică), prin 
recenziile sale abundente, judicioase, o- 
biective şi din scurt ţinute de câţi-va 
specialiști cu un nume bun în publi- 
cistica italiană. Ar fi ajuns răspândirea 
acestei reviste la noi, pentru ca intelec- 
tualii români să nu mai fie înstrăinaţi 


UNIVERSUL LITERAR 


Conferinţele săptămânii 


Conferințele „Poesis“ 


D. PUDOR VIANU: Yendinjele litera- 
tarii franceze contimporane 


Joi, 11 Februarie c., la ora $ seara, a 
avut loc, în Aula Fundaţiei Universi- 
tare Carol. |, a doua conferință din ci- 
clul organizat de gruparea „Poesis. A 
*orbit 4. TUDOR VIANU despre „Ten- 
dinţele literaturii tranceze contimpora- 
ne", 

Pornind dela ecoul deosebit pe care 
moartea lui  Bavrăs şi a lui Anatole 
France l-a stârnit în tineretul literar al 
Franţei, conferențiarul îşi explică oma- 
giul aproape unanim care sa adus au- 
torului „Grădinei Berenicei“, prin îm- 
prejurarea că noua generaţie de scri- 
itori francezi se recunoaşte mai degrabă 
în el, decât în autorul „Grădinei lui 
Epicur“. Este în adevăr o caracteristică 


pe cât îi știu de cultura italiană, curent 
cunoscută şi discutată în Anglia, în 
Franţa, în Germania, în Rusia. 

„Marzoceo“ este în plus o bună între- 
pire a celor două reviste bibliografice 
mai cunoscute şi mai cu succes răspân- 
dite în Italia: 1 libri del Giorno şi Ita- 
la che scrive. Prima. deşi revista marei 
case de editură Treves din Milano, pe 
lângă articole, însemnări bibliograțice 
foarte variate şi complete din toate do- 
meniile și recenzii scurte dar substan- 
țiale iscălite de specialişti, se remarcă 
prin „scrisorile lunare asupra literatu- 
rilor străine (spaniolă, franceză, engle- 
ză, germană, rusă, polonă, scandinavă, 
greacă ; nu însă română !). Şi Italia che 
scriva este tot un buletin bibliografic 
lunar, el editorului Formiggini din Ro- 
ma, a cărui specialitate stă în a lansa 
tot felul de iniţiative menite să stimu- 
leze „pe de-o-parte publicul italian să 
citească, iar pe de altă parte publicul 
străin să se intereseze de cultura ita- 
lană. Foarte răspândită pretutindeni, 
această sprintenă „les“, este mai sumară 
decât „Cărţile Zilei“, mai aproape de 
reclama de librărie, dar tot atât de bo- 
gat informată în domeniul bibliografiei, 
pe specialităţi. 

Editorul Formiggini intemeiase după 
război şi un Institut „leonardo“, pentru 
răspândirea. culturii italiene în străină- 
tate. In urma unui conflict de natură 
mai mult politică, acest Institut, — care 
începuse să lucreze cu folos, —a fost 
trecut pe seama lui Gentile, iar acum, 
de curând, asupra lui G. Prezzoiini, A- 
cesta a încercat să-l reinvie, făcând să 
apară revista  „Leonardo” care, spre 
deosebire de „Leonardo“ cel autentic, se 
limitează la rolul modest de buietin în- 
formativ pentru publicul străin, cu pri- 
vire la partea exportabiiă din publicis- 
tica italiană. | 

S'ar cuveni să amintesc aci și acea 
Revista per l/Europa Orientale, organul 
Institutului cu acelaș nume, în care 
prea adesea se vorbeşte de cultura și de 
viaţa românească, alături de a celor- 
laite ţări vecine nouă. Ar fi să intru 
însă, de dragul acestui măgulitor con- 
siderent., în cadrui revistelor de specia- 
litate. După cum aş intră în acela al 
simplelor „magazine ilustre“, vorbind 
despre cunoscuta Siustrazione Maltana 
ori despre acea Lettura care, — model 
de revistă familiară, — îşi face loc prin- 
tre revistele străine pe care cutează să 
le aducă regulat librarii dela noi. 


ALEXANDRU MAROU 


comună lui Barrăs și nouii generaţii de 
scriitori, tendinţa de a extinde şi de a 
adânci domeniul experienţei sufleteşti. 
Dacă este adevărat că evoluţia unei lite- 
raturi ascultă de legea unei alternanţe 
între perioade care promovează un nou 
material sufletesc şi perioade care nă- 
zuesc să, organizeze o limpede expresie 
formală a materialului găsit în epoca 
anterioară, atunci literatura franceză de 
azi pare a se găsi mai cu seamă la pri- 
mul din acest îndoit taci. 





TUDOR VIANU 


Tendinţa de extindere şi adâncire a 
experienţei sufletești, scriitorii irancezi 
contimporani o servesc în felurite for- 
me şi cu felurite mijloace. Folosind for- 
mula unei analize, ai cărei scop direct 
este exaltarea personalităţii, Barrăs în- 
tâlneşte straturiie venerabile ale rassei. 
Incepând cu simbolismul şi continuând, 
astăzi cu reprezentanţii „poeziei pure“, 
se încearcă o cufundare în curentul mu- 
zical al vieţei adânci a sufletului. Aci se 
subliniază congenialitatea poeziei nouă 
cu filozofia lui Bergson, Cu Marcel! 
Proust se operează o disecţie în viaţa 
individului, pentru a străbate la revrga- 
nizarea spontană şi calitativă a trecu: 
tului. O scurtă recordare cu cercul de 
idei al psihoanalizei d-rului Freud! Cu- 
bismul şi suprarealismul sunt înțelese 
pe bazele de mai sus, dar criticate toc- 
mai pentru poziţia lor teoretică în faţa 
problemei artei. 

Intr'o mulţime de alte trăsături, care 
aduc numele unui Gide, al unuiClaudei, 
etc., se încearcă verilicarea a ceeace s'a 
remarcat drept tendinţa centrală a lite- 
raturii franceze de azi. Intr'acestea re- 
acţiunea se produce şi ea na fost pier- 
dută din vedere. Se vorbește astfel de 
critica pe care un Benda o aduce este- 
ticei impregnată de caracter muzical u 
Franței de astăzi, Qe cataclismul raţio- 
nalist al unui Massis şi Maritaine, etc. 


Literariceşte, în sens restrâns, orientarea - 


către un neo-clasicism începe însă abia 
cu opera lui Paul Valery, a cărui impor- 
tanţă stă în organizarea de o stringență 
unică a materialului obținut prin efor- 
turile de  adâncire ale înaintaşilor şi 
contimporanilor, 


ti 


INSTITUTUL DE LITERATURĂ 
(Fundaţia Carol I) 


Duminică, 7 Februarie, d. SCARLAT 
STRUŢEANU şi-a desvoltat conierinţa 
sa despre „Scrisoarea I-a“ (M. Emines- 
cu) în care a arătat, după ce a stabilit 
diterenţa între artă şi filosofie, că Seri- 
soarea l-a deşi e 0 poezie cu caracter 
filozofic, nu e totuşi o demonstraţie în- 
losofică, 

Ceeace e filosofie în această operă 
sunt numai elementele analitice ale 
concepţiei artistice, pe care poetul însă 
le-a încorporat cu forme sensibile sinte- 
tizându-le aşa în cât elementul filosofic 
îşi schimbă calitatea: metempsihoza 
indiană sau egipteană, ca şi orfismul 
grecesc servese poetului pentru satiri- 
zarea omului, care pune preţ numai pe 
viaţa cotidiană, sau pe cea lumească în 
genere, închipuindu-și că dincolo de a- 
ceastă viață nu mai există nimic. De 
aceca îşi alege poetul pentru ca satiri- 
zarea să fie mai definitivă, pe omul cel 
mai distins dintre muritori, pe acela, 
care își mistue viaţa spre surprinderea, 
adevărului şi în felul acesta ne înfăţi- 
şează un savant, care crede, că a sur- 
prins misterul existenței printr'o simplă 
teorie cosmogonică, pur verbală. 

Omul în esenţa |ui e neputincios în 
mijlocul marelui tot; nu se poate avân- 
ia, graţie atributelor sale umane, dinco- 
lo de lumea aparenţelor. Orice încercare 
de acest fel dă rezultate, care exprimă 
şi amplifică, propria sa nimicnicic atâta 
timp cât sufletul său nemuritor se află 
mototolit în lanţurile trupului. 

Eminescu prelungind apoi satirizarea 
trece dela nobila dar gratuita năzuinţă 
a omului de ştiinţă, la cei ce nu-l vor 
înţelege, dar nu, fiindcă ar recunoaşte o 
năzuinţă ce întrece puterile omeneşti ci 
fiindcă învidia şi egoismul în genere 
opresc pe semeni să admire o năzuinţă 
dezinteresată, 

Iată cum, închee conferenţiarul, inter- 
pretând satira lui Eminescu, omul ră- 
mâne o pată în ansamblul armonic al 
existenţei, pată care mânjeşte puritatea 
lineară a cosmosului, fie că e vorba de 
o năzuință nobilă dar irealizabilă a u- 
nui suilet de elită, fie că ne mărginim 
la sufletul gregar al anonimilor. 

D. Scarlat Struţeanu a insistat asu- 
pra acestei interpretări, mai ales că în 
genere în interpretarea curentă numai 
cei ce nu înțeleg pe savant sunt înfăţi- 
şaţi ca obiectiv al satirei, nu şi savan- 
tul însuşi, 

D-sa a arătat, că obiectivul satirei 
este numai o clipă suspendată, un vis al 
nefiinţei, o chimeră, întru cât adevăra- 
ta viață, singura reală este somnul 
etern al trupului, din care se descătu- 
şează pentru totdeauna sufletul nemuri- 
tor atunci când şirul reîncarnărilor 3 
fost stăvilit de voinţa divină. 


CAPITALISMUL NAȚIONAL 


In continuare la ciclul organizat de 
Institutul social român, asupra „Capi- 
talismului în viaţa socială“, a vorbit d. 
prof. St. Zeletin despre „Capitalismul 
național“. 

Conterenţiarul scoate, la început, în 
evidență faptul că în țara noastră ca- 
pitalul naţional întâmpină ostilitate, din 
cauză că ideile privitoare la capital au 
fost influențate de atitudinea junimişti- 
lor, proporanișştilor şi socialiștilor, care 
erau adversarii capitalismului. 

Desvoltarea capitalului naţional este 
o fază necesară care închee procesul în- 
treg de desvoltare a capitalismului în 
România. La noi, ca pretutindeni, capi- 
talismul apare sub o formă destructivă, 
care este importată de streini. Perioada 
de distrugere a vechiului regim agrar 


13 


român, sub asalturile streinilor aducâ- 
tori de bani şi mărfuri şi care apar pe 
la 1829, durează vreo jumătate de veac. 

Plângerea împotriva străinilor, dis- 
trugători de datini, își găseşte expresia 
cea mai strălucită în opera lui Emine- 
scu. Dela 1880 asistăm la deșteptarea 
instinctului de conservare naţionaţă. 
Românii pornesc ofensiva împotriva 
mânuitorilor capitalului străin, și din 
această luptă ia ființă capitalul român 
naţional. Prima manifestare în direcţia 
aceasta e crearea Băncei Naţionale. 

La sfârşit  d-sa analizează cauzele 
care fac ca ideile, care domnesc azi, să 
fie dușmane capilalului naţional, şi a- 
rată cât de greşiţi sunt aceia care cred 
că România merge la decadenţă dato- 
rită acestui capitalism naţional. 


OPERA LUI LOMBROSO 


D. prof. dr. G. Marinescu, sub auspi- 
ciile Institutului de cultură italiană, a 
ținut o conferinţă despre „opera lui 
Lombrosa'. Teoria marelui antropolog 
italian este în deobște cunoscută. El a 
susținut, în urma unor cercetări înde- 
lungate, că aproape toţi oamenii de ge: 
niu purtau stiemate de degenerescenţă. 
Cezar şi Dostoewski, de pildă, au fost 
epileptici; Cuvier suferea de hidroce- 
falie, Pascal de stomab, alţii de morb 
sexual, etc. 


Auguste Comte a spus odată că viaţa 
noastră suferă influența eredității. Pen- 
tru punerea în mai bună lumină a ace- 
stui principiu, conferenţiarul aminteşte 
de studiul lui Taine asupra lui Byron, 
în care se arată că multe din stigmatele 
de degenerescenţă ale poetului englez, 
se puteau uşor regăsi la părinţii săi. 
Mobilitatea externă a caracterului. său, 
precum şi exageratul lui erotism sunt 
mărturii preţioase pentru determinarea 
degenerescenţii sale. . 

Leopardi însă oferă un câmp de stu- 
diu mult mai bogat. Intre ascendenţii 
lui direcţi găsim hoți, criminali, mis- 
ţici, savanţi şi ţărani, care cu toţi an 
contribuit la formarea personalităţii 
poetului dia Recannaii. El suferea de 
halucinaţii, era mistic, suferea de debi - 
litate sexuală şi din cauză că la pără- 
sit iubita a avut dese accese de nebu- 
nie pentru care a fost nevoie să fie in- 
ternat în ospiciu. | 

Teoria lui Lombroso, că geniul este 
un produs al degenerării, a fost ataca- 
tă cu violenţă, opunându-i-se alta, prin 
care se susținea că geniul este un pro- 
dus al evoluţiei, o culme a €i. 

Coeeace n'a cunoscut Lombroso a fost 
intuiţia subconştientului, & spus d. dr 
Marinescu, pentrucă pe vremea accea 
subconştientul nu era destul de studiat, 
şi se ignora marele lui rol în activita- 
tea spiritului nostru. 

Trecând apoi la analiza teoriei lui 
Lombroso în privinţa criminalilor, con: 
terenţiarul arată marea influenţă a în- 
vățatului italian asupra definiţiei ce se 
dă azi crimei. Lombroso a împărţit pe 
criminali în: criminali născuţi, împinși: 
Ja omor de cauze atavice şi la care stig- 
matele de degenerescență nu lipsesc 
niciodată, şi criminali de ocazie or dili 
pasiune, omorând sub influenţa mediu- 
(ui si împrejurărilor. 

La sfârşit d-sa spune că cel care a 
continuat opera lui Lombroso, modifi- 
când-o puţin, a fost Enrico Ferri şi lui 
se datoreşte faptul că criminalul, azi 
este socotit ca un iresponsabil, împotri- 
va căruia societatea trebue să ia mă- 
suri de protilaxie, 














tie i re at rue 
p i -g, tf 


SIT iei 3 
P “009, 100295] NM 


LEA RELE 


St. Ioana de Bernard Shaw 
cu Marioara Ventura 
(La Naţional) 


„Piesa este desigur una dintre cele mai 
intelectualizate drame. Se ciocnesc ideile, 
se luptă concepţiile, sunt lăsate pe pla- 
nuri secundare pasiunile, care duc la 
răcnete şi rămâne din vâltoarea fre- 
netică a ideologiei, cadrul problemelor 
religioase, care sgudue conştiinţele. 

Cine nu ştie legenda copilului miracu- 
loş, care sa trezit într'o zi, la câmp, că 
aude glasul dumnezeirii, trimis printr'o 
sfântă, — botezată de copil Sf. Ecateri- 
na — şi care a pornit cu tenacitate să 
birue moleşala societăţii franceze, să pu- 
nă pe picioare un prinţ, închis într'o co- 
livie, de sfetnici mărginiţi şi să înfrân- 
gă armatele cuceritoare engleze ? 

Povestea verificată istoriceşte a Ioanei 
d'Arc e prea cunoscută. lar ideea, că ea, 
sfânta războinică, a dus la izbândă ar- 
matele franceze împotriva năvalnicilor 
englezi şi a apărat pământul Franţei, a 
înfăşurat-o și în gloria naţionalismului. 

Stăpânind mulțimile prin afirmarea 
vânjoasă a credinţei în Dumnezeu, în- 
demnându-le s'o urmeze prin puterea 
minunată a izbânzilor, într'o vreme când 
reprezentanţii bisericii nu îngăduiau o 
acțiune decât prin biserică şi când ceea- 
ce părea neexplicat, era atribuit vrăjito- 
riei, Joana d'Arc a trebuit să fie în cele 
din urmă răpusă de puterea politică, 
prin tribunalul inchizitorial al episcopi- 
lor formalişti şi tanfaroni. 

Istoria a reabilitat-o. A fost proclama- 
tă sfână, înscrisă în calendarul Franţei 
şi declarată patroană a naţionalismului, 
care se adânceşte tot mai mult şi lumi- 
nează din ce în ce mai stăruitor. 

In piesa lui Shaw e dramatizată ideo- 
logia constructivă a credinţei. Persona- 
piile sunt întrupările unor anume con- 
cepţii, care vin în conflict cu frumuse- 
țea mistică a purtătoarei glasurilor sfin- 
te, Ioana d'Arc. Deaceea, rolurile sunt 
grele,  reprezentaţia se desfășoară 
greoiu. Dialogurile pe scenă sunt mai a- 
nevoioasă și mai scutorate de farmec 
decât atunci când citeşti piesa şi eşti 
robit de superba lor dialectică. 

Nu simţi desprinzându-se do pe scenă 
acea vrajă mistică, pe care a râvnit-o 
Shaw, — cum spune cel în admirabila 
prefață. a piesdi —. Mai ales cum a fost 
întățişată de d-ra Ventura, Sfânta Ioa- 
na a fost inspirată până la dominație 
a unor idei politice. Nu ccoul profetie 
se frământă. în ea, ca să conducă mul- 
țimile încrezătoare, ci năzuința către o 
idee nouă, către o instituire nouă de lu- 
ceruri, către alte aşezări sociale şi deci 
sufleteşti. Din acest punct de vedere, 
piesa are o superioară valoare, lăsând 
în umbră cadrul strict istoric, dar idea- 
lizând, iluminând epopeea cu razele 
eternelor năzuiri de a îndrepta anchilo- 
zele sociale şi forţele oarbe dăinuite de 
lene, de rutină şi iraţionalism, 

In această privinţă d-ra Ventura, cu 
marea ei artă, n'a arătat pe Sfânta Ioana, 
ca pe o sfântă pătrunsă de sfânta înălţare 
a purtării glasurilor trimise de Dumne- 
zeu — sau cum zice Shaw, ca ambasadoa- 
rea lui Dumnezeu. D-ra Ventura a fost 
energică şi luptătoare; mânâără şi cu- 
ceritoare;  dispreţuind sexul şi vitează 
dornică de luptă. 

In piesă sunt însă două scene domi- 
















UNIVERSUL LITERAR 


iiante. I Convorbirea dintre episcopul 
Cauchon (d. Bulfinski), capelanul Sto- 
gumber (d. Sârbu) şi contele Warwik 
(d. Demetriad). E o lungă convorbire, în 
care se desiăşoară aprecieri asupra 
sfintei. Episcopul înfăţişează elegantă 
succesiune de nehotăriri, dar primind 
cu amabilităţi neangajate sugestiunile 
feudalului cuceritor Warwik. Capelanul 
arată toată iîndârjita suferinţă şi toată 
pornirea răzbunătoare împotriva sfintei 
franceze care pereclitează interesele en- 
gieze. Contele își manifestă subtil, dar 
autoritar gândul : fata să nu mai poată 
sta în calea unui plan politic. Şi aceasta 
prin biserică. Scena aceasta e într'ade- 
văr o mare desifătare inteectuală şi a 
fost redată foarte frumos de d-nii Bul- 
finski, Sârbu şi Demetriad. II) Scena 
judecății Sfintei. inchizitori mulţi, — 
deoparte clerici francezi, de cealaltă 
englezi. Groaznică scenă. Autorul a voit-o 
probabil aşa, ca să-şi arate amărăciu- 
nea lui de ironist până la batjocură faţă 
de aşezăminte îniristătoare, cum a fost 
judecata  inchizitorială. Judecata se 
transformase într'o ceartă suburbană. 
Cuvinte de cea mai violentă cruzime se 
aruncă cu necazul nestăpânit al primi- 
tivilor. Marele acuzator și marele inchizi. 
tor vânjoşi, aprinşi, cruzi şi implaca- 
bili sunt înspăimântător de nepoiriviţi 
să poarte haine clericale. Poate artiştii 
ar fi putut să înfăţișeze altiel scena. 
Mi-o închipuiam cu totul altfel, când am 
citit piesa. lar după ce Sfânta a fost ar- 
să pe rug, sunt de relevat două momente: 

I. Satisfacţia plină de mândrie, bucu- 
ria reținută, dar biruitoare a lui War- 
wik. Demetriad a fost în clipele acelea 
într'adevăr neîntrecut. II. Convertirea 
lui Stogumber. D. Sârbu a întăţișat dra- 
matismul cel mai stăpânitor al celui 
ce-şi recunoaşte greșala. Infiorarea mus- 
trării de cuget şi a nouei înțelegeri, 
le-am simţit intens, redate de acest ma- 
re artist, 

Hegele-manechin a fost d. Valentinea- 
nu, care a știut să susţie egal un rol ca- 
ricaturizat şi dificil. 

Relev justețea şi emoţionania finețe - 
a rolului interpretat de d. Băltăţeanu; 
energia și entuziasmul d-lui Dumitres- 
cu; cumpăneala d-lui Calboreanu; fires- 
cul d-lui Athanasescu. 

Despre montare, am toate cuviniele 


bune. 
B. CECROPIDE 
Sărbătoriri 
Pentru succesnl comedici sale Mane- 


chinul Sentimental, poetul Ion Minule- 
scu a fost sărbătorit de Societatea Au- 
torilor dramatici. Au ţinut discursuri : d. 
Caton 'Theodorian, prezidentul S. A. D. 
R. care a adus un călduros omagiu poe- 
tului de fantezie şi neastâmpăr al „Ro- 
manțelor penirn mai târziu” , şi d, AL. 
Lapedatu, ministru a) artelor, care a 
insistat mai ales asupra sincerității ro- 
menului „Roșu-Galben şi Albastru“. 


= 


Cu prilejul succesului ultimei sale ex- 
poziții plastice şi al numirii ca inspec. 
tor general al artelor, d. 1. Teodorescu- 
Sion, a fost sărbătorit printr'o masă co- 
legială, la care au participat şi minis- 
irul artelor. 

+ 


Conform tradiţiei, S. A, D. BR. a săr- 
bătorit pe d-na Maria Filoti, sacietară a 
leutrului Naţional . pentru; : epneursu! 
ce a dat literaturii dramatice originale. 


UNIVERSUL LITERAR 





Marius Bunescu 


Nu mi-a fost hărăzit nici odată să în- 


" tâlnase o atât de neaştepiată contrazicere 


între ânfăţoşarea fizică a unui astist şi 
ceia ce se ascunde, ca mişcare sufletească, 
sub această 'înfăţoşare. 

Cu trupul său de gospodar voinic, pe 
cart stă, altoit cu străşnicie, un cap rural 
cu chelic şi, în sâ:lul nasului cărnos, o 
ulunică, în echilibru, ca un bob de năhut, 
-— Marius Bunescu, îţi face, la prima ve- 
dere, impresiunea. unui „om um se ca- 
«di*.. adică a unui domn grav, care, înde- 
obşie, e cuprins de o subită nedumerire, 
de o inexplicabilă teamă, de o doboritoa- 
re superstiție, în faţa unui element nepre- 
văzut şi cu totul străin de preocupările 
imediate ale vieţei, — cum de pildă un 
tablou, o conferință, un sonet, o mlădicre, 
vaporoasă, de balerină. 

Fără să vrei, îi întinzi mâna cu solemni- 
tate şi, din condescendenţă, aştepţi, respec- 
iuos, să fii interogat. 

Dar Bunescu tace, 

Dacă, potrivit politeţei comune, îl siâr- 
neşti la vorbă, el îţi răspunde, cu o cum= 
pătată distrare, monosilabic. 

Pricepi, dela un timp, că ai de-a-fuce cu 
un timid. 

Apoi, fără multe eforturi; descoperi la 
el o modestie care te descumpănește. 

Când aduci vorba, pe depurte, de tablou- 
rile lui, Bunescu se îmbujorează ca un co- 
pil. în fața unui dascăl aprig,.... dar, pe 
dată, masca i se topeşte, ca la miresele cu. 
rate pășşind peste pragul primului ictac, 
întro paloare impresionantă. 

Nu-ţi vorbeşte nici odată rău de alţii — 
şi nici bine despre el. 

Fuge de ispita bătăliilor verbale, şi are, 
pentru comploturile de cufenea, o oroare 
orzanică. 

E, în relaţiile lui cu camarazii — și cu 
toată lumea — de o punctualitate şi de 
o corectitudine, care, pentru: corciturile 
balcanice, devine jignitoare, 

Asifel, ţi-ai putea închipui arta lui me- 
ticuloasă şi ireproşabilă, dar dezbrăcată 
de o înaltă senzibilitaie şi de un tâle a- 
dânc şi tulburător. 

La cel dintâi contact cu apera omului 
ucestuia, desminţirea vine repede și defi- 
nitivă. ! 

Pornit din țară cu nostalgia albelor al- 
ge marine și cu suvenirul; de argint al băl- 
ților dunărene, Bunescu a zăbovit vreme 
îndelungată în atelierele germane, unde, 
odată cu abecedarul meşteșuzului pictori- 
cesc, a învățat respectul pentru artă şi 
stima pentru amatorul de frumos. 

Germania însă, cu ucenicia ei aspră, cu 
teehnica ei calculată, cu concepţia ei pla- 
stică, din care fantazia chromatică este, 
dacă nu alungată, în cazul cel mai fericit 
abia suportată — n'a putut decît întârzia 
desăvârşirea lui Bunescu, 

Dar arta lui Marius Bunescu a fost de 
mult curățată de zgura tedescă, graţie u- 
nei fericite întâlniri cu luminozitatea şi 
sprinteneala impresionismului francez, în 
special cu acela al lui Sisley, cu care Bu. 
nescu are o netăgăduiiă afinitate sufle- 
tească, 

Am avut multă vreme convingerea că 
Bunescu va rămâne în faza impresionis- 
mului pur, de acum 4—5 ani. 

Timpul însă, dar mai vârtos activitatea 
concentrată a artistului şi înclioarea lui 
pentru medtaţiune, ne-a adus tuturara o 
surpriză vie. 


13 


Cronica muzicală 


Concertul simfonic al Societăţii «Musica». — Concertul de lieduri ale 
lui Weingartner dat de tenorul Stroescu acompaniat de autor 


Consemnând în  accastă rubrică de 
cronică interesul pe care-l trezește în 
mersul culturii noastre muzicale mulţi- 
mea de concerte ce a luat un viu avânt 
cu începutul anului, nu însemnează că 
trebue să trecem cu vederea, criteriul es- 
tetic, care este primordial şi singurul 
hotăritor în judecarea producţiunii ar- 
tistice, fie vorba — în ce priveşte mu- 
zica -— de creațiune, fie de interpretare. 
Din punctul de vedere cultural muzi- 
cal, este de un deosebit interes să afiăm 
că, necesităţile polifonice simţite azi de 
popor au determinat organizarea unei 
societăţi de  instrumentişti amatori 
„Muzica“, a -cărci a doua exhibiţiv or- 
chestrală a avut loc săptămâna trecu- 
tă la Ateneu întrun concert simfonic. 
Dar aceasta nu poate împiedica pe cri- 
tic să constate nivelul artistice submedi- 
ocru pe care-l înfăţişează, nu atât înj- 
ghebarea ca realitate orchestrală, cât 
conducătorul său artistic, d. Simeon Ni- 
culesca. 

Capriciul împrejurărilor,  nesfârşită 
sursă de comic, a aşezat concertul diri- 
jat de aq. Simeon Niculescu, între cele 
două simfonice ale lui  Woeingartner. 
Răsturnaţi în negativ toi ce spuneam 
despre Weingartner, -— dacă şi în chipul 


Dela reproducerea, subtilă, fireşte, a u- 
nui joe optic provocat din afară şi fixat 
pe retină — şi până la exprimarea unui 
tumult lăuntric, a unei concepţii plastice 
îndelung elaborate, este o cale lungă şi 
accidentată, pe care Bunescu a parcurs-o 
încet, prudent si statornic. 

“] și-a cucerit, în pictura românească, 
a culme luminoasă și proprie, 'graţie unei 
viziuni şi unei sensibilități deosebite. 

Ajuns, dela obiectivismul impresionist, 
la subiectivismul Ini de astăzi, care nu 
exclude natura cu legile ei nesirămutate 
şi clare — Bunescu, pictor eminamente 
modern, nu jînțelege să facă din arta lui 
un rebus, nici să epateze, sub pretextul 
nouiăţii, printr'o fantazie voit dezechili- 
brată. i 

Ei se rezumă să rămână un emotiv — 
unul din rarii noştri emotivi, de o emoti- 
vitate aproape femenină — fără să fi 
pierdut prea mult din nativa: sensualitate 
picturală, care imprimă unni tablon o 
frescheţă nealterabilă, în nerv şi fugă. 

Dar, mai presus de toate 'aceste consi- 
dereţiuni, Bunescu pasionează pentru în- 
clinările lui către pitorescul urban, către 
poesia: discretă şi dezolantă a centrelor o- 
rășenești, către acel „spleen“” nedefinit pe 
care Baudelaire lar fi voit în plastica ro- 
mantică a vremii lui, dar pe care nu la 
aflat decât rar şi irmperfeci: 

„Et tur ces mouvautes merveilles, pla- 
nait — terrible nouveautce !..... tout pour 
Toeil, rien pour les oreilles...! — un si- 


lence d'ciernite..... 
N. N. TONITZA 


EXPOZIȚII 
Ateneu : Miizner — Ionescu Doru — 
Pan Ioanid. 
Casa Artei : Horaţiu Dimitriu. 
Muzeul Simu (atelier) : Marius  Bune- 
scu. ! 
Mozart : Hans Eder. 
Cartea Romdnească : Stoika. ! 
VERNISAGII 
1 Martie — la „Căminul Artelor“ : Mar- 
cel Iancu şi d-şoara Pătraşcu. 
5 Martie — la „Cartea Românească“'— 
salonul, Grupul celor patru“ : Fr. Șirato, 
St. Dimitrescu, N. N. Tonitza şi O. llav. 


acesia ni-i îngăduit o alăturare de nu- 
me, — şi veţi avea o parte din lipsurile 
ce împiedică pe d. Simeon Niculescu să 
mai poarte o baghetă de dirigent. 

„Nu există orchestre rele; nu există 
de cât dirijori răi“. Dar chiar de-ar fi 
minunata orchestră olandeză a lui Men- 
gelberg (dela Conzertgehow), şi tot n'ar 
îi fost în stare să păstreze ncîntinate 
ambiţiunile dirijorale ale d-lui Nicule- 
scu. — Crezând că e mai în modesteie 
sale mijloace de realizare, d. Niculescu 
a înscris în fruntea programului o sim- 
fonie de Haydn, A dirija Haydn nu este 
o întreprindere sigură de izbândă. Paul 
Bokker, marele critic, în fruntea urări- 
lor muzicale de anul nou punea pe ui: 
mătoarea : „Un capelmaistru care este 
foarte renumit şi totuş poate dirija o 
simfonie de Haydn“. Or, vezi Doamne, 
d. Niculescu tocmai pentru că nu ce 
foarte renumit, poate dirija o simfonie 
de Haydn... Ă 

Incolo,  pestriţul amestec de solişti 
de pe program a fost pe gustul publicu- 
lui. Tenorul Rabega a cântat cu devotată 
atenţiune liniile melodice unduioase şi 
potolite din „Rupăciunea“ scrisă cu în- 
demânatece procedee tehnice de tânărul 
Grigore Cugler. Eliza Băicoianu, sărgu- 
itoare, corectă. şi de o probitate artisti- 
că, foarte distinsă, a cântat Cântecele de 
leagăn, discrete estompări de lirism ra- 
mânesc, cu acompaniamentul de coarde 
schițat de autor compozițarul C. Brăi- 
loiu. lan la sfârșit violonistul Const. 
Nottara a cântat concertul de Meldels- 
sohn, în acceiaşi atmosferă de medio- 
critate, neseriozilate şi vinovată înti- 
nare a cultului muzicei. 


Nici seara de lieduri numai de-ale lui 
Weingartner cu tenorul Stroesca şi a- 
utor la pian, nu poate fi iertată, Eclec- 
tismul  componistic al marelui dirijor 
rat ajunge să creieze ceva cu adevărat 
remarcabil sau interesant în genul lie- 
dului. Spectacolul prezenta interes nu- 
mai prin faptul că abilul mânuitor de 
baghetă se resemna tihnit şi — am zice 
— micşorat, pe scaunul de acompania: 
tor la pian. Sala căpătase un aspect cu 
totul particular în care trona veştmân- 
tul de tenor al lui Stroescu. „Truc“-urile 
vocale ale tenorului  isbutiau totuş să 
ridice aclamaţiuni, pentru interpreţi, 
dar nu să schimbe atmosfera de nedu- 
merire pe care iarăşi, alte preocupări 
şi alte criterii decât cele strict estetice, 
o impusese auditorului. Să ne fie, dec, 
îngăduite aceste întristătoare gânduri, 
mai ales în ceeace priveşte personalita- 
tea impozantă. a maestrului de baghetă 
pe care în entuziasmul nostru pentru 
marea sa artă, dirigenţială îl numiam, 
fără rezerve, „pontifex maximus al cul- 
tului Euterpei“. Dar, — suum cuique. 


G. BREAZUL 








14 FEBRUARIE, 1821: A murit Petru 
Maior, 

15 FEBRUARIE, 1834 : Sa născut în Pia- 
tra, Neamţ istoricul V. A Urechia, 
1840: S'a născut în Craiova Titu Maio- 

rescu. 

1851 : S'a născut în Iaşi Spiru Haret. 

1872; Apare ia Bucureşti revista „Tran- 
sacţiuni literare şi ştiinţifice“ sub 
conducerea lui D. A Laurian şi Ştef. 

C. Michailescu. 

1876: Apare în Bucureşti „Revista lite- 
rară şi ştiinţifică“ condusă de B.P. 
Haşdeu şi Dr, Brândză. 

1882: Apare în Bucureşti „Revista So- 
cietății Tinerimea Română“ condu- 
să de A. I. Şonţu. 

1901: Apare în Iași revista „Mişcarea li- 
terară şi artistică“. 

16 FEBRUARIE, 1836: Sa născut la Ho- 
tin în Basarabia B. P. Haşdeu. 

17 FEBRUARIE, 1884: lonescu-Gion a ţi- 
nut o conferinţă la Ateneul Român 
din Bucureşti despre „Elementul pi- 
toresc în cronicele române“, 

18 FEBRUARIE, 1859: Sa născut în 
Bocşa-Montană (Banat) publicistul 
C. Diaconovich. 

1881: Sa născut în Braşov, dr, Alexan- 
dru Bogdan. 

1923 : A murit în laşi cunoscutul muzi- 
zicant şi etnograf, Teodor T. Burada. 

19 FE3RUARIE, 1865: S'a născut în sa- 
tul Rudăria (Ardeal) istoricul dr, Ion 
Sârbu, 

20 FEBRUARIE, 1838: Sa reprezentat la 
laşi pentru prima oară în limba ro- 
mână opera „Norma“ tragedie lirică 
compusă de F. Romani, muzica de 
Bellini, tradusă în româneşte de Gh. 
Asachi și tipărită la Iaşi în „Institu- 
tul Albinei“. 

1866: km. Kreţulescu a vorbit la Atene- 
ul Român din Bucureşti despre „E- 
loquenţă. 

1878: Gh. Sion a vorbit la Ateneul Ro- 
mân din Bucureşti despre „O poemă 
epică din secolul trecut intitulată 
„Ţiganaida“, 


UNIVERSUL LITERAR 


Reviste şi ziare 


EDUCAȚIA UNUI PRINȚ 


In chip de scrisoare către „un smerit 
pieot de sat“, d. C, RĂDULESCU-MOTRU, 
publică în Ideea Europeană, (VII, 182; 15 
Ianuarie 1926) observațiuni în legătură cu 
renunțarea prințului Carol. După ce se 
raportă la cazuri din istorie, urmează des- 
pre lipsurile educaţiunii prințului Carol: 

La noi, cucernice părinte, a fost şi mai 
rău, cu şcoala prințului Carol. Nu nu- 
mai că deprinderile care trebuia să i 
se dea nu i sau dat, dar din potrivă, 
îi sa dat acelea care nu trebuia să i se 
dea. Marile adunări obşteşti, dela jumă- 
tatea secolului trecut, au uitat să preva- 
dă printre desideratele Ţării, pe acela 
că moştenitorul tronului este obligat să 
aibă o educaţie ferită de obiceiurile 
curților orientale. S'a crescut prinţul ca 
un vlăstar de paşă oriental. A avut o 
poftă, i sa îndeplinit; a avut o ieşire 
inconvenabilă, sa făcut haz; a arătat o 
slăbiciune care putea să-l pună în rân- 
dul vicioşilor de mâine, a fost încura- 
jat. Linia de conduită pe care o urmea- 
ză slugile dela stăpânii lor în Orient, 
şi pe care au urmat-o vechii noştri ciocoi 
faţă de beizadele, a fost şi linia, de con- 
duită a celor ce veneau în contact cu 
prinţul nostru. Se încurajau slăbiciu- 
nile prințului, pentru ca mai târziu să 
se tragă foloase din acapararea lui. 

In chipul acesta, era firesc să se în- 
tâmple aceea ce sa întâmplat. In loc 
să se înfigă în sufletul prinţului deprin- 
derile care lar fi făcut destoinic să ur- 
meze lui Carol 1 și Ferdinand 1, i sa 
dat libertatea să-și croiască el singur 
deprinderile. In libertate nu se croiese 
însă deprinderile care ajung la stăpâni- 
rea de sine prin împlinirea datoriei, ci 
mai curând deprinderile care măgulese 
vanitatea eului prin împlinirea bunului 
piac. In locul unui prinţ pregăitt să 
continue, cu orice preţ, misiunea Hohen- 
zollernilor de Simaringen în România, 
a ieșit un prinţ cu bune intențiuni, dar 
fără o voinţă formată. Dela primul con- 
flict cu oamenii, cu împrejurările sau 
cu propriul său sentiment, indiferent 
cu cine, el a fost învins! Avea planuri 
măreţe..., soptesc aceia cari i-au stat îm- 
prejur. Planuri măreţe, fără o voinţă 
puternică şi calculată este tot, ce poa- 
te îi mai desavantajos pentru un viitor 


rege. Acestea sunt bune pentru un băr- 
bat politic din partidele din stânga. Re- 
gele, în vremea noastră, îşi are o misi- 
une specială, prevăzută prin legile Ţă- 
rii, şi care nu se acomodează câtuş de 
puţin cu rolul de improvizator. Impro- 
vizator poate fi aratorul sau aventurie- 
rul de ori şi ce categorie, dar nu un 
rege. Treburile publice nu se conduc ca 
o partidă de vânătoare. 

Şi astfel, n'a fost să fie prințul Carol 
regele nostru, fiindcă educaţiunea lui a 
fost o piegică, în loc să fie sprijin bu- 
nelor dispoziţii. Mediu? nostru politic, 
viciat din trecut, a isbutit să covârșeas- 
că vocaţiunea, unui membru al Casei: de 
Hohenzollern Sigmaringen.  Rugina a 
fost mai tare ca oţelul. Avem, în sfârşit 
pe primul Hohenzollern, om ca toţi oa- 
menii. Nimic mai nivelator decât me- 
diul de petrecere al Bucureştilor... 


PSALMI MODERNI 


In Lumea (I], 47; 31 Januarie 1926) d. 
7. ARGHEZI continuă publicarea psalmi- 
lor, despre cari am mai amintit aici — in- 
teresanlă altoire a prețiozității moderne 
în trunchiul milenar al poeziei biblice : 


PSALM 10 


Sint vinovat că am rivnit 

Mereu numai la bun oprit. 

Fu am dorit de bunurile toate. 
M'am strecurat cu noaptea în cetaie 
Şi am prădat-o "n somn şi n vis, 
Cu braţu 'ntins, cu pumnu 'nchis. 
Pasul pe marmur tăcut, 

Călca lin, ca n lut. 

Steagul nopţii, desfăşat cu stele 
Adăpostea, faptele mele 

Şi adormea străjerii "n uliţi, 
Răzimaţi pe suliţi. 

jar când plecam călare, cu irofee, 
Furasem şi lcâte-o femee 

Cu părul de tutun, 

Cu duda ţiţii neagră subt zăbun. 
Ispitele uşoare şi blajine 

N'au fost şi nu sunt pentru mine, 
In blidul meu, ca şi în cugetare 
Desprins-am gustul otrăvit şi tare. 
Mă, scald în ghiață şi mă culc pe stei, 
Unde e beznă frămînt scîntei, 
Unde-i tăcere sontur cătuşa, 

Dobor cu lanţurile ușa. 


E mg E N E N E E RE RR PRE E CA PRE E, CEZ E CEE SN E E E A AC 
Buletin bibliografic săptămânal” 


34 DREPT. 

Antonescu (Nicolae Em.). — Prescripţia 
în dreptul civil. București, (Tip. Ro- 
mânia Nouă), Th. [. Voinea), 1926, 
336 p. Lei 150. 

Anca (Dr. Justin Leontin). — Compendiu 
de drept comercial], coprinzând un 
rezumat teoretic şi practic a norme- 
lor de drept comercial, cambial zi 
de faliment în vigoare în Transilva- 
nia. Cluj, Curtea de Apel, 1925, 555 


p. 

Anuarul Asociaţiunilor şi fundaţiunilor 
recunoscute Persoane juridice. Bu- 
Gueeu, Ministerul Justiţiei, 1925. 
595 p. 

Hamangiu (C,). — Codul civil adnotat 
cu textul art. corespunzător francez, 
italian şi belgian cu trimiteri la doc- 
irina franceză şi română şi juris- 
prudența complectă dela 1868—1925. 
Cu colaborarea, în ceeace priveşte 
Doctrina şi Jurisprudenţa mai re- 


*) A se vedea tabloul clasificaţiei zeci- 
male din nr. 1. 


de AL.-SADI IONESCU 


centă, a d-lui N. Georgescu. Vol. Il— 

* III. (Art. 644—1531). București, Uni 
versala, Alcalay & Co., 1995, 2 vol, 
VIII+T44 p. Lei 400 (1); VIII-t-716 
p. (Il) Lei 400. 

Hamangiu (C.). — Codex Romaniae ur- 
mate de un index alfabetic general 
al tuturor codurilor. Bucureşti, Cul- 
tura Naţională, 1926, 938 p. Lei 350. 

Soiomonescu (George). — Studii de drept 
penal. 1. Despre Infracţiunile impo- 
sibile. Cu o prefaţă de d. Iulian Teo- 
dorescu, București, (Tip. Inchisorii 
Văcăreşti), 1925, 207 p. Lei 80. 

; 4 FILOLOGIE. 

Pajură (C.). — Lexicon oltenesc. Turnu- 
Severin, (Tip. L. IL. Niculescu & Ion 
N, Boineagu), 1925, 2 p. Lei 7. 

Pascu (Giorge). — Dictionnaire 6tymo- 
logique macsdo-roumain, Î. Les 616- 
ments latins et romans. Iași, (Tip. 
„Cultura Naţională“, Bucarest), 1925, 
235 p. Lei 600. 

Popa-lisseanu (G.). — Romanica, Studii 
istorice, filologice şi archeologice. 
Bucureşti, Casa Şcoalelor, 263 p.-+3 


stampe + hartă. Fig. Lei 55 (Biblio- 
teca secundară No. 49). 

Scriban (August). — Gramatica limbii 
româneşti (morfologia) pentru folo- 
sința tuturor. Ediţiunea întiia. Iaşi, 
(Tip. „Viaţa Romineastă'“), 1925, 204 


p. Lei 4. 
8. LITERATURA 
Lovinescu (E.). — Figuri ardelene. Oc- 


tavian Goga, L. Rebreanu, T. Maio- 
rescu, St. O. Iosif, Î. Agârbiceanu, 
Ilarie Chendi. Arad, Librăria Diece- 
zană, 1925, 157? p. Lei 15. (Biblioteca 
Semănătorul Nr. 125—127). 

a) Poezie. 

Mateevici (Al.). — Poezii publicate cu o 
prefaţă de Petre V. Hanes, Bucu- 
reşti, Casa SŞcoalelor, 1926, VII, + 128 
p. Lei 25. i 

Murăşanu (Teodor). — Lumini suflate 
de vânt (versuri). Arad, Librăria Die- 
cezană, [1925], 111 p. Lei 10. (Biblio- 
teca Semănătorul Nr. 114—115). 

Alexandrescu (Gr. M.). -— Fabule, Arad, 

Ă Librăria Diecezană, 1925, 111 p. Lei 
10. (Biblioteca Semănătorul nr, 132— 


133). 
b) Teatru. 
Constantinescu (Locot. 1,). — Pui de lei, 
poem eroic în versuri în două acte 


UNIVERSUL LITERAR 


Cînd mă găsesc în pisc 

Primejdia o caut şi o isc. 

Mi-alex poteca strimtă ca să trec, 
Ducînd în cîrcă muntele întreg. 
Păcatul, meu adevărat - 

E mult mai greu şi neiertat. 

Cercasem eu, cu băţul meu, 

Să te răstorn pe tine, Dumnezeu! 
Tilhar de ceruri, îmi făcui solia 

Să-ţi jefuiesc cu vulturii tăria. 

Dar eu rîvnind în taină la bunurile toate, 
Ţiam auzit cuvîntul, zicând că nu se 


Îpoate. 

SECETA LITERARA, DUPA D-L IBRAI- 
LEANU 

D. DEMOSTENE BOTEZ a publicat 


in ultimele două numere din Adevărul 
Litenae două convorbiri cu d-nii Mihail 
Sadoveanu şi Ibrăileanu. Interesante, 
prin personalitatea celor interogați, in- 
ferwievurile aduce precizări din cele mai 
prețioase pentru dezbaterile literaturii 
române de azi. 

Impresia pe care o au contimporânii 
întotdeauna că literatura e în secetă, se 
datoreşte și unui fenomen de perspscti- 
vă : Scriitorii „mari“ niciodată nu sunt 
aşa de mari pentru contimporani ca 
pentru posteritate. Schakespeare, Raci- 
ne, Balzac, sunt pentru noi un fel de 
semizei, dar pentru contimporanii lor 
erau nişte oameni ca toţi oamenii. 

Scriitorii mari, aşa dar, sunt totdea- 
una în trecut. Şi cum trecutul e foarte 
lung în raport cu prezentul, comparaţia 
este zdrobitoare și cantitativ nu numai 
calitativ, căci fără să voim noi, com- 
parăm prezentul cu tot trecutul. 

(Intr'o clipă de pauză îmi arunc ochii 
pe rafturile lungi şi suprapuse cu cărţi, 
cu operile trecutului, ca pe-un tablou 
sinoptic şi demonstrativ al unei idei). 

In vremea lui Caragiale, Vlahuţă, De- 
lavrancea, Cosbuc, Duiliu Zamfirescu, 
Maiorescu, Gherea. exista, pentru con- 
temporani, secetă literară. Aceşti scrii- 
tori nu erau pe-atunci „marii“ scriitori 
de azi. Inaintea lor fusese Eliade, Câr- 
lova, Alexandrescu, Alecsandri. Kogălni- 
ceanu, Bălcescu, Negruzzi, Odobescu şi 
toți cei cântaţi de Eminescu în „Epigo- 
ni“, scriitori glorioşi, — cu atât mai 
„Mari' cu cât nu prea erau cetiţi, — și 
acum în vrema lui Caragiale ara „se- 
cetă' — si doar productia acestei epoci 
era, în sine. una din cele mai estetice 
din întreaga Literatură română. 

Azi nici un scriitor nu are prestigiu 


de semizeu, — nici chiar d. Sadoveanu. 
(D. Sadoveanu scrie mereu, îl vedem pe 
uliţă, etc., e un om). 

Eu socot că în acest moment când 
avem scriitori ca Sadoveanu, Pătrăş- 
canu, Cezar Petrescu, Jean. Bart, Re- 
breanu, d-na Papadat-Bengescu, Ionel și 
Al. O. Teodoreanu, Agirbiceanu, Lucia 
Mantu, Brăescu, d-ra Stabl, Gib. Mihă- 
escu, Aderca, Mironescu, Arghezi, To- 
pârceanu, Blaga, Codreanu, Minulescu, 
Philipide, Otilia Cazimir, Pillal, Maniu. 
Crainic, Dumneaia şi alţii, nu suntem 
în secetă literară. 

Dar aceşti scritori nau aureola trecu- 
tului, nau murit, nu i-am plâns, tămâ- 
iat, studiat în monografii, editat, cri- 
tic, ete... şi deci... nu contează mult]... 

Fireşte azi navem un poet ca Emi- 
pescu, Dar Eminescu este un accident. 

N'avem un observator ca I. Caragiale. 
Dar gândeşte-te la numele de mai sus; 
câţi scriitori, ce varietate! Şi totuș im- 
presia este că: a fost odată — dar azi 
e sărăcie, secelă, etc, 

In comparaţie cu literaturile apusene 
desigur suntem „în secetă“ mare, dar 
comparaţia trebuie so facem cu epocile 
noastre literare anterioare, nu cu Occi- 
dentul. 

In secetă, am fost imediat după răz- 
boiu. Pe-atunci nu apăruseră scriitorii 
noii de azi, iar cei vechi tăceau. Regret 
că tac şi acuma doi, încântătorul Bră- 
tescu-Voineşti, pe care l-am văzut anul 
trecut, viguros, viu, plin de vervă. (De 
cetace?!). Şi Galaction, artistul de rasă... 
Dar cu Galaction e altă vorbă. Şi nu 
eu am să-i reproșez că pune pe un plan 
superior al meşteșugului de serib, pro- 
blema raportului dintre el şi infinit,.. 


ALFONS CASTALDI 


In „Cuvântul“, d. Nichifor Crainic scrie 
acesle emoționante rânduri despre ma- 
rea personalitate modestă a  compozito- 
rului lui „Marsyas" : 

Orchestra din Chicago, sub conduce- 
rea vestitului dirigent Frederic Stock, 
a executat în Decembrie poemul sim- 
fonic al lui Alfons Castaldi: Marsyas. 
Stirile ce ne-au căzut sub ochi, de peste 
oecan, vorbesc de un succes care ega- 
lează cu o revelaţie pentru americani. 
Intre altele. Frederic Stock scrie auto- 
rului lui Marsyas, crezându-l probabil 
tânăr la începutul carierii, că îi pre- 
vede pe curând o celebritate mondială. 

La cafenea, unde trece să-și încăl- 


15 


zească cu o ceaşcă de şvart oboseala 
lecţiilor zilnice, l-am văzul pe Alfons 
Castaldi, după acest succes de departe 
îmdulcindu-şi melancolia jremediabilă 
cu o undă de bucurie copilărească. Bu- 
curia succesului şi, mai ales, speranţa 
unui cec de câţiva dolari — onorariul 
de autor pe care îl aşteaptă dela Chi- 
cago. Fiindcă, mai mult bolnav decât 
sănătos, izolat şi demoralizat de golul 
friguros dimprejurul lui, Casialdi, ca 
mai toți marii artişti, e prea dezarmat 
în faţa vieţii ca. să nu lupte, dezamăgit, 
cu o sărăcie continuă şi îără leac. 

Sunt nevoit să nă folosesc de această 
nedelicateţă faţă de discreţia acestui om 
trist caro e arhitectul sonor al operei 
simfonice Marsyas, pentru a sublinia că 
prezenţa lui printre noi e o neîntre- 
ruptă mustrare mută ce se aruncă in- 
gratitudinii noastre. Popor care Dam su- 
ferit niciodată de excesul recunoştinţii 
față de binefăcători, lui Alfons Castaldi 
i-o dovedim cu o supra măsură. E un 
sfert de veac de când italianul acesta— 
sau mai just: fostul italian — aclima- 
tizat în România, și-a câștigat prin tru- 
dă zilnică, printr'o inteligență străluci- 
toare şi printr'o erudiție pe care nimeni 
nu i-o poate egala, titlul de ctitor în 
cultura românească. 

Alfons Castaldi e profesorul care a 
pus bazele ştiinţifice ale învățământului 
simfonic în România. E! a creat din haos 
şcoala muzicală românească. Delia fan- 
fara celor „şapte gâşte potcovite“ ne-am 
ridicat dintr'odată, prin el, la nivelul 
european al artei. Acel bloc de frumu- 
sețe sonoră, Marsyas apărea acum â- 
proape douăzeci de ani ca să rămână 
exemplu de psrfecţiune pleiadei de ti- 
meri compozitori români, elevi ai lui 
Castaldi. 

Câna St. O. Iosif a fixat în strofe e- 
roice avântul României tinere ce voia 
să-şi prindă în braţe idealul, Alfons Cas- 
taldi a înaripat vorbele poetului cu me- 
lodia pe care nu e glas în țara aceasta 
să n'o fi cântat. Marşul La Arme! la 
contopit pe Castalai cu sufletul patriei 
româneşti. In altă parte, oriunde, o fap- 
tă ca asta ar fi smuls, spontan, o răs- 
plată naţională. Dar la noi?! St. O. 
Iosif n'are nici până azi măcar un bust 
sau o cruce de marmoră pe mormânt. 
Alfons Castaldi, creatorul ştiinţei și al 
şcoalei simfonice româneşti, profesor un 
sfert de veac şi cântăreţ al clanului na- 
țional, abea a obţinut, mai alaltăeri, 
dreptul de cetățean român! 


Po N at E E E E CC RE, AER E E E E O E E E E E E E 


şi apoteoză. Bucureşti, (Tip. ywPo- 
porul“, Nicolae C., Georgescu), "7926. 


18 p. Lei 20, 
c. Roman. Nuvelă. 
Archip (Ticu). — Colecţionarul de pie- 


tre preţioase, nuvele. Bucureşti, (Ti 
Lupta”, Nicolae Stroi 7. 205 
ra apt pă roilă), [1926], 205 
Costin (Lucian). — Basme, istorioare, le- 
fenide și pac udoie: Ediţia 1. Timişoa- 

» Cartea Ro 

: sl mânească, 1926, 23 p. 
emetrius (V.). — Norocul cucoanei - 
sa, nuvele. București, ăia ra A 

Pi calay & Co., [1926], 188 p. Lei 40, 
rleanu (Em.). — O lacrimă pe o geană 
ale, 3 fehăje postume. Ediţia II-a. 
eşti, Univers Al : 
_1926, 302 p. Lei 00. ACAlay & Co, 
Mănciulescu (Al). — Tudor Dragomir 
inavezuii) păi arii Diecezană, 
995, p. Lei 10. (Bibli - 
nătorul Nr, 1006: cect 
Negru (Mihail). — O poveste de iubire. 
Bucureşti, Universala, Alcalay & Co. 
[1926], VI — 229 p. Lei 15. (Bibliotecă 

pentru toți 1054—1056). 

Zamfirescu (Duiliu). — Tănase Scatiu. 
Roman. Ediţia patra. București, Uni- 
versala, Alcalay & Co., [1925], vr— 


156 p. Lei 10. (Biblioteca pentru toţi 
259-—260). 
d) Literatură străină. 

Duşi (Milo). — Nderi Dramă nă 3 pamje. 
Constantza. Dodona, Gjergj D. Du- 
băâni, [1926), 104 p. 1 leu aur. 

Protopopescu (Dragoş). — Pagini engle- 
ze. București, Cultura Naţională, 
[1995), 287 p. Lei 120. 

e) Literatură străină tradusă. 

Daudet (Alphonse). — Aventurile lui 
Tartariu din Tarascon. Traducere de 
Lia Hârsu. București, Universala, 
Alcalay & Co., [1925], VIII-—147 p. 
Fig. Lei 10 (Biblioteca pentru toţi 
394—395), 

Maupassant (Gui de). -- Domnişoara Fifi. 
Traducere de Haralamb G. Lecca, 
București, Universala, Alcalay & Co. 
1995, 118 p. Fig. Lei 10. (Biblioteca 
pentru toți 519—519 bis). 

Goethe. — Ifigenia în 'Faurida. Dramă 
în versuri iambica. In românește de 
Virgil Tempeanu. Arad, Librăria Die- 
cezană, 1925, 110 p. Lei 10. (Biblio- 

„teca Semănătorul Nr. 107-—108). 

Aristofan, — Broaştele. Comedie tradu- 
să în versuri de Ioan Bileţehi-Al- 
bescu. Bucureşti, Casa  Scoalelor, 
195, 143 p. Lei 23 (Biblioteca auto- 


rilor clasici greci şi romani Nr. 34). 
Karkavitza (A.). — Puterea mării, icoa- 
na. şi alte nuvele. Traduse din gre- 
ceşte da Vasile Costopol. Bucureşti, 
Universala, Alcalay & Co., [1926], 84 
p. Lei 5. (Biblioteca pentru toţi 926). 

Pirandello (Luigi). — Şalul negru, In 
româneşte de Alex. Marcu. Bucu- 
reşti, Adevărul, (1925), 32 p. Lei 4. 
(Lectura nr. 47). 

Sienkievics (Enric). — Quo Vadis, roman 
din timpurile primilor creștini. Bu- 
cureşti, Albina, [1926] 445 p. Lei 70. 

Artzihasew (M.). — Precursorul. In ro- 
mâneşte de N. Clemente. București, 
Adeverul, 1925, 32 p. Lei 4. (Lectura 
nr. 45). 

Dostoiewsky (Th.), —  Spovedania lui 
Stavroghim. Jurnal inedit. Bucureşti, 
Rampa, 195, 42 p. Lei 5. 

Lermontov (M.). — Un erou al timpului 
nostru, roman. Tradus de B. Marian, 
Bucuresti, Universala, Alcalay & Co., 
[1925], 285 p. Lei 15. (Biblioteca pen- 

"tru toţi 435—436 bis). 
91 GEOGRAFIE, 

Karâcsonyi (Janos). — Orosz-szlay lako- 
sok Erdehyben, I.ugos, (Ny-om Hus- 
veth os Hottfer), 1995, 14 p. 


16 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


Ş REDACŢIONALE 

C! In numărul viitor vom publica o in- 
teresantă nuvelă, a d-nei Natalia Ne- 
gru : „Un areopag“, al cărei interes do. 
cumentar nu va scăpa nimănui. Evoeca- 
rea unor recente vremuri literare şi a 
eroilor lor, e făcută cu mult tact şi cu o 
artă desăvârşită. i 

C] In numerile viitoare vom publica 
poeme inedite din d-nii Jon Pilat, D. 
Nanu, A. Cotruş, Al, T. Stamatiad, G. 
Talaz, N. Milcu, poeme inedite de Ar- 
tur Enăşescu, schițe şi nuvele de G. Bră- 
escu, M. Celarianu, Vintilă  Russu-Şi- 
rianu, cronici germane, engleze, trance- 
ze, etc. 

Cl In numărul viitor vom publica o 
poştă a redacţiei cu răspunsuri până la 
i, pentru toți corespondenţii cari ne-au 
solicitat şi cari intră în prevederile mi- 


nime ale rubricei. 
ICONOGRAFIE 

[] Desenele d-lor: N. Davidescu, Tu- 
dor Vianu, Jon Barbu, Ştefan Neniţescu 
şi Perpessicius, din n-rul de faţă sunt 
datorite pictorului Ştefan Dimitrescu. 

SCRIITORII 

[ D. Caton Theodorian tipăreşte în 
editura literară a Casei Şcoalelor o pie- 
să de teatru, în 3 acte Stăpâna, care s'a 
jucat la Teatrul Naţional. Apare peste 
puțin timp în librării. - 

D D. Caton Theodorian lucrează la o 
nouă piesă de teatru, în 4 acte: Greşala 
lui Dumnezeu. 

$. S.R. 


CI Duminică, 14 Februarie, ora 6 p. m. 
are loc în aula Fundaţiei Carol 1 după 
a doua şi ultima convocare, adunarea 
generală extraordinară a Societăţii Scrii. 
torilor Români. La ordinea zile?: Ratiti- 
carea eliminărilor de membri şi acorda- 
rea celor 7? premii literare. 

PREMIU 

UI jSocietatea Scriitoarelor Române“ 
a acordat un premiu de 2000 lei pentru 
cea mai bună nuvelă, d-şoarei Sanda 
Movilă, autoarea delicatului volum de 
versuri : Crinii Roşii. Lucrarea premiată 
se numeşte: Pentru Myriam cea de a- 
cum două mii de ani şi de astăzi. 

POESIS 

DI Joi, 18 Februarie a. c., d. Nicolae 
Ionescu, profesor universitar, va vorbi 
în ciclul literaturii fmanceze, organizat 
de „Poesis“ despre Charles Peguy. 

VIAŢA LITERARA 

Ol Sâmbătă 20 Februarie a. c. apare 
revista „Viaţa literară“, organ săptămă- 
nal de critică şi informaţie literară, con- 
dus de un grup de scriitori, sub direcţiu- 
nea d-lui G. Murnu, profesor universitar 
şi membru al Academiei Române. 

REVISTE 

[] Adevărul literar de Duminică 7? 
Februarie aduce pe lângă 
d-nii M. Sadoveanu, Ștejar lonescu, un 
esscu despre „Poezia pură“ al d-lui 
Paul Zarifopol şi un foarte judicios co- 
mentar al d-şoarei Otilia Cazimir asupra 
premiilor literare şi câtorva din miste- 
rele lor. Bănuiala că preferinţele noastre 
ar merge către opera aşa de matură, de 
viguroasă şi de artistică a d-lui Gib. |. 
Mihăescu, . ne cinsteşte în deosebi. E o 


preferință ceva mai de demult, înainte 


ca d-sa să fi început a scrie la „Viaţa 
Românească“, , 

DO Intro admirabilă execuţie tipogra- 
fică, operă a institutului de arte grafice 
„Ramuri“ din Craiova a apărut nr. 1 
(am. XX) pe lanuarie 1926 din revista 
Ramuri—Drum Drept. Din sumarul bo. 


nuvele de . 


sat: Duppă „Sămănătorul“ de N. lor- 
ga ; Iertare (poezie) de Elena Farago; 
Despărțirea, fragment din romanul „In- 
tunecare de Cezar Petrescu ; Tradiţio- 
ualismul de D. Tomescu. 

Asupra nedumeririi noastre şi asupra 
convingerii d-lui D. Tomescu că opera 
d-lui Rebreanu ar reprezinta crezul să- 
mănătorist, deocamdată medităm. Vom 


reveni, 
EXPOZIŢII 
Dl Expoziţia sculptorului Jalea (Cămi- 
nul Artelor) — Regina Maria, Calea 
Victoriei 83 se închide Luni, 15 Februa- 


rie. 
CONFERINŢE 

Cl Casa de cetire a şcoalei elementare 
de comerț No. 4 pe anul 1926 a organi- 
zat următoarele conferințe : Duminică 
7 Februarie Invăţături din marea indus- 
trie modernă, de profesor Al. Sorescu; 
Duminică 14 Februarie, Birul şi origina 
lui, de d. docent universitar Î. Vlădescu ; 
Duminică 21 Februarie, Organizarea 
culturală şi economică a Poloniei, de d. 
profesor G. Leiteriu ; Duminică 28 Fe- 
bruarie, Viaţa Oceanului, de d. profe- 
gor N. loan ; Duminică 7 Martic, Cultura 
cauciucului, de d. profesor V. Hilt; Du- 
minică 14 Martie, Voivozii şi doamnele 
române cu talent literar, de d. profe- 
sor G. Marinescu; Duminică 21 Martie, 
Despre comercianţi, de d. proiesor N. 
Daniclopol ; Duminică 28 Martie, Coope- 
vația în şcoală, de d. profesor I. Con- 
stantinescu. Vor mai urma conterințele 
d-lor profesori universitari : Sp. lacobe- 
seu, Gh. Taşcă, C. Bungheţkanu, care 
se vor anunța ulterior. , 

xi TEATRALE 

O La Teatrul Naţional se repetă Apos- 
tolii, piesă în 3 acte de d. Liviu Rebrea- 
uu, sub regia d-lui V. Enescu. 

CI In acfuala stagiune a Teatrului Na. 
țional se va reprezenta şi Nepojelul („Le 
Secret de Polichinelle“), comedie în 3 
acie de Pierre Wolf. 

CJ Săptămâna aceasta va avea loc la 
Teatrul Regina Maria premiera piesei 
Doctorul Knock de Jules Romains. Ro- 
lul principal va îi jucat de a. V. Maxi- 
milian. 

Ci Bătălia, piesă în 5 acte de Pierre 
Frondaie, după romanul cu acelaş nume 
al lui Claude Farrtre, se va reprezenta 
în cursul lunei Martie la Teatrul Regi- 
na Maria. 

(i In cursul actualei stagiuni Opera 
Română va da două premiere: Poves- 
tirile lui Hoffmann de Offenbach şi Sa- 
lomea de R. Strauss. 

0 Cu ocazia reprezentaţiilor  extra- 
ordinare cu d-na Fl. Cristoioreanu, O- 
pera va relua Fedora de Giordano. 

CONCERTE 

Cl] Duminecă 14 Februarie, la ora îi 
dim. va avea loc la Ateneu: Concertul 
Asociaţiei  muzicanților instrumentiști, 

2] Luni 15 Februarie, ora 9 seara, d. 
Leon Sirota dă un concert de piano la 
Ateneu. 

0] Miercuri 17 Februarie, la Ateneu va 
avea loc concertul de piano al d-nei 
Corina Sfetea. 

DO Luni 22 Februarie la Ateneu va fi 
concertul „Filarmonicei“. 

ŞEZATORILE $. $. R. 

A patra şezătoare (Sâmbătă, 20 Februa- 
riej. Conferinţă : Nichifor Crainic, Lu- 
cian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, Ca- 
mil Petrescu, Cezar Petrescu, Liviu Re- 
breanu, Vintilă Rusu-Sirianul, lonel Teo- 
dorianu, V. Voiculescu. A 





MEMBRII ACTIVI AI $. $. R-ULUI 


Comisiunea însărcinată de adunarea 
generală a S. S. R., a stabilit, făcând e- 
liminările 'de rigoare, următoarea listă 
de membri ai Societăţii Scriitorilor Ro- 
mâni. Adunarea generală din t4 Februa- 
rie a. c. va decide: 


Adamescu Gheorghe, Agârbiceanu Ion, 
Ardeleanu Carol, Arghezi Tudor, Băgu- 
lescu G., Banu Constantin, Barbu Loan, 
Bârsan Zaharia, Bart Jean, Bassarabe- 
scu A. I., Bascovici Şerban, Batzaria Ni- 
colae, Beza M., Blaga Lucian, Bogdan- 
Duică G., Botez Demostene, Boureanu 
Eugen, Brăescu Gheorghe, Brătescu-Voi- 
neşti I. AL, Budurescu Nicolae, Busuio- 
veanu A, Buzdugan lon, Caragiale Ma- 
tei Luca, Caraivan Virgil, Cazaban Al., 
Ciocârlan Ion, Ciomac Em. Ciura Al. 
Codreanu Mihail, Condiescu M. Nicolae, 
Cotruş Aron, Crainic Nichifor, Cruceanu 
Mihail, Culea Apostol, Cunţan Maria, 
Dauş Ludovic, Davidescu Nicolae, Deme- 
bius Vasile, Dominic A., Donici Leon, 
Dragnea Radu, Dragomiresda Laura, 
Dragomirescu Mihail, Dragoslav Ion, 
Duliu Petre, Dunăremnu Nicolae, Efti4 
miu Victor, Făgețel Const., Farago Ele- 
na, Floru Igena. Foti Ion, Froda Scarlat, 
Fulmen A., Furtună Horia, Galaction 
Gala, George Ion Al., Giurescu Const. 
Goga Octavian, Gorovei Artur, Gorun 
(on, Gregorian George, Herz A. D., Ho- 
doş Alexandru, Hodoş Constanţa, Ibrăi- 
teanu G., Jean Al. V., lov D,, Isac Emil, 
Karnabat D., Lovinescu Eugen, Lungea- 
nu Mihail, Lupeanu AL., Mândru A., Ma- 
niu Adrian,  Marino-Moscu Constanţa, 
Militaru Vasile, Milian Claudia, Minule- 
scu Ion, Moldovanu Corneliu, Mora Mi- 
hail, Moşoiu Alfred, Munteanu Donar, 
Murnu George, Nădejde Iosif, Nădejde 
Sofia, Nanu D., Negru Mihail, Negru 
Natalia, Neniţescu Si,  Obedenaru Al. 
Ortiz Ramiro, Pallady G., Perpessicius 
(Panaitescu D.), Papadat-Bengescu Hor- 
tensia, Pătrascanu D. D., Pavelescu Cin- 
cinat, Perieţeanu I. Gr,, Petrescu Camil, 
Petrescu Cezar, Pillat lon, Poiană Vol- 
bură-Năsturaș, Pop Vasile, Popa Septi- 
miu, Popa Victor Ion, Pora Nicolae, Pro- 
fopopescu Dragoş, Puşcarin Sextil, Ră- 
drlescu Mircca Dem., Rădulescu-Niger 
N., Raneiti George, Ralea Mihail, Râm- 
niceanu-Simionescu Marin,  Raşcu M. 
Ioan, Râuleţ Cunst., Rebreanu Liviu, 
Rosefti Radu L.. Rotică G.. Rusu-Siria- 
nu Vintilă, Sadoveanu Izabela, Sadovea- 
nu Marin loan, Sadoveanu Mihail, Sân- 
Giorgiu Ion, Savel Vasile, Scurtu Alexan- 
drina. Seculici Fanny (Bucura Dumbra- 
vă), Seişeanu Romulus, Simionescu Ion, 
Soure Alice, Sorbul Mihail, Soricu Ion 
U., Speranţia Eugeniu, Speranţia Th. D,, 
Stamatiad Al. T., Stavri Artur, Stere 
Const.,  Stratulat George,  Struţeanu 
Scarlat, Tatrali Orest, Talaz G., Tăuşea- 
nu Gr., Teodoreanu Al., Teodoreanu Io- 
nel, Theodorian Caton, Tomescu D., To. 
pârceanu G., Tutoveanu G., Tzigara-Sa- 
mureaş, Valerian Ion, Vianu Tudor, Vi- 
nea Ion, Visarion |. C., Vlădescu M. G., 
Voiculescu V., Voinescu Romulus, 


Comitetul a adaos pe lista eliminărilor 

pe d-nii: Băgulescu G., Budurescu N., 
Condiescu N., Pallady G., Poiană Vol- 
bură, i 


Redactor: PERPESSICIUS