ZAMFIRESCU, O. V.ocr_pypdf2

DUILIU ZAMFIRESCU 


Edifie îngrijită 
deJĂTIHAI GAFTFA\ 
si IOAN ADAM 
Argument, note, 
indici de 

IOANADAM 


PUBLICISTICĂ 
( 8 8 1 — 1 908) 


SCRIITORI ROMANI 


EDITURA MINERVA 
Bucuresti, 19 8 2 


ARGUMENT 


Privit cu ochiul istoricului literar, Duiliu Zamfirescu 
pare a fi unul dintre oei mai comentaţi şi, implicit, mai cunos- 
cuti clasici ai literaturii noastre. Bibliografia referintelor critice 
este impunătoare, numárind sute de articole şi cîteva cărţi. E 
greu de admis, în fata atîtor opinii, cá pe harta destinului critic 
al operei lui ar mai exista pete albe, unde ochiul cercetătorului 
nu a pătruns încă. Şi totuşi, oricît ar părea de improbabilă o 
atare supozitie, examenul faptelor o confirmă. Spuneam în In- 
troducerea... pe care i-o consacrasem acum cîțiva ani că un reflex 
al istoriei literare tinde să-i restrîngă opera la ciclul Comăneş- 
tenilor. Popularitatea acestuia a ajuns, de-a lungul anilor, o ve- 
ritabilă cămaşă a lui Nessus, o forţă inertialä care frînează in- 
teresul pentru alte sectoare ale creaţiei. Afirmam, tot atunci, cá 
romancierul de idei, memorialistul, dramaturgul sînt şi azi ipos- 
taze cvasi-ignorate ale unei personalităţi desfăşurate sub zodia 
căutării, ipostaze ce ar merita mai mult decît o pagină animată 
de simple intenţii restitutive. Omiteam însă eseistul şi publicistul, 
care au alimentat flacăra atîtor controverse. Curios, nu se ştie 
nici acum cu exactitate măcar istoria polemicii stîrnite de Po- 
poranismul în literatură, deşi în jurul acestui subiect s-a glosat 
din belşug. Notez aici, ca un simplu amănunt, că numai numă- 
rul intervențiilor din epocă atinge suta. Chiar dacă ideologul 
literar e relativ cunoscut, mai mult, încadrat într-o succesiune 
de aporturi teoretice, biografia lui începe îndeobşte cu monogra- 
fia neterminată Léon Tolstoi, publicată în 1892 în Convorbiri lite- 
rare. Dar pînă atunci trecuseră 15 ani de la debutul scriitorului, 


VII 


un interval considerabil asadar, punctat de o publicisticä abun- 
dentá — cu ecou în contemporaneitate — ce i^a adus, între altele, 
si pretuirea lui Maioresou. Si- totusi, gazetarul Duiliu Zamfirescu 
e mai necunoscut decît dramaturgul, care a stárnit intermitent 
oarecare interes. intrebarea legitimá vine de la sine : de ce? Si, 
legată de ea, e alta : merită el acest destin ingrat, oricum ne-*am 
alege cuvintele ? in functie de ráspunsurile la aceste interogatii 
am alcătuit, dealtfel, sumarul acestui volum menit (împreună cu 
următorul din serie) să restituie circuitului critic şi lecturii citi- 
torului neprofesionalizat faţa neştiută a unui clasic. Interesant e 
că pînă şi părerile celor ce s-au ocupat mai stăruitor de scrisul 
lui diferă. După AL Săndulescu, publicistica lui Duiliu Zamfi- 
rescu, cel putin aceea din primii ani, ar alcătui „un potpuriu li- 
terar", un „maldăr de file, rămas pe bună dreptate numai între 
scoartele colecțiilor", ce n-ar avea decît valoarea „strict orienta- 
tivá" a unui „inventar de tenie şi preferințe" (Duiliu Zamfirescu, 
Editura Tineretului, f.a., p. 60) Subtextual înscris în replică, 
Mihai Gafita nu împărtăşea acest scepticism. Departe de a vedea 
în gazetăria lui Don Padil (alias Duiliu Zamfirescu) „un asalt 
asupra neantului", monograful (şi editorul) său semnala „o operă 
literar-ziaristică bogată, care trebuie analizată pe îndelete, cu atît 
mai mult cu cît [. ea a rămas aproape cu totul necunoscută” 
{Duiliu Zamfirescu, Editura pentru literatură, 1969, p. 136). M-as 
fi limitat, poate, la expresiile limită ale acestui dezacord, 
dacă n-aş fi întîlnit şi părerea unui erudit istoric literar, 
manifestat de-a lungul deceniilor şi ca excepţional ziarist: 
L. Kalustian. lată ce spune meticulosul autor al Facsimilelor 
şi ironic-furtunosul cronicar al Conspiratilor sub cer deschis 
despre „Duiliu Zamfirescu gazetarul" : „Excelentă pană şi ziarist 

de primă mînă, cu temperament, cu o logică strînsă şi un lexic 

colorat, preocupat de idei, de probleme sociale şi morale, de 

actul patriotic, de destinul omului [.] Gazetarul Duiliu Zam- 

firescu — după gustul meu, dacă mi se îngăduie o opinie — 

depăşeşte scriitorul. Oricum însă l-ar completa fericit. Şi e păcat 

ca Duiliu Zamfirescu — clasicul nostru Duiliu Zamfirescu — să 

nu fie ştiut — aşa cum a fost — în toate fatetele şi resursele 

lui" (Simple note, Editura Eminescu, Bucureşti, 1980, p. 249— 
250). în ce mă priveşte, chiar dacă nu împărtăşesc doza de 
exagerare a meritelor publicistului, cred în necesitatea editării 
şi examinării lui atente. Acest spaţiu necercetat dintre fron- 
tierele spiritului critic e plin de surprize. Cea dinţii fiind des- 


VIII 


coperirea unei nebănuite organicitáti. Acest experimentator per- 
petuu, trecut fugitiv prin atîtea şcoli şi curente ou care s-a con- 
fruntat initempestiv şi — de multe ori — fără succes, dă dovadă 
şi de consecvență, de coerenţă doctrinară, mascate însă de ve- 
getatia unui limbaj imperfect, de un poiemism excesiv. Pentru a 
fi înţeles exact uneori are nevoie de a fi apărat de el însuşi. 
Nu-i mai putin adevărat că prozatorul poate stînjeni ideologul, 
că opera de ficțiune aruncă lumini false asupra celei de idei. 
Ilarie Chendi intuia încă din 1901 că ,,teoreticianul" nu poate fi 
găsit „în deplin acord ou practicianul". Numeroşi comentatori 
văd în ultimul o exemplară întrupare a „psihologiei latifundiei", 
un aristocrat temător de lumea lăuntrică a ţăranului. Examenul 
publicisticii si eseisticii sale e departe de a confirma acest ver- 
dict pripit, pronunţat fără cunoaşterea aprofundată a probelor. 
La ,urit" Zamfirescu pe ţărani în numele presupusei lui origini 
aristocratice ? Le-a negat plauzibilitatea literară? A fost con- 
servatorismul lui de factură junimistă atît de ireductibil? După 
lectura acestui dosar ignorat răspunsurile afirmative nu mai 
sînt posibile. însă piesele lui se cer raportate nu atît la bele- 
tristică, operaţie frecvent sävîrsitä, ci la epistolariul zamfires- 
cian. Adoptând această metodă, păşim din surpriză în surpriză, 
lanţul acestora deterrninind rectificări de optică. 


Foarte puţin s-a scris despre gîndirea sociol-politică a lui 
Duiliu Zamfirescu. în această privinţă el este anexat de obicei 
junimismului canonic, evolutionismuluilui Buckle, gînditor foarte 
apreciat în cercul rnaiorescian. în realitate era un om sus- 
pendat tragic între două lumi, natura intimă împingîndu-l în 
direcţia unui patos demofil, manifestat atît în anii începutului, 
cît şi în finalul traiectoriei literare, cînd conservatorismul său 
părea definitiv cristalizat. Că scriitorul a dezvoltat teze şi pre- 
cepte junimiste e în afară de orice îndoială. Că a făcut paşi în 
direcţia semánátorismului e, iarăşi, indiscutabil. A adăugat însă 
mai întotdeauna un timbru diferentiator, un accent personal, 
creînd în acest chip spaţiul de manifestare a acelei „dizidente 
din interior" atît de sagace semnalată de Z. Ornea în Junimea 
şi junimismul. insesi condiţiile ralierii lui la ,Junimea'" sînt 
simptomatice. Dim 1883 şi pînă prin 1886, el este ţinut într-o ca- 
rantină discretă, dar eficientă. Cauza fiind, cum recunoaşte Ma- 
ioresou însuşi într-o scrisoare, atitudinea vehementă în problema 
„dotaţiei coroanei". Cele trei articole din seria Le Domaine de la 
Couronne impun un temperament febril, vaticinar, teribil de 


IX 


vindicativ in coerenta lui doctrinarä : ,Pour le pauvre paysan 
que nous exploitons tous, de toutes les manières, l'État n'a pas 
des terres à vendre. Pour le Domaine de la Couronne, l'État a 
trouvé des terres à donner." De reţinut, în plină insurgență anti- 
liberală, gazetarul revoltat nu face false discriminări, nu acordă 
circumstanţe atenuante conservatorilor, desi politiceşte era afi- 
liat acestora : ,..je me suis plaint, Monsieur, de ce que le gou- 
vernement et tous les gouvernements depuis 1864 n'aient absolu- 
ment rien fait pour le paysan. Il est dans le méme état de mi- 
sére que du temps des princes phanariotes : tout aussi ignorant, 
parce qu'il est tout aussi privé d'écoles, qu'alors ; ayant de plus 
lourdes charges, parce que les impôts ont augmenté." Aceste rîn- 
duri inflamate nu apar pe un teren gol. In 1883 Zamfirescu fá- 
cuse parte dintr-o comisie de jurnalisti al cárei scop era an- 
chetarea atrocităților săvîrşite de jandarmi în satele Bordeni si 
Scorteni din judeţul Prahova, ai căror locuitori, aduşi la capătul 
răbdării de samavolniciile arendasului, l-au ucis într-o clipă de 
mânie. Reconstituirea terifiantă a represiunii există în procesul- 
verbal al corespondentilor de presă, în relatarea voit seacă sim- 
tindu-se şi condeiul impersonalului Zamfirescu. Victima unei re- 
presiuni stilate este însuşi jurnalistul protestatar, a cărui cari- 
eră ulterioară (politică, dar şi literară) e frînată statornic, în po- 
fida dovezilor de ,,cumintire" oferite intermitent. Una dintre ele 
ar putea fi consideratiile legitimiste din Cîteva cuvinte critice, 
unde noul academician susţine ritos că „oamenii nu sînt liberi, 
nu sînt egali si nu sînt frati", iar a cere egalizarea averilor „pe 
temeiul egalității oamenilor, este a voi să pui în aplicare un ne- 
adevăr ştiinţific". Insă tot acolo se afirmă că „nu se poate ca în 
Ţara Românească patru mii de familii să stăpînească jumătate 
din pămîntul arabil, iar 6 milioane de ţărani cealaltă jumătate”. 
Şi dacă, din fidelitate junimistă, se pronuntase cândva împotriva 
politicii ,saltuarii", aşadar împotriva reformelor radicale, spre 
sfîrşitul vieţii are forţa de a-şi vedea eroarea şi a propune re- 
mediul : „Poporul acesta e cuminte [...]. Sá-1 respectám şi să-l iu- 
bim LL să-l chemăm la exercițiul drepturilor politice lăsînd la 
o parte veahea si răsuflata afirmatiune cá nu e pregătit pentru 
politică. Un om care ştie să moară pentru tara lui are dreptul 
s-o şi guverneze sau cel putin să fie consultat de cei ce o gu- 
verneazá" (Sfinta nevoie). Cind un artificiu legislativ al conser- 
vatorilor substituie improprietáririi munca obligatorie, academi- 
cianul regăseşte limbajul fără rezerve al tinereţii: ,...intr-un 


stat eminamente agricol, pămîntul se cuvine celui ce-l munceşte, 
iar votul hotărâtor despre soarta ţării, celui ce o apără" (Cole- 
giul ţăranilor şi legile d-lui Garoflid). în fine, în suita acestor 
accente neaşteptate, care ar merita un comentariu mai extins 
decît cel posibil într-un argument preliminar, ar trebui inte- 
grate si reflectiile din Poefii şt politica, text in care, formulîn- 
du-se un program politic si literar activist, se renuntá totodatá 
la vechea dogmă junimistá a incompatibilitätii celor două do- 
menii. Prozatorul ,latifundiei" sfîrşeşte ca reformator febricitant, 
invocînd umbrele lui Cuza şi Kogălniceanu atît de odioase spi- 
ritului conservator : „Generaţia românească de la '48 şi '59 era 
cu adevărat o generaţie de eroi, a cărei cea mai înaltă expresie 
au fost Alexandru Ion I şi Kogălniceanu. De atunci ne-am cobo- 
rât, ne-am coborît, iar astăzi am ajuns atît de jos, încît am atins 
fundul. Turpitudinea infinită în care [se] bălăceşte viaţa noastră 
publică este revoltătoare. Plutocratia incultă, care a secătuit pă- 
miíntul şi pe ţăran, iar acum s-a aruncat asupra băncilor, s-a or- 
ganizat în partid politic pe acţiuni şi speră să exploateze ţara 
mai departe. Asta nu se poate." 

S-ar putea crede că acest radicalism nu este decît reflexul 
situaţiei dramatice a României din vara lui 1918, un ,realism" de 
circumstantá, propriu unui politician convertit subit la activism. 
în realitate e vorba de o opţiune mai veche, exprimată si in con- 
juncturi mai paşnice. Simptomatic, cel care, în Leon Tolstoi, în 
Scrisori romane sau în scrisorile către Maiorescu, nega substratul 
economic al faptului istoric şi motivaţia socială a literaturii, 
sustine in Poporanismul în literatură că „evenimentele istorice 
cele mai depărtate şi mai poetice au la baza lor o cauză eco- 
nomicá". Plecînd de la o sugestie a lui Maurois, putem desco- 
peri si în Zamfirescu un ,Personaj" proteic, contradictoriu, ale 
cărui măşti se confruntă şi după dispariţia lui, într-o luptă a 
cărei miză este ființa sa postumă. Critica a insistat pînă acum 
asupra laturii ,estete", ..distinse" a personalităţii sale. însă sosia 
insului ce se voia mereu guvernat de un „sentiment pudic de 
estetică imanentá" este gazetarul politic, pamfletarul sarcastic 
Si inventiv, comparabil în unele pagini cu Eminescu şi Vinea. 
Deşi identificarea primelor manifestări ale acestuia este dificilă, 
ele au existat cu siguranță. Un contemporan, N. Petraşcu, ne în- 
credinteazá cá Don Padil scria — fără semnătură — „din trei 
în trei zile" si revista politică a României libere. Utilizind ana- 
liza stilistică si comparatia cu foiletoanele rubricii ..Palabras", 


XI 


putem alla cu oarecare aproximatie orientárile politice ale ti- 
nárului publicist, adept (atunci ca si mai tirziu) pe plan intern 
al unei linii antiliberale, iar in cel extern al unei diplomatii 
lucid-ofensive, ostile dictatului marilor puteri. După intrarea 
în diplomatie, deci într-o profesie ce restrânge aria manifestă- 
rilor publice, corespondenţa cu Maiorescu devine singura mo- 
dalitate de afirmare a opiniilor politice, mai mereu riguros 
şi perspicace formulate. Această dureroasă limitare a posibili- 
tätilor de expresie, departe de a submina o vocaţie, o întăreşte. 

Cînd revine la exerciţiul limbajului publicistic, foiletonistul 
dezinvolt si cîteodată teribilist e de mult o simplă amintire, 
locul acestuia luîndu-l un scriitor stăpîn pe arta esentializärii, 
un gazetar laconic şi un gînditor politic original, potrivnic ori- 
cărei anchiloze. Funciar ancorat în cotidian, articolul de jurnal 
ajunge literatură curată, „adevăr concentrat”. E suficient să cităm 
Un animal prigonit (Domnului director al cenzurei din țara româ- 
nească), Duhamel, Mediocrii, pentru a descoperi un pamfletar 
de mâna întîi, corosiv şi lapidar, de o vitalitate expresivă ie- 
şită din comun. Ironia e cu atît mai tăioasă cu cît se ascunde 
mai abil sub masca pretuirii fără rezerve a adversarului. Cen- 
zura suprimá, de pildă, titlul unui articol, Un animal prigonit 
(e vorba de un porc, unul dintre potentatii clipei avînd drept 
„grațios! cognomen numele mamiferului respectiv), şi cîteva 
fraze considerate aluzive. Directorul îndreptării răspunde pro- 
tocolar, compromitindu-si surîzător satrapul : ,...am dori să bine- 
voiti a ne comunica o listă de cuvintele româneşti cu care trăiţi 
rău sau să ne indicaţi animalele vivipare şi ovipare pentru 
care aveţi o slăbiciune specială. Am înțeles pînă acum că nu 
vreţi să se vorbească de «vagon ministerial»-, de «resturile ador- 
mite ale exeelentei-sale», de -«d-1 Nistor din Bucovina», de 
*"intérim la Lucrările Publice»-, de toate produsele de măcelărie, 
ca osînză, costite, tobă etc. Am înţeles că nici litera alfabetului 
P nu vă place, dar din seria animalelor vivipare, care altul, 
în afară de cel cu Sfîntul Anton, vă este cu deosebire scump ? 
Profilul unor oameni seamănă cu al oilor; al altora, cu al 
cailor. Unii au pigmentatiunea de morcov sentimental ; alţii, de 
baragladină apoplectică. Domnul Morţun, cînd surâde, are aerul 
de a cânta din nai ; dl general Prezan vorbeşte cu o gratie de 
nimfă politică. Unii bărbaţi din partidul liberal 'poartă nume 
de păsări zburătoare, d-nii Porumbescu, Corbitä, Bibilicescu etc. 

Oare sunt cuvintele ce vă displac ? 


XII 


Preferati verbele regulate sau neregulate ? 

Care credeţi că este cea mai bună formă a gerundiului de 
la verbul a fugi : fugind sau fugind ? 

Comisiunea Dicționarului Academiei v-ar fi foarte recu- 
noscătoare pentru toate aceste informatiuni, iar Presa, în gene- 
ral, v-ar turna un bust de bronz, dacă mai aveți nevoie de acest 
fac-simile." 

Captivantă stilistic şi ineitantă ideatic este şi publicistica 
literară propriu-zisă. Pentru înțelegerea contradictoriei ideologii 
literare zamfiresciene ea constituie o sursă indispensabilă ce 
completează si nuanțează preceptele din epistolarul si prefețe. 
Cercetarea ei poate spulbera o bună parte din îndoielile ce 
planează statornic asupra aptitudinilor de teoretician ale lui 
Duiliu Zamfirescu. Contemporanii, iritati de conduita aulicä a 
omului, le-au formulat cei dintâi. Octav Botez, critic cordial, 
aproape inofensiv, nu se putea abtine să constate în coloanele 
Vieții româneşti : „Nu e, desigur, dat oricui să cugete si cu atît 
mai puțin acestui distins dar atît de puțin intelectual scriitor". 
Că aici se exteriorizează si cunoscuta inimicitie a „poporanişti- 
lor" împotriva celui care "e contestase vehement, însă cam con- 
fuz, doctrina, nu mai încape discuție. Dar această atitudine se 
repetă şi în circumstanțe mai tîrzii. După trei decenii G. Căli- 
nescu susține că „Duiliu Zamfirescu nu e omul speeulatiunii 
estetice" (Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, 
Fundația regală pentru literatură si artă, Bucureşti, 1941. 
p. 473), iar demonstrația sa pare infailibilá, ca mai toate ju- 
decätile lui. In fine, un comentator mult mai recent, a cărui 
devoțiune față de autorul Vieții la fară este incontestabilă, con- 
chide că atunci „cînd vorbea în calitate de «teoretician»- Dui- 
liu Zamfirescu putea să frizeze ridicolul" (Al. Săndulescu, 

op. cit, p. 127). Ceea ce sare în ochi în cele trei opinii (alese 
dintr-o multitudine de exemple posibile) este amploarea dis- 
cursului contestar. Un scriitor minor, fără idei, se discreditează 
de la sine, iar întârzierea în evidențierea erorilor sale pare un 
fel de fortare de uşi deschise. Uneori spiritul critic se exercită 
nu numai asupra teoriilor controversabile, ci si asupra ori- 
ginalitátii. 

Este exact cazul lui Duiliu Zamfirescu. Rándurile de fatá 
nu-şi propun în mod expres o lectură justitiará, deviatá in 
apologie. Ceea ce vor ele să sublinieze este tocmai latura in- 
telectualá a scriitorului. Corespondenta, comunicárile academice, 


XIII 


publicistica, prefetele, in fine, ultima, dar nu cea din urmä, 
beletristica, relevă în el un creator realist si un teoretician 
al epicii realiste. Volutele concepţiei lui estetice reprezintă mai 
mult decît o indecizie, o stare de căutare individuală. Ele au 
valoare emblematică, figurînd căutările unei întregi categorii 
de scriitori. In nuce, Duiliu Zamfirescu cuprinde concomitent 
pe Rebreanu, dar şi- pe Hortensia Papadat-Bengescu, pe Că- 
rnii Petrescu şi, pe o anumită latură, chiar pe Vinea şi Ma- 
teiu Caragiale. De aceea teoriile lui au condiţia indicatorului 
chimic : anunţă spiritul modern. In el se întîlnesc toate di- 
rectiile esenţiale ale epicii noi. Zamfirescu se cuvine citit nu 
doar cu gîndul la Filimon, Bolintineanu, Grandea, Pelimon (pe 
care îi continuă doar pe direcţia interesului, manifestat mani- 
cheist, pentru realitatea socială românească), ci şi luîndu-i în 
considerare contemporanii europeni, cu al căror spirit s-a 
sincronizat, devansind ades preferinţele autohtone. El îi admiră 
pe Tolstoi, Dostoievski si D'Annunzio, pe Dickens şi Bret Harte, 
nu-i străin de opera şi teoriile lui Bourget, Maupassant, Zola, 
Verga si Fogazzaro. „lubitor de lectură”, cum îl considera Maio- 
rescu, Zamfirescu a desprins din studiul acestora şi precepte 
utile propriei creaţii. Există în personalitatea lui o neobişnuită 
sensibilitate la nou. Ceea ce explică, dealtfel, într-o măsură de 
ce nu a fost ,,selectat" de contemporani. G. Călinescu socotea ca- « 
racteristică prozei lui Duiliu Zamfirescu pendularea între idea- 
lism şi naturalism. într-adevăr, aşa şi stau lucrurile, cu deose- 
birea că scriitorul imprimă ambelor tendinţe o amprentă perso- 
nală. Cărţile şi teoriile maturității marchează o desprindere de 
ticurile idealismului şi ale micului realism francez. Totuşi, ur- 
mele acestora sînt, mai şters sau mai viu, mult timp prezente. 
Curentul idealist postula triumful moralei asupra pasiunii, o 
selectare şi o poetizare a realului. In primul capitol al ro- 
manului La Mare au Diable (carte foarte agreată şi de Zamfi- 
rescu, şi de Maiorescu), George Sand afirma foarte rezolută: 
„Nous croyons que la mission de l'art est une mission de sen- 
timent et d'amour, que le roman d'aujourd'hui devrait rem- 
placer la parabole et l'apologue des temps naïfs, et que l'artiste 
une tache plus large et plus poétique que celle de proposer 
quelques mesures de prudence et de conciliation pour atténuer 
l'efroj qu' inspirent ses peintures. Son but devrait être de faire 
aimer les objets de sa sollicitude, et au besoin, je ne lui ferais 
pas un reproche de les embellir un peu. L'art n'est pas une 


XIV 


étude de la réalité positive. C'est une recherche de la vérité 


idéale..." 

Rezonantele acestei teze sint profunde in constiinta lui Zam- 
firescu. Teoretic, si el preconizează „ridicarea fanteziei la po- 
tenta idealurilor”, armonizarea tabloului social mediat de li- 
teratură. Este iritat chiar de „spiritul observator” al zoliştilor. 
Zamfirescu preia de la curentul idealist baza ideologică. în pre- 
fata ediţiei din 1842 a romanului Indiana, George Sand mărtu- 
risea că țelul operei sale este concilierea bogatului cu săracul, 
n insului cu societatea, fără a interveni radical asupra celei din 
urmă : .Je cherchais encore à résoudre cet insoluble problème : 
le moyen de concilier le bonheur et la dignité des individus sup- 
primés par cette société sans modifier la société-même. LI Les 
conservateur m'ont trouvé trop audacieux, les novateurs trop 
timide." Soluţia visatá era, bineînţeles, utopică, dar tentantă pen- 
tru un anumit gen de scriitor, fiindcá spre bätrînete Duiliu 
Zamfirescu însuşi îşi formula astfel sensul creaţiei lui : „Am trăit 
o viaţă întreagă, căutînd să pun de acord clasele sociale ale tä- 
rii noastre pe latura lor estetica". Pe cea socială era conştient 
că nu se poate face nimic, antagonismul fiind ireductibil. 

Privind într-un sens figurat lucrurile, Zamfirescu este un 
personaj proustian, cu deosebirea că el caută nu timpul, ci armo- 
nia pierdută. Ea este pentru prozator, dar şi pentru poet, „con- 
ditia esenţială a oricărei producţii superioare, a operei de artă 
şi a progresului". în articolele şi scrisorile sale cuvîntul este 
redundant. Cu o nuanţă restrictivă, şi conceptul asupra frumo- 
sului refuză — in stil clasic — dizanmonicul. „Lucrurile drepte 
şi lucrurile frumoase sînt armonice”, ii va scrie lui Maiorescu 
la 21 mai 1891, nu fără a cocheta cu demonul îndoielii: „Oare 
ceea ce e aşa frumos armonizat nu e prea armonizat ?" Să no- 
tăm doza de scepticism. Diatribele lui antinaturaliste — prezen- 
te si în Leon Tolstoi — sînt o scuză, o compensație psiholo- 
gică pentru treptata apropiere de naturalism (de varianta tem- 
perată a acestuia reprezentată de un Maupassant). Pentru autorul 
lui Bel Ami Zamfirescu rezerva calificativul dur de „veterinar 
erotic". Surpriza e de a întîlni în propoziţiile lui doctrinare o 
raliere la celebrele precepte din prefata la Pierre et Jean. 
Kevendicînd într-un rînd pentru sine „literatura stratului de dea- 
supra", teoreticianul conchide : „Pentru mine arta stă tocmai în 


XV 


alegerea adevărului”, scopul ei fiind, afirmă altă dată, să dea „ilu- 
zia cea mai intensivă a realităţii". Nu altfel gîndea Maupassant: 
„Faire vrai consiste donc à donner l'illusion complete du vrai 
suivant la logique ordinaire des faits et non à les transcrire ser- 
vilement dans le pêle-mêle de leur succesion. J'en conclus que 
les Réalistes de talent devraient s'appeler plutôt des Illusionistes."' 
Tocmai in acest punct intervine detasarea de naturalismul ca- 
nonic al lui Zola. Pe urmele lui Claude Bernard, autorul unei 
faimoase Introduceri ín Studiul medicinei experimentale, Zola 
rezerva romancierului rolul unui „fotograf al fenomenelor” dator 
să „reprezinte exact natura", să o ,asculte" şi să „scrie sub dic- 
teul ei", condus mereu de voinţa de a înţelege cum se petrec 
lucrurile, nu şi pentru ce. Ceea ce nu implică automat voinţa 
de >a exclude cunoaşterea cauzei finale, ci amînarea ei pentru un 
timp indefinit. Mai apropiat de Maupassant, Zamfirescu pledează 
pentru aparenţa de realitate : „Intriga, studiul în detaliu al sen- 
timentelor, dialogul, limba au un singur scop: acela de a da 
aparența de realitate" (Poporanismul în literatură Ed. Carol 
Gobl, Bucdreşti, 1909, p. 40), nu însă pentru reproducerea meca- 
nică, ci pentru selectarea acesteia în funcţie de necesităţile de- 
monstratiei epice, dar şi ale unei finalitäti etice a artei. Este 
ciudat cá eseistul exclude principial intriga (opţiune zolistă), 
mai exact spus o „lasă deoparte”, servindu-se totuşi de ea în 
planul epic propriu-zis. 


O semnificativă pendulare e descifrabilă în studiul despre 
Tolstoi. In cuprinsul acestuia, Zamfirescu polemizează cu şcoala 
naturalistă, preocupată, crede el, doar de producerea impresiei 
de realitate : „A da numai impresia realităţii, cum face toată 
şcoala franceză modernă (generalizare excesivă, n.n.), fără a ne 
preocupa de este sau nu armonică acea realitate, e o imposibi- 
litate estetică, care nu atinge scopul moral al artei" (Leon Tol- 
stoi, Convorbiri literare, XXVI, 1 noiembrie 1892, p. 560). In 
continuarea acestei constatări atît de categorice este teoretizatá 
superioritatea adevărului arfistic asupra celui social. Primatul 
s-ar justifica prin caracterul integral — sistematic — al celui 
dintîi în comparaţie cu fragmentarismul celui de-al doilea: 
„Impresia unei realttăfi armonice are o evidenţă imediată si^pro- 
duee sentimente estetice necondiționate, prin aceea că predicatele 
sunt date în însăşi sentimentele de plăcere ce le produce în noi 
acea impresie, pe cîtă vreme impresia unei realități nearmonice, 
convulsionate, a unei realităţi oarecare, indiferente, poate să 


XVI 


producă judecăţi estetice, prin studiarea tehnică a unor părți 
frumoase, dar nu se impune în întregime, şi oricărui muritor, 
pe cale senzuală. Şi tocmai în aceasta stă superioritatea artei 
asupra adevărului, din punct de vedere moral. Arta, prin mij- 
locirea senzualitätii, ne ridică peste senzualitate, în lumea idea- 
lurilor." Unde se găseşte însă această lume este o întrebare oare 
se naşte de la sine. Zamfirescu „idealizează în lumea reală", este 
obsedat adică de imaginarea unei para-realitäti tot atît de con- 
sistente ca şi realitatea, însă prin selecție. „Va să zică, decre- 
tează el în acelaşi studiu, vom merge alegînd, eliminînd, pînă 
vom găsi pe cele mai desávirsite, cari vor forma perfecțiunea 
speciei, aceea care se va apropia de idealul din noi, si, prin 
substitutiune, îi va lua locul.” Nu altă părere avea Maupassant, 
care vorbea însă mai clar, fără raționamente aristotelice trecute 
prin filtru platonician : „Le réaliste, s'il est un artiste, cherchera, 
non pas ă nous montrer la photographie banale de la vie, mais 
ă nous en donner la vision plus complete, plus saisissante, plus 
probante que la réalité même. 

Raconter tout serait impossible, car il faudra alors un vo- 
lume au moins par journée l...]. La vie encore laisse tout au 
méme plan, précipite les faits où les traîne indéfiniment. L'art, 
au contraire, consiste à user de précautions et de préparations, 
à ménager des transitions savantes et dissimulées, à mètre en 
pleine lumière, par la seule adresse de la composition, les évé- 
nements essentiels." Revenind la concluziile lui Zamfirescu, ce 
trebuie ales din acest limbaj doctoral ? Care este ratiunea sub- 
stituirii invocate ? Cum a observat G. C. Nicolescu, Zamfirescu 
crede într-un frumos imuabil, independent de creator. „A face 
ceva în artă care să nu fie în natură e absolut cu neputinţă”, se 
susţine în acelaşi studiu din 1892, adăugîndu-se imediat că na- 
tura trebuie imitată „în tot ce are armonic”, fiindcă „propria- 
mente vorbind, lucruri morale sau imorale nici nu există în 
natură ; există numai lucruri frumoase sau uriíte." Profunzime 
viciată de prejudecăţi ! Dacă a înţelege că arta înseamnă sim- 
plificare, esențializare, e o dovadă de perspicacitate, a exclude 


rolul acziv al conştiinţei subiective în crearea frumosului e un 
indiciu de naivitate. 

In Duiliu Zamfirescu identificăm unul dintre cei mai fer- 
venti partizani ai respectării specificului national.  Convinge- 
rea lui este că vitalitatea unei opere depinde în mod direct de 


subordonarea creatorului la realităţile naţionale, mai mult, la 


XVII 


psihologia poporului căruia îi aparţine. încă din epoca gazetá- 
riei de la România liberă proclama : „în tara românească no- 
vela şi romanul nu pot înflori decît fiind puse în tara româ- 
nească şi avînd o nuanță populară într-însele [..] Chestiunea 
e să rămiîi în lumea pentru care scrii” (De las palabras, Româ- 
nia liberă, VI, 1591, 10 octombrie 1882, p. 3). Se ştie prea bine 
că în roman cel puţin el a rămas întotdeauna acasă, în lumea 
alor săi. încrederea în „calităţile rasei" se comunică şi în pre- 
fata la prima ediţie a romanului In război: „Cine îşi simte cu 
tărie fiinţa sa românească poate trece astăzi prin cultura occi- 
dentală şi deci prin gîndurile puternice ale altora, fără temere 
de a pierde calitățile specifice ale rasei. Importantul este de a 
simţi adînc româneşte, de a avea încredere în popor." în această 
privință statornicia lui e i'ără pată. în ciuda suficientei cu care 
e exprimată, convingerea lui Zamfirescu de a fi dat prin ro- 
manele lui „o lucrare organică”, „studiul unei societăţi întregi”, 
nu e greşită. Deşi ideea unui ciclu romanesc îi vine tîrziu, ro- 
mancierul nu lucrează fără o doctrină. A semnala cîteva mo- 
mente ale cristalizării acesteia ar fi instructiv. 

Solitudinea,  „exilul"” diplomatic îi întăresc lui Zamfirescu 
ataşamentul faţă de pămîntul românesc. încă din stadiul iniţial 
al stagiului italic îl interesează ..geniul românesc", „forma natio- 
nalá" (acestea sint indiciile unor lecturi insistente din Taine), 
pe care le identifică e'xlusivist în armonia  boier-făran. Socio- 
logic, teza e vulnerabilă, dar Zamfirescu nu-i nici prima, nici 
ultima victimă a unei ficțiuni ideologice. La 1891 el avea o 
ideologie (socială, dar şi literară) în linii mari conturată. Un 
argument posibil sînt aceste, consideraţii adresate lui Maio- 
rescu : „Eu socotesc că niciodată societatea românească nu a 
infátisat un mai mare interes din punct de vedere literar. Pe 
temeliile unei idei politico-sociale a răposatului Brătianu, s-a 
ridicat o lume aproape nouă: lumea arendasilor. La început 
discuiti, şi prin urmare liberali, deveneau treptat conservatori, 
cu cît îşi măreau averile. în dezvoltarea socială aceasta a dat 
naştere la reacţiunea ţărănimii, care în '88 si '89 s-a manifestat 
printr-o răscoală agrară ; în dezvoltarea politică, ideea aceasta 
a produs un efect opus scopului ei, adică a întărit partidul con- 
servator, partidul stjintificeste conservator, acela anume care 
crede că orice măsură care este conformă cu raţiunea de a ii 
si unui lucru e o măsură conservatoare ; în specie a deschis o 
poartă largă, în viitor, d-lui Carp şi junei drepte ; în dezvolta- 


XVIII 


rea literară, a dat naştere la clasa aceea curioasă de femei ne- 
liniştite sufleteste, de bărbaţi semiculti, care vin la confe- 
rintele d-voastre, inteleg o multime de lucruri, discutá si mai 
multe încă — cred unii cá cunosc absolut pe ţăran, cred 
alţii cá nu-l mai cunosc deloc, fiindcă vor să uite de unde 
au plecat, si la a cárei bazá se constatá o lipsá atavicá de 
civilizaţie f] A studia lumea asta ar fi interesant" (Scrisoa- 
re din Roma, 21 mai 1891, in Duiliu Zamfirescu si Titu Maio- 
rescu în scrisori (1884— 1913), Fundaţia pentru literatură si 
artă „Regele Carol II", Bucureşti, 1937, p. 87) Liberalismul aren- 
dasilor discuiti, conservatorismul stiintific (deci cel bazat pe 
tezele lui T. Buckle), in sfirsit, táranul, al cárui motor sufle- 
tesc, afirmă altă dată, ar fi „posesiunea pămîntului”, iată „icoana 
lumii româneşti”, capabilă să intereseze nu doar pe observatorul 
social, ci şi pe scriitor. Se condensează aici o întreagă profesiu- 
ne de credinţă în linie balzaciană. Din acest moment prozatorul 
dublează perpetuu ,teoreticianul", intuind cá o anumită confi- 
guratie socială cere şi o literatură pe măsură. 

Doctrina romanului realist, cu factură de cronică naţională, 
propovăduită de Zamfirescu se leagă strîns de acest fundament 
social. Fireşte, sociologia romanului nu se confundă cu socio- 
logia prin roman. Viziunea zamfiresciană asupra genului pro- 
teic este, ca să dau un exemplu, mai elastică, mai apropiată de 
perspectiva actuală, decît a lui Maiorescu. Dacă în Literatura 
română si Străinătatea, criticul întrevede ca unică direcţie fer- 
tilă a epicii noastre „romanul poporan", ai cărui eroi ar tre- 
bui recrutaţi din clasele de la temelia piramidei sociale (,,per- 
soanele principale trebuie să fie tipurile unor clase întregi, mai 
ales a ţăranului şi a claselor de jos") şi „puşi sub stăpînirea îm- 
prejurărilor ca sub o fatalitate”, Zamfirescu vizează romanul 
pur şi simplu ,ealm, maiestuos, imbrátisind în curgerea-i de flu- 
viu întreaga societate. Că resursele lui n-au fost la înălţimea 
idealurilor e adevărat. Pe de altă parte, clarviziunea scriitoru- 
lui e de netăgăduit. Discipolul şi viitorul adversar al lui Maio- 
rescu refuză orice coercitie a ariei de inspiraţie : „Peste tot unde 
e viaţă, unde sunt mişcări sufleteşti, romanul e gata", insistind 
asupra concluziei cá „realitatea sufletească [e] interesantă în 
toate clasele (s.n.)". Chiar dacă îşi propune să scrie pentru 
„stratul de deasupra” (prin aceasta nu trebuie înţeleasă o lite- 
ratură destinată aristocrației, ci una vizînd păturile medii, 
chiar ,mezine" ale societăţii), cronicarul Comänestilor investi- 


* 


XIX 


gheazá toate categoriile sociale. Epica lui constituie primul ca- 
leidoscop integral al mediilor din literatura noastrá. In 1909, in 
„controversatul discurs Poporanismul ín literatură, o certitudine 
veche ia această fätisä alurá antimaiorescianá : „Prin urmare, 
toate clasele pot fi puse la contributie si studiate. Toate dau 
ochiului cercetátor subiecte de dramá sau de comedie. Ce este 
mai interesant decít societatea noastrá románeascá, in care se 
intilnesc femei foarte fine, bárbati superiori, aläturi de curti- 
zane, de parveniti si de pehlivani. Politica, mai cu seamá, dre- 
neazá de prin fundul provinciilor nomolul ambitiilor si pofte- 
lor celor mai triviale. Tipul care încă n^a evoluat se întîlneşte 
alături cu tipul care a evoluat atît de mult, încît e decadent. 
Ţara noastră e ţara contrastelor, prin urmare, pentru scriitori, 
pămîntul fágáduintei." Suportul romanului modern i se pare în- 
tr-un rînd a fi „contrastele ji antitezele de pe scena oraşelor 
mari", iar raţiunea lui surprinderea „mobilelor sufleteşti”. Zam- 
firescu se îndrepta deci spre realismul psihologic, visa perso- 
naje cu o viaţă lăuntrică sinuoasă, imprevizibilă. Poate de aceea 
preferinţele sale se îndreaptă spre romanul citadin, aşadar spre 
epica unui spaţiu pe care îl presupunea al complexităţii sufle- 
teşti. 


In chiar interiorul umanităţii citadine, scriitorul distinge 
câteva categorii inegale ca interes pentru romancierul modern. 
Cu o^frazá rezolută sînt excluşi „oamenii mediocri, sănătoşi şi 
avuti", oamenii de ştiinţă, retinindu-se ca subiecte ale „studiu- 
lui organic" temperamentele dedublate, indecise, oscilante între 
„vis şi realitate". De tînăr se afilia aceleiaşi tipologii, un foileton 
din 1882 deconspirînd această dicotomie lăuntrică: „Eul meu 
se împarte în două fiinţe deosebite : una care vede frumosul, 
oare-l simte, care-l înţelege, si alta oare înţelege această înte- 
legere, care se bucură, care s, transfigurează şi care face explo- 
zie, dacă ar putea, în vorbe, î, note, în fraze, în tot ce poate să 
reproducă  gîndirea si simtirea omenească. Si, cu toate că atunci 
am onoare să însumez în mine două fiinţe distincte, care amîn- 
două sunt poete pînă în firele părului, totuşi rámii mut ca şi 
frumuseţea care-mi vorbeşte fără a-mi vorbi. Nu mai spui ni- 
mic despre o a treia parte din mine însumi, care-şi ia oste- 
neală să-mi păstreze toate aceste impresiuni, spre a mi le re- 
produce după un oarecare timp, într-un microcosm plin de în- 
cîntare" (De las palabras, România liberă, VI, 1563, 5 septem- 
brie 1882). 


XX 


Asemenea destäinuiri sînt putine în scrisul lui Zamfirescu. 
Prozatorul vrea sä facä mereu abstractie de sine, sau cum 
spune singur, cu o formulá flaubertianá, vrea sá fie tot, dar sá 
nu pará nimic. Realistul are gustul romantic al misterului, isi 
plaseazá existenta ,sub pecetea tainei". Citind astázi atîtea ple- 
doarii pentru o perspectivă strict estetică în evaluarea literaturii, 
am fi tentaţi să credem că refuzul ,documentologiei", al izvo- 
risticii, ar fi o descoperire de dată recentă. Dar, ca în atîtea 
alte cazuri, nimic nou sub soare, sau, mai exact spus, atîtea no- 
utäti provin organic din filtrarea vechiului. Dovezi ? Prima ne-o 
oferă Bălcescu, care — adept al ficţiunii manuscrisului găsit — 
atribuie Cíntarea României unui pustnic. Ceea ce pare un tro- 
pism, o raliere la un procedeu de circulaţie în Europa, se arată 
a fi în perspectiva timpului o constantă psihologică a creato- 
rului român. O lance împotriva biografismului indiscret azvîr- 
lea Eminescu în Scrisoarea I: „Nu lumina /ce în lume-ai re- 
vărsat-o, ci păcatele şi vina, / Oboseala, slăbiciunea, toate relele 
ce sunt / într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt; / Toate 
micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult îi vor atrage 
decît tot ce ai gîndit". Nu altfel gândea Duiliu Zamfirescu cînd 
răbufnea exasperat într-un eseu : „Critica modernă — ca multe 
alte lucruri nesábuite împrumutate de la străini — vrea să 
strîngă în cea mai de-aproape legătură viaţa intimă a scriitoru- 
lui ou opera sa, explicând pe aceasta prin aceea. Admitînd în 
literatură înrîurirea hotărîtoare a motivelor, cu alte cuvinte de- 
terminismul — ceea ce nu e totdeauna probat — aş vrea să 
ştiu ce cîştigă omenirea prin raportarea lucrărilor literare la 
motivele lor. þĦ] Nu va suna odată ceasul şi pentru bietii scrii- 
tori, de-a fi lăsaţi să se odihnească in pacea mormîntului 
— dacă sînt morţi — sau a se bucura în linişte de bunurile 
pămîntului — dacă sînt vii — fără ca indiscretia biografilor să 
se ocupe de dînşii si de faptele lor?!" (Scrisori romane (i, 
Luceafărul, 15—16, 15 august 1905, p. 297—299) Si, oare, atîtea 
puncte obscure pe harta existenţei lui Arghezi nu se datorează 
conformării poetului la interdicţia sugerată într-un vers: „Eu 
n-am trăit o viaţă, ci o viaţă neinteleasá" ? Faţă de critica de 
factură sainte-beuvianá, magul Cuvintelor potrivite era suspiciu- 
nea întruchipată, socotind-o cu un suveran dispreţ un fel de 
«metodă Bertillon" aplicată literaturii. S-ar zice însă că opre- 
liştile există totuşi pentru a fi încălcate, căci, printr-o enigma- 
tică lege a compensatiei, critica românească excelează de atîtea 


XXI 


ori prin ,vieti". Si nu este sugestiv faptul cá o nouä intelegere 
estetică a operei lui Zamfirescu a fost posibilă abia după publi- 
carea corespondenţei lui ? De ce am amintit atunci iritatul său 
răspuns la ancheta Luceafărului sibian ? Tocmai pentru a subli- 
nia modernitatea opțiunii, fidelitatea faţă de criteriul estetic. 
Un asemenea gest confirmă şi justifică alte precepte ale acestui 
scriitor. 

Prin reabilitarea enigmaticului, prin cultivarea persona- 
jului indecis, Zamfirescu refuză in cele din urmă determinis- 
mul naturalist, ajuns sufocant în ipostazele lui fin de siècle. Pe 
urmele lui Dostoievski, France, Ibsen, D'Annunzio, prozatorul 
român se pronunţă pentru personajul ,deschis", ce nu mai ac- 
ceptă să fie robul eredității sau al determinismului, afirmin- 
du-şi compensatoriu conştiinţa filozofică, voinţa alegerii sau mă- 
car capacitatea de a-şi amîna opțiunile. Punct de incidenţă al 
contrariilor, doctrina realistă asupra romanului profesată de Dui- 
liu Zamfirescu (doctrină care, în treacăt fie zis, merită o dezba- 
tere mai aprofundată decît cea posibilă în acest cadru) nu 
este, fireşte, fără cusur. Se întîmplă, cum s-a observat dealtfel, 
ca între teorie şi literatură să existe divergențe. Insă prin cîteva 
precepte esenţiale : obiectivitate, pledoaria pentru autenticitate 
şi conformare la realitate, deci pentru specificul naţional, prin 
distinctiile veridic-verosimil, tip-Caz, prin recomandarea de a 
explora integral ambianța socială românească, dar si orizontul 
sufletesc, Duiliu Zamfirescu este unul dintre cei mai însem- 
nati promotori ai romanului realist modern. 


Cu regretul de a nu putea insista in acest spatiu fatalmente 
restrîns asupra foarte interesantei estetici a poeziei, schitatá în 
cîteva foiletoane ale seriei Palabras, în Poporanismul in litera- 
tură, Metafizica cuvintelor si estetica literară, Literatura viitoru- 
lui şi Citera cuvinte critice, ca şi în unele rapoarte academice, 
asupra cărora voi reveni într-un studiu viitor, m-aş apropia de 
finalul acestor notații semnalind o nouă surpriză zamfirescianá. 
Cel ce reclama pentru scriitor statutul unei absolute discretii, 
inamicul biografismului şi-â încheiat trecerea prin lume şi prin 
literatură cu o memorialistică saturată de savuroase (artisti- 
ceste !) ,delatiuni". Contemporanii nu bănuiau în insul corect, 
flegmatic, sever slrîns în ţinuta lui milităroasă, un Procopius 
valah ce defăima neştiut ceea ce elogia în public. Totuşi exis- 
tau fragmente memorialistice ce-ar fi trebuit să le dea de gîn- 
dit. O prefaţă a Vieţii la fară e curat memorial. înclinația spre 


XXII 


proza nonfictivă se trădează, dealtfel, de timpuriu, încă din se- 
ria Din munţi. Generalizînd, nu am putea vedea în mai toată 
gazetăria lui Don Padil un memorial panoramic a! vieţii bucu- 
reştene a anilor 1882—1884, o întreprindere afină celor ale lui 
Ciaymoor şi C. Bacalbaşa ? 

Aceeaşi vocaţie e vizibilă în dezinvoltele rememorări din 
In carantină, Badea Cîrtan la Roma (unde e şi înscenare epică), 
da, mai cu seamă în seducătoarele Amintiri din cariera diplomatică 
publicate după 1915. Cum am arătat şi altă dată, ceea ce fr.apează 
la lectură este 'aerul obiectiv, alura de consemnare neutralá a 
peripetiilor altora. Memorialistica presupune scrutarea eului, ori, 
măcar, definirea lui în raport eu* personalitatea altora. Simplifi- 
cînd oarecum, se poate trage concluzia că cine face abstracţie de 
sine, face abstracţie de viaţă. 

».Amintirile" antume ale lui Zamfirescu comunică mai de- 
grabă o atitudine decît o experiență. Exilîndu-se din lumea pe 
care o descrie, memorialistul se plasează deliberat ,deasupra". 
Din martor ocular se transformă în judecător. ,Cauzele" ce i 
se înfăţişează sint, deducem din confesiunile publicace pînă 
în 1922, de natură secundară. Atenţia se dispersează spre amă- 
nunte nu întotdeauna semnificative. Doar scînteietoarele evocări 
din prefata ediției din 1914 a Vieţii la fară sugerează — prin 
umorul lor antifrastic şi voluptatea ştergerii grimelor — existenţa 
unui alt gen de memorial. Abia în 1967 Mihai Gafiţa descoperă 
un manuscris neştiut al scriitorului, de fapt antiteza idilicelor 
amintiri tipărite. E o materie explozivă aici, intesatá de violen- 
te verbale, denunturi amuzate, acuzaţii patetice si portretizări 
în aquaforte care-i provocau memorialistului teribile delicii, 
consumate de obicei în singurătate. Caietul e prevăzut cu încu- 
ietoare pentru a stăvili curiozitätile neavenite. Diplomatul con- 
damnat ia atitudini ceremonioase, politicianul ce-şi calcula gestu- 
rile, îşi iau revanşa în aceste pagini incendiar subiective. Por- 
nirea ,difamatorie" e atît de violentă, de irepresibilă, încît în- 
suşi caietul secret e simţit ca insuficient, iar cerneala (cu pro- 
tocolul caligrafic cel impunea) apăsătoare. Memorialul acapa- 
reazá fiîşii de hîrtie, pagini de maculator, acoperite de un creion 
febril, apăsat cu furie. Unele dintre aceste portrete-pamflet au 
circulat probabil printre comilitoni, căci nu lipseşte insinuarea 
unor reluări ulterioare, pe larg, la ,Rázboiul", care de astă dată 
s-ar fi numit îndreptarea. 


XXIII 


Din lectura acestor notatii vindicative se poate constata cá 
Zamfirescu voia să lase posterităţii o „bază serioasă a istoriei 
timpului", deci o operă de Tucidide, de Mommsen la zi. Ci- 
titorul altor pagini istoriografice e brusc copleşit de prezumata 
importanţă a operei viitoare, pe care .ar vrea s-o scrie din 
„punct de vedere românesc", aşadar nu din perspectiva insului 
«in fond izolat) căruia viaţa, condiția socială i^au permis să 
strângă un preţios volum de informaţii neaflate la dispoziţia ori- 
cui. Postura istoricului devine curînd incomodă. După o su- 
mară descriere a structurilor sociale, istoria face loc depozitiei, 
justificărilor personale (Pentru ce am fost contra războiului), 
jurnalului patetic si franc (Călătoria în refugiu), pamfletului 
violent, vizînd persoane sus-puse. Ultimei specii îi aparţin cele 
mai revelatoare texte. N^ar fi exclus ca portretele corosive la 
care mă refer să constituie un material preliminar, fişe pen- 
tru un viitor roman politic care-l obseda pe Zamfirescu, dacă e 
să luăm de bună mărturia unui contemporan. Fauna politică e 
imortalizată sumar, în pagini vrednice de Brehm, un Brehm care 
nu se mai minunează, ci acuză. Obiectivitatea, proprie istoricu- 
lui, moare, se dezvoltă insă viguros subiectivitatea ce rezumă 
unilateral personalitatea luată în discuţie. De regulă, aceasta e 
subsumată unei dominante psihologice, revelată şi îngroşată ca- 
ricatural. P. P. Carp figurează rigorismul absolut, incapabil să 
se plieze vieţii sau măcar s-o înţeleagă, Dimitrie Sturdza — pru- 
deria pe seama căreia se amuzau şi pasoptistii, Al. Marghiloman 
— snobismul. Vitriolant e portretul saint-simonian consacrat lui 
Vintilă Brătianu, comparabil — acesta — cu celebrul Necro- 
log tardiv scris de Vinea în 1931, la moartea sinistrului perso- 
naj. Revelația acestor file de memorial e de ordin stilistic si ca- 
racterologic. Cufundat în ură ca într-un fluviu mitic, cu puteri 
miraculoase, seninul, idilicul Duiliu Zamfirescu renaşte teribil, 
răzbunător, necruţător ca Nemesis. După o jumătate de secol; 
metamorfoza lui Bolintineanu (scriitorul ce a guvernat atît de 
evident începuturile lirice şi epice ale lui Zamfirescu) se repetă. 
Semn clar că nu ne putem dezminti originea. 


IOAN ADAM 


NOTA ASUPRA VOLUMULUI V — PUBLICISTICA 


Volumul de faţă şi următorul sînt consacrate Publicisticii, 
sectorul cel mai putin cunoscut al creaţiei scriitorului. Cu rari- 
sime excepţii — Poporanismul în literatură şi, fragmentar, ten- 
tativa monografică Leon Tolstoi — textele ce apar aici nu au 
mai fost editate niciodată, rămânînd pînă azi în paginile perio- 
dicelor unde au fost publicate prima oară. Factura lor este extrem 


de diferită, căci foiletonului si notitei din faza iniţială, în ge- 
nere scurte, li se alătură, într-o succesiune imprevizibilä, studii de 
amploare, articole polemice, profesiuni de credinţă, discursuri 
academice, scrisori deschise, intervenţii subsumabile gazetăriei 
politice. O secţiune finală, Manuscrise, e consacrată unor pre- 
miere tipografice absolute. Din dorinţa de a pune la îndemîna 
cercetătorilor şi publicului cititor instrumente de lucru relativ 
uşor manevrabile, am împărțit materia în două volume, cel din 
urmă fiind preponderent destinat comunicărilor academice. Am 
socotit necesară şi includerea unor eseuri de ordin istoric, poli- 
tic, sociologic, care completează semnificativ imaginea personali- 
tätii lui Duiliu Zamfirescu, în care scop am îmbogăţit consi- 
derabil sumarul ediției. Am lăsat totuşi în afară un număr de 


texte de interes minor, nerelevante pentru posibilitățile scriito- 
rului. 


Ca principiu general de structurare a materiei am folosit 
criteriul cronologic. In puţine situaţii, atunci cînd printre arti- 
cole ce fac parte dintr-o suită unitară am aflat intercalate şi 
texte izolate, le-am extras pe cele din urmă ordonîndu-le ime- 
diat după încheierea seriei respective. Am exceptat foiletoanele 


XXV 


rubricii ,Palabras", fiindcá s-ar fi pierdut din coerenta preo- 
cupárilor publicistului. Intrucît in majoritatea cazurilor nu existá 
manuscrisele încredințate zetarului sau măcar copii, ciorne, am 
reprodus textele din reviste, fără posibilitatea unei alte con- 
fruntări. Atunci cînd am identificat şi manuscrise cu diferenţe 
faţă de textul publicat în periodice, l-am preferat pe ultimul, sem- 
nalînd succint la Note deosebirile, aşa cum am procedat, de pildă, 
cu eseul Romanul şi limba română. In cazul discursului de re- 
ceptie la Academie, Poporanismul ín literatură, apărut atit in 
revistă cît şi în volum, am optat, fireşte, pentru ultima formă, care 
nu avea abrevierile impuse de Maiorescu. 

Pentru a asigura coerenţa, caracterul unitar al ediţiei, am 
menţinut criteriile ortografice si de transcriere enunțate în pri- 
mul volum. Am păstrat astfel cu grijă formele regionale ală- 
turi de cele literare, genitivele in ei (în alternanță cy cele în îi), 
lipsa lui / final din substantivele articulate, desinenţa de plu- 
ral Zeie în paralel cu (ie, dubletele suntsínt s.a.m.d. 

In cadrul aparatului critic am încercat să sintetizám — iu 
ordinea esentialului — toate informaţiile de oare dispunem 
referitoare la personaje, personalităţi, situaţii literare, istorice, 
politice, diplomatice, semnalînd, cînd a fost nevoie, evoluţia pă- 
rerilor lui Duiliu Zamfirescu faţă de ele. Totodată, àm urmărit 
ecoul în epocă şi în posteritate al eseurilor importante. 

Intrucît unele articole din faza finală au fost amputate de 
cenzura vremii, am marcat intervenţia acesteia cu trei puncte 
între paranteze ascuţite : (...) 

Pentru explicarea cuvintelor de circulaţie restrînsă am al- 
cătuit un glosar. Un Indice de nume şi un Indice al textelor 
neincluse în sumarul acestor două volume înlesnesc orientarea 
cititorului. 


I. A. 


HUGHENOTII SI MANTILLA 


Cárora dintre d-voastrá vi s-a-ntimplat sá visati vreo- 
datá un colt de pádure si pe sub umbra frunzelor o um- 
brá de femeie frumoasá, pierzindu-se in fundul codri- 
lor, nestiutoare de lume, nepásátoare de singurätate si 
vrednicá de iubit ? Cárora dintre d-voastrá iarági vi s-a 
intimplat sá vá desteptati in acel vis si sá vá incercati 
zadarnic a readormi spre a astepta venirea visului cu pá- 
durea si cu femeia ? Ati bágat; de seamá cum mintea, ur- 
márind acea videnie, sá-neacá intr-o mare de cugete 
fermecátoare ; cum privirea urmäreste un ceva straniu, 
fără scop, fără formă sigură, fără coloare determinată, 
care ceva există fiindcă-l vezi, dar care se pierde- într-un 
clarobscur plin de poezie şi pe care îndată nu-l mai vezi 
fiindcă nu mai există : ati văzut aceste lucruri ? 

Dacă le-aţi văzut mă veţi înţelege, fiindcă tocmai aşa 
e actul al patrulea din Hughenoții. 

Luminile slabe. Scena în umbră. Mantilla’? în alb. 

Mantilla e o adevărată artistă. Critica, care nu prea 
face multă cheltuială de complimente, e silită să aducă 
primei-done toate omagiele sale, omagii cu atît mai me- 
ritate cu cît rolul e mai greu. . 

Muzica lui Meyerbeer,' care e un fel de compromis 
de muzicá italianá si muzicá germaná, cere o aptitudine 
aparte spre a fi bine exprimatá. intr-insa se gásesc mo- 
tive din Aida, in cari se pare cá autorul a voit sá reflec- 
teze calmul si gravitatea protestantá, unite cu unele trá- 


suri de geniu vesel, cari ne amintesc pe Rigoletto. E 
curtea Cleopatrei şi a lui Frangois I contopite într-una 
singură, care se numeşte curtea regelui Meyerbeer. 

Mantilla a-nteles că acest îndoit caracter de muzică 
trebuie dat astfel încît tranziția de la un gen la altul să 
nu fie observată, dar să fie simțită ; a înţeles că într-o 
operă ca Hughenotii orce primadonă are îndoitul rol de 
tragediană şi de cîntäreatä. Constat cu plăcere că Man- 
tilla, deşi italiană, nu are şcoala italiană a mişcărilor de- 
cît pe jumătate. Acea eternă invirtire a mîinilor prin aer, 
care face din unii tenori nişte adevărate mori de vînt, la 
d-sa nu există decît pe jumătate. 

Cer voie artistei a-i spune cîteva lucruri generale. 

Pentru un muzicant care simte ceea ce cîntă, într-un 
rol dramatic ca al Mantillei sunt două alternative : sau 
îşi face cursul de dramă special, aplicat la cutare sau 
cutare rol — şi atunci pe scenă trebuie să nu uite nici 
gest, nici notă — sau cîntă curat şi simplu, şi atunci cel 
mai bun lucru ce are de făcut este să-şi dea osteneală a 
înţelege muzica, a se identifica cu rolul cîntat şi a lăsa 
jocul inspiraţiei. Pentru mine, un artist de un adevărat 
talent e dator să nu uite niciodată că dacă scopul imediat 
al operii este de a produce muzică frumoasă şi corectă, 
scopul său cel mare este de a schimba pe public într-un 
actor inconştient, care să cînte cu sufletul şi să joace cu 
privirea. Pentru aceasta se cere ca ochiul să fie impre- 
sionat de mişcare, de poziţie, de coloare. Cînd jocul de 
scenă e rău sau mediocru, publicul rămîne public, nu mai 
e actor. 

lacá o progresiune care ar trebui luată in bágare de 
seamá 

Frumosul simtit se poate exprima prin patru mijloacer 
muzică, poezie, pictură şi sculptură. Orce scenă de operă 
trebuie să aibă cel puţin trei din aceste mijloace spre a 
exprima o acţiune : muzică, poezie şi pictură. 

Va să zică muzică — întîi. Pe acest mijloc Mantilla e 
cu totul stăpînă. 

Poezia. Poezia pentru actor este dictiunea. Dictiunea 
este strîns legată cu mişcarea. 

Mantilla în dictiune e mai slabă. Mi s-a părut că flu- 
ieră puţin pe s şi că încearcă oarecare greutate cînd vrea 


2 


să ia o notă sus unită cu o vorbă accentuată. Mişcarea 
o are liberă, dar cam demonstrativă. Astfel, în scena 
care precede jurămîntul pe pumnale, cînd Mantilla stă 
ascunsă după canapea, jocul său e foarte dificil : cîteodată 
prea expresiv, altă dată prea rece şi totdeauna nena- 
tural. In aceasta, nereuşita jocului provine şi dintr-o altă 
cauză : canapeaua după care trebuie să stea ascunsă 
Mantilla e prea mică, astfel că e silită să-şi ia o poziţie 
care nu-i lasă libertatea mişcărilor. D-nu regizor ar fi 
trebuit sä-nteleagä aceasta, şi să aleagă un scaun ca- 
pitonat, care să lase artistei toate mijloacele de a ex- 
prima prin gesturi mirarea şi durerea sa. 

In scena în care rămîne cu d, Seidman,' cînd cer- 
cetează uşile, mişcările şi mai ales mersul Mantillei e 
natural şi plin de eleganţă. 

în actul al IV lupta cu tenorul e admirabilă! 

Albul convine mult Mantillei. Nu mai vorbesc de 
scena in care cade : e partea cea mai superbă a jocului 
sau. 

Dacă aceste observatiuni vor fi cercetate de artista 
şi-şi va da osteneală să se observe puţin, cîteva mici 
defecte pe cari le are le va pierde şi noi ne vom putea 
mîndri cu o adevărată artistă. 


1881 


LA SOSEA 


intr-o dimineatá de iunie eram la Sosea cu prietenul 
meu D.1.  Treceam amîndoi pe sub umbra teilor, sátui 
de zgomot si de lume, vorbind de cite erau la ordinea 
zilei, de cáldurá, de flori, de razele soarelui, cari veneau 
ca niste cäläuze vesele ale impáratului luminei sá ne 
vestească aparitiunea sa — cînd, un cupeu, adus de doi 
cai sargi, doi adevárati filozofi pahidermi, se opri in fata 
noastră, iar din el cobori un copil si o femeie tînără, 
care, dupá modestia cu care era imbrácatá si dupá modul 
cum da bratul copilului, párea a fi o guvernantá. Orice 
ar fi fost, noi o gáseam foarte deosebitá. Avea o figurá 
simpaticä si niste ochi mari, a cáror privire párea cá 
vine dintr-o lume de cugete ; atît era de preocupată si 
de discretă. Ce-i păsa- ei dacă noi eram pe alee şi dacă 
ne uitam la dînsa cu o adevărată dragoste! Era aşa de 
departe de a ne vedea şi de a vedea pe cineva... Şi, cu 
toate astea, care ne fu mirarea cînd o văzurăm oprin- 
du-se şi întinzînd mina unei specie de om care-i ieşi 
înainte ca un punct de exclamatie, scotindu-si pălăria 
pînă la pămînt şi lăsînd astfel să se vază un cap gata 
să plece după umeri, atît de mobil şi de depărtat era 
restul corpului prin gît. Hainele, în cari-şi conserva per- 
soana, păreau puse în cui. Altfel era îmbrăcat cu mare 
cheltuială : de sus şi pînă jos la fel. Gîtul îi era împrej- 
muit de un guler curat dar din cale-afară nalt. Pe cap 
purta o pălărie de paie cu marginile largi, care-ţi făcea 
efectul unui accent circumflex deasupra unui I mare. 


încolo, sclivisit, înmănuşat, cu un vîrf de batistă albas- 
tră afară din buzunar si purtătorul unei umbrele de 
mătase. 

— Trebuie să fie telegrafist, îmi zise prietenul meu. 

— De ce? 

— Prea-i îmbrăcat din bucată şi... să-ți spui drept, 
prea mi se pare prost. 

— Cînd cugeti, cu toate astea, cá acest scandal e în- 
găduit să meargă alături de o femeie atît de frumoasă ! 

— Ce vrei; şi ei nu fac decît să urmeze regula ge- 
nerală : toate lucrurile se completează sau se discomple- 
tează pe acest pămînt. Apostrofu şi guvernanta formează 
un fel de compromis social, neapărat trebuincios spre a 
păstra linia de mijloc a progresului omenirei. 

Compromisul, precum spunea prietenul meu, se pierdu 
„în umbra aleelor şi noi ne asezaräm pe o bancă. 

Tocmai atunci, patru călăreţi, o damă şi trei băr- 
bati,- veneau în fuga cailor, plecaţi pe şele şi roşii de 
vînt, mergînd, unde, nici ei nu ştiau, dar veseli de a 
merge prin aerul liber, in răcoarea dimineţii si sub 
razele soarelui. 

Odată cu dînşii, o cucoaná lunguiatá şi galbenă apäru 
la. braţul unui domn îmbrăcat în negru şi cu un semn 
la butonieră, care explica că posesorul său e secretar de 
legatiune. Domnul purta pantaloni strînşi de glezne şi 
ceafa împărţită în două emisfere pomăduite şi trase 
cu multă îngrijire după urechi ; doamna era o elegie în 
picioare, una din acele femei cari visează, respiră, se 
mortesc şi mor în poezie, cari nu înțeleg nimic în afară 
de cadrul viselor sale, care se pleacă la fiecare cinci mi- 
nute spre organul acustic al diplomatului şoptindu-i 

De la dépouille de nos bois 
L'automne avait gonflé la terre, 


si care, cu toate astea, e culottatä de fumul havanei di- 
plomatice ca o tigaretá. 

Dupá aceastá pereche, trecu un lant de tinere fete, 
elegante, vesele, nepásátoare, cari veneau la Şosea să 
vază lumea şi să fie văzute, cari nu citiserä din cartea 
vieţii decît titlul, un titlu tipărit frumos, cu ingrijise, 
cu artă, cu seductiune chiar, cari nu înțelegeau că poate 


să intilneascá cineva, in această carte, şi pagine negre, 
pagine scrise cu lacrămi, cari rationau că, dacă s-au năs- 
cut, cel mai bun lucru ce aveau de făcut era să trăiască, 
cari poate nici nu rationau... ; în sfîrşit, fete tinere. 

în urma lor, cîţiva laptagii indoiti cu greutatea cobi- 
litilor, rîzînd şi vorbind în gura mare. 

După dînşii o bonă cu patru copii, doi plingind", unu 
bătînd în tobă şi altul alergînd ca o albină de la un 
boschet la altu... 

— Sá trecem pe partea cealaltă, îmi zise prietenul 
meu. 

— Să trecem. 

Pe partea cealaltă era bufetu: lume, cîini, ofiţeri, 
preoţi, unii citind jurnale, alţii făcînd sluj, alţii sor- 
bind cu zgomot din cafele, şi toti ocupați de persoanele 
lor sau de a jumätätilor lor. Aşa, îmi aduc aminte de 
un preot care bătea în masă cu cîrja de ne asurzise pentru 
că chelneru întîrzia a aduce dulceata doamnei preotese, 
care se întîmplase a fi o femeie cu destinaţie bărbă- 
tească, dar care din greşeală se născuse femeie. Astfel 
îşi explica prietenul meu, care nu putea să sufere fe- 
meile cu mustäti, mustätile d-nei preotese. 


La spatele nostru, un bátrin se invirtea pe lîngă bán- 
cile consumatorilor, repezindu-se după fiecare capăt de 
țigară ce se arunca, ca un flămînd după o bucată de 
pîine. 

— Ce mizerie ! zise prietenul meu cu indignare: să 
fumezi numai cînd îşi va arunca bogatul ţigara !... îţi 
foarte mulțumesc de principiele dumitale economico- 
politice. 


— Ce vrei, dragul meu, lumea! Aceasta e lumea, 
má-ntelegi ? Nu o vei schimba-o nici tu, nici eu, nici 
nimeni. Mizerie si infamie de la un capăt pînă la celä- 
lalt... De aceea cei mai cuminti fac ca fetele de sus: 
citesc numai titlul din cartea vieţii. Sunt lacrymae re- 
rum, et mentepi mortalia tangunt. Nu uita niciodată 
aceasta. 


1881 


ARTISTII ROMÁNI SI PUBLICUL 
(Seara de 27 ian. 1881) 


Plecasem la teatru cu hotárirea de a observa si de 
a da la luminä toate defectele actorilor nostri, spre a 
putea astfel forma un tot complet, care, la rindul sáu, 
sá formeze o cauzá, de mult cáutatá si negásitá de mine, 
cauza nevenirii publicului la teatrul románesc. 

Eu credeam altădată cá există in Bucureşti o clasă 
instruită, inteligentă, doritoare de a vedea frumosul şi 
a-l încuraja ; o clasă, în fine, care să nu aibă prejuditiu 
şi să aibă gust; credeam, dar nu mai cred. 

Şi cum să cred, cînd merg la teatru şi văd că toată 
lumea care ar putea înțelege binele, care ar şti a-l deo- 
sebi de rău ; toată lumea care ar simţi frumosul; toată 
îttmea care ar avea o lacrimă de dat acestor sărmani ac- 
tbpi, victime ale pasiunilor lor — toată această lume nu 
vuje ? Sau cea care vine aplaudă anapoda, rîde cînd tre- 
buie să plîngă, rămîne indiferentă cînd trebuie să simtă, 
şi "niciodată nu dă destulă atentiune artistului ? 

Desigur, nu voi pretinde că totul a mers, în seara 
de 27, admirabil, dar voi îndrăzni a spune că unele părți 
au fost superb de bine jucate. Miss Million' m-a făcut 
să pling ; şi cînd îmi mărturisesc această slăbiciune o 
fac nu pentru a aduce onoare simţurilor mele, ci pentru 
a spune celor ce vor citi că arta, cînd e adevărată, schimbă 
Pe spectator în om şi-l face să intre în stal cu inima 
ti <u pasiunile sale. Zic in om, căci cea mai mare parte 
dtn privitori vin la teatru, schimbaţi într-un fel de ma- 


nichini, spre a vedea lumea şi a fi văzuţi sau spre a se 
distra. Nimeni nu cautá adevárate impresiuni, nimeni nu 
vrea să plîngă cu calde şi adevărate lacrámi. Ei, domni- 
lor! cind ati sti cit e de greu sá spui aceea ce simte 
fiecare si ce exprimă fiecare cel putin o dată în viaţa 
lui ; cînd aţi şti cîtă înțelegere şi cîtă muncă trebuie 
unui actor spre a se identifica cu rolul; ce puternicie şi 
ce convinctiune se cere pentru a scăpa de teama de a 
cădea în ridicol; dacă ati şti toată acestea, desigur, nu 
v-ar fi ruşine să plingeti la teatru cînd sunteţi impre- 
sionati, şi ati plăti cu ochii aceea ce nu voiti să plătiţi 
cu punga. Costă atît de puţine parale o lacrimă... 
Vorbeam de Miss Multon. 


Să judecăm piesa, pe actori şi pe public împreună. 

Piesa e bună. Scene pline de viaţă ; gîndiri frumoase, 
aplicate la lucrurile si situatiunile de pe pămînt; o mis- 
care continuă de la-nceput pînă la sfîrşit; o unitate de 
acţiune şi, din toate, o morală scurtă, o pildă neobosi- 
toare şi naturală. Traductia e bunicică. Zic bunicică, fi- 
indcă am auzit galicisme de limbă străină traduse cuvînt 
cu cuvînt şi vorbe ca infidelă, puritate şi altele, puse 
fără nici o trebuintá. 

Actorii. Doamna Vasilescu? a avut rolul mamei, un 
rol greu, de mult studiu, de multă creatiune. Voi spune 
mai întîi defectele domnişoarei Multon. D-sa şi d-nu Ve- 
llescu' imi produc cîteodată efectul unor fatalitáti. Nu 
fac pe scenă decît vecinie să debiteze tirade, să declame 
în mod sforăitor, să invirteascá ochii prin cer si pe pă- 
mînt; în sfîrşit, nu vor niciodată să devie oameni. Am 
observat cá şi d-na Vasilescu şi d-ra Popescu! si d. Ve- 
llescu au uitat să vorbească omeneste : cîtetrei vorbesc 
actoreşte. Toate femeile, afară de d-na Romanescu, 
biriie pe r; toate zic parrrtialitate si primävarrrä Nu 
pricep cum d-na Vasilescu n-a înțeles cá, în timp de şase 
luni, cît stă ca guvernantă în casa bărbatului său, alături 
de copiii săi, ar fi putut să aibă o zi senină pe care să 
ne-o dea şi nouă printr-o aşezare a sprincenilor la locul 
lor, printr-o privire francă, curată. 


Dar iarăşi, în schimb, cîte părți a avut d-na Vasi- 
lescu pline de pasiune conținută, pline de efect. Astfel, 
cînd bătrînul profesor o prezintă copiilor săi şi cînd ea 


îi duce în grădină spre a le arăta drumul petrecerii şi 
al nepăsării, jocul doamnei Vasilescu, deşi conţinut, lasă 
să se vadă, ca un geam pe un tablou al Divinei Comedii, 
tot chinul sufletului în luptă cu el însuşi, toată dragostea 
mamei, toată remuşcarea femeii. Cîtepatru actorii : doam- 
nele Vasilescu, Romanescu, Popescu si d-nu Iulian' au 
fost admirabili ! Si, cu toate astea, publicul a lăsat să 
treacă această vie scenă fără să dea cel mai mic semn 
de aprobare. N-avem public, nu! 

în scena aceasta doamna Romanescu a fost copilul 
cel mai copil : naivă, miloasă şi cu o doză de prestiintá 
surprinzătoare, a avut în adevăr conştiinţa rolului său? 
căci, a fi mamă pe scenă şi a-ţi regăsi copiii, cînd eşti 
în vîrsta de a simţi aceste lucruri aievea, e mai uşor 
decît a fi în vîrsta celor mai coapte sentimente şi, cu 
toate astea, a deveni copilul cel mai nepăsător, cel mai 
capritios, cel mai copil. 

D-ra Popescu A. are cîteodată nişte  inflectiuni de 
voce surprinzătoare, cari merg de minune în rolul co- 
piilor. Mi s-a părut însă că prea are multă ştiinţă de 
lume pentru vîrsta .Jeanei. Chipul cum pronunţă d-ra 
Popescu convine unui copil, dar d-sa vrea să rámiie co- 
pilă în toate piesele ; şi aceasta e rău. E rău pentru că, 
în piesa din urmă, d-ra Popescu e văduvă, şi naivitatea 
Jeanei nu-şi mai are loc. De aceea intonatia îndesată, 
inflectiunea de voce şi strîngerea fălcilor te face să pre- 
supui că doamna văduvă suferă de nevralgie. 

D-nu lulian m-a făcut să întrevăd de cîteva ori, dar 
numai de cîteva ori, durerea sufletului unui filozof, acea 
gamă de simtire exactă, acordată cu simtirea fiecăruia 
dintre noi. Ei, şi cu toate astea, nu! burghezii instruiți 
°°°" sufăr nu sunt ridicoli! ei numai ştiu să sufere în 
adevăr, fără nervele nobililor şi fără slăbiciunile lor! 
ei numai înţeleg durerea astfel cum vine durerea, şi ei 
numai ştiu să o ascundă bärbäteste ! De aceea în multe 
părţi d-nu Iulian n-a înţeles caracterul rolului, căci La 
făcut ridicol. Slăbiciunile unui bătrîn din timpurile noas- 
tre le-a schimbat în mişcări de basso-buf. Acest rol era 
a lui Hagiescu’. 

In piesa din urmă doamna Romanescu a fost per- 
fectă. Nu voi să-i aduc multe laude, căci, în locul meu, 


toatä lumea s-ar insárcina cu aceasta. Voi observa un lu- 
cru numai : modul cum stie Romaneasca să treacă de la 
zburdălnicia de subretă la un simtámint adevărat, care 
se deşteaptă pentru prima oară în pieptul ei, e de cea 
mai definitivă perfectie. Acea temere a necunoscutului, 
unită cu deşteptarea fiinţei sale, adormită pînă atunci 
sub muzica rísului, acele fulgere de lumină ce pleacă 
de la inima fiecărui om şi-i coprind într-un minut toată 
existenţa ; acele momente de zdrobire sufletească, cari ni- 
micesc cíteodatá pe cele mai tari şi mai nepäsätoare 
fiinte, toate sunt date cu o rará máiestrie. Ti se pare 
aşa de uşor rolul cînd vezi pe artist jucînd bine, cum ti se 
pare uşoară şi naturală o poezie scrisă cu înlesnire. Daria 
cercetează cartoanele poetului, ia vezi repetitiele şi stu- 
diul actorului ! Vei înțelege atunci cîtă menire şi cîtă 
caznă iti trebuie spre a spune cele mai uşoare lucruri 
din lume. 


Isprăvesc cu două cuvinte : părul blond al d-nei Jileta 
lăsa să vază părul negru al d-nei Romanescu, şi um- 
bletul său era prea molatic şi prea bäietesc. Paul din 
Miss Miilton părea că se imbrácase femeieste. 


1881 


PRIMA REPREZENTAȚIE A ,AIDEI" 


Théophile Gautier' vorbeşte undeva despre Egipt cu 
atîta talent, încît a încerca după dînsul să descrii im- 
presia pe care ţi-o produce deşertul este' a îndrăzni mult. 
Si, cu toate astea, un om a îndrăznit-o. Acest om este 
Verdi. 

Lucrurile care cad obicinuit sub domeniul simţurilor 
noastre au o influență hotărîtoare asupra noţiunilor pe 
cari le avem despre just, adevăr şi exact. Nu mai zic 
despre frumos, căci frumosul, fiind o armonie, le co- 
prinde pe toate celelalte. închipuirea însă, care nu este 
decît reproductiunea mai mult sau mai putin credin- 
cioasă a impresiunilor pe cari ni le lasă lucrurile vă- 
zute, combinată cu alte impresiuni, de la alte lucruri, 
închipuirea este, în mod fatal, supusă influențelor exte- 
rioarea lucrurilor.” Hatz," poetul arab, n-a cugetat 
niciodată ca Lamartine, şi pentru un negru, fie orcît de 
fantastic, cel mai frumos om din lume este cel mai fru- 
mos negru. 

Verdi, muzicantul cel mai pasionat pentru tara lui, 
după Bellini,’ amantul mării si al cerului italian, ure- 
chea cea mai fină spre a prinde notele simple ale bar- 
carolelor, Verdi ne-a desinat în note conturul pirami- 
delor, ne-a spus prin sonuri surda întindere a nisipurilor, 
ne-a dezlegat taina care leagă sufletul fiecărui egiptean 
devecinicia ţării sale. Nilul i-a cîntat şi el ne-a eîntat 
ceea ce i-a cîntat Nilul - cerul i-a vorbit si el ne-a spus 


H 


vorbele cerului; marea l-a purtat pe braţele ei si el 
soaptele märii ni le-a spus. Nu cunosc pe lume decit o 
singură muzică, muzica din Guillaume Tell care să 
oglindeascá atit de fidel tara pe care o cîntä, ca Aida. 
O rezonantá pierdutá in umbra culiselor, care te face 
să cugeti la glasurile misterioase ale deşertului; o opo- 
zitiune de note curioase, plingátoare, care, în corurile 
templului, te transportă, îţi deşteaptă în suflet vibratiu- 
nile durerii neintelese ; o eternitate reflectată în toată 
această muzică ; unele sunete de trompete, cari, sub im- 
presia muzicei cîntată, iti produc efectul unor tipete 
necunoscute, cari te fac să tresari ; un tot plin de ar- 
monie şi de vecinicie, dacă aş putea spune astfel, iată 
ce este Aida. Şi, prin aceste fatale cîntice şi glasuri orien- 
tale, cîte raze de lumină! cîte strigăte de bucurie! 
cîte suspine de iubire! Sunt unele romanțe şi unele 
duori în cari mîna care le-a scris n-a putut să-şi ascundă 
origina. Aceste bucăţi, de un caracter cu totul particu- 
lar, de o delicatetä cu totul italiană, în mijlocul acelei 
muzice de piramide şi de sfinxi, iti fac impresia unor 
oaze în mijlocul deşertului. Şi trebuie să fim recunos- 
cători Maestrului că ne defineşte în limba noastră ceea 
ce simțim în limba lui Faraon, dar ceea ce nu înțelegem. 
Romanta Celeste Aida, pe care o cîntă Radames la înce- 
putul bucății, precum şi Adio, din actul al IV-lea, sunt 
nişte adevărate raze de lumină, cari străbat norii cenuşii 
şi plini de furtună ai acestei opere märete, eterne, ne- 
muritoare, ca şi piramidele pe cari le cîntă. 


Trecind la interpretatie, fiindcă e vorba despre tara 
Egiptului şi despre piramide, voi spune cîteva cuvinte 
în privința decorurilor. 

In actul al III, tabloul care reprezintă orizontul, 
care leagă cerul cu apa Nilului, poate să facă oarecare 
impresie unui ochi profan, dar pentru un om cu puţine 
cunoştinţe de legile perspectivei şi ale luminei nu poate 
decît să-i producă o tristă impresie. Luna stă pe cer, în 
fata unui nor, pe care razele sale îl tivesc cu o bandă 
argintie, şi luna e mai palidă decît norul. Reflexiunile 
sunt frumoase dar sunt prea vii. După intensitatea lu- 
minei ai presupune că norul dá lumina şi că luna o pri- 
meşte. Apa, după aceea, e aşa de nenorocit reprezentată, 


n 


încît te crucesti cum poate o luntre, orcît de mică, să 
plutească in acel bazin, în care, spre completarea im- 
posibilului, mai cresc şi cîţiva banani şi cîteva trestii. 
Cu distanța de pe tablou, un om meşter ar fi făcut o 
perspectivă superbă ; ar fi văzut malul cellalt la depăr- 
tarea cuvenită, şi barca care se iveşte din stînga nu ti-ar 
mai fi produs efectul de a fi trasă la edec. 

Cîntäretii au ieşit bine cu oarecari exceptiuni. D-ra 
Mantilla a fost în general cam ostenită. Fie din prea 
multă impresie, fie din oboseală, vocea sa n-avea inten- 
sitatea cerută de note, şi tocmai în actul al IV-a şi-a cîş- 
tigat rezonanţa şi limpiditatea sa. Ceea ce admir la Man- 
tilla este tocmai această impresiune, de care a suferit în 
începutul piesei. Ştie aşa de bine să-şi compuie figura 
după nota care trebuie s-o ia, sau, mai bine, se uită atît 
de complet cá e actriţă, încît, in toate rolurile, o vezi 
că suferă cu personagele pe cari le joacă ; iubeşte, urăşte, 
se identifică fără voie cu Aida, sclava etiopiana. Îmi 
pare rău că n-am putut să spui cîteva cuvinte de Un 
ballo in maschera.’ Mantilla şi, aş putea zice, toti ar- 
tiştii au fost atît de bine, încît pentru întîiaşi dată am 
ieşit de la teatru încîntat şi pe deplin mulţumit. 

Tenorul, d-1 Ugolini,' e un excelent tenor ori de cîte 
ori cîntă sus ; aceasta a făcut ca duo din final să iasă 
admirabil. Cînd însă se lasă în notele de mezzo-soprano, 
pare că e altul cu totul, atît de slabe şi de închise tonuri 
dă. Mi se pare că domnia-sa ştie aceasta, şi de aceea e 
inferior sie însuşi cînd cîntă prea jos. In actul întîi, fru- 
moasa bucată Celeste Aida, forma divina a exprimat-o 
destul de dulce, dar cu oarecare simtire conținută. Altfel 

un cintáret modest d-1 Ugolini. Ii cer voie să-i spun 
cîteva observatiuni. Mai în general toti tenorii, fiindcă 
sunt puşi în situatiuni fericite de îmbrätisäri si confi- 
dente, au de cîntat duori cu primadonele. Nimic nu-i mai 
nenorocit pentru bietul privitor decît de a-i vedea îmbră- 
tisati şi pasionaţi unul pentru altul şi, în acelaşi timp, 
cătînd unul la dreapta şi altul la stînga, depărtîndu-se 
cit pot cu figurile unul de altul, spre a-şi găsi fiecare 
nota. Ii înţelegi numaidecît că sunt actori şi că iluzia 
care” ţi-o făceau, crezindu-i cá simt ceea ce cîntă, era 
falsă ca toate iluziile. De aceea e bine, e chiar necesar, 


B 


pentru un bun tenor, sä se lase de trebuinta de a privi 
publicul si sä caute a-si indeplini rolul de constiintä. 

D-ra Bernardoni, o buná  contraaltá. Vorbind de 
Aida, as voi sá vorbesc de Un ballo in maschera, ca sá-i 
pot face sincere complimente. Este adevárat cá rolul din 
Aida e mult mai greu ca cel din Un ballo, dar si d-sa 
e mult mai inferioară în cel dintîi decît în cel de-al 
doilea. 

In scena însă în care umileşte pe Aida cu disprețul 
altetei-sale, Bernardoni e o adevărată fiică de rege, su- 
perbă, furioasă contra acestei särmane etiopiene, căreia 
îi repetă schiava ! schiava ! dar totdauna demnă. De- 
fectul cel mare al d-rei Bernardoni este că are respi- 
ratia prea scurtă şi prea simțită. In general, contraaltá 
de anul acesta e tot atit de bună ca şi Angelica Veratti,” 
ca si Theodorini.' 

Am admirat jocul sacerdotului suprem, al primului 
bas. E fatalitatea in picioare. Niciodatá nu s-a preocu- 
pat de public. Cáuta privind un ce fix, máret, suprem, 
care párea a fi tinta rugáciunilor si a miscärilor sale. 
Coristii ar trebui sä-1 aibá ca model si sá nu facá ab- 
solut nici o miscare decít cele pe cari le face basul. 

In privinta costumelor, totul n-a mers destul de per- 
fect. Se cere de la un regizor sá stie putiná istorie, sá 
aibá oarecari cunostinte de dezvoltarea artelor si de pro- 
gresul institutiilor. Este adevárat cá defileurile din ac- 
tul al Il-a au fost bune. Trompetii din rîndul întîi au tre- 
cut bine şi au avut notele juste. Dar regele Etiopiei, cînd 
vine înaintea regelui de Egipt, are după mini un lant 
de la gîtul vreunui cal, un lant din fabricele noastre 
de astăzi, cu inelele în trei muchii. Aceasta poate să 
treacă neobservat de unii, dar la Operă sunt şi oameni 
cari ştiu că pe timpurile faraonilor, şi dacă ar fi existat 
lanţuri, desigur ele nu erau ca cele din zilele noastre. 
Se cuvenea, şi mai ales unui sclav rege, un lanţ cu inele 
mari, late. De tovarăşii săi nu mai vorbesc, căci aceia 
au atîrnate de mini nişte tinichele legate cu sfoară. 


Actul al Il-a, care nu este decît o procesiune con- 
tinuă, trebuie observat şi repetat de cîteva ori înaintea 
orcărei reprezentatiuni, pentru ea să nu dea loc la ne- 


14 


intelegeri. Coristii ar trebui mustruluiti mai des, spre a 
„u ridica unii mîinile spre cer si alții spre pămînt. 
Templul e egiptean şi în Egiptul faraonilor imobilitatea 
şi fatalismul e trăsura distinctivă a religiunei ; aşadar, 
slujbele trebuiesc făcute cu o abnegatiune şi o rigidi- 
tate de mişcări care cere un studiu particular. 

Am auzit că directiunea Operei nu lasă regizorului 
toate mijloacele de a-şi exercita autoritatea în scenă. 
Aceasta e rău, căci, sau directiunea are un regizor bun, 
numit cu o destinaţie a sa, şi atunci trebuie să-l lase 
să lucreze cum înţelege el, sau regizorul e rău şi atunci 
îl tine în zadar. Si-ntr-un caz şi-ntr-altul directiunea e 
vinovată, si noi suntem siliți să privim pe d-ra Buchini' 
ieşind în Don Pasquale, scenă din evul cavaleresc, cu o 
rochie de bal din zilele noastre. 

Corurile sunt bine cîntate. Drnu Carini îşi înţelege 
meseria, şi căutam ocazia a-i spune aceasta. 

Directorul de canto, Maestrul, cum se numeşte, e ia- 
răşi foarte conştiincios. Repetitiunile cari se fac, ca la 
noi la nimeni, în galop, nu lasă d-lui Riboldi'" timpul 
de a cenzura întreaga trupă şi întreaga orchestră. Fie- 
care Maestru ar trebui să fie un Gluck,'* care să si- 
lească pe artişti a repeta de douăzeci şi de treizeci de 
ori acelaşi lucru ; ar trebui însă ca pe lîngă fiecare Ma- 
estru să trăiască cîte o Maria Antoaneta, care să-i ga- 
ranteze că la a cinsprezecea repetire scaunele orchestrei 
n-or să rámiie goale şi scena deşartă. Aceasta îmi aduce 
aminte un pasagiu, spus de Blaze de Bury, ‘ despre 
modul cum se chinuia bietul Rossini‘ cu artiştii săi 
„Ce ré dieze que vous me donnez là, n'a certe rien de 
mauvais en soi, j'en prends note et compte en faire bon 
usage tôt ou tard; mais, pour cette fois, j'ai écrit un 

ré naturel, et, si vous voulez bien, nous nous y tien- 
drons !" 

Ca concluzie, trebuie sá declar cá Aida, astfel cum 
e jucatá la noi, nu e perfectá, dar meritá sä fie vázutá. 
*Nu trebuiesc uitate greutátile pe cari le intimpiná mon- 
tarea unei piese ca Aida. 


1881 


FRANÇOIS SCHIPEK' 


Cu condeiul muiat în cerneala amäräciunii voi în- 
cerca să desinez silueta acestui om, artist pînă dincolo 
de mormînt, căruia gazetăria românească nu s-a invred- 
nicit să-i jertfească două coloane, două rînduri, două 
vorbe. Ea a vestit poporului moartea sa, precum ar fi 
vestit moartea lui kir Francá Ohtoic, meşter cárámidar. 

în adevăr, pentru oamenii cari fac ceva în tara 
aceasta, această țară nu vrea şi ea, cel putin după moar- 
tea lor, să-şi prinză de mînica hainii o jumătate de cot 
de crep negru ? Nu se gîndeşte tara mea cá, cel putin 
pentru cei cari trăiesc, pentru cei cari se zbat sub aco- 
perişul mizeriei, scriitori, muzicanți, actori, zugravi, cîs- 
tigîndu-şi pîinea mai greu decît salahorii, trăind amägiti 
toată viața lor de o speranţă deşartă, speranţa succesu- 
lui, mulțumiți totdauna cu o mică răsplată, răsplata vor- 
belor bune nu se gîndeşte această ţară cá pentru cei 
cari trăiesc indiferența ei este o moarte vie pe care le-o 
pregăteşte de la naştere ? Nu se gîndeşte că ea înäbuse 
într-o generaţie toate talentele, toate spiritele, toate în- 
clinările către frumosul manifestat, silind pe poet să 
înveţe dreptu ca să se facă substitut or subprefect şi să 
poată trăi, nevoind pe compozitor să se îndeletnicească 
cu contrabasul ca să aibă un loc în orchestră spre a-şi 
dobîndi pîinea de toate zilele, reducînd pe pictor să zu- 
grăvească icoane or să facă portrete prin mahalale, pe 
cîte 5 galbeni unu, ca să aibă cu ce să-şi plătească colorile 


16 


IN 
PCS 
1^ 


$1 oloiul 
sunt 


cari îi sunt mult mai trebuincioase lui decît ii 
domnului deputat Fleva?’ caii, d-lui Atanasie Sto- 
lojan? Codu şi d-lui financiar Pană Buescu nevoia de a 
fi membru în comitetul teatral... Căci una din două: or 
românul are gust, îi place arta, îi plac încîntările sufle- 
tului — Şi atunci tara românească, guvernul ţării româ- 
neşti, trebuie să le dea să mănînce artiştilor; or nu-i 
place frumosul — şi atunci să nu-i mai înşele pe bietii 
nebuni cari îi cred vorbele pompoase şi să le spuie verde 
băieţi, după plug, că nu-i de trai! 

Âti cunoscut cred cu toţii pe Schipek. Iarna il în- 
tîlneai pe ulițele Bucureştiului, imboborojit într-un tar- 
tan lat şi cu o căciulă de imitație de astrahan trasă pînă 
pe ochi, mergîndu-şi mersul său regulat, molatic, spre a 
ajunge la ,Union", la ,Rasca" sau la ,Stavri", la vreunul 
din localurile căutate ale oraşului capitală, unde pre- 
zenta sa aduna regulat cîţiva tineri cu gusturi deosebite, 
cîteva femei cu obiceiurile încă femeiesti. 

De la început e de observat faptul că Schipek, 
tot talentul său, cu toată măiestria sa, nu a fost nici- 
odată invoit în orchestra Teatrului National şi nici in 
orchestra Operii, cari se complecteazä pe fiecare an cu 
un număr însemnat de artişti. Aceasta ţinea de două 
lucruri : întîi, Schipek nu ar fi primit să cînte niciodată 
sub un şef ca cel pe care-l are astăzi orchestra Teatru- 
lui National‘; nu s-ar fi supus niciodată cenzurelor şi 
întârzierilor displăcute pe cari trebuie să le sufere un 
adevărat artist ca el, din cauza greşelelor făcute de alti 
muzicanți mai slabi sau mai tineri si, al doilea, el avea 
înnăscut dorul de a umbla ca o pasăre pribeagă din ca- 
fenea în cafenea ; avea într-însul sîmburile unei vieţi 
fără nici o socoteală, o viață de boem; cînd cu prea 
parale, cînd fără parale ; cînd dormit, cînd nedormit ; 
trăind nici însurat, nici nensurat dar vecinie liber, 
vecinie stápin pe capul lui. 


cu 


Ce n'était pas Rolla qui gouvernait sa vie 
C'étaient ses passions... 


E o adeváratá ironie a soartei, 


la unii oameni de ta- 
lent ^r- Si 


se stie dacá Schipek avea talent — trebuinta 
«e ^ simt de a-si face ráu singuri, de a se supára ei pe 


17 


ei înşişi, de a trái in mizerie. Si, cu toate astea, gîndind 
cineva mai mult la această nepotriveală, va găsi că e în 
firea lucrului ca ea să existe. In istoria secolilor se văd 
figuri titanice, fapte mari, cataclisme sociali, cari sunt 
atît de mari încît ajung unei epoce întregi; tot astfel 
în istoria vieţii unui om întîlneşti unele întîmplări, unele 
cauze cari îi umplu toată viața şi împrejuru cărora restul 
traiului este un simplu rest, fără importanţă, fără exis- 
tentä sigură. Aşa, la unii o amintire din tineretá, la 
alţii dorul de ţară, la alţii poezia, altora călătoria le 
stăpîneşte toată viaţa. Misterul vieţii lui Schipek era 
vioara. El adesea avea trebuintä să sufere sau să nu 
mai simtă deloc, ca, în primul caz, vioara să-i aducă 
alinarea durerilor, iar în al doilea, să-i deştepte simtu- 
rile adormite sub reţeaua indiferentii. încolo, casă, masă, 
copii, grijile vulgare de toate zilele, cari alcătuiesc mreaja 
vieții nu-l atingeau ! 

In toamna anului trecut mă găseam în Bucureşti şi, 
împreună cu camaradul meu de şcoală G.L., ocupam un 
vast salon pe strada Vămii, care de ordinar era închiriat 
artiştilor Operii. Alături de noi, şi despărţit numai prin- 
tr-o uşă, şedea Schipek. Nu-l văzusem de vreun an. într-o 
dimineața ne deşteptăm în sunetul unor acorduri de 
piano, atît de dulci şi atît de armonioase, încît n-am 
îndrăznit nici unul să vorbim pînă nu s-au sfîrşit cele 
din urmă vibratiuni. După ce se auzea cîte un acord, o 
tăcere de două sau trei minute urma, probabil pentru 
da artistul să-şi poată pune pe hîrtie inspiraţia; apoi, 
notele se auzeau iarăşi, simple, sonore, dulci, dar oare- 
cum ostenite, parcă ar fi urmat unele după altele cu 
greutate. Se înţelegea numaidecit compozitiunea. Si 
printre aceste acorduri fine, cîte o tusă seacă, surdă, sfi- 
şietoare, care părea că ne rupe plămînii, nouă, celor 
cari ascultam, venea să întrerupă manifestatiunea acestui 
geniu, atît de pe nedrept copleşit de puterea boalei. Tot 
în curtea aceea şedea un fierar şi un ungurean, slugă 
a proprietarului, care toată ziua nu făcea decît să scoată 
şi să răsucească la soare saltelele ; vecinie avea în gură 
vorba madrazen, pentru care şi noi îl botezasem musiu 
Madrat. în dimineaţa aceea musiu Madrat si cu fieraru 
făceau prin curte un zgomot páginesc, rásucind la sal- 


is 


tele, bocánind, trintind, înjurînd, fără ca, cu toate astea, 
Schipek să audă sau să fie întrerupt din compunere; 
atît era de cufundat în cugerarea sa muzicală. Ceea ce-l 
întrerupea, duşmanul care nu-l lăsa să scrie, era tusa, 
era boala, era ftizia. 

Această istorisire, care are aerul unei anecdote, unei 
pagine de fantazie, este de cel mai crud adevăr, şi prie- 
tenul meu poate adeveri. 

Eu nu sunt muzicant, dar îmi închipuiesc că, pentru 
un om de talia lui Schipek, muzica trebuie să aibă, îna- 
inte de a se traduce în note, o existență sau, mai bine, 
o preexistentă în stare latentă. Pentru un poet, o idee 
cînd îi vine, ea se întrupează din acel ce vaporos care 
se cheamă cuget sau gîndire, şi tot în el strofele, verse- 
tele se alcătuiesc în vorbe, fiindcă vorbirea este mijlocul 
cel mai natural, cel mai uzitat spre a-şi reproduce cineva 
gindirea. Tot aşa şi cu pictura. Ochii minţii văd un con- 
tur, o situaţie poetică, o coloare, căreia mai tîrziu cărbu- 
nele şi penelu îi dau o formă decisă. Dar cu muzica? 
Ce vezi înainte de a atinge clapele pianului sau coardele 
violinei ? Nimic. Şi cu toate astea auzi ceva. Acel ceva 
este ca nourul, ca fumul care se vede deasupra noastră, 
nehotärît, nesigur, fără formă, fără coloare şi care, cu 
toate astea, dacă dă de un mediu cald se schimbă în 
ploaie, într-o ploaie fină şi răcoritoare. Acest ceva, an- 
terior compozitiunei, se poate numi cugetare muzicală. 

Ei, vedeţi, mi se pare că nici un cap pe lume nu 
putea să fie mai bogat în aceste cugetări decît al lui 
Schipek. 

lată portretu lui : un om ca de 34 de ani, de statură 
mijlocie, slab, delicat, cu firea concentrată, vorbind rar, 
sau, cînd era luat de curentu gîndirilor sale, vorbind prea 
mult, totdauna îmbrăcat corect, iarna îmbrăcat greoi. 

Un exterior apatic, dar atrăgător. Figura unui artist, 
fruntea unui om de geniu. 

Mărturisesc că nu am văzut în viaţa mea o frunte 
care să oglindească mai puternic aceea ce oamenii s-au 
áct' 2 1*""* Putere creatoare. Dacă Schipek ar fi în- 
vätat mecanica sau metalurgia şi ar fi fost ceva mai so- 
„V* “ & ajuns să găsească de mult mijlocul de a cîrmi 
^oanel«, sau de a fi descoperit procedeu de a recom- 


19 


pune diamantul din cărbune. Dar Schipek nu învățase 
decit stiinta Conservatorului din Viena, si acolo, desi 
avusese medalia de aur, nu putuse sá cunoascá nici prin- 
cipiul Montgolfierilor, nici bazele diamantului. N-as 
putea să înfätisez mai bine acea vastă boltă osoasă, sub 
care se odihnea o lume de armonie, decît comparînd-o 
cu o pagină albă a Decameronului, în care un rege Da- 
vid şi-ar fi scris psalmele sale.’ Pe această albă frunte 
cugetarea se întipărea c» o poemä, şi niciodată trăsături 
de figură nu au fost mai în armonie cu sufletul decît 
la acest om. Il priveam adesea la ,Stavri", de la înce- 
put, cum îşi scotea vioara din cutie, cum îşi strîngea 
arcuşu, cum îşi alegea notele şi, după aceea, cum îşi 
trecea mîna prin părul sáu fin şi buclat, netezindu-si 
fruntea ca şi cum ar fi voit să destepte intr-insa o fiinţă 
adormită : muzica. După aceea se trăgea cu scaunul îna- 
poi, arăta colegului sáu de la piano, d. Medek, punctul 
de unde trebuiau sá porneascá, si incepeau... Cei cart 
au avut ca mine fericirea să-l asculte pot spune dacă 
muzica era ridicată la cel mai înalt grad de perfectie. Se 
întîmpla adesea ca d. Medek să se deie la cîte o petre- 
cere de degete, la cîte o fioritură, cum se numeşte în 
muzică, afară din tact; atunci arcuşul lui Schipek îl 
lovea peste brat sau peste mînă, în semn de nemultu- 
mire. Medek însă, deşi mai bătrîn, nu se supăra nici- 
odată. Este adevărat că, pe lîngă acel ceva tainic şi ne- 
cunoscut în sufletul său, pe care şi-l punea în arcuş şi 
în coarde, Schipek avea obiceiul de a nu cînta decît 
numai ceea ce găsea scris, de a nu face nici o notă, crea- 
tiune a fantaziei sale. Si se ştie dacă muzicantul ar fi 
putut sustine pe compozitor adăogînd ceva de la dînsu. 
Acest bun obicei era la Schipek dovada unei scoale înalte. 
El ştia că cea dintîi datorie a unui virtuoz, ca şi a unui. 
actor, este de a rămînea credincios autorului pe care-l 
execută, de a nu adăoga nimic, sub nici un cuvînt, fără 
învoirea compozitorului. De aceea şi muzica sa avea o 
gratie, o poezie deosebită. Simplitatea si dulceata cu 
care cînta Schipek nu se întîlneşte la unul dintr-o sută 
de violonişti. Iată pentru ce insist asupra acestui punct.. 


Bucätile cari cu deosebire îi plăceau erau melodiele 
din Norma,  Somnambula, Lucrezia Borgia" Lmda "' 


20 


Si cu deosebire Faust. Pe la 12 ceasuri din noapte, 
după ce nu rámineau în salonul lui Stavri decît cîțiva 
cunoscuţi, mai toti prieteni ai artistului, el cînta cîte o 
bucatá a sa de predilectiune, ca, de pildá, valsul din 
Faust sau sextetul din Lucia, or andantele lui Kontski 
din Réveil du Lion, bucăţi cari toate entuziasmau atît 
de mult auditorul, încît sticlele începeau, de la o masă 
la alta, o sarabandá nebuná. 

E ceva curios. Schipek şi-a făcut cursurile în Con- 
servatorul din Viena — şi cu toate astea niciodată mu- 
zica germană, simfonia, care, dealtminteri, nici nu con- 
vine mult vioarei, nu l-a atins. Pe el îl mulțumea atit 
de mult o notă rondă, clară, bine exprimată, încît nu 
mai simţea nevoie să grămădească mai multe la un loc 
ca să dea un sunet. O notă de vioară, zicea el, tot ce 
are mai frumos într-însa sunt vibratiunile. Dacă nu o 
vei lăsa să moară singură în moleculele aerului, dacă nu 
vei căuta să laşi distincte cele din urmă ondulatiuni ale 
sunetului, nu eşti artist. 

Ca compozitor, Schipek excela în valsuri. Valsurile 
sale nu sunt nici nemtesti, nici frantuzesti ; nu seamănă 
nici cu ale lui Strauss, nici cu ale lui Métra.'' Ele s-ar 
putea mai bine numi valsuri românesti, cáci au un ca- 
racter cu totul aparte. Astfel, una din cele din urmá 
compozitiuni ale sale, S-avem  norocire, este o pagină 
pliná de delicatetá, de originalitate, de armonie, si, ascul- 
tind-o, te simti ridicat de pe pámint pe puterea ferme- 
cátoare a acestei gingase bucăţi. S-o vezi, mamá, n-o 
mai uiti, O noapte în pădure şi altele multe sunt atîtea 
dovezi de creatiunea unei muzice de gen, muzică cu ca- 
racter, pe care pecetea spiritului naţional a fost pusă, 
fără ca, cu toate acestea, să se păstreze vulgaritatea ce- 
lorlalte bucăţi româneşti, ca Portretul, Sărman m-a nás- 
cut mama şi altele. Aproape toată muzica noastră e scrisă 
in minor. Muzica lui Schipek are ceva bărbătesc, mar- 
tel şi, deşi dulce, e cea mai mare parte scrisă în major. 


Şi acum, chiar dacă acest om nu ar fi compus nimic, 
dacă nu ar fi lăsat după dinsul nici o dovadă a geniului 


21 


säu, nu se cuvine oare nimic memoriei lui pentru timpul 
cit a încîntat publicul cunoscător al capitalei şi al ţării; 
nu se cade să se ţie socoteală de mizeria în care rămîn 
cîțiva copii, cîteva creatiuni, de alt gen, a marelui mu- 
zicant ? Lui Flechtenmacher” i s-a dat 300 fr. pe lună. 
Foarte bine s-a făcut; rui se pare că aceasta revine în 
mare parte stáruintelor lui Pantazi Ghica.'' Nu s-ar pu- 
tea incuviinta o pensie lunară de 100 fr. copiilor lui 
Schipek, dacă nu altfel, cel puţin cu speranţa că în aceşti 
copii se află stofa tatălui lor şi că e de datoria naţiunii 
a nu lăsa să se usuce lăstarii stejarului... ? 

Ei, d-lor deputati, e cîtăva vreme de cînd Ventura 
v-a făcut o rugăciune: înscrieţi într-un buget 2 sau 
300 000 fr. pentru arte şi literatură, şi instituiti un con- 
siliu superior care să dispună de aceste mijloace, spre a 
vă lua domnielor-voastre grija şi displăcerea de-a mai 
vedea pe bietii artişti imbátriniti şi bolnavi, dînd in ge- 
nunchi pe la uşile Camerii, spre a li se incuviinta de 
înaltul corp pîinea de toate zilele. Această cerere vi se 
face prin organele noastre, căci noi suntem puşi jos, noi 
putem cunoaşte şi mizeria familiei lui Schipek şi uritul 
vietei lui Iorgu Caragiali" şi deziluziile lui Flechten- 
macher şi toate nenorocirile tutulor nebunilor cari, îrt 
loc de a se face advocati sau doftori sau cizmari or sluj- 
başi ai statului, s-au apucat de artă or de literatură... 
D-voastră nu le puteţi cunoaşte, căci d-voastră suntet» 
sus, sunteţi departe de dînşii. 


1881 


„POEZII" DE AL. A. MACEDONSKI 


Iată un volum de poezii noi, ieşit din pana d-lui Ma- 
cedonski. 

In vremurile din urmă s-a vorbit mult asupra poe- 
ziei. Şcoala naturalistă, realistă, lamartinistă, romantică 
au trecut prin furcile criticei şi Dumnezeu ştie cîte vorbe 
bune s-au zis, cîte observatiuni drepte s-au făcut. Pentru 
mine, în poezie nu este şcoală, şi, dacă şcoală este, nu 
poate fi decît şcoala caracterelor.' Fiecare poet scrie 
după cum simte şi simte după organizatiunea sa morală 
şi fizică. Zic şi fizică fiindcă s-au văzut poeţi ca Lord 
Byron, care-a avut a suferi de faptul că un picior îi era 
mai scurt decît altul, atît de mult, încît nu şi-a putut 
stăpîni amărăciunea niciodată pe deplin şi ea transpiră 
în regescul său pesimism mai mult decît într-o pagină. 
Aşadar, fiecare poet e ieşit din şcoala sa sau a timpului 
său. De aceea mi se pare că autorul, în prefata sa, gre- 
şeşte cînd impută lui Alecsandri de Voguer sur les flots 
du tendre’. Să vedem. 

Mai întîi trebuie să-i mulțumesc de frumoasa parte 
ce-mi păstrează paginele introducerii sale. In al doilea 
rînd, să cercetăm. Alecsandri a zis cîndva: 

Tu care eşti pierdută în neagra vecinicie, 
Stea dulce şi iubită a sufletului meu, 
Şi care-odinioară luceai atît de vie 

etc. 


23 


Macedonski, à propos de asemenea versuri, zice : 

„Ei ne răpesc cu desävîrsire într-un rai de frunze, 
de soapte, de cer albastru, de vecinicie, de stele etc., 
sustrágindu-se cugetárilor omeneşti, ca şi cum ar uita 
cá poetul, desi înger, trebuie sá cînte pentru om si sá 
poarte in mînă sceptrul cugetárii..." 

Admirabil ! Rog însă pe prietenul meu, d. Mace- 
donski, să se dezbrace de egoismul poetului şi să rámiie 
vreo zece minute om ; în aceste zece minute să-şi amin- 
tească despre copilăria sa ; despre acele fericite vremuri 
în cari mreaja vieţii abia începuse să-l învăluie în itele 
sale ; despre acele timpuri în cari inima i se deschidea 
la cel mai mic sentiment ca un trandafir la razele soa- 
relui ; îşi va aduce numaidecit aminte cá cele dinţii lu- 
cruri din univers care-l atingeau erau stelele, frunzele, 
vîntul, florile, căci acestea au mai mult mister, în ele 
poezia este mai repede manifestată decît în toate cele- 
lalte. Şi e ştiut că fiecare om la o vîrsta oarecare e poet. 

Il existe, en un mot, chez ies trois quarts des hommes, 

Un poète mort jeune à qui l'homme survit. 


După ce vîrsta aceasta trece şi frumoasele simtimente 
sunt ucise de proza vieţii, pentru ce să faci o crimă 
celui ce-ţi cîntă aceea ce ai simțit? Tocmai în aceasta 
constă marele merit al unui poet de a spune semenilor 
săi durerile şi emotiunile pe cari le-a avut fiecare dintre 
dînşii cel puţin o dată în viaţa sa. Acum, bineînţeles, să 
le spui cu socoteală. Aceasta e afacerea talentului. După 
atîta vreme de la Alecsandri, Șerbănescu a rezis 


Tu steluța vietei mele, 
In ce nopţi te-ai cufundat ? 
în zadar te cat prin stele, 
Stelele încă te cat: 
Ca şi mie le lipseşti. 

Unde esti ? Unde esti ? 


Sunt sigur cá d-1 Macedonski a fost printre cei dintîi 
să admire focul acestei pasionate bucăţi şi un singur mo- 
ment nu i-a trecut prin minte să să supere pe steluța 
lui Șerbănescu. lată, dar, că talentul n-are şcoală; iată 


24 


că drumurile cele mai bătute, cînd sunt călcate de pi- 
ciorul omului ales, prezintă încă panorame încîntătoare. 
De aceea nu voi căuta şcoală în poeziele d-lui Mace- 
donski, ci poezie. Dealtminteri, se pare că singur revine 
la aceasta, cînd se întreabă atît de frumos 

„Ce reprezintă aceste idei ?... 


Mai înainte de toate, societatea în mijlocul căreia am 


trăit. 
în urmă — simtirile mele. 
Să nu mi se ceară nici o consecinţă." 
A 1... iată poetul. 


„Pe rînd, voi fi în ele om al viitorului şi om al tre- 
cutului. Ceea ce pot să afirm este că tot ce am scris am 
simțit, şi dacă simtirile mele s-au întreciocnit, aceasta 
dovedeşte că poetul nu poate să fie reprezentantul unei 
singure idei, ci că el trebuie să reprezinte ideile întregei 
omeniri." * 


în volumul pe care-l publică d. Macedonski afară 
de poeziile inserate în mare parte în revista Liferatorul, 
prezintă cititorului şi o piesă a sa în versuri: ZJadeg !' 

Mărturisesc, cu o adîncă satisfactiune, cá nu cunosc 
în limba română bucată originală mai perfectă, din toate 
punctele de vedere. Subiectul e dintre cele mai simple 
şi mai obişnuite ; scene naturale ; situatiele necomplicate 
şi deznodămintele fericit găsite. Comedia e în fond dramă. 
Eterna dramă a sufletelor cari se iubesc şi pe cari lumea 
le desparte. Scena a VIII-a din actul întîi, dintre Ani- 
noşescu şi Elena, e o admirabilă pagină de poemä, o 
oglindă de apă senină, în care aceste două sărmane ființe 
se văd despărțite pentru toată viaţa, legate fiind pentru 
vecinicie prin adînca lor iubire, prin adulterul la care 
i-a dus mizeriile lumei. Aninoşescu zice 


* Citat din Prefatá la volumul Al. A. Macedonski, Poesn. 
Precedate de o privire critică asupra poesiei, Librari-Editori, 
Ig. Haimann et Schônfeld [Bucureşti], Calea Victoriei, 74, 1882, 
p. XXI— XXII, reprodus şi în Al. Macedonski, Opere, I, Editura 
pentru literatură, Bucureşti, 1966, p. 399. 


25 


în somn — deştept, cînd umblu, cînd stau — prin cugetare, 
Te văd, şi-n orice floare respir a ta suflare, 

Şi dacă astăzi încă trăiesc — e că trăieşti: 

Cînd mă gîndesc la tine îmi pare că-mi vorbeşti ! 
Nestrămutată umbră, te afli lîngă mine. 

Cînd stau sub tei alene, în nopţile senine, 

Sau iarna cînd în casă la foc m-aşez pe gînd, 

Şi-mi trec o mînă rece pe-obrazul meu arzînd ! 


ELENA 


Ştii tu ce e-adulterul ? Ştii tu cîtă iubire 

li trebuie femeii să cadă!... Ce-njosire 

E pentru o femeie acest cuvînt fatal 

Ştii tu ? Cîte turmente în cercu-i infernal 
Se-nchid şi se frămîntă, le ştii tu oare? 
Cînd amăgirea-ncepe si pacea-n suflet moare, 
Ca să trăieşti, cînd astfel destinul te-<abătu, 
Ştii tu cîtă virtute-ti trebuie ?.. Ştii tu? 


Da, e trist adulterul, e omorîtor pentru o ființă care 
îşi simte şi-şi înţelege poziţia, dar e sublim adulterul 
cînd produce astfel de victime ; victimele poartă împre- 
jurul capului aureola fiinţelor cari sufăr şi poetul care 
cîntă atît de frumos suferinţa lor nu va fi uitat niciodată 
de ai săi. E locul să spui d-lui Macedonski cum inima 
poetului, a acestei amfibii trăită în visurile sale şi în 
lumea care nu e a sa, are nevoie de recunoştinţă, de 
semne de afecţiune. E locul să mă întreb cu d-sa şi cu 
toti cei cari am dus revista Literatorului prin atîtea şi 
atitea greutáti, dacá o fi existind printre cititori cel 
putin dobinda legalá de 10% cari sá înteleagä greutätile 
si sacrificiele cu cari se întreţine o foaie literară — şi 
pentru cei cari înţeleg, dacă ştiu să admire ? La această 
întrebare îmi răspund cu convingere : da ! Sunt in tara 
noastrá oameni de bine, cari inteleg frumosul, il admirá 
şi-l disting. Orce s-ar zice de poet; orcîte nedreptáti s-ar 
face persoanei sale, poeziei sale totdeauna i se va face 
dreptate. Aceasta fiindcă o bucată de poezie frumoasă 
e ca o floare cu parfum : orcît ai ascunde-o, mirosul ei 
va deştepta totdeauna simțurile celor rafinati. 


26 


Ceea ce e de observat la d-l Macedonski este între- 
buintarea ce d-sa face de cuvinte. Orce vorbă în limba 
românească, pe cît nu va fi trivială, pusă la locul ei, e 
bună şi poetică. E adevărat că de la un cîrd de vreme 
încoace, cîteva cuvinte, întrebuințate cu mult succes de 
gloria noastră naţională, de Alecsandri, s-au prins de 
sufletul unor scriitori cu atîta îndărătnicie, încît le-au 
copleşit toată originalitatea. Astfel ` taină, tainic, pribeag, 
la unii, şi la alţii : mocnit, fosnit, sură, stráveziu se re- 
petă la fiecare două-trei rînduri; şi se pare de mică 
importanţă, dar nu-şi poate închipui cineva cît de mult 
strică efectul unei cugetări frumoase, o vorbă pocit uzată. 
D-1 Macedonski are tocmai păcatul calităţilor sale, cu- 
noscînd perfect valoarea cuvintelor, le întrebuinţează cu 
multă libertate şi dacă are o idee splendidă nu se sfieşte 
a-i crea şi cuvinte pe ici, pe colo. Astfel găsim în poeziele 
sale foarte des vorbele sumbră, pură, tumult etc. 


Una dintre frumoasele bucăţi ale d-lui Macedonski, şi 
poate cea mai perfectă, cea mai elegantă, de un caracter 
sumbru, cum ar zice d-sa, este: La harpă. S-a imputat 
mult amicului meu de a fi un poet artist, cioplitor de 
versuri frumoase, cugetător, dar nu poet de inimă. O... 
Doamne ! dar în om inima şi sufletul şi cugetarea şi Eul 
său, toate să însumează în creier. Cine cugetă le face 
pe toate. Cine numai simte este proprietarul griului. 
Ciurarul lipseşte. Cugetarea cerne griul simtirei : alege 
bobul şi aruncă neghina.’ De aceea e fals cînd se zice 
unui poet: cugetă dar nu simte. 

Şi ce simtire mai delicată, ce cugetare mai înaltă şi 
mai înalt exprimată decît aceasta voiti ? Poetul vorbeşte 
despre poeţi : 


A ! Nouă nu ne pasă de inime-mpietrite, 

De epoce perverse, de suflete-njosite, 

De secolii in cari ne nastem si träim ! 

Planám mai sus de lume, căci noi, umblînd prin tină, 
Cu sufletele suntem ín raze si luminá. 

$i ne incepem viata atuncea cind murim ! 


Admirabil, admirabil ! Și de umbläm prin tină, cu 
sufletele suntem în raze şi lumină... Poate să fiu acuzat 
de prea multă iubire către mine însumi şi către amicul 


27 


meu. Dar ia spuneti-mi, domnilor, cei care cititi, citi 
dintre d-voastrá nu sunteti poeti prin cugetare, prin sim- 
tire, prin penel, prin muzicá, prin lacrámi ? Citi vá pu- 
teti glorifica cá n-ati iubit ? Si dacá ati iubit, ati fost, 
cel putin atunci, poeti. Ei, vîrsta aceea v-o cîntă Ma- 
cedonski cu atîta talent. Si sá se mai zicá cá omul care 
simte şi vorbeşte astfel nu simte !... Dacă regret ceva e 
că, într-o critică ca aceasta, nu pot reproduce îndestule 
bucăţi pe cari să le discut cu detractorii autorului. Citiţi 
Dezastrul, pag. 88, citiţi Noaptea de iunie, pag. 77, Poeţii, 
pag. 30, acest superb monument ridicat de poet cama- 
razilor săi 


De sunt nebuni, voiesc să-i apăr, 

Că-n ochi au fulgere ce scapăr' 
Schintei de poezie, 

Şi nu e rar să se întîmple 

Să poarte-o lume între tîmple 
Pe care să n-o ştie! 


îmi rămîne o ultimă observatiune de făcut. Mai în 
toate poeziele d-lui Macedonski transpiră o amărăciune 
neînvinsă şi un dezgust de lume care nu se poate tot- 
deauna stăpîni. Acesta, unit cu un spirit de observatiune 
particular, de care e înzestrat autorul, îl pune în primul 
rang al poeţilor satirici. Cine ştie dacă nu trebuie să 
mulţumim lumei, celei atît de rea, pentru că a făcut să 
vibreze cu atîta putere coarda sentimentelor sale de ură. 


1881 


CAROL SCROB : ,POEZII" 


D-l E. Caro, de la Academia Franceză, într-un fru- 
mos studiu ce face asupra decadentei criticei contimporane 
în ţara sa, prins de dezgust pentru înrîurirea cea mare 
ce o are politica în toate, arată cum critica serioasă nu 
poate să-şi mai aibă partea sa, între un jurnalism de 
improvizație si un public care, în afară de daraverile 
sale, nu caută decît să petreacă. La noi e întocmai acelaşi 
lucru. Ca şi la dînşii, şi la noi politica este o iarnă ne- 
sfirgitá, care amorteste toti mugurii, îngheaţă toti bo- 
bocii, usucă toate ramurile cari ar putea înverzi. 

in tara noastră nu există decît un om care ştie să 
critice. Acesta e d-l Maiorescu." 

într-o admirabilă dare [de] seamă ce d-sa face despre 
chipul cum judecă literatii germani literatura noastrá,' 
se plînge că studiele serioase de limbă şi de istorie sunt 
încă atît de înapoiate, încît, cu drept cuvînt, putem zice 
că n-avem deloc astfel de studii. în schimb însă recu- 
noaşte că proza populară şi poezia lirică şi-au luat un 
mare avînt şi că putem deja număra poeţi a căror inspi- 
rațiuni deosebite făgăduiesc ţării oameni de o rară va- 
loare, de un adevărat talent. 


Această ultimă observatiune este dreaptă şi are cu 
atît mai mare însemnătate cu cît ea constituie un feno- 
men patologic demn de înregistrat. 

Un popor e întocmai ca un individ. Cel dintii senti- 
ment care incolteste in inima omului e sentimentul dulce 


29 


al iubirii materne sau al iubirii. Cele dintii acorduri cari 
se vor auzi in viata unui popor nou vor fi acordurile ti- 
neretii sale. Unul va iubi si va cînta ; cellalt va fi ecoul 
acestor cintice. Rásunetul e trist, lung, duios, pentru cá 
tineretea despereazá repede, este entuziastá, e gata de 
moarte in orce moment. De aceea poezia liricá e prima 
formă pe care o îmbracă strigătul inimilor cari simt. 
Ceea ce e insá mai curios e cá, in toate timpurile, elegia 
si lirismul au avut reprezentanti de geniu. Au fost epoce 
cari n-au dat nastere la nici un poet insemnat de epo- 
pei, balade si satire — şi, dimpotrivă, n-a fost nici o 
epocă însemnată în istorie, care să nu-şi aibă poetul sáu 
liric. Asupra acestui punct d. Maiorescu este aproape de 
aceeaşi părere cu Saint-Marc Girardin.’ Girardin adaugă 
însă că adevărata glorie a secolului nostru este poezia li- 
rică, poezia inspirată de spiritualismul temperat. Şi in 
aceasta are dreptate, căci şi romanticismul nu este decît 
tot spiritualismul, si, prin urmare, lirismul mai întins, 
mai larg, mai eroic. 


Dacă vom lua poezia din începuturile sale şi pînă în 
zilele noastre, vom vedea că poeţii lirici, începînd cu 
Pindar, trecînd la Ovidiu şi ajungînd la Schiller, Heine, 
Lamartine, Musset şi alţii, au fost totdauna cei cari au 
cîntat inimei omeneşti si au fost înţeleşi de dinsa. 

Poeţii, si mai ales poeţii lirici, nu sunt creati numai 
pentru petrecerea omenirii ; ei sunt martorii şi interpre- 
til ei; ei sunt gura de aur, cum zice Girardin, care 
exprimă conştiinţa naţională ; şi, după cum poezia lor va 
fi vulgară şi seacă, lumea care a născut-o va fi ordi- 
nară, sau, dimpotrivă, dacă va fi fină şi deosebită, timpul 
care a inspirat-o va fi un timp în care năravurile şi ten- 
dintele se vor distinge. 


Villemain,’ în studiele sale asupra lui Pindar, arată 
foarte bine raporturile cari există între poezia lirică şi 
toate sentimentele mari ale umanităţii. El stabileşte că 
decadenta sau lipsa poeziei lirice este o dovadă contra 
societăților cari au pierdut-o. 


Carol Scrob e un poet liric. Luat numai din acest 
punct de vedere, el este o márturisire vie a sentimente- 


30 


lor cari animá societatea in care tráim si ne face onoare 
sub toate raporturile. 

EI publicá astázi un volum care, dacá e mic prin 
materie, e imens prin continut. Domnul Sion' a bine- 
voit a-l lua de mînă si a-l prezintă publicului, cu un 
mic discurs, care începe astfel: „Trebuie să fie de tot 
îmbătrînite şi stinse inimele în acei oameni cari cred 
sau zic că poezia a murit". lată o protestatie ! Ea, cu 
cît vine de la un poet mai bătrîn, cu atît trebuie să pară 
mai vioaie şi mai adevărată. Da, inimele celor cari cred 
că poezia a murit sunt îmbătrînite şi moarte, sau, dacă 
trăiesc, fac politică. 

Carol Scrob e ofițer de infanterie. Din ce regiuni 
oare a plecat gratioasa fee care a venit să deştepte pe 
Scrob din traiul mort al oamenilor ordinari şi să-l facă 
a-şi muia condeiul în propriul său sînge spre a scrie? 
Care este colțul din viaţa lui în care poezia a putut să 
se aşeze atît de bine şi de comod încît să nu mai plece? 
Spiritus flat ubi vuit ; acesta este singurul adevăr poetic, 
care scapă pe Scrob de urîtul cazarmelor şi de rigiditatea 
vieții de militar. 

in adevár, trebuie sá se petreacá o curioasá voltá în 
spiritul locotenentului de infanterie, cînd, sub zgomotul 
asurzitor al comenzilor, geniul său poetic poate să-l 
smulgă un moment din lumea säbielor si a baionetelor, 
spre a-l duce în cealaltă lume, în lumea fermecătoare a 
viselor şi poeziei. Cugetati numai la deosebirea ce există 
între Ja uuuu... măr şi te iubesc, şi veţi vedea îndată ce 
desperechiere de impresiuni trebuie să se afle în viaţa 
acestui om ; ce putere de simtire trebuie să aibă în su- 
fletul său spre a nu amesteca într-o întorsură confuză 
pe Za uuuu... măr ! cu te iubesc si pe La piii... clor ! cu 
te urăsc. Asemenea nepotriveli se găsesc în tara noastră 
aproaps la fiecare pas. Şi dacă bietii poeti au destulă 
simtire de cheltuit, sau prea multă viaţă poetică de dat 
Pe fiecare zi, spre a-şi acoperi urîtul celeilalte vieţi, a 
vieţii de cazarmă, de cancelarie sau de tribunal, cum ră- 
mîne cu teologii cari se fac inspectori financiari, cu 
spiterii, legislatori, cu inginerii, membri prin comitetul 
teatral şi alții şi alţii ? Sărmană ţară, sărmană poezie si, 
mai mult decît toate, sărmani poeţi! 


31 


Această exclamatie mi-aduce aminte o observatiune 
pe care o făceam odată asupra poezielor d-lui Rosetti! 


de acum 30 de ani. In capul volumului cu cunoscuta poe- 
zie de la Mehadia 


Mai ţii tu minte oară 
La băi astă-vară 


sta tipărită lista abonaților, a celor cari incuragiau litera- 
tura română, a celor cari puneau aripi tînărului entuzi- 
ast spre a zbura către Elicon' şi către... presidentia Ca- 
merii. In acea listă se văd boierii ţării, patriotii de singe, 
liberalii adevăraţi, înscrişi fiecare pentru cîte un număr 
însemnat de exemplare. Astfel, din cîte-mi mai aduc 
aminte, Cîmpineanu era înscris pentru 30, Balş pen- 
tru 25, Filipescu pentru alte atîtea etc. Astăzi, dacă poe- 
zia e mai înaintată şi nu se mai rimează oară (în loc de 
oare) cu vară, poeții nu sunt mai putin săraci decît cum 
era d. Rosetti atunci şi nu au mai puţină nevoie de sus- 
tinere decît avea d-sa. Aş fi voit să ştiu însă, stilpul tá- 
rii de astăzi, d-l Rosetti, pentru cîte exemplare s-a în- 
scris cînd au apărut poeziile lui Negruzzi, Macedonski, 
Carol Scrob şi alții ? Nu mai vorbesc de cei de a doua 
mînă şi de cei morti. Aceştia murind au iertat pe toată 
lumea. Dar pentru cei cari trăiesc ce-a dat d-sa ? Abso- 
lut nimic. lată cum se explică faptul că Scrob Carol e 
ofiţer, Serbánescu Theodor ofiţer, Negruzzi advocat şi 
gazetar, Eminescu şi Macedonski gazetari. Şi încă... acei 
ce au această din urmă meserie sunt pe jumătate feri- 
citi, căci pot, oricind vor, să-şi verse amáráciunea tristei 
lor vieti. 


Dar ceilalti ? 


Sá fie bine constatat aici cá dacá amintesc numele 
d-lui Rosetti nu voi să fac politică. Acest nume, atît de 
cunoscut astăzi, e adus ca o medalie comemorativă cînd 
e vorba de literatură. 

Ziceam dar că Carol Scrob, ca şi Șerbănescu, e ofiţer 
de infanterie. Poezia acestor doi oameni se aseamănă sub 
multe raporturi. S-ar părea că în codul militar este oprit 


32 


de a iubi, şi că aceste două suflete, prin a contrario 
___ca să vorbim ca în codice — nu au făcut decît să iu- 
bească 

„Te iubesc !'" murmură rîul; „Te iubesc!” şopteşte floarea, 

Si prin frunzele din arbori *. cînd asculti privighetoarea, 
parc-auzi în al ei cîntec cum repetă: „Te iubesc!" 

lar cînd noaptea se coboară, zîmbind tainic către lună, 

li trimet prin raze de-aur, toate stelele-mpreună 

Ast cuvînt ce dă viaţă, ăst cuvînt divin, ceresc ! 


Pe cît timp lumea va fi lume, pe atît poeţii nu vor 
înceta de a conjuga acest verb atît de cunoscut: a iubi 
şi iubire. Toti iubim sau am iubit, toti suntem înzestrați 
cu o simtire mai mare sau mai mică ; dar ceea ce nu pu- 
tem face toţi e să spunem aceea ce simţim. lată pentru 
ce poetul e trebuincios omenirei, precum graiul e tre- 
buincios individului, fiindcă el umple acest gol sim- 
tit al lipsei de mijloace cu cari să ne tălmăcim acest foc 
al inimei sau al cugetării. Sunt poeti, şi astfel e şi Ca- 
rol Scrob, cari nemeresc cîteodată atît de bine nota su- 
ferintii tuturor muritorilor încît, dacă i-ai citi în au- 
zul a zece persoane, şapte din ele cred că li s-a luat ceva 
din propria lor cugetare — şi poezia citită, în loc să 
nască gelozie, ridică un curent de simpatii cari unesc, 
întotdauna, pe cititori cu autor. Astfel se explică popu- 
laritatea unor scriitori de talent cari prin cîteva pagine 
devin celebri. 

lată un exemplu de o astfel de poezie 

Aş voi din piept să-mi scot 
Inima cu dor cu tot. 

Şi s-o pun în pieptul tău, 
Ca să simţi precum simt eu. 


Şi-aş voi să rămîn mut, 
Vocea mea să-ţi împrumut, 
Ca să-mi spui şi tu cu ea 
Ceea ce s-ascult aş vrea. 


* în textul de bază : iarbă. 


33 


Si atunci, nesimtitor, 
Sä resping al täu amor 
Si sä fac precum faci tu : 

Tu să plingi, eu să zic: „Nu !" 


Sá analizám putin aceastá trásáturá de geniu care, 
ea singurá, intr-o tará unde s-ar sti aprecia valoarea 
exactá a lucrurilor, ar face nemuritor numele care a 
iscálit-o. 

in cea dîntîi strofă poetul spune trei lucruri: întîi, 
că ființa căreia îi vorbeşte îi e atît de dragă încît chiar 
inima din piept i-ar da-o spre a-i dovedi nemărginita lui 
iubire ; al doilea, că numai cînd ea ar avea în pieptinima 
lui, ar putea să înţeleagă ce este a iubi şi, al treilea, 
că dîndu-i ei inima lui, ar scăpa de duşmanul vecinie 
nedespärtit, de dorul care-l însoţeşte orunde, ca o ca- 
raulă netrebnică. lată ce spune în patru versuri de cîte 
şase silabe. în adevăr, această preciziune de idei, această 
valoare pe deplin cunoscută a cuvintelor, această vigu- 
roasă expresie ce dă sentimentelor sale se întîlneşte rar 
la un poet liric. Şi poate că la Scrob, preciziunea este 
atît de mare încît răpeşte din farmecul imaginelor, cari 
sunt, totdauna, pentru ideea-bazá, aceea ce este colori- 
tul pentru contur. Astfel această încredințare ce o dă 
fericitei fiinţe la care se închină : 


Nu ştiu cum va fi sfîrşitul, 
Fie rău sau fie bun, 

Te iubesc şi alt nimica 

Nu pot să-ţi mai spun! 


este prea hotáritoare, are prea puţină lumină, nu e de- 
cît un contur, perfect, fără colori. 

Celelalte două strofe, drepte surori a cele dîntîi, com- 
pletează cadrul acestei admirabile inspiratii. 

Poezia aceasta va rămînea în literatura română ca 
exemplu de forță, alături de a lui Serbánescu 


In durerea mea păgînă 
De-aş avea putere eu, 

Aş lua pămîntu-n mînă 
Si-as zvîrli în Dumnezeu I 


si de a poporului suferitor 


M-ara suit la munte-n zori 
Si-am prins fulgerai din nori, 
Si din sus din înălţime 
L-am izbit in ungurime ! 


Cit sunt de mari pasiunile omenesti cind sunt adevá- 


i AX 7 

E un lucru de observat în aceste poezii : in citetrele, 
geniul poetic a ales din limbă vorbele cele mai expresive, 
acele cari arată o acţiune concentrată, scurtă, repede. 
Astfel, a simţi, a zvírli, a prinde, a izbi se întîlnesc în 
cîtetrele strofe, şi ceea ce e desigur mai curios e că aceste 
vorbe n-au fost' căutate de poeti, ci ele au venit, aduse 
de inspiraţie, să traducă furtuna gîndului sau a simtirei. 

La Carol Scrob, mai mult decît la toti poeţii români, 
spontaneitatea ţine un loc însemnat în compoziţiile sale. 
De aceea vedem ideile lui poetice străbătînd prin mul- 
timea celorlalte idei şi înflorind ca florile de primăvară 
pe un pămînt încă umed, încă rece. Dacă aceste flori, 
abia răsărite, apun ; dacă, deşi albe si gingase, ele tin 
cît tine orce floare de primăvară, să se bage bine de 
seamă : într-însele există un parfum primäväratic ; ele 
au o esenţă de viaţă cerească şi, chiar după ce mor, lasă 
în urmă-le acea vagă poezie, acea tristetä neînvinsă ce 
o lasă moartea unor fiinţe deosebite. Aşa, în poezia 
aceasta, care pare a fi inspirată de o lungă aşteptare, 
de o bátrinetá prematură, totul e tras dintr-un condei: 


Te-am chemat, dar l-a mea voce 
Ai fost surdă — n-ai venit ! 
Şi de-atunci de dor, de lacrimi, 

Am îmbătrînit ! 


Azi má chemi sä viu la tine, 
Dar îţi jur cá nu mai pot ; 
Nu mă lasă bátrinetea, 

Sunt bátrin... de tot ! 


Se simte numaidecit inspiraţia primă, gîndirea virgină 


de orce adaos sau ştergere, flacăra dorului netemperată, 
aprinsă deodată, spontanee. Acel dar ífi jur cá nu mai pot 


35 


e atit de franc încît iti vine să crezi pe poet pînă la su- 
flet, intr-insul transpirá urîtul vietii sedentare ; ti se 
pare cá vezi pe bolnavul de suflet plimbindu-se la un 
soare tomnatic, sátul de a tot astepta acea umbrá veci- 
nie depártatá pe care insá o asteptäm toti : fericirea. Am 
zis tomnatic... si cu toate astea, poezia aceasta e o floare 
de primăvară. 

Spontaneitatea, în poeziele lui Scrob, se mai dovedeşte 
şi prin subiectul ce-l desfăşură în fiecare bucată. De cele 
mai multe ori poeziele sale nici n-au un subiect precis. 
Ele sunt improvizații, in cari ideea particulară predo- 
mină ideea generală. 


Cînd inspiraţia se susține pînă la sfîrşit, fiecare vers 
în parte, sau fiecare strofă contine o admirabilă idee 
poetică, o idee care, ea însăşi, valorează cît tot restul. 
Nu există însă unitate în poeziele lui Carol Scrob. Afară 
de Naşterea poeziei şi alte două sau trei asemeni, nici 
o bucată nu mai desfăşură, în întregime, ideea poetică, 
baza. Poate că e nedrept să i se facă o astfel de obser- 
vatie cînd însuşi genul poeziei sale nu comportă dezvol- 
tarea întinsă a unei teme. Cu toate acestea, se va vedea 
mai pe urmă cum, din această cauză, un volum care co- 
prinde, ca a lui Carol Scrob, numai poezii de simplă 
inspiraţie, fără a avea o variatiune de bază, devine mono- 
ton. Şi, spre a dovedi o dată mai mult de cîtă importanţă 
este unitatea într-o poezie, e destul să amintesc faptul 
că, într-o bucată în care această legătură n-ar tine strinsá 
strofă de strofă, gradatia si culminanta devin imposibile. 
Astfel 


în pămînt, unde se duce 
Rege şi păstor, 

E ascunsă fericirea 
Tuturor ! 


Lumea din mormint e toată 
Un întins popor, 

Căci acolo este ţinta 
Tuturor ! 


36 


e o repetire zadarnică a aceleiaşi idei, în care tema de 
dezvoltat lipseşte. Despre gradatie nici nu poate fi vorba. 
Dar în aceste două fericite inspiratii, cît de bine e 

condusă ideea, căci există o idee; cu cîtă măiestrie e 
luat acest crescendo, pînă la cea din urmă notă a ga- 
mei : azi n-am suferit nimic ! lată-le în paralel : 

Cum ajunge spre amurg 

Din ochi lacrimile-mi curg, 

Pentru tot ce-am suferit 

De la zori pin' l-asfintit ! 


Cum ajunge către zori, 
Mă apucă reci fiori, 
Pentru tot ce peste zi 
Sunt ursit a suferi ! 


Dacă am şi eu un dor 
Este numai să nu mor 
Pînă n-oi putea să zic: 
„Azi n-am suferit nimic !" 


Cealaltă 
Pe geamul meu cel aburit 
Am scris un nume sînt, 
Dar soarele a răsărit 
Şi-a şters acel cuvînt! 


Şi în zăpadă am săpat 

O frază, suspinînd, 

Dar a mai nins şi s-a-ngropat 
Cuvintele, pe rînd. 


Atunci în inimă mi-am scris 
Acelaşi nume sînt ; 

Aci va fi în veci închis, 
închis ca-ntr-un mormînt! 


Amîndouă sunt atît de frumoase încît, singure, ar 
răscumpăra o lume de păcate, o infinitate de greşeli. 


37 


Il 


Trecînd la a doua parte a criticei, tiu sä spui auto- 
rului cä toate observatiele ce vor urma nu sunt scrise spre 
a-i zdruncina reputaţia — şi nici n-am făcut ca acele 
cocoane de provincie cari încep prin a spune cinci vorbe 
bune de un om, ca să poată după aceea să-l împodobească 
cu toate ponoasele din lume. 

Pentru mine, numele lui Scrob e în afară de cadrul în 
care se discută, dacă ofițerul de infanterie are sau nu 
acel ceva divin, care-l pune mai presus de ceilalţi ofiţeri, 
Scrob e poet, în toată puterea cuvintului.'' Şi dacă sunt 
cîteva lucruri cari îi lipsesc, ele, odată cîştigate, nu vor 
putea decît să-i mărească sfera cugetărilor, să-i întindă 
raza vizuală a gîndirei, dacă m-aş putea exprima astfel; 
poetul e însă afirmat de mult în d-sa. 


Acum reviu. Ziceam mai sus că volumul pe care-l 
critic devine adeseaori monoton. Să vedem de ce. 

Cel mai mare defecta lui Carol Scrob este circumscrie- 
rea întregii sale imaginatiuni împrejurul a două puncte 
Eu şi Ea. A fi oarecum egoist, a avea conştiinţa deplină 
despre Eul meu, a voi să fac din mine un ce deosebit 
de restul creatiunei este. desigur, datoria mea. Omul, 
deşi se naşte, trăieşte, se transformă şi piere în acest tot 
complex şi vecinie nesecat care se cheamă natură; deşi 
nu are nici o globulă în sine care să nu fie reductiunea 
infinită a materiei ; deşi nu poate zice, de cea mai fină 
fibră, că îi aparţine sieşi, în afară de cadrul întregii crea- 
tiuni, totuşi omul are ceva într-însul care nu atîrnä de 
restul creatiunei, care formează propria sa persoană, in- 
dividualitatea sa. Acest ceva este gîndirea; şi ea, fiind 
în afară de domenul vitalitätii universale, este şi în afară 
de domenul mortalităţii universale. Aceasta e superiori- 
tatea omului. Pînă aici înţeleg şi-mi explic pe d. Carol 
Scrob. 


Dar, de la respectul şi admiratiunea ce oricare om 
trebuie să aibă pentru superioritatea sa asupra restului 
lumei şi pînă la învîrtirea necurmatá într-un circus in 
definiendo al Eului e mult departe. Egoismul iubirii, nici 
el nu-i de ajuns spre a ocupa întreaga fecunditate a unei 


38 


imaginatiuni de poet. Am zis egoism, fiindcă in Eu şi 
Ea sau Eu şi El nu există decît impersonalul Eu. Acel 
ce iubeşte, iubeşte fiindcă se iubeşte. Aici nu-i nimic 
paradoxal. Căutaţi în fundul orcărei pasiuni şi fiti sin- 
ceri : veţi vedea că fiecare om iubind trebuie să fie con- 
vins că este iubit; şi fiindcă în iubirea ce cealaltă per- 
soană o are pentru el găseşte un semn de distinctiune 
ce i ^e acorda, îi plăteşte cu aceeaşi monetá. De aceea 
amorurile adevărate sunt acelea cari se nasc şi la unul 
şi la altul aproape în acelaşi timp. Cei ce spun că au iu- 
bit şapte ani fără ca obiectul acestei adoratiuni să fie pus 
în cunoştinţă de cauză, sunt sau nişte mincinoşi sau 
nişte nemernici. O privire, un semn, un zîmbet trebuie 
să le fi dat speranță de un trai mai bun pe viitor. Excep- 
tiunile de la această regulă sunt atît de excepţionale, încît 
nici nu trebuiesc luate în băgare de seamă. De aceea a se 
închide cineva între aceste patru ziduri : Eu şi Ea, El si 
Eu, este a psalmodia pe acelaşi metru, este a deveni 
monoton. 

Singura poezie în care Carol Scrob are oarecari ima- 
gini e aceea în care se găseşte strofa următoare 


Dormea pe-un pat de iarbă, 
Pe un pat cusut cu flori 

Şi semăna cu ziua 

Cînd se iveşte-n zori. 


Un poet ca d-l Carol Scrob trebuie să-şi caute inspi- 
ratiele sale nu numai în cadrul restrîns al amorului. Su- 
fletul omenesc, dacă crede în suflet ; firea cea mare, cu 
seninurile boitei cereşti, cu verdeață si uscáciunea pă- 
mîntului ; Dumnezeul unic sau panteismul, cu toti dum- 
nezeii săi ; onoarea ; libertatea ; iubirea de ţară — iată 
izvoarele adevăratei poezii lirice." 

Să ne închipuim un compozitor de muzică care şi-ar 
scrie toate bucăţile sale în aceeaşi gamă, la bemol, de 
exemplu. Daca într-un întreg caiet muzicantul n-ar ieşi 
din cele patru bemoluri de la cheie, amorul, am ajunge 
să ne saturăm curînd de acordurile sale. Si d-1 Scrob ştie 
cîtă analogie există între muzică şi poezie. 


39 


Sá igi aducá aminte autorul de acest celebru vers al 
lui Virgiliu 


Sunt lacrimae rerum, et mentem mortalia tangunt. 


Young a scris o întreagă poemá de cugetări triste dar 
sublime pe această temă, atit de profund adevărată 
sunt lacrämi pînă şi-n lucruri, si mintea omenească e 
atinsă de cele pieritoare. * 

Cugetarea, această splendoare a existentii noastre, 
trebuie să imbrátiseze totul pe lume. Cit trăim concen- 
trati în noi înşine, sau cînd ne concentrăm întreaga aten- 
tiune numai asupra noastră, furăm în aceea ce suntem 
datori să aducem concertului universal al creatiunii. 
Căci, dacă această mică parte a nemurirei ce o purtäm 
în noi nu am întinde-o decît asupra calităților sau defec- 
telor noastre — acest noi murind fără a se mai renaşte, 
moare şi frumosul cu care cugetarea l-a învăluit; pe cîtă 
vreme cerul, Dumnezeu, marea,  întinderile haosului, 
planetele, fiind nemuritoare sau renăscîndu-se, nu moare 
sau renaşte şi poezia. 


Tot în această particularitate şi de lipsa de unitate 
în idee tine faptul următor : cînd la d-1 Scrob inspiraţia 
nu se susține pînă în sfîrşit, poezia devine vulgară. 

Aş fi voit să nu zic nimic despre următoarea strofă, 


pe care o cunosc de mult, din poezia închinată domni- 
şoarei Florica Sion 


Atuneea, niîndră floare, 
O singură favoare 

Te rog a-mi acorda : 
Să-mi faci o invitare. 
Să viu l-acea serbare 
S-aduc urarea mea ! 


însă, fiindcă o văd publicată, nu mă pot opri de-a nu 
repeta : vulgar, vulgar! O altă tristă productiune a poe- 
tului meu de predilecție este următoarea: 


* Dailiu Zamfirescu interpretează versul lui Vergiliu din 
Eneida, I, 462, conformîndu-se unei traduceri eronate, destul de 
des întîlnită : „Şi lucrurile plîng nefericirile cuiva”. în realitate, 
traducerea exactă este : „Sînt lacrimi pentru nenorocirile noastre 
şi mişcă minţile muritorilor”. 


40 


Mi-ai înfipt a cline cuțitul, 
în sfîrşit ai triumfat, 

Ai făcut de toată lumea 
Să fiu aspru condamnat! 


Aceste cuvinte : favoare, invitare, serbare, acordă, tri- 
umfat, condamnat sunt cuvinte bune de pus într-o invi- 
tatie de nunta, sau într-o întrevorbire de cotilion, dar 
nicidecum în poezii şi, mai ales, în poeziele lui Carol 
Scrob. Cît despre bucata de mai sus, nu pot înţelege cum 
poetul a făcut tocmai această parte uneia dintre cele 
mai excepţionale fiinţe ce, sunt sigur, a întîlnit în viaţa 
sa. 


Acum, că am isprăvit observaţiile ce aveam de făcut 
prietenului meu asupra unora din particularitätile poe- 
ziei sale, sunt dator să constat un fapt care poate cá e 
trecut cu vederea de mulţi dintre iubitorii de poezie. 
Acest fapt este cel următor; a scrie poezie sau, mai co- 
rect, a face versuri poetice —* fiindcă voi să vorbesc de 
vers — e un dar pe care, desigur, nu toată lumea-l are. 
Dar a-şi alege, pentru mai toate inspiratiele sale, versuri 
scurte, de şapte, opt şi nouă silabe, şi a izbuti să ai cîte 
o cugetare sau cîte o comparaţie bună aproape în fie- 
care vers e mult. Oăci a-şi aşeza subiectul pe alexandrine 
de cîte 16 silabe e cu mult, mult mai uşor decît a-l pune 
pe versuri scurte, pe emistihuri aproape, şi totuşi a nu 
pune umpluturi. Desi la Carol Scrob, de cele mai multe 
ori, versul întîi şi al treilea nu rimeazá, aceasta nu rá- 
peşte nimic din farmecul comparatielor si a ginclirei. 
Totuşi, cînd poetul vrea să facă ceva desăvirşit, nu lasă 
versuri albe, ci le rimeazá ; astfel e în Dorul de răzbu- 
nare, reprodus mai sus. 

Ca concluziune repet ceea ce am zis la începutul aces- 
tei critice 

Carol Scrob, privit ca poet liric şi poetul luat ca o 
expresie a timpului şi societăţii în care a trăit, este o ilu- 
stratie frumoasă şi ne face onoare sub toate raporturile. 


1882 


PRO MEMORIA 


Dacä e ceva nedrept în aceastä lume, în care sunt 
atîtea lucruri nedrepte, e, desigur, sá moarä cineva la 25 
de ani. 

Astfel a murit Petre Oeconomu.' 

Sunt dator memoriei lui aceste citeva linii, atît pen- 
tru cá-mi era prietin si coleg, cít si pentru cá era unul 
clin cei mai distinsi membri ai generatiei sale. 

Nu voi mai spune nici o banalitate. Cei ce rămîn su- 
fár dar uitá. Cei ce se duc sunt dusi pentru totdeauna. 

E ceva curios. Oamenii se pun in contact cu moartea 
numai atunci cînd se stinge lîngă dînşii o persoană la 
care ţineau. Şi atunci nimicul care se întinde dincolo 
de mormînt te înspăimîntă atit de tare încît cu tot dina- 
dinsul iti pare rău cá nu mai poti crede în nemurirea 
sufletului. Cel putin aceasta era o sperantá. 

Chiar în aceste coloane Petre Oeconomu a scris de 
mai multe ori, sub pseudonim. Avea gustul rafinat şi 
pana dibace. 

El învățase dreptu si era procuror, dar, dacă m-aş 
putea servi [de] această paradoxă, frumosul îl preocupa 
cu mult mai mult decît binele şi adevărul. 

Toti colegii si cunoscutii lui trebuie să-l plingá, căci 
merită să fie plins. 


1882 


42 


CRONICA TEATRALA 


Duminică, societatea artiştilor de la „Raşca" ne-a dat 
o  comedie-dramă, după cum o spune afişul, tradusă de 
d. Manolescu, după frantuzeste — o piesă care, din 
punct de vedere literar, e tot ce poate fi mai stupid. 
Din punct de vedere dramatic însă prezintă oarecare 
interes. 

In morala acestei piese n-am înţeles cum d-l de Rou- 
vre este totdeodată tata lui Henric şi tata lui George, 
căci George din actul întîi părea a fi ficiorul lui fra- 
te-său. Va să zică d-l de Rouvre... ţinea să-şi strîngă 
legăturile familiare cît mai mult?... Fericit mădular de 
familie acest d. Rouvre ! 

Despre traductiune, o rugăminte d-lui Manolescu: 
dacă ţine cu orce preţ să traducă, să caute a lăsa din 
limbă galicisme frantuzesti, ca „vedeţi tu copilul meu" 
sau numai „vezi tu", repetate la fiecare cinci vorbe. 
Limbele îşi au geniul şi misterele lor, şi nu-ţi poţi ex- 
plica pentru ce în româneşte nu merge „Dumnezeule !" 
sau „Dumnezeule mare !", cînd în frantuzeste merge. Nu 
trebuie o adîncă cunoştinţă a limbei noastre ca să poti 
prinde deosebirea de nuanţă ce există între ,,Doamne" şi 
„Dumnezeule". Românul nu-ţi va întrebuința pe acest 
din urmă decît cînd va fi însoţit şi precedat de cel de 
întîi ; astfel va zice : „O... Doamne, Dumnezeule, iartă 
nebunelor mele visuri..." niciodată însă: „O... Dumne- 
zeule" etc. 


43 


Pentru interpretare, rareori am fost atît de multumiti 
de d. Manolescu ca asearä, in personagiul mut al lui 
George. Complimentele si multumirile noastre, domnule. 

Această piesă, ca interpretare, ar cîştiga mult într-o 
sală. 

Despre tovarăşii de acelaşi gen cu d. Manolescu... le 
dăm o caneva de puncte să-şi brodeze fiecare laudele. Cu 
deosebire strengarul de marinar si simpaticul de inten- 
dent... Dio santo, Dio santo '. cit erau de ordinari ! 

Despre tovaräsii de genul potrivnic d-lui Manolescu... 
honni soit qui mal y pense. 


Opereta franceză de la „Eldorado" dá în cărţi şi-i 
iese drum de seară, cu sârbă în trăsură. 

Se zice că, înainte de a pleca, confrații întru Aristo- 
fan de la ,Dorado" vor să dea o reprezentaţie în sala 
Teatrului cel mare. Le urăm succes. 


Se mai zice iarăşi că în locul operetei franceze va 
veni o alta germană. 

Ii poftim multă sănătate. 

Acest nume de „Eldorado" să nu fie o deriziune a 
unui nume care insemneazá tocmai contrariul de ceea 
ce insemneazá ,Dorado". 


1882 


PREMIURI 


Academia Francezá, in sedinta sa de la 6 iulie, a în- 
coronat mai multe opere de adevărat merit. Intre aces- 
tea sunt citeva studii asupra istoriei, precum : 

Ludovic XV si Elisabeta Rusiei de Albert Vandal,' 
în care o mulțime de figuri importante ale timpului, ca 
Conti, Vorontov, Bertusev, Douglas" sunt puse in 
relief cu multă vigoare °> 

Istoria lui Filip al Il-a de Forneron, care înfäti- 
seazä, în chipul cel mai exact, situatiunea Spaniei din 
sec. X VI. Portretul acestui rege teribil e zugrävit cu o 
miná de maestru. Genovezii jefuiti, jidanii arsi, soldatii 
căzuţi cu miile in Franța pentru cheful lui, Montigny, 
Orange," inchizitiele toate îi însoțesc pînă la moarte în 
acelaşi tablou, cu aceeaşi vigoare ; 

Corespondenta lui  Galiani de Lucien Perey” si 
Gaston Maugras,'" un curios studiu asupra vieţii si ope- 
rilor celebrului abate italian, in care o mulţime de si- 
luete de femei celebre sunt desinate cu o eleganţă şi o 
exactitate de contur minunată. Prietenia dintre sfintia-sa 
părintele Galiani şi d-na d'Epinay dură 20 de ani. „O 
legătură de care istoria ar trebui să tie socoteală, dacă 
istoria ar mai tine socoteala de altceva decît de pros- 
tiile şi nenorocirile oamenilor." 

Un studiu asupra lui Danton de Emile Bos," din 
care reiese că marele republican ar fi rîvnit să aibă un 


45 


mititel de Înaintea numelui, si astfel să se numească 
republicanul d'Anton ; 

Un condottiere in al XV secol de Charles Yriarte." 

Afará de aceste cárti de stiintá au fost incoronate si 
opere de literaturá curatá, precum : 

Un volum de poezii, intitulat La Jeunesse pensive, 
de Dorchain, din care Figaro extrage o preafrumoasá 
bucată : Les étoiles éteintes ; 

Légendes chrétiennes de la Bases-Bretagne de Luzel.'" 
Pentru aceste povesti, Academia a multumit cu deosebire 
autorului cá le-a scos clin uitarea în care erau condam- 
nate să moară; 

Petites misères de H. Lafontaine” şi altele. 

în Franţa şi-n ţările ca Franța, tinerii muncesc, 
căci munca li se resplăteşte, dar la noi... toate sfîrsesc 
prin puncte. 


1882 


1G 


NOUTĂŢI DE TOT FELUL 


„Teatru. Sîmbătă, la 10 curent, artiştii asociaţi de la 
„Raşca" au reluat cele două piese, date de cîteva seri 
mai înainte : Mutul şi Neghiobiele lui Piperman.  Pro- 
gres, d-na A. Popescu a fost bine în cea dintîi. Intona- 
tiele le avea calde. Pe mişcări era stăpînă. Vocea, spre 
marea noastră mulţumire, îi era acordată. Scena în care 
îşi prezintă bijuteriele lui Georges îi face onoare. Pro- 
gres real. 


D-nu Manolescu, ca şi rîndu trecut, a fost desăvîrşit 


de bine. Creatiunea acestui rol în româneşte — deşi s-ar 
părea că limba nu importă, fiindcă este în personagiu 
mut — îi dă dreptu la mari aspirații. 


Pentru traductie şi restu trupei, cu oarecare variante, 
ne păstrăm aceleaşi aprecieri. D-nu Fraivalt, în actul al 
doilea, merită o menţiune onorabilă. 

Pe scurt, la ,Rasca" îşi poate cineva petrece seara, 
sigur fiind că va avea emotiuni plăcute şi, ceea ce e mult 
în acest secol de pornografie universală, că le va avea 
cinstite. 

Literatura. Vovea Adevărului; nr. 2, ne dá urmă- 
toarele fraze : „Examene generale, în care autorul — un 
erudit autor, după cit se vede — vrea să ne dovedească 
că -«in cele clin urmă, chiar şi în limba gotică avem multe 
vorbe scrise cu au cari se citesc o», Fluierul lui Stefan ; 


3 
legenda Miron si Florica, cu notele respective, care, pe 


47 


lîngă unele părţi bune, dá, spre multumirea sufletească 
a cititorului, şi această poznă poetică : 

Ea e-ntunecoasá 

Dar e spațioasă, 

Căci in nopţi făr' lună 

Acolo s-adună 

Mii de legioane 

Si turbilioane 

De draci pelitati 

Cu peri vulvoiati. 


Afară de aceste caracteristice bucăţi, se mai întîlnesc 
titlurile următoare : Cezar Bolliac, Vino, Limbagiul besti- 
elor, Bibani, La  îngrăşarea porcilor, Corespondenţă şi, la 
sfîrşit de tot, vestea bună că a apărut la tipografia Cucu 
novela Bostan, haiduc national !! de d-nu Panait P. Ma- 
cii.' Prea multi p în aceste nume ! 

Aurora română, foaie beletristică din Bucovina, care, 
în beletristica sa limbă, dă dovezi că d-nii colaboratori 
trăiesc în tare bună înţelegere cu muzele. 

Sport poetic si muzical. Flori de pe Carpăţi, poezii 
de d-nu Zaharia Antinescu.' Acestor flori le pregátim 
un pahar cu apá, ca sá le putem pástra cit mai indelung 
in amintirea simtului nostru olfatic. 

Leagăn dulce, muzică de d-nu St. Vasilianu, cuvinte 
de Xenopolu. Bucata aceasta e armonizatá cu multá sti- 
intá de carte. Autorul, care este profesor de asemenea 
treburi, e dintre rarii români cari compun si ştiu să 
scrie singuri — Editura Sandrovits. 


O mică destăinuire. Cunoscutul, am putea zice, fără 
exagerare, popularul Ventura are pe pianul său patru 
noi compoziţii. Stilul în care acest autor scrie, atît de 
viu, atît de colorat, păstrează totdauna, ca notă domi- 
nantă, nota simțului national. Acesta este o garantie de 
succes. Am început şi am dori să păstrăm puţină mîndrie 
naţională în toate. Lucrul acesta nu va împiedica pe oa- 
menii de talent de a produce capodopere. Chopin o do- 
vedeste. 


48 


Am avut privilegiul să ascultăm aceste noi lucrări 
înaintea publicului. Una este scrisă pe cuvintele lui Alec- 
sandri : 


De la mine pîn' la tine 
Numai stele şi lumine. 


Dacă nu ne înşelăm, d-l Mauriciu Cohen‘ a făcut 
şi d-sa muzică pe aceste cuvinte. Se pare însă cá d 
Cohen, care are o înaltă şcoală, multă ştiinţă, nu-i încă 
bine pătruns de geniul limbei şi a poporului pentru care 
scrie. Dovadă despre aceasta e faptul că din cele două 
compoziţii făcute pe cuvintele 


Din Tunis la Maroc 
Nu-s albe păsărele etc. 


a lui d-nu Cohen e cunoscută numai de diletanti. Po- 
porul nu cunoaşte decît pe a lui Ventura. 

A doua e o barcarolă care are cîteva măsuri de vals 
minunat de bine găsite. Tocmai atît cît, pe uscat şezînd, 
să-ţi simţi sufletul legánat de valurile acestei muzici atît 
de caracteristică. 

A treia e pe cuvintele reginei, cuvinte germane, cari 
vor fi traduse în româneşte. 

A patra pe nemuritoarele versuri a lui Scrob, intitu- 
late Dor de răzbunare 

Aş voi din piept să-mi scot 
Inima cu dor cu tot etc. 


lată destule noutăți îmbucurătoare. 

O alta tristă. 

D-nu Sion şi-a dat dimisia din Comitetul teatral, 
irevocabil. Urit clin partea celor ce au silit pe bätrînul 
poet a se retrage în chipul acesta. 

Noi nădăjduim încă că acest irevocabil se va re- 
voca. 

Pentru cazul cînd nu vom fi Dëst buni prooroci, ne 
rămîne legitima curiozitate să stim unde va fi pescuit 
urmaşul d-lui Sion. 


Mon livre, cette fois, se ferme moins gaiement ; 
En vérité, ce siècle est un mauvais moment. 


1882 


ARTA 


Teatru. Duminecá seara s-a dat, pentru prima oară 
în stagiunea de vară, Revizorul general. Ca amintire 
datorită d-lui Grădişteanu şi ca şovinism teatral... treacă- 
meargă. Ca piesă însă, iertăciunile noastre. 

Revizorul general este un curat anacronism. D-nu 
Grădişteanu a copiat-o acum zece ani după Gcgol, care 
şi el o scrisese cu cincizeci de ani înainte. Si, fiindcă 
tendințele autorului rus erau de a parodia o parte din 
societatea de pe timpul său, şi anume clasa cinovnicilor, 
piesa-şi avea viaţa sa chiar în faptul îndrăznelii auto- 
rului şi în particularitätile ridicole ce se înfăţişează în- 
tr-însa. Poate că, cu zeci de ani înainte, şi la noi să fi 
făcut un efect mai mare subprefectul Hariton Zorchi- 
descu. Astăzi însă acest tip nu mai trăieşte. Subpre- 
fectii de astăzi fac altfel de pehlivanii ; sunt altfel ri- 
dicoli ; au alte cusururi. Şi deci, nemaifiind interesul de 
actualitate, bucata rămîne ca o oglindă a unui trecut 
destul de ciudat, dar destul de displăcut. Orce anacronism 
însă trebuie să aibă o calitate ca să fie păstrat. Marseil- 
laisa este un anacronism, Les femmes savantes, de ase- 
menea. Amîndouă vor trái cit lumea fiindcă amîndouă 
au alte calitáti decît acelea de a corespunde trebuintelor 
unei epoce. Cea dintîi, deşi astăzi nu se mai face nici o 
revolutie, are entuziasmul sufletelor calde, este strigátul 
de libertate al unui popor apăsat; cea de a doua, cu 
toate cá sunt putine femei cari sá invete gramatica pe 


50 


slugeie lor, ascunde în fiecare frază un cuvînt de spirit, 
poartă pecetea unui geniu universal. 

Dar Revizorul... ? Scoate pe subprefectul care se în- 
cinge cu sabia peste scurteică (sabie la subprefectul ro- 
mân !) ; scoate pe Sache Sorcoveanu, cel care gingá- 
veste ; scoate pe Franz Svalberg, un neamt ridicol; pe 
Romulus Flavius Tercilian, un personagiu de care teatrul 
nostru a abuzat — si vei fi redus la douá sau trei fi- 
inte adevărate : căpitanul de călăraşi Iorgu Scorburi si 
cocoana Catinca, pînă la un punct oarecare. Astfel că, 
din 17 persoane aflătoare în piesă, de-abia trei sau patru 
sunt naturale — şi afară de gîngăveală şi de vorbirea 
desăvîrşit exagerată, ca ghincolo, se simte multă nevoie 
de spirit, de acţiune, de viaţă. Dará ni se va răspunde 
că autorul n-a voit să facă decît un tablou al timpului; 
atît mai rău pentru autor, căci n-a făcut decît o carica- 
tură a timpului. Şi nu acesta i-a fost scopu. 


Interpretarea a fost, ca de ordinar, pe drumul de 
mijloc. Dacă la ,Rasca" ar veni un grădinar cu-o mătură 
şi cu o foarfecă bună să taie din uscături şi să măture 
din buruieni, lucrurile ar merge altfel. In principiu, 
chiar aşa cum stau astăzi, dacă s-ar tine mai multă so- 
coteală de această ficţiune care se cheamă public ; dacă 
actorii ar fi mai putin belicoşi şi mai mult sirguitori ; 
dacă studiile rolurilor ar fi făcute cu deplină conştiinţă 
— cîştigul ar fi real. 

Noi purtăm mult interes tinerilor artişti, dar tocmai 
fiindcă le purtăm acest interes, nu permitem d-lui Not- 
tara, care are mult talent, mult, să iasă pe scenă cu 
rolul neinvátat, cu pantalonul franțuzesc şi tunica ro- 
máneascá, în Copii de trupă ; nu putem permite d-nei 
Anicuta Popescu — în Procesul Veauradieux' — să iasă 
din scenă ca să se ducă în camera de toaletă spre a-şi 
strînge părul şi să revie cu părul tot despletit. Acestea 
Pot fi lucruri mici, clar pentru oameni de spirit, cum 
sunt artiştii sus-pomeniti, nu sunt iertate. Publicul tace, 
dar desigur vede tot. 

Să fie dar,bine stabilit: ne vom face datoria să re- 
-'"?'N £7S"lá cu greşeală şi neglijenţă cu neglijenţă, 
tară să fie chestiune de simpatie sau antipatie — precum 


iaräsi vom aräta, cu dragä inimä, calitätile si progresele 
trupei. 

D-nii Nottara si Manolescu au fost bine. D-nu Not- 
tara, cu deosebire cînd îşi învaţă rolul, are tot ce se cere 
de la un actor ca să fie bun actor: glas, figură, simpli- 
tate în mişcări, eleganţă, cînd e nevoie de dînsa, şi ar 
fi de dorit să nu-şi mai ia roluri cari nu-i convin, ca 
cele de locotenent (sau sublocotenent — cum era?) şi 
altele asemeni. D-nii Catopol şi Alexandrescu“ sunt 
doi tineri cari, dacă vor continua să înveţe cu dra- 
goste această meserie, sunt meniti să ajungă la 
ceva. Cel dintii a avut bunul-simt de a nu forța prea 
mult gama gîngăvitoare, cum se face de obicei în astfel 
de circumstanţe. Oamenii de gust trebuiesc să-i fie re- 
cunoscători că şi-a lăsat vîna de exploatare a aplauze- 
lor şi a alergat la alte mijloace, îngăduite de artă, cari 
să-l puie în relief. D-nu Alexandrescu repetăm că a fost 
bine, dar ar fi şi mai bine dacă şi-ar stăpîni puţin avîn- 
tul juvenil ce-l are pe scenă : prea multe sărituri. D-nu 
Fraivald' e vecinie acelaşi : cu capul înainte şi corpul 
în urmă, merge ca şi cum ar fi aşezat pe arcuri. în toate 
rolurile pare a fi un rahiticos amorezat. în Procesul 
Veauradieux, caracterul rolului e aşa, si cl-l Fraivald e 
bine ; dar in tamburu-major din Copii de trupä, dar in 
cápitanul Radu Stoian ? 

D-na Anicuta Popescu n-ar fi ráu dacá ar fi ceva mai 
zgîrcită de mişcări şi nu ar părea o bombă de istericale, 
gata a face explozie la fiecare moment. Noi credem cá 
aceste cusururi sunt mai mult ale rolului decit ale acto- 
rului, si de aceea nu o facem responsabilá decît pe ju- 
mátate. Cu aceastá ocazie trebuie sá spunem cá perso- 
nagiu cu pretentiuni nobile de mahala, mai natural si 
mai bine jucat decit cel pe care-1 juca d-na Dánescu' in 
piesa d-lui Caragiali, O noapte furtunoasă, nu cunoas- 
tem în limba românească. Rolul şi actorul din mentio- 
nata comedie trebuiesc să servească drept model tutu- 
ror celor ce vor a deveni ridicoli. D-na Raşian” are un 
organ foarte simpatic, dar cu totul slab. Pentru grădină, 
cu deosebire, el nu convine. D-sa păstrează o uniformi- 
tate de intonatie care dă vorbelor muzica eternei plîn- 
geri sau a eternei istorisiri orientale. Oarecare variatiune 


ar îndrepta multe... afară ele cusur care se va îndrepta de 
la sine... D-ra Nicolescu pare cu totul nouă în teatru; 
de aceea, cu puţin eroism, trebuie să aşteptăm. 

încheind, o întrebare: unde e Hagiescu? Din tea- 
trul tinerilor, un actor ca Hagiescu nu trebuie să lip- 
sească. Dacă el ar fi în trupă, o mulţime de neajunsuri 
artistice s-ar înlătura şi spiritul de înfrățire n-ar putea 
decît să cîştige. Dar ceilalţi ? D. Iulian e întors; d-na 
Romanescu, de asemeni. Ni se spune şi de o nouá-venitá : 
d-ra Bârsescu.'' Desigur, d-sa va fi avînd aspiratiuni le- 
gitime, aceleaşi pe cari le avem şi noi, către un viitor 
măreț al teatrului. Vor forma, cu d-na Romanescu, o pe- 
reche pe care templul din Calea Victoriei o aşteaptă de 
mult. 


1882 


NOUTĂŢI DE TOT FELUL 


Arta. Comitetul teatral a instituit două premiuri 
pentru douá dintre cele mai bune drame sau comedii ce 
1 se vor prezenta, piná la 1 noiembre exclusiv. 

Am voi sá stim trei lucruri : 1, membrii din Comitet 
sunt admisi sá concureze ; 2, care va fi termenul in 
care se va pronunta juriul, si 3, din cine se va compune 
acest juriu ? 

Cea de întîi din aceste trei întrebări stă în strinsá 
legáturá cu cea de-a treia. Dacá d-nii membri se pre- 
zintá la concurs si juriul se compune tot din d-lor, vom 
ajunge sá avem un fel de societate de admiratie mu- 
tualä, o nouá Academie. Nádájduim cá nu acesta a fost 
scopul celui ce a instituit premiele. Deci, dacá primul 
punct se hotäräste in sensul cá d-nii membri au drept 
să se prezinte la concurs, al treilea trebuie să se hotá- 
rască în sensul că nu vor mai fi singuri să judece lu- 
crurile, oi li se vor adăoga cîţiva reprezentanţi ai presei, 
sau că numai Ministeru se va rosti. în cazul cînd nu se 
vor prezenta, chestiunea se schimbă; cădem în starea 
ordinară a lucrurilor. 


Cel de-al doilea punct este de multă importanţă să 
se lumineze. Trebuie să se spuie concurenţilor termenul 
pînă la care juriul are drept să întîrzieze cu pronunta- 
rea, căci altfel se va întîmpla ceea ce se întîmplă cam 
întotdeauna la Comitet : la calende, la calende. 


54 


Directorul actual a inaugurat bine venirea sa, si am 
dori sá-1 vedem continuind cu o administratie ele bärbat. 
Asteptám sá se lumineze aceste puncte. 


» 


Zilele trecute teatrul de la Bayreuth da pentru prima 
oará opera Parsifal, cea din urmá compozitie a lui Ri- 
chard Wagner. Libretul a fost scos dintr-o legendá a 
lui Wolfram von Eschenbach. E o epopee din veacu- 
rile trecute, care, plecatá din Spania, a trecut prin li- 
teratura francezá cu Guyot de Provins si a ajuns in 
cea germană cu trubadurul sus-pomenit. Din legendă, 
Richard Wagner a fácut o dramä muzicalä, care, din 
punct de vedere literar, nu se deosebeste mult de unele 
feerii franceze. E povestea eternă a unui tînăr, îmbrăcat 
în catifea şi mătase, care, spre a scăpa pe o prinţesă, 
vai de crucea lui ce-i pate sufletul. Tot felul de fei, de 
geniuri bune sau rele, de vedenii, ca şi-n cealaltă bu- 
cată : Tetralogia. Decorurile joacă un rol foarte-nsemnat. 
există şi o panoramă ; lumină electrică cîtă pofteşti. Din 
cînd în cînd, marele muzicant înnemereşte bine reperto- 
riul de feerie ; astfel finalul primului act e de un efect 
enorm. 

Şi-n această operă, ca şi-n acele precedente, Richard 
Wagner a dat dovezi de cel mai mare geniu simfonist 
ce a existat vreodată. Dar cu preţul a cîte dureri se do- 
bîndesc aceste rari momente de bucurie sufletească !... 
Sunt acum şase ani, spune Albert Wolff, de cînd ma- 
rele şi fanaticul Liszt, ascultînd o istorisire a unui per- 
sonagiu care apărea în fiecare act şi povestea cîte trei- 
zeci de minute acelaşi lucru, îşi rezema capul său in- 
spirat de umărul unui vecin şi lăsa să se audă un horcăit 
in sol minor, care corespundea straşnic de bine notelor 
după scenă. 

E de observat că arta muzicală de la Bayreuth se com- 
plică, pe zi ce merge, cu cîte un nou instrument. Astfel 
în Tetralogie, Wagner inventase un instrument de aramă, 
care tinea locul între trombon şi fluierul de locomotivă. 
Instrumentul avea menire să imiteze urletul unui dragon 
de hîrtiecare juca un rol însemnat in Tetralogie. 


55 


Autorul operilor Lohengrin, Tannhäuser, Siegfried si 
altele, astäzi a inventat un piano cu clopote, pentru care 
fanaticii de la Bayreuth zvirl cu cáciula in Dumnezeu 
cînd il aud cîntînd. 

Oamenii de bun-gust însă se mulțumesc să aplaude, 
prin concerte, ceea ce e cu adevárat mare si sublim in 
Wagner, precum e măreață uvertura din  Tannháuser şi, 
în Siegfried, duo dintre tenor şi o pásáricá, reprezentată 
printr-un instrument. Bayreuth rámine pentru fanatici. 


Sarah Bernhardt' a jucat Dama cu camelii la Mont- 
Dore. Mare succes pentru dînsa şi Damala. 


Suntem informati cá d-ra Bársescu, una dintre spe- 
rantele teatrului nostru, ar fi hotáritá să nu rămînă în 
tará decit pentru timpul trebuincios de a da o reprezin- 
tatie. D-sa va juca Phèdre. 


Nu cunoaştem cuvintele cari o împuternicesc să pä- 
ráseascá atit de curind tara. Dacá este deznádájduirea si 
neîncrederea în starea lucrurilor, plecarea d-sale dove- 
deşte lipsă de curagiu. Sub acest raport sunt mulţi cari 
ar trebui să plece dacă datoria către tara lor, o tragere 
de inimă firească către a lucra ceva într-o ţară în care atit 
de puţini lucrează, nu i-ar împiedica. Şi apoi, dacă este 
adevărat că cl-sa are talent, va avea o tovărăşie destul 
de demnă în d-na Romanescu, care s-o stimuleze la lu- 
cru. Să fie bine ştiut că prea marele egoism micşorează 
pînă şi pe oamenii mari. Cît despre cei mai mici... 


1882 


NOUTĂŢI ARTISTICE SI LITERARE 


Teatru. Duminică s-a dat la ,Rasca" o piesă care e 
de un adevărat nonsens. Rugăm pe Onor. Directie să aibă 
extrema bunătate de a nu o mai pune pe afişe. Cu astfel 
de lucruri, lumea care nu cunoaşte pe Schiller din alte 
opere-l judecă după cum nu merită acest mare geniu. 

Pentru interpretatie, un critic care se respectă nu 
poate zice nimic. 

+ 


Marti 27 iulie. Mutul şi Cum sunt toate (cum sunt 
toate... nu lucrurile, ci femeile). Mutul este o comedie- 
dramă sau dramă-comedie, în care d-nu Manolescu ex- 
celează. Trupa întreagă a fost cu mult mai bine decît 
în serile precedente. încă o dovadă că munca şi stăruința 
sunt doi factori puternici, cari adesea ţin locul multor 
alte cerinţe. 

Cum sunt toate — comedie tradusă de domnişoara 
trei stele. După lumina lor se bănuieşte că se ascunde 
d-ra Welner. ' 

Traductie şi interpretare corectă, afară de mici lu- 


cruri. 
Astfel, în traductie, un prozaism neiertat pus în gura 
prinţesei Cernilov : „Nu má dau nici moartă !" 


Foarte bine, doamnă prințesă, veţi face cum veţi 
crede mai nimerit pentru pretioasa d-voastră persoană 
— dar fraza vă este cam improprie... mai ales fiind prin- 
tesä. 


57 


Dona Sylvia de Torrellas a fost o adeváratá mara- 
villa, cu calităţile si cusururile d-nei A. Popescu, si 
anume : cu calităţile frumuseţii sale de andaluză şi ale 
vioiciunei sale, pînă la un oarecare punct — şi cu cusu- 
rurile dictiunei şi ale mişcărilor sale de la punct încolo. 

O mică particularitate : cum de nu înţelege d-na Po- 
pescu où o persoană care scrie, oricît de neräbdätoare 
ar fi, nu poate scrie cu repeziciunea cu care citeşte şi 
mai ales cu repeziciunea d-sale ? Acest păcat îl au toti 
sau mai toţi actorii noştri, şi ar fi de dorit ca el să nu 
fie repetat şi de acei ce au oarecare reputaţie şi oarecare 
trecut în teatru. 

Prinţesa Nadeja Cernilov a avut marea şi poate unica 
calitate a d-rei Welner: aceea de a vorbi cu limpezi- 
ciune. Am avut prilejul să bägäm de seamă în mai multe 
rinduri această dictiune curată, francă, punctuată după 
cum trebuie, ce o are d-ra Welner, şi voim s-o punem 
cu atît mai mult în relief, cu cît ea se întîlneşte mai 
rar. D-sa are încă darul de a înţelege rolurile ce-i con- 
vin şi de a nu se însărcina decît cu cele de talia sa. E 
încă un, dar. 

D-nu Manolescu era răguşit. N-a avut însă de spus 
decît cîteva cuvinte. Cu atît mai bine. 

Literatură. Am dat ieri la cronică informatiunea că 
m.s. regina ar fi însărcinat pe d-na Sutzo să traducă 
Poveştile  Pelesului în  frantuzeste. 

Nu mai încape îndoială că fiecare autor e liber să-şi 
aleagă pe cine înţelege spre a-l pune să coopereze cu sine 
la o lucrare oarecare — şi nu ne-am permite un singur 
moment să cercetăm dacă aleasa m.s. va aduce la bun 
sau la rău sfîrşit sarcina ce i se dă. Am voi însă să ştim 
dacă înaltul autor al  Povestelor Peleşului are cunos- 
tintä despre o traductiune a ei ce există actualmente în 
limba franceză — traductiune publicată deja in Znde- 
pendenta română de dl Auguste Clavel. Ar fi drept, 
cînd o astfel de lucrare se întreprinde, să se tie soco- 
teală de osteneala unui străin oare a lucrat serios şi să 
nu i se facă insulta de a se însărcina alte persoane cu 
o traductiune deja făcută de dînsu, decît numai din cea- 
sul ce se va şti că acea traductiune este rea. 


1882 


58 


DE LAS PALABRAS 


(Duminecă, 1 august) 


In marele nostru oraş n-au mai rămas decît slujbasii, 
gazetarii, săracii şi filozofii. 

Slujbaşii petrec opt sau zece ceasuri pe zi în palatele 
stăpînirii, lucrind, bind la apă gazoasă şi jucind tintar, 
îi recunoşti după mersul lor regulat, după mänusile de 
aţă ce le poartă, după umbrelele de soare ce-i însoțesc 
vecinie şi pretutindenea ca o patentä de cinovnicie ono- 
rabilă. Ei se duc dumineca la Şosea. Serile merg la „Ga- 
gel"' or la ,Amicitia"' cu respectivele lor sau ale prie- 
tenilor lor si, ma chère in sus, mon cher in jos, petrec 
cîteva ceasuri într-o companie foarte agreabilă. 

Gazetarii sunt mai misterioşi. învăţaţi sau nenvä- 
tati, sunt singurile bipede cari, în lipsa advocatilor, poartă 
ghiozdanul tradiţional al redacţiei. Ei se strîng de mină 
cînd se-ntilnesc, se felicită reciprocamente, vorbesc nu- 
mai in nume proprii ` sSeyrnour,' Gambetta, ' Bismarck 
— or întrebuinţează perifraze nesfirşite, ca ` marele om 
de la Warzin, pírghia opiniunei publice, demagogul de 
la Cahors si alte multe parascovenii neintelese de orce 
simplu muritor. Gazetarii se impart si ei in douá soiuri : 
gazetari guvernamentali si gazetari de opozitie. Cei den- 
tii sunt totdauna tantosi, privesc lumea prin ochelari 
albaştri, umblă mai mult în trăsură decît pe jos. Dacă 
sunt tineri, ei sunt mai toti gineri, sau pe drum de a 
deveni gineri ; dacá sunt mai copti, se ocupá numai cu 
studii sociale si economice, vorbesc-numai in sentinte si 


59 


nu intră în cafenele pentru nimic în lumea asta. Cafe- 
nele sunt pentru paraponisiti! Dacă sunt bătrîni, au 
stilul apocaliptic, pălăria mototolită, tigareta şi bastonul 
nişte adevărate antice, barba ca şi stilul, şi ideile ca şi 
pălăria. Acestora nu poti să le zici bunä-dimineata fără 
ca să nu-ţi înceapă de la '48 a-ţi răspunde : mulțumim 
dumitale. Gazetarii de opoziţie sunt altfel. Mai întîi lu- 
crează mai mult şi lucrînd mai mult sunt mai naivi. Pe 
ei nu-i vei vedea decît foarte rar în trăsură. Hainele 
lor tind a fi curate, dar nu totdauna izbutesc. îi întîl- 
neşti prin cafenele şi prin grădini, amestecîndu-se prin 
mulţime ca să vadă dacă li se trece marfa, dacă ideile 
lor sunt împărtăşite. Mulţi calcă numai pe nişte iluzii 
de tocuri. Multi iarăşi par a renunța la luxul de a avea 
iarna palton. Părul la unii pare a se pune în grevă contra 
cărărilor şi ordinei. Alţii au mustátile măcinate de rá- 
sucitură, fiindcă, lucru ciudat ! la mai toti scriitorii po- 
doaba bärbätiei stă într-o strînsă legătură cu ideele. Cînd 
vei vedea pe d-nu X, de la Románu,' cu superbele sale 
caiere de sub nas amenintind siguranţa capitalei, să ştii 
că pomenitul domn are stilul bombastic, sforăitor, şi con- 
deiul său aleargă pe hîrtie ca un cursier de Mancha. 
Cînd vei vedea pe d-nu Y, de la Timpu,’ cu mustätile 
tocite, să ştii că înainte de a-şi aşterne ideele pe hîrtie 
cugetă mult, are stilul concis, logica strînsă. 


După gazetari, vin săracii şi filozofii. Poeţii, aceste 
amfibii cari trăiesc şi pe pămînt şi-n nori. 

Filozofii şi poeţii îşi petrec cea mai mare parte din 
timp la Şosea. Cînd zic poeţii, nu voi sä-nteleg acei oe 
au publicat mai multe sau mai puţine stihuri. Mai de 
ordinar aceştia sunt oamenii cei mai puţin poetici. Prin 
poeti înţeleg toate fiinţele de elită, toate sufletele cari 
aleargă după o rază a soarelui spre a le încălzi umidi- 
tatea traiului zilnic, cari se retrag în umbra aleelor spre 
a pune aripi visului şi a-l lăsa să rătăcească prin văz- 
duhul netärmurit al unui trecut fericit, cari văd o lume 
într-o picătură de rouă, o speranţă într-o rîndunică —în 
fine, poeţii sufletului, nu ai condeiului. 

La Şosea cei mai bogaţi merg în tramvai, cei mai 
săraci merg pe jos. 


60 


Cu dinsgii, dimineaţa, vin cîteva trăsuri cari trans- 
portă o parte din reprezentantele visătoare ale sexului 
protivnic nouă, reprezentante cari toate sunt ascunse 
sub zimbilurile modei de astăzi. Dacă nu mi-ar fi frică 
de a încălca drepturile d-lui Claymoor,' aş lua îndrăz- 
neala să spui că aceste pălării, cu penele nemărginite ce 
li se reazimá pe mărgini, sunt cea mai frumoasă po- 
doabă ce o femeie de gust poate să intrebuinteze. O... 
unde e vremea cînd şi sármanului sex urit îi era îngă- 
duit să-şi ascundă mustätile sub straşina unei astfel de 
pălării... unde e vremea cînd unui Almaviva' îi era 
destul să cînte de sub pălăria sa un: ecco ridente, ca 
toate ferestrele să se deschidă, toate frumusetele să-i 
zîmbească, toate inimele să se mişte ! Astăzi suntem se- 
rioşi. Umblăm ca nişte curci plouate sub ciupercile ce 
ni le trimete Parisul cu ont săi, alergám după aforisme, 
suntem vecinie plictisifi, ca să dovedim că suntem se- 
rioşi, şi în fond nu facem nimic, dar absolut nimic. 


Acum sau niciodată e timpul, vorbind de pălăriele 
femeieşti, să repetăm cu d-nu Eminescu 


Si-apoi cine treabă are... 
De-ţi voi da o sárutare, 
Nime-n lume n-a să ştie 
Căci va fi sub pălărie! * 


Sä-ntelege ! Astăzi bărbaţii, dacă ar vrea să särute 
pe femei sub pălăriele lor, ale bărbaţilor, poezia de sus 
s-ar varia după cum urmează 


Si-apoi cine treabă are... 
De-ti voi da o särutare, 
Nime-n lume n-a să ştie 
Căci va fi sub o scufie. 


A propos de scufie. Grozavă ironie a soartei e pen- 
tru oamenii mari, pentru geniuri şi pentru amanti ne- 
voia de a se imbráca acasá la dînsii cu halat si cu scufie. 


* Versurile lui Eminescu sînt citate din memorie. Corect: 
„De mi-i da o särutare, / Nime-n lume n-a s-o ştie, / Căci va fi 
sub pălărie—/ Si-apoi cine treabă are !". 


61 


Asa, închipuiască-şi cineva pe Carol Quintu," pe Lord 
Byron' si pe Romeo ín scufá şi-n papuci. Ce mai ră- 
mine clin prestigiul împăratului Germaniei si rege al 
Spanielor ? Pe ce drum vor apuca contesa Guiccioli si 
sármana Juliet, ca sá fugá de aceastá prozá inspáimin- 
tátoare care se ascunde in motul unei scufe de noapte ? 

Se spune cá in Academia Francezá, pe cînd incá tráia 
Lamartine, se-ntimplase să moară unul din cei 40 de 
nemuritori, şi tocmai se primea un altul în locul lui. 
Acesta, fie că fusese însărcinat să facă apologia mare- 
lui poet, fie că în discursul său venea vorba despre dîn- 
sul, se adresă Academiei cu aceste măgulitoare cuvinte, 
arătînd pe Lamartine 

— Da, era el, cel mai mare geniu poetic al omenirei, 
sufletul tutulor nenorocitilor, amantul Elvirei... 

Privirile tuturor se întoarseră către un colt, al sălei, 
unde un bătrîn rahiticos, cu tignafes, prăpădit de descu- 
rajare şi de boală, îşi sufla nasul tocmai atunci într-un 
peştiman de basma mai mare decît o faţă de masă... 

Oratorul îşi micşoră verva şi trecu înainte. 

Atît rămîne din fiecare glorie: o basma de suflat 
nasul. 


A fost un moment în care Pantaz?. Ghica" şi-a avut... 
gloria sa. Pe cînd venise din străinătate cu d. Grădiş- 
teanu, cu care a împărțit adesea, ca student, masa, casa, 
ghetele, pantalonul — lucruri pe cari le povesteşte în 
viața sa de boem — părea menit, cu spiritul şi numele 
său, a ajunge cu mult mai departe decît unde ajunsese. 
Sunt însă o mulţime de lucruri în viaţă pe cari trebuie 
să le aibă cineva în vedere cînd vrea să parvie, şi pe 
cari Ghica nu le avusese. Să trecem peste dînsele. 

Voi să spui numai că dînsu] a luat parte, cu mai toţi 
redactorii de la Revista contimporanä, la urzeala pla- 
nului acelui pamflet de spirit, botezat Muza de la ,Borta 
rece"," care era un fel de ráspuns la un articol al d-lui 
Maiorescu, nu mai putin de spirit: Beta de cuvinte. 
Planul fu luat de Mihail Zamfirescu” cînd se ducea la 
băi, şi actul I trimis de la Ischl" isprävit gata. Actul al 


62 


II-lea era insá cu mult mai ele spirit. Astfel, din cîte-mi 
aduc aminte, acolo se zicea : 


Rim amorul 
Cu toporul 
Si cu stimă má închin. 


Ascultă, nene Mayer 
Ce porţi de gît un baier, 
Ich bite ein feuer. 


Pantazi Ghica a scris o mulțime de cîntece şi cîntecele 
pe cari posteritatea, desigur, va avea grijă să nu le păs- 
treze, spre gloria lui. Colabora cu d-l Grădişteanu şi alţii 
la piesa Cer cuvíntu ; fundă două sau trei sau poate chiar 
şi mai multe jurnale periodice : unul sau două cu Mace- 
donski, două sau trei cu Florescu," cari murirá ca iluziele 
unui licenţiat în drept cînd se face magistrat." In tine- 
retá scrise o nuvelă care e cu adevărat frumoasă : O la- 
crimă a poetului Cîrlova. Acolo toată poezia provinciei, 
a Tîrgoviştei, cu tomnile sale vesele, cu poetica sa Ialo- 
mita, cu mănăstirile misterioase, ce sunt semänate pe 
coasta Dealului, cu cimitirul de la Viforîta — sunt zu- 
grävite de o mînă de maestru. Acolo nu se vede prolixi- 
tatea şi repetirea de cuvinte cu aceeaşi însemnare ce se 
găseşte în toate operile sale posterioare. E închipuirea 
tînără a unui om doritor de a-şi face tara şi oamenii cu- 
noscuti, care surprinde un moment din viaţa lui Cîrlova 
şi-l împodobeşte, îl poetizează, îl cîntă ca pe cea mai fru- 
moasă epocă a existentii sale. In trei cuvinte, subiectul 
este acesta : un amor între Cirlova si o călugăriţă din 
mănăstirea Viforita. Sunt oarecari asemănări între această 
carte şi o povestire asupra lui Byron de Léon Gozlan” < 
mai sunt oarecari amintiri din Comedia morţii de Théo- 
phile Gautier — dar, cu toate acestea, nuvela rămîne o 
operă originală şi, mai mult, personală. 


Mai tîrziu, Pantazi Ghica s-a apucat de critici. Fiindcă 
avea spirit, izbutea adesea să facă lucruri de oarecare 
valoare. Puţini, foarte puţini din pleiada tinerilor au scă- 


63 


pat neîntepati de vîrful condeiului sáu. Astfel, mai acum 
doi ani, sub pretext de a láuda un vers dintr-o poezie 
a mea, imi spulbera sapte altele," binevoind a-mi acorda 
un oarecare talent, dar povátuindu-má cu cea mai gro- 
zavá ironie sá má las de scoala d-rei de Scudéry." Se 
vede cá omului, si mai ales celui care tine un condei, cu 
mai multă sau mai puțină competintá, nu în zadar i-a 
găurit Dumnezeu pielea în dreptul ochilor,” ci a făcut 
acest pocinog ca să-l îndemne să vadă cusururile altora. 
Astfel, chiar în aceste coloane, făcînd oarecari observări 
asupra Camerilor noastre, vorbeam de dînsul în chipul 
următor 


Iată domnu Epsilon-Ióta, un adevărat diftong politic. 
Omul cel mai plin de vervă, cel mai groaznic scriitor 
Deputat, major în gardă, literat, literator, 

Gingaş cînd umblă pe strade, elegant cînd stă călare, 
Semănînd la înălțime cu un punct de întrebare. 


Pantazi Ghica a cetit aceasta şi în urmă am devenit 
buni prieteni. 

Am aflat mai tîrziu cá bătrînul profesor, d. Christ. 
Ioanin, ar fi avînd un manuscript al său asupra închiso- 
rilor, un fel de Mie prigioni. * Sunt sigur că spiritul nu 
lipseşte acestui manuscript 

Dacă, pe lîngă multe păreri de rău, am una mai mare 
în privinţa morții lui Pantazi Ghica, este aceea cá, de 
azi înainte, nu va mai fi nimeni în Cameră care să 
umble cu un pai de hîrtie, nemăginit de lung, spre a 
gidila pe nobilii noştri reprezentanţi. Sunt foarte puţini 
dintre cei de astăzi cari să nu fi făcut cunoştinţă cu 
paiul lui Ghica — ceea ce însemnează că... foarte pu- 
tini nu dorm. 

Pe duminica viitoare. 


1882 


TEATRE 


„Raşca". Duminică. Copiii de trupă şi Cum sunt 
toate. Aceleaşi calităţi şi aceleaşi cusururi. in cea dintii, 
domnu Manolescu stă pe scenă de la-nceput pînă la sfîr- 
sit, si de la-nceput pînă la sfîrşit e bine. Copiii de trupă 
e o piesă făcută de calîp, de pe vremea cînd scriitorii 
lucrau pentru un anume actor. Astăzi aceste lucruri nu 
se mai fac, sau se fac rar, precum Pailleron a făcut cu 
Scînteia. De aceea, dacă actorul care joacă rolul nu e 
acela pentru care a fost scris, chiar cînd n-ar fi despără- 
chere de caractere, e dureros să ne înhame la o lucrare 
făcută pe măsura altuia. Acesta e cuvîntul care, uitat cu 
altele, osteneşte pe distinsul artist. O mică observare ad 
hominem. în Crimele lui Piperman, d-l Manolescu, care 
nu e în rol, se prezintă cu figura sa. D-1 Stäncescu ob- 
servă, foarte judicios, că dacă primul nostru actor tînăr 
se prezintă cu figura sa într-o astfel de farsă, ce va tre- 
bui să facă atunci cînd va avea roluri serioase, de înaltă 
comedie, în cari nevoia de o figură naturală, oglinda 
sentimentelor, să fie simțită ?... Frazele nu sunt pentru 
d-l Manolescu. 


în a doua piesă, Cum sunt toate, d-na Popescu a fost 
mai bine decît la prima reprezentaţie. Mişcările le avea 
ceva mai temperate, ceea ce da gama justă a jocului şi 
frumuseţea sa brună era destul de bine aşezată sub pălăria 
albă a donei Sylvia. Am început să mă conving că d-na 


65 


Popescu nu e fácutá pentru dramá, dupá cum d-nu Mano- 
lescu nu e pentru farsă, şi cá în comedie de salon ar 
reuşi mai lesne decît în altele. 

D-ra Welner e, ca şi-n rîndul trecut, destul de co- 
rectă. O rog să binevoiască, la rîndul său, a ruga pe tra- 
ducătorul piesei să lase mahalagismul : nu mă dau nici 
moartă, căci e de un efect  zgiriitor pentru urechile fine 
— şi trebuie să se tie socoteală de aceste cinstite urechi, 
căci piesa întreagă e făcută pentru ele. Ideea e foarte 
fină, țesătura de asemeni şi morala si mai mult. O mai 
rog să ridice tonalitatea caracterului său la o gamă ceva 
mai veselă, dar numai cu o nuanță mai mult, căci rigi- 
ditatea prinţesei pe care o joacă e oarecum exagerată. 

„Eldorado." Companie internaţională. 

Ca să încep prin a vorbi bine trebuie să-ncep cu d-ra 
Porkert şi d-nu Porkert. Cea dent, pe lîngă o figură 
foarte simpatică, are jocul natural şi elegant. D-nu Por- 
kert îi dă replica cu destulă competenţă. Amîndoi, în 
farsa Ein Weiblicher raseur, au fost aplaudati de pu- 
tina lume ce se afla de fatá si au meritat aceste aplauze. 

in rindul al doilea al meritelor vin d-rele Fuks, bale- 
rine. Cea mai mare dintre aceste domnisoare e deja o 
buná dántuitoare ; cea mai micá fágáduieste a deveni o 
adeváratá artistá dacá isi va continua scoala. Are multá 
gratie în purtarea piciorului pe măsurile de vals, si cor- 
pul sáu pare táiat intr-adins pentru acest scop. 

in rindul al treilea, d-na Miranda, cintáreata cosmo- 
politä, un fel de Madrid-Roma-Paris-London-Wiener- 
Lieder-Sangerin. 

Apoi, in rindul al patrulea, si abia venind, vine trupa 
románá. Cit e de trist pentru un román sä constate lu- 
crul acesta ! Trist... sed magis amica veritas. * Cu o sutá 
de ani inaintea potopului, desigur, omenirea nu era cu 
mult mai înapoiată în arta comediei, decît atit. 

Cu toate astea, sunt lucruri cari ar trebui sá adune 
mai multă lume la ,Eldorado". Grădina e mare şi aerul 
mai curat decît în toate părțile Bucureştiului. 


* Citare fragmentară a dictonului „Amicus Plato, sed magis 
amica veritas". 


66 


Telegraful, în numărul său de marţi, îmi face onoare 
să se ocupe de mine.' Sînt judecat în termeni foarte pu- 
tin mágulitori de sus-pomenita foaie. Autorul articolului 
îşi pune mai multe versiuni asupra modului meu de a 
scrie critice şi sfîrşeşte prin a-şi zice singur „Ah ! Ce 
nerod sunt !" Mi se pare cä aceasta este singura versiu- 
ne din tot articolul care s-ar putea sustine cu oarecare 
temei. 


1882 


DE LAS PALABRAS 
Il 


Se pare cá vara se-ntoarce iar la noi. Serile linistite 
$1 rácoroase tin pe bucurestenii cari au domiciliuri afará 
din domiciliurile lor, iar pe cei ce n-au se poate zice cá-i 
tine acasă, casa lor fiind în orce cafenea şi orce grădină. 

Doresc să fiu îngăduit a face puţină poezie. O să mă 
duc s-o caut în străinătate, adică în străinătatea literară. 
La Bruyère, vorbind despre un critic, zice aceste cîteva 
cuvinte : „II avoue que les anciens, quelques inégaux et 
peu corrects qu'ils soient, ont de beaux traits ; il les cite, 
et ils sont si beaux qu'ils font lire sa critique". 

De astá datá dar, voi fi citit. 

„Scriu aceste rînduri la unsprezece ceasuri seara, pe 
o frumoasă lună de iuniu, limpede şi tăcută. Luna plină se 
leagănă, ca un glob de alabastru, în seninul cerului. O pă- 
dure deasă taie orizontul cu umbrele sale întunecoase, şi 
adieri parfumate intră, la fiecare minută, prin fereastra 
mea, atît de uşoare şi de line, încît mai că nu mişcă fla- 
căra luminărilor, în care vin să-şi arză aripele fluturii de 
noapte. Pe cînd scriu povestea unei dureri, poate că la 
cîţiva paşi de mine, sub umbra aleelor, trec frumoşi şi ti- 
neri amanti, crezind că amorul a fost făcut într-adins 
pentru dînşii, ţinîndu-se de mînă, surizindu-si şi fágádu- 
indu-şi ani întregi de fericire. In adevăr, această seară e 
pentru astfel de lucruri făcută. Dar cîte seri ca aceasta n-a 
avut lumea ! cite mini nu s-au strîns astfel! cîte jură- 
minte n-au fost aruncate tainelor nopţii ! cîte fägäduinte 
n-au fost spuse între două särutäri !" 


68 


„Ce s-a făcut visul fiecăruia ? ce-a mai rămas din- 
tr-însul ? Şi fiindcă trebuiau să moară atît de repede, de 
ce mai visau ? De ce ?... O !... vorbă crudă pe care a gá- 
sit-o filozofia pizmuitoare a bucuriilor sufletului, şi pe 
care o aruncă, cu un hohot de rîs, în mijlocul celor mai 
binefăcătoare nebunii ale noastre ! Vai! e foarte adevă- 
rat : fetito, alte tinere fete au trecut ca şi tine, tinînd 
mîna unui amant sau a unui logodnic; altele au vegheat 
precum veghezi şi tu, cu feciorească roseatä pe obraz şi 
ascunse speranţe în inimă ; ca şi tine, ele au aşteptat o zi 
ce li se părea că nu o să mai vie, iar acea zi a venit, şi 
altele au venit în urma ei ;şi iată-le în acest moment, ne- 
simtitoare, reci şi desfigurate, dormind colo, în una din 
cutele orizontului ! Atunci, la ce bun toate aceste lucruri ? 
Ele au fost fericite !... unele. Dar cea mai mare parte au 
suferit, căci aceasta este legea comună..." 

„Şi cu toate acestea, intoarceti-vá capul şi priviţi : de-a 
lungul cimitirului veţi vedea o pereche, care vine să 
ceară vecinátátii morților tăcerea şi singurătatea de care 
au nevoie spre a se iubi din toată inima. Ici, moartea 
care amenință viaţa ; colo, viaţa care-şi ride de moarte! 
Sfidare eternă, eternă luptă, în care viaţa iese încă bi- 
ruitoare. Ei bine ! să credem încă, să visăm, să iubim, 
pe cît inima noastră bate, pe cît spiritul gîndeşte, pe cît 
ochii văd ! şi dacă mîna pe care o strîngem ne räneste, 
dacă gura pe care o ascultăm ne minte, dacă moartea ne 
aşteaptă în capătul aleii, va fi încă timp să ne plingem, 
să revenim pe urmele noastre... şi să murim." 


Alexandre | Dumas-fils * 


Cit de frumoase sunt aceste rinduri. într-însele se 
gásesc urmele delicatetei si melancoliei lui Bolintineanu. 
Sármanu Bolintineanu ! Cít a fost de mare pentru 
aceastá tará, si astázi cit e de uitat ! Poezia scrisá a 
acestui om m-a fácut totdauna sá cuget cá poezia ne- 
scrisă, aceea care rămîne în suflet, care nu se poate 
spune, a fost atît de mare, atît de presus de firea obici- 
nuită a omului, încît el n-a putut niciodată s-o exprime. 
Intre ceea ce simte şi ceea ce exprimă cineva este tot 
aceeaşi diferenţă ce există între suflet şi cele 25 de li- 


69 


tere ale unui alfabet. Aceasta a spus-o Lamartine, si se 
zice cá Lamartine stie ce spune. 

Bolintineanu a fost cel mai frumos caracter pe care 
tara noastră l-a avut la cirmá.' Fără a-i rápi din glo- 
rie, se poate zice de dînsul cá a fost mai mult cinstit 
decit politic. Venit in fruntea trebilor intr-o epocá în 
care cei mai nepátati oameni n-au putut rămînea neatinsi 
de infamia mituirei, el a ştiut să rămîie sărac. Plecat de 
jos si ajuns sus, n-a fost ametit un singur moment de 
ináltimea pozitiunei sale. Iubea virtutea altfel decît Ra- 
phaél'; o iubea nu atit pentru cá era frumoasá, ci pen- 
tru cá era adeváratá. A semánat binele pe oriunde a tre- 
cut, si a tráit indestul ca, din virful fiecárei flori, sá nu 
poată culege decît cotorul şi ghimpii, cu cari şi-a umplut 
perna celui din urmă ceas de odihnă, ceas amar, trecut 
în spitalul de la Pantelimon. Urîtă învăţătură pentru cei 
ce vor să fie cinstiţi in cîrmuirea acestei ţări. 

Dacă, în loc de a lăsa un nume nepătat ca om politic 
şi iubit de poet, Bolintineanu ar fi lăsat 3 milioane şi un 
moştenitor care să deie cu trăsura peste trecători, nu- 
mele lui ar fi pronunţat mai des, cu mai mult respect, 
cu mai mare adoratiune. 


Veacul nostru e de aur 
Si în aur credem toti. 
Avem coarne ca de taur. 
Şi suntem compatrioți. ** 


Apropo de coarne. Multe si minunate sunt aceste 
podoabe. Cerbii, tapii, berbecii si bárbatii sunt singu- 
rele animale domestice sau domesticite, cari sá le poarte 
cu mai multă competintá. Mergen la cea dîntîi grădină 
care v-o ieşi înainte si vă veţi convinge de această în- 
cornorare universală. în cutare loc cîntă Wiest.* Tare 
bine. Doamnei-i place vioara lui Wiest de se înnebu- 
neşte. Se întîmplă însă că tot de aceeaşi vioară se mai 
înnebuneşte un oarecare domn, care-şi are ceafa împăr- 
tită în două emisfere egale, pomáduite şi trase după 
ureche cu multă îngrijire. Un corn. Lui Wiest îi poc- 
neşte o coardă. Spre a nu-şi întrerupe cîntecu, artistu 


* G. Sion (n. D.Z.). 


70 


îşi schimbă vioara. Doamna să nebuneşte şi după acest 
instrument. Odată cu dînsa se mai pasionează de noul 
instrument un fel de pahiderm biman, un dragoman de 
ambasadă, care, or pe unde poposeşte, citeşte jurnale, 
suflă ca o focă şi cîntăreşte, moral şi fizic, 150 oca. Mo- 
ralul nu impietează asupra fizicului decît cu o litră, 
75 dramuri. Al doilea corn. Şi astfel iată o pereche... 
foarte fericită. 

Idilele sunt cu totul gonite din aceste iarmaroace 
omeneşti, unde recitativele lui Mefisto din Faust se 
amestecă adesea cu strigătul chelnerilor : „bitte gleich ! ; 
unde sufletele visátoare sunt date la pámint de mirosul 
biftecelor ; unde infinitul se incheie in marginele unui 
pahar de bere — in fine, unde aspiratiele nu se ridicá 
mai sus decît atît cît se ridică aburul de la supă. Idilele 
trebuiesc căutate în altă parte. 

în pădurea de la Băneasa, pe calea părăsită care duce 
la un chiosc si mai părăsit, treceau odată un bărbat şi 
o femeie la brat. Ei mergeau vorbind liniştit si părînd 
că n-au să-şi spuie nimic mai deosebit. Ea însă sta li- 
pită de umărul lui ca un măr gemăn de un altul. Cînd 
erau gata să iasă din pădure, se opriră deodată, părînd 
a regreta timpul ce-l petrecuseră împreună fără a-şi zice 
nimic, şi soarele care apunea avea aerul de a le trimite 
o blindá şi poetică încuragiare. Atunci el i-apucă mîna 
ce ea o ţinea cu încredere sub braţul lui, şi, într-o să- 
rutare-i spuse mai mult decît i-ar fi spus într-o mie de 
vorbe. Ridicînd ochii către dînsu, ea zise încet 

— Răsare. 

El, privind înainte, răspunse 

— Apune. De voieşti să-l vedem răsărind, vino miine 
Ia patru ceasuri de dimineaţă şi, în marginea cealaltă a 
nădurei, îl vom vedea. 

— Vorbesti de soarele de pe cer. 

— Da. 

— Eu vorbesc de soarele de pe pămînt. 

— Care e acela ? 

— Cum, zise ea, nu-l cunoşti ? Este în viaţa fiecărui 
om. Răsare la 20 de ani şi apune la... 

— Mă iartă, ce vîrsta ai ? 

— Am 30 de ani. 


71 


— La 31 de ani. 

— Va să zică nu-l vom mai avea decît un an. 

— E prea mult pentru ca să avem timpul de a muri 
fericiţi. 

— Vrei să mori ? 

— Ca să nu uit. 

— Ti-i frică să nu uiti ? 

— Ca să nu mor. 

— Paradox. 

— Adevăr. 

Şi se suiră în trăsură. A doua zi, la răsăritul soare- 
lui, veniră să-şi spuie aceleaşi lucruri. 

Şi am văzut aproape în fiecare an şi-n fiecare anotimp 
asemenea perechi colindînd singurătatea crîngului. lată 
idilele. 

O... tinereţe ! esti cea mai dulce nebunie ce a făcut-o 
firea cea cuminte. 


Singurătatea crîngului îmi aduce aminte de o admi- 
rabilă bucată a maiestätii-sale reginei ` Suferinta Cînd 
pentru întăiaşi dată a publicat-o d-nu Maiorescu în Con- 
vorbirile literare, fără să se ştie cine e autorul, lumea 
literilor a presupus numaidecît o pană măiastră, un poet 
care a suferit şi şi-a studiat suferința pînă în cele mai 
neintelese cute ale sale, care a aspirat-o cu o voluptate 
in care frica de a suferi prea mult si frica de a nu pierde 
aceastá suferintá se amestecau, ca douá curente contrarii, 
producind astfel scînteia geniului. 

Descrierea unui colt de pădure sau a unui lac nimeni 
nu ştie s-o facă mai bine decît Carmen Sylva. George 
Sand, care era celebră în astfel de descriptiuni, ar is- 
căli cu mindrie tablourile ce se desfăşură in Zstoria su- 
ferintei, şi Amédée Achard, autorul acelei poeme în proză 
ce se numeşte L'eau qui dort, s-ar uita visător pe su- 
prafata lacului, pe care-l descrie Carmen Sylva, zicîn- 
du-şi „il n'y a pas de pire eau que celle qui dort". Nu- 
mai în Singurătatea lui Zimmermann am mai întil- 
nit această pătrundere adincá a liniştei în care e scu- 
fundată cîteodată firea ; numai el a mai înţeles atît de 
bine taina care se coboară din väzduhul netärmurit ce 


72 


se întinde deasupra noastră, pe o rază din soare, si se 
strecoară, ca un fir de aur, printre frunzele ce alcătu- 
iese acoperişul pădurilor. 

Domnul Anghel Dumitrescu, care a vorbit cu multă 
competintä, în coloanele Natiunei, de Povestele  Pelegu- 
lui, n-a mentionat nimic despre acest tablou, atît de co- 

lorat, atît de viu si, dupä umila mea pärere, cel mai bun 
din cîte a scris Carmen Sylva piná astázi. Din Povestele 
Pelesului, Jepii e aproape de aceeasi fortá, 

in privinta traductiunei  Pelesului in frantuzeste, d. 
Auguste Clavel, care începuse să o publice în Zndepsn- 
denta, avea intentie, indatá ce isprávea publicarea ei, sá 
prezinte manuscriptul inaltului autor, spre a obtine im- 
puternicirea ele a o imprima într-un volum aparte, iar 
produsul era menit acelei case de binefacere pe care ma- 
iestatea-sa ar fi binevoit a o aräta. 

Se zice cá la premiul instituit de directia teatrelor 
se va prezenta si Carmen Sylva. lată o frumoasă pildă 
pentru cei ce pot si nu vor sá lucreze. Aceasta insem- 
neazá cá poate sá fie cineva de douá ori maiestate." 

Vorbind de poezie imi aduc aminte de muzicá. Cit 
de putin gust trebuie sá aibá compozitorii nostri de astázi 
cînd trec pe lîngă această gingase bucată, Dridri,' fără 
a fi ispititi de armonia versului şi de curăţenia gîndiri- 
lor cari vin şi trec ca albele unde ale unui izvor. 


Viata-i trecătoare, 
Dragostea-i un soare 
Care luminează calea scurtei vieţi. 


Mergeţi dar ca mine, 
Cu fruntea-n lumine, 
Voi ce treceţi plaiul dulcei tinereti. 


Şi altă strofă 
Nu ştia că-n lume 
Cel mai dulce nume, 
Cea mai scumpă floare, cel mai gingaş dor, 
Moartea le atinge 
Şi curînd le stinge 
Cum se stinge-un fulger viu şi trecător !... 


71 


Dacä as sti scrie muzicä, as umplea lumea cu astfel 
de lucruri, ca să piară odată din literatura muzicală 
acele ineptii pe cari ti le schingiuiesc ţiganii bucures- 
teni prin birturi şi cafenele, cari umplu anual două vo- 
lume ale Dorului si cari, mai mult decît orce, strică 
gustul public, punînd în locul adevăratelor poezii stihu- 
rile tutulor căpitanilor în retragere şi ale advocatilor în 
vacante. 

Dacá vreodatá se va face muzicá pe poezia de mai 
sus, în fruntea paginei vor trebui să steie scrise cam 
aceste linii : 


Alecsandri 
A scris Dridri 
Si va muri 
Fár-a muri. 


1882 


4l 


DE LAS PALABRAS 


[HI] 


(Duminică, 15 august) 


Figaro, într-un număr din zilele trecute, are o cro- 
nică plină de haz. 

Un scriitor, care seamănă mai mult a clovn literar 
decît a om de talent, întîlneşte într-un salon o tînără 
fată, cáreia-1 fură mințile si inima şi pe care, după cîtäva 
vreme, o ia de nevastă, garnisită, bineînțeles, de cîteva 
mii de galbini. Nu trece mult după măritiş, şi tînăra 
femeie începe să înțeleagă ce jumătate-i dăduse atotpu- 
ternicul, goală de judecată si de talent, umflată tîfoi de 
amor propriu şi, mai presus de toate, interesată. Astfel, 
într-o bună dimineață, văzînd în biblioteca bărbatului 
său o secție întreagă plină cu operile sale, legate si nu- 
merotate, fu nerăbdătoare să vadă despre ce se tratează 
într-însele şi scoase un volum care purta acest titlu poe- 


tic : Visuri de tinerețe. Care nu-i fu însă mirarea cînd 
se convinse că scoartele cele frumoase nu închideau de- 
cît hîrtie albă ! Mai scoase un alt volum : Aspiratii. Ace- 


laşi lucru. Atunci o apucă un adevărat dezgust contra 
acestui comediant literar, care lucra prin gazete politice, 
pe cîte doi gologani linia, articolele cele mai nesărate 
şi mai necitite. 

Pe atunci se întâmplă să facă cunoştinţa unui om de 
un adevărat talent, un poet care umbla după amor ca 
săracul după piatra filozofalä. Ei se-nteleserä şi se iubiră. 
Cînd nu se puteau vedea, el îi scria pagini întregi d« 
cea mai vie şi mai adevărată pasiune, în cari sufletul 


75 


lui zbura, ca o rinduialá veselä, cátre idealul aspiratiilor 
sale, către lumina care-i strălucea in întunericul traiu- 
lui său, către dînsa. Bărbatul le găsi. Nu zise nimic. Le 
copie, una cîte una şi, după ce scrise, ca din partea fe- 
meii, cîteva răspunsuri scurte şi grăbite, le publică în- 
tr-un volum, pe care-l intitula Spre a iubi, cu o prefaţă 
de Alphonse Daudet.' Cartea avu un succes nemaipo- 
menit. Printre rîndurile ei simteai bătînd inima celui ce 
le scrisese. Era o lucrare vie şi plină de tinereţe. Toţi 
camarazii autorului-bărbat se mirau de această frumoasă 
conceptiune ce călătorise prin capul prietenului lor şi 
începuse să-şi schimbe ideea ce păstrau de dînsu. El avu 
neruşinarea să trimeată un exemplar şi amantului fe- 
meii sale, adevăratului autor al operii ce o furase, cu o 
dedicație scrisă intr-adins. 

închipuiască-şi orcine indignarea bietului poet cînd 
îşi văzu inima vîndută pe 3 fr. şi 50 bani exemplarul, 
cînd se simţi legat de míini şi de picioare, căci nu putea 
zice nici un cuvînt fără a nu compromite pe fiinţa la 
care se închina l... 

Clovnul însă ştiu să profite. 


* 


in tara noastrá sunt multi de acesti delicventi lite- 
rari, ca sá vorbim in stilul parchetului. Ei, dacá nu furá 
scrisorile amantilor pe cari i-ar avea femeile lor, furá 
munca altora, copiazá, traduc cu ghibácie cártile vechi 
spre a face cárti noi, si nu rar se intimplá sá-i vezi, 
dupá urma acestor opere, suind scárile vreunei prezi- 
dentii, sau ale Academiei, sau ocupînd catedre de facul- 
tate. 

Sub acest raport, Contemporanu este o revistá ve- 
nitá la timp. Denuntarea nemiloasá ce face de tot ce e 
furat, de tot ce e ináltat pe temeliele muncite ale altora, 
este, pe de o parte, singura garantie a respectárii pro- 
prietátii literare, iar, pe de alta, mijlocul cel mai ne- 
merit de a aráta publicului cari sunt meritele acestor 
clovni literari, după cum îi numeşte Figaro. 

E o progresiune destul de ciudată în lumea asta, care 
însă îşi are partea ei bună pentru cititori. înaintea Con- 


76 


vorbirilor erau în ţara Moldovei cîteva foi letristice şi 
beletristice, cari umpleau lumea cu nesărături şi plagieri 
de o îndrăzneală înspăimîntătoare. Au venit Convorbirile. 
Au început a forfeca în dreapta şi în stînga. Au dat pe 
faţă furturile literare. Au pus la locul lor pe multi uzur- 
patori de merite. Se vede însă cá în această viață plină 
de ticăloşii, toate fericirile şi dreptátile omeneşti tre- 
buie să aibă un sfîrşit. Aşa a fost cu Convorbirile. As- 
tăzi a venit un nou ziar, care şi-a luat însărcinarea să 
arate, pe îîngă multe altele, că înşişi cenzorii de ieri nu 
despretuiau tocmai mult sistemul împrumutării fără do- 
bîndă şi fără înscris a ideilor altora. 0... nestabilitate 
omenească ! Numai de n-ar veni peste cîtăva vreme o 
altă revistă, care să-şi ia însărcinarea de rău-gust de a 
arăta că plagiatul, in tara românească, este o nevroză, 
o boală de moştenire, care trece, în familia gazetelor, 
de la cel mai bătrîn la cel mai tînăr, în linie cobori- 
toare. 


în Bucureşti, lumea pare că-ncepe a ieşi din somno- 
lenta lunei lui cuptor. Cu toate astea nu-i mare varia- 
tiuiie în figuri, nu-i multă viaţă în traiul cinstitului nos- 
tru oraş. Aceleaşi capete, vecinie ornate pe dinafară şi 
vecinie fără ornamente pe dinăuntru. La „Raşca", de 
trei ori pe săptămînă, la ,Oteteleseanu"', în toate se- 
rile, cucoanele se strecoară printre scaune, pîndind cîte-o 
masă goală, unde se stabilesc singure sau cu toate mă- 
dularele familiei, şi se pregătesc să privească şi să fie 
privite. Unele, cele mai visătoare, se pierd în suveniri 
retrospective, cum zicea un ziar din capitală ; altele, cele 
mai practice, se aşează pe bere. Bărbaţii cad în bassin, 
după cum e datoria fiecărui bun bărbat, şi sunt scoşi ca 
şoarecii din povestea cu păsatul. 

Sărmanii bărbați! Am auzit pe unul, un adevărat 
poet, plingindu-se cá, pe cînd era încă la introductia 
însurătorii, i se întîmplă o catastrofă groaznică. Tocmai 
îşi făcea cuvenitele declaraţii către viitoarea sa femeie, 
care era o făptură destul de plăcută, şi era gata să-i 
cadă în genunchi, cînd... o! proză inspáimintátoare ! 
băgă de seamă că muza sa avea bumbac în urechi. I-a 


77 


trebuit toatä puterea de argumentatie a zestrei, ce insotea 
pe proprietara urechilor cu bumbac, ca sá nu se lase de 
proiectele sale casnice. 

Secolul nostru se pare cá e un secol gubav, în care 
fiecare muritor trebuie sá aibá cite o meteahná, fie su- 
fleteascá, fie trupeascá, care, încetu cu încetu, îi sapă 
groapa, îi macină viaţa ca o rîşniţă pácátoasá si neascu- 
titá. Unii mor cu epitafuri, alţii fără epitafuri, dar toti 
mor. Victor Tissot reproduce după Puşkin cîteva sti- 
huri scrise pe mormintul unui popá rusesc : 


In acest mormânt este o pînză ; 
In pinzá este un cosciug ; 

în cosciug este un popă, 

Şi-n popă este rachiu. 


Viaţa generatielor trecute era mai întinsă, oamenii 
erau mai harnici, boalele mai rari sau mai puţin pri- 
mejdioase. 

Vorbind despre hărnicie, mi-aduc aminte de d-nu 
Kogălniceanu. Se zice cá dan e acum la Paris, dus 
spre a-şi îngriji de sănătate. lată un om despre starea 
căruia toată lumea ar trebui se se-ngrijeascá. Kogälni- 
ceanu rezumeazá în viața sa viața unei epoce-ntregi, 
epocă de activitate, de luptă, de renaştere. 


Era un timp, pe la 1855, '56 şi '58, cînd marele nos- 
tru om de stat scotea Steaua Dunării ; tipografia lui 
Costache Gane din laşi l-a văzut lucrind nopţi întregi, 
la un loc cu băieţii din tipografie, si mîncînd brînză cu 
pîine la caştie. * Mai tîrziu, tipografia s-a mutat la Adolf 
Bermann, şi în redacţie a intrat si d-nu Ureche,’ pe cînd 
era pedagog în clasa VII a Academiei, cum se chema pe 
atunci, şi care nu era decît clasa VII a liceului. Kogăl- 
niceanu adesea îşi culegea singur articolul de fond. Lipsa 
literilor latine îl silea cîteodată să tragă de cîte şapte 
ori acelaşi număr, căci trebuia să compuie o coloană; 
şi după aceea s-o strice, ca să poată, cu aceleaşi litere, 
recompune alta. 


* Masa unde lucrează cel ce culege literele (n. D.Z.) 


78 


Cît a avut să lupte pe atunci acest om la alegerea 
domnului Principatelor unite e neauzit. Pe de o parte, 
trebuia să lupte cu banii, cu influența dinnăuntru şi 
dinafară a fostului domn al Moldovei, Mihalache Sturza," 
cu recunoştinţa ce i-o datora personal,’ cu puterea parti- 
dului liberal extrem, care avea drept candidat pe Panu, 
cu o mulțime de facţiuni şi aspiranti, cari mai de cari 
mai ridicoli şi mai pretenţioşi. în fine, la alegere, ieşi 
Alexandru loan. Pentru Kogălniceanu fu o adevărată 
victorie alegerea vechiului său prieten, colonelul Cuza, 
cu care făcea interminabile partide de biliard la otelul 
Binder. 

De atunci încoace, el fu necontenit în fruntea tre- 
bilor şi nimeni n-a regretat lucrul acesta. în toate cri- 
zele prin cari a trecut tara noastră, în toate impasurile 
în cari s-au găsit diferitele guverne, Kogălniceanu a fost 
limanul de scăpare al tutulor. Unde n-a putut lua, a 
rupt. Unde n-a putut rupe, a ciupit. Astfel, e mai mult 
decît pozitiv că, dacă n-ar fi fost Kogălniceanu, tracta- 
tul, bun-rău cum a fost, n-ar fi intervenit între guvernul 
nostru şi guvernul imperial rusesc; pozitiv că în schim- 
bul Basarabiei, n-am fi avut Dobrogea.'' De aceea se 
cuvine să se ocupe ţara de soarta acestui om, şi să nu 


fie uitat nici cînd e bolnav, nici cînd lipseşte dintre 
noi. 


Un lucru pe care ar trebui să-l mai aibă în vedeie 
românii din regatul României este limba cea curioasă 
ce se întrebuinţează în gazetele din Transilvania şi Bu- 
covina. ^ Ar trebui o altă direcţie dată acestor lucrări, 
cari sunt menite să instruiască poporul. 

Prin munţii noştri, munţii regatului nostru, se află 
astăzi sate întregi ungureşti, cu popa lor, cu şcoala lor, 
cu limba lor, cu obiceiurile lor — şi nu-i supără nimeni, 
cu toate cá toti ştim de subventiile si de propagandele 
ce li se fac de către emisarii unguri. Ar trebui odată să 
facem pentru frații noştri din Transilvania şi Bucovina 
aceea ce am început a face pentru cei din Macedonia. 
Altfel limba si obiceiurile li se pierd. De aceea repro- 
ducind cîteva linii dintr-un ziar din Arad, nu voi sá rid, 


79 


cum s-a făcut pinä acuma, ci să arăt 
: d C : starea de plins î 
care a ajuns i i jeu i 
cu aj in: limba. Biserica si şcoala 13 scrie într-un nu- 
Pentru deplini iunei învă i 
» rea statiunei invátátoresti di 
un s 1 iune oreşti din comuna 
huminiele à om atul Beliului, se publicá concurs : emo- 
1. In bani gata 84 fl. v.a 2 
- V.a. 2.12 cubule bucate 1 
Ma cucuruz ` 3. Pentru fin si paie 40 fl. 4. rie DR. 
eg er 5. Corte F 2 chilii si cuina și în urmă gră- 
i ru legumi, de care se ti i à j 
påmint aratoriu de clasa I.“ ISP RUN Jugster de 


Fin si paie zi nuits 3 
obläduire tá pentru d-nu învățător ?!... Párinteascá 


1882 


DE LAS PALABRAS 
[IV] 


Iatá o sáptáminá in care bucurestenii au tráit mai 
mult noaptea decît ziua. 

Luna se înalță pe colina cerească întocmai ca o cu- 
rioasă ființă care ar voi să surprindă omenirea într-un 
minut de uitare. Acest glob, cu lumina sa palidă, mi-a 
făcut întotdauna efectul unui mai mare om, a unui om 
care a trăit mult, care a văzut multe, care a fost uitat 
şi care, astăzi, obicinuit cu ingratitudinile omenirei, a 
devenit filozof. Nu ştiu ce ironie se ascunde cîteodată în 
acel obraz argintiu, care a fost martor la atîtea scene 
de dragoste, la atîtea îmbrățişări, la atîtea juráminte 
scrise pe nisip. Luna, care de atîtea mii de ani vede 
farsa omenească jucîndu-se pe scena pămîntului, are 
aeru de a nu mai crede în nimic. De aceea perechile 
îndrăgostite, cînd trec pe drumuri singuratice, spunîn- 
du-şi focul ce le arde sufletele şi luînd luna drept mar- 
tor, pot observa în figura reginei nopţilor o strimbáturá 
caraghioasä, care pare a le zice: ,duceti-vä de vă cul- 
cati, căci vi-i somn, şi 


Nu mai jurati pe lună 
Căci ea îşi schimbă fata la fiecare lună”. 


* Shakespeare : Romeo si Julieta, traductie de Macedonski 
(n. D.Z.). 


81 


inainte de a rásári luna, cernita boltá a cerului e lu- 
minatá de miliardele de candele pe cari o miná nevä- 
zutá le aprinde la altarul eternitátii. Sunt ceasuri, în 
unele nopti de toamná, in cari incredulitatea este o ade- 
váratá crimá. A nu crede intr-o fiintá mai presus de 
noi, care a suflat cu acest praf de diamante pe sticla nea- 
grá a firmamentului ; a nu tresári cînd în fund, pe plaiu- 
rile cerului, cade o stea care trage dupá dinsa o urmá 
de foc adincá ; a nu te cufunda in ginduri, dupá ce ai 
privit cîteva minute această admirabilă alcătuire ce- 
rească — este o crimă. Şi, cu toate astea, cîti criminali 
nu sunt... 


Ne vezi ? îi vezi pigmeii cum cred numai cu toane ? 


Cum rîd de-a tale raze prin veacuri strălucind ? 
Cum se închin la totul: la pietre, la cucoane, 
Decît să se închine la sfintele icoane 

Pe care lipovenii te-au zugrăvit dormind ? 


Ei nu văd, nu, sărmanii, cînd lung privesc prin stele 
Şi dincolo de stele, prin haosul tăcut, 

Cum mîna ta aprinde pe cer lumânărele, 

Cum luminezi cu soare pierdutele vîlcele 

în care omul doarme, tot om, tot orb, tot slut. 


0... Doamne, eşti puternic, şi ei sunt mici, ştiu bine, 
Sunt mici ca răutatea, sunt goi ca un cuvînt; 

Dar, Doamne... am o vorbă, şi cred că se cuvine 
Sfintia-ta s-asculte, spre-a îndrepta în bine 

Aceea ce munceşte bătrînul tău pămînt: 


Cînd ai făcut la urmă pe om, această iazmă. 

Şi cînd la el venit-ai să-l superi cu zi-ntii, 

Aveai drept dascál timpul si lacrámi drept aghiazmä, 
Si l-ai stropit pe frunte, fácind catapiteazmá 

De grele suferinţe din fruntea cea dent, 


De-atuncea omul plînge, şi nu mai vrea să ştie 
De-a cerului voinţă, de^a Domnului cuvînt, 

El vede că pămîntul e-o vecinicá pustie 

în oare dînsul trece, un fleac de jucărie, 

Lăsat în voia vremii, bătut de orce vînt. 


82 


Apropo de credinţă şi de literatură bisericească. 

Mărturisesc că nu prea înțeleg această clasificatiune 
a literaturei şi-n special a poeziei. Sub acest raport ne-om 
pomeni într-o bună dimineaţă că avem: poezie biseri- 
cească, poezie negustorească, literatura casei de depunere 
şi consemnatie, stilul Societăţii constructorilor şi atîtea 
stiluri şi literaturi cîte societăţi şi fabrice sunt în țară. 
Nu-i vorbă, despre partea fabricelor n-ar fi tocmai mare 
primejdie, căci, afară de cele de spirt şi de ţuică, nu 
sunt toate decît vreo şase. Prin urmare, şase varietăţi de 
poezii. O bagatelă. 

Poezia este una şi aceeaşi. Deosebirea nu există de- 
cît în formă şi-n inspiratii. Unul o găseşte în umbră, 
altul în lumină ; unul în ceea ce nu-ntelege ci numai 
presupune, altul în ceea ce pricepe şi ce vede — şi dacă 
lucrurile cari produc impresia se deosibesc, taina pe cari 
o închide sufletul fiecărui om, simţul poetic, rămîne ace- 
laşi. Astfel, fără îndoială, dumnezeirea, Christ cu sufe- 
rintele sale, locurile sfinte ale răsăritului, Golgota şi al- 
tele, sunt lucruri de natură a pune sufletul în extaz; 
se poate cineva foarte lesne inspira cînd are într-însul 
scînteia talentului. însă trebuie neapărat să o aibă. De 
aci pornind, Lamartine va scrie Crucifixul, Călătorii în 
Orient si altele, iar Deşteptarea din laşi va publica 
această dureroasă suspinare bisericească 

Isuse, Doamne sfinte ! înalte împărate ! 
Nouăsprezece veacuri, trecute sunt aproape 
De cînd din Cer venit-ai, aici pe acest pămînt 
Făcînd ca să triumfe Noul aşezămînt. 


Acei ce reprezintă pe Dumnezeu în lume 

Sunt imorali şi barbari, şi prin exceptiune 
Găseşti pe aici, pe colea, un bun păstor ce ştie 
Să păstorească turma cu zel şi evlavie. 


Evlavie grozävie ! 
Cu o aseminea evlavie de stil mai scrie un alt ziar: 


Monitorul agricol.* Acesta e atît de poznaş în explică- 
rile sale încît trebuie să renuntati de a-l mai înţelege. 


83 


Astfel, într-unui din numerile sale din urmä, vorbind 
despre mijlocu de a înmulti producția cartofilor, zice 

„Cartofii nu sunt rădăcini, ei sunt nişte tubercule 
pline de feculă. Aceste tubercule nu încep să se formeze 
decît după ce trunchiurile ce sunt afară de pămînt sunt 
cu totul dezvoltate, adică încep a se îmboboci şi nu mai 
cresc. Se petrece aici ceea ce se petrece şi cu cräcile ar- 
borilor, cînd seva arborelui circulă spre ramuri, mugurii 
de jos stau pe loc, dar încearcă de-a îndoi crăcile cari 
sunt deasupra ochiului şi îndată se va ivi craca." Cräci 
şi cracă, muguri şi sevă, un talmeş-balmeş din care re- 
zultă că Monitorul agricol este o adevărată tuberculă 
plină de fecula neintelesului. 


Un om înţeles şi curat la vorbă este d. Baican,' acela 
care publicá astázi o micá brosurä de glume si de po- 
vesti populare, pline de haz. Cartea are o micá intro- 
ducere cu vederi foarte drepte asupra spiritului poporu- 
lui nostru. 

Cea mai mare parte din aceste glume sunt fácute pe 
socoteala jidanilor. — As [fil fost de párere sá se fi 
pus mai mult farse pe socoteala evreilor pretentiosi, a 
acelora cari si-au spoit cusururile rasei cu ridicolul unei 
pretinse civilizatiuni, si cari tocmai pentru aceasta sunt 
încă şi mai ridicoli. 

incá o ironie in contra acestor lighioane : 

„Din Boileau 

Echo n'est plus un son qui dans l'air retentisse 
C'est une nymphe en pleurs, qui se plaint de Narcisse. 


O ovreicá citea si traducea románeste asa: 
Eco ne plis-o son, — Ecá au esti mai muält o sunit, 
Qui dan ler retentisâ, — cari si slapâtà pi vânt, 
Set u nimfa en'pleurs, — Aista esti u nirasá cu plinji, 
Qui sá pleen di Narcis, — si care plinji pe porintii." 


* 


Oricit ar fi de frumoasá o poezie, schiloditá in chipul 
cu care literara de mai sus traduce pe Boileau, tot urîtă 
va ráminea. 


84 


Sint unele judete in tará cari au norocul de a fi lip- 
site de aceste lifte, şi cari par cu mult mai poetice.‘ Ast- 
fel este Dimbovita. Alături de Tîrgovişte trece Ialomita 
venind printre două plaiuri prelungi si semánate cu vii, 
cari par a purta, pe braţele lor de piatră, ca pe o lăcrăma 
de mărgăritar plînsă de Carpaţi. 

Pe-ale Ialomiţei maluri 
Spuma albă de pe valuri 


Scaldă iarba mătăsoasă tremurînd-o fir cu fir, 


Iar pe punte, visătorii 
Ascult glasurile horii 
Aruncînd în cursul apei foi de rumen trandafir. 


Ce ciudat ti se pare cînd vezi o apă limpede şi tih- 
nită, venind cu furia unui balaur să rupă, să darme, să 
smulgă tot ce intîlneşte in cale, spre a duce dar unei 
ape mai mari trunchi, rădăcini, cäruti cu boi, mori şi 
adesea chiar trupuri omeneşti. Este legea fatală a supu- 
nerii : cel mai mic datoreşte supunere şi servicii celui 
mai mare. Pirîul rîului, rîul fluviului şi fluviul oceanu- 
lui. 

Ialomița se duce de-a dreptul la Dunăre, in care se 
varsă lingă satul Gura Ialomiței, ceva mai jos de Hîr- 
şova. în fiecare toamnă la Gura Ialomiței se face un mic 
tîrg, aproape numai de producte româneşti. Sarici, posta- 
vuri, cizme, trîmbe de pînză, vite, şi restul care se găseşte 
la toate bîlciurile ` mîncări, băuturi, chefuri şi lăutari, 
în sus mult de Gura Ialomitei, spre Cernavoda, e un 
sat numit Ghizdăreşti, locuit de o sectă de oameni care 
au cea mai mare oroare pentru tutun şi cele mai cara- 
ghioase obiceiuri în interiorul lor. în schimb însă au o 
înclinare nespus de pronunțată către zama de ciorchin. 
Legea compensatiilor. Aceştia vin cu bărcile lor, umflate 
ca nişte caracude, ce se numesc otci, şi, după ce beau trei 
zile şi trei nopţi, o pornesc, cu luntrele încărcate de zar- 
zavaturi, în susul Dunării. E o adevărată minune măies- 
tria cu care mînă aceşti betivi în contra curentului şi 
cum trec pe lingă canaralele Hîrşovei fără cea mai mică 
sminteală. La vremuri de nevoie, cînd vîntul e prea 


85 


mare, se coboará unul din luntre si o trage cu sfoara de 
pe uscat. Ei merg pe o cárare care nu e cunoscutá de alt 
picior omenesc, cálcind pe rädäcinele copacilor, acátin- 
du-se de crángi şi sărind pe stînci ca nişte adevărate ca- 
pre sălbatice. Cînd merg astfel se zice cá merg la edec. ' 
O trăsură caracteristică a acestei secte de oameni este şi 
putinul respect ce păstrează sexului frumos. Adesea li 
se întîmplă să argumenteze, în favorul cutárei opiniuni, 
cu cîte o lopată convingătoare pe spinarea reprezentan- 
telor sus-citatului sex şi, pentru aceasta, bunul trai al 
familiei nu dă deloc înapoi. Pilda e cam năzdrăvană, dar 
e cu cîştig. In sfîrşit, după bătăi, chefuri şi cîntece. 

Fiindcă veni vorba de cîntece, să prindem ocazia spre 
a spune cîteva cuvinte şi de Operă. Trecerea de la una 
la alta e cam bruscă, dar nu face nimic. Direcţia e con- 
vinsă de bunele mele intenţii, si ştie că nu voi să 
stabilesc nici o comparaţie între organele cetățenilor de 
la Ghizdávesti şi între pensionarii d-lui Serghiade.' 

Se vorbeşte mult bine de prima donna dramatica, 
S-rina Adalgisa Gabbi,' ca şi de cele două prime donne 
leggierre : Evelina Aima Fohstrôm şi Jeanne Man- 
sour.!'' Cea dentii poartă un frumos nume ` Adalgisa. Deie 
Domnul să-i fie vocea ca numele, căci mult suntem sătui 
de mediocritäti. Dacă aceste trei privighetori nu vor 
ieşi sticleti, poate fi sigur d. Serghiade de succes. 

Printre bărbaţi sînt două nume cunoscute: primul 
tenor, d-nu Riccardo Petroviei, si primul bariton, d-nu 
Enrico Pogliani." 

Tenorul de anul trecut e bun şi, dacă n-are o voce 
tocmai plină şi intensă, timbrul ei este plăcut, figura 
simpatică şi jocul larg. 

Vom vedea. 


1882 


w. Run Ech 


> ee Fi 


= 


DE LAS PALABRAS 


v 


(Duminică, 29 august) 


Astăzi sunt unsprezece ani de cînd a murit Bolinti- 
neanu. ' 

în unsprezece ani n-au crescut pe pămîntul sub care 
odihneşte el decît florile ce i le-a sădit mîna cerească, 
în unsprezece ani mormîntul lui nu a auzit decît poezi- 
ele ce i le-a citit vîntul în amurgul serii. 

Viu, Bolintineanu n-a cunoscut decît restriştea şi ne- 
recunoştinţa. Mort, tara sa l-a înmormîntat in tárná si 
în uitare. 

Redacţia noastră primise o propunere, din partea unei 
persoane particulare, care tindea a orîndui, pentru ziua 
de duminică, un parastas. 

Am fi voit, în loc de parastas, să organizăm, noi, 
presa românească, un pelerinagiu la Bolintinu-din-Vale, 
unde e mormîntul atît de mic prin locul ce-l ocupă şi atît 
de mare prin omul pe care-l închide. Era însă prea tirziu. 

Lăsînd pentru la anu această tristă călătorie, să tri- 
mitem de pe altarul profanei noastre lumi o căutătură 
de recunoştinţă către locurile în cari pluteşte seninul 
suflet a lui Bolintineanu. 


După cum se vede, am pasiunea lucrurilor triste, dar 
aceasta nu pentru că sunt trist din fire, ci pentru că 
am ajuns să mă conving că adevărul, dacă există pe pă- 
mînt, el există numai în durere şi nenorocire. Durerea 


87 


singurä nu se schimbä ; durerea singurä este credincioasä. 
Ea se tine de urma celui ce-l iubeşte ca un vätäsel de 
subprefectul sáu, totdauna de fatá, totdauna cálare ca 
să-l ajungă, totdauna aceeaşi. Fericirea ?... Fericirea este 
o rîndunică pribeagă, care arareori se coboară pe cîte un 
pom. Încolo, nu face decît zboară pe deasupra capete- 
lor noastre, arătîndu-se ca s-o vedem şi nelăsîndu-se a 
fi prinsă ca s-o regretám vecinie. 


Cine dintre dumneavoastră a fost într-un cimitir de 
mănăstire ? Nimic mai poetic şi mai liniştit, dar, în ace- 
laşi timp, nimic mai trist. Dacă ai sta să ridici stratul de 
deasupra al pămîntului, ai găsi sub el o lume de femure 
şi tibias, cari au suportat busturi de nobili sau de mo- 
jici, de tineri sau de bătrîni ; ai întîlni un senat de cra- 
niuri, un norod de oseminte, unele mai schiloade decît 
altele, dar cari toate, odată, s-au agitat, au protestat, 
s-au încălzit la razele soarelui şi iarăşi, toate au sfîrşit 
prin a se lipi de răcoarea pămîntului. 


în adevăr, cînd priveşti trecutul prin ochelarii pre- 
zentului, cînd adică te înveţi a cunoaşte faptele de altă- 
dată numai prin istorie, secolele trecute iti par nişte po- 
veşti, iar oamenii mari, figurile istorice, nişte tipuri mi- 
tice, cari trăiesc pe paginele cărţilor, ca şi Semiramis' 
sau ca si Aehil.' Ce deosebire este, pentru un om care 
n-a văzut Roma, între Roma şi Ninivea ?' Absolut nici o 
deosebire. Dar întrebaţi pe M-me [de] Staël’ sau pe Emil 
Castelar' ; veţi vedea cum aceşti fericiţi muritori au 
trăit, prin minte, pe vremea Republicei Romane; cum 
au asistat la jocurile circului ; cum au populat cu fiin- 
tele lor Coliseul', cum au dat mîna cu Rafaél' în Vati- 
can şi cum au sărutat pulpana papei Léon al X,' sau 
luliu al II." O Coriná," astfel cum a visat-o M-me 
de Staél, nu putea trái decît in Roma. Orcît de ascutitá 
inchipuire ar avea cineva, nu ar putea niciodatá sá im- 
provizeze in Praga sau in Pesta, in Marsilia sau in Oxford. 
Mizeriele vietii de astázi s-ar ridica hidoase si ar fluiera 
pe nebunul care ar indrázni sá aiureze despre trecut, sau 
despre poezie, intr-un loc unde trecutul si poezia n-au lá- 


88 


sat nici o urmă. Mergeţi astăzi in Gand‘ şi vorbiti des- 
pre Ossian sau despre monumentele druidice ; vá vor 
ride in nas negustorii bogatului oraş. Pentru ce? Pen- 
tru cá acolo n-a rámas nici o urmá, nici un monument de 
márire strábuná. Dacá lui Carol Quintu îi plácea sá se-nti- 
tuleze ,bourgeois de Gand", de la Carol Quintu nu-i 
tocma multá vreme si-apoi stápinitorul Spanielor si a 
Germaniei nu prea fácea mare cheltuialá de monumente. 
Iatá-má ajuns prea departe. 


Vream să spui, cu alte cuvinte, că, pînă nu cunoaşte 
cineva bine faptele, e înnemerit să nu vorbească. Tot de 
această părere este şi un oarecare domn locotenent sau 
sublocotenent, în privinţa căruia Românul ar fi făcut cu- 
noscut că e prea demonstrativ în instructia ce face sol- 
datilor săi. D-sa ne trimete o scrisoare, în această pri- 
vintä, pe care o reproducem textual : 

„Onorabil domn, 

Decit ati reproduce comunicárile in care a fost indus 
în eroare Românul, printr-un corespondent care-şi face 
fals meseria, mai bine ati mai prelungi foiletonul cu 
Deşertăciunele lui Ivan Turgheniev cá tare-mi place." " 

Făgăduim d-lui locotenent că vom prelungi foiletonul, 
care, pe sfînta dreptate, trebuie să-i placă, cu conditiune 
însă ca şi d-sa să se lase de a mai bate pe soldaţi. în ca- 
zul cînd informatiunile Românului vor fi false, e cu atît 
mai bine, căci ne vom prelungi foiletonul fără nici o 
conditiune. 

Aceastá predilectiune a d-lui locotenent pentru De- 
sertäciuni face onoare gusturilor sale literare. 

in adevár, arareori un romancier a stiut sá pátrundá 
mai adine in inima omului, să-l atingă mai mult, să 
vorbească mai de-a dreptu sufletelor zdrobite de mi- 
zeriele traiului, aspiratielor totdauna prea mari din cauza 
prea micilor mijloace, sperantelor vecinie înselate de 
umbra unei fericiri etern rătăcitoare. Şi aceasta pentru 
că mai nici un romancier nu a fost atît de simplu, mai 
nici unu nu a făcut o analiză mai conştiincioasă a senti- 
mentelor omului, mai nici unul nu i-a studiat natura sa 


89 


cu mai multă competintá şi mai multă bunătate. Turghe- 
niev ţine, în loc de condei, un scalpel care taie in inima 
omului ca într-o rodie coaptă, şi scoate, una cîte una, 
toate boabele de rubin ce le închide într-însa, toate la- 
crămile albe ce le culege pe marginile fructei, şi apoi, 
în fiecare boabă, în fiecare lăcrăma, ochiul geniului său 
priveşte o lume nouă, scăldată în suferinţele şi durerile 
lumei vechi. 

Litvinov'' este personificarea fiecărui tinär cu o 
creştere aleasă. în el ne vedem pe fiecare dintre noi, şi 
ne place atît pentru că ne seamănă, cît şi pentru că 
adeseaori ne întrece în vioiciunea simtirilor sale. Turghe- 
niev a personificat într-însul tinereţea rasei slave, sau, 
mai corect, tinereţea omului de nord, care, sub o apa- 
rentä calmă, liniştită, ascunde o adevărată furtună de 
simtire. 

Tatiana" e, de asemeni, o roză de iarnă, una dintr-a- 
cele flori de cari Edmond Arnould” vorbeşte cam aşa 


Iarna, printre ceața dea^áà, se ivesc dragele flori, 
Ca si ochii tristi ce-n lacrámi se ivesc adeseaori. 


O delicatete de simtire extremá, o nehotárire pliná 
de farmec, caracterizind pe femeia binecrescutá, la care 
iubirea are să lupte cu tot felul de prejuditii şi adesea 
chiar de slăbiciuni — personifică in Irina," una din 
acele creaturi menită să te facă a înţelege că, la urma 
urmei, toate Deşertăciuni sunt. S-ar părea că Irina este 
un caracter nereusit. Femeile de nord, departe de a se- 
măna Irinei in nehotárire, au inima bărbată, sunt gata 
la tot felul de sacrificii, infruntá toate mizeriile, cind o 
pasiune le încălzeşte inima. Turgheniev a voit însă să 
facă o antiteză din aceste caractere : hotărîrea şi neho- 


tărirea. 


Trecînd la un alt subiect, suntem informaţi că în cu- 
rînd va ieşi la lumină o revistă muzicală cu mult mai 
îngrijită şi mai bine lucrată decît toate cele ce au trăit 
pînă astăzi. 


90 


Deşi e greu să apară la noi o lucrare de o astfel de 
natură, fiindcă ne lipsesc elementele cari să formeze în- 
ceputul şi baza acestei întreprinderi, totuşi, întovărăşin- 
du-se cunoscătorii din Bucureşti cu cei din lagi, s-ar pu- 
tea înjgheba ceva. înainte de toate, să se ştie că e neapă- 
rată trebuintä de a avea un capital însemnat, cu care să 
se-nceapă lucrarea. în ţara noastră nu ştim dacă avem 
mijloacele cerute spre a putea tipări note. Direcţia aces- 
tei foi va trebui să se puie în corespondenţă cu toate zia- 
rele ilustrate spre a avea notițele bibliografice si cliseu- 
rile celor mai însemnați autori, precum şi toate noutá- 
tile artistice şi literare ce s-ar ivi în străinătate şi, cu 


deosebire, în Franţa. 
Altfel, munca şi strădania vor fi zadarnice. 


Vorbind de zădărnicie, îmi aduc aminte de unele mo- 
mente de neîncredere, ce par a se cobori, cîteodată, de sub 
un cer de plumb, spre a apăsa pe şubreda noastră făp- 
tură. Atunci dezgustul şi nepăsarea ne stăpîneşte ca pe 
un felah netrebnic, căruia singur gîndul îi mai zboară 
spre locurile în cari 


Sub stînca cea naltă, la umbră de soare, 
Fatmi vine seara, să catt răcoare, 

Iar albele-i braţe, în apa cea caldă, 

Ca două flori albe de nufăr se scaldă. 


Lenea vine, te coprinde, începe a ti se-nchide cîte un 
ochi, începi a-ţi aduce aminte, ca prin vis, de zmei, de 
zîne, de iubire... 

Şi iubirii cînd te-ai băgat hamal, 
Poţi oare cugetarea să ţi-o trînteşti pe-un cal, 
Ca alergînd cu dînsul pînă s-o-neca în spume 
Si colindeze munţii şi gropile din lume ? 
Ori gîndul ti se duce ca o fantasmă vie, 
Alunecînd pe-un luciu de mare argintie, 
Adine ca apa mării şi liniştit ca ea, 
Cătînd să tot ajungă o luminoasă stea, 
Ce din înaltul haos orbeşte omenirea 
Cu-a sale raze ? 


91 


1882 


Steaua e steaua nemurirei. 
Şi gîndul cînd se duce pe fata lină-a mării, 
Purtat încet de vintul tăcut al cugetării, 
El, gîndul, este leneş ca un sultan lenos. 
Dar e ca dînsul mîndru şi tot ca el frumos, 
Şi-apoi sc ştie-n lume că adesea chiar sultanii 
In anii de bătaie trecutu-şi-au toţi anii. 


Aşadar cugetarea cea leneşă să fie 
lertată pentru lenea din marea-mpärätie, 
Iar versul meu molatic, cu totul ostenit, 
Cu multă plecăciune se-nchină. 

Am sfîrşit.” 


DE LAS PALABRAS 
[VI] 


(Duminicá, 5  septembrie) 


Arabi' s-a dus... 

Nu voi sá fac politicä, dar tiu sá pui un epitaf pe 
mormintul acestei noi iluzii, inmormintatá, ca foarte 
multe din iluziele mele, sub tárna unei realitáti prea grea 
Si prea umedá. Epitaful acesta va consta intr-o adueere- 
aminte. 

Nici vorbă, a fi poet nu-nsemneazá a visa vecinie, a 
pribegi cu mintea prin stele si pe după nori, a tot da 
ocol lunei cu o privire murindă sau languroasă... Poate fi 
cineva poet si ráminind pe pámint. Victor Hugo n-a gásit 
nimic mai potrivit, spre a aráta bogätia si cinstea cu 
care e alcátuitá intreaga naturá, decît a o compara cu 
o vacă bună de lapte. Si poezia aceasta e un capo d-operă.: 

insá, in schimb, frumos lucru e sá aibá cineva o în- 
chipuire puternicá. 


Théophile Gautier a scris despre Egipt o paginá care 
va trái pe cît va trái si frumosul pe lume : O noapte a 
Cleopatrei. * 

Imensitatea deşertului, razele de foc ale soarelui, fa- 
talitatea ce se reflectă în fiecare piatră sunt descrise cu 
o măiestrie neîntrecută pînă astăzi. 

Nilul, bogăţia, tristeţea apelor, pasivitatea felahului 
trăiesc toate ca într-o oglindă istorică în aceste pagini. 
Theophile Gautier, divinul Theo, cum îl numeau toţi ca- 


93 


marazii săi de la Revue de Paris, cu Maxime du Camp, 
George Sand, Gustave Flaubert — divinul Théo îşi 
cioplea versurile şi proza cum şi-ar ciopli un sculptor o 
marmură. De aceea tot ce-a scris el a rămas ca model de 
stil. 

Théophile Gautier era fantastic. Se-mbrăca precum si 
gîndea, şi scria precum se-mbräca : excentric, deosebit, 
nesupus nici unei régule, dar totdauna elegant. 

Une nuit de Cléopâtre e tot ce mintea omenească a 
putut să creeze mai fantastic şi mai mare. 

O regină din familia domnitoare a Ptolomeilor, care, 
spre a înlătura pe fratele ei de la tron, a devenit 
amanta lui; o femeie coruptă pînă în măduva oaselor; 
o curtezană frumoasă ca un vis de Dumnezeu; tipul le- 
nes şi sălbatic al Orientului ; aceea a ţinut în ghearele 
seductiunii sale pe marele Caesar ; aceea care adormise, 
sub sărutările sale arse de soarele tropicului, pe nenoroci- 
tul de Antoniu; femeia care, neputînd să omoare pe 
Octavian August! cu veninul seductiunilor sale, se 
omoară singură cu otrava ce o purta în vîrful unei să- 
geţi ; pe această femeie, pe dînsa, Meiamum era pedep- 
sit de soartă s-o iubească. 

Şi ştiţi cine era Meiamum ? Era un biet vinátor de lei, 
care, spre nenorocirea lui, văzuse o dată pe Cleopatra 
coborind cursul Nilului într-o luntre avînd forma unei 
cochilii. 

El era tînăr şi viteaz. Se înamora de dînsa, ca un ade- 
vărat fiu al soarelui ce era, şi de acolo se puse să rătă- 
cească prin pustiuri, nebun de dorul ei. Dimineaţa îşi 
încăleca fugarul şi-i îndrepta pasul spre desert. Friiele 
atîrnau pe o coamă fără viaţă ; calul păşea pe nisipuri 
lăsînd o urmă adîncă, el care niciodată nu-şi lăsa ti- 
parul copitei sale pe vremea cînd purta călare numai pe 
stăpîn, nu şi dorul său. Numai cînd sărea leul din vreo 
ruină, sirepul îşi umfla nările, iar cäläretul se destepta 
din visul lui şi, cu o mişcare despretuitoare, îl chitea 
în cap şi-i crăpa un ochi cu săgeata sa înveninată sau ii 
străpungea inima cu alta. 


94 


Alteori ieşea din curtea tatălui său în faptul zilei, şi 
alerga pe nisipuri vreme îndelungată, pînă cînd, ostenit 
de drum, cădea la umbra calului său şi adormea. 

O dată, nemaiputindu-si stăpîni focul, ajunse pînă 
sub zidurile palatului Cleopatrei şi, furişat lîngă fereas- 
tra ei, care da pe Nil, scrise cu vîrful custurei sale, pe 
o frunză, cuvîntul „te iubesc". După aceea înfăşură frunza 
după săgeată, şi arcul o trimese în camera reginei. Cleo- 
patra, care sta cu capul pe braţele unei sclave, se sperie 
şi, luînd săgeata, ceti pe frunză scrisul lui Meiamum. 

îndată toti slujitorii palatului fură puşi pe urmele lui 
şi, înainte de a avea timpul să fugă, Meiamum fu prins. 
El stete închis în palat cîteva zile. A şaptea sau a opta 
zi, fu adus înaintea Cleopatrei. Ea-l întrebă ce voieste 
să fie imediat lăsat liber şi să nu se mai încerce a o 
mai vedea sau să trăiască o noapte cu dînsa şi a doua zi 
să fie omorît. El primi pe cea din urmă. 

Atunci, un prînz sardanapalic' fu pregătit, după care 
urmă o noapte de orgie si de desfriu, cum mintea ome- 
nească abia poate să-şi închipuiască. Sărbătoarea se urmă 
în băile palatului, unde eroina vitiuiui şi a stricäciunii 
era însăşi Cleopatra. Sărmanul Meiamum, îmbătat de 
voluptate, îşi trăia acest rest de cîteva ceasuri stînd in 
genunchi înaintea vitiuiui în chip de femeie care se nu- 
mea regina Egiptului. 

A doua zi în zori, Meiamum fu ucis. 

lată amintirea despre Egipt. 


De la Egipt o să trec la Tîrgul-Ocnei. Voiesc să vor- 
besc despre acest orăşel, crezînd că o să pot scrie mai 
bine, tocmai fiindcă simt în acest moment mai mult ca 
totdauna ; mă-nşel însă 


Bien qu'ils soient tous sortis du coeur, 
De la poétique liqueur 
Le meilleur reste au fond du vase. * 


Si, in adevár, dacá toatá lumea care simte ar putea, 
totdauna, sá exprime atit de adînc tot ceea ce simte, fie- 


* Edmond Arnould (n. D.Z.). 


care ora ar putea fi un poet chiar pentru ceilalti oameni, 
fiindcá pentru sine stiut este cá fiecare este poetul sáu ; 
nu din egoism, ci din convinctiune. 

Intrucît má priveste, eu am väzut totdauna, ori de 
cite ori am fost pus inaintea unui lac — ca sá iau un 
exemplu — pe cutele cáruia razele lunei fugeau ca niste 
náluciri argintii, am vázut cá Eul meu se imparte in douá 
fiinţe deosebite : una care vede frumosul, care-l simte, 
care-l înțelege, si alta care înţelege această înțelegere, 
care se bucură, care se transfigurează şi care face explo- 
zie, dacă ar putea, în vorbe, în note, în fraze, în tot ce 
poate să reproducă gîndirea şi simtirea omenească. Si, 
cu toate că atunci am onoare să însumez în mine două 
fiinţe distincte, care amîndouă sunt poete pînă în firele 
părului, totuşi rămîi mut, ca şi frumuseţea care-mi vor- 
beşte fără a-mi vorbi. Nu mai spui nimic despre o a 
treia parte din mine însumi, care-şi ia osteneală să-mi 
păstreze toate aceste impresiuni, spre a mi le reproduce 
după un oarecare timp, într-un microcosm plin de în- 
cîntare. 


Desteptindu-má într-o dimineaţă în unul din cele două 
oteluri din Tîrgu-Ocnei, am găsit alături de un pieptene 
care-şi păstra din vechea sa stare, ca o depărtată amin- 


tire, trei dinţi scrijilati — am găsit un fel de ceaslov, 
care nu era, nici mai mult nici mai putin, decît bátrina 
operá a bátrinului abate Prévost : Manon Lescaut," tra- 


dusä pe románeste. Descurcind cîteva buchii din acest 
onorabil roman, mi-a venit in minte urmátoarea reflec- 
tiune : iatá trei scrieri, acelasi subiect: a aráta cá un 
sentiment viu arzátor, adesea chiar sublim, poate trái in- 
tr-un corp degradat, poate inálta o fiintá cázutá. Manon 
Lescaut, Marion de Lorme'' si La Dame aux Camélias '* 
sunt trei opere deosebite, chiar trei capodopere, avînd 
fiecare caracterul său, personalitatea sa literară, spiritul 
său ; apartinind fiecare unui om de geniu si, cu toate 
astea, avînd acelaşi subiect! Nu aşa că-i de mirare ? Da. 
Dar tocmai aceasta formează marele prerogativ al geniu- 
lui, apanagiul natural al acestei puteri creatoare, de a 
imprima scînteia, viaţa, focul, nebunia sa chiar, tuturor 
lucrurilor, tuturor faptelor, tuturor povestelor spuse sau 


96 


nespuse, petrecute sau nepetrecute ; de a colora totul cu 
nuanta sa proprie ; de a da fiecáruia farmecul sáu parti- 
cular. Curcubeul este rezumarea tuturor colorilor lumi- 
nei. Pentru cei ce cautá sá deie luminá pe pînzä, el este 
eterna explicatie discompusá a unei raze. Pentru ce lu- 
mina fiecáruia are nuanta sa deosebitá, geniul sáu ? Pen- 
tru că fiecare penel e condus de o altă mînă, şi fiecare 
mînă ascultă altei forte. lată dar această explicatiune. 


La răsărirea soarelui in Tîrgu-Ocnii, este deşteaptă 
întreaga fire. Munţii cei mai mari de primprejur închid 
orizontul azurat ce ti se întinde înainte de a intra în 
valea Trotuşului şi nu-ţi mai lasă în față decît sticla 
cerului senină. E atîta limpeziciune în albastrul cerului 
de dimineaţă la Tirgu-Ocnii, încît ti se pare că, dincolo 
de această diafană eternitate, trebuie să fie un suflet in 
extaz care să privească omenirea şi a cărui curăţenie, a 
cărui nevinovăție, a cărui sublimă linişte să se reflec- 
teze şi în acest albastru străveziu, pe care noi îl numim 
cer. 


Vorbesc depre eternitate. Nu ştiu dacă ati putut să vă 
daţi vreodată bine socoteală de însemnarea acestui cu- 
vînt. Eu niciodată nu am putut să-mi închipuiesc exact 
eternitatea, ca şi nemărginirea. Sunt sigur că cu cît va 
avea cineva un suflet mai mare, cu atît o să se apropie 
mai mult de această infinitate a spaţiului şi a timpului; 
poate tocmai fiindcă şi sufletul, ca şi spaţiul, ca şi tim- 
pul, purced din acelaşi tot neînceput s^ sfîrşesc în acelaşi 
tot nesfîrsit, sau, mai bine, fiindcă cîtesitrele nu încep 
şi nu sfii.şesc, ci numai existá. Nu vorbesc de închipu- 
ire, deoarece închipuirea sau imaginea nu este decît re- 
productiunea schimbată sau combinată cu o altă imagine 
a lucrurilor cunoscute ; şi fiindcă din spaţiu nu cunosc 
decît zarea, iar din timp nefiindu-mi dat să cunosc de- 
cît anii, ajung să văd marginea spaţiului acolo unde se 
sfîrşeşte zarea şi marginea vremii atunci cînd ingrop fie- 
care an, sau cînd, cu dînşii, má îngrop însumi. 


Am despre eternitate o idee cu totul vagă, pierdută. 
Ori de cîte ori mă-ncerc s-o cunosc mai bine, s-o compar, 
s-o simt, văd numaidecât, prin ochii minţii, popoarele 


97 


moarte, cari au auzit primele inceputuri ale lumei — ceea 
ce formeazá o margine in timp — si, in viitor, vád ia- 
räsi, urmind legea schimbárii universale, aceleasi po- 
poare inmultite sau reduse : vád alte planete, prin ur- 
mare alte pămînturi, alti sori, alte stele, alte comete; 
väd in spatiu cerul in formá de boltá, vád pámintul în 
formá de ses : totul márginit, incheiat, vázut. 

Unde e dar nemárginirea ? Márturisesc cá dacá, din 
cînd în cînd, m-apropii de această nesfirgitá închipuire, 
e mai mult cînd ascult o bucată de muzică. Sunetele se 
confundă cîteodată atît de curios întru dînsele, vibratiu- 
nele mor atît de pierdute, atît de continue, atît de de- 
părtate în moleculele aerului, ultimele zgomote armo- 
nizate se sting atît de dulci, încît îmi produc o stranie im- 
presie de continuitate, care-mi dă cea dîntîi noţiune de 
ceea ce noi numim efern. Cauza e că sunetul are darul 
de a se pierde aşa de prelung în tăcere, încît ajunge un 
moment în care te îndoieşti dacă ceea ce mai auzi este 
deja tăcere sau e tot sunet. 


1882 


CRONICA TEATRALA 


E cîtăva vreme de cînd n-am mai revenit asupra 
acestui capitol, pentru cauze binecuvîntate. 

Ori de cîte ori am fi vorbit de teatru, „Raşca" trebuia 
să vie în prima linie, atît pentru cuvîntul că acest tea- 
tru-grădină este oarecum un teatru oficios, un supliment 
al Teatrului Naţional, cît şi pentru celait cuvînt, anume, 
că, dintre speranţele ce avem în această artă, cîteva erau 
la ,Rasca". 

Despre ,, Dacia", fie zis o dată pentru totdauna, nu 
ne-am ocupat prea mult. La , Dacia" sunt aceleaşi piese 
vechi, cu aceiaşi actori, despre cari s-a zis tot ce a fost 
de zis, şi-n bine şi-n rău. La noi nu e ca-n alte ţări, 
unde, dacă se întîmplă să se reia o piesă, actorul care 
joacă astăzi să-şi creeze rolul ca şi cum n-ar mai fi fost 
jucat. Aici, tipicul. Cum s-a priceput Millo sau Pascaly, 
acum 15 ani, să interpreteze un rol, aşa rămîne. Deci, 
e de prisos să mai vorbim. 

Revenim la ,Rasca". Acum, cînd aşa-zisa stagiune de 
vară e gata să se sfîrşească, putem vorbi. 

O vară întreagă am fost pedepsiţi de soartă să privim 
aceleaşi lucruri slabe, jucate cu aceeaşi neîngrijire. Cît 
a fost d. Manolescu ca director de scenă, parcă tot mai 
mergea. S-au dat cîteva piese bune, precum au fost: 
Bomba cu apă  fiartá, Procesul  Veauradieux, | Nervosii, 
Cum sunt toate şi s-au studiat cîteva roluri cu multă 
stáruintá şi cu destul succes, ca rolurile din actul I al 


99 


Nervosilor, care, afarä de mici exceptiuni, este minunat 
de bine jucat. Ca particularitate, amintim rolul lui Mar- 
teau, interpretat de d. I. Petrescu. Nu se poate mai 
corect. 

De atunci încoace însă, nimic. Iulian şi Mateescu' au 
fost bine, fiindcă ei sunt bine totdauna. Dar restul ? dar 
piesele ? 

Ne-am convins în cele din urmă cá ,Rasca" e o ne- 
gustorie ca toate negustoriele, unde se dau bani cu do- 
bândă spre a raporta 75%. Şi tocmai de aceea nu voim 
să acordăm nici o graţie actorilor cari intră în astfel de 
combinaţii. Foarte bine, au nevoie să cîştige: o asociaţie 
între dînşii, sau o asociaţie cu un capitalist, însă conditi- 
onată. Să nu se puie în scenă piese cari revoltă şi bun- 
simt şi gust artistic şi gust literar, tot, ca Sterian Păţi- 
tul” şi Trei crai şi altele, care, cu tot respectul ce pur- 
tăm autorilor, sunt nişte ineptii bune de dat ca hapuri 
cetăţenilor de la Obor, dar nu aduse pe o scenă care ţine 
de teatrul cel mare prin multe legături. 


Direcţia generală a teatrelor ar trebui, pe viitor, să fie 
mai scrupuloasá în gratiozitätile oe acordă pensionari- 
lor sái. Stim cá ea a fost animatá de un sentiment fru- 
mos de binefacere, care sentiment a umplut buzunarele 
antreprenorului stráin de la ,Rasca" si care ne temem 
sá nu lase goalá casa Teatrului National. 


La 1 septembrie trecut, sala ,Bossel" era aproape 
pliná de o lume curioasá, care venea sá vadá pe d-ra 
Agatha Bársescu, o fostá elevá a Conservatorului nostru, 
actualmente intoarsá in tarä din Viena, unde si-a urmat, 
se zice, cursurile de tragedie. 

N-am putut asista decit la cea din urmá bucatá. 

Pe cit poate cineva judeca pe un actor dupá un sin- 
gur act, putem crede cá nu ne-am înşelat în speranţele 
noastre. 

în d-ra Bársescu există stofa unei adevărate actriţe. 

Spre a lăsa la o parte punerea în scenă, ceva cam 
nemteascä, de o şcoală prea realistă, şi a nu ne ocupa 
decît de piesă şi de actor, trebuie să constatăm că Jean 
Marie este o minunată dramă, scrisă de un adevărat 


100 


mh E bai ke SZ 


Cu + nie me 


poet, de André Théuriet,' acela care intelege astázi na- 
tura mai bine decít orcare alt scriitor francez. De la 
primele cuvinte înţelegi cá ai a face cu marea, un 
element care, in zilele noastre, este singurul convenabil 
dramei si tragediei. 

in adevár, nimic nu poetizeazá mai mult, nimic nu în- 
täreste, nimic nu face pe om mai om, decit marea. Veci- 
nie în fatá cu pericolul, caracterul se imbárbáteazá, inima 
se imblinzeste, sufletul se inaltá, singurátatea si eterna 
cálátorie pune in marinar dorul cáminului, poezia virtu- 
til şi a binelui. De unde drama, si mai cu seamă tragedia 
anticá, fácea din oameni niste automati urmind unei forte 
superioare, neîmblînzită, fatalitatea, care combina si lega 
totul după voinţa sa, drama şi tragedia modernă pune 
totul în acţiunea prezentă, în ciocnirea sentimentelor 
noastre, în caracterele noastre, date ca premise, din cari, 
printr-o lege de dezlántuire firească, deducem un sfîr- 
şit de asemenea firesc. 

La actorii cari interpretează drama şi tragedia antică, 
fatalitatea trebuie să se reflecteze, oarecum, în gama jo- 
cului lor. La cei cari interpretează dramă modernă, cea 
dentîi conditiune este să fie lipsiţi de fastul unui joc prea 
sententios şi să rámiie oameni, oameni de pe pămînt, cu 
nevoi şi pasiuni sincere şi neexagerate. 

Ne pare rău că n-am putut vedea pe d-ra Bârsescu 
în Fedra, spre a putea judeca de primul efect al jocului, 
în cea de-a doua am văzut-o şi avem temeinice speranţe 
de izbindă. Mai întîi, d-sa are o voce al cărei timbru 
convine minunat dramei. Trebuie să observăm că, ori 
de cîte ori această voce începe, diapazonul său este înalt 
şi de oarecare asprime ; îndată însă ce situaţia se pre- 
lungeşte mai mult şi sentimentele devin mai dulci, vocea 
se înmlădiază şi timbrul devine metalic. Mişcările miini- 
lor sunt studiate şi naturale. Am observat aceeaşi întin- 
dere a braţului stîng şi aceeaşi mototolire a buzunarului 
de la sort cînd intră Jean Marie în scenă. Efectul e bun. 
Paşii însă sunt nesiguri. Fără îndoială că, după o oare- 
care trecere de timp pe scenă, această nesiguranţă se va 
pierde. 


Ceea ce n-am înţeles însă, nici din partea artistei, 
nici din partea publicului, a fost cînteeul. Lăsăm la o 


101 


parte cä acesta este un efect melodramatic, la care un 
bun actor nu trebuie să aibă niciodată recurs — dar vo- 
cea d-rei Bársescu nu e deloc fácutá pentru canto. Apla- 
uzele ce i-au adus aceastá scená ne-au fácut sá cugetám 
la multe lucruri ; intre altele, cá nu e rar sá se intimple 
să se vază un actor pus pe o cale falsă de publicul sáu. 

Privirea d-rei Bársescu si miscärile capului formeazá 
partea sa cea mai buná. Citeva uitáturi lungi si curate 
ne-au făcut să ne gîndim la rolul de Zmgenuitate dra- 
maticá, la Ofelia, spre pildá. D-sa are neapáratá trebuintá 
de a-si tempera aceste inclinári cátre melancolia dulce a 
ingenuitátii, spre a putea ajunge la un mai mare efect 
curat dramatic. Deznádájduirea din scena in care Jean 
Marie pleacá e admirabil de bine datá. in rezumat, d-ra 
Bársescu e o sperantá pe jumátate implinitá a teatrului 
nostru. Dorim sá n-o vedem oprindu-se in mijlocul carie- 
rii sale. Pentru aceasta se cer studii si iar studii. 


Cit despre intrige si gelozii, acelea igi vor urma cursul 
lor, aici ca şi pretutindenea. Oamenii însă cari sunt me- 
niti să facă ceva nu se lasă să fie atinsi de dînsele. 

D-nu Nottara, deşi nu era în rolul său în Jean Marie, 
a fost bine. D-nu Petrescu, de asemeni. în privinţa aces- 
tui din urmă domn, începem să ne schimbăm părerile şi 
să credem că, în adevăr, e menit a deveni ceva. Cu atît 
mai bine. Progresul si meritele reale ne înveselesc. 


Stagiunea de iarnă, in teatrul cel mare, se începe cu 
Nea Frăţilă (L'ami Fritz), prelucrat de d. d. Aliod si 
Gion (Alex. Odobeseu şi George Ionescu). Rolurile prin- 
cipale le vor avea d-nii: Iulian, Manolescu, Mateescu, 
Fraivald, Petrescu etc. şi d-nele Sarandi,' Romanescu şi 
altele. 

A doua piesă va fi Strigoiul" mare dramă fantas- 
tică în cinci acte. Persoanele cari vor lua parte la in- 
terpretare : d-nele Vasilescu, A. Popescu, E. Mateescu 
şi d-nii Vellescu, Manolescu, Iulian, Mateescu, Nottara, 
Fraivald eta 

A treia piesă : Farfadet, operă comică de A. Adam." 
Va fi eintatá de d-rele : Vellner şi Gavala" şi d-nii Iu- 
lian, Mateescu, Gavrilescu şi Popovici.” 


102 


Afară de aceste trei piese în studiu, se va da, pen- 
tru debutul d-rei Eufrosina Popescu," Fiul Coraliei. 
După cite ne aducem aminte, această piesă este trasă 
dintr-un minunat roman al lui Albert Delpit'' : Le Fils 
de Coralie, în care se tratează tema socială a trecerei fap- 
telor urite ale părinţilor asupra copiilor. 

Direcţia scenei, pe stagiunea în care intrăm, e pro- 
vizoriu încredinţată d-lui Gr. Manolescu. Fără a preju- 
deca nimic, ştim că d-nu Manolescu e activ. D-sa stu- 
diază atît pentru sine, cît şi pentru ceilalţi. Sub acest 
raport alegerea e nemerită. 

Voim să ştim însă ce se face cu d-nu Pascaly ?'' Dacă, 
după cum se zice, boala îl împiedică de-a mai intra în 
teatru — se cuvine să i se reguleze poziţia, ca şi altor 
actori. Noi nu ne ocupăm de intrigele de culise. Ştim 
numai că şi d-sa a făcut tot atît cît şi ceilalți cari au 
pensie, şi, deci, e drept să fie tot astfel răsplătit. 


1882 


DE LAS PALABRAS 
VII 


(Duminică, 12 septembrie) 


Vîntul bate, bate tare 
Fluierînd printre závoi, 
Şi ne-aduce pe spinare 
Echo cronicei de joi. 


Salutare, prietene Sphinx !' 

Luatu-ti-ai nobila si inalta misiune de cronicar. De 
minune ! Vom fi dar mai multi sá observám ridicolul si 
caraghiozlicul omenirei, ale acestei : 


Oglinde fár' de formá, in care-ades privind 
iti vezi fata diformă... ocean cu ape-adinci, 
Brázdat in loc de valuri cu colturate stînci, 
De care barca vieţii uşoară se sfárámá...' 


Vom fi mai multi să vîn.ăm lisitele oloage pe cari spi- 
ritul acestui secol le poartá plutitoare pe apele sale stá- 
tute ; vom fi mai multi să tăiem din ciocurile bîtlanilor 
cari merg filozoficeste pe margina lacurilor, preocupati 
numai de a pescui broastele şi gusterii cu care-şi um- 
plu gusile ; vom fi mai multi să ridem — şi e atît de 
frumos să poti ride ! — atirnati de haina României li- 
bere, de aceastá hainá simplá si nepretentioasá, care insá 
e turnatá pe corpul opiniunei publice. 


Permite-mi dar, prietene Sphinx, sá-ti string laba, fi- 
indcá nu ai miná, si sá-mi caut de drum. 


104 


— Ss 


Kä 


De cîtäva vreme mania cugetärilor' a apucat pe toată 
suflarea omeneascá, si nu mai vezi prin gazete decit re- 
flectiuni, gândiri filozofice, maxime, sentinte si ceea ce 
e mai trist este cá aceste sentinte si reflectiuni sunt de 
ambele sexe, adică nu deodată de ambele sexe, ci pe 
rind. 

Astfel, iatá citiva meseriagi deveniti filozofi : 

— A coase o plapámá insemneazá a scrie prefata unei 
opere de geniu, lucrată de doi autori în colaboratie. 

Un plüpámar 

— Amorul e un călător, care, cu cît vine mai devreme 
la gará, cu atit are mai multe bagaje si pläteste mai prost. 

Un hamal 

— Nici o insultă nu poate fi mai atingátoare decît 
aceea pe care ţi-o face un prieten zicindu-ti poftă bună 
cînd eşti flămînd topit şi n-ai cu ce-ţi plăti masa. 

Un Student 

— Femeia este o poliţă care are cu atît mai mare 
valoare în piaţă, cu cît e girată de mai multi negustori 
solizi. 

Un agent de schimb 

Şi astfel, negustorii, magistraţii, arendaşii, profesorii, 
advocatii, slujbaşii statului, pensionarii, actorii, birtaşii, 
cluburile, cabinetele de lectură, marsandele, frizerii, lău- 
tarii, zugravii, arhitecţii, tutungiii, găitănarii — toţi şi 

toate-şi au albumurile cu maxime şi reflecţii. 

Secolul al XIX-a s-ar putea numi secolul pianelor, al 
maximelor şi ai romancierilor. 


O altă manie, cam de aceeaşi natură, bîntuie astăzi 
Franța şi-n special Parisul. 

Fieştecare femeie din lumea aleasă este obligată de 
obiceiul modei, să aibă, afară de albumul cu maxime şi 
poezii, evantaliul mîzgälit de pete de cerneală, mânjit de 
fel de fel de scriituri şi, mai cu seamă, plin cu iscäliturile 
oamenilor mari. 

Dacă aş fi om mare şi ar fi introdusă şi la noi această 
modă, aş scrie pe instrumentul răcoritor al doamnei 
aceste stihuri : 


105 


Doamna mea, pe evantaliu 
Am sä-ti scriu versul antic : 
Că ai nasul de coraliu, 
Părul strîns în supiraiiu, * 
Gura ca un firfiric. 


Şi foarte probabil cá doamna, dacă o fi din numărul 
vaporoaselor cugetătoare de ambe sexe, îmi va răspunde 


Domnul meu, în comparații 
Eşti divin ca un Achil (?) 
Am să-ţi dau cu mii de gratii 
De indemnitate bil. 


Sau, dacá o fi cu totul puritaná si nu o vrea decît 
lucruri serioase si distinse, atunci as alerga la un reper- 
tor ceva mai dramatic si i-as scrie pe album aceste 
rinduri 


Doamnă, mi-ati cerut odată să vá fac o poezie, 

Mie, celui care astăzi nu mai ştiu face nici proză... 

Rozei celei mai frumoase, dacănai vrea s-o faci să ştie 
Cît deliciu are-ntr-însa, nu-i poti zice decît roză. ` 


Cu o poezie ceva mai serioasă, devii serios fără voie. 
Şi, spre a trece de la glumă la melancolie, e destul să-ţi 
aduci aminte de cimitire, de morţi, de oameni tineri pier- 
duti înainte de vreme, de cruci şi de morminte. Astfel 
îmi aduc aminte de cimitirul de la Viforîta. 

Cum intri pe poartă, dai de un monument frumos, în- 
conjurat de grile, pe cari se reazămă două cununi de flori 
galbene, închise în sticlă. Una dintre ele poartă în mij- 
loc portretul moartei, o femeie frumoasă, pe cît se poate 
vedea, şi încă tînără. Crucea are această inscriptiune 


Aici odihneşte sufletul repauzatei maici 
Asseneta, în etate de 28 ani, născută / Ana Dilberovici 
la 3 Decembrie 1849, / călugărită la 10 August 1867, 
încetată din viață la 19 / Februariu 1877. 


* Cum ar zice d-nu Claymoor (n. D.Z.). 


106 


Cine să fi fost maica Asseneta? Inscriptiunea spune 
că se numea Ana Dilberovici. Dar cum era ea? de ce 
s-a călugărit la 18 ani ? cum de a murit aşa de tînără? 
cine are atîta grijă de florile şi de mormîntul ei, inscrip- 
tiunea n-o spune. Desigur, maica Asseneta la vîrsta cälu- 
găriei avea vîrsta viselor şi firea omenească are aceasta 
de nepotrivit, că, fie sub rasă, fie sub corset, inima bate 
cu aceleaşi mişcări şi vijelia vieţii usucă cu aceeaşi furie 
florile tinereţii. 

Această inscriptiune are o înrîurire dureroasă asupra 
celui ce citeşte şi te simţi dominat de poezia tristă care 
a trebuit să înconjure viaţa, după cum înconjură astăzi 
moartea celei ce a intrat în arhivele pămîntului. 

Un poet filozof zicea odată că fiecare cămătar ar tre- 
bui să locuiască în apropierea unui cimitir. 

Acolo nu mai sunt caste; acolo nu mai sunt ran- 
guri ; acolo nu mai este nedreptate. Cärutasul se culcă 
lîngă ministru şi geniul lîngă idiot, fără ca pămîntul să 
protesteze. Arhivarul cel bătrîn, timpul, seamănă peste 
tärna fiecăruia buruiana uitării, şi toţi pier. 


Pier şi se sting ca tot ce se naşte pe lume ; pier şi se 
sting ca veselia ; pier şi se sting ca tristeţea. Omul este 
un caleidoscop viu. Legea care îi guvernează viaţa e 
vecinica schimbare. * 

Deci, schimbare ! 

Începe a veni frigul şi cu frigul petrecerile bucureşte- 
nilor. Teatrele sunt în repetiţii. Opera pe drum. în curînd 
balurile vor începe să puie-n mişcare mase compacte de 
däntuitori şi cuvinte de dragoste, întrerupte de tactul 
cadrilului, se vor pronunța cu vocea jumătate, iar înlăn- 
tuirile de braţe vor spune, în avîntul valsului, mai mult. 
decît toate declaratiele din lume. 

Balurile mascate nu vor întîrzia nici ele. Măştile se 
vor pune la obrazuri ca să ascundă multe dungi de ru- 
şine ; paiatele vor sări şi se vor strîmba spre a uita cine 
ştie ce neajunsuri din viaţa reală, şi, în fine, carnavalul 
îşi va urma nebuna sa viaţă de la un colt la celait al 
Bucureştiului. 

O... mască ! dacă ai sti de cîte ori obrazul spune min- 
ciuni ; de cîte ori sufletul este silit să moară şi ochiul să 


IOT 


ridá ; de cîte ori miseliile lumesti intipáresc in umbrele 
gurei un surís diabolic, menit a însela, vecinie a însela ! 
Dacá ai sti cum mizeria lasá pe unele frunti albe pata ru- 
sinei, cum dezgustul coboará pe unele gene frumoase re- 
teaua indiferentii ; cum cea mai mare parte din oameni rid 
cind le vine sá plingá, pling spre a-si ascunde risul, cintá 
spre a uita, mor spre a sfîrşi — desigur ai înţelege cá fi- 
gura omeneascá e masca cea mai innemeritá pentru ma- 
rele bal al omenirii, şi cá viaţa e un carnaval dureros," 
plin de aceste baluri, pe care trebuie să-L trecem rîzînd 
de alții sau fiind luaţi în ris. 


Sunt sătul şi deci las rîndul lui Sphinx. 


1882 


OPERA ITALIANA 


în curînd se va deschide stagiunea operii. Credem că 
vom face un serviciu iubitorilor de artă, dîndu-le oare- 
care amănunte asupra elementelor chemate anul acesta 
să vorbească sufletelor în cea mai frumoasă limbă de pe 
pămînt, în limba cîntecelor. 

După cum am arătat într-o cronică anterioară, prin- 
cipalele figuri din personalul operii sunt : d-rele Adalgisa 
Gabbi, prima donna dramatica. Evelina Alma Fohstrom 
şi Jeanne Mansour, prime donne leggierre, Margherita 
Preziosi, prima donna mezzo-soprano si contralto as- 
soluto; dd. Riccardo Petrovici, primo tenor dramatico, 
Pasquale Lazzarini,' primo tenor di mezzo-carattere, En- 
rico Pogliani, primo baritono assoluto, Augusto Pinto,' 
primo basso assoluto. 

Despre fiecare-n parte, gazetele italiene si gazetele 
străine au găsit cite un cuvînt bun de spus si, în spe- 
cial, pentru d-ra Adalgisa Gabbi, englezii pástreazá una 
dintre cele mai frumoase amintiri din cite le-au lásat 
primedonele stráine in Majesty's Theater din Londra. 


Adalgisa Gabbi, născută în Parma, la 4 mai 1858, şi-a 
avut cele dent lectiuni de canto la Conservatorul aces- 
tui oraş. Din Parma trecu la Milano, spre a-şi continua 
studiele sub direcţia renumitului bariton Varesi,* cel mai 


10» 


mare interpret al lui Rigoletto de Verdi, tatăl tinerii şi 
distinsei Elena Varesi.' D-ra Gabbi apáru pe scena tea- 
trului italian, pentru prima oará in 1876, cu rolul regi- 
nei din Ruy Blas, care a si fácut-o sá fie angajatá in tea- 
trele de la Valenza, Nizza si altele, unde, dupá cum spune 
Illustrad Sporting, a fanatizat un întreg public in operile 
repertorului sáu: Aida,  Hughenotii, Africana, Trova- 
tore, Lucrezzia Borgia, Ebreea, Freischutz, Flauto ma- 
gico, Don Carlos, Lohengrin, Poliuto, Forza del destino şi 
altele mai cunoscute. 

D-ra Gabbi a cîntat, in timpurile din urmá, la Londra, 
unde Aida a fost pentru d-sa un adevărat succes. Obser- 
ver, Globe, Daily Telegraph, Standard sunt pline de ob- 
servatiuni favorabile pentru aceastá Aida, care vine sá 
cinte, fuggiam gli ardori, pe malurile Dimbovitei. 


D-ra Evelina Aima Fohstróm, un adevárat tip de Ofe- 
lie, este, pentru directia Operii, un fel de descoperire. Cin- 
táreatá de semicaracter, d-sa şi-a terminat studiele mu- 
zicale la Petersburg si, cînd a fost angajată pentru tea- 
trul nostru, se afla in cálátorie de concerte cu renumitul 
Anton Rubinstein." D-ra Fohstrom a debutat acum 18 
luni la Berlin, in Somnambula si Lucia, cu un strálucit 
succes. După aceea a cîntat la Moscova, Petersburg si 
Riga. 


D-ra Jeanne Mansour, cîntäreatä de agilitate, are pre- 
miul întîi al Conservatorului din Paris. Părăsind cariera 
franceză, în care a cîntat doi ani, cu mult succes, d-sa îşi 
face debutul în cariera italiană pe scena noastră, unde 
sperăm că va găsi o bună primire din partea publicului. 


D-ra Preziosi, prima donna mezzo-soprano, una din- 
tre cele mai bune Carmen,’ ne va da acest rol, in care 
a fost aclamată peste tot unde l-a cîntat, cu un succes 
neîndoielnic. 

Trebuie să mulțumim directiunii cá ne face cunos- 
cutá aceastá partitiune, un giuvaer a literaturei muzi- 
cale franceze. 


110 


in fruntea bárbatilor Operii sunt : d-nii Pogliani, ba- 
ritonul, si Petrovici, tenorul. Pe acestia publicul ii cu- 
noaste din anii trecuţi. Cel dîntîi mai ales e mai presus 
de orce laudă. 

D-nu Lazzarini, tenorul de semicaracter, e un tînăr 
artist despre a cărui voce se spune mult bine. D-sa a 
fost trei ani in America, cu faimosul impresariu Max 
Strakosch. Atît la New York cît şi la Philadelphia, d-nu 
Lazzarini a cîntat tot repertoriul liric cu un succes ne- 
contestat, 

D-nu Pinto, basul, a dat dovezi de talentul său în Mar- 
cello, Mefisto, Cardinal, în care cu deosebire excelează. 
Trebuie să adăogăm că d-nu Pinto ne va da un Don Ba- 
silio cum rar am auzit pe scena noastră. D-sa este Don 
Basilio favorit al d-nei Adelina Patti." Această reco- 
mandatie îi ajunge. 

In fine, domnu Bimboni,'' maestrul Operii, acela care 
poate ar fi trebuit să figureze în începutul acestei cro- 
nice, vine precedat de o reputaţie aproape europeană. în 
primăvara anului acesta d-sa a dat la Berlin opera Mo- 
della cu o adevărată izbîndă. 

D-nu Bimboni compune, pentru scena noastră, Hai- 
ducul, dramă lirică în două acte. Libretul e dat de 
dd. Fr. Dame şi Cav. d'Ormeville. Ne rezervăm să jude- 
căm, în această lucrare, pe tânărul compozitor, care poate 
că e chemat să ne ilustreze scena cu opera sa. 


Aceste fiind elementele, suntem siguri că, în cele mai 
grele bucăţi, vom avea tertete, quartete şi toate finalu- 
rile bune. 


In curînd publicul va judeca. 


1882 


CRONICA MUZICALA 
(Sîmbătă, 16 octombre) 


Aida!… Cine zice Aida şi nu înţelege ce insemneazá 
geniul ?.. Poate cá niciodatá manifestatiune mai poeticá 
si mai expresivá, in acelasi timp, a geniului, nu s-a pro- 
dus pe lume. 

Trebuie să aibă cineva înnăscută patima muzicei, iar 
alături de patimá să aibă şi o creştere aleasă a simțului 
care aduce impresia, unită cu o putere de-a admira, mare 
şi permanentă, pentru ca să simtă toată frumuseţea aces- 
tei titanice lucrări. 


Aida este, fără îndoială, cea mai frumoasă şi cea mai 
înflorită floare din cununa ce Verdi o poartă pe frunte. 

Cu nimic nu se poate măsura mai bine valoarea unei 
lucrări care se adresează sufletului omenesc, decît cu nu- 
mărul şi intensitatea impresiilor ce ea produce. in Aida, 
de la început pînă la sfîrşit, uiti cá eşti privitor şi, putin 
clacă ai cunoaşte istoria Egiptului şi a Ptolemeilor, min- 
tea-ti se duce cu două mii de ani în urmă, spre a trăi 
un moment cu faraonii. 

Adesea am cugetat, văzînd Aida, la Théophile Gautier. 
Acest spirit atît de fantastic şi de bogat în admiratiune ; 
care a trăit pe malurile Nilului vreme îndelungată ; care 
a scris Noaptea Cleopatrei, acea măreață pagină de închi- 
puire ; care, or de cîte ori trecea prin sălile Louvrului, 
sta ceasuri întregi înaintea portretului Giooondei, visînd 
la vremurile în cari Da Vinci îşi încadra pe frumoasa 


112 


lui Mona Lisa în nemuritorul portret — acest spirit ar 
fi fost singurul care să ştie să admire Aida după cum 
merită. 


Nici o operă, din cîte sunt scrise pînă astăzi, nu re- 
flectă mai bine țara pe care o cîntă decît ultima operă 
a lui Verdi. Aceea ce în muzică se numeşte coloarea 
locală, numai Guillaume Tell o mai are pînă la un oare- 
care punct. S-ar putea zice, cu o frază ceva mai riscată, 
că muzica din Aida e o armonie de sfinxi şi de piramide. 
Aici ai, pentru întîiaşi dată, noțiunea exprimată a imen- 
sului. 

Ceea ce în Africana Meyerbeer a dat sub o altă formă, 
plină, măreață, Verdi a dat-o în Aida cu mult mai sim- 
plu si mai natural, dar, tocmai pentru aceasta, mai meş- 
tesugit. 

in muzica, ca si în artele plastice, lucrul acesta nu mai 
este un paradox. Donnez-vous la peine d'être simple e 
astázi, mai mult decit orcind, un adevár. 

Rezervindu-ne sá admirám particularitátile, cind vom 
vorbi de interpretatie, nu ne putem opri de a nu ne 
întreba : dacă cu instrumentele aflate pînă astăzi şi cu 
posibilul omenesc, se pot obţine efecte de armonie ca 
cele din Aida, pentru ce geniuri ca Wagner aleargă după 
particularităţi muzicale imposibile, şi nu-şi pun toată 
atentiunea spre a surprinde taina notelor şi a instrumen- 
telor existente ? Parsifal şi Siegfried fără îndoială că ar 
cîştiga dacă autorul lor, în loc de a se osteni cu inven- 
tarea pianului cu clopoței, sau a dragonului care fluieră 
ca o locomotivă, ar căuta efecte de natură mai pacinică şi 
mai putin revoluţionară, dar mai poetice şi, prin urmare, 
mai muzicale. 


Aida rămîne în picioare pe lîngă toate extravagantele 
de la Bayreuth şi, pentru noi, domină totul. 

Dacă locul nu ne-ar fi prea scurt şi nu ne-am fi în- 
tins deja prea mult asupra consideratiunilor generale, am 
fi observat mai pe larg progresiunea pe care a urmat-o 
geniul lui Verdi cu Traviata, Un ballo in maschera, Tro- 
vatore, Rigoletto si Aida. 


113 


Ca interpretare, vom spune, färä a fi prea mult bine- 
voitori artiştilor, cá, în total, Aida poate fi ascultată de 
o ureche pretențioasă. 

Cele trei elemente cari, cu deosebire, suport greuta- 
tea acestui mare edificiu : primadona, tenorul şi con- 
tralto sunt buni în toată accepțiunea cuvîntului. 

D-ra Gabbi, care vine în rolul Aidei după Mantilla, 
o primadonă născută pentru rolul sclavei etiopiane, a 
fost cu toată dreptatea lăudată de jurnalele englizesti. 

In actul întîi, vocea îi era putin tremurätoare şi nu-şi 
putea lua intensitatea pe care a avut-o mai pe urmă. 
Mişcată precum era, d-ra Gabbi a făcut, de la prima 
aparitiune, o impresiune plăcută asupra publicului. în 
registrul de sus, d-sa e cu totul stăpînă pe note şi-şi 
poartă vocea cu o conştiinţă desávirgitá. Ceea ce însă 
formează marea calitate a d-rei Gabbi este egalitatea şi 
curăţenia sunetelor. D-sa trece prin nuanțele unei note 
cu multă acuratețe, si un merendo dat de d-sa îţi vorbeşte, 
după cum îţi vorbeşte şi un crescendo. 

Tu sei felice, tu sei possente, pe care-l cîntă către 
Amneris, cînd o roagă să-l lase pe Radames, e, în adevăr, 
sfîşiitor prin sentiment şi expresie. Apoi scena de noapte, 
în care se întîlneşte cu tatăl său, e minunat de bine ju- 
cată, începutul acestei scene, mai cu seamă, care are o 
muzică atît de vorbitoare, va fi unul dintre cele mai fru- 
moase momente ale operii noastre, cînd d-nu Pogliani 
nu va mai fi răguşit. După aceea, actul al IV în care tot 
sufletul lui Verdi se pare că a trecut, spre a spune ce 
însemnează o despărţire, cîtă durere se poate pune într-un 
adio, cum poate muri cineva prin cîntece înainte de a fi 
murit prin viaţă — actul al IV a fost bine înţeles si 
bine dat. Se observa însă oarecare osteneală în voce atît 
la d-ra Gabbi, cît şi la d-nu Petrovici, din cauza prea 
multelor scene prin cari trec. 

Acum, o mititică observaţie. Corul de la templu, în 
care d-ra Gabbi cînta acompaniată de piano, are cîteva 
note mici (notes d'agrément) cari nu s-aud, sau, cind 


114 


s-aud, sunt luate cu multă greutate. Apoi, mersul îi e 
prea dramatic. 

Trecind peste aceste cusururi aproape neobservate, 
d-ra Gabbi rămîne o primadonă de multă valoare. 


* 


D-nu Petrovici e acelaşi bun tenor ca şi în anii tre- 
cuti. 

Neobosit cintáret, d-sa ajunsese sá se oboseascä de 
rolul ce-l mare ce-l are in Aida. Pînă în final însă a avut 
multe şi frumoase momente. Celeste Aida, forma divina 
a fost zisă cu multă inimă, şi începutul din actul al IV, 
cu deosebire, ne-a mişcat. D-nu Petrovici e un tenor 
care, pe lîngă vocea sa frumoasă, are mişcări de scenă 
îngrijite şi iese din rîndul cîntäretilor ordinari, cărora 
Dumnezeu le-a dat un glas la care n-au mai adăogat 
nimic. Cu d-nu Petrovici poţi fi sigur de izbîndă cînd îi 
vei încredința un rol. 

D-ra Prezziosi, cu Theodorini şi Angelica Veratti vor 
forma un trio de contralte pe care bucureştenii nu-l vor 
uita. 

E o minunată voce, vocea d-rei Prezziosi. La începu- 
tul operii efectul ce ni l-a produs a fost aproape defa- 
vorabil sieşi. Mai tîrziu însă, în marea scenă din actul IV, 
impresia s-a schimbat cu totul şi am început s-o judecăm 
ca pe o adevărată contraltă ce este. 

Pogliani, iubitul bariton de acum doi ani, era răguşit. 
Ce păcat!... Suntem siguri însă cá la cea dîntîi ocazie 
venită, plina şi frumoasa lui voce va şti să producă ace- 
leaşi efecte ca şi mai înainte. 

în fine, basul e un cinstit bas. 

Vocea cam ostenitä şi inegală, dar jocul bun. 


încheind, trebuie să mulţumim pînă acuma d-lui Ser- 
ghiade de osteneala ce şi-a dat-o, spre a aduna aceste cí- 
teva elemente bune. în acelaşi timp, spre a fi întru toate 
drepţi, vom atrage atentiunea direcţii! asupra corurilor : 
merg rău de tot. Am observat că anul acesta mişcările 
şi voltele ce sunt ţinuţi să le facă sacerdotii nu se păs- 


115 


trează. Orchestra iarăşi n-a fost tocmai fericită în între- 
prinderea de sîmbătă seara. 

Cînd direcţia a făcut sacrificiu spre a aduce nişte 
cîntäreti aşa de buni, ca Gabbi, Prezziosi, Petrovici şi 
Pogliani, din cei cunoscuţi pînă acuma — nu înțelegem 
pentru ce lucrurile uşoare sunt lăsate în neîngrijire. 


1882 


OPERA ITALIANA 


Mare succes pentru operă. Un ballo in maschera 
poate cá n-a fost niciodatá atit de bine cintat la Bucu- 
resti. 

Trecînd peste actul întîi si al doilea, cari, chiar ca 
compoziţie, sunt un fel de pregătire a celorlalte două 
— dám în actul al treilea peste marele duo dintre tenor 
şi primadona, care a fost cîntat de Gabbi şi Petrovici 
desávirsit de bine. Scena aceasta a legitimat ovatiunile 
ce publicul a dus drăgălaşei Adalgisa şi colegului său de 
arme pe cîmpul sunetelor. Trebuie însă să observăm că, 
afară de aceste momente, tenorul nu era în voce. Notele 
le lua cu dificultate şi erau inegale, fără să poată ajunge 
la intensitatea cerută. Afară de aceasta, am observat că 
domnu Petrovici se depărtează cîteodată de text. Rău 
pentru un cîntäret de talia d-sale. A zis însă cu mult 
accent strofa ma comme fa da ridera din scena vräji- 
toarei. 

Succesul cel mare al serii a fost pentru Pogliani. Ba- 
ritonul ne este artist în toată puterea cuvîntului. Ce voce 
plină ! Ce modulatiune corectă! Ce uşurinţă în scoate- 
rea sunetelor ! Celebra romantä din actul al IV, Erri tu 
che machiavi dell anima, a zis-o cu atîta simtire şi aşa 
de natural, încît ti se părea că, în adevăr, omul acesta 
îşi cîntă propria sa durere. Cînd repetă strofa o, spe- 
ranze perdute ! o, delizie d'amor ! cu mîinile împreunate 
şi privind spre cer — simți cá în vocea baritonului se 


117 


ineacá regretul unei fericiri ce nu mai este... stinsá, pier- 
dutá pentru totdauna. Admirabil ! 

E locul sá ne-ntelegem cu publicul asupra unei dara- 
veri de convenientá. Un artist ca Pogliani şi o bucată ca 
cea despre care vorbim nu se biseazá nici intr-un teatru 
din lume. Nu e iertat cuiva, sá ceará unui artist sá-si 
omoare vocea într-o singură seară, după ce a cîntat trei 
acte, sau să şi-o sugrume cînd mai are trei de cîntat. Plă- 
tim frumosul, dar cu cît îl plătim mai scump, cu atîta 
trebuie să fim mai ingáduitori : noblesse oblige ! 

D-ra Mansour se luptá si dumneaei cu Verdi cum 
poate. Cintá just, dar vocea sa e voce de operetă. în ro- 
lul pagiului merge, căci îmbrăcămintea şi formele sale 
fac sá i se ierte unele cusururi de glásuire. 

Basurile bune. Corurile ceva mai îngrijite, dar tot 
necomplecte. Lipseşte un tenor. 

în rezumat, seară petrecută minunat de frumos. 


Teatrul francez, astá-seará, Bébé. 

Opera, Rigoletto. 

Teatrul ,Dacia", dupá cererea generalá, mîine seará, Vic- 
tima geloziei. "` 


1882 


DE LAS PALABRAS 
XII 


(Duminică, 31 | octombre) 


Sáptámina trecutá am lipsit de la post. Vina este a 
mea dar este si a sáptáminei : prea trece din cale-afará 
repede. Sá ne înţelegem la cuvinte : trece repede cînd 
e vorba de dat materie — dar cind e chestiune de primit 
răsplata, grozav trece de încet. 

Lucrul acesta mi-a dat adesea ocazie să fac filozofie, 
şi filozofie tristă. 

Ce mizerabilă ființă e omul! Cît trăieşte nu face 
altceva decît aşteaptă.  Gazetarul aşteaptă  chenzena ; 
slujbaşul sfîrşitul lunei ; arendaşul aşteaptă toamna ; pro- 
prietarul pe Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru. Aceştia sunt 
cei ce aşteaptă cu termen. Sunt apoi o droaie de alţi ne- 
norociti cari aşteaptă pînă cînd mor şi tot nu li se mai 
împlineşte dorul. Astfel, artistul aşteaptă gloria; neno- 
rocitul fericirea ` advocatul clientul ; fata tînără mări- 
Daul ; săracul bogăţia — şi alţii, o mulţime, alte prostii. 
Astfel încît, fără fir de greşală, se poate zice că viața 
omenească este o lungă aşteptare. Numai cel ce aşteaptă 
moartea poate fi sigur că nu aşteaptă în zadar. Dar şi 


acela ! Cînd simte că sfîrşitul, cel atît de mult dorit, se 
apropie, începe a-şi iubi nenorocirea, şi ar vrea, sărma- 
nul, să nu mai zică niciodată acel sfîsietor „adio !", ce, 


din nenorocire, fiecare trebuie, să-l zicem o dată în viața 
noastră. 

Şi încă !... fericit cel ce poate să nu pronunţe acest cu- 
vînt decît numai cînd moare! Cîţi însă nu sunt de cei 


119 


ce au murit de atîtea ori înainte de a muri !... Citi nu 
trăiesc purtând in inima lor un adînc mormint şi în viață 
o singurătate inspáimintátoare. Vai !... Nimic în lume 
nu-i mai mizerabil decît inima omului ! Nimic nu con- 


centrează, într-o bucată de carne atît de mică, mai mare 
infamie şi mai mult venin. 


Son misérable coeur est fait de telle sorte, 

Qu'il faut incessamment qu'une ruine en sorte... 
Et, sans parler des corps qu'il faut ensevelir, 
Qu'est-ce denc qupublier si ce n'est pas mourir ? * 


Aceastá ruiná, pe care am convenit s-o numim inimá, 
găseşte in moartea naturei o nouă pricină de tînguire 
şi, dacă mai are încă un colt nedistrus de corosivul care 
se cheamă realitate or suferință, toamna ridică şi ultima 
legătură ce mai tinea piatră peste piatră: speranţa. Şi 
cine nu speră moare, a zis un poet. 

E multă vreme de cînd condeiul meu n-a mai scris 
versuri.' Acum, văzînd frunzele cum se duc, găsesc în 
putina apă ce-o coprinde lácráma pe care o plîng ochii 
mei — găsesc cerneala care să lase pe pagină urmele 
unei aiurări de poezie. 

Cind toamna din ramuri cad veştede foi, 
Atinse de vîntul adus de zăpadă, 
Atunci, fără voie, simţim că-o să cadă 

O frunză şi-n noi. 


„Adio !" sopteste un pom cînd s--apleacă, 
Şi pasărea zice „adio" cînd pleacă... 

Iar omul şi dînsul, în ziua de-apoi, 
„Adio !" şopteşte cu tristele foi !... 


Fiecare om îşi are nebunia lui; eu o am pe a mea: 
simt un fel de sălbatică bucurie cînd am cauza de a fi 
nenorocit, şi atunci, mai mult decît orcînd, mi se pare 
că trăiesc. 


* Musset (n. D.Z.) 


120 


Faptul e că, voind să trăieşti, tot mai bine e să fii 
nenorocit decît să nu mai simţi. 

Alergám cu toţii după coroane de lauri, după glorie, 
după mărire, şi toate nu sunt decît un fum, fum orbi- 
tor." Cînd focul se stinge, corpurile se răcesc. Cînd se 
stinge inima, se răcesc gîndurile. 

A trái indiferent este a muri cu mult înainte de a 
veni moartea. 


Si, cu toate astea, cîte lucruri nu sunt în adevăr ri- 
dicole !... Cîte nu provoacă risul !... Cîte nu sunt demne 
de a fi înscrise pe pergamentul de sărăcie spirituală ce 
secolul acesta lasă drept document secolului viitor !... 

Fără a îndrăzni să zic ceva în contra expoziţiei de in- 
dustrie şi agricultură de la Herăstrău, care, ca propă- 
şire pe calea economică, este un adevărat succes, dacă iau 
la o parte pe fiecare creştin care a venit să arate cit îl 
taie capu, sau cît îi taie plugul, dau peste fel de fel de 
bazaconii, cari stau înscrise în litere mari, pe productiu- 
nile expuse. Astfel, între multe altele, se citea pe un ga- 
lantar această deslusire : Candel de Veneția fabricat în 
Bucureşti — în angro 4 fr. 50, în detai 6 fr. ; pe un altul 
fabricatiune românească, savon de  Tridace național. De 
coltul unui petic de materie atirna o hírtuitá cu aceastá 
incunostiintare : Test de E. Rădulescu. Lucrează pînă ia 
treizeci de coti pe an, pentru uzul exclusiv al bărbatului 
său, din care îi face haine, precum şi pentru copii din uzu 
căreia mai face si aşternut. Apoi, printre productele de 
grádinárie, pe vîrful unei piramide de dovleci se înalță 
majestuoasă o fivgă națională, care, în adevăr, era cea 
mai superbă tivgă din cîte a purtat vreodată un curpene. 
De gitul ei atîrna un medalion de hîrtie cu cele ce ur- 
meazá : Aceste delicioase fructe, crescute în grădina lui 
T. D, sunt cu totul originale româneşti Tivgá deli- 
cioasă |... 


Această manie de a nationaliza totul s-a întins ca o 
ciumă, şi nu mai vezi firmă, nu mai vezi anunţ, nu mai 
vezi întreprindere care să nu fie naţională. Astfel, am 


121 


ajuns să avem : birt la purcelul national ; oficinä natio- 
nalá de ras, tuns und harrarbeiten ; halva nationalá ; var- 
mevurşti naționali si o mulţime de alte bazaconii, cari 
sunt tot atît de nationale ca vursti, halvaua Si oficina. 

Părinţii nostri nu se mai frezau şi le mergea bine; 
ei se bárbiereau la dugheana lui kir Pascu, şi pentru 
un firfiric erau rasi, spálati la cap, pieptánati si luau si 
nitel unt de migdale intr-o sticlutá, ca sá aibá pe dumi- 
neca viitoare. Ei nu dejunau cu vursti la purcelul na- 
tional, ci luau zacusca acasă cu cirnati de porc, cari, fără 
a fi nationali, erau destul de buni. Dealtminteri, in tara 
románeascá toti porcii sunt nenationali fiindcá sunt un- 
guresti. 

Párintii nostri mai fáceau multe lucruri pe care noi 
nu le mai facem, si dacá vreun bátrin, mort acum 60 de 
ani, s-ar scula din mormînt şi ar ieşi la ulifá, cum ieşea 
odată, n-ar mai recunoaşte nimic din ceea ce era înainte, 
iar în locul casei sale, cu balconul de scîndurä si cu 
icoane pe fiecare perete, ar găsi cine ştie ce tunel de 
viță, în care jurnaliştii joacă riscă or stos, or macaua, 
pînă îşi dau şi părul de pe cap. 

Mă grăbesc să explic că astăzi nu se mai numesc 
jurnalişti cei ce compun o gazetă, ci cei ce o vind. 


Tipul jurnalistului prezintă multe fete demne de 
studiat. 

Mai întîi, jurnaliştii sunt de toate vârstele şi toate 
nationalitätile. Tineri, ei par a fi venit pe lume stricati 
pînă in măduva oaselor, dintr-o ciudată împreunare de 
păcate, care, în sîngele lor, s-a dezvoltat, a crescut, s-a 
perfecţionat — pînă a ajuns să atingă, prin chiar perfec- 
tia corupţiei, bestialitatea. Betivi de la vîrsta de 8 ani; 
hoţi din naştere ; răi înainte de a putea avea un moment 
de bunătate ; mizerabili prin conceptiune — aceste gu- 
bave fiinţe îşi plimbă stricăciunea pe la mesele cetito- 
rilor, abia mormáind numele gazetelor ce le au de vîn- 
zare şi uitîndu-se cu o poftă sălbatică la banii ce cum- 
părătorul îi scoate din buzunar sau la felul de bucate 
ce-l are dinainte. 


122 


In chipul lor se citeşte, ca într-o carte deschisă, des- 
trăbălarea dusă pînă dincolo de marginele posibilului. 
Nişte ochi morţi, ascunşi în nişte găuri acoperite de o 
carne flască, par a nu se deştepta decît la glasul banului ; 
un nas ciupit de vărsat, or mîncat de alte boale, stă în 
mijlocul figurii ca o obraznică provocatie la ceartă; o 
spărtură în pielea obrazului ţine loc de gură şi stă gata 
la fiecare moment să articuleze o profanatiune. Goipuşcă. 

Gazetarii îşi au obiceiurile lor. Unul se numeşte Boe- 
rescu, altu Kogălniceanu, un al treilea Catargiu, si, 
cu toate că poartă aceste nume, multi nu cunosc gazetele 
decît de pe titlu, fără să ştie ceti. 

Ei au un club : tunelul de sub pasagiu. în toate nop- 
tile stau pînă la patru sau la cinci de dimineaţă, cînd 
sunt dati afară de stăpînul găurei în care îşi fac parti- 
dele de'riscá ori de maca. Toate partidele se isprávesc 
cu cite o bătaie surdă, in care îşi rup ceea ce mai au 
întreg pe dînşii, se umplu de sînge, se schiopeazá, ca 
animalele. 

Acestia sunt gazetarii tineri. 


Cei bătrîni sunt mai puţini la număr, dar şi mai nos- 
timi. 

Tipul acestora e nemuritorul boier Matachi. 

Cine nu cunoaşte pe boier Matachi ? 

E un rest de om a cărui figură seamănă ceva cu a 
mirmecofagului. Rahiticos, beteag, mormăitor, el e tot- 
dauna pieptánat cu îngrijire şi nişte triste rămăşiţe de 
păr ce-i mai decorează tärtäeuta capului sunt aduse cu 
multă caznă după ureche şi întoarse în formă de zulufi. 
Are o particularitate caracteristică : nu vinde niciodată 
Binele public. * 

Acesta are un sistem foarte nemerit de a-şi vinde jur- 
nalele. Cînd îi spui că nu-ţi trebuie marfa lui, iti cere 
să-i dai un gologan de pomană, şi atunci, decît să pierzi 
banul, preferi să cumperi o gazetă. 

Gazetarii sunt cetăţeni fără domiciliu stabil. 

Cea mai mare parte dintr-înşii dorm la poliţie. Figu- 
rile lor, a mai tutulor, garnisesc albumu statului, ce se 
află în păstrarea d-lui Radu Mihai.‘ 


123 


E o adevărată petrecere momentele în cari onorabilii 
gazetari şi toată tagma pungasilor sunt aduşi să pozeze. 

Toate strimbăturile şi toate mijloacele putincioase le 
întrebuinţează spre a nu ieşi bine în fotografie, ca să nu 
poată fi lesne recunoscuţi. 

E de observat că femeile sunt şi aici cochete. Ele îşi 
iau pozele cele mai gratioase şi vor să dea figurii lor 
aerul cel mai interesant, fără să fie cîtuşi de puţin preo- 
cupate de viitor, dacă vor fi sau nu recunoscute. 

Duminica viitoare vom face cunoştinţă cu buchetie- 
rele, un fel de jurnalişti, femeiesti. 


1882 


PALABRAS 
S-a stins 
XIV 


(Duminecă, 21 noiembrie) 


Ce ciudat lucru e viaţa scriitorului de meserie !... 

într-o seară mi se păru că am o fericită inspiraţie şi 
luai condeiul să mi-o aştern pe hîrtie. Scrisei în fruntea 
paginei : s-a stins. Ce s-a stins ? Vedeam ceva în mintea 
mea : un foc într-un codru; o femeie care se oprea să 
se încălzească la flacăra vreascurilor ; un pădurar; eu 
cît p-acolea ; o legătură care se forma între noi şi ţinea 
cît tinea şi focu — în sfîrşit, era ceva... şi un ceva care 
se stingea. Dar cum, ce fel, de unde-ncepea şi unde se 
sfîrşea, pace !... 

Pe cind má chinuiam sá dau o formä acestei amin- 
tiri de copilárie, simtii usa deschizindu-se cu o discretie 
adevărat slugáreascá si väzui înainte-mi o cázáturá de 
babá, veche ca o prescurá, inchinindu-se pin' la pámint. 
Cum o zării pusei mîna pe o nisipernitá ea să i-o arunc 
in cap. Cind insá bágai de seamá cá in loc de cap are o 
boccea, înfăşurată de cîteva ori împrejurul ei înşişi, má 
oprii. 

— „S-a stins, babo ! Ea se uită în sobă. 

— S-o fi stins, mamá, de cînd mai arde... 

— Da! ce crezi că s-a stins ? 

— Apoi ştiu şi eu... 

— Dacă nu ştii, de ce zici că s-a stins ? 

— De... zic şi eu... 

— Altă dată te poftesc să nu mai zici. Ce vrei cu 
mine ? 


125 


— Sá mai punem nitele lemne, mamá, cá poate ti-o 
fi frig. 

— leşi afară. 

— Să ies, mamă, da' uite... rămăsese o batistă de rîndu 
trecut şi gîndeam că poate-ti trebuie. 

— Lasă-o acolea şi pleacă. 

Baba se duse. Luai din nou hîrtia. S-a stins. S-o fi 
stins, dar cum? Şi tocmai mă pregăteam să încep a 
spune cum s-a stins, cînd o voce desiucheatá şi falsă 
începu a bizii în odaia de alături 

Frumoasă co-o-pilitá ! 
Spune-mi de u-u-u-u-unde vii, 
Cu zîmbet pe-e-e-e-e guritä, 
Cu mîndri o-o-o-o-ochi si vii ?' 


Mă indignai contra poeţilor ; îmi luai libertatea să mă 
supăr pe d-nu Alecsandri, care mi se părea că s-a dus 
la Borsec, în 1844, într-adins ca să scrie această poezie, 
pe care un tont de călător să mi-o zbîmäie la ureche, cu 
răguşită lui voce, şi să mă împiedice de a şti în ce chip 
s-a stins şi ce s-a stins. 


„S-a hotărît !... îmi zisei ; nu-i chip să mai scriu ni- 
mic astá-seará". Şi, spre a-mi mai scoate mintea din acest 
cerc vitios, luai o gazetă. Se întîmplă să fie Națiunea’ 
Era dischisă tocmai pe pagina a treia, la un articol foarte 
atrăgător : D-ale lumei. Mă uit la iscălitură... iscälit De- 
cebal. 


„Cum dracu, imi zisei, Decebal prin saloane ?.. Dar, 
în sfîrşit, de ce nu..." 

Mă gindii cá, dac-ai băga bine de seamă, Decebal era 
şi el un muritor ca toti muritorii, şi nimic n-ar fi mai 
natural decît s-auzi că astăzi cineva se numeşte Decebal 
Pîrvu. 

In sfirsit ! 

„Noiembrie e luna cea mai tristă din tot anul. Ea stă 
ca o santinelă posomorită înaintea carnavalului. Cu frun- 
tea ploioasă şi umedă, plină de ceaţă, noroioasa, ea ne 


126 


comunică sentimentele sale melancolice, căci toată lumea 
pare de la l-iu şi pană la 30 a fi bolnavă de spleen." 

După cum vedeţi, noiembrie este o lună cu fruntea 
ploioasă şi noroioasá, umedă şi plină de ceaţă, care ne 
comunică sentimente melancolice. Imaginea care ţi se-n- 
fätiseazä numaidecit în minte este o femeie tristă, pier- 
dută pe gînduri, melancolică, care poartă galenti, spre a 
nu se umplea de noroiul de pe fruntea lunei lui noiem- 
brie... 

Mai departe: 

„Lorgnetele joc întruna. Fluturi din parter ar voi să 
zboare ca să arză în focul ochilor. Evantaliurile se agită..." 

Fluturi din parter !... să se prăjească la focul ochi- 
lor !... poate c-ar fi. Eu însă, minunat de lucrul acesta, 
m-am încercat odată să văd aceşti fluturi. Spre marea 
mea părere de rău, în seara aceea mai toti fluturii purtau 
ochelari sau monocluri, erau pleşuvi, burtoşi, tuşeau de 
răsuna sala şi păreau a nu avea deloc intenţie să zboare. 
Dar, în sfîrşit, cu puţină închipuire, i-am presupus ur- 
niti din staluri. Ochii cei mai frumoşi, în mîna dreaptă-i 
are doamna Grădişteanu. Mi-am închipuit pe d-nu P., 
spre pildă, un fluture cu monoclu, plecat spre aceste fru- 
moase lămpi. Ar trece o dată pe lîngă flacăre şi şi-ar arde 
o aripă; s-ar mai întoarce o dată şi şi-ar arde si pe 
ceelalta. Iar, la urma urmei, vai de bet cintáreti din 
orchestră, cari se găsesc sub loja d-nei Grădişteanu, căci, 
cînd ar cădea fluturele peste dînşii, le-ar turti şi instru- 
mentele şi ciolanele. 


Mai departe: 


„D-na Zoe Ghica Comăneşteanu apare în alb ca o 
viziune ; d-na Poroineanu, în alb, ca o aparitiune fantas- 
tică ; d-na B. Boerescu, în bimbe trecător ; princesa Ştir- 
bey, un spic de mai, în negru; d-na Elisa Millo, un por- 
tret din şcoala spaniolă..." Astfel că, dacă ai voi să con- 
tinui lista aceasta, fără să ai intenţie de a atinge întru 
nimic pe frumoasele doamne de mai sus, ai putea urma 
„d-na Y apare ca un tăun de primăvară; d-na Z, un 
scaun de pe vremea papii Iuliu II; d-na X, un ochiu- 
boului ; d-na A, un salam de Sibiu, şi aşa mai încolo..." 


127 


Mä-ntorsei iar la povestea mea. 

„Văd eu, imi repetai, cá nici cu d-nu Decebal n-o să 
potstice s-a stins." 

Atunci mă pusei să gîndesc. Flacăra din sobă îmi în- 
cälzea cugetarea, si trecutul începu a mi se țese în minte 
ca o pînză diafană. Era un ceas de nehotărîre, în lumina 
cerească, care-şi avea o înrîurire puternică şi asupra dis- 
pozitiunei mele. M-apucase dorul de a călători, de a mă 
duce înaintea ochilor, pină să ies din sfera vieţii ome- 
neşti. Figurile pe cari le întîlneam zilnic mă osteniseră, 
cu aceleaşi zbîrcituri, cu aceleaşi mustäti, cu aceeaşi că- 
rare în dreapta sau în stînga... Voiam un pustiu sălbatic 
sau o mare fără tärmuri, în mijlocul căreia o stîncă sin- 
guratică să-mi deie adăpost. De pe vîrful ei as fi putut 
cunoaşte tainele furtunilor mării, m-aş fi-ncercat să dez- 
leg glasurile uriese ce le înalță valurile spumate ale ocea- 
nului, aş fi întins mînă de ajutor paserilor ostenite, că- 
rora valul în spargere le udă aripele, şi din cormoranii 
călători mi-aş fi făcut tovarăşii cei mai credincioşi |... 

Astfel cugetind, incepusem a întrevedea ceea ce pu- 
tea să se stingă. S-ar fi stins viaţa mea sau restul din 
iluziele ce-mi zburaseră, una cîte una, sau credinţa ce 
mai păstram că in viaţa omului fericirea se mai poate 
întoarce odată ; s-ar fi stins speranţa că cei ce plec revin, 
sau că cei ce mor tot simt; s-ar fi stins încrederea într-o 
revedere viitoare... ; s-ar fi stins multe... 

Cineva bátu la uşă. Era impártitorul de scrisori. Intră 
fără să zică nici o vorbă şi-ncepu a răscoli prin geantă. 
Eu aş fi voit să-i apuc o mînă şi să i-o strîng ca celui 
mai bun prieten, atît eram de mulțumit de venirea lui. 
Aşteptam de mult o veste bună. El căuta mereu. 

— D-nu Moisescu, frizer — nu-i asta; d-nu Travi- 
sani, instrumente de chirurgie — nici asta ; preasfintia-sa 
părintele | Micláugescu.. ; herrn Karazabov ;  stal-maister 
...M-me Patru, robes et infections... 

— Ce ?.. 

— Pardon, robes et... confections... D-nu Salceanu, 
băcanul curții.. Mi se pare, domnule, cá n-aveţi scri- 
soare. 


128 


Dupä aceea mai rásfoi o datá teancu de gazete si de 
plicuri ce avea la subtioará şi, negăsîndu-l, ieşi, asigu- 
rindu-má că n-am scrisoare. 

Mirarea şi ciuda îmi fu atît de mare, încît tocmai 
după ce plecă, mi-adusei aminte că trebuia să-l iau pu- 
tin de urechi. 

Desperat de a mai putea să reiau şirul închipuirei 
mele, imi inghitii necazul, fágáduindu-mi că dacă vreo- 
dată acest nobil demnitar al poştelor ar mai avea greşita 
idee de a-mi da scrisorile în mînă, o să-l prezint bas- 
tonului meu. 

Acuma mi se părea că s-a stins chiar de-a binele. 
Alergai iar la gazete. Luai pe Figaro. ' 


Spre marea mea mulţumire, numărul acesta conţinea 
un minunat articol de Arsene Houssaye,' cunoscutul ro- 
mancier şi critic de artă. Se vorbea despre Alfred de 
Musset şi încă de cele din urmă ceasuri ale vieţii poe- 
tului. Vă puteţi închipui dacă m-a atras, şi, ca să ve- 
deti dacă am avut dreptate să uit de impártitorul de scri- 
sori, reproduc aici cîteva rînduri. 


Poetul se plînge lui Houssaye că nu mai poate crede 
în nemurirea sufletului şi în lumea viitoare. 

„— Iată o idee care nu este a dumitale ; adu-ti aminte 
de versul poetului Alfred de Musset 


Malgré nous vers le ciel il faut lever les yeux. 


— Vorbeam în versuri, dar, ca să vorbesc în proză, 
lumea cealaltă nu-i decît cimitirul Père Lachaise." 

— Nu-ţi da osteneală să pleci, prietine. 

— Nu mă grăbesc, nu te teme. Lumea asta e rea, 
dar într-însa e lumina; lumea cealaltă e noaptea cea 
mai înspăimintătoare. 

Mă încercai să-i dau oarecare încredere în el însuşi. 

— Poţi să crezi, un singur minut, că sufletul dumi- 
tale, care a trecut într-un zbor puternic prin lumile dis- 
părute şi cele făgăduite, va merge să se înmormînteze 
sub un strat de pămînt umed şi rece ?... 

— De ce nu, dacă sufletul meu şi-a jucat jocul! 


129 


— Jocul pe care l-a jucat dovedeşte cá nu ai în mînă 
cele din urmă cărţi din pachet. Viaţa nu-i decît un în- 
ceput. 

— Dacă e un început e si un sfîrşit. Dă-mi o ţigară. 

— Cu condiţie să nu o fumezi. 

Dădui o ţigară lui Alfred de Musset, care o şi puse 
în gură. 

— Un chibrit, zise el, ca să mai întineresc. 

Şi, cerînd chibritu, tusea-l apucă din nou. Deveni atît 
de galben, încît mă înspăimântai. Atunci şi-ascunse capu 
într-o pernă. 

— 0... de ce am trăit atit de mult ? zise, sculîndu-se. 
Toată viaţa mea am aşteptat ceva si acest ceva nu a 
venit. 

— Ai trăit, scumpul meu Musset, ca să încălzeşti su- 
fletele. Cite generaţii nu vor fi míngiiate de poezia du- 
mitale ? 

— Da, dar eu nu sunt mingiiat deloc. Cu cit mai 
mult te urci sau te cobori in viatá, cu atit intelegi mai 
usor cá omul este o masinä care plinge sau care face sá 
plingá..." 

Dupá aceea, Houssaye spune cum dupä cîteva zile 
Musset a murit şi cum, ducîndu-l la groapă, însoţit nu- 
mai de cîţiva tovarăşi, era atît de indignat în contra ome- 
nirei stupide şi indiferente, încît, aproape de cimitir, era 
cît p-aci să apuce pe un trecător de guler şi să-i strige: 
„Plîngi, nenorocitule, căci cel care trece pe lingă tine e 
Alfred de Musset”. 

Din fericire, zice tot Houssaye, Musset era dintre cei 
ce trec si se intorc. 


A |... iată ce insemneazá a şti să scrii |... 

„Toată viaţa mea am aşteptat ceva, şi acest ceva nu 
a venit." Cît de bine răsună în inima unor oameni lu- 
crul acesta? Astepti cît trăieşti şi mori tot asteptínd !... 

Cred însă că se cere să fii lucrat dintr-o humă care 
să nu semene întru nimic cu aceea din care e turnat 
vulgul, spre a aştepta toată viaţa un ideal, pe care să 
nu-l ajungi niciodată. 


130 


Gîndindu-mă astfel, începui să cred cá nu s-a stins. 
De vreme ce poti să mai ai momente atît de senine, 
cari să-ți aducă o adiere de tristetá atit de binefäcätoare, 
se vede că mai e mijloc să-ţi descretesti fruntea. 

Astfel gîndind, mă dusei ia fereastră şi, printre două 
rînduri de case înalte, cari-mi ascundeau o parte din ori- 
zont, privii spre cerul adînc şi depărtat, pe care începea 
să se ivească cîte o întîrziată stea. Vederea mi se pierdu 
sub arcurile boitei tăriilor şi mă-ncercai să pătrund cu 
ochiul dincolo de marginele văzutului, spre a cerceta de 
nu cumva e putință să zărim aceea ce aşteptăm toată 
viaţa noastră şi ceea ce nu vine niciodată. Şi, pe cînd 
mintea-mi trăgea pe cer gradele unei harte mistice, pe 
care voiam să aşez oraşele închipuite ale altor sfere şi 
altor popoare, spre a-mi găsi astfel ceea ce aştept de 
mult — uşa se deschise cu zgomot şi un băiat de la ti- 
pografie intră strigîndu-mi 

— Foita !... 


A ! acuma,-mi zisei, S-a Stins... 


1882 


PALABRAS 
XV 


(Duminecă, 28 noiembrie) 


Concerte si iar concerte !... Bucureştii s-ar putea 
numi Concertopolis, atît de multi artişti au poposit in 
capitala regatului României... 

De la descălicatoare şi pînă în zilele noastre, nu cred 
să fi fost săptămină mai bogată în productiuni artistice 
decît săptămîna ce-o încheiem astăzi, prin odihna trupu- 
lui şi a mintei noastre, cum a poruncit Domnul fiecărui 
bun creştin să facă. Luni am avut operă, Lucrezzia Bor- 
gia ; marti, Teatrul românesc si concertu lui Terschak' ; 
miercuri, Rigoletto ; joi, Vornicul Bucioc, cu operet'a 
jranceso pe de láturi si un concert de piano al d-rei Na- 
rice pe deasupra ; vineri, alt concert s* operă; sîmbătă, 
Teatru românesc [i operetă... lar astăzi, în sfinta zi de 
duminică, vom avea pe d-ra Fohstrom, în beneficiul său, 
cu Dinorak, şi d-ra Saegiu,' cu concertul de piano în 
sala Ateneului. Cel putin astăzi, peste zi (căci Dinorah 
se dă en matinée musicale) şi deseară, la Ateneu, nu vom 
regreta un singur minut din timpul ce-l vom petrece 
ascultînd artă, adevărată artă. 


Şi notati bine că toate aceste concerte le socotesc, lă- 
sind la o parte pe cele permanente, cari, între noi fie 
vorba, sunt un fel de căzute năravuri ale unei lumi prea 
rafinate şi prea corupte. Sala „Raşca", café-concert ; ,,Ca- 


sino français", dous  d'Opérettes : „Salonul Olteanul", 
café-concert ; „Cafe Colaro", concert ; „Cafe imperială", 
concert ; Restaurantul „Crucea roşie", café-concert etc., 
132 


Vua ag e 


etc. Astfel încît doi oameni nu se mai pot întîlni fără 
sá nu intervie si chestia aceasta 

— Bună ziua, Costache, ce mai faci ? 

— Merci, mon cher, dar tu ? 

— Slavă lui Dumnezeu, má duc să má concertizez. 

— Noi ne-am concertizatárá aseará cu totii... A fost 
si Sofita cu bebeii si Jean... 

— Aha., şi cum vi s-a părut? 

— Terschak cîntă, mon cher... 
d'honneur. 

Sau 

— Bonjour, cher ! 

— Bongiorno! 

— De unde vii asa de rebegit ? 

— Mi-am luat un bilet la Fon, 

— Foiti?! ce insemneazá asta ? 

— Les Phoites, The Phoites, nu stii ? L'excentricité 
est représentée avec tout le talent possible. 

— A 1... atunci má duc să má foiesc si eu. 


ca un înger, parole 


Astfel, bucureştenii se foiesc, se concertizeazá, se în- 

doctrineazá şi, putin dacă ar mai fi ţinut zăpada, era să-i 
vezi, cu fiarele după mînă, alergînd în fuga mare spre 
lacu Cismegiului, spre a-şi lua portia de patinat sau 
de frig. 

Nu, că grozav ne-am ascuţit gusturile !... Mă aştept 
în curînd să nu ne mai placă, în muzică, decît muzica 
empirică, wagnerismul, viziunile Nordului” — lucrurile 
în cari închipuirea bolnavă a unor oameni de geniu să 
ne ducă pînă dincolo de marginile fantasticului. 

Deja şcoala franceză, cu curiozitätile sale, a început 
să aibă admiratori în tara noastră şi cînd zic şcoală fran- 
ceză trebuie să se-nteleagá numaidecît cea de piano, 
aceea în care Berlioz," cu ciudatele sale teorii, si Saint- 
Saëns, cu compozitiele sale, i-au dat un caracter atît de 
bizar. Danse macabre şi Scherzo a acestui din urmă fac 
epocă in literatura muzicală. Saint-Saéns' care, afară 
de ştiinţa armoniei si de forţa sa ca pianist, este unul 
dintre cei mai distinşi critici, s-a căznit să dea compo- 
zitiunilor franceze caracterul particular al şcoalei. El a 


133 


ajuns a forma ceva, si Scherzo-ul sáu are niste acorduri 
cu totul caracteristice. 

Mai departe insá de dinsul, gásim, in brio si fantas- 
tic, scoala Nordului dominind gama. Geniul puternic al 
rasei slave se pare şi în muzică chemat a atinge culmea. 
Rubinstein, cel mai mare reprezentant al acestei scoale, 
a adus fantasticul pînă la acea notă de misticism de la 
care omul, făcînd încă un pas, cade în nebunia melo- 
manului conte Adolf de Rudolstadt,' în care, un geniu 
de o altă natură, George Sand, a personificat impetuo- 
zitatea sau, mai corect, nevroza de care sufăr o mare 
parte din oamenii Nordului. 

Peste toţi însă, ca Christos peste profeti, este un 
singur om : Beethoven! 

Muzica lui, dezlipindu-se de pămînt, duce pe o rază 
de armonie suferința şi patimele omului către cer, spre 
a le scălda în lumina unui geniu, fără început şi fără 
sfîrşit, care a locuit pămîntul, desigur, ca să ne facă să 
credem în nemurire sau ca să ne puie aripi aspiratiu- 
nilor spre a ne ridica noi înşine, un moment, de pe pla- 
neta prea bogată în micime şi patime ce o locuim, către 
sfera senină şi limpede ce o locuieşte el. O, Beethoven !... 
dacă aş putea spune tot ce sufletul meu simte cînd pute- 
rea geniului tău îl ridică spre tine, îl face să tremure, să 
sufere, să plîngă, aş compune cea mai mare şi cea mai 
atrăgătoare poemá din cîte s-au scris vreodată !... De cite 
ori mintea mea, dusă pe valurile armoniei tale, nu a 
văzut luna răsărind, pacinică şi argintie, ca un trup 
omenesc care trăieşte fără a mai avea sînge în vine, 
galben şi nesimtitor, dar viu ! De cîte ori n-am fost de 
faţă la ivirea zorilor şi n-am văzut cum firea se deş- 
teaptă la glasul ciocîrliei prinsă de dorul de a trái !... 
De cîte ori nu m-am simţit mindru că printre oameni 
se nasc şi astfel de puternice geniuri, cari să ne ridice 
speța în propria noastră stimă !... 


Iatá-má luat de curentul admiratiei şi dus prea de- 
parte... 


Spre a cădea iar pe pămînt, concertele adesea sunt 
populate de oameni cari, după cum spunea Albert Wolff, 


134 


în mijlocul celei mai frumoase bucăţi, îşi reazemă capul 
de umărul unui vecin şi lasă să se audă un horcăit pate- 
tic în la minor. Cînd aplauzele încep, ei sar din somn, 
ca nişte pompieri la semnalele focului şi, dacă sunt oa- 
meni deştepţi, aplaudă ca toată lumea, spre a da semne 
de viaţă, dacă nu, îşi schimbă perna trecînd cu capul pe 
umărul vecinului din stînga... 

Lucrul acesta mi s-a întîmplat să-l văd foarte de 
aproape. Era la primul beneficiu a lui Terschak, dat în 
Teatru Naţional. 

Ori de cîte ori flautistul apărea pe scenă, minunatul 
său instrument avea darul de a administra unui bătrîn 
din stînga mea cîte o doză regulată de opium, care-l 
transporta pe tărîmul adevăratei fericiri. Victima acestui 
medicament eram eu. Bătrînul îşi rezema capul de mine 
şi trecea graniţa vieţii, spre ţara visului. Acolo, cum pe- 
trecea, el ştie. Eu nu-l vedeam întorcîndu-se decît cînd 
începeau aplauzele. 

A trebuit toată modestia d-lui Candiano Popescu, 
care n-a vrut cu nici un pret să iasă pe scenă, la che- 
mările repetate ale publicului, după ce i s-a declamat 
poezia, spre a deştepta cu totul din somn pe iubitorul 
de arte din stînga mea. 

Am fost de două ori recunoscător d-lui Popescu ; atît 
pentru că mi-a pus în mişcare fibra patriotismului cu 
versurile d-sale, cît şi pentru că m-a scăpat de persecu- 
tia vecinului meu, care, după cît e dat omului să judece 
apriori, era hotărît să-mi facă umărul pernă pînă la sfîr- 
şitul reprezentatiei. 


* 


Fiindcá veni vorba despre versuri, sunt dator sá ating 
un punct delicat, din care unul din generos:i mei con- 
frati imi face un cap de acuzatie. 

Am fost acuzat cá as fi publicat un catren pe soco- 
teala lui Pantazi Ghica, dupá moartea sa. Inexact. Acest 
catren a fost publicat în anul 1880, tocmai în aceste co- 
loane şi în acest loc, într-un tip ce-l făceam atunci şi care 
era intitulat Deputatul.” Pantazi Ghica a cent lucrul 
acesta cu un an şi jumătate înaintea morţii sale, şi toc- 


135 


mai după aceea am avut plácuta ocazie să-i fiu prezentat 
şi să fiu admis în numărul cunoştinţelor sale. 

Ca să nu dau nici o greutate istoriei, care, desigur, 
va avea înalta grije de a se ocupa de figurile de zăpadă şi 
alte figuri tot atît de fondate ca şi cele de zăpadă, sta- 
bilesc aci că versurile ce urmează sunt scrise pe timpul 
cînd aceste fericite figuri erau încă în viaţă: 

Tăcînd, eşti prost fiindcă taci ; 
Vorbind, fiindcă spui prostii... 

Deci prost eşti orice-ai vrea să faci 
Şi ce-i mai trist e că n-o ştii. 


Atît. încolo, tot ce se spune şi se scrie cu spirit pri- 
mesc. Primesc versurile din Scaiu' ; primesc rîndurile 
d-lui Grandea" din gazeta sa, deşi, între noi fie vorba, 
nu le prea înţeleg partea melodramatică ce le-a dat-o au- 
torul ; primesc tot ce pălăria mea de toreador va pu- 
tea să provoace în minţile confratilor mei, căci, să fie 
bine hotărît, cu toţii suntem proletari ai condeiului, 
hidalgo, care, în loc de lame de Toledo şi Valladolid la 
cingătoare, purtăm după urechi tocuri Blanzy et C-nie. 


* 


Cu aceste tocuri se face astázi in lume un rázboi 
crincen, care ráspindeste valuri de cernealä. 

Toti maimutoii sunt luptátori, iar cîmpul de bätaie 
este publicul cititor, perábdareacáruia seintind bivuacu- 
rile ignoranței si ale ingimfárei.  Cetitori si  cetitoare 
sunt ingáduitori pentru pácatele oamenilor mari si in- 
diferenti pentru a celor mici — şi părerea mea este cá 
bine fac. Geniurile, chiar cind pácátuiesc, ráscumpárá 
momentul de decadentá printr-un altul de sublimă înăl- 
tare ; mediocritätile însă, cînd cad, cad spre a nu se 
mai ridica niciodată. Acesta este şi cuvîntul pentru care 
oamenii märginiti foarte rar cad prea jos. 

Astfel, spre pildă, dacă Goethe” a fost, ca om, o 
adevărată canalie cînd, primit în casa preotului de la 
Sesenheim, i-a înşelat fata, pe frumoasa şi poetica Fre- 
derică, spre a o părăsi peste cîteva luni — ca scriitor, 
geniul său a ţinut să imortalizeze dulcea figură a fetei 


136 


de lîngă Francfort, răscumpărînd astfel cu prisosintä aceea 
ce omul înjosise. în actul întîi şi al doilea din primul ma- 
nuscript al lui Faust — căci a avut patru sau cinci — 
numele de Gretchen sau de Margareta este înlocuit cu cel 
de Frederica. Sub raportul literar, cine stie dacă nu 
trebuie să mulţumim acestei întîmplări, putin favorabilă 
lui Goethe ca om de onoare. Ea a determinat poate pe 
marele poet german să ia legenda doctorului Faust şi 
s-o treacă pentru vecie posterităţii, în sublimele sale 
versuri. 

Tot astfel, iubitorii de pictură vor ierta lui Michelan- 
gelo" bizara idee ce a avut-o cînd a zugrăvit celebra 
pînză Leda mit dem Schwan, pentru arta infinită cu care 
e lucrată şi pentru surprinderea momentului, atît de în- 
nemerit şi de interesant. 

Mediocritätile însă nu sunt îngăduite a face astfel 
de înfrîngeri la legile admise ale frumosului şi ale permi- 
sului. 

Spre a intra în lupta condeielor, o nouă foaie literară, 
Pantheonul, revistă  bimensualä, care numără printre 
membrii săi şi scriitori încercaţi, îşi face intrarea în arenă. 

Afară de titlu, care mi se pare cam umflat, si de 
prospect, cu afarile sale verităţi, revista aceasta coprinde 
un fragment de frumoasă satiră: Olympul travestit.“ 

* 


Sá sperám cá dînsa, sustinutá de public, va merge de- 
parte... Principalul e sá aibá in practicá vorba lui Mu- 
sset : 

Je veux, quand on m'a lu, qu'on puisse me relire. 


Musset a revenit in Franţa cu totul la modă. Toti scri- 
itorii îi comentează moartea, îi dezvăluie viaţa intimă, 
îi adună rudele, spre a reconstitui această figură caracte- 
ristică a literaturei franceze. 

Şi cînd te gîndeşti că Musset a fost gardist naţional! 

Ce-i drept, frumoasă institutiune guardia civică !”... 
La noi mai cu seamă ea e tot ce poate fi mai util şi mai 
majestos. Secţia lăutarilor din Scaune e un fel de magazin 
de haine vechi ambulant, în care fiecare soldat poartă, 
cu gravitatea omului pătruns de datoria sa, spanga în- 


137 


cinsä peste poalele unei haine negre prea lungä sau prea 
scurtă. Ofiterii sunt îmbrăcaţi in uniformă. Ei poartă 
sabia cu o demnitate negustorească şi, deşi au galoşi ori 
pantaloni refecati de o palmă, aerul lor cuceritor nu 
pierde nimic pentru aceasta. 

— Com-pa-nie... stai ! 

Compania se opreste, si d-nu cäpitan suflá o braga. 

— Com-pa-nie... mars ! 

Şi compania pleacă... ca o diligentá veche, care se 
oprea la fiecare cinci pasi spre a-si drege ceva. 


Iatá despre ce se poate zice : orane tulit punctum qui 
miscuit utile dulci. 


1882 


(Duminică, 5 decembrie) 


$1 astfel, ploua... 

Mai toatá sáptámina trecutá cerul a fost trist si, 
printre genele brumoase ale norilor, s-au strecurat su- 
pärätoare lacrámi, cari au fäcut pe nobilii locuitori ai 
capitalei sá-si caute galosii prin fundul supatului sau prin 
dughenele de cäväfie. Bogatii se ascund în cupele; ne- 
gustorii sub umbrele ; meseriile libere sub pálárii si sá- 
racii sub iluzii. Ce-i drept, iluziele nu prea apárá de 
ploaie, dar sáracii sunt obicinuiti a nu fi apárati de 
multe lucruri. 

Cînd văd iarna venind si încerc pe uliţă toată ume- 
zeala zilelor ploioase, intru acasă cu un fel de mustrare 
de conştiinţă, gîndindu-mă cá má aşrteaptă în colțul odäii 
un foc vesel şi încălzitor, pe cînd la doi paşi de mine, 
într-o casă mizerabilă şi rece, tremură de frig mama 
cu copiii săi sau bolnavul care nu poate să-şi cîştige 
pîinea, ori săracul pe care creşterea şi noblețea sufletu- 
lui îi împiedecă de-a merge să cerşească. E de netăgă- 
duit că lumea bucureşteană! trece printr-o criză socială, 
care o împiedecă de a avea bunätätile boierimei noastre 
trecute si, în acelaşi timp, nu-i acordă nici avînturile de 
înduioşie sufletească pe cari le dă o educatiune înaltă şi 
democratică. Bucureştenii n-au milă de sărăcie, n-au la- 
crămi pentru durere. Acelaşi egoism sălbatic îi stăpâ- 
neşte pe toti ; aceeaşi nepásare de suferința aproapelui ; 


139 


acelasi suveran dispret pentru cei ce indráznesc sä spuie 
că n-au ce mînca. 

Lăsînd la o parte sărăcia şi suferința oamenilor ne- 
voiaşi — a acelora cari au purtat-o totdauna, ca un fel 
de moştenire părintească — şi luînd pe cei cari odată au 
însemnat ceva în tara aceasta şi acum au căzut in adin- 
cimile unei mizerii infiorátoare, bucureştenii sunt tot 
atît de nepăsători, tot atît de indiferenți ca şi cetăţenii 
clin Peking sau din Chicago. 


Astfel, spre pildă, cine-şi mai aduce aminte că, în 
tara românească, un poet care cîndva a adus oarecari 
servicii limbei si literaturei noastre trăieşte ?... Voi să 
vorbesc de Alexandrescu Grigorie, marele şi adevăratul 
nostru fabulist. Alexandrescu e încă în viaţă. Cine vrea 
să mai ştie de dînsu ?... cine-l întreabă dacă are ce 
mînca ?... cine îşi supără liniştea ca să meargă să-l 
vadă ?.. 

Ştiu prea bine cá în tara românească nu-i familie în 
care copiii să meargă la şcoală şi în care să nu auzi, 
seara, sub lumina lămpii, glasul îngeresc al unui băiat 
sau al unei fetițe invátind dinele Azor sau Toporul şi 
pădurea ori Boul si vitelul, în care al doamnei vaci fiu 
a rămas un model de stil satiric... Dar lucrurile acestea nu 
mingiie îndeajuns pe cel ce le-a scris. 

Ca o ironie a soartei, poezia lui Alexandrescu a mai 
avut în 1877 o tristă şi cea din urmă scînteie, pe care 
simțul patriotismului a răscolit-o în vatra în care mu- 
rise focul sacru al unui om de talent, scânteie care n-a 
licărit decît spre a arăta cît e de rece şi de urîtă cenuşa 
celor cari au trăit spre a lumina pe semenii lor. 

Astăzi, în Franţa, Paul Féval? e cam în aceeaşi stare 
în care e Alexandrescu la noi. Pentru scriitorul fran- 
cez, toată presa şi toti oamenii de talent se adună, orga- 
nizează concerte, înjghebează reprezentații teatrale, pun 
mînă de la mînă, spre a nu-l lăsa să guste tot amarul 
unei viete de sărăcie şi de durere. 

Orice s-ar zice, civilizația mare poartă în cutele hai- 
nei sale multă stricăciune şi decadentä, dar simțul moral 
nu-l are cu totul tocit. 


140 


Tocit e simţul moral la acei cari, ca noi, avem numai 
lustrul celui mai bun vacs dat pe nişte cizme de saftian... 
Iatá-má adus de indignatie aci. Credeam că n-am de 
ce să vorbesc, şi acum văd că am prea multe de vorbit. 


Tovarăşul meu de la „Cronică de joi" se plînge de 
goliciunea săptămânilor şi de lipsa subiectelor de tratat. 

Fără îndoială, goliciune este, şi este prea multă în 
omenire. însă secolul nostru are aerul unui scamator, 
care scoate dintr-o cutie alte zece cutii, goale toate, dar 
cari se umplu unele pe altele minunat de bine. Astfel, 
noi goliciunea totală a vieţii noastre ne-o umplem cu alte 
goliciuni parţiale : ba teatru, ba procesul San-Marin, ba 
deschiderea bursei, ba cîte şi mai cîte lucruri, cărora ne 
dăm atîta caznă să le împrumutăm un aer de seriozitate 
dramatică, dar cari in fond sunt zădărnicii. 

Poate cá teatrul ar fi singur o cutie, dintre cele zece, 
care sá poatá contine ceva.' La cel románesc insá nu se 
mai duce nimeni. Se zice destul ráu de dinsul ca sá nu 
mai am trebuintá să mai zic şi eu. Niciodată parodie mai 
izbutită nu s-a putut înscrie pe un templu decît aceea ce 
se citeşte pe căminele galeriei teatrului nostru : Horas 
non numera nisi serenas. Busturile oamenilor mari stau 
pe soclurile lor, privind, cu un fel de mirare de autor, 
toate bimanele cugetătoare cari vin să se încălzească la 
focarul sentimentelor şi al poeziei. Negresit, trebuie să 
fie destul de ciudate gîndurile celor ce privesc aceste ne- 
insufletite fiinţe, cari nu cer decît să fie lăsate in li- 
niştea şi pacea celor ce dorm. 

— Bună seara, musiu Loppe de Vega." 

— Bună seara, nene. Ce mai faci ? 

— Ce să fac, frate, toată ziua cu slujba şi cu nevoile. 
Astă-seară am vrut să mă odihnesc şi eu şi am venit la 
teatru. 

— Ce piesă se joacă ? 

— Apoi, ştii dumneata, eu nu prea bat cu pesiile... 
dar fiindcă Mándita vrea să vadă lumea şi să-şi încerce 
o pălărie pe care i-am luat-o acuma... da' ce pălărie, 
musiu Loppe !.. cincizeci de fránculeti... stii?... am ve- 
nitárá la.teatru sá mai petrecem. 


141 


— Bine ati fácut. Si sunteti multumiti ? 

— Tare multumiti... ia má rog, dacă nu vá supăraţi, 
musiu Loppe, sá-ntreb pe Mändita, cá eu la actul al 
Il-a adormisem. Dupá cinci minute revine. 

— Vezi dumneata, frate, cum mi se păruse mie... 
N-a trecut decit un act, dupá cum spune Mändita. 

— Si deja adormisesi ?.. 

— Ei... ştii... noi ăştia care lucrăm cu cifrele... Dar 
frumoasă pesie ! după cum spune Mándita... Bravos. 

— Are şi apoteoză, mi se pare. 

— O fi avînd ; dar noi ăştia... cu cifrele... ştii, nu ne 
prea ocupăm cu teatru. Cine-o fi făcînd pe Apoteza, mu- 
siu Loppe, că uite, uitai să întreb pe Mändita ? 

— Nu ştiu, prietene, că nouă nu ni se mai spune 
nimic, de multă vreme... Siaici Loppe de Vega intră ia- 
răşi în mutismul bronzului său. 


Alături, alt grup de cetăţeni comentează hotărîrea 
Curtii de Apel, în privinţa d-lor Stoicescu si San-Marin. * 
Unul susține că un an de închisoare e prea mult, altul 
că e tocmai potrivit, altul că e prea puţin. Se vorbeşte şi 
de o provocatie între d-nii Grădişteanu şi Blaremberg, ' 
în urma scrisorei ce acesta din urmă a publicat in Inde- 
pendenta. 


Vorbitorii sar de la un subiect la altu ; amestecä pe 
Anica Scortescu cu Calderón de la Barca' ; pun bursa la 
un loc cu tragedia ; vorbesc de bustul lui Pascaly' si de 
discursul d-lui ministru al comertului ; rid de unu, pling 
pe altu si sfîrşesc prin a se duce să bea cíte-o bere. 


Apropo de Pascaly. Fárá a intra in amánuntimi, cind 


ajungi fatá in fatá cu bustul d-lui Georgescu, nu te 
poti opri de a nu zice 
— Ele! 


Profilul, cu deosebire, vázut in oglindá, e de o ase- 
mánare surprinzátoare, si lucrul acesta face cu atit mai 
mult onoare sculptorului cu cît mijloacele sale au fost 
mai restrinse. D-nu Georgescu a lucrat dupá fotografie si 
dupá observatiele persoanelor cari cunosteau pe Pascaly, 


142 


$1 tocmai aici e greutatea : trebuie sá stii unde sá te opresti 
cu îndreptările unei lucrări de artă şi să alegi din ob- 
servatiunile prietinilor numai pe cele ce au sens şi sunt 
cu adevărat artistice. 

Ca chestiune de detaliu, gura şi nasul au o finetä de 
expresie în care sculptorul se pare că a voit să puie re- 
flexul spiritului şi a vervei modelului. In aceasta, dacă 
a voit să facă un Pascaly cum trebuia să fie, a reuşit pe 
deplin ; clacă însă a voit să facă pe Pascaly cum era, 
artistul a fost mai puţin fericit, căci, ştiut este că re- 
gretatul nostru comedian avea aerul cu totul dramatic 
şi sententios. 

Pentru aceasta însă, lucrarea d-lui Georgescu nu rá- 
mîne mai puţin o lucrare căreia i se cuvine întreaga 
noastră luare-aminte. Se zice că iniţiativa comandei fă- 
cută sculptorului român se datoreşte d-lui St. Vellescu. 
Ar fi nemerit să se trimită gipsul la Paris spre a i se 
lua forma şi a se turna bustul în bronz. Toată daravera 
ar costa vreo mie sau o mie două sute de franci. 


Încep a mişca şi la noi lucrurile acestea şi poate ar 
mişca şi mai mult dacă indiferența publică n-ar fi atît de 
deznădăjduitoare. 

Alături de artele plastice, cari pînă acum nici n-au 
existat în tara noastră, poezia îşi merge drumul său. 

La concursul de la teatru s-a premiat cu al doilea 
premiu o bucata a d-lui Rosea, Fata de la Cozia,” dramă 
în patru acte, în versuri. Aş fi voit să nu vorbesc nimic 
despre această lucrare literară pînă nu aş fi cunoscut-o 
însumi, însă, fiindcă această dramă s-a cetit la d-nu 
Maiorescu, unde i s-a găsit multe calităţi, şi fiindcă în 
saloanele d-lui Maiorescu versurile cari găsesc trecere 
trebuie să aibă o valoare reală, îmi fac o plăcută datorie, 
atît către autor cît şi către cetitori, să mentionez în spe- 
cial actul al doilea, în care ar fi existînd situatiuni cu 
adevărat dramatice. 

Versurile bune şi operile de valoare trec tot atît de 
rar pe orizontul nostru literar cît trece de rar planeta 
Venus prin fata soarelui. Din nenorocire, mai toate ex- 
peditiele de observatiuni n-au putut constata lucru mare 


143 


cu aceastä trecere, deoarece timpul a fost cu totul po- 
trivnic. Calcularea distanţei de la soare pînă la pămînt 
a págubit mult. Astronomii au hotărît, într-un mare 
meeting şi după multă vorbă, să se întîlnească în anul 
2080. Cei mai bătrîni s-au abținut de la vot, declarind 
că s-ar putea întîmplă să moară pînă atunci, şi n-ar voi 
ca votul lor să aibă vreo înrîurire asupra celor tineri. 


Se zice că Venus pe ungureşte s-ar fi pronuntind 
Zora, şi Zora este numele acelei domnişoare care a ieşit 
premiul întîi la concursul de frumuseţe femeiascá insti- 
tuit la Pesta. 

Se vede să e mult mai uşor să fie cineva frumos decît 
să facă drame de valoare, deoarece la concursul teatrului 
nostru n-a ieşit nimeni premiul întîi, pe cîtă vreme la 
Pesta a ieşit d-ra Zora. 

Dreptul e însă că dacă d-ra Zora o fi aşa după cum 
o înfăţişează gazetele cu icoane, era cuviincios să se ur- 
meze şi la Pesta ca şi la Bucureşti. 

în ce vremuri am ajuns să trăim !... 

Te duci la expoziţie de femei frumoase cum te-ai duce 
la o ménagerie sau la o grădină de aclimatare. Singura 
diferenţă este că la menagerie pe animalele răufăcătoare 
le cunoşti după păr... 

D-ra Zora a fost adusă la Paris, de direcţia teatrului 


„Varictes", spre a figura într-o revistă în două acte 
Les variétés à Paris, de d-nii Ernest Blum " şi Raoul To- 
che.'' Frantujii sunt oameni ciudati. Ei nu vor să pri- 


mească de la unguri decît jambonul şi, fiindcă d-ra Zora 
nu venea în această calitate, n-a fost tocmai bine pri- 
mită. 

Nous avons aussi bien que cela chez nous. 


Fiindcă veni vorba de expoziţie, să nu uit a vorbi de 
un mare fenomen întîmplat în botanica d-lui lt. colonel 


Papazoglu." 
D-sa ne trimete la redacţie un crimpei de lemn, în 


care, cu ocazia táierii lui cu herástráu, a gásit sápatá de 


144 


naturá, in inima lemnului, dupá cum zice eminentul ar- 
heolog, o coroană, coroana lui Stefan cel Mare !... 

D-nu lt. colonel leagá faptul acesta, cu multá con- 
vingere, de incoronarea regelui nostru si face un fel de 
poemá epicá din scrisoarea sa, in care toate simtimintele 
nobile ale unui mare bárbat cátre regele sáu sunt co- 
prinse in cîteva cuvinte bine simtite. 

Trebuie sá fie cineva predestinat pentru arheologie, 
ca sá aibá o astfel de seansá... 

O bucáticá de  lemn pentru d-nu  ministru de 
Externe..." n-ar fi pierdutá. 


1882 


PALABRAS 
Anul II 
(Sîmbătă, 1 ianuarie 1883) 


Iatá-1. 


Pe un ger de 10 grade, anul 1883 a sosit. La cap cu 
glugá, la trup cu subá, la picioare cu cizme, la mini cu 
mánusi — el are aerul unui factor postal care ar fi luat 
parte la expedita lui Nordenskjóld' cátre Polul Nord... 
Ajuns in capitala regatului nostru, Anul nou porneste pe 
la toate casele şi, fiindcă de mai toti bogatii el e sár- 
bátorit si asteptat, se opreste pe la ferestre si priveste 
tablourile ce i se desfăşură înainte. îa casa lui A. sunt 
adunati toti prietenii si cunoscutii spre a face réveillon 
impreuná. A. e fericit. Copiii se uitá cu ochii mari la 
darurile ce stau grámádite pe o bogatá masá de mahon ; 
clamele se invirtesc la braţul cavalerilor lor, coprinse de 
acea curiozitate femeiascá, de care face atíta haz Bal- 
zac, care le impinge vecinie cátre necunoscutul anului 
viitor. 

— Anul viitor !... poate anul viitor să fiu mai feri- 
cită ! 

Şi în această frază se ascund atîtea păcate, atîtea rele 
intenţii, atîtea crime săvîrşite... cu mintea — încît, ceva, 
ceva, dacă anul nou ar fi mai îngăduitor, toti domnii cari 
au dreptul să se creadă singuri jumätätile acestor doamne 
vor fi redusi la a treia parte, la sfert, la a cincea parte 
şi aşa mai încolo, pînă la ultima expresie algebrica a ca- 
litätii de domn. 


146 


Fetele stau strînse împrejurul unei alte mese, cele 
mai Zglobii făcînd zgomot şi rizind, cele meii serioase 
privind cu un fel de melancolie virginalá — cea mai 
dulce şi mai poetică melancolie — viitorul ce se ascunde 
în cutele unei perdele, la care fecioara se uită cu ochii 
mar: şi speriaţi. E destul o lină adiere de vînt să vie prin 
fereastră, ca toate visurile ce s-au animat de cutele ace- 
lei reţele fine să zboare spre plafonul înalt şi întunecos, 
pe care arabescurile fără sfîrşit le vor ascunde în în- 
tretăierea lor capritioasä. 

într-un alt colt, domnii cei serioşi vorbesc de intere- 
sele ţării. 

— Eu am fost revizionist de la început. Trebuia să 
punem in acord faptele împlinite cu pacrul nostru fun- 
damental. * 

— în principiu şi eu eram revizionist, dar... 

— A... aşa, în principiu, eu eram revizionist înaintea 
ta... dar cheia bolţii edificiului, nostru national nu tre- 
buie schimbată prea des, căci... 

— Acest firmament, domnilor, pe care strălucesc 
atîtea steluțe cîte articole are Constituţia din '66... 

— Una sută treizeci şi trei. 

— Lumina destul de bine întunerecul ce se întinde... 

— în capetele voastre, părea a zice un cotoi imens, ce 
torcea pe un colț al căminului, luînd şi el parte la dis- 
cutiunile constituţionale ale acestor domni, deşi nu prea 
înţelegea ce-o fi însemnînd pactul fundamental, edifi- 
ciu national, cheia bolţii şi altele. 


Anul nou, privind acest tablou de fericire casnică, 
îl prinde curiozitatea să vadă ce stă scris pentru d-nul 
A. în 1883. Atunci îşi întoarce geanta de la spate şi, 
printre nenumăratele foi ce are într-însa, scoate una sub- 
iire şi fină, pe care o citeşte la lumina unui felinar. 

»A., strada cutare, Bucureşti, România. 

Caracter. Temperament limfatic. Nu  inventá nimic. 
Are slăbiciune pentru  grădinărie.  Mănincă nemțeşte Face 
colecție de mărci poştale. 

Viitor. Cumpără o a treia moşie. Se alege în consti- 
tuantá. I se naşte un copil în şapte luni. Face o interpe- 


lare în Cameră asupra duelului, pe care cu durere îl vede 
întinzîndu-se în fară." 

— A... am dat peste un om mare,’ îşi zise Anul nou, 
şi trece înainte. 

Iese pe strada Clementii, în Podu Mogoşoaiei. La 
Palat se întîlneşte cu lumina electrică. Anul nou se uită 
mirat la aceste lămpi ciudate şi-ar fi foarte curios să ştie 
ce le păstrează viitorul şi lor. Fiindcă însă nu are în 
geantă decît destinul oamenilor, lasă lucrurile si päseste 
înainte. 

Ajunge la teatru. Pe la ora aceea nu mai erau de- 
cit îngrijitorii cari închideau uşile templului. 

— Ja ascultă-mă, domnule, zice Anul nou, cine re- 
prezintă la d-voastră institutiunea aceasta ? 

— Pe luna în care ne aflăm, d-nu Ventura.’ 

— Ce, cu luna mergeti toți ? 

Anul nou deschide geanta şi începe a căuta la litera 
V. Ventura nicăieri. 

„Se vede că acesta îşi scrie singur viitorul. în tara 
asta am mai găsit vreo cîțiva asemeni." Usierii, văzîn- 
clu-1 cu geanta la gît, îl luară drept perceptor. 

— Ehei, domnule, dacă umbli după împlinirea biru- 
lui, rea vreme ti-ai găsit. D-nu Ventura nu dă nici bir, 
nici bacsis. 

Anul nou plecă iar. 

„Ciudat lucru, frate, omul acesta trebuie să fie scri- 
itor, căci, după cîte-am băgat de seamă, numai scriito- 
rii în țara românească n-au nici un viitor." 

Cugetînd astfel, călătorul se opri în fața unui felinar 
de hîrtie pe care era zugrăvită o caricatură de bal mas- 
cat. La scară sta un sergent de ulitä. 

— Ce-i aicea, domnule ? întrebă Anul nou. 

— Balul mascat de la ,Bosel". 

Flăcăul urcă scările şi voi să intre înăuntru. La uşă 
îl opriră doi jidani. 

— Bilet aveți ? 

— Pentru ce ? 

— Dacă n-aveti bilet, nu-i slobod. 

Anul nou trecu la casă şi-şi scoase un bilet. Lăsă 
şuba şi geanta la garderobă, îşi văcsui cizmele la un ovrei 
ce sta cu masa la intrare si, astfel îngrijit, intră în bal. 


118 


Cînd cineva n-are de trăit pe pămînt decît 365 de 
zile, e lacom să cunoască toată  pricopseala acestui 
furnicar, în care fiecare insectä-si are importanța sa. 

înăuntru erau fel de fel de parascovenii. Anul nou 
băga de seamă că multe dintre persoanele prezente pur- 
tau obrazul ascuns sub o îmbrăcăminte ciudată, care nu 
lăsa decît două spărturi în dreptul ochilor, prin care pă- 
trundea cîte o rază de vedere tristă şi întîrziată. 

— Mă rog, întrebă el încet pe un jidan de la use, le 
e ruşine să-şi arate obrazul fără îmbrăcăminte ?... 

— Ce, eşti nebun, domnule ? zise cu obrăznicie jida- 
nul — cele nemascate nu pot sta decît în loje. 

Bietul Anul nou se chinui să-şi aducă aminte dacă 
mumă-sa, Eternitatea, i-a vorbit vreodată de aceste obi- 
ceiuri pămînteşti, si, negăsind nimic în tînără sa memo- 
rie, el se asezä pe o bancă, convins că are multe de în- 
vätat pe cît va trăi în societatea oamenilor. 

După cîteva minute se plictisi. Bucureştenii au darul 
de a face să caşte pe mosafirii lor, ridicat la cel mai 
înalt grad de perfectie. leşi bietul Anul nou, sătul şi 
deja dezgustat, şi se sui într-o trăsură. Birjarul îl duse 
la han la ,Dacia".* Aici, alt bal mascat. E 1 ceru hangiu- 
lui o odaie înfundată, unde să nu mai ajungă nici un 
ecou din bîzîiala ce o face traiul omului pe pămînt. Han- 
giul îl înțelese şi-i împlini cererea. 

A doua zi de dimineață, cum ieşi în ulitá, cel dentîi 
muritor cu care se lovi nas în nas fu un copilas, care, 
cum îl văzu, se puse cu sorcova pe dinsul si-ncepu a-i 
boscorodi o urare din care nu-ntelese decît sfîrşitul: 

Ca un fir 
De trandafir, 
La multi ani, 
Amin. 


Anul nou se uită la el şi-l netezi pe obraz. 

— Copilul meu, îmi pare rău că urezi să trăiască ani 
multi aceluia care nu are de trăit decît un singur an, 
unu. Du-te acasă şi spune mamei tale că Anul nou ţi-a 
dăruit noroc. 


119 


— Eu n-am mamä, domnule, räspunse copilul trist. 
— Dacă mama s-ar putea dărui, ti-as dărui, în lo-ui 

norocului, o mamá... dar nu se poate. Du-te si fii fericit 
Şi se despärtirä. 


Anul nou intră într-o cafenea. Odată cu dînsu intră 
şi-un impártitor de gazete. Acesta repeta cu o repeziciune 
îngrozitoare numele tuturor gazetelor cîte apar şi dis- 
par în capitală. Mosafirul le cumpără pe toate, spre a-şi 
forma o idee de manifestarea vieţii publice în ţara în 
care se afla. 


Românul, România liberă, Timpul, Binele public. Na- 
tiunea, Telegraful, Poporul, Războiul Weiss, Războiul 
Grandea, L'Indépendance Roumaine, La gazette, Scaiul, 
Literatorul, La vie roumaine, La Roumanie illustrée şi 
alte cîteva foi de foite, calendare cu sfinți, calendare de 
perete etc. 


— Măi, mái, măi, că bogată țară în gazete ! Aici pu- 
blicul trebuie să se întrunească zi şi noapte... Eu citi- 
sem într-un almanah nemtesc, publicat tot de Anul nou, 
că în Bucureşti nu sunt decît două gazete : România liberă 
si Românul —+ dar se vecie că Almanahul, în calitatea sa 
de organ de informatie, isi face datoria să spuie minciuni 
ca oricare almanah. 


Anul nou fu întrerupt de un chelner frezat si pomă- 
duit, care-i înfätisa în limba nemteascä (toți chelnerii sunt 
nemți), o farfurie cu liqueur şi cu bilete de felicitare. 
Noul-venit ceti 


Noi ca rumun mit sentiment 
Vă oferim un piperment 
Şi vă urăm de Anul nou 


Sá vă fngräsati so wie ein bou. 

„Ciudată felicitare! îşi zise Anul nou. Sunt minunat 
să văd un client al acestei cafenele. Trebuie să fie de o 
rasă foarte costelivă, ca să înghită urarea de mai sus..." 

în adevăr, nu trecu multă vreme şi uşa cafenelii se 
deschise spre a face loc unui muritor rebegit, dihăinat, 


150 


slut ca un goril, care intră ştergîndu-şi gheața de pe sfîr- 
cul mustätilor şi comandind de la uşă Un caputiner. 


— Mă rog, cine-i domnu ? întrebă Anul nou pe chel- 


ner. 

— Der Herrist ein Dichter. Tumnului faşi parte din 
Sotietet di Caputinisti Nu mununc şi nu pei dechit ca- 
putiner. Aber chind scrie... atunci se vezi pi tumnului ! 

Anul nou se uită lung la această poznă omenească, 
care, spre înmulțirea păcatelor sale, mai era şi poet. 

„Ei la aşa marfă merge felicitarea cu pipermentu... 
Dar, la dracu, prea e suitariu din cale-afară chiar pentru 
un poet." * 

Speriat, Anul nou ieşi şi de aici. 


El o luă pe Podul Mogoşoaiei în sus privind cu mi- 
rare la toate edificiele ce se înältau prin ceața dimine- 
tii, ca nişte imense puscärii, de hoarnele cărora negura 
părea a fi prinsă, cum stă prin caierul împrejurul furcei. 

Oraşul încă dormea. Măturătorii de strade, salepgiii 
se intilneau din cînd în cînd imboborojiti in scufiele sau 
căciulele tradiționale ale neamului, iar copiii cu sor- 
covele mergeau mormăind cîte un cîntec de stea sau 
cîte un colind, pe care nu-l mtrerupeau decît cînd se 
loveau nas în nas cu vreun tovaräs, înlemnit de frig ca 
si dînşii. Birjele erau rare. Fumurile de la coşuri se în- 
vîrteau pe deasupra acoperişurilor, avînd aerul a zugrăvi 
caricaturile vieții ce încetase de-abia în zori sau încolă- 
cindu-se în formă de litere spre a scrie poema acestor 
patru cifre : 1883. 

Numai prin unele tuneluri orgiele încă neisprăvite lă- 
sau să se audă notele discordante ce le scotea vreo orgă 
hodorogită sau vreo harpă purtată prin noroi, însotind 
tropoitul unui ungur beat, care sărea purtat de epilep- 
sia jocului sáu national : ceardasul. 

Anul nou se apropia cu frică de aceste găuri, în cari 
traiul omenesc îşi mai da ultimele acorduri ale orgiei 
sale şi trecea ca un observator delicat pe lîngă năra- 
vurile învechite şi vecinie repetate ale furnicarului în 
care era osîndit să trăiască 365 de zile în cap. 


151 


De la un loc, se intoarse inapoi. 


M G 
aas Ë e trist ceea ce 
vad pma acum." ,, ajuns iar în odaia lui Anul nou 
şi-ascunde capul în perne şi repetă ostenit 


dUC la h3n Să mă culc iar TM 


Lásati-mi cäpätfiul cu vise adorate 
S-adorm., să dorm... să dorm. 


1883 


PALABRAS 
Anul II 
Omenirea privită din punctul de vedere al curselor 


Viaţa publică în tara românească, dacă un Cham ar 
mai trăi şi-ar veni şi pe la noi, sau un Gill’ n-ar fi de 
tot nebun, s-ar putea descrie prin cîteva pagine de cari- 
caturi, în cari toate figurile cîte zbirnie cintecul ridico- 
lului să fie împărţite pe secţii sau pe tipuri : secția acro- 
batilor politici ; tipul fiilor de familie; tipul fostului 
magistrat ; tipul negustorului îmbogăţit; figura aspiran- 
tului la diplomatie ; secţia purtătorilor de monocluri ; di- 
vizia patinatorilor ; subdivizia alergătorilor si aşa mai 
încolo. 

Pentru fiecare din aceştia, condeiul desinatorului ar 
găsi cîte o trăsătură caracteristică care să accentueze sec- 
tia de care acrobatul face parte ; căci, in definitiv, toti 
sunt acrobati. 

Dacá sármanul André Gill s-ar fi plimbat dumineca 
trecutá pe lacul Cismigiului, ar fi putut vedea o imensá 
adunare de oameni, închisă într-un tarc de lemn, care 
venise să asiste la alergarea semenilor lor. O linie de de- 
marcatiune, întocmai ca la cursele de cai, închidea pe 
alergători într-un spaţiu determinat, pe care trebuia să-l 
parcurgă, indiferent de timp, la întrecere. Cel ce ieşea 
întîi lua premiul. 

Afară de concursul de repeziciune, a fost un al doi- 
lea : concursul de ştiinţă şi de eleganţă. Aici, cel ce fă- 
cea sărituri grele sau întorsături imposibile era eroul 
momentului. 


153 


La plecare, un membru din comitet (d-nu maior Vlă- 
doianu) da semnul cuvenit, prin sunarea unei telence 
ce o avea în mînă, iar un alt membru (d-nu general Hara- 
lambie) alinia pe alergători şi ie expunea drepturile şi 
datoriele civice ale orcărui bun român pornit pe fugă. 


Deocamdată, imbrátisind chestiunea cu o privire filo- 
sofică, ce ciudat lucru e să vezi în tara românească o so- 
cietate de oameni inteligenţi, constituită spre a susţine 
rasa bimanelor alergătoare, cînd aceste bimane au nevoie 
de atîtea alte societăți şi de atîtea alte dezvoltări, din 
cari să rezulte o ispravă oarecare. 

E de netăgăduit că, cu cît omenirea înaintează în ci- 
vilizatie, cu atît înclinarea sa către obiceiurile animalelor 
este mai pronunțată. Mai mult: cu cît rasa caucaziană se 
perfectioneazá, cu atît asemănarea în figură cu dobitoa- 
cele devine mai izbitoare. Astfel, sunt unele capete gre- 
oaie şi încovoiate, cari, privite în profil, seamănă cu unii 
cai de la tunuri, a căror bot formează un fel de semi- 
cerc, îndoit spre piept, de o dizgratiozitate desávirgitá ; 
sunt altele cari au ceva din aspectul hipopotamului, lat, 
leneş, dezgustätor ; altele cari tind a semăna cu vul- 
pea; altele cu cocosii, cu bufnitele, cu vulturii — în 
sfîrşit, tendinţe animale. Despre asemănarea cu maimu- 
tele, nici nu mai e vorbă : mai toti muritorii continente- 
lor noastre au ceva maimutesc in figurá.' 


Acum, dacá afará de asemánarea plasticá, omul vrea 
sá-si afirme origina sa si prin asemánarea in trai, ches- 
tiunea devine gravä. 


Tara românească s-ar preface într-o ţară de alergä- 
toare — iar natiunea románá, o natiune de struti. 

Fárá indoialá cá un popor tinár trebuie sá se dezvolte 
atît intelectualiceste cît şi fiziceste. Cînd însă dezvolta- 
rea aceasta începe de la picioare, e o dovadă că popo- 
rul acela face mai mult caz de picioarele decît de capul 
său — sau că are capul atît de bătut, încît nu mai simte 
nevoie să se ocupe de dînsul decît în momentele pier- 
dute, adică atunci cînd nu aleargă. 


Dacă cel puţin lucrul acesta ar fi exact, cu cît ar 
fi mai multi patinatori, cu atîta gradul de cultură s-ar 


154 


dovedi că e mai înalt. Dar astfel cum stăm aztăzi, nici 
dobînda scăzută de 5% din populaţia capitalei n-are drep- 
tul să meargă la patinat. 


Acum, trecând peste filozofie şi ajungînd la fapte, pa- 
tru au fost alergările de la Cişmigiu: alergarea mică, o 
dată ocolul lacului; figuri, vals, mazurcă, ceardaş, ca la 
uşa cortului etc. ; vinätoarea steagului, de două ori oco- 
lul lacului ; alergarea de fond, de trei ori ocolul iacului. 

După cum se vede, au existat alergäri de formă şi 
alergări de fond. 

Ceea ce însă a dat de gîndit adeväratilor sportmeni a 
fost nedreptatea ce comitetul curselor a făcut unora din- 
tre alergătorii de fond. Ca şi la cai, şi la oameni, condi- 
tiunile fizice nefiind aceleaşi, era drept să se stabilească 
o egalitate oarecare de greutate, ca nu cumva X, fiind 
mai uşor şi mai lung în picioare, să biruiască pe Y, care 
şi el ar fi de o rasă foarte nobilă, dar care, fiind zidit pe 
o temelie mai largă şi mai pătrată, cu toată ştiinţa sa de 
patinator, să fie întrecut, pentru simplul cuvînt că e 
ceva mai durduliu şi mai cu vază decît X. 

De aceea un comitet, bine pătruns de datoriele sale 
hipice, ar fi instituit un cântar, care să determine greu- 
tatea fizică a fiecărui alergător, lăsînd pe cea morală la 
o parte. Astfel toti concurenţii, prea favorizați de natură, 
ar fi luat cîte un kilo de greutate, fie în bolovani, fie în 
plumb, şi dreptatea ar fi fost respectată. 


înainte de a începe să ne palpite inimele cu gonacii, 


să privim un moment locul. 

Aspectul e frumos. Jumătate Bucureştii, cari se 
bucură de favoarea soartei de a avea un palton, se află 
de față. Femei de toate mînile si de toate formele se 
invirtesc pe luciul ghetei, privind sau fiind privite, ri- 
zînd sau fiind luate în rîs. Unele patinează, altele umblă 
fără patine, altele stau în expectativă. Cele cari pati- 
nează, privite de departe, au aerul unor manechini am- 
bulanti, cu mînile în manşon, cu capul sub căciulă, cu 
spiritul peste tot sau nicăieri — şi se duc, ca nişte ilu- 


155. 


*zii pierdute, spre o lume către care tind vecinie cînd 
n-au fiarele de picioare şi pe care vecinie o gonesc cînd 
le au : lumea fericirilor visare. E adevărat că, avînd pa- 
tinele, omul se simte mai uşor şi pare că şi mai puţin 
legat de glodoroasa coaje a planetei noastre, căci poate 
fugi mai repede de lucrurile ce-l înconjoară, decît cînd 
nu le are. Ele ajută şi spiritului să se desprindă din 
adîncimele coltoroase ale realităţii şi să zboare spre o 
culme depărtată, în atmosfera căreia pluteşte idealul 
omului nobil : poezia. 


Cele cari nu patinează trec liniştite şi cu totul pe pă- 
mint, ascunzîndu-şi nasul în gulerul hainei şi rezemîn- 
du-se, cu încredere sau fără încredere, după cantitatea 
de fericire casnică ce o încearcă, de brațul bărbaţilor lor. 
Pentru doi oameni cari se iubesc, a sta pe gheaţă fără pa- 
tine este a pune amorul într-o şerbetieră de îngheţată şi 
a-l scoate după un ceas degerat. In frig e ceva bărbătesc, 
războinic, slavic, dacă voiti, cari accentuează o intensi- 
tate de viaţă neobicinuită şi pe care femeile debile nu-l 
pot cu uşurinţă suporta. Dar cînd e vorba despre curse... 
totul devine suportabil. 

Cele care rămîn în expectativă sunt ca unii deputaţi 
cu prea multă conştiinţă, cari, neîntelegînd încă unde e 
adevărul, se abtin de la vot. în numărul lor intră : doam- 
nele cele prea serioase, cele prea bătrîne, guvernantele 
şi infirmele. 

Bărbaţii sunt cu totul de o altă coloare. Cea mai 
mare parte port patine. Unii port ochelari. Alţii, şi pa- 
tine, şi ochelari. 

Cele mai năzdrăvane figuri, supte de veghere sau de 
suferințe, umflate de somn sau de bätrînete, plouate, ne- 
hotărîte, aşezate pe umeri robusti sau slábánogi, deco- 
rînd un spate ghebos sau un piept decorat, furnică în 
sus şi in jos, avînd fiecare aerul de a tine în stăpînirea 
sa cel puţin o jumătate din imperiul rusesc. Militari, za- 
rafi, toptangii, studenţi, slujbaşi, advocati, braşoveni, cri- 
tici, ingineri, tutungii, poeti, băcani, profesori şi cite şi 
mai cîte bresle, cari vin să adaoge cîte ceva, din pro- 
priul lor haz sau ridicol, la ridicolul sau la petrecerea 
acestui tot greoi care se numeşte Onorabilul P. T. Public. 


156 


Şi această masă mişcătoare aşteaptă curioasă să vadă 
noul spectacol ce i se pregăteşte. 


Pe la 2 ceasuri şi jumătate, d-nu general Haralambie, 
un bătrîn simpatic şi viguros, aşează pe concurenți la li- 
nie, înaintea lojei comitetului, tinindu-le următorul dis- 
curs : 

„D-lor, aveţi să plecaţi cu toţii în acelaşi timp, cînd 
voi da eu semnalul. Fiecare dintre d-voastră să alerge 
fără a impieta asupra drepturilor colegilor săi şi fără 
a vă pune piedică sau a vă da brinci. Veţi rupe-o la 
fugă, cînd voi zice: fifi gata de plecare ! Una, două, 
trei Im 

N-apucă bine să-şi termine discursul generalul, şi 
cîțiva dintre concurenţi, luînd învăţătura drept semn, se 
opintiră la concurs, preocupaţi de ideea de a ieşi în cap 
şi a prinde frînghia spre a aveaastfel mai putin de fugă 
decît dacă ar fi fost la margine. Fură reîntorşi, spre 
marea bucurie a publicului, care făcea un chef nespus 
de toate aceste particularităţi hazlii... 

în fine, semnalul se dete şi concurenţii plecară... 

Fuga tinu vreo cîteva minute. Alergarea avea un 
caracter comic. Unu dintre concurenți, mai putin prevá- 
zător, neposedind pe umăr semnul distinctiv al alergäto- 
rului, fu silit să-şi lege braţul într-o batistă, ceea ce îi 
da un aer de invalid, demn de toată conmizeratiunea pri- 
vitorilor. 

Din vreo şapte persoane plecate, nu s-au văzut la în- 
toarcere decît două : d-nu Sc. Al. Orăscu, care a luat pre- 
miul întîi, un port-tabac de bronz, oferit de d-nu maior 
Vlădoianu, şi d-nu N. Cutarida, premiul al doilea, căruia 
i s-au dat două statui oferite de d-nu D. I. Ghica.' Cei- 
lalti, neputînd s-ajungă la vreme, au rămas care unde-a 
putut. 


Al doilea premiu, Figurile, a fost acela în care ridi- 
colul s-a manifestat cu mai multă putere decît în toate 
celelalte. Lumea strînsă împrejurul uneia dintre cele 
două muzici militare formase un zid natural în interiorul 


157 


cäruia aspirantii la ceasornicul oferit de societatea pati- 
natorilor dau concurs. 

inchipuiascá-si cineva un om singur, jucînd, după mă- 
sura unui vals, în fata a o mie de privitori şi sărind, cînd 
la dreapta, cînd la stînga, spre a da dovezi de înaltă con- 
ştiinţă a tacticei dántuitoare. După ce acesta îşi isprăvi 
întorsăturile, venea altul la rînd, şi aşa mai departe, pînă 
ce se isprăvea numărul concurenţilor. 

O parte din public rămăsese extra muros de teamă 
să nu se scufunde gheaţa, în locul unde grămădirea era 
mai mare. Deja apa începuse a ieşi prin cîteva părți, si 
n-ar fi fost cuminte să ne prelungească prea mult această 
interesantă expoziţie de talente, spre a nu da ocazie 
publicului inteligent să ia o baie rece, foarte nepotrivită 
cu temperamentul său sanguin. 


Muritorii cari nu erau în fericita poziţie de a putea 
plăti un franc la intrare găsiră cuminte să decoreze pomii 
cu interesantele lor persoane, de la cari nu se mai vedeau 
decît două picioare, atîrnînd printre ramuri, cari aveau 
aerul de a privi cu un fel de rîvnă politică pe camaradele 
lor de pe gheață, gătite cu patine, ca nişte ciute de munte. 
Şi aici caste !... şi aici priveiegiuri !... şi aici protectiune !... 

lată cum devine cineva socialist. 


După acest concurs, urmară încă două — acestea de 
fond. 


Ziua a fost splendidă. Timpul părea că voieşte să ia 
sub protecţia sa această petrecere mano-cavalinä. Un 
soare cam rece, dar cinstit, îşi trimetea razele sale de 
aur să tempereze entuziasmul unui zefir prea demon- 
strativ. 

Unor astfel de raze, cari nu mai port decît gloria 
unei călduri trecute, cînd le vezi ajunse pe gheaţă, iti 
vine să le oferi cîte un ceai. Dar fiindcă bufetul nu are 
pus în program că trebuie să dea ceaiuri şi laraze, te 
multumesti cu a gîndi şi nu mai inviti pe nimeni. 

Pomii îmbrăcaţi cu promoroaca iernii par a-şi întinde 
braţele lor discärnate către atotputernicul din ceruri, 
implorîndu-l să sfirgeascá cu gheaţa de pe lac, spre a 


158 


vedea mai repede pe tovarăşul vremurilor calde, pe alba 


°°’ Sm nrin vázduhul sur, bande de ciori se rotesc a 
iarnt incuUind" cu zborul lor triumfal, progresele 


"Tar't's, la marginea apei, o salcie tristă îşi pleacă 
frunSVcu modestie, neîndrăznind sa pnveasca fa a 
această enigmă nedezlegată ce se numeşte om pe caie 
însă foarte adeseori îl păzeşte m mormmt, ca o senti 
nelă veche şi credincioasă. 


1883 


PALABRAS 
Anul II 


(Duminicä, 6 februarie) 


Grozav lucru e cînd trebuie să scrii şi nu ştii cum să 
începi. E tot atît de grozav cît e să fii gazetar pe nişte 
timpuri atît de îndărătnice ca cele prin care trecem. Cînd 
crezi că ţi-ai prins subiectu sau că eşti pe drum de a 
aşeza în cap o frază frumoasă, tocmai atunci vine un 
muritor negazetar care, în calitatea sa de contribuabil, 
se crede în drept să-ţi tulbure cugetarea, întrebîndu-te 
de mersul trenurilor publice, de Conferinţa de la Londra, 
de Austria etc. Astfel, ieşind dintr-o cafenea, spre pildă, 
întîlneşti pe prietenul D. Acesta cade ca o avalanşe 
asuprä-ti cu interpelatia următoare 

— Bonjour, ce mai e nou? Am auzit că Conferinţa 


ne-a refuzat dreptul de a lua parte la masa verde. Ade- 
várat e ? 


— Adevărat. 

— Cum o mai duci cu lumea? À propos ! Se zice cá 
Serbia are obrăznicia să se puiepe picior de egalitate 
cu noi. Cîtă prezumtiune, mon cher !... Am auzit cá te 
însori. Adevărat e ? 

— Nu-i adevărat. 

— E de datoria Conferinţei... 

— Să se-nsoare ? 

— Nu... să puie pe fiecare la locul său. Orcum, Con- 
ferinta... Văzîndu-l cá e dispus să mă asasineze cu areo- 
pagul european, îi strînsei mîna şi trecui înainte. 


160 


— Tot am cîştigat ceva de la D. Ştiu cum sä-ncep 
palavrele, îmi zisei. 

Şi, vesel, má duc să mănînc. La birt îl întîlnesc pe J. 

— A... vous voilà ! Te aştept de un sfert de ceas. 
Ce mai ştii de la Conferentá ? 

— Frate, ce să ştiu? am înghiţit atîta conferentá, 
atîta areopag, atîta Dunăre, că sunt gata să mă înec în 
apele bátrinului Istru. Ia şi tu gazeta şi citeşte-o. 


Faptul e că gazetele sunt toate tifoi de chestia Du- 
nărei. Ea importă, fără îndoială, pe toată ţara, dar are 
cusurul de a apăsa prea mult asupra spiritului unui cro- 
nicar, care e dator să treacă de la un subiect la altul 
fără multă întîrziere la fiecare. 

Printre gazetele străine, cele spaniole vorbesc cu multă 
bunăvoință de d-ra Theodorini. Primadona română, care 
cîntă astăzi pe scena Teatrului regal din Madrid, este 
diva stagiunei şi ziarul La Discusiôn, vorbind despre 
Traviata, îi consacră o coloană întreagă cu astfel de mă- 
gulitoare cuvinte : „El acto tercero fué interpretado à la 
perfección por la senorita Theodorini" şi „Del acto cuarto 
solo diremos que fué, de parte de la egregia artista, un 
prodigio de ejecución". * 

D-ra Theodorini, care, afară de Traviata, a execelat 
n Hughenoti, personificind o  Valentiná fără pereche ; 
n Africana dînd spaniolilor o Selika desäviîrsitä ; în 
Lucrezzia Borgia etc. — ar trebui să nu uite cu 
totul cá glasul care cîntă şi încîntă astăzi pe frații madri- 
leni a rostit primul cuvînt şi a scos prima notă româ- 
neşte. 

Fără îndoială că d-sa va fi atrasă de sferele Eseuri- 
alului' de multe argumente, căci, chiar pentru un artist, 
proza sustine poezia. Cu toate astea, d-ra Theodorini ar 
dovedi o trăsătură de caracter recunoscător, cînd ar primi, 
chiar în condițiuni inferioare celor din alte oraşe, să con- 
tracteze, din cînd în cînd, cîte-un angajament cu impre- 


î 
î 


* „Actul al treilea a fost interpretat în perfectie de d-ra 
Theodorini", şi „Despre actul al patrulea vom zice numai cá 
a fost, din partea plăcutei artiste, o minune de executare" (n. D. Z.). 


161 


sa noastrá, spre a ne da ocazie s-o admirám din nou. 
imi aduc aminte cá in Lucrezzia, d-ra Theodorini excela 
in actul al treilea. 

in aceastá Borgie, si vorbesc de libret, este un fel de 
misticism clasic, care se ascunde, cu o ştiinţă infinită, 
pînă şi în crenelurile castelului, pe poarta căruia stă 
scris odiosul nume de Borgia. 

Piesa aceasta, căzută pe mîinile lui Wagner, ar fi 
devenit o măreaţă dramă muzicală, şi poate că atunci 
ai fi înţeles mai bine pentru ce Borgia conţine într-însul 
pe Orgia. 


Bietul Wagner ! 

Ce pagină vorbitoare este viaţa acestui om! Mic şi 
umilit la început; neînțeles de nimeni ; sărac ca cel mai 
sărac cintáret de orgă ; fiind silit să copieze partiture de 
opere sau să facă orchestrație pentru cine ştie ce teatru 
de banlieue; huiduit, fluierat şi, cu toate astea, plin de 
geniu |... 

E de netăgăduit că francezii, cu genul lor de muzică, 
nu puteau înţelege destul pe marele om de la Bayreuth. 
însă, printre dînşii, Gounod,’ acela care, în Faustul sáu, 
a fost cel dentîi care a trecut peste marginele muzicei 
uşoare, a trebuit să simtă de mult ce mare putere de 
creatiune se ascundea sub craniul care a adormit pentru 
vecie în nobila cetate a dogilor. 


Wagner avea un mare proiect înainte de a muri. Re- 
gele său, melomanul Leopold,' îi punea la dispoziţie 
toate mijloacele trebuincioase spre a studia, la Atena, 
caracterul unei drame antice. Moartea însă, mai grăbită 
decît regele Bavariei, se plimba hidoasa pe lespezile pie- 
tii Saint-Marc, aşteptând trecerea acestei stele radioase, 
spre a o coborî din cerul márirei sale în apele adinei ale 
lagunelor. 

Wagner a murit la Veneţia. Poate fi o legătură mis- 
tică între moartea lui în oraşul cel mai poetic din lume 
şi între viaţa cea mai zbuciumată, dar, din această 
cauză, cea mai măreaţă şi impunătoare din cîte un geniu 
a avut pe pămînt. 


162 


Anul acesta e, fără contestare, anul de doliu al ome- 
nirei. Privindu-i pe toti cum se duc, clatini trist din cap 
şi-ţi zici : orgie ! orgie, viaţa noastră! 


Orgie, fără îndoială, căci cu oarecare urbanitate în 
frază, suntem, cea mai mare parte, la masa vieţii, un fel 
de mosafiri nepoftiti, cari ne-am pomenit pe lume, în urma 
unor alcátuiri chimice, fără să avem cea mai mică noti- 
une în starea noastră. 

în această privință, pesimiştii par a vedea mai lim- 
pede decît toti ceilalţi cugetátori. Ei consideră viaţa o 
luptă, piept la piept cu nevoia, pe care omul trebuie s-o 
sustie de la leagăn pînă la cimitir. Se zice că împărăţia 
lurriei aceştia va rămîne pesimiştilor. 

Orcum fie, d-nu Mavrus' cu d-nu Valentineanu nu 
sunt pesimisti. 

Pentru un om care de atîtia mari de ani face gaze- 
tărie, cum face d-nu Valentineanu, trebuie să mai aibă 
cineva o condescendentá oarecare. Cînd însă omul însuşi 
nu-şi mai păstrează respectul ce şi-l datorează siesi şi 
s-apucă să publice bazaconii, rîzi fără să vrei, şi, dacă 
d-nu Valentineanu o fi bon enfant, ride şi dumnealui. 
Astfel, d-sa, cu o gravitate magistralá, toarná o prefatá 
la volumul de poezii a d-lui Mavrus, umflatá şi apoca- 
liptică, in care vorbeşte în aceşti termeni si scrie cu 

aceste litere : „Dante, Caeacspir, Milton, Gote, Chiller, 
Lamartin (în loc de Shakespeare, Goethe, Schiller şi 
Lamartine), Victor Hugo, Heliade, Alecsandri ş.c.l. prin 
geniul lor poetic ináltará spiritul uman şi ilustrarä lite- 
ratura cu opere nemuritoare, care vor face ornamentul 
şi gloria geniului uman". Apoi, „rezbelul Troadei a născut 
un Homer, împărţirea Poloniei născu un Mickiewicz,’ 
coruptiunea şi decadenta regatului României născu pe 
Anton Mavrus". 

Dumnezeu sä-l tie in sfinta sa pazá, mai ales cá e si 
veteran de la '48, dar ar fi fost mult mai nobil veteranu 
dacá nu se apuca de poezie. 

Deschid cartea unde s-o deschide ea singură. lată 
poezia 


103 


Strigati unii cît de tare 

Si prin grai si prin ziare 
Cäci nimeni habar nu are 
Ca sä vä dea ascultare, 
Streinii se tot strecoará 

In sermana noasträ tarä 
In care înfig o gheará 
Luîndu-ne apa de la moară. 
Voi stati încă neuniti 

Unul de altul despärtiti ! 
Fär'a vä trece prin minte 
Că o să rámineti c-un dinte, 
Mai ales cherestegii 

Cari-şi pierd musterii 

Şi nu văd că răul vine 

Din maşinile streine 

Cari scot neîncetat 
Cherestea d-exploatat. 


Chiar pentru o poezie populară, e prea... populară. 


Fiindcă veni vorba de poezii, am de anunţat o bro- 
şură a d-lui Saphir. ' 

E o carte ca toate cărţile cari apar în aceste vremuri 
de decadintä naţională, vorba d-nului Valentineanu, în 
care poetu îşi plînge păcatele sale şi nedreptätile seme- 
nilor săi. Ea e închinată socialiştilor. O închinare ca 
orcare alta. 

Mă abtiu de a o judeca, căci broşura e judecată de 
d-nu Mircea Dimitriade' cu o competență care nu mai 
lasă nici o îndoială asupra valoroşilor bărbaţi cari si-au 
dat mîna spre a se susține pe tărîmul analfabetismului 
literar. 

Critica aceasta e publicată în Presa liberă” 

Spre ştiinţă. 


Presa liberă e nouă gazetă, care apare de două ori pe 
săptămînă, sub directiunea unui tînăr. E frumos cînd 
elemente neîncercate intră în lupta pentru propaganda 


164 


ideilor noi, fie la început chiar cu o doză oarecare de 
neexperientä. Experienţa cu timpul se dobîndeste şi lu- 
crarea merge înainte. 

Ceea ce se cere, mai cu seamă, de la un organ nou, 
ca să poată prinde rădăcină în bunele dispoziţii ale pu- 
blicului, este o îngrijire de redacţie specială, care să ga- 
ranteze un parlamentarism în stil şi o democraţie în ten- 
dinte, neşovăitoare. 

In afară de aparitiunea celor două volume de mai sus 
şi a acestei gazete, nici o noutate pe cerul publicităţii 
române. 

Viaţa la Bucureşti trece foarte încet. De trei ori pe 
săptămînă nu ştie omul ce să se facă. Opera a încetat 
de mult. Opereta franceză murise înaintea Operii. Teatru 
românesc e foarte putin gustat. Nimic, nici concerte, nici 
serate literare, nici conferinţe, nimic. Singure balurile 
mai animează puţin carnavalu, şi anul acesta, mai mult 
decît orcînd, toate societăţile cîte sunt în capitală, de 
băcani, de frizeri, de funcţionari, îşi au balurile lor re- 
gulate. 

Carnavalul fiecărui an nu este decît o porţiune a car- 
navalului vieţii. Microcosm şi macrocosm. Ce are unul 
în mic, celait are în mare, dar, în definitiv, mascarade 
într-amîndouă. 


1883 


PALABRAS 
Anul II 


(Duminică, 27 februarie) 


„Nestatornic ca vremea din tara românească" ar fi 
fost cea mai innemeritá formulá care ar fi descris pe 
Don Juan. 


Astăzi, un soare cald si primăvăratic dá suflet de ti- 
nerete bătrînului pămînt; mine ninsoarea şi crivățul 
îi pune în cap gluga posomoritá a trecutei ierni... Poi- 
mine o iluzie trecătoare de veselie cerească vine să în- 
şele pe cei ce sufăr — şi a patra zi gerul îngheaţă din 
nou crängile şi mugurii, punînd o barieră friguroasă 
foilor ce vor să renască pe aceeaşi tulpină tremurătoare. 


E multă vreme de cînd nu văzusem Şoseaua atît de 
văratică ca în ziua de 23. Trăsurile, caii şi oamenii pă- 
reau mai frumoşi decît altă dată şi în fuga lor se citea 
un fel de renaştere către vioiciunea diminetelor de iunie, 
în cari, fără voie, fiecare muritor se pomeneşte făcînd 
stihuri sau repetînd pe cele făcute de alţii. 

Trăsurile închise veneau pline cu copii, a căror feţe 
roşii şi drăgălaşe stau la geamuri ca nişte rodii în galan- 
tare ; trăsurile deschise transportau femei sau bărbaţi 
cu nasuri în blănuri; şoşonii aduceau pe proprietarii 
lor, cărora desigur doctorul le prescria plimbare pe jos, 
şi, în fine, vîntul văzduhului prindea din zbor cîte un 
nor uşurel sau cîte o pasăre pribeagă, pe cari le aducea 
prin aerul subțire şi încă rece să încununeze această bu- 
curie universală. 


165 


Alături de această populaţie bucureşteană, care ieşea 
să aspire aerul căldicel al cîmpiei, treceau spre oraş că- 
răuşii de la Băneasa, mergînd prin noroi, alături de boii 
de la jug, şi priveau cu un fel de mirare penele de la 
pălăriele doamnelor sau mătasea din fundul cupeurilor, 
considerîndu-le ca pe o dobîndă rău cheltuită a unui ca- 
pital care era reprezentat prin braţele şi sucmanele lor. 

— Ja uite, mái Stane, ce-a lăsat Dumnezeu pe pă- 
mâînt ; oameni cu pene la cap si flori pe poalele fuste- 
lor... 

— Dacă-am pune şi noi, măi, nişte pene la căciulă ?.. 

— Cată-ţi treaba, bre !... Să laşi tu cucoşu berc ca să 
te faci de rîsu satului !... Asta-i bun pentru boieri, da' 
pentru nişte mocofani ca noi...numai cînd te ia la oaste-ti 
pune pană de curcă la căciulă. Hei! d-apoi atunci să nu 
te mai legi de pene, cä-ti ia păru foc. 


Aşa intră grăind cărăuşul pe bariera Mogoşoaiei, şi-n 
cinstita lui filozofie judecă pe fiecare cum i se cuvine să 
fie judecat. E o teribilă ironie în chipul în care grăieşte 
țăranul despre noi, cei de la oraşe. Nimeni nu stie mai 
frumos decît dînsul să grăiască o poreclă nemerită celui 
pe care-l urăşte. Dar, în schimb, nimeni iarăşi nu are un 
suflet destul de mare spre a purta într-însul recunoş- 
tinta pe care o poartă ţăranul pentru cel ce-i face bine. 


Si, mai cu seamă, cînd e vorba de a cînta frumuseţea, 
sau de a-şi spune dorul sufletului. ce de imagini vii gă- 
seşte în închipuirea sa bogată şi cîte comparații duioase 
şi atingătoare ştie să tragă din priveliştea naturel ! 

înainte, teatrul îndeobşte se ocupa cu figurile din po- 
por, şi în aceasta tot Alecsandri se afla în fruntea miş- 
cării. Lucru e, dealtminteri, firesc, căci teatrul, ca şi li- 
teratura în genere, are, ca primă manifestatiune, forma 
populară. 

In vremurile din urmă n-am mai avut, ca tipuri şi 
limbă din popor, decît pe Nea Frăţilă. Orcît rău s-a zis 
contra acestei piese, e de netăgăduit că ea îşi are frumu- 
setile ei literare, cari rásplátesc, în mare parte, păcatele 
scenariului. Lăsînd la o parte că în stagiunea aceasta nici 


167 


o piesă n-a fost jucată ca Nea Frăţilă, limba aceea dulce 
şi blajină a d-lui Odobescu pare că te unge la inimă cînd, 
rostită de o gură oarecare, grăieşte atît de bine ca a d-nei 
Romanescu. Apoi, sunt cîteva momente, în viaţa de flácáu 
unguresc a lui Nea Frăţilă, cari îţi dau o analiză psihică 
a caracterului atît de profundă şi de credincioasă, încît 
ti se pare că-l cunoşti pe omul acesta de cînd e lumea, 
şi atît de bună impresie îţi face, încît, dacă ti-ar cere 100 
de galbeni împrumut, şi dacă i-ai avea, se înţelege, i-ai 
da îndată, fără fir de formă. 


Vorbind de teatru, mi-aduc aminte de d. Manolescu, 
care, retras dintre societarii Teatrului National, începe 
luna viitoare o serie de reprezentatiuni dramatice la 
„Dacia".' Prima piesă cu care va începe va fi Hernani. 

Hernani, admirabila dramă a lui Victor Hugo, pen- 
tru mine cea mai frumoasă din cîte a scris geniul veacului 
nostru, e tradusă în româneşte, în versuri, de d-nu Rasi- 


anu,' acela care a tradus si pe Marion de Lorme. 

D-nu Raşianu lucrează cu multă dispozitiune. în spe- 
cial pentru Hernani nu pot vorbi nimic, fiindcă nu cunosc 
traductia. Mă tem însă să nu fi ales şi pentru această 


piesă, ca şi pentru Marion, versul alexandrin de 16 silabe, 
care, întru cît mă priveşte, îl judec absolut impropriu 
pentru scenă. Pe lîngă că el se depărtează de original, 
care, ca alexandrin franțuzesc, e de 12 silabe, versul ro- 
mân de 16, prea lung fiind, osteneste. 


Dar... crima pînă acum nu e decît imaginară. Mi-ar 
plăcea să nu fie deloc. 
Mult stau însă şi mă tot mir cine are să ia rolul 


Dona Sol. Conjecturi nu fac. Ajunsesem însă să mă con- 
ving într-o vreme că, în singura 
d-na Romanescu ar fi în stare să ia răspunderea actului 
al V-lea. Doresc să mă fi-nşelat. 


lumea noastră teatrală, 


Dar Don Carlos ? Dar Don Ruy Gomez de Silva? 

Succesul ar bucura pe toată lumea iubitoare de artă, 
şi pe mine, care am avut în special pentru Hernani un 
fel de cult, m-ar încînta. 


168 


în Europa apuseană, unul din marile evenimente, ale 
zilei e drama muzicală a lui Saint-Saëns ` Henric VHlI-a.' 
Libretul e lucrat de d-nii Léonce Detroyat şi Armand Sil- 
vestre. 

Criticii n-au vorbit nimic pînă acum asupra acestei 
importante lucrări, care pare menită a face epocă înli- 
teratura muzicală franceză, alături de Hamlet a lui To- 
mas' şi Faust a lui Gounod. 

Persoanele care figurează şi cîntă într-însa sunt: re- 
gele Henric (Lassalle), don Gomez (Dereims), duca de 
Norfolk (Lorain), Surrey, un curtean (Sapin), regina (d-na 


Krauss), Anna de Boleyn (d-ra Richard) si un nunțiu 
papal. 

Desfăşurarea actiunei, în cîteva cuvinte, este cea ur- 
mătoare regele, înamorat de Anna de Boleyn, se des- 


parte de regină, în contra voinţei papei. Regina se re- 
trage la curtea sa, iar Henric, în loc să se simtă fericit 
prin noua sa nevastă, devine cu totul zuliar. Şi avea 
cuvînt bietul rege, căci Anna iubise mai înainte pe don 
Gomez, reprezentantul Spaniei, care era, în acelaşi timp, 


şi protejatul vechii regine. Printr-o întîmplare nu toc- 
mai bine explicată, una dintre scrisorile Annei de Bo- 
leyn către don Gomez cade în mîinile vechii regine. 
Anna află şi, sub vălul unei pocäinte afectate, se pre- 


zintă la palatul duşmanei sale. Fosta regină era pe patul 
de moarte. „Viu să-ţi cer iertare". „Eu te iert, dar don 
Gomez, pe care nu l-ai iubit niciodată ?" „L-am iubit 
şi-l iubesc şi tocmai de aceea am venit să-mi dai o scri- 
soare ce o are..." în acelaşi moment intră şi regele, vrînd 
să cerceteze pe vechea sa nevastă despre acest corp al 
delictului, spre a se convinge dacă Anna a mai iubit sau 
nu pe altcineva. El, spre a o hotărî să deie scrisoarea, 
de gelozie, face declaraţii de amor Annei în fata patu- 
lui pe care zăcea fosta sa nevastă, care-l mai iubea încă. 


Atunci începe în aceasta o luptă groaznică între iubirea 
şi ura ei, pînă cînd moare. Ea moare, dar nu dă scri- 
soarea. 


Scena aceasta trebuie să fie admirabilă. 


169 


La ce-a confäptuit ? 


1883 


PALABRAS 
Anul II 


(Duminică, 27 martie) 


lesit din oraş, mă duceam alaltäieri la Băneasa, des- 
tul de jalnic ca să nu mă mai uit înapoi la furnicarul 
de lume ce ieşise grămadă pe alee, cum ies gîndacii, zişi 
boii Domnului, la soare ; destul de amärît de necazurile 
prosteşti ce şi le născoceşte omul singur, ca să nu mai 
cuget decît la neatârnarea unei viete cu totul străină de 
lume ; destul de ostenit, ca să nu-mi mai dau osteneală 
a mă gîndi pentru ce trăim şi pentru ce nu murim — 
cînd, un convoi mă ajunse din urmă, învăluit în giul- 
giul durerii şi mergînd posomorit spre tintirimul nem- 
tesc de alături. Era un băiat tînăr, care se ducea să se 
odihnească. Pe sicriul său o coroană albă purta aceste 
trei cuvinte : ă mon fils. In ele se ascundea o întreagă 
poemă de durere. 

lată cel mai puternic argument contra zădărniciilor 
noastre. Te sucesti, te-nvirtesti, strigi, alergi, te lupti, 
ajungi un moment în care te crezi mai presus de moarte 
sau nici n-ai vreme să te gîndeşti la dînsa — şi e destul 
un car funebru să te ajungă de pe urmă, ca orgoliul să-ţi 
ingenunche, iar vremelnicia pasiunilor tale să-ţi apară 
întreagă şi strigătoare ca o profeție a vremurilor de apoi. 

Cu aceste cugetări, ajungeam la Băneasa. Tocmai 
atunci un cupeu se-ncărca, ca o corabie, cu cîteva chile 
de suflete omeneşti în care gärgärita stricäciunei nu in- 
trase încă, căci erau suflete de copii. Cupeul plecă şi ră- 
măsei singur. 


171 


în fine, ochiul surprinde cîteodatä unele momente 
de indointá, in cari a reveni la viatá este tot atit de greu 
cit e de greu a muri. Pádurile le vezi multá vreme, 
toamna, încercîndu-se să-şi păstreze o generaţie de 
frunze ofilite, cari cu greu se desprind de ramura care 
le-au purtat şi cad pînă jos, ca un fel de muzică nespus 
de tristă. Tot astfel primăvara, cînd e cîte o zi caldă şi 
cînd zăpada nu se mai zăreşte peticind pămîntul cu alba- 
sa pînză, ti se pare că ramurele cu greu se hotărăsc să-şi 
reia podoaba lor de verdeață. 


E drept că la această îndoială ia parte oarecum şi 
primăria, care votează, pe fiecare an, cîte un paragraf 
special pentru ridicarea prafului de pe şosea şi transpo- 
zitia lui pe crăngile pomilor şi-n buzunarele cetăţenilor. 
De sub stratul de nisip ce se aşază pe toate ramurile 
copacilor, cu greu mai ies mugurii, cu florile şi frunzele 
viitoare. 


La Băneasa, vechiul bufet din mijlocul pădurei este 
astăzi o mizerabilă ruină, care slujeşte de adăpost cu- 
cuvăilor, bufnitelor şi liliecilor de noapte, a căror glas 
răguşit şi sperios pare a forma ecoul plîngerilor ce ies 
din adîncul ruinelor din față, ruinele palatului Bibescu.) 

în acest mic salon dărăpănat, cîte nume nu sunt 
scrise ! Cite fiinţe n-au venit, tinere şi surîzätoare, să 
cate pacea unei pietre singuratice, pe care şezînd să-şi 
destăinuiască una alteia comorile sufletelor lor ! cîte ră- 
tăcitoare făpturi n-au bătut cărările acestui mic parc, în- 
setate de plînsul unei dureri, prea mare spre a fi înă- 
buşită, prea ascunsă spre a fi purtată în mijlocul lumei! 
Şi cînd cugeti că a fost destul un chelner să mănînce 
cîțiva pumni de la cine ştie ce dezmetic, pentru ca toată 
această pleiadă de lunateci să-şi ia tälpäsita spre reali- 
tatea în care inotám cu toţii — încă o datá-ti vine să 
repeti : rêver ?! ça c'est d'un archiimbecile par les temps 
qui courent /... 


Ei! şi, cu toate astea, e păcatul omenirei de a visa... 
intorcindu-má de la Băneasa, întîlnii un mocan sprin- 
ten şi voios venind călare pe catîrul său parcă cucerise 


172 


lumea. Animalul insá párea a fi un animal foarte me- 
ditativ, cáci la doina stápinului sáu el párea a se ingriji 
de necazurile ce-l aşteptau în această vale a plingerilor, 
şi mergea abătut, cugetînd desigur la nedreptatea ceap- 
cănului de mocan, care-l ţinea strîns între pulpele sale. 

„lată,-mi zisei, cum devine cineva socialist !" 

Şi, în sfîrşit, mă apropiai de oraş... 

La barieră îmi ieşi înainte un cîrd de curci, cele mai 
nobile şi mai iscusite curci din cîte au trăit vreodată 
sub soare. Cer iertare d-lui Jipescu, dar nu ştiu cum 
se făcu, Curca Radi din Patul din Poieziele dumisale-mi 
veni în minte, făr' de nici un cuvînt, şi mă pedepsi 
pînă acasă, rimînd veşnic cu päsärescul GL 

Ciudat caracter de scriitor are d-nu Jipescu. Cireşia 
din broşura d-sale e o bucată cu totul originală, şi ni- 
meni n-ar putea tăgădui o importanţă oarecare acestor 
poezii, dacă ele ar fi mai puţin... cum aş putea zice? 
mai puţin ale d-lui Jipescu. Ceea ce e însă neîngăduit, 
pentru un om cu puţin gust, sunt titlurile ce autorul şi 
le aşterne pe prima filă a cărții 

GR. M. JIPESCU 
bacalaureat în ştiinţe şi litere 
licenţiat în drept, advocat, autorul 
cărții Opincarul etc., etc. 


Nu mai lipsea decît să-şi puie şi certificatul de patru 
clase primare, pentru ca să ştie bine că e vorba despre 
d-nu Jipescu, cel cu Curca Radi, iar nu despre vreun 
alt Jipescu, scriitor şi acesta, licenţiat şi acesta, dar nu 
autorul cărții Opincarul. 

Titlul, rar duce la nemurire. 


Talentul şi, după el, meritele adevărate sunt cea mai 
puternică asigurare contra morţii numelui.’ Am uitat 
poate descendența. Adesea însă moştenitorii unui nume, 
în loc să-l ridice spre nemurire, îl coboară spre cea mai 


ruşinoasă moarte. 


1/3. 


Printre talente, acela de a şti să cînti cu măiestrie 
este adesea cel mai frumos şi cel mai puternic, dar, din 
nenorocire, cel mai puţin răsplătit de posteritate. Un 
mare pianist, spre pildă, un Tausig, un Bulov, o 
Menter,' un Rubinstein, sau o primadoná celebră — o 
Patti, o Nillson, o Donnadio' — tráiesc ín posteritate 
cu mult mai putin decit ar trái un compozitor de ope- 
rete, un Franz v. Suppé,' de exemplu, care, desigur, nu 
e printre cei ordinari, dar are un renume cu mult mai 
mic decit al unei Petti. 

Există însă şi aici o compensatie firească. Nu e fäp- 
turá pe lume care sá se poatá bucura mai mult, pe cit 
e în viață, de favorurile soartei, decît o primadonă sau 
un tenor renumit. Celebritate, bogăţie, onoruri, toate i 
se cuvin. în schimb însă, după moarte, grozav vine de 
repede uitarea, dar grozav de repede. Compensatie. 

în definitiv însă, mi se pare că cei cu adevărat fe- 
riciti sunt cei ce se bucură cît trăiesc; după moarte... 
vie potopul ! Bietul Berlioz zicea cu amärire : „MI faut 
bien mourir pour avoir raison de cette canaille qui s'ap- 
pelle le public”. 

Desigur, d-ra Theodorini, iubita noastrá compatriotá, 
nu poate repeta cuvintele de mai sus. D-sa e alintată la 
Madrid cel putin tot atît cît o dona Paz in Escurial". 
Si marea Operá din capitala Spaniei nu ingáduieste pe 
fiestecine sá cînte. 

in beneficiul sáu s-a dat de curînd Mephistophelles 
de Boîto. Un succes strălucit a încoronat ostenelile ar- 
tistei románe, care e astázi numáratá printre cele mai 
puternice primadone din Europa. Tot felul de ovatiuni 
si de daruri i s-au adus de publicul si de presa spaniolá. 
Impresa i-a dáruit o bogatá bratialetá cu briliante ; o 
alta i-a dat-o d. Petro Sainz ; douá alte scule de la d. Pa- 
blo Morales ; patru superbe coroane, cum spune La Dis- 
cusi&n, de la senora dofia Leonor Alvarez, de la sefiorita 
Borghi, de [la] contele de Greppi, neschimbatul abonat 
al locului 8 ; o sculá bogată de la baronul de Benifayó ; 
apoi o ploaie de flori si de buchete, cu nelipsitii porumbei, 
de la senora dona Antonia de Mesa si de la tot publicul. 

In sfîrşit, Theodorina e astăzi cea mai iubită artistă 
a Madridului. 


174 


în capitala noastră au început cîteva mişcări în sensul 
muzicei. 

Mai întîi un concert în luna trecută (20 febr.) dat de 
d-nii Hubsch," Vlădoianu, Dimitrescu” şi Schipek, 
cu ajutorul d-nei prințese Elena A. Bibesco.' S-au cîn- 
tat lucruri frumoase. Cu deosebire Adagio şi Finala din 
Kreutzer-sonate (Beethoven) pentru vioară şi piano, au 
fost cîntate cu multă ştiinţă. D-nu Hubsch a fost reche- 
mat şi d-na prințesa Bibesco, după dorința m.-s. reginei, 
a cîntat două bucăţi afară clin program, Chopin ‘ şi Men- 
delssohn." 

in luna curentá, primul mare concert simfonic dat 
de toată suflarea muzicantilor din Bucureşti, sub direc- 
tia d-lui Wachmann' ; d-nii Fleva, Vládoianu, Paras- 
ehivescu" şi o mulțime de alți diletanti luau parte. 
Peste tot erau aproape 80 de persoane. Partea întîia a 
mers bine. Délibes'' era cunoscut şi pregătit. Partea a 
doua II, slab. Beethoven nu-i Delibes. 

Ca primă încercare însă a fost foarte multumitoare 
si aşteptăm al doilea concert cu o adevărată nerăbdare. 


Pe duminică. 


1883 


CRONICA LITERARA 


(Duminică, 3 aprilie) 


în vîrtejul iumei, care ne ia pe fiestecare si ne duce 
spre oceanul păcatelor plăcute, în care les dieux ont 
marié la peine avec le plaisir, e o adevărată odihnă a 
spiritului să ştii că o dată pe săptămînă, uraganul se ri- 
sipeste, iar plăcerea, acest serpe ispititor, se face cureluse 
unsă si se duce pe sub pămînt, pînă dincolo de hotare. 

— Drum bun, i se zice miercurea, şi în locul şerpe- 
lui, să vie filozoful, tainicul, în lume călătorul cocostirc, 


AI primăverii dulce iubit prevestitor. 


Şi cu dînsul liniştea şi poezia vine. 

După cum vedeţi, miercurea vulgaritatea dispare şi 
în locu-i vine liniştea şi poezia. E darul d-lui Maiorescu 
de a o aduce. 

Mai toţi bărbaţii noştri de litere, o mare parte din 
tinerii scriitori şi mai toate doamnele, cîte se ridică, în 
literatură, mai presus de nivelul celebrei 


On dit que l'on te marie 
Et tu sais que j'en peux mourir 


sunt aeolea ca sä asculte, unii povetele, altii criticele 
stápinului casei, care le spune cu o bunătate desävîrsitä. 
Cîteodatä, cu cei pretentiosi, bunätatea aceasta se schim- 
bă într-o ironie atit de fină, dar atît de muscätoare, încît 
e vai de muritorul care are rául-gust d-a fi pretentios. 
Cînd alături de d-nu Maiorescu se mai află şi d-nii Lau- 


176 


rian, Eminescu sau Mihăilescu,  muritorul în chestiune 
trece prin toate stările unui convalescent şi este curarisit 
de orice boală grandomanică. 

în vremile din urmă, mai toti membrii Academiei, şi 
în special ai secţiei literare, iau parte la aceste întruniri 
săptămînale. 


Miercuri, la 23 martie trecut, d-nu Alecsandri a ce- 
tit noua sa piesă : : Fîntîna Blanduzia, o comedie de ca- 
racter antic, în care unii văd oarecari aluziuni la epoca 
noastră literară, dar care e, desigur, cea mai izbutită 
lucrare a poetului în acest sens. Numele piesii e luat de 
la numele fîntânei de predilectiune a lui Horaţiu : Blan- 
duzia, dăruită lui de Mecenate,' un fel de Medicis al 
timpului. Piesa e in trei acte, în versuri. Persoanele 
sunt : 


Horaţiu 

Mecena 

Postumus, praetor 

Scaurus Scytul, libert (affranchi) 
Coerax, intendant 

Gallus, sclavul lui Horaţiu 
Getta, sclava lui Scaurus 

Neera, curtizaná 

Zoii 

Glutto, parazit 

Cebal 
Strobil 
Menas 
Thracus 


sclavi 


Actiunea se petrece la Roma, epoca lui August, ziua 
Satumalielor. 

Actul întîi este introductiv. Se face menţiunea de 
la-nceput de un manuscris a lui Horaţiu, coprinzînd sa- 
tirele sale, care ar fi pierdut primprejurul Blanduziei. Se 
înfăţişează viaţa sclavilor, cu o vervă puternică, care 
adaogă la farmecul anacronismului gama juvenilă a spi- 
ritului, de care e plină piesa, de la un capăt pînă la cel- 
lalt. Apoi, după cît ne-aducem aminte, Zoii, detractorul, 


177 


se-neearcá sá conteste lui Horatiu meritele sale poetice, 
arătînd cá tot ce produce marele om se datoreşte lui 
Gallus, sclavul sáu. 

Actul al doilea, la Scaurus, in care zisele lui Zoi! 
sunt repetate lui Horaţiu, cu invitatiune pentru marele 
poet să dovedească contrariul, dacă poate. Horaţiu räs- 
punde cu liniştea cu care ar răspunde d-nu Alecsandri 
„Sunt mai prejos de mine lucrurile acestea". Cînd însă 
i se spune că are drept să ceară orice va voi, dacă va 
putea să improvizeze cîteva versuri, în prezenţa tuturor 
celor de față, Horaţiu, punînd ca pret al acestei dovezi 
dobîndirea sclavei Getta, Scaurus îi acordă cererea, şi 
atunci, în locul lui Horaţiu, dinu Alecsandri scrie trei 
strofe, cari sunt de o frumuseţe mai presus de orice 
laudă. Am fi voit să le reproducem aci, spre a da o mică 
dovadă anticipativä de puterea şi tinereţea cu care e 
scrisă această piesă, însă ţinerea noastră de minte e prea 
slabă spre a fi păstrat toate frumusetele  Blanduziei. 
In fine, drept răsplată, Horaţiu capătă pe Getta. Tot în 
actul acesta asistăm la o masă de Cresus,“ in care mîn- 
cările cele mai imposibile trec pe sub ochii noştri, cu 
luxul scandalos ce-l aveau romanii pe timpul imperiului. 
Toată destrăbălarea aurită a acestei ginte de semizei se 
oglindeste în cîteva scene ale Blanduziei, şi nu ştim în 
ce chip mai înnemerit să mulțumim poetului pentru 
osteneala ce şi-a dat-o de a cerceta autorii vechi, spre 
a ne înfätisa o icoană credincioasă a timpului si nára- 
vurilor romane. 


Actul al treilea, c'est le clou de la piece. Marele Ho- 
ratiu se înamorează de preţul versurilor sale, de Getta. 
Getta însă iubea pe Gallus, sclavul lui Horaţiu, cu care 
era de o viţă. 

Neera, curtizana, devine zuliară. 

E de observat că Neera, ca toate curtizanele de pe 
vremea ei, spre a părea şi mai rafinată în stricäciune, 
tinea să fie iubită de bătrînul Horaţiu. Acesta cäutase 
s-o convingă „că răsăritul cu apusul nu se întîlnesc ni- 
ciodatä". Ea nu vrea s-asculte şi se pare că cu drept 
cuvînt. Getta e pusă la licitație. Concurenti sunt multi. 


178 


In fine, nobila Getta, care avea sînge de Bren’ în vinele 
sale, se indignează. 

Minunată pagină e această indignare a sclavei ! Fie- 
care vers răsună ca un ecou de liră eoliană; fiecare 
vorbă e ca o picătură de apă limpede ; fiecare idee e o 
cugetare de înger !... 

Ea e răscumpărată tot de Horaţiu, care, nemaiputîn- 
du-şi stăpîni focul, îi spune că o iubeşte. Getta e pusă 
între recunoştinţă şi amor. Ea, caracter cinstit înainte 
de toate, cu toată suferinţa ce o încerca, spune verde 
lui Horaţiu cá nu are pentru dînsul decît o nemárginitá 
recunoştinţă, pe care e gata să i-o dovedească oricind. 


O ! dar de la recunoştinţă pînă la iubire, cît e de 
departe !... 

Neera intervine. Gelozia ei o făcea să reamintească 
lui Horaţiu dacă „răsăritul nu se întîlneşte cumva cu 
apusul" şi îi arată pe fereastră pe Getta, care ieşise şi 
căuta cu Gallus manuscrisul pierdut împrejurul Blan- 
duziei. Horaţiu se revoltă şi pune mîna pe spadă, stînd 
gata să lovească pe Getta şi pe Gallus, cari intrau cu 
pergamentul găsit. In acel moment suprem însă, înte- 
lepciunea marelui om biruieşte nebunia inimei sale şi, 
în loc de a-i lovi cu spada, el îi atinge pe amindoi, după 
obiceiul liberării sclavilor, dîndu-le drumul. 

Astfel se sfîrseste. 

Lucrurile acestea le reproducem din memorie şi ce- 
rem iertare autorului de vom fi făcut vreo omisiune, sau 
vreo incorectitudine în expunere. 


Domnul Alecsandri e un om blazat asupra compli- 
mentelor şi laudelor. 

A-i spune că e admirabil şi frumos tot ce se găseşte 
în această piesă e a-i repeta ceea ce aude pe fiecare zi. 
De acgea vom urma altfel. 

S-a observat d-lui Alecsandri (ni se pare de către 
d-nu Roman') că Saturnaliele cad cam pe la sfîrşitul 
iui dechembrie şi, prin urmare, frumosul firei nu poate 
fi atît de splendid cum îl descrie d-sa. I s-a mai obser- 
vat apoi că, dacă una din conditiunile comediei antice 


179 


unitatea dO timp, este urmărită, şi în actul al treilea ne 
aflăm în ziua Saturnalielor, când sclavii au libertatea să 
facă orice or pofti, pentru ce, în cele două acte de la 
început, îi vedem bătuţi şi sträsnititi de Coerax, inten- 
dentul ? 

Cea dintîi observatiune nu ni se pare întemeiată de- 
cît pe jumătate, căci sunt ani în cari dechembrie la Roma 
e tot atît de frumos ca cea mai frumoasă lună. Cea de-a 
doua însă, îndrăznim a crede că e cu totul întemeiată. 
Pe lîngă străşnicia cu care sunt trataţi sclavii în cele 
două acte de la început, mai asistăm apoi, cu aceleaşi 
persoane, la trei prînzuri : două în scenă şi unul în cu- 
lise. Cu toate că romanii după vremea lui August stau 
cîte două zile şi două nopţi ia masă, mîncînd — totuşi, 
în aceeaşi zi, cu aceiaşi oaspeţi, la trei mese deosebite, 
nu ştim dacă nu e prea mult chiar pentru romanii lui 
August. ' p 

Aceste observatiuni însă cît de palide sunt pe lîngă 
frumusețea întreagă, a piesei |... 

Toată Blanduzia (piesa, nu fîntina) a fost lucrată în 
patru săptămîni. 

Fericit pămîntul care a născut un astfel de om! 


Miercurea trecută, 30 martie, s-au citit la d-nu Ma- 
iorescu următoarele lucrări 

Mai întîi d nuvelă a d-lui Marienescu," membru în 
Academie, reprezentînd Banatul (nuvela cu autor cu tot), 
care se numeşte (numai nuvela) Steaua fetei sau po- 
vestea florilor. D-nu Marienescu a început cu un logos, 
a cărui sfîrşit s-a amînat pe miercurea viitoare. Nuvela 
însă s-a cetit. 

E vorba despre o. culegere de nume populare de tot 
felul de flori şi de buruieni, cari, cele mai multe, au un 
rol insufletit în această nuvelă.  Serrienic, Brindusa, Pi- 
pirigutá si alti cîțiva cetățeni, ele soiul celor ce preced, 
se mişcă, trăiesc, se-ndrăgosfesc, numai spre a se sluji 
în toată viața lor tot cu plante. 

Dacă am lua nuvela domnului Marienescu ca un tă- 
rîm geologic, în care partea nuvelisticei să formeze fauna, 


J80 


iar numele proprii flora, am judeca-o pe scurt astfel : 
flora acestui tărîm este foarte bună, iar fauna foarte 
»Slabá". 

in sfîrşitu sfirsitului, Semenic aduce Brindusei Steaua 
fetei (aici e luat alegoric : steaua pe care se crede.cá o 
are fiecare om in cer, si steaua fetei, planta) si totul se 
incheie cu bine, spre marea bucurie a celor ce ascultau 
si a d-lui Marienescu, care primeste felicitári pentru 
Flora nuvelii sale. 


După aceea, d-nu Maiorescu citeşte următorul ca- 
tren dedicat de d-nu Hăjdeu d-nului Alecsandri, asupra 


Blanduziei sale 
La Fintina Blanduziei 


Bátrinule Horaţiu, a Romei vechi mîndrii, 
De care toţi latinii în veci se vor mîndri, 
Iubirea-mi pentru tine azi este si mai vie : 
Iubindu-te pe tine, iubesc pe-Alecsandri. 


30 martie 1383 


Autograful îl ia cu multă dragoste d-nu Alecsandri. 
într-o asemenea lucrare nu e permis să se arate că în 
cele două stihuri * dentii cuvîntul míndria e repetat de 
două ori, sau în cele două din urmă acela de iubire de 
trei ori — căci versurile de mai sus nu sunt decît o 
inspirație a momentului, venită d-lui Hăjdeu în seara 
de 30 martie anul 1883, fără gînd de a fi publicat.” 

în urma acestui catren, s-au cetit două poezii inti- 
tulate ` Dezgust şi Ghici, fără autor cunoscut, cari au 
fost primite cu bunăvoință.) 

După aceea, d-nu Eminescu şi-a cetit singur un şir 
de poezii, pregătite pentru revista d-lui Iosif Vulcan," 
unele mai frumoase decît altele. Suavitatea limbei aces- 
tui om dă poezielor sale un farmec cu totul deosebit, iar 
sferile ideale în cari aleargă cugetarea sa le întipăreşte 
cu o seninătate cerească. 


* In textul de bază : szrofe. 


181 


E La urmá s-a recitit o poezie a d-lui Alecsandri : Iarna 
vine, închinată d-rei Livia Maiorescu, Autorul o pre- 
găteşte pentru Almanahul Societăţii „România jună“ din 


Avem trebuintä oare să mai spunem cît e de fru- 
moaşă ?.. 


1883 


OUA ROŞII 


(Dumineca | Pastelui) 


Rindurile aceste vor fi cetite in provincie intre douá 
ciocniri de ouă. 

— Hristos a înviat ! 

— Adevărat ca-nviat ! 

Şi creştinătatea se va veseli şi se va bucura, de la 
vlădică pînă la opincă. Odihna in tara românească este 
garantată de Constituţie pentru ziua de Paşte. Betia, 
deşi nu este garantată, se urmează ea şi cum ar avea 
un articol special în Pactul... nostru fundamental. Toti 
călătorii şi toti pribegii vin la vetrele lor. Familiele mem- 
brilor opoziţiei ajung, în fine, să aibă pe şefii lor în- 
turnati la Bucureşti. Pînă şi d-nu Kogălniceanu se as- 
timpärä ! 


— Hristos a-nviat. 

— Ba n-a-nviat. 

— Cum n-a-nviat ? Sä vede cä n-ai fost sä primesti 
luminä de la preaseurtimea-sa mitropolitul primat ? 

— Ba am fost, da' vezi cá sunt antirevizionist. 

— Ei şi ? Pentru nerevizionisti nici Hristos nu mai 
are vole să se scoale din mormiînt ?... 

— Ba bine zici, Hristos a-nviat ! 

— Aşa ?.. Atunci eşti revizionist ? 

— Ba nu, frate... 

— Ba da, căci Hristos era reformator. 


183 


— Ei bine, n-a-nviat ! 

— Tocmai aici te-nşeli, căci a-nviat. Si dacă zici că 
n-a-nviat, nu crezi în S-ta Scriptură, şi dacă nu crezi în 
S-ta Scriptură eşti ateu, şi dacă eşti ateu nu poţi s-a- 
jungi la guvern. 

—* Da' nu zic nimic, frate. 

«— Nu... Trebuie să zici ceva. 

— Fiindcă trebuie, ia fii bun şi spune-mi un lucru. 

Aici nerevizionistul meu prieten se aplecă spre mine 
şi-mi şopti la ureche încet 

— Tu spui că Hristos era reformator. Ia, te rog, ara- 
tă-mi care este Hristosul vostru, al reformatorilor sau 
revizioniştilor ?... 


Am început să mă gîndesc... Fieşteeine-şi poate în- 
chipui că prima mea cugetare fu pentru d-nu Rosetti. 
îmi adusei aminte că am acasă o colecţie de fotografii 
a oamenilor mari, între cari se află, din întâmplare, un 
cap de Christ după Rembrandt şi un Rosetti după Szath- 
mâry. Deosebirea era atît de înspăimîntătoare, încît, 
fără voie, mă pomenii zicînd 

— Ce compari dumneata pe Szathmâry cu Rem- 
brandt. Orcît ar fi de frumos cineva, încăput pe mîna 
lui Szathmâry, iese cine ştie ce poznă de român. Aşa, 
eu unul am văzut pe divinul d-nului Vernescu” care are 
oarecari veleitáti de Christ, fotografiat la sus-pomenitul 
artist, si era cit p-aci sá semene cu d-nu Tocilescu' 
junior. 

— Ce tot spui ? imi zise tovaräsul meu. 

— Nu... gindeam tare. 

— Ei, ai găsit pe Christ ? 

— Acusi, acusi. Si má gîndii înainte. 

Cine mai sunt oare aprigi revizionisti ? Aprigi, dar 
$1 frumosi, si incá frumusete cu barbá. D-nu Fleva, 
d-nu Costinescu,' d-nu Dimancea.' As! d-nu Dimancea 
ar face un Christ cu cioc — nu-i bun. Atunci ráminem 
la cei doi den, Dacă ar fi fost vorba să alegem si din- 
tre cei ragi, era uşoară treabă: puneai mîna pe d-nu 
Chitu' or pe lepurescu, şi idealul era gata. Dar nu-i 
permis. 


184 


D-nu Fleva e cam oacheş. Presupunem însă că l-a 
zugrăvit Rembrandt şi l-a pus în umbră. Bravo, am 
găsit ! 

— Eurêka, prietene. 

— Pe cine ai găsit ? 

— Pe d-nu Fleva, 

— Bine, numai să primească să-i răstignim. Dar crezi 
tu că, chiar dacă ar primi, se va crăpa în două catape- 
teasma vreunei biserici ? 

— Asta nu te priveşte. Destul să-ți dau martirul. 

— Martirul!... Un martir care, după ce va scăpa 
de pe crace, se va duce să alerge la curse. 

— Asta-i treaba noastră. Noi suntem astfel organi- 
zati ca să ne putem face deodată şi martiri si artileristi 
şi tipografi şi lăutari şi popi, tot ! 

— Revizionist ce eşti, îmi zise cu indignare tovaräsul 
meu, mă duc, că tu eşti în stare să mă adimeneşti cu 
o astfel de organizare arhi-saint-simoniană. 

Rămas singur, picioarele mă porniră spre casă, căci 
sper că v-am spus că mă aflam pe trotuar. 

Ciudat lucru ! Toată lumea e coprinsä de frigurile 
revizuirii. N-ai cap să te-ntorci, fără ca acest cuvînt să 
nu-ți atingă timpanul c-un fel de zbîrnăitură supără- 
toare : reviz,.viz...viZ... sau, pentru ceilalți, nereviz...ne- 
viz... neviz.. Particula negativá nu e lásatá pentru nimic 
in lume. 

Bácanii la sfîrsitul semestrului nu mái fncheie soco- 
telile, ci revizuiesc” conturile ; frizerii's-au săturat ascu- 
tind briciurile si acum le revizuiesc ; inspectorii finan- 
ciari nu mai fac inspectii, ci revizuiri ; cucoanele nu se 
mai spovedesc, ci se revizuiesc. E grozav lucru. 

Astfel, tocmai pe cind mergeam acasá, aud la poarta 
bisericii Creţulescu două doamne discutind, cu o gravi- 
tate reclamatá de situatiune, dacá trebuie sau nu sá se 
spovedească ! 

— Bonjour, ma chère, unde te revizuiesti tu anul 
acesta ? 

— Cum unde mă revizuiesc? unde m-am revizuit 
intotdeauna... 

— Bine, bine, dar la care preot ? 

— La duhovnicul Erosonim de la Colentina. 


185 


— Eu nu mä revizuiesc. 

— Va sá zicá esti antirevizionistá, faci parte din 
opozitie.' Foarte bine, am să te spui lui bärbatä-täu, 
care, de pe cît îl cunosc eu, e grozav de revizionist. 

— Pari a-l cunoaşte foarte bine, iti fac complimen- 
tele mele. Si eu cunosc teoriele bárbatului táu si stiu, din 
nenorocire, cá e foarte putin revizionist, lucru pentru 
care te pling, draga mea. 

— La revedere. 

— La revedere. 

$1 astfel se despártirá. 

Nerevizionista se duse-n jos. Revizionista o luă la 
deal, spre palat. In fata casei Olbricht,” uliţa se lárgea 
dind drumul vederii sá se inece intr-o mare de seniná- 
tate, pe care apusul soarelui o colora cu un carmin dulce 
$1 poetic, carminul curcubeului. Era ín acel apus de 
*soare un fel de intristare de tinerete, gravá si melan- 
colicä, care turbura sufletele cele mai iernatice şi mai 
nesimtitoare. ,Voie buná" pärea a trimete neobositul 
cálátor al cerurilor, trecind sá lumineze hemisferul ce- 
lálalt, ,voie buná" celor ce cred si sperá. Desigur, dru- 
meata spre nord bágá de seamá aceastá panoramá ce- 
reascá, cáci ea se opri ai se uitá, dusá pe gînduri, la 
mult tînärul apus. 


Un apus tînăr !... Paradoxä ! Si cu toate astea, de cîte 
paradoxe de acestea nu avem nevoie sá ne hránim, ca 
sá nu cádem, ingenuncheati de prea marea apásare a 
traiului nostru. 


— Hotărîtor, zise tînără femeie, şi cerul se declară 
revizionist, căci el se-ncercá a-şi goni norii şi cetele, 
spre a ráminea curat ca o lege electorală cu trei colegii. 


Tot în sensul revizuirii, dar a unei revizuiri radicale, 
socialistii din tara noastră au încondeiat de Paşte un oii 
roşu, pe care se citeşte, scris în litere mari: Emancipa- 
red, L0 Pană AE el eurem a vedo sy ce ai e 


a fi bună. Mărturisesc însă că, întru cît mă priveşte, 
mai mult decît toate programele şi manifesturile care se' 


186 


găsesc într-însu, mă bucură si mă înveseleşte această 


poezioară de şase linii 


Fragi şi mure 


Cînd tigäncusa cu ochi de mure 
în zori se-ntoarce de la pădure 
Cu cofăelul umplut de fragi. 
Mă uit la dînsa şi-mi zic în mine: 
îmi plac şi fragii, o văd prea bine, 
Murele însă mi-s mult mai dragi. 


Mai toate articolele sunt scrise cu vigoare. La sfir- 
şitu foii se găseşte această mică glumă făcută pe soco- 
teala unui diplomat: „Osinda cu moarte în România.. 
Deşi liberalii, astăzi la cîrmă, au combătut cu multă fu- 
rie osînda la moarte, coprinsá în petitiunea de la Iaşi," 
cu toate acestea, introducerea acestei pedepse între le- 
gile ţării trebuieşte privită ca un fapt împlinit. Cele den- 
tîi jertfe ale acestei sălbatice şi neomenoase legi sunt: 
d-nii N. Cretulescu," ministru României la St. Peters- 
burg, Emanuel Lahovary' şi alti domni pe cari nu ni-i 
amintim, însărcinați a reprezintă România la sărbătoarea 
încoronării ţarului la Moscva." '" 

Cam tragic !... Insă n-ar fi fost natural dacă o gazetă 
socialistă n-ar fi mirosit niţel a dinamită. 

Socialiştii vor pregăti, desigur, multe ouă näzdrä- 
vane, cu cari coincid şefii politielor, să cazá träsniti de 
puterea a cine ştie cărei materii explozibile. 

À propos de aceste meşteşuguri lucruri, cîti come- 
dianti politici din tara noastră nu se aseamănă cu ouăle 
de Paşti, cari au plumb la fund şi pe cari, orcum le-ai 
aşeza, tot în picioare cad !.. De le-ai aseza pe burtă, ele 
se rostogolesc şi se pun tot în picioare. De le-ai aşeza 
cu capu-n jos, ele se-ntorc cu capu-n sus. Numai cînd 
le ţii în mînă, atunci se astîmpără. 

Aşa sunt toţi saltimbancii. 


Orcum ar fi însă, această strămoşească obicinuintá 
de a ciocni ouă roşii în ziua sfintelor Paşte trebuie păs- 
trată. 


187 


Oul Pastelui este simbolul primáverii si al viitorului, 
în germenele sáu este rezumatá o viaţă nouă şi tînără, 
şi această viaţă o dorim tutulor acelor ce simt, cugetá 
şi trăiesc româneşte, tutulor acelor ce, ca noi, luptă pen- 
tru renaşterea şi propăşirea neamului nostru. 


. întinzînd dreapta noastră peste Carpaţi, zicem fra- 
tilor transilvăneni 


— Hristos a-nviat ! 


întinzînd-o apoi peste Dunăre, zicem românilor ma- 
cedoneni : 


— Hristos a-nviat ! 

Şi aşteptăm de la dînşii un răspuns care să iasă din 
piepturi libere şi să rie zică : 

— Adevărat oa-nviat, fraţilor! `“ 


1883 


CORESPONDENŢA LITERARA 


(Bucureşti, apriliu 22) 


Prietene, 

Tot gîndind să-ţi răspund, am lăsat să treacă zi după 
zi, şi m-am pomenit la sfîrşitul lui aprilie fără să-ţi fi 
scris un rind. Pricina e foarte simplă: nu ştiam de ce 
să-ţi vorbesc. 

Dacă tu ai stat în Bucureşti, ai putut să vezi ce fel 
de viață ducem noi. De dimineaţă pînă seara trăim pen- 
tru alţii. Ne sculăm, mîncăm, lucrăm, ne plimbăm, ne 
culcăm şi iar ne sculăm spre a ne culca din nou, pentru 
lumea streină. Cred cá nu greşesc cînd iti spui că chiar 
mîncăm şi, mai ales, ne culcăm pentru alţii. Răstimpul 
de 18 ceasuri, cît nu dormim, ne dăm o nespusă oste- 
neală să-l umplem cu goliciune şi zădărnicie. Şi astfel, 
dînd zi după zi, încheiem lunile cu un activ de dezgust 
foarte pronunţat şi cu un pasiv de fericire şi mai pro- 
nuntat încă. 

De aceea, găsind prea multă uniformitate în hangul 
vieții mele, voiam să te scutesc de a te face copärtas 
la această ursită bolnävicioasä şi înglobită de urît, cu 
care baba care mi-a tors firul m-a hărăzit la naştere. 
Nouă părţi din zece ale vieţii mele nu fac decît să repet: 
Mi-e urît. 

Schopenhauer zice undeva că omul care nu se poate 
mulțumi cu o stare de lucruri mai îndelungată, care 
caută vecinie noi spectacole, este un om fără multă 
viaţă láuntricá, putin cugetátor, mult superficial, prin 


189 


urmare nu tocmai acátare. Recunosc cá are dreptate. Dar 
ce-i faci firei ?.. Dacă aş putea pune mina vreodată pe 
ursitoarea mea, o Doamne! ce mai penalitate i-aş 
inflige ! Pe cinstea mea dacă nu i-aş pune candidatura 
in colegiul întîi de Ilfov sau dacă n-aş pedepsi-o să facă 
caricaturile Scaiului…' 

Ă propos de asta. Ce zici tu de dragostea ce au con- 
fraţii de la Scaiul pentru mine ? Eu întîi am făcut haz 
cind am văzut cum mă lucrează ; după aceea, am zîm- 
bit ; a treia oară am rămas indiferent şi a patra oară 
rni-am adus aminte de un exemplu pe care-l dá Spen- 
cer, ° în sprijinul observatiunilor sale, asupra  dificultá- 
tilor subiective cari nasc din pasiuni : „Călătorul brazi- 
lian Margrav — zice Spencer — şi doctorul Piso (1648), 
cari au introdus întrebuintarea doctoriei ipecacuana în 
farmacia europeană, explicaseră de mult că, luat în doză 
de o drahmă, praful acesta constituie un specific con- 
tra dizenteriei. Nimeni însă n-ar fi crezut, pînă la 1813, 
cînd d-1 G. Playfair, hirurg în serviciul C-niei Indielor, 
veni să dovedească contrariul, cá tot ipecacuana, luată 
în doze de cîte patru drahme, produce o dizenterie teri- 
bilă." 

lartă-mi această digresiune, făcută în cinstea lui 
Esculap' şi a confratilor de la Scaiul, şi îngăduieşte-mă 
să trec înainte. 


Ziceam că n-aveam despre ce să-ţi scriu. Crezi oare 
că astăzi am ? Dar o să mă-ntrebi atunci de ce scriu? 

Dar de ce să nu scriu ? 

la, te rog, hotărăşte-te într-o zi să cheltuiesti 60 de 
bani şi mai hotäräste-te să pierzi vro trei ceasuri de 
somn sau de lucru şi citeşte toate gazetele cîte apar şi 
dispar în capitala unui regat de 5 000 000 de suflete... 
iu m'en dira des nouvelles. 

Nu e întortochetură pe pămînt, nu e platitudine sub 
soare, nu e scandal, nu e beţie, nu e neruşinare pe care 
să n-o vezi zilnic aşternută în coloanele ziarelor noastre. 
Scriu prost, vorbesc prost, se laudă singuri, se insultă, 
li se umflă bucile ca la nişte cimpoieri strigînd Paaatrie, 
Patrie şi iar Patrie — şi cînd vine vorba să arate cît 
le e de dragă această sărmană moşie, nici unul nu se 


190 


găseşte să jertfească din bunul său trai pentru traiul 
bun al patriei. 

Şi nici că se poate altfel. Pe cît vor fi, în această 
țară, foi cari să iasă la lumină numai spre a sluji inte- 
resele unui singur om sau ale unei coterii; pe cît nu 
vom avea, printre cîrmacii corăbiei, bărbaţi hotáüriti, ca- 
ractere ; pe cît instrucţiunea va urma să fie o spoială, 
"ar răsplata talentului şi a muncei o parodie; pe cît 
utopiele vor ţinea loc de adevăruri, în toată iconomia 
statului nostru ; pe cît nesäratii şi nesäbuitii nu vor fi 
duşi la poliție sau luaţi în armată ca să le mai pipäreze 
ratei firea d-nii sergenti ; pe cît vom avea, pentru fe- 
meile din clasele culte ale poporului nostru, această 
frază algebrică, care să le reprezinte, cel puţin pentru 
7 din 8 părţi, ignoranta (a) şi lipsa totală a gustului 
(b): 


a-c b = oo 


— pe atîta vei da dovezi de un om mult mai cu minte, 
bîncl ţuică cu cei 60 de bani ce-i risipesti pe gazetele 
regatului, cáci cel putin in cazul acesta iti va ráminea 
mingiierea de a fi un nobil tuicofil, un hidalgo national, 
prin faptul cá vei incuragia una si singura a noastrá 
industrie pământeană. 

Nu tăgăduiesc că la noi se află talente. Dimpotrivă. 
Ceea ce însă ne lipseşte este o şcoală de aplicatiune. 
Care e gazeta în Bucureşti, sau cari sunt întrunirile în 
care talentele tinere să poată lua o cristalizatiune co- 
rectă, cu unghiuri şi feţe regulate ? Afară de salonul 
d-lui Maiorescu, care face, şi de o mititică gazetă,’ care 
să-ncearcă să facă lucru acesta — nici o mişcare! 

O !... dacă ti le-aş lua pe toate cite le avem în Bucu- 
reşti, şi în laşi, şi în provincie, cum te-aş mai asasina 
cu exemple de platitudine, cu articole de gloabă, cu 
coloane întregi de umpluturi !... 

Dar te crut. 

De aceea, fiindcă în tara noastră e indiferent dacă 
ai despre ce vorbi sau nu, vorbesc şi eu. 

Insă astăzi mă tineam cá am un subiect. 

Uite, frate, despre ce e vorba 


191 


Tu care, in împărăteasca ta lene, cunoşti orice sfîntă 
zi de sărbătoare, vei fi ştiind cá astăzi e ,Izvorul". în 
Bucureşti e o biserică cu hramul acesta.' Ea e cunos- 
cutá de mai toatá lumea citá merge la Sosea nu pentru 
cuvintul cá aceastá lume se abate in toate zilele ca sá se 
inchine, dar fiindcá turla ei se impune privirii cu o 
mică domă bizantină, ce dovedeşte o vechime oarecare 
şi fiindcă în curtea acestei biserici e îngropat Ion Heliade 
Rădulescu. 


M-am dus la biserică. 

iti scriu aceste linii seara; prin urmare, pot să-ți 
vorbesc despre vizita mea ca de un trecut depărtat. Ştii 
că : entre la coupe et les Ivres il y a assez de place 
pour un malheur. Cite nenorociri nu pot avea Ioc acum, 
între o cruce făcută la un mormînt şi o rece întocmire 
de frază !... 


Deci, era o zi dulce de primăvară, în care firea de 
pe pămînt se părea că deschide pentru întîiaşi dată ochii 
spre a privi firea cerească. în adierea vîntului era o 
mingíiere caldă, ca a unei mame care se pleacă spre 
copilul ei adormit; un fel de voluptate de a trăi, care 
mişca încet ramura de liliac spre a o deştepta la viaţă; 
o tremurare a razei, care părea cá se coboară spre a 
săruta cu sfiiciune pămîntul şi spre a-l încălzi; o strá- 
lucire de sărbătoare în tot coprinsul de sub bolta ce- 
rească, în care numai bradul părea că priveşte fără în- 
duioşare această înviere a firei, el, bradul cel neobosit 
de a trăi totdauna tînăr. 


Apa curgea fără grăbire spre vale; rîndunelele de- 
scriau prin aer arcuri întretăiate în mii de chipuri; 
cintizoiul tipa într-un stufis ; dumbráveanca särea din 
creangá in creangá, scuturind puful sálcielor, iar de pe 
dedesubt, tristii călători ai lumei aceştia, oamenii, îşi 
plimbau la soare neroditoarea lor viaţă, făcînd-o copăr- 
taşe la această renaştere a forului. 

începeau să vie trăsurile. 

Multe se abăteau şi pe la biserică, în urma unui mic 
raţionament a stäpânelor, de natura aceasta : 

— Draga mea, tot mergem la Sosea, haidem şi la 
,1ZVor". s 

Se-ntelege ! Mă prind însă cá nimenea n-a zis 


— Tot mergem la biserică, haidem şi pe la Şosea. 

Noi eram patru insi. Trei ne învoirăm să mergem. 
Cel de-al patrulea, mai puțin ortodox, se hotărî să treacă 
înainte. El îşi da cu părerea că scopul tutulor fiind 
acelaşi : Şoseaua, era mai nimerit să iei linia dreaptă, 
deoarece ea formează drumul cel mai scurt de la un 
punct la altul. 

— Eu — să vă spui, fraților — adaogă : n-am de ce 
să merg, căci sunt atît de păcătos, încît de-as găsi la 
biserică izvorul tămăduirei celei mai, radicale, tot nu 
m-aş putea spăla de cărbunele atîtor păcate. Voi, e alt- 
ceva. Aveti fiecare cîte o meteahnä care se poate cura- 
risi. Unul aveți darul cărților, altul al băuturei, altul e 
cu inima în vacanță şi ar dori să şi-o plaseze undeva... 

— Pentru acesta convine mai mult biuroul ide infor- 
matii a lui Binder‘ decît „Izvorul tămăduirei". 

—* în sfîrşit, puteți spera într-o meremetisealá oaresi- 
care, dar eu ? ...Cu toate astea,-mi zise, luîndu-mă la o 
parte, na scrisoarea asta, moai-o-n izvor, ca să fie cu 
noroc. 

— O fi vreo scrisoare de dragoste... 

— Asta nu-i treaba ta. 

— Bine, cu toată plăcerea, dar uiti un lucru : vîrîn- 
d-o-n apă are să se întindă cerneala cît harta imperiului 
rusesc, şi-i păcat de biata respectivă, că n-o să înțeleagă 
nimic. 

— Bine zici tu. Atunci ce-i de făcut ? 

— Dacă nu-nsotesti scrisoarea de vreun ajutor bă- 
nesc, s-o punem sub pragul bisericei, sau, ca să fii şi 
mai sigur, s-o aruncám într-o cutie. 

— Lasă-mă-n pace. Şi pleacă. 

Noi ne duserăm la biserică. 

Biserica aceasta e ca toate semenile sale, tot aceeaşi 
întru toate. Deci nu mai e trebuintä de nici o descriptie. 

La uşă, tradiționala masă a luminărilor de ceară 
înlăuntru doi popi, tot tradiționali şi aceştia : unul slu- 
jind la colțul altarului, altul stînd pe un scaun, lîngă 
o mäsutä de prescuri, si cetind, cam pe ascunsele, Ro- 
mânia liberă. 

Să nu crezi că voi să-mi laud gazeta. Faptul e au- 
tentic. 


IER 


O, timpuri, timpuri !... 

Tocmai eram sá-ncep o tiradá contra vremurilor de 
astăzi, în care popii citesc România liberă în biserică, 
iar cucoanele se roagă lui Dumnezeu să le dea rochii 
cu turnură, cînd, aducîndu-mi aminte de străşnicia înalt- 
preasfintiei-sale mitropolitului primat, îmi luai de seamă, 
ba chiar má hotărîi să sustiu pe toate feţele bisericeşti 
cari, ca preasfintul părinte de la biserica Izvorul, s-ar 
hotărî să citească gazete în loc de a motäi cu nasul pe 
taraba cine ştie cărui cîrciumar. 

Aici, fiindcă tu eşti om răutăcios, o să zici numai- 
decât că mă contrazic. 

Păzeşte-te însă, căci de cînd urmez şcoala d-lui Ko- 
gálniceanu,' găsesc răspuns la toate. Sunt pentru încu- 
ragiarea industriei naţionale, dar nu si de către popi. 

Vezi ? 

în sfîrşit, ca să reviu, sub patrahirul popii care slu- 
jea, o doamnă din societatea bună a capitalei sta înge- 
nuncheată şi părea a asculta slujba bisericească cu o 
devotatiune adevărat catolică. Această femeie a fost şi 
este încă frumoasă. E brună. Are ochii verzi, cu o nu- 
antä abia simțită de încrucişare în privire. Poartă părul 
în două bucle mari pe frunte, cari îi dau aerul, în unele 
momente, de madoná ; la madone à la chaise‘ ` Raphaël 
pinxit. 

Stind in genunchi, sub poalele popii, imi fácea efec- 
tul unei adevărate Magdaline rugátoare. imi vinea însă 
să-i zic: „Orice Magdaliná în poziția dumitale este ru- 
gată a nu-şi ridica ochii în sus". 

Cît de multe Magdaline sunt în Bucureşti, dar cît 
de puţine se roagă! 

lesiräm clin biserică şi ne pierdurám cîteşitrei printre 
nenumăratele morminte care inconjurá sfîntul lăcaş. 

înţelegi ce căutam. Vream să vedem monumentul de 
la mormîntul marelui om. Tu ştii că eu nu prea am 
obiceiu să dăruiesc pe fieştecare muritor cu numele de 
mare om. Dimpotrivă. Cînd însă vorbesc de Heliade 
Râdulescu, trebuie să zic acest cuvînt. Mare poet Heliade 
n-a fost. în timpul lui a fost tocmai ceea ce trebuia să 
fie un român: mare patriot. Da, sustiu că Heliade a 
fost, mai presus de toate, mare patriot. Tot ce-a scris, 


194 


tot ce-a gîndit, tot ce-a greşit, a scris, a gîndit şi a greşit 
spre a arăta lumei ce sînge curge în vinele noastre. 
Şi în aceste timpuri de şovinism universal, cel mai 
mare om pe lume este cel mai mare patriot. 
Ce gîndeşti c-am găsit la mormîntul lui? 
Doi pruni, de-un pustnic räsäditi, 
Ca doi orfani stau pe mormînt, 
Cu fruntile către pămînt 
Poetici, tineri si-ni'loriti. 


Cînd vintul primäverci trece, 

Se mişcă ramurile lor, 
C-un freamăt lung, întristător. 
Cad florile pe huma rece. 


Şi-aceste lacrămi ale firei 

Par plînse de un ochi ceresc, 
Căci flori, ele se vestejesc, 

Dar din parfumul lor cel dulce, 
Vintul ce trece să se culce 
Prinde támíia nemurirei. 


Aviz amatorilor de-a deveni oameni mari. 
Doi pruni şi-o salcie. Atît ! 


întristat pînă-n adîncul sufletului, am ieşit din curtea 
bisericei, dînd din cap, şi am luat-o pe o alee ce se 
pierde în perspectiva tabloului natural ce ni l-a lăsat 
gratiosul Kiseleff.” 

în adevăr, sfîrşind o astfel de vizită, te-ntrebi ce 
dracu e viaţa asta, ce mai e şi moartea? la ce bun să 
te chinuieşti cît trăieşti, ca să luminezi un popor întreg, 
şi iarăşi, la ce să trăieşti cînd n-ai pentru ce te chinui, 
cum trăim noi ?... 

Şi mergînd tot înainte, am mers şi mai nainte... 


3883 


CORESPONDENTA LITERARA 


(Bucureşti, mai, în 3) 


Prietene, 


Dà-mi voie să-mi închipuiesc cá eşti amorezat si că, 
in calitatea aceasta, ti se-ntimplá s-o iei cîteodată razna 
pe cîmp sau prin păduri, spre a plînge neturburat pe 
ruinele inimei tale ; sau, clacă inima îţi este prea párá- 
ginită şi nu te poti urca pe dînsa să te bocesti, dá-mi 
voie să te presupui un moment lunatec, ca să am pricină 
de vorbă. Nu te teme: supoziţia mea n-o să meargă 
pînă a te face nebun de Goiia,' căci s-ar putea, într-un 
astfel de caz, să fiu eu adevăratul nebun. Vezi că noi, 
moldovenii, chiar cînd ne presupunem säriti, ţinem să 
aiurăm in jiletca noastră : Golia, iar nu Mărcuţa.? 

De aceea, să nu te temi. 

Deci, dacă-mi dai voie să te presupui amorezat sau 
niţel cam sui, du-te într-una din pădurile despre Titu, 
sau in oricare parte a frumosului tău judeţ, şi fá-te că 
ştii să tragi cu puşca. Puşca să fie numai pretext. Poţi 
s-o Si-ncarci, cu curagiul care-l ai tu. 


Caută să fie dimineaţa. înţelegi că unui alt om nu 
i-aş recomanda această vizită. O pădure! ce-i o pá- 
dure ? Verdeatä, răcoare şi pasări. 


Un ochi profan, ochiul unui dulgher sau ochiul d-lui 
ministru de Finanţe,” ar vedea, cel dentfi, nişte trun- 
chiuri de doage, cel de-al doilea, o pădure bună de 
parcelat. (A parcela şi parcelare, verb turnat în Minis- 
terul Domenielor, de cînd cu parcelarea Ministerului 
Finanţelor in două.) 


196 


Dar tu ? ..Cite lucruri nevázute de vulg nu se vor 
aráta ochilor tái si cite taine nu vei surprinde in mä- 
lastrá alcátuire a firei ! 

Prin acoperisul tesut din frunze se strecoará cite o 
razá de luminá, care se-ncearcá sá pátrundá prin stu- 
Daul de la rădăcina bătrînilor stejari, paznicii pädurei, 
in care mierla îşi rîcîie hrana, pitulicea îşi ascunde cui- 
bul, veverița îşi plimbă coada, iar ghionoaia, lovind cu 
ciocul scoarţa copaciului, pare a fi un pădurar ascuns, 
care taie uscăturile de fag. Pe sus, tocmai pe vîrful crăn- 
gilor, se aşază sturzii tiuitori, al căror piept galben stră- 
luceşte ca o za de aur; gaitele aleargă din gîrneatä-n 
gimeatá, cu cîte-o ghindă în gură, scotind fel de fel de 
sunete bizare ; caragatele caraghioase zbor bátind aerul 
cu coada lor neagrá si resfiratá. Cite un cocosar rosiu, 
rămas in urma frigului, vine să pîndească mäcesii din 
garduri sau după ripe, iar dacă ai intrat în adincul pă- 
durilor, găinuşa neagră îţi iese în cale, veselă şi ele- 
gantă, tinindu-si trupul cochet pe două picioare subţiri 
şi gingaşe, cari îi dau aerul unei femei de rasă. Deasupra 
ei, în pomi, botgrosul, ca o antiteză cu cioc, vine să 
spargă sîmburii räscoliti pe la rădăcina ciresilor sălba- 
teci, avînd aerul unor băcani zburători, cu gîtul gros, 
cu botul gros şi cu ghearele grosolane. 

lar printr-aceste noroade ale codrului, în limpezişul 
din poiană, se gonesc două presuri, doi amorezati, cari 
se ascund de ochii lumii fiindcă ochii lumii sunt răi 
pentru cei ce sunt buni în inima şi cugetul lor. Fug 
gindacii de frica lor, cum fug ele de frica furtunei. 

Eu, pierzîndu-mă adesea prin pădurile din ţinutul 
părintesc, am alergat zile-ntregi pe urma lor, uitînd ade- 
sea puşca ca să nu mai văd decît această viață adincá 
şi poetică, pînă în cele mai tăinuite cute ale sale, de la 
care mi-a rămas o mare dragoste pentru linişte şi sin- 
gurătate. 

Că am avut răul gust să scriu stihuri nu te îndoieşti. 
Zic răul gust, fiindcă, crede-mă, nu e nimic pe lume 
mai greu de spus decît farmecul şi poezia umbrei, ce o 
întîlneşti peste tot în pădurele cele mari. lată o glumă 


197 


Amor sau cäräbusi ? 
Prin alunisul plin de räcoare, 
Ieri, douá presuri zburau nebune, 
Si iernei moarte páreau a-i spune 
Cà vin pe-o razá tocmai din soare. 
Si cum prin aer îşi spunea dorul 
îşi uită pusca tot vînătorul. 


Ele pe ramuri zburau voioase, 

Bătînd din aripi, miscînd din ciocuri, 

Şi-n mult cochete şi mîndre jocuri 

Rideau de soarte mai nemiloase. 

Şi cum stau astfel, uitînd de toamna, 
Păreau doi oameni : un domn şi-o doanuil. 


Domnul spre doamnă tot da năvală 
Vrind să-i arate că e de treabă ; 

Ea c-o privire părea că-ntreabă 
Dacă şi dînsul cumva nu-nşealâ... 

Şi cum stau singuri, pe ginduri duşi, 
Doamna, coprinsă de osteneală, 
Scăpă din pliscu-i doi cărăbuşi. 


Astfel dar, ce era: dragoste sau luptă pentru exis- 
tentä ? Frică mi-e că presuroiul ar răspunde: luptă ! 

Din nenorocire, vezi tu, lumea e astfel alcătuită încît 
cea mai poetică şi mai gratioasä pasăre e nevoită să 
intre în război cu tovarăşa sa pentru un cărăbuş. Prin- 
tre oameni, cărăbuşii sunt de tot felul, şi, mai deobşte, 
cărăbuşul cel mai de dorit este guvernul. 

Dar fac politică. „Fi de ta chanson politique . strigă 
lui Faust unu din ştrengarii ce se aflau în taverna 
Auerbach. * 


Să fugim dar de politică şi să revenim la pădurile 
noastre. 


m 


Păduri sunt şi primprejurul Bucureştiului. Nu ştiu 
de ce însă într-însele nu e taină, nu e suflet, nu e viață. 
Un fel de vegetație bolnăvicioasă, care abia îndrăzneşte 
să iasă de sub stratul de foi moarte, e călcată zilnic de 
tocurile ascuțite ale doamnelor sau de piciorusele co- 
piilor, cari vin, in bande întregi, să culeagă flori la pâ- 


198 


dure. intelegi că această culegere este o adevărată pus- 
tiire păgînească, din care nu rămîne pentru anul viitor 
nici rădăcina sărmanii flori. 

Aici însă viața îşi are şi ea hazul ei. Deşi lipsită de 
adîncimea şi misterul ce se găseşte în viața pădurilor 
mari, totuşi într-însa circulă o sevă de primăvară, care 
înveseleşte inima celor tineri, sau predispune la gîndire 
pe cei cugetători. De cîte ori n-am avut prilej să văd 
cîte o fată umblînd încet pe sub pomii de la Băneasa 
şi urmărind firul unei cugetări adinei şi triste, care îi 
lăsa pe față un văl de adîncă melancolie! De cîte ori 
nu m-am simțit eu însumi sătul de traiul unui oraş ars 
de soarele nemilos al verii si bătut, din cele patru puncte 
cardinale, de toate vînturile politicei de şleahtă : crivă- 
tul ambitiunei si al averii, bältäretul neghiobilor, aus- 
trul nefericitilor si, în fine, toate adierele mizerielor cîte 
le naşte un hăitic de oameni, care se luptă contra altui 
hăitic : al opozitionistilor : 

Iatá-má iar cu politicá... iti jur cá nu mai fac. 

Cînd văd pe fata de sus, trecînd trista pe sub umbra 
pomilor, imi aduc aminte de versurile' lui Hugo si mi 
le repet incet : 

O vous que votre âge défend, 

Riez ! tout vous caresse encore. 
Jouez ! chantez ! soyez l'enfant ! 
Soyez la fleur ! soyez l'aurore ! 


Quant au destin, n'y songez pas, 

Le ciel est noir, le vie est sombre. 
Hélas ! que fait l'homme ici bas ? 

Un peu de bruit dans beaucoup d'ombre. 


Le sort est dur, nous le voyons. 

Enfant ! souvent l'oeil plein de charmes 
Qui jette le plus de rayons 

Répand aussi le plus de larmes. 


lar cînd mă văd pe mine ; cînd văd duzinele de am- 
bitiosi şi de proletari ai spiritului care mă-ncongiură; 
cînd îmi plec capul s-ascult zgomotul ce se înalță de 
pe furnicarul societăţii noastre — zbieretul atîtor bestii, 


199 


biziitul atitor viespi, rácnetele atîtor pahiderme vorbi- 
toare, má fac sá cuget la o altá strofá a lui Hugo din 
Rayons et ombres’ : 


Comme dans les étangs assoupis sous les bois, 

Dans plus d'une âme on voit deux choses à la fois ; 

Le ciel, — qui teint les eaux à peine remuées 

Avec tous ses rayons et toutes ses nuées. 

Et la vase — fond morne, affreux, sombre et dormant, 
Où des reptiles noirs fourmillent vaguement. 


Netágáduit! Si de cele mai multe ori numai partea 
din urmá, cea rea, dominá caracterul omului. 

Adicá ce crezi tu ? dacá am putea sá ne lepádám de 
invátul cel rău ce ni l-a dat societatea, dacă ne-am dez- 
bräca de haina în buzunarele căreia ne-am virit atîtea 
prejuditii, atîtea credințe greşite, şi ne-am duce într-o 
singurătate în care să nu ajungă niciodată zgomotele 
asurzitoare ce le produce Eul omenesc, n-am fi mai buni, 
mai drepți, mai putin stricati ? Crezi tu într-un Laertiu' 
din Romeo şi Julieta a lui Shakespeare ? Eu grozav cred. 

Priveşte criticii şi, mai cu seamă, istoricii de astăzi. 
La citi găseşti acea obiectivitate a judecății care, unită 
cu o eruditiune temeinică, este singura garantie a unei 
vederi drepte si nesoväitoare? Ai abia un H. Taine’ în 
Franţa care, numai graţie spiritului său eminamente ob- 
servator şi filozofic, a ajuns să adune o mînă de ade- 
văruri sociale, cari, mai mult decît toate observatiunile 
criticilor, garantează exactitatea vederilor sale istorice. 
Eruditul Ernest Renan" e, din cauza creşterii şi a pre- 
juditiilor societăţii în care a trăit, foarte adesea subiec- 
tiv, şi, cu toată nemărginita osteneală ce-şi dă spre a 
se dezbrăca de unele trăsături iezuitice, el, marele is- 
toric-critic al vieţii lui Isus, are adesea părţi de criticat... 

De la noi nu-ţi iau pe nimeni, fiindcă n-am pe cine. 
D-nu Maiorescu ar fi poate singurul bărbat asupra căruia 
să se îndrepte toată luarea-aminte a natiunei, spre a-l 
trimite să trăiască în singurătate, ca să formeze astfel 
un critic suprem, pentru tot ce se mişcă şi se produce 
pe tärîmul inteligentii. Dar d-lui Maiorescu, caracter 
eminamente sociabil, dupá cum atit de bine-1 zugráveste 


200 


d-nu Ang. Dimitrescu,' nu-i prea suride viata lui Laer- 


tiu, si deci... | AS 
inchipuieste-ti un om învățat care a trait m mijlocul 
lumii, ca noi toti, care a suferit mult, care a iubit mult, 
care printr-o potrivire de intámplári, a rámas singur, 
dezgustat, ostenit — închipuieşte-ti-i cáuttnd pacea în 
fund de codri si ducînd cu el toată eruditiunea veacului 
în care a trăit, precum şi parfumul unor sentimente 
înalte, cari contribuiesc mult la formarea unei drepte 
judecăţi în materie de artă... Pune-l apoi să-ţi scrie şi 
să-ţi analizeze faptele oamenilor... Ce ar fi? _ 

Aştept de la tine să-mi spui ce ar fi. Mai întîi însa 
du-te la pădure. 


' 


1883 


PALABRAS 
Anul II 


(Duminică, 12 iunie) 


Veacul nostru fiind veacul expozitielor, şi arta cea 
mai mare rezumîndu-se în arta de-a tăia o rochie sau 
de a înnoda o cravată — e foarte firesc ca şoseaua de 
vecinică pomenire a contelui Kiseleff să semene dimi- 
neata cu geamul unei dughene de mode. Tot ce se mişcă 
sau stă pe loc din contribuabilii capitalei regatului ajung 
sub tei prin diferite mijloace de transport: pe sus, pe 
jos, cu trăsuri, cu cărucioare, cu roabe, în tramvaie, cum 
dă Dumnezeu. Efectivul femeiesc se urcă la o cifră con- 
siderabilă ; cel bărbătesc stă în raport direct cu cel fe- 
meiesc. 


Persoanele în chestie vin să ia aer la zile fixe. Func- 
tionarii sunt hebdomadari ; răspund la apel numai du- 
mineca ; bogatii şi cască-gura sunt mai periodici decît 
gazetele politice : apar şi a doua zi de sărbătoare. Cu 
dînşii iau parte la plimbare şi calfele de cizmari, graţie 
traditionalului Blaue Montag. D-nii cu pretenţii literare 
vin fără zi fixă, dar cînd vin au buzunarele pline doldora 
cu jurnale şi broşuri de tot soiul. Doamnele romantice 
transportă pe bietul Musset ori pe d-l Dame, prin ga- 
zeta sa literară Cimpoiul, pe sub umbra teilor, sau, ca 
să fie şi mai de sezon, iau volumul lui Alph. Karr, 
Sous les tilleuls, şi rumegä cu un regret de nedescris 
buruiana dragostei pe care au păscut-o în tinereţe cu 
atîta lăcomie... 


202 


O, timp ! timp nemilos! cum faci tu ca din toate 
florile si coroanele tinereţii să nu rămîie decît un brat 
de fin... 

Dacă, din întîmplare, patru-cinci cetăţeni se  intil- 
nesc, vine îndată în discutiune revizuirea Constituţiei. 
Dar unul e arendaş, altul zugrav de biserici, al treilea 
telegrafist, al patrulea turnător de litere... nu face nimic. 

Discutia îşi merge drumul său şi cei patru cetăţeni 
se duc să o continue la bufet, între două rînduri de ţuică. 
Cu dînşii mai ia parte la discutiune un al cincilea orator, 
care seamănă cu multi dintre /eaderii din Cameră prin 
aceea că vorbeşte fără să ştie ce spune, dar care se deo- 
sebeşte de reprezentanţii natiei prin particularitatea că 
la sfîrşit se fluieră singur : e mierloiul de sub vişin — 
un mie'rloi revizionist. Acesta îşi începe cîntecul cu patru 
note din celebrul : 


Te duci, Marito, de duci în piaţă, 


dupá cari urmeazá o suieráturá de clovn, atît de bur- 
lescă si de batjocoritoare, încît iti vine să crezi cá în 
spiritul mierloiului acestuia a trecut ceva din ironia şi 
cruzimile lui Juvenal.' lată o pasăre care, dacă ar şti 
face versuri, ar trebui să concureze la premiul pus de 
o gazetă foarte serioasă : ,inriurirea ce a exercitat asu- 
pra moravurilor noastre publice procedimentele  arbi- 
trare şi imorale ale administratiunei în alegerile efec- 
tuate pentru întocmirea actualelor camere de revizuire”. 
Premiu de 1 000 lei. 


Opera poate să fie scrisă în versuri rimate sau chiar 
în versuri albe. Versurile roşii sunt puse la carantină. 


Ciudate lucruri se mai văd şi în ţara asta! O mie 
de franci premiu pentru descrierea în stihuri a caraghios- 
lieurilor şi pehlivánielor făcute de administraţie în ale- 
gerile de la 1883... 

Fiind scriitor sau cel mai puţin mierloi, dacă premiul 
de sus este serios, nu-ţi vine să mai zici nimic decît 
dă, Doamne, să se facă cît mai multe alegeri, ca să am 
ocazie, după ce-o cădea guvernul acesta, să concurez la 
premiul pus de Românul* : „despre înrîurirea ce a exer- 


203 


citat administraţia albilor..." care să combată opera pre- 
miată de cealaltă partidă, şi aşa mai departe. Atunci să 
tot dea Dumnezeu alegeri. 

Urmînd însă acest sistem, se poate întîmplă să vezi 
pe d-nu Schileru' propuind într-o bună dimineaţă un 
premiu de 700 lei pentru cea mai bună operă în versuri, 
asupra următorului subiect: „înrîurirea netăgăduită ce 
o exercită comerciul porcilor asupra caracterului unui 
candidat la deputätie". Iată, spre pildă, cum ar începe 
această poemă 


Din frageda-mi copilărie 
Intrat-am în comerţ de porci, 
Nădăjduind că n-o să fie 
Comerţ cu-atîta poezie 

Altul mai lesne să-l întorci. 


Şi-n adevăr, aveam dreptate, 
Căci în curînd eu m-am convins 
Haracterul că mi s-a-ntins 

în sfera-mi de activitate. 

La animale neîncetat 

Eram cu gîndul... fără să cred 
Rîtul lor astfel c-o să-l posed 
Urcînd la treapta de deputat. 


Şi cîte poeme de asemenea natură nu se pot turna, 
cu sau fără acrostihuri, pentru preaînaltii demnitari ai 
statului, pentru advocati, pentru pretinsa noastră no- 
bletá, pentru clerul ţării şi... sá-ndráznesc a o spune? 
pentru literati, chiar pentru literati, şi poate mai cu 
seamă pentru dînşii. Mărturisesc, cu un fel de desperare 
de nenorocit, că nu mai am nici o nădejde în îndreptarea 
generaţiei noastre, a generaţiei tinere, a stratului nou, 
în care sîngele vieţii de 20 de ani dă avînturi nobile, 
simtiminte eroice, generozitate, voinicie, abnegare. Fie- 
care trăieşte pe socoteala sa. Fiecare se-nchină la un 
portret, care, în loc de a fi portretul unei femei pe care 
s-o iubească, este portretul lui. Fiecare pălmuieşte pe 
protivnic cînd îi vine bine şi suferă să fie pălmuit cînd 
nu poate face altfel. Fätarnici, egoişti, mîndri, specu- 
lînd ignoranta celor proşti, înşelînd aşteptările celor deş- 


204 


teptati, generaţia noastră [e] o generaţie de epileptici cu 
duh, care se zvîrcoleşte între un trecut măreț şi un vi- 
itor strălucit, dar gol, viitor care din nenorocire este 
lăsat nouă să-l pregătim.) 


Ce deosebire între noi şi cei dinaintea noastră! 

Ramuri îmbătrînite, dar încă verzi ale unui stejar 
urieş, ele s-au întins în aerul liber şi ne-au adăpostit de 
urgiele cerului, ca noi să creştem nişte crängi subtira- 
tice şi dihăinate, cari să înflorim în fiecare an şi să nu 
legăm niciodată. 

De la începutul veacului pînă în zilele noastre, Franţa 
mai întîi, România apoi au fost bogate în astfel de oa- 
meni. Un Victor Hugo e în picioare ca să puie cea din 
urmă piatră pe monumentul gloriei sale : [a] sa Légende 
des Siécles.' Un Alecsandri stă singur lîngă soclul sta- 
tuei lui Ştefan, ca să sape în marmura neuitării acele 
inspirate versuri 

O ! de-ti era statura cît inima de mare, 
Ai fi întins o umbră din munţi si pînă-n mare! 


Alecsandri lîngă Stefan cel Mare. Două majestäti pe 
cari gloria le apropie ca pe două veacuri. Frumoasă pri- 
velişte această pereche de oameni, unul îngenuncheat şi 
plecîndu-şi laurii inaitea coroanei şi buzduganului ce- 
luilalt, care a apărat moşia şi dulcele grai românesc, ca 
el să fi vorbit în urmă cu atîta farmec la Mircesti !... 

Generaţie care se duce. 

Cer să fiu îngăduit a da aci cîteva rînduri ale unui 
om din trecut către un altul tot de-atunci. Michelet” 
către Dumas-pére." 


„Piemont, 1853. Vervi, lîngă Genua. * 


Iubite prietene, 


Ajungind aci, am căzut atît de bolnav, încît am crezut 
că-mi voi lăsa viaţa sub portocalii de la Vervi. Locul 


* Jules Claretie (n. D.Z.). 


205 


este atrágátor. inchipuieste-ti un circ de marmorä for- 
mind o imprejmuire de 50 de leghe între Nizza si Spe- 
zzia. Genua era aşezată în mijloc. Pe această coastă By- 
ron arse, ca-n antichitate, corpul sármanului Shelley, 
autorul Reginei Mab, conform ultimei sale voințe. Aerul 
viu şi rece, pămîntul putin productiv, marea transpa- 
rentă, stearpă, fără peşti, pe un fund de marmură, totul 
pare dispus a înghiţi cu lăcomie viaţa. 

Ei, şi cu toate astea, rezist încă acestor ademeniri şi 
trăiesc. Trăiesc cu aer şi cu lumină. în vremurile din 
urmă n-am mai luat decît cîte un pahar cu lapte pe zi. 
Numai de alaltăieri am mai căzut ceva din această no- 
bilă si spiritualistă existenţă. Să-ţi spui, oare ?... am în- 
ceput să mănînc; mă cobor... 

Mă întrebi ce făceam în această stare de somnolentá 
visătoare în care mă cufundase aerul acesta, clima, viaţa 
aceasta atit de nouă. înaintea acestei mări plină de lu- 
mină, adevărata mare Stearpä "a lui Homer, înotam în 
cugetele mele : Infinit, Natură, Viitor... 

..Desi departe, asist cu spiritul la luptele dumitale 
de tot felul, şi sunt minunat de puternicul talent ce ai... 
etc. iti string mina şi te iubesc din inimă. Michelet." 

Netăgăduit că oamenii aceştia erau mari. Chiar cînd 
se urau, se urau cu nobletä. 


Noi, si cind ne iubim, ne iubim cu urá sau cu párere 
de ráu. 


1883 


PALABRAS 


(Duminică, 26 iunie) 


Starea de epilepsie universală în care trăiesc politicii 
zilei a pus cu totul în lumină o persoană, distinsă dealt- 
minteri, care pînă astăzi îşi avea notorietatea sa în ţară, 
dar care în străinătate era putin cunoscută. E vorba de 
d-nu Grädisteanu. 

Fiindcă ne ţinem de mai toate näravurile frantuzesti 
rele, hai să facem ca reporterii parizieni — dar ca re- 
porterii cei buni. Sá facem portretul /eului zilei. 

Mai întîi conturul rezultînd din atingerea umbrei cu 
lumina, ca moral, conturul domnului Grădişteanu este 
foarte puternic. însă, fiindcă paleta noastră n-are destul 
negru, lăsăm moralul şi luăm fizicul. 

D-nu Grădişteanu are statură de mijloc; capul mare; 
mîna mică. Umblă legănîndu-se ca o femeie căreia-i stă 
bine. Se îmbracă simplu dar elegant. Vîrsta între 20 şi 
50 de ani. Părul de o coloare nehotáritá. Are frunte 
imensă, care dá fizionomiei întregi un aer de vioiciune 
particulará. Poartá barbá. Rîde lesne cînd e intre prie- 
tini. Cind e la tribuná ride foarte greu. Nu aleargá dupá 
spirit, dar îl face. Face treburi însemnate, dar nu aleargă. 
Particularitate : mustátile au aerul de a fi totdauna tunse, 
in realitate insá sunt rupte cu degetele. Ori de cite ori 
protivnicul sáu vorbeşte, şi dacă e abil si forte în ar- 
gumentatie, sărmana podoabă a feţei este cea dintîi care 
să priceapă tăria adevărului, prin puterea cu care pro- 
prietarul său o smulge. 


Ca orator, d-nu Grädisteanu are o vervä si o ele- 
gantá rará. Dialectica sa este inimitabilá. Vorbeste ore 
intregi fárá sá se repete sau sá osteneascá. De aceea, 
tinindu-i în seamă, pe de o parte, momentele de entu- 
ziasm, pe de alta, perioadele largi si pline, in cari cu- 
getarea este maturá si putin cam reflexá — am zis cá 
virsta sa trebuie pusá între 20 si 50 de ani. Singura ob- 
servatie ce i s-ar putea face ar fi cá n-are logicá destul 
de strînsă. D-nu Grádisteanu este antipodul d-lui Maio- 
rescu, dupá cum d-nu Kogálniceanu este antidotul d-lui 
Sturdza.' 


Acesta este leul zilei in România, după cum marchi- 
zul Tscheng' este în Franţa. Nimeni, şi desigur că leul 
mai putin decît toti, nu s-a gîndit să facă atîta vilvá cu 
grăirea de la Iagi.' 

Dar... politica nu intrá in rubrica noastrá. 

Dacá insá leii au inceput a se-ndesi cu caracterul lor 
teribil — copoii, şi vorbim de cei omeneşti, nu dau deloc 
inapoi, si acestia prezintá o fatá a vietii lor in adevár 
demnä de studiat. 


Pe la toate autoritátile din lume, dar mai cu seamá 
pe la redactiele gazetelor, tráiesc un fel de fiinte neutre, 
pripásite nu se stie de unde, cari vin mai regulat decit 
redactorii, dar sunt mai putin stricátori publicului decit 
aceştia, prin faptul cá ei nu ştiu nimic. Unii dintre dînşii 
sunt nişte adevărate tipuri, purtătoare de pălării de paie, 
cari ascund, sub streaşină acestor învelitori, cele mai 
strivite şi mai unghiulare figuri. 

Printre vizitatorii redacţiei noastre, aveam într-o 
vreme un bătrîn a cărui înțelepciune sărise putin din 
balamale. El avea o barieră în vorbă, peste care nu să- 
rea niciodată. Asta însă nu însemnează că vorbea puţin. 
Dimpotrivă. Bariera lui era pusă aşa de departe, încît 
ostenea pe cel mai răbdător cetăţean. 

însă odată ajuns la barieră, basta! Şi această măsură 
de vorbă era... pensia. El fusese în tinereţe braşovean, 
şi credea că meseria aceasta dă drept, orcărui muritor 


208 


care a vîndut două cesale şi trei chingi, să ceară guver- 
nului recompensă naţională pentru că a încuragiat co- 
mertul țării. Fizicul sáu era imposibil. Nasul era înlocuit, 
în mijlocul figurei, printr-o reminiscență de organ olfac- 
tic, care era atît de mic şi de infirm, încît părea a se mira 
vecinie de mărimea gurei. Ochii, viriti în bortele lor, pă- 
reau a se fi retras din serviciu şi trăiau restul vieţii cum 
puteau : mai închişi, mai deschişi, după vreme. 

Or de cîte ori acest ciudat rest intra pe la autorită- 
tile cu chestia pensiei, i se făcea fel de fel de farse. 
Iarna i se îndopa galosii cu hîrtie de-i bătea în vîrf 
pînă-i crăpa. Vara îi prindea de fundul pălăriei cîte un 
cărăbuş, care îi bîzia în cap toată ziua sau îi cosea mî- 
necele unui pardessus de care era nedezlipit. Acestui rar 
biped i s-a pierdut urma. 

Astăzi este înlocuit de alte ciudätenii omeneşti, cari 
însă sunt mai puţin originale dar mult mai seci decît 
cele trecute. Tipurile de astăzi au mania de a trece mor- 
dicus drept gazetari. O manie ca orcare alta. Tot ce se 
poate zice despre dînşii este cá trebuie să fie foarte 
miopi ca să nu vadă decît roze în această meserie pe 
care o doresc. 


Ei, şi cu toate astea, cîte meserii grele şi ingrate nu 
sunt în lume, pe cari oamenii se incápátineazá să le do- 
bîndească cu orce pret? Printre acestea e, desigur, şi 
meseria de actor. 

Conservatorul nostru face ce face, dar face puţin. Cu 
mijloacele de cari dispune, e cu neputinţă să treacă peste 
limita unei productiuni inferioare. Secţia declamatiunei 
nu are decît un singur profesor, pe d-nu Şt. Vellescu, 
care, deşi foarte cunoscător şi cu destul gust, nu poate 
face mai mult decît face un singur om. Profesor de curs 
pregătitor, nu. Profesor de limba şi, în special, de lite- 
ratura română, iarăşi nu. Afară de acestea, sunt elevi 
şi, mai cu deosebire, eleve cari intră în Conservator cu 
patru clase primare. Ei încep cu fabule şi cu mici ni- 
micuri armonioase, de la cari, peste un an sau doi, trec 
la Racine, la Molière, la Corneille, la Victor Hugo etc. 


209 


Printre acestia, chiar dacä ajung unii sä producä ceva, 
simt toată viaţa lor golul ce-l lasă lipsa unei instructi- 
uni serioase şi tocmai tîrziu înţeleg că de la Anton Pann 
e absolut cu neputinţă să sai la Victor Hugo, după cum 
e cu neputinţă, ieşind din Spitalul Amorului să intri în 
saloanele Dianei de Poitiers‘ sau ale lui Don Ruy Gomez 
de Silva. 

E pur, si muove 7 încă coarda nu e slăbită de tot. Din 
acest Conservator avem multi-putinii cîti-i avem. Din- 
tr-însul au ieşit mai toti cei de astăzi — şi cei ce nu s-au 
multumit numai cu studiele din tará, mersi in stráiná- 
tate, au ajuns sá-nsemneze ceva. 

Printre acesti din urmá trebuie sá punem pe d-ra 
Bársescu, despre care s-a mai vorbit in coloanele aces- 
tui ziar. D-sa, la finele anului acestuia, a ieşit cea dîntîi 
în clasa superioară de declamatie a Conservatorului din 
Viena, luînd astfel premiul de tragedie. 

La noi, d-ra Vermont e aproape pe acelaşi drum. 

Acestea le spunem fiindcă suntem datori să încura- 
giăm pe cei ce lucrează şi fiindcă avem credința că în 
Conservatorul nostru s-ar face mult mai mult decît ceea 
ce s-a făcut pînă acum, dacă mijloacele ar fi mai mari. 
Elementele nu ne lipsesc. 


Pentru muzică ar fi acelaşi lucru de observat, cu 
această singură diferintá, cá în muzică, unde mijloacele 
de instrucţiune sunt mai mari, productiunea este mai 
slabă. Atît ca executori cît şi ca compozitori, tinerii ieşiţi 
din Conservatorul român de muzică nu se prea întrec 
cu lucrările lor. 


Pentru ca să se facă un început de operă naţională, 
a trebuit să vie un străin, Bimboni, care, bine-rău, a 
scris Haiducul, cea dintîi încercare în acest sens. 

D. Gebauer,” editorul operii în chestiune, a si adus 
trei bucăţi, alcătuite pentru glas şi piano, din aranja- 
mentele ce Bimboni însuşi a făcut asupra operii sale. 

Bucätile aduse sunt ` Romanta lui Petre, no. 2, Valsul 
(Mărioara), no. 10, şi a doua Romantá o lui Petre, no. 7. 
Dintre acestea iubitorii de muzică îşi aduc desigur aminte 


210 


de Valsul Mărioarei, pe care mult gentila Fohstróm îl 


cînta cu atîta farmec. 
începutul e făcut. Vom vedea urmarea. 


Autentic. jud ies A, 

— Ai băgat de seamă ce trist e bietul Galgaescu, de 
citáva vreme ? 

— Da, frate — de ce oare ? 

____ Ştii că el vorbea grozav de mult. 


— Acuma nu mai vorbeşte deloc. De cînd a surzit 


nu face decît ascultă. 


1883 


DIN LUMEA ACEASTA IN LUMEA CEALALTÀ 


Maistre, 

Tu nu mă cunoşti, si nici nu trebuie să mă cunoşti, 
ca să nu mă plîngi. Sunt un om ca toţi oamenii, poate 
ceva mai rău decît toti oamenii, dar, desigur, si mai 
scîrbit de dînşii decît ei toţi de mine. Trăind cu ei, i-am 
întrecut în realitate. inráutátindu-má mi-a fost scîrbă de 
mine. Să nu crezi însă că i-am urît atît încît să caut a 
muşca din carnea lor, ca un vierme dintr-un cadavru. 
Un dor de răzbunare împlinit este o voluptate viitoare 
mai putin. Şi, fiindcă prevăd că în viaţa mea de mai pe 
urmă are să-mi fie prea mult urit, imi păstrez plăcerea 
de a le face rău, pentru timpul cînd nu voi mai fi în 
stare să mai fac absolut altceva decît răul. M-sieur de 
Camors are dreptate şi Octave Feuillet a fost grozav de 
sincer cînd i-a făcut testamentul. 


Trebuie să-ţi spui cá am şi iubit şi că in acest singur 
lucru nu mi-am făcut calculul bun, sau, mai corect, nu 
mi-am făcut nici un calcul. Am iubit prea mult, şi cînd 
am simţit că urma acestei pasiuni a şters-o nenorocirea 
cu un burete muiat în sucul celei mai negre uitări, îţi 
mărturisesc că mi-a fost milă de mine. La dracu, Maistre, 
prea rămîneam sărac de orce cauză care să mă facă să 
plîng. Si, cu toate acestea... cînd am simțit cá aş mai 
putea să iubesc pentru a doua oară, mi-a fost ruşine, şi 
de astă dată eu, nu nenorocirea, am apucat cu ciudă bu- 
retele acelei negre uitări şi am tras pe deasupra, mor- 


212 


măind printre dinți : la o parte !... Desigur, tu, care-ai 
fost poet, adevărat poet, vei zice : nenorocirea ta eşti tu 
însuţi. Se poate, ti-as răspunde, dar astanu mă priveşte: 
Télémaque' dacă n-ar fi fost Télémaque nu s-ar fi oprit 
aşa de mult lîngă Calypso.” 

Dar simt că vorbesc prea mult despre mine. Nu te 
supăra, căci scopul meu era altul; dar în veacul in care 
trăiesc, Eul omului coprinde atîta loc, încît, pentru ati- 
tia oameni, atîtea Euri ajung să formeze o pădure deasă 
şi înaltă, în care fiecare copac rîde şi se crede mai pre- 
sus decît vecinul sáu. Deci, deşi nu vream să vorbesc 
prea mult de mine, fiindcă şi eu sunt unul din aceşti 
copaci de pagubă, lasă-mă să mă judec singur, ca să vezi 
ce exemplare triste a reeditat timpul din frumoasa edi- 
tie căreia ai aparţinut tu. 

M-am născut, şi astfel ne naştem toti, mulţumită unui 
prea mare egoism. Pärintii'nostri, oameni cu deosebire 
perfecţi, s-au crezut în drept să populeze cinstitul pă- 
mint cu fiinţe pe care niciodată nu le-a întrebat dacă au 
dor să trăiască. lubirea de sine i-a făcut să creadă că 
au isprăvit toate pe lumea aceasta şi că nu le-a mai ră- 
mas nimic altceva decît grava preocupatiune de a-şi con- 
tinua speța. Astfel ne-am născut. 


Nu ştiu dacă pe vremea ta era astfel, dar pe vremea 
noastră aşa este: cum ne naştem, semenii noştri ne în- 
şală. începem prin a ne hrăni cu laptele unui sîn străin, 
şi prin aceasta ucidem sau instráinám de afecțiunea mu- 
mei sale pe sărmana ființă al cărei loc părinții nostri îi 
plătesc cu aur. Copilul doicii noastre moare sau dacă tră- 
ieşte rămîne un biet orfan. Iaca cea dîntîi ispravă a unui 
om bine născut. 

După ce ne naştem, ne botezăm. Cu cît propăşim mai 
mult, cu atît mai bine distingem. Avem nume pen- 
tru oameni, nume pentru păpuşi, nume pentru cai, nume 
pentru porci, nume pentru cîini, nume pentru sfinţi, 
nume pentru deosebitele demnități publice etc. La ro- 
mâni pe om îl cheamă Toader şi pe porc Iohan ; la nemți, 
pe porc îl cheamă Toader şi pe om Iohan. Şi aşa, mer- 
gem crescind, pînă . ajungem mari, chemîndu-ne si bo- 
tezîndu-ne după înțelegerea celor anteriori nouă. 


213 


Si ne insurám, şi ne pedepsim, si ne chinuim, pînă 
ajungem în gară... 

Murim. 

Da, şi murim ! Da, Maestre. 

Pentru tine forma aceasta a vieţii este necunoscută, 
căci tu esti din numărul celor ce nu mor. Dar dacă Eul 
tău s-ar cobori din sublimul sferelor cereşti şi ar ridica 
piatra de pe gura mormîntului, în care urmaşii ti-au pus 
trupul, ce-ar zice văzînd slutenia care se ascunde în cos- 
ciug şi care esti tu ?... 

Crede-mă, Maestre, uriti ne facem în pămînt. 

Dacă sub scoarța aparentă a planetei noastre trăieşte 
o populatiune nouă — pentru aceşti locuitori, ambasada 
ce le trimitem zilnic, prin morţii noştri, trebuie să fie 
considerată ca o insultă gravă adusă gustului şi esteticei 
subterane. Ia închipuieste-ti-i pe rînd» cum şi i-a închi- 
puit Théophile Gautier, pictori celebri, poeti, muzicanți, 
geniuri de tot soiul, femei frumoase, amante cîntate pe 
toate tonurile, generali stăpînitori ai omenirii, închipuieş- 
te-ti-i tintuiti cu trupul între şepte scînduri de brad şi 
mincati de viermi...' Puah !... Această stare de transfor- 
mare a materiei mă face să-mi fie greață de existenţa 
mea viitoare. 

Noi, oamenii de astăzi, cunoscînd prea bine pe om şi 
alcătuirea sa organică, adeseori ne găsim în neputinţă 
de [a] lua rămăşiţele pámintesti ale unei fiinţe drept 
fiinţa însăşi. Oamenii de altădată făceau altfel. Carol 
Quintu, ajuns înaintea mormîntului lui Carol Magnus 
strigă 


Comment sépulcre sombre 
Peux-tu sans éclater contenir si grande ombre ?.. 


Si ce era in realitate aceastá mare umbrá ? Un cio- 
lan, un mizerabil femur, pe care invingátorul de la Pa- 
via‘ putea să-l ia drept halebardá sau drept buzdugan, 
spre a rupe cu dînsul, mai tîrziu, pacea de la Passau." 

Ar trebui, cel puţin pentru cei cari suferă de această 
coruptiune a formei, firea să fie mai îngăduitoare. Pen- 
tru un băcan care face parastase, şi după zece ani îşi 
dezgroapă toţi morţii familiei, spre a le face slujba cuve- 
nită — a se descompune sau a nu se descompune e tot- 


214 


2-———. bet 


una. Pentru un Théo Gautier insá, oroarea de moarte era 
atît de mare, încît, întrebat de Max du Camp, in ulti- 
mele momente, ce ar dori, divinul Théo răspunde: „Aş 
dori să mor frumos". 

Iartá-má, Maestre, de atîtea divagatiuni, dar vream 
să ajung iar Ia mine, fără ca tu să bagi de seamă. 

Intr-o iarná ajungeam la mosia de care ti-am vorbit 
adesea în aiurările mele, unde se afla femeia pe care o 
iubeam.’ De la scară întreb pe slugă dacă mai e cineva 
străin. 

— Cuconita e singură. 

Mă urc. Bat la uşă... nici un răspuns. Deschid. 

In salon nimeni. Din salon o uşe era deschisă în ca- 
mera ei de culcare. Intru. 

Lampa ce atîrna de plafond era coborîtä jos de tot. 
Pe piano se deschidea un caiet vechi de note, care co- 
prindea o colectiune de cîntece religioase de Palestrina," 
Cimarosa,’ Gluck, Bach," Haydn etc. Focul din sobă 
murea pe nesimţite, aruncînd pe un covor albastru cele 
din urmă licăriri gălbui, cari făcea să se mişte desenu- 
rile Teheranului în cele mai fantastice chipuri. In faţa 
mea, oglinda unui dulap de rufe imi infátisa pe stăpîna 
casei întinsă pe un scaun Louis XIV, dormind sau vi- 
sînd, în toate cazurile fiind departe de locul în care se 
afla. lau direcţia din oglindă şi-n adevăr, o găsesc cam 
ascunsă de bustul sobei, dormind în scaunul său obis- 
nuit. Cît era de frumoasă, Maestre !... Crede-mă că nu 
fac descrieri închipuite. Cînd iti povestesc aceste lucruri, 
pare că sunt încă în acea atmosferă caldă, în care am 
trăit atît dé fericit si atît de nenorocit. Fără voie am în- 
genuncheat înaintea ei ca înaintea unei vedenii din cer. 
Era îmbrăcată înr-o haină lungă de mătase roză, şi dor- 
mea cu capul rezemat de spatele fotoliului. Figura ei, 
de obişnuit galbenă ca ceara, era colorată de un roşu 
viu, care i se urcase în obraz din cauza vreunei impre- 
siuni puternice. La colţuri, gura avea două dungi uşoare, 
iar pe buza de jos flutura o mişcare nehotáritá, care da 
aerului figurei o expresie penibilă, aci sarcastică, aci su- 
feritoare, aci dulce şi ideală, ca a sfintei Ceciliei. îi 
luai mîna uşor şi-o chemai pe nume. Se deşteptă. 


215 


— Tu esti ? îmi zise încet. Ce bine-ai făcut cá m-ai 
desteptat. Visam şi-mi era frică. Visam cá murisem. A! 
ce groază !... Mă virau in mormínt şi n-aveam putere să 
tip. Te strigam în gîndul meu şi tu nu m-auzeai. Oare 
aşa să se întîmple : s-ajungă o vreme cînd să nu mă mai 
auzi ?... E frig aici. Stringe-mi putin mîinile intr-ale 
tale... Apoi se odihni un moment. 

— E oribil; adaogă din nou, să mori singură ! O droaie 
de sopirle se tinea după mine şi-ndată ce au aruncat pá- 
miînt peste scindura care mă acoperea, am simţit doi 
viermi prinzindu-má de buze. A! mi-e frică !.. Şi sări 
de pe scaun, ca muşcată de un adevărat şarpe. 

O luai încet în brațe şi o aşezai pe o canapea. După 
cîtăva vreme se linişti. 

— Vezi, îmi zise rîzînd, ce putere are închipuirea 
asupra persoanelor bolnave. Şi văzînd efectul penibil ce 
producea asupra mea starea ei, îmi luă mîna şi, strîn- 
gînd-o într-ale sale, îmi zise: 

— Tu n-ai vrut niciodată să crezi, însă eu ţi-am spus 
totdauna că ai geniu. Fiindcă ştiu că mă iubeşti, ca să 
nu ai oroare de scheletul meu, învaţă chimia şi găseşte 
vechea compoziţie cu care egiptenii îmbălsămau cada- 
vrele. Mă voi sili să trăiesc pînă atunci. Şi începu din 
nou să rîdă. 

De-atunci a plecat şi eu am rămas. S-a-ntors. Cînd 
însă a mai plecat a doua oară, a fost dusă pentru veci- 
nicie. 


Şi tot eu aveam dreptate, Maestre : n-aveam geniu. 
De aceea am oroare de pămînt şi de umezeala gropnitei 
care ne închide pe toti. in cer e mai bine ie 


1883 


DIN MUNTI 


De la Bucureşti la  Tirgu-Ocnei 


— 
=. 


Toată lumea ştie cum se pleacă de la Bucureşti. î 
faci cufäru, îți säruti prietenii, şi una, două, trei 

— Pott, domnilor, pentru Ploieşti, Buzău, Focşani, 
Mărăşeşti, Roman, Tecuci, Brăila. 

Odată intrat în tren, te ia în primire conductorul, 
care, după principiele mai mult sau mai puțin umanitare 
ce va avea, te va pune într-un vagon mai gol sau mai 
plin. Căldura te topeşte. Fumul binevoitor al tovarăşi- 
lor îți argăseşte gîtul, de n-ai mai fuma patru mii de ani, 
dacă nu te-ai gîndi la legea compensatielor : mă îneacă 
domnu din dreapta — să înec şi eu pe domnu din stînga. 

Spre nenorocirea mea, vagonul în care intrasem era 
îndesat de lume ca o sală de premii. Nici un loc pentru 
mine, nici un loc pentru sacul de călătorie — nimic. 
Bag însă de seamă că, la un colț, unul din viitorii mei 
companioni dormea lungit pe banchetă, parcă ar fi fost 
la el acasă. Am uitat să vă spui că era noaptea. 

Mă apropii, îl măsur cu ochii, îi dau ocol... nu în- 
drázneam să-l scol. El însă nici nu se sinchisea. Era în- 
velit de la cap pînä la picioare cu o bluzá lungá, care 
párea a servi la toate nevoile drumului. La una din cele 
douá extremitáti ale acestui trup, ieseau de sub bluzá 
douá picioare lungi si nesocotite, dar atît de lungi incit, 
dacá ar fi multi de acestia in tara románeascá, in doi 
ani s-ar şi ridica prețul cizmelor. 


217 


Indignat de nepäsarea cu care-si expunea labele, apuc 
pe viitorul meu tovaräs de-o pulpaná a bluzei şi încep 
a-l zgiltái, pînă văd că se ridică de la cealaltă extremi- 
tate un cap de adevărat gigant, care învîrtea nişte ochi 


de cîine turbat. 


— Mă iertati, domnule, îi zisei, aş dori să ştiu cine 


e proprietarul acestor mobile ?... 
— Was ?.. 


— Nu se poate sá le mai stringeti putin... 
— Was singe 2... 
— Picioarele. 


— Unmóglich. Şi se întoarse pe partea cealaltă. 
Ei, dacá-i aga vorba, stai tu. 


La prima statie chem pe conductor si-i pui in vedere 
situaţia, care începea să devie gravă. 

— Ia fii bun şi întreabă pe nemtoiu ăsta cite bilete 
are. 

— Are bilet, domnule ; i l-am controlat eu. 

— Se poate, dar are numai unu. 

— Apoi e singur. 

— Să mă ierti. E însoţit de două picioare cari co- 
prind mai mult loc în spaţiu decît coprinzi d-ta. Fă bu- 
nătate şi-i cere bilet şi pentru ele, or altfel reclam la 
direcţie. 

— Să-l punem să si le strîngă. 

— Asta-i treaba d-tale. Eu ştiu că trebuie să-mi dai 
loc. 

Atunci conductorul începu a scutura cu delicatetä pe 
neamt de pulpana şlafrocului, pînă îl deşteptă. însă, drept 
orice răspuns, demnitarul căilor ferate primi un: Fart... 
Kerl !... care-l lăsă încremenit. Supărat, îl apucă atunci 
de picoare şi-l zvîrli jos de pe canapea, ca pe un stutär 
murdar ce era. 

— Cască ochii, neamtule, că te fac de vezi pe dracu-n 
rai 

Astfel se perpetuă acest nou conflict internaţional 
— care de astă dată se termină, spre gloria românilor, 
cu supunerea dusmanului. 

Pînă la Adjud nimic de băgat în seamă. 


218 


La Adjud trenu ajunge pe la 6V2. Cum ajungi în gară, 
jidanii te iau de cap. 

Pe timpul băilor, toti harabagiii de  primprejur fac 
transporturi, la Slánic sau la Tirgu-Ocnii, cu preturi co- 
losale. Diligenta guvernului nu merge decit de trei ori 
pe săptămînă : martea, joia şi sîmbăta si coincideazá cu 
trenul accelerat. 

Dirigintele oficiului postal, un foarte bun román si 
foarte bun slujbas, caută, pe cît îi stă în putinţă, să în- 
lesnească mijloacele de transport călătorilor şi, mai cu 
deosebire, să-i scoată din mîna jidanilor. Astfel, după 
ce mă luă in diligentă, îngriji să vie un ţăran cu căruţa, 
care să ducă cuferele spre munte. Jidanii se supărară. 
Şeful se supără. Noi ne supárarám şi, supăraţi cu toţii, 
intrarăm în Adjud. 

Era pe la 7 12 dimineața. Pînă să ne gătească o mică 
zacusca, cum zic jidanii în Moldova, făcurăm o roată prin 
oraş. 

Mai întîi, ca să glorifici Adjudul cu titlul de oraş, 
trebuie să fii foarte bun la suflet. închipuiască-şi cineva 
o înşiruire de şandramale, putrede şi dezmätate, cari tre- 
buie să fi fost în picioare la toate evenimentele veacu- 
lui acestuia, începînd cu cutremurul de la 1802 si sfir- 
sind cu discursul d-lui Grádisteanu.' într-însele locuiesc 
proprietarii perciunilor. Ei sunt bäcani, ei sunt birtasi, 
ei vînd came, ei rad, ei tund — prin ei se face totul. 
Românul la Adjud, ca şi prin toate orăşelele Moldovei, 
e: sau trecător sau slugă. Țăranul priveşte pe ovreu cu 
un fel de nepăsare, care e mai aproape de prietenie decît 
de ură — şi aici e nenorocirea. 

în această rasă, huiduită de oameni, scursă de vitii, 
degenerată prin lipsa desăvîrşită de încrucişare, sistemul 
nervos este atît de dezvoltat, în paguba întregului or- 
ganism, încît din studiul figurei unui evreu, poţi înte- 
lege numaidecît marea sa înclinare către toate soiurile 
de calcule si de traficuri, şi de aci repulsiunea către tot 
ce cere o osteneală mai mare a trupului. Românul, şi 
mai cu seamă ţăranul, e prea grav pentru ca să-şi în- 
cordeze spiritul în socoteli meschine de comerţ, şi fiindcă 
aşa-zisa civilizatiune i-a adus şi lui noi trebuinte, e în- 

219 


cintat cá si le poate îndestula in dugheana lui jupan 
Purát, fie chiar si pe pretul sucmanului din spinare. 

Este de observat cá evreul din Románia formeazá un 
agent puternic, aproape singurul, poate, care sá desfacá 
produsele austriace. Toate otrávurile si înşelătoriele ce 
le vin de la vecini, pentru colosala sumă de 135 000 000 
(ceva mai mult decît jumătate importul total), se des- 
face prin mijlocul evreilor, cari sunt un fel de canal de 
scurgere a tot ce este mai fals şi mai gretos în indus- 
trie. 


Or de cîte ori atinge această chestiune, fie chiar nu- 
mai cu intenţie de a glumi, situatiunea tristă în care se 
găseşte, de la primul pas, îl face să-şi piardă cheful de 
glumă. Jidanii ne speculează nevoile si prin aceasta ne 
domină. lată adevărul. 


Lăsîndu-i în Adjud, fiindcă n-aveam putere să-i iau 
cu mine şi să-i duc la Trotuş — ieşeam pe barieră în 
fuga cailor, luînd drumul Cäiutului. 

Pînă aci fusesem foarte preocupat de evrei. Acum 
venea vremea să fac cunoştinţă cu companionii mei de 
drum. Eram cinci în această închisoare a statului ce 
poartă numele de diligentä : doi bărbaţi, două dame şi-o 
fetiţă. Fusei foarte fericit să recunosc în tovarăşul din 
dreapta mea o cunoştinţă din capitală, cu care puteam 
să-mi schimb impresiele nenorocite ce mi le lăsase Ad- 
judul. Una din doamne era tînără dar suferitoare. Cea- 
laltă era bătrînă dar făcea să sufere pe alții. Patria aces- 
teia era Rîmnicul-Sărat. 

Doamna de la Rîmnicul-Sărat purta pe umeri un cap 
care, la rîndul său, purta nişte ochi plini de räutate. 
Urechile aveau aerul unor baloturi cu bumbac. Gura pă- 
rea un muzeu de antichităţi, în care cîţiva dinţi, suve- 
niri din timpuri imemoriale, îşi arătau splendoarea cu o 
rară obrăznicie. 

Abia apucasem să ieşim din Adjud şi căldura înce- 
pea să ne moleşească. Geamurile diligentei erau coborîte, 
şi prin ele se strecura un curent dulce si räcoritor, ca' 
o adeváratá binefacere cereascá. Toti ne bucuram de lu- 
crul acesta cînd, ce să vezi ? cucoana cu muzeu pune 


220 


mîna pe un geam si dă să-l ridice... Niciodată în viaţa 
mea nu am adus mai multe laude unui guvern decît în 
momentul cînd m-am convins că geamul statului nu se 
ridică. 

— Bravo, minister ! zisei tare. 

— De ce? întrebă prietenul meu. 

— îți voi explica mai tîrziu. 

Şi fiind convins că geamul nu se ridică, pusei mîna 
să ajut cucoanei în întreprinderea sa. Voiam să-i las im- 
presiunea unui om galant, deşi, drept vorbind, speram 
că Dumnezeu îmi va face atîta parte în lume, să n-o 
mai văd. Nu ştiu cum dracu apuc geamu din greşeală 
că, la o a treia opintitură a cucoanii, mă pomenesc cu 
el sus... -— 

— Afurisit să fii tu şi cu jidanu care te-a lipit! zisei 
intre dinti. 

Prietenul meu ridea sá se prápádeascá. Atunci luai 
o hotárire supremá 

—* Am să arunc patru franci şi să scap... 

— Ce-i? 

— Vei vedea. Şi pe cînd cucoana se uita pe fereas- 
tra cealaltă, dau cu cotu cît ce pot în geam. cu speranţă 
că-l voi sparge. însă, o! pedeapsa a soartei !... in loc să 
se spargă geamu, mă pomenesc că se deschide uşa dili- 
gentei, care nu era prinsă în ivăr, şi o legătură cu de- 
junul cucoanei se prăvăleşte în țarina şoselei... Poftim 
ispravă ! 

— Ho, ho !... Stati s-adunám dejunul. 

Stă diligenta, ne dám jos, ne uităm. Ce să vezi ?.. 
Parcă era pre cîmpul de la Gravelotte,’ unde a murit 
floarea cavaleriei franceze. Trei pui fripti se însiruiau 
pe sub roatele trásurii, unul fárá git, altul fárá un pi- 
cior, al treilea turtit de sine — iar pe lîngä dînsii o serie 
întreagă de mezeluri : salam, caşcaval, o hîrtie cu icre, 
o sticlutá cu vin spartá, si, ca sá le puie vîrf la toate, 
un pachet cu tutun vársat pe jos, cáci pretioasa noastrá 
tovarăşă şi fuma. 

Ce să fac ? Să le adun din praf, nu mergea; să i le 
plătesc, îmi era că se supără. Atunci îmi luai în mine 
hotărîrea îndată de-a o invita la masă pe la toate hanu- 
rile unde ne-om opri şi de a-i face curte. Foarte bine, 


21 


dar ca sä-mi execut partea a doua a hotärirei trebuia 
să intru din nou în diligentá, şi asta n-aş mai fi făcut-o 
pentru nimic în lume. Îmi făgăduii că de această datorie 
să má acht la Slănic şi, fără multă vorbă, mă urcai pe 
capră în locul conductorului, care, la rîndul său, se sui 
deasupra diligentei. 

Aci începui să răsuflu. 


Cu cît înaintam mai mult, cu atît şirurile de munţi 
se ridicau mai sus, prezentîndu-ne coastele lor verzi şi 
semănate pe tot lungul cu sate räzletite, cari păreau a 
alcătui o singură comună. De la o vreme şoseaua devine 
impracticabilă şi drumul se ridică pe sus, pe malul drept 
al Trotoşului, ca un şarpe împrejurul lui însuşi. 

Cînd gropile şi bolovanii îmi lăsau vreme să mă în- 
veselesc de cele dimprejur, nu mă puteam stăpîni de a 
nu zice cu duioşie : „O, Moldovo, tara mea, eşti frumoasă 
ca grădina raiului ! Deie Domnul să-ţi crească bradul 
în codru, nalt cît e dorul meu, că de cînd au venit ve- 
neticii ti-au fugit si şoimii 1..." 

în dreapta, apa Trotuşului, limpede şi strălucitoare 
ca o sabie de voinic, îşi merge drumul său spre Şiret, 
huind între maluri înalte şi pietroase, ca o veche legendă 
a munţilor. în stînga, pe corhane, se întind fîşiele de 
sămănături, cele de pápusoi verzi, cele de grîu galbene, 
cele de secară albe, împletindu-se în depărtare ca vop- 
selele unei scoarte de casă, ce pare aşternută pe dealuri 
şi pe văi, spre a sluji drept odihnă nopţii. 

E frumos. Pieptul ti se umple de sănătate şi sufletul 
de mîndrie văzînd această viaţă, verde şi puternică, ce 
se desfăşura pe amîndouă malurile Trotuşului. Țăranii 
sunt uscätivi, dar mîndri şi voinici. 

Această desfătare sufletească nu tine mult, căci începi 
a intra prin aşa-zisele fírguri, din cari limba, obrazul şi 
portul românesc sunt izgonite. Casele sunt înşirate de-a 
lungul drumului, toate învelite cu scîndură, avînd în 
față cite un mic cerdac, sau cite o tarabá de cînd lupii 
albi, pe care jidanu îşi înşiră marfa. Mizeria răsuflă prin 
toate spărturile acoperişului, prin toate găurile zidului; 
o citeşti pe scufa jupanului, pe nasul jupănesii, pe frîn- 


222 


ghia cu care e legată o sărmană vacă cu lapte, pe chi- 
pul cum te latră cîinii, pe totul si pe toate. Țăranul cu 
caru se opreşte din tîrg în tîrg, şi jumătate din chiria 
ce o ia o mănîncă pe la jidani. 

Astfel merge drumul pînă la Cäiut. 

La Cäiut, tîrgul, cu vechile case boiereşii şi cu grä- 
dina cea frumoasă, e aşezat într-o vale pe marginea Tro- 
tuşului. în tîrg, absolut numai jidani. Am aflat cu părere 
de bine cá proprietarul moşiei, d. Răducanu Rosetti, 
stă acolo cu întreaga sa familie. Dacă toti boierii nostri 
ar face astfel, poate s-ar mai izgoni liftele de prin sate 
şi oraşe.” 

La Cäiut, diligenta-si schimbă caii. Intr-o jumătate 
de ceas furăm gata. 

Iesirám la deal, privind la lucrătorii drumului-de- 
fier, cari stau cu sutele pe linie, muncindu-se s-o dea 
gata pînă în toamnă. în treacăt fie zis, inginerii noştri 
sunt tot atît de buni şi lucrează cu aceeaşi dibăcie ca şi 
inginerii străini. ' 

Căldura începuse groaznică. Tocmai pe cînd mă gîn- 
deam le cei din cutie, văd cá ne oprim, si cele două 
doamne se coboară... Cea mai tînără se bolnăvise de căl- 
dură şi, plimbîndu-se pe jos, şi-arunca ochii către capra 
trăsurii cu un fel de veneratiune angelicä. Tinui şi aici 
să fiu galant, însă, trebuie să mărturisesc, şi aici eram 
convins că serviciul meu o să fie bine apreciat, dar n-o 
să fie primit. Aş !... De la primul cuvînt, propunerea fu 
primită şi eu trebuii să-mi caut loc pe imperială, căci 
înăuntru n-aş mai fi intrat în ruptul capului. Urările de 
fericire curgeau ` Dumnezeu să-ţi dea noroc, să-ți facă 
parte de ce doreşti, ca să te bucure etc. 

„Mai bine decît toate noroacele din lume, te-ai ruga 
să-mi dea un loc", zisei în mintea mea. 

Şi trecurăm mai departe. 

La satul Negoesti, zării de departe, în uşa dughenii, 
un negustor român. Bucuria mea fu atît de mare, încît 
începui să strig. 

— Ura !... stati copii. Dati-vá jos şi ben si mincati, 
că ăsta e român. Bine că dete Dumnezeu s-o văd şi pe 


asta. 
223 


insá, de la o casá veciná, ca o protestatie in contra 
bucuriei mele, se ivi pe usá un cap murdar de evreu, 
purtind cornul in frunte, un cearceaf cadrilat in spinare 
şi de-o mînă fiind legat cu nişte curele negre. 

„E degeaba, îmi zisei, unde crezi cá sunt mai 
puţini, acolo sunt mai multi şi mai habotnici." 

Şi, plin de întristare, pornirăm înainte şi merserăm 
prin hopuri şi hîrtopuri pînă ce văzurăm strălucind ca- 
sele de la Oneşti. Tîrgu-Ocnii era aci. 

Pe podul Trotuşului m-am oprit coprins de gînduri 
şi m-am încercat să înţeleg ce spune apa. 

„E limbă străină, limba apelor. Cine plînge o cu- 
noaşte. Pe fericiţi îi supără. Indiferentii, aci ca şi oriunde, 
plătesc cu plăcere podăritui şi trec înainte. Aceştia sunt 
adevărații oameni." 


1883 


DIN MUNŢI 


De la Bucureşti la  Tirgu-Ocnei 


Am povestit într-una din duminicele trecute cum am 
ajuns la Tîrgu-Ocnii deasupra diligentii, copt de soare ca 
un ucigas pus la muncă şi zdruncinat ca un căpitan de 
olac. 

Tirgu-Ocnii e aşezat într-o vale, pe care o formează 
munţii de sare de primprejur, vale ale carii panorame se 
desfăşură în depărtare pe toată albia Trotuşului, pînă spre 
satul Oneşti. De la schitul Măgura, care e aşezat spre 
apus, pe una din coastele cele mai ridicate ale muntelui, 
te uiti in Tirgu-Ocnii, ca într-o lingură. 

Orăşelul e vechi. O mulţime de case, a căror ruine par 
a vorbi de o mărire oarecare, stau în picioare ca nişte do- 
cumente ale trecutului, dovedind viaţa ce erau siliți să 
ducă multi dintre boierii noştri de pe vremuri, cînd nă- 
văleau turcii or tătarii în țară. în acest tirgugor, s-ar zice 
că e rezumată Moldova întreagă, cu liniştea oraşelor sale, 
cu străinii de tot soiul lipiti de pămîntul ei: armeni, 
greci, nemți deznationalizati şi deveniți români, cu ne- 
lipsitii evrei, cari, aici ca şi peste tot, n-au pierdut o 
iotă din tipul şi năravurile tradiționale. E de băgat în 
seamă cá, la Tîrgu-Ocnii, ca şi prin satele de primpre- 
jur, femeile sunt de o frumuseţe şi de o vigoare rară. 
Portul lor este acela al tirgovetilor márginasi : nici nem- 
tesc, nici țărănesc, un fel de compromis de toate colorile, 
sub care forma şi tăria corpului se dezvoltă în pace. Ade- 
sea ti se întîmplă să vezi o ocneancă mergînd la fîntînă 


225 


cu copilul in brate si scotind apá numai cu o miná, pe 
cînd cu ceelaltá îşi strînge odrasla la sin. Nouă, oame- 
nilor de la orase, invátati cu trupurile pipernicite si rahi- 
ticoase ale doamnelor noastre, ni se pare cá fiintele aces- 
tea trebuie sá se coboare dintr-o rasá de cápcáuni. Ele 
sunt adeváratul tip al Evei si, desigur, raiul in cer tre- 
buie să fie la munte şi pe marginea vreunui rîu, repede 
şi rece ca Trotuşul, pentru ca să poată creşte într-însul 
nişte făpturi atit de pline şi de sănătoase. lată cum, tára- 
nii de Ia Tirgu-Ocnii, fără a fi cetit pe Rousseau de 
l'Education, lasá trupul copilului sá-si ia formele sale 
naturale si sá se dezvolte nesupárat de nimeni. 


Toată lumea stie cá Tirgu-Ocnii este locul de naştere 
a neuitatului Negri.’ Casele sale, astăzi aproape în ru- 
ină, stau triste pe o stîncă de pe malul drept al Trotu- 
şului, şi în singurătatea lor par a privi cu bucurie mun- 
tele din faţă, care, pleşuv şi trist ca şi dînsele, seamănă 
cu un bătrîn din alte veacuri, rămas spre pedeapsă să 
trăiască în lumea noastră. Printre ferestrele fără geamuri, 
a căror formă pare a aparţine stilului gotic, prin ogivele 
şi unghiurile ce se păstrează încă, trecutul se strecoară 
ca un fugar, şi vine din cînd în cînd 6á se odihnească 
sub acoperămîntul singuratic, trăgînd în curtea lui Negri 
ca în curtea unui vechi prietin. Aci nimeni nu face gură; 
nimeni nu se mişcă ; nimeni nu rîde. Singur Trotusul, 
cînd mai vine mare cîteodată, deşteaptă pe musafirul ca- 
selor, trecutul, care iese atunci să privească furia ape- 
lor... 

Tirgul-Ocnei mai este patria d-lui Gh. Sion si d-lui 
Radu Ivlihai." Negri şi Sion n-au dezmintit întru nimic 
reputația ce o are patria lor, de a produce oameni fru- 
moşi şi bdne făcuţi. Cel de al doilea, deşi are în posesia 
sa o figură vie şi inteligentă, e mai puţin dispus să sus- 
tie gloria trotuşeană prin înălțimea şi frumuseţea taliei. 
D-nu Radu Mihai pare a fi citit prea mult pe La Bru- 
yére, şi vrea să formeze cu Negri o antiteză, în care, unul 
de o parte şi altul de cealaltă, să constituie opozitiunea 
a două adevăruri, explicate şi susţinute unul prin altul. 
D-nu Sion, sub raportul lui La Bruyere, formează cu 
Negri o metaforă, în care comparatiunea merge să îm- 


226 


prumute de la un lucru străin o imagine vie şi naturală, 
care să exprime un nou adevăr. 


Revenind la călătoria mea, să iau lucrurile ceva mai 
de departe. 

înainte ele a intra la Tirgu-Ocnii, trec printr-un sat 
de ceangăi, în care casele au nişte acoperişuri, nalte şi 
tuguiate, ca chiverele druitice cu cari Victor Hugo îşi 
găteşte femeile poporului in Notre Dame.' în acelaşi 
timp dau cu ochii de o hală de piatră, cu cruci şi mor- 
minte primprejur. 

— Dar asta ce-o mai fi? întreb pe soldatul care sta 
cu mine pe diligentă. 

— Biserică nemteascä, cucoane. 

— In sat, bre? 

— Uite aşa-i pe-aici. Parcă ai fi prin Transilvania. 

— Şi cum se cheamă satu ? 

— Tirgu Trotusului. 

— Tîrg ăsta ?... 

— Apoi, ştii d-ta, îi zice tîrg precum cá se află intr- 
însu şi oamenii şi ungurii... da' altfel e sat gol. 

— Cum şi oameni şi unguri? da' ungurii nu-s oa- 
meni ? 

— Ba sunt, dar... orşicum tot nu sunt. Alta-i româ- 
nul şi alta-i lifta nemteascä. 

Multumit de explicaţia ce-mi da cälärasul, trecurăm 
pe lîngă biserica catolică, gîndindu-mă la respectul şi 
dragostea ce o are munteanul pentru satul său. Pentru ca 
mai multe case la un loc să merite numele de sat, ele tre- 
buie să fie locuite de români neaosi. Cum s-ar viri prin- 
tre dînşii zece familii de străini, satul cel mai sat şi mai 
mizerabil devine tîrg. Astfel, tot drumul de la Adjud pînă 
la Ocne e presărat pe margine de frguri, iar nu de sate, 
pentru cuvîntul cá prin toate s-au vîrît familiele jido- 
veşti de au copleşit pe ceilalţi locuitori. 

Aci e locul să observ că prin satele ceangăilor casele 
n-au hoarne. Cînd am băgat de seamă pentru prima oară 
lucrul acesta, m-am adresat numaidecît mentorului meu. 

227 


— Bine, bre omule, cum dracu fac ästia foc, in casele 
lor färä cosuri ? 

— Uite fac cucoane. Fumul iese pe unde poate si 
el: mai pe la cubea, mai prin spárturi, mai prin luleaua 
soacátilor... 

— Bine, dar atunci oamenii pe ici trebuie s-ajungá 
la bátrinete şuncă goală. 

— Ajung, dar numai ungurii. 

— Dece? 

— Păi, ştii dumneata, şunca se face din carne de 
godinac, şi aşa carne numai ei au. 

Rîsei cu multă plăcere de gluma soldatului şi, după 
cum am spus la început, intrarăm in Tîrgu-Ocnii. 


Diligenta face un zgomot păgînesc cînd roatele sale 
calcă caldarimul gloduros al ulitei, zisă, prin hiperbolä, 
mare, dar in realitate micá si sárácácioasá. De la dughe- 
nele de braşovenie si de la bácánie, umbrarele se întind 
piná in jumátatea stradei, dind astfel tirgului aerul unui 
bîlci, din care cumpărătorii ar lipsi aproape cu desá- 
vîrşire dacă n-ar exista pentru moment insufletirea ce o 
aduc trecătorii de la băi. 

în Tîrgu-Ocnii sunt două hanuri, poreclite cu gra- 
tiosul nume de oteluri ; unul în dreapta, ţinut de un ar- 
mean ; altul în stînga, ţinut de un ungur. 

— Mă rog, unde poftiti să vă dati jos, întrebă con- 
ductorul cu un tropos deosebit, la otel la Mardiros sau la 
vis-à-vis ? 

— Unde stii dumneata cá-i mai bine. 

Si diligenta se opreste la hanul din dreapta. Aici un 
specimen foarte ciudat de chelner ne iese înainte, pof- 
tindu-ne pe fiecare în cîte o odaie... lată-ne ajunşi !... 

După ce te speli de praf, cea dentîi datorie a unui 
bun călător este să-ţi inspectezi locuinţa. Márturisesc că 
a mea îmi făcea plăcere. închipuiască-şi cineva o odaie 
de ţară, cum astăzi mai au numai unchii burlaci pe la 
moşii,” cu un pat în fund, care umplea locul dintre sobă 
şi perete, parcă ar fi fost pregătit să dea odihnă fami- 
liei lui Noe. în mijlocul lui, o saltea mică, neajungînd 
pînă la perne, era dovada despre o deosebită conside- 


228 


ratie pentru fericitul călător care şi-ar fi transportat oa- 
sele pe Tîrgu-Ocnii. Afară de pat o masă cu musama 
neagră, cîteva scaune şi o ladă brasoveneaseä complectau 
mobila acestei odăi. 

Mai presus de toate, însă, atentiunea îmi fu îndrep- 
tată asupra cadrelor cari decorau päretii. 

lată, imi zisei, o galerie de tablouri care nu cred să 
tie multe parale pe stăpînul ei. 

Spre răsărit, deasupra oglinzii, o icoană mare de ar- 
gint, care ducea la nemurire chipul unuia din cei 365 de 
sfinţi ai calendarului — şi împrejurul ei vreo 12 iconiţe, 
unele de sidef, altele de lemn, cu alti 12 sfinţi respec- 
tivi. Spre miazănoapte, fiindcă pe zidul despre răsărit 
nu mai avea loc, se întindea Ierusalimul, o hartă de 
muşama, pe care erau zugrăvite, ă vol d'oiseau, dragă 
Doamne, zidirile de căpetenie din Sînta Cetate. Pe pe- 
retele despre apus erau tablourile profane : încheierea 
păcii la congresul din Paris ; Serbarea încoronării lui 
Alex[andru] Il-a ;’ Cele patru anotimpuri ; întreaga co- 
lecţie de tablouri istorice, datorită preaiscusitului şi ilus- 
trului colonel în retragere, d-nu Papazoglu, şi, în fine, 
vestita cadra ` Diebici Zabalkanski.' Printre toate însă, 
cea mai poznaşă era, desigur, încheierea păcii. împreju- 
jurul unei mese (tradiționala masa verde) nişte pretinse 
figuri omeneşti aveau aerul de a discuta şi a pune la 
cale trebile pămîntului. Dar erau atît de sluti şi de späi- 
moşi sărmanii diplomaţi de la masa verde, încît nu te 
puteai opri de a te întreba: aşa or fi toti diplomaţii, 
oare ? Ce-i drept, dacă nişte astfel de capete duc frînele 
omenirii, desigur d-nu Barrére' e mai tare decît toti ! 

Şi mă-ncercai să-mi aduc aminte numele celor ce se 
găseau strinşi la Tirgu-Ocnei. Lordul Cowley,' lord 
Clarendon,'' contele Colonna Walewski,'' baron Man- 
touffel," contele Hatzfeld-Wildemburg-Schonstein" 
(Maximilian-Frederic-Carol-Franz — reprezentantul 
m.-s. regelui Prusiei) — contele Buol'' si baronul Hiib- 
ner" (Iosif Alexandru — al drägutului de împărat), 
contele Orlof," Aali-Pacha," marchizul de Villa Ma- 
rina" etc. Toti aceşti conti, baroni, lorzi şi marchizi 


229 


e. SS má 
^^et^'^ir^ 


1883 


O f fiha A 


EMA 


de 


Din Tirgu-Ocnii la Slánic faci 2 ceasuri si jumätate. 
Drumul e cam greu, dar pozitiele sunt admirabile. Cum 
scapi dintre case si livezi, te prinde un git de sosea, 
care ti se pare gata a se infunda printre stinci la fiecare 
cotitură a muntelui. in dreapta, vîrfurile páduratice ale 
Carpatilor se pierd, ascunzindu-se sub tufe mari de anin 
sau de fag, si, distanţă în distanţă, colţuri imense de 
piatrá se ivesc amenintátoare deasupra drumului, ca din- 
tii unui colos neînsufleţit. in stînga, piriul Slánicu fuge 
la vale printre bolovani si rádácini, rostogolindu-se ca 
o lacrimá curatá pe obrazul obosit al unui bátrin. Dincolo 
de dînsu se ridicá un zid de piatrá, care se duce drept in 
sus, ca o ságeatá goticá, lásind sá se vadá urma citorva 
stinci eruptive, printre cari cresc, ici si colo, molifti sub- 
tiratici, atit de ciudat întinşi deasupra prăpastiei, încît 
te bucură că nu sunt mai groşi ca să nu cadă şi să tragă 
muntele după dinsii. 

Mai tot drumul pînă la băi e presărat pe dreapta de 
casele ceangăilor. Copiii lor tin calea trăsurilor şi le ies 
înainte cu mici bucățele de ochiul-boului, de nemtoaice, 
cräite etc., sau cu străchini cu visini si fragi. Cînd stă 
cîte-o trăsură să le dea gologani se-ngrămădesc toţi co- 
piii de primprejur, şi atunci, cei ce nu sunt pregătiți cu 
flori sau cu visine, se reped şi umflă cîte-o urzicá sau 
cite-un mot de bozie, siguri fiind cá în repeziciune că- 
látorul nu va băga de seamă. 


231 


E de observat cá toti acesti copii nu vorbesc o boabá 
românească si multi dintre dînşii mor bătrîni fără să 
fi ştiut nici măcar o „bună dimineaţa”. 

Pe cînd ne oprisem la o circiumă de pe drum, spre 
a schimba gologani pentru bacşişuri, la o casă vecină un 
copil dejuna cu un porc şi un cîine. Copilul era de vreo 
trei ani, sta pe prispă cu un căuş cu lapte bătut dina- 
inte şi se tot lupta cu o lingură imensă să soarbă din 
dejun. 


Cînd porcul se obrăznicea şi vrea să-şi vire ritul în 
căuş, cîinele-şi arăta colții. Porcul iar se întindea, cli- 
nele iar miríia pînă se luară la bătaie. în cele din urmă 
veniră iar amîndoi la căuş. De astă dată porcul, ca mai 
porc, atacă frugala masă a stăpînului şi-i vărsă laptele. 
Atunci cîinele, ca un filozof, mîncă şi el. 

Se vede cá aşa e lumea : prietenul îşi face datoria de 
prieten şi te apără, dar după ce un altul ţi-a vărsat cáu- 
sul fericirei se împărtăşeşte si el. 

Mai e de observat cá de la Tirgu-Ocnii incolo nu mai 
dai de urma jidanului. Singur la Cerdac am mai gäsit 
unu, care fácea pe antreprenorul de herástraie. Se pare 
cá aerul de munte, iernele cele grele, singurátatea, far- 
mecul pădurilor, ursii nu sunt tocmai în gustul acestei 
rase. 


— Te duci cîteodată la vînat, jupîne ? întrebai pe an- 
treprenorul de herăstraie. 

— [u ?.. da, şi, or ai omirit pi tatî-niu ?... 

— Ai puscä cu d-ta ? 

— Ai un pischi si-un chistol, da' si mor iu... dacá ai 
pischiluit mácar un leacá cu dumneaei. Iu ai nilá de ursili 
ca de copii ai niu... 

— Bravo.., dai márinimos mai eşti. 

— Eu märinimos ?.. ha ?.. 


în sfîrşit, acesta este singurul exemplar ce am intîlnit 
pînă la Slănic. 


La Slănic ajungi pe la 6V2 seara. 
înainte de a intra în băi, pe cînd încă n-ai trecut de 
stinca zisă a lui Agarici, un miros greoi de tot soiul de 


232 


minerale-ti prevesteşte apropierea izvoarelor tămădui- 


toare. 

Pe cînd intram în Slănic, lumea, cîtă era, se afla la 
masă. După ce-mi plecai capul de cîteva ori la cei mai 
bătrîni decît mine, má aşezai să mănînc față în față cu 
două doamne, foarte discutabile sub raportul statutului 
d-lor civil, cari însă aveau nepretuitul dar de a tăcea. 

Aşteptîndu-mi cuvenita supă, mă pusei să-mi inspec- 
tez noua rezidenţă. 

în fata mea, spre nord, oţelul zidit de eforia St. Spi- 
ridon din laşi se înalță simplu şi cuviincios, ca un mili- 
tar care şi-a făcut prima campanie şi se simte gata a în- 
treprinde pe a doua. Stilul său e cam ibrid, dar totuşi, 
în lemnărie, recunoşti intenţia arhitectului de a-i fi dat 
un aspect elveţian. încăperile sunt spatioase şi mai toate 
uscate. Dacă-ar fi mai multe decît sunt, lumea ar fi 
şi mai mulţumită. 

în faţă cu otelul, pe un platou ca de vreun pogon si 
jumătate, e urzită o mică grădină cu un pavilion în mij- 
loc, în care cîntă orchestra. Orchestra e o gratiozitate a 
mea către onorabilii artişti, cu cari sper să mă mai în- 
tilnesc si la anu — dar altfel... motch ado ebant noting. 
Adevărul e însă cá şi astăzi imi zornáie prin cap mar- 
sul cu care ne destepta dimineata la curá. Ajunsesem 
de-l visam ca pe art. 7 din Constitutie.' 

Aceste observatii se fac inter pocula. Dupá cum am 
spus mai sus, imi asteptam supa. Supa venea cam greu. 
în locul supei însă sosi d-nu antreprenor, gloriosul d-nu 
Rohr, un bărbat blajin şi binefăcător ea picăturile docto- 
rului Davila.” îmi declinai numele şi pronumele. 

— Tudosie Sin Don Padil se găseşte pe listă. 

D-nu antreprenor se uita pe lista de bucate: 

— Asta n-avem; să vá dám un piftec forte pun. 

— Nu, domnule, Don Padil e numele meu. Fii bun 
şi caută pe lista celor ce au camere oprite. Vezi, sunt 
două odăi ? 

— A Lk. sosit ?.. Atunci se uită într-un portofoliu de 
buzunar şi, găsindu-mi numele : Mă bardonati !... vá rog. 

— Vă pardonez, numai cu o conditiune. 

— Pite, pite... care conditiune ? 

— Să-mi dai o supă, cá mi-e cam foame. 

233 


N-apucä bine sä scape de la mine si alte zece gla- 
suri se ridicarä de primprejur 

— D-le Rohr !.. salată, c-am mîncat friptura goală ! 

— D-le Rohr !... vin ! 

— D-le Rohr! ia poftim încoace: omleta asta s-o 
mănînci d-ta că e cu grăsime... 

— D-le Rohr ! un taler, o furculitá, un ardei... 

— D-le Rohr, d-le Rohr, d-le Rohr ! ! ! fără sfîrşit. 

lar bietul d-nu Rohr avea o figură cinstită şi minu- 
nată, parcă nici n-ar fi fost vorba de dinsu. 

După ce-mi mai potolii foamea, îmi luai suprema ho- 
tärîre de a face curte celor două afrodite, care îmi fă- 
ceau O' concurenţă teribilă la capitolul biftecului. 

— Doamnele vin de la Bacău ?.. zisei aşa, într-o în- 
tâmplare. 

Cea mai tînără zîmbi, cea mai bătrînă îmi aruncă o 
privire de sfinx. Am păţit-o !... 

— Ba pardon !.. dacă nu veniţi de la Bacău, vá rog 
să-mi spuneţi, ca să ştiu ce relaţii să trimet la gazetă asu- 
pra originel d-voastră şi a rochielor ce purtaţi. 

— Ah! D-nu e de la gazetă ? 

— Da, sunt corespondentul direct şi special a cinci 
gazete : Reforma, Deşteptarea, Războiul întîi, Războiul 
al doilea şi Războiul al treilea,' care are să apară în 
curînd. Fac dare de seamă despre rochii şi scriu capito- 
lul care vine îndată sub capitolul rochielor : Bibanii. 

D-na bătrînă cam încruntă din sprinceană, însă vă- 
zîndu-mă foarte grav, îmi spuse că vin de-a dreptu de la 
laşi, patria d-lor şi a lui Ştefan cel Mare, iar că rochiele 
vin de la Bucureşti, de la d-nu Petrache Dumitru. 

— A l.. atunci nu mai e nevoie să facem menţiune 
de rochii, cáci dacá sunt de origine din Bucuresti, sunt 
cunoscute... 


De la masá luai drumul spre bäi. 

Cum ajungi in dreptul otelului, ai in fatá cotitura 
Slänicului, lingá care se aflá no. 1, apa cea mai bogatá 
din toatá tara, si poate din multe locuri din stráinátate, 
prin ciudata sa compozitiune chimicá : coprinde materii 
alcaline si acid carbonic, substante cari rar se gásesc 


234 


combinate in aceeasi apá, dintre cari unele lucreazá asu- 
pra rinichilor, iar altele asupra canalelor respiratiunei. 

Lingá no. 1 se aflá un cheu de piatrá pe malul drept 
al Slánicului, iar la capátul sáu, aláturi de baia no. 2, o 
punte in aer, aruncatá cu elegantá pe deasupra cheului, 
ca un semicerc a tot si mai cu seamá a £oate vázátor si 
räbdätor. 

La no. 1 e în toate zilele şi la orce ceas o imbulzealá 
ca la bîlci : sunt oameni cari beau pînä la 25 de pahare 
pe zi. La inceput, borghizu (cum zic locatarii nr-ului 1) 
imbatá. Mai pe urmá insá nu mai are nici un efect direct 
asupra nervilor. 

No. 1 se mai numeşte si Fintîna lui Mihalucá. Lîngă 
el e izvorul no. 4 de fier. 

De la acest numár, trecînd pe puntea suspensá, o 
scará de citeva trepte suie la sala de curá, care e o 
vast-halá de scínduri, lucratá cu mult gust in stil de 
chalet suisse. La 15 paşi de dinsa o frumoasă scară de 
piatrá te coboarä pe un mic platou asezat pe Slánic, unde 
se aflá baia no. 4 de fier (7 gr. cáldurá) si izvorul no. 5, 
pentru durere de cap si de ochi. 

Tot după acest mic platou, coborînd cîteva trepte, ai 
ajuns izvorul şi baia no. 3, un purgativ tot atît de puter- 
nic ca şi apa de Buda. Pe un mic pod treci apoi la băile 
calde. De aci începe aleea care duce la duşuri, o hidro- 
terapie sistematică, şi, mai departe, spre cascadă. 

lată băile. 

Ziarul nostru a mai vorbit asupra lor, şi eu însumi 
voi reveni spre a-mi istorisi, ca Simbad, călătorul pe 
mare, nenorocirile sf poate si fericirile. Pînă atunci însă 
să ráminem întelesi că Slănicul e frumos. 


1883 


DIN MUNTI 


Siluete de la Slänic 


Pe la 1 iuliu nu era decit foarte putiná lume. Mi se 
cam ura. Má uitam toatá ziua pe creasta muntilor, in- 
ghiteam aer, respiram numai poezie si pucioasá si má 
hrăneam cu nădejde... nădejdea cá in curînd vor sosi 
toti prietenii mei. 

In adevăr, în vreo două zile veniră vreo patru tovarăşi 
de băi şi începui să-mi mai descretesc fruntea... 

Cu aceştia rîsu şi petrecerea se înjghebase. E lesne 
de priceput că rîdeam pe socoteala altora. Cele díntii crea- 
turi cari deteră ghes bunei noastre dispoziţii fură cele 
două respective de la laşi. Totdeauna petrecerea cea mare 
era la masă. 

— Mă rog, îmi zise unu, doamnele sunt... doamne ? 

— De, nene, judeeîndu-le după cercei, aşa par a fi. 

— De ce-ar fi suferind oare ? 

— Una tot mai seamănă a femeie, dar alta parcă e 
mucenicu Pahumie cînd îl chinuiau varvarii. Are aerul 
de a o strînge ghetele vecinie. Trebuie să fi avînd o 
mare afecţiune de inimă. 

— Eu mă prind că are scrofule. 

— Eu pariez pe o sticlă de Cotnar că sufere de mă- 
sele. 

— Foarte bine — hai s-o întrebăm. 

Şi îndată, fără nici o altă introductie, cel cu sticla 
de Cotnar, care se întîmplase a fi advocat, se şi duse la 
dînsa 


236 


___Mă iertati, doamnă, figura d-voastră, foarte inte- 
resantă dealtminteri, a ridicat o gravă controversă între 
părţile aflate la acea masă.. Fi-veti atît de bună să ne 
explicati ce suferință vă consumă ? 

— Domnule... mi se pare că eşti cam obraznic. 

— Se poate, dar asta nu răspunde la întrebarea noas- 
tră. Deci, o repet : sunteţi cataleptică, epileptică, nervoasă, 


scrofuloasă — suferiti de stomah, de dinți sau de bă- 
täturi ?.. 

— Domnule! 

— Doamnă !.. e chestie de un Cotnar şi trebuie să ne 


spuneţi ce boală aveţi. 

Şi, fără a mai aştepta răspunsu, se întoarse la loc, 
umflat de ris, 

— Tiu 1... obraznici sunt muntenii istia !... 

Cealaltă dete din cap, rîzînd şi dînsa. 

Cu această scenă eram intraţi în materie. Ne trebuiau 
subiecte de rîs. Aşa-zisa orchestră muncea pe bietu Verdi 
ca pe cel mai mare criminal din lume. 

— Oare ce-ar fi vrînd să cînte ? 

— Ce ! n-ai înțeles încă ?.. e un marş funebru, zise 
unu, compus de un mare arheolog, cu ocazia morţii lui 
Osman-Pasa. 

— Ce ! a murit Osman ?... 

— As!... mars funebru! nu vezi cá e uvertura din 
Don Juan... * 

— Mi se pare că e Miserere din Trovatore. 

— Sáracu Verdi ! gîndesc că dacă ar fi de față, ar 
da cu tunu în artiştii din pavilion. 

— Vă indignati degeaba, zise un al treilea, mai bla- 
jin, fiecare îşi cîştigă pîinea cum poate. 

— Da, frate... dar s-o mai rărească artistu cu contra- 
basu, că ne-a dat la pămînt cu acordurile lui. 

Tocmai aci ieşi d-nu Rohr din birt ca să se suie la otel. 

Deodată douăzeci de glasuri se auziră pronuntînd ace- 
laşi cuvînt: 
— M-sieur Rohr ! ! 


237 


Iar bietul nenorocitu de d-nu Rohr, c-un fel de resig- 
natie de martir, se-ntoarse, rostind celebrele si pentru ve- 
cinicie neuitatele cuvinte 

— Tout de suite, m-sieur !... 


O duserám vreo două-trei zile astfel, pînă începură 
ploile. Aici ni se-nfundase. Să stai toată ziua-n casă, cînd 
eşti venit să alergi şi-ţi numeri zilele numai pe 25 de 
roze... e cam trist. Bileartu nu era adus, popicele nu erau 
gata, cucoanele de la no. 9 ne goneau... 

— Ei, ce-i de făcut, băieţi ? 

— Hai să ieşim afară, că poate o mai sosi cineva. 

Fiecare dintre noi aşteptam cîte-o familie, cu care să 
petrecem, sau căreia să-i fim de ajutor, după cum eram 
de vrednici fiecare. 

leşirăm afară. Ploua. Cerul era prost si nesárat ca un 
căpitan de guardie civică.” Munţii erau inváluiti in aster- 
nuturi de vapori albi, cari stau împrejurul piscurilor 
întocmai ca nişte caiere de lînă. Virfurile de pe Cerbu 
se mai zăreau, din masa cea albă, ca nişte creneluri 
verzi, iar brazii lor priveau peste puntea ncuroasă, ca 
atîtia condotieri veseli, puşi să facă de gardă unei Fran- 
cesca da Rimini,' pe care, drept vorbind, o aşteptam 
din iunie şi nu mai sosea. 

In sfîrşit, dete Dumnezeu şi auzirăm nişte clopote. 

— Stati, băieți !  Soseşte Francesca da Rimini cu 
olacu ! 

— Să sosească, dar fără Malatesta. 

— Voi vă pierdeţi prin evul mediu si eu zăresc deja 
un călăraş pe capră. 

— Vai de noi !... e subprefectu. 

— Dar nu-i nici cäläras ; e o slujnicá cu o scoartá 
roşie în cap. 

— Ei, atunci tot Francesca e. 

In adevár, in birja care sosea erau douá doamne. Noi 
ne si pregăteam să le facem frontu. Unu îşi trăgea mus- 
teata, altu îşi îngrijea nodu de la cravată, un al treilea 
îşi dezdoia pantalonii, ca să fim prezentabili. 

— Ei, cine face pe Philippe le Bel ?° 


5 


238 


— Stati, cá mi se pare cá vine si Philippe în altă 
trăsură. In adevăr, venea o a doua trăsură. 

Aşteptarăm noi ce aşteptarăm, cucoanele pace să se 
dea jos. In cele din urmă, pe ploaie, pe neploaie, în- 
conjurarám trăsura. Trebuiau să iasă. leşiră... Vai! însă, 
mai bine nu mai ieseau !... 

Inchipuiascá-si cineva, pe ploaia aceea, sátui de urit 
si de mutre scofilcite, doritori de lume nouá si frumoasá 
— sá dai cu ochii de o bleandá de cucoaná, care abia se 
tinea pe picioare de slabă ce era, îmbrăcată ca o mătură, 
plouatä ca o curcá şi tîrîind în picioare o pereche de so- 
soni, aflati in al treilea stagiu de reformä. 

— Hotărît lucru, trebuie s-o ştergem de-aici, cá tur- 
băm... 


Putin cîte putin însă norii se risipirá ; începu să vie 
lume mai cuviincioasá ; se organizară baluri, petreceri, 
mici excursiuni — astfel că, pe la 10 iuliu, puteam zice 
că suntem în toiul băilor şi nu ne mai era urît. 

Printre nenumărate figuri cari se aflau la Slănic erau 
unele cărora posteritatea trebuie să le păstreze o adu- 
cere-aminte mai mult sau mai puţin binevoitoare, după 
gradul de ridicol sau de distinctiune ce aveau, 

în rîndul întîi trebuie pus edecul Slănicului. 

E o persoană naltă şi subtiratecä ca un flaut, aler- 
gător, căutînd să indatoreze pe toti, făcînd pe cavalerul, 
pe guvernorul, pe bucătarul, pe poetul la vreme de ne- 
voie, pe muzicantul dacă reclamă situaţia, cunoscînd pe 
toată lumea, tutuindu-şi cunoştinţele de la a doua vorbă, 
jucînd popicele în perfectie şi venind la Slănic de vreo 
25 de ani neîntrerupt. Statutul său civil e: flăcău per- 
petuu. E foarte plăcut. Ride cu poftă. Are o voce de sten- 
tor, care răsună ca un corn de vînătoare. Posedă o pe- 
reche de barbete, care sunt gata să treacă în stare de 
fosile, atît de vechi şi neschimbate s-au păstrat. Să nu-l 
prea încurci la vorbă, că nu ţine. Să nu-l iei peste pi- 
cior prea pe faţă, cá te bate. 


La dînsu găseşti totdauna un pat de dormit sau o 
pernă pe care să-ți odihnesti capu. 


239 


Aläturi cu el se poate aseza un alt tip, acesta mai con- 
templativ, mai ostenit, mai limpede, dar un adevärat tip. 

Era un bătrîn ca de vro 65 de ani, întors putin de 
greutatea vieţii ce o ducea pe umeri, cu ochiul încă viu, 
cu gura senzuală, cu mişcarea molatecă ca a unui paşe 
îmbătrînit în serai, dar încă frumos. Purta o pălărie de 
paie, naltă şi tuguiatä, care era totdauna ridicată pe 
ceafă şi înclinată pe ochi, ca o şandrama care stă gata 
să cadă. Părul îl aducea de la ceafă, în doi zulufi foarte 
civilizati, şi-l priponea după urechi ca pe două vräbii. 

Cînta din vioară. Nu era cu totul lipsit de talent. 
Seara, cînd ploua, îl găseam în salon, făcînd muzică, 
acompaniat de fiul său la piano şi transportat în alte 
universuri. 

Cînta îndeobşte cîntece naţionale. Cînd trăgea mai 
duios cu arcuşul, ochii, fără voie, i se-ntepeneau în ta- 
van, iar capul i se legăna de la dreapta la stînga, ca o 
pendulă de ceasornic, pe cînd piciorul bătea cu zgomot 
o măsură de horă sau de bătută. 

Dacă nu mă-nşel, domnul acesta, foarte respectabil 
dealtminteri, a publicat cîndva un volum de poezii, cele 
mai scăpătate si mai scrofuloase productiuni intrate în 
spitalul literatura noastre. 


într-o zi ne aflam la masă, gata să luăm în rîs pe cel 
dentii muritor care ar fi avut o parte mai slábutá a mu- 
trei d-sale, cînd, spre nenorocirea lui, intră un domn de 
cea mai comică şi mai stupidă aparenţă posibilă, care 
înainta cu nişte paşi greoi şi mäsurati, parcă ar fi avut 
capul prepus şi s-ar fi temut să nu-i cază de pe umeri. 

— Domnilor, ia priviţi pe cetăţeanul care intră. 

— Are aerul foarte cuceritor. Trebuie să fie un iute 
la fire. 

— Judeeîndu-l după înfăţişare, pare cam tont. 

— Nu ştiu ce-mi spune că e procurorul judeţului. 

— Săraca ţară !... Eu nu l-aş pune nici tîrcovnic la 
Biserica dintr-un lemn. 

Avea un cap obraznic şi nesärat, cu mot pe frunte; 
nişte mişcări de chelner; un picior de elefant, ascuns în 
botoşi galbeni de vară, care-i dau aerul unui cocoş na- 


240 


dolean. Pe nas purta o pereche de sticle vinete, nespus 
de urîte, cari-i complectau figura ca un epilog prost la o 
piesă stupidă. 

Trebuia în ziua aceea s-avem o compensație “spre 
seară. Cînd tocmai ieşeam de la masă, sosea o trăsură 
cu un singur călător, care purta pe dînsu fel de fel de 
curele : binoclu, sticlă cu coniac, revolver etc. Capul i 
se odihnea sub o imensă pălărie de paie, ca a pescarilor 
neapolitani, însă era un cap mare, plin de inteligenţă 
şi de viaţă. Noul-venit aducea cu sine o spiterie întreagă: 
cutii cu parfumuri, sticle cu medicamente, instrumente 
de chirurgie, cărţi, albumuri etc. Venea să facă studii 
climatologice şi analize chimice. Zicea că-şi urmăreşte 
o mare idee, care l-a pasionat ca pe un nou Lovelace’ 
al ştiinţei. Cum l-am văzut am strigat cu toţii: 

___Ura !.. să-i dám prezidentia şi să-i punem cutiele 
pe foc. 

— Pe foc !... 

Bietul prezident, desi nu prea-i ardea de chef, se ho- 
tári sä-si implineascá functiunea cu demnitate, si incepu 
a ne conduce. 

Vom vedea in numárul viitor cum ne-a condus. 


1883 


PALABRAS 


(Duminică, 18  septemvrie) 


in viata noastrá zilnicá, nevoile si plácerile se înlän- 
tuiesc ca inelele unui gît de rac, cari, desigur, ca şi ra- 
cului, ne slujesc să mergem înapoi, în loc să dám înainte. 

Nevoile de cari ne ooupäm sunt cele ce ni se-ntîm- 
plă personal. Cele publice şi de un interes general mai 
mare ne lasă indiferenți. Egoismul ne este atît de bine 
croit pe trup, încît adesea ne strînge ca o haină prea 
cochetă ; şi nenorocirea cea mare e că nu pocneste nici- 
odată. 

Fericirile noastre urmează aproape acelaşi drum, pro- 
vin din aceleaşi cauze şi sunt.tot atît de strimte şi de 
stupide ca şi nevoile noastre. 

lei, spre pildă, cazul unui cuconas, al cărui cal şi-a 
rupt un picior. E o nenorocire întîmplată unui animal, de 
care un altul, de ordine mai superioară, suferă par ri- 
cochet. Pe d-altă parte, iei, tot spre pildă, teatrul, care 
şi el şi-a rupt ceva; cuconasul nu mai sufere, sau, dacă 
sufere, cauza e că nu ştie unde să mai întîlnească pe 
doamna gîndurilor sale. Interes particular şi interes ge- 
neral. 

Astfel, tot aceeaşi tragere de inimă pune, în încura- 
giarea teatrului românesc, pe oare-l pune în creşterea 
viermilor de mătase, el care, niciodată în viaţa sa, nu a 
tors firul unei gugosi, fie măcar de iluzii. O !.. cît pen- 
tru iluzii, trebuie să fie cineva foarte superior ca să gă- 
sească mijlocul d-a şi le păstra. Vorbind însă de teatrul 


242 


nostru, cel mai mare bogătaş de iluzii simte că patrimo- 
niul i s-a micşorat grozav de cînd tot cheltuieşte, fără 
să poată strînge o singură mulțumire de pe urma risipei 
ce face. 


în adevăr, teatrul românesc a ajuns o problemă foarte 
grea de dezlegat. Guvernul va fi nevoit să puie. premiul, 
ca pe capul lui Ivancici, pentru dezlegarea acestei le- 
gături gordiane. 

Cine-i ?... Unde-i muritorul care să aducă dezlegarea 
enigmei ?... 

Aşteptîndu-l, lumea trece, cum trecea poporul pe 
lîngă Groza” lui Alecsandri, şi clátina din cap cu jale, 
întrebîndu-se 

Să fie el oare ?... 


lar din mulţimea care trece, îndoindu-se dacă cada- 
vrul acesta este trupul voinicului de altădată, iese un om 
cam cărunt, cu figura dulce, simpatică, şi 


Scoate doi bani netezi din vechea sa pungă, 


pe cari-i pune la capul mortului, povestind norodului 
cum mai an iarnă Groza-l imbrátisase ca pe un frate, 
dindu-i bordei si masá. 

Omul acesta, atit de cunoscut si de iubit de toti cei 
ce mergeau la teatru, in vremea de demult, e astázi un 
întristat, care se hotărăşte să-şi sacrifice liniştea şi timpul 
său, spre a veni să colaboreze, să ajute, să reconstru- 
iască ceea ce, încetul cu încetul, s-a dărîmat în templul 
artei. 

Tinerii din teatru, mare parte elevii săi, alţii foşti 
colegi, pe cari el îi iubeşte şi îi stimează, sunt datori, 
sub pedeapsa brevetului de inráutátire, să-l ajute, spre 
a reconstitui un adevărat teatru românesc. 


Vorbim de acel românesc, şi în special de Teatru 
Naţional, căci celelalte au găsit toate un mijloc de a inte- 
resa pe public de soarta lor. Au fost nemţii, lumea se 


243 


ducea ca la bálci ; a venit d-nu Ionescu,' cu o trupä care 
nici la Mizil n-ar fi fost ingáduitá să joace — publicul 
alerga ca la Giacinta Gualtieri.' De cel italian nici nu 
mai vorbim. Acolo, anul trecut, toatá lumea distinsá a 
capitalei, aristocratie de nastere, de cäpätat, bogätasi, 
literati, magistrati, toti se duceau. Afarä cä muzica are 
alte farmece si, prin urmare, altă atractiune — trupa de 
anul trecut era bună. O Evelina Alma Fohstrom cu 
greu vom mai avea. Un Pogliani, o Gabbi nu se întîlnesc 
tocmai des. 


Anul acesta, impresa Operei ne făgăduieşte aceleaşi 
surprinderi. De tenorul Prévost, care e un francez de 
şcoală italiană, se vorbeşte mult bine. El a cîntat la Mi- 
lano, în mai toate operile mari ale lui Verdi, şi se pare 
că vocea sa, în registrul de sus, e de o întindere şi o 
claritate rară. Stiind cît sunt de rari tenorii, trebuie să 
fim incintati că vom avea această rara avis pentru iarna 
ce ne aşteaptă. 


De primadona Mey,' care va înlocui pe Evelina de 
anul trecut, se zice iarăşi că e o descoperire a d-lui 
Friedmann, care, în adevăr, pare a fi foarte norocit în 
alegerile ce le face. Mey e ingenuitate. Dacă va izbuti să 
inlocuiască pe Lucia de anul trecut, Mey e, fără contra- 
zicere, artistă. 

Baritonul Sparapani' este cunoscut de publicul care 
mergea acum 12 ani la operă. Desigur, vocea sa n-a putut 
decît să cîştige, căci în prima trecere prin Bucureşti era 
tînăr. 

Prima-donna dramatica absoluta, Montalba,' e o cîn- 
täreatä de mare merit, care, la marea Operă” din Paris, 
alterna cu d-na Krauss.'' Montalba s-a făcut cu deosebire 
cunoscută în Tribut de Zamora, în care a excelat. 
Pleacă din Paris fiindcă e de părerea lui Caesar : nepu- 
tînd să biruie pe Pompei la Roma, vrea să cucerească 
întîi Galia şi să ajungă la Pharsales" prin Bucureşti. 


D-nu Grădişteanu e tocmai de părerea contrarie : vrea 
să ajungă la Bucureşti prin Pharsales. 


244 


Literatura în tara românească e cel mai gol cîmp, 
dar, în acelaşi timp, cel mai disputat de puţinii luptători 
ce se găsesc pe eL " D-sa vrea să biruiască toate nevoile 
cîte se întîlnesc la fundarea unei reviste literare şi să 
formeze în Bucureşti un cerc care, pus serios pe lucru, 
să caute a atrage toate talentele noi, cîte zbîrnîie prin 
diferitele gazete, ce apar şi dispar, cu aceeaşi repeziciune, 
pe orizontul jurnalisticei naţionale. (Fiindcă toate lucru- 
rile au ajuns a fi nationale, de ce n-ar fi jurnalistica ? 

D-nu Grádisteanu şi cercul noii reviste'* sunt liberali 
si vor primi cu bucurie orce oaspe sosit cu tolba pliná 
de lucruri frumoase. în acelaşi timp însă e bine să nu se 
uite, şi desigur nu se va uita, cuvîntul d-lui Negruzzi 
„Bucuroşi de oaspeţi, dar cu măsură". 

Joi seară s-a ținut prima întrunire în salonul d-lui 
Grădişteanu, la care n-a luat parte cîteva persoane, ves- 
tite în mod cu totul prietenesc. 

Stăpîna casei primea cu acea simplitate elegantă care 
a făcut din salonul său locul de întîlnire a tot ce este 
inteligenţă, artă, distinctiune. 

D-nu Ollănescu'' a zis Pe Bosfor, o frumoasă poezie 
a sa inedită, precum şi o poezie a iubitului Şerbănescu, 
Au fost..." 

D-nu Ollănescu zice foarte bine versurile. 

D-nu Ciru Oeconomu'' a cetit o legendă: Petre Ca- 
rabete, care, deşi discutată putin, are frumoase imagini 
si puternice versuri. 

S-a hotărît o nouă întrunire pentru joia viitoare. 


Din joi în joi, cei ce au avantajul să meargă la d-nu 
Grădişteanu îşi mai descretesc fruntea, sau şi-o încretesc 
mai tare, dacă au scris lucruri slabe în cursul săptămînei. 

E foarte probabil că şi d-nu Maiorescu va reîncepe 
întrunirile sale literare de miercurea. 

Dar cei ce n-au dor de literatură ? Aceia au şi ei 
desfătarea lor : Şoseaua. 

Zilele de toamnă sunt calde, spre seară, şi la razele 
tîrzii ale soarelui vine o întreagă lume să-şi disprimăvă- 
reze gîndurile şi să-şi gonească frigul vieţii de oraş. 


245 


E netágáduit cá toamna coprinde o mare tainá în 

SS Stt? T” eno transmite zjenou zs A 

. | îi D À E A qindsuntem 
ObicinuMi a caută sa pricepem întorsăturile firei 

Dar cine le pricepe destul de bine şi, mai cu seamă 
cine poate sá le tálmáceascá cind le pricepe ?.. 


1883 


PALABRAS 


(Duminecă, 2  octomvrie) 


Pe orizontul vietii bucurestene nimic nou, afará de 
cîteva noutăţi învechite : Opera, care-şi aşteaptă actorii ; 
Cuniberti, care e pe pragul gloriei ; Gatineau, care a 
ajuns la destinaţie, şi alte cîteva lucruri mai mult sau mai 
putin trecătoare. 

Săptămînă aceasta seamănă cu cea trecută, după cum 
cea viitoare va semăna cu cea de astăzi. Lanţul timpului 
se continuă fără întrerupere şi vremea nu se opreşte să 
admire pe nimeni; nici pe d. Brătianu, care încheie tra- 
tate cu impárátiile, nici pe d. Vlădica, care scrie cîntul 
gintei latine pe un bob de mazăre, nici pe cei ce mor, 
împlinindu-şi datoria în conştiinţă, nici pe cei ce trăiesc 
neîmplinindu-şi deloc datoria, pe nimeni. 

Evenimentele din ţară, ca şi din străinătate, sunt fără 
importanţă serioasă. Francezii intră ca nişte proşti în 
capcana d-lui Bismarck” şi fluierä pe regele Alphonso* 
ca pe cel din urmă comediant. Zola” anunţă un nou ro- 
man de năravuri, cum zice el: La joie de vivre ; con- 
gresul literar internaţional de la Berna discută asupra 
proprietăţii literare ; miniştrii cabinetului francez se 
schimbă tot atît de des ca şi miniştrii români şi, în defi- 
nitiv, nimeni nu lucrează mai serios decît arsenalurile. 

Miroase grozav a praf de puşcă! 

Toţi stau cu botul pe labe şi aşteaptă să vază din ce 
parte va sări prima schinteie. Nimeni nu îndrăzneşte să 
atace, dar toti sunt gata de atac. Pînă şi principele dé 


247 


Monaco a făcut uniformă nouă bravei sale armate, care 
se compune din vreo 80 de soldati, 40 de ofiteri, 5 gene- 
rali, 2 maresali şi cîteva sutimi de mii de perechi de 
cärti. 

E grav l... 


Gravitatea situatiei nu impiedicá omenirea de a pe- 
trece. Am inceput sá cred cá, in adevár, románii sunt 
democrati. Nefiind piná in momentul acesta decit trei 
teatre deschise : teatrul ,, Orpheu",* unde joacă Cunibarti ; 
teatrul ,Bossel", unde joacá trupa de operete a d-lui 
lonescu ; teatrul ,Dacia", unde joacá d-nu Manolescu 
— plus un al patrulea teatru : cel de la ,,Jignita"' unde 
joacá o trupá ovreiascá — pare cu totul natural ca lumea 
căreia i se uräste repede sau, mai bine, lumea unde ţi-e 
urít, ca sá traducem ca la Teatrul National, sá se ducá 
pe la café chantant, pe la „Leu si cîrnatu", pe la „Ade- 
văratul leu şi círnatu",'pe la „Vulpea națională" etc. 
Ceea ce însă te surprinde cînd intri într-un astfel de 
local de petrecere, şi mai cu seamă la café chantant, e 
impestritarea de lume ce ti se înfăţişează. Vezi la o masă 
o mînă de băieţi tineri, curati, vorbind o limbă străină 
sau mai multe amestecate, avînd toti aerul de filius fa- 
miliae şi alături de dînşii, la o masă cu totul apropiată, 
vezi pe portarulde la ,Dacia" sau de la alt otel, petrecind 
cu două cîntärete pe genunchi, ca şi cum ar avea aerul 
de a zice : „înaintea Legii, toti suntem egali”. Dincolo de 
portar, ti se poate întîmplă să zăreşti pe cutare director 
de bancă, pe cutare colonel, pe advocatul X, om foarte 
distins dealtminteri, şi mai dincolo, trei-patru băieţi de 
prăvălie, un Alphonse cunoscut şi recunoscut de toată 
lumea ca făcînd această delicată şi onorabilă meserie şi 
aşa mai departe... 

Nu, că ne democratizám grozav! De aia e bine să nu 
aibă omul prejuditii : portaru e şi el cetăţean ca oricare 
membru din majoritate, şi nu văd pentru ce nu le-ar fi 
permis la amîndoi să-şi puie gologanu în aceeaşi pungă... 

Pe la celelalte locuri de petrecere, lucrurile merg na- 
tural, căci acolo intervine 


248 


Toamna mîndră, harnicá, 
Şi de bunuri darnică, 


care face pe cetăţeni mult mai egali înaintea mustului 
şi a cîrnatului, decît înaintea Legii. 


» 


Tot toamna hamică ne-a mai adus şi alte bogății si 
alte petreceri. 

Deşi în veacul nostru exibitiele au ajuns de prisos, 
sub raportul unor articole determinante, totuşi, Expoziţia 
cooperatorilor îşi are meritul său şi un merit mare, acela 
de a grupa pentru prima oară toate ramurile micei 
noastre industrii sub acelaşi acoperámint. 

Dealtfel, cum ziceam, sunt unele articole, ca cele de 
modă şi în general mai toate articolele de lux, cari nu 
mai au nevoie să fie expuse. Pe fiecare zi, omul are ocazie 
să intilneascá cite o expoziție ambulantá, care poartă pe 
dînsa specimene din toate ramurile de industrie : încăl- 
täminte, croitorie, ceasornicărie, bijuterie în general, co- 
lori en gros, parfumuri en detail etc. Dar toate, sau mai 
toate acestea, sunt străine. Vezi, aici e rául... 

Pentru articolele de lux e alt soi de expoziţie. D-na 
Igrec deschide saloanele sale. în curînd dă un bal splen- 
did (splendid lipseşte foarte rar). Dacă d-na Igrec stă în 
provincie, e vai de lume: nu mai găseşti nici prefect 
la prefectură, nici judecători la tribunal, nici ofiţeri la 
cazarmă — toti umblă razna, aşază, îşi dau părerea asupra 
scaunelor, a pianului etc. Dacă stau în Bucureşti, statul 
nu se zdruncină atîta, dar tot e bătaie de cap. 

în sfîrşit, cînd vine ziua aşteptată, patroana casei 
deschide tot : saloane, fumuare, camere de dormit, bu- 
feturi, sală de biliard, cămară, garderobe, cufere, cutii, 
pivnițe, tot. 

— Poftiti, boieri, şi admirati... 

La Expoziţia cooperatorilor, e de bun-gust să te duci 
către seară : între ceasurile patru şi şase. Atunci vine 
toată lumea pschutt, cum s-ar zice pe româneşte, cu 
schepsis. Prin expoziţie se învîrteşte putin ; se opreşte 
două-trei minute la Olbricht, se mai uită la galantarele 
cu rochii ; dá o raitá prin pavilionul artelor ; priveşte un 


249 


moment perele d-lui Ioanid ; îşi aruncă ochii pe masa 
psylographului Vládica ; ajunge la fringhii, brînzeturi si 
trăsuri şi se opreşte la Opler sau se-ntoarce să se plimbe 
pe mica alee din centru. Şi plimbarea ţine de patru ori 
mai mult decît vizitarea întregii expoziţii. 

Un muscal expune mai multe soiuri de ştubeie, în 
care fagurul se poate vedea întreg, printr-un geam pe 
care-l acoperă o portitá de lemn. Ce admirabilă alcătuire 
în acest fagur de miere ! cu cîtă regularitate sunt zidite 
celulele exagonale ale albinelor ! ce sirguintá în strîn- 
gerea mierii şi ce organizare adevărat republicană, cu 
toate că albinele au o regină ! 

lată nişte cooperatori sinceri şi devotați lucrului ! 

Poate că n-ar fi fost greşit să se puie aceste ştubeie 
pe un piedestal de scîndură de oarecare înălţime şi să 
se aşeze chiar la intrarea expoziţiei, ca un fel de pră- 
vălie cu această firmă 


Societatea  cooperatorilor. 


Cooperatorii literari cari se strîngeau joia la d-nu 
*Grádisteanu au trebuit, cu părere de rău, să aştepte joia 
de 6 octombre. 

Mai toată lumea cîtă are vii la Filaret sau pe Dealu- 
Mare, e dusă din capitală, şi d-nu Grădişteanu fiind din 
numărul acestora a fost silit să-şi amiie întrunirea de 
la 29 trecut. 


Dealtminteri, se pare că culesul nu va tine tocmai 
mult, din cauza slabei recolte ce dă viile anul acesta. 

La gară însă e aceeaşi activitate ca în toti anii. Tre- 
nurile cari merg pe linia Ploieşti sunt ocupate mai numai 
cu amatori de petreceri şi cu coşuri de struguri, cari 
(coşurile, nu amatorii) se duc goale şi se întorc pline, de 
cîte două-trei ori pe săptămînă. 

Pe la gările cele mici, precum Albeştii, Valea Călugă- 
rească, Periş etc., activitatea pare astăzi cu atît mai mare 
cu cit e mai mică în celelalte timpuri. 

lar călătorul, pe care nevoile sau urîtul îl duc departe 
de noi, trecînd pe lîngă statiele Dealului şi privind cu 


250 


ochii intristati taliele zvelte si elegante ale doamnelor de 
la vii, îşi zic încet: 
— Aici viaţa trebuie să fie dulce ca mustu... Sá rámii. 


Dar cînd pune picioru pe scará, sá se dea jos, pare 
a-şi aduce aminte ceva : 


— Orce must însă se acreste... Hai înainte ! 
Şi se duce înainte... 


1833 


PALABRAS 


Frunzulitä rosmarin, 

Toate trec si iará vin ; 
Numai badea si-al meu bine 
Dusu-s-a si nu mai vine. 


Uite-asa e lumea. Un dulap cu cai, care coprinde tot 
soiul de caricaturi. Toate trec si iará vin. Toate se duc 
şi toate se-ntorc. Cîteodată chiar badea se-ntoarce... 

Ba zău, vorba cîntecului 

Nici pot să mă odihnesc, 
Nici să mor, nici să trăiesc, 
Toată noaptea mă izbesc ; 
Dorurile din cinci sate 
Toate-s la mine în spate. 


Parcă cîteodată lumea tot mai e cum mai e ; dar altă 
dată prea e slută şi dezgustătoare. Dacă omul n-ar face 
parte dintr-însa, dacă adică n-ar avea şi el o portie din 
ticăloşia universală, n-ar fi mişel, sunt ceasuri în cari 
l-ai vedea tăindu-şi beregata singur ca bietul răposatu 
Nicoleanu.' 

E prea multá stereotipie ; prea multá miselie ; prea 
multá  prostie. 

Avea dreptate Nicoleanu !... 

Fiindcá veni vorba de dînsu, ciudatá fu si viata aces- 
tui om. 


252 


Născut poet şi posedând mai presus decît oricine ca- 
racterul absolut neinteresat al poetului, Nicoleanu era 
cu totul străin de lumea aceasta. La începutul vieţii sale, 
neofit de geniu, el se aruncă în virtejul lumei cu oare- 
care rezervă, dar cu o sete d-a trăi şi de-a iubi care 
întrecea toate mijloacele sale. 

întocmai ca un călător căruia i s-a lăudat prea mult 
palatul ce-l aşteaptă, spunîndu-i-se că drumul pînă acolo 
e scurt şi neted, şi care umblă zile întregi pînă s-ajungă, 
pe drumuri stricate şi arse de soare, întocmai astfel Ni- 
coleanu plecase în viaţă, cu dorul de-a ajunge la palat, 
şi întocmai astfel drumul, făgăduit scurt şi fără gropi, 
îl osteni, îl dezgustă, îl bolnăvi, şi ajunse descuragiat şi 
urînd lumea. Cînd însă voi să cunoască şi palatu, reali- 
tatea i se infátisá atât de rece şi de hidoasă, încît mintea 
sărmanului poet se zdruncină. Palatul, scopul vieţii, pen- 
tru dînsu fu dragostea ce purta unei femei foarte fru- 
moase, care, probabil, trăieşte şi astăzi, dar care nu 
l-a-nteles niciodată. 

Cînd se văzu înşelat şi umilit în cele mai delicate 
simtimente ale sale, înnebuni. 


Cer voie, ă propos de aceasta, să istorisesc următoa- 
rea întîmplare, cu totul exactă : 

Nicoleanu' şedea cu unul din* prietenii mei, atunci 
artistul cel mai iubit de public, astăzi un om superior 
sub toate raporturile, şedeau în acelaşi apartament, pe 
strada Slátineanu, astăzi strada Nouă, deasupra col- 
tului de vis-à-vis de ,Rasca"'. Ei aveau fiecare cîte o 
odaie. 

într-o seară, prietenul său, artistul, intră acasă pe la 
1272 Nicoleanu era venit înainte şi probabil dormea. 

Artistul se dezbrăcă încet ca să nu-l destepte ; luă 
o carte în pat; întîrzie cîtva timp cetinoVo şi, după ce 
stinse luminarea, tocmai pe cînd sta s-adoarmă, auzi la 
uşa lui Nicoleanu un zgomot nepriceput, o respiraţie grea, 
ca a unui om care trage să moară, şi-n acelaşi timp o 
mînă care bîjbiia pe la uşă să găsească cheia. Artistul 
trase un chibrit şi voi să sară din pat. Atunci se ivi în 
uşa de la care venea zgomotul o ființă înaltă, tremură- 


253 


toare, cu o privire fatală, care inota în sînge pînă la gît 
şi-i zise : „Nu te speria, prietene ; sunt eu, nebun; mi-am 
tăiat gîtu !" In adevăr, era Nicoleanu şi-şi täiase gitu. 
Faţa lui, cu acea frunte înaltă şi netedă, care continuse 
atîtea idei curate şi mari, abia se mai putea recunoaşte, 
împrejurul gîtului avea o zgardă de sînge închegat, care 
îi da un aer sălbatic. 

Prietenul său îl aşeză în pat, îl legă la rană, şi, după 
ce aduse pe cineva să-l păzească, alergă repede la doctor. 

Am văzut cîteva fotografii de-ale lui Nicoleanu. Fi- 
gura-ti pare deocamdată ordinară, din cauza unui cioc 
de foarte putin gust ce purta în barbă şi, probabil, şi 
din alte cauze, cari au scăpat ochiului meu. Dacă însă 
priveai mai de aproape acest chip, frumuseţea şi seni- 
nătatea fruntei indatá-ti schimba impresia. Vedeai bine 
că sub acea boltă rotundă, de o estetică desávirgitá, lo- 
cuia idealul. íntelegeai cá curatele vedenii ce se înfă- 
tisau poetului porneau dintr-o lume ce trăia în inchi- 
puirea sa, lume superbă, sfîntă. 


Blondă cu ochii negri şi albă ca o fee, 

Un cap frumos de înger, pe umeri de femeie, 
Atit era de pală şi-atit de gînditoare, 

Cit s-ar fi zis o umbră, străină, călătoare 
Venită să jelească virtutea pe-un mormînt. 


]e e eè o 


La gît purta o cruce, simbol de sărăcie, 
Şi-n inimă speranța, eternă avutie 


A celor ce pe lume se zic dezmosteniti...' 


* 


Delicatetea aceasta extremă, ce întîlneşti la Nico- 
leanu, la Sihleanu,' la Sohelitti,^ negresit cá tinea mult 
de curentul liric pornit din Franta. Nu e mai putin ade- 
várat insá cá generatiunea din care fáceau parte ei era 
o generatiune salubrá, care, din naturá, nu ráspándea 
miazme literare ca generatiunea de astázi. 

Din nenorocire, curentul pornografic, care cutreierá 
astäzi Franta de la un capát la altu, a ajuns páná la noi, 
si ne vedem näpäditi de o serie de romane si de gazete 


254 


me 


» 


aşa-zise naturaliste, cari nu se sfiesc a descrie şi a poe- 
tiza cele mai nerusinate şi mai insane lucruri pămîn- 
teşti. * 

Procesu natural care trebuie să se urmeze în dez- 
voltarea literaturei unui popor strigă din răsputeri con- 
tra acestei contrabande literare, ce tinde a se láti din 
ce in ce mai mult. in Franta si-n alte tári, unde litera- 
tura s-a dezvoltat treptat ; unde lirismu, romantismu si 
realismu — Lamartine, Victor Hugo, Balzac — au träit, 
au înflorit şi au imbátrinit — e natural să vezi spiritele 
alergînd după un soi nou de literatură. Dar la noi, unde 
d-abia poezia populară a avut un zbor mai mare, după 
cum atît de frumos arată d-nu Maiorescu, şi poezia li- 
rică a fncoltit cu mai multă sau mai puţină vlagă, la noi 
forma aceasta coruptă şi destrăbălată a naturalismului 
n-are cuvînt să trăiască. 

De aceea, cu nespusă părere de rău, am văzut impul- 
siunea ce încearcă să dea o societate anonimă literaturei 
lui Zola. S-a început traducerea uneia din cele mai insi- 
pide şi mai vulgare scrieri, ce un pîntece ca Parisul poate 
s-o producă prin microbii săi: Nana." 

Vînzătorii acestui specimen nou de literatură aparţin 
sexului frumos. Sărmanu sex frumos !.. S-ar putea zice 
de vinzátoarele acestui roman, cari poartă o îmbrăcă- 
minte particulară, cu numele de Nana cusut pe sort, că 
sunt alese într-adins atît de slute şi de dezgustătoare, 
ca să vîndă o marfă după chipul şi asemănarea lor. 

Singurul noroc e că societatea anonimă a Naniştilor 
e o societate absolut comercială, pentru care literatura 
are valoare numai cît va aduce dinari. Publicul are atîta 
bun-simt ca să nu-şi dea dinarul său, şi deci în curînd 
vom putea saluta înmormîntarea în efigie a actriţei Nana. 


Dealtminteri, încetări din viață sunt de tot soiul. Mor 
oameni, mor jurnale, mor teatre, şi-n locul lor renasc 
alţii. Lumea nu se opreşte nici cît o clipeală din traiul 
său obicinuit, şi viaţa curge plină, luînd în curentul său 
şi amestecînd fără respect pe morţi cu noii-näscuti, pe 
urîti cu frumoşi, pe cei mari cu cei mici... şi aşa mai 
departe. 


255 


Datoria noastrá este sá-i inregistrám pe toti si sá 
ne-ncereám a lása o icoaná mai mult sau mai putin vie 
de lumea in care tráim. 

À propos de aceasta, Pierre Véron' spune cá, la Pa- 
ris, Ministerul de Interne mutá o parte din birourile sale, 
intre cari se aflá si biroul presei. Cu ocazia aceasta, ha- 
malii au trebuit sá transporte 7 milioane 600 000 exem- 
plare de diferite gazete, cari fuseserá depuse conform 
legii. 

Şapte milioane şase sute de mii !! Exemplare nere- 
petate. 

Te opresti încremenit în fata unei asemenea cifre, 
gindindu-te ce furtuná de pasiuni reprezintá aceastá hir- 
De" mizgálitá, cit spirit risipit, cite"adeváruri propovä- 
duite, cîte minciuni spuse cu sfruntare, cît progres in- 
deplinit, cîtă închipuire cheltuită, cit bine, cît rău, cîtă 
veselie, cîte lacrămi... 

Are dreptate Véron : te opresti încremenit. 

Cu toate astea, trebuie să continue gama acestui ade- 
văr de adevăruri şi minciuni : jurnalistica. Ea e trebuin- 
cioasă fie chiar numai pentru [a] împiedica alte publi- 
catii, ca Nana, sau numai pentru a spune că Cuniberti 
pleacă în curînd, că Teatru National merge spre bine,” 
că peste cîteva zile se deschid două teatre noi: Opera 
Italiană şi Camerile... 


1883 


PALABRAS 


(Duminică, 23  octomvrie) 


Prin negura de toamná se vede venind o matahalá 
neagră, cu capul imboborojit in linuri, cu blană în spate, 
cu sosoni. Ea s ipropie si-n preajma ei se face frig. Pa- 
re-a fi femeie. Gura e cam pungitá de bátrinete si din 
incretiturile ei rásar niste mustäti subtiratice si crete, 
de cari promoroaca se atîrna ca de nişte bälärii uscate, 
alcătuind astfel un rînd de turturi inghetati ca la strea- 
siná caselor. 

E iarna. 

Ea vine cu gem in spate si pune foc la sobe. Ca toate 
relele dupe lume, are si ea un bun: acela de a da de 
lucru gindului. 

Ce mulțumire e să poti sta într-un fotoliu moale, 
înaintea focului, seara, pe la 6 ceasuri, cînd, ostenit de 
lupta zilnică, intri să te odihneşti!... Gîndul o ia razna 
prin lume şi te poarta pe unde nici n-ai visa. Din pil- 
pîiala flăcării nasc fel de fel de palate şi de chipuri, 
şi-n jarul aprins se insufletesc un norod de amintiri si 
de drăgălaşe lucruri cari vai! odată cu cărbunii mor şi 
ele şi adesea mor spre a nu mai reveni cu cărbunii de 
mîine seară !... 

De cîte ori n-am văzut în lumea din sobă o vedenie 
albă, pe care visul meu o aduce din întunericul altor tă- 
rîmuri, trecînd şi retrecindu-mi pe dinainte ca o nälu- 
cire de poet 1... De cite ori dorul nu mi-a împrumutat 
aripile sale şi odată cu vedenia nu am plecat şi eu spre 
tărîmurile din care venea ea !... 


257 


A 1... ce drum !... 

Cum de pot sá se ducá pe hoamá, cu fumul táciuni- 
lor, aceste figuri atît de curate şi de blinde ? 

Desigur, ca sá le impiedecám trebuie sá punem ca- 
pacele, cáci de venit ele vor fi avind alt drum decit 
acela pe care-1 are Joimárita. 


Iarna însă are darul de a mai aduce cu dínsa si alte 
lucruri plácute, precum concerte, baluri, teatre de tot 
soiul si poate tocmai acelea o fac sá fie primitá cu oare- 
care bunávointá de oameni, cáci visele ce le seamáná 
deasupra táciunilor intrá in gustul a foarte putini mu- 
ritori. 

Si adesea se intimplá cá in sobá muritorii citesc alte 
parasco venii. 

Astfel, o mişcare naturală a omului, cînd e supărat 
sau contrazis de cineva, e de-a veni înaintea sobei şi a 
se uita la foc cu capul in mîini, amenintátor ca şi cum 
flacära ar fi vinovatá de toate nenorocirile ce ise în- 
timplá. 

Iacá o scená : 

(Sunt sapte ceasuri seara. Domnu a dormit putin. Doamna 
a cetit. Stilpul familiei umblá prin casá fluierind vesel si prin- 
zîndu-şi cozondroacele de umeri.) 


DOMNU 


Va sá zicá, draga mea, tu astá-seará te duei la d-na 
Roscoveanu ?.. 


DOAMNA 


Ba nicidecum. Má duc la operá cu bárbatul meu. 
(Se scoală şi-l apucă de braț, aninîndu-se de el ca un 
scai.) Cind ai sti, Costel.. se joacá Aida, acea superbá 
alcátuire a lui Verdi... E asa de frumos actul al IV-a... 
N-ai auzit finalul, scena de adio ?... 


DOMNU 


Ba am auzit-o, dar astá-seará nu se poate... Uite, 
puiule dragá, am intrunire la Senat... Sá alegem un pre- 
sedinte... si nu se poate sá lipsesc. 


258 


DOAMNA 


Ce presedinte !... Ati ales piná acum vreo patru, tot 
nu v-ajunge ? Ia lasá, Costel, má minti ca pe un copil. 
Mai bine spune-mi verde cá nu vrei sá má duci... si pace. 


DOMNU 


Parole d'honneur, ma chère !... Avem preşedintele 
care ne aşteaptă. Se poate să nu te tii de cuvînt către un 
preşedinte ?... 


DOAMNA 


Nu se poate ; dar cátre femeia ta se poate. (Se duce 
supărată si se aşează în fotoliul din fata sobii.) Asa viaţă 
sá nu mai dea Dumnezeu nici la dusmani ! 


DOMNU 


(periindu-si mustätile) 


A! a! te superi acuma ! Eu te credeam mai inteli- 


.gentá... Speram cá o sá-ntelegi ce-nsemneazá o ratiune 


de stat... 


DOAMNA 


(scormonind un táciune) 
Nu înţeleg ratiunile de stat si nu sunt inteligentă !... 
M-ai vázut de cind m-ai luat. 
DOMNU 


Ei bine!... Dar ce-ai cu bietul táciune din sobä? El 
nu alege pe nimeni (Täcere.) 


DOAMNA 
$1 de asta te superi ? 
DOMNU 


Eu nu má supär. (Sună. Vine Ion.) loane, mai adu 
puţine lemne să facem cărbuni mai multi. (on iese.) 


DOAMNA 


Destul de frumos ! Numai servitorul nu ştia că ne 
certăm. 


259 


DOMNU 


L a revedere, scumpa mea. (Doamna tace.) La reve- 
dere, (lese cu oarecare părere de rău. După vreo zece 
minute Se întoarce şi o găseşte tot acolo, cufundatá în 
gînduri. Ja un Scaun si s-apropie de foc.) M-am întors... 


DOAMNA 

Ce rău ai făcut... Eram tocmai la actul a patrulea. 
DOMNU 

Bine, ce vezi tu în sobă ? 
DOAMNA 


Ceea ce tu nu vezi. Dacă am avea aceiaşi ochi, m-aî 
iubi mai mult şi ai alege mai rar preşedinţi. 


DOMNU 
(rîzînd) 


Aratá-mi şi mie în care colt se joacă actul al patrule. 
(Si ia o mînă într-ale lui.) 


DOAMNA 
(se întoarce uşor şi-l atinge cu palma peste frunte) 
Se joacă aici, nu se joacă acolo. 
DOMNU 


Din fericire pentru alegătorii mei, aici nu se joacă 
teatru. (Ji ia capul în mini şi o sărută pe frunte.) Dar 
dacă aici se joacă, e atît mai bine. Vom asista amîndoi 
la reprezentaţie. 


(Cortina cade.) 


Şi astfel de lucruri aduce iarna. 


Dar spuneam mai sus că aduce şi altele de alt soi: 
Pentru anul acesta se vesteşte sosirea a o mulţime 
de artişti, printre cari şi cîteva celebrităţi europene. 


260 


Deja pe strade se văd nişte afişe de incunostiintare, 
care trimbiteazá sosirea in curind a cîntäretilor Mariano 
Padilla si Desiree Artôt. Aceste glasuri, atit de cu- 
noscute lumei, publicul bucurestean le-a mai ascultat o 
datá si impresia ce au lásat in prima lor trecere prin 
tará e incá vie. E de notat cá d-na Artót e predilecta 
m.-s. reginei. 

Afará de Artót si Padilla, cari vor sosi mai curind, se 
vorbeste, pentru cursul iernei acestia, de venirea lui 
Wilhelmy,' violonist celebru ; Grunfeld,' un pianist de 
mare talent, al cárui nume incepe a umplea Europa, alá- 
turi de a lui Rubinstein, si care e angajat in Rusia pen- 
tru 100 de concerte pe suma de 50 000 ruble. 

In fine, în fine, se şopteşte şi de trecerea marelui 
Rubinstein. Celebrul muzicant s-ar opri în Bucureşti să 
dea trei concerte, dacă i s-ar garanta 14 000 fr. pentru 
onoarea ce ne face." 

Au s-ajungá muzicantii ăştia să vîndă arta pe nu- 
mărul notelor: 50 de note atinse, 50 de napoleoni ; o 
polonezá de Chopin pe o vilá ; o sonatá de Beethoven 
pe o mosie etc. Cu chipul acesta arta are sá meargá de- 
parte, dar mosiele au să dea înapoi. 

Orcum fie, o muzicá buná pretuieste tot atit de mult 
cit o recoltá frumoasá. 

Dacă aş sti că si arendasii citesc rîndurile acestea, 
aş şterge comparatia de sus, ca să nu-mi atrag ura d-lor. 

Ura unui arendaş, care n-a scos nimic din munca sa, 
e teribilă si e dreaptă! 

Am însă bună nădejde că nu mă vor ceti şi deci că 
nu má vor uri. Sunt ei alti oameni cari, judecaţi după 
pozitia lor socialá, ti s-ar párea cá nu le scapá nimic, dar 
bietii arendaşi, obosiţi si chinuiti ca vai de eil. 

E trist insá cá doamnele d-lor citesc, si citesc numai 
cärti mizerabile si traductii scandaloase, cari, chiar cînd 
sunt scrise cu stil ca ale lui Guy de Maupassant si Zola, 
corup gustul si iritá simturile. 

Citi oare dintre cititori inteleg ceea ce insemneazá 
stilul ? 

Stil, stil numai asa ca sá treci toate insanitátile din 
lume, eu, cititorul mai luminat, iti foarte multumesc. 


261 


Claretie‘ are dreptate cînd observă locotenentului de 
corabie Viaud' (Pierre Loti), cel cu descrierea masacru- 
lui de la Huè : „Artă! artă! Maiestatea stilului ! Impe- 
cabilitatea artei! E foarte frumos lucru arta! Dar eşti 
soldat ; cîştigă-mi întîi bătălii şi vei fi artist, şi artist 
mare dacă e nevoie, dar pe urmă !" 

O s-ajungă societatea si la noi să aibă cărţi pe scoarţa 
cărora să stea scrise cuvinte ca acestea : Fata nu va per- 
mite mumei sale să citească. 

Dacă eşti romancier şi ştii să scrii, analizează situa- 
tiunile psihologice şi pune gust în descrierile ce faci — 
nu căuta cu luminarea colţurile cele mai înfundate şi 
mai murdare ale omenirei. 

în sfîrşit, sunt duşman neîmpăcat al cozonacului şi 
bucătăriei în literatură. Să sperăm că bunul-gust va 
reveni şi că scriitori, actori şi muzicanți vor începe a 
se feri de această molimă a naturalismului obscen. 

Printre actorii cari au un ideal, mica Gemma trebuie 
pusă în prima linie. 

Ea a plecat din Bucureşti miercuri dimineața lăsîn- 
du-ne cele mai frumoase suveniri. 

La reprezentatia din urmă, a adresat publicului cî- 
teva versuri româneşti, pe cari le-am putut prinde 


Ca o rază ce porneşte fără voia ei din soare 

Şi preface bobocelul într-o luminoasă floare, 

Astfel, fără ştirea mea, în lume sunt născută ca să cînt 

Şi să schimb în ris şi lacrámi nepásarea pe pămînt. 

Voi care în artă credeţi, cari-ati rîs si-ati plîns cu mine, 
Fraţi români, plecind din ţară, vă zic: „rămîneţi cu bine!" 
Gemma-n veci n-o să vă uite, dar în schimb sunteţi rugaţi 
Să-i păstraţi o amintire dulce... şi să n-o uitaţi! 


1883 


NEBUNII 


In ideal 


Fără dureri trăindu-mi traiul, 
Duc tineretea-mi să se culce 

Pe perna somnului de-apoi ; 

Şi niciodată înapoi 

N-oi mai aduce-o — căci e dulce 
Somnul de-apoi — este un rai. 


Prea mult sătul de-o lume-n care 
Orce strigoi are-o iubită 

Şi orce slută un iubit, 
Mă-mbrac în negre — şi cernit 
Mă duc prin lumea-nehipuită, 
Fără suspin, fără mustrare. 


Poate că-n ea se schimbă viaţa, 
Poate că iarna cade vara, 

Iar vara cade cînd doreşti ; 
Poate că într-însa cînd iubeşti 
Soarele tine pînă seara 

Şi nu e nor şi nu e ceaţă. 


Mulţi aleargă după glorie, numai spre a părea mai 
nalti decît sunt. Tocurile aceste se capătă cu oarecare 
greutate, dar cei ce le doresc cu orce preţ şi cît se poate 
mai nalte sunt tot oamenii mici. 


263 


Darul inimei 
(dupá Théophile Gautier) 


Nu e pe lume nimánui 
ingáduit sá nu doreascá 

Un lucru care să-i vorbească 
Neîncetat de draga lui. 


Unul in aur îşi ascunde 
Suvita ce i-a dat-o Ea. 

Şi cînd viata-îi pare grea 
El o desface-în negre unde. 


Altul păstrează într-o cutie 

De lemn bătrîn, împărătesc, 

Un peticei mic de hîrtie 

Gu două vorbe: „Te iubesc”. 


Un altul iar e pus pe gînduri 
De-un trandafir uscat de mult, 

Pe care visele-l ascult, 

Căci din trecut vin rînduri-rînduri. 


Eu însă n-am nici o cutie, 

O floare, o frunză măcar !... 
Ba nu !... Păstrez si eu un dar: 
O  lăcrăma pe o hîrtie. 


Din Alarcon?’ 


Recunostinta este o simtire prea serioasă pentru o 
nevasta tînără, şi dreptatea o gîndire prea supărătoare 
pentru o închipuire veselă. Virtutea se întăreşte în du- 
rerea grijelor. 


_ Era într-o dupä-arniazä din luna lui mai; o zi in^ 
cintatoare. Soarele care apunea pe atunci, adecá inainte 


264 


cu un veac si jumátate, este acelasi soare pe care îl 
cunoasteti cu totii ; de aceea nu vi-1 mai descriu. Vreau 
numai sá vá spui cá in acea seará apunea indárátul mun- 
tilor asa de incet si cu atîta majestate, ca si cind nu ar 
fi avut de gincl sá mai rásará niciodatá. 

Era unul din acele momente márete in care timpul 
pare a se opri in loc. Una din acele sárbátori ale naturei 
care nu trece in povestirea istoriei; una din acele zile 
falnice si strălucitoare în care iti vine a crede cá lumea 
a ajuns pentru întîia oară la culmea frumuseţii si tot 
timpul de mai nainte n-a fost decît o vîrsta de copilărie 
şi tot timpul de mai pe urmă nu va fi decît o scoborîre, 
o scădere, o îmbătrînire firească, ce se va sfîrşi cu moar- 
tea. Era acea oră de melancolie în care sufletul priveşte 
uimit la tragedia zilei murinde, ca la o privelişte nouă 
şi care nu se va mai infátisa ; acea oră în care, dacă se 
întîmplă să ne gîndim la fiinţele ce le-am cunoscut şi 
care au murit, ne sfiim a mai rămînea într-o viață ce 
ele au părăsit-o. 


Sunt momente în care se deşteaptă în noi o a treia 
fiinţă, mai uşor înţeleasă decît sufletul ; şi această fiinţă, 
neapropiată de sensuri şi chiar de voinţă, stabileşte între 
soţia care se gîndeşte la necredintá şi soţul care se gîn- 
deşte la răzbunare, firul de înţelegere, un fel de închi- 
puire îndoită, care am putea-o numi aerul faptelor rele 
şi care le este drept o tainică învoială, drept o împreună 
vinovăţie neprecugetată, pentru ca nici unul, nici altul 
să nu se mire de o tăcere aşa de lungă şi aşa de nefi- 
rească. 


Atît... 


Paserea plecînd din crîng, 
Pomii toti in urmá-i pling, 
Iar pe ramurile lor, 
Frunzele se pisc si mor... 


263 


1883 


266 


Visurile cînd se duc 
Toate-n urmă se usuc... 
Pentru a sufletului floare, 
Dacá-n urma lor nu moare, 
Hrană oamenii îşi string 
I-acrămile ce Ie plîng. 


M-am hcitărît cu Dumnezeu 

Oglinda să n-o mai privesc... 

Ea-mi spune că îmbătrînesc 
Şi mie-mi pare rău. 


Şi tot aşa m-am hotărît 

Să fug de tine sau să mor... 

Fugind sunt urmărit de dor, 
Murind, mă fac urit. 


Dar oaie dacă-aş încerca 

S-ascund tot părul cel albit 

Şi astfel reintinerit, 
Sá-ncerc a te uita ?.. 


Degeaba !... Iarna tot nu trece 

Şi tot nu e nici un cîştig: 

Cînd ninge-n deal, în vale-i frig, 
Păr alb, inimă rece. 


eiet 


(Cugetarea din urmă a unui págin)' 


O, Doamne !..., dacă singur eşti D-zeu cel mare, 

Şi-ai poruncit ca-n lume, chiar cei ce se iubesc 

Să moară, făr'de lacrâmi si fär' de indignare, 

Dînd moarte, fie-ti milă si dă-le si uitare, 

Sau altfel... iartă-i, Doamne, cînd nu te mai cinstesc l 


PALABRAS 


(Duminică, 13 noiemvrie) 


Aşa e făcut omul, se vede !... 

El înghite tot soiul de hapuri şi trece peste tot felul 
de hopuri numai ca s-ajungă !... 

Ploaia-1 mureazä ca pe un cätel ; frigul îi îngheață 
mustätile şi entuziasmu ` Cavalerul de Santis, anunțat 
cu surle si timbale, cîntă ca un tîrcovnic ; Teatrul Na- 
tional il indoapá cu Fiul nopții ; fantoşele-şi dezvoltă 
arta de a face pe public să rîdă, rîzînd de dinsu ; sca- 
matorii scot cîlti pe nas, iar d-nu Serrurie'-si dezvoltá 
interpelarea... 

Toate aceste calamitáti publice, suferite, pentru ce ?... 
Pentru ca să-şi poată zice la ianuariu : „Am ajuns! Ia- 
tă-mă-s în 1884 1..." 

Pînă atunci însă, săptămînă care se încheie astăzi a 
fost foarte tristă. Lăsînd ploaia şi frigul la o parte, d-nu 
de Santis a contribuit întrucâtva la incruntarea sprince- 
nelor noastre. Noul tenor era evenimentul artistic al 
săptămînei, atît pentru că venea să cînte la Bucureşti 
pentru întîiaşi dată, cît şi pentru că debuta într-o operă, 
poate cea mai iubită şi mai gustată la noi: Lucia. 

Deziluzie ! 

D-nu de Santis a masacrat totul. Nici în solo, nici în 
duo, nici în ensemble, n-a izbutit să arate că poate ceva. 
Mai cu seamă frumosul sepruor, la noi cîntat în quintet, 
acea genială întocmire a actului al doilea, care singură ar 


267 


fi de ajuns să ridice pe Donizetti' în rîndul celor mai 
mari compozitori, a fost sacrificată numai din pricina sa. 

Nenorocitul tenor s-a dus să-şi ceară congediu de la 
direcția Operei, cu lăcrămile în ochi. Se zice că pentru 
prima oară i se-ntîmplă un fiasco. 

Cunoaştem toate greutăţile cîte le are Impresa, şi am 
dori să nu spunem aceste crude adevăruri. Publicul însă, 
orcît e de fără de gust, le-ntelege grozav de bine, şi chiar 
dacă nu le-ar înțelege, noi nu-l putem înşela. 

In schimb, ceilalţi artişti au fost mult aplaudati. 
D-na Lodi’ place din ce în ce mai mult; d-nu Spara- 
pani, superb; Roveri,' basul, are vocea plină si re- 
gistrul întins. 


Nu pot atinge partea cu adevărat bună a trupei, fără 
să pun în frunte pe d-na Montalba. Se pare că această 
eminentă artistă nu place tutulor deopotrivă. Unii o ju- 
decă într-o direcţie greşită, pe cînd alţii, în adevărata 
direcţie, o coboară prea jos. Umila mea.părere este că, 
alături de d-nu Sparapani, d-na Montalha e singura cín- 
tăreață dramatică La  d-sa vocea plină şi modulată cu 
dibăcie se întovărăşeşte cu un joc rotund, grav, plin de 
noblețe, care în cele mai grele situatiuni de canto, o 
face să rámiie stápiná pe emotiunea läuntricä a sufle- 
tului femeii si sä nu lase decît emotiunea actritei. Darul 


de a se identifica cu rolul arareori l-am vázut atit de 
intreg ca la d-na Montalba. D-sa cintá cu gura, cu ochii, 
cu mişcarea... Şcoala franceză are si aci o superioritate 


incontestabilá asupra scolii italiene, pe care o au toti 
ceilalti artisti. 


D-ra Mey e un mezzo-soprano cum nu avem des la 
Bucuresti. 

Cît despre d-nu Prévost,’ imensul succes ce-l găseşte 
întotdauna in fata publicului e cea mai bună dovadă de 
puterea vocii sale. Tenorul nostru are în gît o adevărată 
mină de aur. 

In Lucia am avut ocazie să constatăm că harpa de 
anul acesta e superioară tutulor celor ce au fost pe la 
noi. Concertul din actul întîi a fost ascultat de public 
cu multă atentiune, şi d-rei Theresina Zamara, harpista, 
i s-a făcut o adevărată ovatiune. 


268 


Fiindcă am intrat cam mult în arta înaltă şi serioasă, 
să apucăm drumul în vale, spre o altă artă, care, dacă 
n-ar fi mult practicată în veacul si tara noastră, am 
putea s-o lăsăm la o parte şi cetitorii n-ar păgubi nimic. 
Lisciar si, fiindcă suntem la italieni, însemnează tocmai 
ceea ce fac o mare parte din doamnele noastre, cînd pe 
obrazul lor aşază o mască de aluaturi şi de desenuri 
oribil de urîtä. 

N-as fi indráznit sá impietez domenul d-lui Clay- 
moor,' dacá steaua mea rea nu má aseza sub o lojá in 
care, din nenorocire, se afla o imitatie de femeie, atit 
de spáimoasá si de groaznicá, prin zugráveala figurei 
sale, incit se párea cá e venitá intr-adins ca sá facá pa- 
gubá d-lui Serghiade, indispunind pe privitori. 

Nici vorbă Catonii,' in ziua de astăzi, nu fac multe 
parale, şi mai cu seamă subscrisul, în pielea austerului 
republican, n-ar petrece tocmai bine. Societatea noastră 
este alta, năravurile sunt altele şi e natural ca şi gus- 
turile să fie altele. Cu toate astea, fiecare contribuabil 
are dreptu să reclame de la autorităţi buna pază a ora- 
şului şi liniştea văzduhurilor bucureştene atît de tul- 
burate prin arătarea unor astfel de iezme. 

Inchipuiască-şi cineva un cap, fost odinioară brun, 
actualmente de o coloare conabie, ale cărui principale 
organe : nas, gură, ochi şi urechi par a fugi unu de altu 
şi a se lua în rîs, pe temeiul parabolei : vezi gunoiul din 
ochiul vecinului şi nu vezi bîrna din ochiul tău. Gura, 
cu nişte buze subțiri şi lungi, îşi strînge fălcile osoase 
şi mari, semănînd arcurilor unei braşovence de schit, cari 
au fost slăbite de greutatea păcatelor călugăreşti. Nasul, 
cu nările văpsite, pare o melancolică ruină, plecat pe 
gură ca un donjon medieval pe o prăpastie. Ochii mai 
păstrează încă un fluid de viaţă, dar, deşi trăind în or- 
bitele lor, ei seamănă cu acele lanterne de hîrtie, desi- 
nate cu caricaturi, care anunţă iarna balurile mascate 
de prin mahalale. 


Concluzia este : oribil! 


269 


Noroc cá, intr-o lojá apropiatá, figura unei femei fru- 
moase venea sá mai insenineze aceastá intunecatá parte 
a cerului teatral, cu niste ochi albastri si dulci ca ai 
Giocondei. 


De aceastá Giocondá (Mona Lisa a lui da Vinci) vor- 
beste Théo Gautier, cu tot entuziasmul ce posedá marele 
sáu spirit. 

intr-o colectiune de tablouri, pe care d-nu Gebauer 
o adusese in timpurile din urmá, se afla o litografie su- 
perbá dupá celebrul tablou aflat la Louvre. Cine va fi 
cumpárat aceastá frumoasá copie ar trebui sá incadreze 
aláturi splendida paginá pe care Gautier a scris-o in 
Guide de Paris asupra originalului. 

Astăzi, tot la d-nu Gebauer, se văd cîteva noi copii 
in negru, de o insemnatá valoare artisticá. 

Umblind astfel prin vitrinele librárielor, la Graeve” 
se văd cîteva volume noi, între cari se găsesc şi urmá- 
toarele Poezii de d-nu Stoenescu, Alexandru,” ro- 
man de d-nu Dimancea şi Nuvele de d-nu Constanti- 
nescu Teleor." 

Cele dentii au apárut mai toate prin gazete si sunt 
cunoscute publicului. 

Alexandru e o biatá operă tîrzie, coscovitá, dropi- 
coasá, a unui poet în pensie. Ea va trece pe lumea cea- 
laltá fárá sá fi lásat decit culegátorilor tipografi, care 
au imprimat-o, o suvenire mai mult sau mai putin vie. 

Nuvelele d-lui Constantinescu sunt un alt soi de li- 
teraturá. Fiecare bucatá contine o micá istorioará, care 
nu se-ntinde niciodatá mai mult decit de patru sau, 
mult, cinci pagine. Autorul a voit sá ia cite un coltulet 
din viata omeneascá, in fiecare din aceste crimpeie, pe 
care să-l studieze şi să-l cerceteze în toate sensurile. 

Critica la această carte s-ar putea face în trei vorbe 
proză de, poet, ceea ce flatează pe d-nu Teleor. 

însă, hotărît, nuvelele de faţă sunt cu totul lipsite 
de interes. Nimic nu-i omenesc din ceea ce conţin ele; 
totul e străin, fantastic, zburător, ca în Doi amanți, Ava- 
rul, Flori scuturate etc., sau, pe unde se întîlneşte cîte 


270 


putin adevăr, ierte-mi autoru cuvîntu, adevărul e vul- 
gar; de aceea si Legendele, cîte se gásesc in aceastá 
carte, sunt cele mai bune bucăţi. lată, spre pildă 


„Legenda 
celor din urmă fluturi şi celor din urmă 
fulgi de zăpadă 


Toamna se gătea de ducă pe drumul haosului etern, 

înainte de plecare, ea trimite pe cei din urmă flu- 
turi albi, ca să vază dacă soseşte iarna. 

Fluturii plecară şi se depărtară atît de mult, 
încît s-au pierdut printre 


atraşi 
de împărăţia albă a iernii, 
fulgii de zăpadă şi au fost ucişi de iarnă. 

La rîndul ei, iarna, după o domnie de trei luni, tre- 
buia să plece pe drumul haosului etern. 

Ea trimite pe cei din urmă fulgi de 
vază dacă primăvara e departe. 

Şi au înaintat aşa de mult fulgii, că s-au întâlnit cu 


zăpadă, ca să 


razele de soare ale primăverii. 

Şi fulgii albi de zăpadă se topiră şi dispărură. 

Primăvara rázbunase îndestul pe cei din urmă flu- 
turi albi !" 

Această bucată, în volum, are nenorocirea să fie tra- 
dusă într-o frantuzeascä neiertat de proastă. 

în rezumat, credința mea e că autorul ar face mult 
mai frumoase poezii decît nuvele. 

D-nu Constantinescu înțelege că nu am voit să mă 
uit tocmai de-aproape la unele mici cusururi şi nici să-mi 
aduc aminte de oarecari lucruri de altădată... In pri- 
vinta celor dinţii, tiu autorului la dispoziţie cartea sa 
adnotată — în privinţa celor de al doilea... à bon enten- 
deur salut I 


Rămînînd în acest ordin de idei, o noutate îmbucu- 
operile complete ale lui Eminescu se 
Socec, sub d-lui Maio- 


rătoare ne vine 


tipăresc in Editura îngrijirea 


rescu. 


271 


In curînd dar, vom avea o culegere a bucätilor aces- 
tui eminent poet, atît de crud lovit de soartă. Dacă el se 
va insánátosi, dupá cum se sperá, va urma darea la lu- 
mină a cîtorva manuscrise, necunoscute încă, printre 
cari un important dicţionar de rime." O observaţie de 
făcut în privinţa lui Eminescu, printre nenumăratele şi 
caracteristicele observaţii ce s-ar putea face relative la 
el: omul acesta, atît de adînc si de ştiutor, n-a scris 
niciodată nimic pentru teatru. Adoratiunea şi cultul 
ce avea pentru geniul lui Shakespeare îl făcea, oare, să 
se închidă înlăuntrul fiinţei sale atît de afund, încît să 
nu încerce niciodată a zbura prin văzduhul pe care-l 
cutreierase titanul timpurilor trecute ? 

Orcare ar fi această cauză, trebuie să ne pară rău la 
toti cá ea a existat, deoarece nimic nu ne-a rámas.de la 
Eminescu pentru teatru. 

Ca noutate, în acest sens, avem opereta d-lor Iacob 
Negruzzi, Luca Caragiali (libret) si Caudella (muzica), 
intitulată Hatmanul Baltag.“ 

D-nu Caragiali a cetit-o într-una din şedinţele de 
la d-nu Maiorescu şi după aceea în Comitetul teatral — 
iar Baltagul său a fost mult aplaudat, şi spiritul de ade- 
vărată operă comică a ţinut pe cei prezenţi într-o con- 
tinuă veselie, de la început pînă la sfîrşit. Aşteptăm cu 
nerăbdare muzica. 


1883 


PALABRAS 


(Duminecă, 18 decemvrie) 


Se pare cá e un făcut: în tara noastră toate chestiu- 
nile mari cad pe mîna neghiobilor, începînd de la cele 
mai înalte institutiuni ale statului, pînă la serviciul mu- 
nicipal al stropirii ulitelor. Se vede că legea compensa- 
tiilor pune în păcătos dorul de a tot privi cerul, şi pi- 
ticul umblă cu capul în sus spre a părea mai nalt. 

Nu mai departe decît martea trecută avurăm un exem- 
plu puternic de această fatalitate care urmăreşte na- 
tia română — in reprezentatia ce se dete pentru ridicarea 
unui monument lui Bolintineanu.) 

Ah!... criminalii!... cum au asasinat memoria bietu- 
lui bard !... Cenuşa lui trebuie să fi bătut päretii mor- 
mîntului cu furie, iar slovele cărţilor sale au tresärit, 
desigur, la auzul acelor accente ftizice şi necuminecate. 

Afară de biata Romaneasca şi alţi unu sau doi oa- 
meni mai cu rost, toţi artiştii ceilalți trebuie să se tragă 
din duşmanii lui Bolintineanu, pentru ca să fi dus ura 
contra memoriei lui pînă a juca în reprezentatia ce se 
da pentru bustul său. 

Artă cu certificat de paupertate !... 

Noroc însă că numele lui Bolintineanu a atras o parte 
din lumea care s-a hrănit atîta vreme cu poeziele sale, 
bune sau rele, cum au fost, şi cei ce au plîns cetind pe 
Elena’ au venit să caste la apoteozarea iubitului lor poet, 
căci, fără contestare, Bolintineanu a fost mai mult decît 
a fost iubit, slăvit, adorat. 


273 


Despre Bolintineanu va vorbi, mi se pare, d-nu An- 
ghel Demetriescu, distinsul profesor, într-una din şe- 
dintele Ateneului. Eruditiunea conferentiarului şi spi- 
ritul sáu scrupulos cercetátor ne fágáduieste un studiu 
dintre cele mai bogate in aprecieri drepte si critică în- 
temeiată. 

Desigur, d-nu Demetriescu va avea de învins cîteva 
greutăţi, căci Bolintineanu trebuie studiat pe două fete 
deosebite : ca poet şi ca om politic. Ca poet greutatea 
nu e mare, căci un spirit critic ca al d-saîe îl poate cu- 
noaşte din scrieri, cari sunt mai toate tipărite. Ca om 
politic însă, greutăţile vor fi imense. 

Bolintineanu, care a debutat pentru prima oară în 
Curierul de ambele sexe, cu poezia sa O jată fînără pe 
patul mort, a fost prezentat publicului de Heliade 
Rădulescu. 

Caracter înainte de toate şi poet în suflet mult mai 
mult decît în scrieri, el s-a desfăcut repede de Heliade, 
a cărui vastă inteligenţă coprindea prea multe deodată, 
făcînd alcătuiri politice, combinînd mişcări naţionale, re- 
zistente contra consulilor etc. Viaţa însă atunc* curgea 
în valuri mari, şi acel vînt de libertate, ce suflase cu 
atâta putere peste toată Europa, adia încă şi la noi, şi 
vîrtejul lua pe fiecare în fuga lui, fără să-l întrebe de 
vârstă şi de principii. Toţi voiau liberarea ţării de jugul 
străinilor, si deci toti aveau aceeaşi soartă. Bolintineanu 
fu exilat ca şi ceilalți tovarăşi ai săi. El pribegi prin 
lume, cunoscând toate privatiunile şi tot amarul sur- 
ghiunului. 

Fericite zile am apucat noi, generatiele din urmă, 
cari ne luptăm cu parlamentarismul şi cu seif guverne- 
mentul, netemindu-ne nici de închisorile mănăstirilor, 
nici de năvălirea turcilor, nici de bäjenärit. 

Să vede că de aceea avem şi aparente de pitici: spi- 
ritul se ascute mai mult şi voinţa se incordeazá măi 
tare sub apăsare. 

Sub domnia lui Cuza, Bolintineanu fu numit minis- 
tru al învățămîntului” Atunci se putu cunoaşte cît era 
de drept şi de neclintit în părerile sale. Se povesteşte, 


274 


între altele, că fiind indus în eroare de unul din sub- 
alternii săi, trimese lui vodă să iscălească un decret, prin 
care se făcea o mare nedreptate. Cîteva minute mai tîr- 
ziu veni un prieten, şi, dintr-o vorbă într-alta, îi spuse 
despre mişelia care era gata să se sanctioneze de domn. 
Bolintineanu tocmai se îmbrăca. Fără să mai asculte nici 
un cuvînt, sări în trăsură cum se afla şi ţintă la palat! 
Vodă era gata să iscălească. 

— Stăi, märia-ta ! 

Vodă mirat se opri. Cînd şi-aruncă ochii la el, mi- 
nistru era numai în ciorapi. Cuza rise cu plăcere şi nu 
iscăli. 

Printre persoanele cari au trăit în strînsă legătură 
cu poetul, afară de rudele sale, cari or mai fi trăind, 
este bátrinul şi venerabilul profesor d-nu Christ. Ioa- 
nin,‘ editorul a mai tutulor cărților lui Bolintineanu si 
a jurnalului sáu Dímbovita. ' "De la d-sa s-ar putea lua 
multe detaliuri asupra vietii poetului. 


Ei |... şi cu toate astea, cînd va veni critica serioasă 
şi dreaptă să cearnă poeziele lui Bolintineanu, multe vor 
trece prin ciur... Mai cu seamă volumul său Cîmpul şi 
Salonul nu poate rezista nici celor mai binevoitoare 
observaţii. 

Dar oare din productiunele poetice ale timpurilor 
noastre cîte sunt aşa de bine cimentate ca să reziste nu 
tunului criticei, ci simplelor împuşcături ? 

Foarte puţine. 

Bustul lui Bolintineanu, care a fost încoronat pe 
scena Teatrului Naţional (?) se găseşte astăzi expus la 
librăria Rănişteanu, " casa Lahovary. 

Sculptorul, d-nu Georgescu, a fost mult mai fericit 
decît artiştii dramatici. Bolintineanu, în teracota, tră- 
legte. Privirea sa e absorbită de o cugetare adincá ; gîn- 
dul lucrează ; tîmpla bate. Tot ce i s-ar putea imputa ar 
fi aşezarea minelor : dreapta e adusă spre gură, în semn 
de meditatiune ; stînga tine un document. Această aşe- 
zare, cînd mai ales nu e decit un bust, pare cam con- 
ventionalä. 


275 


Aläturi de bustu lui Bolintineanu, la aceeasi librä- 
rie, si mai la toate, se vád gravurile din Figaro illus- 
tré. '' 

Vitrinele au inceput a-si expune marfa pentru Anul 
nou. 

Magazinele de modă şi mai cu seamă cele de jucării 
desfundá toate lázile si scot fel de fel de comedii. Tot 
lungul Podului Mogosoaii e presárat de práválii de so- 
iul acesta, la geamul cárora saltimbanci in miniaturá 
fac gimnasticá, iar saltimbanci ín naturá privesc. 

Astfel la Santa, in fata pasagiului, mai acum vreo 
cîteva seri, d-nu Chitu şi cu d-nu Dabijea se opriserá 
$1 priveau la vitriná fácind haz. 

— Uite, Chitule, zicea d-nu Dabijea, eu, de Anul 
nou, am sá-ti cumpár gorjlu ásta si cu oglinda de alä- 
turi şi, dacă nu-i numi prefect pe Karabou, o să-ţi mă- 
resc cadourile cu călimara aceea de cerneală, în suve- 
nirea trecerii tale pe la intemmatu Justiţiei. 


— îţi mulţumesc, confrate, eşti foarte darnic. Eu, 
ca mai scäpätat, n-o să-ți iau de Anul nou decît un drum- 
de-fier cu cheie şi cu linie îngustă, ca aminteri de la 
Rădulescu. 

— Foarte mulțumesc, colega. Da' lu Brătianu ce-i 
luăm ? 

— A ! trebuie să ne gîndim bine... ceva aşa, care să-i 
facă plăcere. Spre pildă, uite unguru ăsta de ceară, cu 
luleaua cît hîrdău. 

— Nu, nu. Sunt de părere să căutăm altceva. 

—* Evrica ! zise d-nu Chițu, sărind într-un picior. 

— Bine, evrica o fi, dar nu sări ca un flaimuc, cá ne 
compromitem. Ce-ai aflat ? 

— Bravo mie ! Haide numaidecît la Mandi. 

*— Pentru ce? 


— Cea mai frumoasă surpriză ce putem să-i facem 
primului-ministru e să-i trimetem fotografia lui Iepu- 
rescu. 


— Foarte bine. Dar să vedem ce luăm pentru cei- 
lalti. De exemplu, ce am putea lua lui Voinov, ştii că el 
enou. 


276 


— Frate, mie, să-ţi spui drept, adaogä d-nu Chitu, 
nu prea mi-i drag. Eu tot ce aş putea să-i dau, de Anul 
nou, ar fi un bilet de clasa I-a la drumu-de-fier pentru 
Focşani. 

— Acela n-ar fi cadou, căci l-ai lua gratis. Trebuie 
să-i cumpărăm ceva, că-i susținut de moldoveni şi vor- 
beşte bine al dracului. 

— Hai să-l insurám atunci. 

— Degeaba : e însurat. Eu propui să-i cumpărăm ha- 
rapu ăsta, că seamănă grozav de bine cu prefectul de la 
Tecuci, un bun prieten al lui. Şi ştiu că Voinov a ţinut 
totdauna la prieteni. 

— Tache Anastasiu ? Da' nu seamănă, frate. Tache e 
băiat frumos. 

— In sfîrşit, ce-i cumpărăm ? 

— Eu propui să-i luăm un joc de şah. Ştii cá direc- 
torul lui joacă foarte bine şahu... Şi le e urît bietilor 
oameni la minister!... că doar am fost şi eu la Justiţie, 
slavă Domnului. 

— Adică slavă Domnului c-ai ieşit. 

— Taci, linie îngustă ! 

Şi în sfîrşit plecară înainte fără să se înţeleagă ce 
cumpără confratelui de la Justiţie... 

Astfel stau magazinele cu jucării si miniştri. Il y 
en a pour tous les goûts. 

Altfel mascarada omenească îşi urmează cursu fără 
întrerupere. Călugării judecă pe arhereu Calistrat,'' pen- 
tru că a îndrăznit să fie om cinstit şi s-a abătut de la 
canoane, mîncînd caracatitá într-o lune din post; balurile 
mascate vor începe fără zăbavă ; teatru pregăteşte nişte 
feerii terrribile, orrribile,  înspăimîntătoare, cu draci, cu. 
dumnezei, cu vînturi turbate, cu cîini turbati, cu toate 
lighioanele cîte nu s-au înecat la potop, şi chiar cu de 
cele ce s-au înecat. 

Printre toţi şi toate, o singură serie de fiinţe se bucură 
în adevăr de sărbători : copiii care merg în vacante 
acasă. 

Dacă am face şi noi ca copiii ? 

1883 


Acolo fetiscane-n sir, 
Alunecînd cu domni prin ceaţă, 
Rimeazá ceaţă cu musteatàá 

O !... Julietta lui Shakespeare ! 
Şi ca şi tine cad... pe gheaţă. 


Aşa e lumea... nu-i nimic! 

Unii mai cad, alţii se scoală, 

Şi fierbem în aceeaşi oală 
CRONICA RIMATA Căci suntem toti de-aceeasi şcoală: 

Al plapămei colegiu unic. 


Ol... dacă omul ar fi demn 
De-a şti de mic ce-i este scris, 
Ar tot ciopli la cruci de lemn 


Azi moda este să se scrie Să aibă ce să puie semn 
Nimicuri mari în versuri mici ; La capul fiecărui vis. 

Deci, cetitor, ca să nu zici 

Că gazetarii sunt mojici Căci, orce-ar face, orce-ar drege, 
Poftimu-ti modă : stihárie. La urmă, deziluzii sunt... 


Şi pentru vulg sau pentru rege 
S-aplică tot aceeaşi lege 


Nu-i nou, în iernela de-acusi, C-un singur paragraf ` mormint. 


Să vezi că nu cade zăpadă; 
Dar ar fi nou să se vadă 
O iarnă în care să nu cadă 
Cucoanele pe-alunecusi. 


Cind îti arunci privirea caldá 
In lumea sufletelor reci 

Si vezi tot soiul de zevzeci 
Cum mintea linistit si-o scaldá 


e BECH in nemurirea cea de veci, 
Asa, la operá, spre pildä, 


Printese cu trai monoton, Te-apucă-un dor de-a fi 6 stană, 
Jucînd în gîndul lor o Gildă, * Un vîrf de munte, un copac, 

Cu nasul cad, spre a fi în ton, Decît să zici că mai esti dac 

Pe nasul unui bariton Din Dacia acelui veac 


Cînd lumea-n tot era romană. 
Sau pe la gheaţă (căci se zice 
Că sfatul nou comunal 
A pus hamal lîngă hamal 
Să şteargă gheaţa pentr-un bal 
Cu bere, crenvurşti şi popice). 


Dar iată-mă-n filozofie 
Innomolit pînă la brîu 
Şi gîndul meu era să fiu 
Un cronicar mai cilibiu 


* Rigoletto (n. D.Z.). x . 
Cu cronica in poezie. 


278 
279 


Deci, Rozinante, stai pe loc ! La bal mascat femei în fire 


Sau te intoarce iar la baluri, isi pun turnure pe obraz 
Strábate prin a lumei valuri, Ades spre marea multumire 

Ca şoarecii prin cascavaluri, A celora ce din nestire 

Şi intră-n grajd; eu intru-n joc. Se gudură şi le fac haz. 

E bal de facere de bine Aci, obraze respectate 

Si e cu port national. Sunt iarăşi domnii deputati. 
Cucoanele sunt într-un hal... Din spirit de majoritate 

Cum numai cine-a mers la bal, Sunt toţi prezenţi, şi au dreptate 
Le va-ntelege ca şi mine. Pot ţine speacuri nemascati. 


Sunt îmbrăcate täräneste 

Şi joc lanciers cu balancez 
Vorbesc turceste, päsäreste, 
Si se ganteazá frantuzeste 
Bátind másura : do, mi, re. 


Ei se inspirá din dantele, 
Interpelatii fáuresc, 

Si gindurile ce-i muncesc 
Le-neacá-n Tokay unguresc, 
Fácind sonete la trei stele. 


Nenecele par a le pierde 
Drágutele de copilite, 

$1 ca si ele port altite, 

Pe cap cununi de lámiite 
Sau cite-un castravete verde. 


Cei mai bátrini stau la o parte 
Privind la camarazii lor 

Si-si zic încet: „Amor, amor, 
De ce, păcatele, eşti chior 

Şi nu-ţi iei drumu-în altă parte ! 
De pe sub fote cîte-o labă 

Se-ntinde, slută, pe parchet 


Şi, oáputind o gleznă slabă, Si astfel lumea se-ncîlceste 

E înnodată de o babă Si se afundă-în zeama ei, 

Uscată ca un biet pesmet. Cu draci întregi, cu semizei, 
De nu-i mai dai de căpătii 

Industria naţională în mii de ani... 

De-ar merge pe aşa picioare Şi se sfirseste. 

Te-ai pomeni în patru oare 

C-a şi trecut peste hotare 1384 


Şi la străini a dat návalá ! 


O ! Alphonse Karr avea dreptate !... 
La rochii, coada este totul, 

Precum la. advocati e botul, 

Precum la deputaţi e votul 

Mistere* farmece, păcate. 


PALABRAS 


(Duminică, 25 martie) 


Martie, capritioasa lună prin care trecem, pare a se fi 
făcut curierul doamnei lerne, căci vintul sáu ne aduce 
din cele din urmă răvaşe albe, pe cari vechea noastră 
prietenă ni le trimete de la nord. 


Şi ce ne scrie Iarna în aceste rävase ? Cine poate ceti 
şi pricepe miele de raze ce se cristalizează împrejurul 
acelei mici steluțe de gheaţă, căzută din înaltul vázdu- 
hului pînă la noi ? Ce arheolog ne poate tălmăci slova 
strălucitoare a acestei scîntei reci ?... 


Desigur, nimeni. 


Sau, dacă din numărul invátatilor s-ar găsi vreunul 
care să se încerce a ne ceti răvaşele Iernei ; dacă o stea 
de zăpadă ar fi dusă la Academie, spre a fi explicată la 
luminatul corp — nici d-nu Sturdza, numismatul, nici 
d-nu Tocilescu,’ arheologul, nici d-nu Marienescu, buru- 
ienescul, n-ar putea spune ce se citeşte într-însa, ci cu 
toții şi-ar întoarce privirile către bătrînul cîntäret din 
luncă, moşul cu inima tînără, ilustrul d-nu Alecsandri. 
Şi poate că poetul, care a înţeles aşa de bine tainele firei 
şi atît de frumos a zugrăvit pastelurile ce le găsim în 
colecţia sa de poezii, va şti să ne spuie ce scrie Iarna în 
răvaşele albe. Poate că ne va răspunde 


— [Iarna ne scrie, fetii mei, cá vine vara. Amîndouă 
sunt două surori din aceeaşi viţă, cari nu se întîlnesc 


282 


niciodată deşi se caută vecinie. Ele mai au o a treia 
suroră, cu care îndelung m-am avut bine, căci e şi cea 
mai drägälase din tustrei : Toamna. Cîntatu-le-am pe 
toate, dar ca pe dînsa nici pe una n-am slăvit-o. 
Şi atunci fără voie iti vine în minte versul 
Toamna mîndră, harnicä 
Si de bunuri darnică etc. ... 4 


Astăzi, mai mult decît oreînd, numele lui Alecsandri 
e în toate gurile ; tipărit, în litere mari, pe toate ulițele; 
ridicat, înălțat, apoteozat ca numele S-tei Cecilii' într-o 
țară de muzicanți ; cules de tipografii gazetelor de cîte 
cincizeci de ori în acelaşi număr — astfel că cu greu îi 
vine cuiva să mai spuie ceva nou despre d-sa. 

Asupra capitolului laudelor trebuie să fie blazat ca 
Chateaubriand”, cea mai mare victimă a laudelor ome- 
neşti ; asupra aprecierilor făcute piesii sale, Fintina Bla- 
duziei, autorul trebuie să-şi aibă deja însemnat pe mar- 
gine tot ce e slab, ca şi tot ce e bun (vorbind de efect 
teatral), şi, orce ar veni, în afară de cadrul acestor obser- 
vatii, ar fi un supliment al unui lucru isprăvit acolo unde 
începe suplimentul. ' 

Deci să lăsăm Fintina Blanduziei şi laudele şi să 
apucăm un alt drum. 


Din tot ce d-nu Alecsandri a scris — şi se ştie dacă a 
scris mult şi frumos — mărturisim cá, pentru noi, cea 
mai mare si mai desăvîrşită poezie, aceea care, astfel cum 
e alcătuită, e fără seamăn în literatura altor popoare, e 
poema (legendă) Dan, căpitan de plai. 

Acest Dan, şoim al plaiurilor, căruia îi era încredin- 
tatá paza hotarelor ţării, aşa de mult muncise inchipuirea 
autorului acestor rînduri, cu märeata şi poetica sa figură, 
încît, în călătoriele sale prin munţi, căutase adesea să 
dea cu ochii de un bătrîn plăieş care să aducă la chip 
cu Dan din poezie... 

Cu neputinţă ! 

Mulţi semănau cu Bivolarul, mulţi cu eroii din Dum- 
brava Roşie, dar nici unul cu Dan... 


283 


Splendoarea acestei poeme e toată în sfîrşitul cel tra- 
gic şi de o poezie atît de sfîsietoare, care încunună viaţa 
căpitanului Dan. 

în unele visuri ale poeţilor Nordului, cari rezumă în 
eroii lor geniul slav, cu toată strălucirea unei vieţi furtu- 
noase şi toată măreţia unei morţi senine — cum e, spre 
pildă, în Mickiewicz — găseşti unele tipuri, semene lui 
Dan, cari-ti lasă în suflet o urmă atît de adîncă, încît 
tot restul vieţii nu te poţi desface de înrîurirea caracte- 
rului eroului, şi-l cauţi în lumea reală, pînă ce mori, 
fără să ai norocul de a-l întîlni vreodată. 

Aşa era cu Dan. Nici o figură din cîte întâlneam nu 
ne da acea idealizare a omului, prin umbra ce o aruncă 
moartea pe chipul eroului. 


într-o seará' — nu cunoşteam încă pe Alecsandri *— 
norocu ne duse într-o republică foarte curioasă, republica 
literilor, în care domneşte oligarhia talentelor, al cărui 
sediu — spre a vorbi ca d. Iosif Vulcan’ — se afla la 
d-nu Maiorescu. 


In această republică, fie zis în treacăt, cele mai ciu- 
date chipuri se întîlnesc, insufletite de aceeaşi dorinţă, 
dorinţa de-a nu cădea. Cît pentru aceea de a se urca, 
dealul e atît de drept şi d-nu Maiorescu îl păzeşte atît 
de bine, încît, hotărît, numai cine are aripi îl poate sui. 

D-nu Alecsandri apăru... 


Cum şi ce fel n-am putea spune, dar d-nu Alecsandri 
era curat Dan, căpitanul de plaiuri ! 


Un cap rotund. alb, cu tîmpla proeminentă, fruntea 
mare şi netedă ; ochiul cu o căutătură liniştită, privind 
drept înainte. ca a unui om obicinuit a trage linii în 
viitor ; nasul, eăzînd potrivit pe gură, şi împărțind chi- 
pul, ca o linie arhitectonică, în două părţi de o perfectă 
egalitate ; gura cam aspră, împodobită de o musteaţă 
stufoasă, albă ca şi părul, care dă figurei o deosebită 
expresie de bärbätie. Ceea ce însă accentuează şi mai 
mult trăsăturile acestui frumos chip e arcul sprîncenilor. 


284 


Sub îndoitura lui, care pare a lega, ca o punte, cugetarea 
de vedere, ochiul odihneşte mîndru şi senin. 
Plastic, toată poezia poetului e în privirea ochilor. 
Toată vioiciunea omului e în arcul sprîncenilor. 
* 


Si acum, pentru ce d-nu Alecsandri e Dan, cápitanul 
de plai ?... Poate pentru că Dan, căpitanul de plai e fáurit 
de d-nu Alecsandri. 


1884 


U SCURT, U RÁPOSAT 


Banchetul dat în onorul d-lui Alecsandri 
pentru a cincea reprezentaţie a „Blanduziei” 


Joi seara vreo 40 de prietini şi admiratori ai poetului, 
între cari d-nii : loan Ghica, T. Maiorescu, Dim. Sturdza, 
P. Carp,i Th. Rosetti,” Mândrea, Creteanu,' Urechiă, 
Hájdeu, I. Negruzzi,” L. Negruzzi,“ N. Gane,  Esarcu,! 
Dem. Laurian, Dem. Ollánescu," St. C. Michäilescu, 


col. Serbánescu, col. Bengescu," Ang. Demetriescu, Sla- 


vici," Nica,'° Petroniu,“ Lahovary, Bals etc. au dat 
un prinz in cinstea d-lui Alecsandri, pentru a cincea re- 


prezentatiune a admirabilei sale piese Fînlîna Blanduziei. 


La 7 ore fix, sala de mincare, din primul etaj al ma- 
relui Otel de Bulevard, igi deschidea usile celor 40 de 
fracuri cari se adunau sá sárbátoreascá pe mai-marele 
lor întru ale poeziii, împrejurul unei mese à la Lucullus ,'* 

Sala, impodobitá cu simplitate, párea croitá intr-adins 
asa de mare, ca sá adáposteascá bustul celui sárbátorit, 
care, ridicat pe un baldachin de catifea, privea cu liniste 
intrarea mosafirilor săi, si-ntre cei dîntîi pe mosafirul 
care semána aidoma cu dinsu. 

După cuvenitele plecáciuni la cei mai mari in nume 
şi în vîrsta, fiecare se aşeza în locul ce-i era pregătit 
mai denainte, găsind alături un carton elegant, cu numele 
său, care coprindea, în rezumat, manifestatiunea a trei 
geniuri deosebite : Horaţiu, poetul, Gobl, tipograful, şi 
Antoine, birtaşul. 


286 


Partea cu care colaborase Horaţiu era următoarea: 
Nulla plăcere di unec vivere canmina possunt 
Quae scribuntur aquae potoribus. * 


Şi 


Quis post vina gravem militiam pauperiem crepat ? ** 


Partea cu care colaborase Gobl era tiparul. 


Pe un ajour format din û (u scurt) se deosebea lista 
de bucate, /le menu, caré, cu vinurile sale de tot soiul, 
ineca pe sármanul ü, de nu l-ar mai fi putut scoate nici 
chiar un redactor de la Románulu ***, 

Colaboratia lui Antoine era de naturá cu totul culi- 
nará, si dacá, pe cartonul artistic, venea al treilea la 
rind, in stima celor fláminzi era cel putin egalá cu a lui 
Horatiu. 


Odatá asezati la masá, privelistea se schimbá. 

Vázute „à vol d'oiseau", capetele plesuve ocupau mij- 
locul mesei, si cu cit te depártai mai mult spre cele 
douá extremitáti, cu atit párul devenea mai stufos. Expli- 
catia e foarte simplá : la mijloc stau tinerii... academici 
$1 la extremitáti bátrinii din zilele noastre. 


lată, in progresie descrescindá, aşezarea pe stînga: 
d-nu Alecsandri, d-nu Ion Ghica, d-nu Th. Rosetti, d-nu 
Lahovari, d-nu Laurian, pînă la d-nu Bengescu, nobilul 
posesor al unui păr negru şi a unei poezii cu vers 
alexandrin. 

Pe dreapta : d-nu Alecsandri, d-nu Carp, d-nu Ne- 
gruzzi, pînă la d-nu Nica, mîndrul detentor al unei mîn- 
dre bărbi cam în para focului. 

în fata d-lui Alecsandri, d-nu Maiorescu; în fata 
d-lui Ghica, d-nu Sturdza si in fata d-lui Carp, d-nu 


* Versurile pe care le scriu băutorii de apă nu pot nici să 
placă, nici să trăiască îndelung (n. D. Z.). 

** Cine se poate plînge, după ce a băut, că sărăcia e o grea 
sarcină ? (n. D. Z.). 

*** Stiut este cá d. Alecsandri e duşmanul neîmpäcat al 
acestei litere, iar Românulu bunul ei prieten (n. D.Z.). 


287 


Häjdeu. D-nu Häjdeu, mai cu seamä, cu stufosul säu 
pär, párea o ironie a soartei, fatá cu d-nu Carp. 

Ceea ce era insá in adevär atingátor in aceastá adu- 
nare erau cei doi bátrini : d-nu Alecsandri si d-nu Ghica. 
Prieteni din alte vremuri, ei se gáseau la aceeasi masá 
după ani întregi de muncă, în cari şi unul si altul avuse- 
seră de luptat contra elementelor vitrege ţării aceştia, şi 
păreau a-şi vorbi pe tácute, intelegindu-se din privire, 
iubindu-se prin durerile lor, multumindu-se unu de feri- 
cirea celuilalt şi, deşi bătrîni, dmdu-şi mîna cu credință 
spre a lucra nainte, pentru binele şi ridicarea ţării. 

Nu ştiu pînă la ce punct avea dreptate d-nu Maio- 
rescu, în observatiunile ce făcea generaţiei noastre, cu 
ocazia toastului purtat d-lui Alecsandri ; ceea ce însă 
nu se poate tăgădui e amortirea ce pare că coprinde din 
ce în ce mai mult tinerimea — un fel de neputinţă mo- 
rală, care împiedică orce avînt nobil, orce sacrificiu pen- 
tru o idee, orce ridicare pentru nivelul ordinar al prozei. 


D-nu Marian, care, în conferinţa sa, a tratat în special 
subiectul acesta, cu toate observatiunile fine ce a avut, 
nu a căutat cauza răului. 


îndrăznesc a-mi spune credinţa : cauza acestei stări e 
în viața ce duc tinerii români ca studenti. Lăsaţi de tim- 
puriu în voia soartei şi trebuind să-şi cîştige viaţa singuri, 
o viaţă scumpă şi de un lux bolnăvicios, devin egoisti 
prea de cu vreme, şi-şi croiesc viitorul pe acest calapod 
strimt şi nevolnic. Altruismul nu mai poate încăpea în 
viaţa lor, prea ocupată de ei şi neputind fi fericiţi decît 
cu multă greutate, se scîrbesc de fericirea altora şi se 
blazează înainte de vreme şi fără a fi cu adevărat blazati. 

Aceasta este cauza, şi ea e aceeaşi la români ca şi ia 
francezi, spre mare deosebire de germani, cari, ca stu- 
denti, au cu totul o altă viaţă. 


Am făcut o digresiune cam lungă. 


Cred însă că d. Maiorescu a văzut de mult cauza, şi 
grija sa este de a o împrospăta orcînd tinerilor, chemaţi 
a înlocui generaţia d-lor Alecsandri şi Ghica, prin forma 
mustrărilor şi a comparatiei. 


288 


Ce va fi însă şi după această generaţie ?... 

Revenind la banchet, cel dentâi care şi-a ridicat glasul 
spre a vorbi poetului a fost prietenul său, d-nu principe 
Ion Ghica. D-sa, cu voce lină şi putin cam mişcată, i-a 
urat viaţă lungă, spre a putea să producă noi opere ca 
Fintina  Blanduziei. 

D-nu Alecsandri a răspuns, în cîteva cuvinte, că cea 
mai mare mulțumire a sa este de a se găsi în mijlocul 
celor ce-l inconjurá ; cá se va sili să facă o a doua 
Blanduzie şi că, mai cu seamă, va fi fericit dacă se vor 
găsi alţii să-l întreacă. 

Abia aşezat d-nu Alecsandri, de la cellalt colt al mesei 
se aude o voce puternică, tunînd, iar d-nu Urechiă, pro- 
pietarul ei, se vede în picioare, cu ochelarii ridicaţi pe 
frunte, declamînd versurile următoare poetului 


Lui V. Alecsandri 


Ca şi Horaţiu cîntat-ai fîntîna Banduziei, 
Poet cu viers sonor; 

Ca dinsul, nesecată fîntîna poeziei 
Ai dat 1-al tău popor. 


Ca şi Horaţiu, cu pana bogat-a fantaziei, 
Căutasi plăceri şi dor ; 

Şi ca şi el aprins-ai turbarea geloziei... 
Dar s-un imens amor ! 


Poete, mereu curgă fintina ta bogată ; 
S-adape brazda ţării, stîrpită şi uscată 
Sub crivățul cel greu... 


O ! maistre, încă-n viaţă, ai tu de räsplätire 
Şi glorii nenserate şi sînta nemurire 
De la poporul tău! 


După d-nu Alexandrescu îşi înalţă glasul d-nu Dem. 
Ollănescu. 


289 


Elegantul traducátor a lui Horatiu, care mai mult ca? 
orcine poate urmări pe marele nostru poet, în lumea; 
romană a lui August, prin studiul ce întreprinde asupra] 
geniului acelei epoce, a cîntat gloria d-lui Alecsandri,. 
poftind, cu reverente de diplomat, pe toate femeile vi- 
sate şi cunoscute de Horaţiu spre a-i da mînă de ajutor 


să glorifice geniul epocei noastre. lată poezia sa : 


Fântâna Blanduziei 
D-lui Vasile Alecsandri 


O Fons Bandusiae ! [..] 
Fies nobilum tu quoque fontium ! 
Cart. III, oda XIII 


Qui Musas amat impares, 
Ternos ter cyathos attonitus petet 
Vates ! 


Cart. III, oda XIX — Horatiu 


Din trecuta nemurire, unde doarme-al vostru nume, 
Amintiri, podoabe scumpe, stráluciri din altá lume, 
Veniti 1 Lydio iubitá, Pyrrho cu picior frumos, 
Neobulá drágálasá, Tyndaris cu glas duios, 

Tu, copilároasá Chloe, tu, Glycerá schimbátoare, 
Leuconoe-nteleaptá, Bardná amägitoare, 

Vin, Astérie sfioasá, Lydo cu ráceala-n sin, 

Tu, drumeatá Galatheă, tu, zglobie Lyce, vin! 
Veniti, Philis cea vioaie si Neerá adoratá, 
Feciorelnică Cinară, Lalage nevinovatà ! 

Veniti toate ! blânde visuri de iubire si de dor ! 
Voi, surori disperechete dintr-al cerurilor chor, 

$i voi Gratii fárá seamán, cu brîu deznodat de vinturi. 
Voi, amici de veselie, iubitori de vin si cînturi, 
Grábiti pasul, iarba-i moale si sub falnicul stejar 

E întins ospátul splendid lîngă verdele altar. 

Azi e mîndră sărbătoare la Fóntána Blanduziei, 
Särbätoarea lui Horatiu, sárbátoarea Poeziei ! 

— Aide, sclavi, gátiti cunune si Cecubul ne turnati, 
Massicul nu vrea s-accepte, voi, copilelor, cîntati ! 


290 


phollae, ce stai pe ginduri ? Getta, dá-mi o sárutare. 

Nu te teme, Ligurinus gelozie nu mai are. 

Berecinthyo, incepe ! Glasul flautului táu 

Cu Falernul cel ságalnic si murmurul din pîräu 
Se-ntováráseste dulce, iar la joc se prinde bine. 

Augurul Murena, eupa-ntîi ti se cuvine, 

Lui Mecenas cea de-a doua, cea de-a treia lui Virgil, 

Pe a patra ti-o-nchin tie, Tibul, rásfátat copil, 

Íncá una pentru Variu ! Alta pentru voi, iubite. 

Voi, cu ochii de vápaie si cu buze rumenite 

Care-ati legánat pe sînuri dragostea si al meu gînd 

Si-ati fost credincioase soartei, cînd rîzînd şi cînd plingind ! 
Pentru voi! Dati-mi o cupă, cupa mea cea mare, plină, 
Şi pe frunte asezati-mi o cunună de verbină, 

Am să beau pentru Apollon, pentru Muze, pentru Zei ! 

Şi acuma, pentru Roma şi nemărginirea ei! 

Aduceti-mi vin de Chio dulce, răcorit în gheaţă, 

Care varsă foc în sînge, spornic dătător de viaţă, 

Cupa cea din urmă — a noua — în  genunchie ţi-o inchin 
Tie, draga mea fântâna, tie, lîngă care vin 

Singur, cu a mele visuri şi cu dorurile mele. 

Sub stejar, privind izvoru-ti uit de lume, uit de rele. 

Fii ferice, fii iubită, neuitatá-n veci rámii 

Şi cînd voi muri să-mi fie pieptul tău drept cápátii. 
Aideti, dragii mei prieteni, pentru scumpa-mi Blanduzie, 
Bling izvor de miíngiiere şi izvor de poezie. 


D. C. Ollánescu 


22 martie 1884 


Trebuie sá nu uitám cá d. Ollánescu zice versurile 
cu multá dibácie, ceea ce adaogá un farmec mai mult 
la frumusetea poeziei. 


Dupä d-sa a vorbit d. Esarcu, in numele Ateneului. 
Apoi d. Serbánescu şi-a umplut cupa si [a] băut astfel: 


291 


Toast 


la banchetul ,,Junimei" de la 29 marte 1884, 
in onoarea poetului V. Alecsandri 


Poete si prietini !... Acum cînd se respiră 

O caldá veselie, aspir, la rindul meu. 

Să umplu a mea cupă, s-acord modesta-mi liră 
Şi-n lauda-ti, Poete, să cînt, să-nchin, să beu !... 


Poete fericite !... O lume te priveşte 

Şi mîndră-ntinde mîna-i să-ncingă fruntea ta 
Cu lauri... Astă lume cu drag îşi aminteşte 
C-ai dezmierdat-o-n cînturi ce nu se pot uita ! 


Poete neuitat !... stápin pe timp si spaţiu, 
Tu vei trăi cît lumea cu vecinicia ei; 
Trăi-vei cît poetul nemuritor Horaţiu, 

Ce l-am văzut deunăzi... văzut cu ochii mei ! 


Poete !... Nemurirea unită-i cu-al tău nume 

Ş-a ţi-o rápi nu este în voia nimănui... 

Şi-acum, amici, sus cupa, sus cupa noastră-n spume, 
Şi s-o golim cu toţii în... nemurirea Lui! 


Th. Șerbănescu 


Cu d-nul Hăjdeu începe seria contrastelor, vreau să 
zic a discursurilor prin contraste. D-sa observă că na- 
tura, adeseaori capritioasä, lasă pe poeţii tineri să ducă 
dorul Muzei şi trimite bardului de la Mircesti pe cea 
mai frumoasá si mai puternicá ! 


Domnu Maiorescu ridicînd paharul 
Contra tinerimei îşi varsă amarul. 


Vorbind de vorba d-lui Maiorescu, faci vers fără să 
vrei, atît de armonioasă şi dulce e, chiar cînd e amară. 

D-nu Negruzzi, cu mult spirit, [a] propus să se co- 
mită o crimă : înecarea în şampanie a lui u. Propunerea 
sa fu primită cu entuziasm şi sármanul ù inotá cît putu 
pe undele spumoase ale Roederului, pînă trecu la viaţa 
de veci. 


292 


în urmă, d-l Laurian, vorbi de contrastul ce-l face 
d-nu Alecsandri cel adevărat cu d-l Alecsandri cel în- 
chipuit. Dacă cineva n-ar cunoaşte pe fericitul autor al 
Fintinei decît numai din scris, ar crede că e un om 
tînăr de 25 de ani, cu fruntea fără creturi !... 

D-nu Micháilescu îşi ridică vocea şi paharul, spre a 
bea în cinstea aceluia care ne-a croit o limbă atît de 
curată şi de românească. 


„Toţi poeţii pot avea o limbă a lor, iar tara numai de 
la unul o primeşte. 

Acesta este d-l Alecsandri, un Dante românesc." 

D-nu Michăilescu pronunţă un şi care dete ocazie 
d-lui ministru de Externe, Dim. Sturdza, să găsească un 
nou contrast, acela al deosebirei celei mari, ce trebuie 
să se constate o dată mai mult între munca titanică a 
vechii generatiuni, între devotamentul acesteia pentru 
marile idei naţionale şi absoluta ei uitare de sine, şi 
între apatia generatiunei de azi, precum şi a spiritului ei 
cu totul îngust şi egoist. 

lată un mare contrast ! 

După d-nu Sturdza, contrastele continuară, dar aşa 
de multe, încît le-am pierdut şiru. 

D-nu Bengescu prezentă poetului această poezie: 


Poetului Alecsandri 


O ! mare bard al gintei, resfirător de noapte! 
Şi-alungător durerii cu-a tale blinde şoapte! 
Cu greierii vorbariti şi cu cosaşi pitic, 
Divine, salve tie, cu sufletul îţi zic ! 


Cu doine, lácrámioare, concerte şi pasteluri. 

Cu dulcea-ti povestire : de stele, flori de ceruri... 
Cu tot ce-ai spus tu lumii, în graiu-ti mäiestrit 
Cununa nemurirei de mult ţi-ai împletit. 


Aseară însă, Dive, copiii poeziei, 

Te prinse la suava fîntînă-a Blanduziei. 
Şi vrînd să răsplătească pe tine, tatăl lor, 
Cu lauri te-nveliră, într-un frenetic cor. 


293 


O ! d-ar fi fost Horatiu, s-asculte impreuná 
Cu noi, a tale versuri, ce l-ai fácut sá spuná 
Si Neerii si Getii, cum glasul le-au vräjit, 
Ar fi rámas si dínsul ca noi incremenit. 


Si glorie in veci, tie, ti-ar fi strigat poetul, 
Cáci el in al táu geniu si-ar fi vázut portretul. 
Horatiu, tu insuti. O ! mare Alecsandri, 
Descrisu-t-ai pe tine, pe el vrînd a-l descri ! 


G. Bengescu 


1884, martie 22, Bucuresti 


Astfel se incheie acest banchet, in care veniserá sá 
se închine marelui om de la Mirceşti uvrierii condeiului. 


1884 


SCRISORI DIN SERRA 


Prietine, 

iti scriu coprins de o sfîntă indignare contra lui Gu- 
tenberg, carele, pentru cheful de a trece la nemurire, 
n-a găsit alt mijloc mai nemerit decît de a da la lumină 
tiparul... 

Pe vremea lui erau atîtea lucruri nedescoperite ! 

Şi, alături de Gutenberg, d-nu Marianu, cu acelaşi 
dor de a se nemuri, cum zici tu, n-a găsit alt subiect 
de conferință mai interesant decît apatia noii generaţii |... 

Ce crimă ai făptuit, domnul meu ! si cît te vor bles- 


tema generatiele cetitoare !... Ia inchipuieste-ti: tiparu, 
unit cu productiunile unei tinerimi vii şi — lucru şi mai 
grav — a unei tinerimi harnice !... 


E inspáimintátor !... 

Ceea ce însă e neauzit de crud, pentru victimele aces- 
tor productiuni, e circumstanta atenuantä ce d-nu Alec- 
sandri a avut nedibácia sá acorde acum vreo 20 de ani 
criminalilor literari, scriind in prefata poezielor sale 
populare cá Românul e născut poet. 

Şi cînd te gîndeşti cá, în urma modificării art. 7 din 
Constituţie, numărul românilor merge crescînd !... 

în sfîrşit, ca să precizez, spaima aceasta m-a apucat 
de vreo lună de zile şi má tine mereu, căci aproape pe 
fiecare ceas primesc cîte o gazetă nouă, literară sau po- 
litică, dar mai cu seamă literară, în care tot ce e mai 
sfînt şi mai înalt în păcătoasa noastră omenire: dra- 


295 


goste, patrie, ideal, sunt pîngărite cu o furie care n-arej 


pereche decit in institutele de nebuni. i 

Capitala şi provincia s-au luat la întrecere. N-a mai 
rămas poreclă pe lume care să nu fie întrebuințată ca 
titlu :  Fluieraşul,  Ciobănelul, Răsăritul soarelui, Porto- 
foliul român, Portmoneul român, Glasul inimei, Amore- 
zul national si o serie de Voci: Vocea patriei, Vocea 
sîngelui, Vocea provinciei, Vocea Oltului, un balamuc de 
voci, cari toate, împreună cu cele de sus, ameninţă să 
iasă regulat şi să nu înceteze decît odată cu lumea. 


A ajuns treaba să te păzeşti ca de bandiți, căci, de 
vei greşi să primeşti no. 1l, eşti considerat ca abonat, 
iar de nu vei plăti taxa ce ti se impune pe copertă, eşti 
expus să te vezi trecut în pomelnicul din fine, cu anunţ 
de doliu, ca şi cum ai fi murit. 

Din toate aceste gazete literare, s-ar putea extrage 
cu prisos materie pentru o gazetă suplimentară, care să 
se cheme Pornograful român. 

în fata lor Natura, deprinsă, după cum zice Buffon, ° 
cu adînca tăcere a indeferentei, a trebuit să se destepte 
un moment spre a asculta, însă, văzînd că toţi o cheamă 
şi nimeni n-o înțelege, le-a întors spatele. 


E de notat aci, şi observaţia aceasta s-ar putea întinde 
şi la scriitori de talent, că cu cît cineva e mai începător 
în ale scrisului, cu atît e mai personal, şi, tocmai din 
această cauză, are mai puţină personalitate. 


în toate gazetele despre cari iti vorbesc, muza poe- 
tului este un soi de ipo-comisar, la care autorul vine 
să se tinguiascá cá respectiva-i doamnă îl înşală s«&vwt 
nu-l bagă în seamă. Şi, nu ştiu cum, cînd spune lu- 
crurile cu socoteală şi cu acel ceva particular talentului, 
îl ierti fără să vrei, dar cînd e lipsit de scînteia sacră, 
tînguirile sale par atît de nesărate, încît parcä-ti vine 
să-i intentezi proces de calomnie. Nişte astfel de oameni 
compromit amorul. 


Nimic nu-i mai ridicol decît chipul cu care una din 
aceste gazete descrie o eroină de roman. Toate ştiinţele 
naturale sunt puse la contribuţie, dar din toate mai apă- 
sată de impozite este botanica. Miozotisul, cireşele, mig- 


296 


dalele, merele slujesc să alcătuiască figura nenorocitei 
victime, şi din miozotis îi face lumina ochilor, din mig- 
dale forma lor, din cireşe obrazul, din mere sînul şi ast- 
fel, în loc de o femeie de sărutat, ai o adevărată livadă 
de pomi roditori. 

„Spirit nemuritor al omului! striga Castelar,’ nici- 
odată n-ai fost mai mare decît după ce ai găsit, pentru 
concretizarea idealului tău, forma omenească, frumuse- 
tea plastică !" 

Pentru un poet care îmbătrîneşte, dar a cărui inimă 
visează încă, Natura a îngrijit să întinerească idealul în 
atîtea exemplare vii cîte sunt şi visurile sale. Dacă n-a 
iubit decît o singură dată în viaţă, îi rămîne speranța 
supremă a nenorocitilor : O morte ! medicina d'ogni pena. 

în afară însă de om şi chipul lui, nu-i nimic care să 
exprime mai exact sentimentul unui poet. 

De aceea imi pare că intrebuintarea comparatielor, în 
astfel de descrieri, dovedeşte, în gradul cel mai înalt, 
lipsa de gust. 

Ce crezi ?.. 


* 


Pentru cáutarea si glorificarea propriei sale persoane, 
la cea mai mare parte din redactorii noilor reviste — 
Villemain,’ vorbind despre imaginatiunea lui Byron, 
care, cu toatá puterea geniului sáu, avea marele cusur 
de a se adora prea mult, zice cam urmätoarele : 


„închipuirea poetică se poate determina astfel: în- 
chipuire creatoare, care reconstituie o lume întreagă în 
afară de Eul poetului, şi pentru care persoana sa nu este 
decît o sticlă fotografică, menită să primească impresiu- 
nile externe, si închipuire sensibilă, care primeşte din- 
afară prin prisma unui egoism puternic şi nu reconstituie 
nimic fără ca Eul său să nu ocupe, pe față sau piezis, 
locul de căpetenie. Prima închipuire este a geniului; a 
doua a talentului. Exemplu despre prima avem în Faust; 
despre a doua, în Don Juan” 

Lord Byron e judecat cam aspru, după cum vezi. 
în această observatiune însă pare a fi mult adevăr. 
Cea mai puternică operă a sa, Don Juan, cu celebrul 


297 


cînt al seraiului, al saselea mi se pare, nu face decît 
sá glorifice aventurile autorului. 

Dar, iaräsi, cîte lucruri minunate sunt in aceastá poe- 
má! ce spirit satiric! ce observaţie exactă! cite ima- 
gini superbe ! cari rásplátesc cu prisos slábiciunea poe- 
tului de a se fi iubit prea mult... 

Ce stai sá vorbesti... Quod licet Jovi, non licet bovi. 

intelegi cá in aceastá scrisoare má pázesc de a pune 
nume proprii, sau de a-ti da textual toate comediele 
cite se publicá zilnic si cari, prin eufemism, sunt numite 
poezii. La ce să fiu din nou înjurat ?... 

N-am crezut niciodatá cá poate fi in lume un lucru 
mai ordinar decît o poezie ordinară. Nu fácusem însă 
cunoştinţă cu autorii lor... 

Răspunde. 


1884 


SCRISOARE DESCHISA CĂTRE IEHOVAH 


Stimabile, 


Trebuie să fie multă vreme de cînd nu mai ai nou- 
täti de pe pămînt, pentru ca să rámii atît de indiferent 
la toate neligiuirile cîte se fac şi cîte se pregătesc. De 
aceea, desi nu am onoare să-ţi fiu prezentat, ingádu- 
ieşte-mă, te rog, să te pui în curent cu starea noastră 
páminteascá, rugindu-te totodată să dispui grabnica me- 
remetisire a celor vătămate şi mai cu seamă să intervii, 
cu autoritale d-tale, în afacerile sufleteşti, cari sunt adînc 
compromise de barzii şi amorezii din ziua de azi, aceşti 
adevăraţi agenţi de schimb ai sentimentelor. 

Mai întîi, vei fi aflat cá noi suntem foarte ocupați 
cu revizuirea Constituţiei. E vai de om ce ne munceşte 
această treabă !... Cînd pricepe Camera nu pricepe Se- 
natul ; cînd Senatul vrea, nu vrea Camera; cînd s-au 
înțeles corpurile amindouá, nu se înțeleg miniştrii ; cînd 
toti zic da, d-nu Rosetti zice ba — şi aşa o ţinem de-o 
grämad' de vreme, fără să ieşim la vreun cápátii !... 


Poate că vorbind despre Camere, aş avea să-ţi des- 
tăinuiesc unele lucruri şi să-ți fac oarecari întrebări cu 
privire la greşeala ce ai făcut-o de a da fiecărui om 
gură, cu îndoita funcţiune de a mesteca şi de-a ames- 
teca... Dar fiindcă aş abuza poate de răbdarea d-tale, 
trec... 


Ştii cá la Teatru National jucăm Othello. Dacă 
Shakespeare e prin cer, după cum credem noi, roagă-l 


299 


báncile institutelor, si e cu neputintá sá le pricepi in 
toate cutele existentii, lor si sá nu ai un. fel de stringere 
de inimá dureroasá. 


De la femeile lui Lamartine am trecut la femeile lui 
Zola.‘ Ale lui Balzac nu mai au loc in secolul acesta. 
Onesta si inteligenta creaturá din La Recherche de VAb- 
solu nu mai trăieşte.” 

De aceea se observá astázi in Franta, aláturi de scoala 
lui Zola, o scoalá mai curatá, in care femeia nu e tá- 
válitá vecinie in spálátoriele de pe malul Senei, ci e 
zugrávitá cu colori luminoase si poate chiar mai vii decît 
sunt în realitate. Aceasta e şcoala lui Georges Ohnet;, 
caracterizată mai cu seamă în Comtesse Sarah si Lisa 
Fleuron, şi a lui Ludovic Halevy.” 


Cer mii de iertăciuni, venerabile, pentru aceste pre- 
tentionase teorii ce-ţi fac despre femeile pe cari îți place 
să le păstrezi aşa cum se află astăzi. Dar, fiindcă văd 
că sunt multe lucruri, şi mai cu seamă multi oameni, 
despre a căror existență habar n-ai, îmi permit să-ţi 
scriu astfel, spre a te ruga să iei cuvenitele măsuri de 
îndreptare. 


lată un exemplu în sprijinul celor ce-ţi spun mai su* : 

Un bun prietin al meu şi mare adorator a lui Musset,” 
care e convins de zicătoarea lui St. Beuve, că chez les 
trois quarts les hommes il y a un poète mort jeune, à 
qui Vhomme survit, crezînd că lucrul acesta se poate 
aplica şi femeilor, zise unei gentile fiinţe că va pleca 
în curînd în fundul munţilor să mai răsufle puţin de 
praful şi căldura oraşului. Ea surise. 


— D-voastră nu mergeţi nicáiri ? întrebă el. 

—_ Probabil cá vom merge la Sinaia. 

— E frumos, nici vorbă, dar mi se pare cá azi Sinaia 
a ajuns un fel de sucursală a Bucureştilor. Eu aş dori 
ceva mai sălbatic, mai neatins de piciorul omului şi de 
fumul locomotivei... 

— Se poate, zise ça cu ironie, dar nu ştiu cum, noi 
dorim pe lîngă poezie să avem şi cîte un bun biftec... 

Adoratorul lui Musset îşi zise în sine : hotărîtor, ver- 
sul lui St. Beuve nu se, aplică decît bărbaţilor. 


302 


Şi trebuie să ştii, scumpe d-le Iehovah, ca femeia 
aceasta e dintre cele inteligente şi cu înclinare firească 
către poezie. Aşa spune prietenii. Dar cu celelalte? 

Sfîrşesc aci, si aşa te rog să mai priveşti cîteodată 
si spre noi. Aş mai avea multe să-ţi ingir, dar am ostenit. 

Multă sănătate lui Shakespeare, dacă-l vezi, şi cu- 
coanei d-tale sárutári de mîini. 

Don Padil 


1884 


CORESPONDENTA * 


RÁSPUNSUL LUI IEHOVAH 


Domniei-sale d-lui Don Padil, 
Planeta Pămînt, Continentul Europa, 


Tara Românească, tirgul Bucuresti, Calea Victoriei 


Iubite domnule, 

Rävasul d-tale m-a pus pe ginduri; de aceea o sá 
má ierti dacá ti-oi face o párinteascá rugáminte : de nu 
te superi, să iei într-o zi, cînd îi avea vreme, un petic 
de hîrtie şi să-mi însemni desluşit cine anume mai scrie 
versuri ori proză, în halul celor de cari mi-ai făcut po- 
meneală în precedenta d-tale scrisoare, ca numai de-a 
minune să pui să-i caute prin controale, spre a vedea 
dacă sunt petrecători pe-acolo cu ştirea şi învoiala mea ; 
căci la caz de-a constata că s-au desprins din neant, 
fără motiv plauzibil, m-aş grăbi să-i întorc la locul lor, 
spre a nu se crea precedente. 

Am arătat scrisoarea lui Shakespeare. El s-a declarat 
satisfăcut de jocul actorilor d-voastră, dar m-a rugat 
să insist pe lîngă d-ta ca, la rindu-ti, să insişti pe lîngă 
comitetul teatral, să nu mai permită pe viitor reprezen- 
tarea pieselor sale decît cu prealabila învoire a auto- 
rului. 

Omul acesta e foarte ciudat, şi dacă ti s-o părea 
extravagantă pretenţia lui, să nu te minunezi. Cîte co- 
medii crezi că nu-mi face şi mie !... 

inchipuieste-ti că m-a rugat să-i aduc pe Cleopatra 
din infern. El, care a visat un moment, în Iuliu Caesar, 
acel desfriu de dragoste, caracteristic epocii şi îndeosebi 


* Trebuie să desluşim că ni se scrie cu ortografia Acade- 
miei. Redacţia îl roagă ca pe viitor să aibă bunătate a deveni 
curat fonetic (n. D.Z.). 


304 


reginei Egiptului, a fost apucat de nostalgia crimelor şi 
a amorului. l-am adus-o, ce să-i fac? Nu-i cineva de- 
geaba Shakespeare ! 


Dar am avut o mare mulțumire sufletească. După ce 
a stat cîtva timp de vorbă cu dînsa, s-a întors la mine 
atît de dezgustat si de trist, încît a trebuit să-i fac 
cheful din nou şi s-o trimit în fundul pămîntului, de 
patru ori cît e de la pămînt la cer. Cauza este că Cleo- 
patra, de aproape 1900 de ani de cînd e în iad, trăieşte 
in acelaşi chip ca şi pe pămînt. Pedeapsa ei a fost de 
a-şi urma viaţa ce o ducea în lumea voastră, ca să ajungă 
să-şi stoarcă emotiunile atît de grozav, încît să nu mai 
aibă nici iasca unei înfiorări. Aşa de monstruoasă şi de 
nesimtitoare i s-a părut fratelui Shakespeare, încît m-a 
rugat, cu orice pret, s-o azvirl înapoi şi să-i aduc pe 
oricine, fie chiar pe página şi impietritá Galathee,* decît 
pe această curtizană a lui Antoniu. 

în sfîrşit, fiindcă eu tiu la dînsu, te rog să-mi scrii 
numaidecât, cînd s-o mai juca ceva prin România de-a 
lui, ca să iau măsuri să împiedic această nelegiuire. 


în privinţa poeţilor şi autorilor despre care-mi scrii, 
trebuie să te instiintez cá de cîtăva vreme primesc re- 
gulat cîte cinci protesturi pe zi din partea lui Gutenberg, 
carele, indignat pînă la suflet contra zapciilor literari 
cari scriu versuri de-a călare şi proză în stilul Monito- 
rului oficial al României,’ mă roagă să trimit o ploaie 
de rugină pe toate turnátoriele de litere din univers. 
Scrisoarea d-tale n-a făcut decît să mă îngrijească şi 
mai mult, şi-ţi mărturisesc, nu m-am convins pe deplin 
de gravitatea lucrului decît din momentul în care am 
văzut că o consecvență a tiparului fără control este si 
Peleşiul. 


Gutenberg si Marinoni* mi-au declarat categoric cá 
se retrag din cer dacá, fatá cu aceastá nouá insalubri- 
tate tipograficá, nu binevoiesc sá numesc un custode al 
fabricelor in chestiune. 

A trebuit să iau oarecari măsuri, si am început prin 
a da ordine sá se caute, prin condicele privitoare la 


305 


pámint, numele si menirea fiecáruia dintre autorii ce 
mi-ai pomenit in scrisoarea d-tale. 

Iatá ce se intimplase. 

Mai acum vreo 12 ani am fácut oarecare meremet 
la coltul de cer in care se aflau asezate arhivele pá- 
mintului. Cind ne-am mutat (stii, cum sunt slugile), ha- 
malii au pierdut pe drum vreo cinci condice, cari, din 
intimplare, priveau tocmai continentul d-voastrá. Nimeni 
nu s-a maii îngrijit să le caute şi astfel oamenii dintr-în- 
sele au rămas necontrolati, crescind şi apucînd razna 
prin viaţă. 

lată cum se explică că d-nu Canilli, d-nu Aricescu, 
d-nu Toncescu,' d-nii Ix, Igrec, Zet şi toti colaboratorii 
si colaboratoarele de la Pelesiul au devenit poeti. 

Punind in urmá sá caute prin tot intinsul cerului si 
gásind condicele, am aflat urmátoarele 

D-nul Canilli era menit sá ajungá director la pene- 
tenciarul Bucovát ; d-nu Aricescu, locotenent-colonel în 
garda civică ; d-nu Toncescu, vames la Oituz, şi aşa, 
de, fiecare-şi avea cîte o destinaţie pe pămînt, cu totul 
deosebită de funcțiunea de poet, in care au binevoit a 
se numi singuri. 


Pentru cealaltă plîngere ce-mi trimeti, anume, cá nu 
mai sunt femei, în sensul propriu al cuvîntului — nu pot 
să răspund după placul d-tale. 

Aveţi femeile ce le meritati. 

Ingrijindu-vă şi făcîndu-vă vecinie legi, numai pen- 
tru d-voastră, ele au ajuns să-şi facă singure legile lor 
aparte, şi probabil că vă despretuiesc în raport invers 
cu iubirea ce le-o arätati, şi fiindcă sunteţi foarte eco- 
nomi în iubire, ele sunt foarte darnice în dispreţ. 

Mi-a făcut multă plăcere — primind Monitorul ofi- 
cial de alaltăieri, cu dezbaterile Camerilor d-voastre — 
discursul d-lui I. Sturdza. ' 

D-nul Sturdza e omul viitorului. 

Cu cîtă căldură n-a apărat d-sa cauza acestor săr- 
mane ființe, subrede pe cît sunteţi de puternici şi de- 
licate pe cît de triviali sunteţi. Mi-a plăcut mai cu seamă 
indignatia de care a fost coprins oratorul cînd a făcut 


306 


paralela între drepturile omului şi drepturile femeii, şi 
cînd a zis aşa de bine : pînă cînd tot bărbatul deasupra 
femeii !... pînă cînd această inglobire !... 

Ce e drept, eu, cînd v-am croit, nu v-am făcut egali; 
dar nu v-am făcut egali tocmai ca să dau bărbatului 
mijlocul de a-şi ocroti tovarăşa vieţii sale, iar nu de a 
o apăsa. 

D-voastră aţi luat-o altfel. 

Teoria ce mi-o faci şi jalea ce te apucă cînd constati 
că aţi sărit de la femeile lui Lamartine la ale lui Zola, 
fără tranziţia lui Balzac, trebuie s-o facă, întocmai, fe- 
meile pentru domniele-voastre. 

Aţi rămas curat numai oamenii lui Zola, cu nevroze, 
cu epilepsia intelectuală, cu nebunii moştenite fără be- 
neficii de inventar, cu tot soiul de păcate şi de mizerii. 
Crede-mă, dacă mai faceţi cîte unul excepţie, vă găsiţi 
corelativul femeiesc cel puţin în dublu exemplar. 

Are dreptate d-nul I. Sturdza: pînă cînd !? 

Mă opresc aici, rugindu-te să-mi  trimeti lista de 
care-ţi vorbeam la-nceputul scrisorii, căci am o planetă 
nouă, nepopulată, şi aş voi să deportez de pe pămînt 
pe toţi cei ce se găsesc pe acolo fără ştirea mea. 


Cu stimă, 
Zehovah 
1884 


LE DOMAINE DE LA COURONNE 


Lettre ouverte à M. An. Stolojan, député 


Monsieur, 

Je vous prie d'abord de m'excuser si, ayant à traiter 
une question d'intérêts purement roumains, je choisis 
une langue qui n'est pas comprise par tous ceux qui 
savent lire dans notre pays ; un motif puissant m'oblige 
à le faire. Vous le saurez plus tard, si vous ne le savez 
déjà. 

Je vous prie également de m'excuser, si je prends 
la liberté de m'adresser précisément à vous, partisan ar- 
dent des idées de M. J. Bratiano' et, en particulier, 
défenseur tacite, mais convaincu, du Domaine de la 
Couronne. J'ai ici encore un motif puissant, et celui-là 
je vous le dis : vous m'avez fait l'honneur de chercher 
à me convaincre dans certaines questions de pure théo- 
rie, et parfois vous avez réussi. Vous êtes, parmi les 
membres du parti au pouvoir, un des plus distingués et 
des plus éclairés — le seul peut-être (car je ne puis 
croire M. Maïoresco assez inconstant pour ambitionner 
déjà le titre de membre du parti), qui ne soyez pas resté 
en retard avec la science politique moderne. Vous avez 
enfin une grande fortune en terres. 


C'est pour cela que je me permets de vous dire ce 
que j'ai sur le coeur, vous laissant le droit absolu de 
me répondre ou de considérer ces pages comme non 
avenues. 


J'aime à croire, Monsieur, que vous êtes au-dessus 
de la crainte d'être compromis par ma lettre, aux yeux 
de qui que ce soit. 


308 


En même temps, je me vois forcé de constater avec 
amertume, que personne n'a osé dire la vérité telle 
qu'elle est, si non dans l'espoir d'empécher les Chambres 
ie voter le projet de loi relatif au Domaine de la Cou- 
ronne, mais au moins avec la conviction de remplir un 
devoir envers son pays et l'espérance que le Tróne tien- 
dra compte de ce que pense le monde de la donation 
d'aujourd'hui. 

Quant à moi, je suis trop petit personnage pour trou- 
bler la tranquillité d'un cabinet et trop dynastique pour 
ét*e soupçonné d'agir sous une autre impulsion que la 
mienne. Du reste, je serais plus grand et plus important, 
que je le ferai tout de méme. 


Ceci dit, je commence. 

La premiére question qui se pose à chacun est celle- 
ci : pourquoi M. J. Bratiano a-t-il tenu mordicus à ce que 
les 700 000 fr. de revenu soient constitués sur un fonds 
territorial de douze terres, quand ces terres ne peuvent 
passer ni à la famille Hohenzollern, ni à aucune autre 
famille, par ce fait qu'elles sont inaliénables ? 

En supposant que la Royauté ait changé l'état des 
choses qui existaient auparavant et que les besoins de 
représentation induisent la Cour roumaine à des dé- 
penses plus fortes qu'autrefois, combien faut-il à Sa Ma- 
jesté pour figurer dignement dans le concert de tétes 
couronnées ? D'aprés ce que disent le gouvernement et 
les Chambres, 700 000 fr. c'est le revenu que perçoit 
l'État pour ces douze terres. 

C'est bien. 

Qu'on retienne sur nos appointements, qu'on nous 
charge de nouveaux impóts, qu'on prenne toute mesure 
financière qu'on jugera nécessaire, pourvu que les 
700 000 fr. puissent étre inscrits au budjet de l'État, au 
paragraphe de la liste civile. Plus encore, qu'on offre à 
Sa Majesté un million de plus. Le pays discutera et 
probablement approuvera. M. Bratiano ne rencontrera 
plus alors cette terrible et profonde haine que la dota- 
tion de la Couronne va faire naitre dans le peuple. 

Mais M. Bratiano ne veut pas. Pourquoi ? 


309 


C'est là que commencent les difficultés. 

Dans la loi qui institue le Domaine en question, on 
dit que la Couronne a le droit d'exploiter le sol le sous- 
sol. En d'autres mots sur ces douze terres, les plus belles 
de toutes, l'administration de la Couronne fera l'agri- 
culture, coupera les 70 000 pogones de forêts, extraira 
du pétrole, ouvrira des carrières de pierres et des mines 
de charbon, exploitera des minerais de toute nature, sans 
autorisation et sans loi spéciale, quand-même l'État n'a 
pas encore ce droit, enfin elle pressurera la terre de 
toutes les façons, pourvu qu'elle produise. Chacun com- 
prend que dans ces conditions, les douze terre donneront 
un revenu annuel de 6 à 10 millions. 

Voilà pourquoi M. J. C. Bratiano tient à donner des 
terres. Il comprend que s'il avait voulu élever la liste 
civile à six millions, dans le budget, il n'aurait pas 
même trouvé M. Dimancea pour voter son projet. 

Je n'ai pas à m'occuper de savoir pourquoi le premier 
ministre veut donner six millions par an au lieu d'un. 
Ce que je veux constater, c'est que le pays est induit 
en erreur. Le gouvernement déclare qu'il ne donne que 
700 000 fr. et, en réalité, il donne, au minimum, 6 000 000 
de francs. 


Deuxième question. 

On comprend, Monsieur, que rien n'est plus difficile 
au monde que de rester strictement dans les bornes du 
vrai, quand on discute une question aussi délicate que 
celle-ci. Les préjugés politiques peuvent fausser la raison, 
et, partant d'une prémisse juste, nous pouvons poser, 
sous l'empire des préjugés politiques, dès le début, des 
prémisses absolument fausses, que nous soutenons avec 
la conviction qu'elles sont exactes. 

Vous, Monsieur, qui respirez si librement dans l'at- 
mosphère de Spencer ; vous serez ravi de retrouver ici 
un passage d'une de ses ouvrages : , Tout homme jugeant 
ses antagonistes, leurs idées et leurs actes, se laisse plus 
ou moins influencé par l'esprit de parti politique ; c'est 
une chose connue et l'on a vu plus d'une fois les con- 
servateurs refuser une mesure parce qu'elle était pro- 


310 


posée par les libéraux, et l'appuyer plus tard quand elle 
était reprise par quelqu'un de leur parti”. L'éminent 
M. Maïoresco, citant le Moniteur officiel de 1870, semble 
vouloir illustrer une fois de plus l'observation qui 
précède. 

Mais à coté de ce théorème social qui paraît démon- 
tré, Spencer en pose un autre : „Je ne doute point que 
bien des personnes ne reconnaissent pas cette vérité, 
que plus un agrégat est complexe, plus les effets amenés 
par une force accidentelle sont multiples, confus et in- 
calculables ; par suite, une société est de tous les agré- 
gats celui sur lequel il est le plus difficile d'agir de la 
manière voulue et non d'une manière inintentionnelle". 

Voilà, Monsieur, l'idée de la donation de la Couronne, 
jetée dans notre société. La société, cet agrégat com- 
plexe, au lieu de discuter la question de la donation en 
elle-méme, s'occupe d'une autre nécessité, qui n'a peut- 
étre, directement rien de commun avec le Domaine de 
la Couronne. Elle s'occupe de La loi pour la vente des 
biens de l'État en petits lots.’ 

Effet produit par une force accidentelle. 

Cette loi, une des plus pratiques que le cabinet actuel 
ait pu mettre en discussion, la seule peut-étre qui ré- 
ponde à un besoin vivement senti par notre peuple, dort 
depuis cinq mois dans les cartons du Sénat. Qu'est-ce 
que cette loi? Chacun peut comprendre, d'après son 
titre, qu'il est question du parcellement de certaines 
terres de l'État (celles qui ont une valeur inférieure à 
20 000 fr.) en petits lots, qui deviennent accessibles à 
tout paysan qui aura économisé quelques sous. 

Encore une fois, cette loi dort dans les cartons du 
Sénat. 

Les Chambres qui se sont refusées à la voter,, ont 
voté avec la rapidité de l'éclair le Domaine de la Cou- 
ronne. 

Pour le pauvre paysan que nous exploitons tous, de 
toutes les maniéres, l'Etat n'a pas des terres à vendre. 
Pour le Domaine de la Couronne, l'État a trouvé des 
terres à donner. 

Qu'en pensez vous, Monsieur, vous qui étes tous les 
jours en présence du travailleur de la terre ; vous qui 


311 


savez par coeur les théories de Spencer ? Comment ju- 
gez-vous ces deux questions si disparates entre elles ? 


Il 


Voltaire raconte que Zadig, se promenant un jour 
auprès d'un petit bois, vit accourir à lui un eunuque de 
la reine, suivi de plusieurs officiers qui paraissaient dans 
la plus grande inquiétude, et qui couraient çà et là 
comme des hommes égarés qui cherchent ce qu'ils ont 
perdu de plus précieux. ,Jeune homme, lui dit le pre- 
mier eunuque, n'avez-vous point vu le chien de la 
reine ?" Zaclig répondit modestement : ,Cest une chi- 
enne, et non pas un chien". ,Vous avez raison", reprit 
îe premier eunuque. „Cest une épagneule trés petite, 
ajouta Zadig ; elle a fait depuis peu des chiens ; elle 
boite du pied gauche de devant, et elle a les oreilles 
trés longues." — ,Vous l'avez donc vue ?" dit le premier 
eunuque tout essoufflé. — ,Non, répondit Zadig, je ne 
i'ai jamais vue, et je n'ai jamais su si la reine avait une 
chienne." 


Le grand veneur et la premier eunuque condamn:- 
rent Zadig à payer quatre cents onces d'or, pour avoir 
ait qu'il n'avait point vu ce qu'il avait vu. Il fallut 
d'abord payer cette amende ; aprés quoi il fut permis 
à Zadig de plaider sa cause au conseil du grand Dester- 
ham ; il parla en ces termes : 


„Je me promenais vers le petit bois où j'ai rencontré 
depuis le vénérable eunuque et le trés illustre grand 
veneur. J'ai vu sur le sable les traces d'un animal, et 
jai jugé aisément que c'étaient celles d'un petit chien. 
Des sillons légers et longs, imprimés sur de petites émi- 
nences de sable entre les traces des pattes, m'ont fait 
connaître que c'était une chienne dont les mamelles 
étaient pendantes et qu'ainsi elles avait fait des petits 
il y a peu de jours. D'autres traces en un sens différent, 
qui paraissaient toujours avoir rasé la surface du sable 
à cóté des pattes de devant, m'ont appris qu'elle avait 
les oreilles trés longues ; et, comme j'ai remarqué que 
le sable était toujours moins creusé par une patte que 


312 


par les trois autres, j'ai compris que la chienne de notre 
auguste reine était un peu boiteuse, si je l'ose dire." 

Je ne sais pas quel est votre avis, Monsieur, au sujet 
de l'opinion publique. On l'a considérée chez nous jus- 
qu'à présent comme une fille. Le mot est dur et indé- 
cent, mais cette comparaison garde un rang quelconque 
à l'opinion publique, en l'élevant jusqu'au rang cle 
femme. 

Je vous proposerai de descendre plus bas. Supposons 
que l'opinion publique est une chienne qui vient de 
mettre bas, maigre, faible, courant comme une ombre 
après sa nourriture, abandonnant souvent son maître et 
ne tenant à rien. 

Par conséquent, nous la méprisons. 

Mais n'étes-vous pas de l'avis de Zadig ? Ne croyez- 
vous pas qu'un homme sage doit tirer une leçon de tout 
ce qui l'entoure et que s'il convient pas de tenir compte 
de l'opinion publique pour toute chose, au moins faut-ii 
s'en servir pour retrouver sa route... 

Ceci posé, permettez-moi de continuer en me réser- 
vant le droit de m'en souvenir. 


Troisiéme motif. 
Ceci vous regarde personnellement, et je vous prie 


de m'accorder une attention spéciale. 

Dans le discours que vous avez prononcé à la Cham- 
bre, en réponse aux arguments invoqués par M.N. 
Ionesco? et P. Gradishteano contre votre Rapport sur 
la révision de la Constitution — discours qui prouve des 
études récentes, de la sagesse et de la prévoyance — vous 
avez atteint avec beaucoup de compétence une question 
d'une grande, je pourrais dire d'une terrible importance : 
la question de la stagnation de notre population par 
rapport à l'accroissement de la population des autres 
pays. 

Il est certain que s'il y a un peuple, aprés le juif, 
qui s'accroit avec une grande rapidité dans le monde, 
c'est le peuple allemand. Outre que la race allemande 
est plus jeune que la race latine, et par conséquent, plus 


313 


apte à la reproduction et à l'accroissment, la France a 
dans son histoire un point politique de douloureuse im- 
prévoyance, dont tous les peuples latins souffrent 
aujord'hui les conséquences : la Révocation de l'Édit de 
Nantes " Les persécutions sans exemple qu'ont endurées 
les Huguenots sous le gouvernement de Louis XIII et 
de Louis XIV, ont déterminé en 1685 l'émigration en 
masse des protestants, qui, presque tous ouvriers, ont 
été s'établir dans les pays voisins, et, de préférence, sur 
les rivages de la mer Baltique, dans la Prusse septen- 
trionale, dans les provinces rhénanes, et, en général, 
clans toute l'Allemagne d'aujourd'hui. 

Ces ouvriers ont emporté avec eux les secrets de 
Tindustrie française, et c'est de leur établissement dans 
ces contrées, que date l'essor que prit l'industrie alle- 
mande et qui eut une conséquence naturelle ; l'accroisse- 
ment continuel des centres de population. Depuis lors, 
cet accroissement s'est accentué chaque jour, et il est 
devenu tel qu'aujourd'hui tous les peuples de l'Europe 
en souffrent. 

L'Allemagne n'ayant pas de colonies à elle, l'émigra- 
tion s'est dirigée tout d'abord vers l'Amérique. 

L'Amérique ne peut plus aujourd'hui contenir tous 
les genres d'étrangers qui y sont venus. Par conséquent, 
a priori, je puis affirmer que nous serons inondés par 
l'élément allemand, et, a posteriori, je vais le démontrer. 

Du côté de l'élément slave cette crainte ne peut pas 
exister, non que la Russie par exemple, ne russifie tout 
aussi rapidement la Bessarabie que les Allemands ger- 
manisent l'Alsace et la Lorraine, mais pour un autre 
motif. 


Pour que nous soyons russifiés, au point de vue 
ethnique, il faut absolument que nous soyons russifiés 
politiquement, par conséquent, géographiquement. Tant 
qu'elle ne nous incorpore pas, nous pouvons vivre dix 
mille ans près de la frontière russe, sans crainte d'une 
russification par voie de colonisation. Et cela, par la 
simple raison que chez les Russes existe la même parti- 
cularité naturelle que l'on remarque chez nous ; un terri- 
toire étendu et une population relativement peu consi- 
dérable. ' 


314 


Mais pour que nous soyons germanisés au point de 
vue ethnique, il n'est nullement besoin que nous soyons 
germanisés politiquement. Le surplus de la population 
allemande doit se jeter forcément sur un peuple quel- 
conque, et ce peuple sera certainement celui qui aura 
un territoire plus étendu et plus fertile qu'il ne lui est 
nécessaire pour subvenir à ses besoins et à son déve- 
loppement. En d'autres mots, ce qu'il y a de trop chez 
eux, occupera ce qu'il y a de trop chez nous. 

Je vous demande maintenant : si vous partagez toutes 
ces idées, comment conciliez-vous cette théorie avec 
l'institution du Domaine de la Couronne, placé sous la 
direction immédiate et absolue de Sa Majesté. 

Je m'explique. 

Un seul moment, il n'entre pas dans nos intentions 
de mettre en doute les sentiments purement roumains 
de notre Roi, en tant qu'il est question de ses devoirs 
de chef d'État. L'histoire de la derniére guerre me donne- 
rait un démenti, le Roi a été un brave général roumain. 
Et s'il ne l'avait pas été, le pays aurait le droit de lui 
demander compte. 

Mais quand il s'agit de la propre fortune de Sa Ma- 
jesté, le pays n'a pas le droit de s'en méler, au moins 
formellement. Chacun administre sa fortune comme bon 
lui semble et en employant les gens en qui il a con- 
fiance. Beaucoup de nos propriétaires ont un ou deux 
étrangers sur leurs terres. 

On me dit que votre administrateur est roumain ; 
tant mieux. 

Par conséquent, les terres qui forment le patrimoine 
royal seront dirigées par les hommes de confiance de la 
Couronne. Ces hommes-là sont allemands. 


6 


Je pourrais citer des noms propres. Je pourrais vous 
dire, comme exemple, que l'intendant de la terre de 
Broshteni, M. Hubert Z..., est prussien ; que le sous- 
intendant est prussien, que les ouvriers qui exploitent 
les immenses foréts sur la Bistritsa sont prussiens ; que 
dans toutes les autres terres, il n'y a que des intendants 
et sous-intendants allemands. 


Je n'ai rien à redire. Ce sont les hommes de con- 
fiance de la Couronne. Vous ou moi, si nous avions des 


315S. 


propriétés en Bulgarie ou en Grèce, nous enverrions des 
roumains pour les administrer. 

Mais la question est de savoir quel serait le senti- 
ment des Bulgares et des Grecs quand ils verraient que 
l'élément roumain menace de les anéantir ?.. 

Les Bulgares et les Grecs, méme en supposant qu'ils 
nous devraient de la reconnaissance, s'empresseraient-ils 
de nous faire don de douze domaines bulgares ou grecs, 
oü nous enverrions une petite colonie roumaine pour 
chacun ?.. ou bien ces peuples, comme des gens pru- 
dents, ne préféreraient-ils pas nous payer chaque année 
autant de millions que nous leur demanderions ?... 

Encore une fois, je suis loin de vouloir m'explique!- 
comment vous associez ces deux théories, vraies, par 
malheur, toutes les deux ?.. 

En vain vous chercheriez le moyen de la faire. Vous 
ne le trouverez pas. 

Les actes d'un gouvernement ne sont valables que 
s'ils sont le produit du caractère national — et le carac- 
tere national roumain n'admet pas les dons faits au 
chef de l'État. 


Que nos princes se fussent enrichis par la suite, ou 
qu'ils eussent été riches par leur famille — le Roumain 
a toujours été habitué à voir le prince donner des terres 
aux églises, aux écoles, aux hópitaux ; mais en recevoir, 
jamais. 

Voilà — où il est bien de temps en temps de faire 
comme Zadig. 


ni 


Arrivé aux derniers points de la lettre, je vous prie, 
Monsieur, de me permettre de m'arréter un moment. 


En vous parlant, hier, de germanisation et de russifi- 
cation, je n'ai atteint la question qu'au point de vue 
ethnique, et j'ai dit, en passant, que je ne crains pas 
que l'élément slave supplante jamais l'élément daco- 
latin, mais que je crains l'élément allemand. Et je vous 
ai dit pourquoi. 


316 


Mais pour n'être pas soupçonné d'avoir, quand il est 
question de la politique immédiate de mon pays à l'ex- 
térieur, des sympathies pour la Russie, je prends la li- 
berté d'ajouter quelques mots. 

Aucun pays au monde ne présente une histoire plus 
intéressante et plus pleine d'exemples pour les rou- 
mains que la Pologne. La décadence, et, par suite, le 
partage de ce malheureux Royaume sont l'effet cle trois 
fautes capitales : 1) l'état de profonde misére et d'igno- 
rance dans lequel avait été tenu le peuple jusqu'à la 
fin; 2) les dissensions qui existaient entre le peuple et 
la noblesse, et leur division en deux camps : le parti 
républicain, dirigé par Radziwill? et d'autres, et le parti 
monarchique, dirigé par la famile Czartoryski,* chacun 
mettant son espoir dans une puissance étrangère, et 
3) la malheureuse croyance que l'Europe s'occupait sé- 
rieusement du sort des polonais, et que, en tous cas, 
elle garantirait l'intégrité de leur territoire. 

Ces trois fautes on peut les ob-erver chez nous, la 
premiere et la troisiéme absolument, la deuxiéme plus 
modérément, pour l'excellente raison que chez nous il 
n'y a que trés peu de nobles de naissance. 

Quand j'ai atteint le deuxiéme point cle cette lettre, 
je me suis plaint, Monsieur, de ce que le gouvernement 
et tous les gouvernements depuis 1864 n'aient abso- 
lument rien fait pour le paysan. Il est clans le méme 
état de misére que du temps des princes phanariotes ; 
tout aussi ignorant, parce qu'il est tout aussi privé d'é- 
coles, qu'alors ; ayant de plus lourdes charges, parce que 
les impóts ont augmenté ; et étant dévoré par les Juifs 
et les exploiteurs étrangers... C'est pour cela que je me 
suis plaint et que j'ai attiré votre attention sur la ré- 
voltante injustice qui leur est faite, quand, d'un cóté, 
on lui refuse de mettre en vente en petits lots, les terres 
de l'État, et que, d'un autre cóté, on fait cadeau des 


` 


grandes terres à d'autres. 

Voilà la relation que existe entre la Pologne, le 
paysan roumain et le Domaine de la Couronne. 

La troisième faute des polonais : la croyance que 
l'Europe garantira l'intégrité de leur territoire, de la- 
quelle naissait une autre faute : la lutte acharnée des 


317 


partis et leur union tantôt avec Catherine II, tantôt avec 
Joseph II et tantôt avec Frédéric II, s'observe également 
chez nous, avec cette différence que, chez nous, c'est 
le gouvernement qui produit les oscillations, non les par- 
tis. Aujourd'hui M. J. Bratiano va avec la Russie et lui 
sacrifie tout, sans tenir compte si son mouvement di- 
plomatique est en méme temps national ; demain, il 
abandonne la Russie et se jette dans les bras de l'Au- 
triche, et, aprés-demain de l'Allemagne, et ainsi de 
suite.' Je ne doute pas que M. J. Bratiano ne soit animé 
des meilleurs intentions... 

Mais, pour moi, il y a un fait constant : le port de 
salut des petits États, et, en particulier du nótre, c'est 
la politique nationale. Hors de cette politique, je ne com- 
prends plus rien. 

Voilà pourquoi j'ai fait cette digression. 

Maintenant je reviens à mon sujet. 


Le quatriéme motif pour lequel j'écris ces lignes con- 
tre le Domaine de la Couronne est le suivant : 

Par la loi constitutive de ce domaine, on a donné 
à la Couronne le droit d'exploiter le fonds et ie tré- 
fonds ; l'administration royale cherchera donc à exploi- 
ter les minéraux qui peuvent se trouver sur les douze 
terres et certainement elle en trouvera de toute nature 
car les terres en question sont répandues dans toutes 
les parties du pays. 


Jusqu'à présent, l'État Roumain se considére assez 
riche pour ne pas ouvrir encore les mines qui peuvent 
se trouver sur son soi. Mais cet état de choses durera-t-il 
longtemps ? Ne viendra-t-il pas un moment quand, fata- 
lement, comme tous les autres États, il sera forcé de re- 
chercher les richesses cachées dans les entrailles de la 
terre ? 


Cela est certain. 


Supposons que dans trente ans, dans cinquante ans 
(bien que cela puisse se produire plus tót), le gouverne- 
ment se décide à exploiter les mines. 


Qu'arrivera-t-il? 


318 


Que trouvera-t-il en face de lui: soit une société 
d'actionnaires (car la Couronne a le droit d'affermer et 
de sous-affermer le fonds et le tréfonds), soit l'adminis- 
tration de la Couronne — et l'une ou l'autre aura un 
passé dans cette entreprise et les intérêts serons lésés par 
la concurrence que voudra lui faire l'État en exploitant 
ses mines. 

Lequel des deux résistera ? Comment agiront alors 
les influences ? 

Voilà la conséquence malheureuse de cette institu- 
tion. Voilà comment on met les intéréts de l'État en 
lutte avec les intéréts de la Couronne. 

Mais je pourrais, pour simplifier davantage la ques- 
tion, la considérer d'une autre point de vue. Aujourd'hui 
l'État seul a le droit d'exploiter les mines de sel, et seul 
a le monopole de ce produit. Imaginons —* chose trés 
probable — que l'on trouve du sel sur les terres de la 
Couronne. Celle-ci ayant le droit d'exploiter le tréfonds 
l'exploitera. Comment rendra-t-elle ce sel ? Comment 
l'extraira-t-elle en eoncurenee avec l'État ?... 

Vous voyez, par conséquent, quels tristes résultats a 
cette mesure inconsidérée de l'institution d'un Domaine 
de la Couronne. 


L'opinion publique, la chienne de Zadig, a tout flairé 
et, croyez-moi, elle est mécontente. 


Dans les lignes que j'ai pris la liberté de vous adres- 
ser, j'ai sauté plusieurs questions, les unes de détails, 
les autres d'une excessive délicatesse, et j'ai laissé com- 
plétement de cóté la discussion de l'art. 94, inutile selon 
moi, du moment que la Constitution est foulée aux pieds 
d'aprés le propre témoinage du premier ministre. 

Parmi les questions trop délicates, que l'on ne peut 
pas discuter dans la presse, c'est celle des frontiéres, 
sur la ligne desquelles sont placées les terres du Do- 
maine de la Couronne, quand on sait que dans tous les 
pays du monde, les gouvernements cherchent à s'appro- 
prier par tous les moyens les points stratégiques et même 
non stratégiques qui les séparent des États voisins. 


319 


En ce qui regarde la violation flagrante de l'art. 94 
de la Constitution, il suffit de donner le texte de cet 
article et l'explication, que l'Indépendance Roumanie a 
déjà publiée, d'après Littré du mot Liste civile. 

Art. 94. La loi fixe la liste civile pour toute la durée 
de chaque régne. 

Littré. Dictionnaire de la Langue francaise : 

„La liste civile signifie les sommes et les biens qui 
sont concédés au Roi pendant son régne pour soutenir 
l'éclat du premier rang, ajouter à sa puissance, fournir 
le moyen d'encourager les arts et donner au public 
l'exemple de la bienfaisance et de la sympathie pour le 
malheur. 

La liste civile se compose de trois parties : 

1. Une somme annuelle, payée par le Trésor sur les 
revenus de l'Etat ; 

2. Une dotation mobiliére comprenant les diamants, 
bijoux, meubles etc. ; 

3. Un dotation immobiliére, formant ce qu'on appelle 
le Domaine de la Couronne, concédé au Roi en usufruit 
et reste la propriété de l'État." 

Le règne de S.M. le Roi continue; par conséquent, 
la liste civile ne peut être changée, ou, si elle doit être 
absolument changée, il faut modifier l'art. 94 de la Con- 
stitution. 

Voilà, monsieur, ce que j'avais à vous dire. 

Je ne tire aucune conclusion de tout ceci, parce que 
la conclusion la plus naturelle serait de vous prier de 
ne pas voter la loi. Mais vous l'avez votée et Sa Ma- 
jesté l'a sanctionnée... 

J'ai dit tout ou à peu près tout ce que j'ai eu sur 
le coeur, et triste, mais soulagé d'un poids que j'avais 
sur la conscience, j'attends les élections prochaines... 

Je vous prie, Monsieur, de vouloir bien agréer l'ex- 
presion de mes sentiments de haute considération. 


Duiliu Zamfiresco 


1884 


LITTÉRATURE ROUMAINE 


„II faut chercher seulerment à pen- 


ser et à parler juste, sans vouloir ame- 
ner les autres à notre goût et à nos sen- 
timents ; c'est une trop grand entreprise." 


LA BRUYÈRE 


Il n'est pas d'écrivain en Roumanie, sachant tenir 
une plume, qui ne vous dise, toutes les fois que vous lui 
parlez littérature : ,Cest dommage, il n'y a pas, chez 
nous, de public qui lise !" 

Ceci est vrai et faux en méme temps. 

C'est vrai dans ce sens que, chez nous, la classe do- 
minante lit fort peu de roumain, mais qu'en revanche 
elle a la rage des romans francais qu'elle dévore par 
centaines, toutes les fois qu'à Paris on a eu le soin de 
lancer un livre avec la mise en scéne habituelle des pré- 
faces, des indiscrétions de journaux, des illustrations, 
et du reste des ficelles. Nous ne voulons plus parler 
d'une œuvre souvent trés médiocre, signée par une ro- 
mancier connu. Là on a, du moins, l'excuse de s'étre 
trompé par faveur. C'est Ohnet. On l'aime ou on ne 
l'aime pas et on achéte son livre de confiance. Mais lors- 
qu'on voit de ces romans du quartier Breda,' stupides 
conceptions d'un cerveau ramolli, incestes de l'imbécil- 
lité et de la mauvaise foi, se vendre à Bucarest avec le 
succés qu'une oeuvre de valeur n'aurait peut-étre pas, 
on s'indigne. Ce sentiment, je l'ai éprouvé personnelle- 
ment. Je me trouvais un jour chez Haimann.* Dans un 
laps de temps de trente-cinq minutes, quatre dames de 
notre meilleur monde sont venues demander : l'une, le 
roman de M. Chardonne,: intitulé Mitza ; une autre, la 
derniere livraison de la Vie à autrance,^ une troisième 


321 


Les deux amies et M-selle Giraud ma femme‘ et la 
dernière, La Grande Marnière qui, entre parenthèse 
soit dit, est une assez médiocre suite aux œuvres que 
M. Ohnet a si billamment commencées avec son Serge 
Panine. 

Pas une n'est venue demander un livre roumain : 
Les nouvelles de Slavici ou de Gane, La Sultänica 
de de la Vrancea etc., etc. 

D'une autre cóté, c'est faux. Et voici comment : 

Tout le monde connait nos foires et sait que, parmi 
les articles qui font les délices du paysan, se placent, 
au premier rang, les contes sur le haidouck roumain. 
C'est mal pensé, mal écrit, mal illustré (car c'est illustré), 
mais ca se vend. Les réservistes de l'armée, les petits 
fermiers, les maires qui savent lire (il faut les mention- 
ner), tous ceux qui ont fait leurs classes primaires aché- 
tent, et, là-bas, chez eux, au coin du feu, l'érudit de la 
famille marmotte les paroles de Tounsou, de Jianou ou 
de Mihou copilou. 

M. Al. Xenopol,' dans un article trés juste sur ce 
genre de littérature, fait observer que le peuple lit et 
qu'on a tort de le montrer au monde comme réfractaire 
à toute civilisation. Bien loin de là. Mais aussi faut-il 
l'aamer et le comprendre. 

Il est certain que ce peuple, tel qu'il est, n'a jamais 
été trompé par les charlatans qui traduisent les romans 
de Ponson du Terrail,'' d'Eugène Sue," de Dumas-pére 
etc. Ce sont les villes qui avalent cette littérature mal- 
saine. Nous devons étre enchantés de ce que le gros bon- 
sens du villageois l'a empéché de voguer sur les flots 
bourbeux de ces bourdes. Il préfére, lui, ses contes sur 
les haïdoucks, et il a raison, méme quand ils sont mal 
faits. 

Ici se place une question trés intéressante au point 
de vue de la formation des lecteurs en Roumanie. 

Monsieur Maioresco a essayé un croc-en-jambe, pour 
ainsi dire, intellectuel. Il n'était probablement pas con- 
tent des Mctimes que les haïdoucks des contes faisaient 
parmi nos lecteurs, et a essayé de remplacer les contes 
par des morceaux choisis traduits de l'étranger. Il a fait 
imprimer ainsi une petite brochure de 50 pages, ren- 


322 


fermant quatre nouvelles, trés intéressantes toutes les 
quatre" — mais... ceci n'a pas tué cela. Les haidoucks 
vont leur train, et M. Cucu, l'imprimeur, leur en est trés 
reconnaissant. 

Je pense que, pour le Roumain, l'image des haïdoucks 
doit rester vivante, et qu'il y a moyen de se servir de 
ces héros obscures, justement pour former le goüt du 
peuple. S'il aime cela, qu'on le lui donne. Mais, au lieu 
d'imprimer de sottes histoires de bandits, qu'on choisisse 
les légendes admirables que certains de nos écrivains 
ont eu le don de comprendre et le talent d'imprimer, 
qu'on y fasse des illustrations baroques si l'on veut, 
qu'on y mette des titres ronflants, qu'on y applique tout 
ce que le métier de vendeur de pochons a inventé de 
plus vilain — pourvu que le fond de la nouvelle reste 
bon. 

Ainsi, pour n'en citer qu'un seul, je parlais plus haut, 
incidemment, de de la Vrancea. 

Dans le volume qu'il a publié derniérement se trouve 
une légende intitulée Suier, qui, comme spécimen du 
genre, est tout simplement une chef-d'oeuvre. 


La crucea de iatagane 

De te-as prinde, cataoane. 
Să-ţi dau loc la fustanele 
Sá scape tara de ele, 

De leprá si de belele. 


C'est admirable de simplicité et plein d'une amer- 
tume joviale, si l'on peut exprimer ainsi trés vraiees 
caractérisant le peuple roumain. 


Il est regrettable qu'une légende pareille soit in- 
traduisible à dessein. Non seulement la saveur particu- 
liére de notre langue, quand elle est bien parlée, de- 
vient impossible à rendre dans une autre langue du 
monde, mais les mots mêmes, de cette phrase coloriée, 
ces figures imagées n'ont pas leur miroir, dans une lan- 
gue étrangére. Ainsi, par exemple, les mots : dorul, tainá, 
graiul, ţinutul, velintá etc. ne peuvent jamais être com- 
pris par quelqu'un qui ne connaît pas l'âme et les habi- 
tudes du paysan roumain. 


323 


Il est bien entendu que je ne parle pas ici du livre 
entier de de la Vrancea. Il a des qualités et des défauts 
dont on ne saurait rien décider en faisant seulement 
incidemment mention de ces nouvelles. Une étude spé- 
ciale seule peut montrer ce qu'il y a d'extraordinaire 
dans son style et ses connaisances sur le paysan — et 
le manque complet de variété et d'élévation dans cer- 
taines choses qui ne sont plus du ressort du villageois. 

C'est donc à ceux qui aiment la lecture et qui sont 
mal guidés qu'il faut s'adresser, pour que la littérature 
roumaine prenne son essor — puis à ceux qui, comme 
M. Cucu, font des Haidoucks un commerce assez lucra- 
tif, pour pouvoir choisir de meilleurs contes. 


1885 


LITTÉRATURE ROUMAINE 


Dans ses critiques sur la littérature roumaine, M. Ma- 
ioresco fait une large part à un poéte, fort peu connu 
à l'étranger, mais dont le talent et le goût, d'une in- 
comparable élévation, commencent à s'imposer dans le 
pays, méme à ceux qui, jusqu'ici, refusaient d'accepter 
le jugement de M. Maioresco; ce poéte c'est Michail 
Eminesco. 

Issu d'une famille de paysans, le jeune homme qui 
allait devenir célébre essaya tous les métiers, fut tour 
à tour scribe, souffleur, journaliste! etc., jusqu'au jour 
oü il arriva à Vienne. C'est là que l'homme commence. 

Doué d'une sensibilité excessive et possédant le se- 
cret des profondeurs dans tous les mouvements de 
l'âme, Eminesco se révéla tout d'un coup, en envoyant, 
comme tant d'autres, ses premiers essais à la „Juni- 
mea", dont le chef, M. Maioresco, reconnut tout de 
suite dans l'auteur de ces commencements un écrivain 
de grand talent. 

M. Jacques Negruzzi, aujourd'hui député et depuis 
vingt ans directeur de la seule revue sérieuse qui ait en 
longue vie chez nous, Convorbirile literare (Les Cause- 
ries littéraires) raconte dans quelles circonstances il a 
connu Eminesco.? 

Etant parti pour l'étranger et passant par la capitale 
des Habsbourgs, Monsieur Negruzzi se rappela son poéte 


325 


de Vienne. Il se fit présenter à un ami de son ami in- 
connu, qui le conduisit au café où Eminesco avait l'ha- 
bitude de se rendre tous les jours. À peine était-il entré, 
ses yeux se fixérent sur un visage d'une distinction re- 
marquable, qui l'attirait par son grand charme. Il n'y 
avait plus de doute. Ce front large, que nous pouvons en- 
core observer dans la photographie qui accompagne son 
volume, ces yeux noirs, profonds, les lignes de son visage 
dont le profil était d'une pureté romaine, dénotaient 
l'homme. Mr. Negruzzi alla droit à lui et lui prenant 
les mains 


— Vous êtes Monsieur Eminesco ?.. 
— Out, Monsieur. 


— C'est bien cela. Je ne m'étais pas trompé. Et là- 
dessus, ils se dirent ce qu'ils avaient sur le coeur : l'un 
son admiration, l'autre ses peines, sa vie, les bruits loin- 
tains de son pays qui vennaient le bercer dans la soli- 
tude de son existence et la profonde tristesse qui l'en- 
vahissait souvent. 


Plus tard, la ,,Junimea" de lassy lui fit une pension 
qui lui facilita les moyens d'aller suivre à Berlin les 
cours de philosophie. À Vienne, il s'était inscrit, à pres- 
que toutes les Facultés, et il assistait assidüment à tous 
les coure — c'est-ce qui explique l'érudition étonnante 
dont il a plus tard fait preuve à chaque occasion. 

De retour dans le pays, il fut professeur à lassy et, 
plus tard, professeur et journaliste à Bucarest, où il de- 
vint rédacteur en chef du Timpul, dont les revues poli- 
tiques sur les couches superposées de la nation sont res- 
tées célébres. 


Aujourd'hui Eminesco vit à Iassy, tout-à-fait retiré. 
Ce que nous avons de lui, comme œuvre achevée, ce 
sont ses poésies. 


Certes, il est difficile de préciser quelles sont les 
qualités dominantes de cet esprit si élevé et si riche, 
mais je crois ne pas me tromper en affirmant qu'il en 
est deux surtout qui ressortent de son œuvre : le ly- 
risme et l'esthétique. 


326 


Je m'explique 

Il n'y a certes pas au monde un poète dont l'impres- 
sionnabilité atteigne un aussi haut degré et dont l'áme 
éprouve d'aussi grands déchirements pour des nuances 
de la douleur, ou plutót pour des douleurs inconnues au 
commun des mortels. La profonde mélancolie qui pesa 
<<ur toute sa vie se retrouve, reproduite à l'infini, et 
toujours avec d'autre nuances, mais si accusée et si vraie, 
que c'est comme une révélation d'une monde nouveau 
de souffrance. 

A coté de cette sensibilité extraordinaire se place 
l'amour du beau dans l'expression. 

La langue roumaine qui, bien parlée, est belle na- 
turellement, avait été, dans les derniers temps, envahie 
par une foule de mots assez plats à l'usage des rimeurs, 
qui avaient des diminutifs tels que steluța,  stelisoara, 
copilita,  mindrulita,  albăstrele, viorele | et autres. 

Ceux qui connaissent l'époque de '68 savent qu'à ce 
moment là la besogne étaint doublement difficile : d'un 
côté, l'influence de /atinisants, avec Pumnul et les au- 
tres Transilvains, d'un autre cóté, les bonjouristes, com- 
me on les appelait de ce temps, avec leurs turlupinades 
de Mabille — les uns et les autres conspiraient contre la 
véritable langue roumaine, que seul, Alecsandri défen- 
dait vaillamment dans ses poésies populaires, dont le 
recueil paru vers '66.' 

C'est à cette époque qu'Eminesco nous donna ses 
premiéres poésies. 

Comment sut-il se débarrasser de cette invasion et 
de tout ce fatras, pour choisir les mots les plus nobles 
et se former la langue la plus harmonieuse qui ait ja- 
mais existé ?... 

S-a stins viata falnicei Venetii, 
N-auzi cîntäri, nu vezi lumini pe valuri ;° 
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, 
Pătrunde luna, înălbind päretii. 


Okeanos se plînge pe canaluri... 

El numa-n veci e-n floarea tinereţii, 
Miresei dulci i-ar da suflarea vieții, 
Izbeste-n ziduri vechi, sunînd din valuri. 


327 


Ca-n tintirim täcere e-n cetate. 
Preot rámas din a vechimii zile 
San Marc sinistru miezul noptii bate. 


Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, 
Rosteste lin în clipe cadentate : 
„Nu-nvie morţii — e-n zadar, copile”. * 


Il est certain que ce sonnet est d'une perfection 
absolue, comme forme, comme expresion, comme pensée. 
Il foudrait reproduire ainsi la moitié du volume, pour 
donner une idée de ce que devient notre langue entre 
les mains d'un homme de génie. 

La poésie a cette supériorité sur la musique et la 
sculpture, qu'elle doit se présenter sous le double char- 
me de la pensée et de la forme. En musique, l'idée une 
fois conçue ne peut revêtir que la forme de la pensée, 
et si elle est plus ou moins transposée, ou variée, c'est 
absolument indifférent. Pour que les paraphrases aient 
une grande valeur, il faut que l'auteur de la paraphrase 
lui-méme ait son idée à lui. Les rapsodies, Les ruines 
d'Athènes, Les danses hongroises etc. sont devenues cé- 
lébres gráce à Liszt et à d'autre grands artistes. 


* Voici le traduction de ce sonnet : 


Elle s'est éteinte la vie de la fiére Venise 

On n'entend plus de chants, on ne voit plus de leurs sur les 
vagues. 

Sur les escaliers de marbre, sous les portes anciennes 

La lune pénétre, blanchissant les murs. 


Okeanos murmure le long des canaux. 

Il n'y a que lui soit éternellement jeune. 

Il donnerait le souffle de sa vie à la douce fiancée 

Et, avec ses flots qui résonnent, il frappe des vieilles murailles. 


Comme en un cimetiére, le silence régne dans la ville. 
Prétre restant des anciens jours. 
Saint Marc bat l'heure du sinistre minuit. 


D'une voix grave, avec un accent de Sibylle 


Il dit avec calme, et en intervales cadencés 
»Cest en vain, enfant — les morts ne ressuscitent Das" (n. D.Z.). 


328 


Par contre, la sculpture, n'a d'autre but que n eer 
Les Grecs, qui resteront éternellement le peup e-roi 
la sculpture, n'ont envisagé la question que Sous ce 
1 point de vue. $ | | " 
E donc le droit d'étre fier, quand on aime la poe 
eje, de voir de pareilles difficultés vaincues. 


Nous nous réservons de revenir sur cet sujet. 


„FONTÂNA BLANDUZIEI- 


Nous sommes à Rome, au temps du-deuxiéme César, 
dans la ville et à l'époque les plus glorieuses et les plus 
corrompues de l'antiquité, alors qu'aprés avoir vengé la 
mort de son pére adoptif, aprés s'étre débarrassé du 
triumvirat en battant Pompée le jeune, aprés avoir en- 
seveli à jamais par la bataille d'Actium' les turpitudes 
d'Antoine et de Cléopátre, aprés avoir, enfin, pris part 
à l'un des crimes les moins justifiés et les plus affreux : 
la mort de M. Tullius Cicéron — Octavien Auguste pose 
les bases d'un empire qui devait durer 500 ans, en le 
fondant dans le moule parfumé de la corruption, des 
vertus et du génie. 


Pour qui connait bien cette époque de l'antiquité, 
admirable, mais terrible, qui avait réuni dans une seule 
ville tout ce que la terre avait produit de plus avide, 
de plus coupable et de plus génial; qui avait divisé les 
hommes en maîtres et en bêtes de somme ; qui avait 
produit Tibére, Trajan et Antoine Pius — Néron, Mes- 
saline et Agrippine — Tite Live, T. Virgile Maro, Ho- 
race Flaccus et Ovide -— pour qui connaît bien cette 
époque la piéce de notre poéte aimé V. Alecsandri sem- 
ble assez pále. Cette critique venant maintenant que la 
piéce se joue depuis trois ans parait assez tardive. Nous 
sommes cependant d'avis qu'il n'est jamais trop tard 
pour parler d'une chose qui vit. 


330 


Tout le monde connaît la pièce. Getta, esclave dans 
la maison de Scaurus, aime un esclave, Gallus, et est 
aimée d'Horace qu'une courtisane, Neera, croit tenir 
enchainé à eile par l'amour et qui devient jalouse de 
Getta. 

Celle-ci, mise en vente comme esclave, tente de se 
suicider dans un moment d'indignation, mais elle n'y 
réussit pas. À la fin eile est rendue à la liberté avec 
Gallus, et elle paie ce bienfait à son libérateur, en lui 
retrouvant un manuscrit perdu trés important. Inter- 
viennent encore quelques figures isolées comme Zoile, 
Postum, Glutto, qui ne sont là que pour la couleur lo- 
cale. 

Il est certain que Fântâna Blanduziei est ce qu'Alec- 
sandri a fait de meilleur pour la scene. Bien que Fôn- 
tána Blanduziei ne soit, en général, qu'un beau poème 
en action, il est du moins beau et contient une acte de- 
véritable comédie classique ; c'est le 2-éme acte où la. 
scène des préparatifs du repas (où Glutto est merveil- 
leux) et la scène de l'improvisation d'Horace, avec la: 
belle ode à Hébé, sont d'une pureté de lignes théâtrales 
admirable. 

En disant plus haut que Fôntâna Blanduziei était 
assez pâle, nous avons entendu dire qu'elle l'était au 
point de vue du respect de l'histoire. Pour un raffiné 
comme Alecsandri, on peut lui poser, sans craindre qu'il 
se fâche, cette question : Getta est-elle une création pos- 
sible dans le monde romain où elle vivait ? 

On sait en général que : chez les Romains les escla- 
ves étaient plus durement traités que chez les Grecs. 
Ces temps sont particulièrement les moins favorables au 
développement de cette conscience de soi-même qu'avait 
Getta. L'histoire nous dit que, de tous les esclaves, à 
Rome, les esclaves d'origine grecque étaient seuls plus 
considérés parce qu'ils étaient précepteurs, artistes et 
médecins, dans la maison de leur maître. Les autres 
étaient complètement déchus du rang d'hommes, et le 
Thrace, le Germain (race à laquelle nous paraît appar- 
tenir Getta) et le Capadocien, étaient des hommes de 
peine du dernier rang, chargés de porter les /eczices de 
leurs maîtres, et à combler, à la prise des cités (comme 


331 


a Syracuse), les fossés de leurs corps. Il y avait aussi 
une autre considération importante relativement au trai- 
tement que recevaient les esclaves : s'ils étaient nés 
dans la maison du maitre, il pouvaient jouir d'une in- 
timité et de faveurs que le temps, le rapprochement et 
leurs qualités pouvaient leur acquérir; mais s'ils éta- 
ient achetés à l'adjudication, sub corona, comme on di- 
sait, ils ne jouissaient alors d'aucune espéce de consi- 
dération. 

Dans Fôntâna Blanduziei, Getta n'est ni grecque, ni 
elle n'est née dans la maison de son maître, et cepen- 
dant depuis le commencement jusqu'à la fin de la piéce, 
c'est elle qui est toujours l'indignée. Cela ne se com- 
prend pas trop. 

Il est dit que du temps d'Auguste, justement à l'é- 
poque oü se passe notre action, un certain Vedius Pol- 
lion avait fait mettre à mort un esclave et jeter son 
cadavre aux murénes du lac, parce que cet esclave avait 
commis la faute de briser un vase en cristal. Il y a une 
foule de faits de ce genre. 


Aussi, est-il difficile de concevoir Getta avec son 
caractére et dans les circonstances oü on nous la pré- 
sente ; elle aurait dû être battue à chaque parole et il 
est certain qu'elle se serait alors tuée dés les premiéres 
scénes du premier acte. 


La piéce est interprétée aujourd'hui tout comme il 
y a trois ans, alors qu'elle a été jouée pour la première 
fois. Seul M. Julian manque dans son róle de Postum, 
et son absence se fait sentir. 


La piéce est en général bien jouée. 


Les principaux acteurs sont : M-me Romanesco-Ma- 
nolesco (Getta), M. Nottara (Horace), et M. Hasnas (Gal- 
lus). 


M-me Manolesco donne au rôle de Getta un ombre 
de tristesse qui convient à une esclave si fière de sa 
nature, elle a le mouvement plein et arrondi lorsque 
l'action de l'âme prend, proprement dit, la domination 
sur la représentation extérieure. 


332 


Nous avouons avoir toujours admiré M-me R. Ma- 
nolesco dans ce rôle, non que ce soit le rôle le mieux 
créé de son répertoire (celui de Clara dans Mândria et 
Amor est supérieurement joué), mais parce que ce rôle 
est sans grand relation avec celui des autres acteurs de 
la piéce c'est un róle intérieur, isolé, dans lequel l'in- 
terpréte ne peut donner comme motifs de son suicide 
de vraies raisons, provenant de ce qui l'entoure, mais 
plutót une sorte de fierté personnelle (ici c'est pour 
Getta la peur de se voir mise en vente) qui pour justifier 
cet attentat contre sa propre personne, doit étre de lon- 
gue main préparé. Mais cela n'est pas. 

M-me R. Manolesco dit ces vers avec une certaine 
exagération dans le diapason en insistant légérement sur 
le rythme et sur la rime. Mais nous ne sommes pas de 
ceux qui croient que les vers doivent étre dits, tout 
comme la prose, sans cadence. Nous ne comprendrions 
plus ainsi qu'elle serait la supériorité de la poésie ri- 
mée sur celle qui ne l'est pas, alors qu'il est constant 
que cette supériorité consiste justement dans la valeur 
propre que les mots acquiérent par le rythme et la 
rime, et par la valeur qu'ils ont comme expression d'une 
notion — cela bien entendu, si l'on admet les vers au 
théátre. Si on ne les admet pas, la question change en- 
tièrement. Tout le monde connaît les arguments pour et 
contre fournis à cet égard. Nous nous parlons ici d'une 
piéce en vers. C'est pour cela qu'en ce qui nous concerne 
nous trouvons que M-me R. Manolesco dit bien les vers. 

La seule petite observation que nous aurions à lui 
faire, serait de ne pas trop trainer sur quelques mots à 
effet et de se garder d'un défaut de respiration, à la 
Sarah Bernhardt,' qui devient un véritable hoquet. 

Lorsque nous parlerons de Mândria si Amor nous 
aurons le plaisir de constater un vrai succés, un suc- 
cés bien mérité, par l'admirable création du róle de 
Claire de Beaulieu. 


Un acteur dont nous nous occuperons souvent et avec 
plaisir, c'est M. Nottara." Nous avons dit, même dés le 
premier jour, en parlant d'Hamlet, que nous avions con- 


333 


fiance en son tempérament d'acteur, mais c'est aussi 
pour cela que nous l'exhorterons souvent à travailler 
davantage. M. Nottara doit se convaincre que l'art dra- 
matique, comme en général toute autre branche de l'art, 
n'a pas assez aujourd'hui du seul talent. L'acteur doit 
travailler et non travailler en apprenant le rôle par 
coeur, mais réfléchir, comprendre ce qu'il a à créer, lire 
et lire toujours pour cultiver l'esprit et acquérir ainsi 
ce qui a manqué dans la base : les études systématiques. 


M. Nottara est naturelement doué de qualités supé- 
rieures. Il est jeune, bien fait, il a un masque merveil- 
leux, un organe sonore et bien timbré ; il est intelli- 
gent, et malgré tout cela, il est souvent faible. La sé- 
vérité avec laquelle nous le jugeons a pour excuse sa 
négligence et le désir que nous avons de le voir fair 
mieux. 


Heureusement, dans Fôntâna Blanduziei, M. Nottara 
est bien. Toutes les qualités de *l'artiste sont mises en 
lumiére avec un grand avantage. Le caractére fier et 
calme d'Horace, le moins courtisan de tous les poètes 
d'Auguste, est compris et bien exprimé par M. Nottara. 
Le geste large et quelque peu théátral de l'époque, il l'a 
harmonieux. La passions, dite oratoire, n'est pas exa- 
gérée. M. Nottara a la diction particuliérement belle. 
L'ode à Hébé est dite avec une véritable inspiration d'im- 
provisateur. 


M. Hasnas est destiné à tenir, au Théâtre National, 
les róles d'amoureux. Mais nous croyons qu'il n'a pour 
cela ni le tempérement ni les moyens plastiques néces- 
saires. 

M. Hasnas est un bon acteur pour la comédie, et ça 
pour certains róles ; il jouerait trés bien par exemple 
le genre frangais l'Etourdi. 

M. Hasnas est, croyons-nous, trop froid pour expri- 
mer les sentiments sérieux, et il a dans tout son jeu 
une nuance de moquerie qui résiste aux situations les 
plus chaudes et les plus sincéres. 

Dans Gallus, il est médiocre. 


1886 . 


mme + 


LEON TOLSTOÏ 


I. RASA LATINA, RASA SLAVA SI RASA ANGLO-SAXONA 


in vara anului 1890 má aflam în Italia, într-o lo- 
calitate din Toscana numitá Orvieto, unde tráiam cu 
seninátatea sufleteascá a unui om care nu doreste ni- 
mic. Lipsit de orice fel de durere, deschideam ochi mari 
$1 priveam pe sub umbra castanilor uriagi pe culme, va- 
lea pîrăului Paglia ; vilele sprintene pe coastă ; zidurile 
crenelate ale oragului ; domul de Orvieto, cel mai lim- 
pede monument gotic italian ; apoi, mai departe, liniile 
Apeninilor, fugind spre Perugia cu o asa de evidentá 
regulá de perspectivá, cá páreau o lectie de desen ; ín 
fine, mai departe si mai departe... vázduhul stráveziu. 


Noaptea, váile se muiau in amurg ; amurgul se-ntu- 
neca; focuri se aprindeau pe muchiile dealurilor, ar- 
zind miristea de grîu; mii de lucioli scinteietoare scă- 
párau zigzaguri de lumină argintie, ca si cum ar fi 
avut sub aripi raze de luná. In cele din urmá firea ador- 
mea întreagă. Atunci împărăţia stelelor era desävîrsitä. 
In haos izvoreau, din depărtări ameţitoare, nemîngîiate 
priviri de steluțe sfioase, licáriri furişe, focuri de dia- 
mante, stele mari şi planete. Calea robilor, ca o punte 
diafană, se rezima pe marginile inchipuite ale orizontu- 
lui, îmbucînd .în cutele sale eonstelatiunea Lebedei ; Joe 
strălucea, ca o tainică fágáduintá de bine. 

Cind stelele cad in váile necunoscute ale firmamen- 
tului, tresari. O mişcare reflexá a conştiinţei îţi desco- 
pere o primejdie + dacă toate stelele şi planetele. ar eá- 


335 


dea astfel, s-ar rupe echilibrul sferelor de atractiune ; 
afară de asta, impresia estetică a căderii în gol dâra de 
lumina şi stingerea ei, sunt lucruri fizice, cari ne ne- 
liniştesc. 


însă ţăranul toscan, colonul de la villa Napoleoni, 
Stefano Gambarotta Fiordispina, zicea: „E, domnule, 
a intrat soarele în zodia Leului, e cald !" H Sol Leone al 
său era Cuptiorul nostru. Cît despre stelele ce cădeau, 
era la notte di San Lorenzo. Si vorba Sol Leone nu cu- 
prindea deloc înţelesul că am intrat în constelatiunea 
Leului ; că fiind mai inclinati spre soare, suntem mai 
aproape de izvorul de lumină şi, prin urmare, ne e mai 
cald, nu ; ci în fantazia sa vorbele Sol Leone, soare-leu, 
descriau din raze forma unei fiare sălbatece, a cărei 
răutate se da pe faţă prin creşterea căldurii. Tot ase- 
meni, mulţimea de stele ce cad în noaptea de 10 august 
erau datorate lui San Lorenzo. 


Trebuinta de a personifica puterile naturii, atît de 
mare la toate popoarele, dar în special la greci, deve- 
nea o senină credinţă la acest Fiore, care-l ajuta să 
doarmă liniştit, să nu caute dincolo de lumina stelelor 
il perché delle cose, să se bucure de luceafăr, fără să-l 
întrebe „de unde vii tu, cum stai în văzduh, ce taină 
înfiorătoare ascunzi în negura depărtării tale ?" 


în asemenea condițiuni sufleteşti citeam pe Tolstoi. 
După cele două mari romanuri ale sale: La guerre et 
la paix şi Anna Karenin, comandasem tot ce se tradu- 
sese în frantuzeste, spre a vedea ce citisem şi ce nu ci- 
tisem : Prințul  Nehliudov, Două generatiuni, La Cazacii 
de pe Don, în Caucaz, Luarea Sebastopolului, Fericire 
intimă, Şcoala de Iasnaia Poliana, Moartea lui Ivan Ilici 
etc., etc. Entuziasmul meu pentru el nu mai avea mar- 
gini, fiindcă, trebuie să mărturisesc, avusesem grije să 
înlătur sistematiceşte toate încercările sale filozofice din 
urmă.’ Băgăm însă de seamă că lumea cu care má 
aflam, în general cultă şi serioasă, nu împărtăşea felul 
meu de a vedea. Mai toţi, femei şi bărbaţi, citiseră lu- 
crările de căpitenie ale romancierilor ruşi, şi din Tol- 
stoi cunoşteau o mare parte. îmi părea chiar că surprind 


336 


o umbră de sfială, de părere de rău că pot avea o aşa de 
mare idee de o asemenea literatură, şi parcă, mai mult, 
c convingere cá, cu toată coborirea mea din Traian, má 
oprisem în drum pe la vreo semintie slavă. Tineam, prin 
urmare, să limpezesc lucrurile, cu atît mai vîrtos că bä- 
nuiala aceasta, aruncată asupra strămoşilor mei, mă su- 
păra. 

— în fine, formulati o critică, un cap de acuzaţie 
contra lui Tolstoi. Ce nu vă place? 

— Ne place tot, dar în ţara şi cu oamenii lui — nu 
la noi. Poate să fie mare pentru slavi, un Shakespeare 
al stepelor — dar va rămînea de-a pururea neînțeles în 
Italia, fiindcă nu e geniu latin.’ 

— A... în fine. iată ceva hotărît. Eu socot cá e un 
lucru elementar şi un merit, în învălmăşeala modernă, 
sâ-şi păstreze cineva caracterul naţional. 

— Da, cînd rămîne într-o notă particulară acelei na- 
tiuni, cum bunăoară moravurile, rîsul, clima — dar cînd 
vorbeşte de amor şi moarte, nu. Atunci cerem... 

— Amorul şi moartea latină ? 

— Nu, amorul şi moartea umană, iar nu rusească. 
Anna Karenina iubeşte ruseşte iar Ivan Ilici moare de 
a-emenea. 

— în sfîrşit, iată vina lui Tolstoi : nu e geniu latin. 

Cînd cineva socoteşte ce curioase sunt capetele ome- 
neşti şi ce originalitate inconştientă poartă firea noastră 
într-însa, ajunge să nu se mai mire de nimic. „Rareori 
ti se va întîmpla, zice Leopardi, să trăieşti la un loc 
multă vreme cu o persoană, chiar foarte civilizată, fără 
ca să nu descoperi în ea şi în modurile ei, o ciudätenie, 
o absurditate sau bizarerie, care să te minuneze." 

E adevărat că Tolstoi nu e geniu latin, şi vom vedea 
mai departe întru ce nu e şi ce pagube sufere din aceasta 
estetica sa. Dar cînd te gîndeşti cît de puţin e latin 
Dickens! şi cît de mult e cetit şi gustat în unele cercuri, 
latinitatea încetează de a mai fi un argument. 

Ins adevăr, pentru a ceti pe Oliver Twist or Viaţa şi 
Aventurile lui Nicholas NicMeby, cu descrierile mize- 


337 


rielor clasei särace ; pe Dombey père et fils, cu kilome- 
trica descriere a sorturilor femeiesti ; cu umeda ráutate 
a lui Dombey cátre fiicá-sa ; pe Bteack Home sau chiar 
şi faimosul David Copperfield, cu satira proceselor; 
Timpuri grele, cu insuportabila manie de a face spirit 
cu orice preţ, pe seama lui Grandgrind şi Bounderby; 
pentru a putea citi toate acestea, trebuie să fii sau anglo- 
saxon, sau de alt neam, dar foarte blazat, sau, în fine 
(şi aceasta e hipoteza cea mai naturală), să iai lecţie de 
englezeşte. 


Înţelesul vorbei humour nu se poate găsi în spiritul 
latin decît cînd coprinde şi sensul vorbei fH}tcy, si atun- 
cea însemnează fantezie, poftă, gust. Dar humour n-are 
traductie în limbele neolatine, şi cu toate astea e carac- 
teristica unora din operile lui Dickens. Humour ar în- 
semna n ride fără a ride, cu ceva din radicalul moisiure, 
umezeală ; a povesti lucruri sinistre, omoruri, puscärii, 
mizerie, munţi, cabazlicuri de tot soiul, cu o compátimire 
ascunsă sub forme nepăsătoare, cum bunăoară face Di- 
ckens cu Etienne Blackpool. 


Această caracteristică, in parte a natiei, a stápinit 
pe toti romancierii englezi din prima jumătate a veacu- 
lui, şi este pentru noi una din cauzele de irezistibilă 
repulsiune a literaturei lor. Nu găsesc nimic mai hidos 
decît de a îmbrăca o mască de comedie şi a recita dra- 
me ; după cum nimic mai hotärîtor pentru a condamna 
acest gen decît suveranul somn ce te coprinde (dacă 
nu eşti englez sau nu citeşti spre a învăţa limba) de la 
pagina 17. 


Din fericire, acest fel de literatură începe să cadă în 
Englitera. Pe ruinele lui se ridică George Eliot,: cu 
alte cuvinte sinceritatea, drama simplă povestită cu emo- 
tiune, în care genul e izgonit pentru totdeauna. 


Ceea ce e, în literatura modernă a englezilor, Eliot, 
este în cea rusească Tolstoi, bineînțeles pe două planuri 
deosebite, dar paralele : caracteristica amîndorora este 
verismul, dar un verism clasic, ridicat pînă la înălțimea 
sufletelor omeneşti, care n-are nimic a face cu verismul 
pornografic al lui Zola sau cu verismul rahitic al de- 
cadentilor. 


338 


Try DÄ > 


Eh — 9 ——.. 


Middlemarch* este, pentru lumea englezá si pe pla- 
nul social pe care se desfásoará, ceea ce este Anna 
Ko.renin pentru cea rusă şi într-o societate mai aleasă, 
e adicá exacta si agera interpretare a realitátii vietei, si 
citirea amindorora corespunde cu experienta ce ne putem 
face noi înşine despre lume. 

Calitatea covârsitoare a romanelor lui Tolstoi, pe care 
plnà astăzi n-am întîlnit-o la nici un alt scriitor, este 
atractiunea. Interesul ce-l deşteaptă în cititor, de la în- 
tiia pagină, e atît de puternic, încît acesta se simte ri- 
dicat ca prin farmec din lumea lui reală şi purtat în 
lumea şi mai reală a celuilalt. Cititorul rămîne cu im- 
presia unui om care ar intra într-o pădure de stejari 
märeti, ori într-o galerie de tablouri, sau s-ar plimba 
în barcă, însoţit de o femeie ce-i e dragă. Iubita nu 
schimbă nimic din priveliştea naturei, or din culorile 
tabloului, dar singura ei prezenţă ridică nivelul frumo- 
sului, fiindcă ridică nivelul întregii firi, prin aceea că 
vibratiunile unui suflet încălzit de amor sunt mai nu- 
meroase decît ale altuia. Acest dar, în organismul inte- 
lectual al autorului, este rezultatul unei fantazii calde. ' 

Socotesc cá Taine,* în portretul plin de admirare ce 
face iui Dickens, are dreptate cind zice cá cea mai mare 
calitate a unui romancier este imaginațiunea. Nu am 
putut însă niciodată înţelege ce vrea să zică spiritul ob- 
servator* despre care vorbesc zoliştii. Psihologia nu cu- 
noaşte în ce ar consta această facultate. Pentru a crea 
se cer două condițiuni : a) sensurile care să adune ma- 
terialul din lumea dinafară şi b) fantazia care să alcă- 
tuiască acest material. Sensurile, afară de diformitäti, 
sunt aproape aceleaşi la toti oamenii. Ceea ce se indivi- 
dualizează e tocmai fantazia. Şi aceasta este mare la 
Tolstoi. 


Prin urmare, materialul, adunat din societatea ru- 
sească, poate să aibă şi în adevăr are ceva pe care geniul 
latin cu greu îl concepe; dar fantazia creatoare a auto- 
rului iese din graniţele unei țări şi devine universală, 
ca a lui Shakespeare. 


339 


II. ANNA KARENIN. RĂZBOIUL SI PACEA. 
PRINŢUL NEHLIUDOV. CAZACII. IASNAIA POLIANA. 
CONSERVATISM 


Dacä veacul al XIX-lea ar fi produs numai pe Dar- 
win“ si pe Tolstoi, ar avea dreptul să se cheme „un 
pas înainte" în istoria omenirii. Centrul creatiunei fiind 
omul, toate studiele asupra lui capătă o însemnătate 
nemărginită. Origina specielor e o revolutiune complectă 
a ştiinţei, a religiei, a istoriei. Dar mai cu seamă în an- 
tropologie, partea care se ocupă cu ştiinţa corpului ii 
datoreşte progrese importante. 

Cît despre partea sufletului, în el însuşi şi ca chesti- 
une speculativă, rămîne încă şi e probabil că va rămiî- 
nea pentru multă vreme o controversă ; ca fenomen însă, 
experiența e un mare mijloc de invátáminte. lată întru 
ce romancierii sunt filozofi şi, prin urmare, trebuituri 
omenirei, chiar în afară de estetică, şi iată întru ce Anna 
Karenin şi Războiul şi pacea alcătuiesc „un pas înainte”. 

Anna Karenin coprinde desfăşurarea vietei a cinci 
persoane de căpetenie: pe de o parte, Anna, bărbatul 
său Karenin şi Vronski ; pe de alta, Levin şi Kitty. Afară 
de aceştia, trec încă o mulţime de figuri de a doua mînă, 
cum se întîmplă în viața fiecărui om, care joacă rolul 
linielor secundare dintr-un tablou, spre a stabili pers- 
pectiva : Oblonski, fratele Annei ; femeia sa, Dolly, sora 
Kittyei ; Nikolai ofticosul, fratele lui Levin ; în fine, oa- 
meni politici, scriitori, generali, prințese, toată societatea 
din Moscova şi parte din Petersburg şi, mai jos, vătafi 
de moşie, slugi, ţărani, animale etc. 

Anna, născută prinţesă Oblonski, e soția făr' de zes- 
tre a excelentei-sale Alexis Alexandrovici Karenin, ajuns 
ministru prin muncă şi o inteligență politică de a treia 
mînă, ceea ce în multe ţări e un mijloc sigur de a par- 
veni. Karenin are 20 de ani mai mult decît nevastâ-sa; 
e de-a pururi călare pe demnitate ; ride rar; e voinic 
şi binecrescut. Anna e nevasta acestui om de 8 ani de 
zile. Tolstoi, zugrăvind-o, o taie într-un val de carne 
fragedă, cu o piele albă-închisă ca de creolă, sănătoasă,, 
sprintenă ca un lăstun ; aşa că, în momentul cînd sare 
din vagon, la începutul romanului, parcă eşti de față 


340 


şi vezi cum virful piciorului iese de sub marginea ro- 
chiei, lăsînd să se vază glezna. Autorul o prezintă în 
modul cel mai firesc, dar aşa încît eşti încălzit de la 
prima pagină. Anna vine la Moscova să împace pe frate- 
său Oblonski, un tip admirabil şi acesta de fericire şi 
sănătate, cu nevastă-sa, sărmana Dolly, pe care bărbatul 
o înşală ou o guvernantä. La gară, Anna întîlneşte pe 
contele Vronski, care venea să primească pe mamă-sa. 
Bátrina călătorise împreună cu Anna ; se urmează obi- 
cinuita prezentatiune. Vronski, un căpitan din guardä, 
bogat, tinár, fácea curte fetei printului Scerbatki, Kitty, 
căreia, cu mai putin succes, îi făcea curte şi Levin. 
Vronski se uită la Anna, grav, dar o învăluie într-o pri- 
vire lung-doritoare de bine, care simti cá a mers la 
inimá tinerei femei. Ce are sá se urmeze ? Nu-i greu de 
ghicit. Vronski are sá inceteze de a se mai duce pe la 
Kitty ; aceasta, sperind cá o s-o ia Vronski, respinsese 
pe Levin, desi in fond avea mai multä tragere de inimá 
cátre acesta decît cátre acela. Konstantin Levin, un per- 
sonagiu foarte interesant, frate de cruce cu máretul ca- 
racter al lui Petre, din Război şi pace, iubea pe Katerina 
Scerbatki ; deci urá contra lui Vronski, descurajare, ne- 
fericire. 

lată, pe scurt, actorii de căpetenie. Romanul îi duce 
pe cîtecinci, pînză, înainte. în două volume, caracterele 
se dezvăluiesc admirabil. Un moment povestirea nu lîn- 
cezeşte ; un moment naturile nu se dezmint. Anna Ar- 
kadievna cheamă luarea-aminte, în sfera sa, deopotrivă 
cu Levin, într-a lui ; Anna iubeşte pe Vronski şi urăşte 
pe Karenin — un grup ; Levin iubeşte pe Kitty şi uräste 
pe Vronski — al doilea grup. Sunt două romanuri, cari, 
printr-o rară măiestrie, se topesc împreună spre a ajunge 
la evidență pe cale antitetică. 

în adevăr, Anna trăieşte, toată, în vinovatul său amor 
pentru Vronski, după cum Kitty se întoarce, încetul cu 
încetul, către Levin şi de asemeni trăieşte în seninul său 
amor pentru acesta. Anna iubeşte, suferă, plînge; urăşte 
pe bărbatul său şi societatea; cu cît merge înainte, cu 
atît se dezechilibrează mai mult, suferă mai mult, iu- 
beşte mai tare. Kitty, ca o pînză care nu şi-a găsit încă 
vîntul, flutură la început între Vronski şi Levin: dar 


341 


cirul a trecut in partea vintului prielnic, amorul o poartá 
pe valurile vietei drept la scop : fericirea. Anna se duce 
către prăpastie, o vezi, o compätimesti, intinzi minile 
cátre dinsa s-o scapi, dar, ca o locomotivá in care s-a 
rupt regulatorul pe indicatiunea forza, iar masinistul a 
înnebunit, ea goneste înainte, tot înainte, pînă la catas- 
trofa finalá. 


Levin e din acelasi aluat cu Anna. Fiind insá bárbat, 
cu o instrucțiune mai întinsă, cu preocupări sociale mai 
numeroase si mai înalte, fondul naturei sale, care e ace- 
laşi cu al Annei, îndoiala, nu-l biruie cu desävîrsire. 
Acest om, care ar fi trebuit să se înțeleagă de minune, 
prin cauze psihologice, cu Anna, iubeşte pe Kitty, care 
n-are nimic comun cu ei; şi viceversa, Anna iubeşte pe 
Vronski, care s-ar potrivi mult mai bine cu Kittv. Dar 
Levin şi Anna sunt două naturi generoase, nefericite, 
doi dezechilibrati, pe care puterea misterioasă a contra- 
rielor îi atrage. Kitty e simplă, fără complicatiuni sufle- 
teşti ; crede în Dumnezeu cu o naivitate ce nu admite 
nici măcar umbra unei îndoieli; e sănătoasă, harnică, 
armonizată de natură ca un acord perfect. Negreşit! că 
Levin, cînd îşi ridică ochii din caietele lui, cu „o fi or 
ii-o fi?" sau cu incápátinarea ţăranului rus dea nu 
munci cu masini, si dá de Kitty, lucrind la fereastrá 
scufieie lui ,fiul sáu" cel viitor, nestatornicia firei sale 
se imprástie ca fumul. Tot asa Anna cea elegantá, care 
pare a nu avea nici o credintá alta decit amorul ; care, 
träieste, respirá si moare prin acest afect, e atrasá de 
natura cumpătată, demnă, rece a lui Vronski; de calul 
acestuia, de sabia lui, de neinsemnatele lui ginduri ; de 
tot ce pare înalt, dar in fond nu e decît echilibrat, din 
aceastá fire. 


Cu aceeasi, adincá logicá, cind e vorba sá se deter- 
mine coneluziunea, simtimintele puternice biruiesc pe 
cele slabe, iar oamenii, orbi, le urmeazá. Anna Karenin, 
in care amorul, îndoiala, neliniştea, gelozia ajung la un 
paroxism extrem, pleacă de-acasă hotáritá să se omoare 
şi, printr-o sublimă mişcare sufletească, simte nevoie de 
a se apropia de el chiar acum; de aceea ia trenul ce 
trece pe la moşia unde A/ronski s-a dus să vază pe ma- 
mă-sa, se opreşte la staţie, sperînd că o să îndrăznească 


342 


a merge pînă la el, dar nu îndrăzneşte ; lumea de la gară, 
slugile, o recunosc; pierdută pentru totdeauna, Anna se 
uită lung la roatele tenderului şi simte că numai acolo 
e scăpare şi se aruncă. Amorul o omoară pe Anna, şi 
e firesc, fiindcă era în ea ; dar el sfărâmă şi pe Vronski, 
care se duce să piară voluntar în războiul sirbo-turcesc 
simtimintul puternic a absorbit în sine pe cel slab — 
legea firei s-a împlinit. 

Tot asemeni, Levin şi Kitty. Ateul sau mai bine zis 
posibilistul Levin luptă cu propria sa necredintä, cu 
neliniştea şi îndoiala sufletului său : „ce e bine şi ce nu 
e bine? ce există şi ce nu există? oare ţăranul are 
dreptate să nu lucreze cu maşini ? oare eu sunt proprie- 
tarul pămîntului acestuia ?" Şi cînd cumnată-său Oblon- 
ski, simpaticul şi mizerabilul bărbat al bietei Dolly, se 
ruinează cu actrițele şi baletistele, Levin de-abia indráz- 
neşte să spuie nevestei sale că a renunţat la partea 
ei de zestre din averea lui Scerbatki, „fiindcă Dolly are 
copii”. lar Kitty, cu toată teama ascunsă de ateismul 
bărbatului său, zice copilului, dindu-1 doicii : „Cel mai 
bun lucru ce-ai putea face ar fi să semeni lui tatá-táu". 
Bunătatea lui Levin atrage, fiindcă e mare, puternică. 
Dé asemenea, simtimintul religios al femeii sale, care îi 
dă atîta seninătate de spirit, inriureste asupra lui şi-l 
face să zică, la sfîrşitul romanului: „Voi urma a mă 
ruga, fără să-mi pot explica pentru ce mă rog, însă viaţa 
mea lăuntrică şi-a dobîndit libertatea; ea nu va mai 
rămînea la voia întîmplărei, ci fiecare minută din exis- 
tenta mea va avea un înțeles neîndoielnic şi adînc, pe 
care-l voi putea imprima fiecăreia din faptele mele: 
acela al binelui”. Acesta este efectul credințelor femeii 
sale asupra lui, şi aici, ca şi mai sus, logica e respectată. 

lată. în linii mari, romanul. 


înainte de a ne ocupa de partea estetică, care este 
şi cea mai atrăgătoare, să ne oprim un moment la iz- 
voarele depărtate ale literaturei lui Tolstoi, care dealt- 
rninteri sunt aceleaşi la mai toţi scriitorii ruşi : conser- 
vatismul şi  religiunea. 

Cine a citit Războiul şi pacea a văzut ce scop are 
autorul : vrea să probeze că dacă Napoleon I a fost res- 
pins clin Rusia, iar marea armată prăpădită, aceasta nu 


343 


«e datoreste nici împăratului, nici lui Kutuzov' şi 
nici oastei ruseşti — ci numai şi numai poporului. Po- 
porul simtise că Rusia era în primejdie, şi, oa un sin- 
gur om, fără să chibzuiască mult, hotărăşte sau să arzâ 
şi să piară de pe fata pămîntului, sau să izgoneascä pe 
“străin din ţară. 

Eu nu sunt admirator al romanelor istorice, şi măr- 
turisesc, cu toată afecțiunea mea pentru această carte, 
că partea isprăvilor militare nu e tocmai ceea ce mă in- 
teresează mai mult într-însa. Cu toate astea, cînd arma- 
tele în retragere ajung pînă în Moscova şi vine ştirea că 
sosesc francezii, e un moment de aşa mare frumuseţe, 
încît te întrebi ce e, ce s-a întîmplat, ce procedeu nou 
s-a descoperit în povestirea unor fapte omeneşti? E că 
se simte printre rînduri vibrînd ura unui popor întreg; 
tresare minia nevinovatului ; clocoteşte mulțimea beată 
de răzbunare. Un cuvînt trece, fluierind ca un crivät 
de nefericire : foc! Se aprinde cetatea din cele patru 
unghiuri. Flácári serpuitoare se răsucesc în văzduhul 
plumburiu al iernei, luminînd cerul ca o spăimoasă au- 
roră boreală. Foc! Să se prefacă totul în cenuşă; să 
nu rámíie piatră peste piatră; să se radă din fata pă- 
mîntului, tot, tot, bogăţie, amintiri istorice, dar să nu 
cadă în mîna duşmanului, să nu-i fie de adăpost. Aşa 
gîndeşte boierul, funcţionarul, negustorul, mojicul. Iar 
administraţia se luptă din răsputeri să împiedice această 
sălbatică pustiire. Ea ştie că, orcare ar fi soarta arma- 
telor, odată pacea încheiată, Moscova o să rämîie tot a 
țarului. 


Orce alt oraş mai mare din zilele noastre, sau din 
bilele acelea, ar fi făcut tocmai dimpotrivă, ca să-şi 
scape averile şi proprietăţile, iar administraţia ar fi avut 
să lupte cu trădătorii. 

Simtimiíntul acesta antic îl scoate Tolstoi, cu drept 


“cuvînt, din rănunchii poporului, din instinctul lui de con- 
servatiune. 


Dar aläturi cu asemenea rezultate ale conservatis- 
mului, la cîte alte lucruri ciudate nu dä el nastere. 

in Prințul Nehliudov,” autorul ne face să asistăm 
la o luptă stranie între un tînăr insufletit de idei uma- 
nitare, liberal, bun, care lasă lume şi petreceri şi vine 


344 


Ja moşia părintească să facă fericirea poporului, şi între 
poporul său. Nehliudov îi liberează din robie ; Nehliudov 
'e dă pămînt de muncă ; Nehliudov vrea să-i vază curati. 
Umblă prin cocioaba fiecărui ţăran şi încearcă să-i in- 
sufle dragoste de învățătură şi ură de băutură ; le cum- 
pără sámintá de calitate mai bună ca a lor; stáruie să 
are pămîntul în ogoare ; vrea să facă din popă un om 


cumsecade... Nimic ! Țăranul îşi încrucişează mîinele pe 
chimir şi se uită la el cu un obraz stupid, avînd aerul 
de a zice: „prost boier mai eşti! ce să facem noi cu 


libertatea ?" Iar dragostea de învăţătură şi ura de bäu- 
tură el o răstoarnă şi o face dragoste de băutură şi ură 
de învăţătură ; sáminta bună o vinde ori o mănîncă; 
pămîntul de-abia îl rîcfie şi aşa mai departe. Nehliudov 
se izbeste de conservatismul poporului ca de o stîncă. 
Nu poate schimba nimic, se ruineazä, se scârbeste şi 
pleacă în lume. 

Cazacii,” un alt roman de moravuri al lui Tolstoi, 
ne înfăţişează o sectă de schismatici, cari de veacuri au 
fugit din Rusia şi s-au aşezat pe malurile Terekului, la 
poalele Caucazului. Aruncati într-un colt al universului, 
înconjurați de toate părţile de cerchezi musulmani, pe 
jumătate sălbatici, ei şi-au păstrat religia creştină, dra- 
gostea de libertate, de război, de prădăciuni, nu au con- 
sideratie decît pentru ei şi despretuiesc tot restul ome- 
nirei. Dacă e vorba de străin, cazacul mai degrabă în- 
găduie la el pe un cerchez muntean decît pe soldatul 
rus, care vine să-i păzească satul, dar îndrăzneşte să 
fumeze în coliba lui. La aceşti oameni aduce Tolstoi pe 
un tînăr ofiteras, Olenin, om cu dare de mînă, cu inimă 
bună, care, se înţelege, se înamorează de fata gazdei 
lui, Mariana, şi de tot ce găseşte în stanifa lor căză- 
cească. Toată povestirea, plină de detalii interesante, e 
o vecinicá umilire a lui Olenin, căruia cazacii îi beau 
rachiul şi-i mîncau banii, pe cînd Mariana se joacă cu 
patima lui, îl despretuieste şi se are bine cu spînzura- 
tul, dar voinicul de Lukaşka. Ce nu făcuse pentru ei 
Olenin ! Vrea de-a-binele să ia de nevastă pe Mariana, 
să-şi cumpere o colibă şi să se facă şi el cazac. Dar cînd 
Lukaşka vine de la o luptă cu cecenii rănit, ochii fetei 
se aprind de ură contra lui Olenin, nu fiindcă e Olenin, 


345 


«d fiindcă e străin, fiindcă nu s-a dus să se bata cu tă- 
tarii, fiindcá nu stie infige cutitul in carne vie, fiindcá, 
in fine, nu e cazac. Şi Olenin, încredinţat cá nu-i de 
scos la cale cu asemenea creştini, pleacă in telegutá, lă- 
trat de cîini, fără o privire de la Mariana, fără o vorbă 
buná, decit doar de la un bátrin betiv, care in momentul 
plecárei i1 ia o carabiná din trasará, ca sä-si aducá amin- 
te de el. 


Conservatism si acesta. 


Dar apoi, in Anna Karenin, lupta lui Levin cu tä- 
ranii, spre a-i face sá primeascá masinele in muncä ? 
De la intendent, vätäsei, argati de curte, pînă la cel 
din urmá táran, e o urá surdá contra oricárei inovatiuni. 
Levin se teme să le mai dea uneltele pe mînă, fiind 
*sigur cá, printr-o înţelegere mută, toată lumea va căuta 
să scoată cîte un şurup, să rupă cîte un fier, spre a 
dovedi că maşinele sunt fleacuri. 


Conservatism în felul lui. 


Dar Jasnaia Poliana !" Aci nu mai suntem în ideile 
poporului rus, ci într-ale autorului. Tolstoi, supărat de 
modul cum se dă învăţătură ţăranului, îşi pune în gînd 
să dărapene tot sistemul guvernului şi să-l înlocuiască 
cu un altul al său, pe care îl crede cu desävîrsire nou. 
Şi ce face ? Deschide o şcoală pe proprietatea sa Iasnaia 
Poliana, la care vine şcolarul cînd îi place, cum îi place, 
cîntînd, jucînd, fără cărţi, fără caiete — cum îi vine mai 
bine la socoteală. In clasă, dacă vrea să stea la locul lui, 
bine ; dacă însă îi convine să încalece pe fereastră, iar 
bine ; dar îi vine mai la-ndemînă să stea cu mîinile în 
părul vecinului, minunat. Datoria dascălului este să-l des- 
făteze, să-i istoriseascä poveşti cu Poriu-împărat, dacă 
îi plac ; dacă însă băiatul adoarme, să-l destepte bini- 
şor şi să încerce alte snoave, pînă o găsi .cartea de lec- 
tură cea mai potrivită. De s-o întîmpla să arunce vreun 
şcolar în el cu năhut, să nu se supere, fiindcă bietul co- 
pil are nevoie să se răcorească, cîrpind cîte o palmă ve- 
cinului sau bruftuind pe profesor. 


Cînd ne vom ocupa de estetica romanelor lui Tolstoi, 
vom avea ocazie să admirăm cîteva scene măiestre din 
această lucrare. 


346 


In linii mari însă şi ca sistem, nu te poti opri de a 
nu striga : ce este asta? Am ajuns la teoria lui Lom- 
broso ? ` 

Autorul crede că a iscodit ceva foarte nou, foarte in- 
teresant, caro e a lui propriu, si nu înțelege că acest ceva 
nu e decît manifestarea instinctului de conservatiune. 
în adevăr, Tolstoi, care e nu numai proprietarul, ci si 
directorul scoalei, se munceşte ca un vinovat să găsească 
cărțile şi sistema cea mai potrivită cu firea täranului. 
Lui Fedka, bunăoară, nu-i place aritmetica ; prea bine, 
să nu învețe aritmetică. Dar are să se facă om, fără să 
ştie adunarea. Nu face nimic : natura lui de rus aşa vrea,, 
să nu ştie adunarea — trebuie respectată. 

înțelege fiecine că o asemenea pedagogie însemnează 
sfîrşitul lumei civilizate. Dacă există o parte experimen- 
tală interesantă în studiul ce-l face boierul rus cu copiii 
ţăranilor săi — nu mai putin sigur e cá sistema aceasta,, 
aplicată şcolilor statului, prin urmare multimei, coprinde 
sîmburile unei complecte dezorganizări. Manifestarea li- 
beră a înclinărilor unui om la vîrsta de 7 ani e o glumă 
care, dacă ar fi luată în băgare de seamă, ar întoarce 
omenirea cu o mie de ani înapoi. Ceea ce se manifestă 
cu siguranță la vîrsta de şapte ani e dorința de a nu în- 
váta. Obîrşia noastră sálbatecá tinde a ne lua în stăpî- 
nire, ori de cîte ori corectivul educației nu intervine, 
după cum rînjitul şi arătarea dinților cîneşti se întîmpla, 
[cînd] ne supărăm. Acestea sunt legi fatale. A aduce 
conservatismul pînă a voi să tii seamă că lui Fedka îi 
plac poveştile cu Hagi-Murad şi nu vrea să audă vor- 
bind-se de adunare ; că țăranul nu se poate obicinui cu 
maşina de treierat, şi de aceea trebuie lăsat să-ți bată 
griul cu cai spre a ti-1 face una cu pămîntul — însem- 
nează a secoti pe Nehliudov de nebun şi deci a ține pe 
ţăran rob ; a tine pe ţăran rob însemnează a consfinti o- 
stare de lucruri intemeiatá numai pe puterea brutalá, 
deoarece sá stie cá obîrsia robiei, din timpurile eroice, 
era rázboiul si prada. inlántuirea aceasta de fapte alcá- 
tuieste un total de argumente care sileste pe om sà 
meargă cu fenomenele vietei înapoi, pe cînd experinta 
merge inainte. Aceasta nu se poate. Sau, dacá se poate, 
atunci e o anomalie a momentului, care trebuie consta- 


347 


tatä cu pärere de räu, fiindcä dä nastere la lucruri ne- 
firesti. 

intr-adevár, un mare punct de intrebare, in carac- 
terul Annei Karenin, este lipsa de vointá de a se des- 
părți de bărbatul sáu." 

Pentru ce chinuieste pe Vronski in toate felurile si, 
-ori de cîte ori vine vorba de despártenie, ea face toate 
*chipurile spre a o împiedica? Sá fie ruşinea si conside- 
ratia de lume ? Nu, fiindcă pleacă in Italia şi la întoar- 
cere tráiegte cu Vronski cum ar trái doi oameni cásáto- 
riti. Sá fie dragoste pentru copilul legitim, rámas cu 
tatăl său Karenin ? Parcă s-ar părea cá da, pînă la o 
vreme, dar mai tîrziu, absorbitá de patimá si gindindu-se 
numai cum sá se facá mai atrágátoare pentru omul iubit, 
Anna uitá si pe copil. 

Puterea fermecătoare a acestui caracter stă tocmai 
în desfăşurarea logică a tragediei sufleteşti ce cuprinde 
în sine. Toate extravagantele Annei sunt fireşti, fiindcă, 
deşi disparate, conlucrează împreună spre a se dovedi 
şi mai bine marele ei amor. Faptul nedespärtirii este 
“singur fals. 

Pentru mine nu încape îndoială că această lacună îşi 
“are izvorul în firea rusească, absolut conservatoare. în 
viaţa zilnică, manifestările acestui conservatism bolnă- 
vicios iau un caracter de statică socială, care face că, 
atît la Petersburg cît şi la Paris, cît şi oriunde, rusul 
cel mai binecrescut poartă cu sine şi inconştient ticuri, 
deprinderi, gusturi, mod de a judeca, moravuri şi mo- 
rală, cari îl deosebesc de restul lumei. Firea atît de ome- 
nească, atît de femeiască a Annei Karenin devine absolut 
rusească cînd nu primeşte a fi fericită prin divorţ, spre 
a nu schimba o mizerabilă stare de lucruri. Aceasta con- 
stituie o inferioritate a lui Tolstoi față de Shakespeare, 
care nu mai e englez şi om al timpului decît numai în 
punere în scenă ; în caractere, englezul devine om, sus- 
pendat în timp, iar nu în timpul său. Tot aceasta e cauza 
că, atunci cînd idei noi, credinţe moderne, observatiuni 
ştiinţifice pătrund în aceste naturi, se urmează o cioc- 
nire groaznică între ideea nouă, care prin chiar faptul 


-348 


Wei 


cá e nouá e revolutionará, si conservatismul firei rusesti. 
D# aice, pesimism, nihilism etc. 
Iatá unde, in adevár, geniul clar al latinitátii nu mai 
poate pricepe pe cel slav. 


III. CONSERVATISM MODERN 


Singura cale pe care se merge cátre progres, cu 
temei, este aceea a conservatismului. 

După cum in matematici, în fizică şi chimie, nimic 
nu se descopere prin inspiratii, ci totul se leagă prin 
calcule şi experimente ce derivă unele diri altele, tot 
aşa în sociologie şi politică, măsurile noi decurg din cele 
vechi, şi numai atunci sunt trainice cînd se fac fără sal- 
turi. "' 

Chestiunea conservatismului a fost dezbătută cu în- 
demînare de multi oameni şi aproape peste tot. Tocmai 
de aceea poate e greu să ne mai ocupăm şi noi. 

Cu toate astea, socot cá nu e zadarnic, încercînd a 
studia izvoarele sociale ale literaturei lui Tolstoi, să cu- 
noaştem înţelesul adevărat al conservatismului modern. 

Orice măsură care este conformă cu natura si rati- 
unea de a fi a unui lucru este o măsură conservatoare. 

lată o definitiune chintesentialá, dar, îmi pare, foarte 
exactă. în adevăr, a aduce un portocal de la Sorrento şi 
a-l planta în grădina din România e o încercare îndrăz- 
neatä şi, dacă izbuteşte, minunată. Dar e probabil că, 
ori cu cîte îngrijiri îl vei tine, portocalul are să se usuce, 
fiindcă măsura de a-l ridica dintr-o climă dulce, dintr-un 
golf umed şi fără vînturi, spre a-l aduce într-o ţară fri- 
guroasä, nu se potriveşte cu natura şi raţiunea de a fi 
a portocalului. Dimpotrivă, în aceeaşi grădină, introdu 
măsuri noi : în loc de a lăsa părul să crească în sus fără 
vlagä, taie-l primăvara cu indeminare, curátá-1 de omizi, 
altoieşte-l chiar, spre a îmbunătăţi rasa, şi vei vedea că, 
în loc să moară, are să meargă înainte — fiindcă toate 
aceste inovatiuni sunt potrivite cu modul de a fi al pâ- 
rului. 

întocmai aşa e cu naţiunile. Hrana obicinuitá a lapo- 
nului se alcătuieşte din grăsime de focä, seu, unt de 


349 


peste etc., iar bäutura din cele mai puternice spirtuoase, 
-cind le are. Hrana italianului din Calabria, din maca- 
roane, iar bäutura niciodatá din alcooluri. Viata celui 
*dintái are nevoie, spre a tine piept frigului, sá arzá can- 
titáti mari de grásime ; viata celui de-al doilea, spre a 
rezista cáldurei, are nevoie de sobrietate. Sá ne închi- 
puim acum cá religiunea creştină, introdusă la laponi, 
ar impune ascetismul şi posturile sale ; e cu putinţă să 
le primească laponul ?.. Religiunea creştină da, fiindcă 
nu are nimc [ne]potrivit firei lui ; posturile însă nu, fi- 
indcă nu sunt conforme ratiunei lui de a fi. 


Deosebirea între conservatismul astfel înţeles şi con- 
servatismul cum e încă priceput de mulţi oameni poli- 
tici din zilele noastre stă în aceea că, pe cînd conser- 
vatorii tipicari nu admit mişcările sociale şi au oroare 
de revolutiuni, conservatorii ştiinţifici le admit, ba chiar 
le provoacă, dacă sunt trebuincioase. 


Revolutiunea franceză a fost o măsură conservatoare 
pentru națiunea în care s-a produs. In adevăr, se stie 
că, cu cît proprietatea feodalä împiedicai productiunea 
şi reacţiunea cultivatorilor micşora renta, cu atîta no- 
bilimea se arunca asupra bugetului statului, acordîndu-şi 
pensii şi venituri ridicule, ceea ce a pricinuit colosalul 
deficit pe eare-1 descriu Taine si Talleyrand” si care în 
fond a fost adevărata cauză a revolutiunei. Dacă revolu- 
tiunea nu ar fi izbucnit, dezagregarea economică şi mo- 
rală a Franţei s-ar fi urmat mai departe, surdă, mortală, 
pînă la ingenuncherea ei desávirgitá. Revolutiunea a scá- 
pat Franţa, prin urmare e o măsură conservatoare. De 
asemenea, mişcarea italiană din '48 şi '59. Dacă Italia, 
cu Piemontele în frunte, nu lupta să răstoarne domina- 
tiunea austriacă de la Milano şi din Veneţia, pe regele 
de Napoli, pe papă din puterea temporală — ar fi con- 
tinuat a fi supusă la străini, împărţită, neputincioasă. 
Revolutiunea a făcut unitatea Italiei, i-a asigurat exis- 
tenta — deci e o măsură conservatoare. Tot astfel cu 
mişcarea lui Tudor Vladimirescu şi cu cea diri '48, în 
tara noastră. A ne scăpa de domnia corosivá a fanario- 
tilor era dreptul poporului român. Fiindcă fanariotii ame- 
nintau a ne schimba rasa, cum din nenorocire au şi iz- 
butit în cercurile de sus," orice mijloc era bun spre 


350 


a-i alunga ; revolutiunea era o datorie de conservatiune 
națională, deci măsură conservatoare. In fine, Anglia 
însăşi, tara torysmului celui mai înversunat, ne dă 
exemplul unei revolutiuni conservatoare, alungind pe 
Iacob II şi pe Stuarzi de la tron, fiindcă aceştia amenin- 
tau institutiunile, religiunea, trecutul national, voind sá 
le inlocuiascá cu institutiuni stráine, cu catolicism. Re- 
volutiunea găseşte in Macaulay’ un istoric plin de en- 
tuziasm. 

Si dimpotrivá, sunt anticonservatoare revolutiuni ca 
cea chilená," care, sub pretext de a înlătura dictatura 
unui om, ascundea interesul meschin a douá partide ce 
se báteau asupra bogatei provincii hrápitá de la peru- 
vieni. Au fost anticonservatoare mai toate másurile din 
"64 la noi (afară de împroprietărirea țăranilor), fiindcă 
erau copiate după legile altor popoare şi neconforme cu 
natura poporului român. Cred că astăzi este anticonser- 
vatoare măsura  inamovibilitátii învăţătorilor.”  Raţi- 
unea de a fi a unui învăţător este progresul. Cine zice 
inamovibilitate în învățămînt zice inamovibilitate în pro- 
gres, ceea ce e o absurditate. Acest adevăr e deopotrivă 
aplicabil la toate gradele de învățămînt, dar mai cu seamă 
la cel rural, unde inamovibilitatea aplicată astăzi în- 
seamnează consfintirea unei stări intelectuale mezii de 
negru întuneric. Aceasta nu e conform nici cu natura, 
nici cu ratiunea de a fi a invátámintului. 

Fiind acum statornicit înțelesul ştiinţific al cuvîntu- 
lui conservatism, să vedem cum se aplică el la romanele 
lui Tolstoi şi care e deosebirea între conservatismul astfel 
înțeles şi conservatismul rusesc. 

In expunerea din capitolul precedent, am cunoscut 
persoanele din Anna Karenin şi am văzut că sunt Anna 
şi Levin ; ne-am încredinţat că jocul pasiunilor e logic, 
că naturile sunt consecvente pînă la sfîrşit, că interesul 
nu lingezeste. Acum însă trebuie să adáogám : da, sunt 
logici, consecventi si interesanti, dar pe baza firei lor 
de conservatori rusi inconstienti. 

Anna Karenin e o admirabilá creatiune. Ea nu trá- 
ieste decit prin amorul ei. Si-a lásat casá, bárbat si co- 
pil, spre a fi totdeauna lingá Vronski. E aláturi de el, 
dar aşa de nenorocită !... 


351 


lată o scenă de pe la fine: se certase cu Vronski 
dintr-o neîntelegere: 


„Gîndurile cele mai opuse o coprinserá. Ce să facă? 
Să meargă la mâtuşă-sa, care o crescuse ? la Dolly? în 
străinătate ? Această despärtenie să fie ea definitivă ? 
Oare ce făcea el în cabinetul de lucru ? Ce-ar zice bár- 
batul său Alexei Alexandrovici şi lumea din Peters- 
burg ? O idee nehotärîtä, pe care nu putea s-o lege, o 
muncea : îşi aduse aminte de o vorbă ce o zisese lui băr- 
batul-său, după boală: «De ce n-am murit!» şi îndată 
aceste cuvinte deşteptară simtimintul ce-l exprimaserá 
altădată. «Da, a muri e singurul mijloc de scăpare ; ru- 
şinea mea, dezonoarea lui Alexei Alexandrovici şi a lui 
Serge, totul se şterge cu moartea mea ; iar atunci el mă 
va plînge, îi va părea rău, mă va iubi !» Un suris de în- 
duioşare asupra ei însăşi îi flutură pe buze, pe cînd îşi 
scotea machinalmente inelele din degete. 

— Anna, zise o voce lîngă dînsa, pe care o auzi fără 
a ridica capul, sunt gata la tot, să plecăm poimîine. 

Vronski intrase încetinel şi-i vorbea cu afecţiune. 

—. Ce zici ? 

—* Fă cum vrei, răspunse ea, nemaifiind în stare a se 
stăpîni, şi izbucni în lacrámi : lasá-má, lasá-má ! îngîna 
printre suspine, plec, mă duc, ce sunt eu? o femeie pier- 
dută, o piatră de gitul tău. Nu vreau să te chinuiesc 
mai mult. lubeşti pe alta, o să te liberez de mine. 

Vronski o rugă din toate puterile să se liniştească, 
se jură că n-are cuvînt să fie geloasă, că o iubeşte ca şi 
înainte. 

— De ce să ne torturăm astfel ? o întrebă. Anna păru 
a vedea lacrămi în ochii lui şi, trecînd de la gelozie la 
dragostea cea mai pasionată, îl sărută pe obraz, pe git, 
pe mîni, fără stápinire. 

Impăcăciunea era astfel desávirsitá. Chiar de a doua 
zi Anna, fără să hotărască încă ziua plecărei, grăbi pre- 
gătirile ; tocmai scotea nişte lucruri dintr-o ladă şi le 
aşeza teanc pe braţele Annuscâi, cînd Vronski intră îm- 
brăcat gata, cu toate că era încă prea de dimineaţă, 

— Mă duc de-a-dreptul la mamă-mea, poate îmi 
va putea trimite bani, şi atunci plecăm chiar mîine. 


352 


Vorba despre vizita asta turbură buna dispoziţie a 


Annei. 

— Cred că-i de prisos, fiindcă eu n-o să fiu gata. 

Şi îndată se întrebă pentru ce această plecare, im- 
posibilă cu o zi înainte, devenea deodată posibilă. 

— Fă cum vrei, adaose ; acuma du-te la dejun, viu şi 
eu numaidecît. 

Cînd intrá in sala de mincare, Vronski era la un bif- 
tec. 

— Casa asta mobilatá imi devine odioasá, si tara imi 
pare ca pămîntul fágáduintei, zise ea cu însufletire ; însă 
văzînd pe fecior cá intră să ceară recepisa iscálitá a unei 
depeşi, rămase parcă încremenită. Cu toate astea era 
foarte natural ca Vronski să primească şi el o telegramă, 
ca orcare altul. 

— De la cine-i depeşa ? 

— De la Stiva, răspunse contele fără a se grăbi. 

— De ce nu mi-ai arátat-o ? Ce secret există între 
tine şi frate-meu ? 

— Stiva are mania telegramelor ; ce nevoie era să-mi 
telegrafieze ca să-mi spuie că nimic nu era hotărît? 

— Pentru divorţ? 

— Da; spune că i-ar fi cu neputinţă de dobîndit un 
răspuns definitiv ; citeşte. 

Anna luă depeşa cu mîna tremurind ; sfîrşitul era 
astfel : «puţină speranţă, dar voi face posibilul şi im- 
posibilul». 

— Nu ţi-am spus ieri că lucrurile astea îmi sunt in- 
diferente ? îmi pare că era zadarnic să mi le ascunzi. 
«Poate că tot aşa face cînd corespunde cu femei», gîndi 
ea. Aş dori ca chestiunea asta să te intereseze aşa de 
puţin cît mă interesează pe mine. 

— Să má ierti, pe mine mă interesează, fiindcă îmi 
plac lucrurile limpezi. 

— De ce ? Ce nevoie ai de divorţ pe cîtă vreme există 
amorul ? 

— Vecinie amorul ! socoti Vronski strimbind din nas. 
Ştii prea bine că, dacă-l doresc, îl doresc pentru tine şi 
pentru copii. 

— Cu copiii s-a sfîrşit. 

— Destulă treabă; mie îmi pare rău. 353 


— Tu nu te gîndeşti decît la copii, iar la mine deloc, 
zise ea, uitind cá el zise «pentru tine si pentru copii» 
si nemultumitá de dorinta lui de a avea copii ca de o 
dovadá de nepásare pentru frumusetea ei. 

— Dimpotrivă, má gîndesc la tine, încredinţat fiind 
că iiitalia ta provine mai cu seamă din cauza pozitiunei 
tale false, răspunse el cu răceală şi supărat. 

— Nu înţeleg întru ce situatiunea mea poate să fie 
cauza iritatiei mele, zise ea, văzînd în ochii lui Vronski 
un judecător teribil, care o condamna ; situaţia asta imi 
pare foarte limpede, nu sunt cu totul în puterea ta ?" 


Femeia asta, cu toate că-şi înşelase bărbatul şi avea 
un amant, era o femeie cinstită. Iubea pe Vronski din 
toate puterile ; era a lui ; trăiau împreună ; aveau chiar 
un copil; de la bărbatul ei, Karenin, nu mai putea aş- 
tepta nimic ; Vronski avea un nume mai mare, o avere 
mai mare, era, în fine, în logica cea mai elementară a 
se despărți, să lucreze chiar din toate puterile pentru 
aceasta. Anna însă nu primeşte li 


Şi să se noteze că, cu toate astea, eu nu găsesc pro- 
blema psihologică a Annei falşă. 


Natura omenească este în esenţa ei conservatoare. 
Pentru a ieşi din statica ce o impun împrejurările unui 
individ, trebuie ca individul să aibă o forță de caracter 
mai mare sau cel putin egală cu forța conservatoare a 
naturei sale. Primejdia chiar, amenințarea existenţei in- 
dividului, onoarea, fericirea lui, nu produc adesea nici 
o reacțiune. Aşa se explică cum o mulţime de oameni, 
bine născuţi, bine crescuţi, dominați de o pasiune, încep 
prin a o urma orbeste şi sunt fericiţi atît cît pasiunea du- 
rează şi se poate exercita, iar cînd ea încetează, indivi- 
dul rămîne în noroiul social în care l-a dus patima, se 
deprinde cu el şi nu mai iese niciodată. Astfel se în- 
tîmpla că un om cumsecade se înamorează de o baletistă, 
o iubeşte şi o despretuieste în acelaşi timp, dar se de- 
prinde cu dînsa ; cu timpul n-o mai iubeşte, dar nici n-o 
mai despretuieste ; ea devine o trebuintá zilnică, după 
cum devine bona în casa savantului, care cu timpul de- 


T 


vine soția lui, spre a-i îngriji reumatismele. Tot aşa cu 
jucătorii de cărți nenorociti, cari, după legile conventio- 
nale ale societății, se dezonoreazä. Tot aşa cu betivii etc. 
Verbul francez s'encanailler e bazat pe natura noastră 
conservatoare şi pasionată. 

Această regulă devine cu atît mai evidentă, cu cît te 
urci mai sus spre popoarele barbare, pînă acolo pînă 
unde omul reintră în sălbăticie. Cu cît unghiul intelec- 
tual este mai ascuțit, prin atavism şi prin momentul ac- 
tual, cu atîta individul este mai accesibil la inovatiuni, 
mai schimbător în impresii. In toată literatura rusească 
nu există nici măcar umbra unui Gil Blas de Santillane” 
sau a unui Barbier de Séville" — după cum, de ase- 
meni, în literaturile neolatine nu se întîlnesc tipuri ca 
prințesa Maria Bolkonski si Petru din Război si pace; 
Anna, Levin, Karenin din Anna Karenin ; Gherasim din 
Moartea lui Ivan lici; ^ căpitanul Nikolai Ilici Sne- 
ghirev şi fiul sáu Iliuşca, poreclit Mocialca, după barba 
lui tatä-säu, din Precocii lui Dostoïevski. 

Poate că Dostoïevski ar trebui lăsat la o parte, fiindcă 
persoanele sale ies din ordinea oamenilor normali. 

Deci creatiunile lui Tolstoi sunt toate conservatoare 
în înțelesul rusesc. Autorul le vrea aşa, fiindcă pe inte- 
resantele chipuri visätoare ale lui Nehliudov, contele 
Petre şi Levin, inovatori sublimi şi ruşi şi aceştia, Tols- 
toi le îngenunche într-adins, fie înaintea pămîntului, fie 
înaintea icoanelor sfîntului Neculai. 

Conservatismul constatat de noi ca esență a naturei 
omeneşti se agravează la ruşi, şi în special la Tolstoi, 
fiindcă marele autor a înțeles că poporul său e încă pe 
o linie înclinată de la barbarie la complectă civilizație. 

Nu vreau să fiu rău înțeles. Eu sunt cel dintăi a 
recunoaşte finetea tuturor persoanelor lui Tolstoi, ceea 
ce dovedeşte că le recunosc o educație foarte îngrijită si, 
deci, o reală civilizație. Dar, în liniamente mari, această 
civilizație e intensivă iar nu cronică, ceea ce stiintificeste 
dă naştere la anomalii psihologice extraordinare. 

Rațiunea de a fi a Annei Karenin este amorul său. 
Natura amorului fiind exclusivistă, despărțirea era in- 
dicată. Rațiunea de a fi a lui Karenin în roman e ego- 
ismul, demnitatea rece a functionarului ideal. Natura ego- 


355 


istului trebuia să-l poarte fireşte către a se desface de 
Anna, iar nu a rămînea în acea placidă, extatică nepu- 
tintä sufletească, care îl duce la viaţa hipnotică a contesei 
Lidia Ivanovna. Dolly, nefericita Dolly, despretuieste pe 
bărbatul sáu, se indigneazä, urăşte, suferă — dar e 
incapabilă de a face o mişcare puternică, spre a ieşi din 
atmosfera de mizerie aurită în care o ţine Oblonski. Şi, 
cu toate astea, are conştiinţă limpede de starea ei, are 
voinţă pentru restul actiunelor vietei, este poate per- 
soana cea mai morală şi mai atingătoare din roman — 
dar e şi dînsa supusă fatalmente staticei sociale a naturei 
ruseşti. 

Acelaşi lucru se poate zice de mai toate persoanele de 
căpetenie din romanele lui Tolstoi. 

Contradictiunea ce reiese din cercetarea acestei ches- 
tiuni, față cu afirmatiunea din capitolul precedent, cá 
totul e logic în Tolstoi, e numai aparentă. Creatiunile lui 
Tolstoi sunt logice, dar de o logică rusească, în acest sens 
că se dezvăluiesc, în tot lungul.romanelor, cu lacunele lor 
originare, cu particularităţi inerente firei ruse, ce adesea 
se pun de-a curmezisul desfăşurărei absolut logice. 

A găsi aceste lacune, cu alte cuvinte originea conser- 
vatismului rus, iată obiectul paragrafului următor. 


IV. CAUZE ISTORICE. LIPSA DE LATINITATE 


O teorie a timpurilor moderne, cam grăbită, pusese 
la modă, mai cu seamă după războiul franco-german, pro- 
orocirea decadentii popoarelor neolatine şi înălţarea po- 
poarelor slave şi germane.” 

Teoriele sunt şi ele ca oamenii : nestatornice. 

Nu am a má ocupa aici de calitățile războinice ale 
diferitelor rase, deşi, chiar şi din acest punct de vedere, 
istoria omenirei pînă la 1870 ne dă, din patru mari că- 
pitani, doi de viţă latină : Caesar şi Napoleon, iar cei- 
lalti doi, Alexandru cel Mare şi Hannibal, erau: unul 
trac, altul fenician — în toate cazurile nu slavi, nici 
germani. lar de la 1870 pînă în zilele noastre e prea puţin 
timp pentru ca să putem trage o concluziune din biruin- 
tele germane. Interesul nostru este însă curat literar, 


356 


Cînd cineva îşi aruncă ochii cu nepărtinire pe harta 
Europei de pe vremea Imperiului Roman si o aşterne 
pe harta Europei moderne, nu se poate să nu recunoască 
că civilizația reală modernă a rămas în graniţele vechiu- 
lui imperiu. 

Lăsînd la o parte marele popor englez, care, din cauza 
situaţiei geografice a tärei, s-a dezvoltat cu viaţa sa 
aparte, fără însă să se poată sustrage de la înrîurirea la- 
tină — poporul cel mai civilizat din zilele noastre, cel 
mai artist, cel mai blînd, cel mai moral, este cel toscan. 
Şi dimpotrivă, cel mai puţin civilizat, mai netolerant, mai 
rău administrat, care a fost rob pînă în 1861, este cel rus. 

Astea sunt fapte pe care simpatiele sau antipatiele 
noastre nu le pot schimba. 

Romanii nu cunoşteau pe vremurile lor decît un basm 
rătăcit de ceea ce se petrecea pe malurile Mărei Caspice. 
Acolo trăiau scitii, iar la miazănoapte de ei trăiau sar- 
matii, ginte slavă, care pe vremea lui Marc Aurel era 
împărţită in roxolani" şi iazigi, ' barbari furiosi cari 
năvăleau adesea pe pămîntul imperiului. Mai la nord de 
aceştia ar fi vegetat finezii prin mlăştinele Marei Bal- 
tice. Mai mult, nimic. 

Noi însă mai ştim că prin veacul al 3-lea năvăliră din 
Scandinavia gotii, care la rîndul lor fură goniti de huni, 
iar aceştia, la moartea lui Attila, de poporul slav, răscu- 
lat, care porni in parte spre pădurile fineze şi întemeie 
cetăți ca Slavensk, Novogorod, Moscova etc. Se pare cá 
la Novogorod, tribul varegilor sau ruşilor puse temeliele 
viitorului imperiu, iar Rurik," şeful lor, deveni întîiul 
prinț şi fondatorul unei dinastii, în veacul al IX-lea. 
Cu un veac mai tîrziu, pe la 980, Vladimir 1" imbrátisa 
creştinismul şi cu el îl imbrátisa o parte din popor. 
Acest punct e important şi de el ne vom ocupa ceva 
mai departe. în începutul veacului al XI, Iaroslav'* în- 
tocmi legi pentru poporul său şi se pare că-şi mărită fe- 
tele cu regii Norvegiei, Ungariei şi Franciei. Aceasta este 
prima licărire istorică de legături cu Occidentul. Dar fu 
o adevărată licărire, fiindcă, după Iaroslav, urmează o 
pînză de negru întuneric, de războaie civile, de tilhárii, de 
uzurpări etc., pînă ce în 1223" mongolii, sub urmaşii 
lui Gengis-Khan, năvăliră în Rusia de miazăzi; Kievul 


357 


căzu in mînile lituanienilor ; părţile ele pe Baltica fură 
supuse de cavalerii teutoni, iar' Finlanda de suedezi. 
Tocmai sub Ivan III-lea, * in a doua jumătate a veacu- 
lui al XV, Rusia îşi recapătă neatîrnarea şi integritatea 
teritoriului. Ivan se căsători cu Sofia Paleologu, nepoata 
ultimului împărat bizantin, şi prin această căsătorie se 
puse în raport cu unele curţi din Occident si aduse cu 
mari cheltuieli artişti italieni. Vasili al III-a," fiul sáu 
(1505), avu relatiuni cu Carol Quintu, Gustav Wasa," 
Léon X" etc. 

Restul nu ne mai interesează. In începutul veacului 
al XVII-lea veni la tron dinastia Romanovilor, care 
dete pe Petru cel Mare, ale cărui călătorii şi raporturi cu 
Occidentul sunt cunoscute ; in 1762 urmá' dinastia Hol- 
stein-Gottorp, care dete pe Caterina II,‘ ale cărei gus- 
turi literare si corespondențe cu Grimm, D'Alembert," 
Voltaire, precum şi colectionarea tablourilor in palatul 
Ermitagiului sunt iaräsi foarte cunoscute. 

Va să zică, pînă la anul 1500, latinitatea şi rusismul 
stau, față de civilizația greco-romană, cum stă Mercur 
şi Saturn faţă de Soare. 

Introducerea creştinismului nu avu nici o înrîurire 
literară însemnată asupra Rusiei. Fraţii Chirii (Constan- 
tin) şi Metodiu spre a fi întelesi de bulgari, sîrbi, bos- 
niaci, slavoni, ruşi etc., trebuiră să întocmească alfabe- 
tul cirilic," derivat din cel grecesc, prin care le tălmă- 
ci cărțile sfinte. Prin urmare, slavii meridionali nu pu- 
tură cunoaşte limba latină nici cel puţin pe calea aceasta, 
si nu se putură bucura de eruditiunea călugărilor cato- 
lici, care au fost, pentru omenire, executorii testamen- 
tari ai clasicilor. Aşa că trecerea lui Vladimir şi a unei 
părți din popor la creştinism nu putu schimba decît, 
poate, erezurile religioase păgîne. Noi, românii, care am 
primit creştinismul pe aceeaşi cale, avem mîngiierea să 
găsim în rugăciunile noastre, pe lingă puzderia de slavo- 
nisme supărătoare, vorbe cu rădăcini latine, ceea ce pro- 
bează că ele erau în limbă înainte de veacul al IX-lea, 
prin urmare că unii din legionarii şi colonii lui Traian, ca 
mare parte din poporul de jos, erau deja creştini la epoca 
venirpi lor în Dacia. Se pare că Chirii scrise cărți mo- 
rale, cari, cu prilejul călătoriei lui la Roma, sub papa 


358 


Adrian al II-lea," fură traduse în latineşte. Dar nici 
acestea nu foloseau la nimic pentru cultura popoarelor 
slave, deoarece originalurile erau în text grec, iar tradu- 
cerile în text latin. 

Prin urmare, punînd creştinizarea Rusiei în veacul al 
X-lea şi al XI-lea, iar începutul civilizatiunei sale occi- 
dentale la primele decenii ale veacului al XVI-lea, ne 
găsim faţă cu un popor ale cărui titluri de nobleţe sunt 
800 ani de creştinism şi aproape 400 ani de civilizaţie! 

Ei bine, cinstit, e prea putin ! 

Din punctul nostru de vedere, chestiunea e foarte 
importantă. Cu cît un popor e mai vînjos şi mai închis 
în granițele sale, cu atîta devine mai conservator; şi cu 
cît e mai conservator, cu atîta se face mai refractar la 
orce fel de civilizaţie. Dar conservatismul acesta e foarte 
vecin de barbarie. Chinezii sunt un popor vechi, cu o ci- 
vilizatie conservatoare, care nu s-a comunicat nimănui 
şi n-a primit nimic de la nimeni. Dar civilizaţia lor con- 
servatoare nu i-a împiedicat de a rămînea cu limba mono- 
silabică, compusă din  radicaluri pure, fără nici un 
principiu organic de gramaticá'' (ceea ce constituie un 
semn de inferioritate) ; ştiinţa lor medicală, care în tim- 
purile moderne e un semn sigur de civilizaţie, e redusă 
la 170 de feluri de puls, după care se judecă natura boa- 
lelor etc. în ei s-a dezvoltat detaliul — fiindcă trebuia 
să se dezvolte ceva. A încrusta un şoarece pe un vas, 
pînă la firul de păr din mustäti, e culmea manifestărei 
geniului chinez. 

Aceasta provine numai de la conservatismul lor exclu- 
sivist. 

Poporul rus, neavînd o civilizație atavică, se găseşte 
şi el în condițiuni de conservatism exclusivist, destul de 
puternic ca să fie stricăcios. Poeţii şi scriitorii sunt si- 
liti să-l observe ; unii se glorifică cu el, alții numai il 
constată. 

Tolstoi este din numărul celor dintîi. în Război şi 
pace, conservatismul ia o formă nobilă, fiindcă se găseşte 
faţă cu Napoleon, care, fără nici un cuvînt, se scoală în- 
tr-o bună dimineață cu hotărîrea de a rade Rusia de pe 
fata pămîntului ; aceasta este forma patriotismului. Insă 
chiar în acest roman, dacă lăsăm partea lui istorică, ad- 


359 


mirabiiä din toate punctele de vedere, psihologia indivizi- 
lor, minunată şi ea, poartă pecetia unei suferinţe cronice. 
Pare o societate de oameni care trăiesc împreună, fiindcă 
buna-cuviintä vrea- aşa, dar cari, în fond, sunt preocu- 
pati de propria lor existenţă şi stau înclinați cu capul 
către vremea curgătoare, încercînd să surprindă tainele 
soartei. Afară de Niculai Rostov, Boris Trubetkoi si alti 
doi-trei indivizi neinsemnati, care sunt oameni ca toti oa- 
menii, toti ceilalti, printul Andrei, Natasa,  printesa 
Maria, bátrinul Bolkonski, Petre, sunt atîtea victime ale 
vietei ruseşti, compusă din religie, conservatism, îndo- 
ială şi cultură. Ideile noi, rásturnátoare de vechi credinţe 
şi prejuditii, parcă au intrat în aceste naturi cum ar in- 
tra într-o casă de oameni cinstiți un copil adoptiv in- 
grat, care ar viri neliniştea in familie. 


Asemenea lucruri nu se întîmplă în rasa latină. 


V. LATINITATE. RELIGIUNE 


Prințul Andrei, Nataşa, prinţesa Maria, generalul 
Bolkonski, Petre, din Război şi pace; Levin din Anna 
Karenin ; apoi încercări de şcoală ca cea de pe lasnaia 
Poliana ; legende populare ca Finul — nu se produc în- 
tr-un popor ca poporul toscan. 

Poate din punct de vedere al originalității literare, 
e o pagubă. Negresit că nu poti scrie pe Taras Bulba 
decît într-o ţară cu stepe ; dar e sigur că Gogol n-ar fi 
ajuns la Priorat în Florenţa. De asemenea, La Vie pour le 
Czar nu se poate concepe decît într-o ţară de absolut auto- 
cratism şi se poate cînta în Rusia sau în locuri interna- 
tionale, ca Nizza, dar in Italia nu îndrăzneşte nimeni s-o 
dea, fiindcă poporul italian a rămas încă credincios lui 
Bellini şi lui Verdi, melodiei care, cu toată acuzaţia de 
banalitate ce i se aduce, a rămas şi va rămânea, pe cît 
timp oamenii vor fi tineri si sentimentali, adevărata 
muzică. Poporul italian nu poate pricepe ritmul unei 
mazurci căzăceşti, cu toate tälmäcirile si interpretatiile 
cele mai meşteşugite. 


lată o minunată scenă, plină de coloare şi originali- 
tate, din Cazacii lui Tolstoi, pe care neolatinii şi în spe- 


360 


c-ial italienii o citesc cu plăcere, dar pe care n-ar putea 
s-o asculte un singur minut 

„Obrazul bătrînului Ieroska era înflăcărat, barba şo- 
moiog; era îmbrăcat cu un caftan nou, pe mărgini cu 
galoane, si tinea în mînă o  balalaicá (un fel de cobzá 
cu trei coarde) pe care o adusese de peste apá : bátri- 
nul fágáduise aceastá petrecere lui Olenin, si acum era 
vesel. Vázind insá cá báiatul avea treabá, se cam intu- 
necá. Se asezä binisor, jos pe pámint. Acesta era locul 
cu norocul ori de cite ori era beat... 

Olenin îşi întoarse privirile spre el, surizind, şi urmă 
a scrie. Acest surîs încuraja pe bätrîn. 

— Aruncä-le, taicä ! dă-le la pustiu! zise el cu ho- 
tărîre. Te-a supărat cineva ? Bate-ti joc de ei! Pentru 
ce să rîcîi la hîrtie ? Auzi treabă! 

Şi se puse să maimuteascä pe Olenin, bătînd în pă- 
mâînt cu degetele lui boante şi scihimonosindu-se în toate 
felurile. 

— La ce slujesc terfeloagele astea ? Fă chief, coraj ! 

Creierul lui nu pricepea să se poate scrie şi pentru 
alte scopuri decît pentru acela de a şicana pe cineva. 

Olenin bufni de rîs, leroska de asemeni. El sări în 
sus şi începu să se laude cum cîntă el cîntece ruseşti şi 
tătăreşti, din gură şi din balalaică. 

— Ce umbli cu scrisu, măi voinice ! ia mai bine as- 
cultă colea la mine, că după ce-i muri, n-o să-ți mai 
cînte nimeni. 

Aşa, începu el cu una de-ale lui, cîntînd şi jucînd: 


— A! di, di, di, di, di, li! Unde l-am văzut? la 
dugheană vînzînd ace. 


Apoi îi trase un cîntec pe care-l învățase de la un 
sergent : 


Luni m-am  amorezat, 
Marţi m-am chinuit, 
Miercuri m-am spovedit, 
Joi am aşteptat răspuns, 
Vineri mi-a sosit, 

îmi zicea să n-am nici o nădejde. 
Sîmbătă era să mă omor, 


Dar duminecă mi-am luat de seamă! 361 


Apoi iar o aducea : A ! di, di, di, di, di, li ! 

insá nu cínta pe di, di, li, si cíntece boieresti, cum 
zicea el, decît pentru Olenin ; după trei pahare de vin, 
incepu adeváratul cîntec cázácesc. in mijlocul acestora, 
glasul lui se pierdu, el tácu, dar degetele făceau încă să 
rásune coardele balalaicei. 

— Ah ! mái vere ! zise. 

Olenin se întoarse către el, mirat de accentul straniu 
al acelui glas ;  bátrinul cazac  plingea, o lăcrăma îi 
curgea pe obraz. 

— Vremea mea, boierule, a trecut şi nu se mai în- 
toace ! zicea încet. Bea ! ss strigă deodată cu glas strsnic 
şi fără să-şi şteargă lacrămile. 

Un cîntec cerchezesc îl mişca cu deosebire. Era scurt, 
şi farmecul său sta într-un refren jalnic : «Ai! dai ! da- 
lalai !» Ierosca traduse cuvintele : «Un tînăr cerchez se 
duse la munte ; în lipsa lui veniră ruşii, arserá aulul'", 
înjunghiară pe oameni, luară pe muieri în robie. Voini- 
cul se întoarse : găsi locul gol, nici aul, nici mamá, nici 
frate, nici colibă ! Numai un pom rămăsese în picioare. 
El sezu sub pom şi începu să plingá. Era ca şi tine 
singur şi începu să cînte : «Ai! dai! dalalai In, 

Bătrînul repetă de mai multe ori acest trist refren. în 
cele din urmă, apucă o carabină din cui, se repezi afară 
şi descarcă amîndouă ţevile. Apoi iar mai repetă, cu 
glas şi mai trist încă: «Ai! dai! dalalai !» ; apoi täcu." 

Foarte original ! dar cînd ai sta să-ţi petreci viaţa cu 
„Ai, dai, dalalai", or de cîte ori ţi-e dor de muzică sau 


ai nevoie să exprimi muzicalmente un sentiment —- tre- 
buie să-ţi iei adio de la armonie. Acestea sunt lucruri 
minunate, de o coloare locală fermecătoare; după cum 


e minunat şi încîntător cobzarul nostru, tiganul cu lăuta 
discordată, ciobanul de pe Ceahlău cîntînd din caval ste- 
lelor... Toate popoarele au caracteristica lor, în muzică 
ca şi în poezie : stirianul e duios, patetic cu citera lui ; el- 
vetianul din cantoanele Schwytz, Uri si Unterwalden e 
celebru, iar legenda si muzica lui nationalá a dat nas- 
tere uneia dintre cele mai minunate productiuni ome- 
nesti : Guillaume Tell de Rossini ; bretonul, normandul, 
scotianul au cimpoiul (musette), si Dinorah lui Meyer- 


362 


beer îi ilustrează ; spaniolul are ghitara şi mandolina ; 
la Sevilla stim cu totii cá se cintá Seguidilla, iar Bizet 
ne-a lásat pe Carmen ; portughezii au cintecele lor na- 
tionale, numite Fados ; in fine, ungurii au ceardasul, noi 
avem doina etc., etc. 

Dar aceste lucruri caracterizeazá poporul, in nota lui 
populara, si nimic mai mult. Poate cá, din punct de ve- 
dere al originalitátii literare, ziceam noi mai sus, sá fie 
o pagubá cá toscanul nu are si el pe : ,Ai, dai, dalalai" ; 
dar nu-l are şi nu-l înţelege. 

îmi aduc aminte că, la prima mea trecere prin Flo- 
renta, am intrat în palatul Pitti, prin coridorul fără sfir- 
sit ce-l leagă de galleria degli Uffizzi.^ Vream să văd 
tot, să înţeleg tot, să nu uit nimic. Foarte puţini iubitori 
de artă se opresc în acea galerie, fără fine, de portrete. 
Pentru noi însă, pentru turci, pentru poloni şi pentru 
ruşi, are o mare însemnătate. în mijlocul unei strălucite 
curţi de popi, de regi ai Franţei, de sultani, de duci şi 
ducese apartinind Medicilor, de ambasadori, răsare deo- 
dată un chip de calmuc, îmbrăcat în caftan, cu gugiuman 
blănit, cu cămaşa pe dinafară, sălbatec şi nepotrivit cu 
restul. Dedesubt stă scris Ambasciatore moscovita. 
Această broderie de lucruri îți dă o reprezentare plastică 
a timpului şi a gradului de cultură al diferitelor popoare. 
O lume întreagă ti se däzväiuie în fantazie şi-ţi înles- 
neste să intelegi mai bine următoarele 

Pe cînd în veacul X şi XI Rusia de-abia începea să 
devie creştină, Florența, care îşi avea episcopii săi încă 
din veacul IV, intră în Renaştere. Cam după anul una 
mie al erei noastre, lumea din Occident începe să răsu- 
fle de invaziunile barbarilor, granițele se strîng, cetățile 
se reconstruiesc, statornicia înlocuieşte, încetul cu în- 
cetul, neliniştea de pînă aci, națiunile răsar fiecare cu 
caracterul si graiul său. 

în veacul acesta, spun istoricii florentini, Italia îşi 
formă şi ea limba, renăscînd mai splendidă ca orcînd : 
Milano avu atunci zilele sale cele mai glorioase ; Veneția 
îşi mări puterea şi, împreună cu Pisa şi Genova, redee- 
chiseră drumul Asiei ; Roma redeveni italiană, cînd pa- 
palul se emancipa de înrîurirea împărătească ; Napoli si 


363 


Sicilia, dupa ce alungará pe greci şi arabi, devenirá re- 
gate infloritoare. 

Florența începe caracteristica sa viaţă cu simpatica 
contesă Matilda," care, cea dintăi, indemná poporul său 
să se opuie stăpînirei germane, apărînd astfel traditiunile 
nationale de influenţa barbară. Toscana rămase întru- 
cîtva afară de feudalitate, păstrînd traditiunile cetäte- 
nesti romane ; zidind biserici, mánástiri si vile prin pla- 
iurile Apeninilor ; deschizind ochii la soare si libertate, 
cu setea unui popor mare care a dormitat veacuri şi se 
deşteaptă în lumină. Izvorul acelei strălucite epoce este: 
poporul, credința, clasicismul şi libertatea. 

Cu mult înainte de venirea Medicilor, încă din a doua 
jumătate al veacului XIII, găsim Florenţa într-o strä- 
lucire de viață rară. In 1265 se naşte Dante, si, cu dîn- 
sul, mai mult decît poezia, răsare din rărunchii poporu- 
lui limba toscană, chemată mai tîrziu a fi graiul nobil a 
30 milioane de oameni ; iată pe acest drum şi ceva mai 
în urmă (1304), Francesco Petrarca, ducînd idioma tos- 
cană pînă la perfecţiune, cu suspinele sale către Laura şi 
le piaghe mortali d'Italia‘ ; iată, în fine, Giovanni Boc- 
caccio (1313), scriitorul popular prin excelenţă, prozato- 
rul sältäret fără seamăn, iscusit în invenţii, fără mora- 
vuri, fără prejudecăţi. Şi alături de aceştia, mai jos, Gio- 
vanni Villani," Guido Cavalcanti, Brunetto Latini," 
Ricordano Malespini," Bono Giamboni," poeti, croni- 
cari, traducátori din clasici latini. Apoi, in artele plastice, 
Giovanni Pisano, " sculptorul ; 
estrul lui Giotto " ;Arnolfo di Lapo," arhitectul atítor 
biserici ce stau astázi incá in picioare, ca Santa Maria 
del Fiore, Santa Croce si Palazzo della Signoria, la Torre 
etc. 


50 


5 


Giovanni Cimabue, " ma- 


Toate aceste minuni, inainte de a ajunge la epoca lui 
Laurente Magnificul. " 

in 1218, florentinii puserá pe țăran în rîndul oameni- 
lor, liberindu-1 de felul de robie în care il tinuse feuda- 
litatea ; ruşii liberará si ei pe ai lor, dar cu şase sure 
cincizeci de ani mai tîrziu. 

Aceastá infloritoare stare de lucruri se datoreste lati- 
nitátii si crestinismului. 


364 


p p bm Fri ent bel bel 


in mánástiri, 


prin giturile Apeninilor, cálugárii com- 
pilau manuscriptele clasicilor latini, transmitind  astfel 
posterității gîndirea celor vechi. Dante, înainte de Di- 


vina Coriimedia, scrisese in latineşte De Vulgari Eloquio 
şi yionarchia iar cu marea sa poemă aruncă o nouă 
strălucire asupra religiunei creştine. în altă parte am în- 
cercat a analiza puterea de idealitate a lui Dante. Aci 
voi aminti numai cá o mai măreaţă conceptiune a lu- 
mei decît cum o dă el nu se poate. Plecat din emisfera 
noastră, străbate pămîntul pînă în iad, însoţit de Vir- 
giliu, pe care Béatrice i-l trimite întru întîmpinare; 
trece centrul pămîntului, intră în Purgatoriu, unde vi- 
novatii îşi ispăşesc păcatele ; iese, ajunge în emisfera 
australă, în raiul pámintesc ; din cîntul 30 al Purgato- 
riului Virgiliu dispare, şi de-aci încolo îl însoţeşte Béa- 
trice, cu care se desface de pămînt şi intră în Paradisul 
ceresc, în planete, în sferele fixe, în empireu. 

Acest plan, izvorînd, tot, din religiunea creştină, are 
toată splendoarea moralei lui Christ, tot genul inventiv 
al Noului Testament şi, prin urmare, şi toate defectele 
şi consecinţele sale ştiinţifice, fiindcă, în Paradis, face 
teorii de mecanică cerească după Ptolemeu. 

Dar aşa cum e, el se datoreşte clasicismului, 
nei şi amorului. Virgiliu, Biblia şi Béatrice. 

în adevăr, Renaşterea italiană e un moment psiholo- 
gic de o nespusă frumuseţe. Prin ce lege misterioasă a 
firei, o parte din calitățile sufleteşti ale grecilor şi cea 
mai mare, limpeziciunea, trece prin sufletul antiartistic al 
poporului roman, doarme mai bine de o mie de ani şi 
se deşteaptă deodată în văile Apeninilor ? Poate cá, în 
adevăr, conditiunile climaterice, pe care Taine le soco- 
teşte ca izvorul de căpetenie al caracterului artistic gre- 
cesc, să fi contribuit şi în Toscana la Renastere. 

Oricum ar fi, e sigur că, 
a traditiunilor clasice, 
lumei. 


religiu- 


sub imboldirea religiunei si 
Florenta a fost si rámine regina 


Fantazia, redesteptatá in acest popor, s-a gásit, fatá de 
religiunea creştină, ca o pasăre care a scăpat din robie 
$1 zboará in cerul limpede al diminetei. Tragedia de la 
Golgota era un izvor indoit de emotiune religioasá si 
artisticá. Pictorul, care mai totdeauna lucra di maniera, 


365 


färä model, îsi umplea sufletul de pietate, fantazia de 
forme, ochiul de coloare, si petrecea fericit luni, ani în- 
tregi, in vîrful schelei, spre a sfîrşit firescul sáu tablou 
început. Unsprezece ori douăsprezece veacuri, crestinis- 
mul se ridicase, încetul cu încetul, din fundul catacom- 
belor pînă în vîrful palatelor, slujind de scop, ascuns sau 
vădit, la mai toate întreprinderile omeneşti. Cînd Italia 
făcu cele dintăi mişcări de redesteptare şi la Florenţa 
buna stare materială la care ajunseseră corporatiunile 
numite Arii maggiori si Arti minori ridică sufletul ar- 
tistic al trecutului, tot religiunea fu scopul. 

Da la Giovanni Pisano şi Cimabue pînă la Rafaël si 
Michelangelo, totul este creştin. 

Astăzi lucrurile sunt schimbate. 

Se produce mai puţin şi se crede şi mai puţin. 

Dar putinul cît se crede catolicismul îl datoreşte în 
mare parte artelor. Un proces straniu, pornit din cre- 
dintä, a fost cîştigat de credinţă. Religiunea a produs 
opere de artă nemuritoare şi, ca un mare om, a îmbă- 
trînit. Cu toate că nu mai produce, fiindcă nu mai are 
putere, urmează să fie iubită pentru operile produse. Cre- 
dinta a născut arta ; arta, la rîndul ei, susţine credinţa. 

Ziceam, în primele pagini ale acestei încercări, că 
trebuinta de a personifica puterile naturei, atît de mare 
ia toate popoarele, dar în special la cel grecesc, devine o 
senină credinţă la cel toscan, care-l ajută să doarmă li- 
niştit, să nu caute dincolo de lumina stelelor il perché 
delle cose. 


In adevăr, în orcare din oraşele Toscanei te vei opri, 
Florenţa, Pisa, Siena, Perugia, sau chiar şi cele mai mici, 
in cari amintirile etrusce sunt încă mai puternice, pre- 
cum Volterra, Arezzo, Assisi, Spoleto, Forli, apoi Ur- 
bino — orcare creştin ţi-o ieşi înainte poate să-ţi slu- 
jească de ghid, orcare birjar iti face istoricul monu- 
mentelor oraşului său, simplu, fără  bigotism. Fecioara 
Maria, Christ, Apostolii sunt iubiţi nu atîta fiindcă sunt 
sfinţi sau virtuoşi, ci fiindcă sunt frumoşi. E poporul lui 
Pericles, transportat în Italia şi în veacul al XIX-a, mai 
putin mania de a filozofa. Simtimintul mistico-religios, 
atit de puternic, la ruşi, a dispărut cu desăvîrşire. Dum- 


366 


nezeu e Dumnezeu, iar reprezentantii sái pe pámint sunt : 
Leonardo da Vinci, Andrea del Sarto," Rafaël, Michel- 
angelo, şi alţii mai mici, ca Luca Signorelli,“ Sodoma," 
Pinturicchio, " Donatello,“ Luca della Robbia“ etc. 

La acest popor, crestinismul a imbátrinit.  Aproape 
19 veacuri de existentá, e mult! Morala lui Hristos a 
rámas, fiindcá e cea mai umaná, dar restul s-a därîmat 
încetul cu încetul. Pe ruinele vechiului monument al 
credinței, arta s-a urcat, ca o iederă, a acoperit toate 
spărturile, a luat forma monumentului, dar rädäcinele 
sale au surpat zidăria, care la cel dintăi cutremur va 
cădea. 


VI. CREŞTINISMUL LA RUŞI. CREDINȚA ŞT MISTICISMUL 
ÎN ROMANELE LUI TOLSTOI 


Urmînd aceeaşi lege ca şi sus, creştinismul la ruşi e 
puternic fiindcă e tînăr : curba sa e în creştere, şi ar fi 
încă şi mai puternic, dacă veacul al XIX-a n-ar fi vea- 
cul ştiinţei prin excelenţă. 

In adevăr, privind lucrurile cu sinceritate, răsare în 
spiritul fiecărui om evidenţa lipsei de convingere, în 
credință, produsă de marele rezultate ale ştiinţei. Seco- 
lul nostru şi mai ales sfîrşitul lui e caracterizat printr-o 
notă de totală eclipsă a filozofiei doctrinare. Nimic se- 
rios nu se mai face în această directiune dacă nu e înte- 
meiat pe ştiinţă. 

Veacul XVIII a dărîmat o mare parte din clădirea 
trecutului prin doctrină, dar Voltaire, care era negatiu- 
nea în picioare, tocmai aceasta dorea. în zilele noastre, 
dimpotrivă : sunt oameni foarte serioşi care doresc con- 
trariul. Experienţa vietei lipsită de credinţă i-a convins 
că religiunea nu se poate înlocui cu nimic, dar ei nu pot 
să lupte cu corosivul ştiinţei, care, mai primejdios decît 
Voltaire, roade fără să dea de veste. 

De aceea, să nu fim prea absoluti în judecata noastră 
cînd învinuim guvernul rusesc de despotism. 

Curba creştinismului în Rusia n-a ajuns la punctul 
său culminant. Dezvoltarea sa n-a urmat drumul firesc 


ce l-a urmat catolicismul. Ştiinţa si descoperirile izbesc 
cu violenţă în partea tehnică aş zice, a religiunei, aceea 
adică care face să funcţioneze morala. Dacă Christ nu 
mai este fiul lui Dumnezeu, dacă n-a făcut minuni, dacă 
nu e o răsplată viitoare, atunci „ceea ce tie nu-ţi place, 
altuia poţi face". Martirul lui Christ, care a murit pentru 
ideile sale, mai sublim dacă el nu e fiul lui Dumnezeu 
decît dacă ar fi, splendida şi de-a pururi trainica lui 
morală nu mai apar atît de märete pentru popoare, cînd 
le ridici nimbul în care le-a învăluit trecutul şi fantazia 
apostolilor. Şi fiindcă nu poţi să umbli din sat în sat, 
de la Nistru pînă la Kamciatka, precipitînd la oxigen şi 
hidrogen spre a face apă, rămîne dovedit că ziditorul lu- 
mei a făcut apa în ziua a treia, şi la nevoie o dovedeşte 
cu jandarmi, împiedicînd cărţile să intre în imperiu, în- 
chizînd universităţile etc. Astăzi, chiar în Italia se ur- 
mează o serioasă discuţie spre a se şti dacă în clasele in- 
ferioare, în cursul de istorie naturală, dascălul trebuie 
să vorbească despre Origina specielor. 

Cu toate astea, sentimentul religios e încă foarte pu- 
ternic în Rusia. Cele opt sau nouă veacuri de existență 
n-au făcut decît să-l întărească în popor, unde, bineînte- 
les, el trăieşte prin simboluri şi se adaptează la natura 
conservatoare a tärei. 

De îndată însă ce faci un pas mai sus şi intri în lumea 
romanelor autorului nostru, sentimentul religios înce- 
tează de a mai avea naivitatea plastică a icoanelor. Mis- 
ticismul, care e în fond caracteristica tuturor sentimen- 
telor omeneşti ce nu se pot proba, îl complică. Pentru ca 
să fii fericit într-o religiune, trebuie neapărat să te apro- 
pii de personificarea forţelor naturei, de idolatrie chiar, 
cum făceau cei vechi şi cum fac astăzi sălbatecii. Dum- 
nezeu a făcut lumea în 6 zile şi a 7 s-a odihnit — aşa 
începe Vechiul Testament. Această formulă trebuie s-o 
crezi, fie la propriu, fie la figurat; fiindcă dacă vei în- 
cepe să te întrebi : ce e Dumnezeu ? din ce a făcut lu- 
mea ? ce era înainte ? atunci nu mai crezi, ci cercetezi. 

Dar în vremile noastre e cu neputinţă să găseşti un 
om cu oarecare cultură care să nu-şi fi făcut aceste în- 
trebări, după cum s-a întrebat de asemeni : ce este moar- 
tea ? ce este timpul ? ce este spaţiul? Şi dacă a cetit pe 


368 


Buchner“ şi pe materialişti, a aflat că moartea nu este, 
ci numai schimbare de formă a materiei. Dar el îşi aduce 
aminte de vorba Scripturei : „din pămînt ai pornit şi în 
pămînt te vei întoarce”. Atunci pentru ce Buchner? îşi 
zice. Zdruncinat pentru un moment de ştiinţă, el îşi în- 
toarce privirile din nou către religie, dar e ca un prieten 
temeinic, care auzind pe toată lumea că vorbeşte de rău 
pe prietenul lui, nu-l părăseşte, dar începe a-l despretul 
el însuşi. Dar spațiu şi timp ? Dacă a citit pe Kant (si 
tipurile cele mai interesante, ca Petre şi Levin, parcă l-au 
citit) a aflat că, măcar că noi credem că trăim tocmai în 
aceste două elemente şi deci le cunoaştem prin simtu- 
rile noastre, ele sînt, dimpotrivă, două conceptiuni ale ra- 
tiunei pure, pe cari aceasta, raţiunea pură, le împărtă- 
şeşte sensibilitätei. Tot prin această facultate sufletească, 
sublimizată, spiritul ajunge la conceptiunea absolutului, 
a idealului, a lui Dumnezeu, ființa absolută. Aceste idei 
nu au realitate decît în spiritul nostru ; în afară, ele nu 
există, nu au deci nici o valoare obiectivă. Prin urmare, 
orice dovadă despre existența lui Dumnezeu, în afară de 
noi, nu se poate face, şi în adevăr Kant atacă aceste 
dovezi. Dărîmînd pe Dumnezeul obiectiv, idealismul su- 
biectiv al lui Kant devine sceptic şi intră în contradic- 
tiune cu sistema Filozofiei sale critice, care avea de scop 
tocmai aceasta : să dárime dogmatismul lui Wolf“ si 
scepticismul lui Hume. “ 

Prin urmare, îndoială. 

Dacă apuci calea ştiinţei, toată povestirea creărei Ui- 
mei cade. Cele 7 mii de ani devin mii nenumărate, fiindcă 
geologia îţi dovedeşte, studiind terenurile, ca a+b, cá nu- 
mai de la aparitiunea omului pe pămînt sunt mai bine de 
30 000 de ani; că pentru a aduce pe om în starea orga- 
nică în care se afla în momentul aparitiunei lui, de la 
punctul de plecare, care a trebuit să fie acela al stelei de 
mare, a trebuit alte sute de mii de ani. Ştiinţa, din induc- 
tiune în inductiune, ajunge să explice aproape tot, omul, 
steaua de mare, apa, oxigenul şi hidrogenul — dar cînd 
vine întrebarea finală : cine a făcut oxigenul şi hidroge- 
nul ? cine soarele ? cine cosmosul ? ştiinţa răspunde cin- 
stit : pînă aici pot să-ţi explic, mai departe nu mă întreba, 
fiindcă e inutil. 


369 


Dacä apuci calea religiei, trebuie sä te multumesti cu 
mai putin. Ori primesti existenta lui Dumnezeu obiectiv 
afară din noi, aşa cum îl recunoaşte Kant în Critica ra- 
tiunei practice, şi atunci stai la loc cu morala creştină, cu 
nemurirea sufletului, cu viata viitoare ; ori il primesti ca 
o valoare subiectivá inerentá gindirei si constitutiunei fi- 
rei noastre, ca o conceptiune necesará a inteligentei, pre- 
cum e timpul si spaţiul, asa cum îl vede Kant in Critica 
ratiunei pure, si atunci tu, omule, porti in tine tot, binele 
si rául, prezentul si viitorul, si tu murind, moare tot ; 
deci, nemurire a sufletului nu mai există. 

Prin urmare, îndoială. 

Majoritatea oamenilor culti trăieşte în bună înţelegere 
şi cu ştiinţa şi cu religiunea. 

Şi aici e locul a deosebi din nou popoarele latine de 
celelalte. 

în religiunea catolică, bătrînă, înțelegerea este per- 
fectă : latinul n-a fost niciodată filozofastru, nici mistic, 
nici speculativ. Cînd au venit marele inventiuni moderne, 
criza religioasă, care se manifestase într-un mod atît de 
strălucit în veacul al 13—15-a, în literatură şi arte, tre- 
cuse. Prin urmare, ele n-au izbit sufletele credincioşilor, 
ci numai unele forme. Dimpotrivă, în religiunea ortodoxă, 
şi în special la ruşi, criza nu se produce încă. Naturile 
slave, mistice şi transcendentale, cît şi cele germane, au 
fost surprinse de ştiinţa modernă într-o gamă ascendentă 
de extaz religios, şi, prin urmare, mortificate, zdrobite. 
Cu timpul şi pe nesimţite, unii bărbaţi au trecut cu totul 
la apostazie ; majoritatea a rămas credincioasă dar zdrun- 
cinată în credință ; poporul a rămas ortodox în toată pu- 
terea cuvîntului. 


Aşa avem să-i întîlnim în romanele lui Tolstoi. 

Iată contele Bezuhov, Petre cel bun, creatiunea cea 
mai interesantă, poate, a autorului nostru, care, după ce 
rănise fără ştirea lui Dumnezeu pe un rival, dezgustat de 
femeia lui, sculpturala şi infama Elena, călătoreşte de la 
Moscova la Petersburg, şi, la poşta de la Torjoc, se în- 
tîlneşte eu un bătrîn, Bazdeev, marele maestru al lojei 
masonice. Să ascultăm convorbirea dintre ei : 


370 


——— d 


»— Dacá nu má ingel, am onoare sá vorbesc conte- 
lui Bezuhov ? zise necunoscutul, tare si fárá a se gräbi. 

Petre se uitá la el, pe deasupra ochelarilor, cu un aer 
intrebálpr. 

— Am auzit vorbindu-se de d-voastrá, urmá celait, de 
nenorocirea ce vi s-a întîmplat !... Subliniind cuvîntul ne- 
norocire, părea a zice : «Poţi să-i dai orce nume vei vrea, 
tot nenorocire rămîne»... îmi pare foarte rău pentru d-voa- 
stră, domnule. 

Petre se roşi, îşi lăsă picioarele in jos şi se înclină, 
sfios şi surîzător, către bătrîn. 

— Cuvinte serioase, mai serioase decît simpla curio- 
zitate, mă silesc a vă aduce aminte de asta, urmă bätri- 
nul după un moment de tăcere, fără a-şi lua ochii de la 
Bezuhov, şi se dete ceva mai la o parte pe canapea, pof- 
tindu-l astfel să şază lîngă dînsul. 

Cu toate că Petre n-avea poftă de vorbă, se duse să 
stea lîngă el. 

— Sunteţi nenorocit, domnule ; sunteţi tînăr, eu sunt 
bătrîn şi aş fi voit să vă viu în ajutor, după măsura pu- 
terilor mele. 

— Ah ! da, zise Petre, silindu-se să zimbeascá ; vá sunt 
foarte recunoscător... Veniti de departe, domnule ? 

— Dacă conversatiunea mea, pentru un cuvînt sau 
pentru altul, vă displace, spuneti-mi-o. Si deodată vo- 
cea sa deveni blajină şi părintească. 

— Oh ! nu, din contra, sunt prea fericit de a face 
cunoştinţa d-voastre... Şi ochii lui Petre, atraşi de inel, 
recunoscurá capul de mort, semnul obicinuit al franc- 
masoneriei. Dati-mi voie să vă întreb dacă sunteţi franc- 
mason. 

— Da, domnule, fac parte din acest ordin... în numele 
meu şi în al său, vă întind o mînă fräteascä. 

—. Mă tem, zise Petre, nehotárindu-se între simpatia 
ce-i inspira acest om şi glumele ce se făceau pe socoteala 
francmasonilor, má tem că n-o să vă înţeleg: má tem 
că modul meu de a vedea asupra Creatiunei în general 
să nu fie în complect dezacord cu al d-voastre. 

— Cunosc acest mod de a vedea... Dumneavoastră 
credeţi, şi majoritatea oamenilor gîndesc tot asemeni, cá 


371 


acest fel de a vedea este produsul inteligentei ? Nu, dom- 
nule... Este fructul orgoliului, al lenei şi al ignoranței! 
Hrániti o tristă greşeală, şi am început această convorbire 
tocmai spre a o putea combate. 

— De ce să nu presupunem că greşeala e din partea 
d-voastră ? 

— N-aş îndrăzni să zic că cunosc adevărul, răspunse 
francmasonul, minunînd din ce în ce mai mult pe Petre 
prin preciziunea şi hotărîrea vorbelor sale. Nimeni nu 
ajunge singur pînă la adevăr; piatră cu piatră şi nu- 
mai cu ajutorul a mii de generatiuni, ce s-au urmat de 
la Adam pînă la noi, se poate înălța zidăria menită să 
devie cîndva timplul marelui Dumnezeu. 

— Trebuie să vă mărturisesc că eu nu cred în Dum- 
nezeu, zise Petre cu anevointá, dar simțindu-se obligat 
a nu ascunde nimic din gîndirile sale. 

Francmasonul se uită la el cu un ochi adînc si cu 
surîsul unui bogătaş darnic, ale cărui milioane au să facă 
fericit pe nevoiaşul care-i destăinuieşte mizeria sa. 

— Dar bine, domnule, nu-l cunoşti, nu poţi să-l cu- 
noşti, şi eşti nenorocit fiindcă nu-l cunoşti. 

— Da, da, aşa este, sunt nenorocit, dar ce pot face? 

— Nu-l cunoşti... Şi, cu toate astea, el e aici, e in 
mine, în vorbele mele, urmă francmasonul cu vocea se- 
veră, e în tine, pînă chiar şi în această negatiune de 
blestem pe care ai rostit-o ! 

După aceea tácu si oftá, silindu se să se linisteascä. 

— Dacă nu ar exista, reîncepu el cu glasul pe jumă- 
tate, am vorbi noi despre el ?... De cine ai vorbit? De 
cine te-ai lepădat ? strigă deodată cu aprindere si hotă- 
rire. Dar oare cine l-ar fi inventat, dacă nu ar fi exis- 
tat? De unde ţi-a venit tie şi lumei întregi, ideea unei 
fiinţe neîntelese, atotputernice şi eterne în toate însuşi- 
rile sale ?... Există ! adaose după o lungă tăcere, pe care 
Petre o respectă. Dar a-l înţelege este cu neputinţă... 
şi răsfoia cu neastimpár filele cártei sale. Dacă te-ai fi 
îndoit despre existenţa unui om, te-aş fi dus la acest 
om şi ti l-aş fi arătat; dar cum pot eu, simplu muritor, 
să dovedesc atotputernicia sa, eternitatea sa, nesfîrsita sa 
milostenie, unui orb, sau aceluia ce închide ochii în- 
tr-adins spre a nu-l vedea, spre a nu-l înţelege, si care 


372 


recunoaste cu intentie stricáciunea si nedemnitatea pro- 
priei sale persoane ? Cine esti tu ? Te crezi, fárá indoialá, 
un înţelept fiindcă ai rostit un blestem, adaogá cu un 
suris de dispreţ, si eşti tot aşa de uşor la minte, tot aşa 
de nestiutqr ca un copil care se joacă cu mecanismul 
mestesugit al unui ceasornic. Nu-i înţelege scopul si nu 
crede în cel ce l-a făcut. E greu a-l cunoaşte. Drept aceea, 
noi muncim de veacuri, de la Adam şi pînă în zilele 
noastre, şi totuşi nemárginitul vecinie ne desparte !... 
lată unde apare slăbiciunea noastră şi mărirea lui! 

Petre îl asculta cu emotiune, fără a-l întrerupe; 
ochii lui străluceau, şi credea din toată inima în vorbele 
acestui străin. Se simţea el biruit de argumente, or, ca 
un copil, era înrîurit de glasul mişcat al celuilalt, de 
convingerea, de liniştea, de hotărîrea, de acea conştiinţă 
a menirei sale, ce străbătea prin toată ființa lui şi frapa 
pe tînăr, mai cu seamă prin contrastul ce făcea cu ato- 
nia sa morală şi desăvîrşita sa lipsă de speranţă ? Din tot 
sufletul dorea să poată crede şi-şi simțea parcă si el 
beatitudinea calmă a celuilalt, un sentiment de rege- 
nerare şi de întoarcere la viaţă. 

— Nu spiritul înţelege pe Dumnezeu, ci viaţa îl face 
să fie înțeles ! 

Petre, temîndu-se să nu care cumva să găsească Q 
parte slabă în raționamentul convorbitorului său, care 
să-i zdruncine încrederea năseîndă, îl întrerupse, zi- 
cîndu-i 

— Şi de ce inteligenţa omenească nu se poate înălța 
pînă la conceptiunea de care vorbiti ? 

— Suprema înţelepciune şi adevărul, răspunse franc- 
masonul cu un surîs dulce şi părintesc, pot să se com- 
pare cu o rouă cerească în care am voi să ne răcorim su- 
fletul. Dar pot eu, vas necurat, să mă scald în această 
rouă şi să má fac judecătorul esenței sale ? Numai o puri- 
ficare láuntricá ar putea să mă aducă in stare de a o 
primi şi a o înţelege întrucîtva. 


— Da, da, aşa este, zise Petre cu o veselă expansiune. 
— Înţelepciunea supremă are alte temelii decît inte- 
ligenta şi ştiinţele omeneşti, ca istoria, fizica şi chimia, 
cari se dărăpănă la cea mai mică suflare. înţelepciunea 


373 


supremă este Una ; ea n-are decît o ştiinţă, ştiinţa uni- 
versală, ştiinţa care explică  Creaţiunea şi locul ce-l 
ocupă omul într-însa. Pentru a o înţelege, trebuie ca ci- 
neva să-şi purifice şi să-şi regenereze Eul său ; trebuie, 
prin urmare, înainte de a şti, să creadă şi să se facă 
mai bun. Lumina dumnezeiască, care străluceşte în fun- 
dul sufletelor noastre, se cheamă conştiinţă. intoaree-ti 
viața ta spirituală către ființa ta lăuntrică şi întreabă-te 
dacă eşti mulțumit de tine şi de rezultatul la care ai 
ajuns, neavînd drept călăuză decît inteligenţa ! Eşti ti- 
năr, eşti bogat, eşti inteligent — ce-ai făcut cu toate 
aceste daruri ce-ai avut cu prisos? Eşti mulţumit de 
dumneata însuţi şi de existenţa dumitale ? 

— Nu, mi-e groază de dînsa ! 

— Dacă ţi-e groază, schimb-o, purificä-te şi, pe mă- 
sură ce te vei transforma, vei învăţa a cunoaşte înte- 
lepciunea ! în ce chip ţi-ai trecut existența ? în orgii, în 
stricăciuni, în depravări, primind tot de la societate şi 
nedîndu-i nimic. Cum ai întrebuințat averea ce ţi-a ră- 
mas ? Ce-ai făcut pentru aproapele dumitale ? Gînditu- 
te-ai la zecimile [sic !] de mii de robi ce ai ? Venitu-le-ai 
în ajutor într-un fel sau într-altul? Nu, aşa este? Ai 
profitat de munca lor ca să duci o viaţă coruptă ! Asta ai 
făcut. Căutat-ai vreodată ca să fii bun la ceva aproa- 
pelui dumitale ? Nu. Ţi-ai trecut viaţa in lene. După 
aceea, te-ai însurat : ai primit răspunderea de a servi de 
conducător unei femei tinere. Si ce-ai făcut? în loc s-o 
ajuţi a găsi drumul adevărului, ai aruncat-o in präpas- 
tia minciunei şi a nenorocirei. Un om te-a insultat, l-ai 
omorît, şi apoi zici cá nu cunoşti pe Dumnezeu şi că 
ti-e groază de existență. Nici nu poate fi altfel." 

în fine, spre a nu mai prelungi citatia, Petre se des- 
parte de bătrîn, luînd cu el o recomandatie pentru loja 
masonilor din Petersburg şi, după o mulţime de peripe- 
tii, intră în acest ordin, deplin convins că şi-a găsit scá- 
pare sufletului în regenerarea sa fizică şi morală. 

El pleacă într-o bună dimineaţă din Petersburg, cu 
tolba plină de învățături frumoase, şi se duce in guver- 
nămîntul Kievului, unde îşi avea mosiele, cu totul ho- 
tărît de a libera pe ţărani din robie şi a trăi o viaţă 
nouă, numai din cumpătare şi facere de bine. 


374 


Dar, abia ajuns la Kiev, tot felul de ispite îi ies in 
cale : cunoştinţe vechi, cunoştinţe noi, dejunuri, prin- 
zuri, baluri, toată existența de la capitală, aşa că, în lo- 
cul vietei noi pe care o visase, urmă mai departe vechea 
lui viaţă, doar mutată în alt mediu. însă nu-şi putea 
ascunde că, "din cele trei îndatoriri impuse francmasoni- 
lor, nu împlinea pe singura care putea să-l purifice şi 
că, din cele 7 virtuti, bunele moravuri şi iubirea de 
moarte nu găseau în el nici un răsunet. Se mîngiia însă 
cu ideea că împlinea alte fapte frumoase : regenerarea 
umanitätei, şi că avea alte virtuţi : iubirea aproapelui şi 
generozitatea. 

Aşa că toată contradictiunea teoretică ce s-a văzut la 
începutul acestui capitol se încarnează în contele Bezu- 
hov la cel mai înalt grad şi cu o desävîrsitä perfecţiune 
de tehnică literară. 

Astfel se confundă şi se topesc toate teoriele lui 
Buchner, lui Herder, a materialiştilor, platonicianilor, a 
transformismului, şi încheie cercul nedumeririlor, al 
lipsei de voinţa şi de acţiune, ce caracterizează în mod 
aproape bolnăvicios persoanele lui Tolstoi. 

Lipsa de voinţă nu este, cum s-a zis, organică, consti- 
tutivă în naturile ruseşti : ea e rezultatul îndoielii, a 
necunoscutului în religiune, a conservatismului. 


VII. ESTETICA. ELEMENTE 


Nimic nu s-a discutat mai mult şi totodată nimic n-a 
rămas mai vag decît legile frumosului. 

Şi mai întîi are frumosul legi ? 

în artele plastice, sau cele ce se adresează văzului, 
tehnica arhitecturei, a sculpturei şi a picturei e înte- 
meiată pe legi fizice, cari nu se pot lăsa la o parte fără 
risc de a vedea casa dărîmîndu-se, statua căzînd, tabloul 
neputind da iluzia distanțelor. în artele ce vorbesc auzu- 
lui, cum e muzica şi poezia, muzica de asemenea are legi 
statornice, legile contrapunctului. 

însă legile artelor plastice şi ale muzicei tin mai mult 
de domeniul ştiinţei şi al industriei. Arhitectul care aşază 


375 


temeliile templului ; pictorul care trage liniile planurilor ; 
muzicantul care rästoarnä acordul ; poetul care alege 
forma sonetului si romancierul care îşi caută imaginile 
ştiu că scopul lor nu este acesta, ci e mult mai mare, 
dincolo, în clarulobscur al unei dimineti feerice, în care 
pluteşte neexplicatul Frumos. 

Dar estetica modernă nu mai primeşte aceste formule 
vagi. Ea le lasă platonicianilor, lui Winkelmann ” şi aca- 
demiilor, pentru cari frumosul poate încă fi considerat în 
el însuşi, ca un atribut al perfecțiunii dumnezeiesti, ca 
un model suprem şi unic al tuturor artelor, cătră care 
tind toate sfortärile, toate aspiratiunile oamenilor. Con- 
siderat din acest punct de vedere, metafizicii îl numesc 
ideal, şi idealul nu este altceva decît reflectarea slabă a 
adevărului, care nu poate sta decît în lumea întelesuri- 
lor, a ideilor pure. 

Modernii nu pot pricepe frumuseţea formelor în afară 
de realitatea materială. Arta, pentru ei, vorbeşte deopo- 
trivă tuturor simtimintelor, speranţei sau teroarei, du- 
rerii sau bucuriei, amorului sau urei; exprimă toate 
emotiunile inimei omului, fără a se preocupa de legătura 
ce există între ele şi perfecțiunea ideală, după cum poate 
exprima urítul, oribilul si infamia, fără să înceteze de 
a fi artă. Căci, dacă este frumos Romeo si Julieta, fru- 
mos e şi Madame Bovary ; după cum frumos e şi por- 
tretul lui Caesar Borgia, atribuit lui Rafaël ; frumos e 
portretul uritului papă Inocenţiu X Doria, de Velásquez 
şi frumos poate fi un portret a lui Quasimodo. Fiindcă 
frumosul în natură nu este totuna cu frumosul în artă; 
fiindcă cealaltă teorie estetică a  imitatiunii naturel, e 
lot atît de neîndestulătoare ca şi teoria metafizicilor, 
căci reduce arta la fotografie; fiindcă, în fine, toată 
arta stă în artist şi nu în natura dinafară. 


Va să zică, rezumînd părerile asupra frumosului sunt: 
a) atribut al perfecțiunii divine ; 

b) imitatiune a naturei ; 

c) personalitatea artistului. 


La acestea s-ar mai putea adaogä pärerile lui Taine 
si Brandes. ' Cel întîi în Filozofia artei în Grecia şi Is- 
toria literaturei engleze, cel de al doilea in Curentele 


376 


m 
1 
1 
1 
I 
I 
| 
£ 
f 
| 


literare stabilesc un raport intim intre societate si poet, 
deci intre societate si intre opera de artá. Dar, prin chiar 
faptul acesta, ei reduc estetica la o stiintä mai numai 
istoricá, in care personalitatea artistului nu mai poate 
fi geneza operei sale decit cu conditiunea de a fi artis- 
tul un producátor abnorm, un rezultat al hazardului si 
al nebuniei, cum în general socoteşte Shakespeare pe om 
$1 viata lui-' ,de la méme substance que ses songes" ; si 
cum, dealtminteri, il socoteste Taine pe Shakespeare. 
Dar fiindcá estetica, pentru noi, tine de domeniul filo- 
zofiei, iar istoria nu poate decît sá-i ilustreze legile prin 
exemple, lásám deocamdatá la o parte teoriile istorice 
asupra esteticei. 

Iatá, prin urmare, cele trei explicatiuni ale frumosu- 


lui estetic. 

Noi socotim cá sunt cîtesitrele necomplete. Poate cá 
cea de a treia e cea mai aproape la adevár, dacá ar fi 
indulcitá cu cea de a douá si — cine stie ? — poate si cu 
cea dintäi. 

A zice, cu cea de a treia, cá frumosul ín artá nu este 
totuna cu frumosul din naturá este sau o banalitate sau 
o enormitate. Este o banalitate, dacá luám cuvintele în 
intelesul lor literal, fiindcá toatá lumea stie cá frumosul 
in artá este o realitate bazatá pe mijloace iluzorii, pe 
cînd frumosul în natură este o realitate desávirgitá. Este o 
enormitate, dacá o luám in înteles stiintific, cäci a face 
ceva in artá, care sá nu fie in naturá, e absolut cu ne- 


putință. 
Negreşit că personalitatea artistului este lucrul de 
căpetenie ; dar această personalitate capătă importanţă 


numai din momentul ce vrea să dobîndească proprietăţile 
prismei. Pe cîtă vreme nu încearcă să dea iluzia natu- 
rei prin mijloace artistice, artistul rămîne el însuşi un 
element impresionabil, o prismă cu o fatetä transparentă 
şi cu celelalte opace. Dar asta nu va să zică că frumo- 
sul nu există în natură. 

Izvoarele frumosului în natură sunt mult mai depăr- 
tate şi mai reale decît în estetică. Adevărata lor obîrsie 
este selectiunea. Un proces de eliminare inconştientă s-a 
urmat între variantele aceleiaşi specii, fugind fără voie 
femeia de bărbatul urît după cum mai tîrziu artistul, în 


377 


cäutarea idealurilor, a fugit de tot ce putea sá se de- 
párteze de la perfectiune. 

„Putem înţelege, pînă la un oarecare punct, zice Dar- 
win (Originea speciilor), cum de coprinde natura atîta 
frumusetä ; căci ea se poate atribui, în mare parte, se- 
lectiunii. Această frumusetä nu concordează totdeauna cu 
ideile noastre asupra frumosului... Selectiunea sexuală a 
dat însă strălucite colori, forme elegante, mîndrete de 
tot felul bărbaţilor (aux mâles) şi cîteodată şi femeilor, la 
unele paseri, la fluturi şi la diferite alte animale. Ea a 
făcut glasul bărbatului, la paseri, armonios, pentru fe- 
meie şi plăcut pentru noi. Florile şi fructele ieşind Ia 
iveală, pe fundul verde al frunzelor, prin colorile lor 
vii atrag, cele dintîi, insectele, care vizitîndu-le, con- 
tribuiesc la fecundatiunea lor ; cele de-al doilea, paserile, 
cari, mîncînd fructele, împrăştie sîmburii. Cum se jace 
acum că unele colori, unele tonuri şi unele forme plac 
omului ca şi animalelor inferioare, cu alte cuvinte cum se 
face că ființele vii au  dobîndit sensul  frumusetei sub 
forma sa cea mai Simplă ? Aceasta n-o putem sti, după 
cum nu putem explica cauza care a făcut că unele mi- 
rosuri si unele gusturi (saveurs) au fost de la ínceput 
atit de plăcute.” 


Mai cu seamă în literatură, unde instrumentul, vorba, 
e redus adesea la o însemnătate cu totul secundară, iar 
importanţa stă în urmărirea celor mai ascunse şi delicate 
manifestări sufleteşti, meritul rămîne în descoperitor, 
dar frumosul în descoperit. Fiindcă a găsi un om real 
a cărui formulă psihologică să fie egală cu a lui Petre 
Bezuhov, e tot atît de frumos şi de rar ca o V-enere de 
Milo, şi dacă e frumos în Tolstoi, e cu atît mai frumos 
în natură. 


A da numai impresia realităţii, cum face toată şcoala 
franceză modernă, fără a ne preocupa de este sau nu 
armonică acea realitate, e o imposibilitate estetică, care 
nu atinge scopul moral al artei. Impresia unei realități 
armonice are o evidență imediată şi produce sentimente 
estetice necondiționate, prin aceea că predicatele sunt 
date în însăşi sentimentele de plăcere ce le produce în 
noi acea impresie, pe cîtă vreme impresia unei realități 
nearmonice, convulsionate, sau a unei realităţi oarecare, 


378 


indiferente, poate să producă judecăţi estetice, prin stu- 
diarea tehnică a unor părţi frumoase, dar nu se impune 
în întregime, şi oricărui muritor, pe cale senzuală.. Şi 
tocmai în aceasta stă superioritatea artei asupra ade- 
vărului, din punct de vedere moral. Arta, prin mijlocirea 
senzualitätii, ne ridică peste senzualitate, în lumea idea- 
lurilor, singurele în stare a ne desface de egoism şi a 
ne îndrepta către o viață mai nobilă. Să nu se ia vorba 
moral in înţeles strimt social. Din punctul nostru de 
vedere, un poet pesimist poate să fie tot atît de moral 
ca oricare poet creştin, numai să fie poet: Leopardi şi 
Dante. 

Şi, spre a înţelege şi mai bine lucrurile, să ne întoar- 
cem la exemplele luate de esteticianiî moderni ` Romeo 
şi Julieta pe de o parte şi Madame Bovary pe de alta. 
Opera lui Shakespeare se impune în întregime, şi ori- 
cărui muritor, în orice timp şi orice loc, fiindcă este im- 
presia unei realităţi armonice, pentru a cărei percep- 
tiune nu avem nevoie de condițiuni sufleteşti speciale. 
Cînd cîntă ciocîrlia şi iubitul trebuie să plece fiindcă 
dînsa vesteşte ziua, ori cîntă privighetoarea şi iubitul 
trebuie să rámiie, înţelegem cu toţii de ce e vorba: o 
parte din viaţa noastră omenească, idealizată, aşa cum 
a idealizat-o fiecare din noi cel puţin o dată în lume, 
dată de Shakespeare cu o nespusă aparenţă de posibili- 
tate. După ce am cetit-o sau am văzut-o jucîndu-se, cu 
adevărat ne simțim impersonali, ridicați cátrá un tel 
mai înalt al vieţii. Impresia realităţii ţine de arta auto- 
rului, dar armonia este în lucrul, în el însuşi. Dacă 
Shakespeare ar fi făcut din Romeo şi Julieta o tragedie 
proastă, ar fi dat dovadă că nu are mijloace artistice, 
dar amorul ar fi rămas amor, legenda Montecchilor şi 
Capuletilor ar fi rămas poetică, Verona ar fi rămas tot 
misteriosul oraş al Scaligerilor. Pe cîtă vreme Madame 
Bovary nu se impune în întregime, nu oricărui muritor, 
nu în orice loc şi orice timp. Pentru a primi o impresie 
de la Madame Bovary trebuie să începi prin a voi s-o 
citeşti ; apoi trebuie să fii înamorat de vorbe, blazat şi 
decadent, spre a gusta nespusul farmec al unei pere ce 
cade cu sunet gras din pom ; trebuie să analizezi tot 
şi să-ţi judeci impresiunile, pedepsindu-ti pe cele nead- 


379 


mirative, ca nedrepte fatä cu greutätile de limbä ce a 
avut de biruit autorul, care a muncit şapte, zece sau 
cincisprezece ani la lucrarea sa. Dar un oarecine poate 
să-ţi spuie : „tu ştii toate aceste adinci invátáminte des- 
pre Flaubert şi poate să fii în drept a-l admira; eu însă 
nu le ştiu şi, în afară de ele, restul puţin mă intere- 
sează. Dar deopotrivă nu ştiu nici un învăţămînt des- 
pre Shakespeare, şi, cu toate astea, Romeo şi Julieta 
mă farmecä." Cu alte cuvinte, o statuă de aur şi fildeş 
sau de marmoră, porfir si lazulitá, cum se făceau in 
Magna Grecia, are să fie curioasă, dar n-are să pro- 
ducă admiratiune, numai fiindcă sculptorul a izbutit să 
împărecheze nişte elemente aşa de scumpe. O asemenea 
operă de artă poate să producă judecăţi estetice, prin 
studiarea unor părţi frumoase, dar nu se impune în în- 
tregime pe cale senzuală. Ea poate să fie productul ju- 
decätii şi chiar a gustului, ca în lucrările lui Lessing, 
dar nu a fantaziei creatoare, a imaginatiunii complecte, 
cum o numeşte Taine, ca in Shakespeare, singura pro- 
ducătoare de capodopere. 

Prin urmare, realități armonice, cu alte vorbe, lucruri 
pe cari natura le-a alcătuit astfel încît a pus concor- 
dantä în deosebitele părţi ce le compun. Şi cu cît părţile 
vor fi mai concordante, cu atît lucrurile vor fi mai fru- 
moase. Va să zică, vom merge alegind, eliminind, pînă 
vom găsi pe cele mai desávirgite, cari vor forma per- 
fectiunea speciei, aceea care se va apropia mai mult de 
idealul din noi şi, prin substitutiune, îi va şi lua locul. 


Deci, punînd lucrurile la locul lor, noi socotim că 
elementele frumosului artistic, ale esteticei, sunt: 

a) natura si imitatiunea ei ín tot ce are armonic ; 

b) personalitatea artistului, caracterul lui moral şi in- 
telectual, ca o solutiune a cauzelor lui embrionare si 
atavice, ca o urmare a dezvoltării lui organice, care, în 
timp de nouá luni, se face afará din societate. Absolut 
nu ne ocupám de lumea si de timpul in care tráieste 
artistul, fiindcă însuşirile „timpului si ale societății" 
sunt tocmai de a îneca o personalitate în caracteristicele 
comune unei epoce, pe cîtă vreme însuşirile unei puter- 


380 


nice personalităţi sunt, din contra, de a caracteriza epoca 
prin sine. 

c) Ridicarea fantaziei la potenta idealurilor. Acest 
element al frumosului ar părea că e coprins în cel de-al 
doilea. Din nefericire însă, nu e. Mai cu seamă în artele 
plastice, multi adevăraţi artişti nu au această facultate ; 
mai mult chiar: şcoli si epoce întregi nu o au. Si, cu 
toate astea, e absolut trebuitoare, fiindcă numai prin 
înfăţişarea lucrurilor în perfecțiunea lor cea mai înaltă 
şi prin depărtarea a tot ce deroagă de la această per- 
fectiune, se poate atinge clasicitatea, punînclu-se astjcl 
opéra de artă la adăpost de mode, de înrîuriri ale timpu- 
lui, de uitare- 


VIII. ESTETICA ROMANELOR LUI TOLSTOI 


Dacă lăsăm la o parte Puterea întunericului şi poate 
chiar  Kreuzersonate, lucrări tîrzielnice ale autorului 
— tot restul operei sale este de o armonie perfectă. De 
socotim numărul ființelor insufletite de fantazia lui Tol- 
stoi şi ne gîndim că nici una nu e trivială, suntem siliți 
să recunoaştem că geniul lui se încălzea în cele mai înalte 
sfere ale idealitätii si numai acolo crea. De la Anna Ka- 
renin la Nataşa Rostov, de la Dolly la Sonia, de la Ni- 
colae ofticosul la Ivan Ilici, de la Levin la Petre Bezu- 
hov, de la Vronski la Anatol Kuraghin, de la Kitty la 
prinţesa Maria — sunt oameni, toti, de cea mai desă- 
virsitá realitate şi cu cele mai deosebite caractere, dar 
nici unul nu-i trivial. 


Anna Karenin (o cunoaştem) este o ființă care poate 
părea imorală acelui soi de femei pe care francezii le 
numesc des prudes, dar în realitate e o minunată na- 
tură, sinceră, cu sufletul arzător, care îşi lasă bărbatul cel 
ridicul ca să meargă după un amant. Negresit că a-ți 
lăsa bărbatul ca să te duci după un amant nu e potrivit 
cu legile ipocrite ale societății. Autorul nu numai că 
simte aceasta, dar simte ceva şi mai mult, anume că, 
dacă e un rău a fi silit să trăieşti cu un bărbat egoist, 
rece, bătrîn, nesuferit, e şi mai rău a-l lăsa, ca să te 
duci după un altul tînăr şi iubit. O infamie a firii ome- 


381 


neşti. Anna Karenin, urmînd pe amantul ei în lume, se 
supune unei puternice porniri a naturei sale individuale, 
si critica nu o poate atinge, fiindcá asa sunt afectele 
oarbe, personale, absolute. Dar Anna Karenin suferá cá 
e silită să joace rolul de metresä, şi întru aceasta se 
supune iarăşi naturei sale, dar de astă dată naturei sale 
sociale, sau, şi mai bine, sociabile. Prin urmare, teza şi 
antiteza. Sfîrsitul romanului pare chiar a căuta să mul- 
tumeascä numai morala şi a da prevalentă antitezei, 
fiindcă, după cum ştim, Anna se omoară singură. 

Tot cam aşa e Nataşa Rostov. Citá finetá, cît farmec 
în caracterul acelei copile, care iubeşte pe Andrei Bol- 
konski printr-o ideală aplecare a firii sale femeieşti cătră 
bărbat, ca specie, şi apoi iubeşte pe Kuraghin, ca individ, 
cu toată puterea tineretei pasionate, spre a se întoarce 
apoi iarăş spre Andrei Bolkonski murind. O nestatorni- 
cie care ar fi respingătoare dacă n-ar fi pusă într-o fire 
de o sinceritate încîntătoare, care sinceritate armonizează 


şi explică esteticeşte ceea ce cu stricta morală în mînă 
e monstruos. 


Dante, în Divina Commedia, are două femei vino- 
vate : pe Francesca da Rimini (Cintul V din Infern) si 
pe Pia di Siena (Cintul V din Purgatoriu). Cea dintäi 
şi-a înşălat bărbatul cu cumnată-său, prin urmare un 
incest, o monstruozitate cu totul antiestetică, dacă n-ar 
fi cele 6 tertete, prin care Dante face pe Francesca să-şi 


istorisească amorul, şi din care cerem voie să reprodu- 
cem trei 


Noi leggevamo un giorno per diletto 
Di Lancilotto, come amor lo strinse : 
Soli eravamo e senz' alcun sospetto. 


Quando leggemmo il disiato riso 
Esser baciato da cotanto amante, 
Questi, che mai da me non fia diviso, 


La bocea mi baciô tutto tremante : 
Galeotto fu il libro e chi lo scrisse : 
Quel giorno più non vi leggemmo avante. 


382 


- Len mu 


Erau singuri, dupá cum spune ea, si nu bänuiau ni- 
mic ; citeau o carte de dragoste ; cînd ajunserá la scena 
sărutării, Paul nu mai ştiu ce face şi sărută şi el pe 
Francesca „tutto tremante". Tilhand fu cartea si cel ce 
o scrise, zice sufletul rătăcitor al femeii. Cum se schimbă 
numaidecit scena! Cine se mai gîndeşte la incest, la 
monstruozitate ? Doi tineri încrezători în ei citesc îm- 
preună, şi cînd cartea vinovată le vorbeşte de amor, de 
propriele lor simtiri, el o sărută. E o aşa de desávirgitá 
armonie a celor două suflete, încît singura părere de 
râu ce o ai încă, clacá nu tii seamă de prejudecățile 
timpului, e că Dante nu le-a făcut loc Jarg în rai. Şi 
ce freamăt de dulci vorbe trece în aer, cînd Francesca 
zice : „La bocea mi baciô tutto tremante !" Cum te 
simți numaidecît ridicat într-o atmosferă senină de im- 
personalitate ! Ceea ce n-a putut să facă binele (fiindcă 
nu se poate afirma că acţiunea lor e bună) spre a pro- 
duce sentimente morale, a făcut frumosul, producînd 
sentimente estetice. Propriamente vorbind, lucruri mo- 
rale sau imorale nici nu există în natură există numai 
lucruri frumoase sau urîte. De aceea şi trebuie să ne 
preocupăm, în artă, de a lăsa morala imediată a lumii la 
o parte, şi a da numai frumosul imediat, spre a ajunge 
la sentimente estetice complete, cari ne ridică în sfere 
ideale şi prin chiar aceasta ne duc la morala mediată. 


Lăsăm pe Pia di Siena, a cărei analiză presupune o 
specială cunoştinţă de Dante. Cazul e însă aproape iden- 
tic cu cel de sus, şi poetul i-a dedicat numai un tertet', 
prin care o purifică în faţa posterităţii. 

Ca Anna Karenin şi ca Nataşa sunt toate figurile 
adevărate ; Dolly, Sonia, Maria Bolkonski, Levin şi Pe- 
tre Bezuhov sunt făpturi ideale în lume ca şi în roman. 
Nikolae ofticosul şi Ivan Ilici sunt ceva mai vulgari, ba 
în Moartea lui Ivan Ilici, autorul merge pînă la mă- 
runtisuri de un naturalism supărător. Dar asemenea de- 
taliuri nu stau niciodată de sine, ci au cuvîntul lor de 


* Ricordati di me, che son la Pia ; 
Siena mi fe', disfecemi Maremma : 
Saisi colui che innanellata pria, 


Disposata m'avea con la sua gemma (n. D.Z.). 


a fi — in specie, spre a face sá reiasá adinca milostenie 
cu care Gherasim, sluga lui Ilici, ingrijeste pe nenoro- 
citul lui stápin. Mai departe, Oblonski, Vronski, Kura- 
ghin, sunt strengari pe jumátate mizerabili, pe jumätate 
oameni de omenie ; un amestec de bine si de ráu, topit 
in fiinte vii, cu o máiastrá artá. De nici unul insá nu se 
poate zice cá nu e estetic. Toti sunt reali si frumosi, 
şi astfel toti împlinesc prima conditiune : natura şi imi- 
tatiunea ei ín tot ce are armonic. 


Cit despre sentimentul naturei propriu-zisá, a lumii 
in afará de noi, Tolstoi, ca si Gogol, ca si Turgheniev, 
il are la cel mai înalt grad. Iatá o scená din Anna Ka- 
renin. 


„Fîneaţa se întindea in poalele dealului: cu brazdele 
de iarbă deja cosite şi cu mici movile negre de îmbrăcă- 
minți ţărăneşti. Levin, apropiindu-se, zări pe cosaşi cum 
mergeau scară unul după altul şi cum înaintau pe pă- 
mintul nepotrivit al finetei. Numără 42 de oameni si 
băgă de seamă că pe unii îi cunoştea, precum pe bătrînul 
Ermil, în cămaşă, cu spatele încovoiat, şi pe flăcăul Vasia, 
altădată vizitiu la el. 


Tit, dascălul lui în ale cositului, un bătrîn mic şi 
uscat, era şi el acolea, făcînd brazde largi, fără să se 
aplece, şi mînuind coasa cu îndemînare. 

Levin se coborî de pe cal, şi-l legă în marginea dru- 
mului, si se apropie de Tit, care numaidecit se duse să 
scoată o coasă ce-o ascunsese sub un mărăcine, şi i-o dete. 

— E gata, boierule, e cum e briciu, coseşte singură, 
zise Tit, scotindu-si căciula şi zimbind. 

Levin luă coasa. Cosaşii, după ce-şi isprăviseră linia, 
se întorceau pe drum; erau plini de sudoare, dar voioşi 
şi cu chef, şi-şi salutau cu toţii stăpînul, zîmbind. Ni- 
meni nu îndrăzni să deschidă gura, pînă ce un bătrîn 
nalt şi spînatec, îmbrăcat c-un cojocel, îi vorbi cel 
dintăi 

— Boierule, cine începe o treabă, trebuie s-o sfîr- 
şească ! zise el, iar Levin auzi printre cosasi un ris înă- 
busit. 

— O să mă lupt să nu mă intreacá alţii, răspunse, 
aşezîndu-se după Tit. 

— Gata, adaogă bătrînul. 


384 


Tit îi făcu loc, şi el prinse pasul în urma lui. Iarba 
era scurtă şi vînjoasă ; Levin nu cosise de multă vreme, 
şi, neliniştit de privirile îndreptate asupra-i, începu rău, 
cu toate că, dealtminteri, cosea bine. 

Două glasuri de la spate ziceau: 

— A-nceput rău, tine coasa prea de scurt, ia te uită 
cum se pleacă. 

—* -Lasá-te pe cálcii. 

— Merge, merge, o sá se deprindá, zise bätrînul, 
iaca, acuma a luat-o bine ; faci roate prea mari, o sá te 
ostenesti rápede. In alte vremuri noi am fi fost bátuti, 
dacá munceam astfel. 


Iarba devenea mai moale, si Levin, ascultînd obser- 
värile ce i se fáceau fárá sá ráspundá, urma pe Tit; 
făcură astfel vreo sută de paşi. Țăranul înainta fără să 
se oprească, dar lui Levin i se sfîrşeau puterile şi se 
temea că n-o s-ajungă pînă la capăt; era tocmai să roage 
pe Tit să facă un popas, cînd acesta se opri de la sine, 
luă o mînă de iarbă, îşi şterse coasa şi se puse s-o ascută. 
Levin se îndreptă de mijloc, şi-şi aruncă ochii împrejur 
c-un oftat de mulțumire. Lîngă dînsul, un alt ţăran, tot 
aşa de ostenit, se opri şi el. 

La a doua brazdă, totul merse bine: Tit înainta cu 
un pas după fiecare aducătură de coasă. Levin, care 
venea după dînsul, nu voia să fie întrecut; dar, tocmai 
cînd încordarea puterilor devenea aşa de mare încît 
credea că nu mai poate, Tit se oprea şi se punea să 
ascută. 


Partea cea mai grea era sfîrşită. Cînd munca rein- 
cepu, Levin n-avu altă grijă, altă dorinţă, decît ca s-a- 
jungă tot aşa de răpede şi tot aşa de bine ca ceilalţi. 
N-auzea decît zgomotul coaselor înapoi, nu vedea decît 
statura dreaptă a lui Tit mergînd înainte, şi semicercul 
pe care-l descria coasa pe iarba ce se pleca uşor pe-o 
parte, tăind capetele mititele ale florilor. Deodată simţi 
un fior plăcut de răcoare pe umeri şi se uită la cer, 
pe cînd Tit îşi ascutea coasa, şi văzu un nor negru; 
băgă de seamă că plouă. Unii dintre ţărani se duseseră 
să-şi ia cîte o îmbrăcăminte, alții făceau ca Levin şi se 
lăsau ca să-i ploaie. 


Munca înainta. Levin pierduse cu desăvîrşire notiu- 
nea timpului şi a ceasului. Ocupaţia sa, în acest moment, 
îi părea plină de farmec; era o stare de inconstientä, 
în care, liber şi neráspunzátor, uita cu totul ceea ce 
făcea, eu toate că munca lui valora cît a lui Tit. 

în vremea asta, Tit se apropiase de bátrin si cer- 
cetau soarele amîndoi. „De ce-or fi vorbind. ? pentru ce 
nu urmám mai departe ?" isi zise Levin, fárá a se gindi 
că ţăranii munceau de aproape patru ore neîntrerupt, 
şi că era vremea mincárii. 

— Trebuie să îmbucăm ceva, boierule, zise bătrînul. 

— E aşa de tîrziu ? Dacă-i aşa, să mîncăm. 

Levin dete coasa lui Tit şi, trecînd cu ţăranii peste 
întinsele brazde de fîn cosit, pe cari ploaia le udase 
uşor, se duse să-şi caute calul, pe cînd cosaşii scoteau 
plinea de sub sucmanele de pe iarbă. Tocmai atunci băgă 
el de seamă că nu-şi alesese bine timpul şi că fînul era 
să-i fie ud. 

— O să se strice tot, zise el. 

— Nu te teme, boierule : coseşte cu ploaie, usucă cu 
soare, zise bătrînul. 

El îşi încalecă calul şi se duse să-şi ia cafeaua acasă. 

La reîntoarecere, cînd începură iar munca, Levin se 
aşăză între bătrînul cel nalt şi osos, care-l poftise să-i 
fie vecin, şi un ţăran tînăr, însurat de cu toamnă, care 
cosea vara asta pentru întîiaşi dată. 

Bătrînul înainta cu paşi mari şi regulati si cosea 
cu atîta îndemânare că parcă şi-ar fi mişcat braţele fără 
nimic în mînă, umblind ; coasa lui, bine ascuţită, părea 
a lucra singură. 

Levin se puse din nou la treabă; în urma lui venea 
tînărul Mihail, cu părul înnodat deasupra capului cu 
iarbă ; faţa lui tînără părea a munci cu restul trupului; 
dar dacă se uita cineva la el, numaidecît surîdea, şi ar 

fi fost de o mie de ori mai bucuros să moară decît să 
mărturisească că găsea lucrul greu. 


Munca päru lui Levin mai putin ostenitoare in căl- 
dura zilei ; sudoarea îl răcorea, şi soarele, arzîndu-i spa- 
tele, capul şi braţele goale la coate, îi da putere şi ener- 
gie. Momentele de uitare, de inconstiintä, reveneau mai 
des, iar coasa lucra atunci de la sine. Cu adevărat, feri- 


386 


cite momente! Cînd ajungeau la gîrlä, bătrînul, care 
mergea înaintea lui Levin, îşi ştergea coasa cu iarbă udă, 
o spăla în gîrlä şi apoi îi aducea apă să bea. 

— Ce zici de cvasul meu, boierule ? bun, ha? 

Si, în adevăr, Levin socotea că n-a băut niciodată ceva 
mai bun decît această apă încropită, în care înotau fel de 
fel de ierburi, cu o urmă de gust de rugină cum o lăsa 
blidul.de fier al ţăranului. Apoi venea plimbarea domoalá 
şi plină de mulţumire sufletească, cînd, cu coasa de-a 
spinare, îşi putea şterge fruntea, putea respira din plin, 
aruncînd o privire cătră cosaşi, cătră pădure, cătră cîm- 
puri, cu tot coprinsul lor împrejmuitor. Fericitele mo- 
mente de uitare reveneau tot mai des şi coasa părea că 
trage după sine un trup plin de viaţă şi că împlineşte 
ca prin farmec, fără ajutorul gîndirii, lucrarea cea mai 
regulată. în schimb însă, cînd trebuia să se oprească din 
această muncă inconştientă, spre a împrăştia bunăoară 
un muşuroi de pămînt, or a smulge o tufă de măcriş săl- 
batec, întoarcerea la realitate părea penibilă. Pentru bă- 
trîn era o glumă. Cînd da de un mosoroi de pămînt, îl 
strîngea de o parte cu piciorul, de cealaltă cu coasa, şi 
în două-trei lovituri îl gătea. Nimic nu scăpă nevăzut de 
dînsul ; aci o poamă sălbatecă, pe care o mînca sau o 
da lui Levin ; aci un cuib de prepelite, din care bärba- 
tul zbura speriat ; aci o sopîrlä pe care o ridica pe vîr- 
ful coasei, ca pe o furculitä, după ce o arăta tovaräsilor 
săi. Dar pentru Levin şi pentru țăranul cel tînăr, odată 
aprinşi la lucru, le venea cu greu să schimbe mişcarea şi 
să cerceteze pămîntul. 


Timpul trecea astfel fără să bage de seamă, şi deja 
vremea mincárii se apropia. Bătrînul arătă lui stăpînă- 
său copiii, cari, pe jumătate ascunşi de ierburi, soseau 
din toate părțile, aducînd cosaşilor pîine şi ulcioare cu 
cvas, ce păreau prea grele pentru micele lor braţe. 

— Uite sosesc bondarii, zise el, arătînd spre copii; 
si, ridicind mîna în dreptul ochilor, se uită la soare. 

Mai muncirá ce mai munciră, pînă ce bátrinul se opri 
şi zise cu hotärîre 

— Aca să mîncăm, boierule." 


1892 


O SCRISOARE 


Domnul meu, binevoitoarea d-voastră scrisoare din 
urmă, prin care-mi cereti să colaborez la Noua revistă 
română, fie chiar şi numai cu un paragraf din viitorul 
meu roman, dati-mi voie să răspund că aş fi bun bucuros 
să o fac, dacă romanul ar fi complet şi dacă ar fi îm- 
brăcat forma sa definitivă. Cum însă această nouă în- 
cercare a mea (al cărei titlu este îndreptări) näzuieste că- 
tre un ideal, mîngîiat de mine de multă vreme şi încă 
neajuns, vă rog să mă iertati dacă socotesc că nu à venit 
vremea să-l public. E vorba despre o femeie din Transil- 
vania, fiică a unui preot român, trimisă în Bucureşti 
să-şi  desăvîrşească învăţăturile, care, printr-un şir de 
împrejurări, ajunge să se mărite cu un tînăr din socie- 
tatea bucureşteană. Miezul romanului este tocmai înrîu- 
rirea de sănătate morală pe care o aduce fata cu sine în 
destrăbălarea vieţii noastre. 

Nu numai romanul nu e gata, dar cred cá şi ceea ce 
e gata nu e definitiv, deoarece simt că nu cunosc Tran- 
silvania îndestul şi sper să-mi complectez impresiunile 
printr-o călătorie în părţile acelea. 

Cu toate astea, nu e poate fără folos a vă spune cari 
sunt cauzele cari m-au îndemnat să aleg subiectul acesta. 

Ce curios se învîrteşte spiritul omenesc si ce tipicar 
rămîne pururea ! Cînd latiniştii transilvăneni au deştep- 
tat pe cărturarii noştri din deprinderile fanariote şi limba 
grecească, toti oamenii culti ai timpului s-au pornit in- 
tr-acolo ; cînd şcoala de la laşi a început, reacţiunea 


388 


= "D Fei — 


contra latinistilor, toti oamenii culti s-au întors în partea 
asta. Acum parcă a venit vremea să se înceapă o reac- 
tiune contra reactiunei. Pînă acum vreo 20 de ani, foarte 
puțini tineri făcuseră studii serioase de limbă şi paleo- 
grafie slavonă (fără de care nu se pot cerceta izvoarele 
noastre istorice), de limbă maghiară şi turcă. Astăzi, băr- 
bati ca d-nii Bogdan, Onciul, Iorga, Sáineanu (fără a mai 
număra pe cei mai bătrîni şi pe cei mai tineri) cunosc 
bine limba slavonă. Acest fapt, simplu şi îmbucurător în 
sine, a avut, din punct de vedere al obîrşiei limbei romá- 
neşti, un efect neaşteptat: el a fost punctul de plecare 
al unei näzuinte de a explica foarte multe lucruri româ- 
neşti prin cele slavoneşti — după cum latiniştii le expli- 
cau prin cele latineşti. 

Au oare d-l Säineanu, unul dintre lucrătorii serioşi, 
nu face proces lui Rosier* că a pus printre cuvintele 
turceşti din limba română pe cireşe şi vişin, pe cînd, zice 
d-l Şăineanu, ele sunt slavone ?' La drept vorbind, ele 
nu sunt nici turceşti, nici slavone, dar dacă e să fie alt- 
ceva decît latineşti, parcă una e mai mult turcă decît 
slavă. Cirege e neaose a noastră, că doar e latinescul 
cerasum, grecul  Kerásion italianul  ciriegia,  toscanul 
ciliegia, iar în provinciele romane de astăzi se zice cerase 
ca în Oltenia (la cireşile noastre băşicate se zice la Roma 
cerase di carne). Dar presupunînd că vorba n-ar fi de 
origină latină, nu mai puţin o găsim întrebuințată de 
Boccaccio ; prin urmare, e populară într-o limbă neola- 
tină înainte de venirea turcilor sau de raporturile diplo- 
matice dintre slavi şi Republica florentină. Cît despre 
visin si vişină îl găsim în turcescul wis'ne, în germanul 
weschsel, în ibricul viscuja, dar îl găsim şi în italianul 
visciola (citeşte vişola), şi anume îl găsim la Roma, cu 
înțelesul nostru românesc de vişină (în restul Italiei se 
zice marasche = amarasche, ceea ce ar semăna, cu fone- 
tica, cu cireşile amare de la noi; de aici maraschino, 
licoarea cunoscută). Dacă dar găsim vorba noastră româ- 
nească cu acelaşi înţeles în italieneasca de la Roma, 


Convorbiri din nov. 1900, p. 104 (n. D.Z.). 


389 


unde ea a fost pururi rostitá aga, de ce sá nu presu- 
punem cá obirsia ei e in latineasca rusticaná ? 


Cite alte cuvinte neaose románesti nu le gásim in 
italieneasca populará de astázi sau in dialectele ei, fárá 
să le găsim în latina cunoscută ! Aşa, bunăoară, cuvîntul 


caşcaval este italianul cacio-cavallo, exact cacio a ca- 
vallo (brînză ce se pune în sáculete şi se anină pe cai în 
mers, spre a se scurge). Cum a ajuns pînă la noi cacio- 
cavallo ? E admisibil că-l aveau şi romanii din popor, cu 
acelaşi nume, caseus-caballus (de la grecul caballos 
cal de muncă) ?... Cine poate răspunde cu hotärîre ? Dar 
cuvîntul românesc căldură, care se găseşte întocmai în 
italienescul modern căldura şi nu se găseşte sub forma 
aceasta în latină (aestus, calor) ?... Se zice despre epoca 


marelor călduri, nel tempo della gran căldura. Proverb : 
Sau Lorenzo, la gran cäldura, 
Sant' Antonio, la gran freddura, 
L'una e Taltra poco dura. 
Dar apoi cälimäri, moldovenesc cälcmarä, italienesc 


catamajo si calamaro, de la latinescul calamus, care insa 
însemna pană de scris. Dar atîtea altele : întreg, ital. in- 
xero, intiero, lat. integer, iar în dialectul milanez intregh 
(rostit întocmai ca la noi) şi are înţelesul direct de întreg 
şi înțelesul indirect de om stîngaci, care nu ştie ce să facă, 
impacciato ; mătase, ital. matassa (se zice despre un mă- 
nunchi de fire de in, de cînepă, de mătase etc. si se în- 
trebuinteazá la figurat, spre a exprima un lucru incurcat) ; 
măcar, ital. măgari, lat. utinam, grecescul vulgar mag- 
hari sau makari, adică plût à Dieu ; afan (moldovenesc, 
de unde probabil muntenescul avan, cu avan), necaz, 
tristele, intocmai cuvintul italienesc affanno, care propriu 
inseamná respiratie grea si impropriu, durere, grije, ne- 
voie, fără origine comună latină cunoscută (probabil 
arabă); a afunda, ital. affondare, lat. submergere ; allar, 
ital. allare, lat. ara (poate alta ara?): bute, ital. botte, 
lat. dolium. ligneum, grecul vulgar buttis (proverb : nan 
si puo avere la moglia ubbriaca e la botte piena — nu 
poti avea si butea pliná si nevasta beatá) ; ciubote, ital. 
ciaballe (scarpa vechia e lógora) ; a se culca, ital. cori- 
carsi şi colcarsi (forma din urmă putin întrebuințată), 


390 


61 


amindouá de la latinescul barbar culca = săllea ; şi cîte 
şi cîte. 

E, în adevăr, cam răsuflat să mai protestez, în numele 
originei noastre latine, contra acestui curent, şi nici nu 
aş face-o eu, dacă nu ar urma de aci o lipsă de energie 
morală, precum şi o lipsă de siguranţă în judecata gene- 
ratiilor tinere. Cînd tinerii, cetind literatură românească 
populară, văd näzuinta scriitorilor de a dezgropa de prin 
cronicari sau a alege cu preferință din limba vie, sub 
pretext 'de originalitate, toate cuvintele butucănoase, 
slave, turceşti sau unguresti ; cînd citesc articole grave, 
în cari învăţaţi români se trudesc să dovedească, bună- 
oară, că toate numele topice din judeţul Mehedinţi sunt 
maghiare ; cînd geanta latină este obiectul de glumă al 
atîtor literati anemici, se naşte, fireşte, în spiritul tînăru- 
lui îndoiala asupra valorii morale a teoriilor din şcoală. 

îmi aduc aminte de unele aforisme literare ce au în- 
cîntat prima mea tinereţe de scriitor, pe cari studiul şi 
propria experienţă sufletească s-au însărcinat mai pe urmă 
a le reduce la adevărata lor lipsă de valoare. Printre 
aceste, unul mai cu samă mă fermeca, îndemnîndu-mă a 
judecat pripit, a mă rosti cu uşurinţă asupra oamenilor 
şi lucrurilor „Cînd crezi că ţii un adevăr în mînă, des- 
chide mina, să zboare adevărul în lume". Domnul care 
a scris articolul asupra numelor topice din judeţul Me- 
hedinti trebuie să fie un fericit urmaş al aforismului de 
mai sus. Eu îi cer voie să-i spun că aforismul acesta este 
fals şi primejdios. Este fals, fiindcă esze adevăr nu ceea 
ce noi credem că e adevăr, ci ceea ce este adevăr in Sine ; 
este primejdios, fiindcă dacă vei spune fără înconjur 
unui om prost că e prost, te cîrpeşte. 

Adevăr în sine ! Doamne, ce vorbă mare! 


Dar ce este adevăr în sine, afară de adevărurile ma- 


tematice ?... 

Este adevăr în sine că noi, ca popor şi ca stat, avem 
cel mai mare interes ca tînărul să creadă cu putere în 
originea sa latină, să creadă, s-o apere şi s-o venereze. 

Oricare ar fi glumele de prost-gust şi teoriile de 
proastă ştiinţă ce se fac asupra valorii latinitátii, un lu- 
cru rămîne bine dovedit, anume că : toate popoarele de 


391 


rasä latinä sunt astäzi independente, pe cînd popoarele 
slave si germane, nu ! 

Noi, ultimul popor latin din Europa ajuns la neatir- 
nare, avem datoria de a pástra calitátile psiho-fiziologice 
ale rasei noastre daco-latine şi a perpetua nobletea limbii, 
si, pe cit se poate, a traditiunilor romane. Această datorie 
trebuie să fie preocupatiunea noastră din fiecare moment, 
înconjurați cum suntem din toate părţile de popoare ti- 
nere, ce vorbesc alte limbi şi au alte traditiuni. Aceasta 
este raţiunea noastră de a fi la Dunăre. 


Legile cari guvernează decadenta popoarelor sunt re- 
duse astăzi la trei : a) parazitismul social; b) moştenirea 
caracterelor sufleteşti şi c) acţiunea popoarelor noi, cari, 
aducînd alte institutiuni sociale, silesc pe popoarele vechi 
să primească o evolutiune contrarie firei lor. 

Prima şi a doua cauză ar fi prea lungă de expus. 

Pe scurt, se înțelege prin parazitism social starea de 
neactivitate individuală la care duce prea marea bogă- 
tie în clasele de sus şi prea marea sărăcie în clasele de 
jos, prin coruptiunea celor díntii şi anemia celor de-al 
doilea. Această primă lege a ucis toate plutocratiile, în- 
cepând de la cartaginezi pînă în zilele noastre. 

A doua lege decurge din prima : psihologia si psiho-fi- 
ziologia ne arată cari sunt urmările nenorocite ale exce- 
sului de sărăcie în masele poporului şi ale excesului de 
bogăţie în minoritatea lui : degenerescentă în primele şi 
decadentä în ultimele. Din punct de vedere curat psiho- 
logic, s-a constatat că în popoarele degenerate şi deca- 
dente, cele dintii funcțiuni ale creierului cari dispar, în 
virtutea ereditátii regresive, acumulate, sunt tocmai func- 
tiunile nobile si superioare : inventiunea, armonia, fa- 
cultatea abstractivă şi, în alt ordin de idei, voinţa. De 
aceastá disparitiune este strins legatá decadenta tuturor 
popoarelor mari, a grecilor, a romanilor si a italienilor 
Renasterii, in arte, iar de pierderea vointei, decadenta 
lor militará. 

A treia cauză de decadentá, deşi de un caracter ex- 
tern, este cea mai primejdioasá. 

Poporul care se dezvoltá dupä legile mijlocului fizic 
si teluric in care se gäseste si dupä legile ereditátii ca- 
racterelor deja fixate într-însul, ajunge neapărat să-şi 


392 


formeze o individualitate proprie (Matteuzzi). Se întîm- 
plă însă că un popor mai puternic sau mai bine organizat 
milităreşte să-l împiedice în evolutiunea sa morală 
atunci decadenta primului popor este sigură. 

Poporul daco-român (în care romanii au aplicat da- 
cilor această a 3-a lege de decadentä) s-a dezvoltat în 
Carpaţi şi la Dunăre într-un timp lung conform mijlo- 
cului fizic şi caracterelor deja fixate într-însul : avem o 
climă relativ temperată şi un pămînt mănos, s-a dedat la 
păstorit şi la plugărie ; coborîndu-se din două rase răz- 
boinice, s-a bătut pururea şi cu toată lumea. Dar în în- 
tinderea geografică pe care o ocupă, poporul nostru la- 
tin s-a ciocnit cu fel de fel de rase şi de căpcăuni: la 
apus cu hunii, la nord cu slavii, la sud cu bulgarii şi mai 
tîrziu cu turcii, bătîndu-i sau fiind bătuţi. De la huni, 
cari au venit peste dînşii ca popor cuceritor, daco-româ- 
nii din Transilvania au avut multe de suferit, şi dacă o 
decadentä completă şi în toate sensurile nu s-a urmat 
în partea aceasta, o datorăm numai idealismului puter- 
nic ce a hrănit pururea pe fraţii nostri de peste munți 
şi poate mai mult eredității caracterelor daco-romane, fi- 
xate parcă pe vecinicie în femeile transilvănene. Eu ra- 
portam undeva cuvintele din Zstoriile lui Tacit (Brottier) 
asupra femeilor dace : „Bete de ură şi de durere, femeile 
nu vor s-audă, se smucesc din mîinile soldaţilor, nepăsă- 
toare de moarte, gindindu-se numai să împărtăşească 
soarta comună". Aşa este. Cu toate astea, o formă de de- 
cadență s-a urmat. In limbă, în îmbrăcăminte, în obi- 
ceiuri şi, din nenorocire, cîteodată chiar în caractere, rasa 
cuceritoare şi-a pus marca sa. 


Astfel stind lucrurile, drept este să dezgropăm din 
limbă toate mucegaiurile slave sau maghiare, înlăturînd 
sistematic tot ce tine de noblețea rasei noastre? Drept 
este să căutăm noi, românii, a da în mîna vrăjmaşilor 
noştri arme cu cari să se servească împotriva noastră ? 


Adevăruri ! ?.. 

Nimic nu este adevăr absolut, în afară de ştiinţele 
matematice. Numai aritmetica nu este o opţiune. Tot res- 
tul sunt opiniuni. lar de opiniile domnilor cari scriu prin 
gazete nu am nevoie, eu, poporul, care vreau să trăiesc 


393 


dupä legile mele proprii, eu, statul, care vreau sá-1 ajut 
să trăiască astfel şi eu, omul politic, care stau în capul 
statului. 

în popoarele de rasă puternică, totul contribuie la mă- 
rirea şi glorificarea neamului : arte, literatură, istorie. 

După cum am spus în introducerea romanului Viafa 
la țară, naţiunile tinere, intrînd în mişcarea intelectuală, 
sunt parcă orbite de ideile generale, de conceptele socio- 
logice cele mai înaintate, pe cari numai naţiunile conso- 
lidate le pot produce şi experimenta, dar şi acelea în- 
tr-un cîmp restrîns. De aceea şi sunt popoarele tinere 
fără originalitate în arte şi literatură, nule în politică. 

Şi noi trebuie să le întoarcem de la această orbire şi 
să nu sacrificăm niciodată idealul nostru de popor latin 
unor pretinse adevăruri ştiinţifice. Cînd vom fi sfîrşit 
de a ne aduna, putem să ne dedăm şi la acest fel de în- 
deletnicire. 


lată, domnul meu, ce am urmărit în încercările mele 
literare, de cînd sunt bărbat în putere, şi ce urmăresc 
astăzi în noul roman. Viaţa la ţară, Tănase Scatiu, In răz- 
boi au trei teme ce numai în aparenţă sunt diverse ; în 
realitate cîteştrele urmăresc acelaşi scop: întărirea cre- 
dintei în noi înşine. 

Acum, dacă aceste lucrări sunt opere de artă sau nu, 
e o altă chestiune, pe care viitorul o va dezlega. 


Primiti, vá rog, domnul meu, încredințarea prea ose- 
bitei mele consideratiuni. 


Duiliu Zamfirescu 


1901 


ROMANUL ŞI LIMBA ROMÂNA 


Publicînd astăzi în volum al treilea şi ultimul ro- 
man din Viața la fară, mă cred dator a da cititorilor cî- 
teva lămuriri privitoare la limba şi ortografia lui, pre- 
cum şi la limba şi ortografia lucrărilor de imaginatiune 
apărute cam în acelaşi timp cu romanele subsemnatului. 

Cine îşi aduce aminte de cuvintele puse de mine în 
fruntea volumului de Novele, apărut în Editura Socec, la 
1888, acela va putea constata că timp de zece ani am ur- 
mărit cu statornicie dezvoltarea literară a unei limbi ro- 
mánesti, care să împlinească cele trei condițiuni, fără de 
care nu se poate scrie romanul : 

a) să fie limbă vie ; 

b) să fie mlădioasă şi elegantă ; 

c) să fie curată. 

S-ar părea că prima conditiune coprinde în sine pe 
celelalte două. Cu toate astea, practica zilnică ne dove- 
deste cá nu este aşa — deoarece limbă vie este limba 
Parlamentului, impestritatá de neologisme aduse de obi- 
ceiuri străine; limbă vie este limba universităţilor (mai 
cu seamă a celei de litere) pe care terminologia sisteme- 
lor filozofice moderne o face să fie neinteleasá chiar pu- 
blicului cult; limbă vie este limba baroului, a advocatilor, 
a judecătorilor şi grefierilor (redactorii — cît de puţini 
literari ! — ai sentintelor) ; limbă vie este limba milita- 
rilor, a soldaţilor ieşiţi din serviri, cari duc cu dînşii la 
țară o mulţime de cuvinte pocite şi comice, aduse de 


395 


reglementele scolare din Fontainebleau, Saumur si altele ; 
limbá vie este limba cluburilor, limba gazetarilor zefle- 
misti, limba modistelor etc., etc., etc. Toate acestea sint 
părţi eterogene ale unei limbi vorbite, cari însă rămîn 
fragmentare, nu se înţeleg totdeauna între ele şi, mai 
cu seamă, sînt cu totul necunoscute poporului ; toate aces- 
tea alcătuiesc o limbă vie, care însă nu e nici mlădioasă, 
nici elegantă şi mai ales nu e curată. 

Acum 30—40 de ani, noi n-aveam nici Parlament, nici 
Universitate serioasă şi complectă, nici magistrati şi avo- 
cati cu studii făcute în străinătate, nici militari, nici clu- 
buri, nici gazete, nici modiste ; sau, putinul ce-l aveam, 
în materie de armată şi de mode, era şi atunci cufundat în 
ranguri, stofe şi deprinderi tot străine. Prin urmare, nu 
putem pretinde să fi avut numele românesc cînd n-aveam 
lucrul. 

Dar — ce e mai curios ! — noi avem, pe de altă parte, 
o limbă literară, curată, elegantă, care, cu toate astea, 
nu e vie. 

E poate nevoie de înțelesul vorbei viu in materie de 
limbă. 

în chimie, molecula organică este aceea care, pusă în 
atingere cu o altă moleculă, o absoarbe, îşi măreşte vo- 
lumul şi nu-şi schimbă forma; este, dimpotrivă, anor- 
ganică aceea care, pusă în atingere cu o altă moleculă, se 
contopeşte cu dînsa, îşi schimbă forma, dînd naştere unui 
al 3-lea corp. 

Tot astfel este în literatură o limbă care, pusă în con- 
tact cu o limbă sau numai cu părți dintr-însa, o absoarbe, 
îşi măreşte volumul şi nu-şi schimbă forma; şi dimpo- 
trivă, este aceea care, pusă în atingere cu o altă limbă 
sau numai cu părți dintr-însa, se contopeste cu aceea, 
îşi schimbă forma, dînd naştere unei limbi nouă. 

în general, orce limbă vorbită, fie orcît de rudimen- 
tară, orcît de nearmonică, este o limbă vie. 

Vaugelas,' însărcinat să facă Dicţionarul Academiei 
Franceze, nu ştie de unde să înceapă. Deodată bagă de 
seamă că oamenii din vremea sa vorbesc cu mult mai bine 
decît scriu. După oarecare chibzuinţă, Vaugelas găseşte 
că e firesc să fie aşa, „căci la urma urmei, cuvîntul ros- 
tit este cel dintîi în rang, deoarece cuvîntul scris nu este 


396 


RP 


— — m o — m E 


decit imagina celui vorbit, dupá cum cel vorbit este ima- 
gina gindirei". 

Se poate afirma ca un adevár absolut, cá intotdeauna 
şi peste tot oamenii vorbesc mai frumos decît scriu. Şi 
cînd scriu foarte frumos, graiul lor este incomparabil mai 
frumos decît scrisul. Toată istoria este de față : la greci, 
la romani, în evul mediu, în Renastere, în epoca mo- 
dernă: Şi dacă de la Pericles şi Demostene, la Cicerone şi 
Caesar, la Savonarola” şi Calvin, la Bossuet' si Mira- 
beau, "Ia Pitt‘ şi Fox,’ la Gambetta si Gladstone,' dis- 
cursurile rămase nu ne par superioare literaturei scrise, 
cauza este că tocmai cuvîntul vorbit a pierit şi a rămas 
numai imagina lui (cum o numeşte Vaugelas). 

în limba vorbită, ca în molecula organică, pot intra 
uneori cuvinte străine. Dacă aceste cuvinte, cu totul 
nouă, fără nici un raport din trecut, nici etimologic, nici 
fonetic, răspund unei adevărate trebuinte sufleteşti a po- 
porului, ele sînt primite, şi bine primite, şi rămîn în 
limbă. 

Şi, dimpotrivă, sînt cuvinte vechi, scoase din însuşi 
trecutul limbei, unele pline de armonie, altele evocative, 
pe cari în general scriitorii şi poeţii decadenti, anemiati 
de sfortäri neputincioase de a produce, le dezgroapä din 
cronicari, de prin documente prăfuite, spre a da o fru- 
musete înşelătoare limbei. Pe acestea, limba vie nu le 
primeşte ; ele nu intră cu nici un pret în graiul vorbit, 
ci, împerecheate cît de frumos, stau deoparte, în poe- 
zii curioase, atrăgătoare chiar, în novele pline de parfum, 
pe cari, după ce le-ai cent, rămîi ca un om care, obosit 
de a privi printr-un monoclu, spre a fi de modă, îl aruncă 
din ochi şi aşteaptă să-şi odihnească nervul, spre a vedea 
lumea din nou cu privirea sa firească. 


Această limbă, curată, elegantă, este limba moartă de 
care vorbeam mai sus şi, din nenorocire, aproape sin- 
gura care e bine primită la noi si trece drept literară. 

Să luăm cîteva exemple. 

Lăsînd deocamdată la o parte pe critici, scriitorii vre- 
murilor noastre, acei cari peste 50 de ani vor fi răspun- 
zători de calea pe care au îndrumat limba, sînt : Alecsan- 
dri, Eminescu, Odobescu, Hîjdău, lacob Negruzzi, Toci- 
lescu, Urechiă, Creangă, Naum, Caragiali, OUănescu, 


397 


Serbánescu, Barbu Ştefănescu, Vlahuţă, Coşbuc, Iorga, 
Slavici, Xenopol Al. şi Xenopol N., Popovici-Bänäteanul, 
Tr. Demetrescu, Teleor şi alţi cîţiva, unii tineri, alţii 
bătrîni, alţii morti, mai toti oameni de un talent real. 

Despre unul din aceştia, Popovici-Bänäteanul, scrie, 
în Convorbirile din 1 oct. 1895, un iubit şi mare maestru, 
cel mai echilibrat şi mai estetic scriitor de pînă astăzi 
„De la început ne-a încîntat cumpătarea, aş zice liniştea 
intensivă a stilului, plastica descriere a amănuntelor şi 
acea limbă adevărat românească, plină de miez, care mai 
ales pe cei deprinşi şi cu alte limbi îi trezeşte ca din vis 
şi le dă impresia unei viete sufleteşti de cea mai mare 
adîncime a simtirei". 

Si, in adevăr, aşa este, pentru bucăţile citate de d 
Maiorescu. 

Dar sá presupunem cá cititorul n-ar fi fost pregátit 
de paginile încîntătoare ale criticului, din cari sunt ex- 
trase rindurile de mai sus, ci ar fi deschis singur novela 
In lume si ar fi citit paragraful urmátor 

„Se lăsase ger greu si Timisul inghetase. Opincarii, 
pentru ca sá poatá sinälui si scoate pieile din apä, tre- 
buiau sä-si facá produc. intr-o dimineatá, Sandu, incál- 
tat cu cizmele mari, de lucru, táia bura deasá si venea la 
Timiş să sináluiascá un rind de piei. După el sagärtul adu- 
cea in roabá butucul, capra, sinäläul si douá toporase ca 
sá spargá gheata. Fácurá producul $1 Sandu rámas singur, 
intepeni un cap al butucului de pociumb, sub cellalt asezá 
bine capra, dezlegá douá piei, le puse pe butuc una peste 
alta si incepu sá lucreze." 

Ar fi neonest a nu spune numaideeit cá aci se descrie 
viata mestesugarilor din Banat si cá mai toate cuvintele 
ca sinäläul, producul, şagărtul, pociumbul sunt tálmácite 
in note. Cu toate acestea, nu e mai putin adevárat cá la ce- 
tirea unei asemenea limbi te prinde un fel de jená, ca si 
cum te-ai găsi deodată în fata unui prieten, pe care-l 
ştiai om cumsecade şi care lucrează acum pe scena unui 
teatru de bilci. Ce sint bazaconiele astea ! ?... 

Dar sá citám mai departe 


„Sandu era otelit şi dedat cu frigul, dar oricît de re- 
pede lucra, răsuflarea i se sleise (în loc de i se sleia) şi 
mîinile i se intepeneau. La început mai rar, in urmă tot 


Re bei Fi Ft 


La Ei N Fon 


mai des misca din picioare, punea sinäläul pe butuc, îsi 
sufla in palmi si minele încrucişîndu-şi (in loc de fncruci- 
şîndu-şi mínile, lovea cu dreapta subsuoara stînga iar cu 
stînga subsuoara dreaptă, ca să-i (in loc de să-şi) încăl- 
zească sîngele, pe cînd ochii-i lăcrămau de ger. în jurul 
lui, linişte îngheţată. Numai vijiitul apei cînd întorcea pie- 
lea îl făcea parcă să simtă şi mai mult asprimea iernii. De 
lucrat însă lucra, deşi încet şi aproape fără spor. Era cam 
pe la ameazi şi el sináluise 5 piei, cînd scîrtiitul zăpezii de 
pe fărmure îl făcu să-şi ridice capul. 

Sinălăul îl scápá din mînă ; pe fărmure Ana, c-o ulcicá 
astupată în mînă, îi dete -«bun lucru». Sandu nu ştia ce 
să-i răspundă. 

— Vină, uite ţi-am adus un pic de vin fiert, că mama 
s-a dus de-acasă şi ţi-o fi frig... 

Sandu ieşi la färmure şi abia tinea ulcica în mînă. 

— iti mulţumesc, zise el cu gura, dar cu ochii şi-a 
spus inima (în loc de îşi spunea inima). 

Ana îşi plecă privirea în jos 

— Bea iute, grăi încet de nici ea n-ar fi auzit, că nu 
pot să stau mult. 

Sandu bău vinul. 

— Ano, d-şoară Ano..." 

Am reprodus, cinstit, o scená fárá pociumburi. Eu 
márturisesc cá la cetirea unei asemenea limbi nu má 
simt £rezit ca dintr-un vis, ci imi pare cá visez cu ochii 
deschisi. Unde träieste o asemenea lume ? care vorbeste 
o astfel de limbă, cu fármure in loc de färm şi inversiuni 
nemtesti ca mîinile încrucişindu-şi şi bun lucru, in loc 
de urarea românească lucru bun (ca rămas bun, drum 
bun, noroc bun) ? in care o calfá de opincar zice fetei 
»maiostorului" sáu domnişoară Ano ? 

Si, cu toate acestea, nu mai incape indoialá cá o 
asemenea lume, cu astfel de limbá si astfel de calfe, trá- 
ieste. 

Dar pentru noi, românii din România liberä, acei ce 
alcätuim tulpina puternicä din care creste un popor de 
sine-stätätor ; pentru noi, cari vrem sä ne dezvoltäm cu 
individualitatea noastră ; cari nu primim amestecul fätis 
al nimánui in treburile noastre ; pentru noi, cari credem 
cá am ieşit, în multe, din faza copilăriei şi cari mai cu 


399 


seamä vrem sä läsäm urmasilor un grai în care sä poatä 
gindi in libertate — pentru noi, atingätoarea istorioará a 
lui Popovici-Bánáteanul poate, cel mai mult, sá ne facá 
sá regretám cá e scrisá de un om de talent intr-o limbá 
atît de ciudată. Dar a admira şi mai ales a primi un ase- 


menea grai ca adevărata limbă românească — nu ` 
Să-mi dea voie iubitul maestru (şi să mă ierte că 
nu-l pot chema  ,maiostor", după adevărata limbă romä- 


nească) să-l întreb, cu tot respectul ce i-l port, de ce nu 
face nici o încercare de a-şi însuşi o asemenea limbă, ci 
rămîne la forma definitivă a admirabilului grai în care 
sunt scrise Notele istorice, pe cari le pune ca introducere 
la Discursurile sale ?... în treacăt, fiindcă e vorba de 
limbă, eu cred că nestatornicul nostru grai literar şi-a 
găsit forma definitivă în care se va scrie de acum istoria 
mulțumită acestor Note clasice ca stil, în care, din feri- 
cire, nu se întîlneşte nimic din minunätiile de mai sus. 

Şi tot un astfel de scriitor de talent este d-l Grigoro- 
vitza,' cu deosebire numai cá, in loc de a fi bănăţean, 
este bucovinean. Despre Jupînul Toiba al său (no. III din 
Artă şi literatură română, p. 194—195), autorul ne spune 
că este chip şi grai din Bucovina. Poate că n-avea ne- 
voie să ne-o mai spună, decît doar pentru chip. întru 
cît priveşte graiul, inteleserám cá el e din Bucovina sau 
din altă parte locuită de români, dar nu din România li- 
beră. Se pare că autorul, punînd pe lîngă titlu această 
explicare, a voit să arate că îşi dă seama el însuşi de 
marea deosebire ce este între limba vie a țării româneşti 
şi limba dialectelor. Se înţelege cá chaiderul, harharül, 
iarmurca, carabuşca sunt cuvinte dialectale cari, ca şi la 
Popovici-Bänäteanul, nu ne-ar supăra, dacă pe ascun- 
sele nu ar năzui către originalitate. 

E ciudat fenomenul acesta — căutarea originalității 
cuvintelor — într-o literatură atît de tînără ca a noas- 
tră ! El e semnul cel mai caracteristic al decadentii şi 
decadenta la noi e un nonsens, deoarece, ca să cazi, tre- 
buie să fii sus. 

Näzuinta către originalitate face pe d-l Grigorovitza 
să ne spună că jidovul Anhauch era coboritor din odrasla 
semintiei lui Levi şi mai era cărturar învăţat. A te cobori 


400 


din odrasla unei semintii este a face cultură intensivă de 
oameni, iar cărturar învățat este un pleonasm zadarnic... 
dacă n-o fi vorbă goală. 

Am citit cu plăcere pe Jupînul Toiba, fiindcă, din 
punct de vedere al observărilor sufleteşti, tipul e bun. 
Ceea ce nu e bun, sau mai exact, ceea ce nu e destul de 
bun, fiindcă nu e nici sincer dialectal, nici curat româ- 
nesc, e stilul. 

Tot cam acelaşi lucru s-ar putea spune de d. Slavici, 
care şi-a închipuit toată viaţa că a scris în adevăratul 
grai al poporului şi că ne-a dat psihologia adevăratei iu- 
biri poporane. 

Eu însumi am fost victima iluziei d-lui Slavici, cît a 
ținut acordul acela de sentimentalism țărănesc fals. Si 
chiar astăzi citesc cu plăcere unele din novelele d-sale, 
dezgustat de grozăvia realismului literar modern, precum 
mai citesc unele romane de George Sand sau de Ouida.'” 
Fiindcă d-1 Slavici este un romantic în toată puterea cu- 
vintului, semánind intru aceasta cu George Sand — dar 
numai întru aceasta, deoarece nu are nici fantazia, nici 
mai ales limba autorului francez. 

Márturisesc cá poate dacá d-1 Slavici nu scria pe Gas- 
par Graziani, nu m-aş fi întors să recitesc novelele 
sale, ci ar fi urmat să-mi fluture în minte adierea dul- 
ceagă si rătăcită a timpului cînd bintuia prin cărți me- 
lancolia ţărănească. Dar de la Gaspar Graziani am rămas 
cu o impresie atît de puternică de neadevăr sufletesc, de 
limbă convenţională, de repetire de cuvinte alcătuite în- 
tr-adins, încît m-am întoîis, cu oarecare interes şi cu 
mare temere către novele... 

Şi tot cam aşa este d-l Coşbuc. 

Eu recunosc în cîteva din bucăţile sale de la început 
un adevărat suflu poetic şi, fiindcă se prezintă ocazia, 
trebuie să spun că sînt una dintre puţinele persoane ce se 
bucură de activitatea acestui scriitor şi mai cu seamă 
de rezerva în care trăieşte. 

Dar, fiind vorba de roman şi limba românească, tre- 
buie să spun limpede că în limba românească a d-lui Coş- 
buc absolut nu s-ar putea scrie un roman. De ce ? Fiindcă 
este în parte limbă dialectală şi în parte limbă moartă. 


401 


Cu alte cuvinte, limbä cu sintaxá stráiná in unele con- 
structiuni si cu material dezgropat din cronicari. 

In Fire de tort, d-1 Cosbuc se crede dator sá ráspundá 
d-lui Lazu,'' care ii aducea vină cá a tradus unele poezii 
din autori străini, fără s-o spună. Era în dreptul său să 
răspundă şi era o minunată ocazie să ne arate, în proză, 
felul său firesc de a vorbi. Fiecare ştie că mai ales în 
chestiuni personale se dá pe faţă fondul sufletesc al omu- 
lui şi modul său natural de a se exprima. 

Ei bine, apărarea d-lui Coşbuc e atît de slabă, atît de 
copilărească, iar limba sa atît de trivială, încît rámii cu 
impresia că unui este autorul poezielor şi altul al prozei. 


Dar apoi literatura sa oficială !... 


Se pare că Ministeriul Instrucțiunii Publice, insufletit 
de gîndul bun de a răspîndi la ţară o Zstorie poporană a 
războiului din 1877, a însărcinat pe d-l Coşbuc s-o scrie. 
D-sa a scris-o, iar dăscălimea a cumpărat-o. O fi cetit-o 
sau nu, nu ştiu. Eu însă am cetit-o şi afirm că niciodată 
nu s-a scris ceva mai fals în ţara noastră, fals prin fon- 
dul sufletesc al limbei, fals prin imaginele triviale ale 
gindirei, fals prin avîntul grosolan al unui eroism de 
comandă. 


Pentru orce om serios şi nepărtinitor este evident că 
fraza d-lui Coşbuc nu face parte întotdeauna din meca- 
nica limbei româneşti. Sintaxa noastră este sincronică cu 
evenimentele lumei ; de aceea, cuvintele urmează în frază 
ordinea lucrurilor din natură : materia aotionantä, actiu- 
nea şi materia acționată sau : subiectul, verbul şi com- 
plementul direct. 


In limba noastră toate inversiunile sînt nenaturale şi 
dovedesc lipsă de luciditate, dar mai nenaturală decît 
toate este aceea care pune verbul la sfîrşit. Şi, din ne- 
norocire, tocmai acest fel de inversiune se găseşte în 
limba d-lui Coşbuc — datorită, desigur, deprinderii de a 
gîndi in nemteste. 


Că limba noastră veche e plină de inversiuni, nu mai 
încape îndoială. Dar să nu se uite că limba veche ce a 
ajuns pînă la noi, pe calea documentelor, e tocmai limba 
cărturarilor, limba scrisă. Şi să se noteze că printre 
aceste documente, cele mai rele, acelea în care graiul e 


402 


mai muncit, sînt traducerile din slavoneşte şi din gre- 
ceste, psaltirele şi, în general, cărțile bisericeşti ; pe cînd 
cronicarii (din punct de vedere al sintaxei) sînt cu mult 
superiori. 

Dar, pentru Dumnezeu ! ce avem noi să căutăm în 
cronicari şi-n psaltiri limba strămoşească !... 

N-o găsim în cronica vie a vieţii poporului ? Nu se 
coboară trecutul în prezent pe calea generatiunilor ? Au 
s-a schimbat graiul poporului  într-atît încît să avem 
nevoie de dovezi scrise despre felul cum se vorbea acum 
300 de ani? 


Şi chiar de am avea asemenea nevoi, documentele şi 
cronicarii nu ne-ar servi la nimic, fiindcă aceştia nu vor- 
besc niciodată limba poporului. Ba unii dintr-înşii, igno- 
ranti chiar cînd sînt oameni cumsecade, ne încurcă gratis. 
Aşa, bunăoară, cuvîntul venetic, întrebuințat de Nicul- 
cea, „la tara Moreei, ce o ţineau veneticii", spre a indica 
pe venetieni, este o gresalá de limbá cOmisá de autorul 
román, care, gásind la indeminá vorba venetic, cu in- 
telesul ei general de străin vagabond, a aplicat-o aces- 
tor stráini venetiani, prin similitudine foneticá, pe cînd 
în realitate venetic este latinescul adventitius, italienes- 
cul veneticcio, care înseamnă curat : venit din altă parte 
si despretuit. Un om venit din părţile Veneţiei trebuia 
să se cheme venețian, cum se zice ungurean, moldovean, 
transilvănean etc. 


Fără a merge atît de departe ca unii străini (Schlei- 
cher © citat de Breal''), care afirmă că perfecțiunea lim- 
bei trebuie căutată în trecutul cel mai depărtat, că de 
îndată ce un popor intră în istorie şi începe a avea o li- 
teratură, decadenta bate la use, totuşi, un lucru e sigur, 
anume că, la noi bunăoară, nimeni, dar hotäritor nimeni 
nu scrie cum vorbeşte poporul. Nici chiar Ispirescu şi 
Creangă, cei ce s-au apropiat mai mult decît toti de gra- 
iul poporan, nu ne dau din psihologia limbei ţărăneşti 
decît : cel dintăi, forma poveştilor, prin urmare a unei 
limbi de sărbătoare, în care fantazia îmbracă graiul în 
pompa imaginelor, iar cel de al doilea forma satirei, par- 
tea sugubatä a limbei, cum ar numi-o el, fiindcă asta 
rămăsese, sufleteste, din ţăranul de altădată, în popa 


403 


ráspopit care scrie : ironia cátre sine insugi si cátre se- 
menii sái. 

Şi lucrul e firesc. De îndată ce plugarul se duce la 
şcoală ca să înveţe să scrie şi, cu cît se duce mai mult, 
cu atîta încetează mai sigur de a gîndi ca plugarii. Lu- 
crul merge aşa de departe, încît ţăranul, el însuşi, cînd 
prinde a istorisi unui stiutor de carte basmele sau le- 
gendele sale, se încurcă şi le falsifică. 

lată, ca exemplu de felul cum trece limba din gene- 
ratie în generaţie (la cărturari), două versete din David, 
urmărite în psaltirele noastre. Se va vedea că perfec- 
tiunea limbei literare merge în sens invers cu a limbei 
vorbite (dacă Schleicher are dreptate) : 

Psaltirea scheianä, 1482 : 


3 — $i hi-va ca lemnul rásádit lingá iesitul apei ce rodul sáu 
dă în vremea sa şi frunza lui nu cade si toată cîtă se face 
dospeste. 

4 — No asa, necuratilor, no asa, ci ca pulberea ce o mätora 
vintul de in fata pámintului. 


Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1671—86) : 
(amîndouă editiunea Bianu) 
3 — Şi va fi ca pomul lîngă apă 
Carele de roadă nu să scapă 
Şi frunza sa încă nu-ş va piarde 
Ce pe toată vriamea va sta viarde. 
Şi de cîte lucrează-i sporeaşte 
Şi agonisita lui va creaşte. 
4 — Iară voi necuratii ca pleava 
De sîrg veti cunoaste-và isprava 
Cind s^a vintura dintr-are pravul 
Vä veti duce cum se duce spravul 
$i cu griul nu-ti cádea-n fátare 
Ce vet fi suflati cu spulbärare. 


Psaltirea din Buzău : 


3 — Si va fi oa un pom rásádit lingá izvoarele apelor, 
carele rodul sáu va da în vreamea sa si frunza lui nu 
va cádea si toate oricite va face vor spori. 

4 — Nu aşa, necredinciosii, nu aşa ; ci ca praful ce îl spulberă 
vintul de pre fata pámintului. 


Psaltirea din 1895, aprobatá de Sinod : 


(exact acelaşi text ca cea precedentă). 


Cu cit ne apropiam mai mult de timpurile noastre, cu 
atit poetica imagine a regelui David se intelege mai bine. 
în Psaltirea scheiand, „lemnul rásádit lîngă ieşitul apei" 
e prozaic ; în Dosoftei „pomul lîngă apă" e ceva mai bine, 
deşi „carele de roadă nu se scapă" e tot aşa de puţin 
poetic., La Psaltirea din Buzău, forma devine modernă 
„şi va fi ca un pom răsădit lîngă izvoarele apelor". Mi- 
nunat. Mă mir că Psaltirea din '95 nu a schimbat arha- 
ismul „carele rodul său va da în vremea sa”. Expresiu- 
nea în vremea sa e un pleonasm zadarnic, fără frumuseţea 
arhaică a lui careZe. Forma din limbele străine „qui rend 
son fruit en sa saison", „îl quale rende il suo frutto nella 
sua stagione" nu se pot traduce în neolatina românească 
„ce rodul său va da în vremea sa”, ci „carele rodul său 
va da la vreme”. Numai aşa gîndirea cîştigă în frumuseţe, 
fără să piardă din arhaism. 

Ca să se vadă şi mai bine ce vrea să zică limbă cu- 
rată românească (din punct de vedere al cuvintelor) şi 
totuşi limbă moartă, ca tehnică, iată un document ofi- 
cial din 1837 : 

»Doclad la Sfat. — Secţia al 3-a. No. 19.894, 1837, 
Octomvrie 1 (Moldova). 

Pircálábiea Galati, prin raportul de supt no. 10.699, 
cerind dezlegare dacá boierii acei ce numai ranguri au, 
iar moşii nu, si nici impáminteniti sînt, precum şi acei 
ce au şi moşii dar impáminteniti nu sînt, pot avea drep- 
tatea adeväratilor pămînteni boieri, a fi alegători de 
deputaţi, pentru că aseminea se găsesc la ţinutul acela 
cîteva fete, de pildă căminarul Panaite Malaxa şi serdarul 
Ioan Polidor i alţii ce sunt trăitori în Galaţi, însă fără 
moşii de veci şi neimpáminteniti sau luminarea sa beiza- 
dea Dimitrie Moruzu ce are moşie în ţinutul acela, iar 
împămîntenit nu este, aseminea şi isprávnicia Faldului, 
prin raportul cu no. 4.859, arată că s-ar fi făcut pro- 
punere de către uniea din boierii tinutasi că ar urma 
îndoială pentru unele din persoane dacă însuşesc toate 
atributurile cerşute şi anume pentru d-lor căminarul Las- 
carachi Mihalachi, prezidentul judecătoriei, medelnicerul 


405 


Grigorascu Codreanu, cilen, medelnicerul Dumitrache Lu- 
pascu, derector, Alecu Haciul. fiul räposatului medelni- 
cerul Haciu, reghistrator judecätoriei, paharnicul Miha- 
lachi Chinezu, Grigori şi Costachi, fraţii Gäluscestii, fii 
ai răposatului pitar Carp Găluşcă, dumnealui comisul 
Costachi Cozadin, sub cuvînt că cei întîi patru mădulari 
a judecătoriei nu ar fi cu läcuintä statornică în ţinut, cei 
al doilea tot supt aseminea cuvînt, fraţii Gäluscestii cá 
fiind cu totul săraci şi nevoiţi a-şi închipui vietuirea cu 
lucrarea pămîntului la care se întrebuinţează de multe 
ori cu mînele lor, ar fi o înjosire pentru ceilalți alegători 
a şedea împreună la masa alegerei şi pentru cei după 
urmă că ar fi de nație grec; iar intimpinárile din partea 
insemnatilor, întăi cáminarul Lascarachi, care de 6 ani 
se află petrecind în Huşi, cá au hotărît a se statornici in 
acest tinut si depártindu-se de dreptate a fi alegátor aiu- 
rea, cere a i se pástra acest drif pentru acel tinut etc., 
iar pentru fratii Gäluscesti, Isprávnicia face de-a dreptul 
întrebarea dacă sărăcia şi lipsa de straie strălucite le 
poate ridica dreptate a se cunoaşte în calitaua de alegă- 
tori cînd au însuşirile cerşute de litera V etc. 

Aceste dar împrejurări, Departamentul, cu căzută 
cinste, aducîndu-le cunostintei sfatului, pofteşte a i se 
împărtăşi fără întîrziere cuvenita «dezlegare etc.». 

Ministru şi cavaler, Const. Cânta, logofăt" 

în acest document, afară de cîteva expresiuni ciudate, 
ca atributurile,  cerşute, reghistrator,  mădular etc, totul 
este românesc neaos, ba chiar frumos, ca nevoiți a-şi în- 
chipui  vietuirea cu lucrarea pămîntului si totuşi totul 
este mort ; după cum moarte sunt pentru vecie ciudäte- 
niele acelor timpuri, cînd pe izvodul boerilor alegători, 
fiecare scria cam aşa : 

D. Logofăt Sturza. Fiind pătimaş nu pot veni 

(S.) Sturza logofăt. 

js D C. Mavrocordat. Au văzut şi n-au voit 
a iscăli. 
sănătos 
voi veni. 
js x Dracachi Roset. Am vázut si eram bolnav. 
lar boierii cari, „la 31 a curgátoarei luni aveau să se 
adune la palatul ocîrmuirei la 9 ceasuri evropienesti di- 


„ Vornic Ioniță Paladi. Am văzut si fiind 


406 


I 
f* 


= =. 


Loan 


mineata, unde urma a fi intrunirea corposurilor alegá- 
toare in Capitalie a mádularilor Obstestei Adunări", s-au 
si adunat, in numár de 84 alegátori. Pentru acesti 84 
alegători erau 73 candidaţi! !... 

Acestea, toate, din mila Domnului, sunt lucruri moarte, 
lucruri, oameni, obiceiuri şi limbă. Orcît suntem noi de 
nedeprinşi, noi cei de astăzi, cu jocul elegant al guver- 
nului reprezentativ, tot nu dăm 73 de candidaţi la 84 
de alegători si tot  mădularii noştri nu se mai întrunesc 
în corposuri. 


Dar dacă o asemenea limbă este moartă, oare putem 
admite în literatură toate scîlciiturile moderne, toate 
mahalagismele, cari, sub cuvînt că sunt vii, vor să-şi 
deschidă drum către viaţa trainică ? Nicidecum. 

într-un ziar din laşi care, dealtminteri, pare condus 
de un om plin de curagiu în politică, în Evenimentul,” 
se publică, aproape în fiecare număr, o coloană de lite- 
ratură. Grozăviele ce se tipăresc în această foaie nu au 
fost întrecute pînă astăzi nici chiar de Luceafărul d-lui 
Dănălache din urbea Focşani. 

Vom vedea numaidecit Siluerele Evenimentului. 

Dulcegăria necuviincioasă a expresielor, lipsa celor 
mai elementare reguli de gramatică, platitudinea imagi- 
nilor, slugărnicia intentielor, te fac să crezi că redacta- 
rea părţii literare a acestui ziar este lăsată pe mîna unor 
jidan aşi fugiţi de la şcoală. 

Dar cine se ocupă de literatura Evenimentelor ? 

Se ocupă. 

în fiecare colt al Moldovei de sus, Melanitele, Con- 
stansele şi alte asemenea dihănii, cari se găsesc turnate 
la jurnal, aşteaptă Evenimentul ca pînea caldă. Fiecare 
jidănaş, căruia îi moare balabusta sau care îşi mărită 
fata, are drept la o corespondență. Şi Doamne apără de 
corespondentele acestea! Descrierea rochielor, numele 
colorilor, comparatiele, glumele, ochii, gurile, pieptănă- 
turile bostonezelor sunt amestecate şi făcăluite într-o 
limbă românească pe care, probabil, numai la ieşirea din 
sinagogă o poţi auzi. 

E în adevăr curios cum, de la un cîrd de vreme în- 
coace, a apărut pe arena publicității o serie de scriitori 


407 


si de critici rái, cari au devenit de o suficientá revoltä- 
toare. Nu erau destul critici din coloana a S-a a ziarelor, 
de religiune ortodoxă şi de naţionalitate bucureşteană !... 
Mai trebuie şi jidani de la laşi! Îmi inchipuiesc că fap- 
tul acestora se datoreşte siguranţei ce au de a nu fi luaţi 
în răspăr de nimeni. După cum se vede, psihologia e res- 
pectată : frica s-a dus, sireaca ! 
Şi iată acum siluetele : 


„SILUETE 


Din prezent vezi de trăieşte 
Şi presentu-ti dă răgaz 

Dar Iară de dureri, ce-i viaţa 
Decît un gol privaz. 


A.S. 


O chátaine mignoná inzestratá de la naturá cu niste 
ochi scinteitori amorosi ; o singurá privire de a lor te 
fascineazá, te perz inaintea acestui idol, cu o gurá miti- 
ticá incadratá de nigte buze mici, roze, care cind zim- 
beste lasä sá se strevadá 2 siruri de márgáritare albe ca 
sedeful. 


Micá de staturá, un corp mládios, o talie zveltá foarte 
subtiricá, iti face aparenta unui ingeras micut cázut din 
ceruri. Foarte inteligentá, un caracter blind, dulce, prea 
frans, cum rar mai poti gási in zilele noastre ; desi nu- 
márá 20 de primáveri deja e dezgustatá de lumea care 
o înconjoară, de-abia ieşită de pe băncile scoalei, azi 
ocupă un post de institutoară într-un orăşel frumos, însă 
dă prea multă importanță menirei ei, se oboseşte prea 
mult, o sfătuiesc să fie mai egoistă în timpurile actuale. 


Adoră dansul la nebunie, o bostoneusă perfectă, are o 
voce aşa de drăguță şi de seducătoare, încît ar trebui să 
fii de peatră, ca acele tonuri să nu te transporte în alte 
lumi, pline numai de idealuri; în orele libere se ocupă 
cu literatura. 

Semne destinctive : Are un respectabil «grain de 
beauté» pe frunte ; cînd e tristä spune la toti «lasä-mä, 
lasá-má». 


Vinnette '' 


.Meianita B. 


Folticeni 


Dacá natura isi greseste citeodatá rolul in persoana 
sexului ce a ales, de astá datá, insá, a reprezentat intr-un 
mod admirabil sexul frumos in persoana Melanitei. 

O blondiná de toatá frumusetea, poate chiar cea mai 
frumoasă din rivalele ei. Ochi mari şi frumoşi lasă amin- 
tiri dulci pentru cel ce le-a zárit o datá, gurita micá si 
atrăgătoare, încît multi ar da o avere întreagă să îi fure 
o sărutare măcar din somn din părul lung şi mătăsos îşi 
face o astfel de frizură cá îi dă infátosarea unei cochete 
vieneze. 

Exteriorul îl are aşa de perfect că orce pictor de mare 
talent îi ar solicita în genunchi onoarea şi fericirea de a-i 
fi ca model pentru un cap de operă de pictură. 

Ştie că e frumoasă, ceea ce o face mîndră ca o ducesă. 

Citeşte mult, în special literatura germană, fiindcă stu- 
diile şi le-a făcut în Viena. 

Semne particulare : Acasă, pe stradă, în societate şi 
pretutindeni e nedespártitá de amica ei d-soara Zoller. 

Rohr” 


.Constance E. 


Botoşani 


De-or trece anii cum trecură. 

Ea tot mai mult îmi va place. 

Căci în întreaga ei făptură 

E un «nu ştiu cum» şi un «ştiu ce»-. 


Incontestabil, cea mai superbă şi splendidă stea de pe 
încîntătorul firmament al frumusetilor botoşenence ; di- 
vina şi ravisanta Constance are atît farmec în ochii ei scîn- 
teietori, atîta candoare în nespus de încîntătoarea si ado- 
rabila ei figură, încît de la prima vedere te subjugă fă- 
cînd din tine sclavul ei pe vecie si încîntîndu-te în lan- 
turile cele mai inatacabile ale amorului. 


409 


întrunind în cel mai înalt grad frumuseţe la toate 
celelalte calități ale unui ideal desävîrsit, această Venus 
a timpurilor noastre te farmecă pînă intr-atita, încît n-o 
mai vezi decît pe dînsa, Andaluza divină şi poetică, nu 
auzi decît glasul ei cel dulce, iar în reveria vecinică în 
care cazi dominat de ființa ei magică şi drăgălaşe, vezi fră- 
gezimea, splendoare? şi frumuseţea personificată şi ajunsă 
ad summam potestatem. 


Dar ce să mai zic; cred că orice cuvinte sunt prea 
slabe in fata elocintei ei frumuseți şi splendori, cari te 
farmecă, te transportă şi te robeşte pentru totdeauna. 

Parfum : Imperial Russe. 


Predilectie : îi place sportul şi e o pianistă de prima 
forță. 


JicS” 
„D-r a 


în ochii tăi e scris 
Al dragostelor vis. 


Ce momente fericite trebuie să fie cînd două priviri 
încrucişate aprind o flacără nestinsá in inimele lor !... 

înaltă, fata încadrată de un păr blond, bogat si mă- 
tásos, ochii mari, visátori, de un azuriu fermecátor, în- 
coronati de sprincene arcuite de o finetá idealá... tot ce 
alcătuieşte această neîntrecută operă a naturei face a 
te îndoi de realitate. 


în ființa ei e întrupat farmecul zeităților antice ! Gla- 
su-i blind şi melodios, zimbetu-i amical, plin de bună- 
tate, veşnic veselă, prin echivocitatea -«serioaselor ei 


glume»- în premiul apoteozărei. 


Absolventă a facultăţii de stiinti, desfăşură o mare ac- 
tivitate pentru depunerea examenului de licenţă; din 
adîncul inimei îi urez succes strălucit ! 


Caracteristic : nu arareori să plînge că nu are ochii 
negri, dar cînd ar şti ce comoară de vise e în privirea 
ei ! — ori poate vrea s-o pună în evidenţă. 


410 


Ceea ce cu deosebire o caracterizează... dar e prea 
mult! Quousque tandem abutere, Sapho, patientia 
noastră ? l.. 

Au revoir, 

«Ideal croit din visuri !» 


Sapho” 


Cetind majoritatea ziarelor noastre din Bucureşti, 
rămii cu impresia că o limbă corectă s-a format. Arti- 
colele de fond, informaţiile, dările de seamă sînt redate 
într-o românească curgătoare. 

Cum se poate ca tocmai la laşi, în oraşul ce a fost 
leagănul ,Junimei", unde traditiunea e continuată de 
ziare ca Era nouă, Opinia si reviste ca Arhiva si altele, 
să se tipărească zilnic asemenea bazaconii ? 

Mister şi bostoneze. 


Năvălirea acestor barbari e atît de primejdioasă, în- 
cît îi găsim chiar prin ziare bine scrise, ca Opinia, unde 
un june doctorand publică, sub numele de poezii, reţete 
în versuri, iar altul, d-l doctor W. Finchelstein, descrie 
o rubrică specială de obstetrică a albinelor. Acesta, de- 
sigur, trebuie să fie mamos. Pentru a-şi face reclamă şi 
a nu fi prins de proprietarul ziarului, d-l dr. Finchelstein 
s-a ascuns într-un colt de foileton, de unde asistă pe re- 


gina albinelor. Expresiunile acestui domn doctor sînt 
omerice. lată-le 


„Viaţa albinelor 
de Dr. W. Finchelstein — Iaşi 


Precum vedem, albinele lucrătoare nu se jertfesc 
pentru ambițiile suveranilor, ele le lasă să-şi lichideze 
singuri daraverile lor. Ce fac faimoşii trîntori în timpul 
acestui spectacol teribil? Aceşti farsori, temîndu-se pen- 
tru scumpa lor viaţă, stau retraşi într-un colt mai întu- 
necos, în dosul albinelor lucrătoare şi aşteaptă rezultatul 
luptei. 

După ce s-a terminat lupta, albinele lucrătoare (rie 
şi leapădă afară fără multă ceremonie cadavrul reginei 
învinse, proclamă printr-o băzăitură pe învingătoara de 


ER 


reginá legitimá, care, la rindul ei, primeste cu mindrie 
reverentele trintorilor si omagiile poporului. 

In fine, toatá populatiunea se calmeazá si fiecare in- 
cepe a se gîndi la ocupatiunea lui. Albinele lucrătoare 
îşi reîncep cursurile prin cimpii, albina regină se  gin- 
deşte la adevărata ei misiune, la propagarea speciei. Ea 
îşi alege asemenea ca reginele bătrîne cîteva de duzini 
de albine moaşe, se preumblă acompaniată de aceste 
printre rîndurile trîntorilor pentru a ocoli pe trintorul 
cel mai fercheş şi găsind pe cel ce-l place, cochetează 
cu dînsu ca semn că el e alesul. A doua zi după acest 
revue părăsesc toti trîntorii ştiubeiul, iar albina regină 
virgină întreprinde pe la amiazi acompaniată de albinele 
moaşe o preumblare romantică prin cîmpii şi grădini, 
unde întîlneşte pe favoritul ei şi el o fructifică, plătind 
această favoare cu viaţa, căci moare scurt timp după 
actul fructificărei. 


Albina regină se întoarce spre seară ostenită şi feşte- 
lită de colb acasă şi albinele moaşe vestesc sosirea prin- 
tr-o băzăitură lungă şi veselă ; şi această bázáiturá pare 
a fi un fel de buletin, care raportează obştei că: «Ma- 
jestatea sa a binevoit a se mărita şi se află bine» — căci 
îndată după băzăitură moaşelor, toate albinele lucrătoare 
aflate acasă se grăbesc a defila înaintea reginei spre a 
o felicita şi a-i exprima bucuria şi respectul lor, spre a-i 
jura credinţa. Modul cum fac aceste e foarte comic, ele 
se apropie de regină, plec capul, îl vîră între picioarele 
anterioare, va să zică un fel de reverance, rădic apoi ab- 
domenul cu extremitatea liberă perpendicular în sus şi 
prezentă arma, adecă scoate ghimpele şi produc în ace- 
laşi timp cu aripele o băzăitură fină melodioasä." 


După cum s-a spus la început, sînt cuvinte străine 
cari pot fi întrebuințate în limbi, cu înțelesul lor tipic 
şi nu pot fi traduse şi sînt altele cari nu pot fi intre- 
buintate, nici traduse, nici netraduse. E chestiune de gust, 
de acel simt nepretuit al frumosului, care, ca un cîrmaci 
sigur, ţine pe scriitor la o egală depărtare de dulcegării 
sentimentale, de realism trivial, de hidos şi de ridicul. 

lată, spre exemplu, trei expresiuni străine, neromâni- 
zate, cari fac parte dintr-o anume limbă vie şi cari, la 


412 


nevoie, se pot întrebuința in roman, spre deosebire de 
traducerile lor româneşti, cari sînt româneşte ca sunete, 
dar nu fac parte din limba vorbită, ci sînt aduse de căr- 
turari şi, prin urmare, cu nici un pret nu se pot între- 
buinta în roman 

Bonjour, rom. bună ziua 

Au revoir, rom. la revedere 

Mon cher, rom. scumpul meu. 

De îndată ce un scriitor pune în dialogul său „bună 
ziua, scumpul meu domn ; la revedere, domnişoară" do- 
vedeşte că nu are stofă de scriitor (afară de nu va voi să 
facă o caricatură). 


De ce ? 

Pentru că, în realitate, lumea românească de astăzi 
se împarte în două clase de oameni cari rostesc în mod 
firesc aceste cuvinte : a) clasa oamenilor culti fără pre- 
tentii, ce zice foarte natural „bonjour, dragă, au revoir, 
mon cher" ; b) clasa sătenilor sau a celor ce îi cunosc si 
vorbesc ca dînşii şi care zic „bună vremea, mái Ioane (nu 
bună ziua, măi Ioane) ; mai rámineti sănătoşi, să ne ve- 
dem sănătoşi (nu Ža revedere). ” 

Intre aceste extreme, a existat altădată clasa boiera- 
şilor şi a negustorilor, care, fiindcă şi ea avea obicei să 
vorbească, zicea mai cu economie „cu plecäciune" la 
amîndouă aceste expresii şi cînd intra şi cînd ieşea; 
există astăzi clasa mijlocie (foarte numeroasă şi intere- 
santă) a studenţilor şi studentelor, a funcţionarilor, a pro- 
fesorilor si profesoarelor, cari, cu rari exceptiuni, vor- 
besc ca in cárti. indemnati de un sentiment foarte patrio- 
tic, acestia s-au pus pe tradus, cu o adeváratá furie, toate 
expresiele străine intrate in limbă. Ei au făcut: bună 
ziua, la revedere, scumpul meu; ba, studenţii si studen- 
tele în litere caută să introducă în vorbirea curentă o 
sumă de expresii de la cursuri, care, acolo sînt frumoase, 
dar care aci devin de cea mai din urmă comicitate, pre- 
cum : a subsuma, a precumpăni, a evolua. „Domnişoara 
les se subsumează în trei fuste şi o pălărie de paie; se 
precumpáneste cu studentul Igrec la multe materii şi 
îşi face evoluţia sa firească spre o catedră la Externat şi 
spre... căsătorie." 


Ei nu inteleg cá in psihologia limbei românesti, buná 
ziua nu poate sta, deoarece, la táranul nostru ziua este 
o simplá unitate de másurá a timpului si nu coprinde 
dechMn rari exceptiuni (ziua bună se cunoaşte de dimi- 
neatá) noţiunea de vreme. încolo, la ziua mea, in zilele 
lui Stefan cel Mare, îmi face zilele fripte sint expresiuni 
cari noteazá evenimentele, prin urmare fimpul in sens fi- 
lozofic, iar nu în înţelesul sáu obicinuit. Si ceea ce poate 
ura un täran unui alt táran este ca vremea sá fie buná, 
ca adicá sá fie clima prielnicá, sá ploaie cind trebuie, sá 
fie soare cînd e nevoie. în ţară de muncitori de pămînt, 
ceremoniele şi cuvintele sacramentale ce le însoțesc tre- 
buiesc reduse la factorul comun: pămîntul. Aşa încît, 
deşi e vorba de timp, ziua bună nu mai este un atribut 
de timp, ci de spaţiu. 

Tot asemeni, Za revedere, deşi nou, e mort. Ideea 
eliptică conținută în această locutiune este doresc să ne 
revedem. Ea nu coprinde cîtuşi de puţin noţiunea de di- 
rectiune pe care o cuprinde părticica la: la mine, la 
Bucureşti, la anul 1800, la un hop, la o adică, la mîncare. 
De aceea o şi traduce limba vie prin exprimarea unei 
dorinţe 


să ne vedem cu bine, să ne vedem sănătoşi. 

Dar scumpul meu = mon cher ?... 

E atît de evident fals, încît nici nu mai e nevoie să 
se dovedească ce deosebire fundamentală este în limba 
românească între o pereche de hamuri scumpe şi o fiinţă 
iubită. Ar fi destul să se scrie aci (cum se scrie adesea) 
scumpul meu Ion, in loc de dragă Ioane, ca să se vadă 
ce emfatic şi nefiresc este cel dintăi față cu cel de al 
doilea. 


în ce priveşte ortografia, sînt de asemeni cîteva cu- 
vinte de zis, în numele bunului-simt. 

Noi ne mişcăm astăzi ca o limbă de ceasornic între 
două puncte izocrone 

A. Unul însemnat de ortografia Academiei, care pare 
a fi şi cea oficială, semifonetică, semietimologicä, în care 
nu se mai întrebuinţează u scurt, pentru nevoia formării 
pluralului, dar în care se mai întrebuinţează d cu sedilă 


414 


şi s între două vocale pentru sunetul z, iar casă se scrie 
cu un singur s, desi se pronunţă cassă. E adevărat că 
chiar printre urmaşii devotați ai acestei ortografii se simte 
ca un fel de sfială literară de a mai scrie /rundă în loc de 
frunză şi diuă în loc de ziuă, deoarece nu ar fi nici un 
cuvînt bine hotăriit de a nu scrie  lumineadă şi  íncetei 
în loc.de luminează şi fncetez Rațiunea etimologică a lui 
d din frundă, şi diuă e limpede, pe cînd a lui z din lu- 
minează sau lucrează, nu. A sta fiecare pas să explici 
copilului din şcoală că în limba românească ai sunetul z 
reprezentat sub trei forme diferite (cînd i-ai spus că 
limba lui e o limbă fonetică în toată puterea cuvintului) 
e o bătaie de cap zadarnică, cu atît mai mult că nici nu-i 
poţi totdeauna explica raportul etimologic dintre semn 
şi sunet. Aşa, bunăoară, căutînd să explici copilului că 
in. vorba diuă, d cu  sedilá vine de la d fără  sedilá 
din limba latină; cá în vorba causa, s vine de la 
aceeaşi literă s între două vocale şi deci trebuie rostită 
ca z; că în vorba zaif, z vine de la sunetul turcesc z, si, 
prin urmare, nu poate fi însemnat altfel în limba româ- 


nească — nu mai putin rámii încurcat cînd copilul le-ar 
întreba de ce nu citeşti cază în loc de casă sau de ce nu 
scrii cassă cu doi s; de asemeni, rămîi încurcat cu 


explicarea etimologică a lui z dintr-o mulţime de cu- 
vinte slavone, turceşti, dacice sau bănuite ca atare. Pen- 
tru ca un român să poată scrie corect limba românească, 
ar trebui să ştie latineşte, slavoneşte, turcește, leseste, 
ungureşte şi Dumnezeu mai stie ce. In aceste condițiuni, 
numai d-l Hîjdău ar avea dreptul să scrie limba română. 


B. Al doilea punct e însemnat de fonetiştii absoluti. 


Aceştia, deşi căzuţi in extrema cealaltă, sînt mai lo- 
gici. Ei scriu cum rostesc, iar acolo unde nu ştiu cum să 
exprime unele sunete rostite şi-au făcut o regulă ne- 
schimbată : oriunde se aude sunetul ă, el se notează prin 
litera a cu semnul scurtárii ; oriunde se aude sunetul f, 
el se notează cu litera i cu circonflex. Si aşa, se scrie 
otova : a cînta, a gîndi, atît, eu sufăr, adevăr, fintina (în 
loc de : a cânta, a gândi, atât, sufér, adever, fântâna) 


Negreşit că aceştia sînt logici. Numai, e un sentiment 
de estetică grafică în noi care se revoltă cînd ochiul în- 


415 


tilneste litera c sau g alături de i în cuvîntul cîntec sau 
gîndesc. Gura e gata să rostească atunci  f£chintec si 
djîndesc — aceasta pentru că ochiul, care prinde cel din- 
tăi imagina scrisă, e deprins cu îndoita ipostază a lui 
C: ce şi ca sau c Si K, şi ia pe c cu sunetul ce ori de cîte 
ori e urmat de a doua si a treia vocalá si il ia cu sune- 
tul ca ori de cíte ori e urmat de celelalte trei vocale. 
Asadar, ca regulá 


— limba românească fiind absolut fonetică, vom 
scrie în româneşte cum vorbim în româneşte; cu alte 
cuvinte, vom pune, în natura sunetelor noastre, semnele 
din alfabetul nostru ce corespund acestor sunete. Şi deci 
vom scrie : ziuă, Dumnezeu, ocaziune, casă, frunză. 

Ca excepţie 

— fiindcă semnele c şi g corespund fiecare la două 
sunete şi, prin corupere, la patru (ce, ca şi că, că — idem 
cu g), stabilim o dată pentru totdeauna că acolo unde se 
aude un î după consoanele c şi g el se va nota, pe cale 
excepţională, prin î (i cu circonflex). Şi deci vom scrie 
câine, iar nu cîine, gând, iar nu grad. 

Aceasta este ortografia simplă şi logică, pe cît timp 
nu voim să creăm semne speciale pentru ă şi î. 

Mulţi dintre noi nu se vor putea dezbăra de a scrie 
adevér, atât, fântână etc., în loc de adevăr, atit, fintînă ; 
dar noi, cei de astăzi, vom trece şi nu vor rămînea decît 
ideile noastre, cînd vor fi simple şi bune. 


1901 


LITERATURA ROMANEASCA 


ŞI 
SCRIITORII TRANSILVĂNENI 


De cîtva timp se petrec în literatura noastră o mul- 
time de nedreptäti, pe cari eu nu pot să le mai îngă- 
duiesc. 

Cine se scoală mai de dimineaţă are dreptul, in tara 
lui vodă, să hotărască despre soarta şi meritul scriitori- 
lor, impunînd acestora tăcere, sub cuvînt cá ei au vor- 
bit în lucrările lor. Deprinderea tăcerei, venită din ţări 
civilizate, presupune o bună-creştere obştească, presu- 
pune suflet curat şi mai cu seamă iubirea frumosului în 
sine, fără nici un gînd ascuns. 

Aceste postulate lipsesc majoritátei criticilor, după 
cum lipsesc în general oamenilor politici de la noi, sa- 
vantilor de la noi, femeilor de la noi, întregei lumi gîn- 
ditoare din tara noastră, care este caracterizată printr-o 
absenţă totală de sinceritate sufletească, şi care, făcînd 
artă, sau politică, sau literatură, sau ştiinţă, sau critică, 
umblă după căpătuială. 

Prin urmare, trebuie vorbit verde cu asemenea per- 


soane. 


* Distinsul nostru colaborator fiind o personalitate marcantă 
în literatura noastră, publicăm articolul său cu plăcere, deşi țin- 
teşte un literat din cei mai cunoscuți. Cu toată aparența con- 
trarie, d. Zamfirescu scrie în mod obiectiv. Insă ne ?rabim a 
adáoga cá Revista este gata a publica orice replica (n. M.G.H[ol- 
ban]). 


417 


Acum vreo trei ani am publicat un articol asupra 
limbei literare, în care, între altele, vorbeam de înrîuri- 
rea dialectală a scriitorilor transilvăneni şi afirmam că 
d. Slavici scrie o limbă românească pocită, iar că tära- 
nii din creatiunile sale sunt nişte biete fiinţe anemice, 
neadevărate şi nereale, în contra cărora se revoltă sim- 
támintul estetic şi patriotic. 

Nu-mi închipuiam atunci că o să mă întîlnesc cu d. 
Slavici la A.cademie şi mai cu seamă nu-mi închipuiam 
că un critic transilvănean, d. Chendi Ilarie *, care nu 
scrie bine româneşte, dar care gîndeşte binişor, o să ia 
apărarea celui dintîi în contra mea. 


Cu toate astea, aşa se leagă interesele neliterare ale 
lumei aceştia, încît totul este cu putinţă, şi trebuie să 
primeşti fără ilaritate pe d. Chendi în discuţie. 

Prin urmare, d. Chendi îşi închipuieşte că eu am spus 
cele de mai sus asupra d-lui Slavici, ca să înlătur pe cei- 
lalti scriitori şi, indirect, să-mi fac loc mie. 

Dar pe cina să înlătur ? Cine îmi stă in cale cu scrie- 
rea romanelor ? 

Au oare crede d. Chendi că eu nu-mi dau seamă de 
ce pot eu şi ce pot ceilalţi ? Că am nevoie de o minci- 
noasă modestie, ca să capăt aprobarea unor critici me- 
diocri ? 

Apoi dacă e vorba de modestie, slavă Domnului, sunt 
mai bine de 15 ani de cînd stau deoparte, lucrînd necon- 
tenit şi lăsînd să mă critice tot felul de lume, fără să 
rostesc un cuvînt. în intervalul acesta d. Chendi a mai 
avut ocazie să mă judece o dată, şi parcă atunci cu 
laude. îmi aduc aminte de părerea d-sale, tocmai fiindcă 
unul din tinerii domni de la Convorbiri răspundea d-lui 
Chendi că prea afirmase mult cînd zisese că eu sunt deja 
un scriitor format, căci nu eram decît o speranță. 

Ce curios se învîrteşte roata lumei ! 


* Ilarie Chendi : Preludii. Articolul ce mă priveşte a fost 
publicat într-o foaie literară din Transilvania, mi se pare în 
foaia d-lui Iosif Vulcan. Negresit, el a fost republicat în vo- 
lum, ca nu care cumva să se piardă (n. D.Z.). 


418 


E probabil că astăzi d. Chendi împărtăşeşte părerea 
tînărului amic de la Convorbiri asupra mea. O împărtă- 
şeşte oare şi asupra d-sale ? 

Oricum să fie, d-sa a venit de atunci la noi în ţară, 
cu alte cuvinte s-a înscris la o bisericuţă literară, de 
unde primeşte inspiratii. Foarte bine face, şi are să 
ajungă departe, dacă mai cu seamă o fi ceva mai pre- 
caut, că doar aşa e alcătuită lumea asta plină de zădăr- 
nicii, încît chiar oamenii puternici trec şi mor, şi alţi 
oameni le iau locul. 

Cum însă părerile mele asupra scriitorilor transilvă- 
neni, de cari mă învinuieşte d. critic, nu sunt înjghe- 
bate acum, pentru a înlesni o afirmare literară, ci sunt 
rezultatul unei pregătiri ceva mai lungi, mă cred în 
drept să le expun aci. 

împrejurările mi-au permis a călători anii trecuţi prin 
Transilvania, a vedea poporul românesc de peste munţi 
la el acasă. 

După această călătorie m-am întors la viața mea zil- 
nică cu sufletul uşurat de o grea povară. Mărturisesc cu 
sinceritate şi poate cu oarecare naivitate că credinţa 
mea în fraţii nostri de peste munţi era subredá : ştiam 
că trăiesc undeva 3 milioane de români, treceam cu dru- 
mul-de-fier pe pămîntul lor, îi vedeam în tara noastră 
sub forma atît de antipatică şi de falşă a profesoraşilor 
de gimnaziu, a poeţilor de gazete, a criticilor de gaşcă 
— iubitori de vin bun, cam greoi, cam intriganti — şi má 
temeam, fireste, sá nu se asemene cu acestia si cei de 
acasá. 

Ei bine, nu, nu se aseamáná ! Nu numai cá nu se 
aseamáná, dar cei de acasá ne sunt superiori nouá, ce- 
lor din regat, in multe lucruri : in iubirea de patrie, in 
organizarea si respectul familiei, in administrarea intere- 
selor practice etc., etc. Şi cum ne sunt superiori într-o 
mulţime de lucruri, ne sunt si în aceea cá ei îşi dau 
searria de inferioritatea limbei lor fatá de a noastrá, ba, 
mai mult, îşi dau seama de un lucru şi mai intim şi mai 
greu de mărturisit : de inferioritatea facultăţilor lor su- 
fleteşti, în artă şi literatură, faţă de noi. 


419 


Ceea ce e frapant in poporul román de peste munti, 
acolo mai cu seamá unde träieste in mase compacte, ca 
in Ardeal, in comitatul Sibiului, este seriozitatea cu care 
el ia drept bani buni toate minciunile ce poartá pecetea 
nationalismului. De ce este capabil sá facá poporul acesta, 
prin dor de románime, nimeni nu-şi poate închipui, dacă 
nu l-a văzut în biserică, rugîndu-se Dumnezeului lui ro- 
mánesc, cu ochii iluminati de speranța mîntuirei ; dacă 
nu l-a văzut înflăcărîndu-se la vorba patrie ; dacă nu 
l-a văzut purtîndu-şi portul lui naţional; dacă nu l-a 
văzut dîndu-şi banul de la cheotoare pentru şcoală. Cel 
dîntîi panglicar venit îl poate scoate din sărite, dacă 
ştie atinge coarda aceasta. Un singur lucru îl tine in loc 
teama de a nu cădea în textul legei ungurului. 

Ceea ce mai e frapant în poporul român de peste munţi 
este îndemînarea în ale comerciului, priceperea trebilor, 
învîrtirea a tot felul de afaceri, alergînd lumea, prin ţara 
noastră, prin Rusia, şi mai departe, şi revenind pururea 
la obîrşie (cum fac şi oltenii). 

Un al treilea semn caracteristic al poporului român 
de peste munţi este puterea cu care se inmulteste si se 
întinde în paguba saşilor şi chiar a ungurilor. 

Cîtetrele aceste caracteristice : entuziasmul sufletesc, 
alergarea după bunul trai şi puterea reproducerei fizice 
sunt calităţi de impulsivitate. 

lar bine că e aşa, căci, la urma urmei, calităţile im- 
pulsive sunt calități de voinţă ; şi în asta stă garantia vi- 
itorului rasei noastre. 

Dar dacă aşa este (şi sper că nu voi mai li rău înte- 
les, ca în chestiunea limbei româneşti), nu e mai puţin 
adevărat că in Mteraturä impulsivitatea, prin urmare vo- 
inta, cînd nu este moderată de autocriticä, dă loc la note 
eroice ridicule, la o zbîrnîitură continuă, in care lipsa de 
inventiune osteneşte şi pe cel mai răbdător patriot. 


II 
Luati in grupári mari, románii din Transilvania se 
aseamănă cu românii din Oltenia, şi sunt şi unii şi alţii 


superiori moldovenilor în organizarea vietei practice, dar 
le sunt inferiori în atributele vieţii ideale. Prin urmare, 


420 


vom găsi la cei dintîi avutie, vom găsi oameni politici, 
dar nu vom găsi poeţi ; pe cînd, din contra, vom găsi la 
cei de-al doilea contemplativitate, dar nu vom găsi sen- 
sul realităţii. 

E interesant să ne aducem aminte că cel mai însem- 
nat om politic al trecutului nostru este Mihai Viteazul, 
mare general, dar mai mare bărbat de stat, care se bă- 
tea nu numai ca să se apere şi pentru arta de a se bate, 
ci mai cu seamă pentru a ajunge un scop politic, scopul 
măreț al unirei tuturor românilor. 

Şi acesta era Basarab Drăculesc, fost ban al Craiovei, 
oltean. 

Este iarăşi interesant să ne aducem aminte că cel 
mai mare general al nostru din trecut este Ştefan-Vodă 
al Moldovei, admirabil geniu militar, încîntătoare fire 
de idealist, care însă părea a nu pricepe nimic în poli- 
tică, deoarece el socotea că e mai bine să se unească 
Moldova cu oricine, cu turcii, cu tătarii, şi cu dracu, nu- 
mai cu muntenii nu. Rezultatul acestei politici a fost că 
unirea celor două ţări surori s-a făcut numai cu 350 de 
ani mai tîrziu, iar noi am încăput sub jugul turcilor, pe 
cînd era în firea lucrurilor ca dominatiunea turcească să 
se oprească la Dunăre, frontiera ei naturală. 

Şi acesta era Bogdănesc, cu scaunul domniei în Su- 
ceava, în cealaltă extremitate a românismului. 

Mai este interesant să ne amintim că pe cînd în Va- 
lahia si Oltenia domnea pîcla groasă a ignoranței, în 
Moldova scriau mitropolitul Dosoftei, cronicarii Urechie 
şi Miron Costin, insufletiti de simtirea cea mai curată a 
iubirei de țară; că pentru întîiaşi dată unirea tuturor 
românilor, care, pe vremea lui Mihai Viteazul, fusese fapt 
în lumea realitátei, se reintegrează în lumea ideală şi 
devine la Miron Costin adevăr teoretic — ceea ce este 
totdauna semn de superioritate. 

Mai este interesant să ne amintim că, pe cînd se pre- 
gătea unirea atît din partea moldovenilor cît şi a mun- 
tenilor, cei dintîi renuntau de bunăvoie la toate foloa- 
sele ei, pe cind cei de-al doilea le dobîndeau pe toate; 
că aducerea la îndeplinire a acestui mare act a fost în- 
credintatá lui Cuza şi Kogălniceanu, doi moldoveni, doi 
idealişti, cari au făurit deodată un stat nou, plin de cu- 


421 


sururi, dar in a cárui organizare a trebuit sá intre o scîn- 
teie de geniu, deoarece el stă în picioare şi astăzi şi va 
sta şi mai departe ; că, de îndată ce epoca saltuarie a for- 
matiunei statului nostru a trecut şi a venit epoca sta- 
tornică a guvernărei politice, s-a şi ivit spiritul echili- 
brat al munteanului, în persoana lui Ioan Brătianu. 
Mai este apoi iarăşi interesant să ne amintim că, în 
literatura, mai toate talentele creatoare ne vin din Mol- 
dova — în toate cazurile nu din Oltenia şi nu din Tran- 
silvania, în adevăr, dacă excludem pe Bălcescu şi pe 
Odobescu, cari nici unul, nici altul nu au fost creatori, 
dacă excludem pe Slavici, novelistul Aradului, şi pe Cos- 
buc, poetul eroic în timp de pace al cronicarilor, rămînem 
cu Eminescu, poet mai mare decît timpurile sale, creator 
de formă nouă, acela ce a descoperit în sufletele noastre 
româneşti nota unui lirism aproape nepămîntesc; ră- 
minem cu Alecsandri, premergátorul ,Junimei", culegă- 
torul artist al admirabilei Miorite poetul popular al răz- 
boiului, acela ce, cu adevărat, de la Nistru pîn' la Tisa 
este înțeles şi iubit; rămînem cu basarabeanul Hasdeu, 
cel mai pătrunzător spirit istoric al românilor, în care in- 
tuitiunea trecutului ia uneori proporţii divinatorii ; ră- 
mînem cu Conta, acela ce în Teoria ondulatiunei univer- 
sale dă o tentativă de sistem filozofic personal ; rămînem 
cu Grigorescu, poetul vremii româneşti, a celor ce vin şi 
celor ce trec în lumina aeriană ; rămînem cu Xenopol, a 
cărui minte organică dă Zstoria românilor, poate cea mai 
importantă lucrare din ultimii 25 de ani. S-ar mai putea 
cita şi alţii mai tineri, ca d-nii Vlahuţă, Iorga, Cuza, 
compozitorul Enescu etc., dacă n-ar fi nevoie de timp 
pentru a pune pe fiecare în adevărata sa valoare. 


Singura excepţie la această regulă o face d-l Maio- 
rescu. Dar noi am mai spus undeva că d-l Maiorescu este 
al tuturor românilor fără determinare de provincie, cum 
sunt toti oameni: geniali ai unui popor, că, dealtminteri, 
d-sa e transilvănean numai fiindcă transilvănean era pă- 
rintele d-sale ; că, trăit din cea mai fragedă copilărie în 
străinătate şi in România liberă, d. Maiorescu n-a putut 
să aibă nici un moment conştiinţa actuală specifică de 
transilvănean, cum o au ceilalţi domni. 


422 


Dacă etnografia ar fi o ştiinţă definitiv formată, poate 
că dînsa ar explica prin cauze atavice pentru ce oltenii 
şi transilvánenii au spiritul practic mai dezvoltat de- 
cît moldovenii şi de ce aceştia sunt mai idealişti decît 
aceia. 

Oltenia, Banatul şi Ardealul sunt provinciile din  ve- 
chea Dacie prin cari s-au perindat românii mai mult. 
Pe aici au trecut ei Dunărea, pe aici au înaintat în inte- 
riorul ţării, pe aicea au trăit şi au murit mai mult şi deci 
tot pe aicea înrîurirea lor a trebuit să fie mai mare. 
Cînd te întîlneşti astăzi cu oltenii mehedinteni şi gorjeni, 
cînd vezi femeile din Sălişte, cînd dai de ciobanii din 
Poiana (amîndouă comune din comitatul Sibiului), ai im- 
presia că faci cunoştinţa unui popor latin nou, admirabil 
prin frumuseţea tipului, brun, voinic, în care foarte pu- 
tine urme de daci au mai rămas. Aceştia sunt latini şi 
nu sunt altceva, sunt romani de la Roma crescuţi în 
munții Carpaţi. 

Pe cînd moldoveanul, bucovineanul şi basarabeanul 
e mai mult blond, e la înfăţişare mai modest, parcă ar 
avea conştiinţă că în vinele lui nu curge sînge de al cu- 
ceritorilor. El a rămas ce-a fost, dac, cu o urmă de sînge 
roman, cu altă urmă de sînge slavon — aşa că însuşirile 
lui sufleteşti s-au schimbat. Partea Daciei de la nord- 
est era înconjurată, încă înainte de venirea hunilor, de 
poporul slav al venetilor, împărţit în două ramuri : scla- 
vinii şi antii. Aceştia, sub împingerea altor popoare săl- 
batice, năvăliră asupra resturilor romane din valea Du- 
nării si din Moesia. Pe daco-romanii retrasi la munţi 
nu-i putură coplesi, ci, cu timpul, elementul slav fu 
copleşit de cel latin, precum mai departe fu copleşit şi 
de cel macedo-român ; pe celelalte popoare, dimpotrivă, 
elementul slavon le-a înghiţit pretutindenea. între două 
operaţiuni de absorbire etnică şi de dominatiune a unui 
element asupra celuilalt, s-a petrecut o a treia opera- 
tiune, cea mai firească, aceea a unei încrucişări de rasă, 
în care elementele daco-romane, pe de o parte, şi slave, 
pe de alta, fiind egale, nu s-au nimicit reciproc, ci s-au 
contopit şi s-au întregit. Aceasta s-a întîmplat, cu foarte 
multe probabilitáti, in Moldova. Pe nd goții, hunii, 
gepizii şi avarii treceau prin Dacia Traiană ca nişte 


423 


uragane, slavii, aşezaţi geograficeste în preajma daco- 
românilor dinspre Moldova şi Bucovina, au căutat şi ei 
să se apere de sălbaticii de rasă germană şi mongolă, şi 
s-au urcat la munți, unde au găsit pe autohtoni. 

lar noi ştim despre poporul latin că el era, mai cu 
seamă in epoca lui Traian, compus din elemente italice, în 
care băştinaşii blonzi ai Latiului dispăruseră cu totul. 

Am mai expus undeva aceste păreri fundamentale. 

Caracteristica fizică a acestui popor era deci caracte- 
ristica omului pe care antropologia îl numeşte homo al- 
pinus şi homo mediterraneus, cu alte cuvinte brahycefa- 
lia occipitală unită cu fata pielei brune. Oricit de putin 
dovedită să fie inferioritatea creatoare a oamenilor cu 
capul scurt, şi oricît de greu să fie a se proba astăzi că 
romanii aveau un asemenea cap, un lucru rămîne ştiut, 
anume, că marele popor de la Tibru, care cucerise lu- 
mea, fusese incapabil de a da un geniu creator în artele 
plastice, iar în poezie, deşi mai înaintat, rămăsese imita- 
tor al grecilor. Atît merge de departe incapacitatea lor 
artistică încît, chiar mai tîrziu, cînd adică invaziunile 
germane sädiserä însuşirea idealitätei în organizarea su- 
fletească a latinului, latinii de la Roma rămîn refractari 
artelor şi nu iau nici o parte la Renaşterea italiană. 


Despre daci nu ştim nimic hotărît. E probabil numai 
că ei erau un popor de importatiune, compus din ele- 
mente ariene, venit asupra elementului autohton din 
Carpaţi şi devenit la rîndul lui autohton faţă cu roma- 
nii; mai ştim, sau mai bine suntem autorizaţi a crede, 
că poporul dac era de aceeaşi origine cu geții, cari erau 
traci, iar nu germani, cum sunt în general socotiți; cá 
erau înalţi şi probabil blonzi, după cum rezultă din me- 
topele de la Forul lui Traian, încadrate astăzi în arcul de 
triumf al lui Constantin, precum şi din acele de la monu- 
mentul din Adamclisi, unde dacul pedestraş este aproape 
tot atît de înalt cît e romanul pe cal (şi să nu se uite că 
sculptorul era roman) ; că trăiau în păduri, ca germanii 
şi galii de pe vremea lui Caesar, dar erau mai civilizati 
decît dînşii fiindcă, pe cînd germanii erau rátácitori şi 
se acopereau cu piei nelucrate, dacii erau în mare parte 
ficşi, aveau oraşe (deci o noţiune de arhitectură), se pur- 
tau îmbrăcaţi cam aşa cum se poartă şi astăzi muntenii 


424 


noştri, deci cunoşteau țesătura ; că încă de pe vremea lui 
Pythagora, Zamolxis învăţa pe daci să creadă în nemu- 
rirea sufletului, idee care, dealtminteri, alcătuia fondul 
religiunei tuturor popoarelor tracice. 

Despre poporul sclavinilor de pe malurile Vistulei ia- 
răşi nu ştim nimic sigur. E însă probabil că era blond şi 
potrivit la statură, idealist sufleteşte, cum este şi astăzi. 

Negreşit că de aci nu se poate trage încheierea că 
poporul dac şi slav era dolihocefalic, căci ar fi a conchide 
de la efect la cauză, şi nici nu se poate proba în mod şti- 
intific că dacul era mai creator decît romanul. Măsurători 
de cranii au fost încercate şi la noi, dar fără folos, căci 
indicele cefalic a variat atît de mult, încît, pentru d. dr. 
Felix,' care a voit să coordoneze datele obţinute, a re- 
zultat convingerea că sau măsurătorile se făcuseră greşit, 
sau se făcuseră asupra unor cranii străine de poporul 
nostru. Şi, în adevăr, ancheta a dovedit că se măsuraseră 
craniile unor țigani. 

Dar dacă nu se poate proba în mod matematic că în 
general poporul dac şi poporul slavon au semnele fizice 
şi însuşirile sufleteşti ale tipului dolihocefalic, se poate 
totuşi afirma cá mocanii din Vrancea si de pe Ceah- 
lău, moldovenii de prin văi şi de pe şesuri sunt în parte 
blonzi ; că nu au spiritul întreprinderilor comerciale (ceea 
ce face că evreii se înmulţesc in Moldova, pe cînd in OI- 
tenia şi Transilvania se sting) ; că răzeşii moldoveni sunt 
fini şi spirituali, parcă ar avea sînge florentin în vine, 
ceea ce, în popor, nu sunt deloc fraţii noştri de peste 
munți ; cá în Vrancea si pe Ceahlău e leagănul poeziei 
poporane româneşti ; cá în fine, Miorița, diamantul lite- 
raturei noastre, s-a cristalizat în suflet moldovenesc. 


„Balada Dolcäi, precum şi aceea a Mioriţei (zice Alec- 
sandri), le-am cules din gura unui baci, anume Udrea, 
de la stîna de pe muntele Ceahlău. Acel păstor suna 
din bucium cu o putere extraordinară, încît munţii ră- 
sunau în mare depărtare. El cînta şi din fluier mai multe 
cîntece ciobăneşti, iar mai cu seamă doina, cu o expresie 
de Înduioşare ce aducea lacrimi în ochii celor ce-l 
ascultau. 


425 


La anul 1842, într-o frumoasă seară de vară, urcîn- 
du-mă la stîna din Ceahlău, unde auzisem răsunînd buciu- 
mul lui Udrea, am asistat la unul din cele mai sublime 
spectacole ale naturei, luminate de razele asfintitului soa- 
relui ;, iar după ce noaptea presără cerul cu stele, mă aşe- 
zai cu Udrea şi cu alti păstori împrejurul unui foc si pe- 
trecui pînă-n zori cu cîntecele de la munte. Udrea îmi 
spunea că tatăl sáu ştia mulţime de balade, între care 
acele a lui Traian şi a lui Aureli.m, dar din nenorocire 
el le luase cu dînsul in mormînt." 


III 


Trecînd acum de la gen la specie, să examinăm lucra- 
rea din urmă a d-lui Slavici. 

Chestiunea, pusă pe terenul acesta, devine aproape per- 
sonală, îmi pare rău, fiindcă, personal, nu am nimic cu 
d. Slavici, pentru foarte simplul cuvînt că de-abia îl 
cunosc. 


Cum însă, printr-o întîmplare nenorocită, am concu- 
rat amîndoi la acelaşi premiu al Academiei, ce mi s-a 
refuzat mie şi i s-a acordat d-sale, pun discutiunea cu 
hotărîre asupra acestui punct: raportul dintre valoarea 
literară a romanului d-lui Slavici, Din bătrîni, şi a ro- 
manului meu în război — amîndouă naratiuni istorice. 

Şi fiindcă asupra romanului meu s-a discutat în Aca- 
demie, iar asupra romanului d-sale nu, să-l examinăm aci 
şi să vedem cum se leagă specia cu genul. 

In discutiunea din Academie învinuirea de căpetenie 
ce s-a adus romanului meu a fost inexactitatea istorică. 
Nu mă apăr, fiindcă m-a apărat, acolo, vocea autorizată 
a unor membri prezenţi, cărora mai cu seamă nu li se 
poate nega o mare competenţă literară. 

Cu toate astea, trebuie să spun aici că datele istorice 
din romanul meu sunt luate din lucrarea cMui colonel 
Th. Văcărescu: : Luptele românilor, operă încununată de 
Academie. Pînă cînd, dar, se vor publica dezbaterile 
Academiei, ca să pot vedea anume ce greşeală am comis, 
arunc răspunderea asupra operei încununate, care are 
ea însăşi această scuză, că este raportată la publicarea 
statului-major, lucrare inexactá, după cum o dovedeşte 


426 


d. Maiorescu în introducerea la volumul al 2-lea al Dis- 
cursurilor parlamentare, şi care, aceea, nu are nici o 
scuză. 

Să aplicăm deci romanului d-lui Slavici acelaşi sis- 
tem critic ce a fost aplicat romanului meu. 

în puţine cuvinte, naraţiunea istorică Din bătrîni are 
drept subiect viaţa daco-românilor în munţi şi încruci- 
şarea de sînge a acestora cu poporul slav al venetilor. Lu- 
crarea e împărţită în cinci părţi. Ca inventiune ea se re- 
duce la dragostea imposibilă a unui Bodea, fiul preotului 
Luca (reprezentanţi ai daco-românilor), cu Mala, fiica cea 
mai tînără a lui Dragoslav, una din căpeteniile slavilor. 

Lăsînd deocamdată la o parte inexactitatea întregei 
conceptiuni, care dă loc la cele mai comice întîmplăn 
(menite, în gîndul autorului, să fie dramatice ; la con- 
vorbiri de dragoste între fiinţe ce materialmente nu se 
pot înțelege cu graiul; la stări sufleteşti fundamental 
false ; la interventiunea unui armăsar în daraverile ome- 
neşti, care, dragă Doamne, vrea să explice obîrsia iubi- 
rei dintre cal şi român ; lăsînd la o parte învälmäseala 
cea mai nelogică de lucruri şi de oameni, să ne oprim 
un moment la datele istorice ale lucrărei. 

Partea l-a se petrece pe dealurile şi pe văile Bucegi- 
lor despre Dunăre şi are drept fir istoric risipirea gepi- 
zilor, pe vremea împăratului Justinian. Persoanele de că- 
petenie sunt: preotul Luca, doamna preuteasa, fiul lor 
Bodea, apoi o mulțime de daco-români cu nume ca aces- 
tea : Vineş, Ursan, Cărbuno, Bradul, Corbu, Răciulete, 
Moroi, Viezurá, Burete, toti creştini cu frica lui Dum- 
nezeu, cari îşi pun în gînd să alunge pe duşmani fără 
vărsare | de sînge. 

Cite cuvinte, atîtea inexactitáti istorice. 

Gepizii, sub Ardaric,' ocupară pentru cîtva timp 
cîmpia Tisei şi valea Grisului, după ce Ellac, fiul cel 
mai mare al lui Atila, fu biruit şi ucis în bătălia de pe 
malul Dravei ; apoi ei fură împinşi peste Dunăre în Moe- 
sia.” Părerea d-lui Xenopol este că gepizii n-au venit 
niciodată în atingere cu daco-românii. Ei ocupau valea 
Crişului, rîu ce curge în întregimea lui afară din Da- 
cia. Nici într-un caz nu se poate admite, nici chiar ca o 
îndrăzneață ipoteză, că gepizii au venit pe sub poalele 


427 


Bucegilor. Nici o dovadă istorică, nici o urmă limbisticä, 
nici un monument, * nimic nu  sprijineste părerea 
aceasta. 


Intrucît priveşte religiunea creştină a daco-români- 
lor din veacul al Vl-a, pe care d-l Slavici o dă ca un lu- 
cru probat, e încă o îndrăzneață afirmare. Istoria are 
numai bănuieli, fără absolut nici o dovadă, decît a unor 
cuvinte ca Dumnezeu, sînt, creştin, biserică, altar, botez, 
cari mai toate se pot explica şi astfel : Dumnezeu, ca nu- 
mele págin al lui Jupiter, Dominus Deorum ; sînt, mai 
uzual sfin, de la slavonul sjeti ; celelalte, de la greces- 
tele Aritianos, basiliki, baptizo etc. 


Dar admitind chiar cá aceste cuvinte sunt latine si 
cá printre legionarii si colonii romani erau unii crestini, 
rămîne totuşi o greutate neînvinsă în explicarea crestini- 
zărei daco-românilor din primele secole, greutate la care 
nici unul din istoricii noştri nu s-a gîndit. 

Dacă este adevărat că legionarii şi colonii romani au 
adus religiunea creştină în munţii Daciei, au adus-o în 
timpul cît s-au perindat pe la noi, adică de la Traian 
pînă la Aurelian, în secret şi cu toate particularitätile 
cultului de la Roma. Din studiul catacombelor din San 
Callisto, din cripta papilor, rezultă că de la primul papă 
înmormintat aici, Sfintul Zefirin, pînă la papa Felice I, 
de pe timpul lui Aurelian, toti şefii bisericei creştine 
au fost martirizati, omoriti prin fier (de unde vasul 
minjit de sînge găsit în unele morminte ca testis passio- 
nis) Dacă este aşa, atunci si in provincie — şi mai cu 
seamă în provincie — puţinii creştini ce vor fi existat 
printre legionari (fiindcă e probabil cá ei se reinnoiau 
mai des decit coloniile impáratului Traian) erau perse- 
cutati de lumea oficiala páginá si aduceau de la Roma 
teroarea crimelor comise impotriva noei credinte ; cá, 
prin urmare, cultul lor se exercita pe ascuns, cu marea 
inovatiune a religiei creştine, învierea morților, de unde 
încetarea deprinderei de a arde cadavrele şi păstrarea lor, 
pe ascunsele, in cimitire subterane, în stîncă, în grop- 
nite, într-un fel sau într-altul. 


In textul de bază : moment. 


428 


Aşa sind lucrurile, este absolut inadmisibil ca în 
curgerea veacurilor să nu se fi găsit un cimitir roman, as- 
cuns prin vreo peşteră a Carpaţilor sau, dacă nu un ci- 
mitir întreg, col putin un mormînt, cu o inscriptiune 
greco-latină, sau chiar numai cu compendiul de scrip- 
tură ^ , intrat în uz ea să indice numele lui Hristos, 
încă înainte de Constantin, după cum s-au găsit şi se 
găsesc atîtea alte urme de la strămoşii noştri. 

Mie mi s-a făcut învinuire, în Academie, că trecerea 
Dunărei din romanul In război nu este conformă cu des- 
crierea statului-major, şi că e de neiertat să se lase în 
mîna publicului cititor o carte ce cuprinde aşa greşeală. 

Fireşte, a pune pe gepizi să se întîlnească în aceeaşi 
zi cu daco-românii creştini şi cu sclavii crestinizati de 
daco-români, în văile Bucegilor despre Dunăre, este ade- 
văr istoric, iar a înşira regimentele după cum povesteşte 
o carte premialá de Academie, este greşeală neiertatá ! 

Trec peste toate celelalte fapte ciudate, ca intilnirea 
lui Baian,' şeful avarilor, personaj istoric, cu Bodea 
d-lui Slavici — cînd este ştiut că şi avarii, ca şi gepizii, 
n-au venit în contact cu daco-românii retraşi în înfun- 
dăturile Carpaţilor ; trec peste sentimentalismul creşti- 
nesc al daco-românilor, cari, în veacul al VI-lea în creie- 
rii munților, hämesiti de Tome, fac filozofie şi se în- 
treabă cum să alunge pe duşmani fără să-i omoare; 
trec peste lipsa de seriozitate cu care numele satului Bo- 
denii se leagă ele Bodea şi Dragodăneştii de .Dragodan ; 
trec peste luptele cu ogarii, în care nimic nu este verosi- 
mil ; trec; peste Ciio şi peste evreul pistrui Isaac, şi mă 
opre.se la valoarea propriu-zis literară a romanului d-lui 
Slavici. 


IV 


E o curioasă pornire a unor creieri omeneşti (cari 
falsificá si omoará tot ce pot intrupa in fantazie, din rea- 
litatea vietei) de a plásmui tocmai realitáti, de a incorda 
patimi, de a crea oameni... 

D, Slavici, de cînd a luat condeiul in miná, zugrä- 
veste un neam de fiinte care parcá ar trái pe o lume, 
undeva într-o lume stranie, cu nişte suflete pururea 


429 


aceleasi, neisprávite si neîntelese, dar nu stie sá creeze 
oameni adevárati. 

Romanul de faţă, ca valoare psihologică, este tot aşa 
de nul ca novelele de mai nainte. 

Cine vrea să facă cunoştinţă cu Bodea, eroul daco- 
românilor, refugiaţi în ascunzătorile munţilor clin vea- 
cul al Vl-a, n-are decît să citească la pagina 10: 

„Tînăr de vreo 21 de ani, înalt şi subtirel, cu plete 
lungi, cu obrajii curati şi rumeni, cu mustata subţire şi 
barba numai fulg, Bodea semăna mai mult a fată mare 
şi sfiicioasă decît a voinic de munte: bärbätia ii era 
toată numai in felul cum îşi tinea imbiáeitoarea ferecată, 
arma lui în luptă cu lupii etc." 


Astfel vede d. Slavici pe căpetenia unor păstori oteliti 
în lupta cu fiarele sălbatice şi cu oamenii : un tînăr înalt 
şi subtirel, cu obrajii curati şi rumeni, care semăna a fată 
mare şi sfiicioasá !... 

Ti se pare cá visezi. 


Atit e de nelogicá creatiunea tipului, încît ea este 
distrusă de însuşi autorul, cu două pagine mai departe 

„Luptîndu-se în cele din urmă timpuri atît de adese- 
ori cu fiarele sălbatice, oamenii se dezbrácaserá de fi- 
rea lor de păstori blajini, cari îşi petrec viața purtînd 
griji de mosnegi, de femei, de copii şi de miei, se înăs- 
priserá si erau din zi in zi mai porniti spre luptá si cu 
oamenii, cari ii strimtorau chiar mai rău decît fiarele etc.". 

Da, negresit ! Chiar dacă ar fi fost Bodea acesta, prin 
o nepotrivire a naturei, asa cum ni-l descrie autorul, nu 
este iertat unui scriitor, care prezintă un tip, să-l plăs- 
muiască în contrazicere cu esenţa sufletească a celor ce 
alcătuiesc tipul. Şi daco-românii cari se luptă cu lupii, 
morti de foame, introieniti pe corháni, nu pot să semene 
cu acest ciobănaş de idilă, rumeor şi nesărat. 


Dar poate credeţi că Mala, sîrboaica, să fie ceva mai 
haină, ca una ce face parte dintr-un neam de oameni ve- 
niti tocmai de pe malurile Vistulei... Ei nu ! Lui d. Slavici 
îi plac fetele ruşinoase. 


„Nu era înaltă copila, nici subtiricä, nici sprintenä ca 
muntencele, dar îi era trupul plin şi fraged ca al unui 
copil purtat la sîn, avea obrajii rotunji mare minune şi 


430 


albi ca laptele-nspumat şi peste umerii ei se revărsa un 
păr galben ca firele de aur." 

Toute la lyre ! Trupul plin si fraged ca al unui co- 
pil purtat la sîn ; obrajii rotunji mare minune, albi ca 
laptele inspumat ; păr galben ca firele de aur. Nimic nu 
lipseşte din banalitatea locurilor comune ce umplu ca- 
lendarele. Iar acel „mare minune", care vrea să fie ori- 
ginal, se aseamănă cu August cel prost de la circ, cînd 
vrea să facă treabă. 

Să urmăm 

„Ea trecea oarecum ca dormind, a-ndelete şi legănată 
în mersul ei la tot pasul, iar Bodea, uimit, o privea cu 
atîta nesatiu, încît dînsa, izbită de puterea privirei lui, 
tresări şi-şi întoarse marii ochi albaştri spre el. 

E o taină nepătrunsă cum prin ochiul îndreptat spre 
alt ochi sufletul străbate la alt suflet şi cum, întilnin- 
du-se privirile, sufletele se pătrund unul pe altul şi se 
îmbină ca-n o singură ființă." 

Auzi dumneata |! 

D. Slavici se bucură de un dar nepretuit, acela al 
unei speciale seninätäti cu care înşiră la copilării. Re- 
flectii de acestea se întîlnesc destul de des: „O, mare 
şi nesecată e puterea deprinderilor luate din cea mai fra- 
gedă copilărie !", sau : „Nu e în lume muzică mai suges- 
tivă decît vociferarea unei mari mulțimi de oameni cu- 
prinşi de emotiuni vii". Gîndirea, remarcabilă şi nouă, e 
făurită cu prilejul unor daco-români „ce se mişcau va- 
luri-valuri cînd încoace, cînd încolo, tot mai îndesuifi, 
mai zgomotosi, şi mai Jurtunatici, aruneindu-si de bucu- 
rie cáciulele in aer..." 

E frumos şi în adevăr miscätor. Nu poti decît să te 
bucuri, ca român, că te cobori din aşa cetățeni indesuiti 
şi furtunatiei. 

Dar să nu lăsăm pe Mala 

„Faţa copilei se lumină ca scăldată-n raze venite din 
altă lume, iar Bodea fermecat de zîmbetul ei plin de 
dulceaţă, se cutremurá ca străbătut de un fulger. Ti era 
parcă abia în clipa aceasta se naşte şi viața de pînă acum 
i-a fost numai un fel de amurg." 


431 


Să trecem repede pe lîngă întrebuinţarea verbelor 
transilvănene, despre care ne vom ocupa mai departe, şi 
să ne bucurăm deocamdată de frumuseţea desorierei. 

Va să zică copila asta, în loc să se sperie şi s-o ia 
la picior, se luminează „ca scăldată-n raze venite din 
altă lume". Foarte bine. La urma urmei, fiecare face 
ce-i place. 

Să vedem acuma pe Bodea: „fermecat de zimbetul 
ei plin de dulceaţă”, junele daco-román nu rămîne cu 
gura cäscatä, cum s-ar fi întîmplat oricărui alt om fer- 
mecat de zîmbetul unei femei rămîne aiurit, iar nu se 
simte foarte ciudat, aşa parcă i-ar veni să se nască, căci 
viaţa de pînă acum i-a fost numai un fel de amurg. 

Ceva mai pretentios e greu de găsit. Amîndouă ideile 
cuprinse în frazele de sus sunt nelogice : un om fer- 
mecat de zîmbetul unei femei, rămîne aiurit, iar nu se 
zbate ca un epileptic ; acelaşi om, cînd îi vine să se nască, 
consideră viaţa sa de pînă atunci ca o gestatiune, prin ur- 
mare o aurorá, iar nu un amurg. Negresit cá fraza logicá 
nu mai ráspunde la imaginea autorului ; dar cine nu 
are imagini limpezi, cine nu are antiteze vii nu e scri- 
itor; si cine nu e scriitor lasá pe daco-románi ín pace. 

intregul portret al fetei este fals, si este complectat 
cu urmátoarea observatiune a autorului, de o psihologie 
finá 

„O fioroasá ametealä, aceeaşi ametealá îi cuprinse 
pe amîndoi, beţia fioroasă, pe care n-o mai uită şi vrea 
mereu s-o aibe cel ce a avut-o o dată". 

După această extraordinară întîlnire, se petrec lu- 
cruri şi mai. extraordinare. Pe voinicul Bodea îl prind 
nişte femei din semintia necunoscutilor de pe vale, cari 
îl leagă cobză şi-l duc cu ele. 

Aci autorul, ca să ne dea intuitiunea exactă a lucru- 
rilor, pune pe muieri să strige: „Na staroste! Na sta- 
roste !" 

Dacá d. Slavici ar fi picilici cu propriile sale lucräri, 
n-ar izbuti mai bine decit cum izbuteste cind este grav. 
Strigátul acesta, pus ca sá priceapá cititorul cá noii-veniti 
erau slavi, e atît de bliot, încît ti se moaie mînile ; el 
dovedeşte o lipsă totală de sens estetic la cel ce îl În- 
trebuinteazá. 


432 


După ce e dus „na staroste", lui Bodea i se întîmplă 
cea mai minunată întîmplare la care putea să se aştepte 
un daco-român. într-o seară, pe cînd el mai făcea oare- 
care filozofie, iată Mala c-un armăsar negru de căpăstru 
„crescut la poalele Caucazului”. Poate credeţi că Bodea 
a luat calul de la poalele Caucazului şi a fugit. Prea ar 
fi simplu. 

„Copila scoase un țipăt de nebunaticá bucurie, prinse 
calul de coamă şi se aruncă uşoară ca o pisică sălbatică 
în spinarea lui, si atît de teapán se tinea pe calul nein- 
şelat, încît îi întinse lui Bodea mîna şi-l ridică şi pe el. 
Ea strigă apoi «Vue !», şi armăsarul, ieşind c-o săritură 
lungă în largul văiei, se depărta pe cursul apei cu iu- 
teala crivätului." 

Aceastä scená de circ, inverosimilá, falgá, antiesteticá, 
cuprinde in taina alcátuirei sale o cauzá literará care iritá 
nervii. Ce poate sá fie ? Probabil mitocánia fundamentalá 
e totul, răsturnarea tuturor legilor plasticei : o fată că- 
lare pe un armăsar, cu picioarele bănănăind, care fură 
pe un flácáu şi strigă „Vuc !". Ti se zbîrleşte părul de 
atîta uriciune. 

Cît e de gentilă imaginea unui călăreț, aşezat voini- 
ceste în sea, răzimat în scări, furind o fetică acoperită 
toată in mátasá, pe care o strînge la piept !... 

Ce mai rămîne din poezia femeiei, cînd încalecă băr- 
băteşte pe deşelate, cînd în loc să fie răpită e răpitoare ? 
Parcă-i vezi unul în spatele altuia, rusinati, plictisiti, 
dînd limbă calului : „Vuc ! Vue! cá ne-apucă noaptea". 

Dar, ca şi cum toate astea n-ar fi îndestul, daco-ro- 
mânul nostru, cînd se simte în siguranță, opreşte calul, 
pofteşte frumuşel pe Mala să descalece, ii tine un logos 
in limba daco-románá (din care probabil, ea nu înțelege 
decît atît : că-i ia calul şi că dînsa trebuie să se-ntoarcă 
acasă pe jos) şi pe ici ţi-e drumul! 

După ce mai face vreo 2—3 reflectiuni ca acestea: 
„e o taină de nenteles legătura dintre om şi cal", sau 
„potolindu-şi mersul, i se potolea şi firea", sau „în adevăr, 
omul ştie unde pleacă, dar nu poate să ştie şi unde are 
să ajungă", sau „e de nenteles pornirea spre luptă a omu- 
lui", Bodea procedează la botezul armăsarului, căruia îi 
dă numele prea firesc de ,Frátior" şi apoi trage un iu- 


433 


res printre niste neamuri de oameni, cari nu se stie bine 
de sunt avari, gepizi sau alte lighioane. 
Astfel se sfirseste partea întîi. 


Nu putem urma mai departe cu această analiză. Nu 
e un om adevărat în tot romanul, nu e o scenă reală, 
nu e nimic mişcător. Atît este de necredincioasá fantazia 
d-lui Slavici, încît nici chiar calul nu mai e ca în natură, 
ci e romantic şi zevzec. 

Dar dacă inventiunea şi compozitiunea sunt rele, poate 
că elocutiunea e bună. 

Să vedem. 


lată o pagină întreagă 

„Supuind acum stăpînirei sale Italia, el s-a hotărît 
să dea ascultare preotimei şi să pună totodată capăt şi 
năvălirilor şi a ridicat asupra gepizilor atît pe longobarzii 
de la apus, cît şi pe nenumăratele cete de ogori sau avari, 
care veneau despre miazănoapte călare pe cai mărunți 
şi urmaţi de care scîrtîitoare, in cari îşi aduceau femeile 
si copiii. 

Pădurile nu înfrunziseră încă, şi gepizii, strîmtorati 
de longobarzi, au început să se mişte spre răsărit şi să se 
adune iar muntenii au fost nevoiţi să părăsească in pripá 
adăposturile lor de iarnă şi au urcat în poiene fără ca 
să-şi fi putut lua etc. 


Pe la începutul verei, avarii năvalnici erau sosiți ia 
Dunăre etc. 


Apucati astfel în două părţi, gepizii şi-au încercat 
norocul în cîteva lupte sîngeroase, apoi s-au risipit în- 
desuindu-se prin văile mai strimte dimpreună cu alte 
semintii, cari veniseră parte în calea ogorilor, parte in 
coada lor." 


în această pagină avem cel mai bun exemplu de 
limbă românească, grăită la Arad sau în alt punct al 
periferiei româneşti. 

lată o perioadă de gîndire care începe cu un gerun- 
diu, cu alte cuvinte cu un participiu prezent, mod ce 
exprimă totdeauna o acţiune scurtă şi implică noţiune 


434 


de actualitate, şi care apoi urmează cu verbele în per- 
fectul compus, timp ce exprimă o lucrare trecută de tot. 

Noi ştim prea bine că oamenilor de talent nu li se 
măsoai'ă proza cu asemenea régule ; mai ştim că în ge- 
neral poporul întrebuinţează gresit perfectul compus in 
loc de perfectul simplu. 

Cum însă literatura românească a ieşit din faza popu- 
lară, şi cum, la urma urmei, sintaxa nu este o opiniune, 
fraza d-lui Slavici urmează să fie alcătuită astfel 

„Supuind acum stăpînirei sale Italia, el se hotäri să 
dea ascultare preotimei şi să pună totodată capăt si ná- 
vălirilor ; drept aceea ridică asupra gepizilor etc. 

Nu înfrunziseră încă pădurile, cînd gepizii, strimto- 
rati de longobarzi, începură să se adune între díngii şi 
să se mişte spre răsărit, iar muntenii fură nevoiţi să-şi 
părăsească în pripă adăposturile de iarnă şi să se urce 
în poiene etc. 

Pe la începutul verei, avarii nävälitori etc. 

Apucati astfel din două părţi, gepizii îşi încercară no- 
rocul în cîteva lupte sîngeroase, apoi se risipiră, ínghe- 
suindu-se (sau índesindu-se prin văile mai strimte, dim- 
preuná cu alte semintii, ce veniseră parte în calea ogo- 
rilor, parte în urma lor.” 

fntrebuintarea perfectului compus în locul perfec- 
tului simplu în întregul volum al d-lui Slavici dá gîndirei 
un aer de străinism supărător, care vine de la greşita 
măsurătoare a timpului verbal. Cînd cineva zice: ,,Mi- 
hai Viteazul muri la Guruşlău în ziua de 3 august 1601", 
înţelegi numaidecit că are să mai spună ceva; cînd însă 
zice : „Mihai Viteazul a murit la Gurusläu", ideea e 
trunchiată. Prin urmare, fluiditatea sintactică a perfec- 
tului simplu este de esenţa povestirei, şi nu poate fi în- 
locuită, într-o lucrare românească modernă, cu plum- 
bul din a 2-a formă a perfectului. 

O vină tot atît de mare a limbei d-lui Slavici este 
lipsa valorilor naţionale. Ştim cu toţii ce înseamnă a se 
aduna. Cred însă că nici un român din România liberă 
nu ar zice: „gepizii au început să se mişte spre răsărit 
şi să se adune”. Românul de pe Milcov (acolo unde se 
vorbeşte cum se vorbeşte pe Arno în Italia) ar zice : „ge- 
pizii începură să se adune între dînşii şi să se mişte spre 


435 


răsărit". Nevoia nuantei între dînşii, pe care trebuie s-o 
cuprindă noţiunea verbală a adunărei, cînd e vorba de- 
spre oameni, a silit pe românul modern să formeze ver- 
bul a se întruni egal cu fntre-unire. 

Tot asemenea, au urcat în poiene este neromânesc. 
Verbul a urca e de o flexibilitate rară. El se poate între- 
buinta sub forma activă tranzitivä şi poate avea sens 
reflexiv ; bunăoară eu urc priporul, ceea ce nu însem- 
nează că am dus priporul din vale în deal, ci că m-am 
dus pe mine ; se poate întrebuința cu sens numai tran- 
zitiv : urc cufărul în trăsură ; se întrebuințează cu sens 
numai reflexiv: mă urc ín pod. în cazul din urmă el 
trebuie să fie neapărat însoţit de pronumele personal, ca 
toate verbele reflexive. După cum e absolut cu neputinţă 
să se zică: „eu urc în pod", tot aşa e cu neputinţă să 
se zică : „ei au urcat în poiene". 

Avarii năvalnici fac parte din o limbă greşită. Ştiu că 
în cronicari se întrebuinţează nävalnic cu sens adjecti- 
val, în limba vie, însă, el nu mai are alt înţeles decît 
acela pe care-l are substantivul năvalnic,” plantă (fran- 
cez colopendre), pe care o ţin fetele în sîn, spre a atrage 
flăcăii, de unde vorba românească are năvalnic, adică 
are pe vino-ncoace. Nu se mai zice astăzi la ţară decît 


(doar prin cărţile mediocre) : „au venit turcii návalnici", 
ci „au dat turcii návalá". Tot aşa nu se zice româneşte 
îndesuiți — ci se zice înghesuiți — cel putin aşa se 


vorbeşte aici la noi, şi aşa se cuvine să vorbească şi 
d. Slavici, şi nu se mai zice furtunatic decît în poeziile 
proaste, ci se zice zglobiu într-un sens, şi ca o vijelie 
într-alt sens. La noi, cuvîntul idma („care n-o lua la 
fugă cînd uima mirosul de lup") nu există ; de asemeni, 
nu există cuvîntul orZu („sosiți dimineața zilei urmă- 
toare în vîrful orhdui, ei se oprirá cam mirati"), care pro- 
babil este latinescu orula, italienescu orlo —— tivitură, 
margine, ital. sul orlo del precipizio = pe marginea prá- 
pastiei. Nu se zice româneşte „tînărul cu obrajii ru- 
meni rămase pe o clipă nehotärît" ; nu se zice „şi mai 
e loc larg pe lîngă case ?", ci se zice scurt „mai e loc?" 

nu se zice preuteasă, ci preoteasă ; nu se zice viscoli, ci 
a viscoli : nu se zice gropile de gräunte, ci gropile de bu- 
cate ; nu se zice loc adăpostit, ci loc de adăpost sau adă- 


436 


post ; nu se zice si nu se cunoaşte în limba noastră ex- 
presiunea ` surpáturd  rovinoasă, Ci numai  Surpătură sau 
ruptură de mal (un singur cuvint popular existá cu 
acelasi radical, rovind, cu accentul pe antepenultima, si 
este moldovenism viroagá) ; nu se zice la noi ,calul in- 
cepu sá ciuleascá privind spre cîmpie", ci ,calul incepu 
sá ciuleascá  urechile". 


Acesta este romanul d-lui Slavici. 

Dupá cum se vede, el nu are nici o valoare literará 
si urmeazá sá fie indepártat din minele tinerimei, cá- 
reia îi strică gustul. 

Dar dacă nu are nici una din calităţile adevăratelor 
lucrări de artă, romanul d-lui Slavici are toate celelalte 
calităţi ale autorului său, şi anume: patriotismul, sen- 
sul orientatiunei politice şi îngrijirea intereselor personale. 

Din punct de vedere patriotic, toţi muntenii autorului, 
de la Bodea pînă la acel foarte ridicul personaj ce se nu- 
meste Ráciulete, sunt eroi omerici. 

Din punct de vedere al orientatiei politice, lucrarea, 
desi istoriceste falgá, contribuie la. intárirea ideiei con- 
tinuitätei daco-románilor in Carpaţi. 

Din punct de vedere al intereselor personale, a fost 
pregătită lucrarea Din bătrîni ca să producă autorului 
5000 de lei. 


Aşa că d. Slavici poate zice cu zicătoarea italienească: 
mate comune, w^ezzo gaudio. 


SCRISORI ROMANE 


Domnul meu, 


Numerile din urmă ale Luceafărului, precum şi scri- 
soarea d-voastră din 4 februarie, imi dau prilejul să 
ating două-trei chestiuni cari, poate, merită să fie discu- 
tate în public. Cea dintâi este aceea a portretelor, a bio- 
grafielor şi a autobiografielor ; a doua este a limbii lite- 
rare româneşti in general şi în special a limbii literare de 
peste munţi ; a treia, a Luceafărului etc. 

Plin urmare, o să-mi daţi voie, din cînd în cînd, să 
vă scriu cîte ceva sub titlul de Scrisori romane, rámi- 
nînd fiecare din noi cu cea mai desăvîrşită libertate de 
judecată asupra oamenilor şi lucrurilor — cu acest înţeles, 
că părerile mele nu atrag după sine părerile redactiunii 
Luceafărului. 

D-voastră voiti de la mine un portret, o biografie, ba 
chiar o autobiografie, sub formă de mică noveletă. 


Un portret e probabil cá o să vi-l trimit! ; cîteva date 
biografice, de asemenea. Şi unul şi celelalte sînt cunos- 
cute şi lucrul n-are importanţă. * 


Ceea ce n-o să vă trimit niciodată şi ceea ce am re- 
fuzat şi altora este o autobiografie completă, cu tăinuiri 


* Publicăm, după Enciclopedia română, următoarele date bio- 
grafice : Născut 30 oct. 1858 in Pláginesti (jud. R. Sărat), a stu- 
diat în ţară si la 1885 a intrat în diplomatie ; în 1888, numit se- 
cretar de legatiune, de la 1894 încoace ataşat la legatiunea din 
Roma ; membru corespondent al Academiei Române (n.r.). 


438 


şi detaiuri asupra vieţii mele sufleteşti, de scriitor, de 


şef de familie, de om. 

D-voastră aveţi un scop; voiti să atrageti luarea- 
aminte asupra ler (a scriitorilor) şi peste munţi, unde cei 
mai mulţi nu sînt cunoscuţi aşa după cum s-ar cădea să 
fie. Aveţi dreptate. Nu e însă acesta mijlocul. 

Critica modernă — ca multe alte lucruri nesăbuite 
împrumutate de la străini — vrea să strîngă, în cea mai 
de-aproape legătură, viaţa intimă a scriitorului cu opera 
sa, explicind pe aceasta prin aceea. Admitind în litera- 
tură înrîurirea hotărîtcare a motivelor, cu alte cuvinte 
determinismul — ceea ce nu e totdeauna probat — aş 
vrea să ştiu ce ciştigă omenirea prin raportarea lucră- 
rilor literare la motivele lor. 

Noi cunoaştem o admirabilă poezie a lui Leopardi, 
una dintre cele mai suave ale acestui mare scriitor, A 
Silvia, care începe aşa 

Silvia, rimembri ancora 

Quel tempo délia tua vita mortale, 
Quiando beltă splendea 

Negii ochi tuoi ridenti e fugitivi, 
E tu, lieta e pensosa, il limitare 
Di giovintu salivi ? 

Este o aşa de curată adiere de eleganţă în rîndurile 
aceste, încît parcă vezi o damă inteligenta, îmbătrînind 
nemáritatá în castelul părinților săi. Cu toate acestea 
biografii lui Leopardi ne spun că Silvia era fata vizi- 
tiului familiei... 

Ei, ce-am cîştigat, p.flind detaliul acesta ? Poezia rá- 
mine tot atit de frumoasă. Poate biograful mi-a mînjit 
oarecum icoana lăuntrică ce-mi făceam despre Silvia, 
eu cetitorul, şi în loc să mă domirească cu explicarea lui, 
mai rău mă încurcă. 

Eminescu zice în Freamăt de codru : 

Tc-iul vechi un ram întins-a, 
Ea să poată să-l îndoaie. 
Ramul tinăr vint să-şi deie 
Si de brate-n sus s-o ieie, 
Iară florile să ploaie 

Peste dînsa. 


439 


Admirabila imagine a teiului, care-si întinde un ram, 
ca ea să poată să-l îndoaie, iar el s-o fure in sus la din- 
sul, se complecteazá cu cealaltá imagine, a unei femei 
ideale, atît de mică şi de uşoară, încît ramul fraged al 
teiului s-o poatá ridica de la pámint ca pe o glumä. 
Si tu, cititorule, impersonalizat si rápit in sfera seniná a 
artei de puterea imaginativä a poetului, esti fericit. 

Dar vine biograful. Tilharul acesta, in loc sá te lase 
să te bucuri de icoana la, ţi-o mînjeşte, după cum face 
şi biograful lui Leopardi, spunîndu-ti că el a cunoscut 
pe femeia cîntată de Eminescu şi că aceea era tîrtoşe şi 
grasă, aşa că teiul ar fi trebuit să fie un tei şi jumătate 
ca s-o poată urni de la pămînt. Ti se moaie minile. 

Nu va suna odată ceasul şi pentru bietii scriitori, de-a 


fi lăsați să se odihnească în pacea mormintului — dacă 
sînt morţi — sau a se bucura în linişte de bunurile pă- 
mîntului — dacă sînt vii — fără ca indiscretia biogra- 


filor să se ocupe de dînşii şi de faptele lor?! 

Un vulgar cetăţean oarecare are dreptul să se în- 
soare, să se despartă, să moară sau să trăiască cum îi 
place — iar un om însemnat, care a adus, sub o formă 
sau sub alta, un serviciu semenilor săi, să nu aibă ace- 
laşi drept ?! 

Un om de rînd, care a făcut o greşală, poate s-o as- 
cundă copiilor săi şi, prin urmare, memoria lui să fie 
respectată de dînşii, iar un om de geniu, nu. 

Lord Byron nu s-a putut despărți de nevastă fără ca 
toată Englitera să nu-l atace — deşi separatiuni de aces- 
tea se întîmplă pe fiecare zi şi nimeni nu zice nimic. 

Edgar Poe nu se putea îmbăta o singură dată fară ca 
să nu se ştie de la Baltimore la Philadelphia — într-o 
țară în care, cu toate astea, atîta lume se îmbată în cea 
mai deplină beatitudine. 

In satira I, Eminescu zice biografiilor săi, cu drept 
cuvînt 

Astfel încăput pe mîna a oricărui, te vor drege, 
Rele-or zice că sunt toate cîte nu vor înțelege... 

Dar atarâ de acestea, vor căta vieţii tale 

Să-i găsească pete multe, räutäti şi mici scandale — 
Astea toate te apropie de dinsii.. Nu lumina 

Ce in lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina, 


Oboseala, slăbiciunea, loate relele ce sunt 

într-un mod fatal legate de o mînă de pămînt; 
Toate micile mizerii unui suflet chinuit 

Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. 


Dar explicatiune trebuie să se găsească acestei noi 
deprinderi de a-şi da fiecare viața în vileag. Si, in ade- 
vär, se găseşte în întinderea infinită a vanitätii ome- 
neşti, în slăbiciunea de-a se vedea pus la gazetă, slă- 
biciune, care, în vremile din urmă, a devenit atît de co- 
mună, incit, de la cei mai mari şi mai bogaţi, pînă la 
cei mai din urmă provinciali, nu pot avea mosafiri la 
masă, nu se nasc, nu mor, nu se însoară, nu pleacă la 
drum, fără ca aceste operaţiuni ale vieţii lor să nu fie 
turnate la gazete. 

Nevoia aceasta de laudă zilnică (pentru noi de origină 
greco-bizantină, iar pentru apuseni de origina galică) s-a 
generalizat în straturile de sus ale neamului nostru atît 
de mult, încît s-au molipsit de dînsa chiar oamenii cu 
adevărat supericri, scriitorii de talent, artiştii adevăraţi, 
cari n-au nevoie de reclama pentru ca să li se cunoască 
meritele. 

Cu toate acestea, poporul nostru este cel mai puţin re- 
clamagiu din cîte sînt pe lume. Ţăranului nostru nu nu- 
mai că nu-i place să se vorbească de el prin sat, dar are 
încă pudoarea şi respectul fiecărui act al vieţii sale fa- 
miliare. 

Chiar în partea eroică a bärbätiei sale, acolo unde 
toţi oamenii devin la un moment, vano-glorioşi, poporul 
nostru rămîne de-o îneîntătoare simplitate. Cine nu ştie 
cum au murit în războiul de la ‘77 an eroi ai neamului 
nostru, fără furlandisealä, fără dramaturghie, mergînd 
înainte şi pururi înainte, fiindcă aşa era ordin şi fiindcă 
„cine-i remán nu dă înapoi" ? 

Pe vremea cînd pregăteam romanul în război, eram 
într-o vară singur la Roma, trăind închis în casă şi ce- 
tind pe rînd comentariele lui Caesar, teatrul lui Sofocle, 
Odele barbare ale lui Carducci, şi apoi istoria şi docu- 
mentele privitoare la războiul nostru de independenţă. 
Ei bine, mărturisesc că nici şeful arvernilor închis in 
Alesia, nici Antigona, nici Aile fonti del CW-umno nu 


441 


má ráscoleau sufleteste cum má ráscolea descrierea pozi- 
tillor noastre de la Grivita, apoi asaltul, apoi moartea 
lui Sontu si a mocanilor sái din Vrancea, eroi necunos- 
cuti, ale căror oase au rămas pe pămînt străin. Nu mă pot 
niciodată gîndi la smerenia cu care au murit dorobantii 
noştri, ţăranii şi răzeşii cari de veacuri nu se bătuseră cu 
nimeni — fără ca să nu mă simt mişcat, mişcat şi toto- 
dată mîndru, că în vinele mele curge acelaşi sînge care 
curgea în vinele lor, sînge cu adevărat nobil, de oameni 
cuminţi, ce ştiu să rămînă senini înaintea morţii şi se- 
rioşi după biruintá ! 

Zgomotul şi reclama, domnul meu, sînt lucruri nero- 
mâneşti. 

Dacă d-voastră voiti să faceţi cunoscuţi cetitorilor de 
peste munţi pe scriitorii din regat, publicaţi studii lite- 
rare asupra lucrărilor lor, reproduceti, după aceste lu- 
crări, pe cele ce vi se par mai bune. Dar, pentru Dum- 
nezeu, renuntati la sistemul american al interview-ului, 
fals şi ridicul peste tot, dar mai cu sama fals şi ridicul 
la noi, unde lumea nu e grăbită ca în America, nu e 
ocupată ca în America, unde îţi este destul să întrebi pe 
un vecin despre faptele şi viaţa oricui, ca să le cunoşti. 

Eu socotesc că Luceafărul, care şi-a luat numele de 
la una din poeziile lui Eminescu, nu va uita cît era el 
de impersonal, cît era de simplu şi de cuviincios, şi cum 
îl supăra orice fel de reclamă. lar dacă v-aţi luat numele 
de la steaua din ceruri, aduceti-vä aminte că aceea e 
înaltă, rece şi frumoasă, ca tot ce este ideal. 

Primiti, vă rog, salutările mele. 


Duiliu Zamfirescu 
Roma, 1—14 mai 1905 


1905 


SCRISORI ROMANE 
II 


Roma, 2/15 iulie 1905 


Domnul meu, 

Este totdeauna o mare fericire de a trái, dar este si 
o mai mare fericire de a trái pe vremuri bune. 

Dupá cite inteleg, domniele-voastre, cei de la Lucea- 
fărul, sinteti cu toţii tineri ; vá inchipuiti cá sinteti tri- 
misi de Domnul pe pămînt pentru fericirea neamului ; 
v-ati náscut intr-o tará originalá si intr-un timp de ad- 
mirabilá evolutiune artisticá ; aveti aláturi un popor (pe 
noi, cei din regat) care vá dá toate pildele si toate icoa- 
nele, bune si rele, frumoase si pocite — prin urmare, 
tráiti pe vremuri bune. 


In aceste imprejurári, eu socotesc cá aveti o mare 
răspundere : aceea de a nu lăsa să străbată în gustul pu- 
blicului transilvănean apucături nesăbuite, mitocănii, ce 
trec drept însuşiri epice, dulcegării femeiesti, ce trec 
drept lirism, o limbă românească slută, ce trece drept 
limbă românească originală şi aşa mai departe. 

Şi dacă îmi dati voie şi nu vă temeti de a umbla cu 
mine prin lume, o să vă însoțesc prieteneste pe dealuri, 
de unde zarea se vede limpede. 


Principiile estetice şi morale sînt statornice. 

Viata e o luotă nesfirşită între convingerile noastre 
abstracte şi întâmplările concrete ale existenţei. Propozi- 
tiunea etică că binele individual este şi binele universal 


443 


nu e totdeauna adevărata şi e destul să nu fie adevărată 
o singură dată pentru ca valoarea ei de postulat să dis- 
pară. 

în estetică, toate legile sint fugare şi trecătoare, pen- 
tru că sînt axiome care exprimă armonii intime, mai în- 
totdeauna individuale şi adesea nelogice : două colori se 
potrivesc pentru aceleaşi cuvinte pentru cari pepenele 
galben e bun cu sare sau cu zahăr. 


Dar dacă de la Platon pînă la Schopenhauer princi- 
piile morale şi estetice sînt nestatornice, nu mai puţin 
omenirea va ceti, pururi fermecată, pe Fedon şi pe Fi- 
leb, Lumea ca voință si reprezentatiune, pentru că, dacă 
toate sistemele filozofice trec, arta rămîne. Rămine far- 
mecul infinit al dialogurilor lui Platon, fluiditatea cu 
care vorbeşte Diotima din Mantinea ; rămîne admirabila 
insinuare cu care Schopenhauer pătrunde în toate gin- 
durile istete : rămîne acel ceva, fugar ca timpul, nesta- 
tornic ca amorul, care nu se poate defini şi codifica şi 
căruia omenirea îi datoreşte toate epocele sale mari 
arta şi talentul. 


Mi-ar fi aşa de uşor să vă dau dovezi din istorie, in- 
cepind din vremile cele mai depărtate, pînă în zilele 
noastre. Nu vreau însă să străbat în sufletele d-voastre 
pe calea argumentelor istorice, ci aş dori să mă strecor 
acolo prin înrudirea ascunsă a unei intuitiuni comune. 
Nu mai departe decît acum o săptămână m-am încre- 
dintat o dată mai mult de acest adevăr, călătorind prin 
Umbria si oprindu-má la Assisi, patria şi sanctuarul 
acelui călugăr artist, care a făcut atîta vîlvă în lume, dar 
de la care timpul nu a respectat decît două lucruri, amin- 
două produsul talentului şi al artei : biserica din Assisi 
şi Scrisorile lui San Francesco" Acelaşi lucru l-aş putea 
spune, cu mai multă putere, de încîntătoarea Perugia, 
aşezata în apropierea lacului Trasimen. Pentru cine are 
amintiri istorice limpezi, numele acesta dă fiori: aicea 
Hannibal a zdrobit armata lui Flaminiu. lată Passignano, 
iată Borghetto ; colo, sus, Tuoro ; dincoace, apa albastră. 
Din toate părţile se ivesc duşmanii ! Africanii, spaniolii, 
balearii, cavalerii numizi se aruncă asupra legioanelor, 
asupra acestui zid de piepturi, care de atitea ori zdro- 
bise pe alţii, le strînge între lac şi munţii Galandro, le 


444 


îndoaie, le doboară şi le striveste. Un măcel înfricoşat 
a umplut apa de stîrvuri. Atît de mare a fost groaza şi 
durerea romanilor, încît, cu 200 de ani mai tîrziu, Titu 
Liviu nu poate vorbi de lacul Trasimen decît cu solem- 
nitate, ca de-o nenorocire naţională. Şi, cu toate astea, 
timpul nu a respectat nimic pe lacul Trasimen din stră- 
dania acestor două popoare, pe cînd Decadele' lui Titu 
Liviu au ajuns pînă la noi, cu eleganța şi nobletá sti- 
lului lor. 

Şi, dimpotrivă, Perugia nu a jucat în istorie decît un 
rol şters şi localnic, cu condotierul său Braccio Forte- 
braccio de Montone (un nume cît o ţară întreagă !). Cu 
toate astea, Perugia e faimoasă şi încîntătoare. E fai- 
moasá, pentru cá este patria (cel putin de adoptiune) a 
lui Pietro Vannucci. E încîntătoare, pentru cá are incom- 
parabilul sáu palat comunal din 1281 ; pentru cá are o 
pleiadá de pictori admirabili, premergátori ai lui Rafaél, 
pe marele Fiorenzo di Lorenzo, pe Ben. Bonfigli, 
Gentile da Fabriano' ; pentru cá are nepretuitele opere 
ale lui Beato Angelico,' poetul sfintilor. 

E o adeváratá primejdie cind intri in lumea artelor 
medievale : nu poti sá te mai desfaci de farmecul ei ! 

Si cite alte dovezi istorice, din cele mai depärtate 
timpuri ale omenirii, piná ieri si astázi ! 


Dar, incá o datá, nu vreau sá strábat in sufletele ro- 
mánilor de peste munţi pe calea istoriei. Eu ştiu cá e 
destul să le vorbeşti lor despre Traian si de latini, ca să 
fi faci prieteni pe toti. Dar coarda asta trebuie lăsată 
în pace, atît pentru că poate să vie vremea vreodată s-o 
punem la arc, iar nu la liră, cît şi pentru că uneori pa- 
triotismul face să treacă drept frumos ceea ce e urît şi 
drept urît ceea ce nu ne convine. 


Mă îndreptez cu credință către femeile transilvănene, 
către acelea suflete curate, în care rasa noastră şi-a păs- 
trat toate calităţile de voință moştenite de la romani si 
toate însuşirile idealiste rămase de la daci, şi vreau să 
le vorbesc despre frumos, despre cel literar mai cu samă, 


445 


si, pe cit s-o putea mai mult, de frumosul literar ro- 
mánesc. 

Negresit, cine zice frumos literar zice numaidecît 
limbă. 

Si iată îndată marea întrebare: care limbă româ- 
neascá este mai frumoasă? Limba cărturarilor? limba 
poporului ? sau şi una şi alta, după cum sînt întrebuin- 
tate ? Avem noi o limbă clasică ? 

Nu se poate răspunde cu hotärîre decît la cea din 
urmă întrebare : da, avem, sau, mai bine, sîntem pe cale 
de a ne forma o limbă clasică. 

La celelalte întrebări, răspunsul se condiţionează de 
atîtea stări estetice, încît nu mai este un răspuns direct, 
relativ la frumuseta limbei, ci la frumuseta creatiunii 
artistice. 


lată, în fine, pusă chestiunea aşa precum trebuie 
creatiunea artistică. Ce este o creatiune artistică ? 


S-ar putea răspunde cu Platon prin trei vorbe caba- 
listice ` Kalloni, Moira si Eileithyia, sau, pe româneşte, 
generare în frumos. Ar trebui însă să vorbească Diotima 
din Mantinea, cu fluiditatea graiului ei, pentru a expune 
conceptul platonician în toată gratia lui antică. 


Se poate răspunde cu îndrăzneală şi glas modern 
creatiunea artistică este emotivarea lumei, cu alte cu- 
vinte, trecerea universului prin organismul nervos al 
unor anume indivizi, ale căror senzatiuni se reproduc 
în mod atît de fericit şi de personal, încît universul rece 
se încălzeşte de la ele. 


Si, fiindcă e vorba de frumos literar românesc şi de 
limbă românească, să luăm cîteva exemple româneşti. 


Proza noastră, ca toate prozele, fiind statică şi dina- 
mică, îşi are indoitii săi reprezentanţi, cea statică, adică 
cea descriptivă, pe povestitori, pe ziarişti, pe critici şi pe 
istorici şi în această parte este ea pe cale de a deveni 
clasică, cu autori ca Bălcescu, Odobescu şi, în fruntea tu- 
turor, Maiorescu ; cea dinamică, pe novelişti, pe come- 
diografi şi pe romancieri. 

Să lăsăm deocamdată la o parte pe cea dinții şi să 
ne ocupam de cea de-a doua, luind cîteva exemple, fără 
gînd de-a atinge sau răni pe nimeni. Să luăm pe cei mai 


446 


buni : pe Creangă, pe Ion Popovici-Bänäteanul, pe Cara- 
giali, pe M. Sadoveanu, pe Constantin Sandu-Aldea.* 

Despre limba celui dintîi, toată lumea zicea, pînă mai 
ieri, că e cea mai frumoasă (pentru d-nii Chendi şi Iosif, 
autorul este chiar „congenial" cu Alecsandri şi Eminescu) 
din cîte s-au scris şi se vor scrie vreodată ; şi toată lumea 
se înşela, după cum se înşală într-o mulţime de judecăţi 
asupra literaturii noastre. Nu limba lui Creangă este fru- 
moasă, ci creafiunile lui artistice sînt desăvirşite. Băiatul 
Ionică, satul Humulesti, mos Chiorpec ciubotarul, Popa 
Duhu, popa Oşlobanu, toate glumele si toate nimicurile 
trec prin organismul nervos al lui Creanga şi se repro- 
duc în imaginaţie în aşa chip, încît se încălzesc şi se în- 
frumuseteazä din puterea lui creatoare. 

Este o novelă a lui Guy de Maupassant, La Maison 
Tellier," al cărui subiect e atît de netrebnic, atît de ne- 
folositor, imoral, încît nu ti se pare cu putinţă să se 
fi scris ceva pe el. Si, cu toate astea, La Maison Tellier 
este un capo d-operá al literaturei franceze. 

Intr-o creatiune de artá, totul e cu putintá si totul 
e frumos, dacá viata lumii dinafará e turnatá prin emo- 
tivitatea noastrá. 

Ar putea oamenii lui Creangá sá vorbeascá cum ar 
voi, cá tot ne-ar interesa, fiindcă sînt adevărate crea- 
tiuni de artă. 

Dar să nu luăm efectul drept cauză : nu sînt creatiu- 
nile adevărate, fiindcă limba lui Creangă e frumoasă, ci, 
dimpotrivă, limba pare frumoasă fiindcă creatiunea e 
adevărată. 

De fapt, limba lui Creangă este o limbă dialectală, 
care ne depărtează de tinta noastră a tuturor: unifica- 
rea graiului literar. Editorii săi din 1902, pentru a în- 
lesni înţelegerea desávirsitá a felului vorbei sale, sînt 
siliți să pună la sfîrşit un tălmaci. Şi găsim aici 276 de 
cuvinte traduse pe româneşte — ceea ce e enorm! 

Acelaşi lucru se poate zice, cu mai multă dreptate, 
despre Ion Popovici-Bänäteanul. La acest om de talent, 
impresiunea rea, produsă de limbă, covîrseste aproape 
frumuseta creatiunii. 


Vezi cä, la Popovici-Bänäteanul, intervine elementul 
liric, care lipseste cu desávirsire la Creangá, unde numai 


447 


' 


o adiere de înduioşare trece, cînd mamă-sa îl iartă de 
prostiele de la scăldat şi-i dă să mănînce. 


Aci vine greaua întrebare ce se pune întregei noastre 
literaturi si care indreptáteste paginile acestea adresate 
femeilor transilvănene : cum de nu avem noi un roman, 
o lucrare propriu-zis de artă, al cărui miez să fie iu- 
birea ? Germanii au pe Werther, francezii pe Paul et 
Virginie, italienii pe Dottor Antonio.“ 


Cetitorii înţeleg că nu ne putem pierde vremea ocu- 
pîndu-ne cu fleacuri, cu novelele histerice ale generatiu- 
nii noastre sau cu nevinovatele plásmuiri ale generatiunei 
trecute, ca bunáoará Fulga sau Elena. Acestea nu sînt 
creatiuni de artă, ci hîrtie tipărită. 

E oare cu putintá ca, in ordinea emotiunilor artistice, 
sá sárim de la Creangá la Eminescu, de la Chiorpec si 
Oslobanu la  Luceafár ? Fiindcă (si aici stă diferențierea 
intre oamenii de gust si intre vulg), sufletele noastre au 
stári de sensibilitate emotionalá de diferite grade. Nu 
acelasi fel de emotiune artisticá o produce cetirea unei 
pagini din Amintiri — fie chiar cea mai frumoasá — si 
cetirea strofei 


Tirzie toamná e acum, 
Se scutur frunzele pe drum 
Si lanurile sînt pustii... 

De ce nu-mi vii! 


S-ar zice că, în literatura noastră, toţi prozatorii de 
talent au fost stápiniti de două sentimente : ridiculul si 
patriotismul, care au dat naştere la lucrări satirice şi la 
încercări epice de valoare. Creangă rîde de la început 
pînă la sfîrşit, Caragiali rîde, Sadoveanu îşi ridică palo- 
şul (cu o adevărată mişcare de artist, ce e drept). 

Dar bine, în viaţă nu sînt şi oameni care iubesc, nu 
sînt sentimente morale, intelectuale şi estetice, altele 
decît ironia? Românii nu au şi ei, ca toate popoarele, 
inimă, nu au familie, nu au ambitiune, nu au orgoliu; 
nu se nasc, nu se însoară şi nu mor, decît pentru dl. 
S. Fl. Marian, membru al Academiei Române ? 


448 


Desigur că da. Se vede însă că romanul de actualitate 
e greu de scris. E greu de împînzuit oameni adevăraţi, ale 
căror legături sufleteşti să ne intereseze, ale căror miş- 
cări să fie logice. Cu toate astea, s-ar zice că printre ti- 
nerii noştri scriitori, domnii Sadoveanu şi Sandu-Aldea * 
ar avea dreptul să îndrăznească orice. Structura lor su- 
fletească, limba, cultura modernă, sensul adevăratei 
orientatiuni artistice fac din aceşti tineri două tempe- 
ramente nouă. 


Şi totuşi, nici unul, nici altul n-au încercat povestea 
amorului. 

Eu socotesc că toţi autorii noştri de valoare se lovesc 
de o greutate tehnică în reprezentarea vieţii româneşti 
ideale, care formează tocmai miezul scrisorii mele de as- 
tăzi : limba. 

Cum vorbesc românii care se iubesc? 

Cine ştie l... 


Țăranii vorbesc rar şi cu măsură — cel putin la noi 
(fiindcá s-ar párea, dupá dl. Slavici, cá prin pártile Ara- 
dului vorbesc altfel) ; tirgovetii vorbesc mai mult, dar 
sint mitocani si devin subiecte pentru dl. Caragiali ; oa- 
menii binecrescuti (sau cei ce se cred astfel) vorbesc ín 
alte limbi si obligá pe dl. Petrascu sá scrie romanul sáu 
Marin Gelea jumátate in románeste si jumátate in fran- 
tuzeste. 


Si rául este cá nu stim care este graiul ,estetic" al 
iubirii nici la ceilalti románi. 

Novela lui Popovici-Bänäteanul, fn lume, are o notá 
liricá sincerá, care, cu toatá grozávia limbei, strábate 
piná la noi. Parcá, in adevár, Sandu si Ana se iubesc. 
Da, i, ,, piclá de neputinţă sufletească trăiesc sárma- 
nii !... Ei au oarecum respect de sinceritatea emotiunilor 
lor şi iti lasă impresia cá se ruşinează să-şi dea drumul 
gîndurilor într-o împrumutare de limbă säseasco-ungu- 
rească, aşa de fundamental despărțită de felul gîndirii 
noastre. Fiindcă nu e vorba aci de cuvinte dialectale sau 
germanisme, luate de ucenicii români de la stăpînii lor 


* DI. Sandu-Aldea este autorul unei novele Murgul (Luceafá- 
rul, 1905. nr-ul 2) care urmează să fie trecută printre cele mai 
bune. ale literaturii noastre (n.r.). on 


449 


străini, ci e vorba de întreaga mecanică a limbei, de 
palpitarea geniului intelegerii, care face cá doi oameni 
necunoscuti se gásesc deodatá prieteni, fiindcá se pricep 
unul pe altul, ca şi cum şi-ar fi dat pe faţă taine su- 
fletesti. 


Iatá o paginá luatá la intimplare din novela lui Po- 
povici-Bánáteanul 

„Cum resar seara pe cer stelele aşa se iveau pe toate 
stradele fetite cu «pomul», bäietii cu «steaua», cu «craii» 
ori cu «vitleemul» si feciorandrii cu «colinda» sau cu 
«turca». Si în această mişcare vie, in zgomotul acesta 
plăcut, în cîntările duios trăgănate şi în colindele fru- 
moase, întreg oraşul se învăluia într-un aer sfînt şi tot 
omul îşi uita necazurile vieţii şi parcă se simţea în prea- 
mărirea lui Dumnezeu. 

Pe cînd însă maistor Dinu asculta «colindătorii» de 
la fereastră şi primea în casă «craii», peste drum în lu- 
crătoare, Sandu era singur. Celelalte calfe nici la cină 
nu fuseseră. Dimpreuná cu alţii s-au infundat într-un 
birt ca să petreacă acolo noaptea naşterii Domnului. 


Aprinsese un muc de luminare şi p-un scăunel Sandu 
şedea lîngă gura cuptorului de sub cazan. 


Rar picurau de pe vase stropi pe ramă şi căderea lor 
suna lung în liniştea lucrătorii. Zgomotul de afară se 
frîngea surd în ferestre şi-l arunca pe Sandu cu mintea 
înapoi. Şi aşa, dintr-o dată începu să-şi colinde 

Nu te poţi apropia 
La trei mile de pămînt 
Unde naşte fiul sfînt." 


Nu e nimic în pagina asta care să bată la ochi. Si, 
cu toate astea, pentru noi, românii din regat, e toată 
falsă, cu acest înţeles că pare gîndită de un străin, care 
s-ar fi luptat să-i dea o învîrtitură cît mai românească. 


Apoi, ceva mai departe, tinerii sînt aduşi de puterea 
dragostei lor fatá-n față 


„Bunătatea şi duioşia cu care el grăise îi cuprinse 
sufletul atît de nu ştiu cum, încît îşi rezemă capul pe 
pieptul lui, murmurînd ca în vis: «tu, Sandule, tu». 


Tu, Sandule, tu !» ! 


450 


Ei, vezi, doamna protopresbiterá, asta ai d-ta de fá- 
cut : 1. să nu laşi fata să se intilneascá cu Sandu ; 2. dacă 
s-o intilni, şi fata o fi de curînd venită de la Viena, 
să-i zică: „Aber du, Sander !", dac-o fi venită mai de- 


mult, să-i zică: „Ah, Sandule!" sau „Mă, Sandule, 
„âà I" — dar cu nici un pret să nu zică: „Tu, San- 
dule, tu". . 0. uo? 


Diotima din Mantinea, care era priceputa in treburi 
de astea-, n-ar fi vorbit asa. 
Poate vom vedea în curînd pentru ce. 


Duiliu  Zamjirescu 


1905 


SCRISORI ROMANE * 
IUI] 


Costieni, 189... 


Iubite d-le Mircea, 


Ai să zimbesti, probabil, la primirea acestei lungi 
epistolii. A cui e vina ? Molima scrisului umblă ca po- 
jarul. M-am molipsit de la d-ta, vrind să te lecuiesc. 

Şi ghici despre ce vreu să-ţi scriu ?... 


Cum ti se par criticile lui Gherea ? sau mai bine teo- 
riile sale economice aplicate la literatură ? 


Nu te aşteptai la asta. 


Pe mine m-au preocupat cîndva, şi astăzi aş vrea 
să-ţi împărtăşesc unele consideratiuni cu totul generale. 
Dau eu să fac pe grädinarul şi pe mosierul, dar calul 
popii îşi aduce aminte de trîmbiţa de la regiment, şi, 
la cea dintîi ocazie, te pomeneşti cu anteriul prea sfin- 
tiei-sale la front. 


Cu cîtva timp înainte, am fost muncit de două su- 
biecte pe cari voiam să le încerc, şi anume: a) Ele- 
mentul simpatic în autorii ruşi şi în special în Tolstoi ; 
b) Leopardi si Eminescu. Cu prilejul acesta am räs- 
foit o mulțime de cărţi şi mi-am pus mintea la tot felul 
de încercări. Concluzia la care am ajuns a fost că nu 


* După cum se va vedea din cuprinsul acestui articol, el a 
fost scris acum 15 ani. Ceea ce ar fi numai retrospectiv, in con- 
ditiile de faţă devine de o actualitate liberă militantă, cînd se 
văd reviste serioase publicînd poezii socialiste, poezii burgheze, 
ea şi cum poezia poate fi altfel decît bună sau rea (n. D.Z.). 


452 


sunt un temperament critic, cel puţin sistematic critic, 
însă am întrevăzut cîteva adevăruri, între cari pe acela, 
dezastros pentru critici, că, dacă e o rasă de oameni 
care, în curba dezvoltării intelectuale, e înrîurită adesea 
de epocă, e tocmai rasa criticilor. 

în adevăr, prin chiar natura ei, critica e redusă a 
urma, iar nu a precede opera criticată. Ea vine pe de 
o parte să explice, să înlesnească priceperea lucrărilor de 
valoare, şi, pe de altă parte, să împiedice răspîndirea 
celor ce i se par rele. Autorul criticei celei mai bune 
merge alături cu autorul criticat pînă la prima filă a 
operei. De aci, autorul aleargă înainte. De cele mai 
multe ori, cînd geniul este puternic, trece dincolo de 
epoca sa şi rămîne neînțeles pentru contemporanii lui. 
Criticul vine tocmai în numele contemporanilor aces- 
tora, cu legile de pînă aci, şi caută să explice. El este 
legat de timpul său în mod fatal, fiind răspunzător către 
contemporani mai de-a dreptul decît autorul ; este trá- 
sătura de unire între acesta şi aceia, dar mai aproape 
de aceia decît de acesta. Pentru grosul publicului, care 
n-a înţeles pe Schopenhauer, toti criticii cei mai în- 
semnaţi cari l-au înţeles şi l-au explicat au rămas tot 
aşa de străini şi de neîntelesi ca şi autorul ; dimpotrivă, 
acei ce nu l-au înţeles, dar l-au criticat (ceea ce de 
foarte multe ori se întîmpla), au fost foarte întelesi ; 
fiindcă, încă o dată, criticul e mai aproape de public 
decît de autor, deşi în aparenţă s-ar crede contrariul. 

în specie, Gherea e critic de felul acesta. Pătruns 
de ideea că unele din atributele caracteristice ale min- 
tilor mari este generalizarea, şi deci, implicit, clasifica- 
rea — apoi adăpat la izvoarele lui Marx şi Engels, d-sa 
a pornit să demonstreze că ordinea morală în societatea 
modernă e guvernată de legi economice nestrămutate. 
A împărțit pe critici in metafizici, transcendentali — 
aceia ce iau pe om în sine însuşi, cu cauzalitatea lui, 
numai internă, fără să-l studieze în raport cu societatea 
în care se naşte — şi realişti sau stientifici, aceia cari 
caută principiul de cauzalitate ce hotărăşte directiunea 
unui spirit poetic, în societatea oamenilor constituiți în 
corp politic şi guvernati, pe neştiute, de legi economice. 
Şi are aerul de a zice 


453 


Pesimismul literar al tuturor timpurilor, si in special 
pesimismul veacului nostru, este miragiul unui princi- 
piu economic ascuns : repartitiunea rentei si a puterei 
politice in minile unei clase şi depărtarea absolută a 
unei alte clase, cu mult mai numeroasă, de la orice par- 
ticipare la rentă şi putere. Un om născut fără de mij- 
loace, de cînd deschide ochii in lume, trebuie să între- 
prindă o luptă surdă, neobservată deocamdată, cu un 
duşman necunoscut, care, sub formă de împrejurări, 
mai totdeauna îl biruie. Cînd fondul naturei omului in- 
trat în luptă este complicat cu contemplativitate, pesi- 
mismul se răspîndeşte în unde dureroase lăuntrice, şi, 
dacă individul are un suflet mare, manifestarea lui 
poate deveni genială. Cînd, dimpotrivă, individul e de 
un temperament sanguin, arzător, pesimismul ia forme 
violente, tragice, ca cel rusesc. 


Dar trecutul, amorul, necunoscutul în psihologie : ele- 


mente ale miragiului ! Fondul, principiu economic. 


Mărturisesc cá o asemenea îndrăzneață teorie e atră- 
gătoare, cu atît mai vîrtos că cuprinde un sîmbure de 
adevăr. Si d-l Gherea ar fi fost foarte interesant, dacă, 
cu sinceritate, ar fi încercat să dovedească numai 
aceasta. Dar d-sa are un sistem al sáu de a înţelege 
lumea şi a o explica, şi, ca toţi oamenii de felul acesta, 
prejudecă orice chestiune, subordonînd-o sistemului. So- 
cialist convins şi raţional (lucru foarte respectabil), Ghe- 
rea tinteste a face din pesimism o armă contra stärei 
de lucruri actuale : nu încercaţi a explica pesimismul 
ca rezultînd din esenţa naturei noastre omeneşti, fiindcă 
atunci el trebuie să trăiască, iar eu nu mai pot avea 
un sistem al meu şi socialismul o armă mai mult contra 
claselor de astăzi ale societätei, Si, în urma sa, un roi 
întreg de naivi au întins trimbitele pe la cele patru 
vînturi, buciumînd viersul şefului sub bolta tărielor. 


Il 


Fárá indoialá, e interesant de a vedea, deocamdatá, 
cum se explicä istoriceste unele fapte politice prin teo- 
riile economice cum, bunáoará, in Franta, cu cit pro- 
prietatea feodalá împiedica productiunea şi reacţiunea 


454 


M ——-——8& "rr Sen * HH 


» 


cultivatorilor micsora renta, cu atîta nobilimea se arunca 


asupra bugetului statului, acordîndu-şi pensii şi veni- 
turi ridicule, ceea ce a pricinuit colosalul deficit, pe 
care-l descrie Taine şi Talleyrand, care, în fond, ar fi 


adevărata cauză a revolutiunei : iată un fapt economic 
producînd un efect politic; cum toate invaziunile de 
barbari asupra Europei au fost pricinuite de renumele 
de bogăţie al vechiului continent; cum mai toate răz- 
boaiele, pînă si cel sirbo-bulgar' (alipirea Rumenei) si 
cel chileno-peruvian (hrápirea provinciei peruviane ce- 
lei mai bogate in mine si guano), îşi au izvorul în ace- 
leasi cauze ; cum chiar alegerea lui Carol Quintu la tro- 
nul Imperiului german (prin bancherii Fugger din Augs- 
burg) se explicá tot cu ratiuni economice. Asa cu cru- 
ciadele ; aşa cu revocarea Edictului din Nantes! etc. Ne- 
norocita stăpînire fanariotă, la noi, de asemenea: prin- 
cipatele dunărene se bucurau de renumele de a fi grî- 
narul Stambulului, şi cînd în rasa viguroasă a sultani- 
lor străbătu elementul corosiv şi decadent al fanario- 
tilor, aceştia au dominat, au venit să ne administreze, 
în aparenţă, iar în realitate spre a ne jefui. Revolutiu- 
nea chilená, în momentele de față, e un exemplu tipic 

adevărata ei cauză nu e nici Balmaceda, nici congre- 
siştii, ci provincia cea bogată în mine, hrăpită de la 
peruvieni, pe care şi-o dispută partidele. 


Dar, dacă aceste interesante date istorice sunt ade- 
vărate şi se pot explica prin cauze economice, cîte alte 
elemente, străine economiei, nu intră în determinarea 


faptelor politice ! 
ne dea de gîndit. 
rie, 


lată unul, între altele, care trebuie să 
Este un principiu elementar in isto.- 
acela anume că orce popor mic tinde a deveni un 
popor mare şi puternic, cînd are vigoare, spre a-şi asi- 
gura astfel existenţa sa politică şi economică. Nimic mai 
firesc decît de a vedea statele balcanice pe de o parte, 
statele slave din Imperiul austriac pe de alta, tinzînd a 


se uni între ele sau a se lipi de metropola lor, Rusia. 
Mai ales statele slave din Austria, cari ar ieşi de sub 
dominatiunea nefirească a germanilor si a ungurilor, 


spre a se alipi de un mare stat slav: 
exista nici mácar scuza de a nu voi 
tiunea neatirnárii lor politice. 


pentru ele n-ar 
sá renunte la fic- 
Legea economicá ar tre- 


455 


bui sä le indemne la alipirea cätre un stat mare da 
aceeaşi rasă, fiindcă atunci atît dárile in natură cît si 
impozitul de sînge ar fi infinit mai mici, pe cînd buna 
stare materială ar fi mai mare. Cu toate astea, lucrul 
nu se întîmpla şi nu se va întîmpla decît doar pe cale 
de cucerire. Si cauza e că există un simtámint puter- 
nic, pe care Loria' l-ar numi miragiu, iar Spencer, pe 
nedrept, prejudecată, acela al aşa-zisului patriotism, care 
în fond nu este decît un raport afectiv natural între in- 
divid şi natura împrejmuitoare. Cineva se poate naşte 
într-o religiune sau în alta; se poate naşte nobil sau 
plebeu -, cu o traditiune politică sau cu alta; cu un fel 
de educaţie sau cu alt fel. Dar toti ne nastem ; toti avem 
o copilárie ; pe toti ne impresioneazá lucrurile, casa, 
grădina, oraşul in care ne-am născut; cu toţii ginjtlim 
mai bine în propria limbă. Religia, castele, tradiţia po- 
litică, felul de educaţie sunt artificiale ; simpatia pen- 
tru locul unde ne-am născut e naturală. Aceasta este 
temelia patriotismului, al cărui corolar firesc este nea- 
tîrnarea naţională. 


în determinarea 
teoria econo- 


Iată, prin urmare, un element care, 
faptelor politice, n-are nimic a face cu 
mică. 
prejudecățile sociale, dar temperamentele, 
dar neprevázutul !... 

Cine poate, bunáoará, explica rázboaiele napoleonice 
cu teorii economice ? încetarea lor, da. Dar războiul 
franco-german, intru cit priveste pe francezi ? Din par- 
tea germană, legea economică s-ar putea explica prin 
näzuinta unui popor puternic dar sărac către bogăţia 
unui alt popor. Insă despre partea franceză este ştiut 
că războiul a fost hotărît numai de intrigi de palat. 


Dar apoi 
dar urele de rasă, 


Dar războiul nostru de 
dezmintire teoriei economice ! 


independenţă, ce flagrantă 
Ce cuvinte de economie 


națională aveam noi ca să-l intreprindem ? Nici unul, 
dar absolut nici unul. România a intrat în război, dusă 
de împrejurări şi în parte de miragiul lui Loria nea- 
tirnarea naţională. 

în fine, ultima şi cea mai puternică dovadă că legea 


economică nu se poate aplica la toate faptele politice, 
este Liga puterilor din centrul Europei.' Armatele co- 


456 


HHH S HHH 


U 


f 
X 


losale ce tin Germania, Austria si Italia le duc la ruiná. 
Frica de a nu vedea încingîndu-se un război face pe 
oameni sá sufere mai mari neajunsuri decit ale rázbo- 
iului chiar. Principiul economic ar fi trebuit de mult 
să se manifeste. Această ligă, defensivă numai, a trei 
state reputate sărace, față de bogata Frantá, este nega- 
tiunea cea mai absolută a principiului. în virtutea lui, 
ar fi trebuit ca unirea puterilor centrale să fie ofensivă. 


m 
Dacă, prin urmare, cu legi economice nu poți explica 
nici faptele politice cu îndestulare, cînd este ştiut ce 
nex intim există, în sociologie, între economie şi poli- 
tică ia să vedem în literatură cum se leagă, stiintifi- 
ceste, pesimismul cu mediul social şi dogmele econo- 
mice ale socialiştilor. Eu pun ca axiomă următoarele 


I. Un poet poate să fie înrîurit în bine sau in rău 
de societate, dar pesimismul sau optimismul lui este ab- 
solut neatirnat de starea economică a timpului în care 
trăieşte. 

Epocele trecutului ne vor lumina. 

O chestiune importantă este de a şti dacă pesimis- 
mul există la cei vechi sau nu. Eu afirm cu putere că 
da, si cred că numai persoane deprinse a rămînea la 
suprafața lucrurilor se vor mira de această afirmatiune. 
în adevăr, dintre cei trei mari poeți ai epocei lui Peri- 
cles : Eschil, Sofocle şi Euripide, nici unul n-a scris o 
singură tragedie care să nu ne izbească printr-o su- 
premă şi dureroasă persecuție a împrejurărilor, care 
poartă pe oameni către crime, îngenuche pe nevino- 


vati sub povara devotamentului lor. Fäcînd partea tim- 
pului si dezgárdinind înțelesul adevărat al simboluri- 
lor — ce alt era Destinul celor vechi, planînd cu fața 


sa întunecată asupra omenirii, dacă nu Natura oarbă a 
pesimiştilor cu legile sale infame şi imorale ? Deosebind 
în estetice, ei îl făceau fiu al Haosului şi al nopții, cu 
putere netärmuitä asupra oamenilor, silindu-i să-şi îm- 
plineascá menirea; noi o numim putere misterioasă a 
naturii ; cu legi de ereditate inflexibile, cu taina prin- 


457 


cipiului vitalitátii. Dacá vom examina cea mai puternicä 
lucrare a celui mai mare dintre dînşii: Regele Oedip a 
lui Sofocle, ce găsim? un om care omoară pe tatăl său 
Laios fără să ştie ; apoi se-nsoară şi, iarăşi fără să ştie, 
ia pe mamă-sa Jocasta, cu care are mai multi copii; 
în cele din urmă, sperînd să scape cetatea de relele de 
care suferă, se pedepseşte singur, scotindu-si ochii şi 
exilîndu-se. 

Un asemenea fel de a înțelege viaţa nu pare tocmai 
optimist. Tot astfel cu Antigona, cu Electra, cu Ajax. 
Şi să se noteze că Sofocle trece drept inovator, tocmai 
prin aceeea că, în tragediile sale, micşorează mult înrîu- 
rirea fatalitätii, contra căreia oamenii săi luptă din räs- 
puteri, spre deosebire de Eschil. De la un asemenea tea- 
tru là Regele Lear si la Hamlet, nu suntem/ departe. 

Vreau să nu fiu înțeles rău şi să nu mi se puie pe 
socotealá ceea ce nu gîndesc. Eu nu socot cá fatalismul 
grec si pesimismul modern produc efecte identice. Ar 
fi a necunoaste caracteristica nationalá a celor vechi, 
cultul lor pentru viata prezentá, sentimentul fortei ome- 
nesti, trebuinta de seninătate şi de veselie (atît de exa- 
geratá de Taine în Philosophie de l'art en Grèce) ce-i 
stápinea, mai cu seamă în artele plastice. Dar fiind dată 
putina lor seriozitate în pătrunderea legilor naturii, ca- 
racteristica tragediilor lor ne frapează prin asemănarea 
cu conceptiunea modernă a pesimismului. Si dacă mi-ar 
fi permis a mă opri un moment la consideratiunile lui 
Taine asupra sculpturii greceşti optimiste, aş avea de 
formulat cîteva obiectiuni. 


Ceea ce ne-a rămas de la grecii clasici, se reduce la 
foarte puţin lucru : capul Junonei de la Villa Ludovisi, 
Jupiter Otricoli din Rotonda Vaticanului, Torsul din Va- 
tican, statua lui Hermes de la Olimpia, opera lui Praxi- 
tele,” statuiele mutilate ale lui Teseu şi probabil statua 
portret a lui Sofocle din muzeul St. Giovanni Laterano. 
Celelalte : grupul Laocoon din Vatican, Taurul Famez, 
Hercule Famez de la Napoli aparţin decadentei, scoale- 
lor de Rodos si Alexandria. Din copiele celebre ale epo- 
cei de aur avem : Venera de Milo din Muzeul Luvrului 
de la Paris, dupá cea din urmá versiune, opera lui Sco- 
pas, care a trăit cu 80 de ani mai tîrziu de Fidias; Ve- 


458 


nera  Capitoliná, copie după faimoasa Afrodită de Cnido 
a lui Praxitéle, cunoscutá prin medaliele antichitátii ; 
Satirul lui Praxitéle, din muzeul capitolin ; admirabilul 
Mercur Belvedere, copie de pe cel de la Olimpia; Ve- 
nera ieşind din baie, idem (amindouá in Vatican) si alte 
citeva. 

Sá ne oprim un moment la douá din aceste opere, 
cele mai strálucite : Jupiter Otricoli dintre originale si 
Venera de Milo dintre copii. 

Din epoca cea mare a ajuns pînă la noi ecoul a trei 
splendide sculpturi, opere a celor trei contemporani : 
Fidias,' Policlet' şi Miron,” şi sunt: statua lui Ju- 
piter de la Olimpia, consideratá ca cea mai perfectá ima- 
gine a regelui cerului, de Fidias ; statua faimoasá a Erei 
(Junona), sculptatá in fildes si aur de Policlet pentru 
templul închinat ei şi aşezat între Argo si Micene; şi, 
în fine, bronzul lui Miron, Vaca mugind, una din lu- 
crările cele mai celebre ale antichităţii, care, pe vremea 
lui Cicerone, orna încă una din pieţele Atenei, dar care 
apoi fu ridicată şi purtată la Roma, de unde, din ne- 
fericire, pieri. De la Miron, care modela minunat şi sta- 
tui de atleti, ne-au rămas copii de pe o altă renumită 
lucrare a sa, Discobolul. 

Să fie capul lui Jupiter Orricoli o reductiune, sau 
tipul premergátor a statuiei de la Olimpia, reductiune 
sau tip lucrat de propria mînă a lui Fidias ?... 

Cea dintái impresiune ce o ai la vederea capului lui 
Joe este de o reprezentatiune a unui lucru supranatural. 
Fruntea crapá sub puterea geniului. Cu forme omenesti, 
ea personificá la cel mai inalt grad o idee : a creatiunei. 
Întocmai dupä cum Moise a lui Michelangelo are forma 
de om, dar înfăţişare de ființă supraomeneascá, aşa ca- 
pul acesta nu mai e un idol grec, ci reprezentatiunea 
idealizatá a unei forte creatoare. Dar noi stim cá ceea 
ce este caracteristic in Olimpul grec este tocmai uma- 
nizarea fortelor naturei, un procedeu cu totul opus ace- 
luia pe care îl întîlnim în capul de la Otricoli : abso- 
luta simbolizare a formei omenesti. 


Dar Venera de Milo ?... Cînd te uiti îndelung la chi- 
pul acesta extraordinar, emotiunea artistică se preface 
pe nesimţite într-un sentiment de neliniste ; gravitatea 


459 


clară cu care ochii săi fără lumine caută în spaţiu su- 
gerează melancolie. Aceasta să fie zeița din Pafos ? Cui 
ar trece prin minte să caute pe trupul ei cingătoarea 
farmecelor, de care ne vorbeşte Omer ? Ea ar sta la lo- 
cul ei într-un templu al meditatiunii, şi mintea noastră 
modernă nu-şi poate închipui că s-a îndrăgostit cu zei 
vulgari ca Bacchus, Vulcan sau Priap. Amorul unei ast- 
fel de fiinţe este dramatic, dureros, aşa cum este concep- 
tiunea pesimistă a amorului — nu lesne şi trecător, cum 
e conceptiunea greacă. 


Şi să nu mi se răspundă că acesta este faptul de a 
judeca al omului modern ; fiindcă, în materie de artă, 
nu poate să fie altfel: grecii sunt pentru noi cei mai 
mari sculptori, nu fiindcă estetica noastră le convine, ci 
pentru că ei convin esteticei noastre. Şi atît este de ade- 
vărat aceasta, încît Duruy,'' într-un studiu publicat mai 
anii trecuţi, atribuind pe Venera de Milo lui Scopas," 
crede că veacul de aur al Greciei trebuie mutat cu 80 de 
ani mai tîrziu, la epoca la care a trăit sculptorul. Şi nici 
nu poate fi altfel. A trebuit istoriei, după însăşi măr- 
turisirea lui Taine, cea mai meşteră şi mai răbdătoare 
eruditiune pentru a descoperi, prin crîmpeie de autori, 
filiatiunea  şcoalelor, caracterul talentelor, transforma- 
rea artei. 


Aşa fiind, să ne întoarcem un moment înapoi. Epoca 
la care trăiau Eschil, Sofocle, Euripide şi Fidias este 
epoca aşa-zisă de aur, sau a lui Pericles, adică veacul 
al 5-lea. Acesta este momentul cel mare al Atenei în 
poezie şi sculptură. 

în veacul acesta, Atena era o cetate cam de 37 ki- 
lometri de împrejmuire, număra cam vreo 22 000 de ce- 
täteni liberi, 10 mii de străini, 40 mii de sclavi şi o po- 
pulatiune flotantă de alte 20 sau 30 mii de indivizi. 


Constitutiunea sa politică era absolut democratică, 
demagogică chiar, în aşa grad, încît aceasta a fost mai 
tîrziu una din cauzele ei de decandentä (Cleon şi Alci- 
biade)." Pericles însuşi căuta să-şi ascundă origina sa 


nobilă. Singurul titlu ce a primit de la atenieni a fost 


460 


"E 


S SS 


te 


de Strateg — şi nimic mai mult. Conditiunea sclavilor 
era cu totul alta decit a ilotilor spartani sau sclavilor 
romani. in timpurile eroice, ca si cele istorice, obîrsia 
sclavilor era războiul. Nici o idee de ruşine nu se alipea 
de această stare socială. Sclavii erau trataţi omeneste 
şi adeseaori stápinii împărțeau cu dînşii munca. Chiar 
şi mai tîrziu, în declinul Atenei, găsim rasa servilă îm- 
pártitá în două mari categorii a sclavilor de muncă şi 
a sclavilor de plăcere ; curtizanele, cîntäretele, mimele şi 
däntuitoarele făceau parte din categoria a doua, care 
nu trăia aşa de rău pe cît şi-ar închipui un socialist. 
Ideea timpului era (Platon, Aristotel) că sclavia este ne- 
potrivită cu firea omenească, dar se socotea că o socie- 
tate politică nu poate exista fără sclavie ; era, prin ur- 
mare, un rău trebuitor, dar un rău, pe care oamenii li- 
beri căutau să-l facă cît de dulce. Cele trei revolutiuni 
ce s-au urmat în Atena nu au fost ale sclavilor contra 
stăpînilor, ci ale oamenilor liberi, săraci, contra eupatri- 
zilor sau clasei sacerdotilor. Religiunea fusese vreme în- 
delungată singurul principiu de guvernámint. Acuma 
trebuia să fie înlocuită, şi principiul care o înlocui fu 
lucrul public. în această nouă stare, sclavii munceau, 


cîştigau şi erau fericiţi. Chiar si profesiunile liberale 
erau în mîinile lor: doctori, băieți de bancă, multi din- 
tre arhitecţi, constructori de corăbii, funcţionari subal- 


terni se recrutau printre dînşii. A patra revolutiune, 
cea mai crudă, tot a clasei oamenilor liberi dar săraci, 
contra semenilor lor bogaţi, a avut un ecou foarte slab 
în Atena. Dealtfel, proprietatea era aşa de subîmpărțită, 
încît un recensămînt făcut tocmai pe timpul lui Peri- 
cles dovedeşte că în mica Atică erau mai mult de 10 mii 
de proprietari. 


Unde să cauţi germenele socialist în asemenea con- 
ditiuni de viață? Ideea fatalistă îşi avea izvorul in le- 
gile firii. Fantazia extraordinară  intrupa această idee 
într-un zeu, pe care-l numea Destin. Regele Oedip şi re- 
gele Lear trebuie să fi fost deopotrivă pătrunşi că ome- 
nirea e guvernată de legile oarbe ale naturii, care, cu 
totul nepăsătoare de binele şi răul de pe pămînt, stă de 
sine, fără legi economice. 


461 


De la epoca lui Pericles sá trecem la epoca lui Au- 
gust. Aci va fi mai putiná nevoie de demonstratie, fiind 
totul mai limpede. 

Cînd vezi astăzi Roma pentru intíiasi dată, cu mo- 
numentele timpurilor împărăteşti,  Coliseul, Forul ro- 
man, Forul Traian, Palatele cezarilor, Termele lui Ca- 
racalla, Aqueducurile etc., etc., cea dintăi idee ce-ţi su- 
gerează este de o nespusă mărire. Cînd apoi intri în 
amănunte, faci cunoştinţă cu chiliele în cari locuiau, 
vezi la Pompei speluncele si lupanarele, ulițele înguste, 
umede, murdare, ce duc la temple märete, a doua idee 
ce ai este de disproportie.'' 


5 


„Inchipuiască-şi cineva, zice Mommsen," Londra, cu 
populatiunea de sclavi din Noul Orléans, cu politia din 
Constantinopole, cu caracterul antiindustrial al Romei 
moderne si frămîntată de idei politice ca cele de la Paris, 
in '48, şi-şi va face o idee aproximativă de gloria re- 
publicaná, pe care Cicerone si partizanii sái o depling 
in scrisorile lor nebune." 


Aceasta este Roma la cáderea Republicei. 

Pe de o parte, averi enorme, grámádite in miinile 
a cîtorva oameni, cari se táváleau în luxul cel mai des- 
frinat, asa cum nici Ludovic al XIV, nici majoratul en- 
glez, nici Napoleon al 3-lea nu şi-au putut închipui. Pă- 
minturile lui Pompei erau socotite la 70 000 000 de ses- 
tertii (sau 17 milioane de franci); ale actorului Esop 
la 20 milioane sestertii ; Marcu Crassu' lasă murind 
170 milioane de sestertii (42 milioane franci) etc. etc. 
Caesar, inainte de a ajunge la putere, datora 25 mili» 
oane sestertii ; Marc Antoniu," la 24 de ani, 6 mili- 
oane si la 38 de ani, 40 milioane ; Curione," 60 mili- 
oane, Milon,'' 70 milioane. (Sesterta are 25 de bani.) 

Pe de altá parte, un norod de sclavi, plebea flámindá 
si infamá, pornitá pe scandal, gata de a se revolta in 
orice moment, dacá statul nu putea s-o scape de foa- 
mete. Tavernele si lupanarele erau asa de căutate încît 
demagogii cari vroiau sá cistige favoarea poporului tre- 
buiau să înceapă prin a cîştiga pe cîrciumari. Tilhária 
si omorurile erau organizate sistematic, si nimeni nu în- 


462 


e QR d et ye 


dráznea să iasă din ziduri fără pază, întocmai ca pe vre- 
murile din urmă ale papilor. Două revolte ale sclavilor, 
în Sicilia, fură domolite mai cu înlesnire, dar cea de-a 
treia, a gladiatorilor, cu Spartacus, pustii toată Italia 
şi ameninţă Roma, ca punii. în bătălia de lîngă Silarus, " 
40 000 dintre dinsii rámaserá pe cîmpul de război, si 
astfel pretorul Crassus scăpă capitala de o adevărată 
primejdie naţională. Dar dacă, în turme, ei erau peri- 
culoşi, luaţi în parte, pielea lor nu făcea nici cît a unui 
animal de curte. Stăpînul avea asupra sclavului dreptul 
de cea mai absolută proprietate, prin urmare şi drep- 
tul de distrugere. Un sclav care spărsese din greşeală un 
cristal în casa unui senator fu împărţit în bucăţi şi 
aruncat la murene. 

în asemenea împrejurări, legea economico-politică a 
lui Loria, legile économico-sociale ale lui Marx şi En- 
gels şi legea economico-literară a d-lui Gherea ar tre- 
bui să facă explozie de evidenţă. 

Lăsăm pe cele două dintîi la o parte, cu atît mai 
mult că, pentru legea lui Loria, s-ar putea sustine cá 
răsturnarea Republicei şi venirea lui Caesar este faptul 
politic care a fost provocat de situaţia economică. Eu 
cred contrariul, că situaţia politică, forma şi instituţiile 
republicane, minate de civilizaţia decadentă a grecilor, au 
adus această groaznică stare economică; că Caesar a în- 
dreptat-o şi i-a dat un nou impuls, care a durat cinci 
sute de ani. 

Ceea ce însă e cu deosebire interesant de văzut este 


afirmarea d-lui Gherea. 

Dacă pesimismul literar este miragiul unui principiu 
economic ascuns : repartitiunea rentei şi a puterei poli- 
tice în mîinile unei clase şi depărtarea absolută a celei- 
lalte clase de la orice participare la rentă şi putere, în 
vremile acestea ar trebui literatura să ne facă să ne 
bocim pe toate drumurile de jale şi pesimism. 

Cu toate astea, lucrurile se petrec cu totul dimpo- 
trivăi 

Trei poeţi de căpetenie trăiesc în epoca aceasta, trei 
oameni vrednici, trei oameni ,amabili" : Horaţiu, Vir- 
giliu şi Ovidiu, fiindcă în această repede ochire nu se 


463 


poate vorbi de Tibul," de Propertiu si de fabulistul 
Fedru." 

Horatiu, fiul unui liberat, incepe prin a se bate pen- 
tru cauza lui Brutus si sfîrseste prin a cînta pe urmaşul 
lui Caesar. Cumpátat in tot lungul vietei sale, in spirit, 
in trai, in adulatiuni, pare cá a dobindit, în cálátoria sa 
la Atena, armonia greacă cea mai desávirgitá. Odele, 
Epodele, Satirele si Epistolele cu Arta poetică sunt un 
monument de gratie, de cumpätare. Stoicii îl supără; 
pentru epicurieni are o deosebită slăbiciune. Cînd îşi 
apropie gura de o cupă cu falerno” ştie dinainte cît are 
să bea, ca nici să nu să-mbete, dar nici îngheţat să nu 
rămîie. Primeşte binefacerile lui Mecenate şi August cu 
măsură, şi tot aşa le împarte laude. Nu e lingusitor fi- 
indcă are tact, şi ştie cá linguşitorii sfirgesc prin a fi 
despretuiti. El ne dă reţeta fericirei : moderație in do- 
rinte, mulțumire pe ceea ce avem. 


Unde încape vorbă de pesimism la o aşa fire de om? 

Virgiliu e cam din aceeaşi bucată. El n-a fost la 
Atena, prin urmare a rămas ceva mai naiv. Cea mai 
mare durere a vietei sale a fost hrăpirea petecului de 
pămînt ce-i rămăsese de la tatăl său lîngă Mantua de 
către legionarii veterani şi deci şi cea mai mare multu- 
mire, restituirea acestei moşii de către August; aşa că 
recunoştinţa ce a purtat după aceea împăratului a fost 
sinceră, iar posteritatea pe nedrept l-a invinovátit de 
linguşire, pentru Eneida sa, în care, din convingere, imi- 
tînd pe Omer, cînta pribegirea lui Enea din Troia în 
Italia, şi prin aceea chiar obîrşia familiei Iulia. Aci de- 
abia se zăreşte o scenă dramatică, în cartea a Vl-a, cînd 
Enea întîlneste în infern pe nefericita Didon ; dar, ca 
şi cum poetul s-ar teme să nu increteascá fruntea ceza- 
rului cu lucruri prea jalnice, întoarce fila şi se pierde 
în noianul celei mai goale mitologii. E nespus de trist 
simtimintul ce-l lasă în sufletul unui om modern fra- 
zeologia aceasta. Nimic, dar absolut nimic nu rămîne; 
după cum nimic nu rămîne din Bucolice, cu toată stima 
şi consideratia ce trebuie să avem pentru glasul lui 
Sainte-Beuve. Imitatia omoară, şi Eneida era imitată de 
pe JUada şi Odiseea, iar Bucolicele de pe Teocrit. Cînd 
însă, in Georgice, cîntă pămîntul, ogoarele, pomii, staulul, 


464 


albinele, atunci sinceritatea lui de proprietar rural biruie 
închinarea către umflătură a acelor vremuri buhave, şi 
versificatorul devine poet, iar noi, oamenii de azi, îl in- 
telegem şi-l admiräm. 

Dar pesimism, pace ! 

in fine, ce sá mai zicem despre Ovidiu ? Acesta era 
cel mai putin vrednic, dar probabil cel mai amabil din 
cîteşitrei. Pentru a-l caracteriza ar fi destul a da lista 
operilor sale poetice ` Elegiele, cu următoarele patru 
subimpártiri, Dragostele, Heroidele (in cari Safo, Ariana 
si alte asemeni eroine scriu ibovnicilor lor), Tristele 
(tinguiri din exil) si Scrisori din Pont (jelburi in ver- 
suri cátre prieteni spre a se ruga de August sä-l ierte). 
Apoi, Arta de a iubi, Doctoriele amorului, Dresurile obra- 
zului (Medicamina faciei). în fine, Fastele şi Metamor- 
fozele, aceste din urmă cele mai însemnate, dar, din ne- 
norocire, şi acestea lipsite de originalitate, din cauza 
imitatiei poeţilor greci. Un asemenea bagaj literar nu 
spune îndestul ca să nu mai avem nevoie de biografia 
poetului ?... Dar şi biografia ni-l înfăţişează bogat, risi- 
pitor, petrecind în desfriul cel mai desávirgit, uşor la 
scris, usor la trai, un fel de Musset roman, care sfîrseste 
surgunit la Torni. 

Acestia sunt poetii chemati a ilustra teoria econo- 
micá-literará a d-lui Gherea. Nici un accent de durere 
serioasá, decit doar cînd le hrápesc legionarii mosiile 
sau îi trimite August in exil. Fatalitatea e de regulă îne- 
cată într-un pahar cu vin. Tragedia era moartă de mult 
(desi se pare cá Ovidiu s-ar fi îndeletnicit si cu acest 
fel de literaturá). in locul lor, gladiatori, mime, lupa- 
nare, anale in versuri, imnuri lui Priap. 

Cu putin timp mai înainte se stinsese un mare şi 
adevărat poet, Lucretiu, * şi totul acum era de prisos. 

Cît despre artele plastice, romanii au fost atît de 
nuli în sculptură, încît nu se poate vorbi serios de un 
asemenea lucru. 


vi 
Dar să presupunem că antichitatea greacă şi romană 


nu dovedeşte nimic, fiindcă ştiinţa nu pătrunsese sub 
nici o formă în straturile poporului, fiind încă foarte 


465 


indoielnicá in straturile de sus 


p ta si sá venim la Renas- 
terea italiană. 


Nu existá in toatá istoria omenirii o epocá mai in- 
teresantă şi-n acelaşi timp mai covîrşitoare în discuti- 
unea noastră decît aceea a Republicei florentine de pe 
vremea lui Laurent de Medici. 


E bine înţeles că nu vorbim aici de doctrine econo- 
mice, ci de fapte, de fapte însemnate, pe cari, probabil, 
nici Karl Marx şi nici interpretul său Engels nu le-au 
studiat. Şi mai puţin încă d-nul Gherea. 


Cu mult înainte de venirea Medicilor, încă din a 2-a 
jumătate a veacului al 13-a, găsim Florenţa într-o 
strălucire de viață rară. in 1265 se naşte Dante si cu 
dînsul, mai mult decît poezia, răsare din rărunchii po- 
porului limba toscană, chemată mai tîrziu a fi graiul 
nobil a 30 milioane de oameni; astfel începe înlătura- 
rea acelei limbe latine pestrite, care, în loc să lege între 
ele neamurile de aceeaşi rasă, împiedica orce avînt ori- 
ginal : iată pe acest drum, şi ceva mai tîrziu (1304), 
Francesco Petrarca, ducind idioma toscană pînă la per- 
fectiune, cu suspinele sale către Laura şi le piachemor- 
tali d'Italia; iată, in fine, Giovanni Boccaccio (1313), 
scriitorul popular prin excelenţă, prozatorul sältäret fără 
seamă, iscusit în invenţii, fără moravuri, fără prejude- 
cáti, care nu are, îmi pare, altul asemuitor sieşi decit, 
tocmai mai tîrziu şi în altă ţară, pe Lesage, cu intere- 
santul şi imoralul sáu Gil Blas. Şi alături de aceştia, 
mai jos, Giovanni Villani, Guido Cavalcanti, Brunetto 
Latini, Ricardano Malespini, Bono Giamboni, poeti, cro- 
nicari, traducători din clasicii latini. Apoi, în artele plas- 
tice, Giovanni Pisano, sculptorul ; Giovanni Cimabue, 
maestrul lui Giotto ; Arnolfo di Lapo, arhitectul atîtor 
biserici ce stau astăzi încă în picioare, ca Santa Maria 
del Fiore, Santa Croce şi Palazzo della Signoria, la Torre 
etc. 


Cum se explică istoriceşte această stare de lucruri ? 
în parte cu teoria economică, care pune înflorirea arte- 
lor şi a literilor în timpuri de dezvoltare a avutiilor ; 
dar aceasta numai în parte, fiindcă, după cum vom ve- 


466 


dea îndată, elementul etnic şi politic are un rol de că- 
petenie în desfăşurarea talentelor florentine. Tiu însă 
să se observe de cu vreme că teoria economică absolut 
nu a determinat natura acestor talente, pesimiste sau 
optimiste. 

Cam după anul una mie al erei creştine, lumea în- 
cepe să räsufle de invaziunile barbarilor, graniţele se 
string, cetăţile se reconstruiesc, statornicia înlocuieşte, 
încetul cu încetul, neliniştea de pînă aci, naţiunile răsar 
fiecare cu caracterul şi graiul său. în veacul acesta, 
spun istoricii florentini, Italia îşi formă şi ea limba, re- 
născînd mai splendidă ca orcînd: Milano avu atunci 
zilele sale cele mai glorioase ; Veneţia îşi mări puterea 
şi, împreună" cu Pisa şi Genova, redeschiseră drumul 
Asiei ; Roma redeveni italiană, cînd papatul se emancipa 
de inriurirea împărătească; Napoli şi Sicilia, după ce 
alungară pe greci şi arabi, deveniră regate înfloritoare. 

Florența începe caracteristica sa viaţă cu simpatica 
contesă Matilda, care, cea dintîi, indemná poporul său 
să se opună stăpînirei germane, apărînd astfel traditi- 
unile nationale de influența barbară. Toscana rămase 
întrucîtva afară din feudalitate, păstrînd traditiunele ce- 
tätenesti romane ; zidind biserici, mănăstiri şi vile prin 
plaiurile Apeninilor ; deschizind ochii la soare si liber- 
tate, cu setea unui popor mare, care a dormitat veacuri 
şi se deşteaptă în lumină. Izvorul acelei strălucite epoce 
este : poporul, credinţa şi libertatea. Acestea au produs 
pe Dante şi întreaga Renastere. 

Neputind urma pas cu pas dezvoltarea  republicei 
pînă la Laurent Magnificul, voi urmări numai două lu- 
cruri : industria şi literatura cu artele, singurele cari, 
dealtminteri, ne interesează imediat. 


încă din cele mai vechi timpuri, poporul florentin 
trăia în corporatiuni de arte şi meserii, împărţite în 
două mari categorii: 1) Arti maggiori, 2) Arti minori, 
cari vor rămîne pînă la sfîrşit temelia statului si cu 
cari cele două partide, guelfii şi ghibelinii se uneau pe 
rînd, rámiind însă, în regulă generală şi spre deosebire 
de germani, guelfii populari şi ghibelinii nobili. 


467 


Pe vremea lui Dante, găsim Artele de sus împărţite 
în 7 corporatiuni, şi anume : judecătorii şi notarii; doc- 
torii şi spiterii ; lînarii (cei mai însemnați) ; mătăsarii; 
calimala (perfecţionarea stofelor franceze) ; zarafii (foarte 
însemnați, din care ieşi familia Medici) ; pielării. Artele 
de jos nu aveau deocamdată decît 5 corporatiuni, cari 
cuprindeau meşteşugurile dependente de Artele de sus, 
cum, bunăoară, pieptănători si scărmănători de  liná, 
boiengii, täbäcari etc. 


Fiecare corporatiune îşi avea căpetenia sa, subim- 
pärtirile sale şi gonfalonul sau steagul cu semnele res- 
pective, şi erau astfel organizate ca ori de cîte ori s-ar 
fi sculat cineva cu armele, artele să poată alerga întru 
apărarea republicei. Prin urmare, corporatiunile erau şi 
ele armate, fiecare pe socoteala sa, cu şefii săi, cu în- 
semnătatea şi interesele sale, astfel încît, cu timpul, de- 
veniră stăpîne pe oraş şi deteră acestuia priveliştea şi 
obiceiurile lor. 


Ceea ce însă turbura liniştea Florenței astfel orga- 
nizată era dusmänia ce exista între Artele de jos şi Ar- 
tele de sus. Cu vremea, Artele de sus se îmbogăţiseră, 
formînd astfel burghezia  florentiná  statornicá, geloasă 
de drepturile republicei, liberă, cultă, ceea ce, se-nte- 
lege, infuria pe Artele de jos, care de multe ori, aju- 
tate şi asmutite de ghibelini, se revoltau. 


Cu un veac mai tîrziu, după tumultul popular zis 
„dei Ciompi"," cam pe la 1380, Florenţa ne dá, in tre- 
cut, icoana cea mai curioasá a timpurilor noastre. Ar- 
tele mici, sau mai bine zis corporatiunile uvrierilor, tot 
revoltindu-se, crescuserá : din 5 se fácuserá 7, apoi 14, 
apoi 21, si asa mai departe. in momentul in care suntem, 
grevele erau la ordinea zilei : scármánátorii la lînă si 
boiengiii cereau sá li se máreascá plata : linarii nu pri- 
meau, deci, grevá ! Corporatiunea casapilor ori a bru- 
tarilor vroi să ridice preţul cárnei sau al pîinei ` aşa- 
zisii buoni nomini se opuneau, deci, grevă! Astfel încît 
familiile cu dare de mînă părăseau Florenţa, retrágin- 
du-se prin vilele dimprejur, in asa de mare numär, încît 
fură puse la ştreaf dacă nu se-ntorceau în oraş. 


468 


In asemenea condițiuni, starea lucrătorilor devenea 
din ce in ce mai mizerabilă ; cîştigul poporului de jos 
se micsora, iar guvernul, fiind pentru moment in miinile 
Artelor minori, se luau măsuri represive contra celor 
bogaţi, ceea ce făcea că banul devenea si mai rar, mi- 
zeria creştea, vitiile de tot felul, băutura, jocul, camătă 
luau locul muncei... 

Acesta dură pînă ce guvernul veni iar în mîinile 
Artelor maggiori. 

Aci o pauză. Cine ar crede, cetind rîndurile de mai 
sus, că e vorba de Florenţa şi nu de Franţa, Belgia, 
Germania ori alt stat al Europei, şi că lucrurile se pe- 
trec la anul 1380 iar nu la 1891 ? 

Engels, explicind Capitalul lui Marx, zice : altádatá, 
meseriasul era stápin pe uneltele sale ; proprietatea pro- 
dusului său, întemeiată pe munca lui, îi aparţinea în 
întregime. Dacă cîteodată lua muncitori plătiţi, aceşti 
ucenici munceau nu atît pentru hrană şi leafă, ci pen- 
tru a deveni meşteri şi stăpîni la rîndul lor. Intr-un 
cuvînt, uvrierul cîştiga din munca sa tot ceea ce legal- 
rnente putea cere. 

Ce înțelege Engels prin altădată ? Aici nu poate să 
fie vorba nici de greci, nici de romani, fiindcă ne ocu- 
păm de industrie şi de oameni liberi. Cel mai mult 
poate să ia firul de la revocatiunea Edictului de Nantes 
(1685) sau de la Edictul de Nantes el însuşi. Dar noi 
suntem cel puţin cu 200 de ani înainte; prin urmare, 
cu un altădată mai autentic. 

Ei bine, acest altădată florentin dá cea mai formală 
dezmintire teoriilor marxiste. lată un popor, în fond 
dulce, harnic, eminamente industrial, care atinge toate 
idealurile socialiste, mai mult chiar, colectiviste, ale lui 
Marx, fiindcă trăieşte în corporatiuni, nu lucrează cu 
maşini, nu are capitaluri de exploatare, e proprietarul 
uneltelor sale, are ucenici de meserie (din cari ies mai 
toti artiştii), iar nu oameni cu ziua, iată, zic, un popor 

ideal pentru socialişti, care, cu toate astea, e de-a pu- 
rurea în grevă l... 

Unde mai e logica faptelor? fiindcă Marx pretinde 
a-şi întemeia toată teoria pe fapte istorice. 


469 


înţelege fiecine acum cît de absurd este să încerci 
a lega caracterul unui scriitor de formula economicá a 
timpului sáu, cind nu poti lega nici mácar teoria econo- 
micá de realitatea faptelor acelui timp. 


Dar ia sá facem cunostintá mai de aproape cu scri- 
itorii. Sá luám pe cei mai renumiti, si dintre acestia pe 
Dante. Cu părere de rău trebuie să renuntám la scri- 
itori de a doua mînă, ca Matteo Villani," Fra lacopo 
Passavant!," sfinta Caterina da Siena’ etc, precum 
şi la artiştii incomparabili ai acelei epoce, ca pictorii 
Masaccio" si Fra Angelico" (Giovanni) ; Luca della 
Robbia si întreaga sa familie, cu basoreliefurile lor în 
faientä coloratä ; Filippo Brunelleschi, arhitectul cupo- 
lei domului, al Palatului Pitti etc. ; Donatello” si 
sculptura sa ; Lorenzo Ghiberti ‘ si bronzurile etc., etc. 


Ce greu e a vorbi de Dante într-un veac în care atîta 
lume a vorbit, citindu-l şi necitindu-l — şi mai cu seamă 
ce greu e a-ţi spune cu independenţă părerea! 

A ceti Divina Commedia, cu istoricii timpului alături, 
este una din marile plăceri ale vietei. O infinitate de 
impresii colorate, parte reale, parte fantastice, cu o ex- 
traordinară putere de idealizare, te poartă într-o lume 
convențională de călugări, de amor, de istorie, de cos- 
mografie ; cu Iadul împărţit in 9 cercuri, şi cercurile în 
viitori ; cu Purgatoriul în 7 terase, unde sufletele se 
ispăşesc de păcate; cu Raiul în 10 sfere, în cari intră 
planete, stele fixe, empireu etc. 


Dante pleacă de pe tărîmurile noastre (emisfera bo- 
reală) pe lumea cealaltă ; chiar de la cîntul 1 întîlneşte 
pe Virgiliu, cu care se înfundă din ce în ce mai mult 
în cercurile Iadului, pînă trece în centrul pămîntului; 
intră în Purgatoriu, ajunge în emisfera australă, în Ra- 
iul pámintesc, tot cu Virgiliu; din cîntul 30-lea al 
Purgatoriului. Virgiliu dispare, şi de aci încolo îl înso- 
teste Béatrice, cu care se desface de pămînt şi intră în 
Paradisul ceresc, în planete, în sferele fixe, în empireu. 


470 


Poezie mai märeatä decît conceptiunea acestui plan 
nu existä- Izvorind, tot, din religiunea crestinä, el are 
toatá splendoarea moralei lui Christ, tot geniul inven- 
tiv al Noului Testament si, prin urmare, si toate defec- 
tele si inconsecventele sale stiintifice. 


Pentru ce, bunáoará, Dante alege tocmai pe Virgiliu, 
sau mai bine de ce Béatrice i-l trimite înainte, cu pu- 
tere de a strábate tot Iadul si tot Purgatoriul — pe cîtä 
vreme găsim, în cîntecul al 4-lea al Infernului, cintul 
nebotezatilor şi al eroilor ştiinţei şi virtufei antice cari 
nu crezurá în Christ, pe Omer, Oratiu, Ovidiu şi Lu- 
can," gásim pe Socrate şi Platon, toate celebrităţile 
timpurilor vechi ? Şi de ce aceştia, Omer, Socrate şi 
Platon, sunt puşi nel cieco mondo, în lumea oarbă a 
Infernului, ca necrezători in Christ, cînd ei sármanii 
trăiseră cu veacuri înaintea venirei mintuitorului ? Pen- 
tru ce, de asemeni, defilează, în ultimele două cercuri 
ale Infernului si tot Purgatoriul, o mulţime de nume 
proprii, cari n-au decît o importanţă cu totul locală şi 
secundară chiar pentru istoria detailatá a Florenței, şi 
cu chipul acesta micşorează spiritul generalizator al 
Poemei ? Pentru ce, în Paradis, face teorii de mecanică 
cerească după Ptolemeu, pentru zilele noastre ridicule ; 
pentru ce amestecă legile gravitätii cu amorul şi densi- 
tatea ? Copernic şi Galileu desigur trebuie să fi fost 
trişti de o asemeenea ştiinţă poetizată. 

Dar... ce ideatiune extraordinară! ce măreaţă con- 
ceptiune a unui tot atît de complex, cum e omul, pe 
planeta sa, față de firmament! Dorul de ideal străbate 
prin toate cînturile acestei poeme, şi este nota lor do- 
minantă. Puterea imaginativă a lui Dante e enormă, 
atît de enormă, încît găsim alături de dînsul, şi după 
dînsul, un pictor, pe Gust. Doré," care se încearcă să 
dea forme vedenielor lui Dante, şi se repetă în mod su- 
părător. 

Făcînd şi aici partea timpului, a marei înrîuriri re- 
ligioase, a nimicurilor istorice, pentru cari limba ita- 
liană are o vorbă atit de exactă: pettegolezzi, rămîne 
în picioare un monument măreț de limbă, de formă po- 
etică (Zerza rima fiind cea mai grea pentru o poemä). 


471 


de imaginatie, un monument de marmorä albä, de sub 
care curge un izvor de-a pururea rece si limpede : al 
idealului. 


lar Dante (din strămoşi chemat degli Elisie, iar după 
bunica sa, doamna Aldighiera degli Aldighieri, Alighi- 
eri) se naste, in mijlocul oamenilor si lucrurilor cu cari 
ne-am intilnit in Florenta, in anul 1265. Familia sa, gu- 
elfá, silită de împrejurări să intre in vîrtejul timpului, 
era tocmai în exil; prin urmare, una din primele no- 
tiuni ale copilului fu stráinátatea, pe care soarta i-o în- 
chinase, pentru mai tîrziu, în întregime. Rămas fără de 
tată la 11 ani, dar întors în patrie cu partidul guelfi- 
lor, nu auzea vorbindu-se decît de starea Italiei, de pri- 
goniri politice, de pretentiunile poporului, ba chiar silit 
să se lepede de gradul său social şi să se înscrie — o 
ironie a soartei ! — printre spiteri, cari aparţineau Ar- 
telor maggiori. Dar, in fond, viața sa în primii ani fu 
de poet amator, cît se poate de indiferent de lucrurile 
publice, cu sufletul răsfrînt asupra lui însuşi, singura- 
tec, fără expansiune. La 9 ani se înamorase de Beatrice 
Portinari, dar în felul său, cum se înamorase Eminescu 
de luceafăr 


Pareami che il suo viso ardesse, tutto, 
E gli occhi avea di letizia si pieni... 


Ca un om preocupat, care priveşte un lucru şi pare 
că-l vede, pe cînd în realitate el priveşte propriile sale 
imagini, Dante împînzuia pe umeri omeneşti himerele 
sale sublime. Că se despărți de Beatrice şi se duse la 
Campaldino să se lupte ; că Béatrice se mărită şi luă pe 
un Simone de Bardi ; că lumea florentină, împărțită şi 
catagrafisitá în Arte, se ura şi se sfisia ca fiarele — ce 
interes mare putea să aibă pentru un suflet atît de plin 
de ecourile lui însuşi ? 


Numai cînd muri Beatrice, se făcu o mare tăcere. 
Amorul şi moartea !... Moartea !... 


AN 


Dar, cu un an mai tîrziu, în 1291, acest om, care 
avea să viseze şi să cînte pe moartă în toată lunga sa 
pribegie, se insura cu o Gemma dei Donati. Mirare pe 
istorici si pe critici. Si, cu toate astea, ce lucru firesc ! 
Numai spre a tine ordinea cronologicá a evenimentelor 
si din sfialá de efecte retorice, nu am continuat periodul 
de sus : cá se despárti de Béatrice ; cá Béatrice se má- 
ritá cu un altul, cá muri, cá un an mai tîrziu, Dante 
se insura —ce interes mare putea să aibă pentru un 
suflet atit de plin de ecourile lui însuşi ? 

Şi aşa e. Pentru mulţimea zilnică a oamenilor, ase- 
menea simtiminte au o tivitură de ridicul, fiindcă natura 
vrea ca amorul, in legile sale comune, sá fie brutal si 
slab, dupá cum cárbunele e negru si nerezistent ; dar 
cind tainicile legi ale firei il cristalizeazá, atit de rar 
si atit de greu, din aceleasi elemente iese diamantul, 
lucrul cel mai tare şi cel mai limpede. 

$i avu sapte copii Dante ; si pribegi toatá Italia, exi- 
lat (ba ajunse chiar pînă la Paris); şi scrise si alte 
cărţi înainte de Divina Commedia, precum Convito (Ban- 
chetul) şi De Vulgari Eloquio, Vita Nuova" şi Monar- 
Chia, care însă se topiră în focul şi renumele marei po- 
eme. Dar nimic nu-l făcu să-şi întoarcă privirile de la 
lumina cerului transparent, în care plutea Beatrice. 

Timpurile toate au cunoscut o icoană de babă uscată, 
rea, cu bonetul florentin tras pe urechi şi încununat cu 
lauri ; acesta ar fi Dante după moartea Beatricei şi exi- 
lat. Vremurile din urmă au dat la lumină un alt portret 
al lui Dante, de Giotto, tînăr plin de viaţă. Care este 
cel autentic ? Probabil cel din urmă. Şi, cu toate aces- 
tea, cel dintîi răspunde mai bine închipuirei posteri- 
tátil. 

Dupá acest portret si dupá toate aparentele, Dante 
ar infátisa o láture a Drei şi a poemei sale, care ar veni 
in sprijinul teoriei d-lui Gherea, si anume : pesimismul 
istoric si pesimismul individual. 

in adevár, Infernul si Purgatoriul sunt pline de de- 
taliuri istorice dureroase, de nume proprii de familii cari 
au trecut la nemurire, ca tipuri. Cu ráutate, Dante le 
infundá in cercurile Infernului, párind cá vrea sá ráz- 
bune Florenta de rául ce-i pricinuiserá. Pe de altá parte,. 


473 


el, personal, a pribegit, surghiunit din orasul de nastere, 
la Roma (ca ambasador) ; de acolo, la Siena ; apoi la 
Forli, Bologna si Padova, de unde trecu în Lunigiana 
la marchizii Malaspina ; de aci, în părţile Casentinului 
$i in Montefeltro, unde boiereau nobilii delà Faggiuola ; 
iar de aci se pare cá o porni la Paris, dupá spusa lui 
Boccaccio. De la Paris se intoarse cu contele de Luxem- 
burg, care, ales împărat, venea la Milano să se încoro- 
neze ; apoi, pentru citva timp, i se pierde urma. Istoria 
îl regăseşte pe lîngă amicul sáu Uguccione della Faggiu- 
ola în Pisa si Lucea, pe la 1315, şi, doi ani mai tîrziu, 
pe lingá ilustra familie a Scaligerilor (della Scala) care 
boierea la Verona. Acestea trei renumite familii furá 
sprijinul poetului în vremuri grele, şi lor închină el 
poema sa (partea întîia lui Uguccione delà Faggiuola ; 
partea a 2-a lui Moroello Malaspina; partea a 3-a lui 
Can Grande della Scalla). De la Verona trecu la Raven- 
na, unde în anul 1321 muri. Va să zică, viață mai bă- 
tută de vînturi nu se poate. 

Dacă insist asupra lui Dante şi a vieţii lui, o fac 
fiindcă acest mare poet e o dovadă puternică împotriva 
teorielor moderne ale raportului dintre societate şi na- 
tura scriitorului. 

Da, cum am zis mai sus, este o aparenţă de raport 
intim între Divina Comedia şi viaţa lui Dante. Amärîtul 
de poet nu putea să nu plîngă o astfel de nedreaptă 
soartă. Dar raportul vieţii lui cu opera este tocmai par- 
tea cea slabă a operei, şi din fericire pribeagul de la 
Verona şi Ravenna, cu 7 copii după el, învăluia sufle- 
tul tînărului lui Giotto, care păstrase, nepieritoare, icoana 
Beatricei. Splendoarea poemii stă tocmai în aceasta : pu- 
terea de idealizare a sentimentului afectiv. 

Şi acum să ne aducem aminte de starea lucrurilor în 
Florenţa ; de Artele de sus şi de jos ; de bătăi,  prigoniri 
şi surghiunuri ; de starea de mizerie a lucrătorilor; de 
teoriele lui Marx şi Engels ; de d-l Gherea, şi să ne în- 
trebäm : ce are a face seninul ideal al lui Dante, măreț 
ca sferele cereşti, cu asemenea trecătoare lucruri ? 

Nefericit, martir în toată viaţa lui, Dante, ca Chris- 
tos, este pesimist pentru el, fiindcă interesul individu- 


474 


alitätei sale stînd afară din sine însuşi, individualitatea 
devine amorfă, şi este optimist pentru alţii din aceleaşi 
cuvinte. Ceea ce revine a afirma că fiecare om este ceea 
ce începe să fie : continuarea unor condițiuni fiziologice 
anterioare, pe cari raportul dintre rentă şi capital, sau 
amîndouă acestea şi uvrier nu-l fac nici mai bun, 
nici mai rău. 


1907 


LEON TOLSTOI 


La 28 august, Tolstoi implineste 80 de ani. 

Sufletele nenumárate ce s-au adápat de la acest izvor 
de poezie trimit de departe prinosul recunostintei lor, si, 
cu cît omul scoboará mai adînc treptele pămîntului, cu 
atît ele sunt mai neliniştite : a pieri, cînd cineva a fost 
atît de intens, este nelogic şi aproape imoral. 


De la 1840, de cînd romancierii ruşi, cu Gogoi în 
frunte, au pătruns în viața Europei cititoare, s-a urmat 
o rectificare a conştiinţei estetice a lumei. 


După romanticii disperaţi din începutul veacului al 
XIX-a, veniseră realiştii ironici, Dickens şi Balzac, cari, 
metodic şi crud, ca tot ce este burghez, readuseseră su- 
fletul omenesc la o platitudine cuviincioasá. După dînşii, 
un soi de veterinari psihologici, ca Zola, sau de erotici, 
ca Maupassant, zdruncinaseră din nou echilibrul stabil 
al literaturii. 


Atunci, din inima Rusiei, din guvernămîntul Tuia, 
porni un ritm nou, parcă pasărea măiastră Andilandi s-ar 
fi coborit din lumină pe ramurile de la Iasnaia Poliana. 

De la cele dintîi lucrări ale lui Tolstoi — Copilărie, 
Adolescentä, Sebastopol, In Caucaz — se simte o mînă 
delicată, care, zugrăvind lumea, o mîngiie. O uşoară me- 
lancolie străbate prin opera întreagă, melancolie fecundă, 
care rezultă din cercetarea problemelor insolubile ale 
omenirei şi care a fost trăsătura caracteristică a tuturor 
sufletelor mari, Bacon, Descartes, Newton. JI perche délie 


476 


cose, intrebarea care mai mult decît toate a muncit viata 
indurerata a lui Leopardi, se impune tutulor ginditorilor 
si se impune cu atit mai mare violentá, cu cit geniul 
creator e mai puternic. lerosca, betivul din Caucaz, care 
cinta din balalaicá si fácea filozofie ; Sutaiev, care cautá 
adevărul după Evanghelie si fundeazá o sectă religioasă ; 
Andrei Bolkonski, care moare chinuit de necunoscutul 
vietei noastre ; Petre Bezuhov, înşelatul de toţi, care to- 
tuşi vrea să îndrepteze lumea cu umărul ; Levin, cel ce 
se pune la coasă cu ţăranii săi şi mănîncă cvas cu dînşii, 
tot pentru a căuta adevărul ; toţi aceştia şi alţii multi 
reprezintă, fiecare pe o lăture, prisma nedomirirei : pen- 
tru ce? 

Dar, lăsînd la o parte filozofia lui Tolstoi şi ráminind 
la estetica lui, s-ar zice că amintirea mamei sale, ce i se 
prezintă sub forma unei mini delicate şi a unui surîs 
blajin, l-a însoţit în tot timpul vietei, oprindu-l de la 
orice brutalitate. 

Această însuşire, care alcătuieşte prima caracteristică 
fundamentală a operii sale, este dusă aşa de departe, în- 
cît, în cele mai dramatice scene de război, în descrierea 
morţilor faimoase (moartea unei dame din lumea mare, 
moartea unui mojic şi moartea unui stejar), în teribilele 
infamii din înviere, autorul rămîne curat, cu toată mîn- 
jeala materiei. Naturalismul rusesc, şi în special natu- 
ralismul lui Tolstoi, nu se mărgineşte la descrierea for- 
melor oarbe, a contururilor lumei, ci intră în esenţa ei, 
o sensibilizează în aşa mod, încît ea devine acceptabilă 
şi evidentă, chiar atunci cînd este în sine antipatica şi 
confuză. 

A doua caracteristică fundamentală a operei lui Tolstoi 
este suflul vieţii. Lucrurile cele mai grele de pus in ro- 
man, precum sunt meditatiunile filozofice sau scenele 
istorice, atît de numeroase în Război şi pace, devin in- 
teresante, fiindcă trăiesc. Cum arde Moscova sau ce gîn- 
deşte Petre Bezuhov despre masonerie fac parte inte- 
grantă din contextura întregii lucrări. Noţiunile abstracte 
sunt prezentate în imagini vii; nimic nu este descris 
pentru plăcerea descrierii, ci totul conlucrează la crearea 
celei mai intense iluzii a vieţii. Cine a cetit Resurrection 
şi nu-şi aduce aminte de trecerea trenului în care Neh- 


477 


liudov juca stos la geamul vagonului, prin statia în care 
Katia îl aştepta, pierdută în singurătate şi disperare ? 
Nu numai scena este de o sfîsietoare frumuseţe, dar eaV 
e aşezată acolo cu puterea clasică a fatalitätii, care face 
din Oedip o supremă lucrare de artă, cu toată monstruo- 
zitatea subiectului. Pe această scenă fatală are să se aşeze 
întregul roman. 

A treia caracteristică fundamentală este castitatea com- 
pozitiunii. Fiecare om are un temperament şi deci, prin 
firea lucrurilor, fiecare om e legat de lume şi reacţionează 
numai pe latura temperamentului său. Tolstoi pare a avea 
toate temperamentele : pe cele puternice, coleric şi melan- 
colic, cari duc la pesimism, şi pe cele slabe, sanguin şi 
flegmatic, cari sunt optimiste. Gama întreagă a senti- 
mentelor intelectuale stă la îndemîna sa, logice, etice şi 
religioase, şi printr-însele se ridică pînă la sentimentele 
estetice cele mai superioare. Război şi pace este cea mai 
întinsă icoană a omenirii, palpitind de viaţă, şi totodată 
cea mai perfectă operă de artă. Dar, alături de această 
lucrare capitală, Anna Karenin, Moartea lui Ivan Mei şi 
toate celelalte romane şi nuvele alcătuiesc cea mai minu- 
nată oglindă a lumei, in care, femei ca mama autorului, 
prinţesa Volkonski, sau ca Nataşa, sau ca biata Katia; 
bărbaţi de pe toate treptele sociale, de la împărat pînă 
la proletar, sunt aduşi în perspectiva iluzionară şi pre- 
zentati nouă ca ființe vii şi adevărate. 


Să ne aducem prinosul admiratiei noastre geniului lu- 
minos ce ne-a încălzit sufletele, şi, dacă este iertat omu- 
lui să spere neîncetat, să sperăm din toate puterile că 
viaţa páminteascá a lui Tolstoi va fi mai departe. 


1908 


p. 1 HUGHENOTII SI MANTILLA 


R. L, V, 1086, 22 ian. 1881, p. 3 ; rubrica „Cronica muzicală”. 


Cronica marcheazá, dupá toate probabilitátile. inceputul cola- 
borárii permanente a lui Duiliu Zamfirescu la România liberă. 
Pînă la această dată ziarul îi publicase doar romantioasa nuvelă 
„cu cheie" O pagină din viața lui Johann Strauss :}i trei „fizio- 
logii" : Archivarul, La denii, Deputatul, înscrise toate sub generi- 
cul — promițător de vervă pamfletará — Tipuri şi portrete. Eva- 
dat din Hîrşova, unde suportase greu somnolenta provincială, scri- 
itorul se afla din 12 ianuarie la Bucureşti, „în concediu", in rea- 
litate pentru a face toate marevrele necesare transferării la Tîr- 
govişte, pe postul de procuror (de astă dată plin). Cum numirea 
are loc abia pe 25 februarie 1881, Zamfirescu are tot timpul să se 
consacre, cu delicii de novice, exercitiilcr publicistice. Vizita pro- 
tocolară la redacţia României libere, ziar cu excelente, pentru 
acea vreme, rubrici culturale, a înlăturat fireştile rezerve cu care 
sînt intimpinati necunoscutii, rezultatul fiind că numele noului 
colaborator apare cu o frecventă niciodată întîlnită în trecut. 
»linuta" lui Zamfirescu se manifestă de pe acum. într-adevăr, el 
se fereşte de simpla gazetărie ce adiţionează ştiri şi informaţii, 
voindu-se cronicar, specialist adică. Chiar dacă pregătirea sa este 
de diletant, tonul articolelor este superior, de o siguranță afişată 
în verdicte. Hughenotii şi Mantilla (iar nu Concertul d-nei Essi- 
poff, cum credea Mihai Gafita în voluminoasa monografie dedi- 
cată lui Duiliu Zamfirescu) este prima manifestare a noului cro- 
nicar, în căutarea timbrului distinctiv, acesta este cînd eseistic, li- 


481 


teraturizat, cînd doctoral, excluzînd replica. Interesant este cá 
opţiunile lui Zamfirescu se îndreaptă spre „interpretul total", ca- 
pabil să ilustreze acel sincretism muzică-teatru specific operei : 
„Pentru mine, un artist de un adevărat talent e dator să nu uite 
niciodată că dacă scopul imediat al operei este de a produce mu- 
zică frumoasă şi corectă, scopul său cel mare este de a schimba pe 
public într-un actor inconştient, care să cînte cu suflatul şi să 
joace cu privirea. Pentru aceasta se cere ca ochiul să fie impresi- 
onat de mişcare, de poziţie, de coloare. Cînd jocul de scenă e rău 
sau mediocru, publicul rămîne public, nu mai e actor." 


1 — Hughenoţii, operă de Giacomo Meyerbeer, datînd din 
1836. A avut o lungă şi prestigioasă carieră scenică în teatrele 
lirice clin Europa. 


2 — Maria Mantilla, interpretă italiană, prima donna so- 
prano assolutta. In afara unor notații fugare nu am găsit ni- 
mic important despre biografia şi cariera sa. Este însă sigur 
faptul că nu era o prezenţă pasageră la Bucureşti. In dosarul 574/ 
1880, Fondul Teatrului National, se află petiția impresarului 
C. Serghiadi prin care solicita antrepriza Operei Italiene pe ter- 
men de trei ani. Cererea fiind aprobată, se încheie contractul 
630 (aîlat în acelaşi dosar), în care se specifică faptul cá an- 
trepriza începe cu „anul 1880, de Ia 1/3 ' decembrie viitor, pînă 
la finele postului fiecărui an". Personalul artistic era alcătuit 
din Maria Mantilla, Ida Cotta, Enricheta Bernardoni, Buglioni 
di Monali, Rachela Buchini, Piccioli, Giulio Ugolini, Creste Ca- 
peletti, Lorenzo Lalloni, Etore Marcassa, Silvestri Enrico Gra- 
ziosi, Ladislav Seidman si Cortesi. Mai figurau Enrico Riboldi 
(maestru "concertator si director de orchestrá), Oarini (director de 
coruri), L. Wiest (prim violonist). Stagiunea a început la 3 de- 
cembrie 1880 si a durat piná la 13 martie 1881, soldindu-se pen- 
tru nenorocosul impresar cu un deficit de 72 000 lei. 


3 — Giacomo Meyerbeer, pe adevăratul sáu nume Jacob 
Liebmann Beer (1791—1864), compozitor german náscut la Berlin, 
mort la Paris, discipol al lui Weber. Reprezentant celebru al 
melodramei romantice, Meyerbeer este autorul unor opere com- 
pozite, in care se imbiná, cum observa si Duiliu Zamfirescu, 
influenţe italiene, germane şi franceze. Agreat în cercurile ofi- 
ciale, el a fost, rînd pe rînd, compozitorul înaltei curţi a ducelui 
de Hessa (1811), lucrînd apoi pentru teatrul din Munchen (1812). 


482 


Ulterior, călătoreşte la Viena, de unde, sub influenţa lui Salieri, 
pleacă în Italia pentru a urma cursuri muzicale de specializare. 
Temperament mobil, nomad, prin 1824 era la Veneţia, în 1825 
la Berlin, din 1827 afllndu-se la Paris, oraş de care se leagă 
primul lui mare succes: Robert Diavolul. A scris operele : Ro- 
viilda şi Constanza (1817), Semiramida recunoscută (1819), Emma 
von Leicester (1820), Robert Diavolul (1831), Hughenotii (1836), 
Profetul (1849) Africana (pusá in scená postum, in 1865), precum 
si numeroase cantate, imnuri, lucrári ilustrind muzica de balet, 
simfonică, de cameră s.a. 


4 — Ladislav Seidman, cîntäret italian, primo basso asso- 
lutto. 


P. 4 LA SOSEA 
R. L, V, 1087, 23 ian. 1881, p. 2. 


Apare în cadrul seriei Tipuri şi portrete. 


încă din aceste prime cronici publicate în România liberă ?e 
poate intui interesul pentru panoramicul social, dorinţa de a rea- 
liza o imagine caleidoscopică a lumii româneşti. Foiletonistul are 
o sensibilitate plastică. Mai mult ,observator" şi mai putin 
„critic, el aplică în aceste alerte însemnări o profesiune de cre- 
dintä din Amintiri din vremuri : „A desena cu fraze şi a colora 
cu vccfoe aceea ce este dat cărbunelui si colorilor e tot ceea ce 
poate surprinde şi aprinde mai mult inchipuirea". Lumea o pri- 
veşte cu detaşare, ca pe un spectacol perpetuu oferit spiritului 
artist. Cite o întorsătură persiflantă, cîte un accent ironic pre- 
vestesc timid pe moralistul de mai tîrziu. Cu timpul, predilectia 
pentru serii, pentru tipologii, covîrşeşte atenţia pentru acciden- 
tal. Suita de Tipuri şi portrete atestă pentru prima dată cu clari- 
tate creatorul înclinat spre generalizări. Drama socială este des- 
coperită deocamdată în antagonisme minore, in disparentele 
realităţii imediate. De pe acum Zamfirescu preferă să panora- 
meze — degajat şi obiectiv — ambianța. Fiziologistul are gus- 
tul contrastelor, iar romancierul care va recomanda mai tîrziu 
inspiraţia din ,antitezele" de „pe scena oraşelor mari" [W. scri- 
soarea către Titu Maiorescu din 18/30 ianuarie 1900) este re- 
zultatul firesc al devenirii celui dinţii. Deocamdată reminiscen- 
tele de lectură intervin automat cînd privirea intră în impas. 


483 


1 — ,Prietenul" al cărui nume este indicat discret prin ini- 
tiale este Duiliu Ioanin, magistrat cu intermitente veleitáti de 
poet. In paginile Literatorului îi apar poeziile Atunci şi acum Si 
P-un album, ambele márturisind influenta lui Duiliu Zamfi- 
rescu. Dacă /iteratul este modest, omul e în schimb vrednic de 
tot interesul prin tactul cu care a stiut sá stimuleze confesiunile 
de tinereţe ale autorului Vieţii la fară. Din epistolele pe care 
acesta 1 le adresează între 1876 şi 1892 putem reconstitui fără 
dificultate portretul moral şi spiritual al tînărului Zam/irescu. 
îndeosebi pentru perioada 1879—1882, sustine Mihai Gafita. ,scri- 
sorile către Duiliu Ioanin au importanţa pe care o vor avea. mai 
tîrziu, cele către Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Nicolae Petraşcu 
îi Elena Miller-Verghy" (v. Mihai Gafita, Duiliu Zamfirescu, 
Editura pentru literatură, 1969, p. 104). Aceste pagini de co- 
respondentä romantică au fost înglobate de Al. Săndulescu în 
foarte utilul volum de Scrisori inedite zamfiresciene, publicat in 
1967 la Editura Academiei. 


P.7 ARTISTI ROMANI SI PUBLICUL 
(Seara de 27 ian. 1881) 


R. I., V, 1094, 31 ian. 1881, p. 2. 


Intru totul specific inceputurilor publicistice ale lui Duiliu 
Zamfirescu acest foileton. Ambitiosul obiectiv initial (descope- 
rirea cauzelor nereceptivitátii publicului fatá de teatru), for- 
mulat cu mult aplomb, siguranta doctá indicá o ipostazá bova- 
ricá a tînärului literator. Vointa lui, foarte acuzat exprimatá, 
este de a párea in ochii cititorilor un cunoscátor cu vechi state 
de serviciu al fenomenului teatral. insá  ceea ce pärea sá tie 
un studiu sever si exhaustiv deviază spre simpla cronică de spec- 
tacol, scrisă alert şi fugitiv. Cronicarul monden nu suportă tutela, 
oricum strivitoare, a specialistului şi acţionează pe măsura con- 
ditiilor şi posibilităților sale. Totuşi, în chiar aceste rînduri, scrise 
evident sub presiunea zetarului, se manifestă palid viitorul pro- 
zator. Pentru cei oricînd dispuşi să constate ghemul inextricabil 
de contradicții ce caracterizează evoluţia lui Zamfirescu, artico- 
lul de față este surprinzător căci îi invedereazá — dimpotrivă — 
organicitatea. Procesul intentat clasei înstărite anunţa, in nuce 
desigur, accentele sarcastice din índreptári. Cutare peroratie din 
1900 a voluntarului Moise Lupu : „Şi ştiu că sunt actori si cînta- 


484 


reti románi, pe la teatrurile stráine, cari fac cinste neamului 
lor. Ceea ce ar dovedi, doamná, cá románul are toate aptitudi- 
le artistice si literare ale celorlalte popoare, dar cá aceste apti- 
tudini nu se pot dezvolta în ţară la dînsul, din pricina indi- 
ferentei domnielor-voastre, a celor din clasa înaltă, cari dis- 
pretuiesc tot ce este románesc" descinde direct din chiar acuzele 
foiletonistului de la 1881. Zamfirescu, semánátorist avant la 
lettre, iatá o idee care, desi contrariazá viziunea curentá, tre- 
buie acceptatá cu forta evidentei. Acuzatia lansatá in 1904 de 
către Iorga : „d-lui Zamfirescu i-a rămas cu totul necunoscută 
schimbarea nouă ce s-a făcut de vreo zece ani încoace" consti- 
tuie o simplă frază inflamată. Zamfirescu nu putea ignora ceea 
ce, parte conştient, parte involuntar, ctitorise. Vestitor al se- 
mănătorismului, tînărul scriitor are exact intransigenta şi lipsa de 
suplete în concluzii proprii curentului. Dezinteresul publicului 
pentru teatrul naţional nu se justifica, nici vorbă, numai prin 
cosmopolitismul (real şi acesta) al „păturii superpuse". Criza tea- 
trului avea rădăcini mai adinei, pe care Eminescu şi Caragiale, 
adevăraţi specialişti în domeniu, le indicaseră cu claritate. Cauza 
cauzelor era repertoriul de minimă rezistenţă artistică. Pro- 
punîndu-şi o „dare de seamă categorică” asupra acestuia, Cara- 
giale observa cu infinită amărăciune : „în acest repertoriu, pie- 
sele se împart în trei mari categorii : localizări, plagiate şi tra- 
ductii. [ La tot ce s-a produs ca literatură originală de teatru, 
cîtuşi de putin nu i se cade acest nume. [.] O jumătate aproape 
din repertoriul teatrului românesc se compune din cele două 
mari categorii, a localizărilor şi a plagiatelor, şi toate produc- 
tiile de aceste soiuri sunt plăsmuite după piese frantuzesti de 
şcoalele moderne : melodrame de bulevard şi comedii de mo- 
ravuri. De la o vreme încoace, localizarea şi plagiatul au ajuns a 
fi nişte adevărate boale cronice în teatrul nostru" (Cercetare cri- 
tica asupra teatrului românesc, în România liberă, 5, 11 şi 17 ia- 
nuarie 1878). E greu de crezut ca noul redactor al ziarului lui 
Kogălniceanu să nu fi parcurs colecţia. La această debilitate a 
repertoriului se adăugau ticurile emfatice ale actorilor, muiti 
dintre ei formaţi la şcoala retorică franceză. Sub titlul elocvent 
In contra influenței franceze asupra teatrului românesc, Emi- 
nescu saluta începutul de „emancipare de nefasta influintii 
franceză, cu toate ideile ei pe dos despre clasicism, cu mişcarea 
ei pe catalici, cu vorba afectată şi pronunția falsă", recoman- 
dînd imperios „reîntoarcerea la natură si la pronunția firească 


485 


şi-mbărbătată a limbei româneşti”. Tot Eminescu, în Pronuntia 
falsă a actorilor români, protesta contra neologismelor  intro- 
duse nefunctional în traducerea (semnată de C. Negruzzi) a pie- 
sei hugoliene Maria Tudor. Cronicarul teatral Duiliu Zamfirescu 
are deci precursori ilustri ín diatribele contra afectárii. Curios 
i";Xe cá, furat probabil de momentane reverii romantice, nu vede 
realul motiv al dezinteresului publicului fatá de chiar piesa pe 
care o elogiazá : lipsa de tangenţă cu realităţile româneşti. 


1 — Miss Million sau Moartá st vie, piesá in trei acte de 
Adolphe Belot si Eduard Nus, tradusá de pletoricul N./D. Po- 
pescu. Tema ei: drama femeii infidele ce-şi abandonează co- 
piii, intr-o tará ai cárei legislatori interzic divortul, n-avea de ce 
sá atragá publicul románesc al epocii. Din distributia celei din- 
tii premiere din 1881 a Nationalului bucurestean mai fäcea parte, 
aláturi de actorii mentionati de Duiliu Zamfirescu, si cunoscuta 
Amelia Wellner. 


2 — Maria Vasilescu (1846—1897), actriţă si cíntáreatá. A 
debutat la vîrsta de 14 ani în trupa lui Matei Millo. Ulterior a 
făcut parte din trupele lui loan Lupescu, Neculai Luchian şi 
Mihail Pascaly, luînd parte la turneele triumfale în Transilvania 
ale acestuia din urmă. Talent complex, polivalent, actriţa fascina 
publicul atît în comedii nationale cu cîntece şi cantonete, pre- 
cum : Doi țărani şi cinci cîrlani, Banul, ochiul dracului, Urîta 
satului, cît şi în roluri din repertoriul european : Desdemona, Ma- 
ria Tudor, Caterina Howard, Henrietta (Cele două orfeline), Re- 
gina (Muşchetarii). A dat strălucire episodicului rol al Carminei 
din Despot-Vodá. 


3 — Petre Vellescu (1847—1904), cunoscut actor din trupa 
lui Mihail Pascaly. A jucat ín spectacolele pe oare acesta le 
dădea fără discriminări în grădinile bucureştene ,Rasca" si „Or- 
feu", la circul Suhr, în sala ,Bossel" şi la Teatrul National. Din 
1877 e angajat la Naţional. Partiturile lui dramatice preferate au 
fost : Didier (Curierul de Lyon), Tănase (Răzvan şi Vidra), Me- 
cena (Fintîna Blanduziei), von Walter (Inrrigă şi iubire), Athos 
(Muschetarii) ş.a. 


4 — Anicuta Popescu (1854—?), fondatoare a „Societăţii dra- 
matice a actorilor" (1877), unul din cei opt prim-societari ai Tea- 
trului National. Ca atîti mari interpreţi ai timpului, a debutat în 


486 


trupa lui M. Pascaly (prin 1873—74), excelînd în rolurile de in- 
genuă. Şi-a perfecţionat pregătirea urrnînd, la Paris, cursurile 
de actorie ale prestigiosului Delaunay. Temperament tumultuos 
<i insurgent, şi-a disputai violent rolurile cu Aristizza Roma- 
rescu, împingînd pînă-ntr-acolo adversitatea, încît îi smulge ri- 
valei soţul — celebrul Grigore Manolescu. Publicînd în volumul 
IV al Operelor lui Duiliu Zamfirescu piesa O suferință, M. Ga- 
fita emite în aparatul de note ipoteza (susţinută cu argumente 
plauzibile) că Anicuta Popescu ar fi modelul nedeclarat al eroi- 
nei Bella-Roza şi totodată partenera sentimentală „de cîteva 
luni" a autorului Vieții la fară. într-adevăr, după un discurs pam- 
fletar lansat contra direcţiei Nationalului, actrița fusese exclusă 
pentru un an din „Societatea actorilor bucureşteni”, fiind obligată 
să-şi caute angajamente la laşi si la Focşani (unde funcţiona din 
1873 un aspectuos teatru). Aici se găsea în a doua jumătate a 
lui 1881 şi Duiliu Zamfirescu, practicînd vremelnic avocatura. 
Instiintindu-1 pe Duiliu loanin (prin noiembrie, acelaşi an) că 
a trimis „mai zilele trecute Comitetului teatral piesa mea în 
versuri", O suferință, Zamfirescu scria : „Anicuţa îmi scrie cá 
poate să vie la-nceputu aceleiaşi luni pentru 24 ore. Eu sper 
so tin vreo două, trei zile. îmi scrie la fiecare două zile şi se 
pare că mă iubeşte ca şi la-nceput sau, dacă nu mi-ar fi frică 
să zic prea mult, mai mult chiar decît înainte. Dacă însă 
aceste lucruri le-o fi punînd mai mult pe hirtie decît le-o fi 
avînd în inimă, face rău, căci eu ara o adevărată şi sinceră afec- 
tiune pentru dînsa." Se pare însă cá ,afectiunea" nu a depăşit 
statutul unei iubiri pasagere. Oricum ar sta lucrurile, ecoul acestei 
legáturi sentimentale rázbate din scrisul lui Zamfirescu. 


5 — Aristizza Romanescu (1854—1918), actriţă celebră, fiica 
lui Costache Dimitriadi si a Paulinei Stavrescu. Debutează în 
1872, la Craiova, interpretînd în travesti un rol din drama 
Acum 16 ani. După o scurtă colaborare cu popularul Ionescu „de 
la Iunion", pleacă la laşi, unde figurează în distribuţia piesei lui 
Alecsandri, Boieri şi ciocoi. în 1877 revine la Teatrul Naţional 
din Bucureşti ca ,gagistá" (angajată eu contract nepermanent), 
repurtînd un nou succes in rolul lui Spiridon din O noapre fur- 
tunoasă. Ca bursieră a statului, se perfectioneazä la Paris sub 
îndrumarea lui Delaunay şi Edmond Got, apoi, la Londra, unde 
ia lecţii de la Ellen Terry. Joacă în 1891 (în cursul primului 
turneu romanesc peste hotare) la Karlstheater partituri dramatice 


487 


din Romeo si Julieta, Mindrie si amor, Neron. Din 1893 este ti- 
tulara unei catedre de declamatie la Conservatorul din Bucu- 
resti, forrrind mari actori ca Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Fi- 
lotti. Este, de asemenea, autoarea unui manual de teatru, No- 
tiuni de artă dramatică, şi a unui volum de memorii — 30 de 
ani-Amintiri. Repertoriul sáu are o amploare iesitá din comun, 
cuprinzind roluri dificile, in genere de creaţie, din Roma 'in- 
vinsá,  Despot-vodă, Hamlet, Fintina Blanduziei, Ovidiu, O scri- 
soare pierduta, Răzvan şi Vidra, Don Carlos, Ruy Blas, Năpasta, 
Rosmersholm, Magda, Otrava s.a. Puternic impresionat de per- 
sonalitatea artistei, Duiliu Zamfirescu ii dedică versuri, omagi- 
ind-o în foiletoanele sale. Sensibilă, Aristizza Romanescu răs- 
punde acestor gesturi de prețuire, acceptînd rolul Măriei din 
Prea tîrziu, recitind la festivaluri Harpista, poem de mare efect 
la publicul romantios. 


6 — Stefan Iulian (1851—1892), discipol al lui Pascaly si Ma- 
tei Millo. Actor comic de excepţională înzestrare, Iulian s-a 
ilustrat în roluri ca Ipingescu (O noapte furtunoasă), Pristanda 
(O scrisoare pierdută), Iancu Pampon (D-ale carnavalului), Ciu- 
bár-Vodá  (Despor-Vodă), Félix  (Mostenitorii de A. Belot), de- 
monstrînd totodată aptitudini remarcabile ca interpret de operă 
şi operetă. S^a încercat — cu rezultate modeste — si in drama- 
turgie, fiind autorul piesei Coaforul  artistic-dramatic, lucrare 
ocazională dedicată lui Iosif Machauer, coaforul şi peruchierul 
Teatrului National. Caragiale, îndeosebi, îi pretuia, mult vivaci- 
tatea, dezinvoltura, spiritul de observaţie. Cunoscînd propensiu- 
nea lui Iulian pentru rolurile de comedie, Zamfirescu sesizează 
fără complexe viciul de distribuţie conform căruia actorului i se 
încredinţează un rol mai degrabă dramatic decît comic. 


7 — Nicolae Hagiescu (1850 ?—1892), actor de comedie, aso- 
ciat (la ,,Bossel") al cunoscutului I. D. Ionescu. Spirit nomad, a 
jucat la Caracal, în capitală, în trupa „Artiştii asociaţi”, la Tea- 
trul National din Bucureşti (stagiunea 1888—1889, sub directora- 
tul lui Caragiale, deci !). Pe prima scenă a ţării interpretează ro- 
luri precum Jupîn Dumitrache (O noapte furtunoasă), Argante 
(Vicleniile lui Scapin), Iancu Lisostrescu (Manevrele de toam- 
nă). Hagiescu se bucura şi de simpatia lui Eminescu, care vedea 
în el „o putere prețioasă" a cărei absenţă de la National repre- 
zenta „o pierdere pentru public" (v. Ruy-Blas, Timpul, DL 220, 
6 octombrie 1878). 


488 


P.H PRIMA REPREZENTAȚIE A ,AIDEI" 


R. X., V, 1101, 10 febr. 1881, p. 2—3 ; rubrica „Cronica muzi- 


cală”. 


Foarte semnificativă este în această cronică muzicală profesiu- 
nea de credință realistă. Zamfirescu, oare ca scriitor nu exce- 
lează prin virtuti imaginative, îşi converteste defectul în cali- 
tate. Printr-o înțelegere restrictivă, imaginaţia este redusa doar 
la simpla combinaţie a impresiilor generate de „lucrurile vă- 
zute". Zamfirescu tine evident la teza sa, căci o repetă aproape 
textual şi în De las palabras [VI] din 5 septembrie 1882, com- 
pletată acolo cu consideraţii despre relaţia spatiu-timp, ce-i va 
obseda pe eroii din Lydda. Realismul presupuno, în concepţia 
scriitorului în devenire, fidelitatea faţă de specificul naţional, 
opțiune elocventă, fiindcă toate romanele din ciclul Comăneşte-- 
nilor, în bună parte şi alte proze, vor fi inspirate de realităţile 
naţionale. Revenind la opiniile criticului muzical de circum- 
stantä, merită subliniat, ca pandant al aceleiaşi viziuni realiste, 
refuzul anacronismelor, condamnate — tot în coloanele fiom-âiiiei 
libere — şi de Caragiale în vestita lui Cercetare asupra teatru- 
lui românesc. 


1 — Théophile Gautier (1811—1872), poet şi prozator fran- 
cez a cărui carieră începe sub auspicii romantice, pentru a se 
îndrepta apoi spre o artă impersonală. A fost discipolul lui Vic- 
tor Hugo, participînd zelos la „bătălia pentru Hernani". impre- 
ună cu C. Nanteuil, Pierre Borel ş.a. înfiinţează celebrul „Le 
Petit cénacle". Şedinţele de acolo le evocă cu distantare ironică 
în volumul de povestiri Les Jeune-France, romans goguenards 
(4833) In prefata masivului roman libertin Mademoiselle de 
Maupin (1835—1836) formulează teoria „artei pentru artă”, ne- 
gind funcţia utilitară a artei : „tot ce este folositor este urít" şi 
sustinind atemporalitatea frumosului. Şi-a aplicat teoriile în 
operă, placheta Émaux et Cammées (1852) conținînd poeme minu- 
tios cizelate, de o plasticä rece si impecabilä. Foarte apreciat 
la Literatorul, îl entuziasma si pe Duiliu Zamfirescu. Már- 
turisindu-şi admirația pentru „divinul Théo", el lăuda arta 
CU care acesta „îşi cioplea versurile şi proza cum şi-ar ciopli 
un sculptor o marmură”. Alte dovezi de fidelitate sînt alege- 
rea unui epigraf pentru nuvela Amintiri din vremuri din opera 


489 


evocatorului lumii greco-latine : .. Au fond de toute vocation de 
poète, bon ou mauvais, il y a un amour de femme" si traduce- 
rea Darul inimei (R. I., VII, 1899, 30 octombrie 1883). Fondator al 
scolii parnasiene, Théophile Gautier a scris si romane pline de 
nerv, captivante, care i-au asigurat, de fapt, posteritatea. Din- 
tre acestea sint de notat Le Roman de la Momie (1858), in ale 
cárui pagini este reînviat Egiptul antic, si, mai ales. Le Capi- 
taine Fracasse (1836). Descrierea desertului egiptean ce il im- 
presiona atîta pe Zamfirescu face parte din O noapre a Cleo- 
patrei, proză asupra căreia entuziastul comentator va reveni în 
articolul din 5 septembrie 1882, pe care l-am menţionat ante- 
rior. 


2 — Giuseppe Verdi (1813—1901), compozitor italian, eminent 
reprezentant al teatrului liric. în numeroasele lui opere a exploa- 
tat magistral resursele vocii umane, recurgînd la o linie melo- 
dică variată, ostilă stereotipiilor. Din suita acestora se cuvin 
amintite : Nabucodonosor (1842), Emani (1844), Macbeth (1847), 
Rigoletto (1851), Trubadurul (1353). Traviata (1855), Bal mascat 
«859), Don Carlos (1867) Aida (1871), Othello (1887), Falstaff 
(1893). A compus şi muzică vocal-simfonică şi de cameră. 


3 — In Leon Tolstoi, schiţa monografică neterminată închi- 
nată titanului de la Iasnaia Poliana, Zamfirescu va împinge 
această idee pînă la ultimele consecinţe, afirmînd ritos : „A vorbi 
despre lucruri ce nu sunt în natură e o imposibilitate”. Erau sim- 
plificate astfel primejdios concepte mult mai complexe decît lăsa 
să se înţeleagă rezolutul comentator. 


4. Samseddin Mohammed, zis Hafiz (1300—1389) liric per- 
san, autorul a circa 500 de gazeluri rafinate, a zeci de rubaiate 
şi al unor poezii circumstantiale, intitulate icacama, în care este 
cîntată epicureic bucuria de a trăi. 


5 — Vincenzo Bellini (1801—1835), compozitor italian de fac- 
turá romanticá. Reprezentant al bel-cantoului, Bellini a glorifi- 
cat lupta pentru emancipare a poporului italian de sub ocupatia 
habsburgicá. Opere: Piratul (1827) Somnambula (1831), Norma 
(1831) cea mai cunoscută dintre creaţiile sale, Puritanii (1835). 


6 — Wilhelm Tell, operă de Rossini, admirată de Zamfirescu 
pentru „coloarea locală" (v. in ediţia de faţă si foiletonul Cronica 
muzicală, Sîmbătă, 16  octombre). 


490 


7 — Un ballo in maschera (Bal mascat), operă de C. Verdi. 
8 — Giulio Ugolini, tenor italian. 

9 — Enricheta Bernardoni, cintáreatàá italiană. 

10 — Angelica Veratti, cintáreatá italiană. 

11 — Elena Theodorini (1857—1925), prestigioasá pianistá si 


cintáreatá româncă. In 1870 dădea concerte de pian la Craiova 
(oraşul in care s-a si născut), pentru ca în 1871 să se înscrie la 
Conservatorul de muzică din Milano, instituţie în al cărei cadru 
studiază bel-cantoul cu profesorul San Giovani. Debutează în 1874 
in roluri de contraalto. Devine cunoscută în 1878, interpretînd 
rolul Valentinei din Haghenotii pe scena celebrei ,Scala". Cîntă 
apoi la teatre lirice din Neapole, Palermo, pentru ca ulterior să 
înceapă o suită de turnee triumfale în Spania, Portugalia, Anglia, 
S.U.A., Brazilia, Argentina, unde a interpretat roluri de prim- 
plan in Mefisto (Boîto), Gioconda (Ponchielli), Carmen (Bizet), 
Africana (Meyerbeer). Ecouri ale turneului spaniol ^ázbat şi în 
presa românească a timpului. Zamfirescu însuşi reproduce frag- 
mente din cronicile madrilene în foiletonul Palabras (R. 1., VII, 
1684, 6 februarie 1883. p. 2—3), reprodus, dealtfel, şi în acest 
volum. 

In 1900 Elena Theodorini se retrage de pe scenă, pentru a 
se consacra pedagogiei. A fost profesoară de canto la Paris, Mi- 
lano, Buenos Aires, Rio de Janeiro, încheindu-și cariera ca pro- 
fesoară de muzică la Conservatorul din Bucureşti. 


12 — Rachela Buchini, cintáreatá italiană. 


13 — Enrico Riboldi, director de canto. 

14 _ Cristoph Willibald Gluck (1714—1787), compozitor ger- 
man, purtător de cuvînt al clasicismului iluminist. A reformat 
opera, transformind-o într-o dramă muzicelă bazată pe firesc, 
simplitate, emoție. A trăit mai mulți ani la Paris, protejat de Ma- 
ria Antoaneta. Dintre numeroasele lui opere (peste 100 !) au par- 
venit pînă la noi aproximativ 50. Mai cunoscute sînt: Orjeu 
(1762) Alcesta (1767), Ifigenia în Aulida (1774) Armida (1777), 
Ifigenia în Taurida (1779). 

15 — Henri Blaze, baron de Bury (1813—1888), muzicolog 


francez. împreună cu tatăl său, François Henry Joseph Blaze, zis 
Castil-Blaze (1784—1857), a publicat în Journal des débats nu- 


491 


meroase articole si lucrári despre muzicá a.cäror abundentá nu 
e incununatá de valoare, precum : De l'Opéra en France, biogra- 
fii ale lui Rossini si Meyerbeer. 


16 — Gioacchino Rossini (1792—1868) compozitor italian. A 
cunoscut mari succese de public la Paris, in timpul Restauratiei. 
Dintre operele lui mai însemnate sînt:  Bárbierul din Sevilla 


(4816), capodopera sa, Cenuşăreasa (1817) Coțofana hoatä (1817), 
Semiramida (1823), Wilhelm Teii (1829. Este autorul unui memo- 
rabil Siabat Mater (1836), precum si a numeroase oratorii, cantate, 
cvartete, duete, romante, mese. 


P. 16 FRANCOIS SCHIPEK 
R. L, V, 1247, 9 aug. 1881, p. 2—3. 


Pentru un creator atît de supravegheat, de discret în dez- 
väluirea spectacolului interior ca Duiliu Zamfirescu, vehementa, 
accentul personal suná neobisnuit. In pofida aerelor senioriale, 
tînărul Zamfirescu avea existenţa strîmtorată proprie boemilor, 
îndeosebi celor din cercul Literatorului. Tîrziu, prin 1904 cînd 
relaţiile cu Maiorescu înregistrează o progresiva răcire, găsim 
într-o scrisoare o confesiune neaşteptată. Citind nuvela Petrică, 
criticul amendase, după toate probabilitățile, realismul de cff- 
loare boemă, gen Murger. Pudic, cum îl ştim, Maiorescu avea 
fobia cuvintelor triviale şi propunea în consecinţă suprimarea 
unor expresii. Mai mult, el incrimina un imaginar exces realist 
Deloc dispus la concesii, corespondentul român replica prompt, 
categoric : „tot ce stă acolo (în novelă) e scos din însăşi alcă- 
tuirea mea sufletească, în care aşa s-au oglindit oamenii aceia, 
şi nu altfel. Şi cînd cineva crede că oglinda e bună, îndreaptă 
frizura, iar nu oglinda." Sugerind necunoasterea de către Maio- 
rescu a mediului boem, Zamfirescu coboară în timp cu un sfert 
de veac, aşadar cam în vremea în care îl cunoscuse pe Schipek : 
„în novela de faţă interesul nu stă atît în atingátoarea istori- 
oară a întîlnirii tinárului cu fata tenorului, ci mai cu seamă in 
înfăţişarea unui grup de oameni reali, în cari vitiul, talentul si 
poezia se contopesc atît de curios, spre a întocmi cadrul în care 
au trăit mulţi scriitori români de acum 25 de ani, Eminescu şi 
Caragiali, spre a nu cita decît pe cei mai de seamă — cadru prin 
care eu m-am strecurat şi pe oare d-voastră nu l-aţi cunoscut 
deloc” (Scrisoare din 28 nov./Il dec. 1904, în Duiliu Zamfirescu 


492 


şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), cu un cuvînt de intro- 
ducere şi însemnări de Emanoil Bucuta, Fundaţia pentru litera- 
tură şi artă, Bucureşti, 1937, p. 285). Caracteristice boemei erau 
fronda antiburghezä, inacceptarea conformismului, gustul super- 
lativelor. Drama poetului silit „să înveţe dreptul ca să se facă 
substitut" era chiar cea a lui Zamfirescu ! 


X — François Schipek (c. 1843—1881), violonist, dirijor si com- 
pozitor român, de origine germană. A pus bazele primului Cvar- 
tet de coarde permanent din Bucureşti. A dirijat orchestra Ope- 
rei Italiene din Bucureşti. A compus şi a tipărit piese în stil 
popular românesc, precum : Seara-i tristă (romantä pentru voce 
şi pian), S-o vezi, mamă, n-o mai uiti (romantá pentru voce si 
pian), Visul păstorului (fantezie românească pentru pian), Suru- 
giul (romantä pentru voce şi pian), Să avem norocire (vals pen- 
tru pian), Souvenir de Bessarabie (vals pentru pian) s.a. 


2 — Nicolae Fleva (1840—1914) om politic, ziarist si avocat 
román, fruntas al partidului liberal in vremea cînd Zamfirescu 
îl evocă (cu ironie conținută), iar din 1899, al partidului conser- 
vator. Oratoria lui — patetică şi incontinentă — făcea deliciul 
gazetarilor vinátori de ,,perle". Este, printre altele, autorul vesti- 
tei formule ,sira spinării prin care respiră națiunea". Pentru 
oportunismul lui politic, Delavrancea îi găsise porecla infamantă 
„Cleonte cel fără ruşine". Neasteptatä este, în acest context, pa- 
siunea lui pentru muzică. în 22 aprilie 1866 cînta), sub bagheta 
lui E. Wachmann, în primul concert simfonic din România. 


3 _ Anastase Stolojan (1836—1901) jurist si ora politic. In 
vara lui 1880, cînd viitorul romancier al Comăneştenilor absolvea 
Dreptul, era titularul Ministerului Justiţiei, calitate în care n-a 
dat curs cererii proaspătului licenţiat de a fi numit magistrat 
într-un oraş mare, eventual la Focşani. E de presupus că refu- 
zul n-a fost uitat de tînărul postulant, căci în 1884 temerarul 
adversar al „domeniilor Coroanei" adresa o lungă „Scrisoare 
deschisă deputatului A. Stolojan", reproşîndu-i violent şi sarcas- 
tic sprijinul ,ardent" acordat proiectelor lui I. Brătianu de a 
împroprietări familia regală (v. Le Domaine de la Couronne). 


4 — După informaţiile de care dispunem, şeful orchestrei 
Teatrului National era pe atunci George Stephanescu (1843—1925), 
viitorul fondator al Operei Române. 


49% 


5 — Termen regional pentru saltea — din germ. matratzen. 


6 — Joseph Michel Montgolfier (1740—1810), inventator fran- 
cez; a construit, impreuná cu fratele sáu Jacques Etienne 
(1745—1799), primul aerostat cu aer cald, pe care l^au prezentat 
publicului în 1783. Fraţii Montgolfier au fost membri ai Aca- 
demiei de stiinte din Paris. 


7 — David, rege al Israelului (c. 1013—973 i.e.n.). A dus ráz- 
boaie victorioase împotriva triburilor filistene, moabite si amo- 
rite. Legenda biblică sustine că l-a ucis în luptă pe uriasul 
Goliat, comandantul armatei filistene. Este considerat autorul 
psalmilor — de magnifică inspiraţie lirică — din Vechiul Tes- 
tament. 


8 — Norma (1831), operă de Bellini. 


9 —  Somnambula (1831), operă de Bellini. 
10 — Lucrezzia Borgia (1833) operă de Gaetano Donizetti 
(1797—1848). 


11 — Linda di Chamonix (1842), operă de Gaetano Donizetti, 
cunoscută publicului românesc încă din 1846. Date despre pre- 
zenta ei pe scenele noastre oferă T. T. Burada în documentata 
lui lucrare, Istoria teatrului în Moldova. 


12 — Faust (1859), vestită operă de compozitorul francez Char- 
les François Gouncd (1818—1893), impresionînd prin lirismul ro- 
mantic, prin fluiditatea armoniei, prin sinteza strălucită a ele- 
mentelor vocale cu cele orchestrale. Muzica din Faust îl impre- 
siona nu numai pe Schipek, ci şi pe Duiliu Zamfirescu însuşi. 


13 — Lucia di Lammermoor (1836), cea mai cunoscută operă 
a lui Donizetti. 


14 — Réveil du Hon (Deşteptarea leuVxi), partitură a compo- 
zitorului si violonistului polonez Apollinaire Kontski (1325— 
1879), elev al lui Paganini. A vizitat lasul, prin anii 1848—1850. 
A concertat in Rusia, Franta, Germania, emotionînd prin ex- 
ceptionala înzestrare tehnică. Din 1861 a fost directorul Con- 
servatorului din Viena. Fanteziile lui. de o mare muzicalitate, 
plac melomanilor. 


15 — Olivier Métra (1830—1889), compozitor francez, autor de 
valsuri. A compus muzica pentru 18 operete si balete interpre- 


494 


tate ia Folies-Bergére, mazurci, cadriluri, polci. O compozitie, 
Valse de roses, 1-a fácut celebru. Instrumentistul foarte sigur 


pe vioară, violoncel si contrabas completa personalitatea com- 
pozitorului. 


16 — Alexandru Flechtenmacher (1823—1898), compozitor, vio- 
lonist şi dirijor român. A studiat la Iaşi, Viena şi Paris. A con- 
tribuit la înființarea Conservatorului din Bucureşti, al cărui 
director a fost între anii 1864—1869. Personalitate artistică multi- 
lateral dotată. Flechtenmacher a compus în varii genuri muzi- 
cale, de la opereta : Baba Hirca (1848) Coana Chiriţa in laşi, 
Fata de la Cozia (1870), Răzvan şi Vidra şi cantonete : Mama 
Angheluşa, Barbu  Lăutarul, la muzică simfonică vocală, de ca- 
merá si corală. Este autorul unor cîntece mobilizatoare pre- 
cum : Sfintá zi de libertate (1848), Hora Unirii (1856), Hora mun- 
citorilor (1893), de largă circulaţie. Ultimii ani ai existenței i-au 
fost intunecati de dureroase privatiuni materiale. 


17 — Pantazi Ghica (1831^1882), prozator şi publicist minor, 
cu o existenţă aventuroasă. Exilat după 1848 pentru participa- 
rea la revoluţie, a frecventat cercurile boeme pariziene, luînd 
apoi parte la războiul din Crimeea, unde s-a distins, fiind de- 
corat. Revenit în ţară, se amestecă în luptele politice ale vremii 
şi fu ales deputat pe listele liberale. Fizicul omului era dizgra- 
tios, ier adversarii lui (Eminescu este unul dintre ei !) se folosiră 
de acest amănunt pentru atacuri âd hominem. Eminescu îi face 
acest portret in aqua-forte : „urîciunea fără suflet, fără cuget, / 
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget, / Negru, co- 
coşat şi lacom". Scriitorul avea bune orientări literare, umbrite 
totuşi de preconceptii. Iritat de interminabilul Curs de analiza 
critică, dedicat de Macedonski baladei Levante şi Calavryta, 
contestă ironic şi categoric concluziile maestrului în articolul 
Sublimul logicii prin imagini poetice ín proză (Literatorul, l, 
27, 28 septembrie 1880, p. 419—424) Natural, Zamfirescu, tem- 
perament vindicativ, nu trece gestul sub tácere, dedieindu-i lui 
Pantazi Ghica o epigramă : „Omul cel mai plin de ver^á, cel 
mai groaznic scriitor / Deputat, maior în gardă, literat, literator, / 
Gingaş cînd umblă pe strade, elegant cînd stă călare, / Semă- 
nînd la înălţime cu un semn de întrebare”, cordială în aparenţă, 
insidioasă în fond, datorită echivocitätii cu care era folosit cu- 


495 


vintul ,groaznic'- (v. portretul „după natură" Deputatul, in Ro- 
mânia liberă, WV, 1084, 20 ianuarie 1881) Zamfirescu concedea 
totuşi lui Pantazi Ghica ,spirit". După moartea contestatorului 
său din 1880, publică, sub titlul De las palabras (România li- 
beră, VI, 1534, 1 august, 1882, p. 2—3) o evocare simpatetică 
— inclusă si în acest volum — a omului şi scriitorului Pantazi 
Ghica. Aprecierile de acolo au fost ratificate de istoria literară, 
într-adevăr, Pantazi Ghica mai prezintă interes prin nuvela O 
lacrimă a poetului Cîrlova (Bucureşti, 1858) si ,romantul" TIn 
boem român (Bucureşti, 1860), memorial travestit epic în stilul 
amintirilor lui Murger din Scenes de la vie de bohème. Comediile 
lui : Jadeşiu (1866) şi Sterian Däi! (1866), axate pe un facil 
comic de limbaj, nu „rezistă”. Pentru ultima îndeosebi, Zamfi- 
rescu utilizează termeni aspri într-unui din foiletoanele sale. 


18 — Grigore Ventura (1840—1909), publicist şi autor drama- 
tic, reprezentant al boemei bucureştene. Scrisul lui trădează o fi- 
bră polemică, un temperament intransigent. Ventura îşi îndrepta 
acuzator indexul spre partidele politice, dezvăluindu-le corup- 
tia, lipsa de principii, incrimina erorile juridice, bătaia din ar- 
mată. Antidinastic fervent, a atacat în articole şi broşuri mo- 
narhia, cu intenţia vizibilă de a destrăma mitul propăşirii legat 
de venirea lui Carol I. Este autorul volumelor Gestiunea dinas- 
ticá în România (1888) si La Fin d'une monarchie (1890), scrise 
in tonul inalt si vehement al catilinarelor. Sosia acestui gazetar 
combativ era insă cronicarul monden care relata, în L'Indépen- 
dance roumaine, despre baluri stilate si vînători. Critic drama- 
tic fin, dar, paradoxal, autoritar, Ventura a scris si piese de 
teatru moralizatoare si retorice :  Cámátarul (1881), Copila din 
flori (1885), Prejudecáti (1905) unele dintre ele cu subiecte is- 
torice : Curcanii (1877) Peste Dunäre (1879) Traian si Andrada 
(1893). 


19 — Jorgu Caragiali (c. 1826—1894) actor si autor dramatic, 
fratele lui Costache Caragiali, in a cárui ,trupá de diletanti" 
a debutat în 1845. Ulterior şi-a format propria lui trupă, in 
care îl angajează vremelnic şi pe Eminescu. Artist comic de 
certă vocaţie, lorgu Caragiali a fost însă un dramaturg minor: 
Cornetul sau Astronomul voiajor (1857, Mos Trifoi sau Cv.m 
ti-i aşterne aşa-i dormi (1819) Chelnerul de la Otelul Patriii 
(1862), Aspirant la deputátie (1876), Samsarii de voturi sau Cum 
se specula inocenta poporului (1888). 


496 


23 »POEZII" DE AL. A. MACEDONSKI 


p> 


R. L V, 1359, 24 dec. 1881, p. 2. 


Text esential pentru intelegerea adeväratelor relatii dintre 
Macedonski si Zamfirescu, foiletonul critic al celui din urmá 
aruncă o lumină nouă asupra debutului autorului exoticei ba- 
lade Levante şi Calavryta. Printr-un tic al istoriei literare, Zam- 
firescu este prezentat drept creaţia lui Macedonski, invátácelul 
docil al acestuia. Numai M. Gafiţa, in substantiala lui mono- 
grafie, a avut intuiţia realelor raporturi dintre cei doi scriitori, 
fără să ducă însă lucrurile mai departe. Consecința este cá pre- 
concepţia durează. Să urmărim — sintetic — evoluţia legăturilor 
dintre ei. Ca punct iniţial trebuie aleasă, desigur, euforica sem- 
nalare pe care o semnează Macedonski după lectura byronienei 
poeme. Frazele au cadente imnice: „D. Zamfirescu e tînăr şi 
nu vom zice despre d-sa că promire. Prin această poezie face 
însă ceva mai mult: se afirmă ca poet într-un mod strălucit. 
Suntem fericiţi că Literatorul este pus astfel in pozitiune de a 
se înzestra cu una din acele productiuni literare ce ne asigură 
că într-un timp apropiat o nouă eră se va deschide, eră poate 
mult mai frumoasă decît aceea pe care a făcut-o să se nască 
neuitatul Eliade" (Literatorul, I, 4, 10 februarie 1880, p. 49). 
„Prodigînd elogiuri", cuvintele se înşiră într-o peroratie pateticä, 
umbrită totuşi de presimtirea viitoarelor confruntări. E un tim- 
bru profetic în aceste perioade avîntate, căci bănuiala lui Ma- 
cedonski cá îşi va „făuri un vrájmas" în plus se va confirma nu 
mult după aceea. Incîntat pentru moment, viitorul ,ingrat" nu 
va fi fost la fel de încîntat de unele concluzii ale savantului 
Curs de analiză critică. Poema „Levante şi Calavryta”, publicat 
în şase numere succesive ale Literatorului. Azi, s-o recunoaş- 
tem, textul macedonskian pare diluat, oam tehnicist, cu accente 
prea apăsate pe virtuti secundare („cel dintîi merit al acestei 
poeme este că e scrisă pe şasesprezece silabe, fără ca lungimea 
versurilor s-o facă  ostenitoare"). Dar intuitiile profunde nu 
lipsesc. Numai stufoasa vegetaţie a unui limbaj imperfect le 
ascunde. Macedonski atribuie balada „şcolii gennane" * „Genul 
acestei poeme însă nu e încă încetățenit la noi. Poetul nu s-a 
insuflat nici din poezia engleză, nici din cea franceză, nici chiar 
din viforoasa poezie rusă. Poema sa aparţine şcoalei germane. 
Nu mai avem de observat alt nitmic în această privinţă decît că 


497 


această şcoală, cu toate încercările moei directiuni din leşi de 
a o transplanta la noi, are puțini sorti de a găsi aderenti, de a 
se putea stabili. Poezia germană e frumoasă, negreşit, un ames- 
tec de misticism şi de melancolie dulce, dai numai mînuită de 
germani pentru germani" (Literatorul, I, IU, 23 martie 1880, 
p. 147. Ce poate însemna această clasificare ? O recunoaştere 
a afinitätilor cu poezia romantic-tenebroasă a lui Uhland şi M6- 
rike ? E posibil, dar nu simpla asociaţie îl preocupa pe Mace- 
donski. De fapt, el intuise unda de răceală ce prevestea calma 
clasicitate a stantelor zamfiresciene de mai tîrziu. Poetul Nop- 
tilor descoperea o ,moliciune", o surdină pusă sentimentului, „o 
visătorie vagă", în locul cărora ar fi preferat flăcări, „vigoare', 
o lásare a inimii „să zboare în libertate". Sub mantia largă a 
romanticului, Macedonski bănuieşte un clasic. Cum a intîmpinat 
însă autorul comentat atît de amănunțit aceste ,consideratiuni 
ale unei severitäti neuzitate la noi" ? E de presupus că jubila- 
tiei initiale i-a urmat amara aprofundare a reproşurilor. Cu 
intoleranta specifică poeţilor, Zamfirescu va fi dilatat catastrofal 
observaţiile. Amprenta unei greu stápinite iritatii se vede iară 
echivoc în recenzia pe care o dedică volumului Poezii (1881) al 
lui Macedonski. Deşi autorul îi păstrase o „frumoasă paria" în 
paginile prefetei (Harpista era considerată superioară Fetei ti- 
nere pe patul morţii a lui Bolintineanu), cronica e mai degrabă 
polemică. Opinia unui cercetător actual : „Nu este vorba pro- 
priu-zis de o recenzie critică, ci de un gest de atenţie, un gest 
de prietenie şi felicitare publică, prin intermediul revistei, pre- 
cum se mai întîmpla între confrati. Duiliu Zamfirescu nu ana- 
lizează, desi nu lipsesc unele observaţii LL ci, copleşit parcă 
de emoție şi de personalitatea lui Macedonski mai degrabă ex- 
clamá" (v. Alexandru Macedonski interpretat de..., antologie, 
prefaţă, comentarii, tabel cronologic şi bibliografie de Fănuş 
Băileşteanu, col. „Biblioteca critică”, Editura Eminescu, Bucu- 
resti, 1975, p. 25) e contrazisă de lectura atentă a textului. Sub 
masca elogiului mutual, Zamfirescu îşi justifică propria poetică, 
infirmînd metodic, pas cu pas, tezele macedonskiene. Un ase- 
menea tip de polemică implicită cu maestrul va fi utilizat şi in 
Metafizica cuvintelor si estetica literară (1911), cei vizat fiind 
atunci... Maiorescu. Negarea şcolilor poetice, apărarea lui Alec- 
sandri de acuzele macedonskiene, ironizarea poeziei sociale prea 
riguros circumstantializatä sînt semnele independenței de gîn- 
dire şi prevestesc, toate, o iminentă emancipare. Uimitoare este 


498 


totuşi lipsa de perspicacitate a lui Macedonski. Flatat de elogiul, 
fie şi limitat, adus orgoliului său de „poet blestemat”, el repro- 
duce articolul lui Zamfirescu în Literatorul din 2 februarie 1882. 


1 — Curios, omagiul începe cu o replică. Afirmația cá „în 
poezie nu este şcoală”, întărită apoi si mai hotărît: „talentul 
n- are şcoală", constituie răspunsul, venit cu o întîrziere de aproape 
doi ani, la concluziile macedonskiene pe care le-am amintit an- 


terior. 


2 — Macedonski nu vedea cu ochi buni prezenţa lui Alecsan- 
dri la ,,Junimea". Recunoscînd fericelui bard „puterea geniului”, 
el îi reproşa în Prefatá o închipuită îndepărtare de popor: „Alec- 
sandri, devenit popular prin poeziile ce a cules de la popor, să 
pare că în timpul din urmă a început să încline către genul 
poeticei germane". Formularea e mai toxică decît s-ar părea la 
prima vedere. Potrivit acesteia, meritele lui Alecsandri ar fi 
cele de culegätor de folclor, concluzie neîndoielnic eronată, dar 
care justifică o subtilă intenţie denigratoare : depărtat de popor, 
sedus de estetismul junimist, poetul Doinelor ar fi eşuat în- 
tr-un minor lirism „plîngeros", „plutind pe valurile duiosiei". 
Anulindu-l scurt, Macedonski propune compensatoriu propria 
lui viziune asupra lirismului. Adevărata poezie (căreia îi su- 
bordonează ,,0 mare parte” din piesele volumului său) vorbeşte, 
susţine el, „despre om şi despre suferinţele lui în mijlocul so- 
cietátii", fiind deci socială. 


3 — Theodor Șerbănescu (1839—1901), poet minor. Lirica lui 
sentimentală si patetică excelează în romanțe, unele puse, de- 
altfel, pe muzică de Gr. Ventura si George Cavadia (1858—1926). 
Ultimul a compus melodia şi pentru romanta Unde eşti ? din 
care citează Zamfirescu. Versurile lui au fost adunate postum 
de Trandafir G. Djuvara în volumul Poezii (Socec, Bucureşti, 
1902). 


4 _ ladeş, piesă de Macedonski jucată în 1880 şi tipărită în 


1381. „Este vorba — arată A. Marino — de o anecdotă morală 
din Sindipa, pe tema vicleniei feminine, combinată — după 
cronica dramatică a timpului — cu situaţii din Gabrielle de 


Emile Augier. [~] Dintre toate piesele lui Macedonski, /ades 
este, hotărît, cea mai inconsistentá" (v. Opera lui Alexandru 


499 


Macedonski, Editura pentru literaturá, 1967, p. 555) Asadar, 
Zamfirescu exagera. 


5 — întru totul semnificativă această profesiune de credinţă ! 
Cel care va sustine, in Mezafizica cuvintelor si estetica literară, 
cá ,Poezia este, ca matematica, materie mintalá si este de purá 
origine abstractá" se anuntá de pe acum. 


P. 29 CAROL SCROB : ,POEZII" 


R. IL, VI, 1416, 7 mart. 1882, p. 2—3 ; 1417, 9 mart. 1882, p. 2 ; 
1418, 10 mart. 1882, p. 2—3. 


Lungul serial, de alurá macedonskiană prin stilul argumen- 
tärii si gestica triumfalá, pare a ilustra cum nu se poate mai 
bine atmosfera de flaterie reciprocá de la Literatorul. Carol 
Scrob (1856—1913), ofiţer cu veleitáti de poet, era la acea dată 
membru asiduu al grupárii, versurile lui fiindu^i cunoscute lui 
Macedonski incá din 1876, cind il publica in efemerul cotidian 
Stindardul. Afectate, de un patetism strident, poemele sale nu 
pot trezi azi decít cel mult un zimbet amuzat. In epocá erau 
însă apreciate de un anumit public cu gustul lamentárii roman- 
tice, cursivitatea lor făcîndu-le uşor memorabile. Ca si stihurile 
lui Theodor Serbánescu, romantele Iui au fost puse pe muzicä, 
unele circulind si acum, cum e cazul Valurilor Dunárii. Ciudat 
este cá in Cursul de analiză critică (Literatorul, II, 3, 15 mar- 
tie 1881), în care îl prezenta cititorilor drept o mare ,speranti", 
Macedonski îi obiecta tocmai inabilitatea prozodicá : „este deja 
deplin poet, dar nu încă versificator" (!). Cum este obiceiul in 
şcoala macedonskianá, ciracii îşi imită maestrul. Un oarecare 
Don Anton, apoi St. Vellescu „dau seamă" de poeziile comilito- 
nului în chiar coloanele Literatorului. Oarecum schimbate se 
prezintă lucrurile în cazul ,cursului" zamfirescian. Cînd îl pu- 
blica în România liberă, Zamfirescu era redactor al prestigiosu- 
lui ziar a cărui orientare era junimistă, în pofida aerelor de 
independenţă savant calculate. Sfîsiat vremelnic între trecut si 
viitor, între Macedonski şi Maiorescu, Duiliu Zamfirescu nu ezită 
mult. Temperamentul său echilibrat îl împinge discret, dar ferm, 
spre ,,Junimea". De aici rezultă un articol in care magistrii se 
confruntă într-un adevărat război secret al influențelor. Cutare 
frază : „El (Carol Scrob — n.n.) publică astăzi un volum care, 
dacă e mic prin materie, e imens prin conţinut” coboară din 


500 


gazetăria entuziast inflamatá a lui Macedonski, dar alta : ,...Scrob 
e poet, în toată puterea cuvîntului” e un citat nemărturisit din 
Maiorescu, elogiat, acesta, fätis. Cum a întâmpinat Macedonski 
respectivul simptom al iminentei dezertiuni e greu de aflat. 
Printr-o ironie a destinului, însuşi Scrob urzea ,,trádarea" — tre- 
cerea la ,,Junimea". Prezenţa lui acolo il indispunea retrospectiv 
pe Zamfirescu, care nu suporta — aflăm dintr-o scrisoare către 
Iacob Negruzzi din 14 martie 1891 — mezaliantele din „hulu- 
bária" convorbiristá. 


1 — Elme Marie Caro (1826—1887), filozof spiritualist si mo- 
ralist francez. A fost mai mult un scriitor de mare talent decît 
un gînditor original. Dintre numeroasele lui scrieri meritá citatá 
Quid de beata vita senserit Seneca si Du mysticisme au XVIII-e 
siècle (1852), L'Idée du Dieu et ses nouveaux critiques (1864), 
La Philosophie de Goethe (1866), Le Pessimisme au XIX-e siècle 
(1878), Littré et le positivisme (1880). 


2 — Se cuvin retinute aceste cuvinte. Ele marcheazá alt sta- 
diu al dizidentei ascunse in chiar gestul de compars al lui Ma- 
cedonski. 


3 — Este vorba de studiul Literatura română si străinătatea, 
apárut in Convorbiri literare, XV, 10, 1 ianuarie 1882, p. 361— 
370. 


4 — Saint-Marc Girardin (1801—1873), scriitor, critic literar, 
ziarist si om politic francez. A fost profesor de poezie francezá 
la Sorbona. Ca redactor la Journal des débats, s-a manifestat ca 
adversar ireconciliabil al romanticilor. Opere : Eloge de Lesage 
(1822, Tableau de la littérature française au XVI-e siècle (1828) ; 
Cours de littérature dramatique ou De l'usage des passions dans 
la drame (5 vol, 1843—1863) ; Souvenirs et réflexions d'un jour- 
naliste (1859) ; La Fontaine et les fabulistes (1867. Membru al 
Academiei Franceze din 1844. 


5 — Abel-François Villemain (1790—1870), critic literar fran- 
cez. A fost profesor de literaturá la Sorbona, fiind, totodatá, unul 
dintre intemeietorii istoriei literare comparate. Spre deosebire 
de Saint-Marc Girardin, era favorabil romantismului. Dintre lu- 
crärile lui menţionăm : Ærudes de littérature ancienne et étran- 
gère (1846) ; Choix d'études sur la littérature contemporaine 
(1857) ; Essai sur le génie de Pindare (1859). 


501 


6 — Gheorghe Sion (1822—1892)  scriitor, membru al Aca- 
demiei Románe. A scris versuri prolixe, adunate parte in volumul 
Ceasurile de multemire a lui Gheorghe Sion (1844), al cárui titlu 
este 4A"P'umutat" de la C. A. Rosetti, parte in Din poeziile lui 
George Sion (1857. A tradus din clasicii francezi, germani, en- 
glezi si s-a încercat, fără succes, si în critica literară, calitate 
în care devine victima lui Maiorescu în Befia de cuvinte. Punctul 
de rezistență al creației lui este memorialistica, opera lui esen- 
tialá : Suvenire contimpurane (1888) fiind o lectură savuroasá 
pentru cititorul modern. A prefațat volumul Poezii complecte 
al lui Carol Scrob, apărut în 1882, la Tipografia Haimann şi 
Schonfeld. 


7 — CA. Rosetti (1816—1885), om politic şi publicist. A scris 
sporadic si literatură (in 1843 îi apărea volumul de versuri 
Ceasuri de mulțumire), cele mai incitante pagini dîndu-le in 
Jurnalul meu (Ediţie îngrijită şi prefațată de Marin Bucur, seria 
„Restitutio”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). „Căuzaş" la 1848, 
a fost silit să plece în exil după înfrîngerea revoluţiei. întors în 
ţară in 1857, devine membru al Divanului ad-hoc, contribuind 
(îndeosebi prin articolele din Românul) la înfăptuirea Unirii. 
Opozant al domnitorului Cuza, participă ia detronarea acestuia 
şi la înscăunarea principelui străin. In repetate rînduri ministru, 
intră în cele din urmă in conflict si cu Ion C. Brătianu, al cărui 
autoritarism îi displăcea. In 1884 se produce dizidenta rosettistă 
pe tema revizuirii Constituţiei, părerile sale fiind mai radicale 
decît cele ale „Vizirului”. Caragiale în O scrisoare pierdută şi 
Eminescu în Scrisoarea III îi aduc omului politic o faimă postumă 
negativă, în fond injustă. 


8 — Helicon, munte din Beotia (Grecia), închinat lui Apollo 
şi muzelor. Era socotit lăcaşul celor din urmă. 


9 — Inrîurirea maiorescianá este mai presus de orice îndo- 
ială. ,,Gradatia", ,culminanta" sînt termeni din vocabularul critic 
al lui Maiorescu. în O cercetare critică asupra poeziei române de 
la 1867 acesta socotea că una din „cele trei calităţi ideale ale 
poeziei" este „dezvoltarea grabnicá si crescîndă spre culminarea 
finală". 


10 — Modelul acestei formule este cunoscuta concluzie a lui 
Maiorescu : „Cu totul osebit în felul său, om al timpului mo- 


502 


dern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exa- 
gerate, reflexiv mai peste marginile iertate, pînă acum aşa de 
putin format încît ne vine greu sä-1 cităm îndată după Alec- 
sandri, dar, în fine, poet, poet în toată puterea cuvîntului, este 
d. Mihail Eminescu" (Direcția nouă în poezia şi proza română). 


11 — Mai mult decît observații critice, aceste constatări se 
articulează într-o adevărată profesiune de credință a poetului 
pluricord Duiliu Zamfirescu. 


12 — Edward Young (1683—1765), poet şi dramaturg englez. 
Opera lui fundamentală, la care face aluzie Duiliu Zamfirescu, 
este The Complaint, or Night Thoughts on Life, Death and Im- 
mortality (Jeluirea, sau cugetări nocturne asupra vieții, morții 
şi nemuririi, 1742—1745), vast poem didactic in 10 000 de ver- 
suri, ce s-a bucurat de o excepțională posteritate critică. 


P. 42 PRO MEMORIA 


R. I, VI, 1446, 14 apr. 1882, p. 3. 
Semnat : D.Z. 


1 — ,Liniile" lui Duiliu Zamfirescu, elegante si sumare, par 
sá se refere la un personaj bine cunoscut, cel putin in lumea 
liberará. Probabil cá Petre Oeconomu (c. 1857—1882) avea în- 
tr-adevár „gustul rafinat si pana dibace", fiindcă nu sta în firea 
lui Zamfirescu elogiul gratuit, fie el si unul adus unui fost prie- 
ten. Nu se va eschiva oare scriitorul în 1909 să prezinte (cu elo- 
giile de circumstantá) personalitatea lui Ollánescu, predecesorul 
lui printre ,nemuritori" ? Dupá toate probabilitätile, magistratul 
dispárut de timpuriu era rudá cu Ciru Oeconomu, a cárui fa- 
milie era foarte rămuroasă si înclinată spre studiul dreptului (în 
1882, autorul Răzbunării lui Anastase era secretar general la 
Ministerul de Justiţie şi putea irfîluenta — în bine — destinul 
finärului procuror). P. Oeconomu ar fi fost, după M. Gafiţa, coleg 
cu Zamfirescu, cu care a luat bacalaureatul în aceeaşi sesiune. 
Să fi fost acesta numit secretar al Universităţii după absolvire, 
cum reiese dintr-o scrisoare a lui Zamfirescu către Duiliu Ioa- 
nin din 16 august 1880 ? (v. „Scrisori inedite, ed. cit., p. 101). în 
absenţa datelor, ráminem pe tărîmul supozitiilor. 


503 


P. 43 CRONICA TEATRALA 


R. I, VI, 1513, 7 iul. 1882, p. 3—4. 
Semnat : D.Z. 


Apărută în altă pagină decît cea consacrată de obicei mate- 
rialelor culturale (acestea erau inserate în pagina a Il-a), cronica 
lui Duiliu Zamfirescu este mai mult un crochiu, adaptat şi prin 
dimensiuni rigorilor sezonului estival. Poate că şi calitatea spec- 
tacolului să nu fi fost ieşită din comun, determinînd foiletonistul 
să procedeze în consecinţă. In planul activităţii lui Duiliu Zan> 
firescu, cronica are semnificaţie numai dacă o privim prin prisma 
constantului interes al scriitorului pentru limbă. Prefaţa volu- 
mului de Novele (1888), adevărată profesiune de credință a lui 
Zamfirescu în problemele limbii, ale purității şi autenticităţii ei, 
se anunţă palid încă din aceste fugare notații. Ca episod de is- 
torie culturală bucureşteană, ea e demnă totuşi de reţinut. Gră- 
dina ,Rasca" (înfiinţată in 1860 de cehul Ignat Hrastka, al cărui 
nume a fost adaptat de bucureşteni) era locul de întîlnire al 
unor cunoscuţi literati si artişti. Aici veneau Eminescu, Cara- 
giale şi Vlahuţă să asculte orchestra condusă de Ludovic Wiest 
sau să urmărească spectacolele de. varieteu. Localul, situat cen- 
tral, la întretăierea străzii Quinet cu Academiei, atrăgea desigur 
şi pe gazetari. In vara lui 1882 exista şi un motiv suplimentar 
de interes. Constituiti într-o ,societate", cîţiva actori ai Nationa- 
lului, conduşi de Grigore Manolescu, inaugurează aici o stagi- 
une de vară. Din ansamblu făceau parte Amelia Welner, Alexan- 
drina Alexandrescu, Constantin Nottara, Mihail Mateescu, Ste- 
fan Iulian, Victor Fraivald şi... Ana Popescu (vechea slăbiciune 
a lui Duiliu Zamfirescu, acum pe punctul de a se căsători cu 
Gr. Manolescu). Avertismentul pe care îl da majestuos croni- 
carul se referea, probabil, tocmai la ea. La „Raşca"” au fost pre- 
zentate, în vara lui 1882, localizarea Revizorul general. Mutul, 
Bomba cu apă fiartă, Neghiobiile lui Piperman, Orfanii regimen- 
tului, Sá ne pupám, Foleville, Văduva cu camelii, Nervoşii, La 
Grammaire, Millo director, Nepotul ca unchiul s.a. 


1 — Grigore Manolescu (1857—1892), actor si traducátor. A 
debutat in 1873, in spectacolul Un bal din lumea mare, dat de 
trupa lui M. Millo la Teatrul ,Bossel". Activind un timp la Iaşi, 
unde e remarcat de Eminescu, revine în 1878 la Bucuresti, ju- 
cînd in drama Roma fnvinsä de Al. Parodi (traducerea I. L. Ca- 


504 


ragiale). Este trimis (impreuná cu Aristizza Romanescu) ca bur- 
sier al statului la Paris si studiazá cu Delaunay. In stagiunea 
1881—1882 este ales, in pofida virstei tinere, societar clasa I al 
Teatrului National. Devine curînd director de scenă în locul 
lui Mihail Pascaly, care murise pe neaşteptate. Grigore Mano- 
lescu a fost un actor total, deşi a preferat rolurile de tragedie. 
A fost, rînd pe rînd, strălucitul interpret al lui Răzvan, Kean, 
Karl Moor, Don Carlos, Macbeth, Gallus, Romeo şi Hamlet, în 
rolul dîlematicului prinţ danez fiind magistral. 

Moare de cancer la 35 de ani. 

Din nevoi profesionale Gr. Manolescu s-a îndeletnicit şi cu 
traducerea. A tălmăcit în româneşte, între altele, piese ca: 
Don Juan (Molière), Intrigá şi iubire (Schiller), Dama cu ca- 
melii (Al. Dumas-fils), Mutul (Bayard, Davesne si Bouffé, vode- 
vil la care se referá, dealtfel, cronicarul), Procesul Veauradieux 
(Delacour si A. N. Hennequin), Nervosii (Th. Barriére si V. Sar- 
dou), Ruinele arenääsiei (Fr. Soulié), Fiul Coraliei (A. Delpit) s.a. 
Versiunile lui nu sint totusi defectuoase lingvistic, cum i se pá- 
reau inclementului Zamfirescu. 


P. 45 PREMIURI 


R. I, VI, 1516, 10 iul. 1882, p. 3. 
Semnat : D.Z. 


Trecerea în revistă pe care o efectuează atit de conştiincios 
Zamfirescu este un „articol de serviciu". Ca toate ziarele, Ro- 
mânia liberă nu publica doar cronici, ci şi informaţii, pe care, 
prompt, redactorul ei le împrumuta discret din Le Figaro. 


1 — Albert Vandal (1853—1910), istoric, profesor la Şcoala de 
Ştiinţe Politice din Paris, membru al Academiei Franceze. Din- 
tre scrierile lui mai cunoscute sînt: Napoléon et Alexandre l-er 
(1891—1896), Louis XV et Elisabeth de Russie (1881) şi L'Avène- 
ment de Bonaparte (1902—1907). 


2 — Louis François de Bourbon, print de Conti (1717—1776), 
nobil francez care a jucat un mare rol in timpul domniei lui 
Ludovic al XV-lea. A încercat, în van, să fie ales rege al Po- 
loniei. 


505 


3 — Mihail Vorontoy (1714—1767), ministru şi favorit al îm- 
pärätesei Elisabeta I. Sub domnia Ecaterinei 


a Il-a a căzut în 
dizgrație. 


4 — Bertuşev, figură istorică obscură, de oarecare notorie- 
tate în timpul domniei Elisabetei I. 


5 — Archibald Douglas (1694—1760), membru al unei vechi 
familii scoțiene, celebră prin lupta inversunatá contra englezilor, 
ca şi prin rivalitatea cu Stuartii. Un Douglas a avut un rol esen- 
tial în răscoala scotienilor împotriva englezilor din 1744—1746. 


6 — Henri Forneron (1834—1886), erudit francez. Opere prin- 
cipale : Les Ducs de Guise (1877) Histoire de Philippe JI (1880— 


1882), Histoire générale des Emigrés pendant la révolution fran- 
caise (1884). 


7 — Montigny. oras din Belgia. A fost distrus din ordinul lui 
Filip al II-lea. 


8 — Orange, oras din Franta. A fost capitala unei seniorii 
care apartinea familiei de Nassau, care a condus revolta Târi- 
lor-de-Jos contra Spaniei. A fost ars de trupele spaniole. 


9 — Ferdinaiido Galiani (1728—1787) abate, diplomat si eco- 
nomist italian. A combătut teoriile fiziocratilor. 


10 — Clara Adela Lucie Herpin, zisă Lucien Perey (1845— 
1914) femeie de litere francezá, autoare a unor studii 
toare la secolul al XVIII-lea. 


referi 


11 — Gaston Maugras (1851—1927), istoric francez. A publicat 
istorii morale şi anecdotice despre secolul al XVIII-lea. în afară 
de Correspondance de l'abbé Galiani (1881), Madame d'Epinay 
(1882—1883), La vie intime de Voltaire aux Délices et à Ferney 
(1885), scrise impreuná cu Lucien Perey, a mai publicat : Que- 
relles de philosophes : Voltaire et Jean-Jacques Rousseau (18831, 
Trois mois à la cour de Frédéric (1886) s.a. 


12 — Louise Tardieu d'Esclavelles, doamna de la Live d'Epi- 
nay (1726—1783), femeie de litere francezá. A fost protectoarea lui 
Rousseau. Din 1762 tine la Paris un celebru salon, unde se în- 
tîlneau d'Holbach. Diderot, Voltaire, Grimm, Duclos. A rămas 
in istoria literaturii prin romanul memorialistic Histoire de M-me 


506 


de Montbrillant (1818), intru totul remarcabil prin naturaletea 


discursului, ca si prin corespondenţa pe care a întreţinut-o cu 
abatele Galiani. 


13 — Emilie Bos, istoric francez. 


14 — Charles Yriarte (1833—1898), scriitor francez. Opere : Pa- 
ris grotesque ; les célébrités de la rue (1864), Florence, l'Histoire 
des Médicis, les Humanistes, les Lettres, les Arts (1880) s.a. 


15 — Auguste Dorchain (1857—1930), poet sentimental francez, 
autorul cîtorva plachete romantioase si al unui studiu despre 
arta versurilor. Opere : La Jeunesse pensive (1881) Vers la lu- 


mire 11896), Poésies (1896), L'Art des vers (1909). 


16 — François Marie Luzel (1821—1895). literat  regionalist 
francez, care a strins documente de mare interes asupra traditiei 
orale a bretonilor. A mai 


Bretagne (1887). 


scris Contes populaires de la Basse 


1] — Louis Marie Henri Thomas, zis Lafontaine (1826—1899), 
actor si autor dramatic francez. A repurtat mari succese în 
Dalila, Frou-Frou, l'Abbé Constantin. A  pub.icat La Servante 


(1879) Les petites miséres (1882), Les Bons camarades (1885), 
Thérèse, ma vie (1883) s.a. 


$3 NOUTÁTI DE TOT FELUL 


R. I, VI, 1519, 14 iul. 1882, p. 3. 
Semnat : D.Z. 


împins probabil de nevoi profesionale, Duiliu Zamfirescu 
face prin acest alert foileton un adevărat panoramic cultural al 
unui Bucureşti cuprins de căldurile estivale. Rezervîndu-şi luárile 
de poziţie mai ample pentru toamnă, cronicarul cedează locul 
gazetarului avid de curiozitäti, pe care este de crezut că le gă- 
sea cu greu. Partial, aşa s-ar justifica revederea după o săptă- 
mînă a unor spectacole despre care nu avea o părere prea bună. 
Alt motiv era, fireşte, prezenţa Anicutei Popescu. acum „în 
voce". 

1 — Mutul (Le Muet d'Ingouville), vodevil în două acte de 


Alfred Bayard, Davesne si Bouffé. Traducerea era semnată de 
Gr. Manolescu. 


507 


2 — Neghiobiele lui Piperman (Les Forfaits des Pipermans), 
comedie într-un act de Chivot si Duru. 


3 — Vocea Adevărului, publicaţie bilunară ilustrată, apărută 
la Bucureşti între martie 1882—iunie 1883. Redactorul ei, Panait 
P. Macri, voia să scoată o „revistă pentru toti", motiv care ar fi 
justificat lipsa de exigentá. Hotărît, gazeta n-avea ţinută culturală, 
dar unui cititor aflat la primele lecturi, romanele-foileton cu 
subiecte senzaţionale îi puteau plăcea. Alături de prolificul Macri, 
mai colaborau Iuliu I. Rosea, I. Pop-Florantin, Elena Demetrescu. 
Un oarecare Dionisiu Popescu consacra medalioane lui Bolliac, 
Pantazi Ghica, Al. Candiano Popescu ş.a. 


4 — Panait P. Macri (1863—1932), ziarist şi prozator prolific, 
dar insignifiant. Poligraf incurabil, a scos publicaţii ca : Vocea 
Adevărului, Satira (1897), Actualitatea (1915), unde scria de toate : 
cronică teatrală, foileton, reportaj politic etc. După un anemic 
volum, Poezii diverse (1879) Macri s-a specializat in naratiuni 
despre haiduci, saturate de scene de violenţă : Ghiţă Cătănuţă, 
căpitan de haiduci (1883), Ioan Tunsu (1887), Bostan, haiduc de 
peste Milcov. Acelaşi gust al senzationalului macabru unifică şi 
romanele de „actualitate” : Orrăvitoarea din Giurgiu sau Fru- 
moasa Alexandrina (1884), Sugrumarea Teodorei, copila Domnu- 
lui din Bucureşti (1886), Crima misterioasă din Calea Mogosoa- 
iei (1893), Femeile depravate (1908) Zamfirescu îl dispretuia 
profund, corespondenţa lui conținînd frecvent astfel de izbuc- 
niri: „Literatura noastră trebuie să tămăduiască pe cetitori de 
gustul romanelor pornografice franceze, traduse de Cimpoiul ; 
de romanele ilustrate de pe la bilciuri (ale lui Macri, Stoenescu 
şi alţii care se vînd cu miile de exemplare), trebuie să intre în 
stratul mezin al societăţii” (v. Duiliu Zamfirescu şi Titu Maio- 
rescu in scrisori (1884—1913), ed. cit., p. 144). 


5 — Zaharia Antinescu (1826—?), poet obscur. A publicat un 
singur volum de versuri : Flori de pe Carpaţi (1882), în care a 
adunat poezii exangue, apărute de-a lungul a trei decenii în 
Românul, Steaua Dunării, Telegraful, Foaie pentru minte, inimă 
şi literatură, Familia, Curierul Prahovei ş.a. 


6 — Mauriciu Cohen-Línaru (1849—1928), compozitor si muzi- 


colog. A studiat la Conservatorul din Bucuresti, apoi la cel din 
Milano. intre 1871—1879 este student la Conservatoire impériale 


508 


de musique din Paris, avind profesori pe Théodore Dubois, 
V. Massé, César Franck, Barbet. Fiind incá la Paris, a compus 
partituri muzicale la 12 poezii de V. Alecsandri, reunindu-le in 
volumul La Lyre Roumaine (1879). A compus muzicá de teatru : 
Meşterul Manole (1876), operă în trei acte, Mazeppa (1880), scenă 
lirică, muzică de cameră, corală, vocală. A fost un reputat critic 
muzical, care a scris constant cronici (semnate Enoch) foarte 
competente în Pressa, Românul, Literatorul, Rampa, Le Figaro. 


F. 50 ARTA 


R. I, VI, 1525, 22 iul. 1882, p. 2—3. 
Semnat : D.Z. 


Obiectivitatea, notiune de care Duiliu Zamfirescu a fost în- 
totdeauna preocupat, il defineste si in ipostaza de cronicar tea- 
tral. Principiile pe care le expune cu väditä severitate juvenilà 
sint aplicate impecabil. in artá insá, ca si în comentariile asu- 
pra ei, obiectivitatea inseamná minima subiectivitate. Zamfirescu 
vrea sá facá abstractie de ,natura" sa si reuseste intr-adevár. 
Opiniile lui despre Revizorul general sînt uimitor de asemănă- 
toare cu cele ale lui Eminescu. Scriind în Curierul de lagi (IX, 
133, 5 decembrie 1876) despre adaptarea după Gogol datorată lui 
Petre Grádisteanu, poetul indicase defectele ,,fantaziei, cam pro- 
blematică de soiul ei" a localizatorului. Pe scurt, obiectiile vizau 
satirizarea gratuită a defectelor naturale („obiecte ale comicei 
de rînd, nicidecum a comediei de caractere”), ridiculizarea pro- 
nuntiei transilvănene (simptom al voinței de a „căuta efecte cu 
orice pret"). Nu altele sînt reproşurile lui Zamfirescu, mai răs- 
picat formulate însă. în plus, Zamfirescu mută problema pe te- 
renul verosimilitätii artistice. Pe urmele lui Octave Feuillet, el 
pledează pentru o literatură înțeleasă ca oglindă fidelă a tim- 
pului, opţiune ce exclude caricatura. 


1 — Revizorul general, adaptare in trei acte după Gogol, de 
Petre Grădişteanu (1839—1921). Versiunea lui apărea în 1874 la 
Tipografia Dacia din Bucureşti. Grădişteanu nu era la primul 
lui contact cu teatrul. In 1857 publicase O noapte pe ruinele 
Tirgoviştei sau Umbra lui Mihai Viteazul, „tablou" într-un act 
dedicat iminentei Uniri. Politician influent, Grădişteanu era şi 
autorul legii teatrelor, votată de Cameră în 1877. 


509 


2 — Constantin Nottara (1859—1935), puternicá personalitate 
artisticá a scenei románesti. Student la Conservatorul din Bucu- 
resti, la clasa lui St. Vellescu, este angajat în 1877 de Ion Ghica 
în Societatea dramatică. Din 1883 este societar (clasa a H-a) al 
Nationalului. S-a perfecționat la Paris, sub îndrumarea lui De- 
launay si Edmond Got. în 1889 devine director de scenă, iar in 
1895 profesor la Conservator. A jucat peste 700 de roluri: 
Hamlet, Horaţiu, Lear, Stefan cel Mare, Wurm ({ntrigä si iubire), 
Ootavian Augustus (Ovidiu), Othello, Ion (Näpasta). 


3 — Copii de trupá, comedie in trei acte de Gayard si Van- 
derburch, tradusá de M. Pascaly. 


4 — Procesul Veauradieux, comedie in trei acte de Alfred 
Delacour si A. N. Hennequin, tradusă de H. Gujdu, apoi de 
Gr. Manolescu. S-a jucat şi sub titlul Mama soacră. 


5 — Alexandru Catopol (1859—?), actor comic. Juca de predi- 
lecţie în operele bufe şi farse. A fost primul interpret al lui 
Farfuridi (1884) şi al lui Crăcănel (1885). 


6 — Ioan Alexandrescu, actor. N-a strălucit prin calităţile 
lui interpretative. D. C. Ollănescu şi Ulysse de Marsillac (doi 
avizaţi cunoscători ai teatrului românesc) îl considerau mediocru. 


7 — Victor Fraivald (1846—?) actor diletant din trupa lui 
Mihail Pascaly din 1876. A jucat la Teatrul Naţional din Bucu- 
resti „roluri de caracter" în comedii şi drame de inspiraţie is- 
torică, precum : Moartea lui Constantin Brâncoveanu (Antonin 
Rocques si M. Pascaly), Roma învinsă (Parodi) Despot-Vodä, 
Vicontele de Létorière (Bayard şi Dumanoir). 


8 — Ana Dânescu (1850—1883), actriţă, membră a Societăţii 
dramatice. Impresiona plăcut prin jocul firesc, lipsa de afectare. 
Despre ea scria Eminescu aceste calde cuvinte : „Vorbind simplu 
şi natural, mişcîndu-se liber pe scenă, d-sa s-a ferit pînă acuma 
în mod egal de jocul glacial al unora şi de exagerările celor- 
lalţi. Fie aceasta o fericită predispozitie naturală de a păstra 
totdeauna măsura cuviincioasä în vorbă şi gest, fie efectul stu- 
diului, pentru critic e egal" A interpretat roluri din Iudita si 
Olofern (operetă în două acte, cu muzica de I. A. Wachmann), 
Urita satului (localizare de E. Carada după George Sand) O 
noapte furtunoasă, Fata aerului (comedie în cinci acte de Char- 


510 


les si Théodore Cogmard şi Raymond), Pribeagul (C. D. Ollä- 
nescu) s.a. 


9 — Rasianu, actritá, soţia mai cunoscutului Dumitru Raşianu. 


10 — Agatha Bărsescu (1857—1939), mare tragedianä. A urmat 
cursurile Conservatorului din Bucuresti, apoi ale celui din Viena. 
După terminarea studiilor a fost angajată la Burgtheater-ul din 
Viena. debutînd ca Hero în Valurile mării şi ale dragostei (Gril- 
lparzer). A jucat pe scene prestigioase din Europa si America 
rolurile titulare din Medeea, Sapho (Grillparzer), Antigona, Ma- 
ria Stuart (Schiller), regina din Ruy-Blas. Din 1923 a fost pro- 
fesoară la Conservatorul din Iaşi. 


P. 4 NOUTĂŢI DE TOT FELUL 


R. h, VI, 1926, 23 iul. 1882. p. 2. 
Semnat : D.Z. 


Febrilitatea cu care se interesează cronicarul României li- 
bere de condiţiile concursului de dramaturgie nu e deloc întîm- 
plătoare. Respins de la premiu — în 1881 — cu O suferință, 
Zamfirescu îşi pregătea probabil revanşa. Comitetul teatral îi 
ceruse atunci „schimbări imposibile si absurde", lucru la care 
autorul Vieţii la țară n-a fost niciodată înclinat. Micul succes 
de stimă obţinut prin traducerea libretului operei Haiducul de 
Frédéric Damé, Cavalerul d'Ormeville şi Oreste Bimboni fusese 
doar un minim bandaj pentru un orgoliu rănit. Dramaturgul 
ghinionist spera o reabilitare deplină. Concursul iniţiat — pri- 
mul de acest fel la noi — părea să-i ofere un bun prilej. Noul 
director al Teatrului Naţional, Gr. C. Cantacuzino, înţelegea 
să-şi inaugureze mandatul cu un act deosebit. Receptiv la sfa- 
turile lui Maiorescu şi V. A. Urechiă, el instituie premii pentru 
încurajarea dramaturgiei naţionale. Fără a limita aria de ins- 
piratie a concurenţilor, condiţiile competiţiei vădeau totuşi pre- 
ferinta pentru „acele piese care vor trata subiecte curat ori- 
ginale româneşti, punînd în evidenţă fapte eroice din istoria 
noastră, glorificind virtuțile sau biciuind vitiurile ce au bîntuit 
sau bîntuie societatea noastrá". Se prevedeau si stimulente ma- 
teriale substantiale : cele douá piese alese de juriu trebuiau sá 
fie jucate în stagiunea următoare, urmînd a fi premiate cu 


sil 


1 400 de lei, respectiv 1 000, cîştigătorii avînd drept si la „un 
plus de zece la sutá, drept de autor". Din cele 18 piese prezen- 
tate, juriul a ales drama Fata de la Cozia de Iuliu I. Roşea, că- 
ruia i s-a decernat premiul al II-lea. La prima editie a compe- 
titiei, Zamfirescu nu participă. Se pregăteşte însă asiduu pentru 
cea de-a doua, studiind între timp si miscärile noului director. 
Cantacuzino inaugura ,o administratie de bárbat" (aici foile- 
tonistul României libere nu se înşela) ce se va întinde pe par- 
cursul a 14 stagiuni. 


1 — Richard Wagner (1813—1883), poet si compozitor german, 
personalitate titanicá a romantismului muzical. A legat strîns- 
poezia de muzicá, modificind radical conceptul traditional de 
operä. incereind sá exprime inexprimabilul, dramele wagneriene 
sondeazá abisul interior, recurgind la sonorități neaşteptate. 
Axate pe conflictul dintre teluric si spiritual, ele propun eroi 
dilematici. Sint foarte cunoscute Maestrii cintäreti din Nüiiren- 
berg (1867) Olandezul zburător (1841), Tannháuser (1845) Lo- 
hengrin (1848) Tristan si Isolda (1859), Parsifal 1882). in functie 
de specificul muzicii sale a fost construit Teatrul din Bayreuth, 
lăcaş în care a fost interpretată monumentala lui Tetralogie 
compusă din : Aurul Rinului (1854), Walkiria (1856), Siegfried 
(1870), Amurgul zeilor (1874). Teoreticianul a susținut activita- 
tea creatorului prin volume de eseuri ca Artă şi revoluție (1849), 
Opera de artă a viitorului (1850), Opera si drama (1851). In chip 
curios, un meloman fin ca Maiorescu dispretuia muzica wag- 
neriană, eroare în care nu cade viitorul său discipol. Wagner 
a avut o considerabilă popularitate printre scriitorii simbolişti. 
Unul dintre animatorii curentului, Edouard Dujardin (1861— 
1949) înfiinţează chiar o publicaţie intitulată Revue  voagné- 
rienne. 


2 — Wolfram von Eschenbach (cea. 1170—cea. 1220) poet 
epic german. Capodopera lui este epopeea Parsifal, amplă frescă 
a vieţii feudale de curte. 


3 — Guyot de Provins, poet francez de la sfîrşitul secolului 
XII. Jongler, apoi călugăr, a lăsat o Biblie, poemă satirică în 
2 700 de versuri în care îşi exercită verva contra principilor, ca- 
valerilor, papei, medicilor, legiştilor, călugărilor s.a.m.d. Zamfi- 
rescu greşeşte cînd susţine că Guyot de Provins l-ar fi inspirat 


512 


pe Wolfram von Eschenbach. In realitate, acesta prelucrase ro- 
manul cavaleresc PercevaZ al lui Chrétien de Troyes. 


4 — ylZbert Wolff (1835—1891), scriitor francez de origine ger- 
mană. Stabilit la Paris în 1857, a fost o vreme secretarul lui 
A- Dumas-fiul. A scris, singur sau în colaborare, numeroase piese 
teatrale : Un homme du Sud (1862), Les Mystères de l'Hôtel des 
Ventes (1863). in plus, a mai publicat Mémoires du Boulevard 
(1866) si Mémoires d'un Parisien (6 vol., 1884—1888). A fost cro- 
nicar teatral la Le Figaro. Probabil cá Zamfirescu se inspira 
dintr-un articol din acest ziar. 


5 — Franz Liszt (1811—1886). pianist si compozitor ungur, re- 
prezentant al romantismului. A scris poeme simfonice : Hamlet, 
Tasso, Preludii, 19 rapsodii, sonate, simfonii (Faust, Dante). in- 
tre el si ginerele sáu, Richard Wagner, existau relatii conflic- 
tuale. 


6 — Rosine Bernard, zisă Sarah Bernhardt (1844—1923), tra- 
gedianá francezá. In repertoriul ei figurau roluri din piesele 
clasicilor (Racine, Shakespeare) si ale dramaturgilor epocii (Du- 
mas-fiul, Rostand, Sardou). A jucat in 1888 si 1893 la Bucuresti. 


7 _ Phèdre (1677), celebră tragedie cu subiect mitic de Ra- 


cine. 


P.5 NOUTÁTI ARTISTICE SI LITERARE 


R. h, VI, 1533, 31 iul. 1882, p. 3. 
Semnat : D.Z. 


Aciditatea ce transpare din ríndurile acestei cronici se ex- 
plicá nu numai prin fragilitatea artisticá a spectacolelor prezen- 
tate de „Artiştii asociaţi” în grădina ,Rasca". Sub aparențele de- 
tasárii, se pare cá Zamfirescu se simţea atins în orgoliul viril. 
De aici ironia la adresa lui Gr. Manolescu, tonul profesoral adop- 
tat fatá de Anicuta Popescu. Piesa interpretatá în duminica ne- 
fastá a fost Nepotul ca unchiul de Fr. Schiller. 


1 — Cum sunt toate, comedie într-un act de Charles Narrey, 
tradusá de G. Bengescu. Amelia Welner juca rolul printesei Na- 
dejda Cernilov încă din 1874. 


513 


2 — Amelia Welner-Nottara, valoroasă actriţă lle comedie, S0- 


cietarä a Nationalului. A jucat in piese de Caragiale — O noapte 
furtunoasă, D'ale carnavalului (este prima interpretă a Didinei 
Mazu) — şi Alecsandri :  Fíntína Blanduziei. 

3 — Este vorba, de fapt, de L'Indépendance roumaine, ziar 


conservator cu tradiţie. în 1882 avea 6 ani (de apariţie neîntre- 
ruptă, caz rar în publicistica românească a finelui de veac. Zam- 
firescu îl citea statornic, preferind, pare-se, cronicile lui Mişu 
Văcărescu-Claymoor. De remarcat tonul neinhibat cu care 
vorbeşte tînărul gazetar te suverana ţării. 


P. 59 DE LAS PALABRAS 


{Duminecä, 1 august) 


R. I., VI, 1534, 1 aug. 1882, n. 2—3. 
Semnat: Don Padil. 


După tatonäri care nu au durat prea mult, Zamfirescu ÎŞi 
găseşte, odată cu acest foileton, formula publicistică capabilă 
să-l particularizeze. De las palabras este primul foileton din 
cadrul unei rubrici de durată care va îngloba, sub genericul 
iberic, 38 de articole numerotate capricios. Din 21 noiembrie 
1882, titlul rubricii se simplifică, devenind Palabras, fără Ca 
prin aceasta să se schimbe şi stilul discursului. Se modifică însă 
semnătura. înşiruirii, cam eliptice, a initialelor i se substituie 
pseudonimul Don Padil, de alură iberică şi acesta, promiţător 
de „bravură spadasiná". De fapt, De las palabras este un spec- 
tacol al ironiei, rînd pe rînd ofensivă, îngheţată, condescen- 
dentă, insidioasă, după umoarea momentană a gazetarului. Chip 
de a spune cá Don Padil nu-şi adecvează întotdeauna tonul la 
proporţiile faptului incriminat. Articolul inaugural al rubricii 
mizează pe jocul subtil al subtextelor. Aluziile, acum greu de 
descifrat, la oameni şi situații reale, sînt strecurate în treacăt, 
din întîmplare. însă acest bric-à-brac are coerenţa lui ascunsă, 
trăind pentru cititorii epocii prin arta (rafinată, otrăvită) 8 in- 
sinuării. Probabil că tocmai acest mod de a scrie „pe dede- 
subt" îl făcea temut pe gazetarul Zamfirescu. O foarte bună 
definiție a foiletonisticii sale oferă Mihai Gafiţa : „în piese mici 
ca întindere si, prin aceasta, mai agere ca arme de manevra 
curente, Don Padil ia cu asalt toate domeniile vieţii publice, cu 


514 


precădere pe acela cultural-artistic. Polemizând inteligent cu 
demagogia, impostura, trivialitatea, dar evocînd cu căldură fi- 
guri mari de la noi şi aiurea, din cultură şi din politică. Don 
Padil face în foiletoanele Palabras o paradă seînteietoare de 
bun-simt, judecată lucidă şi cumpänitä, dar şi de spirit critic, 
incisivitate polemică, aplomb pamfletar"! (Duiliu Zamfirescu, ed, 
cit., p. 158). 


1 — „Cafe Gagel" — grádiná-cafenea bucure.steanä, situată 
în proximitatea Cismigiului. S-a numit ulterior „Grădina Blan- 
duziei". 


2 — ,Amicitia" — grädinä-cafenea situatá pe Intrarea Cismi- 
giului. Aici, ca si la ,,Gagel", aveau loc si spectacole de teatru. 


3 — Edward Seymour (c. 1506—1552). fratele celebrei Jane 
Seymour, duce de Somerset, ,protector" al Angliei în timpul 
minoratului regelui Eduard al VI-lea. Rásturnat de Dudley, a 
fost întemnițat si decapitat pentru felonie. Se pare însă câ 
Duiliu Zamfirescu se referá la George Hamilton-Seymour (1797— 
1880) diplomat englez. In 1851 era ministru plenipotentiar la 
St. Petersburg. 


4 — Léon Gambetta (1838—1882), avocat si om politic francez, 
náscut la Cahors. Republican, adversar al regimului personal ai 
lui Napoleon al III-lea, a proclamat împreună cu alti deputati 
detronarea impáratului dupá dezastrul de la Sedan. Ministru 
de Interne si de Rázboi in Guvernul Apärärii Nationale (sep- 
tembrie 1870) s-a stráduit sá organizeze rezistenta antiprusacá 
in provincii. Ulterior a devenit preşedintele Camerei (1879) si 
prim-ministru (1881—1882). Aptitudinea de a se plia în funcție 
de realităţile fluctuante ale politicii i-a adus din partea adver- 
sarilor porecla de „oportunistul de la Cahors". A murit în im- 
prejurări misterioase. 


5 — Otto von Bismarck (1815—1898), print, om de stat german. 
Ca ministru al regelui Prusiei, Wilhelm I, a condus politica de 
unificare a Germaniei. Prin războaie succesive a învins Dane- 
marca (anexînd Schleswigul şi Holsteinul), Austria şi Franţa 
(oel mai mare succes al politicii sale). Cancelar al Imperiului 
german proclamat la Versailles, în ianuarie 1871, a iniţiat ex- 
pansiunea colonială a noii mari puteri, fiind unul dintre fonda- 


515 


torii Triplei Aliante. Pînä in 1890 a fost arbitrul necontestat al 
Europei, in care calitate a luat másuri nefavorabile tinárului stat 
independent román. A trebuit sá páráseascá puterea dupä îns- 
cáunarea lui Wilhelm al II-lea (1890). Zamfirescu La privit cu 
statornicá ostilitate piná la sfirsitul vietii sale, atitudine vizibila 
atit in publicistica lui (v. articolul Printul de Bismarck), cit si 
in corespondenta cu Maiorescu. 


6 — Românul, ziar politic şi literar liberal, editat la Bucu- 
resti cu întreruperi, între 1859—1903. In trei etape : 1857—28 mai 
1860, 15 iulie 1860—1863 şi 1883—1884, directorul său este C. A. Ro- 
setti, care îi imprimă o ţinută modernă, un ton ofensiv, propriu 
opozitionistului de vocaţie care a fost autorul Ceasurilor de 
mulțumire. Românul a fost des suspendat, mai ales în timpul 
domniei lui Cuza, ale cărui măsuri au fost criticate în coloanele 
periodicului. Ziarul a fost condus în alte perioade de C. D. Ari- 
cescu, apoi de Vintilă Rosetti şi Take Ionescu, G. I. Ionescu-Gion 
şi Gr. C. Tocileseu. „Domnu X" putea fi C. A. Rosetti, dar si 
Eugeniu Carada, amîndoi fiind adepţii stilului patetic, cu pe- 
rioade ample, inflamate. 


7 — Timpul, ziar politic şi literar conservator. A apărut în 
mai multe serii, dintre care mai importante sînt cele anterioare 
anului 1900 : 15 martie — 16 mai 1876 (de patru ori pe săptă- 
mînă), 17 mai 1876—17 martie 1884, 13 noiembrie 1889 — 14 de- 
cembrie 1900 (zilnic). La conducerea lui s-au perindat Gr. H. Gran- 
dea (retras in 1877 pentru a-şi înființa propria gazetă, Războiul, 
unde a debutat Duiliu Zamfirescu), Titu Maiorescu, Slavici. In 
1877 în redacţia oficiosului conservator vine Eminescu (el este 
„domnul Y", cel caracterizat de „stilul concis, logica strínsá"), 
în 1878 şi Caragiale. Prim-redactor pînă în ianuarie 1882 a fost 
Eminescu, poetul impunînd ziarului o atitudine obiectivă ce de- 
păşea îngustele interese de partid. Pentru a tempera zelul emi- 
nescian, liderii conservatori îl numesc ca director politic pe 
Gr. C. Păucescu. 


8 — Mihai (Mişu) Văcărescu, zis Claymoor (1843—1903), zia- 
rist. Fiul al poetului Iancu Văcărescu, Claymoor primeşte o 
instrucție îngrijită la Paris. întors în ţară, după un efemer in- 
terludiu în posturi politice, se dedică publicisticii, semnînd rubri- 
cile „Carnet du  high-life”, „Echos  mondains” (L'Indépendance 
roumaine), ..Echos mondains", ..Din lume" (Romanul), însemnările 


516 


lui mondene, scrise prețios, dar cu vervă frantuzeascä, au fost 
adunate partial în volumul Za vie à Bucarest. 1882— 1883. Ele 
reprezintă, dealtfel, modelul vizibil al lui Duiliu Zamfirescu, 
care-şi citează admirativ maestrul în mai multe foiletoane. 


9 — Almaviva. conte andaluz aflat în concurenţă sentimentală 
cu valetul său Figaro. Propus ca personaj de Beaumarchais, el 
este eroul operelor Nunta lui Figaro de Mozart si Bărbierul din 
Sevilla de Rossini. 


10 — Carol Quintul, rege al Spaniei sub numele de Carol I 
<1516—1556) si împărat al Sfîntului imperiu roman de națiune 
germană (1519—1556), din dinastia de Habsburg. Teritoriile uria- 
sului sáu imperiu (Germania, Tárile-de-Jos, Italia, Spania, Ame- 
rica) îl indreptáteau să spună cá pe „pămînturile sale" soarele 
nu apune niciodată. A abdicat în 1556, retrágindu-se la mänästi- 
rea Yuste, unde a murit ín 1558. 


11 — George Gordon Byron, lord (1788—1824) poet englez, 
ilustrá voce a romantismului insurgent. Dacá operele lui sint 
azi mai bine cunoscute, acum un secol gloria lui era intretinutá 
si de succesele amoroase. Cásátoria sa efemerá cu Anne Isabelia 
Milbanke, urmatá de zgomotoasa despártire, a provocat un gen 
de ,carantiná" din partea „lumii bune". Dintre multele sale 
poeme narative. Don Juan avea (si are) o circulatie exceptio- 
nalá, inspirindu-1, probabil, si pe Duiliu Zamfirescu pentru re- 
torica baladă Juan. într-o scrisoare către Elena Miller-Verghy, 
din 2/14 septembrie 1896, întîlnim această confesiune : „Am în- 
treprins cetirea clasicilor englezi, pentru seama mea, cu traduceri 
franceze alături şi după aceea traducînd eu însumi în româ- 
neşte ; aşa mi s-a întîmplat cu Byron (Mazeppa), Maid of 
Athens..." (Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ediţie îngrijită, 
cu note şi studiu introductiv de Al. Săndulescu, Editura Academiei, 
Bucureşti, 1967, p. 215). Nu-i exclus totuşi să ne aflăm în fata 
unei momentane exagerări. Urmele acestor traduceri nu le-am 
descoperit. 


12 — Contesa Tereza Guiccioli (1800—1878), devenită (din 1851) 
marchizá de Boissy. in aprilie 1819 il cunoaste, la Venetia, pe 
Byron, cu care va trái cvasi-conjugal pînă în 1822. A publicat 
amintiri : Lord Byron jugé par les témoins de sa vie (Paris, 
1868) si My recollection of Lord Byron (1869). 


517 


13 — Alphonse-Marie de Lamartine (1790—1869), poet, proza- 
tor si om politic francez. Meditatiile poetice C1820), Graziella 
(1849), Raphaël (1849) erau lecturi predilecte ale adolescentului 
Zamfirescu, citate cu emoție în scrisori si în publicistică. Mo- 
mentul evocat cu cordială ironie de Don Padil s-a petrecut, 
după toate aparențele, după 1849, an în care Lamartine se re- 
trage din viaţa politică, consacrîndu-se exclusiv scrisului. Cele 
două decenii care au urmat reprezintă o perioadă de mari pri- 
vatiuni materiale pe care autorul Lacului încerca să le alunge 
publicînd biografii de oameni celebri, Zstorii ale Turciei si Pru- 
siei, in fine, un Curs familiar de literatură, publicat în fasci- 
cole trimise lunar abonaților. Elvira, inspiratoarea elegiilor din 
Méditations poétiques, a avut drept model real pe tînără Julie 
Charles, soţia unui savant, moartă tînără de ftizie, în 1817. 


14 — Pantazi Ghica a fost un gazetar de vocaţie, cu verb 
caustic. Colaborator (uneori), redactor (alteori), a avut rubrici în 
Dímbovita, Independinta, Revista română, Telegraful, 
Opiniunea Scrînciobul, Pressa s.a. în momente 
de relativă prosperitate, a întemeiat reviste şi ziare, precum : 
Nuvelistul, Păcală, Actualitatea, Cugetarea, Stindardul (în cola- 
borare cu Al. Macedonski şi B. Florescu). V. şi François Schi- 
pek, nota 17, p. 495—496. 


Românul, 
constituțională, 


15 — Revista contimporanä, mensual literar, cultural si stiin- 
tific, apărut la Bucureşti între 1 martie 1873—1 iunie 1876. Edi- 
tată de Petre Grădişteanu, V. A. Urechiä, Anghel Demetriescu, 
D. A. Laurian si Şt. C. Michäilescu, publicația avea orientare 
antijunimistă. In coloanele sale, Eminescu şi Maiorescu au fost 
atacați violent si ilogic, în fraze ample, sforäitoare. Maiorescu 
a ironizat rece, olimpian, prin celebrul eseu Betia de cuvinte la 
„Revista contimporaná" (1879), veleitätile grupului de literatori 
de aici, ce aveau voința de a impune o „şcoală de la Bucureşti", 
opusă .noii direcții" junimiste. 


16 — Muza de la „Borta rece' (1873), „bufonerie literară" de 
Mihail Zamphireseu, care viza „Junimea". Duiliu Zamfirescu 
exagerează, desigur, cînd o consideră un „pamflet de spirit". în 
realitate, tocmai spiritul e absent. Replicile sînt triviale, bazate 
pe jocuri facile de cuvinte. 


17 — Mihail Zamphireseu (cea. 1840—1878), poet minor, anti- 
junimist. Volumele lui de poezie : Aurora 11858), Cîntece şi plin- 


518 


ceri (1874) nu mai prezintă la Ora actuală interes. Totuşi un 
poet ca Macedonski îi purta obscurului bard o anumită stimă, 
în nota care însoţeşte poema Levante şi Calavryta se află si 
aceste notații : „Bizară coincidenţă a lucrurilor omenești! Un 
Zamfirese cade zdrobit de povara deceptiunilor, cenuşa lUi s-a 
răcit, şi un alt Zamfiresc. talent mai suav, Mai dulce şi mai 
puternic, este azi gata ca să-i ia locul, gata să ne farmece auzul 
în limba armoniei...” (Literatorul, I, 4, 10 februarie 1880, p. 49). 
Faima postumă, cîtă o are, Mihail Zamfirescu o datorează totuşi 
exclusiv ,bufoneriei" Muza de la „Borta rece”. 


18 — Ischl, staţiune balneară in Austria, situată la confluenţa 


rîului Ischl cu Traun. 


19 — Bonifaciu Florescu (1848—1899), scriitor şi traducător, 
autor de „analize literare" divagante si inepte. In Literatorul şi 
Nationalul i-a atacat pe Eminescu şi Zamfirescu. lritat de teo- 
riile lui prozodice, Eminescu Î-a răspuns printr-o Epistolă des- 
Chisă către  homunculul Bonifacius. Zamfirescu irumpe într-o 
scrisoare către Maiorescu : „Zevzecul de Bonifaciu Florescu mă 
Pcuzá într-un foileton, dragă Doamne literar, al Nationalului, cá 
am părăsit Literatorul şi am venit la Convorbiri, căutînd să trag 
un profit social (?) din literatură. Ce-0 fi vrînd să zică ? Cine 
stie mai bine decît d-voastră profitul social () ce am tras... Dar, 
in fine, lume nu e? Latră fiecare cum îl taie capul" (Duiliu 
Zamfirescu si Tiiu Maiorescu în scrisori (1884— 1913), ed. cit., 


P. 42). 


20 — Iluziile de tînăr licenţiat nu-l ocoliserá nici pe Duiliu 
Zamfirescu. La începutul stagiului hîrşovean el Mai nutrea am- 
biții mari, de Rastignac valah : „...toţi oamenii care au ajuns de- 
parte au început ca simpli advocati şi au plecat de jos. Aceasta 
e şi natural : cînd ai Să sări un deal sau un sant mare trebuie 
să te repezi de departe” (Epistolă către Duiliu Icsnin din 26 
noiembrie 1880 ; publicată în Scrisori inedite, ed. Gil.. p. 129. 


21 — Léon Gozlan (1803—1866), prozator, dramaturg si publi- 
cist francez. A fost o vreme secretarul lui Balzac, evocîndu-j 
viata in mediocrul memorial Balzac en pantouffles (1856). A 
scris şi romane frivole, comedii Si drame superficiale : Le No- 
taire de Chantilly (1836), La Nuit blanche (1844), Le Tapis vert 
H 855) s.a. 


519 


22 — La Comedie de la Mort (Comedia morţii), volum de po- 
eme romantic-maeabre, publicat de Th. Gautier in 1838. 


23 — Este vorba de articolul Sublimul logicei prin imagini 
poetice in proză, publicat de Pantazi Ghica in Literatorul, l, 
27, 1880, p. 419—424, prin care erau contestate concluziile Cursu- 
lui de analiză critică, dedicat de Macedonski poemei Levante 
si Calavryta. 


24 — Medeleine de Scudéry (1607—1701), romancieră franceză 
cu stil pretios, frecventatoare a celebrului salon de la Ram- 
bouillet. Romanele ei galante, cu intorsáturi baroce, uzau de 
„chei”, de aluzii strávezii la contemporaneitate. Cyrus, eroul 
cärtii Artamene ou Le Grand Cyrus (10 vol, 1649—1653) era 
maresalul Condé, Mandane, iubita acestuia, fiind o copie lite- 
rará a vestitei ducese de Longueville s.a.m.d. 


25 — Tot mai apropiat de spiritul ,Junimii", incercat de pre- 
sentimentul unei viitoare solidaritáti, Zamfirescu citise — ne- 
greşit cu plăcere — ZJntímpinarea la critica domnului I. Nădejde 
asupra părții ştiinţifice din cartea de cetire  „învăţătoriul copii- 
lor”, pe care o publicase Creangă în Contemporanul din 16 oc- 
tombrie 1881, în felul ei o capodoperă de ironie smerită. Insti- 
tutorul corectat atît de aprig de I. Nădejde răspunsese astfel: 
„Rugăm asemene pe domnul I. Nădejde să nu-şi facă aşa de 
mare nălucă despre «morile de vînt», nici să grăbească a se 
turci, după cum zice, căci şi acolo dă de «mîna lui Dumnezeu 
cea nevăzută», care, dacă nu ne-ar fi găurit pielea în dreptul 
ochilor, nu ne-am putea vedea greşelile unii altora". 


26 — Silvio Pellico (1789—1854), dramaturg, poet şi critic lite- 
rar italian, autorul celebrei cărţi Le mie prigioni (închisorile 
mele), in care evocă cei zece ani de închisoare petrecuţi in for- 
táreata habsburgicá de la Spielberg. 


P. 65 TEATRE 


R. L, VL, 1537, 5 aug. 1882, p. 3. 
Semnat : D.Z. 


Consecventa cronicarului este primul lucru ce trebuie re- 
marcat în legătură cu aceste succinte consemnări. Probabil cá 


şi sezonul estival contribuia la această penurie de subiecte. 


520 


1 — Edouard Pailleron (1834—1899), dramaturg francez spornic, 
autor de comedii de moravuri cu replici spirituale : L'Étincelle 


(Scînteia, 1879), Le Monde bu Von s'ennuie (1881), Cabotins (1894) 
ş.a. 


2 — Constantin I Stăncescu (1837—1909), scriitor, om de tea" 
tru si publicist, director in 1887 al Teatrului National din Bucu- 
resti. A tradus si localizat numeroase piese de Ad. Belot, A. D'En- 
nery, E. Labiche s.a. Cronicile lui plastice si teatrale relevá un 
gust conservator. 


3 — Ein Weiblicher raseur (Fata frizer). Nu am putut afla 
numele autorului acestei piese. N-ar fi cu desávirsire exclus sá 
fie vorba de Doctor si friseur, vodevil in 3 acte de F. Kaizer, 
„ouzica de Fr. Suppé, piesă de rezistenţă în turneele teatrelor 
germane de operetă aflate în turneu în România. La spectaco- 
lele acestor trupe, desfăşurate de obicei în grădina ,, Eldorado" 
(str. Posta-Veche), publicul nu era prea numeros, din motive 
obiective : necunoasterea limbii ş.a. 


4 — Într-adevăr, în Telegraful, XII, 3068, 3 august 1882, p. 3, 
apărea — nesemnat — articolul Un critic, violent atac la adresa 
lui Duiliu Zamfirescu. E imposibil de aflat azi cine era autorul 
lui, cel mult se pot face unele supozitii. Telegraful era gazeta li- 
beralilor radicali, opusă deci României libere, foaie de orientare 
preponderent conservatoare. în redacţia ei lucrau I. C. Fundescu, 
Zamfir C. Arbore şi Constantin Bacalbaşa. Oricare din ei putea 
fi semnatarul corosivei însemnări. Tot atît de bine însă aceasta 
putea fi opera unui colaborator. Dintre atîtea nesigurante, două 
lucruri au valoarea unor certitudini. Zamfirescu e încă din 1882 
obiectul antipatiei liberalilor, care îl vor urmări pînă la moarte. 
Mult mai semnificativă este însă ,masca" reţinută de anonimul 
articlier, mască ce va face o adevărată carieră în literatura cri- 
tică despre biograful Comăneştenilor. Acesta este şi motivul pen- 
tru care reproducem cîteva fragmente : 


„Era odată ca niciodată, era un tînăr care făcuse o frumoasă 
poezie. 

Toti '1 imbrátisará, '1 ináltará, noroc avea, minte n-avea, căci 
în loc de a fi simplu se făcu înfumurat, în loc d-a accepta ca 
Muza să-i aducă frumosul, alergă după frumos, şi orice pasăre 
întîlni în cale crezu cá se mănîncă, orice culoare zări, crezu că 
e strălucitoare. Despretui simplicitatea, alergînd după mirosuri 


521 


de ylang-ylang. In loc de a poseda stil, avu un stil, si ce stil pre- t 


tios, pretentios, parfumat, impopotonat, cousu de fii blanc. In loc 
de simtiminte, maniere, in loc de idei, stranii imperechieri de 
vorbe, in loc de merite, pretentiuni. Stilul este omul ; el a ajuns 
a vorbi, cum scrie, afectat, şi se crede învăţat, neştiind cá învăța- 
tul nu ştie decît un lucru, adică ştie că nu ştie nimic. 


N-a honepsit bine încă nici pe autorii francezi, şi se pozează 
ca criticul cel mare, ba chiar teatral, mă rog, quand on prend des 
gants, on n'en saurait trop prendre. 

Dar în vînatul ce dă frazelor şi vorbelor, a ajuns să scrie 
pe apă poveste marinare, vrînd, se vede, a arăta sau că stilul său 
n-are consistenţă, sau că a ajuns să nu se mai înţeleagă el în- 
sust, [.] 


Pînă cînd marele critic licenţiat în... drept, ne va deduce 
nouă, proştilor, motivele sale, noi mărturisim că avem gustul 
atît de bădăran încît preferim pe Manolescu, pe d-nele Anicuta 
Popescu şi Amelia Welner multor altor artişti. Credem însă că 
nu vom persevera prea mult. Căci magistrala pană a marelui 
critic ne va deduce desigur ratiunile sale, ne va reduce la tă- 
cere, ne va zdrobi 
contrariilor, ne va 


său ne va face să 


ne va face să convenim de indentitatea [sic !] 
destăinui misterele acestui neînțeles, stilul 
preferim parfumul de ylang-ylang mirosului 
sănătos al cîmpiei înverzite, să preferim pe şcolari magistrilor 
şi bîlbîiturile sau tonul radical de la mahala în rolurile de con- 
tesă sau de marchiză, tonului just. simplu, natural, totdeauna 
conform cu simtämîntul actorilor celor buni !... Ah, ce nerod 
sunt ! Iată cauza suficientă şi necesară a criticii de care vorbim : 
marelui poet îi displace atît simplicitatea, încît 


o urăşte chiar 
în actori.” 


P. 68 DE LAS PALABRAS (D 


R. L, VL, 1541, 11 aug. 1882, p. 2—3. 


Situate si de astă dată în proximitatea prozei, 
cronicarului monden indică 


însemnările 
instalarea într-o formulă. Tehnica 
este cea a mozaicului, axat însă pe „cîteva fapte cu pondere mai 
mare" (M. Gafiţa), în marginea cărora se fantazeazá cu vervă. 
Faţă de La Sosea (cu care se aseamănă tematic şi stilistic), foi- 
letonul aduce şi un plus de clarificare în materie de relaţii lite- 


rare. Mai apropiat decît înainte de junimisti, 


»discipolul" lui 


S22 


5 


ü 


++ V 


Macedonski 


contrariazá prin gesturi de independenţă opiniile 
tinárului 


şef de şcoală. E de presupus, de pildă, 
lui Alecsandri nu va fi fácut plácere directorului 
torul. 


cá elogierea 
de la Litera- 
Toxica aluzie la stihurile tuturor cápitanilor în retragere 


se putea referi si la prolificul Scrob, foarte agreat la acea orá 
in cercul macedonskian. Interesant e cá peste douá decenii criza 
relatiilor lui Zamfirescu cu Maiorescu va repeta aceeasi schemá. 
Epistolierul de la Roma nu va osteni sá deconspire criticului ta- 
rele — reale si imaginare — ale comilitonilor junimisti- 


1 — Jean de la Bruyére (1645—1696), moralist francez. Unica 
lui operá : Les Caractéres de Théophraste. traduits du grec avec 
les caractéres ou les moeurs de ce siécle (Caracterele lui Teofrast 
traduse din elină împreună cu caracterele sau moravurile acestui 
secol, 1688) constituia o lectură predilectă a lui Zamfirescu. Ur- 
mele acestei pasiuni (deloc intîmplătoare, fiindcă autorul Zsforiei 
Comänestenilor este el însuşi un moralist D sînt mereu prezente. 
Dacă acum citează săgeata zvirlitá în treacăt de La Bruyère la 
adresa lui Charles Perrault (semnatarul unei Paralele între scrii- 
torii vechi şi cei moderni), în 1885 va publica în L'Étoile rou- 
maine, I, 4, 18 (30) octombrie, p. 2, articolul Littérature roumaine. 
avînd ca punct de plecare un motto extras din capitolul I al 


Caracterelor, semnificativ intitulat Despre 


creaţiile artistice. 


2 — Alexandre Dumas, zis Dumas-fiul (1824—1895). romancier 
şi dramaturg postromantic. Romanul La Dame au Camélias 
(1848) i-a adus o anumită celebritate. în alte romane studiază, 


cu fior autobiografic, efectele condiţiei de fiu nelegitim: Le 
Fils naturel (Bastardul, 1858), La Recherche de la paternité 
(Căutarea paternității, 1883). 


3 — Elogierea lui Bolintineanu e departe de a fi doar un acci- 
dent, un tur stilistic de fortá ai foiletonistului capabil sá scrie 
despre orice. Negresit, Zamfirescu, 
(o va dovedi si in... 


el însuşi om de „caracter” 
1884, cînd va respinge avansurile regale,, 
rămînînd un consecvent adversar al legii „domeniilor coroanei"), 
pretuia rigoarea morală a lui Bolintineanu. Efor al spitalelor 
(1860), ministru de Externe (1861), ministru al Cultelor şi In- 
structiunii publice în cabinetul Kogălniceanu — în care calitate 
a secularizat averile mănăstireşti — autorul ZLegendelor istorice 
nu şi-a transformat funcţiile în surse de îmbogăţire, murind să- 


rac la ospiciul Pantelimon (1872) Dar nu numai ţinuta sufle- 


52Î 


teascá îl impresiona pe Zamfirescu. Bolintineanu îl fascina ca 
scriitor. Epica lui Zamfirescu din primii ani (romanul In fata 
vieţii, nuvela Amintiri din vremuri ş.a.) stă sub semnul lui 
Manoil. Un accent bolintinesc se străvede chiar din Levante si 
Calavryta. Incendiul senzorial, fervoarea pasionalä, mireasma 
de arhipelag din exotica poemă sînt în stilul lui Bolintineanu. 
Luxuria faraonicá, voluptatea parnasianá a imaginării unor inte- 
rioare somptuoase vin din Florile Bosforului, transpuse însă în- 
tr-o gamă cu p cheie diafană. Zamfirescu va reveni pe larg asu- 
pra personalităţii şi operei lui Bolintineanu în  foiletonul 
Palabras (România liberă, VII, 1938, 18 decembrie 1883, p. 2—3) 
comentînd ,reprezentatia ce se dete" (din inițiativa grupului ma- 
cedonskian — n.n.) pentru ridicarea unui monument romanticu- 
lui autor al Elenei. Definitiva ruptură cu Macedonski tocmai de 
acest articol fu pricinuită. 


4— Raphaël, eroul cărţii lui Lamartine — Raphaël, pages de 
la vingtième année (Rafaël, pagini din anul al douăzecilea, 1849), 
evocare tardivä a unui episod romantic din tineretea autorului 


Meditatiilor poetice. 


5 — Versuri de George Sion, apárute, dupá toate probabilitä- 
tile, intr-o revistá de circulatie. N-au fost reluate de autor ín 
volumele lui. 


6 — Ludwig Wiest (1819—1l889), compozitor, violonist si pro- 
fesor de vioará la Conservatorul din Bucuresti (1864— 1889). A 
compus muzicá de camerá, vocalá, simfonicá, de teatru, fiind 
deosebit de prolific in domeniul creatiei instrumentale : Souve- 
nir de Bukaresl, op. 46, vals national román pentru pian, Asal- 
tul Plevnei, mars pentru pian, Fiica poporului, horá nationalá 
pentru pian, Ciobanii din Carpati, idilá pentru pian. Este si au- 
torul unui Faust-Quadrille, op. 220, la care face aluzie, probabil, 
Duiliu Zamfirescu. 


7 — V. nota anterioară. 


8 — Robert Zimmermann (1824—1898), filozof si estetician ger- 
man, partizan al lui Herbart, ale cárui principii estetice le-a dez- 
voltat, opunîndu-le celor ale lui Hegel si Vischer. A publicat : 
Leibniz si Herbart (1849), Principiul dreptului la Leibniz (1852), 
Estetica (1858—1862), Studii si critice ale filozofiei si esteticii 
(1870), Principii generale de antroposofie (1852). 


524 


[ru 


-> 


9 — Exagerare evidentă, dictată nu atît de virtuțile literare 
ale reginei, cît de tactul sáu în relațiile sociale, îndeosebi in cele 
cu scriitorii. Carmen Sylva poza în atitudinea de protectoare a 
artelor, încercînd — cu succes îndoielnic — să ralieze literatii în 
jurul palatului, Alecsandri fiind în acest sens obiectul unor asi- 
due atentii. O tentativă similară ce-l viza pe Eminescu s-a sfîr- 
şit cu un total fiasco. Dealtfel, nici Zamfirescu, în pofida acestor 
accidentale rînduri encomiastice, nu avea în mare stimă „crea- 
tia" suveranei. Semnificativ, el va declina mai tîrziu propunerea 
lui N. Petraşcu de a lăuda în paginile revistei Literatură şi artă 
română scrierile reginei. Intr-un manuscris din faza finală (con- 
sacrat Dramei de la Veneția) Carmen Sylva e privită cu o iro- 
nie abia strunită, vizibilă, de pildă, şi din considerarea acesteia 
ca „scriitoare foarte de prásilá, dar neînteleasä de români". 


10 — Dridri, poem scris de V. Alecsandri în 1851 (şi publicat 
în 1853 în volumul Doine şi läcrämioare), în memoria unei ti- 
nere artiste franceze, Marie-Angelique Chataignez, stinsă prema- 
tur. Alecsandri este, de asemenea, autorul unei romantioase în- 
cercări de roman cu acelaşi titlu, care a apărut fragmentar în 
Convorbiri literare, III, 4, 15 aprilie 1869, p. 57—65 şi în Re- 
vista contimporană, 3, mai, p. 189—221 ; 4, iunie, 1873, p. 287—301. 
Se pare că între Dridri şi Alecsandri s-a înfiripat o idilă în pri- 
măvara anului 1849. 


11 — Dorul. Culegere de cînturi naționale şi populare, antolo- 
gie de creații folclorice sau, mai exact spus, de folclor suburban, 
folosită ca sursă de Maiorescu în O cercetare critică asupra poe- 
ziei române de la 1867 (23 de exemple din cele 44 au fost ex- 
trase din respectiva crestomatie). 


P. 75 DE LAS PALABRAS [III] 
(Duminică, 15 august) 
R. I, VI, 1545, 15 aug. 1882, p. 2—3. 


Reflex al unor situații din realitatea literară imediată, is- 
toria cu tîlc narată de cronicarul României libere înlesneşte 
cîteva reflecții asupra statutului proaspătului redactor. In numai 
cîteva pagini el săvîrşeşte gesturi de independență de natură a 
contraria imaginea tradițională. înființată în 1877 de Kogälni- 


525 


eeanu, România liberă era, la data publicării acestui articol, or- 
ganul junimismului politic sau, ca sá folosesc limbajul lui Duiliu 
Zamfirescu însuşi, al ,,Junei drepte”. Ideologia ei era moderat- 
conservatoare, conducătorii grupării avînd postura inedită de 
opozanți ai conservatorilor de tradiţie si de simpatizanți ai li- 
beralilor. Era exact momentul cînd, sub imperiul necesităţii de 
a revizui Constituţia, cercurile politice teseau combinaţii din Lie 
cele mai ciudate. Curtati de liberali, junimiştii (Maiorescu în- 
deosebi) erau în 1882 ministeriabili prezumtivi. A-l lăuda în 
aceste circumstanțe pe Kogălniceanu (devenit din aprilie 1880 
adversar al guvernului Brătianu) însemna un act în dezacord 
cu strategia „Junei drepte". Pe de altă parte, Zamfirescu laudă 
Contemporanul (revista unde va fi sîngeros executat de Gherea) 
pentru demascarea unor plagiate din... Convorbiri literare. Ce 
se poate deduce de aici ? Răspunsul normal e unul singur: ca 
redactor al unei gazete de partid, Zamfirescu ştiuse să-şi impună 
independența, asigurindu-si o deloc neglijabilă marjă de ma- 
nevră. 


1 — Le Figaro (1854—1942 ; 1944), săptămînal satiric fon- 
dat de H. de Villemessant, devenit în 1866 cotidian politic şi li- 
terar. Nu am găsit în colecţia incompletă de la Biblioteca Aca- 
demiei numărul la care se referă Duiliu Zamfirescu. 


2 — Alphonse Daudet (1840—1897), nuvelist, romancier si dra- 
maturg francez, autorul celebrului Tartarin de Tarascon (1872). 


3 


— Deja impus în 1882 conştiinţei publice, Contemporanul 
îşi datora audiența, între altele, rubricii ,Monstruozitäti literare 
şi ştiinţifice", în care erau demascate nemilos şi sistematic pla- 
giatele şi impostura din varii domenii. Titularul ei era Joan 
Nădejde (1854—1928). Sub semnătura proprie sau cu pseudonim 
(Audax, Verax, Vindex, Mordax), acesta denunța cu ton exultant 
„furturile literare", neocolind nici colaboratorii Convorbirilor. 
De incisivitatea lui Nádejde au avut parte, rind pe rînd, Alec- 
sandri (acuzat cá ar fi imprumutat tacit, in Agachi Flutur, scene 
din L'Avare en gants jaunes de E. Labiche), Negruzzi (a cárui 
nuvelă Todericá ar fi un plagiat „de pe Federigo a lui Mérimée"), 
A. Donici, Al. Sihleanu. în cazul lor recriminárile vădesc si o 
anume îngustime de spirit, inclementul cenzor al moravurilor 
literare nefácind necesara distincţie între filiatia de motive si 
furtul literar propriu-zis. Discutabilă in privinţa forţei de con- 


526 


vingere în plan literar, opera de ecarisaj intelectual a celor de 
le Contemporanul e infailibilă în ceea ce priveşte creaţiile şti- 
intifice. Prestigii frauduloase au fost reduse la adevăratele di- 
mensiuni datorită lui Nădejde şi comilitonilor săi, operaţia fiind 
făcută cu gesticulatie triumfală („L-am prins... cu mîna în sac. 
Prins şi încă cu mîna în sac străin DL în numărul din iunie 
1882 (pe care îl are probabil în vedere Zamfirescu), sub titlul 
Către cetitorii noştri, redacţia publica un bilanț al demascărilor 
efectuate în ultimele şase luni. Pe listă figurau, într-o jenantă 
vecinătate, V. C. Butureanu, Victor Pompilian, St. G. Virgolici, 
junimist prestigios, D. B. Nanianu, N. Quintescu, „doctor în 
filozofie şi profesor la Facultatea de litere din Iaşi”, convorbirist 
cu stagiu, P. P. Cernátescu, Dimitrie Petrescu, universitar si 
deputat bucurestean, V. Márescu si, cine ar crede, naturalistul 
Dimitrie Brándzá (întemeietorul Grădinii botanice din Bucu- 
resti), al cărui Curs elementar de istorie naturală încorpora lungi 
pasaje traduse din Éléments de Botanique a lui I. B. Payer. 
Aprobînd intransigenta celor de la Contemporanul, Zamfirescu 
nu bánuia cá va ajunge el insusi, in 1884, eroul unei acuzatii de 
plagiat. Anatema va veni atunci din partea lui D. C. Ollánescu, 
fiind deshumatá de Tara noasträ, in 1909, in focul controverse- 
lor stirnite de Poporanismul ín literatură. 


4 — ,Oteteleseanti", renumită cafenea bucureşteană aflată pe 
locul actualei săli ,,Savoy" a Teatrului „C. Tănase”. Pînă a nu 
fi dărîmată (în 1931, pentru a face loc Palatului Telefoanelor), 
cafeneaua era un punct de întîlnire a protipendadei bucureştene, 
dar şi a literatilor. Proprietarii : vornicul Iancu Oteteleşeanu 
şi soţia lui. Elena, organizau aici baluri fastuoase, descrise cu 
un creion alert şi subţire de vestitul Claymoor. în grădina din 
spatele terasei se desfăşurau spectacole teatrale. 


5 _ Victor Tissot (1845—1917), prozator şi publicist elveţian 
stabilit în Franţa. Mistic şi satiric plin de vervă în acelaşi timp, 
Tissot s-a încercat în critica de artă (Beaux-Arts en Suisse, 
1869), reportaj (Voyage au pays des milliards, 1875, frescă sar- 
castică a Germaniei imperiale, pe care miliardele plătite ca des- 
păgubire de Franța n-au imbogitit-o, Voyage aux pays anne- 
xées, 1876, Société et les moeurs allemandes, 1877, Vienne et la 
vie viennoise, 1878), gazetárie pe subiecte la zi. 


6 — Suferind, retras din diplomatie la sfirsitul lui noiembrie 
1881, Kogălniceanu avea să-şi petreacă ultimii ani în lungi si 


527 


dese cälätorii la Paris (pentru interventii chirurgicale) sau ín 
staţiuni ca Ems, Kissigen, Reichenhall, Karlovy-Vary. La întoar- 
cerea în țară, omul se lăsa însă în voia temperamentului de lup- 
tător, în primăvara lui 1882, fostul sfetnic al lui Cuza interve- 
nise în Parlament în problema „tocmelilor agricole” şi a regi- 
mului Dunării. în şedinţele Camerei din 1 şi 2 mai îşi ridicase 
glasul împotriva pretențiilor austriece şi a indeciziilor guvernu- 
lui. Gazetarul Zamfirescu, care scria (nesemnat sau sub pseudo- 
nim) şi foiletonul politic, urmărea confruntările parlamentare cu 
o pasiune de nebănuit la un scriitor atît de controlat. Propune- 
rea lui Camille Barrere (un fel de ultimatum franco-austriac asu- 
pra căruia vom reveni pe larg în notele consacrate articolelor din 
îndreptarea) agitase spiritele, stirnind în ţară o reacţie ostilă. 
Scăpărînd de „spirit românesc si de căldură", Kogălniceanu a 
apărat atunci interesele nationale, chemînd la rezistenţă în fata 
practicilor hegemoniste. Gestul lui impresionase probabil pe 
cei din garda veche a României libere, iar entuziasmul lor s-a 
transmis şi noului redactor. Dealtfel, întreaga corespondenţă şi 
publicistică ale lui Zamfirescu sînt pline de elogii la adresa lui 
Kogălniceanu. 


7 — Vasile A. Urech'iă (1834—1901), istoric, scriitor şi publi- 
cist frenetic. Ironizat de Maiorescu în Befia de cuvinte, Urechiá 
era un gazetar cu idei, pe care le exprima însă grăbit, fără 
sistem. Preşedinte de onoare al societăţii Literatorul, el îşi va 
fi povestit amintirile din tinereţe şi lui Duiliu Zamfirescu. In 
consemnarea acestora există si inadvertente. In 1859 Urechiă 
colabora într-adevăr la Steaua Dunării, dar îşi terminase de 
mult studiile liceale. In 1856 îşi luase bacalaureatul la Paris şi 
se inscrisese pentru teza de licenţă la Sorbona. Revenit în ţară 
în 1858, a scos, împreună cu Iancu Codrescu, ziarul unionist Zim- 
brul şi Vulturul. 


8 — Mihai Gr. Sturza, domn al Moldovei (1834—1849). Admi- 
nistrator eficient si fondator al Academiei Mihäilene (1835), gu- 
verna cu metode autoritare. In 1848 a reprimat încercarea de 
revoluție din Iaşi, luînd măsuri aspre contra insurgenților. In 
1859 candidă din nou la tronul Moldovei. 


9 — , Recunostinta" pe care o datora Kogălniceanu domnito- 


rului avea motive reale. în 1834, tînărul Mihail va fi trimis de 
Sturza la studii la Lunéville, apoi la Berlin. La întoarcere în 


528 


= 


M fex en Fi 


tarä, ex-studentul cu aplecare la studiu ajunge locotenent aghio- 
tant al voievodului, maior si secretar de corespondenţă diplo- 
matică. 


10 — Anastase Panu (1810—1867), om politic român. A parti- 
cipat în martie 1848 la mişcarea revoluționară îndreptată contra 
lui Mihai Sturza. în calitate de membru al Divanului ad-hoc al 
Moldovei (1857) şi al Caimăcăniei de trei (octombrie 1858 — ia- 
nuarie 1859), a sprijinit tabăra unionistă. 


11 — Frază neclară ; ,schimbul" de care vorbeşte Duiliu Zam- 
firescu a avut loc între alti parteneri si în alte condiţii decît 
se poate deduce de aici. Prin Tratatul de pace ruso-turc de la 
San-Stefano (19 febr./3 mart. 1878) se recunoştea Independenţa 
României, alături de cea a Serbiei şi Muntenegrului, şi auto- 
nomia Bulgariei. Totodată, Dobrogea era cedată Rusiei, care-şi 
rezerva dreptul de a o schimba „cu partea Basarabiei detaşată 
la 1856". Cabinetele marilor puteri europene au determinat cu- 
rînd revizuiri substanţiale ale acestui tratat. In urma Congre- 
sului de la Berlin (1/13 iun. — 1/13 iul. 1878), unde reprezen- 
tantii români au fost doar audiaţi, se recunoştea Independenţa 
României şi drepturile acesteia asupra Dobrogei (veche vatră 
românească), iar judeţele Bolgrad, Cahul şi Ismail din sudul 
Basarabiei (retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris din 
1856) sînt incorporate din nou în Imperiul țarist. în 8/20 oct. 
1878, Dobrogea şi Delta Dunării intră oficial în componenţa Ro- 
mâniei, autorităţile româneşti preluînd administraţia efectivă la 
14/26 noiembrie acelaşi an. 


12 — Ca în multe alte cazuri, opţiunile lui Duiliu Zamfirescu 
au drept punct de plecare un precept maiorescian. Săgeata arun- 
cată împotriva gazetarilor transilvani e, de pildă, si un ecou 
tardiv al energicei luări de poziţie din Limba română in jur- 
nalele din Austria. Studiul criticului apăruse în 1868 în Con- 
vorbiri literare, fiind republicat în 1874 în prima ediţie a Cri- 
ticelor. Ecoul lui fu exceptional, datorită gravelor premonitii : 
„Stilul jurnaliştilor români din Transilvania, Bucovina si Banat 
a a.'uns într-o stare ce nu mai îngăduie tăcerea cu care a fost 
primit pînă acum. [.] încă zece ani de o asemenea convingere 
publică, încă o generaţie de tineri cu acelaşi sistem de expresii 
— şi limba română poate deveni o ruină.” Iată însă că şi după 
paisprezece ani răul continua să fie activ, justificînd atacul tî- 


529 


nărului redactor al României libere. Nu-i mai putin adevărat că 
ideile lui Maiorescu întîlniră un fond de statornice preocupări 
personale. Prefaţa volumului de /NVovele (1888) va contine nu- 
cleul unei teorii asupra limbii literare ; mai tîrziu. in 1901, Zam- 
firescu va întreprinde el însuşi o cercetare de pură factură ma- 
ioresciană în Romanul şi limba română. 


13 — Biserica şi şcoala, „foaie bisericească, scolastică, literară 
şi economică", apărută (cu întreruperi) la Arad între anii 1877— 
1944. Din 7 febr. 1882 redactorul său este Vasilie Mangra. Co- 
lecţia poate fi consultată la Biblioteca Academiei. 


P. 81 DE LAS PALABRAS [IV] 
R. I, VI, 1552, 24 aug. 1882, p. 2 3. 


Ecou al stagiului hîrşovean, foiletonul lui Duiliu Zamfirescu 
împleteşte si de această dată ingenios profesiuni de credință 
(u«ele de factură antimacedonskiană, cum ar fi negarea „clasi- 
ficatiunii poeziei"), însemnări din realitatea culturală imediată 
şi acorduri pregătitoare ale literaturii de mai tîrziu. Meditatiile 
sub Zuna ale lui Matei Damian, senzaţia acestuia de beatitu- 
dine cosmică — în jurul cărora s-a glosat atît — îşi au un po- 
sibil punct de pornire în aceste vioaie însemnări mondene. Ti- 
mid, ezitant încă, scriitorul îşi prefigurează în fond temele, ob- 
sesiile, ideile de o neobişnuită organicitate pentru un creator 
cunoscut mai mult sub zodia experimentului perpetuu. 


1 — Intr-o parafrază sceptică putem recunoaşte celebra re- 
plică a Julietei : „A! Nu-mi jura pe lună, / Că ea îşi schimbă 
fata la fiecare lună !" Versiunea românească la care face aluzie 
foiletonistul nu e alta decît cea semnată de Macedonski. Din 
dorința de a ,romániza în versuri celebra tragedie Romeo si 
Julieta", acesta ,prelucrase" textul shakespearian după o tăl- 
măcire franceză şi o alta italienească datorată lui Ernesto Rossi. 
Traducerea lui a apărut cu pauze, în Literatorul, II, 5, mai 1881, 
p. 760—776 ; 6, 15 iunie 1881, p. 837— B43 : 7. 15 iulie 1881, p. 15— 
37 (din acest fragment citeazá liber, peste un an, Duiliu Zamfi- 
rescu) ; 8, august 1881, p. 95—128 ; 9, septembrie 1881, p. 138— 
146. 


2 — Crucifixul, celebră „elegie sepulcralá" din Nouvelles Mé- 
ditations poétiques (1823). avind la bazá un fapt real : murind. 


530 


- ve 


Elvira (Julie Charles, prima iubitá a lui Lamartint) lásase ne- 
consolatului poet crucifixul pe care si-a dat ultima suflare. 
Souvenirs, impressions, pensées et paysages pendant un voyage 
en Orient (1835), volum de Lamartine, rezultat dintr-o lungá cá- 
látorie in Orient. 


3 — Deşteptarea, „ziar ecleziastico-literar", apărut bilunar la 
laşi între 1 aprilie 1882 — (octombrie ?) 1884, 1 ianuarie — 1 iu- 
lie 1886 şi în 1887 (un supliment înainte de septembrie). 


4 — Monitorul agricol, vinicol şi horticol, „organ al societăţii 
de agricultură română", tipărit la Bucureşti între 22 iunie 1880— 
15 iunie 1883. Redactor şef şi fondator: C N. Racottă. In pa- 
ginile lui apăreau frecvent articole abracadabrante în genul ce- 
lui din care citează malitios Zamfirescu. 


5 — Elie Baican (1845— ?), folclorist. Pe lîngă articolele apă- 
rute în Columna lui Traian, Națiunea, România liberă şi Timpul, 
a publicat cîteva culegeri de folclor dintre care se distinge Lite- 
ratura populară sau Palavre şi anecdote (1882), broşură prefa- 
tatä de Eminescu şi utilizată ca material documentar de 
B. P. Hasdeu în Etymologicum magnum Romaniae. Alte opere : 
Vorbe bune (binete) întrebuințate la români (1884), Obiceiuri la 
români (1884). 


fi — In ciuda acestor reprobabile violenţe lexicale, Zamfirescu 
era departe de a fi antisemit. Ca si Eminescu, vehementa e mo- 
tivată economic, nu rasial. In plus, intervine un purism lingvistic, 
un cult al limbii „armonioase si vii" în numele cărora sînt san- 
tionati — fără discriminări de ordin etnic — gazetarii şi scrii- 
torii certati cu stilul. Intransigenta autorului Vieţii la fară poate 
viza pe un Em. Grigorovitza, dar nu ocoleşte, din naționalism 
rău înţeles, pe Ion Popovici-Bánáteanu, Stefan C. Michäilescu, 
Slavici s.a. 


7 — Scurtul interludiu hîrsovean (septembrie 1880—ianua- 
rie 1881) a lăsat urme nu numai în foiletonistica lui Zamfirescu, 
ci si în epică (Noapre bună), dar mai ales în corespondenţă. lată 
acelaşi peisaj într-o transcripție lirică: „Aseară, după ce am 
asistat la despachetarea scrisorilor şi am văzut că nu am nimic, 
m-am suit într-un mic yacht şi m-am dus la un bilei din apro- 
piere, care se cheamă Gura-lalomiţii. Era un timp splendid: 
raze de soare tomnatice, formînd în valurile Dunării un miragiu 


531 


de cel mai curios efect, cu scîntei de lumina fugitive, cu rever- 
beratiuni nemárginite ; in dreapta si in stînga, vegetatiunea ma- 
lurilor cu frunzisul galbin ; la distante depärtate bärci ce fu- 
geau în josul apei ca nişte rindunele, şi prin spaţiu cîrduri de 
gîşte sălbatice ; pe lîngă toate adaogă oarecare tristețe naturală 
pe care o ai cînd eşti de 22 ani, cînd ai iubit şi cînd ai uitat 
sau cînd trebuie să uiti, adaogá compania unui om care nu te 
înţelege, a unei femei care nu-ţi place, şi vei fi tocmai ca mine 
cînd mergeam la bîlci. A propos de asta ! inchipuieste-ti o poezie 
care ar fi intitulată : Cînd mergeam la Biîlci” (scrisoare către 
Duiliu Ioanin, 15 octombrie 1881, în Scrisori inedite, ed. cit., 
p. 111). 


8 — C. Serghiadi, impresar — cu întreruperi — al Operei Ita- 
liene din Bucureşti de la 1880 pînă în 1887. Initiativele lui s-au 
soldat cu deficite financiare cronice. într-o petiție din 11/23 iu- 
nie 1887 arată că a înregistrat următoarele pasive : 1880—1881 
(72 000 lei) ; 1882—1883 (beneficiu 20 000 franci) ; 1883—1884 (de- 
ficit 7 500 lei) ; 1886—1887 (deficit 2 140 lei). Perseverent in po- 
fida insucceselor, în 25 iunie 1886 încheie cu Directiunea gene- 
rală a teatrelor un contract de luare în antrepriză a Operei Ro- 
mâne (v. dosarele 574, 655, 695, fond Directiunea generală a tea- 
trelor (Teatrul Naţional), Arhivele statului, Bucureşti). 


9 — Adalgisa Gabbi (1857—1933), soprană italiană, elevă a lui 
Felice Varesi. Debutînd în 1876, în Ruy Blas de Marchetti, s-a 
impus repede pe scenele italiene şi străine prin vocea bogată şi 
colorată, de autentică soprană dramatică. A interpretat roluri 
din Hughenoţii, Africana, Aida, Othello, Tristan si Isolda. Che- 
mată la Bucureşti de impresarul Benedetto Franchetti, a înre- 
gistrat doar un succes de stimă. V. şi articolul Opera ltalianá 
din 7 oct. 1882. 


10 — Evelina Aima Fohstrôm, primadonă germană. Pe scena 
bucureşteană a interpretat roluri din DtnoraTt, Somnambula si 
Hughenotii, cîştigînd simpatia cronicarilor. V. şi Opera Italiană. 


* 11 — Jeanne Mansour, cintáreatá italiană de operă. A debutat 
la Bucureşti, în rolul pajului Oscar din Un ballo in mascherra. 
V. şi foiletonul indicat la nota anterioară. 


12 — Riccardo Petrovici, tenor italian frecvent prezent la 
Bucuresli. In România liberă, VI, 1603, 24 octombrie 1882, p. 3, 


532 


la rubrica ,Curierul teatrelor", se constatá concesiv cá ,D. Pe- 
trovici pare a fi mult mai bine anul acesta”. 


13 — Enrico Pogliani, bariton italian cu prizá la publicul din 
Bucureşti. In ,curierul" pe care-l mentionam anterior se sub- 
linia : „Pe lîngă acurateta cu care execută pártile cele mai grele. 
De lîngă accentuarea sigură şi exactă a notelor, acest om are în 
vocea lui un nu ştim ce care mişcă inima ş-o face să vibreze pînă 
în cele mai ascunse cute ale ei". In 7/19 ian. 1883, Pogliani a 
interpretat — în româneşte — împreună cu soprana Fohstrom, 
tenorul Petrovici şi basul Pinto un rol din opera Haiducul, de 
Frederic Dame şi Cavalerul D'Ormeville (muzica de Oreste Bim- 
boni), al cărei libret românesc era semnat de Duiliu Zamfirescu. 


P. 87 DE LAS PALABRAS (V) 


(Duminicá, 29 august) 
R. L, VI, 1557, 29 aug. 1882, p. 2—3. 


Scris probabil sub presiunea zetarului, foiletonul lui Zamfi- 
rescu nu-i unul dintre cele mai atractive. Publicistul (care, ca si 
scriitorul, nu era un spontan) s-a lăsat pe moment în voia unei 
inspiratii ce i se părea abundentă. în realitate, acest abandon îi 
aduce sub condei ticuri romantice, reminescente livresti, filozofări 
banale, dar pretentioase. Sînt totuşi în acest amalgam de notații 
fugitive şi cîteva preţioase indicii asupra preferințelor literare 
ale foiletonistului. Dacă elogierea lui Bolintineanu e oarecum in 
firea lucrurilor Ia autorul poemei Levante şi Calavryta, admiraţia 
pentru Turgheniev e o dovadă a supletei, a gustului, de neco- 
mună curiozitate intelectuală. Antiteza dintre hotärire şi neho- 
tärîre, pe care o remarca în cazul personajelor lui Turgheniev, 
explică însă, prin extensie, si natura eroilor săi, mereu sfisiati 
între reflexivitate şi chemările efemere ale acţiunii. 


1 — în realitate Bolintineanu murise la 20 august 1872, deci 


cu 10 ani în urmă. 


2 — Semiramis, regină legendară a Asiriei, fondatoare a Ba- 
bilonului. Conform tradiţiei, ar fi construit „grădinile suspendate 
din Babilon", una din cele şapte minuni ale lumii antice. 


533 


dedicat poemei Levante si Calavryta, acesta imputase carac- 
terul ,,molatic" al versurilor. 


P. 9% DE LAS PALABRAS [VI] 


(Duminicá, 5 septembrie) 
R. I., VI, 1563, 5 sept. 1882, p. 2—3. 


Distonind cu alte texte ale rubricii Palabras, prea evident 
scrise sub imperiul grabei si al convingerii cá, indiferent de ti- 
nuta lor, articolele vor fi publicate, foiletonul deconspiră un scri- 
tor cu o concepţie asupra poeziei. In plus, lectura atentă desco- 
peră, sub aparentele frivole ale cronicarului monden, dacă nu un 
.ginditor", cel putin un temperament filozofic inclinat spre me- 
ditatie asupra problemelor esentiale ale existentei. Nemurire, eter- 
nitate, spatiu, timp, subtilele corelatii dintre aceste categorii il 
vor obseda, dealtfel, pe Duiliu Zamfirescu, luînd chiar o formă 
doctrinară de-a lungul stagiului roman. Poemele din Alte orizon- 
turi, romanul Lydda, corespondenţa susținută cu Titu Maiorescu, 
chiar Poporanismul ín literatură sint reflexe literare ale aces- 
tei neindoielnice aptitudini contemplative. „Confesiune amplă, 
autoportret moral, autobiografie interioară", cum susţine judicios 
M. Gafita in masiva monografie consacrată autorului Viefit 
la țară, un asemenea text e nu mai putin şi biografie spirituală. 
Cîteva dintre accentele ei au dat naştere unor multiple interpre- 
tări. Elogierea „divinului Théo" echivalează, de pildă, pentru Ser- 
ban Cioculescu, cu o profesiune de credinţă parnasiană (v. Un 
poet neoclasic : Duiliu Zamfirescu, în Revista Fundațiilor regale, 
L 8 august 1934, p. 396—414). Subtextual înscris în replică, M. Ga- 
fita retine fascinația ,elegantei", proprie insului Gautier, nu scrii- 
torului. Sigur, acestea nu sint decít extreme, demne de a fi rele- 
vate indeosebi in másura in care se poate deduce din ele com- 
plexitatea punctelor de vedere enuntate de Duiliu Zamfirescu. 
Mult mai incitante sînt însă consideratiile referitoare la dualita- 

tea naturii sale, distincţia între eul artistic şi cel contemplativ, 
justele reflecţii asupra raportului dintre planul real al existenţei 
şi cel secund al artei, toate purtînd pecetea unei gîndiri poetice 
prin excelență moderne. Multe din aceste idei vor căpăta dez- 
voltări ulterioare. Apelul la finit, la concret, în figurarea neli- 
mitatului, a eternității, revine astfel la celebra schiţă monogra- 
fică dedicată în 1892 lui Tolstoi: „Arta, prin mijlocirea sen- 


536 


zualitätii, ne ridică peste senzualitate, în lumea idealurilor”. 
Sub înfăţişarea lui nestatornică, scriitorul dădea dovadă deci de 
consecvență, de organicitate. 


1 — Arabi-Paşa, Ahmed (1841—1911), ofiţer egiptean, condu- 
cător al mişcării de eliberare naţională (1879—1882) de sub do- 
minatia engleză. înfrîngerea lui prilejuieşte lui Duiliu Zam- 
firescu acest eseu cu vaste şi erudite trimiteri în cultura egip- 
teană şi mai ales în literatura franceză. 


2 — ,Capodopera" la care face aluzie foiletonistul este poezia 
La Vache, scrisă în mai 1837 şi integrată în volumul Les Voix 


intérieures. 


3 — Une nuit de Cléopâtre (O noapte a Cleopatrei), nuvelă 
de Théophile Gautier, mereu reeditată si tălmăcită în alte limbi 
(a fost tradusá si in románeste de Ana Canarache, ín Biblioteca 
»Dimineata", Editura Adevărul, ifa). In Prima reprezentație a 
»Aidei", Zamfirescu o amintea elogios. Informatiile despre Cleo- 
patra sînt însă inexacte. Căsătoriile între frati erau ceva obis- 
nuit în dinastiile faraonilor. Nu Cleopatra şi-a înlăturat fratele 
de la tron, ci ea a fost victima. în fine, tradiţia istorică spune 
că s-ar fi sinucis, lăsîndu-se muşcata de o viperă. 


4 — Revue de Paris, publicaţie întemeiată în 1829 de doc- 
torul Véron. A concurat multă vreme cunoscuta Revue des Deux 
Mondes. După o întrerupere din 1845, revista şi-a reluat apari- 
tia după 1851, din echipa redacțională făcînd parte Gautier, 
A. Houssaye ş.a. Suprimată în 1858, a reapărut sub nume schim- 
bat în 1864—1865, reluîndu-şi vechiul titlu abia în 1894 Sus- 
pendată în timpul ocupaţiei naziste, publicaţia îşi reia activitatea 
in 1945. 


5 — Maxime du Camp (1822—1894) romancier, poet, critic, 
memorialist şi ziarist francez, prieten apropiat al lui Flaubert, 
cu care a şi scris în colaborare cartea Par les champs el par Ies 
grèves (Peste cîmpuri si tärmuri 1855). Alte opere: Les con- 
vulsions de Paris (1878), Souvenirs littéraires (1882—1883). 


6 — Armandine Lucie Aurore Dupin Sand, baroaná Dudevant, 
zisá George (1804—1876), romancierá cu o operá abundentá, de 
inspiraţie sentimentală : „Apărătoare a drepturilor inimii în 
literatură”, a scris romane ce poetizează simultan eroul si ca- 


537 


3 — Achil (Ahile), vestit erou homeric. Fiu al lui Peleu si al 
zeiţei Tbetis. A murit atins in călcîi de săgeata otrăvită a lui Pa- 
ris. „Mînia" lui constituie tema /liadei. 


4 — Ninive, oraş antic din Mesopotamia, devenit în secolele 
8—7 î.e.n. capitala statului asirian. Ruinele palatului lui Assur- 
lanipal impresionează şi astăzi. 


5 — Madame de Staël (Germaine Necker, baroaná de Staël- 
Holstein, zisă — (1766—1817) eseistă si romancieră franceză, 
adeptá a literaturii ,spontane". Romanele sale : Delphine (1802— 
1803) si Corinne ou l'Italie (1807, ca si eseul De la Littérature 
considérée dans ses rapports avec les institutions sociales (1800) 
dealtfel, au fost foarte agreate de cititorii veacului trecut. Prin 
1888, asadar la anii deplinei maturitáti, Zamfirescu nu mai im- 
pártásea deloc entuziasmul tineretii pentru literatura doamnei 
de Staél. 


6 — Emilio Castelar (1882—1899), scriitor si om politic spaniol. 
Condamnat la moarte pentru participarea la revolutia din 22 iu- 
nie 1866, s-a refugiat in Franţa, unde a scris, între altele, Amintiri 
din Italia, carte intens admirată de Zamfirescu : „E în adevăr 
cea mai splendidă creaţie a secolului nostru, o operă titană, vie, 
un gigant care trăieşte din oasele cimitirelor, din ruinele monu- 
mentelor, din viaţa trecutului, dar un gigant atît de gigantic, atît 
de mare, încît, în adevăr, eşti mîndru gindindu-te că creierul 
omenesc în al XIX-lea secol poate să producă astfel de colosale 
lucruri" (Scrisoare către Duiliu Ioanin, din 13 iulie 1880, în voi. 
Scrisori inedite, ed. cit., p. 96). 


7 — Colosseum, amfiteatru gigantic construit in Roma în 
timpul lui Vespasian si Titus. A fost inaugurat in anul 80 en. 


8 — Sanzio Rafaël (1483—1520), strălucit pictor italian re- 
nascentist. A decorat, între altele, pereţii Vaticanului (Zzgonirea 
lui Heliodor din templu, Scoala din Atena). 


9 — Léon al X-lea (Giovani de Medici), papá între anii 1533— 
1521 A protejat pe artisti si savanti. 


10 — /uliu al Il-lea (Giuliano della Rovere). pontif (1503—1513) 
interesat de arte. I-a sprijinit pe Michelangelo, Rafaél si Bra- 
mante. 


534 


11 — Vezi nota 5. 
12 — Gand (Gent), oras din Belgia. 


13 — James Macpherson (1736—1796). preromantic englez. Sub 
numele lui Ossian, legendar poet celt din secolul al III-lea, a 
publicat pretinse traduceri ale unor vechi poezii galice, culese, 
chipuri'e, dn munţii Scoției. Cărţile lui: Fingal, an Ancieni 
Epic in Six Books (Fingal, poem epic străvechi, în şase cărţi, 
1760) Temora, an Epic Poem in Eight Books (Temora, poem epic 
în opt cărți), si Poems of Ossian (Poemele lui Ossian, 1763) i-au 


adus o extraordinará popularitate. 


14 — Nuvela lui Turgheniev a apárut tu regularitate în foile- 
tonul Romániei libere. intre 20 iunie (numárul 1500) si 3 septem- 
brie 1882 (numărul 1561)) In publicarea ti au survr-nit însă doua 
pauze, între 4—10 august (numerele 1537—1539) si 21—25 august 
(numerele 1 551—1 552), care vor fi determinat apelul energic al 
ofiterului corespondent. 


15 — Grigore Mihailovici Litvinov, personaj din nuvela Deser- 
táciuni. După patru ani de studii în străinătate, cunoaşte — pe 
drumul de întoarcere acasă — pe Irina Pavlovna, soția generalu- 


lui Ratmirov, de care se simte curînd cucerit. 


16 — Tatiana Petrovna Şestov, vara şi logodnica lui Litvinov. 


17 — Edmond Arnould (1811—1861). eseist si profesor francez 
care s-a îndeletnicit şi cu poezia. Duiliu Zamfirescu îl invocă în 
repetate rînduri în cronicile lui din România liberă. Acelaşi nume 
apare şi în corespondenţa lui cu Duiliu Ioanin. ,Adeväratii prie- 
teni sunt cei pe care-i leagă durerea. Tot astfel îmi aduc aminte, 
şi trebuie să-ţi aduci şi tu aminte, că cugetá Arnould într-un fru- 
mos sonet al sáu, pe care m-am încercat să-l imitez" (scrisoare 
din 16 august 1880) Imitatia cu pricina este Rozele de iarná (Li- 
teratorul, II, 5, mai 1881), reprodusă si în Fără titlu (1883), cu 
specificarea ,Dupá Arnould". 


18 — Naturá scindatá, Irina constituie unul din modelele posi- 
bile pentru numeroase personaje zamfiresciene, de la Mimi Stro- 
escu la Sasa Cománesteanu si Anna Villarà. 


19 — Finalul versificat al foiletonului contine un ráspuns in- 
direct, ,cifrat", dat lui Macedonski. Tn Cursul de analiză critică 


535 


drul social. Dintre ele mai cunoscute sînt: /ndiana (1832) Lelia 
(1833). La mare au Diable (Balta dracului, 1846, carte foarte apre- 
ciată de Maiorescu şi Zamfirescu). Duiliu Zamfirescu s-a fami- 
liarizat de timpuriu cu scrierile lui George Sand. Rezonantele 
tezelor romancierei sînt profunde în conştiinţa sa. El recomandă 
„ridicarea fanteziei la potenta idealurilor", concilierea, „pe la- 
tura estetică", a claselor sociale. 


7 — Curios lucru la un scriitor cu veleitäti de obiectivitate, 
dar Zamfirescu era un contestatar al lui Flaubert. In corespon- 
dentá, în Leon Tolstoi, autorul Doamnei Bovary e minimalizat 
sistematic. Infidel în literă, Zamfirescu e foarte aproape în spirit 
de Flaubert. Corespondenta cu Titu Maiorescu e saturată de 
reflexe ale preceptelor din epistolariul scriitorului de la Croisset. 
Teoriile zamfiresciene despre frumos, despre obiectivitate ur- 
mează îndeaproape estetica flaubertiană. E, între altele, şi cazul 
acestei celebre confesiuni : „Dar eu foarte adesea mă păzesc de 
natura mea, în estetică ; eu nu trebuie să intru acolo decît nu- 
mai în proporţia în care intră căldura în dinamică, să fiu adică 
tot, dar să nu par nimic" (Scrisoare din 3 octombrie 1893, în 
Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), ed. 
cit., p. 129). 


8 — Octavian August, primul împărat roman (27 î.e.n.—14 e.n.) 
învingătorul lui Antoniu. Graţiile Cleopatrei, eficiente în cazul 
lui Cezar şi apoi al lui Antoniu, nu l-au impresionat. Plecînd 
de aici, într-una din ,cugetárile" lui, Pascal făcea, cîndva, alu- 
zie la „nasul Cleopatrei", care, dacă ar fi fost mai scurt, ar fi 
schimbat faţa lumii. 


9 — Sardanapal, legendar rege asirian, celebru pentru desfrî- 
narea şi hedonismul său. Ar fi pierit pe un rug, împreună cu 
femeile şi comorile lui. 


10 — Manon Lescaut, titlul prescurtat al vestitei Histoire du 
chevalier Des Grieux et de Manon Lescaut (1733). Exceptional 
roman de analiză psihologică, adevărată anatomie a iubirii, car- 
tea abatelui Prévost a făcut înconjurul lumii. In 1857, Stefan 
Băjescu publica Zstoria Manoni Lesco şi a cavalerului De Grio. 
Tălmăcirea lui a căzut, după un sfert de veac, în mîna lui Duiliu 
Zamfirescu. 


538 


11 — Marion de Lorme (1611—1650), femeie vestită prin fru- 
musetea şi aventurile ei galante. Viaţa ei i-a inspirat lui Victor 
Kugo drama în cinci acte Marion de Lorme (1831). 


12 — Vezi nota 2, p. 523, a foiletonului De las pala- 
bras (11). 


13 — Tezele formulate aici vor avea un ecou tîrziu în Lydda. 
Ipotezele lui Mircea M., unul din protagoniştii celui mai ig- 
norat roman al scriitorului, seamănă izbitor cu notatiile foile- 
tonistului de la 1882 (v. Lydda, în Opere, IV, ediţie îngrijită, pre- 
faţă, note, glosar de Mihai Gafita, Editura Minerva, Bucureşti, 
1974, p. 69—71). 


P. 99 CRONICA TEATRALA 


R. I., VI, 1565, 8 sept. 1882, p. 2—3. 
Semnat : D.Z. 


Cîteva date de istorie a teatrului románesc clarificá (iar 
într-o anumită măsură sînt, la rindu-le, clarificate) notatiile cro- 
nicarului teatral Duiliu Zamfirescu. Vara lui 1882 a marcat un 
moment de indecizie. Millo, actorul şi regizorul ce obținuse atî- 
tea succese, trece printr-o eclipsă a receptării. Pascaly, cealaltă 
mare glorie, măcinat de nefriciri familiale, de boala care avea 
să-l răpună, nu mai are energia necesară tinerii în mînă a ac- 
torilor Nationalului. Preocupati de „subţierea” retetelor, aceştia 
se agită, nu mai respectă orarele repetitiilor, au alte opţiuni re- 
pertoriale decît cele ale directiunii, sfîrşind prin a forma alte 
trupe. Sub conducerea lui Grigore Manolescu, o parte din socie- 
tarii Nationalului s-au constituit într-o asociaţie, deschizînd în 
iulie o stagiune la ,Rasca". Pe lîngă piesele menţionate de Duiliu 
Zamfirescu, ei au mai interpretat, cu vizibilă priză la public. 
Revizorul general (localizarea lui P. Grădişteanu după Gogol), 
Orfanii regimentului, Să ne pupäm, Foleville, Văduva cu ca- 
melii de Théodore Barrière şi Decourcelle, Nepotul ca unchiul 
de Schiller, La Grammaire de Labiche, Millo director şi Vivan- 
diera de Alecsandri. Vîrful acestei stagiuni estivale l-a consa- 
crat Noaptea furtunoasă, unde Ion Petrescu juca exceptional pe 
Jupîn Dumitraehe. In concurenţă, la Dacia", Fani Tardini, 
Alexandru si Ion Vládicescu, Ion Anestin jucau în fata unui pu- 


539 


blic numeros, nu tocmai familiarizat cu specificul teatrului, co- 
medii cu efect sigur, precum : Pălăria de Italia de Labiche, Spo- 
iala si realitatea sau Culisele vieţii de Dumanoir si Clairville, 
Bárbierul din Sevilla (cu un N. Hagiescu de zile mari). Cum 
spectatorii de la ,Dacia'" erau insuficient formati, interpreţii 
şarjau, evitau creaţia, de unde întemeiatele reprosuri ale lui 
Zamfirescu, adept al unui teatru modern, bazat pe jocul su- 
gestiei, pe mişcarea scenică studiată. în vederile lui intrau pie- 
sele în care caracterele să fie conturate prin subtilitätile in- 
trigii, evitîndu-se, aşadar, descrierea, comentariile exterioare. El 
însuşi va încerca mai tîrziu, în Thargelia, să imagineze un per- 
sonaj complex, al cărui caracter, „cu multe contraziceri", să „re- 
iasă din acţiune”. 


1 — Bomba cu apă fiartă (La Boule), comedie în 4 acte de 
Henri Meilhac si Ludovic Halévy. S-a jucat la noi în versiuni 
románesti succesiv datorate lui D. Bradu si G. Bengescu. 


2 — Nervoşii (Les gens nerveux), comedie in 3 acte de Théo- 
dore Barrière si Victorien Sardou. 


3 — Ion Petrescu (1851—1932), strálucit actor román, cu un 
registru dramatic întins, mergînd de la tragedie la melodramá 
si comedie. A interpretat roluri din Tartuffe, O scrisoare pier- 
dutá, Othello, Hamlet,  Despot-Vodă, Răzvan şi Vidra ş.a. 


4 — Mihail Mateescu (1858—1891), comic român renumit, cre- 
atorul Cetäteanului turm&ntat şi al lui Rică Venturiano. 


5 — Sterian Pütitul (1866), comedie de Pantazi Ghica. 


6 — Aluzie la comedia de moravuri a lui Hasdeu — Ortho- 
nerozia (1871—1872), care va purta din 1879 titlul Trei crai de 
la răsărit. 


1 — Claude Aldemar André Théuriet (1833—1907), poet, ro- 
mancier si dramaturg francez. Alte opere: Le Chemin des bois 
(Drumul codrilor, 1867, Le Bleu et le Noir (Albastrul si negrul, 
1873), Raymonde (1877), Madame Heurteloup (1882). 


540 


8 — Nea Frăţilă, localizare de Al. Odobescu si G. Ionescu- 
Gion a piesei frantuzesti L'ami Frit; de Emile Erckmann si 
Alexandre Chatrian. Cu ea s-a deschis stagiunea 1882—1883 a 
Nationalului bucureştean, dar spectacolul n-a avut viaţă lungă. 


9 — Frosa Sarandi (1840—1904), actriţă ce a obținut mari suc- 
cese în D-ale carnavalului de I. L. Caragiale, Paracliserul de 
V. Alecsandri, Dore Juan de Marana de Al. Dumas-tatăl ş.a. 


10 — Srrigoiul, melodramá de Jules Dornay saturată de scene 


morbide ce au înfiorat publicul. 


11 — E. Mateescu, actriţă română putin cunoscută. 


12'— Adolphe Adam (1803—1856), compozitor si critic muzical 
francez, autorul operelor Pierre et Catherine (1829), Le Postillon 
de Longjumeau  (Poştalionul de Longjumeau, 1836) al baletului 
romantic Giselle (1841) şi al volumului Souvenirs d'un musicien. 


13 — Alexandrina  Gavala-Stephănescu (1856—1929 ?), actriţă, 
interpretă a unor roluri din Sînziana şi Pepelea si Linda de 


Chamonix. 


14 — Grigore Gabrielescu (1859—1915) tenor român de faimă 


europeană, animator al vieţii noastre muzicale. 


15 — Dimitrie Popovici-Bcyreuth (1861—1927), bariton român, 
remarcabil interpret al operelor lui Wagner. A cîntat în toate 
țările Europei şi în cele două Americi. 


16 — Eufrosina Popescu, actriţă. Să fi fost fiica celebrei Eu- 
frosina Popescu ? 


17 — Albert Delpit (1849—1893), scriitor francez, secretar al 
lui Al. Dumas-tatál. A devenit cunoscut prin romanul Le Fils 
de Coralie (1879), adaptat ulterior pentru scenă. 


18 — Suferind de ftizie, Pascaly fusese înlocuit de Gr. Ma- 
nolescu în postul de director de scenă. Memoriile adresate direc- 
torului C. Cantacuzino n-au schimbat hotărîrea acestuia, astfel că 
la 1 septembrie 1882 repetițiile la Nea Frätilä începeau sub con- 
ducerea energicului Gr. Manolescu. Retras în casă în aşteptarea 
»Sfirsitului piesei", Pascaly s-a stins la 2 octombrie 1882, în vîrsta 
de 52 de ani. 34 dintre aceştia îi dedicase scenei. 


541 


P. 104 DE LAS PALABRAS (VID 


(Duminicá, 12 septembrie) 
R. I., VI, 1568, 12 sept. 1882, p. 2—3. 


Cam în acelaşi timp cu foiletoanele rubricii Palabras, co- 
loanele României libere începuseră să găzduiască intervenţiile 
lui D. D. Racoviţă (Sphinx), ale lui Delavrancea (Argus), Vla- 
hutä (Don Lorenzo, Don Asturlo, Zadic), într-o toväräsie cordială, 
dar efemeră, căci se va solda cu polemici între semnatari. 


1 — Dimitrie D. Racoviţă, zis Sphinx (1862—1891) cronicar 
dramatic şi prozator, prezent cu regularitate în Binele public, Liie- 
latorul, Peleşul, Epoca. Ajuns redactor al României libere, era ti- 
tularul „Cronicii de joi", rubrică acidă, de acut subiectivism, bine 
slujit însă de talentul literar. Sphinx nu se va sfii să critice, in 
1884, şi piesa Prea tîrziu, cu care colegul sáu de redacţie, Duiliu 
Zamfirescu, participase la al doilea concurs de dramaturgie ori- 
ginală organizat la noi. Cronicarul teatral e dublat de un mora- 
list acrimonios, manifestat in palidul volum Observări sociale şi 
morale (1881). 


2 — Fragment din O suferintä, scenä dramaticá intr-un act si 
douá tablouri trimisá in 1881 Comitetului teatral al Nationalului 
in vederea concursului anual de creatie. Intimpinind un verdict 
negativ, iritant desigur, Zamfirescu a publicat piesa in Literato- 
rul, II, 4, aprilie 1882. 


3 — într-adevăr, pasiunea cugetărilor făcea ravagii în epocă. 
Maiorescu însuşi, urmînd exemplul schopenhauerian, publica des 
aforisme, însă de o superioară ţinută intelectuală. în ciuda dis- 
tantei pe care o afişase, nici Zamfirescu nu era străin de această 
modă. în 4 iulie 1882 insera în România liberă ciclul Unde de 
vară, reluat, dealtfel, şi în volumul Fără titlu. In Lydda formula 
sentintelor va fi, de asemenea, folosită. 


4 — Cu minime modificări, poezia e reluată în volumul Fără 
titlu. 


5 — ,Fiorul in fata fluiditätii vietii" va genera nu numai cu- 
getárile cam dezabuzate ale gazetarului. Toatá poezia lui Duiliu 
Zamfirescu e strins legatá de acest sentiment al nestatorniciei 
lumii, al caducitátii conditiei umane. O foarte buna analizá a re- 


542 


flexelor lirice ale acestei convingeri intime (de nuanţă shopen- 
haueriană) face G. C. Nicolescu în monografia Duiliu Zamfirescu 
(text ales şi stabilit, completări bibliografice, indice de nume şi 
titluri de Georgeta Adam şi loan Adam, prefaţă, note şi comen- 
tarii de loan Adam). Editura Eminescu, Bucureşti, 1980, p. 27— 
146. 


6. l'n reflex liric, anterior însă, al acestei convingeri e poe- 
zia La bal mascat, publicată în Literatorul, II, 3, 15 martie 1881. 


P. 109 OPERA ITALIANA 


R. I, VI, 1588, 7 oct. 1882, p. 3. 
Semnat : D.Z. 


Desi pare azi exagerată, insistenta cu care cronicarul Româ- 
niei libere urmăreşte spectacolele Operei Italiene e justificată în 
lumina realitätilor opacii. Lin teatru român de operă şi operetă 
nu exista în 1882. Amintirea primelor spectacole româneşti de 
operă data de o jumătate de secol, dar, în pofida eforturilor ur.or 
entuziaşti şi ale unor diletanti (George Stephănescu, Ed. Wach- 
mann, N. Fleva, C. Dimitrescu ş.a.), ambițiile nu deveneau rea- 
litate. La Teatrul Naţional din Bucureşti se juca în limba ro- 
mână doar de trei ori pe săptămînă, în lunile octombrie, noiem- 
brie, decembrie, ianuarie şi februarie, restul zilelor fiind rezer- 
vate Operei Italiene (unde venea lume ,chic"), sau altor specta- 
cole străine. Abia în 1885 s-a înfiinţat Opera română, cel dinţii 
spectacol cîntat în româneşte fiind Lindn de Chamonix de Do- 
nizetti. Atenţia lui Duiliu Zamfirescu pentru repertoriul Operei 
Italiene are însă şi cauze de ordin personal. Tînărul publicist 
era, la ora aceea autorul versiunii româneşti a operei Haiducul 
de Fr. Dame şi Cavalerul d'Ormeville, muzica de Oreste B'un- 
Poni. Publicată in Cimpoiul, tálmácirea lui a apărut şi într-o 
broşură ce se păstrează la Biblioteca Academiei (cota ei este 
II 492055). Printre interpreti au fost, aşa cum arătam într-o notă 
anterioară, si cintáreti ai Operei Italiene, cărora foiletonistul le 
făcuse constant „presă bună”. 


1 — Vezi foiletonul De /as palabras [IV]. 


2 — Margherita Preziosi, cintáreatá italiană. N-am aflat date 
in legáturá cu ea. Indiferenta cronicarilor si a enciclopediilor 
ne face sá credem cá nu era o personalitate in domeniul ei. 


543 


3 — Pasquale Lazzarini, tenor italian. 


4 — Augusto Pinto, bas italian. A cîntat la premiera operei 
Haiducul. 
5 — Majesty's Theater, celebru teatru londonez. 


6 — Felice Varesi (1813—1889), bariton italian. A interpretat 
în premieră Macbeth, Rigoletto, Germont. A cîntat în Italia, 
Spania, Austria, Ungaria si, în 1864, în Anglia. 


7 — Elena Varesi (1856—1920), soprană lejeră. A cîntat > 
Italia, Suedia, S.U.A. în 1888 a deschis o şcoală de canto la 
Chicago. 


8 — Anton Grigorievici Rubinstein (1829—1894), dirijor, com- 
pozitor si pianist rus. A compus opere (Demonul), simfonii, ora- 
torii concerte, muzică de cameră, vocală si instrumentală. 


9 — Carmen, operă celebră compusă în 1875 de Georges Bizet, 
pe un libret de H. Meilhac si L. Halevy, inspirat, la rîndu-i, de 
o cunoscută nuvelă de Prosper Mérimée. 


10 — Adelina Patti (1843—1919), cea mai prestigioasă cîntă- 
reatä a secolului trecut. în 25 decembrie 1885, a cîntat la Bucu- 
resti în Traviata, fiind fascinată de farmecul vocii şi ţinuta jo- 
cului de scenă ale tenorului român Grigorie Gabrielescu. După 
premieră a declarat : „N-aş fi crezut că voi intîlni în România 
un ansamblu atît de valoros". 


11 — Oreste Bimboni, compozitor italian, conducător din 1880 
al orchestrei Operei Italiene. Cea mai cunoscută lucrare a lui 
este Modella (Modelul, reprezentată în 1882 la Berlin, iar in 
1905, în S.U.A., la Boston, oraş în care aventurosul italian ajun- 
sese director al Conservatorului de muzică. 


P. 112 CRONICA MUZICALA 
(Sîmbătă, 16 octombre) 


R. I, VI, 1599, 20 oct. 1882, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Foiletonul, altminteri fără pătrundere analitică, consacră pri- 
ma apariţie în public a celebrului Don Padil, pseudonim care a 


544 


devenit aproape un al doilea nume pentru tînärul Duiliu Zam- 


firescu. 


P. 117 OPERA ITALIANA 


R. I, VI, 1604, 26 oct. 1882, p. 3. 
Semnat : Don P. 


Publicat sub genericul Curierul teatrelor, ceea ce explică 


stilul telegrafic. 


1 — Bébé, comedie în trei acte de A. Hennequin şi Najac, lo- 


calizată de Al. Odobescu şi G. Ionescu-Gion. 


2 — Victima geloziei, piesă al cărei autor nu l-am identificat. 


Nu-i exclus să fi fost vorba de o localizare. 


P. 119 DE LAS PALABRAS (XII) 


(Duminică, 31 octombre) 


R. I, VI, 1608, 31 oct. 1882, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Sintezá de melancolie si sarcasm, foiletonul probeazá din 
nou vocatia plasticá a lui Don Padil. Temperament satiric, per- 
siflant, acesta priveste lumea ca pe un perpetuu spectacol oferit 
spiritului artist. Ironia sa ia cîteodată o turnură caragialescá, 
punînd, de pildă, sub semnul întrebării, naționalismul inflamat, 


ridicol în excesele lui. 


1 — Prima perioadă poetică a lui Duiliu Zamfirescu se în- 
cheie în iunie 1882. Poeziile pe care le-a publicat ulterior (pînă 
prin 1884) sînt ,neesentiale". M. Gafiţa are, desigur, dreptate 
cind constată cá „aproape toate versurile publicate în acest 
interval — destul de puţine, de fapt — sînt prelungiri întâm- 
plătoare, mai mult nedecise ca formulă poetică, ale momentului 
anterior". Unele dintre ele (e şi cazul celor de faţă) n-au fost 
incluse în volumul Fără titlu, indiciu sigur că autorul lor nu 


le recunoştea o valoare deosebită. 


545 


2 — Imagine simbolicä a vremelniciei, a caducitätii umane, 
.iumul" il obseda pe Zamfirescu. In 1884 va publica în Convor- 
biri literare poezia Fum, decentă imitatie după celebra Fumée 
a lui Gautier. 


3 — Vasile Boerescu (1880—1883), jurist si om politic, militant 
pentru Unire. A propus alegerea lui Cuza ca domn şi în Tara 
Românească. Ministru de Externe în două rînduri (1873—1875 şi 
1879—1881), post care i-a adus multă popularitate. 


4 — Lascăr Catargiu (1823—1899), om politic român, lider al 
partidului conservator, în repetate rînduri prim-ministru. 


5 — Binele public, ziar politic şi literar al „liberalilor sin- 
ceri”, apărut la Bucureşti între 29 noiembrie 1878 şi 17 martie 
1884. Alecu Zăgănescu, eroul nuvelei eponime a lui Duiliu Zam- 
firescu, îl citea cu religiozitate. 


6 — Mihai Radu (1840—?), general de brigadă si politician 
român. A fost prefect al judeţului Brăila (1876—1877), prefect 
al poliţiei capitalei (1878—1885), ministru al Lucrărilor publice 
(1885), apoi. pînă în 1888, titularul Internelor. 


PALABRAS. S-A STINS (XIV) 


(Duminecă, 21 noiembrie) 


R. L, VI, 1625, 21 nov. 1882, p. 2—3. 
Semnat: Don Padil. 


Incepind cu acest numár, titlul rubricii lui Don Padil se 
simplificá, devenind pur si simplu Palabras. Sub aceastá nouá 
titulaturá vor apare 25 de foiletoane, ultimul fiind datat 25 
martie 1884. Dar ea gäzduieste uneori lucrári diferite : schite, 
cronici unitare, vizibil contrastante cu restul foiletoanelor, cum 
se întîmplă si cu S-a stins, confesiune abia mascată epic a tî- 
nărului locatar de la Hotel ,,Metropol". 


1 — Scrisă în 1844 la Borsec, poezia Frumoasă copilită fu- 
sese dedicată de Alecsandri „d-rei Z. Filipescu”. Publicată în 
11 iunie 1844, în Propăşirea, galanta interogatie a fost pusă şi 
pe note. 


546 


2 — Natiunea, cotidian bucurestean, apärut intre 17 iunie 1882 
si 26 septembrie 1891. in nr. 124, 15—16 nov. 1882, p. 3, apárea 
foiletonul D-ale lumei, semnat Decebal. Cronica era în stilul 
lui Zamfirescu, ceea ce i-ar explica oarecum iritarea. 


3 — El însuşi cronicar monden, Duiliu Zamfirescu nu ezită 
să ironizeze excesele confratilor. Asemenea accente critice nu 
sînt deloc întîmplătoare. In studiul Romanul şi limba română, 
publicat in 1901 în Noua revistă română, preocuparea pentru 
puritatea şi ,,eleganta" limbii literare generează violente diatribe 
la adresa unor ,cronicari" de circumstantá. 


4 — Vezi De las palabras [HI], nota 1. 


5 — Arsene Housset, zis Houssaye (1815—1896), poet, roman- 
cier, dramaturg, memorialist şi critic francez cu gusturi roman- 
tice. Opera lui e tot atît de eterogenă ca şi preocupările: Ga- 
lerie de portraits du XVHI-e siècle (1844), Histoire de la pein- 
ture flamande et hollandaise (1846), Poésies complètes (1858), 
Souvenirs d'un demi-siècle (1885—1891). 


6 — Père Lachaise, cimitir parizian deschis în 1804, la Ménil- 
montant, pe locul unui fost domeniu apartinînd pärintelui de 
La chaise, duhovnicul lui Ludovic al XIV-lea. 


P. 12 PALABRAS (XV) 


(Duminecá, 28 noiembrie) 


R. h, VI, 1631, 28 nov. 1882, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Spiritualul tablou al Bucureştiului la început de iarnă va 
reveni curînd sub pana romancierului Duiliu Zamfirescu. înce- 
putul părţii a doua a romanului în fața vieţii seamănă izbitor 
cu acest ,creion" acid. Un fragment este, cred, edificator : „Doam- 
nele celor cari erau însuraţi desfăşurau un lux extraordinar la 
operă, unde Eveline Aima Fôhstrom, alături de Adalgisa Gabbi 
şi tenorul Petrovici, atrágeau pe toti iubitorii de muzică pre- 
cum şi pe toate păpuşile bine născute din Bucureşti. La «Bossel», 
la «Dacia» şi la «Orfeu», balurile mascate, în toate zilele sau de 
trei ori pe săptămînă, îşi împărțeau publicul petrecător, după 


547 


ranguri si avere. La cel dentîi mergea o lume mai scuturäticä ` 


functionari, militari de toate gradele, studenti, deputati, cîte-un 
diplomat, doi, bancheri etc. şi femei uşoare, cîte-o cucoaná care-şi 
lăsa bărbatul făcînd patience sau citind Monitorul oficial, între- 
tinutele burlacilor sentimentali, din cînd în cînd cîte-o fată în 
casă, care venea să.rîdă de lume, şi, rar, foarte rar, se vedeau 
fiinţe misterioase, venite cu gînduri sîngeroase, sau umbre de 
Othello, cercetînd pe sub măşti chipul vreunei necredincioase Des- 
demone. [..]. Încolo... concerte, cu d-na Essipoff, care era în 
trecere prin Bucureşti, serate muzicale, cafenele cu orchestră, 
birturi cu lăutari, berării, tuneluri, circiume cu o profuziune 
care zugrăvea îndestul de exact caracteristica epocei." 


1 — Adolphe Terschak (1832—1901), flautist şi compozitor de 
o rară virtuozitate. A concertat cu mare succes în S.U.A., Un- 
garia, Austria, Franţa, Italia ş.a. A publicat multe lucrări pen- 
tru flaut, între care şi Airs valaques. 


2 — Vornicul Bucioc (1867), piesă istorică de V. A. Urechiă. 
A avut mare succes de public. 


3 — Dinorah (1859), operá de Giacomo Meyerbeer. 


4 — Emilia Saegiu (1860 ?—1930 ?), pianistá concertistá si 
profesoará de pian la Conservatorul din Bucuresti. Din reperto- 
riul sáu fáceau parte mari lucrári concertante clasice. 


5 — în ciuda rezervei cu care examina „viziunile Nordului”, 
Zamfirescu însuşi era considerat un produs al ,scoalei ger- 
mane", al septentrionului (v. Cursul de analiză critică al lui 
Macedonski). Curios, într-un poem din volumul Alte orizonturi, 
poate fi întîlnită această confesiune : „Dar ce-o să-ţi fac? /' 
Firea stîngace, / Croindu-má un om de nord, / Mi-a dat un 
suflet fără pace / Şi-o liră fără de acord". 


6 — Hector Berlioz (1803—1869) compozitor şi critic muzical 
francez, al cărui nume e relativ frecvent citat de Duiliu Zam- 
firescu. Romantică, muzica lui are un colorit exceptional, tin- 
zînd spre monumental. Foarte cunoscute sînt: „Simfonia fan- 
tastică, Harold in Italia, Damnatiunea lui Faust, Benvenuto 
Cellini. 


7 — Camille Saint-Saëns (1835—1921) compozitor, organist, 
pianist si dirijor francez influentat de Wagner. 


548 


8 — Adolphe de Rudolstadt, personaj din romanul La Com- 
tesse de Rudolstadt (1843) de George Sand. 


9 — Alexandru Candiano-Popescu (1841—1901), ofiţer si om 
politic román, initiator al miscárii antidinastice de la Ploiesti 
(8—9/20—21 august 1870). S-a remarcat în luptele de la Griviţa 
(aug. 1877). A fost şi un poet diletant, sententios-sentimental in 
Cînd n-aveam ce face (1866), conventional-retoric în Zara (1891), 
volum inspirat de Războiul pentru Independenţă. 


10 — Deputatul, cea de-a treia piesă din seria Tipuri şi por- 
trete, apăruse în România liberă, V , 1084, 20 ianuarie 1881, deci 
„cu un an şi jumătate înaintea morţii” lui Pantazi Ghica (sur- 
venită la 19 iulie 1882). Portretul conținea si ,catrenul" cu pri- 
cina, reprodus, dealtfel — însoţit de bune aprecieri asupra lui 
Pantazi Ghica — în primul foileton al seriei De las palabras 
(R. 1., VI, 1534, 1 august 1882). Gazetarii de la Scaiul au soco- 
tit însă că epigrama ar fi apărut pentru prima dată în 1882 şi, 
inventivi, i-au făcut un proces de intenţie incomodului Don 
Padil. 


11 — Scaiul, revistă umoristică bucureşteană editată între 
11 iulie 1882 şi 24 iulie 1883 de gazetarii Dem. Rocco şi Nicolae 
Ghitescu. ,Directorele" era magistratul Ioan-Athanasiade, pre- 
şedintele Tribunalului Ilfov, un estropiat urit ca Esop, dar plin 
de vervá si sarcasm. La Scaiul se cultivau atacul la persoaná, 
satira grosierá, invectiva fárá perdea, insinuarea obscená. Vic- 
time constante ale ironiei precare au fost C. A. Rosetti, Ion 
Brătianu, Maiorescu („Titul Muierescu Lividul") C. Stáncescu si 
Duiliu Zamfirescu, ultimul vizat pentru sárácia garderobei de 
iarná (?) : ,Don Padil ín haine de dril", dar si pentru ,pala- 
vrele" sale. In Scaiul din 21 noiembrie apáruse o pedestrá ver- 
sificatie dedicată „Lui Don Padil" : „Cunoaşteţi tînărul ce 
trece / Cu sapcá de toreador, / Cu pasul grav, cu aer rece / 
Si dindu-si ifos d-autor / Spoit la suflet si pe fatä. / Capritios 
ca un copil, / De mori de vint el se agatá. / Este sármanul Don 
Padil !!!" 

12 — Grigore H Grandea (1843—1897) versificator abundent, 
romancier inventiv si, mai ales, poligraf frenetic. în Războiul 
acestuia publicase în 12 mai 1878 Duiliu Zamfirescu poezia 
Bătrînul si fluturul. Foarte curînd relaţiile dintre cei doi s-au 
răcit, ponderatul Zamfirescu căutînd publicaţii mai temperate, 


549 


dar de tinutá. Din 25 martie 1880 Grandea scoate o variantá 
proprie a ziarului Războiul, apărută — cu intermitențe, si cu 
nume variabile — aproape zece ani. Aici se publică si o be- 
licoasá notá despre Duiliu Zamfirescu. 


13 — Cultul lui Zamfirescu pentru Goethe, cult confirmat de 
poema Dezgust, de nuvela Amintiri din vremuri, de romanul 
Lydda si de corespondenta cu Maiorescu, poate ii constatat si 
din aceste notatii, patetice in pofida rezervei afisate. 


14 — Leda cu lebăda, celebră pînză de Michelangelo, păs- 
tratá la Galeriile de artá din Dresda. 


15 — Pantheonil, revistă bimensualá. din care au apărut în 
1882 dosr douá numere. Printre colaboratori se numärau 
V. D. Páun, G. M. Antonescu, I. Tacit. 


16 — Olympul travestit, satirá de obscurul literar V. D. Páun 
(1850—1908), publicatá in Pantheonul, L 1, p. 2—5. Poemul fácea 
parte dintr-o încercare epică mai amplă, intitulată O noapte 
in Olimp. O notă publicată în subsolul paginii 5 menţiona fap- 
t-il că autorul poemului a fost satirizat de N. Scurtescu în Ro- 
mânia liberă. Aşa s-ar explica prezenţa acestui catren integrat 
ad-hoc : „Dar Joe n-are-astîmpăr, în mintea lui e foc / Se plimbă 
tu paşi repezi şi dă mereu din umăr, / C-o, mînă în perucă, în 
alta strîns un număr / Al României libere adus de Aquilton". 


17 — Precedat de multe ori de intervenţiile acide ale lui Ca- 
ragiale, Zamfirescu are însă şi el de cîteva ori întîietatea. Iro- 
nia cu care priveşte garda civică este preludiul Baionetei inte- 
ligente, aceea tipărită însă abia în 1837. Memoria lui Caragiale 
retinea o privelişte identică : „Noi eram companie de elită. Eu 
stam postat peste drum de Crețulescu, aproape de palat, între 
doi armeni foarte bortosi, unul basmangiu pe Podul-Tîrgului-de- 
afară, şi altul fabricant de cafea măcinată şi alte mirodenii in 
Caimata. Acesta-şi pusese de degrabă paltonul peste sortul cu 
care se acoperea cînd măcina martinică, şi sortul era cu o palmă 
mai lung decît poalele paltonului, care se mai scurtase o 
şchioapă din pricina centuronului încheiat sub burtă”. 

înfiinţată prin legea din 17 martie 1866, „garda civică" avea 
în Bucureşti cinci ,legiuni" — cîte una pentru fiecare ,culoare" 
(sector al capitalei) — fiind în realitate o armată a partidului 
liberal. A fost desfiinţată prin articolul 121 al Constituţiei din 
1884. 


550 


P. 139 PALABRAS [XVI] 


(Duminică, 5 decembrie) 


R. I, VI, 1637, 5 dec. 1882, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Panoramic satiric al „lumii bune” bucureştene, foiletonul 
lui Don Padil are o valoare documentară incontestabilă. Fără 
vorbe mari, fără program radical, expus categoric, cronicarul 
oferă foaia de temperatură a unei lumi minate de morbul ego- 
ismului si al superficialitätii. Faptele narate aici: indiferența 
faţă de soarta lui Grigore Alexandrescu, procesul Stoicescu- 
San Marin, premiera Fetei de la Cozia au fost abordate şi de 
fdtii. Memorialişti uneori (C. Bacalbasa), editori (V. Ghiacioiu) 
alteori, ei pot fi intelesi altfel după lectura acestui crochiu pu- 
blicistic. 


1 — Notatiile de aici pot fi regăsite (după ce au trecut prin 
filtrul epic al prozatorului) in romanul In faza vieții. Victimă 
a unei ficțiuni ideologice junimiste, Zamfirescu — gazetarul si 
romancierul — trăieşte o surprinzătoare nostalgie a „bunătă- 
tilor boierimei noastre trecute". 


2 — Chiar dacă nu căzuse „în adîncurile unei mizerii înfioră- 
toare", cum exagerează patetic foiletonistul României libere, 
Grigore Alexandrescu avea o existență marcată de lipsuri. In 
1860 poetul fusese pensionat cu 2000 de lei lunar. La 12 fe- 
bruarie 1864, Adunarea Legiuitoare votă o rentă viageră de 
1000 lei pe lună „demnului poet". Cu toate acestea, banii nu-i 
ajungeau. Numai întreținerea fetei în pension la Paris costa 
2 000 de franci trimestrial. Cînd, în 1879, aceasta se căsători, 
Alexandrescu îi constitui un trusou luxos, înzestrînd-o şi cu 
„50 000 lei in acțiuni domeniale" (G. Călinescu). Pentru econo- 
misirea acestei sume, poetul suportase, desigur, privatiuni, um- 
blase cu cereri de ajutor pe la oficialități, invocînd faptul de 
a fi „adus oarecare servicii în literatura națională". (Formula 
e preluată aproape textual de Zamfirescu.) In ceea ce priveşte 
.cea din urmă seinteie" a poetului, ea e greu de identificat. In 
1877 el nu publicase nimic. Cu doi ani mai devreme îi apáru- 
seră însă, în Trompeta Carpaților, XIII, 1217, 21 septembrie, un 
poem dedicat Märiei-sale Carol I şi un altul, Bibescu-Vodä, ce 
omagia memoria sprijinitorului princiar din anii '40. In Binele 


551 


public, ML, 28 (528) 6 ianuarie 1881, p. 2—3, fu inserată poezia 
Noaptea sfintului botez (ulterior reprodusá in Timpul si Trom- 
peta Carpatilor, in care ,simtul patriotismului" era evident. Din 
nefericire, expresia poetică nu se ridica la aceeaşi înălțime. 


3 — Paul Henri-Corentin Féval (1817—1887) romancier şi 
dramaturg francez, devotai literaturii de aventuri: L'Homme 
de fer (1856) Le Bossu ou le Petit Parisien (1858). Le Roi des 
Gueux (1859). 


4 — Aluzie la cutia Pandorei in care ar fi fost inchise toate 
lucrurile bune dáruite de zei muritorilor. Deschizind-o din im- 
prudenţă, ea le-a dat posibilitatea de a se întoarce în lăcaşul 
zeilor. Singură Speranţa, aflată pe fundul cutiei, a rămas cap- 
tivă. 


5 — De reţinut inflexiunea umoristică ce rezultă din pre- 
zumtiva folosire de către Lope de Vega a limbajului de peri- 
ferie bucureşteană. 


6 — Procesul Blaremberg-San Marin a fost provocat de unul 
dintre cele mai celebre scandaluri mondene ale sfirşitului de 
veac. Pe scurt, istoria acestuia ar putea fi rezumată astfel: o 
expertă în medieri erotice, Anica Scortescu, s-a prezentat, in 
26 mai 1882, la doamna Stoicescu (soţia lui Const. Stoicescu. 
mai tîrziu ministru liberal), una din frumuseţile bucureştene, 
propunîndu-i o întîlnire amoroasă cu Nicolae Blaremberg. In 
toiul imprudentului oficiu, femeia este surprinsă de brigadierul 
de călăraşi George San Marin, cumnatul lui C. Stoicescu, şi 
bătută cu sălbăticie. Dar ambitul de familist al furtunosului 
cäläras nu s-a potolit. A doua zi, la Sosea, el aplică o severă 
corectie donjuanului ghinionist. Cum Stoicescu era liberal, iar 
Blaremberg opozant, scandalul a luat repede o coloraturá po- 
litică, transformindu-se într-o ciocnire între partide, opoziția 
manevrînd abil pentru a răsturna guvernul. Procesul, judecat 
în sala Teatrului ,,Orfeu", s-a soldat cu condamnarea lui George 
San Marin la 2 ani închisoare şi 2 000 de lei amendă, iar a lui 
C Stoicescu la 3 luni închisoare. Blaremberg a fost asistat de 
avocaţii George Vernescu, Take Ionescu, Aristid Pascal, Nicolae 
Fleva, Tache Giani, C. Dissescu şi Mişu Cornea, în timp ce în 
ajutorul pîrîtului San Marin au venit nu mai putin vestitii Petre 
Grădişteanu, Grigore Păucescu, Grigore Ventura, Radu Stanian, 
D. Ionescu. Ambele părţi au făcut recurs la Curtea de Apel, 


552 


care a decis în final achitarea lui C. Stoicescu, condamnarea lui 
San Marin la 1 an închisoare şi 10 000 lei despăgubiri. Procesul 
a avut si un efect curios: ministrul de Interne, C. A. Rossetti, 
declară cá se retrage din viața politică. 


7 — E vorba, desigur, de Petre Grădişteanu, avocatul lui San 
Marin. 


8 — Nicolae Blaremberg (1837—1896), gazetar şi prozator, par- 
lamentar intermitent, cu o linie politică şovăitoare. A condus, 
singur sau împreună cu alţii, periodice ca Revista Dunării 
(1865—1866), Stindardul (1876), Le Peuple roumain (1885—1886). S-a 
manifestat şi ca romancier romantic : Un vis pe Carpaţi (1858). 


9 — De observat şi de astă dată efectul comic rezultat din 
alierea unui nume ilustru cu un altul obscur. 


10 — Bustul lui Mihai Pascaly era opera sculptorului si de- 
senatorului lon Georgescu. Banii necesari realizării lui au fost 
adunaţi prin liste de subscripţie. 


11 — Jon Georgescu (1856—1898), plastician de orientare rea- 
listă, profesor la Şcoala de arte frumoase. Lui i se datorează 
şi statuia lui Gh. Lazăr din faţa Universităţii, ca şi statuia lui 
Gh. Asachi din Iaşi. 


12 — Fata de la Cozia, piesă de Iuliu I. Roşea (1858—1940), 
poet, dramaturg şi publicist minor din cercul ,Junimii". Pre- 
zentată la concursul de dramaturgie originală din 1882, i se 
acordase premiul al II-lea (în valoare de 1 000 lei), cel dintîi 
nefiind acordat. Pretuindu-1 pe autor, Maiorescu i-a citit drama 
în două şedinţe ale ,Junimii" (17/29 nov. si 20 nov./2 dec. 1882). 
determinîndu-l pe autor s-o reducă de la cinci la patru acte. 
Premiera piesei a avut loc la 1 octombrie 1883. După două 
spectacole a dispărut de pe afiş. 


13 — Ernest Blum (1836—?), dramaturg şi ziarist francez spi- 
ritual, plin de vervă. Este autorul unor comedii şi vodeviluri 
ca: L'invité (1878), Une avant-scène (1876), Paris en actions 
(in colaborare cu Albert Wolff), al revistelor de varietáti : La 
Revue des Variétés (3 acte, 1879), La Belle Lurette (3 acte, 1880), 
Le château de  Tire-Larigot (3 acte. 1879) scrise împreună cu 
Raoul Toché. 


553 


14 — Raoul Toché (1850—1895), comediograf francez. 


15 — Dimitrie Papazoglu (1811—1893), istoric si ofiter, autor 
al unei savuroase Zstorii a Bucureştiului. 


16 — Ministru de Externe era atunci Dimitrie Sturdza, viito- 
rul adversar al lui Duiliu Zamfirescu. 


P- 146 PALABRAS. ANUL II 
(Sîmbătă, 1 ianuarie 1883) 


R. h, VII, 1657, 1 ian. 1883. 
Semnat : Don Padil. 


Citită azi, fantezia de iarnă a lui Don Padil pare a apar- 
tine mai degrabă prozei. După trecerea unui secol referintele 
s-au obscurizat, iar pentru a le înțelege întreaga reţea de sem- 
nificatii ar fi necesar un aparat de note fastidios. Insă pentru 
contemporani notatiile erau transparente, pline de savoare, 
„cheia"” multora fiindu-le la îndemînă. Ele, sustine un biograf 
al scriitorului, „conturează un cadru de actualitate, sugerînd 
determinările ascunse ale fenomenului cultural" (M. Gafiţa, 
op. cit, p. 163), dar, nu mai putin, si fata nevăzută a vieţii 
social-politice a tînărului regat român. Malitioase, de un sar- 
casm muşcător abia acoperit, atari consemnări aruncă o lumină 
nouă asupra posibilităţilor — deloc neglijabile — ale gazeta- 
rului politic versat în arta subtextului care a fost Duiliu Zam- 
firescu. 


1 — Nils Adolf Erik Nordenskjóld (1832—1901), explorator ai£ 
tic suedez. A întreprins cîteva expediţii în Arhipelagul Spits- 
bergen (1858, a atins 81° 42' lat. nordică, descoperind apoi, în 
1878—1879, Marele drum maritim de nord). 


2 — Revizuirea Constituţiei, „pactul nostru fundamental", fră- 
mâînta aprig cercurile politice. Expresii pe care ne-am obişnuit 
să le credem pure invenţii caragialesti impestritau limbajul ma- 
joritätii publiciştilor. Cum nivelul cultural al multora era pre- 
car, prea puţini realizau ridicolul acestui jargon de o falsă so- 
lemnitate. Caragiale şi Zamfirescu erau printre cei din urmă. 


3 — Ca şi în foiletonul precedent, obiectul finei deriziuni zam- 
l'iresciene este D. A. Sturdza, căpetenia liberală ce-l va perse- 


554 


cuta decenii de-a rîndul pe imprudentul redactor al României 
libere. Specializat in intrigi de culise (mereu eficiente, dacá ne 
gindim cá repetata respingere a candidaturii lui Zamfirescu la 
Academie i se datoreazá in bunä parte) Sturdza nu excela 
prin curaj. La antipod, Don Padil intelegea sá-si onoreze ibe- 
ricul nume, provocindu-si la duel adversarii. într-un articol 
nereprodus în această ediție (O afacere de onoare, România 
liberă, 23 octombrie 1882) el îl provocase la duel pe Ioan Stavri- 
Brătianu, preşedintele Tribunalului comercial ilfovean. 


4 — Cu oarecare aproximaţie, strada Clementei respecta tra- 
teul actualei străzi C. A. Rosetti, întinzîndu-se de la palatul 
legal pînă la Grădina Icoanei. Cu ea se intersectau străzile Pi- 
tar Moş, Boteanu, Coltei si Minervei. 


5 — Grigore Ventura (v. si nota 18, p. 496, a articolului Fran- 
cois Schipek) era director politic girant la L'Indépendance rou- 
maine, profesor la Conservatorul de muzică si artă dramatică. 
Agitatul personaj mai era si membru — plictisit ! — al Comitetu- 
lui Teatrului National, calitate la care a renunţat în 1884. Previ- 
ziunea lui Don Padil s-a îndeplinit, deci! 


6 _ Hotel ,Dacia", nume purtat din 1873 de fostul Han al 
lui Manuc (înfiinţat în 1808). Avea şi o sală mare unde se des- 
făşurau întruniri politice, ba chiar şi spectacole teatrale. în 
iulie 1971, hanul (complet refăcut) şi-a reluat vechiul nume. 


7 — La Roumanie illustrée, revistă ilustrată apărută între 25 
aprilie — 21 septembrie 1882 si 6 aprilie — 16 noiembrie 1897. 

Caragiale şi-o amintea într-o scrisoare : „...apărea la Bucu- 
reşti o revistă franceză ilustrată a lui Leo Bachlin şi a unui 
biet publicist rătăcit prin Orient, Péraldi, cu titlul La Roumanie 
illustree. în fiecare număr, dădea cîte una din figurile noastre 
româneşti însemnate — portretul si o schiță în proză” (scri- 
soare către dr. A. Steuerman-Rodion din 922 XII 1907). 


8 — Aluzia pare să-l vizeze pe Macedonski. Cafeneaua cu 
.chelneri nemti" ar putea fi localul ,Kubler", unde patronul 
i ezervase — „lîngă un stîlp din mijlocul salonului” — o masă 


pentru scriitori. Aici pusese Macedonski bazele Literatorului 
şi tot aici citise vestita epigramă contra lui Eminescu. 


555 


P. 13 PALABRAS. ANUL IL OMENIREA PRIVITA DIN 
PUNCTUL DE VEDERE AL CURSELOR 


fi. Z VII, 1667, 16 ian. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


E interesant de intrevázut, in limitele atit de apropiate ale 
acestei pagini de album, trăsăturile scriitorului de mai tîrziu. 
încă de pe acum Zamfirescu are voluptate de fiziologist. Ob- 
servatia domină imaginaţia. Tehnica este a unui Daumier, dar 
a unui Daumier care „desenează cu fraze şi colorează cu vorbe" ; 
retinind un detaliu particularizator, el îl pune sub lupele má- 
ritoare şi pătimaşe ale caricaturistului. Invocarea unor maeştri 
ai genului nu e deci întîmplătoare. 


1 — Amedée de Noé Cham (1819—1879), caricaturist francez 
de origine nobiliară ce s-a bucurat în epocă de o faimă aproape 
tot atît de mare ca Gavarny şi Daumier. Desenele lui din Mu- 
sée Philipon şi Charivari satirizau burghezia radicală, ideile li- 
berale, în genere spiritul lui 1848. 


2 — Louts-.AZe:randre Gosser de Guiness Gill (1840—1885). ca- 
ricaturist francez, excelind ín fizionomii grotesti, precum cele 
din Nos députés (1877). Este si autorul a douá piese de teatru : 
L'Etoile, in colaborare cu Richepin (1873) si La Corde au con 
i1876), jucată la Odéon. A publicat un volum de amintiri: 
Vingt années de Paris (1883). 


3 — Atenţia pentru bestiarul uman pare să se bazeze în cazul 
lui Zamfirescu pe o bună cunoaştere a fiziognomoniei. In co- 
respondenta si articolele lui se găsesc, dealtfel, referinţe la 
Lavater. S-ar putea însă să fie vorba şi de un ecou balzacian. 
In Căutarea absolutului (carte predilectă a lui Zamfirescu), ple- 
cînd de la figura cabalină a lui Balthazar Claes, Balzac identi- 
fica o dovadă în plus despre „sistemul ştiinţific care atribuie 
fiecărui chip uman o asemănare cu chipul unui animal”. 


4 — Dimitrie Ion Ghica (1848—1914), diplomat şi traducător, 
fiul cel mai mare al lui Ion Ghica. în 1880 a fost distins cu 
premiul Academiei pentru traducerea cărţii a IV^a din Zstoriile 
lui Herodot. Ulterior, le-a tălmăcit şi pe celelalte trei. Este, de 
asemenea, autorul unor exacte versiuni româneşti ale pieselor 
Romeo şi Julieta (publicată în 1882) şi Hamlet. 


556 


P. 160 PALABRAS. ANUL II 


(Duminică, 6 februarie) 


R, L, VII, 1684, 6 febr. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Mai mult decît în alte dati, Don Padil îşi ia în serios con- 
ditia de cronicar, trecind de la un subiect la altul cu o dezin- 
volturá si o vervă ce prevestesc ,,momentele" lui Caragiale. Co- 
muni este (v. Atmosferă încărcată, Situatiunea) şi atitudinea 
de simulatá dezorientare in care se complac naratorii. 


1 — Desfäsurate între 8 februarie—10 martie 1883, lucrările 
Conferintei de la Londra aveau o deosebitá importantá pentru 
Románia, intrucît se stabilea statutul international al Dunärii si 
se stipula extinderea jurisdictiei Comisiei Europene a Dunärii píná 
la Bráila. Tratatul final, semnat de plenipotentiarii Marii Bri- 
tanii, Rusiei, Germaniei, Austro-Ungariei, Frantei, Italiei si Tur- 
ciei, cuprindea nouá articole prin care se incálcau grav suvera- 
nitatea României si Serbiei, ca şi autonomia Bulgariei. Semni- 
ficativ, delegatiile României şi Serbiei erau admise ca partici- 
pante cu drept de vot consultativ, în timp ce reprezentantului 
bulgar i s-a notificat că „va fi ascultat prin intermediul amba- 
sadorului Turciei". Plecate de la asemenea premise deloc fa- 
vorabile noilor state independente din Balcani, documentele 
conţineau prevederi inacceptabile, de natură a aduce grave atin- 
geri suveranităţii şi independenţei lor. Fără acordul guvernului 
român, încâlcind conştient dreptul international, marile puteri 
aprobau, între altele, „Regulamentul de navigaţie, de Poliţie 
iluvială şi de supraveghere", aplicabil „pe partea Dunării si- 
tuată între Portile-de-Fier şi Brăila”. In felul acesta, un „orga- 
nism străin îşi asuma puteri în apele teritoriale ale României, 
Bulgariei şi Serbiei". Delegatul român. Ion Ghica, a protestat 
ferm faţă de statutul discriminatoriu aplicat ţării sale la Con- 
ferinta de la Londra : „în consecinţă, domnule conte (este vorba 
de lordul Granville, secretarul Foreign-Office-ului — n.n), eu 
mă aflu în situaţia de a declina onoarea de a asista la şedin- 
tele Conferinţei şi în numele guvernului şi regelui fac rezer- 
vele cele mai solemne şi protestez împotriva hotărîrilor care 
vor fi luate fără participarea României, declarîndu-le neobliga- 
torii pentru ea". La rîndul său, guvernul român a aprobat con- 
duita delegatului său şi a declarat, într-o notă circulară, remisă 


557 


în copie lordului Granville : ,,Neluind parte la dezbaterile Con- 
ferintei dc la Londra, hotärîrile adoptate de aceastá conferintä 
nu pot avea fortá obligatorie pentru Románia". Aceastá pozitie 
hotărîtă, ca si încheierea (în toamna lui 1883) a Tratatului secret 
de aliantá dintre Románia si Austro-Ungaria au fácut ca multe 
din prevederile Tratatului de la Londra sá deviná caduce si 
neoperante. Ecourile Conferintei in opinia publicá româneascä 
au fost foarte vii, ele resimtindu-se si peste decenii. Printr-o 
curioasă întorsătură a sortii, cronicarul din 1883 va deveni in 
1908 delegatul român în Comisia Europeană a Dunării (vezi, 
în legătură cu „chestiunea Dunării”, şi Gheorghe Nicolae Ca- 
zan, Şerban Rädulescu-Zoner : România şi Tripla Alianță, 
1878—1914, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 1979, 
p. 88—94). 


2 — Escurial, castel al regilor Spaniei construit în apropiere 
de Madrid, din ordinul lui Filip al Il-lea, de arhitecții Juan 
Bautista de Toledo şi Juan Herera. 


3 — Charles Gounod (1818—1883), compozitor şi dirijor fran- 
cez mereu invocat de Duiliu Zamfirescu, îndeosebi pentru opera 
Faust. 


4 — Ludovic al II-lea (1845—1886), rege al Bavariei din 1864, 
Din 1866 a fost prietenul şi susținătorul lui Wagner. A murit 
înecat în lacul Starnberg. Zamfirescu este, evident, victima unei 
confuzii de nume, cînd se referă la Leopold. 

înspre sfîrşitul vieții, monarhul bavarez nu a mai fost în 
toate mințile. Fanteziile costisitoare ale ilustrului alienat preo- 
cupau epoca. într-o pagină de jurnal, Maiorescu notează la 24 
oct./5 nov. 1885 cîteva dintre ele: „Apoi regele mi-a vorbit 
despre actualul rege al Bavariei (Ludovic ID, care e să fie pus 
subt interdicție ; acesta, între altele, a pus să i se execute ser- 
vicii de masă à la Benvenuto Cellini pentru 9 milioane de mărci, 
si acum invită la masă spirite ale morților : Socrates s.a.m.d. 
A fost incognito la Reims, spre a examina ceremonialul înco- 
ronărei regilor Franței, şi după aceea a pus să-i facă, pentru 
mulți bani, o copie exactă a trăsurei franceze a încoronărei, cu 
picturi à Ia Watteau ; cînd însă prințul Luitpold (unchiul sau 
fratele sáu ?) [iată deci o posibilă sursă a confuziei lui Duiliu 
Zamfirescu — n.n.], la căsătoria sa în Munchen cu fiica impára- 
tului Austriei, Gisella, avea să o conducă în această trăsură, cei 


558 


(i cai n-au putut urni nicidecum de la treptele Palatului greaua 
comedie, încît mirii au trebuit, în fața lumei întregi, să se dea 
jos si să se ducă la biserică într-o altă trăsură" (însemnări 
"zilnice, II (1881—1886), ed. cit., p. 314). în realitate, gresea şi 
Maiorescu. Cel care se căsătorea la 20 aprilie 1873 cu Gisella era 
prințul Leopold-Maximilian-Joseph-Marie-Arnolphe, unchiul lui 
Ludovic al II-lea. 


5 — Anton George Mavrus, poet obscur. La Academie se 
păstrează volumul Poezii populare (Scene din viața socială), 
1833, 143 p., şi teza de licență Despre servituti in general, in 
dreptul roman şi rumân. 


6 — Ioan G. Valentineanu (1834—1898), ziarist şi traducător 
cu o existență aventuroasă, punctatá de arestări şi procese de 
piesă. Biografia agitată i-a influenţat opera. Memorialist prin 
excelenţă, Valentineanu este autorul cărţii Biografia oamenilor 
mari scrisă de un om mic (1859), al evocărilor: Din memoriile 
mele. Uciderea lui Barbu Catargiu (886) şi Din memoriile mele. 
Alegerea, detronarea si inmormintarea lui  Cuza-Vodă (1898). A 
tradus, prolix, din A. Karr, Al. Dumas, Paul Féval ş.a. 


7 — Adam Mickiewicz (1798—1855) poet şi patriot polonez, 
cel mai prestigios exponent al romantismului polonez. A scris 
poeme istorice mesianice (Srrăbunii, Konrad Wallenrod), evo- 
cînd cu patos eroi ai luptei pentru renaşterea Poloniei (Pan 
Tadeusz, 1834). 


8 — Demetru Nicolae Saphir (1847—1883), poet minor de co- 
loraturä macedonskianä. A frecventat cercurile socialiste, cîteva 
poeme fiindu-i tipárite in Contemporanul, a publicat volumele 
Suspinuri si cugetári (1876), cuprinzind poeme conventional ro- 
mantice, si Cavalul (1883). 


9  Mircea Demetriade (1861—1914), poet si traducátor. Ma- 
cedonskian fervent, Demetriade a compus „melopeea în trei 
acte" Renegatul (1893) „poema în opt icoane” Visul lui Aii 
(1913), feerii. în lirică producţia lui e relativ abundentă: Fa- 
bule (1883), Versuri (1884), Făt-Frumos. Din albumul ei. Poezii 
(1889), cu oarecari merite în introducerea la noi a simbolis- 
mului, în Presa /iberá, I, 2, duminică, 30 ian. 1883, îi apare 
„Cronica literară” consacrată volumului Cavalul de Dem. N. 
Saphir. Desi recenzentul impută poetului stingácii prozodice (ex- 


559 


p'icate prin influenţa lui Bolintineanu), concluzia e mai de- 
grabá favorabilá, dacá trecem cu vederea gráuntele de ironie : 
„Dar cine-i citeşte ideile îşi uită de forma versurilor şi tocmai 
aceasta-i vesteşte talentul. 

Din parte-mi, cred că Saphir va avea un loc însemnat prin- 
tre poeţii sociali in secoli de mai bună stare atît pentru poeti, 
cît şi pentru popoare.” In pagina a IV-a a publicaţiei întîlnim 
un Buletin bibliografic în care e menţionat şi Cavalul, obser- 
vindu-se că „Această carte este dedicată de către autor Acelor 
cari luptă pentru triumful marelor idei socialiste". în aceeaşi 
pagină poate fi citit un anunţ publicitar: ..Duiliu Zamfirescu. 
Advocat. Hotel «Metropol», 14 — Calea Victoriei", repetat si 
în numerele 3 şi 4 ale periodicului. Semn să redactorul Româ- 
niei libere încerca să-şi suplimenteze veniturile practicînd avo- 
catura. 


10 — Presa liberă, gazetă bisăptămînală bucureşteană, editată 
intre 25 ianuarie—10 februarie 1883, la Tip. Stefan Mihälescu. 
Au apărut doar 4 numere. 


P. 166 PALABRAS. ANUL II 


(Duminică, 27 februarie) 


R. I., VII, 1702, 27 febr. 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Foarte interesantă reacţia de citadin a cronicarului. Ca în- 
totdeauna, Zamfirescu vădeşte o acuitate auditivă ieşită din 
comun atunci cînd înregistrează replicile ţăranilor. 


1 — „După ce a investit considerabila sumă de 20 000 lei pen- 
tru a aduce transformări sălii şi scenei, după repetiţii care au 
durat trei luni, Manolescu a deschis, în martie, stagiunea la 
-Dacia» cu Hernani de Victor Hugo" (loan Massoff, Teatrul 
românesc, vol. HI, Editura pentru literatură, 1969) Despre re- 
pertoriul trupei de la ,Dacia" am vorbit si anterior. 


2 — ,Cultul" lui Duiliu Zamfirescu pentru Hernani era real. 
El însuşi a încercat să traducă drama hugolianá, fără a fi în 
stare să-şi ducă proiectele pînă la capăt. în vara lui 1880 avea 
ambiţii mari : „Ziua îmi bat capul cu Hernani. Voi cu orice 
pret să-l gátesc pînă la octombrie”, îi scria in 13 iulie priete- 
nului Duiliu Ioanin (Duiliu Zamfirescu, Scrisori inedite, ed. cit., 


560 


f 


p. 95. Nu bla ,gátit" însă niciodată sau, dacă a făcut-o, nu s-a 
pástrat un asemenea manuscris. In 24 septembrie 1884, Zamfi- 
rescu încă nu-şi încheiase traducerea : „Prin urmare: am timp 
mai mult ca altădată să isprávesc pe Hernani. Bine fac ?" 

era întrebată Elena Miller-Verghy (Scrisori inedite, p. 186). Pa- 
ic-se că răspunsul şi l-a oferit singur şi a fost negativ. Frag- 
mentul tălmăcit (actul I) a apărut în Literatorul, III. 6, iunie 
1882. Obiectiile prozodice aduse versiunii Rasianu sînt nefon- 
date. Propria traducere (în vers de 14 silabe) nu respecta nici 
ea originalul ! Apoi, sublinia M. Gafiţa în cadrul unor glose 
dedicate traducătorului Zamfirescu, Răzvan si Vidra era  ,toc- 
mai în metrul declarat de Duiliu Zamfirescu «absolut impro- 
priu», adică trohaic, cu 15 şi 16 silabe, in care se afla şi tra- 
ducerea jucată din Hernani, cu care poetul nu e de acord". 


3 — Dimitrie Rasianu, actor, tenor şi traducător român. A in- 
terpretat roluri din Despot-Vodä, Hatmanul Baltag, | Boccaccio 


de Franz de Suppé, Lucia di Lammermoor ş.a. 


4 — Henric al VUl-lea, operă de Saint-Saéns, compusă în 
1882. 


5 — Hamlet (1868), operă de compozitorul francez Charles 
Louis Ambroise Thomas (1811—1896). Este, de asemenea, autorul 
operelor Mignon (1866) Gill et Gillet (1882) şi al baletului La 
Tempête (1889). 


P. 171 PALABRAS. ANUL II 


(Duminicá, 27 martie) 


R. L, VII, 1725, 27 martie 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Modest exercitiu literar, romanticul foileton al lui Duiliu 
Zamfirescu poate fi socotit preludiul schiţei Drumu din urmă 
(R. 1., VII, 1921, 27 nov. 1883). In cazul de față, invenţia epică 
— de tot sumară — cedează pasul meditatiei convenţionale. 


1 — Palatul Bibescu se afla vizavi de actualul restaurant 
, Doina". Dărîmat ulterior. Intrînd în stăpînirea Palatului de la 
Mogoşoaia, Bibestii au neglijat vechea clădire de la Sosea, atît 
de îndrăgită cîndva de domnitorul G. Bibescu. 


561 


2 — Grigore M. Jipescu, scriitor obscur cu simpatii junimiste. 
Cartea lui de cápetenie este Opincaru. Cum ieste si cum trebuie 
să fie süteanu. Scriere ín limba  teranului muntean, Bucureşti, 
1881. In societate omul fácea o agreabilá impresie datoritá ver- 
vei. in însemnări zilnice, Maiorescu nota, în seara de 22 sept. / 
4 oct. 1882, cá „Jipescu ne-a amuzat iarăşi, în cel mai înalt grad, 
cu imitările lui”. 


3 — Rîndurile acestea pot părea surprinzătoare celor obişnu- 
iti cu legenda aristocratului Zamfirescu. Omul cu fumuri im- 
periale de mai tîrziu era în tinereţe adeptul convins al aristo- 
cratiei de merit, al nobletii fundate pe talent şi cultură. 


4 — Karol Tausig (1841—1871), pianist polonez. A înfiinţat la 
Berlin o Academie pentru învățămîntul superior al pianului. 
De la el au rămas o culegere de Studii tehnice, aranjamentul 
pentru pian al Maestrilor cíntáreti, numeroase transcriptii. 


5 — Hans von Biilov {1830—1894), pianist, şef de orchestră 
şi compoztior german. A dirijat în premieră mari opere de Wag- 
ner. Din creaţia lui se bucură de oarecare celebritate o Fante- 
zie —* mazurcă pentru pian, interpretată initial de Liszt. 


6 — Sofia Menter (1846—1918), pianistă germană, eleva lui 
Franz Liszt. A concertat deseori în România împreună cu soțul 
ei — marele violoncelist David Popper. 


7 — Kristina Nillson (1843—1921), soprană suedeză, primadonă 
la Paris şi Londra (1870—1873). Turnee în S.LTA., Austria, 
Scandinavia. La Opera din Paris a strălucit în rolul Margaretei 
din Faust de Gounod. 


8 — Bianca Donnadio (1855—?), soprană italiană de colora- 
tură. A excelat în roluri din Somnambula, Lakmé şi Bärbierul 
din Sevilla. A abandonat scena în 1889. 


9 — Franz von Suppé (1819—1895), compozitor austriac de ori- 
gine belgiană, cunoscut îndeosebi datorită unor operete ca Fru- 
moasa Galateea, Cavaleria uşoară, Poet şi ţăran, ale căror uver- 
turi se cîntă ades şi separat. A mai scris farse, vodeviluri gra- 
tioase, elegant superficiale. 


10 — Dona Paz, ducesă aragoneză cu exsistentä istorică in- 
certă, eroina unor aventuri demne de pana lui Boccaccio. Zamfi- 
rescu îi va dedica o poemă cu titlu eponim apărută în România 
liberă — număr literar, 1, 2, 23 sept. 1884. 


562 


— 


kent ve 


11 — Mephistophelles (1867), operá in patru acte, cu un pro- 
log si un epilog de Arrigo Boíto (1842—1918). 


12 — Eduard Hübsch (1833—1894), compozitor fecund, violonist 
şi dirijor stabilit în 1858 in România. A compus muzică pentru 
fanfară, muzică de cameră, corală, vocală. Se bucura de mare 
trecere la Palat (era autorul Imnului regal), ceea ce i-a adus 
duşmănia unor rivali mai putin norocoşi. Era acuzat că pro- 
teja pe un anume Staseck, fabricant de instrumente muzicale 
din Bucureşti, obligindu-si colegii să efectueze la acesta toate 
reparaţiile. De aici a rezultat expresia Tara /ui Hubsch, folo- 
sită, dealtfel, si de Duiliu Zamfirescu în cursul polemicii is- 
cate de Poporanismul ín literatură. 


13 — Stefan Vlădoianu (1855 ?—19??), violonist român. A cîn- 
tat în diferite formaţii camerale şi simfonice (inclusiv în Fi- 
larmonica, prima orchestră simfonică permanentă din Bucu- 
resti). 

14 — Constantin Dimitrescu (1847—1928), celist, elevul lui 
Alex. Flechtenmacher. După studii la Bucureşti, Viena şi Paris, 
ecupă in 1870 catedra de violoncel de la Conservatorul din Bucu- 
resti. înfiinţează societatea simfonica ,Buciumul", Opera lui cu- 
prinde, între altele : trei concerte pentru celló, pian si orches- 
trá, şapte cvartete pentru coarde, muzica la feeria VisuZ lui AU 
si la melopeea Renegatul, operele Nini, Călin Dumbravă, Ser- 
gentul Cartuş ş.a. A fondat primul cvartet de coarde perma- 
nent din Bucureşti (1880). 


15 — Elena A. Bibescu, prinţesă, soţia lui Alexandru Bibescu. 
A făcut studii muzicale la Viena, primind diploma de onoare 
a Conservatorului. Timp de un an a fost eleva celebrului pia- 


nist A. Rubinstein. Stabilită la Paris. Salonul ei parizian era 
frecventat de Ambroise Thomas, Gounod. George Enescu a fost 
şi el sprijinit de Elena A. Bibescu. 

16 — Frédéric Chopin (1810—1849), pianist şi compozitor po- 
lonez. Compozitiile lui pentru pian (mazurci, valsuri, preludii, 
barcarole, balade, nocturne) trädeazä un temperament roman- 
tic, profund personal. 


17 — Félix Mendelssohn-Bartholdy (1809—1847), compozi£or 
german, autor de simfonii, oratorii, uverturi (Visul unei nopti 
de vară), concerte şi romante pentru pian. 


18 — Eduard Wachmann (1836—1908), compozitor si dirijor 
român, profesor si director al Conservatorului bucureştean. A 
compus vodeviluri (Páunagul codrilor), muzicá coralá, piese in- 
strumentale. 


19 — Paraschivescu, muzician diletant neidentificat. 


20 — Léo Delibes (1836—1911), compozitor francez, autorul 
operei comice Lakmé şi al baletelor Silvia, Coppélia. 


P. 176 CRONICA LITERARA 


(Duminică, 3 aprilie) 


R. L VII, 1731, 3 apr. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Deşi lipsită de pătrundere analitică, ,cronica" lui Don Pa- 
dil este foarte importantá in alt plan decit in cel al judecätii 
de valoare. Ea ne prezintă un scriitor definitiv cîştigat de spi- 
ritul ,Junimii". Epoca macedonskianá a tînärului Zamfirescu e 
la această dată definitiv revolută. Factorii ce au determinat 
această evoluţie sînt, negreşit, numeroşi. Un rol vor fi jucat 
şi similitudinile de temperament cu Macedonski. Poetul lui Le- 
vante şi ai Calavrytei era şi el un orgolios (chiar dacă sub apa- 
rente temperate). Ca atare, postura subalternă faţă de Mace- 
donski nu-i putea conveni multă vreme. Spre Maiorescu şi 
Convorbiri îl trăgea, pe de altă parte, o nevoie de ordine, de 
armonie clasică. Un contemporan (N. Petraşcu) ce l-a cunoscut 
în 1883 remarcă pătrunzător că „Ochiul lui era pasionat de 
frumos şi torturat de ce era urít". La rîndu-i, Maiorescu avea 
o bază estetică a contemplatiei, dar şi a conduitei sociale. Apro- 
pierea dintre cei doi va fi fost înlesnită şi de legăturile dintre 
România liberă si ,Junimea". In fine, Convorbirile aveau pu- 
terea de a consacra, ceea ce nu era şi cazul Literatorului. Cînd 
a fost Zamfirescu prima dată la şedinţele ,Junimii" ? Răspun- 
sul constituie o mică enigmă a istoriei literare. Ceea ce putem 
sublinia cu siguranţă este prezența poetului la întîlnirea de 
miercuri 16/28 martie 1883. Maiorescu însuşi consemnează fap- 
tul în însemnări zilnice : ,Mercredi, 16/28 mars. Beau temps, 
12 heure pluie printanière. Chaud... Soir «Junimea»: beaucoup 
de monde: Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, les Cretziano — au- 
delà d'une trentaine. Lecture du bon récit sur la campagne 


564 


1377—78 par Chibici et des poésies de Zamfirescu.” însă la 
sedinta urmätoare, 23 martie/4 aprilie, numele lui nu e reti- 
nut de critic, desi prezenta ,Cronicá literará" reprezintá o do- 
vadá irecuzabilá. Nu e deci exclus ca Zamfirescu sá fi parti- 
cipat la dezbaterile din cadrul ,Junimii" şi înainte de 16/28 
martie. Despártit in termeni violenti de Macedonski, el va ob- 
serva cu satisfactie tratamentul ironic rezervat de Alecsandri 
mentorului de la Literatorul. Distantarea pe care o afectează 
în cronică („unii văd oarecari aluziuni la epoca noastră lite- 
rară") e în fond un truc tactic prin care ironiile antimacedons- 
kiene sînt si mai bine puse în lumină. 


1 — Dimitrie August Laurian (1846—1906) publicist, critic li- 
terar si traducátor. in 1872 a infiintat si condus, impreuná cu 
St. C. Michäilescu, revista Tranzactiuni literare şi ştiinţifice. In 
mai 1877 editează România liberă, evoluind lent, dar constant, 
spre junimism, împărtăşind, de pildă, teza formelor fără fond. 
Spre deosebire de convorbirişti, aprecia literatura paşopliştilor 
(Bălcescu, Alecsandri, Bolintineanu), ca şi poezia lui Macedonski. 


2 — Stefan C. Michăilescu, zis Stemil (1846—1899), ziarist, re- 
ciactor-şef la România liberă în timpul anilor de publicistică ai 
iui Duiliu Zamfirescu. A scris, sporadic, şi proză. De la Roma, 
fostul comiliton, ajuns diplomat, îi ironizează subţire veleitätile 
literare. Intelectual cultivat, Stemil a scris numeroase articole şi 
broşuri de popularizare ştiinţifică, conferinţe : Cîteva din silue- 
tele epocei (1874) Industria şi răzbelul (1878), chiar si o... In- 
troducere ín psiho-fizică (1892). 


3 — ,Fintina de predilectiune a lui Horațiu", cîntată în Oda 


a XIII-a, se numea în realitate Banduzia. 


4 — Caius Cilnius Maecenas (c. 70—8 Lenk sfetnic şi prieten 
apropiat al lui Octavian August. A sprijinit numeroşi scriitori 
(Vergiliu, Horaţiu, Propertiu), numele lui devenind, ca si al 
Medicişilor dealtfel, sinonim cu cel de protector al artelor şi al 
literaturii. 


5 — Iată, într-o consemnare fără comentarii, cele trei strofe 
care l-au încîntat pe cronicarul României libere : ,Hébé, tu a 
lui Joe iubită fiică ! Zînă / Ce torni nectarul vesel în cupele 
cereşti ; / Tu, care cu-o zîmbire în inimi verşi lumină / Şi dalba 
ta junie în doruri sufleteşti, / Priveşte a mea cupă, să se-ndul- 


565 


ceascä vinul, / In ochii mei priveşte, de-mi îndulceşte chinul ! // 
Mihnirea, tristá umbrá, sub pasii täi dispare. / Tu porti o cin- 
gátoare de splendid curcubeu. / Tovarásá de cale ai vesela spe- 
rare, / Tovarás de iubire ai tot sufletul meu. / Si eu, în aiurire, 
devin, cind te privesc, / Culegátor de stele pe spatiul ceresc. // 
Amici, a noastre zile sînt păsări trecătoare. // N-avem în scurtul 
vieţii nici timpul de sperat. / Ferice care cîntă cu inima la 
soare / Şi dă chiar nemurirea pe-un dulce sărutat! / Hèbè, să- 
geata scumpă de care vreau să mor / E-n ochii tăi, în tolba 
divinului Amor !" 


6 — Cresus (560—546 i.e.n.), ultimul rege al Lydiei, posesorul 
unor bogății fabuloase. După ce a supus Asia Mică, a fost în- 
vins de Cirus al II-lea şi făcut prizonier la Sardes. 


7 — Brennus, conducător celt legendar, care i-a învins pe ro- 
mani la Allia si a ocupat Roma (387 î.e.n.). Conduita lui era 
plină de măreție. Getta însă, originară din Dacia Transalpină, 
nu putea avea „sînge de Bren în vine" decît la modul meta- 
foric. 


8 — Trimitere echivocă. Judecind după tonul deferent al lui 
Zamfirescu, ar putea fi vorba de: „d-nu (Alexandru) Roman” 
(1826—1897), publicist şi îndrumător cultural transilvănean. El 
intemeiase Federatiunea (1868—1876), revista budapestaná unde 
apăruse pamfletul antimaiorescian al lui Aron Densuşianu, şi 
pusese bazele societätii literare ,Petru Maior". Membru, prin- 
tre cei dintîi, al Academiei Române, a făcut numeroase rapoarte 
asupra lucrărilor propuse pentru premiere. 


9 — Atanasie Marian Marienescu (1830—1915), folclorist şi pro- 
zator, membru al Academiei Române. In studiile lui folcloris- 
tice s-a arătat preocupat de evidenţierea asemănărilor dintre 
mitologia romană şi cea română. S-a încercat, fără succes, şi în 
proză. Cu inclementa vîrstei, Don Padil semnalează lipsa de 
nerv epic a respectabilului savant. 


10 — Scuză insidioasă. Zamfirescu nu-l simpatiza pe Hasdeu 
(în acest punct se întîlnea cu Caragiale) şi-i citea cu suspiciune 
studiile. in 1888 el va scrie o farsă satirică, Bucea sau cäpätinä, 
avîndu-l pe Hasdeu ca erou al unor picante aventuri simultan 
filologice şi erotice. 


566 


11 — Autorul lor era ,cunoscut", însă, cu delicatetea cel de- 
finea, Zamfirescu nu voia să se elogieze singur în paginile pu- 
blicatiei la care lucra. Dezgust apăruse in Literatorul, 1, 27, 
23 sept. 1880, iar Ghici în România liberă, VII, 1690, 13 febr. 
1883, ambele fiind reluate, în 1883, în volumul Fără titlu. 


12 — Nu am putut afla ce poezii a citit Eminescu. în fnsem- 
nări zilnice, Maiorescu, totdeauna scrupulos în consemnarea pre- 
zentei eminesciene, nu pomeneşte nimic despre lectura unor 
poeme pregătite de Eminescu pentru Familia. Putem completa 
această lacuná apelînd însă la colecţia revistei Familia pe 1883. 
în anul respectiv apăruseră aici poeziile Ctnd amintirea..., XIX 
20, 15/27 mai, p. 235, De-acuma.., 23, 5/7 iun., p. 269, Ce e 
amorul ?, 29, 17/29 iul, p. 345, Pe lîngă plopii fără sot, 35, 
28 aug.9 sept, p. 1, Si dacă..., 46, 13/25 nov., p. 549. Tot din Fa- 
milia, XXXV, 26, 27 iun. 1899, p. 301—302, aflăm cá poeziile 
fuseseră încredințate de Eminescu lui Iosif Vulcan cu prilejul 
vizitei acestuia la Bucureşti. întors acasă, directorul revistei 
orădene a trimis autorului un modic onorariu, gest ce l-a tul- 
burat nespus pe Eminescu, care s-a grăbit să-i răspundă prin 
aceste dramatice rînduri : 

..Mult stimate domnule si amice, 

Multumesc pentru onorariul trimis — cel dintii pentru lu- 
crări literare pe care l-am primit vodată-n viaţă. in România 
domneşte demagogia şi în politică şi în literatură ; precum omul 
onest rămîne aci necunoscut în viaţa publică, astfel talentul 
adevărat e înecat de buruiana rea a mediocritätilor, a acelei 
scoale care crede a putea înlocui talentul prin impertinentä si 
admiraţie reciprocă. 

Iartä-mi, stimate amice, acest ton polemic, dar te asigur cá 
a fost pentru mine o rară mîngiiere de-a mă vedea remunerat 
dintr-un colț atît de îndepărtat al României, din Oradea Mare — 
cînd in tara mea proprie nu voi ajunge nicicînd să însemnez 
ceva, excepţie făcînd de cercul restrîns al cîtorva amici. Ş-apoi 
să nu fiu pesimist ?'' 


13 — Sub titlul 7n miezul iernii (şi însoţită de o dedicație 
„D-rei Lyvia Maiorescu"), poezia lui Alecsandri a apărut in 


1883 in Almanahul Societăţii „România | Juná". 


567 


P. 183 OUA ROSII 


(Dumineca Pastelui) 


R. h, VII, 1743, 17 apr. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Un nou ecou al zbuciumatei confruntári stárnite de contro- 
versata problemă a revizuirii Constituţiei. Chiar în luna în care 
scria Zamfirescu se desfăşurau alegerile pentru Camerele de 
revizuire, înfruntarea între partide fiind extrem de violentă. 
Schematizînd oarecum, poziţiile esenţiale erau în fond trei. Op- 
tiunea cea mai radicală îi aparţinea lui C. A. Rosetti — la 
acea oră conducătorul unei dizidente liberale — care se pro- 
nunta pentru o structurală democratizare a sistemului electoral 
instituit prin Constituţia din 1866. Potrivit acesteia, alegătorii 
erau împărţiţi în patru colegii. In cel dinţii intrau marii mosi- 
eri (venituri anuale de la 300 galbeni în sus), în cel de-al doi- 
lea proprietarii mijlocii (venituri de la 100 la 300 de galbeni), 
iar în cel de-al treilea orăşenii care achitau statului impozite 
anuale de cel putin 80 lei. în al patrulea colegiu erau încadraţi 
cei care plăteau dări (cît de mici) statului şi ţăranii ; 50 de ale- 
gători din această categorie desemnau un delegat care vota în 
reşedinţa judeţului. Primele trei colegii alegeau în Parlament 
118 deputaţi (la un număr de circa 25 000 votanti), în timp ce 
7170 000 de alegători din colegiul al patrulea trimiteau în Ca- 
meră doar 30 de deputati. Uriasa disproportie vorbea de la 
“sine. în aceste circumstanţe, C. A. Rosetti preconiza instituirea 
unui colegiu unic. Aripa majoritară a liberalilor, al cărei lider 
era Ion Brătianu, se pronunţa pentru o reformă limitată, con- 
stînd în fuzionarea primelor două colegii. Măsura viza redu- 
cerea posibilităţilor de manevră ale marilor proprietari, la acea 
oră adversari ai guvernului. Este exact soluţia care va triumfa 
finalmente. în chip firesc, conservatorii (partidul marilor pro- 
prietari funciari) se opuneau revizuirii Constituţiei. Junimiştii 
respingeau, la rîndu-le. ideea revizuirii, fără a atinge însă sta- 
diul intransigentei vehemente a „opoziţiei unite" formată din 
Catargi, G. Vernescu, M. Kogălniceanu, Gh. Mârzescu ş.a. Po- 
zitia lor era şi poziţia lui Zamfirescu, Parlamentul rezultat în 
urma alegerilor s-a întrunit in prima şedinţă la 10 mai 1883. 


1 — Carol Popp de Szathmäry (1812—1888), pictor şi grafician 
român, primul nostru fotograf de artă. 


568 


2 — ,Divinul" lui G. Vernescu era, probabil, L. Catargi. 


3 — Grigore G. Tocilescu (1850—1909), istoric şi folclorist, 
profesor de istorie antică şi epigrafie la Universitatea din Bucu- 
reşti, membru a numeroase societăţi ştiinţifice străine. în cola- 
borare cu alti autori a publicat masiva culegere Marerialuri 
folcloristice (1—1L 1900) a cărei reeditare parţială a apărut în 
1930, la Editura Minerva, sub îngrijirea lui Iordan Datcu. 


4 — Emil Costinescu (1844—1921) politician liberal, de mai 
multe ori ministru. In 1880 a fost unul dintre întemeietorii 
Băncii Nationale a României. Sporadic, s-a ocupat si cu lite- 
ratura, prefatind, de pildä, volumul Nuvele (1882) de Mircea 
C. A. Rosetti. 


5 — Nicolae Dimancea (1838— ?), om politic liberal, in repe- 
tate rinduri deputat. Nu era agreat de Duiliu Zamfirescu. Acesta 
îşi mărturisea odată (către Maiorescu) „ruşinea retrospectivă” de 
a şti că cel mai important act din viaţa României moderne, In- 
dependenţa, a fost săvîrşit de o Cameră compusă din Dimanci 
şi Pătîrlăgeni. Prin Alexandru, N. Dimancea s-a încercat si în 
roman. 


6 — Gheorghe Chițu (1S28—1897), magistrat, membru notoriu 
al partidului liberal, de mai multe ori ministru, deputat şi se- 
nator, în 1883 conducea Departamentul Cultelor şi Instrucțiunii 
Publice. Anterior fusese titular la Finanţe (din 1881). In 1888 
s-a retras din viaţa politică. A scris sporadic şi versuri patrio- 
tice. 


7 — V. D. Iepurescu, cm politic liberal. 


8 — ,Doamna" cu pricina adera, aşadar, la tezele „opoziţiei 


t:nite", conservator-liberale. 


9 — Cládirea a fost demolatá ulterior, pe locul ei constituin- 
du-se complexul hotelier „Delta Dunării”. 


10 — Emanciparea, revistă bilunară, editată la Bucureşti în- 
tre 15 aprilie şi 15 august 1883 de cîţiva membri ai cercului so- 
cialist din Bucureşti (C. Bacalbaşa, Emil Frunzescu, G. Kern- 
bach, autorul poeziei remarcate de Duiliu Zamfirescu). în pa- 


569 


ginile celor sapte numere apärute cu neregularitate, au fost 
prezenti C. Dobrogeanu-Gherea, M. Demetriade, Anton Bacal- 
basa s.a. 


11 — Petitia de la laşi (1871) proiect de revizuirea Consti- 
tutiei, propus de conservatorii radicali conduşi de Grigore 
Sturdza. Se cerea, între altele, mărirea censului la toate cole- 
giile, pedeapsa cu moartea pentru asasini, aducerea în ţară a 
unor colonişti germani şi, îndeosebi, creşterea rolului marilor 
proprietari în Parlament şi consiliile comunale rurale. Lipsiti 
de necesara rutină politică, junimistii (Maiorescu, Pogor, Ne- 
gruzzi) au comis greşeala de a subscrie la unele prevederi ale 
petitiei, devenind astfel vulnerabili la acuzele liberale. Textul 
integral al petitiei a fost reprodus de Maiorescu în Discursuri 
parlamentare, vol. I (1871—1876), Bucureşti, Editura Librăriei 
Socec, 1897, p. 55—68. (In legătură cu semnificaţiile politice ale 
acestui proiect, v. pătrunzătoarele consideraţii ale lui Z. Ornea 
din Junimea şi junimismul, Editura Eminescu, Bucureşti, 1978, 
p. 259—263.) 


12 — Nicolae A. Cretulescu (1812—1900), medic si politician 
liberal român. A fost in repetate rînduri ministru, iar între 
1862—1863 şi 1865—1866 prim-ministru. Ulterior se dedică diplo- 
matiei, fiind ministru plenipotenţiar la Roma, Petersburg şi 
Paris. 


13 — George Emanuel Lahovary (1854—1897) om politic, de- 
putat, directorul gazetei L'Indépendance roumaine. A murit ucis 
în duel. 


14 — Era încoronat ţarul Alexandru al lll-lea (1881—1894). 
urmaşul lui Alexandru al 11-lea (855—1881), cel asasinat de ni- 
hllisti într-un atentat cu bombe. 


15 — Acest final de articol s-ar cuveni alăturat cuvintelor 
programatice din prefata ediţiei a IV-a, din 1914 a Vieţii la 
fară : „Firul conducător al acestor cinci lucrări (e vorba, fi- 
reste, de romanele clin ciclul Comăneştenilor — n.n.) apare as- 
tăzi destul de limpede ; voiam să întorc dragostea românilor 
către pămîntul lor din valea Dunării, şi, cu ei, să iau Ardea- 
lul". Semn clar de consecvență şi de organicitate la un scriitor 
prea des văzut sub zodia nestatorniciei. 


570 


ES 


p. 189 CORESPONDENTA LITERARA 
(Bucuresti, apriliu 22) 


R. h, VII, 1753, 1 mai 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Epistola, gen în care Duiliu Zamfirescu va excela (cucerin- 
du-si o glorie după unii mai mare decît aceea adusă de opera 
de ficţiune), îl atrage încă din tinereţe pe autorul Vieţii la fară. 
Sustinutul schimb de scrisori cu Duiliu loanin, cunoscut şi 
publicat tîrziu, e o dovadă concludentă. Contemporanii nu aveau 
do unde să ştia însă de existenţa lui. Cu puţină bunăvoință pu- 
teau totuşi intrezári o vocaţie în chiar această Corespondenţă 
literară, în care scrisoarea devine document psihologic si lite- 
rar. 


1 Vezi nota 11 a articolului Palabras (XV). 


2 — Herbert Spencer (1820—1903), filozof, sociolog, psiholog 
şi pedagog englez, unul dintre teoreticienii evolutionismului. A 
susţinut că ştiinţa nu poate sistematiza decît datele oferite de 
realitatea nemijlocită, esenţa realului fiind de domeniul „in- 
cognoscibilului". A extins principiile evolutionismului din sfera 
biologicului în cea a sociologicului, privind lucrurile dintr-o 
perspectivă mecanicistá si organiciste. Dintre operele sale mai 
importante sint: Principles of Psichology (Principii de psiho- 
logie. 1855), Principles of Biology (Principii de biologie, 1864— 
1867, cartea lui esentialä), Principles of Sociology (Principii de 
sociologie, 1876—1896), Man versus the State (Omul in raport 
cu statul, 1884). Spencer era evocat des în sedintele ,Junimii", 
îndeosebi pentru opiniile lui organiciste. Desi într-o scrisoare 
cátre Maiorescu, din 11/23 octombrie 1893, Zamfirescu elogia 
opera filozofului britanic, ulterior îşi va face loc o atitudine 
mai rezervată. în romanul In război Mihai Comăneşteanu critică 
disprețul spencerian pentru patriotism. Acelaşi criticism apare 
în 1921, în prefata ediţiei a V-a a Vieţii la fară. „Spencer, in 
lucrarea sa Introducere in ştiinţele sociale, pune patriotismul 
printre prejudecăţi. Este o greşeală. Patriotismul nu este nici 
-judecatä», nici «prejudecată», ci pur şi simplu «sentiment»." 


3 — Escufap (Asclepios, în mitologia greacă), fiul lui Apollo. 


Era considerat patronul medicinei. 


57 


4 — Nu am identificat această gazetă. 


5 — Edificiul mentionat se aflä lingá Muzeul de istorie a 
partidului, a miscárii democratice si revolutionare. In curtea 
lui este mormîntul lui Heliade, străjuit din 1913 de un monu- 
ment ridicat din initiativa lui C. Dissescu. 


6 — Personaj neidentificat. S-ar putea sá fie vorba de intre- 
prinzátorul comerciant parizian Binder, preferatul aristocratilor 
francezi si al celor originari din alte tári, care voiau sá-1 ega- 
leze in lux. 


7 — „Şcoala d-lui Kogălniceanu" putea fi chiar ziarul Romá- 
nia liberá, infiintat, asa cum am arátat anterior, de fondatorul 
Daciei literare. însă expresia lui Zamfirescu include si un sens 
figurat, inspirat de capacitatea oratorului Kogálniceanu de a 
gási prompt ráspunsuri la interpelárile furioase ale unor par- 
lamentari ce-l urau pe omul de la 2 mai 1864. 


8 — Madona pe scaun, celebru tablou de Rafaél Sanzio. 


9 — Pavel Dimitrievici Kiseleff (1788—1872), general si diplo- 
mat rus, presedintele plenipotentiar al divanurilor Moldovei si 
Ţării Româneşti (1829—1834) in timpul administraţiei militare 
ruse (1828—1834). A stimulat reorganizarea administrativă a 
principatelor şi a fost inspiratorul Regulamentului organic. Pre- 
ocupat de „înfrumusețarea oraşului” Bucureşti, a dispus siste- 
matizarea străzilor, iar în 1832 trasarea „marii alei" dintre capul 
Podului Mogoşoaiei şi „Drumul Bánesii", care poartă actualmente 
numele de şoseaua Kiseleff. 


P. 1% CORESPONDENŢA LITERARA 


(Bucureşti, mai, în 3) 


R. I., VII, 1759, 8 mai 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Ca si precedenta corespondentá, ne intimpiná aici un epis- 
tolier dispus sá-si descopere ,cutele táinuite" ale sufletului. La 
un scriitor atît supravegheat cum era Duiliu Zamfirescu ase- 
menea pagini sînt rare si se cuvin citite cu interes, pentru cá 
dau o idee mai exactá despre om. 


572 


1 — Golia, mănăstire de o deosebită valoare arhitectonică, 
construită în Iaşi în timpul domniei lui Vasile Lupu, pe locul 
uneia mai vechi ctitorite de Ion Golia (1540). în secolul trecut 
funcţiona în chiliile ei un ospiciu. Actualmente aici se păstrează 
documentele Arhivelor Statului din Moldova. 


2 — Mărcuţa, mănăstire feudală ridicată pe Valea Colentinei. 
Ca şi la Golia, erau internaţi alienatii mintali. 


3 — Titularul de la Finanţe era atunci Constantin Lecca. 


4 — La 1 aprilie 1883, în urma unei remanieri guvernamen- 
tale, Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice, 
condus din 1881 de Nicolae Dabija, se divide în Ministerul Lu- 
crărilor Publice (avîndu-l în frunte pe acelaşi N. Dabija) şi 
Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Domeniilor Statului, al 
cărui titular devine Ion Cîmpineanu. 


5 — Taverna Auerbaeh, circiumă din Lipsea, în care, în fata 
ochilor uimiti ai lui Faust, Mefistofel dă o măsură a puterilor 
lui magice, scotînd vin din lemnul mesei. 


6 _ Versuri din poezia IX, A mademoiselle Fanny de P., pu- 
blicată de Victor Hugo în volumul Les Rayons et les ombres. 


7 — Les Rayons et les ombres (1840), celebru volum de po- 
eme de Victor Hugo. împreună cu Les Voix intérieures (1837) 
fácea parte dintre lecturile preferate ale lui Duiliu Zamfirescu. 
Versurile citate sint din poezia imediat următoare celei men- 
tionate anterior, fiind simplu numerotată X. 


8 — Evidentă scăpare de memorie. în Romeo si Julieta nu 
existá nici un personaj cu acest nume. in traducerea lui Mace- 
donski din 1831, bine cunoscută cronicarului României libere, 
figura insá un cálugár Laurentiu, iar in Hamlet era un Laer- 
tes, fiu al lui Polonius. Din contaminarea acestor nume a rezul- 
tat fictivul Laertiu. 


9 — Hippolyte Taine (1828—1893), filozof, istoric si critic lite- 
rar francez. A încercat să explice opera de artă prin influenţa 
conjugată a rasei, mediului şi timpului. Din suita volumelor 
lui, Zamfirescu aprecia îndeosebi vestita Histoire dz la litté- 
rature anglaise (1863) si nu mai putin renumita Philosophie 


573 


de l'art (1882) din care îşi va extrage argumente pentru mono- 
grafia despre Tolstoi si alocutiunile academice de mai tîrziu. 


10 — Ernest Renan (1823—1892). scriitor, filozof, filolog si is- 
toric al religiilor francez. De pe poziţii rationaliste, a scris Viafa 
lui Isus (1863) lucrare ce constituie primul tom dintr-o Zstorie 
a originilor creştinismului (7 vol.). Renan s-a încercat şi în proza 
memorialistică : Souvenirs d'enfance et de jeunesse (1883). 


11 — Anghel Demetriescu (1847—1903), estetician si critic li- 
terar. Din ,opera" lui rezistă mai ales portretistica de factură 
clasicä. Portretul lui Maiorescu, de pildá, impresioneazá prin 
exactitatea intuitiilor. intr-adevár, caracter ,eminamente socia- 
bil", Maiorescu punea pe primul plan al scárii valorilor ,rela- 
tiile" sociale. 


P. 202 PALABRAS. ANUL II 
(Duminicá, 12 iunie) 


R. 1, VII, 1786, 12 iunie 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Accentele sarcastice ale foiletonistului trădează influenţa 


boemei literare. Intr-o substanţială monografie — Duiliu Zam- 
Gresch (Editura Eminescu, 1980) — apărută, din păcate, după 


moartea autorului, eruditul istoric literar care a fost G. C. Ni- 
colescu distinge cîteva caractere specifice acestor autori foarte 
putin cercetaţi: „Căci toţi aceştia erau mai presus de toate 
ceea ce se cheamă nişte boemi, nişte oameni închinaţți artelor, 
dispuşi să abordeze chiar pe oricare din ele, pentru care rea- 
litätile sociale însă nu rămăseseră străine şi astfel în literatura 
lor, lîngă cele mai variate şi neaşteptate elucubratii, se întîl- 
neşte o tendinţă spre realism şi foarte adesea revoltă în fata 
barierelor sociale. LI Primele bucăţi ale lui Duiliu Zamfirescu 
se resimt în mod firesc de această atmosferă pe care desigur 
începuse să o respire odată ce intrase în cercul de la Litera- 
torul. Se află în ele nenumărate note tipice boemei : verva, iro- 
nia, macabrul, preferinţe pentru paradox si contrast" (op. cit., 
p. 50—51) Nu altele sînt şi notele distinctive ale acestui foi- 
leton. Să reținem din el, ca şi din alte articole sau proze ale 
tinárului Zamfirescu, antiaristocratismul viziunii sociale, ironia 


574 


cu care e examinată „pretinsa noastră nobletá". Don Padil nu 
îşi descoperise încă originea imperială. 

1 — Frédéric Dame (1849—1907), ziarist şi scriitor de origine 
franceză. S-a stabilit în România în 1872, lucrînd initial ca se- 
cretar de redacţie la Românul lui C. A. Rosetti. Gazetar intre- 
pid, a întemeiat în 1877 (împreună cu Caragiale) ghinionista 
foaie Națiunea română, unde a publicat vestea falsă a căderii 
Plevnei, iar în 1882 revista Cimpoiul. Aici a apărut, între 30 
ianuarie — 20 februarie 1883 — în patru numere consecutive — 
libretul românesc al lui Zamfirescu la opera Haiducul Mai tîr- 
ziu, de la Roma, scriitorul-diplomat îi comunica lui Maiorescu 
revolta stîrnită de „romanele pornografice franceze, traduse de 
Cimpoiul" (Scrisoare din Bruxelles, 6/18 iulie 1894). 


2 — Alphonse Karr (1808—1890), scriitor şi ziarist francez, di- 
rector din 1839 al periodicului Le Figaro, fondator al revistei 
satirice Les Guépes (Viespiile, 1839—1849). A fost un pamfletar 
cu vocaţie. Romanele lui trădează un temperament sentimental, 
ascuns sub o armură de umor. Dintre cărţile lui pot fi men- 
tionate : Sous les tilleuls (Sub tei, 1832), Voyage autour de mon 
jardin (Călătorie în junii grădinii mele, 1845) Histoire d'un pion 
(storia unui pion, 1854), Litre de Borel (Cartea lui Borel, 1880), 
ce unde a imprumutat, poate, Duiliu Zamfirescu numele unui 
personaj din In fața vieții). 

3 — Decimus lunius Juvenal (cea. 60—cea. 140) autor de 
Satire in care infiera vicii proprii Romei imperiale. 


4 — Gazeta „foarte serioasă" era, probabil, Timpul, organul 
partidului conservator. Prin procedee autocratice, guvernul Bră- 
tianu şi-a asigurat, în alegerile din aprilie 1883, controlul asu- 
pra Parlamentului. în ciuda împotrivirii furibunde, opoziţia nu 
a izbutit să aducă în Cameră decît 12 deputaţi, dintre care 4 
junimisti. 

5 — Românul era organul liberalilor radicali, prin urmare 
periodicul propice înfierării ipoteticei guvernări conservatoare. 
Deşi lucra el însuşi la o foaie de partid, Zamfirescu intuia bine 
falsitatea luptei de ,principii" a ,rosilor" si ,albilor", privindu-le 
cu ironie disputa. 


6 — Dincă Schileru, negustor bucureştean mereu ironizat în 


periodicele vremii. 


575 


7 — Teoria expusă aici reprezintă un adevărat topos ideologic 
junimist, ilustrat magistral de Eminescu în Epigonii. Dar si 
Maiorescu era de aceeaşi părere. Intr-un discurs rostit în Par- 
lament, în 11 decembrie 1879, el perora patetic: „Mi-e teamă 
că o să lätim cu acest mod şi mai mult în mijlocul tinerimii 
răul, care este deja foarte lätit : scepticismul, lipsa de încredere 
în viitor, lipsa de siguranţă si de consecvență în principiile po- 
litice. Este o deosebire deja foarte tristă între generaţia noas- 
tră, relativ mai tînără şi între cea de la 1848 Consimtim cu 
toții a zice cá este ceva în acei oameni de la '48, este un foc, 
dacă-mi permiteti expresia, candid, care îi face să fie admirati 
de multi dintre noi, este o vigoare juvenilă, cu care merg îna- 
inte, este o bärbätie care la multi din cei mai tineri dintre noi 
le lipseste. Aceasta o márturisim liber" (Discursuri parlamentare, 
vol. II, Bucureşti, Socec, 1897, p. 411). 


8 — La Légende des Siécles (1859, 1877, 1883) capodopera 
poeziei epice hugoliene ce glorificá — dupä chiar párerea autoru- 
lui — conditia umaná, ,imensa miscare de ascensiune spre lu- 


miná" a omenirii. 


9 — Versuri din Oda la statua lui Stefan cel Mare, publicată 
de Alecsandri în numărul din 1 iunie 1883 al Convorbirilor 
literare. 


10 — Jules Michelet (1798—1874), istoric francez de orientare 
liberală si anticlericalá. A scris o Zstorie a Franței in 17 vo- 
lume si o Zszorie a Revoluţiei Franceze în 7 volume. Mare prie- 
ten al românilor, a susţinut în presa franceză cauza revoluției 
paşoptiste din Principatele Române şi lupta pentru unirea aces- 
tora. 


11 — Alexandre Dumas-père (1802—1870). vestitul autor al 
Celor trei muschetari al Contelui de Monte-Cristo, era citit cu 
insistentá de Duiliu Zamfirescu. La anii maturitátii entuziasmul 
său cunoştea însă o notabilă răcire: a avea imaginaţie ca 
Alex. Dumas şi stil ca Flaubert nu e destul pentru a scrie un 
adevărat roman modern, ci pentru aceasta se cere arta de a şti 
să spui lucruri posibile” (Scrisoare către Titu Maiorescu din 
6 octombrie 1890). 


12 — Percy Bysshe Shelley (1792—1822), poet romantic englez. 
Spirit revoluţionar, Shelley s-a pronunţat atît împotriva asupri- 


576 


rii politice, c'A şi a celei sociale. Capodopera lui, drama Prome- 
theus unbound (Prometeu  descătuşat, 1820), slăveşte lupta uma- 
nitätii contra tiraniei. Scriitorul a crezut cu fervoare în me- 
sianismul poetului, în finalitatea socială a liricii, eseul 77e 
Defence of Poelry (Apărarea poeziei, 1821) constituind în această 
privinţă o autentică artă poetică. Mort înecat în golful Spezia, 
Shelley a lăsat neterminat poemul The Triumph of Life (Tri- 
umful vieții). 

Duiliu Zamfirescu a fost un pretuitor al operei sale. O 
primă expresie a acestei admiratii este poezia La mormîntul 
lui Shelley, publicată în Literatură şi artă română, IL 3, ia- 
nuarie 1898. în romanul Lydda referirile la ardentul romantic 
englez sînt numeroase. Dealtfel, chiar sensul demonstraţiei epice 
clin Lydda este identic celui din Triumful vieții. 


13 — ,Stearpa", ,neagrá", ,intunecata", epitete des asociate 
márii in poemele homerice. Spre deosebire de viziunile moderne, 
care tind a face din Odiseu un erou al cunoasterii, un simbol 
al foamei de spatiu, vechii greci rámineau insensibili la chema- 
rea infinitului. Márii inospitaliere, Odiseu îi prefera pămîntul 
insulei sale, „răgazul în bunăstare" propriu locurilor natale. 


P. 207 PALABRAS 
(Duminică, 26 iunie) 


R. 1., VII, 1798, 26 iunie 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


0 nouă exersare a talentului de ,fiziologist", manifestat ini- 
tial in seria de Zipuri şi portrete. E posibil ca lectura gazetelor 
frantuzesti să fi stîrnit spiritul de competiţie al redactorului 


României libere. 


1 — Vezi nota 1 a articolului Artă apărut în R. Z, din 
22 iunie 1882. Pentru o perioadă, relaţiile junimistului Zamfirescu 
cu liberalul Grădişteanu se vor îmbunătăţi simțitor. Cei doi se 
cunoşteau, dealtfel, din timpul colaborării concomitente la Lite- 


ratorul. 


2 — Formula, sustine M. Gafita, ar fi „făcut înconjurul cafe- 
nelei si al lumii politice". în acel moment Grigore Sturdza 
(1821—1931), politician ultraconservator, era supus unui înver- 


577 


sunat atac liberal în problema controversatei Petitii de la Iaşi. 
Reactionarismului sáu opac si categoric i se opunea în chip fi- 
resc radicalul Kogálniceanu. in interventia lui in Parlament pe 
tema învoielilor agricole, Kogălniceanu lovise indirect si în teze 
scumpe lui Gr. Sturdza. 


3 — Marchizul Tscheng, personaj neidentificat. S-ar putea ca 
Duiliu Zamfirescu să aibă în vedere un conducător vietnamez, 
dacă ne gindim că în 1883 Franţa îşi impunea (prin intermediul 
unui puternic corp expediționar) protectoratul asupra Anamu- 
lui si Tonkinului. 


4 — Aluzie la Petitia de la laşi. 


5 — Spitalul Amorului sau Cîntătorul dorului (1850), antolo- 
gie realizată de Anton Pann, cuprinzînd atît poezii de-ale au- 
torului, cît şi poeme populare, neoanacreontice, versuri ale paşop- 
tiştilor care — puse pe muzică — circulau în mediile orăşeneşti. 
Aceste producţii laice eterogene comunicau, prin tonul tînguitor, 
erosul înlăcrimat. 


6 — Diane de Poitiers (1499—1566). favorită a regelui Franţei 
Henric al II-lea, care i-a construit castelul d'Anet si i-a dăruit 
ducatul Valentinois. A fost imortalizată într-o vestită statuie 
de către Jean Goujon. Opera acestuia a rămas ca un model de 
frumuseţe clasică. 


7 — Fanchette Vermont-Ventura, zisă şi Lea (1864—1895), ac- 
tritä afirmatá la Nationalul din Bucureşti. A jucat in Lumea 
ín care ti-e urít de Edouard Pailleron, Medeea si Sapho de 
Grillparzer, Fecioara de la Orléans de Schiller s.a. T. T. Bu- 
rada, constiinciosul autor al Zsftoriei teatrului în Moldova, îi 
consacra aceste entuziaste rînduri : „Doamna Fanchette Ver- 
mont-Ventura era o artistă de talent, care-şi dădea toată silinta 
şi interesul de a interpreta bine cele mai de seamă roluri din 
repertoriul clasic şi, mulţumită acestor calităţi, izbutise să cîş- 
tige un loc de seamă în Teatrul Naţional din Bucureşti”. Căsă- 
torită cu publicistul Grigore Ventura, ea născu în 1885 o fetiţă 
care va deveni faimoasa Maria Ventura, societara Comediei 
Franceze (1919). 


8 — într-adevăr, Haiducul a fost prima operetă românească, 
marcînd, aşadar, începuturile teatrului liric românesc. 


578 


9 — Cum am arătat si anterior, autorul libretului românesc 
a fost Duiliu Zamfirescu. Versiunea lui — publicată în bro- 
şură de editorul Gebauer — impresiona prin perfecta adecvare 


la cerinţele partiturii. Iată, cu titlu de exemplu, o arie a Ma- 
rioarei din actul II: „Steluţa apare pe limpede ceruri / în 
suflet răsună un dulce suspin, / Pe flori şi pe cîmpuri zefirul 
adie, / Aduce armonie de dulce amor. / Cu norul ce fuge aş 
vrea de la mine / Să zboare la tine cuvinte de dor. / Pe aripi 
de aur să zboare spre tine / A mele suspine şi glasu-mi d-a- 
mor". 


P. 22 DIN LUMEA ACEASTA ÎN LUMEA CEALALTĂ 


R. I, VH, 1815, 17 iulie 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Ca şi precedenta, noua ,corespondentá" are valoarea unei 
abile jonglări cu posibilitățile vocabularului. în nu mai mică 
măsură, ea este şi un original ,palimpsest" : sub aparențele fri- 
vole, degajate, palpită drama lăuntrică, se simte accentul (me- 
reu rar la Zamfirescu) al sinceritätii. Ciudat, dar „poza” de ti- 
nerete va fi matematic confirmată peste ani. Lamentatia soli- 
tară, vizibil jucată acum, va suna plin, adevărat, în poezia Fri- 
măvara, publicată în Convorbiri literare, XLVII, 11, noiembrie 
1913. Transcriu un fragment pentru a înlesni cititorului subtila 
dialectică a afectärii şi a sinceritätii : „Că dacă-ai şti ce frig e-n 
lume / Şi cît de singur am rămas; / Cum nu mă înțelege ni- 
meni, / Nici bietul suflet de pripas, / Nici el, care ardea odată / 
Din toată nemurirea lui, / Ai plînge să mă vezi pe drumuri / 
Rămas atît de-a nimănui". lată deci că presimtirea din 1883 
(„prevăd că în viața de mai pe urmă are să-mi fie prea mult 
urit" e dureros confirmată peste exact trei decenii. 


1 — Contele de Camors, erou al romanului Monsieur de Ca- 
mors (1867 de Octave Feuillet. Cartea l-a impresionat vizibil 
pe tînărul Zamfirescu. Urme ale acestei influenţe pot fi detec- 
tate în nuvela Amintiri din vremuri, în romanul 7n fața vieții, 
dar mai ales în Anna (Ceea ce nu se poate), unde se preiau 
masiv scene din romanul francez. (In legătură cu acest aspect, 
v. şi G. C. Nicolescu: Duiliu Zamfirescu, ed. cit., p. 165, 167, 
182—184, 270). Primele pagini ale cărţii lui Feuillet contin tes- 


579 


tamentul personajului, in care acesta îşi justifică prin nlictis 
hotărîrea de a se sinucide. 


2 — Fiul lui Ulise, Telemah, nu s-a oprit în ostrovul nimfei 
Calypso. Cel putin asa ne încredințează Odiseea.  Lamiirescu 
citise însă imaginarele peripeții ale lui Telemah din notoria 
„carte de învățătură” a lui Fénelon: Les Aventures de Télé- 
naque (1699). Cîteva capitole ale acesteia descriu popasul lui 
Telemah în fabulosul ostrov Ogygia, unde locuia Calypso. In 
ciuda subitei pasiuni a fiicei lui Atlas, Telemah rămîne insen- 
sibil, indrágostindu-se in cele din urmá de nimfa Eucharis. Ne- 
avînd o lectură proaspătă, Zamfirescu confundă mereu versiunea 
homerică şi cea datorată lui Fénelon. 


3 — Calypso, nimfă din insula Ogygia, unde ar fi naufragiat 
Ulise. îndrăgostită de erou, l-ar fi reținut zece ani, promitin- 
du-i nemurirea. 


4 — Trimitere la cartea lui Théophile Gautier, Za Comedie 
de la mort (1838). 


5 — Pavia, oraş i n Italia; îm apropierea lui avu lo în 1525 
o bătălie între armata franceză si cea a Habsburgilor, inche- 
iată cu înfrîngerea francezilor si luarea in prizonierat a regelui 
Francise |. 


6 — Passau, oras în Bavaria ; aici s-a semnat, în 2 aug. 1552, 
Pacea de la P, prin care se punea capăt luptelor dintre Mau- 
riciu de Saxonia si Carol Quintul. între prevederi figura liber- 
tatea cultului pentru protestanți. 


1 — hiuzie la Eliza Dănescu, femeie căsătorită, iubită în tai- 
nă de Duiliu Zamfirescu. 


8 — Giovanni Pierluigi la Palestrina te. 1525—1594), compo- 
zitor italian preocupat de muzica corală religioasă şi laică 
(100 mise, peste 60 de oratorii, aproape 600 de motete, 200 de 
madrigaluri s.a.]. Exponent al Contrareformei. 


9 — Domenico Cimarosa (1149—1801), compozitor italian, au- 
tor de opere bufe. Mai cunoscută este Căsătoria secretă. 


10 — Johann Sebastian Bach  (1685—1150]), compozitor şi or- 
ganist german, strálucit reprezentant al nolifoniei. 


11 — Joseph H. Haydn (1132—1809), compozitor austriac. în- 
temeietor al stilului clasic al muzicii instrumentale. E consi- 
derat părintele simfoniei, sonatei, al cvartetului de coarde. 


12 — Sfinta CecUia, martirá romană, sărbătorită la 22 noiem- 


brie. Socotitá protectoarea muzicienilor. 


13 — larăşi aluzie la Eliza Dánescu. Cu o sănătate precară, 


ea s-a stins de ftizie in insula Corfu. 


P. 217 DIN MUNȚI. DE LA BUCUREȘTI LA TÍRGU-OCNEI 


R. ;., VII, 1820, 24 iul. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Trebuie remarcate în aceste note de călătorie nu numai 
stilul dezinvolt, ci si abilitatea cu care reportajul se impleteste 
cu consideraţii politice, sociale, fără a deveni niciodată greoi, 
fastidios. Experienţa de foiletonist, dar si de cronicar politic 
(manifestat măcar o clată pe săptămînă, fără semnătură!) e vi- 
zibilă. Vara lui 1833 era o vară fierbinte ; România trebuia să 
suporte o concertată ofensivă diplomatică a Austro-Ungariei şi 
Germaniei, provocată atit de rezistența indirjitá față de preve- 
derile Conferinței de la Londra, cit si de inflácáratul discurs 
din 5 iunie al senatorului Petre Grădişteanu. Tonul amenintá- 
tor al Habsburgilor avea şi un alt rost: România trebuia con- 
vinsă să accepte încheierea unui tratat de alianţă cu Austro- 
Ungaria. Acesta va fi finalmente semnat la 30 octombrie 1863. 
Atmosfera acestor dure si anevoioase pertractări poate fi între- 
zărită şi din aceste notații reportericesti atit de nevinovate in 
aparenţă. 


1 — Aluzie la Conferința de la Londra, care conferise Aus- 
tro-Ungariei mari puteri (inacceptabile pentru regatul români), 
pe cursul inferior al Dunării. Un insucces diplomatic (parțial) 
pentru noi 1-a constituit prezentarea, la 5 iulie, de către 
D. A. Sturdza, a unei „Note oficiale” a guvernului de la Bucu- 
resti prin care acesta ,dezaproba" discursul lui P. Grädisteanu. 


2 — La 5 iunie 1883, la laşi, s-au desfășurat mari festivități 
ocazionate de dezvelirea statuii lui Stefan cel Mare. La solem- 
nitate au participat rejele Carol |, numeroşi miniştri. La ban- 
chetul organizat la sfîrşit. senatorul Petre Grădişteanu 1-a sa 


581 


lutat patetic pe Carol I, declarind cá vede în el „nu pe regele 


I 


României, ci pe regele românilor", care va ..recăpăta pietrele fl 


pretioase care lipsesc incá de la coroana lui Stefan cel Mare", 
De aici a izbucnit un incident diplomatic intre guvernul román 
si cel austro-ungar, aplanat tîrziu si cu mare greutate (v. in 
aceastá privintá, si Románia si Tripla Aliantá, ed. cit, p. 109— 
112). 


3 — Gravelotte, localitate pe rîul Mosela, teatrul unor sînge- 
roase lupte desfăşurate (între 16 si 18 august 1870) între fran- 
cezi si prusaci si soldate cu înfrîngerea celor dintîi. 


4 — încă un indiciu al apropierii de teze nefondate ce vor 
fi înglobate şi în scheletul ideologic al Vieţii la fară. 


5 — După falimentul fraudulos al consortiului Stroussberg, 
construcţia căii ferate Bucureşti-Roman a fost preluată de grupul 
bancar Bleichroder-Hauseman. Acţiunile acestuia au fost räs- 
cumpărate in 1879 cu prețuri împovărătoare, de statul român. 
Un efect al acestei soluţii a fost conlucrarea inginerilor români 
cu cei străini. 


P. 25 DIN MUNŢI, DE LA BUCUREŞTI LA TÎRGU-OCNEI 


R. I., VII, 1831, 6 aug. 1383, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Duiliu Zamfirescu continuä notele de cälätorie din foileto- 
nul precedent, mutind însă pe nesimţite accentul pe amănuntul 
peisagistic. Vocatia plastică a celui deprins a „desena cu fraze 
si a colora cu vorbe" este si acum incontestabilá. Rezultá ima- 
ginea pitorească, vag sarcasticá, a tîrgului unde nu se întîmplă 
nimic. 


1 — Jean-Jacques Rousseau (1712—1778) romancier si filozof 
francez cu o operá variatá, deschisá unor interpretári contra- 
dictorii. In Emile ou de l'Education (1762), a realizat un ,roman 
al educaţiei” în care preconiza întoarcerea la natură, creşterea 
copiilor la ţară, departe de universul corupt al oraşului. Deşi 
sistemul educaţional propus de Rousseau nu rezistă exigenţelor 
pedagogiei moderne, unele dintre ideile sale au fost imbriti- 
şate de ştiinţa actuală. 


582 


a 
M 


m 
I 


2 — Constantin (Costache) Negri (1812—1876), scriitor si diplo- 
mat a cárui existentá se identificá in buná parte cu lupta pen- 
tru realizarea unor mari idealuri nationale din veacul trecut : 
Unirea şi Independenţa. A scris sporadic poezii (fără a dovedi 
o înzestrare deosebită), nuvele şi schiţe, discursuri, scrisori (ex- 
celente), a tradus, mult şi amestecat, din Byron, Schiller, Ché- 
nier. in 1912, Duiliu Zamfirescu îi va evoca viaţa si opera in 
r.rticolul La monumentul lui Costache Negri, Convorbiri lite- 
rare, XLVI, 7, iulie 1912, p. 721—724. 


3 _ Vezi nota 6 a articolului De las palabras (XII), R. L, 
VI, 1608, 31 octombrie 1882, p. 2—3. 


4 — Notre Dame de Paris (1831), vastá frescá istoricá de Vic- 
tor Hugo, construitá cu mijloacele romancierului romantic atras 
de contraste, excese, melodramatic. 


5 — Reflex biografic. Duiliu Zamfirescu îşi va aduce mereu 
aminte, şi cu evidentă plăcere, de unchiul său, Dumitrache Zam- 
firescu, ins original, celibatar convins, retras de tînăr la moşia 
lui de la Coteşti, după o tinereţe boemă petrecută în Germa- 
nia şi Franţa. Solitarul personaj va fi amintit în 1904, în nu- 
vela Spre Coteşti, si in articolul O piatră în baltă (1909). 


6 — Tratatul de pace de la Paris (18/30 mart. 1856) a fost în- 
cheiat în urma lucrărilor Conferinţei de la Paris şi avea drept 
scop să pună capăt războiului Crimeii. Printre prevederile lui 
figurau : evacuarea Crimeii de către trupele alianţei antitariste, 
remiterea către Turcia a cetăţii Kars, restituirea sudului Ba- 
sarabiei către Moldova, neutralizarea Mării Negre, libertatea 
de navigaţie pe Dunăre şi instituirea a două comisii dunărene — 
una europeană şi alta riverană. Pentru Principatele Române se 
preconiza deplina lor autonomie, garanţia colectivă a puterilor, 
convocarea unor divanuri ad-hoc. 

în anexa Tratatului de la Paris s-a semnat şi un tratat al 
strimtorilor Bosfor si Dardanele, ce va fi amintit de Duiliu 
Zamfirescu in Bosforul şi Dardanelele faţă de interesele romá- 
nesti. 


7 — Alexandru al Il-lea Romanov, tar al Rusiei, încoronat în 
1855, în urma morţii tatălui său Nicolae I. 


8 — Carol-Frederic Diebitsch (1785—1831), feldmaresal tarist, 
autorul planului conform căruia a fost ocupat Parisul în 1814, 


583 


determinînd abdicarea lui Napoleon. In 1828, în timpul războ- 
iului ruso-turc, şi-a condus trupele cu repeziciune pînă in apro- 
pierea Constantinopolului. De aici şi porecla Zabalkanski, adică 
cel ce a trecut Balcanii. Personajul e amintit în 1886 în nuvela 
Noapte bună. 


9 — Camille Bariere (1851—1927), diplomat francez, delegat 
al ţării sale în Comisia Europeană a Dunării. Cariera lui, stră- 
lucită, include posturi la Cairo (consul general din 1883), Stock- 
holm (ministru plenipotenţiar din 1885), Berna (ambasador, 
1894), Roma (1897). In Cetatea eternă a fost arhitectul aderării 
Italiei la Antantă. Din 1926, membru liber al Academiei Fran- 
ceze de ştiinţe morale. într-o scrisoare către contele Wolken- 
stein (delegatul Austro-Ungariei în C.E.D.), propunea o nouă 
formulă de votare în Comisia mixtă care, cu mici modificări, 
a fost adoptată de celelalte mari puteri, ale căror interese erau 
protejate in dauna unor state riverane ca România şi Bulgaria. 
lată un fragment din această scrisoare-proiect : „L'execution du 
présent règlement est placée sous l'autorité d'une Commission 
Mixte du Danube, dans laquelle l'Autriche-Hongrie, La Bul- 
garie, La Roumanie et la Serbie seront chacune représentées 
par un Délégué. La présidence de cette commission appartiendra 
au Délégué d'Autriche-Hongrie. Un membre de la Commission 
Européenne du Danube, délégué pour chaque session par ordre 
alphabétique des Puissances, prendra part aux travaux de la 
Commission Mixte, et jouira pendant cette participation de tous 
les privilèges appartenant a ses autres membres. Quand le 
Délégué d'Autriche-Hongrie sera designé par l'ordre alphabé- 
tique pour prendre part aux travaux d'une session de la Com- 
mission Mixte, le Président disposera de deux voix, si l'Au- 
triche-Hongrie se trouve étre représentée dans les deux com- 
mission par un méme délégué. Il en sera de méme pour la 
Roumanie, quand son Délégué à la Commission Européenne 
sera designé par le roulement alphabétique pour assister aux 
délibérations de la Commission Mixte". 


10 — Henri-Richard-Charles Wellesley, conte de Cowley 
(1804—1884), diplomat englez. 


11 — George William Villiers, conte de Clarendon (1800— 
1870) om politic si diplomat englez, ministru de Externe (din 1852) 
in cabinetele Aberdeen si Palmerston, ín care calitate condu e po- 


584 


litica britanicá in timpul Rázboiului Crimeii. Pentru noi are o 
particulará importantá, deoarece a zádárnicit planul diplomatiei 
franceze de a convinge Austria sá cedeze Venetia, Italiei, pentru 
a primi in compensatie Principatele Románe. 


12 — Alexandre-Florian-Joseph | Colonna Walewski | (1810— 
1868) diplomat francez, fiu natural al lui Napoleon si al contesei 
Walewska. Naturalizat in Franta, se dedicá initial carierei arme- 
lor, pe care o părăseşte pentru literatură, jurnalistică si politică. A 
fost. succesiv, ministru plenipotentiar la Florenta (1848) Neapole 
(1850), ambasador în Spania (1851), Anglia (1851), ministru de Ex- 
terne între 1855—1860. A prezidat Congresul de la Paris. 


13 — Otto Theodor von Manteuffel (1805— ?), om politic pru- 
sac. Din 1850 a fost presedintele Consiliului de Stat al Prusiei si 
ministru al Afacerilor Externe. A scris si un volum de memorii, 
Sub Frédéric Wilhelm al IV-lea, apărut în 1901. 


14 — Maximilian-Frederic-Carol-Franz, conte de Hatzfeld- 
Wildemburg-Schónstein, diplomat si om politic prusac, reprezen- 
tant mai putin cunoscut al unei familii ilustre. 


15 —  Carol-Ferdinand-Buol-Schauenstein |(1797—?), diplomat 
$i om de stat austriac. Din 1852 presedinte al Consiliului de mi- 
nistri si ministru de Externe. 


16 — AZe.rander Hiibner (1811—1892) diplomat si scriitor aus- 
triac, favoritul lui Metternich. A fost timp de 9 ani ambasador 
la Paris. Din 1867 se dedicá cercetárilor istorice si memorialisti- 
cii. Postum, în 1904, i-a apărut volumul Memoriile unui ambasador 
austriac la Paris în timpul celui de-al doilea imperiu. 


17 — Alexei Feodorovici Orlof (1786—1861), print, general si 
om de stat rus. A fost un excelent diplomat care a negociat Tra- 
fatul de la Aărianopole (1829). A strălucit, de asemenea, si pe 
plan militar, in timpul Rázboiului Crimeii. 


18 — Mehemet Emin Aali Pacha (1815—1871) om politic turc 
cu o carierá agitatá. A fost, rînd pe rínd, ministru al Afacerilor 
Externe (1846), presedinte al Consiliului de ministri (1848) mare 
vizir (1852), plenipotentiar la Congresul de la Paris. Intre 1867— 
1868 a incercat sá pacifice Creta. 


19 — Marchizul de Villa Marina, diplomat si politician italian, 
ministru in cabinetul Cavour. 


20 — Aluzie la Conferinta de la Londra din 1883. 


P. 231 DIN MUNTI. BÁILE DE LA SLÁNIC 


R. I; VII, 1848, 28 aug. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Vilegiatura la Slänicul Moldovei e un nevinovat indiciu al 
apetiturilor de gală de mai tîrziu, satisfăcute cu o larghete şi 
promptitudine ce par a denota o compensatie pentru privatiunile 
tineretii. La Slänic, Zamfirescu mai fusese pe cînd avea 18 ani. 
Intr-o scrisoare din 24 iunie 1879 cátre Duiliu Ioanin vorbeste 
despre staţiunea moldavă cu siguranţa cunoscátorului. Trei săptă- 
mini mai tîrziu, îi dă aceluiaşi prieten îndrumări competente, co- 
municate grav : „Este adevărat că la început pînă să faci cîteva 
cunoştinţe, pînă să te deprinzi cu locu, cu aeru, ţi-e urit de 
moarte. îndată însă ce te vei deda cu noua-ti viaţă, o să vezi ce 
mult o să-ţi placă. Asa am pätit şi eu." în anul următor, dintr-o 
epistolă către Duiliu Ioanin răzbate regretul de a nu fi putut 
merge încă o dată în aceste pitoreşti locuri : „îmi spui că mă 
aştepţi la Slănic. Dacă ar fi numai dorința mea care ar fi de 
ascultat, înţelegi că as fi fost de mult cu voi." A merge la Slănic 
însemna, aşadar, pentru tînărul Zamfirescu un indiciu de respec- 
tabilitate. Neputînd să se ducă, se revanşează în planul imagi- 
narului. Acţiunea schiţei Către Natalia Nina (Literatorul, Y, 20 si 
21 din 15 iun. şi 13 iul. 1880) e plasată în aceeaşi localitate de 
pe valea Trotuşului. Descrierile de acolo seamănă izbitor cu im- 
presiile din acest reportaj monden. 


1 — Articolul 7 al Constituţiei din 1866 impunea restricţii se- 
vere în privinţa împămîntenirii străinilor. Modificarea lui a fost 
cerută pe ton imperativ de către marile puteri participante la 
Congresul de la Berlin (1878), urmărindu-se nu atît latura mo- 
rală, umanitaristă a chestiunii, cît aspecte practice, strîns legate 
de înfeudarea economică a tînărului stat independent. 


2 — Carol Davila (1832-1884), medic român de origine fran- 


ceză, ctitor al serviciului sanitar militar şi al învăţămîntului me- 
dical. 


586 


3 — Aluzie glumeaţă la revistele efemere ale lui Gr. H. Gran- 
dea. Aşa cum am arătat într-o notă anterioară, n-au existat decît 
două serii ale Războiului. Activul poligraf era însă oricînd gata 
să înfiinţeze o nouă gazetă. 


P. 236 DIN MUNȚI. SILUETE DE LA SLÁNIC 


R. 1., VII, 1854, 4 sept. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Spiritualele copii de pe naturá confirmá o mai veche vocatie 
manifestată initial în seria de Tipuri si portrete. De reţinut 


naturaletea limbajului, acuitatea cu care sînt auzite replicile 
personajelor. 


1 — Osman Nuri Paşa, supranumit MI Ghazi (1837—1900), ge- 
neral turc, participant la Războiul Crimeii. A înăbuşit răscoala 
din Creta (1866—1869), distingîndu-se, în 1876, si în războiul îm- 
potriva Serbiei. A comandat cu vitejie şi competenţă trupele 
turceşti care apărau Plevna. După încheierea păcii a fost însăr- 
cinat de sultanul Abdul Hamid să reorganizeze armata otomană. 
Ministru de Război pînă în 1885. în războiul cu Grecia din 1897 
a fost comandantul suprem al armatei turceşti. 


2 — Don Juan (1787), operă în 2 acte al cărei libret e semnat 
de Lorenzo da Ponte, iar muzica de Mozart. 


3 — Vezi şi nota 17 a articolului Palabras (XV). 


4 — Francesca da Rimini, personaj din Divina Comedie (In- 
fernul, Cintul V, 73—142). Căsătorită cu Gianciotto Malatesta, 
Francesca s-a îndrăgostit de cumnatul său, Paolo. Surprinşi de 
Gianciotto, au fost ucişi de acesta. 


5 — Gianciotto Malatesta, soţul Francescăi. Avea o înfăţişare 
dizgratioasä. 


6 _ Philippe IV le Bel (1268—1314), rege al Frantei (1285— 
1314). A promovat o politică de independenţă faţă de papalitate 
(printr-o demonstraţie de forţă a mutat sediul papilor la Avig- 
non), a negat puterea temporală a bisericii şi a înfruntat cu 
succes pe feudali. Suveran modern, a favorizat dezvoltarea in- 
stitutiilor administrative şi juridice. Avea o desăvîrşită pres- 
tantá fizică. 


587 


7 — Lovelace, personaj din romanul epistolar Clarissa, or the 
History of a Young Lady (Clarissa, sau povestea unei domnisoare, 
1747—1748) al scriitorului englez Samuel Riahardson (1689—1761). 
întrupa tipul seducătorului fără scrupule. 


P. 22 PALABRAS 


(Duminicá, 18 septemvrie) 


R. I., VII, 1864, 18 sept. 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil, 


E unul din puţinele foiletoane în care Duiliu Zamfirescu 
renunţă la masca mondenă pentru a se consacra unei analize 
aplicate a situaţiei teatrului românesc. Cele cîteva accente pam- 
fletare nu diminuează credibilitatea afirmațiilor sale. intr-ade- 
văr, Naţionalul bucureştean (nu mai putin însă şi scena româ- 
nească) resimțea efectele unei crize profunde. Cauzele ei erau 
numeroase şi se înşiruiau într-o complicată relaţie de reciprocă 
determinare. Spectatorii nu veneau la spectacol în numărul vi- 
sat de actori, iar cei atraşi totuşi trăiau o adevărată dramă a 
aşteptării contrariate. In primul rînd, repertoriul era deficitar. 
Urmărindu-se „succesul de casă” se montau piese minore, dra- 
molete frivole. La 17 februarie 1883, V. A. Urechiă (altminteri 
om de gust, în ciuda enormitätilor vînate de Maiorescu) socotea 
că repertoriul e ,detestabil", „aproape fără exceptiune". Plecarea 
unor mari actori (Gr. Manolescu este unul dintre aceştia) a mic- 
şorat de asemenea interesul publicului. în fine, se ridicau şi pro- 
bleme de salubritate : sala era rău încălzită, gunoiul se adunase 
în mormane inestetice şi nesănătoase. Semnalul lui Don Padil 
era, aşadar, avertismentul unui cronicar experimentat, dar şi al 
unui om de bun-simt dezamăgit de inertie. 


1 — Ivancici, iredentist bulgar care a acţionat în Dobrogea. 


2 — Groza, erou al baladei eponime publicate de Alecsandri 
în Calendar pentru poporul românesc pe anul 1848. 


3 — I. D. Ionescu (1844—1900), actor descoperit de Fani Tar- 
dini-Vládicescu si format apoi de Iorgu Caragiale şi Matei Millo. 
Interpreta de obicei şansonete, cuplete, vodeviluri în sălile „Da- 
cia", ,Bossel", ,Union" (unde captiva un public de Ziţe roman- 
tioase). A jucat si peste hotare, la Budapesta, Viena si Paris. 


588 


bt EE mcm mcm 


rl 


4 — Giacinta Pezzana-Gualtieri (1841—1919), ilustră tragedianá 
italiană, adeptă a stilului de interpretare realist. A jucat roluri 
din piese ca Thérèse Raquin, Dama cu camelii, Maria Stuart 
(Schiller), Gabriel Borkmann, Maria Antoaneta (P. Giacometti) 
sa. în 1875 şi 1881 a jucat şi la Bucureşti, bucurîndu-se de un 
extraordinar aflux de public. 


5 — Prevost, tenor francez. Neidentificat. V. şi articolul Pa- 
labras. Duminică 13 noiembrie. 


6 — Mey, mezzosoprană italiană. V. si Palabras. Duminică 13 
noiembrie. 
7 — Sparapani, bariton italian care se bucura de succes în 


epocă. într-o cronică din 13 noiembrie 1883 Zamfirescu consideră 
interpretarea iui „superbă”. 


8 — Silvia Montalba, primadonă spaniolă, a doua mare iubire 
a tînărului Zamfirescu. Adusă la Bucureşti de impresarul Fran- 
chetii, într-o tentativă de a compensa reţeta subţire obţinută de 
predecesoarea sa, Adalgisa Gabbi. Vocea „plină şi modulată cu 
dibäcie" (v. şi foiletonul Palabras din 13 noiembrie 1883), pres- 
tanta fizică, toaletele luxoase l-au impresionat pe Duiliu Zam- 
firescu. Frumuseţea virilă a tînărului cronicar n-a rămas neob- 
servată de excelenta actriţă, care l-a invitat la un supeu în doi, 
in apartamentul ei de la Hotelul ,Broft", propunîndu-i s-o în- 

soteascá în turnee ca partener sentimental, lucru pe care tînărul 
l-ar fi refuzat. Cauza despărțirii lor rămîne sub pecetea tainei, 
oricum ei au corespondat şi după plecarea — la începutul lui 
decembrie — a primadonei, scrisorile lui Zamfirescu (păstrate 
în ciornă) avînd un ciudat aer de exaltare şi idealism. Necon- 
solat, cronicarul României libere, o evocă în articolul Pa/abras 
(R. I., VII, 1927, 4 decembrie 1883, p. 2), cu o notă de participare 
afectivă abil ascunsă în relatarea voit impersonală : „Izbînda cea 
mare ce o are d-ra Theodorini nu ne míngiie decît pe jumătate 
de întristarea ce ne-o lasă plecarea d-rei Montalba. 

Netăgăduit, Montalba era o artistă cu totul superioară. Dacă 
clima ţării noastre nu a priit vocii sale, astfel că nu am putut 
să o auzim decît în Aida, stăpînă cu totul pe organul său, peste 
tot am avut ocazia să admirăm acea superbă dispozitiune dra- 
matică, care era atît de complet înfăţişată sub trăsăturile şi 
chipul sclavei etiopiene. 


589 


Ce bizară coincidenţă : Theodorini, româncă, cîntă la Madrid, 
Montalba, spaniolă, cîntă la Bucureşti ! Una e slăvită şi fericită, 
cealaltă pleacă respectată, dar nenorocită... Sunt unele alcătuiri 
ale destinului, de asemenea natură, care te lasă înmărmurit de 
nedreptate." 


9 — Théâtre de l'Opéra, monument construit la Paris, între 
1862—1874, de cátre arhitectul Charles Garnier. 


10 — Gabrielle Krauss (1842—1906), sopraná austriacá. A de- 
butat la Opera din Viena în 1859, in Wilhelm Tell. Consacrarea i-a 
adus-o însă — în 1867 — prezenţa în JI Trovatore pe scena vesti- 
tului Théâtre des Italiens. Au urmat turnee triumfale în Italia 
şi Rusia. Cu un recital al ei a fost inaugurată în 1875 noua clă- 
dire a Operei din Paris. S-a stabilit aici ca soprană principală. 


11 — Le Tribut de Zamora (1881) operă de Gounod. 


12 — Pharsalos, localitate in Grecia antică. Aici l-a înfrînt 
Cezar pe Pompei (48 î.e.n.). 


13 — Opinie absolut nedreaptá, al cárei radicalism se explicá 
prin exclusivismul tineretii. Sá nu uitám cá era epoca lui Emi- 
nescu, Maiorescu, Caragiale, Macedonski, Slavici, cá Alecsandri 
isi regásise verva dramaticá. Dar Zamfirescu are cel putin me- 
ritul consecventei. în romanul In fata vieții, concluzia foiletonis- 
tului apare din nou, încorporată de astă dată în discursul epic: 
„In domeniul literaturei, nimic. Cîte un volum de versurele sau 
de novelete, productiuni sporadice ale unei generaţii dihăinate. 
Un cerc literar, mai mult sau mai puţin hrănit, la eminentul cri- 
tic al timpului, d-nu X... şi pentru cogemite capitala ţării nici 
o revistă literară serioasă." 


14 — Revista proiectată de P. Grădişteanu nu a mai apărut. 


15 — Dumitru C.  Ollănescu-Ascanio (1848—1908), scriitor şi 
traducător, prieten apropiat al lui Zamfirescu. S-a încercat, ono- 
rabil, în nuvelă (Fara spînzuratului), roman (Fecior de bani gata), 
poezie şi dramaturgie (Pe malul gîfrlei, Pribeagul, Fanny), critică 
dramatică (este şi autorul utilului studiu Teatrul la români) şi 
literară, în care calitate l-a acuzat pe Zamfirescu de plagiat 
după Jean Bourdeau. Trecînd peste acest incident de tinerețe, 
petrecut în 1884. cei doi au devenit prieteni statornici. Locul lui 


590 


Ollănescu la Academie a fost ocupat în 1909 de Duiliu Zamfi- 
rescu. 


16 — V. nota 3 a articolului „Poezii” de Al. A. Macedonski. 


17  ciru Oeconomu (1848—1910), scriitor polivalent, simultan 
tentat de poezie, roman ; Răzbunarea lui Anastase, Fiica lui 
Sejan, Din Rucăr. Ca romancier îl fascina genul istoric, reali- 
zînd compoziţii erudite, fastuoase, dar lipsite de nerv epic. 


p. 247 PALABRAS 


(Duminecă, 2 octomvrie) 


R. I, VII, 1876, 2 oct. 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Pastel autumnal, ale cárui dominante sint o blîndä dezabu- 
zare si o ironie bonomă. Tonul acesta e cu deosebire rar în foi- 
letonistica lui Don Padil, care ţine îndeobşte să-şi onoreze nu- 
mele iberic, trecînd cu nonşalanţă spre stările extreme: me- 
lancolia clamoroasă şi sarcasmul negru, vindicativ. 


1 — Gemma Cuniberti (1872—1940), actriţă italiană. Născută 
într-o familie de actori (tatăl său, Teodor Cuniberti, este condu- 
cătorul trupei italiene care colindă în 1883 oraşele româneşti), 
ea a debutat la 6 ani pe scena unui celebru teatru din Milano, 
stîrnind uimirea şi admiraţia publicului. Autori dramatici cu- 
noscuti au scris comedii special pentru acest copil-minune. La 
10 ani era deja consacrată. Curînd îşi întrerupse cariera precoce 
pentru a studia Literele. Se reîntoarce la teatru ca autoare de 
piese în dialect piemontez. 


2 — Alexandre Gatineau (1816—1883), actor şi regizor român 
de origine franceză. înainte de a fi directorul de scenă al Natio- 
nalului bucureştean, a jucat, din 1846, la Iaşi in Clarisse Harlowe, 
dramă cu cîntece, în 3 acte, de Clairville si Guillard, La Bossue, 
vodevil de Bayard si Dumanoir ; din 1853 e codirector (aläturi 
de Petru Sterian) al Nationalului iesean. In 1860 s-a transferat, 
ca regizor, la Bucureşti. in Gazera de Moldavia, 12, 9 febr. 1856, 
se scrie despre el in aceşti termeni măgulitori si exacti : ,,D-I Ga- 
tineau, regizor al teatrului román, si carile, desi este frantez, 
insá prin toate acestea ce face pentru teatru, prin silinta ce-si dá 
a contribui la formarea actorilor români si a face nimerită pu- 


591 


nere în scenă a pieselor, ne mărturiseşte cá iubeşte teatrul nos- 
tru, ca cel mai bun şi mai înfocat român şi că, prin inimă, faptă 
şi purtarea sa, e tot al publicului român”. A fost distins cu 
înalte ordine româneşti. 


3 — Bismarck era pentru Zamfirescu un obiect de constantă 
antipatie. V. si nota 5 a articolului De las palabras, R. !.. VI, 
1534. 1 august 1882. 


4 — Alfons al XII-lea (1857—1885), rege al Spaniei între 1874 
1885. 


La Joie de vivre, roman social de Zola. A apărut în 1884. 


6 — Teatrul ,Orfeu" se afla pe strada Ştirbei-Vodă. Era o clá- 
dire insalubră, construită din lemn şi paiantă. 


7 — Grădina „Jignita” teatru improvizat, unde dădeau specta- 
cole, din 1877, Avram Goldfaden şi actorii săi, Zeilig Mogulescu, 
Moise Zilberman, Simche Dimann, Lascăr Zuckermann, Sofia 
Carp ş.a. 


p. 252 PALABRAS 


R. I, VII, 1888, 16 oct. 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Foarte util acest text pentru mai buna întelegere a ideolo- 
giei literare a lui Duiliu Zamfirescu. Optiunile lui antinaturaliste 
sînt identificate de obicei în corespondenta cu Maiorescu sau în 
articolele si comunicárile maturitätii. lată însă că şi un articol 
din primii ani ai carierei literare prezintă un scriitor ale cărui 
preferinţe, adeziuni şi aversiuni sînt suficient de clar cristalizate. 
Elogierea lui Nicoleanu este, la rîndu-i, semnificativă. Entuzias- 
mul pentru ,neofitul de geniu”, stins în împrejurări atît de dra- 
matice, indică mai mult decît un interes de ordin afectiv. El cla- 
rifică, în fond, o chestiune de apartenenţă, facilitează aflarea iz- 
voarelor prime ale poeziei zamifiresciene. lar acestea sînt nu- 
mite cu siguranţă de eruditul istoric literar care a fost G. C. Ni- 
colescu : „Duiliu Zamfirescu, ca poet, nu descinde din linia 
Alecsandri-Eminescu, ci din aceea lăturalnică, dar mai umblată 
şi mai gustată de public, a poeziei mijlocii româneşti din preajma 
anilor 1870—1880, unde sînt de aflat, în orice caz cu cea mai 


592 


mare parte a liricii lor, Bolintineanu, Nicoleanu, Grandea, M. Zam- 
firescu, Baronzi, Macedonski, Scrob, Stoenescu, Mircea Demetri- 
ade si atîtia alţii mai neînsemnati încă” (Duiliu Zamfirescu, ed. 
cit., p. 360). 


1 — Nicolae Nicoleanu (1835—1871), poet romantic minor. Ele- 
giacá, sentimentalá, conventional-retoricá, lirica lui oferá portre- 
tul-robot al sensibilităţii medii a epocii. Curios, junimistii îl 
apreciau, citind si recitind din poemele lui in cursul sedintelor 
de cenaclu. Cum volumul Poezii din 1865 devenise, probabil, o 
raritate, versurile lui dáinuiau mai mult prin intermediul me- 
morizárii decît al lecturii. 


2 — Grădina „Raşca” se afla pe strada Edgar Quinet, in apro- 
piere de intersectia cu strada Academiei. 


3 — Zamfirescu cita din memorie. Fragmentul din poezia O 
victimă avea în volum următoarea înfăţişare : „Albă cu ochi 
negri şi dulce ca o fea / Un cap blondin de înger, pe umeri de 
femeie, / Atît era de pală ş-atît de gînditoare, / Cît s-ar fi zis o 
umbră, streină, călătoare, / Sau geniu ce se lasă din ceriuri pe 
pămînt / Si merge să jelească virtutea p-un mormînt. / La gît 
purta o cruce, simbol de sărăcie, / Şi-n inimă durerea, eterna 
bogăţie / Acelor ce pe lume se zic dezmosteniti !" 


4 — Alexandru Z. Sihleanu (1834—1857), romantic de factură 
byronianá. Poemele din Armonii intime (1857), energice, limpezi, 
i-au adus pretuirea eminescianá din Epigonii. 


5  Neculai Schelitti (1837—1872), poet si „oficer"”, autorul 
unor versuri melodramatice, madrigalesti. A tradus, fluent, din 
Goethe, Lamartine, Schiller, Heine, Uhland. 


6 — Diatribá foarte in gustul „Junimii” si în special al lui 
Maiorescu. Nu intimplátor acesta este imediat citat. 


7 — V. studiul Asupra poeziei noastre populare, apărut sub 
titlul „Poezii populare române” adunate de d. Vasile Alecsandri 
în Convorbiri literare, I, 22, 15 ianuarie 1868, p. 301—308. 


8 — Nana (1880), roman de Zola a cărui eroină era o prosti- 
tuată de lux. Apariţia lui a provocat în Franţa un adevărat scan- 
dal. Nu am aflat autorii „începutului de traducere" semnalat de 


593 


Zamfirescu. Nu este exclus ca acestia sä facä parte din cercul 
Contemporanului, revistá in care s-au publicat prin 1882 nume- 
roase tálmáciri din Zola. 


9 — Pierre Véron (1883—?), literat si jurnalist francez. A co- 
laborat la Revue de Paris, Monde illustré, Petit Joural, L'Ave- 
nir national, Charivari. A publicat umoristice, fanteziste, pre- 
cum : Paris s'amuse (1861), Romar de la femme à barbe (1863) s.a. 


10 — într-adevăr, la Nationalul bucureştean se înregistra în 
toamna lui 1883 un incontestabil reviriment. La 1 octombrie avu- 
sese loc premiera dramei Fata de la Cozia de luliu L Rosea, 
piesá premiatá la concursul de dramaturgie initiat in 1882 Ur- 
mätorul spectacol a fost Angelo, tiranul Padovei de Victor Hugo, 
cu un Nottara in formá de zile mari. in 23 octombrie s-a reluat, 
după patru ani de absenţă din repertoriu, O noapte furtunoasă. 


P. 257 PALABRAS 


(Duminicá, 23 octomvrie) 


fi. Z, VII, 1894, 23 oct. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


O nouá filipicá impotriva ,naturalismului obscen". E inte- 
resant cum Zamfirescu respinge în principiu literatura unui Zola 
sau a unui Maupassant, însuşindu-şi în practică multe dintre 
procedeele lor. N-ar trebui neglijate nici consideratiile (involun- 
tar sociologice) asupra gustului lecturii în rîndul femeilor. Re- 
ceptivitatea acestora faţă de literatură l-a preocupat statornic pe 
autorul Vieţii la fară. în prefata volumului de Novele (1888) el 
perora astfel ` ,..sá luăm bunăoară pe Dadiana din Subprefectul 
în viaţa reală această ființă aleasă — căci pentru mine arta stă 
tocmai în alegerea adevărului (în introducerea la Pierre et Jean, 
Maupassant spunea acelaşi lucru: «Faire vrai consiste donc à 
donner l'illusion complète du vrai, suivant la logique ordinaire 
des faits, et non à les transcrire serviliment dans le pêle-mêle 
de leur succession» — n.n.) — vorbeste, in generalitatea cazurilor 
mai numai frantuzeste, si chiar cind o vorbi románeste, vorbeste 
o limbá asa de pestritá, incit, literariceste, ea e neexistentá. Tre- 
buie sá o dai astfel ? sau trebuie sá nu te ocupi de felul acesta 
de femei, foarte fine si foarte interesante — ci să aştepţi pînă 
ce timpul şi o cultură mai întinsă le va impune limba lor ?". 


594 


Acest prozator, mereu elogiat pentru finetea psihologiilor femi- 
nine, se exersa conştient în respectiva direcţie. Mai tîrziu, în 
1911, dedica romanul Anna, „femeilor delicate", „sufletului colec- 
tiv" al acestora, descifrat în ipostaze individuale totuşi. 


1 — Mariano Padilla y Ramos (1842—1906), bariton spaniol. A 
debutat în 1861 la Scala din Milano, efectuînd ulterior numeroase 
turnee în Franţa, Rusia, Italia, România, Mexic, Austria, Anglia. 
Căsătorit cu Désirée Artôt. 


2 — Desiree Artôt (1835—1907), mezzosoprană franceză, inter- 
preta preferată a lui G. Meyerbeer. A cîntat pe scene celebre 
din Italia, Rusia, Germania, Anglia, Danemarca. 


3 — August Emil Daniel Victor Wilhelmy (1845—1908), violo- 


nist si compozitor german. 


4 — Alfred Griinfeld (1852—1924) pianist concertist si profe- 
sor de pian, compozitor. A scris opere, operete, piese pentru 
pian. A fost pianistul curtii imperiale germane. 


5 — Turneul lui Rubinstein la Bucuresti nu a mai avut loc 
tocmai din cauza pretentiilor financiare exagerate ale marelui 
pianist. 


6 — Arsène Arnaud, zis Jules Claretie (1840—1913), romancier, 
dramaturg si publicist francez. A scris si volume de memorialis- 
ticá din care se poate desprinde o imagine complexă a vieţii pa- 
riziene din epocă. Operele lui sînt: Une drôlesse (1862), Les 
Contemporaines oubliés (1864), Petrus Borel (1865), Monsieur le 
Ministre (1883), La vie à Paris (1881—1887, 1896—1914). 


7 — Louis Marie Julien Viaud, zis Pierre Loti (1850—1923), ro- 
mancier si poet francez, ofiter de marinä, scriitor in vogá spre 
finele veacului trecut. Cu puternice elemente autobiografice, ro- 
manele lui se disting prin senzualitate si exotism, ca si printr-o 
cazuisticä superficială. Primit la Academie în 1891, este autorul 
unei opere fără posteritate. Mai cunoscute sînt: Le Mariage de 
Loti (1882) Mon Frére Ives (1883), Pécheur d'Islande (1886), Ma- 
dame  Chrysantéme (1887 ; a fost un best-seller al epocii, din 
care s-a inspirat Puccini pentru partitura la Madame Butterfly), 
Une exilée (1893), Ramuntcho (1897). 

Cu luciditatea care îl caracterizează adesea, Duiliu Zamfi- 
rescu sesizează artificiozitatea acestei opere romaneşti, fragilitatea 


595 


psihologiilor : „Un caz, un lucru care s-a întîmplat, dar nu se 
poate întîmpla. Şi atît cît iei parte cu autorul la desfăşurarea lui 
te miri si îl urmăreşti, dar după ce ai închis cartea nu-ţi ră- 
mâne absolut nici o impresie din realitatea vieţii. Asa este pen- 
tru mine Pierre Loti" (Duiliu Zamfirescu si Titu Maiorescu ín 
scrisori (1884—1913), ed. cit., p. 53). Intr-o fermecătoare pagină 
de jurnal — inclusă în secţiunea Manuscrise — romancierul Co- 
măneştenilor va evoca cu umor polemica avută cu regina Elisa- 
beta în privința lui Pierre Loti. Acesta fusese de două ori in- 
vitatul reginei (la Sinaia), în octombrie 1887 şi aprilie 1890. 


P. 263 NEBUNII 


R.I., VII, 1899, 30 oct. 1883, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Douá sînt motivele datoritá cárora acest foileton, altminteri 
fad, meritá un plus de interes. E vorba, ín primul rînd, de cele 
trei poeme publicate în cuprinsul lui si nereluate de autor în 
vreun volum. Ele imbogátesc, asadar, imaginea poetului Duiliu 
Zamfirescu, iluminind o nuantä boemä derivatä îndeosebi din 
Gautier. Pe de altá parte, putem desprinde de aici evolutia spi- 
ritului de autoexigentá al autorului. Se pare cá totusi el pástra 
pieselor lirice de aici o brumá de simpatie din moment ce In 
ideal va fi reprodusă în „numărul literar” al României libere 
din octombrie 1884. Ulterior însä poetul intuieste cu mai multá 
claritate precaritatea lor artisticá. Al doilea motiv tine de o 
caracteristică structurală a creaţiei zamfiresciene. Refugiul in 
imaginaţie, în ,lumea-nchipuitá", apare de timpuriu in opera 
acestui scriitor mereu subsumat unui realism canonic, aproape 
fotografic, dacá neglijám scoriile semänätoriste. In realitate, una 
din dimensiunile esenţiale ale creaţiei lui este idealismul. Peste 
ani, Matei Damian va crede, simptomatic, că „noi nu sîntem de- 
plin fericiţi decît numai în iluzia fericirii noastre”. Ghiar în de- 
mersurile lui erotice protagonistul ignoră instinctiv, fenomenalul. 
In trăsură, în plină conversaţie galantă cu Saşa, eroul se adre- 
sează imaginii idealizate, „din mintea lui”, a femeii, nu fiinţei 
de lîngă sine, care, fire practică, cu instinctul sănătos al sexului, 
se aşteaptă la demersul erotic al bărbatului, nu la metafizică. 
In război, Anna, Lydda sînt, la rîndu-le, romane populate de 
personaje de acelaşi tip. 


596 


1 — Darul inimei este o adaptare după poemul lui Théophile 
Gautier, Diamant du coeur, apărut în Emaux et Camées. Tradu- 
cîndu-l liber, Zamfirescu simplifică mult. Iată originalul in ex- 
tenso : „Tout amoreux, de sa maîtresse, / Sur son coeur ou dans 
son tiroir, / Posstde un gage qu' il caresse / Aux jours de regret 
ou d'espoir. // L'un d'une chevelure noire, / Par un sourire en- 
couragé, / A pris une bouche que moire / Un reflet bleu d' aile 
de glai. // L'autre a, sur un cou blanc qui ploie, / Coupé par 
derriére un flacon / Retors et fin comme la soie / Que l'on dévide 
du cocon. // Un troisième, au fond d'une boîte / Reliquaire du 
souvenir / Cache un gant blanc de forme étroite, / Où nulle main 
ne peut-tenir // Cet autre, pour s'en faire un charme, / Dans un 
sachet, d'un chiffre orné, / Coud des violettes de Parme, / Frais 
cadeau qu'oü reprend fané // Celui-ci baise la pantoufle / Que 
Cendrillon perdit un soir, / Et celui-ci conserve un soufle / Dans 
la barbe d'un masque noir. // Moi, je n'ai ni bouche lustrée, / Ni 
gant, ni bouquet, ni soulier, / Mais je garde, empreinte adorée, / 
Une larme sur un papier. // Pur rosée, unique goutte, / D'un ciel 
d'azur tombée un jour, / Joyau sans prix, perle dissout / Dans 
la coupe de mon amour // Et, pour moi, cet obscure tache / Re- 
luit comme un écrin d'Ophyr, / Et du velin bleu se détache, / 
Diamant éclos d'un saphir. // Cette larme, qui fait ma joie, / 
Coula, trésor inespéré, / Sur un de mes vers qu' elle noie, / 
D'un oeil qui n'a jamais pleuré !" Dealtfel, tot un ecou din Gau- 
tier rásuná si în poezia In ideal, lesne raportabilá la o altă 
piesă din Emaux et Camées : La nue. Reproduc aici finalul aces- 
teia : „A l'Idéal ouvre ton ame ; / Mets dans ton coeur beaucoup 
de ciel / Aime une nue, aime une femme, / Mais aime ! — C est 
l'essentiel !" 


2 — Pedro Antonio de Alarcón y Ariza (1833—1891) scri- 
itor spaniol, autor de poeme, romane satirice, note de cálátorie. 
Capodopera sa, nuvela picarescă 7ricornul (1874), i-a inspirat lui 
Manuel de Falia un celebru balet-pantomimă. Proza lui Alar- 
cOn îl delecta şi pe Maiorescu, care traduse o nuvelă în 1882. 


3 — Izbucnirile atee sînt frecvente în poezia şi corespondenţa 
tînărului Zamfirescu. O diatribă împotriva divinității e fluent 
încorporată în poemul Juan. într-o scrisoare din 16 august 1880 
către Duiliu Ioanin întîlnim si o tentativă doctrinară: „Asupra 
credințelor tale religioase iată ce gîndesc eu: un Dumnezeu care 


597 


nu poate sá fie perfect nici inaintea creatiunilor sale nu mai este 
un Dumnezeu. Dumnezeu sufere ! sufere de cea mai mare boalá 
a omenirii, sufere de egoism ! Deci el nu mai este pentru noi 
acea vagá conceptiune, mare ca si nemárginirea, eterná ca si uni- 
versul, sublimă prin însăşi depărtarea sa de noi; LI Este 
un Dumnezeu sfirsit, supus la aceleasi legi dureroase ca si ome- 
nirea, este o ființă neperfectă. Tu vrei să crezi că Dumnezeu a 
făcut pe om după chipul şi asemănarea sa ; eu cred tocmai dim- 
potrivă, că omul a făcut pe Dumnezeu după asemănarea şi chi- 
pul său, deci l-a făcut imperfect, precum însuşi este. 

Cu religiunea mea, mi se pare că poţi mai lesne şi mai bine 
să-ţi explici şi pe om şi puterea creatoare... Sper să te fac ateu”. 
In continuare se încerca o explicaţie darwinistă asupra originii 
si dezvoltării vieţii. 


P. 267 PALABRAS 
(Duminicá, 13 noiemvrie) 


R. I, VII, 1910, 13 nov. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Dupá un moment de satietate publicisticá, provocatá proba- 
bil de convingerea cá tot ce scrie i se va tipări, cronicarul Ro- 
mâniei libere îşi regăseşte verva. Mozaicul cultural-artistic din 
acest foileton cu nerv e un test de aptitudini gazetäresti, dar, 
nu mai putin, o dovadá de curiozitate intelectualá, de mobilitate 
a spiritului. Citeva pagini ii sint de ajuns autorului pentru a se 
manifesta ca exigent cronicar muzical, ca observator social si 
pictor de moravuri, ca foiletonist si om de lume. Patru ani de 
jurnalistică ii fuseseră suficienţi pentru a învăţa dificilul meste- 
sug al insinuárii, al alternárii afirmatiei directe, explicite, cu 
subtextul insidios. 


1 — De Santis, tenor italian. Neidentificat. 


2 — Fiul nopții, piesă de dramaturgul francez Victor Séjour 
(1821—1874). Se bucura de efect la publicul epocii, cáci o intil- 
nim inclusă si in Programa Teatrului român din laşi pentru sta- 
giunea 1870— 1871. 


3 — Grigore Serrurie (1821—1893), gazetar, poet si traducá- 
tor Existenta lui, tumultuoasá, e presáratá de exiluri, arestári. 


598 


Ca liberal activ, a fost mereu deputat (pînä în 1888, cind se re- 
trage din viaţa politică), făcînd spre sfîrşitul vieţii figură de gu- 
vernamental înfocat. Ca răsplată pentru rolul avut în detronarea 
lui Cuza a fost numit ajutor de primar al capitalei. iar din 1866 
pînă în 1877 comandant al Legiunii a IV-a din garda civică bucu- 
reşteană. Oratoria lui incontinentä, pătimaşă, gazetăria infantilă 
de la Românul i-au influenţat şi literatura. A publicat, între al- 
tele, o Colectiune de poezii scrise în esiliu (1858), volum fad, 
în pofida energetismului de circumstantä, poemul alegoric Româ- 
nia şi Mihai Viteazul (1875), traducînd mult si nesistematie din 
Bălcescu, F. Orsini, Ed. Laboulay, Armand Levy. 


4 — Gaetano Donizetti (1797—1848), compozitor italian, autor 
al unei muzici melodioase, cu forţă dramatică. Dintre operele lui 
sînt foarte cunoscute : Lucia di Lammermoor, Elixirul dragostei. 


Don Pasquale, Fiica regimentului. 
5 — Lodi, cintáreatá italiană obscură. 
6 — Roveri, bas italian. Neidentificat. 
7 — V. nota 5 a articolului Palabras din 18 septembrie 1893. 
8 — V. nota 8 a articolului De /as palabras din 1 august 1882. 


9 — Marcus Porcius Cato Maior, zis Cato cel Bătrin (234— 
149 i.e.n.), om politic si scriitor roman de o austeritate si intran- 
sigentá morală rămase proverbiale. A cerut cu insistenţă distru- 
gerea Cartaginei, rivala Romei. 


10 — Graeve, librar bucureştean. 


11 — Impasibilitatea cu care Zamfirescu anunța apariția vo- 
lumului lui Theodor M. Stoenescu indica fără echivoc distantarea 
de cercul Literatorului. Poeziile lui Stoenescu erau prefatate de 
Macedonski cu căldura obişnuită rezervată comilitonilor. Zamfi- 
rescu nu mai era la acea oră printre ei. In numărul 9—10 din 
10 noiembrie 1883 al Literatorului apărea, nesemnat, articolul 


599 


Nebuniile unui pseudospaniol, in care era ironizat fără milă foi- 
letonul zamfirescian Nebunii : „în România liberă de la 30 oc- 
tombre, găsim, sub titlul de Nebunii, versurile de mai la vale, 
semnate Don Padil (alias Duiliu Zamfirescu). 

Acest tînăr debutant a făcut bine de şi-a pus versurile la 
adăpostul Nebuniei. Literatorul l-a lăudat cînd era om în toată 
firea, astăzi însă, nu putem decît să-l deplingem, deşi nu pare 
a fi o mare pagubă pentru literatură, căci speranţele ce le dase 
nu s-a tradus în fapt. Nu felicităm pe confrații nostri de la Ro- 
mânia liberă de libertatea ce dau acestui tînăr Don, de a-şi pune 
Nebuniile în ziarul pe care-l conduc. 

Iată una din ele ce nu merită nici critică, nici comentarii.” 

în continuare e reprodusă poezia In ideal. Represaliile ma- 
cedonskiene începuseră. 


12 — V. nota 5 a articolului Oud roşii. Dumineca  Pastelui 
din 17 aprilie 1883. 


13 — Dumitru (Demetru) Constantinescu, zis Teleor (1858 
—1920), gazetar frenetic si scriitor. începînd din 1877 (anul în 
care debuta şi Zamfirescu !) a colaborat cu versuri, schiţe, cro- 
nici rimate, epigrame, foiletoane, amintiri, dialoguri la Albina, 
Familia, Ghimpele, Literatorul, Peleşul, Românul, Viaţa, Genera- 
fia literară ilustrată s.a. O parte a acestei producţii abundente 
şi amestecate a fost strînsă în volumele Nuvele (1883, pref. de 
A. Lupul Antonescu), Scene si portrete (1886), Flori de liliac 
(4888) Realiste (1896), Epigrame (1900), Povestiri patriotice (1902), 
Eminescu intim (1904) Figuri mari (1915). Prozele din cartea de 
debut indreptátesc diagnosticul sever al lui Don Padil. Totuşi, 
să se fi obiectivat aceasta într-atît încît să fi uitat epigramele şi 
ironiile acide pe care i le consacra altădată Teleor ? 


14 — Despre dicţionarul de rime eminescian, se pronuntase 
şi Națiunea, IL 303, 2 iulie 1883 (deci imediat după îmbolnăvirea 
poetului) în articolul Ştiri din năuntru, folosindu-se de asemenea 
calificativul ,important". Manuscrisele lui Eminescu consacrate 
acestei lucrări au văzut însă lumina tiparului tîrziu, mai întîi în 
două volume fragmentare îngrijite de N. Şerban (1946) şi N. La- 
zăr (1969), apoi, în 1976, într-un lexicon compact, datorat sîrgu- 
intelor lui Marin Bucur şi Victoriei Ana Täusan. 


600 


15 — Evident, Zamfirescu nu era bine informat. Posibilita- 
tea de a cunoaşte aria reală a preocupărilor eminesciene se va 
crea abia în 1902, după predarea manuscriselor poetului de către 
Maiorescu, Academiei Române. Printre ele erau şi încercări dra- 
matice, ca Bogdan Dragoş, de evidentă factură shakespeariană. 


16 — Hatmanul Baltag, operă, bufă în 3 acte şi cinci tablo- 
uri de Iacob Negruzzi şi I. L. Caragiale, muzica de Ed. Caudella. 
A fost citită (partial) la „Junimea" în şedinţa din 27 nov./9 dec. 
1882. Iată ce nota Maiorescu: „Aseară citit actul I, din 
opereta Hatmanul Baltag de Caragiali şi Negruzzi, cu ei toti. 
Foarte amuzant" (însemnări zilnice, ed. cit., p. 138). Textul inte- 
gral a fost publicat în Convorbiri literare, numerele din mai, iu- 
nie şi iulie 1884. Premiera a avut loc pe scena Nationalului bucu- 
reştean la 1 martie 1884. Opereta n-a putut depăşi 7 reprezen- 
taţii, desi în distribuţie fuseseră incluşi Grigore Gabrilescu. 
Stefan Iulian, Mihail Mateescu, Dimitrie Raşianu, Ana Dănescu, 
Dimitrie Papadopol. 


P. 273 PALABRAS 
(Duminicá, 18 decemvrie) 


R.I., VII, 1938, 18 dec. 1883, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Punct final în prietenia Macedonski-Zamfirescu. Din februa- 
rie 1880 — cînd cel dintîi introducea în literatură un nume nou, 
asigurind patetic, cu o studiată vibrație teatrală, cá prin Levante 
şi Calavryta se deschide o altă eră în poezia românească — si 
pînă la sfîrşitul lui 1883, deci în mai puţin de patru ani, rela- 
tia lor se degradează lent, dar ireversibil. După un secol de la 
consumarea faptului e greu de ştiut cui îi aparţine vina. Orgo- 
liului excesiv al lui Macedonski ? Spiritului de independenţă pro- 
priu lui Zamfirescu ? Apropierii celui din urmă de junimism ? 
Toate aceste — şi altele încă — vor fi avut rolul lor. în orice 
caz, foiletonul acesta este adevăratul act de deces al unei priete- 
nii începute sub auspicii atît de promițătoare. Chiar dacă ulte- 
rior au existat tentative de conciliere (din partea lui Macedonski 
îndeosebi) — în 1892 şi în 1909, cînd poetul Hinovului lua apă- 
rarea proaspătului academician — relaţiile n-au mai depăşit sta- 
diul deferentei. Zamfirescu uita greu jignirile, iar dacă la bă- 


601 


trinete recomanda dispretul în tăcere, la anii tineri izbucnea 
rapid, cu violenta proprie timizilor. Denuntind „nebuniile pseu- 
dospaniolului", Macedonski provocase o izbucnire cu adevárat 
ibericá, totusi disproportionatá in raport cu obiectul real al dis- 
putei. 


1 — ,Reprezentatia" cu pricina a fost festivalul de poezie 
dat in 13 decembrie 1883 de cercul Literatorului cu prilejul in- 
stalárii unui bust al lui Bolintineanu (datorat lui Ion George- 
scu) in foaierul Teatrului National. Originalitatea manifestării 
venea din faptul cá printre cei ce recitau din poezia si teatrul 
lui Bolintineanu nu erau numai actori, ci si poeti. Omagiul era 
deci indoit. E de presupus cá tinuta scenicá, dictia actorilor im- 
provizati nu vor fi fost dintre cele mai impresionante. Tocmai 
aceastá slábiciune o exploateazá inclementul Zamfirescu, care nu 
are decît scuza unei mari si sincere iubiri pentru poezia lui Bo- 
lintineanu, din care si descinde, dealtfel. 


2 — In nuvela Amintiri din vremuri e evocatá aceeasi fre- 
nezie idolatrá stirnitá de romanul lui Bolintineanu : „Elena sa 
trecea din mînă in mînă si paginele ei erau sorbite de cititoare 
cu o adeväratä sete de iubit. Mare parte din femeile noastre 
aveau cite un vis cu bucle brune, care le scăpa din înecuri, ca 
pe Iulia, Raphaël, si mare parte iarási cintau in singurätate stro- 
fele Elenii". In continuare, Zamfirescu afisa o severitate disto- 
nantá cu tonul imnic de acum : ,Era de temut ca Maria sá nu 
se bolnáveascá de acest lirism contagios, care fácea sá piará orce 
urmá de originalitate, orce trásáturá distinctivá a caracterului, 
si care nu lása decit o uniformitate de poze languroase, mono- 
tonă ca orice uniformitate". Dacă şi-ar fi amintit şi această „blas- 
femie", probabil că Macedonski ar fi replicat altfel foiletonului 
lui Don Padil. Agresivitatea ripostei sale e cu asupra de mă- 
sură. In articolul Bustul lui Bolintineanu, publicat în numărul 
dublu din noiembrie-decembrie 1883 al Literatorului, autorul di- 
tirambilor de odinioará descoperá sarcasmul ucigas al pamfleta- 
rului. Novatorul de altădată devine subit un „cască gură, fără 
trecut literar, fără carte", un ,bäietoi", dacă nu ,smintit", măcar 
„mizerabil"” si ,neleal", de o „vanitate ridicolá". în fine, sfîrşitul 
încununează opera, se preconiza remediul lui Pampon : pálmui- 
rea „mîrşavuiui în cestiune". 


602 


3— Nu stim dacá Anghel Demetriescu si-a tinut intr-ade- 
vär conferinta. Un ráspuns afirmativ e foarte probabil. In orice 
caz, in 1885 el publica in Revista literară, VI, 9, 11, 12—14, 17—19, 
amplul studiu (neterminat) Dimitrie Bolintineanu. 


4 — Bolintineanu debutase în 1842 cu elegia O fază tînără 
pe patul morţii, publicată si prezentată elogios de Heliade în 
Curier de ambe sexe. Curios, comentariul lui Macedonski din 
1880 seamănă cu cel heliadesc din 1842 : „Cîţi cunosc frumuseţile 
poeziei, acea legănată şi lină cadentare, acel repaos regulat al 
semistihului, acele expresii şi asemănări răpitoare ce întineresc 
inima ; cîti, pe lîngă acestea, după dreptate, mai cer şi o limbă 
de la poet, pot judica versurile d-lui Bolintineanu, acestui june 
necunoscut încă ca floricela împresurată în mijlocul unei lese, a-i 
saluta talentul şi a aştepta de la dînsul opere vrednice de un 
veac mai ferice". 


5 — Íntr-adevár, din 12 octombrie 1863, ca ministru al Cul- 
telor si Instructiunii Publice in cabinetul Kogálniceanu, poetul 
a dovedit o moralitate si o constiinciozitate exemplare. A de- 
misionat la 19 iunie 1864, fiind ulterior numit în funcția ono- 
rifică de membru al Consiliului de Stat. 


6 — Christ. loanin, profesor şi (împreună cu asociatul său 
Romanov) editor. La tipografia lor a apărut în 1858 volumul 
Legende sau basne nationale în versuri. E o exagerare însă afir- 
matia că aici s-ar fi publicat mai toate cărţile lui Bolintineanu. 


7 — Dîmboviţa, hebdomadar politic şi literar editat, cu în- 
treruperi, la Bucureşti, între 11 octombrie 1858 şi martie 1865. 
Bolintineanu a fost redactorul său pînă în 6 mai 1860, cînd se 
retrage in favoarea lui Radu Ionescu. Poetul scria de obicei arti- 
colele politice, frecvent inserate la rubrica ,JBucuresti", al cărei 
titlu devine apoi (de la numărul 16) „Principatele Unite”, dar 
i-au apărut şi lucrări literare ca Dumbrava Roşie, Doritorii ne- 
buni ş.a. Dintre colaboratori se cuvine menţionaţi Ion Ghica, 
Pantazi Ghica, Cezar Bolliac, Gr. H. Grandea, N. T. Orăşanu, 
I. C. Fundescu, Gr. Serrurie ş.a. 


8 — Cîmpul şi Salonul (Poezii din tinereţe încă nepublicate). 
Bucureşti, 1870, volum de Bolintineanu apărut la Tipografia na- 


603 


tionalä. Nu l-am gäsit la Biblioteca Academiei. Nu e mentionat 
in bibliografiile de circulatie, desi e semnalat de G. Sion intr-o 
anexá la editia in douá volume Poezii, Socec, Bucuresti, 1877, 
publicatá dupá moartea lui Bolintineanu. 


9 — Casa Lahovary (deci si librária Ránisteanu) se afla pe 
Dorobanti. Cládirea existá si azi. 


10 — Supliment ilustrat al cunoscutului cotidian Le Figaro. 
Colectia lui se pástreazá, fragmentar, la Biblioteca Academiei. 


11 — Personaj neidentificat. 


12 — Sa fie vorba de Fata aerului (Azurina), feerie in 4 
acte de Gagnard si Raymond, spectacol de mare montare jucat 
spre sfîrşitul stagiunii 1883— 1884 ? Altă piesă ce necesita ima- 
ginatia masinistilor era însă si opera comică Insula Tulipatan 
pusă în scenă cam în acelaşi timp. 


P. 278 CRONICA RIMATA 


R.I, VIII, 1959, 15 ian. 1884, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Spiritualá satirá a vietii mondene bucurestene. Februarie, 
îndeosebi, era luna balurilor cu scopuri de ,binefacere", în rea- 
litate simple prilejuri de etalare a toaletelor. Era momentul, 
totodată, de afirmare a snobismului.. folcloric, căci, urmînd 
exemplul suveranei, doamnele din înalta societate îşi descope- 
riseră o subită simpatie pentru portul naţional. într-o amuzantă 
scenetá, Coropisnita (România liberă, VIII, 1982, 15 febr. 1884), 
Zamfirescu va reveni cu vervă asupra subiectului, satirizînd ru- 
ralomania. Unul dintre personajele Coropisnitei, Prezidenta, va 
preciza ritos scopurile Societăţii doamnelor române pentru incura- 
giarea industriei casnice : „Cunoaşteţi, doamnele mele, şi e bine 
să ne reamintim la fiecare minut, că scopul eminamente natio- 
nal ce ni l-am propus, acela de a răspîndi gustul costumului tá- 
ränesc prin toate clasele societăţii, să-l urmărim cu cel mai viu 
interes, dînd baluri, în cari să-l impunem cu stricteţe tuturor da- 
melor române, a căror inimă a fost totdauna bine plasată [..] 


604 


aspirind către un ideal demn de străbunele noastre...” însă şe- 
dinta bravelor urmaşe se suspendă forțat, în învălmăşeala ling- 
vistică demnă de Babilon provocată de rivalități erotice. Cara- 
giale relua peste ani subiectul în Five-o' clock. în actualitatea 
imediată, cronica rimată a lui Zamfirescu a avut un efect ne- 
aşteptat, într-o Odă barbară la o cronică rimată a lui Don Padil 
(România liberă, VIII, 1976, 5 febr. 1884), Delavrancea îi sem- 
nalează colegului de gazetärie cîtimea de eroare din judecätile 
lui transante : „Şi, dacá-n ris scoţi în izvoade / Pe deputaţii ca- 
cofoni, / Eşti un ingrat, căci alti bufoni, J N-ar face ca aceşti bu- 
foni / Progrese mari cu legi neroade". Glumetul duel în versuri 
al celor doi scriitori va fi evocat de N. Iorga în articolul Litera- 
tura română necunoscută, Revista Fundațiilor regale, 4, apri- 
lie 1934, p. 12—18. 


1 — Vezi nota 2 a articolului Palabras din 12 iunie 1883. 


P. 22 PALABRAS 
(Duminică, 25 martie) 


R.I., VIII, 2018, 25 mart. 1884, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Insufletitul elogiu dedicat lui Alecsandri e, desigur, rezulta- 
tul unei profunde admiratii pentru poetul Pastelurilor. Prin ca- 
nale subterane lirica lui Zamfirescu comunică, dealtfel, cu aceea 
a prestigiosului predecesor. Nu-i mai puțin probabil că în ardoa- 
rea imnică a lui Don Padil se amestecă si ceva din resentimen- 
tele contra fostului magistru, Macedonski, acum devenit ina- 
mic. A-1 lăuda pe Alecsandri tocmai cînd acesta era obiectul în- 
tepáturilor din Literatorul era încă un semn de convertire la 
spiritul „Junimii" şi, implicit, de fermă desolidarizare de cena- 
clul macedonskian. 


1 — Dimitrie A. Sturdza (1833—1914), politician şi istoric, pre- 
sedinte (între 1892—1908) al partidului national-liberal, prim-mi- 
nistru în 1895—1896, 1897—1899, 1901—1904 şi 1907—1908, adver- 
sar statornic al lui Duiliu Zamfirescu, căruia i-a blocat multă 
vreme intrarea la Academie. Ca secretar general si preşedinte al 
Academiei, a înlesnit îmbogățirea colecțiilor acesteia (Acte şi 


605 


documente relative la istoria  renaşterii României), scriind, de 
asemenea, studii istorice, îndeosebi de numismatică. 


2 — In 1884 Grigore Tocilescu era, în pofida tinereţii, un bun 
specialist în epigrafie şi arheologie. Totuşi, bibliografia lucrărilor 
lui de pînă la această dată cuprinde mai ales studii folcloristice 
ca Descintece (1870), Poezia populară a românilor (1870), Descin- 
tece, superstitiuni şi poezii poporane (1884) deşi nu lipsesc nici 
cercetări istorice ca : Doi istorici. G. Panu şi P. Cernătescu (1874), 


Ceva despre Constantin din Golesti (1879), N. Bălcescu. Viața, 
timpul şi operele sale (1876). 


3 — V. nota 9 a Cronicii literare din 3 aprilie 1883. în arti- 
colul menţionat Zamfirescu ironizase o nuvelă a lui Atanasie 
Marian Marienescu ` Steaua fetei sau povestea florilor, proză ane- 
mică, întrunind „nume populare de tot felul de flori şi de buru- 
ieni, care, cele mai multe, au un rol insufletit. LJ „Semenic, 
Bríndusia, Pipirigutá si alți cîţiva cetăţeni de soiul celor ce 
preced, se mişcă, trăiesc, se-ndrágostesc numai spre a se sluji 
în toată viaţa lor tot cu plante." 


4 — Citat din poezia lui Alecsandri Toamna tesátoare. 


5 — V. nota 12 a foiletonului Din lumea aceasta in lumea 
cealaltă, publicat în 17 iulie 1883. 


6 — François-Réné de Chateaubriand (1768—1848) era unul 
dintre scriitorii preferaţi de Duiliu Zamfirescu, căruia îi plăcea 
mai ales eseul Génie du christianisme (cuprinzind şi povestirile 
ilustrative Atala si René. Proza romanesch a lui Chateaubriand 
îşi pune, alături de cea a lui Lamartine si George Sand, am- 
prenta asupra epicii zamfiresciene. 


7 — V. si Cronica literará din 3 aprilie 1883. 


8 — Seara cu pricina a fost în 16/28 martie 1883. în Însem- 
nări zilnice, II (1881—1886), p. 166, Maiorescu menţionează pre- 
zenta la şedinţa „Junimii' a vreo treizeci de participanţi, între 
care Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Hasdeu ş.a. 


606 


9 — Josif Vulcan (1841—1907), redactorul şef al Familiei din 
Oradea, ajunsese după 1880 la relaţii cordiale cu ,Junimea" şi 
cu Maiorescu. Consecințe directe ale acestei rectificäri de optică 
sînt reproducerea pe larg în săptămînalul său a scrierilor unor 
junimişti : I. Negruzzi, Ion Creangă, D. C. Ollänescu-Ascanio, 
Duiliu Zamfirescu, ca şi adoptarea principiilor ortografice maio- 
resciene. 


P. 286 O SCURT, O RĂPOSAT 


Banchetul dat în onorul d-lui Alecsandri 
pentru a cincea reprezentaţie a Blanduziei 


R.I., VIII, 2024, 1 apr. 1884, p. 2—3. 
Semnat : Don Padil. 


Titlul foiletonului, promitátor de excursiuni filologice, nu f 
mai deloc onorat. in locul unei docte disertatii, cronicarul oferá 
o sprintená relatare a unui banchet omagial prilejuit de suc- 
cesul triumfal al reprezentatiilor Fînfînei Blanduziei. Premierea 
avusese loc în seara de 22 martie 1884, în fata unui public ce 
palpita de curiozitate. Aplauzele s-au declansat aproape de la 
primele replici, meritul fiind, fireste, al dramaturgului, nu mai 
putin insá si al interpretilor. Aristizza Romanescu (Geta), 
C. I. Nottara (Horatiu), Vasile Hasnas (Gallus), Amelia Vv'ellner 
(Neera) St. Iulian (Postum), Ion Petrescu (Hebro) D. Rasianu 
(Zoii), N. Mateescu (Gluto), Ion Christescu (Scaur) au träit ei 
înşişi emoţiile unui spectacol iszoric. loan Massoff, eruditul is- 
toric al teatrului românesc, reconstituie cu nerv ceva din frea- 
mătul acelei seri : „Aplauzele «la scenă deschisă» s-au succedat 
din ce in ce mai des, autorul, ovationat, apare pe scenă să mul- 
tumeascä după fiecare act, înconjurat fiind de interpreţi. După 
actul întîi, Aristizza îngenunchează în fata lui Alecsandri, «în- 
tocmai ca Getta în fata lui Horaţiu», şi-i oferă o cunună de lauri, 
Alecsandri o sărută, sala se cutremură de aplauze. Printre cei 
care năvălesc pe scenă pentru a proclama victoria se află si Ion 
Ghica, venit anume de la Londra pentru a asista la premieră" 
(Teatrul românesc, III, p. 149). Reverberatiile succesului au fost 


607 


prelungi : Academia, întrunită într-o şedinţă specială, felicită pe 
autor, Gr. Ventura conferentiazä la Ateneu despre piesă, gră- 
dina ,Gagel" îşi schimbă rumele în grădina ,Blanduziei". Fin- 
tina Blanduziei s-a jucat în toate zilele consacrate spectacolelor 
româneşti pînă în a doua parte a lunii aprilie. Joi, 29 mart./10 
apr. 1884, „Junimea" dă solemnul banchet relatat de Zamfirescu 
şi scrupulos consemnat de Maiorescu în Însemnări zilnice, cri- 
ticul notînd satisfăcut că a fost „foarte bine”. 


1 — Petre P. Carp (1837—1919), om politic conservator, pu- 
blicist, fruntaş junimist. A studiat în Germania, timp în care 
şi-a compus o mască seniorială rece, dură, impenetrabilä. A co- 
laborat sporadic la Cugetarea (1865), Revista Dunării (1865—1866), 
Tara (867. După înființarea Convorbirilor literare a devenit 
unul dintre fidelii revistei. A tradus — pedestru — Macbeth şi 
Othello şi s-a aventurat şi în critica literară. Cronica lui la Răz- 
van şi Vidra este un monument de opacitate şi agresivitate (era 
semnată cu tîlc P. Bătăuşu). 


P. P. Carp a fost un excelent orator şi un om politic versat. 
Ministru de Externe în guvernul lui Th. Rosetti decide în 1888 
(natural consiliat de Maiorescu) trimiterea lui Duiliu Zamfirescu 
ca secretar de legatie la Roma. A fost el însuşi reprezentantul 
diplomatic al României la Viena, apoi ministru al Domeniilor 
în cabinetul conservator al lui L. Catargi (1891—1895) prim-mi- 
nistru (1900—1901 ; 1910—1912). In jurnalul secret de factură 
saint-simoniană pe care îl ţine din vara lui 1914, Duiliu Zamfi- 
rescu îi consacră lui P. P. Carp un amplu portret. 


2 — Theodor G. Rosetti (1837—1923), publicist, jurist, om 
politic, fondator şi ideolog al ,Junimii" (lui i se datorează nu- 
mele societăţii), de mai multe ori ministru, iar între 1888—1839 
prim-ministru. Şi-a sistematizat doctrina în eseurile Despre di- 
rectiunea progresului nostru (1874), Mişcarea socială la noi (1886), 
Scepticismul /a noi (1892), sustinind, între altele, doctrina for- 
melor fără fond. La bätrînete, în 1909, a publicat nişte intere- 
sante Amintiri din timpul Unirii. 


3 — Neculai Mândrea (1842—1910), 
politic junimist. A mai semnat: Junius. 


publicist, jurist si om 


608 


—- m; Er 


4 — George Creteanu (1829—1887), poet obscur, jurist si po- 
litician, participant înflăcărat la revoluția din 1848 din Tara 
Románeascá. Dupä revenirea din exil (1853) a colaborat la re- 
vistele unioniste România Steaua Dunării, (1856), apoi 
Revista Carpaților, Pressa, Con- 
vorbiri literare. Din 1882, membru de onoare al Academiei Ro- 
mâne. Şi-a adunat versurile în plachetele Melodii intime (1854) 
şi Patrie şi libertate (1879). 


literară. 


la Românul, Revista română. 


5 — lacob (Jak, Jacopo) Negruzzi (1842—1932), scriitor mi- 
nor, secretar ,perpetuu" al „Junimii" si redactor, timp de un 
sfert de veac, al Convorbirilor literare. Plin de osîrdie în ceea 
ce priveşte revista, era deficitar dinspre partea talentului. Poe- 
ziile lui sînt fade, convenționale. Un poem, Miron si Florica, este 
o idilă în cinci cînturi, imitată după goetheeana Hermann şi 
Dorothea. A scris şi teatru : împăcarea, O poveste, Nu te juca cu 
dracul, îndeosebi piese fără tensiune dramatică. împreună cu Ca- 
ragiale dă la lumină opera bufă Hatmanul Baltag. Din creația 
lui întinsă, păstrată, zice cu umor Caragiale, „în pod la Socec", 
oarecare relief au romanul Mihai Vereanu (cu descoperiri senza- 
tionale în genul povestirilor medievale), Copiile de pe natură, 
un fel de „caractere" clasice, creionate de un satiric cordial, si 
fermecátoarele Amintiri din ,Junimea", date la tipar în 1921. 

A purtat o corespondență întinsă, între alții şi cu Duiliu 
Zamfirescu, pe care-1 exaspera uneori cu observații mărginite. 


6 — Leon Negruzzi (1840—1890), scriitor şi jurist cu faimă 
de om de lume. Şi-a publicat, începînd din 1867, toate scrierile 
ele mai notabile fiind nuvelele 


în Convorbiri literare, între 


Serghie Pavlovici, Evreica şi Tiganca. 


7  jVieoiae Gane (1838—1916), prozator junimist de scurtă 
respirație, poet intermitent si şters. Nuvelele lui, adunate în 1886 
în trei volume, îşi plasează de obicei acțiunea într-un decor is- 
toric. Domnița Ruxandra şi Petru Rareş evocă personalitățile 
eponime fäcind uz de figuratia romantică. Petrea dascălul recon- 
stituie triumful cinegetic al unui bästinas, repurtat în fața unui 


străin dotat cu arme moderne. Aliurä îndeamnă la infrátirea oa- 


609 


menilor pe deasupra credintelor, prevestind timid pe Galaction. 
Memorialistica din Pagini răzlețe (1901), Zile trăite (1903) si Pă- 
cate mărturisite (1904) este ternă. 


8 — Constantin Esarcu (1836—1898), om de ştiinţă si diplo- 
mat, ministru de Externe in 1891, membru corespondent al Aca- 
demiei. Initiator al subscriptiei publice pentru construirea Ate- 
neului Román şi fondator al revistei Ateneul român (1866— 1869), 
ajunsă ulterior Buletinul Societăţii Ateneul. 


9 — Vezi nota 1 a Cronicii literare din 3 aprilie 1883. 


ca LU — Vezi nota 15 a foiletonului Palabras din 18 septembrie 
1883. 


11 — Gheorghe Bengescu-Dabija (1844—1916), ofiţer superior 
si dramaturg, cunoscut mai ales datoritá piesei Pygmalion, re- 
gele Feniciei (1886). A tradus, spornic, din Gh. Lecocq, Ch. de Ly- 
vry, A. D'Ennery. 


12 — E, probabil, prima întretăiere a drumurilor literare ale 


lui Slavici si Zamfirescu, ce vor deveni ulterior adversari ire- 
ductibili. 


13 — Theodor Nica (1846— ?), avocat, director in Ministerul 
Instructiei Publice sub Maiorescu, junimist foarte apreciat de 


membrii caracudei. N-a scris nimic, ne incredinteazá I. Negruzzi 
in Dicționarul „Junimii”. 


14 — Petroniu, junimist obscur, a cărui prezenţă e mereu 
consemnată de Maiorescu în /nsemnärile zilnice. 


15 — AI. Bal; (?0—1899), junimist şters, dar consecvent, de 
asemenea menţionat frecvent de Maiorescu, care îl consideră „re- 


marcabil, inteligent, versat în literatură, rasa în figură, foarte 
om de salon”. 


16 — Licinius Lucullus (c. 106—c. 57 Lenk general roman, 
conducător (împreună cu Pompei) al campaniei contra lui Mi- 
thridate. A devenit celebru prin luxul şi risipa meselor sale. 


610 


DE) 


p. 295 SCRISORI DIN SERRA 
R.I., VIII, 2045, 29 apr. 1884, p. 2. 
Semnat : Don Padil. 


Expresie a unui moment de exasperare, foiletonul lui Zam- 
firescu e provocat de inmultirea atacurilor la care era supus 
din partea publicatiilor umoristice. Cu temeritatea unui cavaler 
iberic, Don Padil comisese imprudenta de a zeflemisi — singur 
sau în colaborare cu Vlahuţă — producţiile unor versificatori 
oplositi la Scaiul şi Peleşul. Replica acestora fu promptă, tenace, 
deşi deloc spirituală. Neputîndu-i tăgădui literatura, adversarii 
cultivau atacul de persoană, subiectul pedestrelor versificatii con- 
stituindu-l, aşa cum am arătat şi altădată, precaritatea gardero- 
bei lui Don Padil, faptul că locuia la Hotel ,,Metropol" ; în fine, 
îi balcanizau fără haz pseudonimul în trivialul Don Pândele etc. 
Insuccesele teatrale ale concurentului ghinionist fură şi ele spe- 
culate. In 27 februarie 1884, Pelesul îşi anunţa ironic cititorii că 
Nationalul va da, chipurile, o reprezentaţie cu piesa Prea tírziu, 
banii strînşi urmînd a fi utilizaţi pentru bustul lui Bolintineanu. 
„Sperăm că fiecare se va grăbi a alerga ca să dea obolul sáu", 
se nota cu malitie în continuare, făcîndu-se astfel aluzie atît la 
conflictele cu Macedonski, cît şi la reţeta subţire a unicului 
spectacol cu piesa Prea ffrziu. Iritat, Don Padil vizează, la rîn- 
du-i, direct pe autori: „N-am crezut niciodată că poate fi în 
lume un lucru mai ordinar decît o poezie ordinară. Nu făcusem 
încă cunoştinţă cu autorii lor", constată el rezolut în aceste 
Scrisori din Serra. Potrivnicii nu se dau bătuţi, o enigmatică 
Olga fiind autoarea unor Versuri à la Don Padil, publicate în 
Peleşul din 28 mai 1884: „Cu plete lungi, cu minte scurtă, / Gă- 
şi-n Covaci un larg azil, / în care varsă ca-n hazna / Tot focul, 
toată munca sa. La ,Metropol" într-o gheretá, / îi sună-n cap 
o castanietá / Si-atunci ghereta se transformă / In será mîndră 
şi enormă ; / Iar el începe a cugeta / Scriind scrisori la Iehova, // 
O zi şi-o noapte se munceşte / Dar în sfîrşit le isprăveşte j Şi-a- 
leargă iute în Covaci, / Sä-si ia parale de colaci, / Că-i om şi nu 
poate răbda... / Roade şi el cîte' ceva." ,Poeme" de acest tip vor 
fi întărit resentimentele lui Zamfirescu faţă de concluzia lui 
Alecsandri că „Românul e născut poet". Interesant, disocierea de 
opinia bardului de la Mirceşti va fi reluată în Poporanismul in 
literatură.  larăşi interesant e că diatriba contra lui Gutenberg, 


611 


involuntarul patron spiritual al autorlicului, apare în termeni!" 


similari si in Kir Zanulea. 


1 — Simeon Florea Marian (1847—1907), etnograf, folclorist 
si prestigios fondator al cercetárii stiintifice a creatiei populare. 
Puterea lui de muncä era exceptionalá, iar productivitatea pe 
másuri, studiile lui fiind inserate in volume ca : Poezii poporale 
din Bucovina, Balade române | (1869) Descîntece poporane ro- 
mâne (1886) Satire poporane române (1893), Tradiţii poporane 


române din Bucovina (1895) Ornitologia poporanä română (l, II, 
1883), Nunta la români (1890), trilogia Sărbătorile la români (1898 ; 
1899 ; 1901). Semnătura lui S. F. Marian e identificabilă în vreo 
50 de periodice ale epocii. De pe poziţiile poligrafului luminat el 
incrimina, ca şi Maiorescu dealtfel, apatia tinerei generații, stîr- 
nind astfel remarca înciudată a lui Zamfirescu. 


2 — George Louis Leclerc, conte de Buffon (1707— 1788), na- 
turalist si scriitor francez, autorul unei foarte cunoscute /sforii 
naturale in care are intuitia evolutiei speciilor. Ca scriitor era 
un stilist incorigibil, adînc convins cá ..Stilul e omul'". 


3 — Vezi si nota 6 a foiletonului Palabras (V) din 29 august 
1882. 


4 — Vezi nota 5 a articolului Carol Scrob : ,Poezii" din 
7 martie 1882. 


P. 299 SCRISOARE DESCHISA CÁTRE IEHOVAH 


R.I., VIII, 2057, 13 mai 1834, p. 3. 
Semnat : Don Padil. 


Nouă reglementare de conturi cu adversarii de la publicati- 
ile umoristice, dar nu numai cu ei. Aria ironiei se lárgeste, in- 
globind prestaţia totuşi bună din Othello a actorilor Nationalului, 
pledoariile feministe din  Contemporanul, care nu cadrau cu 
opiniile romanesti ale lui Zamfirescu. Cititor fervent al lui 
George Sand, Octave Feuillet, Xavier de Montépin, el accepta 
cu dificultate ,realismul" Sofiei Nădejde, de pildă, rămînind fi- 
del unui ideal de feminitate exanguu, romantios, prezent dealt- 


612 


fel si in scrisorile cátre Montalba unde, aidoma eroilor sái de 
(nai tîrziu, tinjea după o reprezentarea ideală, după imaginea 
feminitátii. „Ma douce amie, un homme comme moi, qui de- 
puis son enfance vif seul, loin de sa famille, sans autre affec- 
tion sincére que celle d'une camarade, qui s'ingenue à connaitre 
le monde trop tót et qui, plus il le connait, moins il est con- 
tent — cet homme triste et désillusioné avant le temps, s'est ren- 
fermé en lui-méme et, ne pouvant vivre sans la femme, il fait 
de celle qu'il trouve dans son chemin un moyen, et de celle 
qu'il a dans la téte un but ; il veut user de l'une pour conser- 
ver blanche l'autre. 

L'une — ce sont toutes les femmes, l'autre — c'est l'idéal." 
Mărturisire necugetatá, desigur, surprinzătoare la un atît de bun 
cunoscător al convenientelor precum Zamfirescu. însă scriitorii 
au această facultate de a jigni din imprudentä. Scrisorile lui Bal- 


zac către Laure de Berny nu sînt oare saturate de gafe şi enor- 
mitäti ? 


1 — Spectacolul cu Othello a avut loc in ziua de 5 mai 1884, 
dupá incheierea stagiunii, initiativa datorindu-se lui C. I. Not- 
tara, (care interpreta rolul titular si semna, totodatá, si regia). 
Desdemona a fost — la 38 de ani — Maria Vasilescu, iar lago : 
Ion Petrescu. Succesul de public a fost considerabil, ceea ce nu-i 
putin, dacă ne gîndim că persista amintirea strálucitelor inter- 
pretări ale lui Rossi şi Salvini. Probabil că în comparaţie cu 
jocul acestora, versiunea scenică a lui Nottara a displăcut beli- 
cosului Don Padil. 


2 — Claymoor nu a scris în rubricile lui despre premiera cu 
Othello a Nationalului. îşi va fi manifestat, poate, oral, dorinţa de 
a o consemna. însă un enigmatic Buckingham semna în L'Indé- 
pendance roumaine, VIII, 1981, 8/20 mai 1884, articolul M. Not- 
tara dans Othello. Sá credem cá e vorba de un pseudonim necu- 


noscut al lui Misu Vácárescu, care era, dealtfel, titularul rubricii 
Echos mondains ? 


3 — C. Canilli, poet obscur, colaborator al  publicatiei 
umoristice Pelesul. Autorul volumului Povatfa românului.  Obice- 
iurile nuntilor aflate pe la fară Cronica Sinaia şi o poezie 
(1884). Versurile invocate de Duiliu Zamfirescu sînt din poezia 
Luminoasa trinitate (Cîntată în viață de Bardul de la  Mircesti, 


613 


drept închinată Poetului ; Vasile Alecsandri), dar citatul e defec- i 
tuos, caricatural, în pofida asigurărilor lui Don Padil. Pentru edi- 
ficare, apelez la original : „Poete, harfa-ti singură e un geniu 
imaginai ; / Ai un sacru cuget, ai o dibace combinare ; / Căci pe 
creator, mereu ai cîntat, subiect substantial, / Aşa cum l-ai aflat 


că există sub soare”. 


4 — Constantin D.  Aricescu (1823—1886), poet, romancier, 
publicist si istoric obscur, dar productiv. Poeziile lui, adunate 
cu rîvnă în volumele Cîteva ore de colegiu (1846), Arpa română 
(1852), Lyra (1858), FZort de Tuşnad (1872), Cîntul lebedei (1884), 
indică un  bolintinizant fad si industrios. Literator tenace, 
C. D. Aricescu a fost tentat şi de roman. In 1856 publică Octav, 
traducere a cărţii cu acelaşi nume a lui Musset (fără specifica- 
rea autorului), iar în anii 1881— 1886 Misterele căsătoriei (3 vol.), 
imitație după Physiologie du mariage de Balzac. A scris si o 
nuvelá, Sora Agapia sau  Cálugária si cäsätoria, inspiratä din 
viaţa monahală, cu note anticléricale în genul Cülugäritei luj 
Diderot. 


5 — într-adevăr, sub deviza ,figurativului" franțuzesc, Ari- 
cescu îşi strîngea ultimele poeme, cu convingerea că lăsa un 
preţios legat generaţiilor viitoare. 


6 — Antipatia lui Zamfirescu pentru Zola e timpurie si 
constantă. Femeile lui Zola, meschine, roabe vieţii instinctuale, 
interesului pecuniar abia mascat, nu puteau stirni decît dezgus- 
tul teoretic al idealistului autor al Viefii Za fară. 


7 — „Onesta şi inteligenta creatură" este Margareta Claës, 
personaj din romanul lui Balzac La Recherche de l'Absolu (1834). 
Fiinţă cu un fizic neatrăgător (este scundă, cocoşată şi şchioapă), 
eroina are excepţionale calităţi sufleteşti. Cînd soţul ei, Baltha- 
zar, cade la pasiunea alchimiei, irosind averea familiei, protago- 
nista, departe de a-l blama, îi arată şi mai multă dragoste. 


8 — Georges Ohnet (1848—1818), ziarist şi scriitor francez, 
autor de romane edulcorate pe tema antagonismului dintre no- 
bilime şi burghezie, precum : Serge Panine (1881), Les Maîtres 
de Forges (1882), La comtesse Sarah (în 1883, versiunea româ- 
nească îi apare în foiletonul României libere), La Grande Mar- 


614 


nicre (1883). Zamfirescu îl citea cu oarecare interes, intuindu-i 


totuşi mediocritatea. 


9 — Ludovic Halévy (1834—1908), dramaturg si romancier 
francez. între 1861 şi 1881 a compus împreună cu Henri Meilhac 
vreo 50 de comedii şi librete de operete sau opere ce conturează 
o imagine policromă, agreabilă, a Parisului acelor ani. Dintre 
ele mai însemnate sînt: La Belle Hélène (1864), Barbe Bleue 
(1866), Frou-frou (1869), Carmen (1875), L'Abbé Constantin (1882), 
La Famille Cardinal (1883, menţionată si de Zamfirescu). A fost 
mult jucat şi in România. 


10 — Prietenul cu pricina era Duiliu Ioanin. 


P. 304 CORESPONDENŢA. RĂSPUNSUL LUI IEHOVAH 


Domniei-sale d-lui Don Padil 
Planeta Pămînt, Continentul Europa, Tara Românească, 
tîrgul Bucureşti, Calea Victoriei 


R.Z, VIII, 2062, 20 mai 1884, p. 2. 


Acidá continuare a atacurilor lansate în foiletonul prece- 
dent, ,corespondenta" lui Don Padil, semnată de circumstantá 
lehovah (Cel ce este — n.n.), e aproape necunoscută. Nici măcar 
G. C. Nicolaescu, cercetátor meticulos si pozitivist, nu include 
».ráspunsul" în cuprinzátoarea si exacta lui bibliografie a scrieri- 
lor zamfireseiene. Lucrul e regretabil, fiindcă nu sînt multe 
textele in care Zamfirescu e atít de spiritual si dezinvolt in po- 
lemicá. Ridiculizati cu succes, adversarii de la Pelesul au în- 
cercat zadarnic sá preia initiativa, publicind acele pedestre Ver- 
suri à la Don Padil pe care le-am mai amintit. 


1 — Julius Caesar (1599), tragedie shakespearianá din ciclul 
»roman". 
2 — Galateea, celebră statuie sculptată de Pygmalion din 


Cipru. Era atît de frumoasă încît artistul s-a îndrăgostit de opera 
sa. La rugămintea lui, Afrodita a dat viaţă pietrei. 


615 


3 — Opinia lui Zamfirescu despre textele din Monitorul ofi- 
cial a fost constant negativá. La 1 octombrie 1889 ii scria lui 
Maiorescu : „Dar la Legatiune, de vreo patru zile, am cel putin 
o petrecere : relatiunile Monitorului oficial asupra cálátoriei re- 
gelui in Dobrogea. Oare cine o fi Berninul care comite aseme- 
nea prozá ? Bietul suveran ,merge la Moschea Azizic unde ima- 
mul Osman-Tahir, încurajat de hogi si multi notabili din locali- 
tate, tinurá rugáciuni» Apoi regele face «o preumblare pe stra- 
dele oraşului care erau foarte strălucit iluminate» si alte baza- 
conii asemenea. Conul Alecu Pencovici ar trebui să mai modereze 
zelul adverbelor de timp, de loc, de mod şi de cauză, ca să fie 
efectele mai puţin de modă." 


4 — Hippolyte Marinoni (1823—1883), publicist şi constructor 
de maşini francez. Sustinut de Emile de Girardin, care conducea 
din 1853 vestitul Le Petit journal, a construit maşini poligrafi* e. 
între care o presă rotativă cu puitor automat şi hîrtie continuă, 
un dispozitiv de imprimat policrom. 


5 — Mihai I. Toncescu, publicist si poet. în 1884 era direc- 
tor, apoi „redactor proprietar” al Peleşului. A colaborat si la 
Literatorul, Revista literară, Tara, Revista românească, iar în- 
tre 1898—1901 a condus revista Tribuna familiei, în coloanele 
căreia i-au apărut romanele Floare viscolită şi  Fatalitate. După 
tatonări în poezia erotică, s-a consacrat versificării unor anecdote 
populare. în 1915 tipăreşte Genealogia familiei Lämotescu. 


6 — I. D. Sturdza, om politic liberal de nuanță radicală. în 
sesiunea extraordinară a Adunării deputaţilor, şedinţa din 16 mai 
1884, a propus un amendament la articolul 14 al Legii electorale 
dezbătute de Parlament: „Femeile nemăritate şi văduve, cari 
vor întruni conditiunile necesare spre a face parte din cele trei 
colegii pentru Cameră şi Senat, vor vota sau în persoană sau 
prin un mandatar autorizat cu procură specială". Din MoTiirorui 
oficial pe 1884, p. 2353 şi urm., se poate deduce că amendamentul 
a provocat ilaritatea deputaţilor, ceea ce a determinat o patetică 
luare de cuvînt din partea lui I. D. Sturdza, din care citez cîteva 
fragmente ce l-au incitat pe Zamfirescu : „Ei bine, d-lor, cînd 
femeia are un rol atît de important în societate, cînd atîrnă de 
la ea, putem zice, fericirea şi reuşita generatiunilor presinte şi 
viitoare, voiti să fiti despoti cu ea, să-i răpiți dreptul de a 


616 


vota ? LI Astfel este în toate ramurile progresului omenesc : în- 
tîi vine teoria, vine ştiinţa şi face loc în spiritele oamenilor şi 
apoi să pune în practică ideea cea adevărată. întîi să ridiculizează 
prejudecățile şi ideile ruginite, prin discutiuni, prin presă, prin 
reprezentatiuni teatrale etc. şi încetul începe lumea a se de- 
prinde şi a recunoaşte că pînă aici era legată la ochi. De aceea, 
pentru ca să ajungem acolo, trebuie mai întîi ca noi să ne dez- 
legăm acea legătură de la ochi, să ne dezbărăm de vechile pre- 
judecăţi şi să vedem cu ochii liberi că nu va fi nici un pericol, 
ci că, din contra, ne vom fi conformat principiilor eterne de 
progres, de dreptate şi civilizatiune, că vom merge mînă în 
mînă cu ştiinţa, cu bunul-simt şi cu dreptatea, dacă vom face 
această reformă." Finalmente, amendamentul e adoptat de Ca- 
meră, nu fără o hazlie prevedere suplimentară: D. I. Sturdza 
să se însoare! Ca junimist, Zamfirescu împărtăşea părerile lui 
Maiorescu. Or, se ştie, criticul era foarte circumspect în privinţa 
drepturilor politice ale femeii, această convingere ducîndu-i în 
1882 la o ciocnire de principii cu socialiştii. Maiorescu sustinuse 
într-o conferinţă rostită la Ateneu că, întrucît nu există „o ega- 
litate de inteligenţă si de voinţă între bărbat şi femeie”, din 
cauza capacităţii craniene diferite, nu li se pot încredința feme- 
ilor funcții în stat. în replică, Sofia Nădejde demonstrase în 
Contemporanul (cu argumente alese din The Subjection of Women 
de Stuart Mill) că, proporţional cu greutatea corpului lor, ur- 
maşele Evei au o cantitate de creier superioară bărbaţilor. Azi 
disputa pare comică, în epocă însă înfierbîntase spiritele. Peste 
două decenii Zamfirescu nu mai împărtăşea tezele maioresciene, 
calificate în Lydda drept „sălbatece şi absurde". 


P. 308 LE DOMAINE DE LA COURONNE 
Lettre ouverte à M. An. Stolojan. député 


L'Indépendance roumaine, VII, 2-e série, 2011, 13/25 iunie 
1884, p. I ; 2012, édition B, 1426 iun. p. 1 ; 2013, édition A, 1527 


H 
iun., p. 1. Semnat : Duiliu Zamfirescu. 


Cum arátam si in Argumentul initial, serialul polemic al lui 
Duiliu Zamfirescu din vara lui 1884 constituie un text esential 
pentru intelegerea exactá a ideologiei social-poliiice a scriitorului, 
f'n tic al istoriei literare tinde sá-1 prezinte pe romancierul Co- 
mánestenilor in postura unui aristocrat ireductibil, programatic 


617 


ostil ţărănimii. Neîndoielnic, unele consideraţii — confuz for- 
mulate si, în consecinţă, rău înţelese — din Poporanismul in li- 
teraturä au jucat un anumit rol în instalarea acestei optici. Negli- 
jarea lumii interioare a ţăranului în favoarea surprinderii „nuan- 
telor subtile ale psihologiei moderne", etichetarea lamentatiei vin- 
dicative din Noi vrem pămînt drept „vinovată provocare la lupta 
dintre clase" au dus în fierbinteala polemicii (purtată în conditi- 
ile misticii ţărăneşti propulsate de Sămănătorul) la concluzia că 
Duiliu Zamfirescu ar fi un adversar acerb al lumii rurale. Goga, 
Ibrăileanu, Sanielevici l-au acuzat de „ură împotriva ţărănimii”, 
recriminare preluată şi de comentatori ulteriori. în realitate, 
acest .prozator al latifundiei" (Petre Pandrea) a rămas constant 
pe linia patosului demofil manifestat încă din anii tinereţii. 
Participarea lui la curajoasa anchetă întreprinsă în 1883 de un 
grup de ziarişti impartiali asupra atrocităților comise de jan- 
darmi si călăraşi împotriva ţăranilor revoltați din Bordeni-Scor- 
teni a fost un prim indiciu al adevăratelor sentimente ale scri- 
itorului faţă de ţărani. Suita protestatară din iunie 1884 le pune 
şi mai bine în lumină. Adversitatea faţă de legea ,dotatiei co- 
roanei" nu se contureazá de pe pozitiile boierimii conservatoare 
vremelnic atinse în interese, ci de pe acelea ale unui consecvent 
simpatizant al ţărănimii. Situaţia specifică acelui moment nu 
poate fi, totuşi, înţeleasă fără unele detalii suplimentare. în pre- 
vederile ei esenţiale, legea stipula înlocuirea listei civile a re- 
gelui (cu alte cuvinte, a ,retributiei" sale) în valoare de 700 000 
franci aur anual prin acordarea — în proprietate definitivă — a 
unui număr de 12 moşii ale statului situate in diverse judeţe ale 
țării : Ruşeţu (Brăila), Sadova, Segarcea (Dolj), Cocioc (Ilfov) 
Bicaz (Neamţ), Sabasa, Fárcasa, Borca şi Mălini (Suceava), Gber- 
ghita, Cläbucetul Taurului şi muntele Caraiman (Prahova), Dom- 
nita (Rm. Sărat), Dobrovăț (Vaslui), avînd împreună o supra- 
faţă de 52 909 pogoane si o populaţie de 17 000 locuitori. 


Era o încercare abil deghizatá de „împămîntenire” a rege- 
lui, de lichidare tacită şi profitabilă a situaţiei lui dc „prinţ 
străin". Or, Constituţia în vigoare atunci impunea, se stie, se- 
rioase clauze restrictive alogenilor ce voiau să achiziţioneze pro- 
prietäti în România. Devenind ,jproprietar" român, regele ar fi 
fost eliberat de incomoda postură de „salariat", care, observa M. 
Gafita, „îl punea în minoritate faţă de toti fruntasii politicii, în- 
deosebi faţă de boierimea conservatoare". Totodată, regsle ar 
fi scăpat, in sfîrşit, prin acest tertip legislativ de „situaţia de 


618 


provizorat, de angajat temporar şi condiţionat, cu perspectiva 
desfacerii «contractului» şi a expulzării — băutură din care Ca- 
rol de Hohenzollern fusese pe cale să guste nu doar o dată în 
cele aproape două decenii de cînd fusese adus" (Duiliu Zamfire- 
scu, Op. cit, p. 194). Interesele regalității se împleteau în această 
privință cu cele ale liberalilor conduşi de Ion Brătianu, atunci 
prim-ministrul unui guvern mereu asaltat de opozantii politici. 
Obtinind recunoştinţa si, implicit, sprijinul puternic al regelui 
premierul spera, nu fără temei, să-şi prelungească guvernarea 
ce dura din 1876. Ca atare, legea a fost supusă dezbaterii par- 
lamentare, la 5 iunie 1884, în penultima zi a sesiunii, în prezenţa 
desigur inhibantă a regelui, raportor fiind junimistul N. Gane, 
proaspăt trecut, cu arme şi bagaje, la liberali. ,Dizidenta" lui 
Gane, formal inacceptabilă pentru junimişti, trăda însă simpa- 
tiile liberale ale întregii grupări. De cîteva luni, Carp şi Maio- 
rescu negociau — într-un secret precar menţinut — intrarea re- 
prezentantilor „Junei drepte" într-un guvern de coaliţie, în 
care liberalii ar fi deţinut 4 ministere, iar junimiştii 3. Conser- 
vatorii ,bátrini" erau însă categoric împotriva pertractárilor tu 
liberalii, ostilitatea lor prelungindu-se, fireşte, şi contra proiecte- 
lor legislative brătieniste. Dizidente (deloc neglijabile) existau, 
dealtfel, şi în partidul liberal, a cărui aripă radicală se revol- 
tase împotriva conducerii cu prilejul revizuirii Constituţiei. Presa 
conservatorilor si a rosilor ,sinceri" desfăşura susținute cam- 
panii antiguvernamentale în privinţa „apanajelor "regale. Opi- 
nia publică, foarte sensibilizată, se pronunţa nu mai puţin vehe- 
ment, în vii manifestații de stradă. în Parlament, argumentele 
raportorului, ale altor teoreticieni liberali, între care deţinea un 
loc proeminent Anastase Stolojan (viitor ministru la Domenii !), 
n-au excelat prin forţă persuasivă şi se contura perspectiva 
unui eşec guvernamental, cînd luă cuvîntul Maiorescu. Oratoria 
silogistică a acestuia, dacă n-a convins, atunci a intimidat opo- 
zitia, rezultatul votului fiind : 77 deputati pentru, 14 contra si 
4 abtineri. Dar aproape tot atîtia deputati absentau, ceea ce era 
tot o formá discretá de opunere. Fireste, Maiorescu actionase nu 
doar din motive principiale (dinasticismul fiind un topos politic 
junimist), ci si din dorinta rezolvárii unei neplácute probleme 
personale : indepártarea lui din invátámint de cátre Chr. Teii, 
ministrul liberal al Instructiei Publice. Dupá discurs, márturi- 
seste criticul, a fost ,sárutat de Brätianu si de altii", luindu-se 
(întîmplător ?) subite măsuri de reintegrare la Universitate a lui 


619 


Maiorescu. In sinea lui acesta avea totusi mari îndoieli asupra 
oportunității ,dotatiei", notatiile lui din 7—19 iunie 1884 fiind 
în acest sens revelatoare : „Situaţia internă este foarte grea [..] 
cred că deocamdată se va ajunge la o revoltă în Bucureşti, poate 
şi în alte părți. O revoltă este însă incalculabilá în urmările ei. 
Cu aceasta se leagă şi retragerea din Cameră a lui C.A.R.[osetti], 
[Petre] Grădişteanu şi Tache Giani şi starea la o parte la pîndă 
a lui Kogălniceanu [...]- Dotaţia Coroanei a împins agitația la cul- 
me. Eu, fireşte, am vorbit la Cameră pentru, şi am fost îmbră- 
tisat şi sărutat de Brătianu, fiindcă (cum a zis el) as fi salvat 
chestiunea, dar oportun n-a fost proiectul acesta. Studenţii Uni- 
versitátii s-au unit cu lucrătorii, din toate părțile se atîtä, zi 
cu zi, oră cu oră" (însemnări zilnice. IL ed. cit. p. 248). 

Din dorinţa de a ajunge la un compromis politic (înlăturîn- 
du-se posibila insurgență a populaţiei), junimiştii, conduşi de 
Carp şi Maiorescu, desfăşoară complicate tratative cu liberalii 
în vederea „intrării în minister”, ca entitate parlamentară inde- 
pendentă. Pînă la urmă pertractările n-au dus la înțelegerea pro- 
iectată, fiecare parte căutînd să-şi impună punctul de vedere. 
Cu flerul gazetarului, Duiliu Zamfirescu descoperise ceva din 
spiritul acestor tratative, intuindu-le şi dificultăţile. (Bănuiala 
că Maiorescu nu-şi dorea titlul de membru al partidului libe- 
ral e astfel un indiciu de clarviziune.) In atmosfera de revoltă 
generală, tînărul redactor al României libere se lasă condus de in- 
cendiul conştiinţei, nu de ,realismul" posibilului deputat juni- 
mist. Cum ziarul sáu pástra o neutralitate ostentativá, relatind 
totuşi pe larg manifestările opoziţiei, el publică in L'Indépendance 
roumaine (în acel moment ziar de factură conservatoare) ener- 
gica filipicá antiapanagistá, semnînd-o cu numele întreg, spre 
deosebire de comilitonii temporari ce se ascundeau sub ini- 
tiale trucate sau pseudonime. Imprudentä, orgoliu juvenil, plă- 
cere a riscului, criză de personalitate ? Toate motivațiile sint 
posibile într-o anumită măsură, fundamentală fiind conştiinţa ci- 
vică. Riguros, coerent, cu o bună armătură ideologică, serialul a 
avut ecouri prelungi şi neaşteptate. Pentru a-l reduce la tăcere, 
monarhul i-ar fi oferit ziaristului răzvrătit o moşie în judeţul 
Ialomița, ispitire refuzată cu indignare. (Date interesante în 
această problemă oferă M. Gafiţa la pagina 198 a monografiei 
despre Duiliu Zamfirescu.) Liberalii au memorat figura „rebe- 
lului”, frînîndu-i, în timp, statornic ascensiunea, foarte consec- 
vent vădindu-se D. A. Sturdza. Cea mai surprinzătoare adversi- 


620 


tate o întâmpină Zamfirescu din partea junimiştilor. Maiorescu 
se ,posomoráste" subit şi nu-l mai include pe lista prezumti- 
vilor deputaţi junimisti. Cîtiva ani numele său e rar pomenit în 
Însemnări zilnice, deşi, neîndoielnic, Zamfirescu participă la se- 
dintele ,Junimii". Fruntea criticului se insenineazá abia prin sep- 
tembrie-octombrie 1885, cind Zamfirescu citeste ín cenaclu nu- 
vela Noapte bună. Momentul e evocat de epistolierul diplomat 
într-o scrisoare din 22 februarie 1893 : „Căutînd într-un vechi 
(aiet de note şi de date o traductiune din Leopardi, am dat 
de manuscrisul novelei Noapte bună si de două poezioare [...]. Nu 
vă pot spune ce plăcere mi-a făcut descoperirea asta, şi cu cîtă 
putere mi-am adus aminte de scenele citaniilor «Junimei», de 
primele d-voastră încurajări, după /Noapte bună (căci înainte 
erati foarte posomorit cu mine, dragă Doamne pentru politica 
Domeniului Coroanei)" La aproape un deceniu de la consuma- 
rea faptelor, Maiorescu le aşeza sub o roză lumină principialá : 
..D-ta ti-aduci aminte de Noapte bună si de terasa mea, de unde 
s-ar fi dezghetat relaţia noastră, căci înainte as fi fost «poso- 
morit cu d-ta pentru politica Domeniului Coroanei». Apoi vezi, 
tocmai nu. Mie mi-eşti drag tocmai de cînd cu domeniul. Eu 
ţi-am recunoscut îndată sinceritatea articolelor din Indépendance, 
dar şi d-ta îmi vei fi recunoscut sinceritatea părerii că în acel 
moment si din acea cauză nu puteai fi candidatul nostru la ale- 
geri. Şi pe cînd Delavrancea din cauza împotrivirii mele la 
candidatura şi a lui, a devenit şi a rămas turbat în contra mea, 
d-ta ai fost neschimbat : ţi-ai dat d-tale dreptul părerii d-tale, 
dar mi-ai dat foarte natural şi dreptul părerii mele. Şi atunci am 
simţit eu că ai acea inimă dreaptă şi sinceră care e temeiul ori- 
cărei bune relaţii între oameni şi care e aşa de grozav de rară 
la noi." Politician versat, criticul făcea distincţie între logica ini- 
mii şi cea a minţii: „Eu şi imprudenta d-tale cu Domeniul Co- 
roanei şi imprudenta cu d-ra Văcărescu le găsesc bine ca inimă, 
deşi nu sunt lucruri cu minte. Dar viaţa se însărcinează cu lo- 
viturile ei a da omului acea «minte», pe cînd inima parcă ar 
vrea să i-o ia" (Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori 
(1884—1913), ed. cit., p. 333). Tot în anul acestor reciproce con- 
fesiuni epistolare — 1893 — Zamfirescu îşi mărturiseşte în 13/ 
25 noiembrie exasperarea provocată de actele de persecuție fă- 
tisä ale lui D. A. Sturdza: „Tot stau şi mă gîndesc ce să aibă 
acest creştin împotriva mea. Am scris faimoasele scrisori în 
contra apanagiilor. Asta era o părere a mea, sincer, ba chiar 


621 


copiláreste exprimată. Socot cá am expiat îndestul acea copilá- 
rie, care m-a impiedecat de atîtea ori de a face un pas înainte, 
— sau dacă nu am expiat-o, cel ce e mai în drept să má urascá 
ar fi altcineva, iar nu d-1 St. Dealtminteri, eu nu cer iertare 
nimănui, si cu atît mai putin d-lui St., de o copilărie trecuta, 
care era sinceră si care n-a făcut rău decît autorului ei." Să-i 
fi dat viaţa ,mintea" spre care-l îndrepta Maiorescu ? Greu de 
crezut, în pofida tonului ,intelept" al scrisorii. Donquijotismul 
lui Zamfirescu nu se va dezminti pînă la sfîrşitul vieţii. 


1 — Jon C. Brătianu (1821—1891), celebru om politic ro- 
mân. A participat la revoluţia de la 1848 (fiind exilat după înă- 
buşirea acesteia de către trupele otomane), ca şi la luptele pen- 
tru Unirea Principatelor, fiind membru al Divanului ad-hoc. A 
scris în sprijinul cauzei unioniste : Mémoire sur l'Emprire d'Au- 
triche dans la question d'Orient (1855) Réflexion sur la situa- 
tion (1856), Mémoire sur la situation de la Moldo-Valachie (1859). 
Ca lider liberal are curînd divergente puternice cu domnitorul 
Alexandru Ioan Cuza ín problema reformei agrare. Pronur.tîn- 
du-se pentru intangibilitatea marii proprietăţi funciare (....să nu 
atingem chestia proprietății : să căutăm întîi a înfrăţi spiritele”, 
sustine într-un discurs rostit la 11 februarie 1863) el face parte 
din grupul conspiratorilor de la 11 februarie 1863, devenind mi- 
nistru de Finanţe în primul guvern de sub domnia lui Carol |. 
Trecut în opoziţie, iniţiază intense agitatii antimonarhice, încer- 
cări de forţă în genul Republicii de la Ploieşti. Politician abil, 
revine la putere în 1876 pentru a rămîne pînă în 1888 (cea mai 
lungă guvernare din istoria modernă a României), utilizînd me- 
tode autoritare care i-au atras porecla ,,Vizirul". în politica exter- 
nă, a manevrat printre cele trei imperii vecine, alimentîndu-le cu 
dibăcie contradicţiile. Oricît ar părea de ciudat, Brătianu cel din 
1884 polemizeazä cu Brătianu cel din 1861. Pe atunci, departe 
do a înlesni riscanta colonizare teutonă (atît de lucid semnalată 
da Duiliu Zamfirescu), Brătianu se împotrivise energic proiectu- 
lui de a se aduc? 2500 de familii din Germania de nord, dîndu- 
li-se posibilitatea de a cumpăra pămînt pe moşiile unor mari 
proprietari. La 10 ianuarie 1861 el luă cuvîntul în Adunarea le- 
gislativă, unde rosti între altele şi aceste fraze profetice : „Nu sunt 
comercianţi particulari cari vor exploata moşiile noastre, ci vor 
veni societăţi coloniste din Germania, care în puterea asociatiunii 
şi protectiunilor ce au, vor specula aceste moşii f] Aducînd pe 


622 


coloniştii germani, îi puneţi în faţă a concura cu ţăranii noştri 
cari sunt în cea mai mare mizerie şi lipsă de cultură. Ba nu le 
lăsaţi românilor nici chiar dreptul de concurenţă, căci străinii 
aceia vor veni sub nişte protectiuni tari ale asociatiunii lor, şi 
afară de aceasta vor veni ca proprietari, iar nu chiriaşi ca ro- 
mânii. Sunt încredinţat că nu veţi face aceasta, pentru că de 
veţi face-o, vor rămînea copiii nostri şi chiar noi, cari nu suntem 
obicinuiti cu speculatiunile, precum au rămas stränepotii eroi- 
lor noştri clăcaşi saşilor, ca nişte paria ai germanilor, cari pre- 
tind a domina de la Rin la Marea Neagră" (Discurs asupra 
aducerii unor colonii străine, în Din scrierile şi cuvîntările lui 
lon C. Brătianu,  Imprimeriile ,Independenta", Bucureşti, 1921, 
p. 410, 412). Cum se vede, între argumentatia lui Brătianu de la 
1861 şi cea a lui Duiliu Zamfirescu din 1884 există certe simili- 
tudini. Să fi citit Zamfirescu acest discurs prezentat, în rezu- 
mat, în suplimentul Monitorul oficial, nr. 40. din 21 februarie 
1861 ? Ipoteza nu trebuie exclusă tranşant. Probabil că cercu- 
rile conservatorilor bătrîni au oferit redactorului României li- 
bere şi o bibliografie a problemei. 


2 — Legea în cauză a rămas mult timp blocată în cartoanele 


Senatului. Abia după răscoalele din 1907, acest proiect legislativ 
e reluat în discuţie. 


3 — Nicolae Ionescu (1820— ?), profesor, orator si om poli- 
tic român. în 1856 a colaborat la Steaua Dunării, revista unio- 
nistä a lui Kogálniceanu. Profesor la Liceul National din Iasi, a 
fost ales în repetate rînduri in Cameră, Senat. între 24 iulie 1876 
—3 aprilie 1877 a fost ministru de Externe în cabinetul Ion 
C. Brătianu. A publicat : Discursuri asupra epocei lui Matei Ba- 
sarab şi Vasile Lupu (1868), Cuvintäri parlamentare (1879), Pro- 
ckmareo regatului (1881). în activitatea politică s-a dovedit a fi 
un adversar înveterat al ,,Junimii" si, mai ales, al lui Maiorescu. 


4 — Edictul de /a Nantes a fost promulgat de Henric ai 
IV-lea la 13 aprilie 1598. Prin el se stabileau condiţiile existen- 
tei legale în Franţa a religiei reformate. Din punct de vedere 
religios, prin acest act se garanta libertatea cultului pentru cal- 
vinişti ; din punct de vedere politic, li se dădeau garanţii juri- 
dice, militare si sociale. La 18 octombrie 1685, Ludovic al XIV-lea 
a revocat edictul, suprimînd toate avantajele acordate de îna- 
intaşul său. Mai mult, s-au dărîmat aşezămintele de cult, s-au 


623 


interzis adunările, dezläntuindu-se o aspră represiune polițistă. 
Drept consecinţă neprevăzută a acestei hotărîri nechibzuite, circa 
300 000 de meşteşugari francezi au emigrat în Elveţia, în Pru- 


sia şi alte state germane, cărora le-au impulsionat dezvoltarea 
economică. 


5 — Teoriile economice ale  gazetarului  reverberează în 
opera prozatorului. Saşa Comăneşteanu îi predă lui Matei Da- 
mian o adevărată lecţie de economie politică: „...boierul este 
socotit de ţăran ca duşmanul lui firesc. Mai pune opoziţia na- 
turală a intereselor : cînd se coace griul nostru se coace şi al 
lui, şi, cu toate că a primit bani ca să vie la seceră la cea din- 
tîi chemare, el se duce la griul lui. în fine, disproportia dintre 
sol şi populaţie : noi n-avem decît 40 de indivizi pe kilometru 
pătrat, pe cînd raportul firesc e de 70 LL Căci, în realitate, aşa 
e : plugăria se întinde pe fiecare zi mai mult, iar populaţia nu 
creşte, aşa că acelaşi număr de braţe trebuie să producă îndoit"! 
(Opere, II. ed. cit., p. 63). 

Cît priveşte politica demografică a ţarismului în Basarabia, 
efectele ei se pot vedea în cifrele acestui recensămînt din 1918. 
Cei 2 725 000 de locuitori ai provinciei se împărțeau astfel după 
naţionalităţi : moldoveni — 1 810 000 sau 66,5% ‘> ruşi si ucrai- 
nieni — 330 000 sau 12%; evrei — 270 000 sau 9,8%; bulgari şi 
găgăuzi — 210 000 sau 7,7% ; germani — 75 000 sau 27% ; greci, 
armeni ş.a. — 30 000 sau 13%. 


6 — Pentru a atenua din impresia produsă de acuzele zam- 
firesciene, regele însuşi va avea (din 1885) ca administrator la 
Domenii pe românul C. A. Kalinderu. 


7 — Karol Stanislaw Radziwill (1734—1790) om politic po- 
lonez. A luptat împotriva anexionismului țarist. 


8 — Adam Jerzy Czartoryski (1770—1861), nobil şi om politic 
polonez, coborîtor din Jagelloni. în 1815 a încercat să obţină re- 
constituirea regatului Poloniei. în 1831, în timpul insurecției na- 
tionale antitariste, a fost preşedintele guvernului provizoriu in- 
stalat de insurgenți în Varşovia. A murit în Franţa, în exil. 


9 — V. nota 1. Acuzele aduse lui Ion C. Brătianu sînt ex- 
presia unui idealism politic. în realitate, tactul diplomatic al 


624 


premierului român în perioada 1876—1883 fusese remarcabil, du- 
cînd la neînţelegeri între marile puteri vecine, care nu mai pu- 
teau pune astfel în primejdie independenţa statului român. 


P. 321 LITTERATURE ROUMAINE 


L'Étoile roumaine, L 4, 18/30 oct. 1885, p. 2. 
Semnat : Duiliu Zamfiresco. 


După seria articolelor în problema ,dotatiei" Coroanei, de- 
bitul gazetáriei zamfiresciene scade brusc. Reprimärile, másu- 
rile punitive nu vin numai din partea liberalilor, întotdeauna ze- 
loşi în această privinţă, ci şi din aceea a propriei grupări. Din 
mai-iunie 1884, semnătura publicistului Zamfirescu dispare din 
coloanele României libere. Izolat, ea mai poate fi întîlnită prin 
toamnă (cînd îi apare ín foileton romanul In fața vieții), mai 
ales în „numărul literar" al acesteia, şi aici doar cu poezii, din- 
tre care unele erau mai vechi. Ziarul devenise oficiosul junimiş- 
tilor, iar politica lor era în acel moment propice alianţei cu li- 
beralii. ,Ministrul-prezident" Brătianu îl vizitează acasă pe 
Maiorescu, prilej cu care în strada Mercur s-au urzit şi combi- 
natii politice. Criticul, acum politician cu un ascuţit simt al opor- 
tunitätii, arborează față de Zamfirescu o mină  ,posomoritá", 
mai mult, îl exclude de pe lista posibililor deputaţi junimişti: 
„în acel moment şi din acea cauză, nu puteai fi candidatul nos- 
tru în alegeri" (scrisoare din 7—19 martie 1893). La „Junimea“, 
gazetarul imprudent e supus unei carantine politicoase, dar 
eficiente. Convorbirile îl publică susţinut abia din 1886, nu fără 
un prealabil stagiu al manuscriselor prin sertarele lui Negruzzi. 
Oricum ar sta lucrurile, e clar că semnatarul articolelor „anti- 
apanagiste" devenise temut. Ce-i ráminea de făcut, în aceste im- 
prejurări, scriitorului revoltat ? în primul rînd, o examinare rea- 
listă a situaţiei sale, deloc de invidiat. Asaltat din toate părţile, 
lipsit de un minim sprijin politic din partea vreunei grupări, ar 
fi fost întruparea însăşi a vulnerabilitätii. Căderea în anonimat 
devenea o problemă de timp. Elementare consideraţii tactice l-au 
determinat pe Zamfirescu să rămînă alături de ,,Junimea" chiar în 
condiţiile în care aceasta îl privea cu suspiciune. în plus, putea 
conta pe ,imbunarea" lui Maiorescu, căci, cum se cunoaşte, criti- 
cul ştia să uite adversitätile sau erorile politice atunci cînd era 
vorba de literatură de valoare. Din tumultuoasa vară a lui 1884 


625 


începe pentru autorul Vieţii la fară o epocă a acumulărilor lente, 
nespectaculoase, cu bătaie lungă. Literatura, dar şi publicistica 
trec pe un plan secund. Totuşi, demonul gazetăriei îşi face din 
cînd în cînd simțită prezența. Unul din simptome este rubrica 
(abandonată după trei numere) „Litterature roumaine” din ziarul 
independent L'Étoile roumaine, care apăruse chiar atunci. Faţă de 
foiletonistica din România liberă, se manifestă în plus un gust 
al sintezei, o căutare a problemelor generale. Unele dintre pă- 
reri nu sînt, desigur, de o originalitate excesivă. A lăuda bu- 
nul-simt al ţăranului în materie de literatură nu era o nou- 
tate, încă din 1872 Grandea admira țărănimea care „cu toată 
tîmpirea [.] tot conservă puritatea gustului”, ce o „face să dis- 
cearnă pe Homer, Sofocle şi Teocrit". A observa apoi înclinația 
cititorului simplu spre literatura cu haiduci nu implica automat 
o deosebită perspicacitate sociologică. Nouă este însă pledoaria 
pentru ,subminarea" acestei producţii din interior, prin ridi- 
carea ei la nivelul estetic. Ca Maiorescu, eseistul visează în fond 
un stadiu superior al „romanului poporan". 


1 — Breda, cartier parizian cu o reputaţie îndoielnică. 


2 — Librăria Ig. Haimann si Schonfeld era situată pe Calea 
Victoriei, nr. 74. Proprietarii săi erau, concomitent, şi editori. 


3 — Louis de Chardonne, romancier şi publicist francez 
obscur, colaborator al Literatorului, care-i trimitea lui Mace- 
donski epistole  înflăcărate, considerîndu-l „un Byron şi Mus- 
set román". Din simpatie pentru români a scris Les Roumains. 
Mitza, moeurs valaques, apărut în 1884 într-o a doua ediţie, şi 
La Roumanie et les Roumains, Bibliothèque Universelle et Revue 
Suisse, Tom XX, Dec. 1883, Lausanne. 


4 — în revistă: La Vie à ourenc e. Proză neidentificată. Pro- 
babil că titlul e copiat greşit de zetar. Ca ipoteză, am putea acf- 
mite că în realitate volumul se numea La Vie o outrance. 


5 — Les deux amies. Nu am identificat în bibliotecile noas- 
tre acest volum. Poate Zamfirescu are în vedere totuşi nuvela 
lui Maupassant Deux amis, ce relata istoria tragică a doi mici 
comercianţi francezi în timpul asediului prusac al Parisului din 
1870. Nuvela făcea parte din volumul Mademoiselle Fifi (1882). 


626 


6 — M-selle Giraud, ma femme ; nu am putut afla autorul 


acestei cărţi. 


7 — Vezi nota 8 a foiletonului Scrisoare deschisă către Is- 
hovah, din 13 mai 1884. 


8 — Slavici debutase in 1881 cu volumul Novele din popor, 
tipărit la Socec. Tonul cvasi-elogios cu care-şi aminteşte Zam- 
firescu debutul tenacelui ardelean nu se va repeta în viitor. O 
scrisoare către Maiorescu din 29 aprilie/12 mai 1902 cuprinde 
şi această rectificare de optică: „Slavici e pentru mine, de mai 
mult timp, o enigmă, în toată complexitatea lui sufletească, dar 
mai ales în felul lui literar de a fi. Trăind aşa cum trăiesc eu, 
resfir adesea în minte pe unii şi pe alţii dintre scriitorii noştri. 
Pe acesta mai cu seamă l-am resfirat cînd, cetind la maturi- 
tate novelele ce má ademeniserá pe prima treaptă a tinereții, 
le-am găsit false, fondamental şi vinovat false, cu o näzuintä 
de a pune în estetica noastră românească nota molcomă, aiu- 
rită şi străină, ce nu stă în etica propriu-zisă, adică în moravu- 


rile poporului românesc, cînd el, poporul, e pus în acţiune." 


9 — Sultănica, primul volum de proză al lui Delavrancea, 
apăruse în 1885, la Tip. Mihalescu. De remarcat noblețea sufle- 
tească a lui Zamfirescu ; el nu pregetă să-l elogieze pe Dela- 
vrancea, desi relaţiile cu acesta fuseseră practic rupte din 
toamna lui 1884 în urma unui gest neleal al celui de-al doilea. 


10 — Alexandru D. Xenopol (1847—1920) istoric, filozof şi 
scriitor, colaborator statornic al Convorbirilor literare in po- 
fida neaderentei la ideologia ,Junimii". între 1888—1893 a pu- 
blicat storia românilor din Dacia Traiană, sinteză istorică fun- 
damentală, in calitate de critic literar este autorul unor obser- 
vatii de bun-simt, insuficiente totuşi în planul esteticului. 


11 — Pierre Alexis Ponson du Terrail (1829—1871), roman- 
cier francez prolific, creatorul vestitului Rocambole. A  scris 
romane-foileton intesate de aventuri si intorsáturi spectaculoase. 
Din întinsa lui operă se rețin inci: Les Coulisses du monde 
(1853), Les Exploits de Rocambole (1859. 1865, 1877), Les Drames 
de Paris (apärutä postum, in 1884). 


627 


12 — Marie Joseph Sue, zis Eugène (1804—1857) prozator 
fecund, părintele romanului-foileton. Cărţile lui, saturate de 
moralitäti, nu mai au acum ecoul pe care-l aveau în rîndul 
contemporanilor scriitorului. După o perioadă punctată de ro- 
mane de moravuri mondene : Cécile (1835), Mathilde ou Mémoi- 
res d'une jeune femme (1841), Sue publică, în Journal des Dé- 
bats, popularele Les Mystères de Paris (10 vol, 1842—1843), 
Martin, l'enfant trouvé (12 vol., 1847), Le Diable médecin (7 vol.. 
1855—1857) care incitará la culme curiozitatea noilor categorii 
de cititori. 


Răspîndirea acestor cărţi în Principate fu peste aşteptări, 
încă în 1846 Heliade înscria numele lui Sue în proiectata ..Bi- 
bliotecă universală". Pe lîngă traducerile ce apar după 1848 
(relativ numeroase, din moment ce scriitorul se plasează pe lo- 
cul al XI-lea într-un clasament al tălmăcirilor efectuate la noi 
între 1780—1860), se înmulțesc imitatiile, adaptările <v. Paul 
Cornea : Traduceri si traducätori în prima jumätate a secolului 
al XlX-lea, în De la Alecsandrescu la Eminescu, E.P.L., 1966, 
p- 38—76). 


13 — Sub titlul Patru novele, Maiorescu publicase în 1882 
un volum cuprinzînd traduceri din Carmen Sylva, P. A. de Alar- 
côn, Bret Harte si Kin-Ku-Ki-Kuan. 


P. 325 LITTÉRATURE ROUMAINE 


L'Etoile roumaine, I, 11, 26 oct./7 nov. 1885, p. 2. 
Semnat : Duiliu Zamfiresco. 


Putin cunoscut si, implicit, putin comentat, articolul lui 
Duiliu Zamfirescu prezintá o dublá importantä. Pe de o parte, 
el clarifică problema — pînă deunäzi controversată — a ra- 
porturilor scriitorului cu autorul Luceafárului, pe de alta, con- 
stituie un moment important al receptiei critice eminesciene, 
anticipind subtilele consideraţii ale lui Maiorescu din eseul Emi- 
nescu si poeziile lui, publicat abia in 1889, după trecerea în ne- 
fiinţă a poetului. Pentru cei obişnuiţi cu imaginea unui Zam- 
firescu suferitor, în public sau în intimitate, din pricina succe- 
selor confratilor, acest portret sintetic e surprinzător. Adversa- 


628 


rul lui Caragiale, Macedonski, Delavrancea, Coşbuc, Slavici, Goga, 
e capabil şi de admiraţie profundă, întreagă, neretinutä. Ceea 
ce-l onoreazá si mai mult este pătrunderea critică, justificarea 
estetică a unui cult eminescian care ar fi devenit altfel pură 
adulatie pioasă sau simplă hagiografie. 

Să examinăm, în ambele planuri, semnificaţiile acestui cro- 
chiu. Se ştie că asupra lui Duiliu Zamfirescu pluteşte de multă 
vreme bănuiala că ar fi fost autorul articolului Frunze găsite 
prin volume, minimalizator la adresa poeziei eminesciene. Sem- 
nate Rienzi, aceste glose injurioase au apărut în Literatorul 
(nr. 6, 24 februarie 1880), stîrnind o emoție vecină cu indignarea. 
Secretul paternităţii lor fu bine păstrat. Dar în toamna lui 1883, 
in toiul polemicii cu ,ingratul" Zamfirescu (ce părăsise defini- 
tiv Literatorul pentru a se ralia ,Junimii" şi Convorbirilor lite- 
rare), Macedonski, versat în arta insinuării, sugerează într-un 
l'ost-scriptum (Literatorul, nr. 11—12, noiembrie-decembrie 1883, 
p. 668—674) cá Rienzi ar fi fost chiar redactorul Romániei libere. 
Ca probă irecuzabilá a antieminescianismului proaspátului con- 
vorbirist erau invocate cîteva rínduri dintr-o scrisoare din mar- 
tie-aprilie 1882, in care, solicitind sprijinul lui Macedonski în 
vederea obtinerii unei catedre la gimnaziul din Focsani, Zam- 
firescu îşi exprima si această imprudentá nedumerire : „Fii bun 
şi-mi explică ce-a provocat mînia  firtatelui Eminescu din 
Timpii ? Acest om pare în timpul din urmă bolnav de gälbi- 
nare." Care va fi fost contextul din care a izolat Macedonski 
rîndurile incriminate e greu de aflat. Această parte a scrisorii 
s-a pierdut (întîmplător ?) şi doar un miracol al istoriei literare 
va duce la redescoperirea ei. Nu este exclus ca Macedonski în- 
suşi să fi suprimat fragmentul cu pricina, pentru a nu fi cîndva 
dezmintit. Dibaci sugerată, acuza lui Macedonski a prins. în 
1903, în cursul unei intervenţii polemice, Chendi îl soma pe ro- 
mancierul Cománestenilor : „Mai ştii de pseudonimul Rienzi, 
d-le Zamfirescu ?" (Mai sínteti ?, Sămănătorul, Il, 37, 14 septem- 
brie 1903, p. 591—592). in 1939, în studiul introductiv la ediția 
criticá a scrierilor lui Macedonski, Tudor Vianu sustine identi- 
tatea dintre Rienzi si Zamfirescu, motivînd că în colecţia per- 
sonală a Literatorului Macedonski ar fi înlocuit enigmaticul 
pseudonim cu numele autorului Vieţii la fară. Totuşi, cum bine 


629 


se întreba un comentator, această corectare fiind făcută prin 
1918—1920, aşadar după aproape patru decenii, „ce temei se mai 
poate pune pe o memorie, oricît de prodigioasă ?". Substituirea 
a provocat serioase dubii şi altor istorici literari. în Contribuții 
eminesciene, probul cercetător Augustin Z. N. Pop nega paterni- 
tatea zamfiresciană a articolului Frunze găsite prin volume, iar 
Perpessicius conchidea — după un larg examen — în Fantazii 
şi capricii critice la Alexandru Macedonski OD că „stilul «cro- 
nicei» era, fără doar şi poate, al lui Macedonski” (Revista Fun- 
datiilor regale, XIV, 5, mai 1947, p. 78—88). (O riguroasă — şi 
foarte credibilă în meticulozitatea ei — istorie a adevăratelor 
relații dintre Eminescu şi Zamfirescu este documentatul eseu 
al lui Al. Săndulescu: Opiniile unui ,detractor" ?, inserat în 
volumul Continuitáti, Editura Cartea Românească, fa, p. 94— 
105) Că Zamfirescu nu a putut fi autorul infamantelor notații 
se poate deduce din chiar opera lui. Probe ale unui eminescia- 
nism ardent pot fi identificate în scrisul său şi înainte de 1883, 
şi după. în Cronica literară din 3 aprilie 1883 (text inclus în 
sumarul acestui volum), referirile la Eminescu sînt extrem de 
elogioase. Nu altul e tonul cu care e semnalat în foiletonul 
Palabras din 13 noiembrie 1883 Dicţionarul de rime al ,emi- 
nentului poet, atît de crud lovit de soartă”. într-o scrisoare din 
13/25 iunie 1898 către Titu Maiorescu, vorbind despre datoria 
scriitorului de a „intra cu tot sufletul in opera sa”, părăsind 
complet „interesele pámáiíntesti", Zamfirescu e furat de nostalgii 
paseiste : „Cu cîtă emoție îmi aduc aminte de unele părţi din 
viaţa lui Eminescu pe cînd eram la România liberă şi-l cunos- 
team de aproape". Cînd criticul publică în Convorbiri literare 
studiul Eminescu si poeziile lui, corespondentul sáu roman îşi 
exprimă, cu spirit critic, entuziasmul, dezvoltînd original para- 
lela maioresciană : „E între Leopardi şi Eminescu o afinitate 
atît de extraordinară, încît se pare că simplitatea durerii unuia 
a fost izvorul pe sub pămînt, care în vadul străin a lui Emi- 
nescu a ieşit la lumină, într-o dimineaţă naivă de toamnă. Eu 
cred că nu atît simtirile lor, cit mai cu seamă forma acestor 
simtiri şi pregătirea prin studiu a acestor forme au o infinită 
asemănare la cei doi poeţi, Aşa, bunăoară, incomparabila sim- 
plitate a lui Leopardi din poezia La sera del di di festa, ori 


Alia Luna, or La vita solitaria devine la Eminescu acea simpli- 
tate nouă şi oarecum mai tînără ce o admirăm. Şi la amîndoi. 
cînd ne vorbesc, cuminţi şi senini, de durerile lor, accentele au 
o putere sfiîşietoare. Care este misterul acestei înrudiri ?" (Dui- 
liu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), ed. cit., 
p. 5—58). Asupra acestui ademenitor subiect scriitorul va re- 
veni, cu un plus de argumente, în 1911, în Merafizica cuvin- 
telor şi estetica literară. 

Revenind la articolul lui Duiliu Zamfirescu din 1885, ceea 
ce frapează este turnura maioresciană a argumentării. Cum spu- 
neam, criticul îşi va face cunoscute, în scris, opiniile abia în 
1889. în discuţiile de la „Junimea“, în conversațiile particulare 
ee pe „terasă (la care face aluzie într-un rînd Zamfirescu), 
subiectul va mai fi fost, desigur, abordat. Similitudinile sînt de 
netăgăduit. Zamfirescu vorbeşte despre  ,harababura" („ce fa- 
tras") provocată de înfruntarea dintre /atinisti si bonjurişti în 
chestiunea limbii literare. Singur Alecsandri ar fi avut o op- 
tiune realistă „apărînd vitejeste", prin poeziile lui populare, „ade- 
vărata limbă română". Maiorescu începe şi el cu un excurs is- 
toric : „Pe la mijlocul secolului în care trăim, predomnea în 
limba şi literatura română o tendentä semieruditá de latinizare, 
pornită din o legitimă revendicare naţională, dar care aducea cu 
sine pericolul unei înstrăinări între popor şi clasele lui culte. 
De la 1860 încoace datează îndreptarea; ea începe cu Vasile 
Alecsandri, care ştie să deştepte gustul pentru poezia populară.” 
Zamfirescu accentuează asupra „profundei melancolii" emines- 
ciene, care, reprodusă la nesfîrşit, se ridica esteticeşte la idee, 
depăşind astfel sensibilitatea muritorului obişnuit. Maiorescu, 
rsia mai acut intuiţia: „Dar acest pesimism nu era redus la 
plîngerea mărginită a unui egoist nemulțumit cu soarta sa par- 
ticulară, ci era eterizat sub forma mai senină a melancoliei 
pentru soarta omenirii îndeobşte ; şi chiar acolo unde din poezia 
lui străbate indignarea în contra epigonilor şi a demagogilor 
înşelători avem a face cu un simtämint estetic, iar nu cu o 
amărăciune personală.” Acest maiorescianism avant la tettre îl 
onorează pe Zamfirescu şi dă totodată şi măsura inteligenței 
lui critice. Chiar de va fi fost rezonatorul opiniilor maioresciene. 
el a ştiut să le treacă prin filtrul gîndirii personale, îmbogă- 


631 


tindu-le prin argumente noi, cum sînt, de pildă, disociatiile sub- 
tile dintre poezie, muzicá si sculpturá, ce vádesc buna lui 
informare „în direcţia polemicii purtate de Lessing la 1766 cu 
"Winckelmann, privitor la «granitele» dintre poezie si arta plas- 
ticá" (M. Gafita, Duiliu Zamfirescu, op. cit., p. 228) E de regre- 
tat cá Zamfirescu nu a revenit asupra acestui subiect, asa cum 
promisese în finalul foiletonului. 


1 — între datele biografice comunicate publicului de către 
Duiliu Zamfirescu s-au strecurat şi erori. Eminescu n-a ieşit 
dintr-o „familie de ţărani", ci dintr-una de boiernaşi ; nu a fost 
„jurnalist" înainte de a sosi (în toamna lui 1869) la Viena, pri- 
mul lui articol, O scriere critică, datînd din 719 ianuarie 1870. 
Cit priveşte prezenţa ,asidui" a studentului Eminescu la toate 
cursurile regulate abia în anul universitar 1871/1872, cînd a au- 
faţa unei inocente mistificări. Adevărul e că poetul a urinat 
cursurile regulate abia în anul universitar 1871/1872, cînd a au- 
diat prelegerile lui R. Ihering, R. Zimmermann (filozof citat 
*admirativ si de Zamfirescu), Th. Vogt, L. Stein s.a. 


2 — „Primele încercări” ale lui Eminescu au fost trimise 
Familiei orádene a lui Iosif Vulcan, unde au şi apărut în 1866. 
Timp de patru ani, aici vor fi publicate toate poeziile (totuşi 
puţine) ale lui Eminescu, debutul său în Convorbiri literare pro- 
ducîndu-se abia în 1870, prin Epigonii (Convorbiri literare, XV, 
12, 15 august 1870, p. 185—186). 


3 — E de presupus că Zamfirescu valorifică destäinuirile 
făcute de Iacob Negruzzi în cercul ,,Junimii" sau, poate, in ca- 
drul unor conversații cu participare mai restrînsă. între cei doi 
scriitori erau — în ciuda diferenţei de vîrsta — relaţii aproape 
cordiale, încît nu e cu desävîrsire exclusă ipoteza unei confe- 
siuni adresate unui singur interlocutor: Duiliu Zamfirescu. în 
scris, Negruzzi se va referi la Eminescu în 1889 (tot în Convor- 
biri literare) si in... 1923, în cuprinsul celebrelor Amintiri din 
, Junimea”. Interesant, amănuntele devin tot mai „exacte” şi 
mai numeroase pe măsură ce evenimentul relatat se îndepăr- 
tează în timp. Măreţia si servitutile memorialisticii ! în volu- 


mul din 1923, amintirea are un pronunțat contur literar : „Ajuns 


632 


ia Viena mă dusei la cafeneaua «Troil din Wollzeile», unde ştiam 
că este locul de adunare al studenților români şi mă aşăzai la 
0 masă deoparte lingă fereastră, de unde, fără a fi băgat în 
seamă, puteam observa pe toţi tinerii ce vorbeau între dînşii 
româneşte. Erau multi adunați în ziua aceea, unii păreau mai 
inteligenți, alţii mai putin, dar mai toate figurile aveau expre- 
siuni comune, încît îmi zisei că Eminescu nu poate să fie prin- 
tre dînşii. Deodată se deschide uşa şi văd intrînd un tînăr slab, 
palid, cu ochii vii şi visători totodată, cu părul negru, lung, ce 
1 se cobora aproape pană la umeri, cu un zîmbet bîînd si me- 
lancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat în haine ne- 
gre, vechi şi cam roase. Cînd l-am văzut am avut convingerea 
că acesta este Eminescu si, fără un moment de îndoială, m-am 
sculat de pe scaun, am mers spre dînsul, şi intinzîndu-i mîna, 
i-am zis : 

— Bună ziua, domnule Eminescu! Tînărul îmi dădu mîna 
şi privindu-mă cu surprindere : 

— Nu vă cunosc, răspunse el cu un zîmbet blînd. 

— Vedeţi ce deosebire între noi, eu v-am cunoscut îndată. 

— Poate nu sînteti din Viena? 

— Nu. 

— După vorbă sunteţi din Moldova... poate din Iaşi ?.. 

— Chiar de acolo. 

— Poate sunteți domnul... Iacob Negruzzi ? zise el cu sfialä. 

— Chiar el. 

— Vedeţi cá si eu v-am cunoscut" (Iacob Negruzzi: Amin- 
tiri din ,Junimea", Scrieri alese, Il, ediţie îngrijită de Corneliu 
Simioneseu. Editura Minerva, Bucureşti, 1970, p. 217—218). 


4 — Alecsandri a cules folclor şi înainte de 1866. în 1852 
publicase un volum de Poeiti poporale. Balade (Cintice bätrt- 
neşii). Partea I, Tip. Buciumul român, Iaşi, urmat în 1853 de 
Balade adunate si îndreptate, partea II, apărut la aceeaşi edi- 
tură. Fascinat de comorile descoperite, dă şi o traducere fran- 
ceză a poemelor : Ballades et chants populaires de la Roumanie 
(Principau'és Danubiennes), pref. A. Ubicini, Dentu, Paris, 1855, 
recenzatä de Mérimée. Textul acestuia a stirnit interesul lui 
Sainte-Beuve. Poezii populare ale românilor, Tip. Lucrátorilor 
asociati, Bucuresti, 1866, era, de fapt, o nouá editie, mai siste- 
maticá, bazată pe o concepţie aproape ştiinţifică. 


5 — Ca si în alte situaţii, si de astă dată foiletonistul ci- 
tează din memorie, alternînd versul original ca ve este: ,.N-auzi 
cintári, nu vezi lumini de baluri". Tálmácirea frantuzeascá con- 
serva acest accident al memoriei. 


P. 330 »FONTÂNA BLANDUZIEI" 


L'Étoile roumaine, IL. 282, 19/31 dec. 1886, p. 1—2 Apare ia 
rubrica ,Chronique théâtrale". 
Semnat : D. Z. 


Firesc inscrisá in suita consideratiilor elogioase consacrate 
piesei lui Alecsandri în Cronica literară din 3 aprilie 1883 si în 
C" scurt, ii ráposat din 1 aprilie 1884, cronica teatrală a lui Dui- 
liu Zamfirescu — publicată după o întrerupere de peste un an 
a exercitiului publicistic — reia elogiile prime pentru a le dez- 
volta sagace, dar pune si mai bine în lumină defectele (reale !) 
ale piesei. Obiectiile sînt de natură preponderent documentară. 
Foarte bine informat asupra realitätilor istorice specifice isto- 
rici Romei, cronicarul sesizează cu acuitate inadvertentele lui 
Alecsandri : edulcorarea vieţii sclavilor, ignorarea statutului lor 
real în lumea romană din primii ani ai imperiului. Toate aceste 
reproşuri ar rămîne însă superflue (căci dramaturgul nu-i obli- 
gat să facă concurenţă istoricului), dacă ele n-ar fi însoţite de 
intuirea unor defecte proprii operei dramatice. Finfîna Blandu- 
ziei este, desigur, un „frumos poem în acţiune”, formula avînd 
şi un sens măgulitor pentru sensibilitatea bardului de la Mir- 
cesti, dar şi un tăiş otrăvit, insidios, prin care e semnalată pre- 
caritatea epică a conflictului. Tot atît de pătrunzător e obser- 
vată si inconsistenta psihologică a Gettei, personaj ce trăieşte 
excesiv din indignare, fără a conferi totuşi o dimensiune interi- 
oară, un e^ou lăuntric acestui orgoliu exacerbat. La trei ani de 
la premieră, piesa însăşi era departe de a mai avea succesul 
initial. Cu ea se deschisese la 27 septembrie stagiunea 1886— 
1887, s^ontindu-se o bună ,retetá" ; totuşi, şi atunci, si mai tîr- 
ziu, cînd toamna avansate, drama produce un constant „defi- 
< it" la casă. Vremea aplauzelor în rafale trecuse. 


1 — Sextus Pompeius Magnus (73—35 Lenk fiul mult mal 


cunoscutului Cneius Pompeius Magnus. A fost Invins de Octa- 
vian Augustus şi ucis. 


634 


2 — Acţiuni, promontoriu în Grecia în proximitatea căruia 
Octavian a înfrînt flotele unite ale lui Antoniu şi Cleopatrei, 


victorie care i-a asigurat dominaţia asupra lumii romane. 


3 — Mîndrie şi amor, titlu sub care s-a jucat în româneşte 
drama în 5 acte, Le Maître de forges, a lui Georges Ohnet. Piesa 
n-a atras publicul bucureştean, fiind repede scoasă de pe afiş. 


4 — Sarah Bernhardt (1844—1923) era cunoscută spectatori- 
lor români nu numai din auzite. In noiembrie 1881 ea jucase la 
laşi în Dama cu camelii, Adrienne Lecouvreur şi Frou-Frou, în 
faţa unor săli arhipline. Actriţa a revenit în România în 1888, 
tot în noiembrie (dar la Bucureşti), în 1893, 1904 şi 1903, provo- 
când acelaşi aflux de public. Spre deosebire de vestitul Delau- 
nay, profesorul atîtor mari actori români, Sarah Bernhardt nu 
excela prin respiraţie”, ci prin „atitudinile musculare”. 


5 — Hamlet a fost rolul ce a încununat cariera dramatică 
a lui Grigore Manolescu. Spectacolul din 2 octombrie 1884 (în 
care semna şi regia) fusese nu numai un triumf personal, ci şi 
un eveniment în istoria teatrului românesc. Ca om, Gr. Mano- 
lescu era dificil. Susceptibilitatea lui exagerată îi dicta retrageri 
si reveniri capricioase la National, stîrnite uneori si de tribu- 
latiile lui erotice. In aceste circumstanţe, Nottara preia treptat 
rolurile lui Manolescu. in Hamlet el a jucat — cu brio — rolul 


lui Laertes. 
P. 335 LEON TOLSTOI 


. Convorbiri literare, XXVI, 4, 1 aug. 1892, p. 273—287 ; 5, 
1 sept., p. 358—370 ; 6, 1 oct., p. 433—448 ; 7, 1 nov., p. 557—569. 


Desi a fost (si fără îndoială va mai fi încă) mereu citat de 
cercetátorii ideologiei literare zamfiresciene, studiul despre Tol- 
stoi n-a fácut incá, in pofida importantei sale, obiectul unei ana- 
lize detaliate. In masiva si atît de informata lui monografie din 
1969, Mihai Gafita îl aminteşte doar incidental, ca pe un ele- 
ment decorativ ce puncteazá diagrama relatiilor scriitorului cu 


635 


Titu Maiorescu. Mai parcimonios încă este Al. Săndulescu in 
densa cercetare publicatá in acelasi an. Párerea lui G. C. Nicole- 
scu, laconic exprimată într-o carte apărută din nefericire după 
moartea autorului, e mai degrabă negativă : „Sînt amestecate în 
acest studiu lucrurile cele mai diverse : latinitate, slavism, reli- 
giune, misticism, conservatorism, ca elemente fundamentale pen- 
tru explicarea fenomenului Tolstoi, la care se adaugă incursiuni 
laborioase şi adesea inutile în domenii adiacente sau mai de- 
părtate : în realităţile istorico-sociale, în muzică, în plastică etc. 
Este un amestec de material aşa cum a căzut pe hîrtie de la 
prima redactare, sau aşa pare, al unui om nu suficient de obiec- 
tiv si de pătrunzător" (Duiliu Zamfirescu, ed. cit, p. 325—326) 
Nu tot aşa gindeau însă contemporanii scriitorului. Maiorescu, 
care îi aprecia mai mult caracterul decît literatura, nu ezita să 
considere ,important" studiul lui Duiliu Zamfirescu (dealtfel 
asupra acestei opinii voi mai reveni), punînd surse informative 
suplimentare la dispoziţia  corespondentului român. Fără îndo- 
ială, intuiţia criticului se vădea, încă o dată, fără greş. Eterogena 
sinteză zamfiresciană are o dublă importanţă. într-un plan ge- 
neral ea este un excelent reactiv, indicînd anvergura înrîuririi 
tolstoiene asupra literaturii române (v., în această privinţă, şi 
temeinicul articol al lui Adrian Ghijitchi, Tolstoi şi Duiliu Zam- 
firescu (Din istoricul influenței tolstoiene în literatura română), 
în Tribuna, IV, 45 (197, 10 nov. 1960, p. 7), promptitudinea re- 
ceptării. Pînă la înflăcăratul eseu al lui Ibrăileanu, studiul lui 
Duiliu Zamfirescu rămîne documentul cel mai elocvent. Pe de 
altă parte, în planul creaţiei romancierului Comăneştenilor, el 
constituie testimoniul unei gîndiri estetice suple pentru acea vre- 
me, dar şi al unei răscruci. Scriind despre Tolstoi, Zamfirescu 
îşi clarifică si nelinişti, interogatii personale, optează pentru o 
nouă arhitectonică epică. Faptul că monografia înaintează con- 
comitent cu scrisul la romanul Lume nouă şi lume veche (cel din- 
tii în care Zamfirescu se exersează în eposul pluriplan !) nu e 
un simplu concurs de împrejurări. Prozatorul se gîndea, e vizi- 
bil, la o ,poeticá" personală, visa o doctrină romanesc! văzută 
ca un loc geometric al unor multiple influenţe, între care cea 
tolstoiană era, desigur, prioritară, fără a exclude însă cu totul 
fascinația (teoretic reprimată) a lui Maupassant. Ampla cerce- 
tare e, aşadar, şi dovada unei clarificări estetice. Istoria ei nu-i 
lipsită de interes. E limpede că vara anului 1890 reprezintă pen- 
tru Duiliu Zamfirescu un moment hotärîtor al creaţiei sale. Tol- 


636 


stoi se revela statuar discipolului său valah. Că opera lui îi era 
cunoscută de mai nainte nu se poate tăgădui. Foiletoanele din 
România liberă sînt în acest sens probe edificatoare. Corespon- 
denta romană oferă, la rîndu-i, indicii în plus. într-o scrisoare 
din 1 octombrie 1889 către Maiorescu e amintită elogios nuvela 
Histoire d'un Musicien. O alta, din ianuarie 1890, contine pă- 
timaşe raportări ale Năpastei caragialiene la celebra Puterea în- 
tunericului, drama lui Tolstoi. (Trimiterea se va mai face, peste 
un deceniu, de Caion.) Tot aici frapeazá o reverentioasá referire 
la „literatura celor trei genii moderne : Dostoïevski, Turgheniev 
si Tolstoi". Cîteva notatii (dintr-o scrisoare din 31 decembrie 
1891, adresatá lui Iacob Negruzzi) despre problemele pe care i 
le ridică romanul Lume nouă şi lume veche se încheie cu o sim- 
ptomatică asigurare: „Dealtminteri, asupra acestui punct vom 
dezbate mai îndelung cu prilejul unei monografii Tolstoi pe 
rare o vom ceti-o împreună". Proiectul ei stăruia deci de p3 
atunci în mintea scriitorului. Dar lucrul efectiv avansa cu difi- 
cultate. Situaţia literatului-diplomat se complică brusc odată cu 
„drama de la Veneţia” izbucnită în vara lui 1891. Perspectiva 
încununării printr-un mariaj a relaţiei amoroase dintre Ferdi- 
nand, moștenitorul tronului, şi Elena Văcărescu, viitoarea poetă, 
in acel timp domnişoară de onoare a reginei Elisabeta, stîrneşte 
un scandal public, soldat finalmente cu un exil deghizat, la Ve- 
netia, al suveranei. De la Bucureşti, deplasările acesteia sînt ur- 
mărite cu circumspectie, guvernul incredintindu-i secretarului de 
ambasadă de la Roma o misiune politieneascá. Cum însă Zam- 
firescu respinge cu demnitate conditia delatorului náimit, iar 
pe de altă parte, în Constitutionalul (organul junimist), apar 
alerte relatári (semnate Loredano) despre tribulatiile venetiene 
ale reginei, ziarele guvernamentale cred a-l identifica pe miste- 
riosul corespondent în persoana lui... Duiliu Zamfirescu, cerînd 
imperativ înlocuirea lui. Dezmintirile repetate inserate de Ma- 
iorescu în Constitutionalul nu sint crezute de oponenții politici. 
Superiorii, iritati de insurgenta tînărului diplomat, îi interzic să 
se apere public (v. scrisoarea din 29 noiembrie 1891 către C. 
F.xarcu, titularul portofoliului Externelor, în Duiliu Zamfirescu ` 
Scrisori inedite, ed. cit., p. 82—85). în aceste condiţii adversarii 
vor avea cîştig de cauză, scriitorul fiind transferat la 1 iunie 1892 
la legația din Atena. Necazurilor personale li se adaugă dileme 
estetice : „Pînă acum nu numai că nu mi se limpezeşte nimic în 
minte, dar încă Lumea veche etc. îmi face silă şi Tolstoi mă des- 


637 


curajeazá" (scrisoare din 2 martie 1892, in Duliu Zamfirescu si 
Titu Maiorescu în scrisori (1884— 1913), ed. cit., p. 100). în 20 mar- 
tie indecizia persista, cáci viata, acaparantá, nu-i lása rágaz de 
meditaţie. Om de lume, Zamfirescu îi mulţumeşte lui Maiorescu 
pentru un articol de Karl Lentzner (decupat de critic din Allge- 
meine Zeitung) şi promite că-l va „pune la contribuţie” în stu- 
diul despre Tolstoi ; gîndurile lui se-ndreaptă însă în altă parte: 
„Prin urmare ce să mai vorbim de Tolstoi. Mi-l aduc aminte nu- 
mai prin aceea că împrejurările mă fac să trăiesc fericit, pentru 
moment, după sistema lui, adică umplîndu-mi existenţa cu fapte, 
cu muncă materială, ca țăranii." Totuşi, vorba cronicarului, în- 
cepătura fusese urzitá : „Dealtfel, dacă socotiți cá e vreun bine 
să înceapă a se publica mai curînd, materie este pentru 2 sau 3 
numere, şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi voia lui fiul meu [năs- 
cut de cîteva zile — n.n.], nădăjduiesc în luna viitoare să-l re- 
iau şi să-l sfîrşesc" (ibidem, p. 101). Promisiune destul de scru- 
pulos respectată. în 7 aprilie 1892, Iacob Negruzzi este înștiințat 
pe un ton aproape exultant : „Cînd veţi avea nevoie de materie 
să vă adresati mie, fiindcă sunt aproape gata cu Tolstoi. Par- 
tea din urmă, «Estetica», merge greu, dar e foarte interesantă 
pentru mine, fiind un izvor nesecat de observatiuni şi de stu- 
dii." indemnurile lui Maiorescu : „Termină şi trimite-ne Tolstoi 
pînă cînd mai esti în statu-quo", n-au fost, se vede, lipsite de 
ecou, căci magistrul e asigurat într-o epistolă din 20 iunie 1892 
că „Scrisoarea d-voastră mă ajută să suport mai uşor cele în- 
tîmplate (transferarea arbitrară la Atena — n.n.) şi mă îndeamnă 
să mă întorc cu senin la Tolstoi". Opt capitole sînt trimise Con- 
vorbirilor literare. Surpriză, redacţia începe publicarea lor cu 
invidiabilă promptitudine, luînd de bune asigurările scriitoru- 
lui că va trimite în curînd şi finalul. Maiorescu însuşi face co- 
rectura. La Atena însă existenţa diplomatului nu e deloc confor- 
tabilă. Relaţiile româno-greceşti cunosc un moment de tensiune 
(peste putin timp vor fi rupte )), ,simpatrioti" fntärîtati de bäu- 
tură îl întîmpină cu cutitele în gara Corint pe diplomatul ce pă- 
răseşte tara lui Pericle. După un concediu în patrie, acesta pleacă 
la noul lui post: legația din Bruxelles. La Bucureşti, zilele îi fu- 
seseră ocupate de vizite protocolare sau amicale, de lungi dis- 
cutii cu Maiorescu. Vineri 10/22 ianuarie 1893, magistrul şi dis- 
cipolul parcurg fragmente din studiul despre Tolstoi, apoi (aflăm 
din însemnări zilnice), în 20 ianuarie/l februarie, în casa din 
strada Mercur, s-a petrecut din nou „cetirea sara a import, stu- 


638 


diu al lui Duiliu asupra lui Tolstoi". Negruzzi, întors din sträi- 

nătate, îşi continuă asiduitätile pe lîngă Zamfirescu, solicitind 

continuarea promisă. Ajuns la Bruxelles, prozatorul e tot mai 

preocupat de noul sáu roman, Pe aräturä (viitoarea Viață la 

fară), de clara definire a specificului operei în raport cu covîr- 

şitoarea epică tolstoiană. Pe măsură ce zilele trec, slăbeşte şi 

voinţa de a duce studiul spre punctul final, poate şi din cauza 

greutăţii „de a pune concluzii pe măsura unor premise teoretice 

foarte îndrăzneţe şi numeroase" (M. Gafiţa). în cele din urmă 

bunele intenţii sînt abandonate, motivul abdicării fiind comu- 

nicat cu un aer spăsit lui Negruzzi: „Cît despre Tolstoi, mi-e 
şi ruşine să mai vorbesc. Socot însă că tot e mai bine să vă 
spun lucrurile cum sunt: am încercat să-l urmez mai departe 
(adică încă un număr, cu care s-ar sfîrsi), însă mi-a fost peste 
putinţă, din cauza întreruperii prea lungi, a notelor inválmásite, 
a semnelor din cărţi pierdute cu mutarea etc. Ar trebui să re- 
cetesc toate scenele de căpetenie din toate romanele, sau, mai 
pe scurt, ar trebui Să mă simt din nou dispus şi încălzit de 
Tolstoi, ca să pot face ceva. Aşa cum e pînă aci, poate avea 
multe cusururi, dar e făcut cu credinţă, cu deplină convingere. 
Ceea ce aş face acum ar fi rece. Tot trag nădejde Să vie o vreme 
în care oamenii Să fie mai următori loruşi şi să sfîrşească ceea 
ce încep [...]- îmi pare rău că n-am sfîrşit pe Tolstoi, fiindcă 
aveam o judecată cu Zola şi admiratorii săi" (misivă din 8 mar- 
tie 1893, în Cele mai frumoase scrisori, ed. cit., p. 174). Traca- 
sările pricinuite de repetatele si neaşteptatele schimbări de re- 
şedinţă au jucat, aşadar, rolul lor (deloc neglijabil). în fond 
insă e de crezut că motivul fundamental al acestei poticniri din 
preajma finalului a fost totuşi dificultatea de a găsi un nucleu 
coagulant esteticii tolstoiene. ,Observatiunile", interesante toate 
şi abundente, nu se subsumau deocamdată unei idei directoare. 
Veleitätile polemice complicau şi ele dorita cristalizare, care se 
produce tîrziu, prin 1908, într-un articol pricinuit de jubileul lui 
Tolstoi ; magul de la Iasnaia Poliana împlinea atunci 80 de ani 
şi adoratorul de altădată regăsea firul uitat. 


Cum spuneam şi la începutul acestor notații, ideile lui Zam- 
firescu au incitat curiozitatea multor exegeti. Fireşte, ele n-au 
stîrnit doar adeziuni (ci mai degrabă adversiuni), dar în registrul 
elogiului, ca si în cel al reprosului, au énteresat. Trebuie sub- 
liniat faptul cá acest interes este corelativ descoperirii (în sens 
estetic) a corespondentei zamfiresciene, fapt care s-a produs ín 


639 


1936. In Zstoria.. lui din 1941, G. Călinescu examinează ideologia 
literară a scriitorului, reluind cîteva precepte din Leon Tolstoi 
pentru a le privi dintr-o perspectivá integratoare. Marcînd, in- 
tr-un articol, Concepţia estetică a lui Duiliu Zamfirescu (Tri- 
buna, I, 43, 25 octombrie 1958, p. 6), centenarul scriitorului, 
Mircea Zaciu observa că în „studiul critic asupra creaţiei tolsto- 
iene LI analiza unor romane ca Ana Karenina, Război şi pace, 
învierea sau Cazacii se face cu mijloace de investigaţie critică 
evoluate pentru acea epocă, la care entuziasmul adaugă un plus 
de spontaneitate în observaţie, firească dacă ne gîndim că exe- 
getul era el însuşi un creator". In acelaşi moment apărea si 
studiul lui Al. Dima : Opiniile estetice ale lui Duiliu Zamfi; eseu 
(Viaţa românească, XI, 11, noiembrie 1958, p. 100—107) în care 
comentării schiţei monografice zemfiresciene i se rezervă un 
spaţiu mai întins. Semnalînd influenţa tezelor materialiste, cri- 
ticul constată cam excesiv „devierea spre idei eronate" în clipa 
în care Zamfirescu se ocupă de „structura însăşi a realităţii ca 
bază a artei". Vina acestuia ar consta în părăsirea tezei reflec- 
tării obiective a naturii, în mutarea accentului pe „elementul 
subiectiv, pe artist”, privit „ca temperament", eroare ce conduce 
spre o poziţie „metafizică, antiistoricä". Cu obisnuita lui incli- 
nație spre inventarul sistematic de idei, Al. Dima conchidea (nu 
fără a plăti un tribut conjuncturii) astfel: „Caracterele teoriei 
estetice ale [sic !] romancierului sînt, prin urmare, clare. E vorba 
de un clasicism idealist tipic, care, plecînd de la realitate, îşi 
propune să-i «purifice» imaginea, conform unor idealuri de ar- 
monie subiectivă ce ignorează determinantele sociale fireşti. In 
centrul concepţiei stă personalitatea artistului ruptă de cadrul 
ei social, idee care va stărui ca o gravă eroare în studiile lui 
ulterioare." Mult mai subtile, mai conforme cu adevăratul relief 
al ideologiei zamfiresciene, sînt consideratiile lui Liviu Petrescu. 
în studiul Un precursor al criticismului (Realitate şi romanesc, 
Editura Tineretului, f.a., p. 7— 42) eseistul insistă cu inteligență 
asupra distinctiei „natură individualá"/,naturá socială” (cu care 
opera Zamfirescu în tentativa lui monografică), urmárindu-i re- 
flexele in viata interioará a personajelor romancierului román. 
Preeminenta unei naturi dictează, relevă Liviu Petrescu, „di- 
rectia înspre care orientează fiecare dintre ele viaţa morală; 
naturile creatoare sînt atrase mai cu seamă spre mediul lăuntric, 
spre visare, spre lumea imaginatiei". Este chiar natura majori- 
tätii personajelor din ciclul Cománestenilor, cu deosebirea cá 


640 


ulterior scriitorul „recomandă o anihilare totală — printr-un 
efort conşitent — atît a naturii «individuale», cît şi a celei 
«sociale», punind întreaga conduită a personalităţii, inclusiv viaţa 
practică, sub semnul Frumosului". Pornindu-se de la postulatul 
formulat in Leon Tolstoi: „trebuie să ne preocupám, în artă, 
de a lăsa morala imediată a lumii la o parte, şi a da numai 
frumosul imediat, spre a se ajunge la sentimente estetice com- 
plete, cari ne ridică în sfere ideale", se cercetează modul în 
care eroii lui Zamfirescu, în dorinţa lor de a „împămînteni fru- 
mosul în lume" înving rezistenţa opusă de natura lor socială. 
Iată, aşadar, atins stadiul în care ideile estetice ale lui Zam- 
firescu nu mai sînt abordate in vitro, detaşate de contextul 
operei de ficţiune, ci în funcţie de impactul lor asupra epicii. 
Acesta e, pînă acum, certificatul cel mai sigur al vitalitátii lor. 


1 — Îndeosebi după apariţia, în 1886, a celebrului studiu 
al lui Vogue, Le Roman russe, traducerile din Tolstoi apar la 
Paris (şi nu numai aici) în avalanşă. Terenul lor fusese pregătit, 
desigur, şi de versiunile magistralelor romane Război şi pace şi 
Ana Karenina. Pînă în 1889, deci cam pînă în momentul lecturii 
lui Zamfirescu, cel din urmă apăruse în 6 ediţii. în acelaşi an, 
romanul Le prince Nekhliudov, tradus cu asentimentul lui Tolstoi 
de E. Halperine-Kaminsky, se tipărea în a doua ediţie. Se mai 
difuzaserá, de asemenea, 10 ediţii din Katia, 8 din A la recherche 
du Bonheur, 6 din La mort, 3 din Deux Gencrations, 2 din Mes 
Mémoires ş.a. Les Casaques, Souvenirs de Sebastopol cunoscu- 
serä pînä în 1890 trei tipäriri. în 1888 anul primei versiuni fran- 
ceze a eseului Libertatea în şcoală, se publică, sub titlul L'Ecole 
de lasnaia Poliana, a treia editie a memorialului pedagogic tol- 
stoian. Asupra traducerilor franceze din Tolstoi s-ar putea scrie 
v.n adevărat eseu sociologic. in ceea ce mă priveşte, am dorit 
cioar să subliniez promptitudinea cititorului Zamfirescu. „lubitor 
de lecturi", cum îl vedea Maiorescu, el tinea să-şi confirme 
renumele. 


2 — Zamfirescu are in vedere cărţile In ce constă credința 
mea (1884), tălmăcită în anul următor în franceză sub titlul Ma 
religion, şi Ce să facem ? (1886), tradusă în limba lui Voltaire 
de Marina Po'onski şi Debarre. Versiunea lor se publica in 1887. 
Pledoarii pentru „religia naturala” şi, implicit, contestaţii ale 


641 


celei ,civile", meditatiile tolstoiene sint consacrate totodatä si 
problemelor proprietätii, ale inegalitätii sociale. Ele marcau mo- 
mentul radicalizärii conceptiilor sociale ale lui Tolstoi, scriitorul 
despártindu-se după 1882 (an în care a efectuat — ca membru 
al unei echipe de recensámint — o anchetă in cartiere sărace 
moscovite) de utopii livreşti, de iluzii caritabile. Amestec bizar 
de socialism utopic, criticism iluminist şi socialism creştin, tezele 
lui Tolstoi identificau în proprietate cauza răului. în linia cele- 
brei afirmaţii a lui Proudhon : „Proprietatea este furt", Tolstoi 
susținea în Ce să facem ? că „Proprietatea este azi cauza ori- 
cărui rău. Ea este aceea care produce suferințe celor care o 
posedă şi celor care sînt lipsiţi de ea." 


3 — Curios, discriminárile respinse în 1892 sînt însuşite de 
Zamfirescu peste numai cîţiva ani. Scriindu-i (in 10/22 sep- 
tembrie 1897) lui Maiorescu despre romanul Zn război, el res- 
pinge în aceşti termeni ipoteza posibilei imitări a lui Tolstoi: 
„Cine va ceti romanul meu din cei ce au cetit pe al lui Tolstoi 
va vedea deosebirea esenţială dintre amîndouă : creatiunea mea 
e latină, pe cînd a sa e slavă. De vor fi asemănări, acelea vor 
fi datorite faptului că, la urma urmei, sufletul omenesc este 
acelaşi peste tot. Dar nu vor fi." 


4 — Cărţile lui Charles Dickens constituiau lecturi funda- 
mentale (periodic reluate) pentru Duiliu Zamfirescu. Raportarea 
la ele, des întîlnită în corespondenţa cu Maiorescu, ajunsese să 
vizeze mai mult decît o opţiune literară. Relaţiile personale în- 
seşi erau privite prin prisma romanelor lui Dickens. Maiorescu, 
foarte afectat de înfrîngerea electorală din primăvara lui 1891, 
este consolat de discipolul de la Roma prin aceste rînduri deli- 
cate : „Eu pricep că d-voastră, ajuns la plina maturitate a facul- 
tätilor sufleteşti, visati poate o lucrare temeinică şi absolut per- 
sonală, şi sper că nu numai visati, dar că şi lucraţi, — însă, 
nu trebuie pierdut din vedere că d-voastră, ca Dombey & Fils, 
aveţi o casă cu renume vechi, care trebuie dusă înainte: aceea 
a criticei senine, pătrunzătoare. Aştept prin urmare să-mi spu- 
nett, într-o viitoare scrisoare, că alegătorii gorjeni, cari v-au 
lăsat la o parte, ca să aleagă pe un vechi primar certat cu justi- 
tia, au făcut un mare bine literaturii” (epistolă din 21 mai 1891, 
in Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), 
ed. cit, p. 87). 


042 


5 — George Eliot, pseudonimul romancierei engleze Mary 
Ann Evans (1819—1880). Afirmatá initial ca traducătoare (din 
Feuerbach si Spinoza) si publicistá, a debutat in roman cu Amos 
Barton (1857), carte urmată imediat de Mr. GilfiVs Love Story 
(Povestea de dragoste a domnului Gilfil) si Janet's Repentance 
(Cdinta Janetei), ambele publicate in 1858. Au apărut apoi, cu 
o regularitate metronomicá, Adam Bede (1859), The Mill on the 
Ftoss (Moara de pe Floss, 1860), Silas Marner <1863), Romoli 
(1863) Félix Hoit the Radical (Felix Hoit radicalul, 1866) capo- 
dopera scriitoarei fiind Middlemarch. 


6 — Middlemarch (1871—1872) este unul dintre marile romane 
engleze, frapant deopotrivá prin acuitatea analizei psihologice, cît 
şi prin suflul epic covírsitor. 


7 — Sintagmá maioresciană, vádind si ea atenţia cu care 


Zamfirescu îşi citea magistrul. 


8 — Evident, Zamfirescu are în vedere celebra Histoire de 
la littérature anglaise a lui Taine. în capitolul consacrat lui 
Dickens pot fi citite rîndurile care l-au impresionat pe roman- 
cierul român: „La première question qu'on doive faire sur un 
artiste est celle-ci : Comment voit-il les objects ? Avec quelle 
netteté, avec quel elan, avec quel force ? — La réponse définit 
d'avance tout son oeuvre ; car, à chaque ligne, il imagine ; il 
garde jusqu'au bout l'allure qu'il avait d'abord. La réponse dé- 
finit d'avance tout son talent ; car, dans un romancier, l'ima- 
gination est la faculté maîtresse, l'art de composer, le bon goût, 
le sens du vrai en dépendent ; un degré ajouté à sa véhémence 
bouleverse le style qui l'exprime, change les caractéres qu'elle 
produit, brise les plans oü elle s'enferme. Considérez celle de 
Dickens : vous y apercevrez la cause de ses défauts et de ses 
mérites, de sa puissance et de ses excés." 


9 — Cum va mai face si în alte ocazii, în Literatura viito- 
rului, de pildá, Zamfirescu exagereazá constient. Teoria zolistilor 
despre „spiritul observator” nu era deloc absconsá, ci excela, 
dimpotrivă, prin claritate. în Le Roman experimental, eseu pu- 
blicat în 1880 şi retipărit în 1890 într-o ediţie de mare tiraj ce 
a căzut probabil şi în mina cronicarului Comăneştenilor, Zola 
îşi formula limpede doctrina : ,..en revenant au roman, nous 


643 


voyons également que le romancier est fait d'un observateur 
et d'un expérimentateur. L'observateur chez lui donne les faits 
tels qu'il les a observés, pose le point de départ, établit le 
terrain solide sur lequel vont marcher les personnages et se 
développer les phénomènes. Puis, l'expérimentateur paraît et 
institue l'expérience, je veux dire fait mouvoir les personnages 
dans une histoire particuliére, pour y montrer que la succession 
des faits y sera telle que l'exige le déterminisme des phéno- 
ménes mis à l'étude. C'est presque toujours ici une expérience 
«pour voir», comme l'appelle Claude Bernard. Le romancier part 
à la recherche d'une vérité. LI nous romanciers, qui sommes à 
cette heure des analystes de l'homme, dans son action indivi- 
duelle et sociale. Nous continuons, par nos observations et nos 
expériences, la besogne du physiologiste, qui a continué celle du 
physicien et du chimiste. Nous faisons en quelque sort de la 
psychologie scientifique, pour compléter la physiologie scienti- 
fique ; et nous n'avons, pour achever l'évolution, qu' à apporter 
dans nos études de la nature et de l'homme l'outil décisif de 
la méthode expérimentale. En un mot, nous devons opérer sur 
les caractéres, sur les passions, sur les faits humains et sociaux, 
comme le chimiste et le physicien opérent sur les corps bruts, 
comme le physiologiste opére sur les corps vivants. Le déter- 
minisme domine tout. C'est l'investigation scientifique, c'est le 
raisonnement expérimental qui combat une à une les hypo- 
théses des idéalistes, et qui remplace les romans de pure imagi- 
nation par les romans d'observation et d'expérimentation" (An- 
thologie des préfaces de romans français du XIX-e siècle, ed. cit., 
p. 262—263 ; 270—271). In ciuda acuzelor sale, Zamfirescu nu era 
intotdeauna departe de aceastá metodä, aplicatä destul de con- 
secvent în Îndreptări, roman pentru care se documenteazá pe 
teren, pe viu, în stilul pozitivist al naturalistilor. 


10 — Citarea lui Darwin nu este accidentalá. Zamfirescu ci- 
tise incá din 1880 Originea speciilor, din care cita, parafrazind 
cu dezinvolturá, într-o scrisoare (pe care am mai amintit-o si 
anterior) din 16 august 1880 cátre Duiliu Ioanin. 


11 — Mihail Ilarionovici Kutuzov (1745—1813), feldmaresal 
rus ce s-a afirmat în războaiele ruso-turce din 1768—1774, 


1787—1791 si 1806—1812. A fost infrint de Napoleon la Austerlitz 


644 


(1805). Comandant suprem al armatei ruse în războiul împotriva 


lui Napoleon (1812). 


12 — Le Prince Nekhliudov, trilogie tolstoianá cu in- 
flexiuni autobiografice. în ea a fost încorporată nuvela Dimi- 
neata unui mosier (1856), fragment dintr-un proiectat Roman al 
unui mosier rus. Personajul titular va fi reluat si în învierea. 


13 — Cazacii. Poveste caucaziană. Nuvelă scrisă de Tolstoi 
între 1852—1862 ce valorifica experienţa stagiului caucazian al 
prozatorului. A apărut în numărul pe ianuarie 1863 al revistei 
Russkii vestnik. 


14 — Ceceni, populaţie din Munţii Caucaz condusa la mijlo- 
cul veacului trecut de imamul Samil (1799—1871). 


15 — Jasnaia Poliana, volum de scrieri pedagogice de 
L. N. Tolstoi, însumînd serialul Activitatea şcolii din Iasnaia 
Poliana pe lunile noiembrie si decembrie (3 episoade) si arti- 
colul Jurnalul şcolii din Iasnaia Poliana pe anul 1862, apărute 
în 1862 in revista Zasnaia Poliana. Extrem de interesante, textele 
pot fi parcurse şi într-o versiune românească în volumul L. N. Tol- 
stoi : Texte pedagogice, Editura de stat didactică şi pedagogică, 
Bucureşti, 1960, p. 117—246. 


16 — Cesare Lombroso (1836—1909) medic şi criminolog ita- 
lian. In Omul delincvent şi Crima, cauzele şi remediile ei, a for- 
mulat teoria „infractorului înnăscut"”, recognoscibil după unele 


»Stigmate" corporale. 


17 — Concluzie inexactă. In realitate, soţul Annei, Alexei 
Alexandrovici Karenin, este cel care din diverse motive (lasi- 
tate, fricä de scandal, teama de a-si primejdui cariera, dorinta 
— obscură, dar puternică — de a-şi pedepsi consoarta adulteră), 
refuză divorțul, invocînd raţiuni religioase. Scrisoarea lui către 
Anna este în această privinţă elocventă: „Hotărîrea mea este 
următoarea: oricare ar fi fost purtarea dumitale, eu nu-mi 
recunosc dreptul să rup legăturile care ne unesc prin voinţa 
unei puteri de sus. O familie nu poate fi distrusă după capriciul, 
arbitrariul sau chiar nelegiuirea unuia dintre soţi şi de aceea 


viaţa noastră trebuie să continue ca si mai înainte. Aceasta este 
necesar pentru mine, pentru dumneata, pentru copilul nostru.' 
Sînt absolut convins că te-ai căit, că te căieşti de faptul care 
mă obligă să-ţi trimit scrisoarea de faţă şi cá-mi* vei da tot 
concursul ca să smulgem din rădăcină pricina discordiei noastre 
şi să uităm trecutul. în caz contrar, iti poti închipui singură ce 
te aşteaptă pe dumneata şi pe fiul dumitale” (Lev Tolstoi, Anna 
Karenina, vol. I, ediţia a V-a, traducere de M. Sevastos, Ştefana 
Velisar-Teodoreanu şi R. Donici, Editura pentru literatură uni- 
versală, Bucureşti, 1968, p. 313). 


13 — Teoria ..conservatorismului" schitatä aici provine, fără 
îndoială, din opera lui Thomas Henry Buckle (1821—18G2), istoric 
si sociolog englez autodidact, preocupat de stabilirea legilor obiec- 
tive ale progresului istoric. în principala sa lucrare, Istoria civi- 
lizatiei în Anglia, proiectată în 14 volume, din care au apărut 
doar două în 1857 şi 1861, acesta susţinea că dezvoltarea civi- 
lizaţiei depinde de psihicul omenesc, de stadiul intelectual al 
societăţii, factori la rîndul lor determinaţi de condiţiile geogra- 
fice. Diferenţele în evoluţia istorică a popoarelor s-ar datora 
tocmai deosebirilor dintre factorii naturali. Evolutionismul său, 
lent, linear, organic, ostil, aşadar, revoluţiei, a fost extrem de 
apreciat la ,,Junimea". încă din 1868 V. Pogor recenza cu cäl- 
dură opera gînditorului britanic. in Amintiri de la ,Junimea" din 
laşi, G. Panu dă cîteva detalii edificatoare saupra interesului 
junimiştilor pentru Buckle : „Cel care răspîndise gustul cetirii 
uvrajelor lui Buckle fu d. Maiorescu. D-sa, nu numai că a făcut 
prelegeri populare pe tema învățatului englez, dar a făcut chiar 
un curs la Universitate asupra lucrărilor lui Buckle, deşi era pro- 
fesor de logică şi psihologie." Teoria formelor fără fond se spri- 
jină într-o măsură decisivă pe ope"H lui Buckle, îndeosebi pe 
acea latură a ei care preconiza refuzul salturilor, al revoluţiei, 
într-un discurs parlamentar rostit la 14 martie 1882, P. P. Carp 
perora : „La noi revolutiunea socială s-a făcut fără sînge, fără 
zguduiri, pentru că noi, ca oameni cu minte, am voit o transfor- 
mare treptată. |] Nouă revolutiunile radicale nu ne sint per- 
mise." Duiliu Zamfirescu va împărtăşi partial vederile gîndito- 
rului englez. El se va pronunta, de exemplu, impotriva ráscoalei 
din 1907, motivindu-si párerea prin pericolul (real!) al inter- 
ventiei străine. in genere însă el apelează la Buckle numai 
atunci cînd e vorba de constatarea insuficientului grad de cul- 


646 


turá al páturii suprapuse, tipicá fiind, in acest sens, scrisoarea 
cátre Maiorescu din 21 mai 1891, din care am citat pe larg in 


Argument. 


19 — Charles Maurice de  Talleyrand-Périgord (1754—1838), 
prelat şi diplomat francez. Ajuns la înalte demnități ecleziastice, 
el aderă în 1778 la ideile revoluţionare. Condamnat de papă ca 
schismatic, părăseşte biserica dedieîndu-se diplomaţiei. între 
1797—1807 a fost ministru al Afacerilor Străine, în care calitate 
a încercat să tempereze zelul belicos al lui Napoleon. Căzut în 
1809 în dizgrație, revine în forţă în 1814 pe scena politicii ca şef 
al guvernului provizoriu cel recheamă din exil pe Ludovic al 
XVIII-lea. Din nou titular al Externelor, semnează Tratatul de 
la Paris şi manevrează cu excepţională abilitate la Congresul de 
la Viena (1815). între 1830—1835 a fost ambasador la Londra. 
A fost, de asemenea, autorul unui jurnal de mare interes: Mé- 
moires, publicat in 1891—1892 în 5 volume la editura Calmann 
Lévy. în 7 aprilie 1892, deci imediat după apariţie, Zamfirescu 
citea captivat memoriile lui Talleyrand, comunieîndu-şi părerile 
lui Iacob Negruzzi. 


20 — Argumentatia eseistului se va transfera în retorica lui 
Milescu din Zn război: ,..a venit vremea ca ea, clasa stâpîni- 
toare, care pretinde că îşi dă seama de rolul ei, să dovedească 
că nu mai e cea din trecut. Cine nu e pătruns de evidenţa lu- 
crului acestuia, acela e atins de o infirmitate atavică, este vic- 
tima unei nefericite încrucişări de rasă, în care minciuna, lenea 
şi poltroneria fanariotă biruiesc nu numai glasul patriotismului, 
dar chiar glasul intelepciunei. [.] Ştiu că sunt oameni astăzi cari 
susțin cá fanariotii ne-au făcut mult bine, fiindcă ne-au adus 
cultură. Ne-au adus sînge vitiat : poltronerie, fanfaronadă si 
fätärnicie, asta ne-au adus. Du-te într-un salon, priveşte astă- 
seară bărbaţii de la bal: te vei crede la Constantinopoli sau la 
Atena" (Opere, II, ed. cit., p. 288—289). 


21 — Thomas Babington Macaulay (1800—1859), istoric, eseist, 
poet si om politic britanic animat de conceptii iluministe. Stilul 
strălucitor si colorat, profunzimea ideaticá au adus o uriaşă 
popularitate volumelor The Lays of Ancient Rome (Cîntece despre 
Roma antică, 1842) şi Criticai and Historical Essays (Eseuri cri- 
tice şi istorice, 3 vol., 1853). Macaulay este însă cunoscut îndeo- 


647 


sebi datorita magistralului studiu : The History of England from 
the Accession of James II (Istoria Angliei de la înscăunarea lui 
lacob II, I—II, 1848 ; III—IV, 1855; V, 1861) Bun cunoscător 
al operei istoricului englez, Zamfirescu o compara cu Discursu- 
rile parlamentare maioresciene, aducind criticului un elogiu 
gentil : „într-o discutiune, in Bucureşti, în care mi se citau, în 
contra, discursurile lui Macaulay, am cerut să se aducă tradu- 
cerea lui Ang. Demetriescu si am cetit la intimplare si din Ma- 
caulay si din Maiorescu, fără surprindere, fără tranziţie, fără, 
in fine, ca unul să strice celuilalt. Si e vorba de Macaulay, cu 
alte cuvinte de cel mai ilustru reprezentant al elocventei en- 
gleze, în care forma cea mai perfectă e unită cu logica cea mai 
inexorabilă şi cu ironia cea mai elegantă. Modestia d-voastră 
să nu ia în nume de rău comparatia" (epistolă din 2/14 mai 1897, 
în Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884—1913), 
ed. cit., p. 182—183). 


22 — Evenimentele la care face aluzie Zamfirescu îşi au 
originea în războiul izbucnit în 1879 între Chile, pe de o parte, 
şi Peru şi Bolivia, pe de alta. Conflictul fu provocat de pre- 
tentii rivale asupra deşertului Atacama, unde tocmai se desco- 
periseră bogate zăcăminte de nitrați. în luptă, armata chiliana 
şi-a afirmat superioritatea, impunînd Tratatul de pace din An- 
con (1883) cu Peru şi un armistițiu fără termen cu Bolivia. Prin 
tratatul menţionat Chile primea provincia Tarapaca, luînd tot- 
odată în administrare, pentru zece ani, districtele Tacna şi Arica. 
Printr-un acord final, semnat în 1929, Chile restitui Tacna, dar 
păstră Arica. Preşedintele chilian Balmacede, ales în 1886. îşi 
exercita mandatul cînd izbucni împotriva lui o revoluţie. După 
o perioadă de confruntări, Congresul instaura, fără a schimba 
Constituţia, un regim de unitate națională şi proclamă ca preşe- 
dinte pe Jorge Mont (1891—1896). 


23 — Inamovibilitatea (în învățămînt, în magistratură), so- 
lutie constant susţinută de Maiorescu, nu era şi pe placul lui 
Zamfirescu. Ca atare, el nu ezita să-şi contrazică indirect puter- 
nicul susţinător şi prieten. Spre onoarea scriitorului, trebuie să 
recunoaştem că poziţia din 1892 e identică cu cea a tînărului 
supleant de ocol din 1880, care-şi clama astfel „principiile libe- 
rale" : ,..aceastá măsură nu o pot admite, căci, sub pretext de 
a face magistratura independentă, o leagă pentru totdeauna de 


648 


oamenii care introduc această dispoziţie. Pentru ce? tocmai 
pentru introducerea ei.- Este! prezumtiune că magistraţii cari vor 
fi aleşi vor fi oameni de treabă. Orce om de treabă e recunos- 
cător ; şi, după cum ceal mai mare parte .dintre guvernanţii de 
astăzi sunt advocati, va fi foarte natural cînd judecătorii vor 
inclina putin către dînşii. [. Las la o parte prejudiciul care 
se aduce tinerilor cu merit de a nu putea să intre în magistra- 
tură decît cînd vreun coleg al lor va binevoi să moară. Unde 
pui apoi lipsa de oameni capabili şi constiinciosi ; unde pui apoi 
frica magistratului ‘de astăzi, potlogar prin natură, de a nu fi 
dat afară? Toate acestea sunt consideratiuni cari, dacă as fi în 
Cameră, m-ar face să strig din toate puterile mele contra acestei 
măsuri" (Scrisori inedite, ed. cit., p. 131). 


24 Vezi nota 17. 


25 —r Gil Blas de Santillahe, spiritualul şi descurcäretul erou 
al romanului picaresc cu acelaşi nume publicat în 1715, 1724, 
1735 de prozatorul şi dramaturgul francez Alain René Lesage 
(1668—1747). Optimismul, ironia, inteligenţa personajului îl anunţă 
pe Figaro. 


26 — Fireşte, e vorba de celebrul Figaro, istetul si iscusitul 
erou al comediei lui Beaumarchais Le Barbier de Séville (1775), 
ale cărui replici se constituie într-o critică îndrăzneață, acidă a 
societăţii franceze de dinaintea Revoluţiei. 


27 — Gherasim, rîndaşul, fatalist din nuvela lui Tolstoi. 
Moartea lui Ivan Ilici, insenineazá ultimele zile ale stăpînului 
său suferind, Ivan Ilici Golovin. Devotamentul lui simplu, sincer, 
e opus de Tolstoi prefăcătoriei şi insensibilitätii lumii bune. 


28 — Precocii, fragment din romanul Frații Karamazov se- 
lectat de E. Halpérine Kaminsky şi tradus în franceză. Tălmă- 
cirea a apărut în 1889 şi a stîrnit interes cert, dar şi vii discuţii. 
Schimbarea numelui Karamazov în Sestomazov, amputarea arbi- 
trară a romanului dostoievskian — fără o prealabilă punere în 
gardă a cititorilor — au indignat pe admiratorii scriitorului rus. 
Gide nu s-a sfiit să o acuze pe traducătoare de „înşelătorie” 
(.tricherie"), recriminare primita de aceasta cu seninătate, căci 
cariera editorială a versiunii sale întrecea aşteptările. in 1930, 


649 


anul in care Précoces apărea la Pion in a 12-a ediţie, E. Hal- 
périne Kaminsky a simţit — în sfîrşit! — nevoia unor explicaţii 
clare pe care le voi reproduce pe scurt: ,...renseigné sur l'ori- 
gine de Précoces, [André Gide] m'a vivement reproché d'avoir 
élagué | ?!] ces pages de mon adaptation du roman des Frères 
Karamazov, puis de les avoir publiées en volum séparé. J'en ai 
donné les raisons ailleurs. Je rappellerai simplement ici qu'il 
s'agissait de ses suppressions des parties du grand roman, desti- 
nées a amorcer l'action d'un deuxiéme roman qui devrait suivre 
celui des Karamazov, et que la mort empécha l'auteur de réa- 
liser. Ces amorces du futur roman interrompaient fácheusement 
le roman en cours en déterminant d'inutiles et longs arréts en 
plein développement d'une action frénétique. Mais publiées sé- 
parément, certains de ces épisodes — tel que celui des Gamins, 
que j'ai intitulé Précoces — peuvent être lus avec un grand 
intérét, ayant un commencement et une fin propres et présen- 
tant des qualités artistiques certaines. Les succés qu'a obtenu 
Précoces auprés du public francais montre que cette publication 
a atteint le but visé LL Ce c'est point pour «dérouter le lec- 
teur» des Frères Karamazov que j'en ai éliminé l'épisode des 
«précoces» — on l'a vu — c'est au contraire, pour ne pas dé- 
router le lecteur de Précoces par une réminiscence nuisible au 
charme qu'il pouvait y trouver que j'ai changé le nom de Ka- 
ramazov. D'autre part, le maintien de ce nom aurait entravé 
la réalisation de ma publication par l'opposition justifiée, à la 
fois de l'éditeur des Fréres Karamazov et de celui de Précoces." 
Trecind peste sofistica acestui Avertisment, sá retinem totusi ca 
fapt real marele ecou provocat în masa cititorilor de romanul 
lui Dostoievski. Prompt în lecturi, bine orientat spre valorile 
esenţiale, Duiliu Zamfirescu a citit Precocii cu o admiraţie 
crescîndă, comunicată imediat lui Maiorescu: „Am cu mine o 
carte a lui Dostoievski : Precoces, grozav de curioasă" (Scrisoare 
din 11 august 1889). Acelaşi ,roman" e invocat apoi ca reper 
într-o prețioasă precizare de principii: „...în urma cetirii lui 
Disciple (al lui Bourget — n.n.) m-am hotărît pentru totdeauna 
să nu mai fac psihologie în încercările mele. Şi mai întîi ce va 
să zică a face psihologie într-un roman ? Ce însemnează titlul 
roman psihologic ? E o vorbă goală —* fiindcă orce roman bun 
trebuie să fie psihologic. Au oare nuvelele lui Bret-Harte, au 
oare Le Lys dans la Valée sau Eugénie Grandet, sau Illusions 


650 


I 


perdues de Balzac, ori romande ruseşti, nu sunt în felul lor 
psihologice ? Ce este, bunăoară, o mitică novelá a lui Tolstoi 
Histore d'une Musicien sau Les Précoces de Dostoievski, in care 
autorul nu se simte un singur moment si nici pomenealá de 
teorii ? Psihologie, studiu de suflet omenesc si, mai mult decît 
la d-nu Bourget, artă" (epistolă din 1 octombrie 1889, în Duiliu 
Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884— 1913), p. 50—51). 


29 — Zamfirescu are, probabil, în vedere celebra serie de 
volume publicată de Joseph Péladan (1859—1918) sub titlul La 
Décadence latine (19 tomuri apărute între 1885—1907). 


30 — Roxolani, populatie sarmaticá stabilitá la inceputul erei 
noastre la granițele estice ale Daciei. A fost supusă de goți în 


secolul al III-lea. 


31 — Jazigi, triburi sarmatice aşezate la începutul secolu- 
lui I în cîmpia dintre Dunăre şi Tisa. Din secolul al IV-lea nu 
mai sînt menţionate de izvoarele istorice. 


32 — Rurik < ?—879) fondatorul statului rus. Căpetenie a 
tribului varegilor, în 861 a fost chemat de locuitorii Novgoro- 
dului pentru a-i ajuta să respingă atacurile vecinilor. Sub pre- 
textul apărării lor, Rurik s-a stabilit în oraş împreună cu cei 
doi fraţi, fortificînd Ladoga. A transmis puterea fiului său Igor, 
care a domnit la început sub tutela unchiului său Oleg. Di- 
nastia fondată de Rurik a domnit în Rusia pînă în secolul al 
XVII-lea. 


33 — Vladimir Sveatoslavici, cneaz al Novgoiodului (970— 
980) si mare cneaz al Kievului (980—1015). A întärit autoritatea 
centralá, a introdus crestinismul ca religie de stat (988 sau 989) 
si a incheiat o aliantá cu Imperiul bizantin. 


34 — Jaroslav cel Íntelept (079—1054), mare cneaz al Kie- 
vului între 1017—1054. Şi-a extins autoritatea pînă la Baltica si 


a întărit creştinismul în Rusia. 


35 — Lupta de pe rîul Kalka (1223), bătălie în care armata 
mongolo-tătară a zdrobit armata cnejilor ruşi şi a cumanilor. în 
urma acestei infringeri statul rus şi-a pierdut independenţa. 


651 


36 — Ivan UI Vasilievici (1462+-1505), mare cneaz al Mos- 
covei. A unificat cnezatele ruseşti în jurul Moscovei si a înlă- 
turat in 1480 jugul mongolo-tátar. A dus o politică externă 
activă, relaţiile diplomatice stabilite cu numeroase state din Eu- 
ropa şi Asia consolidînd poziţia internaţională a statului său. 
Fiul său, Ivan, s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Ştefan cel Mare. 


37 — Vasile III Ivanovici (1505—1533) mare cneaz al Mos- 
covei. Prin alipirea Pskovului (1510, a Smolenskului . (1514), a 
Reazanului (1521), a continuat politica de centralizare şi unifi- 
care a statului rus. A purtat lupte cu tătarii din hanatele Crimeii 
şi Kazanului. In textul din revistă e menţionat greşit: „Vasile 
al IV-a". 


38 — Gustav I Wasa (1523—1560), rege al Suediei, fondator 
al dinastiei Wasa şi conducător victorios al luptei pentru elibe- 
rarea ţării sale de sub tutela daneză. 


39 — Léon X (Giovanni de Medici), papă între 1513—1521, 
protector al artiştilor, literatilor şi oamenilor de ştiinţă. 


40 — Ecaterina II cea Mare (1729—1796), soţia lui Petru III, 
pe care l-a înlăturat in 1762, devenind împărăteasă. A sprijinit 
interesele marii boierimi şi procesul de şerbire a ţărănimii, înă- 
buşind (în 1775) răscoala lui Emilian Pugaciov. Pe plan extern 
a dus o politică ofensivă, purtînd războaie cu Imperiul otoman 
şi Suedia. A luat parte activă la cele trei împărțiri ale Poloniei 
(772, 1773, 1795). 


41 — Jean Le Rond d'Alembert (1717—1783), scriitor, filozof 
şi matematician francez, unul dintre autorii Enciclopediei ilumi- 
niste. Adept al tolerantei- religioase, a pledat pentru filozofia 
naturală şi pentru spirit ştiinţific. Secretar perpetuu al Acade- 
miei Franceze, dAlembert este autorul unor E/ogii academice şi 
al vestitului Tratat de dinamică (1743). 


42 — Chirii (827—869) şi Afetodiw (820—885), cărturari slavi, 
creatori ai alfabetului cirilic si propagatori din 862-^-863 ai cres- 


tinismului în Moravia şi Panonia. Au tradus cărţi de cult din 
limba greacă în limba slavonă. 


43 — Adrian al II-lea (792—872), papă între 86.7-^872. 


652 


44 — Afirmația este tendentioasä. Autorul ei nu. cunoştea 
mai profund deosebirile dintre limbile sintetice si cele agluti- 
nante. 


45 — Aul, sat de munte în Crimeea, Caucaz si Asia Cen- 
trală. 
46 — Ujfizi, vestită galerie de artă din Florenţa întemeiată 


de familia Medici. Este adăpostită într-un lung portic ce face 
legătura între palatele Vecchio şi Pitti. 


47 — Matilda di Canossa (1046—1115), contesă toscană sub a 
cărei autoritate, directă sau indirectă, se aflau comitatele Mantua, 
Brescia, Bergamo, Arezzo, Siena şi Corneto. Sprijinindu-se pe 
papalitate, a acţionat cu abilitate împotriva expansionismului lui 
Henric al IV-lea. In castelul său a avut loc dramaticul episod 
al umilirii împăratului german de către papa Grigore al VII-lea. 


48 — Vers din cantona lui Petrarca A/V Italia e ai signori 
d'Italia, scrisă probabil in iarna anilor 1343— 1344 cînd seniorii 
din nordul peninsulei erau aproape toti antrenați în conflictul 
dintre Luchiano Visconti, stăpînitorul Milanului, şi Obizzo da 
Este, marchizul Ferrarei. Ambii combatanți se sprijineau pe osti 
de mercenari, ceea ce provoacă exclamatia îndurerată a poetului : 
„Italia mea, deşi vorbesc zadarnic, / căci ränile-ti de moarte / 
n-aşteaptă leac din vorbă dreaptă-ori bună, / aş vrea măcar, 
de-aicea de departe / suspinul meu amarnic / nădejdea ţării 
pusà-n el s-o spună LO. voi, cei puşi de soartă-n fruntea 
tării, / grădină-ntre gradine, / de-a cărei milă ati uitat a plînge, / 
Ce cată-atîtea spade-aici străine ? / Vreti pînă-n geana zárii / 
tarina verde sá-i minjiti cu singe? / Hräniti nädejdi nätînge / 
şi-amar vă-nşeală scurta judecată, / de-n mercenari vreţi să găsiţi 
credinţă. / Vrăjmaşi, nu biruintá / cîştigă cel ce-aduná ost cu 
plată. / O, hoardă blestemată, / puhoaie adunate / spre-á potopi 
dulce pămînt şi ape! / De pricină la toate / noi înşişi sîntem, 
cine să ne scape" /Cantonierul lui messer Francesco Petrarca. 
Traducere, note şi tabel cronologic de Eta Boeriu, Editura Dacia, 
Cluj, 1974, p. 210—211). 


49 — Giovanni Villani (1276—1348), negutátor, om politic si 
cronicar florentin. Obiectivá si informatá, Cronica sa (in 12 cárti) 


653 


povesteşte evenimente cuprinse între legendara construcţie a 
Turnului Babei şi contemporaneitatea imediată a autorului. 


50 — Guido Cavalcanti (1255 sau 1260—cea. 1300), cărturar 
si poet din scoala ,Dulcelui stil nou". A cîntat dragostea spiri- 
tualizatá şi femeia în versuri rafinate, elegante, intesate de sim- 
boluri. în /storia lui, Francesco de Sanctis scrie despre el aceste 
rînduri elogioase : „Guido este primul poet italian demn de acest 
nume, deoarece e primul care posedă simţul şi iubirea realului. 
Generalitätile goale ale trubadurilor, devenite apoi un conţinut 
ştiinţific şi retoric, sînt la el ceva viu, deoarece atunci cînd 
scrie, spre bucurie şi spre uşurare, redă prin ele imp-resiile şi 
sentimentele sufletului. Poezia, care înainte gîndea şi descria, 
acum povesteşte şi reprezintă nu în felul simplu şi aspru al 
poeţilor vechi, dar cu acea gratie si desávirsire pe care le atin- 
sese limba ; iar pe aceasta Guido o mînuia cu perfectă măies- 
trie" istoria literaturii italiene. Traducere, studiu introductiv si 
note de Nina Façon, Editura pentru literatură universală, Bucu- 
resti, 1965, p. 82—83). 


51 — Brunetto Latini (cea. 1220—cea. 1295) erudit florentin 
şi poet, autor de tratate docte : La rettorica, II Tesoretto (Co- 
moara), Li livres dou Trésor (Cártile comorii) si al epistolei in 
versuri despre prietenie 7/7 favolello (Istorioará cu tilc). 


52 — Ricordano Malispini (cea. 1220—cea. 1290) cronicar flo- 
rentin. 


53 — Bono Giamboni (?——31292) învăţat italian, autor al 
i:nei alegorice Introduzione aile virtù (Introducere în virtuti) si 
traducätor. 


54 — Giovanni Pisano (1245—1314) sculptor si arhitect ita- 
lian. Printre lucrárile lui se numárá Baptisteriul din Pisa, am- 
voanele si statuile catedralelor din Siena si Pisa. 


55 — Giovanni Cimabue (cea. 1240—1302), pictor italian, 
precursor al Renasterii. Ilustru reprezentant al ,primitivilor", a 
pictat admirabilele fresce ale bisericii San Francesco din Assisi, 
mozaicuri si madone. 


654 


56 — Giotto di Bondone (1266—1337), pictor, mozaicar si ar- 
hitect italian, premergátor strälucit al Renasterii si al artei 
moderne. Este autorul unor cicluri de fresce din bisericile San 
Francesco din Assisi si Santa Croce din Florenta, al unui an- 
samblu de scene din viata lui Isus si a Fecioarei Maria in capela 
Scrovegni din Padova. A început construcţia campanilei cate- 
dralei din Florenta. 


57 — Arnolfo di Lapo (cea. 1245—1302), arhitect si sculptor 
italian. După planurile lui s-au înălţat bisericile Santa Maria 
del Fiore, Santa Croce şi Palazzo Vecchio din Florenţa. 


58 — Lorenzo de Medici, supranumit Magnificul (1449—1492), 
conducător (din 1469) al Florenței, sprijinitor al artelor si al 
literaturii. Poet şi filozof, a atras la curte reputați artisti si uma- 
nişti, conferind Florenței statutul de centru al Renaşterii ita- 
liene. 


59 — De Vulgari Eloquentia (Despre arta cuvîntului în limba 
“vulgară, 1303—1304), tratat (neterminat), în care Dante pledează 
pentru folosirea limbii vii, populare, pentru transformarea ita- 
lienei vorbite într-un instrument flexibil al creaţiei spirituale ; 
Monarchia (1310—1313), operă doctrinară consacrată de genialul 
florentin distinctiilor dintre puterea spirituală şi cea temporală, 
accentul fiind pus pe cea din urmă. Ambele scrieri au apărut 
împreună cu altele şi în româneşte într-un elegant volum, Opere 
minore, ediţie îngrijită de Virgil Cândea, Editura Univers, 1971. 


60 — Andrea del Sarto (1486—1530), pictor italian din şcoala 
florentină, înriurit de Leonardo da Vinci şi de Rafaël. Desenul 
sigur, grațios, echilibrul cromatic sînt vizibile în lucrările sale, 
dintre care se disting Naşterea Fecioarei şi Madonna dell Sacco. 


61 — Luca Siguorelli (1450—1523) pictor italian. Tablourile 
(Școala lui Pan, Sfînta familie) şi frescele lui (Istoria lui Moise, 
în Capela Sixtină), frapează prin tensiunea dramatică şi arta, 
deloc academică, a compoziţiei. 


62 — Giovanni Antonio Bazzi, zis il Sodoma (1477—1549), 
pictor italian, creator de tablouri inspirate din mitologie şi dm 
Biblie. 


655 


63 — Bernardino di Betto, zis il Pinturicchio (cea. 1454—1513), 
pictor italian. Au rámas de la el decoratii murale, tablouri de 
şevalet (Adorafia magilor. Bunavestire), fresce tin Canela Sixtină 
şi in biserica Santa Maria del popolo din Roma). 


64 — Donato di Niccolô di Betto Bardi, 1iS Donatello (Een. 
1386—1466), sculptor italian. Capodopera lui este statuia ecvestrá 
a condotierului Gattamelato. Alte statui au subiecte religioase : 
David, San Giorgio, San Marco). 


65 — Luca delia Robbia 1400—1482), sculptor si ceramist 
italian din epoca Renaşterii. A realizat reliefuri pentru Spitalul 
inocenților, decoraţii pentru campanila lui Giotto din Florența, 
medalioane, basoreliefuri, sculpturi în teracotă policromä şi 
emailată. 


66 — Ludwig Biichner (1324—1899), medic şi naturalist ger- 
man, reprezentant al materialismului vulgar. Opere: Forfä şi ma- 
terie (1855), Darwinism si socialism (1894). 


67 — Christian Wolt (1619—1154), matematician si filozof ilu- 
minist german, adept al dreptului natural. A sistematizat si a 
popularizat doctrina lui Leibnitz. A fost preocupat de crearea 
unui sistem atotcuprinzător al cunoştinţelor de esenţă teleologică. 
Zamfirescu are, probabil, în vedere lucrarea acestuia, Logica sau 
cugetări raţionale despre puterile intelectului uman 11112). 


68 — David Hume (1111—1776), filozof şi istoric englez, re- 
prezentant al agnosticismului şi al scepticismului. A susținut că 
toate cunoștințele provin din experiență, cunoaşterea nmeputind 
depăşi limitele impresiilor senzoriale. în conformitate cu aceste 
teze, a supus unei critici sceptice categoriile cauzalitätü şi sub- 
stantei, fägäduind existența divinității. Lucrările lui fundamen- 
tale sînt: Tratat despre natura umană (1139—1740) şi Cercetare 
asupra intelectului uman (11481. 


60 — Jean Joachim Winkelmann 11111—1168), arheolog si is- 
toric de artă german. A scris studii fundamentale despre arta 
greco-latiná : Reflecţii asupra imitării lucrărilor greceşti în sculp- 
tură si pictură (1156), Remarci asupra arhitecturii antice 11161), 
Scrisoare despre antichitätile de la Herculanum (11621, Istoria 


656 


artei antice (764), Monumente antice inedite (1767), Despre capa- 
citatea de a simţi frumosul operelor de artă (1769). Contribuţia 
lui la formularea esteticii neoclasice este substanțială. 


70 — Georg Brandes (1842—1927) critic literar si estetician 
danez, sustinätor al naturalismului si al pozitivismului in este- 
tică. Cărţile lui, Studii estetice, Curente principale ín literatura 
europeaná a secolului 19, au avut o largá circulatie. 


71 — Puterea întunericului, dramă tolstoianá datînd din 
toamna anului 1886 si publicată în februarie 1887. Reprezentarea 
ei scenică a fost interzisă din ordinul ministrului de Interne, care 
se conforma astfel ordinului țarului Alexandru al III-lea. 'Tra- 
dusă prompt în franceză, piesa a fost jucată în 10 februarie 1888 
la Théâtre libre din Paris, fără a întruni sufragiile publicului, 
într-o scrisoare din ianuarie 1890, Duiliu Zamfirescu face o 
lungă comparaţie intre drama tolstoiană şi Năpasta lui Cara- 
giale, co&'eluziile fiind mai degrabă nefavorabile pentru ambele. 
Sonata Jiheutzer, povestire tolstoiană scrisă între octombrie 1887 
şi decembrie 1889. Predată spre publicare în ianuarie 1890, ea 
n-a putut apare atunci în partea a XIII-a a Operelor din cauza 
interdictiei ministrului de Interne. în urma unei audienţe a so- 
tiei scriitorului, Sofia Andreevna, la ţarul Alexandru al III-lea, 
acesta permite publicarea Sonatei Kreutzer ; ca atare, ea se ti- 
păreşte în volum în iunie 1891 (între timp Tolstoi scrisese cinci 
versiuni ale postfetei, în care dezbate problema relaţiilor sexuale 
în cadrul şi în afara căsătoriei). Povestirea, care este istoria 
unui omor din gelozie, a stîrnit un interes uriaş în Rusia, dar 
şi în ţările europene. Chiar în 1891, Sonata Kreutzer a apărut, 
în volum, în româneşte. 


P. 388 O SCRISOARE 
Noua revistă română, 11, 32, 15 apr. 1901, p. 347—350. 
$i aceastá ,scrisoare" confirmá, pe de o parte, criza de creatie 


«din acel moment a romancierului Zamfirescu, iar pe de alta 
*constanta opiniilor sale referitoare la îndreptări. Romanul îi 


fusese anunțat lui Maiorescu — cu tonul exultant propriu victo- 
riilor asupra inertiei — încă din 31 oct./13 nov. 1909: „Două 
657 


cuvinte despre literaturä. Sper în curînd sä vä pot trimite prima 
jumätate a noului roman índreptári. Vom vorbi atunci de multe 
lucruri, unele chiar personale." Dacă respectám însă cronologia 
elaborării romanului, vom observa cá ,noutatea" absolută viza 
doar titlul ce implica directiva morală. Fiindcă altfel romanul 
îi mai fusese prezentat lui Maiorescu, cam în aceiaşi termeni 
utilizați şi în O scrisoare : „Şi deocamdată trebuie să vă spun 
că din multumirea mea se înfiripează un nou roman. Sunt vreo 
3 săptămîni de cînd s-a legat gîndul lui de mine şi paginile curg 
una după alta: o adevărată anghina galopantä ! Nu ştiu de ce, 
cred că o să vă placă. Sunt în el 4 persoane: Anna Villară, 
generalul bărbatu-său, Alex. Comăneşteanu (fiul Saşei) şi fiica 
unui preot din Transilvania, aflată la învăţătură la Bucureşti. 
Firul moral al romanului este coeficientul de rectitudine sufle- 
tească pe care-l aduce fiica unor oameni săraci în intrigile şi 
complicațiile celorlalţi, care-i deşteaptă pe toti ca dintr-un vis 
rău. Parcă subiectul ar fi bun" (Scrisoare din 23 sept./5 oct. 1900). 
Dar frenezia scrisului, totdeauna rară la Duiliu Zamfirescu, în- 
cetează curînd. Bolnav de amețeli (din cauza fumatului exce- 
siv D romancierul trebuie să se supună interdictiei doctorilor 
de a se deda oricărui „fel de lucrare mai lungă" (epistolă către 
Titu Maiorescu din 23 apr./6 mai 1901). E de crezut totuşi că 
această obedientá în fata recomandărilor medicale se datorează 
şi altor pricini. Interdictia doctorilor dura atunci de un an, ceea 
ce nu l-a împiedicat să urzească prima jumătate a  îndreptă- 
rilor, în realitate, Zamfirescu trăia un impas de documentare. 
Cîteva capitole ale romanului trebuiau să se petreacă în Tran- 
silvania, dar autorul lui nu cunoştea locurile decît din fuga 
trenului. Dealtfel, impasul era mai vechi, căci în 13/25 nov. 1899 
Maiorescu devenise destinatarul acestor rînduri: „Eu mingii de 
multă vreme un roman prin Bucovina sau Transilvania. Din ne- 
norocire nu le cunosc decît foarte puţin, şi dorul meu cel mai 
mare, cînd voi ajunge cap de misiune, este de a putea pleca 
vara în congediu şi a lua în şir munţii noştri, din Bucovina pînă 
la Severin." Temerarul proiect nu va fi realizat niciodată. (Nici 
Zamfirescu nu va ajunge „cap de misiune" D în momentul cind 
trimitea la Noua revistă română lunga scrisoare menită să în- 
locuiască „paragraful din viitorul roman", obstinatul adversar al 
„spiritului observator" al zoliştilor pregătea o călătorie (mai 
scurtă) în Ardeal, tocmai cu scopul de a urni romanul din loc. 


656 


Sinceritatea motivatiei încredințate lui Sanielevici (acesta este 
».domnul" care-i ceruse colaborarea la Noua revistă română, con- 
dusă între 1900—1902 si 1908—1916 de filozoful C. Rădulescu- 
Motru !) este mai presus de orice îndoială. în iulie 1901 expe- 
ditia documentară în Transilvania are loc în sfîrşit, şi dacă ea 
n-are anvergura visată în 1899 (Zamfirescu s-a limitat să vi- 
ziteze mărginimea Sibiului şi a Aradului), efectul ei asupra 
romanului a fost benefic. Cu un cadru natural bine fixat, ac- 
tiunea romanului e reluată In toamna lui 1901 şi dusă spre final 
în mai 1902. 

Revenind la O scrisoare, se cuvine să remarcăm cultura 
filologică a lui Zamfirescu. Pledoaria sa pentru spiritul latin e 
în consens cu întreaga lui creaţie, cu numeroase opinii lingvistice 
anterioare şi posterioare. Sigur, latinismul său e unul „luminat”, 
deci ostil exceselor ironizate în România liberă de Don Padil. 
Zamfirescu intuieşte clar rolul latinei populare în formarea 
limbii române, iar etimologiile lui, cam doctorale în compara- 
tivismul lor, sînt adesea corecte. Ceea ce nu înseamnă că ar fi 
întotdeauna fără gres. Etimonul real pentru ,cireasä" este lat. 
ceresia, iar ,cascaval" derivă din tc. kaskaval. ,Cáldurá" vine, 
desigur, din lat. pop. căldura, iar părerea filologului amator 
Zamfirescu cá „sub forma aceasta" cuvîntul nu s-ar găsi în 
limba lui Petroniu e pripită. în fine, „călămară” vine din ngr. 
Kalamäri, „avan" din tc. avvan (perjid), „necaz" din si. nakazí, 
„bute"” provine din lat. buttis ,ciubotá" din ucr. cobor, „a (se) 
culca" din lat. collocare. Chiar dacă nu sînt riguros exacte, eti- 
mologiile propuse de Zamfirescu sînt aproape de adevăr, semn 
că scriitorul avea spiritul limbii latine. 


1 — Robert Rosier (1840—1881), istoric german. în Romă- 
nische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens 
(Studii romanistice. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor, 
Leipzig, 1871), a susţinut teza tendentioasá, nestiintificá, potrivit 
căreia poporul român s-ar fi format numai în sudul Dunării, de 
unde ar fi emigrat spre nord în secolul al IX-lea. „Argumen- 
tele" lui : lipsa elementelor germanice vechi din limba română, 
numărul relativ însemnat de cuvinte greceşti (dintre care unele 
datînd de la începutul evului mediu) identificabile in aceasta, 
caracterul bulgar al vechilor elemente slave preluate de limba 
noastră, prezenţa unui număr ridicat de forme albaneze, identi- 
tatea macedo-românei cu daco-româna, au fost combătute cu ri- 


659 


goare de A. D. Xenopol, B. P. Hasdeu, D. Onciul, N. Iorga. O 
infirmare sistematică a acestei motivatii otioase poate fi gâsită 
si In opera capitalá a altui lingvist román, Ovid Densusianu, care, 
surprinzător, împărtăşea partial tezele lui Rosier. V. Istoria limbii 
române, vol. I (Originile), ediţie îngrijită de J. Byck, Editura 
ştiinţifică, Bucureşti, 1961, p. 11—12 ; 139—192; 210—212). „Pro- 
cesul" intentat de Lazăr Säineanu lui Rrisler îi era cunoscut 
epistolierului roman din lectura serialului acestuia Influența orien- 
talá asupra limbii si culturii románe, apárut in Convorbiri lite- 
rare, XXXIV. 5, 15 mai, p. 337—312; 6, 15 iunie. p. -167—506 ; 
7, 15 iulie, p. 533—572; 8, 15 august, p. 653—689; 9, 15 sep- 
tembrie, p. 769—793; 10, 15 octombrie, p. 879—925; 11, 15 no- 
iembrie, p. 1000—1029 ; 12, 15 decembrie 1900, p. 1053—1084. Era, 
de fapt, o versiune abreviatá a studiului eponim, publicat — tot 
In 1900 — de Sáineanu în 3 volume, la Editura Socec. 


P. 395 ROMANUL SI LIMBA ROMANA 


Noua revistă română, voi. 3, IL 35. 1 iv.n. 1901, p. 481—490. 


Provocat in aparentá de iminenta tipárire in volum a roma- 
nului în război, eveniment ce se va produce totuşi mai tîrziu 
decît credea autorul său (şi anume în 1902), studiul lui Zamfi- 
rescv e în realitate mai vechi. O bună parte din el fusese scrisă 
încă din 1897 (cînd acelaşi în război începuse să apară în Con- 
vorbiri literare),  incorigibilul polemist  păstrindu-şi insă din 
motive tactice notatiile în sertar, cu credinţa că momentul nu 
era oportun. într-o scrisoare din 3/15 iunie 1&97 către N. Pe- 
traşcu, conținînd între altele şi considerații despre revista Lite- 
ratură şi artă română, aflăm ştaburile opiniilor atit <? 
rezolute de Ia 1901: „Proza lui Grigorovit'/.a iar cetită în fugă 
şi iar impresie bună, şi, ca limbă, mai bună decît toate de pînă 
acum. S-a adeverit vorba lui Maiorescu despre Popovici-Bănă- 
teanul, că graiul acesta românesc te deşteaptă ca dintr-*jn vis: 
e o limbă românească, şi cu toate astea are ceva nou şi imprévu, 
o elocutiune cam stranie, dacă vrei, dar care te deşteaptă din to- 
ropeala zilnică. Invenţia slabă, ca la toti fraţii nostri din pro- 
vinciile subjugate. Ai băgat de seamă ? Chiar la Coşbuc, cel mai 
viu în imagini dintre ei, imaginaţia  combinativă e aproape 
nulă." încadrate într-un context mai larg, racordate la reflectiile 
din prefata volumului Novele din 1848, opiniile de aici vor forma 
substanţa unui articol destul de întins, al cărui manuscris se 


păstrează la Biblioteca Academiei. Dind peste el, M. Gafita ii 


semnala importanţa, ignorindu-i însă destinul publicistic. „Un 
proiectat articol, Romanul şi limba română — me care manus- 
crisele ni-1 oferă neterminat şi despre care nu ştim să fi fost 
publicat — este primul din aceste fapte” (Duiliu Zamfirescu, on. 


cit., p. 5771, sustine monografistul în preambulul unei analize 
mai detaliate. Nu má voi opri deocamdată asupra opiniilor pro- 
vocate de articolul lui Zamfirescu, mărginindu-mă să semnalez 
că în versiunea primă el cuprindea — cu minime deosebiri — 
materia studiului din 1901, oprindu-se însă în pragul conside- 
ratiilor comparatiste  stirnite de evoluția versetelor lui David 
în cîteva din psaltirile noastre. Ce motive il vor fi determinat 
pe Zamfirescu să-şi păstreze în mană intervenția e acum greu de 
aflat. Probabil că după o perioadă de răceală cu Maiorescu şi 
cu Convorbirile trăceală stirnită de prezența scriitorului în Zire- 
ratură şi artă română), lamfirescu nu voia să-şi pericliteze rela- 
tiile cu ,Junimea" si mai ales cu magistrul ei, prin aceste adno- 
tări ce-i vádeau independența de spirit. Dar nepublicindu-le, nu 
însemna că autorul lor renunța definitiv la ele. Publicarea 
devenea o problemă de conjunctură. Scriindu-i in 27 februa- 
rie 1900 lui |. A. Rădulescu-Pogoreanu, corespondentul roman 
strecura un avertisment: ..Cînd o veni vremea tipăririi roma- 
nului în volum te vorba de Zn război — n.n.), o să tin seamă 
ele toate. Mă gindeam să vă trimit copia unei „Scrisori romane 
(rămasă în saltar din cauza caracterului ei polemic) în care se 
vorbește tocmai despre limba noastră literară de astăzi. Poate, 
mai tîrziu” s.n). Momentul prielnic va veni peste un an şi 
cîteva luni, cînd. mai putin productiv decît în tinereţe, scriito- 
rul răspunde invitatiei la [] mai susținută colaborare lansată 
de Sanielevici în numele A'oti reviste române, trimitind o versi- 
une „revăzută şi adăugită” a vechii lui intervenţii polemice. 
Avea acum şi conştiinţa împăcată, căci accentele antimaioresci- 
ene din articol aveau contranondere în elogiul înflăcărat adus cri- 
ticului in primele pagini ale noului roman, îndreprări. Privind 
lucrurile cu obiectivitate, se cade să recunoaştem cá recriminá- 
rile din 1901 se înscriu în linia unor observații anterioare, parte 
comunicate cu franchete lui Maiorescu şi Negruzzi, parte ex- 
puse in Prefara din 1888, de care aminteam. Reticentele față de 
proza lui Ponovici-Bánáteanul, Slavici, Coşbuc nu sint exprimate 
în premieră. Interesul, fie şi critic, față de cel dintii datează încă 
din 1893. Din Bruxelles, Zamfirescu saluta „cu mare plăcere” 


nuvela In lume. „Cine este autorul, ce si de unde? — era în- 
trebat Iacob Negruzzi într-o scrisoare din 8 martie. De unde e 
de prisos, fiindcá se vede : de dincolo ; dar ce e omul, unde trá- 
ieste, căci are în el stofă de scriitor si merită să se intereseze lu- 
mea de el. O încîntătoare simplicitate de expunere păstrează to- 
nalitatea tristă şi săracă a mijlocului în care se desfăşoară no- 
vela." Imediat urmează însă obiecțiile : ,..succedarea neregulată 
a timpurilor se întilneşte foarte des în novelă şi, în general, in 
stilul scriitorilor din Transilvania, chiar şi în Slavici, care tră- 
ieşte de mult la noi. Autorul încearcă să explice, într-o notitá 
de la sfîrşit, că «viaţa meseriaşilor nu poate fi descrisă decît în 
felul vorbirii lor». Aşa este, pentru dialog, pentru felul vorbirii 
lor; dar nu este aşa pentru felul vorbirii autorului: el trebuie 
să vorbească bine româneşte, vreau să zic corect, cu sintaxa 
noastră a celor din România." In noiembrie 189%, după apariția 
în Convorbiri literare a evocării lui Maiorescu Z. Popovici-Bănă- 
teanul, epistolierul îşi face cunoscută „cu o deplină libertate de 
gîndire" opinia despre limba nuvelistului prematur dispărut, afir- 
mînd că „apare ca o piedică pentru dezvoltarea mai departe a 
literaturii noastre, pentru trecerea mai cu seamă de la starea 
legendelor, snoavelor şi poveştilor la starea novelelor şi a poe- 
ziei lirice si, de la aceasta, la starea propriu-zisă cultă a roma- 
nelor şi a dramelor. Pentru Cine să încearcă să scrie romane, cu 
alte cuvinte să dea viaţă unor fiinţe luate din lumea reală în 
care trăiesc eu şi trăiţi d-voastră, piedica această devine evi- 
dentă" (Corespondenţă către Titu Maiorescu, în Scrisori inedite, 
ed. cit., p. 175). In 1909, în discursul Poporanismul în literatură, 
nuvela elogiată cîndva cu măsură e ironizatá nemilos: „Cineva 
poate fi ucenic de bărbier sau calfă de cizmar. Probabilitätile 
sunt că el va deveni, pentru literatură, un personagiu comic, sau 
un tip de perfectă platitudine, ceva în felul lui Bovary. Dar au- 
torii noştri vor să-i facă sentimentali. Atunci se întîmpla că biata 
calfă de cizmar devine un Werther în galenti, care suspină după 
fata maistorului şi degerá la scocul apei, unde a mers să facă 
produc, pe cînd d-ra Ana, fata maistorului, îi aduce vin fiert 
şi se miră că el nu bea. Modul lor de a fi, anemic şi nefiresc, 
provoacă milă." 


Pledoarii pentru limba „vie”, fără curiozitäti dialectale, îi 
mai comunicase Zamfirescu lui Titu Maiorescu şi cu alte prile- 
juri. Intr-o scrisoare din 13/25 iunie 189% e abordată problema 


originalității stilistice a scriitorilor transilvăneni. După o ritu- 


662 


ală săgeată la adresa lui Popovici-Bänäteanul, consideratiile scri- 
itorului-diplomat urcă fericit în sfera generalizării : „Credeţi că 
se poate scrie magistrala d-voastră introducere a discursurilor în 
limba lui Popovici-Bänäteanul ? Credeţi că Războiul meu s-ar 
putea încerca în dialectul bănăţean ? 

Mecanica gindirii noastre este alta decît a gîndirii lor. Si 
ceea ce importă, astăzi, pentru rezultatul colectiv al románismu- 
lui, este ceea ce facem şi cum gîndim noi, cei din România li- 
beră, nu ce fac şi cum gîndesc cei de dincolo. Peste o sută de 
ani, cînd iritările noastre sentimentale, nimicurile patimilor noas- 
tre vor pieri în pulberea uitării, noi, cei de aici, vom fi chemaţi 
la judecată. Şi, prin urmare, noi trebuie să lăsăm urmaşilor o 
limbă în care să se mişte liberi, limba vie a graiului nostru, 
fără expresiuni moarte, împrumutate din cronicari, fără curiozi- 
täti dialectale. 

Negreşit că noi suntem mai banali decît fraţii de dincolo, 
în graiul nostru. Dar tocmai banalitatea aceasta este dovadă de 
o absolută comună înțelegere între toţi românii din regat şi din 
ea va ieşi, printr-un procedeu de eliminare, limba clasică a ro- 
mânilor. Limba, în literatură, este cum sunt colorile în pictură: 
numai după topirea, după repunerea fiecărui ton caracteristic în 
ființa tonului de alături se dobîndeşte unitatea coloristului. Cu 
vorbe curioase, cu locuţiuni singuratece, cu inversiuni prinse din 
mecanica limbii nemtesti, se pot, cel mai mult, scrie novelete." 
In linia concluziilor de aici se înscriu şi opiniile împărtăşite eter- 
nului confident, Maiorescu, despre storia unei coroane de oțel, 
„carte convenţională scrisă (de Coşbuc — n.n.) într-o limbă 
moartă, jumătate de cronicari şi jumătate de provincialisme" 
(scrisoare din 13/25 noiembrie 1899). Acuzele rezervate lui Sla- 
vici sînt, şi ele, un laitmotiv al corespondenţei. Evident nedrepte, 
ele au măcar ,meritul" consecventei, neputînd fi puse deci pe 
seama unei umori. Menţionat într-un articol de P. P. Negulescu 

în compania (desigur, onorantă) a lui Caragiale, Slavici, Vlahuţă. 
Zamfirescu rábufneste seniorial către Maiorescu ` „Tot văd pe 
d-l Negulescu că mă pune într-o supă cu Slavici şi Caragiale. 
Eu n-am nimic comun cu aceşti domni. Slavici şi-a închipuit 
toată viaţa că a dat icoana sufletească a ţăranilor, în amorurile 
şi poezia lor vagă, iar, de fapt, a plăsmuit fiinţe himerice, false 
din punct de vedere al asemănării, monotone şi neclarificate din 
punct de vedere al tipului” (epistolă către Titu Maiorescu din 
7/19 februarie 1898). 


683 


Un atac atit de incisiv la adresa transilvänenilor si bucovi- 
nenilor precum Romanul si limba română mu putea rămîne fără 
răspuns. Cel putin din partea celor vizati', a celor cere mai aveau, 
fireşte, posibilitatea de a replica. Mort încă din 1893, paşnicul 
Popovici-Bänäteanul era scos din cauză. Surpriză (căci şi atunci, 
ca şi acum. scriitorul român era alergic la critică), riposta lui 
Slavici, Coşbuc, Grigorovitza întîrzie mult. in locul lor ridică 
mánusa bătăiosul si mefistofelicul Ilarie Chendi. Gestul acestuia 
era neaşteptat, dacă ne gindim cá în două foiletoane din 1893: 
DI. Titu Maiorescu despre noi. Tinerii noştri poeti si Renastere 
literară tamhele inserate in Familia orădeană) Chendi semnalase 
valoarea literară a lui Duiliu Zamfirescu, ignorată, după opinia 
lui, de Maiorescu si minimalizată de criticul ez zizre al Convor- 
birilor, Mihail Dragomireseu. Mai mult, despre Ponovici-Bănă- 
teanul criticul ardelean credea, ca şi romancierul Comänesteni- 
lor, cá nu fusese deeit o ,stelutá trecătoare”. Dacă totuşi intervine 
in apărarea victimelor lui Zamfirescu, pe care-1 pretuia, cauza 
trebuie identificată in viziunea „fracționistă” a acestuia. Chendi 
nu admitea clasificările literare pe criterii provinciale, convins 
fiind cá ..aceastá distincție nu mai trebuie făcută”, deoarece „o 
limbă vorbim, o literatură avem, buni sau răi, mari sau mici, 
cu toţii ei apartinem". Or, Zamfirescu tocmai împotriva acestui 
punct de vedere se ridicase. în consecință, în două numere ale 
Familiei : 32, 12/25 aug., p. 373—315; 33, 19 ang Il sent. 1901, 
n. 335—387, Chendi publică „un răspuns d-lui Duiliu Zamfi- 
rescu" — în chestiunea limbei literare. Punctul de plecare era 
clasica interdicție maiorescianá conform căreia poeții trebuie să-şi 
întrupeze puterea lor intelectuală in opera de artă, fără a şi-o 
lăsa  „mistuită in elaboräri de critică”. Observațiile personale 
sînt un amestec de profunzime şi superficialitate. Unele sînt 
simple ricanári, rástálmáciri ale opiniilor zamfireseiene. Altele 
insă, frapează prin justete : „Această cruciadă împotriva cuvin- 
telor dialectale e o întreprindere periculoasă dezvoltării litera- 
turii române; ea amenință a micşora cu totul capitalul de cu- 
vinte cel mai de pret pentru poezie. A ridiculiza apoi un dialect 
este o faptă neserioasá. Si nu trebuie nimeni să se potrivească 
la asta, fiindcă tocmai nrovincialismele de veche şi curată obîrsie, 
vii încă in graiul poporului, sint elementele cari dau vigoarea 
unei limbi şi constituie asa-zicind fondul de rezervă.” Sigur sînt 
intuite apoi ,contradictiile" lui Zamfirescu, dezacordul dintre 


604 


„teoretician” şi ,nractician" : „Dar cel ce înaintea tuturor nu se 
conformeazä principiului acestuia este însuşi d. Zamfirescu. 
Limba romanelor sale nu este o copie fidelă a limbei uzuale, 
nici chiar în acea parte a lor unde ar fi fost admisibilă, anume 
în convorbirile persoanelor din roman. Vie este limba sa, incon- 
testabil. Ea este bine îngrijită; epitetul de elegantă i se potri- 
veşte perfect, căci e ca o haină tăiată după moda cea mai nouă, 
aşa că individualitatea exterioară a autorului se manifestă destul 
de credincios prin ea. Dar nici chiar în direcția asta nu e con- 
secvent, în părțile descriptive sau de analiză psihologică, limba 
d-sale devine mai caldă, atributele se îmbogățesc, propozițiile iau 
dimensiuni mai mari, si in ele intră suvoi de cuvinte din po- 
por — dezgropate din cronicari, ar zice d-sa. Dar apoi versurile 
d-lui Zamfirescu ! Ce ciudată împărechere de cuvinte, o limbă 
în care extremele se întîlnesc, neologisme forțate alăturea cu 
cuvinte din cel mai vechi grai românesc, «ciorchine» rimînd 
cu wglycine», «palid» cu «geniul valid»,  udoinele vremii» cu 
urazele gemii» şi altele, foarte putin uzuale «în societatea sub- 
prefect.'lor si a suhlocotenentilorn." 


Mult mai clar, mai adecvat fondului problemei in chestiune, 
va vedea lucrurile Mihai Gafita în monografia lui din 1969. 
Oprindu-se mai îndelung asupra articolului din 1901, istoricul 
literar semnala, pe de o parte, o confuzie zamfirescianä absolu- 
tizantă : (..Niciodată limbajul regionalist Si argotic al unei sin- 
gure opere nu se confundă cu limba literară"), pe de alta, punea 
punctul pe i cînd constata cá „în esență, problema ciezbätutà 
mai demult de scriitor şi reluată acum în studiul Romanul si 
limba română era aceea a unei limbi estetice, în care el nu vedea 
aducind hune servicii nici un fel de element cu caracter parti- 
cular, de sintaxă, topică sau vocabular. Orice concesie de ordin 
dialectal, regional etc. făcută eroilor devenea o protuberantä. I. 
în construcția caracterelor, deduse de el din caracterul na- 
tional, principiul lui era, cum a m văzut, «Gliser ez ne pas 
appuyer», ceea ce se traduce prin a sugera Si a nu forța, for- 
mulare întru totul realistă, rațională, urmînd ca functia estetică 
să se împlinească prin slefuirea frazei, prin eleganță, ținută, 
sintaxă perfectă si prin întreg aparatul stilistic cunoscut încă de 
la clasicism. [...] Realismul iunciar al scriitorului era aici amendat 
de clasicism şi orice tumoare dialectală, arhaică etc. îi apărei 
scriitorului drept romantism sau naturalism, de care se ferea" 
(Duiliu Zamfirescu, OM. Cit., p. 5.9-1—595). ,Realismul" invocat de 


665 


M. Gafita stá la baza unor intuitii valabile, confirmate de poe- 
tica romanului románesc. Semnalarea valorii de document, a 
caracterului de „cronică vie" ale limbii poporului sînt precepte 
susţinute ulterior de Camil Petrescu. Distincția între limba au- 
torului şi cea a personajelor va forma în 1956 subiectul unei 
celebre polemici dintre G. Călinescu şi Marin Preda. în fine, 
întrezărirea în Creangă a unui spirit citadin, idee în vizibil 
contrast cu imaginea-incetátenitá în epocă — a „povestitorului 
popular", nu premerge opinia lui Vladimir Streinu ? Nu e aici 
cadrul potrivit pentru a insista pe larg asupra acestor antici- 
patii. Important mi se pare totuşi a semnala că şi în acest do- 
meniu Duiliu Zamfirescu a fost un meritoriu precursor. 


1 — Claude Favre, baron de Perrouges, senior de Vaugelas 
(1585—1650), filolog si lingvist care a militat pentru purificarea 
limbii franceze, contribuind prin lucrarea lui, Remarques sur la 
langue française (1647), la fixarea normelor limbii literare. A 
condus lucrárile DicfionaruZut Academiei Franceze. 


2 — Gerolamo Savonarola (1452—1498), călugăr dominican, 
predicator si conducátor — pentru putin timp — al Republicii 
florentine instaurate dupá alungarea (in 1494) a Medicilor. A 
scris predici de o vehementá arzătoare, profetică, rugăciuni în 
versuri, precum şi un Trattato circa il regimento e governo della 
città di Firenze (Tratat despre conducerea si guvernarea oraşului 
Florența, 1498). Excomunicat de papa Alexandru al VI-lea, pe 
care-l atacase, a fost ars pe rug pentru erezie. 


3 — Jean Calvin (1509—1564), reformator francez, teoretician 
protestant, autor al celebrului tratat teologic Institution de la 
religion chrétienne (1536), rămas ca un monument al limbii 
franceze. 


4 — Jacques-Bénigne Bossuet (1627—1704), scriitor, orator sl 
cleric francez. Deşi a scris şi lucrări docte, precum Discours sur 
l'histoire universelle (1687), Traité de la connaissance de Dieu 
et de soi-même (1679), Défense de la tradition et des Saints 
Pères (1702), a rämas în istoria literaturii datoritä elocintei dra- 
matice, solemne, patetice, din Oraisons funèbres (Cuvíntári fu- 
nebre, 1667—1687). 


666 


5 — Gabriel Honoré Victor Riqueti, conte de Mirabeau 
(1749—1791) orator, eseist si om politic francez. Nobil cu opinii 
liberale, deputat al stárii a treia in Constituanta din 1789, a de- 
venit popular datorită discursurilor lui. Ca partizan al monarhiei 
constitutionale, a pendulat între regalitate si parlamentul revo- 
lutionar, sfirsind prin a fi acuzat de trádare. Opere: Essai sur 
le despotisme (1775), Sur le droit de paix et de guerre (1790), 
Sur l'émigration (1791), Lettres à Sophie, apărute postum, în 
1792. 


6 — William Pitt (1759—1806), om de stat britanic. Prim-mi- 
nistru între 1789—1801 si 1804—1806, a condus lupta împotriva 
Franţei napoleoniene. 


7 — Charles Fox (1749—1806) om politic englez, lider al 
partidului whig (liberal). Ca adversar al lui Pitt, s-a pronuntat 
statornic pentru alianta cu Franta si Statele Unite. 


8 — William Ewart Gladstone (1809—1898), politician britanic, 
lider al partidului liberal incepínd din 1865. Ca prim-ministru 
(de patru ori) s-a pronuntat pentru autoguvernarea Irlandei, pen- 
tru reforma sistemului electoral si legalizarea sindicatelor. 


9 — Emanoil Grigorovitza (1857—1913), prozator bucovinean, 
in buná parte memorialisticá (Chipuri si graiuri din Bucovina, 
1905, De Ia hotare. Istorii moldoveneşti, 1905, Cum a fost odată, 
schite din Bucovina, 1911) opera lui cuprinde, de asemenea, 
romane istorice (Schitul Cerebucului, 1908, Peatra Muierii, fa.) 
si nuvele inspirate de viata evreiascá : Oiráh Gutman, Jupinul 
Toiba, pline de termeni specifici mediului : micvá, beder, tales, 
havrá, malamet, hetubá, husin, hupá, dalás s.a.m.d. Criticile lui 
Zamfirescu nu erau deci total neintemeiate. 


10 — Louise de la Rammé, zisá Ouida, scriitoare cu eredi- 
tate amestecată (tatăl era francez, mama englezoaică), stabilită 
in Italia. Umanitatea şi peisajul peninsulei sînt evocate într-o 
proză prolixă, din care oarecare relief au romanele Pascarel şi 
Une station hivernale. într-o scrisoare din 18 septembrie 1888 
către N. Petraşcu, Zamfirescu comunică amuzat, cu o ironie bo- 
nomă, informaţii despre excentrica romancieră (v. Cele mai fru- 
moase scrisori, ed. cit., p. 76—79). 


667." 


11 — Gaspar Gratiani, dramă istorică de Slavici reprezen- 
tată la 11 martie 1888 de Nationalul bucureştean. Lipsită de simt 
dramatic, expozitivá, lentä, färä ritm, piesa evocá tribulatiile 
indecisului mauro-vlah ajuns íntre 1619—1620 domn al Moldo- 
vei. A fost editată tîrziu (alături de alte piese) de I. D. Bălan 
în volumul Teatru, Editura pentru literatură, 1963. 


D — Grigore N. Lazu (1845—1898) traducător, poet si pu- 
blicist, în 1393, anul apariţiei primului volum al lui Coşbuc, 
Balade şi idile, a publicat broşura Adevărul asupra poeziilor 
d-lui Gh. Coşbuc, în care îl acuza pe poet de plagiat, de împru- 
muturi nedeclarate din poeţi latini, orientali, germani, din fol- 
clorul rutean. în apărarea celui atacat s-au ridicat D. Evolceanu, 
Al. Vlahuţă, H. Sanielevici ş.a. Ironia soartei face ca în poeziile 
lui Lazu din Ultime raze (1897) să răsune acorduri cosbuciene. 
Cît priveşte „apărarea d-lui Coşbuc”, la care se referă Zamfi- 
rescu, aceasta fu într-adevăr tardivă, fără nerv şi — cine-ar 
crede ? — afectată, nestăpînită. Ea îmbrăca forma unor Note 
ataşate la sfîrşitul edițiilor din 1896, 1898, 1905 si 1910 ale vo- 
lumului Fire de tort. ,Superbia" lor e în stilul polemistului 
Zamfirescu din anii senectutii, acuzaţiile vizîndu-i pe „criticii 
prăpăstioşi ai natiei române", văzuţi ca nişte ignoranti „jan- 
darmi rurali ai literaturii", ,nebuni" care ,n-asudá nici la deal, 
nici la vale". Uitînd o clipă de aroganta tonului, de „triviali- 
tatea" remarcată de Zamfirescu, poti afla însă şi informaţii pre- 
tioase : „în Balade şi idile s-a găsit însă şi altfel de fond străin, 
subiecte plagiate. Toți sfinții e plagiată după Cupa nu ştiu cărui 
rege, eu nu ştiu, căci pînă astăzi nu cunosc poezia, cea crezută 
originală : eu am auzit subiectul acestei poezii ca anecdotă şi 
l-am versificat. Tot aşa am auzit ca anecdotă subiectul poeziei 
Poet si critic. Povestea cu Farma, e adevărat, am cetit-o în 
poezie — dar nu scrisă în limba germană — ci în limba ita- 
liană. Am văzut după aceea acelaşi subiect tratat în poezie de 
un ungur, sub titlul Haide; am văzut după aceea tratat su- 
biectul în poezie de doi germani. Asta era pe la 1885—1886. Eu 
am crezut că dacă acelaşi subiect e tratat de patru poeţi în 
felurite forme, am şi eu dreptul să-l tratez într-a cincea formă 
cu totul deosebită de-a celorlalți. în urmă am descoperit şi a 
şasea formă, a unui neamt iarăşi, in Fliegende Blätter. Si mi-aş 
pune capul că poezia există şi în limba rusească şi-n cea fran- 
tuzeascá etc. Ei, iată compania de plagiatori ! LI Pentru cele- 


lalte, cari s-au găsit traduse, «copiate», n-am nici un cuvînt de 
apărare. Sînt traduceri, la o viitoare ediţie au să dispară. Au 
intrat în volum fără voia mea." 


13 — August Schleicher (1321—1868), lingvist german. A re- 
înnoit lingvistica, asimilînd-o ştiinţelor naturale şi explicîndu-i 
darwinist legile, nu fără un exces de metafore împrumutate din 
lumea organică. Dintre cărţile lui, mai importante sint : Cercetári 
de gramatică comparată  (1818—1350), Compendiu de gramatică 
comparată a limbilor indo-germanice (1361), Teoria lui Darwin 
şi lingvistica (1863). 


14 — Michel Bréal (1832—1915), lingvist francez, format la 
şcoala lui Bopp şi Weber. întors în Franţa după studiile efec- 
tuate îa Berlin, a publicat cercetări asupra mitologiei, apoi s-a 
dedicat lingvisticii. in Essai de sémantique (1897) a urmărit 
schimbările semnificației cuvintelor. in analiza limbajului l-au 
interesat nu atît materialul lingvistic, cît faptele de gîndire şi 
civilizaţie pe care cuvintele le acoperă. 


15 — Evenimentul, cotidian liberal apărut la Iaşi între 1893— 
1923 sub conducerea lui G. A. Scortescu. Din redacţie făceau 


parte initial Em. D. Fagure, I. Glucksmann şi E. Herovanu. 
Printre colaboratori se număra şi C. Stere. 


P. 417 LITERATURA ROMÂNEASCA 
ŞI SCRIITORII TRANSILVĂNENI 


Revista idealistă, I, 7, 1 sept. 1903, p. 3—25. 


Márturie a unuia dintre cele mai incordate momente ale unei 
cariere literare, amplul articol polemic al lui Duiliu Zamfirescu 
oferá spectacolul paradoxal al räzbunärii unei nedreptäti prin 
săvîrşirea alteia tot atît de frapante. El a fost provocat, desigur, 
de respingerea — în 1903 — a romanului în război de la Premiul 
Academiei. Laurii academici au fost decernati „naraţiunii isto- 
rice" Din bătrîni a lui Slavici, autorul acesteia primind şi echi- 
valentul material : premiul „I. Heliade Rădulescu” (in valoare 
de 5 000 lei). Evident, nemulţumirea celui respins n-are la bază 
considerente financiare (situaţia lui materială era în acel mo- 
ment relativ prosperă şi erau semne că evolua spre un stadiu 


669 


şi mai fericit). Incidentul academic încununa însă, in opinia lui 
Zamfirescu, o suită întreagă de vexatiuni si umilinte împotriva 
cărora înțelegea să se ridice, renuntînd să mai respecte regula 
maioresciană a scriitorului exprimat exclusiv prin operă. Regle- 
mentare de conturi cu ardelenii stabiliţi în capitală, articolul era, 
în nu mai mică măsură, şi un act de insurgență antimaioresciană 
întîmpinat de critic cu neacoperită dezaprobare. Să urmărim 
pe scurt istoria acestei duble polemici. Capătul îndepărtat al fi- 
rului poate fi identificat în atitudinea constant dispretuitoare a 
romancierului faţă de Slavici, „novelistul Aradului" ( ?!) concu- 
rentul său cu mai multe şanse. Cum am arătat şi anterior, co- 
respondenta lui Zamfirescu e saturată de remarci acide la adresa 
autorului Marei. Dar există şi un ghem de cauze mai apropiate. 
Una dintre acestea ar fi complexul de neînțeles de care suferea 
Zamfirescu, complex intuit şi ridiculizat încă din 1883 de Ma- 
cedonski. Se pare că in pofida bunelor maniere, a politetei pro- 
tocolare (sau poate tocmai din cauza acestora D Zamfirescu nu 
era popular printre recenzenti. Stimat, dar nu iubit, numele lui 
era pomenit mai rar în comentariile critice, favoarea populari- 
tätii fiind acordată adesea unor literatori indiscutabil mal putin 
talentaţi. Sigur pe valoarea lui literară, scriitorul ignora (sur- 
prinzător la un discipol al lui Maiorescu) ,relatiile", dedesubtu- 
rile vieții literare, tactica subtilă de a capta bunävointe si de a 
le întreţine cu grijă. In aceste circumstanţe, premierea de către 
Academie a romanului In război ar fi însemnat o recunoaştere 
oficială şi, implicit, o revanşă asupra destinului. Oricît ne-ar 
părea astăzi de curios, Zamfirescu vedea în cel de-al treilea ro- 
man al ciclului Comăneştenilor opera lui capitală, o ,chintesentá 
a creaţiei! sale, opinie împărtăşită — iarăşi uimitor — şi de 
Maiorescu. Totuşi ecoul în presă al cărții (apărute si în limba 
franceză, în 1900, la Paris) fusese minim. Un rol îl va fi jucat 
aici, neîndoielnic, si „îndelungata” menţinere a romanului în 
paginile Convorbirilor literare, situaţie neplăcută pentru proza- 
tor, care constata cu amărăciune într-o epistolă către Maiorescu : 
„Bietul meu Război a trecut nebágat în seamă, deşi parcă aici 
oamenii sunt vii şi întîmplările adevărate” (scrisoare din 13/25 
noiembrie 1899). lată însă că subterana conspirație a tăcerii va 
fi tot atît de eficientă şi după apariţia în volum, în 1902, a ro- 
manului. Foarte convins de valoarea lui, Zamfirescu încearcă să 
iasă din cercul vicios al impopularitätii concurînd la premiul 
academic. In septembrie şi octombrie 1902, el se întîlni cu Ma- 


«70 


iorescu în Elveţia, la Saint Moritz, şi discută posibila candida- 
tură. Introdus, aşa cum îl ştim, în secretele vieţii literare, ca şi 
în cele politice, criticul răspunse evaziv : „dacă te prezinti la 
premiu, trebuie să reusesti". Cuvinte care pot însemna şi cá 
anunţarea candidaturii e, de fapt, ultimul gest, efectuat după 
o lucidă sondare a terenului, după atragerea majorităţii voturi- 
lor, în fine, după urzirea unei întregi țesături de alianţe. Zam- 
firescu nu făcuse nimic din toate acestea. Sansele lui erau 
minime, între altele şi datorită opoziţiei lui D. A. Sturdza (atunci 
din nou prim-ministru şi, în plus, secretar general al Academiei), 
a regelui (al cărui rol în război, exagerat de oficialități, era 
readus în roman la dimensiunile lui reale), a unor academicieni 
iritati de bravadele publice ale scriitorului. Intrau apoi şi fac- 
tori politici în joc. Ca lider al unui guvern liberal ce curmase 
stipendiile pentru şcolile ardeleneşti şi afişase un periculos ne- 
interventionism în „treburile interne" ale Imperiului austro-un- 
gar, D. A. Sturdza ar fi dorit să îndepărteze acuza de antipa- 
triotism, sustinind premierea cărţii unui transilvănean. Toate 
cauzele acestea, clar intuite de critic, rămăseseră străine lui 
Zamfirescu, care, ca vechi junimist, credea în himerica (în aceste 
împrejurări) autonomie a esteticului. Adept al situaţiilor clare, 
el îi cere lui Maiorescu un răspuns tranşant: „Scrisoarea d-voas- 
tre cere un răspuns imediat, din cauza nedomiririi în care mă 
pune nedomirirea d-voastre. Nu v-am înştiinţat că prezint Răz- 
boiul la un premiu al Academiei?!... Apoi doar am făcut drumul 
la St. Moritz în mare parte pentru asta, şi am vorbit, şi ne-am 
înţeles, ba încă eram foarte fericit de a fi găsit în spiritul d-nei 
Maiorescu ecoul exact al situatiunii mele, faţă cu o nevastă si 
cu familia ei, străină, care nu ştie ce este Academia Românească. 
Sunt acestea cuvinte aproape textuale ale d-nei Maiorescu, la 
care d-voastră aţi aderat formal. Trebuie să vă amintesc lucru- 
rile astea, fiindcă altfel purtarea mea nu mai are explicaţie: 
cunosc de mult părerea d-voastre asupra Academiei şi a mem- 
brilor ei, şi nu aş fi făcut pasul de azi, dacă mi-ati fi zis nu" 
(scrisoare din 1831 decembrie 1902). în răspunsul lui, prompt 
expediat, Maiorescu fu din nou sibilinic, enumerînd multitudinea 
obstacolelor şi sugerînd, indirect, retragerea din competiţie. Ipo- 
teză respinsă de Zamfirescu cu mîndria iberică a lui Don Padil: 
„Eu, pe adversarii mei hotäriti, despre care vorbiti, îi despre- 
tuiesc, cînd sunt adversari din gelozie sau din alte sentimente 


671 


josnice, si la nevoie sunt gata să ie-o dovedesc. LI Dealtmin-: 
teri, dacá, in contra tuturor prevederilor, voi fi maltratat, má 
voi apära si vom ride" (scrisoare din 12 ianuarie 1903) în ra- 
portul de premiere, pasionalul competitor nu fu ,maltratat"'. 
Alţii, îndeosebi D. A. Sturdza, îşi asumară plăcerea de a aplica 
durerosul tratament. Pentru premiu mai concurau Slavici, cu 
Din bătrîni, Gh. Silvan-Becescu, cu Ctubwri părăsite, George Tu- 
toveanu, cu Albastru, Th. D. Speranţia, cu Anecdote populare, 
Ioan Adam, cu Leagănul viselor. Curînd cărţile lui Slavici si 
Zamfirescu se detasará. Dacă Grigore C. Tocilescu insistă în 
raportul său asupra valorii estetice a romanului Zn război, filo- 
logul N. Quintescu reliefa în referatul lui necesitatea de a în- 
lătura (printr-o eventuală premiere) injustitia ce i se făcuse lui 
Slavici cu ani în urmă, cînd academicienii refuzaseră să distingă 
Novelele acestuia : „Dacă, domnilor colegi, veți acorda acestei 
scrieri sufragiile d-voastre pentru obţinerea premiului la c?re 
a concurs veţi şterge din sufletul referentului d-voastre impre- 
siunea penibilă care a păstrat din timpul — sunt acum cîţiva 
ani — cînd, în aceeaşi calitate ca şi astăzi, nu a putut contribui, 
cu ajutorul unui raport foarte dezvoltat, la încoronarea de către 
Academie a /Novelelor aceluiaşi autor, cele mai frumoase ce po- 
sedă pînă acum literatura română” (Analele Academiei Române, 
seria II, tom. XXV, 1902—1903). Partea administrativă şi dezba- 
terile, Bucureşti, 1903, p. 389). 


Mai decis, vorbind în linia statornicei antipatii pentru Zam- 
firescu, D. A. Sturdza impută romanului în război inexactita- 
tea... documentară. Opacitate, fireşte, cu atît mai regretabilă cu 
cît sursa ,erorilor" zamfiresciene era o lucrare a statului-major. 
Sceptic în privinţa şanselor de a-şi convinge colegii, Maiorescu 
dă totuşi o admirabilă dovadă de nobleţe sufletească, sustinind 
în război şi socotind Din bătrîni doar un „roman  admisibil" 
(formulă toxică sub aparențele ei politicoase D Slavici fu de- 
semnat cîştigător doar la a treia votare. Fidelul Oilănescu tri- 
mite la Roma veşti despre înfruntarea petrecută sub cupola 
Academiei. Pentru început, Zamfirescu acceptă cu stoicism în- 
frîngerea : ..La urma urmei, dacă cele omeneşti sunt trebuitoare 
sufletului pentru a-l ridica, eu mă socotesc satisfăcut: a avea o 
majoritate de imbecili conzra şi o minoritate de oameni cumse- 
cade pentru, e mai bine decît a avea pe cei dintîi pentru si pe 
cei de-al doilea contra. în special, sunt mişcat de cuvintele ce 
aţi rostit în Academie pentru mine. Atît Oilănescu cît şi Ne- 


672 


gruzzi mi-au spus cá intervenirea d-voastră în discutiune în- 
călzise atmosfera şi ridicase dezbaterea la înălţimea cuvenită ; 
că imbecilul de St[urdza] era aşa de prost pe lîngă d-voastră, 
încît făcea milă chiar şi partizanilor iui" în continuare se pro- 
filează însă viitoarea explozie a amorului propriu rănit: „Dacă 
ceea ce mi-a referit Oilănescu este adevărat, eu cred că, în ade- 
văr, Stfurdza] este cel mai mare nerod român din cele 6 mi- 
lioane de ambele sexe. Şi este prost în gen şi în specie. In gen, 
fiindcă eu am făcut roman, iar nu istorie, şi ca atare nu eram 
ţinut de textul statului-major ; în specie, fiindcă a acordat pre- 
miul unei lucrări care e prost scrisă şi ridiculă ca psihologie şi 
al cărui fond tocmai istoric e inventat di sana pianta. Dacă nu 
aş fi ţinut de rezerva ce se impune oricărui concurent bătut, 
v-as face să rîdeti cu Bîtrini lui Slavici" (scrisoare către Titu 
Maiorescu din 11/24 mai 1903). 

Acest rationalism fu curînd uitat, ba chiar înlocuit de o 
sofistică generată de orgoliul ulcerat. Subiectivitatea (considera- 
bilă în cazul oricărui artist, dar de-a dreptul hipertrofiată la 
Zamfirescu) îi dictă articolul flagelator trimis Revistei idealiste 
cu această justificare : „întîmpinarea mea e următoarea: lu- 
crarea lui Slavici e atît de nevrednică, încît eu consider hotărîrea 
Academiei ca o insultă, si la insultă răspund cu sfîrcul biciului" 
(epistolă către Titu Maiorescu din 25/7 noiembrie 1903). Rămîne 
de văzut de ce n-a apelat la Convorbiri literare, gazda atîtora 
eşi atîtora dintre intervenţiile sale. E de presupus cá revista i-ar 
fi publicat atacul, dar într-o formă mai ponderată. Rămînînd tot 
pe terenul supozitiilor, e probabil că Maiorescu ar fi sesizat (a 
făcut-o dealtfel mai tîrziu, după citirea studiului în Revista idea- 
listă) subrezenia logicii, reclamînd cuvenitele „îndreptări”. „în- 
cálzit" de propriul sarcasm, prea afectat sufleteste de ,partiali- 
tatea scandaloasă* a academicienilor, Zamfirescu îşi dădu frîu 
liber subiectivitätii, alegînd lunarul lui Mihail G. Holban, di- 
plomat şi el, trecut prin universităţile din Paris şi Cambridge. 
Apărută între 1 martie 1903 şi vara lui 1916, Revista idealistă 
se preocupa enciclopedic de „literatură, artă, ştiinţă, sociologie”. 
Periodicul polemiza cu „materialismul si pozitivismul" în numele 
întoarcerii la „credinţă şi ideal", idee scumpă primului redactor, 
reputatul, psiholog N. Vaschide. Mindru de semnătura adusă de 
întîmplare în coloanele publicaţiei sale, M. G. Holban publică 
prompt lunga, întîmpinare a lui Zamfirescu, nu fără a o însoţi 
de -această, diplomatică notă :, „Distinsul nostru colaborator fiind 


673 


o personalitate marcantă in literatura noastră, publicăm articolul 
său cu plăcere, deşi tinteste un literat din cei mai cunoscuţi. Cu 
toată aparenţa contrarie, D. Zamfirescu scrie în mod obiectiv. 
Insă ne gräbim a adăoga că Revista este gata a publica orice 
replică." 

Atacul zamfirescian n-a trecut neobservat. Chendi ripostă 
grabnic si incisiv prin nota Mai sínteti ? (Sămănătorul, IL 37, 
14 septembrie 1903, p. 591—592). Ca întotdeauna, opinia literară 
se polariza. In Observatorul, D. Karnabatt justifică prin articolele 
Primul foc, Cum devine cineva un om pierdut, atitudinea lui 
Zamfirescu şi ironiza pe Ilarie Chendi. Almaviva (H. St. Streit- 
man) adoptă în Duiliu Zamfirescu — o polemică literară | (Ob- 
servatorul, 14 septembrie 1903) aceeaşi atitudine binevoitoare au- 
torului Vieţii la fară. Zamfirescu, crede el, „e, poate, în litera- 
tura noastră, talentul cel mai armonios dezvoltat... A scris 
lucruri ce vor rămîne, e un spirit de elită, e o valoare întreagă 
şi completă prin el însuşi, iar pe lîngă toate, e bogat. Prin ur- 
mare, ce-ar fi putut să-i mai dea Academia ?" Interesant e cá 
Zamfirescu se arată intransigent şi cu susţinătorii. Streitman e 
admonestat amical, în formă, superior, în fond : „Chestiunea nu 
se pune cum o pui d-ta, dacă adică era oportun ca Academia 
să dea un premiu unui autor sărac sau bogat: ci se pune cum 
o pun eu: lucrarea Din bătrîni este superioară lucrării Zn ráz- 
boi ? Dacă n-ar fi aşa, atunci Academia s-ar transforma într-o 
instituţie de binefacere, în care singurile titluri ce s-ar cere 


candidaţilor ar fi certificate de paupertate. Ceea ce nu e" (Scri- 
sori inedite, ed. cit., p. 277). 


Un efect neaşteptat al bătăiosului articol îl constituie răceala 
intervenită în relaţiile scriitorului cu Maiorescu. într-o discuţie 
cu Ollănescu criticul comentează fără menajamente demersul 
zamfirescian, semnalîndu-i (probabil cu acel aer glacial pe care-l 
arbora întotdeauna cînd descoperea o eroare) precaritatea demon- 
stratiei. Nu putem şti cu certitudine ce a spus el de fapt şi ce 
a transmis mediatorul. Cite ceva putem întrezări din scrisoarea 
Iul Zamfirescu trimisă magistrului in 257 noiembrie 1903. Docu- 
mentul — reprodus de M. Gafiţa în notele referitoare la Zn 
război (v. Opere, vol. IL ed. cit, p. 717 — e un amestec de 
smerenie de circumstantä („Subiectiv sunt gata să recunosc va- 
nitatea întregei mele acțiuni") şi de fermitate de fond, „obiec- 
tivá" („pentru pehlivani trebuie bici, nu condei”). Privind mai 
atent lucrurile, motivele dezaprobării maioresciene nu sînt greu 


674 


sde aflat. Greselile lui Zamfirescu nu decurg din argumentatia 
Istorică ,discutabilá", cum credea în monografia lui M. Gafiţa 
.(dimpotrivă, faptele Invocate de romancier sint în perfectă con- 
cordantä cu cele mai noi concluzii ale istoricilor actuali), nici 
edin concluzia, iarăşi ,discutabilá" (după acelaşi comentator), cá 
»inventiunea şi compozitiunea sînt rele". Şi intr-un domeniu, si 
în celălalt, Zamfirescu avea dreptate. Eronată era baza lui de 
plecare. Nu poti ajunge la adevăr, utilizînd premise false. Or, 
“conştient de falsitatea sistemului critic aplicat romanului Zn 
război, el îl folosea pentru a evidentia fragilitatea estetică a cărţii 
lui Slavici. Controversabile într-adevăr sînt consideratiile pe- 
dante despre brahi şi dolihocefalie, discriminările arbitrare ope- 
rate între moldoveni, munteni şi ardeleni în sfera facultăţilor 
artistice. Teze de acest fel erau scumpe lui Zamfirescu, fiindcă 
le mai enuntase si în îndreptări, iar în Poporanismul în litera- 
tură va reveni asupra lor. Dar nu e oare sugestiv că Ibräifeanu 
va dezvolta în Spiritul critic în cultura românească idei similare ? 


Alte accidente de logică, lesne observabile de cititorul atent, 
nu-i puteau scăpa cartezianului Maiorescu. După cunoaşterea 
opiniei acestuia (justă în esenţă) Zamfirescu a rămas cu senti- 
mentul amar al solitudinii, poate şi cu presimtirea divergen- 
telor viitoare, căci incidentul dintre ei are drept replică finală 
acest avertisment : „Am încă doi ani, pînă ce afacerile mele 
se vor pune la cale, aşa ca să pot părăsi cariera în orice moment. 
De acolo înainte n-o să vá mai ascult în toate, dar o să vă iu- 
besc poate (s.n. si mai mult". Proba foarte cunoscută a acestei 
„iubiri” va fi Poporanismul în literatură. 

Pe cît de prompt fu în acuzele lui Zamfirescu, pe atît de 
lent se dovedi în replică Slavici. Cumpănitul ardelean avea oroare 
de lucrurile pripite. Dacă Zamfirescu acţiona imediat, singur, 
fără a consulta pe alţii, autorul Morii cu noroc îşi investiga räb- 
duriu cunoscutii, solicită păreri şi hotărî să răspundă abia cînd 
văzu că „ar fi o prezumtiune să stărui în o părere pe care ni- 
meni n-o impáürtáseste" (e vorba de ignorarea atacului — n.n.). 
Riposta lui, pentru care consumă întreaga vacanţă a Pastelul, 
a fost publicată sub titlul Literatura „românească” şi d-nul Duiliu 
Zamfirescu în Revista idealistă, II, tom. V, 2, 1 aprilie 1904, 
p. 214—228. Era o apărare calmă, metodică (nescutită totuşi de 
inabilitäti, din moment ce prozatorul însuşi recunoştea despre 
Din bătrîni că „se vor împlini în curînd doi ani de zile de cînd 
am publicat-o şi abia cîteva sute de exemplare s-au vîndut"), rar 


675 


înviorată de o undă de sarcasm: ,inchipuindu-mi pe Mala, eu 
am văzut-o de sus în jos, în amănuntele ce oglindesc firea ome- 
nească a ei, copilă cu mari ochi albaştri, cu obrajii rotunzi, albi 
şi rumeni, cu părul galben şi moale ca mătasea. Dezinteresatii 
noştri literari, deprinşi cu spitalul lui Emile Zola, o văd de jos 
în sus, cu «picioarele bănănăindy, şi ar fi dorit să le dau «ima- 
ginea unui călăreț aşezat voiniceşte-n şa, răzimat în scări, furînd 
o fetică acoperită toată în mătase, pe care o strînge la ptlept», 
imaginea după gustul lor «gentilä», dar nepotrivită cu un tknp 
cînd Iosefi nu-şi instalase încă şelăria în Podul Mogoşoaiei, 
ovreiul Isaac nu venise încă cu mătăsurile de peste Dunăre şi 
vila regală nu era încă deschisă la Sosea. 


Atît de mult s-au deprins aceşti oameni de gust cu scările, 
cu şoselele, cu mătăsurile si cu celelalte amănunte ale vietuirei 
interesante, încît nu mai ajung să-şi dea seama de ce anume 
am căutat eu scăpare în timpuri de mult trecute şi de ce nu 
bărbatul mai tare fură pe «feticä», ci copila plăpîndă se îm- 
bărbătează ca să scape din robie pe iubitul ei. Le pare lucru 
nefiresc, banal, «inadmisibil» cu desävîrsire, inestetic, fundamen- 
tal mitocánesc cá el n-o strînge la piept, şi-i zice: «Du-te la 
mama ta !» Lucru după felul lor de a vedea firesc şi estetic 
ar fi fost ca el să facă cu totul altceva. 


Era, fără îndoială, mai interesant şi astfel şi mai potrivit cu 
firea unui om însetat de cîştig, căci mulţi băieţi buni şi multe 
fete gentile s-ar fi delectat cetind asemenea amănunte intere- 
sante şi cartea mi-ar fi fost vîndută ca pîinea caldă." 

în contextul articolului asemenea accente sînt rare, Slavici 
preferind consideratiile despre caracterul ,,muncitor" al ardele- 
nilor, amănuntele despre situaţia lui materială descurajantá" ş.a. 
(Răspunsul poate fi citit — şi, implicit, judecat cu exactitate — 
şi în culegerea Romanele vieții, ediţie îngrijită, prefaţă şi note 
de Anton Cosma, seria „Restituiri”, Editura Dacia, Cluj-Napoca. 
1979, p. 199—215). Incidentul din 1903, ale cărui ecouri s-au 
prelungit în presă în următorii doi ani, va reizbucni cu virulență 
sporită în 1909, cu prilejul discursului de recepţie la Academie. 


1 — Aluzia îl are în vedere pe Mihail Dragomirescu. ?n 
Replice d-lui Ilarie Chendi asupra valorii literatilor noştri actuali 
(Convorbiri literare, XXXII, 5, 15 mai 1898, p. 469—479), acesta 
afirmase că „Duiliu Zamfirescu n-a dat tot ceea ce poate da. Cu 
toată relativ marea sa productiune, totuşi, considerînd lunga evo- 


676 


Iutiune a talentului sáu, care a început să se manifeste încă 
de pe la 1880, se pare că e numai la începutul frumoasei sale 
cariere literare." în realitate începuse declinul, de care scri- 
itorul însuşi pare să fi fost conştient. Harc.rdul a introdus im- 
previzibilul în această schemă de relaţii literare. în cîțiva ani 
se produce o rocadă: Zamfirescu se apropie de ,denigratorul" 
Dragomirescu, ajungînd să polemizeze cu fostul admirator, Chendi. 
Răspunsul „în chestiunea limbei literare" rostit atît de operativ 
de foiletonistul ardelean în 1901 l-a surprins nepltcut pe cel 
vizat. După aproape un an de la ciocnirea lor in*erapcstivá, Zam- 
firescu nu-şi uitase deziluzia, deşi şi-o masca abil: „D-1 Chendi 
este, mi se pare (s.n.) criticul din Transilvania care găsea mai 
acum cîţiva ani că eu eram deja un scriitor format, pe cînd 
d-l Dragomirescu mă clasifica printre speranţe. Cu vremea apoi, 
îmi pare (s.n) cá d-l Dragomirescu s-a suoärat pe d-1 Chendi 
şi l-a batjocorit în aceleaşi Convorbiri în care scrie astăzi 
d-l Chendi, iar domnul acesta s-a supărat pe mine în Familia, 
pentru o opinie ce exprimasem asupra novelelor lui Slavici. Ce 
curios se învîrteşte roata lumei !... E probabil ca astăzi d-l Chendi 
împărtăşeşte părerea d-lui Dragomirescu asupra mea. O împăr- 
tăşeşte oare şi asupra d-sale ? (scrisoare din 23 iulie 1902 către 
I. A. Rădulescu-Pogoneanu, în Scrisori inedite, ed. cit., p. 266). 
Sînt prea multe expresii ale dubiului pentru ca nepăsarea ar- 
borată să fie adevărată. Corespondentul ştia bine cine era Chendi 
şi-i trimisese acestuia un volum de poezii pe cînd foiletonistul 
era student şi abia scrisese cîteva încercări critice. Autorul Pre- 
ludiilor îi va reaminti dealtfel, gestul in pamfletul Mai sínteti ?, 
publicat imediat după studiul lui Zamfirescu din Revista idea- 
listă. Concis si acid, Chendi subliniază cîteva „momente sufle- 
teşti urîte" din critica „pesimistului de la Soleni”. Arsenalul 
pamfletarului nu e deloc neglijabil. Dimpotrivă, doar Macedonski 
îi mai adresase vreodată romancierului Comăneştenilor cuvinte 
atît de dure, de vitriolante : „în locul unui răspuns convingător, 
cuminte şi aşezat, cum se cuvinea unui vechi muncitor în cîmpul 
literaturei, iată-mi-l, dragă Doamne : arogant ca un ciocoi ca- 
licit din vină proprie, duhliu ca un licean si grav în acelaşi 
timp, ca omul care vorbeşte din înălţimea capitolină a urbei 
eterne. Roma locuta. LI Mà dau la o parte. Privesc sfios şi 
mirat la rázboinicul cavaler, care e autorul unei cárti respectate 
si de umila mea fiinţă páminteaná, dar nu-l cunosc în haina asta 


677 


de luptător de carnaval, nu-l mai cunosc în rindul acelor arle- 
chini sprintari din suplimentele «literare» ale gazetelor noastre 
fără control intelectual, vai ! nu-l mai cunosc alăturea de aceşti 
imbecili cerebrali cari îşi acopär neputinta prin închipuirea lor 
bolnavă de-a fi victimele unei tiranii a scriitorilor ardeleni." 


2 — Opinia este, evident, nefondată. De^a lungul întregii lui 
domnii, Stefan cel Mare a căutat mereu o alianță cu muntenii, 
eşuînd însă din motive independente de voinţa lui. 


3 — Iacob Felix (1832—1905), medic român, academician, pro- 
fesor universitar. Autor al unui Tratat de igienă si poliție sa- 
nitară 


4 — Theodor Văcărescu (1842—1913), ofiţer superior, apoi di- 
plomat. Şi-a valorificat experienţa de combatant în conflictul 
balcanic în studiul Luptele românilor în rezbelul din 1877—1878 
(vol. I — 1886, vol. II — 1887), lucrare încununată de Academie 
cu un premiu, şi într-o serie de Memorii, apărute postum în 
Convorbiri literare. 


5 — în Discursuri parlamentare, vol. II (1876—1881) Titu 
Maiorescu inserase la pagina 79 următoarea notă: „Cifrele de 
50 000 oameni si 180 tunuri le luăm din cartea citată Aus dem 
Leben Kpnig Karls [von Rumânien] (vol. MI, p. 149) care eva- 
luează întreaga putere armată a ţării din acel moment, cu mi- 
litii, cu garda naţională cu tot, la 70 000. Publicarea statului 
nostru major (partea I, pag. 75) vorbeşte de un efectiv mobilizat 
de 58 700 oameni cu 190 tunuri. plus 14000 oameni din contin- 
gentul anului 1877, plus 33 000 din batalioanele de miliții, afară 
de garda orăşenească si de depozitele trupelor de linie. Probabil 
cifrele statului-major erau pe hîrtie, pe cînd relaţia asupra vieţii 
regelui ne dă realitatea." 


6 — Ardaric, regele gepizilor. A luptat alături de Attila la 
Cîmpiile Catalaunice (451). După moartea regelui hun (453), a 
condus o răscoală a gepizilor, ostrogoților, herulilor, soldată in 
454 cu înfrîngerea şi uciderea lui Ellac (fiul şi succesorul lui 
Attila) şi cu destrămarea „confederației hunice". In timpul dom- 
niei sale gepizii şi-au extins stăpînirea asupra teritoriului de 
la vest de Munţii Apuseni. 


678 


7 ^- Gepizii erau un popor de rasă germanică, stabilit la 
început (secolele I e.n.), la gurile Vistulei. Migrînd spre 
sud-vest, au atins pe rînd: Carpaţi (sec. III), Dunărea (spre 350), 
apoi fură antrenați de huni spre Occident. După victoria de pe 
fluviul Nedao (Panonia) asupra lui Ellac s-au aşezat în Dacia, 
care deveni Gepidia. Fură bătuţi si, in parte, dispersati de 
Theodoric, cel pe care încercaseră să-l împiedice a ocupa Italia. 
Distruşi în 567 de o alianţă a avarilor cu longobarzii. 


8 — Baian (cea 558— cea 605) caganul (împăratul) avarilor. 
A întemeiat un imperiu vast, întins de la Baltica la Dunăre. în 
tovărăşie cu Alboin (561—573), i-a distrus pe gepizi. Regele aces- 
tora, Kunimund, a fost ucis, iar din teasta lui, Alboin a pus 
să i se facă o cupă regală de care se servea la marile ospete. 


9 — Asertiunea lui Zamfirescu e contrazisă de evoluţia limbii 
române. Azi năvalnic circulă îndeosebi cu valoare de adjectiv 


(adesea adverbial). 


P. 438 SCRISORI ROMANE (D 
Luceafărul, IV, 15—1ci 15 aug. 1905, p. 297—299. 


După polemica stirnitá de Literatura românească şi scri- 
itorii transilväneni, prezenta lui Zamfirescu intr-o revistá arde- 
leanä pare, la prima vedere, surprinzátoare. Totusi, lucrurile nu 
stau intru totul asa. Desi periodicele ardelene ripostaserá prompt 
acuzelor zamfiresciene, existau în redactiile lor, în alte medii 
culturale, şi oameni capabili de o judecată obiectivă, necoplesiti 
de focul disputelor provinciale. în călătoria din vara lui 1901 
Zamfirescu îşi atrásese prețuirea (sau măcar bunăvoința) unor 
cărturari influenţi ca Vasile Goldiş, Vasile Mangra, Nicolae Oncu, 
poate şi a lui Oetavian Tăslăuanu, viitorul redactor al Lucea- 
fărului, care — cucerit de inteligenţa, prestanta si românismul 
romancierului-diplomat — îl îndemna astfel pe Oetavian Goga : 
„La Roma, du-te pe la Duiliu Zamfirescu: Via Condotti, 61. 
întreabă-l ce părere are despre Luceafărul nostru şi despre 
poeziile tale. O să-i faci o bucurie cercetindu-1" (v. Oezavian 
Ooga în corespondenţă, ediţie îngrijită de Daniela Poenaru, pre- 
faţă de Vasile Netea, Editura Minervn, Bucureşti, 1975, p. 328). 


679 


Nu se stie dacá Goga s-a conformat acestor sfaturi amicale. Ori- 
cum, párerea lui Zamfirescu despre poeziile lui Goga o cunoas- 
tem din Poporanismul in literatură in schimb, opinia despre 
Luceafárul o aflám din acest articol publicat chiar in coloanele 
lui. Iniţiativa ,provocárii" sale au avut-o Täsläuanu si Sextil 
Puşcariu, ultimul fiind autorul unei ,scrisori-circulare" adresate 
prozatorilor din România Mică, prin care, din dorinţa de a „în- 
druma cititorii noştri (e vorba, fireşte, de cei din Transilva- 
nia — n.n.) spre o unitate culturală a tuturor românilor”, li se 
cerea „nuveliştilor români din regat" să răspundă la întrebările 
unei anchete de amploare. Spicuiesc aici cîteva fragmente din 
Scrisoare : „Numărul din 1 iulie voim să-l dedicăm nuveliştilor 
în viaţă din regat. Am dori să dăm în acest număr portretele 
şi mici schiţe autobiografice ieşite din pana lor, pentru ca pu- 
nîndu-i astfel în legătură directă cu cititorii noştri, să le fami- 
liarizăm numele şi în cercuri în care abia străbat ştiri de peste 
munți. Nădăjduim totodată că acest număr al Luceafărului va 
deveni o prețioasă contribuţie pentru istoria literaturii noastre. 


De aceea venim să vă cerem pretiosul d-voastre concurs. Vă 
rugăm să ne trimiteţi pînă la 15 iunie 1905 o fotografie a d-voas- 
tră — dacă doriţi ea vi se va înapoia îndată — şi o scurtă 
schiță autobiografică. Pentru păstrarea unităţii şi ca o mică di- 
rectivă ne luăm voie să alăturăm acestei cereri următorul ches- 
tionar, de care, bineînţeles, nu sinteti obligati a và tinea strins: 


1. Anul si ziua nasterii. 
2. Schita autobiografică. Epizode neuitate din viaţa d-voastre. 


3. Cînd, uncie si cum se numeste cea dintii operá pe care 
ati publicat-o ? 


4. Care roman, novelá sau schitá, din cîte ati publicat, e, 
dupá párerea d-voasträ, cea mai reusitä ? De care se leagá cele 
mai duioase amintiri ? 


5. Care e scriitorul si in special care e prozatorul d-voastrá 
de predilectie ? a) román b) sträin. 


6. Aceeasi intrebare relativ la pictorul, compozitorul, filo- 
zoful, bárbatul de stat favorit. 


7. Sinteti, si in ce grad, admirator al literaturii poporale 
románesti ? 


8. in sfirsit, vá rugăm să ne spuneţi, fără înconjur, ce cre- 
deti despre Luceafărul si cari sînt sfaturile pe cari i le dati" 
(Luceafărul, IV, 15—16, 15 aug. 1905, p. 295—296). 


Din cei 22 de scriitori chestionati au dat curs invitatiei 12. 
Ráspunsurile lor au fost publicate in urmátoarea ordine : N. Gane, 
Iacob Negruzzi, Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu, Ion Gorun (opi- 
nia lui seamănă în esenţă cu aceea a lui Duiliu Zamfirescu: 
„Eu, domnii mei, am fost întotdeauna şi rămîn de părerea că 
ceea ce interesează la un scriitor au să fie — să zicem: mai 
nainte de toate, ca să nu par excluzivist — scrierile Tui"), Con- 
stantin Hodos, Ioan Al. Brátescu-Voinesti, I. A. Bassarabescu, 


Ion Ciocirlan, Vasile Pop, Ioan Adam, Mihail Sadoveanu. 

Cel mai amplu dintre toate, răspunsul lui Duiliu Zamfi- 
rescu confirmă antideterminismul, antibiografismu), din care au- 
torul Vieţii la fară şi-a făcut crezuri de-o viaţă. Nu sînt impli- 
cate aici scoriile unui aristocratism îngheţat şi ridicol în fond ; 
junimist convins, Zamfirescu rămîne şi de astă dată adeptul unei 


viziuni estetice asupra literaturii. 


1 — Promisiunea va fi îndeplinită : în pagina 298 a 7-ucea- 
farului apare o fotografie a lui Duiliu Zamfirescu. Dar, cum se 
mai întîmpla şi azi, scriitorul n-a trimis o poză recentă (la 1905 
el avea deja aerul acela tantos, impunător, de cavalerist în 
civil), ci una datînd din epoca lui Don Padil. 


P. 443 SCRISORI ROMANE (D 
Luceafărul, XV, 17, 1 sept. 1905, p. 333—336. 


Faţă de inversunarea atacurilor din Literatura românească 
şi scriitorii transilvăneni, noua faţă — destinsä, aproape cordială, 
bonom ironică — a lui Duiliu Zamfirescu e neaşteptată. S-ar 
părea că eliberată fiind prin expresii violente, patima a dispărut. 
Dar calmul acesta e înşelător. Ferm stăpînit, disprețul ia forma 
unei politeti insidioase, cu efecte excelent calculate. Dacă ar fi 


681 


fost intotdeauna in stare de asemenea performante (cine poate] 
sări însă mereu peste propria lui umbră ?) probabil cá Zamfi- 
rescu ar fi izbutit să convingă publicul de justetea cauzei sale. 
Din păcate, Poporanismul ín literatură stă mărturie, acest calm 
al rostirii a fost trecător. Dar chiar efemer fiind, rezultatele lui 
sînt remarcabile. Cînd îşi domină umorile şi prejudecățile, scri- 
itorul cîştigă mult în forţă persuasivă, în subtilitate. Foarte fină, 
întru totul conformă viziunii moderne, este, de pildă, mutarea 
accentului interpretativ de pe /imba lui Creangă pe creafta lui. 
Elogierea lui Sadoveanu (la numai un an de la debutul aces- 
tuia) e şi ea o dovadă de receptivitate la nou, de siguranţă a 
gustului. In sfîrşit, pătrunzătoare sînt consideratiile despre „graiul 
«estetic» al iubirii” în proza românească. Tocmai acuitatea lor 
l-a determinat pe rafinatul Paul Zarifopol să reia firul disocia- 
tiilor zamfiresciene în eseul Despre vorbele de dragoste (v. Ade- 
vărul literar si artistic, IX, seria a Il-a, 492, 11 mai 1930, p. 1—2). 


1 — Francesco d'Assisi, pe numele laic Giovanni Bernardone 
(1182—1226), întemeietorul ordinului religios care îi poartă nu- 
mele, în 1228 a fost canonizat de Papa Grigore al IX-lea. A scris 
celebra laudă naturistá Cantico délie créature (1223), epistole si 
poeme religioase, precum şi regulamentul ordinului franciscan : 
Admonitiones (Avertismente). Scene, devenite legendare, din viaţa 
lui au fost evocate de Giotto în ciclul de fresce din Catedrala 
din Assisi şi în culegerea 7 jioretti di San Francisco, scrisă spre 
sfîrşitul secolului al XIII-lea de călugărul Ugolino da Monte- 
giorgio. 


2 — Este vorba de cele 142 de cărți ale Zstoriei Romei (Ab 
Urbe condita libri) de Titus Livius, ce evocá existenta statului 
roman de la origini pînă in anul 9 î.e.n. Erau împărţite pe ,de- 
cade" (grupuri de 10 cărţi). S-au păstrat pînă azi prima decadă, 
a treia, a patra, jumătate din cea de-a cincea şi cîteva frag- 
mente. 


3 — Pietro di Cristoforo Vannucci, zis Perugino (1445—1523), 
pictor italian, discipol al lui Verrocchio si maestru al lui Rafaël 
Sanzio. Frescele pictate de el în Capela Sixtinä si în Colegiul 
Cambio din Perugia impresioneazá prin rafinament si gratia 
desenului, prin ştiinţa perspectivei. 


682 


4 — Fiorenzo di Lorenzo (1440—1525), pictor italian născut 
la Perugia. A lucrat sub indrumarea lui Benozzo Gozzoli si a 
lui Perugino. Tablourile sale de notorietate sint 7ripticul Fecioa- 
rei, Bartolomeu si loan Botezătorul, Adoratia  ciobanilor. 


5 — Benedetto Bonjigli ( ?—1496) pictor italian. Tablourile 
lui imortalizeazá figuri delicate, stilizate elegant, in culori vii. 
In 1454 a decorat noua capelá Priori din Perugia cu scene din 
viata Sfintului Ludovic, cele mai cunoscute lucrári ale lui fiind 


Adoratia magilor si Bunavestire. 


6 — Gentile da Fabriano (1370—1427), pictor italian, maestrul 
lui Iacopo Bellini. Format sub influenta scolilor artistice din 
nordul Italiei, a fácut cunoscut noul stil la Venetia, unde a lucrat 
(piná in 1408) la palatul ducal. Ulterior a fost chemat la Roma 
şi la Florenţa. Adoratia magilor (1423) pictată de el a exercitat 
o influentá durabilá asupra pictorilor florentini. 


7 — Fra Angelico, zis Beato (cea 1400—1455), maestru flo- 
rentin, strálucit reprezentant al iconografiei crestine. Autor al 
frescelor din chiliile mănăstirii San Marco din Florenţa. 


8 — Constantin Sandu-Aldea (1874—1928), agronom si scriitor 
român. Meritoriu ilustrat in primul domeniu (prin lucrarea Ame- 
liorarea plantelor agricole a devenit fondatorul acestei ştiinţe în 
România), nu are merite egale în literatură, unde a rămas un 
amator. De factură sămănătoristă, cărțile lui explorează viaţa 
omului „elementar”, dominat de instincte. Romanul său Două 
neamuri (1906) reia palid schema conflictului din Tănase Scatiu. 
Murgul, nuvela care l-a impresionat pe Zamfirescu, narează bru- 
tal, tensionat, lupta unui fiu de boier cu un hot de cai. Alte 
volume sînt : Drum şi popas (1904), Pe drumul Bărăganului, nu- 
vele (1908) Ape mari, nuvele şi schiţe (1911), Călugărenii (1920). 


9 — La Maison Tellier (1881), nuvelă de Maupassant inspirată 


din viaţa prostituatelor. 


10 — Dottor Antonio, roman sentimental publicat (în limba 
engleză) în 1855 de prozatorul italian — stabilit in Anglia — 
Giovanni Ruffini (1807—1881). S-a bucurat în epocă de o mare 
popularitate. Ruffini a fost, de asemenea, autorul romanelor 


683 


Lorenzo Benoni (1853) The Paragreens or a visit to the Paris 
Universal Exibition (Familia Paragreen sau o vizită la Expoziţia 
universalá de la Paris, 1856) Lavinia (1860) A quiet Nook in the 
Jura (Un colt liniştit în Jura, 1867) San Remo rivisited (San 
Remo vizitat din nou) si al libretului operei Don Pasquale de 
Donizetti. 


P. 452 SCRISORI ROMANE [HM] 


Convorbiri literare, XLI, 7, 1 iul., p. 657—671 ; 8, 1 aug. 1907, 
p 769—778. 


Desi în nota insotitoare Zamfirescu preciza că Scrisorile ro- 
mane datau de „acum 15 ani" (deci din 1892) ele erau în rea- 
litate mai vechi cu un an. O dovadă e, desigur, referirea expresă 
la stări de lucruri din Europa anului 1891. Mai importantă este 
însă, ca valoare probatorie, scrisoarea trimisă lui Maiorescu la 
3/15 iulie 1891 : „Veţi fi văzut concluzia lui Gherea cu privire 
la pesimism. El afirmă că ar fi existînd un nex intim între mi- 
zeria socială a veacului şi nota tristă a cintäretilor lui. Adept 
al lui K. Marx şi al interpretului său Engels în economie, el îşi 
formează teoria sa economico-literară, căutînd formula sufletească 
a poeţilor în substratul economic al timpului, după cum un alt 
critic italian, plin de pătrundere, Loria, caută formula faptelor 
politice în acelaşi substrat. De aici, neapărat, cealaltă concluzie, 
că şcoala d-voastră critică, cu explicarea omului prin el însuşi, 
e falsă etc. 


întîmplîndu-se să-mi treacă prin mîini volumele lui Gherea 
tocmai cînd citeam pe Loria (La teoria economica della costitu- 
zione politica) şi notam o mulțime de fapte cari dovedesc tocmai 
contrariul acestei teorii, am fost, fireşte, surprins de ceastălaltă 
teorie, şi mai îndrăzneață, şi am prins a gindi mai îndelung la 
cite fapte contrarii se pot opune ei. Şi începusem a le nota spre 
a le împărtăşi d-voastră, însă, tot notînd, lucrul s-a lungit ; aşa 
că acum a devenit o tarara ostenitoare, din cauza unei mulţimi 
de fapte, cari trebuiesc controlate. E însă foarte interesant de 
a vedea cum istoria dovedeşte la fieştecare pas că poeţii au fost 
cu totul neatîrnati de caracteristica economică a timpului lor şi 
că dacă se poate trage vreo regulă din invátámintele istorice 


684 


în această privinţă, e tocmai aceea că pesimismul stă în raport 
invers cu starea socială, sau, şi mai exact, că nu stă în nici un 
raport.” în continuare, sînt invocate ca argumente fapte din 
epocile lui Pericle, August, Lorenzo de Medici, grevele care ră- 
văşesc între 1300—1450 societatea florentină, adică exact elemen- 
tele utilizate şi în articolul din 1907. Trei săptămîni mai tîrziu, 
la 31 august, ipoteticul răspuns adus teoriilor lui Gherea e amintit 
din nou lui Maiorescu : ,..Vreo trei luni în urmă ctîta muncisem 
la un lucru de nimic, încît nu mai vedeam decît sferturi de hîrtie 
şi note. Din fericire m-am oprit la jumătatea lucrării. Era o 
monografie destul de curioasă contra teoriilor socialisto-liberale 
ale lui Gherea, pe care vroiam să v-o trimit, ca o urzeală pentru 
un viitor răspuns ce-mi inchipuiesc că pregătiţi criticilor sale." 
Aceiaşi adversari, priviţi cu vizibilă condescendentä : Gherea şi 
Loria, îl preocupă pe epistolierul din Roma şi la 6 decembrie 1891, 
cînd mărturiseşte franc : „Criticile lui Gherea, sau mai bine con- 
cluziunile criticelor sale nu mă lasă să dorm". Dacă ..monografia" 
din 1891 e identică cu Scrisorile din 1907, se poate deduce că nu 
toate Studiile critice ale lui Gherea (apărute — atunci si sub 
acest titlu — la Socec, în a doua ediţie) ii obsedau pe Zamfi- 
rescu, ci îndeosebi Deceptionismul în literatura română şi Cauza 
pesimismului ín literatură şi viaţă. Faţă de tensiunea ideologică 
a acestora, replica proiectată i se va fi părut prea timidă şi ne- 
convingătoare. Ca atare, riposta sa ia drumul sertarului. Totuşi, 
cîteva pasaje, lesne recognosciblie, vor fi folosite în monografia 
despre Tolstoi. în dramaticele circumstanţe sociale din 1907, pu- 
blicarea acestei intervenţii uitate de el însuşi i-a părut oportună 
autorului. Momentul era, desigur, rău ales. Nu e, apoi, lipsită 
de semnificaţii împrejurarea că după doi ani Zamfirescu însuşi 
îşi infirmă propriile teze, sustinind în discursul de recepţie la 
Academie că „este, în adevăr, interesant a vedea cum evenimen- 
tele istorice cele mai depărtate şi mai poetice au la baza loro 
cauză economică”. 


1 — Zamfirescu se pronuntase anterior asupra similitudini- 
lor dintre Leopardi şi Eminescu într-o scrisoare (des citată) din 
18 noiembrie 1889 expediată lui Maiorescu. Relaţia dintre cele 
două genii romantice a fost apoi examinată in 1905 în primul 
episod al Scrisorilor romane din Luceafărul şi aprofundată ulte- 
rior în Metafizica cuvintelor si estetica literară. 


2 — Rumelia, nume dat de turci provinciilor din Tracia si 
Macedonia cucerite în secolul al XIV-lea. După războiul turco- 
ruso-român din 1877—1878, Congresul de la Berlin hotărîse în- 
fiintarea in Bulgaria de nord a unui principat autonom, Rumelia 
ráminind în continuare sub jurisdicţia Portii. în 1885 în regiune 
avu loc o răscoală (instigată si sprijinită discret, dar substantial 
de principele Alexandru Battenberg) în urma căreia provincia 
fu alipită statului bulgar. Neacceptînd acest act, Serbia declară 
război Bulgariei, însă trupele sale fură învinse rapid. 


3 — Vezi nota 4 a articolului Le Domaine de la Couronne. 


4 — Achille Loria (1857—1943), economist şi sociolog italian, 
partizan al determinismului economic. Militant al miscárii so- 
cialiste italiene, Loria a reprezentat aripa reformistá. Tezele lui 
sînt încorporate în lucrările : Analize ale proprietății capitaliste 
(1889), Sociologia şi şcolile sale (1900), Bazele economice ale con- 
structiei sociale (1902), Marx şi doctrina sa, Morfologia socială 
(1906), Cauzele economice ale războaielor (1918), Malthus (1919), 
Bazele ştiinţifice ale reformei economice (1922) Ricardo (1927). 
In discursul Poporanismul în literatură, Zamfirescu va utiliza 
„teoria mirajului" formulată de Loria. 


5 — Vezi nota 2 a articolului Corespondenţă literară (Bucu- 
resti, apriliu 22) 


6 — Referinţă la Tripla Alianţă, tratat semnat la 20 mai 1832 
de imputernicitii Austro-Ungariei, Germaniei si Italiei. Documen- 
tul cuprindea un preambul si opt articole. in preambul se spe- 
cificau scopurile defensive ale aliantei, subliniindu-se totodatä 
că printre obiectivele ei figurau întărirea ideii monarhice si asi- 
gurarea ordinii interne pe teritoriul celor trei state semnatare. 
Cele trei puteri se angajau să-şi acorde ajutor cu toate forțele 
în cazul unui atac din partea Franţei. în preambul se preco- 
niza, de asemenea, adoptarea unei neutralitäti binevoitoare sau 
acordarea de ajutor în cazul în care una dintre puterile semna- 
tare declara război altei puteri nesemnatare. O Declaraţie difu- 
zată la 28 mal 1882 la Viena stipula clar că tratatul viza Franţa 
şi Rusia, excluzind Anglia. La 18/30 octombrie 1883 România a 
încheiat un Tratat de alianţă cu Austro-Ungaria, act care prin 
ratificarea lui de către Germania (in calitate de cosemnatar) 


686 


semnifica în fond aderarea regatului român la Tripla Alianţă. 
Timpul a dovedit că Triplica a avut ratiunile eminamente ofen- 
sive reliefate de Zamfirescu. 


7 — Praxitele (cea. 390—cea. 330 î.e.n.), sculptor, reprezen- 
tant ilustru al clasicismului grec. Autor al statuilor Afrodita din 
Cnidos, Apolo Sauroctonul, Hermès purtínd pe Dionysos copil s.a. 
ce au înrîurit arta epocii elenistice. 


8 — Fidias (Pheidias), sculptor clasic grec din secolul V î.e.n. 
Statuile monumentale create de el: Athena Promachos, Athena 
Parthenos, Zeus din Olimpia, azi dispărute, au influențat arta 
timpului său şi pe cea din secolele următoare. 


9 — Policlet (Polykleitos), sculptor şi teoretician grec al artei 
din secolul V î.e.n. în lucrări ca Doritorul, Diadumenul, a aplicat 
o regulă (descoperită de el) a proporţiilor ideale ale corpului 


omenesc. 


10 — Miron (secolul V î.e.n.), sculptor grec. Operele lui 
Athena si Marsyas, Discobolul ne-au parvenit numai prin inter- 
mediul unor copii din epoca romană. 


11 — Victor Duruy (1811—1894), istoric francez. Opera lui 
fundamentală este Histoire romaine jusqu'à l'invasion des bar- 


bares (1879—1885). 


12 — Scopas (Skopas) (cca 420—cca. 350 î.e.n.), sculptor si 
arhitect grec. A executat basoreliefurile mausoleului din Hali- 
carnas si a reconstruit templul Atenei din Tegea. 


13 — Cleon (?—422 î.e.n.) om politic atenian, liderul de- 
mocratilor radicali si adversarul intransigent al Spartei ; Alci- 
biade (cca. 450—404 i.e.n.), general si politician atenian inteligent 
şi versatil. A lucrat atît pentru Atena, cît si pentru Sparta. Asa- 
sinat de persi. 


14 — Aceleasi impresii despre Roma si Pompei, dar mult 
mai viu relatate, îi fuseseră comunicate lui N. Petrascu într-o 
scrisoare din 9 septembrie 1888 : „Bre, omule, să vezi lupanarele, 
să vezi nişte chiliute de odăi infame, cu fel de fel de măscări 


687 


zugrävite pe ziduri ; sá vezi grámada orasului inghesuitá, strimtá, 
fără un palmac de pămînt liber ori de grădiniță ; sl intri în 
interiorul báilor si sá le vezi pardosite de marmurä, dar joase, 
întunecoase. [. Dar vei videa cînd vei veni la Roma vreodată 
cá antichitatea, afará de temple si monumente publice, cari erau 
deschise si márete, trăia în găuri închise şi neluminate. Chiar 
palatele cele mari de pe Palatin, ale lui Neron, Domitian, Cali- 
gula si August, cari azi sunt întregi dezgropate, iti produc groază 
prin masivitatea zidăriei şi întunericul ce domneşte în el." 


15 — Theodor Mommsen (1817—1903), Istoric german, autor 
al unor studii de epigrafie si al vestitei Istorii a romanilor 
(1856—1885) ; distins in 1902 cu Premiul Nobel. Admirator al 
„geniului lui Mommsen", Zamfirescu rămînea „încremenit de pu- 
terea de evocatiune" a acestuia (v. epistola din 1527 februarie 
1897, în Duiliu Zamfirescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884— 
1913), ed. cit., p. 177). 


16 — Esop, actor roman care a excelat in roiuri de tragedie. 
Profesor de declamatie, apoi prieten devotat al lui Cicero, Esop a 
dus o viatá de incredibilá risipá si de cheltuieli nebunesti, che- 
mîndu-şi amicii la prînzuri la care se serveau păsări cintátoare, 
perle dizolvate în vin s.a.m.d. Temperament violent, îşi inter- 
preta rolurile cu pasiune excesivá. Se spune cá jucindu-1 o data 
pe crudul Atreus a intrat într-o asemenea stare de furie încît a 
ucis un spectator. 


17 — Marcus Licinius Crassus (115—53 î.e.n.) om politic ro- 
man, învingătorul lui Spartacus. Membru, alături de Cezar si 
Pompei, al primului triumvirat. Ucis de părți în bătălia de la 
Carrhae. 


18 — Antoniu (Marcus Antonius) (cca 82—30 î.e.n.), general 
şi om politic roman, membru, împreună cu Oetavian şi Lepidus, 
al celui de al doilea triumvirat (43 î.e.n.). S-a căsătorit cu Cleo- 
patra VII, regina Egiptului. infrint de Oetavian la Actium Ql 
j.e.n.), s-a sinucis la Alexandria. 


19 — Gaio Scribonio Curione, aristocrat roman de oarecare 
notorietate în vremea primului triumvirat. A murit în Africa, 


pe cîmpul de luptă. Amintit de Cicero în scrisorile lui către 
Attlcus. 


20 — Milon (cca 95—49 i.e.n), om politic roman, tribun al 
poporului în anul 57 î.e.n., ginerele lui Sulla. Acuzat in 52 de 
uciderea lui Clodius, a fost aparat (fără succes) de Cicero şi 
exilat. 


21 — Lupta de lingá Silarus a avut loc in anul 71 î.e.n. In 
cursul ei a cázut si tracul Spartacus, cápetenia sclavilor ráscu- 
lati care au tinut piept timp de doi ani armatei romane. 


22 — Tibul (Tibullus Albius) (52—19 Lenk poet latin, auto- 
rul unor Elegii de o admirabilá elegantä prozodicä. 


23 — Propertiu (Sexius Aurelius Propertius) (cca 47 — cca 15 
î.e.n.), poet latin. A scris patru cărţi de Elegii inspirate de iubirea 
pentru Cynthia Si influentate de erotica alexandriná. Spre sfir- 
situl vietii s-a indreptat spre o liricá de facturá nationalá, pa- 
trioticä, evocind scene eroice din istoria Romei. 


24 — Fedru (Caius lulius Phaedrus) (cca 15 î.e.n.-cca 50 e.n.), 
poet latin de origine tracá, libert al lui August. A scris 123 de 
fabule in versuri, in care urma modelul lui Esop. 


25 — Vestit vin al antichitátii romane produs de podgorenii 
din Campania. 


26 — Lucretiu (Titus Lucretius Carus) (cca 95 î.e.n. — cca 
99 î.c.n.), poet şi filozof latin. De la el a rămas o singură operă, 
poemul didactic De rerum natura (Despre natura lucrurilor), in 
care dezvolta idei materialiste. 


27 — Ciompi, nume dat lucrátorilor torcátori, dárácitori si 
pieptánátori din manufacturile florentine. „Răscoala ciompilor' 
din 1378 a constituit prima mare ridicare a muncitorilor sala- 
riati. 


28 — Matteo Villani (? — 1363) cronicar italian. Prior al 
Republicii Florentine (1310, 1317, 1321), a conclus lucrárile de 
construire a fortificatiilor orasului. A continuat Cronica frate- 


lui sáu, Giovanni Villani, de la anul 1346 (unde se întrerupsese 
datoritä mortii acestuia) pînä la 1363. 


29 — Jacopo Passavanti (1302—1357), călugăr dominican, au- 
tor de scrieri religioase. Prin tratatul lui Lo spechio di vera pe- 
nitenza (Oglinda adevăratei ‘pocäinti), scris într-un stil elegant 
şi pur, a influențat numeroase generaţii de predicatori. Recu- 
noscut ca maestru al italienei vulgare. 


30 — Sfinta Caterina da Siena, pe numele mirenesc Cate- 
rina Benincasa (1347—1380), călugăriţă dominicaná. A avut o in- 
fluentä importantă în viaţa publică, intervenind pe lîngă papa 
Grigore al XI-lea pentru a-l determina să se reîntoarcă de la 
Avignon la Roma, apoi sfätuindu-1 pe Urban al VI-lea în îm- 
prejurări legate de Marea Schismă religioasă. Visa o refacere 
a unităţii creştinismului şi o cruciadă generală împotriva Is- 
lamului. A scris cea mai citită operă teologică a vremii: Dia- 
logo della divina providenza, cunoscută mai ales sub titlul Li- 
bre- della divina dottrina, care împreună cu Scrisorile sale (Lef- 
tere), energice, pline de fervoare, figurează printre operele cla- 
sice ale literaturii italiene. 


31 — Tommaso di Giovanni di Simone Guidi, zis Masaccio 
(1401—cea 1428) pictor italian, succesor al lui Giotto. Frescele 
lui fascineazá prin dramatismul viziunilor, individualizarea şi 


exoresivitatea figurilor. 
32 — Vezi nota 7 a articolului Scrisori romane (ID). 
33 — Vezi nota 64 a studiului Leon Tolstoi. 


34 — Lorenzo Ghiberti (1378—1455) sculptor, orfevrar si arhi- 
tect florentin. A executat o poartá in bronz pentru Baptisteriul 
din Florenta. Terminatä ín 1424, aceastá lucrare cuprinde 28 de 
compartimente în care erau sculptate scene din viaţa lui Isus 
şi a evangheliştilor. A mai realizat, în spirit renascentist, poarta 
de est (supranumită „Poarta paradisului") a aceluiaşi edificiu, pre- 
cum şi o serie de statui (Sfintui Matei ş.a.) la catedrala Or San 
Michèle din Florența. 


690 


CONVORBIRI LITERARE 


No. 3. BUCURESTI, AUGUST, v?Ss Anui XUI, 


LEON TOLSTOI 


La 28 August, Tolstoi implineste 80 de ani. 

Sufletele nenumärate ce sau adäpat delà acest izvor de 
poezie, trimit de departe prmosui recunostintei Tor, şi, CM 
cát omul scoboará mai adânc treptele pama-itului, cJ atât 
ele sunt mat nelinistite: a pieri, când cineva a/os/aMde 
intens, este nelogic si aproape immoral. 

Delà 1840, deeând romancieri rusi, m Gcgol In frunte, 
au pătruns in viața Europei cititoare» s'a urmat 0 sresti- 
ficare a conştiinţei estetice a lumei. 

După romanticii disperaţi di» începutul veacului ai X!X*«, 
veniseră realiştii ironici, Dfcieens şt Bateac, cari, raetodte 
şi crud, ca tot ce este burghez, readuseserá suflers»} «tnenesc 
la o platitudine cuviincioasá. ÎHip& dânsa, un $zu> «£s *e* 
tennari-psichologici, ca Zola, sau de erotici, ca Maiipsssajit» 
sdruncmaserá din nou e<j«ilihr«l stabil al literatorii. 

Atunci, din inima Rusies, din £iivernácnántul Tul*, pc-rai 
un ritm nou, par'cä pasărea mäiasträ Andilandi s'ar f, co* 
borit dm lumină pe ramurile delà lasftaia-Polianst. 

Delà cele d'intâiu lucrári ale lut Tolstoi, -Copilárie, Ador 
kscentá, Seba$h>pot. în Caucaz ——- se simte o nttaá deîtcată, 
care, zugrăvind lumea, o mângâe. O uşoară snehncoUe 
străbate prin opera întreagă, melancolie fecunda, care re- 
zultă dm cercetarea problemelor insolubile ale omenire* fi 
care a fost -trăsătura caracteristica a tutoror a«!k*efe^r mm. 
Bacon, Descartes, Newton. //perche dette casc, întrebarea 
care mai malt decât toate a mânat viala Sndut-erstS a lut 
Leopardi, se impune tututor gânditorilor»: şi se impas» ca 
atât mai mare violenţă, cu cât gemul creator e mai pu- 


CfcmrMtf IMrr*r*, Aa. LXtt, Vot. tk Ze 
»npii Ifi ani. »., posibil acord final al monografici despre Tolstoi 
[Coit-arbtri  ntrare, Xl.ir, 8, aug. 100S, D. 11;) 


35 — Lucan (Marcus Annaeus Lucanus) (39—65), poet latin. 
In scurta lui viaţă a scris mult: Sa/ricae jabule, Saturnalia, Sil- 
vae, Medeea, Pharsalia, in varii genuri, de la culegeri de pan- 
tomime si poeme satirice la improvizatii în versuri, tragedii, 
epopei, epigrame. Implicat în conspiratia lui Calpurnius Piso 
impotriva lui Nero, s-a otrávit. 


36 — Gustave Doré (1832—1883), pictor, desenator si lito- 
graf francez. A ilustrat cu vervă epică şi imaginație debordantá 
operele lui Dante, La Fontaine, Rabelais, Cervantes, Balzac ş.a. 
Obiectiile lui Duiliu Zamfirescu sînt neîntemeiate. 


37 — Vita Nuova (1283—1292) roman autobiografic de Dante, 
In care, pornindu-se de la dragostea pentru Béatrice, se confi- 
gureazá — în conformitate cu canoanele ..Dulcelui stil nou" — 


un model ideal al iubirii. Tradusă în româneşte în Opere mi- 
nore, ed. cit. 


P. 46 LEON TOLSTOI 
Convorbiri literare, XLII, 8 aug. 1908 p. 113—115. 


După 16 ani de la apariţia, tot în Convorbiri literare, a mo- 
nografiei Leon Tolstoi, Zamfirescu îşi îndeplineşte (în bună parte) 
promisiunea făcută lui Iacob Negruzzi in 8 martie 1883 de a-i 
judeca pe „Zola şi admiratorii săi” în comparaţie cu eposul tol- 
stoian. Efectul unor lungi ani de meditaţie asupra operei lui Tol- 
stoi se simte imediat. Cîteva pagini sînt suficiente pentru a sis- 
tematiza caracterele specifice ale creaţiei tolstoiene, sesizîndu-se 
totodată în ce constă „rectificarea conştiinţei estetice a lumii” să- 
vîrşită de titanul de la Iasnaia Poliana. 


691 


INDICELE TEXTELOR NEINCLUSE IN VOLUMUL V 
AL EDITIEI PREZENTE 


Concertul d-nei Essipoff (Cronica muzicală), R. I, V, 1089, 
25 ian. 1881, p. 2. 


Noutăţi de tot jelui, in R. I, VI, 1528, 25 iul. 1882, p. 3, 
Semnat D. Z. 


De las palabras (VIII) (Duminică, 19 septembrie), in R. L, VI, 
1573, 19 sept. 1882, p. 2—3. 


De las palabras (IX) (Duminică, 26 septembrie), in R. I, VI, 
1579, 26 sept. 1882, p. 2—3. 


De las palabras (XI) (Duminică, 11 octombrie), in R. I., 1597, 
17 oct. 1882, p. 2—3. Semnat : Don Padil. 


Curierul teatrelor, in R. I, V., 1604, 26 oct. 1882, p. 3. Semnat: 
Don P. 


De las palabras (XIII) (Duminică, 14 novembre), in R. I., 1619, 
14 nov. 1882, p. 2—3. Semnat : Don Padil. 


Palabras (XVII), in R. I, VI, 1642, 12 dec. 1882, p. 2—3. Sem- 
nat: Don Padil. 


Palabras (XVIII) (Sîmbătă, 25 decembrie), în R. I, VI, 1653, 
25 dec. 1882, p. 2—3. Semnat : Don Padil. 


Palabras. Anul II (Duminică, 13 februarie), în R. h, VII, 1690, 
13 febr. 1883, p. 2. Semnat: Don Padil. 


Concert de binefacere, în R. I, VII, 1767, 18 mai 1883, p. 3. 
Semnat : Don P. 


Nebunii, în R. h, VII, 1842, 21 aug. 1883, p. 2. Semnat : Don 
Padil. 


Corespondenta particulară a „României libere” (Ploieşti, 3 sep- 


temvrie), în R. I, VII, 1856, 7 sept. 1883, p. 1—2. Semnat: Don 
Padil. 


692 


Torturele de la Bordeni. Proces-verbal *, în R. I, VII, 1856, 
7 sept. 1883, p. 3. 
Palabras (Duminecá, 4 decemvrie), in R. I, VII, 1927, 4 dec. 


1883, p. 2. Semnat : Don Padil. 
Palabras (Dumineca Cráciunului), in R. I, VII, 1944, 25 dec. 


1883, p. 2—3. Semnat : Don Padil. 
Palabras (8 ianuarie), in R. I., VII, 1953, 8 ian. 1884, p. 2. Sem- 


nat : Don Padil. 


[Scrisoare ín legătură cu piesa „Prea tirziu"], in R. LI, VII, 
1966, 24 ian. 1884, p. 2. 
Palabras (Duminică, 11 martie), in R. I, VIII, 2006, 11 mart. 


1884, p. 2. Semnat : Don Padil. 
Scrisori (dintr-o seră). D-lui Al. Vlahuţă, în R. I. VIII, 2030, 
8 apr. 1884, p. 2—3. Semnat : Zadtc. 


Acorduri de tobe, in R. I., VIII, 2051, 6 mai 1884, p. 2. Sem- 


nat: Crai nou & Comp. 

Istoria diplomatică a chestiunii Israélite în România, in Con- 
vorbiri literare, XXXVII, 2, 1 febr. 1903, p. 106—120. Nesemnat. 
(V. Scrisoarea cátre Maiorescu din 11/24 ian. 1903, in Duiliu Zam- 
firescu şi Titu Maiorescu în scrisori (1884— 1913), ed. cit., p. 269— 
270.) 


* Ca reprezentant al ziarului România liberă, Duiliu Zam- 
firescu a făcut parte din comisia de presă delegată să cerceteze 
atrocitățile sávirsite de jandarmi la Bordeni. Din comisie mai 
făceau parte: Vintilă Rosetti (Românul); Alex. Ciurcu (L'Indé- 
pendance roumaine); C. Ghica-Simionescu (Națiunea) ; Z. Arbore 
(Telegraful) ; loan C. Gîrleanu (Democratul) ; D. A. Drăghiceanu 
(Vocea Prahovei). Procesul-verbal este redactat de întreaga co- 
misie la Ploieşti cu menţiunea finală: „Ne oprim de la orice 
comentariu" (n. ed.). 


INDICE DE NUME* 


Aali-Pacha, Mehemet Emin, 
229, 585 

Abdul, Hamid, 587 

Achard, Amédée, 72 

Adam, Adolphe, 102, 541 

Adam, Georgeta, 543 

Adam, Ioan, 672, 681 

Adam, Ioan, VII, 543 

Adrian al Il-lea, 359, 652 

Agripina, 330 

Ahile (AchiD, 88 

Alarcón y Ariza, Pedro Anto- 
nio de, 264, 597, 628 

Alboin, 679 

Alcibiade, 460, 687 

Aldighiera degli  Aldighieri, 
472 

Alecsandri, Vasile, 23, 27, 49, 
73, 74, 163, 167, 177, 178, 179, 
180, 181, 182, 205, 243, 282, 
283, 284, 285, 286, 287, 288, 
289, 290, 291, 292, 293, 294, 
295, 301, 327, 330, 331, 332, 
334, 422, 425, 447, 486, 487, 


488, 498, 499, 509, 514, 523, 
525, 526, 539, 540, 541, 546, 
564, 565, 567, 576, 588, 590, 
502, 593, 605, 606, 607, 608, 
611, 614, 631, 633. 634 

Alembert, Jean Le Rond D', 
358, 652 

Alexandrescu, 
504 

Alexandrescu,  Grigore, 140, 
551, 552, 628 

Alexandrescu, Ioan, 52, 510 

Alexandru I de Battenberg, 
686 

Alexandru al Il-lea (Roma- 
nov), 229. 570, 583 

Alexandru al Ill-lea, 570, 657 

Alexandru al VI-lea (Rodrigo 
Borgia), 666 

Alexandru cel Mare  (Ale- 
xandru Macedon), 356 

Alexandru Ion I (v. Cuza, 
Alexandru loan) 

Alfons (Alfonso) al XII-lea, 
247, 592 


Alexandrina, 


* Alcătuit în colaborare cu Georgeta Adam. 


Alvarez, Leonor, 174 
Anastasiu, Tache, 277 
Anestin, Ion, 539 

Angelico (Fra) (Fra  Gio- 
vanni da Fiesole, zis si il 
Beato), 445, 470, 633 
Antinescu, Zaharia, 48, 508 
Antoine (birtasul), 286, 287 
Antonescu, G. M., 550 
Antonia de Mesa, 174 

Antoniu (Marcus Antonius), 
94, 305, 330, 462, 538, 635, 
688 

Arabi-Pasa, Ahmed, 93, 537 

Arbore, Zamfir C., 521, 6903 

Ardaric, 427, G78 

Arghezi, Tudor, XXI 

Aricescu, Constantin D., 300, 
306, 516, 614 

Aristofan, 44 

Aristotel, 461 

Arnaud, Arsène (zis Jules 
Claretie) 205, 262, 595 

Arnolfo di Lapo, 364, 466, 655 

Arnould, Edmond, 90, 95, 535 

Artót. Désirée 261, 595 

Asachi, Gheorghe, 553 

Athanasiade, Ioan, 549 

Atifla, 427, 678 

Atticus, 689 

Augier, Emile, 499 

August (Caius Iulius Caesar 
Octavianus Augustus), 94, 
290, 330, 462, 464, 465, 538, 
565, 634, 635, 685, 688, 689 

Aurelian (Lucius Domitius 
Aurelianus), 426, 428 


Bacalbasa, Anton, 570 


Bacalbasa, Constantin, XXIII, 
521, 551, 569 


696 


Bach, Johann Sébastian, 215, 
580 

Bachlin, Léo, 555 

Bacon, Francis, 476 

Baian, 429, 679 

Baican, Elie, 84, 531 

Bals, Al., 286, 610 

Bals, Teodor (boierul) 32 
Balzac, Honoré de, 146, 255, 
302, 307, 476, 519, 556, 613, 
614, 650, 651, 691 

Barbet, 509 

Baronzi, George, 593 

Barrére, Camille, 229, 528, 584 

Barrière, Théodore, 99, 100, 
504, 505, 539, 540 

Bassarabescu, I. A., 681 

Battenberg, Alexandru (v. 
Alexandru I de Battenberg) 

Bautista, Juan, 558 

Bayard, Alfred. 47, 57, 504, 
505, 507, 510, 591 

Bazzi, Giovanni Antonio, zis 
il Sodoma (v. Sodoma) 

Băileşteanu, Fănuş, 498 

Băjescu, Ştefan, 538 

Bălan, Ion Dodu, 668 

Bălcescu, Nicolae, XXI, 422, 
446, 565, 599, 606 

Bârsescu, Agatha, 53, 100, 
101, 102, 511 

Beaumarchais, Pierre Augus- 
tin Caron de, 355, 517, 
649 

Beethoven, Ludwig van, 134, 
175, 261 

Bellini, Iacopo, 683 

Bellini, Vincenzo, 11, 20, 110, 
360, 490, 494 

Belot, Adolphe, 7, 8, 10, 486, 
488, 521 


Bengescu-Dabija, George, 57, 
286, 287, 293, 294, 513, 540, 
610 

Benifayó (baron de), 174 

Benoni, Lorenzo, 684 

Berlioz, Hector, 133, 174, 548 

Bermann, Adolf, 78 

Bernard, Claude, XVI, 644 

Bernardino di  Betto, zis il 
Pinturicchio (v. Pinturic- 
chio) 

Bernardoni,  Enricheta, 14, 
482, 491 

Bernhardt, Sarah (Rosine Ber- 
nard), 56, 333, 513, 635 

Berny, Laure de, 613 

Bertillon, Alphonse, XXI 

Bertusev, 45 

Bibescu, Elena A., 175, 563 

Bibescu, Gheorghe, 551, 561 

Bimboni, Oreste, 111, 210,211, 
511, 533, 543, 544 
Binder (comerciantul), 193, 
572 
Bismarck, Otto von, 59, 247, 
515, 516, 592 
Bizet, Georges, 110, 363, 491, 
544 
Blaremberg, Nicolae, 142, 552, 
553 
Blaze, Francois Henry Jo- 
seph, zis Castil-Blaze, 491 
Blaze, Henri, baron de Bury, 
15, 491 
Blum, Ernest, 144, 553 
Boccaceio, Giovanni, 20, 364, 
466, 562 
Boerescu, B. (doamna) 127 
Boerescu,  Vasile, 123, 546 
Boeriu, Eta, 653 
Bogdan, Ion, 389 


Boileau, Nicolas, zis Boileau- 
Des Préaux, 84 

Boito, Arrigo, 174, 491, 563 

Bolintineanu, Dimitrie, XIV, 
XXIV, 69, 70, 87, 273, 274, 
275, 276, 448, 498, 523, 524, 
533, 559, 565, 593, 602, 603, 
604, 611 

Bolliac, Cezar, 508, 603 

Bonfigli, Benedetto, 445, 683 

Bopp, Franz, 669 

Borel, Pierre, 489 

Borghi (senorita), 174 

Borgia, Cezar, 376 

Bos, Emile, 45, 507 

Bossuet, Jacques-Bénigne, 397, 
666 

Botez, Octav, XIII 

Bouffé, H.M.D., 47, 57 504, 
505, 507 

Bourdeau, Jean, 590 

Bourget, Paul, XIV, 650, 651 

Braccio Fortebraccio de Mon- 
tone, 445 

Bradu, D., 540 

Bramante (Donato  d'Angelo 
Lazzari, zis...), 534 
Brandes, Georg, 376, 657 
Brátescu-Voinesti, Ioan Al., 
681 

Brátianu, Ion C, XVIII, 247, 
276, 308, 309, 310, 318, 422, 
493, 502, 526, 549, 568, 575. 
619, 620, 622, 623, 624, 625. 
Brátianu, Vintilá, XXIV 
Brándzá, Dimitrie, 527 
Bréal, Michel, 403, 669 
Brehm, Alfred Edmund, 
XXIV 

Brennus, 179, 566 
Brunelleschi, Filippo, 470 


69T 


Brutus, Marcus Junius, 464 
Buchini, Kachela, 15, 482, 491 
Buchner, Ludwig, 369, 375, 
656 

Buckle, Thomas Henry, 646 

Bucur, Marin, 502, 600 

Bucuta, Emanoil, 493 

Buescu, Panä, 17, 

Buffon, George Louis Leclerc, 
conte de, 296, 612 

Buglioni di Monali, 482 

Biilov, Hans von, 174, 56 

Buol-Schauenstein, Carol- 
Ferdinand, 229, 585 

Burada, T. T., 494, 578 

Butureanu, V. C., 527 

Byck, Jacques, 660 

Byron, George Gordon, lord, 
23, 62, 63, 206, 297, 440, 
517, 583, 626 


Caesar, Iulius, 94, 244, 356, 
397, 424, 441, 462, 463. 4064, 
538, 590, 615, 688 

Caion (Const. A. Ionescu), 
637 

Calderôn delà Barca, 142 

Caligula, 688 

Calistrat (arhiereul), 277 

Calpurnius, Piso, 691 

Calvin, Jean, 397, 666 

Camp, Maxime du, 94, 537 

Candiano-Popescu, 
dru. 135, 508, 549 

Canilli, C, 300, 306, 482, 613 

Canta, Const., 406 

Cantacuzino, Gr. C, 511, 512, 
541 

Capeletti, Oreste, 482 

Carada, Eugeniu, 510, 516 


Alexan- 


698 


Caragiale, Ion Luca, 52, 272, 
397, 447, 448, 449, 485, 487, 
488, 489, 492, 502, 504, 505, 
514, 516, 540, 541, 550, 554, 
557, 566, 575, 590, 601, 605, 
609, 629, 657, 663 

Caragiali, Costache, 496 

Caragiali, lorgu, 22, 496, 588 

Caragiale, Mateiu, XIV 

Carducci, Giosuè, 441 

Carini, 15, 482 

Carmen Sylva, 58, 72, 73, 525, 
506, 628, 637 

Caro, Elme Marie, 29, 501 

Carol cel Mare (Carol Mag- 
nus) 214 

Carol Quintul, 62, 89, 214, 
358, 455, 517, 580 

Carol I de Hohenzollern, 496, 
517, 551, 581, 582, 619, 62 

Carp, Petre P. XXIV, 286, 
287, 288, 608, 619, 620, 646 

Carp, Sofia, 592 

Castelar, Emilio, 88, 297, 534 

Catargiu, Barbu, 559 

Catargiu, Lascár, 123, 546, 568, 
608 

Caterina a Il-a (cea Mare) 

(v. Ecaterina a Il-a, cea 

Mare) 

Caterina da Siena, Sfînta 

(Caterina Benincasa) 470, 

690 

Cato Maior (Marcus Porcius, 

zis Cato cel Bätrîn), 599 

Catopol, Alexandru, 52, 510 

Caudella, Eduard, 272, 601 

Cavadia, George, 499 

Cavalcanti, Guido, 364, 466, 
654 


Cálinescu, G., XIII, XIV, 551, 
640, 666 
Cázah, Gheorghe Nicolae, 558 
Cándea, Virgil, 655 
Cecilia (sfinta), 215, 283, 581 
Cellini, Benvenuto, 558 
Cernátescu, P. P. 527, 606 
Cervantes  Saaveclra, Miguel 
de, 691 
Cham, Amedée de Noé, 153, 
556 
Chardonne (Chardon) Louis 
de, 321, 626 
Charles, Julie, 531 
Chataignez, Marie-Angelique, 
525 
Chateaubriand, François-Re- 
né de, 283, 606 
Chatrian, Alexandre, 102, 167, 
168, 541 
Chendi. Ilarie, IX, 418, 419, 
447, 629, 664, 674. 676. 677 
Chénier, André de, 583 
Chirii (Constantin) 358, 652 
Chitu, Gheorghe, 184, 276, 
277, 569 
Chivot, 47, 65, 504, 508 
*Chopin, Frédéric, 48, 175, 261, 
563 
Chrétien de Troyes, 513 
. Christescu, Ion, 607 
Cicero, Marcus Tullius, 330, 
397, 462, 688, 689 
Cimabue, Giovanni, 364, 366, 
466, 654 
Cimarosa, Domenico, 215, 580 
*Ciocirlan, Ion, 681 
Cioculescu, Serban, 536 
Cirus al II-lea, cei Mare, 566 
Ciurcu, Alex., 693 
'Cimpineanu, Ion, 32 


Cimpineanu, Ion IL, 573 
Cîrlova, Vasile, 63, 496 
Cirtan, Gheorghe, XXIII 
Clairville, L., 540, 591 
Clarendon, George William 
Villiers, conte de, 229, 584 
Claretie, Jules (v. Arnaud, 
Arséne) 
Clavel, Auguste, 58, 73 
Claymoor (v. Vácárescu, Mi- 
hai) 
Cleon, 460, 687 
Cleopatra, 2, 94, 95, 304, 305, 
330, 538, 635, 688 
Clodius (Publius Appius Clo- 
dius), 689 
Codreanu, Grigorascu, 406 
Codrescu, Iancu, 528 
Cogniard, Charles, 510, 511 
Cohen-Línaru, Mauriciu, 49, 
508, 509 
Cománesteanu-Ghica, Zoe, 
127 
Constantin cel Mare (Flavius 
Valerius Constantinus), 424, 
429 
Constantinescu, Teleor Dimi- 
trie (v. Teleor Dimitrie) 
Conta, Vasile, 422 
Conti, Louis-François de 
Bourbon, print de, 45, 505 
Copernic, Nicolae, 471 
Cornea, Misu, 552 
Cornea, Paul, 628 
Corneille, Pierre, 209 
Cortesi, 482 
Cosma, Anton, 676 
Costachi  Cozadin (comisul), 
406 
Costin, Miron, 421 
Costinescu, Emil, 184, 569 


699 


Cosbuc, George, 398, 401, 402, 
422, 618, 629, 660, 661, 663, 
664, 669 

Cotta, Ida, 482 

Covviey, Henri-Riehard-Char- 
les Wellesley, conte de, 229, 


584 
Crassus, Marcus Licinius, 462, 
463, 688 


Creangä, Ion, 397, 403, 447, 
448, 607, 666, 682 

Cresus, 178, 566 

Creteanu, George, 286, 609 

Cretulescu, Nicolae A., 187, 
570 

Cucu, M., 323, 224. 

Cuniberti, Gemma, 247, 248, 
262, 591 

Cuniberti, Teodor, 591 

Curione, Gaio Scribonio, 462, 
688 

Cutarida, N., 157 

Cuza, Alexandru, loan, XI, 
421, 422, 502, 516, 546, 559, 
599, 622 

Cynthia, 689 

Czartoryski, 
317, 624 


Adam Jerzy, 


Dabija, Nicolae, 276, 573 

Dame, Frédéric, 111, 202, 511, 
533, 543, 575 

DAnnunzio, Gabriele, XIV, 
XXII, 

Dante, Alighieri, 9, 163, 293, 
364, 365, 379, 382, 383, 466, 
468, 470, 471, 472, 473, 474, 
587, 655, 691 

Darwin, Charles, 340, 368, 378, 
644, 669 

Datcu, Iordan, 569 


700 


Daudet, Alphonse, 76, 526 
Davesne, 47, 57, 504, 505, 507 
David, 20, 404, 405, 494, 661 
Davila, Carol, 233, 586 
Daumier, Honoré, 556 
Dänälache, 407 

Dänescu, Ana, 52, 510, 601 
Dänescu, Eliza, 580, 581 
Debarre, 641 

Decourcell, 539 

Delacour, Alfred, 51, 52, 99, 
505, 510 

Delaunay, 487, 505, 510, 635 

Delavrancea, Barbu Stefänes- 
cu, 322, 323, 324, 398, 542, 
605, 621, 627, G29 

Délibes. Léo, 175, 564 


Délia Faggiuolo, Ugucione, 
474 
Délia Robbia, Luca, 367, 470, 
656 


Délia Scalla, Can Grande, 474 
Delpit, Albert, 103, 105, O41 
Demetrescu, Elena, 508 
Demetrescu, Tr., 398 
Demetriade, Mircea, 164, oay. 
570, 593 

Demetriescu, Anghel, 73, L'UI, 
274, 286, 518 574, 603, biii 

Demos tene, 397 

Dennery (D'Ennery) Adolphe 
Philippe,  zis.. 486, 521, 
610 

Densusianu, Ovid, 660 

Densusianu, Aron, 566 

Dereims, 169 

De Sanctis, Francesco, 654 

De Santis (cavaler de) 267, 
598 

Descartes, René, 476 

Detroyat, Léonce, 169 


Diane de Poitiers, 210, 578 
Dickens, Charles, XIV, 337, 
338, 339, 476, 642, 643 
Diderot, Denis, 506, 614 
Diebitsch, Carol-Frederic (Za- 
balkanski), 229, 583, 584 
Dima, Al., 640 
Dimancea, Nicolae, 184, 270, 
310, 569 
Dimann, Simche, 592 
Dimitrescu, Constantin, 175, 
543, 563 
Dimitriadi, Costache, 487 
Dissescu, Constantin G., 552, 
572 
Djuvara, Trandafir G., 49 
Dobrogeanu-Gherea, Constan- 
tin, 452, 453, 454, 463. 464, 
465, 466, 474, 526, 570. 684, 
685 
Domitian (Titus Flavius Do- 
mitianus), 688 
Donatello (Donato di Niccoló 
di Betto Bardi, zis..) 367, 
470, 656 
Donici, Alecu, 526 
Donici, R., 646 
Donizetti, Gaetano, 15, 20, 21, 
110, 132, 161, 267, 268, 494. 
543, 599, 684 
Donnadio, Bianca, 174, 562 
Dorchain, Auguste, 46, 507 
Doré, Gustave, 471, 691 
Dornay, Jules, 102, 541 
Dosoftei, 404, 405, 421 
Dostoievski, Fiodor Mihailo- 
vici, XIV, XXII, 355, 637, 
649, 650, 651 
Douglas, Archibald, 45, 506 
Dracachi Roset, 406 


Dragomirescu, Mihail, 664, 
676, 677 

Dräghiceanu, D. A., 6% 

Dubois, Théodore, 509 

Duclos, Jacques, 506 

Dudley, Robert, conte de Lei- 
cester, 515 

Duhamel, XII 

Dujardin, Edouard, 512 

Dumanoir, 510, 540, 591 

Dumas-fiul, Alexandre, 69, 
96, 505, 513, 523 

Dumas-tatál, Alexandre, 205, 
322, 486, 541, 559, 576 

Dumitrache Lupascul, 406 

Dumitrescu, Anghel (v. De- 
metriescu, Anghel) 

Duru, 47, 65, 504, 508 
Duruy, Victor, 460, 687 


Ecaterina a Il-a, cea Mare, 
318, 358, 506, 652 

Eduard al VI-lea, 516 

Eliot, George (Mary Ann 
Evans), 338, 339, 643 

Elisabeta I, 504, 506 

Elisabeta, regina (v. Carmen 
Sylva) 

Elac, 427, 678, 679 

Eminescu, Mihai, XI, XII, 
XXI, 32, 61, 177, 271, 272, 
325, 326, 327, 328, 329, 397, 
422, 439, 440, 442, 447, 448, 
452, 572, 485, 488, 492, 495, 
496, 502, 503, 504, 509, 510, 
516, 518, 519, 525, 531, 555, 
5G7, 576, 590, 592, 600, 601, 
628, 629, 630, 631, 632, 633, 
685 

Enescu, George, 422, 563 


701 


Engels, Friedrich, 453, 463, 
466, 469, 474, 684 

Epinay, Louise Tardieu d' Es- 
clavelles. d', 45, 506 

Erckmann, Emile, 102, 167, 
168, 541 

Esarcu, Constantin, 286, 291, 
610, 637 

Eschenbach, Wolfram von, 55, 
512, 513 

Eschil, 457, 458, 450 

Esculap, 190 

Esop, 462, 688, 689 

Essipoff (doamna), 481, 548, 
692 

Este, Obizzo da, 653 

Euripide, 457, 460 

Evolceanu, D., 668 


Facon, Nina, 654 

Fagure, Em. D., 669 

Falla, Manuel de, 597 

Fedru (Caius Iulius Phaedrus), 
463, 689 

Felice, L, 428 

Félix, Iacob, 425, 678 

Fénelon, Félix, 581 

Ferdinand I de Hohenzollern- 
Sigmaringen, 637 

Feuerbach, Paul Johann An- 
selm, 643 

Feuillet, Octave, 212, 509, 579, 
612 

Féval, Paul Henri Corentin, 
140, 552, 550 

Fidias (Pheidias), 458, 459, 
460, 687 

Filimon, Nicolae, XIV 

Filip al II-lea, 506, 558 

Filipescu, Ion A., 32 

Filotti, Maria, 488 


702 


Finchelstein, W., 441 
Fiorenzo di Lorenzo, 445, 683 
Flaminiu (Flaminius Nepos), 
444 
Flaubert, Gustave, 94, 376, 
379, 380, 537, 538, 576 
Fleehtenmacher, Alexandru, 
22, 495, 563 
Fleva, Nicolae, 17, 175, 184, 
185, 493, 543, 552 
Florescu, Bonifaciu, 63, 518, 
519 
Foggazzaro, Antonio, XIV 
Fohstróm, Evelina Aima, 86, 
109, 110, 211, 244, 532, 533, 
547 
Forneron, Henri, 45, 506 
Fox, Charles, 397, 667 
Fraivalt, Victor, 47, 52, 102, 
504, 510 
France, Anatole, XXII 
Francesco d'Assisi (Gio- 
vanni Bernardone), 444, 
682 
Franchetii, Benedetto, 532, 
589 
Franck, César, 509 
Francois L 2, 580 
Frédéric II, 318 
Friedmann, 244 
Frunzescu. Emil, 569 
Fugger din Augsburg (ban- 
cheri), 455 
Fuks (domnisoarele), 66 
Fundescu, I. C, 521, 603 


Gabbi, Adalgisa, 86, 109, 110, 
114, 115, 116, 117, 244, 532, 
547, 589 

Gabrielescu, Grigore, 102, 541, 
544, 601 


Gaeve (librarul), 270, 599 

Gafita, Mihai, VIII, XXIII, 
481, 484, 487, 407, 503, 514, 
522, 536, 539, 545, 554, 561, 
577, 618, 620, 632, 635, 639, 
661, 665, 666, 674, 675 

Gagnard, 604 

Galaction, Gr.la, 610 

Galiani, Ferdinando, 45, 506, 
507 

Galilei, Galileo. 471 

Gambetta, Jean, 59 

Gambetta, Léon, 397, 515 

Gane, Costache, 78 

Gane, Nicolae, 286, 322, 609, 
619, 681 

Gatineau, Alexandre, 247, 591 

Garnier, Charles, 590 

Garoflid, C, XI 

Gautier, Théophile, 11, 63, 93, 
94, 112, 214, 215, 264, 270, 
489, 490, 520, 536, 537, 580, 
596, 597 


Gavala-Stefánescu, Alexan- 
drina, 102, 541 

Gavarny, 556 

Gavrilescu (v. Gabrielescu, 


Grigore) 

Gayard, 51, 52, 65, 510 

Gäluscä, Carp. 4% 

Gäluscestii (frații Grigori si 
Costachi), 406 

Gebauer, C. (editorul), 210, 
270. 579 

Genghis-Han, 357 

Gentile da Fabriano, 445, 683 

Georgescu, Ion, 142, 143, 275, 
553, 602 

Ghiacioiu, V., 551 

Ghiberti, Lorenzo, 470, 690 
Ghica, Dimitrie Ion, 157, 556 


Ghica, Ion, 286, 287, 288, 289, 
510, 556, 557, 603, 607 
Ghica, Pantazi, 22, 62, 63, 64, 
100, 135, 495, 496, 508, 518, 
520, 540, 549, 603 
Ghica-Simionescu, C, 693 
Ghiiitchi, Adrian, 636 
Ghitescu, Nicolae, 549 
Giaeometti, P., 589 
Giamboni, Bono, 364, 466, 654 
Giani, Tache, 552, 620 
Gide, André, 649, 650 
Gill, Louis Alexandre Gosset 
de Guiness, zis André 
Gill, 153, 556 
Giotto di Bondone, 364, 466, 
473, 474, 655, 656, 682, 690 
Girardin, Emile de, 616 
Girardin, Saint-Marc. 30, 501 
Gîrteanu, Ioan C, 693 
Gladstone, William Ewart, 
397, 667 
Gluck, Cristoph Willibald, 15, 
215, 491 
Glucksmann, I., C69 
Gobl, Carol (editorul), 286, 
287 
Goethe, Johann Wolfgang 
von, 136, 137, 163, 501, 550, 
593 
Goga, Octavian, 618, 629, 679, 
680 
Gogol, Nicolai Vasilievici, 50, 
51, 360. 384, 476, 504, 509 
539 
Goldfaden, Avram, 592 
Goldiş, Vasile. 679 
Golia, Ioan, 573 
Gorun, Ion, 681 
Got, Edmond, 487 
Goujon, Jean, 578 


703 


Gounod, Charles François, 21, 
162, 169, 244, 297, 558, 562, 
563, 590 

Gozlan, Léon, 63, 519 

Gozzoli (Benozzo di Lese, 
zis...), 683 

Grandea Grigore H., XIV, 
136, 448, 516, 549, 550, 587. 
593, 603, 626 

Granville (lordul), 557, 558 

Graziosi, Silvestri Enrico, 482 

Grădişteanu, Petre, 50, 62, 63, 
142, 207, 208, 219, 244, 245, 
250. 313, 509, 518, 539, 552, 
553, 577, 581, 590, 620 

Grădişteanu (doamna), 127, 
207 

Greppi (conte de), 174 


Grigore al VII-lea (Hilde- 
brand), 653 

Grigore al IX-lea (Ugolino 
Segni), 682 


Grigore al XI-lea (Pierre Ro- 
ger de Beaufort), 690 

Grigorescu. Nicolae. 422 

Origorovitza, Emanoil, 400, 
531. 660, 664, 667 

Grillparzer, Franz, 511, 578 

Grimm, Jacob, 358, 506 

Grimm, Wilhelm. 358, 506 

Groza, 243 

Grânfeld. Alfred, 261, 595 

Gualtieri-Pezzana, Giacinta. 
244, 589 

Guiccioli, Tereza, marchiză 
de Boissy. contesa. 62. 517 

Guillard, 591 

Gujdu, H., 510 

Gustav I Wasa, 358, 652 

Gutenberg (Johannes Gens- 


fleisch, zis...), 295, 305, 611 


704 


Haciul, Alecu, 406 

Haciu  (medelnicerul), 406 
Hafiz (Samseddin Moham- 
med, zis...), 11, 490 
Hagiescu, Nicolae, 9, 53, 488. 
540 

Haimann. Ig. (ibrarul), 626 
Halévy, Ludovic, 99, 302, 540. 
544, 615 

Halpérine-Kaminsky, E., 641, 
649, 650 

Hannibal, 356, 444 

Haralambie (generalul), 154, 
157 

Harţe, Bret, XIV, 628, 650 

Hasdeu, Bogdan Petriceicu, 
100, 181, 286, 288, 292, 397, 
415. 422, 486, 531, 540, 561, 
566, 606, 608, 660 

Hasnas, Vasile, 332, 334, 607 

Hatzfekl-Vildemburg-Schons- 
tein, Maximilian-Frederic- 
Carol-Franz, 229, 585 

Haydn, Joseph, 215, 581 

Hegel, Friedrich, 524 

Heine, Heinrich, 30, 593 

Heliacle-Rädulescu, Ion. 163, 
192, 194, 274, 497, 572, 603. 
628, 669 

Hennequin, A. N., 51, 52, 99, 
118, 505, 510, 545 

Henric al Il-lea, 578 

Henric al IV-lea, 623 

Herbert, George, 524 

Herder, Johann Gottfried, 375 

Herera, Juan, 558 

Herodot, 556 

Herovanu, E., 669 

Hessa (duce de) 482 

IJodos, Constantin, 681 


Holbach, Paul Henri Dietrich, 
baron D!) 506 
Holban, Mihail G., 417, 673 
Homer, 206, 460, 464, 471, 580, 
626 
Horatiu (Quintus Flaecus Ho- 
ratius), 177, 286, 287, 290. 
294, 330, 471, 565 
Houssaye (Arséne Hosset, 
zis...), 129, 130, 537, 547 
Hrastka, Ignat, 504 
Hübner, Alexander, 229, 585 
Hübsch, Eduard, 175, 563 
Hugo, Victor, 93, 96, 163, 168, 
199, 200, 205, 209, 210, 227, 
255, 486, 489, 537, 539, 560. 
561, 573, 576, 583, 594 
Hume, David, 369, 656 


Iaroslav cel intelept, 357, 651 

Ibráileanu, Garabet, 618 

Ibsen, Henry, XXII 

Iepurescu, V. D., 184, 569 

Ihering, R., 632 

Inocențiu al X-lea Doria 
(Giambattista Pamphili), 376 

Toanin, Christ, 64, 275. 603 

loanin, Duiliu, 4, 484, 487, 503, 
519, 532, 534, 535, 560, 571, 
586, 597, 615, 644 

lonescu-Gion, G., 102, 516, 
541, 545 

Ionescu, I. A., 244, 248 

Ionescu, I. D., 487, 488. 552, 
588 

Ionescu, Nicolae, 313, 623 

Ionescu, Radu, 603 

Ionescu, Tache, 516. 552 

lorga, Nicolae, 389, 398, 422, 
485, 605, 660 

losif, St. O., 447 


Ispirescu, Petre, 403 

Iulian, Ştefan, 9, 53, 100, 102, 
488, 504, 601, 607 

Iuliu al II-lea (Giuliano délia 
Rovere), 88, 534 

Iustinian, 427 

Iuvenal (Decimus lunius Iu- 
venalis), 203, 575 

Ivancici, 243, 588 

Ivan III Vasilievici, 358, 652 


Jacob II Stuart, 531 
Jipescu, Grigore M., 173, 562 
Joseph, al Il-lea, 318 


Kaizer, F., 521 

Kalinderu, C. A., 624 

Kalustian, L., VIII, 

Kant, Emmanuel, 369, 370 

Karnabatt, D., 674 

Karr, Alphonse, 202, 280, 559, 
575 

Kernbach, G., 569 

Kin-Ku-Ki-Kuan, 628 

Kiseleff, Pavel 
195, 202, 572 

Kogálniceanu, Mihail, XI, 78, 
79. 123, 183, 194, 208, 421, 
485, 523, 525, 526. 527, 528, 
568, 572, 578, 603, 620, 623 

Kontski, Apollinaire. 21. 494 

Krauss, Gabrielle. 169, 244, 
590 

Kunimund, 679 

Kutuzov, Mihail Ilarionovici, 
344, 644 


Dimitrievici, 


Labiche. Eugène, 521, 526, 
539, 540 

La Bruyère, Jean de, 68, 226, 
321, 523 


705 


la Fontaine, Jean de, 691 
Lafontaine, louis Marie 
Henri Thomas, 46, 507 
lahovary, Emanuel George, 
187, 286, 281, 510 

lalloni, Lorenzo, 482 
lamartine, Alphonse-Marie 
de, 11, 30, G2, 70, 83, 163, 
255, 302, 307, 518, 524, 530, 
531, 593, 606 

lascarachi, Mihalachi, 405 
lassalle, 169 

latini, Brunetto, 364, 466, 654 
laurian, Dimitrie August, 17, 
286, 287, 293, 518. 565 
lavater, Johann Caspar, 556 
lazár, Gheorghe, 553 

Lazär, N. 600 

lazu, Grigore N. 402, 608 
lazzarini, Pasquale, 109, 111, 
544 

lecca, Constantin, 573 

Lecoca, Gh., 610 

leibniz, Gottfried Wilhelm, 
524, 656 

lentzner, Karl, 638 

leon al X-lea (Giovanni de 
Medici), 88, 358, 534, 652 

Leonardo da Vinci, 112, 210, 
367, 655 

Leopardi, Giacomo, 337, 379, 
439, 440, 452, 411, 621, 630, 
685 

Leopold, 162, 558 

Lepidus, 688 

Lesage, Alain René, 355, 466, 
649 

Lessing, Gotthold Ephraim, 
380, 632 

Liszt, Franz, 55, 328, 513, 562 

Livius, Titus, 330, 445, 682 


706 


Lodi (doamna), 268, 599 
Lombroso, Cezare, 347, 645 
Lope de Vega, 141, 142, 552 
Lorain, 169, 

Lorenzo da Ponts, 587 

Loria, Achille, 456, 463, 684, 
685, 686 

Lorme, Marion de, 539 

Loti, Pierre {Viaud, Loirs 
Marie, zis...) 262, 595. 596" 
Lucan (Marcus  Anaeus Lu- 
canus), 471, 691 

Lucullus, Licinius, 286, 610 
Luchian, Neculai, 486 

Lucrețiu (Titus Lucretius Ca- 
rus), 464, 465, 689 

Ludovic al Il-lea, 162, 558 

Ludovic al XHi-lea. 314 

Ludovic al XIV-lea, 314, 302. 
547, 623 

Ludovic al XV-lea, 505 

Lupescu, loan, 486 

lupul-Antonescu, Anton, 600 

Luzel, Francois Marie. 46, 


507 
Lyvry, Ch. de, 650 


Macaulay, Thomas Babing- 
ton, 351. 647, 648 
Macedonski, Alexandru, 23, 


24, 25, 26, 21, 28, 32, 63, 
81, 495, 497, 498, 499, 500, 
901, 518, 519, 520, 523, 524, 
530, 535, 536, 548, 555, 564. 
565, 573, 590, 591, 593, 599, 
601, 602, 603, 605, 611, 626. 
629, 630, 670, 677 


Machauer, losif, 488 
Macri, Panait, P., 48, 508 
Maiorescu, Livia, 182, 567 


Maiorescu, Titu, VIII, IN, NX, 
KI, XIV, XV, XVIII, XIX, 
XXVI, 29, 30, 72, 143, 116, 
180, 181, 191, 200, 208, 245, 
255, 211, 212, 284, 235, 286, 
281, 292, 308, 311, 322, 325, 
422 421, 446, 483, 484, 452, 
493, 498, 500, 501, 503, 503, 
511, 512, 516, 518, 519, 523, 
525, 526, 528, 530, 536, 538, 
542, 549, 550. 553, 558, 559, 
562, 564, 567, 569, 970. 511, 
574, 515, 576, 588, 590, 592, 
593, 596, 597, 601, 606, 607, 
608, 610, 612, 616, 617, 619, 
620, 621, 622, 623, 625, 626, 
627, 628, 630, 631, 636, 637, 
638, 641, 642, 646, 647, 648, 
650, 651, 657, 658, 660, 661, 
662. 663, 664. 670, 671, 672, 
673, 674, 675, 678, 684, 685, 
688, 693 

Maior, Petru. 566 

Malaspina Moroello {mar- 
chizi), 474 

Malatesta, Gianciotto, 238 

Malaxa, Panaite. 405 

Malispini, Ricordano, 364, 466, 
654 

Mándrea. Neculai, 286, 608 

Mangra, Vasile, 530, 679 

Manolescu, Grigore, 43, 44, 41, 
52, 58, 65, 66, 99, 102, 103, 
168, 248, 487, 504, 505, 507, 
510, 513, 522, 539, 541, 560, 

588, 635 

Mansour, Jeanne, 86, 109. 110, 
118, 532 

Manteuffel, Otto Theodor 
von, 229, 585 


Mantilla, Maria, 1, 2, 3, 13, 
114, 481, 482 

Marcassa, Etore, 482 

Marchetti, 532 

Marcus, Aurelius, 357 

Marghiloman, Al., XXIV 

Margrav, 190 

Maria-Antoaneta (Marie-An- 
toinette), 15 

Marian, Simeon Florea, 288, 
295, 448, 612 

Marienescu, Atanasie Marian, 
180, 181, 282, 566, 606 

Marino. Adrian, 499 

Marinoni. Hippolyte. 305, 
616 

Marsillac, Ulysse de, 510 

Marx, Karl, 453, 463, 466, 469, 
414, 684, 686 

Masaccio (Tomaso di Giovan- 
ni di Simone Guidi, zis...), 
410, 690 

Massé, Victor, 509 

Massoff, loan, 560, 607 

Matachi (boierul), 123 

Mateescu. E, 102, 541 

Mateescu, Mihail, 100, 102, 
504, 540, 601, 607 

Matei Basarab, 623 

Matilda di Canossa, 364, 467, 
653 

Mateuzzi, 392 

Maugras, Gaston, 45, 506 

Maupassant, Guy de, XIV, 
XV. XVI, XVII, 261, 447, 
594, 626, 636, 683 

Mauriciu de Saxonia, 380 

Maurois, André, XI 

Mavrocordat, C, 406 

Mavrus, Anton George. 163, 
559 


107 


Márescu, V., 527 

Márzescu, Gh., 5G8 

Mecena (Mecenate) (Caius 

Cilnius Maecenas), 177, 464, 

565 

Medek, 20 

Medici, Lorenzo de, zis Mag- 

nificul, 177, 364, 466, 467, 

655, 685 

Meilhac, Henri, 99, 540, 544, 
615 

Mendelssohn-Bartholdy, Fé- 

lix, 175, 563 

Menter, Sofia, 174, 562 

Mérimée, Prosper, 526, 544, 

633 

Mesalina. Valeria, 330 

Metodiu, 358, 652 

Métra, Olivier, 21, 494, 493 

Metternich-Winneburg, Kle- 

mens, print de, 585 

Mey (cîntäreata), 244, 268, 

589 

Meyerbeer, Giacomo (Jacob 
Liebmann Beer), 1, 2, 110, 
113, 132, 161, 362, 481, 482, 
483, 491, 492, 548, 595 

Micháilescu, Stefan C., zis 
Stemil, 177, 236, 293, 518, 
531, 565. 

Michelangelo. Buonarroti, 

137, 366, 367, 459, 534, 550 

Michelet, Jules, 205, 206, 576 

Mickiewicz, Adam, 163, 284, 

559 

Mihai Viteazul, 421, 435, 599 

Mihalachi Chinezu, 406 

Milbanke, Anne Isabella, 517 

Miller-Verghy, Elena, 484, 

517, 561 

Mill, John Stuart, 017 


708 


Millo, Elisa, 127 

Millo, Matei, 99, 488, 504, 539, 
588 

Milon, 462, 689 

Milton, John, 163 

Mirabeau, Gabriel Honoré 
Victor Riqueti, conte de, 
397, 667 

Miranda (cîntäreata), 66 
Miron, 459, 687 

Mithtridate, 610 

Mogulescu, Zeilig, 592 
Mommsen, Theodor, XXIV, 
462, 688 

Montalba, Silvia, 244, 268, 
589, 613 

Montépin, Xavier de, 612 
Mont, Jorge, 468 

Montgolfier, Jacques Etienne, 
494 

Montgolfier, Joseph Michel, 
20, 494 

Morales, Pablo, 174 

Môrike, Eduard, 498 
Mortun, Vasile, G., XII 
Mozart, Wolfgang Amadeus, 
110, 237, 517, 587 
Moruzu, Dimitrie, 405 
Murger, Henri, 492, 496 
Musset, Alfred de, 30, 120, 129, 
130, 137. 202, 302, 465, 626 


Najac, 118, 545 

Namianu, D. B., 527 

Nanteuil, C., 489 

Napoleon I Bonaparte, 343, 
356, 359, 585, 644, 645, 647 
Napoleon III (Charles Louis 
Napoléon Bonaparte), 462 
Narice (d-ra), 132 

Narrey, Charles, 57, 65, 99, 513 


Naum, Anton, 397 

Nädejde, Ioan, 520, 526, 527 

Nädejde, Sofia, 612, 617 

Negri, Costache, 226, 583 

Negruzzi, Costache, 486 

Negruzzi, lacob, 32, 254, 272, 
286, 287, 292, 325, 326, 397, 
484, 501, 526, 570, 601, 607, 
609, 610, 625, 632, 633, 637, 
638, 639, 647, 661, 672, 673, 
681, 691 

Negruzzi, Léon, 286, 609 

Negulescu, P.P., 663 

Néron, 330, 688, 691 

Netea, Vasile, 679 

Newton, sir Isaac, 476 

Nica. Theodor, 286, 287, 610 

Nicolae I, 583 

Nicoleanu. Nicolae, 252, 253, 

254, 592, 593 

Nicolescu, G. C, XVII, 543, 

574, 579, 592, 615, 636 

Nicolescu (d-ra) 53 

Nillson, Kristina. 174, 562 

Nordenskjóld, Nils Adolf Erik 

146, 554 

Nottara, Constantin, 51, 52, 

102, 332, 333, 334, 504. 510. 

594, 607. 613, 

Nus, Eduard, 7, 8, 10, 486 


Ociobeseu, Alexandru, 102, 
168, 397, 422, 446, 5 41, 545 

Oeconomu, Ciru, 245, 503, 591 

Oeconomu, Petre, 42, 503 

Ohnet, Georges, 302, 321, 333, 
614, 635 

Ollánescu-Ascanio.  Dumitru 
C, 245. 286. 289. 291, 397, 
503, 510, 511, 527, 590, 591, 
*607, 672, 673 


Onciul, Dimitrie, 389, 660 

Oncu, Nicolae, 679 

Orăscu, Se. Al., 157 

Oräsanu, N. T. 608 

Orlof, Alexei Feodorovici, 
229, 585 

Ormeville, Cavaler d', 111, 
511. 533, 543 

OrneH, Z., IX, 570 

Orsini, F., 599 

Osman Nuri Pasa, zis AI 
Ghazi, 237, 587 

Osman-Tahir, 616 

Ossian (James Macpherson, 
zis...), 89, 535 

Oteteleseanu, Elena, 527 

Oteteleseanu, Iancu, 527 

Ouida (Louise de la Rammé, 
zisă...). 401, 667 

Ovidiu (Publius Ovidius Na- 
so), 30, 330, 463, 464, 465 
471 


Padilla y Ramos Mariano, 
261, 595 

Paganini, Niccolo, 494 

Pailleron, Edouard, 65, 521. 
578 

Paladi, Ionitä, 406 

Palestrina, Giovanni Pierluigi 
da, 215, 580 

Pandrea, Petre, 618 

Pann, Anton, 210, 578 

Panu, Anastase, 79, 529 

Panu, Gheorghe, 606, 646 

Papadat-Bengescu, Hortensia, 
XIV 

Papadopol. Dimitrie, 601 

Papazoglu, Dimitrie, 144. 145, 
229, 554 

Paraschivescu, F., 175, 564 


709 


Parodi, AI., 904, 510 

Pascal, 538 

Pascal, Aristid, 552 

Pascaly, Mihail, 99, 103, 142, 
143, 486, 488, 505, 510, 539, 
541, 553 


Passavanti, lacono (Fra), 470, 
690 


Patti, Adelina. 111, 174, 544 
Payer, |. B.. 527 

Paz(dona), 174, 562 
Páurvescu, Grigore C, 516, 
552 

Păun, V. D. 137, 550 
Péladan, Joseph, 651 
Pelimon, XIV 

Pellico, Silvio, 64, 520 

Pencovici, Alecu, 616 

Péraldi, 555 

Perey, Lucien (Clara Adèla 
Lucie Herpin, zisă...), 46, 
506 

Pericies, 366. 397, 457, 460, 
461, 462, 638. 685 

Perpessicius (Dimitrie S. Pa- 

naitescul, 630 

Perrault, Charles, 523 


Perugino (Vannucci, Pietro 
Di Cristoforo, zis...], 445, 
682, 683 


Petrache. Dumitru, 234 


Petrarca, Francesco, 364, 466, 
653 


Petrascu. Nicolae, XI, 449, 
484, 525. 564, 660, 667, 687 
Petrescu, Camil, XIV, 666 
Petrescu, Dimitrie, 527 

Petrescu, lon, 100, 102, 539, 
540, 607, 613 

Petrescu, Liviu, 640, 

Petroniu, 286, 610 


710 


Petronius (Caius Petronius 
Arbitcr),653 

Petrovici, Ricca"do, 88, 109, 
111, 114, 115, 116, 117, 532, 
533, 547 

Petru cel Mere, 353 

Petru IH, 652 
Philippe IV leBe1,238,239, 
587 

Pia di Sicna, 382, 383 

Piccioli, 482 

Pindar, 30, 501 

Pinto, Augusto, 109, 111, 533, 
544 

Pinturicchio (Bernardino Di 
Betto, zis il...), 367, 656 

Pisano, Giovanni, 364, 366, 
466. 654 

Piso (doctor). 190 

Pitagora. 425 

Pitt, William, 397. 667 

Platon, 444, 446, 461, 471 

Playfair, G., 190 

Poe, Edgar Allan, 440 

Poenaru, Daniela, 679 

Pogliani, Enrico, 86, 109, 111, 
115, 117, 118, 244, 533 

Pogor, Vasile, 570, 616 

Polictet {Polykteitos], 459, 
687 

Polidor, loan, 405 

Polonski, Marina, 641 

Ponchielli, Amilcare, 491 


Ponson Du Terrail, Pierre- 
Alexis, 322, 621 
Pompei (Pompeius Magnus 


Cneius), 244, 462, 590. 610, 
634, 688 

Pompei cel Tinár tPompe- 
ius Magnus Sextus), 330, 
634 


Pompilian, Victor, 527 

Pop, Augustin Z.N., 630 

Popescu, Anieuta, 8, 9, 47, 31, 
52, 58, 65, 66, 102, 486, 437, 
504, 507, 513, 522 

Popescu, Dionisiu, 508 

Popescu, Euirosina, 103, 541 

Popescu, N.D., 486 

Pep-Florantin, L, 508 

Popovici-Bayreuth, Dimitrie, 
102, 541, 

Ponovici-Bánáteanul, Ion, 398, 
400, 447, 449, 450, 531, 660, 
661, 662, 663, 664 

Popper, David, 562 

Pop, Vasile, 681 

Porkert (d-nu), 66 

Porkert (d-ra), 66 

Poroineanu (d-na), 127 
Praxitèle, 458, 459, 687 
Preda, Marin, 666 

Prévost, 244, 268, 589 
Prâvost, d'Exilex (abatele 
Antoine François), 96, 538 
Prezan, Constantin, XII 
Prezziosi, Margherita, 109, 


110, 115, 116, 543 
Procopius, XXII 
Propertiu (Sextus Aurelius 
Propertius), 463, 563, 689 
Provins, Guyot de, 55, 312 
Ptolemeu, Claudiu (Claudios 
Ptolemaios), 365, 471 
Puccini, Giacomo, 595 
Pugaciov, Emilian, 652 
Pumnul, Aron, 327 
Puscariu, Sextil, 680 


Quintescu, N., 527, 672 


Rabelais, Franceis, 691 

Racine, Jean, 56, 101, 209, 
513 

Racottá, C. N., 531 


Racovitá, Dimiirie D. 104, 
103, 542 

Radu, Mihai, 123, 226, 546 

Racizwill, Karol Stanislaw, 
317, 624 


Rafaël, Sanzio, 88, 194, 366, 
367, 316, 534, 572, 655, 682 

Raşianu, Dimitrie, 168, 511, 
561, 601, 607 

Rasianu (d-na), 52, 511 

Raymond, 510, 604 

Rădulescu, E, 121 

Rádulescu-Motru. C, 659 

Rádulescu-Pogoneanu, |. A. 
661, 677 

Rádulescu-Zoner, Şerban, 558 

Rembrandt, Harmenszoon van 
Riin, 184 

Renan, Ernest, 200, 574 
Riboldi, Enrico, 15, 482, 491 
Richard (d-ra), 169 
Richardson, Samuel, 588 
Richepin, J. 556 

Rimini, Francesca da, 238. 
382, 383 

Rocco, Dem., 549 

Rocques, Antonin, 510 
Roman, Alexandru, 566 
Romanescu (Manolescu), Aris- 
tizza, 8, 9, 10, 53, 56, 102, 
168, 273, 332, 333, 487, 505, 
607 

Romanov, 603 

Rosetti, C. A., 31, 184, 299, 502, 
516, 549, 553, 555, 568, 569, 
575, 620 


711 


Rosetti, Theodor G., 286, 287, 
608 

Rosetti, Vintillá, 516, ,693 

Rosier, Robert, 389, 659, 660 

Rossi, Ernesto, 530, 613 

Rossini, Gioacchino, 12, 15, 
113, 362, 490, 492, 517 

Rostand, Edmond, 513 

Rosea, Iuliu I, 143, 508, 512, 
553, 594 

Rousseau, Jean-Jacques, 506, 
582 

Roveri, 268, 509 

Rubinstein, Anton Grigorie- 
vici, 110, 134, 174, 261, 544, 
563, 505 

Rudolstadt., Adolphe de, 134 

Ruffini, Giovanni, 448, 683 

Rurik, 357, 651 

Russo, Alecu, XXI 


Sadoveanu, Mihail, 447, 448, 
449, 681 

Saegiu, Emilia, 132, 548 

Sainte-Beuve, Charles Au- 
gustin, 302, 464, 633 

Saint-Saéns, Camille, 133, 134, 
169, 548, 561 

Sainz, Petro, 174 

Salieri, Antonio, 483 

Salvini, Tommaso, 613 

Sand, George  (Armandine 
Lucie Aurore Dupin Sand, 
baroaná Dudevant, zisă...), 
XIV, XV, 72, 94, 134, 401, 
510, 537, 538, 549, 606, 612 

Sandu-Aldea, Constantin, 447, 
449, 683 

San Francesco (v. Francesco 
dAssisi) 

San Giovani, 491 


712 


Sanielevici, H., 618, 659, 661, 
668 

San Marin, George, 142, 551, 
552, 553 

Saphir, Demetru Nicolae, 164, 
559, 560 

Sapho, 411 

Sapin, 169 

Sarandi, Frosa, 102, 541 

Sardou, Victorien, 99, 100, 
504, 505. 513, 540 

Sarto, Andrea Del, 367, 655 

Savonarola, Gerolamo, 397, 
666 

Săndulescu, AL, VIII, XIII, 
484, 517, 630, 636 

Schelitti, Neculai, 254, 593 

Schileru, Dincă. 204 575 

Schiller, Friedrich von, 30, 
57, 163, 486, 505. 511, 513, 
539, 578, 583, 589, 593 

Schipek, Francois, 16, 17, 18, 
19, 20, 21. 22, 175, 492, 493, 
494, 518 

Sehleicher, August. 403, 404, 
669 

Schdnfeld (librarul), 626 

Schopenhauer, Arthur, 189, 
444, 453 

Scopas (Skopas), 458, 460,687 

Scortescu, Anica, 142, 552 

Scortescu, G. A., 669 

Scrob. Carol, 29, 30, 31, 32, 
33, 34, 36, 37, 38, 39. 40, 41, 
49, 500, 501, 502, 523, 593 

Scudéry, Madeleine de, 64, 
520 

Scurtescu, N., 550 

Seidman, Ladislav, 3, 482, 
483 


Séjour, Victor, 267, 598 


Semiramis, 88, 533 

Seneca, 501 

Serghiadi, C, 86, 115, 269, 
482, 532 

Serrurie, Grigore, 267, 598, 
603 

Sevastos, M., 646 

Seymour, Edward, duce de 
Somerset, 59, 515 

Seymour, George Hamilton, 
515 

Seymour, Jane, 515 

Shakespeare, William, 81, 163, 
200, 272, 279, 299, 300, 303, 
304, 305, 337, 339, 348, 376, 
377, 379, 380, 458, 487, 488, 
513, 530, 540, 556, 561, 573, 
608, 613 

Shelley, Percy Bysshe, 206, 
576, 577 

Signorelli, Luca, zis Luca Da 
Cortona, 367, 655 

Sihleanu, Alexandru Z., 254, 
526, 593 

Silva, Ruy Gomez De, 210 

Silvan-Becescu, Gh., 672 

Silvestre, Armand, 169 

Simionescu, Corneliu, 633 

Sion, Gheorghe, 31, 49, 70, 
226, 502, 524, 604 

Sion, Florica, 40 

Slavici, Ion, 286, 322, 398, 
401, 418, 422, 426, 427, 428, 
429, 430, 431, 432, 434, 
435, 436, 437, 531, 590, 610, 
627, 629, 661, 662, 663, 664, 
668, 669, 670, 672, 675, 676, 
681 

Socrate, 471 

Sodoma (Giovanni Antonio 
Bazzi, zis il...), 367, 655 


Sofia Paleologu, 358 

Sofocle, 441, 457, 458, 460, 478, 
626 

Soulié, Fr., 505 

Sparapani, 244, 268, 539 

Spartacus, 463, 689 

Spencer, Herbert, 190, 310, 
311, 312, 456, 571 

Speranţia, Th. D., 672 

Sphinx (v. Racovitá, Dimitrie 
D.) 

Spinoza, Baruch, 643 

Staél, Madame de (Germaine 
Necker, baroaná de Staél- 
Holstein, zisá...) 88, 534 

Stanian, Radu, 552 

Staseck 563, 

Stavrescu, Paulina, 487 

Stánescu, Constantin L, 65, 
521, 549 

Stein, L., 632 

Stere, C, 669 

Sterian, Petru, 591 

Steuerman-Rodion, A., 555 

Stoenescu, Theodor M., 270, 
508, 593, 599 

Stoicescu, Constantin, 142, 
551, 552, 553 

Stoicescu (d-na) 552 

Stolojan, Atanase (Anastasie), 
17, 308, 493, 619 

Strakosch, Max, 111 

Strauss, Johann, 481 

Streinu, Vladimir, 666 

Streitman, H. St., 674 

Sturdza, Dimitrie A., XXIV, 
282, 286, 287, 293, 554, 555, 
581, 605, 620, 621, 671, 672. 
673 

Sturdza, Grigore, 208, 570. 
577, 578 


Sturdza, I.D., 306, 307, 616 

Sturdza (Sturza), Mihai Gr., 
79, 528, 529 

Sturdza-Bulandra, Lucia. 488 

Sturza, Alexandru (logofátul), 
406 

Sue, Marie Joseph, zis Eu- 

gene, 322, 628 

Sulla (Lueius Cornélius Sul- 
la), 689 

Suppé, Franz von, 174 521, 
561, 562 

Sutzo (d-na), 58 

Szathmáry, Carol Popp de, 
184. 568 


Sáineanu, Lazár, 389, 660 

Serban, N., 600 

Serbánescu, Theodor, 24, 32, 
34, 245, 286, 291, 292, 398, 
499, 500 

Sontu, Mihai. 442 

Stefan cel Mare, 145, 205, 
234, 414, 421, 576, 581, 582, 
652, 678 

Stephánescu, George, 493, 543 

Stirbei (printesa), 127 


Tacit, L, 550 

Tacit (Publius Cornélius Ta- 
citus), 393 

Taine, Hippolyte, XVIII, 200, 
339, 350, 365, 376, 377, 380, 
455, 458, 460, 573, 574, 643 

Talleyrand-Périgord, Charles 
Maurice de, 350, 455, 647 

Tardini-Vládicescu, Fani, 539, 
588 

Tausig, Karol, 174, 562 

Tásláuanu, Oetavian, 679, 
680 


4714 


Táusan, Victoria Ana, 600 
Teleor, Dimitrie (Dumitru 
(Dcmetru) Constantinescu, 
zis..), 270, 271, 398, 600 
Tell, Christian, 619 
Teocrit (Theokritos), 464. 626 
Teofrast, 523 
Terry. Ellen, 487 
Terschak, Adolphe, 132, 135, 
548 
Theodoric, 679 
Thcodorini, Elena, 14, 115, 
161, 174. 491. 589. 590 
Tliéuriet, André Claude AI- 
demar, 100, 101, 540 
Thomas, Charles Louis Am- 
broise, 169, 561, 563 
Tiberiu (Tiberius Claudius 
Nero), 330 
Tibul (Tibullus Albius), 463, 
689 
Tissot. Victor. 78, 527 
Titus (Titus Flavius Vespasia- 
nus), 534 
Toché, Raoul, 144, 553, 554 
Tocilescu, Grigore G., 184. 282, 
516, 569, 606, 672 
Tolstoi Lev(Leon) Nikolae- 
vici, conte, XI, XIV, XV, 
XVI, XXV, 335—387, 452, 
476, 477, 478, 490, 536. 538, 
574, 635, 636, 637, 638, 639, 
640, 641, 642, 645, 646, 649, 
651, 657, 685, 690, 691 
Tolstoi, Sofia Andreevna, 657 
Toncescu, Mihai L, 306, 397, 
616 
Traian (Mareus Ulpius Tra- 
ianus), 330, 337, 358, 424, 
426, 428, 445, 531 


Tscheng (marchizul), 208, 
578 

Tucidide (Thukydides), XXIV 

Turgheniev, Ivan, 89, 90, 384, 
533, 535, 637 

Tutoveanu, George, 672 


Ubcini, A., 633 

Udrea (baci) 425, 426 

Ugolini, Giulio, 13, 482, 490 

L'golino de Montegiorgio, 682 

Uhland, Ludwig, 498, 593 

LTrban al VI-lea (Barto- 
lommeo Prignano), 690 

Ureche, Grigore, 421 

Urechiá, Vasile A., 78, 132, 
286, 289, 397, 511, 518, 528, 
548, 588 


Valentineanu, loan G., 163, 
164, 559. 

Vandal, Albert, 45, 505 

Vanderburch, L. E., 51, 52, 
65, 510 

Vannucci, Pietro Di Cristo- 
foro (v. Perugino) 

Varesi, Elena, 110, 544 

Varesi, Felice, 109, 532, 544 

Vaschide, N., 673 

Vasile Lupu, 573, 623 

Vasilescu, Maria, 8, 9, 102, 
486, 613 

Vasilescu, St., 48, 

Vasili al III-lea Ivanovici, 
358, 652 

Vaugelas (Claude Favre, ba- 
ron de Perrouges, senior 
de), 396, 397, 666 

Văcărescu, Elena, 621, 637 

Văcărescu, Iancu, 516 


Văcărescu Mihai (Mişu), 
XXIII, 61, 106, 269, 300, 
514, 516, 527, 613 

Vácárescu, Theodor, 426, 678 

Velásquez (Diego Velásquez 
de Silva), 376 

Velisar-Teodoreanu, Stefa- 
nia, 646 

Vellescu, Petre. 8, 102, 486 

Vellescu, Stefan, 143, 209, 
500, 510 

Ventura, Grigore, 22, 48, 49, 
148, 496, 499, 552, 555, 578, 
608 

Ventura, Maria, 578 

Veratti, Angelica, 14, 115, 491 

Verdi, Giuseppe, 1, 2, 11, 12, 
13, 14, 15, 110, 112, 113, 114, 
115, 117, 118, 132, 161, 237, 
244, 258, 278, 360, 489, 490, 
491, 511, 544, 590 
Verga, Giovanni, XIV 
Vernescu, George, 184, 552, 
568, 569 
Vermont-Ventura, Fanchette, 
210, 578 
Véron, Pierre, 256, 537, 594 
Verrocchio (Andrea Di Cio- 
ne, zis del A 682 
Vespasian (Titus Flavius Ves- 
pasianus), 534 
Vianu, Tudor, 629 
Viaud, Louis Marie Julien 

(v. Pierre Loti) 

Villa Marina, marchiz de, 
229, 586 
Villani, Giovanni, 364, 466, 
690 
Villani, Matteo, 470, 653, 689 
Villemain, Abel-Francois, 30, 
501 


715 


Villemessant, H. de, 526 
Vinea, Ion, XI, XIV, XXIV 
Virgiliu (Publius Vergilius 
Maro), 40, 330, 365, 463, 464, 
470, 471, 565 

Vischer, Friedrich 
524 

Visconti, Luchiano, 653 

Vîrgolici, St. G., 527 

Vladimir I (Sveatoslavici), 357, 
651 

Vladimirescu, Tudor, 350 

Vlahutá, Alexandru, 358, 422, 
504, 542, 611, 663, 668, 693 

Vládica. 247, 250 

Vládicescu, Alexandru, 539 

Vlädicescu, Ion, 539 

Vlädoianu (maiorul), 154, 157 

Vlädoianu, Stefan, 175, 563 

Vogt, Th., 632 

Vogué, Eugene Melchior, vi- 
conte de, 641 

Voinov, D., 276, 277 

Voltaire (François-Marie 
Arouet, zis..), 312, 358, 367, 
506, 641 

Vorontov, Mihail, 45, 506 

Vulcan, Iosif, 181, 284, 418, 
567, 607, 632 


Theodor, 


Wachmann, Eduard, 175, 493, 
510, 543, 564 

Wagner, Richard, 55, 56, 110, 
113, 162, 297, 512, 513, 541, 
548, 558, 562 


Walewska, Maria, contesa, 
585 
Walewski, Alexandre  Flori- 


an Joseph Colonna, conte 
de, 229, 585 


716 


Watteau, 558 

Weber, Cari Maria von, 110, 
482 

Weber, Max, 669 

Welner-Nottara, Amelia, 57, 
58, 66, 102, 486, 504, 513, 514, 
522, 607 

Wiest, Ludwig, 70, 71, 482. 
504, 524 

Wilhelm I, 515 

Wilhelm al Il-lea, 516 

Wilhelmy, August Emil Da- 
niel Victor, 261, 595 

Winkelmann, Jean Joachim, 
376, 632, 656 

Wolf, Christian, 369, 656 

Wolff, Albert, 55, 134, 513, 
553 

Wolkenstein (contele), 584 


Xenopol, Alexandru D., 48. 
322, 422, 427, 627, 660 
Xenopol, Nicolae D., 398 


Young, Edward, 40, 503 
Yriarte, Charles, 46, 507 


Zaciu, Mircea, 640 

Zamara, Theresina, 268 

Zamfirescu, Dumitrache, 58S 

Zamphirescu, Mihail, 62, 518, 
593 

Zarifopol, Paul, 683 

Zilberman, Moise, 592 

Zimmermann, Robert, 72, 524 
632 

Zola, Emile. XIV, XVI, 247. 
255, 261, 302, 307, 338, 476. 
502, 503, 594, 614, 643, 676, 
691 

Zora (d-ra), 144 

Zuckerman, Lazär, 592 


CUPRINS 
Argument. ; : i : VII 
Notá asupra volumulùi. V — Publicistică XXV 
Hughenotii şi Mantilla. 1 
La Şosea. . e 4 
Artistii románi si publicul RES de 27 ian. 1881) 7 
Prima reprezentatie a ,Aidei". 11 
François Schipek 16 
.Poezii" de Al. A. Macedonski. 23 
Carol Scrob : „Poezii". 29 
Pro memoria. 42 
Cronica teatrală. 43 
Premiuri. : ză 
Noutăţi de tot felul. 47 
Artă g 50 
Noutäti de tot felul. 54 
Noutäti artistice si literare. 57 
De las palabras (Duminecä, 1 gibus) 59 
Teatre. y 65 
De las Jalabias dD. ; : 68 
De las palabras [III] (Duminică, 15 augus 75 
De las palabras [IV]. 81 
De las palabras (V) (Duminică, 29 cad 87 
De las palabras [VI] (Duminicä, 5 septembrie) 93 
Cronica teatrală. 99 
De las palabras (VII) (Duminică, 12 sepicmbrlo 104 


[/ 


717 


718 


Opera Italiană. 

Cronica muzicală (Sîmbătă, 16 Derbi Die) 

Opera Italiană. 

De las palabras (XII) (Duminică, 31 octombrE) 

Palabras. S-a stins (XIV) (Duminecă, 21 noiem- 
brie). 

Palabras (XV) (Duminecă, 28 noiembrie) 

Corespondenţă literară (Bucureşti, apriliu 22 

Palabras. Anul II (Sîmbătă, 1 ianuarie 1883) 

Palabras. Anul IL Omenirea privită din punc- 
tul de vedere al curselor EEN 

Palabras. Anul II (Duminicä, 6 februarie) 

Palabras. Anul II (Duminicä. 27 februarie) 

Palabras. Anul II (Duminicä, 27 martie) 

Cronica literarä (Duminicä, 3 aprilie) 

Corespondenţă literară (Bucureşti, apriliu 22) 

Corespondenţă literară (Bucureşti, mai, în 3) 

Ouă roşii (Dumineca Pastelui) 

Palabras. Anul II (Duminică, 12 iunie) 

Palabras (Duminică. 26 iunie) 

Din lumea aceasta în lumea cealaltă 

Din munţi. De la Bucureşti la Tîrgu-Ocnei 

Din munți. De la Bucureşti la Tîrgu-Ocnei 

Din munţi. Băile de la Slănic 

Din munți. Siluete de la Slănic 

Palabras (Duminică, 18 septemvrie) 

Palabras (Duminecä, 2 octomvrie) 

Palabras. 


Palabras (Duminică, 23 EE 

Nebunii. , ; 

Palabras (Duminică, 13 noiemvrie) 

Palabras (Duminecă, 18 decemvrie) 

Cronică rimată. à 

Palabras (Duminicá, 25 SSC Y 

Ü scurt, à r' áposat. Banchetul dat in onorul 
d-lui Alecsandri pentru a cincea reprezen- 
tatie a ,Blanduziei". 

Scrisori din Serra. 

Scrisoare deschisă către Iehovah 

Corespondenţă. Răspunsul lui Iehovah . 


299 


Le Domaine de la Couronne. Lettre ouverte 
à M. An. Stolojan, député 

Littérature roumaine 
Littérature roumaine 
..Fóntána Blanduziei" 
Leon Tolstoi 

O scrisoare à 
Romanul şi limba română 


Literatura românească şi scriitorii transilvăneni 
Scrisori romane (D. 

Scrisori romane (II) 

Scrisori romane [III] 

Leon Tolstoi. 


Note 


plece y volumul V al 
indicele textelor neincluse 


ediției prezente  . 


Indice de nume .